Viata Rom. (R.), 1910, 16

| Proprietatea Bibliotecii 
| Univorsităţii laşi 


| 
EH 


UI TI 


4067599 Periodice 


, Loto, ANUL YV, IANUARIE. INO. I. 


> 
M. Sadoveann sea + Apa mirtimi 
M. Codreanu . s. , Versuri Jr pura Panel Mai 
JMi- o jr reli pri edi ae 
A. Philippide . - Du sperialist muin ta Jus? 
Maria Cum . è » a » MA dut., "men 3 
Radu Røsetti , e, — Rūypuns Jet o apresinw 
Octavian Goga = , Prezan " Primera — ne road o se stinge- 
Jr reelle vu ber vai], 
Dr. Constant. C. Geor- 
wescu-Severin . > > ~- Aplieamn dagi Zueldiur cole. ` Zsloazal co 
mezat | <m 
fireste S Foant fotoe i eerst 


C. Hogäs A nu o over Daft Trist 
Natalina Josif S as ze Patia rerai ri 


Räni bad Orid. Tinuta 


fe, Pascu © e å . 

Ma, Crie astrowromitð. innota Marte gi prerii 
pipir sii Jager fent duu? ri verile aitri TIT) 
lni ceea Pereival dori), 

I La, Duca . = e ` è ( eoateg cereri Lcoue fy ilin Anglin 

N. D. Cocen „3 : (rue tembel 

wi Gh, Topirceant `. . - . Cronica eee) i Mio stane faze 7, 
D Nicanor & Co. . . . Mixellonen (Pentru elevii In genl Pon 
iafent el, (e, 


Nocielatea Seriitorilov Done 
Pan Lana taţi reefoefrtoatatfr A. 


- 
Beeengii: D D Fäisi-cann, „Sebite si Amsiztiz —m. L-A, D Aenpop „Lume Tan 
t marst —0.B.—L D Protopopescu. „îi onperstiras KT, E H Fäëkchirtsn, «The Heart 
fn Antti? Dr. N - Pimanmi d OU? el premier mil intelleotnel néant 
L Ungas. sn prbièmè de Neducation" = o Ur Gheorghe Allez, „Elerii me D. P 
Fan? Mentaatz, „Å traverse UAngirterre pntempgtznr? A p r 
Liiva făra, Berg Pnittie m Literara "ës 


Revista Revistelor: Contordr Im, 
Ze ptmea Litorar, Cumpăna, Convorbiri orice. Falanga, Ai Xona Ierzatä nom 
D ratei Roumi Săptâmina, Viata Azriculă, Herne de Muu In. La Sumele 
e Praner, Laien, Revue das dota manies, Senra Ante usca il alla 
Monai Hefte, "The Contemporary Bmw Yauri American Bovina. Päturdnr Iov 


vista De- = 
Marrus 


za veti 


WÉI SS BIBLIOTECA 
Se" | UNIVERSITĂŢII 


ZS IAŞI 


LASI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52. 
t910 


e— ~ 
pară : om an Ir ei: jumitaie de an? Let, Numărul 2 aen — 


wiem. sn pp 15 iek jumătate de an 7.50, = Pantra Asstro-Unparia ` un sn AN coroane; 
taie de an 7 cortane OP h, Nemărul 2 coreane — Pentru Basarabia: mn an P ruble: Ze 


ha iaf: —. 1... wem CA fen. 


Viaţa Rominească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. 1. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Aglrbiceanu, C. Alimâneştianu, D. An- 
ghel, prof. univ. l. Athanasiu, Jean Bart, N. Bataria, G. Bogdan-Duică, 
dr. P. Bogdan (docent), C. Botez, 1, Botez, Octavian Botez, |. Al. Brâtes- 
cu-Voineşti, Vintilă I, Brătianu, Caragiale, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. 
D. Călugăreanu, l. Ciocirlan, N, D. Cocea, M. Codreanu, G. Cosbuc, 
prof. l. cav. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Barbu Delavrancea, f. 
G. Duca, V. Eftimiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A? N. Gane, N. 
Gane, Octavian Goga, C. Hagaş, C. Hoisescu, G. Ibrăileanu, căpit. N, 
Jonescu, Q. C. Ionescu: Sişeşti, Nat. Iosif, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. 
Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ, dr, N. Leon, V. Loichiță, E. Lovinescu, 
dr. |. Lupaş, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. At, Manicatide, Constanţa 
Marino, I. Minulescu, 1. Mironescu, A. Mândresca, Const. Morariu, 
Si, Morärescu, V. G. Morţun, D. Munteanu-Rimnic, G. Mur- 
nu, Î. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav: de Onciul, in- 

iner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. 

, Pătrâşcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompein, Matilda Poni, Sp. Popescu, 
dr. Si. Popescu (docent), D. Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca 
(O. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, 1. Raian, George Ra- 
netti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- 
Aldea, H, Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr, V. Sion, dr. Alex, 
Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Tatuşescu, I. Teo- 
dorescu, D. A, Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, Em. Triandafil, 
Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, 
AL Vidhuţă, N. Volenii şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe nn A e a e 
Pe jumătate de an - y s E er Go 
Un numar x ə 


Abonațil caro nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 


á a RR eee RS a a 
trebui să plătească în plus 4 lei pe an și 2 lei pe 3 an, ca indemni- 
i n micii ii i ii 
zaro pentru incasatori. 
er, Anii esa tame setati 


Pentru invățători, previi de sat, primari si funeti i ali, s 
dent și elevi, pe nn 15 lei, umatate d weg Suz Sarnia arpa 
trei rale a rile 3 lei kimia ca ae, EE 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Po jumatate: de sa ; H g ` e: ore r 
DS număr , . e > X S 2 retmi ag 
sl a re manie a se ponte achita în trei rate de cite cinci vornane, 
IN emm 
Pe junatate de an y : ; i ee d 
ST rg e . e 4 ruble 
Abonumental 


. e da e A 1 rubia 
apere anual se poate platt ln fBecare doua luni cite 2 ruble, 
JN STRĂINĂTATE: 


an s A ` š i 
l e jumatate de an a A K éi 
Bee Ee e. SEET ag lei 50b. 


Ba da, a 


Viaţa Romînească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XVI 
Anur V BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII ; 
IAŞI 


IASI 
Redacţia şi Administraţia: Str, Golia No. 52 


1910 


nserita, 


Ce 


Apa morţilor 


XIX. 
Adincala. 12 Mag 189... 


Dragă prictină ! lată o lună și mai bine de cind am plecat 
de-acolo, fără nici-o părere de răi, fără să cercetez pe nimeni 
inainte de a pleca. Numai pe la tine m'am abătut din lugă, pen- 
buch tu ai știut oa priceput totul; și tot tu ești singura ființă 
la care mă gindesc cu dragoste de-aici, din schivnicia mea. 

Al fost bună că mi-al trimes tu întăiă citeva rinduri. Mi-ai 
pus, cu glas mare întrebarea: ce mal faci ?—şi scrisoarea ta ma 
găsit lucrind aici în gospodăria noastră, ca una dintre cele mal 
hamice albine ale bunicului. 

De cind am venit aici, pot să-ți spun că aproape n'am a- 
vut vreme să cuget la ceva, şi asta a făcut mult bine sufletului. 
Aproape n'am avut vreme—câci de gindit tot m'am gindit : asta 
este una dintre multele mele suferinți și dintre puţinele bucurii. 

Astăzi, scrisorii tale, a urmat o ploaie straşnică de primă- 
vară, ep ploae grasă» cum zice bunicul; «aur», <aur>, cum strigă 
mătușa Nastasia, majordomul nostru. Şi pe cind curge această 
ploae grasă, acest aur, şi cintă picurii streșinilor, pe cind ma- 
jordomul cu un sac în cap, pus ca o glugă, aleargă prin ogradă 
şi potriveşte ciubere, poloboace și putintle pe la toate picușu- 
rile,—eu tti scriu... 

Ce să-ţi spun? cum mi-am împărțit viaja? Mă scol foarte 
de dimineaţă... Altfel nici nu s'ar putea aici, căci cobăile mătușii 
Nastasia cotcodăcesc și firiesc de cum se zăreșie de ziuă... Pe 
urmă trebuesc mulse vacile, pornesc argaţii la lucru, şi mătușa 
Nastasia strigă la toată lumea parcă s'ar afla într'o pustie gar 
fi Beduin, g'ar implora pe Alah, la năvala Simunului.., Apol cite- 
odată se'ntimplă că vine vremea umplerii borşului : atuncea tre- 
bue mătuşa Nastasia să se minie și să tragă pe cineva de cap... 
Trage de cap pe iata care-o ajută la treburi. Pe Culal băiatul 
de la oi, nu-l poate trage de cap căci e tuns chilung: pe din- 
sul il bate cu măturoiul... Asta este o condiție—fără asta nu se 


wegen 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


i ici e int scutită de un răspuns 
ace borşul acru... Chiar nici cu nu $ 
am ei wpetacrce incruntate... Pe urmă câtră amiază, Sieg bate 
soarele, bătrina vine câtră mine, la straturile cu flori, sis Zeie? 
tură de citeva fire de colb, şi-mi zimbește cu hunătate : «Le-a 


at mata pe mine, azi... 

Eu e eg pătat. mâtușă Nastasie, zic. De ce să mă 
ke "4 S H 
ci ig Apoi at mata, azi am umplut borş... și "mam purtat 

acru... şa Se cuvine...» | 
CN Prin ee mă scol cu nnantea în cap. Și am atita de 
lucru,—nici nu-ți faci idee... Pină la vremea cind tu dÄ iai ca- 
feaua în aşternutul cald, şi te gindești, cu plictiseală, ce-ai e 
faci pină la amiază,—eu am făcut o inspecție în grădinuță, la 

+ pui, la albine... > Gi 

mW: See urmăresc răsărirea florilor. Nici nu-ți faci idee 
ce simțire de bucurie am cind zăresc colţul unui fir de busuioc, 
al unel rozete: un stmbure de viață, care crește, tinde CA 
soare... Dar puii care aleargă prin lumină, a se abat cu pliscu- 
rile strălucitoare asupra crupelar pe care le imprăştie cu. mină 
darnică mâtuşa Nastasia... D cunosc pe tofi, le știu culerile, ştiu 
care-l mai melancolic şi mai släbuț. care-i bătăuş, cu porniri de 
a stăpini anul viitor intregul popor al ogrăzii... e 

Pe urmă vine rindul șliubeelor. Acolo-i mare meşter buni- 
cul. Stan lingă dinsul răstimpuri indelungate și-l privest cum 
cercetează ştiubeele eşite ma! slăbuțe din iarnă, și-l ascult cum 
imi lămureşte atitea lucruri necunoscute pentru mine, Prisaca se 
umple de soare, şi albinele incep a se țese ca o hoaspă de aur... 

Vine vremea mesei: lăptării cit de multe. Frate-meu sa 
intors de la cimp, unde a umblat pe lingă oameni și şi-a plim- 
bat prin soarele primăverii suferința tăcută, Vorbim puţin, pare 
culundat In ginduri, e palid ca 'ntr'o prelungită convalescență. 
Stati de vorbă mai mult cu bunicul: totdeauna are ceva de spus: 
observaţii meteorologice, prognosticuri asupra recoltei, amintiri 
din zile vechi.. Pot să-ți spun şi eu, luindu-mă după cele spuse 
de dinsul, că anul acesta, deşi s'au făcut mai tirziu arâturile, a- 
dica deşi e vremea tirzie, pine se va face. Pot să-ți dau şi semne 
de an bogat: omizi nu s'au arâtat, Ñuturi foarte puţini, gingănit 
rele nu se vâd; în citeva dimineții sau lăsat picle... Mat cu 
seamă piclele acestea, în Maia, par a fi semne de an mănos... 
Toţi plugarii sint veseli. Trec dimineaţa oamenii la prâşii, şi le- 
aud zarva vesela pe drum, dincolo de gard... lar la amiază, cind 
e tăcere, adie cite-un cintec duios din ogoare... 

„Pe deal, de-asupra Adincatel, s'a incheiat codrul. l-am ur- 
mărit înverzirea treptată și inflorirea. S'au umplut apoi de floare 
livezile. Acuma toți pomii şaua nins petalele. O mare de ver- 
deață se întinde în toate părţile... Spre Moldova—totdeauna abu- 
riri de ape... Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund 
ceva văile munţilor, după vălurile acestea uşoare... Şi munții, 
așa de departe se arată, așa de pierduţi, tot mai pierduţi, trepte- 
trepte, suind in cer... 


APA MORȚILOR 7 


Citeodată, colindind prin frumuseţile acestea, Im! simt aşa 
de liniştit şi de senin sufletul, imi pare aşa de bine că mă gă- 
sesc singură, Co carte,—şi mă opresc, urmăresc zborul unei gize, 
cintecul complicat al unei paseri | 

Altedăţi, totuşi, parcă's singură. Imi aduc aminte de vorba ta: 
câ sint prea tinără, ca să mă ingrop în cimitirul unei singurătați.., 
Mă gindesc că o să mă deprind cu toate, că mătuşa Nastasia 
se va banaliza, că bunicul nare să aibă ce să-mi mal spue, că 
are să vie iarna, lungă, goală, întunecoasă... 

Dach viaţa mea, aici, n'ar avea un scop. fireşte că gindu- 
rile aceste mi-ar săpa sufletul și mi-ar tulbura prea des liniştea, 
Dar eu aici am venit c'o hotărire mare: să isprăvesc printun 
fel de înseninare a sufletului o viață care ma umilit, şi să min- 
gti zilele a două ființi pe care le iubesc foarte mult. Cu cit sur- 
prind mai des la bunic inaintarea bătrineții, cu cit urmăresc 
progresul tristeții la frate-mei, cu atita mă simt mai pornită, cu 
dragoste şi milă, câtră ei... Mal cu seamă la Panainte e ceva 
ciudat: e ca o plantă care tinjește: parcă sar sui din pämint 
in toate mădularele lu! un suc otrăvit, care-i sărăceşte şi-i rui- 
nează fiinţa... 

Unecri am clipe cind, inseninind pe ființele acestea dragi 
c'o vorbă, cun zimbet, Imi pare că nu poate să fie în lume fi- 
ință mai fericită decit mine... 

Să nu uit să-ți spun că bunicul, ca răzăş adevărat ce este, 
a pornit un proces cum se cade tatălui men pentru casele noas- 
tre, pe care le stăpineşte el pentru fetele cucoanei Safta — pentru 
fetele iubitei mele mame, care mă iubește aşa de mult, 


XX. 
Săveni, 14 Mamm 189... 


Draga mea Marie! Tu nu știi că al fugit din Săveni cu 
cineva. A, da, at fugit Ai lăsat pe maior, după ce un an a ştiut 
toate satul şi bărbatul n'a știut nimic, şi te-ai dus, Eşti o ființă 
fără ruşine şi fără sulet! AI înşelat o comoară de om, «bun ca 
pinea cea caldă», ş. c |. Se zice că al fugit cu un sub-prefect, 
care, pare-mi-se, a fost permutar de la noi mai săplămina trecută. 
Alţii jură că al fugit cu un Däin, Te-allăcomit la parale «ș'aici 
faceai pe ludula».. ș. a. 

Vezi tu ce logice fraze izvorăsc din gindirea Sāvenilor de 
parte lemeiască, ian intrupare în vorbe şoptite și aleargă pretu- 
tindeni ca niște vietăţi viscoase, pipăind cu tentacule şi strecu- 
rindu-se in urechi... Trebue să ştii că odată cu organul vorbirii 
s'a dezvoltat in Săvencile noastre şi organul auzului—într'un 
chip extraordinar. Nu numai vorbesc mult, cu o nestirșită bo- 
găţie de supoziţii la fiecare lucru cit de mic, dar şascultă gro- 
zav, Urechile acestor femei sint ca nişte ventuze... Se lipesc de 
orice— și sug tot ce ar sămâna cu un singe râu. 


m VIATA ROMIN EASCA 


aiorul Stahu din pricina asia a avut accese de supărare. 
Au Ma uncle babe să-l mingle şi să-i dee ştiri despre tine: 
probabil că eşu la Iaşi, probabil că la București wi fugit, age 
irăești cu un ofițer, Ce putea să facă bietul om f Fiinţele ZS 
cestea sint aşa de convingătoare, încit el simțea nevoia să vie 
la mine ca să-l incredințez că tu In adevăr eşti la Adincata, 

O mihnire mare apasă asupra lul Slahu, Cind il văd aşa 
cu obrazul incremenit ca 'ntr'o mască de bolnav, parcă mi-i milă 
de dinsul, Vorbește cu trudă, incet, parcă el singur se plicti- 
seşte de ce spune, Mi se tingue: câ te iubeşte, că te-a iubii şi 
ţi-a implinit toate voile, că hutărirea asta ata a lost o izbire gro- 
zavă pentru suiletul lu]... Pare a înțelege că nu mai al nimic 
pentru el, dar nu-și inchipue cum de ţi-a venit așa lucrul acesta, 
parcă ar fi o boal.. «Ce sa intimplat? ce este fe Tot asta 
mă întreabă. Citeodată parcă s'ar lăsa înclinat să creadă tot ce 
se spune prin Urg: simte nevoia unel lămuriri. Eu ce-i potspu- 
ne? De mingliat nu caut să-l mingii, lămuriri nu-l daù. Ce lä- 
muriri i-aşi putea da? N spun și ecă trebue să rabde—că aşa 
sint femeile cileodată, şi altele de felul acesta, Şi-l incurajez 
la resemnare. Pare-se insă că resemnarea lui nu-i în liniște, 
Citeodată U vad cu obrazul obosit şi bătut ca de un abur fier- 
binte, cu glasul răguşit, cu ochit injectaţi de singe... Tei aduce 
aminte că a trăit îndelungată viaţă de holtei—şi are intoarceri 
câtră viața aceia. E minios atunci, vorbeşte de tine ca de un 
lucru pe care l-a stăpinit și pe care cată să-l dobindeatcă iar. 
pe cale legiuită ori pe cale silnică, Se rătăceşie maiorul) dum- 
nitale. In clipele cind Îl văd aşa, nu-mi pare răi că Lat lăsat, 
deşi al lăsat un om trecut ca să-ți cheltueşii zilele tinereţii linză 
un bătrin şi lingă un bolnav. Nu mă indoesc totuşi că sufletul 
tău se va ridica intra doua revoltă, ofice-ai spune tu de jerfa, 
de mulțămirea acestei jertfe, şi altele de felul acesta. 

Intro Duminică, de curind, m'am intilnit şi cu lorzu Vok 
nea dela Plopeni, la coletăria lui domnu’ lozei, Cetăţenii din 
Săveni In fiece zi trebue să inalțe rugi câtră Domnul pentru ne- 
mârginita-i bunătate, că a ingăduit să se clădească orâșelul acesta 
in jurul coletăriei lui domnu’ lozel, — Voinea era cu maiorul. Se 
pare că sint prietini, Stăteau la o masă intr'un colţ şi maiorul 
făcea märturisiri dureroase... Vedeam după obraz, după gesturi, 
M'au văzut apoi, şi s'au Infāțişat ca să-şi prezinte omagiile. Ma- 
iorul Stahu mi se părea foarte trist şi lorgu Voinea mi se på- 
rea destul de mulțămit— chiar prea vesel mi sa părut pentru 
tristefa lui Stahu. Bine înțeles, nu ridea nici nu glumea, însă 
nu zădarnic mi-a dăruit maica pătrundere. 


e Wa mai primit nici o veste de la Maria ?... m'a intrebat 
Stahu... Închipuiți-vă eu nu mal ştia nimic... Am ai í 
stare ridicolă,..» ý Cici EES 

Iorgu Voinea părea că n' aude. Privea intr’ 
că nu-l interesează nimic din istoria asta. Iorgu 
este un om primejdios, —Glumese bine-ințeles. 


o parte, părea 
acesta Voinea 


Ce să-ți mai spun? că alară de ceia ce eu singură cu 
simțurile mele bag seamă—mibrul, după ceia ce prietinile mele 
spun, ar fi căzul la patima baţici, și anume căderea aceasta s'ar 
intimpla foarte des intro ce D zisă a Vădanei Crede ce vrei, 


despre asta, Eu îmi späl mie, ca Pilat din Pont. 

Tocmai, Văd că a verătivorba de prictinile mele, Eu am, 
draga mea, donă feluri de ine: cele care mă iubesc şi celc- 
care mä urăsc. Nu-i nici o deosebire Intre ele— căci pe unele 
dintre cele care mă iubesc, mi se pare că le urăsc en Cü a- 
ceste prietine am deslul năcaz. Cu darurile pe care le au, de 
a asculta $i a vorbi, si de-aşi da drumul fantazici (rei daruri 
la dinsele absolut iară legătură), nu se ocupă numai de tine şi 
de maior, ci şi de umila seriitoare a acestor rinduri, A! cite 
lucruri din cele pe care le spun ele, nași voi cu să se adeve- 
rească! Cum past voi cu să se Intəarcă ceva din tinereţa du- 
să; cea care mi-a rămas Imi produce mai multă sulerință: 
«stirșitul unel comori...» 

Imi atribuesc multe lucruri prictinile mele. Si eu cautiără 
indoiala să le plătesc cinstit. Generalul Hrisanti, «leul» meu, 
intră in casă şi eu sint tristă și enervatå, Are ceva să mă in- 
trebe— căci eu sint oracolul său,—are ceva să mă intrebe şi eu 
stau mută. «Ce este? ce sa intimplat, pentru Dumnezeu ?...— 
Nimic nu s'a întimplali—Ce ai ?-—Nimic.—Eşti bolnavă ?—Nu 
sint bolnavă. » Tâcem un răstimp; eu incep a aduce vorba 
despre maiorul Stoianovici şi despre consoarta sa, despre colo- 
nelui Cerchez şi despre consoarta sa, şi aşa mai departe,- pină 
ce cu mă liniştesc și leul intră într'o Furie potrivită: ştiu că fu- 
ria aceasta a lui va avea urmări potrivite, 

lată cum petrec eu, draga mea, Şi citde trist mi se scurge 
viaţa. Noaptea trecută m'am visat moartă, întinsă Intre flori veş- 
tede, și mă priveam eu insă-ml cu nespusă jale, Cărțile mi-au 
aratat lristeță mare, la pragul casei. Vine vremea ernil, dragă 
Marie, și tare mă simt tristă; locul nu mal arde bine tn sobă. 
Tie pe de altă parte ţi se arată lucruri pe care ș'așa fără cărți 
aşi putea să le prezic, Cred câ vei primi in curind o vizită 
care s'arată a veni dinspre partea Plopenilor. 

Despre procesul între bâtrinul Dumbravă şi cuconu' Vasi- 
lică Popazu s'a auzit în tirg. l! vădciteodată pe bunul tăutată, 
trecind cu zimbetul lui de dragoste, cu mișcările lui de om al 
lui Dumnezeu... Aşa de ban vorbește, atita bunătate izvorâşte 
din ochii lui... Face nişte semne cu mina, parcă inima ar voi 
să şi-o scoată din piept şi să ţi-o pue inainte, pe palma întinsă... 

Nu mă uita, şi mai Scrie-mi. 


AAL 


Jn dimineața de 18 Map, două zile după ce Maria primise 
scrisoarea Anei Hrisanu, in sat la Adincata incepură a lătra 


10 VIATA ROMINEASCA 


cinil cu indirjire, O trăsură străină, cu clopote răsunâtoare, in- 
trase pe uliţa din mijloc, un vizitia pocnea din bicia parc'ar fi 
impuscat dintrun pistol, și huruitul roților părea un tunet prelung, 
innâbuşit de depärtare 

Era pe la ceasurile 9 dimineața. Maria se plimba prin li- 
vada singurica, ginditoare, Bătrinul și Panaite erau la cimp. Cele 
din urmă fori roz-albe de gutul se desloiaa şi Iremuran in UE 
mina dimineţii. O mireazmă tare de salcim plutea in aerul căl- 
duț; albinele jucsu în prisacă. 

Trasura se abătu cu zgomot spre zaplazul cu streşină al 
livezii; apol deodată, scurt, ciopotele şi zgomotul conteniră nam: 
tea porții. Maria avu o tresărire. «Trebue să fie Voinea... gindi 
ea. Ana Hrisanti a avut dreptate.» Şi porni grábind paşii, spre 
ograda. Cinii din lanţuri începuseră a lătra, Un argățel da fuga 
să vadă cine a venit. Glasuri se auziră: porţile se deschiseră. 
Maria tel simţi inima strinsă In piept, ca la o presimţire tristă, Fâră 
voe murmură: «Poate să fie Stahu...» Se opri, privind de de- 
parte, îrăsura hurt pe podej, clopotele sunară de citeva ori, rer: 
apoi în mijlocul ogrăzii se arâtară deodată musafirii. «E Stabu...» 
şapti Maria, cu simhrea de tristețe care o invâluia. Apol indata, 
lingă maior, cunoscu şi pe Iorgu Voinea; începu säi bată în 
piept inima; o unda de nemulțâmire se iscă in aceiași clipă, 
adăogindu-se tristetii. 

Musafirii o salutaa cu pesturi largi, de departe, Maria trecu 
în ogradă, apoi spre intrarea casei; singele îi năvâli in obraz; 
se silea să zimbească, «Are să mă imbrăjişeze, are să mă sārute...» 
se gindea cu dezgust, privind ţintă înspre Stahu. Dar In mişcă» 
rile maiorului era un fel de sfală pe care Maria nu in cunos- 
cuse pâna atunci, Venea încet, cu pălăria în mină, zimbea stin- 
jenit ; avea ochii tulburi, cu ate de singe, Prin mintea Mariei 
trecu gindul pe care i-l strecurase scrisoarea Anei Hrisanti: a băut! 

Maiorul intinse minile, ea se trase un pas inapui. 

_ ‘Buna dimineaţă, Mărioara, bine te-am găsit.» zise el o- 
prindu-se. li cra sust glasul. 

Marta privea spre Voinea, El venea liniştit la față, ca un 
plugar sculat inainte de răsăritul soarelui. Parea serios; Mariei 
se pāru că ochii lui o privesc cu Iuare-aminte,—Intinse lul Stahu 
mina ; îl zise: 

> Dinara venit. Ce mai faci ?,,, Cind ai plecat?... 

E? rie mere Sech oi rizind, şi se intoarse pe jumătate 
sculat pe Voinea din somn bg Se eg apei are obez e 
Hp bvd. plictisit d e Kier intr'o bâtae de biciū 
apa ja. mineta ` Tg... Da’ tu ce faci? Ce te uiţi 

Ridea, și fugea cu ochii in lături. Apoi t 
Mariei, i eler ff „ Apoi trase spre el mina 
e i Seel p S deg tir sia pe ea. Intrebă, cu acelaşi ris: «De 

laria se simțea Invinsă cu desăvirşire de simţirea-i de tris- 
teje, | se părea de tot ciudată ivirea maiorului SE deodată, în 


APA MORȚILOR u 


liniştea el. Nimic din ceia ce o Impresura nu se armoniza cu in- 
fățişarea străină, râtăcită, a celui pe care-l părăsise: «Am trăit 
ani la un loc cu el, şi acuma mi-i cu desăvirşire străin.» se 


gindea ea. Și i se părea firească şi altă Intrebare care-i nâştea 


pe buze: «Ce caută el aici ?>--Şi cașicum o suflare aspră i-ar fi 
râcit sufletul, obrazul 1 se umbri de suferinţă şi zimbetu-i pieri. 

Dâdu ceremonios mina cu lorgu Voinea, U privi drept, fără 
să clipescă, şi privirile ei parcă-l mustrau pentru tulburarea li- 
miştei în care se alla. 

Dädu drumul apol musafirilor in casă, în odâița ci, unde 
plutea un miros uşor de erbuzi uscate și unde soarele pătrundea 
cu sfiala parca. Se grabi să iasă, Maiorul se oprise în mijlocul in- 
căperil şi privea cu mirare în jurul lur. Asta-i făcea "än. Dintr'odată 
incepu s'o doară capul, simțea în umple bătaia singelui. Se grâbi 


cătră lintină. Bătrina Nastasia îi eși înainte cu o cană mare de lut. 


„«Trebue apă, dudue? iaca aduc indală. Da cine-s boerii ?... 
Adică pe unu-l cunosc: e boerul cel Gpär de la Plopeni, da pe 
cellali, pe cel mat bâtrin, nu-l cunosc...» 

Maria se opri deodată şi parcă i se fâcu negru Inaintea o: 
chilor cind răspunse : 

«Acela-i bărbatu-meu, mâtuşă Nastasie,,. 

— Care? cel bătrin, dudue? întrebă bătrina holbind tare 
ochii, 

— Nu mai teăesc cu €l,..> răspunse Innăbuşit Maria, 

li ardeau ochil de ruşine. Pâwina nu răspunse. Scoase 
incet o ciutură de apă; umplu cana, 

«Mâtuşă Nastasie, vorbi deodată Maria, şi ochii îl erai u- 
mezi şi glasul îi tremura... Te rog dă-mi oleacă de apă... să-mi 
ud obrazul şi iruntea... Mă doare capul...» 

Batrina li turnă incet apă în pumni, —și o privea cum se 
spală. Cind ridică ochii Maria, zâri mila in căutătura bătrinei, 

«Doamne, dudue, tare cet tulburată, vorbi mătuşa Nastasia... 
De ştiam eu, nu dădeam drumul la porți... Aici trebue să fie un 
drac... Ce cauta ri acă aici?... după citințeleg ep, nu mai ai ni- 
mic cu dinsul,,,. 

— Are să treacă şi asta... mâtușă Nastasie.,. Te rog ada 
dulceaţă şi apă...» 

Bătrina trecu pe dinaintea eï; o privilung, clâtină din cap; 
iar Maria rămase pierdută, cu bărbia în piept, cu ochii in pămint. 
Parcă-i venea ameţeală ; parcă din ce in ce dădea năvală In su- 
Aetu-l o suflare necurată. Parcă din ce in ce mal bine-și da so- 
coteală că fuga el de la tirg se făcuse pentru totdeauna şi că 
de-acum inainte nimic nu mai putea fi între ea şi cela ce-l fu- 
sese bărbat. «Dar ce caută aici? ce caută?» Mai are vre-un drept 
asupra el? iși inchipuie că o va indupleca să se intoarcă? Cum 
-s'a hotărit el aşa să vie, după o noapte tulbure ? A sculat pe 
Voinea din somn și l-a luat cu el intr'acoace... A venit, aredrep- 
gurj, vrea să-și arăte drepturile pe care le are... 

«Nu se poate, trebue să fiu tare...» 


12 VIATA ROMINEASCA 


Işi şoptea incet vora. mie: și parea se Sintea rătâcită, aşa 
i se inegurau ochii și o durea nea. ` 

S K Porai LE ae Intră incet, privind ţintă inainte-i. Stahu 
ridea zgomotos. Mātuşa Nastasia tocmai atuncea intrase și ent 
şi se uita urit, cu sprincenele incruntate, la el. «E străin pen i 
mine... cu desăvirșire străin !...> zise Maria în sineṣi şi i se p d 
rea că-l privește de departe, şi e un om pe care nu l-a văzu 
Km eer privirile i se intoarseră spre Voinea; era serios, părea 
mihnit; o invăluia intro câutâtură area... 

«Poftim, luați dulceaţă...» zise ea incet. em 29 i 

In clipa aceia mătuşa Nastasia se aplecă şi privi pe fe- 
reastră, Grâi indesat, înâlţind sjwincenele ṣì Intorcind spre Maria 
a A iaca şi ninaşul Matei. A venit tocmai la vreme, 
dudue...» Şi prinse a ride cu râutate, i 

elaca, dulceți de zarzăre, teg? Cen duduci...» zise ca 

, împingind tablaua spre pieptul lu u. 
2? Mariel ti veni intr'o clipită de fulger hotărirea: eat deodată 
pe ușă și trecu în iatacul din fund al bătrinului; acolo se lăsă 
pe un divan, îşi prinse capu 'n palme şi se lăsă pe-o coastă... 

Baătrinul era mirat, părea vesel, Văzuse in ogradă trăsura și 
cail, Intră repede in casă, urmat de Panaite, In pragul odăâii unde 
eran musafirii se opri: eşea, întunecată la obraz, mătuşa Nastasia, 
Dintr'o aruncâtură de ochi vâzu in încăperea strimtă pe tabu şi 
pe Voinea. 

«Da' Mărioara unde-i? intrebă el repede. 

— Dă, unde-i, răspunse morocânoasă bâtrina. Eu sto unde-a 
intrat ?... De bucurie mare pesemne... 

— Ce este? întrebă dintr'odată, scurt, bătrinul, şi păşi în 
odae cu cizmele-i pline de țărina. Pe linga el se strecură şi Pa- 
naite, palid şi cu ochi pinditoră. Era in haine de doc albastru, 
c'o pălărie mare de pae în cap. 

In aceiași clipă maiorul parcă se dumeri: venirea lui a tre- 
buit să stirnească o furtună, Un val de minie i se sui în obraji, 
potcoava din frunte i se făcu purpurie. 

“Am venit să-mi vâd nevasta... zise el dirz, ridicindu-se in 
picioare... Am venit ca prietin; văd că sint primit ca duşman... 
Am drepturi... e nevasta mea!..» Glasul lui gemea adinc, din 
gitlej, 

Bätrinul rămase cusprincenele incruntate, cercetindu-l mut, 
un răstimp, 

Privind batjocoritor ținta, inainte-i, Panaite grăi lin: 

«E copilul nostru...» şi eşi cu paşi nesimțiţi. 

«E copilul men...» grâi şi bătrinul ca un ecou. Apoi ridică 
fruntea indirjit, şi ochii îi scinteiară. Dar maiorul se potolise ; își 
schimbă glasul şi-și plecă fruntea. 

«Unde s'a dus Maria? întrebă el domol, deodata... Poate 
s'a supărat că n'am vestit-o... Fac totce vrea ea... Dacă s'a mt. 


APA MORȚILOR 13 


niat, mă duc... Spune-i cà nu ma! vin făra voia el... Vreau să 
vin s'o văd măcar din cind în cind... N'am vrut so spät a 

Apoi parcă simţi nevoia să se mărturisească bătrinului; se 
apropit de el, 1i cuprinse mina; H vorbea c'un tremur de tin- 
guire in glas. 

«mi era urit, eram singur... Ce pot cu să fac? ce rost mal 
are viața mea cind sint aşa de singur 3... Acuma m'am deprins... 
nu mai pot fără tovarăș. De o bucaiă de vreme nic! nu mal pot 
sla seara acasă... Mă duc şi eù la un păhar de vin... Ii beau 
fără bucurie, tl beau in mare mihnire,.. Şașa m'am gindit că a- 
seară, pe cind stăteam la un pahar: Ma duc, zic, să jaù pe 
Voinea, mă duc să văd ce mai este la țară... De asta am venit...» 

Bătrinul stâtu uimit; nu pricepea bine nici ce zicea Stahu, 
nici ce se petrecuse în casă. La glasul impăciuitor al lui Stahu 
se plecă totuși, intinse dreapta şi spre cellalt oaspete, 

«Bine, dar ce-a fost ?... vorbi el, tulburat, 

— A fost vina mea... zise deodată lorgu Voinea. Dar vina 
mea ce de ertat; cù nu ştiam, nu bănuiam ce aresă se intimple...» 

In răstimpul in care Voinea vorbea, Maria se arăță In sala, 
li ţinea Panaite o mină; 1 mingiia cu dragoste degetele fine şi 
albe. Apol fi lusă mina și intră cel întăia în odae, zimbind, pri- 
vind cătră toți ca un om care gie o veste fericită, 

Voinea o zărise, H simţise apropierea, Şi 'n mintea lui in- 
iro clipită se inchegase un şireclic : facu în chip simplu märtu- 
risirea vinel lui 

«Eu sint de vină...> ziseela doua vară, după ce Maria păşi 
pragul. Şi intorcind ochii caşicum pân” atunci n'ar fi văzut-o, parcă 
simți în privirea ci ceva— o lucire de recunoștință, Ar fi vrut 
să mai adaage ceva, dar o văzu foarte tristă, albă ca varul la obraz, 

«Ce ai, Mârioară? vorbi cu grijă batrinul Dambravă. 
Ce-a fost?» 

Maria tăcu o vreme. Pârea slăbită, se așeză pe un scaun, 

«De ce-ași spune că-mi pare bine de venirea tumnevoas- 
tră ? zise ea deodată, cu puraire, și privirea neagră i se inflā- 
cără. M'am hotărit sa vorbesc cural, Ce-mi folosesc lacrimile ? 
ce-mi foloseşte zbuciumul ? Eu sint hotàrità aici să ma'nmor- 
mintez, De aici nu voiu mai ei, Vreau să fiu înțeleasă, Dacă 
mai vii, vină, urmă ca inturnindu-se spre Stahu. O să te privesc ca 
pe orlcine—dar ca pe un străin... Vreau să uit tot trecutul,» 

Se opri. Gifiia de tulburare. 

«Să mergem! zise deodată Stahu ridicindu-se în picioare, 
Vad că parc'aşi fi sträin...+ 

Şi-i luceau ochii de durere. 

«Mal staţi, zise cu indoială bătrinul. Datoria noastră este 
să ospătim pe musafiri. să le dăm pat de hodinä... 

— Muitämesc, mulțămesc frumos... răspunse Stahu rizind 
cu durere, Ne ducem... Om mal veni altădată... Poate pân” a- 
tunci s'ar mai schimba lucrurile... Azi mă simt așa, parcă am In- 
mormintat pe cineva,» 


Işi plecă in piept capul şi oltă, Apoi eşi 'ncel, girbov parcă. 


ID VIAŢA POMINEASCA 


K au o ultimă izbucnire, SCH Be 
SE bhre. frate strigă el câtră Voinea; cine a mát gt 299 
> R 


DP ros 1. Ce înseamnă 
ceva ? Un lucru așa de, ridicol, DR, sa nebunese t.. Spune 
asta, frate ? Eu nu înțeleg nimica, Dee e eet 

` indea minile spre ea—ude ce g 
tu. Mârioară - şi Intine A3 nebunie curată, Imi vine 
N'am înţeles, lrate, nu înțeleg... Asta-i 
e KN een cu prictinie, îi cobori treptele, H 

Da genii Vizitiul, bâtrin cărunt, se câțăra 
sui aproape cu sila In trāsurā, VI > ea PA DATAA 
şi el pe capră. Voinea stâtu o clipă in CUREA S paa pno 
repede spre cerdacul case, strinse rer ene? Én 
să intre şi in sală, şacolo, co simţire sep apa te res 
un jucător pătimaş care pune o sumă mare, ce 
pe-o carte, vorbi câtră mita 29 
vădăj că ma certat... e 
SAM oc eşti vinovat. răspunse Maria ridicintiu-se 
a Sgr vin să-mi cer erlare singur...» grăi Voinea ër 
rat Maria nu răspunse, El cobori repede treptele, ca SR T 
ceva, —se aruncă în trăsură linga mator, Si vizitiul dà e a 
cailor. Clopotele Incepură a suna lar, porțile se rage ide 
țintină mâtușa Nastasia lăcu o sis Cu mina, parcar bi 
ietil drumeții spre necurate pustiuri, 
a pe: ri e geit eï, după aceia, Maria sta la sfat cu 
gin? a fost aceazla? se intreba ca. Sao petrecut toate ca 
tntr'o operetă. A venit bărbatul meu, omul care în virtutea unei legi 
m'a cumpăral aproape. A venit parcă să-şi ceară un drept -Cüm 
s'a facut câ şi-a plecat cerbicea ? Cum se face că am avul eu a- 
tta putere, să-l Infrunt, să-l ridic de la locul lui, săi alung? 
Parcă-ml era milă de el.. Parcă-i erau ochii plini de jale cînd 
m'a privit la urmă,,, A i 
Dar omu-i foarte ciudat, şi găsește în sine uneori rezerve 
mari de putere... Parcă mă cercetez acuma şi descopar ce tra 
răutate în mine, Sint vigură că din privirea lui Vointa am sā- 
vipit această faptă eroica, Dacă m'ar D lost Voinea, mai fi 
purtat poate mai blajin. Mi se pare că-l mai adevărat decit imi 
inchipui eù acest lucru, La ? 
Ce-a însemnat vorba de la urmă a lui Voinea? Sa grābit 
s'o rusleasea. Părea tulburat, De înșelat nu mă Insel asupra sim- 
țirilor lui dest n'am experienta Anc! Hrisanti,..2 TE 
Umbla prin odae, căuta în neştire hirtia de scris și pana, 
Se puse la masă, ca să scrie prietinei sale intimplările din di- 
mineaja aceia. | | 
«Dragă prielină, aveai tu dreptate cind rosteai aforismul tău: 
că cea mal puţin cocheta dintre femel simţeşte iubirea unui bâr- 
bat, mal "nainte chiar de a o cunoaște el singur.. Femeia care 
a spus acest adevăr mä, trebue să fi trecut prin clipele prin 
care am trecut eù... 


APA MORȚILOR 15 


XXII. 


Ab! dragil mel, cit de frumoasa e viața în şesul Moldovei, 
la Adincata—nici nu vă puteţi inchipui. Satul la stirşitul primă- 
verii e o grădină, care se intinde departe pină "mn prundurite baţi 
şi pina cătră codrul care imbraca dealurile. Şi o linişte can a- 
propierea somnului pluteşte in aerul cald ` mişcarea aproape a 
Content catră amiuză ; cimi dormitează la umbră pe supt gär- 
duri ` su ogoialşi colbul fierbinte al uliplor; ici colo se arcu- 
eşte o boltă de nuci peste trecător, de la o gospodarie la alta ` umbra 
lor infloreşte drumul. Peste gardurile joase ot printr'o portita 
deschisă, zăreşti intro grădiniţa ruje drepte, uriașe, cu forile ro- 
şil dezvăluite, Jo bagi ġe seamă că te pindesc doi ochi strâluei- 
tori, dintro tufa. Un cap neclintit de fată, la linia zāpłazutul, 
li zimbește, Nu Lat văzut Din! acuma. In clipa următoare a dis- 
părul. Un cintec adie de departe... Cucoșii îşi trimbiţează vestea 
iubirilor lor,—dar cintarea lor face parte parcă din liniştea cu- 
prinsului, căci abia intr'un tirzið, din intimplare parcă, o deose- 
beşti... În aceiaşi linişte, deosebeşti ritmul regulat, ca o bâtae de 
inimă, al rotarului care lucrează la cohilă,,. Și incet incet, cu cit 
treci printre gospodării, urechea prinde tot mal multe zvonuri 
ale liniştei. 

Ai eşit din sat, ai trecut şi de cea din urmă aşezare, 
a meșterului faur; la o cotitură nu mal auzi nici bătaia cioca- 
nelor ` al ajuns în cimp, unde se desfăşură ogoarele oamenilor, ca 
nişte lăvicere intinse la soare, ici pe cimp drept, dincolo Intro 
vălcică, in altă parte pe o culme de deal., Nu mai vezi oameni 
pe cimp. Auzi ciocirlia tremurindu-şi cintecul strălucit — parcă ar 
curge din înalt un pirăuaş de lumina și triluri de cristal. O dum- 
brâveancă trece peste popuşoae destășurinudu-și penele verzi ei 
albastre. Auzi strigarea prepelițel ; ciriitul cristelului. Şi iar se 
face tacere... Și cotești după aceia pe un drumeag de Gin, şi 
te "nțiineşti la un podef cu un om cu pălăria lată "mn bouri, 
cu pieptul desfăcut. Mina c'o biciuşcă scurtă boii injugaţi la un 
car cu saci. Vine dela moară. Ţi-a dat ziua bună descoperindu-și 
pletele, pe urmă a dispărut el la cotitura pe care al venit tu. 
Şi pe urmă iată moara, Intro tăetură de mal... Bug dormiteaza 
in soare, lingă un car gol, Moara umblă—parc” ar fi singură... 
Saude bătaia regulată a teicel... Ape spumoase se zbuciumă ei 
fierb supt roată, în bulboană, 

Toate sint frumoase la Adincata, dar oamenii au griji și 
năcazuri. De cind trăeşte bunicul Matei Dumbravă aici, nu ştia 
dacă a privit cu asemenea ochi Irumuseţile fireşti ale meleagu- 
ritor lui. Cimpu-i un cimp, şi moara lui e o moară, lar în pri- 
măvara aceasta natura pare mai frumoasă—cu cit bătrinul n'o 
bagă de loc in seamă. Caci dumnealui, ca râzăş ce este, işi im- 
bracă foarte des straele de șicac și se duce la tirg să vada ce-l 
mai fac procesele, 


Are procese: cu casele Aglăijei, case muncile de minile 


-46 VIAAŢ ROMINEASCA 


lui şi a râposatei Anghelina, —şi cu maiorul re EN e 
voia să intre intrun proces de despârțire, parcă se ininicoşa de 
acest lucru noŭ, neobişnuit; dar bătrinul nu ințelegea teama E 
«Un proces, Moare la ureche... zicea cl. Cunoaştem noi proce- 
dura.» S'a pomit şi pentru Maria procesul de despărțire, şa 
luat-o şi pe dinsa la tirg în două rinduri, pentru aceasta. `` 

Dar procesele se poartă cu năcazuri, mat ales cind seul să 
le porți şi cind te ţii Gran de tle, Era năcâjit bătrinul, dar a- 
vea credința că la urmă tot a lol va D izbinda. Rilea uneori 
povestind ce sa mal intimplat în trecerea lui la tirg: cum N 
vorbit cu un advocat, ca să-l ispitească numai; cum a picilit pe 
alt advocat, al lui cuconu' Vasilica, chiar dintru inceput, cum a 
gräit el catră judecători, cum a spus el câ se Intemeiază pe CL 
tare articol, şi pe cutare articol... «Apoy, domnitor judecatori, zicea el, 
eù dreptatea mi-o caut numai cind am prăpâdit-a_. Ca s'o caut trebui 
s'oam...s Si cuconu'Vasilică Popazu schimba ie fețe, Bătrinul Dunt- 
bravă arăta cit de opării stătea la proces cuconu' Vasilică, «Apol ru 
mine nu te pofi dumneata pune, ginere, —i-a zis el, că en ts mai 
tare şi de partea mea e ilreptatea.,.» st cuconu' Vasilică, urma 
a povesti bătrinul, se cen că naude; se ploconea câtră un 
boer, suiingea cu aminicaă minile, rupindu-se de şele, dreapta 
altui boer, ṣ'apol Gräin cata topi cu dragostea lui, cu bunătatea 
iul... Tare nea mal amărit pe nul dragustea lul şi bunătatea lui» 

Dar nici pentru Maria ma avut o vreme farmec satul, şi 
cimpiile, şi colțul blind unde vuia şi spumega moara lui Dumbravă, 

Multă vreme i-a stat ca o piatră pe inimă imimplarea dan 
dimineaţa aceia de Mmu:ctad a sosit cu o lurtună, după o noapte 
de petrecere, maiorul Stahu. I se părea aşa de nefiresc ceia ce 
se petrecuse, aşa de străină parcă fusese in viața linistita iz- 
bucnirea aceia... D rămăsese după aceia ca o pulă în sullet, Se 
petrecuse al 'n ea ceva nefiresc... Avusese onele mișcări ciu- 
dote, Gindinidlu-se, parcà mal mult se incredințase că mişcările 
acelea Je stirnise Voinea, tinârul acela care o urmărea cu ochii 
de-o bucată de vreme. Deopärte un barhat care vine sg reclame 
drepturile, de alta soția lui care aproape H alungă, Şal treilea 
care pire u se bucura, pare a Selena ceva.. Parc' ar fi fost o 
izbuenire de ris la o inmarmintare — se mindea Mana. 

Singurä In odaia ci, cind pe gindea la lucrurile acestea, a- 
vea o stringere de inimă, Apoi cu hotarire, se încredința că orice 
tulburare trebue să inceteze, Destul ii lusese baljocorită tinereţa, 
av um e vremea cind se simte om, In store să ajute pe alți—să se 
jesileasea. elef a — gind Ax, lingă care se sirectira parca zà- 
darnic icoana nelămunită a lul lorgu Voinea, 

Pannite, pribeagul, in pacea aceja a zilelor verii, In blin- 
defa casei Dătrineșii, în câllura molcomă cu mirezme tari a 0- 
goarelar, parcă suitrise o destindere. 1 se luminaseră ochil, zim- 
bea bucuros ; Şi cileodată, intr'ua colț al cerdacului, privind ră- 
săritul lunet pline, incepea să-ŞI aducă aminte de nezuroasele şi 
zdrobitoarele lul rătâciri din trecut. Le povestia Marici ca pe 


APA MORȚILOR 17 


niște întimplâri străine. Citeodată totuși i se Intuneca glasul, in- 
crunta sprincenile şi răminea tăcut: avea o intoarcere deodată că- 
trå cuconu' Vasilică Popazu: parcă i se ridica inaintea ochilor, 
în întuneric, trupul nalt și uscat, şi zimbelul Incremenit, şi ochil 
lucitori, —şi ca o zguduire nelâmurită it aducea in intreaga fiinţa, 
a mica vară, amintirea triste) lul copilării,.. Maria Ib privea în 
clipele acelea Co simţire de leamă: era grămădilă in ochit lul 
o ură neagră ; privea cu spaimă şi cu ură fantoma tatalui, 

Altfel, parcă i se liniştiseră gindurile de pribegire. In schimb, 
trupu-l slăbise, braţele şi picioarele parcă erau numai niște coarde 
nervoase. Cind ridea, i se întindeau ca nişte sfori intre colţurile 
guril şi urechi, 

«Eu nu mal am mult, dragă sorioară, murmură el întrun 
rind seara, în îintuneric,—şi apucă mina Meriel. Am umblat prea 
mult Ani de zile am umblat, şi mi-a secat trupul de năcazuri, 
de vorbe rele, de bătaia gerurilor, a vinturilor, a ploilor... Pe 
urmă, acuma, m'am oprit,—și trupul cere hodina mormintului...» 

Maria işi simți sufletul plin de jale. 

«Ai să te faci bine, murmură ea cu lacrimi In glas. Am 
să te ingrijesc eu, am să stau totdeauna lingă tint...» 

Bolnavul li mingtia degetele, după obiceiul lui. 

«Mârioară, grâi el incet, nu știa ce am avut eù: asta m'am 
intrebat totdeauna... Dar de suferința ce-am avut-o, trebue să 
mor... Orice-al al spune, orice-ai face, trebue să mă duc.. A- 
cuma vezi şi tu că vorbesc liniștit şi lămurit... Şi m'a urmărit 
in drumurile mele o durere năprasnică: a murit mama noastră, 
tinără şi lrumoasă.,, Ş'acuma mă urmăreşte un gind grozav: 
căci ştiu din ce pricină a muril mama. 

— Acestea-s ginduri, vorbi Maria cun fel de frică. Fii 
cuminte, nu te gindi lu asta... 

— Ascultă ce-ţi spun ep, grăi întunecat Panaite. Nu mi-am 
adus aminte muliă vreme... Dar acuma am văzul, a eşit în a- 
mintire un lucru vechiu... Mi sarată o icoană, trebue så fie de- 
atuncea ` Ip mine a răsărit acuma. Cum plingea mama.. o 
våd.. era tinără şi humuoasă... ṣi plingca... Şi lala o lovea,—o 
bătea cu ghiontul și o privea cu ochii lui sfredelitori, avea zim- 
betul lui cel än... aşa cum zimbea şi ne privea in noaptea a- 
ceia a Învierii... Aluncea a răsărit deodată tn mine icoana aceasta... 

— Nu se poate, Panaite, trebue să fie o părere... nu se 
poate, nu se poate... şi prin trupul Mariei trecu un fior. e 

— Ba da, ba da, eu sint mai mare decit tine, cu fin minte... 

— Nu se poate, Panaite! De ce? de ce so chinuiască 

ú f, 
SE — Eu bânuesc de ce, şopti Panaite cu taină, şi zimbi în 
intuneric... Acuma știu. Așa-mi lămuresc şi de ce ma bälut şi 
m'a chinuit şi pe mine pină ce mi sau intunecat minţile... Ah! 
cum mă bătea... În cap mă bătea, pină ce-mi simțeam crcerii ca 
de plumb... Eu cred aşa: câ nu sint copilul lui: de-aceia a chi- 
nuit-o el aşa pe mama... 


a 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ce spui tu, frate] strigă Marin cu groază, ridicindu-se 
in picioare... Cum iți pot veni asemenea ginduri... Vinā-fi In fire, 
pindeşte-le la ce spul...» 

Deodata tâcu; vedea că vorbeşte zădarmic; simţi o săge- 
tare de ghiaţă trecindu-i prin suflet. Panaite ridea incet, cu rā- 
utate : 

«Aşa-i cum spun cu... Am înțeles cind se uita el în noap- 
tea Învierii la mine... Eù nam cu el nimica... De-aceia U urăsc 
cu... Din pricina lui a murit mama. din pricina lut am să mor 
şi eü... Și tu al suferit tot din pricina lul.» 

Tacură. Noaptea era întunecoasă; adicri de răcoare venea 
din livadă. Maria simţea o nemulțămire grea; bănuelile bolna- 
vului aveai o pătrundere stranie, luaû ființă în sunetul ei, chi- 
nuind-o cu un gind nestrâmutat. Avea dorința să Gräisch, sā 
spulbere hănuelile acestea care o făceau să sufere, dar ceva I 
spunea că asta ar fi zădarnic: frate-său par ințelege-o. Şi privea 
fix In intuneric, şi parcă şi el i se inchega inainte icoana pe 
care Lo sugerase Panaite ` maică-sa bătută, căzind supt pumnii 
lut Popazu... 

«De ce? De unde ţi-a venit gindul acesta ? izbuti ea in- 
streit să geamă. Ce spul lu e grozav, frate..! Maica noastră a 
lost ca o slintă...» 

Dar Panainte parcă n'auzea ; sta nemișcat, toropit ca de 
friguri, 

Și deodată glasul lui, străin, un glas de copil, un glas du- 
reros Și trudit, II sună la urechi: 

«Dragă surioară, mormintul mamei noastre a rămas uitat, 
lăr'o lacrima, Dro foare.. » 

Şi Maria îşi simţi pieptul năvălit de amărăciune şi izbucni 
In plins... 


XXIII. 


„Natura conspiră Impotriva noastră, Suferințele trebue să fie 
uitate, Așa se pare cel puţin 

Fot ce era frumos În Adincata, şeşul Moldovei, drumeagu- 
rile pline de erburi şi flori mirositoare, și Moara-lui- Dumbravă 
păreau intro zi de lunie, Mariei, imbrăcale, ca'nir'un abur de 
melancolie, ceva lermecâtor plutea pretindeni, in armonie cu su- 
fetul et. Sec 

Fatze dimineaţa, la răsăritul soarelui, cu Panaile si - 
nicul, in trāsura lor uşoară. Făcuseră drumul catcă Molde p“ 
pinea aibă, pe urmă cercetazeră naturile, şi Matei Dumbravă 
Gegen pină la big în iarbă. își plecase fruntea spre florile pline 
el d stirnise şi două prepeliţi care zvicniseră şi porniseră 
aer ind întrun sbor drept pe deasupra erburilor. Maria a avut 
n țipăt ușor de surprindere ; pe urmă le-a privit cum se înclină 
cum se lasă cu aripele destinse, lingă o tula de luminărică E 

După acria s'au indreptat spre moară. Mergea caji la pas. 


APA MORȚILOR 1 


O lene dulce plutea din cerul curat. Maria se simțea pälrunsä 
ca de n infiorare care-i înălța gindurile şi simţurile; şi deodata, 
fără voe, se gindi la lorgu Voinea... Şin lanuri era linişte, şi 
căldura vibra în zare. 

De dimineaţă incă, Iorgu Voinea se deştepţase In casa bo- 
crească de la Plopeni, co hotărire : să vadă pe Maria in ziua 
aceia. In multe nopți, după truda zilelor de muncă, stătuse treaz 
ceasuri, gindindu-se la dinsa. Loan avusese spre ca aşa, o 
mişcare uşoară, ca spre o lemee frumoasă cu solet mal deose- 
bit... Imaginea el I aducea un zimbet de plăcere, nu-l neliniştea, 
Pe urmă insă gindurile se indrumară ca pe o cârare cunoscută, 
numai spre ea; să le stâpinească nu mai era in siare Şi 0 ne- 
linişte soră cu mihnirea i se Iech în sofet.. 

Se imbrăcă cu o grijă deosebită, Isi äu cafenua repede, 
Eşi în ograd, cercetă caii in grajd. Mergea cu capu 'n piept, 
cu fruntea încrețită. 

«Cuconaşule, poale eşti supărat de ceva... Inilrăzni să-l In- 
trebe bătrinul Petrea, vizibul. 

— Cum? Nu Uitasenn. Să pui caii la drogen... Azt mer- 
gem undeva... 

— Mergem la tirg, curnnaşule "7. 

— Nu Lan Adincaias. 

Vizitiul dădu din cap, îşi scutoră pletele cârunte şi zimbi, 
Voinea ridică fruntea. 

«De ce-ţi vine a ride 5. 

— Mie, cuconaşule? ferească Dumnezeu l.» şi ca prin 
farmec i se Intunecă obrazul, 

Boerul il privi ţintă. Obrazul bătrinului se lumină iar intr'un 
zimbel de bunătate : 

«Apol mă duc să pun caii cil de degrabă... grâi el fâră să 
se clintească din loc... 

— Du-te». 

Şi Voinea trecu prin ograda largă, spre casele nalte, cu 
balcon de piatră. Acolo soarele-şi cernea lumina priniro rețea 
de viță sălbatică. Se aşeză In scaunui larg de impletitură de 
trestie, Răstoi în neşlire o carte cu filele netăiate, apol o așeză 
iar la loc, pe măsuţă, Îşi aprinse o țigară, şi lumind işi neteză 
barba neagră şi părul buclat care-l cadea pe frunte... 

« Poate-ar fi fost mai bine săi scrid. a iși zise el. Pe urmă 
clătină din cap în semn de impolrivire, «Nu, trebue să mă duc 
So väd 

Deodată Tei aduse aminte de Duminica aceia de primăvară, 
cind Maria i s'a arâtat In rochia cenușie, cu pâlâna neagră cu 
pene de struț, cu buchetul de toporaşi Ja piept... «Nu ştiu, a voit 
să mă privească atunci așa de lung.. ori se gindea la altceva, 
cu ochii la mine... De-atuncea amintirea ci nu mă părăseşte, De 
bună seamă cà de-atuncea a pornit iubirea mea-—și nu mi-am 


„dal seamă...» Wi, Ze 
Däkea incet din cap, cu ochit ațintiți, Intrebările și răspun- 


— -— 


a) VIAŢA ROMISEASCA 


surile į se învâluiat In minte,—şi chipul Mariei II plutea dinainte, 


In umbra balconului. ; 
Ciudate ginduri Lan năcăjil intr'o vreme. Se simțea atras 


cu putere cătră ființa aceia—și Imprejurările il sileau, va s'o 


poată vedea din ciwi în cind, să ție un fel de legătură de prie- 
tinie cu Stahu, Astal nemulțâmea; i se părea jocul lui ceva 
nedemn, E adevărat că gâsca o scuză: nu se gindea la ceva 
hotărit, nu cugela să lege o intrigă... Câuta sā se apropie, In- 
trun chip nevinovat, de o liință care-i plăcea. Dar iarâşi e ade- 
vărut că maiorul Stahu li făcuse destăinuiri mari: că intre cl şi 
Maria legăturile stabese, că vieţile de o bucată de vreme le sint 
eosehite... Voinea urmărea parcă cu interes drama aceasta: a- 


cuma-şi dă seamă ` o urmărea cu interes şi cu nădejde... Ş'avea 


o simţire de mulțămire cind se gindea că Maria cată să se des- 
robească, să iasă undeva la lumină din căaniciai neguroasă... 

Pentru jocul acesta al lui, pentru prietinia-l cu maiorul, a- 
vea nemulțămiri lorgu Voinea... 

«Peniru dinsa am făcut acestea...» 

Şi ce simţire ciudată a avut în ziua cind sa dus cu ma- 
iorul Stăhu la Adincata! A avut temeri şi nădejui,.. Poate să 
urmeze o împăcare, poate să urmeze o ruptură desăvirşită,., că 
fost o intrigă de roman; a izbutit...» Totuşi el parcă eşise nic- 
şorat deacolo., | se părea acuma că ar fi trebuit să spue ceva 
mai deosebit, si facă ceva., <S'ar fi cuvenit să se petreacă alt- 
fel lucrurile...» Venirea şi plecarea aceia, în jumătate de ceas, 
plecarea unor invinşi,,, Şi el şi Stahu plecau la fel... Ar fi tre- 
huit poale să dobindească pentru sine o vorbă densebită... 

«Parcă mi-l vren să mă mal duc cu droşca aceia 5i cu 
Petrea...» șnpti el. c'o simțire de ruşine. «Nul» rosti el tare, şi 
se ridică. Fâcu doi paşi pină Ja intrarea balconului Strigă de- 
acolo cu glas răsunâtor, inâlțind capul = 

«Petre ! nu mai pune caii la droşca... Să-mi pui şaua pe 
Negru... Mă duc calare...» 

Vizitiul se opri cu minile pe căpestrele cailor: tocmai ii 
semea din majd, Ascultă cu pura căscată porunca stăpinului, 
și-și sculură pletele. Zimbi iar: 

«Bine, cuconașule,.. Am inteles.. 

Voinea zvirii ţigara și se intoarse la scuunul lui. 

«Aşa e mai bine... Drumul men are ut aer de poveste...» 

incepu a-se gindi iar, Cind sa nascut în el simțirea a- 
easta pinza —a avut ù indrăzneala pe care astăzi parcă mar 
Mal sâvirși-o... Atunci, la Paşti, ii strinsese mina... A fost o ho- 
tārire mare, Dar atunci iubirea incă nu-l cuprinsese . Azi — incă 
de pe-acuma Tei simte sufletul ren şi nu Size ce va face, ce va 
spune... 

“Trebuc să ma duc, s'o vad, gindi cl, Aua mi-i destul, 
Trebue s'o våd, Am nevue de asta, mi-i insetat sufletul... Şi 
simt câ-mi va D int mai dracă : mă cucerește simţirea aceasta 
ceus tu ceas, Parcă încerce o năruire a voinţei... Azi simt că 


APA MORȚILOR EI 


într'adevăr o iubesc... Pina azt n'am intrebat dacă se gindeşte 
şi ca la mine, şi mi s'a părut câ a băgat de seamă mișcările 
mele; dar astăzi nu-mi mai pasă de asta... Parc'aşi vrea sa 
nu ştie nimic, pinân clipa cind printr'o intimplare oarecare va 
înțelege.» 

Gindurile acestea tulburate ti infierbintau creerul,— Deştep- 
tat din viaţa lul Intrecitva liniștită pină atunci, izbucnirea aceas- 
la parcă avea în ca o căldura mistuitoare... Şi se Intreba cu 
inima strinsă, după dezbateri lungi: De unde a izvorit în el 
năprasnic, covirşitor, locul acesta ? Nici n'a bagat de seamă cum 
s-a intins şi la cuprins, ca un rug.. Sa deştepta! astă noapte 
în odaia lui goală; și era singur In pat... O fereastră deschisă 
scirțiia în balamale... Un teiă Iremäta lin la o boare de vint şi tri- 
mitea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi... Din- 
colo de odaia lui erau alte încăperi goale ; şi toate erau pline de 
rămășițile unci, vieţi imbielşugate,.. Era bogată in amintiri, in 
zile de aur, casa aceasta bătrinească. ln ca trăiseră mai multe 
peneraţii... In odaia lui, In pâretele din fund, ştia că zimbeşte 
bătrinul Voinea ; dincolo, intre ferestre, zimbeşte cu tristețe maica 
Iul moartă în tinerețe.. «l-am iubit, mi-au lăsat sunetul lot, 
se gindea Voinea.—Şi viaţa lui pină la virsta aceia de două- 
zeci şi şase de ani și-o văzu goală... Cele citeva legături tre- 
cătoare, c'o fată dela ţară, c'o cucoană care stâpinea acu cițiva 
ani o moşie megicşă — le-a petrecut fără să simtă nimic decit 
acel «instinct atit de van...» 

D aCuma era foarte singur säin puterea tinereţii... Se simţea 
singur şi trisi în noaptea aceia ; parcă golul din juru-i se lărgea 
la neslirșit. Și deodată icoana Mariei i se puse inainte can 
abur, mäin nedeslușită, —pe urmă deplină, in linii limpezi, In 
strălucirea tinereţii el. Imaginea aceasta l-a zguduit; ca un 
singe de foc a prins a-i alerga prin simțuri... 

Se ridică deodată cu ochii rătăäciji. Copitele calului su- 
nau pe pietriş, înaintea scării. 

«Gata ? intreabă el cu grabă și puse mină pe pălăria de 
pac şi pe cravașă, E 'nchingat bine? Răspunde repede, ce te 
uiţi așa la mine? 

— Gata, cuconaşule, gata...» răspunse vizitiul, 

Dar Voinea nu-i mai aşteptase răspunsul ; se zvirlise In 
şea ; calul, lovit, porni deodată în salturi aprige. Pe cind aler- 
ga pe drumul moale, 1şi aduse aminte că uitase să dea porunci 
Vătavului. «Nu-i nimic, gindi el, azi pentru mine e zi de sär- 
bătoare...» Şi arse pe Negru cu cravaşa, Calul tresări supt el 
in Intinsoarea fugii, «Nu te supara, Negrule, iartă-mă şi tu... 
vorhi el incet ; azi mi-am pierdut cumpăna...» 

Lanurile inspicate unduiau la suflarea vintului, Voinea simţi 
in obraz o boare caldă; mergea impotriva amiezii, «Ce-o să 
lac ? ce-o să spun? Se gindea cl, şi indemna calul, 

In tulburarea lui se amesteca o bucurie copilărească. 

Aşa merse o vreme cu gindurile, şi lumina zilei parcă creș- 


g4 VIAŢA RUMINEASCA 


Nici un ceas nu trecuse şi facuse jumătatea de 
nrata de Plopeni. Acuma zârea turnul 
Negrul sufla ostenit supt el, li 
Inima parcă i se inferbinta 


tea în juruii. 
poştă care despărțea Adin 
bisericil şi crestele livezilor. 
domoli fuga. Nu mal avea mult, 

Cut, i 
Sa ve iată că la o cotitură, unde, din drumul spre sat, se im- 
parte un drumea spre myară, —cineva parcă ar fi ES un 
Lat sat D inlăşurat în el şi cal şi călăreț. Se opri scurt. na- 
inte, la citeva obrate, o trăsurică mergea incel, spre moara ve- 
che. La tropotul calului, cei din ea Intorseserā capetele, şi ‘nitro 
clipă lu! Voinea i se arâtă obrazul Al al Mariei. O broboadā 
uşoară de borangir 1i ținea cantra cunună părul, 

Inima lui Voinea incepu să se zbată grăbit, Ă 

Trâsurica se opri. El lăsă calul la pas, să inainteze, Lat 
simţea ochii fierbinţi plutind ca "mtro ceață, Pe urmă io fu 
aproape, parcă se luminară toate în juru-l ; glasul Mariei H chema. 

«Domnule Voinea, dar cu ce imprejurare ai rătăcit pe-aici ? 

— Veneam la Adincata veneam să mai văd nişte prietini..» 
răspunse Voinea și singele i se sui In obraji. 

Bătrinul îi întinse mina cu prietinic, 

«Foarte bine aï făcut, domnule Voinea... Asa cum al ve- 
nit acuma singur, ne faci placere,» 

Şi Matei Dumbravă începu să ridă cu veselie, | 

Plecindu-se apoi pe oblinc, Voinea apucă şi mina ce-i intin- 
dea cu obrazul neclintit Panaite, 

Apoi salută incă odată, cu pălăria, pe Maria. 

«Bine, domnule Voinea, vorbi ea zimbind, co nol nu fai 
mina 7...» 

II privea puţin pieziş, cu un zimbet şiret. 

Voinea nu răspunse, dar c'o mișcare iule descălecă. trecu 
inu! calului in cotul minii stingă, și făcind un pas întinse Mariei 
dreapta, caşicum ar fi vrut so ajute să se coboare. Ea sări 
uşurică, și volanele rochiet albe Dia o clipă Voinea se Inchi- 
nă ru puțină ceremonie și-i sărută mina. 

«Numai pentru asta, ca să ne vezi pe noi, ai venit? intre- 
bä Maria Dä să-l privească. 

— Numai pentru asta...» 

Coboriseră şi bälrinul și Panaite,—ș'acuma mergeau pe jos, 
ci Inainte, lingă trăsurică, sin urmă Maria şi Voinea cu calul 
negru înspumat după ei, 

Citeva căruțe așteptau în bâtătura morii; Intre roțile uneia 
un om dormea cu fața "mn sus, la umbră. În lăuntru pietrele hu- 
ruiaù lin; In covată curgea faina în zvicniri uşoare; o ometiță 
fină, jucind in bătaia soarelui, umplea încăperea. Morarul, om 
tinār, nah, cu părul şi cu mustăţile ninse, stătea ginditor Intr'un 
colţ, pe-un scăunaş cu trel picioare. Lingă el așteptaa tăcuţi, rā- 
zemaţi de pārete, doi gospodari, 

Cind Aşi văzu stăpinul, morarul se sculă în picioare, cu un 
zimbet blajin. Dumbravă înalță capul ; 


APA MORȚILOR ee 
e ke EE. 


«Buna ziua, Ilie, ce mal faci ?—Noroc bun! adău zi el, in- 
torcin4u-se spre oameni. 

-- Mulţămim dumitale», răspunseră oamenii, Morarul Tei 
minglia mustăţile, Apoi iși virt minile 'n chimir şi răspunse: 

— «Bine facem, stăpine, Mai măcinâm și noi oleacă...» 

Maria se oprise, lingă Voinea. Zgomotul lin al morii, gla- 
surile domoale ale oamenilor, aveai ceva patriarhal, din alte 
vremuri parcă. O duioşie li cuprinse inima. 

«Domnule Voinea, zise ea, ca să fi fericit trebue puţin lucru...» 

El se intoarse puţin spre ea; o privi fără să raspunda. 

Ea incepu a ride şi adăogi: «Azi vreaŭ să uit de multe şi 
să fiu fericită... Bunicule! strigă ea. Să poposim aici. In jurul 
morii e umbră, avem unde sta, st dinspre Moldova vine o adi- 
ere de linişte.» 

Deodată se opri, iși simţi privirile ferbinţi: i se părea că 
a fost prea sentimentală, Dar bunicul părea şi el ciştigat de 
un avint de tinereţe, 

«Minunat! strigă el. Trimetem pe Neculai să der de veste 
Nastasiei. La moară putem face o mâmâliguță; ep am så vå 
prind cu crisnicul din pirău, de-un borş de peşte, Panaite s'a 
repezi pănă la stină, pentru oleacă de brinză... Avem să peire- 
cem impărâteşie—şi în cinstea vaspetelui o să inâlțâm cite-un 
pocal de apă rece 1...» 

Indată se simţiră cu toții imprietiniți după voioşia bâtrinu- 
lui. Abia acuma-și cerură veşti despre sănătate şi despre afa- 
ceri, şi Voinea stâtu de vorbă un timp cu Dumbravă, şi se gñ- 
siră huni prietini: holdele și ploile le-apropiaă sufletele. 

Maria le asculta statul: se bucura de 'nțelegerea aceasta ; 
se bucura că Voinea place bătrinului, In acelaşi timp se gindea ` cra 
bine incredințată că Voinea numai pentru dinsa a venit. Parca nu 
indrăznca să-și lămurească deplin in cuvinte simţirea pe care o 
bănuia In Voinea,—dar o adiere nedeslușită de plăcere o cucc- 
rea, parcă-l umplea ființa ceva din mirezmele blinde, din farme- 
cul cimpiilor ce o impresuraa. Niciodată nu se simţise astlel; 
citeva clipe îi trecură prin minte zilele vieții de la Săveni, cu 
maiorul Stahu,—şi parcă-l venea an se scuture de ceva necurat, 

Tăcea, şi se simțea bine așa. lar Voinea 'n ziua aceia 
venise cu un gind de impăcare pentru toate; bătrinul Dumbrava 
dădea la lumină teorii ciudate asupra ploilor in legătură cu pre- 
menirea lunii, se arăta impotriva mijloacelor novă in lucrarea 
pămintului, şi Voinea nu 'nțelegea de ce-l aprobă. Pentru rl 
in ceasul acela orice-ar fi spus bătrinul era bun: căci era lingă 
lemeea pe care o iubea! 

Dar clipele nu treceau numal cu un sfat puțin între tinar 
şi bătrinul Dumbravă. Neculai Măcăuaşul plecase în sat. Pa- 
naite se urcase In trăsură şi se indreptase câtră stină; bătrinul 
Matei coborise de pe o şandrama crisnicul. Şi pe cind se co- 
bora spre bulboana limpede, Voinea cerca să se imprietinească 
cu Maria,—căci iubirea vine de multe ori inaintea prietiniei. 


24 VIAȚA ROMIXEASCA 


Incepură să vorbească despre o mulțime de nimicuri, stind 
sus, pe mal, amindoi tn picioare, alături.  Bătrinul lasa râțeaua 
în apă, la adinc,-—apoi o scotea Incordindu-sc pe spate şi inăl- 
tind incet prăjina. Apa se strecura repede ca picături de lu- 
mină,—un peste argintii răminea zbâtindu-se citeodatā, și Maria 
scolea un strigăt vesel de uimire, 

Incet-incet Voinea incepea să-şi dezvăluiască sufletul, să 
vorbească de viaţa lui singuratiră In casa bălrinească. 

«Prixtini nu mi-am fâcul decit puţini, zise el intro vreme; 
m'am despărțit de er după anii de şcoală, după ce-am intrat fie- 
care In viața alevărală, în luptă, Am venit la țară, tata a mu- 
rit... si am trăit aşa o viață singuratică... 

— Cite.odată te simţeşti mai bine singur, arāi Maria. 

— Cie-odată, Dar cind se zbat in pustiu gindurile, şi 
singurătatea nu ţi-o umple nimic: o idee, o amintire, un senti- 
ment, lp simţeşti foarte trist... 

— E adevărat... răspunse Maria, Incet, 

— Viaţa noastră, a plugarilor, urmă cun fel de pornire 
Voinea, e plină: aer, soare, clmpil, Le simtesc toate acestea cu 
patere.. Mam născut în mijlocul cimpurilor, am trăit o viață în 
mijlocul lor, Parcă mi s'ar părea ciudat sa lipsescea dintre 
casa men veche şi parcul nostru... Mam trezit cu ele, —am prins 
rădăcini. ŞI cu toate acestea s'ar putea să râmie singurătate de- 
săvirşită acolo; s'ar putea să pribegesc intro zi. Bătrinul sa 
dus; mama încă din tiacrejà a lăsal toate... Astă noaple mam 
trezit, singur şi mihnit, şi m'am giadit la dinsa. 

— A și mama dumnitale s'a dus din tinerete...» 

Voinea dādu din cap; se simțea Induioșat; şi cu toate aces- 
tea vorba despre viaţa lul și despre cei duşi o adusese anume. 
ca să miște sufletul Marici... 

Tăcură amindoi. Apoi se Intoarseră în loc şi porniră în ju- 
rul morii. La deal, pe malul pirăului, o casă veche, acoperită cu 
stuh, se ridica. Inaintea casci, un Där bâtrin, c'o coroană uriaşă 
de frunze și de rod, se inalța in lumina zilei. Un bătrin girbov, 
slab și palid, sta la rădacina pomului. Privea ţintă inainte cu 
ochil mici, — parcă se gindea la ceva... 

Se apropiară de el. Baătrinul înălța fruntea. 

«Ce ai, moşule ? eşti bolnav Se întrebă Voinea. 

Moşul facu un semn uşor cu mina slăbită, un semn de re- 
nunjare. Apoi vorbi incet-—abia || auzear: 

“AȚI venil Intr'acoace la noi? Statt pe scaunul cela, la 
umhra părului, 2 


Se apropiară, Bătrinul indesă palmele in pâmint şi așeză 
mal bine in capul oaselor. o EE 


«Dumnevoastră sinteti nepoţii stâpinului ? a lui domnu’ Dum- 
bravă ? Intrebă bâtrinul cu'n zimbet palid, 


— Numal eù i-s nepoată, răspunse Maria: dumnealui nu ; 
dumnealui e boerul de la Plopeni... 


— Aşa—așa... grăi bătrinul, Apoi sā fifi sănătoşi... Dumnea- 


APA MORȚILOR 25 


voastră sintefi tineri, va bucuratt de lumină, da iaca ep simțese 
cà mi-i frig.. Și mam aşezat şi eu la umbra pomului istuia.... 
Peste vre-o trei patru zile mă duc şi eù.. 

— De ce, moşule, zise Voinea.—eb cred că mai al zile de 
trăit... 

— Numa! Cel-de-sus leagă şi dezleagă toate... răspunse 
moșneazul,.. laca, cù stau aici In casa asta de șaizeci de anl... 
Aici am fost, morar, Pe urmă a rămas lecioru-men,,,, lie... Cei- 
lalți care i-am avut, sau imprăşiiat, aŭ şi ci gospodăriile lor... 
Zic ei: Hai, tâtucă, în sat, îl muri la noL.—Nu; mie aicea mi-a 
fost drag... Ş'apol eù cred că supt părul ista am să mä slirșesc...> 

C'o mină cu degete slăbite işi dădu la o parte de pe frunte 
citeva şuviţe albe. 

«Vedeţi dumnevoastra pârul ista? zise el iar, ridicind o 
clipă ochii în sus. Ast primavară san implinit patruzeci ai dul 
de ani... Eram insurățel—și morar aici... Şi mam dus eù cune- 
vasta la lemne în pădure, intrun rind. Am incărcat carul. Pe 
urmă am stat la o margină de poiană sam scos oleaca de gus- 
tare.. Mă un eu: văd aşa o mlădiță, era o leacă mal groasă decit 
un chibrit... Eu zic: Aista-i pâr...—Ba parcă-i mär... urăeşte ne- 
vasta — Bine, zic, l-om lua, şi -om pune dinaintea caser... I luăm 
noi: avea două rădăcioare proaspete, pe supt Îrunze numai: una 
în colo, ună In colo... L-am luat cu tot cu frunze umede, l-am 
pus în traistă.,, Șacasă zic nevestei: Vină şi pune și tu mina; 
amindoi, l-om răsădi, ca să lacă pere In toți anii... on pus și 
ea mina, şi l-am răsădiL... Am aşteptat noi trei ant A rodit cinci 
pere... Să se cnacă, zic, Dac'or [i bune, aşa Il làs; dac'or fi pă: 
dureţe, l-om hultui.,, Şi nu sun ce soiu de pere a lost, de unde 
l-a trimes Dumnezea, că tare se fac mari şi îrumoase—şi parcă-s 
cu miere la gust... Şi 'n toți anil rodeşte,,.» 

Bătrinul iar își (nai ochii spre bolta pomului, apoi privi 
pe cei doi oaspeţi cu un zimbet blajin, 

«Păcat că nu-s coapte.. zise el. Se coc incolo pe după 
Sintilie. 

— Apoi om veni at noi pe-alunci... vorbi aria, 

— Aluncea n'am să mai Du pe lume, răspunse incet bâtri- 
pul; da părul are să rodească, sot gusta din el tineri ca dum- 
nevoastră, —şi n'or ști cà l-au sădit cu dragoste tot dot tineri, așa 
cum sinteți dumnevoastră acum, In floare...» 

Baătrinul, cu zimbet incremenii, își lăsă capu'n piept. 

«Da' baba unde ti-i, moşule? întrebă Voinea intrun răstimp. 

— Ea s'a dus ast primăvară, pe cind era părul inilorit...> 
zise bătrinul ridicind ochii 

Maria se simţi deodată mihnită; ināljä ochii şi privi spre 
coroana arborelui; o umbră dulce, plină de ace de lumină îi juca 
pe Ia. Voinea o privea de-aproape Co Infiorare ; îl jucau şuviţe 
de Där in jurul urechiuşelor; simți o pomire so cuprindă de 
mină, de mijloc... Dar se stăpini. Baătrinul parcă aţipise. Porniră 


2 VIAŢA ROMNEASCA 


cu paşi nesimţiți mai departe; o pajişte Infloritä se ridica ușor, 
in susul pirăului, şi liniștea părea a creşte... 

«Mà iubeşie...2 iși zise Maria privind pe Voinea, li amb, 
Eacn apoi o mişcare tute, trecu pe dinaintea lui şi rupse o mar- 
paretă care se legâna deasupra erburilar. 

«A fost tristă povestea bătrinuluț...» zise ea apoi zimbind, 

Voinea făcu o mişcare. Eat înțelese. Se gindi: Vra să-mi 
apuce mina... Se opri; ridică floarea și începu să-i rupă loiţele 
albe. Se intoarse apol in loc c'o mişcare grațioasă, I ceru prin- 
trun gest braţul, și zise loarle serioasă: 

«Sa mergem, domnule Voinea, să vedem dacă fierbe bor- 
şul bunicului...» 

Voinea se simţi foarte fericit cind ii luă brațul, dar avintul 
de indràzneală If pierise ; căci cochetâria e o floare care seamănă 
cu trandafirul: are şi spini, şi, după cum se vede, e nelipsită 
oricărei femei... 


(Va urmă) Mihail Sadoveanu. 


DE PROFUNDUS... 


Mi-e Iran părăsire asvirlită 

De cind spre tine sufletu-mi sabate, 
Căci n'am putut pe coarde numărate 
Să cint iubirea mea nemărzinită, 


Dar lruntea-mi, de privirea ta robntă, 
Sub jugu-i se revoltă şi se sbate: 
Ce vultur cu aripele tăiate, 

Nu-şi geme soarta lui inlânţuită ?... 


In ochii tăi mi-am ingropat avintul— 
Deşi, ca 'n ci să nu-mi găsesc mormintul, 
Ma lupt cu mine şi cu voia sorții !.. 


„Şi te iubesc cu "'nfiorarea vagă 
Pe care-o dă presentimentul morții... 
Şi te urasc că'mi eşti atit de dragă L.. 


VIAȚA ROMINEASCA 


ROMANŢĂA DE MAI. 


Stăturăm o noapte 'mpreună : 
Dormiau imprejuru-ne fori 
Şi-ardeau în bătaie de lună 
Frumoşii tăi ochi visători. 


Era o fantastică noapte 

Cum multe nu ştiu pe Pâmint: 
Păreau de prisos ori-ce şoaple, 
Căci nu puteam spune-un cuvint... 


Cind brațul meu drept se'mpletise 
Uşor după talia la, 

Tot sufletul meu se deschise 

Şi prinse, tâcind, a cinta: 


„Pe. mine mă chiamă Zefru) 
Şi buzelor mele, de vrai, 
Te dă cum se dă trandafirul 
La fluturi in luna lui Mai“. 


„lar tu te numeşti Primăvara 
Şi p raza din ochi-ţi de vis, 
Mă pierd ca un future 'n para 
De care-i atras și ucis, * 


Cind braţele tale-amindouaă, 
Atunci mă cuprinseră 'ntäi, 
Cădeau diamante de roua 
Din florile ochilor täi t 


„Şi, lacom, sărutu-mi salbatice 
Sorbi 'nfioratul tău plins... 
Şi-al buzelor tale jăratic 

Pe buzele mele s'a stins. 


De-atunci, in toți anii, suspinul 
Cu care iubire-mi jurai, 
L'ascult tresărind prin seninul 
Cel tainic din luna lui Mai 


Şi 'ncet peste sufletu-mi, sara, 
Se lasă cu umbre de dor... 

ȘI iar te numeşti Primăvara... 
Şi iar sunt Zefirul uşor... 


MI AŞI PIERDE PARADISUL, 29- 


MI-AŞI PIERDE PARADISUL... 


Privirea ta e trandalir In floare... 

Şi fruntea, crin... și zimbetele, miere... 
Şi trupul, val... şi mersul, adiere... 

Și glasul, cintec de privighitoare! 


Tu eşti a vieţii mele sărbătoare 
Şi-a bietului meu suflet, re'nviere. — 
Căci mă renaști cu alba mingliere 
Din grațiile tale “ncintătoare. 


Dar, de-aşi atinge scumpa ta Binţă 
Cu cea mai mică umbră de dorinţă, 
Aşi profana iubirea mea curată: 


Căci mi-ași mușca pea tale buze, visul... 
Sin sărutarea mea necumpâtată, 
Ca'ntâiul om, mi-aşi pierde paradisul... 


Mihail Codreanu. 


Un specialist romîn la bipsca. 


II 


Faţă cu cele arâtate de mine până aici asupra activităţii 
ştiinţifice a D-lui Weigand dooă fapte se ivesc care lrebuesc ex- 
plicate ` Intiiu, cele 15 volume de anuare ale seminariului ro- 
minesc din Lipsca, pline cu studii filologice asupra limbii ro- 
mine ` al doile, autoritatea cea mare de care se bucură DI. Wei- 
gand atit in străinătate cil şi in țara noastră. 


In ce priveşte cele 13 volume de anuare, ele sinl pline de 
studii făcute de alţii, nu de DI. Weigand. Cela cea scris in a- 
nuare insuş DI. Weigand constitue o mică parte, iar această mică 
parte consistă ma! ales din notițe asupra dialectelor rominești. 
Nimeni nu contestă că aceste notițe aŭ profitat ştiinţii, dar ap 
profitat pentrucă nu erau altele mai bune. Cind cercetările a- 
supra dialectelor romineşti se vor face de Romini—şi din feri- 
cire asemenea cercetări au inceput să'se facă—, studiile dialec- 
tologice ale D-lul Weigand din anuare vor fi complect răsuilate. 
Nimeni nu contestă că DI. Weigand s-a ostenit cu adunarea 
materialului limbistic dialectal publicat in anuare, Dar oste- 
neala câlătariri e una, şi ştiinţa e alta. lar dacă colaboratorii 
D-lui Weigand ap fost aşa de numeroși şi aŭ produs aşa de 
multe lucrări asupra filologiei romine şi aşa de voluminoase lu- 
crâri (unele prea voluminoase), lucrul ni-l explică insug DI. Wei- 
gand în prefața ia al zecelea anuar pag. X: „Mulţi din colegii 
mel s-a0 mirat de numârul cel mare al membrilor seminarului 
şi de numărul cel mare al disertațiilor Intr-o specialitate care se 
kâsegie în alară de căile bătute, Sint sigur câ principalul punct 
de atracţie stă în împrejurarea că disertaţiile se publică gratis şi 
pe deasupra studenţii germani mai primiaa şi gratificaţii de o sută 
de mărci, care gratifacaţii insă de acum inainte vor trebui 
suprimate"), Cred ca și altă imprejurare, pe care nu vreaù 


*) Invremece la Lipsea candidații la doctorat, polingă că li se pu- 
bitch 2 Ve tezele, mai primoao şi gratileaţii de 125 de lol, nici în Ingi un 
camlidat a pus stăruinți pelinză stăruinți la ministertul instrucției, cn să i se 

-acoarile un ajutor pentru publicarea tozel, si nu i s-a acordat nimie. 


1 Ae aft o 
i 


f UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA ŝi 


s-o trec nepomeniiă, a contribuit la Inforirea institutului, a- 
nume raponlurile prieleneşii dintre conducatorul ai membrii 
institutului de o parte, dintre membri! institutului intre dinşii 
de altă parte. După şedinţa seminarului, care avea totdea- 
una loc seara, ne adunam vara la mine acasă ori intr-o prä, 
dină, iar lama regulat la o popicârie. Punctul culminant al a- 
nului Il forma sărbătoarea de vară, care consista într-a excursie 
de o zi, in mare parte cu cheltuiala seminarului, Aşa în 1901 
am fost ia Naumburg, Rudelsburg, în 1902 la Frohburg, in 1903 
la Grimma, Mânăstirea Nimbschen*, In asemenea Imprejurări 
oricare altul ar Ñ fost In locul D-lui Weigand ar fi căpătat pen- 
“ru anuarele seminarului o sumedenie de disertații 

Chestiunea e insă acum, ce fel sint disertaţiile acelea 2 A 
priori s-ar pute hotări că trebue să fe și bune. Însă (ois a 
priori s-ar pute hotări, in urma celor văzute pănă acum, cà tre- 
baue să fie şi de acelea care să tradeze pe școlarul malstrului. 

Voia face o schițare a studiilor publicate de colaboratorii 
D-lui Weigand. In această schițare volů aseza pe Germani (ori 
în general pe străini) deo parte, pe Romini de altă parte, şi 
voia incepe dela cele ma! vechi. 


1. Paul Dachselt: Die Predigt vom heiligen Antonius, | 
Jahresbericht 1—76. Despre această lucrare am vorbit sub | 


2. Kurt Schiadebach: Die aromunische Ballade von der 
Artabrucke, I Jahresbericht 79—121, -O comparație Intre vari- 
antele baladei despre Meşterul Manole la Macedoromini. Dàcoro- 
mini, Greci, Serbi, Albanezi, Bulgari, Unguri, 


3. Arno Dunker: Der Grammatiker Boiagi, 1 Jahresbericht 
1—146. O analiză a gramaticii lul Hoiagi. 


4. C. von Sanzewitseh: Die russischen Elemente roma- 
nischen und germanischen Ursprungs im Ruminischen, I Jah- 
resbericht 193- 214.— 0 singură observație: Cum şi-a putut In- 
<hipui DI. S. că piersic ar D de origine rusească * 


5, Arthnr Byhan: a Die Entwickelung von e vor Nasalen 
in den lateinischen Elementen des Rumânischen, 10 Jahresbericht 
1—70. O bună lucrare, ca tot ce a publicat DI, B. in anuare. 
Principalul punct al lucrării este proba că e accentuat urmat de 
n, n+consonantă, m-l-consonantă s-a prefăcut in i deszhis mai 
inainte de diltongarea lui e accentuat in ea.—Citeva observaţii: 
Niclodată A n-are valoarea de în (9), nici de îi (10) | e în guem 
e scurt, nu lung (11), | De unde a afet Dl B. că „Rominii aū 
luat cuvintul croinec odată cu Bulgarii dela preoții romano-ca- 
tolici* ? (13), | Arină, nu arină (14). | In fini € loarte probabil 
mu este analogic, ci finni—fienui (21). | Ruginii, nu meginat 


GI VIATA ROMINEASCA 


(24). | Inttmpin nu-i *lempinare (Ce poate fi acest fempinare ? 
Insuş DI. B. pune un semn de intrebare), ci-i derivat imediat din 
limpănă, limpenä Handpauke. Campară „luo Mariiam prorocița,.. 
iimpănă în mina ei? Biblia 1688, 50t; „Eşirä... întru timpinarea 
lui Saul.. cu timpene şi cu veselii* ibid. 2092 Maï Intiiù sa 
intrebuințat cuvintul pentru procesiunile muzicale la primirea prin- 
cipilor ori a altor personaje, Țimpenă—ruzaww (32). | Substan- 
tivul înştiință=— Nachricht, Belehrung nu există în rominește (34). | 
Täind nu este participiu noñ format (neugehildet) în -ind, ci este 
participiu în -fwd la care î s-a prefăcul în î supt influința vo- 
calei palatale precedente (36). | În limba dacoromină prinde nu 
insemnează es ist nötig (41)-—Nu foute verbele au a treia per- 
soană plurală lerminată in u (43).—Gingie, nu gingie (48), | 
Este imposibil ca macedorominul înrdire să fie *inirasci (52), | 
La pag 53 se spune că nu există sunetul î in istroromina, 
lar ja pag. 57 se spune că există, | Este imposibil ca rominul 
îmtălesc să fie latinul “invelire (35). | inde din Gaster Chresto- 
matie | *7 este reprodus din Praxiul Voroneţ 62, deci pentru cu- 
vintul îude este numai o probă, Acest nge din Praxiul Voro- 
nei suna uge, nu inde, cum transcrie DI. B., căci nici- 
odată A n-a avut valoarea de i, şi nu poate D latinul inde (58). 
b. Die alten Nasalvokale in den slavischen Elementen des Ru- 
mănischen, V Jahresbericht 298—370, Rezultatele cercetării sale le 
rezumează DI. B, astfel: „Sunetul vechiă bulgar a s-a prefăcut in 
romineşie în en şi apei în în; i din in cind este precedat de 
labială, s, /, st, 7, se poate preface în f atunci cind în silaba i- 
mediat următoare nu este e, i, sunet mulat. Sunetul vechin 
bulgar a a devenit In romineşte toldeauna unu, Cuvintele în 
care se găsesc în, dn pentru vechiul bulgar æ provin din me- 
diobulgara, în care a se pronunță d nazal“. —Citeva observaţii: 
Despre bleandă zice DI. B. la pag. 304 aşa: „dr. blendă, la Ci- 
hac și bleandă „Tadel* nu vine direct din vechiul bulgar bad, 
ȘI tot aşa nu vin din vechea bulgari Wenderese „schlenkern* 
şi blenilisesc „tadeln*, ci aceste cuvinte corăspund malorusiane- 
lor blendati, blendikati, blendisati, care ele inseş se derivă din 
polonul blēd-*. Mal întiiu cuvintul blendă, despre care vorbeşte 
DI. B., nu există in rominește, ci numai Weandă. Blend din 
Dame este bazat pe o lalşă lectură din Ispirescu Basme 248, unde 
stă scris fecht cu é, care in ortograliea lul Ispirescu, ca șia o 
muițime altora pe vremea lui Ispirescu,=ca. Plendă in romi- 
Dräi e un neologizm, termin de mineralogie, şi inseamnă sulfură 
de zinc, francez Wende, Poni Chimia 211. Blendisesc e cunoscut 
numai din Alexăndri Teatru 89, citat incă de Cihac, „Deci fiind 
părăsit, adialorisit, fiind chiar blendisit, sint paraponisit*, şi foarte 
probabil eo formaţie a lui Alexândri cu sufixul de Origine greacă 
modernă is, In siirşit pentruce n-ar fi bleandă vechiul bulgar 
bizd, ci ruteanul bend? Ar fi trebuit Di B, să dea un motiv, 
| kilest- este virit din greşală printre cuvintele cu e + nazală 
(314). Acela ce spune DI B. asupra lui cref la pag. 316, pe care 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA s33 


vrea să-l derive dintr-un presupus serb "breit, este Foarte pro- 
blematic, Eù aş socoti mal degrabă că la aflarea originii acestui 
obscur cuvint trebue să plece cineva nu dela adieclivul cref, 
kraus, crispus, crépu, ci dela substantivul crej, cirlionţ de păr, 
Haarlocke, anulus, cirrus, boucle, anneau de cheveux, care e 
posibil să fiemkrekion, zp:xiov cu accentul latin, | meliță, nu me- 
liță (342). | Cu ocaziea lui stingânesc, instingănesc, stingăneală, 
stingheresc, stiughereală, stingher, spunz (=—spinz ?) dela pag. 
346 observ că rău se procedează atunci cind cineva nu dă izvoa- 
rele pentru acele cuvinte care nu aparţin limbii comune romineşti. 
La siirşitul lucrării sale DI. B. inşiră într-adevăr cărțile de unde 
şi-a luat D-sa informaţiile : dicţionarul lui Bărceanu, Cihac, glo- 
sarul din Ţara Hațegului allul Aron Densuşianu, crestomatiea lui 
Gaster, anuarele seminarului din Lipsca I—IV, dicţionarul romin- 
german al lui Lazăr Săineanu... Dar nu poate ave D-sa pretenţiea 
ca lectorul, cind dă peste cuvinte lul necunoscute, să controleze 
spusele autorului în diferitele colecții consultate de autor. Se dan 
aşa cuvintele dintr-o limbă, fără citare de izvoare, atunci cind 
ele aparțin limbii comune, nişte cuvinte insă ca zën: şi tustin- 
gănesc ar fi trebuit citate cu arătarea izvoarelor unde le-a găsit 
DI. B. Acesta e un râu care se observă în mod general la toate 
lucrările publicate in anuarele seminarului romin din Lipsca: se 
dau cu toptanul, fără arătare de izvoare, liste lungi de cuvinte, 
pe baza cărora se scot concluzii de tot feliul, dar din acele nu- 
meroase cuvinte numai foarte puţine sint cunoscute. | La pag, 
347 spune Di. B, că stinjen sună cu f în loc de i, cum ar tre- 
bui să sune conform regulii (?), din cauza analogici cuvintelor 
stin sc, stingăneală, Dar ce are a face stinjenul cu stingă- 
neala ? | Cu ocaziea lui rinjesc, care după socoteala D-lui B. ar 
webui să sune rinjesc, se Intreabă autorul, pentru a pute explica 
pe 1, dacă nu cumva sună cuvintul rinjăsc (pag. 347). Da, cu- 
vintul sună la Moldoveni rînjăsc şi la Munteni rinjesc, dar jă 
de astăzi al Moldovenilor a sunat în limba veche je, iar je de 
astăzi al Muntenilor a sunat, tocmai pe dos, în limba veche jä. 
In privinţa aceasta, a prefacerii lui e, i in d, 7 supt influința lui 
ș, č precedenţi, lucrul stă astfel. 1. ş, 2 ap lost în Moldova mulați 
înainte de guturalizarea prin labiale ai în vremea acestei gutu- 
ralizări. căci altfel trebuia camisia să sune astăzi cămaşă şi ve- 
sica băşică, 2. ş, 2 s-au mulat în Muntenia după guturalizarea 
prin labiale, pentru aceia cămaşe, bășică ; iar pe vremea gutu- 
ralizării prin labiale trebue să fi existat deja guturalizarea prin 
şuerătoare, pentru aceia vesica a putut deveni băşică. Deci vesica 
—beșică—băşică—băşică. 3. ş, Z au fost in Moldova mulaţi îna- 
inte de prelacerea e—d—e in e—é—e şi pe vremea preiacerii 
e—d—e in e—c—e, căci altfel n-ar fi putut eși din cămeaşă că- 
meşă, ci cămaşă. Deci camisia—cămeaşă — cămea şe — câmeşe — 
cămeşă. 4. Inainte de muiarea lui $, 3 aŭ trebuit aceste sunete 
să albă efect guturalizător in Moldova. În adevăr ş, ž sint muiate 
in vechea moldovenească, dupăcum probează vechiul moldovenesc 


3 


3 VIAŢA BOMINEASCA 


cămeaşe. Cu toate acestea şi In vechea moldovenească ca şi în moldo. 
veneasca actuală sedea! sună şudă. Dacă inainte de vechea mol- 
dovenească ș mulat nu ar fi fost fară muiare şi cu putere de guturali- 
zare, sadă ar fi fost posibil numai dela al XVIII secol incoace. 5. 
Deci istoricul unor cuvinte ca sessus şi seplem din punctul de videre 
al celor dodă sunete dintilu, pe terenul rominesc, este următorul (in- 
semn prin aist, anteistoric, vm. vechiu moldovenesc, vmunt. vechiu 
muntenesc,nm. pop moldovenesc, nmunt. noŭ muntenesc): aist.şes— 
aist. şi vmunt. șăs, vm. şes, nmunt. șes, nm. Ss, aist. șeaple-- 
vmunt. şi munt. şapte, vm. şepte, nm. şăpte. Aceste lucruri ag 
fost discutate şi probate intii de Tikbn în Studien zur rumâni 
schen Philologie | 107. Dacă ne intoarcem acum la cuvintal rin- 
jesc, pe al cărui rin ar vrea DI. B. să-l explice prin jä din si- 
laba următoare, apoi cum sună și cum a sunat acest cuvint din 
punct de videre al silabei a doña ştim sigur, DI. B. trebuia să 
ne iniormeze cum sună din punct de videre al silabei întiia, atit 
in limba veche romină cit şi în dialectele actuale. | Pe d din 
crămpeiii (care cuvint ar trebui să sune după DL B., dupăcum 
Şi sună Intr-adevăr, crîmpeli) şi-l explică prin faptul că e neac- 
centuat (pag. 352), Dar tocmai pentrucă e neaccentuat ar fi trebuit 
să se prefacă în ?/ e Istroruminisches Glossar, VI Jahresbericht 
174—396. Toate cuvintele rominești istriane cite fusese notate de di- 
ent scriitori in diferite publicații aù fost adunate cu arătarea 
izvoarelor de DI. Byhan, care le-a aşezat după alfabet, le-a 
comparat, unde s-a putut, cu cuvintele corespunzătoare din 
celelalte dialecte rominești, li-a dat traducerea germană şi etimo- 
logica, cu bogate referinți asupra cercetărilor altora. Serviciul pe 
care l-a adus DI. B. filologiei romine prin publicarea acestui dic- 
ponar istroromin este într-adevăr mare. 


6. Kurt Schladebach:*) Der Stil der aromunischen Volkslieder, 
I Jahresbericht 71—138. Prin stil intelege DI. Sch. intrebuințarea 
figurilor poetice şi gramaticale (apostroiă, prosopopee, alegorie, 
metaloră, comparare, metonimie, sinecdoche, jocuri de cuvinte, ex- 
clamaţie, blăstăm, repeţire, anafora, polisindeton, asindeton, epi- 
fora, refren, anadiplosis. etc.).—Citeva observații: Pag. 92 in vor- 
bele „z duse soarele, scăpită la grădină al dumnidzăi* vede DI. 
Sch. o metaloră: „cerul este grădina lui dumnezeu“. Este mai 
de grabă vorba despre altă ceva, anume despre aceia că intr-a- 
devâr poporul Jet închipueşte că la apus este o grădină sfinta, 
paradisul, şi că acolo işi petrece soarele noaptea, se sfințește, 
asfințeşte. De aici Și cuvintul asfințeşte cu ințelesul de apune. 
Pentru această credință să se compare cartea lui Henoh, după 
care paradisul este aşezat in extremul apus și e încunjurat de 
un riù de foc, in care soarele se culundă în fiecare sară. | „va 
n me ig d = eră f a pag. 95 e spus la propriu, nu la 
| - se găsește printre com i i 
ein Tollaptel“, pe care DI. Sch. o gege gata fă ct ei din 


*) Din eroare lucrările D-lui Sch, s-au disentat sub 2 rubrici, vozi mai sus 2. 


UX SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 35 


Aromunen Il pag. 6: „Nä lilice analtä, aroşă ca mirdzeane.* Este 
adevărat că DI. Weigand traduce cu Tollupfel, dar Di Seh. 
ar fi putut lesne Indrepia vresnla, Macedorominul mirdzean 

este = dacorominul märgean, corail. Şi apol ce comparaţie 
poate fi aceasta, ro? wie ein Tollapfel ? Ce va fi Tollapiel pre- 
ciz nu pot şti, căci in edițiea mea a lui Sachs-Villatte ţa cincea} 
nu se găseşte. Presupun însă cu multă probabilitate că trebue 
să fie fructul unci plante veninoase şi anume al unci plante care 
produce nebunie. Asemenea plante sint mătrăguna (atropa bella- 
donna LL măsălariţa (hvosciamus niger L.), zirna {solanum ni- 
grum LL), solanum miniatum Bernh,, care n-are nume propriu 
în rominește, şi mandragora olficinalis, pe care Rominii n-o cunosc, 
pentrucă nu creşte prin locurile locuite de dinşii. Mătrăguna însă are 
boabele negre, măsălăriţa n-are boabe de fel ci capsule cu se- 
minte, zimna are boabe negre ori verzi, numai obscura plantă so- 
lanum miniatum Bernh., pentru care Rominul nici n-are nume, 
prâduce boabe de coloare stacoşie-galbănă. Tocmal cu boabele 
aceştei plante era să compare hRominul macedonean fața unei 
fimei ? | Ce tel de antiteză poate fi aceasta : ‘cu plins m-am năs- 
cut şi cu suspine mă duc la moarte” ? (130. | Litota nu este, cum 
spune Di. Sch. pag. 137, „die Uebertreibung nach unten hin,” 
Die Vebertreibung nach unten hin este tot hiperbolă, Pentru a- 
ccia şi exemplele date peniru litotă, „că va s nā arucă Dt tu 
spură“, „noi him oarbe gâline* sint în realitate nişte hiperbole. 
Cu totul altceva este litotes. lată definițiile ei date de Gellius şi 
Servius ` „laudatio non virtutibus appellandis, sed vitiis deira- 
hendis“, „figurae genus, qua res magna modestiae causa €x- 
tenuatur verbis*, „litotes fit quotiescumque minus dicimus et plus 
significamus per contrarium intelligentes.“ (Volkmann, Die Rhe- 
torik der Griechen und Römer II ed. pag. 434). 


7. Ernst Bacmeiste>. Die Kasusbildung des Singular im 
Rumänisthen, IV Jahresbericht 1—81. Partea principală o con- 
stitue discuțien asupra formei a doua dela singularul femininelor- 
DI B. susţine tcoriea lui Tiktin, cum că forma a dodă (e, A își 
are originea in genilivo-dativul latin (pentru declinarea 1) şi în 
dativul latin (pentru declinarea I). Pentru aceasta DI B. admite 
ca Mangiuca că articulul a fost în romineşte totdeauna postpozitiv, 
şi explică formele de genitiv-dativ masculine -e și formele ma- 
cedoromine de genitiv-dativ feminine -ă, -e prin analogie. In urma 
studiului D-lui B. chestiunea râmine tot atit de încurcată ca şi 
inainte. Altă parte importantă din lucrarea Dlui D o constitue 
incercarea ingenioasă de a căuta originea articulului protetic al, o, at, 
ale şi a pronumelui determinativ d] in prepozițiea a.—Citeva ob- 
servaţii : Părerea D-lui Weigand, cum că punerea articulului la 
siirşit in limbile romină, bulgară, albaneză şi-ar ave originea In 
intrebuințarea analoagă a articulului în limba autohtonilor din 
peninsula balcanică este in realitate părerea lui Kopitar. Vezi a- 
pra istoricului chestiunii ale mele Introducere in istoriea limbil 


35 VIAȚA ROMINEASCA 


și literaturii romine 20 sųq., Principi! 289, (8). | Ce caută inimă, 
poartă, judecată, moară printre temininele in e" (34—35). | 
Niciodată luncă n-a avut genitivo-dativul Juncae pentru simplul 
motiv că luncă este un cuvint slavonesc (37). ! Unde a găsit DI 
B. zilei in psaltirea șcheiană ? (38), | Ce poate fi silele din psal- 
tirea şcheiană, despre care Di B. spune că a primit, ca şi zile, 
un Je analogic la plural ? (38). | Ce Iei de apelativ a fost dela 
capul locului numele propriu Radul ? (40). | Alt rapart e în ctn- 
tecul David şi alt raport e în apa Oltu; apa Oltu nu-i=apa 
Oltului (41). | În cuvinte din bâtrini I 132 se găsește din Gre 
din Birlad, iar nu tirg din Birlad: din Birlad nu e compli- 
ment la Are, ci apoziție la din tirg! (42). | Nu se zice in romi- 
nește Socratelul, nici Gheorgei=lui Gheorghe ! (43), | Acela ce 
spune DI B. la pag. 48, că inaintea numelor personale se pune 
lui, îar inaintea numelor de inrudire insoţite de pronumele po- 
sesiv se pune lu, ar fi trebuit să probeze prin numeroase citații 
din texte populare ori prin numeroase experiențe orale, iar nu 
prin mărturiea lui Obedenaru (48). | Nu se zice in rominește 
noastra credință (52), | Prin aceia că susține că in “vestea cresu- 
lui a ci noastre credință”, “ispitirea a el voastre credință”, 'supu- 
indu-se a lor săi bărbaţi” ei şi lor nu sint articule, ci numai 
-articule pleonastice, propriu vorbind numai nişte semne cazuale“, 
DI B. nu scapă de dificultate. | Pleonastice ori nepleonastice, ele 
se pâsesc Intrebuințate înaintea substantivului şi nimic nu ne 
impiedecă de a crede că usemenea intrebuințări inaintea sub- 
stantivului ale articululul vor fi fost cu atit mai dese cu cit limba 
rominească va fi lost mat aproape de obirşie (52). | In “locul sfint 
a lui, ‘a domnului este pămintul”, “acela nuor de foc este a oa- 
menilor nebuni”, “cela ce va strica niscari bani a basericil”, “ţi 
xanul este a mânăstirii” nu sint raporturi de dativ, ci de genitiv 
(61). i Nu se zice pe rominește “a cul sint case? a cul sintcai?’ 
(64). | Slugă e de genul feminin, nu de genul masculin (66). | 
Nu se zice pe rominește domnul al miei, domnul a lnt (71) | 
La pag. 78 DI B. spune pe de o parte că „sprachlich“ Je dela 
vocativul singular masculin „este negreșit identic cu articulul* 
că udeca vorbitorul simţeşte pe acel Je ca articul, iar pe de alta 
Spune că o părere oarecare a lui Cipariu este bazată „pe inchi- 
buirea că acest Je al vocativului ar fi simțit ca arlicul, ceia ce 
nu este exact.* Ori ce ințelege D-sa prin sprachlich ?. i 


8. Hermann Thalmann ; Der 
dung im Däkorumänischen, 
observaţii : -z prefăcut la plural în -j { 
In -5 nu sint fenomene slavoneşii ; 
plural -z şi-l se preface la plural in -s (a 
larele aricii, bacin, cirmuchă sună tot 
daci, cirmuci (87). ` Nu este exact că 


cotă, cloroiii sună tot la un fel cu 
pluralele ochi, u 
broscoi, ctaroi (80). | „Răsura, wilde pal nchi, genunchi, 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 37 


tre fructe (92). | „Miază, Mitte“ din Polizu este Indocinic şi eu 
această ocazie observ cå "np a facut DI Th. că și-a ales tocmai 
dicționarul lui Polizu ca principal izvor pentru lexicografiea ro- 
mină (93). | Ciubotă, ciobolă, nu ciohoată 493). | Substantivele in 
-fä dela pag. 94 au şi pluralul 2. | Substantivele dela pag. 95 
supt a) b) ci au unele şi pluralul e | Părerea Diut Weigand ex- 
pusă la pag. 96—97, cum că pluralul A ar fi de origine bulgă- 
rească, ar D putut DI Th. să n-o mai pomenească. | Mancă, nu 
mincă.; Jidoajcă, nu Jidovoalcă ; ceşte şi cești: Geste și 
pleşti ; loace, nu oct troace, nu troct (98), | Substantivele 
dela pag. 99 sub 3) añ pluralul şi -e; pluralul fragi e mascu- 
lin ; large şi lărgi, nu lergi; vergi, nu vărgi (99). | „Mägulä, 
Schmeichelei* nu există in romineşte, a fost inventat de Dame 
(100). | Căzi, nu cade ; huet, nu cinde (102). | Țiilori şi țiitoare; 
viețuitoare şi =burâloure nu lormează excepție, pentrucă există 
masculinele corăspunzătoare lefuitori, zburători (111), | Sfezi, 
nu sfade, nici sfazi (112). | Oulă n-are pluralul ali (113), | Fe- 
resil, nu Jereşiri ; pietri, chiar dacă va fi scris cu îi, tot plural 
în -e este! (114). | Cosi, nu caşari; lemne, nu muri ` maci, nu 
macuri (120). | Fir, ghioc, glonț ap şi pluralul -urī; substanti- 
vul feminin singular cară=car nu există ; fefleşug, nu leflişul ` 
amurgil, nu murgit (121). | Aşdzămint, jurămint ap şi pluralul 
-uri ; pămînt n-are şi plural In -e; „bulgur Klumpen” nu există 
în romineşte ; /eagăn are pluralul /cugzhene ? (122), | cocolos, co- 
soroc, pirjol, polop, prinos. prohod, rogoz au şi pluralul -mri 
(123). | Puroiñ, şirola, şuvolii au şi pluralul -uri; chenar, nu 
chemar, felinar, nu fălinar, grătar, nu grățar (124). | Calcan cu 
înţelesul de scut nu mai există astăzi, se gâseşte in Cantemir 
Istorira ieroglifică 311, Enache Vâcârescu Istoriea împăraţilor o- 
tomani 255, Beldiman Eteriea 62, Filemon Ciocoil in Revista Ro- 
mină IIl 677. La Văcărescu pluralul e calcanuri, la Filemon cal- 
cune (125) | Pe schingiii din Dame DI Th, l-a cet schingiii 
(125). | Avantaj, bandaj ap pluralul mal mult -e decit 27. gîtlej 
are şi pluralul A7: alaş e cunoscut numai din dicţionarul ma- 
nuscript al lui Budai Deleanu la Hasdeu: „alaşu —Geruste*, de 
unde a aflat DI Th. că face pluralul -e? finaj, ospäf fac plura- 
lul ş' -url ; pe cocor îl socoate DI Th, de genul neutru, cocor 
e masculin cu pluralul cocori, pluralul cocoare aparţine la singu- 
larul feminin cocoară (127). | La pag. 129 zice DI Th. aşa: „Hier 
ist nur das Wort prejmet Umgebung anzuluhren, wenn man von 
Fremdwörtern, wie chivot Schrank, doliii Trauer, etc, absieht.* 
Va să zică Di. Th. crede că prejmet nu-i cuvint străin ? Şi a- 
poi doliu, nu doliiă, lar doliu are pluralul numai doliuri, nu și 
in-e. | La pag. 132 vorbeşte DI. Th. de substantivele care au 
diferite plurale după diferitele înțelesuri ` cap—capi, capete, ca- 
puri ; cot co, coate, coturi; corn—corni, coarne, cornuri ; acar— 
acari, acare ` car—cari Holzwurm, care și cară Wagen ; cocor— 
cocori şi cocoară Kranich, cocoruri Geschwulst; cer—cer? Zim- 
ciche, ceruri Himmel; mâr—meri, mere; colț—colţi, colțuri; 


35 VIAȚA ROMINEASCA 


ee 


coşar—coşari, coșare; grinar—grinari, grinare ; ochiū—ochī, 0- 
chiuri: somn-—somni Wels, somnuri Schlaf; zale —uleturi Oel 
miete Bienenkorb. Va să zică pentru DI, Th. că carhul vierme şi 
carul trăsură, cocorul pasăre şi cocoru! umilătură, cerul copac 
şi cerul firmament, somnul peşte şi somnul dormire, actul gră- 
sime și uleiul stup sint acelea cuvinte? Tot la această pa- 
ginà ni mal spune DI. Th. că coşar plural cogare inseamnă korn 
Rauchfang. | Este sigur DI, Th. că brfū e slav? (133), | Impor- 
tant este chipul cum DI. Th. explică originea formei plurale a 
eterogenelor e D-sa anume pleacă, cu tot dreptul, dela plu- 


rale ca mallea, calcanea, cu 
` R tea, genucla, unge d > 
cedat de sunet muïat, i Vë SEET 


9, Rudolf Geheeh: Prustheli i 
l : s isches a und + in Rumäni- 
schen, V Jahresbericht 1—50. DI, G. inṣirå mal Inge o lista 
de cuvinte incepătoare cu a și o listă de cuvinte incepătoare cu 
ei i Se caută să ale la care cuvinte a incepător şi s incepător 
a orgie existența intr-adevăr unei prosthesis. Noutatea in 
seo lu sale sta In faptul că Daa crede că există in romineşte 
Bar pore care nici măcar nu-și! datorește existenţa unel ten- 
"ad e a întări expresiea, cum credea Miilosich Beiträge Cons 
cb Bieles și numai unui fenomen de prosthesis Aseme- 
i cu s protetic sint după DI. G, urmâtoarele : . 
EE sclimpus, sirenţe, siulgu, sgardā, sgatje, e 
E e oță, zmelciu, speit, spomean, straista, stulete, sturz. 
beata sira că Mai ve multe din cuvintele acestea se 
? cum sint scrise: zbenghio, zgárdä iti 
zglăvâc, zgomot, şliulėtė, zví ÎL viraan (i MM 
VOC, 2 A vircol, probabil zvirdăică | al 
Ornitologia 76, 78 stă seris své i ie Lil voma 
ar i 6, Stă se rdaică). Apoi pentru unele etimalo- 
voie pai Pa pază oer A zgitie (Creangă Poveşti 267; „A reg 
aa". Cihac, după care s-a luat DL G. a i 
i e ] ` D e t 
ze? = y dat in mod arbitrar înţelesul de petit ent 
SEN Kette cu gadină, la derivat din slavul gad rep- 
AE că a ze zglăvoc (Cihac a găsit acest cuvint in 
aa ci ea ac pentru bunul gospodar 187: „ANII lamuresc 
tisă ir de pleavă, baligă, buruen, sglăbogi şi altele, = 
pn ap Aë, dvogi, vinețele, centaurea cyanus L., bluet 
bléien e agoe eg ep sămănâturi. Cihac insă a 
perii a ai mnind motte de terre KR 
SE deg ef E aN kibò, klabăko ghem, şi DI. ge 
DD i ule sint ice: selj 
speli, straistă, şllulele d problematice : sclimpuș, zgardă, 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 39 


nomenelor de asimilație se serveşte de teorica D-lui Weigand 
cum că â. î ar fi vocalele «, e, i, 0, u pronunțate cu laringele 
lăsat în jos. Părerea D-lui Weigand, expusă în Olymp 21, Aro- 
munen IL xv, MI Jahresbericht 207, e contrarie realității. La d, #¢ 
nu se lasă laringele mai în jos decit la a, e, ñ, 0, m. Aceasta 
este evident şi foarte uşor de experimental. Părerea D-lui Wei- 
gand işi are obirşiea în greutatea pe care o simt Germanii de 
a pronunța pe f (Pe d il pot pronunța, câci il au în limba lor). 
Am avut eù insumi ocaziea să văd Germani, şi incă de cel cu 
bogată cultură filologică, facind la pronunțarea lul £ nişte strim- 
bături pare că Har fi eșit sufletul orf pare că ar fi avut în git 
un pălâtuş mare de mincare, pe care nu puleai să-l inghilă. 
Probă pentru ceia ce spun eù aduce (oss Di. S. cind mārturi- 
sește căise impacă cu teorica D-lui Weigand in ce priveşte pe f, 
dar în ce priveşte pe d nu se împacă. La d, zice DI, S., nu se 
lasă laringele in jos. A constatat DI. S. că la d nu se lasă la- 
ringele în jos, din cauză că-l poale pronunța lesne, din cauză 
că-l are în propriea sa limbă. Dacă ar ave DI. S, şi pef in 
propriea sa limbă, precum D am eu, apoi ar constata şi D-sa, ca 
şi mine, că nici la f nu se lasă laringele în jns, Şi atunci nu- 
mal ar pute vide, cum văd eu, cit sint de absurde celelalte pä- 
reri ale D-lul Weigand, pe care le inşiră DL S, la pag. 150—151: 
„Die Zähne stehen beinahe aufeinander (Dinţii stai aproape li- 
pi unit de alt." Complect falş: Ja pronunțarea lui d, f falcile 
se pot indepărta una de alta atit de mult cit permite limba, care 
cu partea ei posterioară se găsește ridicată spre palatul moale 
în poziţiile lui o, a. „Die Lippen sind angepresst (Buzele sint li- 
pite una de alta).* Complect neadevârat: vezi mal sus. „Das Gau- 
mensegel îs! gehoben, eine Nasalierung findet nicht statt (vălul 
palatului est! ridicat, nazalizare nu are Joch" Complect greşit ` 
d. î se pot pronunța cu nazalizare intocmal ca oricare altă vo- 
cală. „Die Zunge zieht sich von beiden Seitea zusammen, so 
dass sie, von vorn gesehen, klumpeniărmiz zusammengebalit 
erscheint (Limba se stringe de amindouă părțile, aşa că, văzută 
de dinainte, samână câ ar fi mototolită in formă de ghem).* A- 
ceastă depe urmă părere, pe care La comunicat-o oral DI. Wei- 
gand D-lui S., probează uşurinţa cu care cineva la Lipsca poate 
să debiteze cele mai extravagante lucruri fără ca să aducă ma- 
car un zimbet pe buzele ascultătorilor. Am intilnit un German, 
care dela capul locului a pronunțat pe d, î rominești fară nicio 
greutate şi a recunoscut imediat justa lor articulație, Acel Ger- 
man e profesorul Eduard Sievers, un curs al cărula asupra fizi- 
ologie! sunelelor l-am ascultat la universitatea din Halle în a- 
nul 1890. d, î, mi-a spus profesorul Sievers îndatăce le-a auzit 
din gura mea, sint o, # „ohne Rondung.* Aşa şi sint în adevăr: 
à este un o la care lipsește rolunzirea buzelor, î este un w la 
care lipseşte rotunzirea buzelor. Atita trebue, ca să prefaci pe 
o, u în d, î: să pui limba In poziţiea lui o, m, iar buzele să le 
lași In stare indiferentă, Numai rotunzirea să lipsească, încolo po- 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


zițiea buzelor și deschiderea gurii este indilerentă : buzele pot 
D cit de apropiate ori cit de indepărtate, gura poate fi cit de 
inchisă ori cit de deschisă, indatăce limba are poziţiea dela o, m, 
se produc sunetele d, î. o, n sint insă foarte multe, unele mat 
inchise, altele mal deschise, unele mai anterioare, altele mal 
posterioare, de aici se și aud tot fellul de d, î cu tot felul de 
timbre. Timbrele acelea insă, care unele bat spre e, altele bat 
spre j, nu trebue să înșele pe cineva să creadă că am ave a 
face cu articulaţii de ale lui e ai i. Pentru acela şi toată ana- 
liza care s-ar face timbrelor lui d şi ? prin curbele neregulate 
inregistrate de aparatele fiziologilor, analiză care ar proba, să 
zic, că timbrul cutărui d, îi samână maï mult cu timbrul cutărui 
e decit cu al cutârul o, n, n-are nicio valoare cu privire la arti- 
culațieu lui d, i. | Să dap un exemplu de chipul greșit cum 
explică DI, S. fenomenele de asimilaţie din cauza teoriei falşe 
asupra articulației lui d şi € Pentru D-sa îmblăcia s-a prefăcut 
in zmblăcin din cauza următoare: f se pronunţă cu laringele. 
lăsat in jus, d nu se pronunța cu laringele lăsat To jos: pentru 
a se asimila lui d, f nu s-a mal pronunțat cu laringele lăsat in 
jos şi atunci a devenit u, caci î din îmblăciiă nu este doar alt- 
ceva decit un s pronunțat cu laringele lăsat in jos (154). | si 
lot așa continuă DL S, mat departe, Lucrarea D-sale se poate 
compara cu o casă, cărela D lipseşte temelica. 


E 11. Eugen Neumann : Die Bildung der Personal i 

im Rumänischen, VII Jahresbericht 176—250. Dă eri pie grase 
nunielor personale plecind dela etyma ego, tu, mihi, tibi, sibi 
me, ie, se, nos, vos, nobis, vobis, ille, illi, illorum, "illa p illae, 
zbse, meus, met, mea, meae, luns, lui, tua, tuae, stius, sui sua suae, 
noster, nostri, nostra, nosirae, vester, vestri, vestra, enee ni 
Citeva nbservaţii : Și In Moldova se zice miia, fifa (183), | In 
„Să-m arâte mim lucrurile“ din Gaster Chrestomatie II 199 (ma- 
nuscript dela 1805) vede DI. N. un mine „Mit deotlichem zwei- 
giptelizen î-, minele ori, mai preciz, miite : două silabe, in 
silaba intila este i sonant cu accent ascuțit urmat de € conso- 
ua In silaba a dona este e sonant precedat de i consonant. 
SC P pomenire nu este de un î cu dodă virturi. Cred cå știe 
er Rs Leen un 'zweigiplliger Akcent’ (185). | Partea-mt nu 
cf obișnuit in rominește decit partea mea (187). | In Mol- 
mite se zice da ni cartea nici fn? dät mie lasta (187). | In 
e zu va de se zice iii, ci fii (189). | In Moldova nu se zice íz 
a d fit a asia, nici frf merji ghini ? (190). | Explicarea pe care 
GE ormelor mine, fine, sine am dat-o ei Iomto in Prin- 
cpa AEN ! LI GA din Gaster I *3 nu-i pronumele mine, ci 
ae pata A pd dal l ge este o particularitate a tex- 

e „ nic i 
folos (niclodată fulos) in toată oa (202) Sie aid eat 


12. Fr, Streller: Das Hilfsverbum im Rumänischen, IX 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA + 


Jahresbericht 1—74, Dä etimologiile formelor verbelor sînt, am, 
vor. —Clteva observații: La pag. 56 DI. S. spune că „deja la 
autorii clasici citeodată formele conjunctivului prezent dela velle 
se întrebuințează in locul formelor de indicativ". „La Forcellini 
am găsit*, continuă D-sa, „următoarele exemple : Cic. 15 Fam. 
3 in fin. Tu, velim, ut consuesti, nos absentes diligas et defen- 
das ; Plaut Truc. 2, 5, 28: Nunc ecastor, ut veniret miles, ve- 
lim. De aic) urmează că deja in latineşte nu era lucru neauzit 
că să intrebuințeze cineva formele conjunctivului dela veie cu 
înțelesul de indicativ prezent“. D-apoi acest oeiun facias ali- 
uid este o renumită construcție latinească, în care velim este 
conjunctiv şi după înţeles, nu numai după formă, Pelim expri- 
mă in această vorbire voința nesigură a unul om politicos ex- 
primată prin modul nesiguranţei, nu voinţa sigură exprimată prin 
modul indicativului, Velim facias aliquid este ca cum s-ar zice 
pe romineşie as vrea să faci ceva, Altceva e volo facias ali- 
quid=voesc să faci ceva (aceasta e o poruncă despotică), şi alt- 
ceva € velim facias aliquid=asş vrea să faci ceva (aceasta e o 
dorință blindaă, delicată). Nu era trebuinţă s-o caute prin Forcel- 
lini această construcție latină, ca face parte din elementele gra- 
maticii latinești. | Prefacerea lui toa în va pe calea alunecării 
sunetului nu prezintă nici o dificultate, vezi Principii 40 (58). 


13. Kr. Sandfeld Jensen: Der Schwund des Infinitivs im 
Rumiinischen und den Balcansprachen, IX Jahresbericht 75—131. 
Partea principală a lucrării consistă In incercarea de a proba că 
dispărerea din întrebuințare, ori mai bine izolata și rara intrehu- 
inţare a infinitivului In limbile romină, greacă, bulgară, albaneză 
iși are originea în limba greacă. In limba greacă adecă infini- ` 
tivul a dispărut în mod normal, în mod necesar, în mod cerut 
de firea limbii, iar limbile romină, bulgară, albaneză ap imitat 
oarecum limba grecească. Zic oarecum, pentrucă nu găsesc un 
termin potrivit. Cind se împrumută un cuvint, o formā, un in- 
țeles, se zice că se împrumută. Cind insă într-o limbă dispare 
cu incetul o formä, şi apoi în alte limbi dispar larâș cu Incetut 
formele corăspunzătoare, și se pune de cineva disparițiea din 
urmă pe socoteala dispariţiei celei diniliu, aceasta nu se poate 
numi altfel decit doar imitație. Dar e o imitație curioaza, de 
abia de crezut. DI. S. J. respinge părerea că o asemenea po- 
trivire între limbile balcanice ar proveni dintr-un fond comun et- 
nic, pentrucă adecă locuitorii peninsulei balcanice și Rominii ar 
fi înrudiți de singe, ar fi dela capul locului cam acelaș neam de 
oameni, Pelasgo-Elino-Traco-lliro-ete, Dar tot mai lesne se poate 
înțelege așa ceva decit că au imitat Rominii, de pilda, pe Greci 
in lipsa de întrebuințare a infinitivului. Asemenea aptitudini pe 
terenul fonologiel ap fost combătute de G, Paris in Romania 

1881 pag. 607 sqq., 1882 pag. 133 şi au fost numite de el „dou- 
teuses, pour ne rien dire de plus. Dar oricum tot se mai pot 
ințelege : Aşa a fost firea autohtonilor. Și cind asemenea oëir: 


E VIAŢA ROMINEASCA 


Jucdini se mal Impreunează și cu editii, în lellul acela ca a- 
dech Tracul, de pildă, a fost o bucată de vreme bibi nguis, aşa 
că vârbia şi limba latină şi limba tracă, apoi o strămutare a o- 
hicelului din limba tracă în limba latină se Injelege chiar bine. 
Dar aşa, că au imitat Rominit pe Greci! Ori vorbina Rominii şi 
grecește ? DI. S. J. pune mare preț pe chipul cum a fost inlocuit infi- 
nitivul, pe formele adecă prin eare Rominii, Bulgarii, etc, ap suplinit 
lipsa infinitivului. Aceste forme sint miste Aropoziții subordinate, Am 
pute chiar intreba: Ce ar fi putut [i altceva decit nişte propoziţii subor- 
dinate ? DI. SG J. vede insă intre aceste propoziții subordinate din 
diferitele limbi balcanice, prin care s-aù suplinit infinilivele, mari 
nsămânări, de pildă că „toate limbile se potrivesc cu limba 
sreacă în acela că propoziţiile substantivale [care au inlocuit in- 
finitivul] sint analoage propoziţiilor finale“ pag, 120. Chestiu- 
nea râmine acelaș: Rominii, Hulgarii și Arnduţii oi îmmita/ pu 
Creci în înlocuirea inlinitivulvi prin propoziţii subordinate ana 
oaze propozițiilor finale. Acest lucru nu se poate pricepe. —Ci- 
teva observaţii ` poțiu=pol nu există (72), | Nu numai după ce 
se intrebuințează des infinitivul In romineşie, vezi Principii 134 
(79), „Nu mal şliau ce face“ din lapirescu Basme 294 citat 
după Meyer-Lübke Zur Geschichte des Infinitivs im Rumânischen 
va a last zën înțeles de Meyer-Lübke: face nu este infinitiv ci 
a treia persoană singulară a prezentului indicativului sublectul 
lui Jace este cologmanul, Tot acolo, in lucrarea citată. a lut 
Meyer-Lübke pag. 93, se mal găseşte Incá un exemplu aş pute 
zice colosal, de nepriceperea unul text rominesc. Anume Vur- 
bete din Ispirescu Povesti 125 „ta, biet. nu ştia unde bate dia- 
volul de zmea” au fost înțelese de Meyer-Lübke astiel: „sie 
wusste nicht wie den Teufel von Riesen schlagen" (79) | Nü: 
mai limbii vechi aparţin construcţii ca “n-au avut cine scrie Ure- 
Se ed, dee 24, "pap avut cui zice” citat din Miron Costin la 
e: 2 a acestea face DI Weigand, editorul, în josul paginii 
far ha erei „| Dou avul cui zice] este o construcție in- 
NA chiar astăzi, in exemplul dintiio insa f['n-aŭù avut 
ein nt, |rehue în limba de astăzi numai decil pus *cine să 
et Ge ay ut cine serie se zire și astăzi și se răszice (79), 
Met See wes spune in gramatică § 204 n că nui bine să se 
(BD. | In sa-l îngroape, să nu cumva sål creada DI. S. | 
een Ai P poa. grecești fro adbyacov vă Win aintbaviti) dag: 
e vn y kiah se poste pricepe cum numai kimba literară pune 
c-are hi bin Xe nu există înțeles (82). | In "mie mt pare 
: e așa org hi nu este indicativ, ci optativ (33). 


GE [es AE ie niciodată aufschieben, amin, DL S. J. ascos 
wn ee din da zi după zi' Ispirescu Basme 29. Izolarea 
AEE d p> după zi inseamnă a amina, Zar nu verbul a da 
dinată cu E Sa Liege S Cé i pn ni eege 
/ > iot aşa de regulat urm iți 
subordinatā cu conjunctiv : „Nu Daa Acte Geen eet ee 


d d ee? ? L DH 
ată* Eminescu, Negreșii că înţelesul colo e intr-un fel, din- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA A3 


colo e altie] (91). | „Verbe ca se indoi şi se codi se construesc numa! 
cusd şiconjunctivul,* Ba a se îndoi lat așa se citează verbele rominești, 
totdeauna cu a] se construeşie şi cu că (91), | Lapag. 97 —98 DI, 
S. J. amestecă construcţii cu Ințelesuri cu totul deosebite, aşa 
că nu stiù dacă le-a priceput, La incurcâtură a mal contribuit 
şi Di. Weipguad cu o notă, care e întreagă un peadevär. Să mă 
incerc a pune puţină lumină: Altceva e am a face cu dracul 
ori ‘sà n-ai de a face cu dinşit, şi altceva e “fără să ştie ce 
are să facă'. Aceste lucruri nu tebuesc legate prin daneben, 
cum face DI. S. J., par că ar îi tot una. lată pe scurt cum stă 
lucrul : 1. Compus cu infinitivul, out, la toate timpurile şi modurile, 
dă naştere modului necesității, Rar inaintea infinițivului se pune şi 
prepoziţiea de (Alta vreme să al a mă sluji, până cind H muri Creangă 
Povesti 206, N-am a mă plinge de nimic Ispirescu Basme 12). 2 
Compus cu de şi eu participiul trecut am, la loste timpurile și 
modurile. =t (Am de trecut prin muite locuri Creanuă Povești 
197. Avea cite ceva grei de fácul Ispirescu Basme 149). 3, 
Compus cu conjunctivul, em, la toate timpurile și modurile, for- 
mează timpul viitorului (Acus avem să däm peste o fintină 
Creangă Poveşti 204 [consecvență lață cu prezeniulj, Al avut să 
tragi un păcat ibid. 231 [consecvență laţă cu trecutul. Ceia ce-ţi 
fac ţării smintä, så n-albă să scape de siința-ţi direaptă, Doso- 
terā Psaltirea 63 [viitorul conjunctivului). 4- Am, la toate timpu- 
rile și modurile, în legătură cu propoziţii relative, locale, tempo- 
rale şi modale, în care predicatul e un infinitiv ori unconjunctiv (Cind 
in e la a trela persoană singulara, relațivul nu poate fi la nominativ) 
—Am pe cineva, ceva, loc, timp, chip {N-ai cul bănui Creanga 
Poveşti 223. Mama atunci ma și ia râpede la pornit fără să am 
cindu-i spune de câlugărie Creangă Amintiri 122, Na cum lä- 
cui intr-această curte Dosoteia Proloage 42a. Dulce H-/ gurita, lele 
mai dulce n-are cum fi larnik-Birseanu Doine 25, N-am unde 
mă duce.—In toate aceste exemple se poate pune conjunctivul în 
locul infinitivului), 3. La 3 persoană singulară, la toate timpurile şi 
modurile, în legătura cu o propoziţie relativă, în care relativu! 
sä fie la nominativ, iar verbul la e vs orl la infinitiv, Gitt este. 
Acest fapt trebue explicat astfel. Punctul de plecare a fost o 
propoziție de fetiul "Mos Nichifor n-avea cine să-i bânulască', ln 
care cine era obiectul drept al lui avea. Prin discordanța intre 
membrele psihologice şi cele gramaticale ale propoziției moș Ni- 
chifor a lost gindit ca obiect şi avea a fost gindit ca predicat 
al iul cine, De aici a urmat o schimbare mare de ințeles (Epele 
era ale lul şi cind le grijla, grijile rat, Iară cind nu, n-avea 
cine să-l bânulască Creangă Povești 107, Dacă mă vezi așa de 
jigarit, este că n-are cine să mă hrânească ca el Ispirescu 
asme 15). 6. Am a face cu cineva ori am de a face 
cu cineva e o izolare care inseamnă stut în raport, în contact, 
in relație cu, mă ocup cu (Râu e cind ai a face tot cu oameni, 
cure se tem ṣi de umbra lor Creangă Povești 233.—Ci că moș 
Nichifor s-ar fi giurat cu glurămint să nu mai aibă nictodată a 


u ` VIAȚA ROMINEASCA 


geg 


face cu parte duhovnicească ibid. 110, Sa n-ai de a face cu 
dinşii ibid. 198, Hunătatea n-are de a face cu răulatea ibid. 209], 
— Cu totul altceva sint apoi construcţii ca ‘n-am frați sà ma-ngri- 
jească', 3 äm paut vă gäe (n-avea pine sä minince), čje; 
avi Dag vă poo ds ? (n-ai un cal să-mi dal?), unde avem 
a face cu propoziții subordinate de scop.— Toate aceste lucruri 
DI, S. J. le discută sub titlul de Bestimmung: „Der Infinitiv 
dient in verschiedener Weise dazu eine Bestimmung zu bezeichnen,” 
E cam prea comprehensiv acest termin de Bestimmung. Pelinga 
acestea toate mat vine şi DI. Weigand cu nota D-sale: Intre- 
buințarea lui de este o particularitate a scriitorilor din Transilva- 
nia [Creangă transilvănean !], care cunosc limba germană: am a 
face şi am de a face aù acelaş ințeles, și anume citeodată mai 
mult de viitor, altă dată mal mult de necesitate, dupăcum e le- 
gătura cu vorbele de prin prejur. tot aşa dupăcum acelaş lucru 
se Intimplă cu locuţiunea, în toate dialectele intrebuințată, am 
să fac=am încă de făcut (ich habe noch zu thun) sad voii face: 

al să faci din contra exprimă mat mult necesitatea. In jurnalele 
e Valahia mare se găseşte ie a constata; in Transilvania 

upăcum mi-a spus DI. Scurtu, le de a constata.* Curată babilo- 
Diet! Mai observ numai că acel je a constata. ïè de a constata 
este un germanizm=ist zu bemerken. | “Era a Dia" nu trebue pus 
alături cu ‘cind fu a-l boteza”, ‘cind fu a pleca”. A fäla eo i- 
zolare care inseamna irächtig, pentru aceia se şi intrebuințează 
fă atribut: o vucă a fäla=eine trächtige Kuh (99). | „In loc de 

Niinitiv se găseşte după înainte nu, ca de obicei o propoziţie 
S conjunctivul, ci una cu indicativul.“ pag. 105, Inainte se con- 
vio, niciodata nu Laa vasut Den, Construcţiea “până era 

d - zut in scaun a "şi 
buinţează (107). | aging, nu eiw ais idae oa Re 


14. Hans Moser: Der Urs i i 

tionen, E e Der prung der rumänischen Präposi- 

or romineşti —Citeva observații: întru inainte d 

äng ca fnt in limba dacorominească (412), | Câtră. Ber? 

a ege? ën teritorii dacorominești (Muntenia) nu din cauza a- 

a gie ui între, ci pentru acelaş motiv pentru care şi țigară 

zë p jiy an figure, adecă din cauza pronunțării muiate a lui r 
; "pe nu se pronunță în Moldova dipă (419). | Martir è 
i al lui pápzop- e máriur (42 

în cae cind după în urma un cuvint Assuan A cu Pi i 

ver ocmai să se păstreze m, iar nu să cadă (430), | inuntru 

: Zice și in Moldova (433). | Dacă Ja—illac+ad, cum se ex- 

Logg di Bela a mijloc ? (437), | Este imposibil 

f influințat anol i 

ar fi fost influințat analogic de sg De to aiana 


15. Richard Kurth: Der Gebrauch der Präpositi 
g D O D i Le 
mâănischen, X Jahresbericht 465—639. Un suie est et 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 4 


important asupra ințelesului prepoziţiilor romineşii. DI. K. cerce- 
tează diferitele înțelesuri in dezvoltarea treptată a lor, unele din 
alele. Punctul de plecare este totdeauna ințelesul de loc. — Citeva 
observaţii ` Există a vale=—zu Thal in romineşte ? (477). | M-am 
culcat, nu me-um culcat, greşală de tipar (479). | 'Laudă pic, 
doamne, cu ingerii dan nu inseamnă “iți dau laudă ție şi ingeri- 
lor, ci “iți daŭ laudă impreună cu ingerii (489). | În *'mulerea a 
imbătrinit pe dracul cu descreţirea unui fr de Där raportul ex- 
prima! prin cu este acel de instrument, nu de UGileichzeitigkeil, 
bei (491). | Alt raport e în "eum râmine cu moşu-tău ?' şi alt ra- 
port in *rămine cu părul lins prelins”. Aceste două raporturi nu 
pot fi discutate la un loc. Mai observ că moș în locul citat 
(Creanga Harap Alb) inseamnă unchii, Onkel, nu Grossvater 
(495). | Nu se poate admite că dañ de cineva s-a născut prin 
analogiea lul md apropii de cineva. Aici avem a face cu unul 
din nenumăratele Ințelesuri ale verbului dus, care saŭ dezvoltat 
din firea insâş a acestui verb (500). | Nu se zice mänästirea de 
Bistrița (504). | In caer de cinepă nu este raport partitiv, ci de 
materie (505), | Pe *gloaba cea de cal, “un hitru de moş, ‘0 a- 
râtare de om, fenomene pe care eù le-am explicat ca provenite 
prin alunecarea poetică a înțelesului (periphrasis, Principii 138), 
DI. K, le explica, dacă nu poate just, dar în tot cazul ingenios, 
ca un raport de partitiv: „i. Dieses Pferd ist ein schlechtes, 
cin Klepper. 2, Es ist eigentlich kein vollständiges Pferd, 
sondern nur ein Theil davon.* Dar pe nenorocitul de el 
cum l-ar explica DI, K. ? Poate că aşa: 1. El e un nenorocit, 3. 
Propriu vorbind, nu-i el intreg, ci numal o pare dintr-insult 
(507). | "No venim dela cela ce s-an lăsat de dulceaţa lumii nu 
cuprinde in s-uñ läsa! de dulceata lumit un raport de subiect 
exterior, de cauză, căci s-aŭ lăsat nu-i verb pasiv, ci un raport 
de separație (511). 1 In ‘sufla vintul ş-o clâteşte, de toţi spinii 
mi-o loveşte” raportul exprimat prin de nu e al instrumentului, ci 
al locului, analog celul discutat de DI. K., la pag. 498 al. 2 (512). 
[ʻA lasa pe cineva de capul lui' e o izolare şi nu trebue dis- 
cutată împreună cu "o brumă de trei palme de groasă, “eşti rea 
de gură”, *m-oid desculța de un picior” (513). | capux se constru- 
eşte şi in limba clasică cu genitivul (514). | Nu este exact că 
limba romină nu posede terminaţii adverbiale. Forme adverbiale 
sint -æ la adiectivele in -esc: băbește, bâneşie, bărbăteşte, etc. ; 
Ce: chioriş, crucis, fățiș, (ris, furiş, etc. (519). | In “acest sat este 
dreaptă cumpărătură lui Trifon postelnic”, 'ca să-l fie dumisale 
dreaptă moşie şi cumpărătură' dreaptă nu-i prepoziţie, ci adiectiv 
(525). | *n dzuă de astādz inī te luat nu inseamnă, cum traduce 
D. Weigand, te-am luat sint acum opt zile {l}, heute vor acht 
Tagen nahm ich dich, ci te-am luat astăzi (529). | În a striga 
in gura mare’ este raport de mod, nu de instrument (531). 1 În 
*Batâ-te, bădiţă, bată zilele toate de-odată, cele două zile grele, 
care-l simbăâta -nire ele" între nu arată raport de timp, ci de loc, 
căci înțelesul nu e că simbăta se găseşte la mijloc între cele 


An VIAAŢ ROMINEASCA 


două zile grele, ci că dintre cele două zile er 
(535). | Gegen Mitternacht nu se zice In Ee Fee 
noapte, ci pela miezul nopții (501). | In “după fața ta de doamnă 
lumnea *ntreagă se inloarnă” după nu e întrebuințat Ja figurat, pen- 
tru a arâta motivul, aus, wegen, ci la propriu, pentru 4 arăta locul 
(557) | În “de-ar A lună de cu seară. m-aş duce la badca.n teara’ 
înţelesul nu e ‘würde ich mich zum Schat: aufs Land begeben’ 
ci m-aş duce în fara romineuscă, Auls Land se zice pe romt- 
neşte la fară (559). | In “care om nu ține la viață” Ja nu arată ra- 
portul de „Ruhelage in unmitlelbarer Nähe von Etwas an, bei 
auf. “Care om nu ţine la viață” nu trebue pus alături cu “la fin- 
e din răzor se -ntilneşte dor cu dor' și 'cucule, pasăre sură ee 
re ëng eg al echt ie | i Sana tocmi la D-ta' Ja nu a» 
4 i ' “oltatu-i lucru mare ṣi e b 
la supărare” Ja arată raport de im k nu de A a i per 
tele sint poveşti bune la şezătoare” u arată es pl ege 5 
ES Cie | "Badea m-a lua la toamnă”, nu ‘m-a luat” (563) | 
ff, Gs Leg dimnlață nřardze amiră Kiros la loc" dimniajä 
nalba ai opri preste careo. domi LU ierg acela nimoa să 
über, in betreff, ci contra. pirat "ëch E e 
'să lacă judecată prespre toţi” (574) Wësse a me Dai 
à i e „| La pag. 592 jos se an 
Că se vor Inşira prepoziți! propriu zise compus d 
pag. Zoe erp ză scară două adverbe A Rec pa Dee ore 
p md. Le caută aceste adverbe? | D 
dată intelesul de wegen: ia-ț-a și ducețiva d i ral ca 
geht meinetwegen.* Va să zică după SV Gg T 
Şi duceți-va din partea mea'! Cu totul sie C TA A op 
Pie r pa 4 Inţelesu 
eroinei să eene c d dorință de a scine odaia Lex 
i ch-vă depe capul micii'=—'Lăsați-mă od 
in pace pentru numele lui dumnezea!'! (595 i para 
d 395). | Pr pri 
era pag. 599 trebue pusă sub titlul 1. Feste AF pă: veni oda 
pag. 554. | “Zboara nevăzută prin cinci străji' nu reale 


amicilor sal politici n-a vrut i 
r KR să revină asupra abziceri A 
Bermanizm al Transilvânenilor=bei (695). | Prăda est de 


furea en din “corespondența u 
i à rmată prin ascuns, 
din Viena o intreținea alăturea cu cea oficială d rak Paget 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA A7 


e un germanizm al Transilvânenilorm=neben (610). | La pag. 614 
Ti Anm, 1 trebue adăogită prepaziţiea în asul, 


16, Kurt Schreyer: Der Adverbialsatz in der neurumi- 
sischen Volksliteratur, XI Jahresbericht 273—863, Un studiu tot 
atit de amânunțit şi de important asupra conjuncțiilor rumineşii, 
cit a lostacel al D-lui Kurth asupra prepozițiilor. Alături cu in- 
țelesurile conjuncţiilor DI. Sch. cercetează și pozițica cuvintelor 
in propoziţiile subordinate, — Citeva observații: La pag, 283 se 
spune că cum se intrebuințează rar cu verbe perfective, şi cu 
toate acestea dintre exemplele date în josul paginii, 5 la număr, 
4 aù verbe perlective (Cum aù pleca! toți, ea a şi adormit. Cum 
vom ajunge la palatul tatălui tăi, să te las jos, Cum ajunse 
fata la podul de argint, ti eṣi leul inainte. Cum punea mina pe 
cite unul, fi triniia). | Un pronume nedefinit miali nu există, 
De unde nu-l tot una cu ae cînd, De pe cindarală aproximațiea 
(300). | Propoziţiile temporale, despre care se vorbeşte la pag, 
301 sus că se raportează la corelative, sint de acelaș fel cu pro- 
pozițiile temporale numite la pag. 276 attributive Temporalsătze. | 
„Curioază este intrebuințarea lu! pe cind pentru a arăta punctul 
in timp.: ‘Pe cind singele incepu a clacoti, o aruncă innuntru 
Jăina], “Intr-o sară prisăcariul acesta, tocmai pe cind puse o 
câldare cu apă la foc şi vola să-şi facă mămăligă... '* Sigur că 
e curioază această întrebuințare, dar ea mi rominească, Exem- 
plele de mat sus sint luate din S. FI. Marian, Resplata, povești 
din Bucovina, Suceava, 1897. Dar tocmai din scrieri de ale lui 
S, FI. Marian şi-a găsit să scoală sintaxa rominească DI. Sch ? 

A fost o mare greşală aceia că DI. Sch n-a știut să-şi aleagă 
autorii, Alături cu Creangă şi cu Ispirescu iată ce autori şi-a 
mal ales Daa: S. FI. Marian opul citat; Crăclunescu Copii de 
găsit, Caransebeş 1898; loan Pop Reteganul Poveşti din popor, 
Sibila 1895; Sbiera Poveşti poporale romineşti, Cer dai 1886. 
Să aibă cineva pretențiea de a scoate sintaxa rominească din 
gralul intelectualilor rominl din Bucovina şi din Transilvania, 
aceasta este o curiozitate (303). | Pană cœ nu este conjuncţie lo- 
cală (306). | Citeodată distincţiunile sint atit de fine, incit nu se 
pot ințelege. De pildă pentru DI. Sch, cind zice Rominul “şi tot 
inainte mergea, până ce ajunse la un oraş mare, până ce ser- 
veşte pentru a scoate în relief un Zei (Zielpunci); lar cind zice 
“merse, până ce eşiră la pustietate” pănă ce serveşte pentru a 
insista asupra unui K şi In acelaș vreme a arăta că acţiunea 
s-a lungit în timp. 'Mergea pănă ce ajunse la un oraş nu-i tot 
una cu ‘merse până ce eşiră la o pustietate'”! Dacă va proceda 
cineva așa, apol se va gâsi că o conjuncție are alt înţeles Inda- 
tăce predicatul este altul. Şi așa şi este! Dech e prea multă 
subtilitate (306). | In cet do! frați au tot mers pe drum înainte, 
până ajung la curțile împăratului roş' propaoziţiea cu pănă apar- 
ține tot atit de mult trecutului cași propozițiea cu Add din "ag: 
eptară pănă adormi ciobânașul' (307). | Citaţiea dela pag, 309 sus 


Ar VIATA ROMINEASCA 


este greșită. De altfel se poate zice şi pe dos 'până nu mi-ați 
aduce... ep nu vă cred etc. |! In exemplele dela pag. 309 jos or- 
dinea membrelor din propoziţiile cu până poate fi şi aşa: “pănă 
ce a injugat tatăl lor boil’, “până ce s-a deșteptat zina’, fără ca 
să fie cea mai mică deosebire de înțeles față cu ordinea din 
text “până ce tatăl lor a înjugat boit, 'pănă ce zina s-a deștep- 
tat. De asemenea reguli arbitrarii asupra poziție! membrelor 
din propoziţiile subordinate, precum și asupra poziţie! propeziţiel 
subordinate faţă cu cea principală, se găsesc cu droaea în lu- 
crarea D-lui Sch, Se vede de aici dezavantajul unui străin, care 
cercetează chestii de sintaxă și este nevoit să creadă orbeşte în 


citeva texturi cette, Se vede de aici primejdia străinulut de a 
da reguli arbitrare, mai ales cind nu ştie să-şi aleagă autoril 
Notez citeva din poziţiile date de DI. Sch, ca normale, măcarcă 
tot atit de Intrebuințate sint și poziţiile contrare; 310 alinea 1: 
311 al. 1, 2; 335 al. 1, | Pentru DI. Sch, pana şi inainte de a 
aù dobă slujbe deosebite, pentrucă pănă formează o „propoziţie 
subordinată, care inchele o acţiune precedentă şi arată că acțiu- 
nea precedentă s-a intins până la punctul unde incepe acţiunea 
următoare ;* învremece Inainte de a formează o „propoziție sub- 
srdinată care Inchee_ un spaţiu de timp In care s-a petrecut ac- 
punea propoziției principale ; durata timpului în care se petrece 
acțiunea principală se intinde deci până la punctul in care In- 
cepe acțiunea propoziției subordinate*, Cum că intre până şi 
inainte de a sint deosebiri de ințeles, știi şi nu mă indoesc: 
dar că vorbele D-lur Sch. vor f exprimind vreo deosebire, de 
aceasta mă indoesc grozav (905, 310). | Di, Sch. stabileşte la 
pag. 288 teoriea că atunci cind timpul propoziției subordinate 
este anterior timpului propoziției principale / em, decum îndatăce) 
propoziţia subordinată se așează inaintea propoziției principale. 
De aici ar urma că atunci cind timpul propoziției subordinate este 
posterior timpului propoziției principale /inamte de aj, propozi- 
tica subordinată să se aşeze după propozițiea principală. Şi cu 
toate acestea, dacă pentru cum, de cum, îndată ce exemplele par 
că ar fi conforme cu tcoriea, pentru înainte de a DI, Sch, este- 
i io să mâriunsească cà: „propozițiile cu înainte sint mal tot- 
pre alee: inaintea propozițici principale.* “Teoriea este evi- 
apa (311). | Nu “impăratul se duse drept la palatul”, ci 
ra esp e duse drept la palat (344). | Nu ‘vede toate necura- 
pio o enilor', ci vede toate necurâţiile oamenilor” (314). | DI. 
Geert d SE că in "el se bucura fiindcă credea câ Aurica va fi 
rapire ui, Cp sint gras şi volnic fiindcă n-am griji multe” nu 
e pune Pentrucă. In loc de fiindcă. Ba da! (315). | DL 
vază apana că conjuncpiea „să cu infelesul conditional de dacă 
ënn arna apena astăzi In limba scrisă, dar mal rar decit in lim- 
e d pu i „ unde este [oarte intrebuințata („In der Schriltsprache 
SE EE eine noch 
he,“). emplu -sa 4 i 
că e un păcat strigăloria la eem it fie Peri Wen Ke 


P 


DH 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA Au 


Aceasta Co mare greşală. să cu înțelesul de dacă nu există azi 
în romineşte (vezi sub Il 2), iar ‘sā Ge omul leneş în lume e 
o propoziție subordinată subiectivă (320), | In en, dacâ-ml dafi 
voe să îndrăznesc, v-aş putea da un sfat in această privință 
dati este prezent, nu imperieci (327). | că în parcă nu este că cel 
de după verbele care arată simţire, gindire, observare, ci este că 
din propozițiile subordinate subiective 1344), | Ingenioasă este 
explicarea construcțiilor ‘s-a facut că-l prinde”, ‘se făcu că plin- 
ge' etc. prin căderea lui pare (344). | In “acum mi-e bine cași 
cind eream la sinul mame cînd este temporal curat (348), | In 
“deschise o pură de să mă Imbuce dintr-o dată”, ‘cine ştie ce 
incurcâlură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea nimeni de că- 
pătiia” nu este nici o elipsă, ci întrebuințarea conjunctivului po- 
tențial (351), | Nu este exact că atunci cind ert arc de core- 
iativ pe atita, nu se poale inlocui cu că: se poate zice tot atit 
de bine “atita larmă curâ, că se deşsteplară tofi slujitorii”, “erau 
atit de săraci, că n-aveau după ce bea apă Cosi "atita larmă fä- 
cură incit se deşteptară toți slujitorii, erg atit de săraci 
incit n-aveau după ce bea apă (352), Nu este exact că în 
“ară Gihaut ap furat un op de supt o ţarcă, așa incit nici 
n-a simțit ea, “fetele zmeilor eran tustrele asemenea, in- 
cit nu le puteai deosebi una de alta, aşa semânaa de bine 
ar ñ mai bine să se pună că in loc de mit Nu este c- 
sact că în “o trinti d-un copac, încit plesni’, ‘ajungind la po- 
pai trage peste ceată o măciucă, incit popa cade mort pe 
data la påmint ar fi mal bine să se pună de in loc de Zoch, 
Accia ce spune DI Sch, cum că rezultatul cercetărilor asupra 
conjuncțiilor consecutive de, inch, că ar îi că propoziţiea cu de 
arață rezultatul unei gradaţii, că propozițiea cu inci! arată rezul- 
tatul unei comparații de intensitate și grad, cà propozițiea cu că 
arată rezultatul unei comparații de calitate și cantitate, este o 
iluzie (353). | Regula „așa—că, attta— incit” este falşă (354), | In 
ifetele zmeilor ern tustrele asemenea, inciti nu le puteal deosebi 
una de aka, aşa semănat de bine propozițiea conseculivă atirnă 
de asemenea 1334), 


17. Martin Hiecke : Die Neubilitung der rumiinischen Tier- 
namen, XII Jahresbericht 113—178. O interesantā cercetare a ori- 
ginii numelor de animale în romineşte. Cercetarea este Pócută 
mai iniia din punet de videre al îinţelesului, De pildă pasărea 
charadius pluvialis L. este numită Puturas pentrucă se hrăneşte 
cu futuri, fiuerariiă pentrucă (lucră, prundâraş penirucă  trâeşte 
pe prunduri, Ea e liculă apoi din punct de videre al formei, 
adecă al chipului cum se dă naştere cuvințului prin sufixe, com- 
punere, derivare imediată, creare imediată — Citeva observații : 
Ce poate să Insemneze „bâtea-alhă—pelicanmcăuş alb (bătea-alba 
Pelikanmweisser Giesslillel)* 2 Midea există In romineşte, dar 
insemnează 1, Băţul cu care se bate mingea, 2. O plantă, ty- 
pha latifolia L. Pe cel dintii ințeles I cunosc dintr-o comuni- 

H 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


care a lui S, FI. Marian, pe cel de al doilea intel j- 
mal Cihac. Unde a găsit DI H. pe tee aere Se 
hătea=câuş ? Poate că e greșală în loc de balcă, pentrucă batcă 
inseamnă într-adevăr pelican, dar chiar atunci unde a găsit Di 
oi age Ea A dog A ior an erigo Animalul se viră 
piele, incit samănă cu o florici 

Schaflaus ;==Blutchen, Das Tier saugt sich so Ka desser 
Blütchen ähnlich ist: Căpușă are următoarele înțelesuri: 1 Pa- 
razitul din lina oii, ixodes ricinus, tique des chiens tique ricin 
Sezâtoarea Ji 186, 2. Melophagus ovinus, pou de mouton Viciu 
rea botos. 3. Ochiul viței de vie, Economia de cimp (Molnar) 

uda 1806 pag. 153, |, lonescu Agricultura din județul Putna 
pag. 250. 4, Ricinus communis L. Panţu. Unde a găsit DI H 
pe căpuşă cu înțelesul de Moricică? (120), 


D 


10. St. Romansky: a, Vorbă und voroavä XI 5 
aat éen Woner Se eweg că vorbă nu-i lie E Dësen 
riba, a curte, D-sa se raportează ñtru i 
esch ak la cuvintele din limba veche Kan D er Sege 
roar en E gege putut deriva înțelesul actual. Pe 
es + Nu-i consideră ca derivat din doorbă, ci 
ca egal cu verbul dvorbiti din textul slav ilor “iai 
Neagoe Vodă. Acest drordili din text H Ge că aere le 
egal cu diorbesc, dar nu în îcliul c i erode Bet a 
verbul romin ar fi un împrumut di ge ze Ze ei gary 
dvorbiti din textul slav al invä tură = glia ra be T H se 
ete. probat cn rominizm.— Pe nigra den Ken 
su tovori i, din care s-ar fi dezvoltat *hovoresc "vot be 
eegend or? erai pară ap eşit romineştele koski 
ouA, ir ceva e at și altceva e kho şi da f S-i 
hiene er a in ei di, asta nu inseamnă că și rata atu 
ri ploaia 40, VO, Apoi vi din movilă se datorește unei schim- 
ere em " pe care am explicat-o în Principii 237, b. Mabn- 
Zeng ower ie Wojwoden Neagoe Basarab an seinen 
Senge green Xni Jahresbericht 113— 194. Dong lucruri im- 
aines Gene in acest studiu asupra învățăturilor lui Nea- 
ect ag ee E äre că textul bulgăresc al învățăturilor 
eerste > VI, al doilea că autorul învățăturilor a făcut 
cor che suomi discursuri de ale lui loan Chrysostmos. O cer- 
GE a anpii inväțāäturilor lui Neagoe Vodă insă nu 
Peehi ei Atunci cind se vor compara lucrările ana- 
rn Ă na SZ Le precum învățăturile lui Basilios | cătra fiul 
ee eet gi schichte der byzantinischen Litteratur ed 
elt, t oc KS Manuel Paleologul câtră fiul säü (Krum- 
T HD: ANA a, ernhardy, Grundriss der gr. Litteratur ed. TV 
rk o ec Bierg et vitiis (Ebert Geschichte der I i- 
hortátionta (ibid sig H 22); Paulinus dela Aquileja, liber ex- 
zeck Cer : ; ID Smaragdus, via regia (ibid. 111): S$ di 
` S, de rectoribus christianis (ibid, 198); lonas, det 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA CR 


tutione regia (ibid, 927); Hincmar, de regis persona ct regio 
ministerio (ibid. 250); Thomas de Aquino, de eruditione princi- 
pum (Grăbers Grundriss I 209); Aegidius Colonna (Egidio Ro- 
mano, Gaspary Geschichte der it, Lit. | 191), de regimine prin- 
cipum (ibid. 210); Helinand de Froidmont, de bono regimine 
principis (ibid. 212); Vincent de Beauvais, de eruditione regalium 
filiorum (ibid, 213). 


19. D.M. Michov: Die Anwendung des bestimmten Artikels 
im Rumânischen, verglichen mit der im Albanesischen und Bul- 
garischen, XIV Jahresbericht 1--114. O greşeală fundamentală 
este aceia că DI M. s-a hotărit să cerceteze intrebuințarea arti- 
culului în afară de propoziție (capitulele I şi II) şi în propoziţie 
(cap, UD. pare că ar pute scoate cineva un cuvint din gură fără 
ca acel cuvint să facă parte dintr-o propoziție, fără ca să fie 
adecă ori subiect, ori atribut, ori predicat, ori compliment. Pen- 
tru DI M. însă un exemplu ca „se duse la megufitor care aș- 
tepta la poartă“ este dat pentru intrebuinţarea articulului in afară 
de propoziţie (32), iar un exemplu ca „le-a ajuns nevoea de 
mine* este dat pentru întrebuinţarea articulului in propoziţie (73)! 
La aceasta se mai adauge şi greutatea pentru un străin de a 
discuta intrebuinţarea articulului in limba romina din cauză că 
formele articulate lesne se pot confunda cu cele nearticulate: 
casă şi casa se conlundă indată ce zețarul ori chiar scriitorul 
manuscriptului uită să pună semnul deasupra lui a ori il pun 
iară să trebuiască; Bucureşti şi Bucureştii se confundă indatăce 
zeţarul ori scriitorul manuscriptului pronunță forma articulată 
Bucureşti lar cetitorul citeşte Hucureşii, sai dincontra indatăce 
rețarul ori scriitorul manuscriptului scriu forma nearticulată Bu- 
cureşti iar cetitorul crede că are a face cu forma articulată Bir- 
pureşti= Bucureştii. Numai cine posede limba romină ca limbă 
maternă poate să intreprindă cu succes asemenea cercetare ca 
acea întreprinsă de Di, M.. Pentru acela şi lucrarea D-sale e plină 
de erori și ar fi putut să nu fie scrisă fară nicio pagubă pentru 
şuiința. — Citeva observați ` Londra, nu Londonul (7). | „La plural 
numele de iocalități se articulează : Bucureştii, Galaţi, Piteşti, 
Ploeştii. Gropenii*, Se articulează ori nu se articulează, după 
cum sint şi raporturile. Cind pun data pe o scrisoare, scrii 
Bucureşti : cind scriu pe o tablă ia gară numele oraşului, pun 
Bucureşti ; cind insemn pe o hartă numele localităţii, scriu D: 
cureşti ; pentrucă în aceste imprejurări Bucureşti este predicat. 
Dacă volů intreba insă pe cineva „care oraş îți place mai tare, 
Bucureştii ori laşii 7* zic Bucureştii, pentrucă e subiect (8). 
„Numele sârbătorilor primesc articulul : după aceia a venit cră- 
ciunul, pâştile“. Primesc articulul atunci cind sint subiecte, ca 
în exemplele date de Di. M., cind sint insă predicate nu-l pri- 
mesc: „acesta zic şi eu că-i crăchun, căi paşte“. Şi apoi paş- 
fele, nu păştile (10).| „Cind bate vintul, moare se Invirtește”. 
Moara, nu moare (11).| Pentru a arăta că numele de materie 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


pot primi articulul, DI. M. dă intre altele şi exemplul suflă ra- 
paia din gura ei cea spurcală, lar in Ispirescu Basme 25, de 
unde este luat exemplul, stă scris su/lă văpaiă din gura ef cea 
spurcalä, unde văpaiă după nenorocita ortografie depe vremea 
luf Ispirescu=—vdpae. Eu am edițiea din 1882, DI. M, citeaza 
după o ediţie din 1901, unde poate zeţarul a pus a In loc de & 
şi din cauza unel asemenea mici greșeli de zaț a provocat la 
DI. M, o regulă asupra întrebuințări! articulului in romineşte! 
rap din rapaia este greșală de zaf in anuar, câci la pag. 82stă 
scris văpuia (11).| „vreo armă din cele impodobite cu sti- 
mate”. ‘Cu mestimate `. nu eu stimate " (13). | „Să arătăm citeva 
cazuri în care articulul și-a păstrat incă destul de lămurit pute- 
rea sa demonstrativă, aşa că se pune şi după prepoziții: ‘pe 
care din hoeril să aleg’ Ispirescu 16.* Iar la Ispirescu locul ci- 
tat stă: „spune-mi pe care din boeri să aen: Daca ar fi 
fost Romin DI. M, ar fi știut indată, chiar dacă cum- 
va in ediţiea sa a lui Ispirescu se va fi găsind vreo greșeală de 
tipar, că nu se zice pe rominește, doamne fereste, ‘spune-mi pe 
care din boerii să aleg' şi că acest exemplu nu trebue pus a- 
lături cu *scapă-mă de pastramagiul”, ‘cum să mă cotorosesc de 
republicana ?, "a luat biletul de la spiţerul' Caragiale, pentrucă 
in exemplele cele trei din urmă substantivul e singular şi e 
vorba de o persoană prea cunosculă, care joacă rol mare In 
viaţa vorbitorului. Niciodată nu se zice în romineşte pe care 
din boerii să aleg, care după DI. M. ar D insemnind „von den 
hier anwesenden Hem: (30). | DI. M. crede câ dacă in „Se Ìn- 
drepta spre şopron, de unde se auzia nechezatul calului“ se 
pune şopron fără articul, lar în „Agata se intoarse spre ușa unde 
bătea cineva* se pune uşa cu articul, cauza este că de unde 
se auzia nechezatul calului” este o propoziție relativă (2) expli- 
cativă, invremece “unde bătea cineva’ este o propoziție relativă {>} 
determinativă, Ba cauza este că cra numai us şopron, în vre- 
me ce crau mat multe uși! Dacă cumva era numal o ușă, apoi 
locul „Agata se intoarse spre ușa unde bâtea cineva“ cuprinde 
o greşala de tipar, trebue pus uşă In loc de ușa (32). | Nu Noua 
Caledonia, Noia Grenada, Noua Olanda, Nouga Scoţia, ci Nota 
Caledonie, Noua Grenada, Noùa Olanda, Nota Scoţie (35). | Nu 
este exact că atunci cind numele propriu este insoțit ca atribut 
de moş, moş nu se articulează. Totul atirnă dela înțelesul lui 
moş: aş Pavel inseamnă băâtrinul Pavel, lar mosu? Pavel in- 
semnează unchiul mea Pavel (40). | Nu se zice baba Murshioală 
ci baba Margihloala (41). | Este falş că atunci ciad supefativul 
ră aşezat după substantiv, cel poate să lipsească, aşa cå “mpa: 
hor frad gn el “dorinţa mal mare” ar insemna “impăratul cel 
ari are”, “dorinţa cea mai mare“ (44). į Cauza pentru care se 
ic Area sută de galbeni', “cea mie de talanți: în textul din Gas- 
ter Chrestomatie I 96 nu este aceia că sută şi mie „se pot asi- 
mila celorlalte numerale*, ci acela că „articulul cef se putea 
pune în limba veche pelingă substantiv, și anume inaintea sub- 


k 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA i3 


stantivului, chiar atunci cind substantivul n-avea un adiectiv ori 
participiu pelingă dinsul : cele cuvintele cu nebunie cine le-ar 
spune; să râsipim cele păcate ce-s legale intru suflete-ne ` se ivi 
atunci cea stea comit ca o sabie* Philippide Introducere în is- 
toriea limbii şi literaturii romine 108 (47). | Citeși irele, nu cite 
şi treele (47). | Nu se zice “Mesia nu va veni până ce întreagă 
evreime nu se va curâți de păcate”, ci "Mesta etc., pănă ce în 
treaga evreime etc. (33). | Dupăce spune că pronumele perso- 
nal la dativ pus inaintea verbului poale inlocui pronumele po- 
sesiv, DI, M, dă între altele următoarele exemple: 'cum să-i pu- 
nem numele 7, 'să-i punem venin la inimă”. D-apoi în aceste 
exemple pronumele -i nu se raportează la sublectul propoziției 
şi n-are valoare de posesiv (55). | feig da, nu iți oii da (63). | 
Merită atenţie susținerea D-lui M, că subiectul se articulează şi 
că, acolo unde apare nearticulat, există discordanță intre mem- 
brele psihologice și cele gramaticale ale propoziției, aşa că su- 
biectul gramatical este predicatul psihologic al propoziției (72), | 
“Era unicul olar inprejurul mal multor poṣti e un franțuzism : 
‘plusieurs... A la ronde (76). | Cauza pentru care se articulează 
titluri ca “Azilul Elena Doamna”, ‘Scoala Normală, ‘Liceul Tra- 
ian’, *Ministeriul cultelor şi instruchunii publice”, "Academia Ro- 
mină', *Rominia jună, “Institutul grafic Minerva”, “Sămănătorul”, 
“Luceafărul”, “Arhiva”, *Revista critică şi literară”, “Editura libra- 
Get fraţii Saraga', ‘Proprietatea societăţii Rominia jună, ‘Actul 
intii”, ‘Scena întiiu'”, “Piaţa Carol l’, “Şoseana Kiselef, “Intiiul 
clopot, este că aceste predicale sint reprezentate ori prin nişte 
lucruri unice ori prin nişte lucruri determinate prin atribule. 
Dacă vel vide scris intr-o localitate pe o tablă deasupra unei uși 
hărbierie, să ştii că sint mai multe bărbierii in localitatea acela. 
Dacă vel vide seris insă bărbieriea, să ştii că în localitatea å- 
cela este numai o bărbierie, Acele din titluri care sint repre- 
zentate prin cuvinte insaţite de atribute întră in categoriea pre- 
dicatelor discutate de DI. M. la pag. 76 și mă mir pentru cenu 
le-a discutat acolo. Dintre titlurile citate de DI. M. trebuesc 
scoase ca formind o categorie deosebită următoarele : “Preţul opt 
lei, ‘Localul societății: VIII, strada Florian 12, “Persoanele: 
[Jupin Dumitrache Titircă inimă rea, Nae lpingescu, etc, pen- 
trucă prețul, localul societăţii, persoanele din aceste titluri sint 
subiecte şi se articulează pentrucă sint subiecte (80). | ‘Pune mină 
la cap”, * bătrinul ridică mină şi-şi făcu crucea”, ‘şi-a läsat minā 
intr-a mea" sint greseli de tipar. Pe romineşte se zice: ‘pune 
mina la cap, ‘bātrinul ridică mina şi-şi făcu cruce, ‘i-a lăsat 
mina intr-a mea (81). | Ce-i aceia ‘a da singele' cu singele ca 
obiect drept? Şi oi drept, nu numai a! dreptul=vous avez rai- 
son. Şi “n-are drept să se amestece”, nu numal “n-are dreptul să 
se amestece”. ‘Posed puterea colosală de mușchi” nu-l rominește. 
In Ispirescu Basme 143 stă „impărăteasa... trimise răspuns că- 
pitanului de tilhari că ete.*, nu „trimise răspunsul“, şi căpitanu- 
lut de tilhari e un dativ foarte la locul lui, astfel că nu se In- 


BU VIAŢA ROMINEASCA 


țeleze pentru ce La pus DI]. M. un semn de exclamaţie, In a 
dat fuga la dinsa' fuga este adverb şi daŭ e verb netransiliv, 
"Dag drumul cuiva, Tënt mina pe cineva”, ‘fac iama in ceva! 
sint izolări ca și cele dela pag. HI sus; prin urmare faptul iza- 
lării singur nu este de ajuns ca să explice întrebuințarea o- 
biectului drept fără articul in dan călcie calului”, "dap pinteni 
calului”, 'omoarâ-te, de ai poită”, etc. (82). | Nu “iși dară bună di- 
mineaţă”, ci “iși dară bună dimineața ori buna dimineaţa”; nu 
iși luă ziuă bună, ci “işi luă ziua bună” (86). | În 'apucind spre 
soare scapătă' din Ispirescu Basme 100 stă soare scapătă, nu 
soare scăpată, scapătă e verb 3 pers. sing. prezentul indicat, 
nu este participiul scăpată, care ar D atributul lui soare (ce fel 
de atribut ar fi apoi acesta, la feminin, cind substantivul soare 
e  masculin?). Soare-scapală e o propoziție izolată, ca şi soare 
-abune, și are, ca și soare-apune, ințelesul de apus, occident, 
vest (87). | Nu se zice pe rominește el ajunge la convingere, 
care o insulă şi cetitorilor säl, că numai o Austrie Mare poate 
deveni o citadelă puternică”, ci "el ajunge la convingerea ele. 
In Ispirescu Basme 191 stă cu moarte vei murii”, nu “cu moar- 
tea vel muri. Modestia, nu modeştia, Lefurile, nu leaufurile 
(85). 1 ʻO afirm cu siguranță”, nu o afirm cu siguranța” (89), 
| Sprinten, nu spinten, se împrăştiară. nu se împorțişară (97). 
La pag. 102 DL M, vorbeşte despre inţelesul demonstrativ 
al articululul și probează acest înțeles prin Ja anul=nächstes 
Jahr, ‘pe care din boeri să aleg ?=welchen von den hier an- 
wesenden Bojaren soll ich wâăhlen?', și pentru restul exemplelor 
trimete la $ 31 h. Dintre aceste exemple am arătatat că unul, 
“pe care din boerii să aleg? nu există (vezi mai sus pag. 52), 
Celelalte exemple dela $ 31 h sint următoarele: “scapă-mă de 
pastramagiul', ‘cum să mă cotorosesc de republicana *, ʻa luat 
biletul dela spiţerul”, “vola să meargă la baba, ca s-o trimită la 
el, şi In toate e vorba de o persoană bine cunoscută, așa că ar- 
ticulul are inţeles determinativ, nu demonstrativ. Pentru ințele- 
sul demonstrativ a rămas D-lui M. un singur exemplu : la anul 
(102), | ‘Te rog din suflet, nu “te rog din sufletul” (103) | Nu “in 
aerul „cald St moale de seara, ci “în aerul moale şi cald de 
seară. Şi din contra nu *pină seară, ci “pină seara’. In locul din 
Ispirescu 116 citat de DI M.. stă „pină-n seară“, şi altceva e 
Până în și altceva până! 


(Va urma) A. Philippide 


RT e 


MĂ DUC... 


Mă duc din calea celor ce se luptă, 
Pe-un drum pustiu mă depărtez încet... 
Am räni în piept ai arma mea é ruptă... 
MA duc din calea celor ce se luptă 

Să mor la umbră—colo sub brädet, 


Nu mă 'ntrebați In ceasul de pe urmă 
Dacă rămin la casa mea orfani... 

Aud sunind talanga dela turmă 

Ah, nu mi-e dat in ceasul de pe urmă 
Sa-mi văd izbinda cruzilor mei ani. 


Ma duc cu pas uşor în legănarea 
De horă care-mi tremură 'n auz,— 
Cind se lumină peste culme zarea, 
Mă duc cu pas uşor in legănarea 
Unui caval ce plinge că m'am dus. 


Nu cer preot nici cuminecătură, 
Preotul meu sa cobori din zări ; 

Doar pieptul meu de dragul lui indură. 
Nu cer preot căci cuminecătură 

Mi-a fi lumina ultimei cintări. 


Maria Cunţan. 


Age 


Răspuns la o agresiune 


A apărut în librărie, în luna trecută, o carte a dlui Gh, 
Panu intitulată ` Cercetări asupra stărei țăranilor în veacurile 
trecute, Vol. | Partea | şi IL 

Aceste Cercelări suni privitoare la starea țăranilor din 
amindouă Ţările Romine, dela intemeierea Principatelor pina 
la Regulamentul Organic. Pe ultima pagină a copertei se a- 
nunj că, ce! mult pina Ja Septembrie 1910, va ieşi de sub ti- 
par şi volumul al ien, care va cuprinde rezultatul cercetărilor 
autorului asupra aceleiaşi chestiuni, dela Regulamentul Organic 
pină în zilele noastre. ? 

Carţile LH şi IH ale acestei lucrâri sint consacrate. aproape 
intregi, combaterii teoriei expusă de mine in Zut Sătenii 
şi Stăpinii în Moldova. Această combatere, foarte acerbă, este cu 
totul lipsită și de obiectivitatea şi de amenitatea ce ar trebui să 
domnească in discuțiuni de asemenea natură ` ea mai este fA- 
cută pe un ton ṣi întrun limbagiu cit se poate de dispreţuitar ; «l. 
Panu găsește de cuviință ca, fată de mine, s'o ica foarte de sus. 

„Cetitorul va putea judeca, din cele ce urmează, dacă cu- 
noştinţile și aptitudinile istorice ale d-lui Panu indreptâțesc din 
partea d-sale n purtare atit de trufaşă. 

Autorul se ridică atit impotriva punctelor de căpetenie ale 


Iran expusă de mine, cil şi asupra unor amănunte, Voju in- 
cepe cu cele dintăi. 


D, Panu nu admite : 


„că distribuitorii dreptăţii ta D i 
Eat onai Și Ss rs ăia Ser de de dogcäieraren Principatelor, au 


costia se buenran de mai multe - 

eat o pacera Papica S- ch 5 se ën u eren parte din tot rodal 
V mie d i 

Sripal. oraina adk. Mail aaa af s e do fiecare locuitor pe an și avene 


elt, R, Rosetti nu ne spmne dela cine creii țineau deeptal de judecată. *) 
1) Panu, op, elt, ps, 


e RASPUNS LA 0 AGRESIUNE 57 


Apoi d. Panu pretinde că ţăranii din satele cu stăpini 
erau judecați de funcţionari domneşti, 

Răspunsul meu este cit se poate de simplu: 

Dreptul de judecată a! cnejilor și al judeților sau stä- 
pinilor, urmaşii cnejilor, este o trăsâlură caracteristică a drep- 
tului rominesce (jus vulachicuun, jus Valachorum, antiqua vt 
laudabilis consuetudo Valachorum pe latineşie, prawie woloskie 
sau wsiach mwoloskich in limba polonă, zacon mlaşki sau cacon 
veloscoi in acea slavonă), obiceiu suh care toți Rominii, atit 
acei din Ungaria și cei din țările noastre, cit și acei de peste 
Dunăre, au trăit innainte şi după întemeierea celor douä state 
romine. 

Fiinţa şi chiar amânuntele acestui obiceiu sint stabilite şi 
dovedite mai presus de orice indoiala prin sute de documente 
ungare şi polone de o indiscutabilă autenticitate, 

Cind, acum mai bine de douăzeci de ani, am început să 
mă ocup cu studiul legăturilor dintre sătean, stâpin și pâmint, 
mi s'a părut lucru logic şi firesc să caut obirşia acestor legā- 
turi în obiceiul care a ocirmuit singur Intre neamul rominesc, 
dela naşterea lui pină în mijlocul evului mediu, 

Documentele care ne vorbesc de acest obiceiu ne arată pe 
Rominii din Ungaria ṣì pe acei stabiliţi in coloniile alcătuite de 
ei in Polonia trăind în sate ocirmuite de diregători sau căpete- 
nii numite cneji. Aceşti cneji, In deobşte ereditari, stringeau hi- 
rurile datorite stăpinirii, privegheau executarea corvezilar dato. 
rite de sat, mențineau ordinea, duceau pe săteni la războiu şi 
erau judecătorii lor pentru pricinile mici (basse justice). 

Hotarul satului era impărții intre săteni în fHşii de o 
potrivă, numite sesiune in Ungaria, lun sau vloka în Polonia, 
care mergeau dintr'un capât al acelui hotar pină In capătul opus. 
Vedem şi pe cneaz folosindu-se de o asemenea fâşie, adesea de 
două sau de trei, precum și de acele rămase fără ocupant. 

Mai constatăm că cneazul primia, dela lecare sătean, cite 
o anumită dare bâncască sau cens, pocloane în natură la anu- 
mite epoci ale anului, se folosia de dreptul să aibă singur moară 
și să fina crișmă şi, In siirgit, percepea totalitatea sau parte din 
globile ce, în calitate de judecător, le impunca sătenilor, 

Toţi enejii menţionaţi tn documentele polone fin în chip 
ereditar aceste cnezate, srulleții sau (ditt, care se impart 
intre moştenitorii lor. Cnejii din Ungaria se deosebesc in: eneji 
confirmaţi de Rege, stâpinini In chip creditar cnezatele care, 
după moartea cnejilor, se Impârțiau intre moştenitorii lor şi în 
eneji neconfirmaţi, ocupind această funcţiune în chip vremelnic, 

Repet că aceste amănunte sint stabilite mai presus de 
orice indoiala, dovedite prin sute de acte ; iar in cartea mea se 
năseşte rezumat un număr insemnat dintr insele, 

De altmintrelea această alcătuire sătească este aproape 
identică cu obiceiul german numit Magdeburger Recht, cu acel 
In ființă in Polonia la inceputurile acelui stal, cu acel care 


ba VIAȚA ROMINEASCA 


ocirmuia pe Siavii din Prusia actuală şi pe acei din Carintia şi 
din Stiria, Ea este, în trăsăturile ei principale, aceiaşi sub care 
au trăit toate popoarele înnainte ca ele să întemeieze începuturi de 
stat, în timpul înființării acelor Inceputuri și chiar in primele 
timpuri care au urmat acelei infiinţări, 

Nu există absolut nici un temeiu care să ne facă să pre- 
supunem că Rominii de dincoace de Carpaţi să fi avul ai al- 
cătuire sătească decit acei din Ungaria şi din Polonia; am fi 
din potrivă in drept să incheiem că această alcătuire era aceiaşi 
pe amindouă lăturile Carpaţilor, chiar dacă nu am gâsi dovezi 
scrise despre numeroase amănunte camune. 

Intr'adevăr, vedem acte posterioare întemeierii celor două 
state rominești menționini neit în număr mic în Moldova, in 
număr mare în Ţara Rominească. In Moldova mai vedem po- 
meniţi, pe lingă cneji și deopotriva cu ei, tot ca căpetenii de 
shte, jurii şi valamanii. 

Vedem că, pe cind prin documentele ungare şi polone se 
hărăzesc cnezate, sculteții, sau Däi, prin acele moldovenești 
se hărăzesc sau se intâresc județii; iar stăpinii de după descăle- 
care ai satelor sau ui părților de sate poartă, atit In Moldova, cit 
și In Țara Rominească, numele de județi, 

Vedem pe stăpinii intăriţi de Domni ai satelor moldoveneşti 
folosindu-se de slujba (corvada, claca) sătenilor, de dreptul de a 
tinea moară şi crișmă. Faptul că, în loc de cens bânesc ei 
percep zeciuiala prmluctelar, trebue atribuit imprejurării că nu- 
mărarul era cu deosebire rar la noi. 

Mai vedem sătenii din țările noastre folosindu-se, caşi acei 
din Ungaria şi din Galiția, de cite o faşie ceală în hotarul sa. 
tului, mergind dintr'un capăt pină In celalalt ṣi numită in Mol- 
dova jireabie, iar în Țara Rominească delniță. 

Pe linga faptul că populaţiunile sălâșluite pe uimindouă lä- 
turile Carpaţilor alcătuiesc același neam, mai avem deci dovada 
senisă a unor similitudini, pe cit de numeroase pe atit de insem- 
Nate, intre alcătuirile sătești de dincoace şi acele de dincolo 
de Munji 

Era de altmintrelea lucru firesc ca alcătuirea sătească a nea- 
mului, alcătuire care râmâsese în fiinjà dincolo de munţi cu toată 
cucerirea ungară şi cu toată întemeierea puternicului stat ungar, 
atit de influențat de cultura şi de instituţiile apusene, să nu su- 
fere nici ọ schimbare dincoace de munți, unde Rominii râma- 
sese tributari ai unor popoare nomade şi barbare ca Pecenegii, 
Lumanii şi Tatarii, Aceştia erau în stare sà- jăluiască, dar nu 
să le dea legi şi cä je schimbe organizarea. 

N'a putut sn altereze nici intemeierea celor două state ro- 
mineşti, căci Domnii cei dintäi, chiar de ar fi lost In stare și 
ar fi avul interes să conceapă o relormă in această privință, 
erau mult pren slabi pentru a o indeplini, neputind cuteza să pe- 
mulțumească nici cApeteniile satelor, nici sătenii, 

Am fost deci în drept să conchid la absoluta identitate a 


RASPUNS LA O AGRESIUNE Sm 


a alcătuirii sătești dincoace şi dincolo de munţi și să afirm, cuns 
am afirmat, perie cntjii, juzii şi vatamanii care ocirmuiau satele 
din Moldova, precum şi stăpinii care i-au inlocuit mai tirziu și 
câre purtau numele de județi până în veacul XVII, erau $i 
judecătorii acelor sate, A 
: Această concluziune nu s'ar putea infirma decit dovedini 
că dreptul rominesc n'a avut er o că nu a lost nici 
tă în vigoare de această parte a munţilor. : 
N. D. Pano insă simplifică procedarea: dsa declară pur şi 
simplu că nu voeşte să ştie de partea ärt mele care tratei- 
tează despre dreptul rominesc: 


dels cine enejii ținea droptul de jwtoenti, 
ee eg e cartea e) absolut de curată ppa 
fiindcă se petrece în puri despre care mu avem nici un document, re 
de neverosimilă este. nu gä interesează, prin urmare nief mă gindest a mi + 
cupa do ez 


Reposata mea bunică, Logofeteasa Efrosina Rosetti, KH 
Manu. cind dadea o poruncă sau îndeplinea vro faptă ES e 
dela logică şi dela bunul simf, lucru ce i se KE mai « eg 
decit sar fi cuvenit, răspundea invariabil la Intrebări ecei = 
puneau asupra temeiurilor acţiunii sale ` dem: Aw, Ges Se (așa 
vreu, aşa bei, Tot așa și d Panu. Nu-i place Wie sé 
nesc ? Nu se ocupă de el şi pace! Dar dacă o asemene op ago 
se putea trece, acum cincizeci de ami, unei cucuane care ie $ 
cuse la Țarigrad, in Fanar, in penultimul deceniu al Toa 
XVII-lea, care fusese crescută cu nenumärate nevricaie, istorice ie. 
fabieturi, gusturi fistichuii, slenahorii, chichirisnosuri s eg Coste 
marafeturi, şi care incăţase mult mai puţină carte ee A odăi 
Ga astăzi un absolvent de trei clase primare, este cu sa u eg? 
misibil ca un scriitor, care se pretinde serios, să dec ue. ech 
discuţiune istorică, pentru a combate o teorie, cA nici gin D lu 
sā ție samă tocmai de temelia pe care este așezată Boen o A 
Vâtută, și aceasta mai ales cind temelia In chestiune (a ci A E 
iul rominesc) este recunoscută de toată lumea şi sprijini 
- ihänite. | 
us Caii A taca și să califice acest chip indâmânalec dr 
imiċi teoriile supărătoare ale adversarilor. | 
E bar "Dee? eat are? să observ aici în treacăt că sie 
drept rominesc a avul în vremea din urmă darul să mine en 
pra sa ura a doi istorici plini de viilor : d-nii Panu şi N, | ilipes e 
D Panu, pe lingă acest ciudat argument, cel voiu eg 
negativ, mai aduce altele de ordin pozitiv, spre a dovedi Cr 
In țările noastre, cnejii nu erau ` judecătonii satelor supe e 
Dan arată că este o absurditate din partea mea ti „ei 
tind că stăpinul satului era şi judecătorul sătenilor, căci stâpin 
primea dela sătean dijmă şi lach, și: 


1) Adică toată partea dela Inceput si pină la pag. 15, 
2) Panu, op, cit p & 


DÉI VIAȚA ROMINEASTA 


„tind d. R. Itosotti face din dreptul de judocată o putere n boerului dărui 
îi Pi 
de Domn, pe care fiecure țăran o recompensează plătind Wa aale Kouer 
Gens Sc EE engel es justiţiei însusi de atunei 
pii, toţi țăranii dinteun sat. sătească zerinială | i, find 3 
putea enge să-l judece? 3 SSES 
clm Atural să fie plătit nu prin gtoaba ncoluia căzut in prieină, el 

prin zeciulula plătită și elica făvută do șeneralitatea satului? !! Loto Ka 
tran sat plătită en zociuintă si clucă? e we 70 pi: 

„Ce idoi sint acoste, de unde n putut să le ien d. R. Rosatti?* ') 


Deciar că împărtăşesc cu totul uimirea ce o resimte d. Pa- 
nu în privinţa ideii că „justiția dintr'un sat putea să fie plătită 
cu zecivială și clacă-, și dezaprob o asemene idee in chipul cel 
mai desâvirşi! şi cel mai energic. Dar mă grăbesc să adaog 
că această uimire şi această reprobare nu măcoastă deloc 
de vreme ce nici prin gind nu mi-a trecut vr'odată sa afirm o 
asemene absurdilate, pici in Pămiulul, Sătenii şi Stăpinii, nici 
aiurea N am luat de nicăeri asemene idee, ea este cu desăvir- 
şire străină de mine şi alcătueşie un dar răutăcios ce d. Panu 
voește să mi-l facă, dar pe care îl refuz cu hotărire. i 
Niciodata şi nicăeri nam zis că cneazul, stâpinul sau ju- 
deţul Satului (termeni absolut sinonimi) primia claca şi dijma 
fiindcă judeca pe săteni. Am zis că cneazul, stăpinul sau jude- 
tul „era căpetenia, ocirmuitorul satului, adică că el menținea 
ordinea, stringea birurile, indeplinea poroncile stăpinirii, ducea 
pe săteni la războiu şi-i judeca pentru pricinile obişnuite 
de toate zilele. Judecarea sătenilor alcătuia numai o parte 
din atribuțiunile judeţului, lucru absolut conform cu obiceiurile 
tuturor popoarelor primitive, la care căpetenia așăzării intruneste 
în minile sale toate atribuţiunile puterii publice i 
P eenig a el am avut grijă să specilic că cneazul 
ie e Ge iţia percepea parte sau totime din globile 
adera edu? ) şi că, In Moldova, stâpinul sau județul lo- 


ch Se a zeeen parte din tot rodul pămintului, 
ie? KÉ s de purtind tot numele de slijmă, din rodul atupilor, 
y roi zile de elacă ce era ținut să-i facă fiecare locuitor pe an, 


„i do dreptul oxelaziv să 
ber 23 i Xeluziv să Up moară și crişmă pe locul de sub stăpi- 


CH Í ` i i 
do dreptul de a judoca şi de n globi pe săteni, °) 


Dë gr deci tot dreptul să mă lepäd de neplăcutul dar ce d. 
F SCH pe cetitor să judece in ce scop voiește să mi-l impuna. 
BS, “m mai pretinde cà judecătorii satelor erau funcționari 
don a Pikol een aserțiuni, reproduce locuri din 
ite tenie moldoveneşti, în care vedem intr’ , 
dregători domneşti judecind oameni dela țară, MEARI 


A ee op. cht. p. 99. 
: te red Sătenii şi Spini, p. 116. 


RASPUNS LA U AGRESIUNE 6t 


Acele documente mi se par absolut neprihânibile, iar cu- 
prinsul lor nu mă supără şi nu slăbeşte intru nimic teoria mea. 
Ele insă sint relative numai la răzăşi, adică la oameni care, 
fiind insişi judeţi, nu erau justiţiabili decit de jus- 
tiția domnească, şi la lapte privite ca criminale şi fi- 
ind prin urmare numai de competenţa justiţiei dom- 
neşii (hante justice). lar cu am susținut, şi stăruesc să susțin, 
că stăpinii sau Jude) satelor, urmaşi ai cnejilor, aveau dreptul 
de judecată asupra sătenilor supuși lor, adică așezați in sa- 
tele ocirmuite de ei, peniru pricinile obişnuite (basse justice). 

Şi aici trebue deci să constat cu părere de rău că d. Panu 
iar a vrut să mă miluească cu un mic dar, dind a înțelege că 
eu ași fi susținut că cnejii, stăpinii sau judeţii judecau pe sătenii 
din satele lor pentru toate pricinile, mari și mici. Și d-sa ar fi 
putut doară să cetească pe pagina 127 a cărţii mele cuvintele 
următoare : 


„Unejii vor fi avut deci numai judecarea pricinilur miei (basse justico), 
prieinile vajnlee (haute justice) nofiind de competenţa Jar." 


Cum să calific un asemene procedeu ? Am zis că d, Panu 
pretinde că judecătorii sătenilor erau funcționari dom- 
nești, Dar, ca să Du drept, trebue să arât că o zice clar nu- 
mai in sumarul materiilor părţii la Cercetărilor d-sale, şi pe pa- 
gina 32, la stirşitul articolului V al capit. 1 din cartea I. Dar nu găsesc 
nimic precis in această privinţă (preciziunea pare a D de altmintrelea 
un lucru cu care d. Panu trăieşte în termeni mai mult reci) ; nicâeri 
nu văd specificindu-se care funcționari anume erau Insărci- 
pap cu judecarea ţăranilor. Găsesc chiar in acel articol afirmäri 
dind loc la incheicri cu totul contrare ideii susținule de d. 


Panu, a e: 


„Năumin prucesele mici pe cure, natural, țăranii au trebuit să lo aibă 
intro dingil şi caro în orice grupare de familii se nase în mod fres. Asa. 
au trebuit eu să fle provese între tărani, relativ la recolta lor, mpal însuși 
daşi pe nedrept pe a altuia, sau ln contestaţii privitoare la grădinile for de 
legume din vatra satului sau la imprumuturi, fie do bani intro ei, sau de pro- 


duete, 

„Asemenea neintelogori, probabil, că le judeca in ven: 
cul al th-lgu yi al 16-lea judele sătese gi văitămanul şi mai tirziu 
vornicul : jar eil ustiel do plingeri mergoan mai departe ele se oprea la 
ispravnicii ținutului,” *) 


Imi voiu permite să observ că vatamanul ne este totdeauna 
arătat ca omul, reprezentantul, vechilul numit de stăpin pentru 
a-l inlocui faţă de săteni, lată deci pe d. Panu insuși recunos- 
cind că sălenii erau judecaţi, pentru pricinele mici, de judele så- 
tesc (numit de cine?) şi... de omul stâpinului, lucru in absolută 
contrazicere cu teza susținută de dan Dar vom vedea mai de~ 
parte contraziceri şi mai stranii. 


1) Panu, op. cit, p 3 


"62 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


ideia că Domnii Moldovei aveau In fiecare sat cite un jude 
sătesc Insărcinat să judece pe țărani este absolut neadmisibilă 
și a putut să iasă numai din pana unui om cu totul străin de 
cuneştința instituţiunilor medievale, nu numai dela noi, dar şi 
din toată Europa, O asemenea instituțiune nu a existat nicăeri, 
nu gäsim nici mărar cea mai mică urmă că ar fi avut ființă 
la noi. 

Faptul că net (moșnenii) munteni sint numiţi judeţi a- 
rată că ei judecau pe părțile lor de sat. Este documental do- 
vedit că stăpinii se numiau judeţi şi în Moldova pină in veacul 
al XVII-lea t}. Pe acele vremi oamenii la noi incă nu purtau ca- 
lificative deşerte, titluri de parada, ca hoeriile cu pitac ale regi- 
mului regulamentar, Nu poate exista indoiala că județul judeca, 
Dar faptul că stăpinii sau județii erau judecătorii satelor Ior este 
documental dovedit. Am citat în Pâmintud, Sătenii şi Stăpânii 
mai multe acte de asemenea natură. lată unul dintr'insele, un hri- 
30v domnesc, care nu lasă absolut nici o îndoială In această 
privință, 

1735. Julio A), Mikalu Racoviţă Vw. dä volulele Spăturului Stroiel pen- 
tru en să-si wiere onmenii săi ce-i are la Prelipen despre Voruleii de Doro- 
‘holu, pontru une yi alte gilcevi ce ur avon nceli oumeni, să m'uibă a se ames- 
teed (Vornieii) lu disgi.. nici să-i plubească, ci stăpinul Jor Stroici pat 
certo pintru nane ca gece? iar do s'ar intimpla să se facă întru ncei on- 
meni nisényøva înpte curo este să se plubeaseă dela seaun, astunei pizeă bu bi 
Mala ținutal Hirlăului vor evreu acele, căci Prelipea esto de Hirlâu, Doci 
să sibi a se apăra, Intru nimio să nu să amestece Varnieii, dei gi miui 
intinte vreina a'nn fost ohiceiu să s'amestòce Vornicii prin mate, E alte 
ploabe, fără mimai guyubigèla yi morfi, unde s'an intimplat, la acele au n= 
vut telabă, far ta min Jo nimic (Morgu, Studii gi Documente Vu p. AEN. 


Repel că acest extruci se găseşte reprodus In cartea mea 
Și cuprins in nota de pe pagina 225, Se vede că diui Panu 
i-a scăpat din vedere, Din èl rezultă în chip vederat că, pină 
pela 1725, dreptul de judecata în sate cra al stăpinilor. lată deci 
o dovada scrisă și directă din Intâiul ştert al veacului al XVIII-lea. 
care curnborează pe deplin teoria dedusă de mine din dispaziţi- 
unie dreptului rominese şi din textele uricilor vechi, în care gä- 
am Intrebuințat cuvintul judecie, i 

Dar poate că d. Panu va pretinde că Mihai Racoviţă nu 
cunoștea instituțiunile ţării în care damnii şi unde familia lui o- 
cupă de veacuri un loc de [runte? 

Dreptul de judecată, corolar neilespărțit al dreptului de ju- 
e ție al stăpinilor, se mai dovedeşte: Eu, prin uricul dat de Ştefan 
al Il-lea, la i Octombrie 1434, lui Jurj Atoc, prin care ti dă ju- 
decia unui sat dela izvorul Sărâții, unde pina atunci erau juzi 
Fatu şi Ilie ` Il-a, prin uricile citate la paginile 148 şi 149 ale cărții 
mele, și in cari vedem Domnii din veacul al XV-lea dăruind şi 
întărind judecii, 

Interpretarea dată de d. Panu cuvintului de judecie, a- 


D Pământul Sitenii și aura, p. 149—100, 


i RASPUNS LA O AGRESIUNE 63 


dică că, atunci cind Domnii hărăziau sau intăriau o judecie, ei 


_ înțelegeau să hărăzească sau să intărcască numai pămintul pe 


care un jude domnesc işi exercita jurisdicţia, este o cu- 


rată copilărie. Că în documentul dela & Octomvrie 1434 se in- 


tăreşte dreptul de judecată reiesă cit se poate de luminos din 
faptul că Domnul zice că satul întărit: „să nu aibă alt judecă- 
tor*. Dacă ar fi fost vorba de o simplă Intărire de pămint, ce 
nevoie ar D avut Domnul să mai vorbească de dreptul de ju- 
decata? Cu deosebire ciudat este argumentul invocat de d, 
Panu pentru a dovedi că, prin uricul dela 20 Iulie. 1453, prin 
care Petru Vy. întăreşte lui Mihail Logofătul satul Prătânoşii la 
gura Pobratei, unde erau juzi Cristea şi Danciul, amindouă ju- 
deciile, nu trebue ca prin aceste cuvinte să se ințeleagă drep- 
tul de judecată in amindoua părțile de sat. '} Ştiţi pentruce ? 
Pentrucă nu este acolo vorba de danie, ci de întărire! Aţi 
inteles? Dupa d. Panu, Domnii, dacă ar fi vrut, ar fi putul poate 
să hârăzească dreptul de judecătă, însă rau opriți să întărească 
acest drept acelor care i țineau dela alţi Domni. Pentruce ? 
lac'așa! Fiindcă aşa a hotărit d. Panu, Scurt, cuprinzător şi 
mai ales convingâlor ! 
Sa trecem la alt punct, 


H 


D, Panu nu admite că Domnii, cind härāziau sau Intăriau 
cuiva un sat, 1 hărăziau sau li intäriau nu proprietatea, ci jude- 
cia. Are oroare de judecie, iarăși un sentiment ce-l imparte cu 
d. N. Filipescu, Dan afirmă că, prin uricile lor de danie sau 
de întărire, Domnii hârăziau sau intăriau donatarilor proprieti- 
tea desăvirşită a satului despre care vorbește uricul, cu tot ho- 
tarul pe care era așezat. lată propriile cuvinte ale d-lui Panu: 


„Cind Domnul Dean o danie, el dărnia moşia ca sato) ei în dopiină 
propriuinte, en dropiurile care decurg și fără nici o razernă, dar absolut 
GS/ miei o reet, pe vecie, donatarilor, fllor, n ilor și ntrănepoaților, 
deci, Implicit, el dădea droptul de zeciululă asupra producto- 
lor steet aşezaţi sl, cela ce o mai puţin juntifeal, drep- 
tul do clacă,“”) 


Vedem aici că, pe lingă dreptul de proprietate absolută a 
pămintului, d. Panu mai atribue donatarului și drepturi asupra 
sătenilor, adică ceva mai mult decit ceia ce ințelegem sub de- 
numirea de proprietate alodială. A 

Pentru a răspunde la această afirmare a d-lui Panu, nu mă 
vom servi decit de propriile sale cuvinte, ` ` 

Tocmai in partea a M-a a volumului, adică acolo unde se 
ocupă de raporturile dintre săteni şi stăpini la inceputul veacu- 


1) Panu, op, cita p. 30. 
Cu bes gp. ah p: 102, 


Wi? VIAŢA ROMIXNEASCA 


iui al XIX-lea, d. Panu găsește de cuviință să cerceteze dacă ţăra- 
rul avea sau nu vareşicare drepturi asupra hotarului pe care era 
asezal. 

Spre acest slirşit, d-sa!) citează un document dela 20 Junie 
1733, de o importanță capitala in chestiune, facind parte dintro 
serie de documente pe care eu le-am citat toate in Pämintul, 
Satenii şi Stäpinii *). 

lată acel document, 


„Adie noi oamenii de Bosantes și de Lămăsâni fävut-am inărtariu 
noastră la mina Siinţiei Sale Părintelui Ioanichie, Egumen ile Stutinu, procent 
stim «am apueut din mosii si strămoșii nostri, pontra livezi de pomi vine ur 
G făcut la sat, au fost volulei a-și stăpini livezile cu pomi cit trăese, si după 
re so treo bâlrinii, rămin In feciori, In mopoţi, la atrânepaţi, de le stăpinea 
pină în cit neam s'ar trage dintre ucaice ar Ñ făcat livezi, insă cari säd in 
sut. şi Inerează boeresc, dar cari iipsese dän sat si so ine pe aiurile, pomeri 
scolor duși îi inu e ere Ee locul lestè stăpinese. Asijdorea st fotole ve 
se mărită și le ian bărbaţii de le iue printr'alte sate, pts volnici winerii n- 
ecis n lan părți de moşie doli gert, ve părțile nvelor fate mūritate pa in 
tiio suta văntiu In frați sau la oine va Ñ mai aproape volor tu livezile si ar 
8 stătitori în sat. Aen stim ṣi asi märturisim cu sulletele nonstre, si noossii 
mărturie s'au făcut dipalaton a multi boeri si mariti care maijos s'au iseălit* * 


După ce reproduce prima parte a acestui act, il, Panu arată 
că: „acest drept de stăpinire a săteanului asupra casci Şi grå- 
dent I! gäsim in mai toate așezămintele agrare” *), citind exemple. 

Apoi adaope ! 


„Vatru sutului find ocupată ido ruse si do grădini, asupra rărora țăranii avea 
vireptul po care l'am arătat, da rn auferă niri o svhimbure ori In ein miri 
moșii ar Ñ trecut prii vinzare dbe * 


si citeva linii mai departe, după ce citează un exemplu ulin Tara 
huminească ` 


„in mlevâr, din neost net rezultă că vinximlu-se o mosie, nimoni nu sa 
mb să vimlă sau să campere vatru sutului, usapra căreia locuitorii su vena 
w: Mp do posesiune perpetun*.*) 


apoi, vorbind de curäturile făcute de parani : 


_ ln mlevăr, asupra neostòr păminturi în care Lramit lnmagazinail 
multă marek să trudă, li se rocunostua, procum um nfirmut, dreptul de stà- 
pinire omiireatieă (e, amrăturile eran transmisibile mostenitorilor sdin tată In 
Got, M perpetuiw,* 7) 


1 Prum op cit, np. DNH sq, 

D pe 915 get. nota L 

D) Avest mat este repus de mine după manuseriptul Nu. E al Acad, 
Rom- p. 371.—D. Panu îl reproduee dupi Vricurul lui Codeesea, vol, Xa ji 179 s}. 

H Panu, op, eit, p AI v 

m Mid, p, D94 

4 Thid., ihid. 

TP Mid., p 23, 


RASPUNS LA O AGRESIUNE CO 


şi mai departe : 


„Orice imobil pe care v familie, în edit Die familiilor țărănești, 1 sti- 
pinește şi îl enltivonză continua is, în privința folosinţei, un euracter perso- 
nal, o formă de apropriarea nuvelei folosințe, Aşa încit, măcar că țăranul nu 
paneu In cultivarea ogorului şi u pămintului de finat şi de vosit, acoeug 
muncă bilă pe care o pusese în păminturile de curătură, Luins nu e 
mai puțin uilovărat că, enltivind acelas pâmint în fierare un, dreptul fort de 
folosință pierdea caracterul de precară posesiune și cânita pe acela de 
permanenţă. Fiind asa, în principiu nn våd de ee țăranii n'ar fi avut dreptul 
de a transmite mostenitorilor lor păminturile cultivate și cele de pășuni, cum 
transmiteau cazu, grădina, locurile de arat și de livadă destundute si viile... 
Ei bine, egen ce principiile ne fae să eonchidem, faptele vin să confirme“, 


Reproduce apui partea finală a actului din 20 Iunie 1723 
citat mai sus"). Mai departe d, Panu arată că; 


„Dreptul țăranilor de n nu îi scoși fără voin, lor de pe piunintal de 
folosință, îi găsim consuerat si prin lega”. S) 


Citează apoi dispoziţiile așezămintelor lui Mihai Suţu și 
Alexandru Moruz în această privință 2), 
lar mai departe: 


„Cind pămintal nu iera destul pontra hrana unei familii en A mwai 
atunci noul căsătorit, care cerea indaţă los de casă și do grădină în vatra 
satului, devenit și el şef de familie și casa, căpăta dela stăpinul moşiei, o 
altă bueară de pămint cure si en dovenia ereditară, 

„lar proprietarul nu putea să no-i satisfacă cererea noalul gof do fa- 
milie, căci eru oblizat după lege” " 


D Panu mai citează *) analoraoa boerilor dela 20 Fevruarie 
1803, anafora descoperită ṣi reprodusă pentru intăia oară de mine, *) 
fără, De zis in treacăt, să binevoiască a menţionă acest fapt și 
atribuind actului o dată rest, 1802 In loc de 1808.) 

Isa zice: 


„acesta (Domnul) aprobase o anafora prin care se recunoșteau lovuito- 
rilor drett) da protimisis la arenda moşilor, Sau mai bine zis sẹ regu- 
lamenta lu mod restrictiv acel drept, 

Pină atunci țăranii putuse usa de dreptul de protimisis în tot timpal 
arendei ungi mosii Asa bunăoară, an aren ern în ul trelleu an al eon- 
tenetului sén si mal avea încă doi ani sun mai multi de arendă; locuitorii 
dach se înțelegean intre ci, patenu să-i rosilivze contractul”, 


D Panu mai recunoaşte în alt loc că, pânâ la 1805, țăranul 


Ibid., p, 452. 
Aaii o adi ln Academia Romină, to caztouul XXXIV, sub No. 


33, A fost icat de mine pentru întâia oară în Voința Naţională, 
p 457 


ai 
D 


Ka VIAŢA ROMINEASCA 


„avusese locuri do finaj şi de lalaz ln abundonţă, în mod diserejionar ași 
putea zice. 

„Această panare la eeng ui in mod diseraţionar, a locurilor de hrană, 
pentru el şi pentru vitele salo, fasese singurul argumant pe caro boierii il 
putase invoca, cu oarecure temeiu, cind ei coruse, în doosebite ocazii, spo- 
riroa elăcii* +) 


Apoi, mai jos, arată şi comentează cum aşezămintul dela 
1805 al lui Alexandru Moruz limitează pentru Intăia oară locul 
de finat la care au drept Granit, la trei pâtrimi din locul de finaţ, 
lasind o pâtrime In folosul proprietarului, fără a mărgini insă lo- 
cul de arâtură de care cei dintâi se puteau folosi. 7 

In introducerea care precede expunerea teoriilor d-sale, d. 
Panu zice: 


„Țăranii pină la 1525, în Moldova, se bururase de întinderi de pămint 
arhi! îndestuldtoare cum zicenu lezinirile din veacul n! IX-lea. 
„Ei avnsa pămint cit le trebuine. Proprietaralui ma-i iora permisa să-și 
facă razerve pe mosie pontru ogonrole lui şi in detrimontul ncel-ra a ţăranilor. 
` ` „Prin urmare țăranii puteau să ocupe aproape Intreaga moşie a pro- 
prietarului eu cultura lor, ehit ca să dea aceluia dijma cuvenită.” "} 


D Panu mai recunoaşte că: 


slöcuitoril aveau dreptul să nibă, pe moșia po care gedean, loc da 
brună, de finat şi do imas, lemne de constructi 4 at e 
E Deen Da pentru a-şi face cane, loc de 


lar, ceva mai departe zice: 


wë putea zice că pădurile malt timp au fost a tuturor, d ma 
ce fiecare putea să taie lemno de ageet și de foe, din orice ege 


ti plăceau... Această stare de lucruri d 
géi veacolai d Mea) mare "er" ep Tomm pina în alte 


Apoi, după ce citează dispozițiuni din aşezâmintul dela 1792 
al lui Alexandru Moruz asupra pădurilor, d. Panu adaoge ` 


„Vu să zică, cind Visteria în veacul ul 18-l0a hotărăşte 
menta regimul pădurilor în genere, ea se mărginește a opri şi păr răi mea 
a recunoaşte proprietarilor lor exeluziv asupra acelora numai cu 
privire la ebe și dumbrâti. adică numai pidurile tinere carea- 
v Gen nevoie, poutru a se dezvolta, să nu fie devastate, OX despre lunci și 
aa Ti atata aceştia continud a aparținea domeniului comun, de vrone 


e—spana anatoranu—putea H 
strucție şi de foc, ba chiar KE Ge E P ele și să tuio lemne de con- 


p 


RASPUNS LA O AGRESIUNE Ki 


e .— 


Acuma am mintuit cu citaţiile. D Panu ne-a dat sub in- 

suşi a sa iscâlitură tot materialul necesar peptru a răspunde li 

„afirmarea d-sale: cum că satele hărăzite sau întărite de Domn al- 
cătuiau pentru donatari nişte proprietăți depline, cu toate dr- p- 
turile cure decurg şi fără nici o rezervă, dar absolut fără nici 
0 rezerva, 

Din constatările făcute de însuşi d, Panu rezulta: 

CA sAtenii aşezaţi pe hotarul satului hărăzit sau Intărit: 

1° Se folosiau în evul mediu de tot pămintul de care m- 
veau nevoe. 

gn Se folosiau de locurile lor de casă şi de grādinā. 
de pometurile, livezile, viile și curăturile lor din tată în fiu. cià 
vreme şedeau In Sat, şi dădeau dijmă şi lăceau clacă. 

3% Se folosiau, asemenea, din tată in fiu, de locurile cul- 
tivabile şi de pâşune, 

Ar Nu puteau fi scoşi de pe acele pâ:ninturi (on de 
voia lor, cită vreme dădeau dijmă și făceau claca. 

52 Nout căsătoriți aveau drept la loc de casă şi de 
grădină in vatra satului şi loc de hrană, care şi aceste locuri de- 
veniau ereditare și stăpinul nu i le putea refuza. 

6% Pană la inceputul veacului al XIX-lea aveau drept de pre- 
ferința cind stăpinul voia să arendeze prisoasele de pâmint rā- 
mase pe acea moşie, şi puleau, la fiecare Sfintu Gheorghe, 
scoate din arendă pe arendaş, chiar cind acesta avea contract pe 
mai mulți ani. 

7» Pană la 1805 stăpinul moşiei nu putea rezerva pe 
sama sa nici o parte a moşiei, ci era dator so pună la dispozi- 
ia țăranilor Intreaga dacă ci aveau nevae de intreaga ei intindere, 

pn Pana la 1792 pădurile erau un bun al obştiei, In 
care oricine putea să taie lemne de foc şi de construcţie, exis- 
tind restricția numai pentru rediuri şi dumbrăvi. 

Constat deci, intemeindu-mă numai pe constatările d-lui Panu, 
că această proprietate ce o declară, la pagina 102, deplină, Ion 
nici o rezervă, dar fără absolut nici o rezervă, de- 
vine în partea I-a a cârții d-sale absolut numai rezerve... 
in folosul ţăranilor aşezaţi pe moşie. 

Nu vi se pare că d-lui Panui-ar fiprins bine sânu facă la 
pagina 102 afirmări ce Insuși este silit så le nimicească In a Il-a 
parte a lucrării sale ? 

Şi cind mă gindesc că există un ce care se numeşte logical 

Şi acuma întreb, după mărturisirile d-lui Panu, ce mai rā- 
mine din așa zisa proprietate deplină ? 

Ce râmine ? Dreptul de a lua zeciuiala roadelor pămintului, 
dreptul la slujba (clacă), dreptul de a avea moară și crișmă, 
dreptul de a judecă pricinile mici, cu urmarea sa firească : folo- 
sința gloabelor impuse sâtenilor. Adică, Intocmai aceleaşi drep- 
turi de care se bucura cneazul din Ungaria sau din Galiţia, ze- 
civiala productelor inlocuind In Moldova, țară unde numărărul era 
cu deosebite rar, censul obişnuit In Ungaria și în Galiţia, unde 
numârarul era fără indoiala mai abondent. 


e VIAŢA ROMINEASCA 


Adică tocmai judeţia atit de neplăcută d-lor Panu și N, Fi- 
lipescu, lar toate celelalte drepturi alcătuind dreptul stăpinilor de 
moșii, astfel cum erau în ființă la 1864, nu sint decit uzurpări 
succesive, săvărgite de stâpini asupra drepturilor țărânimii. Şi din 
cuvintele citate ma: sus ale d-lui Panu mai reiesă și faptul, atit 
de important, semnalat în cărţile mele, că acţiunea de uzurpare 
continuă, dar, lentă la început, şi-a atins maximul de intensitate 
şi Sa săvârşit spoliarea Cen groaznic dela Inceputul veacului 
al XIX-lea şi pănă la 1834. 

D. Panu, urmind cu sistemul d-sale de a-mi pune in gură 
vorbe de care sint cu latul străin, zire : 


=D. R. Rosetti mare ce face și recunoaste că, elud Domnul dăruia un 
loe pustiu (mines donntarnl să-și încă sat, IE dăruia intrega proprietate," 


M'a ferit Dumnezeu să mă fi făcut undeva vinovat de o astiel 
de insanitate, lată ce zic în privinţa dăniilor de locuri pustii: 3 


Clod Domnul dă sau întăreste un loe din pustiu, el aro totdauuna 
ET să specilive că ocel lot este dut ang întărit spre a intemniu po el un 
sut. Și necastă stipulnțiune cu hună samă că nu este impusă beneficiarului, 
ci și cerută de dinsul, eăci e] solicita urivul mai vu samă spre 3 avow dreptul 
să întemeieze satul, fără de care pustiul nu-i iera de nici un foles”, " 


Deci cu totul altceva decit pretinde D. Panu, 
D. Panu mai zice: 


„In situația dificilă în care s'a pus, un huyu ar pates să răspundă, a 
nume că in veucul al 14-lea și al Ilea su ors, ran susține daa, adică că 
țărunii plăteau dijmă pentru draptal de juderie a boerului, şi că numai cu 
Himyml, bhoerul eren stăpinire prin abuz po intreaga musi, a transformat 
natura dijmoi, fäcind-ọ n redevență datorită lui en price 


„Dar acest lueru ar trebui dovodit si Tt. R. Rosetti tace asupru ehes- 
tiei, ville: 3 


54 mă erte d, Panu, Departe de a tăceă, am tratat acest 
lucru mai cu samă şi pre larg în § 6 al capitolului |, şi in So 
al capitolului JI, în $ 1 al capitolului IL din cartea a Ia în 
capitolul al Il-lea din cartea a M-a, în al II-lea din cartea a IV-a 
şi, în Sites, in rezumatul dela sfirsit, O buna parte din carte este 
Im consacrată procesului de transtormare al judeciei, 


ML 


Articolu) sau paragraful II din cartea a llaa lucrării d-lui 
Panu ne dă deplina măsură atit a pregătirii d-sale pentru lucra- 


1) Dan, op. eit, p 96, 
B Pämintul, Sătenii gi Spini, p. -12—103 
3) Panu, op. cit, p. 133—124 


RASPUNS LA O AGRESIUNE 6o 


-- —— 


rea ct a intreprins-0, cil șia cunoștinței ce o are de istoria är. 
Daa afirmă în acel paragraf ca: 


smWvorile minăstirești pe enro Alexundru Cuza le-a woculurizat fa- 
sese nonstituite, cu foarte puţine exceptii, namai prin danti a- 
supra domeniului domaese** 1} 


Asemenea lucru n'a existat decitin închipuirea d-lui Panu. 

lată un releveu al proprietăţilor celor ma de samă eparhii 
şi mânăstiri din Moldova: 

Mânăstirea Moldoviţa a stăpinit 29 sate sau pârți de sate. 
Dintr'aceste, 14 i-au fost dăruite de Domni, probabil din loc dom- 
nesc, iar 15 i-au fost dăruite de boeri, cumpărate de sobor sau 
cumpărate de Domni dela particulari spre a fi dăruite 
mănăstirii. *) 

Episcopia Rădăuţilor poseda 10 sate, din care 7 dăruite de 
Domni *), 

Mânăstirea Solca a stăpânit 32 de sate, din care 12 dăruite 
de Domni din loc domnesc, iar 20 dăruite de boeri, cumpărate 
de sobor sau cumpărate de Domni spre ap dăruite mä- 
năslirii *). 

Mânăstirea Voroneţului poseda 14 sate sau moşii, din care 
una (incunjurătoarea mânăstirii) dăruită de Ștefan cel Mare din 
loc domnesc, iar celelalte dăruite de boeri, cumpărate de sobor, 
sau cumpărate de Domn spre a fi dăruite mânăstirii (6 se ala 
în cazul de pe urmâ).*) 

Mănăstirea Putnei stăpinea 31 de sate sau moşii, din care 
una (incunjurătoarea mânăstirii) dăruită de Stefan cel Mare din 
loc domnesc. Din celelalte 30 sint 27 cumpărate de Domni, mai 
ales de Ștefan cel Mare, dela diferiți particulari spre a fi dăruite 
mănăstirii, *) f 

Mitropolia de laşi poseda 50 de sate sau moşii, Numai 3 
sint dânii din loc domnesc ?), 

Mânăstirea Neamţului (cu Secul) stăpinia 74 de sate sau 
moşii: 20 sint dănii din loc domnesc, iar 54 dănii dela particu- 
lari, cumpărături ale soborului și cumpărături de ale Domnilor 
spre a fi dăruite mânâstirii, *) 

Mânăstirea Homorului stăpima 21 de sate sau moşii, din 
care numai 2 erau «lânii din loc domnesc), 


1) Pana, n 94 
Va Dt a ckenbhausor— Moldes, 
V. metelo in Wiekenhanser—4ieschichte des Bisthum Radautz. 

4) V. netele in Wickonhauser—Geschichte des Klostar Solkan, 

5) V. actele in Wickenhauser— Geschichte der Kiöster Woroneta u. 
Ibid., Ibid. 

Ge em de documente ale Mitropolici de laşi la Arhiva Statului 


D Aeren EE mănăstirilor Neamţul și Socul po mo- 
a Statului, Bucuresti. 
9) V. Actele in Wiehenbanser Geschichte des Kloster Homor. 


T0 VIATA ROYINEASSA 


Episcopia de Roman stăpinea 21 de sate sau moşii, din 
care 4 par a fi lost dânii din loc domnesc. Din celelalte 17 
sate. 13 sint cumpărate de Domni dela diferite Feje spre a fi dä- 
ruite Episcopiei ?), 

Actele mânâstirii Bistriţa fiind luate de călugării greci, n'am 
putut constata care din satele aparţininil acelei mânăstiri au fost 
dăruite din loc domnesc, 

Cred că constatările de mai sus, privind mânâstinile cele 
mai insemnate şi cele mai vechi, Sint indestulătoare pentru a 
arăta: 1) cu cită uşurinţă face d. Panu afirmări în chestii ce sint 
cn «lesăvirşire nestudiate de d-s, 2) cit de nepregătit este pentru 
disc tarea unei asemenea chestiuni, cind se vede că nu a răsioit 
nici Cronica Romanului, nici monografiile lui Wickenhauser, şi 
3) că domeniul domnesc nu fusese atit de mare cum crede d, 
Panu, deoarece vedem pe Ştefan cel Mare silit să cumpere sate 
dela particulari spre a inzestra mănăstirile facute de el, 

Dar pe pagina următoare a Cercelărilor d-sale găsim un lucru 
şi mai lrumos, un adevărat mărgărilar. Ascultaţi şi judecaţi: 


aD. R. Rosetii erele grogit, ca mai totdeauna, că Bogdan și fiul 
său Laien ran pus atăpinire decit numai pe locurile pustii si pe satele care 
au aparținut familiei lui Sas si a partizanilor prea compromis a fostului 
Voevod, precum si pe ucele atirind de tiruri, Domnii cei Intãi an 
făcut domenin! domnesc după normele arătate mal sus, res- 
pectind numai proprietatea particulură en titlu; denltmintrelea 
așa nu făcut toţi Intomeieturii de dinastii peste tot local" "1 


Ap auzit? Domnii cei întăi au respectat numai proprie 
tatea cu titlu! Proprietăți cu titlu In Mollova înnainte de 
1350 | Doamne sfinte ! Dar cine oare ar fi putut să constitue a- 
semene proprietăţi în sălbâtăcia ce era Moldova de dinnainte de 
Bogdan? Vedeți d-voastră pe voevozii de ținut şi pe cnejii de 
sate, țărăroi cheaburi şi voinici, dar absolut lăra carte şi fară 
umbră de cultură, făcind legi asupra proprietăţii sau adoptind 
legile romane? Dela cine emanau oare titlurile, de care vor- 
beşte d, Panu, de cine puteau ele să fie scrise? în care limbă? 

Ştiut este că din epoca de dinnainte de descălecare nu exis- 
tā nu o linie, dar nici măcar o buche scrisă sau sâpala! 

Șliut este doară că nu există un singur act scris mtern nici 
dela Bogdan, nici dela Lateu, Cele dintai emană dela luga | 
Coriatovici?), Nu există nici unul din destul de lunga domnie a 
lui Petru Muşat. Două la număr sint uricile cunoscute dela Ro- 
man, două dela Iuga IL de abia sub Alexandru cel Bun ele in- 
cep a se inmulți. Şi nu se poate zice câ vor fi fost şi urice 
dela Bogdan, dela Latcu şi dela Petru Mușat, dar că s'au pierdut. 
De ar fi fost un numâr de asemenea urice, nu incape indoiala că 
acei care le pierduse sau urmaşii lor, venind la Domnii urmatori 


1) V. actele în Melkisedec—(Oromica Momeli. 
2) Panu, op. eit, p. %5. 
3) Dat in Birlad, tu 3 Iunie 1374. 


Séi 


RASPUNS LA O AGRESIUNE TI 


pentruca aceştia să le întărească ocinile, nesmintit că uricile de Intā- 
rire ar [i menţionat uricile pierdute. Vedem pe losii, Mitropolitul Mol- 
dovei, adeverind la 1407 că Petru Muşat hărăzise mănăstirii Neam- 
tului două sate la gura Neamţului și o vie, fără a vorbi de un 
uric de danie a lui Petru Vv., ceia ce ar fi facut nesmintit, dacă acel 
uric ar fi lost dat (lar dacă uricul s'ar fi pierdut, Mitropolitul ar fi 
menționat faptul pierderii precum vedem că se urma totdeauna 
în asemenea cazuri). Dovadă că satele şi via au fost hârăzile 
verbal, Asemenea, dacă ar [i existat acte de proprietate an- 
terioare descălecării, cu bună samă că am găsi menţiune de ele 
in uricile destul de numeroase ale lui Alexandra cel Bun, precum 
găsim mențiune despre uricile lui Alexandru cel Bun in acele 
ale Domnilor posteriori, atit în actele din secolul al XV-lea, cit şi 
in acele dela slirgitul secolului următor. 

Dar numai simpla afirmare că au putut să existe titluri 
de proprietate in Moldova de dinnainte de 1350 alcâtueşte o 
erezie nepermisă, care ajunge spre a descalifica un istoric. 

Această afirmare este de altmintrelea prețioasă, caci ca ne 
da cheia incăpâţinării cu care d. Panu se refuză a admile niște 
adevăruri evidente. 

Păcatul d-lui Panu provine mai ales din faptul că pleacă 
dela un punct de privire greşit din capul locului, D-sa vorbeşte de 
proprietăți mari cu titlu in Moldova, Innainte de 1350, fără să 
se fi intrebat mai îintâiu cum s'ar fi alcatuit asemenea proprietăţi, 
şi nu şi dă samă de gradul de desvoltare sociala şi politică In 
care se aflau Rominii dintre munţi şi Nistru în veaculal XIV-lea. 

La dinşii domniă incă alcătuirea în ginți (satele) şi triburi 
(ținuturile); tocmai venirea lui Bogdan avea să aducă intrunirea 
acestor elemente în stat, 

Pămintul fiind bogat şi mult de tot, interesele tuturor erau 
prea destul de închizeşiuite prin recunoaşterea posesiunii in- 
dividuale şi ereditare asupra casei, a grădinii şi a celor citeva 
pâminturi desțelinate in țarina dinprejurul vetrei salului. Rämä- 
sta hotarului era bun sbştesc, de care se folosiau toți membrii 
aşezării deopotrivă, singure finațele deveniau şi ele posesiuni in- 
dividuale în scurtul răstimp trebuitor pentruca iarba să crească, 
să fie cosită şi strinsă în stoguri, Aşa a lost in aceiaşi lază e- 
volutivă și la Latini şi la Germani și la Celţi şi la Slavi ` 

Cum putea in asemenca imprejurări să ia naștere proprie- 
tatea mare, adică monopolizarea pâmintului in folosul celor pu- 
tini şi în dauna celor mulţi? lată intrebarea ce nu şi-a pus-o 
d. Panu, 

Marea proprietate la toate popoarele s'a alcătuit numai după 
„ce fiecare din ele atrâit veacuri organizate ca stat, sau după cu- 
cerirea unei țări unde era în ființă. Ea n'a avut niciodată fiinţă 
la popoarele care se aflau, ca Rominii din Moldova, în laza de 
organizare sociala premergâtoie acelei de stat. 

Dovadă despre acest fapt este că. la noi, marea proprie- 
tate nu și-a atins forma definitivă, nici după secole de uzurpâri 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


—— o- 


succesive asupra drepturilor de folosință creditare ale țărănimii, 
nici după groaznica spoliare regulamentară. A trebuit ca Cuza 
şi Kogălniceanu să taie cu toporul legăturile în care, cu toale co- 
tropirile, o ţineau acele străvechi drepturi de folosinţă, pentraca 
ea să atingă în siirșit forma ei perfectă şi desăvirşită. 


Ca să mai zic de alte invinovăţiri mai mărunte ce mi le 
face d. Panu? 

Daa $. e., pretinde că nu ştiu ce zic cind arăt că imunită- 
Die hărăzite de Domni mănăstirilor aveau caracter permanent, pe 
cind acele făcute boerilor erau vremelnice !), 

Şi, spre a dovedi această eroare a mea, d, Panu citează 
un număr de exemple..... din Tara Rominească, prin care Dom- 
nul scuteșie de dări pe vecie nişte sate ce le dărueşte sau le 
confirmă la diferiți boeri. 

Mie mi se pare că pe coperta cărții mele stă scris în ca- 
ractere distincte: Pământul, Sătenii şi Stăpinii în Moldova, şi că, 
în tot cuprinsul ci, mă ocup numai de împrejurările din Moldova, 
Afirmarea ce am făcut-o şi impotriva căreia se ridică d. Panu, 
am făcul-o numai pentru imunităţile hărăzite de Domnii moldo- 
veni boerilor moldoveni. De imunitățile munteneşti nu m'am 
incumetat a scrie, deoarece nu le-am studiat îndestul, Mărturisesc 
că nici pănă astăzi nu-mi explic mulțimea moşiilor ohavnice, a- 
dică scutite de toate birurile, din Ţara Rominească, despre care 
sint cunoscute atitea document. Eră oktaba regula sau o excep- 
ție foarte lrecuentă? Dacă erà regula, cu ce oare umpleau Dom- 
nii munteni Visteria lor? 

Dar repet că am vorbit numai de imunitățile moldoveneşti. 
Să binevoiască deci d. Panu, dacă persistă să combată părerea 
mea, să-mi arăte documente moldoveneşti prin care se hărăzesc, 
boerilor moldoveni, imunităţi permanente. Mă tem că-i va veni 
greu! 

Nevoind să abuzez mai mult de ospitalitatea Vieții Romi- 
neşti, mă voiu maărgini să declar că toate celelalte critici ce mi 
le face d. Panu sint tot atit de temeinice Cast cele la care am 
răspuns, Şi că mențin în intregimea lor cele arătate de mine în 
cartea mea. 

De pe la pagina 150 d, Panu nu se mai ocupă nici de 
mine, nici de cartea mea ; voiu zice chiar că se ocupă prea pu- 
țin de noi, căci are bunăvoința să facă, mai ales in locurile unde 
vorbeşie de locuitorii satelor In deobşie şi de vecini în particular, 
bogate Imprumuturi dela mine fără a catadicsi să mă citeze. 

Tot restul cărții de altmintrelea nu este decât o lunga com- 
pilație de lucruri și de documente răscunoscule şi publicate, 
făcută fără ordine şi fâră metoda, Expunerea greoac, nepreciză, 


enam 


1) Panu, op, eit, p. 72—79. 


` 


RASPUNS L4 O AGRESIUNE H 


neclară, verboasă, mai este incurcată prin reproducerea, In text, a 
multor citații. Autorul sare dela un subiect la altul pentru a 
se intoarce la cel dinlăiu, trece la al treilea, sare iar innapoi, se 
repetă. Cind, cu chiu cu vai, ajungi la sfârşit, nu ţi-a rămas ni- 
mic din ce-ai cet, ești ameţit şi-ţi vine să exclami ca școla- 
rul din Faust: 


Mir wird von alle dunn so dumm, 
Als ging mir ein Mihirad im Kopf beram. 


Cartea d-lui Panu nu cuprinde nici un amănunt nou, nici 
o vedere originală, nu aduce nici măcar cea mai mică lumină a- 
supra chestiei. 

Daa se ocupă întradevăr mult de chestia birurilor şi ci- 
tează mult material, publicat, privitor la această chestiune : dacă 
acest material n'ar D întrebuințat in chip att de puţin metodic ai 
de confuz, ar f putut să alcătuească un capitol util asupra 
fiscalităţii în țările noastre la streit veacului al XVIII-lea şi 
la inceputul celui al XIX-lea. 


D Panu şi-a inceput cariera ca prolesor de istorie șia 
dat la Convorbiri Lilerare, prin 1873 sau 1874, două studii cri- 
tice care au avut atunci un deosebit succes. Intrunul dintr'insele 
se puneau în evidență, cu multă logică şi mult bun simţ, nu- 
meroasele slăbăciuni, exagerările și chiar absurdităţile cuprinse 
in cea mai slabă din lucrările lui Hasdeu, în Jon Vodă Cel 
Cumplit. Al doilea combâtea in chip mult mai puţin fericit pä- 
rerile expuse de acelaşi Hasdeu, în /storia Critica, asupra vechiu- 
lui hotar dintre Moldova și Țara Rominească. De studiile d-lui Panu 
nu mai vorbeşte astăzi nime, iar de cele cuprinse în Istoria Cri- 
jică ne servim și ne folosim cu toții. 

Nu încape îndoială că, dacă d, Panu ar fi rămas profesor 
de istorie, şi mai ales dacă ar fi urmat să se ocupe de istorie, 
dag ar D putut să devină un istoric de valoare, In stare să con- 
tribue la cunoştinţa trecutului nostru. 

Dar d. Panu a părăsit de tinăr istoria spre a se consacra 
avocăturii, politicii şi ziaristicii, indeletniciri foarte onorabile fără 
îndoială, dar absolut improprii pentru a forma sau a desvolta ca- 
Jitäțite cerute unui istoric. Un avocat care a practical timp de 
mai multe decenii, deprins să-și dovedească dreptatea prin in- 
terpretarea meşteşugită intr'un sens astăzi, în cel opus mini, a 
cutărui sau cutărui paragraf din cod; politicianul silit de intere- 
sul de partid să facă zilnic concesiuni de principii; ziaristul 1m- 
pins de nevoia sau de patima momentului să laude la ai săi 
intocmai aceiaşi faptă care o denunțase in termeni indignați cind 
© lăptuise adversarii,-—cu greu poate fi şi un bun istoric: îi lip- 
sesc nepărtinirea, obiectivitatea și prea adesea buna credinţă ne- 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


cesare, Apoi ti mai lipseşte totdeauna limpul pentru un lucru 
principal: pregātirea. In cartea d-lui Panu lipsa de pregătire 
alrătuește o trăsătură de căpetenie. Astfel, d-sa n'are nici o cu- 
noștință despre numeroasele lucrări, mai ales germane și en- 
gleze, scrise asupra modului şi a obiceiurilor sălășluinții la po- 
poarele germane, celtice şi slave. Apoi faptul că se serveşte ex- 
cluziv numai de documente publicate, dovedeşte că n'a avat tim- 
pul sau n'a găsit cu cale să urmărească chestiunea în nenumă- 
ratele documente inedite ce se află în arhivele publice şi parti- 
culare, D, Panu a crezut că va putea inlocui această lipsă de 
pregătire prin arguţii de avocat subtil. Cetitorii să hotărască de 
a făcut bine sau râu, 
Am zis, 


Radu Rosetti. 


FELINARUL. 


Neadormit veghiază felinarul 

In taina nopţii osindit să vadă, 
Tovarâș are colțul vechi de stradă, 
Singurătăţii sfetnic trotuarul, 


El vede-a nopții neslirșită pradă, 
Astaltu-i spune patima și-amarul, 

In faţa lui işi plimbă 'ntreg calvarul 
Intunecata veacului baladă... 


De-un tremur lin lumina lui se fringe, 
Clipind încet cu licărire rară, 
iți pare-un ochiu indurerat ce plinge — 


Şi parc'aud oltarea lui sihastră : 
„De ce m'aprindeţi fiecare seară, 
Să luminez nenorocirea voastră ?*... 


VIAŢA ROMINEASCA 


UN TRANDAFIR SE STINGE.. 


Cu trupul biruit de jale 

Un trandafir se stinge "mn glastră, 
Stropindu-şi plinsul de petale 
Pe perinița din fereastră, 


Se sbuciumă sărmana floare 
Si moare 'n patima ei mută, 
Ca 'n inima de lată mare 

O dragoste nepricepută, 


Se sbuciumă și pină mine 

Işi spulberă podoaba 'nireaga, 
lar mina gingașei stăpine 

All trandafir o să-şi culeaga. 


Şi rind pe rind au să mai vie 
Tot alte fori in vechia glastraă, 
Asemeni viselor ce 'nvie 


Și mor zimbind in calea noastra. 


REVEDERE, 


Şi-a dus o 'ntreagă veşnicie 
Trudita anilor povară, 

De cind legarâm prietenie, 
Măsuţa mea de-odinioară,.. 


In umbra vechei cafenele, 
In cel mai tâinuit ungher, 
Ne luminau aceleaşi stele, 
Acelaş colţ senin de cer... 


Aici in nopţile de iarnă, 
Singurătatea mea amară 
Putea visările să-şi cearnă 
Prin fumul leneș de țigară. 


Maăsuţa mea, ți-aduci aminte 
De-atitea zile tără soare, 

Cind fruntea mea cădea fierbinte 
in palmele tremurătoare ?... 


VIAȚA ROMINEASCA 


Pe bolta ei trandafirie 

N'avea credința mea inlringeri 
Si 'n mindra noastră sărăcie 
Ea ne vrăjă un cor de ingeri... 


— Cum m'a furat de-atunci viața 
In goana ei frä repaos... 

S'a stins în neguri dimineața 
Rătăcitorului în haos... 


Azi, după vremi de patime pline, 
Măsuţa mea, iar ne 'niinim, 
Purtam şirag de vieţi in mine, 
Azi mă intorc c'un ţintirim, 


Mi-am risipit demult In lume, 
Senina visurilor salbă ` 

Măsuța mea, îţi spun un nume 
Şi-l scriu pe marmura ta albă... 


PE-O CARTE. 


Petrec cu ochii 'ntreaga carte 
Si cu privirea mea umilă, 
Comori de indrumâri şi slaturi 
Culeg din fiecare filă, 


Cind văd atitea rinduri pline 
Cu "nţelepciune de viaţă, 


Imi zic pe ginduri dus; Sârmane, 


Tu nu poţi da nici o povaţa! 


Tu doar" cu cintece şi lacrimi 
Îți duci a traiului corvada: 
Copac plăpind, bătut de vinturi, 
E. floarea singuru ta roadă... 


Octavian Goga. 


I 


Pplicarea legii învoelilor agricole 


— Islazul comunal — 


Creaţiunea islazolui cumunal sre scopul de a asigura să- 
teanului libertatea necesară pentru a putea să-şi angajeze munca 
pe prețul rezultat din legea cererii şi a ofertei. 

Este foarte lesne de Ințeles că, neavind islaz propriu, unde 
să păguneze vilele sale, ţăranul este fatalmente obligat să-şi an- 
gajeze munca pe preţuri de nimic şi st accepte toate condiţiu- 
nile Topaas de proprietar sau arendas, căci numai astfel ca- 
pătă islaz pentru vitele sale. 

„Lipsa de islaz face pe țărani slavi“ — exclamă, în mono- 
grafia comunii Văleni, d. P. 5. Radian, un adine cunoscător al 
chestiunii ţărăneşti, lar regretatul Păucescu soria: „Taranii au 
cuțitul la git, din cauza păşunatului. El îşi dau tot ce posedă 
pentru o mizerabilă bucata de islaz, po cara vitele lor deabia 
pot sta alături, necum să se hrănească“, 

Pe lingă aceasta, cultura cerealelor, devenind din ce in ce 
mai rentabilă, prin inlesmrea mijloacelor de transport şi prin 
preţul de vinzare din ce in ce mal mare, — tendința tuturor pro- 
Prietarilor este de a reduce din ce în ce locurile rezervate pen- 
fru istuz, 1) astfel incit sătenii sint ameninţaţi să nu mai gä- 
sească hrună pentru vitele lor. chiar oferind preţuri destul de mari *). 

Interest general impune să se in măsurile necesare pentru 
reconstituirea vechilor aslazuri, a căror destinație să m mai 
poată fi schimbată. — după cum acelaşi interes genera! imune şi 
reconstituirea pădurilor în ţara noastră. 

__ Dar, chiar in comanele unde astăzi proprietarii lasă o parte 
din proprietate pentru isluzuri, crearea islazurilor prin lege se 
impune din mai multe puncte de vedere. 


1) În statiatien agricolă a Rominiai pe anii 1904—15, la pag. 40, 
A L- Col u ne arată că în 1450) erau pesta 3 milioane de hu. dn inlaz, pecinăd 
astăzi s'au rodus la 1.014.015 hs., la mai puţin dori de jumătate. 

3), Sint foarte dese plingerile şi chiar mişcările sătenilor, pentrucă 
proprietarul vogstn să le ara islazul, Cităm un eng din alte multele ce om- 
nosştem, cind sătenii din comuna R., jud. Argeș, s'au împotrivit cu forta, toam- 


na aceasta, În ararea islszului G interv IW torul 
conflictul sa aplanat. zar: EE 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE, H 


—— 


Mai întăi, în cazul proprietarilor care last locuri bune, con- 
stituirea islazurilor prin lege se impune ca să nu li se schimbe 
destinaţiunea în viitor, căci, răminind islazul proprietate pri- 
vată, proprietarul il poate ara cind va voi. 

In ai doilea rind, constituirea islazurilor se impune, pentrucă 
azi cei mai mulţi proprietari lasă ca islaz sau porțiunea cea mai 
siaba din moșie, care, fiind mai mult timp muncită, este un 
loc sărăcit, sau locurie care nu ge pot ara, cum sint coas- 
tele, ripele, sau locurile ce ţin apă său sint supuse innecurilor. 

Ori, ceia ce-i trebue săteunului nu e o bucată de pâmint 
care să poarte numele de islaz, ci o bucată de păminut care să 
fe proprie pentru păşunatul vitelor, pentru care siteanul ad- 
mite să plăteasca chiar un preţ mai ridicat de pășunat. 

Din punctul da vedere teoretic, deci, ideia creării isinzuri- 
lor este perfectă şi de-aceia a fost admisă de toată lumea, 

Sătenii, mai ales, au primit cu mare saftisfacfiune idein re- 
constituirii islazurilor. 

Aceasta se ponte constata din numeroasele cereri de islu- 
zuri adresate de câtră ei diferitelor autoritați. Citam urmâtea- 
rea frază dintr'o petițiune luată la intimplare, adresată Ministe- 
ru!ui de Interne de cătrà locuitorii din comnna J.. judeţul Argeş: 

„Sabsemnaţii locuitori din comuna i, judetul A, sintem in- 
formaţi, însă nu pozitiv ci numai prin zvon, că uni, care nouă 
ne-au avut rău şi au voitca să bage zizanie şi neințelegere intre 
noi locnjtori țărani, iată cum: că în comuna vecină cu a nos- 
sira s'ar fi ivit un jurnal, că locuitorii dia comuna I. şi cea ve- 
cină, scris în ucel jurnal că nouă nu ne trebue islaz comunal şi 
că noi ne mulţumim pe vechile învoeli la d-nii proprietari şi a- 
rendasi, lucruri neadevărate, şi că fâcâtori de rele vor să ne 
vază morţi pe drumuri, cind noi am aşteptat cu caa Mai mare 
dragoste şi inflorirea noastră şi a fiilor noştri ca sa vie cil 
mai curind noua lege penru isiazuri™. 

Tar în altă petitione, sătenii din zomunu B., acelaşi județ, 
cerind islaz, zio: 

„Mare bucurie am simit cind am ullat că, dap diapoziţi- 
uniie nouei legi, fiecare sat va fi inzestrat cu islaz bun şi in 
apropierea comunii, asigurindu-se asttel fiecărui sâtean cap de 
lumilie hrana vitelor sale, făra a fi siliți să ne mai robim la pro- 
peri, primind orice condițiuni re ni se impun şi supusi fiind 

toate şicanele în ce priveşte această mevoe a noastră. 

„După com a bine-voit a recunoaște şi Stăpinirea, una din 
nevoile noastre mari a fost gi este lipsa de pășune pentru va- 
cile de lapte şi vitele de muncă, cu cure ne agonisim traiul. Da 
islaz pentru vite este legată existența, buna stare şi sknhtutea 
familiei noastre“. 

+ 


„Asupra modului prin care sa vor reconstitui isluzurile s'au 
ivit deoseb te păreri, 


bi VIAŢA NOMINEASCA 


Unii au susținut părerea de a se crea o servitute de pä- 


sunat asupra marei proprietăţi, pină la o intindere de o optime.!). 


Alţii au susținut că fiecare comună să-și creeze isiaz pro- 
priu, prin cumpărătoarea intinderilor necesare dela marii proprietari. 

Acest mod de a se crea islazurile a fost admis şi de legiuito- 
rul romin din 1907. i 

Soluțiunea la care s'a oprit legiuitorul romin va face să re- 
nască o formă urhaică a proprietăţii, proprietatea colectivă, şi 
va avea urmarea că se va sustrage din cultură o însemnată in- 
tindere de teren. 

Totuşi, dacă luăm în considerare împrejurările reale în care 
se găsește țărănimea noastră, soluţiun=: 'egiuitorului romin este 
soluțtunea cea mai înțeleapră. 

In adevăr, islazul comunal este o formă arhaică de pro- 
prietate, dar această formă este mai avantajoasă pisuna- 
tului vitelor decit forma de proprietate individuală, deoarece 
se realizează o economie de loc, o economie de păzitori şi apoi 
se evită scăparea vitelor în holdele proprietarului vecin, care 
aduce după sine de muiteori chiar crime. 

Atit e de adevărat aceasta, incit în multe sata din ţara 
noastră, mai ales in satele de mo-neni, găsim islazuri neimpâr- 
Hie, sub formā colectivă, pecind locurile de cultură sint divizate. 

Mai mult decit atit: chiar în tările striine găsim pä- 
şunele sub forma colectivă comuoală *). Doctrina economică dea- 
semenea, admite pentru pâşune forma colectivă a proprietăţii, 

Von der Golfs, cel mai mare şi modern economist german 
tn materie de Economie rurală, scrie următoarele ` 

„Islazurite comunale procuri sătenilor posibilitatea de a-şi 
întreţine vitele şi de a produce bâlegarul indispensabil pentru 
cultura pămintului, 

„A lmâni vara vitele în graji—le vine sătenilor foarte greu, 
dacă nu cu neputinţă. Cu atit mai mult se poate zica aceasta 
despre intrebuințarea parcelelor lor ca păşune. 

Numai islazul comunal poate procura micilor şi mijlociilor 
proprietari, casi simplilor muncitori agricoli, posibilitatea de a 
creşte vite, fâră ca să rezulte peniru ei o sarcină prea more? 

` Soluţiunea admisă de legiuitor=] romin trebueşte aprobată 
și din alt punct de vedere. 

Este cunoscută maxima: „natura non facit saltus*, care to- 
totuși a fost câlcată în picioare în organizarea statului nostru, 
şi din această cauză edificiul nostru social, politic şi economic, 
este aga de şubred. Legiuitorul din 1907 a căutat, după cum 
vom vetea, să Dr sami de această maximă. 


1) Un bill din Seoţia prevele pentru ţărani dreptul la islaz moşin 
proprietarului, pe un anumit prot- Veri „Rominia agricoli”, No. 23, art, or se 
vorbire cu un mare agricultor“, 
wé CG Sa ce din wir ie Vezi Maior, Politica agrară la Ro- 

pn “Iveţieni numitele „Alimonde”, Vezi De Lareleye. 
Geh e em E moni ez Laveleye. De la pro- 

I) Fon der Goltz, op cit, pag. SI-SI. 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE BU 


Desigur că cu toţii admitem că este preferabil ca sătenii noş- 
tri să cultive plante de nutreţ, în loc de a hrăni vitele pe isla- 
zuri, căci pe de oparte vitele ar fl mai bine hrănite, iar pe de- 
ie ES Sar sustrage o mai mică intindere dela cultura ce- 

elor. 

Trebue însă să convenim că, fiind dat caracterul reacţionar 
a! săteanului nostru, esf imposibil ca dintr'odată să-l dezbarâm 
de obiceiul de a hrâni vitele pe islazuri întinse şi să-l obişnuim 
a cultiva plante de natreţ, cu care să poată hrâni vitele la grajd. 

Este o naivitate a spera că de uzi pe mine, acordindu-i-se 
numai prime, fără a întrebuința constringerea, ţăranul se va 
obișnui să cultive plante furajere, părăsindu-și obiceiul ce-l are 
din moşi-strămoşi de a-și hrăni vitele pe vaste întinderi de 
påmint. 

De-aceia săteanul trebue să ñe pregătit la această trans- 
formarea încetul cu incetul. 

Pentru aceasta, desigur că Cen mai eficace soluțiune este 
acela da a sa crea islazuri, care să fie proprietățile comunii, 
pentruca să nu li se schimbe destinaţiunea şi pentruca, astfel, 
forțat, fiind de administrația comunală şi inspectorul agricol, 
săteanul să transforme cu timpul islazurile în lucernării, 

Aceste islazuri sint, deci, menite a servi ca inirument de 
tranzițiune între actoala formă de a hrâni vitele în ţară le noi 

i forma modernă, şi se vor transforma in proprietate individua- 
a en timpul, căci art. 28 spuna că fiecare sătean va putea să-şi 
rezerve o porţiune din islaz, proporțional cu numărul vitelor, în 
scopul numai de a cultiva plante de nutreţ. 

Pe de alti parte, peniru a obisnui pe săteni cu cultura 
plantelor do nutreţ, legiaitorul, prin art, 58, obligă pe fiecare Bă- 
tean să cultive 10 arii de cap de vită plante de nutreţ, iar pe 
de altă parte, ca să incurajeze această cultură, acordă ca premii 
reducerea impozitului fanciar la jumătate pentru Intinderile cul- 
tivate cu astfel de plante. ge 

Este iarăși foarte adevărat că pentru a se reconstitui isla- 
zurile comunale e nevoe de a se sustrage din cultura cereale- 
lor o parta din sol; și nici nu se poate altfel, fiind dat că pă- 
mintal e limitat. 

Dar este o axiomă faptul că fără vite nu se poate face 
agricultură. Şi atunci, chiar dacă ni se impune un sacrificiu, 
este nevoe ca, cu orice preţ, să procurăm sătenilor posibilitatea 
de a-şi întreţine vitele. De altfel, aceasta este nu numai interesul 
sătenilor, dar chiar al proprietarilor, căci ştiut este că la noi în 
ţară imensa majoritate a marilor proprietăţi se cultivă cu vi- 
tele sătenilor 1). 

1) In anuarul statistic al Rominioi pe 1905, pag. 177—119, găsim ur- 
mătoarele date: 


Mari proprietari şi arendasi Tärani 
Boi M.161 sau HI, 1.054.151 sau 91.5 


Cai STA y Däi 673.250 „ 94.7% 
H 


s? VIAȚA ROMINEASCA 


Putem, deci, spune proprietarilor: „Voiţi 38 pG'avei nici 
un capital viu de exploatare, să cultivați moșiile cu vitele sà- 
tenilor,—atunci daţi-le posibilitatea să și le întreţie, căci cine 
voeşte scopul, trebue să voiască si mijloacele“. 

Sustragerea din cultură a uasi întinderi oarecare poate con- 
stitui un pericol într'o ţară cu deficite alimentare, dar nu în ţara 
noastră, unde densitatea este de 50 locuitori pa km. pătrat și 
unde se exportă | hl. 70 da griu de cap de locnitor'] —in total 
3 sferturi din producţiunea țării. 

Mai mult decit atit: islazurile In viitor, cind se vor coltiva 
cu lucernă, vor aduce un venit tot asa de mare cași venitul 
pe care l'ar f adus, fiind cultivate cu cereale, 


In practică însă, constituirea is'azurilor comunale a Intim- 

pinat şi întimpină mari greutăţi, 

auza principală o vedem noi în aceia ch Jegiuitorul sa 
ferit a impune tuturor  probrielarilor obligațiunea de n vinde 
comunelor o parte din mosia lor peniru istas. 

Legiuitorul, sub acest raport, a fost nelogic, căci ori consi- 
dera crearea islazului comunal ca o necesitatea imperoasă, şi a- 
Fonc trebuia să asigure prin sancțiuni dispoziţiunila legii privi- 
toare la crearea de islaz comunal, —sau nn considera astia] cre- 
area isluzului comunal, și în acest caz nu trebuin să prevadă 
dispoziţiuni în lege privitoure la crearea islazurilor comunala.— 
Din această diiemă legiuitorul un putea să iasă, 

Cu toate acestea, din înnaltă rațiune de stat, sprea nu a- 
duce atingere Constituţiunii, crearea islazurilor comunale u fost 
lxsată la buna voe a proprietarilor, partidele politice stabilind 
un acord, care a constat în aceia că guvernul a şters din lege 
sancţiunea prevăzută pentru proprietarii recalcitranți, iar sefi 
tuturor partidelor şi-au luat angajamentul de a stârni pe lingă 
partizanii lor să sa conformeze legii. 

Dar se cunosc angujamantele oamenilor politici : sint seri- 
se pe nisip. 

Chiar dacă șefii au fost de bună credinţă, ne intrebām ce 
mijloc de conatrinzere ar fi aplicat partizanilor care n'ar ñ volt 
să respecta Jegat? SA-l elimine din partid? 

Dar care sel nu întrebaințanză tocmai tactica contrarie, de 
a atrage Ip partid cit mai mulți membri, iar nicidecum a eli- 
mina pe cei care îi are deja. 

A fost, deci, naiv a se considera angajamentele luata care- 
slizabile. 

In fapt, s'a intimplat că mu toți proprietarii au făcut oferte, 

Nu s'au conformat legii tocmai acei mai aspri cu țăranii, 


1) Husin wu exportă decit O hl 27— Ia Cotesen, Progresele 3 
miot slo Rominiei, pag. 57. gr econt 


ri 


APLICAREA LEGII INVOFLILOR AGRICOLE sa 


sau acei care aveau moşiile arendate. „N'avem moşie de vin- 
zare“ —acesti era refrenul lor, şi aveau dreptate. Cind pămintul 
la noi capătă o valoare din ce în ce mai mare, jar pe de altă 
parte proprietatea rurală este cea mai consolidată, proprietarii 
au şi-ar fi cunoscut interesul, ca de bună yoe să-şi tae o parte 
din magia lor spre a o vinde sătenilor, mäi ales că plata H sar 
ñ făcut în 12 ani, iar în acest interval dobinda stipulată nu era, 
conf. art. 12 din lege, decit de 60. o dobindă foarte mich față 
de dobinda curentă în ţara noastră. NI 

Pe de sită parte, era naiv a se crede că propra, acei 
răi, vor renunta de buni voe la mijlocul cel mai eficace de pre- 
siune asupra sătenilor, 

Ca toata acestea, oferte de isluz sau făcut mai mulle de- 
cit ne-am teplat. 

Se ler ui până la i Septembrie 1908 18374 oferte, adică 
jumătate din numărul de 3.681 de proprietăţi, care cădeau subt 
prevederile legii, se conformaseră ei,„—ceia ce este desigur un re- 
zultat satisfăcător”), £ 

Aceste oferte trebuese Iimpărţite in mai multe categorii: 

D Ofarte Genie de proprietari, în primul moment de apii- 
care & legii, cind suvenirul revoltelor agrare era încă proaspăt. 

Unii din acesti proprietari au crezat că, nefăcind oferte, 
sătenii vor incepe o nouă miscare; alţii au crezut chiar că le- 
gea îi constringe a tace ofarte ` iar al, In sfirgit, au făcut oferte, 
drept mulțumire sătenilor că au fost liniștiți in timpul răs- 
coalelor, j 

Aceşti proprietari n'au perzistat pănă la urmă in ofer- 
tale lor, ci le-au retras direct sáu indirect, prin aceia că n'au 
voit să luchee contractul do vinzare. ` 

Cunoastem un proprietar care, drept mulțumire că nu se 
atinseseră de conacul său deis moşie, a oferit sătenilor un isiaz 
de toata frumuseţe, dar care n'a voit să semneze actul definitiv, 
dəsi cumpărsrea islazului fusese aprobată în condiţiunile oferite. 

' Cunoastem un alt proprietar care n'a voit să semneze ac- 
tul de vinzare, cerind ca plata islazalui sh i se facă imediat, de- 
şi ştia bine în momentul cind făcuse oferta ch legea prevede ca 
plata sh se facă in 12 ani. 

2) Oferte facute de proprietari ca să salveze aparențele, ea 
să amăgească lumea, dar mai ales țărănimea, asupra bunelor lar 

ni. e 
a grotă proprietari, eut au oferit teren impropriu pentru pä- 
unat, san an cerut preţuri exorbitante, până la 1500 lel 

tarul. e i 

Unii proprietari au mers chiar mai departe: au contopit 
aceste două sisteme în ofertele lor. 


1). Din studiul d-lui 7, At. Manolescu, fontul sgeratag ul Consiliului su: 
porior, nal ispectar agricol do Tocuri. 


3 VIAȚĂ ROMIXEASCA 


Desigur ch toute acesta oferte neserloase au fost respinsa 
atit de Comisiile regionala, cit și do Consiliul superior. 

Până lu 1 Dacambria 1900, tusaseră respinsa 124 oferta, 

3) Oierta facuta de proprietari pentru agi degreva magia 
față de Creditul rural sau da alți creditori particulari, ori pen- 
trucă cu sumi obţinută să-şi complenteze capitalul disponibil, 
spre a-şi cumpăra altă moşie. 

Dorind ca ofertele lor să fle acceptate, aceşti proprietari au 
oferit islazuri potrivite şi cu prețuri acceptabila, zncori cam 
urcate, 

4) Oferta fâcate de proprietari dintr'un sentiment de ajuto- 
rare & sttenilor, 

Aceste oferte su folosit în adevir sătenilor, Bind făcute pe 
na pre mai mult decit convenabil si coprinzind tèren de bună 
calitate. 

Printre aceşti proprietari ciltm pe domnul P, P, Carp, 

5) Oferte făcute de Star si Institutiunila publice. Aceste 
oferte sint tacute în contiţianile cele mai bune și iarăşi su fo- 
losit mult țăranilor. i 

Dm astfel îslszul dela satul Govora, din judetul Vilcea. 
unde s'a cedat da Stat un istaz de prima cantitate (finența) şi 
unde pășunatul revine la 7 dei ja pe cup de vità +). 


Preţurile oferite proprietarilor mu sut așa ridicole cum 
s-a sustinut de unii. 

__ Sau întocmit, în adevăr, de tri Consiliul superiór ai a- 
griculturii, tabelele d» prețuri. cara urmeu ai ae „tibt în vedere 
de Cornisiunile regionnia,* tulică cate neu să servească numat 
ca normă în fixarea prețurilor isinzurilor, lar nicidecem nu a- 
vean scopul si împalece Comisiunila rozionila s le întreca. 

In fapt, Comintunile regionale, care eran în măsură să a- 
preciza valoarea reală a diterite'ar istuzari, în oferit mat fot 
Beannan unu Arel superior celui dia tabele. 

Acnasta o permite şi legea, cure zice că preţurila din tar- 
beie vor putea D mâjnrute en Ote. 

Astfel se explică că Consiliul superior al agriculturii a 
aprobat oferi co un Deck ear întrece maximum stabilit în ta- 
bela: da ex, pentru islazul oterit eomanii Ihţegti, din judeţul Putna, 
Consiliul saperior n admis preţul da 980 bectarul,—cu 880 lei, 
dich 630, mat molt decit în tabele; far pentru cel oferit co- 
munii Borieaii, județul Argeș, cu 400 ivi chiar, —îndoit pregal 
maxim dis babele. 

S'a oferit de citră Consiliu! superior chir 2.700 bi keeta- 


L Ein porcepnt unul avesta lasă 2 lei, pontruea tomuns rbl oroeza 
un voii cu care 85 construluacă un iz Ce apărare, 


i 


H 


i JS Gë 


APLICAREA LEGII INYOELILOR AGRICOLE R5 


rul, pentru un islaz constituit în judetul Dimbovita şi unul in 
judeţul Dfov. 

Astial en explică de ce majoritatea islagurilór, anume 
62.50"j0, au fost admise de Consiliul superior CH prețul cerut 
de proprietari, care lreceau maximum din tabele majorat cu roja). 

tem trage conciuziunea din aceste citre că motivul in- 
vocat de proprietari, că n'an făcut oferta din cauza preţurilor 
ridicole co li s-au oferit, «sie um pretext, deoarece reese clar, 
din cele citate mai sus, că prețurile admise de Comisiunile re- 
gionale şi confirmate de Consiliul superior al agriculturii au fost 
destul de ridicate, atingind pint la 1.100 iei hectarni,—cela ce ne 
arată că Comislunile regionale și Consiliul superior au plătit fs- 
lazurila pe justa lor valoare, inr de multe ori chiar au omg 
peste valoarea reală a pămîntului, de teamă că, nefiind obliga- 
ţiune în lege, proprietarii işi vor retrage ofertele, dacă nu li se va 
admite prețul cerut de ei prin atertă. 


* 


In practica, constituirea islazurilor oferite æ mers. Incet. ` 

Do acest lucru nu trebue invinuit nimeni, cho greutățile 
sint mari şi proceduri lungă. d 

In adevâr, oferta trebue cercetată mai intii de Consiliu) 
comunal, apoi do Comisiunea regională, care de multe ori gă- 
seşte oferta incomplectă san rău făcută. Inspectorul agricol, în 
acest caz, trebna să intervie pa lingă proprietar să-şi modifice 
ofeta, 

Oferta modificată e pusă din nou în desbataren Consiliului 
comunal şi apoi Comisiunea regională, din nou, trebue să des- 
cindă la fața locuni. ? 

Oferta aprobată dn Comisiunea regional e trimisă la Con- 
gilio! superior al agriculturii, unde trebue să aştepte rindul spre a 
fi rezolvată, căci la Consiliu se intrunesc ofertele din întreaga țară”). 

In sfirşit, după ce Consiliul superior al agriculturii îşi dă a- 
vizul, oferta trece la Ministerul du Interne, unde trebue apro- 
bală şi unde advocații Ministerului cercetează actele de proprie- 
tate ale ofertantului. 

In urma aprobării de chtră Ministerul de Interne se procede 
le măsurătonrea islazului, 

Masurătoarea odată făcută, se poate încheia actul de vin- 
zare, după iscălirea căruia comuna poata intra in stăpinirea is- 
lazutui comunal. 

Cu toata această lungă procedură, sint județe unde comu- 
nie au intrat deja în stăpinirea a multor islazuri, 


1y Sa bat de Consiliul suparior: cu prețul cerut de ofortanți 
77.108 Ka en deeg, de prot 19.583 ha, 

3) intrun an și D luni Consiliul superior și-a dat avizul asupra 1.009 
de oferto. 


86 VIAŢA HOMINEASCA 


Aşa, în judeţul Argeş, se stipinesc in prezent 16 islazuri, 
avind o întindere de 1.C00 ha; iar in primăvară vor mai intra 
în posesiunea încă a 30 islazuri, cu o întindere de 2.400 ha. 


Asupra calității pămintului din care s'au constituit istazu- 
rile comunale, putem spune că Comisiunile regionale au căutat 
ca toată întinderea islazului să fia pămint cultivabil, spre a pu- 
tea fi simănat cu plante de nutreţ. 

Sin căutat ca islazul să fle aproape de comună, să aibă a- 
dipători suficiente şi drumu'i de acces, 

In cazul cel mai rin, Comisiunile au căutat să accepte tere- 
nurile care serveau pină acum ca Islaz, pen că de o inrăutățire 
a stării sătenilor nu poate fl vorba. 

Sunt localităţi unde s'au creat islazuri de toată frumuse- 
eg din piminturi de prima calitate, în vecinătatea drumurilor 
e fer șia riurilor.—Cităm islazul din comuna Borlesti, jud. Arges, 


Cercetind învoelile ce se fac în istazurile comunale, consta- 
tăm următoarele ` 

În majoritatea cazurilor, învoelile sint sub maximum pre- 
văzut, de Comisiunile'regionaie"). 

Sint localități unde Islazul revine azi la 2— 3 ler de vita mare. 

Şa intimplat ca, în unele localităţi de cimp, invoiata să 
treacă peste maximum stabilit de Comisiunea regională, 

Aceasta din următoarele cauze ` 

D S'a plătit scump islazul comunal. fie in dorința de a 
se crea isluzul, căci altfel, lipsind sancţiune in lege, propris- 
tarul, dacă nu i s'ar fi oferit preţul cerut, şi-ar fi retras oferta,— 
fie că, destinindu-se pentru islaz loc de cultură, era natural ca 
islazul comunal să revie mai scump decit islazul proprietarului, 
care era format din pămint impropriu pentru cultură, islaz care 
tocmai se avusese în vedere de cătră Comisiunea regională la fi- 
xarea maximului de pășunat, 


2) La constituirea isiagulul se aflau puţine vite in comună, 


Ori, la calealul întinderii islazului, conf. articolului 11 din lege, 
fiecare cap de familie s'a considerat avind $ vite mari, aceasta cu 
speranța că fiecare familie din comună, cind va D asigurat că 
va avea islaz eftin, îşi va cumpăra o pereche de boi și o vacă, 


1. Vom cita en exemplu invoelije de pe faluzurile comanale Ain jude- 


tal, Arges, 
„dn 2 comune invoelile sint deaanpra maximului de 7 lel stabilit de 
Comisiune, ces mai mare învoiulă fiind 10 lot vita mare. 

In 4 comune învniala este egală eu maximum, 

In $ comune învolulu este sub mazimum, atingind cea mai mică invo- 
ală cifra de $ lei de vita mare, 


APLICAREA LEGI INVOELILOR AGRICOLE 87 


Este fvarto explicabil atanci că, imoărțtand anuitatea la øu- 
mârul vitelor invoita in islaz, cota-parte corespunzătoare fiecărei 
vite a fost superioară maximului. | 

In anii viitori nu sa va mal intimpla acest lucru, căci par- 
tea islazului care nu se va acoperi cu vite se va ara de câtră 
locuitori cu lucerna distribuită gratuit de câtră Stat, sau la ne- 
voe se poate arenda la săteni pentru cultura porumbului, care 
și el, se poate zice, serveşte la hrana vitelor prin ooceni,—pină ce 
venind ani agricoli mai buni, fiecare cap de familia îşi va cum- 
pära 2 boi gi o vacă, astfel incit se va complecta islazul. 

3) Pentru a avea pe săteni la indâmină și a-i obliga la 
munci, anii proprietari au continuat să invoiască la pășunat pe 
săteni și, ca să-i atragă, le-au oferit pășunatul sub maximum, 

Din această cauză, cota de plată a vitelor rămase învoite 
pa îslazul comunal s'a mărit, depăşind chiar maximum, căci e 
lucra natural ca, cu cit numărul de vite pe islaz va fi mai mic, 
ca atit Den da păşunat a fiecărei vite va fi mai mare. 


Urcarea aceasta ins este numai provizorie. După cum am 
arătat, sint remedii la aceasta. In anii viitori va dispare. 

Dar, chiar admiţind că islazul ar reveni mai scump săteni. 
lor decit înnainte, diferența ce o plătesc în plus se compensează 
prin aceia că shtenii și-au recăpătat independența in momentul 
incheerii contrachelui de munci agricole, şi nu mai sint la capri- 
ciul proprietarilor şi arendaşilor ), lar hrana vitelor lor esta a- 
sigurată pentru viitor, căci islazul comunal nu se va putea cul- 
tiva cu cereale, Depp, | 

Taxa pășunatului, va reveni din ce în ce mai mică, prin 
cultura Plaitelor de miliret şi prin amortizarea descrescindă d 
capitalului datorit iar după achitarea compleclă a sslasului pä- 
șunatul va reveni aproape gratuit. l 

Atunci se vor aprecia cu dreaptă măsură utilitatea islazu- 
rilor comunale, iar ideia crebrii islazurilor comunale va fi bine 
cuvintată. 


x 


In orice caz, chiar prețul peste maximum care se pihteşte 
azi pentru păzanat pe unele isluzuri comunale nu atinge preţul 
care se plătea în trecut pentru pășunat, 

Pentru 4 compara taxa de păgunut de azi cu cea din tre- 
cut. nu e suficient a compara prelul plătit în basi, ci trebue a 
nu uita că in trecut, pe lingă taxa de pășunat, se adăogau rug- 
feturile, şi apoi nu trebue uitat că taxu de pășunat se trans- 
forma în munci, care se preţulau sub valoarea lor reală. 


1) Era o frază de stil In contractele agricole fnchointe, înnainte de 

al „drapt facere de hine irn pășunarea vitelor“ —cein ce ne arată 

să ete | Gi aceasi weideren permiterea pășunatului cu o milos- 
aţă de săteni, pe earo puteau s'o retragă după vue, 


D VIAŢA ROMINEASCA 


Astfel, Intro învoială din Judeţul Vlaşca!), se prevedea ca 
taxă de păgunat 5 lel,—ceia ce nu e desigur o taxă mare,—in- 
voialu însă era mică numai în aparenţă, căci pr aa ca rusfel: 
2 pogoane cu desăvirşire, 2 zile cu curul şi 2 zile cu palmele, 
ceia ce făcea in bani 58 lei, din care se reduce 10 lei 2 trăgători 
scutiţi, râmine deci că păşunatul D revenea nu 5 lei de cap de 
vită, ci, ducă avea 3 vite, plătea In total 2 hl plus 48 lei 
= 65, adică sy tei pe cap de vită *), 

Afară de aceasta, dacă achita prin munci păşnnatul, pro. 
prietarul mai ciștiga ṣi din faptul că plătea muncu cu preţuri 
mai mici decit valoarea ei obişnuită. 


Un alt avantaj ce-l au sâtonii, avind islazul propriu, este că 
minai Sint expuși så fie dați afară în mod arbitrar din islas. 
` Ştim cazuri sub vechiul regim, cînd proprietarii, dacă nu vo- 
lau sătenii să-și angajeze Ja ei munca pe prețurile ce le impt- 
Denn, nu le invoiau vitele, sau, chiar dacă La învolau şi sătenii 
le piătenu învolala în buni, la mijlocul anului le expulzau vitela 
din istaz, 

Economia naţională va fi, deasemenea, în cistig prin cren- 
raa islazurilor comunale, căci sătenii, căpătind certitudinea că vor 
aves cu ce hrăni vitele, vor chuta să revie la inleletnicirea veche 
de a crește vite. Bären, în ultimul timp, îşi vindeau vitele de 
multe ori fiindcă nu puteau să le mai crească, neavind islaz. 
Și acest punct e foarte important pentru viitor, cind graniţele 
cht Austro-Ungaria se vor deschide, cind exportul de carne 
va luu un mare avint. Sătenii vor putea avea frumosse venituri 
accesorii din această indeletnicire, după cum aveau odinioară. 


ké 


Chestiunea mare, care sa ridică astăzi rëlstiv la constitui- 
rea islazurilur, este acea de a sa gti prin ce mijloace vom ajunge 
ca pe toate proprietățile unde se sinit napot Sd se constilue is- 
lazuri comunale? : 

Nu există decit un mijloc: si se modifice legea, prevdsin- 
du-se obtigațiunea peniru peoria ca îmi sau conformat legii 
să facă oferte întrun timp sluni. In caz contrar, Comisiu- 
nea reziobuli va hotari terenul necesar islazului, 

Această modificare se impune din următoarele considerente. 

1) Un elementar simţ de dreptate cere ca toţi cetățenii să fie 
tratați în mod egal, Aşa fiind, desigur că wa atins acest sentiment, 
cind unele din matte proprietăţi s'au conformat legii, desmembrindu- 
se, iar altele nu, și ceia ep a mai nedrept este ch unele proprietăți 
mai mie au făcut otarte, pe cind sint latifandii pe care nu s'au 
constituit isluzuri comunale, —aşa în cit unole proprietăţi, pentru- 


1) Radu Rosetti. Pentru ce s'au răsculat sătenii, pag, 540 şi urm: 
3} In unele localități păsunutul se urea pină ls do de lei de cap. —V, 


Greg S-A LL Brătianu, Ministru de Interne, in şedințu Camerei dein 14 


m 4 7”, 


APLICAREA LEGH INVOELILOR AGRICOLE să 


că s'au supus legilor țării, în loc să se vază avantajate, şi-au 
văzut valoarea redusă, căci, desigur, o moşie cu elt e mai in- 
tinsă, cu atitare valoare mal mure, putind D mai uşor adminis- 
trată,—pe cind proprietarii cara nu s'au conformst legii şi-au 
văzut, dacă nu în prezent csi puţin isi vor vedea în viitor, va- 
loarea moziei mărită, nu numai dea nu gan redus proprietatea, 
dar şi Bundch a păstrat islazul pe seama propristății, putind astfel 
mai ușor constringe pe săteni şi a le urca invoeltie. 

2) Siguranţa statului cere aceasta, fiindcă sătenii de pe 
moşiile unde nu s'au ficat ofarte vor fi veşnic nemulţumiţi şi, 
la prima osaziune, își vor manifesta nemulțumirea faut de pro- 

tetar. 
e Cunoagtem citeva proprietăţi, unde sătenii, văzind că lor nu li 
se face oferte de islaz, pe cind sătenilor vecini li sa ficult, sint 
veșnic agituți și car merou la Inspectorat si li se constitue is- 
laz comunal- Neaxistind obligaţiune în lege, inspectorul nai 
poate satisface, şi deci ei tot nemulțumiți ramin. 

3) Obligațiunea se mai impune şi din considerentul că 
altfel sa fac cheltaalile in vederea constituirii unti isiaz comu- 
mal, pp De descinderi de Qomisiune, se lucreaza la reductareu 
actelor necesare, şi dintr'o cauză oarecare proprietarul nu voeşte 
să subscria actul de vindere-cumpărare definitiv, 

E ridicolă desigur această situatiune, 

4) In sfirgit, leginitorul, ca sh fe consecinte cu sine insuşi, tre- 
bua ah prevada sancțiune dispoziţiunilor privitoare la constitui- 
rea ialazurilor comunale, după cum am arâtat mai sua, 

Proprietarilor care nu s'au conformat legii, dacă vor avea 
de obiectat ceva la introducerea obligaţiuni in lege, li ae poate 
cu drept cuvint răspunde că au fost aşiepiaţi destul de mult, 2 

ani de zile, să facă oferte do bună voe, şi deci răspunderea o su» 
ports dinșii î). 


Ea 


Din cela ca um cercetat reese că jinind seamă de faptul 
că nu se prevede obligațiunea de a face oferte, Legen invoelilgr 
agricole a dat rezultate mulluimiroare şi sub acest raport, dar 
că se impune ca legea să fie compleciată în senzul că faceren 
de oferte pentru islazurila comunale să De obligatorie. 


(Va urma) Dr. Constant, C, Geocgescu-Severia. 


PO E ai aia 


a: eonatit it definitiv în primul an 190 isinzuri comunale, avind 
o În CZ: We 30 de mii do hectare, al reprozentimi o valoare de 40 mili- 
tei, 


FS d anul viitor, comanole var intra in stăpiniren a ungi număe al mai 

Cha ch nu stan constituit toate îsluzurile în acelaşi an, constitue ua 

an pentru Stat, care nu va fi expus să achite întrun singur ans— 
garantează dntoriile comunelor —suma pron mari, 


ICOANE FUGARE. 


Mai ţii tu minte noaptea de pace ai lumină, 
Cind mi-ai eşit 'nainte cu brațele deschise ? 
Simţiam cum urcă "n suflet ca o plutire lină 
lar luna—cuib de aur—in crengi inmărmurise | 


Mergeau pe cimp, cu părul în vint incremenit, 
Avind în mers pornirea statuilor antice— 
Şi-a urma lor cimpia a prins så se ridice 
C'un murmur de-admirare adine şi nesfirsit... 


t.. 


Cu glas de răzvrătire oraşu'ntreaga zi 

Și-a azvirlit spre ceruri eterna lui strigare — 

Şi-acum respir albastrul şi liniştea din zare 

Și-așa, In poala nopții, visează până'n zin 
. . » 

Pâșește primăvara zvirlind cintâri şi flori 

Şi-n mers i se sltaie dantelele prin ramuri; 


Cu izbucniri de raze priveşte-ades prin geamuri — 
Srn urmă-i ereşte-alaiul de cintece și flori... 


O, seara-aceia — scara In care-ai lost a mea! 
De ca Imi voi aduce aminte totdeauna ; 

Un pom bätrin, în umbră, ca un copil plingea— 
Şi-n suiletele noastre se Innălțase luna... 


Oreste, 


Cuconu loniță Hrisanti. 


Vara, in răvărsatul zorilor, glasul cucoşului s'auzea, nu s'a- 
uzea la ceas hotârit, dar glasul lui cuconu Ioniţă Hrisanti nicio- 
dată no dadea greş, de îndată ce începea să se ingine ziua cu 
noaptea şi cind, incă, nu se afla pe drum nici ţipenie de om... 

= Stefane l.. 

Si dintr'un bordeiu in pămint, tocmai din fundul ogrăzii 
jargi, acoperite peste tot cu iarbă verde, măruntă şi curată, Şte- 
ian răsărea somnoros... ŞI scurt, gros, bätrin şi indesat, cum era, 
ai fi zis că mai degrabă se dă de-a dura, decit că aleargă iute 
spre cerdacul cu scări de piatră, de unde-l striga cuconu Ioniţă 
Hrisanti. 

— la dă drumu Gioenii, mă Ştetane, şi scoate-i apă proas- 
pătă : vezi numai să De teica curata. 

Şi pănă ce Ştetun să curețe teica, să scoată apă şi să dea 
drumul Goen, fata din casă aducea caleaua, 

— Va du-te 'n pocată, fa Marița, zicea cuconu Jon fetei 
din casă, şi vezi de nu cumva s'o ouat vr'o găină, şi-mi adă 
ouăle 'nevace, 

Şi până ce Marița să se ducă np pocată, să vadă de so 0- 
uat vr'o găină şi până ce să-i aducă toate ouăle pe număr, cu- 
conu loniţă iși mintuia de sorbit cafeaua, stind jos, pe scara de 
sus a cerdacului şi privighind la indeplinirea poruncilor sale, 

— la vezi, măi Ştelane, de prindeţi cu Marița doi pui și-i 
dap Smarandei, să-mi lacă astăzi borş şi ciulama; numai ve- 
det sa nu cumva să-mi prindeţi pe porumbacu ori vro puică 
bogheiă, că vă spinzur, auzit-aţi voi? 

Şi tot rostul gospodăriei, pentru ziuă intreagă, || regula cu- 
conu Jonn, de cu răvârsatul zorilor; câci, peste zi, de dimineață 
pân' la prinz şi de după prinz până la masă, ori se ducea la 
cafeneaua din ulita mare, unde avea partidă de concină cu dom- 
nui Ştefan, pisalt vestit la strana cea mare dela Si. Gheorghe, 
sau cu Manuc, armanul, cel cu barba neagră şi lungă, ori, mai 
scurt, sărea pirlazul din fundul ogrăzii şi trecea la Protopop, 
unde, de asemenea, juca concina cu cucoana Mărioara, protopo- 
ponea, lemee vestită pentru înțelepciunea, gospodăria și ştiinţa 
ei asupra jocului de concină... Se jura, nu-i vorbă, se alurisea, 


E VIAŢA BOuIgEASCA 


el, cuconu loniță, că n-are să mai joace concina cu cucoana Mà- 
rioara... Da, ţi-ai găsit!... Nu trecea un ceas, şi numai ce-l ve- 
deai pe cuconu Ioniţă Hrisanti, câ sare pirlazul... 

— la să vedem, cucoană Mărioară, ai să mä baţi şacu? 

Şi scotea din buzunar o păreche de cărţi nouă şi nejucate, 
aduse de-acasă. 

Degeaba 1... Cucoana Mărioara parcă avea spiriduş; gicea, 
fără greș, cind avea cuconu Ioniţă in mină concina cea mare sau 
cea mică şi aşa potrivea datul jos a! cărţilor, că totdeauna i le 
lua; cit despre spatii, cuconu Ionië n-avea niciodată mai mult 
de şese, iar cucoana Mărioara niciodată mai puţin de şepte! 
Hazul cel mare, insă, era, cind fanţii lui cuconu Ioniţă rāmi- 
neau mofuji ; şi rămineau mofluji mai totdeauna... La asemenea 
împrejurări, numai ce auztai strigind pe Protopopul Gheorghe, 
bătrinul, care stătea răsturnat în fundul patului, 

— Brava! Mărioară! Brava L.. Să-l rămli pe cuconu loniţă, 
că tu ești mai meşteră decit Domnul Ştelan și de cit Manuc 
armanu.... 

Şi bătind la spete, cu palma întreagă, tabacherea, o des- 
chidea, infingea două digite în ea şi trăgea, cu vădită mulţă- 
mire, tabac pe nas, ridicind în sus sprincenele-i cu colțuri, dea- 
supra ochilor săi mici, albaștri, blinzi, buni şi plini de o neyi- 
novată viclenie... 

— Analtima şi afurisit să fie, cucoană Mărioară, cine-a mai 
juca concina cu d-ta, zicea cuconu Ioniță sculindu-se de pe scaun 
roș la faţă și minios. 

— la nu te mai alurisi atita, cucoane loniţă, zicea cucoana 
Marioara, cu anume zimbet pentru asemenea imprejurări, că par- 
că te văd acu, sărind pirlazul iar innapoi cu altă păreche de cărți; 
ia vezi, mai bine, cind if veni, de mai descarcă de greutate cel 
păr harbuzesc din fundul grădinii, care să cadă la pâmini, sa- 
racul, şi-i pacat... 

— Perel.. baţi-i mai pune polta'a cuiu, cucoană Măriorică!... 

Särea pirlazul şi se ducea acasă. 

Dar peste un ceas, numai ce-l vedeai pe cuconu loniţă că 
se intoarce cu altă păreche de cărți și cu buzunările doldora de 
pere harbuzeşti.,.. 

Chema pe cei epte copii ai cucoanei Mărioarei şi le dădea 
la fiecare cite o pară... 

— Da mie nu-mi dai, cucoane loniţă? intreba cucoana Mărioaray 

— Dumitale ?... din gardu Răzoaei |... 

Cucoana Mărioara tăcea și nu zicea nimica.., 

— Iaca, aistea, zicea cuconu Ioniță, scoțind din buzunar 
încă două pere ce-i mai rămăsese, am să le duc cucoanei Soltanei... 

Dar mapuca cuconu Ioniță să sfirșească vorba, și cucoana 
Mărioara i le și ştergea din mină... 

— Mi le şterpelişi, cucoană Maătioară, mi le Şterpeliși ?... 
F'rumooooos 1. tare lrumos!,,, Aferim 1... coşcogea protopopoae ! 
zicea cuconu Jona cu o prefăcută supărare. 

— Brava! Mărioară, brava ! se auzea incuviințind Protopo- 


CUCONU IOXIȚA KHRISANTI 293 


pul Gheorghe, bätrinul, din fundul patului, să i le iei, că are 
ultime şi-i sgtreit... 

Lag A e a S o mai mare tărie incuviințării, trăgea tabac, ri- 

dicind în sus sprincenele-i cu colțuri... ? Mad, 

Şi concina se shrgia iar- cu analtime si cu afurisenii, iar 
cu cărți nouă şi cu pere şterpelite, iar cu brava şi cu tăbac, iar 
cu sprincene în colțuri ridicate in sus... Seed 

Ba, citeodață, cuconu Ioniţă, ca să facă, chipurile, in ciudă 
cucoanei Mărioarei, se poltea singur la masă; aceasta se initm- 
pla, de regulă, cind, după miros, prindea de veste cuconu Io- 
niță, c'are să fie la masă borş cu chitici de Biriad, pe care cu- 
coana Mărioara ştia să-l pregătească cu deosebit meșteșug in 
oală de lut şi pentru care Protopopul Gheorghe, bătrinul, avea 

atirnă. 
d ee acre numai ce-l auzeai strigini dela poartă pe 
ul Gheorghe, bătrinul, Mârioară L.. : z 
7 WEE ştia atunci, că lon, aratul, vine în urmă, din 
piaţă, cu chitici de Birlad intr'o basma roşie şi mare. 

— Doamne, irate, iar chic ? intreba Mărioara blajin, dar 
sătulă, oarecum, de atiția chitici, pe care singură trebuia să-i 
stricnească cu muliă migăeală, să-i spele în citeva ape şi să-i 
aşeze ja foc în oală de lut, după regula borșului cu chitici. 

— Baba! striga Protopopul Gheorghe, cătră o țigancă Dä: 
trină, slujnică la el de vr'o treizeci de ani; babă! du-te şi spune 
lui cuconu Ioniţă că avem ia masă borş cu che. ŞI incepind 
a se desbraca dela poartă de giubea, de potcap şi de colanul 
cel vişiniu de catifea cu paftale de argint, ajungea în casă nu- 
mai în antereu şi cu capul gol, ștergindu-şi sudoarea de pe 
frunte cu o basma de matasă inflorită şi mare... 

De altiei, poltirea lui cuconu loniţă era numai așa de formā 
căci D-lui era, mai totdeauna, bob sositor la borşul cu chitici,, 
în Avea, Ins i cuconu Ioniță Hrtsa un mare necaz, dar 

un necaz, cu presă mai la urmă, se deprinsese şi nu-i mai tr- 
noura de multă vreme, acum, faţa lui veşnic senină... 

Era, chipurile, cuconu ont Hrisanti insurat, iar drept ne- 
vastă avea o lemte posomoritā, scurtă, groasă, cu nasul lung și 
cu tulpanul veşnic adus peste gură. —Ce făcuse, ce dresese ct- 
coana Catinca, legiuita'lui cucont Joniţă, că, dela o vreme, nu- 
mai ce prinse de veste, că legiuituf' d-sale. adică „cuconu Ioniță 
Hrisanti, e un bătria frumos în puterea cuviniuiui ; nalt, drepi, 
bine făcut şi chipeș la trup, cu „musteața albă dar puternică şi 
cu ingrijire răsucită, cuconu Ioniţă deșteptase bânuelile cam tirzit 
ale cacoanei Catincăi; iar cind se mai uita cucoana Calota n 
faţa lui cuconu Jona şi o vedea totdeauna proaspăt rasă și albă 
cum li coala de birtic: cind se uita în ochii lui limpezi cu 
căutâtura veşnic deschisă şi veselă ` cind îl vedea ez e 
ingrijire şi dichisit, că esa, dar, rai cu samă, că sare pirlazu 
la Protopopul Gheorghe, bâtrinul; și cind, mai ales, se uita cu- 
coana Catinca în oglindă şi-şi vedea nasu-i lung și tuipanu-i 


a VIAŢA ROMINEASCA 


tras veşnic peste gură, atunci se incredința numaidecii, că cu- 
conu loniţă e un mare berbant,,. 

— Da, bine, loniţă, ti zicea cucoana Catinca, în chip de 
mustrare, cind ui să te mai stringi de prin cele măhălăli? Mai 
cautăți și de casă, omule; nu vezi că eşti bătrin? Ai să te faci 
de risul lumii, Jona, 

— Doamne, fa femee, îi răspundea cuconu Tonija amärit, 
ai ajuns în doaga cucoanei Uţa a lui Gheorghe Mititelu, Dume 
nezeu Să-i erte pe amindoi ` nu ţi-i ruşine să vorbesti aşa? Ca 
doar esti femee bălrină şi ai fecior insurat și lată inăritată, 

— Da tu n-ai? Şi dacă's bâtrină, cine mo'mbătrinit? la 
tu cu berbantiicurile tale... Ce socoti că nu-ți ştiu cu colioanele ? 
Batrină 1. da tu nu ești bâtrin? Berbant neruşinat!.. și incă 
mai ai obraz? 

— Fa femee, vino-ți in minţi şi nu vorbi în dodii, câ nd 
slugile de tine.. 

— Slugile l. A te slugile 2 Apoi da, că lu-ți toemeşti nu- 
mai slugi de care-ţi vin ţie In socoteală... Marijo L.. adă-mi ca- 
“eaua; Marijo 1... văcsueşte-mi ciobatele... Mariţo ! şterge-mi stra- 
ele, Marito L.. dă-mi de spălat... Mariţo'n sus, Mariţon jos.. 
fără Marita nu poţi nici zi. 

— Nici noapte, o intrerupea cuconu loniță izbucnind in- 
Le un hohot de ris din toată inima... fa Calincă, ia lasă gluma, 
ai innebunit ori ești în toate mințile 7.. 

— Vra să zică, mă faci și nebună? pune, incal, berbant 
nerușinal, să mă lege și să mă ducă la Golia, ca să scapi odata 
de mine şi să-ți faci, pe urmă, mendrele tale cum ti potti.. 

— Ba, să faci bine să te duci tu la dracu și mie să-mi 
dai pace, Incheea cuconu loniţă luindu-și băţul și pâlâriea și c- 
şind sau pe poartă, sau sărind pirleazul la Protopapul (Gheorghe, 
bâlrinul, 

Şi cucoana Catinca nu se duse nici la deacu nici la Golia, 
ci găsi de cuviință, să se multe, mai bine, din casa cea mare 
într un bordeiu, ce mai era tot in fundul ogrăzii, alăturea cu þor- 
deiul lui Ștefan ; şi Intro zi, cind cucânu jong Hrisanti veni a» 
casă fämind ca un lup şi strigă se pue masa, Smaranda, bucä- 
lăreasa, i se Infățişă şi-i spuse, că La poruncit cucoana Catinca 
să nu aci mincare în ziua aceia.. 

— Cum aşa +... răcai furios cuconu Ioniţă. 

— laca aşa, răspunse cucoana Catinca tocmai din fundul 
ogrăzii, unde stătea in uşa bordeiului scurtă, wroasă și cu tulpa- 
nul tras peste pură: jaca așa; du-te, că doar a hi avind cine sà 
te țină de mincare prin cele măbălăli, berbantule și mangositule ; 
du-te, că te-a hi nașteptind potropopoaea cu bors cu chitici; ţi-a 
hi făcut Petroviceoaea plăcinte ; ţi-a hi pregătit Mironcasca ali- 
venci; ţi-a hi fript Popoviceoaeta vrun purcel la tava; du-te şi 
te indoapă la Soltana lui Ştelan cu rață pe curechiu.. du-te, ce 
mai cauţi la mine, bivol nerușinat L.. 

Şi în pomelnicul cucoanei Catincâi intrau toate femeile cele 


CUCONU IONIŢA HRISANTI 


mai cinstite şi mai gospodine ale tirgului, dar care, toate, aveau 
marele cusur de a fi, dacă nu tocmai tinere și frumoase, dar, 
cel puţin, femei, cu care cuconu loniţă avea obiceiul de a juca 
pirdalnica de concină şi cărora, din cind în cind, le ducea în 
buzunar, ca la nişte copii, cite două-trei pere harbuzești. 

— Bine, bine, Catinca, dar, instirşit, ce stai tu în ușa bor- 
deiului ?... Ce faci tu acolo ? Intreba cuconu Ioniță, amărit până "np 
suflet. 

— Ce fac? Da, tu nu vezi ce fac? la m'am mutat din 
casa ta şi de azi înnainte pine şi sare dintr'un talger cu tine nu 
mai minine. 

— Da ce are să zică lumea, în lemee?.., 

— Ce are să zică? Uite L.. şi încă mai are obraz să In- 
trebe ce are să zică lumea!!... d 

— Vino-ţi in fire, fa lemee, şi nu te face de risul lumii... 

— De ris? Eu?... Eu îstemee cinstilă, mangositule, zicea 
cucoana Catinca, bâtindu-se mindră cu pumnul în pept, și in- 
tocmindu-şi mai bine lulpanul peste gură; mic nu mi-o scirțiit 
nime uşa până 'n ziua de astăzi, cum o scht tu la altele, ber- 
bantule ! Eu is lemee cinstită, mă, so ştii lu asta dela mine L.. 

Şi, în mod solemn şi amenințător totodată, ridica in aer, 
spre Intărire, arătătorul scurt şi urăsuliu al dreptei sale de ase- 
menea scurte şi grăsulii... 

— O! mincați-ar cinii cinstea şi te-ar trăsni toaca siintului 
Die din ceri, viperă cu şepte limbi L.. Eë 

Şi cuconu Ion întră Im casă, iar cucoana Catinca In 
dordeiu, 

Şi din ziua acela, nime nu mai văzu pe cucoana Calinca; 
cel mult, dacă Stefan ori Smaranda zareau sara, prin intuneric, 
un fel de momie mototol in uşa bordeiului cucoanei Catincãi... 
Era tocmai D-neei, care, tupilată şi cu ochii țintă cind la poartă 
cind ta piriaz, pindea pe cuconu Jonn cind vine şi de unde vine... 

Şi din ziua aceia, cuconu Jona iși sorbea cafeaua regulat, 
de cum să crăpa de ziuă, pe scara de sus a cerdacului, dirigu- 
ind, pentru ziua Intreagă, rostul gospodăriei sale.. ȘI gospodă- 
ria lui cuconu loniță Hrisanti era una din cele mai vestite ale 
tirgului. 

Şi altfel nici nu putea să fie: pentru cuconu Ioniţă tot ce-l 
incunjura avea suflet și simtire; cucoana Catinca șştiuse aşa de 
bine să-şi crească copiii, cu atit venin poneprise pe tata In ©- 
chii lor, incit se trezi cuconu luniţă, intr'o bună dimineaţă, străin 
în casa sa... Rămase omul Inmârmurit și cu inima stărimată, 
iar cucoana Catinca, cu cit I vedea mai doborit sub povara chi- 
nurilor sufleteşti, cu atit își simţea veninul mai Indulcit... decit, 
cuconu loniţă era din acei oameni așezați la minte şi la simţire, 
care, pentru a potrivi măsura, aruncă tot ce găsesc în cumpăna 
amărurilor vieţii; şi cuconu loniţă aruncase tot ce găsise: cafe- 
nea, cancină, borş cu chitici, pere harbuzeşti, pirlaz, music râ- 
sucite, ciobote lustruite, pe Marita cu toate ouăle din poeată, cu 


96 VIAŢA ROMINEASCA 


toți porumbacii şi cu toate boghetele și, pe deasupra tuturor, pe 
Stefan cu Gioeana,., Era o privelişte cu adevăral mișcătoare să 
ți văzut pe cuconu Jon cum vorbea cu vestitul său „porum- 
bac*, cum U striga pe nume şi cum venea cucoşul de i sesuia 
în braţe, iar „boghetele“, nu mai puțin vestite, ciupeau grâunţe 
din mina lui... Cind cuconu Ioniță curățea vre-un trandafir de 
foile uscate, cînd täia mlădiţele netrebuitoare ale vre unui copac, 
fie cu loasiecele de grădină, Ge cu cuţitaşul său totdeauna nou și 
cu plăsele de sidef, cu atita gingășie umbla pe lingă aceste fi- 
inți iubite lui, incit ai A ris că le apără de vro durere... Nu rare 
ori Vai fi auzit pe cuconu Ioniță vorbind cu copacii din grădină, 
caşi cu niște buni şi vechi prietini... lăuda pe unul ca 'nflorit 
frumos... mustra pe altul că l'a prins cu minciuna, deoarece i-a 
dat puţină roadă din multă foare... i 

— Sa te mai prind eu, măi vere, și la anul cu oca mică, 
şi numai să vezi tu ce mai scrijăleală am să-ți dau şi ce mai 
săpătură la rădacină 1... 

— lar vați uscat? întrebă el pe o tulă de crăițe ori pe 
ună de vinețele, cu gles mişcat: dä.. dacă sinteti flori, ce-i de 
făcut ? și pe toate le curățea cu uramaste de uscături... 

Dar dacă cuconu Jona avea o „Gioeană* apoi avea şi un 
„nepot“, pe Dumitru Dragog., 

Şi cine ştie dacă nu, In vederea Gioenei sau, mai larg, în 
vederea simţirii de milă ce avea el pentru toate finţile necu- 
vintătoare, trimisese cuconu loniță pe nepotul său Dumitru Dra- 
goş în (ara meamțului, ca să Inveţe doftoriceasca știință a do- 
bitoacelor, după cum numea el vetoerinăria, sub cuvint că in 
țara aceasta sint mal de preţ şi mai multe dobitoace de lecuit 
decit oameni.,, 

Dar să te f păzit slintul să fi ulins pe cuconu loniţă în 
slăbăciunile lui... că atit-lți trebuia: şi aceasta cu att mai mult, 
cn cit nenorocirile mari pot izvori adesea din lucruri de nimic... 

lată pentru ce Dragoş era cit pe ce să-şi peardă simbria 
ce-i dădea cuconu ionit pentru Invăţâtură In țara neamţului, şi 
să râmină, așa, nici cine nici ogar. 

Şi acensta numai din pricina Gioenei,,. 

Mă rog, venise, chipurile, Dragoş, după doi ani de invă- 
țâtură, să petreacă vacanţia în țară şi stătea în {irg la cuconu 
laniţă.  Învăţase el, nu-i vorbă, multe leacuri de dobitoace de 
pe la Nemţi, dar acum invățase dela cuconu loniţă şi con- 
cina; Şi nu rareori i-ai fi văzut pe amindoi jucind concina in 
cerdac, cu calelele din nainte. Ba se zice chiar, că Dragoș iz- 
butia din cind în cind să-l rămie pe cuconu Ioniţă; dar atunci 
cuconu Ioniţă, în loc de a se minia șia se alurisi, după cum 
făcea cu cucoana Mărioara protopopoaea, dimpotrivă, se simţia 
mindru şi se mâzulca de ştiinţa temeinică a ucenicului sau ne- 
pot Asupra jocului de concină. 

Numai cit fiecare gologan are turaua şi izicul său; şi de 
unde, până acum, căzuse gologanul lol cu turaua 'n sus, se 
inttmplă, Intro zi, să cadă gologanul at cu izicu `n fațāl... 


së e Tu 


CUCO NU IONITA HBISANTI 97 


Şi aceasta tocmai intro dimineaţă, cind, după obiceiu, Ște- 
fan dăduse drumul Gioenei prin ogradă ; li curāțise el teica, nu-i 
vurbă, ti scosese apă proaspătă, dar Giocana, in loc să bea apă 
ca alte dät, acu, din potrivă, părea că se lerește de Ierch, şi 
nici macar botul nu voia să şi-l moaie: In schimb, însă, mugea 
innădușit, scurma pămintul cu copitele de dinnainte, punea capul 
în pept şi, cu ochii incruntaţi, se repezea să iea în hiolă cind 
gardul, cind fanarul din ogradă, cind vro găină ce-i trecea pe 
dinnainie... Insuşi cuconu loniţă, care se dusese până aproape 
de ca, ca so vadă mai bine ce are, denben scăpă din coarnele 
ei, suind repede scările de peatră ale cerdacului, 

— Ce are vaca, măi Stefane, întrebă el pe argatul din ô- 
gradă; de cind face ea maraleluri de-aistea ? i 
— Da, cucoane loniţă, asară era linişula; acu dimineață 
nu's ce i-o venit; știu eu ce să aibă? 

— Ce iarbă i-ai dat asară, mäi Stefane ? 

— Ce iarbă săi dau, cucoane Jona 2... cositură din grå- 
dină, de care-i dau acu de-o buca' de vreme. j 

— Dumatre, strigă deodatä cuconu Jon, măi Dumitre ia 
scoală-te, bre, şi eşi Dän alară. i i 

Dragoş, care nu se sculase Incă, işi aruncă ceva pe el și 
Kr ear vezi, măi Dumitre, ce naiba are pirdalnica ge de vita? 

, Dragoş, dădu să scoboare scara, dar iute o sui înnapoi, câci 

Gioeana era cit pe ce să-l umile în coarne. i 

Stâtu un moment în capul scării şi cercelă cu ochiul omu- 
Ini de ştiinţă toate mişcările şi apucăturile vacii, 

— Ce are, măi Dumitre ?,,, 

— Ce să aibă, moşule? hidrolobie... 

— Ce are, mă?... Ce spui tu că are vaca mea?... 

—  Hidrofabie, maşale. 

=- Ce mincare eE asta, mā Dumitre? Nu poţi tu 
să-mi spui pe moldovenește ve are vaca mea? 

li turbată, maoşule. f S 

— Apoi spune aşa. bre, nu-mi vorbi mie păsăreşte; apoi 
ia vezi şi-i dă ceva să-i treacă. | i p 

Dragoș se scârpină In creștetul capului și nu zise nimic, 

Ei, ce stai ?.. Hai, scrie ceva pe rețetă so trimet pe Ste- 

spițărie. 
"R pi ier moşule, orice Tou scri, îi de geaba; boala asta 
e? ici tu, mài etnia e n-are leac? Adică 
ca mea arr să m Ka 
ES éi gé moşule, ce-s eu de vină, dacă nici o doltorie 
A vi boalri aiṣlia? 

su Se aaisa Aferim d vra să zică cu să cheltuesc cu tine 
un amar de bani prin ţara nemțască, ca să te fac doltor de do- 
bitoace, şi vaca mea să moară sub nasul (äu? . Brava!... Afe- 


rimt... halal doltor t... e 


98 VIAȚA ROMINEASCA 


Da, moşule,,, dădu să întimpene Dragoş, 

— Ştefanel.. "cn cuconu Luna furios și tăind lui Dra- 
gos vorba din gură; Ștelane!.. Acu să-mi Scott pe Girneaţă 
din påmint şi să te intfâțuşezi cu dinsul aici. hai i 
a aor ţ ci, hai, cit te vëd 

Și Ştefan scurt, gros și batrin, cum era. i 

` s > începu s z 
dura spre poartă. i bi cica 
ii Deitz loniţa rămase primblindu-se posomorit prin cerdac 
ar bietul Dragoş nu se pricepea ce sa lacă e zi i 
amboi p acă cu intreaga lui 

— Bravo l... Alerim! halal 1... se aus i 
S e vi | sac? ea zicind cuconul Iu- 
niță din cind in cind, caşicum şi-ar fi vorbit lui Insusi, 

ȘI cu paşi mari se primbla prin cerdac repede şi minios 

lar bietul Dragoş, deşi era o matahală de om mare şi lā- 
a Des făcuse, rogi mic, numai cit un purece şi stea ghe- 

pe Scara de sus a cerdacului cu ra i 
Aan DEA pul intre mini ṣi cu 

ȘI in mintea lui işi făcea poate, socoteala, bi 

K A , SO â, bietul om, că 
tot Viitorul îi aiirnă acum dela o pirdalnică de vită, căreia-i 
venise gustul să turbeze, iar doftoriceştii Staf) o dovitoacelor 
să nu fi descoperit până la ziua aceia vre un leac pentru pus- 
tia as de boală nemțească, poreclită hidrofobie... 

Gëft: la urmă. cra vina lui? 

Säi: decit, vezi d-ta, bătrinii sint nätingi: ei sti 
s , į i zi, ei stiu una 
şi bună: „am eu odata nepot trimes pe socoteala SÉ, In țara 
Wieren ca să e leacuri pentru dobitonce?.. Am El 

1 atunci, vra să zică, să moară vaca me asul lui de 
fel de le! de boale nemțești* 1... ionale e 
— Bravo. Aferim L.. halal dot Și i i 
; = Al L. orl. Şi cu paşi mari s 
primbla cuconu Ioniță prin cerdac repede și eg i j 
lar bietul Dragoş... x 
Şi Ştefan intră pe poartă însoțit de i 
an ) i un moşneag lung şi dre 
ei un brad. Opincele-i novă din picioare, ițarii lui e tar il pe 
Rep ce bătea la genunchi, barba lui sură și puternică pletele 
al gier ce-i câdeau resfirindu-se pe umeri şi pe spete de 
eg pa Arie? largă de Brașov, chimiru-i lat de o päimä domneas- 
i să e care atirnau tot felul de bricege, de stricnele, de suvace 
K se ee ti TS o înfăţişare deosebita Şi, dela intăia o- 
ý pei că e om de o b i 
on ane wee reaslă mai ceva decit cea hota- 
Acesta era Girneaţă, nâlbar v 
pe departe, in Imprejurimi, 
E Zeng o să sirabată Girneaţă ograda spre cerdac, unde nu 
epe Se song SE cit pe ce să-l umile in coarne 
e? VONAL.. strigă Girneaţa cu ala ap 
şi s e Me past ţa glas de tunet, 
— Sârul mina, cucoane loni ise G i 
| „ zise ( i 
de: Cota i Zeie eee CH Au sirneaţă, apropiindu-se 


? T Seng Tee Ldrneatä ; ia vezi, bre, ce naiba are Gioeuna 


esti! pe vremea aceia până 


ITA NRISANTI béi 


um se repede la gard, la fanar, 
tul cu copitele de dinnainte; cum 
ncruntat... 

ac lonițţă? întrebă Girneaţă, 

— De unde, bre? ii pn atins-0 macar cu gura; ba, 
«ind vede teica, fuge de-și ate ochii. 

— Appi ti turbată, cucoane Tonija, 

— Ei, şi are vrun leac, mâi Gimeata? 

— Da cum să naivă, cucvane loniţă? la să se rāpadā 
iute Ştefan Dän la spät şi să ice de zece parile putoarea 
dracului şi o jumâtate de ocă de vin alb; sare şi un lighean 
mare cu jaratec s-a hi găsind la D-ia; şi än sa intoarce Ște- 
fan, să-mi dai o fringhie lungă, numai să fie targ 

Dragoş se desmeiicise şi se uită nedumerit la fairneaţă, 
măsurindu-l cu privirea de sus până jos, 

| se dădu lu Girneaţă o Îringhie O meşieşugi el, cum o 
meşteşuzi; îi făcu un jot la capăt şi se luă cit colea după Gio- 
cana; iar cind ii veni la indemină, îi aruncă laţul in coarne, se 
dadu iute pe după fanar, trase la el, Giocana se dădu după hin» 
ghie, că mavea incotro ṣi cindo apropie cu capul de site: 
narului, intaşură sipol sepete cu fringhia şi țintui pe Giocani 
cu capul linga stiip. Mura Giorana Innâdușit, scurma ea pâmin- 
tul cu capitele, dădea ea să se repeadà, dar toate upintelile ei 
erau zadarnice ` Uirneață o celluise de nădejde... 

Sosi şi Stelan dela spiţărie. 

Se aduse sere, o cală nouă şi un lighean mare cu jaratec, 

lar cind destâcu Girneaţă bin adusă de Stefan dela spi- 
țărie, mabalaua intrează stiduută şi iute ei astupa nasul.. 

Turnă praful in oala cu vin şi, desfăcind dela chimir trei 
andrele lungi şi ascuţite la virf, le vin in hgheanul cu jaratec, 
lar până ce să se Inreşască andrelele in foc, desprinse, tot de: 

ta chimir, un câluş, i) virt Gioenei in gură, li căscă gura, îi a 
puca puternic limba cu mina stingă, i-o scoase alară până a- 
proape de rădăcină și, luind pe rini andrelele Inroşite în foc, îi 
fripse căţeii de turbă de pe dosul limbii; H frecă limba cu sare, 
4i suci capul în sus şi-i turnă pe git vinul amestecat cu... pra- 
ful adus de Ştefan dela spiţârie, E A 

După vr'o zece minute deslegă pe Gioeani dela fanar şi-i 
dete drumul. Gioeana scutură de citeva ori din cap, caşicum 
ar fi voit să alunge n ameţeală şi, după alte citeva minute, In- 
cepu a paşte iarba verde de prin opradä, ` A , 

— Ei, Girneaţă, Intreba cuconu loniţă, ce zici? are säi 

(reach? ; > 

— Ce să-i treacă ? cucoane loniţă, cà doar i-o trecut. Da 
pace vitei, că nu mai art nimic. ; Ris 3, 

Cuconu loniţă scoase două sferturi de irmilic şi le dadu 

lui Girneajä, 

— Şi cum ziseşi, Dumitre, câ se cheamă pe nemţeşte pa- 
aostea ap de boală? Intreba cuconu Jon pe Dragoş, după ce 

plecă Girncaţă, 


mugeşte innăduşii ; cum ca 
— Bâut-o apă azi, c 


400 VIATA ROMINEASCA 


— Dă, moşule, noi li zicem hidrofobie 

— Ei, şi, adică, boala asta nu are leac pe-acolo, pe la 
Nemţii täi? 

— Dă, moşule, în medicina veterinară nu se cunoaşte nici 
un mijloc de lecuit hidrolobia, 

— Bine, Dumilre; iaca de-mi perea Gioeana, eram hotărit 
să-ți taiu simbria şi să nu mai cheltuesc degeaba cu tine; da, 
fiinde'o scăpat, apoi ai să te duci iar innapoi să-ți mintui invä- 
țătura, dar cu o tocmeală; să stârui tu pe-acolo pe la Nemţii tăi 
cei învățați, să-l tocmească pe Girneaţă dascal mai mare pentru 
lecuirea dobitoacelor, acolo la şcoală, unde te procopseşti tu... 

— Mariţă, strigă cuconu Jona, iar vesel ca totdeauna ` 
Mariţă 1... două calele!,,, 

Şi peste citeva minute, mașul si nepotul impăcați, jucau 
concina sorbind din cafelele lerbinţi cu căimac turcesc... 

lar sara la „butuc* Tudorică Maslină, mitite!, spin, shircit, 
cu glas subțire și mucalit cum era, lăcea pe toată boerimea 
strinsă imprejurul lui, să se tăvălească de ris pe socoteala Gio- 
enei şi a leacurilor de turbă, pe care le împărțea gratis la toata 
boerimea din jurul său... 

„Butucul* era un butuc de stejar ca toți butucii, rătezat la 
innălțimea unui scaun ` atita numai, că nu se ştia nici cind, nici 
de cine, nici pentru ce trebuință fusese el infipt pe marginea de 
pe dreapta a şoselei, cum mergeai la deal, dincoace de şcoala 
de lete a Cernătoaei şi cam In fața caselor lui Gheorghe Bora, 
cel cu albeață pe un ochiu şi fratele vestitei Marița Horocea, care, 
în fie ce Duminică, se înfiinţa spre inchinare în fruntea lumii 
adunate la biserica SI. Gheorghe, cu fustă verde, cu polcă roşie, 
cu pălărie alhastră, cu cortel galbân și cu zulufi lungi de jur 
imprejurul capului... Acolo, ia „butuc? se stringea dimineața și 
peste zi toată bocrimea tirgului și numai Toderică Maslină avea 
dreptul să stea jos pe „buluc* şi să spună ghiduşii: acolo la 
„hutuc* s'a inchegat la 1857 simburele Unirii, al câruia suflet 
a bust Protopopul Gheorghe, bătrinul, cu toate amenințările lui 
Nectarie Hermeziul, Episcopul de Raman, că-l dă alară din 
slujbă, precum i'a şi dat. 

— laca, mă Braune, zicea Todirică Maslină, adresindu-se 
câtră o tinjală de om lungă, slabă şi cu niște favoriți roşii şi 
mari; mech, tu de ce nu chemi pe Girneaţă să-ți friuă ai De că- 
jeii de sub limbă? Ori du-te la Racoviţă, la spițărieşi minincă 
ȘI tu, măcar de zece parale, ce-o mincat Gioeana lui cuconu lo- 
niță, că doar tu eşti turbat, mái Braune: 

— Mai Todericat., 

— Ce, mäi Toderică ?... Da alaltă eri, cind alergai ca un 
paraleu în butca ta lustruită și cu harmasarii tăi cu hăţuri de 
mâtasă roșie, nu m-ai stropit de glod de sus până jos, de-o tre- 
buit să dau lui Nuhâm doi fifirigi ca să-mi curățe straele? Ce? 
mai Todirică. Fa mai bine cum le Invățew şi: gu jot lua lumea 
in coarne ca Gioeanu lui Hrisanti 


CUCONU IONITA HRISANTI DI 


— Mă Todencă!,. 

— Da, da, cucoane Lascare, glăsuia deodată toală boeri- 
mea, cu Protopopul (Gheorghe, bătrinul, în frunte; da, Toderică 
are dreptate ; de ce l-ai făcut să cheltuească doi firii, ca doar 
bietul 'Țoderică-i om sărac. 

Toderică Săndulescu, poreclit „maslină* după inlățişarea 
lui, era unul din bogâtaşii sgirciți ai tirgului. Sach 

— Da... Da.. să sub că-s om sărac; dace? mă videji 
voi pe mine cu butcă lustruită ṣi cu harmasari de Misir, ca pe 
Lascar Braun? Am eu palate roșii şi mari, cit un rateş, ca Pe- 
trea Anastasiu? In$ăl eu lumea cu burueni și cu leacuri bă- 
beşti, cum o inșală Racoviţă? Ce? sint eu măcar Potropop, ca 
să mă innăduşe giştile, curcanii şi fel de fel de pescheșuri 7... Se 
intelege că-s om sărac; iaca, un rind de strae am și eu mai 
curâțele, şi tinjala as* de Lascar Braun și pe-acelea şi-o pus 
ochiu... 

— Da... da... Incuviință toată bocrimea într'un glas ` Tode- 
rică are dreptate, el îi om sărac... d 

— Sā'pfelege cä am dreptate; da acu nu-i vorba de asta; 
vorba-i de cine dă adālmaşṣul; că, uite, cu doi Dia) le-am fä- 
cut chiar nouă. şi trehuesc udate numaidecit. i A 

— Popa dă adălmaşul, popa plăteşte glonba, strigau toți, 
care din cotro, 

Tudorică Maslină sărea ca o țarcă de pe „butuc? şi, în 
frunte, cu toată boerimea după el, o pleca pe şosea la vale, spre 
Protopopul Gheorghe, băâtrinul. 

— Sai, cucoană Maârioară, că-ţi vin musafiri, striga cuconu 
loniţă dela poartă de s'auzea la stinga până 'n fundul ogrăzii 
la Vucitici şi la dreapta până la Eni Şârban de-alâturea ; sai de 
bate 'n sită și 'n covata, CAD sosesc musafiri. | 

Şi cucoana Mărioara se ivea de după colțul casei cu mi: 
nicile răstrinte şi cu pestelcă curată pe dinnainte. 

— Brava! Mărioara, strigă vesel Protopopul Gheorghe, bă- 
trinul, cum o zărea; și, scoțindu-şi potcapul, işi ştergea fruntea 
de sudoare cu basmaua-i de mâtasă inforită și mare... Brava! 
Marioară, tu eşti cea mai harnică şi mai frumoasă... la să ne 
dai ceva să mincăm. 

— Doamne, frate, numai de nāzbitii te-apuci, da, bine, ce 
demincare să vă dau eu la un sat de oameni? ; 

— Dă, dă, nu te mai face şi D-ta atita, cucoană Măriorică, 
că doar le cunoaştem noi; da cozonaci lui Vodă cine i-o făcut? 
şi nouă n'ai ce să ne dai demincare?... : A dt 

“Cozonacii lui Vodă erau mindria cucoanei Mărioarei și una 
din rarele glorii istorice ale tirgului, care număra pe cucoana 

Marioara intre gospodinele sale. 

Oricum, dar cucoana Mărioara, protopopoaca, trecea cu 
drept cuvint, de cea mai pricepută și mai harnică femee de pe 
meleagurile acelea, până "mn depărtare; și cind noul Domn, In 
trecerea lui spre laşi, poposi, odată, şi stâtu la masă la Isprav- 


VI VIAŢA ROMINE SCA 


micul Aeran iresi cacai Mioara, mu rdlinnainte vestita, tri- 
mise cițiva cozonaci pentru misa domnească. 

— Mu rus, ce asa? intrebi Kai, cind văzu Innaintea ta- 
cimului său un cozonac rumin-auriu și înnalt de trei palme 
domnești. 

— Cozac, Maria Ta. pine.. zise lpravnicul Alexandrescu, 

— Cognac... pine t... 

Ni gustá din cozonae, 

— A!.. pun pine la fumnelostră... tare pun! Asta una 
trimete la Pucureşii,, tare pun l.. 3 

Și cozonacii cucoane: Mărivarei ajunseră la Bucureşti, pe 
mäsa domnească, 

Si cind cuconu loniță atinse pe cucoana Mrioara la co- 
zonaci, asta Insrmna Co atinsese la stăbăciune, 

Atita-i trebuia cucoanei Maăricarei 1. 

Atunci sn A vazut pe baba Maria, măruniă, cu picioarele 
goale, cu fusta scună Dän la glezne şi spriatenă cum erat.. 

Uma o mină de vräunte şi ren afară, 

— Pui... pui... pui. pui. puiiiii!.... Tiitiica, tica, tică. 

ŞI puii veneau så ciupească grâunțe din mina ei... 

Haţ... şi prindea puiul, 


Aşa că, după un sfert de ceas, o lrigare lungă şi plină 
de pui cu minile 'n şolduri şi cu măruntaele la subțiori se ru- 
menea slirind, în prejma unei stamboale de jaratec, pe vatra 
cea mare din bucătărie. 

Brinză, smintină, unt şi ouă proaspete, cite o invirtită de 
mere ori de nuci, avea mai totdeauna cucoana Mărioara la că- 
mară ` sartele, masline, păstrâmuri, icre negre se pâsiau ele destule 
şi oricind De la Biriadeanu în capătul din jos al uliţiii spre Pre- 
cista, fie la Ghiţa Țiganescu, zis mai pe urmă Radovici, în ca- 
pâtul din sus spre St Neculai 

Masa se și punea în gradina sub o alee lungă de aluni des- 
părțita in laţă, prin o carare, de altă alee intunecoasă, dar de 
dracilă,. Şi finde era spre sară, cucoana Maărivara, spre mai 
multă lumină, lipea prin crângile alunilor o mulțime de lumina- 
rele de ceară alhă, alară de cele două lampi mari, ce ardeau pe 
masă 

Dar lipsea cucanu loniţă. . 

— Da ce so facut Hrisanti ? intreba Protopopul Gheorghe, 
bătrinul. l 

Nu ştia nimeni ce se făcuse. 

Trimelea să-l ciute-acasă ; cuconu Jong, pacit.. 
| Se repezea lon, argatul, păn'la calencaua din ulița mare... 
sa-l pe cuconu loniţă, dacă ai de unde... 

— Maăââă!... da ştii că nu-i sede frumos lui Hrisânti, baga” 
de samă Protopopul (sheroghe, bătrinul, cam supărat. j 

— Dac'oiu face şi eu, unde, dracu, să fie cuconu Lana. a- 
dăoga, mirat, Costache Racoviţă, spijtrul, 


EUCONU IONITȚA HRISANTI t03 


— Ei, daţi-i pace lui Hrisanti, zicea Neculai Vucitici; se ve- 
eg că nu vra să ber din imlalmașul straelor lui Toderică, şi pace 

ună! 

— Nu te teme, Neculai, striga cu glas ascuţit Toderică Mas- 
lină din fundul divanului, unde stătea răsturnat; nu te teme, 
cuconu loniţă are să vie tocmai la pont; voi nu cunoaşteţi pe 
Hrisanti, 

— Mat Toderică, tu știi ceva; ai pus, se vede, vro drăcie 
la cale cu Hrisanti şi taci chitic, blastâmatule, strigau toţi, care 
din cotro. 

— Ba cu nu ştiu nimic; Știu atita că Hrisanţi are să vie 
tocmai la pont, că, doar cunosc eu ce madeai Hrisanti; vorba 
D-voastră, trebue să plânuiască el vr-o dräcie . 

In adevăr, cind venea baba Maria să poltească la masă, 
numai iaca ai cuconu Joanna câ intra pe uşă, 

— Du unde fuseşi, cucoane Jona, intrebau toți din toate 
părțile 

— Da fusci până colea la hică-mea Savastița, că uitasem 
să-l spun ceva. 

Şi se aşezau toji la masă: Protopopul Gheorghe, hâtrinul, 
în capătul dela deal, cuconu lonifà în rel deia vale.. Racoviţă 
Leonida, Petrea, Anastasiu, Şendrea, Eni Șârban. losolescu, Vu- 
cilici, Lascar Braun, Toderică Maslină, Juvara, Vasile Motăş, Pe- 
trache Ciuca... 

lar cucuana Mărioara cu pestelcă curată pe dinnainte și cu 
părul în ctonciu, umbla imprejur şi privighoa să nu lipsească nimă- 
tui nimic, 

— Brava! Marioară. tot tu eşti mai harnică si mai fru- 
moasă, striga Protopopul Gheorghe, bâtrinul, tocmai din fundul 
alunilor, scațindu-şi pe farfurie ochiuri cu  mămâliguţă caldă; 
brava L- da tu nu mai minca, că ţie nu tii foame; fa, vedeţi, 
boeri D-voastră, pe Mânoara esta a mea? ca nu minincă nicio- 
dată, deaceia-i aşa de harnică şi de lrumoasă. 

— Doamne. lrate, da taca-ţi odaiă gura şi caută-ți de min- 
care, zicea cucoana Mărioara, căutini să arunce un vâl de su- 
părare peste un zimbet de mulțămire, 

— Brava... Maârioară,,, 

Si sub „brava* Protnpopului Gheorghe, bătrinul, se ascun- 
dea toată firea lui veselă şi bună și toată nevinovata lui viclenie. 

Cuconu loniţă, care gustase citeva masline, îşi turna un 
pahar de vin, il ridica în dreptul luminii, Il cercelă In zare, gusta 
din el şi aștepta o clipă ca să-i simtă aroma... 

— Da mare hatir aitu, mă Toderică, la Protopopu; uite, el 
ştie că tu eşti om sărac şi, ca să nu-ți pâteze straele, D le uda 
cu vin negru de Coasta-Lupii, din vile lui Meran, vechiu de 
cinci ani; să lrăeşti, mâi Toderică, şi să porţi straele sânâtos, zi- 
cea cuconu Jona ridicinri paharul 

Toți işi turnau vin şi ridicau paharele. 

— Sâ trăeşti, Toderică |... 

Ca dela intimplare, cuconu loniţă tuşea puternic... 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


In aceiași clipă, ca de sub apăsarea unui resori, izbucnea 
din fundul intunecos al aleet de dracilă „Marşul lui lancu* cin- 
tat de un taraf intrea de lăutari... 

- Brava! Hrisanti, striga vesel Protopopul Gheorghe, bă- 
trinul ; tot tu eşti mai şmecher; bine-ai făcut de n-ai uitat să 
spui Savastiţii, ce'aveai de spus, Brava! Hrisanti: ia dă-te la față, 
Burueanâă L 

Si taraful de lăutari, în fronte cu DBurueană, căpetenia lor, 
un figan mărunt, imbrăcal bine si curat, ciupit puțin de vărsat, 
dar frumos, se ivea de sub aleca de dracilă şi intra sub aluni. 

— Sarutam mina, parinte, şi la D-voastră cinstiți boiari, 
zicea Burueană, luindu-şi căciula și pluconindu-se pân' la 
påmint, 

— Da, bine, mă baragladinā, de unde răsărişi şi ce cauţi 
tu aici? intreba Costache Racoviţă, spiţerul, 

— Apoi si trăiţi, cucoane spițarule, şi sarutam talpile la 
Maria Voastră, ia umblam şi noi dupa leac de saracia şi daca 
nu-l gasim la spițaria, mai dam şi noi pe la potropopia,,. 

- Brava! Racoviță: ia trage-i spiţăriului un cintec, mă 
Hurueană: da aşa, mai pe nemţeşte, ştii tu... poroncea Protopa- 
pul Gheorghe, bâtrinul, din capul mesei. 

Hurueană dădea din scripea citeva acorduri uşoare laralu- 
lui, Deen in aer la dreapta și la stinga semne cu arcuşul, iar 
cind | scobora In jos, cadea drept pe struna trebuitoare a serip- 
cei şi tot taralul, ca un singur instrument, incepea cunoscuta 
arie a valsului nemţesc în trei pași: 


„0 du liber Augustin“... 


Se slimea un hohot de ris colosal, 

Tocmai atunci aducea baba Maria şi punea pe masă două 
farlurii rotunde și mari pline cu „minciuni“... 

— ia moacă, babă, singa din capul mesei Protopopul 
Gheorghe, båtrinul... 

Ainiăăâraa, parinte.. 

— Laioaca, habă, pe nemțeşie!... 

— la lasă, frate, lemeia 'n pace să-şi caute de treabă, zi- 
cea cucoana Mărioara cu veşnicu-i zimbet de supărare mulțămită... 

— Ginacă, babă... 

Baba Maria n'avea incotro, şi măruntă, cu picioarele goale, 
cu fustă scurtă Dän la glezne şi sprintenă cum cra, punea mi- 
nile 'n şolduri şi incepea să se invirtească in legea ei, după 
tactul muzicei... juca, chipurile, pe nemţeşte. 

— Brava, baba... 

Paharele se umpleau și se deșărtau, vintul bătea peste far- 
farturiile pline, Burueană trăgea de prăpădea pămintul, clocotea 
des întreagă şi mahalaua până "mn depărtare de: ris și de 
veselie.., 

-— Cucoană Mărioară, da nu ți-i somn, c-o bătut douaspre- 
zece la foişor, Intreba cuconu Ioniță pe cucoana Mărioara. 


G 


CUCONU TONIȚA HRISANTI 105 


Cucoana Mărioara pricepea cum ‘stă lucrul, se scula frumu- 
-şel dela masă, ingrijea să se scoată din pivniță vin în de-ajuns, 
aducea pe masă ce mai era de adus şi pleca să se culce.. 

Chelul, cu toate dischisurile, ce i le dădea vinul vechiu şi 
negru de Coasta-Lupii şi de Chiscu-Corbului, începea din mi- 
nutul acela, 

— “Ţine şleahu, măi Dance, şi mai lasă cea cărare, câ cele 
sfinte nu se spurcă, striga, aproape de sub masă, Todirică 
Maslină... 

Era aşa de mititel, că numai capul li răsărea pe deasupra... 

Şi trăgea Burueană de prăpâdea pămintul... Cima lui Ra- 
coviţă nemţeşte, lui Petrea Anastasiu grecește, lui Vucitici bul- 
găreşte, iar Protapopului şi lui cuconu Ioniţă, care fusese în zi- 
lele lui pisali de strana mare la biserica din Condrea, le trăgea 
cite un aghios, de-ai fi crezut că pusese țiganul pe scripcă toată 
slujba bisericească... 

— Pe şleah, mäi tigane, striga din nou Toderică Maslina, 
nemulțămit... 

i numai unde n'o intorcea Burucană pe una curat țigă- 
nească 1.. 

lar Protopopul Gheorghe, bâtrinul, care era de o castitate 
proverbială, tâcea şi lăsa să-şi meargă lucrurile cursul lor... 
Numai cite un hm: scotea din cind în cind şi, băâtind la spete 
tabacherea, cu palma intreagă, o deschidea, infingea două degete 
in ea şi trăgea tabac pe nas, ridicind sprincenele-i in colțuri 
deasupra ochilor săi mici, albaștri, buni at plini de o nevino- 
vată viclenie... 

lar dacă i-ar fi venit cuiva m minte să facă o revizie pe 
la gardul dela vale, ce despărțea grădina Protopopului Gheorghe, 
bâtrinul, de a lui cucunu loniţă, ar D zârit printre nuele o mo: 
mie scurtă, groasă, cu nasul lung şi cu tulpanul tras peste gură, 
stind tupilată şi iscodind, cu ochi aprinşi. ce se petrecea de ias- 
talalta parte, sub alcea de aluni... Era cucoana Catinca, legiuita 
din bordeiu, a lui cuconu Ioniţă, 

lar cind incepea să se crăpe de ziuă, numai ce se inlățușa 
ori Ileana dela Barcea, ori baba Maria cu un teanc de farfurii 
adinci şi cu linguri de baciong frecate curat, iar, in urmă, lon, 
cu un castron mare plin cu borş de curcan... 

Un ura ingrozitor zguduea din temelii mahalaua întreagă, 
scripeele somnoroase se deșteptau, naiul ciripea ca o mie de 
privighitori, cele trei strune ale cobzelor pinticoase scinteiau sub 
pana de giscă a unor țigani cu degete osoase şi lungi, iar trim- 
biţoiul cel mare rupea zgomotos aerul în răstimpuri scurte, dese 
Şi râgușite.., ; - 

— Ciocirlia, Burueană, se auzea strigind unul dintre meseni, 

Tot taralul amuţea. al ei 

Burueană pleca urechea pe gitul scripcei, ciupea cu vn: 
ghiea strunele pe rind, le urca glasul ori li-l cobora, slăbind ori 
întărind cuele, după cum îl povățuea meșteșugul, făcea în aer 
Cu arcușul semnele reglementare câtră taral... 


"mp VIAŢA ROMINFASCA 


Burucană era vestit pentru cintecul ciocirliei.. 

Si arcuşul D cădea spre gitul scripeei, pe struna cea sub- 
tire, Greng la locul trebuițar,, 

De unde n-ai D putut spune, dar din aer, din depârtare, de 
undeva, se ridica, omul, deocamdată, simfonia de pretutindeni a 
revârsatului zilei... Pe o cohză suna un clopot de biserică, pe 
alta talanga unei turme ce pagea greoac la păscut, de pe vil 
celorlalte seripce sula in surdina, cu frenmât de frunze vintul 
uşor ul dimineţii, iar undele lugâtoare ale plraelor se Inginau 
in murmur ilepărtat cu pietrele, peste care câlcau; nici greerul cu 
suer tremurâtor şi ascuţit. nici cosaşul răguşit nu lipsea din 
această sunlonie colosală n dimineţii... din trimbiţoiul cel mare 
ai fi zis că izvorâște muzgetul unui taur zglubiu, clarinetul se 
schimba in risch de cimpoiu, BNaulul în bucium de munte; iar 
de pe seripea lui Bururană şi de pe naiul lui Miţă care impru- 
mutat suflet din sufleiul sfint al cintâtoarei zorilor, se desprin- 
dea, peste tot şi peste toate, ciripitul ciocirliei pe mii de glasuri 
discordante şi fantastice, dar totuși duioase şi armonice, Apoi 
treptat simfonia se stingea și glasul ciocirlici murea intro sin- 
pură notă gingașă şi nesiirşil de dulce In innaltul tăriilor, In in- 
Susi sinul lui Dumnezeu, 

Cintarea se siirşia, 

Taraful amuția, 

Burueană era transtigurat,.. 


Insuși Tudorică Maslină scotea din tainele adinci ale bu- 
zunarelar sale o jumătate de snrocovâj şi D dădea drumul în 
setipea lui Durueană,.  carboavele, irmilicii şi galheni celorlalți 
curgeau girlă pe acelaşi drum... 

— Na, măi baragladinā, zicea Costache Racoviţă, dind dru- 
mul corva galbeni în scripea lui Burueană, na şi nu mai um- 
bla pe ta stan după leac de saracia. 

— Si trarşti, si traeşti, cucoane spiţarule, şi de unde dai 
înnapoi si nu mai iai; sarutam talpile la Maria Voastra şi să ne 
dea D-zeu sanatate şi noua şi Mariei Dumitale... 

Se seulau toți dela masă şi eşiau din grădină cu lăutarii 
după Ginet, iar cind treceau pe la fereasta cucoanei Mărioarei, 
Hurucană se oprea şi, după porunca tuturar, Îi mai trăgea un ta- 
xim, In Inchinarea pahalelur şi intrun năprasnic „ura“ al tuturor. 


Bate vintul vâlurele 
Pe de-asupra casei mele... 


Şi toți se imprâştiau WW 
Şi vintul a bătut peste tot şi peste tate... şi sub valurile 
vremei toate sau Inmormintat., 


CUCOSU IONITA NRISANTI ar 


Şi sub ema rece a pămintului zace, pentru vesnicie, o lume 
care a lost şi care nu va mai fil.. 

Si in locul unor oameni turnați dintro bucată pe calupuri 
gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți cu suflete 
de mozaic şi prin a căror alcătuire trupească te prevezi ca prin 
sticla t.. 

Unde mai e Protopopol Gheorghe, bâtrinul, cel cumpâtat la 
fre şi cintărit la minte, a cârni bunatate fără de margini şi 
cinste [ară prihană în zădar căuta să se ascundă sub privirea-i 
plină de o nevinovată viclenie ? 

Unde e cucoana Márioara, protopopoea, cea ințeleaptă „ca 
un proverb“ şi harnică ca o albină, cu minecele veşnic răstrinte, 
cu pestelca-i curată pe dinnainte și cu părul în conciu 2.. 

Unde e cuconu loniţă, cel care aşeza vorba în sial, cum 
așezi piatra în temelie şi care, cu seninul veşnic pe față, şi cu 
țăria de mucenic in suflet ştia să infrunte cu pept biruitor amă- 
rurile vieţii 7... 

Unde e Burucană, tiganul cel mittel, cu două suilete: u- 
nul în trup şi altul in scripeă?,,, 

Baba Maria, maăruntă, cu picioarele goale, cu fusta scurtă 
până la glezne şi sprintenă cum era, a plecat, şi ea pe lumea 
cealaltă ., e 

Unde sint taţi şi unde sint toate ? 

Prin aleva de aluni, acum trece drumul mare... 

„Butucul“ a cäzut jertfă dreptarului drumurilor, 

Vinturi străine și de pretutindeni au suflat și pulberea ui- 
tării s-a aşternut groasă peste icoanele trecutului... 

Si, totuşi, multă vreme incă, trecâtorul ce sar D minecat pe 
drumul larg și drept, ce pleaca dela foişorul infipt In inima tir- 
ului şi tac de-acurmeziţul spre pară, ar fi văzul, de cum se 
crăpa de ziuă ai la ceas hotârit, pe un bătrin, ce stătea girbov şi 
neclintit pe ọ bancă aşezată de intimplare tocmai pe locul, unde 
altă dată fusese aleia de aluni, privind, parcă mirat și străin, la 
lumea ce îi se strecura grăbită pe dinnainte in sus și in jos... 

Toţi i se închinau, descoperindu și capul, căci toţi îl cunoşteau. 

Răspundea şi el tuturor cu ò inclinare ușoară a trupului 
Intre răzâmat, cu ajutorul aminduror minilor, pe capâtul inco- 
văe! al unu; baston roşietic de trestie de mare, 

Şi pe It H petrecea mirat cu privirea până departe, câci 
nu mai cunoştea pe nime. 

Intr'o zi clopotele dela Precista, dela si. Gheorghe, dela si. 
Neculai şi dela biserica lui Tudoran, din Bulgari, umpleau aerul cu. 
glasul lor jalnic et tinzuios... 

Murise cineva... 

lar în dimineața următoare, pe banca, unde altădată, fu- 
sese alcia de aluni, bâtrinul girbov și neclintit nu se mai văzu... 

Cuconul Jona Hrisanti păşise câtră Domnul... 


Ki Hogaş. 


FANTAZIE. 


Adine şi dulce, fin, uşor 
Cuvintul meu să îie-aş vrea— 
Ca o mătase de sonor 

ŞI moale, ca o catifea— 


Ka 
Din mersul tău, mereu să stai, 
Nedumerit o clipă "pn drum, 
S'auzi—ca toşnetul de fai, 
Să simţi-o undă de parfum. 


Mătase, ritm, parium, mister 
În cintul meu aş vrea să (es... 
Să-l simţi cum flutură 'n eter, 
Dar să-ţi râmie ne 'njeles ! 


Natalia Iosif. 


Răspuns d-lui Ovid Densuşianu. 


In Noda Revistă Romină din 20 Decembre 1909, supt 
un pseodonim oarecare, d. Densuşianu incearcă să se apere de 
invinuirea de plagiat pe care l-am adus-o prin această revistă 
(Noembre 1909), 

D. Densuşianu recunoaște că în articolul săi asupra sufi- 
xului -ză d-sa in adevăr n-a citat pe Hasdeu şi declară că l-ar 
D citat bucuros «dacă intr-adevâr ar fi avut cunoştinţă de notiţa 
acestuia»... <dacă într-adevăr l-ar fi căzut supt ochi rindurile lui 
Hasdeu pierdute intr-un articol din Etymologicum, cu totul inde- 
depărtat de chestiune.» 

Observ mai intăiu că această declarație este In contrazicere 
-cu cele scrise de dan In Histoire de la langue roumaine, unde 
la pg. 33, pretinde a fi dat lista complectă a tracismelor Ini 
Hasdeu şi ale altora ` Orf d, Densuşianu a scăpat din vedere pa- 
sajul lui Hasdeu din Etymologicum şi atunci pretenţia sa de a 
fi dat in Histoire lista complectă a tracismelor propuse pe vre- 
muri este o mistificare a cetitorilor străini, pentru care mal ales 
şa scris cartea, și care nu ne cunosc limba şi cu atit mai 
puţin obiceiurile ;—ori d. Densuşianu a cunoscut în adevăr lista 
complectă a tracismelor, dar za rezerval pe -ză al lui Hasdeu 
pentru a-l utiliza mai târziu în mod necinstit. 

Dar ep am dovada holăritoare ca d. Densușianu o avut 
cunoştinţă de notita lui Hasdeu, l-a căzul supt ochi rindurile 
lui Hasdeu. 
| In adevâr asupra sufisulul zg Hasdeu a vorbit In Elymo- 
logicum cu ocazia lul Barba-cot (Statu-palmă), pe care el îl con- 
sidera ca de origină dacă în privința cuvintului cot. EI bine, in lista 


tracismelor din Histoire (p. 35) d. Densuşianu citează pe Barba- ` 
cot al lui Hasdeu Este prin urmare evident că pentru d. Den- - 


"im VIAŢA BOMINEASCA 


suşianu rindurile lui Haseu n-ad fost. «plerdute intr-un articol 

“îndepărtat de chestiune», este prin urmare evident că d. Densu- 
-şianu a cunoscut pasajul lut Hasdeu asupra sufixului -ză şi că 
deci l-a plagiat, —fâra serupul şi bară «cca mal puţină teamă de 
micşurure a gloriei sale» într-o ţară. în care națiunea onestităţii 
este aproape necunoscută. 

D. Densuşianu tăgâvdueşte apol că miar fi imprumutat pe 
mr, fitul ii —*felalium sub moin că «se poate intimpla să se gin- 
dească doi ingi deodata la aceias etimologie», Da, se poate, dar 
intrucit etimologia mea a apărut în April 1907 (Arhiva), far Dic- 
“ționarul său etimolagic cu citeva luni mal Gren, d Densuşianu 
a trebuit să dțbă cunoştinţa de etimologia mea şi era dator să 
mă citeze alăturea cu daa Acrastă datorie, care în străinătate 
se Indeplineşte cu stricteţă, a indeplinit cindva şi d Densu- 
şianu faţă de un alt adversar al säg. In Romania XXII 74 d. 
Densuşianu a derivat pe reală din caccia. Acelaş etimologie a 
fost propusă In acelaș timp şi de d Sextil Puşcariu In Convor- 
biri Literare XXXVII 598 în Dicţonarul san etimologic d. Dern- 
suşianu, la cuvinul respectiv, citează şi pe d. Puşcariu, * 


Prios cu mina în... Etymologicul lut Hasdeu şi al altora, d, 
Densuşianu recurge ja meșteșugul îeltin și caracteristic pameni- 
lor de felul dniei sale, —strigă tare câ nu daa e plagiator, ci eu, 

ep şi profesorul mica d A. Philippide ` «Dacă insa se pune ches- 

unea plagiutelur, apoi am putea sà relevâm noi ṣcoakwi din 
care face parte d, Pascu că n fost şi este stâpinită de acest pà 
tat. la să cităm două Lac 7 pilde: 

l. «In Zeitschriit iar roman, Philologie 1907 p. 290 1, Phi- 
lippide se ocupă de forma ialertatā fa] agimba, pe care o ci- 
tează dupa dicţionarul [sie !] lui Vicio şi o explică slin lat. gamba, 
Dar deja Hasdeu se ocupase de această formā în Etymologicum 
UL Addenda p, X) facind şi dinsul o apropiere intre cuvintul ro» 
mia și cel bitin. Şi ni se pare că atunci ul. Philippide se cupa 
tocmai cu dicționarul limbii romine pentru Academie şi a trebuit 
să D parcurs Cuvint cu cuvint dicționarul lui Hasdeu. Dece nu-l 
citează cu tonte aceste Se - D Philippide a cunoscut fireşte pe s- 
gimbez al lui Hasdeu, şi, ducă nu l-a citat, este tocmai fiindcă 
n-avea pentruce, Hasdeu cunostea pe agimbez cu înţelesul dr 
u stropși. a apuia pe cinevu nevolu (boala) şi-l deriva din In- 
tinul niae cu Inţelesul de un Zei de bada de pele;—d, Phi- 
lippide drscuiä pe vaimbes cu tntelesul de cale din urmă, prind, 

„pun mina pe ail derivă din latinul gamba cu intelesul de în» 
chèerlura dinlre copită gi eer! pictorului, parlca de jos a ti- 
diel, us, Ce-are a face deci agimbez. şi gamba al lui Hasdeu cu 
agimbez și gamba al d-lui Philippide ?! Ce are face deci... scripčäş 
cu tepurele 2 


z, Dealtfel, pentru psihologia plagistorilor, este instructiv de nlyservat 


rä cență < eaecia a fost propus cu geci de ani Inainte de Laurian, dupãeum 


a arătat d. A, Philippide în Zeitschrift fiir roman, Philologie 1907 p 2354. 


RASPUNS D-LUI OVID DENSUMANU Itt 


2, «Tot în Zeitschrift für roman. Philologie, 1907, d. Philip- 


" pide publică la pag. 309 etimologia la] dărina <de ţ-|rină= ben. 


Nu aminteşte insă câ cuvintul fusese relevat şi explicat de d. 
Densuşianu In acelaş mod în Revista Crilica-Literară 1897 Dn 107, 
revistă pe care d. Philippide o citează de mai multe or toemal 
in articolul din Zeitschrift şi din care a luat chiar forma däri- 
na+,— Să vedem etimologia d-lui Densuşianu: eDärinare, A- 
cest cuvint, după clt ştim, se aude numai in Tara Hațegului și 
se intrebuințează cu intelesul “deșel, spiest (y. această Revista, 
IL 122). El vine desigur dintr-un cuvint compus *derenure,. alà- 
turi de care a existat şi forma *disremure, care a dat in ital. eli- 
renale, In prov, desrenar şi in pori, derrears,— EL acuma, unde-i 
plagiatul ? Invemece d. Philippide propune efectir n ttimulogie, 
— dărin<rină, d. Densuşianu nu propune nimic? Caci a spune 
că dărin provine dintr-un latin popular *derrnure, reconstiluil, dar 
nesprijinit de niclun cuvint latinesc cunoscut, in cazul nostru de 
ren, aceasta însamnă a nu spune nimic, Numai în caz cind a. 
Densuşianu ar D spus că reconstituitul *derenare est un derivat 
dela ren, numat atunci ar D putut D vorba de plagiat (Şi fac al- 
Sirache de droschurea care există între n deriva un cuvint din 
latineşte și a-l deriva pe terenul insuş al limbii rominej. 

3. xD. Densuşianu a arâtat în Noda Revistă Romina UI 425 
cum d. Philippide transerie pasagil intregi din Mikiosich fara sa-l 
amintească». — D., Densuşianu n-a aratat nimic. În Pracipii de is- 
toria limbii (laşi, 1894) d Philippide citează pe Miklosich atit in 
bibliografia generala a cărții, celu ce ar D fost deajuns, cil și de 
nenumârale ori în însuş textul 

4. «D. Pascu dä în Arhiva 1905 D 328 ca etimologie a dei 
sale şi ca mare descoperire, printre altele, pe arominul leuțire < ci- 
cerem pe care-l dăduse deja Mikinsich, Beiträge, Vokalismus H p. 3 
şi Consonantismus Hp. 50, şi totuş d, Pascu nu citeaza pe Miklosiche, 
— Deşi intre M'klosich şi mine este deosebire — Miklosich nu cunostea 
înţelesul de "'nâut, neghiniță' —, Lotus recunosc că Miklosich trebuia 
citat, recunose deci că etimologia Jul feațire nu-mi aparține, Publi- 
carea etimologiei ca a mea este un furt? Nu, este o simplă scà- 
pare din vedere, În cincisprezece ani decind face filologie, d 
Densuşianu n-a dat nici cincizeci de etimologi; pe cind ep —şi 
cer iertare că sint silit să vorbesc de mine insumi—. numat în 
şese ani (primul mie& articol de ctimologii a apărut în Arhiva 
din April 1904), am dat cievu mii, dintre care unele, acele din 
cartea mea Despre Cimilituri, sint dintre cele mal grele dia limba 
romină. În areastă cantitate considerabilă de etimologii originale 
wa putut deci foarte uşor strecura una care să fi lost prupusă ile 
un predecesor, Fac deci amendă onorabilă şi declar câ sint gata 
s-o fac oricind mi s-ar mai releva o astel de greşală, 

in prima fascicula a Dicționarului săă etimologic, apărută 
la 1907, d, Densuşianu da «ca etimologie a domniel-sale şi ca 
mare descoperire» pe calcea (calului) <lat. calx calcis. Ar re- 
“cunnaşie oare dan că această etimologie este cunoscută de set- 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


sprezece ani, dintr-o carte pe care d-sa pretinde a o D cetit DA 
cu filă şi rind cu rind? (A. Philippide, Principii 97). 

Invinuirea de plagiat, pe care d. Densuşianu ne-o aruncă cu 
atita viclenie mie şi d-lui Philippide, este aşadar de domentul 
fantazie Ea ne arată în acelaș timp până la ce mijloace nevred- 
nice poate recurge la noi un «prolesor universitar> spre a-şi salva, 
în fața naivilor şi profanilor, reputaţia de «filolog de frunte» și 
spre a masca un act incorect al său, un plagiat patent, pentru 
care se aduc probe holăritoare. 

D. Densuşianu își termină articolul cu ameninţări : «Să tacă. 
şi să-și plece capul», căci, altfel, «asupra felului cum înțelege d. 
Pascu etimologiile și asupra stilului d-lui Pascu... se pot spune 
multe». Ameninţările nu sint de natură a mă intimida. Ţin să 
ştie d. Densușianu că sint gata să răspund oricul şi relativ la 
orice chestie de filologie romină cu toată fermitatea pe care mi-o 
da conștiința unel munci cinstite şi a unei pregătiri științifice 
serioase. 


G. Pascu, 


Cronica astronomică. 


Planeta Marte şi presupuşii săi locuitori, du rerile astrono 
lui american Percival ne ga EL 


Avem cu taţii o dorință veşnică de a afla mereu lucruri noi. La 
unii, ea este mai puternică, şi-i impinge să exploreze ținuturi necunos- 
cate, punindu-şi la nevoe viaţa în primejdie; cea mal mare parte insă 
ne mulțumim să palpităm de emoție la gura sobii, cetind isprăvile celor 
dintăi. 

Acum vre-o douăzeci de ani, toată lumea era preocupată de că- 
Jătoriite din Africa Centrală ; iar expedițiile polare, în anii din urmă, au 
ațițat cu atit mai mult curiozitatea publicului, cu cit piedici de neînvins 
păreau că se opun atingerii țelului,—căci dela descoperirea polilor nu 
s'au aşteptat niciodată rezultate straşnice pentru ştiinţa globului pă- 
mintesc, 

Vrem să vorbim acum de nişte ținuturi noi, a căror cercetare pa- 
sionează din ce în ce lumea ştiinţifică : de planeta Marte, vecina noas- 
trä, care cu cit e mail bine studiată, cu atit pare vrednică de mai mult 
interes. Vom căuta, luind de călăuză de căpelenie recenta scriere a as- 
tronomului american Lowel,') să dăm o idee de condiţiile în care se 
pune problema studiului acestei planete, arătind şi rezultatele la care s'a 
ajuns pănă astăzi. 

Dintre planetele mai apropiate de noi, Mercur şi Venus sint aco- 
perite totdeauna de nori groşi—de compoziţie necunoscută--care ne îm- 
piedică să le vedem coaja solidă. lar în ce priveşte pe Jupiter şi Saturn, 
mica lor densitate ne face să bănnim că o parte neînseninată numai a 
acestor planete este solidă, ceia ce observăm nol nefiind decit straturile 
superioare ale desei lor atmosfere. Aşa că, în definitiv, cu toată frumu- 
seța inelului lui Saturn şi a sateliților lui Jupiter, instrumentele puternice 
de care dispunem astăzi au adăozat foarte puţin la cunoaşterea acestor 
planete. 


1} „Mars and ita Canals“, 10sh.,6d, edit. Macmillan & Co. Traducere 
franceză de Marcel Moye, In odit. „Moreare de Franca“, Ẹ în. 1909. 


3 


II) VIAŢA ROMINEASCA 


Nu tot astfel e cu Marte. Dacă sau indreptat asupră-i lunete as- 
tronomice mai bune, ea a apărut cu o mulțime de detalii, din ce în ca 
măi interesante, al căror studiu a dat naştere unei ramuri speciale a as- 
tronoimlei ` „areografia“, 

Văzută cu o lunetă potrivită, în epocile cind e mal aproape da 
păinini, planeta Marte se vede ca un glob de culoare roşie-portocalie, 
cu nişte pete verzi-albăstrul, impodobit ia extremităţile unui diametru cu 
două scuii! albe; numai una din ele este insă de obicei vizibilă. Dacă 
ne fixăm mai multă vreme atenția asupra unei pete de pe planetă, ve- 
dem că ea se mişcă, defilind innaintea noastră, până dispare la o exire- 
mitate a discului, pe cind din cea opusă apar mereu alte pete nol, Ast- 
le! s'a descoperit demult incă că plania Marte se roteşte caşi påmin- 
tul în jurul unei axe ; iar observind drumul descris de diferitele pete şi 
timpul ce trece pănă ce o pată să apară din nou în fața noastră, după 
ce a dispărut, s'a dedus că rotația are loc In timp de 24 ore 37 minute, 
şi că axul de rotaţie trece tocmai prin virful celor două scufii albe. Ur- 
mărind apoi locul planetei pe bolta cercască, s'a văzul că si) schimbă 
făcind ocolul zodiilor în 687 zile de ale noastre, s'au 669 zile mattiene; 
s'a dedus astiei că anul pe Marte e cam de două ori mai lung decit 
al nostru. 

Apoi, ştiind că anotimpurile noastre sint pricinuite de înclinarea 
axel polilor pe planul curbei ce descriem În jurul soarelui, s'a observat 
această inclinare şi în privința axei lui Marte, găsindu-se aproape acelaşi 
valoare ca pentru pămint: 66", Şi pe Marte deci, caşi pe pămint, axul 
de rotație păstrind totdeauna aceiaşi direcție, în Invirirea planete! In 
jurul soarelui, ajunge aplecat cind cu polul nord spre soare (cind e vară 
pentru emisierul boreal şi iarnă pentru cel austral), cind cu cel sud; şi 
acolo avem citeodată nopţi Jong? şi zile scurte, citeo dată zile lungi şi 
nopți scurte, fiecare pol îlind, cași pe pămint, jumătate de an în zi continuă 
şi jumătate an în noapte. S'a dedus astfel că anotimpurile pe Marte sint 
întocmai ca ale noastre, numai că durează mult mai mult, anul fiind de 
doul ori mai mare ca la noi. 

lată deci destule asemănări între Marte şi pămintul nostru, care ne 
indreptățesc să impingem mai departe cercetările noastre, pentru a ne 
convinge dacă analogia nu se menţine şi în ce priveşte clima, contigu- 
rajia globului şi condițiunile de viaţă, 

Aceste cercetări aw luat un avint deosebit, odată cu perfectionarea 
instrumentelor opiice, în secolul trecut, atit cu putere măritoare. cit şi ca 
limpezime a imaginilor. In adevăr, dacă se compară desemnurile succe» 
sive tăcute de diverşii observatori, cu lunete din ce în ce mai bune, 
preciziunea crescindă a detatiilor globului ne dă impresia că aceste de- 
semnuri au fost luate din ce în ce mai aproape de planetă, pecind ci- 
lătoream spre dinsa cu o iuțeală vertiginoasă | 

Din nefericire, această călătorie Inchipulță este legată de mulle şi 
reale greutăţi. Mai intâi, planeta nu poate fi studiată decit în Umpul o- 


CRONICA ASTRONOMICA n 


pozițiilor, cind e foarte aproape de påmint; atuncea pămintul se gâseşie 
intre soare şi Marte, aşa că planeta e În condiţii bune de vedere. Aceste 
opoziții însă, după cum uşor se deduce din lungimea anilor celor două 
planete, au loc numai la doi ani odată (exact 780 zile), Și chiar atunci, 
depărtarea intre pămini şi Marie variază, din pricină că orbitele sint o- 
vale, astfel, pecind în opoziţiile nefavorabile, această depărtare stinge 
t00 milioane km., anul acesta, la 24 Septembrie siil nou, ea nu a tost 
decit de 58 milioane km., şi toată lumea a putut admira pe Marte stră- 
incind in constelația Peştilor ; asemenea opoziții favorabile nu se întimplă 
insă decit odată ln 16 ani, 

ŞI chiar în opoziție, detaliile planetei tot nu se pot uşor vedea. 
Atmosfera plină de fum şi supusă la tot solul de curenţi, din ţările cl- 
vilizate, împiedică orice observaţii de natură mai delicată. Astronomul 
american Loweil,—cel mai harnic observator ál planetei dein Schiaparelli, 
care şi-a curmat activitatea din pricina bătrineţii—după ce şi-a căutat 
multă vreme un loc prieinic pentra studiul lui Marte, s'a izolat tocmai 
la Flagstati, în pustiul Arizonei din sudul Statelor-Unite, la citeva mii 
de metri innălțime deasupra nivelului mării, pentru a se putea bucura de 
atmostera veşnic senină şi transparentă a acestui ținut secetos, care, fiind 
impropriu civilizației, n'a fost atins nici de neajunsurile ei. Vom vedea 
mai departe cum însăşi natura ținuturilor din imprejurimile observatoru- 
lui a sugerat lui Lowell teoria sa asupra Ju) Marte. Deocamdată să ne 
intoarcem la descrierea planetei. 

Prima particularitate care a atras atenţia observatorilor a fast ca- 
lotee potare. S'a constatat că mărimea lor se schimbă foarte mult cu a- 
notimpul, iarna acoperind mai mult ca jumătate din emisterul lor, pecind 
vaza de-abla au o întindere de D latitudine, ŞI, dacă ne gindim că 
privind din depărtare pămintul, calotele noastre polare sat comporia În 
scelaşi fel, intrucit zăpada care acopere larna mai toată zona temperată 
ar apărea cu o prelungire a ghejurilor polare, ajungem uşor la conciu- 
zia că şi pe Marle acest fenomen e datorit aceleiaşi cauze cași pe pi- 
minl; şi acolo deci există ghiaţă şi zăpadă, si prin urmare apă. 

S'a obiectat totuși de cătră unii că şi acidul carbonic în stare 50- 
lidā are acelaşi aspect. Lowell observă Insă că, iit impul ce se micşorează, 
calotele apar împrejmuite de un briu albastru — probabil apa—pecind a- 
zidul carbonic, în condiţiile de presiune din Marte, ar tece de-a dreptul 
din stare solidă în stare de vapori. Argumentul nu e deciziv, netiind 

prin nimic dovedit că acel briu albastru ar fi apă, rezullată din topirea 
gheţurilor polare. In 1908 insă, astronomul Slipher, dela observatorul 
din Flagstati, fotografiind spectrul planetei, a reuşit să dovedească exis- 
tenja vaporilor de apă în Marte, rezolvind astiel pe deplin chestiunea. 

Prezenţa acestor vapori, proveniţi din evaporarea calotelor polare 
în timpul verii, ne conduce la existenţa unel atmoslere, care, după teo- 
ria cinetică a gazelor, e foarte probabil să conție şi gaze cu mai, mare 
greutate moleculară ` azot, oxigen, etc, Nu este însă aceasta singura do- 


110 VIAȚA ROMINEASCA 


vadă despre existența ei. Astfel, sa observat că pelele verzi-albăstrui, 
innainte de a dispărea la o extremitate a discului planetel, din cauza ro- 
tațici, pdlesc şi devin aproape invizibile pe măsură ce se apropie de 
marginea discului (limb). Acest lucru s'ar explica prin faptul că razele de 
lumină trebue să treacă atunci printr'un strat mult mal gros de atmos- 
feră, ceia ce ne împledecă si putem observa detaliile planetei, În gene- 
ral, din această pricină, limbul, prin absența de detalii, pare mai strălu- 
citor. 

Atmosfera lui Marte este insă mull mai rară ca a noastră, puterea 

"de gravitate fiind şi ca mai mică, din pricina mmicimei relative a planetei, 
in adevăr, din aplicarea legii atracţiunii universale, s'a putut deduce că 
massa lui Marte este de vre-o zece ori mai mică decit a pămintului 
(exact 0,105), şi că un kilogram de pămint ar cintări numai 376 grame 
pe Marte. E interesant să adăopâm că, tot din aceste consideraţii, alți au- 
tori au dedus că este cu neputinţă ca ulmoslera lui Marte să fi putut 
păstra gazele mai uşoare, şi că acestea sau scurs în spațiu din cauza 
puterii centrifuge, ceia ce ar zdruncina toate concluziile lui Lowell, 

In afară de calolele polare, sau observat adesea pete albe trecă- 
toare şi la latitudini mai mici. Ele par să fie căderi accidentele de ză- 
padă sau brută, datorite unei dascreşteri subite a temperaturii, care, dacă 
e superioară In genere celei de Ingheţare a apei (UL nu o întrece însă 
cu mult, 

Trebue să atrgem atenţia că chestiunea aceasta a tetnperalurii 
de pe Marte este din cele mai controversate, Dacă, pe cale indirectă, din 
topirea calotelor polare şi alte fenomene, de care vom vorbi mal la vale, 
mam fi ajuns ia concluzia de mai sus, apoi tof ce se ştie din sludiui 
temperaturii de pe påmint şi din lună tinde să ne arâte pe Marte o 
temperatură mult mai scăzută. Aceasta, atit din pricina mal marel depăr- 
tări de soare, udată şi jumătate mai deparie ca noi, cil şi din cauză că 
atmosfera este aşa de rară, presiunea atmosferică fiind după Lowell de 
"ut, la suprafaţa planetei, În adevir, din studiul meteorologiei reese 
că toală căldura deit suprafața pămiatului e datorită soarelui, căldura 
internă a pămintului nenviad nici o inliuenţă, şi că această căldură so- 
lară nu este păsiruță decit grație atmosterii şi în special vaporilor de 
apă, care se opun radiaţiunii căldurii neluminoase. Singurul argument 
invocat de Lowell în contra acestor deduzțiuni esile că vars cea lungă 
de pe Marte—370 zile în emisierul borezi—ajută fourte mult ta acumu- 
larea căldurii, care mai e înlesnită şi de netura secetoasă a solului, pre- 
cum şi de prezența posibilă in aimosteră intrtianä a unor gaze necu- 
moscule nouă, care ar D deosebil înzestrate cu proprietatea de a con- 
serva căldura primită dela soare, 

Particularitatea planetei cea mai izbiluare, după calotele polare, sint 
peteie verzi albăstrui, de care am mal pomenit, Primii observatori at lui 
Mute s-au luat drept măzi şi le-au betezal în consecință: mare Ery- 
thraeum, more Sirenum, mare Cimmerium, lacus Solis, heus Phoenix. 


CRONICA ASTRONOMICA ui 


Această credinţă a subzistat multă vreme după ce toţi astronomii 
se convinseseră de greşala identică ce se făcuse cu mările din Lună, 
care s'au dovedit apoi a nu fi decit nişte simple văi. Tocmai tirziu de 
tot, cind s'au studiat cu vente aceste pete de pe Marte, lucrurile cn 
totul neaşteptate ce s'au observat au dărimal ipoteza mărilor şi pentru 
planetă, In adevăr, s'a constatat atunci că aceste petë îşi schimbă foarte 
mult, cu anotimpurile, atit forma, cit şi culoarea. Astiel ele, din albăstrui- 
verzui cum sint în timpul verei, devin din ce în ce mai palide toamna, 
micşorindu-şi în acelaşi timp în mod simţitor intinderea, pănă cind, cită-va 
vreme, după solstițiul de iarnă, lasă să se vadă un teren aproape de 
acelaşi culoare cu ținuturile roşii portocalii din vecinătate, ȘI, ce e mal 
curios, tocmai acele pete care sint pronunțate In timpul verii lasă urma 
cea mai puţin vizibilă în epoca minimului lor. Apol, cu revenirea primi- 
verii, aceste pete apar din nou, pentru a singe iar la întinderea cea 
mai mare, în timpul verii, 

Pentruca aceste pete să fie „mări*, ar trebui să azistâm deci la 
nişte deplasări colosale de lichid, cu neputinţă de explicat. Aceasta cu 
atit mai mult, cu cît calota polară n celuilalt emisfer, singurul rezervor 
posibil, este, după observaţiile tăcule, intrată în perioada de descreştere, 
în momentul cind petele emisierului considerat sint la minimum de vizi- 
bilitate. 

Interesant de amintit este că, în tot timpul cit a subzistat ipoteza 
mărilor, astronomii căutau imaginea strălucitoare a soarelui in fundul s- 
cestor mări, şi unele eiemeride arătau chiar poziţia probabilă a acestei i- 
magini, după socotelile făcute; ea m'a fost observată Insă niciodată, 

Care este dar adevărata natură a acestor pete? Ipoteza lui Lowell 
este că ele ar îi constituite de vegetație. Cu chipul acesta nu mal e 
pevoe de deplasare de materie pentru a explica fenomenul, Evoluţia fi- 
rească a vegetajiei cu anotimpurile ne explică în mod intuitiv observa- 
tiile de care am pomenit mai sus, şi altele încă, de care vom vorbi mai 
la vale. ŞI, intrucit existența aerului şi a apei pe planetă este dovedită, 
această ipoteză nu prezintă nimic extraordinar, nimic imposibil, 

In sfirşit, pentru a termina cu descrierea contiguraţiilor naturale ale 
planetei, să ne optim puțin şi asupra regiunilor roşii-cărămizii, care aco- 
păr aproape toată suprafața planetei : patru cincimi. 

Aspeciul acestor regiuni sufere foarte puţine schimbări, După Lo- 
well, ele mar fi decit nişie imense Sahare, lucru cu atit mai verosimil, 
cu cit, după observaţiile personale ale astronomului american, Inseşi pus- 
tiile Arizonei au același culoare roşie-portocalie, cind sint văzute din de- 
părtare, de pe coastele munţilor Anzi. 

Care este insă explicația acestei întinderi nemăsurate a pustiurilor 
pe planetă ? Pentru a înțelege lucrul mal bine, este nevoe să facem, cu 
Lowell, o digresiune asupra geografiei fizice a pămintului, 

Se şiie că pustiurile noastre nu sint situate la intimplare, ele ne- 
iind datorite unor cauze locale, 


118 VIAŢA ROMINEASCA 


Din contra, ele constitue două briuri largi, care încing pămintui 
cam de-a lungul celor două tropice, acolo unde cantitatea anuală de ploaie 
este cea mai mică; explicația o dă teoria cunoscută a vinturilor alizee, 
Astie!, avem de-a lungul tropicului Cancerului : California de Sud, Arizona: 
Noul Mexic, Sahara, Arabia, deşertul Gobi; iar dealungul tropicului Ca- 
pricornului : Peru, Westul-Sud African şi Austratia Centrală. 

Studiind evoluţia uscatului în timpii geologici, Lowell ajunge la 
concluzia că, deşi une-ori uscatul a fost acoperit de apă, în genere însă 
suprafața totală a continentelor este în creştere, Prin fixarea ei de rocele 
pimintului, cantitatea de apă de pe glob descrește necontenit, avind drept 
rezultat o climă din ce în mal secetoasă, De alci deducțiunea că pustiu- 
rile pămintului sint menite să crească necontenit In viitor, Marte, din 
cauză că e şi mai vechi şi mai mic decit pămintul, se găsește, în această 
evoluţie, într'un stadiu mult mai înnainlal, ceia ce explică intinderea ne- 
măsurată a pustiurilor sale, 

„Desertismul, la care trebue să ajungă orice planetă, Îşi face în 
zilele noastre prima apariţie pe pămint, El înseamnă sosirea virstel ma- 
ture in existența planetei, Intocmai ca cel dintăi peri albi la om“. As 
ceasta nu trebue însă să ne sperie. „Apropierea bătrineții pentr o pid- 
netă nu implică degenerarea locultorilor ei, ch din contre, deplina lor 
desvoltare. Evoluţia Inteligenţii omeneşti va continua multă vreme după 
inrăutăţirea climei. In fond, progresul serios inleleciual nu are loc de- 
cit atunci cind condițiunele maleriale încetează de n H prea lavorabile şi 
perderea Inlesnirilor naturale face necesară pentru existență cișfigarea lor”. 


E? 
KS 


După ce ne-am familarizat cu aspectul şi condiţiile de viaţă ale 
planelei, să ne ocupăm acuma de acea descoperire atit de neașteptată, 
incit lumea științifică a primit-o cu o neincredere desăvirşită şi s'a ho- 
tării s'o accepte numai după ce a avut o mulțime de dovezi, aduse 
întrun timp destul de lung. Vreau să vorbesc de „canalele din Marte”. 

In 1877, Schiaparelii, folosindu-se de o opoziţie favorabilă, işi pro- 
puse să facă o ridicare geodezică a planetei, pentru a-i construi o hartă 
cît mai precisă, Care nu-i fu mirarea însă, cind, cu prilejul măsurării 
micrometrice a diferitelor elemente ale suprafeței, el observă că tonală re- 
glunea portocalie este brăzdată de nişte fire lungi ai drepte, care leagă 
„mările“ intra ele, 

in loc ca aceste regiuni să fie continue, ele păreau descompuse 
de aceste „canale“ întrun mozaic, compus dintr'o infinitate de pătrăţele, 

In 1879, Schiaparelli observă din nou canalele din 1877, descoperind 
încă şi altele noui; pecind mai toți astronomii susțineau că ele nu 
există pe planetă, nefiind decit rezultatul unei auto-sugestii a astronomus 
lui italian, Z 

Ceia ce e caracteristic şi dovedeşte buna lul credință este că de- 


CRONICA ASTRONOMICA HA 


semnutile canalelor, făcute de Schiaparelli in 177. le arătă pe acestea 
mai ondulate, mai puţin artificiale ca In desemnurile din 1879, in care 
apar aproape ca nişte linii drepte. ` 

Lui Schiaparelli însuşi fi venea greu să creadă in realitatea feno- 
menului observat, atit era de curios şi neaştepiat ! 

Trebue să spunem, dela Inceput, că observarea acestor canale este 
extrem de anevoloasă. E nevoe de o privire foarte încordată, chiar cu 
luneta cea mal bună, penlruca in rarele momente de linişte ale almos- 
fer, lipsite cu totul de vibraţiile obişnuite, să se întrevadă o clipă aceste 
canale, şterse îndată de cea mai neinsemnată mişcare a aerului, 

Cu vremea însă, şi luindu-se toate precauţiile necesare, acesle ct- 
nale au putul îi observale de molji alţi astronomi; concordanța desăvire 
şită a obsesvajlunilor lor ne arată că avem a face cu nişte elemente fixe 
ale suprafeței mattiene. ' 

După nişte experiențe făcute In suprataja pămintului, observindu-se 
dela distanțe din ce în ce mai mari nişte sirme de teiegraf, sa dedus, 
din grosimea aparentă a canalelor de pe Marte, faţă cu depărtarea pănă 
la planetă, că lărgimea lor este de vre-o 3—5 km. pentru cele inguste, 
20 km. pentru cele mijlocii, un singur canal, Nylosyriis avind o lărgime 
de 40 km, 

Lungimea acestor canale este foarte mare, unele din ele corespun- 
zind distanței Bacureşti-l.isabona, 

Dar ce e şi mai curios decit canalele este distribuirea lor. Sint 
centre de unde pornesc 5—14 canale, pentru a merge fiecare în linie 
dreaptă până la alte centre analoage, E de ajuns să examinezi o hartă 
a lui Marte, ca säti dai samă că această ordine nu ponte D atribuită 
intimplării. Unii au căutal să explice centrele de restirare ale canalelor 
prin explozii; dar, chlar dacă aceasta ne-ar explica existența unui astfel 
de centru, nu ne-ar spune de ce toate canalele care ies dintr'nsul se in- 
dreaptă cătră alte centre de acelaşi fel. 

Cum numărul canalelor este extrem de mare, şi condiţiile ce ob- 
servaţie foarte variate, din pricina unor cauze accidentale, Lowell a In- 
trebuinţat foarte mult—şi cu succes—statistica, spre a le studia. 

Astiel, împărțind un emisfer martian în zone cuprinzind cite 10 
de latitudine, s'a observat că numărul canalelor şi lărgimea lor cresc cu 
cit ne apropiem de pol, cela ce ne-ar indica o legitură a acestui feno- 
men cu calotele polare. 

Distribuirea canalelor la suprafața planetei mai e în strinsă legătură 
şi cu petele verzi-albăstrui. Astfel, dacă am uni între ele proeminenţele 
diteritelor pete prin linii drepte, aceste linii ar coincide aproape totdeauna 
cu un canal. Acesta a fost şi un argumentat celor care susțineau că ve- 
derea canalelor e o chestie de sugestie, Realitatea lor însă odată dove- 
dită, aceasta potrivire ne arată că aceste canale sint în legătură cu petele 
verzi-albăstrul şi posterioare lor ca formațiune, 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


O particularitate şi mai bizară a canalelor a fost observată de 
Schiaparelli in 1882, O parte din ele erau duble, apărind ca două fire 
exact paralele pe tot parcursul, în lungime: de mil de kilometri. 

Acest fenomen este cunoscut sub numele de geminația canalelor. 

In 1892, astronomul Pickering din Aracqulpa observă existenţa u- 
nor pelte mici rotunde, situate la intersecţia unora dintre canale, şi—ceia 
ce e mult mai important —faptul că aproape toale canalele se prelungesc 
în interiorul regiunilor verzi-albăstrui, care sint tot aşa de brăzdate de 
ele caşi cele roşii-cărămizii, Astiel, cade în mod definitiv şi ipoteza mă- 
rilor, 

Canatele din regiunile verzi-albăstrui au lost apoi observate cu a- 
mănunțime la observalotul din Flagstaii, de cătră Lowell şi ajuloarele 
sale, incepind din 1894. 

Ultima dovadă despre existența obiectivă a canalelor şi a gemina- 
tiei lor a fost objinută la acest observator în 1905 şi 1907, cu ajutorul 
plăcii fotografice. 

Aceasta Insă numai după lungi studii şi Incercări numeroase, din 


cauza duratei lungi de poză necesare, În care timp cei mal mici curenţi 


din atmosferă turburau cu totul imaginea canalelor, 


Aceste canale nu sint insă un fenomen inert, Incă dela primele ob- 
servații, s'a constatat că vizibilitatea lor variază. Aceasta însă depindea 
de atilea cauze accidentale, legate atit de atmosiera noastră, cit şi de cea 
mattiană, incit cu greu se putea deduce vre-o lege, După cum am mai 
amintit, și aci, caşi în o sumă de alte probleme ştiințilice analoage, stas 
tistica a fost de mare folos. 

In 1903, în timp de 6 luni, se luară la Flagstali 370 hä ale 
planetei, cuprinzind in totai observaţia a 10.900 de canale. În aceste 
härți s'a căutat a se reda cu cea mai mare exactitate pradul de vizibi- 
litste a canalelor. După acela, s'a construit, pentru fiecare canal, o curbă 
a vizibilităţii, In felul următor: Pe o linje orizontală, s'au lust distanţe 
proporționale cu timpul trecut dela solstițiu, iar în fiecare punct astfel 
obținul, s'a ridicat o perpendiculară proporțională cu gradul de vizibil- 
tate a canalului, observat la daia corespunzătoare. Exiremităţile acestor 
perpendiculare, unite printr'o linie continuă, constitue curba de vizibilitate 
a canalului, cu timpul. Cind curba se ridică bunăoară, aceasta Înseamnă că 
vizibilitatea merge crescind ; cînd vizibilitatea descrește, curba se coboară, 

Curbele astlel obținute erau foarte neregulate, din pricina cauze- 
lor accidentale care influenjau vizibilitatea canalelor. Lowell Insă le in- 
trebuinţă pentru a construi nişte curbe medii de vizibilitate, pentru fig- 
care zonā cuprinzind 10” de latitudine. 

In aceste curbe, neregularităjiie dispar cu totul, şi rezultate extrem 
de interesante les de Indată la iveală. 

Se observă asife] că, după topirea calotei polare, canalele din a- 
propiere incep a deveni din ce in ce mai vizibile, această vizibilitate a- 


CRONICA ASTRONOMICA 191 


la maximum citva timp după soistițlul de vară. Dela oceaaii 
dată, canalele devin din ce în ce mal şterse, până dispar aproape cu 
desăvirşire la sosirea iernii. Mai mult, toate canalele, din toate zonele, 
sint supuse aceleiaşi legi; numai că evoluția fiecărula din ele este In 
intirziere față de aceia a zonei imediat superioare, 

Viaja aceasta periodică a canalelor ne face să ne gindim numaidecit 
la vegetaţie, Şi la noi regiunile acoperite de păşuni sau de păduri ar 
suferi, văzute din depărtările spaţiilor cereşti, acelaşi schimbare. Numai că, 
pecînd pe påmint înverzirea s'ar întinde primăvara dela ecuator spre 
poli, pe Marte lucrul se petrece tocmai pe dos, 

Explicaţia ? Pentru desvoltarea vieţii e nevoe de umezeală şi câl- 
dură. La noi, unde umezeală avem din belşug, evoluția vieții vegetale 
este regulată de isvorul de căldură, de soare, fn Marte, elementul care 
lipseşte este apa, al cărei singur isvor sint calotele polare. Topirea a- 
cestor calote aduce ch sine reinvierea naturii, şi aşa se explică de cen- 
ceasta are loc dela pol spre ecuator, 

Astiei, „canateie* observate de Schiaparelli sint, după Lowell, nişte 
benzi larg! de vegetație mărginind nişte adevărate canale, mult mai fne 
guste, care aduc apa ce rezultă din topirea calotelor polare şi © răs- 
pindesc pe toată suprafața secetoasă a globului martian ; lar oazele, acele 
pete mici rotunde, situate la întretăierea canalelor, urmăresc și ele cu to- 
tul viaţa acestora, netind decit nişte întinderi ceva mai mari de vegetație, 


Ki 
2. 


Şi acuma să ne ocupăm de uitima parte a chestiunii, de posibili- 
tatea existent) pe Marte a unor ființi superioare. După ce am arătat cu 
Ce probabilitate putem prezice existența vegetației pe planetă, nu ne mai 
rămine decit un pas de făcut, —căci intre regnul animal şi cel vegetal 
legătura e foarte sirinsă. 

Atit în timpii geologici, cit şi In vremea noastră, toate observaţiile 
ne arată că desvoltazea unuia a adus pen celuilalt; e aproape cu nepu- 
ou să găsim undeva animale fără plante, sau, invers, plante fără animale. 
Căci fără vegetaţie, toate animalele ar pieri; mai întâi erbivorile, care 
se nutresc de-adreptul cu plante, şi apol carnivorele, care, nutrindu-se cu 
erbivore, au indirect tot vepatalele ca hrană, In mod general vorbind, a- 
nimatele nu-şi pot fabrica protoplasma direct din materiile brute oferite 
de natura neorganică, cl au absolută nevoe de un intermediar, de regnui 
vegetal. Pe de altă parte, şi plantele datoresc mult animalelor, Aşa, e cu- 
noscut rolul insectelor în fecundarea florilor, sau acel al viermilor in 
fertilizarea pămintului. Apol, Insuşi faptul, absolut general, că plantele 
absorb acid carbonic şi excretează oxigen, tocmai contrar de ce fac a 
nimalele, ne arată că regnul animal şi cel vegetal nu sint decit părţi ale 
unul singur tot, Putem dar afirma că, intrucit este dovedită existența 
vegeiajiei martiene, această planetă este locuită şi de animale, 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


S'a oblectat de cătră unii că temperatura scăzută de pe Marte ar 
fi o pedică pentru existența unor finfi mai superioare. O observaţie in- 
teresantă, făcută de un naturalist american, îi dă lui Lowell un răspuns 
la această obiecţie. 

In adevăr, studiindu-se evoluţia animalelor cu allitudinea, în re- 
giunea Anzilor, s'a găsit, la înnălțimi destul de mari, un soi de cerb, 
care e obligat să trăiască într'o temperatură mijlocie, inferioară aceleia 
recunoscute în genere ca necesară mamiferelor, Explicaţia acestui feno- 
men constă în faptul că nu temperatura mijlocie anuală e hotărătoare în 
ce priveşte posibilitatea de a trăi pentru anume animale, ci temperatura 
maximă. Cu alte cuvinte, chiar dacă în mai tot timpul snului ar suferi o 
temperatură extrem de scăzută, e de ajuns ca timp de o lună-două, cit 
e necesar ca animalele să se poală reproduce şi să-şi crească puii, să 
fie o temperatură destul de favorabilă, pentruca aceste animale să se 
poată adapta climei şi să-i reziste. 

Ori, dacă temperatura medie anuală de pe Marte este mult mai 
scăzută decit a noastră, în schimb, vara fiind de două ori aşa de lungă 
ca la noi, acumularea căldurii în acest timp este desigur suficientă pen- 
tru reproducerea şi creşterea puilor unor animale destul de superioare; 
şi posibilitatea unei epoci de educaţie a puilor, mai îndelungată, ar fi 
chiar un motiv de a conchide pentru superioritatea animalelor maritene 
asupra a lor noastre. 

Cum ne-am putea însă da sama de existența acestor fiinji supe- 
rloare? Desigur că nu le vom vedea niciodată, 

Regiunile acoperite de vegetație, unde trăesc, ne vor impedeca 
totdeauna de a le vedea, după cum, pe pămînt, pădurile ascund nu nu- 
mai aproape toate animalele sălbatice, dar chiar şi satele noastre, Privit 
de departe, pămîntul nu ne-ar arăta cu nimic existența animalelor, dacă 
mar fi fost opera omului, rezultat al luptei lui în contra naturii. 

Decind s'a apucat de agricultură, devenind statornic, el a început 
să taie păduri, să are pămintul ; şi, cu cit nevoile au crescut, a trebuit 
să-şi economisească timpul şi munca. Astfel, a ajuns să inchipulască a- 
cele linii regulate în lucrările lui, să se servească de geometrie. Şi, nu- 
mai graţie acestui lucru, aspectul pămintului ne-ar indica, chlar văzut din 
depărtări mari, prezența unor fiinţi de o inteligenţă superioară. 

ŞI, dacă ne gindim acuma la canalele din Marte, la aceste gigan- 
tice construcţii așa de deosebite prin regularitatea lor, ne închipuim la 
ce progres intelectual trebue să fi ajuns animalul superior din Marte, 
care corespunde omului, 

Lipsa cea mare de apă i-a făcut pe locuitorii din Mate să con- 
strulască aceste imense canale, pentru a se folosi de apa rezultată din 
topirea calotelor polare, Ce armonie a lrebuit să fie între popoarele a- 
cestel planete fericite, pentru a le asocia la o operă aşa de măreaţă, şi 
ce rezultate groaznice ar avea lupta între două popoare acolo, cind u- 


CRONICA ASTRONOMICA ` 123, 


unul ar opri apa celuilalt. Nevoia singură i-a învățat însă probabil pe 
Martieni ceia ce cea mai puternică propagandă pacifistă nu va reuşi să 
ne înveţe pe noi! 

Cetitorul zimbeşte desigur faţă de acest edificiu măreț, lipsit, din 
nefericire, de o temelie destul de solidă. Să lăsăm dar acest lanţ de 
deducţii hazardate, şi să terminăm cu o observaţie mai serioasă. Chiar 
de n'om ajunge să corespundem cu Martienii, studiul acestei planete va 
avea un rezultat pozitiv, incontestabil: ne va deschide ochii asupra mul- 
tor chestiuni generale, referitoare la meteorologia şi geografia fizică a 
pămintului, şi neva indica poate senzul evoluţiei noastre ulterioare, Chiar 
numai pentru alita tot este destul de interesant, 


M. S. 


Cronica externă. 


— Alegerile din Anglia — 


Lumea întreagă aştepta cu o vie nerăbdare rezultatul alegerilor 
din Anglia, ca să vadă incotro poporul englez va indrepta destinele lui, 
Dacă s-ar îi rostit fămurit împolriva guvernului, ar îi insemnat că el vrea 
să menţie actuala organizare socială, în care lorzii joacă, şi din punctul 
de vedere economic şi din punctul de vedere politic, un ro! atit de 
precumpânitor. Dacă poporul englez s-ar H rostit pentru politica guver- 
nului, atunci ar îl insemnat că el e hotărit să pue capăt intocmirii so- 
ciale ce a dăinuit până azi, şi că de-acum incolo vrea să pășească pe 
calea largă a marilor reforme democratice, Pa de altă pante, dacă ale- 
gătorii eriglezi s-ar [i rostit pentru conservatori, lumea ar [i ştiut că An- 
glia vrea să devie protecționistă, pecind dacă ei ar fi dat sufragiile lor 
liberalilor, n-ar mai Îi rămas nici o îndoială că poporul englez preleră re- 
gimul liberului-schimb, 

Alegătorii s-an rostit însă în aşa chip, încit aceste mari Intrebări 
au rămas fără răspuns, Innainte de a se hotări, Anglia, Intotdeauma pru- 
denlă, se pipăc şi stă nedumerită. Ea singură nu ştie încotro să apuce 
Probabil că într-un viitor apropiat va mai fi nevoe de încă o consulta- 
iune naţională, pentru a se cunoaşte răspunsul ëj la Imtrebările ce era 
chemată să le deslege în ultimele alegeri. 

Intr-adevăr, rezultatul alegerilor este următorul ; 274 liberali, 272 
conservatori, 42 lucrători şi 84 naţionnlişti-irlandeji, 

Evident că, dacă e vorba să judecăm acest rezultat din punctul de 
vedere restrins al majorităţii trebuincioase pentru votarea budgetului şi 
chiar pentru restringerea drepturilor Camerei lorzilor, liberalii au eşit bi- 
mitori din alegeri. Cum atit lucrălorii, cit şi naţionaliştii-iriandeji, vor 
vota cu dinşii, el dispun de o majoritate de peste 100 de voturi. Dar, 
în vederea rezolvării marei probleme sociale ce se pune azi în Anglia, 
această majoritate de coalițiune nu are nici o valoare : întăi, fiindcă, vo- 
turile liberalilor fiind aproape egale cu ale conservatorilor şi guvernul 
nepulind majora opoziţiunea decit cu ajutorul iucrătorilor şi al Irlande- 
zilor, partidul liberal nu are autoritatea morală necesară pentru a dapo- 


CRONICA EXTERNA 125 


liticii engleze impulziunea pe care voeşte să l-o dea,—şi, al doilea, 
fiindcă guvernul d-lui Asquith nu e sigur de concursul absolut nici al 
lucrătorilor, nici al Inandejilor. În deosebi, faţă da Irlandeji situația lui e 
din cele mai delicate, Ca să-i poată atrage de partea lui, d. Asquith te-a fă- 
găduit, In discurzul-program pe care l-a rostit în ajunul alegerilor, la Albert 
Hall a Londra, ch el va da Irlandei autonomia de atita timp dorită. Irlandejii 
par insă dispuşi să nu primească autonomia, decit dacă Ii se garantează 
a autonomie deplină ` şi, cum, după unele svonuri ce circulă, guvernul 
liberal nu este în măsură să le încuviinţeze o asemenea autonomie largă, 
e de aşteptat ca colaborarea liberalilor cu Inandejii să Intimpine multă 
greutate şi să De expusă la numeroase surprinderi. Într-o cuvintare G- 
mută la Dubiin mai zilele trecute, d. Redmond, şetul Irlandejilor, s-a ex- 
primat în aşa chip, oct pare de pe acuma dovedit că Irlandejii, văzin- 
du-se arbitrii situațlunii parlamentare, vor să se foloscască de această 
ocazie fericită, pentru a căuta si smulgă Angliei autonomia cea mai largă. 

Aşa incit, dacă punem la o pare pe lrlandeji, care se ingrijesc 
numai de interesele lor speciale, şi pe lucrători, care şi ei nu privesc 
situația decit din punctul de vedere al intereselor lor profesionale, con- 
statăm că poporul englez e împărțit în două liberi egale. 

Această constatare n-ar prezenta nici o gravitate, dacă siluația in- 
temă a Angliei i-ar înpădui să se îndreple, ce! puțin mine-poimine, cind 
se va face o nouă cousultițiune naţională, într-a direcție sau Intr-atta, 
Din nefericire, forțele ci sociale sint asifei repartizate, inch nici după 
nişte viitoare alegeri situaţia nu va putea să se limpezească. Cici, ad- 
miţind că conservatorii ar ciştiga încă 40 de locuri, liberalii lot n-ar fi 
puşi în minoritate, căci cu cele 40 de voturi ale muncitorilor el sg: 
junge să echilibreze şi această majoritate conservatoare. Chiar dacă con- 
servatarii singuri at depăşi voturile liberalilor şi ale muncitorilor, 1 
pn, tot rămin Ilandejii, care, alipindu-se de liberali, pot pune pe con- 
servalori în minoritate, În slarea actuală de lucruri, pentruca conserva- 
torii să învingă, ar trebui, deci, ca el să ciștige destule scaune, pentru a 
intrece numai prin voturile lor voturile libeiatilor, ale lucrătorilor şi ale 
Iriandejilor, întruniţi. Nu e vorbă, se poate ca, după ce liberalii vor da 
iandejilor Home Rulul, cu acea gratitudine care caracterizează popoarele 
caşi oamenii, Irtandejii să se despartă de liberali şi ca, pe temeiul pro- 
tecționismului, să se unească cu conservatorii, Pănă acum irlandejii erau 
Hber-schimbişti, dar s-a ivit deja în rinduriie lor o dezidenţă condusă de d. 
Ò. Brien, care s-a convertit la protecţionism, şi această mişcare ciştigă 
din zi în zi mai mulți aderenţi, aşa incit nu e imposibil să ne trezim 
deodată cu o Ilandă convinsă toată de necesitatea unui tarif protecţio- 
nist Faptul că conservatorii vor reuşi în Anglia să ciştige aliies locuri 
incit să majoreze pe liberali şi pe muncitori nu e insă probabil, pentru- 
că, din punciul de vedere electoral, Anglia se poate impărţi în trei re- 
giuni deosebile : Anglia propriu-zisă, care e aproape în unanimitate con- 
servatoare, Scoţia, care e toată liberală, şi țara de Walles, care, dease- 


126 VIAŢA ROMINEASCA 


menea, e o cetățue credincioasă demult cauzei liberale, Să ciştige Sco- 
Ca şi Walles este imposibil pentru conservatori; nici cel mal optimişti 
dintre ei nu indrăznesc s-o nădăjdulască, Prin urmare, tot ce le rămine 
sînt locurile ce nu le-au ciştigat Incă în Anglia propriu-zisă. Ori, acolo 
ei au ciştigat In ultimele alegeri atitea locuri, incit pare greu ca pe vii- 
tor să mai poată cîştiga şi altele, Cel mult, dacă vor mai cîştiga citeva 
mari centre industriale, care nu s-au convertit încă la protectionism. Dar 
aceste câştiguri n-ar reprezenta un contingent de voturi indestulător pen- 
tru a apleca balanţa în favoarea unei indrumări conservatoare a Angliei. 

lată, deci, o primă serie de consideraţiuni, care toate ne arată că 
Anglia, cel puţin va ani, nu va putea să se indrepte cu hotărire fa 
nici o direcţie şi va îi osindită să se invirtească într-un cerc vos, Cu să 
se vadă şi mai bine că nu e vorba aici de un rău superficial, e destul să 
complectăm tabloul de mal sus printr-o altă laţă a chestiunii, care nu 
este mai puţin simptomatică, Să trecem dela Camera comunelor, a cărei 
situaţie am certetat-o, la raporturile dintre ambele Camere, Care este si- 
tuaţia lor respectivă ? In Camera lorzilor, conservatorii an o majoritate 
nu numai covirşitoare, dar şi permanentă, care, de fapt, face imposibilă 
orice guvernare liberală, fiindcă este o veşnică piedică la îndeplinirea tu- 
turor reformelor mal indrăzneţe ale libezatilor. In schimb, In Camera co- 
munelor, există o majoritate aproape permanentă a liberalilor, fiindcă 
prin Irlandeji şi prin Imcrători liberalii, vor puteu aproape Intotdeauna 
compensa majotităţile conservatoare, Va lrebul, deci, garantat liberalilor 
posibilitatea unel majorităţi în Camera lorzilor, şi, viceversa, ciştigat de 
cătră conservatori concursul lriandejilor, pentruca o guvernare normală 
să fie reintronată în Anglia. Dar cite lupte, cite greutăţi şi cit timp nu 
presupune atingerea acestor diferite țeluri 1... Până atunci e lesne de fn- 
teles că politica Angliei nu poate trece decit prin sbuciumări sterile, care 
vor avea, desigur, o adincă înrturire şi asupra iniluenții pe care Impe- 
riul britanic o exercită în lume, şi asupra Intregei puteri britanice, asi- 
fel precum nol ne obişnuisecm a o concepe. 

Din acest punct de vedere, netăgăduit că ultimele alegeri vor ros 
prezenta o dată insemnată In viața poporului englez şi vor forma ` un 
fe! de birnă despărţitoare între două laze deosebite ale evoluţiunii Im 
periului britanic, E sigur că Anglia veche, Anglia cuceritoare, imperi- 
pasă şi cotropitoare, Anglia colunizatoare de continente şi stăpină a mă- 
rilor, ţara de stratiticări sociale bine definite şi de isbitoare contrasturi, 
că această Anglie piere şi că din cenuşa el răsare o altă Anglie, dor- 
nică de dreptate socială, obosită de storțiri, sătulă de cuceriri, pornită 
spre îndulcirea tuturor conirastelor şi spre răsturnarea stratiticărilor spä- 
sătoare. Cel ce au fost îndrăgostiţi de splendoarea vechei Anglii nu pot 
să nu deplingă apunerea ei; cel ce văd Insă în Anglia nouă posibilita- 
tea de realizare a unul ideal social mal înnelt şi mai curat găsesc în a- 
teste speranțe destulă minglere pentru tonte umbrele splendorilor de 
-odinioară, 


CRONICA EXTERNA 18 


Dar, dacă uitimele alegeri nu au desleșat problemul, pe care poporul 
englez era chemat să-l deslege, aceste alegeri au fost preţioase din punc- 
tul de vedere al indicațiunilor ce ele ne-au dat despre simţimintele şi 
preocupările ce agită Anglia. Aşa, de pildă, mulţi credeau în ajunul a- 
legerilor că problemul care pasionează poporul englez e problemul lor- 
zilor. Alegerile au dovedit că lorzii nu sint populari, că poporul englez 
nu vrea ca voința lui să atirne de bunul plac al citorva sute de seniori, 
ce deţin dela norocul naşterii puterile lor în slat, dar că aceste ches- 
tiuni, oricit de însemnate ar fi ele, sint privite de Englezi ca niște 
chestii secundare, Lu de chestiunea protecționismului şi a liberului- 
schimb, Acesta e problemul care domină azi toată viața publică a An- 
Sie, Cu cit trece vremea, Englezii se conving mai mult că, pentru a 
pune capăt crizei economice de care sufere, deopotrivă, şi capitalul şi 
muaca, se impune Angliei să-şi închidă granițile şi să răspundă strâl- 
nătăţii prin aceleaşi mijloace de apărare, prin care străinătatea luptă im- 
potriva industriei şi comerţului britanic. Criza capitalului, greutatea pen- 
tru îndustriaşi de a rezista concurenții străine, remunerațiunea din ce 
în ce mai mică a capitalurilor investite în intreprinderile englezeşti, prea 
puternic concurate de industriile străine, şi emigrarea, din aceste cauze, 
a capitalurilor engleze în străinătate, pentru a alimenta acolo nişte in- 
Justrii adesea rivale industriilor engleze similare, au întări clasele avute 
în credința că protecționismul este singura lor mintulre. Iar criza muncii, 
marele număr de uzine ce se închid, sporirea neincelată a numărului tu- 
critorilor care nu găsesc unde să mai muncească, atrag zilnic proletaria- 
tul englez cătră protecionism, care se află, astfel, sustinut mereu de forje 
noi ce H vin, deodată, şi de sus şi de jos. Potitica, pe cure liberatii au 
opus-o marelor speranțe ce protecționismul a stimit în toate clasele so- 
ciale, i părut bogaţilor, caşi săracilor, o politică atit de mică şi atit de 

palidă, incit, în loc să fie o piedică Impotriva Du protecționismului, 
a iost, dimpotrivă, un factor care a contribuit şi el la progresele lui. Nu 
e vorba, protlecțianismul n-a învins încă. EI mal trebue să ciştige teren. 
Dacă a pătruns la țară, în regiunile agricole; dacă țărănimea vede în pu- 
nerea unei taxe pe cereale singura posibilitate do renaştere a agricul- 
turii alit de decăzule astăzi, — lucrătorii din marele centre industriale con- 
tinuă însă să privească protecționismul ca un mijloc de scumpire a traiului 
celor săraci şi de înavuţire numai pentru întreprinderile celor bogaţi. 7 
Tot ținutul industrial al Lancashize-ului, unde protecțloniştii sperau, 
să înpiinteze stindardul lor, a rămas strins unit în jurul drapelului libera 
şi liber-schimbist, In genere, cel mai insemnat rezultat pentru liberali! 
în ultimele alegeri, nu e că Scoţia şi Walles au rămas credincioase tibe- 
rălismului, dar că protecţioniştii n-au putut ciştiga nici unul din marele 
locare industriale. Protecţioniştii n'au putut birul, afară de Birmingham, 
patria d-lui Chamberiain, decit Ja Liverpool şi în citeva porturi militare, 
ca Portsmouth şi Devenport, unde isbinda lor se datoreşte insă mai pu- 
țin influenței doctrinelor protecţioniste decit propagandei în vederea spos 


128 VIAŢA ROSIINEASCA 


ririi forţelor navale, condusă cu atita autoritate şi cu atita energie de 
fostul comandani-suprem al flotei’ din canalul Minecel, amiralul lord 
Charles Beresford. 

A doua indicațlune dată de alegeri a fost că lorzii au comis o 
greşeală opunindu-se budgctului. E limpede azi că, dacă protecţionia- 
mul este grija da căpetenie a națiunii engleze, chestia budgetului şi a 
lorzilor nu sint factori fără de nici o valoare, Orl, dacă acesti factori 
au valoarea lor şi au contribuit să dea liberalilor voturi pe care alimin- 
trelea poate că nu le-ar Îi avut, dece să mai fi complicat lorzii proble- 
mul de căpetenie, adică lupta dintre protecționism şi liberul-schitmb, prin 
aceste chestiuni lăturalnice? Dach lorzii ar fi votat budpetul, peste un 
an s-ar fi tăcut alegerile obișnuite numai pe chestia protecţionismului 
şi a liberuini-schimb.—gi, așa cum a pornit azi curentul în spre protec- 
tionism, cine ştie dacă protecţionismul nu eşea învingător. Se va zice 
însă că lozzii au procedat astfel, fiindcă pentru dinşii protecţionismul 
avea o însemnătate mai mică decit chestia drepturilor lor de a respinge 
budgetul, Mai Toi, el nu au reuşit să Impledece votarea budpretului. 
Otice s-ar intimpla, budgelul d lui Lloyd George esie sigur că va trece. 
Deasemenea, lorzii nu vor scăpa nici privilegiile lor Dacă nu azi, mine, 
dacă nu de tot, dar în parte, puterile Camerei lorzilor var fi ţărmurite, 
Sint obiecte pe care vetustatea le menţine, dar numai atit timp cit ni- 
men nu este silit să le atingă. De îndată însă ce vre-o mină, oricii 
de bine voitoare ar fi ea, e nevoilăsă le atingă, ele cad şi se prefac în 
pulbere, Dar protecţionizmul este, în primul rind, invenţia şi nevola lor- 
zitor, Puterea ecanomică a lorzilor stă în pămint şi in industrie, Pă- 
mintul a suferit de pe urma libernlui-schimb, care a gonit de pe Tatilun- 
diile nobilimii brațele ce le munceau, şi tot el, prin invazia grinetor 
străine, a adus decăderea treptată a agriculturii engleze, Indústria su- 
fere şi ea de pe urna liberului-schimib, căci nu äi putinţa să se apere 
împotriva concurenții streine, și lorzii, care şi-au plasat capitalurile în 
Intreprimiletile industriale şi comerciale, dacă nu ge înlroduc tarife vi- 
male, se văd amenințați să Inchidă uzinele şi si piardă capilalurile 
lor. Jul dece protecționismu! are o Insemnătate deosebită pentru lorzi, 
și dece lorzii au urmal_cu toți pe d. Chamberlain, în lupta lui pentru 
desființarea liberului-schimb. Datoria lorzilor era, deci, să nu facă nimle 
care si înlizzie triumful protecționismului, Inverşunarea cu care el an: 
luptat Impotriva budgelului era cu atit mai nelogică, cu cit el nu com- 
băteau budgetul d-iui Lloyd George pe lema că îi loveşte în interesele 
lor personale, —căci simțeau cit de impopulară şi de nedreaptă în ace- 
laşi timp ar hi îost această platformă, —ci pe temeiul că taxarea celor 
bogați ou va îmbunătăţi soarta celor săraci. Prin urmare, dacă ei nu 
erau ninați de grija de a scăpa de nişte impozite noi, ci de lăudabila 
preocupare de a da de lucru şi de mincare proletariatului ce sufere, 
dece n-au primit budgetul cum La şi stăluit lord Rosebery, dece nu au 
dat Angilei şi vrâjmeşilor lor prilejul să se convingă singuri că au apu- 


+ a 
H P 
: CRONICA EXTERNA 129 
D n IOU E 


cat pe o cale greşită şi că taxele d-lui Lloyd George nu rezolvă Intru 
mimica criza economică ? Dece au luat-o pe drumul care întirzie Isbin- 
da finală a protecționismului ? Adevărul e că, deşi protectionismul este 
pentru lorzi chestiunea vitată, ei au judeca! situația din punctul de ve- 
dere al intereselor lor imediate şi, in dorul de a scăpa de niște impozite 
a căror greutate au exagerat-o mult, au sacrificat protecţionismul, care 
reprezintă adevăratele şi marele lor interese. Nu trebue să ultăm că, 
dacă pentru protecționism ultimele alegeri zu fost un succes, pentru lorzi 
ele au lost o adevărată infringere. Ei se aleg nu numai cu budgetul 
votat şi cu privilegiile Camerei lorzilor micşorate, dar şi cu Home Rulul 
irlandez asigurat şi cu popularitatea lor perdută. Egolsmul şi setea de 
bani au distrus intotdeauna clasele ocirmuitoare. Păcat că aristocrația 
engleză, care atita vreme a ştiut să se ferească de aceste păcate funeste, 
a trebult să sfirşească prina se prinde şi ea in mrejele lor.. 

In rezumat, deci, ultimele alegeri din Anglia au fost fără de în- 
vingători şi lără de învinşi, Ele au dat lumii indicaţiuni asapra nevoi- 
tor şi preocupărilor naţiunii engleze, dar nu răspunsuri holăritoare Ja 
marele întrebări ce erau chemate să deslege. In loc să vedem Anglia 
îndreptindu-se pe una din cele două căi, ce partidele politice H indicau, 
o vedem căutindu-şi cu trudă o directivă nouă, pe care nu a găsit-o încă, 
şi şovăind Intre amintirile trecutului, care o atrag intro parte, şi între 
năzuiniete viitorului, care o imping în partea cealaltă, 

Problemul este prea mare ca să | se poată da vre-un caracter 
personal., Dar, dacă e vorba să privim chestiunea sub această prive- 
Hale, atunci desigur că învingătorul acestor alegeri a fost d. Chamber- 
lain. O boală nemiloasă 1 împedecă să mal apară în arena luptelor ce 
se dau în jurul ideii protectioniste, pe care el a asviriit-o în viaţa publică 

a Angliei, dar firă ca să-i mal fie dat lui a participa la ele. Tot cea 
mai putut face a fost să spue Angliei prin manifeste şi prin scrisori pă- 
retea lui, Dar ce mulțumire sufletească trebue să resimtă, cd, din fun- 
dul cabinetului său, unde soarta La osindit la o imobilitale, care e ca pro- 
logul odihnei celei de veci, el vede idea lui crescind, invadind Incetul 
cu incetul tot organismul societăţii engleze, sguduind-o până În mărun- 
tacle ei şi cucerind-o toată... Ce admirabilă senzaţie şi ce mingiere tre- 
bue să fie pentru bătrinul luptător, cind simte că poate nu va închide 
ochii pănă ce va vedea concepţia lui îndeplinită, visul lui transformat 
într-o realitate! Durerile fizice şi sâgeţile calomnie! nu mai înseamnă 
nimic pe lingă satistacținnea de a D cucerit o mare naţiune, printr-o 


mart idee, 
L G. Duca 


Cronica teatrală. 


Ultimele reprezentații teatrale au fost o şcoală minunată pentru 
publicul Capitalei, Trel comedii, două la Teatrul Davila şi una la Naji- 
onal, şi tustrele luate din repertoriul a trel popoare deosebite, Halienii, 
Francezii şi Germanii au contribuit la succesele sezilor din urmă şi ne-au 
dat pritejul să comparăm valoarea şi concepția artistică a trei civilizații 
deosebite, 

Lulu, eroina lui Bertolazzi, e-o fată din popor, Tatul sân vitreg, un 
fost sergent de bersaglieri, se îndeletnicegie în ceasurile libere cu ciz- 
măria, consacsindu-le pe celelalte cafenelei, cărților sau amintirilor din 
trecutul lui de sergent chipeș şi cu trecere pe lingă femei. Mama sa, o 
mahalaglosică simplă şi şireată, urmăreşte cu nerăbdare peripețiile ro- 
manului foileton din ziarul de seară şi priveşte cu-o superioritate înte- 
resată aventurile galante ale fetei ei. Intre aceşti dol eroi de mahala, 
Lulu a crescut mare şi frumoasă, s'a dedat artei baletului şi-a schimbat 
cu seninătate o serie bogată de amanți. Din cauza împrejurărilor sau 
din pricina unul obscur instinct femeesc, Lulu nu e în stare să spue 
două vorba tării ca să spue o minciună. Cum păsările sint menite să 
cinte, florile să miroase, izvoarele să şoptească, Lulu e făcută să mintă. 
Pe amantul ingădultor, paradoxal şi sceptic, cu careo găsim In actul 
întâi, îl minte, ca să-l poată depărta şi să întroducă în locul lui un Unie 
licean, sărac, naiv, dar frumos, pasionat şi fericit că-i poale trimele o 
poezie întrun mănunchiu de flori culese In grădina părintească, Aces- 
tuia Lulu îl spune, fără nici un interes plauzibil, minciunile cele mai 
extraordinare. După spusele ei, scepticul e gelos ca un Maur. Cu 
cinci minute înnainte era aproape s'o omoare. Dacă ar bănui-o măcar! 
Vă inchipulţi prin urmare „capul“ liceanului, cind scepticul, care a pri- 
ceput minciunile şi intenţiile baletistei, se întoarce şi-l surprinde în fla- 
grant delict de adulter extra-conjugal. Tragic şi teatral, adolescentul de- 
cam ` Sint la dispoziţia d-voastră! Dar scepticul răspunde : Nu, tinere, 
nu. cel mult la dispoziţia doamnei, ŞI prietenos, abia zimbind, D ce- 


CRONICA TEATRALA 131 


dează cheia loculnții, apartamentul, mobjlete ai. sacotelile întrejizerii 
unei amante cosiisitoare. Apol pleacă, şi după el, exasperal, furiosa, dar 
tot amorezat, pleacă şi liceanul, 

A plecat în actul tniii, dar în actul si dallaa se va Intoarce, In- 
drăgastit ca un italan şi ca un adslesceni, pala să Inirunle alături de 
Lulu şi peatiu diusa minis păriniească, Nici prăvălia sărăcăcioasă u 
cizmarului fost sergent de bersaglieri, nici minciunile amantei lui, nici 
storăilul prozale al mamei ei, nu-l rehutează, Io numele Iubirii sfarimă 
legăturile familiare, e hotărit să-şi cnpete partea lui de moştenire pe 
calea judecății, dacă nu se poate altfel, şi in desmerdările femesi vin- 
zătoare gl perverse visează o viaţă de dragoste dulce, linigiită şi Impå- 
cati, cu o spuză de copii In jurul lor. Lulu îl întieabă dacă is drapi 
copiii, Şi la răspunsul lui alirmaliv, ea se întoșeşte, Igi acopere ochil 
cu minie, cade în brațele lui, mărturisinda-i Intro şoaptă grija şi feri- 
cirea că et simile mamă! Lulu a spus minciuna supremă, 

In actul al treien, o găsim măritată, Intro vilă departe de oraş. 
Dar ceremonia căstoriel n'a putut să-i prefacă sulletul Pe cind bârba- 
tul ei e lingă patul de agonie al părintelui zdrobit de rătăcirea copilului, 
Lulu îşi reamintește viața zgomotoasă şi veselă de teairu, în braţele u- 
nul cunoscut din vremea acela, Bărbatul ei insă nu mal e copil, Două 
luni de dragoste, de gelozie, de viaţă, l'au maturit. Intors pe furiș din 
oraş, înşală vigilenţa servitoarei și, deşi amantul surprins reuşeşte să 
scape, el Intelege adevărul şi ponte să-și măsoare în suhet intinderea 
dezastrului. O îndoială straşnică ti Incolțeşte în inimă. Dacă nici co- 
pilul nu e a! lui! Cn gemete, cu răcnete, cu serişniri de dinți, D stringe 
minele ca în cleşte de tier şi-i sală ta faţă Intrebarea: al cui e copilul ? 
Pentru întăiași d. perdulă de spaimă, Lulu îi spune adevărul, Nici o 
clipă wa fost mamă. La înşelat, 

Enormnitatea minelunii dezarmează furia şi ura, Cu mişcări de âu- 
tomat, cu figura impasibil, adolescentul rânit în sulleiul, In visurile, în 
dragostea lui, scoate un revolver din buzunarul paitonului, se apropie 
de ca, o urmăreşte, ocheşte şi trage, 

Aceasta e singura parte dramatică din cele trei acte, Trel acte 
de glume, de observaţii vesele, de ris uşor caṣi minciunile eroinei lui 
Bertolazzi, trei acte rupte parcă din viaţa obişnuită care nu cunoaşte as- 
pecte tragice decit în momentele supreme, Tustrele actele au fost su- 
perior interpretate de trupa Teatrului Davila, deşi, poate, în alt senz de- 
ctt în senzul vederilor autorului. Ð na Giurgea ne-a dat o baletistă 
sglobte, sprint? şi gurahvă. Credem că nota ar fi fost mai justă, dacă 
punea în interpretarea d-sale o nuanţă de pasiune, de râutate Instinc- 
fei şi femelască, Dar d-na Giurgea excelează în rolurile de Ingenni- 
D. şi, văztud-o jucind, e greu să nu fi mulţumit, chiar cind schimbă 
pp caracterul piesei, D. Davila, ag d-na Giurgea, a conceput în 
chip mai muit personal decit jost rolul scepticului, Din felul cum ni-l 
prezintă autorul e sigur că avem dea face cu an tip îngăduitor, bun, 


132 VIATA HOMIXEASCA 
foarte puţin amorezat şi mai mult zellemist. Cind am cetit piesa, mi-am 
închipuit un om între două virste, deprins cu nestatornicia femeilor şi 
destul de filozof ca să erte fără să-şi facă inimă rea. Îmi închipulam 
o figură senină, abia umbrită de nn surts ironic, 

D Davila a conceput altfel tipul scepticului. Dan ne-a dat un 
om, fireşte, elegant, dar prea „gaga“, prea „rasta“ și mai ales prea tip 
de „jouisseur*, E adevărat însă că aşa cum l-a conceput, d. Davila a 
creat din sceptical d-sale un tip desăvirzit, In came şi În oase. 

D-na Alexandrescu, In rolul mamei, a fost inimitabilă. Hohotele 
de ris ale sălei au răsplătit-o cu prisosinți. DI. Bulandra retrait, in 
liceanul îndrăgostit, era în elementul d-sale de naivitate, temperament, pa- 
siune, tot alitea coarde pe cari d. Bulandra știe să le atingă cu preci- 
zlune şi cu exactitate, şi atita exagerare cit trebue ca să impresioneze, 
Căci In teatru, ca şi In viață, e foarte greu să nu exagerezi şi să nu 
cauţi efecte mai mari decit efectele fireşti, strict necesare, pentru înţă- 
legerea rolului. Actorii cei mai buni alunecă adesea pe partea exage- 
rărilor, Insă-şi trupa teatrului Davila, care m-a obişnuit cu interpretările 
cele mai corecte cu putință, cade cite-ndată In acest păcat, mai ales după 
a zecea, a cincisprezecea reprezentație n aceleiaşi plese, Aan de pildă 
în Mugurni, comedia lui Feydeau, La primele reprezentații Jocul a fost 
excelent, La cele din urmă insã, fie din cauza publicului ceva mal „po 
pular“, fie din alle cauze, mai toate rolurile eu fost „șarjate“. ŞI nu- 
mal AMugurul n-are nevoe de şarjare ca să i se priceapă glumele şi jo- 
curile sclipitoare de cuvinte. ȘI acţiunea, şi situațiile şi dialogurite sint 
suficient de comice. 

Muguru! simbolizează trezirea, naşterea omului la iubite. Inlr'o 
famile de nobili osificaţi în tradiţii antice și religioase, singutul copil 
e juruit innicei Domnului de mama lui, adică e menit vieţii călugărești, 
în urma unei boale grave de care a scăpat grație intervenției divine. 
7. "ui, crescut mare, ferit de orice atingere cu lumea din afară şi de 
păcatele ei, Îşi pelrece zilele în rugăciuni, În extazuri şi clteodată în a- 
mejell cari indică o curioasă zdruncinare a sistemului nervos. Duhov- 
Dien, chemat lîngă bolnav, ascultă mărturisirea desnădăjduită a neofitu- 
lui, Acesta a visat noaptea pe Isus care avea la picioarele lui pe Mag- 
dalenu. Dar Sacrilegiu! Isus semâna cu dinsul, era chiar el, iar Mag- 
dnlena semâna ca două picături de apă cu servitoarea din casă. Fami- 
lia îngrijată, chiamă un om al ştiinţei, Doctorul examinează pe pacient, 
ințălege şi vrea să explice nobilei mame, cauza boalei. Scena explica- 
ției e neintrecută, Medicul vorbeşte de primăvară, de sevă, de mugur, 
de nevoia pentru adolescent să pelreacă, Nobila mamă il întrerupe: 
Dar petrece, Doctore, petrece,..—Cu cine ?..— Cu mine). cu mătuşă- 
sal.. Doctorul se frămintă şi publicul nu mai puţin... Instirşit omul 
ştiinţei izbucnește : Fiului d-tale îl trebue o femee 1. 51 atunci, cu aerul 
cel mai senin din lume, mătuşa, bătrină, slută şi higotă, îl întreabă :—O 
femee... şi peniruce doctore ? 


CRONICA TEATRALA 133 


Sala hohateşte, 

Noroc că vista, mai cuminte decit nobila familie, se Insăteinează 
ea să deschidă ochii viitorului abate, O curtizană, pe care acesta o scapă 
din valurile mărei, se îndrăgosteşte de dinsul şi se hotărăşte să jerifească 
amorurile ei Ines pe altarul unei iubiri caste, ideale, neprihănite, Cur- 
tizana aşiepia miracolul unei convertiri. În casa ei se întreține cu tină- 
rul abite, da cele sfinte, Extraordinara conversiune a Magdalenei inspiră 
sulletului el o imensă nevoe de pocăință, de prosternare la picioarele 
celul adorat. Ca şi Magdalena ar vrea să toarne miresme pe picioarele 
lui. Cum Insă nardurile nu se mai găsesc azi nici chiar in paletele cur- 
tezanelor, ca H Incanjoară picioarele cu braţele, se prinde de el ca oie- 
deră slabă şi venu, se ridică, se agaţă, îşi amestecă răsultările lor fet- 
bin! de patima credinţii, pănă ce gurile se unesc întrun lung, intrun 
mestirzit sărut, Miracolul s-a săvirşit, Magurul s'a deschis sub raza veşnică 
a iubirei. Piesa s'ar putea sfirşi, Ceiace urmează nu prezintă un interes prea 
mare, Adolescentul crescut în preceptele curate ale religiei lui Christos, 
incearcă să adapteze învăţămintele bisericii la vieaţa lui, Magdalena po- 
câtă, tăscumparală prin lubire, va fi soția lui legitimă In faţa oamenilor 
şi în It lul Dumnezeu. Dar de sigur că ceiace place lui Dumnezeu, 
nu place totdeauna şi oamenilor. Autorul Une să nu scandalizeze pret 
mult ipocrizia acestora şi deaceia aranjează lucrurile cum e mai bine şi 
mai folositor pentru morala publicului. Curtezana va renunța la dragos- 
tea ei şi tinărul, vesel şi luminos ca un mugur deschis, se va însura cu 
o copilă oarecare dintre verişoarele lui, Piesa se termină, preceptele bi- 
sericii nu sint câlcate şi morala e salvată. 

Comedia aceasta a lui Feydeau, fină, ironică, decoltată atit cil tre- 
bue şi moralizăloare ca un umăr frumos, a dat prilej d-nei Voiculescu- 
Quintus să se Intreacă pe ca insăşi, In şcoala d-lui Davila talentele n'au 
vreme să doarmă pe laurii trecuţi. Fiecare rol e un nou efort, o nouă 
izbindă. In scena tentaţiei din actul al doilea, d-na Voiculescu nu mai 
era actrița care joacă, cl femeia care iubeşte, care doreşte, care ştie să 
inmultească şi să implelească dorințele el ca o pinză de palajen în jurul 
celui iubit. Cind degetele curtezanel se Inlingeau ca rădăcinele iederii, 
cind corpul se incovoia ca inelele unui şerpe, cind glasul murea ca mur- 
marul unei rugăciuni şi ca un strigăt zdrobit între două guri, toată sala 
îşi ținea răsuflarea. Mulţămită d nef Voiculescu am văzut realizindu-se 
şi minunea asta. Un pubite rominesc care să nu tugească, să nu siri- 
nule, să nu se sutească de o mie de orl In fotolii. 

In rolul nobilei mame, d-na Sturza a fost atit de naturală, de dis- 
tinsă, de aristocratică, a înțăles aşa de bine rolul cu nuanțele lui cele 
mai fine, încit simt o adevărată mulţumire să regrel eu însumi aprecie- 
rile nedrepte dintr'o cronică trecută. Am spus atunci că d-na Sturza e 
mereu acelaşi. In Mugurul, d-sa mi-a dovedit că e stăpină pe destule 
mijloace scenice ca să scoată efectele cele mai variate dintr'un fond de 
eleganţă nativă, firească, personală, 


1% VIAȚA NOMINEASCA 


Di. Manolescu ne-a rtzerval o surpriză, Temperamentul «d-sale dra- 
matic s'a adaptat pertect de bine unui ro! de coimadie, Acelaşi surpriză 
ne-a făcut-o şi d. Rullinsi, De dataasta nu putem să-l gâsim nici un 
cusur, Dim rolul uadi preot bäi, bun, Ingăduior puţin cu el Insaşi şi 
mult faţă de păcatele mărunte ale oamenilor, d-sa a izbttit să facă o cres 
sie, D. Baltinski a găsit genul rolurilor care-l convin, În roliriie secun- 
dare, dacă d-nii Morţun şi Niculescu-Buzeu și d-na Alexandrescu nina 
piăcut, d. Sorin ne-a plăcut foarte puţin. Poate e mal mult vina rolne 
lui, de cit vina d-sale, Aşteptăm să-i vedem in rolul mic dar puternic 
ce îi s'a liceedinţul în Seara cea de pomină, pizsa tevoluționaă a lui 
Leopold Kampl, ca să persistim San că jenunţăm la speranțele puse 
in den, 

In alată de jocul individual al artiştilor, asupra ansamblului n'de 
yem de făcut decit o singură observaţie. ln citeva zinduri interpreții s'au 
läsat luaţi de zisul zgomotos din sală. Ecel puţin o negligenţă care tre- 
bue curată însă cu orice prej, ca să nu se întunrce prin nimic cali- 
tatea artistică a succeselor teatrului Davila, 

Mai ates că teatrul Najiona! pare fenn hotârii să aprecieze şi el 
țatmecul succesului. După seria interminabilă a Viforulut d-lui Dela- 
vrancea, cu aplauzele zgomotoase ale galeriei, cu chemărila repetate ale 
autorului la rampă, cu ceasurile lungi de del stigeros aie lui Ștefăniță 
Vodă, d. director general a! teatrelor a viet insfirşit o comedie, care-să 
scoată din intunericul! culisalor mänunchiųut minunat de comici ai pri- 
mei noastre stene ŞI care la acelaş timp să placă şi pubilcului, 

Prastul, comedia lui Ludwig Fulda, arè toate cațitățila şi tonte de- 
feclele teatrulul german modem. Dacă teatrul Italian e cel mai realist, 
cel care impreunează mai bine comedia vieţii cu dramele viel : dacă 
teatrul francez are darul nà spună Incrurile cele mal grave Intro formă 
pglumeaţă, ducă se mulțămeşte să ridă Dr să supere, sä lrorilzeae fără 
răntate, să slirşească piesele cum se spune că siirşese toate iucrurile în 
Franţa, cu un cintec; teatrul german e hieratic gi mistic cind vorbeşte 
limbi tragediei şi e de o veselie cinstită, masivă şi puțin cam grecas, 
cind vorbeşte în genul scump lui Moliere, Pukolul, dramă jucată acwm 
cltva timp la teatrul Davila, ne-a dat un specimen de tèatru Gramalie 
german. Prostul, comedia lui Fulda, e un specimen de veselie germană, 
Subiectul acestei comedii, care arti fost concentrat de un linticez în două: 
mult trei acte, se întinde, graţie: unei tehnice savante, încă două acte in- 
tregi, două ncte lungi, inutile, lipsite de variaţie şi de spirit inventiv, 
Acţiunea lincezăşte și glumele au vivacitalea unel matrone corpolenie. 
Subiectul poate fi rezumat în citeva cuvinte : 

Un originai lasă intreaga lui avere celui care se vå dovedi că ecel 
mai prost dintre moştenitorii lui. lar dacă moştenilorii nu vor cădea de 
acord asupra „prosiului”, să se deschidă al doilea iestameni. Cum era 
de prevăzut fiecare rubedenie incearcă să-şi dovedească prostia. Chestia 
se pune la vot. Nici unul nu Intruneşte majoritatea. Atunci se deschide 


CRONICA TEATRALA 135 


testamentul suplimentar şi tnir'Insul se găsește numele legatirulul uni- 
versat, cel mai bun, mai blajin, mai timid, mai inofensiv dintre nepoți. 


* Acesta e nenorocit, Banii nu-i mingle de faima prostiei, Dar bunătatea 


şi inexperiența lui de oameni, calităţi sinonime cu prostia, fac dintrinsul 
prada moştenitositor trustați de dreplul lor. Prin manevre diverse aceştia 
îl fac să renunțe la moştenire. Rămas larăşi sărac rudele lul au un sin- 
gur gind, cum să se scape de el, Mijlocul e răpede găsit: H vor Inchide 
întrun ospiciu de nebuni, Noroc numai că o americancă millonară, ame» 
ricancă de operetă, care l-a apreciat bunătatea şi s-a Indrăgostit de din- 
sul, intervine la timp, Il szoate din balamuc şi-i răsplăteşte virtutea prin 
darul tinereţii şi milioanelor ei. 

Acesta-i subiectul. Glumele sint de calitatea subiectului, Un fel 
de glume care-ţi provoacă del, dar un sts de calitate inferioară, un ris 
cum se ride la un cire de mina "nä, ici şi colo, citeva reflecţii de 
duh, se pierd in banalul anilorm şi în mulţimea spiritelor forțate. $i 
totul e jung, întins, mediocru, sentimental, Nu lipsesc decit cupletele 
şi muzica uşoară a „Văduvei vesele” seu a „Vinzătorulul de Dëser", 

Cu toate acestea piesă a plăcul şi a lăcul serie, Nu e de mirat. 
Rolurile au fost distribuite de d. Gusty şi daa se Inţelege mal bine în 
materie de teatru decit alţii. Electul unti scene, In care se intilnesc So- 
teanu, Toneanu, Livescu, Deko, d-nele Ciucurescu şi lonaşeu, nu se 
poate descrie, In rolul „prostului*, di, Soreanu a făcut nu numai o 
creaţie, dar a arătat culmile inalte aie artei, pe care le poate alinge acest 
mare artist. Fizi indoială d. Soreanu e cel mai puternic talent de coe- 
medie al teatrului rtostru, DI, Lien diseacă roluiile mai bine, e mai 
stăpin poate pe mijloacele tecnice, e un interpret totdeauna pătrunzător 
şi inteligent; di. Soreanu are intuiţia, impiraţia, sufletul unul artist, De 
cite ori văd jucinu pe d. Soreanu, am impresia că ma învățat rolul, că 
mu mă amăgeşte cu meşteşugirile unul bun actor, ci că trăeşte, jot: 
pează viaţa personajiului pa care! reprezintă. 

DI, Beicot n'a fost la înălțimea mijloacelor d-sale. A saat rolul, 
a jucat mai mult pentru galerie decil pentru publicul intetigent. Acelaşi 
observaţie de lăcut d-nei Ciucurescu, care a localizat, a dat o notă for- 
fată de mahalagism rominesc rolului d-sale. În schimb d-ra Filoti a fost 
pentru cei mai mulți o adevărată surpriză. Intran an daa a făcut pro- 
grese remarcabile. Dacă s'ar dezbăra de accentele apâsate, care amine 
tesc prea mult dicţiunea d-rei Barbu, ar fi şi mal bine, Tot privitor 
ta dsa, un amănunt demn de relevat: D-ra Filoti a învățat să se im- 
brace, nu mai poartă rochiile acelea strînse, colante, care îi lungeau sl- 
lueta, şi-aşa destul de lungă. 


N, D, Cocea 


a pr... 


Cronica veselă. 


Metamorfoza. 
| 


Am plins şi en In versuri pesimiste 

Amorul meu dinti, ca orice om... 

şi ponte că aşi îi sporit c'un tom 
ibliotecn sufletelor triste. 


Dar azi vă dau o veselă agapă 

De inedite şi răzlețe pagini. 
Durerea mea, topită în imagini, 
Dispare ca un fulg de nea în apă. 


Se schimbă 'n glumă lacrimile clare ` 
Simbolice baloane de sipun 
Piutese de-asupra vintului nebun, 
Stirnit de reci curente literare. 


Si 'n existenţa lor cea efemeră, — 
Cu străvezii păreţi, deabia inchid 
O parte mică din eternul vid... 

ŞI totuşi cer un loc in atmosferă! 


O, Indulgentă critică postumă, 

Să nu le 'nțepi cu virful unui ac,— 
CA rind pe rind baloanele de spumă 
În lacrimi grele iarăşi se prefac... 


Gh. Topirceanu, 


1- 


Miscellanea. 


Pentru adevăr. 


D. I. Chendi trecea până mai dăunăzi drept un spirit îngăduitor 
cu „străinii“, fapt care La atras şi oarecare calomnii, ca de pildă epi- 
tetul de „jidovit”, pe cind scotea „Viaţa Literară“ în editura „Adevăru- 
lui" şi pe cînd un arhi-spiritual îl poreclea ee". 

Chiar mai incoace,—or H citeva luni, —nu ştim ce ziar, ni se pare 
din Bucovina, îl admonesta cu asprime, pentrucă prenumărase, printre 
ziariştii de talent din Regat, şi vre-o ug Evrei, 

Dar iată că d. Chendi şi-a schimbat brusc şi radical utitudinea. In- 
trun articol din excelenta revistă „Cumpăna” (No. 10), dag cere alun- 
garea- Evreilor, a oricărui Evreu, din literatura ţări, invitiudu-i să 
scrie în limba „lor“ şi să se pună in fruntea „ploatelor evreeşti”, Această 
concepție, o cunoaştem, e a d-lui Cuza,—şi nu şi a d-lui Jorga, care e 
mai puţin intransigent şi care admite că un Evreu cu însuşiri sufletești 
în atară de linie, poate să se ridice deasupra psicotogiei rasei sale şi 
să nu mai lie „Evreu“. 

Părerea noastră se ştie, a expusa d. Stere intrun lung studiu ` 
Evreii ne sint primejdioşi, pentrucă sint străini ; dar un intelectual e- 
vreu, un adevărat intelectual, care scrie in limba țării, în care sa näs- 
cut, nu mal e „Evreu“, sa rupt de trunchiul poporului său, Evreii 
nu-i mai pot revendica. Spinoza este un filozof european, şi nu Evreu, 
Heine un poet german, şi nu Evreu... 

Dar să revenim. 

D. Chendi cere expulzarea d-lui Eugen Pom din |teratură, Cu 
acest prilej însă, d-sa mai cere O expulzare: pe acea a d-lui Henric Sa- 
nielevici, 

In adevăr, d. Chendi şi-a schimbat cu totul opiniile, și le-a schim- 
bat foarte brusc, căci nu e mult decind d-sa scria În revista, la care d: 
Porn e secretar de redacţie ; nu e mult, apoi, decind d. Chendi adăpos- 
tea în coloanele revistei d-sale „Viaţa Literară” articolele d-lui Porn: — 
şi ne mai aducem aminte că d. Chendi a scris şi in prima serie a 


13 VIAȚA BOMINEASCA 


„Nouâi Reviste Romine“, la care, secretar de redacte, era d. Sanielevici. 

Asupra schimbării ideilor poiitico-sociale şi naţionale gie d-lui 
Chendi nu avem nimic de spus. Na e treaba moastră, E o atacere 
care-l priveşte pe daa Numai cit avem de lăcul o mică obiecţie şi 
anume, că ny tocmai dan era indicat să ceanii expulzarea acestor oameni 
din Meralură, ŞI mu că ne-am gindi ia considerații de deiciet morală, 
Au, şi acesiea însemnătatea lor, desigur, dar, la urma urmei, cind lupti 
pentru o cauză, nu te poți impiedeca de asemenea subiilităţi de senti- 
meni.—E vorba de altreva; d, Chendi, cind a primit colaborarea d-lui 
Porn ia „Viaţa literară“, unde acest domn probabil că a debutat, putem 
spune, fără a farta Inţelesul cuvintelor, că d-sa, d. Chendi, e acela cara 
Fa primit în literatură și Va consacrat scriitor în limba romlnă,.. 

Dar, insiirşit—d, Chendi cere expulzarea acestor domni din Hite- 
ratură, Dar dan nu pe arată şi lormatităţile, prin care s'ar putea aduce 
la indeplinire acest lucru, d 

D Chendi sa incercat, cindva, să expiice unele din tnsuşirile lui 
Alecsandri prin oilginea evreiască a poetului dela Mircesti. Acele ine 
süşiri, fie zis În treacă, noi le credem foarte moldoveneşti, le are în 
gta innalt d, P, P, Carp. Dar chiar de ar D fost Evreu Alecsandri, 
care at fi fost mijlocul de n-l expulza din IMeratură? (De altfel, ite- 
bue să recunoaştem, că d. Chendi nu cerea expulzarea lui Alecsandri). 

Cineva nu poate D expulzat dintro licratusă, dacă nu se expul- 
zează Insuşi prin propria-i lipsă de talent, După cum mimie nu poate 
veni în ajutorul ceini ce "are taleni, tot aga nimic nu potte disiruge 
pe om talentat. In afacerile acestea, rolul eriticel este de a giâbi lu- 
cruțile,—atit și nimic mai mult. 

Fi-va expulzat din literatură d, Eugen Pom? Nu Yam cetit în 
deajuns ca să avem curajul de a formula profeţii. In orice caz, stitu- 
dinca d-sale insuitâloare şi, ceia ce este şi mai rău, neinteligenta din 
ipate punctele ve vedere, faţă cu intreaga mişcare (iers de azi, nu 
ne inspiră incredere la viitorul d-sale literar. lar, mai presus de toate, 
lipsa de otipinalitate, cu care den a coiecţionat învinuirile de „mer- 
cantilism*, „mediocritate“, etc, aduse mişcării literare de azi de câtă 
diferiți papi şi papazuli literari,—este de matură a ne întări In pesimis- 
mul nostru cu privire la impămlateatrea d-lui Porn in literatură, 

Dar d. Sanielevici $ Pentru ce-l pune d. Chendi la un loc cu 
d, Pom? 

Căci d. Sanieleviei are talent. Cetească d. Chendi volumul de 
critice al d-lui Sanielevici, şi, cm inteligent şi lin cum îl ştim, nu va 
putea să nu simtă o adevărală plăcere intelectuală... Şi nu va putea să 
nu simtă, că ar fi păcat să inltorească In republica literelor romine a- 
tija „eritici de o cu totui altă trampă, iar d. Sanielevici să île expulzat. 

Cetind volumul d-lui Sanietevici, d, Chendi va face cunoştinţă cu 
un om inteligent, cu o minte clară, cu o gindire originală, cu un gust 
fin, cu un spirit subiil şi cu o formă elegantă în preciziunea el. 


MISCELLANEA 128 


D Chendi va constata cà d. Sanielevizi e printre cal dintăiu, dacă 
nu cumvu chiar cel dintăiu, care au dat lovituri puternica decadentisaiu= 
lui „înstrăinat“ postreminescian, recomandind, în acelaşi (pp, cu model, 
literatura de peste munți, al cărei caracter specilic românesc Va arătat 
pe lang. Va mal vedea d. Chendi că d, Sanieleviei e cel lntăiu 
care a observat că se naşte o mişcare nouă Head, mişcarea actuală, 
Va mai găsi d, Chendi, pe lingă alte studii interesante, şi acei articoi 
concis şi luminos, prin care d, Sanielevici a lăcut cunoscut peniru prima 
oară publicului mura pe Britescu-Voineşti, pentad ln lumină valoarea i- 
cestui scriitor şi delinindu-l pentru totdesanu, 

Despre meritele d-lui Sanielevici în privința d-lui Brătescu-Vole 
peşti, ne uducein aminte că s'a vorbii şi 'atrun articol de fond din dis- 
păruta „Viaţă literară“ 

EI bine, acest gerlilor poate fl exputzat din ilteraturi 2 

Că d, Saniulevici are şi greşeli! Desigur! Cine mare? Cå d. 
Sanielevici a fost nedrept cu Sadoveanu—tapt de cate aminteşte şi d. 
Chendi? Da! Şi ne parerău pentru d. Sanielevici, căci atacurile d-sale, 
lui Sadoveanu, nu i-au făcut mici um Ou, de oarece Sadoveanu Afè 
talent, Ne pare rău penita d, Sanielevici, că na putut avea noro- 
cul să ze pătrundă de adinca poezie a mirelui nostru cîntăreț, cum 
s'a pătruns de poezia subtilă a lui Prătescu- Voineşti şi de poezia vieţii 
sănătoase a scriitorilor ardelenl, 

Ar fi mai bine, mal cuminte, să nu se mat vorbească despre ais: 
cutite nedrepte şi personale adose Ini Sadoveanu. Şi aceasta, nu în in- 
terestul d-lui Sanietevici,—zgomotul provocat de desa a lost eşa de mare, 
incit publicul mu) va uita j—şi cu atit mai puţin în interesul nostru, 
care, din cauza acestor atacuri, am rupt pentru muilt vreme legăturile 
cu d, Sanielevici, intrun timp cind pe Sadoveanu nici nu-l ung: 
team peisonal,—şi cere am avut asupra lui Sudoveanu aceleaşi păreri... 

Ne gindim ia interesele eltora,., 

„Scriind aceste rincuri, ne-am îndeplinit o datorie față de con- 
ştința noastră. 


n genul des: 


Spuneam mai sus că d. Porn ema ES ein x E 
diferitilor papi şi papaculi- mai mult sau mai pujini DE nei- 
E dă putinţa să ilustrăm imediat acest lucru, —fără 
să eşim din actualitate. 

Datt lorga şi Mehedinţi, în publicaţiile lor respective, dar nu in- 
totdeauna respectabile, formulează, în urma d-lui Porn, acuzaţii identice 
cu ale acestuia, bine înțeles fără să-l plagieze, căci d. Porn, cum am 
spus, este numai un colecţionar de lucruri vechi... Cel mult, dacă d. 
lorga îşi însușeşte expresia d-lui Porn: „marile întreprinderi cooperative”, 


et) VIAȚA NOMINEASCA 


dovedind prin aceasta că nu se dă 'nnupoi, cind are putinţa să se fo- 
losească de avutul „strâinului”, 

S'a mai ivit şi d. Duiliu Zamfirescu, care, cu prilejul inundaţiilor 
din Paris, găseşte potrivit să scrie, în Universul, o „cugelare” ma- 
cabru de incită împotriva poporanismului.. Mai lipsește d. O. Densu- 
Şlanu, pentruca quartetul să fie complect.. Lipseşte, pentrucă nu-i cetim 
„revista“ şi pentrucă nu-l urmărim la Institutul de Domnişoare Pompilian, 
“unde profesează arta „aristocratică“. 

D. lorga, ridicindu-se împotriva „mercantilismului* scriitorilor rto- 
mini, îi dojeneşte că nu vreau (cităm cuvintele apostolului): 

„să rămină întrun posi oarecare în lumea noastră burgheză, ră- 
mănind ct, în ceasorite alese (i, să tacă o operă hrânilă din experienţa 
“vieţii” 

— de cancelarie, adăogăm noi, ca să complectăm pe d. lorga. 

ŞI ştiţi pentruce d. lorga li doreşte scriitorilor a muncă istovitoare 
“de zece ceasuri de biurou, la ordinele tuturor (ircovaicilor obraznici şi 
incuiţi ? 

Mai întăiu, pentruca—şi o spune cu toată candoarea—: Pentruca 
scriitorii tomini să nu fie puşi în trista poziţie de a-şi arăta lipsa de „re- 
cunoştinţă” cătră deg, care le-a dat talent: unuia talent epic, altuia ta- 
lent liric, şi aşa mai departe... 

ŞI apoi, pentrucă, dacă scriitorii romini nu muncesc toată ziua şi 
toată viaţa prin biutouri, nu mai pot îi „liberi pentru astă”. (Nu glumim, 
aşa spune d. lorga). 

Mai departe, d, Iorga serveşte scriitorilor romini o serie de grațiozi- 
DU. menite să-l facă pe d. Porn să pălească de invidie: pice dag că 
scriitorii, dacă n'au slujbă la prefectură, sint nevoiţi să se 

„prezinte la cluburile literare pentru a-şi primi tantiemele”, 

şi, fiindcă aceste... considerații critice nu | se par de ajuns, mai 
face un mic adaos la seria argumentelor d-sale: Ii complimentează pe 
scriitorii romini, amintindu-le de 

„avantajele pe care le procură partidul fiind la guvern, sau pe care 
le va procura cind şi dacă va ajunge la guvern“, 

E vorba de noi (cei dela „guvern*) şi de Convorbirile Literare 
(care vor ajunge la „guvern”), 

Nu am ce vor face Convorbirile Literare „cind şi dach: vor a- 
junge la „guverm*, dar dacă am lua lucrul mai tragic decit comportă 
situaţia, am soma pe d. lorga să ne spună: pe ce scriitor romin am 
momit noi cu avantajele guvernului ? 

D-le Porn, ai colecționat totul, dar ai uitat perla asta. La a doua 
repriză n'o uita! 

Dar, la urma urmei, dacă am D avut posibilitatea să creăm „a 
vantaje* pentru unii scriitori, mai ales pentru cei care scriu puţin, cum 
sint poeţii, şi care n'au deloc temperamentul potrivit pentru funcţia de 
şei de biurou,—am fi tăcut o crimă ? 


H wë 


MISCELLANEA 11: 


en 


Oare dach Iul Eminescu,—care s'a plins udesea că mare ca ce 
irdi, că nu se poale duce undeva la răcoare măcar trei zile (lucru per- 
mis oricărui mahalagiu din Bucnregti)—oare dacă lul- Eminescu i sar fi 
dat „avantaje“, ar fi fost un râu? 

ŞI nu condamnă toată lumea societatea rominească din vremea lui 
Eminescu, pentrucă nu i-a dat asemenea „avantuje* ? 

Dar, trebue so spunem, noi preferăm ca scriitorii să nu fle sco- 
boriţi prin sinecure (căci „avantajele“ Insamnă sinecure). 

Dacă lui Eminescu | s'ar fi dat sinecure, ar H fost un bine, dar 
nu cel mai mare bine, căci a trăi din sinecure nu este a trăi din munca 
ta. Ceia ce ar îi salvat in adevăr pe Eminescu, sinl acele „cooperative” 
de care vorbesc d-nil Iorga şi Porn,—este răsplata muncii artistice a 
poetului. Atunci Eminescu n'ar fi suferit de foame, şi nici mindria mu. 
i-ar fi fost călcală in picioare prin sinecure—de care, de altmintrejea, 
Pau scutit „guvernele“... Atunci ar H trăit omeneşta ca om liber! ŞI, 
poate, ar îi trăit şi azi, căci. —v'aţi gindit vreodată, d-lor lorga şi Porn 2— 
boala lui Eminescu a fost dintre acele care se vindecă, dacă bolnavul 
ate şi răgazul şi mijloacele de a se căuta, Ah, ce bine ar ti fost să 
existe pe atunci „cooperative* literare, dar nu sărece ca cele de azi, ci 
bogate, cum sperăm că vor îi peste 10--20 de ani! 

Şi este vre-un seriitor romin, sărac, dela Gr. Alexandrescu pănă 
astăzi, care să nu se fi pilns că e nevoit să muncească in altă direcţie 
(cum vrea d. lorga) decit în acea a chemârii sale ? X 

N'ar fi păcat pentru istorie, ca d. lorga să fle silit să muncească 
zece ceasuri la un biurou din capitală, iar istoria so facă în „ceasurile 
alese"? Şi mu e mal bine că d-sa trăeşie din munca pentru care are 
chemare şi care Li dragă? 

„ŞI pentru ce d. lorga nu e consecvent şi face deosebire între 
artişti? Pentru ce nu cere d-sa şi pictorilor şi sculptorilor să trăiască 
din slujbe, lar pînzele şi statuele lor să le doneze primăriilor, care să 
le expuna gratis în caienele şi pe străzi? 


D. Mehedinţi, în ultimul Nr. din „Convorbiri* (după d. Pom), , 
cintă colaborarea „/ără platã"r—-Credem şi noi: Eminescu să ilustreze 
„tără plată* Convorbirile prin nemuritoarele lui satire, murind de loame,— 
iat d. Mehedinţi să se furlandisească apol ca „director al revistei „În 
care a scris Eminescu” !... Adorabilă, dar negustorească socoteală ! 

Şi, fiindcă sîntem ia capitolul Mehedinţi, nu ne putem opri de a 
nu face cunoscut cetitorilor noştri că autorul lui Kebias, al lui Mihal- 
Twain şi ai lul Samuel Kiains, manilestează ingrijitoare veleităţi de so-- 


RI VIAŢA ROMINEASCA 


clologie şi economie poliiică, intro „notă prizărită, sub o pagină... 
uşa şaşa”, d, Mehcdiuil zice: 

„Ca o ironie a soartei, cel ce luptaseră ca socialişti în contra ca- 
pitalulni, au cercet tocmai ci să introducă în Ileratură organizările {!} ca- 
pitaiiste, cu toute urmările lor de încătugate u libertăţii individuale...” 

Dixii! 

Va să pică răspluta muncii este capitalism idlam. Va să zică, dacă 
am încasa noi cişiiginile revistei, lăzi Jo plaii* pe scriitori, am fice 
socialism, iar aşa, dind fiecăruia prodasul muncii sale, facem „capita 
Wem: barbar!—(Si încă o 'ncepe. subțire: cu „tirania soartel...*), 

D. Mehedinţi declară, în aceleş articol, că „Convorbirile* sint 

„mai răspindite detii oricind la trecut,..* 

Ei bine, ce fac atunci cu cîşiigul ? 

Il pune în lada d-săie de fier, ca să nu jignenscă pe colabora 
torii d-sale, şi ca să nu cadă în pâcslul de a fi un burphez ca noi, 
cate, stăpiriii de infzmul „mercantiiism*, şi mal puţin delicaţi decit 
d Kebias, împărţim cişiigul între colaboratorii moşii, cum se face 
in toată lumea? 

Dar d. Mehedinţi, caṣi d. Porn, vorbeşie de 

„incătuşarea libertăţii individuale” 

a .scrittosilor şi de 

„transpunerea impresiilor de club politic în proză cu intenţii no- 
velistice“... 

Pe cine vrea să ingele d, Mehedinţi? Pe cetitari ? Dar atunci e 
pesle măsură de naiv. Cetitorii cunosc toate nuvelele şi poeziile noas- 
tre, şi ştiu că în cic nu siat „transpuse „impresii* dela nici un club 
din lume! 

Pa scriitori vrea să-i inşele? E şi mai naiv. Cu scriitorii se 
pune Lotto situaţie vrednică de milă, căci ei ştiu bine că nol nu le re- 
comandăm nici subiecte, nici intenții, nici teze, nici tendințe—nimic! 
Scriu ce vreau, cind vreau şi cum vreau! 

Cum de se dă d. Mehedinţi In asemenea spectacol față cu ceti- 
lorii, care ne cetesc, şi față cu scriitorii, cate ştiu cum stau lucrurile ? 

Şi pentru ce insulță pe scriltori, zugrăvindu-i ca unelte ale poli- 
ticii de club, care-şi prostitulază cugetul şi talentul ? 


ŞI acum, un cuvint pentru cetitorii noştri. 

Dacă n'ar avea şi alte merite, „Viaţa Rominească* sre cel pujin 
unul incontestabil: acela de a fi occidentalizat moravurile noastre li- 
terare cel puţin din acest punct de vedere; răsplata muncii literare.— 
Şi, dacă vom izbuti să răsplătim această muncă integral, aşa incit scri- 
itorul să poată trăi numai din munca sa, vom fi făcut literaturii rom!- 
neşti un bine Incalculabil. Numai atunci scriitorul va da tot ce este Im 


MISCELLANEA 143 


putinja sa; numai atunci vom avea toate genurile lterare—şi etlores- 
„cența cea din urmă n literaturii, romanul, care nu se poate concepe 
scris de un om, a cărui „experiență“, vorba d-lui forga, e culeasă din 
biurourile prelecturilor, şi a cărui vreme şi energie e cheltuită In ace- 
leaşi biurouri. 

Artistul, Intoldenuna a avut mevoe de imp liber, de tot timpul 
Aber, Cindva, aceasta La fast posibil pri twmunilicerța papilor şi a 
prinților; azi, prin acea prozaică „piată*, care e mal onorabilă decit 
price, pentrucă-i vine artistului dela marele public, dela poporul său, 
căruia, în schimb, îi dă tot ceia ce dă un prej vieţii acestea și totcela 
ce poate face mindrie unul neam: frumosul intrupat în opera artistică, 

Cu acest pind—cu acest ideal—am pornit acum patru ani, Nici 
un rind gratis, fie chiar şi dela prietenii noştri—uceasin ne-a fost de- 
viza, Şi am ajuns la ţinta noastră, Şi mai trebue să ajungem şi la 
cenlaită țintă: plata întegrală, posibilitatea scriitorului da a nu se înde- 
letnici derli cu arta sa. 

Această faptă îrumossă, a stimit o dusmânie teribilă Impotriva 
noastră. O pricepem; îi ştim motivele, meschinele motive., 

Toate imbunătăjiriie se fac impotriva celor răi, 


Societatea Scriitorilor Romini, 


ŞI Dindcia venit vorba de interesele profestonale ale s-rlitorilor, 
găsim momentul favorabil de a spune citeva cuvinte despre Societatea 
Scriitorilor Romini. Unii s'au mierat ce ou in acea societate cițiva 
Salon cu un talent de tot modest. Mierarea nue justilicată, căci 
această societate nu şi-a pus în gind să constinjească talente. E vorba 
de o întovărăşire a tuturor acelora, care au ce îndelelnicire liletatura, 
E vorba de o societate de ajutor reciproc şi de apărare a intereselor 
bresiri scriitorilor. Societatea cere ca membrii ei si île de profesie 
scriitori, şi nu le cintăreşte talentul, 

Această societate, astfel înțeleasă, va avea un folos imens, şi nu 
putem decit să-i urăm via lungă ai spor.—cu atit mai mult, cu cit, 
desigur în foarte mică măsură şi foarte indirect, am contribuit şi noi la 
atmosfera din care s'a născut ideia înființării ei, prin faptul că am 
fost printre cel dintăl care, graţie „mercaniiilsmului” nostru, am pus pro- 
blema intereselor profesionale ale scriitorilor. 


Pentru d. G. Panu. 


întrun articol din 5 Februarie a. c. al „Săplăminii*, d. Panu serie 
următoarele cuvinte : 


„Innninto de Convorbiri literare“ şi de d, Maiorescu, ori ce-ar aice d. 
Ibrăileanu, n'a existat o critică literară propria zisă..." 


Desigur, d. Panu are dreptete că înnainte de d. Maiorescu m'a 
„existat o „critică Hterară propriu zisă“, dar m'are dreptate cind spune că 


VIAŢA ROMINEASCA 


144 


„Orice-ar zice d. Ibrăileanu”, peatrucă d. Ibrăileanu oa spus cela ce îi 
atribue d. Panu, 

D. Ibrăileanu a spus că „înnainte“ de d. Maiorescu a existat o 
critică a sistemelor linguistice (latiniste, italieniste, pumnistu), o critică 
a intiuenței exagerale franceze asupra spiritului, a limbii şi a literaturii 
romine,—dar nu o „critică literară", 

D. Ibrăileanu a pus asa de tirziu apariția „criticii literare propriu 
zise”, incit a deosebit două faze în activitatea d-lul Maiorescu: prima, 
pănă la 1880, în care d. Maiorescu continuă critica veche moldove- 
mească, a sistemelor şi intiuențelor sirăine,—şi a doua, dela 1880 tn- 
coace, în care d, Maiorescu face „critică literară propriu zisă”... 

D. Ibrăileanu a spus şi mai mult: A spuscă pănă la acea dată, 
literatura romină nici nu merita, nici nu comporta ceia ce se numește o 
adevărată „critică literară”... 

Foileteze d. Panu „Viaţa Rominească* cu articolele d-lui Ibrăi- 
leanu în această chestie, sau volumul „Spiritul critic în cultura romi- 
nească*, in care a adunat acele articole, şi se va convinge, 


Lamentaţii redacționale. 


Deşi publicăm de ciţiva ani pe pagina a treia a cuperiii înştiința- 
rea că manuscrisele nepublicate nu se înnapoiază, şi că nu răspundem 
decit acelor personne, ale căror manuscrise le socotim vrednice de ti- 
par,—totuşi sintem inundaţii de mit de scrisori, insotite de timbre postale 
pentru răspuns, prin care ni se cer sau manuscrisele, sau sin despre 
soarta Jor, og, cèl puţin, „un răspuns la poșta redacţiei”, 

Este evident că aceşti oameni nu cunosc inştiințarea noastră; iar 
cel care cer răspuns ln „poşta redacției”, nici n'au deschis „Viaţa Romis 
nească“, căci nol.. nu avem „posia redacţiei“ —acessti rubrică, în care 
unele publicații fac critică literară şi exerciţii de spirit, 

Că mulți poeţi şi nuvellisti, care ne onorează cu producţiile dom- 
niilor lar, nu cetese revista noastră, ne-o dovedeşte şi faptul că, cu 
toste că noi, de mai multe ori, am repeta! înşliințarea de pe cupertă şi 
la tubrica „Miscelanea“, totuşi el n'au luat cunoştinţă de această in- 
şiiințare. 

lată-ne dar în imposibilitate de a găsi vre-un mijloc, prin care să 
aducem In cunoştinţa „poeţilor* înştiințarea noastră, Ar fi poate unul 
singur: so tipârim pe cupertă. Cuperta poate o cetesc. Dar pe cu- 
pertă nu e loc. 

Aşa dar, nu e de tăcut nimic, 

Dacă scriem aceste rinduri, «ste pentru a ne descărca nădutul, 

«Si, fiind c'am apucat să vorbim de „literaluta* care merge la coş, 
trebue să spunem că, pentru cine ar avea vreme, răbdare şi spirit fito- 
sote, această literatură ar îi un minunat materiai de studii de tot felii: 
sociale, literare, psicologice, etc. 

Mai întilu, trebue să spunem că, dela răscoale, foarte mulţi ne 


sti A£ ez 


MISCELLANEA UH 


timit imcruri inspirate de cele mai bune intenţii, dar de o mediocritate 
otibiiă. Cele mai oribile sint acestea. 

Apol, toţi sint imitatori. Versiticatorii itmitează rar pe Eminescu | 
de obicelu pe Cagbuc şi pe Qoga—nu ținem minte pe care mai mult. Pro: 
satorii Imitează de obiceiu pe Sadoveanu. Cum vedeţi, spiritul vremii 
së tradează şi 'n aceste neizbutite încercări. Ciţiva imitează pe d, Mi: 
nulescu.— Unii fac pe supraiinii, pe decadenții, chiar pe nebunii. 

Apoi cite alte observaţii nu s'ar putea face! Sint printre dinşii unii 
care simt ceva, dar se exprimă oribil. ANII, nau nimic de spus, dar 
scriu corect: Sint cei mai primejdioşi > te silesc să-i ceteşti pănă pe la 
jumătate, căci corectitudinea formei te face să te gindeşti: „Mui ştii? 
Poate va fi ceva mai departe“... 

Se 'ntimplă şi lucruri extraordinare: Ciţiva ni san adresat prin 
petiţii în regulă. Dol ne-au trimis şi fotografiile lor. 

Cele mai plăcute „opere* sint, desigur, cele francamente proaste 
şi cu o nuanță de demență. Ş'a fost lipsit de o mare fericire, acela 
care m'a auzit pe scumpul nostru Gh. din Moldova, declamind în re- 
dacţia neastră asemenea poezii. Cu ce emiază şi tanfaronadă gravă le 
scanda dd. Astăzi, în zadar ne mai aduce poşta asemenea versuri! 

Cei mai primejdioşi, sint aceia care-ţi cer o „micii critică" a ope- 
fei lor, şi-ţi trimit şi timbrul postal, Mai întăiu, mb perplex în fața 
timbrului, căci timbrul e proprietatea orl. É 

De răspuns nici vorbă, dar timbrul d 

Timbrele o să le dăm la societatea „Pinea Săracilor”! E o idee! 

La 'ncepul eram mai naivi. Le răspundeam, le făceam „mica 
critică”... N'aveam nimic de spus, le scriam lucruri vagi şi generale. 
Adoptasem un fel de clişeu, în alcătuirea căruia am utilizat mult fai- 
moasele analize literare ale d-lui M. Dragomirescu. Le răspundeam lu- 
erun de pe altă lume: „originalitate de formă şi de fond", „stil Inci- 
ziv*, „reliel*, şi celelalte „categorii* estetice, cu care d. Dragomirescu 
măsură atit de serios producţiile celorlalte, dar mai cu samă ale pro- 
priei d-sale reviste... Vai! cit am plagiat pe d. Dragomirescu! Am i- 
nundat țara cu „incizivul* şi cu „relieful... 

Dar nu mai putem! Nu mai răspundem, nu mai innapoem ma- 
muserisele, nu mai facem „mici critici“, n'avem „poşta redacţiei“ ! 

Sintem sătui de versuri şi proză, 

Deşi de ordinar tupem manuscrisele, tot mai avem întrun hambar 
aproape un vagon (10,000 kilo) de poezii şi nuvele l.. 

O să fim nevoiţi să le vindem la mezat—gi-s atitea lacrimi in ele, 
vărsate pentru atitea iubite! 

P. Nicanor & Co. 


Gaara 


10 


Recenzii. 


D. D. Pătrășcanu, Schițe şi Amin- 
tiri. Editura Revistei „Viuţa Romi- 
neuacă“, 1909, lași. Preţul 2 lai, 

Volumul d-lui Pătrăzeanu n intimpi 
nat cea mai bună primire atit din par- 
ten presei elt st din partes publicului. 

Apărut într'o vreme, efm) Ier: 
tura romină are alte preocupări, a- 
ceastă bună primire se explică ` în afară 
de talant, fără docare nimic pa plnce— 
şi prin genul litorutarii d-lui Pătrășcanu. 

Faptul că schițele şi amintirile d-lui 
Pătrășcanu an sit ton decit literatura 
surontă, —tocmui faptul neesta axplică 
suvcesul deosebit al acestal volum. D. 
Piătrăşeanu aduciud o notă nouă, pu 
blicul n's putut să nu-i fe recunoa- 
citor că i-a procurat citeva momente 
de o altfel de plăcare intelectuală... D. 
Pâtrăşeanu a ileseroţit o clipă fruntea 
contemporanilor săi—şi întotdeauna pri- 
mim cu dragoste pe sceil care ne fan 
să dam, rhel tristeța ne pindoste de 
pretutindeni, și oricind o rugă de ve- 
selle e o rază de lumin In intunericul 
acestei vieţi 

Dar proza d-lui Pătrăgeunu nu e 
mumal în afară de preocupările litera- 
turii actuale, ea o în afară şi de preo- 
enpările zilei. Acest seriitor, caro esto 
un prieten al nostru, un „poporunis:*, 
un luptător, un om politie militant—un 
„deputat“, e argumental cel mai zdro- 
bitor impotriva atacurilor neinteligonte 
ulo acelora, caro ue invinuese că pa- 
nem arta în slujba cluburilor politice. 
Dacă ar îi uu neriitor, cărui aă-i ce- 


rem Bă facă „politică în litoratură* și 
care să ne aacalte cererea, npoi de 
sigur că acesta ar A d. Pălrăşeanu! 
Și ce departo sint bucăţile lal de vi- 
aja politică—ba si de frămintările vi- 
et actuale! Chiar atunci cind, Învir- 
tind ealeidoscopul vieții, ajunge și la 
luerurilo politice, chiny şi ntunri d, 
Pâtrăşennu la utilizează ama pentra 
a puno în lumină partea comică, hà- 
tindu-gi joe ckiar st do Intimplările, 
la care a Inat însuși parto! 

Volumul d-lui Pătrășeanu nro oni 
părţi: „Schițe“ şi „Amintiri“, 

Anturul „Schiţelor* vede vitja din- 
Irun punet de vodore propria al sån, 
D. Pătrăgeana vede mai es aspectele 
ridicole ale vlaţii—gi mui ales rilicolal 
nevinovat, D-sa nu ae seoboară In fun- 
dul sufletelor, ca să vadă ceis co n 
abjvet sau grotose in oameni. De u- 
cela umorul său este bon, El nu ta 
desgustă de onməni,—bu uneori ţii 
înce simpatiei. Personajele d-lui PA- 
teāyeanu sint, In genere, nişte copii 
mari... D. Pătrăşeanu esto dintre acet 
caricaturiști care nu ofensenză, care 
be plăcere chlar yi celor caricaturizaţi, 

D Pătrășcanu are un simț derse- 
bit pentru ridicolela usoare ain sa- 
menilor săi. Și a simţit întotdeauna re 
voia idon se exprima: Pe lingă autorul 
de schije umoristico, pe care-l cunoaste 
lumea, d, Pătrășcanu este și un dése- 
nator carieaturist de tnlont, — ȘI rur 
am văzut! om cărulu săi placă umorul 
cu vochiulai mea prieten. In tinerotă 


RECENZII 147 
E ENEE 


umbla ep Gogot subțloară și so exta- 
zia în focare zi în fats unul album eu 
tipurilo din oporelo marelui aatirie rus, 
Și do eite ste de ori, n'am rotit nol 
împroună, minuntndu-ne şi entuzinwmin- 
dnne ca intăla oară, Amintirile și 
Mag Nechifor Caţoarul !.,. 

Dar d. Vătrășeanu este și un senti- 
mental—uan suflet plin do nostalgin tu- 
erurilor care au fost şi nu mal sint, 

Acestei însușiri a sufletului său, îi 
dutorim ncote frumoase „Amintiri“, in 
tare no-a apua tuturora viaţa noastr 
din şenală şi primele -visuri alo ndo- 
losconţii... 

Am cunoseut şi eu pe acea unloñ 
Luiza Albertini, care apărea va o lu- 
mină la geamul el şi po străzilo Iuşa- 
lii.. E mult de atunci! E atita vreme, 
citā dospurte ndoloseenţa de urita şi 
stupides mutaritate ! 

Dar coia ce-mi Deg acuma mal ales 
plăcere, este personajul principal din 
Amintiri. Este Jagu? nostru de pe-a 
tunri, Tas) biajin şi poetle, cu prădi- 
nilo lui, ~ insul fără tramway, fără o- 
lectricitata, fără Piața Unirii, Jaen) cu 
grădina Traian, cu 'eriyma Gherşon, 
enre aven forestruici medievale, m- 
proape sub stresini —lugul cn Uustea 
Bolta Rece, ia care njungeni po nisto 
străzi Lenin pe care, primăvara, Il 
peal ici și colo, pe sub liliecii plecați 
poate zuplazuri, eltn o părecha îndră- 
gostită (nd or îi uvind 40 de ani)— 
Tagul cu noca nobii Bolta Race, care 
azi m mail este, și unde s'an spes ati- 
tèn Îneruri paiva, dar mari, unde s'au 
destăinuit intro priotoni atitea amoruri 
primăvărutice, undo wa recitat atiten 
nopţi intregi Emineseu—unăa um visat 
un viitor strălucit, sub stelele blinde, 
cure, ele, strălucose și azi—dloasapru 
altor capete visătoare ! 


lubite amica, nu ţi-am ficat o „eri 
tică*;—n'am răgnzul trabuitor, sl pro- 
babil că nici n'ai puter s'o fie: Am 
sistat atit de aproape sam fost s- 


mestecat atit de mult în lucrurile, pe 
care le-ai povestit, încit n'am nici pors- 
peetiva, nici, poate, impartialitaten no- 
cesar ca să te „judec“... IO maltumese 
insă, din inimă, și pentru momentele 
de plăcere, pe care mi le-au produs 
Schitgie tate, şi, mai ales, pentru mo- 
mentele de dulea tristeță, cu care am 
cotit istoria anilor nostri tineri t. 

Ca frumos, ce romantic ora pe-a- 
tunei, iubito amice! „Co frumos ora 
la sfirsitul vencului al nomăspreze- 
colon“! cum spunea, cu o paant de 
glumā ca să-și ascundă emotia, pri- 
otenul nostru N., astăvară la Mănăstirea 
Neamțului, în acea sură, eind mai muhi 
din poneraţia noastră, bărbați yi femei, 
stăteam în cerdncul Părintelui Ioachim, 
In faţa Intunseatului Ples, toreind fire! 
amintirilor tinereții noustre!,.. 

GL 


ae 

A. D. Xenopol. Les Roumains. His- 
toire. Etat matériel et intellectual. Pa- 
ris, Ch, Dalagravo, 151 p. 

Acest volumaş cuprinde cele P còn- 
ferinţi, po caro ilustrul nostru istorie și 
cugetătar le-a ținut lu College de France. 
În prima rconforință, care tratează dos- 
pro rasa latină, sa găsose consideraţii po- 
litieo ponerale, cara deşteaptă cel mai via 
interes, D-sa arată cum rasa latină deşi 
aro 103 milioane de indivizi și e superi- 
oară numarie celei germine, carena are 
decit 89 milioane, e față de aceasta în 
condiţii de inferioritate, căci origina di- 
versă şi conligurnțin geografică bine 
delimitată prin munți, au avut ca re- 
zultat să formeze în trei țări, troi po- 
potre, fiecare din ale nleătulnă prin 
limbă, instituții, istorie, un organizm 
diferit, Pe cind popoarele divergente 
ce nlcătaese rusa slavă şi cea germană 
sint miei şi slabe comparate cu masa 
cea mara și ar putea fi uşor inglobate 
In corpul comen, Ia Latini însuși trun- 
chiul o Impârțit în trai mari ramuri, din 
cure nici ana pp posedă forța de aab- 
sorbi pe celelalte, De aci inferioritatea 


148 VIAŢA ROMINEASCA 


politică şi acea economică a rusel la- 
tine. D, Xenopol susține că politica po- 
ponrelor latine va trebui in viitor să 
tindă a le reuni intr'un singar mânunehin, 
ele vor trebui să se apropie prin inte 
rexole lor, și să se solidurizeze Impotriva 
celorlalto două rase care se luptă pen- 
tru întăietute. Prin situnţiu lor partieu- 
lară, Romina desigur nu pot face cauză 
comună cu Latinii din occident. Sirinşi 
intre rasa slavă şi cea germană, oi tre 
buo să-si apere existența prin alte mij- 
lònce. Col mnj eficace ar 8 alianța cu 
un popor de rasă complect străină: Un- 
gurii, cure se găsesc absolut în neviaşi 
situaţie cu Raminii. Dar pentru nceasta 
ar trobul en Ungurii să ronunţa la po- 
litica lor de maghiarizare n olomentu- 
lui rominese din țările subjagute, po- 
litică care nu va patos niciodată s'i- 
tingă scopul său monstruos. Colelalta 
conterinți tratouză în trăsături concise 
dar viguroase despre origins poporului 
romin, rolul Romtnilor în timpul rens- 
terei, despre inflaența intelectunlä și 
politică a Franţei în tările romine, 
despre Rominii din țările subjugate, 
despre starea economică yi intolee- 
tuală a poporului romi. Vorbind de- 
spre clasola noastre socialo Jan nu 
se sfește de a spana citeva din avelo 
dureroasa uilovăruri, cure izbesc pe taţi 
oamenii care cugată și care simt, „Clasa 
hunrilor earo-si mârea averile pe spi- 
narea țăranilor, a fost înlocuită prin 
clasa noastră divigentă întreagă, mult 
mai numeroasă, avind mai multe tre- 
buluţi, Muetrul o viaţă asemeneu cu A. 
vea a clasel cultivate n unor popoare 
ilo multă vrome civilizate și apăsarea 
poporului de jos a devenit mai greu cu 
coa de odinioară”. 

„Pe cind oamenii şi fomeilo de sw 
vietate, reani intr'an salon nu numai 
In București suu in Ingi dar si in unele 
eapitale de jude} samână cu roprezen- 
tanții colei mai alese spcletäi) pariziene, 
țaranii romini pa sint, diu panet de vo 
dere inteloctual și mural, mult deosebiți 


de strămoșii lor de neum două mii de 
sti, Dacii. Si e usor de înțeles cñ o 
civilizație atit de pretențioasă nu ponte 
fi suportată fără grolo suferiuii de un 
popor atit de înupolat, Există an deso 
echilibru intre bază şi clădirea ridicată 
pe ea, și cu cit clădirea ae înalță, cu 
atit dazechilibrul devine mal necontenit, 
Cu dropt cuvint dan erodo: „că pro- 
Wema pe care statul romin e chemat n 
o rezolva, este ridicarea condiție] ma- 
teriale, intelectuale si moralo n eluaei, 
care suportă pe nmarii săi toati rou- 
tutea civilizației“, 
a 0. B. 
se 

L D. Protopopescu. Migearsa coo- 
peratiră,— Bucureşti, Tip, „Coopera- 
tivă*, 1909. Prot 250 1. 

Literatura eooperatistă, de si bogată, 
nu caprinde ilecii foarte putine studii 
usupra cooperației in ponerul, Cole 
mt multe tratate, cure se ocupă eti 
evasță chestie, analizează numai un n- 
nume Een de enoperație, sau doseriu 
mişonroa cooperativă numai dintr'o sin- 
pură (ură. Această observaţie e în 
special atit de mdlovărată in ceia ce piri- 
veşte literaturu cooperntistă rominens- 
că, În cât, dacă nu ne înșelâm, curtea 
docurini apărută n «dlui Protopopescu 
despre „Mișcarea vconperutivă* e cel 
dintăi man gn) rominane de avast fel, 
in tare potem găsi un studia mai namā- 
nunţi! asupra enopornţici In general și 
o doseriere 4 intregii mişcări coopara- 
tive din diferiteie ţări ale Europei, La- 
eraren d-sule umple, aşa dur, un maro 
gol, de pe urma cârniu sufereau pănă 
acum mal ales numerosii noştri condu- 
cători de cooperative da in sate, me- 
știutari de limbi ntrăine, cure ar fi voit 
să-și complectezo cnnoștintale lor In 
nenunstă direcție, 

Antoral își Imparte earten sa În pa- 
tru părţi, precedate de un scurt enpi- 
tol Introduetiv, din entre relovăm urmă: 
tonrea dofiniție n cvoperuţivei: So- 


| cooperative sint intreprinde- 


RECENZII 140 


-i 

4 „zile do proidlucțiune sau do vinzare fn 
„are clştizarilo obținute ssupra vinză- 
„ilor, dach nu sint repartizate la un 
fond da rezervă, sau de mărire, sau la 


O instituție de interes colectiv, sint res- 
tituite insusi cumpărătorilor proportio- 
nal campărărilor fcutee. Definiţia ni 
se pare nocompleotă şi chiar prealtä, 
In adevăr ea nu cuprinde cooperativele 
de eredit, caro nu sint intraprinderi 
nici de producție nici de vinzare, ai 
Stat din ucoantă dofinitie ar reesi că 
beneficiul ronlizat prin eooperație na 
Imparte numai cumpărătorilor propor- 
\ional cu cumpărările Drato, po eind 
se știe că la cooperativele de produi- 
Ve, bonefielul se imparte lucrătorilor 
proporțional en suma depună de ei, 
Intăia parto a lucrării cuprinde des- 
eriorea  formalar cvoperațiri.  Gästm 
nici eaructorizate rind pe rind si to 
chip succint principtile: cooperative pur, 
rotporativ, sindicalisti mmtualist, care 
toato după părerea autorului ar intra 
en citeceva în fenomenul modern al 
cooporuțioi şi apoi fără o prea mare 
legătură se trece ln partea a donn, An 
caro se annliaoază pe lurg cooperatin 
și diforitele ei ramuri, Ciasifivaraa eo. 
nperativelor, pe care o face in aveastă 
parte d. P. in „Cooperative de consum*, 
„Uoop. de primineţia“, „Coop. de credit“, 
„Coop. agricole“ şi „Alta formode to- 
uparativo“, nu e dintre colo mui fericite. 
In adevăr în primul rind nu găsim hu 
cui un criteriu unio de clasificare, cei 
diferitele forme de cooperative agricolo 
pot intern foarte bine in cadrul color 
trei diviziuni precedente, dară mom- 
tinom eriterul taro u servit ln vlasltt- 
careu ncoatora al nu introducem erita- 
riul nou de: Intreprinderi orăsânești 
și agricole. In al doilea rind rubrica 
„Alte formo de cwoperativo*, na ne 
spune nimie in privința carueterului 
wouperativelor ee fac parte dines, isa 
tă de font total se roduto în scenstă 
privinţă In o descriptio por enumera» 
tionem simplicem. Celelalte capitole din 


aveustă parte sînt roferitoare la modul în 
care so crează ò societate eonparutivă, 
la ferlorule, la fuloasele cooperaţiei ete. 
In un paragraf aperial se discută chans- 
tia dch cooperaţia trobue considerată 
ca scop sun mijloc. Autorul sa arată în 
necastă privință partizan al seontel din 
Nimes, El consideră eooporațin en 
p ultim si aro convingerea, eh prin 
întărirea ei se vu puton ajunge là va. 
primares concaronțel, earo după păre- 
Ton sa nu e nn factor permanent şi e 
tern de ovoluție socialt, ei un efect 
vromelnie al nctualei strunturi econo- 
miee a societății si menit să dispară 
odată cu modliloarea acesteia. [n par- 
tea a treia, cure se oeupă numal eu 
faptele, găsim o admirabilă descriere 
a mişebrei enaperutivo din diferitele 
(äri ulo Europei, în caro ca a luat o 
desvoltara mai mure, si din Sintela-U- 
nitè. În trăsături scurte și precise ni 
se dă un tablou viu nl miscărel coa- 
perativn di fiecare (ară în parto, ru 
tonto earneterole sperifieo, pe caro le-a 
inbrăest în ficare din ele principiul 
mlädzen ul cooperajici, In ultima parte 
n lucrării mule, In care autorul se a- 
rupă do Rominia, sọ face mai întăi o 
deseriorg a situației păturilor sociale 
ilo la nol și n erizolor agrare a ovre- 
esti, după eare apoi ni se urată, prou 
pe souri ponte, te intluență ponte avea 
miscarea cooperativă în Rominia şi ro- 
sultatele, pn rare le-a dat pină atum, 
In rezumat joeren dlui P o o 
fourto bună carte de vulgurizare, Pără 
a intra în prea multe amănunțimi, mw- 
torul a stiut să aleagă faptelu cale mal 
usențiale, pu caro le-a clasat și expus 
cu multi limpezime și pricepere. Acest 
lurru ra 4 unul dintre colo mni miei 
merite ale luorării sale, dat Bind no- 
mâsurata bogăţie și vuriotata de fapte 
pe caro lo găsim În materie da coope- 
roue, În cela ce priveşte parten teo- 
rotică a mul tuturor chestiunilor stii- 
dinte do ni. se vede bine că DL P. a 
fost puternic influențat de acel Hitan al 


i50 VIAȚA ROMINEASCA 


ecoparației franceze, realist și utopie 
în acelaș timp, Interesant și utrăgutor 
totdeannu, pasionant chiar elteodstă, 
care e Charles Gide. 
E T. 
en 

E. H. Shackleton, The Meast of the 
Antartic. 2 vol. Edit. Willam Haine 
maun, London, 1909. 

Seriorna exploratorului Sh. e Intovă- 
răsită de-o introducere serisi de d, 
Hugh Robert Mill. Această introdu- 
core dă o privire istorică asupra explo- 
rărilor regiunilor polare sudice până ln 
expediţia Nimrod, condusă de explora- 
torul Sh... Din această Introducere vom 
dn numai citava dute, multamită cărora 
«etitorul își va putea da sama, pe 
de-oparte de progresul făcut în înnnin- 
tarea spre sud, inr pe de alta de ma- 
rela pas săvirsit de exploratorul Sh, 

Intro anii 1774—75, expetiţiu condusă 
de James Cook atinge 71° Io latitu- 
dino sud, Abia la 1823, ncenstă lntitu- 
dino o intrecută do expediţia condusă de 
James Wendell, eare atinge 74° 15 lut. 
sud. Le 1441, James Olark Rost i- 
junge ia "ar A, iară În 1542 njungo in 
"en 11 lat. end, 

Lu, 1900 exploratorul C. E. Borchgri- 
vink atingo 75 0 lat, sud; lar in 
1902, exploratorul Robert F, Scott, t- 
ov păzit de Shacklatan și Wilen ating 
R% 17 lat sud. Aceste rouă din urmă 
latitudini au fost atinse pe jos, Lan 
Inunarie, exploratorul Shackleton, tnto- 
värāşit do Adams, Marshal! si Wild, 
ating WR 23° lut. mud, Dintrodntă un 
cistig de E lut, marità să fio eunoseut, 
Inco condiţii s'a tăcut acest cistig * lată 
dană jurnalul zilnie ul exploratorului: 
„Jannuarie 8. larăsi toată zina în sacii 
noștri, suferind grozav fiziceșto de mini 
şi picioare, degarate, și de foame; dur 
sutorind mni mult sufloteste (montaliy), 
fiinâcă nu putem pleca spre sud și numai 
stăm zăcind nici tremurină. Din eind în 
cînd unul din pitivarele tovurăsilar nog- 
tri e pe ducă, iar nenoroeltal mizerabil 


teebaa să-si scoată piulorul din sanul 
de euleare și piciorul lui ingheţur să 
De readus la vină, aşezindu-l sub eñ- 
mesi al pe pielea vecinulul său, rn 
putin tot aan de nenorocit, Trebuo să 
innintim ceva mul mult spre sad, eu 
tonte că merindea-i pe slirsito şi noi 
no istovim zăcind în frir. căci cu 72 de 
gor vintul tije prin vortul nostru sul- 
firo“. „eum incetează, ne senlăm și 
"mir goană spre snd. Simt că acest 
marş troime s% fie limita nonstră. A- 
vom așa do puţină mincare si ln m- 
venntă înnaltă altitmtine— 1800 ft (3300 
metri) eu greu se mui ponte ținta cova 


căldură în trupurile noastre.“ (Vol. 1, 


pa. 347} 

»lanuarie 9. Vitima nonstră zi spre 
sul [(outwarda}=fimainte}] Am intins 
arcul și-am tras ultima săgeată și re- 
zultatul e latitudine Se 25 sud, lon- 
pitmline 162 est. (We bave shot our 
holt, and the tale în latitudo, ete). Vin- 
tul s'a domolit la 1 a.m. şi la 9 a. m. 
nam seulat el am mincat. La 4 a. m. 
am plecat spre sud eu Union Jack, dut 
do regină, cu un citimira de alamă ent. 
nind doenmante dn manzat In col mal 
depărtat punet spro sud, aparatul fota- 
grafie, oehiene și oompasari, Pe jumă- 
tate ulerpini, pe jumătate mergind, po 
o suprafață mult întărită do visto- 
lul rocont, În ceasurile ® a. pm. eram 
la gp 25" sud Ni se părea ciudat să 
mergem ngu fără să tragem din rou, 
čürind visul cel rău al unei sănii după 
noi, Am implintat stean! Mnlnstăţii 
Sale st pe celalt Union Jack, dupi n- 
ecin, și um luat în stăpinire platoul In 
numele Mniostăţii Salo. Po cind Union 
Jack futura în vintul de ghiată te no 
pătrundea la ciolnne, ne-am nitat spre 
sul cu puternicele noastre ochlane dar 
n'am putut vedea nimic decit întinderea 
moartă de opät alb. Com so întindea 
platoul spre swil fără nicio întrerupere, 
neum inrrotintat că ținta pe cure num 
putut-o atinge ap milă în intinderea 
aceasta, Am stat pm citeva minate 


j- kecinżit săi 


şi apoi Ininil steagul Reginei ne-am gră- 
bit Innapol, mincind pe elnd mergeam, din 
merindea noastră ca vui de capul nostru 
si am ajuns lu cartul nostru cam pela $ p. 
m. Eram ușa do rupti do ostemeală că 
după uminză wm ficut namai două cen- 
suri de marș şi am poposit bn 5,30 p. 
m. Temporutura era de minus 1% Fahr. 
Spre norócul nostru urmele noastre mau 
fost astupate de viscol, ei dimpotrivă 
stăteau desluşite făcind o carare ugor 
de urinat, Spre casă de-acum cel puțin, 
Oricare ar fi părerile do rău, noi um 
făcut tot cit sa putut“ (vol. 1 p. 348) ') 

Atingerea polului geografie însă nro 
mul mult o importanță sportivă, care 
pune în evidentă individualitatea ex- 
plorntorului, lar moritole acestula so 
resfriuz și asupra națiunii din care 
fičo parte, Aceasta atiugere a polului 
woogruile ur căpata nn interes stilnti- 
fie numai cind sur putea stabili neolo 
mi observutor meteorologie,  Situntin 
insă pe entre o ocupa cartiorul de lamă 
al expediției puter concura chiar c'o 
staţiune meteorologiei așezată la polul 
goografio. In ndevär, asezat la capul 
Royds, cartiarul do laruă avea lu răsă- 
rit, In o distanță de 15 mite vulcanul 
activ Erebus, a cărui înnălțime e de 
13:000 pleionre (peste 1.900) metri) in 
elt „conul vulcanului serven ca o 
scară gradată, pe care se patos ceticu- 
renții variuţi do aor dap cum li o- 
gliodoau nourii în mişcare apartinind 
acestor curenți; dar În afară de a- 
creasta maiera şi admirabila coloană de 
vapori a vuleanului, entre indica prin 
miselirile ei intr'o purte și alta direc- 
Mininga de miseare a curenților mai "aah, 
In timpal ernpțiilor violenta coloana 
ilo vapori se ridica la peste 20.000 de 
picioare de-asupra nivelului mării* (Un 


Ir Temperatura o dată în grade Fah- 
renheit. Formula pentru transformarea 
grudelor  Fabreuheit in centigrade e: 

Geen 


o a ——— i 


picior=0,33 centimetri) (Vol, IE pg. 376 
Appendix V meteorology by Professor 
T. W. Edgeworth David and Liette, 
nant Adams), 

Cimi In 22 Fehrunrie 1908 vasul 
Ninerod w părăsit Me. Murdo Sound, 
lăsină în eapul Ronds expodiția polară, 
baraten pentru Jeraat at grajdul pentru 
call aduși din Mandeivrea eran guta 
sau aproape gata. Expeditia polară, ră- 
masă po uscat să iorneze, se compunea 
din 16 persoane din care una ca un 
rol foarte molest dară pructie: buca- 
tarul. Din cole 15 persoane am văzut 
mai sus că 1 au cercat sé atingă polul 
peogralie, Alte $ persoane, şi anume 
Profesorul Edgeworth Darid, Douglas 
Mawson și Alistair Mackay, au avut 
insãrcinnrea să atingă polul sud mag- 
etic, Acest grup s'a pus în mirs la 
D Vetomlrie 1908, iar în 15 lununr 1909 
su stins polul magnetie la 72 25° lat, 
sud, 155* 16° long, est. „Temperatura 
eind am ridicat stõngul era exact (P 
Falir.. Pontru noi toţi ora o sutistarţie 
şi o uşurure că la urma urmei după a- 
Dien zile de muncă, de greutăți și pri- 
mojiii um Iost în stare saducom jn in- 
deplinire instrucțiile eondueătaralui mor- 
tru și să îndepiinim dorința lui Sir Ju- 
mes Clarka Ross de-a atinge polul mag- 
telle sudic, după cum ol l'a atins în 
1531 po cel nordic, In același timp e- 
ram proa din cate afară de vläguiți cu 
să Dm espabili de vreun entuziasm". 
(Vol, I, p. 181} 

in afară de nooustă grupă de explo- 
rare, o alta compusă din Armytage, 
Priestley și Brocklehurst au uvut in- 
sărcinarea să studieze mai en do-amă- 
nuntul ţărmul mantos al luf Sowth Vic- 
taria Land. Restul din ceilalți membri 
ui expediţii nu făcut studii ştiințifea în 
upruprleren vartioralul de iarnă, intro» 
buinţind automobilul pontra distanțele 
mai mari, sun an ujatatia carstul pro- 
viantului În diferitele dopozito pontra 
cehipe de esploratori. Cele më A- 
peondico din vol, II arată bogăţia mn- 


d 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


terialului ştiinţific udunnat de coastă 
expediţie în: Biologie, Fizică, Chimie, 
Optică, Magnetism, Geologie, Meteoro- 
logie, Hydrologia, Mineralogie şi Geo- 
grafie. Pontru studiul luminii și al en- 
lorii expediția n avut pe artistul (7, Æ 
Marston, multāmitä căruia volumele sint 
întovărăşite de 12 planșe colorate cu 
vederi polare, în afară de cele peste 
250 planse fotografice in afară de toat. 

Intreaga expediţie n fost organizată 
şi condusă de exploratorul Shackleton 
şi, mulțumită priceperii și energiei sale, 
rezultatele strălucite căpătute n'au tos- 
tat niej o viaţă omeneuscă, luară boala 
polară, seorbutul, pa stins pe nici un 
membru æl expediției. Dar cu catitorul 
să-şi facă o ideio mai clară de meritele 
lui Sh, voiu da citeva cifre, Întronga 
expediție a contat pesto 44.350 livre 
sterlingo (o livrà st= 25 lvi), din uveuntă 
sumă vasul Nimrod a costat peste 9000 
L s, iară peste 6000 L s. lefle membri 
lor exposliţiel. Cel 15 cai din Manelu- 
rea cu transportul, hrana și bamurilo 
poste 1500 | s cei 9 cini Esehimoși si 
hrana lor poste 135 l, s. Echipamentul 
expediției poste 4000 La, iar hrana 
pentru cei 16 din expediție pesto 2000 
L 3. (pentru detalii v: Vol H Appondix 
N). Guvernul englez şi oel din Noua 
Zelandi au contribuit cu npronpe 29.000 
| s, resin] până la compiectarea sumal 
da 44.350, purte a fost subserieri par- 
tivulsre, înră parte imprumutaţi de Si, 
pe enrè trobuia să-i plătească din vin- 
zaron volumelor si tinerea de conté- 
rn. 

De, SN Q 
s*a 

Edmond Cramaussel. Je prenie 
deet intellectuel de l'enfant. Paris, E. 
Alean, 1909, Prix 250. P 

Lucrarea de fath o o contribuţie fo- 
lasitoare la studiile tot mai numeroase 
ep se ine asupra psihologiei infantile, 

vu? ta care sint notate obser- 
vaţiile, ce nutorul le-a tăcut in special 
usupra color patru copii, œ cărar dox- 


volture sufletească a urmărit-o In deo- 
sebi, mulțimea şi varietatea acestor ot- 
servuțiuni fac ca Iueraren ncensia să 
poată servi pe de-o parte ca un von» 
trol și o rectilicare, iar pe de altu ru 
un adzos şi o expliențio n celor expuso 
deja în studiile anterioare ale lui Bald- 
win, Egger, Peres, Taine, Sully și alții. 

Desi, după cum insusi autorul revu- 
noaşte, Între actele sufletesti nn se 
poste face o separație procisă, și prin 
urmare aceste acte na se pot ntulia cu 
totul izolate unele de altele, totusi pen- 
tru en expunerea sà De mai sistematică, 
și pentru a procelu dela simplu lu 
complex, cl împarte Iuerurea sa în ur- 
mătonrele enpitole: Sansaţiunila, Aso 
ciația, Intulţia, Limbajul, Coneoptal, Ju- 
dacata și Raționamentul. 

Aceasta Impărțire H dă patinţa de a 
urmări În mod progresiv desvoltareu 
sufloteuscă a copilului, inr o concluzia 
generală, vare formeuză cel din urmă 
capital al cărții, alună sl rozurmeuză 
eoistatările, lu caro autorul hunge pe 
baza faptelor ọxpuso în locrarea sa. 

Nu vom încoreu nice să rezumăm ou- 
prinsul acestel cărţi, pentra că intera- 
sul și valoarea ei o formează tocmai 
faptele și observațiile expuse—urlleă 
rain ce nu be poute rezuma, Și giel ni 
vom recomanda cartea lui Cramuusaul 
calor co dorose să uibă o priviro ra 
verală asupra palchologiei copilului, 
Cu toată tendința autorului doa teore- 
Hat, geren lui e totuși pontru spo- 
cialişti, nu o o sinteză, ci una din n- 
cole pietre cure vor servi la clădirea 
viitorului ođileiu. 

Cel ve dorese Insă să ulbă ourerure 
norme asupra moilului cum trebue cor- 
cotată şi interpretată viula nuiluteaseă 
a copilaini, si un cadru general pentru 
observaţii in direcţia uveanta, vor găsi 
un bun sprijin si îndrumător În Incera- 
ron modestă și Interesantă w lui Erihaond 
Cramanssel 


L. Dugas. Le problème de Véducation, 
Paris, F. Alcan, prix î fr. 

Profesorul Dugas, ronferonţiar la n- 
siversitatoa din Rennes, no dă în u- 
veastă bonă Îmerure a sa cursul de pe- 
dagogie pe care ia ținut la acea uni- 
varnitate. Lucrare mul mult dogmatică 
si teoretică, lecţiunile acestea nu sint 
propriu zis un eurs da pedagogie; după 
cum chiar titlul arată, autorul si-a li- 
mitat subiectul său, Inindu-si ca obiect 
ul cercetărilor sale „problomu aduca- 
ylei", 

Care e „problema edurației= Y Auto- 
ral caută să justifice titlul, pe care La 
dat volumului său, spunind că problema 
educaţiei e unu singură: ea marge dela 
eilucatia negatiră lu educația înfogrală, 
Dar chiar din această definiția vedem 
zë el aprupia donă punete do vadere de- 
osgbite, căci po cind eigent nogntivă 
priveşte mijloucele prin care și modul 
rum se face educația (dacă trebue să 
creñm În educație, ori numai să ajutăm 
natura), educația integrală privește elm- 
pul pe care-l îmbrățișează educatorul în 
"porn sa cantitatea si varietatea cu- 
vostințelor ce trebue să des elevilor, 

De asemenea vom găsi probleme și 
puncta de velare deoschito, ducă vom 
uemâri evlelalte capitole ale lucrării 
conforențiarului dela universitatea din 
Rennes. În ndovår intro educația né 
gatird, tare formează partea | n voln- 
malui, și intro vvducația întegrală, de 
caro se ocupă în partea a V-a cărții 
sale, autorul studiază in partea a Ia 
educagia formală faţă de educatia ma- 
tertală (deci e vorba de seopul oducu- 
tiel) în partea a Mi-a educația utrâgă- 
Zoe {luräşi mol şi mijloace de edn- 
"ue, si de educația voinței (deci un 
rapitol special din pedagogie), 

Evident dar că toate aceste capitolo 
nen de diforite up se pot reuni într'an 
tot unie, şi autorul ne-a dat mai curind 
o serie de sat de pelsgogie deelt an 
sistem unitar, 

Dacă însă ne multumim să luăm var- 


RECENZII 135 


tea lui Dugas sṣa cum este, avem în 
ta o lucrare plăcută, înteresantă si fo- 
lositoare, degi na o putem recomanda 
doelt acelor care nu oarecare pregătire 
in domeniul filozulei, lucrarea fiind, 
ee E E sus, mai mult teo- 
rotică, eută tru sinde 

dein lose. ët o 

Autorul a analizat doctrinele celor 
mai insomnutl pedagogi, eñutind să lo 
explice și să le complectexe unele prin 
altele, să le puo de acord uneori și să 
sebută intotdeuunu celt ee e bun dia 
focare: după cum singur no spune, A 
intervat să facă să iasă adevărul din 
ciocnirea și din opoziţia doetrinelar, 

Dar analizu sepusta n doetrinolar pe- 
dagogica nu o singurul merit al lucră- 
rii. Anturul are vederi personale inte- 
ressante, observatii ingenioasa, iar unele 
choatiuul, cam, do pildă, rotul obişnuin- 
ței cu nupunereu în formarea voinței, 
avantajele oducației utrăgiătoare, neco- 
sitatoa sforțării personalo w copilului 
pentru n se forma, relele educației pre- 
mature, şi altele sint discutate on multă 
pătrundere şi cunoastere u sufletului o. 
menest, De altfel autorul e vunaseut 
Ca uk fin și subtil analist psiholog din 
luerările sale anterioare, iar expunerea 
suggestivi, argumentarea strinsă şi sti- 
lul limpede fue plăcută acunstă curte, 
caro o interesantă chiar atunei cind ag 
ne dä eovelozii precise, ci ne lns mai 
mult să simlim cela coi adevărat d 
bine din arătarea nooin ce e greşit și rău, 

MAC 
ata 

Dr. Gheorghe Alexici, Filerilor mei, 
Discurs de desehidero fa cursului de 
fitulogie română] ţinut în Universitatea 
din Budapesta (22 Lanuue 1910}. Sitt, 
Tiparsl Tipogrufiel Arhidiecoxane, 1910, 
1 broy, în i6 de 13 p, fără preţ. 

Se stie ch acum În urmă guvornal 
ungutese a impus ca profesor de isto- 
ris limbii și literaturii romine la Uni- 
versitutea din Rudapasts pe un domn 
Zecken, cunoseut in știință printr-o 


II 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


obscuritate desăvirșită, în contra d-lui 
Gh. Alexici, care de douăzeci de ani 
imerează in ogorul filologiei romine şi 
maghiare și de paisprezece ani e chiar 
privat-docont Ia Universitatea din Buda- 
pesta, 

D, A. a profitat de Jerta de dasehi- 
flere a cursurilor din semestrul U pe 
anul şcolar curent spre a-si expune ao- 
țivitatea stiluțitică de două decenii Este 
o uetivitate pe care o stimăm cu atit 
mai mult ep cit actualmente ln Tran- 
silvanla filologia e en totul neglijată 
de Romini, 

GP. 


+e 


Paul Mantoux, A transs TAngle- 
terre Contemporaine, Un volum 252 ja. 
Paris Félix Alean, ĉêditeur, 1909, 

In seriu do studii, ce formează volu- 
mul de faţă, d, Mantoux fixonzä en m- 
tenție și Imparținlitnte eltovu trăsături 
din fizionomia Anglivi contemporane, 
Necăntini să dea un tablou complect 
ul acestei țări si al evoluţiei sale demo- 
eratice, el n putut evita generulizările, 
ve mn pot cuprinde in cadrul lor rigid 
roalitațea În veșnică mişcare, „Caci, 
cind vrei să deserii Instituţii politica si 
sociale, care sint în plină transformare, 
și clmi prezentul, între supraveţairile 
trocatului si aspiraţiile viitorului, ni se 
prezintă Dogut în contradieții și nesi- 
guranță, e tot una de Iodrisngt lucru 
b protine să Meserii tot întreg acest 
prezont în complexitatea sa agitată, cu 
și de a protinde să fixezi dinainte re- 
îultatele apropiuto ale ugitaţiilor ee-l 
îrâmintă” ip. ID. Dreioariud să urmeze 
pas vip Ion viaţa poporului englez, nu- 
torul a rbușit să noteze en precizie 
și nuunțure bogată transporturile pa- 
triotice ule lumii londoneze in vremea 
războiului sud-african, si să ne den o 
analiză pătranzătoare u imperialismului 
şi patriotisnulul engles vechinu şi, se in- 
\etoge nu totdeuuna lipsit de forme e- 
goiste și brutale, Trai părți din vola- 
mul său autorul le-a consuerat în des- 


riets și analizaron mişcării demoeru- 
tite, Asupra ucostai părți no vom opri 
mui mult. În sociakismul municipal la 
Londra ni so arată cum Landonajii nu 
susținut partidul progresist din Consi- 
linl Comitatului din Londra, a cărni 
inspirație generată e soelulistă, timp in- 
dolungat. Acest consiliu a căutat si, in 
parte u Feat, să municipalizeze liniile 
de tramvaie, exploatiniu-le in regie, să 
impună antreprenorilor, dependenţi de 
el, o anul bună trutaro n Imerătorilor, 
luetind mină în mină cu Trades- Unione, 
să construiască case pentru săruei, dä. 
rămind cartiere intregi, nesănătoase 7 ui 
văzut însă incoreureu lui de a expr 
pria Compania apelor, care exploata 
populația neomeneste, 

O mare parte din lucrători, elitu lor, 
organizați In acele sindieste, Turda- t- 
nions, recunosente formal prin Jee: 
deln 1575, boenrimin-sa de mai bune 
condiţii do muncă, pe de o parte pér- 
duseră simţul de solidaritate. faţă ile 
lucrătorii neasociați, po do alta, con- 
şticnți do puterea sindicatelor, orau îs- 
pitiţi să abuzezè de oa, uzind da pre- 
codec tiranice, Citeva rose, care au 
indignat opinia publicā și Jean atras 
sentinte judecătoreşti, ve rulnuu finan 
tele asociațiilor şi puneau in chestiune 
securitatea şi drepturile lor elomontura, 
Lan făcut să sa gindoască și la restul 
luerătarilar, ce nu eraa intraţi în Trade- 
Union,  dewvoltindu-lo constiinta do 
clasă, să cugete dorila o ueţiune jur: 
lamentară, organiziudu-se în partid. |n 
conferința dela Nowceasfe din 1304 s'a 
hätt cu deputații tuturor Unionilur 
să lucreze de coman ncori, s'a instituit 
o en comună, 3 cărei fond e destinat 
eheltuelilor de nlagoro a candidatilor 
fixaţi şi introținerea deputaţilor în es- 
pitali, Partidul uvrier, reprezentant al 
Intonilor, na Independent Labour Party 
care e socialist, nu sre un program 
bine definit: eăci Unlunilo, mai revolu- 
ționare în practică devit în teorie, ro 
lază să vadă dincolo de mocesitățile 


RECENZII 1535 


momentului; o profesie de credință so- 
nr compromite pe sefii lor, 

Alegerile din 1906 au dat partidului 
nvrier treizeci de mandate, Influenta a- 
cestor deputaţi, care s'au aliat eu libe- 
vulii, pästrinda-ṣÌ lhertatena de actiune, 
sa resimtit imodiat: in două luni de 
sesiune s'à votut o propunere de lege 
asupra cantinelor şcolare: Camera s'a 
pronunțat asupra  prinelpinlui de pen- 
sii pentru bătrineţă; a examinat a- 
wendamentele ide adus legli asupra 
secidentojor musel, Jegen de opt ore 
în mine, în fine s'a abordat chestia iri- 
tuntă n responsabilităţii lagule a Uulu- 
allor şi sa rezolvat favorabil pentru 
ele, graţia abilității tactice n lui Cump- 
boll Bannerman. Astfel acțiunea legis- 
lutivă a lui Labour Party, care nu 
un partid socialist, aen cum ag in- 
țelege pe continent, cântind ca pe 
haxelo actualei sotietăți să amolioreze 
condiția economică, soelală și politică 
a muncitorilor, a dut rozultate imburu- 
rătoare, 

Dar ap pumni atit; a dat şi continuă 
a dn, fu chestia șeolură, un puterule spri- 
Ma liberalilor care vor să ia pe sama 
statului direcția ẹolilor, și în lupta 
tontra Vumeroi Lorzilor. 

Dar cu acennta intrăm In ulthua parte 
a volumului, în Ţremaformările recente 
mie constituției britanice, Constituţia 
cugleză se moditică în importanța dife- 
riților săi factori; mul întăi, purluaneu- 
tul aan de putornie altă dată tinda să 
devie un simpla hirou do înregistrare 
ai legilor propuse do cabinet. Impor 
tanța acestui din urmă din contra a 
crescut; ucest comitet do citava par- 
soane, leşit din unul din partidele re- 
prezentate in parlamenti, exereiteuză 
slraptul de diseutio în toată plenitudinea, 


şi camerile nu fne dacit să ratifica ho- 
tărirole lui. Puterea cabinetului se con- 
centrează în minelo primalal ministru, 
sotul majorităţii; ol fixeuză ordinea de 
zi, cora inehiderea diseuțiui, vi, cind 
majoritutoa pare obosită, sau se arată 
dispusă la revoltă, cere disulvarea Ca- 
merilor, căci, în realitate, el nu-i res- 
ponsabil faţă de elo, ei faţă de ulogi- 
tori; puterea lni depinde de intregul 
corp electoral, și elt națiunea 11 susţine, 
exercită o udevărată suvernuitate. 

O limită a infimenții sale prea mario 
îintilneşte şeful guvornului în tert 
roşrolui, care tinde să în primul rol li 
conducerea statului, cu aprobarea tacită 
a nuțiunei, care, eltă vrome voința sa 
nye ziulărnieită, vodo cu plăcere în ei 
un sfătuitor influent şi înțelopt, 

In fine chestia şcolară și chestia tius 
getului, unde Camera Jorzilor a pus în 
ope voința naţională, u ndas In disen- 
ție nxistenţa ucestoi camere heroditare 
şi neresponnubile, Preziceri asupra re 
sultatului final al condietalul intre cate 
două Camere, dat find spiritul de eon- 
cemi și nompromisuri nle political en- 
gioze, nu ne pot Jace, 

Vaneluzin, ducă trobuo să tragem una, 
asupru psihologiei poporului ongluz, nsu 
cum reesă din acesta fupte, ar f: lup 
totoe politica, sociala, şeolare nu se dau 
In numele teoriilor si principiilor gene- 
ralo şi abstracte, ci in numele intere- 
solor purticulare și concrete, Dacă este 
un idealism, el nu o rațional și filozu- 
fie, ci practie, născut din sentimente si 
trebminți morale. 

Ö nstfel de oxpunere însă în mod 
necesar e o generalizare În pagula 
realităţii vii, plină de nuanţa: de neoin 
d. Mantoux trebue titit 

A E 


Revista Revistelor. 


Convorbiri literare (lunuarie). 

Cind um scos „Viaţa Romineasea“, 
lu Martio 1900, am căutut să däm ra- 
vistei noastre cea mai hună organi- 
yare posibilă, Am examinat tot felul 
de reviste strnine, ne-am giudit la ne- 
voile noastre colturule,—instirşii am 
facut tot ee am crezul nui că e mai 
potrivit pentru a da publicului cetitar, 
suh diferite forme, cela ce l-ar pu- 
lea interesa şi instrui— De aceia, 
pe limga articole și nuvele, cum se 
obişnuia pănă alunti in rovislele ro- 
mine, um eren o multime de rubrici: 
„Recenziile“, peatru a ținea publicul 
in curent eu productiile literare şi 
stiințilico din (urā și străinătate; „Re- 
vista Revistelar”, pentrua pune peer- 
titoril nostri în poziţiune de a şti re 
se publică la periodieele nuționale şi 
străine ; „Migeuren intelectuală in strà»- 
inătate*, peotra a da estilorilor nostri, 
lunar, liata operelor mai insemnate 
slrăine in diferita domenii alo ştiin- 
teli si lileraturii; „Scrisorile dela 
fraji", pentru a face cunoscul Roimli- 
nilor din Regat viaţu politică, socială 
si culturală n celorlalți Homini şi 
peniru a strisge, astfel, legăturile su- 
Netosti intro toți fiii ocesini neam.— 
„Convorbirile literaro” n-uu Intirzisi 
u ne copia. Lucrul moa bururat, ba 
nu-a pi măpulii... Dar revista aceasla, 
probabil poatru ră e [udulă mai mull 
dech este permis euign neest wiin, se 
vedo ch sa simtea jonalä ea trebue să ne 
copieze. Şi, ea să facă diversiune, cu 
cil ne copin, cu atit ne înjura! Şi-a 
real, şi op, „Recenzii“, „Ravisla Re- 
vistelor”, „Serisari din Ardeal și Ba. 
eovina".—dar ge injura din ce la ep 
mai mult... Mai rămâsese „Miseolla- 
nea“... Și, eu lncapulul nerstui an, a 
Deal și acest par, Rubrica noastre, 
la „Conrorbiri”, n devenit: „Insam- 
nări priviloaeu la istoria enitarii rm 


mineşti*... Și, aţi înțeles de sigur, că, 
cu acest prilej, bâlrinu revistă ne in- 
jură din nou! Aga dar, e o tactică, vare 
nu se desmlate... Deocamdată, runosen- 
tul om de litera d. Mehedinți, nu a proa 
avut ce spune lu rubrica nou Infiinintă 
(ea nu o doprinsen ea) şi n reprodus 
un articol al dni Rodion dela „Opi- 
nia“, Dar a fnul să colaboreze și 
d-sa eu d, Rodion, și a seris o perla 
intitulata Politica în literatură, in- 
dretpiatä impotriva d-lui Gherea și In 
entre spuna lucruri aşa de up mai ne 
uzite, incit me vom face plicerea s-i 
reproducem în „Miscelianea” din un- 
märul testen viilor, 

Intr'an artieol-manifest („La ineco- 
putul anului”) iscâlit da un Spectator, 
arest superficial și ignorant „specti- 
lor“ al literaturii roimino sustine vă 
ln „Contemporanul“ d-lui Gherea sa 
publicuu versuri şi proză „nepatrio= 
lice*,—„spectalorul” vrea să rică so- 
vialisle,—pe cind toată lumea știe eñ 
d, Gberea u uvat polemid lungi cu 
diferiţi publieişti, care găseau că lu 
„Contemporanul* € o mare conlrazi- 
cere intre ep srie d. Ghereu si intre 
literatura „burgheză“, la genere rimi- 
nevwunnă, a colaboratorilor d-lui Ghe- 
rèn, 

Luccoafárul (X, 4). 

„Laceafirul* eontinud publicarea râs- 
Damsarilor asopra „poporanismulni”. 
Da dain asta at dau părerea porți. 
Adam sl Caton Teodorian. Ne vam ian 
de sua, şi se Ingrijise exvesiy de in- 
tungibililutea artei, 

Li „Cronică”, so publică diferite 
arlicole serize cu prilejul morții d-nei 
Adelina Taslănnau, eu dispariția cis 
reia societatea romiscasră sibjani a 
pierdut o fomee de inimă, iar litera- 
lura roimineatei o modesti, dur har- 
nieä şi simpatică seriiloare. Ne aso- 
ciem ṣi noi la dit d-lui O. Tasia- 


oanu, incredințiudu-l de adinea noa- 
siră pärere de rău şil rogām să 
primesse condoleanțele noastre. 

Revinta politică şi literară 
(Blaj. Ianuarie). i 

D Aurel Ciato deplinge, in termeni 
rotec al respectuoși, atitudinea Inată 
diunăzi io Parlament de calrăä d, P. 
Curp în chestia Rominilor din Ardeal. 
—D, Ciura, în „eronica literara”, are 
cuvinte bune pentru volumul colabo- 
rutorului nostru d. Dairäaeann, pe 
emel recomandă publicului, Sa repro» 
duce sehița dlui Pâtrăzcanu „In Iren“, 

Junimea Literară (Cerbul, la- 
nuarie), 

Număr inchinat lui Creangă si pe- 
žálorilor Socletaţii Seriitorilor Romini 
in amintirea acestui mare seriilor. 
Cuprinde proză si versuri da membrii 
S. S. R. care au Inat parte iu ucelo 
şerălari şi de enluburalorii revistei. 
Benarcäm „Prolagul” ca d-nii Anghel 
şi losif Vau seris pentru reprezenta- 
ren „Comelei” la Teatrul Național, 
cure insă a rămas mereprexenlati. 

Cumpăna (linuarie). 

Avensta revistă pur literari, vara 
se deosebeşte prin frumiselea seri- 
slui, nu pouto fi recenzită — uim să 
zicem rexuimată. Trebua eslită.—ineai 
totuşi să ne exprimâm admiraţia pen» 
tru artizalele d-lui Sadoveanu despre 
Creangă, verise vu o mare Și alincă 
duioșie şi pietate. Artienlul intitulat 
Áfat cu Toan Creangă, socotim ch pa 
rămânea. Niciodata geniului fran dela 
Humuleşti n'a fost evocat ca în a- 
censta schița scurtă a d-lui Sadoveanu, 
Co Înean mare ar luca d. Sadoveanu, 
dacă ghar lua sarciyu să scrie viața 
ini Creangă, vizin ucestul seriitor u» 
mie, caro pu va avea niciodată päre- 
the, pentrucă viala pe care u ugra- 
vit-o şi care l-a produs pe diasul, s'a 
dos puntru totdonuna ! 

Convorbiri Critice (35 Decem- 
brie și 2% lannarie). 

D. Lovinesen, într'un manifest inti- 
tulat Dis manibus sacrum, amanyi 


REVISTA REVISTELOR 157 


ch va serie „cel pulin 2 de roluune* 
despre seriilorii mai vechi, (Se vede 
cd incă nu l-a socotit bine), Don zen) 
de volume de critica Iimpresioniata ! 
Șase mii de pagini do impresii! E o 
doză care poate neurasteniza un ro- 
piment de rogiori!. Această hotärire, 
ne spune aulorul, i-a inspirut'o Eliade 
Răduleseu, cara i s'a nràtal in vis si 
lu enpjurat să serie cele „eel puțiu 
2) de volume”... 

In numărul din venă, d. Dregomi- 
resen wustine ch rërisin d-sala le in- 
trece pe toate celelalte, și din punet 
de vedere al riet, şi din acela ul 
productiei literare. Ba încă mai ada- 
ogå câ nen pus pa lot pe elen bi» 
pelni. Bine face d. Drogomiresen vă 
serie asemenea lucruri, căci, vorba sin. 
dAn Dragomirescu en ett e mai fudul 
eü utita-i gade mal bine, 

In aceing număr, cineva enre isei- 
legte Sonia, publiet o „meditaţia In 
proză, intitulată: „la Ruinä”-— Buents 
aceasta e copiată cavint cu enyint din 
volumul „Versuri şi Proză“, (1596) ul 
novitatului nosira prielen i. Păun 
(Pincio), 

Acest lucru vi l'a făcut cunnseut 
wn elev dela Heen) dio Botoşani, chei 
noi, din lipsă de timp, nu pren avem 
obiceiul să celim literatura cu care 
d. Dengomiraseu își umple coluanele 
revistei sale, 

Biso înțeles, că pu aducem piei o 
luvinulre d-lul Dragumireseu, cum nu 
i-am adus nici in cazul dlui Teohari, 
căci unui director de revisii nu i za 
poata cere să celonacă lol ce s'a 
seris și, mai eu samă, să (lină minte 
lol co a cotit. 

Pulangu, Unii erod că arem prea 
multe reviste, Noi pa sintem de a- 
coasta părere. Cine scoate o ruvisiă 
aro motivolo sale s-o fach, şi, uricil 
de multe ar ñ, nu vedem nici un rău: 
Luptu pentru train, „cuneurența”, fil 
tot mai oprig, consumatorul, voim 
să ricem crtitorul, mu va svea derit 


si cislige. 


155 VIAȚA ROMINEASCA 


Dealmintrelea Falanga nu este cu 
totul o revistă nouă. Ea ole o colo- 
nie a „Convorbirilor eritice”, alcătuita 
din citiva seriilori din metropolă. 

D. Dragomirescu, căruia i se para 
că nu so exteriorizează destul in pu- 
biicuția sa lunară, a ținol să vie în 
mai des contuei cu publicul, avind de 
spus malte contemporanilor săi! Ca 
fericit om trebue să fe! Il simţim 
dela distanța, Dan a descoperit, in 
urma atitora, secretul fericirii: Daa 
nu cere mult dela nimene şi, ceia ee 
e mai esențial acestei filozofi hedo. 
niste, d-sa nu coro mult mai cu suma 
dela sine insuşi, 

Desigur că cel mai talentat seriilor 
al „Convorbirilar eritice* dela Falanga 
este d. Cinrinat Pavelescu. Indiferent 
de valoarea ei, care variază, acestui 
om poezia H esto un lucru natural, 

Caşi Napoleon în Zas al lui Vietor 
Hugo, d. Lovinescu apare pretutiu- 
done cu Glykyon ul său! D. Lovinescu, 
sintem siguri, işi bate joe de celitori 
cu acest Glykyan. Lo spunem aici, ca 
să nu creada ca sintem și noi naivi, 
D-sa a mintifieat odată citeva reviste 
cu „manuserisul* lui Eminescu despre 
„Geniu pustiu”, si de-atunei a prins 
gustul—eam perfid şi pervara,—de 
a-şi rido de contemporani... De alt- 
mintrelea, d. Lovinescu este un om 
de talent și, dacă iam reproşa vre-un 
defect, apoi ar fi acela că are prea 
mult talent. Dar, la urma urmei, ce e 
vinoval păunul de coada sa ? 

D. Z. Birsan este un om subțire, 
eare pricepe multo lucruri din viaţa 
şi care știa să le spună aproape tat 
alit de bine. 

D. C. Moldovanu ware multe insu- 
şiri de poet, dar nu e lipsit de talent 
—şi are o remareabilă invenţie ver- 
bală, ceia ce-i dă putinta sa fie un 
foarte bun traducător. Dacă nu ne in- 
sală memoria, ni se pure că am apre- 
ciat elogios, in această rovistā, tradu- 
cerea d-sale: Cintarea Cintărilov. 

D., Em. Girlennu a seris in Falanga 


ò schia (Un Moldovan) foarte vioas 
şi din care răsare viu un personaj, 
boerul moldovan. A mai seris Arhiva 
plășii Turia, jignitoare prin inferio- 
ritateu sentimentului: D. Em, Girleanu, 
om de cultură, chenmă toata simps- 
tia eetitorului asupra unei brute, care, 
tn calitate de judecator, impaca pe 
țărani pria bătăi lălbăreşti. Justiţia 
exercitata eu ajutorul unui calâu qi- 
gan, d-lui Girleanu i se pure o idilă, 
pentrucă e sumară si nu cere multă 
paperaserie. Dar este ceva mai presus 
de orice pe lume, d-le Girleanu: este 
demnitatea omenească t., 

A fost la Falanga şi d. Minulesem 
pe care nu l-am înțeles niciodată, dar 
l-am admirat de multe ori, Vorbim 
serios, și credem că nu-i displacem 
cind vorbim astfel, căci sintem con- 
vingi că şi daa vrea tocmai acost 
lueru. D. Minulescu are n limbă fru- 
mousă, un vers de o rară muzicalitate 
şi unele imagini (poate toste, pentru 
cine le înţelege) de o freseheţa și de 
a noulate, care Îl pun în rindul seri- 
itorilor noştri de talent. D. Minulescu 
e un simbolist —şi un simbolist nu-i 
nevoa să De inteles. Simboliştii nu-ţi 
spun, îți suggerează. Și d. Minulescu 
iți, suggerează inloldenuna ceva de 
departe, de aiurea, din ceia ce-a fost, 
din ceia co are să fie,-d. Minulesen 
WU chiamă stari sufletesti, pe care le 
aduce pănă aproape de pragul consti- 
inții... Dar ni se paro că daa eam a- 
buzenră do gen, şi e preat L 

D. Minulescu, în vremea din urmă, 
s'a retras de lu Falanga D. M. Dra- 
gomireseu, care, în cnlilata de mare 
proprietar, şi-a oprit citeva hectare din 
Falanga, pe care le lasi eam inculte, 
anunță retragerea d-lui Minulescu in 
chip foarte spiritual: „Falangei ba 
plesnit evarda decadentă“, zice dag. 
Şi en o săptâmină inainte, marele eri- 
tie Il ridica în naltul cerului pe d. 
Minuleseu, în „Convorbiri eritice" t... 

Şi, apropos. D. Dragomireseu, de 
cind serie la Falanga a inceput să 


Ti re 


devie spiritual. ln „Convorbiri critice", 
w vreme de trei ani, a eut de două 
ori spirit. lu Falanga, intro lună nu- 
mai, a fent spirit ou mai puţin de trel 
ori! ŞI să se mal zică eà fabula d-lui 
Viăhuta Nunquam ridenti ar fi fost 
menita masivolui eritie! 

In acest ultim număr al Falangéi, 
d Lovinescu serie- direct, fară medi- 
umol Giykyoa--o mie poemă eritien 
asupra volumului Fantazi al d-lui 
Anghel. D. Lovinescu susține en tărie 
că în versurile d-lui Anghel „tresare 
suflarea arowitoare a artiwi ln grienir? 
ritmice şi potolite”,.. Zenon din Elea, 
dacă nu ne îngelăm, a susținut cera 
și mai teribil: eñ săgentu aruneată 
din are stă pe loc.. 

În același articol, d. Lovinescu se 
plinge de monulonia acestei lumi, în 
rare nimic nu se schimba, D. Lovi- 
nescu prelinda că soarele răsaro și n= 
pune in același Inc, Fals! Aceasta se 
intimpla numai lu equalor. Lu nui nu, 
Aiei in laşi soarele apune jarna det- 
supra Miroslavsi, iar vara spre Radiul 
Copoului, Va să zică ncest astru nu e 
chiar asa de plictisitor, Apoi mal estè un 
mijloe de a varia râsăritul și apusul ` 
Te muţi la flerare Si. Dumitru şi St. 
Gheorghe ori, dach eşti becher, in fie- 
care lunã—şi astfel iți pofi da posi- 
bilitatea unei mari varietăţi de răsă- 
rit şi apus de soare! 

„1907*.—In Na. 5, d Alfred Ju- 
vara rezumenză un articol al d-sale 
publicat în revista juridică Dreptul 
(No. 74, 77), în care arată că d. de, 
Racovsehi nu e cetâțeau romina, D. Ja- 
vara spune că argumentele Curții de 
Casaţie nu sint de natură a tranga 
definitie chestia, şi că guvernul ro- 
min trebuia să dea d-rului Racovsehi 
pulinţa de a veni în fața justiţiei. 

Noua Revistă Romină, In No. 
15, d. Rădulescu: Motru susține nevoia 
unui partid social-democrat la noi, 
peniruch un asemenea partid „cores. 
punde la o cerinţă a culturii mo- 
derne”. Cam carios! Un partid so- 


REVISTA REVISTELOR 159 


cial-democrat „corespunde“ existenței: 
unei anumita clase soriale. Sau d, 
Motru crede că urice țară trebue să 
aibă tot felul de partide, inditerent 
dach au un substrat social sau nu 2— 

in No, 19, d, Basilesen serie aceasta 
frază plină şi grea de ințeles (mai eu 
samă că, desigur, d-sa e ocoul unor 
idei cure cireula in anumite cercuri) = 
„Dacă dar partidul muncitorese ra ri- 
„minea in cadrul social şi ee: pomie 
„actual, gl va fi un factor botăritor 
„in viața noastră politica, aripa stingă 
„æ conservator lor-damocraţi”. (Serie 
la 17 Ianuarie). 

Revista Democraţiei Romi: 
me (lanuaric), 

Problemele polilico-soriale s'au pus 
cu utila putere In urma mişeării țâra- 
gesait din 1907, incit sa simţit, de tã- 
tră toate partidele, nevoia de a le 
diseuta cit mai mult, 

Conser ratorii-demoeraţi nu cele două 
reviste amintite mal ans. Revista De- 
mocrației Romine eslo liberuln,—dar 
independenla. Este o tribună liberă n 
ideilor liberale. 

In primul No, se publică un pro- 
gram detaliat, pe care nu e locul aiei 
säl diseutam.—Hemareâm articolele 
d-lui D A. Teodoro, care vorbeşte 
despre luminarea poporului de jos şi 
despre datoria statului de a legifera 
in folosul Ini,—si urticolul d-lui Gh. 
Danielopolu despre votul unirersal, in 
care autorul relaveazi, şi el, cel mai 
mare folos, după noi, al votului univer- 
sal anume scela ci persoanele vor piardn 
importanța ce o au ari—şi deci co- 
rupția va seâden,—Noi vom mai a 
dioga cova: La inceput, (Arânimea 
tot inconștientă va D. aga neit gu- 
vernul tot nu va „reprezenta“ voința 
țării intregi ; dar guvernul, oricare ar 
fi el, sentit de „eontrolni” alegători= 
lor de azi, sdich de amenințările şi 
pretențiile elcelorilor și ale elicilor, va 
fi mai liber să facă binele,—pe care 
va vol să-l facă, Azi, un guvem o 
mai paţin bun decit ar vrea să île, 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


căci nu-l lasă să facă bine „alegălo- 
rii”, care cer chiar şi călcarea legi- 
lor, cind o nevoe de acest lucru, pen- 
tru a li se iodeplini dorinţile. 
„Peste a suma de ani, țărănimea 
davonind conştientă, guvernele vor 
reprezentu ţara—si va fi şi mai bine. 
Răptâămina. în No. 1. d, Panu, 
susţine că odată cu inlăturarea trus- 
turilor arendăzeşti evreești, priinejdin 
evreiască a incetat. —D. Panu se gin- 
dește numai lu o faţă a problemei.— D, 
Panu trece cu vederea faplul priocipal: 
Faptul anormal eS, în Moldova, clasa 
burghezi, clasa pe care se bazează so- 
cietatea modernd, e striind—nu vor- 
bim de rasă, de singe, de religio— 
vorbim de limbă, de cultură, da ideal. 
Dacă Evreii, ciţi sint, 200,000 san 
I0000—sau zi mal malt, —ar fi da pare 
Sal în toulă fera ai în tonte insele, 
chiar neasiinilați, n-ar îi nici-o primeje 
dio pentru ţara, şi o chestie evreiască 
ar fi o seornitură stupida, ea in Franța. 
in No. 5, d. Panu se dien impo- 
potriva d-lui E Plorn), care repro- 
gează d-lui Patrâşeanu, „moldovenis- 
mele” din „Schiţele şi Amintirile“ sule, 
D, Panu observă, cu drept cuvint, că 
expresiile moldoveneşti au lot alita 
drept în literatură cit şi cele munte- 
nești, atunci cind ine nu sa consa- 
erat ep literară o expresie sau alta, 
Observind bine, numai In privința fo- 
u tismul, gi a unor pronume (avesta, 
S udit wan inta, ete.) pulom vorbi 
de > uitate a limbii literare, In pri» 
vinj- dicționarului (curto—ograda, ete.) 
nu poate D vorba de unitate. Desigur 
CR odulă vom avet o limbă literară 
Ben, extrasă din ambele dia lecte—ia 
care vor intra cuvinte cure ny invins, 
Dë puntrucă au fost iitrebuinţute de 
serilturi de mare talent din Muntenia 
sau Moldova, de datorita altor impre» 
jurări— imprejurari desigur favorabile 
Munieniei, din vauză ea acolo e capi- 
tala, cuia ep dā uu mare avantaj din- 
leetului mantcnese în lupta lui en cal 


mnldoveneze. Pentruce? Nu o aici lo- 
cul de vorbit. 

In No. 4, d. Panu se miră, cu cea 
mai mire dreplate din lume, pentru 
eg berea, băutură higianieă şi care nu 
e de lux, este Impusă eu mult mal 
mult decit vinul. Şi mirarea sa, pe cura 
o înțelegem perfeei, e şi mal mare, 
«ind e vorha de podgoreni vare, pentra 
u-şi apăra interesele lor, var sa se mul 
mărească încd exorbilantele taxe im- 
puse fabricanţilor de bere.: 

Vinţa Agricolă. (An, I; No. 2 
Februar 4910), 

Pe lingă rubrici de speeialilute a* 
gronomică, această revistă cuprinde 
gi rubrici care priveae ehastiunție mai 
generale de economie rurala şi, la de- 
osebi, urzătourea problema socială, a- 
grară, Nevoia, cure legitimează apa- 
riția acestei publicații, se gaseste ex- 
primată in rindurile urmâlnare ` 

„Am cultivat unele clase prea mult 
in detrimontul altora. Ne-am iulere- 
pat mai mull de orage şi sutele le-am 
Jäsat la vota întimplorii. Am eantat 
să dezvoltăm ia mod artilieial unele 
ramuri de activitate, în paguba celor 
care ern nalural să se dezvolte. Am 
chutst se ne formâm unele clase do 
specialisti, care mui apoi au fost in- 
troboințuţi numa) cu sinecure și am 
lasul să se istovească in nevoi, mize 
rie şi intuneric 3 milioane de ţărani, 
o clasă cure n fost şi eale puteren #- 
vestei țări. Am lasat pe țărani ~ micul 
agrieullor—si-şi lucreze ogorul, aen 
cum a apucat el din mogi-steamoai,, 
l-am lizsat ca mintea intunecat... pina 
cind cuțitul i-a ajuns la us, şi nelu- 
minat com erd, de nevoe sa mani- 
feslat aşa eum toți ştim că s-t mani- 
festat, iu primăvara anului 1907". 

În urma uceztui preambul, se spune 
ei revista vreu sa fle un organ, care 
să arate cuvintul speriniiştilor lu a- 
gronomie, in chestiunele privitonre la 
diferitele ramuri ale agriculturii. 

Articolul „Marea proprietate pi a- 


REVISTA REVISTELOR 161 


vendăgitul în Rominia, de Ioan Bis- 
treanu, cuprinde date, de un dense- 
bit interea, asupra repartitiei propri- 
IAU la noi In ar, Marea proprie- 
tate şi latifundiile (100 HÈ în sus) eu- 
prinde 3.810.551 hl, adică 480), dia 
solul cultivabil, în mias a 553 pro- 
priatari.— Proprietalea între 10—100 
caprine $63,500 bt., adica 11,02, din 
intinderea cultivabila, în minele a 
33725 peoprietari.— Proprietalea päri- 
nască pina la iDht., cuprinde 3.163.645 
ht, adica 4,20% din intinderea culli- 
vabilă, în stăpinirea n 220939 tărani, 

AED stntistiet nu ogtindaste 
marea distanţă dintre latifundii ei mica 
propeielata, cela ex de fapt reprezintă 
un carneler dăunitor nu numai pan- 
tru econoinia noastră nuţionali, dar 
şi pentru rostul nostru social si po- 
Die, Aveusta concentrație excesiva a 
proprietății foneiare dela noi, ar lre- 
bui să ne ingrijeasca, co atit mat mull, 
ca cit rinlem aproape exelualv o țară 
agrivola*,., 

D, C, Martinoviei, in studiul „fleporti 
zarea proprietății în Rusia", eonal- 
deră trei feluri da proprietate: 1) Pro- 
prietatea particulară (individuulă gi a- 
sociută); 2) proprietatea comună Dad. 
jel); ai 3) proprietatea statului şi n 
persoanelor juridiev —lusuinind toate 
lu un loe io Rosis europeană, 395.102.443 
desiuline. Un fupt important sa pe- 
trecul de la 1877 incoace, in Rusiz: 
in ce priveşte repartiția proprietații 
particulare: E seaderen ronsiderahila 
a marii proprietăți nobiliare. 

D G. Drăgănescu are interosanle 
note wanpra rnoperuțiri, in articolul 
„Tovărăşiila din Italia”. 

Se găseşte apoi un articol do pole- 
mică in jurul articolului „Aplicarea 
legii lavoelilor agricule“, n d-lui Geor- 
gosen-Suverin, arlicol aprut în „Vi- 
ata Romineasca", Autorul răspunsului 
susţine eA inspectorii agricoli ar fi 
mai bine să se reerulere dintre ugro- 
nami, 


Revne de Roumanie (xo 1, 
lInnnarie; direclor Virgil Arion, —Abos 
nament 20 fr. pe an; numărul 2 fe. 
50—Buenceşti, sir, St, lonich, G-A: 
ceasii mare revistă (zeco coli) serisà 
l> trantnzașie, a binevenită, Es umple, 
în adevăr, un insamoal gol în pobli- 
cistica noastra. Limba rominegsch nu 
e o limba „earopeana”, aga că stroi- 
nii nu au niei un chip do a cunuașie 
ep gindim—ce seriem, în stäinta, ln li- 
teraturs;— cino intom, ete., decit din 
ratele, pecomplectele si necompetein- 
tele dën de samă făcute de pameni, 
care abin ne cunose (vezi articolul 
„Cum ne cunosc strainii“ din revista 
noastră anul |, Nu. E, seris de Victor 
C. Rareg [Gb. din Moldova]) —Revista 
ne-a sosit la ultimul momnot, îneit 
mam avut timp decit «o foiletäm, 
ceia ce pe impiudeca do a vol de 
conținutul ei. Totusi, pulom spune că 
ea se ocupă cu chestii insteueliva pen- 
tru străini ai interesante pentru noi, 

La Nouvelle Revne (lanuar 1910). 

Cu prilejul color din urină prinleir- 
gori dintre Rusia şi Finlanda, Joes 
Daugny pe dă o senrtă expunere n a- 
vestei chestiuni, rezistența pasivă, dur 
indirjitt a unui popor mir, cure voeşte 
să-şi păstreze iadepemlența, să nu se 
tonfamie In masa poporului rns, de 
care e separat prin naţionalitate, reli- 
pie, limbă şi insiituţiunl. Acest popor 
de dona milioane şi jumstute de suflete 
e formal din o mare mujorilule de 
fnsji şi o elită de suedrji; ocupind 
o regiune de ges şi săraci, intre Rusin 
şi Suedia, soarta Finlandei a fost de 
n f torul de eiornire şi prada acestor 
două poponre până la 18609, eind A- 
loxaudru | n cuprins definitiv faru. De 
atunci şi până lu 1590, mulţumită pri- 
vilegiilur şi independentei, pe care A- 
le and | le-a isat Finlandei, această 
provincie n fost =eutita de npăsmea 
deapotizmului rusene, Dar iu ultimii 
douâzeri de ani o leudința do rusili» 
care bine pronunţată n apărut lu wu- 


t62 i Wa VIAŢA ROMINEASCA 


verpele rusești faţă de acenstă pro- 
vincie, tendință rare s'a manifestat 
prin: erearea de licee ruseşti in Fin- 
lande, obligaţia de n vorbi raseste pen- 
tru a ocupa funcțiuni, cursul obliga- 
lor al rublei. hirtie, crearea unui corp 
de armată rusi, suprimarea balalioa- 
nelor fineze de gardà, ete, ele, Contra 
acestor mâsuri, Pinlandejil au protes- 
lat prin asasinarea lui Bobrikof, gu- 
varnatorul Finlandei, a lui Jobhanzen, 
procurorul Senatului, şi alţii. Cu oca- 
zia răscoalelor din Rusia dela (ME, 
Finlanda recâpătă naroeare drepturi, 
dar odata en inăduzirea răscoalei, au- 
toerația vielorioasă a incepal să cauta 
a restringe libertăţile, şi actualmente 
chiar Duma protestează contra inde- 
pendenței Pinlandei.—asa că nu se 
poate şti caro va fi rezoltetul final al 
luptelor pe euro Finlandejii le dur pon- 
tru a-şi pâstra naționalitatea şi inde- 
pendenta lor, 

Intr'un articol intitulat Ideile mo- 
derne in Persia, A/ysrandry caută să 
arate starea de spirit ep domneşte ac- 
tualmente în pătura cea mai luminată 
n populaţiei. și să sindioza in seurt 
raum nenastă alare de spirit a juat pn- 
ştere şi sa räspindil. Inältraren pro- 
gresivä ai vonstantā a ideilor moderne 
su farul tn Rusia printr-o migrare re- 
valuiționnră, rare ora de bază idein 
relipinnasă ` mişenrea ruligloasii cunas- 
rula sab nume de „ahiam“, dupa 
numele inlemaletorului ei Bab (Mirza 
Ali Mohamed), 4i mai apoi continuată 
prin „Bekaism*, după numele disei- 
polului si continuatorului loi Bab, Beha- 
Gullah (Mirza Hussein Al Nurih Au- 
loro] artieolnlui fave istoricul pe seort 
al ncestop două ducirina gi lo nouli- 
zenzë, ex puninad în linii generale prin 
cipiile lor. Aceste doctrine, earo sint 
mai mult nişte invăţăminte morale 
decit nişte pderärale religiuni stiut in 
ceu mai sirinsă legăluca en preocupa- 
tile vecidentale moderne, E destul sa 
spunem că „Bubismul” prejucste malt 
munea şi comertul, nu cunoaşte me- 


lancolja şi dorința unei fericiri cerești, 
privește lumea nu ea o vala a plin- 
gerii, iar luxul, plăcerile, veselia nu 
ca ptële tontațiuni ale diavolului, ca 
nu are deceit simpatie pentru nator 
şi artă, pentru viață în genore, si ca 
imcurajază șiiința şi cultura estetici, — 
pentru a Ivļelego cum partizanii unor 
astfel de doctrine Irebuiuu së devie 
campionii ideilor moderno de libertate, 
parlamontarism, administrație etrili- 
zută, instrucţie generală, educaţia fe- 
telor echivalentă cu n bieților, ete. 
ete. Acestor mişeari religivase isi dn- 
lureşte Persia ridicarun su, 

Mercure de France. anuar 
1210). 

Maşinismul in literatura contim- 
porană esta titlul unui intaresant it- 
tiecol în care, eu citaţii din operele di- 
feriţilor poeți şi prozatori contempo- 
rani, Emile Magone arală cum so re- 
Nertenziă în literatura actuali marea 
exlenzinaa pe eare masnismul a lu- 
at-o In epoca poasair, Autorul arată 
mai întăi eð prima idele daspre balou 
şi despre fonagral se găseşte la Cy- 
rana (1650). aceia despra telefon la 
Jacques Gutin (1659), inr cea dintai 
inehipuire a trāsurii gi bâreii automa- 
bil In Charles Soret (1058), Bino in- 
leles, toate acestea numai en niste 
„percepţiuni bromossa”, Numaf mai 
tirziu aceste perceptioni devin „veri. 
Inn tangibile“, gi deja Cadet in „ Fo- 
page en dearie” (1948) meategte pe on- 
ment: sai de multe munel pè care pune 
să le fac maşinile. Dar ulei el nu 
veda in maşini estetien lor, sufletul 
lor, ci numai folosul. Emoţiune in faja 
mirețici, preciriei, fortei maşinii gå- 
sim la Théophile Gautier „l Orienti 
(1577), şi de-alunei la diteriți poeți ca 
Jean Tisseur Poésies” (1885), Mau- 
rice Magre „la poème de la jeunèsse” 
(1904), Pout Huber si alții. Dintre 
prozatori Emilo Zola cel diniăi arată 
măreția loromotivei in pagini locom 
parabile. La Bête humaine n lui e o 
udevârală epopee a locomotivei, in 


REVISTA REVISTELOR 163 


care masina „Lison e deseris ca o 
Butz omenească. Ia timpuri mai noi 
bicicleta, automobilul, aernplanul, ete., 
Stan gäsit entuziaţi ndmiratori şi ein- 
taciti in H- G. Wells, Maurice Leblanc, 
Ristemasekers, Paul Arosa, “Octave 
Mirheau ete, după cum maşinismul 
in genere a stors pagini entusiaste și 
pline de admiraţie unor scriitori cs 
Paul Adam, Emile Verhaeren şi alţii. 
Intr-un arlicol intitulat „Psihologia 
fameel”, Maurice de Gasite, ne dă un 
rezumat ul părerilor lul A. fmuiilea 
(Tempbraments et carnetéres} gi Le 
Dantet („Lin Sexualité") in epin ee pri- 
veşie nrenaiä palpitantă chestiune, 
După ce narată în scurt eum sa for- 
mal sexualitatea (diviziuno hetero- 
genă, nenesrență şi reproducere prin 
fecunduţie”), aulorul ajunge la consta- 
tarea că barbatul şi femain „cogeta de- 
vaebil pentrucă centrele lar de asociaţie 
diferit organizate, rearționeuză diferit”, 
Si anumo la barbat domină tempera- 
menlul dezintegrator care tinde In un 
excedent da rheltuială, iar ln femeie 
tempetru mentul integrator euro tiudn la 
un exeedant de evonomio organică. De 
acciu barbatul are formo mai ener- 
give, activitate mai puternica, e mwi 
intrepriazător, pe rind fomoia ure forme 
mai rotunde, diminnare de miscare și 
energie, leudinla Ja pasivitate. A- 
coastă deosebire ap wăsesta chiar n 
celule: celula museuliuă mica, mobilă, 
și activă ; calula femenină mare, i- 
mobilă, pasiva. Deet erivrul barbatu- 
lui şi al famesi sint rehexul a două 
organizaţii fiziologice ireductibile noa 
lu alta; şi ea urmare: femeia simte 
si judecă mai mult eu nervii; barba- 
tul cugeta şi lucrează mai mult eu ra- 
Ugen, In cèin ce priveste inteligenta, 
cela ep lipseşte femeii este forja gin- 
dirii, om însă-şi gindires, De aceia au- 
tarul erode că e n mare greșală să so 
cnltive mintea fomeei deopotrivă cu a 
barbatului, —nsta ar iudepărta pe fe- 
mele de adecârala si misiune. 
Ln Revue, (Pohroarie 1010.) 


Genoralul Serif Paza, fostul amba- 
sador ia Stukbolm, publiea un artirot 
in eare adure o serie de Invinuiri 
grave tinerilor Turel din comitètul „U- 
niune şi Progres", pe care-i numeşte 
Continuatoii Iul Abdul Uamig, Ui- 
tind pe aliații lor, restul partidului li- 
beral și poporul cel-a ajutat în acţiunea 
sa revoluționară, tratind pe unii dere- 
actionari, manifestiud neincredere in 
popor, au imeepul să guverneze in 
contea poporului şi pentra dinşii. Au 
aruncat prin ziarele lor ura intro di- 
feritele naţionalităţi ale imperialui o- 
loman, praelivind teoria raselor do- 
minante si dominate, au provocat mā- 
celul armeon de la Adana; au inidu- 
şit libertates presei, cantrară lor, re- 
rurginu și la asasinat; au aruncat di- 
viziunea şi nelnerederea în sinul aş 
trii atrăgiud-o In politică. 

Autorul enumeră apoi călcările do 
constituție ` nelegala votări de buget, 
disprețul inviolubilităţii domiciliului şi 
a Vihertaţii individuale, facind arestări 
in masă: au enplisen! averi, fapt o: 
prit de constituție; curţile marţiale 
funcţionează Dun ea legile civile să 
Dr suspendate, ete, 

Atolputerulelu acestui eomitet se 
vede in schimbarea miniştrilor gi vi- 
sirilor, enre pleură din guvarn, cind 
devin neplăcuţi comitetului. Facind ro- 
vuluție în numele Ideilor de libertate, 
totuşi linerii Turei urmeză vechiul me- 
tod în guvernarea provinriilar. serif 
Paşa vlirşeşte serin de aeuzâri, Intre- 
biod ondo wan mistuit averile dein 
Tidiz, unde se dur sumele alitor luxe 
şi imposite ce întră in casa comitetului? 

Pentru liniştea țarii, pentru afirma- 
rer ideilor ep au făcut revoluția, au- 
torul arata necesitatea de a se fornih 
un partid de control, cero libertatea 
presei, respeetareu constituţiei, tiber- 
Laien de intrunire, suprimarea curților 
marţiale, crearea de eredite, observa» 
ron egalităţii absolute yi recunoaște» 
rea de drepturi egale pentru toate na- 
ționulitaţile, respestares drepturilor 


164 VIAŢA ROMINEASCA 


constituționale ale suveranului, ele. ote, 

Revne des deux mondes. 
anuar, 

Augustin Filon serie un articol n- 
supra ministrului englez Lloyd Gêor- 
go: Näseut la 1863, Lued George e 
ful unui invăţâtor siirae eare a murit 
tinär, Cresent de unchiul său Richurd 
Lloyd ciubotar şi pastor nl unei ro- 
mani din Lars Galilor, pătruns de timpu- 
riu de sentimentul religios si de ură im- 
potriva marilor proprietari, linărul Ge- 
orge Lloyd n inceput prin a stndia le 
gile şi a practica apoi avocatura. Chea. 
tiile are Pau preocupat dela inceput 
mini:  Dberialen religioază, reforma 
proprietății rurale, conservaron ilio» 
mului naţioual. Cu avocat și politi- 
elan, s'u Den) cunoscut prin upărurea 
intereselor locale şi pria lupta sa fm- 
potriva dijmelur bisericii anglicane, 
Ales doputat in £890, lu vrista de 27 
ani, a renunţat la avocatură şi, pentri 
a-şi ciștigu existența, s'a apucat de 
jurnalism. În emer, a continuut 
lupta impotriva bisericii unglicane, 
Impotriva proprietăţii fauciare şi a 
eleciunarilor, cerind in acelas timp şi 
autonomia provinciei sule, A fost unul 
din cei cori nu contribuit la răderea 
cabinetului Rosebery., În 1895, fiad 
reales, s'a raliat la rudiealismul opor- 
tunist al Im W, Harrouri, acenntuind 
din ce în ce demoeratizmul şi tendin- 
telo lui religioase, Impotriva războ 
iului eu Burii a dus o campanie vio- 
lentă, şi in parlament su distins prin 
lupii sa impotriva rubinelului Balfour 
in chestia reornanizării instrucţiunii 
primare și a reformei vamala, În 1006, 

odala en venireu la guvern a libera- 
blur, u obținut ministerul comerțului. 
P ucast post a desiäsorat o mare ar- 
ivitate. La 1908 a devenit micistru 
do finanțe. Ia scelag un, a facul o că- 
latorie In Germania, studiind legisla- 
{ia ei indusirială. La 29 April t909, 
a prezentat camerei comunelor, fui- 
moul budget, pa cara l-a upăral eu 
o vigoare extraordinare. Sehițind fi. 


alonomin marelui vrutor, Filon senate 
in relief optimismul sănătos ironia 
neîntrecută u ncesini om remarcabil, 
esre e azi incarnarea demoeratiej si 
a puritanizmulni englez, 
Nuova Antologia 
1909), 
Giacomo Barzellotti „La filosofa 
e la mente italiana”. E o cuviutare 
de inaugurare u celui de ul treilea 
congres al sorietaţii filozofice italiane, 
care a avut loe În Octombre Tree. 
Autorul conststä dela începul, că din- 
tro produsele esentiale cullurii mo. 
dòrno de după Renastere, unul sim 
gur, şi uuume gindirua flozofieñ, e u- 
cela care, în comparație en bogăţia 
minunață a ueniului național italian, 
stă în umbră, Se para ră spiritul itu- 
lian n introvănul lumea, mai alex prin 
simbolurile şi formele poeziei şi ale 
artei. Și totuşi, in perioada initiala 
acen tă lacună nu war D pulut prere- 
doa ; po elnd Tommaso d'Aquino, sis 
tomalizn, Ip mod definitiv pentru v- 
poen sa, doctrina biseriċei, lar Fran- 
coso d'Asisi, såvirgen unies reformă 
religioasă, pe care su avut-o Italiunii, 
vel ma? mareo poot ni erestinizmului, 
preocupa! de ultimele destine ale o- 
menirii, atingea adincimi neexplorale 
incă de antichitalea clasică. Arta Insa 
rimase înlerprela adevărului ai prin 
cu îşi deschise Leonardo da Vinei 
trecerea spra interprelarea naturii, Fi- 
luzolla venngteroi, euro seutură jugul 
uutorită i medievale, nu dădu în lta- 
lia fructele, pe care le promitea : Bru- 
no peres pe rug, lur Galilei Ireisul så 
uhjure, In cele două secole eare au 
urmal—epueu cele mai mari depri- 
mări a vieții nulionale— pierderea ll- 
bertaţii u oprit avintul spiritului ita- 
tion. Nu s-ar putea afirma in=ă ch a- 
cest timp a fosl en desāvirgire lipsit 
de gindire filosolică ` aceasta o dove- 
deste spariția lui Giovan Batistu Vico, 
Trezirea ronatiinlii naționale, aga nu- 
mitul „risorgimento*, are do efect ton- 
centrarea tuturor sfortārilor spre un 


(Decembrie 


REVISTA REVISTELOR 165 


pune : constituirea politică un 
patriei, Pinăgi solul!a calor mal inalte 
probleme metafizice fu gindila in ve- 
deren folosulul patriei. Aceasta se 
poate vedan in operele celor trej mai 
insemnate figuri ale acestei vremi: 
Antonio Rosmini, Vinronzo Gioberti ai 
Gioseppe Mezzini. Ideile Biosnfee insă, 
privite ja ele ingle, sparţin tuturor 
popoarelor: filozofia nu are patrie, 
palrie au numai doctrinele şi geulile, 
ŞI flindea în oriee epoci se pâsestu o 
naţiune care proiluce mai mult şi mai 
original yigi imprimă modul să de a 
viodi mai paternis, o de pevou pentru 
celelalte națiuni de a relace, de a re- 
gindi și de a-si adapta produsul inte- 
lectual venil deaiuren, dach vor si 
le poata folosi şi lor, Areastu an fă- 
culo in limparile noastra st Anglia 
şi Franta, apropiindu- si ewn dintii, en 
Green, Bradi:y, Caled, principiile ide- 
nlismului garmnn, jar cea de a doun, 
prin Henan, Taino, Renouvier, ideile 
amb istorice şi kantiane. Şi aceasta 
ùn fáent-o pină nucum Italia, cel pu- 
tin ma Menta cn acel grad do ori- 
ginalitste in interpretare, care să na- 
iomnlizeza ideile sirâine. Aceusin. e 
operi, pe eare cugeturea Dlosobch ila- 
linni trebue să o fach de ncum ins= 
inte, 

Revista d'italia. 
1009), 

Auguato Jarcarina: Sericicultura 
in sudul Rusiei, Induastriile textile, în 
Resia, do mulți ani sin! in plin progres. 
la 1837 produetia lor umuală se ri- 
dien la 190 milioanu de lei; zace ani 
mal tirziu, atingea cifea de 9300 mil., 
iar astăzi acensiă vilră o dublata. A- 
reastă ramură do aclivilule oeupă 
"mg Imerători, intrece deci eu mult 
orice allà ramuri îndustriulă. Primul 
loe intre industriile textila, Il ocupă 
industria bumbnenlui : pumâră 400,000 
lucrători, produsele of valorează 2000 
mil. de fr, şi dau un ciştig intru 15 
gi 40. 7 din balotorile de bum- 
bas importate via din Rusia asiatică, 


(Decembrie 


din Turkestan, Contrale acestei in- 
dustrii sint Moscova, Vladimir şi Tver, 
Industrin linei ocupi in Rusin, Jocul 
ul doilea. Produrţia e abondenta, dur 
calitatea e inferioară ; apoi vin todus- 
triile inului şi ale cinepei. Industria mä: 
tăzei din viermi o geen, de n cărei dez» 
voltaro sn interesează mai mult gx 
vernul rus, Acbastă industrie daianzt 
de mult inu Rusia, Da pela 170), Pe- 
tru col Mare, oprise, sub pedeapsă de 
invarte, äeren duzilor ai Inființează i 
fabrica de mâtasă la Kiev, in care se 
facea şi errginroa gludurilur, Caterinu 
IL ajută en subsidii pe oricine se a- 
cupa eu această industrie şi (ein 
lingă Traritrine citeva ferme peniru 
creșterea giudacilor, la timpnl dom- 
piei lui Puul f, în unumite localităţi, 
se obligă focare familie de servi, a- 
pnrțiuind Statului ori privutilor, de a 
planta eite 10 duzi, In acea epocă dein, 
Rusia meridională producea vreo 200 
de puzi do mâlasă pe an: acelagi 
cantitate deel pe care o Proluen wn: 
Lat, In timpul lui Alexandru I se a- 
cordară premii bânești tuturor celor 
ep plantan duzi în provineiiie din sti- 
dul Rusiei şi se institui un inspec- 
torat specin! pentra mericicullură, Dia 
tapourtale acelui inspeetorat se poate 
vedea «i in Rusia de sud, piuă In 
1795, bumărul duzilor Iulrecea elfra 
de 720000; că dolu 1795 pina în 
1802 se plantară mui moll de ut 
milion de arbori nol, că in anul 
190) so produse $35 puzi și In 1302, 
164, de mätas, Multumita masurilor 
de protecție, aceasta industrie merse 
crestină, pină pe timpul răsbolului 
Crimeii. După acest râsboin inss, sin- 
tul suprimă toate avantzjule pa care 
le acorda producâtorilor, suprima şi 
inspectorului sericicol şi lisă aceasta 
industrie să se desvollo prin propria 
ei fostă. Reaultatul wcesiei pârăsiri 
din partea statului, fu o grabnica de- 
eudenţă, Scădarea prețului mättavi în 
Eurnpa (wa vehilo de mâtasă costa Ip 
Lenz 118 fr, la i888, 50 fe, iur astăzi 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


40 fr.) fabricile ruseşti prelerară sā 
introducă matusa din afară, naga cà 
de unde Rusia în 1876 importa 1678 
puzi de målas, astazi importa peste 
77000 puzi. Introducerea instrumen- 
telor perfacţionale în fabrici, care ef- 
tinira preţul mătăsei, dadu lovitura 
de moarte industriei casnice din su- 
dul Husiei, Pola 1880, cultura vermilor 
de mâtasă Incepa din nou a atrage 
luarea aminte a gavernului şi a pri- 
vaţilor. Pe Hoen societatea agricola im- 
perială din Rusia meridională, se for» 
mă un comitet, care işi luă sarcina 
de # siringe date asupra meestai in- 
dastrii şi de u o sprijini. Multo zems- 
tovuri ineepură n se interesa sia ọfa- 
vorizā prin concesiuni, Guvernul si 
el ineepu a pune taxo pe matasa im- 
portatà şi in timpurilo diu urmă lu 
cep a ap jua mâsuri foarte energico 
pentru a se readuce inrâși la inflorire 
aceusta industria, 

Soziulistisehe Monats Heite 
(Decembrie 1909). 

Eduard Bernstein „Teoria in parti- 
dul socisiist*, Este o veche plingere 
priutre teorolicianii partidului, sier I}, eñ 
ouwmenii pravtizi, militanţii, uu acordă n- 
proapo de loc atenția cuyenità disen- 
țiunilor teoretice. ŞI Mara şi Engels nu 
simţit aceusta, tot aşa de mult ergi 
orice orlodox uri revisiunist din tim- 
pul de astăzi. Caro poate îi explicația? 
Prea multa ocupaţie a militauţilor, nu 
poule uxpllea in tonte cazurile această 
negligențs. Vinn, zice B, © a însiși 
teoreticianilor, Ei, roprezentanți oficiali 
aj teoriei parlidului, sint ucei care tu 
păcâtuii! mai mult prin oposiția lor 
dugmânoasă În orice incerenre de a 
duce leuria mai departe şi de a n adapta 
inpreejurărilor actuale. E destul a so 
aminti eit timp a dorat pina ce teo- 
riu oficială s-a hotarit să rocanoasen 
noile forme ale mancii sindieate gi la 
o duplină recunoastere nu a njana 
nici pină astăzi. Meritul de u 8 accen- 
toat, mui intii teoretic, nevoile miş- 


cärli actuale sindicaiè, rovine Revisi- 
“onismului ; jar acela de a fi căutat, 

prin recunvaştorea ucelur nevoi, de u 

mu rupe legătura dintre sindicale și 
partid, revine oamenilor praeliei, mi- 
lilanților partidului, Daen ar D fost 
lucrul numai pe seama teoreticianilor 
oficiali, atunci de mult ar Ñ izbucnit 
lupta între aceste două pârţi, Dech 
numai nu sè lie dacă acestor om 
meni practici le va rougi lotdeauna 
tot aşa de ugor şi în alte ezart, A- 
numite indicii arata pentru viitor, tow 
mai coutratul, Pentru a insirui noua 
generație, partidul gia organizat o 
seoali proprie, In aceastä coala lasă, 
tocmai învâţămintul economiei socia- 
liste, cate monopolizat de teoreticianii 
amintitei direcții şi prin urmare pu 
sa poate speru ea viitorii redactori și 
secrelari ai partidului să poseadi s- 
een privire libera, care e necesară 
pentru priceperea noilor lorme ia 
lupta economică a claselor munci- 
toare. Teureticiunii ortodoxi sint intoc- 
mwi ca seulastieii medievali: In iate- 
rerul autorității, la cure ei se inchinu, 
totul trebue s+ fe aga interpretul ca 
infailibitatya el să vâmină în afara de 
nduiula, Numul Faptele tare sur in 
ochi şi pe care nu le mui poste neia 
nimeni, numai acelea sint rocunoseuto ; 
incolo ştiinţa trebue sa rămie cu ori 
ce preț acolo unde a lăsut-u Marx. O 
privire insa minnaj in sericrile econo- 
miştilor mai noi, no aruta că guinja 
pu poate raminea pe loc a cà in 
multe puncte, economia oficiali mar- 
xistă, râmine din ce Ip ce în urină. 

The Contemporary Review. 
U-muarte, 1910. Loudon). 

D. JI. Griersm—.Shakesp:are şi 
Maren: —studiaza opora dramatici 4 
gonialului autor englez, din punetul 
do vedere al iniluentei acestui element 
usupru puterii crealoara a lul Sha 
keatpenre, Iubuența mării asupra seri 
iorilar ilin epoca Elisabetei nu-si 
poala gåsi ašemānasre dorit tu lilers- 


luru grecească din epoca lui Poricles: 
ra în acea perioada, ea eslo covir= 
şitoure. Marea formează fondul Agu- 
rilor eroice din literatura epocii Eli- 
sabelei cagi in literatura epocii lui 
Pericles, In Intreaga operă literară a 
lui Shakespeare şi a contemporanilor 
lui se simle parcă tova din furtuna 
şi imensitatea oceanului. Spiritul de 
aventură şi descoperire al epocii Eli- 
sabatei Deen din mare şi din ocean 
cadrul general al vieții de toale zilele 
şi al vieţii eroice. Mares, se poate 
spune, formoaza parte din intriga pie- 
selor: The Comedy of Errors, Ihe 
Merchant of Venice, ticelfih Niht, 
Homlet, Othello, Timon, Antony and 
Cleopatra, King Irar, Pericles, the 
Winter Tole, the Tempest. In toate 
areale piese maren, valurile, fartunile.... 
siut npronpe personaje eare iau parle 
lu intriga piesei. Limba, apoi, din 
toale piesele lui Shakespeare e plină 
de aluzii, expresii şi figuri de stil lu- 
ate din imperiul lui Neptun. Maren nu 
a inllaențat gomiul lui Shakespeare 
numai ca un fapt geopgralie; infațăza= 
rea şi intinderea ei i-au lovit imagi- 
natia şi filosofa asupra ei ia trezit 
sentimente şi La sugerat simbolizari 
transparente. Mirea udeseu se inter- 
pune intre prieteni și amanți; en de 
multe ori procură naufragiul tragic 
zguduind suiirtele pină în adineimi 
tot sen de mari cași nle ei. Fourto a- 
rarrori ea ulintă cu briza calda pe 
vaspaţii inamuraţi, care caută poezia 
iubirii Intre albastrul si şi al cerului. 
Maren lui Shakespeare —„nutrită eu la- 
crimile amanților"— e mai totdeauna 
teribila, furtunoasă si sălbuleea ; eu 
Inate uraste ea nu infricogează pe om, 
nu Il alungă de lingă ve Cu toata 
dusmânia mării omul o infrontä, Lutri 
in Juptä cu ea, nu se infioară că va- 
lul îi va fi piatra de mormint și caulă 
să o învingă pe ea cași pe „mares 
turburărilur= su Bvtegti, 
The North American Review, 
(Ianuarie 1910).—D, Arekibal Colyu- 


REVISTA REVISTELOR t07 


houn Rou) echilibru al Puterilor 
in Europa” —exumineaza situaţia po- 
litica a țarilor din Europa, din punet 
de vedere al relaţiilor şi grupărilor 
lor politice. Echilibrul de putere intre 
state este condițiuneu indispensabila 
a păcii: gruparea intre state trebue să 
fie facută în aga chip incit să tm- 
pedice pe orieare stat de a ajunge 
arbitrul continentului, „Echilibrul* nu 
e o simplă teorie ucademică, care tre- 
bue sustinuta din punet de vedaro al 
simetriei pulitice, ci e o lege de exis- 
tenta a stulelur. După războiul din 
1570 pacea Europei se susţine prin 
eonsulidarua Europe centrale din ce 
in ce mai malt in un vast cimp inar» 
mat: Tripla Alianţă. Tripla alianță pe 
deoparte; marea putere militură a Ru- 
siei şi ințelogerea ei cu Franţu, şi in- 
diseulahila supremație nuvula u En- 
gltter pe de alta, asigurau până a- 
cum citiva ani, echilibrul de putere 
intre marele stale ala Enropoi, Schim- 
bările lasa intimplute in anii din urma 
amenința din nou pacea Europei: tri- 
pla alianța şi-a perdut cobeziunea, pu- 
terga mililară a Rusiei s-a sfarmul, 
supremația navulă a Angliei e ama- 
nințata. Apoi, sin) deoparte intere= 
solo nafionale ale statelor, un factor 
nou a ajuns do o importanța deose- 
bita ; Socialismul, Chestia maocială, cu 
caracterul ei non-national Traminta 
astazi toate statele din Europa, pissi 
va avet desigur cuvintul in stabilirea 
unui nou echilibru de putere intre 
stale, Cele dooa grupări de stale men- 
tinute prin tripla alianţa şi prin en- 
tenta cordialè par cà intrè in deza» 
gregare și echilibrul European pare a 
D mimeninlat prin pulitica lemerară şi 
personală a imparatului Germaniei, care 
are umhiţia de u ajunge arbitrul Eu- 
ropui. Singurul stat in stare de a alunga 
norii dela orizont e Angliu. Dacă fata 
de sforţarile grâbite ale Germaniei de 
a-şi mär) flota, Anglia ar egi dio in- 
diferența ei Ineuršjátoaro pentru Ger- 
mania, Inarm'rile Germaniei pe upă 


183 VIAȚA ROMINE ASCA 


sar opri, cãei Kaiser-ul nr ințelege 
#ñdārnicia lor. E încă de ajuns ca An- 
glia să se arāte hutăriti de u faca 
imediate sacrificii penteu întărirea şi 
sporirea flotei, ca zelul Germaniei pen- 
tru construirea de dreadavurhi-uri să 
inceteze gi pacon Europei să fio asi- 
Sri, 

Saturday Review. (lanuarie), 
America gi Manchuria. 

Luna aceasta Sintele-Unite au făcut 
o propunere, care n stirnit oarecare 
vilvă în lumen diplomaties, Ministrul 
ti de externa Knox a propus ea vele 
cinei puteri, care au lulereso in China, 
să neutralizeze caile ferato in Man- 
thuris, formiud un fel de sindicat im 
ternațianal, eare să intre in stăpini- 
rea liniilor forate existente ai să con- 
Mruinscă allele nona, Indatălul aces= 
tei formule iu aparvnţă conrilianta gi 
și derinlereaala ar intravede grija 
Statelor Unite, cu Rusia şi Jupuniu añ 
nu-și întărească alit de tare poziţia 
lor in China, mulţumită puternicilor 
artere comerciale ce stăpinese, tinell 
să devio singurii factori politici pra- 
pouderenți in Mirele Imperiu, Im care 
caz politien porţilor deschisa ar fi u- 
menințata. Propunerea era făcula eu 
multă abilitate, Din ea reesen eñ daca 
ur fi admisă, atit Rusia cil și Japoata 
ar traga numai foloase, U cule ferata 
inturonțiunală ar refuza să transporie 
trupe in caz de război, agu incit Ra- 
siu war mai purta grija unui eventua) 
alae japonez despre sud. far Japonia 
ar putea să desearee pa umerii pute- 


rilor eombinute „responsabilitatea o 
nerossă" in legătură cn calea ferata 
manehuriană, po care o poartă acum 
ea singură, Se pare însă că amindoua 
aceste puteri sint foarte multumile vu 
inloasele şi nesjunsurile ea le au acum, 
rt au refuzal propunerea cu holi- 
vire. Aceasta e poale întăin dată cind 
Rusia şi Japonia au urâtat o comiti- 
tute de vederi si interese În regiunen, 
eare a fost leulrul luptei lor, E curius 
cum China apare în lonte aceste tra- 
lative, caro o priveae In primul rind 
pe eu, ca o cantitate cu latul negliju- 
bilă. Dach Rosia şi Japonia ar fi pri- 
mit, ar D primit ai en fără îndoiaid, 
cum insă ele nu refuzat a fest neroila 
şi ea să ia o pozilie rezervată, vici 
Munehburiu e astăzi aproape cu totul 
în ufară de influența vi, agu incit çu- 
vintul color doua puteri o hotarilor 
in neessli privință. 

Prupunerea de n se sustrage Man- 
churia din luptule pulitice inlernalio- 
nule prin simdicarea intereselor inter- 
naționale e, fară indoislă, Jaudabila. 
Greutățile practice îns) sint ut de 
muri, incit nu e de erezul că Koog 
nu lea văzul, ȘI aluori e naot dr In- 
kelen eh ducă totuşi a Iseut propune 
ren, aceasta e findet urmărea scopul 
ascuns de a reintări dortrina „egulei 
oportunități”, în China și de n afirma 
intenția lâmurită a Americei do a ro- 
clama o cil mai mare parte dia fo- 
lonsele ce se pot traga din Impe- 
riul Cerese. 


1910. ANUL V. 


e fe, em îs eee asia 


FEBRUARIE. NO. 2. 
mmm 


Viaţa Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
Ă talin? vennin da Lien, j BN 
A. Philippide. > >» l Kee i l BAS PE N 
diceanu gatolor:— Doina etniei 
em i ia de. more ( tresnri | 
i e a dl Tud. i 
N ` atei . e e Copil mâneci (eran, 
wee s iara ep { i teroelilor Jowa {Simei la 
šev see a Aplicarea tapii mrellur mpi 
E E H arla). i : 
Cincinat Pavelescu. . . Revolta gouft (versuri), KS 


e P, Cer am = VI marti sclave (versuri dupi Langsur, 


fi ari face! elin 
, d ` ` Amaral  geienugdler | ebenuri=— dacia 
D.A. Nann. . . Cé eer 7 
- , Amt ei Sp Cefirsif - > 
„sa Pastel. ar morminf! wame {perrie 


da e a 


M, Sadoveanu . 
Raul Stavri. 

C. Hoisescu » 
Octavian Gogi 
LG Duca . - 
KH Cep aa o 

Gh. Topirecann . . . - 
Alex. Gh. Doinaru . . . 


Cirganisațin eemmertufo! amlial ol petrolmtati. 
Inima (erai) rt: KH 
Cronici eaterud (Situaţia în Orient), 
Cronica tentrală. eer ee) hinu”). 

Ynis Jä, (Cr randoni i y ` 
SSES ; Gronrafin 1 Facgani, Milnni, 


ET a E 
D 
D 


A ab f Sp e 
Die e Buena. f Stiri ruffe, Stiri 
politie — Ce urce hui law Creangă, — 
Sarbäturirea lai Titu Maine scut. ln De 
emp ferențiare odalan? prin salate perictitate 
de sloriann, — Hegwlttele woui legi cnmatnale), 
Serisari diw Arileal— Solito snoave ekin WW 
paria.—Lăeeehe rowinegti— 0 wereritata natio 
wald RTE Leen! «tin Brod), 
Mineellamea | Pugeniut Carilo ` Traira coulie 
porani gi pentru posteritate. -Peutu d e 
Pame ` 


Ohna; I Fame, „Dra 
pev , Lanzui-arg: : Virgil CGerairan - Dammmta i e 
e seri păr rula vir AL Späceprenni, =h. 8, — Intl Fofegzct SEN 
ES mer edi ace n febra. Parta I1 Trute si tiinsar* i C X. Matevecn, ram A ech Zu tată 
e yma Kirich -Rdäentta, riUegaé""? Loen iert, „Ë GES, kb E en 
de 5. emer Een ET Acht Meye Frajer KE =X. E 
Kerg Dee e Get farounbhns® ; Mat Magres, Untsbtgrg tam Jr, NQ A 
nins He Bay ` i A | 
amni affteitge" — H } 
s H lg ie Locegfärat, Viaja Muotaiă, Wee Buggien ge anl „e 
säi 1 Crmanaă, Marrure de Freie, y 
Se LE gt Agen Senga Hivisasa d'Lat, Hentarchr Bremm, PIPI TR ii 
Ais: La 5 


sate Heite, The Cantemporary Marle, matarriay Reoriew, 
Mişcaren tntelectunti 


Ay 


Ür. Onisifor Ghibu . - - 


P, Nicanor & Co. e 


Ditdiegrnte BE 
ANI 
Redacţia şi Administrația: Str. Golia 52. 
1910 


n = e p 
inja Momineaneă apare = Abanetmatnt fn 
d Int cp brommt 100 ée pesmi, 

ari B. IR ei reg gr an 9 lei, Nemá 3 A — ect gg De de mai 
King mn na 18 jot, jomătate de an 1.00, — Nomre Amen Mega" sh en 1 e 
dun gx un 3 oeeape Ai h. Sumârui 3 oetmps — Fenira brearakog ` ap ubie n; ank- 


vlaya nomineasca 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcția d-lor Prof. Univ, C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /, Agirbiceanu, C. Alimâneștianu, D, An- 
ghel, prof. univ. I. Athanasiu, Jean Bart, N. Baţaria, Q. Bogdan-Duică, 
dr. P. Bogdan (docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, |. Al. Brâtes. 
cu-Voineşti, Vintilă I. Brătianu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. 
D. Călugăreanu, IL Ciocirian, N. D. Cocea, M. Codreanu, G. Cosbur, 
prof. 1. cav. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Barbu Delavrancea, I. 
G. Duca, V. Eftimiu, Pompiliu Eliade, Elena Fa „A. N. Gane, N. 
Gane, Octavian Goga, C. Hogaş, C. Hoiseseu, G. brâileanu, căpit, N, 
Ionescu, G. C. Ionescu. Sisesti, Nat. Iosif, St. O. Iosif, dr, S. Irimescu, M. 
Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon, V, Loichiță, E. Lovinescu, 
dr. 1. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr, M. Manicatide. Constanţa 
Marino, 1. Minulescu, I. N escu, S. Mândreseu, Const. Morariu, 
At. Morăreseu, V. G, Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G. Mur. 
nu, JL Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cat. de Onciul, in- 
giner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pasca, D. 

. Päträşeanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, proj. unit, 
A, Een: prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. opescu, 
dr. St. Popescu (docent), D. Popovici- ayreuth, prof. univ. dr. G. Proca 
(O. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, I, Raian, George Ra- 
netii, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- 
Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr, V, Sion, dr, Alex, 
Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Tatuşescu, 1. Teo. 
dorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, Joren Toma, Em. Triandafii, 
Al. Tzigara-Samureaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, 
Al. Vidhuţă, N. Volenti şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ȚARA: E 
Pe an A = e . s , ISh 
Pe jumâlalo de an E e i A D 


Un numār b e a Fi a e 
Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul lu mod direct vor 


trebui să plătească în plus 4 tei penn ei Zicipe i nn ca indemni- 
mem e eegene 
zare pentru Incasatori. 
Ci i i 


Pentru Imvăţători, preoti de sat, Gw? funrționari sâtesti, stu- 
dent! si elevi, pe an 15 ler, pe jumatate de an 7.50.— (Acegtia pot plati in 
trei rale a rile 5 lei trimise vu npntzeitärc), 
IN AUSTRO-UNGARIA: 
Pe an è S e e 15 coronne 
Pe jumatate du an e è T eor, U h 
Un umăr , e e e e ` 2 vornana 
Abonnmeniul anual se ponte achita în trei rate de vite cinei cornane, 
din patru in patru luni, 
IN BASARABIA: 
Pe an i S ruble 
Pe jumātate de un R + roble 
Un numar 1 rubla 


Abunamentul anual se poate plati la Becure doua luni cite 2 ruble. 
până la achiture, 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


A Ă e e E A 22 jei 
Pe jumatate de ou e e ` e $i lei 
Un număr , 2 lei 50b. 


(vezi urmare pag. 3-a coperţi 


Un specialist romin la bipsca. 


i Studi änischen 

„Ion Papp: Beiträge zum Studium des Altrumänischen, 

HI Eroe Rro 182. O listă de cuvinte vechi romineşti 
din Psaltirea dela Belgrad 1651, 


21. St. Stinghe: a, Die Anwendung von pre als Akkusa- 
tivzeichen, IH Jahresbericht 183—197, IV GE a 
Di S. a cercetat Iptttu texte vechi romine, ca să va à că n ZS 
pare inthașdată prepoziţiea pre ca formă a acuzativ sk eg ag 
cercetate ad fost praxiul dela Voroneţ (inpreună cu E m 
răspunzătoare din bibliile 1648, 1688}, psaltirea Se Ă cepe 
rea lui Coresi, codex sturdzanus, textele din crestomal ar fra 
Gaster,  Concluziea lu care ajunge DL S: este gg eier 
la 1574 nu apare pre ca formă a acuzativului i ep Erei 
pre incepe în mod temeinic să farà acest serv gat e te S 
între 1580 și 1600. „După aceia cercetează DI. fa arumia 
in care obiectul drept mar a aa o RS 
ca modernă. —Cileva observații : s EO ze 

cu pre tn testul publicat de Hasdeu în Cuvin A 
el i ü Leef? numai acela ce spusesem ci de ei Kafes 
troducere în istorica limbil fa mone pia e ech 2 vi 
tica gramaticală il arată ca din veacul < S fong Bra 

r fi mai bine să se pună obiectele drepte cu A e 
by aurului”, “tu să păzeşii caprele acestea, Seenen ing 
întaşat hoerulul” (232), | Nu sint rominesti Gries? leën 
inşirate la pag. 233 din |. Pop Retezanul ip LG EH 
Poveşti: “nici cuteză a întreba pe bâtrinul; gé pe Se eg în 
vinţelerul ; tu ai intrebat pe călugărul despre ci; E hordas 
gară pe tiganca de coadele; pe tine te-am scos E E? z, M 
pe fautul; chiamă pe doftorul şi pe papa arta ei: a arian 
păratul pe lemcia ; pe feclorii îi puse în locu e ei Ze? a 
de nerominească este construcţica “ea zărise ee ia Mae: ga 
neguțătorul”, pe care o dă DI. S, din Sezătoarea merite E 
mod greșit, căci in BEE, ec 1 112 pentru “chema 
cest lel (Greşită este şi citațiea > 2 (rer 

se găseşte la locul citat) (233). 
pre impărăieasa, care nu gāsetşt | 


170 VIAȚA ROMINEASCA 


exempiele dela pag. 237 sub titlul ‘Das Objekt steht in Beziehung 
zu einem Dativ des Personalpronomens' se amestecă dona da- 
tive, unu! al posesiunii şi altul obiect nedrept. Acest din urmă 
se găseşte In exemplele ` “sa-ţi dañ capra asta,—aceluia ȘI da 
fata, —mi-aţi da voi mie copilașul ăsta, —popa-l dete fata de mu: 
ere,— bucuroasă i-ar da pasărea, câre..,—le nu-mi trimetea d-zea 
calfa asta bună,—slugile le băzară cail in grajduri, —nu mita 
mi-ai fägāduit-o, ci copilul,—că-mi vel da Toma cea slabă din 
grajd, —luindu-şi de nevastă filca unul domn mare’. Apol regula 
pusă la pag. 238, că „atunci cind obiectul e cunoscut şi stă în 
legătură cu un dativ al pronumelui personal, se articulează şi nu 
primește semnul acuzativului“, nu este exactă, deorece se poate 
zice şi *sâ-ml lat pe copilasi, —acelula ti da pe lată, — mergi de-ți adă 
pe fecior inconce,—să ne trimeteți pe copila acasă, —să-mi slu- 
jesc pe stăpin cu dreptate, —l-ai scăpat pe copil „de peire, — dacă 
mi-ați da voi mie Ae copilaşul asta, —popa-l dete pe lată de mu- 
ere,—după ce-și văzu pe mamă şi pe frați aici, — văzindu-şi pe 
fată scăpată, —alunpă-ţi pe copii dela casă, — iși lua iar pe copi- 
laşi şi merse, —să-si caute pe tată, —bucuroasă l-ar da pe pasă 
rea cart....—mal bine-ţi dau pe Tratt din robie,—de nu-mi trime- 
tea dzen pe calja asta bună,—pe cale şi-a inviițat feciorul pe 
ortaci,- să-şi poată omeni pe oaspeţi, — nu pe mljä mi-ai lâză- 
duit-o, ci pe copil, —sà-I farmece şi vrâjască pe copil, —că-mi 
vel da fe iapa cea slaba din grajd, — ba am cutezat a-i cere şi 
pe lete în căsătorie, —luindu-ş! de nevastă Pe fira wauwi domn 
mare,—a le face să-şi uite pe părinți”, și incă la cisci din exem- 
plè se pune şi pe şi articului. Numai în urmâtnarele exemple 
nu se poate pune fe; “ţi-a îript mâta mita, şi-ndată i mincara boii 
amindoi, mi-al dat boii pe mincări, işi adapă calul, era stimi 
spetesc calul”, La alte citeva exemple sian la indotată dacă se 
poate pune pe ori ba, Lucrul este, deci, din punet de videre 
al texel ‘obiectul stă în legătură cu un datiy al pronumelui per- 
sonal’ cu totul altfel decit cum s-a grăbit DI. 3. să-l formuleze 
In regula; “atunci cind oblectul este cunoscut și Stă in legătură 
cu dativul unul pronume personal, se articulează şi nu primeşte 
semnul acuzativului. | În *se minie loc pe cl nu-i raport de o 
biect drept (239). | La exemplele dale de multe ori lipseşte ver- 
bul: "pe flâcâa intr-o groapă" 235, "ei pe mine de soție’ 239, KU 
cel ce cutează a se scalda ac 230. b. Die Sehhkejer oder 
Trokaren în Kronstadt, VIII Jahresbericht 1—85. Di, S, dă asu- 
pra locuitorilor din Șchei (o mahala a Braşovului) și asupra lim- 
bi! vorbite de dingil următoarele interesante nötije: Lacul, lo- 
cuitoril, ocupațiea locuitorilor, lundaţiile. — Portul — Petrecerile 
dela paști — Obiceiurile la nuntă, —Superstiţii. - Limba din punct 
de videre al lonetizmului şi al mortolugici. — Originea Şcheiani- 
lor (Pela stirşitul secolului al XIV au fost aduși meşteri bulgari 
din Bulgaria pentru zidirea unor clădiri publice, Acei meşieri 
s-au stabilit apoi pentru totdeauna In apropierea Brașovului şi 
s-au amestecat cu Ramin cel cu mult mai numeroşi decit din- 


şiï).— Texte, 


i a 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA wt 


onstantin Lacea: Untersuchung der Sprache der Via- 

ţa şi fire sfinților des Metropoliten Dosoltei, V Jahresbe- 
richt 31—144. Un studiu asupra sunetelor, formelor şi = 
diri "Viaţa şi petrecerea sfinților” a mitropolitului Dosoleiu ui 
(Septembre—Februar), La streit este un glosar de cuvintele 
vechi rominești din această carte.— Citeva ohservații ` Dacă se 
găseşte eg in reame, cauza nu e că s-ar D diltongat e accentuat, 
ci că In etymon se găsește K care în limba rominească este re- 
deczat prin pa. Cum că giesnele mare diliong nui ceva ve? 
rat, „aultallend“, pentrucă doar nu toate cuvintele de origine 
străină diftonghează pe e accentuat (57). | arucindul. nu e 4 
dul. Citaţiile Ate 55, 16, petrecid 54 b 23 sint greşite i e 55, 
18 stă piingind er la 54 hin stă petrecind (65). | Exemp y po: 
menirea precuvios părintele ST uge eisen Së: 
$ i ae, 91 al 2, e fel de abatere dela uzul ; 
See a n CN să pornită asupra slintolul loan’? (94). 


: Deatsche Sprachelemente im Ruminischen, 

X e or Lei DI, Base caută intii să-şi ar RA 
coicala în ekte chipuri s-a Introdus elemente germane zd „ha 
ramină: dela Sași: oștirea austriacă; administrațiea zen îsi 
negustori, meseriaşi, birtaşi piesa pă erën penaoe TS M să 
colonişti germani in Banat; colonis . A eri pe LA 
Muința culturii germane. Apo! face două glos pinul (E: Pee 
e nume de locsiităţi.— Citeva observaţii ` pag 

Gg mie că / din etymon se preface In e, ie Şi A pam: 
plele beibiig şelbot, glirdă, rafie. Mai min, cate eseu? 
bä în e, 12? Col accentuat ori cel ntaccentuat, ui var 
Pe beluță M arcentulază Tiktia în mod ajae gnk CN d e eg 
stin că se accentulazi şribâc din cauză câ are plura sa E 
pe glieda ştia cum să-l accentuez din cauză e se 4 af te 
iar o accentuare gieda ori i por arest enn Fit artei 
pil cum se accentuiază, râsple SW Bä äre? 
Codin, de unde e luat cuvintul, nu spune, E it e 

ie stiel sund lucrurile, nu era bine ca DI. B. 

guer D-sale Lë Wee? d e eg eg 2 eg 
j ccentele cuvinte b 

mer Zeng ag ton poziţica accentului, un semn de së 
bare pentru acesta ? E un ran acesta general al eege d eg 
rilor publicate în anuarele D-lui Weigand, eră D ES gări 
centele cuvintelor. Această Imprejurure SCH s DÉI vente 
profitul ce ar putea trage cineva dintr-insele. ` Wie da ES 
special cuvintul rasphi, care 7 s-a prefăcut In el în d mari 
etymon e raxpel ? | Dacă pf pierde pe f, aceasta se vant ag peo 
babil insăş pronunțării germane, intrucit foarte răspindi Ze? Go 
mani este pronunțarea ca / a lui pf nu numat ng? deeg 
sonantă, ci şi inainte de o vocală: eneen ln dg të 
Chompțăr nu trebuia pus alături cu ci fla, gn Se oeh ei 
trucă în etymon nu este p/ (243). | La ee ohne Mr i 
la inceputul cuvintelor apare ca sf ln singu p : 


132 VIATA ROMNEASCA 


schw apare ca f prin căderea lul seh în Eiser" Acest Fişer 
unde-ï? | Dacă en se preface în än, şi -el în -d4 şi -er in -ãr, 
şi -e in -ă, cauza de cele mai multe ori a lost că Inseș ctvma 
s-aă pronunțat cu An, A). är, -A Daca Rominul zice codstăn, 
snijäl, cufăr, hâlbă, cauza e că a auzit pe insug Germanul pro- 
nunțind kástän, sniţăl, fu/fdr, hâlbă. Care German pronunță 
kåsim, şeitei, kóffer, háille? Gin — 2947). | -hausen s-a prefăcut 
rominește In -ug prin analogica sulixului romin -ius (249), 


24. loan Scurtu; Mihail Eminescus Leben und Prosaschril- 
ten, X Jabresberichi 254—408, O foarte bună biografie a lut E- 
minescu bazată pe cercetarea obiectivă și inteligentă a tuturor 
izvoarelor. La urmă un rezumat critic al scrierilor in proză ale 
luf Eminescu. Totul seris într-o limbă frumoasă, clară, singura 
limbă frumoasă şi clară care se găseşte in anuurele D-lui Wei- 
gand. Pentru a-și pute da samă de cuprinsul scrierilor lui Emi- 
nescu, pentru a pute judeca adecă scrierile ucestul poct învățat 
din punctul de videre al criticii istorice şi generice, DI. S. a 
avut vn să se pregătească printr-o bogată lectură de cărți pri- 
vitoare la istoriea literară și la filosofica secolului XIX, Eu vota 
adâoga, că pentru a pute judeca opera lui Eminescu, nici alita 
nu este de ajuns, Pe de asupra mai trebue şi multă lectură de 
autori clasici greci şi latini, dacă nu in original, macar în tra- 
ducere, Este de regreta! că DI, S. n-a putut să-şi publice şi restul 
lucrării sale, rezumatul scrierilor in versuri ale lui Eminescu. 


25. Alexander Bogdan; Die Metrik Eminescus, XI Jah- 
resbericht 193—272, Este o conștiincioasă şi amânunţită cerce- 
tare a perioadelor lui Eminescu, în care D). B. şi-a dat multă 
osteneala și a spus lucruri adevărate: perioada lui Eminescu 
(ea Ip general perioada populară romină) este holărită de ace- 
leaş principii ca şi perioada din celelalte limbi romanice: nu- 
mărul slabelor până la ultimul accent emiatie (incluziv) şi po- 
zițea accentului emfatic al tactului față cu silabele neaccentuate 
ale acestuia, Dar fiecare poet are caracterele lui specilice în ce 
priveşte constituirea perioadelor şi DI. D. a avut în vedere ca, 
printr-o cercetare minuțioasă a perioadelor lui Eminescu, să ajule 
la aflarea stilului iui Eminescu din acest punct de videre, al 
lormei perioadelor sale, Di, D nu trage nicio concluzie. Im 
general de tot este foarte lesne de tras una, chiar fară multe cer- 
cetäri amânunţite : Perioada lui Eminescu este cea mat apro- 
piată de a poporului, îar renumitul său vers de 15 silabe cu 
don cola, dintre care ecl dinttiù piano, tar cel de al doilea ort 
piano orl tronco, nu e altceva decit doŭà versuri populare de 7 
silabe (cele mai dese versuri populare romineşti) puse cap în cap. 
Şi aici se vede fondul adinc popular al simţirii lui Eminescu, cu 
toată erudițiea lui şi cu toată metalizica lui pesimistä, mai ales 
cind îl compari cu alţi poeți din a doua jumătate a secolului XIX. 
care imitau pe Francezi, de pildă cu Alexândri, care în versul 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 173 


«le 13 silabe (ori tronco ori piano, compus din două cola, dintre 
care cel dintiiu piano) a imitat alexăndrinul francez ` „tu, care 
ești perdută In neagra veșnicie, etc.” ; ori cindil compari cu poeţi 
care inventai ritmuri abracadabrante, cu Bolintineanu de pildă, 
cel care cinta „ştiţi voi ce sint misterele, cind babele zbircite, 
ce nu le țin picereie, şoptesc aturisite ?* ori „Mihnea îincalecă, 
calul lui tropotă, fuge ca vintul etc.*. Și aū lost oament care 
ap numit poezieca lui Eminescu poezie boiuged, Era bolnavă nu- 
mai In aparență, în realitate era foarte sănătoasă. Bolnavă greu, 
oftigoasă, a lost poeziea lui Bolintineanu. Chiar poeziea lul A- 
lexândri suteria loarte des de malaria. Forma versurilor unui p 
poet este ca pulsul : după dinsa poți judeca și valoarea fondului, 
— Citeva observaţii : În “căci ces, ‘organele-s sfärmate , nopți- 
le-s', 'şi-s supte', “dureri-s', 'a cui-s' nu s-a elidat niciun î, câci 
-s din aceste exemple aşa a fost, fără î, dela capul locului (199), | 
Eminescu, care era Moldovan, nu putea zice dă-mrinapoi, ci 
numai dă-mi-napoi. Pe Eminescu, ca și pe oricare scriitor, tre- 
bue să-l laşi aşa cum cra el. In lectura de toate zilele poate 
lectorul din diferitele părţi ale rominimii să-l pronunțe pe Emi- 
nescu cum va polti, intr-un studiu insă ştiinţific asupra forme! 
poeziei lui Eminescu, trebue să stabilească cineva adevărata for- 
mă, forma originală (199). | In *grămâdește-a ta' nu este alereză a 
Tut in- „pentrucă aşa e verbul, grămiădesc, nu îngrâmădesc (200), | 
Înţelepchine nu-i proparoxytonon, ci paroxytonon, şi nu se zice 
in proparoxylonibus, ci in proparoxytonis (201). | În doar ochii 
nu este nicio eliziune, căci cuvintul nu sună numai doară, ci şi 
doar (203). | Este cu neputinţă să pună cineva în gura Iul Emi- 
nescu o pronunțare muntenească dă intii pentruca să scoată din 
ea un dintii, ce se găseşte in edițiea de poezii postume a lui EÈ, 
Hodos. In manuscript trebue să fie dintii ori dintii, dintii pro- 
vine dela DI. Hodos (204). | In 'noapte-adincă' nu cade e, ci se 
contragze cu a in diltongul ea (206). | făcut din Venere şi Mado- 
nā versul 27 trebue să fie greșeală în loc de făcut (207). | In 
Călin 49 este hiatus intre a-i, nu între a-i (209). | în Juaji, luare, 
Danii! nu este diairesis (216, 217). | În trunchiul nu este hiatus. 
Cu această ocazie observ că denten pe care o dă DI. B 
pag. 208 despre hiatus nu este indestulătoare ` „Prin hiatus se 
ințelege în metrică contactul Intre don vocale, intre a căror pro- 
nunțare, ori mai bine zis Intre al căror siirşit şi Inceput, nu sej 
observa niciun alt sunet,* A uitat DI, B. să spună dacă voca- 
lele care vin in imediat contact trebuesc să De ambele sonante. 
Si Intr-un ditong vin două vocale In imediat contact și cu toate 
acestea nu există hiatus, apoi cind Intre doùa vocale sonante se 
găseşte o vocală consonantă, care lormează diltong cu una din 
«le, îarăș nu există hiatus ` subsuitară (218). | Cela ce spune DL 
B, pag. 218, cum că sint dobă feliuri de contracții (Versehlei- 
fung), una ascendentă, la care numai o vocală se contrage: de 
al—dia), şi alta descendentă, la care amindouă vocalele se con- 
trag prin acela că ambele se pronunță scurt: Caucazu/—Carica- 


174 VIAŢA HOMINEASCA 


sul, esie neexaci. Din punct de videre fiziologic dă e tot atita 
diftong cit şi čá, deosebirea e numa! în poziţiea consonantei faţă 
cu sonanta. Tot așa de ncesactă este alirmarea că chipul cum 
se face contracţiea, ascendent ori descendent, ar fi atirnind dela 
paziţiea accentului secundar, că în apropie ar fi contracțiea as- 
cendentă din cauză că accentul secundar ar câde pe e, iar în 
sifratul ar D contracțiea descendentă din cauză câ ar D accen- 
tul secundar pe e: (e nu se poate contrage dech în ie din cauză 
că e este mai plin, are mai mare plenitudine decit $, şi la er 
contracțiea nu se poate face decit eñ din cauză că e este mal 
plin, are mai mare plenitudine dech u (218). | Niclodată cea nu 
se poate contrage în feliul acela că să De un diltong descendent 
eta, pentrucă a e mai Plin decit e: vg are dotă silabe (221).— 
Altceva este £ precedat de consoană şi altceva este 7 precedat 
de vocală. In cazul intiiù avem a face cu o consoană muiată, 
care adeseaori e greu de pronunțat cind e urmată de o vocală 
wuturală ` orë unde; în cazul al doilea avem a face cu un ¥ con- 

sonant, care nu formează hiatus, și pentru acela nu este trebu- 
ință să-l strămutăm în silaba următoare: ai apune are tot atit 
de puţin hiatus ca şi a îapune. Tot aşa ug consonant nu for- 
mează hialus oricare ar D puziţiea sonante! sale, astiel că soscam 
alături are tot atit de puţin hiatus ca și sosea rialături. Nico» 
dată şa iuilal, ci soi mitat. Tärmuri înflorite sună [ärmurifto- 
rite, nu fărmu rtinylorite (223). | In versul „cit sintem Incă pe 
pace, ci Ifi zic bine-ai venit“ ep n-are accentul tactului, căci 
dupăcum e gramatical subiect, tot aşa e şi psihologic subiect ; 

predicatul, care prin urmare e mai tare accentuat, in acest vers 
este zic, tacturile sint următoarele : cit sintem in—că pe pâce— 

eu ID zic—bine-al venit (225). | undevă, uneori, miros, cupidân 
(cupido pe latineşte), nimica sint accentuări normale, in dióde- 
mă este accent grecesc (342—243). | Asemenea e adiectiv, nw 
prepaziţie (253). | Definiţiea pe care o dä DI, B. rimei după Sten- 
gel priveşte şi rima şi asonanța la un loc luate. Aceasta poate 
sä inducă pe lector în eroare să creadă că D-sa o dă numai 
pentru rimă, La exemplul de asonanţă involuntară ‘De te-f po- 

trivi Astei rugăminți, Fericiți vom fi Şi cuminţi lipseşte steluța 

(255, 265), 


26. loan Stoian: Der Grammatiker Timotheus Cipariu, XIP 
Jabresbericht 1—90, Cuprinde o scurtă biografie a lui Cipariu, 
o expunere a „ideilor şi tendinţelor sale cu privire la tezaurul 
de cuvinte al limbii romine, la etimologie, ortografie, gramatică“, 
apoi o analiză a gramaticii sale.—Cileva observații : apriat nu 
este așa de sigur slav, cum crede DI. S. (30). | Eu n-am spus 
că „in forma stă? s-a născut i prin analogie“, Eù am spus că 
forma de imperativ stă s-a născut prin analogica verbelor de ti- 
pul lui laudă şi că apoi acest d a câpătat un =? epitetic. Prin- 
cipit 25, 39. (70). | DI. S. spune că pluscaperteciul compus din 
am la imperiect şi participiul trecut nu se găseşte nicăiri ; „dies 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 175 


Tempus ist nirgends zu finden". lată un exemplu din Miron 
Costin ed. I Cogălniceanu 305: „Tara nu era nici cuo datorie 
ingreuiată, fără nicio dodeială despre Turci, carii aveau incepută 
sladă cu Perșii“, Un pluscaperiect compus din pluscapertectul 
lul am şi participiul trecut se găsește la Dosaoteiă Proloage 213, : 
„O femee, cerşindu-ş odorul ce avusese dat pre minule hilcă-sa, 
întrebă sfintul.* Asupra pluscapertiectului compus din sint la 
imperiect şi participiul trecut nu se poate spune că Cipariu s-a 
grăbit de a-l admite ca o formă în general intrebuințată pentru 
limba veche, cind atit de numeroase exemple se găsesc dela 
tot feliul de verbe, şi transitive şi netransitive ` cra sidlută, era 
veniți, eru auziți, se era culcați, era luaţi, era spămintați, era 
venite, era luată, era făcuți, erg înjeles, era domnit (Cipariu 
Principia 180—181} (72), 


27. Th. Capidan : a. Flexion des Substantivs und Verbums 
im Codex Dimonie, XH Jahresbericht 179-232. DI C., de loc 
din Perlepe, a cercetat Nexiunea substantivului şi a verbului in 
Codex Dimonie și a comparato cu acea din subdialectele mace- 
doromine de sud şi de nord. Din această comparaţie rezultă că 
limba din acest manuscript seamână mult cu acea din Gopeş şi 
Molovişte. Lurrarea D-lui C. se poale considera ca o schiță a 
declinări! substantivelor (articulate şi nearticulate) şi a conjugării 
macedoromine, făcută de un indigen in mod cu totul obiectiv, 
fară preocupări de etimologizm ori de. alte consideraţii strā- 
ine de ştiinţă, care ap deformat gramatica lui Boiagi. Este cu 
alte vorbe inceputul unel gramatici macedoromine.— Citeva obser- 
vaţi! : Formele uvuseşă, vruseşă, fuseşă sint considerate de DL 
C. ca pluscaperiecte. „Mal intilă am crézut“, zice D-sa pag. 229, 
„că ar fi nişte forme de analogie după persoana 2 singulară a 
unor aoriste ca fițeșă, dziseşă, duseşă. Dar este ma! probabil 
că sint nişte râmâșşiți ale pluscaperiectului conjunctivului latin, 
căre s-a păstrat In dacoromina cu aceiaș formā și cu acela ș in- 
jeles.. Din izvor sigur ailu că aceste forme se mal găsesc incă 
astăzi la Palio-Seli lingă Coniţa.* Mat mu citaţiile sint gre- 
site, La 192'* nu este avuseşă, ci vruseşă, la 110 b' nu este 
niclun vruseşă. Aceste lorme se gâsesc apoi astel accentuate 
(Şi cu această ocazie iar atrag atenţiea asupra marelui delect al 
publicaţiilor din anuare, că nu se arată nicâiri accentul cuvinte- 
lor): avusişă 83 bon, 103 bin, 122 bt: ruseşă 103 b™, 122b, 
122 bit: fuseşă 921, 442%; fiiseşă 83 b™; va să zică, excep- 
tindu-se un fiiseşă, aceste forme aŭ accentul perfectului, iar nu 
al pluscaperiectului, cum U aú pluscapertectele dacoromine avi- 
seşi, vrúseşi (dacoromin fiiseşi nu există, ci numai perfectul 
fuseşi); ele, dacă au fost dela capul locului pluscaperiecte— și 
probabil aa lost—,s-ad asimilat din punct de videre al formei 
periectelor, Tot astfel s-a asimilat perlectelor din punct de vi- 
dere al ințelesului şi aŭ incetat de a mai fi pluscaperlecte, căci 
in toate locurile unde se găsesc Intrebuințate n-au ințeles de 


KK: 
Je 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


pluscaperiect, ci de periect. Ar fi lost bine să ni spună DI. C, 
dacă aceste forme; avustşă, vrusişă, fustşă (ori cum altfel ac- 
centuate 7), care se găsesc încă în limba dela Palia-Seli, ap in- 
telesu! de pluscaperfeci. | DL C. inseamnă sub numele de im- 
periecte aie conjunctivului urmăloarele forme: s-vă dideajd 
(2 pers. pl), $ li kirīa (3 pers. sing), s li irīu (3 pers. singt 
snă hăriață (2 pers, pl), s nä minebdum {1 pers. pl). 
Mai mo citațiile sint greşite ` s vă didoață la 16 hän nu există: 
la 36% nu estes H irla arău, ci s li irla arșăne; apoi s li irla 
nu se găsește numal la 86%, ci şi la 36 Ip. Ce poate fi acest 
imperfect de conjunctiv al D-lui C,? Ce intelege Daa în ge- 
neral printr-un imperfect de conjunctiv ? In realitate iată cum stă 
lucrul : s Ji kiria 102 nä. sl iria is, 36%, $ nÆ miucfriemr 
63 Ir sint imperfecte de indicativ intrebuințate in propoziții con- 
diționale nesigure, şi anume kiria, minduiamu an ințeles de op- 
tativ prezent, iar iria are inteles de optativ trecut, Tot astie! 
in limba dacoromină imperfce!ul indicativului se intrebuintează 
In propozițiile condiționale nesigure (vezi lucrarea "de faţă II 6). 
De cit numai, tnvremece in dacoromina el se întrebuinţează nu- 
mai pentru trecut, in macedoramina se intrebuințează şi pentru 
prezent. Punctuaţiea dela 63" trebue schimbată astfel : „s nă [nu 
no] mindulamu, ţi noi di tră moarte tru aistă ctă kiremu ? Altă 
tiva si amintămu tru alantă ziață. Bezbele aista cu moartea si 
aspardze, aistu trupu, ir". În ce privește pe Mëriafä 43", avem 
a face cu o atracție de mod și de timp, despre care se vorbeşte 
pe larg în ale mele Principii 116, şi de care lată exemple ma- 
cedotomine în Aromunen Il: me cu vruta nu puteam s me adu- 
nam pag. 8; ‘mine vream... s mi duțeam.. sii băşam' pag. 
199; 'mâs vrea să dzică cu aistă ca s li spuneai tine văru pă 
rāmi? pag. 224; 'vream s aveam’ pag. 240. In transcrierea cu 
caractere jatine a textului este greșită punctuațiea : trebue seris 
nu puteată să nă häriajä, fară virgulă între puleaļlä și să. b. 
Die nominalen Sultixe im Aromunischen, XV Jahresbericht 1— 
" DI. C. studiează sufixele derivative substantivale şi adiecti- 
vale din punct de videre a! ințelesului şi al originii lor. Cu pri- 
vire la originea lor DI, C. ajunge la următoarea concluzie: _Ma- 
cedoromina a primit mai puţine amestecuri străine în dezvolta- 
rea sa decit dacoromina. Pentru aceia dintre sulixele derivative 
dobă treimi sint de origine latină şi numai o treime de origine 
străină, lar în această treime de origine străină rolul principal îl 
joacă limba slavă, pecind limbile greacă, turcă şi albaneză ap 
un rol foarte mic... Singurul sufix grecesc productiv este -ie, și 
incă puterea sa de viață se explică prin analogica sufixului de 
origine latină -ie, Incolo se mal găsesc ca sufixe grecești nu- 
mai -arcu, -carcu (citeva derivate), -adë (două exemple), -andriu 
|acesta nu-l de origine greacă), -isä (un exemplu), -izmă (un e- 
xemplu sigur şi unul nesigur)... Dela Albanezi a imprumutat un 
sufix -ză*, (82—85), Cu alte cuvinte raporturile Macedoromini- 
lor cu Grecii și cu Albanezii sint relativ recente și în timpul de 


UN SPECIALIST ROMIX LA LtaCA Liri 


înjehebare a limbii romine Macedorominii şi Dacorominii trălau 
Antr-o regiune oarecare dela nordul peninsulei balcanice, unde 
erau in contact cu Slavii, dar nu cu Grecii nici cu Albanezii, 
Acest fapt stă in contrazicere cu cele susținute de D. Sandleld- 
„Jensen cum câ Rominii ar fi lost în aşa de vechi şi de intime 
legături cu Grecii, incit şi-a perdut infinitivul şi Lan inlocuit 
cu propoziții subordinate de origine linală prin imitațiea limbii 
greceşti (vezi D 13).—Citeva observaţii, Nu se poate admite 
ca cîrlibană, cirligul dela batul ciobanului, cirtigună, să D câpă- 
tat pe ò prin infuința lui cimbană, căuș (15). | Despre sufixul 
andern spune DL C.: „Sulisul, dupăcum se ştie, e de origine 
neogreacă“. *După cum se ştie? De unde a ada DI, C. oe 
de origine neogreacă ? 417). | La unele cuvinte se dă traducerea 
germană, iar la alele nu. Ar fi fost bine să se dea traducerea 
la toate. Această observație pe care o fac cu privire la pag. 
15, 19 ta special, se extinde asupra întregii lucrări. | Cu ocaziea 
Zut Belilar, „sinturul derivat prin -ar dela un nume de locali- 
tate*, DL. C. apune câ „in această funcțiune -ur nu-i latinesc, 
campară kont-ar*, Konior, adecă locuitor dela Aonia, Iconium? 
Pentru ce n-a lămurit lucrul DI. C. ? in tot cazul acel-ar din Be- 
Zitur a servit Rominulul ca sulix derivativ și trebuia şi el Ingi- 
rat printre celelalte cu lămurirea trebuitoare asupra originii sale 
419). | „alis serveşte pentru a forma substantive deia nume. şi 
dela adieciive“. Va sa zică adiectivele nu sint nume? Aici 
este locul de a pomeni despre înțelesurile neobişnuite care se 
dan termenilor tehnici în lucrările publicate în anuarele semini- 
rului dela Lipsca: numele se Intrebuinţează cu inţelesul de sub- 
stantiv, armoniea voczlică cu înțelesul de asimilaţie progresivă 
şi regresivă, Brechung cu înțelesul de diltongare (21). | Nu se 
poate admite ca ş, care are putere de guturalizare In Maldcă șa 
— Mălăcăşean, Gupişan —Gupişean, să aiba putere de palatalizare 
în nuişilrață=—muşăleaţă ` i din d in imuşiteață a provenit mai 
degrabă prin asimilare la ea din silaba următoare, Ce iet de 
derivat dela un adverb este Zen mtealä zen: ? (97). | Ce are 
a face bumburez, schoenus nigricans L., choin, Knopigras (nu 
Binse !), care se mal chiamă și bummbusor şi-ȘI trage numele. 
Jupăcum insuș germanul Amopfgras arată, dela burib, cu ver- 
bul bumburez, gänguresc, bégayer, lallen {Buda}? Si ce are a 
face bumbărează croupion, Bürzel, care și el, din cauza formei, 
tot din bumb e derivat, cu acelaș bumburez păngurese ? Este 
adevărat că nu-i DI. C. vinovat de aceste cunoaze” etimologil, 
ci DI. Weigand (40). | O curioază citație face DI, C „ist das 
vielleicht eine Ableitung von cucutia=,eine_ mir unbekannte 
Frucht“ Plin. Val. 5, 42 (Georges lateinisches Wörterbuch)? Nu 
cumva crede DI C. că vorbele „eine mir unbekannte Frucht 
sint ale așa numitului Plinius Valerianus ? (45). | Marini c 
monimentum, nu emolumentum (60). 


28. Pericle Papahagi: a Sammlung aromunischer Sprich- 
wörter und Ratsel D Jahresbericht 147—192. Această adu- 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


nare de proverbe și gicitori macedoromine a lost cea dinttiă lu- 
crare pe terenul dialectologier a Dat Papahagi, care a publicat 
apoi atit de preţioase lucrări asupra folklorulul macedoromin 
şi limbii macedoromine (Din literatura poporană a Arominilor, 
Bucureşti, 1900; Rominii din Meglena, texte şi glosar, Bucuresti, 
1900; Megleno-Rominii, studiu etnografico-filologic, Bucureşti, 
1902, în Analele Academiei Romine seria II tom XXV: Graie 
aromine, Bucureşti, 1905, în An. Ac, Rom, seria H tom XXVII; 
Basme aromine şi glosar, Bucureşti, 1905, ed. Academie! Romi- 
ne ; Scriitorii aromini, Bucureştii, 1909), b. Rumänische Etymo- 
logien, XII Jahresbericht 101—104. DI. P. dă etimologiile cu- 
vintelor afreajä, deupir, dirin, disfingu, asfingu, chipin, chipir, 
chipur, chipru, lati, murnu, pană (dr. pănâtul), pălescu, puscă, 
scandu, zdruminare, zdrumirare, zmudicare. Etimologiile pe 
care le dă lui afreafă—alricia, pălescu — pallesco, puscă— pusca, 
zdruminare —ruminare, zdrumigure —rumigare, =mulicare —* mu- 
ticare sint unele sigure, altele foarte probabile, Celelalte etimo- 
logii sint problematice ori sigur greșite; iar pănă—pannus este 
absolut imposibil, pentrucă din pannus trebuia să lasă pfn ori (tre- 
cut la declinarea Intia) pînă. e. Parallele Ausdrücke und Re- 
densarten im Ruminischen, Albanesischen, Neugriechischen und 
Bulgarischen, XIV Jahresbericht 113—170, Dl. P.vrea să scoată 
la iveală prin compararea limbilor din peninsula balcanică (şi 
anume a limbilor romină, greacă modernă, bulgară, albaneză) 
caracterul specific al limbilor acestora în ce priveşte înțelesurile 
unor cuvinte, Pentru ca să ajungă la scop trebuia, negreşil, 
mai Inainte de toate să bage de samă ca acele înțelesuri să nu 
se mai găsească in alte limbi, în special să nu se năsească în 
limba latină. Şi Intr-adevăr declară chiar Daa că: „Imi propun 
să fac cunoscute niște potriviri intre aceste limbi foarte bătâtoare 
la ochi. Fenomenele insă care s-ar găsi şi in alte limbi, de 
pilda în germana, le las pur și simplu la o parke: Se pare 

insă că DI, D şi-a propus numai să cerceteze dacă fenomenele 

studiate de D-sa s-ar mal găsi și prin alte limbi, cercetări insă 
de acest fel n-a făcul, macarcă nu erai grele de făcut, Conse- 

cința aceștei negligențe a fost, firește, că D-sa a Inşirat ca bal- 

canice o mulţime de fenomene care se găsesc şi In limbile la- 

tină, greacă antică, franceză, germană, ingleză, care adecă nu 

sint balcanice de fel, Și fiindcă ep. măcarcă n-am făcut niscai 

cercetări adinci din acest punct de videre, am putut totus să re- 

levez o mulțime de fapte de acest fel în studiul D-lui P., apol 

este foarte probabil ch o cercetare minuțioasă ar proba că nici- 

unul din fenomenele tnşirate de D-sa ca balcanice nu-i baicanic, 

așa că munca D-sale este o muncă zădarnică, o pierdere de 

vreme. 

1. Prind cu înțelesul de fucep (6 *).—Tot aşa germanul 

anïangen. 


*) In purenteză lusemn mumerole de ordine din luvrarea D-lui Pa palat 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA Up: 


2. Apuc cu înțelesul de iiberfallen (10).—Tot aşi latinul 


3. Mă aprind cu înțelesul de sich PON, sich erregen, 
itzig werden (12).—Tol aşa latinul accendor. 
pg» Am măi cu înțelesul de ich habe zu Um (13).—Tot 
inul opera est milti. 
Se E bea mare cu ințelesul de grossartig | 14).—ToL aşa în 
anlică péz y A gen," i 
pa Ce felii pă LE was für ein (21).— Tot aşa în E 
ceza: Was ist dies fur cine Dilanze — quelle sorte de plante est-ce làs 
'7. S-a făcut cenuşă (marcedoromin, in dacoromina sa zice: 
s-a făcut praf şi cenuşă)=Er ist zu Grunde gegangen (23).— 
Tot aşa In latineşte cinis fieri, în cinerem verilere, în cinerem 
i um ét cinerem vertere. i 
ARE Geen cu înţelesul de durchbringen, de pilda «a yra 
paralele (24).—-Tot așa in latineşte dolem, ar gentum, aurum, bona, 
imonium comedere. j i | 
PRTI A se minca cu înțelesul de a sesfădi, de pilda se mi 
incă eg cînii (21)..-Tol așa In franceza s'eniremanger, în ger- 
înander auffressen, i S 
Ve 10. Scol cu înțelesul de deştepi, de pildă a senla pe ci 
neva din somn (28).— Tot aşa In latinește aliguem ex Sommo 


curti Ochii cu înţelesul de Behexung, Verzanberung (34). — 


Este renumitul mauvais oril, böses Auge, egen dela Grecii 
cei vechi şi dela Romani incepind pănă astází. i 
12. Coc cu ințelesul de reifen (45).—Tot aşa in latineşte 
cocius, poma cocia. S 
dër Din SANS cu înțelesul de grob (49).— Tot aşa in iran 
si fait d coups de hache. 
i pe See cu teg de befräiaen (O1 — Tot aşa Ae 
iranceza cet homme west pas facile d ferrer=ist schwer zu be- 
handeln, zu überzeugen, mit dem painea ist schwer auszu 
z n; se laisser ferrer =lügsam, Íolgsam sein. î 
EN Des cu intelesul de Mäinfiz (67).—Tot aşa In latinește 
er “Moss mărunlă e comparat cu neogrecul “hi, KE 
(70) —Tot aşa de bine se poate compara cu latinul pluziae tenues. 
17, Incap cu inţelesul de fassen în macedorominul pr par 
ncape mintea (17).— Tot aşa în latineşte capio la propriu şi ës? 
18. Implinesc, despre vristă, de pilda a împlinit 40 de an 
179) —'Tot aşa în latineşte plenos 40 annos nalus, centunt Com- 


geg: eg foc cu ințelesul de er istin Wut geraten ţ91).— 


o i igniss= Wut. i 

ge "20 gr orgi are ef de Abgabe, zane (108}—Tot așa 
italian dazi iol dacio, vechiu francez dace, i 
ice aa nara de jeder, de pildă lot cătunui= jedes 


Dörfchen (111).—-Tot aşa grecul zas şi latinul omnis, 


150 VIAȚA NOMSEASCA 


22, A nu da cu ințelesul de verhiiten în să mu dea dum- 
nezeii (113).—Tot așa In latineşte, De altfel ar fi şi de mirare 
că printre nenumăratele injelesuri ale lut dañ rominesc să nu 
se găsească şi acesta (En am aflat la verbul rominese dag 146 
de injelesuri afară de izolări), 

23. „Er ging vas er gingævr ying unaufhărtich. Merse 
ce merse”, (117). Mal intiiù merse ce merse nu înseamnă merse 
neincelal, ci merse cipa, nu glit bine cit. Apoi acest nerse co merse 
face parte dintr-un intreg grup, care se poate enunta astfel : *Con- 
juncțiea reiativă ce formează propoziție subordinată atributivă ne- 
sigură, cind predicatul e acelaş cu cel din propozițiea prece- 
dentă și se repetă”, De ex, Fat frumos aspălă ce aspătă, dar a- 
poi luindu-și buzduganul de a umâr merse merci pe dira de 
piuă. Eminescu Novele 8.—Biata mamă -nțelegind a stat ce a 
stat, şi-i„dete-n gind să iasă după fată. Coşbuc Fire de tort 

110.—Bâietul imbucă răpede ce Zurbucd şap% se duce după 
trebi. Creangă Poveşti 153.—Fii ce-i fi, asta nu mă priveste, 
Creangă Povești 162.— Pune ei ce pune la rană şi pe loc setä- 
măduește. Creangă Poveşti 177.—Mai trecu ce mai trecu şi iată 
că şi fata cea mică zise tatălui săi intr-o zi, Ispirescu Basme 
14.—Zmeoatca suflă ce suflă şi dach văzu că nu poate să-l pră- 
pâdească, plesni fierea într-insa, Ispirescu Basme 26, --Vorbiră 
ce vorbiră, apol (iul impâratului JI zise să se gătească să meargă, 
Ispirescu- Basme 37.—Ala? umblară eì ce umblară și la urma 
urmelor afară despre un vrăjitor meşter, Ispirescu Basme 160).— 
Foicică ş-o zorea, de mergea ce ma? mergea, Vilcul, mäer, a- 
jungta. G. Dem. Temlorescu Poezii populare 433, — Maică, lucră 
ce-i lucra, după urii! nu mă da. larnic-Birseanu Daoine 274.— 
Plînse ce plinse și eu. Stăncescu Basme 115, | Tot astfel cît 
relativ cu repejirea predicatului din propozițiea precedentă in- 
seamnă nu tin cit, De ex, Pe urmă se mal învirte cit se mal 
Invite prin casă. — Moşnegii s-aa cfondânit cit s-aùŭ mal ciondă- 
nit.—A şezut ea aşa cit a şezut —Se lrâmintă el cu mintea ch 
se Irâmintă. —Mai merge el prin codru ett merge, —Mai rumegă 
cl cit mai rumegă—Mal sirigă el cit mal strigă. —Mai merge el 
cit merge. —Mal merg el cit mat mers. Creangă Povești 24, 
85, 120, 158, 200, 226, 927, 238, 275. Tot ișa în grecește 
„Pronumele relative se construesc citeodata, mai ales la po- 
vlt, cu repeţirea verbului din propozițiea principală pentru a e- 
vila prin nesiguranța expresiel exprimarea unul lucru vepla- 
cut: béier isois dovzty äv miky ném Aisch, Choeph, Zen — AA)" 
ëmaiv, oiov Zon, sin Zen nandu, vatra, Eurip, Med, 889, Ser, 
Ans sl Fysta, oi as utugemat. Eurip, Med. 10L1.— pana, úz 
johr" Aisch, Eum, 649 etc.* Kohner Gr. Grammatik US 562. 

24, Merg bine cu înțelesul de ich befinde mich wohl (118). — 
Tot astfel în o mulțime de limb! verbul care inseamnă merg In- 
semnează, insoțit de adverbe, şi md aflu Intr-un fel oarecare 
din pune! de videre al sănătății : german wie geht es? francez 
commeni allez-vous ? inglez how goes it ? talian come va 3 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA tr 


ge -o 


25, Celil cu înţelesul de belosen (120).— Tot aşa insuş ger- 
manul belesen! Şi apoi altceva: rominul ceti e un neologizm, 
format după modelul germanuluj belesen ! | | 

26. Față cu intelesul de persuună (124).— Tot aşa mpa 

vechea grecească. 
P a Mare cu înţelesul germanului alt, mat ales la compa- 
rătiv ` mat mare>der altero (131).— Tot aşa in latineste ajor, 
auer" Avere, azuție cu ințelesul de Vermögen, Reichdum (145), 
— Tot aşa francezul avoir, germanul Habe, italian avere. 

29. A ave cu Ințelesul de u fi, de exemplu macedoromin 
goufe arè ml pamini=}tier giebt es viele Leute (147}— Tot 
aşa în franceza (i y a), apol în italiana, spaniola, portugheza, 

sala. i Í 
` Se Jumàtate Ip un măgar şi junătate= cin ganzer Eset 
(149). Mal intiiă mm mägar şi jumälatie nu inseamnă mwi magar 
intreg, ci mai Amt decit un măgar. Apol tot aşa în franceza ` 
battre q- en diabie et demi; à irompeur trompeur et demi. ` 

34; Cu jumälate de gură= Mil halbem Munde=Mit Wider- 
sireben (130) Totaşa in germana mit halbem Munde, de pildă 
în mit halbem Muude lachen=ne rire que du boul des levres. 

32. Jin cu înţelesul de anhulten, andanern, de pilda plong 
tine mult (154).—Tot aşa francezul wech tot aşa latinul /atere, 

> pildă imber per lolam noctem emt, 

de Tan Minä og Inţelesul de Zei, de cap etate ori mârluri 
ina (158)— Tot aşa germanu lerhan Af z 

de teg “A opt inţelesul de sich keier gi Sex } pr eai 
—Tot așa In latinește fuma exiit, opinio e A 

cazi iaaii e? Zatcdent de slomah, de pilda mă doare inima 

(192). —Tat aşa în latineşte cor, în franceza coeur, în italiana 

ù ei înțelesul de stomal E 
di Lee, cu ințelesul de copac (2001. Toi aşa in latineşte 


i i arbor. SS A 
nigra port cu înțelesul de nächsies Jahr (203).— Tot aşa 
ineşte ad armat, 
i ae ef: cu înțelesul de anstehen, passen, de pilda Leg 
tecle astea nuan? vin bine==die Schuhe pussen mir nicht aut (212). 
—Tot aşa in franceza cette robe vient bien d sa taille. ` LK 
39. Cap cu Ințelesul de Anfang, de pildă  macedarom 
din cap (218)— Tot aşa in latineşte ú capile=von Anjang EN 
40, Cap cu înţelesul de Quelle, -de pildă macedorominu 
cup de arin (219). —Tot aşa in latineşte ceput amnis, capu 
Ve WK ratz, de pildă tum întors 
i intelesul de Hille, Trotz, de p I 
PE d ca în germana Jemandem den Kapf verdrehen, 
tourner la lêle d o. É 
i ivi fie cu liest de ei et mich (223).— 
caput erigere, capul extollere. 
Le "D 3 rep pr se cu înțelesul de verspotten 1229).— 


Tot aşa In latineşte ridere aliquem. 


"ta VIAŢA ROMINEASCA 


44, Las cu înțelesul de verlassen (233).— Tot așa latinul 
relinquo, francezul laisser, 

45. Grea cu injelesul de schwanger (240).—Tot așa tn la- 
tineşte gravis, gruvida, 

46. Somn uşor (243)—Tot aşa în latinește Jevis somnis 
şi adiectivul /evisonntus cinen leichten Schlaf habend. 

47. Buzä cu înțelesul de Rand, despre mare, munte, ri. 
pahar, präpastie țin macedoromina, albaneza, greaca) (249).— 
Tot aşa în latineşte labrum cu înțelesul de Rand, despre un 
vas, şanţ, izvor, riù. 

45. Buzä in macedorominul spindzur budzile ori dipun 
budzie cu inţelesul de ich lasse die Lippen herunter (250). — 
Tot așa în launeşte fabia demissa, 

49, A face cu inţelesul de a naşte (251).—Tot aşa în la- 
tineşte facio şi in lranceza faire, despre animale; In vechea 
greacă Sosiv, vespre limel, 

50. Fuc jurămint 4257), — Lot aşa lrancezul faire serment. 

51, Omenie cu Ințelesul de Anstand (258).—Tol așa in la- 
tineşte /numanitas. 

52, A fi la cuțile cu cineva (260)— Tot aşa în franceza 
fire d couteaux tirés. 

53. Cu căciula pe o ureche „zur Bezeichnunu der Verwe- 
penheil.* (266),— lot aşa în franceza meltre son chapeau. de Ira- 
vers, In germana den Mut aufs Ohr setzen. 

54. Mi s-a deschis pofla de mincare (283)—Tot aga in 
Iranceza uvoòir l'appétit onvert de bon marin, eola oware lappëtit, 

55, Deschid vorba (931 Toi așa in francez» ouprir un a> 
vis, une opinion, des premicres puroles. 

56, Jup cu urechea cu ințelesul de ich vestele, teh errate 
(in maceuoramina) (285) — Tot aşa în latineşie decipere auribus. 

57. A se crăpa de ziriă (269). — Tot aşa In inulizeie Ae 
daybreak, Mw day broke. 

58. Crăp sufletul cuiva (macedoromin) (891}.— Tot aşa In 
franceza fendre le cocur. 

59. Curăţenie cu înțelesul de Ab/ahrniitel 4296),— Tot aşa 
în latineşte purgatio, 

60. Chem cu ințelesul de einluden (298).—Tot aşa latinul 
vocare, lrancezul appeler. 

Ól. Zic cu înțelesul de cint din gură ori dintr-un instru- 
ment (299, 300) — Tot aşa latinul aico. 

62. Zic cu intelesul de Aeissen, de pildă cum Hi zice? 
(302) — Tot aşa latinul dico. 

63, Umbră cu ințelesul de Gespenst (306). — Tot aşa latinul 
umbra 
64. A cu înțelesul de grozav, de pildă minte räñ=er 
lügt furchtbar Gut, — Tot aşa latinul male. 
i 65. Zog un copac (312). — Tut așa in lalineşte arborem cav- 
$, 
Dë, Tuiii un boii (313).—Tot aşa latinul bovem caedere, 


Li — mul y D 
. 8 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 153 


67. Codobatură (326).—Tot aşa francezul koche: queue, ita- 


anul batt:coda, 


65. Avem o minte cu înțelesul de wir -sind eines Sinnes 
(349).— Tot aşa In latineşte cadem mente esse. 

69. Sta cu înțelesul de stehen dleiben, de pildă stăi! (335). 
— Tot aşa in latineşte sto. 

70. Parte cu intelesul de Seite, de pildă în eria parte (338). 
—Tot așa In lațineşte in cam parte, în omnem partent, 

71. Parte cu înțelesul de Gegend, de pilda cutare este din 
părțile noastre (379).— Tot aşa în atinesie partes. Í 

72. Parte cu ințelesul de Antail, Halbscheid, de pildă dan 
în parie (380).—Tot așa in latineşte în partem: vocaret. 

73, A ave ceva de îmtărțit cu ințelesul de gemein haben, 
de pilda n-avem nimic de împărțit (304).— Tot aşa in latinește 
vos ista inter vos partilezaregulali acestea între voi, şi în fran- 
ceza avoir maille d purtir ensemble. 

74. A strica logodna {(394)— Tut așa In Franceza rompre 
les fiançailles. i 

75, A strica prieleniea (395).— Tot aşa in franceza briser 
des liens d'amitid, rompre familie. l di 

76. Macedorominul aspargu paraji (211. Tot aşa în la- 
tiheşte sparga. 

PP cu înţelesul de Lisbling (407).— Tot aşa In fran- 
ceza poulel, pouleite, în germana /iianrhen. 

78. Lapte de pasăre cu ințelesul de ceva foarte rar (408).— 
Tot aşa In istineşte fac gallinacewm, în tureeşte Aus siti lapte 
de pasăre, în limba cumană pessu? lapte de pasăre Kuun Cortes 
cumanicus 144, ă 

79. A vorbi cu perdea (411)—Tot aşa în franceza firer 
le r'denu sir ge. In germana einen Schleier über etwas werfen. 

BO. Fac drum cu ințelesul de reisen (ID, — Tat aşa In la- 

tineşte niam facere- 
81: Macedoromin a alghi dzua cu înțelesul de döunnern 
(423).— Tot aşa in latineşte dies albescit. 
82. Shui pe cineva cu înţelesul de geit de exemplu d 
ii bine (420)..—Tot aşa în lalineşte neire adiguem. 
o n3, Kee ştiut cu inţelesul de Ave, gelehrt (431).— 
o în latneşte scitus. 
Cu Ki A voi d înțelesul de gern haben, lieh habe: (in ma- 
cedoromina) (432|. — Tot aşa in latineşte geil aliquem, aliguum. 
45. Macedoromin va-ni yini ba dinte cu intelesul de du 
mirsi în meine Gear kommen (444).—-Tot așa In latinește 
venien mihi sub denteni. 


Dar mal are și alte greşeli tot atit de grave lucrarea D-lui P. 

a. Den nu ştie limba dacorominească, adecà pune Dr sp: 

coteala limbii romine din Dacia e e iai şi citeodata chiar ca- 
te, care nu există în această limbă. 3 

et e A vorbi una pentru alla (2). Se zice a vorbi alan- 

dala, a spune nna în loc de alla, lar nu a vorbi una peniru 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


T 


allu. —2. Fără de altă ar fi insemnind sweifellos, fără indola: 
id (3).—3.  Murea să le spuit de ul de asica ar îi Insemnind 
imach es andern weis, acestea nu se trec la mine. (4).—4. No 
acață ar fi insemnind es gedeiht nicht, nu reuşeşte. (11). No a- 
cajă "—5, Jle ochiul la plecare ar D insemnind er beabsich- 
ligt fortzugeheu, se zindeşte să plece, (40).—6. Run tnttinişur! 
ar D insemnind auf Wiedersehen, la revidere (48). 7, Acolo 
unide plinzea ar D Insemnind während er weinle, în vreme ce 
Plingea (66).—8. Nu-l incape gindul mletar îi insemnind mein 
Sinn fasst es nicht m-l pot pricepe (17).—0. Ti s-a nmpirt ca- 
pul? ur D insemnind bis? du riberzeugi? te-ai convins * (80y.— 
10. Am căzut din picioare ar À iasemnint ich konnte mich michi 
auf den Füssen kalten, nu mă pilean fine pe picloare (87). 
Altceva e cad din piciare și altceva cad de picioare. Cad din 
picloare inseamnă că de umețeulă ari de boulă cad deodată jos.— 
11. Ce rät le-a văsit? ar D insemnini wes für ein Ungtick 
hat dich heimgesucht 3 ce nenorocire a dat peste tine? (94), — 
12. Aftd-mi o carle ar Ñ Insemnind such mir cin Buch, catetă-md 
o carte (94),--19. „Fleisch bindeţt), Bedeutung: a) Letzte Wo- 
che vor Osterfasten, dann Fastnacht: b) Vorletzte Woche vor Os- 
terfasten. Dr, ciștegi, b) cârlegi. Ar. a) cişleaga oter ciştedzi, 
ciş'eadze, b) càrleagā oer cirledzi, cărleadze, zu leg.“ (98). Am 
citat în intregime acest loc pentru a arăta şi chipul defectuos în 
care ştie DI, D. ca lofi colaboratorii dela anuarele D-lui Weigand 
de altiei, să-și exprime cugetările. Despre acest paragraf al 
D-lui P. se poate zice într-adevăr că cuprinde aliiea greseli cite 
cuvinte ` Dro mal întiiu confundă cişegile cu cîrneleuga in le- 
Hul acela că pe amindauă le socoate esite din acelaş ei mon 
latin vogue /— deotzé, Invremece cislegi=caş+-lvagă, iar cirnelea- 
gă=carne-ţ-leuză. Al doilea D-sa nu cunoaște înțelesurile cu- 
vintelor cîrneleagă şi cişieei  Cirneleuza anume imsemnează 
1. A zecea sâptămină Inainte de paşti, 2 Timpul dela crăciun pân 
la lăsatul secului de brinză. Csen" inseamnă 1. Timpul dela 
crăciun Dän la lâsatul secului de hrinză, (=—Cirneleagă 2) 
a Toate zilele de frupt sa de dulce de peste an. Izvoarele 
pentru aceste înțelesuri ale cuvintelor cirneleagð si cisleză sint 
Marian Serbători | 113, 115, Marian Nunta 92, Marian Inmormin- 
tarerea 341. Al treilea D-sa pune pe socoteala limbii romineşti 
din Dacia un cuvint cărlegi care nu există în această limba. — 
l4. Pun picior ar fi insempind ich bestehe darauf, insist asu- 
pra unut lucru (103).—45. Tol satut l-a pus pe pictor ar li in- 
semnind a sculat tof salul în picioare (104).—16. A lna peste 
piclor ar fi insemnind ber die Achse! ansehen, a privi cu dis- 
pref la cineta (106) — 17. Citesc ar D insemnind studiez (121}.— 
15, Sint venin ar Îi insemnind sini amărit (129).— 19, Tine de 
Greci ar fi Insemnind er siommt von Griechen ab, se trage 
din Greci (156).—20, Pun la mină ar Îi insemnind ich bemăch- 
tige mich, pun mina pe (163)—21. Cu minä deschisă ar li In- 
semnind freigebig, galanton (165).—22. Cu mină inchisă ar fi 


UN SPECIATIST ROMIN LA LIPSCA 185 


insemnind geizig, zgircit (166).—23, Se cearid cu cămaşa depe 
xine ar fi insemnind (ba ist nichts recht zu machen, nu-i poţi 
intra în voe cu nimic (167).—24. Cind u egit biserica ar D in- 
semnind ois die Kirche aus wur, cimil añ eşit dela biserică 
(170).—25. Băialul a scos im dinte ar Ti insemnind Der Knabe 
hat einen Zahn bekommen, a eşit un dinte bătatului (177).—26, 
Mi-am scos mina ar D insemnind ich hube mir die Hand ver- 
renkt, mi-am scrintit mina (1î0).—21, Lan scos ar Îi insemnind 
man hol iin hinausgeworjen, Lag dal afară (182). — 28. Scot mame 
ar fi insemnind sich einen Namen machen, a-i face nn nume 
(187).—29. Nu-i face inima ar l insemnind er bringi es nicht 
übers Ferz, nu poate invinge dezgustul fată de un lucru oare- 
care (193).— 30. Aci sifot oni ar fi insemnind vor drei Joie, 
cu trei ant înainte (V9T)—31, Lehuzë a ușurat ar D insemnind 
lehuza a născul (244), 24. Atiru buzele în jos ar D Insemnind 
ich lasse das Muul hängen, lus să-mi alirne buzele (au. 33. 
Hucatele sai făcut ar D insemnind das Getreide ist reit, Aa 
nele s-aii copt (252).—34. MA ind de mijioc ar fi Insemnind er 
fasste mich um die Hüfte (201). Mijloc nu inseamnă HMifte. 
Alua de mijloc inseamnă mm den Leib fassen, prendre la taille. — 
35. Nu-ţi strica gura ar îi insemnind verbrenne dir nicht den 
Mund, nu-ţi atrage un neajuns prm vorbe nechibzuite, mäsoa- 
rä-{i vorbele (263). A-si strica guru inseamnă a vorbi ilegeuba, 
umsonsi (vergebens) sprechen, parler en vain, inutilement. en 
pure perte.—36. Rämase fără gurä arfi insemnind verstununen, 
a dmuji (265).—37. Mia eşil prin nas ar îi Insemning es hängt 
mur sum Hulse heraus, mit prea de ajuns, en avoir par des- 
sus la fete (273). Mal intiù nu se zice mi-a ail prin nas, ci 
mi-a eşit pe nas, apoi inţelesul e man hat mir die erzeigte 
Wohlthat vorgeworfen, on mu reprochi ce gwon a fait pour 
moi. —38. fa venit la nas ar Ñ insemnind er ist ihm „în die 
Ouere gekommen, i s-a pus în cale (274)—39. Orapă! ar fi 
insemnini sun Teufel mit dir! ott Zait: Maul! Du-te dra- 
cului ! Ţine-ţi gura! (292).—40, Cum o zire dumnezeii ar fi 
insemnind man a vrea dumnezeii (301). —41. Tt pui [sic] pe 
jurământ ar fi insemnind ich mache einen schwðren, pun pe 
cineva să jure (339).— 42. Arunc în siele ori dan în stele 
ar fi insemnind dch prophezeie, proorocesc (358).—43. Ce cauli 
dela noli ar fi insemnind was verlangsi du von wns? ce 
ceri dela noi ? (370).—44, Zi cu si ar D insemnind äerch, pe 
fiecare zi (319)—45. l-am găsit vremea at fi insemnind ich 
Jand Gelegenheit mich au ihn su rāchen, am găsit ocazie 
să-mi văsbun contra lui (373).--46. Am mincat pe dracul ar 
fi insemnind ich habe iibermăssig viel (oder gar nichts) geges- 
zen, am mincat din cale afară de mult ori mam mâncat de 
fel (335). Mat Imnttn pe dracul se intrebuințează pe lingă tot 
feliul de verbe, şi transitive şi netransitive, am mincat, dormit, 
jucat ete. pe dracul, şi totdeauna arată acțiunea ori ca neexis- 
tentă ori ca foarte prost indeplinită, niciodată n-o arată ca prea 
tr 


IEN VIAŢA ROMINEASCA 
mult îndeplinită. Ju mincat pe dracul înseamnă am mincat 
foarte prost ori n-am mâncat de jel, nu inseamnă niciodată am 
mincal din cale afară de mult A7. Am rămas sec ar fi in- 
semnind ich war starr, am tnjepenit (386). An. A-5! strica avg- 
rea ar D insemnind sein Vermögen vergeuden, a-şi risipi ave- 
rea (392),—49, Cui de vinzi astea ? ar H insemnind wem machst 
du das weis? pe cine crezi că înşeli? (401).—30. Cei mulți 
ar fi insemnind die Menge, mulțimea (403).—31. Änn ar ñ 
insemnind Vogel, pasăre (407).— 52. Nimic nu mă spală ar ü 
Insemnind Nichts kans mich rein waschen (von Schmerz, 
Traner, Schuld), nimic nuam paate şterge supărarea ori vi- 
noväjiea (412), Se zice mu te speli cu toată apa Bahluiului, 
Dimboviţei, Sirettului, Oltului, etc. (după localitate) pentru a 
arăta că, dacă va fi cineva batjocorit de altul, nu va pute face 
să se uite batjocura aceia, oricile siline şi-ar da.—53. M-am 
spălat de dutorie ar D insemnini ich habe ineine Schuld bezahit, 
am scăpa! de datorie (412).— 54. Don drum ar D insemnind dati 
drumul (4194,—55, A-i lua capul vint ar D insemnind ich weiss 
nicht was ich thue, nu sin ce fac (428).—56. Slirear D insem- 
nind Kiugheil, tnjelepciune (430).— Freubă cu vorbe ar H insem- 
nind eine sireitige Sache, treabă cu sfudă (438).—57. Nu-mi 
despica capul ar fi tnsemnind mache mir den Kopf nicht toll, 
nu mä inebuni de cap (447).—58. Nu mă siringe ar fi insem- 
nind drănge mich nicht, nötige mich micht, nu mă sili (449). 
DI P. este macedoromin, În loc să stea aici în țară sä in- 
vețe rominește, D-sa s-a dus la Lipsca, să-l înveţe D-l Weigand. 
Mai bun profesor nici câ putea să găsească! DÄ Weigand, care 
ar ave mare trebuință să fie D-a învățat de alții, a dat D-lui 
P. ce a putut, anume darul de a amesteca diferitele dialecte ro- 
minești intre ele, şi de a nu sc jena cind este vorba dea schimba 
ințelesurile și scheletele cuvintelor, In adevăr greşelile înşirate 
sub acest număr a se datoresc mal toate faptului că locuţiunile 
in chestie există In dialectul macedoromin şi DI P a găsit de 
cuviință să le pună pe socoteala şi a dialectului dacoromin. ast- 
fel 1: mr, zburaşte alte tr-alte, 2: mr. fără de altă, 3; mr. a- 
lurea s-li spuni aeste, 5: mr. lo are ocliul tră plicare, 6: mr, 
andamuse bună, 7: mr. aclo ïu plindzea, 8; mr, nu niu încape 
miatea, 9 : mr. D se umplu caplu?, îl: mr. te arăa te afla? 12: 
mr. allă-ni nä carte, 14; mr. bag dru, 15: mr, tutë hoara u 
sculă pri ciclor, 17: mr. ghiuvâsescu, 18: mr. escu farmac, 19: 
mr. ține di Grefi, 20: mr. bag tu mină, 21: mr. cu mină diş- 
clisă, 22: mr. cu mină nclisă, 23; mr, si ncace cu câmeaşa di- 
pri nis, 24: mr. cind işi bisearica, 25; mr, ficlorlu scoase un 
dinte, 26: mr. ni scoşa mina, 27: mr. lu scoasiră, 28: mr. scot 
numă, 29: mr, nu-l fațe inima, 30: mr. aoa a trei ani, 31: mr. 
lihoana lişura, 32: mr. spindzur budzile, 33: mr, ipturle s fea- 
tirä, 36 : mr. armase fără Sur, 38: mr. l-inirā tu nări, 39: mr, 
creapă, 40: mr. dumnidzău cum va dzică, 41: mr. il bag pri 
giurat, 42: mr. aruc tu steale, 43: mr. fe Cat dila noi?, 44: 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 187 


mr. dzuā cu drun, 47: mr. sical, 48: mr. ş-asparse avearea, Au: 
mr. a cul li vindzi aeste?, 50: mr, mulți, 51; mr. putin, 52: 
nu me-aspeală piva, 53; me-aspilai di borge, 54: mr, dap cale, 
55; mr. ini lo caplu vimtu, 56: mr, ştire, 57: mr, nu-ni disică 
caplu, 58: mr. nu mi strindze. Restul, numerele 4, 10, t3, 16, 24. 
35, 37, 45, 46, Sint invenții de ale D-lui Papahagi. 

b, DH P. citează ncexac!. Sub No 214 zice aşa: „Pol cu 
înțelesul de înving. De ex. ich besiege dim, Dacoromin numai 
in limba veche, compară psaltirea șchelană 125. Macedoromin 
Jun pol, Albanez e mund.“ D-1 Papahagi Injelege psalmul 126, 
căci la pagina 128 nu se găseşte in psallirea șcheiană niciun 
pal. EI bine în psalmul 128 se găsește locul următor; „De multe 
ori luptară-se cu mine de tinerețele mele, insă mu putură mine.” 
Insă in textul grecese și în cel latinesc stă scris: Mises 
2 zau ps te vedete pon, nal däs om 7doriihiv por— Saepe ex- 
pugnaverunt me A juventute mea; etenim non potuerunt mihi. 
Textul grec şi latin este însă rellexul celui evreesc, iar textul 
grec a servit de model ceini slavonesc, astfel câ depe orice 
text s-ar admite că a fost tradusă psalirea şcheiană, verbul pof 
a existat in textul depe care s-a făcut traducerea și lraducato- 
rul psaltirii șchelane a pus şi el pot din cauză cà aşa era in 
testul pe care-l traducea. Inseamnă aceasta că In limba veche 
romină verbul pot avea ințelesul de inving ? f 

* Tar cind este vorba de a cita pe acel care au susținut ina- 
inte D-sale vreun lucru admis de D-sa ca bun, Di P. n-are 
cumpänă egală. Sub No, 347 Daa compară pe dacorominul 
țin minte cu macedor, fin minte, albanezul mbai mănt, bulgar 
imat si na um, italianul fener mente şi citează pe Sandfield Jen- 
sen: „Vezi şi Sandield Jensen in Zeitschrift für rom. Phil. vo- 
Jumul 30.* Volumul 30 citat intreg pentru don vorbe ale lui 
Sandielă Jensen! Într-adevăr la pag. 623 a volumului 30 se 
ăsesc următoarele vorbe ale hui Sandteld Jensen: „fine minte.. 
compară albanezul mbat mdut şi italianul ner mente. La lost 
irică D-lui Papahagi ca nu cumva sâ-l acuze cineva că a atins 
dreptul de proprietate a D-lui Sandield Jensen asupra compa- 
rat rominului țin minta cu italianul tener menie şi albanezul 
war mănt. Aşa ceva este atit de greñ de ştiut! Oare n-ar fi 
facut insă bine D-l P. să ni spue de unde a aflat că raci frane se 
vine de la mulți anl (No. 207) şi că vilă vine dela latinescul 

` S d 
za e Sieste pe care le vom Inşira mal la vale sint de a- 
elea care numai in anuarele D-lul Weigand se pot intilni, ` 

1, No. 60: „Brief. Wendungen ich emplange einen Brief. 
a, Dr. primesc carte. Ar. lau (nā) carte. Alb, mar kartă, Ngr. 
zaipwe zami, Big. polucih kniga ot nego.“ Va să zică faptul că 
aice cineva primesc o scrisoare e ceva balcanic. Dar așa zice 
toată lumea depe fața pâmintului ! Ori poate a voit să zica DI. P. 
a intrebuințarea lui carte cu înțelesul de scrisoare e ceva Dal- 
canic? D-apoi atunci așa trebuia să se exprime „Brief. Wen- 
dungen: ich empiange einen Brief ete,” ? 


155 VIAȚA ROMINEASCA 


2. No. DI" „ich weiss Brief (Buch)=ich kann lesen und 
schreiben. Dr. ar. oe caste, Al, di kartā, Nur. Zig Viänz3en, 
Big. znam knima.* Va să zică Rominul prin stă carte înțelege 
stin scrisoare? Doamne lereşte ! În stif carte Rominul înțelege 
prin carte cartea (Buch), nu scrisoarea (Bricelj. Este evident, deci, 
că Buch din enunţatul Dlui P. trebue scos din parentez, far 
Brief din acelaş enunțal trebue sier, așa ca DI Papahagi tre- 
bula să scrie— Aceasta nu însemnează că mă fac solidar cu sus- 
ținerea D-sale—:,ich weiss Buch=ich kann lesen usd schrej- 
ben.* Ori, poate, chiar tga a voit så scrie DI, Papahagi ? Dar 
atunci ce fel de lapsus calami poate să fie acesta? 

3. No. 90: „Fener. Wendungen: (Wie) Feuer so teuer— 
Obermässig teuer, Dr. foc de scump. Ar, scumpu loc. Negr. 
porii 2apc2é, Tū. ales pahanie.* Va să zică foc de scump a in- 
semnal dela capul foculul scump ca focul. Sigur că această vor- 
bire trebue să-și tragă originea depe vremurile din poveştr, cind 
se ducea Fât-irumos la poşte depârtare ca să găsească un tăciune. 

4, No. 97: „Finger. Wendung: den Finger setzen=—unţer- 
zeichnen, La inceput despre acela care nu puteau scrie. Dr. a 
pune degetul. Ar. bag dzeaditiu. Alb, vă ghișt, Aker, Adv zé 
Siiens," De Indată ce la Romini, Neagreci, Aibaneji este obi- 
ctiul de a pune degitul pe o cruce făcută cu cerneală, atunci 
cind cel care sulsemnează nu şti să scrie, ce altă expresie pu- 
tea să se inirebuințeze pentru a însemna această operaţie decit 
aceia câ cutare o pus degitul * Dacă a voit DI P. sa găsească 
ceva balcanic aici, ar fi trebuit să se lege de operatica insäş, 
iar nu de chinul de a exprima acea operație, Si ce vrea Daa 
să spună cu observațiea „la Inceput despre acela care nu puteau 
serie ?* Nu cumva crede DI P_ea în rominește a pune degitul 
as îi insemninul a subsemna? 

5. No. 289. Aici, vorbind DI P, despre a se cripa de zisă, 
lace urmâtoarea observaţie : „compară lrancezul Ju crépuscule, 
die Dämmerunz ` Aceasta e o culme. Chiar lrecind cu viderea 
Dr la cripuscuie, caci Di P. lesne ar pute zice ca e o greşeală 
de tipar, ce voeşte D-sa sa zica cu „Compară francezul la cré- 
pusee" * Va să zică D-sa crede ca francezul crepuscule e de- 
rivat din latinul crepare. de unde rominescul crâp * D-apoi nu 
eră nevat, —dacã am admite cu DI. D că crepuscule e derivat din 
crepare —să cileze pe francezul crépuscule, ci ar fì trebuit să ci- 
Lo pe părintele lui rrefrescite, anume pe latinul crepusculum F 
Să nu Ştie cineva nici atita că francezul crepusenle=latinul cre- 
piisculueant şi să-şi inchipuiască pe cripascule lormat din creare 
pe teritoriul limbii franceze, este alia de crezut, Și macar de ar 
D crepusenle un cuvint vechii francez, adecă un cuvint moște- 
nit de limba lranceză din limba latina! Da e un neologizm, e 
un leumizm ! Și dacă ne strâmutâm cu crépuscule pe terenul 
limbii latine, își Inehipuește DL P. că crepusculaun e derivat din 
crepure ? Nu era bine, cind este vorba de un cuvint aan de 
cunoscut, Să vadă ce spun indogermaniştii despre el şi să alle 
că cl Îl pun In legătură cu orice cuvinte altele, numai cu ere- 


pure nu? 


EN SPECIALIST ROMII LA TAPSCA 1% 


——_— 


ó. La Na, 293 spune DI, P ca în mnecdorominul Julie 
groase cu înțelesul de spune min: at onari se suptinieleae 
cuvintul păduri, care insemnează un fel de srindură, iar pun 
extensiune ṣi istorie, Zatbutie, Ca se van suptințelegiad päläuri, 
è probabil (măcćarcă s-ar pute suptiațelege şi mit: buni), pentrucă 


` alaturi cu jalle groase se gäseşte cu acelaș înțeles şi falie mnlti 


palavri (Dalametra}. Decit de unde a szos DI. P. că pulzvră ar 
fi insemnind un fel de scindură ? l-a găsit Isa intrebuinjat 
într-adevar cu ințelesui de scândură ? Ar À foarte curios, câci 
doar e cunoscutul cuvint palavrä, vorba de ciacă, a cărui inru- 
dire cu francezul parale, italian parola, spania! palabra, portu- 
ghez paluora, grec rapagnăi, nu poate D pusă la îndoială, măcar- 
că nu stim prin ce intermediar a ajuns acest cuvint în romine- 
Sie (Cihac se gindia la limba turcească), Dar dacă pulavră 
n-are înțelesul de scindură şi acest înțeles a fost inventat 
„RD y 
zi Lë e No. 297 locuţiunile dacoromină a aus de furcă cu 
cincta, macedoromină ant ori mi Hañ di furcă, neogreacă Em 
ned, pogra pè naviva sint puse de DI, P. in legătură cu furca 
de tors, Jochen şi explicate cu înțelesul de bază eiwas awf den 
Rocken halen mit Jemandem. Cuvintul grec popra insă ar fi 
trebuit să oprească pe DI. Papahagi dela această interpretare, 
pentrucă in neogreaca popsa înseamnă spinzurătoare, iar nu 
furcă de tors, furca de tors în neogreaca se numește pina, 25011. 
4, La No. 314 DI, P. vorbeşte despre acela că in romi- 
neşie cuvintul care inseamnă fai, schneiden, bauen, are ri 
țelesul de intep şi dă ca exemplu pe junghi substantiv, aa 
tenstechen, şi pe jungăbii verb, de pildă md fnjunghe=es sticht 
mich. De unde a allat Dan că rominescul junghia inseamnă şi 
Zait schneiden, hauen, ori că a avut dela capul locului inje- 
lesul de ta? 


(Fa urma) A. Philippide. 


Auge A e ie 


Doina Dragostelor. 


Frunză verde ghiaocel, 
Hate vintul cătinel, 

Și mă 'nudeamnă tol cu el, 
La drum scurt fară popas, 
Unde mintea mi-a rămas... 


Frunzuleană de râreţ, 
Pe sub nourul cel cret, 
Du-mă iute, vintuleț, 

Nu la frați, ci la surori, 
Ca să vâd straturi cu flori, 
Și să väd ochi și vunn, 
Cu mărgele şi altița; 
Că altița de bumbac, 
Face inimii pe plac; 

Şi altița cea de in, 
Scapă minţile de chin; 
lar de eşti om cu noroc, 
Deseintat In busuioc, 
Alungi boala de urit, 
Cu mârgeanul dela git; 
Si mârgeanul dela gură, 
Dela scirbe mi te lură; 
lar cărbunele din ochiu, 
Ştie face de deochiu, 
Tot cu dulce băutură, 
Miere vie de pe gură... 


©) Diu volumul enre va apărea încurinii în editura Minercei. 


H. Ze 


VIAŢA RIOMISEASCA 


H 


Doina Dorului. 


Frunză verde mârgărint, 
Pe sub nouri de argint, 
Dragostele-mi samt, 
Vrunză verde albâstrele, 
Pe de-asupra Front mele, 
Zbuoară gindul valurele 
Spre cărârile cu stele, 
Unde nu seneape jele... 


Frunză verde trandafir, 

Pe al dealurilor şir, 
Plingind minţile se'nșir ; — 
Läsind jos ponoarele, 

Zbor, cum zbor cocoarele, 
Cind pe cring toamna soseşte, 
Inima de-n amaorțeşte ` 

Si cu cit uritul creşte, 

Caşi frunzele de nuc 

Se duc cele, una duc, 

Pe aripi de vint nâuc.., 
Frunzuleană de arin, 

Pe sub cerul cel senin, 
Frate florilor de in, 

Caut dorul să-mi alin. 
Soarele, oricit îi soare, 
Deşi-l plinge biata foare, 
Cind apune, mihnit moare; 
Apoi de răsare luna, 

Ce "ntre stele este una, 
Dimineața de s'aprinde, 

De pe ceriu cind o desprinde, 
Tot cu moarte o cuprinde... 
Numai dragostea cea vie, 
Zi şi noapte tot învie, 

Pe aripi de bucurie, 

Şi s'alint așa cu drag, 

Pe al tinereţii prag, 

Ca de miere să ai ochi, 
Tot te temi să n'o deochi... 


Frunzuleană de lemn dulee, 
Dorule, 
Odarule ! 


t91 


192 


VIAȚA ROMINEASCA 


Tu mai iute de m'ai dure, 
La prietena cca duller, 
Lacrämiie să-mi usuce; 
Să-i spun ciie nu i-am spus 
De cirul linga insa nu-s; 
Ca uritu-i boală grea, 

EI, de faci inimă rea, 
Într'o lingură te bea: 
Numai inima cea bună, 

În cap minţile-ţi aduna: 

lar drāguța dragoste, 
luminează ca o ste, 

Şi te scapă de necaz 

Cu bujorul din obraz: 

Ca lelița de te vede, 

Şi In braţe dacă-ţi şede, 
Din ochi negri îți dă mure, 
Ce ştiu mințile sa fure: 

lar de vrai să hei tu apă, 
Tot cu gura te adapa... 


Frunză verue hori de în, 
Dorule, nu [ii hain,— 
Întinde-ţi aripile, 

Ca să trecem ripele, 

Și să'ntrecem clipeie : 

Ca nu-i foc, nu-i trămintare, 
ȘI nu-i sete-aşa de mare 
Ca un chin de nerăiulare; 
Ca şaproapele-i departe, 
Cind de draga te despurle. 


"Și de-ai ocoli pămintul, 


Ca să-i desluşeşti cuvintul, 
Ai lăsa în urmă vintul... 


Frunză verde sorb, 
Caşi gindul orb, 
Zbori, dorule, zbori. 
Pe straturi cu fori, 
Din rumene zori, 
Ochi mihniţi de in, 
Jele de mäin, 
Plins de lilieci, 
Treci, dorulc, treci 
Peste nuuă mări, 
Cu mărgărintări ; 
Peste nouă țari, 
Cu fori cen cărări 


VIAȚA ROMIXEASCA 193 


Îşi dau sârutări, : 
Și mă du cu drag, 
e-al iubirii prag, 
Doruie nâting! 
Ce mă faci să pling.. 


II 
Amintiri. 


La asfinpit 
Cind ceru-i purpură ; 
Cind liniştit 

Apele murmură, 


De-aud şoptind 
Un glas prin trandafiri, 

Cum mă cuprind 
Duiaase amintiri... 


Mă arde mult 
A dorului văpaie, 

ŞI tot ascult 
A inimii bătaie ;— 


Nimic atunci 
Nu 'ntimpin în cale: 
pe lunci. 

Linişte pe vale-— 


Si'n acest Gol, 
Doar’ glasul morţilor 
Mai dä oco 
În miezul nopților... 


Gindirile 
S'alungă departe, 

Ca filele 
Desprinse din carte; 


Sufletul meu 
Durerea-l zugrumă, 

larhă sint eu 
Bătută de brumā... 


1% 


VIAŢA ROMIXEASCA 


_ Dar care pom 
Frunza nu-şi scutură ? 
„Şi care om 
Veşnic se bucură : 


O! cit pustiu 
Aduc dorinţile, 

Cind în sicriu 
Adorm eredințile... 


„Cum, pän la zori, 

Cu lacrimi s'adapă 
Bietele flori, 

Pe margeni de groapā t.. 


IN 
Dor de Moarte, 


Cind jalnic, hursuz, 
mi Vine 'n auz 
Plinsetul vintului, — 
Vraja mormintului 
Parc'o aud... 


VISCOLUL. 


Traiul care-l are-n casă d. Manoil Petreanu cu nevastă-să 
Anastasia să nu-l mai dee Dumnezeu la suflet de om în lume, 
Se miră vecinii, şopteşte orașul întreg, şi nu se poate nimeni 
dumeri cum se poate una ca asta. Incă nu-s de-un an cāsãto- 
op, şi d. Manoil Petreanu a luat-o din dragoste — ce mai dragos- 
tel suspinau în toată noaptea serenăzile la fereastra letei—a lu- 
at-a dintr-o adincă adorare, dintr-o mare însullețire. Căci Anas- 
tasia era săracă, sta cu chirie la o mâtuşă bătrină, și toată ave- 
rea ei erau degetele fine, albe, sprintene : lucra dantelă pentru o 
prăvâlie din oraș. 

Cel dintâi vis al d-lui Petreanu, cea dintâi mare hotarire 


Cit de sălbatec şi crud 
Ma roade dezgustul de viață 
Și dorul de lumi fara ceaţă, — 


ce i s-a coborit in suflet cind a văzut fata, a fost să-i curme traiul 
acesta chinuit, s-o scape de munca ce-o lega toată ziua de scaun, 
Mâtuşa cea bâtrină i-a spus Anastasiei de ce-i vorba, dar 


TERA 


Și cum n'ar li bine, 
Uitarea de sine ? 

Nici ochi să nu plingā, 
Lumina să-şi stingă; 
Nici dangăt de-aramă, 
Nici bocet de mamă... 
Ci harnice ape 

Palat să ne sape, — 
Palat Jär soare, 

De lut intrupare,— 
Bogat in odihna... 
Să'ncapă în tihnă, 

şi cei slabi de ingeri, 
Şi cei storși de plingeri, 
Şi domni şi—norodul.., 


De-asupra-ne vintul 
Să-și spue trist cintul 
Să ngine, -. prohodul.., 


aa E 


N. Beldiceanu.. 


fata o privi semeaţă, o privi cu desgust : 

— Cum imi poți d-ta spune aşa ceva” 

—— Dar auzi, nebuna, gindeşte-te puţin. Așa noroc n-are 
să mai dee peste tine. Petreanu e bărbat tinăr, frumos, om de 
Irunte în oraş. 

— Las" mătuşa, nu te Ingriji aşa mult de viitorul meu. 
N-am să mor eu de loame, numai să fiu sânâloasă. 

Batrina, Inciudata, i-a spus lui Petreanu câ fata asta e care 
sălbatici, dar pentru aceia nu-i motiv ca un om cuminte să se 
descurajeze. 

Petreanu era intr-adevär un om cuminte. Dar totuşi s-a sim- 
tit rușinat de răspunsul fetei, şi citeva sâptâmini n-a mai trecut 
pe dinnaintea feregtii unde lucra Anastasia. Şi se ruşina mai 
tare de propunerea ce i-a făcut-o fetei. Cum credea el că se va 
apropia de dinsul o femec, pe care a alins-o poate în ce are 
mai scump, cu intāiul pas ce l-a făcut în drumul spre dinsa ? 

Dar, iată, el totuși nu s-a simțit vinovat, ci a făcut pasul 
acela dintr-o mare milă și induioșare, şi n-a cerut nimic in 
schimb. As ` 
Anastasia insă, după ce-a trecut In odăița ei, n-a mai rä- 
mas aşa de hotărită ca în faţa bătrinii. Cine sā fie omul aces- 


194 VIATA HOMINEASCA 


ta? Ea nu-l cunoaste, nu l-a văzut n singură dată in viaţă Și 
se cutremură la gindul că un om străin vine să se ințere- 
seze dr ea. 

Decind i-au murit părinții de Anastasia nu s-a mai apro- 
piat nimeni c-o vorbā, c-un sfa O parte bună din tinercţă și-a 
petrecut-o singură, aici In odăița aceasta, şi pustiul îi invâ- 
luise sufletul ca intr-un văl de întunerec, Inima ei mavea lo- 
vinți, n-avea porniri deosebite, şi sinul ei curat de fecioară 
mavu nici o tresărire, Cel mai mai mare duşman al tinereţii e 
grija continuă de ziua de mine, Și pe Anastasia o apăsa me- 
ecu grija aceasta, Şi iată acum cineva vrea să se apropie de 
dinsa, Oare intr-adevăr vrea să-i facă un bine omul acesta ? 

Manoil Petreanu, după vr-o trei săptâmini, începu să treacă 
iar pe subt fereastra Anastasiei, Trecea Insă repede, cu capul 
în pămini, ca un vinovat. Și Anastasia cerceta acum pe toți 
trecătorii, cu teama să descopere pe străinul care s-a intere- 
sat de ca, 

In urmă tot mătușa cea bătrină i-a fäcut să se cunoască, 
A luat-n intr-o sară pe Anastasia cu dinsa ia plimbare, şi din- 
tr-un colţ de strada a oprit pe d. Manoil. 

Şi fata nu s-a simţit râu in sara aceia. D Petreanu era 
frumos bărbat, atita numai cà Anastasiei ii părea prea scurti la 
vorbă şi prea inchis. Și ise părea că pentru eu e astlel, câ nu 
se poate simţi el bine co fală aşa de săracă, aşa de necunos- 
câtoare de lume, aşa de nenorocită. Tată, ea nu ştie vorbi, 
Du poate ride curat şi răsunător ca alte domnișoare, Ea nu va 
putea să De niciodată fericirea unui om ca Manoil Petreanu. 

In sara aceia, după ce-a ajuns în wdăița ci, se simți tare 
nenorocită, Niciodată în viaţa ei nu s-a simțit aşa de nenoro- 
cită ca acum. Şi nu știa Anastasia cum i s-a coborit deodată 
aut amar în suflet. Nu putea ea pricepe că amarul acela e de- 
mult așezat peste sulletul său, picur de picur s-a strecurat acolo 
In cursul anilor, Şi nu putea pricepe că-n sara aceasta i-au lu- 
minat calea cele dintăi (och, puiri frumoase, şi acestea au trezit toate 
Ingenuncherile sufletului tinăr, pe care mai innainte nu le simjise, 
deşi i se pogoriseră demult in suflet 

Cind, după citeva zile, Manoil îi ceru mina, lata se invoi, 
“fără cel mai mic picur de bucurie Insă. Nimien-a simțit atunci, 
nimic In ziua logodnei, nimic în ziua cununie, Numai In nop- 
Die cind ţizanii cintau cintece de dragoste la fereasta ci, Anas 
tasta plingea, gemind in patul ei curat de fecioară. Lumea pe care 
isa deschideau cintecele era aşa de senină, aşa de curată şi de dul. 
ce, incit simțea adiind din lumile acelea pariumul cel mai im- 
bătător şi i se cobora In suflet, ucigindu-l Și inviiniu-l de placere. 

Dar indătă ce cintecele conteneau, sufletul ci nu mai avea 
aripi să mai bată. Cădea greoiu la pămint, și Anastasia simția 

„chinurile paserii cintărețe, care, ani intregi fiind roabă in colivie, 
cind i se deschid zâbrelele şi i se arata innâlțimile cerului, cu 
groază simte că nu mai poate nici zbura, nici cinta. 


L e / 


VISCULUI 457 


Lupta aceastu amară, pe care o pura Impotriva morții ce 
i se trai pe comorile sufletului sáu de un şir de ani, Anas- 
tasia o duse şi in casa cea nouă a soțului său. R s 
Ar fi putut-o mintui din lupta aceasta două convingeri: 
că Manoil Intr-adevăr o iubeşte, că dinsa e vrednică să fie 
iubită, ; La 
d deşi abia 
Dar ea privea la bărbatul său ca la un părinte, 
avea şase e ca mult decit dinsa ` deck cind nu vedea în el 
ila şi bunătatea, dragostea niciodată 
en eg D vom nu putea crede nimic bine. | se pârea chiar 
de multe ori că-i numai slujnică aici la casa asta bogată, gn: 
tunci plingea cu zilele de-a rindul şi se dorea în vechea ei că- 


wn Manoil Petreanu din zi în zi se Intuneca. 1 se strecura me- 
ren convingerea că nevasta lui nu-i pentru viaţă, că nu va pu- 
tea niciodată să simtă, să iubească, Vorbele lui calde, mingie- 
rile lui, jertiele ce le făcea pentru dinsa, nimic n-o mişca, 
se purta insă bine, hârnicia ei făcu o rinduială 8-0 agp ee n 
casă şi in curte, de se mirau tunoscuții care veniau săi Cer: 
s e. C D 
TN Nu se slädesu în veci. Dar traiul rece din casă li Iäcea 
pe amindoi să sufere mult, şi să pară innaintea anca o 
oamenii cei mai nenorociţi, care numai de silă trăesc la o e: 
Se implinea anul dela căsătoria lor intr-o duminecă. zé 
ziua aceasta Manoil Petreanu comandă o haină nouă pentru fe- 
eu, lără ştirea ei, St A 
P — Ge de mine, Manoil, iar al cheltuit atita ? 
— Las dragă, ştii tu ce zi e amazi? 
— Da, ştiu —zise Anastasia și incepu să plinua. 2 
— lată ce vreau-—adause Manoil cu inima Voting 
aslie) de scene—astăzi facem o plimbare lungă, E iniga ag 
de frumoasă, şi soarele are să ne scalde în lumină, Vreai şi tu 
— Vreau, Manoil; cu vreau tot ce vrea tu | 
— Dar nu asa, Anastasia, daca n-ai plăcere, nu mergem. 
— Ba am, Manoil. lată mă şi gātese indata, ` ` 
Nu peste mult trăsură trase tu ei la poartă, şi amindoi coboriră 
repete scârile şi urcară. Vremea era intradevär minunata. € ) după-a- 
ea ăn dela sfirşitul lui Maiu, limpede, cu cerul tonalt, ap 
cu mirezme de flori In aer. Cind au eşit alară pe cimp, ei a 
lor nu se mai săturau privind depărtăriie impinzite de Gët ei 
privind finanțele care alergau în urma lor și se invirteau In 
Zen d E D 
o waer departe, Mam 7 -— intrebă Intr-un tirziu femeia. 
—— Până unde vreai tu, E Sé 
— inci să mergem departe-dej ZS y ar 
Ge mai innuintat un siert de ceas, și o poiană de pă 
dure se zări Innaintea lor, umbroasă, inflorita. j 
— lată, acolo ne oprim, Manoil. Vreai și tu t 
— Ne oprim, da. E așa de frumos acolo. 


1% VIAŢA ROMINEASCA 


Şi-au luat merindele de drum, şi au trecut pe o cărărușă 
inspre poiană. Dar cind au ajuns aici, amindoi avură de-odata 
acelaşi gind; 

„Aici să răminem până deseară, Trimetem trăsura acasă, 
şi pe urmă deseară vine după noi. Bine, Anastasio Ze 

— Foarte bine, Manoil, d 

Și Petreanu dădu poroncă vizitiului, şi trăsura se pierdu !n- 
dată in drum spre oraş. 

Vremea de primăvară e insă nestatornică cum ti dragostea 
întăei tinereţi, N-a trecut un ceas decind popusiră cei doi in 
poiană, şi cerul incepu deodală să se intunece la apus. Se ä- 
dunau norii, se grămârdeau, se invinețau de minie, fulgerele in- 
cepură să plesnească, şi un tunet greu, adinc, se sparse în de- 
părtări 

— Înspre apus are să ploaie astăzi —zise Manoil ridicindu-se 
şi privind printre crengi. 

Dar n-apucă să se aşeze iarăși pe iarbă, şi chiar deasupra 
lor hurducă ceva prin cer, caşicind ai Viel o căruță hodorògită, 
Şi după sunetul acesta sec pădurea incepu să se miște deodatā, 
şoptind întăi, vuind îndată, lrăminiindu-se pe urmă. Şi-n citeva 
clipite cerul se imbrobodi intreg cu nori grei, amenințători, 

— Trebuia să luăm cu noi ceva haină mai groasă, Anas- 
asio. În tot cazul are să ne ajungă o lurtună strașnică. 

+ Anastasia nu răspunse nimic. Privea încremenită la frä- 
mintarea pădurii, urmărea tulgerile ce se impleteau tot mai des, 
ca năprazniei şerpi de loc, şi se cutremura In lot trupul, decite ari 
tunetul se spărgea pe undeva, imprăștiind în jurul său groază şi 
pustiu. Și cum Anastasia privea méren furtuna ee se tot apropia, 
fața ei cra tot mai palida, ochii ei erau tot mai tun, Şi tru- 
pul ei incepu să tremure incet, domol, 

Pe măguri, departe, se cobori acom ploaia grea, ca o pinză 
deasă, aiburie. Se cobori pe măguri și se apropia, purtată-acum 
de vint tot mai tare spre pădure. 

Cei dintâi picuri ce sosiră se descărcară ca o ploaie tare 
de alice, Ploaia din urmă se apropia In fire lungi din cerpâna-n” 
påmint. 

— Vino, Anastasio, aici, subt stejarul acesta. Aici ne vom 
apăra puţin. 

Dar Anastasia sta nemișcată, palidă, numai buzele albe-i 
tremurau. Din ochii ei tulburi privea spaima, 

Petreanu fugi atunci, o luă in brațe ş-o aduse la tulpina 
stejarului, 

In vremea aceasta se-ntunecă, se facu aproape noapte, nu- 
mai fulgerile tăiau cărări grabnice de lumină. 

— „Ce ţi-e, Anastasio dragă. lată că tremuri toata! Ah! 
acum văd numai*,— El se desbrăcă indata de pardesiu şi Infā- 

"gură în cl trupul rece al femeii—, Tie frig. drăguță. Vino, Ia- 
"säte tot mai tare în brațele mele. Las' să te 'ncălzești*, 

— Mi-e frică, Manoil, mi-e frică de tine. Ai să mori in 


să rămin singură, Ah! cum aşi 
lată mi s-a dus, la gindul acesta de 
gt ott, Si numai ceva a mai 
E Să rămin sigură. Aşa-i, Manoil, 


$ rba asta nouă, pe care n-o auzise 
se ce siințenie la piept şi-o sărută 


furtuna aceasta, şi eu iar 
vrea să mor ṣi cu acum, 
groază, tot ce-am avut în 
rămas: groaza că iar a 
tā nu mä laşi? 

Manoil, cutremurat d 
niciodată dela Temee-sa, n st 


1. ; 
Kamera Manoil, acum cred că nu mă părăsești, Tu nu mă 


laşi. Mi-ai dat haina ta. Dece mi-ai dato? SA nu răcesc, Ma- 
noil? Ti-ar părea rău să mor eu, Manoil? 

Bărbatul o stringea tot mai tare la piept. 

— „Tu m-ai chemat, tu m-ai adus la adăpost, Dece nu 
m-ai lăsat in plonie. Ţi-a lost milă de mine? Nu, fi-a fost Joch 
să nu mor*.—Täcu acum citeva clipile, apoi ca o Hință ze 
care numai semăna cu Anastasia, se ridică dreaptă, cu ochii 
plini de vise, Il cuprinse de după git: „Ah! REN, ţie ie 
drag de mine, şi eu sărmana acuma am să mor de ma A 
Şi întâia oară în viață își ridică capul, așteptind sărutul bärba- 
tului. Sa fost acesta întâiul adevărat sărut în viaja lor, 

intărită de viața asta noua, Anastasia întineri deodată s 
cinci ani. Ochii rideau, E aeee şi brațele ci nu se ma 
grumazii bărbatului, | 
boat Dee auziră pe surgiu chemindu-i. Manoil o luă 
pe Anastasia în brațe, şi ca pe-o floare plină de parium, ca pe-o 
ființă sfinta şi mai scumpă decit tot ce-i în lume, o duse în tră- 
sură. Aici o Invălui in siracle Susi? luă iar in brațe, răză- 
i 1 porunci să mine, A 
gt een in fiecare zi cei doi binecuvintă vis- 
colul acela turbat, care i-a apropiat unul de altul, și le-a unit 
sufletele 


L Agirbiceanu, 


COPII SĂRACI. 


Capii săraci şi rătăciţi 


În prag ia ven mea, . 


lachideți ochii şi-adormiți, 
Copii săraci și rätāciți, 
Orfani färä de sten, 


Cu cită trudă vam lăplat, 
Ce jale mi-e de voi, 

Căci plec departe, unde "np sat 
La ţârmuri valurile bat, 

Vă las lăminzi şi moi. 


Visaţi, copiii mei cereşti, 
Dormind la mine'a prag;— 
Minunile dumnezecști, 
Visaţi, copiii mei cereşti, 
Ca nu mai stat pribeag, 


Vă voiu trimite dor pe nor 
Şi jale pe senin, 

Dacă "mi va fi traiul uşor 
Va voiu Limite tot pe por 
Cuviut că nu mai vin. 


Dragi cintece a nimanui, 

Un om de-aşi D găsit, 

Să vă primească 'n casa lui, 
O cintecea nimănui, 

Maş duce liniştit 


Maria Cunțan. 


Aplicarea Legii învoelilor agricole. 


— Munca la tarla. — 


Articolele 2 şi 3 din noua Lege a invoslilor agricole au fost 
rău interprotate. 

S'a crezut că legiuitorul a prohibit cu desăvirgire munca 
la tarla, adică plata prin munci & preţului de arendă dutorit da 
săteni marelui cultivator. 

Această credință s'a putut forma prin cetirea superficială 
a art. 2, care limitează felul contractelor de arendă a pâmintu- 
rilor luata de țărani la două contracte, în bani sau în dijmă 
(deavalma), și din art. 3, care incepe cu fraza: „este oprită In- 
voiala cu muncă la taria“. 

Pin studiul mai amănunţit al acestor articole şi, mai ales, 
din catirea ultimului aliniat al art. 3, vom putea constata 
ch această credință este greşită, deoarece legea, nu numai in- 
direct, dur chiar în mod categorie permite ca piata banilor da- 
toriți pentru arendă să se tacă prin munci. 

Tu adevăr, munca lu tarla nu este interzisă de art, 2 din 
lege, cum s'ar părea, căci In ultima analiză contrachul de mme 
la tarla nu este decît o specie. a contractului de arendă in bani 1). 

Cit privește primu frază a urt. 3, trebue să obaervâm că 
legiuitorul prin cuvintele „este oprită invoiala cu muncă la tar- 
la“, din art 3, & voit să ințoleagă că goest mod de plată a aren- 
dei, dijma la tarla, mu joate fi impusa de cătră proprietar să- 
teanului, ci este mai facultativă, CH alte cuvinte, dach nu-i 
convine, săteanul poate So refuze. É 

Prin această frază legiuitorul stabilește un principiu analog 
celui stubilit in art, 31, care prevede că plata arendei pentru lo- 


p 
constringă pe sătean la acest mod de plată ` siteanul însă, dacă 
această SP, îi convine, are facultatea dea se achita prin 
munci. 


1) Diferă de enmtraetul do arendă în bani numai prin acain că plit, 
în loc să se facă în bani, se faeo prin munci, 


D 


202 VIAȚA ROMINEASCA 
geet 


Mii mult decit atit: chiar legea prin art. j, aliniat ultim, 
permite ca plata arendei să se facă prin munci, deci Permite 
munca ta farla, cu condițianea numai ca părțile să facă două 
contracte, unul de arendă și altul de munci, aceasta pentruca 
să se respecte maximum de arendă în cel dintăi, minimum de 
salar fn cel de al doilea. 

Din interpretarea ce am dat în rindurile de mai aus Art 2 
și 3 din lege, şi care interpretare eate cea exactă, rezultă că legiuitorul 
din 1907 a voit, pe deo parte, să interzică ca munca la taria să 
fia obligatorie, isr pe de altă parte, a vroit să proihibe forma 
veche a muncii la taria, adică schimbul de pămînt şi muncă, 
târă să intervină vre-o unitate de masură, care să stabilească 
equivalenţa celor doua prestaţiuni, en alte cuvinte, legiuitorul 
din rgo7 a voit sù intercică modalitatea în care se făcea aceas- 
fă învotala, iar nicidecum învotula însăşi. 

Chiar Comisiunile regionale recunosc ca legală munca la 
tarla, intrucit la toate tablourile da prețuri regionale găsim 
următoarea vbservaţivna ` „Cind sătenii se obligă ca sà plâteas- 
că prin muci chiria păminturilor arendata lor în bani, el nu pot 
fi indatoraţi să Deh namai un fel de muncă, ci în proporție e- 

muncile care constituese cultura complect a păioaselor sau 
a porumbului“. 

Ce nit ceva esta executarea în proporție egala pentru toate 
muncile ca constitues: munca complectă a unei culturi dècit 
manca cu desăvirgirea unei culturi, şi ce altceva esta plata prin 
manci a arendei deci? munca la tarla ? 

Urmează de sici ca invoetile de muncă la tula mui Consti- 
tuese o răleare la lege, deoarece atit legea, cit şi Contiszile re- 
gionale le permit, 

Noi credem cà legiuitorul nici nu ar fi adus un serviciu 
sătenilor suprimind principiul muncii la tarla, căci d- multeori 
săteanul preleră să execute munci pe tarlaua proprietarulni in 
socoteala arendei ce datorește, decit să ducă la proprietar multul 
san putinul numerar ce-l are, şi care îi trebuește la plata impo- 
zitelor şi a tirguelilor din oraş, 


Deaceia sâteanul, de cele mai multeori, chiar păgunatul 
U achită tot prin munci. 


Acesta fiind adevăratul înțeles al dispoziţiunilor legii din 
1907, ni se va obiecta că noua lege nu este de nici un folos 
we sătean, din acest punet de vedere, intrucit permite invo- 

a de muncă la tarla, învoială care s'a criticat de toți cu Gen 
mai mare energia. 

Critica de mai sus nu este exactă, căci vom vedea c4 in- 
covenientele muncii la tarla au dispărut în sistemul nouei legi. 

In adevăr, am arătat că incovenientela pe care acest contract, 
le prezenta odinioară erau următoarele : 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE an 


Proprietarul sau arendaşul nu numai că da ranilor 
ae da Po titatea ces e inferioară, dar, cë e mai mult, il 
mint de La calitate. i 
ST a KC, trebuiau să exacata lucrările agricole cu pre- 
cädere pe rezerva proprietarului, pell incrăriie ps pimintu- 
Rei S Sătenii erau îngelați la măsurarea locurilor, pogoanele 
a li sa da lor pentru cultură erau miti, iar cele din rezerva 
proprietarului, pe care trebuiau să le muncească sătenii drept pret 
ji e era înşelat de două ori: în primul rind, în 
evaluarea arendel în bani, care era pretuita în mod exsgerat, ți, 
în al doilea rind, la evalurea muncilor pe cara el le executa pe 
tarlaua proprietarului, şi care erau preţuita sub valoarea lor reals 
5) Proprietarii și arend g sa rug aa de modul in 
ultivan sătenii porțiunile aren RK i M 
GE Ger aceste peer eri au dispărut sub noul regi, căci : 
1) Primul incovenieu! nu mai exist, deoarece pe apros- 
pa toate proprietățile mari sa incepul a s8 înce rotaţiune În 
cultură ; marii cultivatori ieu toamna porumbisteie sătenilor şi 
le cedează acestora miriştele din rezerva lor, așa încit pâmintarile date 
sătenilor se schimbi în fiacare an cu cele din rezerva proprie- 
tarului, deci nu se pane. eet o a penetra arendașul re- 
E P el pămintu cele mai productive. i 
ml Ea dach s'ar mai da sătenilor päininturi inferioare, 
arenda se va prețul, conform tarifului, mai ein, așa că sătenii 
KC D E pi 96, care prevede că două zile pe săptâmină 
sin! rezervate siteanului, Sa suprimat in mara parte ai doilea 
venient, 
asi re din cauza spiritului da independență de cara enn cà- 
Jăuzit rans), intinm plisgeres contrară: mani ag sa 
pling că sătenii îşi mnncesc cu precădere pâmiaturi ri S 
3) Incovenientul si treilea nu mai există, urt. 04 urm : 
“torii prevăzind modul În er Seiten WS Seng măsurâtoarea ş 
pedej ü pe autorii măsurăto ` 
E ea Ani unui maximum de arendă în bani și i 
dispozițiunile art. 3, alinistul ultim, că in eecht Card S 
lor, prin care se achită arenda, so va respecta m gg 
iar, a încetat cu dosivirgire şi al patrulea inconva n ERE 
5) Sătenii sint deja în măsură, Dr a mai fi ins KE 
forţaţi, a şi cultiva în mod rațional pămintul, aga incit şi 
cilea inconvenient a dispărut azi. 


In cele ce urmează vom arăta ce rezultate pratice a dat 


tare. 
mag, imperiul nouei legi, pe baza dispozițiuai- 


204 VIAȚA BOMINEASCA V 


Aere ultimul aliniat, multe contracte, in următoarele con- 

În județul Dolj, Reg. l-a A, pentru 4 pogoane luate de 
sătean se plătea de ţăran conform tarifului 120 lei”). 

Aceşti 120 lei reprezintă, după tarif, munca cu desăviraire 
a + pogoane şi 10 prăjini de griu °), j 

Deci dijma la tarla se stabilea așa că, pentru 4 po- 
Gel inate, săteanul muncea + pogoane şi 19 prăjini cu We- 

virşire. 

In județul Romanati, Peg. Ia, pentru 4 pogoane luate in 
arendă, săteanul e obligat să cultive cu desăvirşire 5 pogoane şi 
214 prăjini dia tarlaua marelui cultivator, 

Tn judelui Botoşani, Reg. ta, săteanul, pentru 5 pogoane 
ce i sa cedează de marele cultivator, este obligat să execute 
munca complectă a G pogvane şi 3 prăjini, 

du județul Arges, Reg. l-a, calit. La, pentru 6 pogoane Iu- 
ate, săteanul e obligat să muncească cu desăvirşire 7 pogoane 
şi 15 prăjini, 

Se poata constata din aceste date că dijma la taria trece 
Peste una şi una, căci Shtennul este obligat să lucraze cu dèsi- 
virgire mal multe pogoane devil i se da. 

Sa conchis deci că sub imperiul nouel legi săteanul este 
mai inpovărat decit innginte, cu alte cuvinte, că noul regim a ur- 
cat învoelila 7. 

La acest fel de concluziune nu pot ajunge decit acei ce 
cred sau voest Bă creadă că sub vechiul regim în munca la ter- 
la țăranul nu era obligat să muncească decit un număr de po- 
Bonne egal cu numărul de pogoane căpătate. 

Contractele însă ne stau mirturie cA aceasta nu era exact 
sub vechiul regim, căci, analizind de aproape acele contracte, 
constatăm că numărul pogoanelor muncite de sătean pe rezerva 
proprietarului sau arendaşului infrecea cut mult numărul pogoa- 
velor de pămint, pe care le cultiva săteanul pe sama sa, si al 
căror rod îl lua el singur. i 

Colecţiunea Ministerului de Interne, intitulată „Contracte 
de învoeli agricole in vigoare pe anul 1906“, probează afirmaţi- 
unea noastră. . 

Vom cita citeva exemple; 

Aşa, contractul No. 94, din județul Dolj, prevede următorul 
contract de dijmă la tarta: 

„Noi sătenii vom da dijma una şi una, adică cite hectare 
vom munci pe seama noastră, atitea hectare vom munci şi pe 
seama d-lui arendas“ (art, 2), 


1) Socatim munca pe proțul minimum, inr arend i 
din tullourile Comisiunilur! se fe d MR a ai 
2) Maximum de arendă u unui pogon filnd MO lei, 
E ep TEEN $ mai pogon do grin contă 25 loi minimum, 
ezi mui ales; u N, Mandrea.— 
2. Tip, Curierul Judiciar, 1909, ză ro aa EE 


APLICAREA LEGH ISVOELILOR AGRICOLE Eis 


S'ar crede că dijma la tarla este una ei une, adică cite po- 
goane capătă săteanul drept arendă, tot atitea va trebui să mon- 
cească cu desăvirşire la proprietar sau mendaș, așa incit in- 
voiala sub vechiul regim era mai uşoară, căci, dupâcum am vā- 
zat, sub noul regim, pentru 4 pogoane săteanul este obligat să 
muncească A pogoane şi 19 prăjini. aproape © pogoane. 

A judeca astfel, inseamnă a judeca superficial, căci lată ce 

condițiune conţine mai departe (ari. 4) acelaşi contract : 
d „Pentrucă partea de hectare, adică tarlaua d-lui arendas 
am muncit-o cu sămința d-sale și fiindcă urma să fie cu aămin- 
La, noastră, ne-am învoit a-i plăți această sämipnta, prin muncă, 
dupărum urmează : 

„Drept plata săminței la două hectare griu, ce trebue a 
înapoia d-lui arendas, ne obligăm fiecare din pol i pe fiecare 
an a munci: 

a1) Un hectar griu sau rapiţă cu desăvirgira în tarlaua 
d-lui arendaş, 

+2) Una jumătate hectar cu porumb cu desăvirgire, 

„5) Vom munci geasa zile cu minile la orice muncă. 

wl Vom munci? zile cu carul cu 4 vite si 2 oameni“, 

La care trebue să adăogâm art. 7, care prevede că, „pen- 
tru fiecare pogon ce capita sătenii, vor fi obligaţi a transporta 
la schela Calafat pe fiecare an cita 33 DD, sau lu gară cite 60 
DD, transport fără nici o plată“. 

Astfel, incit arenda pe care o plătea săteanul pentri q po- 
goane era mult mai mare sub vechiul regim decit sub noul re- 
gim, căci atunci făcea peniru y pogoane ` 6 pogoane de griu, 
7 pogon porumb, 6 zile cu minele şi 2 cu carul, plus transpor- 
urile la schela sau capi getat prd nu fate peniru q pogoane 
decit oane şi 1 di CH i 

a An ep DN că nu este mai grea, dar este mai u- 

ară cu jumătate, căci cele © zile cu minile şi 2 cu carul va- 
orează cit munca unui pogon, iar diferența între munca pogo- 
nului de griu și porumb reprezintă munca a 19 prăjini de griu; 
sau, spre a fi mai clari, munca ce o făcea săteanul sub vechiul re- 
gim, pentru 4 pogoane ce căpăta, avea o valoare de 225 lei, pe- 
cînd munca ce o plăteşte azi ara o valoare dè 119 lei, adică In- 
voiala la taria sub noul regim este aproape pe jumătate mai 
nşoară deci! era invoiala de muncă la tarla sub vechiul regim. 

Dar silaăm alt judeţ, Geet? Romanați, unde găsim con- 
tractul No. 110, in care învolala veche era următoarea (art. 1 

„Fiecare învoitor, fentru fiecare pogon ce a primit pentru 
griu, va faca în schimb d-lui arendas un pogon şi ponălate grin. 

„Vom mai face pe deasupra fiecare involtor de pogon una 
zi cu carul cu boi şi in fine, de nume, je fogon porumb cu de- 


i pi 
nvoiala da azi, pentru Reg. I-a,este cea următoare: pen- 


BT VIAȚA ROMINEASCA 


tra ` we face 10 pogoane şi 5 prăjini de griu cu desi- 
virşire i 

„Aşa dar, compărind învoiala veche cu cea nouă, rezultă că 
ivoiala nouă esto cu mult mai ngoarë, căci pecind în invoiala 
vache săteanul pentru 8 pogoane făcea 12 pogoane de griu şi 
g pogon porumb, plus 5 zile cu carul, în învoiala cea nouă så- 
wanu! pentru d pogoane nu face decit ro pogoane de grin. 

Sint judeţe în care invoiala la tara e incă cu mult maj 
nşoară, comparativ cu cea veche, decit In județele de care vor- 
inrăm, Şi anume acolo unde munca a fost evalustà de Comisiuni 
ceva ma: scump. 

Astfel, în județul Jirâsla, azi sătesnul face, în Reg. I-a, pen- 
tru 10 pogoane: 6 pogonne și 18 tjini de grlu, pecind sub 
vechiul regim pentru 10 pogoane griu muncea tot 10 pogoane, 
din care 7 pogoane da griu şi D pogoane porumb; iar dacă lua 
22 pogoane, muncea 23 pogoane, din care 7 pogoane 14 prăjini de 
porumb *), deci invoiala veche era mar mult decti odată mai grea, 
väe in involalu veche se muncea de Gran gi pogoane de porumb, 
care fiind mai scumpe urcau cu mult învoiala 3), 

___ Putem deci conchide că și sub acest raport legea nouă re- 
dlizează un progres, deoarece, dapăcum am constatat, invoiala 
de muncă la taria sub imperiul nouei legi este în general pë ju- 
mătate mai uşoară decit era sub vechiui regim, intr-un cuvint, 


noua lege a adus un ciștig săleanului aproximativ de sufi 
ia sulă 71, 


Obiigațiunea contractului seris.—Art, 52 din noua Lege a 
invoeiilor agricole stabileşte deg op că toate invoelile, fie sau 
nu in limitele preţurilor stabilite de Comisiunile regionale, tre- 
bue să fle scrise și autentice *). 

Aceustă dispoziţiune esta foarte logică în sistemul legii şi, 
în acelaşi timp, de o mare utilitate practică. 

In adevar, în sistemul legii din 1007, arendările nu pot 
trece peste o limită anumită, iar prețul muncilor nu poate că- 


dea sub o limită anumită, stabilită de Comisiunile regionale. ` 


1) 4 ha, cu Ù lpi arendă, conform tabelelor jud. Ror 1 3 i 
Manea a D ha, griu a 47 Jei kia lei. i wee ër 

2 Vøzi contractul No. 8 din colecțiunea „Contractele de invoali a- 
gricolo in vigoare po anul 1906", 

H ée 4 , ducă ae in poor de griu, avom ; 

n ter nroialăd tru iU pogoano luate săteunul muntces > 

y peee g earar: | SÉ A =, a e 

4) Troine de observat că noi am considerat sub rogimul cal nou Fn- 
voiala cea mai grea în en ma me căci am ales Neglunea La si um avut 
In vedere chiar preţurile ine de arendă, gon minime de salar, 

5) Modificarea de rodacțiane adusă ari. 52, in Martie 1909, n razolvat 
controversa ce exista mai înnainte, anume dacă chiar invoalile, care sint in 
limitele prețarilor fixate de Comisiunile regionale, trebue să fio constatate prin 
not seris și autentic, H 


APLICAREA LEGH INVOELILOR AGRICOLE Ein 


Ori, desigur, care e mijlocul de control cel mai nemerit 
pentru inspectorul agricol casă se respecte in învoeli preţurile fi- 
xato de Comisiile regionale, decit actele autentice, în care se 
declară pe ce bază este făcută invoiala. 

Dar sa va zice: La ce serveşte învoiela scrisă, cind în in- 
voiala verbală se respectă prețurile stabilite de Comisiunile re- 


gionale ? 


Mai întăi, inspectorul agricol nu poate pune temeiu pe cela 
afirmate de părți, care pot spune că respectă preturile, insă in 
fapt ele să nu le respecte. 

Invoiala verbală nu prezintă nici-o garanție, pecind cen 
scrisă leagi pe părți mai mult şi râmine neschimbată; iar în 
caz de confict între părţi se poate uşor cunoaşte ennăițiuniio 
invoelii, 

Utilitatea contractului scris se mai prezintă şi din alt punct 
de vedere. 

Contractul seris servă ia publicitatea legii, făcind-o cunos- 
cută, dur mai ales face cunoscut sătenilor preţurile Comisiunilor 
regionale, E 

Sătenii, în general, în simplicitatea lor, de multeori iau 
drept bune prețurile ce li se spun de proprietari sau arendaşi 
ch ar fl conforme cn tabelele, astfel incit de multeori op con- 
stată că în învoelile verbale, deși insişi sătenii spun câ preţurile 


` sint conforme legii, cu toate acestea în realitate sint deasupra 


de maximum, în caz de învoeli de arendări de pâminturi, şi sub 
minimum, în caz de invoeli de munci. e 

De cele mai multeori sătenii, zic, s'au învoit „după lë- 
ges, dar întrebaţi care sint preţurile din lege, nu știu să ràs- 
pundă. 

Aşa incit, inspeclorii om pot să se mulțumească cu decia- 
rațiunea sătenilor și a proprietarilor că in învoelile verbale 
se respectă legea. N j 

contractul seris maj e util gi din alt considerent. 

Inspectorul agricol, zice legea prin art. 79, „trebue să cer- 
ceteze condiţiunile în care se execută contraotele“,— Ori, este it- 
proape imposibil unui inspector, dacă nu sint contracte scrise 
depuse la primărie, să cerceteze, cu ocaziunea inspecţiunilor, Mo- 
dai în care sa execută invoelile, deoarece învoelile verbale, ne- 
fiind consfinţite întrun act, pot ușor scăpa controlului inspecto- 
(ont DE obligațiunea generală a contractului scris este 
toarte nemerită, : i 

O alta utilitate, poate cea mas mare, a contractului scris 
esta acela că, cu ocaziunea conflicteior ce se ivesc în executarea 
invoelilor, judecătorul şi autorităţile administrative pot proceda 
in mod legal şi conducindu-se de norme sigure, fără si comită 
vre-un arbitrar. 

Pentru o mai deplină ințelegere, vom da un exemplu : S3- 
tenii convin verbal cu un proprietar sau arendaş să la dea lo- 


Me VIAŢA ROMINEASCA 


curi pentru a semăna griu, în dijmă. Recolta fiind bogată şi 
prețul cerealelor urcat, sătenii nu mai voesc să dea dijma, ci 
preferă să plătească arenda în buni, 

De aici conflict. Afacerea merge la judecată. 

In ce situaţiene se găseşte judecătorul ? 

Cum are să pronunţe hotărirea ? In ce mod are să secon- 
vingă de condiţiunile Invaoelii verbale 3 

Mai mult de cit atit: chemarea în judecată intirzie ridicarea 
recoltei de pe cimp, care, expusă intemperiilor, se poate perde. 

Desigur că toate aceste incoveniente nu există in cazul 
cind învoiala este scrisă şi autentică. 

In practică se poate intimpla şi cazul invers: Proprietarul 
sau arendaşul să pretindă sătenilor să plătească arenda în buni, 
jar sătenii să voiască să dea dijma, aceasta în cazul unei recolte 
proaste, 

O altă contestaținne se poate intimpla în cazul unei in- 
voeli verbale, nu asupra modalităţii în care se va face plata, ci 
asupra quantumului arenzii. 

adevăr, sub regimul cel nou, este permis ca învoiala să 
se facă sub maximum. Dacă însă, la plată, proprietarul sau a- 
rendașul, deşi învoiala s'a făcut sub maximum, pretinde chiar 
maximum ? 

Judecătorul îi va admite pretențiunea, căci, pe da o parte, 
este presupus că sa convenit chiar cu maximum, acesta fiind 
obiceiul general, iar pe de altă parte, simplele afirmaţiuni ale 
sătenilor nu pot face credinţă innaintea judecății, iar martorii 
sint gren de admis în astfel de cazuri. 

Dar în cazul unei intirzieri de dijmuit, a unui dijmuit peste 
maximum san a impedecării de a ridica recolta de pe cimp, ce 
va face săteanul ? 

Dacă invoiula este verbală, autorităţile nu pot interveni, 
căci art. 52 al legii zice: „Nu se va da curs reclamaţiunilor 
care nu sint intemeiate pa contracte scrise și autentificate“. 

Sătenanul este deci expus să-şi vază recolta stricindu-se pe 
cimp, căci autorităţile vor fi în imposibilitate de a-i da concursul. 

Mai mult decit atit: dacă învoinlu este verbală, proprieta- 
rul, deși sâteanul a pus sâmința și munca, poate ridica toată 
recolta de pe acea bucată de påmint, iar judecătorul, innaintea că- 
rula s'ar plinge săteanul, nu-i poate ajuta intra nimic, căci art. 
52 din lege zice că nu se va da curs reclamaţiunilor care nu 
sint -C pe contracte scrise, nici măcar după dreptul 
comun '), 

Sà nu se zică că acestea sint cazuri imaginsre.— In prac- 
tica noastră de inspector agricol am întilnit din fiecare speță, 
te am cital, mai mulle cazuri. 


1) Vezi enen! citat în Curierul Judiciar, No, 5, 1510, Articolul „Legea 
invoelilor agricole“ de d. Ghimpu, magistrat. 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE ap 


Putem deci conchide că utilitatea contractului seris pentris 
„amindouă părțile contractante nu se poate tägūdui. 

Deaceia actiunea inspectorilor agricoli sub acest raport nu 
E Erer judecății pe proprietarii sau arendaşii, ce mu voesce 

cății pe propr gii, 

sä Bagage d inspectorii san făcut deci! să fie în 
robul lor, anume de a preveni diferitele conflicte ce s-ar fi putut 
nagte din învoelile verbale '), 


Legea a intimpinat greutăţi de aplicare şi in acest punct, 
Dintr'un Dati A independență, mat mult decit dintro 
cauză serioasă *), nu toţi proprietarii şi arendașii s'au conformat 
52 din lege. y x 
T: Cal ma Sëch număr de acțiuni intentate la judecătorii de 
„cătră inspectori a fost pentru respectarea articolului 2907. | 
Un fapt ce trebue menționat este acela că pe alocuri, mai 
ales la munte, sătenii însişi n'au voit să inchee contracte scrise. 
Aceasta, fiindcă ziceau ei: „Știm că vorba e vorbă la boer", 
E explicabil aceasta, fiind dat că la munte, pe ds o parte, 
raportarile agrare intre săteni şi proprietari sint mai dulci, lar 
pe de altă parte, sătenii sint mai reacţionari decit la șes. i 
Dar chiar la ṣes s'a intimplat, foarte rar însă, ca săteni 
x fuze a face contracte scrie. 
i de eg o găsim noi în cotcepţiunea rea ce o are sătea- 
nul de toate actele scrise. A semna un act la primărie, pentru 
dinsal, e tot una cu a se da legat de mini ši de caini marti pe 
început însă sătenii să se convingă că contractul soris agricoi 
„este, mai cu deosebire, în folosul lor, și desigur că pa viitor, 
rupind cu tradiţiunea, nu vor mai voi să se invoiasz4 decit 
i rise. 
aw: ge ce în ce numărul invoelilor gorise se va mări, 
cci atit sătenii, cit gi proprietarii, Rau convins de utilitatea 
contractului scris +). 
T EA ise chiar in trecutul nostru agrar, vezi 
KEA Min fr, eh ri arapen mari rend er in veacurile trecute“, Vol. 1 partea 
m i apasare a k olj, care avea cu sătenii din com. M. în- 
voială KÉ eeng ei et muximum, i amenințat po renra ă 
xul icol că, dacă-i va supune judecății spre a i se ronet” n -a R 
engt in imvolală serisă, va pretinde sătenilor chiar maximam, R- kosi psat 
arenstă eontravenţiano tà lago jadecătorul ny ponte să-i e ge SZ Si 
3) In judeţul Dolj, s'au intentat de câtră are aer ne ue e Be 
anni trecut 264 acţiuni „pomii ed judecătorii să trans 
in învolală serisă, în limitele dE eme 
Be Ep ergin ee A Toni urendasul le protinde 
Ae sti dot mă decit dpal, La dimli sedea e 
kee contract seris, Säitert, decit să piardă vremea în jador: ` Konneg À 3 
dan dijma pretinsă de nrendag—lar se jură el mu ag sor ma 
„contrurt voris de aci înnainte. 


2:0 VIAȚA ROMNEASCA 


„Faţă de annui 
îndoit de invoeli 
învoelile de aren 
da 45 Hin. IL 


Invoeliie pentru munci au fost 

invoeliie pentru ; mai toate De i 

Re St arendaşii nu pot să se lasa la ete POE 

ie o Ze m ed ce priveşte executarea angajamentelor lor, mai ales. 
au dat avansuri în bani și sint domiciliaţi in alte co- 


mune, judete chiar, —în pius câ, neavind j 

iE. + S că, tract scris, nu 
putea să se prevaleze de i giger y D= 
Legea invoelilor agricole, dispozitiunile art. 98 și „următorii dim 


Dar vom continua en această problemă. 


precedant, anul trecut s'au închaiat un 
Cie: pentru arendări de pămint, și Gemeng 
de plhmiuturi au fost scrise în proporțiune 


REVOLTA OMULUI. 


Dr. Constant, C. Georsescu-Severin. 


Adam, urmat de Eva ce tremură de frică, 
Zareşte 'ntăia oară sub largul cer livid, 

Că briul sur al zării ce ‘n fața-i se ridică 
Pamintu-l cercueşie, stringindu-] ca un zid, 


În ochii lor cei lacomi să soarbă adevărul, 
Se rasiringea lumina Intăiului amurg, 

Şi marea, ca şi Eva, işi despletise părul, 
De valuri, poleite în razele ce curg... 


Întâia oară omul privea mirat cum cerul 
Şi-argintueşte bolta albastră cu lumini, 
Şi'n prima stea, lemeia ghicea parcă misterul 
Ce lacrima pusese in ochii ei senini | 


Şi Eva cind pe-o stincă, în prada turburării 
Parea că se închină cu minile pé sin, 
Adam, ca şi un demon In purpura 'nserârii,.. 
Naiţa spre cer trufia cuvintului păgin. 


„Tu singur ai voit-o, nedreptul meu părinte, 
Căci raiul inchizindu-mi, pâmintul mi-ai deschis, 
Şi-a tale binetaceri reluate d'an "nainte 

Şi eu voi fi mai liber pe gind şi Dal meu vis, 


„E ageră privicea-mi dar visul meu o 'ntrece, 
Cind nu mai vâd în umbră, cu spada lui de foc 
Un inger, fără milă, ce pururea sta rece 

La dorul meu de viaţă şi setea-mi de noroc, . 


„Alci în țara largă a dragostei permise 
Revolta rasei mele va fi ca un simbol, 

Si va crea, prin muncă, eierne paradise, 
lar gestu-ți se va perde sub cerul tâu cel gol. 


L 
1) Din Raporte! d-lui inspector ngrivil general, C, Garotid. 


SA 


VIAŢA ROMINEASCA 


„ȘI Muviul şi marca învinse fi-vor drumul 
Victuriilor mele, şi-a astrului tău mut, 
Și gloria ta nal va cintări cit fumul, 
Căci veacuri voi inchide în clipa mea de lut. 


„Chiar lunga-ţi veşnicie topindu-ţi-o în clipe 
Va fi doar cadrul searbăd mindrici mele reci, 
lar fulgerul mai ager ca sborul de aripe 

Pe viriul lancei mele Voi prinde pentru veci, 


„Nu vezi cum raza caldă a gindului meu creşte... 
/ăâdarnic să mă 'nghită legal-ai val de val, 
Caci arca plâsmuită de geniu-mi pluteşte 
Şi 'nvinge ne'ndurarea potopului fatal. 


„Mindria ta cea sacră şi ura ta nestinsă 
Neantul și l'or sparge de-a inimii putere 
Prin tine, impotrivă-ți, am armă neinvinsă: 
Odihna ce mi-o lasă a morţii minglere ! 


„Isbește fără milă, cu blind zimbesc la tine. 
Tot tu rămii victima cind vrei a mă 'nfrunta, 
Gonindu-mă din raiu-ți,tu te-ai gonitdin mine, 
lar de-am greşit, greșala-mi e insăși crima ta. 


„De ce fâcind păcatul, ispita zămislit-ai ? 
De ce întins-ai fructul oprit în a mea cale? 
Și legea firii mele, de ce cind plâsmuit-ai 
O blestemași să fie duşmană firii tale? 


„Și totuşi vrind din mine să faci un rob nemernic. 
Mă simt stăpinul lumii ce soarta şi-o pricepe, 
Şi-acum, cind Innainte-ți stau mindru şi puternic, 
Cum steaua mea se ‘nalja, apusul tău incepe*, 


Și nalt, semeţ. Do stincă, c'o voce tunătoare, 
Cu gesturi largi inseara ce-și pune manta sumbră 
li striga: „la privește cum soarele-ţi ce moare 


-Pe cimpuri ce departe lungeşte a mea umbră !* 
Sinaia, 1910 Cincinat Pavelescu, 


PUIUL. 


o 


Alexandru Dumbravă duce, aici, in mijlocul larmei şi Ier- 
berii Bucureştilor, viața patriarhală pe care a visal-o ani de-a 
rindul, impreună cu prietenul lui, loan Vișan, de care îl ER 
din copilarie o dragoste de frate. Pe-amindui i-au văzut colegii, € j 
clasa | de liceu şi plnä cind ș-au isprävit universitatea, venin 
impreună şi plecind impreună, Niciodată nu s-amestecau in larma 
celorlalţi, intotdeauna stâtrau deoparte, intr-un fund de ee şi 
vorbeau potolit de planurile lor de viaţă, Intre larma şi > Cap 
care-i impresura pe aceşti eg E nedespârțiți, se innălța, 

, zidul fermecat al visurilor, ; i 
E tree Dumbravă, dupăce a fost elfiva ec 
sor prin provincie, l-au numit la un liceu din București ; iar Ion 
Vişan a rămas în laşi. Dumbravă s-a insurat repede, nu se pu- 
tea dinsul impāäca nicidecum cu viaţa singuratică, piei cu 
viața de cafenea şi de berârie. Simţea nevoia unui ewe erch 
sa-l inţeleagă, unei finfi, care in ceasurile negre de mi ma e 
desnădejde, să-i murmure o vorbă bună, un cuvint de e ng cir 
Lia ii părea intruparea visurilor sale; e béise, ege E S 
creangă şi lragedă și suhțirică, de parcă se teme sas r ing de 
brațe mai tare. Trăeşte departe de răutatea omenească, ma 
de zădărniciile lumii, într-o ulicioară tăcută, Intr-o ret rr À, 
cu grădină ; şi In coljugorul acesta- liniştit, lui Dum ra 6 e 
pare că e undeva în fundul provinciei, Nu le vine ge Zeg 
se duc la nimeni. Cileodată, serile, se duc la şosea D e teg 
una se plimbă departe de aleea pe care se ingrâm cu Es 
şi trăsurile, päşesc a gale, la braţ, prin umbra polete pa ca 
îndrăgostiți, şi In liniștea care-i impresoară se aude num 
t al cailor, 

a o Al. T pecind se Intorceau dela şcoală, pe iara se 
intilni față 'n fața cu loan Vişan. La amindoi le-a uigera A d 
chipuri aceiași lumină de nemărginită bucurie, am i 
dată au deschis brațele, cu același avint de dragoste: 

-= venil? A 

— eri picat, m-a mutat în București. 

— Bravo, 

— Gici unde ? 

— La liceul unde sint cu? 

— Ai gicit. 

— Ura! 


eu VIAŢA ROMINEASCA 


Porniră de braţ, vorbind tare, dind insuflețiţi din mini, rl- 
zind cu hohote mari. Lui Dumbravă 1i venea să cinte de bucu- 
rie, în gura mare, ca un eșit din minţi, s'alerge intr-un sufet la 
Lia să-i spue, | se părea că merge prea încet, că n-are să mai 
ajungă, şi, ridicind bastonul, opri un birjar : 

„Haiti, sue, nu te las; măninci de mine.* 

Pe drum, Dumbravă, din cind în cind, îl invâluea pe Vi- 
şan înzr-o privire umedă, de frate, zimbind ca un om care se 
gindeşte departe, ia trecut, Innainte de-a se opri trăsura, sări jos, 
ținindu-şi pălăria c-o mină, și alergă intrun suflet şi strigă de- 
la portiţă ; 

„Lieo, avem un musafir de masă, gici cine-i ?* 

Liea eet in lumina puternică a primăverii şi privi nedume- 
rită la străinul innalt, cu fața smeada, umbrită pe jumătate de 
pălăria cu borurile mari. Dumbravă Il luă de-o mina $i se opri 
cu el in fața Liei: 

„Ulici cine-i?“ 

Vișan zimbea stinjinii. Lia clipi şi zise, după un ras- 
timp scurt: 

Domnui Visan. 

— Bravo, en Dumbravă c-o bucurie copilărească ` Inchi- 
Du, e mutat în București, la şcoala la care sint și eu, și nici 
habar n-aveam, să știi că asta nu f-o ert 

—— Vrocam să cad pe neaşteptate, răspunse Vigan, 

— Bine, dacă-i aşa, atunci te ert, Stäm la masă, Lio, aici, 
în grădină, subt boltă. Hai chiar să ne-aşezăm aici, la umbră, 
— făcu apoi câtră Vișan becindu si palmele; ei ce zici de grädi- 
“nija mea, 

— Foarte lrumoasă, răspunse Ioan făcind ochii roată ; și 
s-aşezară amindoi pe, banca de mesteacăn din umbra bolţii de viţa. 

Pe amindoi ti năvalca, H Inviora, fi intinerea, parcă, amin- 
tirile de școală, li făcea să ridà cu hohote mari, de ticurile unui 
profesor, de felul cum vorbea un altul. 

Subt boltă plutea o lumină verde, domoală. De undeva ve- 
nea o mireasmă amară de liliac, Afară stinjineii, pâtrunşi de 
soare, păreau nişte făcâri liliachii. Pe acoperişul invâlit cu tigle, 
hurueau umplindu-şi guşa în lumină cițiva hulubi. Pra iarba ca 
buratecul, o cloşeă îşi purta țanțoșă cirdul de pui, care luceau 
ca imbrâcați într-un puf de aur. Şi prin lumina asta dumneze- 
iască Lia trecea ca o intrupare a primăverii, 


Din ziua aceasta, loan Vişan, aproape in fiecare zi, venea 
la Dumbravă. Serile stăteau pină tirziu de vorbă, subt bolta de 
viță. Pe masă ardea o luminare într-un sfeşnic cu glob. Lia 
impletea la horbotă, şi lumina țesea tn jurul capului ei bălai o 
cunună aurie, care pârea o râstringere a părului ei. Genele ne- 
gre, lucii, räsfrinte în sus, își Insemnau umbra pină pe umerii 


PUIUL 25 


-obrajilor ; iar mura roşie îi ardea ca o garofä în întuneric, şi mi- 
veasma care râtăcea prin noapte părea izvorita din floarea a- 
ceasta de came. 


O singură umbră intuneca numai fericirea Jui Dumbravă ` 
n-avea un copil. Trecuseră patru ani docini se insurase şi per- 
duse nâdejdea că va mai avea. WS e 

De multeori, serile, cind era singur cu Lia şi ea ti min- 
stia uşurei fruntea, dinsul murmura ; 

„Ce fericit aşi fi, Lio, dacă aşi avea un copil,—ași fi cel 
mai fericit om depe fața pâmintului... Se vede că, unde mi-s aşa 
de dragi, nu pot avea şi eu parte de unul“, 

Şi închizind ochii, Dumbravă vedea un pui de om cu cà- 
pușorul bălai şi cref; îi auzea glasul subțire; Il auzea bach, 
nind prin casă, cu ghetele lui mărunte, şi-i venea sà geamă și 
så jipe ca un eşit din minţi. 

Dar iată că, Intr-o seară, pecind sta cu Lin pe canapea, 
tăcut, cucerit de farmecul acela neinteles pe care-l aduc uneori 
serile, ca de undeva din niște lumi depărtate, dintr-odată Lia se 
ingâlbeni şi-şi trecu o mină peste frunte, Dumbravă tresāri 
speriat : 

Dä ce ai, Lio, Di rău ?* SS 

Atunci Lia iși rezemă capul de umărul lui şi-i murmură 
ceva la ureche, inroşindu-se ca un mac, şi Alexandru tresări, 
«cu un fulger de fericire In ochi şi stringind-o hinişor, cu grijă, 
la piept, o sârută cu o dragoste indoită de astâdată, câci nu o 
stringea numai pe ea acum, hu o săruta numai pe ea, ci im- 
brăjişa şi săruta şi viața plâpindă care se infiripa în intuneri- 
cul ființei ei. ER ces 

Din ziua aceasta, Alexandru parcă intinerise: ochii lui 
„aveau o strălucire neobișnuită și pe toată fajai râsărise o lu- 
mină mare ` lumina cure izvorăște numai din văpaia unei bu- 
urii nemârginile. Adouazi, cind eat pe stradă, zimbi unui necu- 
nascut, ca unui prieten vechi; la un colț de stradă un cerşitor 
întinse palma şi dinsul li aruncă o mină de gologani. li venea 
“să alerge, să strige, să spue tuturor bucuria care-i umplea toată 
“finţa.— bucuria căreia nu-i mai putea pune zâgăz, care sta să se 
severse ca un şuvoi. 

No mai lăsa sā facă nimic acum, lacă vroea să aducă 
un scaun la masă, se repezea: „Lasă, Lio, că-l aduc eu”, Dacă 
vroea să se plece să ridice ceva, jar aşa: „Lasă, cå pil dau eu”, 
Dacă cobora ori urca, cele trei trepte de piatră, mai repede, 
seingălbenea : „Pentru Dumnezeu, Lie, mai incet; ce, vrai să se 

timple vro nenorocire“. E, 
Se Mie zi, întorcindu-se dela şcoală, o găsi suită pe un 
scaun, innâlținuu-se In viriul degetelor ca să aşeze o perdea, şi 
Dumbravă încremeni in prag şi se Ingàlbeni ca una mort. Lia 
zimbea, de sus, la el, ca un copil alintal; iar dinsul, după » 


SR VIAŢA ROSMINEASCA O A 
„clipă de Inmărmurire, în care nu putu rosti un cuvint, făcu cu 
glas sugrumat: 

„Pentru Dumnezeu, Lie, ce aci 2% 

Și coborind-o depe scaun ca pe un copil, adăugă: 

„De ce nu mă asculţi, Linz De clteori ţi-am spus să iei 
seama să nu te loveşti, și tu parcă anume faci; să ştii că dacă 
se-nlimplă vr-o nenorocire mănpuşe...% 

5i apoi, cu glas curgător, domol, plin de iubire; 

„Huide, stai colea, pe canapea“. 

Si așezindu-se lingă dinsa, D luă binisor capul bâlai ir 
mini Şi li zise sărutiml-o : 

„Hai, tâgăduește-mi c-ai să fii pui cuminte deacu, Cai să 
m-asculţi și n-ai să mai faci asemenea nesocolinți. 

— N-am să mai fac, zise Lia, cu glasul ei melodios, alin- 
tindu-se ca un copil. 

—  Gindește-te că se poate intimpla o nenorocire, puiu ta- 
lei, să [ii cuminte, să nu-l mai superi pe tata. 

Şi după un răstimp de tăcere, murmură, cu ochii de- 
parte, în gal: 

„Lrebuc să [le mărişor acu“. 

Dinsa făcu, înclinindu-şi capul pe un umăr, ca un zim 
bet de vis: 

„S-a mişcat“, 

Atunci Dumbravă ingenunchiă şi cuprinzindu-i binişor mij- 
locul, îşi lipi obrazul de pintecele Liei şi murmură : R 

„Puiul tatei, pui...“ 

Și rămase o clipă aşa, neclintit, cașicum ar fi ascultat 
ceva, şi ochii i se umeziră, clipi şi două lacrimi prinseră a-i 
aluneca pe față, ca două boabe de lumină. 

Toată ziua Lia cozea pentru copil, şi, cind se întorcea 
Dumbravă dela şcoală, dinsa li arăta o bonețică ori o cămă» 
șiță, şi e] o lua și o săruta, şi o lipea la piept, ca pe o ființă 
vie. Uneori stăteau atăturea, cu capetele alipite, și amindoi tå- 
ceau, cu ochii apnup în gol, şi simțeau că se gindeau la 
acelasi lucru. 

„Dare ce-ar fi să Be ?*— intreaba întrun tirziu Lia. 

—  „Flăcău, nici nu se poate alticl* — răspundea dinsul. Și 
amindoi zimbeau fericiţi și rămineau iar tâcuţi, pe ginduri, 

Se hotăriseră, dacă o fi fată, să-i zică Lia; iar, dacă o fi 
băeat, loan, 

Dinsul, la inceput, era împotriva numelui loan; vroea un 
nume care să sune mai frumos; dar ca li spuse că voeşie săi 

zică așa în amintirea tatălui ci, și el se învoi repede, 


d Cind moașa ti întinse copilul, care mieuna ca un miţişor, 
Şi-i spuse: „Poftim și dăcăul ` ai un făcâu cil un haiduc“, Dum- 


PUIUL Ch 


bravă se apleacă, cu ochii în lacrimi, ai sărută mina rece, stră- 
vezie a Liei, care sta neclintită tn pat, cu ochii inchişi, ca moartă. 

Adouazi, cind plecă la şcoală, simţea parcă aripi la pi- 
cioare, li venea parcă să se innalte spre cerul albastru, limpede 
ca o boltă de cleștar, i se părea că-i mai innalt, o putere de 
uriaş li curgea prin vine, se simţea in stare să dârime c-un 
pumn un zid, şi-i venea să strige tuturor necunoscuţilor din cale ` 

„Am un flăcău!* 

Şi cind 1l zâri pe Vişan, îi veni să-i alerge, intrun suflet, 
innainte ; dar se stăpini, și, cind fu la ciţiva paşi, li striga: 

„Fericeşte-mă, am un flăcău...* 

ȘI, stringindu-l la piept, I} sărută, caşicum nu-l mai vâzuse 
de ani de zile. 


Nü era acum pe lume om mai fericit ca Dumbravă. Cind 
eşca dela şcoală, într-un sullet venea acasă. Cind intra pe ușă, 
cea dinui vorbă era: „Ce face puiul ?* şi se ducea intins la el, 
Cind 1l ținea în braţe, se uita lung la el, cu-n zimbet de vis, 
şi se gindea că dinsul din pricina sărăciei n-a putut sâ-şi croias- 
ca drumul pe care La visat, că a trebuit cu prețul unei părţi 
din viața lui să ajungă unde ajunsese; dar câ puişorul acesta 
va fi mai norocos poate, şi-şi va putea deschide cale şi ajunge 
acolo unde nu putuse ajunge dinsul, Poate că insușirile lui, pe 
care imprejurările le osindise să rămină veșnic în intunerec, poate 
că ele dormiau în tainițile vieţii aceştia plāpinde. abia închegate, 
şi câ odată vor putea creşte, inflori și rodi. 

Uneori, In serile melancolice, in liniştea care se cohora ca 
de sus, din văzduh, se auzia Dumbravă adormindu-și copilul cu 
un cintec de leagăn. Vorbele ajungeau lămurite pină în bucă- 
tărie, la Julia, şi ea murmura citeodată : a 

„No, domnul nostru cinta taman cum un mame... i 

S'avea dreplate Iulia, Aşa de dulce, de molcom, şi de duios 
răsuna cintecul acesta de leagăn, c-ai fi jurat ca-l cinta n lemer, 

bărbat, 
ia “De multeori Işi scălda e] copilul; noaptea, cind se trezea, 
icei, dinsul 1 legăna. 
ANCA Atta duiaşie, indeminare și răbdare erau, într-adevăr, ui- 
mitoare la un bärbat; ai mape că nalura greşise și pusese în 
un suet de femte. 
Warren era acum de cinci luni. incepuse să gânmurească ; 
işi privea serios minușiţile, intoreindu-le în toate felurile, cu de- 
gețelele râşchirate, Cind Dumbravă 1! prindea cu două degete 
de bărbie şi-i făcea: „Cine-i facãul tatei, cine-i ?* — copilul tn- 
cepea a ride, arătindu-şi gingiile trandafirii. Şi, becare gingă- 
sie, fiecare zimbet, fiecare gângureală nouă, era un alt fir care 
e inrădăcina adinc în sufletul lui Dumbravă, şi mâcar că copilul 


4 


Sin VIAŢA ROMINEASCA 


acesta era deabia numai de citeva luni, erau nenumărate firele 
acestea nevăzute care || legau de viața asta plăpinda. 

Vişan se mutase acum la Dumbravă şi dinsul se simţia cel 
mai fericit om depe pămint, Intre copil, nevastă şi prieten, 


Intr-o dimineaţă, uitindu-şi o carte, se întoarse din drum ca 
să şi-viea. In casă nu găsi pe nimeni: „ls in grădina —işi 
zise ` şi intrind la el în odae, dupăce-și luă cartea de pe birou, 
se apropia de fereastră şi dintr-odată, se ingălbeni la fața ca un 
mort și duse o mină la inimă ; in mijlocul grâdinii, Vișan, strin- 
gea in braţe pe Lia, şi ea sta, ca ameţită, cu capul răzămat de 
umărul lui, cu ochii închişi, cu un zimbet de ris, pe care Il cu- 
noştea aşa de bine. 

Dumbravă simţi că se innăbușă, şi odaia prinse a se in- 
virti cu el, ca în jurul unui fus, şi simțind că, daca mai stă o 
chpă, se prăbuşește pe podele, eşi. Mergea în neştire innainte, 
fără să vadă pe nimeni, fără să mai audă nimic, şi trecind o 
stradă auzi deodată un țipet și, ridicind ochii, văzu, la un pas de 
el, capetele a dot cai; o clipă şi l-ar fi rostogolit jos, l-ar fi stri- 
vit în copite, Mergind astfel, fără să-și dea scamă unde, se pò- 
meni, deodată, In fața porţii şcolii şi trecu grăbit innainte ca să 
nu-l zărească cineva, | se pāru că un trecător intoarce ca- 
pul şi se uită curios la cl, şi-şi iuți paşii, caşi cum s-ar fi te- 
mut că ochii necunoscutului D vor pâtrunde In sufet. Merse 
astfel] înnainte pe up necunoscute, inguste. Innoptase acum 
şi se trezi, deodată, într-o cimpie neagră, la marginea unui drum 
de fer, Pe cerul jos, plin de intunerec, nu tremura o stea. Cine 
ştie unde, departe, clipeau triste, singuratice, citeva lumini verzi. 

Dumbravă câzu jos, cu fața la pămint, şi, printre dinții in- 
cleştaţi, ti izbucni un gemät adinc. În Ginta lui era parcă in- 
chisă, o fiară care li siișiea inima, şi de durere ii venea să urle, 
să se rostogolească pe jos, să muşte pâmintul, Și, dintr-odata, 
din norul negru care-i umplea sufletul, scâpără, ca un fulger, o 
intrebare: „A cui e copilul ?* Şi gemu: „Copilul, copilul, a cui 
e copilul ?* Şi, ducind amindoi pumnii la ură, li mușcă aşa 
de iare, că simţi pe limbă ceva cald și sărat, amestecat cu un 
gust nelămurit de rugină, şi izbucni intr-un hohot mare de plins, 
care-i zguduia toată ființa, din creștet pină-n talpi. 

Plouase în ajun și pămintul era pătruns de apă ; dar trupul 
zguduit de suspine, pe care desnâdejdea 11 prăbușise la nm:argi- 
nea cimpiei aceştia pustii, nu simția nimic, 

„Copilul, copilul, a cui e copilul 2* rostea Dumbravă me- 
reu, ca un eşit din minţi, Acesta era acum singurol gind care-i 
umplea sufletul, care răsuna în ființa lui ca un ţipet într-o boltă 
de piatră. Dar glasului acestuia desnâdājduit, care se innălța 
în intunericul sufletului lui ca intr-un pustiu, îi răspunse, deodată, 
ca la o chemare, glasurile altor ginduri : 


PUIUL 219 


„De ce a ţinut dinsa atita să zică copilului loan ? Pentrucă 
tot aşa l-a chemat pe tatăl ei, i-adevăra!, ori pentrucă astfel Il 
cheamă pe Vişan ?* Şi dintr-odată un alt gind Il făcu să se cu- 
tremure: „În patru ani n-a venit nici un ia eră şi a venit în anul 
al cincilea, — tin anul in care a fost mutat Vişan la București“. 
Gindul acesta ti rămase pironit in minte ca un cui de foc, H tre- 
buea să ştie limpede adevărul, chiar dacă adevărul ar fi că co- 
pilul nu-i al lui. 

De undeva. de departe, din noapita adincă ce-l impresura, 
se ridică o larmă neințeleasă, care creștea, umplind cimpia de 
clocot şi, dintr-odată, răsăriră două lumini roşii, care veneau, 
alergau, urmărite de alte lumini albe, de un şir de lumini, care 
se imlădieau, șerpuiau, veniau speriate, creşteau clipă cu clipă, 
După un răstimp luminile periră, ca stinse de-o lurtună, şi din- 
tr-odată, cele doua vâpâi roşii, râsăriră aproape, mari, rotunde, 
ca ochii însingeraţi ai unei fiare, şi pe Dumbravă îi isbi In fața 
o răsullare ferbinte, apoi vintul unei vijelii parcă, și trenul trecu 
ca o nălucă. la doi paşi de el. Atunci Dumbravă sări In picioare 
gemind printre dinţi, slirticind par-că vorbele: „Copilul-copilul...* 
—şi porni spre luminile gării, care clipeau departe, în noapte, 
ca nişte ochi. Cind intră pe portiță auzi glasul Liei ` işi adormea 
copilul, Aşa de limpede, așa de liniştit îi tremură cintecul, câ îi 
veni, o clipă, a crede că visase, că nu era nimic adevărat, Inima 
ii zvicnea aşa de tare, că se innăbuşă. Cind ajunse la ușă, li 
veni să se întoarcă înnapoi; dar ridică braţul şi o deschise bi- 
nişar, Län Tei întrerupse cintecul şi, intorcind capul, intrebă cu 
o tremurare in glas, rău stăpinită; 

„Tu eşti, Alexandre ? Unde ai intirziat atita 2 ` 

— M-am intilnit cu un prieten... Tu nu-l cunoşti, stă în pro- 
vincit... Şi n-am putut scăpă, a trebuit să stau la masă cu el... 
răspunse, cu glas zugrumal Dumbravă și privirea îi lugi în lături. 

Dar in aceiași clipă îi fulgeră sufletul, ti sfiṣià ca o ghiară 
inima, nevoca de à şti alcui e copilul. Trebue să știe a cui e 
copilul ; trebue să nu dea nimic de bănuit ; trebue să zimbească 
şi să sărute, cind li vine să răcnească şi să lovească, ca un eșit 
din minţi. Şi cu o sforțare supra-omenescă, Intreba, cu grai mòl- 
com, In care simţi, totuşi, o tresărire ` 

„Ce face puiul tatei ?*, | 

Şi sărutind-o pe Lia pe amindoi obrajii, cum făcea întot- 
deanna cind se îintoicea şi cind pleca, se aplecă asupra leaga- 
nului şi şopti cu un zimbet, clătinind din cap: 

„Ce frumos doarme...” e i 
Ceasornicul din perete sch şi bâlu zece ceasuri, ca cine 
stie de unde, dintr-o depărtare mare. 

Dumbravă işi trecu o mină peste frunte şi zise: , 

„Em am să mà culc, mi-i somn, Nu ştiu ce-am Däi In 
astă sear...“ ` 

Şi se dezbrăcă repede și se viri în pat, și indată inchise 
ochii şi se facu că doarme, ca så scape de privirile şi de Intre- 
bările Liei. Dinsa, după un râstimp, se ridică depe scaun și 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


innălțind braţele în chip de tem, incepu a-şi desface alene părul, 
in faţa oglinzii. Dumbravă o privea printre gene, se uita cu luare 
aminte la chipul răsirint in vglindă şi i se pârea că acum il ve- 
dea intiia oară. 

Şi cind li simţi trupul terbinte alăturea,—trupul care nu mai 
era numai al lui, singele ii vijii în urechi şi li veni să se pra- 
hușească asupra ei şi s-0 lovească, peste ochii și gura minciu» 
noasă ` să-i incleșteze pitul cald şi să stringă, să stringă cu sete, 
pină cind IE va simţi rece, ingheţal de frigul morţii. Vru să sară 
din pat; dar se stâpini şi râmase neclintit, cu pumnii strinsi. 

Afară incepuse să ceară ploae mâruntă de toamnă, și pi» 
cuşurile din streşină răsunau, uneori, ca nişte suspine tainice, 

Dumbravă sta cu lața-n sus, cu puterile sleite, de parcă-i 
cursese tot singele din vine, cu capul gol, plin de întuneric, Si 
Intr-un tirziu cind copilul se trezi st prinse n plinge, tresări, ca 
mușcai de șarpe, şi din adincul ființei sale izbucni un tipet, unul 
din tipetele acelea grozave, care izbucnesc numai innăâuntrul Dt. 
turii noastre: „A cui e copilul sr. Şi-i veni să se năpustească 
asupra Liei, şi să răcnească: „Nemernico, spune a cui e copilul, 
spune a cui e, că te ucid,..* Dar izbuti şi de data asta să se 
stăpinească, şi cind Lia prinse a legâna copilul, inchise ochii și 
incepu a răsulla ca un om care doarme, 


De adouazi incepu să-l pindească pe Vişan. 

Despica Decare cuvint pe care i-l spunea copilului, pindea 
privirile indreptate spre copil, 

Stăteau de vorbă şi acum, ca ṣi innainte ` se duceau amin 
doi la școată, se intoreeau amindoi, Dären că-i leaga actiaşi 
prietenie caldă, aceiaşi dragoste Irățasca. Nimeni n-ar D bânun 
că intre acești dai oameni se innalță acum un zid, pe care nici 
o putere din lume nu-l putea dărâmii, 

Lu: Dumbravă li veni în mai multe rinduri să-i strige: 
„Canalie, ştiu tot, te-am văzut...” 

Dar în fața vijăliei ce gemea in sufletul omului acestuia, 
care părea așa de liniştii, in faţa vijăliei, gata In fiecare clipă sa 
izbucnească prin ochi, prin gură,—se innăiță ca o stincâ gindul 
că trebue să ştie al cui e copilul. 

La vre-o două zile, Lia li spuse: 

„Nu ştiu ce are, Alexandre, Puiul, ji arde căpusorul,,.* 

La vorbele acestea, Dumbravă simţi în piept un fulger de bu» 
curie, şi aplecindu-se asupra copilului, care sta neclintit, in leagan. 
cu gurița intredeschisă, cu ochişorii impainjeniţi, — își lipi mina de 
lruntea lui şi zise cu sprincenele încreţite : 

„Trebue chemat doctorul“, 

Şi intind apoi In odaia lui Vişan, făcu Intr-un suflet: 

„Mi s-a imbolnâvit Puiul“ 

Şi se uită repete, drept In ochii lui Vişan. 1 s-a părut, ori 


PUIUL 2si 


in ochii iui a tresăril o lumină de spaimă, o lumină care, o 
clipă numai, sa arătat ṣi s-a ascuns, s-a tras repede innapoi, in 
intunericul din care izvorise. Mintea lui rătăcită e de vină, on, 
intr-adevâr, aşa a lost. Cum însă dea răspuns aşa de liniştit: 
„Trehue să chemi un doctor“, Dar dinsul nu-i vorbește tot aşa 
de liniştii, atunci cind li vine să răcnească cu un eșit din minți, 
şi să se nâpustească asupra lui să-l zugrume ? 

Tocmai liniştea, nepăsarea cu care a rostit cuvintele : 

„Trebue să chemi un doctor,..*—tocmai aceasta e nefiresc, 
e silit, ascunde ceva. 

Dorea acum să se imbolnăvească copilul greu, ca să poată 
desvălui taina care-i chinuia ființa de atita vreme, taina care-i 
slişiea inima ca o fiară, taina care I ucidea clipă cu clipă. Sar 
fi prăbuşit intr'u zi la el in odae, sa fi râcnit: „Moare. Puiul, 
moare Puiul...* sat fi cetit atunci pe faţa lui adevărul. Ori cită 
putere de stăpimre ar avea, nu se poale, în fața morţii, dra- 
uostea de tată ar sfârmaă-o, ar spulbera-o, şi adevărul ar fulgera 
intr-o vorbă zugrumală, Intr-o privire râtăcită, intr-o tresărire. 

Dar copilul n-avu nimic ; ti eşeau nişte dinţi și de-aceia ardea. 


A doua zi, Duminică. în lenea care-o aduce dupâ-ameaza, 
stăteau tustrei de vorbă, în sufragerie. Lia impletea, ca de obi- 
cei, la o horbotă, şi cu-n picior, legâna copilul ; Vișan sta in- 
tr-un et şi luma o țigară; Dumbravă se Intinsese pe canapea, 
cu minile incleştate subt cap, şi din cind In cind, privea printre 
gene, cind la Lia, cind la loan, cind la copil. ` 

Afară plutea peste toate o lumină aurie, lumina zilelor de 
tpamnă, care pune parcă, pe copacii destrunziţi, pe cimpiile goa- 
le, pe cerul şters, un zimbet trist şi dulce, ce te face să te gin- 
deşti la zimbetul ce încremeneşte pe faja unui bâtrin, atunci cind 
stă cu mintea perdută în trecut, la anii tinereţii. În toropeala 
aducătoare de somn a după-amezii, vorbele veneau rare, Som- 
purvase, omnicul din perete pârea CA et picură mai incet, mai rar 
tictacul, gata parcă să adoarmă. De departe, prin liniştea krea, 
veni o trimbiţare slaba de cocoș, ca auzită prin vis, Dincind 
in cind, trecea un tramvai, c-un huruit depărtat de tunet, și clo- 
potul suna moale, ca glasul unui ọm gata să ațipească. 

Dumbravă inchise ochii şi prinse a rāsufla, cà un om care 
doarme, și, printre gene, zărea pe Lia şi Vişan, departe, ca in- 
văluiți intr-o ceața deasă, de toamnă. Dinsa, după un răstimp, 
ridică ochii şi, ducind un deget la gură, Ji zimbi lui Vişan, cu 
ò privire lunuă, adincâ,—cu o privire de acele in care femeia 
iși dă parcă tot sufletul aceluia pe care il iubește. e 

Dumbravă işi auzea bătăile inimii ail se părea căi se 
zbate lingă git, şi, deodată, o auzi lămurit pe Lia şoptind . 

„Uite ce frumos doarme”. 

Şi-i vazu pe amindoi aplecindu-se, cu un zimbei de vis, 


293 VIATA ROMINEASCA 


asupra leagănului, Stătură aşa un răstimp, cu capetele alipite, 
apoi dinsa prinse a-și plimba ochii dela fața copilului la faţa lui 
Vişan, cu un zimbet de fericire nemărginită, și deodata îşi alipi 
cu pornire trupul de trupul lui loan. 


Nici nu-şi dă seamă cind s-a prâbuşil pe ușă, ce-a spus, 
ce-a lăcut; s-a trezit mergind în neștire pe uliţi necunoscute, prin- 
tre case mărunte, turtite parcă supt acoperişuri. 

De sus cerne ploae măruntă de toamnă și-l pătrunde pină 
la piele ; dar Dumbravă nu simte, merge innainte prin inserarea 
mohorită ai rece. E fără guler și pășește deadreptul prin bălțile 
intunecate de apă, adus de spate, cu gitul slab, intins inainte ca 
intr-un jug. Ochii atioun undeva departe, îi ard ca lriguri; faţa 
osoasă ii e stropită de noroi; hainele, luciide apă; s-au lipit de 
trupul deşșirat, 

Oamenii intorc capul și se uită lung la necunoscutul acesta, 
care pășeşte ca un lunatic, 

Mergind astfel, in neştire, se pomeni deodată afară din oraş, 
iot acolo unde eşise si rindul trecut. 

Noaptea cobora posomorită peste cimpia pustie, în care se 
auzea numai murmurul nedesluşit al ploii. O undă de vint ti 
zvirli in față ploaca rece, ca pe o mină de halice de gheaţă. şi 
luindu-i pălăria i-o duse departe, peste cimpie, ca pe o pasere 
singuratică, Şi Dumbravă prinse a se plimba, cu părul vilvoi, 
pe lingă şinele care se perdeau în intuneric, ca o lucire tristă, 
care mărea parcă pustiul şi jalea dinprejur, 

De undeva, de departe, răzbate, prin murmurul ploii, glasul 
perdut al unui clopot dela un canton ; și liniştea càre se aşter- 
nu, în urmă, pâru mai adincă, mai plină de taină. Şi, dintr-o- 
dată, caşi in noaptea în care râtăcise, pentru intiia oară, in pus- 
tiul acesta, se revârsă peste cimpie aceiaşi larmă clocotitoare, și 
In marea de intuneric răsăriră speriate cele două văpăi roşii, 
urmate de şiragul de lumini albe. Şi cind cele două văpâi roşii 
răsăriră aproape, mari, rotunde, insingerate ca nişte ochi de mon- 
siru, Dumbravă se culcă de-a curmezișul şinilor, cu fața câtră 
cerul mohorit, şi inchise ochii. 


N. N. Beldiceanu. 


o. 


VISUL UNUI SCLAV. 
— după Longtellow — 


`~ 


Cu pieptul gol şi pārul incileit, 

Bătrinul rob, de zeii săi uitat, 

La umbră de orez nesecerat 
Zăcea trintit. 


Si'n ceața slabă-a somnului uşor, 

Väzut-a iar pămintul său natal, 

Si viaţa-i scursă, toată ca un val, 
Val trecător: 


Batrinul Niger iarâși lin curgea-— 

Şi peisagiul visului e larg— 

Şi valuri limpezi vede cum se sparg 
Din unda-i grea. 


FI, regen ţara lui nebiruit, 

Privea cum caravanele cobor 

Încet, de sus din munţi, cu glasul lor 
De zingänit. 


A lui regină, scumpă 'ntre copii 

Era. Micuţii, cind îl sărutau ` 

Ținindu-l strins de git, cind işi vedeau 
De jucării. 


Şi visu'ncet, Incet sa depânat: ` 

El sẹ văzu acum pe-un cimp intins ; 

Flamini sburau ! Sub cerul lor aprins 
Încâlicat 


Pe negru-i cal, trecea în urma lor. 

Un SÉ de calrii 'n vale se zârea 

Lingă Ocean, ce'n fața lui eşea 
Asurzitor. 


224 


VIAȚA ROMINEASCA 


Aude p noapte muget furios 

De lei, S'al hienei țipăt ascuțit, 

Aresien vis, par ca un bubuit, 
Ce glorios 


Din tobe se ridică, Și, un vint 

Sâlbatec de pustiu urla atit 

De greu! Şi, vuietul pădurii atit 
Părea un cint 


De libertate, că în somnul său 

Bätrinul tresâri şi rise blind.— 

Apoi, iar liniştea-a urmat. lar cind 
Cu pasul greu 


Vatalul crunt, strigind Il biciui, 

El n'a simțit, Din lumea lui de vis 

Râmase'n noapte. Ochiul lui-e'achis 
Pentru vecii, 


Un suflet blind și bun spre cer tihnit 
Urca scăpat, —lar trupul aruncat 
De cl, zăcea aici. Un lanţ uzat 

Şi ruginit. 


P. P, 


Amurgul veacurilor. 


Nu te fură ca pe-o apă lin, părerile de râu, 

În spre tpoce mânoase, cind pe proaspătul påmint 
Pogorise pe o rază in Olimp, tot cerul sfint? 

Cind aveai drept oaspeţi Zeii, respirind aerul Gu" 
Nu ţi-e dor de vremi, cind Venus strălucind în trupu-i gol 
Scutura a undei lacrimi dintr'un pār ca un tezaur, 
Semănă rodirea vieţii storcind pletele-i de aur? 

Nu suspini tu după timpul, eind naiadele in stol 
Unduiau ca pasări albe peste valurile 'n soare, 

Si in hohote şi chiot necâjeau pe ţermii 'n floare 
Trindavi făuni stind la pindă în al trestiei nâmol ? 
Pe cind limpede izvoare, argintii, în nopți de vis 
Tremurau infiorate sub sărutul lui Narcis? 

Cind in mantia-i tăiată din spinarea unui leu 
Paznic ul dreptăţii veșnici, sta de strajă Hercul- Zeu ? 


Cind Svivani se dau în leagăn pe o scoarță de stejar 
Aninaţi de-o creangă verde, sin ecoul dus de vinturi, 
Suerau pitiți în frunze ale oamenilor cinturi ? 

Cind era dumnezeiască şi durerea noastră chiar? 
Unde-i vremea cind o lume, adora ce astă-zi neagă? 
Patru mii de zei în ceruri nu aveau nici un ateu! 
Zimbitori erau cu toții, fericiţi, doar Prometeu, 

Cu Satan căzutul, frate, sulereau In lumea 'ntreagă ! 


lar apoi cind se schimbară cerul, oamenii, pămintul, 
Cind al omenirii leagân fu sicriu-i şi mormintul: 
Uragan din miază-noapte cind pe zidurile Romei 

Îşi intinse larg lințoliu ca pe 'ntinderea Sodomei, 

Nu suspini tu după vremea cind din veacul cel păgin, 
Răsări alt veac de aur mult mai rodnic, mai stăpin, 
Cind bătrina omenire, cu o frunte 'ntinerită, 

Răsturnă cu Lazăr, piatra de mormint, pecetluită * 

Nu suspini tu după vremea cind străvechile romanțe 
Aripi largi tinzind în aer, deschideau in lumi speranțe, 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


Cind credinţele sirăbune şi-ale vieții armonii 

Aveau toga de ninsoare a seninei feciorii ? 

Cind sub a lui Christ atingeri, totul renâștea curat, 
Cind coliba unui preot sau al Domnului palat 

Pe frontonuri insorite, purtind crucea lor de fer, 
Răsăreau pe munţi, din codri, privind pașnic câtre cer? 
Cind mâreţe catedrale—a credinții slintă vatră— 
Genunchind in depărtare, în veșmintul lor de piatră, 

— Peste orga fâră margini a umilelor popoare— 

Osană nălțau spre ceruri vremurilor viitoare ? 

Se 'mplineau minuni pe-alunce precum cronica le scrie, 
lar pe sfintele altare, în lumina aurie, 

Braţele lui Christ, în fildeş, depârta orice primejde, 
—Un April era vieața, iară moartea o nădejde! 


O Isuse! nu-s din ceia, ce rostind o rugăciune 

Vin cu pasul şovăelnic la tăcutul tău altar. 

N'am îngenunchiat cucernic sus pe tristul täu Calvar, 
Singeratele-ţi picioare nu le-am sărutat, Stăpine! 

Ci sub porticele sacre, sus țin fruntea, cind In șoapte 
Lingā negrele arcade tot norodul credincios, 

Sub a psalmilor cintare murmurind vijelios, 

Pleacă frunţile, ca trestii sub un vint de miază-noapte,,, 
O isuse, nu pol crede 'n vorba ta, —nu cred nimică! 
Prea tirziu venii pe lume, într'un secol prea batrin; 
Dintr'un veac ce nu mai speră, naşte altul fără Irică, 
Si cometele de astăzi, pastiesc un cer păgin! 

Demonii, la intimplare, intrun bau fără lumine, 

Poartă lumile trezite din iluzii dulci, tn plingeri, 

Duhul veacurilor moarte, plutitor peste ruine, 

Sviriă 'n veșnica genune, smulși de aripi, ai tăi Ingeri! 
Cuele de la Golgota ruginite pănă'n toartă, 

Te mai țin de-abia,—sub tine un mormini s'a năruit; 
lar pe cruci d'eben, în temple, lingă gloria ta moartă, 
Sfintul trup de-odinioară, pulbere s'a risipit! 


Totuşi, Christ, ingădueşte să sărute-a ta țărină 

Cel cen veac de necredință a uitai să se inchine, 
i să plingă-amar pe-o lume răsvrătită și bâtrină 
Ce trăia din a ta moarte, insă piere lără tine! 


Cine iarăși o să-i dee, Doamne, casta ei ființă? 

Tu i-ai dat intinerirea singerind in suferință. 

Care mag mai poate face o minune ca a ta? 

Noi, moşnegi de-o zi, la luptă, cine ne va 'nbârbâta ? 
Tot bătrini şi astăzi sintem, ca la naşterea ta, Christ, 
Cu nădejdi mai risipite, stâm şi azi in aşteptare; 
Rece, vinăt, în sicriu-i larg, cun zimbet mult mai trist 
Pentru-a doua oară Lazăr stă intins in nemişceare ! 


gg E 


AMURGUL VEACURILOR 


Unde e mintuitorul să ne cheme din morminte? 
Pavel, sămânind la Roma, luminoasele-i cuvinte, 

După rassa lui în sdrențe, ca păstor tirind mirenii ? 
Peste ce genunchi câdea-veţi, lacrimi ale Magdalenii ? 
Unde sinteți catacombe, tu cenaclu, tainic loc, 

Şi cu cine merge astazi vechiul, sfintul nimb de foc? 
Unde mai răsună 'n aer vocile dumnezeești, 

Cine dintre noi urcă-va, Zeu, pe schelele cereşti? 

Un påmint bâlrin şi putred, în pon invechit, 

Clâtină ca şi-altădată capu-i desnădăjduit, 

Dar pe-atunci Botezătorul, răsărind din sihăstrie, 

La cuvintul lui, pămintul tresări din agonie, 

Si cum muma simte rodul, viu, ritmind al vieţii mers, 
EI simţi cum mişcă 'ntrinsul, nou, un Hnär Univers! 


Azi? Se 'ntoarse-a lui Claudiu, iarâşi epocă, cernită. 
Fară vlagă, ca și-atuncea, totul pare ca murit; 


Trist, Saturn flamind se uită: de mult Dit "şi-a 'nghipit 1... 
bosită, 


lar nădejdea omenirii, de-a fi mamă, o 
Doarme somnul stirpiciunii, somn de vis netulburat, 
Sinul stors, uscat, de multe generaţii ce-a lăptat! 


ilncepatul din Rola de A. de Musset.) 
D. A. Nanu. 


227 


Apa Morților. 


XXIV. 


Jumătatea aceia de zi a fost frumoasă Ş'au petrecut'o bine, 
La un ceas după amiază stăteau incă pe pajiște, supt părul cel 
bătrin.  Morarul vechiu se trăsese în casă la răcoare, moara stä- 
tuse, Și la lăploc sunau cristalin numai vite subțiri de apa: 
bulboana se liniștise, iși mina neagră apele la vale şi din cind 
în cind pe luciul ei nâșteau şurupuri repezi, care se sāpaŭ cres- 
cind, şapoi scâdeau, se mistuiai, 

Citā vorbă din partea lui Voinea, cite amintiri de haz din 
partea bâtrinului ! Maria se simțea veselă ca niciodată; prinzul 
acela rustic lusese o noutate pentru dinsa ; petrecerea lingă un 
om care, ea era incredințată, o iubea, îi umplea fiinţa de sim- 
tiri plăcute. Orice glumă a bătrinului o făcea să ridå; apoi, cu os 
chu umezi, cu obrajii imbujorați, asculta glasul lui Voinea... 

Dar in umbra copacului bătrin aerul dendată incepu să fie 
inăbușitor și fierbinte; apoi prin boltă trecu o infiorare grăbită, 
parcă ar fi venit o veste de departe; frunzele incepură a murmura, 

«Să ştii că are să ploac...» zise bâtrinul Dumbrava, şi se 
sculă în picioare ; eşi la limpezi şi privi spre asfinţit. Dincolo 
de Moldova, pe depărtații codri intunecoşi ai cetăților de piatră, 
se stringeau in grabă nouri ali, 

«Da, are să ploae..» vorbi- el iar, deplin Incredinţat. 

„Se Sculară cu părere de rău şi ceilalți de la locurile lor, 
priviră şi ei spre zare,—și Voinea incepu să se minuneze de 
ştiinţa bătrinului, Încă o măgulire ; şi Maria Il privi recunoscătoare. 

“ED, lucrul ista l-am văzut nu știu de cite ori... vorbi Dum- 
brară intoreindu-se spre proprietarul Plopenilor ` fac plugărie de 
cind eram de o șchioapa... De şaizeci de ani mă uit la cer, la 
Moldova, la munţi, cunosc vinturile, le știu iuțeala și rostul. 
Rar mă Insel. 

— Apoi atuncea, domnilor, strigă Maria cu patos, pe cai, 

în trăsură, și la goană ca o armată învinsă |... 
— Fireşte... grăi Dumbravă ` iaca și vintul se intăreşte...» 


= L^ D 
Dës P 
ef 
APA MORȚILOR 29 


Prin pâr, trecu o scuturătură, o suflare ca de spaimă; rä- 
chițele de la lăptocul mot începură a se indoi prelung. Bă 
trinul şi Voinea porniră inainte ; din moară eet Iie cu capul gol, 
îşi ridică fruntea, privi şi cl depărtările, şi parcă trăgea pe 
nări vintul. 

„Dă, Doamne!* strigă el vesel, şi privi cu bunătate în 
jurul lui. 

Trăsura fu scoasă de supt şopron, fură aduşi și caii, şi cu 
toții acuma parcă erau cuprinși de un fel de inlricoşare. Un 
tunet vui slab, parcă s'ar Ñ nâruit ceva în unt subpâmintene, de- 

e.  Veselia H cuprinse pe toți; Maria se apropie şi potrivi 

vicerele în trăsurică, iar Dumbravă, Panaite ṣi Voinea lucra 
cu grabă la hamuri, 

«Sus Is strigă deodată bâtrinul, și puse mina pe biciu, 

Voinea dădu mina Mariei, o ajută să se urce. Baătrinul 
făcu un pas mare —deadreptul la locul lot; Panaite se azvirii și 
e! alături, Cola Macăuașul îşi indesă cu amindouă minile pălă- 
ria hine în cap ; Voinea se aruncă în şea; și în urmă un bici de loc 
infășură zarea; cai! porniră dintr'odată, caşicum ar f fost un 
semnal. 

Ploaia (1 prinse pe drum. Vintul conteni deocată, o ne- 
clintire desăvirșită se intinse peste cimpii; apoi in linişte incepu 
să se audă ropotul ploii venind din urmă Matel Dumbravă 
luuse el hățurile și indemna caii, la galop; Voinea fugea alătu- 
rea cu trăsură ; din cind in cind işi inturna privirile spre Maria 
şi zimbea fericit. Deodată ploaia fi ajunse: întăi citeva picăluri 
mari, rare, apoi o năvală minioasă de apă. E 

Lea trebuit citeva minute plină in sat; porțile case erau 
deschise. La intrarea trăsurii o larmā parcă se ridică in toată 
gospodăria. Maria ridea, spăimintată de plose şi totuşi veselă: 
bătrinul Dumbravă striga la arpaţi. Voinea sări de pe cal și se 
repezi să primească pe Maria, În graba aceia, în ropotul ploii. 
pe sus o cuprinse, pe sus o purtă dol paşi și o puse în cerdac. 

«ls udă ca un şoarece...» vorbi ca, intinzind minile, rotin- 
du-se puţin şi privindu-se. Își scutură apol pârul scinteetor și 
dădu năvală in casă. Intro clipă cail lură deshămaţi, lrăsura 
pusă la adâpast, şi cei trei bărbați intrară şi ei în cerdac, 

«Act un loc în sobă... strigă Dumbravă, şi blânițele... ca 
sii ne uscăm... Bună ploae, oameni buni! Anul ista dă Dum- 
nezeu ploaia tocmai cind ne trebue... Noi cerem: ploae!-el 
invirte de un șurub st ne dă ploae..> 

Rizind inveseliţi, intrar in sulragerie, Acolo, pe cind se 
dezbrăcau de surtuce, mătușa Nastasia, and focul, se pregătea 
să le dezvăluiască o taină. Zimbea şi-şi ațintea asupra lor ochii, 
in răstimpuri, 

«Ce-i, Nastasie ? ce s'a mai intimplat? ce vrai să ne spui? 
vorbi Dumbravă. 

— A venit cineva, ninașşule... zise bâtina, ne mai pultin- 
du-se stăpini. A zis că să nu vă spun dintr'odata,.. să mai läs... 


VIAŢA ROMINEASCA 


trăsura a trimis-o la han... și el va așteptat... Dat un om aşa 
de blajin... bun ca pinea caldă... șașa de detreabă,,, ei grăește 
tare frumos... trebue să fie omul lui Dumnezeu... 

— Cine-i ? Nu ţi-a spus cum îl chiama?.. 

— Apoi am înțeles cu! Nu l-am văzut demult, dai l-am 
cunoscut. A imbătrinit tare, E tatăl duduil,.. 

— Cum? ginere-meu ? strigă bâtrinul sărind în sus de pe 
scaun, Ce caută aici? Ce voește ? cei trebue ?... 

— Săracul! zise bâtrina cu mihnire. Tare pare năcăjit!.. 
Da' ce are domnişorul nostru ? întrebă cu mirare, cu glas schim- 
bat, bătrina, ajintindu-și deodată ochii asupra lui Panait... Parcă 
1-i rău...» 

Cu toții se intoarseră spre bāiat. Se phemuise lingă soba, 
in colțul patului, își culundase capu "ntre umeri, un tremur uşor 
D scutura trupul; cu ochii mari, lucitori, privea fix inaintea lui, 
în duşamele, 

«Ce-i, Panaile dragă? ce ai?» Intrebă bâtrinul cu grijă 

Voinea fi apucă o mină, i-o cercetă, Era fierbinte, uscata. 

«Ma doare capul...» zise incet băiatul... Apol sări In picioa- 
re şi privi cu minie câlră Nastasia : 

«de ce l-ai lăsat să între? strigă el. De ce tat dat dru- 
mul? Nu vreau să-l våd ! nu-mi trebue să-l väd !—şi parcă era 
cuprins de un fel de spaimă, Mie mi-i rău... Mă doare capul... 
adăogi el încet, lăsindu-se la locul lul Imi ard ochii.. Parcâ-mi 
curge foc prin vine... 

— Nastasie ! vorbi Dumbravă. Du-te repede şi-i pregăteşte 
patul. Fait o ulcică de vin fiert... Nu-l lăsa, Vite-l ca tremu- 
ră... — Apoi apucă pe nepot de mină. —Du-te şi le pune în pal. 
Panaite... Să stat liniștitit, să bei ceva cald, şare să-ți lacă bine». 

Panaite porni supus, dar avu o privire ciudată, piezişă, spre 
uşa din fund. Era în privirea aceia, pe lingă tulburarea durerii, 
“ceva falş, ceva din privirea furişată pe care o au unii nebuni. 

«Acolo-i ? sont el zimbind câtră bâtrină, şi arătă cu degetul, 

— Acolo, drăguță, acolo... grăi cu compătimire baba Nas- 
Lia, E tatăl dumnitale doară... el te-a feu, el te-a crescut... 
Si spunea că-i sintefi dragi ca ochii din cap...» 

Panaite nu răspunse, dar avu unris inăbuşii, spasmodic, și 
iar îşi furișă spre ușă privirile. 

După ce eși, se aşeză la loc pe scaun bătrinul, la locul lui, 
In faţa lui Voinea, și grâi cu mihnire: 

“E bolnav băiatul...» 

Un răstimp scurt amindoi râmaseră tăcuţi, privind spre fo- 
cul care piipiia vioiu. Stăteau pe scaune de-oparte și de-alta a 
"Aacărilor, Inväluiți in blâniţi. Amindoi eran cu ochil plini de 
ginduri. 

«De ce să fi venit? grăi iar bâtrinul, parcă şi-ar D vorbit sieşi. 

— Cine știe! zise Voinea. 


— Doar sintem in proces, frate, răspunse bătrinul tresărind ` 


„de la locul lui. Dumneata nu ştii ce-a fost între noi, dumneata 
mu știi ce om e, cit ră mi-a făcut...» 


APA MORȚILOR EI 


Se opri. Intră Maria, deodată, ca adusă de un vint primă- 
văratic, Se schimbase Intro rochie albă. Avea un trandafir de 
un rop aproape negru la piept. O frăgezime mure li umplea 
fața,— ca la o foare după ploae, 

«Ce-i? strigă ca, A venit iarna? V'ați aşezat la loc?» 

Voinea-i zimbi, privind-o lung, cu luminile lucii, intășurind-o 
parcă cu mârturisiri de dragoste. Dar Maria băgase de seamă 
căutătura neagră a bătrinului, supt sprincenele incruntate, 

«Ce este ? zise ea oprindu-se. Ce sa intimplat?,., Unde-l 
Panaite ?... 

— Lui Panaite nu iï tocmal bine... răspunse bătrinul 
Dumbravă. S'a dus să se pue in pat... Ti trebue puţintică hodină...» 

Maria rămase tăcută şi mihnită în mijlocul odăi. Obra- 
zu-l păli, 

P Marioa zise deodată Dumbravă Inälțind lruntea şi intor- 
cindu-se cu totul spre ea, ştii cine a venit aici cit am lipsit de- 
acasă?,. Mi-a spus Nastasia... A venit tatu-tău». 

Jet înălțase sprincenele ` parcă punea cu ele o intrebare. 
Obrazul palid a! Marici se umplu de roşața singelui. 

«A venit tata? întrebă ea cu uimire, De ce? 

— Nici eu nu sp. zise bâtrinul, 

Uşa se deschise incet și mătușa Nastasia întră Inlâuntru. 
Se opri, cu căutătura el blindă de prietinie, i P 

«l-am pus In pat... ardea.. vorbi ea. Poate din pricina 
ploii... L-a udat până la piele, i 3 

Mă duc să-l văd! zise deodată, cu pornire, Maria, 

— Sa n'aduc pe boerul care a venit 2... pe tatăl matale 7 
zise cu blindeță baâtrina, uitindu-se la Maria. ` 

— Spune-i sa vie, polteşte-! aici... vorbi bătrinul Dumbra- 
vă cu hotărire, Mărioară, nu stai şi Du". s 

— Nu! zise repede, cu teamă pârcă, Maria. Mă duc să vad 
pe frate.meu... Poate a râcit... Are nevoe de ingrijire.. H su 
cit ti de slab...» i 

Voinea işi simţi inima străpunsă. Maria se intoarse, eși, 
fără să aibă pentru el o căutătură măcar. Rămase tăcut tn lu- 
mina mobhorită care intra pe geamuri; privi la fața intunecată a 
bătrnului ; şi deodată îl infăşură un aer de tristeţă. d 

Bătrina eşise şi ea. Se auzeau glasuri. Paşi sunau în tin- 
dà, mal departe, mai aproape, Apoi se intinse tăcere. Un zgo- 
mot uşor se auzi la ușa din fund. Cineva apăsa cu fereală, cu 
intirziere, clampa. Mişcarea fierului se opri, Trel bătăi uşoare 
sunară in ușă. 

«Intră !» strigă c'o pornire de minie bătrinul Dumbravă. 

Şi bătrinul și Voinea stăteau cu capetele intoarse. Uşa se 
crâpă incet, cu mare lereală,—şi prin crăpătură deodată întră in 
lumina scăzută a odăii capul lui cuconu' Vasilică Popazu, capul 
luj increţit de zimbet, cu barba rară căruniă, cu gitul lung in 
gulerul prea larg, cu cravata dusă cătră umär Ochii capului ace- 
luia se ațintiră deodată spre foc,—apol priviră pe rind, pe Voi- 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


nea şi pe bätrin. Asupra bătrinului Dumbravă se opriră, și 
se umplură de o lumină de mare bunătate. 

«Bucuroși de oaspeţi? întrebă cuconu' Vasilică cu gingâșie, 
cu jumătate de glas. Nu vă supâr "3 

Bătrinul tăcea, neclintit. 

Cuconu' Vasilică Popazu işi strecură înlăuntru prin crăpă- 
tură intreaga-i făptură naltă și uscată, inchise cu grijă uşa in 
urma lul,—făcu apot doy paşi repezi spre bătrin şi-i apucă cu 
prietinie mina, 

«Am venit pentru impăcare, şi pentru ertare,..» zise el. 

Apaot îşi intoarse zimbetul spre Voinea, îi făcu un semn de 
prietinie și lui, iși înclină şi spre el trupul, și iar se intoarse 
câtră bătrin, 

Urmă o clipă de tăcere. Vasilică Popazu indrăzni să se 
aşeze cu mare fereală pe un scaun, își mingle barba, își aşeză 
zmuncit cravata la locul ci; începu să-și frece după aceia In 
toate felurile minile osoase, pe rind apoi işi poeni degetele. Bä- 
trinul făcu o mişcare; cuconu' Vasilică se mişcă şi el In scuu- 
nul lui şi zimbetul fi crescu pe față. Sta gata parcă să ràs- 
pundă la oricn. 

Dar ca la o izbire de vint uşa dinspre sală se deschise, Mit- 
ria întră schimbată la faţă. 

Cum dădu cu ochii de Vasilică Popazu se opri scurt, avu 
o zmuncire Indărât pe spalte, parcă iar fi dat cineva o lovitură 
in piept. 

«Tata !» murmură ea, caşicum l-ar li uitat pe Vasilică Po- 
pazu, Si strigă cu pornire: 

«Panaite e bolnav. Vorbeşte incet singur, are ferbinţeala». 

Tăcu. Vasilică Popazu se ridică de la lacul lui, intinse spre 
ea brațele şi-l zise cu bunătate nemărginită, cu lacrimi în glas: 

«Maărioară dragä fetiţa mea.. ce mai facţ ?.. Cit de Iru- 
moasă te-al Iäcut aici, la țara ls 

Ea sta neclintită. El ọ privi o clipă cu uimire, apol o cu- 
prinse de umeri şi îi atinse un obraz cu barba-l țăpoasă. Ma- 
ria avu o mişcare de milă: 

«Sint bine, tată... Da mata ce mal faci? 

— Enz incepu repede cuconu' Vasilică cu un accent tin- 
guies... Ea am imbătrinit, draga mea, ep am multe năcazuri, 
şi-s trist.. inima mea è tristă !--Da' tu foarte bine at facul... Ceia 
ce al făcut, aprob... Al facut bine că Lat lâsatpe Stahu... Acolo, 
la noi,a ajuns scandal... Vorbește lumea de d cade popă tuns. 
S'a dat la băutură 

Ochii Mariei se Intunecară, simțea un fior greu în sufet la 
vorbele tatălui său. Vorbele despre Stahu parcă aveau în ele 
ceva nepotrivii, ruşinos. 

«Da, drăguță, sa dat la băutură, şi n'al idee cit de mihnit 
am fost eù pentru așa de nepotrivită unire... Da acù pot să spun: 
bine ai făcut, dragă... Al aprobarea men... Ș'acuma am venit să 
ne Impâcâm... Am venit să mă Impact cu socrul,—căci inima 
mea t foarte tristă!,..» 


APA MORȚILOR e33 


Cum se tinguia el cu capul peun umàr, cu ochii ume 
bătrinul Dumbravă se intoarse din locul Iul și răsubă odată e? 
S «Bine, grăi cl, foarte bine... Să stăm de vorbă oleacă. Aşa. 
Şi tu, Marioara, ia pe domnul Voinea și mal şedeți de vorbă... 
Roagă-l să ne erte, —că avem uleacă de afaceri...» j 

Voinea se sculă de Ja locul lui mai iute decit ar fi trebuit, 
deschise uşa, făcu loc Mariei, ṣi eat și el in urma ei 


XXV, 


Eşirå amindoi tâcuţi în cerdac Ploua acuma mărunt, cu 
învăluiri uşoare de vint. Ograda era pustie, numal giştele albe 
ale gospodăriei băteau din aripi, se ciupulau, incuvoindu-şi gitu- 
rile lungi in pirăiaşele ploii. Maria era mihnită; avea o Increţi- 
tură de-asupra ochilor; o chinuia un gind. 

Făcură cva pași alături; in colțul dinspre asfințit al ca- 
selor un nuc Dătrin işi läsa poala pina pe acoperiş: ploaia şi 
vintul Haan în frunzele lui, 

«Domnule Voinea, zise deodată Maria şi-şi ridică ochii spre 
tovarășul ei; sa îmbolnăvit Panaite.., Sint mibnită din pricina 
asta,» 

Voinea se opri. 

«Înţeleg, zise el încet; trebue să D mihnită. Mini insa are 
să-l fie hine.. 

sai Nu mä 'njelegi, domnule Voinea, răspunse en cu un 
suris trist.—și nici n'am vorbit destul de lămurit... Frate-meü e 
bolnav... Şi nu-i bolnav de azi, e bolnav de multă vreme. Si va 
D şi mini bolnav, şi poimini... Azi numai mi-a adus aminte de 
datoria mea...» 

El o privi uimit. N'o înțelegea. 

«Dumneata imi ești prietin, urmă ea, ştiu câ-mi eşti prietin,.. 
nu zimbi... prielin bun.. Trebue să mă înţelegi... Viața mea a 
fost foarte tristă pină acum... N'a pâtruns încă in viaţa mea o 
rază adevărată de soare —Şi cind am venit aici, am venit co 
hotărire ` să renunj la toate. Pentru mine viața aici trebue să 
aibă un singur scop: frate-meù, și bunicul... Ei sint totul pentru 
mine. D iubesc cu toală inima pe-amindoi; unu-i bolnav azi, 
mini amindoi vor fi bolnavi.. Am hotărit așa: pentru că Ince- 
putul vieţii mele a lost fără noroc,—cel puţin în dragoste gi'n 
jërtfa asta pentru ei trebue să găsesc o mingiiere...» 

Voinea voia să vorbească; îi fugise singele din fața. 

«Nu vorbi, prietine, urmă Maria cu pornire... Dă-mi voe 
sa-ţi zic prietin... Lasă-mă să spun tot.. Azi am avut clipe de 
uitare... Nu, nu vorbi,—am avut clipe de uitare... Şi-mi pare 
grozav de rău... Am păcâtuil, asta-i vorba! am păcâtuit! lartă- 
mă şi dumnezsta! Viaţa mea e închinată aici sulerinții,.. Și parcă 
mi-l milă acuma şi de ce-am lăsat... AI auzit... Stahu a căzut 

de jos,—şi mi-l milă de e]... Asta din pricina mea, Mii 
foarte tulburat suiletul, Mă gindesc că n'am dreptul să sacrific 


EL 


EI VIAŢA ROMISEASCA 


pe nimeni, nici pe el, nici pe aceştia de aici, nu, n am dreptul... 
In multe datt m'am gindit la asta, M'am botārit cu desăvirşire,. > 

Voinea o privea trist; i se umbreau ochil de negură. I chi- 
nuia ceva lAuntric:-voiă să ia o hotărire, şi stâtu o clipă la in- 
doialâ; apoi incet, pe nesimţite aproape, cuprinse mina Marici. 
«Marie... gott) el cu vocea stinsă deodată; da-mi voe să-ți spun 
aşa... Pin'acuma pentru mine n'aveai nume.. Väl că ai inţeles, 
De muitā vreme am păstrat o taină in suflet; astăzi ai înțeles tot...» 

Se opri. Maria îşi lăsa mina. Se simțea lericită şi o durea 
inima, câci hotărirea trebuia să-l fe nestrămutată. 

«Hotărirea trebue să-mi fi nestrămntată,.. zise ea. Altfel nu 
se poale. 

—  Atuncea ce inseamnă viața mea? întrebă el cu amă- 
râciune, 

— Hotărirea asta trebuia s'o iau, răspunse Maria, Cein ce- 
am simțit azi mă hotărăşte şi mai mult, căci azi sint mal neno- 
rocită decit ot cînd... Cu toate acestea, altiel nu se poate.» 

Vorbea repede; glasul ei avea un tremur, parcă izvora din- 
tr'un clocot lăuntric. Si deodata lacrămi N izvoriră în ochi. Voi- 
nea o văzu aşa de frumoasă, aşa de mihnită: sta cu capul pu- 
țin plecat pe-un umăr, și trandalirul intunecat părea aproape ne- 
gru la piept, lingă laţa-i palidă; și glasul ci cra așa de hotărit 
şi de pătimaş... Inţelese că trebuia să se oprească; parcă i sar 
D pus inainte zidul uriaş al poveștilor. Simţea ceva dureros la i- 
nimă, şi deodată capul incepu să-i vijlie... Doua vorbe îi rătăceau 
parcă prin creer: Nu se poate! nu se poate!--Și privea cu o- 
chil dureraşi cătră Maria. Ea tat trase incet mina, scoase de la 
piept trandafirul şi i-l intinse: 

«Adă-ţi aminte de mine din cind in cind, sont ca. Sà rä- 
minem prietini. 

— Nu se poate! nu se poate! ṣopti el arâbil. Nu ştia ce 
să spun, nu știu ce să fac, parcă mi-i gol capul... dar spune-mi 
că nu-i adevărat...» 

Se opri. Râmase cu trandafirul în mină, ÎI ridică în neștire 
ja obraz; îl mirosi prelung. Apot fară voe se intoarse, după Maria: 
ca mergea incet cătră intrarea casei, Nu mal rostiră amindoi nici- 
un cuvint. Părea că o ceață de mihnire plutea între cel, 

Intrară in sală. Maria deschise o ușă. Făcu un semn uşor 
lui Voinea. Intrarä, Panaite sta pe divanul din fand, supt pături, 
culcat de spate, cu ochi? închişi. Râsulla grăbit. Aproape fără 
să-şi dee socoteală, Voinea se lăsă pe-un scaun, în penumbra 
unui colţ, şi iar mirosi prelung trandafirul. 

Maria se apropie cu pași nesimţiți de patul bolnavului li 
puse mina pe frunte. Chiar în clipa aceia Panaite deschise o- 
chii ai zimbi. Scoase de supt pătură brațele, 1 cuprinse mina, 
pe frunte, o finu așa puțin, apoi o cobori pe buze, o intoarse şi 
o sărută apăsat şi lung. 

«Ma uindeam la tine... zise el Incet., Ştii cind iţi vorbeam 
de mama noastră aci citeva sert 


APA MORȚILOR a, 


Se opp o clipă; îi luceau ochii bolnavi. 

«Chiar voiam în clipa asta să te văd. Mal stă aici? ori se 
duce 3... 

— Cine, dragul meu? 

— ElL.. şopti Panainte, fugind cu ochii spre părele, 

— "Trebue să plece în astă seart, mare de ce şedea... A 
venit să se Impace cu bunicul... 

— Bine,» zise incet bolnavul, și-și aplecă genele, 

După un răstimp strinse mina Mariei,—si ridică och cu 
stranij priviri, 

«Saricară, zise cl incet, sărută-mă, poate nu ne mat vedem, 3 

Si incepu a ride încetținel. Maria se plecă şi-l sărută. — Bal- 
navul vită, apoi rămase cu ochii atintiți în bagdadie: parcă ur- 
mărea ceva, umbrele unui vis. Pe urmă pleoapele se inchiseră. 

„De-acă azi să nu mă mal tulbure nimeni...» 

Vorbele acestea le rosti limpede, O clipită mat luciră lu- 
minele intre pleoape, spre Maria, Se intoarse apoi bruse cu fața 
la părele. 

Se scula de ta locul lui și Voinea. Eşiră O lumina gālbie 
plutea în sală. Din fund, din sufragerie. răzbâlea  ameninţător 
„lasul bătrinului, Conteni într'o vreme şi glasul,—şi se făcu tăcere. 

„Adio! — rosti reodată, cu hatărire, Maria, Du-te...» 

Voinea o privi rătăcit: parcă iar D rostit cineva osinda mor- 
ţii. Nimic nu mai era viu parcă in cel. Cugetul şi voința se o- 
priseră. 

Nu zise nici-un cuvint; se intoarse în loc, cgi cu capul gol 
afară, să-şi caute calul, să-l pue şaua, sA plece... 

O bucurie ciudată umplu toată fiinţa Mariei, şi [i venea să 
plingă; unde incropite fi pătrundeau în toate fibrele trupului, Avu 
intăia gindul să mal spue ceva,—pe urmă invinse şi pornirea a- 
„casta ; ridică capul si porni grăbită spre sulrageric. 


XXVI. 


intre hătrinul Dumbravă şi cuconu' Vasilică Popazu vorba 
pornise greu; bătrinul sta aspru în scaunul lui, la foc, at rs: 
pundea numai indesat la vorbele dulci ale ginere-săa, 

«Tată, zicea Popazu şi-şi miia gitul spre bătrin.,. dă-mi 
voe să-ți zic tot aşa., aşa cum iți spuneam odată, Ce-i tn su- 
Sein) meu, ştie Cel-de-Sus,.. citā cragoste pentru toţi al mei, pen- 
tru dumneta.,. ep totdeauna am avut așa o tragere de inimă cà- 
trå dumneta,.. chiar de cind trăia răposata Aglăiţă., 

— Nu mai vorbi de copilul mei... gemu bătrinul, incruntat, 
cu barba'n piept. e 

— De ce să nu vorbesc ? răspunse Popazu lăcrimos, şi-şi ple- 
că pe-un umăr capul, dacă inima mea e așa lăcută, nu pot so 
uit... Dam s'o uit niciodată. 

— Hm!» 


em VIAŢA ROMINEASCA 


La mormăitul bătrinului, Popazu iși trase mal aproape 
scaunul. 

«De ce? de ce mă priveşti așa, cu neincredere 7. Multe 
am greşit și ei... e adevărat. Dar aşa-i omul supus greşalelor... 
Şi creştini sintem ` trebue să eräm. Ea pentru asta am venit, să 
cer ertare...» 

Bătrinul Greg, Cuconu' Vasilică îşi trase dinspre umăr 
cravata, apoi işi Iech, cu ochiila bătrin. barba rară şi țăpoasă. 

Matei Dumbravă își intoarse privirile, şi văzu cum luceau 
lacrimi în ochii lui Popazu, lacrimi adevărate de pocăință; și 
abrazu-i era increţit, parcă avea pe el săpături de tristeţe. 

«Ol! ginere, ginere... oftă el. De cite ori nu te-ai uitat așa 
la mine... ap trecut ani de-atuncea.,. de cite ori nu ţi-a stat Gen 
increțit obrazul... Stii, cinda venit în anul intăiu acasă Aglâiţa,.. 
copiil aceștia nici nu erau născuţi, Și nu voiă să se mal in- 
toarcă la tirg. Şi plingea pe umărul maică-sa, și se zbâtea i- 
nima înir'insa... că nu mai vrea... că nu mai vrea să trăiască Cu 
bărbatu-sâu, cu dumneata... Tot aşa veneal în vremea aceia, 
stăteai cu capul pe-un umăr, cu obrazul increțit, şi lăcrimai.., 

— Mi-a fost dragă... suspină Popazu... aam suferit şi e 
multe... am suferit destul. 

— Şi de multe ori te-am ertat.., urmă Dumbravă caşicunr 
nică n'ar fi auzit răspunsul lui cuconu' Vasilică. 

— Stiu că eşti bun... știu că at suflet creştinesc,.. se grăbi 
cu vorba ginerele, Mat ertat de multe ori... Am greşit și eù 
nu pot să spun că n'am greşit. Aşa-l omul, supus pgreşalelor, 
De-aceia am venit: să mă mai erji odată: de azi inainte nu-ţi 
voia mai greşi cu nimica; mia cărunțit barba, am copil mari, 
Tocmai acuma, cind vristele ni se apropie, să trăim în zavistic 
şi prizonire |... Nici n'at idee, tată, ce râd mi-a fâcul procesul a- 
cela... Parcă s'a dărimat pe mine cerul... Un proces intre neamuri... 
mihnicias lucru, grozav lucrul. Vorbeşte lumea de nol.. 

«Lite, se judecă 1...» Si ne arată cu degetul. Cum se poate ună 
ca asta? Cum să se judece doi oameni cum se cade? Cre- 
demà, crede ce-ţi spun ea! Nu trebue să ne mai judecâm, 


Lita dumneata, uit şi eu, să uităm, să lăsâm toate la o parte, să. 


ne împăcâm.. Aşa fac creștinii adevăraţi...» 

Batrinul incepu să ridă încet, din gitlej, lära veselie, 

«Aha! ha! procesul.. casele... Ba ne judecâm... eu de 
asta nu mă lerese.. fiecare cu dreptul luL.» şi ochil răzăşului 
se intoarseră aspri câtră tirgovāț. 

«Să ne judecâm ... să ne judecăm,,, scinci cuconu' Vasilică... 
De ce să ne judecăm? de ce nu ţi-l mila de mine? Ascultă, 
trebue să-ți spun tot. Eu acasă, acuma, nu mai am zi de hodină, cre- 
de-ma... Nevasta asta a mea fine grozav de mult... casele și 
casele... Cum să däm not casele, cum să ne ducem nol din ca- 
sele acestea ?... că le-am aparat, le-am îngrijit atita amar de vreme... 
şi cind s'a măritat Mărioara, aşa a fost vorba, ca să renunțe la 
case... l-am spus; casele-s ale tale...—Nu, tată, nu, zice, mie 


LA 


APA MORȚILOR 237 


nu-mi trebuesc case. A spus cu aura ei.. asa as 3 Cl 
cuma cum să ne alungi mâine pe Sia ta Te a 
Ştii, câci al dreptate... Dar am venit să le rog, nu ne lasa pe 
drumuri. Mal am două copile... Zestre n'am pentru ele nimica 
nam, căci ep sint om sărac. am cheltuit cu Märioara, am chel- 
tuit cu multe... De cind s'a dus biata Aglaiţă, toate san pără- 
du, toate parcă sai dus luate de o 'apă...—Nol le-am aparat 
noi le-am ingrijit.» siirși suspinind cuconu' Vasilică, şi-i scâzu 
glas IE ama d PANOS neciintiiă a bătrinului, 
Matei Dumbravă lăsă să cadă, du xlăsvire; i å 
ginere-sãû, o tăcere de ghiațâ, ce see ag 
«Vol le-aţi aparat, voi le-aţi ingrijit... vorbi el apol aspru. 
Dar cu minile cul aù fost cladite? ce mini bătătorite au lucrat 
la we) ha ? Spone] Sin ponpas Invierii, 1 aduci aminte 2... 
opazu plecă cu umilință fruntea; pi 
die ba eh ţa ea; pieptul lul Dumbravă se 
> sifi aduci aminte—în noaptea Invierii 3. Ti-a venit copilul, 
din lume... copilul bătut și horopsit de tine.. A venit din pustii 
locuri... Sta cu lăclia in mină, ifi cerea milă și adăpost, şi tu 
Laf lovit în obraz și l-al alungat. Şi pe noi ne-al alungat: 
din casa mea, pe mine, pe copilă, ne-ai alungat t... Te-at ridicat 
ai urlat la noi; atuncea ţi-ai dat pe față sunetul 1.. 
„__— De ce? de ce grăești aşa * scinci cu umilință cuconu' 
Vasilică... Am venit să-ți cer ertare La 
Urmă iar o tăcere grea. Uşa se deschise și intră Maria: 
fața ci părea mai palidă în scăderea luminii. Popazu indrepta 
indata spre ca ochii rugători; indreptă spre ea brațele, parcă 
i-ar D cerut ajutor la un Inner. Și deodată se simți şi Maria 
spăimintată, și Popazu se făcu mic şi îşi indesä capu "ntre u- 
mert, — căci bătrinul Dumbravă nu mai putu râbda, izbucni in- 
tr'o minie formidabila : 
«lirtare ? ai venit să ceri ertare ? Ai venit să ceri ertare de 
a moșneazul căruia Lat nenorocit copila, şi copiii copilei Iui 3. 
AL venit să ceri certare de la țăran ? At venit să ceri ertare dela 
cel de care piat bătut joc și Lat purtat ani pe degete?.. Tuai 
fost otrava care ne-a inveninat: mi-a murit un copil, mi s'au 
nenorocit ș'aceștilalți doi, mi-a murit bâtrina din pricina veni- 
nului tău... Mi-ai luat copila, spurcatule, sat dus-o în Urgul 
vostru ! Mi-ai vindul nepoata, ticălosule, unul alt invechit In 
răle | sach vil să ceri ertare ? Să-ţi las casele!,, Te ucide Ja- 
comia ` n'ai mal vrea să laşi din mhiare, ce ai apucat odata. 
Du-te, eet de-aici, du-te în tirgul lau,—să le detune mai bine 
Cel-de-Sus casele celea decit să De ale talet.. Du-te, că deš- 
tul te-am răbdat 1.» 
Bătrinul gilia şi lulgera cu ochii; minile lul puternice 
parcă se pregăteau de-o luptă. 
i «Nu mā zdrobi, Ge-ţi milă, De milă, seinci cuconu' Vasi- 
lică, şi se plecă spre pămint, parcă făcea o metanie... 
— Du-te, pleacă! răcni bătrinul, du-te intre cel cu care al 


235 VIAȚA ROMINEASCA 


inselat, şa! năpăstuit, șai răpit, Intre toți primarii tăi, şi consi- 
Gert täi! Să eşi din casa asta, să eṣT din cealaltă, am să te ur- 
măresc pină în pinzele albe, are să-mi dee Dumnezei putere, și 
mam să te las... A venit ziua socotelil!...» 

Cuconu' Vasilică se intricoşase peste măsură; umbia ple- 
cat din şele, parcă câuta uu loc de eşire ; incepu să zgrepţene 
uşorii, găsi clampa, eşi pe ușă strecurindu-se ; In sală întoarse 
capul; se aștepta să-l urmărească moşneagul. Dar nu-l urmă- 
rea decit Maria. 

«Tată...» chemă ea cu glas îndurerat, şi parcă ! se părea 
ciudată chemarea aceasta, parcă cel ce lugea inaintea ef era un 
străin. 

Cuconu' Vasilică Popazu n'o auzea. Jet indesă pâlăria în 
cap, pină la urechi; luă din cuer cu mini tremarâtoare şi Cor: 
telul, son pardesiu vechia,—şi trecu glonte prin ogradă, cu gi- 
tul întins Inainte. Mătuşa Nastasia eşise din bucătărie, şi-l pri- 
vea uimită, cu minile supuse. Cind il văzu een aşa de spăi- 
mintat pe portiță, clătină cu mila din cap. «Săracul, tare pare 
om bun şi de treabă... ce-a fi avind bătrinul cu cl 7...» şi-şi duse 
ginditoare mina la gură. 

lar Maria se oprise In cerdac; privi după tatal său pină 
ce-l pierdu din ochi; privi inspre grajduri, iși inchipui că şi 
Voinea a plecat; şi se intoarse cu pași incefi. Intră în odăița 
ei. Se lăsă pe patu-i moale. Ascultă o vreme vintul care D. 
știa In copaci şi șuera pe supt streşina casei,— şi o cuprinse de- 
odată o amărăciune nemărginită. Se intoarse cu faţa In jos, cu 
obrazul în palme şi incepu să plingă fără oprire. 


XXVII. 


lar in vremea asta cuconu' Vasilică Popazu scrișnea gal- 
ben ca fierea de minie şi grăbea câtră hanul din mijlocul satu- 
iul. Ploaia contenise ` un vint incârcat de umezeală bătea tare 
şi-l răstringea în fiecare clipă în lături pulpoanele pardesiului, 
Şatunei parcă ifiia două aripi intunecate de liliac. Incepea 
să scada lumina, luciri triste se strecurau ca printr o sită fumurie, 

Cind ajunse la han, clădire scundă și veche de piatră, gă- 
si pe lucâ! birjarul la o măsuţă, în lumina mohorilă, c'un pahar 
de vin dinainte, c'o jumătate de pine şi citeva cepe. Minca gin- 
ditor și trist, încovoiat din şele. Hangiul, domnul Necula! Pin- 
tilie, venetic in sat la Adincata, sta după tejghea şi clipocea de 
somn. Din cind în cind Iş! ațintea spre uşă ochil mici plini de şiri- 
tenie ; părul negru H era tuns scurt și dumnealui il purta în sus 
ca o perie, ca la tirg. Asta-l făcea să se bucure de mal multă 
stimă .n sat, cel puţin așa spunea dumnealui. 

«Salut, cucoane, vorbi el, vâzind că intră Popazu. 
. — Buna ziua, buna ziua ! răspunse grăbit Popazu. Hai, Iucăl, 
hai să mergem că ne apucă noaptea t... 

— AȚI isprăvi așa degrabă ? intreba cu voce trăgânată bir- 


Si. 


ră APA MORȚILOR esa 


jarul. Eu am socotit cå s ai i 

E după Geen EE uci pe noapte.. Are så fe greu 

— Nu stau, am isprăvit toate cu bine, si 
ee Wee? nech neapărat trebue să pia ST Lëëtegg 

omnul Neculai se sprijini j i 
se DEE incet de la locul Mu RE DONE în See 

«Da dumneavoastră, cucvane, plecaţi aşa lu drum? Nu 
pasă gi pe așa 0 gustare, o leacă de vin.. Avem un vin 

— Nu, mulţămesc, răspunse cu bunâtate ' Vasili 
aapna Am luat gustare Ed am fost... eg reg 

„nu pot să minine. Aṣa- å 5 

RR sera Ca şa-i firea men, Ifi mulțămesc.,, 

— Neculai Pintilie, cucoane... 

— Ii mulțămesc foarte mult, domnule Pintilie, dar, cum iţi 
eg e pot lua nimic. lucăl, adâogi cuconu' Vasilică, intor- 
eri GE birjar, să nu întirziem,.. Pune repede cail, le rog 

lucăl rinji cu prietinie increţindu-şi buza de sus cu - 
tața roșie tuşinală, Tei strinse cepele og pinea, bău eben eg 
îşi deg ag minici mantaua veche, cărămizie. 

e cucoane, n'al grijă, vorbi el rar. i 
cu socoleam să mal bodinese cail... E E ES 

CH Dacă am isprăvit orice afacere de ce să stai? vorbi 
cuconu Vasilică şi zimbi prietinos câtră hangiu. 

— Sigur Is răspunse foarte incredințat domnul Necular. ķi 
se vedea bine că era încintat că stă de vorbă cun boer de la 
Săveni. «Tare de treaba... are o inimă nobilă...» se gindea el privind 
pe cuconu' Vasilică ; şi-l erta cu dragă inimă că na gustat din 
oţetul pe care dumnealui 1 vindea ca un vin de calitatea intâia. 

«Da mă rog, cu cine afiavut afacere in comuna noastră ?... 
întrebă el şi parcă cerca să imiteze glasul și mișcările hoerului 
de la Săveni. Ați avut vre-o afacere la primărie > 

— Nu, nam avut afacere la primărie, răspunse zimbinul 
cuconu' Vasilică. 

— Atuncea aţi avut afacere cu vre-o persoană din localitate... 

— Da, intr'adevâr, așa este... şi Popazu dădu din cap. 

— Şi cu cine mă rog ?.. cred că nu vă supăraţi, cucoane... 

— A, nu, de ce? dimpotrivă... Am avut o afacere impor- 
tantă cu bătrinul Matei Dumbravă... 

GE Da, da, înțeleg, vorbi hangiul dind din cap, înțeleg... 
Ş'aţi isprâvit... Apoi dumnealui e om căruia nui place intirziere... 
Ştii: ori, ori... De-aceia afi isprăvit repede... Domnu’ Matei Dum- 
bravā... da, da...» 

Şi hangiul, prea vesel, dădea din cap. 

„<A! e un om foarte cum se cade...» răspunse cuconu' Va- 
silică şi rămase ginditor. 

Hangiul păstră tăcere un timp, apoi îşi inclină capul pe-un 

umăr. Incepu iar tainic : 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


«Are doi nepați aici... Unul, băiatul, e bolnav... Da lata... 
am auzit că se divorțează... cred Cat văzut-o... [frumoasă femte... 
foarte lrumoasă,.. Cred c'aţi väzut-o... 

— Da... răspunse cuconu' Vasilică, am väzut-o... ? 

— Este la mijloc ceva... Indrăzni hangiul, şi mai tainic, 
Dumnevoastră n'aveji de unde şti... Nu se desparte ea aşa de 
florile mărului... Este cineva la mijloc... 

— Da, da, ştii... grăi repede cuconu' Vasilică; ştiu... Gata 
eşti, lucâl ?... Cred că n'a fi chiar aşa de rău drumul după plage 
Ştii, aşi fi mihnit dacă ași intirzia... Gata ? Bine... Rămii cu bine, 
domnule Pintilie!,,. Ifi doresc prosperitate... PEE 

— Foarte mulțämim, cucoane, respectele mele! grái Pintilie 
eşind de după tejghea.. Voiaj bun t...» 

Cuconu' Vasilica Popazu se grăbea zimbind. Se câţâră re- 
pede în trăsura lui lucăl, făcu un semn de pnetinie lui Neculai 
hangiul, şi plecă fără să afe taina pe care voiă să i-o Impārtā- 
şească noua sa cunoștință. 

Dar cu toată graba pe care o dorea cuconu' Vasilică Po- 
pazu, cind eşiră din sal, se Intuneca. Cel doi cal mergai domol, 
şi trăsura hirşelia şi-şi infunda roatele in prundişul muiat, lucăl, 
invălit In mantaua lui, mt invirtea numai iușca pe deasupra ca- 
pului şi indemna moale. 

<Da' de ce nu mii cum se cuvine, lucăl? întrebă intro 
vreme cuconu' Vasilică. 

- Cucoane,, răspunse Ovreiul increţindu-şi obrazul ars de 
vinturi, mi-i milă de dinşii. Cu dinşii mă hrănesc... Dacă i-o 
bate şi i-oiù omori, cu ce rămin? cu o casă de copii şi cu nes 
vasta :.. Cu şapte guri flâminde?,,, În ziua de azi nu mal sint 
caii chini ca altădataă,,. 

— Bine, da să nu intirziem și să rătăcim drumul... 

— Cum să întirziem %.. eu cunose drumul Adincatei de pa- 
truzeci de ant, cucoane Vasilica, Eu vencam aici cind eram 
tinâr şi cumpăram cai... Am cumpărat odată o pâreche de roibi 
de la domnul Dumbravă, socrul dumneavoastră... Ia cai ap fost... 
Am dat pe et cincizeci de galbeni, da au făcut, Atuncea l-am 
cunoscut cu pe domnu” Matei: om de treabă, om de cuvint... La 
dinsul vorba-i sfintă. Au venit alți! după mine şi Lan dat cincizeci 
şi cinci de galbeni... EL: «Nu ! am luat arvonă de la lucăl, o vorbă 
am l.» Așa om, cucoane Vasilică... —Hm! Şi parcă Neculai han- 
giul nu ştia că Dătrinu-i socru' dumitale, cucoane Vasilică ?... Da 
aga, în ziua de azi au ajuns țăranii mai sett decit noi... Trebue 
să Invâțăm noi dela dinșii.» 

Vasilică Popazu nu mai răspunse. Își ridică in sus gulerul 
pardesiului și-și indesă mai bine pălăria tare In cap, Sufletul i 
se umpluse de grea amărăciune, și numele carei tot suna la u- 
urechi nu mal voiă să-l audă. Parcă prin toți porii lui râsulla 
ura: căci cl se umilise, se plecase, se tirise pe jos, şi bătrinul 
il lovise cu piciorul ca pe un cine, Dela nimene, insoțit de la- 
ude, nu mai voiă să audă numele acela; ci numat în sufletul 


APA MORȚILOR zu 


— > 


iyi voia să-l De, zugrăvit cu singe şi venin parcă, pină in ziua 
cind va putea şi el lovi. Cum ? Viitorul H apărea neguros, cași 
seara care-l impresura; însă ca un puls îi bătea in timple, in 
piept. simţirea aceia chinuită şi nedesluşită, nădejdea răzbunării. 
3 Şi icoane apocaliptice, ca supt un cer rog de singe, ca la 
judecata din urmă, li apăreau: bâtrinul zvircolindu-se nevolnie 
la picioarele luf și el ințepindui ochi cu vital cuțitului, ori o 
zvircolire fără stirşit, cu scrişniri şi blastâăme în arsura grozavă 
a unui venin... Sta cu ochii ațintiți şi visa: căci supt pielea 
dui palidă şi uscata curgea un singe aprig: 

Trăsura se opri, Birjarul intoarse capul peste umăr: 

«(Ce spui mula, cucoane Vasilică? Parcă vorbeşti singur... 

— Nu, nu-l nimic, răspunse Popazu tresărind. Mă uit că-i 
întuneric şi bate vintul, Şacuşi incepe şi pădurea... 

— Acu suim la deal, cucoane Vasilică, vorbi lucăi cu glas 
rugätor; ar trebui să mal cruțâm cail.. Ar fi bine să ne däm 
pe jos.. Coasta-i tare repede... Altfel trebue să stâm pe loc şi 
nu mal ajungem in virf niciodată...» 

Cuconu' Vasilică stâtu puţin la induială, apoi văzu câ nare 
incatră, lucăl sărise de pe capră și aştepta,” Se dădu şi cl jos, 
nemulțămit, —şi 'ndată birjarul cun răcnet grozav işi indemna 
tovarășii: «Hio 1.2 Și trăsura zmuncită porni repede la deal. 

Cuconu' Vasilică se dâdu câtră marginea drumului şi in- 
cepu a sui dealul. Sus, pădurea se destăcea ca două aripi negre, 
prin îintunecimea serii, O privi a clipă, pe urmă iar căzu pe 
ginduri, cu fruntea aplecată. Dâdu Intro vreme de un parmaciic. 
Incepu să se sprijine de el. Îşi aruncă şi ochii dincolo de sta- 
vila aceia de lemn: o intunecime adincă se deschidea dede- 
supt,—şi undeva in fund o apă crescută vin năprasnic. Cuconu 
Vasilică se trase fără voe câtră mijlocul drumului. Apoi întrun 
răstimp se opri. Padurea era aproape, Trăsura stătuse; clopotele 
de la cai nu mai sunau; lucăl grâia cu cineva, Privi inainte cu 
luare-aminte. Cunoscu pe lucal; văzu si umbra neagră a unui 
<rumeţ. Ascultă : 

«Incotro mergi ?» întrebă Ovreiul, 

Omul răspunse slab; vintul 1 invăluia glasul: «Ma duc și 
eù pin la Săveni... 

— Apoi şi eü tot la Sâveni merg... duc pe-un hurt, strigă 
Jucâl... laca sue şi el la deal... Dacă dai ceva, te duc pin la tirg... 
Da' mal intàiù du-te şi cere voe de la boer., Îl chiamă cuconu' 
Vasilica... Cere voe să stai pe capră, lingă mine... 

— Hm, poftim ie mormăi cuconu' Vasilică, cu nemulțămire. 

Şi trăsura, la râcnetul lui uch), porni iar spre virful dealu- 
lut, in sunetele clopotelor, iar omul se plecă puţin, privi prin 
întunecime la vale, apoi se dădu la o parte, la marginea drumu- 
but, Cuconu' Vasilică grăbi puţin pasul, Se apropie. Deosehi bine 
pe omul care-l aştepta ` o ființă slabă Invălită intrun suman, ce 
pălărie pleoștită lăsată pe ochi. Cuconu' Vasilică privi spre pi- 
<ioare: ek descnlt a 


zu VIAŢA ROMISFASCA 


«Ce vrai än întrebă el. 

Omul se apropie un pas; işi plecă capul; îl privi cu luare- 
aminte. H luceau och, 

«Vral să te iaŭ pe capră ?> întrebă aspru cuconu' Vasilică. 

Dar necunoscutul avu deodată o săritură de fiară. Vasilică 
Popazu li auzi icnitura, Se simţi cuprins de git ca'ntrun cleşte. 
Vol să strige; nu putea, horcăia numai, Se incordă In picioare, 
repezi braţete înainte, braţe cu pumni ososi; lovi pe om în cap, 
in piept, odată, de doua orf; simţi că a izvorii singe cald supt 
joviturile lui. Incepu să se scuture cu putere, Dar deodată o 
spaimă supra-omenească | ingheță sinele în vine. Minile care-l 
cuprinseră nu se mal deslipeau, ci stringeau, incet, cao minghi- 
nea; ṣi cel ce singen tăccă sub lovituri ` tăcea şi se trăgea Incet, 
pas cu pas, spre parmaclic,.. Grozava apropiere a morţii o simţi 
cuconu' Vasilică in toate mădularele. Mal încercă udată să se 
tragă inapoi, să lovească ` dar minile-l zugrumat şi-l trăgeau fară 
oprire, farà grabă. Puterile-i pieriră; căzu în genunchi; se prä- 
huşi asupra lui și celialt il cuprinse lulgerător cu rațele, şi i- 
mindui se năruiră pe supt parmaclic, în Ripa lui Vodă. 


Sus, în virful dealului, tăcură clopotele o vreme. Birja lui 
lucăl aștepta, Vintul aducea din cind în cind inginârile arâmil, 
cind cail scuturau capetele. Apoi birjarul. neliniștit, incepu a-și 
chema muşteriul : 

«Coane Vasilică ! cucoane Vasilică 1...» 

Din vale nu-i răspundea nimeni, După răcnetele lui, râmi- 
nca stăpin lreamătul pădurii. Şi glasul lui lucăl incepu a tre- 
mură cu neliniște, chemină, din ce în ce mal schimbat. Apei 
clopotele prinseră a suna iar; trăsura cobora la vale acum, la 
pas. Cum trecea pe lingă parmaclicul de deasupra Ripei lui 
Vodă, birjarului 11 sclipi deodată in minte bănuiala grozavă. Se 
ridică în picioare, dâdu bice cailor și pornila vale ca o furtună. 
Se opri o vreme, cercetind cu ochii, apoi iar porni. 

Prin sat caii alergau la goană, clopotele şi pocniturile de 
biciù deşteptaa cinii. In fața luminilor banului, birja se opri. 
Glasul lui lucăl incepu să cheme spăimintat ` 

«Domnule Neculai ! egi afară, domnule Neculai...» 

si după schimbul prăbit de vorbe, hangiul sări In trăsură, și 
cail începură să alerge spre primărie, Acolo nu erg decit vä- 
tăjelul, Cait întoarseră In loc şi prinseră iar a alerga. Sem 
priră ia poarta caselor băâtrinului Matei Dumbravă. 

Acolo săriră cinii bămâăind ; cat mătuşa Nastasia răcnind la 
cini şi alungindu-i cun mâăturoiu, 

Şi apărindu-se cu biciul şi cu ciomagul, lucal şi hangiul 
pătrunseră Intro larmă nemaipomenită pină ja cerdacul caselor. 
Lumini scapărară prin neamuri, Umbra albă a bătrinului se a- 
rātā după un răstimp în prag. Cu luminarea Intro mină și cu 
cartea in altă mină, cet din fundul odăiței ṣi Maria, Iimbrăcată 
incă în rochia ci albă, 


«Ce este, mâl? ce sa intimplat zx răcni bătrinul, 

Şi prin lătrăturile intāritate ale cinilor, pătrunse glasul lul 
Neculai Pintilie ` 

«Domnule Mater! pe boerul cela care a fost azi la dum- 
neata, socrul dumitale, l-a omorit un om la marginea pădurii ; 
La zvirlit in ripa luf Vodă, 

— Ce spul? Nu se poate!» râcni bâtrinul Dumbrava, 

lar Maria, cu lumina ei, rămase a clipă dreaptă şi mută In- 
dărătul bătrinului. Apol parc'un gind ar fi culremurat-o, Incepu 
a clipi din ochi. Se intoarse, făra să-și dea seama, lâcu dot 
paşi, se izbi de uşa odâiței lui Panaite, întră inlăuntru. —Plimbă 
citeva clipite lumina în jurui, Pâturile erat răvâșite; straele 
lipseau ; fereastra care da in grădină era deschisă. Ca Gier 
fulgerare iși aduse aminle de tot ce era neliniște ṣi negură în 
fratele ei ` parcă i se surpă năprasnic pămintul de supt picioare; 
a bătae năvalnică Dn zvirii în sus inima şi i-o Invâlui să i-o ru- 
pă ; slobozi un țipât spăimintat, prelung, ascuţit —şi cazu cu fața 
in jos, cu minile intinse inainte, 


AANIL 
Saveni, 3 August 189.. 


Draga mea Marie! bine că te-a Invrednicit Dumnezeu să 
te ridici din pat şi să faci dol pași prin odae. Așa al putut pu- 
ne mina pe condei, şam mai alat doua trei veşti de la tine. De 
cite ori am scris i—ţi-am seris şi ție, am scris şi bătrinului,. 
Nu venea de-acolo nichun răspuns ; parcă se prelăcuse retrage. 
rea ceia a ta întrun ţinlirim, 

In adevâr, greu ai fost bolnavă; înțeleg după cite-mi spui 
că ay fost atinsă de vintul cel de ghiață... A last cumplită izbi- 
tura. Mi-a scris şi bâtrinul, bunicul tău, dovă pagin) de slove 
mari, în care imi arată cum ap lost găsiți tatăl şi fiul imbrăţi: 
şafi. zdrobiţi şi singerați, aproape de necunoscut, In fundul unei 
prăpăstii, cum le-a lăcut el o inmormintare creştinească ; şi cit 
li era lui de amârit sufletul la marginea gropi! aceleia, căci se 
pindea că un copil i-o mal rămas, ş acela se zbate in patul suferin- 
ii. Dar in siet al scăpat, umbli azi albă și slăbită prin odā- 
k ta, pe lingă cărţile tale; mini iar 10 vor inflori obrajii, căci 
ținereța se răzbună, şi vel vedea cit de repede al să te Inzdră- 
veneşii, Ba incă tinereța ta, după suferinţă, va avea o nouă 
izbucnire. 

+ Bătrinul imë vorbeşte de nişte doctori care te-au cercetat 
din cind in cind in suferința ta. Unu-i bătrinul doctor Leonte, pe 
care-l cunoaștem nol: are un nas mare şi rg și nişte ochelari 
cercuiți cu aur, şi foarte vesel și foarte bun ; păcat că tu nu pu- 
teal nici să-l vezi, nici să-l auzi cit erai toropită de boală. Al 
doilea doctor, nu-l cunosc bine, Zice că venea numai să tt va- 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


dă, cu mare taină, cu mare fereală. Probabil că şi el era bol- 
nav, şi vederea ta cra o doctorie pentru el. I chiamă pe acesta 
lorgu Voinea. Păcat că nu puteai nici să-l vezi, nici să-l auzi en 
erai toropită de boală, In scrisorica ta faci o ușoară aluzie la 
el : iar renunți la toate, după cum ai mai renunţat, și pari foarte 
jalnică și foarte hotărită să devii o schivnică tinără şi lrumoasă. 

Lucrul acesta mă indignează ; asta nu se poate ! Întăta mà 
indiunez, pe urmă mă liniștese şi iar zic: asta nu se poate. Se 
vor ridica toate impotriva hotăririi aceştia. 

Draga mea, un singur bine avem şi nol In viaţa aceasta 
tristă ` că gindul morţii nu stărueşie în nof; că sulletul poate 
incă să se bucure de viață după cele mai cumplite dureri. Ori- 
cit de mihnite ar îi accentele tale, adă-ţi aminte câ florile de pe 
morminte au in ele ceva deosebit de trist şi dulce, cași amoru- 
rile de tragedie, 

Tast vorbi acuma ceva şi despre tirgul nostru, dacă aşi 
avea Ce, Nu prea sint în curent cu cele ce sau petrecut; abia 
m'am intors dela Slănic, unde am lost să lac nişte bai, care, 
după cum se cuvenea, nu mi-au folosite In schimb am auzit mu- 
zică, am văzut baluri şi escursii ; pal idee cit is de sânâloși şi 
veseli bolnavii de-acolo, Ceva spăimintâtor! Dacă aşi fi ce eram 
aci douăzeci de ani, Last mai Ințelege ; acuma insăsimi că de- 
vin moralist ` Aşi D vrut să zic pedagog; Insă totdeauna, la vor- 
ba asta imi vine în minte un om urit foc,cu nasul mare. 

Au fost şiaici, fireşte, dureri şi năcazuri, ca oriunde: iți 
inchipui. 

În ceia ce priveşte partea azetărească, Mi daù de ştire că 
una dintre prietinile mele (numele nu ţi-l spun), a căutat să lege 
o mică intrigă cu domnul general Hrisanti, Obirșia acestui riu- 
şor de dragoste este în munţii Slănicului; barca lor uşoară a 
„plutit pănă aici in Săveni, unde din nenorocire, sa lovit de o 
stincă, adică de nefericita care iți scrie aceste rinduri,.,  Ah!-dra- 
ua mea, am făcut un scandal leului meu, un scandal nemai- 
pomenit, A eşit opărit şi scăzut, şi stă acuma intr'un colț, pe 
cind îţi scriu eu aceste rinduri, stă, aşi putea zice,cu botul pe 
labe, lar pe buna mea prictină o aştept; trebue să-mi facă o 
vizită, și maf idee ce blindă şi prictinoasă voii D cu dinsa,—pe 
cind generalul Hrisanti va ofta In tăcere, ca după o bătălie 
pierdută, 


D D E] D D D . D e D gw è D D e D a D D D D 


XXIX. 


„Adincata, 6 Angust 189... 


lubitä priclinä! Acuma, după ce m'am intorsla lume, după 
-cë mi-am dat seamă că mai am de sulerit,—scrisoarea ta mi-a 
„adus un zimbet pe față. Mai ales partea gazetărească, Incepind 


rR G 


APA MORȚILOR au. 


de la infringerea generalului până la siirşit, cu toate năcazurile 
și bucuriile Săvenilor, m'a interesat ` sint răsunete dintro lume- 
pe care aproape o uitasem. 

Ma intremez mai repede decit sncoteam ` oglinda incepe 
a-mi arăta două pete rumene in obraji, mal ales după păbaărelul 
de vin armas, pe care bunicul mi-l dă cu 0 exactitate de cea- 
sornic,  «Doctoria asta e mai bună decit toate drăciile spițerilor.. > 
zice ei, și-l bucuros tare câ mă vede relnviind, 

A îndurat şi lovitura aceasta bătrinul. Un vint năprasnic 
i-a zguduit şi l-a mai încovoial odată ; acuma iar sa ridicat, Le 
ochii mai adinci şi fruntea mai brăzdată, —dar e același bunic. 
Și parcă a găsit in sufletul lui induioșări nouă ; parcă-l văd mai 
blajin și mal bun acuma, dacă se poate să fi lost vreodată mal 
puţin blajin și mai puţin bun. Aga fel se poartă cu mine, aṣa 
Imi întră în toate voir, aşa mă priveşte, aştepiinii un gesl, o 
mişcare a ochilor, — parcă se teme să nu mă piardă. Eu îi sint 
singurul urmaş: spre mine stringe el toată dragostea,  Citeodată 
parcă mi-i milă de dinsul. Incepe a-mi vorbi despre vremurile 
de demult, pe cind trăia bunicuța Anghelina ; spune de planurile 
tinereții lor ` îşi aminteşte de vorbe şi intimplări de-atunci; pe 
urmă râmine cu ochii duşi, gindindu-se poate la toate cite s'an 
petrecut din anii aceia depărtați pină acum,—stă aşa ca 'nirun 
cimitir, şi amintirile inseamnă, ca nişte cruci, ici-colo, o nădej: 
de, un vis, o ființă scumpă... Şi ochii i se umplu de lacrimi, 

incolo, în afara de ușoara schimbare pe care o bag eu de 
seamă la bunic, parcă nu sar fi schimbat nimic în juru-mă. 
Maâtușa Nastasia e tot aşa de naltă, voinică şi cu privirea tare, 
tot aşa strigă şi tol așa umblă cu paşi mari prin impārāția el, 
Argaţii îşi indeplinesc muncile cu aceiaşi încetineală sigură, — 
parcă bat un par, ori stramută un lucru de Ja locul lui, pentru 
veșnicie. Si păserile ogrâzii, și grădina, şi livada și mustele din 
ştiubec, toate merg cu linişte cătră destinul lor... Cind văd asta, 
parcă mă liniștesc ; parcâ-mi vine saştept cu nepăsare zilele ce 
vor să vie... De alimintrelea zilele acestea ştiu că vor veni goale 
şi vor trece goale; lucruri neașteptate nu-mi var aduce 

O plăcere pe care n'am avut-o pină acuma, ţi-o mărturisesc, 
o încerc Duminica, la biserică, 

La ceasurile opt, ep şi bunicul, ne îmbrăcăm foarte simplu ` 
eu nu-mi iau pe umeri decit o bertiă—o frumoasă impletitură pe 
care a purtat-o mama în tinerețele ci. Mergem incet pe margi- 
nea drumului, cu inainte, bunicul după mine. Ne intilnim cu 
oameni: «Buna dimineaţă !— Mulţămim dumitale...» Unii, fini din 
cununie ori botez, se opresc, ne sărută minile, Ajungem la bi- 
serică, trecem prin urămădeala de lume, sărutăm icoanele, ba- 
tem mătănii, punem luminări de ceară în sieşnice, şi ne apro- 
piem de uşa din stinga, ca să strecurăm părintelui lon o litur- 
għie. Ochii tuturora ne urmăresc cu luare-aminte şi cu mulfā- 
mire. Ne așezăm lingă stranii din dreapta, Şi cum incep asta 
neclintită, felurite ginduri încep a-mi sosi... Ca o muzică de de- 


245 VIAȚA ROMINEASCA 


parte ml vine la urechi zvonul slujbei; în lumina de amurg se 
imprâştie şi se inalță din cadelniță fumul de tâmie,,. Eu maud, 
nici nu văd, dar parca suflețul men prinde şi înțelege toate.. 
Ma simt așa ca 'ntr'o dulce toropeală... Într'un Dron, parcă mă 
deştept şi oftez. Privesc în juru-mi: capete se mişcă, domol, 
s'nud şopote, våd fețe tinere şi vesele,— şi citeodată iml atrage lu- 
area-aminte un obraz de lată mare : aşa e de plin de bucurie, așai 
lucesc ochii incit fară voe imi min privirile mai departe, căutind 
pe făcăul care pindeşte din umbră şi care trebue să fie pricina 
acestei fericiri... 

Intr'un gesin, cu glas rar ṣi aşezat, bunicul Matei incepe 
a ceti cazania, Ca dinsul nu citește nimeni, din cărțile sfinte;— 
cuvint după cuvint picură, așa de blajin şi așa de impăciuitor, 
Mă aşez intro strană, in trup parcă mi se imprăștie o lene plă- 
cută ; şi-l aştept să isprăvească, 

Pe urmă ne intoarcem acasă, Şi pe drum amo simţire 
curioasă: simt pretutindeni, pe pămiat şi în aer, cà eo zi de 
sărbătoare, o zi de Duminică; am senzaţia Duminicii, aşa cum 
o aveam demult, cind eram copilă. ai cind, tot așa mā duceam 
la biserică si må intorceam acasă, intre bâtrin și bunicuţa An- 
whelina, cu Panaite Inaintea noastră. 


incolo viața mea e o viaţă de ginduri, căci sint lucruri pe 


care nu le pot uita... 
XXX, 


incet incet, la liniştea zilelor veril, in gospodăria bātrinulal 
Matel Dumbravă viaţa şi-a luat cursul obişnuit. Intre morţile nå- 
prasnice și Intre vieţile care-și urmau drumul lor se atinsese o 
ceață uşoară ` alinarea. 

Un oaspete sosea acuma destul de des şi bătea la poarlu 
naltă, cu streşină: omu Voinea. Venise regulat şi 'n timpul 
boalei Mariel, cit se zbâtuse ca in fierbinţeala frizurilor,.—venea 
şacuma, de două ori pe săptâmină. Calul lui acuma deprin- 


sese drumul, şi se oprea fără să fie strunit. Un argățel deschi- 


dea poarta şi calul zvicnea «deodată inlăuntru. Voinea descâleca: 
negrul se indrepta singur spre salaşul și spre grâunțele lul. 


Pârca mai trist şi tras la laţă Voinea—căci vremea cart ` 


trecuse nu-i potolise sulerința inimii. Zilele lul nu erau pline 
decit de dragostea aceasta. Şi cu cit Maria părea mai instrăi- 
nata de toate, mal dusă cu gindurile spre tăcerile pe care i le 
deschidea ceasurile ei de singurătate, cu atit el părea mai ne- 
fericit De indrăznit nu mal Indrăznea să vorbească ` iubirea lui 
nu mal era la inceput; patima 1 slârmase voința; dar jet adu- 
cea regulat durerea in casa bătrinului Dumbravă, Acuma toată 
lumea 1l pricepuse: şi mătușa Nastasia, şi bunicul Matei, şi-l 
priveau cu un zimbet de compâtimire, 

In zilele acestea In care venea, petreceau citeodată. Intro 


APA MORȚILOR Eu 


zi blinda bătrinul ii ducea printre câsuţele muştelor lui; intro 
zi tristă de plore și vint stätean în odāița Mariei, la o măsuţă, 
ei jucau o panțarolă ; pe urmă prindeaŭ a vorbi, până ce bä- 
trinul incepea a scoate din sacul lui fără fund intimplări din 
vremea lui Mihalache Sturza, şa lui Grigore Ghica. 

Citeodată, rare ori, cind bâtrinul era chemat la o alacere 
importantă, la un sfat in fundul ogrăzii, unde toți cei strinşi, im- 
preună cu dulăii şi paserile, stăteau foarte nedumenți.—râmi- 
neai singuri Voinea şi Maria. Jumătatea aceasta de ceas Indol 
era așteptată cu tot suletul de Voinea ` tot drumul de la Plapeai 
pina la Adincata se gindise la aşa ceva Şacuma simțea in 
piept ca o Incordare a durerii, și cea mal mare indrăzneală pe 
care Sim putea ingădui era să privească scurt, ca în treacăt, in 
ochii tovarăşei lul. 

«Domnule Voinea, zise intr'un rind Maria, cu ce te mai in- 
„eletniceşti in zilele cind stai acasă la dumneata, singur ?... 

— Nu fe aproape nimica, răspunse el. Mal mult din o- 
bişnuință es, ca să supraveghez arâturile,  Incolo ma simt 
foarte singur... 

— Mulţi simt singurătatea şi o doresc, domnule Voinea, 
căci singurătatea trebue să De siirşitul unor vieți... Nu vorbesc 
«e dumneata, Dumneata eşti tinâr, al de Dt de-acuma Inainte, 
te vei ridica şi-ţi vel lua zborul». 

Voinea strecură spre ea una din privirile lut logare. 

«Nu se poate! zise eldind din cap... Ştii bine că nu-i aşa. 
Şi ştii şi dumneata asta, Şi iarăși ştii că singurătatea prelun» 
gită și dureroasă nu-i bun sfătuitor. Ce pot c0 face în casele 
«le la Adineata ? Pustiul imi five în urechi; gindurile mă poartă 
în altă parte. Am întrun păbărel, pe-o mäsut, un trandafir, E 
xeşiezit, negru ; și vitindu-mă la el, Il asemuese cu inima mea...» 

Maria işi aplecă ochii în jos. Se simţea mişcată. 

«Cu toate acestea, domnule Voinea, ştii bine că altfel nu 
se poate. Zeile trandafirul veştezit şi nu te mai gindi la unele 
lucruri... 

— Se poate asta? întrebă el, și ridicind ochii Intlini pri- 
virile Mariel. Pot ep să zic: vrea aşa! şi sa lac aşa? Se 
poate asta? Nu pul! 

— Ea cum am putut?» vorbi ea cu un zimbet de tristețe, 

Tăcură. Ea işi coborise iar pleoapele și Voinea acuma 
fără voe Il imbrățişa cu privirea trupul mlădios îmbrăcat în 
negru, şi obrazul de o romantică paliditate,—si se simțea pier- 
dut de iubire ai nenorocit peste măsură, 

Si se gindea, privind-o, la tot zbuciumul inimii lul cita 
ştiut-o bolnavă, la alergările lui in goana cea mare de la Plo- 
peni la Adincata, cind Ji răsărea un gind in minte: Ce face 
ea ?—Parcă se simțea nebun: parcă o undă ajungea până la 
dinsul şi-i vibra In suflet şi 'n minte: «Mă duch Alt gind ma- 
vea. Eșea repede, striga la argaţi, cerea calul, şi incepea apol 
să se lrăminte nerâbdâtor. Pe urmă incăleca deodată, ca 'ntr'o 
repezire furtunoasă şi înlingea pintenil In coastele negrului, 


GU VIATA ROMINEASCA 


Cu cit se apropia de Adincata, un fel de frică îi rătăcea 
prin suflet. Pe urmă intra, descăleca palid. 

li egea inainte mătușa Nastasia, îi zimbea, 

«Duduia nuastră-l mai bine azt...» 

şi ca un fel de destindere îi pătrundea in toate mâdularele, 

Se pindea iar la toate simţirile lui din ziua cind Maria a 
părăsit patul și cind l-a primit întâia oară in odăiţa el inveselită 
de soare, cu perdele albe din proaspăt călcate: cind a văzut-o 
așa de albă, cu ochit mari și cu zimbetul trist, cind i-a Intins 
mina mică ṣi moale, prin care se strâvedeaii vinele ulbăstrii, 

Şi cit de dulci añ lost ceasurile care añ urmat, în zilele 
line, cind o vedea ridicindu-se din suferința ci, cu obraji! abu- 
rifi de o uşoară umbră trandafiri! Avea atitea nădejdi în su- 
Det cind se apropia de ea, ar fi vrut s'o audă spunindu-i o vorbă 
care să-i curme neliniştile nopților lui; i se îngreuia sufletul cind 
o vedca tot tăcută și ginditoare; şi se simţea totuși nespus de 
fericit că poate să stea În apropierea ci, 

«Simt că renasce...” Vorba asta a el 1 răsuna In minte. Se 
intreba el: ce ințeles are —A lasat în urma că lot ce-a fost urit, 
sa lepădat de tot ce-a fost amărăciune, șacuma siă în fața vic- 
ţii, cu sufletul inoit, așteptind poate ceia cr fiecare din noi do- 
peşte cu aprindere, ceia ce clădeşte şi dărimă lumile noastre, 

Aşa sa hrănit Voinea cu nădejdea multe sâptămini, Îşi 
purta in jurul el iubirea tăcută; uneori cerca să der un ințeles 
mai desluşit unor cuvinte, unor mişeări.— Dar era ceva intre Ma- 
ria și el, ceva de care nu-şi da seamă, ceva care-l oprea: un 
vint de mihnire de pe mormintele ubia astupate. 

De În o vreme insă serile cu lună, și tăcerea șesurilor 
Moldovei şi audierea buciumulvi dinspre munți, pe cind ef şedea 
in cerdac intro umbră viorie, incepură a-i răscoli sufletul intrun 
fel de pornire neinvinsă. «<Trebue să mă mărturisesc 1...» 

A imcereal; na îndrăznit TM era sufletul plin de o vibrare 
inaltă, şi vorbe arzătoare stăteau gata să izbucnească, dar Maria 
in seara aceia privea dusă depârtările neidestuşite prin lainica 
iuluuire a luminii,—şi a vorbit incet intorcind spre el privirile 
negre : 

eCit sint de triste amintirile...» 

Se simţea slab in faja ei Acuma vedea cà ca 1 înţelege 
şi că ştia să-l oprească cu o privire, cu un cuvint $i asta H 
exaspera iubirea. 


Intr'o zi bătrinul lipsta de-acasă. Voinea, după ce-şi lăsă 
calul, intră în cerdac, şi Maria îl primi destul de ceremonioasă, 
«ca pe un prietin Dun». Voinea era ațițat, La urma urmelor 
izbutise să ajungă la un fel de ingrijire în drumul lui câtră 
Adincata. l 

Sârută in tăcere mina Marici, se aşeză pe un scaun. Mâtuşa 
Nastasia indată se arătă In fundul ugrăzii cu tablaua ei cu dulceţi. 

«Poate vă tulbur, > zise Voinea deodată cu glasul Inăbușit. 


bh) sa ; Tas: 


APA MORȚILOR 24 


____ Maria îl privi surprinsă ; îi văzu sprincenele ușor incruntate 
şi inima incepu a-l bate, 

«De ce să mă tulburi? zise ca veselă, Dimpotrivă imi faci 
plăcere... 

— Apol domnul Dumbravă nu-l acasă,—şi o vizită de 
multeori e o tulburare, cind vrai să fii singură... 

— Cum vorbeşti dumneata, domnule Voinea, ce ciudat, 
Ştii că te socotesc ca prictin,—şi pe-un prietin nu-l pot primi 
decit cu plăcere... 

— Aşa se obişnueşte cel puţin...» zise Voinea cu pu- 
țină oţărire. 

Pe urmă tâcu. Mâtuşa Nastasia sosea cu dulceţile. 

«Poltim, prietine, vorbi rizind uşor Maria, răcoreşte-te,.. e 
foarte cald azi...» 

Aproape Ion să-şi der seamă ce face, Voinea se ridică de- 
odată în picioare, işi cuprinse strins pălăria, se Inclină ușor și 
se repezi pe cele două trepte de piatră, 

Bătrina Nastasia râmâsese cu gura căscală, 

«Ce are? întrebă ea privind lung la Maria. l-ai spus ceva”... 
Am Yorbit ep cu ninaşul intrun rind. l-am spus şi eu ca bot- 
rul cel tinăr dela Plopeni are o durere mare...» 

Maria ridică Incet din umeri ; rămăsese cu un ușor ximbet 
incremenit pe faţă. lar Voinea işi scosese şi-şi pregătise în 
zmuncituri calul ` incălecase și pornise, Nu porni spre Plopeni, 
ci incepu a rătăci la intimplare pe drumeanuri, prin marginea 
cringurilor, ÎL părea amarnic de rău de ceia ce făcuse, şi parcă 
ar fi vrul să urce dealul pină la Ripa lui Vodă şi să-și dee și 
e! drumul peste stincile ascuțite. Îşi murmura imputări, şi gë- 
mea ca 'ntr'o suferință. Pentru el lumea luase siet. de-acuma 
inainte nu se mai putea duce la Adincata! 

Inirun tirziu, câțiă seară, se lrezi cu calul alb de spumă 
lu poarta curților din Plopeni. Pe unde râtăcise, cum umbiase, 
nu-şi mai dădea seamă. O trudă cumplită Îi ingreuiase loate 
mâădularele. Acuma nu mai avea decit o întrebare, care-i râtăcea 
necontenit prin creer: Cum să facă? cum să aducă impâcarea ? 
Trebue să serie 2 Trebue să se ducă singur så ceară crtare ? 

Se mal plimba un timp prin odaia lui, cu pași mari, cu 
braţele încrucișate pe piept, pe urmă in neștire se lasă pe mar- 
pen patului ; şi intrun tirziu, așa imbrăcat, adormi grev, toropit 
de oboseală. 

A douazi, pe cind i se pregătea calul, aștepta nerâbdator 
sprijinit de un pilastru al balconului, şi în disperarea care-l mun- 
cea, ajunsese la o impăcare pe care o socotea cea mai mare 
fericire a vieţii lul: «Dacă nu mă iubește, se gindea el, cel pu- 
țin să-ml tagăduc să ma duc acolo din cind in cind, s'o privesc... 
Mâcar ca un prietin să mă due Şi iarăși se chinuia: «Cum 
am să mă duc azi acolo? Ce-am să spun? Nici nare să iasă 
să mă vadă. Cu toate acestea, trebue să mă ducl...» 

Tot drumul s'a războit cu gindurile, La o hotărire : ce are 


(i 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


să spue, ce are să facă, n'a ajuns. Și cind a intrat pe poartă 
şa descălecat, şa ridicat ochii, a văzut pe Maria: sta dreaptă 
la intrarea cerdacului, şi-i zimbea caşi'n alte dät. Parcă nimic nu 
se Intimplase în ajun. 

De multă vreme nu incercase Voinea aşa bucurie, În ziua 
aceia a vorbit mat mult decit de obiceiu, parcă-l cuprinsese o 
beţie uşoară. 

Si deodată, pe cind vorbea cu bâtrinul Dumbravă despre 
plăcerile de care au parte oamenii dela țară la inceputul toam- 
nei,—1i veni in minte un gind și privi spre Maria c'o nouă nădejde. 

«0 vinătoare,,, zise el cu pornire O vinătoare la incepu: 
tul toamnei...» 

Si bătrinul se arătă Incintat şi bâtu din palme, 

«Minanat, domnule Voinea... De mult n'am văzut un lucru 
irumos ca acesta... 

— In pădurea mea cea veche de la Plopeni, urmă Voinea 
şi privea stâruilor spre Maria,—este un loc căruia li zice La 
cmibul hoțului. Tata, Dumnezeu să-l erte, punea la cale în Ge: 
care toamnă o vinătoare cu cinii, mal ales pentru dihâniile stri- 
cătoare,  Dădea voe să se trază şaşa în cite-un tap, cind avea 
plăcere, dar nu prea voia să strice câprioarele,,. Zicea că sint o 
podoabă a pădurii. Acolo să mergem nol şi-ţi vedea cum se 
face şa vinâtoare. Acolo, in Cuibul hoțulur, e loane frumoasă 
padurea...» 

Maria asculta zimbind și Voinea simţi o infiorare de plá- 
cere cind privirea el se ant o clipă in ochii lui, Glasul ei avea 
o inmlădiere de avint. 

«A, ce frumos ar Da 

Si Voinea, fericit peste măsură, vedea în cuvintele acestea 
n ertare desăvirşită a izbucnirii lul din ajun,—şi, ațițat, incepu 
chiar să puc la cale totul, 

«Ea cred, grăi el insuflețit, că Duminica viitoare e cea mai 
potrivită, Vin şi vă iau cu trăsură. Mincăm în pădure, la casa 
chihaei... Şi pe urmă, toată ziua putem colinda pădurea...» 

Pentru Mărioara lui, și bătrinul ar fi făcut totul, 

«Cum nu? mergem ! zise el, Ce zici, Mărioară ? Stift ce In- 
seamnă o zi ca asta Intro pădure, la inceputul toamnei? Ceva 
dumnezeesc Ta 

An pus la cale petrecerea; și Voinea a stat la Adincata 
Uran tn acca zi, lar drumul pină la Plopeni l-a făcut in trap 
liniștit, și țăcănitul poteoavelor negrului parcă răspundea unor 
ginduri odihnitoare, 

Ah, dragii mei, cit de lină a fost ziua aceia de Inceput de 
ibamnă, și cit de măreț şi de solemn își desfășura codrul valu- 
rile! Era o tăcere nesfirşită parcă pretutindeni ; abia se clinteai 
tremurind, ici colo, in marginea poenilor, frunzele de plop pe 
codițele lor lungi şi subțiri. Şi cele dintâiui brume păliseră irun- 
zele cireşilor sălbatici, șale arbuştilor. şi pete de-un dulce ru 
giniù răsăreaa pe alocuri din apa inchisă a frunzişurilor. Soarel. 


E 


APA MORȚILOR 234 


avea o lumină mingietoare, aurie. Trāsura mergea la pas, Pe 
rochia neagră a Mariel, pe obrazu-i ginditor, tremura şi pică- 
turile de lumină, și umbrele ramurilor intinse ca nişte brațe spre 
drum, din marginea pădurii. 

intrară în umbra bolților, merseră multă vreme in tăcere, 
—şi poposiră la casa chihaei, intro poeniţă. Acolo așteptan pä- 
durarii, cu puştile, cu torbele şi cu cornurile lor. Pregātvaù la 
jocuri de găteje mâmăligă pentru copoi. Boerul incepu a vorbi 
vesel cu ei, le ceru veşti despre vinal; şi oamenii prinseră să-l 
vorbească şi despre lupi şi despre niște vulpi, cu amănunte ne- 
sfirşite, pe cind Voinea se gindea aiurea. 

Maria părea că ascultă la un zvon lin, care izvora din tã- 
cerea pădurii. O senzaţie de fericire nouă || pătrunsese sufletul. 
Lumina zilei, Morile de umbră şi de lumină din poeni, mirosul 
ameţitor al codrului. toate cereaŭ ceva suiletulul ei, Şi-i picura 
un zvon de poveste veche prin urechi, ceva nedesluşit care se 
armoniza cu gindurile şi cu simțirile năvalnice care o cereau. 
Fără voe se gindea la unele vorbe din scrisorile Anei Hrisanti, 
privea cu un zimbet vag spre Voinea... If intilni privirile, fi 
zimbi și nu-și plecă ochii într'o parte. 

Masa a trecut repede, Abia gustă din lăptăriile proaspete 
și din puiul fript în ţiglă. Şi stind cu ochit duşi, zimbind, se 
xindea la dragostea el, care parcă ținea din vremuri depărtate 
şi o aseruia cu o lumină strecurată prin negură, Se gindea şi 
la dragostea chinaită a lui Voinea, li veni in minte minia lui, tn 
fața tablalei cu dulceți a mătuşei Nastasia, şi obrazul il inflori 
intrun ris tăcut. 

O priveau şi Voinea şi bātrinul,—şi zimbeau şi el fară voe. 

«De ce riz? întrebă Dumbravă. 

— Mā gindeam la un lucru foarte vechiu.» zise ca și-și 
incruntă uşor sprincenele. 

După masă, porniră pădurarii cu nt pe poteci; și intrun 
tirziă începu să adie glas de corn în liniştea codrului, 

Urcau la deal, pe supt arcade nestirşite, pe supt gorun] de 
vencuri. Apol intrun tirziu se opriră. Bătrinul Dumbravă se plecă 
din sie, intră In hăţiș. x 

«Ea rămin aici...» şopti el şi ridică un deget; parcă-i era 
bien să nu tulbure adinca tăcere care stăpinea toate. 

Maria şi Voinea auzira ţăcâniturile cucoaşelor. In departare, 
jos, în adincimi nemăsurate parcă, sună de citeva orl chelnitul 
unui cine. N e 

Stătură un timp neclintiți. Tăcerea se intinse iar. Maria zise : 

«Noi mergem inainte...» i 

Porniră încet: cărarea urca tot mal poncişă. Mara avea 
o incruntare uşoară Intre sprincene, umerii obrajilor 1 infloriseră 
si Voinea o privea pe luriş, și i se pârea că aşa de frumoasă 
n'a văzut-o niclodată, e 

Deodată se opriră. Maria dăduse drumul unu! strigăt ușor 
„dle uimire, Cărarea se oprise la marginea unui povirniş repede. 


EH VIAȚA IONISEASCA 


O lumină vie se deschisese intro clipă câlră sale in ceață, că- 
trå apele împrăștiate ale Moldovei. Şi dejos de-aproape, pădu- 
rea suia repede câtră ci, ca o perne, Şi poenița H ncolea de-a 
proape ca o cunună, O päsänch cu pieptul cărămizia chema 
de citeva ori pe o ramură, cu viers subțirel,—apol se mistui in 
desișul de alun. După asta se făcu tăcere mal adincă. Nu se 
mai auzea nici glas de corn. nimica. 

Stătură aşa amindoi alături, citeva clipe, Mariei li bătea 
inima. Apoi deodată se intoarse c'o mișcare gingașă Şi lină, şi, 
după fața ei, Voinea înțelese că a sasit ceasul in care nu mai 
nădâjduia. Intinse braţele, o cuprinse încet, și ca se lăsă la piept, 
i inlânţui grumazul pierdută de fericire, 


XXXL 


Despărțirea de maiorul Stáhu o făcuse bätrinul Dumbravă 
deplin. O nuntă simplă şi poetică intre puțini se sāvirşi după 
ce trecu iarna şi se arâtară cele dintăl sfioase viorele. Pentru 
Maria nunta aceasta trecu aproape nebăgată In seamă; nu erä 
dech o clipă din visul el de fericire. 

In iarna care trecuse, Voinea avusese de făcut multe dru- 
muri, ja laşi, la București, ba pentru afaceri politice,,ba pentru 
o moştenire. Cum gäsca vreme liberă, se repezea spre cimpiile 
acum înghețate ale Moldovei. Pe la Plopeni numai în treacăt dä- 
dea ; işi prăbea fugari cu sania câtră Adincata. Acolo la su- 
netul zurgalâilor cunoscuți, tresărea Maria. H eșca inainte imbu- 
jorată la faţă, eu ochil umezi de lericire, şi elo simțea la piep- 
tul lui tremurind aşa de pâlimaşă, incit parcă se infiora gindin- 
du-se la fericirile ce-l aşteptau. 

„Iarna aceasta a lost cea mai mare fericire a Mariei, CH 
stătea singură, se gindea la cel pe care-l iubea cu atita aprin- 
dere, se gindea ia primavara care trebuia să-l unească desâvir- 
şit şi care, în Inehipuirea et, trebuia să-l pregătească pat de fori. 
Unele intoarceri la trecut, atitea planuri asupra viitorului, i um- 
pleau viața de un larmec nespis, 

«Cit de nefericită am lost, se uindea ea citeodată ` copil 
fară copilărie, fără mingleri şi Dr mamă... Sam fost batjoco- 
mä in cea mai lragedă tinerețe, am fost aşa de crincen izbi- 
tă de nenorociri. S'au deschis gropi în jurul meu, în impreju- 
ärt aşa de crude... Nu mai nădajluiam fntr'o clipă de bucurie 
mare. Ca nişte perdele de negură se puncau necontenit ln ju- 
rul mei... Şi era cu toate acestea în mine o dorință mar =o 
dorință neistovită_. Dorința aceasta mă cutremura, şi eram atii 
de nelericită, căci imi Inchipuiam că dragostea de care are parte 
şi cea din urmă lemec, cea mai pulin făcută pentru asta, mie 
imi era oprită... Cu toate acestea, dragostea stătea la pindă, Și 
iată cum mi s'a Ueschis o zare nesiirşită de fericiri...» 

Statea așa zimbind. Ca un ium uşor de melancolie o îm: 


"HE 


Se, APA MORȚILOR 253 


presura, 1E pătrundea In suflet,—și I râtăcea in minte un crim- 
pei din scrisorile Anei Hrisanti : 

«Cresc flori pe morminte...» 

i In visurile acestea ale el, îl vedca pe Voinea necontenit Ina- 
mie),  Intăţişarea lui bărbătească și energică, pornirea lui inflă- 
cărată cind o cuprindea în braţe după o despărțire, vorbele lui 
de dragoste, puține insă pline de adincimea patimel, îi deschideau 
zarea viitorului intrun drum lin și inflorit, fără sfirsit, Viaţa ei 
Viitoare o vedea fără pată, fără nici una din micile şi meschi- 
neie mizerii ale vieții. In ceiace o pornea cu atita avint să se 
zvirlă cu ochil Inchişi în prăpastia aceasta a dragostei el, —era 
ca un fel de răzbunare a viet din trecut aşa de saracă in min- 
zleri, a copilăriei triste, a tinereții sterpe. Şi se simțea aşa de 
pornită, aşa de dată cu totul simțirilor arzătoare, focht uneori o 
cuprindea un fel de frică, | se pârea prez mare bucuria ce-i 
era dată, Și uncori şi un gind năprasnie o cerca; parcă o abu- 
rire de dincolo de morminte trecea peste dinsa: îşi închipuia că 
perde pe Voinea într'o catastrolă neguroasă, că tot castelul feri- 
ciri el cade tn pulbere. Avea şi nopți de acestea triste cind de 
mult nu-l văzuse pe Voinea, și-l știa pe drumuri, Şaiară bubu- 
iau furtunile ernii... 

Dar trec toate ; trecu și iarna aceasta de așteptări. — 

După nuniă, in zi călduță de sħrgit de Martie, pe cind se 
induioşa bătrinul cun pahar de Cotnari în mină, şi pe cind oas- 
Det puţini se inveseleau, trase grabnic la «cară trâsura larză a 
lui Voinea, Maria simți pironindu-se asupra el ochii dornici ai 
ceiui ce-l devenise soţ. Un val iute de singe îi năvăli în obraji, 
inima incepu să-i bată tare, Ochir lui pătimaşi IT vorbeau: «ln 
stirgit de-acuma eşti a mea... De mult te doream...» 

Şi ca o induiaşare de fericire o cuprinse și pe dinsa, caci 
din clipa aceia se desăvirşea ceia ce visase cu atita foc. Je 
inchipuia că din clipa aceia incepe o veșnicie a fericirii. 

Despărțirea de bâtrinul Dumbravă fu simplă ; Maria se aṣ- 
tepta la revărsări de lacrimi, câct era a despărțire, căci cra o 
schimbare mare. Dar nu. A sărutat-a numai pe frunte, cu ọ- 
chil umezi, si a ris cu un zimbet blajin. el.as'că ne vedem noi 
des.. Vă calc eu în cuibul vostru»...—Intradevâr, se gindi şi 
Maria, cuibul fericirii nu era la marginea pămintului... era des- 
tul de aproape de-acolo... 

Cind se sui in trăsură, Voinea H intinse mina, D strinse u- 
Sur degetele, ca intoarse spre el priviri umede, Se aşezară a- 
lături, vizitiul întoarse spre ei obrazu-l cu zimbet prictinesc, şi 
aşeză cu mina stingă cumpănindu-se spre e! pălura albastră de 
lină mițoasă, 

“Să ne duci ca vintul!» zise Voinea. 

Cum eşiră din sat caii porniră la galop, în sunete de zur- 
galăi şi in pocnete de bien. Cimpiile şi cele dintăi pilcuri de 
verdeață, zarea plină de aburi, tot farmecul celei dintâid zile 
line de primavară treceau grabnic pe dinaintea ochilor Mariel 


ang VIATA ROMINEASCA 


Un pilc de nagiţi se ridica de pe marginea unul smire. Sus 
in cerul albastru un unghia de cocoare inainta incet, 

«Cit sint de frumoase toate şi cit sint de lericită...» 

Se alipi strins de Voinea, şi el işi furişă brațul pe după 
mijlocul et, pe supt cergă. 

Copacii bătrini care imprejurai curtea”de la Plopeni se a- 
râtară. ca o încilcilură nestirşită de linii trase pe cerul curat. 

In curind roțile duruiră dinaintea cerdacului, caii se opriră 
suflind greu, vizitiul cu aceiași zimbire prietinească se plecă in- 
därät şi ridică cerga albastră ; Maria trecu pe dinaintea obrazu- 
rilor vesele ale oamenilor curții. Inlăuntru ardeau locuri mari 
in sobe, era câlduț şi bine mai ales in odaia lor, pe care Voi- 
nea o pregătise cu cochelărie şi cu gust. 

Se aşeză Imbrăcată pe un scaun, cu minile în mangon, cu 
manşonul pe genunchi. Privea în juru-i, la patul mare de lemn 
rog care se ridica In fund, la tablourile familiei care priveau din 
pereţi, la covoarele cu tonuri mol, ja canapelele şi la jiițuriie le- 
neşe. Voinea se dezbrâcase repede de palton, își 7virlise că: 
ciula, jet trăsese mâănușile. Se apropiase o clipă de foc. își 
freca minile ca intro nelinişte. Apoi cu un rimbet incremenil 
făcu ciţiva paşi spre Maria. 

«De ce stai aşa? zise el incet. Dezbracă-te, Eşti la tine 
acasă...» 

Ea ridică spre el ochii; işi puse incet manşonul alături, se 
dezbrăcă de paltonaș, îşi scoase pălăria, — şi co mișcare gra- 
țioasă se abătu la pieptul lul. Vorbea pātimāş : 

«Insfirşit sint a ta! sint roaba ta! fa cu mine ce vrei» 


XXXII. 


D D D D - è + e . e D > 


„Dar întro noapte, după dol ani trecuți, Maria se trezi sin- 
gură, ginditoare, in casa de la Plopeni. 

Nu era singură, Voinea dormea storâind ușor, trudit de 
muncile zilei, in patul cel larg, pos ` dar se simțea singură. Se 
strecurase lin din așternutul eï, işi aruncase pe umeri o haină u- 
șoară și se aşezase la fereastra deschisă. 

Se gindea, Era singură și tristă, grozav de singură şi ro- 
zav de tristă! Îşi simțea sufletul tot ca sin anul acela în care, 
alâturea de Stahu, străin şi bâtrin,—cugeta că pentru viaţa ei 
mate s'au Incheiat şi că nu-i mal este ingăduită nici-o clipă de 
lumină pentru suflet în lumea asta, 

Doi ani au trecut, aproape dol ani şi jumătate, de cind 
parcă călătorea în nişte ţinuturi Incintătoare și fericite. Era alà- 
turea de un om care întrupa fericirea ei, Il privea cu atita pa- 
timă,—li era frică să nu-l piardă. In el an dragostea ei pentru 
dinsul—părea că se tnchee o viață. Dorinţi arzătoare de iubire 
se Implineau insfirşit | 


bk APA MORȚILOR es 


Insă viaţa nu-i cum ne-o inchipui ivi 
aripile de ceară ale neg Ka: puim nol, și visurile sint 

Zi cu zi incepu a curge lin; și din luna desmierdârilor de 
dragoste, Maria părea că se trezește ciudat surprinsă, 

„„„ «Aceasta e tu "ze păreau a intreba ochii el mart. lorgu 
Voinea era tinâr şi voinic, şi bun pentru dinsa, și o iubea cu 
toată tinereţa lui, —iînsă ceia ce se petrece pe påmint, pe pămint 
rămine ; Sin visurele-i exaltate Maria se simţise purtată câua a- 
Hien lucruri nelămurite, spre simțiri așa de inalte şi supra-ome- 
aesti. spre stele, Voinea se imbrăca liniștit, işi lua caleaua in 
srabă, o săruta pe frunte, se ducea la treburile lui. 

| Citeadată, la masă, era intunecat ei neliniștit Minca cu mi- 
nile pline de pulbere. Părea că se Gindeaie la ceva adine, cu 
ochii ațintiţi, 

«La ce te gindeşti, dragă 2...» Il intrebă ea cu glas dulce. 
La glasul acesta toate gindurile lul ar fi trebuit să piară, ca un 
ato] de fulgi la sufiarea unui vint cald. Şi ea se simţea uşor in- 
țepata la inimă cind el ridica ochii de oțel spre ca,—şi pe urmă 
și-l pleca iar spre fariuria din care minca repede st cu lăcomie, 
Se trăgea la locul ei, i se învăluia fața de pica, 

Dar seara fața lui Voinea se lumina. Se apropia de dinsa 
cu ochi lucitori, o cuprindea In brațe, şi ca se lăsa la pieptul 
lui, Ştiindu-se iubită:— insă il stârnia insufle un nouraș de umbră. 

Cu cit se strecurau lunile cu atita Insă viața de toate zilele, 
trista noastră viață, viața tuturor, deschidea un drum larg, limpede, 
nestirşit, inaintea ochilor vm al Mariei, 

Era viaja ei de singurătate, în timpul verii, cind «hoerul» 
era pe lanuri bătut de soare şi vinturi, cu inima toată la holda 
de nur, şi cu ochii intrebind nourii zărilor. Era viaţa de singu- 
vătate in ca ma! mare parte a mit cind Voinea făcea atitea 
drumuri la laşi și la Bucureşti pentru atitea afaceri. || Intovárā- 
Spa şi ca clteodată, — dar viața in restaurante şi în oteluri i se 
părea așa de sarbădă, de străină! | se părea o prolanare parcă 
să lese aşa intro cameră prin care trecuseră altilea, sä lese fä- 
rime din viaţa ci, Irinturi din vorbele ci xingaşṣşe, zgomotul unel 
sārutäri, clipa unel imbrățişāri... 

Era viaţa monotonă, aceiași și aceiaşi azi, mini, şi poimini. 
Era viaţa In care micile seâderi ale celuy cu care trācsti se a- 
rată, uncor] incet-incet, altedâți ca nişte izbucnirii din senin, care 
iţi ap vederile, Şi Voinea nu era decit un om ca tofi oamenii, 
Era un suet bun, cu aspirații mici, inchise în casa părinţilor 
lui dela Plopeni, mulțămit că-i merg hine afacerile, bucuros că 
are o Devas gingaşă, cu simțiri aşa de fine, lingă care se it- 
şeza cu un ris încetinel, şi pe care o imbrățișa cu un fior de 
patimă, Dar erg alitea lucruri pe care el nu le bănuia! Erau 
atitea varbe pe care nu le spunea Intro seară caldă şi liniștită — 
cind era o tăcere aşa de mare de nu se clintea în parc nici o 
frunză... Trăim din inşelări, şi vorbele acelea, nişte sunete care 
ar fi răspuns unul cintec din suiletul ei,—vorbele acelea le do- 


256 VIATA ROMINEASCA 


rea Maria, şi nu le auzea, ṣi incerca fără voe o jignire. Şi e- 
rai atitea clipe cind dintro atitudine a lui Voinea, dintro miş- 
care,—avea aceiaşi inforare rece. Și el, in patul căsniciei lor, 
o căuta cu desmierdările obişnuite. o simțea abâtută pentru ceva. 
su intreba cu ușurință: Ce ai? ŞI ea nu răspundea, căci ar f 
vrut să fie pricepută. Insă priceperile cer o ascuţime mare de 
înțelegere şi de simţire,—şi Voinea uneori, la inceput, se făcra 
a nu băga in seamă nimicurile acestea, caprițiile acestea fe- 
meeşti, şi-şi cerea dreplurile lui, c'o sărutare care pärea acuma 
o brutalitate, Mal tirziù emigmele acestea incepură a-l Indirji. 

«Ce ai, Irate? spune-mi și mie ce ai... 

— N'am nimica... răspundea cu blindeţe Maria, și-i hê 
tea inima. 

— Cum n'mt? doar vâd cù căai ceva. Dar de ce nu-mi 
spui? En cum iți spun fie cind am ceva pe suflet? 

— N'am céva care se poale spune... 

— Ce insemneazā, dragă, incăpăjinarea asta'i..» 

De-aici au născut şi parecare viielt, Añ urmat și Impā- 
cări, cu păreri de improspătare a iubirilor lor, Dar mărturisiri 
adinci ale sudetulul ei n'a făcut Maria, A lăsal să se sape așa 
incet-incet intre ea st Intre Voinea ca o prăpastie. Cu simţirea 
ei ascuţită, incepu a pricepe că sint lucruri pe care le dorim cu 
aprindere,—și ne inchipuim că le găsim la o răscruce de den. 
muri şi ne bucurăm cu grăbire, tocmai peniru că le doream mai 
cu aprindere, 

Dar ap fost şi alte multe lucruri care ap ținut-o cu eru- 
zime pe pămint. A fost anul din urmă, an grea pentru piu- 
gari. L-a văzul pe lorgu aşa de chinuit, așa de iniricoşat, l-a 
văzul lrecărind cu minie,- l-a vâzut mic, cu inima bâtind în ns: 
teptarea unor imprumuturi, —şi despărțit In răstimpul acesta In 
intregime de ea, trăind Intro lume deosebită. Ea câuta să-i 
mingile: femeile aù mișcări. vorbe, minuleri gingașe, El aven 
izbucniri amare {e ris: «Cum să mă mingii tu? Nu ploua! 
Am neve de banit.. Ce-mi poți da tu ?...s 

Dar cind lucrurile ap intrat pe calea lor firească, cini nå- 
cazurile aŭ trecut, —omul sa Intors câtră Maria ca spre un bun 
al lui, 

La atitea şi la atitea lucruri se gindea Maria in noaptea 
aceasta cind sta trează! Doi an! aù trecut. Sin aceşti doi ani a 
invățat a cunoaşte pe un om, In acesti doi ani a înțeles că u- 
' xintarile-i inilăcărate de odinioară, avintunle spre o lume deo- 
sebită si o iubire cum n'a maf fost, —eraù nişte zădărnicii, Atunci, 
in zbuciumatele-i zile, pe cind se gindea la moarte, a nâscul 
rodul acesta al inchipuirilor el; In spre iubirea șin spre viața 
ce visase s'a zvirlit cu patima. Sacuma vede că in loc să se 
înalțe spre ceruri, a căzut Intro prăpastie, se zdrnbește, câzind, 
de stinci ascuţite, 

Inţelege acum că viața nu poate fi decit așa cum este In- 
țelege că viaţa el, aşa cum o duce, n'ar fi pentru alfil o nens- 


Ai ege ? 


APA MORȚILOR 37 


rócire, Pentru Voinea este o viaţă care chiar s'ar putea numi 
fericită. Dar durerea este "n zdrobirea visurilor. S'a zbălut câtră 
ceva mal bun, mat sus Toate au fost zâădarnice. Ori sa rupt o 
coardă, — atunci cind nenorociri năprasnice s'au gråmädit unele 
după altele... 

«Poate la urma urmei, se ginden ca, toate mau lost decit 
pretexte, şi aripile de ia inceput îmi eraă rupte !> 

In liniştea parcului vechiu, tremura din cind in cind o a: 
diere. Maria o simţea pe fereastra deschisă: îi minglia fruntea 
infierbintată, Lumina luni! pline umplea ca o apă aleile, Undeva, 
în neagra taină a tulişurilor, îşi înălța spre stele fantazia melu- 
dioasă o privighetoare, 

Si Maria stiind aşa singură, la fereastră, şi aindindu-se, 
nu-şi da seamă de ce o amărăciune fără nume o străbătea pina 
în fundul sufletului, Parcă o otravă ce se strecurase in en pică- 
tură cu picătură acuma începea so ardă și s'o roadă. 

O chinuiau poate toate amintirile trecutului, o chinuia poate 
amintirea mal proaspătă a vieţii pe care ò incepuse, — dar mni 
ales n spăiminta perspectiva ce i se întindea Inainte, în ani Im- 
Jelungaţi, un pusti de o melancolie fara sfirgit-.. 

Se întreba incel, şi-l curgead lacrimi pe obraz: «De ce? 
de ce am fost așa de Inşelată ?..„ Şi lacrimile aveau un gust 
că de singe. Aen, nu putea să fie decit o eşire din lăgașşul 
acesta—in care toate se petrec acuma aşa de trist: amindoi mt- 
nincă. se culcă, se scoală; unul simte imboldirile sălbatice ale 
carni! numai, şi cellalt se simte cu inşelăciunea şi cu umarul 
in inimă... Nu, nu mal era iubire! lubirea aprinsă pe care a 
simţit-o ea odată se indrepta câtră ceva ce navea ființă, cra 
aspirația sălbatică spre ideal a unel făpturi nenorocite. Icoana 
tristului bunic, virt in prisaca tul, gindindu-se cu ochii storși 
și arşi de durere, ta prâpâdul celei din urmă a lui odrasle—ii 
zzudui o clipă inima, Nu, nici icoana aceasta no mal putea 
opri. În căderea In care era—trebuia să păsească la siirșit zdro- 
birea scurtă, care trebuia să curme toate. —Şi lucrul tainic şi 
grozav la care se gindea H aduse în minte o zi în care călătorea 
cu trenul prin şesurile Buzăului: o cimpie nesiirşită se intindea 
spre Dunare; st deodată in cimpia aceia se destâcu un lac li- 
niştit în care se oglindeai sate, cringuri, şicaguri de cârăuşi, toate 
intoarse; păread o lume minunată... Mirajul acesta al depărtărilor, 
in bărâganuri, are un nume trist în popor: apa morților... «Ce 
bine răspunde numele acesta nădejdilor vieţii mele!» se gin- 
dea Maria. —Şi hotărirea morţii i se infingea acuma in reer și 
o durea, parcâ-l intra in mijlocul Irunpit un cuiă inroşit In loc 


(Nrirgit) Mihail Sadoveanu. 


PASTEL. 


Vremi de cumpănă pe-aicea... 
Umblă viscole nebune, 
Marea saltă, geme, urlă,— 
Parc'ar vrea să se răzbune, — 


Parcă lulgerele dese 
Biciuind-o o Intartă. 
Colo "n larg se văd catarge: 
Vin la țărm ori se departă? 


— Luptă bietele corăbii 

Cath port să se indrume, 
Nouri vin, şi vin talazuri 

Sā ia 'n pieptul lor o lume,— 


Cu-albe. lungi aripi pescarii 
Zboară 'ntruna 'ncolo "'ncoace 
Fluturind de-asupra apei 
Stegulețele de pace. 


La mormintul mamei. 


Spre ţărmul odihnei cei sfinte 
O, cum de-ai pornit înnainte 


Tu, dulce şi bună și dreaptă... 
Așteaptă-ne, mamă, ne-aşteaptă. 


Raul Stavri. 


A EE 


Organizaţia comerţului 
mondial al petrolului. 


Dacă privim constelația economică pe piața internaţională 
de petrol, vedem că pe nici-un alt tărim industrial nu există o 
asemenea uniformitate, in nici-o altă ramură de comerţ nu există 
o tendinţă de concentrare și coalițiune așa de pronunțată ca in 
acea a petrolului, 

Extras dintr'un număr limitat de izvoare și revărsat, ca un 
articol de consumaţiune din ce in ce mai generalizat, pe su- 
prafața intregului påmint, printr'un anumit sistem de transport, 
deosebit de a celorlalte mărluri, sistem care cerea, pentru pu- 
tinţa de utilizare a lui şi pentru susținerea concurenții, enorme 
aglomerări de mariă și enorme investiri de capital,— petrolul era 
destinat să devină, prin insâși natura lucrurilor, patrimoniul unui 
număr restrins de persoane. 

Deaceia nu este surprinzător să vedem câ intreaga indus- 
trie a petrolului ai intreaga lui desfacere in lume se află sub 
excluziva dominațiune a citorva societăți. Intre aceste citeva so- 
cietăţi există o concurență dusă la extrem, concurenţă degene- 
rată în adevărate râzboae, la care nu este vorba de deosebiri 
naţionale sau de principii, dar care sint provocate excluziv de 
perspectiva marilor beneficii aduse de comercializarea din ce 
in ce mai intinsă a acestui produs, 

Vom căuta să studiem, în cuprinsul acestui articol, cum 
este intocmită astăzi Impărțirea pieţelor întregului univers și, in 
special, care este situațiunea comerțului de petrol din Europa 
faţă cu societăţile deţinătoare a comerțului de petrol mondial. 

Incepind cu America, constatăm că ea se află sub abso- 
luta dominaţiune a marei intreprinderi alui John D. Rockefeller, con- 
centrată in societatea Standard-Oil, şi este ușor de înțeles că pe 
acest continent, în care se află cele mai bogate surse de pro- 
ducţiune a petrolului (60°/o din tot petrolul lumii), a iost impo- 
sibil vre-unui concurent străin,—in afară de outsiderii americani, — 
de a se apropia de piața americană. Optzeci la sută din co- 


-2 VIATA ROMINEASCA 


merţul american e stăpinit de trustul Standard-O1l, iar restul de 
outsiderii—explotatorii independenţi, —americani.!] 

America consumă 75%, din petrolul extras şi 600 din 
lampantul fabricat din propriile surse ale Statelor-Unite, ceia ce 
face ca America să siec în fruntea conținentetor consumatoare 
de petrol, 

Trecind In Ausiralza, constatăm că şi acest conlinent Cie 
aprovizionat tot cu petrol american, şi Standard-Oil, reprezen- 
tată aici prin Colonial-Oil-Cy, domină piața australiană, 

In ultimul timp, şi mai cu seamă decind petrolul Indiilor 
si al Rusiei, prin intermediul organizaţiei lui  Asiatic- Petr -Cy 
n început a pătrunde în Australia, aceasta caulă a se sustrage 
dr sub influența trustului american, prin aceia că, — intocmai ca- 
şi statele Americei de Nord,—vrea să procedeze contra societă- 
fii Standard-Oif, pe baza legilor în vigoare, 

În Africa, Standard) (HI are in toate piețile mai importante 
sucursale de nle societăților ei. Partea cea mai principală a A- 
Îricei, în care poate fi vorba. de consumaţiune de petrol, este A- 
frica de Sud, şi aici rolul cel mai important Il joacă până acum 
firma Colonial-Oil-Cy, o creațiune a lui Standard-Oil În ge- 
nere vorbind, In Africa nu poate îi vorba de un comerţ insem- 
nat, *) și nici de vre-o concurență demnă de remarcat 

Cu totul deosebită esie insă situația în Asa. Cu tot interesul 
pe care-l ae societatea Standurd-Oil de a ciştiga și piața Asiei, care, 
—dată fiind intinderea şi populația ci colosală *). —reprezintă pen- 
tru Stardard-Uil o valoare mai mare decit celelalte continente 
și chiar decit chiar continentul european, care este azi după A- 
merica continentul cu cea mai mare consumaţiune de petrol, — cu 
tət acest interes Standard-Oil en izbutit incă să-si asigure 
aici dominajiunca In aceiasi măsură ca în celelalte părți ale lumii. 

Pe piețele de consumapiene ale Asiei, Standard-Oil are de 
luptat cu concurent mai vechi şi destul de puterniċi, precum 
sint societățile olandeze, dezvoltate pe propriile surse ale Indji- 
lor olandeze, cu societățile engleze ai locale din Indiile britanice, 
ŞI nu mai puțin cu societățile ruseşti, şi in ultimii ani cu cele 
romineşti, care au mări avantagii de transport față cu Ame- 
ricanii. 


1)—ln ultimul timp no vine vestea că Curtea de apol a loderuţia- 
nii din So, Panlo u recunogeut, În procosul intentat de stat, încă do pe tim- 
pul presidentiei d-lui Th. Roosevel econtra companiei Standari-0ll pentru 
clean logii antitrusturilor, ră acoastă rompanie osto o sorirtata ilogalà 
si a pronuntat dizolvarea ci ai a 40 din sucursalele sala, Nu se stie ce fotà 
vor lun lucrurile în viilor, este însă probabil că Stundar Oil va urmu, eu 
toate rigorile- bogislatinnilor, meowissi politică monopolizatoare, ohing ach 
vu Îi nevolí să renunte In forma de trust si să sa roiutoarră la voches 
formå de nsoriaţiune, ca în anul 1892 

I.—Intregul comerț de petrol al Afrivei seo rezumă În npruxima- 
tiv o jumătate de milion tona lampant. 

Ke ere Asia connumă aproximativ 4 milioane tone potrot,—dur 
pumai China, care actualmente consumă © jamâătate milion tone, ure putinta 
de n Iozgel această cunsumutie, elod oferta va fi anfietentă, 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL AL PETROLULUI 25e 


Astfel, piața asiatică este rezervată spre apos în primu? 
rind producătorilor ruşi, iar spre răsărit producătorilor din Indii. 
la care se mai adaugă in uncle porturi maritime importul de 
petrol al lui Standard-Oil-Cy, care are acolo diferiți reprezentanți. 

Cea mai importantă societate pentru desfacere a producă- 
torilor din Indiile necrlandeze este Asiatic-Petr-Cy, care în 
urma contapirii cu Shell-Cy are întinse ramificații, în special 
in China, Indii şi Japonia, În ultimul timp a mai apărul ca con- 
curent societatea Burmah-Oil în Indiile britanice și societăţile 
de petrol din Japonia, Amindouă aceste țări caută a se emanicipa 
pe cil posibil de marile Iintreprimleri de pe piețele asiatice, câutinu 
a-si creia o industrie de petrol proprie!) și a impedeca intrarea 
acolo a firmelor dependente de Asiatic-Petr. şi Standard-Oil, 

Aceasta este situația actuală pe piața petrolului In Asia. Poziţiu- 
nea nu este deloc Tămurită, şi nu se poate prevedea dezvoltarea pe 
care o va lua această luptă de concurență pe piaţa petrolui din Asia, 
Tendinţele ci generale se pol insă rezuma astlel : 1) lupta din- 
tre  Asiatic-Petr.-Cv şi Standard-Oil pentru cișligarea vaste- 
lor plett de destacere ale Chinei, Japoniei și Indiei, luptă care 
tinde In ultimul timp a se transforma Intro Ințelegere,—cit de 
departe va merge această înţelegere nu se ştie, in orice caz sin- 
tem departe de a crede Lotto luzionare,—in urma căreia ambele 
aceste intreprinderi vor trebui să-și fixeze razele lor de inlluenţă; 2) 
forțarea producțiunii de petrol brut şi a rafinării din insulele 
neerlandeze Borneo, Sumatra şi Java, spre a putea acoperi cere- 
rile pieţelor asiatice; 3) ridicarea industriei şi rafinăriei petrolului 
din Japonia, spre a o emancipa de sub dominaţiunea altor soci- 
etâţi, —şi 4) încercările de a se forma a industrie de petrol in- 
dependentă în Indiile britanice, prin activarea societăților engleze 
grupate în jurul lui Burmah-Oil şi prin probihițiunca pelrolurilor 
de altă provenienţă, Kg: 

Europa, care deşi are o supralațţă mult mai mică ca ce- 
letalte continente, insă datorită progreselor civilizaţiunii, popula- 
Hunt dense şi surselor proprii de petrol din Rusia, Rominia și 
Galiţia, reprezintă, după America, debuşeul cel mai principal sl 
petrolului. 2 A 

Comerţul european al țărilor peproducâtoare?) de petrol se 
alā incă din anul 1850 sub dominațiunea companiei americane 
Standard. Oil, care are aproape în fiecare țară cite-o sucursală 
a ei, numai pe alocurea în concurență cu firmele rusești, 

dap e u-al ecompleetu industria sa de petrol prin o industrie 
de Bee ef naut de peteul brut din California pe Oeeanu! 
iin A SP total n Eurapoi este de aproximativ 14 millioanu 
tone petrol, din vara cires 11 milioand se produce în regiunile potrolifere 
ale euntinantului, far restul se împortă din America şi o mică vuntila te din Asia. 

2. — Trió neprnducătoare da petrol din Erpsp consumă uproximatii 
5 milienua lone, devarece rostni do 9 milioane tono gsto consumit de țările 
peoducătonre da petrol, din caro numai Rusin—datorită onormlni el tonsum 
de potrul ca combustibil —cozsamă pesto 4 milioana tone, 


02 VIAŢA ROMINEASCA 


Din 1905 concurenţa petrolului rusesc slăbi simţitor prin 
criza nenorocită a industriei ruseşti, şi Standard-Oil ciștiză prin 
aceasta şi mai mult teren in politica ei monopolizatoare, 

In ultimii ani se ridică o slabă, dar ingrijitoare concurență 
«lin partea petrolului rominesc pe pieţile germane, elveţiene, Fran- 
ceze şi engleze, și decurind petrolul galițian amenință a-i ripi 
o bună parte din piața Germaniei, care prin constanța, insemna- 
tatea şi situația ei geografică şi comercială reprezintă pentru A- 
mericani centrul de gravitate al comerțului lor din Europa. De- 
aceia Standard-Oil işi concentrează in Germania toate forțele sale 
pentru lupta de concurență ce se dă actualmente în special con- 
tra petrolului galițian, — dar care loveşte in același timp şi petro- 
lurile de altă provenienţă, ca cel rominese') şi rusesc,—luptă care, 
deși in preziua unor înțelegeri şi coalițiuni, nu impedică insă 
de a fi mai aprigă ca oricind, Dată fiind importanța capitală a 
acestei lupte,—care pare a decide de viitorul comerţului de pe- 
trol) european, la care Rominia este avizată a lua parte, ai spre 
a putea înţelege condiținnile în care se dă această luptă, vom 
urmări evoluţiunea comerțului de petrol european in ultimii ani 

Daminaţiunea lui Standard-Oil în Europa o putem considera 
ca incepută din anul 1890, cind această societate inființează in 
Germania sucursala sa Deutsche-Amerikanische-Petr.-Gesell- 
schafft, introducind pe o scară mare sistemul vapoarelor și a por- 
turilor-tancuri, şi cu aceasta Incepind și lupta contra tuturor im- 
portatorilor de petrol germani, care avuseseră până alunci in 
mină intreg comerțul Germanici, ba am putea spune chiar al Eu- 
ropei centrale. 

Dacă studiem variațiunile prețurilor cu incepere din anul 
1890, luind ca bază piața din Hamburg, —deoarece Hamburgul 
constitue, atit prin situația lui comercială, cit și prin marile de- 
pozite de petrol, pentru care este amenajat cea mai im- 
portantă piaţă de comerţ din Europa și arată adevăratul puls al 
afacerilor de petrol In sfera in care ne interesează, — dacă luâm 
ca bază această piață, vom constata câ preţurile cotate aici 
dela 1890 și pănă azi (vezi diagrama No. 1) nu au fost moti- 
vate de legea cererii ein ofertei, ci au fost numai prețuri de con- 
curență şi luptă. In aceste prețuri se oglindesc tendințele care 
au predominat pe piața Europei centrale In ultimii 20 ani. Asi- 
fel, se remarcă imediat că anii 18934, 1897 și 190405 reprezintă 
un stadiu de preţuri excepțional de scăzut, Aceşti ani ou fost 
acei in care Standard-Oil a dat luptele decizive peniru predo- 


1].— Acestei lupte de concurență întreprinsă de Standani-Oil contra pe- 
trolului austria: pe piețele europene se dutoreste situația ingrijitoare din a- 
cest ultim un a petrolului ruminese, pricinuită prin reducerea ex „artului, sco- 
boren SS a prețurilor sl supra-ineărearea stocurilor din porturile 
ruminești, 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL AL PETROLULUI 264 


minarea monopolizatoare a picfilor din Europa centrală, şi in spe- 
cial Germania. 


(No. 1) Diagrama oseilațiunilor prețurilor petrolului rafinat pe piaja din 
Hamburg, caleulate pe 100 kgr, fără tara de wnd, 


SEERNE 


NAON 


bw? 


j in 1893/4 a fost vorba de lupta peniru distrugerea marilor 
importatori germani independenţi, Riedemann, Siemers, Schütte, 
ete..— luptă care s'a sfirşit cu invingerea acestora şi Incorporarea 
lor la societatea lui Standard-Oil (Deutsche-Amerikanische-Petr.- 
(sesselischatit'), care le-a impus condițiunile cea voit, urcind preţurile 
la sfirşitul anului 1894 in mod brusc dela 12 la 17 fr. suta de kgr.. 

In 1897 Standard-Oil a dat lupta pentru nimicirea marilor 
angrosiști Rasow și Joung din Anvers, şi a celui din urmă mare 
importator german, Path, din Mannheim, supranumit regele ger- 
man al petrolului, incorporindu-i şi pe aceștia in societatea Mann- 
heim-Hremer-Gesellschafit (3 milioane mărci capital), care depindea 
de Standard, și lăsind preţurile să crească iarăși, 

Dar Standard nu se mulțumea că distrusese pe importatorii 
şi angrosiştii independenţi ` ca tindea a distruge și comerțul 
intermediar şi de detaliu prin Introducerea noilor sale sisteme de 
vinzare la domiciliul consumatorului, prin trăsuri-tancuri de stradă, 
care sistem in afară că realiza economii mari, ce permiteau so- 
cietăţii ca să scoboare prețurile fără perdere pănă sub costul 


1)—După incorporare, această societate cu sediul în Brema a 3 sporit ga- 
pitala! dola 8 In 20 milioane mărci, 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


măriei concurenţilor, apoi mai avea avanjul că disloca pentru 
totdeauna pe angrosişti şi detailişti din comerțul intermediar, in- 
tinzindu-şi şi consolidindu-şi astfel monopolul ei. Până In anul 1902, 
Standard izbuti să introducă acest sistem de vinzare în oraşele- 
porturi ca Brema, Hanovra, Hamburg, etc.. RK 

Desigur că aceste lupte n'au putut D dale fără sacrificii 
simţitoare pentru Standard-Oil. Deaceia, cind aceasta s'a văzul 
stăpină pe situaţie, a căutat să profite și să-şi scoată perderile 
avute, ridicind preţurile In anul 1903 la peste 20 Fr. Ze ker, ci- 
îră care Inc să îngrijească chiar pe guvernele ţărilor intere- 
sate, în special cel orman, care se arătară gala a oieri protecția 
lor acelor grupări financu-e ce se vor indrepta spre dezvoltarea 
industriei petrolurilor concurente lui Standard-Oil. 

Datorită acestei protecțiun: oferite de guvernul german, gru- 
pările financiare Deutsche-Bank gi Diskonto-Gesselischalit se pu- 
seră in fruntea mişcării finanţei germane, -—asociindu-și mai tirziu și 
citeva grupuri Iranceze,—iîn scopul d: a încruma activitatea aces» 
tei finanţe spre alaceri de petrol in diverse regiuni ce puteau 
furniza petrol concurent lui Standard, in special Rominia și Galiția. 

Până acum Standard avea ca concurent pe piețile curopeng 
numai petrolul rusesc, concentrat in :ninele firmelor Nobel şi 
Rothschild. Caşi Standard, aceste firme aveau aproape in lit- 
care țară din Europa sucursalele lor pentru desfacerea petro- 
lului. La inceput în concurență cu petrolul american, au siirşii 
insă prin a se alia şi a face comerțul de comun acord în cele 
mai multe țări. în vederea înlăturării perderilar cauzate prin con- 
curență şi a realizării unor beneficii cit mai mari, : 

Petrolul rominesc!) şi galițian nu avea încă nici-o impor- 
tanță pe pieţele europene. ` 

lată insă că In 1902 apare firma engleză Shell- Transport 
and-Trading-Cy, 2) cu menirea de a concentra În minele ei tot 
petrolul de provenienţă liberă, adica nedepinzind nici de trustul 
american, nici de cel rusesc, spre a alimenta piețile engleze și 
ale Europei centrale, A ; ed 

Prin inființarea, cu concursul ai participarea ei, a societății 
Asiatic-Petr.-Cy, 2 ea îşi intinse operațiunile şi asupra regi 
nilor petrolifere şi a debuşeurilor din Asia. | 

Pentru Europa ea avea legături cu citeva societăţi peiro- 
lijere din Rusia în afara trustului Nobel şi Rothschild, precum a 
cu citeva societăți americane independente de Siandari-Oil. Pe 
unele pieţe, ca în Anglia, ea lucra de comun acord cu Pure Oil- 


1j—In 1902 exportul petrolului rominese era de 75.000 tone. 
2—Această societate a fost fondată la Londra in Sept. 1902, eu us 
eapital de 75 milioane fr., decătră Lord Mayor Sir Marcus Samuel, un mare 
financiar, pe atunci primar al Londrei, care avea legături în industrin de pe 
trol rusească, 
5 —Asiatie-Potr(0y fondat la Londra, eu un capital de 5O milioane ftn 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL AL PETROLULUI %5 


Cvt organizația de desfacere a outsiderilor din America. In 
anul 1903, ea Inchee importante contracte cu citeva societăţi ra- 
finoare din Rominia (Aurora, Steaua-Romină) şi fondează la 
Hamburg, pentru desfacerea petrolului in Germania, societatea Pe- 
troleum-Produkte-Geselischafit *), în unire cu Deutsche-Bank, care 
deținea acum cea „mai importantă societate de petrol rominesc, 
Steaua-Romină ; iar impreună cu noua sa formaţiune  (Petro- 
leum-Produkte), Shell-Cy fondează la Londra societatea Gene- 
ral- Petr.-Cy, pentru desfacerea petrolului independent în Anglia. 

Prin urmare, vedem că societatea Shell-Cy se insărcinase 
a desface in Europa petrolul independent din Rusia, America şi 
Rominia (pentru Anglia chiar și petrolul din Galiţia) și repre- 
zenta deci concentrarea tuturor forțelor concurente monopolului 
universal al lui Standard-Oil. 

Astfel organizată, Shell-Cy intră plină de entuziasm in 
lupta ten cu Standard-Oil, chiar din anul înfiinţării sale. Bazată pe 
alianța cu societățile de petrol din Indii, tn afară de contractele 
şi angajamentele ei din Europa, ea adresă în 1903 acea circu- 
lară memorabilă tuturor companiilor de navigațiune, prin care le 
oleră petrol combustibil din depozitele ei stabilite pe tot traectul 
Suez-Schanghai, anunţind că are instalate depozite de petrol la 
Londra, Anvers, Copenhaga, Hamburg, și alte porturi europene, 
precum şi la Buenos-Aires, La Plata, etc. 

Urmarea acestei lupte de concurență intre Standard-Oil şi 
concurenții ei, grupați în jurul lui Shell-Cy, luptă ce se dă In 
special în și pentru Germania, a fost acea simţitoare reducere 
de prețuri dela 1904/05, Dela peste 20 fr, cit era cotat la Ham- 
burg suta de kgr. petrol rafinat la sfirsitul anului 1903, preţurile 
sau scoborit în cursul anului 1904 la 16 fr., şi chiar 14.50 în 
1905 (vezi diagama No. 2). Aceste prețuri joase nu se mai po- 
menise In Germania dela 1897, cind Standard-Oil a dat lovi- 
tura de moarte regelui german al petrolului, Poth, din Mannheim, 

Fără indocală că aceste prețuri joase au adus pagube sdrobi- 
toare societăţilor de sub egida lui Shell, însă şi Standard-Oil s'a 
resimţit de asprimea acestei lupte, și efectul fu în primul rind 
că în America activitatea în sondagii incepu a se restringe din 
cauza scăderii prețurilor din Hamburg, scădere ce se repercuta 
bine-ințeles și pe piaţa din New-York. Atunci Standard-Oil,— 
pentru care totdeauna au primat afacerile innaintea ambiţiunilor şi 
a sentimentalismului, —a hotărit să pășească pe o nouă cale In 
lupta ei cu concurenții. In loc de scădere de prețuri, ea câută 
să se înțeleagă cu concurenții ei prin aranjamente și convenți- 


11—Pare-0il-Cy a fost fondată în 1595 de 14 firme americane, cu un 
capital de 10 milioane dolari, Ea posedă in Anglia şi Germania reprezen- 
rant în cele mai însemnate centre de comerț. Situaţia ei însă față de Stan- 
dard nu esta tocmai clară, căcl ea a evitat totloaunu de n intra în concu- 
renţă directă cu Standard-Oil. 

3).—Petroleum-Produkte a fost fondat cu un capital de 12 milioane fr., 
la care contribuiră, în mod egal, Sholi-Cy, Dentseho-Bank si Steanu-ltomină, 


fiecare cu o troime. 7. 
D 


5 


VIATA ROMINEASCA 


a:.—Velra] rafinat american (Stunduarilwitol, 


(Na, 2). Dograma oscilatiunilor de prețuri ale petrolului rafinat dela 1003—1910 pe piaja din Hamburg, enleuiate în lei 
pe 100 er. fird taza de vamă. 
rì- Patyal rusesc, rominese și pralițian. 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL Al, PETROLULUI 267 
ee Ee De at nika dir an E, se 


uni. La această nouă politică Standard-Oil se vedea indemnatā 
și de urcarea consumului intern din America, pricinuit de gre- 
vele perpetue în industria de cărbuni, care impreună cu epuiza- 
rea regiunilor petrolifere din Pensilvania, necompensală incă cu 
sporul noilor regiuni din vestul Americei, contribuiră la slăbirea 
exportului general, şi Standard-Oil se vedea astfel avizată de a-şi 
procura petrol şi din alte Gärt ale lumii, spre a putea să-şi a- 
sigure monopolul ce-l proectase și chiar acoperise la Inceput. 
Shell-Cy, care în intervalul acestor 2 ani de luptă avusese per- 
deri sdrobitoare pentru toate societăţile ce făceau parte din coa- 
liția organizata de ea,!) nu aștepta decit semnalul de impăcare 
cu Standardi. 

Standari a cerut coalizaților ca să-și aleagă un singur re- 
prezentant, cu care să poată trata pacea, şi Asiatic-Petr-Cy fu 
imputernicită cu aceasta. În Septembrie 1902 intervine o ințele- 
gere intre Standard şi Asiatic-Trust, Ințelegere care se extinde 
asupra tuturor ñrmelor coalizate, Imediat preţurile se urcară In 
tot comerțul european, şi de unde la | Septembrie petrolul rafinat era 
cotat cu 14.50% kgr. la finele lui Octombrie 1905 se urcă la 
18 frio ker, (vezi diagrama 2). Cu aceasta se închee campania 
de concurență ce a dominat piața europeană in acești 2 ani din 
urmă și se începe o perioadă de linişte, în care se urmări reá- 
lizarea unor ințelegeri generale Intre toți furnizorii de petrol, i- 
dee care dadu loc la multe constătuiri în Berlin şi Paris intre 
reprezentanții marilor firme. Bazele acestor Ințelegeri generale 
păreau a fi acceptate de mai toţi cei interesați, cind iată că noi 
accidente schimbară mersul lucrurilor şi distruseră echilibrul ce 
părea a se fi stabilit. Firmele ruseşti Nobel şi Rothschild tură 
nevoile, In urma marilor tulburări ce au avut loc in industria 
rusească în 1905, să-și reducă pe jumătate exportul lor, ceia ce a 
lost hine-ințeles ia avantajul aproape excluziv al lui Standard-Oil. 

In acelaşi timp, Sbeli-Ov, în urma perderilor suferite in 
lupta cu Stamlard, se decide a renunța Ja afacerile ei din Eu- 
ropa şi la inceputul anului 1906 se retrage cu totul în Asia o- 
rientală, unde rezidau bazele ei lundamentale, fuzionind peste ci- 
teva luni cu marea societate de acolo Koninklijke-Petr.-Maat. 
și asigurindu-şi astlel în proporție de 40" intreaga producțiune 
a Indiilor neerlandeze, precum şi Intreaga desfacere a acestui 
petrol pe pieţile Asiei pina In China, Japonia, Persia și chiar 
Siberia. 

Dar Sheli-Cyv retrăgindu-se din afacerile ei din Europa, a- 
tunci intreprinderile petrolifere ce au lost grupate In jurul ei, in 
special acele depinzind de consorțiul Deutsche Hank. rămin izo- 
late şi fară o organizaţie proprie pentru desfacere 


1 Eere do remareat că dacă Shell si Standard au avut porderi în #- 
cesti 2 nni de luptă, consumatorii do potrol p'an avut decir câştig din a- 
coustă luptă. Numai in întorvulul analni 1905, consumatorii germani an avut 
o economie se 25 milioane fr, po enre în alte împrojurăei trebaeau să-i plă- 
teasră monopolului ameriean. 


268 VIAŢA ROMINEASCA 


Germania, care de mai bine de 10 ani nutrise şi dezvol- 
tase din motive atit economice, cit şi politice, un curent ostil 
companiei Standard-Oil, nu putea să renunțe uşor la politica sa 
de emancipare de sub monopolul american, la care politică se 
angajase insuși guvernul. provocind şi protejind crearea de in- 
treprinderi de concurență, Am vâzut cum aceste tinere întreprin- 
deri, abia născute, sau asociat la lupta întreprinsă de Shell, pline 
de ideal, dar lipsite de forțele necesare pentru a se putea măsura 
cu organizația puternică a lui Standard-Oil. Cu toată căderea 
lor insă, cu toate sacrificiile făcute și cu toată slaba perspectivă 
de reuşita pe care o prezentau condiţiunile de luptă, guvernul 
german nu pulea să renunțe, cum am zis, la idea de a expulza 
pe Standard-Oil din comerțul german și chiar din cel european, 

Cu atit mai mult se vedea indemnat la aceasta guvernul 
german, cu cit in ultimii ani Standard-Oil, dupâce desființase 
comerțul en gros din Germania, işi îndrepta acum atenţiunea 
spre eliminarea și a detailiștilor. propunind a furniza ea singură 
petrol direct consumatorilor. Filialele ei şi începuseră a intro- 
duce trăsurile-tancuri de distribuire și a generaliza sistemul ce-i 
introdusese deja în oraşele-porturi: Hamburg, Brema, eic.. Şi gu- 
vernul işi dădea bine sama câ cu atit va fi mai greu a expro- 
pria pe Standard, cu cit acesta va prinde râdăcini mai adinci în 
Germania. 

Deaceia, chiar in anul în care războiul condus de Shell-Cy 
a incetat, grupul Deutsche Dank a pornit la organizarea unei 
noi cruciade impotriva lui Standard, cruciadă care a fost de 
data aceasta inspirată de Societatea de Economie politică a 
Europei centrale) şi susținută de guvernele țărilor interesate. Ea 
şa primit forma concretă în coalițiunea Europäische- Petroleum- 
Union, fondată în luna August 1906, cu un capital de 20 mili- 
oane mărci, cu sediul la Berlin, unde pare a se fi stabilit sediu! 
principal al statului major ce dirijează intreaga luptă contra poli- 
ticei de eghemonie a lui Standard-Oil. 

Această coalițiune menită să cuprindă toate intreprinderile 
de petrol din Europa, concurenta lui Standard-Oil şi creată sub 
directa prolecțiune a guvernului german, urmăreşte in organi- 
zarea ci două acțiuni paralele: una, de a-și alipi intreprinderi 
care să furnizeze petrolul necesar in lupta de concurență, și alta, 
intreprinderi de desfacere a acestui petrol pe pieţele diferitelor țări. 

Pentru prima parte a chestiunii, coalițiunea şi-a alipit in 
primul rind intreprinderile de petrol din Europa, care stau direct 
sau indirect sub influența finanței germane, cum sint acele din 
Rominia 2) şi parte din Galiţia, şi apoi, pentru a putea să se må- 


I—Accustă societate a fost înființată în 1904 la Berlin şi pusă sul» 
presidenția prințului Ernst Günther de Sehleswig-Holstein, avind ca membri 
o serie de savanţi şi economişti. 

3).—In Rominia Disconto-Geselischafit, cure deţine un foarte important 
grep de afaceri petrolifere, nu a voit să adereze la această coulițiune în mod 
oficial, dupăcum nu s aderat nici în trecut la niciuna din organizaţiile ce 
pornise din stera celeilalte grupe, Deutsehe-Bank. 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL AL PETROLULUI m9 
Îi a eege ee 


soare cu colosul american in privința stocuril 
os ` | d or de petrol, că 
eyi atrage In sfera ei de acțiune și intreprinderile alei Ge 
urma Crize: nenorocite din 1905 au fost aproape exprol riate 
de Vier de pe piețile din Europa. i 
entru a doua parte a chestiunii, —desfacerea i 
e 3 ir = 
temeri mega Zeen câulă să iea sub directa We E 
> e distribuție ce a i i i 
sa pipe ali, t u legāturi cu intreprinderile de pe- 
Astfel, in urma înființării acestei coalițiuni 
i : i europene, s'a fä- 
pop nara cargo in sterile de desfacere pr diferitelor 
ze d i 3 
Se a Sona meri e petrol din ţările europene, pe piețele cărora 
In Germania, care stă in fruntea țărilo 
S e r consumatoa i 
sep din Europa, cu enorma sa cifră de 1.380.000 tone 1 stau 
aţă în față următoarele societăţi de desfacere ` í 
SS ES? lui Standard-Oil ; 
utsche-Arncrikanische- Petr.-(Gesselschalit, Mannheim- 
pat Së, eg şi Petroleum-Ralfinerie a nete Ko. et 
c impreună o cantitate de aproape un mili a din - 
(we zi totală, deci mai mult Zeg a Zeene 
in partea coaliţiunii europene este societatea Deutsche- 
Petroleum- Verkaufs-Gesellschafit, care reprezintă concentrarea fir- 
melor Deutsche-Russische-Naphta-Import-Gesellschafit, ce apar- 
ținuse Innainte lui Nohel şi Rothschild, și Petroleum-Produckte 
A. Ca Pë Gem lui Shell şi Deutsche Hank. 
| eci coalițiunea europeană desface in Germania petrol rusesc 
(circa 150.000 tone),2) petrol romin şi galiţian (circa 60.000 tone), 
arara d proa ien in propriile regiuni petrolifere ale Ger- 
circa ` tone) *), deci in total imati i 
Sege pie aa ) otal aproximativ 220/u din 
Restul din consumul Germaniei este acoperi i i 
V perit de firmele in- 
dependente Pure-Oil-Cy, pentru petrolul american, și A. G. für 
TE gë ider Mineral-tiprodukte, pentru petrolul 
ustriac (circa i tone), pecum și Asiatic-Petr.-Cy i 
70.000 tone benzină. a x Ee 
in Anglia, care vine în al 2-lea rind ca ţară consumatoare 


1)—Din această cifrà totală se sucoteşte circa | milio 
petrolul rafinat, 230.000 tone pentru uleinri, 120.000 tone gn oe: Ze 
restul pontra alte produse ;—în consecință, articolul cel cerut în Germa- 
nia be n zeg en Gu uleiurile zi 15%), şi bonzina cu Bi 
oarea comertului ungrosist ul petrolului consumat în Ge 

urcă, incluziv taxe şi vamă, la 240 milioane mărel, cela ce denotă că rege Ace 
mania petrolal stă în primul loc ea marfă de import, iar en articol de con: 
pete oc îm EN znbäe, VE stă in primul lve, 

2). —Din care 42), to wl 
Deeg ne pant, adică 82%, din tot lampantul eos- 

3)—Cifrele sint enleulate în jurul anilor 1906—1907, 

4)—ermanii posedă surse petrolifere la Hanovra, Wietae, Elsass și 
e E însă erg mp Aueren acestor surse, cu toate stăruim- 

use de coreuri nanei interesate. 

canza debitului mie al sondelor. dagegen 


270 VIAȚA ROMINEASCA 


de petrol, cu o cantitate de circa 800.000 tone !), concurează pe 
de o parte societatea Anglo- Amerikan-Oil-Cy, ca filială a in- 
treprinderii Standard-Oil, cu o cantitate de circa 500.000 tone 
Ip Sail, şi pe de altă parte firmele Anglo-Caucasian-Oil-Cy, depin- 
zind de firma Rothschild, și Consolidated-Petr.-Cy, depinzind de 
Nabel-irtres, ambele pentru petrolul rusesc (circa 120.000 tone), 
iar General-Petr.-Cy pentru petrolul romin (90.000 tone) şi ga- 
lițian (5.000 tone), 

După inființarea coalițiunii europene, firmele Consolidated 
şi General-Petr,-Cy se contopiră in firma Britisch- Petr.-Cy. Fir- 
mele coaliţiunii pot fi deci contate pentru o desfacere de circa 
220.000 tone (Gate) din consumul total, 

Restul consumului e acoperit de firma independentă Pure- 
Qil-Cy- 

Belgia şi Olanda consumă impreună o cantitate de aproa- 
pe 700.000 tone, pentru care concurează din partea lui Standard- 
Oil firma Amerikan-Petroleum-Cy, cu circa 500.000 tone, şi din 
partea coaliţiunii firmelor, Societe d' Armement, d'industrie et de 
Commerce, pentru petrolul rusesc (circa 100,000 tone) şi romi- 
nesc (50.000 tone). Restul e acoperit de societatea olandeză în te- 
gâtură cu trustul Koninklijine : Petroleum-Handels-Maat. 

In Elvetia, concurează societatea Petroleum-Import-Cy din par- 
tea Americanilor, cu aproximativ 650/o din consumul total de carca 
30.000 tone, şi, din partea coaliţiunii, societatea Schweizerische- 
Petr.-Producte-Lager-Geseilschafit, cu aproape 250/0. 

În Danemarca stau Tat in față societatea americană Danske- 
Petroleum-Aktienselskab, cu aprox, 65.000 tone, și cea a coali- 
Dun europene, Dansk-Tydsk-Petroleums-Compagni, cu 20000 tone. 

Italia consumă relativ o cantitate mică de petrol, circa 
110.000 tone, din cauza grevârii taxelor de vamă (48 lire) şi de 
consumaţie (6 lire), In vederea protejării propriilor sale surse, care 
rămin încă neinsemnate. 

Din partea lui Standard-Oil există aici Societa ltalo- Ame- 
ricana del Petrolio, cu 60.000 tone, iar pentru petrolul rusesc 
este Societa per Gli Oli Minerali, cu circa 20.000 tone, şi, cam tot 
cu o așa de mare cantitate contribue şi petrolul romin. Restul 
e acoperit de petrolul austro-ungar (5.000 tone) şi cel indigen 
(circa 6.000 tone). 

(Va urma) 

C. Hoisescu. 


1).—Din această cantitate revine 3400 numai lampant, lu care con- 
tribue Standard-Oil cu Tje şi coaliția europeană cu Ze 


INIMĂ. 


-m 


Biata inimă bolnavă, 

Făgădău la drum de țară, 
Cine-şi mai aduce-aminte 
Ciţi drumeţi te cercetară ? 


Tu n'aveai zăvor la poartă, 
Nici scumpete la măsură, 
Și cinsteai pe tot săracul 
C'un păhar de băutură. 


Cum veneau În miez de noapte 
Călători pribegi în lume, 

Toţi stapini la tine-acasă, 

Răi de plată, buni de glume. 


Tu la toți le-ai dat hodină 
Și le-ai dat popas în cale, 
Dän s'a risipit pe drumuri 
Plinul pivniţelor tale! 


Azi eşti goală şi săracă 

Si crișmaru-ți dă să moară: 
Cine i-ar mai trece pragul, 
Vagădâău la drum de țară ?... 


Octavian Goga. 


n a i 


Cronica externă. 


Situaţia din Orient. 


Incă odată privirile lumii sînt aţintite asupra Orientului. Fără să 
se petreacă acolo evenimente grave, domneşte totuşi o stare generală 
de nesiguranță. Turcia işi organizează noua viaţă în mijlocul greută- 
ților şi a frămintărilor; Bulgaria e cuprinsă de fel de fel de ambiţiuni 
şi de pofte; Serbia, atinsă de aceiaşi contagiune, a inceput să se miște 
la rindul ei,—iar Grecia, ajunsă de mult ja paroxismul agitaţiunii, plu- 
teşte într'o anarhie, care din zi în zi iea proporții mai ingrijitoare. 

Dacă toate aceste țări s'ar sbuciuma în cuprinsul hotarelor lor, 
incă n'ar îl nimic de spus. Dar complicațiunile lor interne atrag după 
ele complicațiuni externe din cele mai serioase, Anarhia din Grecia a 
dat politicii eline prilejul să se amestece in afacerile Cretei, —de unde 
conflict diplomatic între Turcia, care este puterea suzerană a insulei, şi 
intre Grecia, care doreşte s'o anexeze. Nemulţumirile din Macedonia 
sînt un izvor de conflicte intre Turcia şi Bulgaria. Teama ca nu cum- 
va Bulgarii singuri să se folosească de pe urma unei acţiuni energice 
şi anti-turceşti în Macedonia sileşie pe Serbi să jea şi ei o atitudine duș- 
mănoasă față de Imperiul Otoman,—aşa incit Orientul e plin de con- 
ice latente, care nu aşteaptă decit o împrejurare prielnică spre a 
izbucni, 

lar Marile puteri, în loc să înlăture aceste duşmănii şi să liniş- 
tească aceste agitaţiuni, se poartă în aşa chip, încit pat a fi fost puse 
dinadins ca să aile focul oriental, ca să suile peste jăratecul ce arde 
ascuns sub cenuşele balcanice, 

Mai întăi, anexind Bosnia şi Herzegovina, indată după proclama- 
rea regimului constituțional la Constantinopole, Austro-Ungaria a dat na- 
|onalităţilor balcanice exemplul cel rău, a deschis fără să-şi dea samă 
polta tuturor revendicărilor.  Călăuzite şi îmbărbătate de această pildă, 
toate stalele din Peninsula Balcanică, care au, sau care şi-au închipuit 
că au ceva de revendicat de la Imperiul Otoman, au şi Inceput să for- 
muleze pretenţiunile lor şi să lupte pentru a le iniäptui. Desigur că, 
fără exemplul dat de Austria, Grecia, de pildă, nu ar H cutezat să re- 
clame Europei cu atita energie anexarea Cretei. 

Pe de altă parte, Rusia nu a încetat de a sluji drept punct de 
razim naționalităților slave din Orient, în acțiunea ce ele au întreprin- 


CRONICA EXTERNA n 


s-o împotriva Imperiului Otoman. Chiar dacă în fond diplomaţia ru- 
sească nu a împins lucrurile până la o adevărată ațițare Impotriva Tur- 
ciei, totuşi, prin simpla ei prezenţă, ea a dat o oarecare conzistenţă tu- 
tulor ambiţiunilor şi visurilor diferitelor naţionalităţi slave, ambiţiuni şi 
visuri care altmintrelea s'ar fi perdut ca pulberea In vint. Niciodată nu 
s'a văzul mai bine acest lucru decit acum în urmă, cu prilejul vizitelor 
la Petersburg ale regelui Serbiei şi ale țarului Ferdinand al Bulgariei, 
Ruşii declară pretutindeni că nu trebue dată nici o semnificare îngriji- 
toare acestor vizite. Țarul a primit în momentul de faţă pe regii Bul- 
gariei şi a Serbiei, nu pentru că ar avea de gind să îi sprijine în re- 
vendicările teritoriale ce ei pot formula în Imperiul Otoman, sau în 
lupta ce ei ar vrea să Intreprindă in Macedonia, ci pur şi simplu fiindcă 
aceste vizite erau orinduițe de mult. Cea mai bună dovadă a nevino- 
văţiei intenţiunilor ruseşti stă, spun diplomaţii moscoviți, In faptul că a- 
ceste vizite coincid cu storţările pe care cabinetul din Petersburg le face 
ca să reia cu Austria raporturile cordiale de odinioară. Dacă întradevăr 
Rusia ar îi urmărit acum o poiitică agresivă în Balcani, dacă întradevăr 
«a ar împinge in momentul de faţă naţionalităţile balcanice la o luptă 
impotriva Turciei şi a influenței ce Austria exercită în Orient, țarul nu 
ar fi primit pe regele Petre şi pe țarul Ferdinand tocmai în momentul 
în care caulă, în chip atit de neindoelnic şi de sincer, să se apropie ia- 
răşi de Austria. Cu toate acestea, nu se poate nega că, prin faptul nu- 
mai că suveranii Serbiei şi a Bulgariei au fost pe țărmurile Nevei, sa 
creat o adevărată turburare şi în Orient şi în Europa. În Europa a- 
ceste vizite au dal naştere la toate bănuelile, Chiar in cercurile diplo- 
malice din Viena a existat credinţa că d. Iswolsky joacă un dublu joc, 
că spune una Austriei şi face alta Ja Sofia şi la Belgrad. lar in Bal- 
cani aceste vizite au trezit toate speranţele. Atit în Bulgaria, cit şi în 
Serbia, sint visuri la care nimeni nu s-ar gindi, dacă n-ar exista nà- 
dejdea în sprijinul eventual sau posibil al Ruşilor, şi natural că tot ce 
dă acestor speranţe măcar o înfăţişare de realitate contribue puternic să 
mărească agitaţiunile din Balcani. Bine-inţeles, vine o vreme cind prin 
forța lucrurilor speranțele dispar. Dar pănă atunci agitaţiunile iegate 
de ele dăinuesc şi otrăvesc viața Orientului, care se pierde degeaba in 
irămintări sterile. 

Marile puteri au însă o influenţă dăunătoare asupra nenorocitei 
siuaţiuni din Orient şi dintr'un alt punct de vedere. Ele nu se mul- 
țumesc să dea exemplul cel rău şi să slujească, cu voe sau fără voe, 
drept punct de razim deosebilelor state balcanice, în acţiunea sau în 
pretenţiile lor, ci ele se amestecă şi în afacerile interne ale statelor din 
Orient, şi prin acest amestec impedecă pacea să domnească în Balcani, 
sam întirzie rezolvarea problemelor care se pun in acest colţ al Europei, 
Turcia şi Grecia ne dau o strălucită dovadă despre aceasta, Este ne- 
tăgădult că în Turcia se săvirşeşte astăzi o măreaţă operă de reorgani- 
zare politică, economică şi socială. Această operă e grea prin natura ei, 


SCH VIAŢA ROMINEASCA 


şi nimeni din cei care cunosc chestiunile sociale nu se aşteaptă să vază 
dintr'o zi într'alta toate roadele muncii întreprinsă de Tinerii Turci, Prima 
datorie a conducătorilor Turciei constituționale e să nalionalizeze orga- 
nizarea economică a Imperiului Otoman; fără aceasta opera lor nu 
poate să fie nici trainică, nici de un adevărat folos pentru existenţa noului 
regim lurcese, Ori, aici Tinerii Turci se isbesc la fiecare pas de Ma- 
rile puteri, care vor nu numai să păstreze toată situația economică de 
care se bucurau în Orient, dar Incă să dobindească noi concesiuni şi 
noi stere de influență. Şi cum Tinerii Turci, cu drept cuvint dealtmin- 
trelea, se iîmpotrivesc acestor pretenţii, se întreprinde de cătră Marile 
puteri, în Europa şi în Orient, o întreagă campanie Impotriva noulul re- 
gim. Ce e drept, această campanie e condusă cu măiestrie. Nu set: 
tacă pe față noul regim turcesc. Din poirivă, i se arată numai dragoste 
şi bunăvoință. Dar în acelaşi timp se ponegrește comitetul Uniunii şi 
al Progresului, care e creerul întregei mişcări de regenerare din Imperiul 
Otoman, se vorbeşte cu un pesimism exagerat şi nejustificat de rezul- 
tatele acţiunii Tinerilor Turci, se zagrăvesc ca primejdioase tendințele 
lor naționaliste şi se atacă fără milă toate personalitățile politice care au 
față de străini o atitudine neatirnală şi demnă. David Bey, de piidă, 
ministrul de finanțe, care este un tinăr de o valoare reală, a fost ca» 
lomniat de presa germană toamna trecută, fiindcă se incerca să pue o 
stavilă influenței germane din Orient, Toate aceste lucruri capătă o in- 
semnâtate deosebită, pentrucă încurajează anumile rezistențe In Imperiu! 
Ottoman, atit din partea ultimelor rămăşiţi ale regimului hamidian, cit 
şi din partea tuturor elementelor reacționare, care toate au ajuns să se 
sprijine pe străini, Din fericire pentru Turcia, această mișcare nu prea 
prinde, Ura împotriva influențelor străine e atit de vie, toată lumea 
are atit de putemic conştiinţa de pericolul pe care il reprezintă pentru 
Turcia cotropirea străină, şi nevoia de a scăpa de dominaţiunea străină 
a fost un factor atit de insemnat în răsturnarea regimului hamidian, In- 
cit incercâri de asemenea natură nu pot avea mulți sorţi de reușită. To- 
tuşi ele au destulă putere ca să Ingreueze sarcina Tinerilor Turci și să 
intirzle în mersul ei marea operă de regenerare a Imperiului Otoman, 
pe care ei au întreprins-o cu un atit de admirabil entuziasm şi cu o 
atit de splendidă energie. 

Tot atit de lunestă a fost influența Marilor puteri şi în cazul Gre- 
clei. E adevărat că azi Marile puteri întrebuințează toată influența lor 
pentru a potoli pe Greci şi pentru a Impedeca să complice criza orien- 
tată. Dar desigur că dacă Grecii sint azi atit de îndrăzneţi în preten- 
țiile lor, e findcă ani de zile Marile puteri i-au încurajat şi mai mut, 
i-au ațițat Impotriva Turciei. Dacă Grecii nu ar îi văzut acum deg ani pe 
fiul regelui lor, pe principele George, numit guvernator al Cretei prin 
stăruinţele Marilor puteri, dacă tot prin intervenţia acestor Mari puteri 
ei nu ar fi dobindit în Creta o administraţiune grecească; ofițeri greci 


CRONICA EXTERNA 215 


în armată, un drapel care este aproape drapelul grecesc, monede cu e- 
jigia regelui Greciei, cu alte cuvinte, un regim care reprezintă anexa- 
tea fără consfințirea ei legală,—ei nu ar fi nici aşa de zgomotoşi în re- 
vendicările lor, nici aşa de convinşi că anexarea Cretei este un drept 
care îi se cuvine fără de intirziere, Dar cind Marile puteri au obișnuit 
atita timp pe Greci cu ideia că Creta este a lor, că drepturile Turciei 
asupra acestei insule nu au nici un temei, e greu să-i faci să înţeleagă 
acum că interesele generale ale Europei şi nevoia de pace a Orientului 
le impune datoria să renunțe, cel puţin deocamdată, la anexarea Cretei 
şi să se păzească de orice faptă, de orice gest, care ar pulea jigni pe 
Turci în drepturile sau în amorul lor propriu de suzerani ai acestei mull 
rivnite insule. Faptul e cu atit mai greu, cu cit Grecii, fiind învăţaţi 
să se sprijine întotdeauna pe Marile puteri, s'au desobişnuit de a con- 
sidera aceste chestiuni ca mici chestiuni dintre ei şi Imperiul Otoman, 
ci le consideră mat mult ca mici chestiuni dintre Imperiul Otoman şi 
Europa. Rezultatul acestei deviaţiuni optice e că cele ce le-ar apare 
repede ca ceva imposibil, cind n'ar fi vorba dech de ei şi de Turci, le 
pare un iteru foarte natural, cind e vorba de imperiul Otoman şi de 
întreaga Europă. Grecii au ajuns, astiel, să aibă o mentalitate cu totul 
specială şi să creadă foarte sincer că, protestind, reclamind, inzistind 
mereu, Europa va trebui, cedind solicitudinilor lor, să impună cu de-a 
sila Turelel recunoaşterea tuturor dorinţilor lor. 

In genere, in Macedonia pacea s'ar putea restabili mult mai curind, 
dach n'sr îi Marile puteri. Prin două mijloace ele contribue a întirzia 
acolo pacificarea naționalităților. Intăiu, prin tradiţiunea pe care au 
creat-o, Atit de mult au infiltrat in mintea populațiunitor din Macedo- 
nia credința ca Marile puteri au drepturi asupra Turciei, incit aceste 
populaţiuni s'au obişnuit cu această idee, şi atunci, în loc ca ele să-şi 
indrepteze toate privirile înspre Turcia, care azi le asigură un regim de 
libertate şi de deplină egalitate a tuturor naționalităților, adică le garan- 
tează deplina dezvoltare etnică a fiecărei unităţi naţionale în parte, ele 
işi întorc privirile unele spre Pelersburg, altele spre Viena, altele chiar 
spre Roma, şi, pe lingă greutăţile fireşti ale problemului macedonean, 
Tinerii Turci se văd siliţi să lupte şi cu această nenorocită stare de spi- 
rit şi cu toate urmările care decurg dintr'insu, 

in al doilea rind, Marile puteri interzic opera de pacificare a Ma- 
cedoniei prin atitudinea lor în chestia capitulațiunilor. Regimul capitu- 
laţiunilor, la care Marile puteri nu vor să renunțe, crează Turcilor o si- 
tuaţiune umilitoare faţă de naționalităţile care trăesc sub dominațiunea 
lor, inr diversitatea de situațiuni juridice, de jurisdicţiuai, crează o stare 
de confuzie, care numai prielnică nu poale să fie unei opere de reor- 
ganizare a Macedoniei în jurul şi sub supremaţia elementelor otomane, 

- In asemenea condițiuni nu trebue să ne mirăm deloc că Grecii nu 
vor să se liniştească, că Bulgarii, agitind elementele bulgare din Mace- 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


donia, se înarmează fără incetare şi că pindesc cea mai mică mişcare gre- 
sitä a Tinerilor Turci, cel dintăiu moment de slăbiciune, pentru a da curs 
ambiţiunilor lor cuceritoare, —şi trebue să găsim tot atii de firesc că Serbii 
caută să imite pe Bulgari, că Albanezii se ridică la rindul lor, că se vor- 
beşte de alianța naționalităților slave Impotriva Musulmanilor, că idea re: 
constituirii unei mari Elade influențează minţile aprinse ale Grecilor me- 
gulomani, că toate ipotezele, toate planurile de renaştere a splendoritor 
trecute exercită o atracțiune deosebită asupra unor populajiuni din fire 
pornite înspre fantazie şi inzestrate cu acea imaginaţiune bogată şi 
strălucită, câre caracterizează mentaliiăţile orientale, 

Cea mai mare fericire pentru Orient va îi atunci cind Marile pu- 
teri vor înțelege însfirşii că nu mai au ce căuta acolo. Amestecul lor 
in treburile Orientului şi-a avut rostul atit timp cit ele au putut crede 
că Imperiul Otoman, căzind in decrepitudine, va H împărțit Intre din- 
sele, şi că cu cit amestecul lor în afacerile orientale va fi fost mai viu, 
cu atit me să De mal insemnată şi partea ce li se va cuveni din sis, 
crea Turciei, 

Cucerirea şi Impărțirea Imperiului Otoman e însă un vis pe care 
nici-o Mare putere nu-l mai poate avea, Pe de o parte dezvoltarea naji- 
onalităţilor balcanice, dorința lor de a rezolva chestiunea Orientului prin 
ele şi pentru ele, iar pe de aliă parte, renaştarea neașteptată şi atit de 
puternică a elementului turcesc, au răpit rind pe rind ultimele speranțe 
ale celor mai optimiste dintre Marile puteri. Să părăsască deci Marile 
puteri Orientul, de care ele nu se mai ocupă decit printr'un fel de de- 
prindere rea de care nu reuşesc să se desbare pe deplin, să lase acest 
colţ al Europei în vola lui, în voia popoarelor ce-i iocuesc, Ele vor 
şti prin jocul natura! al forțelor lor respective, prin ciocnirea ambiţiunilor, 
nevoilor şi mijloacelor lor, să dea Orientului fizionomia lui definitivă şi 
să găsească singure o lormulă de echilibru, care să împace interesele 
tuturor şi să garanteze şi pacea internațională. Cit timp insă toji cei 
nechemați se vor amesteca in treburile Orientului și vor căuta fără so- 
coteală să Inirineze pe unii, să impingă pe alţii. neliniştea va domni, 
sbuciurmările zădarmice vor ţine locul intocmirilor sânătoase şi armonice, 
iar posibilităţile de izbucnire a unor conflicte singeroase vor atima cao 
sabie a lui Damocles deasupra destinelor nesigure ale Peninsulei Bal- 
canice, 


L G. Duca. 


i 


| 


Cronica teatrală. 


„Israel*.— „Chinul”, 


După înlerzicerea puternicei drame a lui Leopold Kampi, Seara 
cea de pomină, era firesc să nu se interzică reprezentarea unel piese 
lipsite de artă şi de viaţă, destul de banală şi de mediocră casă nu 
trezească nici un sentiment innalt în sufletul spectatorilor. /srazi, piesa 
lui Bernstein, e una din îabricaţiile acestui autor, care inlocueşte inspira- 
ţia, talentul şi puterea creatoare prin tehnică şi meşteşug scenic, Su- 
biectul e al unei melodrame oarecare, o melodramă modernizată și com- 
plectată cu pretenţii de tendenţionism, 

Financiarul evreu Gutiieb a iubit în tinereţă pe ducesa de Croncy, 
reprezentanta uneia din cele mai autentice familii aristocratice din Franţa. 
Dragostea aceasta n'a fost de lungă durată, Sentimentele creştineşti ale 
ducesei şi uneltirile duhovnicului ei, un ezuit implacabil, au pus re- 
pede capăt unel iubiri, care ținuse numai atit cit e strict necesar unei 
femei ca să purceadă grea. Pruncul născut din iubirea nelegiuită din- 
tre creştină şi evreu va creşte sub înrlurirea preotului, se va adăpa ia 
izvoarele cele mal curate ale religiei lui Isus şi, însuflejit de nevoia de 
acţiune, de dominație, de glorie a rasei, va deveni şeful partidului anti- 
semit a! nobililor, pecind tatăl lui adevărat, evreul Ciutlieb, va duce un 
războlu de exterminare impotriva clericalismului care-i răpise dragostea, 
|| zădărnicise tinereța, îl furase copilul, 

Intimplarea şi concursul autorului pun față în faţă, în saloanele 
aceluiaşi club, pe tată şi pe fiu. Fiul, după un plan stabilit de mai innainte 
em nobilii antisemiţi, cere financiarului evreu să se retragă din cluh şi, 
cind acesta retuză, ridică bastonul şi cu un gest elegant schiţează o- 
lovitură, 

Gutiieb îşi constitue martori. Duelu! fatal ar urma neinlăturabil, 
dacă ducesa, aflind cele petrecute, nu s'ar interpune, Intre părinte şi fiu. 
Ea cheamă pe evreu şi laceartă säi convingă că nu trebue să se bată 


KI VIAŢA HOMINEASCA 


cu copilul lor. Dar evreul Işi aminteşte dragustea lui zădărnicită din 
cauza intransigenţii misionarului creştin, îşi aminteşte tinereţa lui furată 
de fericire şi de iubire, îşi aminteşte că onoarea atinsă trebue spălată 
conform regulelor duelului şi, după o filipică violentă, e gata să plece, — 
cind, pe neaşteptate, în pragul uşii, se întilneşte cu fiul, cu antisemitul, 
cu provocatorul lui, 

Adversarii se măsoară cu ochii, bătrinul calm, ținărul uimit şi in- 
viforat. Bătrinul va pleca, dar în sufletul aprinsului şef de partid se va 
strecura germenul unei groaznice indoeli. Ce caută financiarul evreu 
in casa mamei lui? Intrebări peste întrebări îi țişnesc din inima strinsă 
de durere. Ducesa încearcă să răspundă ocolind adevărul. Invocă mo- 
tivele cele mai absurde, teama ei, principiile creştine, un moment de 
nebunie. Dar atunzi o incolțeşte întrebarea: el insă, evreul, pentruce 
a venit, ce obligaţii avea Ia de dinsa ? Ca în fața unui implacabil 
judecător de instrucţie, ducesa recurge la mijloacele cele mai extreme, 
se revoltă, plinge, cerşeşte o clipă de răgaz, amenință, mingie, aruncă 
o mărturisire anodină ca să scape restul, taina cea mare, iubirea vitno- 
vată. Dar fiul, tenace ca un evreu, nu se mulțumește, Din întrebare 
in intrebare, din mărturisire în mărturisice, începe să Ințeleagă că un 
mister oribil planează asupra familiei lui. H chinueşte nevoia adevărului. 
Chiar dacă şi-ar pierde, şi-ar zdrobi viaţa, trebue să-i cunoască, Mama lui 
î-] ascunde, îl va alla de-aiurea. Vrea să piece, să se bată, să omoare. 
Da: ducesa s'a aruncat în cadrul uşii. În desnădejdea ei imensă, în privi» 
rea ei rătăcită, în mărturisirea ei zdrobită, desăvirşită, el, şeful partidu» 
lui antisemit, va afia că e fiul unui evreu. 

Scena aceasta, cam lungă poate, dar bine susținută, e condusă cu 
măestria cunoscută a lui Bernstein. Dialogul, care ar îl obosilor prin 
repetarea aceloraşi Întrebări şi prin monotonia aceloraşi stări sufleteşti, e 
salvat prin gradaţia meşteşugită a interesului dramatic. Toată tehnica, 
tot teatrul lul Bernstein, sint cuprinse în această jumătate de act. Ceia 
ce urmează nu mai prezintă nici un interes, Discuţiile academice între 


ezuit şi creştinul cu singe semi! în vine şi între acesta şi tatăl lui—sint ` 
prea vădit tendenţioase. Se vede dela o poştă că eroii dramei ple- ` 
dează pentru sau contra părerilor autorului. Sinuciderea prinţului anti — 


semit e nefirească și melodramatică. Deciamaţiile supraviețuitorilor, lingă 
cadavrul cald al celui sinucis, sint teatrale, lalşe, cu un caracter står- 
băd de morală eftină, aranjată în vederea efectului, Astfel că din toste 
cele trel acte ale lul Bernstein o singură scenă e de reţinut, şi incă şi 
aceasta numai ca exemplu de virtuozitale. Ar fi tost şi greu să fie 
altfel. Literatura cu tendinți poate să facă servicii frumoase unei cauze 
anumite, poate să aibă o valoare specială echivalentă cu a unei pledos- 
ril inteligente, poate să fle tot ce vreţi şi toi ce doriţi, numa! literatură 
propriu-zisă nu poate să fe, Arta nu-şi are mijloacele de exprimare și 
scopul decit în ea însăşi. Cei care vor s'o utilizeze in vederea unei 
teze determinate, care 'şi pun proza, versul, penelul sau dalta In sèrvi- 


CRONICA TEATRALA 29 


ciul unei cauze, pot să fie a i de seamă, predicato 
admirabile, însetate de Facing doritoare eg cr gt em 
omenirii, dar artişti niciodată. 

Şi Bernstein nu e un artist. Convingerile lui Îl res 
cauza pe care o apără demnă de tot iat fi cod KAA ea T 
dramatizează in /srael nu Indeplineşte nici una din condițiile artel, A- 
ventura unui antisemit înverşunat, care "et descoperă un tată evreu, e 
posibilă in domeniul faptelor, dar pe temeiul ei nu se poate argumenta 
nici împotriva creştinismului, nici Impotriva judaismului. Conflictul a- 
cesta general, care ar fi trebuit să pună Dou în fală două rase, două 
lumi, ne apare în piesa lui Bernstein ca un conflict strict local, meschin, 
vulgar, servind doar ca un bun prilej pentru declamaţii şi pentru reto- 
tica autorului. Jocul actorilor s'a resimţit de pe urma acestei retorici 
comune şi reci, D. Bulandra, cu toată căldura temperamentului d-sale, 
n'a reușit să dea viață manechinului lui Bernstein, Nici In scena cu 
ducesa-mamă, nici in scena din actul al treilea, cind face apologia creş- 
tinismulul, n'am avut iluzia realităţii. Şi n'am avut-o pentrucă nu se 

poate da, pentrucă situaţiile sint neftireşti, exagerate, bombastice, artifi- 
ciale, D-na Sturza era prea tinără şi prea elegantă peniru o ducesă cu- 
cernică şi trecută de o anumită virstă. Desigur, e greu să ceri unel ar- 
tiste şi unei femei să apară pe scenă Imbătrinită cu 15—20 ani; dar e 
un sacrificiu care trebue făcut în numele artei. D. Storin, în rolul lui 
“Gutlieh, mai cu seamă în momentele de revoltă sulietească, de ură îm- 
potriva clericilor, a fost foarte bine, D. Storin se aiirmă ca un talent se- 
fios, aplicat şi sincer, Unele stingăcii în mişcări şi oarecare lipsuri de 
muanţare vor dispărea curind. in ce priveşte rolurile secundare, foarte 
slabe şi mai ales foarte puţin reprezentative. Actul întăi, care se petre- 
ce în sala celui mai clegant club a! Parisului, ne-a det prilejul să admi- 
1ăm nişte fracuri expuse parcă de negustorii din hala vechiturilor, D, 
Morţun părea bucăţică ruptă din Zellig Schorr: Cu toate acestea, piesa lui 
Bernstein n'ar li fosi primită atit de rău, dacă în ea Insăşi n'ar îilipsită 
de sinceritate şi de valoare dramatică. /srael a fost primită la Teatrul 
Davila intocmai cum ta Teatrul Naţional a fost întimpinată ultima lu- 
crare a d-lui Florescu, drama Chinul, 

Chinul ! Nu pot să vorbesc de piesa d-lul Florescu, fără să nu-mi 
aduc aminte de reflectia naivă a unui vecin de stal: E mai mare chin 
în sală, d-le, decit pe scenă, Desigur, jocul de cuvinte n'are nici o valoare, 
şi, intrucit mă priveşte, deciar că nu impărtăşesc decit în parte părerea 
vecinului meu. Drama d-lui Florescu nu e mai slabă decit atitea altele. 
CA nu e mai bună, e altceva, Direcţia teatrului, autorul şi actorii şi-au 
dat toată osteneala să facă ceva bun. Publicul deasemenea. Allia bună- 
voință din partea tuturora e întradevăr ceva rar in ţara rominească, şi 
măcar din punctul acesta de vedere privilegiatul autor al Chinului ar 
trebul să fie mulțumit. Dar d. Florescu are un merit şi mai mare. Da 
a izbutit, sub direztoratul d-lul Eliade, să impue o montare îngrijită, a- 


ou VIAŢA ROMINEASCA 


leasă, aproape elegantă şi cu gust. Interiorul bibliotecii din actul al 
doilea şi al treilea, cu volumele bine legate, aşezate în rafturi, cu mu- 
bilierul solid şi sompluos, cu draperiile, candetabrele, cu toate micile 
nimicuri ale unei locuinți bogate,—a făcut uimirea spectatorilor obişnuiţi 
să nu iasă din tradiţia decorurilor şi mobilierelor învechite. A fost o sur- 
priză generală şi un lung aaa |... de admiraţie, care-a trecut din primele 
rinduri ale iotoliilor de orhestră pănă in fundul galeriei. Pe lingă opera 
aceasta reală de înnoire, de primenire, de rupere cu rutina trecutului, 
operă care va însemna o dată Importanță în istoria Teatrului Naţional, 
ce importanță pot să aibă cusururile şi lipsurile nenumărate ale dramei 
reprezentate ? Cu siguranță că d. Florescu, care e un om de gust și 
un om de lume, pune mal presus aceste calităţi extrem de rare în vre» 
mea noastră, decit dorința să De numărat printre oamenii de litere, 

Dacă d-sa, în loc să-şi petreacă ceasurile libere cu automobilismul, 
cu aviațiunea, sau la alergările de cai, le consacră literaturii, aceasta dove- 
deşte cele mai frumoase intenţii din partea d-sale, intenţii care îl indică 
de pe acum ca pe un viitor director general al teatrelor. În această ca- 
Hitate sintem siguri că d, Floreszu va putea să aducă mal reale servicii 
artei naţionale, decit perzislind pe calca spinoasă şi ingrată a literaturii, 
Căci, în primul rind, in afară de orişice discuţii asupra mijloacelor 
d-sale de scriitor dramatic, d. Fiorescu nu e un artist, nu e un literat, 
Am cetit cu tristeţă două scene din Chinul, apărule în revista Samani 
torul. Frazele sint incolore, fără nerv, fără viață. Un stil oarecare, uni- 
form şi searbăd. Nicăeri, nici întrun singur tind, nu se ghiceşte munca, 
efortul, frămintarea scriitorului In luptă cu proza. Nici o cunoaştere, nici 
o intuiţie a genlului limbii. Cuvinte lingă cuvinte, iraze lingă fraze, 
pagini după pagini, scrise pe îndeletele Ja biurou, ct aslduitatea con- 
ştiincloasă a unui slujbaş care adresează superiorilor un raport In „Stil 
literar” asupra unui „caz“ ceva mai neobişnuit. Fraza d-lui Florescu 
nu e corectă nici măcar din punct de vedere a! limbii vorbite. Ascultaţi 
cum prăeşte Mărioara: 

— Aşa dar, nm să ţi fiu soţie eu? 

Sau, două rinduri mai departe : 

— Oare sint demnă de a-mi petrece zilele alături de u-ta ? 

Şi Dinu îi răspunde în acelaşi stil, cu aceleaşi inversiuni: 

— Eşti tovarăşa pe care dia visurile mele o aşteptam. 

Imperecherite şi intortocherile acestea de cuvinte nu pot să migs, 
nu pot să vorbească sufletului. Numai intervenţia actorului poate să le 
mai insulle o aparență de viaţă, dacă şi actorul nu-şi simte avintul in- 
gheţat de banalitatea frazei. 

Dar cugetările d-lui Fiorescu ! 

Toate observațiile vechi de cind lumea, glumele spuse şi răspus?, 
toate locurile-comune arhi-răsuilate, sint utilizate de autorul Chinalui. 

Mărioara exclamă ` 


ki eg Ke S Hr 


UA ea ucr Ee SA, 


CRONICA TEATRALA 281 


— A! pp pol inchipul ce vede şi ce aude o fată fără avere şi 
care nu e prea uriti, 

Jar mai la vale: 

— Cuvinte sincere de dragoste pentru noi, tete sărace ? Nu, gä, 
vem paite de ele, şi deaceia ne alegem mul mult cu meștegugite si 
faişe fraze de pretinsă Iubire, ce ți se oferă ca o aromă, desigur, pentru 
scopuri viitoare, cind printr'a stranie şi netnțeleaptă Imprejurare vom îi 
devenit soțiile altora... 

i De «Meori mam aozit tinguirea aceasta, cu singura deosebire c'am 
auzit-o spusă mai bine şi cu mai mult talent, 

Cugetările d-lui Fiarescu sint însă floare la ureche pe lingă spi- 
ritele d-sale, M'ar mustra cugetul dacă n'eşi reproduce dialogul dintre 
Şerban şi Zoe ` 

Serban i O) dar ce Inele minunate ! acestea mal cu seamä | Ce 
frumuseţă de rubin ! 

Zoe: E rinichiul d-lui Tipescu, 

Şerban ` Cum zici ? (in loc de: Ce-ai spus?) 

Zoe ; Fiecare din inelele mele reprezintă dela o vrente cite o ope= 
rațiune birurgicată a bărbatului meu: este un nou mod de consolidare 
a onorărului lui, 

Serban: Atunci briliantul acesta ? 

Zoe: Apendieila d-lui Riceanu. 

Serban ` Smarugdul ? 

Zoe; Piciorul rupt al d-nei Bălan, 

Serban ` Drâguţul de ei! Dar mărgăritaru! acesta negru 3 

Zoe: E o încetare din viaţă, Sărmanul Lucru? 

Serban ` Dumnezeu să-l ierte... şi pe bărbatul d-lale deasemenea... 

ŞI pe d, Florescu, ne tugâim nol, dacă D-zeu, in mansuetudinea 
lui infinită, va Une seamă la judecata din urmă de crimele scriitorilor 
împotriva bunului gust, 

Pină în judecata de-apol însă, să judece cetilorii valoarea piesei 
după valoarea stilului, dialogurilor şi filozofiei d-lui Florescu. Acţiunea 
nulă, psihotogia personagiilor Taiei, intriga culeasă din garderoba cu 
vechiluri a melodramelor de odinioară. 

Doctorul Dinu Mureş e fiul unni nebun, Studiile lui medicale 
l-au sitt că nebunia se transmite din generaţie în generaţie. Ideia Zei 
a nebuniei i! urmăreşte, îl chimtește. În primăvara vieții renunță la iu- 
birea Mărioarei, In actui al treilea, e gata să renunțe şi ta viaţă. Asis- 
Um la scena clasică a tevolverului. După o contemplare mută, Dinu 
serie scriserarea AL şi incue uşele. Dar mama lui îl surprinde, zăreşte 
scrisoarea şi revolverul, dă un țipăt şi... mărturiseşte, Dinu nu e copilul 
nebunului, ci al.. altuia, Adulterul, care a făcut atitea pocitoage în 
teatru, de data aceasta scapă viaţa lui Dinu şi-i dă de sojie pe Mărioara, 

Chinul tragic ai fiului de nebun nu e lipsit de oarecare măreție. 

R 


ES VIAȚA ROMINEASCA 


Un scriitor mare, un Ibsen de pildă, ar fiscos dia subiectul ntilizat după 
alții de d, Florescu o operă formidabilă. D. Florescu n'a făcut nici 
măcar o melodramă. Eroii d-sale sînt manechinuri convenţionale. Intră 
pe scenă părechi-părechi, salută, trec de partea cealaltă, părăsesc scena 
salutind, ca la cadril, La flece moment te-aştepți parcă s'auzi comanda 
maestrului de dans: Grand-rond ! şi Sous-le-lustre! Eroul principal mai 
cu seamă, Dinu Mureş, e aşa deconvenţional, de nefiresc, de lipsit de viaţă, 
incit însuşi marele nostru Soreanu n'a fost în stare să scoată nimic din- 
trinsul. Niciodată m'am văzut pe Soreanu mai stinjenit, mai ne ta locul 
lui, tuşind mai forțat şi cu mai puţină ' sinceritate, ca în rolul acesta, 
Dacă n'am şti cite consideraţii străine artei silesc de multeori pe un ac- 
tor să primească roluri incompatibile cu talentul lor şi cu arta adevărată, 
nu Lem terta yreşala pe care a făcut-o primind să joace în drama d-lui 
Florescu, mai ales dupăce putuse învăţa din aventura d-lul Liciu, cu rolul 
iui Stefăniţă- Vodă din Viforul, te înseamnă o interpretare trasă de păr 
a unul personagiu incoherent. D. Livescu, întrun rol secundar, al unul 
medic lipsit de caracter, a fost bine. E singura interpretare reuşită din 
piesă, D-ra Tina Barbu nu e fâcută pentru rolurile de fete: mari, Masca 
d-sale gravă şi tragică n'are gingăşiile, irâgezimea şi uevinovăţia adoles- 
cenţei. D-sa își dă capul pe spate, încruntă din sprintene, iea aere de 
virtute ofensat, pentru te miri ce şi mai nimica. D-ra Barbu nu poate să 
congedieze un servitor, lără un gest dramatic, 

D-ra Filo a fost manierată până Ja ridicul Dana reușit încă 
să tacă deosebire Intre eleganță şi ceia ce în termeni populari, dar exacti, 
se chiamă iandoseală, Avem motive suficiente să credem că doamnele 
din lumea mare nu-şi dau ochii peste cap, nu-şi fring talia Ta fiecare 
pas şi nu-şi pijigătază glasul, ca d-ra Filoti. ŞI, să ne creadă d-ra Filoti, 
e o fericire şi pentru d-lor şi pentru noi şi pentru estetica saloanelor. 


N. D. Cocea, 


m. 


} 
i 


Cronica veselă, 


GRANDOMANIE... 


(Unei fosile). 


De-atitea ori noi ţi-am tăcut ovaţii,— 
Ti-am pregătit mindria ta pedantă... ` 
Salută dar sinteza aibulantă 
A celei mai nebune generaţii! 


Căci la atitea mari evenimente 

Eu am luat o glorioasă parte: 
Doar am avul „principii conştiente” 
ŞI capul spart la 13 Marte! 


Nu vezi ce jute mă deprind cu sbotul 3 
Aeroplanul visurilor mele, 

Vertiginas mă duce cătră stele 

Cum îl ducea pe Bicriot, motorul, 


Iubesc şi cint! Nepăsător cultiv 
A monna n og zestre,— 

Căci eu sint tinăr şi-mi bat joc, maestre, 
De prognosticul tău definitiv. d 


Tu al atins demult fatalul termen 
te-a orbit sterila ta splendoare; 
port în suflet durerosul germen 

AL. operelor mele viitoare ! 


Gh. Topirceanu. 


PP 


954 VIAŢA ROMIN EASCA 


Pa SS 


GEOGRAFIE, 


Focşani. 
print: eens 


Focşani, oraş vestit al infrăţirii, 
Poporul tău nu ştie să petreacă, 
Căci din faimoasa ziuă a Unirii 
Îşi soarbe Milcovul ce mu mai seacă; 


Focşani, oraş în care ţia conciliu 
Mulţi podgoreni, în fiecare añ, 

Tu al născut pe scumpul meu Duiliu, 
Boer dintrun „Al Patrulea.„„. loan“. 


Focşani, oraş în care fierbe mustul, 

Şi 'n care întioreşte pururi viţa, 

Eu te iubesc, e drept, dar pierd tot gustul 
C'ai născocit pe Pavelescu Tija. 


Mile. 
ae dute 


Ah! Milcovule, apă blestemată 
De toți poeţii, cu atita ură, 

Eu n'aşi sorbi din tine niciodată, 
Căci milă mi-i de insetata-mi gură. 


Să bea tot Milcovul,—şi cu grăbire,— 
Cal ce voeşte să se sinucidă, 

Căci numat dup! o singură sorbire 

D va cuprinde febra-tifoidä. 


Poeți iubiți cu sfinte idealuri. 
Nesănătoase sfaturi să nu dea, 

Ci, dacă vor, să vie ei pe maluri 
Şi Milcovul „despărțitor“ să-l bea. 


Cainari. 


Sărmane Bachus, vechea-ți 

Se e, şi-i ger EE 
cuprins de-atita suferi 

Şi plingi ca proorocul Genee 


Nu fierbe vinu 'n hrube se 
cula 
SE e pustie astăzi marea seară 
ici vintul nu mal duce 'n depărtare 
Mirosurile calde de pasiramă, 


Întrun pahar s'a t 
ransiormat 
Și vinul e mai scump ca ia ei 
e cind America trimete vija 


Ce ştie să slideze filoxera, 


Alex. Gh. Doinaru, 


Scrisori din Bucovina. 


lturale.— Ştiri politice.— Comemorarea lui lon Creangă. 
We kee ui (ua Maiorescu.—Un țăran conferenţiar 
ambulant pentru satele periclitate de slavism.— 
Rezultatele nouei legi comunale, 


Literatura romină ciştigă teren în Bucovina; scriitorii noştri sint 
azi inzecit mai mult cetiţi ca cu zece £ni în urmă. O acţiune culturală 
bine condusă şi avind concursal cercurilor culturale şi literare din Re- 

minuni, 

m se? constatări, care s'au tăcut şi la alte ocaziuni, s'au eviden- 
Vat mai ales cu ocazia vizitei ce ne-au făcut-o ciţiva din membrii So- 
jetății scriitorilor romini în luna lui lanuarie, 
Ka pere lui lon Creangă, dela monrtea căruia se impliniseră 
20 de ani, a organizat Societatea scriitorilor romini cinci şezători lite- 
rare în Bucovina, şi anume: cite una in Suceava, Cimpulung şi Rădiuţi 
şi două în Cernăuţi, Aproape o săptămină intreagă scriitorii romini au 
fost oaspeţii Bucovinenilor, care, sub împrejurările vitrege în care trăesc, 
au căutat să le arăte toată simpatia şi dragostea de care se bucură li- 
teratura romină şi reprezentanţii el la noi. Venirea scriitorilor romini 
in Bucovina è o faptă de mare importanţă, e, putem liniştit afirma, un 
eveniment cultural, Şi importanța acestui eveniment creşte prin împre= 
jurarea că scriitorii au venit în număr destul de mare,—la Cernăuţi je 
jost 9,—reprezentind mai multe direcții din mişcarea literară ; Sieg $ 
prin faptul că nu s'au oprit numai în capitala ţării, ci au colindat ş en 
provincie, dind ocazie tuturor regiunilor romineşti din Bucovina 
poată saluta şi asculta. Dar cel mai de frunte cîştig al acestei vizi 
este participarea țăranilor la comemorarea celui ce-a scris cea mai fru- 
moasă limbă poporală. La Cimpulung şi la Rădăuţi tărani au ascultat 
cu evlavie pe neintrecutul interpret al lui Creangă, pe maistrul M. Sa- 
doveanu. Pe urma acestor şezători, țăranii care au participat şi cei ce 
n'au participal—dar care vor afla amănunte din povestirea inflorită a unuia 
din participanţi şi vor regreta ani de-a tindul, cum regretă şi azi că na» 


SCRISORI DIN BUCOVINA = 28 


văzut expoziția romină, care în mintea lor a ajuns un șimboi—s"su ales 
cu mai multă dragoste de neam, de carte rominească, decit pe urma a 
sute de discursuri şi conferințe. Cimpulungenii conştienţi de datoriile 
lor au şi tăcut scriitorilor o primire care i-a mişcat Din" la incrimi. Ss 
văzut cu această ocazie mał bine decit oricind cit de primitor e de im- 
presli frumoase suiietul omului din popor, 

Şi să nu uităm nici pe țăranii din Rădăuţi, care cu respect s'au 
apropia! de scriitori şi le-au cerut cărți romineşti. Da, „cărţi romineşti* 
este cererea ce se ridică din toate părțile, şi e datoria clasei culte din 
Bucovina şi a societăților culturale ca să îngrijească pentru satistacerea 
acestei cereri, 

Dacă am amintit mai întăiu de folosul ce l-au avut țăranii pe urma 

+ acestor serbări culturale, folos care i-a suggerat Jul M. Sscoveanu ideia de a 
organiza In citeva centre din Bucovina şezători literare pentru țărani, e 
că esa de sine ințeles că pătura cultă se va folosi de pe urma acestor 
serbări, Mai muit decit oricind poate socieiatea cultă din Bucovina are 
nevoe de astfel de impulsuri culturale. Bucovina rominească se află 
la o răspinție. Generaţia bătrină, naționalistă şi ea, dar mai mult naţio- 
nălistă de zile man, e pe cale de a trece conducerea neamului genera- 
liei mai tinere, care, dacă nu s'a putut dezvolta sub imprejurări mai fa- 
vorabile decit generația mai In virstă, crescută fiind fn aceiași atmosferă 
nepriincioasă idealului cultural-național, are totuşi o hrană culturală mai 
substanţială : literatura înfloritoare din Regat, care, azi mai mult decit 
oricind, e gustată de publicul nostru. Stind la răspiniia unde se intilnesc 
cele două drumuri: al cosmopolitismului, Infiltrat cu multă dibăcie Incă 
de pe bâncile şcolii, şi a! cultarii haţionale,—peneraţia tinără are nevoa 
de sprijin; şi scriitorii romini au făcut o faptă bună, de mare impor- 
tanţă culturală, indemnind prin prezența lor, care a dat şi un inţeles mai 
adinc operelor lor, pe cel ce şovăiau ca să se indrepte pe calea grea şi 
spinoasă, dar care duce is mintuire, pe calea culturii naţionale. 

La şezătorile amintite mai sus au participat scriitorii: Mihai Sa- 
doveanu, D. Anghel, St. O. Iosif, Natalia losii-Negru, Emil Girleanu, 
Cincinat Pavelescu, lon Minulescu, Caton Theodorian şi A. Herz. Serii- 
torii au cent din operele lor şi au recitat versuri, iar M. Sadoveanu a 
cetit din Creangă şi din volumul său „Oameni şi locuri* descrierea Hu- 
muleştilor. Despre lon Creangă au vorbit Livin Marian şi George Tofan. 


Titu Maiorescu, care pe vremea memorabilelor lupte din societa- 
tea studențească „Rominia Jună” din Viena intre aderenţii direcţiei nouă 
şi părtaşii celei vechi, avea cei mai hotăriţi duşmani în unii Bucovineni 
ce se aflau pe atunci la studii în Viena, a fost sărbătorit zilele acestea, 
cu ocazia implinirii vîrstei de 70 de ani, cu multă căldură de publicul 
şi studențimea romină din Cernăuţi. Serbarea a fost organizată de So- 


e VIAŢA ROMINEASCA 


cietatea pentru cultura şi literatura rominăd din Bucovina și studen- 
țimea universitară. La ca a asistat foarte multă lume, mal ales tine- 
rimes studioasă. Cuvintul de deschidere l-a rostit prolesorul universi- 
tar dr, Sextil Puşcariu, care a schițat activitatea sârbătoritulai numai în 
linii targi, atătind că Maiorescu a avut sutistacția să vadă că timpul ia 
dat dreptate In toate, 

Discursul acesta s'a publicat Ja locul prim din revista „Junimea 
Literară“ (No, 2—3). 

Studentul Aurel Stefanelli a arătat pe larg meritele lui Maiorescu 
în mişcarea culturață, O tetegramă semnată de intreaga asistenţă ex- 
prima omagiiie Rominilor Cernăuţeni pentru Nestora! criticii romine. 


Foarte frumos a sărbătorit societatea „Rominia Jună* din Viena 
jubileul tul Titu Maiorescu, care este membru otorzr al acestei sociee 
ut. Prima serbare s'a aranja: in localitățile societăţii cu ocazia Wesvă- 
lirii poriretului jubitantului, A vorbit studentul din Bucovina Marmeliue. 
A doua serbare sa dat în seminarul romanic al universităţii, — pentru 
prima oară o serbare sotninească sub acoperemintul celei mal nemţeşti 
universităţi, A vorbit în limba germană dr. Ate Bacinschi din Buco- 
vina. A trela serbare s'a organizat in sala festivă a dirtel Austriei de 
Ion, A vorbit profesorul pentru simbite romanice dr. W. Meyer-Libke, 
care cu două zile Innalnte fusese proclamat membru onorar a! „Rominiei 
June“, 

Cu o convenire socială, la care a vorbit Mika! Popovici, s'a în» 
cheiut seria serbăriar, 


Li 


Lupia desperată pe care o duc Ruteni pentru nimicirea clementu- 
iui romin din Bucovina a trezit tastirşit atenţia Romwinilort, care au ince- 
put a se gind! la măsuri de apărare. Aşa, Societatea pentri cultura şi 
literatara romină din Bucovina a hotărit tipărirea unei biblioteci popo- 
rale şi aranjarea de conferințe popotale piin satele periclitate de sla- 
vism, pentru care conferințe a angajat societăţile studenţeşti. O inova- 
{iune însă este ideia de a angaja un țăran inteligent, care în duminici 
şi sărbători să vorbească semeallor săi despre toate chestiunile de ac- 
tualitale : despre limbă şi lege, despre obiceiuri şi datine, despre Indru- 
marea țirânimii spre meserii, pentru a ne putea creşte o clasă mijlocie, 
şi insliryit despre pericolul beţiei. Țăranul conierențiar Panel Percer 
din Crasna a ţinut până acuma citeva coaterințe şi a avut succese frue 
moase. Vorbeşte liber, foarte fluid, dispune de umor şi satiră, ştie să 
facă comparații interesante. Are şi un stoc de cunoștințe din cercul tre- 
buinjelor gospodarilor noştri, şi prin varlarea subiectului ține trează atenţia 
ascultătorilor Mai cu deosebire bine în cuvintărite sale este partea agi- 


SCRISORI DIN BUCOVINA za 


tatorică. Țăranii, care au mai multă incredere î 
e în cei ¢ 
în surincari, |! ascultă cu drag. pici 
in această direcție ar mai fi de amintit conierințele istorice şi an- 
ti-alcoolice, organizate de societatea studentassi „Dacia“, Conferințele 
sint insotite de icoane arătate cu un steoplikon. Cale citevu conie- 


rințe aranjate până acuma au fost bine cercetate şi r 
medeea OG şi au avut o reuşită 


E 


Alegeriie comunale făcute peniru prima dată dupi noua lege co- 
munată, care Introduce in administrația comunilor masele larg! ale popii- 
jațiunii, sint aproape pe siirșite. Rezultatele deşi se cunosc numai în parte, 
totuşi ele ne permit să lacem deocamdată ciieva concluzii generale, tă- 
minind ca mul tirziu, pe baza unei statistice detaliate, să studiem toate a- 
mănuntele şi să precizăm părțile bune şi tele ale retarmel. 

O primă constatare de ordin general e că peste tot vechile ciel, 
care au stăpini! şi în muite părţi au tiranizat populația satelor, au fost 
îndepărtate dela cirma comunilor, astfel ci în fruntea satelor au ajuns 
elemente cu totul nouă, 

O a doua constatare, mai puțin Imbucurătoare, dar explicabilă, e 
că în multe sate elementul cult, preoţii şi Invăţătorii, n'au fost aleși, 
ceia ce-au făcut pe mulţi sä susție că legea a dat rezultate rele, Fapt 
e Insă că aproape în toate cazurile în care conducătorii satelor Dan 
fost aleşi, ei nici mau meritat această cinste. Noi credem deci că, ab- 
străgind dela puţine cazuri cind au rămas pe dinafară şi oameni meri- 
Jost, e un progres dacă cineva nu se mai alege numai pentru motivni 
că e ceva, ci, pentru a avea cinste, i se cer fapte. Aceasta ponte fi o 
bună şcoală pentru viitor. 

O ultimă constatare e că In mullo sate Evreii şi străinii au fost 
scoşi cu desăvirşire din reprezentanţele comunale. 

Dar vom reveni pe larg mai tirziu. 


Gt, 


teg 


Scrisori din Ardeal. 


Şcolile secundare din Ungaria.—Liceele romineşti.— O necesitate 
naţională imperativă: liceul din Brad, 


Ungaria nu este dintre acele state, unde învățămintul să fie pe cele 
mai bune temeiuri, din nici un punct de vedere. Unele lucruri bune sint 
bune numai la suprafajă, sau, dacă sint bune şi în esenţa lor, ele nu 
sint ungurești In cele mai multe cazuri. Ca spirit, invăţămintul unguresc 
are ceva falş, exagerat, ca întreaga viaţă modemă a poporului maghiăr. 
Dar, chiar ai numai din punctul de vedere al organizaţiei, învăţimintul 
public din Ungaria e incă innapoiat. Pentru cele 19 milioane de locuitori, 
țara nu are decit 173 licee clasice şi 32 licee reale, care şi acestea sint 
imprăştiate färä nici un ici de proporție prin diferitele părţi ale ei. în 
regiunile locuite de Maghiari, şcolile acestea sint destul de dese ; din ele 
se răsiață biruitor spiritul cinic al culturii evreo-maghiare, răspindit de 
Maghiari neaoşi și de renegați scirboşi, adunaţi de prin te miri ce col- 
turi ale lumii, In regiunile locuite de naționalități, aceste şcoli sint mai 
rari : politica ungurească nare în programul ei şi cultura naţională a 
ac-Maghiarilor. Slovacii şi Sirbii sint înlundaţi în citeva şcoli secundare 
cu limbă şi cu spirit unguresc, în vreme ce pe sama Germanilor şi a 
Rominilor ființează citeva pepiniere de cultură naţională, privite rău de 
acei care le socotesc o primejdie pentru „ideia de stat“, şi iubite de acei 
care le-au ridicat prin entuziasmul şi sudoarea lor şi le susțin cu cele mai 
grele jertfe, 

Saşii, purtătorii culturii în Ardeal, la număr cam 220.000, au 4 licee 
clasice, 1 liceu real şi un gimnaziu, aşa că vine cam la 40.000 de suflete 
o şcoală secundară (neţinind socoteală că '/ a poporului săsesca emb 
grat in America). Cele trei milioane de Romini au şi ei tot numai 4 licee 
clasice (la Beiuş, Blaj, Braşov şi Năsăud), ba chiar mai puţine, dată fiind 
dureroasa împrejurare că cele patru clase superioare ale liceului din 
Beiuş au ca limbă de propunere limba maghiară,— apoi un gimnaziu, o 


SCRISORI DIN ARDEAL ai 


şcoală reală cu pairu clase şi o şcoală comercială. Cam la 3: milion de 
Romini cade, astie!, o şcoală secundară rominească, în vreme ce pentru 
restul ţării vine cam la 95,000 de sullele o şcoală, 

Bineînţeles că, în afară de cele 7 şcoli romineşti, teritorul locuit 
de noi mai adăposteşte un oarecare număr de astfel de şcoli ungurești, 
iar cele săsești sint şi ele toate pe acest teritor. Cele ungurești sint, 
aproape toate, ridicate dela 1867 încoace, Innainte de această dată, ele sau 
mu existau, sau erau şcoli confesionale, catolice, cu limba de propunere 
germană, care, după ceau pus Ungurii stăpinire pe „Regnum Marianum”, 
s'au prefăcut in şcoli ungurești. Această prefacere s'a săvirşit cu gindul 
de a maghiariza cu încetul întreaga cultură a Ardealului şi de a inlocui 
temeinica şcoală germană de pănă aici, pe care o cercelaseră cu mult fo- 
los şi Rominii, cu o şcoală patentată ca patriotism de comandă, dar ne- 
pulincioasă ca factorde lumină adevărată. A fost un noroc, un noroc ne- 
prețuit, că nu toate şcolile secundare germane au fost pănă ja 1867 ca- 
tolice, ci au fost citeva și protestante, care au rămas şi după aceia ger- 
mane, şi ca atare depozitare de cultură superioară, din care s'au putut 
imfrupta pănă mai în urmă şi tineri Romini, spre folosul întregului 
nostru neam. 


+ 


Şi a fosi un noroc şi mai mare că până la 1867 s'au putut ridica 
şi puținele şcoli romineşti, cite le avem azi, din vrednicia unor bărbaţi 
providenţiali, —căci, dacă pănă la acel an n'am fi făcut cela ce de fapt 
am făcut pe acest teren, am fi rămas, poate pentru totdeauna, lipsiţi de 
şcoli secundare romineşii. După încetarea absolutismului, n'a mai fost cu 
putință. ridicarea de şcoli nouă romineşti; în drumul acestora stăteau 
veşnic cele mai categorice piedici puse de toate guvernele cite s'au 
perindat de atunci încoace, cu toată echitabila lege de naţionalităţi dela 
1868, prin care Însuși statul e nbiigat a ridica şcoli cu limba de propu- 
nere a naţionalităţii în mijlocul şi pe sama cărela se ridică. Toate incer- 
cările de a mai spori numărul liceelor noastre după anul 1867 au fost 
zădarnice, dorințele noastre au rămas simple pia desideria. 4 

Lipsa de şcoli secundare romineşti n'a fost aşa de peur 
precum s'ar părea la prima vedere. Dată fiind Imprejutarea că pe ` 
mintul primar era pănă cătră jumătatea secolului trecut intr'o stare S 
tul de primitivă, nici n'aveam nevose de multe şcoli mai înnalte, care 
ne deschidă calea spre cariere mal variate. Liceul din Blaj, pe de o parte; 
şi liceele germane cu serioasa lor cultură, pe de alta, acopereau din bel- 
şug trebuinţele puţine pe care le aveam. Seminariile de preoţi din eg 
şi Blaj erau cele mai importante şcoli; din ele ieşea tagma cea mai za 
semnată ca număr şi ca influenţă asupra poporului. Unui rea pe 
de-alungul veaxurilor cu lanţurile întunerecului, H trebue răgaz Dän n- 


m VIATA ROMINEASCA 


sg 


țeleagă rusturile unei vieti culturale nouă, pentu care n'a fost crescut. 
Dacă mai socotim că mizeria în cele cniturale era intovărişită şi de o 
sărăcie în cele materiale, precum şi de un tratament neobişnuit de mitg- 
ter în cele politice, avem un tablou desiuşit despre Intreaga stare a lul 
Principiul lui primum viuere, delle philasophare* obişnmnegte a se tra- 
duce in realitale cu o uimitoare exactitate în cazuri de acestea: deşi ni 
sa deschis Pott tuiuror şcolilor, a trebuit să mal treacă nulă vreme 
până să iațelegem ce e cultura pentro nul, Dacă am Îi avut norocul să 
pătrundem nceastă Din) măcar numai cui două decenii mal de vreme, 
azi n'am avea de insemnat la "Soll necazurilor noastre atitea Cie sin- 
tem nevoiți, zi Ge zi, 3 Insert, Dacă pe timpul absolutismului, cind 
pe teren cuitural era neasămânat mai usor de a ajunge ceva, am H pu- 
tut înțelege importanța culturii naționale şi am fi avut cu ce ridica 
altare pe sama acesteia, astăzi am Ave fortărețe mai întărite, din care 
apărarea nu ar fi att de grea şi teama căderii atit de mare. Atunci n'am 
înţeles indeajuns aceasta, fizică atunci n'aveam nevoe de prea multe 
şcoli, şi nenorocul a fost că nu prevedeant că vom aves nevoc mal 
tirziu, cind, pe lingë orice sforțări, nu le vom mai putea tace. 

Puținele noastre şcoli secundare, suliciente pentru timpurile de a: 
cuma 3—4 decenii, azi nu mal sint în stare de a mai acoperi nici pe 
jumătate trebuințeie noastre, şi mine-poimine cie nu vor mai pulea avea 
importanța pe care şi-au menjinui-o până acum în viața noasiră cultu- 
rali — căci numârul lor stă pe loc, iar ai elevilor romini se sporeşte an 
cu an întrun mod foarte însemnat. De multă vreme ele nu-i mai Incap 
şi de multă vreme copiii noștri umpiu salute şcolilor străine, Şi până 
acum două decenii era destul de însemnată afluente elevilor romini 
în şcolile săsești din Ardeal, dar aceasta n'a fost nici decit în detavorul 
nosini, Serioasa muncă ce se destăşoară în şcoala săsească, care. e is 
acelsşi nivei cu şcoala din Germania, splendida viaţă culturală germană, 
care se adapă din literatura atit de bogată şi de înndițătoare a [ntregului 
„popor, de porţi şi pinditari”,—erau în tmăsură de a înzestra pe copii! 
paşii cu o nteasă cultură æ minţii, alături de care nici aceia a inimii nu 
einen mai prejos, Şcoala săsească nia crescut mai multe generații de 
Pomini, cu cultură adevăzaii şi cu caracter integru, —şi acest iucru sintem 
datori a-i aminti cu recunoştinţă, 

Paralel cu aceasta să se considere cercetarea şcolilor anguteşti de că- 
iră Romini în țările unguregii, care şcoli cu cit ne apropiem mai mult de ziua 
de azi, cu atit se înmulțesc în Ardeal. Pretinsa necesitatea limbii ungurești a 
determinat pe mulţi să se imbuizească în şcoli de stat, aşa că azi e cu to- 
tul neinsemnat numitul acelor Romini care işi mai trimet copiii în şco- 
Hie săşeşti. Acesta e un semn deosebit de dureros, căci şcotile ungurești 
inzestrează pe elevi numal cu o formă, care e limba ungurească, dar 
nu şi cu o cultură adevărată, care, cel puţin în şcolile de prin părţile 
romineşti ale țării, e imposibil de găsit. ŞI aceasta din două motive : 


` Astisl sint lipsite și alle 


SCRISORI DIN ARDEAL Su? 


Ungurii n'au peste tot şcoli secundare bune, străbătute pănă In inche- 


ciuri de duh dătător de viaţă, din pricină că ei imprumită totul de-a gata 


dela Germani, (rä ca să poată să-şi asimileze ce imprumută,—şi a doua: 
în şcolile din ținuturile nemaghiare un progres e iinposibil şi din Cu 
lipsei de tragere de inimă a profesorilor unguri, care nu-ţi pot iubi ete 
vii de limbă străini, cu care nu se pot înțelege, Majoritatea covirşitoare 
a profesorilor acestor şcoli consideră cariera lor ca nn chin şi caută a 
tece cit msi curtină la şcoli unilingve, unde chinurile sint mai puţine și 
tragerea de inimă vine mai uşar.—E ingrozitor de trist spectacolul ce 
se desiâşoară în aceste şcoli, unde lotul e mecanic şi unde, din vina 
părinților care nu-şi dau sama dece fac, se pune buză celei mai superti- 
ciale culturi, cara vicinză la rindul său intreaga viaţii publică, 

Primejdia aceasta e din zi în zi tot mal iminentă. 

la ultimii ani numărul elzvilor cate cercetează şcolile străine “s'a 
sporit mult, şi în acelaşi timp s'au sperit şi sewieie unor vremori urile. 
Din 4,077 de elevi de liceu romini, numai 1.422 de inşi au putut [| eres- 
eu In licee romineşti ; majoritatea şi-a format sultelul în atelierele de 
canrtipție şi de semidocţie ale srăinului. E adevărat că cu cit creşie 
pe de o pire grija pentru învăţarea fimbii ungureşti, pe att de mult 
se dexvoltă la unii elevi romina! și sentimentul de datorie pentru limba 
inaternă şi peniru cultura naţională, cela ce sa dovedit şi ia începutul 
ultimului am- şcolat, cînd liceul din Blaj a fost nevoit să răspingă un 
mare număr de elevi, din cauză că nu mai avea loc pentru ei'h Acesta 
e un semn Tote imbucurător, 

Dar numai pe de o parte. Pe de sită parte, e fozrie îniristător, 
fiindcă, orici am duri de mult să dăm ocazie iingrimil naste de aşi 
ciziiga o cultură naţianală, ne este imposibit din lipse de gc D gufici 
ente. Pentru toli OU ap vol să invete rominrgie nu se găseşte loc în 
şcolile rominești, care sint prea puţine la număr. Ţinuluri intregi de Ro- 
mini sint lipsite de case rominești de Inmină şi dăruite cu cite o şcoală 
hibridă, în care se face cel mal problematic proxres. Nu demult Fi- 
găâraşul, centrul celui mai rominese judeţ (Och a primit un liceu 
ungureac, tar mai anul trecut s'a deschis la Caranşebeş, şi incă în parte 
cu banii grănicerilor romini din Bănat, un liceu unguresc, În care nici 
măcar nu se propune obligator timba rominească şi in care mcum chiar 
şi religia se propune în ungureşte celor 95» de elevi tomini, Tot 
centre ale noastre de licee roniineşti, cu toste 
că legea impune chiar Ministerului de lastrucţie ca să îngrijească de cul- 
tura tiecărei naţionaiităţi. 

E fără de sfirsit jalea de care trebue să se facă părtaş sufietul Ro- 
minului din Ardeal, văzind că e silit a-şi întocmi căscioara sa cui podos- 
be străine. Numa! cine a avut prilejul de 3 trăi la olas, prin semi- 


— 


i} Liesen) din Paja fost rëtrgt 


at Lo unul 19 18 de OUS elort, 


204 VIAŢA HUMINEASCA 
narii sau pe la universități, cu diferiți tineri crescuţi prin diferitele şcoli 
străine, îşi poate da sama de aceasta. Ce durere nespusă îi cuprinde, cind 
privesc Ia colegii lor care vin dela şcoli romineții, care vorbesc o roml- 
mească ce le scoate lacrimi In ochi, şi dovedesc o cultură generală, a 
cărel lipsă pe ei ii deprimă! Nicăeri nu simţi mai puternic importanța 
culturii naţionale şi superiorilatea el desăvirșită față de cea unguteas- 
că, decit tocmal în astfel de Imprejurări. Rar vei găsi printre acei pe: 
norociţi, care Îşi [ac studiile la străini, vre-unul cate să nu regrete că nu 
şi-a făcul studiile la Romini şi care, dacă ar îi să-şi înceapă atunci stu- 
diite liceale, s'er mal duce în acea şcoală din carea eëit numai cu con- 
vingerea că şi-a pierdut în zâdar vremea intr'insa.. 

lată cum scriu niște tineri teologi despre cele dintăl zile ale vieţii 
lor comune din seminar: „Eram în anul întăi 33 de ingi, veniţi din 11 
licec; nu mulţi, dar cu păreri multe... Din discuţiile noastre, adesea 
vehemente, pe Tâmnreşte tot mai mult o idee, cea dintăi care are darul 
„de-a trezi în sullete simțul de colegialitate, ideia simțitei trebuinţi de a 
avea instituțiile noastre de cultură, în care să se facă creşterea nonsiră 
prin noi. Acest adevăr se desprinde din povestirea duioasă a unora a- 
sapra vieţii din anumite licee, şi din accentele de înverșunare şi resem- 
nare În părere de rìu ale altora, intăşi din anumite licee. ŞI [cu gindul 
la ridicarea de școli de ale noastre] se adună în pripă frumoşi bani din 
prisosui nostru de sărăcie...“ 

Acest erimpelu din viaţa celor mai mulţi intelectuali de azi şi de 
mine al neamului nostru prăeşte cit se poate de elocvent despre Senti- 
mentele în care se zvăpăeşte sul!etui nostru. ŞI, cind azeşti tineri sacrifică, 
pentru dorul de a asigura cel puţin urmaşilor lor şcoala rominească de 
care ei mau avut parte, pănă și „cheltuclile fumatului zădarnic sau ale 
unui pahar de bere“, Intelegi In modul cel mai hotărit unde e durerea 
mai aprinsă şi unde e nevoe de cea mal grabnică lămăduire. 

In vremuri mal bune, innalntaşi! noştri cereau dela căpeteniile țării 
o universitate şi o academie de Drept tominească, alături de mai multe 
şcoli secundare, în raport cu numărul Rominilor, Acèie vremuri au ire- 
cul, dar, trecind cele, n'ar fi trebuit ca şi noi să renunțăm la accentuarea 
dreptului nostru de a ne cultiva în limba noastră până la sfirşitul stu- 
diilor universitare ` Lutnd lucrurile aşa cum sint ele astăzi, între magie: 
rele împrejurări politica actuale, nu mai putem crede că am putea do- 
bindi permisia de a ne ridica aşezăminte nouă cu'turale, Experiențele 
ultimelor trel decenii an dovedit că, oricit am încerca, nu ni se mai in- 
gădue a mai ridica şcoli nouă, nici secundare, nici primare ; legile mai 
nouă au monopolizat dreptul de a ridica şcoli nouă excluziv pe sama 
statului, Tot ce mai putem noi face e să lărgim şcolile pe care le a- 
vem azi, pentruca ele să poată creşte un număr de elevi cel puțin îndoit 
decit cel atins pănă acum, Cele trei licee rominești ar trebui să 


TB 


SCRISORI DIN ARDEAL 295 


deschidă Case paralele, căci altiel primejdia desnaţionalizății ne a- 
meninţă intrun mod foarte ingrijitor 

În afară de acesta, trebue compleciat cit mai degrabă şi ridicat la 
sangui de liceu gimnaziul din Brad. Aceasta e cea mal arzătoare proble- 
mă de ordin cultural a intregului neam rominesc, cela ce ne și face a 
me opri mai stăruitor asupra ei. 


= 


O parte a trebuințelor culturale ale Rominilor din Ardeal le aco- 
păr liceele din Braşov, Blaj, Beiuş şi Năsăud, dar aceste, dupăcum am 
văzul, nu sint nici pe departe în stare a satisface interesul crescind al 
întregei populaţii romineşii, care mai ales de vre-o cincisprezece ani in- 
coace a dat năvală asupra şcolilor secundare. Ne-ar mai trebui licee ro- 
mineşii cel puţin în următoarele oraşe: Făpăray, Sibiu, Oraştie, Alba- 
faits, Abrud, Alud, Cluj, Dej, Zălau, Siget, Caransabeș, Lugos, Timi- 
şoara, Arad, şi Oradea mare, unde astăzi sint excluziv licee ungurești 
pe sama majorității covirşitosre de Romini, Un număr de 15—20 de ii- 
cee romineşti ar li în măsnră de a da neamului rominesc elemente cu 
o cultură firească, lar Statului unguresc cetățeni de tatacter. Dar deo- 
camdată acestă pretenjiune, şi justă şi egală, face parte din domeniul 
utopiilor fantastice; deocamdată nimeni nu se poate gindi serios la in- 
deplinirea ei. Dealtfel, acum nu ne-ar permite nici situația materială crea- 
rea unor şcoli nouă, care e împ;eunală cu cheltueli mari ce nu se pot 
acoperi din budgeturi particulare, ci reclamă sprijinul statului, Cea mal 
strălucită dovadă că, chiar dacă ni s'ar da voe să ridicăm un număr mai 
însemnat de şcoli secundare, nu le-am putea ridica, e cazul cu gimnaziul 
din Brad, care a lost inființat încă înnainte cu patru decenii şi care n'a 
putut îi completat până la 8 clase nici pănă în ziua de astăzi, cu toate stä- 
zuinţele puse, Zămisiit în creerii unor bărbați entuziaşti, ca Pipoș, Ho- 
dog, Şaguna, Frincu ş. a. gimnaziul din Arad, intrat în viaţăla anul 
1869, după ce bazele îl fuseseră puse încă cu cijiva ani înnainte, a fost 
dela inceput o simțită necesitate a populațiunii curat romineşii a Ziran- 
dului şi a munţilor apuseni. Cit e țara Mureşului de întinsă, cit pâmint 
udă malurile celor trei Crişuri, pretutindeni la ţară, unde se stringe au- 
tul care-i îmbogățește pe alţii şi unde s'a format ieagănul tradițiilor noss- 
tre naționale, stăpineşte limba rominească, în vreme ce oraşele au fost 
«opleşite de funcționari străini şi de exploatatori grăbiţi ai bogăliilor pē- 
mintului pe care nu Lan apărat strămoşii lor. Odinioară din munţii apu- 
senį şi de pe valea Crişului alb a isbucnit vulcanul patimilor noastre; 
de-acolo a răsunat goarna lui Horia şi alui Iancu, Axente şi Balint, care 
chema la dreaptă răsplătire pe cei ce au lost osindiţi pănă aici să tacă 
gi să sufere, Şi astăzi sub gorunul dela Ţebea se odihnesc moaştele 
slinte ale celor mai mari doi eroi ai neamului nostru rominesc din Ar- 


E VIATA ROMINEASCA 


deal, şi ele stințesc întreg acest pămint devenit leagăn al nädejdilor 
nosstre de mai bine. Vechiul Zătaud, siiiticat de gelozia ungurească, 
care nu putea suferi atita prisos de sănătoasă viață rominească, a înce» 
fat însă demult de a îi, precum ar D trebuit, pămiatul clasic al aspirat- 
Vito noastre. Cu destiințarea Ini la 1873, care insemna desființarea vieții 
romineşti conducătoare, Zărandul şi-a pierdul importanţa lui culturală pe 
cat lucepuse ză şi-o ciştige pe timpul absolutismului devenind aproape 
o cantitate negtijabilă din punctul de vedere al culturii naţionale, Ei n'a 
pulut să concureze nislodate cu Plaju!, cu Sibiul sau cu Braşovul, care 
acestea şi-au revărsat inllucnieie ior asupra întregului popoi tominest, 
în veme ce Zărandul n'a putut face nici pentru sine un progres mai 
insemitat pe teren cultural, Situat în inima Rominismului, încunjurat de 
intinse comitate romineşti, ca Alba infertoară, Hunedoara, Careş-Severin, 
Arad şi Bihor, nici nu era ugor lucru, pe lingă organizarea culturali dată, 
de a exercita vr'o Intiuență mai hotărltoare. Ce putea să tacă chiar un 
gimnaziu rominesc ca cel din Brad pentru atitea sute de mii de Romini 
din atitea comitate, dată find pe de o parte sărăcia materială a locuite- 
rilor, iar pe de olta concuzenja cet mare pe care O fac liceele unguregti 2 
Dacă prai socotim ai şicanele din partea stăpinirii, care nu £e Ingrijeşie 
de căi de conunicație curespunzitoare, dar In schimb pindeşte cu uchi 
de argus orice mişcare din azel nevinovat (ugesot rominesc, se va înțelege 
modesta iniluență pe care a putut să o nibä Bradul asupra culturii ro- 
mineşti din o jumătate de Ardeul, cu un gimnazio inferior, care nu pre 
gäteşle pentru DO) o carieră, Dar această stare trebue să inceteze: gimnaziul 
din Brad nu mal poate râminea în starea de pănă acum; el trebue ri- 
dicat cit mal curing te rangut pentru a putea acoperi o patte a multelor 
trebuinţe suljetesti ale intregului neam rorminesc, Asliel a și fost el me- 
nit din capul locului, şi Du e poste numai vina împrejurărilor că 
a rămas așa cum a tost la 1871, 

Nu var Îl ce prisos, cred, citeva amănunte asupra acestui focar de 
cultură rominească, acârut impottanță e tecanoscută azi din ce în ce 
ma! mult. 

Innalate de 1848 exista o singură şcoală primară ruminească în Zë- 
randul întreg, şi anume în Brad, Invăţătorul dela această şcoală primea 
atestă de 20 îl. pe an, Fireşte că în astia] de împrejurări nimeni 
nu se putea gindi la şcoli secundare, lipsind pentru ele orice bază. ia 
la 1858 se urcase numărul şcolilor primate ta 5. „Numal bunui Dum- 
pezen ştie cind am Îi ajuns să avem gimnaziu în Brad. aere fostul 
director al acestel gra, d. D. P. Oprişa, in Anuarul de pe 1900, pag 
S—dacă na ishucnia la 1553 războiul crimeie”. Anume, Austriei îi lipsea 
pentru acest războiu banii necesari, pe care şi-i contractă prin Imptumpe 
tuti dela popoarele sale. Intre alții care au sărit In ajutorul! Impărăţiei au 
fost şi Zărandenii, care au dal 100.000 îi. ca imprumut naţional. Mai tir- 
sto, cind n fost să se restituet aceste imprumuturi, Şaguna şi prefectul ro- 


SCRISORI DIN ARDEAL ge 


min de pe atunci a] Zarandului, loan Pi 
` poş, au stänn ca 
poan = nah bani în folosul unui gimnaziu rominesc get 
stiu eng vit pin ze E ca la recunoaşterea acestor do- 
; partea uit să mai curgă multă 
af get CR äre conducerea comitetului în d mmm a piega 
eres un episcop ca Şaguna, nici cind nu s'ar fi primit nici 
peste gimnaziului, nici nu s'ar fi recunoscut legalitatea fondurilor din 
end deea Dar în urma unor stăruinţe de fer, care au durat mai 
e ZS guvernul nu mai putu refuza recunoaşterea stäruințelor romi- 
en probă statulele, pe baza cărora s'a deschis la 1869 Iatăia 
a ee Peg din Brad. ër 
„Statutului” dela 14 Iulie 1869, care 
E Ee losii Eötvös, „gimnaziul din Brad e emie rime i 
m een gr. or. (ontodoxă); el e gimnaziu mare de opt clase şi se 
E e toate drepturile şi prerogativele unul gimnaziu public de stat. 
ursurile se vor începe cu deschiderea a două clase; deschiderea a toate 
celorialte clase, ce se recer pentru un gimnaziu mare, se va continua 
din e Ze timp până la deplina completare a lor. Limba prelegrerilor 
rd dare gripa ag toi, precum a afacerilor și corespondenţelor atit 
ez ati ua şi / afară, ce se releresc la gimnaziu sau la averea lui, 

Deschis la 1869, gimnaziul din Brad, în prezen 
lancu, care a ținut cu acest prilej o cuvintare caza Sublima 
cației naționale, se credea că în curind se va ajunge să se poată com- 
plecta la opt clase, Corpul profesoral „a ţinut la 1872|3 şi clasa a 
cincea gratuit, bona fide că se vor putea deschide şi clasele următoa- 
re an cu an, succesiv; durere însă că această dorinţă inftăcărată a ju- 
nelui corp didactic nu s'a putut realiza, din cauza mijloacelor insuficiente” 
(Anuaru! pe 1895, pag. 36). La 1873 | 4 s'a revenit iarăşi ln gimnaziu 
cu patru clase. Dacă tocmai în acest an n'ar fi inchis ochii in reşedin- 
ţa sa din Sibiu acel neobosit far luminător, care a fost Şaguna, gimna- 
er din Brad gei fi complectat în timpul cel mai scurt. Dar a murit 

aguna, şi, cu el, pentru multă vreme şi interesul lemele 
culturale ale neamului! É gë 

Adevărat că şi după moartea lui Şaguna s'a purtat grijă 
stingă banii trebuitori pentru mun eului. dar paie e 
cu încetineala unui melc, aşa că nici azi măcar, după mai bine de 
40 de ani, un popor de 12 milioane de suflete, nu poate să prevadă măcar 
vremea în care ne va fi dat să putem plăti datoria câtră neam, rămasă dela 
înnaintaşii noştri. 

Direcțlunea gimnaziului a tăcut in mai multe rinduri apel câtră 
obştea rominească, dar nenorocirea a fost, că totdeauna, această proble- 
mă culturală, care e a neamului rominesc Întreg, a fost privită mai mult 
ca o afacere particulară a Zărandenilor. Nici chiar comitatele (judeţele) 


9 


SR VIAȚA ROMINEASCA 


megieşe mau înțeles lucrul cum trebue, din care cauză colecta a mers 
totdeauna mai mult şchiopătind. In curs de 37 de ani (1869—1906) in- 
treaga avere a gimnaziului, sporită prin donațiuni, abia s'a urcal la suma 
de 509412 cor.. 

După multe încercări, care au dovedit cit de cu greu se sparge păre- 
tele inditerentismului rominese, direcţiunea gimnaziului roagă în anul 1906 
Conzistorul arhidiecezan din Sibiu ca să iea e! însuşi afacerea În mina 
sa şi să lanseze un apel căltă poporul romin din Ardeal, îndemnindu-l 
a aduce jertiă pe altarul acestei instituţii culturale. Cu acest prilej Con- 
zistorul răspunde că „să facă reprezentanța gimnaziului colectă, în calca 
presei, căci Conzistorul va trebui să publice în timpul cel mai scurt co- 
lecta în favorul seminarului arhidiecezan, eventual al unui internat de 
băeţi în Sibiu * 

In urma unor repetate stăruinți, Conzistorul hotărăşte totuşi publi- 
carea unui apel, mai întăi insă ţine să determine mei clar situaţia gim- 
naziuiui faţă de formele bisericeşti —şi anume: se hotărăşte ca Conzis- 
torul să iea în mina sa fondul de zidire al gimnaziului şi să-l adminis- 
treze el Insuşi. Gimnaziul e al bisericii, şi biserica Îl susţine numai pără 
atunci, pănă cind într'insul sint păzite drepturile fundamentale ale el, 
In cazul cind mini sacrilege ar nimici această şcoală, toate fondurile a- 
cestela rămin ale bisericii, care le poate Intsebuinţa spre alte scopuri. In 
chipul acesta s'a asigurat caracterul şcoalei, aşa că o soartă tristă ca acea a 
liceului din Beiuş e exclusă — La 14 Dec, 1906, I P. S. S. mitropolitul 
Meţianu lansează un apel cătrå poporul din arhidieceză, indemuindu-l 
să-şi dea obolul pentru gimnaziul din Brad, care, şi aşa cum e, de pa- 
tru clase, nu mai poate sta ca pănă acum, ci reclamă neapărat o clădire 
nouă, costisitoare. lăsăm să urmeze citeva tinduri din acest apel soris 
de Însuşi mitropolitul Meţianu: 

„Arătindu-ne reprezentanța gimnaziului nostru din Brad, că pmmä, 
ru! elevilor dela acela, din an în an, se sporeşte în mod imbucurător, 
incit abia mai au loc, şi că îi lipsesc mijloacele pentru clădirea unui 
nou edificiu mai corăspunzător aşteptărilor: a cerut birecuvinlarea şi 
sprijinul nostru la întreprinderea unei „xolecte pentru zidirea unui nou 
edificiu gimnazial. 

_ „Comvingindu-ne şi noi despre adevărul acelor atătări, dar şi mal 
mult despre neaparata trebuință de a complecta acel gimnaziu, acum 
numai cu 4 clase, la 8 clasa: cu mare bucurie dăm binecuvintarea ce- 
rută la colecta iniţiată de reprezentanța gimnaziului, şi avind în vedere 
marea insemnătate a cauzei, aflăm de bine a Intreprinde şi noi o aseme- 
nea colectă, mai sles peniru complectarea acelui gimnaviu, la 5 clase. 

„Pentrucă, precind celelalte confesiuni şi naţionalităţi din patrie, cu 
mai puține suilete, au gimnazii, în toale oraşele şi centrele mai insem- 
nate, precum se vede aceasta şi la compatrioţii noștri Saşi, in număr 
ceva peste 200 mil suflete, care, pe lingă uncle şcoli reale, comerciale 


şi altele, mai au şi 5 gimnazii 
ga noastră metropolie cu peste + 
mai un singur gimnaziu cu 3 clase 
naziu E Weer pe cel din Dr 
„Pentrucă este sub demnildiea noasiră 
pe 2 milioane de suflete, să n em pe sa Ab n orară 
noastre, în gimnaziile altora, pline cu tineri de ai lor, incit în unele abia 
mai e loc şi pentru tinerii noştri, care pe lingă acestea sint obligati 
mai pe şi taxă sau didactru mai mare. gie? 
„Pentrucă în gimnazii se pregătesc tinerii pentru - 
turi mai inalte, neapărat de lipsă fiecărui popor eg ist nr dna ug 
bun, spre a deveni luminători şi conducători demni at lui; şi în fine 
penirucă ştiut este că toale popoarele mai inaintate numai prin invăţă. 
tură au ajuns la vaza, bună-starea și pozițiunea, de care se bucură, şi 
ra cind nu vom jerti şi noi, pentru luminarea noastră, precum fac a- 
EN e aştepta nici la viitor mai bun, ci din conira la zile 
- Rezultatul acesini apa! a fost că s'au sirins In eu 
162.580 cor. 18 îl. O sumă mică, dacă se compară Ge niet Een 
se pol stringe la alle popoare pentru scopuri de acestea, —mare, dacă 
se ține socoteată de greutățile cu care s'a adunat şi de sărăcia din care sa 
Sinz, Au alergat băncile romineşii ca să dee mină de ajutor (singură 
„Crişana“ din Brad a jertfit cu totul peste 50,000 cor), Sau grăbit 
profesorii secundari (cei dela Braşov cu 1000 cor), preoţii, învățătorii 
din sărăcăcioasele lor lefuri, studenţii şi țăranii, care cu cit a putut. In spe- 
cial Bradul şi imprejurimea au jertit cit nici nu se putea măcar așlepta 
Acolo era „dorința obștească ca fiştecare parohian, bogat ori sărac, 
să contribue cu Bleu! său la realizarea scopului măreț... o cauză atit 
de siintă pentru biserică şi neam”, dupăcum asigură raportul comite- 
tulvi parohial dela 22 Oct. 1907. Chiar şi comuni sărace ca Vaca, de 
lingă Hunedoara, an subscris sume de cite 2.000 cor. Intr'o parohie de 
lingă Braşov s'au aduna! „mai multa bucate decit bani” de pe la Uran 
bucate care s'au vindut cu 43 cor. 10 fil, lotr'altele „umblind epitropii dia 
casă în casă şi aduniad bucale, şi licilinda-se s'a făcul suma de 10 eer: 
In cutare tirg organizează comercianții tomini o „petrecere de vară“ în 
beneficiul gimnaziului din Brad, cu care ocazie se string 620 cor.. Ba şi 
emigranții din America şi-au adus în mal multe rihduri aminte de ce-au 
uitat acasă, şi din dolarii lor, ciştigaţi cu mare trudă, au irimis cu drag 
pentru ridicarea noului gimnaziu din Brad, In mai multe sate apoi s-a 
sirians pe la ospețe, la aşa numitul „joc al miresei”, diferite sume fru- 
muşele, menite a spori fondul pentru Brad, iar elevii din Brad umblă 
an de an cu Call: (resp, sttingind cu aceste ocazii tot ce căpătă— 
pe sama şcolii lor. Chiar şi în mai multe oreşe (Cluj, Bistriţa, Sibiu, 
etz.) sau organizat petreceri în beneficiul gimnaziului şi s'au stins 


pe cel din Braşov, şi un singur gim- 


KO 


VIAŢA ROMINEASCA 


pretutindeni parale lrumuşele, dar, cu toate acestea, suma trebuincioasă 
incă nu s'a adunat. Nici chiar frumoasa testaţiune de 120.000 cor. a fe- 
ricitului Teodor Pop din Brad n'a putut înlătura grijile pentru viitorul 
şcoalei, Cind un popor sărac, ca noi, e stăpinii de nobila ambiţie de 
a ținea pas cu popoare ce au în urma lor vechi tradiţii de cultură, şi acest 
popor e lăsat exclusiv la puterile sale, el are în faţa sa una din cele mal 
nespus de grele probleme de rezolvi, Statul, care la rindul său ar avea 
datoria de a sprijini orice întreprindere culturală a supușilor săi, nu nu- 
mal că n'a dat mină de ajutor (cu toate că gimnaziul de stat din Cas- 
tansebeş s'a zidit, în parte, cu bani romineşti, şi cu toate că alți cetățeni, 
ca de exemplu Sașii, sint sprijiniți cu bani, ca de pildă in Braşov, unde sta- 
tul a dat pentru edificarea noului liceu 400.000 cor.), dar a cercat chiar să 
zădărnicească nobilul scop ce se urmăreşte cu ridicarea gimnaziului din 
Brad. Cu drept se plingea la 1883 directorul acestei şcoli, zicînd: gim- 
naziul rominesc din Brad se bucură de al 14-lea an al existenţi sale, 
fără a fi primit din vistieria statului cel mai mic ajutor, deşi poporul 
acestui ținut, locuitori pe un teritoriu foarte steril şi neproductiv, chiar 
şi în starea sa materială scâpătată pănă aproape de desperare, suportă 
cu multă paciență toate impozitele şi greutățile statului, ai cărui civi cre- 
dincioşi sint* (Anuarul pe 1882/3, pag. 3). 

Nu numai că a fost lipsit de „concursul“ statului acest gimnaziu, 
dar el La avut pe acesta chiar între duşmanii săi. Organele statului s'au 
purtat adesea în modul cel mai revoltător față de el. Chiar şi pe timpul 
colectei pusă la cale de L P, S, S, Mitropolitul Meţianu s'au ivit cazuri 
deosebit de tuşinoase pentru cei ce le pun la cale, Aşa, de exemplu, un 
notar ungur crede că această colecție tinteste la distrugerea unităţii Statului 
ungar, avizează pe suprefectul de acelaşi singe și temperament caşi el, 
şi trimite jandarmii pe capul unui preot romin, pe care-l escortează 
la suprefectură, după ce-i confiscă banii colectaţi în sumă de 6 cor. 70 
il, pentruca apoi, după ce s'a dovedit nevinovăția împricinatului, să 
treacă la ordinea zilei, cu un surls ironic pe buze. 

Atădată s'au înscenat alte scandaluri, dintre care relatăm numai 
două. „In 21 Febr, 1883—serie directorul de pe acel timp, G. Părâu— 
s'au certat doi școlari din cl. | gimn., şi anume N, S. cu M. G,—Cel din- 
täi a lovit cu palme pe acest din urmă; acest din urmă în iritaţiunea sa copilă- 
rească (copil de 11 ani!) a rupt citeva foi din cartea rivalului său N. S.— Carte 
şi carte, mare deosebire, cãcl—sic fata tulere— cartea era ungurească. 
Profesorul respectiv de clasă... făcimd cercetarea trebuincioasă, pe cel 
mai mare l-a înfruntat... iară celul mai mic i-a ordonat să cumpere 0 
altă carte lui N. S.—Credea cu tot dreptul atit corpul profesoral, cit şi d.) 
gimn. că cu atita s-a terminat şi aplanat afacerea, cind, iată, ce să vezi | 
că din senin, pe neaşteptate, corpul profesoral se citează de judele de 
investigație din Bala de Criş (la depărtare de citeva ceasuri cu trăsură) 
şi i se pune curioasa intrebare: că drept e că şcolarii din cl. I şi-ar îi 


SCRISORI DIN ARDEAL wi 
Denon miar Zar mae am li 


tupt gramaticele maghiare, supt pretext că limba maghiară 

propune in gimnaziile nemaghiare ? Atit elevii gen: 26 "gală me 
care s'au luat protocoale separate (1), cit şi corpul proiesoral, au fost 
surprinşi de aceste şi alte Intrebări ce li se puneau din partes judelui 
imvestigatoriu. Cum că denunțarea a fost tendenţioasă... s'a convins in- 
săşi comisia învestigatoare, pentrucă la cercetarea direcțiunii, după fini- 
rea investigațiunii, a venit în cl. |, după aceia În toate clasele gituaziale 
şi normale şi a văzul că toți şcolarii sint prevăzuţi cu gramatici şi je 
SpE maghiare” (Anuarul pe 1882/3 pag. 4-6). ŞI, ca să incheem a- 
pf iuşinoş cu încă o icoană caracteristică, mai amintim că la 

Oficiul pretorial (suprelectul) a cerul să i se anunţe în scris ţinerea 
nene profesorale, supt cuvint că In gimnaziu „s'ar ținea şi alte 
ans SN numai de natură şi cuprins pur cultural“ (Anuarul pe 189243, 

Se poate uşor inchipui cum poate lucra între astfel de tm 

prejurări 
ee ëm me e SE organelor administrative ale statului, care o 

Aşa dar, colecta ce s'a tăcut in urma apelului 
üns suma de 162.580 cor. 10 fl, la care e Ge 
pănă la 1906 de 509,412 cor, ar da suma de 672.000 cor., sumă care 
abia ar ajunge pentru o nouă clddire de care incă e nevoe, ba încă 
innainte de a se ridica gimnaziul la rang de liceu. 

Noua clădire trebue ridicată Incă în decursul anului 1910, deoarece 
ea nu mal corespunde cerinţelor moderne. „Cu ocazia vizitării prin emt, 
satul ministerial, acesta a excepționat edificiul actual gimnazial ca ne- 
corăspunzător nici recerințelor igienice, nici didactice, Cabizetele de co- 
lecţiuni sînt camere de vechituri, unde obiectele sint îngrămădite la 
olaltă. Nu este localitate pentru bibliotecă, asemenea nu sint localităţi 
pentru ştiinţele naturale“ (Dintr'un raport al direcțiunii câtră Conzistor). 

In urma acestor constatări, Consistorul din Sibiu a trimis la fafa lo- 
cului pe arhitectul arhidiecezan spre a cerceta edificiul şi a raporta des- 
pre starea lui. lată ce spune acel raport: 

„1) Localul gimnaziului, situat in strada drumului de țară şi ln 
centrul comunii, n'a fost construit anume pentru acest scop, ci numai 
adaptat după posibilitate condiţiilor cerute după regulamentul instruc- 
ție! publice, El formează un corp de clădire Inşirat după cotitura stra» 
dei spre piaţă, este în parter în parte ocupat cu prăvălii şi magazii 
de speculă şi în partea dreaptă rezervat numai trei sale de învățămînt, 
coridor, scară şi curte pentru elevi, iar în etajul I peste tot ocupat cu 
încăperile gimnaziului, în număr de 6, plus cancelarie, coridor şi sală, 

„2) Salele de jos sint insuficient iluminate şi ventilate, 

„3) Sala de desemn din etagiul I este cu totul insuficientă, căci ar 
trebui să aibă pentru 50 de elevi minimum o suprafață de 90 m”, pe- 
cînd acum are numai 60. 


sa VIAȚA ROMINEASCA 
DD Ne +. Acrei core E 


„4) Curtea de recreaţie este destul de strimtă pe intinderea medie 
de 30 m. şi lărgime de l6, neplantată şi neapârată de razele arzătoare 
ale soarelui; e prevăzulă cu o fintină cu apă rea și cu o pompă de 
sistem rău, O sală de gimnastică lipseşte cu totul, iar privăţile din acea 
curte sint expuse razelor solare, care încălzesc şi răspindesc gazurile ne- 
sănătoase asupra curţii şi a întregului local, 

„5) Lipsa unul vestibul Ja intrare, a unei scări largi şi potrivile 
pentru elevi, precum şi a unei aule centrale, face ca elevii sä circule 
pe stradă între orele de studii şi să nu poată fi supraveghiaţi şi con- 
trolaţi în purtarea lor corectă. Lipsa de personal de serviciu suficient 3- 
titor încăperi pentru curs normal şi gimnazial se marchează prin o ne- 
curățenie în întregul local In mod nepermis de igienă şi salubrltalea 

ublică”. 

5 Stînd astiel lucrurile, Conzistorul a hotărit ridicarea unei clādiri con- 
fortabile, în care să poată fi adăpostit liceul întreg, clădire care va să vie. Pla- 
nul e gata, terenul hotărit, „preliminarul* făcut şi aprobat, şi se aý 
teaptă numai începuturile lucrării, care va costa 350.000 cor. Lipseşte 
numai ceva incă: banii suficienți pentru clădire, şi anume /ipsesc încă 
180,000 cor. fiindcă averea gimnaziului, din care se plătesc şi tefurile 
profesorilor, e în parte în realităţi şi in fonduri cu meniri speciale (masa 
studenţilor, biblioteca, fond pentru ajutor în caz de boală, pentru tipā 
tiri de cărţi, pentru excursii, etc), 

La inceputul anului şcolar 1910 | 11 clădirea trebue să lie gata. 
Până atunci trebuesc găsiți şi banii trebultori pentru acoperirea tuturor 
cheltuelilor. Şi dela această dată înnainte şcoala rămîne tot cum a fost; 
ea nu înseamnă pentru cultura poporului nostru mai muli decit pănă 
acum, căci (mine şi de aici încolo tot numai gimnaziu, Pentru liceu 
se fac numai încăperi, care vor avea să mai aștepte multă vreme pănăse 
vor umplea de „studenţi“, cum se numesc aici elevii din clasele supe 
rioare ale liceului. Liceul din Brad rămine şi de aici incolo numai o do 
rinţă, care va fi cu atit mai chinuitoare, cu cil de aici încolo vom H 
condamnaţi să vedem cele patru clase destinate pentru gimnaziul supe- 
vor goale, Va D aceasta o mustrare şi o mare rușine pentru un popor 
de 12 milioane, care nu e In stare să facă Intro jumătate de veac nici 
patru clase de liceu, întrun ținut rominesc cu o tradiţie istorică atit de 
puternică şi cu un popor atit de viteaz, de nenorocit şi de sărac... 

Cit pentru importanța acestui liceu, care e pe zi ce merge tot mal 
mult o imperioasă necesitate naţionaiă, ajung cuvintele următoare ale 
directorului de acum citiva ani al institutului: „Doamne, ce mare uşi 
rinţă ar îi pentru populațiunea acestor comitate (Hunedoara, Arad, Albe 
inferioară şi Turda-Arieş), dacă fiii trimişi la acest gimnaziu ar puli 
termina toate clasele gimnaziale, şi elevii, după terminarea claselor gins 
naziului inferior, n'ar fi siliţi a se duce unii Intro parte, alţii firt, 
sau chiar şi a întrerupe studiul* (Anuarul pe 1894 | 5, pag. 40). Aşa cum 


SCRISORI DIN ARDEAL 303 


e actualmente gimnaziul din Brad, el liferează „studenți“ liceului din 
Deva şi elevi de şcoală normală (pedagogi) preparandiei de stat din a- 
celaşi oraş. In uceastă din urmă Imprejutare e un moment deosebit de 
trist, intrucit Rominii, care îşi fac studiile pedagogice în şcoala normală 
de stat, ies din aceasta cu o mentalitate străină, pe care o traduc apoi 
asupra poporului în mijlocul căruia trăesc şi pe sama căruia propovăduesc 
in tot mai molte cazuri cultura ungurească, Acestei împrejurări e a se 
atribui numărul mic al şcolilor romineşti din comitatele amintite şi nu- 
mărul mare ai şcolilor comunale cu învățător romin ca origină şi un- 
gur ca mentalitate şi ca limbă, şi în legătură cu aceasta şi desnaţiona- 
lizarea lentă a Crişenilor şi a Moților, 

Dacă o clădire nouă In Brad a fost o necesitate poruncitoare, o 
necesitate şi mai strigătoare constitue ridicarea cit mai grabnică a acestei 
şcoli ia rangul de liceu. Aceasta e o chestie de onoare nu numai pèt- 
tru Zărandeni, ci şi pentru taţi acela care vorbesc cu ei aceiaşi limbă 
gi qu acelaşi ideal. 


Dr. Onisifor Ghibu. 


Miscellanea. 


Eu u Carada. 


A fost un om care a muncit mai bine de o jumătate de veac pen- 
tru indeplinirea idealurilor generaţiei sale şi care, lucru unic la noi, a 
avut cea mai mare putere din lume: puterea de a făcea. 

Cu acest mare bătrin, care a fost tovarășul şi mina dreaptă a lui 
Jon Brătianu şi C. A. Rosetti, s'a stins cel din urmă din marea generà- 
ție dela 1848. 

Istoria vieţii lui, care este istoria însăşi a liberalismului romin, se 
confundă cu istoria contemporană a Rominiei: 

In perioada de formare, Eugeniu Carada a fost un luptător aprig; 
în perioada de organizare, care începe după 1880, el a fost unul dintre 
marii organizatori ai Rominiei moderne. 

Intrupind şi simbolizind liberalismul romin, a fost natural să fe 
atacat cu invierşunare de toți adversarii partidului sau curentului 
acestuia. 

Printre acei care l'au lovit cu mai multă putere a fost şi marele 
nostru poet Eminescu. Eminescu nu l'a cruțat de loc, caşi pe C.A. 
Roselti, şi loviturile acestea au fost din cele mai teribile, căci Eminescu 
a fost nu numai un om sincer, dar şi un mare polemist, 

Şi totuşi, Carada n'a pierdul nimic din cauza acestor atacuri. Cu 
prilejul morţii sale, toată presa, politică şi literară, mai ales de peste 
munți, i-a adus prinosul ei de venerație,—deşi Eminescu este slăvii de 
aceiaşi presă şi deşi articolele sale politice se cetesc şi azi, 

iată un fapt care dovedeşte mai bine decit oricare altul că ceia ce 
există cu adevărat nu poate fi distrus prin nimica,—nici prin atacurile 
unui om sincer şi talentat ca Eminescu... 


Pentru contem şi tru 


Schimbul de „scrisori deschise” dintre d-nii C. Dobrogeanu-Ghe- 
rea şi G. Ibrăileanu a dat prilej d-lui Mehedinţi dela „Convorbirile l- 
jerare" să facă nişte consideraţii atit de... surprinzătoare, încit ne soco- 


MISCELLANEA 305 


tim datori sä le aducem ia cunoștința cetitorilor noştri. lată ce spune 
d. Mehedinți : 


Politica in literatură. Cu ocazia unei logi contra sindicalistilor, ve- 
chii colaboratori ai „Contomporanului* sinu diseutat în poblic eeng Unul 
din ei n luat ca arbitru pe d. Gherea, să spună dacă vechii socialişti merită 
unele epitete injurioase, adresate de fostul lor tovarăz, d. C. Mille. 

Cu aceat prilej, d. Gherea face şi o constatare de oarecare interes... 
litorar. Ohservă unume că proiectul de lage contra muncitorilor sindicalisti 
u fost indnleit „io un membru iniluont al partidului vochilor conservatori“, 
pe cind fostii socialisti sun arătat nemiloşi pontra muncitori. Asta ar în. 
somna că fogti socialisti, care ar f avut vreun talent literar, an devenit, 
după das, incapabili de literatură, cm unii ce au înmormîntat vochiul lor E 
denl social“ (atit de necesar seriitorilor, după eritizile d-lui Gberea); lar pe 
de alta ar insemna că un conservator din vremen noastră ue D mai capabil 
de creațiuuo artistică! 

Fără să ajungem lu această ineheiore, socotim totsgi ocazia nimerită, 
“a să punom înuintea critienlui contemporanist de odinioară următoarea afir- 
mare care altădată lar fi surprins: Nu mumai că nu trebue să judeci va- 
joarea artistică n unui seriitor în raport eu idealul său social, ei dimpotrivă. 
eşti mult mai aproape de adevăr, dacă vei porni dela capuritataa artistică a 
cuiva, ea să Judeei apoi idealul său în societate; dela un idon! politico-so- 
cial pănă ls ariā este molt mai departe, decit dela artă până la un ideal 
superior de umnnitato, 

b Azi, cind în serisori publice, şi în chestie de fapte, uu de idei, uceni- 
vii „Contomporanulai” şi al d-sale îi spun de e at ori, au e adenărat ce 
afirmi, d-le Gherea, dan nu ne va lua a-nume de rău, dură ti vom observa 
că felul cum critica odinioară operele de artă mu pare a fi fost destu) de 
aproape de adevăr, 

Vicisitudini ale eriticei înmpirută de politică! 


Cu toată duşmânia ce ne-o poartă, nol îl compălimim din Inimă 
pe d. Mehedinţi, că n'a putut pricepe „studiile critice” ale d-lui Gherea, 
scrise atit de clar. 


Pentru d G. Panu. 


Intr'o notiţă din Sâptămina, d. Panu îşi exprimă nemulțumirea că 
n'am recenzat pănă acuma opera d-sale Cercetări asupra stării tjära- 
nilor în veacurile trecute, 

D Panu are dreptate, şi vina cade în întregime asupra d-lui C. 
Stere care, din diferite împrejurări, nu şi-a putut face facă datoria în a- 
ceastă privinţă. —Sperâm că d. Stere va reveni în curind la simţul 
datoriei. 

De alttel, d. Panu va judece, desigur, cu indulgență asemenea 
păcale de direcție, fiindcă şi dag, în timp de patru ani, n'a putut găsi 
momentul potrivit spre a-şi spune părerea asupra unei publicaţiuni ca 
„Viaţa Rominească”, 


P, Nicanor & Co. 


ernn an ane 


Recenzii. 


A. Stavri. Lupinipuri. Just, Edit. 
„Viaţa Rominesscã*. 

Pentru mine și pentru o generaţie in- 
troagă, „Luminisurile* lui Artur Stavri 
sint ca o muzică evocatoare a unei 
lumi miraculoase, acompuniumental u- 
mor amintiri din o viață mugieă, atit 
de deosebită de vremile de azi, incit 
mă intreb de nu sint cumva iluzii ere: 
ste și colorate de versurile sale armo- 
nipase.. laşii cetatea ces veche și li- 
niztită, cu grădinolo îmbălsămuate şi 
străzile el tăcuto, parcă temindu-se de n 
tnlbura pacea în care aţipește ohbositul 
trecut al Moldovei, în vechile euse bo- 
ereşti... Ca Ton, dealuri molatie ondun- 
late si, pe culmea cea mai apropiată, 
cimitirul cu porțile lni larg deschise, 
ea miște brațe întinse ce chiamă la 
uðdihnă.. Din str. Sf. Teodor, unde 
ca intr'an falunster trăium de laolaltă 
în pensiune, la un vechiu militar, stu- 
dent! pi studente, profesori si mili- 
tari, mă îndreptam adese la vale, spro 
easa poetului Poldiecana. Intram pe 
portita îngustă și mă strecuram sfioasă 
intr'an colt, ea un mic animal familiar... 
Ce puteam fi alta ?... eram așa do mică 
si slabă și aveam numai șnispreze ani, 
eram abea în clasa V-a de liceu, iar 
în biblioteca poetului erau toți eroli 
sufletului meu entuziast, simbolul tutu- 
ror aspirațiilor mele nomărginite spre 
bine si frumos—Moş lun Creangă, cu 
chipul lni roșcovan, plin de o insrădu- 
ință usor luhtoare în ris, lingă care era 


totleauna locul meu, doctorul L. en 
pletele lui romantice şi glasu! muzical, 
en care deelama versuri din Emineser, 
improviza tirade și vorbea de o Bes- 
trico dusă în ţări străine, care Ir 
lua în sufletul mou chipul divinei be 
utrice a lui Dante, Dr. T- interesantul 
erou al unei idile ce pasioos tot Juan 
intelectual de pe vremuri, Gruber o 
chipul Ini de Crist brun şi palid, că 
vorba scandată și éintătoare, depănind 
aceleaşi şi aceleaşi observuții de anl 
ție colorată, pe care nu indrăzneam să 
le găsea deşarte și plicticoase, Artur 
Gorovei, modest și plin de bunătate, Gr 
tind din cînd în cînd cite o poezie 
minesciană și pesimistă, observaţii foli- 
loristice, suu perzindu-se în nostirșiit 
discuţii archeologice, vāci avea pes 
tunei pasiunea numismaticii sl o bogati 
colecție de medalii. In fne poetul ls- 
suşi, Beldiceanu, cu fața colorată, barha 
scurtă, castaniu-roșentă al ochii balta 
cati, nervos, pătimaş şi de o vervă nė 
setati, ne tinea ceasuri întrogi sub far 
mecu! vreuneia din necle digresii col 
rate în Egyptologie, pe care, eral, că 
nici unul din cel ce le-au ascultat n'as 
patut încă să le uite, san ne citea img 
mente diutr'un poem geologic, pe cart 
mu ştiu de l-a terminat: +, G 
Printre aceşti nelipsiţi și ersdinchag 
membri ai cenaclului, apăreau și dispi- 
reau multe alte chipuri si persousgă: 
glorii pieritoure, pe care ontu 

unui moment și dispozățiu caprieiustă 


RECENZII 307 


a stăpinnlui locului, le scotea din obacu- 
ritute si lo Deco să strălucească o clipă, 
dindu-le lor și nouă iluzia că s-a ivit 
un talent mare—astte] n fost de pildă 
vazul unui biet tip, G. P. care pentru 
tonă mici poeme în proză a fost procla- 
mat cu emfază și volomnitate, cu trans- 
porturi lirice si lacrimi de înduioşare, 
Turgheniel al Nominiei, de și nici pină 
atunci, dar niei de atunci incoace nu 
s-a mai pomenit de numele lui în lite 
ratura noustră !,,. 

In aceste timpuri magice, printre a- 
veste suflete agitate do aspirații nomir- 
ginite şi credințe simple, nestrămutate, 
în această lume plină de iubire arză- 
toare pentru artă si idealuri sociale, 
cu atit mai scumpe cu cit erau mai no- 
buloase, nn deschis ca nimire ochii ne- 
lintori ai color saisprezece ani ai ti- 
nereții mele şi am cunoscut cele dintãi 
versuri ale lui Artur Stavri, pe atunci 
wn adolescont palid, gingaş ca o fată 
mare, contemplativ si obosit de vista 
pe tare nici n-o începuse. 

Era mlovăratul mëi" dän versurile 
sale: 

Dragul mamei, dute 
Cu vetlalt Joacă 
Bute pe "'ntrecute 
Mingea pe toloată, 


N-an mămacă vreme 
Că vorhese o-o Hogg 
Și depån pe gheme 
O vază de soare. 


De atunci încoace, Incotro mă intore 
en gindul spre anii trecuţi si retrăose 
viaţa noastră de odinioară, intiinose 
chipul gingașalui poet şi vechiului men 
prioten Artur Stavri, rămas tot acel 
din strotelo neeste, poetul ce n-are 
vreme să trăiască viața reală pen- 
trucă „vorbeste cu o iloare sau des- 
pănă pe gheme o rază de soare”, sau 
notează În muzica versului, uccentele 
din cintecul vintului, prinde în imagini 
proținuse jocul umbrelor şi al luminii, 


zborul fantastie al norilor. Il revăd mai 
tirziu îndrăgostit, adineit ea intotdon- 
ana în contemplarea visului său poetic, 
obsedat de impresiile ca-l chinuesc să 
le dee formă şi realitate, tăcut şi pre- 
ocupat, pe cind în jurul lul ferbea 
verva diabolică n lui Tony Hucalbaşa, 
spiritul nesecat al glumelor lul strălu- 
citoare, focul de artificii al paradoxolor 
lui Teodoresco, imprejurul divanului 
larg, pe ture trona barbu impozantă, 
spiritul fin si inteligența aper a prie- 
tenului nostru Many, sutlotul acelor in- 
truniri, cure formau cercul din str, Ca- 
rugheorghoviri.,. 

De atunci încoace vremea sl viața 
ne-au despărțit. dar totuşi cind ne'n- 
Hlnim, parcă ne-am părăsit ori, în be- 
răria lui Caragiale, sau în una din i- 
cele oxeurii entuziaste In Ploaști, lu 
Gherea, în cure se făcea ntita spirit și 
litorutară. În tramvul, pe stradš, suu 
pe băncile Camerei regăsesc pe acelas 
Artur Stavri, palid, melancolie, dus po 
ginduri, cu aerul său veşnice de plieti- 
seală, va se împrăștie abia o clipă în 
zimbetul, eu care primeste și faca miu- 
mele pe tonul obisnuit în vremile de 
odinioară, 

Artur Stavri e de o senzihilitate px- 
cesivă, o sonzibilitute nseuţită și dare- 
rouă, tavorul inspiraţiunel sale poetice 
dar și a pesimismulni sän special, care 
nu e en pesimismul lui Emipestu nn 
pesimism cerebral, ci o modalitate s 
sentimentalismulul său: 


ls trist si mă tot pling dn lume, 
Din suflet jalea n-o mai sting— 
SI totuşi văl că n-am anume 
De cp să pling... 


Acele lumi din asfintit 

Miau fost şi dulci și linistite 

Si-mi pare râu ` le-agi H dorit 
Altfel trăite. 


Ţin minte, malte am Indrägit; 

Le văd: sos m-agteaptð “n prag 

Si-mi pare rău cñ nam pärit 
Ca mi-a fost drag, 


DI? VIAȚA ROMINEASCA 


Vezi, de ce-s trist nu stiu anume; 
Simt doar că Jalea mi-i ursită— 
Şi-i Dr leac: ogteiet o lume 
Altfel trâită, 


Nu put netihna să-mi alin 
Că nu mă pling de vite ştiu: 
alte lumi—gi numai tita. 
Nil prea tirziu. 


Am citat în intregime neoastă poezie 
in caro e nsa de bine caracterizat sa- 
Hotul lui Artur Stuvri, natura pesimis- 
mulni său. HI rn se plinge in potriva 
vieţii în gonere, ci impotriva firii 
lni, care nn aro putinţa dọ n resimți 
fericirea. E In el un fel de subiec- 
tivism exugorat,—pesimismul, o urma- 
te a analizei continue a sufletului şi 
a senzibilităţii lui rafinate caro se in- 
fivară şi mafore de toate decepțiile vi- 
ott, decopţii cu atit mai uumeruase cu 
clt poetul e mai stăpinit do vis si are 
mai multă repulsie pontru realitate, 
pres multă asteptare u unei lumi „alt- 
fel trăită“, De acala pesimismul sn 
nu ure noto de revoltă romantică obis- 
muită în potriva soartei și a intotmirii 
firii, ci o oxprosiunea sentimentului pro- 
fund ui deșărtăciunii și vremelnieioi tn- 
turor lucrurilor, constiinta adincă a no- 
putinții sale de a il fericit, lipsa de in- 
crodere în sine şi in viaţă, caro ba fä- 
ent să rămie acel delicat visător atit 
He singuratic și modest pe enred eu- 
nose și inbese prietenii. 

Afară de pesimisraul neesta de o eu- 
lonre atit de personală, sentimentul cel 
mai perzistont In versurile sale e inbi- 
pea naturii si a frumosalul, o tubite de 
adovărat artist să forvent adorator al 
formei și culorii. Apusul de soare, xò- 
rile, miezul zilei, farmecul lunii, sce- 
nele și idilele din vinta Je la țară si 
din propria lui vintă, sint tablouri a- 
Hit de frumos nusnjate, stit de plina 
de farmeeal vieţii și al frumuseţii, incit 
am mlesea impresia că sint în faţa u- 
nor pinze de Grigoresen, ale căror idei 
îinspiratuare sint traduse în sunete. Cu- 


vintele în versurilețlui Artar Stavri sint 
mun marini, prin varo farmecul a tot 
puternic al muzicei silabelor sugerează 
o cugetare uşoară, © slimţire ni, un 
sentiment noleslusit, desfăcindu-se din- 
tr-un tablou cu adr bine definit, zu 
grävit cu grija den reda exact şi real, 
cu un simi al vulorii sl al formet de 
adovärat pictor şi cu o înțelegere a po- 
oziei cam rarse Intilnesta la alţi poeți, 


Cătro asfinţit, doo veno. D äng 
n 
Rămine'n urmă satul albind în nori de 


Zum 
Rămin, carnite'n umbră si-n soman dul 
Imäşuri ruginite și largi de mirişti. 
Troe idee Sé tas See 


Pe subt umbrar de ramuri, în cddra 
‘ntunacat.., 

Ca cit mă ure, lumina prin vrai mai 
viu încape 

Pe virlu "nalt cit zar îl ) Simt verul 


Un pas sta în poiană: “pădurea se pri 


Mal neagră, tot mai ge „ca cărbune-i 
devale— 

Si cit yii luminigul net, "aori uscate; 

Mosteceni albi, en ramuri subțiri în jos 


Tăsute, 
Pis’ la pămint atirnă młädiți In plete 


sure 

Şi-n stejărișul negru pareă-s aduşi de- 
ninure. 

Vezi iw stiu “cum is ali dar un apa 

Un colț uitat do-oparte de wei rr rā- 
coare, 


, aceleaşi genuri line, 
Tatal sie mem in sopran pentru mine.. 


te acele jocuri 
De umbră EI Turn non lumi al 
bastre 


Ard gînduri, arde-o parte din sufletele 
noastre. 


Nu pot să termin mat bine de citos 
aceaste rinduri ale lui Anatole France, el- 
tate dintr-un studie asupra Iui Jales 
"Teller şi care i se potrivese atit de 
bine și Ini Stavri ` 

„Les petits poètes ont dos yuelitès 


tg les grands n'ont point. Si les mi- 
nores do Tantiquită étalent pordus, la 
couronno de la muse hollèniyae sernit 
dépouillċe de ses feura los plus fines. 
Les gronds béie sont pour tout le 
mondt; les petits potes jonissaut d'en 
sort bian envinble oncore ` iis sont des- 
tinta au plaisir des ddticatè. 


* 

Virgil Caraivan. Domnita Olina. 
Biblioteeu Minerva. Bucureşti. 

Duminita Olina, Harpalion, Povesten 
nm uriaș, sint trei basma povestite 
in graiul poporului de ap cărturar, care 
darä lasă po ici po colo să se strecoara 
și concepții și sentimente cu totul de- 
osobito de suletul ţăranului, zim totasi 
să le lago sen do bino cu cele en n 
prins și şi-n însuşit de la el, în cit 
povestirea, desi nitu doelt în gura pw- 
porului, îşi păstrează tot farmocul ol 
rostio cu toute meeste podoabe de oraș. 
Atit celo două povești tălmicite din 
gura puporulul pontra noi, cit si neen 
tăimăcită din cărți poatru popor, sint 
scrise frumas și curgător, Intr-o limbă 
coraetă şi foarte plăcute In citit. 

u 


B. Taine. Despre natura operet de 
artă, "Tradaeerg de M, Rodocegan, Bi- 
bliotoea „Minerva“ Bucuresti. 

A traduce e de sigur o artă si 4 
privi traducerea ca o indelotuleire, care 
nu eero pl nimie decit bună voință, 
este fără îndaislă o erezie. Ar f devi 
de dorit cn interproturea operolor de 
artă dintr-o limbă în alta să fie Intut- 
deaunn fenti de oameni de talent, seri- 
itori de samă, vare să recrerge opera 
străină în limba lor. Do nesin trebue 
si fim rocunosrâturi seriitorilor nostri 
do talent pentru încercările lor de n 
pune lu indămina marelui publie, în e 
diții oftere, opera de artă, traduse 
cu artă al a contribal astfel şi lu cml» 
tura genorulă a ucestai publie si mal 
sles lu formarea și desăvirsirea limbei 
noastre literare. Mihai Sadoveanu, cà- 
raia | so datorește În maro parte avin- 


RECENZII Di 


tul pe care Lan luat traducerile prin 
partet po care a luat-o direct yi indi- 
roct la ele, sn fudeletnicit acum in 
urmă cu traducoron unel părți din Fi- 
lozofis Artei a ul iixpolite Taine. 

Cu măestria sn dezăvirşită n [zhatit 
să inlădieze limba nonstră, încă atit de 
Delncereată în exprimarea nbatractiu- 
uilor si nuunțelor unei cuzetări, pe vit 
de înaltă po atita de rufinatii, să să den 
o truducero exactă, ce reflortoază cevi 
din neta gi stilul lui Tuine, din ucou 
lumină si culoare a cxprosiunei en care- 
si imbracă logica și abstroctinnes, 

LA 
ste 

Iosif Popovici. Dialectole amine 
(Demănțaeha Dialekti), EX Diaiecteie 
române din Intria, Parton IT Tita pi 
Glosar Halle a. S. Editura Autorului 
|Uliesora per Dethlenhăza, Banat), 1909, 
1 vol. 8 de XVII+ 165 pag., cu 4 table 
fmogrniice, prețul 3 le 

So ştie ră d. L P, a Iutrepgins un 
vast studiu usupra dialectelor romina, 
Primul său volum, Tpolectcie Munte 
nior yi Pădurenilor din exanitatul Hu- 
madoaret, apărută la (o Oiaite, Ric- 
meyar) a licut o impresie oxcolontă 
prin metode de vercetaro introbuințată 
si prin importanța si hagăţin materiis- 
iului pe care-l punea În îindămina filo- 
logilor, după cam am nrätat la timp 
prin 'Arhiva” din Iunie 1905 (vol XVI 
pr- 290-291), 

După o trecere de patru ani d. P. 
no punt În indămină m noñ volum, 
cuneopat in aeëlas spirit, yi enre, după 
pleni udoptat, e al nonâlea,—valuni 
consacrat ddinleetulai istrian. Partea 1 
a acostul volum, monită a no dn tot 
telul de lâmnriri asupra Intrienilor, va 
apărea mul tărziă, Deocamdată d. P. 
no-n dat textele culese, însoţite fireşte 
de glosnrul vavonit. 

Materialul din ncost vum esto do- 
sigar foarte important. Se stin In nde: 
văr că dialectul istrian vera păn meu 
cunoscut din publicații atit restrinso 


cit şi defectuoase. In introducere d.P. 
rolovă tot felul de greşeli comise de 
preoderesorii Ive, Gartner, Ioan Maio- 
regen, Weigand, Sextil Puşcarin. Re- 
vordul greselilor il ține tot falmosut 
Weigand: „Cele mai multo curiozități 
le avem dels d. Weigand... [Un ozem- 
plu:] In Jahresbericht 1 p. 130 avom 
lobe tradus prin "Weichen. Insă Zoe 
un e substantiv, el an ponume ṣi un 
verb.: =a (dr. ea) (dr, bea)“. 
D. Weigand confundă Aert un pronume 
cu verbul săă (subiectul eu predicatul) 
cu un substantiv! 

Din cauza nnmeroaselor greseli obser- 
vata în textele publicate de pređece- 
sari, d. P, sn impus sarcina de a ve- 
rificu glosarul Bstrian ul lui Byhan din 
Jahresbericht VI. Rezultatul acestel ve- 
riicări ni se vu face cunoscut În par- 
ron L 

D P serie Dr supărure! — Într-o 
limbii cam grooao, lată o frază: fe, 
mul glosar romin din Jstriu n fost al 
lui Ion Msiorescu, al cărui chip l-am 
pus În incoputul glosaralui mieti, find- 
că acest om bun a meritat”, D. P. a 
vrot să spuo: „fiindeă acest owt o bi- 
nemeritat” (si încă verbul cere a se 
arătu dein eine) 

Prin pablicareu ucostui volum d, P. 
aduce sdialeetologiei romine un servielu 
comanterabil. Pentru orice disenţie meu- 
pra iiulevtului istrina, vom gema de a- 
vumm înainte o bază sigură, 

Pentru munca groa lu cure s-t dedat, 
d. P, merită dert rocunostiuța Blologilor. 
Ar morita si reennogiiuțu Academiei n. 

D 

C. N. Mateescu, Balade, Cu o pre- 
inä de N. Forga. Vălenii de Munte, 
Tipograð Neamul Rominose', 1909, 1 
tiros. de X-185 pagini, prețul IL PO b, 

Se stie că Academia Romină publică 
n colecție folkloric intitulată ‘Din vi- 
rain poporului romin, culegeri şi stu- 
dt. Paţă de colecția folklorică a Aen: 
“demiei, d. N. Torga a crezut nimerit de 
`a senate o mito, intitulată ‘Din liters- 


310 VIATA ROMINEASCA 


tura populară romînengseã', şi cure se 
deschide co brogura d-lui Mategsrg, 

Noña colectie se va prezenta oa pare 
supt un aspect mal știinţitie " Fiva oare 
materialul expus sistematic, eu glosare 
ireproșaile” Corocturu fi-va ca onre 
făcută cu toată atenția necesară? Mis- 
tar, câtă în prefața acestui prim volu- 
mus al coloniei d. N. lorga ne vor- 
beste de cu totul altă vevu decit ne- 
am fi putut aştepta, 

Colecţia e interesantă. —Glosarul, pa 
care-l reclam necontenit prin aceste 
recènsii, lipsește. —Preţul heosurelei— 
IL 50 b. pentra 135 jumătăți de pa- 
gini in t6—este prea ridicat, 

GP 
we 

loan Slavici. Educația Paţimală 
Bucaresti. „Bibliotaea Minorvai”, 30 h. 

Ioan Siavici. Zălucația Fisic. Mu- 
cureşti, „Biblioteca Minervei”, D0 b. 

loan Slavici. Ilucațiunea Morală. 
Bucuresti. „Hibiioteca Minerve 20 b. 

in trei volumuge din „Bihliotoca Mi- 
nervei*, care, după cum resultà din- 
tr'o clasificare a autarulai, pare că vor 
fi urmate de altele două, În enre sova 
trata despre educația Zutzieeiorolt și 
een profesională, —vunoseutul nuvelist 
oferă publienini rominese o lueraro de 
popularizare, eg imbrățisuză întreaga 
problemă a educaținnii, 

Fără n aduca ceva nou în domeniul 
neesto, autorul nu înce totusi o simpii 
lueraro do compilatie. Se cunoaste că 
d. Slavici e un om care a lurrat mult 
ca educator, cure are o oxperionjă bo- 
guti în acesată ramură dn setivitate, 
sl care a cântat să observe si să-si dea 
sumă tit se poate mai hing de normele 
recomandsto do podagoizi, de rezulta- 
telo tor, yi în ganera de tot en atinge 
kresnas misiune do eduertor, 

Pontru neia, alături de părerile r» 
rente alo peodayugiei străine, d, Siaviri 
ne dä foarte multe vonsiderațluni pro- 
prii, observaţii interesanto de detalis, 
aprecieri juste, rezoltsta nie upri en 


p 
H 


RECENZI ait 


tante preocupări In domėénlul pedagogiei. 

Primul volum, „Educatia Raţională* e 
un fol de introducere generală a in- 
tregei lucrări, în care autorul discută 
chestinneu educabilităţii omalul, se o- 
cupă eu limitele și seopal oducaţici, cu 
mijloacele oi, şi stabileşte împărțirea 
educaţiei In fizică, morală, intelectuală 
ch profesională, Toata aceste chestiuni, 
chiar și cele mai dificile, sint expuse 
da amtor în mod succint, general şi pe 
vit se poute pe Înţelesul tuturor, A- 
cont mod de a expune problome ca m- 
vea a oducabilității, şi stilul cam liber, 
in care autorul se oxprimă, te fac să 
ai la prima vedere o impresie de señ- 
“ere a chestiunilor; lucrul ara insă im- 
pus de cerințele unei lucrări de popu- 
larizare, asa că Im ultima anuliză tro- 
hue să recunosti mai curind autorului 
n varecaro dibäcio în faptul că atinge 
atitea chestiuni yi le Tămureşte prin cl- 
seva exemple, ferindu-se de n Intre- 
duinta aparatul ştiinţific, en caro de o- 
bicel se discută astfel de problome, 

Velolalte dusă volume se ocupă in 
“detaliu en „oducaţia fizică“ şi cea „mo- 
rală”, utingind aproape toate chestin- 
vile privitoare la ambele aceste laturi 
sie problemei aducațlunii, 

Cititorul păsoste in ncosto două vo- 
lumasa foarte multe cunostiuți, caro sint 
absolut trobultoare nu numai pontru cel 
co aro n se ocupa de ereşterea şi e 
ducaţia altora, dar «har si pentru cat 
"e aro În vedere numai propriu lui 
lună stare fizică sl morală, 

Si vam lanoi, chiar cele mai ole 
mentare regulo de higicnă fizică ori 
murală sint dach nu nocunosente, col 
patin nerespectata foarte mult, d. Sla- 
viei p fiout un ailovärat serviciu dind 
nn material aşa de bogat, în nişte bro- 
sori, care prin eltinătatea lor pot fi la 
indămina orl eul, 

Dacă stilni ern mai ingrijit, si unele I9- 
«rnri redate mal eapeis, era si mal bine 

O observație Insă nu ne putem opri 
de a faco în ceiace priveste editura: 


greșelile de tipar sint ușa de nume- 
roase Încit nu numai că fart cetirea 
desplăcută, dar strică pe alocuri limba 
—limba d-lui Slaviei—, si chiar fae cu 
neputinţă înțelegerea textului. Și e 
pacat! 
M. C, 
e 

Wilhelm Meyer-Förster., HMeidelber- 
gul de altădată, Plesă in cinci ncis, 
trad. de Ovid Donsusisnu. „Biblioteca 
Teatrului Național“, edit, „Minerva*, 

Mă intreb co a găsit publicul, do a- 
iurea și dain noi, in această piesă, 
ca să-i fucă un succoa atit de mare?! 

Autorul a-a inspirat puțin din „Vie 
de Bohtmo* a lui Miirger. Dar acolo, 
in rotnanul francez, eroii sint artisti 
şi intelvetuali, suflete luscinata de mi- 
rajul unul ideal, —şi numai văzute din 
innălțimea acestui ideal, mizeriile, ès- 
pediantele, aventurile ai farselo vioții 
lor zilnica, apar învăluite în lumina w- 
nei poezii romantice.. Si o utita spi- 
rit, al pe alocarea atita fină dutnsie tu 
cartea lni Milrger... 

Peciod dincoace, autorul canti poo 
zia romantică a vieții de bomm In vis- 
ţa stadenților germani... mare procap- 
Boală |... 

Am tot respectul pantru bargħhezal 
teuton, care-și faca slujba en cea mul 
mare exactitate, ca un cal care merge 
In trap liniștit, opt de „ochelari* de 
a privi ln dreapta ori În tim: ai 
nici nu vam nega fondul da soliditate 
pe carol are acest popor mine eu- 
fundat în visța organică. 

Dar a căuta în existenta burghoziei 
wormune, și a bargheziol germane de 
azi mai ales, poezie romantică, e cel 
puţin riseat L. Conștient de unilorni- 
tatea și mărginirea traiului său, filistinul 
num cuntă să-și unigare o proviziuue 
de amintiri „oroice* din timpul petra- 
erii la universitate... 

Am cunoseat această luimoasă vinţă 
starlonieaseă, pa care fumilistul de mai 
tirziu, în halat și papuri, puţin eum 


— 


umüat de berg, nu încotesză de ao 
trimbița ca „onială* și do ao rea- 
minti cu mare ifos eu virsta lui order", 
—si de nu miar teamă să jignesc 
cumva simpatiilo unora dintre cetitori, 
asi nuini-o per și simplu trivial). Dealt- 
fel cititorul pang de ce se jigni: ọ ro- 
vensie mare altă pretențiuna decit de 
u asterne impresiunea momentului, 
Trimes In universitate, tinărul teou- 
tom simte trebuința de a-si deseârta, 
timp de un an sun dol, prisosul de e- 
vergie, mai mult fizică decit sufletească, 
a temperamentului gin de rasă tinâră, 
Prin urmare, e chostiunea de a fuma 
diu pipe foarte lungi, de a ben intro 
noapte zeco-cincisprezece halbe,—elimi- 
nate apoi cu ajutorul spaamelor diifrag- 
mei si a altor functiuni puţin poetice, — 
de a turna po git lu comandi o halb in- 
trează fără singhiț, de a faco dueluri de 
herein aplouzele camurazilor, şi a froca 
salamandre în trei timpi ep bătac la uni- 
son, însfirșit dea ge dugla eu „sediu 
sub protesto ridicole, și fără altă pri: 
mejdio decit o thetură po fată, menită 
a da o aparență de oroism efton și 
oaracare sarè fetelor sträiäclte, gron de 
deosebit Intre ale Dn o barbă şi un 
schaiss",  Negrasit, nici amorul nui 
uitat, deși vino în planul al doilea, după 
salamandre, căci ln naţiunile nordico, 
«um span fiziologii.... „asimilarea* pre- 
domină asupra „dezasimilării*.. Lu Bor- 
lin, de pildă, siut acole bazaruri onorme, 
dintre care renumitul „Tietz“, cu patru 
sute de vinzătoare drăguţe, e numit de 
chlar proprietarul său: „mein Bordei”, 
din pricină că fiecare vinzătonro este 2- 
manta unui student. Tinărul teuton tra- 
tează cu multe egariluri „comoara“ lui 
de un an, şi faco chiar vizite și op: 
douri părinţilor ei, care-l numesc Et: 
norele nostru“ prin oufemizm. Mai tir- 
ziu, fata se mărită cu un om din elasa 
ei, dupăee s'a „amuzat“ clțiva ani cu 
tineri din clase superiouro; iar stu- 
dentul, dupăce ben olt poale vre-un 


VIAȚA ROMINEASCA 


an doi, se apucă de lucru și nu somai 
gindeşte decit la carieră. 

Asta-i poezia £.. !) 

Acumn iată si subiectul piesei. Lu 
tinăe print moștenitor, dela mia diu 
acolo mici şi stupide curţi germane, din 
cara rovistele umoristice și-au Den ea! 
do bătae, an (mär prinţ, de, po rare 
autorul caut să nil prezinte ca pe 
om saporior, dur caro ne face impresis 
acelui neamt prostănne care ` Jamgng 
şapte ani dintr'o lulea, și pe urmă bagă 
dn seamă că ure gaură", —a eroòsent în 
atmosfera celei mai seci și severe eil- 
chete, avind ea singur și sincer prit- 
ton pe profesorul sän, nn doctor bur- 
ghe cara nu s'a iusurit, probabil pon- 
tru a nu incomoda innalta societate 
vn o femoo burgheză, Dar plictisit b 
urma urmei de atita otichetă, doctori 
işi aminteşte cu entuziasm do viața lol 
de student în Moidelberg si o prozint 


altoţei sale In culori strălucitoare. E ` 


stirgit vine timpal cind prințul n îi 
mes În tuvărăsia doctorului să-și facă 
anul de universitate, după tradiţia car 
(ilor germana, anume În Hokdelborg, 
Aici sa tnpriotenogte îndată on ceita 
studenti, — eare benu cu un aor de aroi, 
domn de o caas mai buni,—și en me- 
ponta bersrulni cure-i serveşte ph i 
neri şi e sărotată do toți. Desi loge 
dita cu w pgeambus dela Vionn, Bă 
devine namanta prințalml, probabil at 
adinen satisfactie a unchiului ci, bem 
rul; prinţul sa tine, en ceilalți studenti 
da băutură şi de tot felul de copitării, d 
care una, cen mai de haz, ney 

autorul: o plimbare cu trăsură p 
mai multe sate; prințul mină pe oof 
d la fiecare circiumă se opresc d det 
de băut onmenilor, La toate aceit 
copllării, profesoral, om bătrin și bit 


1) La universităţile germano oxisă 
un eurent putornit contru 
din care curent, numit F? 
Tan cei mai 
si mai democrați. 


ye 


RECENZII 


nav do inimă, leu parto cu entaziase, 
foarte bucuros de u se apropia repede 
do moarte pentru plăcerile tinărului său 
stâăpin, (Nu de geaba filistinulul german 
Si lasă guru upă vinil pronunță cuvintul 
de prinţ)... Alteța sa găsește nerastu 
foarte naruul, convins că vorba ros- 
tită de dinsul după moartea repede u 
doctorului: „ln acest om bäten o inimă” 

—esio o răsplată indestulätonre pentru 
acela, mei ies că-i ridică si un monu- 
ment. 

Dar cimil îi ora prinţului lumea mal 
dragă, și se pregătea sñ ploceo vu iu- 
bita lui la Paris cu să-l cumpere „ro- 
ehii, pălării si umbrele“, lață că apare 
primu) ministru şi-i anunţă cñ, pogen- 
tul inbolnăvinedlu-se grav, trebne să vie 
acasă —dapii abla patru luni de jro- 
trecere la universitate Lu — vn să ies 
domnia,  Tinărul prinţ e desperat, sl 
numai eind primul ministru îi spune 
că in caw do refuz, pierde tronul, 
sè botărăste. Un moment o gata să 
reluze chiar tronul pentru logodnica 
grambssolui £.. 

lată-l acnm acasã, ducind o viață și 
mai striusă iu chinurile etichetei decit 
prodocesorul său, reusimi så sperie chiar 
curtea cu severitatea ini. In sufletul 
său Insă trăeste neştearsž amintirea 
hulbelor si u erăriţii!.. 

Cu eltèva vile innulnte de n faro o 
căsltorie curat convențională, vumm sa 
oade unui prinţ. se duca pa idouñ zile 
la Heidelberg, spro maroa mirare u eir- 
ţii. Acolo studenții îl primese acum te» 
remoniok, idar revede pe Răttr, o sărută 
eu foc, şi cind dinsa I1 romă să Em 
genti! cu prințesa lui, chel și en se 
duce să se mărita cu vëamhasul— că 
doară dragostea noastră un putea duce 
la nimic“ — plinge prințul, st publicul 
plinge cu dinsul. 

ȘI acam incă cetitorul mi-ar permite, 
ași apastruia pe uutor vum urmenră: 

Hei, domunle Meyer, că mul bino nu 
putea să te cheme —dour Biedermeier 
(=filistin—e râu ml anume animale 


mg 


de ven mai mare utilitate lu plug d in 
rätatal sacilor la moară se apură de 
sbuardut en micii cățelasi de salon $ 
E rău vind nemţualee noduroase, cu 
picioare muri și coate ascuțite, se apucă 
de stirnese risul publicului de rarriite 
prin miscările lor stingace și utcen- 
tele lor guturnlot. 
H. A 

ste 

Jules Renard, Nos Dòres jaron- 
thes. Edit. Arthime Fuvard. Paria fără 
dati). 

Membru al „Avrademiei tionronrt* 
uutorul e vunozeut mai ales prin opora 
sa Poil de Carotte, uşa do wustată de 
iinăra generație, c-uproupu uud lveun 
francez cure să n-o stie po dorust, 

Procedeul lesă din Nos Mòvea fo- 
ronches ¢ celny lutrebuintat In serio- 
rea sn JiCsioires Naturelles, dar Mm 
lve să fo aplicat lu ingăuille, cu rare 
a umplut Dumnezeu lumea, e nplicat ju 
umeni și anume fu țăranul fruneez, Lin- 
tre toji seriitorii fruncezid, R. o uprnnpe 
unicul, entre se njprople de jărunul fran- 
cva ca denn frate, și nu va doo lestie. 

In volumul de faţă sint o serio de 

Hinnen? cinematografice. U nein prin in- 
siruirea lor ne povestese o via "nu 
trează, altele izolate ue dun o instan- 
tange, în care se mindest o sture su- 
Betengch san o ginganie- hel și In a- 
vest volum sint sitova Jistoirez Na- 
tuerelles : 

„Nouveile lune. L'ongle de în lune 
ropousst.” 

„Le Chat. On lui dit: Prends lva 
souris et laisse les oiseaux t 

Cest biou subtil, et lẹ chat le pina 
fin quelquefois sè trompe-* 

„L'alouette. Elle retombe, ivre-morte 
ilo s'être encoro fourrio dans Toni! du 
soleil, 

„Le ver luisant, Cette guutte de 
lune dans l'herbe! 

„Le corbeau. L'accent grave sur 
In sillon.” 

Seria de filmari ves mat mate ju- 


10 


DU VIAȚA ROMINEASCA 


mătate din volum —ne dă viața wnai 
servitoare ` ouapite „Elle est si ua- 
turelle que, d'abord, elie a Vair un peu 
simple. 11 faut longtemps În regarder 
pane la voir". lar ducă privind aceste 
filmuri proectate pe pinza saleteastă a 
nutorului, găsești că unele din elo tre- 
mură, vina e in sensibilitutea vetitoru- 
ini. Amour. „Eite nimo Philippe, mais 
comment oser diro ug elle l'aime d's- 
mour ? Que! nom faut-il que je donne 
ap sentiment qni les zent lies? Ele 
dit: Pourvu que jo Tale": comme ello 
dirait: “Tant qu'on n dn pain, on no 
mourt pas de faimt* 

„—A vanse de son neg, jè lo rocone 
naftrais entre cent cochons.* „En mé- 
nage., Elle est allés, ee matin, nu mar- 
ché de la ville, et elle dit:—Autrefols, 
îl y avait un boucher; aujourd'hui, il y 
en n cing! Le monde doviont ramasaler.* 
„Lavouse. Mais ln grosse affaire, dans 
ia vie de Ragotte n toujonrs été le 
lavement du linge des autres.. Et Ra- 
zotte est telloment lasse, des fois, 
quand olle reviont de la rivitre, qu'elle 
a l'air d'être ramenée par la brouatte,* 

„Le chagrin da Ragotte. Son ou- 
vrage fini, clle pense à Joseph et ça 
lni fait mal. Elle y pense et ça len- 
dort. Elle baisse la tite plus bas, un 
pou plus bus, jusqu'h ce qu'elle la re- 
eve aveo brusquerie comme si elle ve- 
nsit do bonrtor da front la pierre du petir.* 

Altă serie de fimuri, Honorine: o 
babă in mintea copiilor. Apoi La tri- 
bu des Grilo: o familie semino- 
mad, ete. ete. 

> 

Max Maurer, Qualques Artes. Li- 
brairie den Annales. Paris (fără dată). 
Actualul director al teatrului „Grand 
Unignol* și-a adonat într-un volum 
septe comedii, din care W. Lambert, 
marehand de tableaux și PArenture 
sint de cite două mete, iar celelalte 
L'asite de nuit, Le chauffeur, Depuia 
six mois, La recommandation, și Ro- 
galie numa! de cite un act. Toate eo- 


mesitilo nu sint de neniagi valoare—tel 
puțin În cotit, de oare-te jucate sar 
putea să fio deopotrivă de buna, In toate 
lasă se sfehianate si ridiculizoază sliš- 
hiclanile anor imdlivizi un ca stare ri 
ea reprezentanții unor categorii 5o- 
rlale. Astfal în VAsie de nuit—uns din 
cele mai bune =} Le recommandation 
se ridiculizeară funeţionarismal, în Za 
chauffeur, parvoniţii; în Depuis aie 
mois bărbaţii eare îşi îngeală femeile; 
in Rosalie misalin stăpinilor şi nro- 
ganja slugilor; in A. Lambert jucă- 
torii dela Monte-Carlo; L'Arenture— 
una din rele bano—ie o comedie de 
moravuri. Toste aceste comedii care nu 
văzut rampa și au fost jmente de nt- 
tori eu Antoine și Siynoret morită să 
fie recomandate iubitorilor de literatură 
teatrală sl pot fi folositoare profesio- 
nalilor, Dr. N. Q. 
e"s 

Th. Ribot. Problùmes de prycholo. 
gie affective. F. Aleun. Paris. 

În peenstă operă, celebrul psiholog 
«ontinmă si complectează pătrunziitoa- 
rele salo studii gan viet complexe 
si obvure » sentimentelor. De o deo- 
sobită importanță prin vederile florze- 
fiece eo cuprinde, ¢ studiul consacrat 


constiintei ufcetive. In el, Ribot reia ca 


noi urgumaente, tooria sa, după vare viaja 
afectivă nre un caracter primordial, e- 
torgen şi ireductibil ln modalităţile 
intelectuale nlo activităţii psihice. Ser- 
vindu-se, după metoda sa cunoscută, 
mai mult din exemple luate din pato- 
jogie, ol seonte în rolief opoziția între 
eul afectiv și cel intelocinal și earae- 
tarul autonoru ul vieții afoctive, Intrusa 
studiu asupra mamoriei afective a că- 
rei existență și importanță n scoasa 
pentra prima oară în lamină în opera 
sa întinsă asupra psihologiei sentimen- 
telor, Ribot combate argumentele ate- 
lor care neagă existența acestui fol de 
memorie, Prin exemple interesante gl 
stabileşte că viaţa individuală şi schall 
e plină de fapte inexplicabile fără oxis- 


| 


tenja memoriei afective, arătinii rolul 
acostela In consolidurea si evoluţia sen- 
timontolor. 

Foarte original și interesant e stu- 
diul său asupra #ntipatiei, Acest sen- 
timent sintetie enre conține en element 
intelec tual o intuiţie, en element afor- 
tiv, o stare panibilă, și cu element ar- 
tiv, o înbibiție motrice, e după el v 
turmă atenuată a instinetului de con- 
servare, unticiplad aspra viitorului, 
In stadiul său organie, antipatia mu e 
decit repulzia fiziologică sau desgustul, 
Ia animale și la copii, se manifestă sub 
forma sa instinetivă, 

La om devine conștientă, si poate a- 
vea două forme: unn care apare bruse, 
alta de formatiune lentă. Sub forma 
aa colectivă, are la bază «nui mult o 
«credință decit un instinet, ex enută să 
so justifice şi să devie raționnlă. 

Conditiile sale psihologice siut: lipsa 
de plasticitate intelectuală In primul 
rind şi în al doilea, dispoziția ln or: 
citabilitute, După părerea si, antipa- 
tii e o dispoziţie utilă, chiar necesară, 
organizirii nonstre fiziologice şi psiho- 
logice. Căci, dacă simpatia e o kir- 
wire a viet uoustre afective şi inte- 
Tevtuule, ea e în acelas timp o micṣo- 
care. o renunțare u personalităţii noss- 


RECENZU 345 


ag 


tre, Antipatia, cu tondință antagonisti, 
o dinpotrivă an principiu de Individua- 
Hearg, Turie, Baldwin, ltoyoo ann 
râtat importanța fenomenului de opo- 
zitie în viața socială, H dă nastere 
spiritului dèe independentă individuală 
și desigur unul din scopurile impor- 
tinte ale vieții omenesti e varietatea, 
aveontuarea dilerențelur ee există 1n- 
tre diversele euri, Cum spune arde, 
societatea trobaa să Ge o desfăsuriru 
de contraste psihice. Studiul său usu- 
pra iluziei afertävn o o compleetare a 
aper lui James Sully. Cu exemple va- 
riute el ne arată cit de dea ne Inşelăni 
uneori asupra calității, alte ori asupra 
intensității sentimentelor noastre pro 
prii, Cauza adinci a acestor iluzii, tre- 
bus vâutată în însăși natara sentimen- 
tului. Conștiinţa nu poate niciodată 
cunoaşte un fonumen aleetiv în totr- 
litatea sa, căti ol cuprinde totdeauna și 
clnmente subeonstieute ai inconștiente 
sau fiziologice, caro nu pot B pe deplin 
descrise si analizate. 

Cunostinţa pe care e avem asupre sen- 
timen'olor noastre proprii è parțială și 
deci supusă eroarei si cunoștința integri- 
lä n îndlividualității nonatre se vu lovi 
totdeauna de imposibililăți atit psiholu- 
pico vit al Aziologive. 

Ü. B. 


eg 


Revista Revistelor. 


Lneeaiärnl (Xo. 6). O admira- 
biia puvela do d. Sadoveanu, (rm 
gilruana.— Raspunsul d-lui Agirbiceanu 
la mirebările asupra „puporanismului.“ 
Profunditaten din nuvelelo ucestui serii» 
tor apare şi in discuția meestel ehes- 
tuai litermwe D. Agibiceann e wu 
spirit concentiut si medituliv.—0 dra- 
pălașă poezie n d-rei Ecaterina Piliş. 

Viața Nocinlă (Xu. 1). Director 
N. D. Cocea, 

E o revistă politicoJiterarã. O ro- 
vista socialisti, S'ar părea rå avem Dä: 
recure compelesta so jutecim, cici, 
vorha ccia, po unde d, Coroa rulege sur- 
cele, nui, unia, am Wiat lemne. Dar, vor- 
bind drep!, sentimentul postru fată cun- 
nale bucht « un sentiment de dës: 
virahté perplexilute. Rovista re 'avepe 
vu u poezie do d, Tudor Arghezi,— 

Rugå ide seart, despre care nu vuiră 
så spunem mimie. Nu voim, eu să uu 
pe farem doiis Sa me explicăm: po- 
ezia neeastu, sau esta de domeniul psi- 
hiatriei, sau anunt un geniu. Și cum 
nu svom destulă pulere de patrunde 
re, preforăm să aşieptem şi alle pro- 
ducţii ale acestui nou poet, pentru a me 
prenunla— dacă vom reuşi vreodută. 

D. Tuma Deagu, intr'un urticol det- 
pre „Votul universa!”, ne arulă cit de 


mult a „evoluate ideia socialist) dela 
1520 până astazi, Pe vreinea d-lui Gbe- 
rea, cind seriam socialism şi unii din- 
tre gr, Du preu aveam obiceiul să insul- 
(äm nici in siare; dar, ln sfirgit, în use- 
menea publicații, lun adesea în ras- 
par „burghezia”, Ip e eist insă, Doan 
ne fereşte! Acoln-i dadeam en doctrinu,. 
și tratam societates „netuula” eu „bur- 
uhazia” ei cu tol, siiiniificeşie, ca pe 
o specie oarecare zoologică... D; To- 
ma Dragu, insă, înjură... ȘI, lipsit de 
orice prejudecată, serie aceste nedemne 
euviute: „răposatul întru trădare a 
„earici*.—pe cure d. Gherea, colabora- 
tor al „Vieţii Sociale” trebue să lo f 
vetit. Ce i-o fi trecut prin inima dub 
Gherea, rind u celit aceste cuvinte ?? 
Groy am vrea să ştim, dar n'avem 
să ştim niciodată... Şi d-ta, iubito die 
Cocea, să À pierdut oare orice urmă 
de „burgbeziun*? Desigur că nu. Desi- 
gur ch ai dat acel articol Ia tipar fără 
sa=] ceteşti. Sintem siguri ca nu lai 
colit. Cu eil ne gindim mai mult, cu 
niita sintem mai siguri, Sintem abso- 
lul siguri!! 

în „Știința revuluționură“, d, Cocea 
scria eu aceu inteligenţa şi bnetz, pe 
çare cetilorii nogtii i le cunase. 

Fainnga (No. 7), D Aihait Drag 


C 


mirestu răspunde recenziei noastre din 
numărul trecut. —D, Dragomirescu, pro- 
babil grabit, n'a inteles o mare parte din 
colo spuse de noi, lar pulinul cit a 
consimțil să pricoapă se fave ră nu-l 
pricepe. Ce abueguţie!. în răspun- 
sul d-sale se 'ncoarca să lie raută- 
io, — si mu ithuteste, pentrucă d. 
Dragomireeu, cum sie toata lutneu, 
a um om [anrte bun. 

T Mevista Democraţiei Romi- 
me conlinui să desbata chestiile po- 
litice, sociale şi oconomicè dela ordi- 
nea zilei. D G. Diamundy, în Spre 
aţă de partut (No. AL işi epp 
dorinţa en partistul liberal să insa din 
izolarea su fală cu musa eotățeneaseă. 

Noun Heristă Romină (No, 9), 
In No, Irueni al revistei noastre, spu- 
aem câ d, Eugen Porn n'a facut de- 
eit să colecționeze injuriila unor pon- 
til ai literaturii rominesti.—D-sa au- 
ţine vă aceste injurii H aparțin, etel 
le-a publicat acum doi ani în „Viaţa 
literara”. 

Loam art do menastă declaraţie si 
facem vuvenita rectifieare—dar eu o 
restricţie : In articolul din anul aces- 
tu, d. Porn e mai complect și mui 
vutiat decit in acel de acuta doi ani, 
eein ce dovedeste ca lot a imprumutat 
dela marii pontifi cite cara „pe ici, pe 
colo, şi anume in părțile rsenţiale*... Și 
incă ceva: Arom det uni, pontifi se 
promit ARETA m 

Dar, loslirgit, dacă Une ln paterni- 
tatea întreagă a injuriilor, nu-l vom 
sicana peste māsură, gi vom inchide 
incidentul pentru totdeauna. 

Cumpăna. In No. ił, cronicarul 
acestei reviste serie o pugină „Pentru 
Viața Rumineaseñ*, care se ispravegto 
astfel : 

„Atit spre lämurire. Şi inenlo multă 
„săubtate sau ug paraf paregma 
„here finralet "cum s'ar ziee in Hm- 
„ba lui ueolo”, 

Incolo, proză şi versuri de d-nii Sa- 
doreanu, Iosif și Anghel. 


REVISTA REVISTELOR 317 


Ion Creangă. (Mart, 1910), 

Articolelo publicate de d, A. Phi- 
Hippie în aceasta revista at avut da- 
rul de a convinge pe d. Tudor Pam- 
fito cum că d. Gustav Weigand esta 
un perfert cunoscator a! Drift ro- 
mine, În consecința d. Pamfile a câ- 
utat, printr-o serisoare, să nila ce pä- 
fure are savantul din Leipzig despra 
revisin on reanga D. Weigand, 
mabili, sn grăbit firește sal räs- 
puda. Raspunsul ati, exirem de In- 
teresuni, m poste wnnoaste din ulti- 
mul număr al revistei hirlädene, 

Merenre de France (Februar, 
19.19), 

Criza parlamentarismului e titlul 
unui frumos articol al lui Pan? Lenia, 
In care se narată starea in care se gà- 
segle azi acoasta instituție in parile ci. 
vilizate, Criza aceasta generală și do- 
fnitivă a parlamentarismolui se ma- 
nifesteasză prin mai mnlte simptome - 
mulțimea nu varbesto laeit en serp- 
ticisan şi ironie do mandatarii țarilor; 
unii deputaţi (mai ates în Franţa) sint 
desgustaļi yi sint hatăriţi să nu-si mal 
pue enndisdutura ; alţii se due fonrte 
rar iù parlament şi îşi rodue la mini: 
mum activitatea lor parlamentari ; 
mulţi savanţi preferă să-și expue pa- 
rerile prin studii decit dela tribuna 
parlamentara ; corpurile dejiberâtoare 
au ajuns un fel de azil al milionari- 
lor ori al intriganților ; maselo lurră- 
tonre ss dezinteresøazi tul mai mul! 
de desbatarile parlamentare, iar par- 
lamentele tind să devie din re in co 
mai mult nişte biurouri do inregistra- 
re. Astfel parlumontarismul apare ca 
ruinat de o boală adineă, și eriza par- 
lamentarismului e criza statului mo- 
darn. Spiritul publie vedo in parla- 
mentari o talegorie profesională res- 
trinsă, un fel de vastă dirigniloare; 
iar parlumentul, Bind azi „suveran“ in 
țările civilizate, a acumulat asupra hui 
ura zi duşmänia en se purta altadată 
regilor și Impăraţilor. Pricina nrestei 


ha- VIATA ROMINEASCA — 


evire? Parlamenturismul a lost impus 
lumii de o anumita categorie sorială 
—„Tiers Etat”—cind sa simţit destul 
de tare ea să revendice o parte din 
puterea publică, şi peniru a-și apăra 
interesele eontra autocrației şi noble- 
Lei feudale, Dar cu timpul categoria 
aceasta socială a trebuit să se sprijine 
pe clasele sâruce şi să lărpeuscă ast- 
fel drepturile politice. Astfel purlamen- 
tarismul de szi nu mai samână cued 
din trecut: aladala era arma ofen- 
siva a lui „Tiers Etat" contra propri- 
etații leudale ` nzi e instrumentul de- 
fensiv al proprietăţii capitaliste con- 
tra proletariatului. S'a ajans azi la pa- 
radoxul că o democraţie teoretică I- 
gifereazi in folosul unei aristocrații 
diriguitoare: ciştizarei mendatelor se 
urgunizează cu o afacere Bnanclar ` de: 
putatul, odală ales pe patru ani, e li» 
bec să Joer ze prin volul sën contra 
intereselor alegătorilor, pe care apoi 
şi-i raeigtigă prin servicii personale ; 
intre parlament şi țară e o separație 
complecti, si parlamentele sintetizează 
dominația clusei n carei expresie por- 
fecta e statul modern. Pririlegiul erg: 
nomic al burgheziei consolidează pri- 
vitegiul «i politic, dominaţia sa prin 
Camere. Parlamentul joacă în statul 
modern rolul Curţii sub vechiul regim: 
el domneşte asupra binrocraţiei, deter- 
mini actele administraţiei. Io dosul 
parlamentelor se ascunde aristrocra- 
ţia diriguitoare : ea califică de intere- 
se generale nevoile sale particulare şi 
de voința națională voinţa sa perso- 
nală. Pentru aceia regimul parlamen- 
tar azi nu mai aaduce clasa muncitoa: 
re; aceasta 1şi dA samă că prin par- 
lamentariam s'a consolidat structura 
capitalista sub uparența legalităţii de- 
mocrulice. Deaceia azi purlamenlaris- 
mul e atacat odată cu această struc- 
tură capitalista, şi mişcarea sindiealis- 
ţa (e vorba, fireste, de țările innniatate, 
unde aceasta e ceva serios) apare in 
primul loc eu un conflict lutre sindi- 


ealism ṣi parlamentarism : parlamen- 
tarismul vrea ea cetățeanul să abdice 
dela drepturile lui în mins unei oli- 
garhii insâreinale să exercite o tutelă 
temporală, şi să aştepte dela ca refor- 
mu statului; sindicalismul vrea eu mur 
citorimea organizată să nu mai susție 
edificiul social ep o apasă. Deucela. 
mehe autorul, sa poate «pune că cri- 
za parlamevntarismului è ¿riza statului 
modern, ba chiar a societății moderne. 

La Revne (Marlie, 1910). 

Tullio Giusti publiea sub titlul Ches- 
tiunea Triestulut şi Tripla Allanţă 
un arlieol, în cure urala suferințele in- 
durate de provinciile sudica italiene 
din Austria. Chei şi Italienii au Trau- 
silvania lor, şi Inuţul luptelor pentro 
menținerea naționalități e poate tat 
așa de dureros la sud-vestul imperiti- 
lvi habsburgie aşi la răsărit. Poate, 
raci se pare că Triestul are mai myl- 
1 libertate. Dar să däm citeva dale 
din studiul d-lui Giusti. Dela 1582, elod 
Triestul, o comună liberă, s'a dat lui 
Leopold, până lu 1845 şi chiar mai tir- 
ziu, această provincie n avut, din punct 
da vedere economie, o situație buni. 
De cind insă s'a deșteptat apirilul gn: 
tonal şi Tilostienii su incepul să-și u- 
rince privirelu spre sud, de atunci 
Austria a inceput, amintindu-și de 
pierderea Veneţiei, politica de desna- 
Vionalizare prin Sloveni şi do asarție 
re econuinică, 

Mijloacele prin care gurarnul aus- 
triac îşi urmâreşte scopul se pol re- 
zuma axifel: 1) se refură orice Som: 
la Italienilor şi sa deschide orizita pen- 
tru Sloveni si Germani ; 2) se Irans- 
feră toţi faneţionarii publici italieni 
in provinciile germane za slave ale Im: 
periului şi se inlocuese prin func 
ținnari slavi sau gormani, care mu stiu 
limba țării: 2) me iva comerțul, indus- 
iria şi navigala dela Italieni, ca săli 
se dea Germanilor şi Slavilor ; 4) se co 
lomizează „Regiunea Julia” cu Stavi și 
se sprijina orginizaţia lor politică + 


= 


î) s'a ereat o lege elcetoral?, prin caro 
se tinde a re dea uilminintrația vo- 
munilor Slavilor, Germanilor şi socia- 
liştilor. În contra tuturor acestora Ita- 
Denht lupta cu tunate armele posibile ; 
nu se dau inlâturi dela atentate, — pilda 
este complotul lui Oberdan,—migeari de 
stradă singerouse, propagandă prin 
presă, meetiuoguri du protestare, tte, 

Dar ruzimul puleraic il găsese in Cori 
stitulia municipală, acordata la 1830, ṣi 
in mijloacele financiare ale Ligii Na- 
ționale, ce are numai in doua secţii 
17,32% nasocinţi, şi cure intretine actual- 
menle 50 de soli, biblioteci, cursuri 
de analfabeti, ete:—Sohdlaritateu nație 
mulă manifestută de uregşti llulieni le 
uimeste ; de ca re lovesc pretutindeni 
incerebrile guvernelor uustriace, şi ou 
e grou de prevtzul elne va egi la ur- 
mă invingàtor. 

D. E. Fagurt mir recenzie-arlirol 
Un rechizitoriu contra lui Renan, 
apără po mnrola seriitor de acuzizile 
aduse de d, Parigut, care pghneşie ch 
Renan a lost lipsit de originalitatea la 
cugetare, lag, fară simlul isturie şi de 
un egoism aristrocratie, Stilul d-lui Fe- 
Suel e de o asprime neobişnuită d-sale, 
şi din aceuslo, dacă nu ne putem Taite 
o idee de valoarea studiului recenzal, 
putem însa v.den cil de jiguit æ fust 
criticul francez de aprecierile nefaro 
rabile ale d lui Parigol. 

Revue des Idées, (Februnr, 1010) 

Georges Aatisse, inir'un studiu in- 
teresunl asupra inteligenţii omeneşti, 
arală importanta legii de coustanţă in- 
telectualt, formulata de Remy de Goar: 
mont. Caşi acest cugalitor, ul ere: 
de că inteligența omenească nu a res: 
eut in cursul secolelor, ci numai pro- 
dusele activitații sale sau acumulat 
«dată cu timpul. Dupa părerea sa in- 
să, wlula cu dispariţia condiţiilor vio- 
ţii primilive, inteligenla omului pier- 
de gradat una din calităţile ei primor- 

diale, supleļu, devenind pe facure zi, 
ea toate organismele ce imbātiinese, 


__ REVISTA REVISTELOR 


HIR 
din ve mee mai rigida, Odali cu des- 
voltarea vieţii sociala şi a civilizații, 
faenltaţile native atit de variate nle 
vmului primitiv s'au resirins mereu. 
Datorită diviziunii muncii, Becare om 
uumai întrebuințează decit o aptitu- 
dine unica a inteligenții sale, care sa 
desvolta in chip monstrune, pecind ee- 
lelalte degenerează. Fiecare membru al 
societății inna intează cit mai mult intru 
specialitate anumită, intiuzină resurtu- 
rile inteligenţi sale inlr'o singură di- 
vertime. Toata subtilitatea, toată for- 
ta de spirita unni atacul, a unui ma- 
tematir, o absorbita de exercițiul pro- 
feslurii sale, Ceia vo am cîştiga! io pu- 
iero lvenic?, am pierdut in lulindere 
a spiritului, Oriżzontol nostru devino 
din zi in vi mwi Inchis de mediul so- 
dal, şi omul deabia mal zāreste mi- 
tura, prinlre norii de fam ai civiliza- 
Ļief, Societatea ne ascunde universul, 
şi nu na mai râmine limp să obser- 
väm mişcãrile cereşti, plaulele din ju- 
rul nostru, semarle atmaosterica ce pra- 
gátese furtuna, instinctolg animalelor- 
Cugetarea noastră e nelucetat hipmo- 
tizalž de problemele polilice şi socia- 
le, care au luat pentru inteligența noas- 
Irà o importanta disproporljonatd. Nu- 
mai oamenii eare nastat mai mult Hs 
contact eu lumea fizici o cunone imet, 
şi înteligeuța lor o mai deschisă şi 
mal vasta, Acestia posedă mai mult 
supleță, aperime de spiiil, pulere de 
reacțiune grabnic iu faţa evenimen- 
telor neprevăzute, lotoligenļa ome- 
npasch, vare avea la tocepht o lotro- 
buințara universali, sirgeşto eu lim- 
pul prin a nu pulen H intrebuiuțata 
deci! iutr'o imprejurare particulară, 
definită prio condițiuni mărginite şi 
ronlizată numai în acest mediu artili- 

cial, caro o sovielalea. 

Există, după Matisse, o lege a de- 
gradârii inteligonţii. Ceia ce inteligenla 
ciştigă în adincime, pierda in intinde- 
re a orizuntalui, 

Organism cuprins de selevoză, omc- 


DER VIAŢA ROMINEASCA 


wiren va njunge intr'an stadiu, in zare 
uehiziţia cunoştinţelor teenier, în De: 
caro profesie, va dura alit de mult, 
va cero atitea sforțări, lacit va absor- 
bi tonta activitatoa, tonta puterea dia. 
ponibila a spiritului. Omenirou va 2- 
tinge atunci o stare de echilibru, o 
stare stabila, cași acele sarietați de 
hymenuptere, de albine, de furulei, a 
căror viaj coleelivă nu mai progre- 
apazh, 

La Revne du Mois (Februar, 
1910). 

Asupra utilizării azotului atmos- 
ferie in diferite ramuri mle activitații 
economice si industriale, no da A. De» 
tof up stur istorie şi e expunere 
repede a celor mai recenla priredee 
de extrage, Lu Ineeputul secolului 
XIX ueidul azotic ora putin inlreba- 
intal, servind numui la prepararea pul- 
besei si expiozivelor, Cu progresele 
chimiei și eu prapurarea acidului sul- 
orie pein enmorele de plumb, acidul 
azoli: gasește o mmi mate intrebuin- 
tare, SI mui mult e reclama! acidul 
azotos, vind derivalele uzotica devin 
baza industriei materiilor colorante; 
inr în timpul din urmă, prin dezvolta- 
roa chimiei ugricolo şi prin intrebu- 
ințarea nitrstelor pontru îngrășăminte, 
rantitaţile der acid arolle ee se cerau 
ajuns fnarte mari. Ri deşi deocamdata 
minele de nitrat de sodin din Chili și 
Paru arumeă ln jume peste un milion 
jumtate de tone de nitral anual, jn: 
tugi s'a căulal a se relua şi purferţio- 
na procedeul lui Cavendish (1754) pen: 
iru exlragerea azolului din aer. S'a n- 
juna astfel să se obtie pe calea neeas+ 
ta ozutat de calciu pentru ingrägimin- 
te cu un preţ cure permite să se con 
curere nitratul din Chili at Peru. Tos- 
tă problemn este să se ajungă a se 
incalzi foarte tare și a se răci foarte 
bruse amoslecul de azot şi de aer, ce- 
ia co sa fare prin ajutorul seinteei e 
loctrice gi prin diferite procedee, din- 


tre rare pana acum vele mai bune 
sin! alọ lui Schoenhorr, Guye şi alţii, 

Carducci! şi poezia naţională este 
tillo) unui întins studi, pe care P, 
Van Tieghem Il face asupra marelui 
pnet italian ca poet naţional, Dan o 
introducere, în care arată că poeții 
gâsese din ce în ce mal Dun râsu- 
net in sufletul eetilurilur, din pricină 
ech poezia do azinu prea are lwgătură 
cu viața și en frawmintiările ei, ci tinde 
să devie lol mai sublită, mai ning: 
leusă, mai izolată și mat străină de 
marile evenimente ala opoesi, autoral 
conchide ca pentruca poelul să gà- 
ease răsunet in sufete trebne să vi- 
breza el mul Intai, rå se inspire din 
viață, să se intereseze de marile pro- 
bleme le omenirii de uzi, nri da ale 
neamului său mâcur,—să fie poetul 
neamului său şi ul omepi i. Un ast- 
fel de poat n fost Victor Haga, şi lot 
un natfel de poel este, incă și mai malt, 
Carducei, Desigur, Cardueri a cintat gi 
iubirea gi vinul și natura, dar mai 
preaua de toate el a fost poetul țarii 
sale: al a uvul ca eron țara şi popi 
rul Italici. El a ciniat infependeața 
dupăce n luptal mai întăi pentru ea, 
a cintat liberarea Romei Anpăca a dus 
o luptă aprigă prin seria contra stăpt- 
nirii papalo, a cintat în sfirsit uspec 
tele diforile ale ţării sale devenite H- 
bare și unita, si nu a rimas recenici 
pentru progresele din urma alo Italiei, 
ridicarea ei industrială şi economics. 
Chiar matura Cardoeri nu m váxubo 
decit prin prizma iubirii de neam și 
nu a eintat-o decit pentru promărizea 
țării sale. 

Paulru neeia Cardurei a dominat en 
puternica lui personalitule toată épo- 
ca dela independența Italiei pănă la 
moartea sa. și a avul atita răsunet În 
țara sa. 

Nuova Antologia (lanuar, 1910), 
Cosare Panza, —Senzibilitatea acto- 
rilor. Autorul disenta mult diveatata 


chestie dacă actorul simte în reulitate 
anti menlela și pasiunile po cure le 
reprezintă pe seenă, sau e numri un 
simplu imitator vi nalurii. S-ar părea 
tă răspunsul vel mal sigur l-am putea 
chphla dach ne-am adresa la Inşizi ac- 
lori. Din nefericire, răspunsurile Jor au 
fost totdeauna contradictorii, Astfel, 
după Coepnelin, aria drnmuticäh e on 
produs ul reflexiunii: uetorul cu alit 
mai uşor atinge culmea artei sale, vu 
cit simle mat pulin. Mulle anecdote 
păstrale despre arior mari par că 
confirmă aceasta părere, Cn loata a- 
eostea, a anchetă latroprinsă yi (pn 
de câtră W, Areher, intro reviala a- 
mericană, á dat rezultate tocmai în 
sens contrar: mni tohi artarii intre- 
baţi au declarai vă simt In mod in- 
tan= pe sonn tonte sentimentele pe 
carb sini siliți să le reprezinte. Ags- 
iaşi declaraţie a fent o și marele tra- 
gediun italian Tomasso Salvini. In fain 
acestor afirmaţii contradictorii, antos 
rul se holtrăsta pentro tera mesenzi- 
bilitaţii netorilar, din urmâloarele mo- 
tiye: Sa stin ea sinrile emotive sint 
concomitante ru o serie do alterațiuni 
Miriolugteo, mal molt suu wal putia pro 
funde, yi că o viaţă bogată in emoții 
intense Inbätrineste de timpuriu orga- 
misnul si-l dnce innainte de vrome lu 
moarte, U asemenea soartă ur lovi In 
mod fulat şi pe actori, dacă ei ar simţi 
en udrvărul inate emolinnilo pe rare 
ei ne fac si credem că le lrăe=e. n 
rvalilute insă se iutimplă loemail con- 
trarul ` pu numai că nu mor de ti- 
neri, ei, din polrivă, se par că impăr- 
ese, impreună cu oamenii de genin, 
privilegiul de n trai mai mul! decit 
mijlocia celorlalţi muritori şi de a-şi 
păstra intregimea forțelor zira şi min- 
tale. Apoi, e iarăși eunuseul că ubiş- 
mini miegurează gradul de intensi- 
tate al stărilor afoelive. Cum s-ar pu- 
tea admito ca numai actorii dramalici 
să sa nubsirugă westel legi generale? 
S-apoi dach perfecţia ficţiunii seenice 


REVISTA REVISTELOI 


sal 


ar fi in raport cu intensitatea senti- 
mentului uetorulni, ar trebui, în mod 
Brese, ea desăvirsirea jocalui să neadă 
treptat en repeţirea reprezentaţiilor. 
In realitate se intimpla tocmai con- 
trarnl, eem ee probează că actorul nu 
imle delor, ci creaţia lui e produsul 
unti observații tenace și al unei re- 
Aexion? melodier, Mai departe, e ne- 
1pdaelpir că actoral, pe scenă, trebne 
să mibi o desăvirșita stäpinire asupra 
sa însuşi, deoarece un gest no la bo- 
eul lui, o ridicare de poce nepotrivită, 
e do ajuns pentru a distruge ofortul. 
Dar eneneteristic emoțiilor puternica 
esla do a tulbura conştiinţa și do a te 
face să pierzi ntăpinireu de sine. Un 
Indrăgnsti! sincer, Da al si cul mai eult 
și ialelizen! om din lunie, innuinlea iu- 
bitei sale îi pierde cumpătul, devine 
ridicol, obsorvä nenasta si devina si 
mai ridicol, fara Es, la cele mal mul- 
te cazari, îi lutoaree spatele pentru a 
se da trup si soflet unul Don Juan de 
profesie, un cumeiiant care stio să 
simuloxe amorul Iocinui penlraci nu-l 
simte, stie si găsească fruzula și pus 
turilo potrivite, Bimlei are capul rece 
rusi inima. Kantin intensă e coa mai 
puțin tailrali. Dacă ar adovirntă 
teza senzibilităţii velorilor, ginge ar 
urma va ei sa pontà reprezinta numai 
necele sentimente pe cura sint în sfa- 
ro să le simii: na malaieolie i-ir 
potia reprezenta veselia, cte, De fapt, 
actorii mari, totr'un timp seuri, par- 
eurg interaga scară n celor mii vari- 
ate emoţii, 

Ftivistus d'italia (muar, 1010). 
Guido Caranlieri.—instructia popu- 
iară și reforma eleitoral. Neeesi- 
alea unei reforme electorale, pen aw- 
torul, începe a arita lumea politică şi 
chiar şi masele pupolure. Dar, daca 
e adevărul ra ura să fie vonda» 
să engform rainții inajorităţii locaito- 
rilvr ei, atunci reforma electorală tre- 
bue să meargă mină în mină cu tres 
zirea constiinții alegatorilor, Acestia 


trebue să poseada o noţiane rxactă a 
indatoririlar lor, trebue să poseadă o 
unitate de cugelure şi acţiune, care 
să-i facă a pu se maj conduce în vo: 
tarea lor decit de uspiraţiunile parti» 
dului din care fiecare fuce parte, şi nu 
de avuntugii personale, Penlru a for- 
ma incă conștiința dreplurilur şi da- 
toriilor in sufletele celiţenilor e nevoe 
de instrucție. In acest stop trebue să 
se lirgeaseă activitatea universilă lor 
populare şi a diferitelor şcoli serale 
şi duminicale ; ar trebui să se fonde- 
ze cil so poole mal multe biblioteci 
aceesibile marelui publice, dar, ca bază 
u tulwor, ar lruhuisă se mărească cu 
mult numărul sevalelor primare. Din 
aces! punel de vedere Ialia e cu mult 
in urma celorlalte (ari civilizate, şi dc- 
aceia numărul onalfubeţilur e așa de 
mare. De «x, in anul 1005, dinti'o mio 
de insurălei, geän fost în sinre să-si 
iscūleaseñ netul de râsălorie: 513 in 
prov. Reggio Calabria; 810 In Cosen- 
za, SO in Catanzaro, 357 in Teramo, 
ele. 

Pe cltă vreme dar usemeuea stare 
de lucruri nu va dispărea, riwe aulo- 
rul, e de o imporiaulă cu totul ze: 
cundară reforma eleclorală propriu-zi- 
să. In orice caz Ipsë, onrerare modifi- 
cari sint de adus, Trebue mui eu sama 
sa se modifice sistemul do vol ai de 
setulin, apoi lrebue să se lărgească 
mult cirrumeeripţiile elvelorale, Diutre 
sistemele de vot, mui preferabil pare 
a fi acel nl reprezentării proporliu= 
sale. Daca, spre ex. in provincia Ve- 
Sein, care aloge 50 de depulați, 
lista partidului conservator ar avoa 
60.000 de voturi din 140.000, acca a 
partidului democrat 30,000, n parti- 
dului radies? 25.000, a partidului so- 
eialist 15.000 şi a celui clerical 104), 
laciod proporţiile ar reuşi ca aleşi 22 
eonserralori, 11 democrați, 9 radicali, 
b socialisti şi 3 clerieali, pecind cn 
criteriul majoritațij ar B eşit aleşi cei 
38 deputuli ai partidului evuservalor. 


222 VIATA ROMINEASCA 


Principiul reprezentării propor ţionale, 
pentru care s-a pronuuțat Belgia și 
Elvelia, lindo sa asigure puterea poli- 
Lică majoritaţii reale a tarii, acordă 
controlul minoritiilur şi reprezentarea 
tuturor grupărilor serioase, 

Deutsche Revue |lanuar, 1910). 
Elias \Wetsehnikoff, — Weltanschau- 
ung und Medizin. 

E o conferință pe care marele în- 
vâlat a {innt-o in Stultgari. Rousseau 
işi lacepea pt Emile" al sau eu vor- 
bele: „Tot re esă din minile ereato- 
vului e bun, dar tot degenerează m 
minile oamenilor“; Meiachnkeit afir- 
må tocmai contrarul: omul din pa- 
tură e rä, numai cultura il poate 
face mui bon, Acest aderar, zice ol, 
reesă din originea arimaliea a nmului, 
arătată intiiaşi data de Dawin. in 
sprijinul teoriei desermlenţii omnhsi 
din maimutz, medicina u adus şi ea 
dovezi nouă: sifel ea a arâlat ră u- 
nele baale, enre sa credeau proprii o- 
mulai, se pol irunsmite momiţelar su- 
parioare, deoarece coustitulia singe- 
lui la om ai lu aceste maimuțe e Joie 
usemânatoare. Dezvoltarea Jusi a eri- 
crului, și ca urmare producerea zk 
lizaţiei, vine in conlliet ceu multe II 
erurt moştenite de om dela siråmogii 
săi, animalele, Astfel instinetul imi- 
tației, eare o o excelenta metodă de 
educaţie la animale, la om dă eforte 
tocmai contrare. De èx ce poate păți 
un copil, care vrea rä imileze po ta- 
tă! sto, cara umblă cu o armă de rk, 
nat. Cete mai muri dificultăţi in edu- 
catie provin, in mare parte, din cou- 
diţiile organica ale dezvoltării corpa- 
lui. Astfel maturitatea sexuală apare 
la o risti cind oamenii nu sint incă 
pregătiţi pentru cnsnicie. Darch pe: 
trioda de dezvoltare compleciă cere 
prea mult timp, bălrineța vine proa 
de grubă. Cu toata bâtrineţa Insă, care 
soseşte așa de repede, cmul simte 
totuşi o mare dorință de a trèi mai 
mult şi o mare frica de moarte. Cuns 


se pot exolica asemene: conlraziceri? 
Peniru a răspunde la această chasline, 
trebue să considerăm că omul a mog- 
tenit dela stramogii săi, nnimalelv, n 
mulţime de particularități vătâmatoure 
pentru el. Astfel intestinul omului e 
en totul asemaânitor celui al maimu- 
telor antropoide ; dar, pe elod acestea 
se hrânese cu hrană in stare naturala, 
omul a nāscocit arta bucătărei ; de a- 
iei rezultă că, pentru om, iuteslinul 
subțire e prea lung, iar col gros e 
cu totul de prisos, ba chiar vătămâtor, 
Experiențele d-rului Lane, care prin 
imlerreniii chirurgicale a indepartat 
In multe cazuri acest organ, u do- 
vedil ră, fara de el, sänälates oameo- 
nilor e mai prosper. Primejdia intas- 
tinului gros stă în aceia mai cu samă 
că el e locul de adunare a o mulţime 
de bacterii vătimătonre, Apei, tot in 
el, prin aceste bacterii s+ formenză 
mai multe substanțe, care sint otră- 
vitoare, Aga, de pildă, phenolul. Otrā- 
virea organismului este lasă locmui 
cauza care provoacă timpuria bätri- 
neță, şi, findel ncoastă bâtrineţă im- 
piedică pe om de a-şi indeplini sro: 
pul vieții sale omopeşii, se poale a- 
firma că partea animalică din om, a- 
dics organismul său patrivit pentru a- 
nimale, è pricinn nefericirii omenesti, 
Sozialistische Monni- Here. 
(anuer, 1910). Georges Chatterion-ERU 
—Die Entwickelung des Bildungswe- 
sens in Russland. In vara lrocutā u 
avut loc la Pelersbarg o expnziliu u 
presei ruse, orgunizată de fostul direc- 
tor al cenzurii, d. Belgrád, care acu- 
ma e conducâlorul biuroului presei, 
Aceaslă expoziţie a adunat un mate: 
rial foarte interesan! pentru judocarea 
improjarhrilor culturale din Imperial 
Rus. Dam aici citeva dale, Astfel in 
anul 1908, an apărut Di de publicaţii 
periodice şi s-ao tipărit 73.000.000 de 
volume. Natural, aceste volume nu lu» 
samuă toate opere nouă; lucrâri cu 
adevirat pou au fost namai vre-o 


REVISTA REVISTELOR "äs 


24.000. Dach po gindim însa cu "Zär, 
diu populaţii Rusiei e inalfabeta, nu- 
mărul mure de volume tipărite pro- 
benză un extraordinar de viu interes 
pentru pătura, relativ subțire, cultă, 
Leiner larăşi s-a văzul din această ax- 
poziție e numărul mure de popoare 
diferite, care compun populația Impe. 
riului Rus. Eran expuse publicaţii în nu 
ini puţin de An de limbi ann dialec- 
le. Între acestea, limba rusă, so inte 
lege, ocupa Joen) intai (7354*), apoi 
nema limba polonă (11.3) şi germa- 
nà (22%). Ju limba rusă au aparut, in 
unul 1908, 18,275 de carți, in cea pos 
lont 2.063 şi în era germana 779, S 
porta afirmu că, după dezastrul din 
100b- 05, in eare politiea de expan- 
ziona spre răsări! a primit o lovitură 
de moarte, Rasia caută să se apropie 
de Europa şi să-și asimileze cullura 
ouropeană, Pentru aceasta însă se cere 
organizarea şconlelor. Aşa eum genlile 
se prezintă acum, cel pulin după elte 
se pol şti, câri statistici nu existi, ele 
sint cu totul insuficiente, Singurele via- 
tegorii de geoli care pot fi lunte in 
rousideraţie sint acalea ce depind de 
Ministerul instrucției sl scele ep de» 
pini de Sf, Sinod. care impreună nui- 
miră vreo $ milioane de yeolari, Ur- 
murea acestei siäri de lucruri e că 
Ta din bărbaţi ai Dir din fomei 
sint complect analfabeți. Optins el dia 
Rosia aper ca în ciliva ani să se li- 
troducă invăţămintul obligator, care 
va face să se schimbe lucrurile. Deeit 
numai că obligativitatea Iurăţamintului 
ne cere construcția a numernase scoa- 
le, şi e introbarea, dacă țara, in 
marea laanelară in care se găsește a: 
cuma, ar putea seonta cele 100 mili- 
oane de ruble necesare peulru aceas- 
ta, fără a mai pomeni că, in aceusiă 
perindă do reacţinne, in cercarile di- 
riguiloare lipseşte şi cea mai mică 
bună- voinţă pentru aşa ceva, 

The Contemporary Review. 
(Februarie 1910. London). 


"3M VIATA ROMINEASCA 


D. Oeorge Whitlock — Influența 
italiană şi franceză in pastorala 
engleză — atinge una din cele mai 
interesante chestii de istorie literară, 
Genurile literaro au viaţa lor proprie 
si sint supuse şi elo legilor ovolației 
şi accidentelor. Aconsia nu luseamnă că 
ele Lräese inatară de condițiile reale 
ale vieţii sociale, ori eà imprejurările 
istorice ale epocii, ori chiar capriciile 
unor ceruri restrinse nu le influens 
tează adine, Viaţa rustică, simplă si 
liniștită, idoalizata în „Arcadia ferice*, 
suh cerul albastru al Greciei antice a 
crea! pastorala. eu trel veacuri iunsinte 
de era noastră. Theperit introduce 
in poezia vieții pur pastorale ṣi ele- 
mentele unei vicii ugricole, iar Vir- 
gil, naseut în rustica Italie, nu face 
decit să imileze şi, iu oarecare mù. 
sură, sa tradwi pe Theocrit, Theo- 
erit o cu totul realist; Virgil in erto 
ga bucolicà introduce artificialitalen 
„Vrislei do nur” şi alegoria: Arcadia 
ajunge pentru toți poeții refugiul idan- 
lurilor de fericire n vieţii păminlene, 
In ee mediu tradiţia pastoralei pare 
aproape întreruptă, pentru a f reluală 
adală cu aurora Renasterii. Petreanu, 
Boccaccio şi Dente rint rendecălurii 
pastoralei alegorice în Iulia, Dela 
pnzleren lui Potrnrea pină la moartea 
lui arro, n each de trei sule de ani, 
Italia treve prin cele mai mari neno- 
rociri politice şi sociale, dar aiunge cu 
toate nrentea să-și stabilească o nde- 
săruta heghemonie lilerară în Enropa. 
Tina jea locul Franţei în stora de 
influență enlurală asupra Europei, a- 
Jjongind in timpul Rènagirrii adevă- 
rata universitate a Apusului, Cultura 
italians In tonte formele, deci și în 
forma expresiunii artistier, strabate 
pretulindeai, Astfel poezia pnstoralà 
ajunge la modà in toate țarile din 
Apus. Franța, transfiguratä de Italia, 
ajunge mai itallană decit Italia insasi. 
Efectul inluenţei Italiei asupra lite- 
ralari] în Anglia este eu totul corir- 


şitor, chiar in limpul Elisabetei: Rar- 
clay, Spenser, Läduen, Marlow, Sha- 
kespeare sint adine influenţaţi do ti- 
teratura italiană : de pastorala, „Pas- 
torul“ şi „păstorița” şi raporturile lor 
idilice ajung subiecte banale in literu- 
tura engleză originală, pe lingă nenu- 
măratele traduceri din literatura pas- 
totală italianë, In veacul al opispre: 
zecelea Pope şi Say sint reprezentanți 
ai pastoralei, Worderorth, Coleridge 
si Menta se opun tradiției virgiliene, 
pe care Jenna o cinta cu entu- 
ziasm, lo limpul Renasterii, Italia a 
determinat gustul literar al tuturor 
tārilor din Apus; pastorala atrăină 
insă a venit in Anglia pe Irei eži: 
pastorala dramatică a tost importată 
direct din uliu, pecind pastorala ne- 
dramatică in proză a venit din Spu- 
nia, lar een în versuri din Franța, Ge- 
niul englez n primit în arest rhip e 
jemente multiple și complicate de 
elaborat în pastornia engleză: frumn- 
aţa italică s-a imbinat en strălucirea 
da spirit franceză şi cu pasiunea fier- 
binte a Spuniolulai, Și intre infinen- 
(olo determinarii facturii pastorale ep: 
gloze nu trebue de eliminat niei sim- 
tul mâsurii și alei simţirea proporțiilora 
vechiului Thüocril. Pastorala ţine Incă 
un joe în lumea literilor, deşi a fost 
declarata exotica ja Europa modernă, 
—dar e adevăral ca en n căpătat în 
fiveure fari o coloura lornla. la 
pera literară a lui Rostand, pastorals 
nu e râu privită nici da autor, mie de 
celitori. 

Saturday Review [Pebruarie 
1910), „Reforma“ ehinezaşti in Tibet. 

Ocuparea de câtră armata chineză 
a orașului Lhasa, desărcinarea și foga 
lui Dalai Lama în India, sint cele din- 
tăi începuluri ale nonei politice ehi- 
nezesti, care-și propune "A „refarme- 
zer Tibetul, en alte euvinte să incar- 
poreze delailiv acest tinut ln marele 
Imperiu. Sureranitatea Chinei wsupra 
Tibetului ţine din 1730, la acel an im- 


REVISTA REVISTELON Jä 


wë gen 


păraiul Kanki interveni între dona 
partida vraiimagn, care sustineau fe- 
cura all Dalai lama, zi declarind Tibe- 
tul (org supusă numi numai doi maa- 
darini politici, Ambuni cum || se zice, 
en rezidenii la Lhasa. Acestia aveau 
puteri depline şi insăreinarea de a ton- 
trola lacare pus al orirmuirii. Din a- 
rel timp pina astăzi, după ù ronspiru- 
ție nereușită a lui Dalsi Lama din a- 
evu vreme pintro ulangarea slrăinilor, 
nici unul din tinerii Lama, desemnati 
da mapdarigi ca sureesari să repre- 
zinte incarnația lui Buddba pe pamicat, 
nu ajunse lu majnrilale. Ficeare din 
ti avea aceiaşi sourtă tragică. Cum £- 
Ungea vrista de optsprezece nni po- 
norociiul Dalai mag oa intrun chip imis- 
terios, alrăril sun asasinat lu alt ehip 
de funcţionarii chineji. După moartea 
ficrâruia so desemna alt copil mie să 
fie Lama st în tot timpal minorităţii 
regența era inrrodiulală unui sfetnic, 
rare nu era decil v uuealla a Amba- 
nilor. De fapt China conduse uface- 
vile in tot timpul acestei regonțe qui- 
siperpelue, Actualul Dalai Lama seăpă 
de suatin lui fatală clud pjunse la opt- 
sprezece uni, căci o mişcare populară 
răstureă regența şi puse pe Dalai pa 
trun. Aveasla pare a f vinu lui cea 


inai mare, pa vare pm io poale eria 
China. Manco uvu loe batea mp 
cind China aen pren mullo alto in- 
eureaturi spre a sè mai pulea gindi 
la Tibet, 

Infeingerea ei de ralre Japonin, ras- 
enala Boxetilor, ocupaţia europeană 
şi peorderea Kureei şi Muneiariei, tonto 
acestea contribuirà ca presligiul ci să 
scundă tol mat mult in Tibet. Deja Ii 
1504, cind misianea engleză— intaia mi- 
siune goropeun-- pătrunse pini la 
Lhasa, suzeranitatea Chinei era numut 
nominală, Anglin a făcut gresain insă 
vă pu a profilat Ip dJesjuns de aces 
ocazie prielnică apre a alruge Tibetu 
in sfera ei da influenti. Acum se pare 
eh Chinu şi-a recişligul vechiul pres- 
(ee, mulțumită gestului energie ai: 
viceregelui din sudul Imperiului ce- 
rese, vara a lrimis un corp de urmata 
organizala europeneşie să ocupe Lha- 
sa. Totuşi situatia e lusbure şi mili- 
oanele de credinciosi privesc cu sur- 
prindere şi cu neliniște ta actuuiul Da- 
lai Lama, cure e poniru ei per+unifi- 
curea lui Buddha pa påmint, silit aă 
fugă spre a scăpa de dașimani și nä 
ceară adăpost, sarman logilir, in tară 
străină dela Albii necredineiuși. 


Mişcarea intelectuală în străinătate. 


“FILOZOFIE. 


Frédérie Nietzsche, Jeer homo, sui- 
vi dea Poésies, trad, par Honni Alhart, 
Paris, Sorióté du Mercure de France. 
5.50, 

Un fel de nutobiogrsfie u marelui 
cugetâtor ormai, și totodată © auto- 
anuliză asupra personalității și operoi 
sule. 

William James, Préis de Psycho- 
logie, tend, par © E. Baudin ot G. 
Berthier. Paria, Marcel Rivière, 10 fr- 

Traducerea volumului „Text-Book 
ot Psychology“, eare e un rezumat di- 
duetie și popular al lnerăril „Princi- 
ples ol Psychology“. 

Dr. Ed. Claparède. Psychologie de 
TEnfant. Genèvo, Kiindig. 

E o expunere compleetă a proble- 
melor şi metodelor de cercetare In do- 
meniul psihologiei infantile, cum si un 
studiu original asupra desvoltării inte- 
lecțuale a copilului, 


ISTORIE, 


Comte L.ouis-Philippe de Ségur. Sou- 
enira et omeesdoten sur le règne de 
Louis XVI. 

Astorul, ale cărui însemnări se edi- 
tează după 80 de ani dela mourtea sa, 
a jucat an mare rol ca diplomat, mi- 
titur și bărbat politie, nga că s wvut 
prilej să cunoască multe neruri intere- 
sante de pe vromes su. 


Max Nordau, Le Sena da Pilistaire. 
Paris, Follx Alcun. 

Un studiu usapra valosrel istoriei ca 
izvor n) cunoștinței rationale; 3 inţele- 
sului si a scopului vleit indivirluale și 
colective, El nu consideră istoria cu o 
stiință, poniracă ca nu ne dă răspun- 
suri siguro asupre problemelor eterne. 

Dr. Arnold Meyer. Was uns Jesus 
houte ixt. Tūbingen 1907, Mohr- 

Pentru nutor, profesor is universita- 
taa din Zürich, Isus osto u personali 
tate istorică, care cu tonte extraordi- 
narele sale insusiri, pu së ridică totuşi 
peste nivelul omenirii- 

De. Ludwig Schmidt. Allgemeine 
Geschichte der germanischen äer, 
Oldenburg, München, 

E istoria popoarelor germanice, dein 
origină pină la jumătatea veacului al 
şeselea. epoen În cure France) supt Me- 
rovingieni ajung la ven mai mare putere, 


SD 

Commandant Paul Renard. Lie 
tion, contirencea faites ep 1909. Paris, 
Dunod et Pinat. > fr. 

E un curs compleet asupra aviația 
nii, în care sint expuse principiile și 


Dr. Marthe Franellon-Lubre. Hy 
giâme de la femme et de la jeune fille. 
Paris, Delagrave, L50, 

Un mic manual de higieuă specială, 


MIŞCAREA INTELECTUALA zap 


eare sp referă ly lugrijirile, pe care lo 
reciamă sănătatea femeii spre a (i pusă 
ta adăpost de primejiliile boalelur, 

Dr. C. Beie, Les cawe minérales, mi- 
Aer vitaux, Paria, Maloin, 10 fr. 

Autorul ne dă nn studiu mare asa- 
pra Insemnătății apelat alnerale ca me- 
„lu vital, și În genere asupra rolului 
acestor upe In matură, 

Alfredo Monte le case nelle re 
gioni sismiche e la apienëo delle co 
struzioni, Fatit, Lattes. Torino, 

Se ocupă cu modul vam trebne să 
se Iech construcţii edificiilor, spre 2 
mezista cutremurelor de pămint, 

A. Durso Penisi Dizionario enolo- 
gien, Edit. Hoepli. Milano. 

Un diețiunar a tot ce privoșta fabri- 
garen si conaprvarea vinului, 


SOCIOLOGIE. DREPT, 


Ch. Bastide. Les Institutions ale 
P'Angleterre sous Edouard VIT. Pu- 
ris, Honry-Pauliu, 5 fr. 

E np stodin detailat asupra diferite- 
Por serviji publice si instituţii din 
Anglia. 

A. d'Erberac, L Assistance publigme, 
e elle ful, ee qu'elle est, Paris, 
Steinbeil, 5 fr. 

Fostul secretar general nl Asiaten: 
i publice” face un scurt istorie al a- 
estei instituții si arntă sturea în care 
actualmente se allă ea. 

Maxime Leroy. La Loi. Paris, Giurd 
et Brière, Ñ fr. 

Autorul cantă să arate cum legile au 
evoluat del» conceptia absolută la o 
„ancepţie mai relativă, transitorie, și 
„um puterea lor n fost mereu strinsă 
„de tot felul de regulamente, circalări, 
“purisprudenţe, doctrine, recursuri, ot... 

Johannes Gaulke. Die “athetische 
Kultur des Kapitalismus. Berlin. 1909. 

Esto o eritică a societății capitaliste 


„dim punct de vedere ul culturii estatice. 


CRITICA LITERARĂ A ARTISTICĂ. 


J- Barbey d'Aurevilly, Critiques di- 
perses, Paris, Lemerre, 3,50. 

E o adanare de diferite artiesle de 
eritică pubileate prin ziare și revisie 
de cuunacutul seriltor francoz. 

Georges Houbron. L'orgueil le pi- 
pee, Citations ertraites des Poùles et 
des Philosophes. Paris, Fischbachar, 
A 50, 

Autorul a seos din diferiți poeyi al 
filozofi cugetările relative la viaţă, le-a 
clisat şi le-a publient In acest volum. 
Sint puşi la eontribuțio tot telul de 
scriitori incepind cu voi mut verhi și 
sfirzinl cu Anatole France, 

Albert Danzat. [Italie mo melta, 
Paris, Fasqunila, 1450. 

Cereotări şi impresii asupra viet 
colturale sle Italia} de azi, 


LITERATURĂ. 


Camille Peri. Mirage de bonheur. 
Harhotte, 3.50. 

Un roman În care se para că auto: 
rul ar combate eăsătoria: na tinăr se 
însoară atras de „mirajul faricirai* și 
ajunge nefericit ai blâstămut de ọ tn- 
treagă familie. 

Max Reboul. L'Amour roi, Paris, 
Ollendorff, 3.50, 

Iubirea in ulevăr domneste în acest 
roman: e o serle întreagă de umoruri 
toate nefericite și cu sfirșit răa, 

Georges Meredith, L'Amour mo- 
derna, Paris, edition de „la Phalange*, 2. 

Traducere din englezosta. 

Ricarda Hach. Der Joizte Gommer. 
Eine Erzählung in Briefen. Statteart, 
1910. Doutsche Verlags, Anwalt 

E cea mal nună operă a cunoscutei 
scriitoare, lu cate ea se apropie smalt 
de direcția realistă in artă. 


Compilator. 


Bibliografie. 


Radu D. Rosetti, La Capitul pămîntului. Note din câlătarie. 1910. 
i Minerva, Pr. 2 |. S Se 
à em > ène Lovinesce. Les royogenrs frangais ex € src an XIXe sile. 
sa, Paris, Honoré Champion. Fără preț, : ; a 
s Th. D. Speranţia. Anecidote nowă, 1909, Ruenreşti, Minerva. Pr. 150 L 
los Birseanu. Jroatsmdi! şi balade, 109, Bucuresti, Minerva. Pr. 1.50 L 
Arhiereul Sofronie Craioveanul. Noul Testamrat irinduit de), 1904, 
Bucureşti, Minerva. Pr, 4 |. 
Calendarul Minervei pe 1910. Pr. 1.35 1. eer, i 
loan Slavici. Educaţia vațirmală. 190. Bib, Minerva "Sr, 45 și 46)- 


, 0U b. ` ~ e : 
se L. Tolstoi. Laudnict? din Nreastopul (Trad, de N. Cadioschi. 190%, Bib. 


Dr Nr, 47 şi 45). Pr. 60 bh. SE y 
sai: L Duscias. Tuberculoza. 1909. Bib. Minerva (Nr, H0). Pr. Ai I». 
Wilhelm Meyer-Pörster, Ais tel ber zd de oftdedaid. (Piesă în ò aele,— 
Trad. de Ovid Densusianu), 1009. Bib- Teatrului Naţional (Nr. ii Pr. 40 b 
mile Augier. Guérin motorul (Comedie In 5 nete— Trad. de L Al- 
Bräteseu-Voinestij. 1909, Bib, Teatrul National (Nr. 2. Pr. Véi b. KS 
AL G. Florescu. Amda (Piesă în 2 unete}. 1804. Di. Teatrului Natio- 
N A Pr. d0 b 
BE N Gogol. Revizorul (Comedie in 3 uete.—Trad, de N. Dunărea 
puri. Bih. Teatrului National (Nr. 5). Pr. 4 b, 
Heinrich Pestalozzi. Ironard și Ghertruda (Trad, de Ton A, Rādu- 
leseu-Pogoneann). 1902, Bucuresti, Tip, cărților bisericesti. Fără preţ, 
Cervantes, C?inii din Valladolid (Trad, de A. Laura), Bucuresti, Bib 
Nr. 29) Pr. 15 h. è i D 
age et? Sienkiewicz Prinsoarea seu jiulecata tui Jupiter (Frad. 
de Paul Ioneseu) Pueoresti, Librăria Nouă, Län, Pr, 3 W, H ` 
1. Manolescu, Tablou grafie rezumat al istovțeului neamului romi- 
nese, îutoriait pentru Zufesutoeet îuvăţă mutatuelui storii, în geoalele du adulti 
şi regimentnre. 1909. Bucuresti, Instit. geogratie al Rom. ; 
C. Rădulescu-Motru. Nafionalimnni, Cam so Intelege: Cum, trebne să 
sè înțeleagă. 1909. Bucureşti, Bib. Lumen, 1 bros. de 78 pag- Pr. Del h. 8 
Const. C. Diculescu, P» ada papistă și întimplările bisericesti- 
X i, GObl, 1 broş. de / ug Pr w0 h. > R 
Wë CSC Beiu-Paludi. Izvor de fericire, bib. Poparală Medical (No, 121. 
mm. Vălenii de Munte. 
E Alexandria. sau istoria Ini Alexandru cel Mare Macedon. Bib. p- 
` , 467—A4SR Pr. G0 b. G 
weng KZ? Puşcariu, Cinci ani de mâpeare Jierard, (1902—1906). 1904. 


curesti, t; Pr. 30 b. 
za e pla ză Critica Mterară, 1909. Bucuresti, Revista [donlistă, 1 bros- 


H DN A f 
S N. Go . Revisorn! (Vraducere de Alecsandreseu- Dorna) 1900. Bu- 
curesti, Mes. Fr. 201 b. 


1910. ANUL V. Martwe. No.3. 


Viața Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
L Agirhiceanu . . . . Popa Man. 
gdreann . . . . . Jagul (Sonete: Statuia bet Stofan—Piramida 
rilor.— Statuia lui Ateexradri— Dianei —Sta- 
A. Philippide vi Dea teg 
e a xv wv w Un spoctàlik D i 
ons. peri aia un K Pulberea.. E 
N. Hostaki . . . , . Pricolicii (Studiu de mitologie romi), 
M. Petre i E e vr zi lui Ialmar / meet af A Leonie de 
date, 
C. Hoisescu . . . , . Organizafia e lui “mondial f 
Mircea D. Rădulescu . . Trecutul EE agil mice ae - 
De. Const. C, Georgescu- 
Severin . , . . . „ Aplicarea Legii învoslilor agricole (Registrele 
agricole | 
lorgu G. Toma . . . . Ahasver, fucleul rătăcitor (ețrsuri—de Lenau). 
Em Ciomae . . . . . Flori de mufâr.. (versuri) 
ilie Bărbulescu . . . . Din lumea balcanică. ET 
Dr N. Leon .. . . „ Cronica științifică (Ernst Haewkel, Viaja și o- 
2 perele le~en 2 ilustraţii). 
i G. Duca . . . . , (Cronica externă (Criza ungari), 
N.D.:Cocea .. ;... A Kee? „teatrală  („Sirena* și „Cîntecul le- 
bedei” j, 
Alex. Gh. Doinaru . . . Cronica mesrtă (Geografie: Dunărea pi Ma- 
rea Neagrd.—laşi— Bacu). 
Gh, Topirceanu . . . . Cronica veselă (Saħara), 
|. Zahen . . . . . , , Sertaori din Ardeal. 
P. Nicanor & Co. . , . Miscellanea (E. M. de Vogie—ubileele d-lui 
Maiareseu.— Din lumi stråjne—Industria na- 
jionalä—Räspuns unui întrus.— Pentru d, G, 
Panu. Citeva reflectii — Eugeniu Carada— 
Rectifcare), 

Becensti: D Anabal si EA O. dont, „Calmdoscopul Ini A. Mirsa’; Orsta, „În smbre iit- 
hirtii Ior A. bitäsleren Pogòncema, Jebapn Heirich Pestalozzi, (pro a ghet gi tâpilor mide; 
D'annunaio, Zocouh, Ojutii. „Surele, =i, 5 —A, Ptavri, -Lnmmenrt:. =u, B, —iie latu, „Die 
Domansebita hrt in (buerg vbikerrechiliehem Kuiwirkeleng*; Pierre do Tunrtaslun, - prizripa 
phi insophiqoes de l'Iiwtoire da Droit. 1. N.—G Lumitrearu-Bumdeti. „Nonegralla băneti popu- 
lare „dilorta!** 7. A. Donado da Leg, „llimuria ttrrhespa (1900—1014. 3. P.—Allrea 
Binei. Lët idóes modari anr les estumia*; Aiphomau Barbi. „Ees plus julia vars do Fannée 
pm: NC E. Faguet, „La démission de la Morala”, — C G. bz —5sinè Evremond. „Collection des 
ES bolley pages) tăabrial Faure, „Memrea d'italin*. D X,— E Lesen. -Saiacnt et salaires” = 


Revisin Revistelori Lmeeg fut Brems, Cosvorhiri Lierse, Sămănătorul, Ronn 
Bee inf Romisd. Săptămina, Falanga, Pasta, La Brvus dër Jimaimanie, La nouvelie Rerun, Mer: 
cure de France, La Beran, La Herne är Mms, Revon das idiss, Lea documenta du Progres, Me: 
ue des Cours +t Copnierppcegz, Rivhta tialis. Deutsche Ravue, Soalaliatiche Konte Hefte, 
The COmtomporary Review. 


Bibliografie. 
As 
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52. 
1910 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : 7. Agirbiceanu, C. Alimâneştianu, D, An- 
ghel, prof. univ, I. Athanasiu, Jean Bart, N. Bataria, G. Bogdan-Duicd, 
dr, P. Bogdan (docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, |. Al. Brătes- 
cu-Voineşti, Vintilă I. Brătianu, Caragiale, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. 
D. Călugăreanu, l. Ciocirlan, N. D. Cocea, M, Codreanu, G. Coșbuc, 
prof. |. caw. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Barbu Delavrancea, |. 
G, Duca, V. Eftimiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. 
Gane, Octavian Goga, C. Hogas, C. Hoisescu, G. Ibrăileanu, câpit. N. 
Ionescu, G. C, lonescu-Sişeşti, Nat. Iosif, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. 
Jncotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon, V. Loichiţă, E, Lovinescu, 
dr, l. Lupaş, dr. N. Lupu, prof. unio. dr. M. Manicatide, Constanţa 
Marino, I. Minulescu, f, Mironescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, 
St. Morărescu, V. G. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G. Mur- 
nu, l.. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav, de Onciul, in- 

iner N. P. Panaitescu, locot, colonel Se. Panaitescu, G. Pascu, D. 

. Pătrâşcanu, Hêria Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompelu, Matilda Poni, Sp. Popescu, 
dr. St. Popescu (docent), D. Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. Q. Proca 
(0. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, |. Raian, George Ra- 
netti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- 
Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. unio, dr, V. Sion, dr, Alex, 
Siätinsanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Tatuşescu, |. Tev- 
dorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, Joren Toma, Em, Triandafil, 
Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, 
AL Vidhuţă, N. Volènti şi alţii. 


Condițiile de abonare 


IN ŢARA: 
Po an ` e a e , Bila 
Pe jumâtalo de an e ` a . Lë 
Un mmär 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonameniul în mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lei pean yi 2 lei pe 14 an, ca indemni- 
zare pentru incasatori, 


Pentru învățători, preoți de sat, primari și funeționari satesti, stu» 
dent şi elevi, pe an 15 ler, pe jumatate de an 7.50.— (Aceștia pot plati in 
trel ratë a rite 5 lai trimise eu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Pe an 5 ` 13 ecnroane 
Pe jumitate de an 7 emt, 50 h 
Un număr . 2 voroane 


Abanamentul uuual se poate achita in trei rate de cite cinei “ornane, 
din patru în pateu luni. 


IN BASARABIA: 
Pe an 3 e ` e , Sruble 
Pa jumitate de an A A z „4 ruble 


Un numâr $ e è . e 1 rubla 
Abonamental anual se ponte plati la fiecare doua luni cite 2 ruble, 
până la achitara. 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an S 4 e a $ e 22 lei 
Pa jumatate de an è è è „E lei 
Un număr + 2 lei 50b. 


(vezi urmare pag. 3-a copertii 


| 


Popa Man 


(Povestire) 


I 


In Teleguja, în anul acela, incepu a se desprimăvăra de- 
vreme, Aflase vulpea ghiaţă la Stretenie peste rluri și peste vai, 
şi, după vorba din bătrini, dacă afā vulpea poduri de ghiață la 
Stretenie, se 'nmoaie gerul decuvreme. Peste Teleguţa băteau 
domoale vinturi dela miazăzi. Aerul tare, subțire, ce stăpinise 
deasupra cimpurilor de nen, se Ingreuia, se îngroşa parcă de 
răsutlul plin de umezezlă, de mirosul de apă al vinturilor, Și menun 
incepu să se inmoaie. Innegriră mai întiiu pădurile goale, rare, 
In depărtările fumurii, apoi pete intunecate se iviră şi ici și colo, 
cum îşi scoteau dealurile umerii din nea, in răstimpuri cāiäto- 
gau peste Teleguţa nori grei, intunecaţi, dela miazăzi la miază= 
noapte, călătoriau tâcuţi, — obosiţi parcă. 

La făuriştea din mijlocul satului cinta necurmat cintecul 
clar, ritmat, al ciocanelar, foiul sufla Innâduși, gemină de obo- 
seală, iar jarul se inviora mereu, incununat cu flăcân mici, vi- 
nett, Teleguţenii işi dregeau fierele de pluguri, cel din frunte 
lungăreţ ca o limbă uriaşă de oaie, cel din urmă lătăreț ca o 
limbă năstrușnică de bou. Curtea fäuriştij era plin de pluguri și 
de roji de car, ce așteptau să De ferecate din nou, ori numai să 
le stringă omul negru, plin de fum şi de smoala, să le stringă 
in cercurile lucii de fer. 

Faurul vorbea zmuncit, striga, injura pe cei trei feciori ai 
lui, care îi ajutau la muncă. lar de pe ulițele satului veniau me- 
reu oameni cu vrun ral nou pe spate, ori durigind vr'o roată de car, 

Și după citeva sâptâmini, In postul mare, plugurile Gau 
brazdă adincă, neagră, in ouoarele mustoase, Soarele strălucea 
pe arături ca poleiul oţetului intunecat, aburi ven ca o negură 
fină se ridicau din pâmintul rănit, iar paserile plugului, zvele, 
sprintene, băteau un tact rar din coadele lungi, elegante, 

Teleguţenii s'apucaseră din bună vreme să-şi isprăvească 
arâturile lor, căci nu ştiau cind va sosi porunca, —şi putea sù 

1 


330 VIATA ROMINEASCA 


Á 


cadă in toată ziua.—să se apuce de claca domnească. Boulenii 
îşi intindeau giturile In jusurile netede, rumegau în aerul proas- 
pät de primăvară, și pe ochii lor mari, umezi, pleoapele se Jä: 
sau grele, EH 

Doinele, trăgănate şi jalnice, plecau şi dintro parte și din- 
tr'alta a hotarului, se intilneau și se topiau Intro oftare dureroasă. 

Plicuri de oi ciupărau iarba tinără ce încolțise pe văi, ci 
virluri de ace verzi, nenumărate, Mieii sprinteni, cu giturile in- 
cordate. zburdau în jocuri ştrengărești pe dimburi, pe marginea 
ripilor, spre bucuria copiilor, care nu-şi mai luau ochii dela ei 
Căci odraslele mai răsărite ale Teleguţenilor veniseră cu toții 
afară pe lunci, pe ogoare, unii ca pogănicii pe lingă hoii şi vä- 
cile din juzuri, cei mai mulți însă ca paznici ai oilor și mieilor. 

Erau tot copii cu obrajii plini, ochii mari, vioi, Şi care 
n'au slovenit peste iarnă în cărţile şcolii, — căci scoală nu eră 
pe-atunci In Teleguţa.—copii care, cita ținut gerul, sau dat cu 
sania pe drumurile şi dimburile satului, 

Cind sara se întorceau plugurile, scirțiind din roțile mici 
de lemn, Teleguţenii veniau cite trei-patru la olaltă, in urma plu- 
gurilor, povestind de una, de alta, ca oamenii care se intorc mul- 
țămiţi dela muncă. Dar gindurile lor, în primăvara aceasta, dau 
ce dau, şi în urmă tot se întorceau în jurul durerii celei mari 
a Telezuţei, indată ce coborau spre satul din vale şi zăreau clo- 
potnița veche, innegrită de biciuirea ploilor şi a vinturilor. 

— N'o să ne vie popă "n sat nici în primăvara asta —in- 
«epea unul. 

— O să petrecem sfintele Paşti iarăși ca nişte păgini și 
vameşi —spunea altul, lar al treilea, vorbind din convingerea 
tuturor, adăuga : 

— Se vede că sintem noi blastâmaţi de Dumnezeu să Dm 
sal fară popă 

Şi clopotnița, cum se zârea tăcută și părăsită lingă biseri- 
cuja ce abia mija din lerestruicile cit palma, părea că le întă- 
reste şi mai mult convingerea. Şi gindurile lor colindau cu 
ani innapoi, 

Douăzeci de Paşti trecură decind Teleguţenii au rămas fară 
de popă. Bătrinul popă Ion, care fusese de-aici din sat, inchisese 
ochii acum douăzeci de ani. Si de-atunci nime nu le-a trimes 
popă. Veniau așa, din cindin cind, preoți din satele vecine, dar 
totuşi destul de depărtate, veniau şi le slujau vr'o liturghie, așa 
de cinci-şase ori pe an, Dar asta pentru Teleguţeni nu era o 
mingiere. Deciteori trebuiau să aştepte cu vr'o cununie săptă- 
mini şi luni dearindul, deciteori și așteptarea era zădarnică, $i 
atunci mire şi mireasă, nânaşi şi rudenii, plecau intro bună di- 
mineață peste dealuri, pe cărări, la vrun popă din satele ve 
cine, să-i cunune pe tineri acolo. Şi Teleguţenii ştiau de pe 
vremea cind aveau popă în sat, că peste dealuri, în sate străine, 
merg la cununie numai cei ce aveau să cheie o cununie oprită 
de biserică, ori făcută peste voia părinților. Dar acum, In aceşti 


POPA MAN 331 


douăzeci de ani, trebuiau să facă adeseori drumul 
` pi arts acesta, =$ 
ruşinea mirilor şi a părinților, şi tinerii cei mai deiere. d 

Cind era mort in Teleguja, cintau, chemau clopotele mà- 
runțele din clopotnița bâtrină, dar nu cra popă sa vie să ce- 
tească la mort destegările, să-i mintuească sufletul peniru viața 
Vioare, Și cind Teleguţenii văzura cum le râmin de multear: 
morţii in casă patru-cinci zile, cum aşteaptă și ei cași rudeniiiie. 
fața bisericească să se arñte odată, începură să creadă că vr'un 
Saati al lui Dumnezeu apasă peste satul lor. 

Mai greu era iarna, cind st năştea vrun prunc slâbuţ, care 
trebuia botezat îndată. Oamenii dia că cine eg geen De 
se schimbă "n vircolac şi minincă din lună, și deaceia porniau in 
puterea nopţii cu copilul invâluit în cojocele in vron sat vecin 
să-l increştineze, 

ȘI oricit erau de ncohosiți creştinii în impreunarea noilor 
născuţi cu biserica şi cu Hristos, totuși sa intimplat să îngheţe 
doi-trei, copii nebotezaţi, In scurgerea acestor douăzeci de nni 

ki cind se 'niimpla să bată vara ghiața, să imblateasca 
sămânăturile pe cimp, ori cind da vre-o boală 'n vite, sau ginga- 
niile pămintului rodeau rădăcinile holdelor, Teleguţenii clâtinav 
«lin cap Indureraţi şi spuneau : „Sufletele celea nebotezate, prietine !* 

i Ha dela o vreme în sat incepură a se purta veşti amar- 
nice. Oamenii vedeau limbi de pară arzind in puterea nopţii, nu- 
ziau glasuri şi sunete neobișnuite prin podul caselor, prin piv- 
nițe. Unii văzură chiar umbre Innalte, pulide, albe, cum se stre- 
curau din cimitirul satului, şi lunecau uşoare pe ulițele luminate 
de lună, şi se făceau nevăzute la vre-o cotitură. 

„Nui mirare—ziceau oamenii amăriți.—dacă biserica non- 
stră stă de-atita amar de ani pustie. Cine şa făcut sleșlanie în 
casă în anii din urma? Cine s'a putut griji în postul Paştilor, 
cine sa putut spovedi ? laca vro trei-patru bătrini din sat!” 
Şi Teleguţenii aşteptau din an in an, doar le va veni şi lor in 
sat vrun popă. 

Si In aşteptarea aceasta, bătrinii satului incepură să poves- 
tească istorii de demult, pe care şi ei le auziră dela părinţii lor, 
despre papii care umblau odată pe la ei prin sat şi prin satele 
vecine.  Veniau popi străini, nu se știe de unde, vorbiau in po- 
por cite minuni toate, şi se duceau apoi mai departe, lăsind in 
urma lor nedumerire, şi de multeori zarva. Căci ei puneau la 
cale ca 'n tot satul, pe lingă popa ce era, să mai aşeze unul, 
care aveau apoi sâ-şi scarmene bârbile, Atunci să fi avut mort 
în sat, ori un botez, ori o cununie... Nu trebuia să aștepți, ci 
trebuia să desparți pe cei doi popi care se certau dela slujbă, 
Intr'un sat vecin, odată, se nâscu chiar incăerare intre poporânii 
care ţineau c'un popă şi cei care țineau cu celalalt, pentru bi- 
serică ` care popă să aibă drept a sluji In casa Domnului, ` 

Şi deşi Teleguţenilor nu le plăceau povestirile acestea, cu 
popi care se certau, totuși In părăsirea lor doriau din inimă să mai 
vină vremi de-acelea, Atunci de bună samă ar avea şi Tele- 


gufa popă. 


De Pe ` 


Diac au ci şi acum la biserică. Zadarnic insă, stea 
cup sfinţit. Diacul lerotei, batrinul, cintă utrenia, ei See 
-arbători, uncari și vopna, le Kon Eé e ` x 
5 i cgate, dar ce folos, daru e "AN We 
RER mg clopotele märuaiele, itesdedimineaţă, ie 
işi tâceau cruci largi, infioraţi : şi tot drumul pică la gei end 
inchipuiau câ vor afla un preot in altar, Dar triom pân 
să rămină tot rece, neinsullețită, Căci oricit ar cinta a rue 
diacul Jerotei, dacă nu s'aude glasul popii din sfintul altar, slujb; 

- sămine, biserica tot moartă, i 
p wg multe rinduri oamenii se Shyne VC ere SS 
'n sat, Vorbiau Jn crișmă, Vora , SE ik 
Ce ah? bisericii şi țineau sfat, dar niciodată nu pulură 
suie ep mergem, cu cine să ne ințălegem ?* — ziceau 
in urmă ei. privind cu durere In- jurul lor, că nu alan pe Lee 
sa le dee un sfat cumsecade. ȘI astfel ajunseră, e, ag ve 
râle, de batjocura satelor străine și a logofātului moşiei E 
dela ci din sat Vecinii cind intiineau Vrun Teleguţean, 
vorbă în vorbă numai se pomenia că intreabă : „Da taca EN 
ce vă mai face? sănătos "7" ȘI opreg pova in påmint, 
sa schimbe vorba. și se "noreca necajit acasa. : 
mm "22 dintre vecini erau mai rêi de inimă și le spuneau a 
lezuţenilor=: „Am auzit că voi vreji să treceţi la legea o 
reascâ. Se vorbeşte că n curind o să vă vie un popă care $ 
n din biserică sfintele icoane”. i h 
SS SC? in Teleguja, in scurgerea acestor douăzeci de sti 
se incuibară multe păcate. Feciorii, holteii satului, care oa e 
gindeau la stalii şi Ja vircolaci, culindau toată noaptea Gaz 
intortochiate, treceau pirlazuri mici, ori săreau garduri innalte, zy 
multe femei măritate plecau pe drumuri rătăcite. 

Cind s'a allat mai îintiiu cu necinstea vâdită o lată mare, 
fruntașii, bătrinii satului se răzvrătiră adinc, și orare ër 
in fața poporânilor, diacul lerotei finu 0 cuvintare acu d E 
meni buni — zise el — peste nor se vede că vin toate ne- 
norocitile. Dar cea de-acum, CH (ata necinstitā, e gi ea 
mare. D-voastră veţi face bine dacă veţi pedepsi-o dept È ECH 
veche : s'o puneţi la van bisericii, 50 scuipe tot ege f: ŞI 
păcâtoasa de-atunci n'a scâpat de pedeapsă, dar multe ; ete, ṣò 
mai ales multe neveste se fâcură că no vAd, cind trecură pe 

dinsa In biserică. 8 
SH Oainenii cu scaun la cap ințălexeau, cu cit treceau are 
că 'n chipul acesta nu mai e de trăit, Vro ciţiva Băcăi se fā- 
cură stăpini In sat; la biserică, la utreniile diacului ester pa aa 
geau tot mai puțini, aproape numai bătrinii, iar băstâmul ` cè or 
morţi nebotezaţi, a morților ingropaţi tirziu, plutea tot mai greu 

Telezuţii. > ; 
voa Dia we din postul mare al primăveri anului ce a- 
vea să fie al dovăzeci şi unulea de cind nu era popă in sal; 
diacul lerotei zise la stirșitul utremei: 


; POPA MAN 


GE 


„Oameni buni, să vă opriti Innain isericii, căci 
sA ne Ințelegem mr on ez We dee SE oii f Ge 
pâdește satul. Dar cu cred că vom câpâta. ŞI noi sintem b- 
um și ne inchinâm lui Hristos mintuitorul=, Aici diacul se Dé 
chină, şi tot poporul cu dinsul. lar innaintea bisericii se opri lu- 
mea, a SE we fiarbă Indată mulțimea de oameni. 

jurul lui lerotei se adunară fruntașii satului, şi sfatul se 

insp reno Vorbi bădicul Toma Puiu, omul cel mai cu vază 

„Oameni buni—zise el 


, noi vro cițiva oameni dimpreună 
cu diacul leratei ne-am hotări P 


i t să mergem pină la capâtul lumii 
numai să ne aducem un popă. Ca de ocara lumii noi nu mai 


putem râminea. Noi patru oameni, cu 'erotei diacul y 

pină la protopopul, şi dacă el nu ne dă popă, ne We ae 
ducem pină la vlădica, Dacă vreți şi d-voastră, oameni buni, 
noi dimineață plecăm la drum,* | 
E „Să Wajute Dumnezeu“ —ziseră oamenii, cu leţele vesele 
iar babele incepură să plingă de bucurie, că vor avea jar 
popă in sat 

Dimineaţa, Luni, cei patru şi cu diacul cinci, plecară la 
drum ajungă la protopopie, Dar scaunul protopopesc era de- 

parte, nici nu ştiau bine calea, ṣi astfel cei cinci merzeră din 
sal in sat, intrebind, plnă ce a treia zi, sara, ajunseră la protopopul, 

in Feleguța n'a intrat niciodata picior de protopop, şi Tele- 
kuţenii cei cinci işi făceau fel de fel de inchipuiri cum va fi pro» 
topopul. Iotr an gind se uniră insă cu toții: trebue să fie domn 
mare, Și indată ce deschiseră portița curții, iși luară pâlăriile în 
mină, iar lerotei diacul incepu să-şi dreagă glasul, căci el trebuia să 
spună påsurile Telegutenilor. 

Dar numai maica protopopeasa era acasă, şi n sumedenie 
de copii, care furnicau in toate părţile. 

— Si nu vine in ia'sară d-nealui? întrebă lerolei, In- 
virumdu-şi pălăria in mină. 

— Nu vine. Dar mine la amiazi e acasă, Daci aveţi treabă 
grabnică, aşteptaţi pină mine, că şi așa spuneţi că veniți de departe 

— Hehri !—zise lon Leic, unul din deputăție—cda' ce gindeşti 
d-ta. Asta-i cale, nu ulumă! 

Si Telezuţenii merseră prin sat să-şi caute un sălaş pesle 
noapte. Şi în casa unui Romin de frante își poveztiră pină noaptea 
tirziu nenorocirile lor, şi blăstămul ce se vede că apasă peste 
Teleguţa, Protopopul sosise Incă innaintea amezii și trimese Indata 
«după străini. 

D durea şi pe el sutletul de părășirea in care zăcea Tele- 
sat, olta, privea mirat pină vothia diacul, şi, la semnele acestea 
de aprobare, inima lui lerotei se încălzi, cit era de băâtrină, și 
vorbea tot mai desgheţat, vâzind, din semnele ce le făcea proto- 
popul, ca şi împlinită dorinţa lor veche. „Maria-ta—inchee el—nci 
încă sintem creştini, Şi la noi în biserică a mucezit ceaslovul și 
molitveinicul, iar sfinta evanghelie n'o mai deschide mmer, 


su VIAŢĂ ROMINEASCA 


Protopopul, îi întrebă deodată : 

— Aveţi in sat casă pentru preot? Aveţi ceva pămint la 
biserică, din care să trăiască " e | 

Teleguţenii remaseră ca opăriți. Ei nu s'au gindit niciodată 
la intrebările acestea. ȘI abia izbuti diacul lerotei să zică: 

— N'avem, Mâria-tu, că popa lon, Dumnezeu să-l hodi- 
nească, avea câsuţa lui, care acum a rămas nepoților, avea Ir: 
tecul lui de pămint. Noi drept că nu ne-am gindit la nimic—a- 
dause el cu curajul deodată scăzut —dar putem face pe viitor. 

— Aşa-i,—zdauseră ceilalţi. Vom face pe viitor să fie de toate, 

— Veţi tace în cițiva ani — zise protopopul — dar d-voastră 
vā trebue preot acum îndată. Pe satul d-voastră pune stăpinire 
necuratul, şi trebue să aveţi faţă sfințită în sat, SA vă spun tu 
altceva. Veţi avea doar d-voastră acasă un om de omenie, care 
să ştie carte, Säi) timetem ia vlădicie să se sfințească de 
preot. La aceasta se gindiră ei Teleguţenii destul în cei două» 
veci de ani, dar afară de diacul la ci nime nu cunoşiea slova. 

— N'avem astiei de om Măria-ta — zise diacul. 

— Dacă n'aveţi, nu-i nimic. Trimetem unul mai tinâr, care 
va invăţa acolo totul, 

Gindul acesta era nou pentru Teleguţeni. Să trimeală om fără 
pie de carte să se facă popă, la aceasta nu se pindiseră. Dar ori- 
citera de nou gindul acesta, nu le plăcu, Ei se deprinseseră atit de 
mult să se cunoască între ei aşa cum erau, incit ceva adinc din ei 
eta nemulțâmit. Ala a fost cu popa lon, care a murit. Pe el așa l-au 
apucat ` popă, deși era de aici din sat. Dar să cie acum pe u- 
nul pe care-l cunusc cu toții şi să-l triîneată la vladicie, nu se 
putea, Aveau ei atitea pe suflet, aveau in sat atitea lipse de Im- 
plinit, incit simțeau că unul dintr'ai lor nu va putea [ace nici 
ispravă, 

Diacul lerotei se hotări cu greu, si zise? 

__ Altfel nu se poate, Măriata Y 

— Ce să se poată? 

— Sä ni se dee popă. 

— Se poate şi asta, dar mai tirziu, dupăce veţi avea in 
sat toate celea de lipsă pentru un preot. 

Teleguţenii plecară acasă, cu inimile Indoite. 

Ei cinci mai bine ar fi aşteptat, numai să capete in urmă 
un preot cumsecade. Dar se gindiau ce va zice poporul... Vor 
fi mulţi, de bună samă, care vor voi să trimeată pe unul din sat 
la popie. Și se siatuiau pe drum ce să facă. Sa spună poporă- 
nilor tot ce le-a zis protopopul, ori să le amintească numai de 
casi şi de pâmint pentru preot? 

Dar din ințălesul lor eşi biruitor statul diacului lerotei : ci 
să nu-şi incarce sufletul de păcate, să destăinuiască poporănilor tot. 
Şi în Duminica următoare satul află veştile cele nouă. 

__ Trimetem unul de-al nostru — ziseră ctteva uiasuri, 

— Facem casă, rinduim pămint de cclezie—ziseră cei mulți, 
immecind curind strigătele celor dintii, 


deefe, d 
Tet ege EE ECH 


Cei ce părtine 
cură toţi la Pilate, incă părerea dintiiu, in zilele ce urmari 
e ci ` nu s'au putut inţaleg e ară, tre- 
a popie. ege pe cine să-l trimeată 
sifel se apropiau a Eet 
pb era tot fara Got douăzeci şi una vam Paştile, şi Tele- 
u a DH e 
Ate bung reet: innaintea sărbătorilor se zvoni 
oamenii incă i unui Romin a născut un băiat mort Deeg 
mort weng nu pomeniseră in "Teleugts Dar Ge We 
la picioare Les arătare. Numai cite-un deget avea la mini zs 
peter Wi -unul, Cu adevărat necuratul și-a pus stă k Bee 
sii gege Se es? ier 3 Aşa sehilozenii numai Ducâ-se iai 
gedreet eent opilul l-au ingropat in grădina păriajilori și 
eee gel: ii nu mai pot dormi de scheunatul but d 
end ce nu mai conteneşte uhelor, de 
cieguţenii se ingroziră mai d 
Sa A mult ca oricind 
aver nd. la ; 
meri, Doema polea aå bala, noaptea wiele în rază voe, eac 
- vw D A AR 
Dë e? să-l prindă de gie, DES SES af 
„a atrenia diacului lerotei mer i 
sc A gtau tot mai mulţi, şi aş- 
A tege pe SNAS Seiten eu Paştilor. Cel puţin a ec RW äi 
? reòt din satele vecine să le sluj 
Ehre, să se mai umple A o ` e slujească slinta letur- 
x şi biserica lor sāracā i i 
mai slăbească puterea duhurilor necurate. AEA IA 


In sättamina Patimilor, primăvara ri i ` i 
forite, din toți arbo rii cu în a tinără, uge para e 
teil limpezi, din seninul innalt al cerului, Holdele de griu Tee 
aplecau de vint, moi ca mâtasa, în lanurile întinse, arâturile de 
primăvară erau toate facute, şi încolțitura fragedă a mălaiului 
SE prin ţărina grasă. 

e vremuri, cind era popă ‘n sat, din Merc su 
bele sfinte nu mai ebe în biserica, foaia ige en? 
Domnului diacu! lerotei, cetea, cinta din cărțile băâtrine, picurind 
din lumina de ceară slovele vechi. Din cintările bisericeşti, din 
cetaniile diacului, se desfăşura Incet, domol, cu repeţiri dese is- 
toria -patimilor Mintuiterului, şi oamenii ascultau Infiorați cu ca- 
petele In piept. Si gindul lor bătea, Cast 'n anii de mai innainte 
acelaşi drum : de-ar avea acum un preot in altar, citar fi de bine ! 
Ce sârbători minunate ar face ei atunci. ` 
Dar jaa că 'n Vinerea mare sosi in Teleguja un străin. 
Era inserat cind intrase în sat şi întrebă degrabă unde locuește di- 
pe eler Saran nu-l putură vedea bine, dar atita puteau 
«pune că-i un domn innalt, cu barbă m ai 
eg e are, şi are o haină neagră 

Incă in aceiaşi sară, Teleguţenii Inc ` : Ci 
BEE orgi sei ara guje epurä să se intrebe : Cine 


335 Y A ROMINEAMA 


a 
e ETH 


— Sar părea câ un călugăr —ziseră unii de cei care 
pleacă deia mânăstiri şi adună milă pentru biserică. i 

— Călugâr trebue să fie, care cutrieră Ardealul întreg, ŞI 
impart oamenilor lemn prea-stini din crucea Mintuitorului— ziceau 
altii 
i __ De va fi o faţă bisericească, să ştiţi că-i bine, să credeţi 
ca sendură Dumnezeu și de Teleguţa. 

Noaptea dormiră sătenii ca pe spini, dar în Simbâla mare 
dimineaţa, diacul lerotei chemă degrabă pe bădicul Pascu, clo- 
potarul, ` 
_ Sa alergi, Pascule, iute in clopotniţă, să tragi toate clo- 
potele, să baţi toaca cen de oţel, ca de praznic mare, Să së a 
dune tot satul. 

Si nu trecu mult sau inceput să cinte toate clopotele, iar 
toaca de oțel îşi trimetea ritmul clar pină departe peste sat. 

Telezuţenii urăbiau spre Dimbul Natului, la marginea satu- 
lui, unde era bisericuţa lor, de unde străjuia clopotnița bătrină. 
si ma lost bărbat, n'a fos: lemee in Teleguja, care să nu asculte 
chemarea irămii slințite, Innaintea bisericii se adunară credincioșii, 
aşteptind cu nerăbdare pe cantorul lerotei. ÎI așteptau, pentrucă 
ştiau, şimțeau că diucul nu va veni singur, 

Deodată toate capetele se intoarseră, că la comandă, spre 
stinga: lingă diacu! lerotei venca legânindu-se popa cel străin. 
Diacul ti ajunuea numai pin la piept. Vintul râschira barba 
lungă şi groasă A străinului și-i umia haina neagră ce-i ajungea 
pină la câlcie. 

Diacul trase pe popă în clopotniță, se urcară amindoi pe 
podul de unde se trăzeau clopotele, — ca să-i poală vedea toată 
mulțimea poporânilor. 

„Creștini d-voastră—Incepu diacul — Dumnezeu -sfintul s'a 
mitoslivit de 'Telenuţeni. Ni-a trimes, ca din cer, pe Sfinţia sa 
in satul nostru, tocmai ctnd era să ne-ajungă Paştile făra de preot. 
Sfintia sa umbla prin țară s'adune milă pentru sfintele biserici, 
si nu-i o intimplare câ chiar în Vinerea mare a ajuns In Tele- 
gaja. Dromul Sfinţiei sale e foarte lung, dar eu l-am tusa! in 
numele Domnului Hristos să se oprească de slintele sărbători la 
noi in sat. ȘI miia sa, nicea-i față, s'a invoit, Dumnezeu sā 
nit trăiască”, 

— Sa-l țină Dumnezeu la mulți ani —răspunseră Teleguţenii 
intrun glas de bucurie. 

In vremea cit a cuvintat diacul, popa privea'n pâmint, și 
benele lungi, negre, se sbâteau in răstimpuri rare. Cum sta așa, 
innalt, voinie, capul plecat, cu barba groasă, lună, ndihnită pe 
pieptal tat, avea o infăţișare nespus de cuvioasă. 

„trebue să fie vrun călugâr* —șopteau femeile tinere şi coda- 
nele de lete, infiorindu-se, cu ochi mereu la popa. 5 

Dar, la strigătul sătenilor, steăinul tresări deodată, și tresă- 
rirea aceasta ti incordă trupul uriaș, şi el sta acuma drept, ca un 
militar, şi ochii lui mari, negri, străluciră o clipă, apoi ca a ceaţă 
uşoară, ca o umbră de melancolic, Ii acoperi îndată. 


f 


POPA MAN 


537 

Diacul privia e -u sf í 

"Ruieni ari drag i stra ră oaia i 
Asupra robului lui D e. sirâtnul, sint robul lui, Dumnezen, 
nici, s¢ opreşte ; e? i porunca i Wi Sege let 
aici, se | ; de-i poruacese: Pleaca mai departe, s pini 
Acum diacul mi-a zis să stau ar chi ach Më weg 
emie sü Fier r sfintele ee AEN ech a H eem? Zeg 

ului, vâduvită de pre D rostini wf à 
Sit 2 SCOM, ecoa nerie ei ni sint robul lui Dum- 
d-voastră nici nu bànwți din ce dech wt Le, wé e 
Son île: i vin eu, şi cite drumuri 

Dupăce sfirşi. capul i se plecă sarăşi, genele 

berg ochii inlăcrămaţi parcă, Citeva Pair onari Be 
să ştie de ce, mä creştinii in loc să strige „ura“, cum dndie 

ia inceput, râmaseră pe ginduri, Nu cutezau acum să pri eancă 
la preot, ai in sufletele tuturor se sâlășlui o teamă 8 E un popă 
deosebit, un popă mare acesta. Nu cumva să Dr inausi Viae 
să vie aṣa necunoscut la ei în sat, să iscodească ce fel de óa. 
pasas pn Vëlegutenii aceştia, de stau allt amar de äni fără de 

Diacul lerotei se pregătea sa-l ducă pe străin In biserică 
Dar beem Koos e Beien sé i se aprinseră, și zise : 

A. ; pot să vă slujesc de 
shinta Inviere a Domnului, dar să vă Intreb ceva: Cine mă gir- 
dueşie pe mine în aceste zile sfinte 2* Şi privirile lui jucăuge 
<a sclipirea "ului în apusul soarelui ce-l sărută, se purtau peste 
mulțimea oamenilor, Câuta ceva, câuta poate pe cineva curia 
cut, ori privea aşa sä descopere dinsul pe gazda nouă? 

___ Diacul lerotei rămase uluit, D'apoi bine—uindea el bine 
Sfinţia ta, n'ai tras la mine, nu secuvine să rămii la mine nu-i 
această purtare a d-tale chip de batjocoră* : 

Dar de zis nu cuteza să zică nimic. În amărala sa i se pâru 
deodată câ nu-l mai interesează străinul, se gindea că mui bine 
ar D fost să nu f nimerit laet în sat. Dar numai peo clipă cu- 
getà aşa. Îndată ce-şi intoarse privirile spre bisericula de lema, 
D copleşi bucuria, că la sarbătorile acestea ea va răsuna, Se va 
umplea de mindra slujbă a Invierii. 

Tacerea ce apăsa peste mulţime, indată ce striunul Își puse 
intrebarea, tot diacul o rupse 3 

„Oameni buni - zise el—Sfinţia să are dreptate, 
unul dintre voi care să-l găzduiascâ”. 

Mulțimea stâtu puţin nemişcată, apoi indata incepu să zë 
frăminte. La cuvintele diacului uitară pe-o clipă că popii de 
față. Citeva capete se apropiară de platā și de-acolo se auzi 
îndată ` 

— Badicul Florea să-i fi pază. 

— Da, bădicul Florea —repetară mal mulți, 

Ha nu, să-i fie gazdă bădicul liie Marcu. 

— Ašşai~ziserā mai mulți, 

Si oamenii, porniţi odată, erau gata să mai strige în arabă 


Läit pe 


KE VIATA ROMINEASCA 


citeva nume, dar străinul iși ridică braţul mare, puternic, ṣi mul- 
țimea se linişti. 

„Să se apropie puțin creştinul cel de lingă ușa bisericii, 
care stă pe treapta intiia*. 

Toate capetele se intoarseră spre ușa bisericii : bădicul lo- 
niță, care sta pe treapta intiia, cu nevasta și cu lata, se aplecă 
grabnic spre femei, soft ceva, apoi tocmindu-și din două miş- 
cări cojocelul alb pe umeri, porni prin mulţime, cu fața aprinsă de 
atita cinste, spre clopotniță. 

— Vreai d-ta, bun creştin, să mă păzdueşti pe citeva zile? 
-Il întrebă străinul, luindu-şi iarăşi infâţișarea lui cuvivasă, 

— Bucuros, Sfinţia ta, numai d-ta să fii mulţămit, 

Dar străinul nu mai asculta la cuvintele lui, ci ochii popii 
se npriră asupra celor două femei din uşa bisericii, unde privise 
mereu şi mai innainte de se sfătui oamenii. 

„Atunci e bine—zise el in urmâ-—atunci râmin la d-ta. 
De nu voi fi mulţămit. vina mea să Der Şi un suris uşor i se 
<trecură in colţul buzelor. Apoi capul lui se plecă din nou, gr: 
nele lungi îi adumbriră ochii, și zise Incet diacului; „Să intrăm 
în biserică“. 

Liturghia si, Vasile, din Simbâta mare, incepu îndată, Diacul 
lerotei deschidea foile vechi ale bucoavnelor mari, le deschidea 
incet, cu tact, şi cintecul lui bâtrinesc, tremurat, incepu să adie 
prin biserică. lar din altar preotul cinia cu glas dulce, plin de 
undulări, ecteniile. Creștinii ascultau Infiorați, se inchinau, şi o 
căldură neobişnuita li se cobora in suflet. Demult, tare de- 
mult ma mai răsuna! gias sfințit de popă la ei în altar, în Sim- 
băta Paştilor. lar glasul pârintelui, din tainic și dulce, in răstim- 
puri se innâlța, se intăria, vibra ca glasul unei trimbiți de argint. 
Apoi iar se umplea de taină, coborindu-se in $opot moale. 

Dar oricită bucurie, oricită căldură se aduna în inimile 
sAtenilor, creştinii nu'şi puteau uita alegerea ce-a lăcut-o Sfinția 
sa cu bădicul Ioniţă, Se gindeau deci,— mai ales femeile: Ce 
să-l fi indemnat pe străin să se lege de loniță? Nici lrunta$ 
în sat, nici bogat, nici om al bisericii. 

Ba femeile işi suluceau acum aminte câ pe socoteala lui fo- 
Ku se spuneau multe taine, multe intimplări nu prea cinstite. 
Hăteau odată prin sat, mai demult, pecind se insurase loniță, 
veşti rele. Ca ar D undeva o ceată de hoţi de cai, şi Intre i- 
ceia, din Teleguţa, e loniţă singur. Ca el lipsea de-acasă săp- 
tămini dearindul, iar femeia il jălea ca pe un mort, îngrozită că 
i sa prăpădit bărbatul, 

Dar, vezi bine, gindiau iarăşi creştinii, părintele nare de 
unde să ştie de isprăvile de mai demult ale lui Ioniţă. Totuşi 
ce l-a indemnat să se lege de el, cind erau aa mai buni, care 
säl gărduiască ? 

Şi astfel, la liturghia aceia de Sâmbătă, simţimintele de e 
vlavie, de bucurie mare ale creștinilor, erau rupte de intrebările 
ce le veneau mereu Innainte, cu privire la hotârirea părintelui. 


POPA MAX 338 


lar intre femei crau multe care priviau cu ciudă, acolo în bise- 
rech, la nevasta şi fata bădicului Ioniţă. Cele două femei insă 
beata alte ginduri: cum vor face să-l ospăteze pe părintele mai: 

La slirşitul liturghiei, părintele eşi în uşile impărăteşti, își 
plecă adinc capul şi zise: 

_ _ „lubiți creştini, slujba de astăzi e gata, Invierea vom face-o 
dimineaţă, in crăpatul zorilor. Innainte de-a eet din biserică tre- 
bue să vă spun cum mă chiamă, să știți şi voi cu cine aveţi 
de-a face. Ma chiamă popa Man, şi umblu prin ţară s'adun milă 
pentru stintele biserici. Cum vor trece sărbătorile, imi voi lua 
băţul de călător în mină, și iar voi pleca. Dar pină atunci să 
ne bucurăm de sfintele Paști la olaltă“, 

Rosti apoi tatăl nostru, blagoslovi cu mina-i mare, puternică, 
tăind o cruce largă in aerul plin de fum de mir, apoi intră 
in altar, 

Femeia şi fata băâdicului Jona pârâsiseră demuit biserica 
Popa Man trecea acum prin mulțimea dinnaintea bisericii, de-a 
dreapta avind pe diacul, de-a stinga pe bădicul Jona, 

— Frumoasă vreme o să avem de Sfintele sărbători —zise 
leroței diacul—demult n'au mai câzut Paştile aşa in primăvară 

_ Frumoasă — zise popa Man, ridicindu-şi deodata privirile 
și căulind in zările senine, curate, Dar mu este ceva frumos 
—adause el. Teleguţa are cimpuri largi, are väi cese intind pină'n 
mari depărtări, are păduri bogate. —Apoi se opri, se intoarse 
spre loniţă şi-l întrebă: „Cum sinteţi mulţâmiți cu pămintul + 
Vă dă roadă în deajuns?" 

— Ne dă, Sfinţia ta. Noi din partea pâmintului o ducem 
bine, adică am duce-o tare bine, de-ar tot al nostru. Dar, şi 
așa, muncim şi nu ne putem plinge. 

— Aşa-i—zise părintele pornind,— cine muncește, pe acela îl 
ajută Dumnezeu. Şi d-voastră aveţi norocul că lucraţi un påmint bun 
si gras. Am văzut eu, în drumurile mele, ogoare de toată sama, 
și oameni tot aşa. Dar vă pot spune că, pe cit văd, d-voastră 
staţi bine. Mă mir cum Je-aţi rămas atita vreme fără de preot. 

Aici tăcură amindoi creştinii care îl Insoţeau, Asta era ru- 
şinea satului lor, şi bucuros n'ar fi vorbit de dinsa, 

— Cine-a fost mai pe urmă popă în Teleguţa ?—imrebă el 
indata ce väzu că cei doi nu-i vor răspunde. ` 

— Unul popa lon, Sfinţia ta, a fost de aici din sat și a re- 
pauzat în adinci bătrinețe — zise diacul, Avea noroc, În anii 
din urmă, că ştia slujba pe de rost, altfel n'ar mai fi putut ținea 
liturghie, căci nu mai vedea nimic. Bun creştin, săracul ! 

Ajunseră la bădicul loniţă, acasă, şi întră şi diacul, să gus- 
te un păhărel de rachiu de bucate. In lol salul numai Ioniţă a- 
vea rachiu curat de bucate. Nime nu ştia de unde-l cumpăra, 
dar nici nu prea ştiau oamenii câ arc el aşa bunătate lä casa: 

Femeile le dâdură pine moale și sticla cu rachiu, ṣi se stre- 


WD VIAŢA HOMINEASCA 


_ĖŮ Wem 


curară in tindă, iar cei trei se aşezară la masă, Uustă dintii 
popa Man şi laudă bunătatea băuturii, apoi mușcă din pinca moale, 

„Eu, în drumurile mele, pine moale wam prea mincat—zise 
el. Imbuci ce se "mdurä creştinul să-ți dee. Dar odată, cind c- 
ram şi eu la casa mea, aveam din darul lvi Dumnezeu de toate” 

Si Popa Man se Imduiușă deodată, în ochii lui licâri un 
strop de lacrimă, spre marea mirare a diacului și a bădicului 
ann, De unde a venit şi unde şa fi lăsat casa şi satul pă: 
rintele Man? Dac' a avut gospodăria lui, cum a plecat în lume, 
lăsindu-și pe ai lui în plata lui Dumnezeu 3  Călugăriis aceia 
care umbla şi vintură lumea s'adune mila creştinilor. 

Papa Man mai trase citeva Inghițituri, imbucă încet din 
pine, şi ochii lui priveau undeva departe, 

Diacul lerolei se simți deodată induioşat şi el, iși luă på- 
lăria și plecă. 

Isprâvind cu ptinzul, venir si femeile in casâ: nevasta in- 
drăzncaţă, zimbind, iar fata mai şovâitoare. Pupa Man acum se inse- 
ninà îndată. Privi cu ochii umezi la femee, trase cu coada o- 
chiului spre lată, şi incepu a lăuda băutura şi pinea, 

— Cine face aga pine bună, trebue să fie o femeie harnic- 
inchei dinsul, privind spre loniţa, 

— Incă nu-i lemee, părinte, e numai fată, că Firuţa a 
Srâmintat pinea—zise loniţă 

Fata se îmbujoră la Lat, şi-i veni să plinuă. Dar popa 
Man se apropie îndată de dinsa, o bătu cu palma pe umar și-i 
Zist : 

„Harnică fată. Dumnezeu are să-ţi der noroc", 

Acum Firuja ar fi eşit bucuros afară, căci simţea cum ii 
zvicneşte singele in dragii ei obraji tineri şi fragezi, ai cum i 
se pune ca o ceață deasă Innaintea luminilor albastre. „Asa 
fetiţele acestea cu popii: sficiouse* —zise părintele, intorcindu-se 
spre gazda casei. Femeile aduseră acum bucatele. 

Popa, la masă, povesti din clte a Văzul in lumea largă ce-a 
cutrierat-n, l-a venit deodată porunca, dela vlădicie, să plece 
după mila crestinilor. Şi el a plecal Indată, cu toiagul drume- 
țului in mina. S'a umblat, şa umblat, prin vint, prin ploi, prin 
ger. De multeori i-a amori lui mina pe cirjă, de multeori 
i-au deperat de frig picioarele, de multeori n'a mincat cite tre 
zile în şir. Caäri sint locuri prin țară, unde dela un sat la altu 
trebue zile intregi, De multeori i-au eşit In cale fiare sălbatice, 
şi numai Dumnezeu, căruia-i slujeşte, l-a scăpat cu viață, Mai groa- 
zai părintelui Man cind se gindeşte cum 3 trecut Dunărea. 

Dar cind pomeni numele acesta, cei din casă lresăriră, se 
priviră miraţi, şi căutară cu mare sfială la străin. Pentru e Du- 
nărea cra ceva din poveşti, era o apă mare, poate la marginea 
pămintului, Şi îndată le venir in minte la tustrei versurile ce 
le rostesc toţi copiii In jocurile lor: 


POPA MAN as 
Bourel, bouret, 
Devate coarne de vijel 
Și te du la Dunare 
ṣi bea apă tulbure. 


De, cine a trecut Dunărea treb 
Pia d ue Să De un om cu totul. 
Veuschut, Le veniră deodată Intrebarea: Cine să fie acest Ge 


Man: Lui loniţă îi veni, aşa pe-o clipă, un gind minunat: Oare 


să lie popă străinul acesta? Să nu fie un hoţ, dupâce spune 
ca trecut Dunărea? FI își aduce aminte de povești de demult cu 
hoți, care trec Dunărea cu cirede intregi de boi albi 

Dar popa Man urma să-și spună groaza ce-a simfito cind 
a trecut acel riu minunat. Pornise pe-o barcă puternică şi numai 
doi vislaşi erau cu el, Plecară in puterea nopții, şi era Intunerec 
păcură. A mai trecut el Dunărea. dar ziua, nu noaptea. Acum 
Innaintau ei iute, dar cirma greșea mereu ; visleau cu putere, dar 


„nu prea innaintau.  Simţiră cum se născu ca din senin o 
Sun de vinl, ce incepu să-i biciuiască în laţă. Dar nu upucară 


sa se gindeasce ce să tacă, şi un uragan turbat incepu să scoată 
din faţa limştită Ei] riului armăsuri furioși, care izbeau cu putere 
in luntre. intro clipă i-au râstuinat, şi cei doi vislaşi periră in 


` int, dar el, popa Man, sa prins c'o mină de marginta lun- 
ini şi na mai lăsat-o. Cu multă zdroabă a ajuns călare pe lun- 


tre, și cu zvircoliri peste puterile omeneşti a doua zi, la umiază, 
la țărm. 

„Banii ce-i adunase pe țărmul celalalt al apei perirā in va- 
luri, si el se gindia acum ce să lacă. Cine-l va crede de-i va 
spune intimplarea, iar martori nu avusese dech valurile infuriate, 

A dat apoi popa Man prin oraşe mari, prin cetăţi pom- 
pase, a cunoscut o mulţime de lume. Innaintea lui ma fost poartă 
oC să se 'nchidă, pe robul lui Dumnezeu nime nu-l dă afară, 
și acum abia aşteaptă să isprâvească odată cu colindatul prin 
lume, să meargă la vlâdica, să-şi dea sama de banii ce i-a adunat. 
„__ Bărdicul loniţă şi cele două femei ascultară uimiţi de ist- 
riile străinului. În vremea cit el povestea, cu ochii duşi departe, 
lemeile priveau pe furiș la el, ai iar le veni un gind: călătoriile 
acestui om au trebuit să tina ani de zile, iar el, după cit Il văl 
ele. trebue sä fie tinâr de tot, abia să aibă douăzeci şi șase de ani. 
Cum poate fi un popă sfinţit așa de tinär? 

Slujba Invierii în anul acela # fost minunată. Se strinsese 
satul întreg, de nici nu incăpură toţi oamenii in biserică, La 
uși, pela ferestruicele de-o șchioapă, se inurămădeau creştinii. 
trăgind cu urechea la cintecele slujbei sfinte, Dar mai ales cind 
popa Man incepu să spună o invățătură pentru ziua aceia mare. 
grâmâgioarele de oameni de pe la ferești, dela uși, se Inghesuiră 
şi mai tare, ca întrun tease. 

Inlâuntru, creştinii ascultau cu răsultarea opritā, c'o neobiş- 
nuita căldura la inimi. Vorbia părintele Man de patimile multe 
şi grele ale Domnului, vorbia cu ochii plini de cuvioşie. Invierea 
lui Isus din morţi o pomeni cu faţa luminată, cu ochii strălucitori, 


SH 


M 


VIAŢA ROMINEASCA 


„Aşa-i rinduiala lumii, creştinilor, prin luptă şi prin su- 
ferinţa, și prin îndelungă răbdare se ciştiză invingerea* —inchee 
părintele Man, făcind o cruce largă în aer, în semn de bine- 
cuvintare. 

Teleguţenilor li se pāru că cele din urmă cuvinte ale pre- 
„tului le sunaseră lor. Și ei au aşteptat, şi ei au răbdat, cu st- 
Netele indurerate, lung şir de ani, până ce in urmă, iată, le-a a 
„dus Dumnezeu un preot de sfintele sărbători. lată, li s'au lumina: 
şi lor sufletele, şi simțeau cau innecat ca 'ntro prăpastie toate 
„lurerile lor. 

Intiia zi de Paşti Teleguţenii o serbaseră in biserică și la 
xetrele lor. N'a Tost cintec, n'a fost joc în sat, ci pace deplină 
Numai unde și unde se 7ârcau doi-trei copii care ciocneau, 
pe la portiţe, ouâle roşii. 

Dar a doua zi de Paşti, după-amiază, petrecania incepu și 
nu mai Content pină a treiazi sara. 

La horă venise şi popa Man să privească, şi Teleguţenii îi 
făcură cinste, aşezindu-l îndată la o masă pe care lumina vinul 
auriu, in sticle mari. La masa aceasta erau lruntașii satului şi 
povesteau, cu multă căldură, şi-şi închinau de sfintul şi marele 
praznic. 
— Frumoase jocuri se obișnuesc pe aici—zise popa Man, 
netezindu-şi barba groasă. 

— Frumoase, da, mai ales dach este om care Să le învir- 
tească in toată legea- zise un Romin innalt şi uscăţiv.—Dar ia să 
puști, părinte, o leacă de vin, să ne faci cinstea aceasta, că noi 
tare ne bucurăm de d-ta—adause tot el. 

Ceilalţi ridicară păharele, inchinară, bău şi popa” Man, iar 
păhărelul i se ascunse, CH bau, In barba şi mustăţile mari, 0- 
chii lui, printre genele lungi, priveau mereu spre joc. 

„Aveţi nişte fete, aveţi niște feciori, de ţi-e mai mare 
dragul. Dumnezeu să vi-i trăiască”. Şi privi apoi, cu multă tuvi- 
oşie, spre masă. 

Vin se bău mult în după-amiaza aceia de a treia zi de 
Paști, și popa Man bufnea, pläng scurt, in răstimpuri, caşicinul 
i-ar veni năduşeli 

Dela masa unde şedea popa se ridica cind un creștin, cind 
altul, şi, chiuind ca un făcăoan, intra în joc. Dela o vreme veci- 
Ee cu gura pe jumătate, să-l indemne şi pe părintele 

joc, 
Dar popa Man nu se mișcă, numai ochii 
cind in cind mulțimea. 

Deodată fata bădicului Jong, Firuţa, şi cu mama ci se i- 
virä in mulțime- 

Popa Man se ridică acum şi zise vecinilor: 

„Acum trebue, vrind-nevrind, să tropăi un joc. Trebue 
să-mi joc gazdele“. 

Joch întiiu cu nevasta lui Jon, o invirti de citeva ori, și a 
poi luă de mină pe fată, pe Firuța. Acum se porni un joc alinta! 


lui cercetau din 


— 


POPA MAN 


KR 


întiiu, legănător, apoi din c 
. id e în i 
p poni, age se “nvirtea ca ze ge, 
„ apoi, la olaltă cu el, se 
lungă fluturind in vint, cu Ge E u ca un virtej Cu haina 
bine jocul. Dar faţa lui capata deodata ul? Man uri gedea 
tari, și ochii lui ardeau nepotoliti Nicio urma do citia 
ma! rămase intr'inșii. Părea mai mult ep KE a Voigt fen 
dure, un bot din codru, care nici aici VENEA di: pA- 
Desen firea! saltat aici intre oameni nu-și poate 
Bărbaţi priviau e i : 
Dica în că een e la jocul părintelui, femeile tinere 
i emnite, Popa-i voinic odată, şi s te ? 
lui Vi singe tinăr. „ ŞI se vede din jocul 
ind vem la ma i ' > 
abia putu zice, eben a nag dun olaltă trei păhare de vin. şi 
„Nam jucat demult E ici 
? A „Şi nici n i 
dată mi-am făcut de cap. Mie, să ewen e - 
lezuţenii. Buni pameni". Apoi Işi Gene eege 2 mg: = 
Dar, şi incepu să-şi sbice ungā din buzu- 
SE h mereala Ginji Out, mere E 
Ficonmanks H aj, Și abia tirziu putu sā ss 
Aici la joc era satul t 
treg. Şi dupăce i şi 
winn} se urcas i d Kb pat se (con și 
KE, Seen rd SR tare la cap, Teleguţenii lucepură să vor- 
— Cinta irumos şi dulce in biserică. 
= Face slujba ca un arhanghel. 
— E voinic ostaș al lui Hristos 
— E cuvios ca un călugăr, 
— Uind vrea, ştie şi petrece. 
- Aşa un popă să avem noi! 
= ez e ne fie nouă popă. 
n chipul acesta şi cu alte multe laude vorbi ' ii 
Beete ege Man. S e e vorbiau oamenii 
Si, întrun tirziu, iată numai pe lerotei diacul că se scoală 
dela masa unde era şi popa, și incepe a se purta dela mese la 
mese. Se apleacă, vorbeşte In taină cu oamenii, trece apoi mai 
arte. Și cind a fost i i i 
dep bai i a fost gata cu colindatul şi se aşeză datul ia- 
râși la locul lui, toată mulțimea Teleguţenilor se adună in jurul 
mesei, unde era popa Man. Atunci se ridică diacul și zise: 
„Ştii, părinte Man, dece vine tot satul aici lingă d-ta? 
i spun dece, Noi de mulți ani, cum ştii, n'avem popă în sat 
e noi ne-o blăstâmat, se vede, pină acum Dumnezeu,  Deaceia 
noi am scâpa de blăstăm st am D cei mai norocoşi oameni, 
dacă Sfinţia ta ai răminea preot la noi in sat. lată, intreabă oamenii“ 
„Dar n'avu la ce să-i intrebe, căci din piepturile tuturor iz- 
bucni acelaşi strigăt: 
„Da, să râmie părintele Man la noi In sat pina la moarte”, 
O undă de lumină adie peste faţa părintelui, Se ridică și, 
cu mina In barbă, netezind-o, zise: 
„Creștinilor, mie-mi place satul Teleguţa. Imi plac şi 02- 


pede, mai viforos, mai 
n prisnel pe subt mina parir.- 


Dar acum. o- 


4 "VIATA ROMINEASCA 


menii din el. Dar cu nu's stāpin pe cărările mele. Mic-mi po- 
runceşte vlădica. Eu am altă slujbă acum, Și chiar de mă voi 
scăpa de ca, eu am un sat departe undeva, tare departe, unde- 
am păstorit doi am de zile, unde voi D avind Și cu gospo- 
därta mea. 

_Dar, drept să vă spun, tare sint obosit de colindatul mea 
prin lume, ṣi tare aşi dori să mă pot odihni adală. — Glasul i se 
înmut și mai tare, ochii lui se induioşară.— Așa, © jumâtat de an, 
un an chiar, bucuros aşi raminea, de-mi va ingâdui vlâdica. Bu- 
curos m-aşi odihni, căci pină la mine acasă e drum indelungat”, 

__ Să rămii atunci şatita, părinte. De-aici incolo vom vedem 
noi ce va mai fi—ziseră sătenii. 

— Ei bine, Iraţilor. Hm! să cere. Preotul trebue să se lacă 
tuturora rob, aşa spune si. Pavel. Am să Intreb. am să cer In- 
găduială dela vlādicie, şi de se va putea, râmin. Plec chiar mine 
dimineaţă la vlădicie. 

Un muar răsunător izbucni acum din piepturile Teleguţenilor, 
şi apoi nenumărate chiote de bucurie. Abia acum se apucară 
Ţeleiuţenii de vin, abia acum se incepu petrecania. 

Papa Man li ṣopti ceva la ureche bălicului lomţă, se scu- 
lară amindoi, şi popa "si luă sara bună dela vecini. 

„Aşa, de-aici incolo nu mai e bine să lie popa de faţă, 
că vinul face prostii de multeori. Şi trebue să mă odihnesc, 
Drumul ce-l voi face e destul de lung, şi ştie Dumnezeu ce 
poale să mă mai intimpine in cale. Dar să nădâjduim că 
toate vor D bune”. 

Baădicul loniţă, de 'ndată ce popa Man cină, il lasă în casă 
şi se duse iarăşi la petrecere. 

Popa Man se intinse in uşternul,—li făcea bine răcoarea pa- 
tului,— şi zimbi mulțamit, De-ar putea numai să-şi scoată ingā- 
guiala dela vlădica, ar şti el ce să facă în Teleguţa, se gindia 
cu acelaşi zimbet pe față. 

Dimineaţa, popa Man Ian trei păhârele de rachiu, îmbucă 
din bucatele ce i le puse nevasta lui loniţă pe masă, și se pre- 
Sat de plecare, 

Fata bădicului loniţă veni in casă cu merindea de drum 
pentru prent, şi io puse pe masă. 

— Ai să zăboveşti mult, părinte, pe unde te duci? — cuteză 
ea să-l intrebe. 

— Ştie Dumnezeu, fetijo, Poate o săptămină, poate o lună, 
se poate şi mai mult. Dar să-mi spui: Ai jucat mult asară ? 

— Am jucat, da--răspunse lata, plecidu-și peste oċhi ge- 
nele umbroase. : 

— Jor) trumos—zise popa, privind-o ţintă. 

Firuţa nu mai răspunse de data asta nimic, ci se lurişă pe 
ușă alară. 

Veni acum bădicul loniţă şi cu nevasta, să-i dorească drum 
bun şi intoarcere norocoasă. d 

„Eu am sa am mult de mers, ṣi © să intimpin multe 


a a SOBE MAR, “s 


impotriviri. Dar, cu ajutorul | 3 

e ia TeDe. Been ép Ge tata pap 
nu vă pierdeţi i - H ginduri rele, să 
bien pănă lare sana cind veţi vedea că poate o să întirzii mult 
Gelb i Dumnezeu, şi ci i Sne n 
de eg simt cu că am d goes Ke Wen, Seu 

lien) Jong ti strinse mina, femeia i-o s 

faţă bisericească, iar alară in curte, iata pi dei Se e 
pie de părintele. Veni în urmă şi ea să capete blagosi rabat A 
pii N, dar el n'o lăsa să-i săute mina. Geji E 

„In urārile de bine ale celor trei, a A i i 
porni cu prabă, cu paşii largi, e adie de se gel i văr pese Rea 
indată dispăru la o cotitură, și nu peste mult se vedea tie 
voiniceşte dealul dela marginea satului. 

-- apne părintele de picior, zise nevasta, 

x — Nu-i de mirare, e om tinăr, e apro ior- i s 
i-a crescut aşa un bärboiu, oe: greng 

——— Dar, iată-l că nu merge pe drum. lată-l, c'a luato pe-o 
cărare la stinga—adause lata. 

Se mirară toți trei ; spre satul vecin, intr'adevâr, pe-aici eră 
drumul cel mai scurt Dar de unde ştie străinul acesta drumul 
cel mai scurt între sate? 

Saptamina luminată trecu în grabă pentru Teleguţeni. In 
săptâmina aceasta nu-l aşteptară pe popa Man să se Intoarcă. 
Siau ei că un drum aşa lung nu se poate face așa de iute. 
Dar cind trecu şa doua şi a treia săptămină, şi nici urmă de popa 
Man prin Teleguţa, creştinii incepură a se neliniști, Cind unii, 
cind alţii, mergeau la bădicul loniţă să intrebe de Sfinţia sa, dar 
nici bădicul loniţă nu ştia mai mult, A plecatin dimineaţa aceia, 
şi de-atunci n'a mai auzit nimic de el, Dar la toți care intrebau, 
badicul loniţă le spunea cuvintele popii : 

„Are să aibă mult de mers, are să intimpine multe tm- 
potriviri, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, tot se va intoarce popă 
in Teieguţa”, 

Gura satului, in neliniştea aceasta, începu să umble şi nime 
nu o mai putea opri. 

„Sa sfiit, săracul, să ne spună în față că nu ne poale f 
popă, şi deaceia a şiers-o aşa in grabă dela noi“ ziceau unii. 

„E păcat să vorbeşti rău de popi, dar să nu De oare popă 
numai cu barba și cu haina? Cind juca în horă, mie mi sa pă- 
rut că numai de popă nu-i bun*—spunea un bătrin, care vecuise 
o viață intreagă cu popa lon, cel de demult. s 

Dar vecinii ti inchiseră îndată gura. Aşa ceva să nu mai 
cuteze să spună! Să n'ajungă la urechile popii Man zvonul a- 
cesta, c'atunci s'a isprăvit cu popia lui în Teleguţa. 

Femeile satului se întrebau să eech va aaen Are 
cl preuteasă, ori e vr un călugăr mânăstiri bb 

Wd! incepură sü batjocorească pe Teleguţeni şi mai tare 
că înnainte: ra 

„Mai, voi trebue să vă Incuiafi popa in biserică, ori să-l le: 
Kat de clopotniţă, „dacă vo să aveţi popă în sat. Fug popi 

2 


ne VIAŢA ROMINFASCA 


de Teleguţa ca dracul de tămie.* ŞI cite alte batjocuri venenu 
pe capul hieţilor oameni. Ei răbdau tot mai greu vorbele a- 
cestea, pentrucă ei Inșişi începură să creadă,—adinc In e, CA 
popa Man numai șa bătut joc de dinșii, cind le-a spus că va 
veni popă la ci în sat. 

Oamenii intra patra şi-a cincea săptămină Il cercetau des 
pe diacul lerotei, şi tot mai mulți îl sfâtuiau să plece in urma 
popii, să meargă pină la vlădicie, să vadă ce-i de nu mai vine. 

Dar diacul nu cuteza să înceapă un drum aşa de lung și 
de necunoscut. „Dac'o fi dela Dumnezeu, are să vinăel innapoi, 
dacă nu, în zădar ne-am mai osteni*--zicea diacul. 

Satul se împărţi In două tabere: unii mai credeau în in- 
toarcerea popii, ceilalți incepură să se gindească iar la blăstămul 
ce apasă peste Teleguţa, de a D sat fără popă. Și aceștia au- 
ziau iar llucrături amarnice prin hornuri, boncăeli şi miorlăituri 
prin pivniţi, şi lungi cucurigâturi prin podurile caselor. De vor- 
bele lor, de poveștile lor, se molipsiră îndată și cei ce nădâjdu- 
iau în popă, şi, în apropierea Rusaliilor, toți Teleguţenii aşteptau 
cu groază nopţile, 

Dar, în ziua de Rusalii, cine intră în biserică pe la mijlocul 
utreniei şi apucă de-adreptul spre altar? Oamenii numai cit mu oi 
fâcură cruce: era popa Man. Cam venise? Cind sosise? Nu 
ştia nime, nici diacul, nici bădicul Ioniţă, nici nime. 

Popa Man opri îndată utrenia, cet prin ușa de-a stinga a 
altarului, şi zise ` 

„Va aduc bucurie, creștini d-voastră, Siinţia sa vlädr, 
ca mi-a îngăduit să râmin popă in Teleguţa un an de zile. 
Dar am avut lung drum, și mi sa impotrivit mult vlădica pina 
să må lase. Deaceia am stat atita, Nici nu credeam să ajung 
pe azi in sat la d-voastră. Dar acum Imi pare bine cam 
ajuns, şi iată aici o să vă arăt scrisoarea dela vladicie”. 

Işi viri mina intrun buzunar şi scoase o hirtie groasă, 
pâturită. O despături și ceti aceste citeva vorbe: „În numeie 
Tatălui şa Fiului șa Duhului sfint. fo vlădica loachim il pun pe 
popa Man să păstorească în sat In Teleguţa. Oamenii să-i dee 
casă şi påmint să poată trăi, iar el să le Iimplinească toate siuj- 
bele preoțești”, Subt scrisoare popa Man le arătă o pecete ma- 
re, roşie, pecetea vlădicească. 

Bucuria Teleguţenilor era mare. In tinda bisericii, babele 
plingeau cu sughițuri, bărbaţii și femeile iși innecau suspinele de 
uşurare, iar diacul lerotei greşi foaia din mineiu, de unde avea 
să cinte, incit abia părintele Man i-o putu afla, 

Aşa dar sa isprăvit cu teama de rluhurile necurate, sa 
ciontat cu batjocurile străinilor, s'a luat blăstâmul lui Dumnezeu 
de pe Teleguţa. Porunca și rinduiala vlădicăi răsuna la ci 
In biseri-ă, pecelia cu ceară dela vladicie o văzură cu toții, De- 
acum numai sănătate să dee Dumnezeu, că norocul a venit. 

Două săplâmini încheiate a mai stat popa Man în gazdă la 


pasm ze?" 


= 


PA MAR a 


bădicul loni nā ce oa ii j 
open sie de jer A memi au reparat o casă, care pe vre- 
„Popa Man işi puse haina cea lungă, şi acum a 

mai tinăr, şi era mai aspru in iniaetai, ia: cele ee ee 
cit a mai stat la bădicul Ioniţă, le spuse Incă multe istorii din 
viața lui, iar pe Firuţa o privea cu duioşie, şi din cind în cind 
ti mingiia părul de mätasä, și li strinuea ușurel minuţa dulce, 
Părinţii fetei se simțeau fericiţi şi laudau bunătatea de inimă a 
popii Man faţa de fata lor. “ruja. lar fata, la minglerile lui, 
=imţea aşa o negură călduță cum ti invălue inima, cum f se 
pune pe ochi. 

De multeori sara, prin curte, popa o oprea pe Firuţa, cum 
venea cu ulciorul de apă dela izvor, ori c'un braţ de lemne, 
Şi-i zicea : 

— Harnică fetița noastră, Acum ştiu că nu va trece mult şi 
te vei mărita, 

Fata smincea din cap. 

— Ba incă n'am să mä mărit. 

— Şi dece nu ?—intreba popa, prinzind-o uşor de mina. 

— Mat este vreme —șoptea Firuța, cun tremur uşor în glas. 

— Ce-ai zice să-ți vină norocul aşa deodată ? 

— Cum să-mi vină norocul ?—intreba fata, ridicindu-ş 
privirile. 

— Hm !-—făcra popa. Aşa un tinăr, și frumos, ṣi bogat, de 
care să-ţi placă. 

Aici fata îşi trăgea repede mina, şi infiorată se strecura In 
casă. Se gindea mult noaptea, simțind mereu privirile aprinse 
ale lui Man: prea multe vrea să ştie părintele, 

Cind sa mat popa cu locuința in casele parohiale, tata 
băricului loniţă nu minca nimic toata ziua. Se purta palida și 
obosită prin casă, prin curte. 

- Ce aitu, lată ?—o întrebă mă-sa, 

— Nimic, ce să am ?--räspundea, lurişindu-și privirile. Dar 

în noaptea aceia cum închidea ochii vedea pe pupa, aşa tine- 
rel, vinjos și aspru, cu privirile umeri. 


Popa Man, singur in casa parohială, avu in sara aceia un 
<imţimint ciudat. Părea că vin glasuri depârtate şi-l chiamă, le 
auzia imbulzindu-se In fereşti, parea că vede feţe cunoscute, şi 
deodată, In liniştea şi singurătatea din casă, il copleşi spaima. O 
femee, innaltă, sveltă, cu un copil în braţe, i se arătă la fereastră, 
şi erau palizi, ca doi morţi. „Hei, asta ar fi preuteasa Ienuţa* —1şi 
zise el, şi simţi ca nişte drojilii amare, grețoase, cum cercau să-i 
pătrundă În inimă. t A 

Dar desgustul ce-l simţi popa Man, faţă de sine Insuşi şi 
de viaţa sa, a lost numai de citeva clipe. Ji veni în minte, în 
curind, fata bădicului loniţă, şi chipul preutesei începu să i se 
stearuă din suflet, Alte ginduri bat pe el acum, nu să se gin- 


HI VIAŢA ROMIXEASCA 


dească la preuteasă. Dar chipul ce se şlergea, învia din nou. 
mai limpede, mai trist. | 

Se iviră zorile cind se trezi părintele Man. Dormi adinc 
şi mult, şi, cind se deșieptă, soarele străjuia la amiaza cea bună. 

„Bun: zise părintele cu glas tare, privind în odaia goală. 
„Vrednici oameni Telegulenii aceştia“. Şi, pecind se imbrăca, 
se gindea mulţămii, zimbind, la insufeţirea Teleguţenilor. D vede 
si acum în biserică, la liturghie, cum ascultă de smeriţi, cu ca- 
petele plecate, intr'o linişte desăvirşită. Cu asiel de creştini pofa 
face mari isprāvi—gindea părintele— numai să-i ştii povāțui, nu- 
mai să ţină mereu la line, Și el se simțea destoinic să-i poală 
purta pe cărările voite şi alese de dinsul, şi se pindea cu mul- 
țâmire la ce va ajunge el odată aici in Teleguţa. 


Teleguţenii i-au facut samă părintelui Man de zece jugăre 
de moşie, drept eclezie, se legară să i-o arc, să io samene, Sr 
muncească dinșii. 

„Sa nai grijă, pârinte—li ziseră bătrinii bisericii. Cing 
vei avea lipsă. cind vei chema claca, tot satul va fi în curea 
Sfinţiei tale. Dacă Dumnezeu a fost milostiv cu noi, după atita 
aşteptare, vrem şi noi să facem un bine. Numai d-ta să fii sä- 
nâtos şi să nu ne pârăseşti, Că de pe va finca Dumnezeu, o să 
tot mărim din an in an eclezia, şi nare să De râu“. 

Popa Man, în cele dintii zile, cutneră tot hotarul Tele- 
uuței.  Caşicinul ar fi fost trimes in vr'o comisie, aşa cercetă 
intinderile, bunătatea pâmintului. Și cum işi purta trupul marc, 
lepânindu-se, părea că măsură ogoarele și luncile, In răstimpure 
se opria pe vr'o colină, iși punea mina strașină la ochi, şi pri- 
vea cu multă bägare de samă. 

Cind isprăvi cu cercetarea aceasta iși zise mulțămi: "e: 
lezuţenii sint oameni cinstiţi. Mi-au dat cclezia unde-i pămintub 
mai bun“. Dar acasă simţi totuși o nemulțămire: e prea mică 
eclezia, 

In vara aceasta insă nu prea avu de lucru cu moşia. Oame- 
nii i-au dat-o sâmânată gata, griul inspicase, cucuruzul era prăşit 
a doua oară. Şi nici nu ar f avut vreme. Oamenii, lipsiţi 
atita vreme de minglerile bisericii, incepură să-l grămădcasea 
pe părintele Man, cu tot felul de slujbe. 

Şi mai intliu trebuiau finite casele, trebuiau făcute steştanii. 
să se curețe odată satul de puterea duhurilor necurate, 

in fiecare dimineaţă pleca părintele Man cu diacul lerotei 
prin sat. Trebuiră să statornicească o regulă, In fiecare Duminic& 
vestia părintele, în biserică, la care creștini va face sieştania în 
sàptāmina viitoare. 

Incepură dela fruntașii satului. Si mai intiiu, ca Tajā 
bisericească, chiar diacul lerotei se învredaici de cinste. 
Aici însuşi părintele Man cintă troparul „Unde umbrează darul 


` 


- 


POPA MAN 


49 


tău, Mihaile arhanghele=. Diacul facu ci i 

şi cu okee şi de Gite se c'am oteli ie ae Kies 
„Acum eu am lâcut sleștanie —zise el-—dar dr ți 

r aa Sesa vient SE m puterea duhurilor ie, CA 

sericii nu cred că a erg p in mare, dar de-un om a bi- 
opa zimbi şi-i plăcu că-l vede pe diac cam i 

_ „Dracul se poate lega şi Ge fața Dn enron 

părintele Man. El nu alege. Atirnă totul dela voinţa lui Dumne- 

Zeu: unde-i ingădue Dumnezeu necuratul iși viră coada” Şi popa 

i spuse intimplarea unui călugăr. Cum la stāpinit Saart 

«um l-a GEN pină ce in urmă l-a innecat într'o apă. SW 
GE ier diacul—d'apoi nu i-au cet bastâămele ma- 

— Ba i le-au cen, ṣi se rugau în co i i, și 
erau tot in biserică, iar biserica era plină de rapid fn ala 
darnic insă. Ducă-se pe pustii zbiera, mieuna, cutcuriga, acolo 
sa „A Rea sumero, din fratele indrăcit, Nu, diece, cu lucrurile 

i nu glumim, ci sä- 

a sir, D ci să-l rugăm pe Dumnezeu să ne fe- 

Diacul însă nu se înlrică. Mai bâu un păhărel şi zise: „Mi 
nu mi-e frica, Eu ştiu o rugăciune. O rugăciune eo cap lea 
incit dac'o zici, şi să spunem că necuratul e Intro piatră, — pia- 
tra aceia se slarmă şi se face fărime:, 

Popa zimbi şi zise: „Atunci e bine, diece, atunci d-ta et? 
om fericit. Cine nu se teme de necuratul e om fericit. Dar <a 
prâbim că-i tirziu“. 

p Dela diacul au luat apoi pe rind casele lruniaşilor din sat 
Ureştinii așteptau ziua sfeştaniei ca pe-o sărhătoare. Casele erau 
văruite proaspăt, pe jos era lipit şi presurat nisip, icoanele cu- 
rate, lăzile cu vestminte deschise, ca să ajungă şi acolo stropi 
«in apa ét zm St după slujbă, la toată casa li aştepta mincarea 
şi băutura. Popa trebuia să le binecuvinteze, trebuia să se odih- 
nească puțin şi să stee de vorbă cu cei din casă, 

Numai intra patra săptâmină ajunsese la rind ei casa bä- 
dicului Ioniţă, să lie sfinţită. 

Aici, la masă. bădicul Jona, din vorbăn vorbă îi zise 
popii Man: 

„In curind vom avea nuntă în sat, părinte“. 

Popa îşi ridică îndată capul, și ochii lui cäutaz prin casă ` 

— Mi se pare-—zise el—că mireasa va fi fetița d-voastră. 

--  Aga-i—intări bădicul Ioniţă. O măritâm pe Firuţa. Sa 
alat un ficior harnic, şi o mâritâm. 

— Intr'un ceas cu noroc l— închină popa, golind păharul. Dar 
unde-i fetiţa ? Aşi vrea s'o văd, să-i spun în față că cu am avut 
dreptate. Eu i-am zis de multeori că se va mărita în curind, şi 
ea na voit să creadă. 

— "Trebue să aibă ceva fata —zise acum femeia lui Jong — 
bucuroasă de vorba părintelui. Nu-ia bună cu fata asta. l-am 
tot spus lui loniţă, dar el nu vrea să vadā, 


350 VIAȚA D ONINFASCA e 


— Ce să aibă—intrebă părintele Man. ` ` p | 

— Nu ştiu. Dare prea supărată, Imi vine caşicind mar 
4 cu voia ei să se mărite după feciorul acela. 

__ Ei bine--zise popa—dar e urit tinărul ? 

— Ba de loc. 

— E sărac doar? 

— Nici asta n'aşi pulea-o spune. i 

- Atunci se Mi sai fi descoperit lata vre'o palimă urită. 

— N-aşi crede — zise femeia. Feciorul Nicodim — iaca-l ştie di- 
ucul— nu-i băutor, nu-i firetic, e om foarte bun. ` 

— Atunci nare nimic, leliță—inchec popa. 5e cam codesc 

„ dar le place să se mărite, : BW? 
Si geng e? ere „zise cu bucurie bâdicul loniţă. Nu ţi-am 
spus şi cu tot așa? Acum, după ce ţi-a spus și părintele, te 
vei linişti oare ? 
ka gen voi linişti cind voi vedea-o pe fată cu altă 
äre. Dar dac'o väd tot cu ochii umezi, tot mai veştedă, cum să 
mă liniştesc ? Eu ştiu că nu de Morile mărului e aşa. Poate să 
aibă fata mai dinnainte o altă dragoste. _ 

— Asta se poate-—zise popa deodată. La asta nu mam 
gindit, dar se poate. Pe sufletul omului cine-i stăpin şi cine-l 
poate cunoaște deplin ? Singur unul Dumnezeu, i 

— Si eu cred că chiar asta trebue să fie. Altfel, mi-ar spune 
cind aşi intreba-o : tu, fată, ce-i cu tinc? Dar nu-mi spune nimic. 
Noaptea insă nu mai tloarme —zise femeia. ă 

In sufletul Popii Man se cobori un val de bucurie, Incepu 
<a bee deodată virtos, incepu să vorbească de o mulțime de lu- 
cruri şi cerca să-i facă veseli ai pe bădicul Ioniță şi pe nevasta 
sa. Erau la a treia sticlă de vin şi popa Man incepu să cinte 
un cintec din tinereță, un cîntec de dragoste: 


Trandafir mindru, rotat, 
S'asară te-am aşteptat, 
Cind văzui că nu mai vii, 
Das am dorul câpâtii, 
Cu dragostea mă 'nvālii... 
Doamne, rău mă hodinii. 


Glasul lui dulce, moale, umplea casa, ca o aromă.  Diacul, 
ameţit puţin de vin, făcea să s'audă in casă ca un sbor 
Je bondar, cum secunda pe popă. 4 a i 

„Ciu, hai, hai“ —chiui popa, plesnind „din degele cind iè- 
prâvi cintecul, și bău cu sete păharul de vin, 

___ „Aşa trebue să fie la sfeștanie, diece, voe bună. Da, 
drept să spun, nicăiri nu m'am simţit bine can casa bădicului 
ioniță. Vrednic om şi el şi nevasta, Dumnezeu săi țină. „Și iar 
tău popa, După te şi şterse mustăţile, adause ` „Apoi fata? Fata 
àlor e o comoară la casă! Să dee cerul la toji oamenii feie 
de-acestea. Un păbar, dragii mei, in sănătatea Fa", 


ES? 


„POPA MAN die 


Vorbele acestea imprăștiară gindurile ii şi i 
SCH e d i Petele şi se incepu indată ën aleea eege 
S mereu vin din pivniță, bădic i 
pähare, iar popa Man cinta Set Bee eri ep abinşi e 
caldura CS cuprindea tot mai tare. i pară 

— Leva numai nu-mi place--zise 3 
da după sfeştanie trebue să fie toți ai ag F Ce de Fi re 
nam văzul-v decit i i i ` ta. 5i atay 

0 decit numai cit a ţinut slujba. N'are să vină si 
ta la un année de vin? y 
— AŞa-i, muere, trebue să vie și Firuța, 
d p H a 

e a, rea, omul lui Dumnezeu. Gindești că n'am chemat-o? 

e ap an începu să ridă tare: „Staţi numai. O să merg 
s'o Bt ce. Ştiu eu că are să m'asculte*. D 

inţii cu diacul | ci i > 
RER i Geib crotei bătură in palme, iar popa cşi 

Fata cind îl simţi, se strecură in curte. Popa Man incă n'o 
văzuse aşa lrumoasă. Veselia din casă li trecu deodată şi abia 
cuteză să, se apropie de dinsa, 

„| „Z Fetijo~ zise d oaä vii şi tu să ciocnim u 
vin, T e-aşteaplă toți in casă, 7 unda 

Fata nu-i răspunse, iar el nu cuteza s'o mingie ca al. 
dată, nici s'o prindă uşurel de mină. 

Se Sa vii, letiţo, ai să ne faci bucurie. 

„_ Fata întră fară nici-o vorbă in casă. Diacul şi bâdicul lo- 
niță bătură In palme, iar femeia privea mirată la fata ei. 

Se umplură in grabă toate păharele şi bâu şi Firuţa, in- 
chinind la toți, Dar popa nu'şi mai putea face voe bună, mai 
stătu puțin, apoi işi luă patratirul și molitvelnicul şi, mulțâmind 
gazdelor, eşi cu diacul lerotei. Pe furiș, lata ii aruncă o privire 
dureroasă, inlăcrimată, iar cind Man îi strinse uşor mina de ple- 
care, se zgudui şi abia et putu opri plinsul. 

— Are frumoasă lata loniță acesta —zise diacul, după ce 
apucară in drum, Dar nici Nicodim nu-i de aruncat. După cit 
aud, peste vr'o trei săptămini are să De nunta. 

— Vom vedea- zise popa -întiiu trebue făcute vestirile la 
biserică. Întliu trebue făculă logodna, 

— Toate sar iace—adăugă diacul. loniță acesta dacă'şi 
pune odată ceva în cap, apoi nu se lasă pină nu isprăveşte, El 
e om cu capul a mină—șopti diacul mai incet, Nu ştiu de-ai a- 
uzit d-ta ceva, dar lonijā piaă cra mai tinăr, hm! cum säi 
spun, n'a umblat chiar pe cărările cele drepte. 

— Păcatele tinereţelor nu se socotesc omului, dacă se po- 
căeşte —zise popa. 

—. Aşari, părinte, da mi se pare că Ioniţă nu sa prea po- 
càit Ai băut d-ta rachiu la dinsul: Ei, vezi, rachiu de-acela nu 
se capătă in şaple sate. Și spun unii oameni, cu gura pe jumă- 
tate, că Jong ar ferbe vinars. Nime nu i-a văzul câldările, ni- 
me nu l-a oblicit cu ceva, Dar este vreme cind loniţă lipseşte 
şi două săptămini de-acasă, şi nime nu știe unde, 


ze VIAȚA RONINEASCA 


Popa Man nu-i răspunse. La cuvintele diacului se Sina 
la colindările lui prin lume, la viaţa lui rătăciloare. 

Popa Man făcuse, In scurtă vreme, toate slujbele preoțești 
aici in sat. Teleguţenii crau bucuroşi că au un popă aşa de pri- 
ceput la toate, Ce prohoduri minunate face, ce ertăciuni ştie lua 
la morți, cum slujește de cuvios la botezuri ai cununii ! 

Dar decind a făcut sfeştania la bâdicul loniţă, pe popa 
Man nu l-a mai văzut nimeni rizind. Indeplinea slujbele bisericii, 
işi vedea de sămânâturi, dar la vro petrecanie n'a mai mers; 
de-a mai facut vr-o steştanie, băutura na mai gustal-o, 

Prin sufletul lui, pină acuma, patimile trecură cu aripi re- 
pezi de vifor, una după alta. Simţise că nu-i palimă in lume, 
care să nu se poată face stăpină pe inima sa, 

Dar patima care incepu acum să-l ștăpinească nu se a- 
propia ca un vilor, ci i se strecura in Sullet domol, încet, a- 
dinc, dureroasă. 

El ştie pentru ce şa ales de gazda, cind a venit În Tele- 
guța, chiar pe bădicul Jona, Decind i-a zărit fata, in Inchipu- 
irea lui care se aprindea grabnic, a vazut 0 intreagā istorie, a 
lui şi a Firuţii. Intro clipă sa hotărit, Intro clipă a văzul cå 
fară latu aceia viața lui e goala și pustie. 

Şi cele dintii vorbe bune, cele dintii adieri de bunăvoință 
faţă de Firuţa, el le-a făcut dus de hntărirea ce şi-a luat-o, Cre- 
dea că n grabă i se va râsculi toată ființa, că nu va trece mult 
şi Firuţa va fi a lui. 

lar acum, cind nu se mai Indoia că fata ţine la dinsul, il 
copleşi un simțămint adinc de milă faţă de Firuţa. Prin sufe- 
tul lui se revărsa un val amăriu, de durere necunoscută, care-i 
cra aşa de neplăcută. 

In sfirșit el parc să-i strice norocul. El va sfātui-o, ca pe 
un copil, să asculte de părinţi, să se mărite după Nicodim, că-i 
bun şi frumos fecior, Ea nici nu poate să creadă, din nici-un 
un semn, că popa Man ar iubi-o.—În urmă el nu strică nimic. 
Oricine ştie că un popă nu se poaie Insura a doua oară; va 
şti şi Futa, 

Cu cerca popa Man să se desvinovâţească în chipul acesta, 
nu putea indeajuns, Un ulas din lăuntru il intreba mereu: Dar 
n'ai ştiut tu cum se leagă femeile de tine? Nu ştii cum a fost 
ia mănăstire, cum la tine in sat? Dece i-ai spus vorbe Íru- 
moase fetei. Dece ai strins-o uşurel de mina? Glasul con- 
ştiinții il neliniști: părea co ființă nouă, străină, s'a trezit in- 
tr'insul. 

L-au tulburat mult gindurile acestea pe popa Man, dar în 
urmă tot i se părea c'a invins firea lui cea adevărată: „Ducă-se 
dracului! Ce am cu cu ea! Ce am en cu lumea? Eu m'am 
pus popă in Teleguţa, stau cit imi place şi plec mai departe“. 

Cunună liniştit pe Firuţa, dar îndată după cununie, ca un 
turbat, s'a apucat de munca ecleziei. 

Caşicind de mic copil ar fi lost lot la coarnele plugului, 


= PUPA MAN J4 
aşa dragoste Il cuprinse față de pămint Ziua intreaga era pe 
cimp, pe jarine, pe ogoare. Poruncia, muncia în rind cu clâ- 
cașii, asuda In arşița verii. Barba ise incilcise--cine ştie de- 
cind nepieptānatā— fața i se pirli de ferbinţala verii, ochii lui se 
mai întunecară, 

Teleguţenii stăteau cu minile în şolduri şi ziceau: 

„Sa sululcat popa nostru, măi oameni buni. Deacum nu 
mai trece mult ş'o să-l vedem putred de bogat. Slujbele bisc- 
ricești le făcea cel caşi Dino acum, cu deosebirea că le făcea 
mai militareşte, mai repede. Glasul lui perdu mult din dulceața 
dintiiu, acum era mai scurt şi mai aspru. Dar Teleguţenilor le 
plăcea şi aşa. Afară doar de babe, care spuneau, păzindu-se să 
nu alunece pe treptele dela ușa bisericii; „Auzi tu, cumatra, 
parcă ne-a slobozit prea iute popa most 
i Teleguţenii se dedară cu popa'n sat, SU at vedeau de lucru: 
rile lor. Numai femeile tinere pu et stirşiseră incă vorbele. Popa 
Man era pentru dinsele mereu o taină. II cercetau in biserică, 
il urmăreau cu privirile pe drum, se cutremurau de intunecata loi 
irumuseță. - 

— Dare unde să-i fie preuteasa? Oare să fie insurat, 
ori e călugăr ? 

— Nu se poate să fie insurat; atunci şar aduce la noi şi 
preuteasa, 

— Ba-i insurat, că toţi popii au doar preutese, Tar câlu- 
gàr nu poate D Călugărul, dacă nu adună milă dela creştini, 
trebue să stee in mănăstire, 

Si în chipul acesta lemeile satului se impărțiră în două ta- 
bere, care cercau să se convingă una pe alta, dacă-i insurat 
popa, ori ba, 

In vremea aceasta insă pârintele Man işi vedea de tre 
burile sale. Pe Firuţa o cununase demult cu Nicodim acela, Nu 
i-a pârut râu, n'a dorit-o, şi lata se pârea impâcată cu soarta. 
Un singur gind îi veni părintelui Man, după cununia Fait, Își 
zise: „Se vede că așa's cu: mä joc cu focul şi nu mă arie. 
lată ca nu'mi mai pasă nici de Firuţa!* 

Si, intr'adevăr, de-un singur lucru H păsa acuma: să şi vin: 
tige moşie: 

Incă în toamnă adună pe bätrinii bisericii şi-i convinse că, 


„lin zece jugăre de loc, nu poate trăi un popă în Teleguţa, Si 


creştinii făcură ce facură, şi-i mai adauseră zece, tot påmint bua. 

Deacum părintele Man își legă tot sulletul de moşie. In- 
dață ce'şi mai putu cumpăra pe banii lui vro cinsprezece ju- 
găre, popa nu mai avea stare nici ziua, nici noaptea: ziua cu 
muncitorii, cu plugurile, cu carele ; noaptea cerceta sâmânâtu- 
rile să nu i le pască vitele. Șisă nu fidat Dumnezeu să-i pice 
vr'un bou ori vr'o vacă in griu sau in mălai : trâgea cotoşul 
rece dela puşca lipită de obraz şi-i da glonţ. 

Cind le-a spus mai Intiiu oamenilor să fie băgători de samă 
la pagube, cà el nu glumeşte, ci puşcă orice vită i-ar intra in 
holda, Teleguţenii nu-l crezură. 


34 - VIAȚA ROMINEASCA 


— —— en mg gem — — 


Dar cind cel dintiiu bou fu aflat mort în holda popii, creş- 
tinii se intărttară rău. 

„Amarnic popă“ —ziseră sătenii, 

„Asta-i hoţ, nu-i popă“ —zise creștinul cu paguba. 

De-aici incolo se feriră ca de loc de lanurile popii. Şi emm 
greu să se ferească, An de an, moşia popii era tot mai mare, 
Sintr'o parte Sin alta a hotarului. EI adulmeca mai intliu unde 
este vrun loc de vinzare, şi în vreme de șase ani nu sa vin- 
dut un petec de påmint în Teleguţa, pe care să nu-l fi cumpă- 
rat popa. 

-Lacom popă* —spuneau oamenii, supăraţi că cuprinde atita 
bozăţie. i 

„Xu poate să fie Romin—ziceau mai mulţi, De multeori, 
spun slugile, că 'ncepe să vorbească o limbă păsârească. Nici 
“dracul nul inţăleue*. 

Si oamenii, nedumeriţi, incepură să'şi facă fel de fel de 
îinchipuiri despre popa lor. 

Popa Man insă nu asculta la gura oamenilor. Cind a vå- 
zut că trece anul, pentru care a zis că rămine popă în Telec- 
guta, şi nime nu-i mai amintește nimic, înţălese câ Teleguţenii 
sint oamenii lui. Latră, dar nu mușcă, Şi simțea o deosebită 
bucurie că-i supără cu bogăţia lui, 

„lată că nu-i rău să ştii a-ţi bate joc de lume“ jet zicea ch 
de multeori. 

După șase ani de cumpărări, de arende, insă, popa Man se 
linişti deodată. li trecuseră frigurile bogăției, Dar drept e că 
mult nu mai avea ce cumpăra. A treia parte din hotarul satu- 
hui era in minile lui. 

Cei bogaţi se mulțâmiră, se linişiiră, văzindu-l pe popa să- 
tul şi numai cirteau impotriva lui ` iar cei săraci nau lt nici- 
câaa, căci erau în minile lui. 

In anul cel de-al şaselea, toamna, popa Man fusese la cu- 
jesul! cucuruzului, şi toată ziua se vinzoli cu muncitorii, cu slu- 
gile, cu vitele. Sara venia obosit acasă, şi drumul lui erg 
o cărăruşă ce trecea peste muchea dealului și apoi se ascundea in 
viile bogate. De citeori n'a făcut drumul acesti popa Man, de 
citeori nu şa socotit veniturile, umblind pe cărarea aceasta ! 

Dar în sara aceia de toamnă, indată ce apucă intre Dron 
viilor, zări innainte, pe cărarea pietroasă, o femee sprintenă. Du- 
cea la. braţ o coșârcuță nouă, acoperită Co ştergară albă, 

Lui Man incepu să-i svicnească deodată inima. „Asta-i 
Firuţa* —zise e]. „Asta-i fata bădicului Ioniţă“. 

iși grăbi pașii şi o ajunse indală. 

— Bună sara să dee Dumnezeu —zise popa, 

— Hung să-ți fe inima, părinte--răspunse femeia liniştită. 

— Ai fost la vie? 

— Am fost, da. Duc vr'o cițiva struguri acasă, Nu pof- 
ieste pânntele să guste unul? 

-- Ba da, gust, cum să nu. Trebue să fie buni strugurii in 
anul acesta 


POPA MAN 35i 


— Aus prea dulci. Au fost prea multe ploi ṣi nu sau” 
copt bine. Dar, aici, am ales cu buni.—Ridică ştergara albă, 
prinse de codiță un strugure durduliu şi i-l dete părintelui. 

Popa Man mincă- strugurele ṣiṣi şterse barba groasă și 
lungă. Şi se pindia: E mult decind n'am vorbit cu lemeea asta, 
Mergeau tācuți pe cărarea ce rătăcea mereu printre prunii viilor, 
şi liniştea inserării se simţea bine. O boare adia incet şi frun- 
zele ingălbenite de pe vite foşneau moale, neted parcă. Nu In-- 
căpeau amindoi pe cărare, Popa mergea înnainte, iar femeia. 
il urma, 

Cind se apropiară de nucul mare, unde cârarea esă din” 
vii și întră în sat, popa Man se opri deodată, se intoarse spre” 
lemee şi îi prinse mina, gënt, câlduț, așa cum fâcuse mai de 
muli, 

—— Ce mai faci tu, Firuţo? Cum o mai duci? 

— Ce să fac, bine —răspunse incet femeia, cu ochii im 
pămint. 

— Am auzit ca-i bolnav Nicodim. 

— Da, vi e cam bolnav, Dar tot așa a fost el. 

— Parinţii ce-ţi mai fac? Nam mai fost demult pela 
d-lor. 

— Ei fac bine că's sănătoşi —răspunse ea, şi şi strecură mina» 
din palma lată a lui Man. 

— Hei, așa-i viaţa —zise Man ohind, —Ochii lui priveau de- 
parte, impainjeniți, dar brațul lui cuprinse mijlocelul femeii, o 
trase uşor lingă sine, şi-i sărută buzele, Femeia se lăsă ca 
moartă în braţele lui şi sărutul de foc ti cutremură tot trupul. ` 

S'au despărțit apoi, fara să'şi mai spună u vorbă. Dar dim 
ziua aceia sufletul popii Man se deslegă de dragostea pâmintu- 
lui, nu mai cumpăra moşie, nu'şi mai bătea allta capul cu lucra- 
rea ci O singură dalină ti mairămăse de pe cind era om prea 
harnic ` să colinde nopțile să nu-i strice vitele oamenilor sâmă- 
năturile, - a A 

In sara aceia insă popa Man îşi aduse iarăși aminte de 
preuteasa lui, Dar acum, după ce imbrățişase, după ce sârutase 
pe Firuţa, preuteasa nu-i mai apâru tristă şi cu copilul în braţe, 
ci popa Man o vâzu incruntată, plină de ură şi de răzbunare, iar 
el căuta la dinsa ca la un dușman, nu cu milă ca mai innainte. 

In urmă, preuteasa lui a puiut să moară pina acum, Poate 
să aibă dreptate sătenii care vorbiau astfel, Caci Teleguţenii, 
cind văzură că popa stă an după mp laci şi nu-şi mai aduce 
preuteasa, vorbiau că femeia aceia sau a murit, ori popa Man 
ma lost niciodată insurat. - : 

Altfel, cum ar fi dinsul un popă atit de cuvios? Oricit 
au spionat femeile, n'au putut să simtă nici o umbră de păcat 
asupra popii Man. În biserică, la slujbe, la inmormintări, îşi ri- 
dica el vr'odată ochii din carte să privească cercetător, ca alţi popi? 

Si mai ales acum, decind l-au lăsat frigurile moşiei, popa 
Man e mai blind, mai bun ca oricind, şi glasul lui a căpătat. 
iar dulceaţa cea dintiiu. 


= Sid VIAŢA NONINEASCA 


Popa Man simția cănel numai o patimă poate trăi veşnic. 
A crezut el sin alte patimi, care l-au rapit cu dinsele; dar toate 
se sting dela o vreme; numai dragostea lui trăeşie, A crezul 
“anainte cu şase ani, cinba cununat pe Firuţa, că tot e stins in- 
tr'insul, că inima lui n'o mai cere, și iată in sara aceia, cind a 
intilnil-o In vic, a simțit că o iubeşte tot aşa de tare can clipa 
cea dintiiu, cind a văzut-o In uşa bisericii. Mai mult incă! 

Cu cit se pindeşte mai departe, popa Man vede că toată a- 
lerzarea asta nebună după pâmint în cei șase ani a fost numai 
ca să-şi uite, ca să Inmorminteze In sufletul lui această dragos- 
e. Şi trebue să-i De mare iubirea, cind el, ca să nu-şi aducă 
-aminte de ea, a trebuit ca ziua, noaptea, să muncească, să alerge, 
“să se sfadească cu slugile, să injure. Dacă ar fi uitat-o, cum gin- 
“dea la inceput, atunci pentru ce a ocolit-o şase ani în capăt, pen- 
tru ce n'a vorbito vorbă cu dinsa? Şi nu-i creştin în sat in casa 
căruia să nu fi intrat mai de multeori pe an. Dar la 
Firuţa acasă, ori la părinții ei, şa mai pus el piciorul afară de 
ajunul Bobotezei, cind umbla cu crucea? Ah! acum simte el 
bine, i-a lost groază să-şi aducă aminte de ea. 

Popa ținea, decind umbla în ruptul capului după trebile 
“moşiei, un murg indesat cum îi plumbul, dar sprinten ca un 
şuim. In puterea nopții, popa-i sâlta în spinare, iar calul pornea 
In trap uşor, cu urechile ciulite. Teleguţenii nu-l luau în samă. 
“Știau c'atita patimă i-a mai rămas: să-și inspecteze noaptea sā- 
mânăturile. Cind vrun Romin, rătăcit pe cimp, zărea negreața 
aproape de el, zicea tare: „Bună sara, părinte“. Dar papa, cași 
mai innainte, nu răspondea noaptea nimânui, ci pierea repede, In- 
ghițit de intuneric. 

Firuța era văduvă acum. Hârbalul ci, care fusese multă 
vreme bolnăvicios, inchise ochii pe vecie. N'avea cine so spi- 
oneze. Părinţii o chemară la dinșii, dar Firuţa nu se Invoi. Ea 
trebuia să-şi vadă de averea ci. 

Si Man, după ce cutriera cimpul in lung şi lat, cind som- 
nul pămintului era mai line, se apropia de sat, da drumul ca- 
lului şi se strecura nevăzut în casa Firuţii. 

Văduva lui Nicodim incepu să capete rumeneală in laţă, 
dar tot satul o lăuda ca pe femeia cea mai cinstită. 

„Se vede—ziceau Teleguţenii—c'a trăit rău cu De ertatul. 
Acum poate răsulla slnbod şi deaceia ii merge bine*. 

A trecut aşa vr'o jumătate de an, cind intro dimineaţă 
popa Man se trezeşte cu de Romini in casă. Dau cei bună di- 
mineață, iși invirt pălăriile în mină ai nu ştiu cum să înceapă 
vorba. Dar unul îşi luă inima "mn dinți: „Am venit, părinte, să-ți 
spunem n veste slabă. Pe la noi prin sat iar nu-i lucru curat 
lar au inceput să umble duhuri rele”. 

-- Cum aşa ?-- întrebă popa. 

— D'apoi iată cum. Noi amindoi veniam dela moară, azi- 
noapte tirziu. Ne lăsaserăm carele acolo, că era mult măciniş, 
şi veniam așa singuri pe drum. Cind eram în dreptul casei 


Weck d E 


>a 


SI N bag 


Wee 


POPA MAN 357- 


iui Nicodim, care a murit.. să nu mai vedem ce-am äu, O- 
umbră lungă ai neagră se strecură pe uşa dela tindă inläuntru, 
Curat umbletul și statura lui Nicodim. 

— Prostii —zise popa. 

— Ba nu's prostii, părinte, că la noi, pină nu aveam popă 
in sat, sau mai intimplat de-acestea. 

Vă spun, oameni buni, că's prostii, 
din morminte, ci putrezesc acolo. 
dar sufletele nu umbla pe pämint 

— Acum vrice-ai crede, Sfintia ta, noi ştim cam vazul 
bine. Şi deaceia te-am ruga să faci o slujbă, să cetești un blăs- 
tām, să nu se incuibe iarăşi duhurile necurate la noi în sal. 

Popa Man n'avu ce face, Cei doi purtaseră vestea amar- 
nică în tot satul, şi Telezuţenii se neliniştiră și cerură dela popa 
să facă slujba, Merse dar Intiiu la Firuţa acasă cu diacul, sfinți 
casa, se duse apoi la mormintul lui Nicodim şi ceti deslegările ` 
de blăstam. 

Creşţinii se liniştiră acum, dar nu de tot. La patru-cinci 
săptămini se mai afla vrun om întirziat care să vadă umbra 
popii, cind se strecura în casă la Firuţa. Şi iarăși dau alarma 

Dar pupa Man altă slujbă nu mai voi să facă. „Se vede 
că mam putere asupra duhului —zicea popa, zimbind —și in zădar 
asi mai cerca*. Și de-atunci, noaptea, nimene nu mai cuteza så, 
treacă pe lingă casa Firuţii. E | 

„Aista-i popă păgin. aista nu crede*—ziceau oamenii mat, 
jricoşi. 

"se poate să nu fie popă de Romin* — ziceau alții, far Mar , 
începu să-și petreacă viața fară nici-o grijă acum, 


Morţii nu se scoală 
Numai sufletele lor trāesc, 


fSfirşitul în Nr. viilor) |. Agirbiceanu, ` 


IAŞUL 


-SONETE- 


“Statuia lui Stefan 


Într'an apus de soare. 


Însuficţit in bronzul nemuririi. 

Eroul vremilor medievale, 

Cu buzduganu 'nlins şi 'ncins de zale, 
Se 'nalțā ca fantoma rásvrātirii. 


Siun harmasar mai sprinten ca zefirii 
Stă "pn pinteni strins şi spumeză 'n zabale, 
lar fastul mantiel voevodale 

"Tat stringe "n lalduri nimbul strâlucirii, 


Din soare, singerind pe după dealuri, 
Ale Moldovei sfinte idealuri, 
e Coboară pe figură-l ca o slavă... 


„Şi razele coroanei domnitoare 
“jaù tonuri de rubin,—pe cind, sub seare, 
„ S'aprinde 'n zări o roşie Dumbravă... 


IASUL 


Piramida leilor 


Din grădina 4'opoa. 


În mijlocul aleici de intrare, 

Lo eleganță simplă modelată, 

Se ‘nalja piramida 'n sus, purtată 
De patru lei de piatră în spinare, 


Ne 'nvinşii regi al limpedei Sahare, " 
Domesticiți de-o mină inspirată, 
Pâstrează "np ochi mindria vde-altădată 
Si "ei poartă sarcina cu nepăsare. 


Fi îşi păzesc comoara cu lărie, 
Visind să 'şi-o păzească 'n veşnicic,— 
Dar, timpul de-ori ce visuri joc işi bate: 


“Caci, netezind  buclatele lor coame, 
Minincă piramida lor cu foame, 
Furindu-le-o cu 'ncetul de pe spate... 


Statuia Imi Alecsandri 


lotro auroră de primăvară. 


W viu în bronz. Pe fruntea lui senină 
Ard razele superbei sale glorii, 
Pe cind răsar, incet cu 'ncetul, zorii. 
Si umplu primăvara de lumină. 


„Atunci, cu inima de-avinturi plină, 
„Maăreţul bard, privindu-şi cintâtorii 
Din ţara iuf de-acum, îl prind fiorii 
Si fruntea pentr'o clipă 'şi-o înclină. 


Apoi se reculege. Piedestalul 
‘li simte, par' că, tremurind metalul, 
“Si-Aleesandri, in auroră, nä. 


lar glasu-i, peste veacuri inainte, 
Înalţă "mn cer c'o pietate slintă 
„Fternii lauri ai latinei ginte- 


EX 


VIAȚA RONINEANCA 


IHanei 


La seāliat. 


Bahluiul curge 'ncet. Ca o reptilă 
Cu solzii plini de stropituri murdare, 
Tirindu-se prin vesperala zare, 

Pe 'ntinsul şes purcede Där cn sia, 


Te simți cuprins de-o dureroasă milă 
Si, cu desgust privindu-l, ți se pare 

Că 'n apa lui, chiar luna cind râsare, 
Nu-i glob de-argint, ci bulgăre de-argilă, 


Sarmana mea zeiță fermecată, 
Vazut-o-am in Mare altădată | 
Scăldind, in larg, splendoarea ei senină... 


Si "mn ce-atmasteră plină de miasme 
Yad astă-zi chipul palidei fantasme! 
— Diană, tu... tu nu-mi mai eşti regină... 


Statuia lui Miron Costin 
intra elar de lună. 


Apărătorul dalinei romine 

Sia apucat lermecâloarea-i pană 
si-a 'ncremenit în bronz ca o icoană 
Litată 'n vremi şi 'n cronice bătrine. 


lar razele privirel lul stăpine, 
Lucesc-—de foc!- in noaptea diafana, 
De-ţi pare ca o glorie romană, 
Proletul siint a! vremilor de mine. 


„Și soclul se 'nlioară de mindrie, 
Și toata strâmoşeasca bărbaţie 
S'aprinde 'n nimb pe fruntea lui viteaz £ 


Priviţi-l toți: Ca un stindard de fală 
li filie mantaua triumială, 
Sub razele de lună ce-l veghează. 


laşul 


lutan miez de noapte de vară. 


Din deal, de pe Galata, umbre pale 
Se 'ntind în jos; în zări s'aprind lumine: 
lar Iașul, îngrădit de verzi caline, i 
Sub raze de luceferi doarme 'n vale, 


Pieri legenda strălucirii sale! 

„Și "nmormintată “n scumpele ruine, 
Povestea vremilor celor senine 
Suride 'n somn, cu zimbete de jale. 


lar noaptea drept în două cind se taie, 
Saturn, cu nemiloasă lui bataie, 
Sentința morţii svirle 'n tot oraşul... 
Şi-asupra ei, ca n veci så nu revină, 
Sinistrul zeu, cu dangăte "pn surdină 
Vibrează 'ncet,—să nu trezească Iaşul, 


Mihai Codreanu 


mmm 


561 


Un specialist romin la bipsca. 


29, Sextil Puşcariu : a. Der Dialekt des oberen Oluhales, 
V Jahresbericht 158—191. O cercetare după sistemul D-lui Wei- 
gand a dialectului din țara Oltului, „larga şi fertila cimpie, care 
la nord şi la vest e mărginită de fluviul Olt, îar la sud şi est 
de Carpaţi”. b. Die rumâănischen Diminutivsultixe, VIII Jahres- 
bericht 86— ?233.—Citeva observaţii: In balada Codreanu nu se 
descrie lupta intre Codreanu și lanuş Ungureanu. lanuş Ungu- 
reanu e un personaj din balada Mihu Copilul. Pe şeful poterei 
din balada Codreanu îl chiamă Leonti Arnăutul (91). | Cuvinte ca 


filazo, stipa pennuta, fumaria, lunaria, saponaria, linaria şi al- 


iele de acest fel, care aŭ fost scornite de botanişti pentru a bo- 
teza genurile plantelor, sint considerate de DI. P. ca cuvinte la- 
tineşti drepte. „Cum cà și pomenitele trei nume de plante*, zice 
D-sa vorbind despre fumărică, lunărică, săpunărică, aŭ sunat 
odată “fumare, “lunare, *săpunare, probează numele lor latine fu- 
maria, lunaria, pa sea Trebue să știe DI, P, că Plinius cu- 
noştea numai 800 de plante, iar dela renaștere incoace numărul 
plantelor studiate a crescut atit de mult, incit astăzi a trecut peste 
o sută de mii. Peniru toate aceste plante necunoscute de Pii- 
nius botaniştii au scornit numiri nodă pe baza limbilor romanice 
şi a limbii germane, Dacă pe o plantă oarecare Germanul o 
numeşte Mutterkraut, pentrucă medicina populară o socoate 
bună contra boalelor de mitră, botanistul —să zic, de pildă, Gess- 
ner—a numit-o matricaria. Dacă ltalianul numește o plantă oa- 
recare saponaja din diferite pricini, botanistul a numit-o sapo- 
naria. Dacă Francezul numeşte o plantă oarecare lunaire, bo- 
tanistul a numit-o funaria, şi tot așa mai departe. Citeodată nu- 
mirile acestea botanice s-aù introdus ca neologizme in limbile 
romanice, de pildă matricaire în limba franceză (99—101). | Prin- 
ire plante inșiră DI. P. şi pe păducei—Frostbeule: „Foarte multe 
nume de plante apar numai la plural: acâţele, bulbucei, câlțunei, 
clocoțel, coconei, clopoțel, cocorei, cocoşei, copăcei, craşei, ne- 
bunele, strugurei, suflețele, păducel— Frostheule, iert", Va 
să zică degerăturile sint plante ? (100). | „Pentru a impiedeca bia- 
tus serveşte j... de regulà in legătura än +- us, -andru; NMa- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA s87 


GE EE 


cdiaș, flăcăiandru, părălaș*. Mat des fläcãūas, Oäecäpande d 
maş (115), | Nu fiică, ci fitcä, sufixul in acest carat wë Sea 
Zeg, ci -că. In Gaster Chrestomatie | 313 stă Aëur, iar nu Anen ` 
a din celelalte locuri din aceiaș crestomatie trebue cetit 
Agen (124). | S-a văzut mai sus cum DI, P. a pus degrerăhurile 
printre plante. ` Tot la plante numără D-sa ai peştele plătica: 
„Bot. 1. argintică, ieciorică, lingurică... plâtică== Platteise, pleu- 
ronectes platesia (compară plătica=—Fisch, alburnus, compară po- 
lon platakia, lat. platesia), sincerică, ventilica“. Va să zică Di 
P. ni spune lămurit că sin! doñä cuvinte pldtică in romineşte, dintre 
care unul inseamnă o plantă, care se numeşte pe nemţeşte Platieise 
si în botanică pleuronectes platesia, iar altul inseamnă un peşte, 
numit în zoologie alburnus şi platesia. Daca n-ar fi compara: 
peștele Alătică atunci cind a vorbit despre planta plăfică, s-ar f 
putut spune că e o scăpare din videre faptul că pune DI. P 
plătica printre plante. Dar DI. P. insistă asupra faptului că ar 
ti doaa cuvinte plătică, unul care inseamnă o plantă, Plalteise, 
pleuronectes platesia, şi altul care inseamnă un pește, alburnus, 
platesia. D-apo! doar Platieise, pleuronectes platesia tot peşte e! 
Ce fel de Lapsus calami ne mai pomenit este acesta? Degerå- 
tura plantă, plătica plantă, flago-lunaria-fumaria ele. cuvinte nea- 
oşe latinești! Oare n-am D indreptățiii să zicem, ca Dl. Wei- 
gand, că cine spune asemenea... lucruri nu merită să fie luat la 
serios? Dar inainte de a trece mai departe să fac citeva rec- 
țificări la numele pe care-l dă DI. P. peștelui-plantă plătica: 1 

Nu se zice platesia, ci platessa, 2. Plătica nu-l nici pleur 
nectes platessa, nici alburnus, ci abramis brama. În ce priveşte 
s"Tcitura platesia in loc de platessa, asemenea stileituri de nu- 
miri ştiinţifice ze zăsesc cu drogen în lucrarea D-lui P.: rhapon- 
tinm în loc de vapiraculies, rhanus în loc de rhannus, bofvchiun 
in loc de botrychium, chardus în loc de curduus, pag. 100—101, 
165, ete. (124). | Cum este cu putință ca nişte neologizme pre- 
cum sint philticos, politicos să fi influinţat prin analogie niște 
derivate populare ca boticos, nopticoasă ? S-apol altă ceva. Unde 
a găsit DI. P. pe boticos cu înțelesul de biban mic, costrăș mic, 
„Kleiner Barsch* ? lar Barsch nu este aspro, ci perca fluviati- 
lis (125). | cofar se găsește la Părceanu (153). | Balercuţa nu e 
derivat prin -cuță dintr-un baler de origine necunoscută, ci e de- 
rivat prin -uţă dir prea cunoscutul balercă. Tărtăcuța nu-i bos- 
tan (dovleac), türkischer Kürbis. Cocujad nu-i derivat prin wie 
dela verbul cocalesc, ci dela cocă (161). | Af în Viädufu nu-i 
petorativ, ci peiorativ e Insuș Viad. Compară zicătoarea "dung: 
«ce-i prost, U mai chiamă și Vlad. (162). | Corobäțicü=svinețele, 
centaurea cyanus L., nu vine dela corabie, ci, din cauza colorii, 
dela corobeață, coroabă==porumbele, prunelle, Schlehe-—“coroami- 
bă, columba. Boerănaş nu-i derivat prin -mas din botar, ci prin 
-aş din boturin (167). | Cenghel inseamnă schie de atirnat carne 
sau alte lucruri“ Revista critică-literară IV 290 şi e turcul cer- 
ghel croc, Crochet Zenker 369 € (170). | „Glocellus... cu greù 


564 VIATA HORINEAGCA 


ar pute da naştere in romineşte lul gäiocel, compară glomus- 
ghem". Dar altceva e gloc şi altceva e glom (171). | Dialecta- 
jul ijel nu-şi datoreşte pe y analogiel dialectalului sită, ci alu- 
necării sunetului (172). | Prebenei înseamnă după DI. P. Gekrose, 
fraise, mesentere, pleliţa In care sint Invălite intestinele subțiri; 
iar corcodea inseamnă după DI, P. Beere, boubă.  Brebenei sint 
insă nişte plante: I corvdalis, 2 galanthus nivalis, 3 bunias ori- 
entalis, vezi Hrandza Prorom 117. Grecescu Conspeclul 82, Ma- 
rian Serbâtori II 116, Baronzi Limba romină | 129, lar corco- 
deu, curcudea este fructul pomului corcoduş, catrcuduş, curer- 
del, prunus cerasifera Ehrh., prunier-cerise, Kirschpllaume, Gre- 
cescu Conspectul 196 (173). | Exemplul „răi —lem, reauă şi rea” 
n-are ce căuta la pag. 176 sub § 114, 1, căci nu rea este forma: 
analogică, ci rend, | Pe şchimbea Darmsuppe, al cărui etvmen 
ture pers işkembe, tripes, Eingeweide Zenker 55 a, a fost de mult 
dat de Şăineanu Influenţa orientală Ih 317, DI, P. d derivă del» 
verbul şclumb ` „matele, inainte de a se pune la fert, se spala 
in mai multe ape, ceia ce pe romintşie se zice a schimba a- 
pele*. Eù nu tac mare caz de o asemenea greșală, că pe um 
cuvint turcesc, al cărui etymon sigur fusese deja dat, DI, P. l-a 
derivat dintr-un verb rominesc. Asemenea greşală „se poate irn- 
timpla oricui, Ceia ce nu pot ep pricepe este pentru ce a schim- 
bat DI. P. pe schimb în sch de gustul etimologiei sale (177). 
Ridiċhe nu poate f rudicia, pentrucă atunci trebula să sune 
riziche (182). | Niciodată fagur n-a putut D simţitde ctimologiea. 
populară ca derivat din fag (184). c. Lateinisches fi und Ai im 
Rumănischen, Italienischen und Sardischen, XI Jahresbericht 
1—187. Această lucrare a D-lui D este o monstruozitate, câreia 
nu i se poate compara din punct de videre al nenumăratelor 5i 
colosalelor greşeli decit doar gramatica D-lui Weigand. Voi 
inşira mai la vale numai o parte din aceste greşeli. Mi-aş pierde 
prea multă vreme ca să le inşir pe toate. Și apoi la ce folos? 
1. pag. | „La inceputul secolului II colonizead Romanii 
Dacia, dar deja după 170 de anl această provincie este părăsită 
de dinșii şi străbunii Rominilor, lăsați de aici Inainte destinului 
lor,—dacă la sudul Dunării, ori la nordul Dunării, ori ge ambele 
părți ale Dunării, aceasta e o chestie care nu ne interesează-— 
sint separați şi geograficeşte și politiceşie de restul națiunii ro- 
mane. Prin aceasta are loc în secolul II după Hristos o rup- 
tură în limba romanică primitivă, pe care vom exprima-o in mo- 
«dul cel mai potrivit prin limbă romanică de răsărit şi limbă ro- 
manică de apus* Asupra aceştei teorii, cumcă Rominii, după 
ărăsirea Dacici de Romani, au râmas separați de restul impärā- 
i romane, ni spune Di D că a atras atențica DI. Weigand im 
prelegerile sale. Nu mă indoesc. Dar promotorul ef este Di. 
Meyer-Lübke care în anul 1888 a spus in Griber's Grundriss | 
355 următoarele: „O poziţie a parte ia Dacia, din care deja in 
cursul secolului Il Romanii tot fugise din cauza invaziei Ger- 
manilor : monede şi inscripții nu se mai găsesc dela anul 260 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 15 


înainte. La 275 după mârturiile istorice Marcus Aurelius [sic !] 
a strămutat in Mesia cele depe urmă resturi ale coloniștilor, Daca 
pegon Rominii de astăzi Inapoi din peninsula balcanică orf 
e istoricilor romani sint neadevărate, aceasta e o chestie incă 
nedezlegată, dar la care un răspuns In intilul sens ar fi se pare mal 
aproape de adevăr. In întiiul caz dela a doua jumătate a seco- 
iului ÎI, in al doilea caz dela inceputul secolului VI (invaziile 
Slavilar) Dacia nu mal ia parte la comuna dezvoltare a limbilor ro- 
manice.* Va să zică, după DI. Meyer-Lübke, dacă Rominii ar 
fi continuat să trăiască in Dacia şi după părăsirea aceştei pro- 
vincii de Romani, ci ar ñ rămas in contact cu restul impărăţi- 
ci romane şi ar fi luat pariè la comuna dezvoltare a limbilor ro- 
manice până pela inceputul secolului VI; prin faptul insă că aa 
părăsit Dacia şi zap strămutat în Mesia ei ad intrerupt legătu- 
mile cu impărăţica romană şi au incetat de a mai lua parte la co- 
muna dezvoltare a limbilor romanice. Cum, Rominil dacă au 
trecut de a stinga Dunării, în plină impărâţie romană, au tntre- 
rupt relaţiile cu impărâțiea? D-apoi tocmai de acela s-aù strā- 
mutat de a dreapta Dunârii, ca să nu intrerupă relațiile cu Im- 
pârăâţiea ! Cum, dacă ar fi râmas Rominii in Dacia cea părâsită 
de Romani, ar fñ fost mul in strinse legături cu Romanii decit 
dacă s-ar fi strămutat in Mesia cea stăpinită de Romani? A- 
ceasta e o scăpare din videre extraordinară din partea D-lui 
Meyer-Lübke, cu care alte scăpări din videre ale ilustrului filo- 
log, ca aceia că conlundă pe Marc Aureliu cu Aurelian ori câ 
pune pe Pliniu (cel cu Vezuvul) să trăiască în secolul I (.Se- 
colul IL este timpul colectonlor şi compendiștilor : Plinius, Gellius, 
Sueton.* Liber s Grundriss |, ed. 1, 378) nu se pot nici mäcar 
pe departe compara. D-nii Weigand şi Puşcariu, reluind curiozza 
părere a D-lui Meyer-Lübke, o modifică Ip sensul acela că du- 
milor sale li este inditerent dacă Rominii aū trăit, după părâsi- 
rea Daciei de Romani, de a stinga ori de a dreapta Dunării: 
„Străbunii Rominmilor lăsaţi de aici inainte destinului Jor. dach 
la sudul Dunării, ori la nordul Dunării, ori de ambele părți ale 
Dunării, aceasta e o chestie care nu ne interesează —sint sepa- 
rați și peograficeşte și poliliceşte de restul națiunii romane.” Ba 
aceasta e o chestie care, din contra, ne interesează grozav. Pen- 
trucă, dacă Rominii s-au strămutat de a dreapta Dunării, au con- 
tinuat de a fi In contactul cel mal strins cu restul naţiunii ro- 
mane, pentrucă atunci limba romină a continuat a se impâriâși 
dela destinele comune limbilor surori, pentrucă atunci acele Ia- 
finizme şi acele germanizme, despre care afirmā DI. P. (pag. 12), 
tară să probeze, că s-ar fi introdus dela al treilea secul in cele- 
lalte limbi romanice şi că ar fi lipsind complect limbi! rominești, 
trebue să ne așteptăm să se găsească In parte și in limba ro- 
minească.  „Complecta lipsă in limba rominească de imprumu- 
tur! de origine germană și de latinizme creştine, care s-au intro- 
dus după al treilea secol in așa mare număr in limbile roma- 
nice de apus, este o probă puternică pentru părerea noastră, 


ee VIAŢA RONINEASCA 


Complecia lipsă? Dar ce ştie DL P. din limba romineasca 7 
D-apoi această limbă de abia a inceput sa De studiată ! Pen- 
trucă a schimonosil elementele latinești ale lui Cihac şi a in- 
irodus în ele citeva etimologi suspecte, işi inchipueşie Daach 
a elucidat originile limbii romineşti? Da, această chestie ne in- 
ieresează grozav, de a st adecă dacă Rominii s-au strămutat in 
Mesia ori ap continuat de a trăi în vechea Dacie, Niciodata Ro- 
minil naù fost in a mai strinsă legătură cu restul impărăţiei 
romane decit dupâce au părăsit Dacia, pentrucă procesal de ro- 
manizare a peninsulei balcanice a mers dela al treilea secol îna- 
inte tot crescind, asa incit „intregul imperiu de räsárt câpălase 
până la lustinian (527—565) şi Mauricius (582—602) în toate 
privinţile aşa de mult caracterul roman, incit in abară de Helada 
limba greacă se mai vorbla numa! de oamenii culți, în orasele 
cele mari, mai ales depe coastă,* Hunfalvy, Die Rumänen und 
ihre Ansprüche pag. 53, 


2. Dupăâce a căpătat un aşa puternic Dun de sprijin pen- 
tru cronologiea limbii rominești precum e acel discutat sub nu- 
mărul precedent, DI. P, se bazează pe teorica lui Grober pentru 
a proba ca atricatizarea lui sf, Ai. adecă prefacerea lor in fs ori 
fi, incepuse pe vremea părăsirii Daciei de Romani. 

Pentru a pricepe, să rezumâm teoriea lui UGriber, expusă în Wiif- 
ilin's Archiv 1 204 sqq. „Italia a fost centrul de unde s-au desfăcut, n- 
dată cu cuceririle, diferitele dialecte latine. Indaiäce poporul roman a 
căpătat provincii în afară de peninsula Italiei, limba, unitormă până 
atunci, s-a desfacut în două : un dialect pe teritoriul insuş al Italiei și 
altul pe acel al provinciei, Desfacerea aceasta a avul loc de i- 
titea ori peste cite nouă provincii și-au intins vulturii romani stå- 
pinirea. Astlel s-aŭ destâcut treptat dialectul Sardiniei, al penin- 
sulef iberice, al Galiei, al Rețiel, al Daciei __După fiecare dez- 
binare limba latină din Italia, oarecum limba de baştină, latinească, 
continua drumul ei de schimbare mai departe, ṣi așa limba din Sar- 
dinia actuală este limba latină din Itala depe timpul colonizării 
Sardiniei dezvoltată mal departe pe teritoriul provincial al Sardi- 
niei... limba din Dacia actuala este limba latină din Italia depe 
timpul culonizării Daciei dezvoltată mal departe pe teritoriul pro- 
vincial al Daciei, Yar limba italiană este limba latină băștnașa 
dezvoltată pe teritoriul roman prin excelență al Italiei. In ficciure 
din provincii s-au cristalizat unele lenomene care în ltalia nu se 
intilnesc dech pe timpul colonizâni respective, Astfel Sardinia 
are incă pe Ze, ki, d, gz final, f final. ke, hi nu se găsesc 
nică intr-o altă provincie. $ final se găseşte insă In spaniola, por- 
tugheza, catalana, provensală, franceza, retoromana, și lipsește in 
italiana şi dacoromana. f final se găseşte in spaniola, portugheza, 
provensala, catalana, franceza, şi lipseşte în italiana, reloromana 
şi dacoromana. Prin urmare ke, ki, î, ñ ap trebuit să facă loc 
lui fie, (7 (ori tse. fsi), €, d inainte de cucerirea celorlalte provin- 
cii afară de Sardinia ;—/ final a trebuit så dispară Inainte de cu- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA SET 


cerirea Rețici şi Daciei ;—s final a trebuit så dispară inainte de 
cucerirea Daciei. Şi, in consecință, apar in inscripții optenni la 
139 a, Chr., ú pro & în anii 186 a. Chr., 122— 123 a. Chr, 133— 
118 a. Chr, Şi tot asemenea corăspunzâtoare căderi ale lui s, / 
finali se observă în inscripţii. De aici urmează că, peniru a fixa 
timpul până la care se ridică un etymon, va trebui să ai In con- 
siderare fenomenele comune celorlalte limbi afară de italiana, şi 
să hotărâşti ca termin in sus momentul culnnizării provinciei ce- 
lei mai non, De ex., dach insemnăm prin a sardicu, prin b spa- 
niola, prin © portugheza, pria d catalana, prin e provensală, prin 
 lranceza, prin g retoromana, prin / romina, apoi o potrivire in- 
tre a, b. ce, de, f, e, h arată că fenomenul exista deja In anul 
100 p. Chr.; o potrivire intre a, b, c, d, e, Jig arată că fenome- 
nul exista deja la inceputul secolului | p. Chr., etc., O potrivi- 
re inire u, b probează existența fenomenului pela 200 a, Chr. 
Pentruca socoteala să fe justă, trebue să al in videre toate lim- 
bile din lanţ, ori doua de pe la extremităţi, de pilda o, doru, 
ji, ete. Cind această condiţie nu se îndeplineşte, ai a face cu un 
fenomen local, de ex, la o potrivire intre d, c al a face cu un 
fenomen din peninsula iberică, a cârui existență In sus nu se 
poate pune deja pe timpul colonizării celei mai nouă provincii, 
căci ar trebui să se săsească atunci în toate provinciile mai vechi. 
De altiel toată această procedare de comparaţie este foarte sigură. 
este mai sigură decit izvoarele celelalte pentru cunoașterea lim- 
bii latine populare, unde se amestecă totdeauna greşeli ortogra- 
fice, considerații de limbă comună.“ Această procedare a lost 
imbrâțoşată cu entusiazm de Meyer-Lübke, care în Liers Grund- 
riss | ed. |, 350 spune curat: „Istoriea limbii latine populare tre- 
bue construită aproape cu totul din limbile vii. Puţinul material 
pe care ni-l ofere antichitatea se poate introduce numai ca sprijin, A- 
cela ce insă din acest material nu se potriveşte în construcție 
trebue pur şi simplu zvirlit la o parte ca netrebuitor și Inseln: 
tor“. En consider toate propoziţiile lui Griber ca greşite *). Anume, 
un fenomen comun lul o, b, c, d de ex. poate să fi existat deju 
pe timpul colonizării lui d, acest deja insă poate să-și aibă rä- 
rlăcinile în trecut pănă la Indepârtari foarte mari ai foarte mici: 
un fenomen insă comun lul a, b, c, d poate chiar să nu fi exis- 
tat deja pe timpul colonizării lul «d, ci să se D dezvoltat numai 
după acria in mod San independent sau comun la a,b, C, d, ori 
sā se fi dezvoltat In mod sat independent sau comun la a, b, c 
d, e.f. &, hinsă la e, fy g, h să fi dispărut, Ca să dan un t- 
semplu, Asustus= Augustus este fixat ca existind la inceputul se- 
colului I dia cauză că se găsește la a, b, C, d, e, f, e: sard. ans- 
în, span. port, agosto, catal. agost, prov. agost, aosi, ir. août, 
rector. avust. Nu este însă cu putință ca la inceputul secolului |. 
ba şi la sfirşitul lui, ba şi mai tirziu, să se fi zis în toate pâr- 
Die numai Augustus şi tocmal după aceia, într-un tirziu, să se 


= Do altfet nu sint oñ cel dintii cart ns arăta că arenstă teorie aste 
presită. Toţi vi on pomenit de dinss Tat arătat lipsi de Pumslu ment. 


368 VIATA ROMINEASCA 
fi prefăcut au In o? Chiar dacă provinciile romane ar fi tost i- 
zolate unele de altele la epoca pomenită și nu unul şi acelaş 
puls le-ar D animat pe toate, încă o independentă dezvoltare este 
foarte posibilă. Cu atit mai mult o comună dezvoltare este posi- 
bilă, cind multă, multă vreme după inceputul secolului I limba 
romană, alâturi cu stăpinirea romană, circula dela un capăt la 
altul al imperiului. Este curioază această pretenție de a considera 
toate fenomenele comune limbilor romanice ca Ințepenite depe 
timpul colonizării ultimei provincii! Limba latinească dela Traian, 
de pildă, in jos n-a continuat de a se dezvolta, cu toate deose- 
birile dialectale, incă uniform intr-o mulțime de privinţi? Deia 
acea epocă Inainte n-au apărut dela ocean la marea neagră a- 
aceleaş fenomene, aceleaş sunete, forme, cuvinte, cu sutele, cu 
miile, cu droaca ? Apoi, dacă în sus nu poţi fixa timpul apari- 
Dei unui fenomen prin compararea limbilor unde el apare, şi dacă 
în jos nu-l poţi fixa nici atita, atunci la ce serveşte toată această 
strădânuinţă şi Irâmintare de minte? Cu ce curaj mai ales vei c- 
limina probele scoase din alte izvoare, numai pentrucă nu se pu- 
trivesc cu un sistem atit de șubred ?—Dar dupăcum prin com- 
pararea limbilor intre ele nu se poate fixa momentul în timp al 
apariției unui fenomen, tot aşa nu se poate fixa lărgirea 
în spațiu cu care fenomenul a lost răspindit deja în latina 
populară. Căci de ex. prezența unui fapt mo A c d 
nu inseamnă de fel că acest fapt nu s-a putut dezvolta izo- 
lat in fiecare din limbile respective dupăce deja de mult tim- 
bile romanice se desiăcuse din trunchiul limbii latinești. 
Numai cind cu amânunțime vei Îi constatat în fiecare din limbile 
neolatine istoricul apariției diferitelor fapte limbistice, astfel că 
să știi că cutare fapt este de cutare vechime, numai atunci pe 
un fapt, pe care-l vei intilni tot atit de vechii în a, A c, d, vel 
D indreptățit să-l pui pe socoteala limbii latinești, Asemenea 
constatări insă de timpul relativ—absolut niciodată—al apariţiei 
fenomenelor in sinul limbilor neolatine se bazează din nenorocire 
tocmai pe fondul de cuvinte latinești, constatate ca latinești ori 
din limba latină clasică ori din limba laună populară; far pe 
această din urmă limbă o cunoaştem din diferite izvoare, între 
altele din compararea limbilor romanice intre ele; fenomenele 
care se găsesc adecă in mai multe limbi romanice le conside- 
răm numai decit ca vechi tare! Prin urmare, dacă te-al már- 
gini numal la compararea între limbi cea mult lăudată, ar trebui 
ca dela cuvintele ce apar in mat multe limbi, admise tlela capul 
locului ca vechi, să probezi legile de schimbare cele mai vechi, 
şi apoi cu acestea să probezi că cuvintele respective sint intr-ade- 
vär vechi! Ar trebui să mergi dela Ana la Caiala, cum se zice. 
Un punct de sprijin, singurul, ar fi celelalte izvoare pentru cu- 
noaşterea limbii latine populare, anume inscripţiile, scriitorii post- 
clasici (printre care mai ales scriitorii creştini, glosarele, actele 
publice), scriitorii anteclasici, gramaticii, etc. ; decit acestea „tre- 
bucse pur și simplu zviriite la o parte ca netrebuitoare şi inşe- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 3569 


lătoare* ! Grüber insuş are oarecare neincredere față cu această 
reconstrucție a prototipelor latine populare şi stabileşte unele 
restricții ` derivatele cu -ifia, -anfia, -entia, -sionem, -alicunt, 
-menhun. Pentru ce numai pe acestea le exceptează Griber, ea 
nu pot cu niciun chip înţelege. in sait ce haz are să crezică 
atunci cind lipseşte din şirau o margea, fenomenul a avut numal 
o lăţire locală și relativ nouă ? Fenomenul în chestie a putut 
doar să existe şi pe aiurea, dar pe acolo să fi dispărut! Com- 
pararea limbilor neolatine intre ele poate aduce un serviciu pen- 
tru cunoașterea limbii latine populare numai intrucit in mod ge- 
neral și aproximativ, fără pretenţica de a fixa date, vom admite 
că un fenomen care apare in toate limbile romanice ori macar 
în mai multe din ele a existat deja la baza limbilor romanice. 
DI. P. face (pag. 7) la teorica lui Gröber, pe care o nu- 
meşte ingenioasă (scharlsinnig), o modilicare. În vreme ce Grö- 
ber spune că un fenomen care există intr-un sta de provincii 
a, b, c, d, etc. exista deju pe vremea colonizării ultimei pro- 
vincii, Di P. spune câ un fenomen care există într-un şirag de 
provincii a, b, c, d, etc, exista deja pe timpul cind s-a produs 
o ruptură Intre ultima provincie şi celelalte, In consecință, pre- 
facerea lui fi, ki în îs ori Gare loc in a, b, c, d, ef g, h, iar 
J (Dacia) s-a rupt de restul Impărăţiei romane in secolul II; deci 
prefacerea luf 8. ki în fe ori LZ exista deja in seculul HL Fiindcă însă 
intre chipul cum saù prefăcut D. ki in fs, (G în celelalte limbi 
romanice şi Intre chipul cum s-a0 prefăcut 4, Li în ts, GG în limba 
romina există oarecare deosebire, apoi prelacerea lui D. ki în fs, 
13 începuse numai în secolul DL dar nu ajunsese la complecta 
dezvoltare. Dacă DI. P. ar pute proba că toţi Rominii aù rămas 
în Dacia după părăsirea ei de Romani, s-ar pute vorbi întru lun 
de o ruptură intre Romini și ceilalți Romani, macarcă și după 
secolul M Dacia a continuat a fi în dese raporturi cu impărâțiea 
romană. Intru cit însă DI, P. acest lucru nu-l va pute face cu 
niciun preț, apoi afirmarea D-sale că puţin ii pasă dacă Rominii 
aù trăit la sudul Dunării ori la nordul Dunării ori pe ambele 
maluri ale Dunării, trece in rindul acelor afirmâri pentru carac- 
terizarea cărora ar trebui cuvinte din limbagiul D-lui Weigand. In 
ce privește modificarea pe care D-sa o aduce teoriei lui Grober 
prin aceia că inlocuește momentul cind s-a colonizat o provin- 
cie prin momentul cînd s-a rupt o provincie de restul împără- 
Gei romane, această modilicare nu întăreşte intru nimic valoarea 
aceştel teorii, dupăcum se poate vide din observaţiile făcute de 
mine mai sus. De pildă, dacă prelacerea lui GG kI in 75, (G are 
loc in u, bc, d, e, f, g, hi, aceasta nu îinsemnează de fel cå pre- 
facerea era deja gata ori incepuse in momentul cind s-a desfa- 
cut 4 de celelalte provincii. Este posibil ca tocmai (ron, ua 
-secol ori două secole după aceia, să fi avut loc fenomenul, în 
mod mal mult sau mai puţin comun in provinciile a, b, c, d, £, 
J, g, in mod mai mult saù mai puțin aparte in provincea h. 
Atita ştim ai astăzi, după studiul D-lui P., despre cronologiea lvi 


57G VIAŢA ROMINEASCA 


ze, D provenite din D. A, cit ştiam şi Inainte de studiul D-sale, 
anume că e probabil ca alricutizarea lui fi, ki să fie latincască 
populară, deoarece se păsește în toate limbile romanice, și cå 
este sigur că această alricatizare este latină populară din cauză 
că o găsim probată în inscripţii (mai ales prin conluziea intre 
it wi dn): obserzusione 5 sec, p- Chr., Anilius (in loc de Aniciars) 
248 p. Chr., tribunitiac țin loc de tribuniciae) 222 p. Cbr., man- 
diciei (in loc de munditiei) 136 p. Chr, ocio (in loc de otop 
389 p Chr, Constancins (in loc de Constantinus) 5 secol p. Chr, 
defenicionis (in loc de definitionis) timpul tul Severus Alexan- 
der, niilicie Un loc de militie} A secol p. Chr., fribiatitia (in loc 
de GZhusécid) 97 p. Chr. Schuchardt Vokalismus | 153 sq- 
ni 78. *). 


3. Dacă s-ar märgini DL P, la dezmormintarea de clemente 
latine populare prin compararea limbilor neolatine între tle, ar 
face si D-sa aceia ce nenumărați alții au Iäcut şi lac ară ca să 
fi profitat mult ştiinţa de aculo, Procedarea In adevăr e luare 
u$oară, aproape mecanică, aşa că cu vremea se va descoperi 
probabil o maşină pentru a cerceta mai răpede dicționarele și 
listele de cuvinte, care s-a inmuițit enorm, mai ales pe terenul 
dialeclologiel italienesti D-sa insă reduce, orideciteori are tre- 
buinţa, numărul limbilor nealatine comparate la minimum, aderă 
la una, ṣi inventează din propriea sa putere, absolut fară picio 
bază, tol leliul de elemente latinești populare. Şi procedarea n- 
ceasta huzardată nu-i noaă—nihil sub sole novum (sic, FEecle- 
siastes | 10. "71 Cihac de pilda, cind a avut trebuință de un ctymosn 
latinesc pentru grămnicior, l-a inventat: granunciolns ; cind a avut 
trebuinţă de unul pentru fatar din fâfarnic, l-a inventat: facie- 
rins; cind a avut trebuință de unul pentru bufăşar, l-a inventa! : 
infascialare. Dar Cihac avea o măsură, adecă zvirlia din in- 
venţiile sale numai ici colea cite una. DI, P. zvirle cu lopata. 
De pildă (ch) nu putem inşira toate elucubraţiile D-sale din i- 
cest punct de videre); Ce-i mustăcioară ?— latinul muslaciolu. 
Da căciulă ţ— latinul catteullu. Foarte frumos! Da cuvios? 
— Latinul conveniosus, Da umădrăcios ? — latinul armaritiosies. 
Și tat așa frunzar—frondiarinm, pinză — bandia, pinzătură — pan 
diatura, mulzare —mulzreuria, sugare—sugaria, îngroşare — itt- 
grossiare, pişcare - -piccicare, finat — fenacius, flucață—floccacia, 
rămăşiță—remansiciu, fireață —fenicia, grinea(â— graniciu, mi- 


+. Ip ee priveste pe frruinneiunea An loc dg terminationcs) din Schu: 
vhurdt Vok, 1 133, lecturi nu-l sigură : în loe de termianciones ngrorutii, 
propus de Nonier, Mommsen Corpus inser. Di, 210 citeste termin? agrorum. 

mp: Gresit atribuit de DI, D. Sturdza în ședința udunării deputaţiue 
data 13 Docembro 1907 unut oucecare Ben Akiba, care ar fi fost dnsealui 
mare Al filosofului mire din veacul de mijloc Spinoza, Cn acestă oraig 
mai observăm că Spinoza ma trăit în veacul de mijloc şi nki ma Da ure 
de profesor pe Ben Akiba, căci Akiba bon Josef "mn ben Akiiw!) a trăit pe 
vremea împărstulul Adrian. 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA TTA 


rei — maricius, legănare—liganare. Chiar ca Guliţă (Alexandri, 
Chiriţa in provincie, act I sc. UI fine): „Cum se chiamă fran- 
țuzeşte furcutija ?—Furculisivn. Frumos, dar friptura ?— Frip- 
turision, Prea Irumos, dar invirtita 3... Invirtision". 


4. Sint dodă soluri de a inventa clemente latinești populare 
Un sin consistă în accia că fabrici un cuvint, care după legile 
de schimbare ale sunelelor dintr-o limbă romanică ar Îi putut da 
naştere intr-adevâr unul cuvint din această limbă romanica., De 
pildă, dacă ar fi existat un cuvint latinesc in/asciolare, ar D dal 
naştere într-adevăr cuvintului rominese înfăserare, căci dintr-un în 


fasciolure tocmal înfâşurare trebula să iasă in rominește con- 


om cu legile după care se schimbă sunetele latinești in romineste, 
Cel de al doilea soia, al cărui inventator se pare că ar fi Di. 
Sextil Pușcariu, consistă In aceia că presupui intliu că un grup 
oarecare de sunete, dacă ar îi existat in latineșie, ar D dat naş- 
tere intr-o limbă romanică oarecare cutărul grup de sunete, și 
apoi fabrici cuvinte latineşti populare cu asemenea grupuri dr 
sunei, De pildä, de unde să vie oare sufixul derivativ rominese 
sicim? Latinul -kius să De, este cu neputinţă, pentrură din 
bis trebuia să lasă în rominește -4/, care de altfel nu există, 
(după cit ştim până astăzi) ca suiix derivativ in romineșie. De 
unde să G eşit sufixul românesc sicut? Să fie latinul -Mius, nu 
se poate, pentrucă din -ikius trebuia să iasă în romineşie -óf care 
intr-adevâr şi există ca sulix derivativ in romineşte. De unde să fi 
provenit in rumineşte aceste sufixe dein, Gef, pentru Di. P. nu-i 
nici-o greutate dea spune. D-sa zice aşa: In rumilneşte intr-adc- 
vår grupul Eër după accent (ikku, bin 7 dă naştere lui -f Dacă 
ar fi fost insă în lalineasca populară un grup kkiu, cu doi A, 
după accent. dacă ar fi fost de pildă un -åkhiu, bb, apoi din 
asemenea grup trebuia să iasă în romineşte «cis, Într-adevăr me- 
dua să lasă cf. pentrucă-i trebue D-lui pP: Şi de unde-l scoate 
pe acest Ain latin popular DI. P.? Din deminulivele = hide, 
-kulus în chipul următor. Din -huius „-Mbulus ad eşit Int 
äus, -cblus, apot des, eklus, apoi “ii îns, “Vlas. Cele din 
urmă donă stagii de dezvoltare a sulixelor -dkulus, crud as, anu- 
me stagiul -a¥lus. «klus şi stagtul -adiklus, -ckilus aŭ servit la 
Aen serii de derivâri de sufixe nouă: «cls, "due au fost con- 
siderate ca derivate prin -lus din din, 2. Şi in consecință au 
esit două sufixe nodă Én, clu Ris, Give aù fost consi- 
derate ca derivate prin -lus din dn, fun, şi in consecinţă an 
eşit dona sufixe no0ă, alu, -iku Acum, dën intimplător nu 
s-a păstrat ca sufix derivativ în rominește, s-a păstrat msi cn : 
acesta esta este sufixul rominesc "d: ŞI s-a păstrat ha și 
Uu: ia acestea sint enigmaticele sufixe romineşii 219, ech / 
Şi acest chip de a explica niște lucruri, presupunind fenomene 
jonologice prin nimic probate, H intrebuinţează DI. P. şi pe te- 
renul limbil italiane, unde sulixele -accia, -iceto, "ocelo, read 
fața cu gen, des, -0220, -tisso tot astfel sint explicate, prin de, 


E) VIAȚA ROMINEASCA 


mem — — 


fo, ffe, Mto, fe, (Da, Oo, më. Aş ave de făcut oarecare 
întimpinâri de detaliu, =. In limba italiană se lungesc consonan- 
tele în poziție intervocalică Inainte de 7: appio, seppia, sappia, 
rabbia, abbia, robbin, piazza, posso, raggio, moggio, ghiaccia, 
Jaccia, braccio, macchia, occhio, vecchio, tegghia, (Meyer-Libike 
Grammatik | § 506 sqq). DL P., pentru a căpăta pe ale sale 4o. 
dea, äi He, offe, admite că s-au lungit consonantele inainte 
de d. lată de pila propriile D-sale cuvinte, pag. 127: „Din Strech, 
ap putut rezulta tref diferite tipuri: 1. "fraen: 2, cind a avut loc 
îinmuiarea lui £ inainte de /, "iron: 3, cind consonantele In po- 
ziţie intervocalică s-au lungit inainte de /, “roti, *irokku* 
Mai înțiiă ce fel de poziţie îmtervocalică găsește D-sa la roki ? 
Care sint cele doită vocale între care se găseşte E Im cuvintul 
trón? Dar apo, de unde a afat Di. D că consonantele se lun- 
gesc în italienește inainte de /? Sa-t fi indus pe D-sa in eroare 
explicarea pe care o dă Horning in Zeitschrift für roman, Philo- 
logie XX 351 obscurelor sufixe -icca, «ucca, in felul acela că ar 
(i scurtàri din -icula, -ucula ? D-apol Horning explică lucrul ca ô 
lungire compensativă, că adecă s-a lungit e ca compensație pen- 
tru pierderea lui m şi L ori (dacă vrea cineva să ia ca bază for- 
mele sincopale -icla, -ucla) că s-a lungit e ca compensație per- 
tru pierderea lui A După Horning din =zcla, -ucia au rezultat de- 
„odată -icca, -uceca. Nici prin cap nu Pa trecut lui Horning cà 
s-ar f lungit e inainte de //—3. Cind E din grupul Zén a deve- 
nit palatal, ori, cum zice DL P, s-a inmulat, nu-și Inchipuește 
Dan că şi / s-a inmulat, astfel că grupul flu a devenit By P Și 
în asemenna caz nu pricepe D-sa că Ju n-a mai putut D simțit 
ca sufixul deminutivai -Ae 2?—y. Limba rominănu cunoaşte iun- 
Siren consonantelor inainte de îi, Cum și-a inchipuit DI, P. câ 
ar f putul cunoaşte aceasta lungire tocmai Inainte de L2— Dar 
nu merită să mai insistăm asupra unor susțineri care aparțin cu 
totul domeniului fantaziei. 


5, Dupăcum dispune DI. P. in mod arbitrar pe terenul lim» 
bii latine populare, aşa că inventează lot feliul de lucruri de care 
are trebuinţă, cuvinte, sufixe, lunetizme, tot aşa de arbitrar pro- 
„cedează Daa şi pe terenul propriu al limbii romineşti. Schim- 
barea lui $, g, 4, d, urmate de It consonant) în îs, 4%, dz, d2 este o 
schimbare  anterominească, ea a avut loc în limba latină populară, 
Pe terenul propriu al limbii romine sunetele £, g. 4, d, dacă 
s-au mai găsit vreodată în contact cu un 1 următor, aù râmas 
A, gb d şi nu s-au mal prefăcut în îs, Gd, dëi DI, P, eu 


=) Fuul acestu, al prefaceri! explozivelor în afrirate, sa re 
«pe teritoriul rominese, do pildă in Banat şi valea Crişului, unde, după Wei- 
gand DI si IV Jahrosberichte, există în mod sporudie pronunțării ca teidie— 
che, zenitutete—genunehe, Leide —chem, tsiimd—ehiumă. Dar nu vorbim 
alei de fenomene dialeetule, ci vorbim de limba romină io gene), Cum că 
„africatizarea lui 4, g, £, d inainte de vocale palatale /k, g înainte des, ñ eon- 
sonant, i sonant; 1. d inuinte de 7 consonant [in romineste si insinte de í 
-aomant—i lung latin) este anteromineuseă, se probează na numai prin fap- 


H 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA BIO? 


vrea să țină socoteală de acest lucru şi iată ce derivâri face: 
cârunctor— căruntior, cuminciur— caoonintiur, măruncior — ind 
runtior, Afunaciori— Afumătiori,  Rărbăctoru — Bărbătioru, vi- 
neclor — vinetior, depărcior—debărtior,  fierbincior— fierhintior, 
ramă glvară — grămădioură, lespegioară -lespedioură, neteglor 
—netedivr, oglingioară—oglindioară, repegior—repedior, rolun- 
gior —rntundior, aprinjoare —aprindioare, fălcluri —fălhiori, chi- 
ctos—chiklos, virbucios — piriutios, răutăcios —rantătios, credin- 
clos —credintios, cuviiucios—cuziinlios, Priincios— priintios, pri- 
mejduincios— primejduintios, pufiucios — putintios, trebuincias 
—trebuintias,  uricios — urttios, Jläningios — flämindios. In- 
trei feliuri sar pute incerca cineva så scape pe DI, P, dea- 
cuzarea că a comis o aşa de extraordinară greșeală. a DI. P. 
nu face derivările acestea pe terenul limbif ramine, ci pe acel al 
limbii latine populare. Dar mai întiia grămddtoură, lespedioată, 
oglindioară, chiklos, priinttas, primejduintios, trebuintios nu s-a» 
putut naște pe terenul limbii latine populare, pentrucă grămadă, 
lespede, oglindă, chică, priesc, primejdie, trebue sint cuvinte im- 
prumutate de limba romină din limbi străine, Și apoi, ar trebui 
va să zică să mai lungim lista dela No, 3 şi pelingă musiacio- 
la, caiteulla si celelalte, de care am ris atita, ar trebui să mal 
adăăgim pe cuuntiolus, cnmintioles, minutiolus, Affumatiolns, 
Hurbatiolus, venetiolus, departiolus, ferventioius, grumadiola, 
Ie spediola, nelediolus, oglindiola, rapidiolus, rotundialus, appren- 
diolae. falciola, bikiosus, virtutiosus,  renlutiosus, credeniiosuts, 


N. — 


tul că gegënnt ufrientizare se găseste în toate limbile romanice, dar si prin 
ueoia vă în rmlicalele de origine străină, slavă. turcă, ungară, area, ote., 
care naŭ făcut parte din fondul col vechi al limbii roming, afeteatizarea 
jat Lo. t d, dach are lor, are loe nomai Inninte de forme gramuticule, in- 
uinte “de terminuţii și do sefixe derivative, niclodată în corpul rudliealului. 
Cuvinte ca prițir= pet, poliep At, cerul —zaţoau it din Kavatio- 
tin. citate de Miklosieh Baitrăge Cons. I 54, nu sint împrumuturi tHirecto «lin 
limba greacă, ei din limbile sirbă si ati: noză, unde euvintele rospective sună 
uri en nfcivată ori eu un sunet care din punetilo videre al timbrului samâră 
foarte mult eu africata irb pei, roi “remis $ F g palatale je we? 

Sentari se prununță č, e iafă—seute Caf, âr — sent, Zon", D 
eg Ainai Lie? Grammatik 2 Ip, in elementele hăstinuse alo lim- 
bii rumine E, o înulute de formele latinosti incopătoare eu s, i consonant, i 
sonant saù prefăcut în atrieate ; 7, d Inainte «e formolo lutinesti începătoaro 
cu i consonant, € sonant lung sañ prefăcut in atricate, Prin inltuinta de n- 
uulogie n cuvintelor băștinașe s-a prefăcut si E, gs f, d din radiralele atră- 
ine în LC ds Š inainte de e, f, i ale formelor tutisost. Po de altă parte, 
ach k, OC h d dots sfirsitul rudieulelur băștinase se piete viteoilută ca u- 
fricute inainte de o, i alo sutixelor dorivative de origine străină, van ER 
A neele radicale añ cāpātat dein atrientele înainte» unor forme Laser v u 
că dola scosto radicale cn ufricate pain wa făcut derivarea prin a xele 
străine : dacă £ din ferbimte upare ea ¢ În erhinfeali, cauza nu e a s-ar 
fi prefăcut t în f insinte de } al sutixului de originea străină Jali, e SE su 
făcut derivarea prin Jal ori -roht dola radicalu pluralului Pewbinţi, unde ¢ 
exista deja es sfricatizat din £ Innintea formei lutinesti i Dacă, In sfirsit, se 
-isese radicalo bästinase eu W, g, f d nepretăvnţi in ufrirate inainte de e,i 
A sufixelor derivative latine, canza e că dorivarea sc făcut intrun timp Te: 
latiy tirzit, cinri posibilitatea alricătizării încetase, 


si VIAȚA ROMINEASCA 


concenientiosus, priintiosus,  primejduinliosus, poteutiosus, Ire- 
duintiazua, horritiosus, flamendiosis ! 3. DI P. sa exprimat 
poate rău, dar n-a inteles că s-a derivat cărunclor ete, din og: 
rual ete. prin Aer, ci prin -clor, şi n-a infeles cà s-a derivat 
chiclos etc. din chică ete. prin Aus, ci prin clos, Dar mat in- 
tid D-sa se exprimă foarte lămurit, pag. 57: „Exemple pentru 
-iolus ` cârunt—citruncior. cuminle —cumincior, Mărunt — ar uit- 
clor, afumat — Afumăcior), bârbat—bBarbăctoru, vindt —vinecior, 
departe—depăretor, fierbinte— fierbiucior, granat pae: 
ră, lespede—lespejoarā, neted—nelejor, oglindăä—oglinjoarù, re: 
pede—rebejor, rolund—roiunjor, abrind— aprinjoare, falcă— jäl- 
clori*. pag. D8: „iosus,., serveşte ca să derive adiective din 
abstracte pentru a arăta inzestcarea cu un lucru, şi din concrete 
pentru a arăta abundanţa de ceva: chică—chiclas... răutate— 
răutăcios, virtule—virtucios". Apoi in lucrarea sa asupra suf- 
xelor deminulivale tn VIII Jahresbericht 183 se. DI. P. înșiră 
la sufixul Jor următoarele exemple: grămndi—grămăgloară, 
rotund rotungior, r'pede—repegior, afumaiAfităeiori, les- 
pede—despegivari, ctrăig—cirtigior, afrind—aprinjor, cuminte — 
cuminciar, mărit — mtăbrunclor, neted —nelegior ` Yar la sufixul 
-cior pe următoarele; casă — căschloară, gros—groscior, Masă — 
mescloară, us—osciar, ovăz —ovăscior, Sas- Săsclor, gras — Gris: 
cher, y. DL D s-a exprimat poate râd, dar a ințeles că deri- 
vatele în chestie provin prin tor şi -Jos ela radicalele plurale- 
lor, care sint terminate in Ze, dz (la aprinjoare radicalul p. 2 
sing. aprinzi), lar din îs -+ şi da i rezultă intr-adevar iš, dž 
in romineşte, D-sa, mäcarch a scris alfel, dar poate a înțeles: 
cărunți—câruneior, cuminți—ctomincior, crinii —IRÄVUNEFOF, 
afiunați—Apumăctari, bărbati— Bărbacioru, vineli--vineitor, fier- 
binţi— fierbinrior, armes! — grămăg'oară, lespezi — lespegloară, 
netezi — neteglor. oglinzi — oglingloară, repezi rrpeglor, rotunzi 
—rotungior, aprinzi aprinjoare, fălci—fâlcivri, i—chieios, 
răzutați—rdutăcias, virtuți — virtuctos, Dar mal intii, dupăce la 
pag. 57 inşiră DI. P. derivatele cârnnt — cărunefor şi celelalte in- 
tocmai cum le-am citat mai sus. zice la paz, 58 următoarele: 
„După modelul lui mrustacia — mustață musteciola — mustăcinară 
s-a alipit sulixul Lia) şi la temele terminate In ts, dz, prefărin- 
du-le pe acestea în fi, di: cosiță—cosicioară, căijă—cdicioară, 
câtrință — cătrincloară, cosniță — cașnicioară, isteț—istecior, pim- 
sifă —pimmictoară, polilă—policioară, prepeliță-—prepelicioara, u 
dijà —ulicioară. obras-—obrâjor, pithăză — Pupăjoară.* Va să 
zică in modul ce) mai lămurit posibil ni spune Di. P. cå 
exemplele pe care le-a Inṣirat la pag, 57, Gira bruet, 
cuminte —cumintcior, cete, nu trebuesc Ințelese In feliul acela cå 
s-ar fi alipit sufixul -ior la teme In 45, de, ci la teme in £ d! 
De altfel in lucrarea sa asupra sufixelor deminulivale declară Di. 
P. negru pe alb, cum se zice, VIII Jahresbericht pag. 188: 
„grăuncior poate să De derivat [prin -ior] şi din grăunte şi din! 
grăunt... aprinjor poate D ori aprind--lor ori aprinst-lor* 


UN SPECIALIST ROMIS LA LIPSCA s313 


dar In acelaş lucrare pag. 115 pune formula - — 
Keen p „Prâmadă---ioară 
Dupăce lectorul s-a convins prin urmare de chipul prea 
deiectuos în care cunoaște DI, D istorica sunetelor rominesti, 
nu va rămine, cred, extazial Inaintea următoarei extraordinare 
păreri a D-sale, La pag, 58—59 zice DI. P.: „Ca silentiosus s-aă 
format: credincios, cuviincios, priinclos, primejduincios, (nopti 
tincios, frebeineios.* Adecă, cum ca silentiasus? (Întrebarea e 
cu atit mai naturală, cu cit sifentiosus nu există in rominește). 
Di, P. ni explică pag. 57: „Indatăce un cuvint ca srlentiosus, 
tăcut, n-a mai fost desfăcut In stienionmn Lass, unul care e 
plin de tâcere, ci în sifentem —- -iosus, unul care de obicelii tace, 
a devenit -osus productiv,* Deci pe credincios, cuviinelos, priinctos, 
primejduineias, (neputincios, trebuinezos D-sa şi le inchipueste ca 
derivate prin -fos din credinie, cuviinie, printe, primejduinte, 
free)putinte, trebiinte, nişte formaţiuni monstruoase pumniane în 
-îmte. inaintea cărora chiar Pumnul s-ar îi retras cu uroază, 


6. De altfel lipsa de cunoşiinți a D-lui D ince priveşte is- 
turnei limbii romineşti ar D est destul la iveală numal din fapte 
<a cele urmâtoare, 

„divinus s-ar D prefăcul în dsvinus și apol in dont" Aşa 
spune DI P. la pag. 37, ca argument contra ctimolnuiei zing — 
divina, căci D-sa ¢ de părerea lul Schott, cum că sind este di- 
ata. Alte argumente cum că sină=diana mai sint pentru Di 
P. faptul că pronunțarea simi cu i se pâsește chlar in acele di- 
alecte, unde di latin=—zi cu $. apol faptul câ cela ce crede po- 
porul despre sinä se potriveşte cu cela ce spune mitologiea de- 
spre Diana. În ce priveşte argumentele din urma, aș ave de 
întimpinat că nu cunoaştem destul de bine pronunțarea lui sinä 
in diferite dialecte şi ca zinele, care sint o mulțime la număr, 
iar nu numai una, cum credea Schott, duc după credinţele popo- 
rulul romin o viaţă care se potrivește cu acela a tuturor zeițelur 
antice, iar nu numai cu viaţa Dianei, mai ales că mal toate se 
mărită, In vreme ce Diana a râmas veşnic lată mare. În ce pri- 
veşte afirmarea insă că divinus trebula să dea dein in rominceșie, 
ea este bazată pe inchipuirea că oricare i neaccentuat trebue să 
dea numai decit naștere unul e neaccentuat in rominește, De 
fapt însă f şi e neaccentuați, abstracţie faciadu-se de aceia că 
vor fi lost lungi ori scurți, se schimbă, mai ales inaintea accen- 
tului, necontenit unul în altul, așa că un goud, contras apoi in 
dinà, este tot ce poate fi mai posibil cu rezultat al lui divina 
latinesc în romineşte. La acest divinus, care ar fi trebuit după 
Di. D. să dea naştere In rominește lui dein, D-sa a lost indus 
in eroare de un loc din Einführung în das Studium der romz- 
nischen Sprachvissenchalt a lui Meyer-Lübke pag, 122. Meyer-Lüb- 
ke anume a crezul că cuvintul rominese sună find”), și pentru 


+) Astfel de cuvinte stilcite rominesti ap pisese fuurte multe În seri- 
erile Dlui Veyoz-l.iibke, de pildă în Grammatik |: Huger (lingură) 22, mer 


ATB VIAŢA ROMINEASCA 


a-şi pute explica cum din divina n-a cat zină, ci gid, a pre- 
supus că se va fi schimbat poate divinus în deinus, așa că a- 
tunci cind din ei a rezultat un $, d precedent îşi perduse aptitu- 
dinea de a se mal preface In s. Peacest presupus deinz il pune 
in legătură Meyer-Lübke cu francezul deviner, provensal devinar, 
spaniol adevinar şi-l consideră ca o disimilaţie. 

pag. 66 „cemuşe... nu poate [i cons ott cimus -+ use, pen- 
trucă acestea ar fi dat in romineşte cane ori cint, Si noi avem 
cenuşe.* Dela cinușă cel vechiu insă până astăzi de zece ori a 
putut ave ocazie cuvintul să se schimbe din cimușă în cenușă 
şi din cemeșă iar în cînuşă, ete! Să se vadă asupra nestabilităţii 
lui e, î neaccentuați ale mele Principii pag. 21 sqq. ` 

pag. 167 „Cum că kř nu s-a alricatizat pe teritoriul pri- 
mitiv rominesc (auf urrumiinischem Boden), ci deja pe teritoriul 
primitiv romanic (im Urromanischen) rezultă din următoarele 
considerații. Ceva comun tuturor dialectelor romineşti, deci ceva 
primitiv rominesc, sint următoarele fenomene: ae, / şi i sint tra- 
tate ca Ye, li: e latin accentuat se diltonghează în cu inainte de 
a următor; articulele d, Je, -a se pun la sfirșitul „cuvintelor ; 
adverbele capătă un element sufixal o Dacă alricatizarea lui $ 
inainte de æ, $ -+ vocală ar fi inceput de abia in limba romină 
primitivă, apoi caelum prin kielu ar D devenit Gert, căra prin 
kiara ar D devenit tsară, calce + articulul a prin alkia ar fi 
devenit kaltsa. ad tunc+ece+ sufixul -a prin aliunkia ar D de- 
venii afunisa; în vreme ce noi avem în dacoromineşte fier, calita, 
aluniša, Gară.” Dacă am sta să fixam cronologica alricatizării 
lui Er numal după criteriile acestea, apol n-am ajunge la niciun 
rezultat. Cum că kié dä naştere luj fe in romineşte, aceasta e o 
invenţie a D-lui P, Deci, dacă kel: latin sună (Ger in limba ro- 
mină, aceasta nu ce de lel o probă că n-ar fi trecut prin faza tc, 
Cum că n-a trecut prin faza ici, aceasta e sigur, Cum câ dil- 
tongarea lul e este posterivară africatizāri] nu numal a lul ki, ci şi 
a lui ke, ki, aceasta e sigur. Dar nu din argumentarea D-lui P. 
ştim nol sigur acest lucru. Argumentarea D-sale cu celum este 
măr) 31, ming iming) 46, mut mi: 49, heier (grier) GI, «fana (glas) 100, #7- 
gald "säinä) 100, coreastð (corasti) 125, fäjuwe Gäedanel 1H, vie (rie) 130, 
more (moare, substantiv) 139, moria (oală) 141, gier (ger) 145, fezetaur (tre- 
mur) 145, gien (gem) 143, pietră ipintrā) Li, wiem Imegură) (IL roce 
coase) 167, soerd (soră) 167, more (moare, verb) 168, Jore (toare) IGS, 
vore (veste) 188, 925, foie (foaa) 169, por ipur, pluntă) 170, nopte (noapte 
171, oste (oaste) 171, post (lovr) 171, mah (nall) 197, part parte) 195, 
ghirndă (ghindă) 229, mineriu (mineri) 2%, eiragă (niresă) 290, äise? (ră 
ede) 267, legum Qegumă) 279. ate tajun) 254, punt (punte) 322, per sti 
522, potero (putere) 322, båstun (baston) 299. bin (bine) 525, ver țadevărati 
523, xun (sunet) 325, surore (sură) 326, and (asud) 326, ma (mul) 326, „fate 
(latin sota) 359 peg (pleacă) 360, eps (cauză) 368, pist (eñlvaro in pi- 
cToare) "on, jaci (esei) S60, roore (nucă) 369, coer (coace) H70, neud (nenni) 
STI, neag (negel) 371, noae (noh) HTI, põie (pine) Di, dua (dar) 378, md: 
runchiù mäsmnchtät 5, parime (päring) 35, frot (latin tretis) 365, 
drenpt (drepti 486, alept ipat) "ap, masa (mäsca) 190, scarpi (sewiparo) 425, 
gută. (picătură) 455, eag (Gubeste) 46, siate (simto) 463, soare (sord) 4154, 
Jlar (acän) 452, marn (mutur) 455, Zoeclid (uneultă) 51%. 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA Kr 


nulă, căci de unde a afat D-sa că fie latin devin ` 
nește ? Poate din dubioasele exemple date de ardă aa D 
latin prefăcut In Ze ?*) Dar chiar dacă acele exemple n-ar fi 
dubioase, altceva e fii şi altceva e die. Tot aşa de nulă este 
argumentarea D-sale cu cera care sar fi diltongat în fiara: 
cu calce-l-articulul a, care ar fi devenit calkia ; cu ad tunc-tce- 
sufixul ~A, care ar D devenit otfumkia. Dacă s-ar fi diitongat cera 
inainte de africatizare, ar fi devenit feara, cu č; dacă s-ar îi ar- 
ticulat voie inainte de atricatizare, ar D sunat calea, cu č; dacă 
ad-i-iunc—ce s-ar fi unit cu sufixul -a înainte de africatizare, ar 
fi sunat afhenhta, cu č; jar Inainte de e E se preface in 4, 
nu În Zei 

____ Este ştiut de toată lumea că alricatele A8. dă, care rezultă 
din î, d, k, g.jlatineşti sint pronunțate de Moldoveni fără explo- 
zivă, ca $ $; cuvinte ca pitâdr, džós, tădră, džém, dir Mol- 
dovanul le pronunţă ca fisor, ius, îdră, Zen, Zuir cu š, č mulaţi, A- 
ceste i, $ moldoveneşti, care sint resturi din vechile africate, care 
vechi alricate s-au păsirat în parte la Munteni zz), sint considerate — 
cine şi-ar fi putut inchipui ?—de DI. P. ca primitivele, din care aù 
rezultat africatele €. dž. pag. 168: „c inainte de e, i a ajuns în 
romina primitivă pănă la treapta Ze. In dacoromineşte, la vest 
și in parte în Moldova, şi astăzi încă predomină vechea treaptă 
Za sau s rezultat dintr-insa*, Va să zică în limba primilivă ro- 
mină era îs, din acest Av s-a dezvoltat G dar în Banat și în 
Moldova a continuat de a trăi vechiul îs or! neschimbat uri cu 
pierderea lui £, DL P, ne trimete la II, IV, IX Jahresberichte 
ale D-lui Weigand sub cuvintul normal picior? Și ce videm în 
DL IV, IX Jahresberichte sub cuvintul normal picior? Că In 
Banat şi in Moldova există prinunele locuri pronunțarea cu a- 
fricată pitor, iar prin alte locuri (cele mai mulle) pronunţarea 
GE rezultată din căderea lui z al africateī ! Da acel £ al D-lui 

„ce-l? fe muiat, Zei, Curioaze cunoştinți mal are D-sa și asu- 
pra istoricului africatelor şi asupra pronunțării lor in romineşte ! 


7. Această insuliciență de cunoştinţi se reilectează in mod 
dăunător in cercetările etimologice ale D-lui Puşcariu. 

Meyer-Lübke în Grammatik I 410 citează un cifd roml- 
nese cu înţelesul da câfea. Un asemenea cuvint există intr-ade- 
văr în rominește, dar are ințelesul de pichire, o pasăre, Marian 
Ornitologica II 273. Cd cel din gramatica lui Meyer-Lübke e 
sigur o greşeală de lipar în loc de căfea. Despre acest ciță 
spune Di. P, la pag. 44 că ar pute proveni din catia, Catia 


eu La pag. 62—83, Cit de dubioase sint aceste exemple se poate vide 
din Ta A că ei mai convingător din ele este, după mărturieu D-ini P., arțar 
—arceariex, jar orecariws este o invenție u D-sale de soral celor Inirate 
mai sus sub No. 51! 3 TRT 
+t) Munteni pronunță Piiëcir, Hird, don: insă wendeg fără 
inmulare, udecă intr-un stagiu mal noă decit sint moldovenele ds, žúr. 
i 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


este de soiul cuvintelor latinești inventate de DI. P., despre care 
am vorbit la No. 3. Decit numat în vreme ce din catteulla, de 
pildă, ar fi putut intr-adevăr eşi căciulă (dacă ar fi existat, se 
intelege, aturea decit in imaginaţiea D-lui Di din catia nu lese 
pe romineşte ciță de fel: a accentuat in asemenea Imprejurări 
nu se preface în i. ? 
Din sorice latin trebula să iasă în romineşie soarece. A eet 
insă şoarece, cu un ş care pănă astăzi a rămas ncexplicat. Dl. 
D pag. 169 a gäsit lesne explicarea : „Probabil şoarece a căpătat 
pe $ dela cuvinte inrudite, ca şarpe, şobiriă, etc.“ şarpe Și 
şoțirlă sint cuvinte înrudite cu şoarete ? Din ce punct de vi- 
dere? Ce vrea să spună DI, P. cu aceasta? Nu-l alt chip de 
explicare al vorbelor D-sale decit acela că D-sa s-a gindit la în- 
rudirea intre asimalele șoarece, şarpe, şopirlă şi a vru să ex- 
plice prefacerea lui s din soarece în ș prin analogica cuvintelor 
şopiriă şi şarpe, care s-au ivit în mintea varbitorului din cauza 
inrudirii şopiriei și şarpelui cu șoarecele. Dar sint alte animale 
mai in sirinsă legătură cu şoarecele decit şopiria şi șarpele. 
Pentru ce nu s-aă ivit in mintea vorbitorului acelea ? Pentru ce 
nu s-aii prezentat minţii vorbitorului odată cu șoarecele ga- 
nui, mīta, pisica ? Ori poaie s-a gindit DI. P. că cuvintele soa- 
rece-şarpe-şopirlă sint inrudite din punct de videre al sunetelor 
şi că din punctul acesta de videre, al sunetelor, nu al inrudirilor 
dintre cele trei animale, s-a prezentat minți! vorbitorului şofiria 
şi şarpele alături cu șoarecele? Dar ce asemânare pân pe acolo 
de sunete există între soarece (să se bage bine de samă ` soarece) 
şi şopirlă ? Intre soarece și șopirlă două sunete numai sint co- 
mune, o air, şi încă cu restricţiea că oin soarece e consonant, 
iar in șopirlă e sonant, cela ce constitue între ambii aceşti o o 
mare deosebire, Apoi accentul e in soarece pe antepenultima, 
lar In şopirlă pe penultima. Asemenea explicări prin analogie 
sint mal pe jos de orice critică. Şi mai adauge DI. P. la expli- 
carea șoarecelul prin sopiri următoarele ` „căci sigur nu trebue 
să ne gindim la vreun siorex==sorex+ grecul pòs (ca giurus— 
grecul ghpos),* Dar va să zică ba venit în cap D-lui P. aşa 
ceva ! Nu-i vorbă, La venit în cap așa ceva şi apoi a dispărut, 
dar ta venit! Este o vorbă, pasărea pe limba er plere. Cine 
La impins pe DL P, să se mărturisească că i-a trecut macar un 
moment prin cap o asemenea... idee? Este adevărat că şi aici, 
ca şi la ridiculele etimologii pe care le dă din nişte etyma la- 
tineşti inventate, DI. P. a fost indus in eroare de răul exemplu 
dat de invățaţii apuseni. Dech numai acela ce la aceşti din 
urmă este un mic abuz, la specialistul romin devine un adevărat 
dezastru. Deja aŭ inceput uni! şi alții (Asupra chestiei vezi 
Mob Introduction å la chronologie du latin vulgaire, pag. 22) să 
privească cu groază la operațiea romaniștilor, care pe baza com- 
parării limbilor neolatine scot färä sfirşit, ca nişte boscari din 
pălărie, cuvinte latinești populare, Și încă acești romanişti din 
apus operează numai atunci, cind aù la dispoziţie prezenţa unui 
cuvint măcar în două limbi romanice deosebite, cum ar fi, 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 8793 


de pildă, francez vrai, provensal verai=tatin *: ; 
haz poate ave să et pentra căciulă e SE i SE ici 
că a însemnatdela capul locului focoasă ca o mitä? Ori sa derivi 
din Zoe printr-un inventat sufix -ano pe */igana pentru a scoate 
de acolo pe Jeaeän ? „lată într-adevăr nişte procedārī puţin ştiin- 
Deen, zicea Mohl locul citat cu privire la abuzul de francez urai 
provensai verai=latin “veracus. „Nu întrebuințarea unor seme- 
nea metoade va contribui intr-un chip eficace la progresul Șliinții 
Şi va ajuta să scoatem latina populară din obscuritățile fără nu- 
măr în care este invâiuită,* Ce ar zice insă Mohl cind ar ave 
supt ochi tabloul de etvma latinești populare ale D-lui P 
pe care l-am făcu mal sus sub No, 3? Şi tot așa dincoace la 
influința pe care ar fi exercitat-o prin analogie sopirlă asupra lui 
soarece, un mic abuz al invăţaţilor apuseni a devenit o bata de 
joc la DI. P. în Archiv for lateinische Lexikographie | 250, 
pentru a-și pute explica cum a putut eşi din latinul “the 
francezul bieurr, recurge Griber la analogica lul evre. chisure 
cheure : „ir. bieore nach Aere, chievre, chezre 2 Bine că a pus 
semn de întrebare! In Grammatik I 138, pentru a-și pute explica 
cum latinului clasic wirs 1 corăspunde un substrat romanic 
nora, recurge Meyer-Lübke la analogica lui soror, sacra şi *novia 
(logodnică). Cine mai știe ? Acelaş invățat iși explică, ibid. H 196, 
pe fatinul popular plove? față su latinul clasic plgi? prin analo» 
zica lui movel. Ce are a face una cu alta? Acelaş învăţat în 
Einführung in das Studium der roman. Sprachwissensehalt 142 
"et explică pe latinul popular lacusta în loc de clasicul locusta 
prin infuința lui facerta, ori, „intru cit cuvintul Insemnează rac 
de mare“, lacus. Aici Meyer-Lübke a cam trecut marginea. 
Căcă ce legătură în adevăr există intre /ocusia, care inseamnă 
Jăcustă şi un fel de rac de mare {francezul Jangouste), și între 
Jacerta, care înseamnă şopiriă ? Si apol ce legătură poate să fie 
intre locusta şi lacus? „Intru cit inseamnă rac de mare (soweit 
das Wort Seekrebs bedeutet),* zice Meyer-Lübke. D-sa a fost in- 
selat de cuvintul german See, care inseamnă şi lac și mare. 
Lacus pe latineşte inseamnă numai lec, nu şi mare, iar langus- 
fa trăeşte numal în mare, nu și in lacuri! În latinește sint două 
cuvinte pentru a exprima un fel de bufnița, sorix și saurix, unul 
cu o şi celălali cu au. Amindouă aceste cuvinte sint cunoscute 
numa! din dol gramatici latini, din Marius Victorinus şi din Ser- 
vive, Printr-o scăpare din videre de abia explicabilă Mohl și-a 
închipuit că aceste două cuvinte inseamnă șoarece, coniundindu 
Ae cu sorex. Odată plecat pe acest povirniş—Este o vorbă, că o 
nenorocire nu vine niciodată singură—Mohl a comparat (lucru 
de altfel ştiut în ce privește pe sorex) pe sorix-saurix cu gre- 
„cul pat şoarece, a găsit că vocala primitivă din sorix-sanrix 
trebue să fie deci gail, nu au, și a explicat pe au din va- 
sianta saurix prin analogiea lui saurus șopiriă! (Introduction à 
An chronologie du latin vulgaire 160—161). Şi iaca de unde-şi 
trage originea soarece prefăcut în şoarece prin influința lui ṣo- 
pirlă dela DI. Sextil Puşcariu ! 


Sai VIAȚA ROMINEASCA 


In strigăt, treacăt avem a face după DI. P. cu sufixul -afuts. 
rezultat din us (pag. 172). l-ar fi fost lesne D-lui P. să facă 
pentru strigăt şi treacăt două etyma latine populare sfrigafus 
şi trecatus, căci cine l-ar D putut impledeca ? (vezi No. 3). Dar 
de astă dată a preferit să inventeze sufixe. A avut dintruntilir 
Daa oarecare hezilare: „Nu se poate pricepe pentru ce saù 
schimbat sufixele to, ons, Afs în -ano, -anus, dis." Dar 
hezitarea n-a ținut mult, şi In ce priveşte cuvintele cu Au şi 
-imus  prefâcute chipurile Jn -uno și ous, Dan s-a hotărit sa 
le vire in categoriea celor de sub No. 3, le-a făcul latinești: 
cearcăn— circanus, lragăn-— braguno, leagân—ligano, şi a scăpat 
de ele; în ce priveşte pe cele cu -Mus prefăcut chipurile în ais, 
le-a lăsat să se derive pe terenul limbii romine astfel: siri- 
găl— strigatus, treacă!— îrec4--alus. Acest Of din strigăt, treu- 
căt nu este ins, căci de unde şi cum ar fi putut eşi acest 
«ilus? El e tot As, adecă el, cunoscutul sufix rominesc, 
Acest sufix, pe care Rominii l-au extras din participiile substan- 
tivate latine freamăt—fremilus, gemăt-— gemitus, mugei — mugilus, 
sunet—somilus (vezi ale mele Principii 183), citeodată apare ca 
“el, citeodată ca -ät din cauza schimbâni sunetului e în d prin 
alunecarea sunetului. Cu el s-aă derivat cuvintele boc-ei, bufu- 
el, buhn-et, chi-oi (din chiñät), clocn-et, clonc-ăt, crouc-ăl, dang- 
dt, drang-at, dur-ăt, Pleaşc-al, flişch-el, foşmet, hu-el, linch-el, 
pleosc-ăt, plesn-el, plins-äi, pocn-el, raz-et, rdcn-et, scînc-et, 
scrişn-et, strig-al, sufl-et, trăsnet, treac-ăt, tronc-üt, trop-ol (din 
tropăl), trosc äi, trasm-el, tun-el, [ip-ăl şi fip-et, umbl-et, wiel 
acel, vucet, zbier-di, zbiru-et, zimb-el, zornu-et, Acest -et s-a ali- 
pit la radicalele strig şi trec pe vremea aceia cind g şi & ur- 
mate de e nu se mai puteau preface in CG. dž, adecă pe terenul 
limbii romineşti, şi aŭ sunat dintruntiiu strizhel, treaket și apol, 
prin schimbarea lui -e în ă, strigăt, treacăt. Schimbarea lui e 
peaccentual in ă are loc in romineşte după sunetele b, k, d£, 
SLL om, n, pr. s, $, $ f, ñ, v, z, adecă după toate consonan- 
tele propriu zise (alară de sunetele muiate) ṣi după 0 consonant. 
Exemple este zădarnic să dau, le cunoaşte oricine este măcar 
cit de puțin inițial In istoriea sunetelor romineşti. Voia da Lotus 
pentru e neaccentuat precedat de k, g: călugăr—slav kaluger, 
cărămidă — grec uspauiă-, Această schimbare a lui e neaccentuat 
in d din sufixul -eft se observă in chiot, cloncăt, croncăt, dan- 
gäl, drangăt, durăi, fleaşcăi, pleoscăl, plinsăt, strigăl, lreucăt, 
troncăt, troput, troscăt, țipăt, zbierăt, apoi în gemäf—gemitus, frea- 
mă! — fremitus, Pentru ce nu s-a procedat uniform la schimbarea lui 
e din -ef in d la diferitele vorbe buinet, buhnet, chiot, ciocnet, 
donc, croncâl, dangăt, drangăl, durăt, Meaşcăt, (sche, foşnet, 
linchet, pleoscăt, plesnet, plinsăt, pocnet, răcnet, scrişnet, stri- 
gät, suiet, trăsnet, treacăt, troncăt, tropot, troscăt, trosnet, tunet, ti- 
pät (tipet), umblet, urlet, zbierât, zbirnet, zimbet, zornet;—freamaăt.. 
gemät, sunet? Schimbările luf e neaccentual In d sint de mai multe: 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA KH 
ege EE 


categorii: după m, p, b, v, f, i, schimbarea are loc numai cind 
în silaba următoare nu este e, i ori sunet mulat; după r, S, $, 
L ds (z), 7 schimbarea are loc în mod independent de vocala 
silabei următoare ; după / d, k, g schimbarea are loc sporadic, 
adecă in unele cuvinte are loc şi în altele nu, fără să putem 
prinde legea după care schimbarea se face, schimbarea e insă 
independentă de vocala silabei următoare. După A. n schimba- 
rea are loc probabil numa! inaintea accentului, nu şi după accent, 
Se injelege, deci, pentru ce se zice gemät, insă gemete, țipăt 
insă Zuäefe (schimbarea e condiționată de vocala silabet următoa' 
re) ; pentru ce se zice cloncăț-—cloncăte, croncăt—croncâte, dan 
Si dangăte, drangăt— drangăte, durăt— durăte, fleaşcăt— Geo: 
câte, pleoscăt—plescăte, plinsăt— plinsăte, strigăl—strigăte, tres 
cit—treacăte, troncăt —troncdle, troscăt—troscăte, sblerăt — zbie- 
rite (schimbarea nu e condiţionată de vocala silabei urmâtoare); 
in zîmbet a influințat pluralul asupra singularului ; în bufnet, buh- 
net, ciocnet, foşnet, plesmel, pocnel, răcnet, scrişnel. suflei, trăs- 
net, trosnet, tunet, umblet, urlet, sbirnet, sornet schimbarea n-a 
putut ave loc, pentrucă e neaccentuat precedat de Lu se găseşte 
«lupă accent; în Zrschet, linchet schimbarea n-a avut loc din ca- 
uza lui $ palatal din primitivele Zëscht, linchi: dacă s-ar fi pre- 
făcut Zschet, dinchet in jleşcăi, tinct, ar D dispărut timbrul de 
ë al lui 4 palatal care joacă principalul rol in onomatopeicile 
Zäscht, linchi. 


Dn În legătură cu chipul defectuos in care caută DI. P. e- 
timologiile cuvintelor stă şi negligenţa cu care D-sa consideră in- 
ţelesurile acestora. Pag. 44 „inştință este un postverbal dela 
înştiințez şi nu derivă, cum crede Byhan (II Jahresbericht 45— 
47) dintr-un *inscientia.* Dar acest substantiv înstiință, despre 
care Byhan vorbește în II Jahresbericht 34 (nu 45—47, cum spu- 
ne DI. P.) nu există in romineşte!--Pag. 62 „ghețar Gletscher 
— ulaciarium.* Nici neologizmele n-au scăpat de maniea D-lui 
D de a inventa etyma latine populare, Ghețar cu înțelesul de 
Gletscher există in limba romineasca numai de ert de alaltăeri, 
«ecind se învaţă prin şcoli geografie şi geologie. Cum și-a pu- 
tut de altfel D-sa inchipui că poporul rominesc ar pute să albă 
cuvintul ghețar cu ințelesul de Gletscher, cind noțiunea acestu 
lucru îi lipseşte ? In al său Etymologisches Wörterbuch dă DI. 
P. lui ghețar şi inţelesul de „Eisgrube” ghețârie. Unde a găsit 
Di. P. acest cuvint? In Buda „ghisțariii, lovea asservandae gla- 
ciei, Fisgrube*? Să fi furit atunci pe *glaciarium pentru Eis- 

. Dar pentru Gletscher ce haz are *glaciarium ?--Pag. 62 
„Mal convingător [pentru africatizarea lui d+-i-ț+-d/] este cuvintul 
mezin, mijlociul dintre Tratt, — medianus.* Mezin inseamnă cel 
mal mic dintre frati, nu mijlociul, şi e slavul mrkzinii junior ! 
—Pag. 73 „juro— jur, înjur, sperjur.*  Sperjur e un neologizra 
italianul spergiuro.— Pag. 134 Cima Weinberg." Vima Im- 
<eamnă viu, nu vie, Wein, nu Weinberg. — Pag. 153 „bătucă Ge- 


2 VIAŢA ROMINCASCA 


Nemme 


fiügelmagen (care bate ca inima).* Va să zică rinza se numeşte 


bälucä, pentrucă rinza bate cum bate inima, face te, fic, tic! 


Di. P., inainte de a da etimologiea unui cuvint, face o amânun- 
Gu cercetare atit lucrului simbolizat prin acel cuvint, cit și im- 
prejurărilor in care se află acel lucru, Intocmai așa dupăcum ce- 
rea, nu fin minte unde, acum de curind Hugo Schuchardt. 


9. O negligență şi mal mare este acela că ai atribue oa- 
menilor păreri pe care nu le-au susținut şi Si nu le atribue toc- 
mai păreri pe care le-au susținut, adecă nu dă cezarului ce este 
al cezarului, 

a. Pag. 159 „Din cele spuse în paragraful precedent rezultă 
că latinele ki şi ke, ki aù avut destine diferite. Acest lucru nu 
poate fi relevat în de ajuns, pentrucă sint incă învăţaţi, care, ur- 
mind exemplul lui Schuchardt, nu fac deosebire Intre aceste fe- 
nomene, care trebuesc separate cronologic*.  D-apoi tocmai Schu- 
chardi separă cronologic aceste fenomene! El tocmai spune că 
africatizarea lui ki de o parte și a lul ke, ki de altă parte, nu 
sint contemporane! El tocmal spune că ki a inceput să se a- 
iricatizeze cu mult înainte de ke, ki! lată in adevăr tabloul sta- 
bilit de dinsul în Vokalismus des Vulgărlateins I 104: „Dela 
100 ori 150 p. Chr.—300 ori 350 p. Chr, a avut loc alricatiza- 
rea lul o, At. di, j. Dela 300 ori 350p. Chr.—500 ori 550 p. Chr. 
a avut loc atricatizarea lui ge, gi. Dela 500 or 550 p. Chr. în 
jos a avut loc alricatizarea lui ke, ki"! 

5. Pag. 49. „Etimologiea lui Diez minz— mansus trebue in- 
lăturată. Alții s-aă gindit la un radical liric... Geografiea cu- 
vintului se pronunță insă direct contra unei provenienţe ilirice, 
căci în afară de Rominia şi de Albania cuvintul mai apare incă pe 
un vast teritoriu vestromanic ` logudoro mmandzu «giovenco», ita- 
lan manzo «giovine torello ancora mansueto o reso tale colla 
eviratione», sicilian manzu «blind» etc... Toate aceste forme se 
pot reduce numa! la un tip latin *mandius cu înțelesul funda- 
mental de «puiul unui animal domestic rumegătore. Derivarea 
din mandere este evidentă şi se întărește prin următoarea consi- 
deraţie,  Latinului manduco «rumeg> corăspunde in romineşte 
mine. Din mrinc s-a dezvoltat in macedoromina un secundar 
mingu.  Minzul se chiamă in macedoromina nu numai mândzu, 
ci şi mingu... Dacă neapolitanul muzzone terreno erboso dove 
si lasciano pascolare i puledri» are pe dz fonic, apoi muzzone= 
*mandzone şi este o nouă probă pentru dreptatea etimologiei 
noastre.* Va să zică DI, P.a aflat că minz şi cuvintele analoage 
din celelalte limbi romanice=—latin *mandius ! Eu nu zic că a- 
ceastă climologie este bună ori nu, dar vreau numai să spun că 
promotorul ei este Meyer-Lübke, care in Grammatik Í 46 zice așa - 
„spaniol manso, italian manzo, romin minz, albanez mentz— 
“mandium, un taur tinär,* Prin urmare s-a grăbit DI. Puşcariu 
cu „elimologiea noastră“, căci nu-l etimologica D-sale, ci a al- 
tula, In ce privește pe macedorominele mingu=mininc, mingta 


ka pw Sc se ae 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA Ki 


=—minz, observ că cel dintiiu sună mingu, lar pe cel de al doi- 
lea ar fi tăcut bine să ni spună unde La găsi. 


10, Tot la negligenţă trebue clasat ṣi faptul că DI. P, scrie 
intr-o limbă din cale afarā de defectuoasa, Negreşii, nu i se poate 
cere unui Romin să scrie bine nemţeşte, dar greselile de scris 
ale D-lui P, sint de aşa natură, că nu ating finețele limbii, ci 
cele ma) elementare legături dintre cuvinte. De pilda Daa scrie 
la pagina 14 astlel: „Das Verhältnis der romanischen Umgangs- 
und. der lateinischen Literatursprache, sowie ihre gegenseitige 
Beeinflussung war zu verschiedenen Zeiten verschieden, Ob- 
wohl die zweite aus der ersten entstammt, entlernt sie sich all- 
mählich von ihr dadurch, dass die Umgangssprache durch na- 
türliche Entwicklung cine andere Richlung als die geschriebene 
und dadurch in ihrer Entfaltung gehemmte, durch das Griechi- 
sche beinflusste Latein cinschlägt.* Va să zică die peschriebene 
Latein! Cum s-ar zice pe franțuzește łe jatin décrite ori pe ro- 
mineşte limba latină cel seris! la acolo o contaminație, va zice 
poate cineva: i-au venit în cap D-lui P. de o dată doùā lucrari, 
«die geschriebene lateinische Sprache şi das geschriebene Latein., 
şi din amindobă a rezultat amestecul die geschriebene Latein, 
Apoi dacă ar [i numal un exemplu, ori două. ori trei, ori zece 
de asemenea necorectitudini în lucrarea D-sale, n-ar zice nimeni 
nimic. Dar ele sint nenumărate. Pag. 77 „ži, adi werden in al- 
ten Dialekten und in allen Stellugen zu e, d, dagegen erscheint 
K, & für Bi und et, und mit dem letzten übereinstimmend für 
lat. î.* Va să zică „M, di devin în toate dialectele şi 1n toate po- 
ziţiile fe, dz, din contra E, & apar pentru fi, gi şi in conglă- 
suire cu cel din urmă pentru €" Ceva fi insemnind oare aceasta 
că „E, € apar în loc de ? potrivindu-se cu g* ?— Pag. 102: „Dass 
die regelrechte Entwickelung der Gruppe mii nicht mă, sondetn 
nie ist, ersehen wir am besten aus dem sicheriich erst mit dem 
Aultauchen eines Frankenlandes gebildeten Worte francia, wel- 
ches den schon vollzogenen Uebergang der Erbwörter nicht mebr 
mitmachen konnte, und wie jedes ki (Gi zouge" Fără să ne mai 
batem capul să pricepem argumentarea D-lul P. on singur lucru 
pricepem bine cin vorbele D-sale, anume că “cuvintul /rancia 
s-a prefăcut In sunetul îii!—Pag. 135 „ Thatsache ist dass die 
lat. Sulfixe -acus, -aceus, -arcus, “ICNS, Gris, Zei, -OCNS, RENS 
und -uceus nicht genügen um die Suilixe -co, -ceio mit ihrem 
spezifischen scherzhaiten Charakter zu erklären, geschweige denn 
von -cco und -sso.“* Aici s-au incurcat două construcții din două 
limbi deosebite, germanul geschweige denn cu rominul fără a 
mai vorbi de, şi a rezultat geschmerge denn von. Şi tot așa mai 
departe. Este adevărat că şi din acest punct de videre, ca și din 
acel expus sub No. 7, DI. P. a avut exemple rele date de inva- 
tat? apuseni. Aceştia scri prost, pentrucă se grăbesc, lată cite- 
va exemple luate dela corifei al ştiinții. Meyer-Lübke Einführung 
pag. Lë: „Das Lateinische besass zwe verschiedene Suffixe : 


BET VIAȚA ROMINEASCA 


-du, -che namentlich zur Bildung von Werkzeusnamen, -uiu, -cuiu 
lür die Verkléinerung. Spiiter ist bei /etzteren das u gelallen, so 
dass berde gleichlauteten und dadurch war die Möglichkeit ge- 
chen, das verkleinernde ebe, das zunächst nur beim ersteren 
üblich und vom Standpunkt der Bedeutung aus gerechtfertigt 
war, auch anstelle des Jeizteren zu seizen.* Aceste Jelzlere —beide 
—erstere—detztere sint curată harababură.— Pag. 179: „Dass die 
Nasalvokale im Französischen schon vorhistorisch sind, dürfte 
nach den Untersuchungen von H. Suchier... kaum zu bezweifeln 
sein, sò dass wenigstens vom Standpunkte der französischen 
Sprachgeschichte aus ein ernstlicher Eimwand gegen die Annahme 
ciner Uebernahme fremder oder, richtiger gesagt, Beibehaltung 
der eigenen Artikulation bei Erlernung der fremden Sprache 
nichts cinzuwenden Isi: Lut Meyer-Lübke două construcţii 
i-au venit Im cap deodată, so dass gin ernstlicher Eimvand 
gegen die Annahme cte. michi einsuwenden ist ai so dass 
gegen die Annahme etc. nichts einssiwenden st. Din amindoŭä a 
rezultat o amestecătură, care se pricepe, dar nu-i frumoasă. Moh! 
Introduction pag. 58: „l-interieur de l'Espagne, dont l'étoigne- 
ment. entravait les communications avec le reste de l'empire, a 
di conserver ses dialectes nationaux au moins aussi longtemps 
que les dialectes celtiques de la Transpadane par exemple*.2— 
Pag. 186: „mano fonctionne aussi bien dans le langage des in- 
scriptions pour mame que pour ia," În loc de ‘mano foncti- 
onne dans le langage des inscriptions aussi bien pour mana que 
pour mamei. —Pag. 268: „L'unité administrative abolie, le fa- 
tin classique battu en brèche et ruiné, fas germes dialectaux re- 
paraissent avec une vitalité et une exubérance d'autant plus 
grandes qu'eles avaient plus longtemps été comprimées et com- 
batlues“. Care e/les ? Los germes! Ars longa, vita brevis. In- 
văţaţii n-aŭ vreme să-şi îngrijească forma, pentrucă se tem c-or 
muri şi n-or ave cind să ni spună toată ințelepeiunea ce aù in 
minte. Ce bine ar fi prins omenirii ca macar jumâtate din aceas- 
tă ințelepelune să fi rămas pentru veșnicie ascunsă în cricrul 
invățațilar! 


11. Dar tot ce s-a spus în numerele precedente asupra sla- 
băciunilor ştiinții D-lui P. este intrecut, dacă se poate, prin ceia 
ce spune D-sa, la siirşitul studiului său (pag. 175 su), asupra 
fenomenelor fiziologice care aŭ avut loc cind s-a prefâcut E ina- 
inte de e, i în alricatele e, 43. „Cind se articulează 4 Inainte de 
e,i, ne silim să apropiem închiderea, care inainte de a, o, x are 
loc la palatul moale, de locul de articulație din partea anterioară 
a gurii a lui e, į, Prin aceasta reuşim să articulăm pe Æ acolo 
unde la articularea lui e, i se găsește limba mai în apropiere de 
ceriul guril.* (Bei der Artikulation des c vor einem e, i ist man 
naturlicherweise bestrebt den Verschluss, der vor a, o, un am 
hinteren Gaumen gebildet wird, der Artikulationsstelle der vorn 
im Munde liegenden e, € zu nähern. Somit gelangt man dazu ihn 


UN SPECIALIST RONIN LA LIPSCA ex 


“lort zu bilden, wo der Zungenrticken beim Entstehen der Laute 
e, î dem Gaumen am Nächsten liegt). Din această vorbire, ma- 
carcă incticită, intelegem că DI, P, susține: 1) CA dela capul lo- 
“cului In orice limbă A inainte de e, i se articulează la palatul 
moale şi că numal încet Incet, in urma une! ulterioare silinţi a 
vorbitorului, acesta reuşeşte să articuleze pe $ la palatul tare, 
acolo unde se articulează e, f, + Că ta limba latină in special 
& inainte de e, d, în cuvinte de pildă ca cepa, cicer, se articula 
Ja palatul moale. Acuste păreri ale D-lui P. revin de mai multe 
ori în cursul lucrării sale: paz. 80—81 „Se crede de obicelă că 
Si, gl au avut acelaş soarta cu fe, ki, ge, gi. Nu este adevărat. 
Cu siguranță se poate spune că schimbarea grupei din urmă in 
Ke, Ri, ge, di este relativ nou: pag. 166 „In dialectul dela Ce- 
rignola e latin lung accentuat se preface in os Pe timpul cind a- 
ceastă prefacere a avut loc E inainte de e, i ajunsese de abia la 
treapta £*. $ înainte de e, € primeşte in mod firesc, fară nicio si- 
lințā din partea vorbitorului, articularea la palatul tare. O prò- 
nunţare a grupului fe, di astiel ca $ să fie gutural, articulat la 
palatul moale, nu este impusibilă, dar e foarte grea, foarte incomo- 
dă, este o pronunțare de acelea pe care îoncticul o poate experimen- 
ta, adecă o poate produce, aşa dupăcum un violonist ar produce un 
pizzicato Gren oarecare, dar care nu există in pronunțarea obișnuită 
omenească. Romanul, in special, pronunţa pe cesja și cicer Kepa şi 
Kiker cu & palatal, cu $ articulat la palatul tare. Mai ușoară este pro- 
nunţarea lui £ palatal urmat de o vocală guturală, de pildă Ña, Me, Kir. 
Dar e tot atit de neobişnuită, pentrucă este şi ca destul de incomodá. 
Sint limbi unde este obişnuită ortozrafiea Xa, Ko, Ku, de pildă lim- 
ba turcească, dar mă indoesc dacă nişte vorbe turcesti ca Kar, 
Kuhsar se pronunță intr-adevar Har, Kuhsar şi nu mal degrabă 
lar, kluhsar. Sint limbi ap la scrierea cărora oameni cu mare 
cultură filologică ap Intrebuințat ortografica fa, ko, Ku, de pilda 
limba albaneză; dar mă indoesc dacă nişte vorbe albaneze ca 
Ratăr, Zëntet, pe care Gustav Meyer le serie astfel, se pronunță 
într-adevăr fatăr, Kulet, şi nu mai degrabă biatăr, kiutet, Pen- 
tru aceia şi afirmarea romaniştilor că grupele latine kin, giu ar 
fi trecut, inainte de a ajunge la fr, džu, prin fazele Xu, fu eu o 
consider cu totul neprobabilă.— „Fiindcă insă inchiderea“, con- 
tinua DI. P., „nu se mai face acum cu laturea limbii, ca la ha, 
ko, ku, ci cu suprafața limbii, apoi nu mai este complectă, aşa 
că sunetul exploziv k se preface în sunetul spirant A (Da a- 
ber der Verschluss nunmehr nicht mit einem Zungenrand, wie bei 
ka, ko, ku, sondern mit ciner Zungenilăche gebildet wird, ist er 
nicht mehr luftdicht, so dass der momentane Laut $ sichin eines 
Danerlaut # verwandelt). Aceia ce spune aici DI. Puşcariu in- 
trece orice margine permisă unul diletant In ştiinţa limbilor. 4 
in ka, ko, ku se articulează cu oară idłimea fimbii posterioare, 
care se lipește de palatul moale in toată läjimea acestuia ; K în be, 
ki se articulează cu foată lățimea limbii epes care se d 
peşte de palatul tare în ou ldţimea acestuia. lipirea limbi 


KA" VIAŢA ROMINEASCA 


posterioare de palatul moale şi tare este complectă şi la $ din 
ka, ko, ku şi la X din fe, di. Şi k din bn ko, ku și X din ke, 
kí sint tot una de r+plozize. "Laures limbii la fa, ko, fu”, ‘din 
contra suprafața limbii la fe, $ñ, dar mai ales acel non plus ul- 
tra de "P spirant, acestea sint nu neexactități, ci un fel de sii- 
gär? pe care un ageamiu le zvirle inaintea unul public cetitor, 
de care-şi bate joc. Tot aud naturalisti că-și aduc unul altuia 
acuzaţii, ba că unul a spus că are stomah cutare ginganie, ba 
că celălalt a spus cà n-are gură cutare altă ginganie. Cind e 
vorba de gingănii aşa de mici, că de abia le vezi cu microsco- 
pul, nu-i de mirare să fi luat cineva gura drept stumah ori din 
contra. Dar nu ştii dacă chiar printre naturaliștii cei mai spe- 
cialişii romini se va fi găsit vreunul care să D considerat un ma- 
mifer ca reptilă. Cazul d-lui P. care ni spune că ¥ în Ze, di 
este spiraniă, întră însă in această categorie de greşeli. D-sa 
cu explozivele și spirantele D-sale pe care le debitează unui pu- 
blic cetilor prea indulgent ori prea ignorant Imi aduce aminte de 
chipul cum se povesteşte că un elev recita lecțiea de geologie 
inaintea unul profesor renumit prin ignoranța lui. Profesorul ił 
intreba să spună fosilele din cutare teren şi elevul incepea rà- 
pede ` „Ictiosaurus, plesiosaurus, manlius, rasibus, olibrius, pom- 
pilius, stradivarius, quibus, britanicus, nostradamus, habeas cor- 
pus...” „Destul, destul, bine, foarte bine, întrerupea dela o 
vreme prolesorul, și-i punca nota zece. (Această anecdotă, In ce 
priveşte exemplele, am localizato după Moinaux Tribunaux co- 
miques Il serie pag. 65).— Ce spene DI. P. mai departe asupra 
lul e, $i nu ne poate interesa din punct de videre al mărimii 
greşelilor, căci o areșală mai mare decit acela că să-şi Inchipuiască 
cineva că D este spirant nu poate exista. Cu toale acestea tot 
voiă continua, „Arliculaţiea lui We, Wi, care este deja o articulație 
ce tinde spre partea anterioară a gurii, nu se opreşte de obicei 
la această treaptă, ci dosul limbii alunecă până acolo până unde 
i se pune in cale o margine naturală, adecă până la alveolele 
su perioare, și atunci se naşte sunetul fe, ff, care pentru ureche 
cu gre se deosebeşie de Xe, Dt. (Die schon nach vorne hin- 
strebende Artikulation des Ne, Ki bleibt gewöhnlich nicht aul die- 
ser Stufe stehen, sondern der Zungenrticken gleitet bis dort, wo 
ihm eine natürliche Grenze in den Weg kommt, d. h. bis an das 
obere Zabnileisch und somit entsteht der fürs Ohr nur schwer von 
ke, Di zu unterscheidende fe, fi). Va să zică, dacă n-ar fi fost 
alveolele care să pună o stavilă, partea posterioară a limbii, cu 
care se articulează la palatul tare fe, Ki, ar fi putul sa lasă chiar 
afară din gură! Şi va să zică, apoi, sunetul f este un sunet care 
se anticulează cu parca posterioară a limbii! Măcar că nu su- 
perioare greşelei că E este spirantă, căci o greșală mai mare 
decit aceasta nu se poate comile în fisiologica sunetelor, totug 
afirmările din urmă ale Diu P sint nişte greşeli jot at de mari. 
Niclodată limba posterioară nu ajunge pără la alveole, şi nu a- 
junge până la alveole, pentrucă nu fonie, nu pentrucă bar pune 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 387- 


alveolele un obstacul. Iar / nu se articulează cu /imba bosteri 
. D D S 4 SIT: 
oară, ci cu ube anterioară.— „Dacă mica eege din 
mijlocul limbii, care are loc la producerea acestor sunete 
[fe, fil, devine mat mare, se dezvoaltă un zgomot, care cu 
vremea se preface intr-un sunet de sine stătător, asăma- 
nätor lui s, care firește este mulat: Ze." (Wenn die beim Bilden 
dieser Laute entstehende kleine Rinne in der Mitte der Zunge 
grösser wird, entfaltet sich cin Geräusch, welches bis zu einem 
selbständigen s-ähnlichen Laut fortschreiten kann, der nattrlicher- 
weise auch mouilliert ist ` Ae). Va să zică la producerea sunc- 
tului £ limba are o culundătură la mijloc! Apoi dacă ar ave o 
culundătură la mijloc, ar eşi aerul afară din gură prin cufunda- 
tura cela, şi î n-ar pute fi, dupăcum este. o explozivă. Culun- 
dâtura acela este ea unde este, anume la toate sunetele afară 
de explosive! Dar destul! In urma unor asemenea enormități 
tot ce spune D-sa mal departe, ba că la s iese aerul alară din gură 
drept înainte printr-o cutundătură dela mijlocul limbii, far la 3 se 
imprăștie prin gură in toate părțile şi aşa Imprăştiat işi face drum 
afară ` ba că dintre atricatele fe, ts, GG numa! & are pe £ com- 
plect, far îs, îs au numai un început de 7; tot ce spune D-sa mat 
departe, macarcă hazliu, nu mal prezintă niciun interes, 


(Va urma). A. Philippide 


ee 


Pulbere... 


Dacă albinele au născocit diviziunea muncii, omul singur fu 
“în stare să aducă slavă trintorilor... 


De răul copacilor femeile nu văd pădurea ` de răul pădurii nu 
văd bărbaţii copacii... 


Stă sufletul acelaşi,—şi "mn toată clipa-i altul, 


Datoria şi virtutea erau odinioară idealuri ; astăzi ele sint sug- 
gestii oficiale, şi deaceia nime nu crede "mn ele! 


Eternitatea ? — Ideal izvodit din trebuința unui punct sta'ornic 
în văltoarea zilnică a schimbaăciunilor. 


O singură dovadă de dragoste părintească dădu creştinismul 
“omenirii ` Ținind în loc propăşirea popoarelor vechi pănă să le 
ajungă din urmă Germanii și Slavii. 


E.xteriorizarea propriei noastre răspunderi se numeşte mai o- 
“bişnuit dumnezeire. 


Ce este viitorul ?—Cuta vremei câtră care aspirăm şi de pe 
care cu jale se vor cobori copiii noştri... 


Testamentul şi memoriile sint arme de Invinși, de aceia le 'n- 
:gädue legea până şi femeei. 


Ce este dorul? —Lipsa de emoţiune și conștiința acestei lipse. 


Barbatul cel mai frumos este acel care-i mai îndrăgostit Fe- 
meia cea mai lrumoasă, cea care ştie să râmină mai nepăsâloare. 


Cine a zis că cei vechi trăiau mai mult? Ce-i tihna vieţii lor 
„aţă de intensitatea traiului nostru? Căci multul e putere, nu 
„“lurată, complexitate, nu inşirare. 


Ana Conta-Kernbach 


Pricolicii 


Studiu de mitologie romină 


Credinţa In oamenii inzestraţi cu puterea demonică de a» 
se schimba în animale şi de a duce astfel o existență despărțită 
In două ramuri paralele şi independente una de alta— fiecare In 
armonie cu instinctele şi cerinţile diferitelor naturi—e aproape 
universală şi de dată foarte veche. Ea este cu prisosință re- 
prezentată și in mitologia poporului nostru, în care, oamenii-ani- 
male, pricolicii, ocupă un loc de Îrunle, Aceştia se deosebesc 
de restul oamenilor prin sănătatea, prin fața lor roşie, prin pri- 
virea Intotdeauna gata să se incrunte şi să dioache, dar mai a- 
les printr'o prelungire a siet spinării,—o codiță. 1). 

Pricoliciu se face de obiceiu al nouălea din nouă frați lu- 
nateci,— născuţi In aceiași lună "1. sint însă şi oameri, care Ci- 
pătă mai tirziu această insuşire, inșelați sau siliţi de pricolici. 
Bolnavii sint mai ales expuşi acestui pericol, căci de indata ce 
căpetenia pricolilor afla câ cineva este sulerind de mai multă 
vreme, trimete o pricolicioană 2) cu o alifie făcută din grăsime 
animală, să-l ungā şi să-l farmece, Dacă bolnavul se lasă ade- 
menit şi pricolicioana izbuteşte să-l ungā, vraja e îndeplinită, 
Noul pricoliciu se dă de trei ori peste cap, se schimbă în lup 
sau cine şi se duce la locul unde se ala căpetenia. Acesta se 
găseşte la trei hotare cu trei movile, sau la muntele Retezatu în 
Ardeal, ) Pentru cei care de bunâvoe devin pricolici, farmecile 
de intrare se fac în Joia-Mare. *) i Bee" i 

Pricoliciul are darul de a se schimba la anumite timpuri 
in lup, dar mai ales în cine, *) El umblă, In general, spre mic- 


 Marieneseu, „Pricolicii*, în Familia, an. VII, 1872, pag. 

Il: v EE Jahr el seine Tage im Meinung und Branch der Ru- 
minen, we . 34; A. Scott, Walacbisehe Miirehen, 1845, pag. 398. 

2 CG ez in Revista Nouă, an, UL 1592, pag. 395. 
3) „Prieolieioane*, manţionează şi Ascott, op. cit. pag. 338. 

4) = iere mare w ct pag PS, 

A i op CH. d 

Si D. Segoe 1 Ba Moldovei, vol. I, pag. Ion: Scott, pag. 

sgg; Schmidt, pag. S3; Gh. Pitin pag. 393; Abtetenesecn, pug. 116, 


as VIAȚA ROMINEASCA 


zul-nopţii ?) şi în lunile de vară et toamnă. ?) Stricăciunile pe 
care pricoliciul le cauzează oamenilor sint foarte mari; le omoară 
vitele şi distruge grădinele, 2 Pericolul cel mare constă însă în 


setea lui veșnică după singe omenesc. H E o însușire ce oare 


în comun cu vampirul, demon, cu care dealtmintirelea e foarte 


inrubedit, dar nu trebueşte confundat: vampirul e un spirit, pri- 
coliciul o ființă în carne şi in oase, Numai murind, pricoliciul 


poate deveni vampir, în adevăratul înţeles al cuvintului, și iden- 
tificat cu acesta, *) 

In momentele lor de furie, pricolicii uită de orice legături 
de prietenie şi rubedenie, și atacă prima persoană cu care vine 
in contact Se povesteşte astfel de un pricoliciu care se intor- 
cea cu femeia sa dela biserică şi care, simțind pe drum că ii 
venise ceasul, se dădu de trei ori peste cap, se prelăcu în cine 
şi işi muşcă nevasta. D Pentru a explica probabil această com- 
plectă uitare de sine însuși, unii oameni cred că pricolicii nu 
sint decit nişte posedaţi şi că spirituşul dintr'inşii îi conduce şi 
ii învaţă ce să fach" 

Cei mai mulți pricolici sint nenorociţi de a trăi dubla lor 
existență.  Vindecaţi pot fi în mai multe feluri. D At. M. Ma- 
rienescu ne dă, In studiul său asupra pricolicilor un tablou com- 
plect al practicelor intrebuințate în acest scop. Mă voiu märgini 
in a reproduce acest tablou: ê} 

„Se crede cå pricolicii se pot vindeca în modul următor ` 

=â) Dacă un cine negru mușcă pe pricoliciu, Incit acesta 
să se crunte tare cu singele propriu ; 

„b) Dach cineva dă peste adunarea pricolicilor sau peste 
un pricoliciu şi, tăind în aer cu un cuțit în cruciş şi curmeziş. 
nimerește pe unul, cel nimerit fuge ca o umbră pină acasă, aici 
se preface in om curat, se vindecă, dar moare curind ; 

„€) Dacă se știe cine e pricoliciu, se păzeşte plină ce a- 
doarme in pat, şi atuncea cu vin scos din ziua de Sit, Ilie, praf 
de pușcă și tâmte se alumă ocolind patul. Cu această ocazie unii 
slobod coada şi aceasta se arde cu un ban rău de argint; 

„d) Dacă pricoliciul se înfierează în frunte sau la ceată cu 
der cald*, 

Tot pricolici sint probabil și divinităţile vrășmase, întiinite 
sub formă de lup, In diferite vrăji și descintece.”) Citeodată îi 


1) GA. Pis, pag. 59%, 

3) Marieneseu, pup, 116. 

3 Marienescu, paz. 1163 Schmidt, pag. 33; Scoti, pag. 299. i 

4 Gh. Filip, pag. 393 ; Shmidt, pag. 33; Marienescu, pag. lib; 
Cantemir, A 


5) ' Această contazie pare a o face d. Stineanu, în „Basmele Romini- 
lor”, pag. 875, şi S. IL Marian, „Inmormintareu la Romini“, pag, 419, 


8) At. Mariene: op- pag. 116; cf. &hmidt, , 34. 
9) Gr. Gri bo Bien, Medicina poporului, paz. ; Gr. 1ori- 
lescu, „Materialari folkloristice*, vol. I, pag. 1143, 1525, 1552, 1601. 


PRICOLICII ast 


găsim intoväräşiți de lupoaice-pricolicioane, °) Cå nu poate e- 
xista confuzie intre aceștia şi lupii adevărați, reesă şi din felul 
cum sint înlățișaţi. „Plecai pi cale, pi cărări ;—La mijloc di cati 
mă 'ntiiniiu—Cu nouă lupili intăritaț.—Inherbinţat,—Cu gurili câs- 
cati, —Cu linghili spinzurati,—Cu dinți de hier—Cu masielile 
de oțel“, 2 

Cam acestea sint trăsăturile caracteristice, sub care oamenii- 
animale sini reprezentaţi in producţiunile poporului rominesc, 
Muritori dotați cu puteri supra-omeneşti, pricolicii sint, în ge- 
nere, nişte nenorociţi ademeni de spiritul răului și forțați sa 
facă rău. Ei nu doresc decit să fie scăpați și vindecați de far- 
mecul ce îi subjugă. Şi iată ce mă face să cred că ţăranul 
nostru şi-a dat samă, înnaintea tovarăşilor săi din Occident, de 
reaua stare bolnăvicioasă, dela care au pornit şi, poate, porneşte 
încă aceste închipuiri superstiţioase şi manifestari patologice. 


N. L, Kostaki 


-nn — a u 


- 


- A n» DÄ 
o Figo, DA Densuşianu, Th. D. Speranţia, „Graiul nos- 
tru“, pag. RE, 


INIMA LUI HIALMAR 
(Ip Leconte de Lisle) 


Pe cimp. E noapte. Cerul senin, Un vint de għhiajă- 
Mii de viteji acolo dorm lără de mormint, 

Cu pumnii strinsi, cu groaza adinc săpată mn lață, 

Un stol de corbi jăleşte, rotindu-se prin vint. 


În văi lumina lunii s'aşterne pe zăpadă. 
Hialmar, printre leşuri, se 'nalţă greu pe brinci, 
Cu mini tremurătoare se sprijină de spadă, 

Şi singe cald ii curge din rânile adinci, 


— 0, cine 'n ochi mai are acum scinteia vieții, l 
Tovarăşi dragi de luptă, cu pieptul de ojei, ti 
Si care veseli, sprinteni, in zorii dimineții, 

Cintind, ați dat năvală spre groaznicul măcel ? 


Sint muţi cu toţii. Casca şi zalea mea e ruptă, 
Săcnrea sfărimată în vălmășazul crud. 

Privirea mi-e 'ncruntală. Ca marea, cind cn luptă. 
Cu ţărmul nalt, asemeni un Îreamăt parc'aud, 


Răzieţe corb, stăpinul priveliştii păgine, 
Deschide-mi pieptul tinâr cu ciocul tău de fer ! 
Aşa cum sintem astăzi, ne vei păsi şi mine. 
Du inima mea caldă la lata lui Ylmer. 


În Upsal, unde Jarlii în vesel cor, ei cîntă 

Şi sorb din cupe bere, cum alta în lume nu-i, 
Spre cea cu dulce nume In zbor de șoim te-avintă, 
Şi darul cel din urmă iubitei mele du-i. 


O vei zări "on cetate pe turla 'naltă, veche, 
Cu părul lung şi negru şi albă ca un crin, 
Ca două fori i-atirnă cerceii la ureche, 

lar ochii ei sint limpezi ca steaua din senin: 


INIMA LUI HIALMAR 


ca mi-a fost gindul veşnic la ea, tu du-i cuvintul 
Şi inima-i arată, Ea blind o va privi, 

Ce roșie-i şi tare, nu neagră ca pămintul, 

ȘI, poate printre lacrimi, copila-ţi va zimbi, 


Eu mor, Viaţa-mi curge prin zece răni de-odată, 
© fiara cruntă vie, să soarbă ochii mei! 

Viteaz şi linâr, vesel şi liber, fară pată, 

să mā ridic în soare, alăturea de zei. 


Mihai Petrov. 


P 


Zu 


Organizația comerțului 
mondial al petrolului. " 


Continuăm expunerea organizării mondiale a comerțului 
de petrol. 

Franța, al cărei consum revine la aproximativ 300.000 tone, are 
un regim special, lavorizind importul petrolului brut, prin un tarif 
«diferențial, în scopul dezvoltării industriei locale de rafinare, 

Standard-Ui] deţine şi aici, unde-şi are propriele sale rafinării, 
peste 60"/e din comerțul petrolului, iar petrolurile romine şi cele 
ruseşti aproximativ 356/0,. In Franţa însa coaliția europeană nu 
are vre-o urganizaţie specială, 

Celelalte ţări din apusul Europei sint dominate pe de-a 'ntre- 
gul de Standard-Oil, şi deaceia coaliția europeană, din lipsă de 
stocuri de petrol, işi propune deocamdată de a-şi limita activi- 
tatea ei In sfera acestor ţări, 

Piedica cea mare pentru coalițiune era deci greutatea apro- 
vizionării cu cantitățile de petrol necesare scopului propus. Gru- 
pele Nobel şi Rothschild, ce şi le-a alipit coaliția, aveau in a- 
devâr un procent important în producția hRusici, insă in urmă 
crizei şi a tulburărilor din 1905, şi din cauza marelui consum 
intern al Rusiei, exportul a slăbi pe jumătate ca mai Iinnainte. 

Astfel, pecind producția Rusiei era normală (11 milioane 
tone în 1904), exportul se urca la 2 milioane tone, acum însă, 
cind producția scăzuse la tie —7 milioane tone, exportul a señ- 
zut cu 50%, din care numai aproximativ 600,000 tone erau rezer- 
vate consumului european. Şi, chiar din acest export, coaliția nu 
putea dispune decit de partea care revenea aderenţilor săi, Nobel 
și Rothschield, adică vr'o 450.000 tone "1. 

Din Romina coalițiunea nu putea să se aprovizioneze pen- 
tru alimentarea țărilor din sfera ei decit cu circa 300.000 tone, 
iar din Galiţia nu putea să se aștepte la o cantitate mai mare ca 
100.000 tone, dat fiind consumul intern al Austro-Ungariei şi inde- 
pendența societăţii de export a rafinorilor austriaci şi unguri. 

In total, deci, trustul nu putea dispune de un stoc mai mare 
de un milion de tone, incluziv producția Germaniei (circa 100.000), 


DI 


e Mat tirziu coaliția și-a atras de partea sa și alte grupuri din indus- 
trin rusească, ciștigindl încă vro 100.000 tone. 


aa 


+ 


ORGANIZAȚIA COMERȚULUI MONDIAL AL PETROLULUI 395 


precum şi alte proveniențe puţin importante, ca acele ale pro- 
ducătorilor independenți din America şi Rusia. 

Standard-Oil avea pentru Europa stocuri de petrol în can- 
titate de peste 214 milioane tone, deci mai mult ca dublul sto- 
«urilor coalițiunii europene. Aceasta din urmă conta insă pe 
aceia că grupurile dependente de ca, din Rominia şi Galiţia, vor 
lucra, stimulate de guvernul german 1), cu o foarte mare intenzi- 
tate, spre a-şi spori producțiunea la cifre insemnate. 

In aceste condițiuni se începe lupta la siirşitul anului 1906» 

Dar incă Innainte ca coaliția europeană să De definitiv Intoc- 
mită, Standard-Oil, a cărei influență asupra comerțului european 
era covirşitoare, — mai ales in această sferă, in care noua coali- 
țiune işi propune a-şi exercita activitatea, — imediat ce a putut să 
cunoască elementele ce compun această nouă ali: şi tendin- 
tele ei, a pornit lupta in mod energic, cu scopul de a paraliza 
tratativele şi lucrările ce mai trebueau făcute pentru terminarea 
organizării coalițiunii europene. 

Deaceia Standard a inceput a scădea incetul cu incetul pre- 
țurile la Hamburg (vezi diagrama 21. care, find, cum am văzut, 
cea mai principală bursă europeană de petrol, serveşte ca punct 
strategic de luptă.—pentru a provoca astfel scăderi pe piețele ce 
se aprovizionau de aici, adică tocmai pe acele piețe, pe care nouu 
coaliție îşi propusese a se rezema, 

Această scădere a prețurilor nu eră prin nimic altceva jus- 
titicată, decit prin voința lui Standard, căci scăderea nu putea fì in 
momentele acelea o consecință naturală a situaţiei generale a pro- 
ducţiunii și a. consumului, Din contra, poate erau motive pen- 
tru urcarea prețurilor, dată [ind restringerea activității din Ru- 
sia și chiar din Pensilvania $). 

Dar Standard-Oil işi putea permite sacrificiul de a scădea 
prețurile, —lără a ţine samă de legea cererei și a olertei,—pe pie- 
tele pe care cra ta luptă cu coalițiunea, deoarece avea și alte 
pieţe, in care putea să urce cum voea preţurile, pentru a găsi o 
compensație sigură a pierderilor suferite în localităţile unde le 
scădea anume spre a distruge concurenţa. 

Organizațiunea coalițiunii era condusă de aceiași idee, de 
a se opune concurență Americanilor deodată în toate localităţile 
de desfacere ce intrau în cimpul lor, pentruca Americanii să nu 
fie In stare de a invinge pe adversari, prin scăderi temporare de 
preţuri intr'o singură regiune, cum a fost în mod regulat tactica 
lor de pănă acum. E zë i 

Dar tocmai aici rezidă punctul slab al coalițiunii, căci nu 
putea fi uşor a imprima o singură directivă elementelor foarte 
numeroase şi variate ce erau chemate a lupta laolaltă contra lui 


1}--in Rominia s'a făcut uz de influențe Ă re veac pentruea unele gru 
pe dis Rominia să-şi vindă produsele lor roaliţiunii europene. `. 

2Cimpurile petrolifere din vestul Amoericei deabia in 1907 realizează 
= crestere gonerilă a produeţiunil. 


335 VIATA ROMINEASCA 


. D —————————_——_— 


Standard, care, avind organizaţia modernă a unui trust, se prezen- 
ta din acest punct de vedere in condițiuni cu totul superioare. 

Nu mai vorbim de inlerioritatea coalițiunii față cu Standard. 
din punctul de vedere al resurselor financiare. 

Deaceia coalițiunea, simțindu-şi situaţia ei inferioară, evită 
pe cit posibil de a intra în luptă directă cu Standard, şi, in afara 
scăderilor de preţuri provocate în anul 1906 decătră Americani, 
pentru a paraliza mişcarea de organizare a coaliţiunii, vedem că, 
in tot intervalul după înființarea coaliţiunii, nu se manilestă nici 
un atac din partea coalițiunii,—căci acum Standard era în po- 
ziţie delensivă,— manifestat prin vr'o scoborire simţitoare de pre- 
turi. Preţurile americane se menţin la 17 Ír., iar ale coalițiuni: 
la 16.351) (vezi diagrama No, 2). În tot acest interval de linişte 
coaliția căuta de a-şi face noi aderenți și a-și concentra şi asi- 
gura forțele pe diversele pieţe. 

Dar, tocmai cind toți erau în așteptarea isbucnirii luptei, 
iată că pe la mijlocul lui Mai 1907 soseşte vestea că o alianţă 
s'a incheiat intre ambii beligeranţi, Standard și Europiische-Petr.- 
Union, alianță limitată deocamdată asupra pieţelor belgo-olandeze, 

Imediat se urcară la Hamburg prețurile dela 17 la 18.25, 
cu tendința necontenită de urcare, infuenţind astfel toate picţile 
dependente. 

Această alianță produse o slupelacţiune generală și o in- 
dignare pănă la un punct legitimă in cercurile politice ce cău- 
tase a influența şi sprijini formarea coalițiunii europene, mai ales 
că aceasta depuse armele innainte de a fi angajat vr'o luptă cu 
protivnicul său Standard. ` 

Desigur că, din punctul de vedere moral, alianța incheiati 
înnainte de a se fi dat lupta nu putea fi decit deplorabilă pen- 
tru prestigiul coalițiunii europene, inchegată cu atitea slorţări și 
sacrificii; din punct de vedere material, ea este explicabilă et poate 
de neevitat. Lupta dusă la extrem ar fi trebuit să se termine 
cam tot aşa cum sa siirșit şi acea condusă de Shell, nefiind 
incă momentul potrivit ca o organizație europeană, cu slabe re- 
serve financiare şi, — ceia ce este și mai important, —cu neindes- 
tulătoare rezerve de petrol, să poată opune rezistență simultanee 
in toate punctele de atac ale lui Standard. 

Dar Standard nu a umblat niciodată după succese morale 
şi nu sa dat la o parte niciodată dela nici-un procedeu care 
i-ar fi adus beneficii, şi astfel se explică cum și de astă dată nu 
a ezital de a primi alianța, păstrindu-şi, bine înțeles, prerogativa 


1)—Petrolurile rominesti, ruseşti şi galițiene (vorbim de lampant, căci 
acesta e obiectul principal al comerțului) au fost tot timpul cotate pe piețele 
străino sub cole americane, urmind în mod paralel la o anumită distanță os- 
cilaţia preţurilor acestora. Se observă însă că această distantă descrește din 
te in co (vezi d 9) aan că, pecind la 1590 era de 3 fr, ln 1907 ou 
nu mal este nici un fr, și are tendința de a se confunda en timpul într 
singură linie. Aceasta probează îmbunătăţirea şi unitearea enlităților de po- 
troluri, pe care sus numitele țări le aruncă pe pieţele străine. 


ORGANIZAŢIA COMERŢULUI MONDIAL AL PETROLULUI 397 


de a dicta condiţiunile acestei alianțe. condițiuni care reparti- 
zează şi fixează zonele de influență a ambelor organizațiuni pe 
baza stocurilor lor și permit urcarea prețurilor de desfacere, eli- 
minindu-se concurența, 

Modul, în care fiecare din aceste organizațiuni livrează co- 
«<ficientul de petrol ce i-a fost stabilit prin convențiunea incheiată, 
e determinat de proveniența şi calitatea petrolului, precum ai de 
calculele de detaliu ale costului de transport dela punctele de 
producție la cele de consum. Astiel, Standard jet interzice drep- 
tul de a introduce petrolul său propriu din Romina, sau pe cel 
ce l-ar achiziţiona dela alţi rafinori, pe piețile Europei centrale 
şi occidentale, ci numai în italia şi pe toată linia dinspre rā- 
sărit, pănă în Indii. Un birou central determină mai dinnainte fie- 
cărei firme, care stă sub controlul ambelor organizaţiuni aliate, can- 
titatea și calitatea ce trebue să o trimeată în culare timp şi în 
cutare loc, aşa că inlregul comerţ european se exercită, în urma 
acestei alianțe. în virtutea unei conduceri unice. 

In urma acestei alianțe  Standard-Oil devine mai puter- 
nică ca oricind, ne mai avind in calea sa nici-un concurent, 
sau aproape nici unul, căci cele citeva societăți independente, 
cum era Pure-Oil-Cy, care destăcea petrolul independent din 
America, societatea Olex, precum şi numita firma austriacă A 
G. far Oesterreichische u. Ungarische Mineral-Oiprodukte, care 
«lesfăceau in Germania de nord petrolul galițian (circa 100.090 
tone), — aveau o activitate prea redusă pentru a putea Inriuri 
mersul nouei coalițiuni, Standard-0Oil—Europ.-Petr.-Union. 

Bursa de petrol din Hamburg, in urma acestei alianțe, iși 
pierdu din importanţa ei, in ceia ce priveşte notările de prețuri, 
caci petrolul rominesc dispare cu totul din cota bursei, fiind vin- 
«lut sub mărci străine, cel rusesc e pe cale de a dispărea, iar 
cei american se menţine nominal, câci de fapt Standard-Oil 
«ontrolează întreaga mişcare. 

Standard-Oil insă nu era societatea care să se mulțumească 
cu avantajele ciştigate, ci, imediat după incheerea alianței, preo- 
cuparea ei de câpitenie fu de a suprima pentru totdeauna din 
circulație, de pe pieţile germane in special, petrolurile ruse și 
romine. Sistemul scoboririi preţurilor cerea sacrificii prea costi- 
sitoare, şi apoi se ştia din experienţă că, odată cu perioada de ur- 
care a prețurilor,—ce trebuca In mod inevitabil să urmeze drept 
compensație a celei de scoborire,- societățile concurente renășteau 
iarăşi, şi lupta trebuia reincepută dela capăt. Deaceia Standard 
işi indreptă privirile spre un alt sistem pentru acapararea temei- 
nică a pieților ciştigate: suprimarea definitivă a comerțului in- 
fermediar. 

In Germania, societatea americană Deutsche-Amerik. P., 
G., ca cea mai importantă şi mai bine organizată din Intreprin- 
«lerile europene ale lui Standard, dezvoltase intro măsură mai 
mare sistemul desfacerii petrolului direct la consumatori, prin 


E VIATA ROMISEASCA 


trăsuri-tancuri, Ea caută acum prin dispozițiuni aspre’), introduse 
in contractele ei cu detailişiii, să-i acapareze complect ; ba, ce e mai 
mult, ea a mers şi mai departe, căulind a suprima și mijlocitorii 
de măriuri, care mai existau Intre dinsa şi cumpărători, 

Deaceia luptele, pe care Americanii le vor da de-acum inna- 
inte, nu mai sint atit contra firmelor concurente, cit mai ales con- 
trn comercianților şi mijlocitorilor. laple care nu sint tocmai vi- 
zibile la suprafață, deoarece se dau mai mult la întunerec, In 
lumea micilor comercianţi, dar care pentru aceasta nu sint mai 
puţin insemnate pentru consolidarea monopolului american, 

Putem, deci, spune că primele urmări ale coaliţiunii intèrna- 
ționale dintre Standard şi Europ.-Petr.-Union se traduc printr'un 
progres puternic al Americanilor, mai ales în ceia ce priveşte st- 
primarea comerţului intermediar, 

Dealimintrelea, după coaliţie, situaţia pieţilor europene este 
caracterizată printr'o pace și o stare pe loc a preţurilor, cum de- 
mult nu mai fusese în comerţul petrolului, 

Anul 1908 reprezintă deasemenea o perioadă pacilică (vezi 
diagrama 2). Innăuntrul și la umbra căreia Stanriard-Oil işi con- 
tinuă aspirațiunile sale de a da o nouă dezvoltare comertului 
său, elimintad pe intermediari şi mijlocitori, şi urmăreşte realiza- 
rea unui măreț program, sporindu-şi considerabil iniluența pre- 
panderantă asupra tuturor celorlalte țări din Europa, producătoare 
de petrol, asupra cărora pănă acum nu a avut decit o influență 
secundară. Se pare că tendința finală a lui Standard (ul în Eu- 
ropa este de a-si lua asupra ci industria rafinajului in ţările pro- 
ducătoare?) şi desfacerea produselor sale in cele consumatoare, 
lăsind extracțiunea în sarcina întreprinderilor aliate, asupra cà- 
rora ar exercita un control preponderant. Cu alte cuvinte. Stan- 
dard-Qil ar avea să-şi stabilească şi in Europa aceiaşi uniformi- 
tate de organizare, pe care o are în Statele. Unie şi care i-a asi- 
gurat absoluta ei eghemonie, 

In acest interval, aliata sa, Europiiische-Petr.-Union, folo- 
sindu-se de asemenea de pacea şi prețurile avantajoase, caută și 
ea să dea o dezvoltare mai mare organizațiunii sale, şi, la Ince- 


1} rmătorul contract tip era impus detailistilor : 

„În legătură cu convorbirea verbală, sint decis ui furniza din trà- 
surile dv. tancuri, de azi pănă la 31 Doe, 1908, intreaga cantitate de petrol 
de caro voiu avoa nevoe, în mod eachugir: dela dv., din marfa caro dr, 
D vindeţi aici, şi eu prețurile pe litru cotate oficial po piaţa de n să contra 
plăţii in numerar, Ca compensație pentru acest angajament, dr, imi uvurdaţi 
a bonificaţie de 1 pl. (cirea 0G centime) de fiocare litro, din preţurile otici- 
ale cotate po piaja de aici. Această bonificalie este plătibilă trimostriul si 2- 
nome ein oară la 1 lanuarie 1908, însă namai în cazul cind specifeñrile 
acestei înțelegeri vor fi în total ținute de mine. În vazul cind aas luu, eon- 
forin acestei ințelegeri, dela dv. întreaga cantitate de petrolde care am ue 
resitate pănă lu termonul arătat mai sus, sint pasibil pentra ficeure 100 litri 
de petrul incepute, luate din uită parte, la o amendă convenționulă de > 
mărei în favoarea dv,“ 

3)-—Im Rominia prin marea rafinărie din Ploeşti a sor. Romino-Ameri- 
cană, si în Galiţia prin rafinăriile soe, Vucuum-0il, 


ORGANIZAȚIA COMER jä MONDIAL AL PETROLULUI $99 


putul anului 1908 incorpori 
sporeşte capitalul dela 20 f 
a-şi mări instalațiunile sale 46 
rezervate ei prin convenţiure 

lată insă că, spre si 
(societatea expartatorilor (che 


wsi mai multe firme din Rusia, îşi 
7 milioane mârci, in scopul de 
desfacere a petrolului pe pieţele 
cu Standard, 

l anului 1905, socictatea Olex 
lui galițian), acel concurent cà- 
tuia Americanii nu-i dădusfă {vre-o importanță, incepu a deveni 
supărătoare, acaparind piețile Germaniei de nord, Cu toată criza 
ce a bintuit industria de petrol austriacă în ultimul timp, această 
intreprindere a căutat să-şi inlindă debuşeurile ei în Germania. 
prin întemeiarea de noi societăți afiliate în toate cercurile comer- 
ciale importante, şi, mulţumită politicei ei abile, îi fu cu putință 
ca să sporească importul de petrol austriac în anul 1909 cu a- 
proape 40" (130.000) tone, față cu anul trecut, 

Cum a simţit aceasta, Standard şi-a indreptat toată atenţiu- 
nea asupra pieţilor influențate de Austriaci, eliminind în mod com- 
plect pe angrosiştii ce se alimentau cu petrol austriac şi scobu- 
rind preţurile. Austriacii au incercat să riposteze, scoborind și ei 
prețurile,—lucru ce nu le-a fost greu, dată find supraproducția 
din Galiţia și avantajele de transport pe piețile Germaniei de 
norni, — şi izbutind a mări din ce în ce importul in Germania, in 
dauna insă nu a petrolului american, ci a celui rominese şi 
rusesc!) 

Au fost destul de lăudabile aceste încercări perzistente de 
rezistenţă a exportalorilor austriaci, dar ele au trebuit să inceteze, 
—dată fiind lipsa de organizaţie a tinerei intreprinderi de export 
austriace şi insuficiența mijloacelor linanciare pentru înființarea 
instalațiunilor de desiacere, şi să siişească prin a ceda şi a 
intra în tratativede Intelegere cu Americanii, tratative care nu se 
mărginesc numai asupra sferei comerțului din Germania, ci intră 
chiar indomeniul industriei galițiene, proftind de situația ei critică şi 
căutind astiel a cuceri stăpinirea şi asupra producătorilor de ți- 
țeiu din Galifia. i 

Prin această Ințelegere Standard-0Oil ar D obținut un punct 
strategic de mare valoare pentru politica sa de cucerire a pie- 
ților de petrol ale Europei centrale. Tocmai însă cind tratativele 
înțelegerii păreau a fi gata, intervine guvernul austriac și ză- 
dărniceşte planurile lui Standard, punind la dispoziţia industria- 
şilor de petrol mijloacele financiare necesare pentru a se reor- 
ganiza prin propriile lor Forțe. Héi ? 

In faţa acestor intervenţiuni Americanii reiau lupta mai de- 
parte pe pieţile străine, in special germane, provocind o nouă 


1 Jm faţa ucestel lupte acerbe dintre Standard și petrolul austrine, 
petrulurile rominești și ruseşti au fost nevoite a se retrage în anul 1908—09 
din Germania, într măsură mare găsind în Franţa si Anglia condițiuni mai 
bune de desineare. Astfel se explică neea scădere de la MOOUO tone, din eit 
era exportul petrolului rominese in Germaniy in 1907, la 15.000 în 1908 si 
WAO în 1905, cu toate ch ur D trebuit să ne asteptăm la un rezultat gun: 
trar, dat fiind participarea proponderantă a finanței germane in Intreprindu- 
rile romine de petrol, 


400 VIAŢA ROMINEASCA 

scoborire la Hamburg (15.75 lei 9» kar.), scoborire care loveşte 
nu numai petrolurile galițiene, ci influențază senzibil şi pe cel ro- 
minesc, pricinuind o restringere în export şi o supraincărcare a 
stocurilor de petrol în porturile romineşti, care amenință,—daca 
împrejurări favorabile nu se vor ivi Intr'un viitor apropial,—cu o 
criză serioasă industria rominească, 

Pecind insă, în Austria, Standard-Oil a trebuit să se re- 
tragă în faţa intervenţiunilor guvernului austriac, răminind a 
lupta înnainte pe piețele germane cu petrolul austriac, ea obţine 
cătră jumătatea anului 1909 o victorie pe un alt teren. Inţele- 
kerea care se pregătea în mod tacit încă de citiva ani intre 
Standard-0Oil şi compania indo-olandeză Koninklijke-Petr.-Maat, 
care, dupăcum am văzut, în urma contopirii cu Shell-Cy re- 
zuma aproape intreaga industrie a petrolului din Asia orientală 
şi stăpinea desfacerea produselor sale petrolifere în toată Asia, 
iar in Europa întrunea in mina sa, prin intermediul lui Asiatic — 
Petr.-Cy, întregul come! de benzină, —nici-o altă întreprindere 
ncavind disponibilă pentru Europa o aşa de mare cantitate de 
benzină, — această ințelegere) devenea acum oficială prin trata- 
tivele pe față In privința sferelor lor de desfacere!) Această In- 
țelegere, care urmărește mai mult a asigura pacea în punctele 
de contact a sferelor de desfacere a celor două mari instituțiuni, 
decit o contopire sau chiar o conlucrare comună pe piețile mon- 
diale, are totuşi o mare insemnălate asupra pieților universale de 
petrol şi va avea o repercusiune simţitoare In toate cercurile in- 
dustriale şi comerciale. 

Prin urmare, situația actuală a comerțului mondial de pe- 
trol s'ar rezuma astfel ; 

Intregul comerţ de petrol din lume este deținut de 3 mari 
organizațiuni comerciale, și anume: Sfandard-Oii, Koninklijke- 
Petr-Maat şi Europäische -Petr.- Union. 

Cantitäțile de petrol de care dispun fiecare din aceste in- 
ireprinderi sint: 

11 Standard-Oil dispune de 80% din producția Statelor-U- 
nite, adică vr'o 18 milioane tone. Cum America consumă în ci- 
fă rotundă 753%, din această producţiune (numai căile ferate din 
Statele-l nite consumă peste 3 milioane tone petrol combustibil), 
Standard-Oil exportă restul de circa 4 milioane tone în toate pår- 
Hle lumii, din care 2'/+ milioane*) în Europa, 


„__ 1—Saneţionarea acestei înțelegeri se afirmă, pentrucă presedintele sot. 
Koninklijke, d. Detterding, va fi cooptat în consiliul de administratie a lui Stan- 
dard-Qil, și mambri norveg « din soe. Standari vor fi destinaţi a fotra în 
consiliul de administrație a lui Koninklijke. ` 

` Z-—lmn această cifră, 2 milioane tone sint lampant, 250.000 patrol brut 
ai 20000 benzine, reziduri şi alte produse. Nu este cuprinsă însă în uceastă 
cifră peodueţianea sucursalelor sale din Rominiu yi Galiţia, producţia deal- 
mintrelea acum de mics importanță. Astfel, în Rominia soe. Romino-Ame- 
rioană are o producţie de 120.000 tone şi fabrică uproape 150.000 tone pro- 
eta tar în traliţia, sr. Vacuum-Oil dispune de o cantitate de cirea 70.000 
ome, 


a Lé 


ORGANIZAŢIA COMERŢULUI MONDIAL AL PETROLULUI wi 


2). Koninklijhe- Petr - Maat dispune de totreaga producție a 
Indiilor olandeze, care, în treacăt fe zis, nu se poate cunoaşte în 
mod precis din cauza secretului ce-l pune această societate în 
toate mişcările ei, dar care nu pare a trece de 2 milioane tone, 
—precum şi de o parte a producțiunii Indiilor britanice si a celei 
ruseşti, 

Intreaga această producțiune. care după toate probabilitățile 
nu trece de 3 milioane tone, este consumată, cum am văzut, de 
întinsele pieţi ale Asiei şi Australiei, iar în Europa nu exportă 
decit o cantitale de aproximativ 100.000 tone benzină, precum 
şi cantitățile de petrol, aproximativ 70.000 tone, din Rominia de- 
ţinute de o sucursală a sa, socielalea Astra, 

3) Europiische-Petr.- Union dispune de cea mai mare 
parte din produsele exportului rominesc!'), aproximativ 300.000 
tone, de circa 430.000 tone din Rusia şi 100.000 din Galiția, 
plus petrolul de provenienţă germană în cantitate de 100.000 tone, 
In total, deci, dispune de aproape 1 milion tone, care este rezer- 
val excluziv consumului european (Europa centrală). 

Prin apropierea între Koninklijke și Standard-Oil, toate a- 
ceste 3 organizaţiuni se află intro ințelezere comună, prin care 
se delimitează sierile de acţiune a fiecărei intreprinderi in parte, 
şi în care, bine înțeles, Standard-Oil, atit prin enorma sa produc- 
ţiune, cit şi prin marea sa organizație de desiacere, joacă un ro! 
covirşitor şi-şi impune pretutindeni directiva sa. 

Europâische-Petr-Union, dată find cterogenitatea şi dife- 
rența de interese a diferitelor grupuri şi bânci ce o compun, nu 
poate avea aceiaşi unitate de vedere at conducere, care alcātu- 
ele soliditatea celorlalte două instituțiuni comerciale, Standard 
şi Koniklijke, instituțiuni care sint întemeiate anume în scopul a- 
facerilor de petrol şi care nu sint finanțate de hânci private, ci 
au propriile lor resurse financiare, 

Fără a ne hazarda in pronosticuri, se pare însă că Europiische- 
Petr.-Union nu va putea să-şi păstreze locul pe care-l aspiră în 
comerțul european, şi viitorul va arâta că intregul comerţ din 
Europa și-l vor disputa celealte două mari organizaţiuni, care 
par a se interesa din ce în ce mai mult In chiar industria țării 
noastre "1. 

Aceasta fiind perspectiva comerțului european, este natu- 
cal a ne intreba ce pozițiune vor lua diversele state europene, 
care nu vor putea privi bucuros situaţia aceasta de vasalitate e- 
conomică ce li se crează din partea unor oruanizaţiuni străine 
şi de cătră interesele lor politice, şi de câtră cele economice. 


1) Neiem, dori, că petrolul rara en ee hann Sé nn 
parte (900.000) la organizația Europä „Union benzina (8O00) rolul 
produs de soc. Astra (70.00), în total 150.000, În organizația Koninklijke, şi 
petrolul fabricat de soc, Nomino-Americană (150,000) la organizația Staudard- 
dl. Aceste ? din urmă iau parte chiar la consumul intern al Rominioi, 

23—la ultimal timp, achizitionarea schelei din Moreni a soc. Regatal 
Romin de cätr soe. oli-adeză Astra este tot in vederea ca orzanizaţia 
Koninklijko-Petr.-Mant să ciştige mul mult teren in Europa. 


Mä ` dE A VIAŢA ROMINEASCA 


Incă din anul 1907, guvernele ce acordaseră protecţiunea 
lor coalițiunii europene de peirol, deziluzionate de procedeurile 
acesteia, au reflectat la găsirea altor mijloace mai efective pen- 
tru indeplinirea aspirațiunilor ce urmăreau. 

In cercurile politice a mai tuturor țărilor interesate in co- 
merțul petrolului, Germania, Austro-Ungaria, Rusia, Franţa, El- 
veţia ai Romivia, s'a agitat chestiunea înființării monopolului de 
stat, ca singura menită de a aduce la indeplinire aspirațiunile 
ce fusese încredințate coaliţiunii europene. 

à Pănă acum numai Grecia și Serbia posedă acest monopol. 
Cum insă acest monopol este inființat numai pe baze fiscale, ci 
nu prezintă vre-o mare însemnătate pentru studiul nostru, 

Pentru Germania, Franța, Elveţia și Tarile de Jos, mo- 
nopolul de petrol, aşa cum este proeciat, are pe lingă un caracter 
fiscal şi unul economic, şi anume acela de a se elibera con- 
sumatorul de sub atotputernicia monopolului american, iar în 
Austro-Ungaria, Rominia şi Rusia acest monopol pare a fi lip- 
sil cu totul de caracterul fiscal {cel puțin așa dupăcum se 
prezintă în discuţia cercurilor competente) şi menit de a regula 
Şi lărgi piaţa de consumaţie internă, de a organiza producţiu- 
nea şi fabricarea şi de a pune capăt luptelor de concurența şi 
tendințelor de acaparare privată. 

Nesiguranţa aprovizionării cu petrol, fără a se face apei 
la stocurile lui Standard-Oil, a făcut pe Germania, Franța şi ct- 
ielalte țări pur consumatoare să amine rezolvirea acestei chestiuni, 
in aşteplarea sporirii producțiunii din regiunele petrolifere euro- 
pene, iar în țările producătoare, ca Austro-Ungaria, Rusia și Ro- 
minia, idea monopolului preocupă încă in mod destul de serios 
cercurile conducătoare, 

In principiu, ideia monopolului de stat in materie. de petrol 
nu poate D decit bine primită alit în cercurile consumatoare, 
cit și în cele producătoare, avind a inlocui un monopol privat, 
deci reprezentind o expropriare a expropriatorilor. 

„Dezvoltarea istorică a comerțului de petrol in toate țările 
mari, în special in Germania, ne arată că toate încercările ce 
s'au făcut in scopul impedecării acaparării acestui comerț de 
cătră un monopol privat, încercări pornite din inițiativa particu- 
lară sau din a statului, au rămas infructoase, 

Ar fi greu de enumerat toate -incercările şi propunerile ce 
sau făcut In decursul ultimului timp spre a impiedica firma Stan- 
dard Oil de a acapara comerţul european de petrol: 

Asociaţiuni de capitaluri și organizațiuni de firme concu- 
rente Americanilor, instalațiuni de rezervoare şi mijloace de trans- 
port pe mare Şi uscat construite de câtră stat, facililări pentru 
introducerea petrolurilor de provenienţă străină celor americane, 
incurajâri și protecţiuni de stat pentru capitalurile investite in 
industriile de petrol romine și galițiene, prelerarea acestor pro- 
duse la fumiturile căilor ferate și a celorlalte instituțiuni de stat, 
reducerea de tarile pe căile ferate şi diferențiarea de vamă pen- 


E 


€ 


D 


ORGANIZAȚIA COMERŢULUI MONDIAL Al. PETROLULUI wy 


tru petrolurile concurente Americanilor,—toate acestea s'au Incer- 
cat, şi nu fară ruşine trebue să märturisim că Standard-Qil a tre- 
cut peste ele fără ca să se simta, 

Nu răminea decit monopolul de stat ca măsură electivă pen- 
tru a salva acapararea unuia din cele ma: principale articole de 
consumație generală de câtră o firmă străină. 

Dar se naşte Intrebarea: De unde-şi vor procura statele pe- 
trolul necesar consumaţiunii, în cazul înfiinţării monopolului, căci 
am văzut că stocurile de care dispune Europa în afară de petro- 
lul american, pentru alimentarea țărilor neproducătoare de petrol, 
nu trec cifra de 114 milioane tone, la care am văzut că Rusia 
contribue cu peste 500.000 tone, Hop tan cu aproape 400.000, 
Galiţia tot cu 400.000, iar restul fiind acoperit de sursele proprii 
ale Germaniei, Italiei şi alte surse neinsemnate + 

Ori, consumul ţărilor neproducătoare de petrol se ridică la 
peste 416 milioane tone. Dacă presupunem că in afara stocuri- 
lor disponibile din Europa, in cantitate de tig milion tone, sta- 
tele îşi vor asigura Je milion dela outsiderii din America, care 
desigur că vor lua o dezvoltare și mai mare (dată fiind mai 
ales şi protecția ce li se oferă şi de cătră guvernul american ac- 
tual, ca wmare a campaniei ce acest guvern duce contra trus- 
turilor), ele tot nu vor putea acoperi decit pe jumătate consumul 
ohşinuit. 

Vedem, deci, că fără petrolul lui Standard, cel puţin In con- 
diţiunile actuale, monopolul este irealizabil. 

Se naşte insă intrebarea: Putea-va Standard-Oil să renunţe 
la furnitura cerută de piețele curopene, să renunțe la marile ei 
organizaţiuni şi instalații, la lupta ce a dus-o aproape un sfert 
de veac pentru cucerirea acestor pieţe şi să se retragă din co- 
merțul european, pentru ambiţiunea de a face să zădărnicească 
noua organizaţie comercială a statelor curopene, bazată pe mono- 
polul de stat? 

Noi credem câ nu. Bazaţi pe politica dusă până acum in 
mod consequent de câtră compania americană Standard-Oil, care 
a exclus totdeauna orice considerent de ordin moral (motivat de 
ambiţiune, de răsbunare, umanitate ori vre-un alt sentiment), sin- 
tem convinşi că Standard-Oil va continua a furniza petrol pe pie- 
tele europene, oricare ar fi organizaţiunea ţărilor consumatoare, 
atita timp cit aceste țări nu-şi vor putea acoperi consumul din 
altă parte şi cit preţurile oferite vor realiza un ciștig pentru Stan- 
dard-Qil. 

Nu ne putem închipui că Stantlard-Oil, astăzi cind produc- 
țiunea cimpurilor petrolifere americane este în creştere, va Dä: 
răsi pe o chestie de ambiţiune o lurnitură atitde Insemnată, in- 
tr'o regiune pentru care sa pregătit şi organizat zeci de ani de 
zile, fiind forțată altfel a-şi plasa această cantitate de petrol dis- 
ponibil în regiuni cu totul noă și neorganizate, acum mai ales 
cind Standard-Oil işi dispută cu cealaltă mare firmă, Koninklijke, 


"Sech VIAȚA ROMINEASCA 


“cea mai mică lurnitură de petrol, şi care, în cazul de refuz al 
Americanilor, ar fi gata desigur să răspundă ea. 

Vedem, deci, că este inadmisibilă obiecțiunea cea mai in- 
semnată tăcută de cei ce se opun înființării monopolului de stat 
in ţările europene. 

Chestiunea esențială este insă că acest monopol să fie in- 
Miinţat de comun acord şi in mod simultaneu in cele mai princi- 
pale state consymaloare, pentruca Standard-Oil så nu-şi pună 
tar în aplicare politica ei de dezorientare, prin procedarea scade- 
rilor de prețuri regionale, sau politica ei de constringere, prin pri- 
varca de petrol a unei anumite regiuni sau chiar țări. 

Cind statele au putut lucra de comun acord in acordarea 
protecţiunii lor organizaţiilor private ce s'au inființat (Shell-Cy 
şi Europăische- Petr -Union), in scopul concurârii lui Standard-Oil, nu 
se poate imagina ca aceste state să nu cadă de acord pentru or- 
xanizația de interes comun a monopolului de stat Dealtmin- 
trelea, putem spune astăzi că acesta este spiritul ce domneşte in 
aproape toate cercurile conducătoare, în ceia ce priveşte chestia 
petrolului. 

Aceia ce este insă discutabil, atit ca principiu, cit şi ca re- 
alizare practică, este modul de tranziție dela monopolul privat la 
acel de stat, Fi-va acesta o expropriare forţată, bine înțeles ur- 
mată de o desdânuare complectă şi reală a valoarei instalaţiuni- 
lor preluate, sau va fi o paşnică tranzacțiune ce va interveni 
intre stat şi exploatările private în baza unei legi ce-ar ameninţa 
rentabilitatea acelor exploatări private, sau, în al treilea punct, 
statul înființa-va noi instalațiuni concurente avind anumite a- 
vantagii In lupta cu cele private ? 

Se va intinde acest monopol numai asupra vinzării sau şi 
asupra fabricării, adoptindu-se sistemul diferenţial de vamă, in 
virtutea căruia se va introduce in ţară numai petrol brut, sau 
va interveni o asociație intre stat și particulari, rezervindu-se 
pentru stat In tot cazul vinzarea ? 

Se va exclude ruajul intermediar și statul va organiza distri- 
buţia de detaliu sau numai vinzările en gros? 

lată atitea chestiuni care ingreuează şi lac să se amine rea- 
lizarea acestei idei dorite de toți, puțini avind curajul de a-şi lua 
răspunderea rezolvirii ei, rezolvire privită de mulți ca un expe- 
riment periculos pentru stat. 

Este adevărat că un monopol de stat lucrează mult mai 
greu ca cel privat, și numai o întreprindere de stat condusă in 
adevăratul senz comercial, eliberată pe cit posibil de acel spirit 
ingust al luncţionarismului, va putea să aibă sorţi de reuşită, 

Statul va trebui să renunțe pentru moment la beneficii di- 
recte, care să rezulte din această intreprindere, el va trebue să in- 
veje a nu privi toate lucrurile numai prin prisma îngustă a fisca- 
lismului, căci orice urmă a fiscalismului in această materie dă- 
rimă ceia ce zideşte ideia sănătoasă a monopolului de stat 

Orișicum ar sta lucrurile însă, fie că statul va prelua a- 


ORGANIZAŢIA COMERŢULUI MONDIAL AL PETROLULUI Ss 


supra sa industria şi comerțul intreg al petrolului, fie că se va 
asocia noir o cooperațiune particulară, fie că se va găsi alte mo- 
dalităţi de tranziţiune, fapt este că tendința există şi că statele 
europene, nepulind sta nepăsătoare faţă cu politica monopoliza- 
toare a lui Standard-Oil In Europa, mai de vreme sau mai tir- 
ziu vor D întrunite intro mare organizaţie bazată pe monopolul 
de stat, şi avem convingerea fermā că organizaţia actuală a lui 
Standard-Oil in Europa este forma embrionară a unei vaste in- 
treprinderi de stat dintre cele mai eficace şi mai binetăcâtoare 
ce s'a văzut vremlată, 


Acum, dupăce am studiat în detaliu condiţiunile comer- 
tului mondial al petrolului, dupâce am văzut aspirațiunile și 
perspectiva acestui comerţ In viitor, vom putea să ne intoar- 
cem şi să reluăm, la lumina acestor noi cunoștinți, studiul 
asupra stării actuale a industriei și comerțului rominesc, studiu, 
ce va forma obiectul unor articole viitoare. 


C. Hoisescu 


-a eurae 


TRECUTUL 


Eu ştin demult un templu stingher și părăsit, 
Cu colonade rupte, cu statuile sparte, 

Sub bolțile negrile c-o liniște de moarte, 

Şi-i o lumină tristă de soare'n asfinţit. 


Nimic n'alungă pacea altarelor deşarte ; 
Conturele sint şterse pe zidul invechit; 
-atit de singur templul statt de liniștit, 
Departe de-al vieţii ocean, tot mai departe... 


Azi, orgă e lăcerea ṣi preot e uitarea ; 
Azi nu se mai aude vuind departe marea, 
Ce aducea'n corăbii pribegii pelerini. . 


Căci nimeni nu mai vine, altarele-s uitate ; 
Din lumile profane nimic nu mai străbate... 
Doar fMorile-amintirii mai cresc printre ruini. 


Mircea D Rădulescu 


Aplicarea Legii învoelilor agricole. 
— Registrele agricole.. — 


ën 


Leges, în art. 76, obligă pe proprietari gi arendași să po- 
sade 2 registre: unul, numit registrul de partisi, şi altul, regis- 
trul chitanțier. În registrul de partizi se trece 'a numele fie- 
căruia sătean, la debit, muncile şi sumele ce datorește din dara- 
veri agricole, păşune, arendare de pămint,—iar Ja creditul fiè- 
căruia, manrile ce le-a executat, precum gi sumele in numerar ca 
le-a plătit proprietarului sau arendaşului, pentru pămintul luat în 
arendă in bani, i 

Se vede de aici, că acest registru e de cea mai mare im- 
portanță, mai ales pentru mogiele mari, atit pentru proprietar, 
cit şi pentru sătean, 

E de o mare importanţă pentru proprietar, pentrucă e ab- 
solut imposibil unui proprietar a memora diferitele sume dato- 
rite de săteni, precum şi sumele ce are el de achitat sătenilor, 

Din cauza neţinerii de registre se intimplau sub vechiul 
regim conflicte nenumărate ja răfuială, mai ales la cea generală, 
<ăci proprietarul, ne avind date sigure, scrise, rătuia pe săteni 
mai mult după cele ce-și aducea aminte, uneori era el inşelat, 
„le cele mai multe ori insă săteanul, ceiace aducea protestări din 
partea acestuia, protestări ce rămineau zidarnice. 

Astăzi, graţie registrelor, e foarta uşor, în fiecare moment, 
a cunoaşte situațiunea exactă a oricărui avait : proprietarul n-are 
decit să deschidă la partida locuitorului de care se interesează, 
şi acolo găseşte oglinda fidelă a relaţiunilor materiale ce are cu 
dinsul, 

Dealtfel, tot pentru acest avantaj, orice comersant po- 
sedă un registru de partizi. ş 

egistrul serveşte proprietarului să facă dovadă în justiție, 
în caz de contestaţie din partea săteanului la lista de rămășiță, 
ce ar depune-o la primărie. â 

Judecătorul va pune desigur mai mult temei pe un regis- 
Ar bine ținut, paratat şi legaiizat de el, decit pe declarația u- 
mor martori improvizaţi. 

Dar registrele acestea vor mai servi şi proprietarilor și 8- 


408 VIAŢA NOMINEASCA 


vendaşilor mari ca să-si facă o idee completă la finele anului 
de situaţia lor materială. Vor putea vedea cit i-a costat muncă 
pe tot anul, cit. au de primit de ia săteni, etc. 

De multe ori, în trecut, proprietarii și arendaşii, din lipsă de 
comptabilitate, iznorau cheltuelile de exploatare ale moșiei şi 
mergeau din datorii în datorii pină lu ruină. 

Registrul e de mare importanţă și pentru săteni, fiindcă nu li 
se poate uita zilele de lucru, prin pierderea listelor pe care obiş- 
nuja proprietarul să le inchee pe fiecare zi, iar în caz de nemul- 
tumire că răfuiala proprietarului, săteanul reclamind judecăto- 
rului, acesta obligă pa proprietar să prezinte registrul, după care 
va descoperi adeviuul, 

Pentru mai mare lămurire a utilității registrului de pār- 
tizi, chiar pentru învoiţi, vom cita un caz intimplat in judeţul 
Arges, comuna Ș. 

Arendagul din localitate, cu să-şi acopere paguba încercată 
prin aceia că rapita sămănată n'a răsărit bine in primăvară, a 
cerut sătenilor, pentru a fi sămânat cu porumb, 5 jei peste æ 
renda legală pentru fiecare pogon dat. 

inspectorul agricol, cu ocaziunea unei inspecţiuni, primeşte 
reclamațiuni în acest senz de la săteni, și chiamă deci inaintea 
judecății pe arendas, 

Judecătorul, fiindca arendaşul contesta afirmaţiunea săteni- 
lor, că să se convingă de adevâr.—martori ar fi fost greu de 
chemat în această ocaziune,—cere arendașului să prezinte re- 
gistrul de partizi. 

Dacă n'ar ti prezentat registrul de partizi, arendaşul ar fë 
fost amendat la 1000 iei, conf. art, 108 din lege.—Deaceia el 
s'a văzul forţat a prezenta judecătorului registrul în care erau 
trecuţi, la partida fiecărui locuitor, 5 lei de pogon, pentru locuri 
pe care fusese semânatt rapiţă și date în primăvară sătenilor 
pentu porumb. 

lată deci un taz, care arată în mod clar utilitatea registru- 
Iui de partizi, chiar pentru sătean. 

Contraverse de acestea, pentru rezolvarea cărora registrul 
joacă un rol hotăritor, se ivesc numeroase in raporturile dintre 
săteni şi proprietari sau arendași. 


+ 


In ceiace priveşte celalt registru, registral chitanțelor, el 
prezintă Jeasemenea o mare importanță, 

Ştiut este că sătenii nu sint plătiți zilnic pentru muncile 
ce au efectuat, căci sătenii nu sint numai creditorii proprietari- 
lor sau arendaşilor, dar sint în acelaș timp și debitori acestor 
din urmă, aşa incit munca lor, pentru care an de incasat oarecare 
sume, de multeori compensează datoriile ce au față de proprie- 
tar sau arendaşi, pentru pămintul de hrană, păşune sau avan- 
suri luate de cu iarnă. 

Astfel fiind obiceiul la sate, este fără îndoială absolu! ne- 


APLICAREA LESI INVOELILOR AGRICOLE 409 


cesar, ca sătenii să primească, odată cu efectuarea muncii, nişte 
bonuri, miște chitante, care să certifice că au executat cutare 
muncă, şi pe care ei so prezinte proprietarului la socoteala de- 
finitivă. 

Fâră de aceste chitanțe, sătenii n-ar avea cu ca să facă 
probă inaintea proprietarului sau arendaşului la socoteala defini- 
tivă, —fără de aceste chitanțe, veşnic ur H discaţiuni asupra zi- 
lelor efectuate de săteni,--fără de aceste chitante se pot întim- 
pla din partea proprietarilor și arendazilor erori chiar involuntare, 
zile socotite în minus, csiace provoacă nemultumiri printre săteni, 

Vom cita un exemplu: 

In luna Mai 1908, sătenii din comuna C., judeţul Vilcea, 
reclamă inspectorului agricol că proprietarul nu le-a achitat nişte 
zile făcute de ei în anul 1907, 

Inspectorul se transportā în localitate, găseşta pe săteni 
foarte agitaţi, convoaca pe proprietar la primarie, cure, strins 
cu uşa, mărturiseşte că n-a achitat incă sătenilor acele zile gi 
convine să i se scadă anul acesta din erbărit, 

Obligindu-l inspectorul sp le libereze chitanţe în acest sens, 
proprietarul incearcă să reţie fiecărui sătean cite o zi, dobă, ceiace 
nu reușește, fiindcă sătenii îi aduceau aminte, cu un lux de de- 
talii surprinzător, fiecare zi muncită, aşa incit sub presiunea lor 
și a inspectorului, chitanţele s'au liberat din registru pentru 
toate zile muncite de săteni. 

Dar registrul chitanţier mai e util şi prin aceia că din el 
trebue să sa libereze, conform art. 76 din lege, chitanțe pen- 
tru orice sumă primită de proprietar sau arendaş dela săteni, 
precum şi chitanța de rifuială definitivă. 


Legea prevede că registrul chitanţier va fi „ca matcă“, 
pentrucă de multe ori, reghjenţi cum sint, sătenii işi perd chi- 
tanţele, aşa incit, dacă n'ar râminea cotorul la proprietar, săte- 
nii ar fi expuşi să rămie replătiţi pentru zilele efectuate, sau 
li se cere plată a doua oară, căci cu drept cuvint proprietarul 
sau arendaşul le-ar zice: „N'ai chitanță, nu-ţi plătesc sau nu-ți 
scad din datorie“, 

A face probă cu martori înaintea judecății le vine greu să- 
tenilor, căci consătenii lor de abia își ţin socotelile zilelor lucrate 
de ei, ne cum să mai ție şi pe ale vecinilor. 

Ştiut este, deasemenea, ce garanţie oferă martorii, care se pot 
aduce cu mult mai uşor de proprietar sau arendaş. 

Existind însă registre „cu matcă“, va fi lesne judecătorului 
a hotări.—Mai mult decit atit: faptul că ei Toast, proprietari 
sau arendasi, prin registrele lor procură probă in justiţie, va 
împiedeca pe proprietar şi mai ales pe arendaşi a opri zile să- 
tenilor, sau a cere de dovă ori plata dela săteni. 


410 VIAŢA ROMINEASCA 


Liberarea de chitanţe din registrul cu matcă va pune ca- 
păt multor abuzuri și va tace să inceteze multe motive da con- 
flicte intre proprietari sau arendaşi și săteni. 


Aplicarea dispoziţianilor legii, sub acest punct, a mers in- 
cet în primul an. Mulți proprietari nici nu cunosteau dispoziţiunile 
legii, alții însă, cu toate invitaţiila exprese ale inspectorilor de 
a-şi procura cele două registre prevăzute da art. 76 din iege, au 
considerat că legea aceasta, casi celelalte legi, nu se va aplica, 

Cind însă s-au văzut dați gege ba unii chiar condamnaţi 
cu amenzi mari până la 1000 lei, şi-au procurat registrele, 

Este de sperat că, în viitor, proprietarii și arendaşii vor 
căuta să se conformeze legii, ne mai punintd pe inspectori în ng- 
plăcuta si tuațiune de a-i nupune judecății, cu off mai melt, cu cit 
prin modificarea adusă legii în Marhe 1909 a desființat for- 
mularul tip, așa în cil proprietarii sau erendaşii vor pulea să 
întrebuințeze orice forma de registre !). 

Proprietarii sau arendașii au protestat şi protestează încă 
contra dispozițiunelor art, "0 din lege, suaţinind că li se impune 
nişte cheltueli peste puterile lor?) si că în practică esta foarte 
greu a libera chitanța si a face mutaliuni. 

Nu tăgâduim câ aceste dispoziţiuni obligă pe proprietari a 
ține o comptabilitate oarecum complicată, Dar, am arâtat deja, 
aceasta este atit în interesul proprietarilor si arendaşilor, cit gi 
al a dar mai ales interesul general impune dispoziţiunile 
art. 76. 

Nu poate fi vorba nici de cheltueli In disproporțiune cu ve- 
niturile proprietarilor şi arendaşilor, cara le ar necesita indeplinirea 
acestei obligaţiuni, căci proprietarii sau arendaşii, ca cultivă mai 
puţin de 20 ba, sint dispensati de tinerea registrelor, conform 
ordinului Consiliului superior al agriculturii, 

In fine, credem noi că, dacă comerciantul cit de mic este 
obligat de codul comercial să ţie registre mai multe şi o compta- 
bilitate mai complicată, această obligațiune poata exista şi pen- 
tru proprietari sau arenda şi, intrucit este cerută de interesul 
public. 

+ 


Libretele individuale.—O altă inovaţiune a legii din 1907 
este introducerea libretelor de munci pentru säteni. 


ijin viitor, proprietarii sau arondașii vor fi forțați indiroet a-şi pro- 

cura prin aceia că primarii și notarii au primit ordine severe ca 

să nu aatantifice contractele de învoeli agricole pănă ce proprietarii sau s- 

rendaşii, contorm art, 72, nu vor dovedi că poseilă registrele E de 

RE T6, dospre care dovadă se va face mențiune chiar în lormula de suton- 
care 


3)—Am auzit uccantă plingere din partea unul arendas de peste 10.000 


APLICAREA LEGII IXVOELILOR AGRICOLE til 


Libretul acesta serveşte sătenilor in primul rind drept bi- 
iet de identitate, iar în ul doila rind conţine ogiinda fidelă a si- 
tuațiunii agrare a săteanului: rămăgiţile de muncă din snul pre- 
cedent, întinderea de pâmint luată în dijmă sau bani dela pro- 
prietar sau arendaş, muncile invoite, timpul aproximativ şi locul 
unde trebuesc executate si sumele ce săteanul are de Ioat, Ap 
sfirgit muncile execntate si banii primiţi, 

Deci aceste librete siat utile atit pentru proprietar sau i- 
rendas, cit şi pentru săteni: 

eniru proprietari sau arendasi, căci nu mai pot îl ingelaţi, 
dind avansuri sătenilor pentru nişte munci pe care nu sint în 
stare să le executa, fia că ar fi contractat şi cu alt proprietar 
sau arendaş, Do că ar dispune de puţine braţe, In familie, Be ch 
in fne ar avea o proprietate personală sga de mare, incit i-ar 
absoarbe tot timpul”). 

Peniru săteni, căci vor avea putinta să controleze dacă pro- 
prietarul sau areudaşul le-a scăzut In registrul de partizi mun- 
cile fácule sau banii daţi, în plus că-i serveste ca chitanță de 
descărcare şi ca mijloc de probă în justiţie, 

Cu toată această utilitate, uzul libretelor n'a pătruns incă 
în populuţiumle rurale, căci, fiind dat temperamentul reacționar 
cunoscut, inovaţiunile, chiar cind sint folositoare, căpâtă cu greu 
cetățenia în lumea agricolă, 

Dar mai este o cauză care oxplică că uzul libretelor n'a 
prins: menţiunile ce trebue facute în librete de proprietar şi a- 
rendas obligă pe săteni a merge la fiecare două săptâmini la 
conacul moșiei, ceiace in fapt cere oboseală multă. i 

Ar fi nimerit. ca hbretale să sa distribue gratuit, căci dis- 
tribuirea libretelor Intirziazi de multe ori, din cauză că nu s'a 
depus de sňteán sumele necesare. 

E de sperat insi că cu timpul se vor convinge ṣi sâtenii 
de utilitatea libretelor, mul ales că, in viitor, vor H forţaţi în 
mod indirect a și le cumpâra, câci s'au dat ordine severe pri- 
marilor gi notarilor să nu autentifice contractele de învoeli până ce 
sătenii nu-şi vor fi cumpărat, librete, despre care fapt trebue să 
se facă menţiune chiar in formula de autentificare. 


Registrele de la primării. — Legea nouă prevede că la fie- 
care primărie se va ţine 3 registre: conform art. 75, un registru 
al contractelor agricole şi altul al libretelor; iar conlorm art, 77, 
un al treilea registru de reclamatiuni, 

In primul registru se transcriu toate contractele de invoeli 
agricole, iar în al doilea registru se va trece la partida fiecărui să- 
tean, la dabit, rămăşiţele de munci sau bani, muncile invoite, 


1)—Dtilitstea lbeetelor so resimte din ep în co maimalt, cu vit so râs 
mdește obicoiu! la cimp da a angaja lucrători din alte comune sau chiar 
alte judeţe. 


412 VIAȚA ROMINEASCA 


vitele invoita la păşune, pămintul luat de ţărani în arendă sau 
dijmă, dela proprietar sau arendaş, banii primiți de sătean; iar 
la credit muncile executate, sumele răspunse proprietarului sau 
arendazului, în fine menţiunea de răfaială generală la finelo u- 
nului. 

Cara este rațiunea pentru care s'au prevăzut aceste registre ? 

Rațiunea primului registru este lesne de ințelen: după cum 
orice autoritatea ce autentică un act trebue să poseadă în co- 
pie acel act, tot aşa şi primâriila trebue să posendă n copie după 
acteia de invoeli cə ele autentifică. 

Rațiunea celui de al doilea registru, prevăzut de art. 75, 
este aceia că proprietarii sau arendașii ar putea trece In regis- 
trele lor orice ar voi, ar putea încărca pe sătean ca munri sau 
cu datorii, sau n'ar trece muncile efectuate sau sumele răspunse 
— Şİ cum legea dă forţă probantă registrului de partizi al proprie- 
tarului sau aredaşṣuloi, desigur că trebuiau luate rzăsuri ca acest 
regisiru să nu devie o probă periculoasă în mina proprietarului 
sau arendaguini. 

Pentru aceasta, ca mijloc de control, legiuitorul a creiat re- 
gistrul dela primărie, în care notarul va trece, după livretul in- 
dividual ul săteanalui, muncile şi sumele răspunse de sătean, 
așa incit registrele proprietarilor şi arendaşilor, în cas de li- 
digiu, mu vor avea forța probantă decit atunci cînd ele vor co- 
respunda registrelor oficiale dela primărie. 

Si că legiuitorul a avut intenţiunea de mai sus, cind a creat 
registrul de partizi de la primărie, proba o avem că a impus ca 
registrele de partizi atit ale proprietarilor, cit şi cele dela pri- 
mării, vor îl ia tel, conform cu modelul oficial al Ministerului de 
agricultură '), —aceasta pentru a fi mai uşor de comparat. 


In practică, manipularea acestui din urmă registru a mers 
eu, 
Notarii sint deja sapra-incăreaţi cu afacerile administrative, 
incit le-a fost materialmente imposibil ca să treacă in re- 
stru menţiunile ceruta de lege, 

Mai mult decit atit: sătenilor le vinu greu a se prezenta 
cu libretele la primărie la fecare doua du:ninici, aşa în cit no- 
taral nu avea de unde să afle reluțiunile materiale între pro- 
prieturi san urendaşi şi săteni. 

Deuoaia credem noi că obligafiunea tinerii a acestui al 
doilea registru ar trebui suprimată, fiind de o foarte grea, a- 
prospe imposibilă, aplicare, mai ales în comunile unde se numără 
invoiţii cu sutele. 


1)-—Am arătat deja că din canza dificultăţilor practice, prin modifica- 
ron art, 75 în Marin unul trecut, s-a suprimat, pentru proprietar san s- 
renduş, obliguțiunea de a avoa registrul do conform cu modelul Minis- 
torului de agricultură, 


APLICAREA LEGT INVOELILOR AGRICOLE 413 


Dealtfel chiar utilitatea acestui registru e problematica. O- 
dată ce există librete individuale, prin care steunu! poate con- 
trola mutaţiunile fâcute de proprietari sau arendaşi in registrul 
său de partizi, iar judecătorul in caz de litigiu din confruntarea 
libretelor, a chitanţelor de munci, poate afli dreptatea de partea 
a cui este, la ce e nevoe de registrul de partizi dela primărie, 
cure nu conţine decit repeţirea menţiunilor din libretele indivi- 
duale, căci notarii fac menţlunile in registrul da partizi, extră- 
gindu-le din libretele individuale, care servă drept intermediar 
între registrul de én al proprietarilor sau arendaşilor gi re- 
gistrul de partizi dela primărie ? 

* 


Cit priveşte cel de al treilea registra, registrul de reclama- 
Ņiuni {prevăzut de art. 77), putem spuna că foarte rareori săte- 
nii au adresat notarilor gi primarilor plingerile lor, căci notarii 
şi primarii in majoritatea cazarilar sint oamenii proprietarilor sau 
arenduş lor, 

Apoi o plingere din registru trebue să aztapte trecerea prin 
comună a inspectorului agricol, ca să i sa doa curs, caia ce de. 
sigur întirzia soluțianea conflictului, —ori, conilictele agrare cer o 
soluțiune grabnică. 

Din aceste cauza sitenii adresează pliagarila lor direct in- 
spectorilor; de multe ori merg mai departe, se pling chiar Mi- 
nistorelor san Consiliului superior, spre o mal mare garanție, — 
așa în cit utilitatea lor practică nu e mult simțită. 


(Va urma; Dr, Const. C. Qeorgestu-Severin 


PN SI i 


Ahasver, Judeul rătăcitor 
de Lenau 


O branişte lin freamātā 'n cimpie; 
E trist aici pămintul și tinjeşte; 

O singură podoabă ce-l Invie, 

E braniştea, pe care-o mai iubește, 
Ca văduva, ce-şi stringe în tăcere 
Gâteala de mireasă fericită, 

Sa-şi mingâie privirea ei mâhnită, 
Cind inima-i suspinăjde durere. 

Din jur în jur mereu pustiul crește; 
Nici arbori nu-s şi nu-i nici un tular 
Pe "'nlinderea, ce duce spre-un hotar, 
La care orizontul se sirşeşie. 

Colibi de paie stau Imprăştiate ` 

E un cătun, ce n'are nici un nume, 
De blinzi păstori, cu cugete 'mpăcale; 
Dar nu-i viață fără rane 'n lume. 
Scâldaţi în foare, teii 'nalţi şoptesc, 
Si la apus dispare mindrul soare, 

Si caldele-i priviri la cite-o floare 
Cu drag In calea lor se mai opresc; 
Dar ele Inc'odată-l împresoară 

Şi pe-un păstor, ce-a fost alunci să moară. 
Subt tei, pe catalaic l-au pus, odată 
Sa-l mai salute primăvara, rece, 

Pe cel ce, june, fu silit să plece. 
La capul lui e mama 'ngenunchiată ; 
Sicriul lui cu flori şi cu verdeață 
Fecioare 'mpodobindu-l, cu mâbnire 
La june toți indreapt a lor privire, 
În inimă săpindu-şi blinda-i faţa. 
Ținindu-i fluierul şi-al lui toiag, 
Bătrinul tată plinge 'ncet; anume 
Le-a pune "n groapă lingă fiul drag, 


WERT TE 


AHASVERUS, IUDEUL RATACITOR 


Ca semne-a cinstei păstoreşti din lume. 
Şi-acuma-i mai râsună cu 'ntristare 

A fluerului doine dispărute, 

Ce veșnic ti vor fi de-acuma mute, 
Şi-aceasta e, ce-l doare şi mai tare. 


Dar cine pe cimpie-acum soseşte, 
Gonit de-un spirit, parcă, necurat, 

Cu păr cărunt, ce 'n jur ti Hilliește, 
La faţă rece, pal şi-adinc brăzdat? 
Sever şi aspru, vremii e străin, 

Un bloc de piatră, vechiu, de găuri plin; 
Din faţă-i curge barba albă "n jos 

Ca dintr'o stincă un izvor slătos, 
Adincii ochi ti ard de-un [oc mocnit, 
Şi 'ntreg pămintul li-i nesuferit, 

Văpaia ochiului iți spune-anume: 

„De n'aşi avea piciorului pribeag 

Să-i luminez, de scirbă cu cu drag 

De mult ași [i fugit de-această lume!" 
Pribeagul e ludeul Ahasver, 

Ce rătăceşte, prigonit de Cer, 

Spre catalalc incet, solemn pășește, 

Şi la păstorii, spăriați, vorbeşte: 

„Încet rugaţi-vă, să nu-l treziți! 

Opriţi al lacrimilor curs nebun! 

Ce bun e somnul lui, cit e de bun! 
Deşi voi, proşiilor, vă Ingroziţi, 

O dulce somn, o somn de moarte dat! 
De m'ași putea şi eu in groapă ntinue! 
O, ca pe june dacă m'ai cuprinde, 

Pe care tu l-ai binecuvintat! 

Pribeag, piciorul, ah, să nu mă poarte! 
Ce-adinc tihnită-i liniştea de moarte! 
Să-mi De ochiu 'nchis pe veci, deşteptul; 
Tăcul să-mi fie, fără doruri, pieptul ; 
Să-mi fie buza suptă, vinețită, 

Senină fruntea mea și liniştită, 

Ce fericit, ca june mort să fie! 

El, soartei drag, plăti fără 'ncordare 
Durerii marea noastră datorie, 

Scăpat e de-a vieții grea trădare. 

Şi-i tace inima; a mea! cu zor 

Şi zi şi noapte bate, ca In zbor, 

Doar va 'nceta odată pe vecie, 

Aflind eterna pace 'n recea glie. 

Ci omul doarme "mäi în trup de mamă, 
Apoi deschide ochii, râtăceşte 


H5 


416 


VIAȚA ROMINEASCA 


Prin ceața dimineții fară samă, 

Şi, somnambul, prin vis nădaăjduieşte ; 
Viaţa-l stringe-apoi de git curind, 

Şi, alungindu-i visul lui cel blind, 

Îl zgițtie, trezindu-l, ea, stăpina, 

Cum scutur cu aceste flori cu mina. 
De pumnul rece-acesta neatins, 
Nedeșteptat din vis a fost invins; 
Citesc aceasta pe trumoasa-i Tat, 

Ce, surizind, chiar moartea tăinueşte, 
Şi vechiul basm tăcut il povestește, 
Că e un rai pămintul, în viață!“ 

El crângile le scutură de Moare, 

Ce filitie "np virtej, căzind, şi moare; 
„Tot feacul vechiu, pămintule, a da 
Vieaţă flnarei și curmind-o "'ndată ? 
Deşertul joc, natură, te destată ? 

De trudă nu adoarme mina ta? 

Cu jocul tău tu ești de-asămânat 
Țigăncii vrăjitoare dintr'un sat, 

Ce cată 'n cărți, zicind că înțelege 
Trecut şi viitor ca să deslege, 

Și 'ncunjurată tot de gură-cască, 

Vrea gindul lor at visul să-l gicească. 
Amestecind ea carțile, şiret 

Le-aşează 'n altă rioduială "'ncet, 
Proleta peniru minți neluminate; 
Figurile sint insă neschimbate ! 

Eu tot privesc de veacuri optsprezece, 
Ce-au tot trecut, cum valul apei trece!— 
O, moarte, să te string la piept ma lasă! 
Priveliştea aceasta-i prea aleasă | 
Mirosu-i proaspăt parcă-i balzam rece, 
Ce prin văpaia trupului meu trece“. — 
Cind fu sicriu 'nchis de-amici şi rude, 
Zä pe el Ahâsver crucea mută, 

Şi subt dojana ei adine tăcută 

Din ochii lui zbucniră lacrimi crude: 
„Pe-acest sicriu e chipul Lui bătut, 
Al celui ce odaţă, Int, pierdut, 

S'a prăbușit, căzind, la uşa mea, 
Subt crucea și ocara ce 'ndura, 

EI, care-a implorat scurt adăpost; 

Dar eu il alungăi, nebun ce-am lost! 
Acum blăstămul meu mă prigoneşte, 
iar nici mormintul nu mă mai primeşte. 
Cerșit-am moartea, doritor să-mi vie, 


AHASVERUS, IUDEUU RBATALITOR 


> 

La poarta elementelor, plingind ; 
Dar chiar stringindu-mi gitui In fringhie, 
Scăpăi, din piept puternic respirind. 

Şi focul cmd şi apa înspumată 
Norocul de-a muri mi-au refuzat 
Văpaia s'a retras sfioasă "oda, 

La mal cu greață unda m'a scuipaL 

De m'am urcat pe-o siincă Goal anume, 
Ce răspindea fiori de moarte 'n lume, 
Şi de-am strigat piingind, turbat în jos: 
„Pămintule, sint fini tău pierdut! 
Zdrobeşte-mă la sinul Gu stincos !* 
Abisul joc de mine şi-a bâtut, 

Căci lin vazduhurile m'aşezară, 

Si prin prăpăsiii rătăcitam iară. 
Strigat-am «moarte l> gliea scormonind, 
Şi «moarte! silncile-au răspuns hulind, 
Cu poltă lingă ciumă m'am culcat, 

Dar in zădar am fost cu dinsa 'n pat. 
Și nici de dinții tigrului hain, 

De-al ierburilor delicat venin, 

De șerpele 'n carare pinditor, 

Ce-l muşcă pe furiş pe călâlor, 

N'a last så mor!*— 

Täcut se 'ntoarse apoi spre-apus de soare, 
Pomiad pe drumu-i fără de sfirsit, 

De raza cea din urmă incâlzit; 

Pe sus un ciri de paseri rotitoare. 

Şi cum păsea 'n amurgul lin de sară, 
l-ajunse dunga umbrei la păstori; 

Ei cruce şi-au lăcul de multe ori, 

Pe cind lemeile se "nfiorară, 


lorgu G. Toma. 


m RR T A 


417 


FLORI DE NUFĂR... 


Flori de nutăr, flori de nutăr 
Răsărite printre valuri, 
Pribegind tăcul pe maluri 
Ştiţi de cită vreme sulăr ? 


Cind și cind șoptește doară 
În tăcerea sării stutul, 
Scuturindu-şi pămătutul 
Fața apei de-o 'nfioară. 


Şi în clipele acele, 

Flori de nufar, stau de strajă 
Şi v'asămân prins de vrajă 
Cu obrajii dragii mele. 


Din adincurile clare 

Ale apelor albastre, 
Balsamul tulpinii voastre 
Se ridică spre 'nserare, 


Şi 'n adincurile apei 

Ceru "| văd cu mii de stele; 
Draga stea a dragei mele 
Ce departe-i, ce aproape-i ! 


Lacule ce 'n umbră tremuri, 
Nuteri albi, amintitori, 

Cea mai mindră dintre flori 
Am perdut-o 'n alte vremuri ! 


Aţi văzut-o vre odată, 

Ştiţi voi cit de dulce-a fost? 
„Ce mă trage fără rost 
Spre oglinda fermecată ?,., 


Cită linişte-i pe ape, 

Cita linişte-i in fund! 
Nuterii atlte-ascund, 

Steaua ei c-atit de-aproape ! 


Flori de nufär, flori de nufär 
Ce plutiți pe-albastre ape, 
Pribegind de voi aproape 
Cită vreme-o să mai sufăr ? 


Em. Ciomac, 


PP e 


Din lumea balcanică 


Una din cele mai mari şi păgubitoare lipsuri ale culturii noastre- 
actuale e, că mai nimic nu cunoaştem, noi direct, din activitatea internă 
şi din tendinţele reale ale statelor şi popoarelor Imediat vecine nouă, 
Ci, acela ce ştim s. ex. despre Maghiari, ne e împărtășit sau numal de 
fraţii noştri din Ungaria sau de presa străină, dar nu e luat de noi în- 
sine dela ei, căci limba lor nu o cunoaştem, şi deci nu putem urmări 
noi direct activitatea internă maghiară. Rezultatul e că şi nol privim lu- 
crurile de acolo prin prisma altora şi, apoi, lucrăm adeseori greşit. 

Tot aşa ne găsim față de vecinii de peste Dunăre sau de cei care 
au ori vor putea avea atingeri cu nol In Macedonia. Activitatea internă 
a Bulgariei sau Sirbiei şi Muntenegrului o cunoaştem numai din re- 
clama ce aceste state s-au priceput a-şi face, şi din presa apusană care 
de cele mal multe ori e sau rău informată sau tendenţioasă, Deaceia 
cunoaştem falş această activitate. Şi tot deacela ne expunem de a lu- 
cra greşit față de ei, atit la hotarele Rominiei cit şi în Macedonia. Căci 
necunoscind limbele lor, şi, neputind urmări, deci, exact aceia ce dinşii lu- 
crează, orice îşi spun şi mărturisesc intre dinșii, li privim numai după 
reclama ce-şi lac sau după cele ce se declară în presa franceză şi 
germană, 

Dar această jipsă trebue Impiinită, şi tucmai In acest scop vom 
căuta să informăm pe cetitorii „Vieţii Romineşti” cit mai exact cu cele 
ce vom putea vedea şi observa că se lucrează şi se tinde de vecinii de 
peste Dunăre la ei acasă, în familia socială a lor, unde visja je curge: 
meprefăculă, pe faţă şi netendenţios, lar cunoaşterea limbilor bulgară 
şi sirbească ne va face lesne cu putință aceasta. 


Din Sirbia. Precum se ştie din cele de pe urmă date statistice, 
cam la 2.500.000 suflete se ridică numărul populației din Regatul Sir- 
biel. Viaţa politică de acolo se manifestează astăzi prin patru partide 
de puvernâmint: partidul bătrinilor radicali sub preşedinţia lui Pašić 


AN VIAŢA RONINEASCA 


partidul tinerilor radicali sub preşedinţia fostului profesor universitar Sio- 
janovi€. partidul radical-progresist sub conducerea fostului profesor sni- 
versitar Stojan Novaković, şi, în sfirsit, partidul liberal care pare a avea 
Sufletul său cundacător în avocatul Ribarac, Nu mai vorbim de partidul 
socialist, care acum se injgheabā şi acolo. 

Toate acele patru partide au fost și vor mai veni ta guvern, Deci 
în Sirbia, cizma statului se schimb nu numa! între două partide ca la 
noi, Acum are puterea pariidul bitrinilor radicali, dupăce, In vremea 
conflictului cu Austria pentru Bosnia şi Herţegovina, se formase un gu- 
vèrm de Coaliţie compus din membri! tuturor celor patru partide sub con- 
ducerea progresistulul Stojan Novakovie. 

in cadrul mişcărilor Prize ale acestor partide pare a li împinsă 

şi In Sirbis, ca la noi, cea mal mate parte din activitatea vieții publice, 
Tinetimea universitară însăși, şi acolo, pate a se Indeletniei mai ales cu 
politica, ln discursul inaugural, ținut Ja începutul acestul an şcolar, tana- 
intea Regelui, studenților, profesorilor şi a publicului, rectorul Univer- 
sităţii din Belgrad ne destăinueşie cu durere această bontă, lată, în 
adevăr, ce zice în cuvintarea sa: „Venind în Universitate, studentul 
nostru nu se face membru! nici unel Societăţi de spart, sau patriotice 
sau culturale, ci asemenea societăți, afară de „Obitit*, nu există în 
Universitatea sirbească, Dar în schimb, eprospe liucare a duiica stu- 
dent devine membru vre-unula din cluburile politice. lan acest chip, 
Indian ce a pâşit în Universitate, —cind încă nu Cuzoaşte indsin! noul 
mediu în care întră, şi înnainte dea F pivit puţin mul adine: ta 
viața şi lucru! care ( aşteaptă aci, — studentul postna, lără să-și den seamă, 
se obligă: de + privi la oameni şi evenimente cu ochi străini, de a ju- 
deca despre vi şi ele cu mintea altuia Adiaat cu exzluzivismul mem- 
brilot unm club, d se mauiţumeşie cu acele legături pe care le faca în 
strimt: aimosleră a clubului său, şi nu simte nevoe de o mişcare lberă 
intr-un mediu studentes: Jany, care, In toată vremea studenției sale, îi 
mine ln întregime străin şi necunascul. Dar zsemenea fenomene în 
Universitatea noastră sint foarie stricãtonre dezvoltării normale 3 activi- 
HU şi educaţiei studențimii ; ele slujesc ca statornic izvor de dezbinare 
In acel mediu, In care trebue să fie numai iubire, învoială şi frăţie”, 

Aşa spune rectorat Urogevid în Discursul său, publicat în revista 
dela Belgrad „Srpski Katäzzont Giasnik" dela I Févr. 1910. 

Intocma! ca ja noi! 

Dar eu toate acestea, există şi în Sirbia, ca la nol, o viaţă socială 
mai inai, cma se vede, pe de o paste din mişcarea ştiințilică a ef des- 
pre care vom avea prilej să vorbim alidată, iară pe de alta din inire- 
buinţarea ce se înce cu sumele budgetului pentru cultura țării. Tatà, în 
adevâr, acest budget pe anul trecut in liniamentele lui generale, 


airt cultură şi biserică a avut 6,778.2 dinari (iei). Acesstă 
sumă s-a întrebuințat în chipul următor, Pentru şcotile primare 3,829 340 


dinari, Pentru ş:olile speciale şi secuatare 2.013.014 dinari. Pentru 


DIN LUMEA BALCANICA Ai) 


Univerztate 512,855 dinari, Pentru Testrul național 116.682 dinari. Pen- 
tru Biblioteca naţională (care nu e ca la nol conlopiiă In ces a Acade- 
mie!) 44.735 dinari, Pentm Academia Sirbească 31.880 dinari, Pentru 
şcolile artistice (Conservatorul, Şconln de Arte frumoase) 31.000 daer, 
Pentru Muzeul naţional 27.280 dinari. Pentru Arhiva Statului 25.432 
dinari. Pentru administraţia bisericilor şi tribunalelor duhovnicești epar- 
hale 169,712 dinari. Pentru bisericele şi şcolile rziizillur neorodoxe 
15760 dinari („Srpski Katz. Gilasnik* din 15 tan. 1910, p. 150). 

Asifel îşi întrebuințează dar veniturite sate pentru cultură acest 
stat, cu aceste ale sale patra partide de guveraimint sl cu populația-l 
de 2500.000 suliete. Budgetul Rominizi, 1t Instrucție şi Culie, pentru 
anul 1910—1911 se ridică la paste 52 milioane. Aza că, proporțional cu 
numărul populației, acelaşi budget la Sirbi e mult mai mic dech a! nostru, 
Dar, totuşi, cel puțin in unele, budgatul acesta al Biel pare a da mai 
frumoase roade decit budgetul Instruciiei dela noi, 

Astfel, (n adevăr, mulțumită ajutorăriler budgetare, la Sirbi, viaţa 
ştiinţifică serioasă pare a îi, în general vorbind, mai inlensă decit ln 
noi, La Belgrad nu numai că s-a Injghebat o „Societate arheologică”, 
cure ajută Muzeul naţional la săpăturile şi lucrările sale, dar, pe lingă 
aceasta, s-a putut chiar întemeia o însemnală revistă arheologico-istorică 
numită Starinar. Această revistă e condusă de chlar directorul Muzeu- . 
lui, Mitoje M. Val, un iînăr distins arheolog. Spre a se vedea ten- 
d'nieie şi însemnătatea acestei reviste pentru cunoaşterea virt) popo- 
tutui sibese, dau acl sumarul unui număr: „Dovăsprezeca documente 
date de țarii Ruşilor câtă minăstiriie siibeşii”, Acestea sint nige pri- 
vilegii din sec. XVI şi XVII.—Ua studiu despre minâstirea sirbească 
Zida; ln el se tratează despre arhitectura acestel străvechi minăstiri, des- 
pre iconografia dintr-insa, reproducind diferite icoane sau picturi de pe 
ziduri, despre analiza stilurilor ce se observă la ele, despre ornamentica 

“de pe diferite cărți şi manuscrise ale acestei minăstiri şi despre analiza 
siiluziior arhitecturale ale ei.—O „Dare de seamă despre o excursie a 
heologiză făcută In părțile de miază-zi, săsă.il şi nord-est ale Sirbiei“. 
—Un studiu despre „Greşelile de datare In Insemnările de pe manuscrise 
şi in letopisețele vechi sirbeşti*.— Urmează nişte documente, care Ee 
viața socială a Stibitor din Regal, la inceputul veacului al XIX (anii 

1825, 1832, 1836 ect) găsite în Arhiva Statului din Belgrad. —Şi, in 
stirşit, o critică cu privire la o carte de antropologie a popoarelor bsi- 
canice scrisă, cu vederi noui tot de un Sirb, doctor în Filozofie, funcţionar 

ui, 

şi Ké SE nu se ştie sirbeşte, nici nu se bănneşte măcar 
de existența unor aşa de valoroase producții culturale la Belgrad, ba chiar 
se crede că acolo nu ar fi existind nici o mişcare ştiinţifică de luat 
în seamă ! 


422 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar nu numai atit. Facultatea de drept din Belgrad scoate în 
fiecare lună o revistă, sub conducerea a doi profesori extraordinari, a- 
dică a doi agregați cum ar fi la noi. Această revistă poartă titlul: „Ar- 
bie za pravne i društvene nauke, organ pravnog fakulteta Universi- 
teta Beogradskog. Urednici: Dr. Kosta Kumanudi | Dr. Dragoljub 
Arangelovit, vanredni profesori Universiteta*, adică: „Arhiva pentru 
ştiințeie juridice şi sociale, organ al Facultăţii de Drept din Universita- 
tea dela Belgrad. Directori: Dr, Kosta Kumanudi şi Dr. Dragoljub Aran- 
_gelovie, protesori extraordinari al Universităţii”. ŞI aceasta ese, în parte 
tot cu fonduri din budgetul Ministerului de Instrucție şi Culte al Sirbiei, 

lată cuprinsul unui număr al acestel reviste: „Teoria asupra ros- 
tului poliţelor*; despre „Dreptul patronapiului“ în biserica ortodoxă, drept 
care, zice autorul, se găseşte astăzi în Bucovina, apoi în diferite obştii 
ala bisericilor orludoxe din unele oraşe ale, Austriei, ca in Viena, Triest, 
Raguza şi Zara; despre „Controlul in societăţile pe acţiuni”; interpreta- 
rea articolelor din legi „Despre omor* atit ca crimă cit şi omorul in 
duel, omor din neglijenţă ctc; diferite „obiceiuri juridice din viața po- 
porului slrbesc", ca: trampa (care e şi în poporul rominesc), aram (care 
e şi la Romini mal ales sub forma haram), slal (care eşi la noi sub for- 
ma halal), salba cu galbeni ca dar la căsătorii, jurămintul pe ochi, pe 
copii sau pe nevastă; „interpretarea lui altius non tollendi i oa aedifi- 
candi* în Dreptul roman şi în alte legislații; cronică despre diferite ches- 
tii importante juridice, iscate la procesele din tribunalele sibeşti; re- 
cenzii despre cărţile juridice insemnate apărute în Sirbia şi în Apus. 

Aceasta ne arată, în acelaşi timp, ce focar de ştiinţă juridică e Fa- 
cultatea de Drept din Belgrad. 

Nu odată am auzit spunindu-se şi susținindu-se la noi că Sirbia 
e în descompunere, fiindcă pătura cirmuitoare a el ar fi egoistă şi co- 
ruptă, Exemplul acestel corupţii şi începutul descompunerii îl văd cel 
mai mulţi în omortrea Regelui Alexandru Obrenović şi In nescai intrigi 
militariste ale olițerilor intronstori ai dinastiei Karagorgević, Dea- 
cela nu odată am auzit spunindu-se la noi că nici nu trebue să ne gin: 
dim la legături politice cu Sirbia, fiindcă niciodată nu am pulea să a- 
vem sprijin dela o aşa slabă țară, nici la Dunăre nici în chestia ma- 
cedo-romină, 

Nu s-a băgat de seamă însă, că această gindire a noastră nu e 
rezultată din cunoaşterea sufletului real şi a energiei adevărate a Sirbi- 
lor, ci că ea e numai efectul sugestionării ce s-au priceput să opereze 
în noi neprietenii sau duşmanii acestui popor: Austriacii de o parte, 
şi Bulgarii de alta, 

Dar, pentru cei ce cunosc viaja acestul popor din însăşi manifes- 
tarea ei, iar nu din spusele sau scrisele altora, lucrul stă cu totul altfel; 
căci ea nu apare nici aşa de coruptă şi nici în descompunere. 

In conflictul Strbiel cu Austria pentru Bosnia şi Herţegovina, spi- 
“ritul războinic se accentuase așa de puternic într-insa, incit începuse 


DIN LUMEA BALCANICA + 


-chiar a se face înrolări pentru crearea unui corp de voluntari, Intre cei 


ce alergară cu entuziasm să se inroleze,— doctori, advocaţi, profesori etc., 
—se bfla chiar şi aclualul preşedinte al partidului tinăr radical, L. Sto- 
janovic, fost profesor universitar şi actual membru al Academiei sirbeşti, 
un bărbat de 48de anl, Orice s-ar zice, un aşa entuziasm şi patriotism 
e dovada nu a egoismului, ci a unui rar Idealism. 

Apoi, chiar şi din felul existenței acestei reviste „Arhiv“ a Facul- 
tăjii de drept din Belgrad se mai vede lărgimea de vederi, lipsa de sec- 
tarism şi altruismul păturii conducătoare sites) Să mă ierte colegii 
mei, dar la noi, în Belgia orientului, pentru lumea întreagă n-ar lăsa 
profesorii mai vechi ca nu ei, ci agregații sau chiar profesorii mai noui, 
să diriguiască o revistă a Facultăţii, La noi, chat un profesor mai nou 
mu poate face ceva pentru Facultatea din care e, dacă nu se pune sub 
voința şi ideile celor vechi. Cunoaşterea limbii sirbeşti însă ne dă a- 
cum putinţa de a cunoaşte aşa cum e, dar nu cum Lais ne ozugrăvesc 
duşmanii străini, o parte—cea universitară—din pătura conducătoare a 
Sirbiei. 

Dar pentrucă învățătura cuminte a pozitivismului contemporan: 
„săvoit afin de prévoir et de pourvolr“ ar trebui să nu ne scape nici 
o clipă din minte, şi fiindcă, deci, se cuvine să tragem pilde de câlău- 
zite morală şi intelectuală pentru noi, de oriunde se poate,—cred ni- 
merit acum să mai accentuez încă o notă altruistă a păturii universitare, 
aşa dar de sus, a poporului Sirbiei. Numa! prin comparareacu popoa- 
rele acestea mici şi care sint in cam acelaşi stadiu cultural cu nol dar 
nu cu cele mari şi care sint în alt stadiu cultural, ca Francezii, Germanii etc, 
—ne putem vedea bine şi drept lipsurile noastre, pe cari ar trebui repede 
să le combatem, 

Dealtlei şi această nouă notă ne-o pune la indemină tot cunoaş- 
terea limbii acestui popor. 

Am văzul că revista „Arhiv za pravne i druivene nauke" este 
„organ al Facultăţii de Drept din Belgrad”. Aceasta desigur pentrucă 
la apariţia şi întreținerea ei contribue şi Facultatea respectivă din bud- 
pgelul său, In acelaşi timp însă, pe aceiaşi revistă se spune că directori 
ai ei sint cei doi agregați pomeniţi, Kumanudi şi Arangelòvić, dar că 
„proprietar e Milić Radovanović, profesor la Universitate”. Aşa dar, al- 
'truismul merge pină acolo incit un profesor (deci nu agregat), deşi o 
întreține cu tot restul de bani ce trebue şi care, prin ştiinţa şi situaţia 
intelectuală ce are, putea fi el director, totuşi, pentrucă aceia doi sint 
tineri şi pentrucă, deci, vor fi muncind mai mult şi poate chiar cu me- 


‘todele ştiinţitice mai moderne, pentru orinduirea publicării el, nu se uită 


Ja sine ci le dă acelora directoratul revistei al căruia proprietar e dinsul, 

Dealtfel, mai intilnim, la Sirbi, încă la o altă revistă, acest altru- 
ism demn de văzut şi imitat de mai vechii păturii noastre de sus, uni- 
“versitare. 


+a VIAŢA ROMISEASCA 


— 


De vr-o 10 ani apare ia Beigrad o însemnată revistă literaro- 
ştiinţifică numită „Srpski Književni Glasnik“. Ea are de proprietar pe 
Bogdan Popović, profesor de Literatura comparată la Universitatea de as 
colo, dar director pe iovan Skerlić, agregat de Istoria literaturii sirbeşti, 

Nu mal comentez. Dar vă rog să-mi dați exemple de aşa sincer altru- 
ism al păturii noastre universitare, şi apoi să vorbim de corupția şi des- 
compunerea Sirbllor! 


Din Muntenegru. Vigoarea cunoscniă a Munteneprenilor şi spiri- 
tul lor războinic pe de o parte, iar pe de aite afirmarea lor din ce în 
ce mai precis ca individualitate naţională sirbească, deci slavă, împotri-— 
va năzuirilor de expansiune ale Austriei şi Albanezilor,—toate acestea 
au făcut şi vor face ca diplomația europeană să țină şi de Statul Mun- 
tenegru socoteală în orindulrea sau rezolvarea chestiei balcanice şi ma- 
cedonene. Deaceia, fiindcă şi Rominla vrea să fie luată in seamă la 
rezolviriie acelei chestii, cred că nu va îi fără de interes ca, prin citeva 
date, să cunoaştem şi pz acest nou concurent in Balcani, acuma, cu de- 
osebire, cind, după unele telegrame din întiiele zile ale lul Februarie 
curent, a inceput să se vinture şi ideia înnălțării Muntenegrului la rangul 
de Regat, 

Munteneprenii sint Sirbi, precum se ştie. După cele din urmă 
date statistice, numărul total al populației acestui Principat e cam de 
300.000 suflete, 

Politica preocupă şi acolo, ca la noi şi ia Sirbia, pe cei mai mulţi. 
În Muntenegru sini deocamdată două partide politice ` unul conserva- 
tor, vechi, care vrea să păstreze şi dinestiei și familiilor conducătoare 
toate vechile privilegii, şi un partid nou, nu de muit injghebat, care-şi 
zice „narodna stranka” adică „partidul poporului”. Acesta din urmă, in- 
temeindu-se pe principii democratice, vrea să prefacă în spiritul mo- 
derm,—egalitar după muncă, talent şi merit—vlaţa Principatului lor, Acest 
nou partid, de altfel, a şi izbutit să smuigă vechiului regim o Constituţie şi 
un Parlament încă din a. 1906. „Partidul poporului” e destul de prigo- 
nit de cel conservator care pare a D încă direct sprijinit de dinastie; el 
însă are simpatii, —așa dar sprijin moral, cel puţin—atit în Sirbia cit şi 
în acum alipita la Austria populaţie sirbească din Bosnia, cum se vede 
în o revistă Pregled apărută la 1 Februarie 1910 în Saraievo. 

In cadrul acestei mișcari politice destul de violente insă, viaţa 
Muntenegrului a început a merge destul de repede înspre modernizare. 
Dovadă că lucrarea ideilor noi din partidul poporului işi are efectul ei. 

Starea culturală a Muntenegrului se poate vedea din sumele pre- 
văzute în budgetul iul pentru cultură şi biserică. Iată acest budget pe 
anul curent: Pentru şcolile primare se cheltueşte pe an 171.902 lei 
(dintre care 160.000 pentru plata invăţătorilor). Pentru şcolile secundare 


DIN LUMEA BALCANICA 425 


şi speciale 96.192 lei. Pentru Biblioteca naţională şi Muzeu 3.113 tel, 
Pentru tribunalele duhovniceşti 36,996 lei, Pentru Ministerul Cultelor 
33.238 lei. Pentru preoțimea parohială 146.307 lei. Pentru neoror 
doxi 26.653 lel, 

Budgetul total al Principatului Muntenegru e de 3.595.039 lei 

Din această sumă se cheltueşte pentru administrația supremă a Statulul 
922.444 lei; pentru Ministerul de Interne 837.262 lel; pentru Ministerul 
de Externe 177.951 lei; pentru Ministerul de Justiţie 267.918 lei; pen- 
tru Ministerul de Finanţe 498.383 lei; pentru Ministerul Lucrărilor pu- 
blice 82.278 lei. Pentru Ministerul de Război se va cheltui în acest an 
189.000 lei din banii pentru administraţia Statului. 

Acest mic stat cu o aşa de rudimentară cultură însă, nu se sileşie 
de a-şi arăta punctele sale de vedere în chestia balcanică. ŞI lată cum. 

După articolul 29 din Tratatul dela Berlin, de atunci pină în pri- 
măvara aceasta portul Bar dela Adriatica a fost orinduit să nu lie decit 
port comercial; în el nu aveau dreptul să intre vase de război. Dar 
după ce Europa a recunoscut (la 26 Sept. 1909) valabilitatea anexării 
Bosniei şi Herțegovinei de către Austria, de atunci a căzut şi valabita- 
tea acelui articol 29, iar Muntenegru, printr-o lege, declară Bar port li- 
ber şi pentru vase de război, In urma acestui fapt, Bar a şi lost vizi- 
tat de două flote de război: de una franceză sub conducerea unul s- 
miral şi de alta austriacă, 

Chiar publicaţiile sirbeşti—latre care vol cita revista „Srpski Knji- 
zevni Glasnik“ dela 1 Martie 1910—constată că excadra franceză a fost 
primită cu căldură şi entuziasm, dar că cea austriacă cu vădită răceală. 

Aceasla inseamnă că Muntenegrul ţine să afirme că punctul său 
de vedere în chestia balcanică e acela panslav al Rusiei şi Franţei, im- 
potriva năzulrilor acaparatoare ale germanismului. 

E în orice caz, e interesantă îndrăzneala de a se manifesta în politica 
mare europeană a acestui mic stat de 300.000 de sullete şi cu un bud- 
get total de 3 milioane şi jumătate lei. Deşi, se poate că această In- 
drăzneală ne trădează mai curind politica externă a Italiei, cu a cărei 
dinastie stă în legătură de apropiată înrudire familia domnitoare a Mun- 


lenegrului. 


Ilie Bărbulescu 


a 


Cronica științifică 


Ernst Haeckel. Viaţa și operele sale 


Dintre naturaligtii astăzi în viaţă, nu există un al doilea care să 
îi lucrat atit de mult ca Ernst Haeckel. Cercetările sale științifice umplu 
volume groase, cu sute de plange. „Aceste iucrări ar îl singure suficiente— 
scrie Arnold Dodel—ca Haeckel să ocupe locul cel mai de merit între 
naturalişti”. El nu şa ciştigat meritele științifice numa! prin numeroasele 
sale cercetări, care au ferecat toate domeniile zoologiei, cl și prin ta- 
lentul sën extraordinar, cu care a ştiut să facă accesibile problemele 
fondamentale ale ştiinții sale în cercurile cele mai întinse. Haeckel pe 
ch este de mare naturalist, pe atit este de profund cugelător şi filozof. 
El en exercitat influența sa filozotică nu numai asupra tinerimii uni- 
versitare, ci şi asupra cercurilor erudite din lumea întreagă, Scrierea sa 
filozotică „Enigmele universului” este una din cărțile cele mal cette, 
se vinde cite o sută de mii de exemplare pe an; această lucrare pănă 
astăzi s'a tradus în douăsprezece limbi. După aparițiunea primei edițiuni 
populare, autorul a primit peste cinci mil de scrisori din partea diferiților 
cetitori, care toţi erau oameni cul, 


Ernst Haeckel s'a născut la 16 Februar 1834, în Postdam. Tatăl 
său, Kari Haeckel, era consilier superior de curte. Mama sa, Charlotie, 
născută Sethe, a căulal să dezvolte fiilor săi, încă din frageda copilărie, 
simţul pentru artă şi mai cu samă peniru fmmuseţele naturii. Afară de 
Ernst bătrinii au mai avut un bäeat, Mama, fiind o lemee energică şi 
activă, îi ținea necontenit lingă ea, la lucru. lată ce ne istoriseşte Haeckel 
in această privință: „Cind ersm copil de cinci ani stăteam la fereastră 
şi observam mişcarea nourilor, deodată scumpa mea mamă îmi spune: 
Copilui meu, joacă-te sau lucrează, întrebuinţează timpul tău preţios şi 
nu privi afară pe fereastră”, 

Tatăl său fiind mutat cu serviciul în Merseburg, tinărul Ernst sa 


petrecut aici copilăria, urmind în acest oraş şcoala primară și gimnaziul, 
Deja ca licean, Haeckel avea mare înclinație pentru studiul piantelor si 
herbarisarea lor. Seriitozii care au avut o influență hotăritoare asupra 
dezvoitării sate inteiectuale, ca băiat, sint Humboidt, Goethe, Darwin’ și 
Scheiden, tundatorul teoriei celulare. 

Indată ce'şi trecu examenul de absolvire, în primăvara anului 1532 
s'a înscris ca student la lena, uade Schleiden era profesor de botanică» 
În urma unei excursiuni botanice după scilla bifolia, Haeckel se im- 
bolinăvi de reumatism artictiar, din care cauză părăei Iena şi plecă la 
Berlin, unde se mutase şi păriații săi. În semestrul de vară al anului 
1852 el a audiat Ia Berlin cursul botanistutui Alexandru Braun, devenind 
unul dintre cei mal Läit studenți ai săi. 

In toamna aceluiaşi an piecă la Wirzburg, ca să studieze medi- 
cina, după dorința talătui său, care mu vedea cu ochi buni cariera de 
botanist. La universitatea din Wiirzbarg erau ma! multe celebrităţi, intra 
cara Kiliiker, Leydig. Virchow şi Gegenbaur, ale căror cursuri tizărul stu- 
dent le urmărea cu mare zel. „Interesul viu—spune Haeckei—pe care n- 
eşti mari maişiri l-au degteptat în mine, pentru studiul vieţii sub toate 
formele, a fost punctul de plecare al întrepei mele culturi biologice şi mi-s 
permis de a urma mal tirziu specnlațiunile îndrăzneţe ale gentalutul 7. 
Miuler”. 

Aici legă ei cu Carl Gegenbaur o stinsă prietenie, care 
a durat pănă ia moartea acestuia. In vara anului 1854 Haeckel s'a iii- 
tus din nou în Bertin, penlruca să asculte cursurile marelul ilzioloz 
lohannes Müller. Acesta exercită şi asupra lui Haeckel, ca asupra tutu- 
tor elevilor săi, o acţiune fascinătoare. Intotdeauna, la curs, Haeckel ne 
vorbea cu admiraţie și cu o adincă recunoştinţă de profesorul său, dë- 
spre care se exprimă In termenii următori: „Cind uneori obosesc în tu- 
cru, pentru a căpăta puteri nouă, n'am decit să privesc portretul lui lo- 
hinges Miillez, care se ai în camera mea de lucru, in fața mea. El 
făcea cursul de anatomie şi fiziologie. După scurt timp m'am făcul cu- 
noscut mai deaproape cu el, aveam Insă pentru personalitatea lui pu- 
teznică o aşa adoraţiune, că nu Indrăzneam să mă apropii de el. El imi 
permise se lucrez în muzeu, Sint neuitate pentru mine oareie, în care 
ştăteam acolo şi desemnam cranii, pecind el pleca şi venea din nou, 
mai cu samă Duminica dimineaţă. De multe ori mi s'a întimpiat, cin 
vroeam să-i cer un slat, că suiam scările la el, apucam cu palpitaţii 
de ctopoțel, dar nu indråzneam să sun şi mă reintorceam*, 

in August 1854 a însoţit pe /, Muller in Helgoland, unde a stat 
şase săptămini şi a învățat, sub conducerea lui, metodele de cercetare a 
animalelor interioare marine. Cu această ocaziune şi-a adunat o sumă 
de observajiuni, pe care mai tirziu le-a utilizat la alcătuirea monografiilor 
Aui ştiinţifice, 

După un an de zile de studiu la Berlin s'a întors In 1855 din nou 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ 


la Würzburg. Aici a devenit azistentul lui Virchow şi unul din cei mai 
entuziaşti şcolari ai săi, 

In primăvara anului 1857 trecu doctoratul în medicină, iar după 
un an examenul de stat, devenind medic, Acest titlu l-a luat numai pen- 
tru a face plăcerea tatălui său. 

Inclinaţia pe care o avea el pentru practica medicală se poate ve- 
dea din modul cum îşi anunţase oarele de consuitaţie, dimineaţa dela 
5-6. Rezultatul a fost că în timpul unei veri intregi n'a avut decit trei 
pacienţi, din care, după spusele lui glumeţe, nici unul din ei nu i-a murit, 
Tatăl său a fost nevoit a accepta să renunțe la medicină, lăsindu-l să se 
ocupe mai departe numai cu zooiogia, şi, punindu-i la dispoziţie mijloacele 
necesare, Haeckel plecă pentru un an In Italia. Aici a studiat radiolarii, 
a cărei monografie a publicat-o in 1860, după ce s'a intors la Berlin, 
Despre această lucrare Max Schultze spunea atunci că este „una din 
cele mai mari podoabe a literaturii zoologice a timpului“, 

In 1851 se abilitează ca docent de zoologie la universitatea din 
lena, iar după un an fu numit profesor. Deşi a fost chemat în mai 
muite indurì şi la alte universităţi: Wârzburg, Wiena, Strassburg şi Bonn, 
a refuzat răminind toată viața lui în lena. 

In August 1862 se căsători cu vara sa, Anna Sethe, cu care n'a 
trăit decit un an şi jumătate; ea muri în 16 Februar 1864, tocmai în ziua 
în care Haeckel implinea 30 de ani. 

Această lovitură a soartei l'a atins atit de profund, că nimic n'a 
putut să-l disiragă, decit numai o muncă ştiinţifică intensivă, la care sa 
dedat. 

Haeckel a fost cel Inlăi naturalist care s'a pătruns de adevărul te- 
oriilor lui Darwin. El prezentă această teorie la „Congresul medicilor 
şi natusaliştilor germani”, care a avut loc în 1863 în Stettin, ca „progre- 
sul ştiințilic cel mai important al epocei noastre, promiţind a da pentru 
natura organică rezultate comparabile cu acele ale legii gravitațiunii lui 
Newton din domeniul inorganic, Din marsuplale—spune el—provin ma- 
tmilerele superioare, care ja urma urmelor au dat naştere malmulelor an- 
tropoide şi omului“, 

In 1866 scoate opera sa monumentală în două volume „Morfolo- 
gia generală“ (Generelle Morphologie der Organismen), care cuprinde 
toate ideile şi principiile fundamentale, pe care în urmă, timp msi bine 
de 40 de ani, le-a dezvoltat complect şi întregii, 

In această lucrare a făcut ei prima incercare de expunere siste. 
matică a teoriei evoluţinaii, ridicind pe bazele ei biologia monistă. 

Darwin, ceting această lucrare, iată cum se exprimă în prefața căr- 
ţii sale, „Descendența omului“ : „Dacă acest uvraj ar D apărut înnainte 
de a fi scris en incercarea mea, probabil că n'aşi fi terminat-o nicio- 
pistă, Găsesc că acest naturalist (Haecke!), ale cărui cunoştinți sint, din. 
— multe puncte de vedere, cu mult mal complezte decit ale mele, a con- 
jirmat sproape toate concluziile la care am fost condus”, 


CRONICA STIINȚIFICA 429 


Bazat pe teoria descendinții, Haeckel a fost cel întăi care a în- 
cercat să reprezinte clasificația fiinţelor viețuitoare prin arbori genealo- 
gici, după înrudirea lor consanguină, 

Această clasificațiune naturală, fundată pe istoria strămoşilor, a fost 
dezvoltată mai tirziu în trei volume, intitulate „Filogenia sistematică“ 
(Systematische Phylogenie, 1894-1896), 

Ştiinţa care se ocupă cu dezvoltarea speciilor în decursul timpu- 
rilor o numeşte filogenie, iar acela care studiază dezvoltarea individului, 
ontogenie. 

Paralelismul stabilit de el Intre aceste două stin este cunoscut 
sub numele de „legea fundamentală biogenetică“, Stabilirea arborilor ge- 
nealogici o face pe bazele paleontologiei, anatomiei comparate şi on- 
togeniei. ; 

Tot în această lucrare se tratează faptele eredității, deosebind mal 
multe legi. In legătură cu aceasta, mai tirziu (1875), într'o altă lucrare 
intitulată „Perigenesa plastidulelor*, a încercat să explice raporturile mo- 
teculare ale eredității prin memoria moleculelor plasmei. In capitolul VI 
al volumului I, analizează In mod critic asămânările şi deosebirile între 
regnul animal şi vegetal, arătind că, cu cit aceste două feluri de fiinţi o- 
cupă un loc mai jos in arborele lor geneologic, cu atit greutatea este 
mai marc a le deosebi, pănă ce întrun moment dat se confundă, Pe a- 
ceste considerente crează un al treilea regn, numit „regnul protistelor*, 
organisme cu caractere intermediare între plante şi animale, cu corpul 
monocelular sau din asociații de celule, dar niciodată deterenţiate în te- 
sături, ca la plante sau animale. Descrierea acestui regn a fost în 
urmă (1878) publicată aparte sub titlul „Regnul protistelor“ (Das Pro- 
tistenreich). 

Tot în capitolul VI, pag. 179, susţine ipoteza generațiunii spontanee, 
dezvoitarea treptată şi nesimţită a primelor Drot viețuitoare din materia 
brută, bazindu-se pe studiul monerienilor. Haeckel consideră monerienii 
ca cele mai simple fiinţi vieţuitoare, atit de simpla, incit nu merită nu- 
mele de  organisme,—căci ele sint constituite numai din o fărimă de 
plasmă, fără nucleu şi fâră structură; toată activitatea lor vitală constă 
în creştere şi în reproducţiune. „Nu e greu—spune el—de conceput cum 
asemenea monere provin din combinaţiuni albuminoide inorganice; ele 
descind după aceleaşi principii după care are loc transformarea ulteri- 
oară în celule cu nucleu”, 

Bazele monismului, concepţia sa despre lumea care răspindeşte o 
lumină întreagă asupra marilor probieme ca D-zeu, univers, suflet şi 
viaţă, au fost deasemenea tratate pentru prima oară în morfologia gene- 
fală, iar mai tirziu dezvoltate în „Enigmele universului“, 

Cind Haeckel a terminat „Morfologia generală“, era atit de obo- 
sit, încit în farna anului 1866—67 îşi luă concediu şi plecă la Madevia 
şi Tanerifia, ca să se odihnească. De Paşti, întorcindu-se în lena, se că- 


430 VIAŢA ROMINEASCA 


şători în vara anului 1867 „a doua oară cu Agnes Haschke, fiica anato- 
mistului Huschke. Din căsătoria aceasta a avut trei copii. Un bäi, 
care a moștenit simţul său artistic, devenind pictor, o fiică căsătorită cu 
profesorul Hans Meyer, cunoscutul câiător şi proprietar al institutului 
bibliograțic din Leipzig, şi a doua fiică, necăsătorită, 

„Morfologia generală“ liind, după părerea lui Haeckel, scrisă într'un 
stil prea greoi, pentruca ideile cuprinse în ea să devie accesibile u- 
noi numâr mai mare de cetitori, el a scos în anul 1868 „/storia natu- 
rală a creațiunii“, o carte ilustrată, scrisă într'un stii elegant şi în ace- 
laşi timp popular şi atrăgător, în care dezvoltă încercările filogenetice 
din „Morfologia generală”, Această carte a avut un succes colosal: a apă- 
rut pănă în prezent cincisprezece edițiual în limba germană şi a fost 
tradusă aproape în toate limbile civilizate, 

Pentru conținutul acestei cărţi, curatorul universităţii din Iena i-a 
făcut aspre observaţiuni, la care Haeckei a răspuns în mod foarte sin- 
cer: „Imi pare foarte râu, dar nu pot face altiel, d-ta ştii, că aceste 
sînt convingerile mele. Dacă însă crezi. că modul meu de a vedea nu 
este priincios pentru universitatea din lena, sint gata, a mă retrage”. 
Curstorul îl răspunse: „Scumpul meu Haeckel, eşti Incă tinăr, ai tot 
timpul să ajungi la concepţii mai malure despre viaţă. La urma urmei, 
eşti mai pujin dăunător aici ca în altă parte, râmii dar în pace“. 

Haeckel a rămas In lena, contiuuind a-şi dezvolta principiile sale, 
bucurindu-se de cea mai deplină libertate. Patruzeci de ani cursurile 
sale au fost o podoabă, atrăgind auditori din toate părțile lumii, Ca un 
semn de libertatea de care s'a bucurat in lena, spune undeva următoarele ` 
„Sint scuma patru sute de ani, Thuringia a fost leagănul reformei reli- 
giouse, deasemenea acum patruzeci de ani, reforma biologică provocată 
de Charies Darwin şi care permite de a se rezolva problema originii 
omului, a găsil la noi terenul cel mai favorabil, 

„Noi trăim şi lucrăm la lena sub tutela liberă a patru nobili pro- 
tectori ai universităţii noastie, care doresc şi favorizează dezvollarea com- 
plectă a spiritului german. Totdeauna este permis la lena, Afhena 
Saalei, nu numai de a cerceta, ci şi de a propâvădui adevărul. Nu am 
destule cuvinte a lăuda universitatea noastră, refugiul cercetărilor şi a 
gindirii libere, Mi-a fost dat să profit, aproape o jumătale de secol, 
de aceste circumstanțe atit de favorabile. Speranța și dorința mea este 
ca spiritele tinere care mă vor înlocul în curind să continue a dezvolta 
ştiinţa, mai cu samă în vederile teoriei descendenţii. Atunci concepțiu- 
nea monistă, în senzul lui Spinoza, Giordano Bruno şi Goethe, se vor 
dezvolta din ce în ce“. 

O altă carte a sa foarte răspindită este „Antropogenia” (1874), 
în care pentru Intiia oară s'a aplicat teoria descendenții la studiul omu- 
iui, tratindu-se dezvoltarea lui individuală paralel cu seria animală a stră- 
moşilor săi. „Antropogenia* a ajuns astăzi la a cincea ediţie, 


CRONICA ŞTUNŢIFICA asi 


Pentruca cetitorii să-şi facă o idee de activitalea lui Haeckel ca 
zoolog, voi enunţa numai citeva din lucrările sale de specialitate, cele 
mai principale : 

„Monografia radiolarilor”, cu 141 planşe, 

„Monografia gervonidelor", cu 6 plange, 

„Dezvoltarea siphonophorilor*, cu 14 plange. 

„Monografia calcispongiilor”, 3 volume, cu 60 plange, 

„Monografia meduselor*, cu 72 plange. 

„Raporturi asupra rezultatelor ştiinţifice din călătoria Challenger” 
patru mari volume, cu 230 planşe. d 


In 1884, cînd m'am imatriculat Ja universitatea din Iena, Haeckel 
era prorector, E greu de descris puterea sugestivă ce o exercita el cu au- 
reola lui de geniu asupra noilor înscrişi, cind ne stringea mina, urin- 
du-ne spor la muncă, 

Haeckel nu era un profesor ca toji ceilalți, dela care elevul să in- 
vele numai o sumă de cunoştinţi. Fiecare lecţie ne deschidea noi ori- 
zonturi şi trezea in fiecare dorul de a şti şi de a învăţa asupra subiec- 
tului tratat mei mult decit putea el să ne spue Intro oară, excilind în 
acelaşi timp iniţiativa pentru studii personale. 

El mai eta şi un adevărat educaior, a cărui viaţă privată nu era 
în contrazicera cu cea socială; era un exemplu viu nu numai de cul- 
tură, ci şi de muncă şi virtute, 

„Niciodată—spune Dodel—Hneckei n'a căutat să treacă cu vede- 
rea meritele altora pentru a se ridica pe sine, dupăcum se intimplă de 
obiceiu în lumea savanților ! Toată viaţa lui a fost drept, fidel şi re- 
cunoscător nemuritorului său maestru Darwin şi tuturor predecesorilor 
acestula ; dela Democrit pină la Goethe şi Lamarck, Lyell şi Wallace, 
Huxley şi Gepgenbaur. Chiar faţă de adversari el a fost Intotdeauna 
drept şi recunoscător, cazul Haeckel-Virchow*. 

Haecke! este om înnalt, vesel, cu ochii albaştri, barba in tinereță 
blondă, astăzi albă, o expresie de bunătate şi inteligenţă ; oricit de ocu- 
pat ar fi fost, niciodată nu se arita nemulțumit cînd îl căutam să-i 
cer consilii, 

Intr'una din zile, trimete să mă cheme In camera lui de lucru 
şi, rizind, mi se adresează şi mă întreabă ce am de gind să fac în 
timpul vacanţiilor ; şi, (ër a mai aştepta răspunsul meu, îmi spune : „Tre- 
bue să pleci undeva la mare, ca să studiezi animalele marine în viață. 
Marea oferă un material imens, al cărui studiu a devenit un compliment 
indispensabil pentru educaţiunea unul naturalist. Dorul Kükenthal şi Weis- 
senborn (amindoi erau azistenții laboratorului; cel dintiiu este astăzi 
profesor şi directorul institutului de zoologie din Breslau,—cel de al doi- 


432 VIAŢA ROMINEASCA 


lea a murit în urmă de friguri galbene, ca director al unui muzeu din 
Africa) pleacă să studieze fauna litorală a Norvegiei: pleacă şi d-ta cu el!“ 

Nu pot uita cu cită plăcere m'a primit la reîntoarcerea mea din 
Norvegia, cerindu-mi să-i indic pe hartă locurile pe unde am pescuit, 
şi să-i povestesc despre animalele ce am recoltat şi mijloacele de con- 
servare ce am întrebuințat. Tot atit de neuitată este atitudinea Jul bine- 
voitoare față de studenţi în timpul lucrărilor practice, şi mai cu samă 
în timpul seminarului, În anul cind venise Arnold Lang ca profesor de 
filogenie, se făcea un fel de seminar zoologic, la care luau parte Lang, 
oe: bei, azistenţii laboratorului şi dintre studenţi numai acela care fă- 
ceau cercetări personale. Intr'o vreme eram numai doi, Otto Beyer şi 
cu mine, aşa că ne venea foarte des rindul să preparăm conferința. Imi 
aduc aminte că odată am expus rezuliatele cercetărilor mele asupra apa- 
ratului bucal la hemiptore, modelindu-l în ceară astfel dupăcum îl stu- 
diasem în părţile lui cele mai intime. Haeckel a făcul mult haz de el, 
provocind o sumă de discujiuni ştiinţifice şi pedagogice. 

In anul 1894 s'a sărbătorit în lena a 60-a aniversare a lui Haeckel; 
cu această ocazie i sa făcut şi un bust în marmură, Peste 200 de 
persoane din toate ţările au luat parte ; sau primit peste 200 telegrame, 
300 scrisori şi 600 cărți. Presa de atunci, atit cea germană, cit şi cea 
străină, conținea numeroase articole referitoare la această sărbătorire. 
Tot cu această ocazie. d-rul Paul von Ritter, un adihirator al lui Haec- 
kel, a donat suma de 75.000 mărci, pentru a i se ridica acestuia o statue 
în fața institutului zoologic, Haeckel singur a hotărit ca statuia să nu 
se aşeze decit după moartea lui, deşi ea este deja terminată de 
sculptorul Magnussen. 

Lé 


Haeckel, afară de activitatea pur ştiinţifică, a desfăşurat o activitate 
uriaşă ca filozof st popularizator. In 9 Octombrie 1892, ţinu la Alten- 
burg, cu ocazia jubileului aniversării a 75-a a societăţii științifice, o con- 
ferință despre „Monism ca legătură între religie şi ştiinţă“, care s'a pu- 
blicat apoi ca profesiune de credinţă a unui naturalist şi care, în decursul 
a cinci luni,a apărut în cinci edijiuni. 

In 1899, scoate „Enigmele universului“, o lucrare filozofică, în care 
complectează, confirmă şi dezvoltă convingerile sale expuse în „Morfo- 
logia generală“, „Istoria naturală a creațiunii“, „Antropogenie“ şi „Mo- 
nismus“ (1892), 

In această lucrare, caşi în „Minunile vieții* (1904), apărute cu doi 
ani mai tirziu, Haeckel edifică sistemul său de filozofie monistă pe ba- 
zele doctrinii evoluționiste. 

„Enigmele universului" cuprind patru părţi: una antropologică, una 
psihologică, una cosmologică şi una teologică. 

In partea antropologică tratează despre om, 

Pe baze anatomice şi fiziologice arată că omul nu este creat in 


(fena) 


Punerea pietrei fondamentale a muzeului phyletie în lena de cătră” 


profesorul Ernst Haeckel 


latre 


one fue etsgesdln 


CRONICA ŞTIINŢIPICA 435 


mod escepţional, ci că este un animai superior care s'a dezvoltat, In de- 
cursul timpului, din alte animale mai inferioare. 

In partea a doua, psihologică, se tratează despre suflet, se arată 
că la om sufletul şi corpul sint inseparabile ca ta toate celelalte ani- 
male ; că sufletul nu este decit totalul! funcţiunilor cerebrale ale crlerului 
nostiu ` că in momentul morţii aceste funcțiuni încetează ca oricare al- 
tele, şi că o supravețuire a sufletului separat de crier este absolut 
de necrezut, 

Arată apoi că după aceleaşi norme, după care sufletul se dezvoltă, 
în ontogenia fiecărui copil, după aceleaşi norme s'a dezvoltat şi filoge» 
netic in seria primatelor. 

In partea a treia, cosmologică, expune mai întăi legea substanței. 
Sub această denumire Haeckel cuprinde legea chimică, a conservațiunii 
materiei (Lavoisier, 1789) şi legea tizicală a conservațiuni! Zort! (Ro= 
bert Mayer, 1842). 

Ambele aceste două legi sint, după el, tot atit de strînse una de 
alta caşi obiectele lor: materia şi forța, sau materia şi energia. După a- 
ceastă concepțiune, D-zeu şi natura sint inseparabile, tot aşa ca forța 
de materie, ca sufletul de corp. 

Se arată apoi în mod foarte clar că nu este deosebire esenţială 
între natura organică şi natura anorganică, că nu există nici forţă vitală, 
nici imortalitate a sufletului. 

In partea a patra, teologică, analizează în mod critic diferitele sis- 
teme de religiuni, arătind că monismul este in stare a satistace trebuin- 
tele rațiunii caşi acele ale sentimentului, aşa că poate servi ca le- 
„gătură între religie şi ştiinţă. Cu această ocaziune confirmă vorbele 
lul Goethe: 

„Acela care posedă ştiinţa şi arta, 

„Acela are şi religiune! 

„Acela care nu posedă nici una nici alta din aceste lucruri, 

„Acela să aibă religiune !* 

Ca idea! al monismului ne oferă: adevărul, binele şi frumosul, 
Adevărul nu-l putem atinge decit prin simțurile cu care sintem dotați şi 
pura rațiune, deaceia respinge revelațiunea ca ceva supranatural, care 
ma făcut decit să deslănțulască ura şi fanatismul in omenire. 


Haeckel este tot atit de desăvirşii artist, pe cit este de mare na- 
“turalist şi filozof. Talentul lui de desemnator, aquaretist şi pictor, a con- 
tribuit mult la reuşita lucrărilor sale ştiinţifice, 

Toate operele lui sint ilustrate de mina-i proprie, sau de un de- 
-semnator condus şi însulleţit de simţul lui artistic. Dupăcum, ca profesor, 
„este nelipsit la tablă de cridele colorate, sau la microscop de ustensi- 


Kat) VIAȚA ROMINEASCA 


leie de desemn, tot astiel în călătorie este nelipsit de penel, paletă şi 
ceielaite anexe arlistice. 

Ca artist a dat ln lumină următoarele două lucrări: „Formele ár- 
tistice ale naturii” (1899) şi „Portrete de călătozie* (1905). In prima se 
lucaare, ne oferă o sută de planşe colorate, însoțite fiecare cu un text 
explicativ ; ele conțin formele cele mai încintătoare din regnul protistic, 
anima! și vegetal, cu deosebire forme microscopice marine, descoperite 
de el. „Natura care ne încunjoară— spune el—prezintă pretutindeni œ 
profuziune uriaşă de obiecte de tot felul, frumoase și interesante. 
N'avem decit să privim în jurul nostru, exercilindu-ne simțurile. În fie- 
care muschiu sau In fiecare fir de iarbă, într'un cărăbuş sau într'un fu- 
ture, un examen minuțios ne face să descoperim frumuseți, innaintea 
cărora, de obicein, omul trece fără să le observe. Dar încă dacă leob- 
servăm cu lupa sau cu microscopul, vom descoperi intrun mod mai 
complect, pretutindeni în natura anorganică, o lume nouă, plină de lru- 
museţi, care nu se mai sfirşesc*, 

Această lucrare este un tezaur de motive nol şi frumoase, pentru: 
lumea artistică şi mai cu samă peniru cea industrială. Fabrica de mo- 
bile „Rother şi Kuntze* din Chemnitz a mobilat deja clieva sale de 
lectură din Berlin cu mobilă avind ca motive radiolari şi alte organisme 
din formele lui artistice. A doua lucrare artistică cuprinde 40 de ta- 
blouri cu vederi din Ceylan şi Insulinde, după aquatele, ulei şi creion, 
făcute de Haeckel în două călălorii ale sale, Această lucrare a fost o- 
biectul de admiraţie atit al oamenilor de ştiinţă, cit şi al artiştilor. 

Sint mal bine de 20 de ani de cind am părăsit laboratorul insti- 
tutului de zoologie, şi nu a trecut un singur an în care să nu pelt scris 
sau să nu ne fi trimes lucrări de ale sate, însoţite de citeva tinduri calde, 

Anul acesta (1909) Haeckei împlinind 75 de ani, a incetat de a 
mai face cursul, retrăgindu-se dela catedră. Din anul acesta ei sa de- 
votat numai filozoliei moniste, în vederea cărela a fundat un „Muzeu 
a! evoluțiunii” (Phyletische Museum). Piatra fundamentală a fost pusă. 
la 28 August 1907, ziua aniversară a naşterii lui Goethe. Muzeul se 
afā la intrarea „Paradisului“. —,Paradies* în lena este o grădină publică, 
dealungul cărela curge riul Saale, 

Scopul acestui muzeu este de a urmări recunoaşterea adevături= 
lor cele mal însemnate, prin Iniţiarea profundă a teoriei descendenţii, 
nu a servi numal la ridicarea culturii intelectuale, ci şi a celei estetice; 
a face cunoscute comoatele nesecate, care stau ascunse pretutindeni în 
natură şi de care majorilalea oamenilor nu au cunoştinţă, 

Nădăjduesc— spune Haeckel—că acest muzeu va deveni un „tem- 
plu al rațiunii purer, care va servi la cultul „adevărului, frumosului şi 
al binelui”, 

Dr. N. Leon 


O m 


Cronica externă 


Criza ungară 


Franz losel a dizolvat parlamentul maghiar. In ajunul dizolvării, 
acest parlament şi-a manifestat vitalitatea Intr'un chip cu totul original, 
S'a dedat la acte de violență cum nu se dedau decit acel Invingi care 
mau puterea sufletească să Indure povonra Iniringerii lor. 

Partidu! Independent, care era atotputernic în parlamentul dizolvat, 
văzind că nu se poate relatregi, că spărlura dintre amicii d-lui lusth şi 
ai d-lui Kossuth devine din zi in zi mai adincă, incredințindu-se, pe de 
altă parte, că coaliția se stârmă de pretutindeni, că partizanii contelui 
lullu Andrassy, care formaseră împreună cu partidul independent majo- 
ritatea şi guvernul d-lui Wekerie, se deslipesc şi de d. lusth şi de d. 
Kossuth, iar că membrii pariidului liberal app kossulhismulul se re- 
intorc ja liberalism, sub sten) contelui Tisza, allind, In sfirsit, că toste 
amenințările lui n'au impedicat pe impărini-reze să acorde contelui 
Khuen-Hedervary dizolvarea Camerei, —acesi partid şi-a perdut pănă 
intr'atlta minţile şi singele rece, incit sa năpustit cu o urle săl- 
batică asupra miniştrilor. Ura, care ciocolea în sufletul coalițiunii Im- 
vinse, s'a prefăcut în gesturi, în lovituri de pumn, în asviriiluri de că- 
limări, de cărţi şi de dosare, intro bătae In regulă, intovărăşită de rit- 
mul unor vociferări asurzitoare şi a celor mai triviaie insulte, 

Prestigiul pariamealului ungar a suferit o crinceră lovitură, origi- 
nea mongolo-hunică a poporului ungar a primit o nouă şi strălucită con- 
firmare, şi, mai presus de toate, faimoasa coalițune, care de trei ani 
guverna Ungaria, a muti! precum trăise, în incoherența cea mai abso- 
Ia şi în violența cea mal regretabilă. Acum trei ani, profitind de si- 
tuaţia anormală în mijlocul căreia politica ungară se sbale de atita vrè- 
me, partidul independent reuşise să alragă în jurul lui aproape toate 
forţeie politice din Ungarie. Contele Andrassy îi adusese lot partidul 
său, iar conteje Tizsa fusese atit de părăsi! de amicii lui, incit se re- 
trăsese din viața politică, şi partidul liberal era considerat de toată lu- 


436 VIATA ROMINEASCA 


mo 


mea ca un partid dizolvat. Situaţiunea partidului Kossuth era atit de 
strălucită, incit se poate spune că era singurul partid de guvermămint 
din Ungaria, că în jurul lui nu zăceau decit citeva sfărămituri de par- 
tide. In asemenea condițiuni, dacă Kossuthiştii ar fi avut puţină lăr- 
gime în concepţiunile lor şi puţin simţ al posibilitățiler, ar D putut să 
săvirşească o operă mare şi trainică. Dar, abia stăpini pe situaţie, ei 
mau căutat să aducă la indeplinire decit punctele extreme, şi prin a- 
ceasta şi cele mai nerealizabile din programul lor. 

Consecința firească a unei asemenea politici nu putea îl decit des- 
flințarea dualismului, şi atunci sa produs împotriva kossuthismului o 
îndoită reacțiune ; pe de o parte, Franz Iosef, care nu înțelege să dom- 
nească decit cu dualismul, a început să se impotrivească cu energie 
tuturor planurilor partidului independent, iar pe de altă parte, chiar în 
findurile coalițiunii s'au produs numeroase nemulțumiri. Multe persoane 
neorbile de patima politică s'au speriat de concluziile la care conduce 
acțiunea Kossuthiştilor şi au început să bată în retragere şi să ceară in- 
toarcerea Ip o politică mal moderată şi mai potrivită cu realitatea. In- 
tr'adevăr, ceia ce face originalitatea partidului independenţei e că el ur- 
măreşte neatirnarea desăvirşită a Ungariei, dar că, în acelaşi timp, se cam 
“teme ca nu cumva această ncatimare să se îndeplinească, E stă- 
pinit cam de aceiaşi mentalitate ca omul care caulă un stăpin şi repetă 
-de citeori bate la vre-o poartă: „Dă, Doamne, să nu găsesc”, Acest lu- 
cru e atit de adevărat, încit cel dintăi care în sinul coaliţiunii s'a speriat 
de urmările independentismului a fost insăşi şeful şi sulietul partidului, 
Francisc Kossuth. Fiul marelui Kossuih, moștenitorul său politic, şi-a 
dat seamă că, stărămind acum dualismul, Ungurii nu fac decit jocul na- 
ţionalităţilor şi că, de-odată ce elementul maghiar va sta singur faţă în 
faţă cu naţionalitățile din Regatul Stintului Ştefan, Statul unitar maghiar 
va fi imposibil de menţinut. Cuvintul lui nu a fost ascultat. O mică 
parte din amicii lui i-au rămas credincioşi. Cei mai mulţi au urmat pe 
preşedintele Camerei, pe d. lusth, în hotărirea iui de a impinge lupta 
până la extrem şi de a se asvirii cu bărbăție In toate exageraţiunile. 

De indată ce neințelegerea a isbucnit Intre d-nii Kossuth şi lusth, 
singurul partid de guvernămint care mal exista în Ungaria, partidul care 
„avea pentru dinsul şi popularitatea în ţară şi majoritatea In parlament, 
n'a mai fost în stare să guverneze. Regele sa incercat aproape un an 
de zile ca să restabilească pacea între membrii partidului independent 
şi să cirpească cu fel de fel de compromisuri şi de combinaţiuni meş- 
teşugite blocul spart al coalițiunii. Au fost în acest scop nenumărate 
„conferinți la Viena şi la Pesta, audiențe la împărat şi convorbiri cu art- 
hiducele moştenitor. Dar totul a fost zădarnic. În loc să se împace, 
cearta creştea ; în loc să se închege, blocul să pulveriza mereu, Atunci 
Franz losef, neputind răminea fără guvern, s'a decis să caute înafară 
de coalițiune elementele cu care să conducă dacă nu destinele Innalte, 


CRONICA EXTERNA og 
cel puţin viaja de ioate zilele a Statului ungar. Dezceia a şi făcut a- 
pel la contele Khuen Hedezvary, care este demult un om de încredere 
al lui, şi la toate persoanele de bunăvointă, care nu împărtăşesc exage- 
faţiunile independentismului. Toate elementele moderate, ca constituţi- 
onalii contelui Andrassy, toate rămăşiţele împrăștiate ale marelui partid 
liberal de odinioară, întrun cuvint, toți cei ce dăduseră ianainte vreme 
Ungariei guverne credincioase dualismului şi pe urmă sau intraseră în 
coatițiune, sau se retrăseseră din politica militantă, toți aceştia au răs- 
puns la chemarea regească şi se incearcă azi In jurul contelui Khuen 
Hedervary să dea iarăși Ungariei o ocirmuire liniştită. Pe baza cărui 
program? E destul să vezi din ce elemente eterocilte se compune a- 
ceastă nouă coalițiune, pentru a ghici ce poate să fe programul el, 
Ei s'at putea detini: un amestec de idei contradictorii, susținute de fie- 
care elemente cu o intensitate deosebită; relorma electorală democra- 
tică şi sinceră, dar în aceiaşi timp menţinere: Statului unitar maghiar; 
politică de dreptate faţă de naţionalităţi, dar în acelaşi timp afirmarea 
energică a supremație! elementului maghiar asupra naționalităților; o 
poziţie înverşunată împotriva băncii independente, adică a ruperii legă- 
turilor economice cu Austria, şi în acelaşi timp proclamarea necesităţii 
unui guverm de afaceri, care să înpădue desvoltarea tututor forțelor 
productive ale Regatului ungar, Pentru contele Khuen Hedervary 
grija de căpetenie a guvernului trebue să fe să mulțumească najionali- 
tățile; pentru contele Tisza, care este principalul apărător al police) 
sale, naționatităţiie trebuesc tratate cu mai multă omenie, dar trebuesce 
privite cu oarecare neincredere, căci dela dinsele va veni odată perico- 
ul. Pentru contele Khuen Hedezvary reforma electorală trebue conce- 
pută intrun spirit cit se poate de larg; peniru contele Tisza democra- 
tismul acesta e primejdios, el lasă elementele maghiare în prada najlo- 
nalităților şi a agitatoriior socialişti. Numal asupra necesităţii de a des- 
volta forţele economice ale Ungariei, de a înceta odată cu certurile po- 
litice, pentru a se consacta muncii şi inavuţirii generale, numai asupra 
acestui punct primul ministru şi contele Tisza par cu totul de aceiaşi 
părere, Această ințelegere ne desvălueşte, dealimintrelea, şi care este 
adevăratul caracter al ministerului Khuen Hedervary. El nu este un 
guverna de rezolvat probleme, ci un guvern de expediere de afaceri; el 
nu e un guvern care să Intomeeze ceva trainic, e un guvern care se 
mulţumeşte să prelungească, prin diverse expediente şi prin oarecare |- 
novaţiuni mal mult sau mai puţin originale, un provizorat nenorocit din 
toate punctele de vedere. Guvernul Khuen Hedervary are o singură su- 
periotitate asupra ministerului Wekerle-Kossulh: e că destinde puţin 
coarda faţă de naţionalităţi. Nu e vorba, nici el nu le va înzestra cu 
un regim mal normal şi mal drept, dar nu le va mai exaspera degeaba 
cu fel de fel de persecuțiuni meschine, Dar această îndulcire de formă 
în raporturile cu naţionalitițile este o nouă mărturie a acelei dragoste 


Am VIATA ROMINEASCA 


pentru provizorate şi a acelei imposibilităţi pentru Unguri de a rezolva 
problemele ce lrămintă azi Statul unguresc, care caracterizează întreaga 
viaţă publică a Ungariei. 

Adevărul este că toate aceste lupte politice, fie că sint mai vii în 
formularea idealurilor lor, fie că sint mai biinde in alegerea armelor sau 
a mijloacelor de acțiune, île că sint conduse de coalițiunea kossulhistă, 
fie că sint inspirate de alte coalițiuni, ca acea pe care se razimă azi 
contele Khuen Hedervary, sint mici lupte artificiale, Ele nu reprezintă 
adevărata viaţă publică a popoarelor ce locuesc in cuprinsul hotarelor 
Regatului unguresc, ci zbuclumările elementului maghiar, care se stră- 
dueşte să menţie o stare de lucruri nefirească şi, prin urmare, dinnainte 
osindită unei peiri sigure, Care e adevărata situaţie din Ungaria? E 
că o minoritate de Unguri vor să dicteze unel majorități compuse din 
mai multe naționalități deosebite, pe care doresc totdeodută să le şi des- 
maţionalizeze. În acest scop, minoritatea maghiară şi-a croit un regim 
constituțional, cere îi asigură supremaţia absolută în stat şi li făureşte şi 
armele necesare pentru săvirgirea desnaționalizărilor visale, Această si- 
tuaţie politică e insă clădită pe donă iluzii fundamentale: întăi, pe ilu- 
zla că o minoritate poate să impue voința ei unei majorităţi, şi, al do- 
lea, pe iluzia că nişte naţionalităţi, cu personalilăţi etnice bine definite, 
«pot să mai fie desnaționalizate. 

Că o minoritate poale să impună voinţa ei unei majorităţi, este o 
iluzie, care n'are nevoe de lungi demonstrațiuni. Majoritatea şi mino- 
ritatea nu sint allăceva dech forje, şi este o lege fizică ca forța cea mai 
mare să invingă pe cea mai slabă. Sint cazuri în care o minoritare fine 
în friu o majoritate; e atunci cind intre majoritate şi minoritate există 
o deosebire de civilizațiune atit de mare, încit interioritatea numerică a 
minorităţii este compensată cu prisosință prin celelalte superiorități ale 
ci. In aceste cazuri, legea fizică nu este răsturnată, balanja forjelor a- 
timă de partea minorităţii, fiindcă aceasta are adevărata putere care stă 
în gradul de civilizațlune, în loc să stea în număr. De pildă, dacă cl- 
teva mii de Englezi reuşesc să domine mii şi milioane de Negri din 
Bechuanaland sau din Mashuanaland, e pur şi simplu fiindcă acel clțiva 
Englezi civilizaţi şi culți reprezintă o putere cu mult mai mare decit 
gloata inculiă, primitivă şi sălbatică, a Negrilor ce mişună în acele ți- 
nuturi africane. In Ungaria nu poate să fie vorba însă de nici-un solu 
de deosebire de nivel cultural intre majoritatea asuprilă şi minorita- 
tea asupritoare.  Naţionalităţile pe care Ungurii au pretenția să le Ge 
sub jugul lor sint dacă nu superioare în civilizație elementului maghiar, 
În orice caz egale lui. Aşa incit puterea stă de partea numărului, şi 
Ungurii voesc imposibilul, cind se încearcă să răstoarne legea fizică, 
care cere ca cel tare să domine e! pe cel slab. Că o naţionalitate, cu 
o individualitate etnică bine definită, se poate desnaţionaliza, aceasta 
-este o iluzie desmințită şi de experiență şi de rațiune, Se poate con- 


CRONICA EXTERNA 433 


“cepe ca un grup etnic puțin numeros, compus din elemente fără tărie, 
jaa tradițiuni, târă dor mult de viaţă şi de  nealirnare, fără un trecut 
de lupte şi de biruinţe, se poate concepe că un asemenea grup, venind 
în contact cu o naţiune puternică şi numeroasă, fermecătoare prin cul- 
tura ei, prin splendoarea aşezămintelor, prin gloria istoriei sale, să se 
„Jdesnaţlonalizeze încetul cu Inceiul. Dar istoria nu cunoaşte incă nici-o 
singură naţionalitate, cu un trecut de lupte aprige şi de isbinzi fru- 
moase, care să se fi desnaționalizat. Şi este o adevărată naivitate să-ţi 
Auhipul că se poate naţionaliza popoare, care au conştiinţa că cei ce 
vor să-i desnaționalizeze nu le sînt intru nimica superiori, şi care au a- 
vut îndoita fericire de a li gustat şi din paharul neatirnării şi din cupa 
ideaiuriior şi a speranțelor într'un viitor mai bun. Mărturiile unor civi- 
lzațiuni se pot oricind distruge, Năvălirile barbare, războaele năpras- 
nice, vinturile de iurie populară, mătură temple, distrug cetăţi, răstoarnă 
satul şi slărimă idoli. Individuatitatea etnică însă nu se poste şierga 
nici prin decretele unor despoţi, nici din capriciul unor cuceritori. Vi- 
tregia vremurilor poate s'o intunece precum norii pot acoperi cerul, dar 
în dosul acestei perdele trecătoare albastrul rămine etern şi senin. 

lată dece, cit timp Ungaria va sta pe aceste două temelii falşe, 
ca se va irăminta în deşert. Viaţa ei publică va continua să fle o su- 
pertetaţiune artificială şi, ca orice lucru ce nu-şi are rădăcinele In realitate, 
va fi jucăria tuturor adierilor şi a tutulor restrişiiilor, 

Dealtmintrelea, cele ce se petrec în Ungaria nu sînt decit imagi- 
mea celor ce se petrec în intreaga Europă. Europa e zguduită de ma- 
tele conflict dintre naţionalităţile asuprite, care luptă pentru reîntregirea 
lor inte, şi dintre naționalităţile asupritoare, care vor cu orice chip să 
menţie supremaţia lor neatinsă, Incepind cu Anglia, care nesocoteşie 
cu un atit de splendid cinism individualitatea Irlandei, continuind cu 
“Germania, care abuzează de forța ei materială ca să ţie sub jug pe Da- 
mezi la nord şi pe Polonezi ia răsărit, şi sfirşind cu Rusia, cu Austria 
şi cu Turcia, care sint întemecate aproape excluziv pe dominațiunea nt- 
ţionalităţilor străine, toată Europa ne înfăţişează priveliştea une! aceleaşi 
sişietoare drame. Ea are forme deosebite după starea de civilizațiune 
a diferitelor naționalități dominante: în Anglia a îmbrăcat haina consili- 
duţională a luptelor politice şi parlamentare; în Germania brutalitatea in- 
tovărăşeşte adesea aparențele de legalitate; iar în Rusia şi în Turcia 
<nutul sau iataganui sprijină afirmarea acestei supremaţii şi, la nevoe, 
pedepseşte tentativele de împotrivire sau aventurile de nealirnare. 

Procesul de reintregire naţională a inceput în veacul al XIX-lea; 
el a fost evenimentul de căpetenie şi gloria acestui veac, Acest pro- 
“ces nu e închis prin intregirea Italiei şi a Germaniei, şi prin Indepen- 
denja citorva naţionalităţi balcanice ; el se continuă pretulindeni cu mai 
mult sau mal puţin sgomot, dar cu aceiaşi tenacitate şi cu acelaşi ma- 
tematică fatalitate, 


440 VIAȚA ROMINEASCA 


Până cînd nu se va sfirgi, vechiul continent nu va cunoaște o 
viaţă cu adevărat mai bună şi mai fericită. Pentru aceasta hotarele at- 
țificiale de azi, acele hotare pe care vicisiludinile istoriei le-au tras in- 
tre popoare şi pe care de atitea ori, în jurul meselor verzi ale congre- 
selor internaţionale, diplomaţi grell le-au schimbat şi răschimbat după 
bunul lor plac,—vor trebui să dispară şi să fie inlocuite odată pentru 
totdeauna de hotarele naturale ale diferitelor unităţi etnice omogene. 
Numai atunci vitalitatea omenirii, în loc să se mai cheltulască fără fo- 
jos în lupte nenorocite şi în absurde controverse politice, în strigăte le- 


gitime de ură şi în neascultate rugi de dreptate, se va preface în muncă” 


rodnică şi în cugetare innălțătoare, în aşezăminte sociale armonioase, 
înir'o bogată etiorescență de artă şi de lumina. 


I. G. Duca 


pu a Embau 


Cronica teatrală 


„Sirena“ şi „Cîntecul lebedei“ 


Siagiunea e pe sfirşite, Serile timpurii de primăvară atrag publicul 
spre petrecerile şi distracţiile în aer liber, Teatrele incep să se golească, 
şi, in atmosfera lipsită de entuziasm a sălilor de spectacol, se joacă fără 
încredere, fără căldură, mai mult de mintuială. Nici piesele alese de am- 
bele teatre bucureştene nu sint făcute să nască interesul publicului. Dra- 
ma d-lui Zaharia Birsan, Sirena, e o dramă de sfirşit de stagiune. D. 
Pompiliu Eliad a fost invinuit că n'a pus-o pe afiş mai devreme. Ceti- 
torii să nu zimbească. De dala aceasta d. Eliad a judecai drept şia pro- 
cedat bine, 

Sirena nu-i un simbol. E un simplu nume; numele unei actriţe, 
care a cunoscut plăcerile şi emoţiile gloriei, mulţumită mai mult tinereţei 
şi frumuscței ei bine întrebuințate, decit talentului. Mama actriței e o 
cumăiră guralivă şi insinuantă, un fel de scorpie bătrină, care trăeşte bine 
pe lingă llică-sa, indemnind-o la rău şi înlesnindu-i tot felul de aven- 
turi galante. Le găsim pe amindouă în actul întăi, în momentul acela 
critic al femeilor care privesc cu groază cum se îngroapă frumuseţea in 
zbirciturile fetei, Actriţa are două motive puternice să fie îngrijorată. 
Presimte că ultimul rol, pe care-l va juca, va ruina ultimele ef speranțe 
de glorie teatrală, şi îşi dă samă că amantul blazat şi sceptic, care o în- 
treține, e gata s'o părăsească. Işi aduce aminte că odinioară a refuzat 
mina singurului om care a iubit-o întradevăr, cu toată puterea şi since- 
ritatea unui suljet tînăr, un poet sărac, blajin, bun, plin de talent, cam 
aşa cum era probabil autorul piesei acum vre-o 8—10 ani,—şi inima i 
se sfişie de regrete şi de remuşcări. Pentruce atunci n'a ascultat glasul 
inimii? Peniruce a renunțat la viaţa cinstită, de muncă obscură dar înnâl- 
țătoare, alături de-un poet? Păcatul acesta neertat al tinereței trebue plă- 
tit, şi autorul piesei se răzbună cu un fel de minie personală şi impotriva 
Sirenei, care n'a înțeles sentimentele divine ale poetului, şi Impotriva mamii 
denaturate, care-a vindut-o pe agin, 

Răzbunarea e implacabilă. Actriţa joacă ultimul ei rol, într'o sală 
pe trei sferturi goală, Intro indiferență, Intro ostilitate aproape gene- 
sală. Dela teatru se întoarce zdrobită. Acasă işi găseşte copilul, singurul 


3 


He VIAȚA ROMINESSCA 


ei copil, mort. Cu desnădejde, se agaţă de brațul poetului de altădată, 
dar acesta îi face un înnălțător curs de morală şi se retrage între culise. 
Rămasă singură cu mama care-a vindut-o, care i-a lăsat copilul să moară 
şi care acum încearcă să facă din sora mal mică a Sirenei, ceia ce făcuse 
cu dinsa, îi urlă în față tot dezgustul, toată ura, toată revolta vieţii ei 
zădârnicite, Şi după o ceartă omerică, o ceartă care pune pe ambele 
femel faţă în faţă, cu minele în şoiduri, cu părul despletit, ca două fu- 
rii, actrița se repede şi'înfinge unghiile în gitu! mamei criminale, pecind 
mama, care era bolnavă de inimă, se rostogolește moartă la pămînt. 
Publicul răsuiiă. Ce-ar fi fost dacă autorul o mai ţinea în viaţă un 
stert de ceas ? Să nu întrebaţi. V'ar tiui urechile și-acurma de-atitea ți- 
pete, de-atitea blăstăme, de-atitea exagerări de limbaj inutile şi triviale. 
Căci nu-mi amintesc să fi văzut vreodată un act mal lipsit de sentimen- 
tul proporției, de noțiunea exactă a cela ce este permis şi nepermis în 
teatru, ca ultimul act al piese! d-lui Birsan. Dacă primele două acte, 
cu toata repeţiriie, cu toată lipsa lor de verosimilitate, pot D urmărite 
cu interes şi făgăduesc un desnodămint interesant, actul al treilea nu e 
rău, nu e penibil, nu e absurd, dar e monstruos, Nu mă jignegte accen- 
tuarea excesivă a perversităţii mamei, care lingă cadavru! copilului şopteşte 
actriței că noul ei amant o aşteaptă, nu mă înspăimintă gestul ucigaş 
al Sirenei, dar îmi repugnă felul josnic cum e tratat conflictu! dintre 
mamă şi fiică, mijloacele vuigare aie autorului, care-şi închipueşie că 
tragedia conzistă în țipete, invective şi în violenţe, cel puțin copilăreşti, 
dacă nu de-un mahalagisin ridicol. S'ar părea că scriitorii noştri n'au 
altă concepție a momentelor dramatice decit brutsiitatea gesturilor, D. 
Delavrancea arde piciorul lui Ştefan cel Mare cu fierul rog pe scenă, 
omoară urşi între culise, pune pe Ștefăniță Vodă s'asculte dela fereastră 
cum cade salirul pe grumajii boerilor; di. Birsan la două femel şi le 
face să se incaere pe scenă şi să se sculpe una pe alta ca nişte pisici 
sălbatice—şi cu aceasta, cu două-trei efecte de un realizm crud şi de 
un gust îndoelnic, d-nealor cred că se face o piesă de teatru! Dar 
dacă teatrul ar fi numai atita, cel din urmă agent de poliţie, 
care cunoaşte efectele dramatice ale vinei de bou pe spinarea de- 
licvenţilor, ar putea să aibă pretenţia legitimă să compună şi el o piesă 
zguduitoare din fragmentele scenelor petrecute în beciurile polițienești. 
Le-ar fi mai uşor de reprodus şi mai emoționant, decit durerile unei fe- 
mei care maște, ori scoaterea unei măsele, ori reeditarea crimelor inchi- 
ziel, Toate faptele acestea insă, oricit de zguduitoare ar fi prin ele 
înşile, nu fac parte din manifestările artei. In teatru, caşi în poezie, ca 
şi în romane, caşi în artele plastice, acțiunea nu e reproducerea cinema- 
tografică a unei întimplări mai mult sau mai puțin neobişnuite, d des- 
crierea şi logica conflictelor sufleteşti, care determină faptele personagi- 
ilor. In piesa d-lui Birsan acţiunea aceasta internă, reală, străluceşte prin 
absența ei. Personagiile se agită, se luptă, fac paradă de sentiment şi 


CRONICA TEATRALA HM 


de morală, fără nici o justificare imperioasă, implacabilă şi fatală ca o 
lege a naturii. In tot lungul celor trei acte, cu toate că se vorbeşte me- 
ten de înriutirea lunestă a mamei, nu se simte, nu se vede prin nimic 
rolul el hotăritor. Mama aceasta, care arti trebuit să domine toată piesa 
cu umbra ei de pierzanie, trece ca un simplu accident. Poctul e conce- 
put cu o naivitate lirică, D Birsan are aerul că a vrut să se poelizeze 
pe el însuşi, atribuindu-şi o sumă de sentimente nobile şi generoase şi 
asigurindu-şi un ro! aşa cum sar cuveni unul scriitor cu dare de mini 
într'o societate civilizată. Rolurile secundare sint în cel mai bun caz i- 
nutile. În afarä de tipul stilpului de catenea-—interpretat minunat de d. 
Achile —toţi ceilalți, ziarişti, pictori, literați, sint falși, falşi, dar aşa de îalşi, 
că'ţi vine să urli în stal, exasperat de iipsa de viaţă a umbrelor şi fan- 
toşelor de pe scena. 

Insfirşit, piesa aceasta a mai avut un mare şi ultim nenoroc. Roti- 
rile principale au fost încredințate d-nei şi d-lui Birsan, care au înmor- 
mintat Sirena după toste regutele artei, Răceala unula şi jocul nesincer, 
lipsit de cominitivitate, al d-nei Birsan, au contribuit în mare parte la căderea 
piesei. Deşi d. Birsan e un poet liric, mal ales poet liric, ca actor e lipsit de 
cele mal vagi nuanțe de avint liric. Glasul d-sale grav şi cavernos, 
ca eşit din fundul unci peşteri, poate să-i servească în rolurile de bä- 
trini, în rolurile de țărani noten şi stătoși, dar nu in interpretările care 
cer o cit de uşoară doză de pasiune, lie chiar de pasiune înfrinată şi 
învinsă. Alături de d-sa, dna Birsan se silea, făcea siorțări dasnădăj- 
duite să pară sbuciumată şi convinsă de veracitatea personagiului intru- 
pat. D-na Birsan alerga de colo-colo, se väita, striga, plingea, fără să 
ne dea o singură clipă impresia sulerinţii. Nu vorbesc de nota generală 
de mahalagism, păcat în care a căzut şi d-na Ciucurescu în citeva rin- 
duri. S'ar putea susține cu oarecare aparență de dreptate câ așa au fost 
intenţiile autorului, Cela ce nu pot să Iert insă d-nei Birsan este trucul nu 
numai inestetic, dar vulgar, Intrebuințat în actul al treilea, cînd şi-a a- 
ranjat astfel părul, încit să i se desplelească şi să-i cadă pe umeri în 
scena culminantă a revoltei. Barbara Ubric putea să emoționeze gene- 
raţia sănătoasă, dar fără sentiment estetic prea subțiat, de acum 20— 
30 de ani, 

D-na Ciucurescu, în rolul mamei denaturate, a avut momente foarte 
bune şi adesea surprinzătoare ca efecte scenice. D. Soreanu a jucat 
fără convingere. 

In definitiv, piesa d-lui Birsan a avut soarta Sirene După tine- 
reja actului întăi, care făgădueşte, după maturitatea actului al doilea, care 
se menține cu multă greutate, actul al treilea e o complectă întrin- 
gere. Publicul nostru, neobişnuit să'şi manitesteze nemulțumirea, a ris 
în momentele tragice, sperind c'o să'şi scoată paguba la Teatrul Davila, 

Şi aici însă îl aştepta o deziluzie. 

Cintecul lebedei, comedie, e o anecdotă dialogată. Anecdota e fină, 


AHA) . VIAŢA ROMINEASCA 


spirituală, inteligentă, cum sint atitea care se spun între bărbați, cind abu- 
reşte cafeaua şi cînd fumul țigărilor întinde un văi de poezie peste re- 
alitatea vieții. In anecdotă nu căutaţi nici logică, nici învățăminte, nici 
artă, nici morală, Sint bine venite cînd sint spuse frumos, şi Cintecul 
lebedei eo anecdotă bine spusă şi mai ales în cuvinte pline de nuanţe 
şi de subințelesuri. Subiectul ? Mai nici unul, Un bătrin cuceritor de i- 
nimi prinde de veste că ginere-său e pe cale să'şi inşele nevasta, Ca 
să impiedice un desnodămint nenorocit, află adresa femeei care ame- 
ninţă fericirea conjugslă a singurei lui copile, găseşte o femee frumoasă, 
` se învestmintează In aerele cuceritoare de altădată, reuşeşte să se facă 
iubit şi, cit ai versiiica un madrigal, ia locul ginerului şi soțului infidel, 
Acesta se intoarce mofluz acasă. Urmează explicaţia, apol impăcarez. 
Cind amanta bătrinulul cuceritor de inimi vine să evoce lingă dinsul 
nebunia unei nopți de iubire, el îi dă să înţeleagă că trebue să-l uite, 
şi pe cind ea se depărtează incet, de-alungul terasei, bătrinul o urmă- 
reşte lung cu ochii, o lacrimă îi tremură în gene şi cu mina face ges- 
tul desnădăjduit, amar şi resemnat, că toate s'au sfirsit, Ultima iubire, 
cintecul! lebedei, 

Acesta-i subieclul. Pe canvaua lui sint brodate nimicuri delicioase. 
Nici o frază nu te face să tizi cu hohot, nici să plingi. Aluziile sint 
discrete, Glumete expiră în spuma unui pahar cu şampanie. 

Publicul nostru, depris cu jocurile de cuvinte vioae şi cu subinţe- 
lesurile transparente, a avut o deziluzie. Jucată la Teatrul Naţional, piesa 
ar fi căzul după prima reprezentaţie, D. Davila a salvat-o. In rolul bà- 
trinului cuceritor de inimi, d. Davila n'a mai interpretat un rol, n'a mai 
compus o figură, n'a mai jucat teatru, ci a jucat o pagină ruptă din pro- 
pria noastră viață. Rind pe rind, elegant, ironic, îndrăzneţ, curtenitor, a ştiut 
să pue o discreţie inîinită In scena adamenirii şi o umbră de tristeţă 
caldă şi omenească In momentul cind tot sufletul bătrinului se stringea 
şi îşi cînta cintecul lebedei. . 

D-na Voiculascu-Quintus ne-a rezervat surpriza unul rol de come- 
die, interpretat cu violclune şi Inteligență. D. Morţun foarte bine, lar d-ra 
Olga Culitza extraordinar de sobră, —d-sa care părea [ăculă pentru rolu- 
rile extravagante, fine şi perverse, de curtezană. D-ra Culltza promite. 


N. D. Cocea 


ee, 


Cronica veselă 


GEOGRAFIE 


Dunărea şi Marea) Neagră 


De mil de ani, pe cunoscuta-i cale, 
Udind oraşe mari d mii de sate, 
Mereu se scurge Dunărea la vale, 
Să umple-a Mării Negre cavitate, 


d 'n drumul ei cel plin de maiestate 
nghite riuri lungi şi rluleje, 
Ducindu-le în locuri depărtate, 

Pe valurile-i falnice, măreţe. 


Înghite marea cu Insetoşare 

Lichidul blestemat ce curge 'n plin. 

— O burtă de beţiv Imi pari, o! Mare, 
care curge un pahar de vin. 


Ain VIAŢA ROMIXEASCA 


Reg 


Taşi 


Tu mai avut, vai! niciodată apă, 

Oraş străvechiu cu cel mai crud destin, 
Pe care nenorocul îl tot sapă ;— 

În schimb tu ai avut atita vin. 


Cind plin era şi tittul şi paharul, 
Poetul acorda mal bine lira, 


i mal degrabă îşi uita amarul... 
ză erg ar atnicul Amira | 


Prezent stupid, viitorime laşă, 
Hai! arătaţi-vă şi voi trufaşi... 
O grevă vreau, o grevă uriaşă 
În contra apei care vine 'n laşi. 


Bacău 


Oraş cu nume rău eet în țară, 

Din vremea cind ai fost odată vamă, 
Tu, pentru mine, nu eşti de ocară, 
Căci ai născut af bărbaţi de samă: 


Costache Negri, ce era să fie 
Întălul E Ţării Romineşti, 
Alexandri, cel plin de veselie, 
Proprietarul „Luncii din Mircești“, 


n cel Mare, domnul din Suceava, 
este Nistru a sviriit Tataru'; 

În fine, tu, Bacău, al toată slava 

Ca scos în lume pe 


AL Gh. Doinaru 


SAHARA 


Eu nu mă duc v Seege Ka 
In suflet o lume unată, — 
Tablouri ch pe care niciodată 


Nu le pătează muştele de pral. 


Sevilla, Caucazul, Niagara, 

Veneţia, Lord Byron, Dardanele, 
Fiorduri, munţi, privelişti din Sahara 

les rind pe rind, din noaptea minţii mele. 


CRONICA VESELA 


Sahara |... Uite, vreau să fac o probă, 
S'aduc Sahara chiar la mine-acasă : 
Mut scaunul beteag de lingă masă 
Şi stau aşa, cu spatele la sob 


D DH D D D e e e A 


S'a ridicat grozav temperatura N 


Pe ‘galbene nisipuri arzătoare, 
Un palmier încremenit în soare 
Visează lung... (Abia suport căldura D 


Mi-am rupt în coate hainele de dril,— 
Pe drumul ăsta lung cit Ramayana 
De-o săptămină mergem cătră Nil... 

A poposit în oază caravana. 


Înmărmurit în farmecul acesta, 
De mii de ani pustiul pare mort... 
Cămilele 'şi-au pregătit siesta 
Şi rumegă calcate Tagi cort, 


lar noi, în tihna binecuvintată, 
Gustăm—„pro forma“ —citeva curmale 
eg invățat cu mesele irugale 

e cînd irăiam în zona temperată) 


Apoi o mseajă de senzații rare 

"adoarme 'n cadrul vastei aquarele,— 
Cind urmăresc pe ginduri cum dispare 
În depărtări, o turmă de gazele. 


Vhat ar fi—dar cine să-l împuște ?... 
Di! cer coboară voluptoasă lene, 

La zapul meu, c'un evantail de pene, 
Un sclav buzat mă apără de muşte, 


Nu emt nimic,—şi mi-i atit de bine! 
La unbra palmierului culcat, — 

Aş vka să mor acuma... Ce păcat 

Că n'm luat pe draga mea, cu mine! 


Gh. Topîrceanu 


Scrisori din Ardeal. 


——— 
f 


Arad, 8 Arte, 


Politica generală din Ungaria şi, pină la un loc, şi politica Romt- 
nilor au intrat într'o nouă fază. Pentru înțelegerea ei e mvoie de o 
mică privire retrospectivă. | 

In anul 1867, supt impresia războiului, pierdut, cu Psia, dinastia 
Habsburg a săvirşit greşeala politică cea mai gravă, poale de cind stă- 
pineşte Ungaria, dind toată puterea de stat poporului ungiresc, duşma- 
nul cel mai primejdios al dinastiei şi al unităţii monariei. Din mo- 
narchie unitară— „Gesamtmonarchie“ — Austria s'a pretăat în statul du- 
alist al Austro-Ungariei. Deşi aparenţa unităţii externek'a păstrat, prin 
armata şi diplomaţia comună, în realitate, în lduntru, bnitatea statului 
s'a desfăcut în două părți egale: Austria şi Ungară. S'a creiat o 
nouă formă nefirească şi fără vitalitate, care nu a puft fi definitivă, ci 
în realitate a pregătit desfacerea deplină a celor don? părți. 

Ungurii au înțeles aceasta și s'au folosit de mua formă, pentru 
pregătirea idealului lor naţional: Ungaria neatirnată, destipită de Austria 
şi inzestrată cu toate atribuțiile unui stat suveran: mată națională, di- 
plomaţie şi în definitiv şi dinastie naţională. Cu ostăruinţă şi energie 
admirabilă, ei au profitat de puterea ce H s-a dat fentru slăbirea şi re- 
ducerea treptată a nemaghiarilor dinastici, piedica d căpetenie a idealu- 
lui lor, şi pentru Intărirea şi înflorirea poporului unguresc. Timp de 
43 de ani, ei au uzat de toate uriaşele mijloace rateriale şi morale ale 
statului in vederea acestui scop, Rezultatele d au dobindit au fost 
strălucite. Poporul unguresc azi nu numai că deg toată puterea publică 
în mod aproape exclhziv (afară de vre-o 3—4 daşe şi 2—3 comitate, 
unde, din mila calculată a guvernului unguresc Saşii stăpinesc Incă), 
dar el a cucerit şi asimilat, mult-puţin, toate oraele ţării, sediul oricărei 
puteri economice, culturale şi politice; a creiat ! vastă organizație ad- 
ministrativă, care se infige tot mal adinc în corpl naţiunilor ne-ungureşti 
şi care duce limba şi prestigiul statului ungurec pină în cel din urmă 
cătun din creerii munţilor, între Romini şi Sloyel. 


5 


SCRISORI DIN ARDEAL 419 


Poporul unguresc, alimentat cu miliardele badgetului timp de de- 
cenli, a crescut, s'a învinjoşit şi a atins un grad de inflorire economică şi 
culturală, care a întrecut cu mult pe al tuturor celorlalte popoare şi, din a- 
proape un sfert, a sporit ia jumătatea poporațiunii totale a ţării. In a- 
celaş timp, celelalte neamuri, Rominii, Germanii, Rutenii, Sirbii, au tin- 
jit şi au rămas închircite ca număr şi ca grad de progres. 

Timp de 40 de ani, idealul kossuthist, independența Ungariei, nu 
a dormit, dar a stat în aşteptare, iar partidul care l'a intrupat, partidul 
kossuihist, a stat în oporiţie, crescind în măsura progresului naţional 
unguresc. Apoi, ceia ce Rominii au prevăzut, s'a implinit. A fost de 
ajuns ca o nouă generajie ungurească să se ridice, pentru ca ea să nu 
respecte compromisul austro-ungar. Din prisosul conştiinţii sale de pu- 
tere, a răsărit în poporul unguresc dorinţa de a face pasul Inti spre ru- 
perea de Austria; maghiarizarea armatei, factorul de căpetenie pa care 
dualismul se razimă, Alegerile din iarna anului 1905 au adus cea din- 
ttiu majoritate kossuthistă de la compromis încoace. 

Zdrobirea majorităţii deâkiste a fost un memento pentru coroană 
şi un invăţămint al politicei sale filomaghiare. Acuma abia, ea începe 
să-şi dea samă de greşelile ce a săvirşii şi pare a înțelege că trebue 
să revie. Trebue refăcut tot, pentru a restabili echilibrul de puteri în- 
tre Unguri şi celelalte popoare şi pentru a paraliza excesele puterii 
ungurești, opunindu-i pe nemaghiari, 

Prin ce mijloace s'ar putea realiza rezultatul acesta? Alcia in- 
tervenit un om politic, care a avut meritul de a convinge coroana de 
necesilatea votului universal. E d, losei von Kristâtiy. Al lui e me- 
ritul de a fi ciştigal coroana pentru această relormă, menită să înlăture 
domnia absolută a partidelor ungureşti „patriotice“ în cameră, deşi d, 
Kristóffy a voit, prin reforma sa, să le opună nu pe nemaghiari, ci pe 
socialişti, 

An urmat cei patru ani de stăpinire a coaliţiei kossuthiste sau kos- 
suthizate, Ele reprezintă o fază de şovăire a coroanei. Proiectul de 
vot plural al contelui Andrássy a obținut sancţiunea ci prealabilă, do- 
vadă că impăratul Francisc Iosef nu ate voința statornică pentru votul 
universal. 

Căderea costijiei, mai asupritoare peniru noi ca oricare alt guvern, 
e în rindul înttiu un nou triumf al politicei panaustriace şi al votului 
universal. Inriurirea prinţului moştenitor, un sincer aderent al acestei 
reforme a provocat schimbarea aceasta, Contele Khuen vine cu însăr- 
cinarea de a introduce votul universal și, Intro măsură pe care nu o cu- 
noaştem, dreptate națiunilor nemaghiare. O nouă dovadă că dinastia 
revine şi se încearcă a reface ceia ce s'a făcut la 1867, 


L 


Implini-va noul guvern cu conştiinţă mislunea sa întreită: cres- 


450 VIAȚA ROMINEASCA 


rea unei majorități deskiste pentru sprijinirea dualismului, votul univer- 
sal şi dreptate mal multă peniru nemagtiiari ? 

Pentru cea dintiiu avem simptomele cete mai bune, După lunga 
beţie kossuthistă, poporul unguresc s'a trezit parcă şi o mare dezamă- 
gire şi amărăciune il cuprinde. Este aproape sigur că noiie alegeri, care 
vor avea loc în lunie, vor aduce o majoritate deăkistă, care va fi, după 
calculele guvernului, înlre 209 şi 241. Acest reviriment al opiniei pu- 
blice ungurești e evenimentul cel mai mare a! lunilor din urmă, Dua- 
lismul perduse în anii din urmă orice rădăcină în poporul unguresc şi 
se făcuse o axiomă politică fraza că fără d, Kossuth nu se mai poate 
cirmui în Ungaria. Acum „axioma“ e răsturnată. Pănă cind? Nu ştim, 
dar nu putem avea încredere în trăinicia schimbării de spirite. Străba- 
tem o fază de decădere, de coborire a valului kossuthist şi după ca va 
urma desigur o nouă urcare, O recrudescenţă a acestei mişcări, care de 
400 de ani stăpineşte în forme felurite politica ungurească şi sufletul 
poporului unguresc. 

Dar cum își împlineşte guvernul celelalte două Indatorisi ` crearea 
votului universs! şi dreptatea pentru nemaghiari? Ad nădejdile noas- 
tre, luminoase la început, se întunecă tot mai mult, Prime: ministru, d. 
Khuen Héderváry, s'a declarat pentru legea votului universal, deşi a a- 
dăugat restrincția supremaţiei ungurești și s'a declarat, cel puţin în con- 
vorbirile avute cu d. Mihali, partizanul unei politici mai blinde faţă cu 
noi, decit pînă acuma, Faptul acesta a tăcut ca Rominii să-l primească 
cu o rezervă binevoitoare şi se credea chiar la început că un compro- 
mis politic va interveni între guvern şi Romini. 

De-atunci, întrun scurt răstimp de 2—3 luni, lucrurile au luat o 
faţă cu desăvirşire schimbată prin intervenția contelui Tisza, fostul prim 
ministru in 1904—1905. Asupra celor două puncte: votul universal şi 
chestia națională, o gravă divergență de păreri s'a ivit în sînul partidu- 
lui guvernamental, 

Pecind d. Hâdervâry şi, alMuri de el d, Lukács, ministrui de f- 
nanje, sint partizanii unei reforme electorale democratice şi unei poli- 
tici mai concillante față cu noi, contele Tisza şi d, Hieronymi, ministrul 
de comerţ, omul de încredere al contelui Tisza În sinul guvernului, sint 
protivnici declaraţi ai votului universal şi vor continuarea polilicei de 
şovinism asupritor. 

Contele Tisza e adevăralul spiritus rector al partidului guverna- 
mental şi agitatorul lui electoral. E tipul /unker-ului ungar. Cultura a- 
puseană nu a fost în stare să-i schimbe fondul sufletesc ` fanatismul şi 
indărătnicia credințelor, impulzivitatea brutală a făptuirii, propie calvi- 
niştilor unguri. E varianta ungurească a Herrenmensch-ului nietzschean : 
un aristocrat din creştet pină-n tălpi. Un astfel de suflet nu poate fi 
decit potrivnicul cel mal îndărătnic al votului tuturor. Votul trebue să 
fle un drept al celor puţini, al celor ce prin cultură, sau avere se ridică 


SCRISORI DIN ARDEAL 451 


peste vuig. Stäpinirea, rolu! conducător intre nemaghiari, al pcporului 
unguresc şi, în sinul tul, al celor puţini şi „buni“, al intelectualităţii, tre- 
bue menţinut în politica ţării. „Poporul“ e incult și „uecopi* încă pen- 
tru a inriuri politica şi legiuirea țării, lar nemaghiarii sint o primejdie 
pentru aristocrația naţională a supremaţiei ungurești, 

Despre chestiunea naţională contele Tisza a rostit mai multe dis- 
cursuri. Din haina de fraze și peneralităţi goale, dezbrăcăm o singură 
idee pozilivă: Tisza refuză să recunoască pină şi dreptul de existență 
a! mişcării şi al partidului naţional rominesc. Rominii, după e', nu au 
dreptul de a se organiza ca partid național deosebit, căci prezența lui e 
o tăgăduire a unităţii politice a statului. Enormitalea asta l'a condus pe 
urmă la o exagerare folositoare numai nouă; a condamnat ca ultimă 
consecință şi formarea unui partid romin „moderat, Incepuseră într'a- 
devăr pe-alocurea să-şi ridice capul printre Romini, elementele veşnic se: 
toase după o formulă salvatoare pentru îndreptățirea dezertări lor. Un 
partid „moderat“ şi totuşi „rominesc“, deşi în servicii ungurești, ar H 
fost forma trădării lor. Declaraţiile contelui Tisza le-au răpit şi nădej: 
dea aceasta. Cine doreşte să intre în partidul guvernului irebule să-și măr- 
turiseasdt trădarea pe față. Pină și d. Babeş, cel cu veşnicele proecte 
de partid „moderat“, a renunțat la ele deocamdată. Vedem cu bucurie 
cum nesăbuința contelui Tisza, a fost şi de astă dată în favoarea potriv- 
nicilor săi, 

Cum va şti contele Héderváry să-şi împace vederile sale cu ale 
contelui Tisza? Conflictul In sînul partidului guvernamental e nein- 
dolos, deşi nu a izbucnit pe faţă. Reforma electorală e departe încă, 
se va face abea după mai mulii ani, a prezis d. Héderváry, iar pină a- 
tunci contiiciul se amină şi, la urmă, chiar el nădâjdueşie să treacă 
puterea contelui Tisza. ÎIntr'adevăr, acesla va fi sfisşitul, Şeful real 
al partidului guvernamentali e contele Tisza şi aderenţii partidului sint 
aderenţii lui şi nu ai contelui Héderváry, iar noul partid H recunoaşte 
şi-l va urma pe el, nu pe altul. 

D. Héderváry e un om cu intenţii bune, poate, dar un om fără 
voinţă, fără energie şi fără ambiția de a-şi forma un partid personal. 
Politica lui e şovăitoare şi plină de contradicții, mal ales faţă cu noi Ro- 
minii A început să guverneze, deciarind că vrea să ne facă dreptate, 
Cu toate acestea a menţinut şi sporit chiar măsurile asupritoare ale con- 
Diet, Noul episcop al Caransebeşului, părintele Miron Cristea nu a 
primit nici azi întărirea guvernului şi episcopia e de un an şi jumătate 
fără athipăstor. Ziarele şi revistele din Rominia, între ele şi Viaţa Ro- 
minească, sint şi azi oprite, ba altele nouă au mai fost oprite, între ete 
un manual de istorie rominească al d-lui Iorga., S'a făgăduit retragerea 
ordinului ilegal de catehizare ungurească al contelui Apponyi şi el nici 
p!nă azi nu a lost retras. In schimb vedem că unul din cele mai urgi- 
site personagii, fiimosul Zepenszhy, a fost numit secretar general la in- 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


terne şi încredințat cu „facerea“ alegerilor, De d nesocotire brutală e 
capabil acest om, s'a dovedit sub guvernul Bánffy. 

E! va „alege“ şi de pe acuma mina lui se simte pretutindeni: Nică- 
isi nu întimpinăm bunăvoința şi dreptatea, de care ne-a asigurat contele 
Hedervâry. 

In circumscripțiile romineşti mal „grele“, guvernul a pus candi- 
daţi cu averi uriaşe, care vor convinge pe alegători cu argumente suni- 
toare. În comitatul Aradului avem bunăoară în trei circumscripţii romi 
neşti principale trei candidaţi archimilionari : la Radna contra d-lul Vasile 
Goidiş pe Taganyi (40 de milioane), la Botoşincu pe baronul Soly- 
mossy (30 de milioane) lar la Chişinău contra poetului Goga pe con- 
tele Wenckheim, fiul unei familii cu o avere de vre-o sută de mii de 
hectare de påmint, una din cele mai mari averi din Austro-Ungaria. 

in Arad (oraşul), fondul electoral al contelui Tisza, candidatul gu- 
vernului, e după unii de 180.000, după alţii de 300.000 de coroane. 
Oricine îşi poate zugrăvi uşor lupta sufletească a alegătorulul romin, 
sărac, prigonit şi adesea fără conştiinţă națională destul de trezită, in 
care se ciocneşte sentimentul dragostei de limbă şi neam, cu uriaşa is- 
pită a banului, a băuturii, cu amenințările administrației şi sulițele jan- 
darmilor. Candidatul guvernului nu are nevoe de toate voturile romt- 
Dest, ci adesea numai de minoritatea lor, pentru ca adăugindu-le la mu- 
mărul voturilor ungurești, veşnic la dispoziția lui, să înjghebeze majori- 
tatea. La Chişinău, bunăoară, ajunge să ni să ia vreo sută de voturi 
din cele vre-o 1400—1500 romineşti şi majoritatea e asigurată. Regre- 
tatul Russu-Şirianu a căzut aici la alegerile trecute în anul 1906, prin 
perderea a 40 de voturi, care în ultima clipă Lan fost răpite şi trans- 

portate îa urmă între sulitete jandarmilor. 

Nădăjduim totuşi că alegătorii romini vor impodobi pe d. Goga cu 
un mandat, dacă nu la întâia alegere, cel puţin la a doua, Ja balotajul 
ce nu è cu neputinţă, fiind trei candidați la acest loc. 

Guvernul a realizat însă totuşi una din făgăduințele sale: a în- 
chis toate procesele de „agitaţie”, intentate şefilor şi ziariştilor nema- 
ghiari şi socialişti. A fost un semn neindoios de pornire în spre bine. 
Inchiderea celor o sută patru-zeci şi opt de procese de acest soi e cel 
puţin o curmare a ostilităților pe acest teren. In Austria, țara clasică a 
luptelor naţionale şi cu puternică mişcare socialistă, în cei din urmă 
cinci ani au lost şase procese de aţijare. Comparaţia asta arată singură 
marea nedreptate ce apăsa mai ales presa rominească, Tribuna singură 
a scăpat prin măsura guvernului de opt procese, pe cind pentru alte 
şase, girantul ziarului este închis pe şase luni la Seghedin. D. Octa- 
vian Goga a scăpat, credem, şi el de procesele sale pentru Țara noa- 
strå şi va putea părăsi iarâș ţara noastră iubită, 

Dar închiderea proceselor poale fi, cum am zis, o curmare a osti 
Htăţilor, nu însă o pace definitivă şi pe toată linia. Ea e numai o mä- 


SCRISORI DIN ANDEATL UO? 


sură negativă, căci Inlătură una din multele nedreptăţi ce ne apăsa, fără 
a nt da pozitiv un progres spre recucerirea drepturilor ce revendicăm, 
Mai mult chiar, dacă guvernul se va opri alci, fără a merge mai de- 
parte pe calea de impăcaie, măsura lui ne va fi mai mult păgubitoare 
decit folositoare, Ea ne va lna una din armele cele mai eficace ale a- 
gitajiel poliiice, prigonirea căpeteniilor şi a ziariştilor noştri, fără a mic- 
şora motivele adevărate ale agitației, starea de lobăzie națională şi po- 
litică în care ne aflăm. Guvernul prin măsura asta a urmărit în cazul 
acesta un scop perfid: înlăturarea nedreptăților, nu celor mai grave, ci 
a celor mai săritoare în ochi şi va indure coroana şi striiinătatea in è- 
toare, făcinui să creadă că ne-a „paciticat”. 


* 


Sistemul de asuprire s'a manifestat şi la conferința naţională din 
Sibiu, ținută In 5 Aprilie st. n. Guvernul nu a admiso ca conterință 
națională ci numai ca confletință efectorală. In Rominia poate nu se va 
înțelege deplin această Inşiruire de cuvinte, cind esența rămine ace- 
as, Ungurii sint ce-i drept cam formalişti şi exagerează adesea valoa- 
rea fotinel ultind fondul. Dar aici forma şi-a avut rostul ei precis. O- 
prirea conferinței naționale exprima conceplia contelui Tisza, care nu ad- 
mite organizarea politică după naţionalităţi, Admiterea unei conierințe 
naționale din partea guvernului ar îl fost recunoaşterea unei națiuni 
romineşti şi a unui partid național rominesc, pe cind o conlerinjă e- 
lectorală e numai o consfătulre a alegătorilor de orice categorie, fl- 
cută in vederea alegerilor, 

Dar forma nu a alterat din notocire fondul, În conştiinţa noastră, 
conferința a fost o conferință națională. Au participat delegaţii parti- 
dului naţional din diferitele circumscripţii electorale şi convocarea 
oficială a conlerirte era adresată delegaților, Hotăririle ce sau adus 
sint prea cunoscute din ziare och să le repet. Asupra unui singur punct 
mă voi opri: menţinerea programului naţional dela 1381. Punctul 1 al 
acestui program cere restabilirea autonomiei Ardealului, Asupra acestui 
punct controversele nu Incetează. Din partea guvemului e combătut 
pentru că după concepţia lui unitatea statului s'ar infringe prin autono- 
mia Ardealului. Din partea rominească se ridică o obiecţie îndoită, Mai 
intii se spune că prin menţinerea acestui punct se Inchide calea spre 
vre-un compromis cu orice guvern, care ar avea vreodată chiar bună- 
voinţa de a ne face concesiuni; căci nici un guvern nu poate in- 

tra nici măcar în tratative cu un partid care tinde la stărmarea unităţii 
statului. A doua obiecţie ce se ridică e că prin realizarea autonomiei Ar- 
dealului o parte lasemnată, jumătate din poporul rominesc al țării In- 
tregi, fiind în afară de Ardeal, s'ar da în prada asupririi uaguregii. 

O soluție s'a indicat prin programul dela 1905, cind s'a cerut re- 
cunoaşterea neamului rominesc ca subiect de drept constituțional, cu 


+34 VIAŢA ROMINEASCA 


drepturi naționale în cadrul statului ungar. Ar H o soluțiune care în de- 
finitiv er duce la autonomia naţională, in baza cadastrului naţional. Nu 
ştim, fireşte, dacă guvernul unguresc va H dispus să primească pe a- 
ceastă bază a întra in involală cu noi. 


H 


Campania electorală a Inceput. Alegerile vor fi în zilele intii din 
luna junie. E o campanie grea, căci e foarte lungă şi concurența clec- 
torală străină obligă şi pe candidați nagtri în aceleaşi sforțări. Partidui 
naţional rominesc a numit plnă acum vre-o 37 de candidaţi, din care pină 
acuma vre-o doi s'au retras. Avem Însă vreo 44 de circumscripții e- 
lectorale cu majoritate rominească. Dintre noii candidați numele d-lui 
Goga e prea cunoscut incit să-l subliniez deosebit. Lupta noastră na- 
Vonală e o luptă mai ales culturală şi e firesc ca reprezentantul cel 
mai însemaat al culturii rominești să intre in parlament. 

Va trebui să o spere acolo nu numai cu argumente politice d şi 
culturale, neglijate une-ari de oratorii noştri, Discursurile lui var fi a- 
devărate evenimente în această privință şi vor inbogăţi arsenalul nostru 
de argumente, ` 

Campania electorală ne-a adus un fenomen foarte dureros: candi: 
datura părintelui Vasile Mangra cu programul partidului guve:namenlal, 
Benin e înţelege gravitatea acestui pas, trebue să amintesc trecutul po 
litic al părintelul Mangra. El este creintorul sau mul bine zis fegena- 
torul întregii vieţi politice romineşti din părțile Ardealului, 

Agitator neintrecut, el a aprins din nou locul mişcării politice de 
aici şi a organizat congresul naţiunilor nemaghiare la Budapesta, în anul 
1595. îşi poate oricine îngrăvi durerea ce cuprinde azi pe Rominii din 
Ardeal, văzind dezertarea părintelui lor sulietese, a omului care i-a dus 
la atitea lupte Irumoase, mergind în fruntea lor, E un adevărat dezas- 

"tru mural, o lepădare de neam cum nu au văzut-o niciodată în istoria 
luptelor noastre. Tofi cei slabi, şovăelnici şi ticăloşi vor avea o justi- 
ficare pentru trădarea lor, invocind că nu H se poate cete mai mult sen- 
timent de datorie ca şefului lor de odinioară. 

Noroc că mişcarea national s'a întărit alit de mult încit e inde- 
pendentă de persoane. Ea îşi face calea inainte indiferent de atitudinea 
şefului ei de odinioară. Părintele Mangra numa! poate ucide mişcarea 
ce a creiat, ci dimpotrivă spiritul lui îi combate şi-l execută, dacă nu 
se va întoarce În ultima clipă... 


Budapesta 151V 1910. L Zaheu 


Miscellanea 


E. M. de Vogüé, 


In zita de 11 Malle a incetat din viaţă, la viista ce 62 ani, vi- 
contele Eugtne-Melchior de Vogiit, Cu moartea lui literele franceze 
incearcă o perdere prea. El face parte din generaţiurea literară, care a 
debutat pe la 1885, cind realismul şi pozitivismul crau în floare, După 
citeva studii publicate prin Journal des Débats şi Revue des Deux- 
Mondes, numele său deveni celebru prin publicarea faimosului său vwo- 
lum Ze Roman russe; cate Tăcea cuhosculă in lumea întreagă literatura 
rusă, ale cărei pagini minunate abia erau bănuite dr cljiva inițiați. Acest 
volum H scrisese în Rusia, unde fusese multă vreme ca diplomat, şi a- 
vugeze ocazia să cunoască în amânunt, producțiunea romancierilor şi 
poeţilor mat, Din cercetarea acestor opere şi compararea lor cu litera- 
tura franceză şi ces engleză de atunci şi-a alcătuit el acea profesiune de 
credință, pe care a exptimat-o în faimoasa prefaţă a acestei opere, În 
ea, Vogūė condemna naturalizmul francez, care se mărginea numai în a 
descrie ër a cerceta sufletele şi năzuinţile tor. Opera lui se poale 
spune ç'a fost una din cauzele renaşierii literaturii idealiste, In idea- 
lismul său găsim afirmarea unei credinți, fără preocuparea de a da a- 
cestei credinți forma precisă a unei religiuni, Cunoştinţa trecutului îi 
arată că necunoscutul acela care produce viața, necunoscut în faja că- 
tuia se închina, a luat, In decursul veacurilor, lorme atit de diferite în 
imaginația oamenilor. Vogūé a fost mal ales un istoric, şi un istoric 
moralist. Pătruns de puterea tainică a tradiţiei şi presimiitor al viitaru- 
lui: zădărnicia Incercărilor sale de a le Imbina, Invälue Inireaga sa operă 
intr'o umbră duioasă şi melancolică. După cum spune Faguet: se a- 
pleca cu curiozitate asupra tot ce a rămas de la oamenii din timpurile 
trecute şi reconstituia cu multă răbdare, multă ştiinţă, multă imaginație 
şi întrun stil frumos, micile suflete care au însulieţi! odinioară aceste 
neînsemnate rămăşiţi. Cunoştinţa aceasta aprofundată a tainelor trecu- 
tului în diferitele epoci ale omenirii a sădit In sufletul său oarecare scep- 
ticisra ironic, foarte discret, care insă nu putea să Impedice optimismul 


456 VIATA ROMINEASCA 


cel mal sănătos. Vogūė a fost, mai presus de toate, un maestru al sti» 
lutui; filaţiunea sa literară D lega neîndoios de Chateaubriand, din a 
cărui personalitate, cu modificările inevitabile spiritului general al tim- 
pului său, avea desigur ceva. De altmintrelea s'a spus despre Vogūë 
că a regăsit o peniță aruncată de Chateaubriand, ca prea moale, 

După volumele sale de studii critice ` Heures d'histoire, Pages 
d'histoires, Spectacles Contemporains, Devant le Siècle, etc., şi numai 
la o viistă destul de Inaintală, a început a scrie romane—incercare cu- 
rloasă în care a avut desigur succese . Jean d'Agrevee plin de un i- 
dealism nobil şi de un sentimentalism mistic; Les Morts qui parlent, 
sint o satiră a moravurilor parlamentare franceze, pe care a avut ocazia 
a le cunoaşte ca deputat; Le Maitre de la Mer ne descrie viața şi su- 
fletu! modernilor regi ai industriei şi cuceritori ai țărilor ecuatoriale. Pa- 
ginile scrise la moariea lui Taine, studiile sale asupra lui Chateaubriand, 
pe care l'a caracterizat ca pe un cruciat ce şi-a regăsit lancer într'o căli- 
mară, şi multe pagini din Le Roman russe vor răminea cu siguranță prin- 
tre cele mal frumoase ale literaturii franceze. Cu Vogüé dispare o fi- 
gură aleasă, o gindire profundă şi demnă, un suflet nobil şi poetic ; un 
idealist desăvirşii, 


Jubileele D-lui Maiorescu. 


D. Maiorescu este un personaj atit de considerabil, încit nu pu- 
tem trece cu vederea serbările ce i se organizează din cind în cind, 

Dintr'un articol închinat d-iui Maiorescu de călră un fost elev al 
d-sale, anul trecut la 15 Fevruarie, cind criticul nostru a implinit 69 de 
ani, am aflat că în fiecare an d. Maiorescu e serbătorit la acea datë. 
Dar aceste seibătoriri au, probabil, un caracter mai intim şi nu devin 
publice, decit atunci cind i se dedică vre-un articol, ca acela din care 
luăm această Informaţie. 

Sint, însă, ocazii, cind serbările acestea iau un caracter mai pu- 
blic. Aşa, în 1899, cind a implinit 60 de ani, d. Malorescu a fost ser- 
bătorit printr'un volum omagial, 

in 1906, cind s'a serbat vrista de 40 de ani a „Convorbirilor*, d. 
Maiorescu, unul dintre intemeetorii ei, a fost, fireşte, serbat şi d-sa. 

La stirşițul anului 1909, cu ocazia repulăzii drepturilor la pensie, 
d. "Maiorescu a lost din nou sărbătorit priatr'un frumos jubileu, 

lar acuma in 1910, Fevruarie 15, implinind 70 de ani, distinsul 
nostru critic a fost iarăşi serbătorit, şi poate cu mai mult fast decit 
acum patru luni, cind şi-a regulat drepturile la pensie. 

Şi în 1906, şi în 1909, ne-am spus şi noi cuvintul nostru, Şi ți- 
nem să ni-l spunem şi acuma, în 1910.— Şi nădăjduim că revista noastră 
va trăi îndestul, ca să luăm parte şi la serbările viitoare ca, bunăoară, 
aceia cind d. Maiorescu se va retrage din politică, sau cind va implini: 
75 sau SO de ani, etc, 


MISCELLANEA AN) 


Aceste serbări sînt foarte utile, nu numai pentrucă cultul oameni- 
lor mari e un semn de civilizaţie a unui popor, ci mai ales pentrucă 
ele ne aduc mereu în memorie faptele strălucițe din trecut, punindu- 
ni-le înnainte ca pilde... Nu-i vorbă, uneori, cind aceste pilde sint prea 
mari, serbările pot avea şi un efect deprimant: pildele pot descuraja 
prin imposibilitatea de a le urma. 

E. veşnicul revers al medaliei, 

Sin adevăr, d. Maiorescu a desfăşurat o activitate descurajantă 
dintr'acest punct de vedere, 

Indrumător al culturii, om politic, critic literar, filozof, profesor şi 
cite altele,—şi mai ales un spirit atit de enciclopedic ! Cine nu cunoaşte 
siguranța cu care den a holărit intotdeauna în toate domeniile culturii 
şi ştiinţii romineşti! Dela 1866 şi pănă la 1908, d. Maiorescu şi-a spus 
cuvintul său în toate. Chiar în 1908, d. Maiorescu tratează despre isto- 
fie şi filologie, despre arheologie şi geologie, despre mineralogie şi 
botanică (vezi „Critice”, vol. II, „Minerva”). 

Dar nu e locul aci şi acum să vorbim despre activitatea d-lui 
Maiorescu. 

Acum voim să vorbim despre ultimul jubileu,—acela din luna 
trecută a. c. 

Cu acest prilej, d. Maiorescu a lost serbat în multe chipuri. — 
Despre adunările festivale, banchete, discursuri, etc, nu vom vorbi aici, 
Ne vom mărgeni la literatura produsă de acest eveniment. 

In afară de diferite articole publicate în ziare şi reviste, din care 
remarcăm amintirile unei studente despre cursurile d-lui Maiorescu, care 
o lăceau să cadă în extaz, stare sufletească, care dela Castillo Interior 
al Si. Teresa, a fost atit de rar analizată, şi pe care autoarea a reușit 
s'o exprime Intro formă adecvată ;—în afară, deci, de aceste articole 
răzlețe, d. Maiorescu a fost serbătorit în două volume, alcătuite de ad- 
miratorii d-sale. 

Primul, e un volum omagial, ¿aşi cel dela 1899, cind d. Maio- 
rescu împlinea 60 de anl, Admiratorii publică o sumă de articole, re; 
tative la diferite chestii, toate însă importante şi toate scrise foarte bine, 
E un procedeu foarte nimerit: Mai multe inteligenți aduc prinosul lor 
altei inteligenţi. Inteligența se serbătoreşte prin inteligenţă. 

Dar pe lingă acest volum omagial, admiratorii au mai dedicat 
d-lul Maiorescu un altul: Norul „Convorbirilor* de pe Fevruarie, luna 
cînd d. Maiorescu s'a născut. 

Acest volum samănă cu acela, pe care direcţia „Convorbirilor* la 
închinat acum vre-o doi ani lui Odobescu, Caşi atunci, materia e im- 
părțită foarte metodic, şi fiecare colaborator tratează o altă față a 
subiectului. 

Mai întăiu o lungă biografie, interesantă prin detaliile el. Poate 
unele sint cam de prisos, căci nu au o vădită însemnătate pentru pri- 


458 VIAŢA ROMINEASCA 


ceperea personalităţii d-lui Maiorescu,—cum e acel incident biografic că 
autorul „Criticelor“ a avut scarlatină la vrista de 6 ani—Un defect al 
acestei biografii, şi un defect capital, e acela că nu ni se indică izvoa- 
rele. E poate cea mai bogată biografie din cite avem în Hteratura romi- 
nească— şi nici o indicație: nimic din acel „vezi* ac: cu care tilolo- 
gii îşi impodobesc subsolul paginilor lor. 

Şi lipsa aceasta e cu atit mai regretabilă, cu cit am fi avut ocazia 
să ni se cileze izvoare rare şi necunoscute, căci biograful, avind să scrie 
istoria unui om în viaţă, a trebuit să facă studii profunde, ca să nu se 
pună în ciudata situație de a-i spune d-lui Maiorescu că a indeplinit 
fapte, pe care nu le-a îndeplinit! Cind cel biogratiat trăeşte, controlul 
e teribil! 

După biografie, urmează tratarea subiectului din mai multe puncte 
de vedere: „T. Maiorescu și Academia Romină”, „Oratorul T. Malo- 
rescu“, „Criticul T. Maiorescu“, „T. Maiorescu In politică”, „T. Malo- 
escu învăţător al neamului“, „T. Maiorescu istoric al Rominiei contem- 
porane“, „Profesorul T, Maiorescu“, „T. Maiorescu şi arta în Rominia“... 
Cum vedeţi, lista e necomplectă; d. Maiorescu n'a fost tratat din toate 
punctele de vedere. Aceasta din lipsă de spaţiu, căci redacţia „Convor- 
birilor* spune Intro notă că articolele ce n'au incăput în acest număr, 
vor apare în altele viltoare*). 

Că toate aceste studii sint scrise foarte bine, e un lucru natural. 
A o spune, este o banalitate. Cela ce e mai interesant de relevat, este 
tonul în care sint scrise. Uneori— în acelaş studiu, şi mai ales în bio- 
gralie—al impresia că d. Maiorescu a trăit acum două veacuri, aşa de 
istoriceşte este tratat, şi, în acelaş timp ai şi impresia că autorul e în 
una din acele situaţii, cind omul e dator să hiperbolizeze superlativul. 
SI, totuşi, necontenit, se simte In acest ton, că d. Maiorescu nu numai că 
nu e de loc dintr'un veac trecut, dar că trăeşte cu o actualitate şi cu o 
intensitate trilumfătoare—cela ce este şi adevărul şi ceia ce ar fi trebuit 
să facă pe autori să păstreze numai acest ton, dacă nu ni se la în nume 
de rău această mică observaţie... 


Noi ne vom mărgeni să ne aducem aminte cu stimă de omul care 
a reprezentat o jumătate de veac bunul gust In judecarea operelor li- 
terare şi care a fost sufletul unei distinse mişcări intelectuale, cindva, 
aici, în Last nostru bătrin, 


Dia lumi străine. 


In ultima lună a apărut un nou volum de critică literară al lul 
Faguet 

Copiem aceste citeva rînduri, care dovedesc Incă odată superticia- 
Htatea franceză : 


*) Decind am seris aceste rin a mal apărut un număr dis „Oon»= 
vorbiri*, în esre găsim studial: „Tita Maiorescu indramător al tinerimii”, 


MISCELLANEA 450 


„Si fai jamais un pancgyriste, je veux qu'il ait vu mes défauts; 
„el je le veux, non point du tout par humilité chrétienne, mais pour 
„qu'il ne soit soupçonné, à ne montrer que mes qualités, de plus d'in- 
„vention que d'observation". 


Industria națională, 


Partidul dela guvern a venit cu o lege care a nemuljumit pe ma- 
vil industriaşi. 

Au dreptate aceşti domni, Industria noastră „mare” trebue ocro- 
titä, încurajată cu orice preţ, cu toate prețurile, 

Să fie scutite de vamă maşinile, să fie scutită de vamă materia 
primă, să se acorde prime de incurajare, să se facă reduceri pe căile 
ferate—dacă se poate să se pună gratis la dispoziție aceste căi... Insfir- 
şit, să se tacă orice, căci trebue să avem numaidecit o industrie mare, 
Dacă e nevoe, să || se dea şi lefuri industriașilor. 

Că aceste scutiri şi premii sint stoarse, în ultima analiză, din 
munca țăranului— aceasta gare nici o importanță, Dacă țăranul n'ar a- 
vea acest rol, ce altul ar putea să mal aibă? 

Că se scumpeşte viața tlirgoveţilor? Dar tirgoveţii care se pling 
mai ales de scumpirea vieţii sint funcţionarii, salariaţii. Remediul e 
simplu ; să li se urce lefurile, punind impozite asupra ţăranilor, a căror 
menire pe pămintul acesta al Daciei fericite nu poate fi decit să contri- 
bue la crearea „civilizaţiei“... e 

Şi dacă nici aşa industria noastră mare nu va prospera destul de 
satistăcător, se poate recurge la un mijloc extrem, dar salutar: Să se 
vindă un milion de țărani vreunul stat străin, de pildă sud-american, 
en vre-o 100 franci capul de ţăran, iar cu suma realizată să se încura- 
jeze cit mai tare industria noastră „mare*.—Ne vor răminea încă cinci 
milioane de săteni, care, „observaţi” mal cu băgare de samă, vor putea 
îndestula tezaurul țării noastre cele atit de „occidentalizate”, spre pros- 
perarea instituțiilor noastre de toate felurile. 

Dela nimic nu trebue să ne dăm innapoi, dacă e vorba să lim în 
rindul ţărilor civilizate, cu industrie, cu proletariat, cu burghezism, cu 
socialdemocratism şi cu derivatele lor! 


Răspuns unui intrus. 
D. G. Pascu ne roagă să Ioseräm următoarele: 


„In Noŭa Revistă Romină din 21 Mart 1910, un intrus scrie un ar- 
ticol de tre! coloane contra mea. Primele doñă coloane cuprind pe de- 
oparte copilărit şi pe de alta insulte grosolane. N-am ce răspunde la 
aceste lucruri. Ultima coloană este însă rezervată, chipurile, pentru „dis- 
ent: cîtorva din multele mele etimologil. lată ce am de răspuns: 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


Pe fulăi dintr-o cimilitură, pe care în Arhiva îl derivasem din 
flo + -Añ, l-am considerat în Despre Cimilituri ca pluralu! dela fuld. 
Ce haz mai are să combaţi o etimologie, la care Insuş autorul et nu 
numai că a renunţat, dar a înlocuit-o chiar cu o alta ?!- Pentru resint 
etimologiilor daŭ intrusului următoarele explicaţii care pentru oamenii cu 
pregătire filologică, şi cărora mă adresez, se înțeleg dela sine: Ardicare 
este lat. *ardicare <arduus inalt. MI se spune că din *ardicare am fi a- 
vut *ardecare. Cine nu ştie însă că i şi e neaccentuați trec lesne unul 
în altul ?2—Bulughind provine din “bulighină cu asimilația lui î la m 
precedent. —Câctuld provine din *cuciulfa=cuculla. Primul u din ety- 
mon s-a prefăcut în d prin disimilație față de u următor (comp. pdpuşă 
<"pupușă pupa), lar l s-a păstrat prin analogie cu cuvintele termi- 
nate în -uld=tem, dela -ul (brădulă, cluctulă). Totuş în dialectul ma- 
cedoromin [ s-a vocalizat (ciciud).—Golnă provine din “golind < lat. 
“collina, Sunetul accentuat o nu s-a prefăcut în oa fiindcă această 
schimbare nu are loc decit atunci cind o este urmat de e saù d, nu de 
i.—licăresc este o variantă a lul licuresc şi ambele provin dintr-un 
“lucuresc <*luculo=luceo. U din *lucuresc s-a schimbat in i prin disi- 
milajie, dupâcum am spus şi în Arhiva, comp. şi invers dumic din 
dimic>ist. *demico.—Zgtesc provine din *scală <*excaveo, dupăcum 
spală —expaveo. (Se ştie că în latina populară cavus a sunat şi *ga- 
vus). A spune că *excaveo ar fi dat scalb este a ignora datele ele- 
mentare ale fonologiei romine.—Pentru metateza *betsum <*bestum= 
bastum am adus exemple chiar în Arhiva (ent? —sfupa, a tsupi <a 
stupi, nu st la dau <nu ts -il dat, Pentru mlerid=albastru mi se re- 
comandă pe merus=cural a! -lul Puşcariu. Dar ce legătură de înțeles 
poate fi intre albastru (de orice nuanţă) şi 'curat, îngrijit 7! EA am pro- 
pus de *cyaneulus=cyaneus=albastru. Forma cynealus pe care inter- 
locutorul o dă ca a mea este o invenție, a sa.—Cuvintul muşat este dat 
de mine ca cunoscut, dupăcum se poate vedea din Indice, unde cuvin- 
tul este înregistrat fără steluță după ei. Exemple cunoscute se daŭ tot- 
deauna atunci cînd vral să sust? etimologi! nodă. 

Instirşit mi se mal contestă trei etimologii (fitilie, titirez şi trişeâ), 
dar de astă dată fără să li se mal găsească vreun „arpgument* | 

Toate etimologiile mele rămin deci în picioare. Pe de altă parte, 
din modul cum „combate“, se vede cit de colo că autorul habar n-are 
de cele mal elementare cunoştinți. Aceasta nu-l împiedică însă de a mă 
insulta în mod grosaian, Într-o ţară ca a noastră, bătută de Dumnezeii, 
nimic nu ne poate surprinde, Intr-o țară din Apus insă, unde se res- 
pectă munca, priceperea şi onestitatea, ar, îi imposibil să se poată păsi 
un om care, înainte de a-şi fi terminat învăţătura oficială, inainte de a 
Îi scris un, rind prin care să dovedească ceva, înainte deci de a îi făcut 
ochi în ştiinţă, — să-şi permită totuş a insulta pe un predecesor care mun- 
ceşte deja de clțiva ani și şi-a atras considerajia oamenilor cinstiţi şi 
competenţi”, 


MISCELLANEA An) 


Nota redactiei, — Aan publicat tindurile de mai Sus, aşa cum ne-au 
fost trimise. 

Dar de ce atita indignare, d-le Pascu? ŢI se pare calomnia un 
lucru nenatural şi excepțional ? De unde această concepție arhi-opti- 
mistä asupra oamenilor? Cum? Adevărul este un lucru natural şi o- 
bişnui! omului? Apoi atunci nu vezi ce nedrept eşti cu puţinii oameni 
care spun adevărul? Nu vezi că, după concepția d-tale, oamenii de- 
treabă n'au nici un merit? 

ŞI apoi iți dai samă, iubite d-le Pascu, ce lucru admirabil e că 
„âdversarul” d-tale te calomniază numai, In loc să te pindească noaptea 
la un colţ de stradă şi să te asasineze? Un „adversar”, acum citeva 
mii de ani, te-ar îl ucis pur şi simplu. Azi se satistace calomriindu-te, 
Îţi dai samă ce enorm progres e acesta? lji dai samă că „intrusul* d-tale, 
care se mulţămeşte si ie calomnieze, Inloc să-ți spargă capul cu un si- 
lex, dovedeşte prin aceasta că e un om civilizat? 


ae, d, G. Pana. 


D. Panu are dreptate: Despre volumul d-sale, în revista noastră, 
a scris mal intăiu un istoric de valoarea d-lui Radu Rosetti, numai spre 
a se apăra Impotriva Invinuirilor ce-i aduce dan. Evident, acest răs- 
puns nu poate ţinea locul unei recenzii, 

Dar numele d-lui Panu n'a fost atunci amintit pentru prima oară 
in „Viaţa Romninească”! De cite ori am vorbit noi despre excelenta re- 
vistă „Săptămina”, care éste, poate, singura publicaţie periodică ce ne 
face o adevărată plăcere! Facem „schimb* cu multe publicaţii, dar 
„Săptămina* ne inspiră cel mai mare interes ` numai pe dinsa o deschi- 
dem imediat ce o ptimim ; numai pe dinsa o cetim în întregime! Căci 
numai în „Săptămina* străluceşte dela inceput până la sfirşit o inteli- 
genţă vie, care are de spus ceva personal şi interesant—asupra oricărei 

besti se opreşte! 

à gaz d sat lucruri plăcute pe lumea aceasta, dar parcă tot cel ed 
e e o inteligență puternică, logică şi originală, care se exprim 
ag Ae? poate uneori neingrijită, dar aşa de atrăgătoare prin clari- 
tate şi repeziciune şi prin acele comparații, care aruncă fulgere de lu- 

ironie ucigătoare. 
TE A ege pe A Panu că la „Viaţa Rominească* are admiratori 
vechi şi neclintiţi, care-l urmăresc de douăzeci de ani, şi peniru care 
multe din paginele d-sale sint adevărate delicii intelectuale, indiferent 
dacă ci au sau nu aceiaşi părere cu dan, 

Dar volumul d-sale nu putea fi recenzat decit de d, Stere, care, 
cum am mai spus, a lost impledecat pentru moment să-şi indeplineas- 
că această plăcută datorie, 


402 VIAŢA ROMINEASCA 


Citeva reflecţii, 


Din articolul d-lui Philippide, publicat în acest număr şi consa- 
crat în întregime d-lui Sextil Puşcariu, nu mai rămine nici o indoială 
că filologul dela Cernăuţi îşi face o idee exagerată despre sine însuși. 
Chiar prima pagină a articolului d-lui Philippide e suficientă pentru a 
dovedi acest lucru, 

Cu această ocazie ținem să facem citeva consideraţii, suggerale de 
criticele d-lui Maiorescu, pe care le-am recetit decurind, ca să gustăm încă 
odată pe serbătoritul din luna trecută. 

Intr'un adaos din 7908, d. Maiorescu constată cu satisfacţie că nu- 
mărul filologilor noştri a crescut, numărind, pe lingă dd. Philippide şi 
O. Densuşianu, şi pe d. Sextil Puşcariu. Desigur că d. Maiorescu cu- 
noaşte operele d-lui Puşcariu,—dar aceasta nu are mare însemnătate în 
chestie, căci filologia a ajuns azi o ştiinţă aşa de specială, incit un 
profan, fie chiar şi un om de geniu, cam greu poate să-și spună cuvin- 
tul în domeniul ei în toată cunoştinţa de cauză. Dar d. Maiorescu n'a 
cetit tot ce a scris d. Puşcariu, căci altmintrelea n'ar fi afirmat că, faţă cu 
ceilalţi filologi, d. Puşcariu are o superioritate, anume aceia că nu se 
intierbintă în discuţie şi că „işi păstrează cumpătatea şi demnitatea faţă 
de toate atacurile“: Dacă d. Maiorescu ar fi cetit articolul din „Convorbiri 
literare“ (Februarie 1907), în care d. Puşcariu zice că n'a cetit „Principiile“ 
d-iui Philippide, pe care, totuşi, pe necetite, le declară şi nule şi plagiate, 
— desigur, atunci, că d. Maiorescu n'ar D scris rindurile citate mai sus, 
mai ales că d, Maiorescu, pech ştim, pe valoarea acestor „Principii“ 
s'a întemeiat cind a încredințat d-lui Philippide elaborarea dicționarului 
limbii romine, 

Dar să revenim la considerațiile, care ne interesează, D. Maio- 
escu — deşi nespecialist în această Inclicită ştiinţă, pe care filologii o incil- 
cesc parcă anume şi mai mult,—işi dă totuşi părerea asupra d-lui Pug- 
cariu şi-i decerne o cunună, 

Un om, care nu cunoaşte istoria culturii noastre contemporane, s'ar 
mira de această judecată sigură şi delinitivă asupra unui domeniu al 
ştiinții, aşa de greu de pătruns pentru me specialişti, 

Dar omul acela n'ar avea dreptate. El ar fi nedrept faţă de d. 
Maiorescu.—D. Maiorescu, care a inliorit dela 1860 până la 1880, face 
parle din acea mare generație de encictopedişti, care a caracterizat cultura 
romină din veacul al XIX-lea. Fiind de făcut multe, şi fiind foarte puţini oa- 
ment capabili, aceşti oameni, forțamente, au fost siliţi, au fost datori, să 
se amestece în toate cele şi să se pronunțe în toate cele. 

Verdictele d-lui Maiorescu în filologie, mineralogie, arheologie şi 
botanică, din 1908, sint ecoul acelei epoce. Ele sint o nobilă şi vene- 
rabilă survivance, cum zic sociologii. 

Dar d. Maiorescu e un om care nu se pronunță pănă ce nu crede 
că e în cunoştinţă de cauză, Probitatea d-sale intelectuală e mai presus 


MISCELLANEA 403 


de orice indoială. Şi dacă dan se pronunță elogios asupra filologiei 
d-lui Puşcariu, d-sa e convins, fără îndolală, că are toate motivele să 
se pronunțe astfel. 

Desigur, d. Malorescu a cetit sau măcar a foitetat pe d, Puşcariu, 
şi ceia ce l'a convins că d. Puşcariu e un adevărat filolog e forma în 
care sint scrise operele profesorului de la Cernăuţi. 

D. Philippide a enunțat Inir'un studiu publicat acum ien ani, 
(„Specialistul Romin*) unul din cele mai profunde adevăruri, cind a spus 
că d. Maiorescu a fost, la noi în ţară, leaderul formei goale... Noi reit, 
nem ` „leaderul formei”. 

In adevăr, ceia ce supăra la un V. A. Ureche cra lipsa de formă 
europeană, sau mal bine zis, era o caricaturizare a acele forme euro- 
pene. Astăzi, învățații noştri nu mal cad în ridicolul acelel pseudo-iorme. 
Azi şi-au însuşit forma. lată, de pildă, d. Puşcariu (cităm din prima pa- 
gină a articolului d-lui Philippide din acest număr) : 

D. Puşcariu, vorbind de plantele fumărică, lunărică, săpunărică, 
scrie aceste rinduri, care pot (inea piept celor mal frumoase bucăţi din 
„Caleidoscopul lui A. Mirea“. 


„Cum că şi pomenitele trei nume de plante an sunat odată *fumare, 
“lunare, *săpunare, probează numole lor latino fumaria, lunaria, saponaria”! 


lată formă adevărată! Unde ştia bietul V. A. Ureche să pună ste- 
Inte CH la formele presupuse prin care a trecut un cuvint!? D. Pușca- 
tiu însă ştie, lar un om de cultură, dar care nu se pricepe In filologie, 
cind va vedea aceste derivații savante şi, mai ales, aceste misterioase 
steluțe, va exclama: lată însfirşit un filolog adevărat, nu ca V. A. U- 
rechia —De fapt însă, aceste „nume latine”: fumaria, lunaria, sapona- 
ria... nu-s latine, n'au fost în limba latină, sint creaţiuni ale botu- 
niştilor moderni, sint termeni tecnici, caşi „radiografia“, „electro-dina- 
mica“, etc, D. Philippide dă un exemplu nostim. D-sa arată că: „Dacă 
pe o plantă oarecare germanul o numeşte Mutterkraut, pentrucă medi- 
cina populară o socoate bună contra boalelor de mit, boianistul—să 
zic, de pildă, Gessner—a numit'u matricaria”... ŞI dacă un d. Puşcariu 
dă peste acest cuvint matricaria, al lui Gessner, şi-l socoate ca un cu- 
vint vorbit de Romani, atunci caută ce cuvint romin a derivat din acest 
cuvint... latin, D pune steluje—forma e absolut occidentală, şi devine un 
filolog desăvirşit. 

Fără îndoială, ideia d-lui Philippide că d. Malorescu a fost lea- 
derul formei—(„goală“, zice d. Ph.) este o idee protundă. 

Dar aceasta, credem noi, nu poate fi pus in sarcina d-lui Maio- 
rescu ca un lucru rău. D. Maiorescu, vorbind drept, reprezintă un pro- 
gres. Daa a făcut tot ce putea face epoca d-sale, D-sa este reprezen- 
tantul de frunte al unei evoluţii. 


46t VIAȚA ROMINEASCA 


Să ne explicăm. Cum că a fost fatal să se introducă intdiu forma 
şi apoi fondul, nu poate fi îndoială. Ar fi fost bine să se introducă 
amindouă, dar aceasta nu se putea... Şi aşa dar, trebuia să se introducă 
Intălu forma, care, apoi, să atragă, să creeze şi fondul: Intăiu teatru şi 
apoi actori şi autori dramatici, căci înnainte de a fi tealru, cine era să 
se apuce să facă piese de teatru şi, mai ales, cine era să se apuce să 
se facă actor ? 

Şi s'a întrodus întăiu forma, Dar în chip stingaciu, Forma ridi- 
diculă, forma... ditormă. Dar această formă pulea greu aduce şi fondul. 
A trebuit, deci, să se dea o luptă pentru perfecționarea formnei,—şi lup- 
ta aceasta a dus'o, între alţii, şi d. Maiorescu, dar dan a fost acela 
care a ştiut să formuleze mai bine năzuinţile epocei d-sale. Daa însă 
a crezut că luptă contra formei goale şi pentru fond. S'a înșelat, —dar 
numai pe jumătate: D-sa a luptat contra formei proaste, care nu putea 
aduce fondul; a luptat pentru forma adevăzată—deci pentru forma care 
trebuia să provoace producerea fondului. In acest sens, da, a luptat 


pentru fond. 


Dar să lăsăm desvoltarea acestor consideraţii pentru altă dată. 

Să vorbim puţin de altăceva. 

D. Philippide a renunţat acum 5 ani la alcătuirea oficială a dic- 
ționarului limbii romine, pentrucă Academia îl silea să-l „scurteze“, să-l 
faca mai răpede, Academia recunoștea marea valoare a dicționarului, 
dar îi cerea d-lui Philippide să-l facă mai puţin congtiincios—numai 
să-l dea gata mai degrabă. Mijlocul? Să renunţe la... citați. D. Phi- 
lippide a răspuns că nu poate renunța la cetirea citaţiilor (scoase în 
fişe), căci numai din cetirea acestor citați! putea afla diferitele înțelesuri 
ale cuvintelor. (Scrierea Caller în manuscris, nu-l intirzia, căci na 
le scria d-sa). Academia n'a înțeles acest lucru—şi d. Maiorescu, în 
1908 (Critice, Vol. NI) repetă acest argument cu citaţiile... Curios |... 

In sfirşit, d. Philippide, ne voind să cedeze la această cerere, şi-a 
dat dimisia.— Dicţionarul a fost încredințat d-lui Puşcariu, care s'a ân- 
gajat să-l termine în 5 ani.—Au trecut 5 ani, şi d. Puşcariu are numai 
o literă (A). 

Cind a renunţat, d. Philippide avea strins tot materialul (pe care 
Ta dat d-lui Puşcariu) şi redactase dicționarul pănă la D (şi o parte din 
litera aceasta). 

De-atunci, In aceşti 5 ani, d. Philippide ar fi ajuns pănă la P. ŞI, 
peste cltva timp, dicţionarul ar fl fost gata. 

Aşa dar, acuma, înloc ca dicţionarul să fie la P, este abiala A,— 
şi, înloc să fie tăcut de d. Philippide, căruia Academia |i aducea Invi- 
nuiri că-l face prea pe larg şi prea savant,—e făcut, pănă la A, de d. 
Puşcariu, cel cu lunaria, fumaria, saponaria... şi alte lucruri de acelaşi 
fel, pe care cetitorii le vor găsi în articolul d-lui Philippide din acest 
număr, 

Dar destul! Pe altădată, 


MISCELLANEA t5 


Engenin Carada. 


Ne permitem să reproducem, după „Luceafărul", aceste frumoase 
rinduri, scrise de d. M. Seulescu, profesor universitar din Bucureşti: 


„O problemă de psihologie omenească. Acest om rece, rezervat, 
taciturn, care părea că priveşte lumea cu indiferența spectatorului la un 
caleidoscop, era un entuziast, un sentimental preocupat să-şi domine è- 
lanurile caldei sale inimi şi ale înaltului său suilet. Vedea tot, simţea 
tot, înțelegea tot, ghicea tot; iar dinsul trecea, neştiulor şi rece, pe di- 
naintea unei lumi pe care nu o despreţuia, nici nu o iubea, dar de care-i 
era milă... ŞI atunci tezaurul lui sufletesc se revărsa În generoase bine- 
faceri „oculte“, 

Toate manifestaţiile vieţii noastre publice au profitat de acest o- 
cultism ` politică, literatură, artă, naționalism, comerţ, industrie... 

Unul om însă refuza cu îndărătnicie tot pe lume: bucurii, satis- 
facţii de vanitate ori de orgoliu, fantazii, pînă şi cele mai elementare 
foloase ale traiului; la ele nu avea dreptul un singur om, şi acel om 
era fiul serdarului Nicolae Carada şi al cocoanei Petruţa Slănitescu, de- 
mocratul-liberal, domnul Eugeniu Carada”. 


R ectificare. 


In No, nostru trecut am publicat (dintrun volum ce va apare în 
curind la „Minerva”) patru poezii iscălite N. Beldiceanu.—Ni se atrage 
insă atenţia că una din ele, Dor de moarte, este a d-lui Raul Stavri. 
N. Beldiceanu avea obiceiu se copieze, pentru sine, poeziile care-i pă 

i de cei ce in- 
ceau—şi astfel poezia d-lui Raul Stavri a fost considerată 
grijesc de apariţia volumului lui N. Beldiceanu ca aparjinind acestuia 


„din urmă. 
P. Nicanor & Co. 


OOO E R 


Recenzii 


— 


D. Anghel ei St. Iosif. Caleidoseo 
pul lui A. Mirea. Vol IL Edit. Miner- 
va, Bucureşti, 

De cite ori bunavointa D-lor Anghel 
şi Iosif, ne invoaşte să ne aruncăm pri- 
virea prin „Caleidoseopul* lui A, Mirea, 
în minunata împărăție a reginei Mab, 
se roinnoase în sufletul nostru aceleași 
sentimente de incintare și uimire, pe 
care le-am resimţit, cind în „Viața Ro- 
minoaseă* ne-n fost dat să facem eg. 
nostință pentru prima oară cu acest u- 
nic „dublu exemplar* de poet fn lite- 
ratura noastră. Ce păcat numai că edi- 
torul a avut supărătoarea inspirație de 
a pune pe copertă burghezul acela ba- 
nul, caro ride, cu un ris gras și o pri 
virè plină de subințelesuri grosolane, 
la glumele fine și fanteziile gingaşe și 
strălucitoare din voiam 7 Do mu s'ar fi 
putut un ptisagiu de lună plină, în care 
un nouruș străveziu ar [i Schitat nbin 
iluzia unei neinchipuite regine Mab în 
stărucioara ei născută din darul unei 
scoici marine”, atunci ar fi fost mat 
bine un înveliș alb cu ndomenitorul 
titlu „Culeidoseop*, i 

Indărătul ucestul titlu cetitorul ar 
fi găsit uşor nuanțe zimbetului degtop- 
tat do lantasmagoria de culori şi lu- 
mine, jocul mereu reinoit al unei fan- 
tezii do o bogăţie uimitoare, verva pli- 
nă de vioieiune şi însullețire, din care 
izvorăsc impărochieri da idel, ingremă- 
nări de icoane plino de neprăvăzut, de 
grație, de ironie mușcătoare si fină lw- 
are în ris, acel cera ce nu se poate 
nici prociza nici defini şi care e spiri- 
tul şi talontal unicului nostru „dubla* 
literar, 

„Dublal* acesta o nou, unic, neaștep- 


„tat şi plin de originalitate şi totuşi 1E 
cunoaştem, e un vechiu şi statornic to- 
vurăş al sufletului nostra! E vechiul 
demon familiar, a cărui faţă ride în luna 
plină şi rotundă „ca o portocală“ a lui 
Heine, monstrul eure plimbă aceiaşi 
lună în „capătul unei stori pe cer“ ai 
„ne-o arată de faţă san de profil“, ori 
o țintuoşte „ea un panet De nn i* în 
balada Jai A, de Musset! E reincarna- 
rea străvochiului Pierret, apariția lu- 
narà a eroului patt ca chipul său de 
clovn înfălnat şi ochii zugrăviți eu căr- 
bane, glumețul cel veşnic co parcă'n 
ris ține ghitara la piept ea pe o liră de 
poet, în ris si în bätse de joc l-atinge 
stranele cu un aer inspirat şi scoate 
din ele melodii extravagante, sunete 
stridente și impărecheri ciudate de a- 
corduri, dar fără să vrea nimoreste şi 
strunele în care doarme cîntarea divină 
şi atunci glasul ei se trezeşte pe meng: 
taptate, de după masca infăinată a elov- 
nului Pierrot, xoflomistul nerespectoa, 
se iveste dumnezeeseal chip al poeziei 
adevărate... In vremile noastre însă on- 
menii au uitat să ridă, findeă numai 
ştiu nici să plingă, sintem trişti de o 
tristoță soarbădă, morocănoasă, şi su- 
perficială, sintem trişti din neputinţă 
do a resimti viața și mă tem că mulți 
nu vor şti să ridă decit cu risul gro- 
solan şi gras ul burghezului de pe co- 
Der, vor petrece ca la cire și nn vor 
băga de sumă lacrima ce tremură în 
risul paiaţii, nu vor bănul durerea din 
care izvorăște gluma, nici desnădejdea, 
in care hohotal de gin exagerat o eco- 
ul suspinelor înăbușite, nu vor şti 
să dosluşească umanitatea vaşnică din 
sufletul poetului sub fluturii strălueitari 


RECENZII 47 


ai fantaziel și săgețile de aur nle glu- 
mei. Și totuşi ce poet delicat e fante- 
zistul A. Mirea! Cum ştie să redea de 
Ên poezia subtilă risipită In scenele 
vieţii prozalca, şi cit do bogat şi 
strălucitor poezia naturii! Cum ştie 
să-şi mlădio muzica versului pon- 
tra a nuanța aceontul întregii simţiri 
omeneşti ! Nimeni nu ştie ca dinsul să 
deie glasul co trebuie induiosării, ce 
tremură in ritmul săltăraj și zburdal- 
nic ul versului ușor luător În ris şi să 
pue uatlel o rază caldă de lumină in 
cea mai crudă ironie. ȘI cum răsună 
de säint şi religios encornica lui ad- 
miraţie de natură. E toată gama sim- 
țirii omeneşti dela tinguirea diserotă u 
simțirilor personale, ascunse în veselia 
fuetice, eu ritmul fantustie ea Jocul u- 
nui troll, pină la acea izbucnire mä- 
roaţă şi simplă, grea de emotie stăpi- 
pită, din lungile vorsuri eu ritmul larg, 
ce exprimă atit de Just şi cumpănit 
durerile şi pgrozăvia lui 1907. 
+ 


Oreste. In umbra iubirii. Poezii 
1807—1908, București, Tipografia şi le- 
gătoriu Gr. liesen. 

Datate din 1907—1906, aceste poezii 
ar f putut purta orice dată şi ar fi 
putut aves orice iseătitură. Ele sint din 
acele versuri uşoare, corecte şi medio- 
ere ce umplu paginilo mai tuturor ra- 
vistelor, Fără culoare proprie, într-un 
ritm regulat gi monoton, pare că adorm 
uşor jrindirea şi amorțese simțirea ` 


Iubita meu-l lromoasă 
gi blindă ca o floare 
Tabita mea-i născută 
În zi de săritoare 


al aan mal departo ete, Ott.. Nu le 
poți imputa nimie, ocupă în mol ou- 
vilncius pagina ls rubrica: Poezie, dar 
grozav îţi duu impresiu de ceva foarte 
adesea văzut, foarte mult cunoscut gi 
totuşi... atit de vag și nodealușit,.. 


lon A. Rădulescu Pogoneanu. Jo: 
hann-Heinrich Pestalozzi. O schiţă a 
vieții și ideilor sale. Tipogralla cărți- 
lor bisoniceşti. Bucureşti, 
Ca întroducere ln tălmăeireu în ro- 
mineşte „a cărții pentre popor” Leo- 
nard şi Gertruda (din coloctia „Biblio- 
teca pedagopilor clasici", editată de casa 
şeoulelor spro folosul mai mult al fo- 
vățătorilor, ne spune autorul) a seris 
DI. Rădulesen-Poyoneanu această schiță 
a vieţii st ideilor lui Pestalozzi, și e 
unu din cele mal întoresante şi mai 
bine alcătuite cărți în genul acesta, 
scrisă şi într'o formă frumoasă, clară 
şi simplă, plină de un ontuziasm dis- 
eret şi conţinut, ce adeseori fără fraze 
şi accente lirice poate să miste pină 
la lacrimi, Frumuseţa morală a genin- 
lului pedagog so räsfringe tot atit în 
operile cit şi în vința sa, la destăşura- 
rea căreia azistăm cu uutorul, Coi întăi 
ani ai copilăriei se potroe în acel ad- 
mirabil mediu înmiliar, n cărui simplici- 
tate și nobleță ne-o redă foarte bine 
DI. R. Pogoneana, Intre devatamontul 
mamei și al bătrinii servitoare Bibeti. 
Din acest modin căpătă Pestalozzi con- 
vingerea, pe care mai tirziu își Inte: 
molază tot sistemul de educaţiana, că 
şcoala trebuie să eroezo tn jurul copii- 
lor atmoafora familiei pentru a-i putea 
educa, inr dela înțeleptal siu bunio a- 
een iubiro activă şi plină de bărbăţie pen- 
tru coi mici și mniliţi, de cure a dat do- 
vadă ot viața sa. Adolescanţu se pe: 
trece intre prietenii entuziaste, legate 
in vederea acelulaş idoal, în mijlocul 
cărora propriul sin idaul, dorinta de 
a ridica poporul din sărăcie prin edu- 
catie, incepe a so desemna cu din ce 
în ce mai multă putere şi hotărirea, a- 
tit sub influența primului său mediu 
cit sub acena a lui Roussenun, do u se 
asezu lu țară şi a se faco agricultor. 
Apoi iubirea născută tot din o priete- 
nie ideală, romanul scoln de o aen pu- 


A VIAŢA ROMINEASCA 


ritate morală, enrè se termină cu că- 
sătoria lui cu Anu Schulthess, tovarășă 
credincioasă, eare îl ujată să-și aducă 
toată viața la indeplinire botăriraa, lu- 
ată la începutul iubirii lor, de a trăl 
mai întăi pentru patrie şi apoi pentru 
iubita lui soţie. Maturitatea nu è decit 
lupta acestul nobil servitor al idoulu- 
lui pontru a-şi aduce la îndeplinire seo- 
purile, încercările, strădănuințele şi ne- 
izbinzile pe terenul practic, spre eare 
atit se simțea împins de chemarea sa 
lăuntrivă și izbinda glorioasă pe tere- 
mul literilor, spre caro nu s-a tndru- 
mat decit ca pe o cale provizorie, pen- 
tru w ajunge la țelul dorit. Apoi epoca 
glorioasă a bătrineţii, în care Postalozzi 
vede o clipă realizat visul întregii sale 
vieţi, poneren în practică n ideilor sale 
pedagogice caro devin impalsal marii 
mişcări pedagogice din Germania şi mai 
ales din Elveţia, a cărei fizionomie ori- 
ginali, frumuseţă morală şi mul alea 
putere sistomntizată de muncă i se 
datorese. In fine sfirșitul acela tragic, 
înnainte de care idealistul îndârătnie 
îşi vede incă odată opora nărultă şi 
speranțele distruse. Pestalozzi cu firea 
lui plină de acea candoare gormanică, 
cu iubirea de eoi mici și săraci, uşa de 
adine sădită în fiinţa lui, eu acea por- 
nire neinviusă de a trăi după un ideal, 
şi cu stăruința neludaplecută în urmă- 
rirea unui scop, proprie omului de ge- 
niu, e redat în schița biografică a d-lui 
Răduleseu-Popgonecanu cu multă putere 
de viaţă şi adevăr, Dramaticul vieţii 
aceştia în care omul de geniu e în luptă 
cu împrejurări aproape de noinvins, 
<u piedici ridicate în lumea din jurul 
său şi în firea sa lăuntrică, se desfăsoară 
„plină de un viu şi susținut interes, lar 
omul și ideile se destae cu putere tn- 
tr'o luminoasă şi măreaţă perspectivă, 
D 


D'Annonzio, Zuccoli, Ojetti. Nuvele, 
“Traduceri din italieneşte de Pora, „Bi- 
blioteea Minervei*. 

Traduceri conștiincioase, într'o limbă 


corectă, locturi bune pentru formarea 
gustului publicului, dar ducă Ojetti și 
Zuccoli stiliști cumpătaţi și uneori stin- 
gari şi prozaici, nu perd mare lucru 
din puterea serierilor, tradusi în limba 
noastră, unde e farmecul, grația, poe- 
zia, și strălucirea lui d'Annunzio 7... Mal 
ales că nuvelele alese în volumul de 
faţă nu valorează decit prin acestea... 


E 8. 
+ 


++ 
A. Stavri. Duminişuri. laşi. Edit. Re- 
vistei „Viața Rominească*, 
lată un nume care aminteşte da ver- 
suri pline de gingășie, în caro defilau, 
in haina lor sirăvezie de imagini, pri- 
velişti de natură, idile rustice, sau erim- 
Deg din basme, ȘI impresiile plăcute 
de odinioară revin după cetirea acestui 
volum, în earo poetul a cules cea mal 
bună parte a producției sule. O senzația 
deosebită de linişte şi de seninătate 
se degajoază din acesta versuri, în caro 
nu găsim desigur reflecţii adinci asupra 
marilor probleme, nici accente puter- 
nice sau pasionate de lirism personal, 
ei simţirea potolită dar sinceră a unui 
suflet bucolic, care iubeste viaţa în toate 
manilestările ei frumoase, vesele, simple. 
Natura nu e pentru acest poet un sim. 
piu decor pentru etalarea sentimantelor 
sale intime, In versurile sale, ea e zu- 
grărilă totdeaana obisetiv, de o fire 
care a trăit aproupe de dinsa, care în- 
țelege nespasal său farmec, care ştie 
s-o vadă şi poate s-o redea cu toată 
bogăţia nesfirşită de culori, de sunete, 
de parfumuri. Poetul iubeşte mai ales 
natura liniştită, cu aspectele sale ohiş- 
nuite, cu jocurile oi eterna de lumină 
şi umbră, eu dealurile verzi, cu şesu- 
rile line, cu lanarilo de griu, cu piră- 
De argintii strălucind în bătaia soarelui, 
eu zările rumene său cu apusurile tn- 
Hăcărate. Primăvara, cu avintul său 
neînvins de viață și de renaştere ò s- 
notimpul său favorit ` 


O limpede zi scaldată în soare... 
Pa crengi, în livezi, stă foare de floare ; 


RECENZII 49 


În aburi entzi renaşte pămintul— 

Şi apele duc un cintec de-April — 

ȘI întră'n păduri, c-un ris de copil, 
hohote vintul, 


Și aceste privelişti de natură sint 
totdeauna vii. Ele sunt sagrăvite de un 
artist abil, al cărui ochia ştie să prindă 
momentele care insullețese peisagiul, De- 
talii mărunte, neinsemnate, din viața u- 
milii a satelor, mărese intonzitatea evo- 
cării în tablourilor sale cimpenesti ; 


Din cuib de jarntec, din nouri, la schit 
Cad raze-ostonite de sonro-asfinţit,— 
Şi-n codru răspunde ritmata şi clara 
Butale de toacă,—şi simți venind sara. 


Prin fum de colb roşu zăreşti, lu răscruce 
Pe drum, o căruţă ce-n gonnă se duce— 
Şi zgomotul leucei gt pe drum, 

Aleargă de-avalma cu norul de fum, 


Iubirea cîntată în aceste poezii nu 
are accente triste. Ea e de obicei iubi 
rea simplă şi sănătoasă a făcăilor și 
a fotelor, cara se intiluese la secere 
sau la coasă, care se Invirtesc la horă. 
Rareori sufletul vreunei copile tresure 
Inte un suspin, ca acel al frumossei 
gatului: 


Eu cintam ls secerat— 
Si în focul ctntului 

Un voinic m-a sărutat— 
Qi s'a dus—şi m'a lasat— 
Cu obrazul tniocst 

În răevarea vintului,.. 


O notă diseretă de lirism personal, 
apare uneori în versurile poetului, A- 
mintlrea trecutului dispărut, acosa copl- 
lăriei şi a fiinţelor inbita odinioară, scur- 
gerea repede și neincetată a timpului, 
lasă o undă de melancolie în sufletu 
său: a 


Vi noastră trece, cind stai să te 
Dë desti, 


Ca apa caro sende aşa pe nesimțité, 
Ap Pret uitate pe margini do Ieren 


Aceste sentimente nu sint nici obiş- 
nuite, nici durabile în viața poetului : 


Dar intr-o clipă's iar copil, 
Zbardalnie ta o zi de-Aprii, 
Cu sufet cald, cu dorul viu, 


Natara, eu izvorul ci nestirşit dè vE 
atā și de iubire, revarsă totdeauna, în 
sufletul celor caro sint pătrunşi de 
farmecul ei, seuinătatea și optimismul, 

SR "RA 
s*a 

George Radu. Die Donauschiffahrt 
in (rer völkerrechtlichen Entwicka- 
lung. Berlin. Verlag von Emil Ebering. 
1900. 

Lucrarea aceasta o o teză de doc- 
torat E de un mare interes st serisă 
în mod foarte elur, Chestia Dunării o 
tratată din punetul de vedere al drep- 
tului Internaţional. Si tot odată cu ches- 
tiunile juridice, relative la nuvigațiunau 
dunăreană, autorul tratează şi despre 
formaţia şi desvoltarea comisianii do- 
uărene,—o instituţie reprezentind into- 
rosele generale ale comunităţii statelor 
europene la gurile Dunării. ȘI, într-a 
devăr, aceste două chestiuni sint în 
cea mui strinsă conexitate, 

D. G. Radu expune mai întâi prinei- 
piile sato prin congrosul dela Viona, 
din 1515, relative lu navigația po fiu- 
viila cn varacter internațional. Tratatul, 
încheiat acolo, stabilește în 1 uciplu 
libertatea nuviguţiunei pe semensa fu- 
vii pentru toate nuţiunile, ca o oarecare 
doosebire de situaţii, dapă cum e vorba 
destatoriverane sau noriverane, Intru eit, 
insă, o vorba do statele riverane, ge stabl- 
lesteo deplină egalitate, indapendentde 
importanța lor politică. 

Deci, conform tratatului dela Viena, 
rogulamentarea elreulației pe fluviile 
internationale, cum și facerea lucrări- 
lor necesate pentru uşurinţa traficului, 
trobae să pornească dela niște comi- 
siuhi, formate din reprezentanţii teta- 
ror statelor riverane. e 


-470 


Dunărea capăia o importanță mare, 
din punctul de vedere al raporturilor 
de drept internațional, mai cu samă 
dela tratatul dela Paris, din 1856. 

Autorn! expune în mod succint tră- 
sătarile osențialo ale diferitelor tratate 
anterioare celui din 1856, relative la 
regularea navigajiunii pe Dunăre şi 
care nu fost încheiate, în diferite tim- 
puri, între Austriaci, Ruși, Turci. 

Tratatul, dela Paris, eroină comisiu- 
nea europeană, vroia sä stabilească la 
gurile Dunării o autoritate, reprezentind 
interesele generale nle Europei, impo- 
triva năzuințelor Rusiei şi, totodată, 
instituţia ncoasta aves şi un scop oco- 
nomic, de a pune gurile Dunării în stare 
nuvigabilă, căci se găseau intr-o foarte 
mare părăsire, din acest punet de ve- 
dera.— Această comisiune trobuia să in- 
ceteze după dol uni, şi atribuţiile ei 
trebuiau să fie trecute câtre un alt or- 
gan, crost tot de tratatul dela Paris, 
o comisiune a statelor riverane, a că- 
rel competință să cuprindă tot pureur- 
sul fiaviului, Această de a doua comi- 
siune, însă, a avut o oxintență mai mult 
fictivă, căci nu sa Întilnit decit într-un 
singur an, 1457, și în tratatul dela 
Berlin, din 1874, a lost trecută cu to- 
tul cu voderea. 

Durata comisiunel dunărene, Însă, ne- 

. eontenit a fost mărită: de conferința 
din Paris, 1858, apoi prin actul pablie 
dela Galați, în 1865, după aceia prin 
tratatul Pontului, 1871, căci existența 


prinse de dinsa nu s-au putut săvirși 
așa de iute. Tratatul dela Londra, din 
1883, 1i dă o existenţă quasi-perpetuš, 

ti continuă exitența pe încă 21 de 


VIAȚA ROMINEASCA 


dela Berlin, care dispunea să se facă 
regulamente de navigaţie între Porţile 
de fer şi Galaţi, urma să se formeze 
o comisiune-mixztă. Austria, deși nu e 
ra stat riveran pe această porțiune din 
parcursul Dunării, totuşi vroia să aibă 
un loc preponderent în această comi- 
siune. Astfel se iscă un conflict între 
Rominia şi Austro-Ungaria, în privința 
formării comisiunii mixto. Chestia urma 
să fie rezolvită prin tratatul dela Lon- 
dra, din 1885. 

Dar Rominia, nefiind tratată in mod 
egal cu celelalte state reprezentato in 
conferință, nu a vrut să adoreza la tra- 
tatul încheiat la Londra, astfel că s- 
supra teritoriului rominese tratatul na 
are nici o eficacitate. 

„Putem noum să stabilim ca un re: 
zultat al conasideraţiilor noastre, că Ro- 
minia era îndreptăţită, cînd s-a opus la in- 
trodacerea Austriei în comisiunea mixtă, 
prin dreptul propriu al acesteia, (Aus- 
tria) şi fără rosponzabilitates. pe care i-ar 
fi impas-o mandatul Europei. Mai de- 
parte, (Romina) era indreptăţită, cînd 
pretindea că dreptul de execuţie a re- 
gulumentelor de navigaţie să fe numai 
al statelor riverane. Din punctul de 
vedere juridic, în mod necondiţionat, 
trebuo să so ajungă la această soluţie“, 
(vag. 78—74). 

Acoastă chestie a comisiunei mixte, a 
fost urmată de o alta, tot arzătoare, 
rolutivă la mandatul dat Austriei, prin 
tratatul dels Berlin, de a exercita le- 
eràri de înlesnire a navigațiunii la Por- 
Vie de fer, şi de a pune taxe de navi- 
gatie, pentra acoperirea cheltuelilor. 
Discutia a rezultat de acolo, că man- 
datul de executare al lucrărilor, nu tre- 
buia confundat, cum a făcut Ungaria 
(succesoara Austriei) şi cu dreptul de 
a regulamenta circulaţia. Acest drept, 
conform principiilor tratatalui dela Vi- 
ens, competă tuturor statelor riverane, 
şi, deci, nu numai Anstriel. 

„Pe deoparte Aastro-Ungaria (In tim- 
pul din urmă: Ungaria)... a făcut gre 


RECENZII si 


gala do n ignora pe statele, interosate 
în mod nemijlocit, cu privire la ches- 
tiunele de un interes general. Aceasta 
nu corespundea de fel en normele ge- 
merale de dropt ale navigaţiei fluviatile 
şi ca rogulele „coartoisie“—ei interna- 
tonale. 

„Pe de altă parto, nici celalt punet 
de vedere nu se poate justifica întot- 
deauna. Aici se stabilește o îngrădire 
prea maro n mandatului dat Austro- 
Ungariei, îngrădire protivnică intenţi- 
ilor congresului dela Berlin. Prin exa- 
gorarea prea mare a drepturilor statelor 
riverane vroia să se atribuo Austro- 
ungariei un rol atit de subordonat, 
încit nu putea corespunde concluziilor 
congresului şi demaităţii acestui stat“. 
(pag. 104). 

Intr-un foarte interesant capitol, au- 
torul determină ealifienrea juridică a 
comisiunii dunărene. Această instituție 
se bucură de oxtoritorialitate, e într-o 
ecomplectă independență faţă de statal 
riveran şi posedă lunețiuni legislative 
(puterea de a reglementa navigația), 
executive (indeplinirea regulamentelor) 
şi judecătoreşti (rezolveşte conflictele 
pa baza regulamentelor odictate).—S-ar 
părea, după cum au crezut unia, că e 
an adevărat stat. Dar nu poate fi vor- 
ba de stat, căci, deşi nu lipsește un 
substrat omenesc, asupra căruia să so 
exercite autoritatea sa, (indivizii care că- 
lătorese prin gurile Dunării cad sub 
atribuţia sa), ca la orice stat, îi lip- 
saşte însă puterea suverană (Staatsgo- 
walt). Autoritatea statului e primordi- 
ală, nereflectată, nu recunoaşte o pu- 
tere mai mare, Period comisia dună- 
zeană o rezultatul unui acord între state, 
e un organ al comanităţii internaţionale 
a statolor.—După părerea autorului, ro- 
nl comisiunii dunărene e terminat, căel 
a fost creată în vederea unor Impro- 
jurări, care au încetat să mai existe. 

„Daeă ne raportăm scum la comi- 
miunea europeană, putem să nusţinera 
următoarele lucrari, ea rezultat al ex- 


punerii noastre: Fiindcă noțiunea sar- 
cinelor reale in domeniul dreptelui 
public para exclusă, noțiunea de sar- 
vitute a statului (Staataservitat) nu poate 
să-și găsoască nici o aplicaţie în ea- 
ractarizarea juridică a comisiunii dua- 
nărone vuropene în raporturile ei cu 
Rominia. Comisianoa dunăreană euro- 
peană înseumnă o ingrădire a suvera- 
nităţii romine (imperium). Acestei ytir- 
biri îi lipseşto complect natara reală. 
ȘI ea niei nu-i permanentă, căei nu-i o 
concesiune necesară și dela sine Inţa- 
leasă a statului, ca ființă socială. Co- 
misiunea europeană a Dunării e o er- 
ceptie, Se poate dn deplină satisfacție 
cerințelor navigațiunei libere şi prin 
instituția obișnuită a comisiunii state- 
lor riverane“. (pag. 135). 
- 


Pierre de Tourtoulon. [Las principes 
philosophiques de Thistoire du droit. 
Tome premier. Paris. Falis Alean.— 
Lausanne, Payot &C-nio.—0 fr, 

P. de Tourtoulon tratează în tomal 
scasta, despre finalismul în istoria drep- 
tului, şi despre noțiunea cauzalității, 
mai cu samă în ce priveşte cauzalismul 
juridic, şi tratareu acestor chestiuul ser- 
vente ca o introducerea generală la is- 
torias dreptului, 

Lăsind la o parta stilul, eam greoi, 
toste capitolele acestui volum sînt in- 
toresante, mulțumită ştinţii și pâtrana- 
dorii autorului, 

Aşa, de pildă, este de un interes dè- 
osebit capitolul, în caro arată influenţa 
exercitată da religie şi magie asupra 
desvoltării dreptului (pag. 215 sqq} 
cam și consideraţiile ingenioase, prin 
care face distinctis între fenomenul re- 
ligios și magie.—„Se atribue In deo- 
sebi religiei origins instituţiilor de wa 
interos general. Institațäle de interes 
privat, proprietatea mobiliară, dreptul 
obligaţianilor s-au desvoliut sab pro- 
tectis unei concepții destul de vecine... 
Magia a permis nașterea drepturilor 
individuale; magul a fost protectorul 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


celor mai moderne concepții juridice. 
Aceasta n-are nimic care să ne mire, 
cări cole mai multe ştiinţi, arte, indus- 
tril datorese cito cova acestor credinți 
bizare, acestor practice misterioasa, 
acestor religii neregulate, care răspin- 
deau multe observaţii juste şi proce- 
deuri utile“, (pag. 217—218) 

Care-i doosebirea între religie si ma- 
gie? Intre altele, „religia este o psi- 
chologie coloctivă-oficială“, pe cind ma- 
gia „poartă în sine proba unei bănueli 
instinetive a individului împotriva a- 
ceia ce e oficial, cure vrea să so impună 
convingerii sale, şi fată de care el dă o 
ndoziuno mai mult aparentă decit reală, 
—şi totodată (magia) dovedeşte şi sim- 
Data sa pentru cela ce pare că vreu 
să se ascundă“ (pag. 224). 

Autorul erode că factorii decisivi în 
formația dreptului sint factorii emotlo- 
pal. Materin primă a dreptului, adică 
nevoia socială care tinde să fie legife- 
rată, cit şi forma juridică a dreptului, 
lasă să se străvadă sentimente de deo- 
sebite naturi, Faptul colectiv soeial, 
eare determină crearea dreptului, adică 
mişearea impulsivă a unei părți din po- 
pulația unei țări, este o stare senti- 
mentală generală, care prin intenzita- 
tea și prin extensiunea sa se impune 
leginitoralui, Dar chiar opera formală, 
prin care legiuitorul dă un corp sen- 
timentelor generale, trunstormindu-le în 
norme da drept, ge resimte de diforite 
emoții. > 

Cind e o adunare deliberativă e n- 
şor de văzut importanța pe care o are, 
în ee priveşte crearea droptulul, starea 
emoțională a corpului legiuitor. Dar 
ebiar cind e o singură persoană, care 
legilerenră, ea e influențată de starea 
sentimentală a celor, ce o încunjoară 
de aproape. e 

„Dar, Ietrio roconzie, nu se ponte 
face decit într-o mică măsură o dare 
de sumă asupra unei cărți, unde pre- 
domină faptele şi ideile, 

LAT vi © nv e L N.‘ D 


“e À 


G. Dumitrescu-Bumbeşti. Mono- ` 


grafia băncii populare „Gilortul* — 
1310, Bucureşti, Socec. 87 pag. 3 


Lucrarea d-lui G. Dumitrescu-Bum- ` 
basti cuprinde o descriere a tnființării,, 2 
funcţionării şi dezvoltării băncii popu- 
lare „Gilortul“, din com, Novaci, jud. 
Gorj, bancă care otapă locul de frunte 
în mişcarea noastră cooperativă, 

Această bancă, înființată în 1902, eg 
26 membri şi un capital de 72 lei, a 
ajuns, la sfirsitul Intăiului an social, 
la 230 mombri şi 53 depunători, en un 
capital social de 4.137,28 loi și depu- 
neri spre fructifcare do 15.059,65 lei, 
iar la sfirgitul anului 1909 la 1774 mem- 
bri şi 717 depunători, cu un capital so: 
cial de 326.574,17 lei. 

Ceia ce a făcut ca banca „Gilortul* 
să ajungă la această înflorire a fost, 
pe lingă priceperea şi entuziasmul con- 
ducătorilor săi, cumpărarea moşiei No- 
vari, 

In iarna anului 1905—1904, ia în a- 
rendă, pentru obștea novăceană, moșia 
Novaci, prin licitație publică, pe un 
period de cinci ani, cu 12.080 lei anual. 
În 1907 banca izbutește să cumpere 
moşiu cu suma de 373.195,59 lei. Va- 
loaren reală a proprietății Novaci find 
de 1.575.000 lei, banca realiză deci um 
câştig de 1.251.251,41 lel, care fu atri- 
buit fondului de rezervă extraordinar- 

Banea vinde apoi unei caso străine 
pădurea de po muntele Timpole, care, 
prin aşezare; ei, uu renta o exploatare 
proprie, pentru suma de 150.000 lei, în 
vrema ce fousta ei proprietară, Eforia 
Spitalelor Civile, o preţuise numai la 
30.000 lei. i 

După cumpărarea moşiei urmează o 
mlovărată împroprietărire a sătenilor. 
In vara analai 1909 au fost puși 176 
de săteni în stăpinirea a 195 Ñ. n. pä- 
mint arabil, preis pogonalui reprezen- 
tind */, din valoarea reală a păminta- 
lui în localitate. 

"E înterosant do urătat normele după 


RECENZII 473 


care s-a făcut această împroprietărire, 
norme din care sa vede grijs cea mare 
a conducătorilor băncii, cu improprietă- 
miron să se facă cu cit mal multă drop- 
tate, tinind samă de novoile şi cupnci- 
Dien Gecărui sătean În parte şi în n- 
cciaşi vreme nici interesele băncii să 
nu sufere. Bazele, pe care s-a făcut 
improprintărirea şi urmează a se face, 
pănă la deplina împărțire a moşiei No- 
vaci, sint ` a) lipsa de pimint şi s060- 
tirea eventualităţilor de moştenire, b} 
numărul membrilor familici actuslo si 
considorurea celei viitoure, e) puterea de 
muncă, d) solvabilitatea declarantului, 
e} cupaeltatea lui sub privirea operoi 
de educare a băncii, f culităţile lui 
sufloteşti, E" intoresele economice ale 
localităţii, 

Cum se vede nici un amănunt n-a 
fost uitat, 

Ca să ajute in ridicarea edilităţii sn- 
telor, banca a stipulat în contractul de 
vinzare incheiat cu focare stean că 
nu se va putes construi, timp de 90 
de ani, nimic pe lotal de pămint eum- 
părut fără aproburea băncii, Pontyu a 
se pune odată capăt certelor, proceset- 
lor şi ckinr omorurilor ce se îintimplă 
din pricina imeăicării hotarelor, banca 
a făcut împroprietărirea la fața locului 
şi prin semne, în am fel ca să nu se 
mai poată naşte niciodată vre-o nein- 
țelegare in uceastă privinţă, ficindu-se 
în aceiaşi vreme din lucraroa de pu- 
mere în stăpinire ua adevărat cadastru. 

Pe moşia cumpărată aflindu-sa fn- 
tinse păduri. banca a pus la dispoziţia 
sătenilor lemnele do foc şi de construc 
ție necesare, Ne pare rău că spuţiul ne 
opreşte de a putea cita întreg regula- 
mentul forestier intocmit cu acest pri- 
lej, spro a se putos vedea inlesnirile 
da tot soiul făcute sătenilor şi chipul 
rațional în care se face exploatarea. 
Transeriom totuşi trei din dispozițiile 
acestui regulament: „Art 9. Dreipirea 
lemnelor de construcție se va face în 
aen fel, ca metrul cub să nu costo mal 


mult ea Dm, din prețul en care se 
vind lomnele similare din cele mai vo- 
cine păduri nlo regiunii. Art, 10. Pen- 
tru lemnele de foe focaro cap de fa- 
milie va plăti o sumă globulă anuală, 
care se va ixa în fiocaro an și care 
nu va depăși de lel î pe un de fami- 
lie; familiilor sărace li se vor face re- 
duceri după socotința băncii. Art. 14, 
In lotul pe care so păsase lemnele in- 
semnate de un sătoan, acosta va D da- 
tor să stringă toate truneliurile și eră- 
cile uscate și po velo, a căror trans- 
portare nn rentează, să le ardă sub pri- 
vighorea pădurarilor, spre a distruge 
astfel existența unui mediu priolnle in- 
cendiilor și insectelor vătămătoare lent- 
nului“, 

Din lucrarea materialului cumpărat 
do ci, sătenii au realizat, în varu amu- 
lui 1908, un elgtize de Lin lei. In 
aceiaşi vară, banca încheind o lavă- 
rășie cu o asociatie de dogari din Mes- 
cel, a realizat un cîştig de 15.000 lei, 
pe cînd simplu vinzare n acelorași ar- 
bori ar fi dat suma de 500 lei. 

In primăvara anului următor, bunca 
laind în întroprindere procurarea ma- 
terialelor necesare podului de peste 
riul Ciocadia, realizouză un nlt cistig 
de aproape 3.000 lei, 

În toamna trecută banca n inceput 
construirea unui cuptor bosniace dubiu 
și a unei magiunarii. 

E foarte instructivă, în cela ce pri- 
veşte ocoidentalizarei ce o pot adnoo în 
sinul vieții rurale aceste bănel popu- 
lare, vetirea procesului varbal incheiat 
la a şasea udunure generală, În această 
şedinţă, consiliul de administrație a tn- 
euviinţat elădirea de camere în muan- 
tele Minca, proprietatea băncii, pontru 
instalarea unei stațiuni climaterice de 
vară ; a hotărit cumpărurea unui alnm- 
bic sistematic pentru fubriearea ţuieli 
de fructe; a înființat un fond de prn- 
siani pentru funcţionarii băncii; a ho- 
tărit plasarea numerarului disponibil 
în fondarea unei societăţi forestiere 


19 


474 VIAȚA ROMINEASCA 


sl a unei societăți de asigurare n 
vitelor; a hotărit clădirea unui lo- 
cal propriu; a hotărit încoporea de 
stadii preliminare pentru cunoaşterea 
cantităților de grafit; ete. 

Una din pricinile de înflorire a a- 
costei bânei a fost şi felul cum au fost 
intocmite statutele ei, care se deose- 
bese de statutele-tip ale celorlalte 
bănci populare în patra puncte mai cu 
samă: a) Consiliul do administrație răs- 
pundo solidar şi memârginit fată de 
oriee operațiuni ar întreprinde banca 
şi membrii acestui consilia dispun de 
o solvabilitate ce întrece activul băncii ; 
b) Se dă deplină libertate consiliului 
de sdministratin în intreprinderile bün- 
cii; e) Pentruta banta să nu fie soco- 
țită ca un mijloc de îmbogăţire a ci- 
torva bogătasi, s-a limitat prin primele 
statute la cifru de 3.000 lei muximul 
capitalului social al unai membra: d) 
Fondul de rezervă ordinar, precum şi 
cel extraordinar, care constă din cisti- 
gul bâncii avut din cumpărarea mogiei, 
covirşose totalul tuturor celorlalte fon- 
duri nie băncii. 

Datorită statutelor sale, datorită pri- 
caperii şi entuziaamului curat al condu- 
cătoritor băncii, datorită inrăşi härni- 
ciei locuitorilor, precum şi minunatei 
Improjurări cu cumpărarea moșiei No- 
vaci, banca „Gilortul* stă uzi în frun- 
tea băncilor populare din ţară. Ea a 
izbutit să asigure independența econo- 
mică a sătenilor, împroprietărind pe 
cei săraci, inlesnind traiul tuturor, scă- 
pinda-i din ghiarele cămătarilor, 

Cel care n pus temelia acestei bănci 
şi căruia i se datorește în cea mai 
mare parte inflorirea de azi a ei și a 
locuitorilor, este d. D, Brozulescu, azi 
advocat, pe timpul începuturilor băncii, 
student. Prin căldura convingerii sale, 
prin dragostea pontru cei obijluiţi și 
prin priceperea şi munca sa a ştiut să- 
şi lege numele de o mure fuptă și prin 
aecasta şi-a plătit ep prisosință dato- 
ria cătră neamul său. 


Reproducem din citatul proces-verbal 
al celei de a șasea adunări generale o 
pagină, elocventă prin ea însăşi : 

D. P. P., membru în consiliul de 
administrație, cerind și dindu-i-sa ca- 
vintul, aduce, în numele colegilor săi 
din consiliu, cole mai vii mulțamiri d-lui 
D. Brozulesen, preşedintele consiliului 
şi director ul băncii, pentru priceperea 


-şi energia cu care a muncit să aducă 


banca în stare înfloritoare În caro se 
găseşte astăzi, şi fiindcă Iren, pentru 
toată muncea depusă pănă azi, ma voit 
să primească nici o ronumeruție dela 
bancă, propune adunării generale, nu 
en plată a serviciilor D-sale, el ca un 
simbol de recunoştinţă să i se doneze 
d-lui D. Brezulescu o bucată de pămint 
din proprietatea băncii. Adunarea pri- 
meşte eu vii aclamații neeastă propa- 
nere. D. Brezulescu vooşto să rofuze 
acest dur, Insă, după inzistonțele adu- 
nării, îl primeşte să-l aibă ca o amin- 
tire scumpă a celor mai grele şi mal 
frumoase zile, jertfa cauzei sfinte a tă- 
ranilor novăceni şi mărginași, care de 
veacuri udă cu sudoarea feței pămintal 
boerese, în stăpînirea căruia le-a fost 
dat şi lor să intre în. propriile lor pu- 
teri în anul 1907%, 

Se știe ce evenimente näprasnice a- 
veau loc în primăvara aceluiași an în 
restul țării... 

Dar trebue să încheom această re- 
cenzie destul de lungă, cu părerea de 
rău că nu-i putem da o mai mare in- 
tindere. Dealtmintrelea ar trebui să co- 
piem întreagă această broșură de nu- 
mai 8&7 pap, care cuprinde insă atitea 
fapte, ce cu grou se pot rezuma, 

C.A. 
an 

Donado da Lezze, Historia Tur- 
chesea (1800—1514). Publicată, adno- 
tată, impreună cu o introducere de Dr. 
I. Ursu. Bacareşti, Editia Acudomiei 
Romine, 1910, 1 vol. în 8 de 504-904 p., 
pretul 5 lei, 

Textul Istoriei Tureeşti este publicat 


RECENZI ama 


` de D. Ursu după manuserisul afätor 


la Biblioteca Naţională din Paris. Mn- 
nuserisul datează dela sfirgitul secolu- 


“dal al XVI sau cursul secolului XVII 


și este o copie după o cronică serisă 
«le Donado da Lezze, vronică ul cărei 
original n-a putut & aflat. 

Donado dn Lee, s-a născut in Vo- 
netin la 1479 dintr-o familie nobilă, 
La vrista de 20 de uni îl găsim deja 
exereltind în orasul său natal funcţia 
de provedador al sal. 

Din demnitate in domnitate Da Lezze 
ajunge în distinsa magistratură de sa- 
vio di terra ferma, un fol de ministru 
de războiu și finanțe, precum și avoga- 
dor di comun, cea mai delicată magis- 
tratură, căreia îi era încredințată tu- 
teln legilor şi libertăţii precum si su- 
pravoghiarea intereselor vitale alo Re- 
publici, ca dreptul de intromiasiune, 
adică de a suspenda doliborările. 

La 14 Mai 1525 Da Lezze este nu- 
mit locotenent al insulei Cipru, un fel 
de vicerege, reprezentantul Republicei 
în însală. Atit în această demnitate cit 
si în altele anterioare, Da Lezze avu- 
sose ocazia de a aduna un preţios me- 
terial pentru cunoaşterea istoriei Tur- 
eilor. 

In cronica sa Da Lezze se servește 
Ae tot felul de izvoare: Aoneus Sylvius, 
Barbaro, Angiolello, Buondelmonti, iz- 
voare turcesti a martori oculari, între 
caro şi el însuși, 

Cronica lui Da Lee are un inte- 
res deosebit şi pentru noi. Du Lezze 
pomeneşte de mai multe ori despre Ro- 
mini. Sint în particular interesante cele 
selatate de cronicar cu privire la lup- 
tele dintre Ștefan cel Mare cu Soliman 
(1473) şi Mahomed II (1476), Din po- 
vestirea luptei dela Valoa-Albă rezultă 
eh dezastrul Moldovenilor ma lost a- 
tit de mare, cum se crezuse pân acu- 
ma, lar figura lul Ştefan apare într-o 
lumină mal im 

D. M. este cel dintălu cure publică a- 
p0astă operă şi cel dintăiu care-i stabi- 


legte paternitatea, Istoricii sint desigur 
mai în mâsură decit mine a-l aprecia 
muncea și cunogtinţile depuse. (Vom ve- 
dea părerea d-lai N. lorga, care, după 
d. U., este „col mui bun cunoscător al 
isvoarelor istoriei Europei orientulo*), 
G. P. 
La 


"a 
Alfred Binet Zes id&s modernes 


„sur les enfants. Paris, 1910. „Biblio- 


thèque de Philosophie seientibugue“, Er- 
nest Flammarion. Prix %50. G 

Niciodată banala fruză „Această carto 
trebuo să fie în minile tuturor.. ete*, 
cu care se închee obisnuit dările de 
samă asupra cărților, nu a fost mal la 
locul ei şi mai ca dreptata aplieută de- 
cit neam, cind o seriu ehlar în frun- 
tea acestei recenzii, In udovăr, iată o 
carte, canre trebue să lie nu numai 
în mina tuturor acelora, enre si-au In- 
chinat viața frumousei dur delicatei o- 
cupaţii de educator, dar a oricărui pă- 
rinte de familio, şi chiar a oricărui om 
cult, , 

Și nu e nicio exagerare dacă volu 
spune că volumul acesta al învățatului 
director de laborator dela Sorbonne e 
cea mai bună, cea mai intoresantă ei 
cea mai plăcută lucrare apărută în ul- 
ia) timp în domeniul pedagogiei go- 
norale. 

Cartea acoasta nn € un curs complect 
de pedagogie: în cele 9 capitole ale 
si, autorul și-a limitat cimpul cercetă- 
rilor sale ln anumite chestiuni bine de- 
terminate, care sint, dacă lăsăm la o 
parte primul şi ultimul capitol (scopul 
cărții şi concluzia), următoarele: Co- 
pilul în șeoald— Corpul copilului— Ve- 
derea și auzul— Măsura și educația 
inteligenții— Memoria— Aptitudinile, si 
— Lenea şi educația morală. 

Dar in endrul acestor cîtorva ches- 
tiuni, autorul ne dă atitea observaţii 
nouă și neaşteptate, pune în lumină a- 
titen lucruri simple şi logice, dar ne- 
observate pănă aeum, pătrande atit de 
adine în fondul chestiunilor, Ineit ee- 


Di VIAŢA ROMINEASCA 


tirea cărţii iți lasă o impresie de ceva 
trainic, solid şi de-o mare bogăţie de 
cunoştinți, 

Ceia ce aduce mal ales nou autorul 
este metoda cu adevärat ştiinţifică de 
cercetare, Observațiile dute mici sint 
rodul unci munci de zeci de ani gi a 
colaborării mai multor învăţaţi, tova- 
räei de laborutor ai lui Binet, care au 
pus în servielul şeoalei și educaţiei pu- 
tarnice resurse de ingeniozitate, întoli- 
genlă și răllure. 

Pentra prima oară» găsim întrobuin- 
ou pe o scară Aan do întinsă experi- 
enja în pedagogio. Nu mai vorbim de 
vremea cind pelugogia era bazată pe 
speculatii flozfice și pe generalizări 
din psihologie, dar chiar fată de seri- 
erile mul nouă, In caro observația n 
înlocuit în cercetările pedupogice spe- 
culațiile şi judoeuta prin anulogie— 
curtea lui Binet og un pas mare inna- 
inte, pentrucă el so foloseşte în uer- 
cetările salo de experienţe riguros ști- 
ințifice, Mii de copii nu fost cercetaţi, 
observați, supuşi la fel de fol de ex- 
periențe. Aşa numitele „testari“, mij- 
toncele prin caro so măsoară diferitele 
facultăți şi aptitudini ale copilului, ma 
mai sint pontru Binet si colaboratorii 
săi nişte dibuiri şi incercări stinzace, 
ci lau aproape carsetarul unor instru- 
mente de previziune. $: dacă ln ueeasta 
mai udăngăm şi sinceritatea, iubirea de 
adevăr, curajul intelectual da a urmări 
faptele până în cele mai depărtate con- 
eluzii sl de a privi realitatea aşa cum 
esto, cum și cumpătaren, stăpinirea de 
sine st prmlențu cu care autorul stmiliază 
chestiunile co trutează, apoi uşor Into- 
logem da unde isvorăste puterea de 
convingere, cu care autorul îţi impano 
vederile şi părerile lui, chiar eind ole 
sînt dinnetral opuse cu ceia ce te de- 
prinsesegi să crezi mai înnainte. 

lată deca, dacă, de pildă, şi alţii au 
căutat să urâte că memoria nu e o fa- 
cultate de așa de puţină valoare vum 
e privită în genere (Cine nu ştie că de 


obiceiu nimeni nu so supără pentrucă 
nu are memorie, dar oricine se simte 
jignit cind i se spune că nare inteli- 
genţă? Sau cine nu cunoaşte strigă- 
tul ce se repetă meron, mai mles la noi, 
că nu ne trebne.. memorie în geonlă, 
ci să se formeze mintea 71, și că nu 
trebue desprețuită în educaţie, —apoi 
nimeni nu a reabilitat această faculta- 
te mal bine decit Binet, în admirabi- 
lele pagini din capitolul VI al lucrării 
de faţă, 

Și clito prejudecăți nu înlătură autorul 
prin lucrarea nevasta? Tată stabilit a- 
cum definitiv și cu probe ce nu se pot 
contesta, cu însăşi experiența, că into- 
ligenţa—o anumită specio de inteligentă 
—se poata oduca şi desvoltu, dacă e- 
ducatin se face în sensul dispoziţiilor 
ei, lată lucrul manual, aplicarea tek- 
nică, mult despreţuita muncă manuală, 


` renbilitată și ridicată la cinste, prin n- 


nnliza inteligenței verbale şi sonsoriale 
a lui Binet. Sau așa numitele minciuni 
ale copiilor, pe cara nyja de ușor sin- 
tom dispuşi a lo ntribui vre-unel răla- 
voința ori perversităţi speciale copilă= 
riei („copiii sint minelnoşi* e maxima 
îndeobşte udmisă)—axplicato și lämu- 
rite, iar copiii reabilitaţi şi oi. Ce ad- 
mirabilă e analiza nutorului, care arată 
cum multe din mincirnile copiilor sint 
în realitate iluzii, gregeli de observatio 
ori de memorie, şi că însuşi copilul lo 
erede şi le spune cu cea mai maro sin- 
ceritate ; ba, că chiar orico mărturie 
are fatal un germene de fnlșitate din 
canza greselolor de memorie la care 
omul e supus. Tar studiul lui Binet a- 
supra lenei, prin udinea intelegere n 
suiletului omului în genere şi a copile- 
lui In special, vu deschide ochii la 
muli asupru felului cam trebue să pri- 
vim și să conducem pe copii şi asu 
pra uşurinței şi lipsei do comprehenzi- 
une, ca care procedăm adesea fată de 
ei, aplicindu-lo cu inima uşoară cuvin- 
tul re dee și măsurile ce ni se par 
proprii (in realitate, ce ne cere mai pu- 


RECENZII 477 


țină muncă L.) pentru indreptare, — cînd 
de fapt cino ştia căror cauze adinci, 
fatale şi en total în ufară de bună-vo- 
ința copilului, se dutoreşte neea stare 
a sufletului lui, pentra care-l blamăm 
ori pedepsim 7. 

Am avut, o mărturisesc, impresia că 
noi sintem incă sălbatici—in purtarea 
eu copiii, coind acest capitol şi venin- 
de-mi în minte fapte pe care le-am vä- 
zut sau de care am nuzit vorbindu-se. 
Dealtfel impresia aceasta, că sintem 
foarte departe de cela ce ar trebai să 
fie, o ai mai întotdeunna cind cotoşti 
o carte de pedugogie străină, și în 
special pa aceasta. 

Si tocmai 

Desigar, nu putem nplica la noi tot 
ce vodem că se faco bun aiurea: nua- 
vem pici mijlourcele, nici priceperea; în 
special, în şeoală, cind mul ales în 
scoalele primare și mat ales la ţară, 
nici localurile, nici numărul elevilor, 
nici numărul învăţătorilor, niei mobi- 
lierul şi materialul didactic, nimic nu-i 
în condițiuni satisfăcătoare,—na ne pi- 
tom gindi măcar În aplicările ce se fac 
aiurea cu alte mijloace și cu oameni 
pregătiţi anume, 

Dar oricum, cetirea unel astlul de 
cărți ar îndulei multe asperităţi, ar 
deschide orizonturi, ar da material de 
gindire, de observaţie şi poate în mi- 
că măsură—și de axperiență. ȘI ered 
că nu există o altă carte caro să me- 
yite mai mult să fie cotită de tontă lu- 
mea dăscălească din țară. 

lată de co incheiu această dare de 


samă cn o propunere: am ruga dr: 


reeția „Casei Seonlelar* să insăreineze 
pa einava cu traducerea cărții aceştia 
şi s'o tipăreaseă într'o ediție eltenă, 
ori chiar so împurtă gratuit acelor 
membri al corpului didactic, care nu 
o pot coti In franțuzeste. Pentru ven: 
rință s'ar putea chiar suprima unele 
părţi mai aride,—lneru pe caro lar 
putea faee orice om deprins cu lucrări 
de pedagogie. 


Ar fi o lectură foarte instructivă și 
foarte folositoare —de aceasta sintem 


2 
Alphonse Séché. Les plus jolis vers 
de l'année 1909, Paris, Lonis Michand, 
Prix 1 fe, 
Desigur că foarte puţini sint acei 
care au putinţa, în zilele noastre, să 
urmărească mãenr în linii mari intreaga 


producţie literară a unei țări, en Fran- 


ta, în care zilnie apar numeroase vo- 
lume de proză şi de versuri, 

Cu atit mal papini sint acei care vor 
f urmărind mai de-aproape o ramură 
a acestei produeținni, și mai ulos po- 
ezia. Zicem mai ales poezia, pentrucă 
po deo parte In acest domonia apar 
mai mult nume nouă, iar pe de alta 
pentrucă astăzi poezia, poezia franceză 
în deosebi, găsește tot mui pafin răsa- 
net şi interes în pubiie, şi atrage tot 
mai puţin pe cetitori, din eauza tendin- 
tei poeţilor de æ se îndepărta tot mai 
mult de frămintările şi preocapările 
vieţii modorne, de a so închide tat mai 
mult în ei instal, de a se izola de 
viaţa socială si de problemele ei. 

lată deee mi sa pare că o antologie 
en acos po care de trei ani încoace o 
publică Alphonse Séch, sub titlul de 
„Les plus jolis vers de lannte*, şi în 
care autorul alego cele mai frumoase 
poezii din volumele de versuri apărute 
in cursul unui an, e o Jucraro foarte 
folositoare, un mure serviciu co se a- 
duce publicului eatitor. 

Căei orivit nlegeres, mni nlos cind e 
vorba de poezie, ar atirna de dispozi- 
tiile şi inelinnţiunile individuale, orieit 
am pules să bännim că alte poezii am 
fi ales noi uneori, din unele volumo a- 
părute,—nu putem să nu recunoaștem 
că avem de-alace aici cu preferințele 
unui eulegător luminat, ca mult simţ 
literar și foarte imparţial. 

Astfel, în acest mic volum, al cărui 
cost este cu totul neinsemnat, cotitorul 
caro dorește să aibă o idee de pro- 


An VIAŢA ROMINEA CA 


ducția poetică a unui an în Franţa, 
dar cure nu are putinţa de ao urmări 
in numerousele volume în care ea m 
pure, —păseste o oglindă fidelă a acos- 
tel producţii literare şi totodată o loc- 
tură foarte interesantă și plăcută. 

In acest al treilea volum, din 1909, 
utoru) a adunat 114 poezii datorite la 
39 de poeţi, dintre acei care ua publi- 
cut volume în cursul acestui an. 

O scartă nef a autorului ne dă 
citeva consideruțiuni asupra unora din 
poeții nie căror poezii se găsesc in a- 
èst volum și o aprociere sumară a 
întregei productii poetice n anului Re- 
ținem din en constatarea că în anal 
1309 au apărat mai puţine volume de 
versuri decit In unii precedenţi, și că 
producția poetică a anului 1909 e in- 
ferioară vele a anului trecat;—ecein ce, 
după noi, nu ar fi decit o urmare n 
răsunetului tot mai slnb po care poe- 
sin, fat de roman şi de dramă, I! gă- 
šesto astăzi In sufletele cetiturilur. 

M. C. 
s'a 

E. Faguct. La dimtssion de la Mo- 
rade, 1909. Societe francaise d'imprime- 
rie et de librairie, Puris. 

In această nouă Iurcare, distinsul 
critie și seriltor francez studiază, în 
trăsături generale, evolutia deosebite- 
lor doctrine morale, dela Kant şi pănă 
in zilele noastre, Analizează mai întâi 
prinelpalele sisteme morale alo Greciei 
antice (Socrate, Stoieiimul, Epicuro- 
lzmul), arătind că toate ernu persuasive 
și ipotetice, mu imperative. Cregtinir- 
mul a ereat morala imperativă, făclnd-o 
să izvoruscă din roligiune, Temeiul ai 
e porunea lul Dumnezeu. Doci o mo- 
rală hotărit imperativă, Cind însă ere: 
tinizmul plerdu ceva dio influența lui, 
cugetitarii volră să salveze moralu, în- 
temeind-o pe alteeva decit pe o reli- 
giune. Și așa sa ajuns la morala fu- 
tomeiată pe psihologie: Omul vrea să 
tie fericit; fericirea stă în virtute; deci 
omul trobuo să Be virtos. E o roro- 


nire În opicurelzm, e iarăşi o morală 
persaasivii și ipotetică: fii virtuos, dacă 
vreni să fii ferieit, Astfel pănă la Kant, 
toți se încareură să găsească moralei 
un temeiu, religie ori știință; Kant o 
voleşte neatirnată de nimic, întemeiată 
pe sino însăşi. E] ploacă dela „faptul 
moral“, dola slasul tainic care ne spu- 
ne răspicat: Trebuo, eşti dator !—, Fap- 
tul moral“ face parte din noi înși-ne; 
nu-l putem nega fără a saferi, fără = 
fi euprinşi de remuseare. El nare ne- 
vole, nici poate fi dovedit; el există, 
—şi totul trebue să pleco dola dinsul. 
Dar ce ne poruncește el? Kant rãs- 
punde: „Făptaoşte aşa cum al voi să 
fie legea universulă de purtare!” Noo- 
kantismul francoz, încereind să com- 
ploetozo doctrina, îi înduleeşte intran- 
sigențu și-i dă un caracter mal praetie 
(de unde Pragmatizmul). El zice: Este 
în soclatate o „solidaritate a răului“, 
esto o relativitate în bine. Și formala 
kantiană devino: „Făptaeşte astfel cum 
poate să fio legea universală în socie- 
tatea în care friești”, Iată cum cea 
mai intrunsigentă morali ajunge lu o 
semi-domisiune. Urmenză oreacțiune con- 
tra Ini Kant, Cea mai interesantă manifes- 
tare a ci o lucrarea lui Guyana: „La mo- 
rule sans obligation ni sanction”, Guyaw 
analizează imperativul lui Kant şi vede 
In ideia da datorie viața însăși, ln 
toute manifestările ei: trebue să faci 
actin ce voioști şi aceia ce poţi; luptă 
şi riscă. Astlel Guyau sp apropie de 
Nietzsche, Și acesta, engi Guynu, dar 
eu mai multă pasiune, propovăduoste 
visja intensă, bogată, fecundă, El dis- 

pretueşte pe coi slabi şi umili, isr, pen- 

tru cei aleși, erenază o morală nonă, a 

stăpinirii de sine, a deplinei noastre 

dezvoltări, n vieții intense şi primej 

duite, Pentra marea majoritate a oa- 

menilor el rămine însă, pur și simplu, 

un amoralist, Alţi cugetätori au voit 

să intemeleze morala pe știința mp: 

vurilor, D, Lovy-Brăhl, în opera sa 

„La morale et la seionee des mura“ 


RECENZII KO 


zice: Morala trebue să plece dela stu- 
diul ştiinţific al moravurilor, Îincereind 
a stabili astfel, ca orice ştiinţă, logi 
generale. Dar acestei doctrine îl lip- 
sesto idealul, îi lipsește indemnul spro 
mai bine, Intr'un ultim capitol Faguet 
lămareste felul cum ințolege el pro- 
blema morulă. EI pleacă tot deln „fap- 
tul moral*, dela glasul lăuntrie care 
ne spune: „Trobue, ești dator!*—si 
care adaugă, cind Il unnlizăm, consi- 
deratän onoarei, a vredniciei: Fă astfel, 
sau vei f un nevrednic! Și Faguet îşi 
termină studiul său, nu adine pătrun- 
zător, desigur, dar plin de bun simţ, 
de claritate si intotdeauna interesant, 
cu frumoasa cugetare a lui Vigny: 
„L'honneur, c'est la potsle du dovoir”. 
C. G. Sz. 
sta 

Saint  Evremond. Collection des 
plus belea pages. 1909, Mervure de 
Franco, 5.50. 

In noęastă eolecţie, publicată sub ili- 
recțiunea d-lui Remy do Gourmont, se 
pune la 'ndămina tuturor puginilo volo 
mai frumoase şi mai originale nlọ seri- 
itorilor dè valoare din toute timpurile, 
fără niei o proocupare de moralisare 
sau educație, după cum se obisnuoşte 
în asemenea Geleet, De altfel seriltorii 
din n căror operă san ales pin'acum 
cele mai buna pagini sint mai slos din- 
tro cel uitaţi, nedreptățiţi oarecum de 
soartă, şi din a căror scrieri o parte 
cel puţin merită n fi scăpată Aen ul- 
taro nedreaptă, Aşa pe lingă Musset, 
Heine, Stendhal, Saint Simon, găsim in 
această serlo pagini din Chamfort, Cy- 
rano de Bergerac, Gérard de Nerval, 
Rivarol, Tellunant des Résux, ete. Vi- 
timul volum e consacrat lul Saint-E- 
vremond, Intr'o notiţă preliminară, Remy 
de Gourmont ne dă amânunte asupra 
personalități şi vieții lui Saint Evro- 
mond. O mare sfinitate intolectunlă ti- 
tre unul şi cal-lalt face acenstă oxpu- 
nere loarto interesantă. Saint Evromond 
a fost tipul desăvirțit al libertin-ului 


din sec. 17-a.—R. de Gourmont no èx- 
pune cu Bretz şi spiritul sën obişnuit 
ce se 'nlelegeu atunci sub denamirea 
aceasta de libertin, azi ținută in puţină 
consideratie. Caracteristica libertinului 
eri independența spiritului și origina- 
litatea moravurilor, Libertinul ora un 
om care nu primea ideile și obiceiurile 
timpalui sân dorit sub bonofelu de in- 
ventar; un spirit eritie şi liber-ongetă- 
tor, La oamenii de folu] lui Saint E- 
vremond, credința religioasă era de o- 
ben nulă, dar în sehimb iubirea plă= 
cerilor lumești era loarte mare. De s- 
samonoa inteligența era foarte culti- 
vată şi literatura profană bine cunos- 
cotă; nga'neit R. de G. spune, eu mult 
spirit, că bucătăria unui libertin era 
foarte aproape aşezată de bibliotocu 
si. Libertinismul n fost reacţiunea api- 
ritelor libere contra rigorismului reli- 
gios. Saint Evremond a fost un liber- 
tin desāvirşit, caşi acel glumet abate 
de Bois-Robert, care aro gloris de a fi 
intomeotorul Academiei franceze, Saint 
Evremoml a 'neoput prin a f militar, 
dar, căzind in disgraţia lul Ludovie XIV, 
a fost exilat A trăit în Anglia timp 
de poste 40 ani, unde a fost foarte 
iubit st pretuit, Acolo si-a seria aproape 
tonte operele sale şi a murit în 1708, 
la vrista do peste f0 ani, Rămăsiţele 
sale so adăposteae In faimonsa West- 
minter Abboy, Panteonul englez, Lunga 
lui vioţuire în Anglin wn avut niel o 
inrturire asupre stilului și gindirii sale 
rămase intru totul fruncoze, Dia opa- 
rele sale s'au ales fragmentele colo mul 
caracteristice, Volumul începe printe'o 
eupu-d'operă : Conversation du mart 
chal d Hocquineourt avec le Père Ca- 
naye, o minune de spirit și persiituro, si 
pe care Suinte-Bauve o pune alături ca 
Ies Lettres Provinciales. In acest dis- 
log, autorul Infăţisează un tip de bä- 
trin soldat și un jezuit desăvirşit, admi» 
rubil de bine redați. De altfel, oral 
nn existat în realitate, şi bogata obser- 
vaţie unită cu spiritul pătranzător al 


430 VIAŢA ROMINEASCA 


lui Saint Evremomlji-a ridicat ls sim- 
bolni anor întregi categorii. Urmează 
upoi fragmente din alte serieri, diser- 
tațiuni cu subiecta felurite; două co- 
medii, Jes Académiciens, în care zu- 
gräveşte în versuri ironice primele tn- 
ceputuri ale Academiei franceze, și Lex 
Opéra, comedie în proză în caro Der: 
silează burghezii prea lubitoare de 
speetucol. La urmă, o seria de scrisori, 
adevărate minuni de artă epistolară, 
cele mai numeroase cătră d-na de Ma- 
zarin, amica lui de inimă, şi către a- 
lobra Ninon de L/Enelos, cu care a in- 
treținut toată viața o caldă prietenie, 
Din toate uconten Tosch originalitatea 
şi talentul lui Saint Evremond, care din 
dizsertațiile sale, unde "el expune päre- 
rea asupra operilar cele mai cunoscute 
în timpul său, apare ea unul din tote- 
meietorii eriticii literare, 
Ki 

Gabriel Faure. Heures d Tatie. 1910, 
Paris, Fusquella, 5.50, 

Caracteristic pentra noua generațiune 
litarară fruncesă e „reîntoarcerea la Ita- 
Ha", datorită noindoioa tartaririi profun- 
de, co Maurice Barrès, curen stiot să ne 
evoace în pagini puternice şi minunate 
înțelesul priveliştelor şi monumentelor 
sule, a exercitat asupra formațiunii su- 
Beien a tinerilor seriitori de astăzi. 
Ce e sigur e că în noua gonorațiune s'a 
trezit acel „goût passionni de l'Italie“, 
după expresia lni Bourget, şi olita noi- 
lor romancieri şi poeți, speranţele Hte- 
rilor francose, nu simţit ea tărie imbol- 
dul și nevoia acelui pelerinaj la locn- 
rile sfinta ale Prumosului, făcut ot. 
oară de generațiunea romantică. Pe ur- 
molo lui Goethe, Byron, Stendhal, Cha- 
teaubrinnd, și pătrunşi cu totul de alte 
idei şi eredinți, dar întru citva ca s- 
celași ideal şi aceiaşi dragoste gun a- 
vintat tinerii închinători, Acestul motiv 
datorim abundența de volume asupra 
fermecătoarei peninsule, la Jnceputul 
acestui secol. D. Gabriel Faure e so- 
cotit en una din gloriile noii genera- 


tinni literare, Acestuia indamn, ep l-a 
purtat pe drumurile Italiei, dutorim 
wel roman L'Amour sous les lau 
riers roses, care a lost revelația 
talentului său plin de făgăduinți. In 
Heures d'Ombrie a redat impresiunile 
culese în micile şi vochilo orășele din 
tara lui Perugino. Noul său "volum re- 
prezintă, întrun cadru mal larg, aceiaşi 
caldă iubire a Naturii și a Artei, ace- 
iaşi simpatie pontra monumentele, pri- 
veliştile și locuitorii Itulioi, oxpresiunea 
acelorași senzațiuui fizice st intelectuale. 
In drumul său pe pămintul slăvit, re- 
face itinerarul lui Goethe. Povirnişul 
Bronner-ului, pe încintătorul val Laga- 
rinu, cu vechiul drum roman ep sco- 
boară spre Verona, unde admirăm, fm- 
peeună ea autorul, faimossale grădini 
Giusti; cimpiile Adigelui, cenre an vă- 
zut în docursul veacurilor nenumărate 
bătălii, botăritoure nle destinelor Italiei 
și, de multa ori, ehiar ale lumii întregi, 
începind dela Constantin cel mare și 
pănă la Napoleon IN; Viconzu, oraşul 
arhitecturii, presurat cu monumentele 
seoalei faimoase a hil Palladio; mleul 
lac Iseo, cu malurile sale poetice și li- 
niștite, ande-l urmărește umbra lui Ge- 
orge Sand; Brescia, cetatea lui Moretto, 
pictorul coloritulai argintiu, al cărai 
geniu Incepe a fi abia acum prețuit; 
Bergamn, patria nemuritorului Arlec- 
chino ; terasele parfumnte de la Bola- 
gio, cu villa Serbelloni, de unde câlă- 
torul are una din cele mai frumoase 
priveliști din lume ; sălbutecii Apenini ; 
malurile Adriatieci si primitiva natură 
din țara Abrazzilor ; Pesaro, patria lai 
d'Annunzio, a cărei influență se simte 
în opera autorului; Perugia, bătrina ce- 
tate războinică, cu strudele ei înguste 
şi vechile edificii din Evul mediu; arta 
umbriană a maiștrilor primitivi, primele 
şi indepărtatele zori ale Renaşterii; Assis- 
ee, Foligno, Monteluleo, micile orăşele 
din țara muntoasă și sarucă a Umbriei a- 
supra cărela pluteşte uriașa figură a lni 
San-Francisco cel blind, toate ucostea 


inspiră, rindipe rind, nutoralui pagini de-o 
tară frumusețe, pline do poezie, lumină 
şi pietate, în care însă, singurul ensar, 
crudiția foarte bogată şi variată a d-lui 
Paure pare citoodată de prisos În ar- 
monia stărilor sufleteşti ale scriitorului, 
D. A. 
+e 

E. Levasseur. Salariat et salaires. 
1909, Eneyelopădie scientifique. 0. Doni 
mt Bis, ĉditours, Paris. Un volum de XVI 
454 p 

D. L, autorul unui magistral studiu 
asupra istoricului claselor uvrioro în 
Franta, tratează în volumal de faţă 
problema spinoasă şi agitată a salari- 
satului. Autorul esta din şcoala liberală, 
şi expunerea faptelor e colorală de o 
umbră de tristeţă și un spirit combntiv, 
care o face mai vie și mai pasionată. De- 
sigar că nu putem fi totdeauna de pă- 
roroa il-lui L~, ere, eredlineioa princi- 
piilor economice liberale, exngeroază 
uneori, contestă sau temperoază alteori 
tacruri ce nn intră în esdrul convin- 
gerilor sale, E elur și metodic însă pre- 
tatindeni, și mai alea e sincer; cotindu-l, 
veri un om pe deplin convins de ade- 
vărul celor ce susține, 

Capitolul I e consacrat defiuițiunilor ` 
autorul defineşte eu precizie naţiunile 
de salariat, uvrier, întreprinzător, s2- 
lar nominal si salar real, și stabiloșto 
deosebirea între Inerător și uvriet itra- 
vailleur, onvrier), înlăturiud confuzia 
aruncată constient de muncitori, care 
oase să se prezinte ca singurii pro- 
ducători ai bogăției în societates me- 
tuală, k 

Cauzele care provoacă urearen și 
scăderea salarului, teoriile emise asu- 
pra lor fac obiectul capitolului IL—Cop- 
eluzia sa e că: „nici o teorie simplistă 
nu poate cuprinde totalitatea fenome- 
elor snlarintului, pentrucă aceste foni- 
mene nu-s cirmuite de o cauză unică... 
ei de cauze diferite, caro influențază i- 
supra și cererii și produc o rezultantă, 
care e eguația, preţul muneii, în ere 


RECENZII 451 


EN 


contract de închiriere a muncii“ (pag, 
21). Acesta euuze sint puse, fără a pro- 
tinde că s'an epulzat, în zap grape: 
productivitatea muncii, fondul de salar 
si creşterea bagiiţici, costal vieţii clasei 
uvriere, instituţiile relative ln muncă, 
obleeiul. 

In o justă lumină e pusă chestia ma- 
şinilor. Iuerătorii salariați nu sînt ox- 
puși namai concurenții ce şi-o fac ei, 
ei şi conenrenții maşinii, enre Inloeu- 
ește pe muncitor, Credinții comune că 
„maşina alungă luerătorul* autorul opu- 
ne constatarea că: producţia devenind 
mai eftină, consumarea creste și atunel 
croste şi producerea sl cère un mai 
mare număr de lucrători; că invențiile 
mecanles, fizice și chimice eroenză con- 
tinuu prodnete nouă, eare, solieitind con- 
sumaţia, duu naştere la noi fabrici; că 
maşinile an făcut să crească salariile, 
să scadă numărul orelor do lucru, si 
diviziunea muncii cerută de ele nu esta 
mai rea pentru desroltarna intelectuală 
n Încrătornlui, decit erau vechile ma- 
serii, ba din potrivă; eñ şomajul nu 
s'a agravat; că femeia nn o introbuin- 
tată în fabrică mni mult en înnainte ; că 
trunzițiile, dacă sint dareronsg pentru 
mineltor, sint mai costisitoare încă pan- 
tru patron; în sfieşit că luerătorul ea con- 
sumator profită şi ol de eltinătutea pro- 
duselur fabrieli. 

Toate acestea sint, adevărate cu o 
singură rezervă: ducă maşinismul nu 
pricinueşte în un grad prea mare mi- 
zaria muncitorilor, aceasta so datorește 
mai mult organizațiilor uvriere, care an 
putatsă opună rezistență eficace patroni- 
lor fio pentru a impedica exploatarea, fie 
pentru a smulge diferite avantaja, Evi- 
dent, aceste foloase nu pot treco nmi- 
mite limite, căci atunei patronul, ne- 
rentindu-i fabrica, ar închide-o. Totagi, 
ca să ne convingem, putem compara 
situația muncitorilor înnainte și după ce 
ji s'a acordat dreptul de asociație. 
Deosebirea nceasta o vede și d. Lu, 
însă trece asupra ei, și tabelele de su- 


482 VIAȚA ROMINEASCA 


làrii le dă incepind de pe la 1870 in- 
coace, toemai de pocind lucrătorii 
prind a se organiza puternic, si, obser- 
vină că salariile progresează constant, 
atribuo. progresul faptelor de ordin go- 
neral economie; creșterii producţiei, 
perfecţionării mijloacelor de comunicare, 
creditului, ete.—și reduce la minimam 
creşterile dutorite grevelor ai motiunii 
sindieutelor; dar aceasta o contrazice 
evidenţa faptelor, căci rare ori patronii 
au mărit salarul de bună voe. Mai a 
les, ueţiuneu revoluționură a sindica- 
talor se pare untorului neliniștitoare 
pentru viitor, și, tăgădalnd posibilitatea 
existenţii unei societăţi viitoare, în care 
să lipsească salarial, el manifestă o 
vie nemulțumire pontra legile uvriore 
votato In ultimul timp sub imperiul doc- 
trinei ovonomico-interventioniste, care 
incarajează în Iluziile salè pe mun- 
eltor, zice ol, căci sint „anti-liborule, 
cind ereinză privilegii in favosren u- 
nora şi în paguba altora, și anti-econo- 
mice, cind impedică progresul bogăției 

și doscearajesză intreprinderea” (pag. 

KEE 

Critica sa în ce priveste neţiunen sin- 

dicntelor rogii și n purtidului socialist, 

care văd în oriee mişcare de imbună- 
tățire a soartei muncitorilor, plecată du 
la patroni, o nouă incercare de aser- 

vire şi nu aşteaptă salvarea decit dela 

revoluție —e desigur justificată, Căci 

sindicatele, conduse de oameni caro a- 

desen nu urmăresc interesele mombri- 

lor, uitind că nu roprozintă decit un 

sfert din numărul uvrierilor în orice 

țară și oxageriml mizeria elasel sala- 

nie, se opan la formarea de econo- 


mate, la crearea de ease de locuit pen. 
tru uvrieri, la ideia de participare la 
beneficii, la lormarea de cooperative, ete. 
Că asemenea instituţii uneori deghizau 
un mijloc de exploatare, e posibil; dar 
că prin distrugerea increderii luerăto- 
rilor în ole, cum fae sindicalişti, s'a 
făcut rău clasei uvriere, e sigur; după- 
cum e condomnabil en, in namele u- 
nor prineipii nesigure și pentru o pro- 
Wamatică existentă a unei societăți vi- 
toare, să distrugi posibilitatea unui 
traiu bun în limita socletăţii actuale. 

D. L- stadiază pe larg Incercările 
făcute în aceste direcții și arată ro- 
sultatele lor satisfăcătoare, 

Regretim că nu putem să ne ocupăm 
de toate chostillo tratate în acest inte- 
resant volum. Pentrucă, ohiar dacă nu-i 
poţi acorda o deplină aprobare tuturor 
părerilor sale, căel aspiraţiile noastre 
ideale de dreptate socială nu pot fi 
satistăcate de principiile liberulismului 
economie, totuşi îl urmăreşti cu un 
viu intares, Dealtfel, însuși d-lui L. 
nai repagnă absolut soluţiile demo- 
eratice date chostiei uvrierè de doc- 
trina intervenționstã, si na le com- 
bate decit fimlcă erodo că ele èrelază 
în saflotul muncitorului o stare de spi- 
rit co favorizează iluziile săminate de 
socialism. 

In colecția de volume ee vor ulcătui 
biblioteca de Economie politică yi vor 
fi serise de reprezentanţi al tuturor sto: 
lilor economice, volumul acesta va p- 
cupa un loc folositor şi pentru valon- 
ros lui intrinsecă şi pentru sinceritatea 
ca care d. L. îşi susține convingerile 
sale. 

M. J. 


Ee e 


Revista Revistelor 


Luceafărul (No. 7). Număr con- 
sacrat memoriei lui Evgenin Carada. 
Numeroase articole, notițe şi ilustrații, 
Acest om a fost respectat şi venerat 
de toată suflarea romincască democra- 
Geh, Do aceia nu a de mierat că, cu 
ocazia morţii lui, pietaten cea mai ew 
rată am pgăsil'o exprimată in demo- 
eruticul Ardeal, acolo unde „clasa 
culta“ nu s'a desprins de popor, pen- 
trucă n'a existat o clasi „aristoera- 
tica”, care să dea tonul şi caro să 
serveasca celor git? dp păturile de 
jos ea un „standard“ — ca un ideal de 
imitat...—1a Nr. 8, remarrăm, pe lingă 
o schiţa vioae a d-lui Sandu-Aldea, 
şi raspunsul d-lui Sluviei In privința 
„poporanismului*—o pagină cinstita 
şi bine gladita. Cà deombire iutre a- 
cest om serios şi intre acel produs al 
„capitalelor* europene, care a cotit nu 
mai ştim ce sutor la picioarele nu 
mai stim cărei bâtrine... coloana tri- 
umfale ! 


Revista Ramuri, dela Craiova, a 
tiparit sl vu mp număr inchinat lui 
Carada, conțiuind cam acelaşi material 


engi numârul din „Luceafărul*, Se 
ştie, că Eugeniu Carada ern Cralovean, 


Convorbiri literare (Martie). 
Redacţia declară că Convorbirile: „du 
„pă ce aa netezit odinioară calen li- 
„teraturii romineşii, ele se mârgineae 
„acum så reieregg mai ales ceia cr 
„poate fi îmbucuritor în mişcarea 
„noastră culturală“, 

Şi en exemple de „relevure” n „miş- 
eñrii noastre enlturale*, ni se amin- 
tese articolele despre „Odobesen, C 
Negruzzi, Şaguna, Unirea Principatelor, 
Domnia regelui Carol I, Eminescu, T. 
NMaiuresen:. 7 Cum edel), această 
revista urmărește loarte de aproape 
„ceia ce poate A imbucurălor in miş- 
carea noastr culturala". — 

Oare autorul vorbeşle serios, ori 
faco humour englez, ca Samuel Kla- 
ios, zis și Mihail Twain? 

Un lueru lasă merită să fie admi- 
ra! în notița autorului de care ne o- 
eupâm: Autorul u uitat că de tie 
ani trateuză pe toţi seriitorii romini 
f „migrarea nosniri culturală“) de 
„mereantili“, „amerieuni”, ole, Dr. 


4S4 VIATA ROMINEASCA 


să mai vorbim de transformarea d-lui 
0. Densuşianu în „alamandră“, „erip- 
'togamă“, ete, 


Sămănătorul (Martie). D. N. Bä- 
nescu publică fragmente dintr'un „Le- 
xicon* ul Marelui Vornic Iordache Go- 
eseu, conoscut până acuma mai ales 
prin „Gramatica® şi „Pildele* sale. 
Pentru specialişti această publicaţie e 
foarte interesantă din mai multe pune- 
ta də vedere. 

In Nr. 11, d. M. Simionescu- Rimni- 
ccanu publică o nuvelă: O întâmpla» 
ze, în care ne arată cum se face arta, — 
după ce de vre-o pairu ani ne-a tot 
spus ce este arta. Din arlicolele d-sale, 
poi ne fâcusom n idee extraordinara 
despre artă, Cind colo, vedem ch 
sarta” nu e un lucru pănă pe-acolo! 
Am fost pur şi simplu mistificaţi! 


Noua Revistă Romină sa spo- 
cializat ln „Frunză verde”, E o ne- 
intelegere desăvirşita latre colabora- 
lorii revistei asupra acestei chestiuni. 
Probubi] va d. Motru nu va Inlirziu sa 
intreprinda o ancheta... 

„„Trecind la altă ordine de idei, 
ne vom pormile si latrebâm re- 
dacția acestei publicații pentru ce 
atita preferința pentru „femeia bul- 
gară” şi pentru „femeia anglo-saxo- 
nä“, tratate ambele în acelaşi numâr? 
Nu o mai interesanta oare „femeia 
tomina“ ? 


Săptăminn (2 Aprilie). D. Panu 
vorbeşte în termeni elngioşi despre 
versurile d-lui A. Stavri („Luminişuri”). 
D Panu işi inches articolul prin a- 
eeste cuvinte: „D. Artur Stavri serie 
pentru cei delicaţi, udică pentru cei 
„puţini“. 


Falanga (Martie). — Spiritual in 
Februarie, Criticul a devenit sumbru 
in Martie. Continuam să ne minu- 
„mi, nu fară a zimbi pe ascuns, jo- 


vindu-ne cu mina peste gură și ep, 
tind: „doamne fereşte”! 


Facla. (Publicatie <ăplăminală. 
Apare în editura Sorielaţii Anonime 
pe Acţiuni „Adevărul”, prețul 15 bani, 
abonamentul 7 lei).—E o revista de 
politică militants. Pune fa discuţie 
multe lucruri importante relative mai 
cu samă la chestia evreiaseñ, Deşi 
socialistă, Facla ia uneori iafălişarea 
unei tribune libere, Aga, în No. 4, d. 
S. Albin spune câ socialismul de altă 
data a fost „invins de realitatea lu- 
erurilor din fura noastră“, şi tot fn 
acest număr d. N. D. Cocea vorbeste 
de „tradarea și renepaliamul* foştilor 
socialişti. —Dar sà lisăm politica şi 
si ne intoarcem la literatură. Da unde 
a sens d. Cocea cuvintul aresta „re- 
negatiem*? Este aceala un cuvint ro- 
minese? — Ori, în furia sa, distinsul 
nostru colaborator simte necesitatea 
să arunce injurii bilingue, cayi caba- 
listul Mosatde din celebrul roman al 
lui A. France? 

P. S—Atrugem atenţia d-lui Const. 
Graur, că n'a cotit bine studiul d-lui 
Stere despre chestia evreiască (pu- 
blicut în revista noastră). Gravitatea 
chestiei au stă în faptul că-s mulți, 
ei în faptul ca Evreii formeaza, în 
Moldova, cea mai importantă rlasa 
socială modernă: burghezie. Ar pu- 
tea să fe ai mai mulți Evrei, dar duca 
ar fi amestecați In toate clasele ai 
in aceiaşi proporţie ca Rominii—nici 
n'ar existu o chestie ovrcinseă, 

La Revue de Roumanie. Fo- 
broar, 

Romarcăm in această interesantă 
revistă un sludiu al d-lui Francise 
Lebrun asupra operei romîne a picto- 
rului Raffe Acesta, bi eeind prin ţa- 
rile romine în 1837, a făcut cu subi- 
ecte de aiei, desenuri şi litografii in- 
torosante şi de o sinceritate absoluta, 

D. Bărbulescu susţine intr'an lung 


studiu Biologie, istorie şi etnografie, 
că prolenţiile Sirbilor in Macedonia 
sint mai justificate ca ale Bulgarilor. 
Ele au lu origine, nu vanitatea, ci ne- 
cesitatea vitala a poporului sirh dea 
junge ia mare. Daa crede că cioc- 
nirile ai ura dintre Bulgari şi Sirbi 
din enuza Macedoniei nu vor inceta, ei 
vor creşte Incă în viitor. 


La nouvelle Revue (Mart, 1910). 
Un articol al Lt, Colonelulai La. Pi- 
card, Belgia şi neutralitatea oi, stu- 
diază rolul pe care ar putea ai va fi 
nevoită si-l joace Relgis, in cazul cind 
ar izbucni un razboiu intre Pranla si 
Germanis. Peniru a ataca Franţa şi 
a tinde spre rapilala ei, Germania n= 
proape fatal va trebui ca, puralel cu 
acțiunan armatelor aale de sul, să 
pue iu mişcare şi o armată de nord, 
iar drumul csl mai seurt intre Berlin 
şi Paris, este prin Aix-la-Chapelle, 
Liège şi Namur. Astfel Gərmamia are 
interea să calce peutralitatea Belgiei 
şi, avind mari avantaja strategice din 
aceasla, e foarte probabil că va lure-o. 
Acest lucru de altfel e aproape indi- 
cat de câtre Germania, prin faptul că 
a creat ua mare cimp militar şi bo- 
gate depozite da material de râzboiu 
la Malwmocdy- Elsenborn, lingă frontiera 
Belgiei, aproape de Liege, Ca va face 
Bolgia în cazul javaziunii unei armate 
germane pe teritorul ei? Chiar dach 
inire suveranii Belgiei şi Germuniel 
au avut loc vizile si apropieri, popo- 
rul belgian e pentru apărarea Herl: 
Htaţii teritorului sân. S'ar părea, după 
oarecare Îndiserețiuni, că statul ma- 
jor al Belgiei ur fi pentiuo rezistenţa 
de formă a armatei belgiene eontra 
Germaniei şi pentru o retragere spre 
nord la Anvers, lâsind drum liber ar- 
matei germane. Opinia publiea insă 
şi mai ales armata belgiană e pentru 
o luptă pină la extrem contra orieă- 
rul navâlitar, ce ar voi să considere 


REVISTA REVISTELOR 455 


Belgia cea un cimp deschis, unde să 
se joace destinul natiunilor. Din ne- 
fericire, pămintul Belgiei e insvfcient 
apărat prin fortiñecațiile salo, iur ar- 
mata et, bazală pe sistemul înrolării 
voluntare, eu o instrucție TIonrie re- 
dusă, nu va puten fece faţă unei në- 
văliri germane. Astfel armata bel- 
gianà nu va putea decit să incorce a 
apăra frontiera, ṣi prin aceasta, în mod 
fresr, ea e aliatul adversarului acelei 
puteri, care-i va ineflea mai întăi te- 
ritoriul, 
Oeupindu-se da relațiile dinlre Ru- 
sia şi Polonia, Jacques Daugny arată 
msrea greşală pe care o face Rusin prin 
aceia et nu vaută sf-şi atragă iubirea 
Polonejilor, prin n politică mai liberală 
fața de ei. In adevăr, prin suprimarea 
vemilor dintre Polonia şi Rusia (1850), 
Polonia avind deschise astfel mari de- 
buşeuri pentru produsele ei în imperiul 
țarilor, s'a îmbogaţit foarte mult, şi 
vu toate că situația ei politica nu e 
buna, situația ei oconomică e foarte 
bună în schimb și se daloresie ie 
maro parte Rusiei, Astfel, Polonii an 
na foarie mare interes ca nise men- 
tio unirea cu Rosis, Și dacă coastă 
unire materială s'ar transforma intr'o 
înțelegere cordiula, Rosia ar À cea 
dintiiu eure ar ciştiga foarte mult to 
lupta ei, pentru n aduce o uniron Ip: 
turor Sluvilor eontra rxpanziunii ger- 
mane. Ca politica actuala a Rusiei 
inai, Germanii fae foarle muri pro- 
grese în partea Poloniei, numita Re- 
gatul congresului”, aga ră de unda o- 
rau, în 1867, 279.000 de Gormani in 
această regiune, au ajuns astăzi la 
610.000. Dar Polonii, caro vad suferin- 
tele fraţilor lor din Prusia şi lupta 
exasperată de desnaționulizare, pe care 
Germania o duca contra lor, ar f 
foarte dispuşi să uite tot ce au sufe- 
rit pină acum dela Rusia şi să se a- 
lipească strios deo Rusie liberala. ` 
Caci po cind din partea Rusioi, napio- 


496 VIAŢA ROMINEASCA 


nalitatea Polonilor nu-i deloc amenin- 
tata, Gormunii luptă din răsputeri pen- 
tru nimicirea fioței naționale a Polo- 
nilur. Dar Rusia nu face nimic pentru 
a-şi atrage pe Poloni,—din conira. Prin 
decizia din 3 lanie 1907, Polonia pierde 
două treimi din representunţa sa ; mä- 
suri extraordinare, stare de usediu, 
închiderea societaților şi şcolilor, ote, 
se iau cootra Palunilor; prin legea 
dia 16 Iunie 1907 Polonii sint elimi- 
pat din Duma, râminind numai în 
Consiliul Imperiului ; iar prin un proect 
de lega recent, urmează sāli se in- 
chida şi aceasta adunare, Astfel o eră 
nova de tenziune intro Husia şi Po- 
loni se deschide,—pe cind nu alirnă 
decit de Rusia să-şi atragă ia partes sa 
pe cèl douăzeci de milioane de Poloni, 
care prin comunitatea originii, pria 
interesele lor economice şi prin frica 
de expanziunea germană, ar trebui în 
mod firesc să fia cei mai sinceri aliaţi 
şi sprijiuitori ai tronului marelui im- 
periu de nord. 


Mercure de France (Mart, 1910). 

Cele citeva eitaţii şi rezumări po 
care ni le dă Henri Potes In artico- 
lul, în care studiază izvoarele ro- 
manului „Crime d» Silvestre Bo- 
mard" al lui Anatole France, nu pot 
de loc nici măcar să mieşureze valoa- 
rea şi chiar originalitatea acestui ro- 
man. Cu toale acestea, din citațiile 
dato—anele mai puțin, altele mai malt 
enaeludente — rezultă clar că, numai 
"în acest roman, Anatole Franco afost 
influenţat de șapte autori, Ideia pri- 
mă, trama romanului, e o reminiscență 
din André Théurieť (nuvela „L'Abbé 
Daniel“), care, caşi Anatole France, 
are un bătria care, tradat în iubirea lui 
din tinoreță, se indeletaicezie cu reg: 
terea fiicei foastei lui iubite şi siir- 
geşte cu vorbele: „Acum slobozeşte pe 
robul tău, Stapina“, după ce vede a- 
sigurat viitorul acesteia. Dela cei- 


Ji şase seriitori, Anatole France are 
citeodată numai reminiscențe şi a- 
propieri, cum e de pildă motanul A- 
nibal al lui Bonard, care-i deseris ca 
de Baudelaire ; cum sìnt persooagiile 
groteşti din „Jocaste et le Chat mai- 
gre“, cara ||i aduc aminte de ratatii din 
„Jack“ al lui Alphonse Daudet; cum 
sint unele scone ce se asamănă in to- 
nalitatea generală a lor cu seene din 
Musset (proză), ori Edmond About 
(„Le Roi den Montagnes”); dar cite- 
odată găsim chiar adorărale asemă- 
ri, cum sint acele citate de Henri Po- 
tez din „Mateo Faleono" al lui Méri- 
mé, ori din impresiile de voiaj ale 
lui Renan (Vingt jours en Sicile"). 
Decit, cum am spas, nici autorul ar= 
ticolului, nici nimeni altal nu ar pu- 
tea pentru aceasta să seadă valourea o- 
perei lui Anatole France, căci, după- 
cum foarte frumos o spuve insuşi Henri 
Potez, „florile au crescut ja multe 
părți, dar mierea « a lui Anatole 
France", 

Iotr'un articol intitolat Rimbaud 
st Verlaine, Paterne Berrichon, după 
co reamintește de influența literară a 
lui Rimbaud asupra lui Verluine, com- 
bate spusele lui Edmond Lepelletier 
asupra relațiunilor dintre aceşti doi 
poeţi. Se cunoaşte legătura strinsa 
de prietenie ce n existat inire ei a 
acuzarea de imoralitate ce li s'a adus. 
Berrichon protestează contra acestei 
vulgare acuzațiuni, spunind ch nu-i 
ad misibil ea doi oameni atit de idea- 
lişti sa se fi putut cobori la aşa tur- 
pitudini. Deasomenen, combate aulo- 
rul articolului părerile emise de Le- 
pelletier, in studiul său asopra lui 
Verlaine, in ceia ce priveşte rolul pe 
eare Rimbaud La avut in dramu dela 
Bruxelles, in urma cäreia Verlaine a 
fost arestat. Autorul susține cp Rim- 
baud, dupăce a chutat in Londra să-l 
calmeze po Verlaine, cind acesta s'a 
dus pe furiș la Bruxelles, cu gind ca 


REVISTA REVISTELOR 497 


să omoare pe soția sa, s'a luat după 
el tocmai pentru a-l Impedeca do a 
face o nebunie. Lucrul reese limpede 
din actele judiciare, deşi Rimbaud nu 
a putut sa-l mărturisească deschis, 
pentru a nu jasa sa se vadă limpede 
premeditarea in fapta lui Verlaine. 


La Revue (Aprilie, 1910). 

Un articol, care ne sugerează o com- 
paratie inire noi şi Franța, osto a- 
eela a lui Emile Hinzelin, intitulat 
Patrimoniul nostru de frumuseți. 
Autorul protesteaza in contra negli- 
genții in care zae frumuseţile nutu- 
rale, arhitecturale zi de artă medie- 
valà din țara ss. „Frumuseţa unei 
țări este o valoare, cea msi innaltà și 
mai iadiscutabilă din toate“, lar ora- 
şele cu monumente admirabile, văile 
eu panorame delicioase sint nenumă- 
rate in Franța, şi totuşi necunoseute 
al necercetate de curiozitatea turişti- 
lor, căci li se face prea pntină reclamă, 
şi călătorii n'an confortul necesar, 

Padurile sule seculare, lipsite multa 
vreme de un regim ocrotitor, au că- 
zut sub secure, stricind nu numai ar- 
monia şi grația peisagiilor, dar adu- 
«ind toate rălolo ce insoțese despădu- 
rirea.  Sarăcirea frumuseţilor natu- 
rale merge alături cu sărăcirea solu- 
lui. Autorul cere să se ia măsuri pon- 
tru conservarea pădurilor in fiinţa şi 
impădurirea locurilor improprii pen- 
tru agricultură. 

Monumentele de arta religioasă, ne- 
fiind o lege care să le spere in mod 
«licace, parte se ruinează, parte ajung 
în mina sirainilor, In special in a Ame- 
ricanilor, care au voit să transporie 
peste ocean chiar vestita „La maison des 
Mânestriers" din Reims; cit despre 
statui, tablouri, calvaruri, patrafiruri, 
altare, sculpturi in lemn, ete., multe 
adevârate capo-d'opere do artă medio- 
vală se vind de preoți ignoranţi ori 
siliți de neroo, devin proprietule 
străină, —uneori furate de escursionişti, 


căci bisericile sint rău păzite, jar o- 
bieetele din ole neclasate, în dezordine. 
S'a propus Inflinjarea de muzee lo- 
eale, --ideo bună ; Insă sint obiecte de 
arta, care trebue vazule in modiul lor; 
pentru aceia autorul îşi pune nhdej- 
dea de salvare a eomorilor srtiatice 
franceze mai mult în educaţia artis- 
tiea a locuitorilor, care, lnvâţindu-i 
să Je iubească, i-ar face şi păstrători 
zoloşi. La acest lucru s'ar puten a- 
junge prin difuzia in straturile largi 
sociale a istoriei artei franceze. 


La Revne du Mois (Mert, 1910), 

Intr'on articol întitulat „Lingvistica, 
stiință ajutatoare a preisloriei*, An- 
dré Waltz sa ocupă eu originile indo- 
europene, urătind fazele prin care n 
trocat ucsastă insemnata prublemă şi 
starea în care on se găseşte azi. Au- 
torul se întreabă în ce masura ştiinţa 
limbii ponto fi folositoare preistoriei, 
şi cunstată că din timpuri foarte 
vechi, din untichitate chiar, le-a venit 
oamenilor ideia do a considera vorbele 
ca monumenie istorice ` bine inteles 
insă, cA legaluri ca acele făcute atunci 
intre capul Misena și tovarășul lui 
Ulise Misenos, intre Danaus şi Danat 
etc, erau adevărate falyuri constiente 
ori incanştieate. Tot atit de falşă a 
foat şi ştiinţa limbii, aplicata la stu- 
diul istoriei lu Evul Mediu (Anagis»=» 
Anchise, Sil—Sibil, ete.) Chiar mai tn 
urmă, io timpurile moderne, Schlegel 
(1808) Bopp (1816), Rhode (1820), Schiet, 
cher (1550) şi alții au Intrebuințat In 
mod greşit studiul limbii la cercatarile 
lor in domeniul istoriei, stabilind ea 
un lucru cert originea azialică a Eu- 
ropenilor, Dar frumoasele construcții 
do teorii ale acestora au fost distruse 
de Latham (1560) şi mai ales de Whit- 
ney (1867) şi Benfey (1868), care gă- 
seşte cele mai vechi urme de exis- 
tența omului în Europa, nu in Asia. 
Denbia in 1576 principiul fundamental 
al foneticei e pus in mod elar de Les- 


488 VIAT ROMINEASCA 


kien şi Axat doi ani mai tirziu de 
Osihoff şi Brugmann: fiecare limba, 
ficeare dialect aro legilo sale proprii 
fonetice. Fäcule pe această baza so- 
lidä, cercetările asupra originilor indo- 
europene nu au mai fost expuse gre- 
şelilur dinainte, şi au slabilit eittera 
lueruri sigure, Acestes sint : Ja Indo- 
europeni familia era o unitate sociala 
“bine definită ; exisiau şi grupări so- 
ciale msi intinse, căci de oarece exiala 
„regele”, trebuia sa Be şi ideia de „pu- 
por“ ; ideia de dumnezeire exista de- 
asemenea ; cit despre viala lor prac- 
tică, Sa stabilit că Tal construiau case, 
ziduri, şliuu să coase, se foloseau de 
un metal, şi caleulau cu sistem zeci- 
mul, Dacă la aceste dale mai adau- 
gâm că ştim şi un mare cumâr de 
cuvinte din fora și fauna ce le era 
cunoscută, putem zice că avem azi 
asupra Indo-eorapenilor citeva eunog- 
tințe, limitate ce-i drept, dar sigure 
şi prerise. 
inchisorile şi justiţia rusască esto 
titlul unui articol, în care René de 
Chavagnes ue da cllevu mişcătoare 
umânunto asupra grozâviilor din ftu- 
cbisorile ruseşti. Suferințele morale 
ai maloriale, pe care lo indura deţi- 
nunții sint «pâimintaloure, E destul să 
ne gindim, peniru suferinlele mate- 
riale, la aceia că în Mart 1909, inchi- 
sorile ruseşti, care nu su decit 107.138 
de locuri, conţineu peste 181.000 de 
deţinuţi. In ceiace priveşte suferivțele 
de ordin moral, autorul publică o seri- 
soare a deputatului Lomtatidze, din Da- 
man ln, care actualmente se +fla în 
inchisoarea din Sebastopol, şi din care 
se vede la ce torturi sint supuşi con- 
Jamnaţii, care zilnic szisłā la exacu- 
{iile tovarășilor şi mal ales la gro- 
zavele pregâliri ce se fac pentru a= 
cesib execuţii, E destul să celeşii miş- 
cătoarea scrisoare a acestuia, pentruea 
să-ţi explici numeroasele sinucideri 
şi inebuniri, ce se îintimplă in fochi- 
sorile marelui imperiu al Țarilor. 


Revue des Idées (Martie, 1910). 

Iatr'un studiu usupra originii ar- 
tei musulmane, Lonis Brihier, bazin- 
du-se pe cercetarile lni Gayet, Saladin, 
Morgan şi Migeon, susţine că arta a- 
raba nu e decit e nouă transformare 
a acelei arte orientale care a renâsent 
la sfirzilul antichităţii pe ruiaile bele- 
nisanului, 

Caşi islanisinu), arta arubă a fost o 
reintoareera la vechea tradiţie orien- 
taiā, şi se poate spune câ ea a dat 
artei orientale formula sa definitivă. 
Elementele sale carnclericlire, supra- 
peţele decorata cu molivo reale, cu 
figuri geometrice, eu vegolule stilizate, 
cu animale sau cu figuri fără semaill- 
caro individuală, reprezintă ultimul 
termen de dezvoltare a artei orientale. 
Impregnată la inceputul secolului al 
IX-lea de tradiţii heleniste, arta arabă 
le-a părăsit iu curind, cănlindu-si in- 
spirația ln vechile civilizaţii egiptene 
spu chaldeene. Tradițiile acestei arte 
de alladală, degajate de orice influentă 
helenică, au fost transmise urtiştilor 
arabi de Coptii, Persanii şi Sirienii 
secolului al Vi-lou. S'ar putea face o 
istorie a artei orientale, ueglijindu-se 
cele nonã secole eare au urmat cuce- 
ririlor lui Alexandru și în timpul că- 
rora orientul a fost aservit hulenis 
mului, Această istorie ur avea o mi- 
nunată unitate şi oa ar arăta că, în 
domeniul tehnice şi in eel decuralir, 
Arabii mau făcut docil să perfecționeze 
şi sä sistematizeze lradiţiile vechei 
Chaldei suu ale Egiptului Faraonilor. 
Principiile artei arabe sint cu lotul 
opuse principiilor artei helene. Arabii 
au inlaturat din arta lor, orice ele- 
meat creştin sau gròc, şi, purnind dela 
bază, au dezvolta! principiile artei o- 
rieniale în toste consecinţile lor. Ei 
sint erentorii artei decorative, după 
cum Grecii sint ai artei omenești. 

Multă vreme archeologii, pâtrunşi 
de tradiţiile clasicismului, au igoorat 
sau au despreluil aceasta arta. Azi 


REVISTA REVISTELOR 459 


insa spiritul nostru comprehensiv poate 
gusta şi farmecul moscheelor cu ecu- 
polele de azur. 

Intre arta greacă şi cca arabă nu a de- 
sigur nimic comun. Cen dintliu sa- 
tisfaee rațiunea noastră ca exprosie 
a frumuseţii fizice şi a nobleţii mo- 
rale; cea de adous, prin complexi» 
tatea combinațiilor și strălurirea culo- 
rilor, ne ripeşte dincolo de lumea rea- 
lä, Cu drept cuvint, derorul arab a 
fost comparat eu o simfonie, deşi ra- 
parlurile sale eu inuziea pot îl mai u- 
gor simţite decit exprimate. Artele 
musulmane şi muziea modernă sint 
poata sloriarea vea mai considerabilă 
pe care n făcut-o omul, pentru a egi 
din lumea reala şi a-şi reprezenta 
in termeni conereți ideia infinitului. 

Les Docnmepis dn Progrès 
(Pebruar). 

In articolul Tendinţele evoluţiei 
in agricultură, dr. Rodolphe Broda, 
diractorul revialei, cercetează dach lep- 
a marxisiă a abeorbirii intreprinde 
rilor mici do cătră marile intreprin- 
deri. ta continnă creştere, se aplica suu 
nu şi în agricultură, după cum tsi pă 
seşte o aplicare din ce în ce mai In: 
tinsă in comerţ şi industrie. Coneln- 
zia la care se opreşte autorul @ că 
un răspuns definitiv încă nu se poata 
da : se constata tendinţi diferite, rare 
variacă dupa or, după situatiunea a- 
conomică şi sociala. 

In centrul Rusiei, lrăeşie incă pro- 
prietutea comunală a pârmintului (mi- 
rul). Dar ea, nedeşteplind în individ 
năzainta de a spori produelia prin 
introduceren maşinilor si intreboinlu= 
cea ingrăsămintelor, e o piedica la 
progres. De areia partidele guverna- 
mentale, mai alos Ociomhrigtii, an şi 
anunţat, în programul lor economir, 
desființarea mirului. Dorinţa lor este 
ca în locui să se ridice o clasă WM: 
rănească libera. In Rusia, deci, evo- 

Inția ugricolă înnninteazb, cu incatul, 


spre mica proprietale rurală anto- 
Bomă, d 

In Anglia, proprietatea foneiură e 
coneratrată, de veacuri, în mina aris- 
toeraţiei. Intinsele ci domenii insi 
na servese derit la vinătoare si en i- 
mag, Griul, pus la dispoziția pe un 
prej cflin do Ameries de Nord şi de 
Republica Argentina, cum şi salarul 
rilicat al industriei engleze au rodas, 
in mod simtitor, agricultura indigenă, 
Abia o weima din populaţie mai cul 
livà pămintul. Dar concurenţa pu- 
tarnică, pe rare industria germană a 
ajuns s'o faen industriei engleze, u do- 
terminat formarea unui numeros pro- 
letariat industrial, Pentru Indreptu- 
rea râului, partidele politiese gan şi 
gindit ia tntrebuințarea in agrieullură 
a prisosului de brațe din industrie, 
Liberalii, în special, votind „small hol- 
ding aei", urmärese realeatulrea u- 
pei clase ` Uräneat) prin îmburalirea 
marii proprietăţi fonciare. impozitele 
fonriare prevezute in bugetul lor au 
chiar ca scop de a hotari pe marii 
proprietari sa-şi vinda pâminturile, 
Supl regimul legii mai aus numite, 
lea proprietate ngrară a şi ineeput 
a se dezvolta. Conperativelo agrare 
(landelubs) ti dau un puteruie ujulor 

In Irlanda, se constata acciași mig- 
care, 

in Anglia sl Irlanda, deri, evolua- 
rea agriculturii spre mica exploatare 
rurală è poindoelmirà. 

In Franța, preduminarea micii pro 
privtaţi fumeiare, adusă de murea re» 
voluție, se maine; ing acum, in ur- 
mă, primind o puternica Ineuesjare 
dolu guvern şi parlament, dă semne 
do întărire. 

Numui în Germunin ai Austria se 
constată o uşoară deplasnre a rapor- 
urilor mumeriee In favoarea marii 
propriataţi fonciare. H 

Dar tendința spre socializarea mij- 
loacelor de producție, — rezultatul f- 


ti 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


nal al abaorbirii intreprinderilor mici 
de cătră marile totreprinderi, —se ma- 
nifesta, în agricultură, supt o formă 
proprie si ; cooperarea, 

Cooperarea agricola a luat o puter- 
pică dezvoltare în Danemarea, sporin- 
du-se, asifel, considerabil productivi- 
tulen agricolă daneză. Mişcarea coo- 
perativă agrară se intinde şi in Ger- 
mania şi în Franţa. Numai în An- 
glia o en mult mai slabă, 

Peste ocean, insă, în Nona-Zelandă, 
statal, prin expropriarea silită a ma- 
rilor proprietari, care in ncest scop an 
fost supuşi la impozite fonciare foarte 
ridicate, a njuns udevbratul propries 
tar al solului intregii țari. Statul Ve: 
rendaază apoj, pe un timp indelungat, 
micilor vullivalori. Cu toate că de 
citeva luni micii proprietari nu ajans 
ei Inaişi proprietari, statul continui a 
interveni, în largă măsuri, În €x- 
ploatarea agricolă ` determină ordinea 
racollelor, invață po cultivatori teh” 
nica agricoli, ronduce industriile a- 
grieole, mijloceşte exporturea produ- 
setor, Prin această intervenţie n sta- 
tului, cultivutorii me bucură de folou- 
selo marii proprietăţi, 

In sfreit, expanziunaa oragalor şi a 
industriilor lop spre clmpio, expun- 
ziuna ce se Iotilngzie mai ales in ti- 
rile industriale: Anglin, Belgis, Ger- 
manis, —va iutări, intr'un viilor apro- 
pial, tendința spro mira proprietate 
şi va micşora, prinlr'o Inriarire re- 
viprac?, deosebirile Intre cele doni 
alegorii de ppuneiiari: veriert pi Lë: 
rant, 

Eeniatin agrzealt, pen dar, tyi are 
regulele salo proprii ` dar dezvoltarea 
eonperaliel, inlluența statului şi In- 
duastrializarea vimpiilor o îndreaptă 
spre rezultatul Baal, câtră care evolu- 
eară industria; socializarea mijloace- 
lor de produeție. 

In arliculul, Reforme agrare şi so- 
ciale, d. Drighicearu vorbeste dea- 
pre legile volalo de guvernul liberal, 


sapt indemnul Ini „Mart 19074, în ve- 
derea Imbunätäțirii soartei țăranilor ; 
şi sfirşeşte cu dorința de n H se da 
şi lor, prin lărgirea dreptului de vot, 
posibilitatea să ja parte, în mod di- 
rect, la viuţa publica, 

Revues den Cours et Conté- 
rences (Martis). 

ln articolul Istoria intarnăa Fran- 
ție! dala 1870, cunaseulul profesor 
al Universităţii din Paris, Charles 
Seignobos, so ocupă de transformările 
vieţii industriale. 

Faţă cu populuțiunea agricolă, po- 
pulațiunea industriula a ereseut în 
mod simţitor, mai ales in regiunea de 
Nord-Est şi în oraşele mari. 

Cast in celelalte țari, insă pe o seară 
mai resteinsă la Franța, numărul u- 
vrierilor din marea industrie creşte, 
int numărul aşesâmintelor industriale 
desereşie. Cu tot acest procos de con- 
cenlrare, Franța rămine însă o ţară 
de meseriași, dupăcum o incă o țară 
de mici propriatari, 

Condiţiunile de viata alo meseriaşi- 
lor uu suferit sehimbări mai uzoare, 
dacit acele ale uvrierilor din marea 
industrie, Viaţa imeseringilor a fost 
imriuritii de sposiresa penarală n con- 
sumațiunii pina la 1892, de szăderen 
si după acensla dats, de sporirea sa- 
lariilor și, mal ales, da concurența 
marii budusteli, cura n determina! chiar 
dispariția unar categorii de meserian, 
en acea u țesătorilur. Cen mwi mure 
parte din aceşti meseriaşi s'au facut 
negustori. Viața uvriecilor a suferit 
transformări sub formă de legi, do- 
eroto ministeriale, daciziuni şi sub- 
vențiuni ale consiliilor municipala, iar 
dupa 1800 mişcarea do prefacere n 
fost grăbită de pildolu dale de cele» 
laite stato şi de cererile extremei 
stingi, formată din reprezentanții u- 
vriarilor, 

Autorul articolului enumără misu- 
rilo numeroase şi variale, luate do di- 
teriți faetori publici, şi care au avut 


REVISTA REVISTELOR 491 


ånriuriri asupra soartei claselor mun- 
citare. 

Rivista d'Italia (Februar, 1910). 

Articolul d-lui G. Preziosi despre 
Emigrația italiană in Statele-Unite 
discuta, eautind să rectifice, usertiu- 
nile lsi Villari asupra Italienilor emi- 
graji în America de Nord şi să com- 
bată pesimismul cu eare e privită 
=ourta acestor emigraţi. 

lată citeva din punctele stabilito de 
Preziosi cu ajutorul statisticai ` 

1) Emigraţia in Statele-Unite nu are 
un caracter permanent; mulţi se in- 
tore innapoi, sun pleacă in America de 
“ud, căci in procentul gaceral alemi- 
grantilor, aceştia nu repreziută pentru 
ultimii 25 de ani decit un milion guse- 
suta de mii. 2) Cai ce emigrează in 
statele de sud mu siol uşa de explos- 
taţi, cum sa spus, de câtră planta- 
turi; dovada o gêsim în faptul că a- 
cești din urmă, dați în judecata de 
nutoritagi, mau fost găsiţi vinovați, 
desi na fast luate toato măsurile ca 
judecatorii să nu fa influsnțaţi. 3) Su 
zie că lalienii emigranți sint supuși 
la muncile degradatoare, pe eare in- 
diganii refuză să le facă. Laera In 
parta e adevărat ; nu Iròbue să se uita 
insă că la patrie ei nu erau mii fe- 
rieti, ea io America sint plățiți pe 
uari eu salaro) er-l primeau dincolo 
pe o zi, că, dacă comparám şansele 
de progres şi dezvollare, pe care le au 
uiti, et ele co le-ar A avut, € îiminiod 
in patrie, vedem o dirproporție favo- 
rabilă emigranților, Acei ce în patrie 
ar H râmaa etern robi, alipiţi de un 
pămint strain, aici, gratie intelizenţii 
gi persererenţii nativa, pu ajuns miri 
negustori, comercianţi, urendași, ett, 
au putut să se instruiască gi să eu: 
nowacă un trai mai bun, gi: edrora pt- 
tvin-mamă nu le daduse eel puţin po- 
sibilitalea instrucției primare. In re- 
zumat, jeoaditiile io cars Lecälgsu emi- 
granţii, dacă se compari cu celo în care 
trăieste motin lucrălurilor amaricani, 


sint rele; dacă însă se confruntă cu 
cele în rare trâlau și traiase aceiasi 
emigranţi în Italia, ele nu sint aga 
de inferioare“, 

Aceşti oameni, care „din civilizația 
marei mame latine nu cunoseuseră 
doc) sapa şi hirlețul şi ca loe de tn- 
Uiluira erigma“, veniţi aici, poartă 
cămeşă crohmolită, manusi alb», dis- 
entä interese colective la Intruniri so- 
einle, mânincă carne, ete, po cind ta 
patrie dorminu la ulalta cu animalele, 
şi sa brâniau, daseori, eu iarba, 

Aşa fiind, cheslia pu trebne pusa, 
cum face Villari, dach ei lrăiese bine 
sau rän în mod absolut şi nici nu tre- 
bue să se strigo contra Wier tat) de 
a wmigru, sub pretext că se sărncegta 
patria de vergi! insemnale ` d gu- 
rernul să ia misuri ca emigranții să 
nu-şi uite putrin, întreținind groli şi 
dindu-le inlesnirile de orientare in lu- 
men novă, prin organizarea consulate: 
lor sale. 

Deutsche Reyuo |Pobruar, t910), 

Andi? Tardiew diseuta, aub titlul 
Trecutul şi viitorul relaţiilor fran- 
co-germmnane, condițiile sud enro sint 
posibila ralaţiile acestor doua stata. 
Dăm un scurt rezumat: Trecutul Gor= 
maniei şi Frunţii ne arata că intre 
ele e un eoalliet secular, enre izi uro 
motivul in natnra raporturilor, cmn- 
Miel, at cârul dublo stop e riztigareu 
de teren şi superioritatea poliliea, Ráz- 
boiul din 1870, cure n adus Germaniei 
nu numai două provinnii, ei ba asie 
gurat predominarea politică pentro 
multă vreme, câleind prineiplul poli- 
ticii naționale, în numele eärein Germa- 
mania cäuin atunci i-ai realizeze u- 
nirea, —a fost numai o verigă a potitteii 
dintre erle doun sinte, Caci politiea 
intre ele nu poate fi decit o politica 
de conilirte, 

in adevăr, tot ca s'a tutimplat 
tvutulal dela Franctari, u fast D bg 
secința fatala. 


Germanis trebuia să-şi asigure stă- 


492 VIAŢA ROMINEASCA 
Po e SEE SEES E oz Eelere D Ce EN 


pinirea Alsacioi-Lorenei şi să-şi meon- 
tina superioritatea în politica mon, 
diali şi, pentru areasta, să impodire 
libertatea da mişcări a Franței, —de 
aici politica de inţelegeri și alianțe 
a lui Bismark; Franţa trebuia sa-şi 
întărească situaţia internă şi să eaute 
alianțe. —da aici alianta franeo-rusă, 
înțelegerea franeo-engleză, spaniolă, 
italiana, japoneză, ete. Conflictul s'a 
continuat, luind forma diplomatiei, din 
care Germania a elt invinsă, căci şi-a 
pierdut influenţa in poliliea mondiala. 

Este posibila, cum vizează unii, o 
alianță Trape. germană ? Nu, răspunde 
Tardieu, căci o alianță nu poate ur- 
miri decit o vremeluică conservare a 
statusquo-ului ` insă nici Germanii pu 
pot uita pierderea supremaţiei poli- 
tica, nici Franţa nu-şi poate uita pro- 
vineiile răpite. Singura politică ce 
poate avea locul intre acesta state „e 
o tratare justa şi echitabila a intere- 
selar, acolo unde interesele lor se a- 
ting, fară ca interesele vitale ale vieții 
naționale să sufere“, un oportunism 
prudent deci și nimie mai mult. 

Sozialistische Monntuhefie 
(Februarie. 1910). 

Reluim articolal d-lui front Bo- 
nomi despre organizaţiuullv prole- 
tarilor rural! din Italia, in cara 
găsim date interesante şi sistematice 
relativ la (Aranii italieni, 

Mişeatea soriulă şi economică dela 
sate datează de puţină vrema în Ita- 
liu ; innninte de 1900 ubia jet elo, la 
nord, citeva cooperative de produeţii 
Si consumaţie, şi alt nimie. Cu veni: 
rea liberalilor la eirmă însă, aplicin- 
duso legea libertăţii de asociare, doe- 
trina socialistă a inceput să patrunda 
şi migrarea s'a intins eu repezeriune, 
astfel că lu 1901 avem 144.178 de pro- 
letari organizați ln diferita părţi ale 
țarii, iar în anul următor 227.704 de 
muncitori. Esplieureu acestei surprin: 
zătoare îuțeli in rāspindire o găsim 
in starea economiei a organizațiilor, 


in forma şi scopul organizării, cum gi 
în caracterul propagandei. Trei sint 
categoriile de muncitori pe care îi 
cuprinde organizarea. Cea diatai, şi 
mai numeroasă, e a munellorilor eu 
ziua (Saisonlohnarbeiter) ; pe ei se 
bazează mişearea lucrătorilor roralt, 
căci, câlătorind necontenit în diferite 
regiuni, au mintea mai deschisă, sint 
mai elt), mai apți de a-şi insuşi so- 
cialismul propagat, se aseamănă mai 
mult cu Juerătorii industriali. Ei re- 
prezintă un procent de 95, din to- 
talul celor organizaţi. 

Dimpotrivă, categoria servitorilor ra- 
rali (Diensiknechte), tocmiţi eu anul 
şi însâreinuțţi eu paza vitelor, sint izo- 
laţi, lipsiţi de instrucție şi mai mult 
alipiţi de stapini; printre ei propa- 
gandu merge incet şi grov. 

Tot greu merge propagsnda şi eu 
a treia ealegorie, aceia a micilor aren- 
daşi, Aceştia sint țăranii care ian 
pămint dela proprietari ori mari a- 
reudași și plätese prenda sau în na- 
tură, jamätate şi jumatate, sau cu 
bani. Propriu zis, ou sint nişte pro- 
lotari; posedind, de generaţii, acelui 
loc, se tem de schimbâri şi an in ei 
infiltrat respectul de stăpin. 

Au fost şi sia! incă In mare parte 
sprijinul partidelor conservatoare ; to- 
tuşi o propaganda abili a reuşit să-i 
unească in parle și ma-i fară să cea- 
pete astfel contracte de nrendare mai 
avantajoase. 

Forma organizației este sinipli şi se 
bazează pe sistemul grupelor locale 
(Ortsgruppen). Luerntori barbaţi şi fe- 
mei formează separat lovărăşii locale, 
earo primese numsi o anumită cate- 
gorle; nevsle grupe se unese in tova- 
răşii provjoeiale, conduse de un seere- 
tar, gi uniunile provineinle formează 
Uniunea centrală (Confederazione cen- 
trale del lavoro). Cotizaţia, doua lire 
pe an de cap, e întrebuințată lu ose- 
bite nevoi, Jär a so forma un fond 
de rezervă peulru greva. Şi totuşi 


grevele agricole, foarte numeroase de- 
la 1900 incoace, au reuşit, desi lipsite 
de fonduri. Dona cauze ne explică 
faptul: iatiiu, proprietarul nu ponte, 
ca un industrisg, să aslepte en Incera- 
torii să erdere, cāri se perde recolta; 
al doilea, muncitorii sateni sint obiş- 
Du eu şomajul, «i luerind numai în 
timpul sezonului agricol. Pe urma, in- 
dustrializarea agriculturii, intreind ye- 
nitul pamintului, a făcul posibilă ame- 
lioraren soartei muncitorului. 

Repezeciunen intinderii socialismu- 
lui Ja sate se expiică si prin aceia că 
propaganda se făcea po un teren eu 
desăvirgire virgin, aşa cå n'a avut să 
combată păreri preconcepute. Rezal- 
tatul actiunii socialiste e ca s'a marit 
salarul zilnic, s'a scăzut numărul ore- 
lor de lucru, s'n recunoseut dreptul 
de asoriare, ele insfirzit, lucrătorii au 
inceput a arenda moşii pe sama lor, 
intocmai va obgştiile noastre sateşti, şi 
rezultatele sint udmirnbile, 

The Contemporary Review. 
(Martie, 1010). 

D. Sydney Brooka—Alegerile en- 
gleze—ecu prilvjul eriticei alegerilor 
din Anglia, găseşte momentul să a- 
ducă în discuţie nedreptăţile sociale 
din actuala organizație politică a Ma- 
rei Britanii, Autorul, comparind ale- 
gerile din America cu colo din An- 
glia, citenză, pentru a le caracteriza, 
judecată plina do humor a America: 
nului:  „Denarece în Anglia se poate 
cumpăra un vot cu cincizeci centime, 
pecind in America nu se poate cum» 
păra cu mai jos de cinci dolari, ur- 
menză cp America e de zece uri mai 
morală decit Anglia”. Impresia pe- 
nibila ce ţi-o dă o alegere din An- 
gli», prin brutalitațile, presiunile şi 
corupţiile de tot felul, poale indrep- 
taţi pe Americanu] din anecdotă să-şi 
coteze pateiu mai sus; observatorul 
permanent al moravurilor engleze insă 
se va convinge că moravurile din 
timpul alegerilor nu caracterizează 


REVISTA REVISTELOR 493 


viața socială a Angliei, nici nu atin- 
gè eonçliința vetäteaguiot, Dacă Em- 
glezul işi pierdo selfcontrolul, în tim- 
pul alegerilor, aceasta e din pricina 
exiremuiul şi pasionantului interes pe 
care loruitorii Marij Britanii 1 pun 
totdeauna în luptele politice. 

D. Brooks arata citeva absnrditáți 
din actuala lege olectorală, care nu 
favorizat în alegerile trecuto pe uni- 
onişti. In Anglia e aşa numilul vot 
plural, adică votul dupa proprietate, 
nu după persoana. Mulțumită aces- 
tui vot plural, mulţi, în alegerile tre- 
cule, au volat pâna În douăzeci de 


Din numărul total al alegălorilar eu 
vo! plural, nonă zecimi sint conserva- 
lori şi numai o zecime liberali. În 
privința distribuţiei scaunelor de de- 
putat după diferitele părţi ale Angli- 
ei, autorul constata o mure nedrep- 
tate, 

Luindu-se ca criteriu numărul nale- 
gătorilor şi participarea lu chelluetile 
generale ale statului, Irlanda şi Sco- 
In sint avantajate faţa de Anglia 
propriu-zisă ai Tara Galilor, In ac- 
tuala „Cameră a Comunelor*, Anglia 
cu Ţara Galilor sint reprezealate prin 
495 deputați; Scoţia prin 72; Irlanda 
prin 102. Proporția ar trebui sa fie 
da 535 deputați pentru Anglia cu Tara 
Galilor, 09 deputaţi pentru Sein gi 
65 deputaţi pentru Irlanda. 

Numârul reprezentanţilor Irlandei 
a fost fixat prin „Actul de Uniune”, 
atunci clod populația ei era de doua 
ori mai numeroasă derit azi, lar po- 
pulațin Angliai era de trei mui miea 
decit azi. Aşa dor reforma se im- 
pune, O alta nedrepiale se constată 
din exagerata bepolrivire intra elrcum- 
seripțiile electorale: sint circumrerip- 
ţii en 52000 de alegători alături cu 
circumseripții de 2.000 de alegători! 
De aici rezultă că din cei 670 mem- 
bri ai „Camerei Comunelor”, o jumă= 
tate reprezintă 4.652578 de alegători, 


Ach VIAŢA ROMINEASCA 


pecind cealaltă jumătate reprezinlă 
numai 2.413.525 de alegători; aşa că 
o jumătate din numărul total al ale- 
gâtorilor trimete in „Camera Comu- 
nelor* 464 deputaţi, iar cealaltă tri- 
mete nomai 208. Din punct de ve: 
dere al aspectului politie al alegeri- 
lor trecute, e elar că liberalii, degi vic 
toriogi, au Incereat perderi grele. Ma- 
joritatea blocului progresist, din Ca- 
mera trecută, de 334, a fost redusă 
la 124. Liberalii singuri aveau in eca- 
mera trecută o majoritate de 76 asu- 
pra tutoror celorlalte partide la un 
loe. lIn Camera actuală numărul li- 
beralilor a scăzut dela 375 la 275, iar 


al unioniștilor a sporit dela 168 la 
913. lr majoritatea progresivă de 
124, sint 40 deputati ai partidului 
muncii şi 82 naționaliști irlandezi. Aen 
dar Irlandezii sint de fapt stapinii po- 
liticii engleze: dacă ei vor vola im- 
potriva bugetului, guvernul trebue să 
cadă. Irlandezii au acum o situație 


ideală pontru a forța Home-Rule-ul, `. 


Cu toate acestea nimic nu-i mai sigur 
decit că actualul parlament nu va pu: 
tea acorda Irlandezilor /lome-Rule. 
Opinia publică în Anglia e de acord 
că aclualul parlament va RB dizolval 
după regularea chestiei financiare şi 
că noile alegeri nu sint departe. 


D AMÄd? 
VW de 


Bibliografie. 


G. Panu, Cercetări asupra stării țăranilor în veacurile trecute, Vol. 
I part. L 1910. București, Eminescu, 1 vol, 8 de 312 pag. Pr. 8 1. in a- 
bhonament cu part. IL S 
L Volkelt. Arta, regina E me (Trad. de Horiu Petresea), 1909, 
1 bh de 43 Pr. K 
wé ei eege omanul* pe 1910. Cleveland-Ohio. Fără preţ, 
Valer E. Moldovan. imanie (Povestire). Ed. I, 1909, Edit. ziarului 
„Romanul“, Cleveland-Ohio. Pr. 235 e., 
e m Ce am aflat? Ce este astăzi ? Ce ndâddjduim de 
` acum? Edit. ziarului „Romanul“, 190%. Cleve- 
lund-Ohlo. Fără preţ. 

e ug e Isailă Zgriburici (Trei monolonage comice). Edit 
revistei „Alright“, Tip. „Romanul“, 1909. Cle- 
pam lge? Preţ, > B: Ă iei 

Mihăilescu, Ce a făcut şi ce ne învaț na (Extras din 
ie 1V. Ne. 24), Tip. Sache Pavlovici, 1909, Craiova. Pr. 15 b. 
` elre Danileseu. Calendarul ilustrat pe 1910 Üntocmit de). Bib, fole- 
Nr. 6), 1909. Craiova. Pr. 35 b. 
echte aoe. Errsmal. Din relele tutunului (Trad. de G. D, Belinski). 
. 93), . Bucureşti. Pr. R SA 
E Lani En py WT h rds (Contribution A l'Histoire 
d'une Oligarehie), 1909. Paris, V. Giard et 3 Britre—Bucnuregti, Cercul de 
j inlistă. Fără pret. EL, 
KAN er e Pro aie: ndele religioase şi întimplările bisericeşti de azi. 
i, Tip. AL Lebrun. Fără pret, 
1909. Ver 0. iet' Poeme în proză (Trad. de Ludovie Laist). Bib. p. 
L€ ) , 30 b. 
piara e S otar-Gordon. Petale (versuri). 1910, Edit. Libr. Nouă-—P. & 


D. Niesen, lași. 2 d 3 d 
Dr. Traian Bratu. Creaţiunea portică, cu deosebită privire asupra 
asicilor i 4 poetică. 1909, laşi, » Progresul. Pr. 31. 
TEE ZA eege. e și al Domeniilor r en statisticei e- 
rale) Inventarul moșiilor statului, cu wn venit anual mai mare de 3.000 lei, 
dela 1885—1907. 1909, Bucureşti C. Göbl—Ssor L Rasideseu. ` : 
Coman ` Bnovedenia unui medic (Trad. de Ludovic Dang). Bib, 


p. Toţi (Nr. 506). Pr. b. 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


Memoriu asupra cărţilor, titlurilor şi lucrărilor ştiinţifice ale d-Ini 
G., Aslan. Tipog. Gh, A. Diaconescu, Focșani, Fără prol- 

L Dragomirescu-Dragion. Plăcări din satul nostru (Poezii ţărăneşti 
din 1907,—ecu un articol de d. George HBanettt, 1909, Tip. Sache Pavlovici. 


Craiova, A iL 
KEE Ces unui trecător, Tip. ziarului Voința Naţională, 
1910, Bucureşti. Pr. 
l. oi de Räduleseu. Buedţi alese. Cul cu o introducție și cu 
note de Mihail Stăncescu, Proză. 1908. Sos Alenlay, Pr. 60 b. 
Calendarul Bibliotecii ponpa Toți 
Maxim Gorki Revelionul.— en de aimi. Bib. Lumen (Nr. 


33). E E b. 
Cerna. Poezii. Bucureşti, Minerva, 1910, Deet 21 
Virgil Ali Alimăneştianu. Note ra întrebuințării electrității în agri- 
cultură (Extras din „Romina ve =) 1909, Bucureşti, Mie, Tniversală. 
James Catarly. KRomtnii (Trad. de Eugen Lovinescu). opge & Co. 


Bucaroyti, Pr. 250 L 
Leonid Andrejew. Viaja Omului Ka = A. Zubarowsky şi I. 
U. Sorica). EN Le mlară Socec (Nr, 75-—75). Pr. 
Zauli, stimul (Trad. de J. Z) Bib. we E Socor (No. 91 


Guy de Maupassant. Pe Ek? Italiei (Trad, de A. Mindru) Bib. po- 
pulară Socec & Co. (Nr. 77). Pr. 30 
Em. Girleanu. Cea dintâi durere. Nuvole și schite. Ediția M-a. 1909. 
Bucure Zen & Co, Pr. 250 | 
populare din per eegne romînești. Bib. Socec (Nr. 12—13), 
Edit. Socec & Co. 1909, Pr, 1 2 Bib. Bosso. (Mr. H ge 
Basme din SCH A <a rominești. Bi et r H—15 t 
Borec d de 1909. Pr. i 
Ge TË bene social a profesiunii medicale, 1910, 
Bucur, Tip. Ti niversula. Fără preţ. 
La seconde moisson (Pièce sociale en 3 actes) 1910, 
Bat. de Courrier de Paris, Paris. 
Vasile Gh. Ispir. Mânăstirile noastre (Stadiu istorico-pragmatic). 1910, 
mergi: 2 SE enne €? Tip: C. Ionescu. Fără 


pret. 
de ze - C. Calotescu- reg "Calendarul Gorjului 
1910, io, KUSS st Zu zeg Pr. 1 Ñ e 
Leon, Momiste. 1910. Bucureşti, Bib. Lomen; Pr. 30 b. 


De A Polysu, Cåläuza practică pentru înființarea societăților co 
rative de consum și ecomomie. 74910. Bucureşti. Socec & Co. Gard Le 
eg dt del A. parerea Un punte controverso nella storia dells dottrine 
politiche, 1 


DS ne et Risul rog (Trad. de O. C} Bib. p. Toţi (Nr. 517). 


FNN pe eg Lauminișuri (versari), 1910, Edit. revistei „Viaţa Rominească* 
uşi. Pr. 
a „Pasti. Dubrovski (Roman—Trad. de Vlădescu). Bib. p. Toţi (Nr. 468) 


Cossilinini judetean ër ren roi sesiune miri ordinare "a do L ae Zeen prea 


prefect. 1909, ed Ka „Dob dt 
Dr. Gheorghe Alexici. Elevilor mei daier urs de deschidere ținut la 
universitatea din apesta, la 22 Januarie 1910) 1910, Sibiu, Tip. Arhidie- 


Fără 
priret. e AR Populare si Cooperativelor Sătești din Rominia, 

pe anul 1908. Bucuresti, Tip. are 9 (re 

Th. Aer, Aguletti. Lecturi din istoria patriei. Bib. p. Toţi (Nr. 551). 


Pr, 30 b, 
Bumbeşti. Monografia bâneii populare „Gilortul”, 1910. 
București Socec & Co. 


BIBLIOGRAFIE +" 


Carmen SÉ Poezii. Cu o biografie. Traduse de Elona Poenaru, 1904, 
ZE E S, Niculeseu. Pr. 2 lei, 
rogeanu-Gherea, Din trecutul depărtat. Bucureşti, editura 
DÉEN Pr. 15 bani. 
L. Tolstoi, Să nu meigi. Bibl. Lumen, No. 31. Pe. 15 bani. 
Radu D. Rosetti. La capătul pâmtatului. 1910. Bucureşti, Minerva. 


Cum se ceşte in palmă. Bibl. p. Poţi (No, 511—512}. Pr. 60 b, 
Cons n Tanoviceauu, Femeia ent virate și ocupațiuni, 1910, 
Bucuresti, librărin Socec & Co. Pr. 350 lei. 
Un grup de Evrei păminteni. Dreptate. Chestia Evreilor din Ro- 
mânia, 1910. ucureşti. O brogură de 47 pug.. Fără preț. 
Herz. Noaptea învierii. Dramă în 3 acte, 1910. Pr, 150 lei. 
Buffon. Omul şi natura. Trad. de A. Luca, Bibl. Lumen (No. 
32). Pr, 15 buni. 
Bjornstjerne Björnson. Veselul gtrengar, Trad, de D. N. Ciotori, 1910, 
Bucureşti, Minerva. Pr, 1.50. 
M. Eminescu ` Articole politice. 1910, Bucuresti, Minerva, Pr. 40 b. 
Gustave Flaubert. Doamna Bovary. Trad. de L. Daug. 1910. Bu- 
curesti, Minerva. Pr, 2 lei. 
Honoré de Balzac. Moș Goriot. Trad, de Radu Baltag. 1910. Bu- 
curesti, Minerva, Pr. 2 lei, 
P. Dulfu. Cìntece şi povegti, 1910. Bucureşti, Minerva. Pr. Lou lei. 
P. Cerna. Poezii. 1910. Bucureşti, Minerva. Pr. 2 lei, 
A. Mirea. oaa tre juaten de D. Angbel şi St. O. Iosif), Vol, I. 
1910. Keck ra Minerva loi. 
imitrie Negru. Cum Ge pe Cum trăim ! Cum murim? 1910, 
Bucuresti, Minerva. Pr, 2 lei. 
m. Girleanu. Nucul lui Odohae, 1910. Bucureşti, Minerva, Pr. 2hei. 
Radu D. Rosetti. Za capătul pămîntului. 1910. Bucuresti, Minerva. 
Pr. 2 lei. 
E, Lovinescu. Fe şi opera lui Grigore Alexandrescu- 1910, Bu- 
curesti, Mieren, Pr. 2) 
adw pă Fulda. Prostul. Comedie in 5 acte. Trad, de Jm Sòfia 
Nădejde. Bibl. Teatralui Naţional (No. S). Pr. MO buni. 
ze Molnar. Diavolul. Comedie în trel acte. Bibl. Teatrului Ratio: 
nal (No. 6). Pr, 35 bani, 
N. Pandele. T Leer Wastar. Dramă în trei acte. Bibl. Tontrului Na- 
tional (No. IN DE Pr, 35 ba 
Ir Ananunzio Sec, een Nivele. Trad, din itulieneșta de N. Pora. 
Bibi. Minerva (No. 64). 
Andre KS Si la ss ES Trad, de d-na Sofia Nă- 
dejde. Bibl. Minerva (No. 65} Pr. 30 ban 
P Emile Zola. m Ze? oamenii. Trad. de Iosif Nădejde, Bibl. Mi- 
nerva (No, 65). Pr. 30 bani. 
van durgana aS Intäia iubire, 'Trad. de DL Perianu, Bibi. Mi- 
nerva (No. GIL Pr. ani. 
E il d Din împărăția iubirei, Trad. de C. Haanas, Bibl, Mi- 
nerva a 68). Pr. 30 bani. 
Andre Theuriet. Amintiri și nuvele. Trad. de N. Daşcovici, Bibi, 
Minarva (No. EL Pr. 30 bani. 
A Taine. Despre natura operei de artă. Trad. de M. Sadoveanu. Bibl. 
Minerva. (No. 70). Pr. 30 bani, 
EE Gorki. Comovaloie, Tread. de |. Răduţ. Bibi. Minerva (No, 
74), ge ed, 
Liviu a zs? stinghere. Bibl. Minerva (No, 73). Pr. 30 bani. 
re re )omnița Olina. Bibl, Minerva (No. 63). Pr. 30 bani. 


enry Murger. Balade. Trad. de G. Nalbă. Bibl. Minerva (No. 71). 
Pr. 30 ia d 

rtur Gorovei, Datinele noastre la nuntă. Bibl, Minerva (No. TH. 
Pr. 80 bani, 


498 VIAȚA ROMINEASCA 


In umbra iubirii (poezii). 1909. București, Tip. Gr. Iliescu, 


Oreste. 
gr Sr ubriand. Atala. Trad. cures 
de eovielL 1910. B Bibl, 
Toţi, Pr, DO bani. ees i enne 
ubriand. Ultimul , Trad. de Alexandresen-Dorna, 


1910. Bucureşti, Bibl, ek, Toţi, eebe 
Arhimandri Din călătoriile ieromonahului rus Partenie 
Eis Moldova, E întâia a veacului XIX Aa: din rasegte), 1910, 
ălonii-le-Munte, Tip. „Neamal Rominese“. Pr. 40 ban 
Gr. M. Baiucliu. Dumitru O. Hrătianu ar DEE Buiucliilor. 
eae din No. jub. al „Conv. Lit* An. XLIV) 1510. Bucureşti, Carol Gâbl. 


preț, 
T N. Vulovici. Stihuri ofelite. 1910. Folticeni, Tip. M. Saidman, e 
dit se „Ramuri“. 1.50 lei, 
E. Meichnikoff. Citeva chestiuni științifice. Bueureşti, Bibl, Lumen 
(No. vd 15 bani. 
B. Boerescu. Discursuri politice 1859—1885, Vol, I. 1910. Bucureşti, 


ee dar Ke Poveşti rdsiet eegent e , Toţi. Pr. 60h. 
e" déen e. oi t. i 
chelet. Doamna Rosetti. (Trad. de D. anteanu- Rimnic). 


ules 
91 Ag rni oalei dare* 4). Pr. 30 bani. 
Biet dreien iu Constantin Cantemir cu duatriaeii 150). TABLA DE MATERIE 
1910. Bucuresti, Rasidescu, O broşuri de 19 he E „că pret- 
vitregă (Trad. din itulievește de D, Tonescu- - 


Matilde Serao. Mama 
wee, Bibi Nouă". Pr. 75 bani. a 
Teodorescu. rA Getreidehandel in Rumänien, Tübingon. 
Dai armă H. Laupp. er, 
Alfred (ee prag "1910, sorin img Z Minerva, L50 lei. 


Radu, Die Donsuschiffabt in r meopta aa Entwi- Volumului XVI 
ckolang 1909. 190. Berlin Verlag Emil Ebering. 
ga A ker Ginduri nocturne poe as 1510. laşi, Tip. Progresul, S E 
loan Adam. Din viață (povestiri). Bibl. p. Toti (No, 561). Pr. 30 b. e (ANUL V, NUMERELE 1, 2 şi 3) 
ia Orfăneseu. Poezii. 1910. Bucureşti, Tip. M. M. Antonese aa 
Raportul anual pe anul administrativ 1909. Peuniunea de cântare 
Sa atena Porumbescu“ în Suceava. 1910, Bucoava, Tip. societ. Seoul E.— Literatură 
Pag. ` 
biceanu.— Viscolul e . e : 195 
e —Popa Man . 329 
N. Beldiceanu.— Doina dragostelor. —Doina dorului. 3 
Amiri dm d e 199 
Beldiceanu.- -Puiu E i = 
N ee Ei de nufăr (versuri) . . . 41 


—De profundis.. Roman de Mai (ver- 
P Se ge (laşul : it lui Ştefan.— 
Piramid: leilor. Statuia lui Alecsandri. — 
Dianei. — Statuia lui Miron Costin.—laşul) - 27,358 


ji —Mä duc... ii săraci (versuri) . 55200 

BIBL IOTEC A be Secher? trandafir se stinge... —Re- 
UNI d E RS SIT AT 1 p vedere-—Pe-o carte.— Inimă (versuri) e 7527E 
2 A xs l- Ai FHogaş. —Cuconu Ioniţă Hrisanti ` e ` Ka 


E d TE Natalia Jost? Fantazie (versuri) ` à 


H 


Pag. 


Ana Conta-Kernbach—Pulbere... (cugetări) ` e 388 
D, A. Nanu.— Amurgul veacurilor (versuri—Începu- 


tul din „Rola* de A, de Musset) . í 225 
Oresle.—Icoane fugare (versuri) = à 3 go 
P. P.—Visul unui sclav (versuri—după Longfellow) . 223 
Cincinat Pavelescu.— Revolta omului (versuri) S 211 
M. Peirov.—Inima lui Hjalmar (versuri—după Leconte 

de Lisle) ; > s e A 392 
Mircea D. Radulescu — Trecutul (versuri) ` £ 406 
M. Sadoveanu —Apa morților . i À A 5,228 
Raul Stavri.—Pastel.—La mormintul mamei (versuri) 258 
Jorgu G. Toma.— Ahasver, Jade! rătăcitor (poemă 

—de Lenau) | e e > A 414 


Ii. —Stndti.— Articole.—Serisori din ţările romiue 
şi din străinătate 


Ilie Bărbulescu.—Din lumea balcanică x S 419 
Dr. Constant. C. Georgescu- Severin. — Aplicarea Legii 
invoelilor agricole (Islazul comunal. —Munca 
la tarla.—Registrele agricole) . . 78,201,407 
Dr. Onisijor Ghibu.-—Scrisori din Ardeal (Şcolile se- 
cundare din Ungaria,.—Liceele romineşti. — 
O necesitate naţională imperativă : liceul 
i din d) K S a ` a“ ` 290 * 
Gt.— Scrisori din Bucovina (Ştiri culturale. —Ştiri po- 
litice.— Comemorarea lui loan it gr? 
Sărbătorirea lui Titu Maiorescu.—Un jā- 
ran conferenţiar ambulant pentru satele 
periclitate de slavism.— Rezultatele nouei 
legi comunale) Š > A Ă 286 
C. Hoisescu.— Organizaţia comerțului mondial al pe- 
trolului á . $ e + 259, 
N. L. Kostaki.— Pricolicii (Studiu de mitologie romină) . EN 
G. Pascu.—Răspuns d-lui Ovid Densuşianu . . 109 
A. Philippide. —Un specialist romin la Lipsca - 30,169,362 
v Radu Rosetti.—Răspuns la o agresiune e = 56 
1. Zaheu.— Scrisori din Ardeal . e 418 


IIi. Cronici 
N. D. Çocea.—Cronica teatrală (Trei eg At 


rael Chinul*.—,„Sirena* şi , 
lebede) Ze e A $ + 130,277,441 


II 


Pag. 


Alex. Gh. Doinaru.—Cronica veselă (Geografie : Foc- 

şani, — Milcov.— Cotnari.— Dunărea şi Marea 

Neagră. — laşi.— Bacău) e . , 248, 445 
I. G. Duca.—Cronica externă (Alegerile din Anglia. — 

Situaţia din Orient.—Criza ungară) + 124,272,435 
Dr. N. Leon.—Cronica ştiinţifică (Ernst Haeckel. Via- 

ţa şi operele sale) À $ 426 
M. S.—Cronica astronomică (Planeta Marte şi presu- 

pușii săi locuitori, după părerile astrono- 

mului american Percival Lowell) . e 113 


„ Gh. Zopirceanu, — Cronica veselă (Metamorfoză, — 


Grandomanie.— Sahara) . : . 136,283,447 
IV.-—Misceilunea 


P. Nicanor d Co.—Miscellanea (Pentru adevăr.—ln 
genul „Porn*.— Societatea scriitorilor ro- 
mini.— Pentru d. G. Panu.— Lamentaţii re- 
dacţionale.— Eugeniu ` arada Abentru con- 
temporani şi pentru posteritate, — Pentru d, 
G. Panu.—E. M de Vogue.—]Jubileele d-lui 
Maiorescu.— Din lumi străine. SP Industria 
naţională —hRăspuns unui intrus. — Pentru d. 
G, Panu.— Citeva reflecţii.— Eugeniu Cara- 
da.— Rectificare) . A e + 137+304:455 


Y.-- Mecenzii. 


, Gh. Alexici.— Elevilor mei (G. Bi o 20 ca a 153 
Cé ac, ŞI SI Iosif.—Caleidoscopul lui A. Mirea nt 
ol. H. (L SL 4 | 4 4 
Dr Annunzio, Zuccolli şi Oyetti.— Nuvele (| S). 3 458 
Alfred Binet.—Les idées modernes sur les enfants PA 
M. CH A "e ; i e 
Virgil Caraivan:— Domnita e: Lee ji ae 309 
7 be ages (sub direcţiunea d- 
Wë LH e i SE Saint Evremont zi 
Edmond EE PA premier éveil intellectuel 
de ice ef (M. Ko SE bo 152 
G. Dumitrescu- Bumbesti. — Monografia bănc E 
lare „Gilortul* (C. A.) e A a 472 


IY 


E. Faguet—La démission de la Morale (C. G. SE); 
een Zare Heures d'Italie (D. X.). è 
E. Levasseur.— Salariat et salaires (M, J.). 
Donado da Leszse.—Historia turchesca (publicată, ad- 
notată, impreună cu o Introducere de dr. 
1. Ursu) (G. PA 
Paul sala i e travers l'Angleterre contem poraine 


) à 
C: N. Matteson --Balade (G. P.) 
Max Maur. uelques Actes (Dr. N. K 
Wilhelm Zeie GER ul de altădată 


Oreste. ZS, d iubirii {i S3). 

D. D. Pătrăşcanu.— Schițe şi amintiri (G Uu 

Jost Popovici.— Dialectele romine. IX. Dialectele ro: 

GEN mine din latria, Texte şi glosar E Zë 
otopopescu.— Mişcarea cooperativă ( Ai 

George Radu.—Die Donauschiflahrt in ihrer volker- 

rechtlichen Entwickelung (|. N.) . 

lon A. Rădulescu-Pogoneamu.— lohann- Heinrich Pes- 
talozzi. O schiţă a vieţii şi ideilor sale IS SÄ 

Jules Renard.—Nos frères farouches (Dr. N. Ce 

Th. Ribot.—Problemes de psychologie affective (0. B.) 

Alphonse Sichi—lLes plus jolis vers de l'année 1909 


IK 
E. H Shackleton The Heartof the Antartic (Dr, N.Q. ) 
Joan Slavici. —Educaţia fizică (M. C.). 
k s Educaţia morala (M. C3. A ` 
Educația ienaa (M. a i å 
A Siavri.— — Luminișuri ka? d 
). 


H. Taine „—Despre natura K- de artà (trad, de 
M. Sadoveanu) (i 

Pierre de Tourtoulon, — Les deg a philosophiques 
de l'Histoire du Droit (NL 

A. D. Xenopol. —Les Roumains. Histoire. Etat ma- 
tériel et intellectuel (0. B). : S 


WE — Revista revistelor. 


Aiyscandy. — Ideile moderne in Persia 

Giacomo Barsellotti.— La filosofia e la mente Steeg 

Eduard Bernstein.— Teoria in partidul socialist ` 

: Paterne Berrichon.— Rimbaud et Verlaine `. 

Ivanol Ronan iE AS DE) rurali 
n ta IA - H 


Pag. 
Louis Brohier.—Origina artei musulmane . 
Dr. Rodolphe Broda.—Tendinţile evoluţiei in agri- 
cultură - e 480 
Sydney Brooks. — Alegerile engleze ; 493 
ido Cavaglieri—Instrucția populară si reforma e- 


lectorală, 321 
Georges Chatterton-Hill.—Die Entwickelung des Bil- 
dungswesens in Russland . 
René de Ohavagne.—Inchisorile şi justitia rusească, ei 


Archibal iesen, Ss bru Puterilor în 


Europa R A : 167 
„Convorbiri Literare". e e e . 156.484 
„Comvorbiri Crihice* . . ; $ ; 157 
` Ion Creangă" . 4 e e a 317 
„Cumpăna“ i 157.317.484 

Jacques Daugny. —Rusia şi Finlanda | e R 161 
Rusia şi Polonia . Ă S 485 
A. Detoeuf.-— T Utilizarea azotului atmosferic | : 320 
„Farla" ` > ? 484 
E, Faguet.—Un rechizitor contra lui Renan $ A 319 
„Falanga“ A + 157,316 
Kë Filon, —Lloyd George 3 ; 164 
Maurice de Gaste. — Psihologia temeei 163 
Tullio Giusti. — Chestiunea Triestului ai Tripla a- 

lianțā 318 
Fl. Grierson, ew EECH ai marea e 166 
Emile Hinzelin— Patrimoniul nostru de frumuseți ` 487 
Augusto Jaccarino.—Sericicultura tn sudul Rusiei , 165 
„Junimea Literară“ ë i : Ă x 57 
„Luceafărul * e 156,316,483 
Paul Louis—Criza parlamentarismului s 317 
Emile Magne.—Masinismul in literatura contemporană 162 
Gèorges Matisse.— Inteligența omului . $ 319 
Elias Metschnikoff.— —Weltanschauung und Medizin . 322 
„Noua Revistă Romină* , a 150,317.483 
roi, L. Picard — Belgia şi neutralitatea ei . 485 

, Henri Potez.— lzvoarele romanului „Crime de Syl: 

vestre Bonnard“ al lui Anatole France . 486 
G. Preziosi. — —Emigrația italiană în Statele-Unite a 491 
„Ramuri* |, s 483 
Cezare Ranzoli, —Senzibilitatea actorilor s : 320 
„Revista Politică şi Literară, b a . 157 
` Revista Democrației Romine* A ` e P 59317 
„Revue de Roumanie“ , . i e „161,484 
" Sămănătorul“ . e ; ; 5 d 483 
„Săptămina* , „160,484 
„Saturday Reéview* „— America şi Manchuria . 168 

de » ve „Reforme* chinezeşti în Tibet, 324 


VI 


Charles San a -Transformările vieţii Leger 
Franţa 
Şerif Papa Continuati | lui Abdul Hamid . 
— Trecutul şi viitorul relațiilor franco- 


germane 
P, Van Tieghem. --Carduċci şi poezia "naţionala 
„Viața Agricolă" 4 
„Viața Socială”. 
André Walis. — Originile indo: europene 
George Whitelock.— Influenţa italiană şi franceza in 
Bee n ` 
„1907* e A d P 


* 


VII —Migcarena intelectuală în străinătate * 
VIII. — Bibliografie . Sech AC, è 


| NI AL. OT H j 


UNIVERSITAILI 
NA: MM 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări trmează să se publice în revistă, vor fi 
înştiințuți, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice gi onorarul doril; în caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei. 


Pentru tot ceea ce privește redacţia: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, etc, a se adresa d-lui G. Jbrăi- 
leanu strada Golia 52, laşi. 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, București, 


Pentru tot ceea ce privește administrația ` cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa AMR bo, D revistei „Viaţa Rominească“ 
strada Golia, 52, laşi. 

DI L Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tră, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor. 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Viaja 
Romineaspă, sint rugate sā se adreseze Administraţiei 
prin mandat postal. 


A apanur: CODICELE ROMINE 


de M. A. DUMITRESCU 
CU ULTIMILE MODIFICĂRI CONŢININD: 
Codul Civil, Codul de Comert, Codul şi Procedura 
Penală, Procedura Civilă cu Legea Proprietarilor 
şi Legea Conteneiosului Administrativ. 

Fiecare Cod conține pe lingă tabla da materii și 
cite o tabelă analitică, 

Colecţiunea ecomplectă legată în pinză într'o cutie 
format mie Lei 10, Plecare Cod doosebit legat în 
pinză Lei 2.50. Codul Civil legat în pinză Lei 3, 
Comenzile din provincie însoțite de cost, plus un 
leu pentru porto, Sp expediază de: 


LIBRARIA NOUA, Calea Victoriei, 78. Bucureşti” |] 


== 
BIBLIOTECA NOUA 
=== SCRIERILE PRINCIPALE ALE AUTONILOR CELEBRI. === 
75 DANI UN ELEGANT VOLUM- 75 BANI. 
Au apărut: L. TOLSTOI, Revoluţionarii.—GUY DE MAUPASSANT. Domnișoara 
Fi —FOGAZZARO, Dragostea unui regel. ANDREEV, Ars roşu—GUY DE MAU- 
PÅSSANT, Yretta.—M. GORKI, Jn siepi —H. DE BALZAC, Liturghia Ateului—H. G. 
WELLS, Nätboiul aerian, in două volume.—M, SERAO, Mama rit ergā. 
Lu primirea costului, expediază franco : 


LIBRARIA NOUA Calea Victoriei 78. București. 


WEE SN NE GEHT E 
PREŢUL 2 LEI 


eg 


Au apârut în editura revistei „Viaţa $ 


Romineasca“ si se afla de vinzare la principalele li- 


brārii din țara, precum și la administralia revistei : 


L AL Brătescu-Voineşti. ` Jn lumea dreptății. Nuvele, Un vo- 
jum, in He, de 290 pagini.—Preţul 2 Lei. 

A. Philippide. Specialistul out. Contribuţie la istoria cultu- 
rii romineşti din sec. al XlX-lea. Un volum, in format mare, 
de 96 pagini.— Preţul 1 Leu 50 Bani. 

M. Lermontov. Demonul. Pocmă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“, O 
plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 6t pa- 
gini.— Preţul 1 Leu. 

St. O. Iosif şi D. Anghel. Legenda Funigeilor. Poem drama- 
lic, în trei acte. O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini.— Preţul 1 Leu. 

G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura romineascd. "Un vo- 
lum, in 8%, de 267 pagini.—Preţul 2 Lei. 

G. Ibrăileanu. Scriitori şi Curente. Un volum în Bo de 320 p. 
Preţul 2 lei. 

D D Pătrășcanu. Schițe şi Amintiri, Un volum în 8 de 292 


aud ai mm 2 Desbeal 2 T ai