Viata Rom. (R.), 1921, 13.1

(LTE GEN 


Viaţa Romînească. ; 


Viaţa Rominească 
CE, a_ 


Së D = a at 


Revistă literară şi științitică 


d wé 


` VOLUMUL XLV 
— 
ANUL XIII 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 
„VIAȚA ROMINEASCA“, A 
1921 


———— 


az Tora 
u | Dia 
E | ps fa Ce) d 
d zech | UNIVERSIA 
kororik Focurile KE 
= ee pe i Dela Puntea-Caprei în sus, între Topolog şi Ar , på- 
5 JU DNA ? durile ţin uer pănă la hotar. Din orice lot înalte d ti 
ne enrm ochii, + 


cu 

KS cu rsarea fără margini a codrilor de fag se 

în adincituri de văi, se rotunjeşte pe dealuri cu spi- 

nări posomorite până ce se îmbioă, albăstrie şi întunecată, cu 

poala munţilor zare. In zile senine de vară, cite un nour 

işi poartă umbra călătoare peste această privelişte vastă şi 
monotonă. - 


Dar cînd cobori în adtncurite codrului, cind străba pă- 

mini întregi fără să le dai de capăt, atunci e 

cotitură deschide în faţă o privelişte nouă. Prin d 
singuratice, mestecenii te intimpină cu frunzişul lor ne 

şi mărunt ca roiur! de fluturi argent. Piepturi Eer de pri- 
poare coboară povirnişul subt umbrare de frunză. Ripi 


eh de et ra ruină, wh îţi rar a KÉ ~ faţă, să 
WW a acoper e zmeuriş des, cu păretele dr şi purtin 
ca o floare la piept, o mi care parcă s'a coborit de-a rós- 
togolul şi s'a agăţat acolo în cădere. Mal în jos, la răs- 
pintie luminoasă, cite un ulm înalță în văzduh o clopotniţă de 
D palidă şi te chiamă de parte subt umbrarul lui să 
te odihneşti pe îndoitura unei rădăcini bătrine, eşită din pă- 
mint, ca un genupchiu. 
O neliniște uşoară te cuprinde cu încetul, un fel de aş- 


ent... A tăcut. Dar peste puţină vreme începe lar, mai de- 
parte, sporind încă liniştea KR “care, până la urmă, îţi a- 
duce în suflet reculegere şi me E 


VIATA ROMINFASCĂ 


iceiu mai demult, într'o 
dul, singur cu puşca 'n 
citeva zile, şi rătă- 


Prin acele singurătăţi aveam ob 
vară, să rătăcesc zile 
Mă alundam În 
ceam la voia întimplă 
neştiut de nimeni, mă 
culegeam din jurul meu, 
cu gust de miere sălbati 


'ntregi de-a rin 
codri, cu hrană pe 
Cind dădeam peste vre-un 
lasam pe stratul de muş 
stind jos, bobiţele negre 
că, Dar mai cu samă înttrziam la mar- 
buchetele de aluni care-şi ridicau in 
cu scoa'ţă netedă, ca 
Le desghiocam din 
âseam miezul crud şi 


dela påmint crengile drepte, 
Alunele erau Încă verzi. 
florite şi subt coaja moale g 
| umed ca măduva de soc. 
mă apucase noaptea prin 
line de buturugi care-mi aţineau d 
ioane la pindă. Urcam prip 
nite la vre-un lumin'ş 
aprind un foc de uscături şi să mă o 

rejuri încticite mi se agăţau de picioare, 
Cînd mă opream In loc, văgă 
ura-i de tăcere 


alb, învăluit în 
locuri surpate şi 
| culcate pe brinci, 
les din fundurile a- 
unde, ca de obicelu, să 
dihnesc până-a doua zi. 
îmi intirziau urcuşul. 
una din spate parcă-şi deschid 
intuneric, să mă soarbă îndărăt. 
e toate părţile cu muţenia ci fio- 
lar cînd am răzbătut de-asupra pe plai, la codru liniştit, 
nu se zărea printre tu 
ună. Prin scorburi de faz, 
izuină. Crengi uscate strigau cu spaimă subt 
mari licăreau prin 


a mă las acolo, pe aşier- 
după 


ochi de lup în v 
paşii mei. Stele 

Eram ostenit şi 
nutul de foi moarte, şi dorm fără foz. 
rii de subt coastă, o luminiţă ro 
în întunecimile din vale. 
o de cine ştie ce pribea 
se micşora gata să p 
talier, anume parcă pentru 


ca o stea căzută 
Era un foc, aprins acol 
in aceste locuri. Acum 
tea licărind vesel şi ospi 


e. 

imi tăcui socoteala: dacă plu în | 
două stele mici ale Andromedei, trebue să a 
fel cînd voiu cobor! în hirtoapele din vale 
şi pot râtăci în juru-i p 

In adevăr, de-a 

roasă de umbre mi- 
usese bună. Cind am eşi 
coasta lină prin pădure, m 

De partea cealaltă, un om stătea 
peste genunchi, lingă fo 

Intorcea capul intr 
răminea cu privirea aţintită 
făcui încă un pas din margi 
în urma mea-şi piciorul mi 


inie dreaptă spre cele 
ng la foc. All- 

i- pierd din ochi 
ină la ziuă, fără I 
coborisem cițiva paşi şi o 
| ascunse vederii. Dar socote 
t din hăţişurile pirăului sam urcat 
‘am trezit la o margine de poiană. 
cu braţele împreunate 


"una spre locul de unde vene 


frunzele foşniră scurt 
se aiundă in iarbă moale, 


e N e PE Hee 7 


Omul sărise în picioare. ln 
capului un vreasc A A Cu Ex sl wa 
op LAN ină | cat el, pe cînd mă apropiam A 
— Du" lup! strigai cu, dela Cistanţă. ŞI intrai de 
tea cealaltă a focului, în bitaia luminii. ~ - wg 
- Bună Sara! ` y 


Cu capul grămâădit între umeri, o 
ri Şi mă „Drivi, nemişcat, (ei iaa prin (em re 
ri inalt şi. cartuşieră încinsă peste haina de postav Cit 
uşca o ară da Kär, cu peaty în iarbă. Së 
=- - mä! răspuase străinul î ti; 
Së geg retea zvirii în foc da, AR $ 
Deeg țăciunilor, . în er au WEEN sua 
— Bucuros de oaspe? întrebai, ferindu- 
să wé faţa cludatei arătari care ga rier pă a wt 
WS Véi răspunse. De subt sprincencle-i prăbuşite pe ochi 
D streşini, îmi aruncă doar o privire scurlă pe care 
; SE Ka e a para pat d Plipiiri nestatornice 
Era îndesat şi nodutos cu aieri A read bi 
Ei ` cu picioa 
ët de Arina epit la ti dje E 
ul, cerceta 
cor Braţele lungi îi atirnau până la ai gh - 
tura câmâşii cu baerile rupte, i-se vedea ch Aa Be i 
sg ca frunza uscată, : 
H întinsei tabacherea: 
— Bei tutun ? 


— Muiţămesc. dumitale, răspunse cu-acela 
de care parcă-i eşea cam Leëveg ta nic]. Lud mă mosii 
o pal Ar Bt "pipa pe cealalță,. ` i 
— acher osti el, însfirşit. 
KE relee Der o fi ie, Den o kd 
rd ai Aal K a iveală, în lumină, doi dinți mari cu 
e departe, din întuneric, ajunse până la 
EE: strigăt lung i ascuțit ca un elei 
L me e ` 
de lingă Las stoe dupi 3 tacere w SR: d'Ae 
—— Pe aicea ştiu că nu ți-or mai da de urmă, de te-ar 
cpana ce toate poterile,.. Sihla-i deasă şi te înghite ca pe-o 
Vorbea rar, fără să se uite la mine d 
fura numai cu coada ochiului şi asi eren dragii m 
— Cum te chiamă ? M cu SE 
-- gligore. 
— Şİ ce cauţi noaptea, aici, in inima urii ? 
E Desi e E EE ehi E 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Da —— 


intrebat adineaori ce cauţi, cind al venit D loc? Focu’ e al 
meu, dar gare îngrăditură. ȘI poiana nu-i a nimărul, 
"De peste plalurile cufundate în întuneric, acelaş țipăt, 
hohotit d prelung, înfioră singurătăţile codrilor pănă departe 
ale. : 
sé? — Huhurezul ! zise Grigore, ciulind urechea, Trage a 
ploae... Cînd strigă el aşa, peste şapte dealuri, se schimbă 
vremea... 
Răcoarea umedă a nopţii începea să mă stringă în spate. 
MA apropiasem de foc şi stăteam pe o coastă, în larbă. In 
fața mea, de partea cealaltă, omul rămăsese în picioare, Cu 
fața întoarsă, îşi ținea în "e obrazului mina mare cu palma 
re foc, ca să se apere de dogoare. 
bé — la-ia-ia! faca el deodată, cu git) strimb, arătînd spre 


re. 

Mă ridicai, speriat... Sus, printre fagii de pe culme, o 
flacără mare şi albă mai fiti două ori în clipa în care o 
zărisem ; apoi se stinse încet, lăstad în urma ei o fosfores- 
eent palidă, care dispărea uşor, ca dira unei stele căzătoare... 
intunericul se [nchise din nou în jurul nostru. 

— Ce-a fost? - g 

Grigore îşi virise miaile subt chimirul lat, de piele lus- 
truită de vechime, şi privea mereu spre acelaş punct, 

— De geaba ! zise el, cu ciudă. lar am prăpădit-o. Nam 
obiicit bine dac'a fost între ulmi, de-asupra Golşte!, ori mai 
încoace, pe Tamaşu... Stiam eu că trebue să joace În noa 
asta. Mine e Sfintu-lile, praznic mare, miljlocu' verii. Până 
la ziuă, toate comorile trebue să joace... 

— Ce folos că joacă; dacă nu je poţi scoate, —zisei agezin- 
du-mă la locul meu. 

— Apoi asta-i toată greutatea, răspunse Grigore mai tn- 
viorat. Incerci pămintu' cu sapa, dai ici, dai colo, pănă 
ce auzi că sunăa gol. Atunci sapi cu nădejde şi trebue să 
ajungi la aur... Hm! poate că-i fi avind noroc mai mult ca 
mine... Ne prindem tovarăşi, dacă vrei. Săpăm amindoi şi, 
ce-om găsi, facem pe din două... 

Imi aruncai ochii spre zeghea lui ruptă, pe care o lăsase 
cam la o parte, în umbră. Jos, lingă ea, zărisem mal dinainte 
parcă o coadă de sapă, cu fierul ingropat în iarbă. ŞI abia 
acum intelegeam rostul gropilor singuratice, mari şi rotunde, 
pe care le găseam uneori, la cite o furcă de plaiu, în rătăci- 
File Wett d 

ntrebai: 

— De cind umbli după comori, al văzut multe Jucind 3 

— Hei, cite focuri d'astea n'am văzut eu! răspunse el 
îndesat. Da nu ştiu dacă toate erau comori, că'n pădure joacă 
noaptea fel de fel de lumini. Citeodată H se-aăzare, alte ori 
te amăgeşte de departe vre-o horă luminoasă de iele... Odată, 


îmi insemnasem locu' din ochi, mă luasem după lumină — şi. 


tocmai a doua zi, la Surle în , am găsit iarba culcată cit 
o arie.. Le-am învăţat eu râstu' de cind umblu. In fiecare 
noapte, în ajun de praznic mare, îmi iau sapa și mă afund 
in păduri... bet 

— ŞI cum ţi-a venit să te apuci de treaba asta, la început? 

Tovarăşul meu rămase cităva vreme cu ochii ţintă la foc. 

— Apoi asta mi se trage mie dintr'o întimplare veche, 
dintro păţanie a mea de cînd eram tinăr.. Da bag samă că 
ge lasă fecu’ | 

Se ridică greoiu şi se depăriă în întuneric. Multă vreme 
H auzii paşii foşnind, încoace şi incolo, prin pădure. Apoi 
se întoarse cu un braţ mare de vreascuri pe care, le aruncă 
de-asupra jeratecului. In curind, vilvătaia se înalță între noi, 
începu să joace cu limbi uşoare şi galbene. : 

ent geg meu se aşeză, cu picioarele desfăcute în furcă 
spre foc. 

— Ce fel de întîmplare ? il iscodii eu. 

Se uită la mine lung, fără să înțeleagă dintr'odată parcă 


întrebarea mea. Apoi işi întoarse ochii spre foc. 


— O întimplare de dragoste răspunse el încet, intr'un tirziu. 

— De dragoste ? 

MA uitai din nou, uimit, la faţa lui cu sprincenele eşite, 
la pieptul păros, la umeri-i grei şi puternici, incovolaţi 
parcă subt greutatea lor. | 

— De dragoste, vezi bine, — făcu el, scormonind c'un 
capăt de gâtej în cenuşă, cam la o parte, lacă, am pus decu 
sară nişte crumpene în spuză. Poate ti-i foame...“ ȘI 'mi aruncă, 

de-asupra focului, un cartof copt, pe care-l izbise dintr'o 
palmă în alta, ca să-l scuture de spuză. 

— Şi cum a fost întimplarea ? d 

— „Ei, cum să fie! începu el, stinjenit, Poate că n'a fost 
comoară, poate a fost un semn dumnezeesc... Mă băgasem cu 
simbrie la schit, la călugăriţe, să păzesc caprele minăstirii. O 
duceam tare bine. Plecam dimineaţa, mă intorceam într'amurgit. 
Cind îmi sfirtica lupu' vre-o capră, aduceam semn, o ureche 
ori un corn însingerat, şi scăpam cu faţă curată. Călugăriţe 
erau fel de fel, şi bâtrine şi tinere, da eu nu le cunoşteam pe 
toate, că eram de curind intrat la minăstire. ŞI în fiecare 
sară cinam to! la altă chilie, cu rindul... 

„Intro sară, mă ajunsese rindu' să månne la o chille 
veche, în fundu’ schitului. Eram necăjit că prăpădisem, ziua, 
en capre. Cind am deschis postiţa dela grădină vam zdu- 
pâit cu opincil: pe prispă, am auzit glas din chiile: 

— Maică Magdalenă, a venit Gligore... 

„O călugăriţă tinără crăpă uşa şi mă pohti într'o cămară 

dos.. O mai văzusem eu, într'o dimineaţă, pe lingă bi- 
serică. Nu sămâna cu altele. Era oan şi subiirică, cu faţa 
albă şi cu ochii întunecaţi. Mergea aşa, cam legănat, şi cind 
mişca din şolduri, toate hainele foşneau pe ca, ca borangicul, 


„Maica Magdalena puse pe firida ferestrii sfeşnicul cu 
luminarea aprinsă, şi-mi turnă o ceaşcă de rachiu. Mă cerseta 
cind şi cînd cu ochii, se uita c'un fel de spaimă şi parcă se 
ferea să nu mă atingă... Pe urm! a început s1-mi rindulască 
dinainte merindea, pe o lavit- Eram și eu mai (dur pe atun- 
cea şi-mi fugeau ochii la minile ei de cu oani, albe şi gră- 
salì. Imi venea să i-le prind şi să le bag în sin.. Da unde 
'mdrăzneam ? Ea avea scufie de mäi să, haine subțiri şi moi, 
—că era neam de boer, pe semne. Și miros>a frumos, cind 
trecea pe lingă mine... Eu avean păru' mare, cimaşa neagră, 
sfizială 'n mărăcini, şi miroseama ţap şa capră. Îmi văzul 
umbra pe pârete, cît o mătăhală de urs, şi-mi plecai nasul în 
mincare... 

*„Mincam încet, dinadins, ca să mai întirziu pe lingă ea. 
De vre-o două ori mam întors şi i-am văzut ochii mari, sti- 
cliţi asupră-mi. Se trăsese lingă uşă, în umbră, cam la spa- 
tele meu, şi tăcea... Cind am isprăvit de mincat, îi dădui traista 
să-mi p:e merindea pe a doua-zi, Ţineam amindoi de gura 
trăistii, eu de-o parte, ea de alta... ŞI fără veste, ne-am po- 
menit că răminem aşa, cu ochii unu’ la altul. Se wita la mine, 
intunecat, cu sprincenele încruntate, şi-i tremurau nările na- 
sului... După asta am cunoscut că-i femee pătimaşă la dra- 

. Am lăsat traista, am dat s'o apuc... Se feri un pas în- 

răt, cu coatele în dreptul obrazului, — şi traista căzu intre 
noi... Atunci am auzit glas din chilia de-alături, şi ne-am de- 
pârtat repede unu’ de ahul. 

= Viu îndată, Maică Epraxie... 

- Da’ cînd să trec pragul, Magdalena se alătură de mine 
şi'mi şopti iute, şuerat, la ureche: 

— Aşteapta-mă până la utrenie, în capâtu' livezilor, 
lingă pădure...” 


Tovarăşul meu se opri şi oftă adine. Un freamât uşor, 
venit de departe, treau pe de-asupra pădurii, în întuneric, ca 
pi suspin. Eu mă ridicasem în coate şi aşteptam cu încor- 

are. z 

„Sint douzeci de ani de-atunci, urmă Grigore. Era tot 
în noaptea aita, în ajunu Sfintului Rie.. Aciuat în marginea 
pădurii, ca un lup, pindeam cù ochii spre vale, spre luminile 
schitului. Vine ? Nu vin: 2... Și tot sîngele mi se grămădi la 
inimă cînd “zării. într'un tirziu, © negreaţă mişcind printre 

arduri, pe ulicioara dintre livezi. Venea iute şi drept spre 
ocul unde eram, parc'o trâgeam c'o sfoară. Cind fu lingă 
mine, mam dat iar s'o cuprind Aa ea se feri în lături şi întră 
în pădure, Am mers aşa, prosit, în urma ei, printre copaci, 

A ce am intrat într'un luminis îngust, cu iarbă. Acolo s'a 
oprit, întăiu ea, pe urmă eu... Am apucat-o fără veste... S'a cti- 
tremurat toată, —apoi a gemut incel şi s'a lăsat moate spre mine. . 


POCURILE n 


„Nu ştiu ch vreme o fi trecut după asta. Știu numai 
că *ntr-un rind am simtit-o că se sbite tare şi mă izbeşte cu 
pumnii în obraz... În preajna noistră, undeva, aproape, o 
vilvâtae mare lumina toţi fagii dimprejur, ca ziua. Cit a ținut? 
De unde venea lumina ? Nu stiu. Pircă-mi luase Dumnezeu 
minţile. Tot eem dacă ar fi căzut, nu mag fi rilicat de-acolo, 
din iarbă... Cind mam trezit, era întuneric. Magdalena mi se 
zmulsese din mini şi fugea printre fagi, la vale. Până 'n schit 
m'am mai ajuns-o din urmă”, 

Tovarăşul meu tăcu, dar mişca încă din buze, strimbîn- 
du-se, parcă mesteca între dinţi ceva amar. Focul murea între 
nol O flacâră mica izvori, ca o şuviță luminoasă de fum al- 
băstrul, dintrun capât de tăciun=. Apoi se stinse şi ne lăsă 
in întuneric. 

— Şi ce-a mai fost pe urmă, cu Magdalena ? 

—— Pe urmă, cu Magdalena n'a mai fost nimic. Am mai 
înttiaio de citeva ori prin schit, dai se ferea să dea ochi cu 
mine, parcă nici nu mă vedea. Mai tirziu, am auzit c'a plezat 
din minăstire, s'a pustiit în lume...“ 


Faţa tovarăşului meu râmăsese în umbră. Zidul de fn- 
tunëric din jurul nostru se depărtase uşor şi, prin străvezimea 
curată a nopții, vedeam fagii negri din ch Ze pădurii. In 
claritițile intunecate de de-asupra, dealuri cu coamă înaltă îşi 
zugrăveau silueta de cărbune. Îmi plecai ochii spre focul stins 
şi rămaăsei aşa, mu vreme. Pe maldărul de jar se prinsese 
un înveliş de sgură, uşor, cu crăpături mici prin care se 
vedeau licărind, roşii, carbunii. Inaintea ochilor mi se arăta 
un chip gingaş de femee, cu obraz palid, cu gene lungi, tre- 
mură oare... şi lingă el, faţa de gorilă, făptura puternică şi 
hidoasă. ca o buturugă de pădure, a omului care râsufla a- = 
colo, în umbră, 

Mă lăsai cu capul pe un braţ de iarbă, cu ochil "a sus, 
spre stele. O Gite adincă îmi coborise în suflet. Eram 
chinuit de o întrebare nelămurită, de o teamă vagă; ca o 
presimţre. Şi sufietul meu tînăr de atunci, apasat-de această 
taină fără nume, se simţi pentru întăia oară singur, subt li- 
cărirea focurilor nenumărate şi misterioase care ardeau de- 
asupra, în intuneric, departe—intiorâtor de departe... 


Cind m'am wi — et a doua-zi, în zori, lovarăşul meu 
nu mal era aco'o. Steaua-ciobanului licărea, singură şi rece, 


de-asupra pădurii. 


G. Topirceanu 


Metafizica și Religia 


Metafizica ou poate fi înlocuită de nici-o ştiinţă pozitivă, nici 
de ansamblul lor, Părerea luj Comte, exprimată în celebra lege a 
celor tre! stări, potrivit căreia spiritul nostru In mişcarea lui evolu- 
tivă a trecut sau va trece dela faza metatizică (care gi ca luase lo» 
cul celei teologice) la faza pozitivă, în care se va hrăni exclusiv die 
constatarea faptelor concrete şi din înşirarea lor pe firul unor legi 
calculabile, renunțind la orice speculare care să treacă dincolo de 
fenomenele experienții, — părerea aceasta nu se poate susține din 
niet un punct de vedere. Nu este exactă nici istoriceşte, Intrucli 
spiritul nostru, cu toate că și schimbă atitudinile, revina adesea la 
unele un moment părăsite; şi asistăm în decuraul vremii la alternări 
periodice de năruiați metafizice şi dispoziţii pozitiviste. Epoca noas- 
tră este o mărturie a intoarcerii la preocupări metafizice, după ce 
ele păruseră definitiv înlăturate de pela mijlocul veacului trecut. 
Legea lul Comte nu este nici logicește posibilă, intrucit ştilațeie po- 
zitive, chiar dacă expulzează metafizica din anume domenii, nu-l pot 
iua niciodată ținutul el în întregime, așa că spiritul nostru orleit ar 
fi de îmbătat de dorul cunoștiațelor pozitive, și ar aprecia valoarea 
lor, nu poate decit într'o eclipsă trecătoare să se limiteze la frag- 
meote de cunoaștere, fără să incerce a le depăși, unificindu-le şi 
Imăițindu-se cătră principiile ultime ale realității, — lucruri care 
constituesc şi vor constitui totdeauna chestii de metatizică. Cetace 
poate răminea valabil, In această privință, din legea lul Comte, nu 
este Inloculrea metafizicii prin știința pozitivă, cl cel mult indicarea 
unel direcții pentru dezvoltarea ulterioară a metafizicii, admițindu-se 
că subt influența crescindă a spiritului pozitiv, metafizica va trebui, 
nu să dispară, dar să devie ai diosa din ce în ce mal pozitivă, ți- 
mind riguros sama de toate rezutatele științelor și servindu-se de 
metode strict conirolate şi aplicate, 

Dar nu vom stărui prea mult asupra acestor lucruri pe care 
le-am tratat mai totins ajtădată, * 

O altă problemă ni pe pune acum, 

Dacă progresul oricit de mare al științelor pozitive nu poate dos- 
tlința metatizica, falocuind-o, metafizica Insă nu esfe osrechemată, pria 


* A se vedea „Viaja Rominenscă” An. XII, No. 2 și 4. 


METAPIZICA ŞI RELIGIA 13 
DS E pt aa a E 


natura ei, să Inloculască religia şi teologia ? ŞI atunci n'ar fi ade- 
vărată cel puțin intăia jumătate a legii lui Comte, care alirma că 
fazei teologice—cea dintăiu stare a cugetării kont 3 — H va urma, 
Sgbatitutedu Lee, faza metafizică ? 

Căci, fără indolaiă, situația reciprocă a metatizicii fața de teo- 
logie nu este acelați ca a metalizicii față de ştiinţa pozitivă. Pè 
cind se poate dovedi că există un ținut — mal mult sau mal puțin 


„ accesibil — pe care nu-l poate exploata știința pozitivă și metafizica 


şi-l „ se poale mult mai greu susține, că dincolo de bota- 
zicii, mal rămine ceva pentru religie, metafizica urmină 
cuprindă totul, incluziv ultimele și supremele izvoare ala est, 
tenții. Atunci se pune in mod firesc întrebarea: Metafizica au vine 
să ja locul ‘teologiei şi credinței religioase? Neputindu-și impărți 
fatre ele domeniul suprasenzibil, intrucit metafizica nu lasă nimic în 
afară din ceiace poate fi accesibil, Oe pe calea conjecturilor şi a 
presimțirii, — care ar mal fi ținutul deosebit al religiei—și Tat poate 
legitima dinsa ființa el aparte invocind un teren al ei propriu, unde 
să-și afirme o realitate valabilă ? 
De data asta chestiunea e mult mal delicată ŞI toți acel care 


putea 

nici-o metafizică. Oricit ar fi fost de cuprinzătoare speculațiile unui 
Descartes sau Malebranche, oricit s'ar fi ridicat cu gindirea pănă la 

izvorul izvoarelor — pănă la Dumnezeu — pe care l-au şi iatrodua 
ca noțiune de bază în cuprinsul sistemelor lor, n'am susținut nici-un 

moment, că metafizica lor surplantează, ori măcar înglobează vechiu? 
domeniu a! religiei, pe care 1) considerau ma! departe, ca fiind deo- 
sebit şi intangibi! în Inţelepeiunea şi subt haina dogmelor tradiţio- 

oale, Va fi fost aceasta o tactică utilă intro vreme cind biserica 

era încă prea puternică, sau o convingere că domeniul suprasenzibil, 
se poate impărți Intre cunoștința metafizică ce se opreşte la un anume 
punct și cunoștința religioasă care merge mai departe? In acest din 
urmă caz se pot tace multe obiecții de principiu. Căci sau spiritul 

Doha poate inainta pănă la capit și atunci nu este nici-un motiv 

să Imgrădeşt! acelace se cheamă speculație metatizică, punindu-! un 

botar artiticial, sau pentru culmile extreme ale realității e nevoe a 

se Inlocui mintea neputincioasă printr'o „revelațiune* și atunci una 

două : ori această revelație este o metodă vafabilă și Atunci ea 

poate fi tolosită şi de metafizică, ori este o ficțiune şi atunci pro- 

dusul el, care ar fi în cazul nostru adevărul religios, rămine o pură 

fantazie, lipsită de temelu, 

Leibniz, pentru a mai aminti o mare figură a celui de-al XVII-lea 
veac, are și dinsul un fel de a separa domeniul metafizicii de oblec- 
tut cultălui religios. Aparte respectul său pentru biserica oficlală 
şi canoanele ej, Leibniz are aerul de a deosebi de cimpul metatizici?, 
pe care îl explorează ina sa „Monadologie“, un ținut care merge mat 
deparie și de care sc ocupă în opera sa „Teodiceae. Dar in a- 
ceastă carte, care are ca obiect divinitatea, raporturile ei cu lumea 
şi motivele pentru care creațiunea se Imfățişează aşa şi on altfel — 


T OU MATA ROMÂNIA, 


tn această carte zic, el mu ese de fapt din metafizică, de oarece 
hin o anumită problemă, desigur cea mai inalti şi cea mal ox- 
tremă, dar tot din cadrul acelei sforţări de unificare totală a cungge 
“ințelor și de sulre pănă la primele principii ale realităţii, Teodi- 
cela faţă de metafizică nu poate avea alt raport decit acela dela parte 
sa tot, Tebdicea râmine un compartiment al metatizicii,—ln uitiaul 
ei etaj. Totodată mai putem adioga că slăbiciunea argumentelor 
din „Teodicea“ lul Leibniz, Lu de acelea din „monadologia* lul, 
n'ar legitima cltuşi de puțin să ie considerăm că fac parte fiecare, 
din altă ordine de speculațiuni, Acea slăbiciune a argumentelor 
Teodicei! se explică fie prin acela că ne apropiem cu ep de confi- 
acie metafizici, pe cind la monadologie, realitatea -concretă e pu 
vizibili sau in tot cazul mal apropiată,—fle prin aceia că autormi el 
voia să sung cu orice preț b panno MOR; a fost nevoit la urma 
al să apeleze la orice fel de ar e 
pa Un ee care a vrut să facă o separare de domenii catego- 
zică şi traogaată intre metafizică şi reli (respectiv teologie) este 
desigur Kant. După dinsul metafizica este ştiinţa condiţiilor aprio- 
sice ale experieaţii, ln timp ce ia propoziţiile constitulive ale feil- 
giel, inaccesibile cugetării noastre | „te ajunge cu „raţiunea 
practică” (un fel de convingere subiec vă nedemonztrabilă ştilațiti- 
cepte), care stabileşte pe această cale a conștiinței lăsmtrice imorta- 
itatea sufletului, existenţa lul Dumnezeu şi recompensa dup: moarte. 
Nol credem lasă, și am arăta ln paragratele anterioare, a coo- 
cepe metafizica după def lui Kant, inseamnă a o Ingusta a- 
roape pâni la suprimare. Concluziile „raţiunii practice, ele, coo- 
pe adevărata metafizică şi ni se pune dia nou dilemă: 
u calca raţiunii practice este o cale valabilă de inv gäe şi 
e poate fi doteen de metafizică, sam nu este valabilă, și a- 
tunci acele concluzii nu pot să aibă temeluri serioase, oricum Bar 
aami disciplina care se prevalează de ele. 

„ dintre lui Kant Le Së ca we d - 
tul, imposibilitatea de-a se atribui f un obiect, care 
ke ai metatizicii, După acest filozof religia și Ionela. ehn 

acelaşi obiect, cu deosebirea că pe cind aceasta dia A 

ărurile în forma abstractă Ëer cea Matty e La 

t veşmintul plastic al ima or, Una opereaz e 
Ba e e 3 Ţiniod sama de faptul că insuşi Hegel atirmă 
că exprimarea prin Imagini este „Inadequată”, în timp ce ularca 
prin concepte este adequată adevărului, am putea crede upă i- 
cest iilozot—intocmai caşi după Comte—teoiogla este o formă ne- 
desăvirşită şi premergătoare a metatizicei, râminind să île tnlocuită 
cu vremea prin aceasta, Dar dacă este vorba ca, după ce s'a stë- 
DU astfel deosebirea, să se admită dreptul lor de a exista paralel, 
gecontundindu-se una cu alta, atunci se ridică şi aicea Sta: 
Atit ln elaborările religioase participă rațiune, cit şi in acele meta- 
fizice participă fantazie.. Ar răminea atunci să se accepte diteren- 
Garen lor pe o chestie de „Quantume,—atita fantazie și atita rațiune. 
iasă idelie religioase, cași cele metafizice, aspiră să exprime ade- 
vărul,—şi la caeu! acesta fantazia nu poate să zboare decit fo Ai: 
gioi ingădulte, Dacă trece de aceste margini, atunci idela re igi- 
pasă e ioi atit de falșă, ctt şi ideia metafizică, Nu poste, Anae 
valoare de adevâr lntr'un domeniu şi să ise refuze aceasta într i 
(CA în fapt, în religiile existente, se merge cu fantazia, diacoio $ 


___ MEEAPIZICA ŞI RELIGIA 15 


impotriva unel speculațiuni temeinice, asta este adevărat, Dar a- 
cette depăşiri sin! contestate de metafizică şi ca dovadă cA în cazul 
acesta existența lor rămine precară, este faptul că religiunile, în ra- 
(inarea lor_progresivă, Işi leapădă treptat această coajă concretă, 
menținind o intructiva nomaj de formă şi din respect pentru tradi- 
piune. Dect soluțiunea he geliană, principial vorbind, nu rămine nici 
dinsa În picioare. Cu toate silințele acestui mare filozof, n'a putut 
reen că acelaşi obiect Ingădue simultan două discipline, cu două serii 
de adevăruri. 

Schletermacher, un contemporan al ini Hegel, alege o cale muit 
mal radicală. Pe cind ştiinţa şi filozofia păzuesc să afle şi să fore 
muleze adevărul obiectiv, religia, după dinsul, nu exprimă decit o 
stare pubiecilvă, întrupind în imagini plastice sentimentul de depan- 
denţă al nostru față de infinit, In cazul acesta religia, nsimilindu-se 
mai mult cu arta, ar răminea deosebită de speculația metafizică şi 
va putea tot aga de pnţin să intre în coliziune cu cercetarea obiec- 
Hyvä a adevărului, caşi asta cu ştiinţa între ele, 

Soluţiunea lui Schiejermacher ar fI excelentă, cu o condițiuae 
insă : ca religia să nu aibă pretenția de-a exprima un adovăr, 
Smulgindu-i Insă această pretențiune — pe care netâgăduii o are — 
ea incetează să mai fie acelace este. Căci fără îndoială, chiar D. 
cind abstracție de fanatismul religios, care implică credința indirji 
ia adevărul unel idei, dar simpla credinţă, oricit de domoali, presu- 
pune și ea o convingere, Intr'ua lucru real, obiectiv, 

Meritul lui Schleiermacher nu este de-a îl dat o teorie satis- 
făcătoare a lul dintre religie şi cercetarea filozofică, ci nus 
mal de-a îl apăsa! cu o putere neobișnuită supra participării sen- 
timentulul ja orice viață religioasă. 

Vealm acuma la un alt filozof, acesta mal aproape de zilele 
ooasire şi care a Imbrățisat chestiunea cu o vigoare deosebită. A- 
cesta este Herbert Spencer, Urmind de altfel tradiţia fliozoilior ea- 
Sie, care respectuoşi de instituțiile statului, orlcite obiecţii o- 
nale ar îi acumulat incontra dogmelor religloase (a se vedea ca plidă 


" scinteetoarele „Dialoguri asupra religiei“ ale lul D, Hume), le adml- 


tea totuşi ca obiect de credință, — urmind, cum zic, această tradi- 
țlune care ajungea la o profundă separare de domenii intre religie 
și țilozofie, Herbert Spencer, in cele dintălu capitole din „Primele 
rincipii”, cu o argumentare energică şi ingenioasă, elaborează o 
teorie care a avut mare răsunet ip ochii multora Infăţiga chiar gg 
caracter deținitiv, 
oştința roasiră, spune Spencer, este evident şi radical re- 
laiivă, A a, insamnă a pune în legătură sau la raport, Ce cu: 
moaște nol este veşnic o relație intre dol termeni, — și de loc 
termenii înşişi. Aşadar pe lingă fațada cognoscibilă a uulver- 
sulul există un imens şi profund incognoscibil care ne înconjoară, 
La radăcina ilecărui iucru și a flecărel cunoştinţe este o taină şi 
pretutindeni at bim da mister —Cu cit cuaoștința noastră relativă 
sporeşte, cu atit luăm un contact mai mare şi pe o suprafaţă mal 
întinsă cu ace! incognoscibii imens şi nepătruns. 

Pe aceast temelie, Spencer concepe astfel situația recinrocă 
dintre filozatie și religie, destinate după dinsul a trăi fiecare pe pro- 
priu! său domeniu, nesupărate, Îndată ce niciuna din ele nu va să- 
virg! greşala de a-şi trece marginile naturale şi de-a se amesteca în 
treaba celeilalte. După filozofu! englez, separațiunea şi totodată 


mmm, 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


+ 


conviețuirea se face astiel: domeniul cognoscibilului aparține știa. 
țel şi filozofiei; incognoscibilui, care e domeniul absolutului şi pe 
cate funcțiunile spiritului nostru nu-l pot străbate, nici explora, — 
acesta rămine pe sama religiei. Un hotar limpede se trage astfel 
intre religie şi Hlozofie (inclueiv metafizica), care le desparte și im- 
piedică orice conflict, 

Soluția lui Spencer, oricit va fi părut dinsa de atemenitosre și 
oricit ar D fost de sărbătorită de mulți interesaţi, nu oe pare totuși 
ferită de obie:țiuni. Acea separare de domenii ai în modul în care 
si voapte Spencer ne pare cu neputinți. Una din două: sau abso- 
tatui e un profund mister şi-atuncea nu! poate explora nimeni, nici 
religia (care, oricum, rămine o manifestare a sufletului nostru); sau 
absolutul este explorabil și atunci nu poţi opri la hotarele sale con- 
ceptele ştiinții şi speculările filozofiei, 

"A se pretinde că religia se poate constitul pe pur şi simpla 
afirmare a unui mister, asta insemnează a uita multe alte laturi ale 
religiei, precum şi alte nevoi ale ei; In special pe aceia de a da 
unele explicări şi de-a avea nnele Intrezăriri prin vălul misterului. 
Fără aceasta, religia sar märgini la cultivarea unul sentiment de 
teroare, care își poale avea şi dinaul părticica lui, dar care nu poate 
alcătui ființa totală a vieții religioase. Dacă sentimentul de frică 
ae constitul.esența unică a unei religii, atunci — după cum observă 
cu multă ingeniozitate Otto Liebmann în altă ordine de idei — un 
em ar trebui să fie cu atit mal religios, cu cit este mal fricos, şi 
fn cazul acesta nu ne-am putea explica martirii pentru o credință 
telgloasă. ŞI am putea complecta pe Liebmann, adhogind că in- 
tre nsigența şi răbdarea martiriului, presupune fanatismul, iar acesta 
din urmă nu se poate întemela niciodată pe un sentiment nedesiușit 
ai imprecis, ci presupune neapărat o idee, o idee copleșitoare şi 
fixă, dar Instirşit o idee, care la rindul ef nu sò poate reduce la a- 
țfirmarea existenții unul mister, ci la an mod de a concepe şi tät- 
măci acel mister. 

Reiigia creştină, care este și a țării lui Spencer, se Inatemelază 
oare dimsa numai pe afirmarea permanentă a misterului ce ne încon- 
jean ? Noi credem dimpotrivă că această religiune, Tgi capătă ti- 
„lonomia el specială, intemeiniiu-se pe o interpretare determinată a 
misterului, deci pe o anumită concepțiune metatizică, Inditerent acuma 
dacă această concepție este justă gi bine sprijinită. Liniile doctrinei 
creștinismului — care ar fi admiterea unui principiu superior univer- 
„alui, Izvor de iubire şi pildă de dreptate, admiterea unei vieţi vii- 
foare cu juste recompense pentru fiecare — nu se pot confunda cu- 
ale altor religii, cum este de pildă a budismului, care are cu totul 
altă intățişare. Aceste caractere determinate nu sint cituşi de puţin 
superflue și indiferente; ele sint o parte integrantă şi esenţială ale 
unei religii, care cuprinde prin urmare pe lingă alirmarea existenți 
misterului, o Incercare — oricit de neindestalâtoare — a pătrunderii 
și tăimăcirii lui. Religia nu se poate despărți de metatizică. Şi dacă 
e vorba de-a se concilla una cu alta — ceiace vrea Spencer să lach 
pentru a se evita conflict Intre ele — asta se poate face nu sepa- 
rindu-le, cl unificindu-le, creind dacă este cu putință un edificiu me- 
tafizic care să confirme postulatele fundamentale ate religiei, la care- 
se va adăoga fireşte, ca clement secundar și nimbul de mister care- 
înconjoară orice construcție metafizică, din cauza limitelor spirita- 
tol nostru. 7 


k ratia” CA zg we 
3 ___METAPIZICA ŞI RELIGIA i7 


O „uitimA dovadă pe care o putem aduce, că rei , E 
domeniu explcrabil, deosebit de metafizică, după rare Lt 
urmă are faţă de ştiinţele pozitive,—ar ti şi faptul următor. Pe cine 
o epocă de inflorire a științelor pozitive poale fi totodată So epocă 
de lincezire a metafizicii, niai Intotdeauna — Co excepțiune despre 
iată ori a Fal parionas. ge aviat metafizic este In același timp 

; e s. Unitatea o 
ZER? e, mai bună espleia Lëntgen date 
altfel examinind bine chestiunea vezi că este imposibile 

RB purtăm io noi două ființe deosebite, care să aiaibä frina i ad 

t. Esenţa unei personalit D inchegate este unitatea și nu è cu pu- 
(au să ne divizăm in omul care gindește și In aceia care crede. 
Nu este serios posibil ca ceiace contestă și. refuză mintea noastră 
cercetătoare să se admită de convicțiunea. noastră religioasă. Crite. 
tiile adevăralni sint permanent aceleași şi tocmai fiindcă este sav 
trebue să existe „unitate de metodă“, na pot trăl în noi două serii 
de adevăruri, care nu se controlează, nu se imbină și care trec in- 
diferente unele pe lingă altele, avind totuşi amindouă — chiar dacă 
eventual s'a? contrazice — valoare şi drept de existență. 

Un tapt recent ar putea să ilustreze acest mod de a vedea. 
Unul din produsele cele mal nouă și mai răsunătoare ale cagetârii 
ene za este aşa nnmitol „pragmatism=, lzvorit in bună parte 

în dorinți religioase, şi nemulţumindu-se cu nici unul din argumea- 
tele clasice, care volan să demonstreze existenţa lui Dumnezeu, prag- 
mmatismul vine cu un nou argument: Dumnezeu există, fiindcă ideia 
existenții sale ge este utilă şi binetăcătoare, Criteriul pentru adevă. . 
urile religioase ar fi deci utilitatea lor. Totuși simțindu-se instiac- 
tiv că nu se pot stabili criterii deosebite pentru adevărurile religioase 
deoparte şi celelalte adevăruri de altă parte, din cauza acelei umi- 
tăți de metodă pe care o reclamă unitateafiinţii cugetătoare, prag- 
matiştii — silindu-se de altfel, a găsi şi alte argumente —au extins și 
generalizat criteriul utilității, pentru foate felurile de adevăruri, au 
venit deci cu o nouă teorie a adevărului ca atare, făcind din elna 
7 icoană a realităţii, ci doar un mijloc de izbindă practică. In fito- 
zofia anterioară se asemâna domeniul faptelor experieații sigure cu 
2 insulă —incetinei crescindă — lar acel al transcendentului, cu un ocean 
imens, pentru care, după anii, nu aveam bărci și corăbii, după alţii 
puteam naviga o distanță oarecare, fără a ne depârta prea mult de 
(rg, Pragmatiștii pentru a face deopotrivă de lesnicioasă inaintarea 
noastră pretutindeni, şi a nimici diferența dintre lumea senzibilă D 
acea trânscendentă, neputind seca oceanul, au stărimat pur și simplu 
acea insulă modestă — pe care uni! credeau să aibă un adăpost so- 
iid — şi a lăsat apele să se întindă retutindeni, intr'o masă omọ- 
ge pe care cugetarea noastră plutește ca un vas-lantomă, allie- 
u-se în orice punct, ai zice, egal de bine,—dacă n'ar fj egal de rău. 

Nu este vorba să discutăm aici valoarea concepțianii pragma- 
tiste, care degradează şi scoboară adevărul, la o rețetă utilă şi atita 
tot, Am vrut numai să arătăm că odată admiţindu-se ca valabil acel 
argument de utilitate pentru existența divinității, partizanii lui eu 
S ap putut opri de-a generaliza criteriul utilității pentru. orice fel de 
adevăruri, deci la toată cunoştinţa, In toată ştilnța, chiar pentra #- 
cele lucruri evidente la care o astfel de aplicare constitue o absar- 


ditate strigătoare *),—numa! şi numai pentru a nu se diviza În două 


”) Să se gindească numol cineva ce aberajie esie să e 
năoară că judecata „eu exist” esie adevărală, Lied Ými e Lag 


18 a men PATE. ee 


"e 


ființa omenească, avind un mod de a vedea şi un criteriu intr'ua do- 
meniu și ait mod în celelalte. A fost instinctul unității mai tare 
ea orice! 


A spune că tiințarea oricărei religii se, Intemelază pe o mets- 
fizică nu esta a spune tot. Căci şi metafizica se bazează pe ştia- 
ele pozitive, fără a se confunda cu ele. In ce privește religia trebue 
să spunem mal mult decit atita, anume că partea el doctrinară (fără 
de care nu există) este o metatizică, Religia nu posedă un ținut a- 
parte, deosebit de metafizică, lar cit priveşte atitudinea sentimentală 
şi volitiva care stat factori constitutivi ai oricărei religii, ele nu sint 
altceva, după n mea părere, decit conseguențe practice ale teorie! 
metafizice. 

In această privință on pot decit să reproduc citeva rinduri dio- 
tr'o scriere mal veche, în carea am dat expresiune acestui fel de.n 
vedea. Intr'ub articol filozofic intitulat „Filozofie ai Religie“ "1. după 
alte citeva consideraţii spuneam următoarele In concluziune ; 

„Orice speculație omenească, orice ramură de știință, au core- 
„lativele lor de aplicare. O ştiinţă adevărată, care să nu se aplice 
„în viața practică, e aproape de neconceput, Matematica o aplici, 
„Mgcânica o aplici, Fizica, Chimia, Economia, Psihologia le aplici. 
„Aşa dar paralel cu Matematica teoretică, cu Mecanica, Fizica, Prl- 
„bologia teoretică etc.. al un şir identic de ştiinţe aplicate såu prac- 
„tice, Este vorba, filozofia— considerată ca ştiinţa constatârilor si- 
„preme—nu are şi ea aplicarea èl ? Firegte că da. Orice idee tinde 
„A se traduce In act, zice Psihologia; ba mai mult decit atita, orice 
„idee e un inceput de mişcare, orice idee conduce necesar la o mis, 
„Care, cum conduce aprinderea pulberii la exploziune. Noţiunile fi- 
„lorofiei, ca ale oricării alta ştiinţe, caută să se traducă In afară, 
„printr o mişcare adequntă, care nu este nimica alta decit aplica- 
„rea lor. d 

„Dar tocma! alcea apare abizul dintre intățişarea aplicărilor 
„Științelor particulare şi a aplicării noțiunilor filozofice... Pe cianda- 
„plicarea ştiinţelor particulare conduce la dominare, aplicarea meta- 
„tiricii conduce la supunere,“ 

După asta-continuam arătind că, odată In posesiunea unor legi 
ştiiațitice, certe şi calculabile, poți modifica şi perlecţiona natura, 
pe cind în posesiunea unor întrezăriri metafizice nu poți ajunge la fapte 
de stăpinitor, cl, din acelaşi nevoe de exteriorizare, ajungi. să te 
curbezi ca un supus. Legile ştiinţifice Îţi cresc puterea, Intrezăririle 
metafizice Ii sporesc umilința, Cele dintăiu ți sint un instrument, 
acestelaite, în cel mai bun caz, un protector... 

ŞI Inchelam spunind că „Religia ar fi practica Metafizicele. Am 
ea ră mestrămutat la această concepție, pe care o socot cea mai 
exa D 

Aceasta fiiad situațiunea, avind in realitate o fuziune latra mè- 
tafizică şi retigie, una fiind practica celeilalte, mal pot fi şi cum mai 
pot fi "eng latre ele ? 

onfiicte au existat și existä,—unete din cauz altele 
din vina getsitie, O? N Wegen. 

Nu toate sistemele metafizice recunosc deasupra lumii matt- 
riale un principiu superior şi, deasupra legilor mecanice, norme de 


*) „Cerceiări Pilorofice“, 1907, pp. 64, 65, 66. 


altă matură, Pilozofia, așa zisă materialistă, identifică ideia de rea. 
Mate, cu idela de corporalitate şi face din molecule şi atome ultima 
osoat? şi supremul izvor al realității. O astfel de filozotlie este cu 
vecesitate antireligioasă, fiiod o concepţie de truffe şi de indiferență, 
„care exclude acea atitudine sentimentală despre care am vorbit, 
putea zice chiar că anul din mobilele tilozotiei materialiste, a fost 
dărimarea sellor. Omul, simțindu-se la început prea singur fa mijlo- 
cu! unei paturi uriaşe și ostile, şi-a imaginat—indermnindu-se şi de 
alte motive mai intelectnale—acele divinități protectoare inaintea ch- 
rora a lagenunchiat. Tot așa precum în societate, pentru acelaşi me 
tiv de ocrotire şi-a ales și s'a supus unor semeni mal puternici, luta- 
da-i de conducitori. Dar după cum n venit un moment în carea vrut 
să scape de stiplalrea acestora —stăpinire ocrotitoare dar și apă- 
“dtoare—tot aşa au fost momente In care s'a răzvrătit şi a dorit să 
scape şi de stăpluli! din ceruri, răminind ce! mal mare, crezindu-se 
a toate ştiator, 

Concepţia materialistă, esențialmente stee pe Irag celelalte 
cauze, a avut-o desigur şi pe aceasta. Şi-şi dă de altfel deplină sa- 
tisfacțiunae. 

Ştiu că au fost cițiva materialişti care au admis ș'un Dumae. 
zeu creator al atomelor materiale. Aceasta insă printr'o mare necon- 
segaență, —flindcă sau acel Dumnezeu e corporal și atunci, fiind supus 
vicisitudinilor materiale, nu mal este o divinitate, sau nu este cor- 
pora! și Atunci fnsamnă că se mai admite, pe lingă materie și de-a. 
supra ei, ua principiu Imaterial... Totuşi această Inconsequență, caro 
ar ti materialismul! telst, reprezintă o involuntară mărturisire, făcută 
chiar de materialişti, a lasuficienţii concepțiunii materialiste, care, dupi 
părerea ma! tuturor filozotilor, e cea ma! improbabilă dintre teorii, 

Dar atacă de teoria materialistă — care ar fi abaolut condam- 
sabi'ă, dacă n'ar ți adus şi citeva servicii accesorii cugetări} în ero- 
luția ei—tonte celelalte sisteme metafizice autorizó și provoacă acea 
stare a simțirii care se cheamă sentiment religios. Tot aga mal toate 
celelalte sisteme incorporează în țesetura lor, într'un mod mai mult 
sau mai puțin categoric, acea noțiune cardinală pentru orice rell- 
giune,—idela de Dumnezeu. Că această noțiune nu se poate închipui 
cu claritate şi preziată puncte vulnerabile, aceasta e și adevărat, e 
şi firesc, Noțiunea de Dumnezeu este o Incercare supremă de-a-ex- 
prima absolutul în termeni relativi. De alei unele incoherențe şi 
<vatradicții inevttabile,—care au pot însă nimici valoarea el. 

Această noţiune de Dumnezeu, exceptind filozofia materiali stă, 
% poate ajusta in concepții foarte variate. Un caz tipic e cu idela 
de infinit, Această idee, ce! puţin In ce privește infinitatea spațiu- 
iul, apare abia în filozofia renașterii, deriviad din acele minunate 
descoperiri astronomice care au revoluționat acea ştiinţă. Biserica 
creștină a fost la inceput viu Ingrijorată de această idee, care părea 
să dârime Intreaga e! doctrină, intrucit se nimicea deosebirea dintre 
cer și pămiat, dintre „sus* şi „jos*—și intrucit divinitatea creatoare 
părea periciitată dacă lamea o'ar mai îi acea steră rotundă și limi- 
tată, de care vorbea Aristoteles, Ptolomeu şi toată filozofia medie- 
vală, Se părea că Dumnezeu n'ar mai avea loc într'o lume infinită 
Pi de alci se explică : invergunată a bisericii, care a mers 
pănă la nelegiuire, asasinind pe Giordano Bruno, filozoful care sus- 

(pen mal cu entuziasm infinitul, alături şi după Nicolaus Cusanus, 


METAFIZICA Şi RELIGIA 3 19 


D 


[i 


2) VIAȚA ROMINEASCĂ 


Totuşi după citva timp sa băgat de seamă că această noţiune, 
feparte E ie divinitatea, putea fi folosită tocmai ca un zr- 
gument in favoarea omnipotenţii divine. Un Dumnezeu intinit, ce pu- 
tea oare să creeze decit- tot o lume infinită | Altiel răminea în dis- 
cwţiune puterea lui de a crea! ŞI opoziţia a tacetat, observindu-au 
că noțiunea de Dumnezeu, din suprema ei depărtare și imensa ci è- 
lasticitate, se poale acomoda cu sisteme foarte. variate, putiadu-se 
impăca cu cele mal multe, dacă nu există o |ncăpăţinare de a-i lega 
au crize preţ soarta de-o anumită sec? fitozotică şi ştiințitică 

re timpul poate n'o va mai respecta 
eg dpi Dach de conflictele. care pot izvori dio vina metallzicii— de 
carece și diasa poate apuca pe câ! rătăcite—mai siat conflicte care 
provin din cauza rciigiei, Toate religiile existente sint conservatoare 
și tradiționaliste, ținind cu orice preț ai declarinad latangibilă, in- 
treaga parte doctrinară a organismului lor, toate acele dogme caro 
in multe priviaţe anesiat decit o metatizică lnvechită, născută şi c- 
laborată la o anume epocă a istoriei, care a fost depăşită de pro- 
gresui cugetării tilozotice. De aici contiictul este inevitabil. Conllict 
imtre o metatizică mal nouă care iși cere drepturile şi una mal ve- 
che care nu voeşie a ceda terenul. In coniiictul acesta toată drep- 
tatea este de partea metatizicei cele nouă, care oricit ar îl de reti- 
gioasă— și am arătat că in genere este—nu poate primi orice şi au 
poate admite ca valabil acela ce refuză metoda şi cunoștința modernă, 

in această luptă, metatizica, păstrind sentimeatalitatea reti- 
pioasă, trebuește să birulască vechea religie, intrucit aceasta iși 
leagă soarta de anume concepții perimate. ln principiu, inviogătorul 
su poate fì altul şi nu trebue să fie. | 

Dar în fapt, situaţia nu este aşa de simplă şi pint avantagii 
din partea religiilor existente, care le dau enorme: puteri de rezis- 
jeet și chiar izbiazi provizorii... care pot îl indelungate. 

in ce consti această superioritate ? i 

Sint mai multe pricini care dau in această lnptă unei religii 
existente, oricite absurdităţi ar cuprinde, o forță deosebită. 

Mai iatâiu, la timp ce metafisica, conştientă de sjăbicianiie spi- 
ritu ui nostru, nu face decit afirmaţii problematice, dimpotrivă reli- 
gia afirmă intotdeauna categoric şi este un loc comua al psihologiei 
mâselor, că o alirmație categorică are o putere de atracțiune cu 
mult superioară unei afirmaţii făcute cu rezervă şi cu ezitaţiune. 
Am putea spune chiar mai mal! decit atita : religia ia deobşte afirmi 
Hr să demonstreze, in timp ce metafizica se siiegte a demonstra, — 
şi siat multe capete pentru care o demoustrațiune departe de-a ia- 
tări o idee, mal degrabă o aiäbegte, lăsind impresiunea că acelei 
idei li lipsește. evidența şi tot acel eşatodagiu de argumente se si- 
gie să suplinească această lipsă, in timp ce o idee care se afirmă 
fără demonstrare, chiar dacă nu e axiomă, din chiar scutirea sa de 
demonstrație, capătă — rostită energic—prestigiu de axiomâă. Convin- 
gerea acestui lucru ne explică pentruce papii şi alpi reprezentanţi 
aj bisericii priveau adesea cu ochi răi chiar filozofia. scolastică-me- 
dievală, din cauza storțărilor el de-a găsi dogmelor „religioase te- 


meluri raționale,—ceiase era desigur. un omagia care se aducea rar 


Hei, dar prin Insăși această operațiune 1 se micşora puţin preati- 
Géi aveau, in ochii multora, prin af lor necondiționată. 

Un alt avantagiu al oricărei religii existente, faţă de metafizică, 
e că orice religie prezintă o clădire gata, isprăvită, in timp ce me- 


Å : METAFIZICA ŞI RELIGIA 21 
m a SE ee EEGEN 


“afizica e o clădire în veşnică construcție, Şi oricit ar apărea cea 
dintitu clădire de iacomodă şi demodată, tot pare a oferi un sdă- 
post mai liniştit, decit latre zidurile mereu neterminate ale metațizicii, 
cu meșteri care se ceartă, cu arhitecți care nu se Inteleg, O fi mi- 
tosiod a umezeală într'una, iar dincoace clădirea are toate celelalte 
inconveniente, pe care cineva nu je ultă lesne, decit numai dacă iu- 
crează la en, 
Joch un avantagiu al unei religii este existența ritualului, —caru 
a fost întotdeauna o forță. Ce poate fi mai comod pentru cineva, 
decit Inchipuindu-şi că prin citeva practici uşoare, se poate dispensa, 
pentru asigurarea fericirii şi ri lul de-a fi fericit, de orice 
altá storțara ? Cea mai Ee ge aduce astfel religiei cea 
mai mare tărie |! 
la sfirşit mai menționăm incă un insemuat motiv care favori- 
2ează vechile religii. Oricare din ele reprezintă in deobşte o tradi- 
ție a unul popor şi nicăeri ca ln umbra bisericilor şi pe lespedea 
mănăstirilor nu simţi legătura cu strămoşii, acea tainică unire cu 
celace a fost. Nicăeri nu-ți vorbeşte mal deadreptul dalcele trecut | 
Cit este de dezarmată metafizica laică, oricit ar fi dinsa de 
*upertoară, prin concordanța și cu Siitnt ` vrebil și prin rigoarea 
metodii aplicate | ; sia e suita sawm p 
Aviad „to. principiu” dreptul de-a invinge, intiinește piedici de 
acelea care-i zâdărnicegte, In orice caz amină, Birtința, ŞI trebueşte 
să aştepte ceasul, care poate să îăliczie, ciad op sg ët din acelea 
care ou apar decit din vreme in vreme, va şti, folosindu-se de im- 
prejurări prielnice, să toarne o doctrină religioasă, in armonie cu 
năzulațele cele nouă şi cunoştinţele cele nouă, o doctrină care să 
priodă și să se reverse, desrădăcininad vechile dogme şi fâcindu-le 
cît mal puțin tepretăte, » j 
Dar pănă atnoci? Până atunci se poate pâsi „un modus vi- 
vendi* Intre vechile religii şi metafizică, da! fiad acordul dintro 
ele, in punctele lor esențiale. Religia să apese cit mai ifin asupra e- 
'ementelor ei invechite, iar metafizica să lachidă ochii cit mal mult 
asupra lor, Este ceva care se poate face şi de altminteri se şi face 
'mtr'o măsură oarecare. Oricit ar fi de incomodă haina unei vecih) 
Teligil, e fo orice car, pentru anume clipe, mult mal poțrivită, decit 
anina slinică a trebilor mărunte. ŞI de multe ori simţi că trebue 
“atunci vestonul şi să 'mbraci a haină de ceremonie, chiar dacă ea 
i-a rămas strimtă ai e ronn pe alocuri de vreme.. 


| Petrovici 


LIED 


Al men mi-e sufletul, ori mi-e străla ... 


sufletul de vechi amurguri plin, 
h mine plinge-un cintec fără grai, 
- Aşa cum întrun vechiu amurg pe Ria 
Cinta pe-o stincă zin: Lorelel... 


it 
Dar cintecul, de l-am ştiut demait, 
Să-l spun acum nu ştiu, ştiu să-l ascult. 
Nu pot să-l cint, dar cîntă 'n mine-acum, 
Aşa cum apa curge lung, sau cum 
Clipeşte-o stea, ori şerpuegte-un drum -- 


i mi-e sufletul, ori mi-e străin, ` 
deg în mine parcă fără veste?... 
— Mi-e sufletul adinc ca o poveste 
in care e un vechiu amurg pe Rin, 

Şi un luntraş, îndrăgosti! de-o zini... 


Ge 


Sint cintecul pe care îi cintai 
Luntraşului pe Rin odinioară, 
Sint cîntecul cu care il chemat 
Să moară, 


— ŞI sint luntraşul, 
Lorele 


Pirăul curge 'n adieri domoale; 

Prin ierburi mari foşaeşte vintul moale; 
Şi luna ce un fir de vint verzui 

Ce tremură, subțire ca o aţă, 

Pe dealul unde brazii dorm 

Cu ceru "on braţă.. 


In vale, 

Acolo unde malul.se prăvale 

Ca o pleoapă 

Peste apă, 

Din virful dealului s'au furişat 
Citeva stinci, la mal, să jje stat... 


Din munţi unde stele roşii cad 
Aduce vintul miros crud de brad.. 
Și vintul se lasă mai greu la påmint: 


Năluca pădurii coboară din vint... 


Nâluca-i verde ca şi luna. Nasul -~ 
li tremură şi-l! pierde la tot pasul, 
De trebue să-l caute prin iarbă 
Năluca oarbă... 


r 


Năluca, unii spun că-i Duhul rău, 
De-acela urlă noaptea la ptrău, 
Și-aşteapiă oU vremea lingă mal 
Să vie s'o ice 

Satana cu picioarele de cal... 


lar alţii spun ca e-o nâlucă bună, 
Că toată noaptea se 'nchină la lună 
Sărmana Nâlucă nebună... 


DEE 


Mai este o poveste, care spune 
Câ-l sufletul Ee 
Care umbla pe-aici odinioară, 
Râtăcitoare... 


ŞI „sufletul. aebuailor an moare +: 
(Povestea spune !) , 


„„Pirăul curge Ni „adieri domoale. rn 
De-aluagul undei, r 
Prin ierburi mari adoarme vintul moale. 


Năluca unde-i? 


Să nu te miri aşa-i (totdeauna, . 
Năluca piere cind apune luna... 


Dar mini dimineaţă lemnarii din sat 
Vor face în tăcere semnul crucii N 
Cind vor vedea de ramuri atirnit 
Trupul Nălucii, 

Spinzurat... 


In preajma June - 


Morminte vechi; cârări pustii; urme de cini” 
Vint încticit pria crengi. Amurg. O piatră 
Luceşte ca un craniu, printre spini. 

Şi peste to! atiraă greu văzduhul vinât. 
Din care gell muş:ă mult, cînd latră.. 


Dacă priveşti în suflet mult, t-e frig.. 
Pe-o cruce putredă se lasă-o cioară.. 
Se luminează ceru "pn țintirim, 

ȘI vintul molcom bate-a primâvari ` 


Pa 


DN PREAIMAPLUNEI 


Nu-l crede... E destul ca să priveşti 
In suflet, unde sint urme de cîni, 
Cârări pustii, morminte vechi, şi spint... 


Vrei să vorbeşti, dar vorbele-s pustii. 


Ai vrea să pilingi, dar nu-i nevoie, ştii. 


Groparul care a trecut pe drum, 
ua “care e nebun de tot (spun unii) 


gr en joacă. seara KS AF | mă at? 


enn să-şi păşească umbra, care 
m leagă luna de rege? rw iis soday] 
U senn P ipt TE 


md El Simi weg 


e a Aa D AI. CAP ` 


sr 1 Lbdpeo pe 


25 


Elenuța nu se mai mărită 


— Trebue să-l scrii, Andrei, Tu eşti bărbat, eşti tată; s> 
trebue să ai curajul de-a aduce odată linişte în casa noastră. „De 
„trei zile de cind a cetit în ziar despre numirea lui, Elenuţa nu 

mai are linişte nici-o clipă. Arde ca de friguri, şi-i cetești du- 
rerea din fiecare clipire a ochilor,—deşi, sărmana de ea, cit poate 
se ascunde. Şi e palidă, tot mai palidă, tot mai puţintică. Abia 
de azi dela prinz pare mai liniştită, 

—: Da, ştiu; se zbuciumă din nou de durere şi de ruşine. 

- Nu, Andrei, de ruşine nu! Pentruce i-ar fi ei ruşine? 
Are vr'un motiv ? 

— Ştiu că nu are; ştiu că ci singur are motive de a se 
"uşina. r iţi repet: şi eu şi tu vă ruşinaţi de situația în care 
am ajuns, În care ne-a aruncat el. Altfel pentruce ar suferi ea 
din nou?  Pentruce aceste stăruințe ale tale să-i scriu lui? De-o 
jumătate de an am avut linişte in casă, de cind nu i-am mai 
ştiut de nume, de cind el şi-a perdut urma. N'a trecut copila, și 
tu şi eu, ba-mi pare că şi mobilele din casă, prin toată durerea 
pe care ne-a putut-o aduce pe cap acel nenorocit? N'am suferit 
destul pentruca, însfirşit, să fim hotăriţi a ne purta, tără mur- 
mur, crucea ? De-o jumătate de an Elenuţa nu La mai pomenit, 
și vedeam eu bine, simţeam, că poate trăi şi fără el. Ba adese- 
ori am văzut în ea o mindrie nebănuită, işi purta capul semeţ şi 
dirz. Ştia să înfrunte viaţa, ştia să infrunte lumea. Nu numai în 
casă, nu numai prin curte şi, grădină, dar la biserică, pe stradă, 
şi chiar la oraş cînd se întilnea cu fete cunoscute, privirea ei n'a 
clipit, nu s'a plecat în faja nimănui. Si:nţeam cum creşte în ea 
vulturul superiorității sale. ŞI acum arde iar de friguri şi nu mab 
cuțează să ese din casă! Femee, îţi spun adevărul: durerea a 
biruit-o ea, dar n'a zdrobit vanitatea. Şi tu, tot din acest sim- 
tmint mişelesc, mă indemni să-i scriu lui. Ei bine, să ştii, nu-i 
voiu serie! Nu vreau să avem într'adevăr motive de care să ne 
rşinăm, nici Elenuţa, nici tu, nici eu! 

Tatăl se ridică furios dela masă, îşi luă pălăria din cuer, 
dar cu mina pe clanța uşii se întoarse spre femee: 


ÉI 


_______ELENUŢA NU SE MAI MRA: 7 z7 


= AY vorbit Elènüții? l-ai spus că vei stărui pe Hagă mine 
să-l scriu 
— Nu, Andrei! Te e Tu ştii că numele lui n'a mai 
de-o 


pălăria 
faja femeii, la masa din mijlocul odăiţii. î cu gingaşe 
We ale. In curte cădea Inserarea şi prinir'un colţ at 
e pi pătrundea în odăiţă o rază roşie de asfinţit. Andre" 
întăiu cu privirile sale sure, intunecate P soţie, cercă 
apoi să-i prindă privirea, dar ochii ei erau la adăpostul palmei: 


sărînd pe ele un nespus de fin praf auriu. 

— Suferi și tu, şopti, abia auzit, umbra din fața lui. Suferi 
și tu din nou, pe tine nimeni nu te va putea invinovăţi câ 
eşti vanitos. 

— Da, sufăr, insă pentru Elenuţa şi pentru tine, şi sufăr chiar 
fiindcă văd cum cel mai deşert simţimint din viaţă are rădăcini 
atit de adinci In sufletul vostru, Noi ne-am fost împăcat cu soarta. 
Dar iată, a fost de-ajuns ca să-i vedeţi numele la gazetă, cu pri- 
lejul numirii sale într'o slujbă, pentruca să tremure iarăşi inima 
"oastră întrebindu-vă: Ce va zice lumea? „Uite, logodnicul Elė- 
vgl e numit într'o slujbă atit de frumoasă, —pe cind cununia ? 
Pentruce se intirzie atita cununia asta?" Aşa vi se părea că e 
să se întrebe toți cunoscuţii, toată lumea, poate chiar şi servi- 
darea noastră. ȘI, iată, sărmana fată nu mai cutează să ne pri- 
vească în faţă, nu mai cutează să ese pănă în curte, iar tu vi 
si mă indemn! la o e o ei 

— Nelegiuire, zici? E o nelegiuire să-ți vezi fata liniștită, 
mulţămită, fericită; dacă se poate 7 Insfirşit noi wam vorbi! cu 
el decit o singură dată de cind s'a întors din războlu. Recunosc- 
că a fost o vizită foarte scurtă, dar şi tu trebue să recunoşti că,. 
inainte de a-și vedea părinţii, a venit să-şi vadă logodnica. An- 
dré! Tu nu poţi să te gindeşti că'n lumea asta răsturnată de 
după războiu a fost nevoit și el să alerge unde a fost trebuinţă. 
så dea o mină de ajutor, însfirşit să-şi vada de-o carieră ? Cin 
te-al gindi bine, n'ai afla nici-o desvinovăţire pentru el? 

—— Nici una decit doar că lumea e răsturnată, după cum 
spuseşi tu. Multe s'au răsturnat dintre lucrurile care treboiaw 
să rămină drepte, şi pe care, cine ştie a dien generaţie va 
putea să le pună larâşi în picioare! Dar pentrucă sintem în 
mijlocul ruinelor avem oare dreptul să ne dărmăm şi noi 
casa ? Principiilor la care ne-am închinat o viaţă întreagă sa 
lę dăm cu piciorul ? Fiindcă el s'a ticăloșit, urmează ca not 
să ne milogim, să cerem mila unni om pe care nu-l mai cu- 
noaștem, care ni-e străin ? Fata noastră să-şi întemeeze feri- 


28 VIAŢA ROMĪNEASCA 
v în E a a oa 


rea pe mila unul om care şi-a renegat principiile? Na: 
(i aseasta cea din urmă ticăloşie din partea noastră, a pärin- 
iilor, care ne-am îmbrinci copila spre prăpastie ?.N ar Înseni- 
a că e aproape clipa în care se prăbuşesc toale temeiurile 
vieţii celei adevărate ? ŞI dacă eu, prin puterea pe care o mai 
simt în mine, Lag aduce pe acel io: de urechi şi | Las 
da Elenuţii, mar însemna câ-mi bat Jos de ce am mal sfint, pt, 
fume, de copilul meu? Nu, Mario, nu te läsa înşalată, mu te 


Misa biruită de demonul änt. EI ţi-a pus în gură cuvinte” 


le ce aile spus, Tu şti că el nu mal c un om, mm an ci 
s'a ticâloşii. Tu şti că noi trei, tu, Elenita şi cu, ne-am Ce 
tit definitiv asupra acestul om, dapăce am judecat amânunţi! 
tot celace l-ar putea desyinovăţi. Liniştea deplină de care ne- 
am bucurat o jumătate de" an, a putut urma numai “dupăce 
ne-am convins că Dumitru Negro pe care-l cunoşteam nol, a 
murit. Creştini fiind, noi nu vom mai avea decit un cuvint de 
spus asupra lui: Dumnezeu să-l! ierte. Numai cit, mi se pare, 
cå Dumnezeu va avea prea mifi de iertat în răsturnarea de 
azi, şi chlar îndelunga lui răbdare va fi pusă la incercare. 

Tatăl Sr cuvintele din urmă fără nici-un strop de u= 
ră, de patimă. O durere ndincă tremura în glasul lui scăzut 
Soţia suspina incet, şi din cînd în cînd işi zbicea lacrimile cu 
un colf de batistă. 

` — Andrei, şopii ea, dup'ua restimp de Uniate ou te gte- 
dest tu că durerea înoităa Elenuţii ar. putea avea şi alte mo- 
tive dech Jiguirea mindrlei sale, a vanităţii, cum spui tu? Nu 
crezi că ea ar putea încă să-l iubească şi că liniştea ei de-o 
jumătate de an acopere incă o prăpastie care nu se poate 
umplea ? . 

Bărbatul sări depè scaun şi incepu să strige, pleca! 
peste masă spre soție, ca o amenințare neagră: 

—Să taci, Mario | Nu poţi merge aşa de departe ia dorinţa ta 
de-a ne şti scâpați de gura lumii—căci de aceasta te temi tu 
şi acel pui de lemee care e lata noastră—-lacit să-ţi baţi joc 
de Elenuţa! Cum ar mai putea să-l iubească ? Pa cine să mai 
iubească ? Pe La Men Core de un an şi iumatate n'a văzulro, 
nu i-a scris, nu l-a trimis o vorbă, ci dimpotrivă, a făcut 
tot ce-a putut să-şi piardă urma ? Pe logodnicul care, aştep- 
tat cu atita slinţenie, patru ani în şir, indată ce-a văzut câ 
„azi poate găsi o față mai bogată, n'a avut curajul să-i ceară 
înapoi inelul de logodnă, să-i spue pe faţă că nu mai ţine la 
ca, ci se tirie în intuneric, sirecurindu-se ca un cine bâtut, 
pe lingă garduri, pe acesta să-l mai iubească fata. noastră ? 
Sâ-i mai bată inima pentru o ruină care, sint Sigur, se 
va câsători cu alta făra să aibă curajul să strice logodna cea 
dintâlu, sau să-i spună logodnicei de-a doua adevărul ? Pe-un 
om pe fruntea căruia e pecetea rașinii şi a degradării să-l 


ADIAR ENON ATAN l 
PrRITA NU SE MA! MĂRITĂ 20 


mai iubească Elenuţa ? O, nu poate li adevărat: nu-f adey 2 
rat! Eu ştiu că nu-i adevărat! 

EI îşi îndreaptă trupul, ridicindu-se de deasupra masii, 
gittind, şi braţele-i căzură grele dealungul trupului uriaş. Fe- 
meia plingea cu hohote în intunericul din cameră, cu fruntea 
răzamată de masă, 

v Nu. e adevărat, incepu din nou bărbatul. Eu îmi cu- 
tosc copila! Ea e azi cu sufletul mindru şi slobodi Ea a bt" 
ruit durerea ! Şi o să birue şi cel din urmă atac al- mindriei 
ignite! Da, acum se ruşinează, se gindeşte şi ea, caşi tine, 

gura lumii. Văzindu-i din. nou numele nenorocitului aceluia 
la gazetă sărmana copilă o să-şi zică: Ce vn spune lumea 
cind Dumitru Negru are o slujbă şi nu-şi mai ţine cununia cu 
Elenuţa ? Da, e adevărat! Logodna asta a fost cunoscută in 
tot jurul! Noi nu eram ori şi cine ; şi, mulțumită lui Dumne- 
zeu, nu sintem nici azi mai puţin decit am fost! Din cp n'a 
rămas nici jumătate, nici-un sfert! Da, e neliniştită draga mea 
fată, dar vă brut neliniştea asta, care nu purcede dintro in- 
bire care n'a murit, Îţi jur că nu-l mai iubeşte! 

Femeia Îşi ri incet capul şi-l întrebă in şoaptă: 

— Andrei, crezi ti că cunoşti aşa de bine sufletul unei 
temi, a unei fete ? i 

— Al mamei, al tău şi al fetei inele îl cunosc! In casa 
asta parohială, strămoşul tău a fost tot preot; şi de atunci 
până azi nimeni nu şi-a înjosit sufletul nimeni nu s'a injo» 
sit pe sine şi principiile sale de viață pentru a cîştiga un 
bine trecător în lumea asta. lar din ce neam mă trag en, ştii 
foarte bine, Satele în care au păstorit părinţii noştri sint vecine, 

— Ştiu, Andrei, ştiu. Grozav de aspri vam ştiut pe toţi, 
suspină femeia. A 

— Las'să fim aspri! Putrezim mai anevoe! Și mai ales 
în zilele noastre cind se dărimă caracterele ca nişte putrega- 
iuri în asprimea noastră se mai păstrează simbnurele regene- 
țării. Deci, iţi spun Mario, iţi jur, că Elenuţa nu-l mai iubeşte. 
De-un an și jumătate nu mai poariă inelul de logodnă; ini- 
ma ei l-a simţit dela vizita ce ne-a făcut-o după întoarcerea 
din războlu, că nu mai e omg de odată. Am simţit şi eu dea- 
tunci. Deaţunci inelul e la mine. L-am; pus intrun loc în care 
să ştie şi ea. De-o jumătate de an nu s'a mai apropiat de el, nu 
l-a mai privit, nu La mai dorit. Am urmărit-o zi cu zi! Să nu 
crezi că vreau să-mi nenorocesc fata! Intr'un an şi: jumătate 
mam gindit, m'am frămintat muli. Au fost ceaguri în care mi- 
am zis: Dacă aş fi atit de nenorocit încit Elennţa să nu-l 
poată uita, să fie nenorocita fără de el, i Lag aduce din fun- 
dul pămintului, t Lag da, deşi din clipa acela n'aş mai fi a- 
vut copilă ! Dar Din hereu ne-a ferit şi pe noi, şi pe ea de 
ne irea asta: în üfa trăe;te ceva ce nu-şi pleacă ca- 


30 ex VIAŢA ROMINEASCĂ 


de fața ticăloşiilor omeneşti. Fata noastră azi nu-l mai 


te. $ 

Uşa se deschise şi siujnica întră să aprindă luminarea. 

— Ce-i Ano, ce cauţi aici ? o întrebă cu minie preotul. 

— Credeam să aprind luminarea... Cina e gata. 

— Da, cina ! La cină te gindeşti tu acum? Nu mincám 
încă, poţi să cşi. 

AL p mt a întreabă dacă-i daţi voe să vină cu domnul 
director dela şcoală ? 

— E alci D Martin ? i 

— De vrum ceas a tot stătult cu domnişoara prin grădi- 
ná. Min trimis domnişoara să-l chem. ` ` 

— Da, pot să vie, Adică spune-le că o să-i chem eu 
numaidecit. Cit ce: eşi slujalca, mama începu să pling! 
din nou: i 

— Ştiam eu A o să se pornească din nou gura lumii! 
Desigur şi directorul a cetit despre numirea lui Dumitru Negru. 
Ascultă Andrei, aşa nu mai putem răminea. Logodpa trebue 
stricata. Tu trebue să-i scrii. 

— Dar nu e stricată? întrebă uimit preotul. 

— Nu, După toate formele, nu., Lumea trebue să ştie ci 
tata noastră a rupt orice legături cu el. Trebue să-i trimiţ 
inelul, să-i scrii, şi trebue să spunem cunoscuţilor. 

"Nu poţi spune că eu nu mă (e de forme. Sint preot 
Dar pentru mine logodna e stricată de cind s'a stricat omul. 
Şi cred că şi pentru Elenuţa. O să-i inapoiez inelul; e altu), 
ai dreptate. Acum il ştim adresa. Dar de scris nu-i voiu scrie: 
m'am om cui să-l scriu. E întradevăr ciudat: odată, în răz- 
boiu, şi puţin şi dupăce s'a înapoiat acasă, aveam un om, 
aşa credeam, a cărui adresă n'o ştiam; acum avem adresa, şi 
nu mal este omul —Și acum să chem pe directorul. Ştii pentru- 
ce l-a adus la noi Elenuţa? Eu bănuese că e vorba tot de 
stricarea oficială a logodnei; ea, mai tare decit noi, fiindcă 
e mai tinără și mai curată, vrea să pue o cruce mare peste 
tot ce-a fost, să se simtă cu totul liberă. Bânuesc că vrea să 
intre ca învăţătoare la şcoala -noastr cu Inceputul lui Sep- 
tembre. À “s 

— Ţi-a spus ea? ag 

— Nu, dar cred că o cunosc destul de bine. E tot ce ar 

tea face mai potrivit pentru a arăta lumii că nu mai è 

odilă, şi tot ce-l mai tol:sitor pentru a începe o viață 
nouă. Fata noastră a să ştie înfrunta lumea şi viaţa, 
El se ridică încet şi porni spre uşă. 

Mama începu din nou să plingă. 

— Da, ştiu eu ce crezi tu acum: Sâraca fata noastră! 
invăţătoare la o şcoală de sat, azi cind toată lumea to- 
eşte la oraşe. O să se lamorminteze într'o pustietate! Da, da! 


ELENUŢA NU SE MAI MĂRITĂ au 


Dacă nu s'ar mai ingropa nici-o sâminţă bună în pâmintul ţării 
me-ar blăstema nepoţii şi strănepoţii, căci ar muri de 
foame, nemai avind ce să secere. 

El deschise uşa şi se auzi îndată răsunind în curte: 

-— Elenuţa, domnule director, poftiți! 

Intorcindu-se scâpără un chibrit şi aprinsă luminarea. 

—-- Sterge-ti lacrimile, Mario. N'ai gc plinge, îţi 
spun. Vei v pe Elenuţa zimbitoare, plină de crediaţă. Nu 
mă înşală pe mine inima. O, dacă m'ar Ia J Dar nu, sint 
sigur că nu mă inşală. Mi-o simt crescînd, iar presimţirea ne- 
norocirii stringe inima. i 

Se auzi o bătae ştrengărească în uşă, şi îndată intră un 
bătrin adus de spete, cu capul chel, cu mustețele albe, urmat 
de o fată înaltă, subțire, brunetă, cu fruntea luminoasă, cu pri- 
viri agere pline de bucurie. 

— Sănătate, sănătate, domnule Marin, zise preotul strin- 
gindu-i mina. Am o prinsoare cu preoteasa: dacă volu ghici 
ce te-a adus azi la noi şi ce v'au adus pe amindoi la mine. 

Bătrinul se făcu serios, îi peri toată lumina din ochi, 

— O să pierzi E părinte. Nu ER să ghiceşti. 
E ceva ce nu Har fi trecut prin cap niciodată. E un lucru 
mare, Sfinţia ta, Și bătrinul îşi plecă oghii în påmint. Preotul 
se cutremură, o capa se întunecă, dar uitindu-se adinc în 
ochii limpezi ai Elenuţii, se însenină de-odată. 

— O să cîştig, domnule Marin. Lasă-mă deci să-ţi vorbesc! 

Bătrinul se uită mirat la preot. 

— Stâm rău cu şcoala, 

Adevărat, Sfinţia ta! 
— Din patıu puteri didactice am rămas cu directorul. 
Aşa este, părinte! 

— Un învăţător e azi revizor la oraş, unul e învăţător 
fe stat la oraş, iar altul e la administraţia fieanciară, tot 

oraș. Ă 

— Da, e adevărat, astea puteai să le ştii. Din Mai ne-a 
pârăsit şi cet din urmă; acum sîntem în lunie, şi şcoala se 
razimă toată pe umerii mei bătrini. 

+ — Da. Exodul la oraşe a început. Totce-i mai sprinten 
fuge, dar poate nu şi tot ce-i mai bun. Nu-i aşa, domnule 
director ? Acum, fiindcă şcoala noastră a rămas părăsită, c'un 
singur stilp, şi cu toate că e cel mai vechiu, cu cel mai sã- 
nátős încă, domnişoara Elenuţa, avînd diplomă de învăţătoare, 
se va fi gîndit că n'ar strica să-i dee o .mină de ajutor bä- 
Kan director. 

uvintele din urmă nu le mai putu spune desluşit. Ele- 
nuţa, cu faţa fien- ni , cu ochii stralucitori. din ava sal- 
turi fu lingă el, şi-l săruta plingind pe fața bărboasă. 

— Tată! Dragă tată! Cum ai gicit? N'am spus gindul 


meu la nimeni pe lume, deşi de-o jumătate de an eram hotă- 
rită să fac aşa. 


geht pages = 


Preotul Andrei LA În ireacât la soţia sa, care lacepr 
să se însenineze la faţă. Pk, we 
— De unde ştiu ? , Dintr'o carte! Noi popii din eer le 
ştim toate, Acela În, câre am cet acum e a inimii. Și nu 
eşti tu suillet din sufletul meu? s: bh Me 
Fata |! imbrâţişă din nou, apol trecu în brațele mamei sale 
— Va să zică vă învolți ? Intreb! uimit directorul. ` ` 
- Mal incape vorbă! Dacă ne râmlae şcoala pustie! 
spune părintele  zimbind. Dar fapta asta are şi un Uz, 
domnule Marin: Elenuţa a stricat logodna, 
„— Nu, tâtă, nu-i acesta (Micul; altul e, domnule Marin 
Flenuța nu se mai mărită, zise fata rizind din toată inima, 
__— Nu, dragă, zise părintele Andrei. Asta nu o poţi 
spune. Viitorul e în minile Domnului, şi oamenii tot aşa. 


L Apirbiceanu 


e—a e e 
— 


Peste zidurile albe 


Zbor lăstunii şerpulnd. 
Peste zidurile albe 


- Intre orile de nalbe 


Cade sara find, 

Şi iuceafärul răsare, 
Turma a pornit spre sat, 
St luceafărul răsare, 
Albăstrit de depărtare. 
Linişte.—A inoptat. 
Luna-i albă ca o floare, 
Trec şi vitele mugind, 
Luna-i albă ca o floare, 
Mugetul in neguri moare— 
Toate stelele s'aprind., 


In bataia vintului ` " 
larba "mn valuri se desparte, 
larba "mn valuri se desparte 
Și auzi urlînd departe 
Cinele pămintului. 


O VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


Tălharul 


Zbor ere tarcaţi 

In ceruri strivite 

De munţi despicaţi 
Cu ape 'ncreţite. 
Sun Rumin pitit 

La foc de frunzare 
Sade ghemuit ` 
S'asculțind tresare 
Paşi cînd tropâind, 
Cind toşnind incet... 
Lor fi urmărind 
Subt negrul brădet ? 
Pietre "9 rostogol, 
Frunzătură ruptă. 
EL cu pieptul go, 
S'a gătit de luptă. 
Cerbi țişnesc fa fugă 
ŞI vulpi de jăratic, 
Pe creangă îndrugă 
Cucoşul sălbatic. 
Puşti fac larmă mare 
— Cine l-a vindut ?— 
Nu-i nici o scăpare l... 
Vâlle-au Gent? 

L-au ucis c'un plumb 
“Poţera-i plecată... 

Pe cer ùn porumb 
Scăparea îşi rată, 
Dar ereți taroaţi 

In soare-astinţit 
L-au tot urmărit. 


PR NAVE a: | 35 


Un. havuz 


Toamnă. Pe un cer ca pinea soarele coboară 'ntr'una, P 
inspre zări, ca să-l oprească nori de aur s'au lungit, 

Nu mal bate vintul serii şi de-odată a 'nflorit 

Ca un nufăr de matase incă străvezie luna. ~ 
in inel de piatră sură, apa tgreueşte unde, “a 
Peşti-—ca fuse—albi şi negri săgetează sticla ei 
Şi, tăcerea se întinde ca şi umbra pe alei. 
Mieria care fluerase intr'o scorbură.s'ascunde. 


Zina de aramă verde varsă valuri argintii. 

Era singe cit apusul sfărimase un rubin, 

Şi acum e doar o şoaptă care tremură o basin 
Ciad în zbor se bat liliecii peste crengile pustii. 


Adrian Maniu 


` Remedii financiare- în criza 
tconomico-socială actuală 


(Răspuns D-lui Al. Pericţeanu) 


In No. 5,920 al „Vieţii Romineşti* am publicat un artica! Inti- 
tulat „Dezastrul financiar şi individualismul deplasat a! Statului“ Ia 
care am susțibut în esență următoarele : 

Războiul este un generator de socialism in acest senz că, mai 
ales in timpurile moderne, cl nu poate fi pregătit şi purtat decit 


dacă organizaţia socială a flecărui Stat ia mai mult sau mai puţin. 


direct o formă quasi socialistă,  Socialismul de războlu esta un mo- 
joch cate cete neapărat sacrificii de nuanță socialistă pe altarul In- 
teresului obştesc. 

Dacă aceste sacrificii se fac la timp și in măsura necesară, 
societatea se alege numai cu trecerea printr'o criză socialistă terni- 
` porară, atit cit ține războiul şi efectele lui imediate, revenind ingati 


spo! la forma normală de echilibru Intre libertatea şi drepturiie- 


cit mai largi ale individului deoparte, şi drepturile reduse fa mi- 
nimum ale colectivității pedealta ` dacă Insă socialismul de războlu, 
dintr'o cauză sau alta, nu este satistăcut, societatea intreagă este 
minată de zguduiri şi trâmintări profunde, care pot distruge compidtt 
subt o formă sau alta Insăşi ordinea socială actual 

In ce ne privește in special, am remarcat 4 socialismul de 
războlu şi-a găsitocu ocazia luptei pentra intregirea naţională o re- 
lativă aplicare in toate domeniile : socializare de bunuri În natură 


prin rechiziţii, socializare a persoanelor prin mobilizarea militarilor. 
decretarea muncii obligatorii, 


elc., etc., — afară de un singur do- 
meniu de o importanță extremă şianume: domeniul financiar. " Sta- 


tul nu s'a sfiit să ceară individului să moară pentru țară, dar a a- 


" Insăşi exproprierea rurală cu pre urile care s'a f 
legea chiriilor nu sin! aliceva în fond, ecii lot an elect ceva =n E 
direct, şi mai indepärlai a aceluiași socialism de războlu, care dacă 
în cazul acestia nu s'a aplicat în chiar interesul purtării războiului în- 


sași, nu este mai pujin un efect caracteristic al 
legea inexorabilă a socialismului de războie. RUN ua Än 


REMEDII FINANCIARE 37 


—— 


wut rezerve nespus de gingașe cied a fost vorba să facă apel ia 
pubga particulară, Din cauza acestei rezerve pe care am numit-o 
„individualism deplasat” și intrucit războlul nu putea fi purtat fără 
bani, iar resursele lipseau, Statul a recurs La ua mijloc, deturnat, pe cit 
de nedrept, pe atit de periculos, spre a găsi sumele de care avea ne- 
voe: anume la emisiunea de birtie-monedă prio intermediul Băncii 
Naționale. Sumele colosale emise pe acestă cale, la care se adaogă 
emisiunea atmatei ocupante, emisiunea străină din teritoriile alipite, 
ciira fantastică a contrabandelor de monedă străină, lar acum la 
urmă se adaogă şi telul oneros pentru Stat în care s'au preschimbat 
rublele şi cotuanele, — toate aceste sume şi operațiuni, precum şi 
Japtul că intreaga monedă care circulă e lipsită de orice garanţie 
reală, au depreciat moneda (aire măsură desnădăjduită, provoclad 
astiei, pe lingă criza economică de subi-producție, fatală in orice 
Stat in timp de războiu, dar relativ mai puţin insemaată, o criză 
monetară formidabilă, alături de care există, din cauza aceleiași re- 
serve deplasate de a ataca direc! fondul averii particulare, o criză 
Pudgriară tără precedent. à 

Criza financiară evitabilă, subt aceste două forme, mul! mai 
însemnată decit cea economică de subi-producţie ca proporție, agta- 
vează pâni ia paroxism criza economică inevitabilă. și axei impie- 
dich reintrarea in norma! pria singurul mijloc salvator: Intensiti- 
carea producției. s 

` Dacă este insă adevărat că criza economică nu se poate reme- 

dia atita vreme cit nu se remediază în prealabil cea financiară (mo- 
aetară şi budgetară), — dacă pedealtă parte este adevărat că criza 
financiară anormată provine din faptul că sociallsmal de râzbolu au 
s'a putut aplica in domeniu! financiar, atunci remediu! prin gei ig- 
ite, impotriva marii noastre calamităţi, nu putea să vină, în mo- 
cul nostru de a gladi, decit din intăptuirea unor măsuri, prin care 
socialismul de războiu să poată Incra măcar in ceasul ai ll-lea, 

Acest mijloc nu poate D decit un sistem riguros de impozite 
şi anume un impozit pe capliai (unul pentru reducerea infiației şi 
altul pentru resurse budgttarc), preceda! neopårat de un impozii 
asupra ciștigurilor de războla (quasi-contisearea lor) ai urdtat de 
impozitul progresiv pe venii, cate va constitui noua şi deflaitiva 
Sormă a impozitului normal. 

la privința Infăptuirii impozitelor extraordinare, latracit trebue 
zÄ ținem compt că fondul averilor particulare nu se c uoc numai 
dio numerar ci și ma! mult din banuri In natură, atit mobile cit ȘI 
imobile (acestea din urmă mai ales -subt forma de creanţe şi valori 
mobiliare), am preconizat fidela ca impozitul asupra bunurilor Ip na- 
tară să fie înfăptuit (faţă de cel momentan lipsit de numerar), pria 
armâtoarea operație : a) dacă e vorba de reducerea lntiaţiei, Statul 
să ia taseripţie ipotecară asupra bannt imobil sau fond de co 
pănă la concurența sumii datorită ca impozit de particularu! lipsit 
de numerar, sau să ia în gaj mobileie de preț, și apoi acest gaj și 
aceste ipoteci să le transmită particularilor care au mai mult nume- 
rar, luitd mumerarul acestora cu imprumut benevol sau forțat, — şi 
astfel totul se va reduce la o operație de Imprumut pe ipotecă sas 
gaj intre particuiari şi pe termen mai mult sau mai pafin scurt. 
Dacă e vorba de resurse budgetare noul, operația va fi uşor diferită 
in acest sens că ou va mai fi vorba de captarea numerarului din- 
du-se in schimb ipoteci, — operație care se presupune deja efec- 


38 VIAȚA POMINBASCĂ 
tuats, — ci dimpotrivă de o emisiune nouă de monedă bazată pe 
ipoteci și gaj pe termen. 

Aceasta e Idela centrală a articolului nostru... 

Acest articol, mai ales în partea sa privitoare la remediile pro- 
puse şi modalitatea lor, nu a avut darul să satisfacă pe d. Al. Pe- 
riețeanu, Inspector genera! de Poduri și Şosele. 

intr'un articol publicat în No. 8 al „Vieţii Rominești“, D-sa se 
ocupă de aproape de articolul nostru, : 

Redüčind discuțiunea mai ales la două puncte, pe care Daa 
putie mare temelin, şi căutind a ne combate sau poate chiar a ne co- 
tecta, d. Periețeanu Intrebuințează în a doua jumatate a articolului 
său un ton care conține multe elemente străine de seriozitatea și se- 
ninătatea principială a unei discuțiuni academice. Acest fel de ton 
n tins în primâl moment să ne oprească de a răspunde. Dar, dat 


Mind că chestiunea prezintă prin natura el un interes ca totul prin= -+ 


cipial și obiectiv, ne-am hotărit a răspunde, nu atit pentru d. Pe- 
riețeanu, sit pentru publicul cetitor. . 

D. Perlețeanu ne face două Intimpinări priucipale şi citeva 
secundare. 

lată intimpinärile principale : a) D. loanid crede câ depro- 
cierea banului se datorește cantității prea mari a monedei, pe cind 
această depreciere se datorește calității proaste a monedei; b) D. 
Joanid urmărește Intăptuirea Inutilului şi chiar a Imposibllului cind 
cere să se întărească moneda prin sistemul garantării cu ipotecă sew 
gaj. Intimpinări secundare: a) D. Ioanid nu cunoaște cauza im- 
posibilității de variaţii mari Intro monedele fiduciare normale ale di- 
feritelor țări ; b).D. Ioanid are o idee „cludatăe cind crede că nu- 
mai averea dsținătorilor de numerar a fost atinsă de modul cum 
Statul şi-a satistâcut nevoile de războlu: c) Argumentele d-iut 
Joanid impotriva impromuturilor de Stat ca mijloc de asanare a cri- 
zei financiare actuale provoacă... surtsul; d) D. Ioanid e misterios 
cind se opreşte la cota de 85 la sută cind e vorba de confiscarea 
ciștigarilor de războlu, etc., etc, 

„Vom căuta a răspunde pe rind la toate aceste totimpisări, 
eu toată repulslunea noastră faţă de clementele străine discațiunit 
principlale în sine. d 

Vom examina In urmă statt propusi de d. Perleţeanu şi in 
ține vom reveni un momeat asupra ideji noastre, ciutiad a precita 
ceva mai mult unele din aspectele ei, 


D. Perieţeann işi Incepe critica s3 asttel: „De acord cu au- 
toro? asupra acestor puncte,” Îmi propun a demonstra In prezeatul 
stadiu că nici diagnosticul maladiei arătat de autor nu e cel reft, 
ici remediu! eficace, mai ales că remediul nici nu e aplicabil“. 

ŞI mai întăiu cu privire la „diagnostice, 

Prima obiecție a d-lui Perieţeanu este aceasta: Nu cantitatea 
exagerată, cl pur și simplu calitatea ei rea a depreciat moneda și 
această calitate rea nu constă în altceva decit în lipsa de conver- 
țibititate a hirtiei In aur: 


Li 


* Punctul cel mai insemnal asupra căruia sinlem de acord è e- 
teciul funes! al deprecierii banului asupra economiei naționale în ge- 
nera) şi prin repercuriune asupra Întregolul mecanisr al vieții sociale. 


n REMEDII „FINANCIARE ___ 39 


gg - um mmm 


in articolul nostru am susținut textual că moneda voastră este 
depreciată „atit din cauza cantității cit şi din cauza calităţii ei 


(p. 263 al. 3 în fine art. nostru), 


Dar, pe cind d. Perieţeanu—cind 


e vorba de valoarea monedei—nu se preocupă decit de convertibili- 
tate, noi aveam In vedere In articolul nostra şi cantitatea monedei şi 
calitatea ei, aceasta din urmă constind insă sau ln convertibiiitata 
san cel! puțin in garanţie fără convertibilitate, e 
Desigur convertibilitatea este o calitate foarte | iportantă a 
unei monede, mai ales In acest senz că ea menţine utilitatea monte 
dei și peste graniţă, dar totuşi ea e mai puţiv însemnată decit ga- 
rette, in acest senz că o monedă fără nici-o garanţie n'are abso- 
lat nici-o valoare, pe cind o monedă (in cantitate potrivită), garan- 
tată solid, dar lipsită de convertibilitate imediată, are cel pole D 
Li 


valoare foarte mare în graniţele naționale şi o valoare reiatiy 


peste graniță. 


chiar 


Dacă am avea alegerea intre moneda converțibilă și cea numal 
garantată fără convertibilitate imediată, snar trebui să ezităm a prè- 
ieri pe cea convertibilă, Dar sintem noi oare in situația aceluia care 
nare altă Incurcătură decit alegerea ? Vom vedea că nu. ŞI atunci 
mijloacele de asanare relativă a monedei nu puteau fi pentru mọ- 
ment decit: garantarea și reducerea cantităţii. 

Dar d. Perieţeanu socotește că nn numai garanția, dar nici 
cantitatea mai mare sau mai mică a monedei n'ar ayca nici-o 10- 


fimoață asupra valorii ei, căci 


dacă moneda de aur, de exemplu, 


sau cea convertibilă ar f) prea multă, ea ar pleca automatic peste 


graniță in schimbul mârturilor şi 
nală, s'ar răspindi In mod egal, 


surplusul, prin penetrare internaţio- 
în toate părțite ca lichidul în va- 


sele comunicante, — cum spune D-sa. 
Aceasta e foarte exact, dacă avem în vedere o singură fară 


cu monedă metalică prea multă, 


pe cind celelalte țări au mai multe 


mărturi şi mai puţină monedă decit le trebue. Dar dacă, de exemplu 
priatr'o supra-producție mondială a minelor de aur, — acest 
prețios abundă peste tot, sau dacă, Sări supra-producție de aur, 
printr'o împrejurare oarecare țările cu care venim În contact comet- 
cial nu au surplus de măriuri pentru export (sufăr de sub-producție, 
cum e cazul omenirii In aceste momente), atunci, cu toată comunie 

~ cativitatea tuburilor cu lichid mai mult decit trebue, moneda ideală 
a d-lul Perieţeanu nu se va deprecia totuşi ? Evident că da. Lu- 
crul de altfel este cunoscut In Economia Politică subt numble de teo- 
ri cantitativă a monedel şi e admis ca o lege după cart, într'o s0- 
cietate organizată, există un raport strins intre stocul de monedă dep- 


parte, oricit ar îi ea de metalică 


sau convertibilă, şi stocul de mir- 


turi cu care se contraschimbă sau mănunchiul de transacţii ale pleții 
pedealta. Dacă cantitatea monedei trece peste limita necesităților 
viet! generale, dacă stocul el creşte pecind cel de măriuri stă pe 
loc sau chiar se micşorează, — oricit ar fi moneda de perfectă din 
punctul de vedere al convertibilității şi al garanţiei, ea începe fatai 
să se deprecieze ca orice marfă surabondentă și necfutată, pierala- 
du-și in proporție vaioarra ei de schimb. * 


eg 


E * Dacă deprecierea prin surabondență e un fenomen indiferent 
pentru colectiviiale sau dacă elecleie sinl dilerile, după cum ne pø- 
nem din panciu) de vedere al intregei colectivităţi sau din punctul de 


vedere al inlereselor pariiculare, 


aceasta eo alið ches! une, care pre- 


AR Wat ROMINEASCĂ / 


(Uu SR di red 
Dacă teoria cantitativă este adevărată în principiu, — atunci, 
cînd e vorba de o monedă neconvertibită imediat, cum e cazul emi- 
sianel de hirtie, adică de o monedă tare nu poate trece ușor gre- 
oriunde ca lichidul în vasele tomunicante, ci dimpotrivă tinde 
se acumitleze peste măsură într'un vas închis, se impane dela 
sine să cerem reducerea sau menținerea cantității la limitele indi- 
cale de nevolle pieții, care nevoi, se înțelege, nu pot fi fixate cu 
preciziane matematică, 

Așadar și cantitatea și calitatea monedei influențează valoa- 
rea el; tar din elementele calitative cel mai importani este garan 
tarea şi în subsidiar, ca un lux, convertibilitatea. , 

Deaceia, am cerut în articolul nostru intăiu reducerea cantităţii 
de monedă la strictul necesar, operație care ea singură, pe baza 
teoriei cantitative, va avea un prim efect de intărire a valorii ei, 
pe lingă faptul că modalitatea propusă de noi va repara multe injis- 
tH fatale emisiunii de hirtie: In a! doilea rind (numai din punct 
de vedere al expunerii al doilea, dar în primul rind din punctul de 
vedere teoretic), am cerut garantarea monedei rămase în circulaţie, 
prin elemente patrimoniale ilde din averea particuiarilor ; întine, 
In ceiace priveşte convertibilitatea ne-am mulțumit deocamdată cu 
putinţa realizării In termen scurt prin execuţie silită a averii parti- 
culare afectațe ca garanţie, tinziad insă mereu, se ințelege spre o 
cit mai largă convertibiiltate propriu zisă, care su SE va putea to- 
tuși realiza decit pe indelete. * 

Trecind la cauzele generale ale calamităţii, d, Periejeanu a- 
daogă, din ce în ce mat argumentativ: „Caura relelor este incerti- 
tadinea, şi variațiile bruște ale acestui efect de credit, iar nu depre- 
leren, care odată făcută Incetează de a mai arca vre-un ctect, dacă 


supune tocmai realizarea posibilă a deprecieri! prin inflaţie. In pris- 
ciplu se zice că depreclerca prin inflație e indilereniă colectivilății 
ca alare, ialrucii pulerea de achiziție a intregului stoc de monedă con. 
alderată global este același. Cu toale aceslea, cind e vorbe de hir- 
He-mo , este de observel că Hecare nouă emisiune, apasă creditul 
Satului cu valori din ce în ce mal mari deci! valorile reale utilizate 
de Siet. iar pedealtă parie dacă inloc de coleclivilaiea întreagă, con- 
siderăm pe indivizi Izolați unul fajă de altul, deprecierea prin Inllaţie 
provocală de emisiunea exagerată, capălă o Imporianță deosebilă, căci 


ca operează o deplasare injusiā de averi, rpa că chestiunea econo- — 


mică a deprecierii se dublează de o chesilune dilerită de ordin so- 
cal, (Vezi articolul nosiru), 
"D Periejeanu ne explică meticulos și generos chestiunea că 
Hpsa de conrerlibililale e o cauză de depreciere caliialivă a monedei, 
caşicum nol nu ne-am f) dal seame de dn lucru alit de elemenlar | 
Vezi asupra inconrenlentului rezuliind lipsa de converlibtiitate, 
articolul nostru p. 291 nota i și pagina 295 în notă, — unde calilicam 
Mpsa de convrertibilitate : „imperleciia clasică a oricărei monede cu 
garânjie reală, dar lără pulinja unei rambursâri metalice imedia(e*, — 
irimițind şi la Cauves Il, 612. 
Cu toate acestea azi, socolim lolosilor disculiei să adăogăm ur- 
mătoarele: „Il ne lau! pas esperer qu'aucun des sysihămes imaginEs 
isse garaniir absolument le remboursement des billets. En effet 
es banques soni el doivent Aire des institutions de crédii, Si Ton 
veul user du credit j} faul en subir les Inconvénients; c'est pour 
sulvre la quadrature du cercle que de vouloir réunir à la fois les a- 
See A] crédit e! ceux du compliant: l'un exclut Centre" (Ch. 
e, L 578). 


REMEDII FINANCIARE Al 


fb ll n e RE ea e A aiaa a a amaa SSV) 


s'ar fixa" (pag. 264). Cu alte cuvinte nu deprecierea bannlul este 
cauza relelor ci fluctuația valorii lui (pag. 267). 

"Dar cine a zis altfel! ? -Lucrul este atit de evident incit nici 
mu e nevoe să se scrie expres. Aceasta insă nu inseamnă că el an 
e presupus pretutindeni unda e vorba de depreciere, cuvint care tre- 
due luat, nu atit în sent de rezultat la care să ajuns (monedă 
depreciată), cit in sent de operație în curs de depreciere. 

lată de exemplu citeva extrase din articolul nostru, edifica- 
toare: „Dar deprecierea exorbitantă şi mai ales continuă a banului 
constitue indirect şi eventus) un grar și permanent pericol sociale 
(pag, 273 al. 4), lar la pagina urmftoare 274 scriam: „Atunci însă 
cind deprecierea e mare, cind ea se datorește in mare parte siibirii 
garantării monedei și cind ca continuă a se menține In cars de as- 
cendență, astfel că increderea în valoarea reală a monedei dispare, 
cum e cazul la noi, — atunci producția in loc să urmeze același cale, 
dimpotrivă... se dezorganizeară“, (pag. 274). In fine la pagina 275 
ziceam ` „Atunci, cum deprecierea continuă, plinperile şi cererile 
tacrătorilor se înmelțesc, Intreţinindu-se astfel inmijlocu! lor un spl: 
rit de efervescenţă și nemulțumirea continnă.,, ierca banului 
centintind, oricit de mare ar fi culanța patronalui...* (pag. 275). 
Din toate aceste citate se vede că ne-am dat perfect seama și 
de Joriurirea răufăcătoare a /luctuației monedei asupra întregii ecs- 
nomli naționale. Dar atunci dece am vorbit de depreciere în gent- 
rål, cind trebuia să vorbim numai de lipsă de fixitate? r 
Pentrucă ; în primul rînd, lasăgi operația deprecierii dach se 
datorește numai surabondenței fâră mieşorare n garanţiei, sau cet 
puțin eftâva vreme chiar cu micşorare a garanţiei, — printr o Uugig 
inevitabilă a publicului, care nu se poate deprinde repede cu idola 
că moneda ini familțară îşi perde o valoare atit de fixa altădată, — 
această depreciere incepindă, poate avea cităva vreme o influență 
binefăcătoare asupra producției cu condiție ca salariile să crească 
concomitent (vezi articolul nostru pag. 273.274); In al doilea rind, 
dacă lipsa de fisitate dezorganizează producția, nu e mal putin a» 
devârat că şi deprecierea considerată ca rezultat, „fixati«, cum zice 
d. Periețeanu, încă are op efect funest consumat și anume: depla- 
sarea injust de averi, care trebue reparată cuorice preț... * Aceasta 
în privința „diagnosticului maladiei“ . 
Să trecem acum la a doua oblecțiune principală a d-lui Peries 
tanu:  incficacitatea remediilor propuse de 
„Plecat dela un diagnostic falig, sistemul d-lui lonald se com- 
plică In a doua parte, cum e şi natural, cind voegt} să realizezi Im- 
posibilul“. (pag. 287 al. 9). 
Discutind ideia impozitului general pe capital, propus de tol ie 
a doua Unie, după cel asupra clştigurilor de războiu și În special 


modalitatea prin sistemul ipotecei și a gajulai, d. Periețeanu face ` 


următoarete comentarii, deocamdată cu privire la gaj: (Omiţind a 
vedea că Statul ou va rămine titularul Ipotecelor nici ai gajulai, ei 
că ele vor fl transmise particularilor care-l vor da numerar, după ci- 
tarea cuvintelor noastre; „din sama realizati, Statul trebuce, D-sa 


* De alilel o lizitate absolută a monedei nu se poale concepe, 

intrucit valoarea monedei metalice urmează fluctuațiile valorii meta- 

Go am deoparie, iar pedealla depinde de erolujla mijloacelor 
cre 


Ca 


4 ) VIATA „ROMINEASCĂ za 


exclamă : „care sumă ? Acea obținuti -adunind n scaune! m rochii + 
p clsme, ete.? Dar aceasta nu e sumă ci hală de vechituri.  Intrăm 
in pila roman“, À 

Şi alci d. Pericțeanu alergind voios după spirit, scrie urmäe 
toarea Intimpinare: „Vedeţi Dy. pe Coana Manda râmțasă cu 85 la 
sută din tistimel fiindcă a dat 15 ta sută din el ca impozit de răz- 
boin? Autorul simte probabil absurditatea (d. Pericţeanu alege cu- 
vintele 1) propunerii şi caută să o corecteze... Astfel de unde la 
îmceput cumbituse imprumutul, de astădată admite la rigoare (caro 
vigoare ?)* şi imprumutul forțat... Şi in fine „următorul procedev 
li pare salvator, „Inainte de a examina sistemul, să clarificăm 
celace probabil a voit să spună autorul. (Aici d. Perieţeanu e de-a 
dreptul pecerns). Cum o fi ințelegind autorul gajul parțial asupra 
mobilelor corporale ? Măi are voe Coana Manda să-și poarte tisti- 
melul din care 15 la sută e pus gaj parțial? Dacă da, cum are să 
ch să nu uzeze partea pusă gaj? Dacă nu are voe să-l poarte 
ca să nu micşoreze valoarea gajului, atunci la ce-i mai serveşte D 
Dar cel ce are 10 vagoane de ertni Pi-va el obligat să ţină gajul 
in magazie pănă se va plăti, chiar dacă aceasta ar dura 30 de ani ? 
Dar cel ce are ol, pasări, ctc., care nu trăesc 30 ani?* (pag. 259. 

Oricit ne-ar repugaa să răspundem unor asemenea intrebâri... 
spirituale, vom face-o totuşi, — odată ce am primit a intra la s- 
ceastă horă, unde Coana Manda primează! 

Aşa dar, să fic oare greu de priceput că prin pai parțial tre- 
bue să ințelegem nu gajarea unei parți dintr'unul şi același Incru ia- 
divizibil (Doamne cum s'ar putea aceasta |), ci gajare caro si a- 
tingă numai o parte din toate- lucrurile mobile din patrimoniul unui 
GEI 

Să fie oare greu de înțeles că atit impozitui asupra ciştiguri- 
lor de războlu cit și cel asupra capitalului, de indată ce necesită o 
garanție pentru o sumă neobișnuită, nu pot atinge, firește, decit per- 
soanele cu oarecare stare şi dect numat lucrurile oarecum de preț, 
cum ar îi cantități mari de producte, bijuterii şi In special valori mo- 
biliare cate au luat o aşa de mare desvoltare in timpurile actuale ? 
Lucrurile necesare vieţii zilnice a omului, sentite de orice urmărire 
prin toate legile din lume, cum ar putea fi atinse tocmal de o më- 
sură, care, depariiide a tinde la descurajarea inițiativei și a mun- 
cil private, tinde dimpotrivă să prepare un inceput de intensificare 
a producției naționale? | 

SA fle deci liniştit d, Perleţeanu; îl rugâm chiar să asigure 
pe Coana Manda de al cărei tistimel este atit de ingrijat, că tisti- 
melul el este in afară de pericol, ca şi condelul de scriitor al auto- 
tului, care, la adăpost de gajul Statului, va putea scrie și de acum 
inainte, cu acecagi elastică concepție» atit cu privire ia fondul cit şi 
ta forma discuţiilor ştiinţifice. 

Dar cu griul cum rămine 7 Rămine că proprietarul sau negus- 
torul va gaja griul său pe termen scurt Statului. Dacă gajul se va 
tace prin intermediul magaziilor sau depozitelor publice, adică 
prin  deposesiunea materială a debitorului, cum cere rigoarea 
principiilor In materie de gaj, atunci Statul va avea o sigu- 
rană pertectă că va fi plătit, căci va avea şi un drept de preterință 


* Rigoarea esie: Lipsa curajului iul M. Scearoia!l Vezi e 
24-25 infra. P ; 2 Lg cra 


REMEDII FINANCIARE ` ` 43 


la preţ şi echivalentul anui drept de suită, intrucit posesiunea ma- 
terială prio ea insăşi e opozabilă tuturor ; dacă gajarea va fi ma- 
terialmente imposibil să se facă prin deposesiunea materiaiă a debi- 
torului, se va constitui gajul prin simplă convenţinne (conform art. 
480 Codu! Comercial şi in spiritul gajului dia legea Bâncii Agricole, 
a Creditulul Agricol ai a Bâncilor Populare), celace nu va adăoga, 
binelaţeles, mult in acest caz special la dreptul general de prefe- 
rinţă, pe care Statui |! are pentru incasarea impozitelor sale. De 
altiei acest din urmă sistem de garantare prin lucruri mobile desti- 
nate a H repede vindute, ocupă in concepțiunea noastră un loc mi- 
mmal... 

Dar „lăsind ia o parte chestiunea gajului, să examinăm ideia 
unei ipoteci pe averea imobiliară care, deşi tot atit de imposibilă, 
pare totuși mai serioasă și a înşelat şi alte spirite“ (pag. 269 jos). 

Pentru a dovedi injustiția la care ar da naştere impozitul, big 
mijlocul ipotecelor aspra bunurilor În natură propus de noi în prim- 
cipal, d. Perieţeanu ia exemplul a doi cetățeni A şi B, dintre care 
A are avere de 100 mii lel numerar, iar B o casă care, după pre- 
jul de azi în Dani depreciaţi, valorează tot 100 mii lei și ambil, 
crede Dan, vor fi impuşila 15 la sută pe capital, A, diad de 2 ori 
Statului cu tigprumut cite 15 mii tel, a scăpat cu atit şi se alege cu, 
restul de 70 mii lel jour şi o creanță, pe cind Be grevat cu 15 
mij lei pe imobil, îşi vede in urma întăririi eului casa redusă la 
valoarea normală dinaintea războlului adică la 10 mii lei, asttel că 
pe lingă dobiazi ipotecare, e! se va vedea complect lipsit de intregul imo- 
bii pe care A I poate chiar cumpăra dela B numai cu t0 mil do lei. 
Rezultatul e că A va avea 60 mil lel tari, plus o casă şi o creanţă, 
pecind B va fi redus la sapă de lemn. „Aşa este că sistemul d-lui 
loanid e drept 7...» exclamă ironic d, Perieţeanu, (pag. 270). 

Evident, propunerea unei modalităţi de Impoziţie g ata tutaror 
averilor este ceva foarte gingay şi susceptibili în mod fa al dean 
incomplect sau chiar greşit în forma sa inițială. Noi nu am avut 
pretenția în articolul nostru să dăm soluția ideală spanind ultimul 
cuvint şi credem că nici specialiştii cansumaţi în principiile şi teh- 
sica finanțelor, nu ar putea concepe un sistem căruia să nu i se 

„poată aduce nici-o critică sau indreptare. 

Se intimplă însă că critica d-lui Periefeanu este totalmente 
nefondată, astfel că sistemul rămine deocamdată neatins. 

in adevăr, pentru soluționarea chestiunii de mai sus, d. Pe- 
riejeanu omite să distingă dacă A este ciștipător de războiu zen 
dacă e numai un deținător al sumei de mai sus deja din timp nor- 
mal. Dacă A este cîştigător de războlu, Statul trebue să-! atingh 
în prealubil și neapărat pentru funcționarea sistemului nostru, cu 
um impozit foarte ridicat care-i va confisca tot surplusul datorii im- 
bogățirii prin deprecierea banului. Dacă lasă A nu este ciştigător, 
ci deţinâtor al sumei de 100 mii le! din timp normal, atunci evident 
lucrul e mai simplu. El va da Statului procentul stabilit de cota 
progresivă fixată pentru suma averli saie prin lege şi restul li va 
rămine neatins ca cifră şi intărit ca valoare, . » 

Dar B, proprietarul casei cit va plăti? Este ciementar că fi- 
xarea procentului de impozit na se va face după prețul actual si- ca- 
sei, umflat în mod artificial prin deprecierea banului, ci după prețul 
probabil pe care casa îl poate avea În urma operațiilor tinzind spre 
pormalizarea monedei, preţ care pentru simplitatea ipotezei poate îi 


8 = ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


socotit cel absolut normal. Ca alte cuvinte Pava H impus ipotecar 
na ia un capita! de 100 mii lei, valoarea fictivă a casei, ci la capi- 
fala! de 10—15 mli iei, valoarea'ei normală. Cota de progresivitate 
forespunzătoare sume! de 10—15 mil lei va H evident, cu mult ai 
mică decit cea plătită de A deținătorul sumei de numerar. La ttu- 
dul ini, A îşi va vedea numerarul rămas, întărit în valoare şi a- 
ceasta nu e decit drept, dată (prin ipoteză) el este deținător al a- 
cestel sume anterior războlului, 

Unde este injustiția? In nici-un car în sistemul nostru, astfel 
că putem — de data aceasta fără ironie — să repetăm cuvintele 
D-sale: „Aşa este că sistemu! d-lui Ioanid e drept?" Da, sistemul 
nostru este mai ales drept, atit numai că pentru a fi pis in prac- 
tică, el are nevoe, poate, de o tehnică financiară consumată, care 
din netericire eu e apanagiul nostru... 


Dar Io detinitiv, ce nevoe are Statul ai ia ipatecă specială po 
bunurile particularilor cind ştiut este că Statul are o „ipotecă ta- 
cită în averile noastre“, fără nici-o inscripție ipotecară ? se latreabă 
“d. Perleţeanu, (pag. 265 al. 4 și 5 şi pag. 270 jos). 

Este iñ afară de orice indoială că Statul are un privilegiu peu- 
tru încasarea impozitelor sale. Cinc s'a gindit vreodată să conteste 
sau să mai discute cu lucru atit de elementar? Dar acest privilegiu 
pentru Incasarta impozitelor nu poate îi eficace decit cu o singură 
cohdiție neapărată, care scapă d-lui Pericţeanu : trebue ln preala- 
bit ca imporitib să existe, ca creanţă priucipală. Or, în baza art. 
103 din Constituţia noastră „nici-un impozit ai Statalui ou se poate 
stabili şi percepe decit In puterea unel iegi (art. 33 legea Compta- 
UI) Statului) ; iar art. 1725 al. 1 Cod, Civil zice: „Privile- 
gille tezaurului public şi ordinea în care se exercită ele, sint regzu- 
tate prin legi speciale..." * Ce.am cerut nol altceva decit tocmal 
votarea unci asemenea legi care năseind creanța și rangul ei, să dea 
drept Statului să atingă insagi fondul averii particularilor trecind 
peste venit, ceiace pănă acum nu e admis? De altfel autoral omite 
să compteze că în caz de impozit pentru reducerea lafiaţiei, nu Sta- 
tul însuşi poate să-şi Incaseze imediat ai toate creanțeie ipotecare, 
ci deținătorii de numerar care furnizează imediat sumele ce lipsesc 
debitorilor ipotecari şi, odată impozitul votat, e vorba tocmai să se 
transmită particolarului cu numerar, un privilegiu sau o ipotecă, fi- 
mitate și precise. 


In general vorbind, Statul peniru incasarea impozitelor sale au 
are o lpotecă specială care să-i dea şi un drept de preferinţă și ua 
drept de sultă, asupra bunurilor contribuabilului, ci numai ua privi- 
degi general asupra mobileler şi imobilelor, — dispensat ce e drept 
de inscripție in privinţa imobilelor (pria derogare la principiul art, 
1733 Cod, Civil)—dar care privilegiu, intrucit e general, nu poate 
da decit uu drept de preferinţă latre creditorii neplătiţi ai contribua- 
bilului, nu iasă și un drept de suită la coatra terţilor acbizitorii, — 
afară de cazul special al fonelerei și taxelor de succesiune (art, 


" De wade urmează că Statu! nu are un singar prhilegiu urr- 
form pentru toste cazeriie, ci mal multe, după cazarlle concrete cere 
se prealată. t 


~ ftzäëcl zz em a VE Oh 


FFMFDN PINANCIARE - Aë 


1725 ai 17139 Cod, Cent combinat cu ari. 7 al legii pentru urmă- 
rirea dărilor din 24 Martie 1877). *- 
f dacă s'ar admite că in toate cazurile Ge pa za ar 
vea nu numai un drept de preferință, dar și un drept de suită, çiz 
ză că n'a luat inscripție, ceiace e o gravă derogare la princi- 
piile de drept, — trebue să nu omitem a observa că sistemul dis- 
pensei de inscripție ar fi, in primitivitatea lui ai in principiu, cit se 
poate de periculos interesului » dacă n'ar fi justificat in cas 
zarile obişnulte prio anumite lerațiuni speciale. Tocmai de a- 
ceia nici nu trebue extins à la legâre. 
„Am adevăr, este de remarcat că dispensa de inscripție a privi- 
egiilor generale nu se acordă in drept, pe singurul motiv al vreunei 
majestăți a Statului, față de care interesele tuturor particularilor 
trebuesc sacrificate, ci pe motivul lipsei de timp material de a se lus 
inscripția in unele cazuri de posibilitate grabnică de fraude (imobil. 
succes,), precum şi pe motivul de ordin generali că unele creanţe 
cum. sint, printre altele, şi creanţeie Statului din impozite nepiătite, 
— Sint cu totul neinsemnate (minimale) față de valoarea bunurilor 
imobile ale datornicului, aşa că se poate renunța la ọ formalitate 
vexatoare și inutilă, ** A 
Nu tot astfel sar prezenta lucrul în cazul unui impozit extra- 
ordinar pe capital şi In special in caz de impozit asupra ciștigurilor 
de războlu care poate socializa pănă la 80—85 ja sută din valoarea 
averii realizată prin ciştigul de războiu. . 
In acest caz, dacă se admite ideia unui Impozit -extraordinar 
subt formă de ipotecă, numai principiul specialităţi inscripţiei ipa- 
tecare obligatorii, oricită „cerneală şi hirtie“ ar necesita, poate,— 
precizind atii suma datorită cit și materialitatea imobilului grevat, 
— sd menţină securitatea transacţiilor particulare și circulația bu- 
nurilor ipotecate, — fără a se frusta niti Statul, dar nici a se 
surprinde bunacredința terţilor achizitori,*** 
Odată acestea spuse cu privire la obiecţiunile principale ale: 


* Ari. 73 el. 9 din leg. Timbr, şi inreg., dă, ce e drept, Stato- 
lui un drept de suită fără inseripjie ipotecară asupra imobilulu! dinir'e 
succesiune ale cărei taxe către Silat n'au fosi plătite, - dar această 
di ijle este aplicabilă numai cazului exiraordinar de alienare ra- 
pidă și pria surprindere,  pecind în cazurile normale, cind există timp 

ial, ari. 71 al aceleiaşi leg „ prevede peniru Stat dreptul și chiar 
obligațiunea de a lua inscripții ipolecare asupra imobilelor succesta- 

IW -se astfel dorința legiuitorului ca, pe lingă Interesele Sta- 
tului, să selvgardeze și interesele Terjilor. Inierpretarea din lex! se 
bareuză pe considerația că, dacă Statul ar îl avut în oral un drept 
de suilă, nu mai era nevoe ca ari. 75 al. 9 să prevadă expres acesi 
drept care ar fi rezultat suficient din art. 7 al leg. pentra urmăriri și. 
chiar din art 85-al legii timbrului. Fapiul că art, 75 al. 9 prevede 
SECH drepiul de suită. inseamnă că în principiu el nu există pentru 
Stat $ deci e nevoe să se acorde prinir'o ese a la exce onald, 

* Comparind şi situația chestiunii În io, unde ul, avind 
adevea o ipolecă legală asupra bunurilor imobile ale coniribanbilului, 
irebue de cele mal multe ori să o înscrie, aureni, XXX, 146—152). 
In Franţa, în imensa majoritele o cazurilor, Statul gare decit un pri- 
vilegiu asupra mobilelor. (Planioi, UI, 2577-2582). V > 
| "> In-cazul păminlurilor date țăranilor şi neplălite incă, sarcina 
apare vădit în însuși titlul de achiziție a proprietății, asa că exemplul 
acesia (pag. 271) e în eier de chestiune. 


30 mat ROMINEASCĂ ` 


d-lui Perteţeanu, să trecem la examinarea odiecțiilor sale de ordin 
secandar. 

D. Perieţennu gocotegie că mu cunoaştem cauză pentru care 
oscliațiile dintre valorile tratelor din timp normal nu pot insemana 
mar! diterențe şi atunci... ne o explică D-sa astfel (ne întrebăm în 
ce scop şi cu ce utilitate): „Caura rezidă în faptul că diferențele 
între valorile monedelor convertibile nu pot H mari, căci na pot tn- 
rece costul transportului efectiv de aur, pe cind diterențele între 
ceia necoavertibile pot ajunge Ta orice valoare, de vreme ce nt mal 
mu nici-o iegătură intre ele”, (pag. 264). i 

Răspuns: La pag. 266 (articolul nostru) ziceam: „acest fe- 
momen nu lasă loc ia oscilații de preţ decit Intro relativ mică má- 
sură, orice oscllări mal însemnate şi bruște de preț tinzind repede 
ta o restabilire de echilibru datorită unor cauze anumite (Ch, Gide 
Cours d'Ee, pol, pag. 521-523)*. Cu privire ia aceste calize ann- 
mite trimeteam la Gide fără a cita textual, pentru a nu lungi în 
mod inutil expunerea,  Peutru a nu lungi nici expunerea de față în 
mod inutil, rugăm pe cetitorii doritori de a se edifica să citească 
pisagiile diu Qide ja care articolul nostru trimetea fără g | transcrie 
şi vor vedea că, printre altele, Gide expune magistral, ceince d. 
Parieţeanu crede că pentru prima oară D-sa ns aduce In cunoştinţă 
prin rindurile sale citate mai sos. 

Obuorvațiunea d-lui Perieţeanu este deci neavenită, 

A doua obiecție de ordin secundar a D-sale e următoarea: 
D. loanid are o idee „ciudatăe cind crede câ numai avertă dețină- 
tarilor de numerar a fost atinsă de cheltuelile de războlu ale Sta- 
tului. „Far părea, zice d. Perleţeanu, că la războiu şi oamenii şi 
animalele mincau numerar sau produse depe domeniile Statului. 
Oare plata rechizițillor și furniturilor in moneda care s'a depreciat 


` ulteriar, pe măsură ce s'a depărtat termenul de convertibilitate, au - 


a adus nici-o pagubă producătorului şi averii sale? Oare ce tel 
de imprumat forţat a tăcut Statul fără a atinge averea particularilor?* 
(pag. 265). ; 

Răspuns : Trebue să facem deosebire Intre cheltuelile Statului 
eare s'au putut satisface din producția naţională (venitul național} a 
cheltuelile cp mult mal mari care au trecut peste ce putea furnira 
anual producția in timp de războiu. Or, fot ce s'a cheltuit peste 
producția națională şi veniturile încasate ale Statulni, adică ma- 
zeg majoritate a cheltuelilor de războiu s'a prelevat exclusiv din a- 
verea deţinătorilor de numerar (hirtie) şi de creanţe, prin emisiu- 
nea și deprecierea biletelor, Lucrul e mai presus de discuţie posl- 
Dilă. Dar chiar în privința cbeltaelilor la marginile producției anuale, 
Tech situația detentorilor de baacaote şi creanţe cu dobindă fixă, e 

i tristă. În adevăr, individualismul deplasat oi Statului și s0- 
«ialismul lui incomplect şi injust mai ales subt forma emisiunii de 
bilete, a depreciat numai moneda de hirtie (singura circulantă), prin 
aceia cå fiecare procent nou de depretiere nu e compensat prin nici 
an contra-egaivalent în patrimoniul deținătorului de numerar, pe end 
celelalte forme de avere decit mumerarul, gau perdat nimic, ba 
dimpotrivă; toate au crescut în valoare. 

Astfel deşi e adevărat că, după cum ne invaţă d. Perieţeanu, 
„animalele şi oamenli* nu minincă numerar, totuşi ceiace rāzboiut 
propriu zis a consumat dela producători, s'a plătit în principiu după 
costul zitel, variabil după deprecierea banului, — sa dat cu alte 


cuvinte un contrg-egnivalent, care Inlocuește în patrimonial produs 
cdtorului lucrul rechiziționat. la ai doilea riad pierderea relativă 
pe care producătorul a incercat-o mal ales prin bonurile de rechiziție 
neplătite imediat, — pedeoparte este o pierdere pe care ei n'o tn- 
cearcă în calitate de producător ci tocmai în calitate de deținător 
de numerar san creanță, ter pedealta ea e bogat compensată prin 
celace producătorul și negustorul a ciştigat vinzind ia particolari 
produsele neatinse de rechiziţii cu prețuri din ce în ce mai mari, 
precum pia enorma plus-valută anormală a fondului. Această 
plus-va anormală a bunurilor În natură este exact minusul de 
valoare din averea deținăwprului de hirtie monedă. De altei chiar 
dacă am admite că plus-valuta bunarilor in natură datorită depre- - 
clerii banului este oarecum fictivă, — este ln afară de orice Indo- 
iată că pe cind bunul in natură Io cel mal rău caz şi-a menţinut ra- 
Voarea, averea In ndmerar gia pordut nouă zecimi din valoarea -ei 
cu care s'au imbogățit alţii pe nedrept, — sau în alte vorbe, — pe 
cind o parte din deținătorii de bunari în natură și forței de muncă 
+ au luat parte la sacrificiile colective de războiu numai cu o parte 
din venit, toţi deținătorii de numerar ca atare, au fost impui for- 
tat ia nouă zecimi atit pe venit clt şi pe capital. ; 
Acest fenomen a avut de urmare o cu totul injustă deplasare 
de averi dela un individ la altul, — şi de acest fenomen, — acro- 
dibile dictu — se ocupă cu insistență insuşi d. Perieţeanu in bro- 
şura sa „Efectele suprimării monedei legale GEES ponei Aa? 
A treia obiecțiune secundară e aceasta: D. loanid „combato 
imprumutul intero cu argumente care provoacă surisul cum e acela 
că prin operaţia imprumutului Statul on ar reuşi să sescape de sda- 
torii"; parcă a sperat cineva vreodată să scape de datorii impru- 
mutindu-se, dar toată lumea face un Imprumut po termen lung ca 
să vr de unul pe termen scurt, ceiace e ohand operație“. (pag 265). 
spuns: Evident că dacă e datorie presantă, cum e acela 
a Statului in urma emisiunii de monedă, se inlocueşte cu una pe 
termen lung consolidată, este relativ o bună afacere ` dar chestiunea 
e dacă stingerea complectă a unei datorii prin impozite nu constitue 
pentru Stat o și mai bună afacere, deci! inlocuirea imprumutului pe 
termen scurt cu unul pe termen lung, căci astfel pe lingă 
economiză s'ar realiza şi satisfacerea unor imperative mal înalte. 
Or, această din urmă cale este atit de puţin pretabilă la „suris“, 
tacit, printre alţii, savantul economist englez Keynes, care cel dintălu 
analizează cu profunzime, efectele dezastruoase ale războiului mon- 
dia! asupra economiei națiunilor beligerante, — nu întrevede alt mij- 
loc financiar de salvare a omenirii În fața imensităţii necunoscută 
pănă azi a datoriilor publice decit: in subsidiar acordarea unul - 
imprumut probiematic din partea Americel naţiunilor sitate şi agn- 


` - 


\ " lată de pildă cum descrie d. Perieţeanu însuși.—iîn felul sën" ` 
fenomenul scumpirii - bunurilor tn natură şi mai ales a pămiatului, pre- 

com și cauza acestei scumpiri: „De altiel cine susține că griul, găi- 

niie, curcani! și boil s'au scumpii, jar păminiul a rămas pe toc, uita 

că aceste producte sin! de fapi productele solulul (1); raluarea lor 

să f| crescut, liră să îl crescut! și valoarea unallei (sic) care le pro- 

duce ? Utilitatea păminlului e locma! acéasta că permile a hrăni, 

iar dacă s'a sporii ulililatea găinilor, aceasta atrage dela sine scum- 

pirea pămialuiul.* (A. Periejeanu, Eiectele - muprimării conmallației și 

monede! legale asupra producției. pag. 63-66). 


tè 


=.. - —— 


VIATA SOA 


ciate, lar în principai: a) din panct de vedere extern (internaţio= 
Sai) stingerea prin renunțare reciprocă a inturor datoriilor de răz- 
boju ale aliaților; b) din punct de vedere a) situației interne a fje- 


cărui Stat avariat de războiu stingerea complectă a datoriei sale de 


războiu prin impozite. (Vezi nota ! pag. 37, infra.) * , 

In celace privește celelalte argumente pe care le-am dezvolta! 
impotriva pretinsel oportunități în aceste timpuri, a imprumuturilor 
interne, le subseriem din nou aşa cum au fost expuse ia pag. 282 şi 
256-237 a articolului nostru şi trimitem le aceste pagini pe cetitorii 
doritori de a se fixa definitiv asupra seriorității, atit a acelor argu- 
meste, cit și a criticilor d-lui Perieţeanu, 

Inline ultima obiecțic-intrebare (secundară) a d-lui Perieţeanu 
este aceasta : „Pentru ct ciştigurile de războlu se vor impune nù- 
mai pănă la 85 la sută și nu 100 la sută ir Mister, răspunde 
D-sa și în subsidiar mai întreabă: „și apoi dupăce monedă ?“ se 


va calcula cer dinainte de războiu, cea de ari sau cea de mine 7* 


Răspuns: Estocvident şi elementar și ca atare inutilde spus pc- 
gru pe alb intr'o aluzie sumară asupra acestui fet de impozit, cum 
o făceam la pag. 285 (articolul nostru), că impozitul asupra ciștigu- 
rilor: de războlu nu poate fi calculat cind e vorba de conzistența lul 
în bunuri în natură, decit după valoarea monedei din timp normal, 
Cetăţeanul declară sobt sancțiuni severe în cat de fraudă, ce avere 
(indicind şi din ce clemente anume) poseda la declararea războiului ; 
ce avere (și din ce elemente) posedă acum. Calcnilind valoarea a- 
verii din timp normal după valoarea normală a monedei, — lar va- 
boares averii de acum după valoarea nominală a monedei, dacă a- 
verca constă în numerar sau creanţe şi după valoarea din timp nor- 
ma! a monedei, dacă e vorba de bunuri in natură, — diferența dintre 
aceste două valori (dupăce se va scădea ciștigul ai plus-valuta nor- 
male), — constitue ciştigul de războiu imposabil, 

Dece totuşi 85 la sută și nu 100 la sută? Pentrucă aceste eg. 
tiguri, deşi independente de industria ciștigătorului în principiu, to- 
tuși pentru o mică parte se datoresc, poate, unul surplus de muncă, 
străduință şi risc, peste cele din timp normal. De altfel 85 la sută, 
cifra maximă a progresivității, este, evident, o cifră arbitrară,—dar 
cine s'ar fi gindit că fixarea unei asemenea cifre, admisă curent în 
ale țări, va da loc ia o discuţie atit de inutilă? 

Acestea fiind obiecțiile d-lui Perieţeanu şi temeinicia lor, Im-- 
potriva upor idei expuse In articolul nostru, să ne- întrebăm cu me- 
țiculositate ` ce a mai rămas din articolul d-sale ?,.. 

„Nimic ! z 
Nimic, In cejace privește objecțiunile propriu zise. Rămine insă 
de examinat incă o chestiune cu ocazia acestui articol şi anume: 

Căutind să dărime ideia noastră, ce pune d. Periețeanu în loc? D. 
Perieţeanu, pe care pericolul grav prin care trece țara La făcut să 
Masă „din s'era sa obişnuită de acţiune, ca ursul din vizuină” (bro- 
gura p. 55), s'a ocupat de aproape de criza noastră economico-fi- 
nanciară și şi-a expus ideile într'o broșură intitulată „Efectele su- 


* De alilel elicacității relaliue a unui împrumul (forjat) pe ter- 
men foarte lung, l-am consacra! în arlicolui nostru un capilo! special 
$ bis (pag. 286-287), subordonind însă această eficacitate unei condi- 
ţii foarte importante (prinire altele) şi anume ca Imprumutul să fiz 
preceda! neapăral! de socializorea cfștigurilor de războiu prin impozit- 


REMEDII PiINANCIARE 49; 


primării constituției şi a monedei legale asupra producţiei“, —pe care 
cu ocazia răspunsului datorit d-apie, am cetit-o pănă la capăt. Ar- 
țicolui d-sale ne trimite cu drept cuvint la acea brogară unde su- 
biectul e tratat pe larg şi de unde vom cânta să exiragem și să exa- 
minim soluția autorului. wech? ër 
Broşuray a cărei publicare, pe lingă pericolul grav prin care 
trace ţara, a avut drept imbold şi faptul că sariecit de elementare 
ar fi aceste elemente, ele sint neglijate în as Jinanciare, care 
grație acestor erori au ajuns la rezultate fenomenale şi au încur- 
cat ri a averilor“, cum zice dan la p. 14 a bropurii sale*— 
această broșură pare a indica mai multe soluții printre care e gren 
să vedem căreia autorul i-a dat preferinţă. ° : 
In adevär, in materie de soluții principiale ale erizel, se pot 
concepe: şi intensificarea producției și imbunătățirea transportarilor 
şi consolidarea financiară (prin întărirea monedei, echilibrarea bid- 
getulai prin imprumuturi sau impozite, economii, etca etc.) A pro- 
pune laolaltă toate aceste mijloace inseamnă in realitate a nu spune 
nimic precis, căci chestiunea principală este : care din aceste mij- 
loace și pentruce trebuesc puse in practică in primul rind. Or, d. 
Perieţeanu pare a zice: entre toutes mon Coeur balance | | 
Sai lăsâm să-și prezinte singur soluţiile, in stilul d-sale gë: 
aiterat. 
Imtensificarea producției şi exportul.— ȘI mi intălu et? 
partizan al intensilicării producţiei, — deşi de acord cu noi asupra a- 
cestui punct, d-sa constată in general tocmai imposibilitatea de re- 
incepere a muncii intensive, atita vreme cit efectul paralizant al de- 
prechrii monedei subsistă: „Evident câ refacerea cași facerea averii 
publice nu se obţine decit prin excesul de producțiune asupra con- 
sumaţiunii, că pria urmare omenirea e condamna! pentru un tuag 
air de ani... să ne incordăm la muncă şi să ne decidem la economii... 
Deocamdată să incetăm de-a acoperi adevărul subt cuvint că pro- 
decem panică, Căzătara (sic) e cu atit mai gravă cu cit câdem mai 
de sus... (Efectele suprimării monedei legale-p. 77-78); lar intr'o altă 
brogură a d-sale „Etectele măsurilor excepţionale asupra industriei 
naționale“ la p. 42, preconizind activarea exportului și restringerea 
importului, zice ` „.„.pe de altă parte ridicarea leului hu se va face 
simultaneu, dar va trebui să Incepem noi a exporta pe lei urcați 
şi numai pe urmă a ne primi ei alți lei, pentru care vor lngriji să 
ne dea tot porfumuri, întocmai ca negrilor cărora le dă mărgele 
pe cauciuc! Qare semnind tratatul de pace devenil-am negrii? 
Ki 
d "Sangen, -Preeneg se vede, chiar in pasagiile citate s'a tăcut 
deja aluzie şi la economii, ele Insă sint abordate in principal Inalta 
parte: „Va trebul dar introduse privaţiuni, în toate budgeteie inclu- 
siv al Statului. Să ne intindem cit ne e pâtura, căci nimeni nu ne 
va permite să intrăm subi pâtura lui... Problema e cu atit mal grea 
cu cit rezbelul nu e terminat pentru noi, După 4 secole de lupte tu 
Turcii spre a ne apăra pe noi şi toată Europa, fi-vom condamaați a 
impta alte decenii cu Rușii ? Ar îi prea nedreapiă soarta acestui 
neam“ (p. SIE, , 


z Sā ile oare aderärat că insāşi ES limanciară e vinovală 
[i tazi si alte rezuliale lenomenale 
ww Kell decenii sini desigur cele 4 secole în sensul celebre- 
lâr „luple seculare care su durat peste 30 de ani 1. 


Situaţia budgetară.— Mal presus de orice, „budgetul trebue e- 
<bilibrat cu orice pret: (p. 82). S'a spus că proectele de budget ce 
s'au incercat stut așa do colosale că au speriat pe autori, care s'au 
decis să recurgă tot ia imprumut spre a susține sarcinile Statutul 
(p. 60)... Pentru a fl neglijat aceste principii, s'au speriat cei ce au 
incercat să tacă budgetul care, precum vom vedea, nu e greu de tä- 
cut deloc,—căci In definitiv nu vom fi aşteptind să vină Americanii 
să ne plătească funcționari“ (p. 70).* 

inipozitele.—SA fle oare mijlocul de a echilibra. budgetul, şi 
în general de asanare a intregului complex al crizei, Impozitele ? S'ar 
părea că d. Pertețeanau nu e departe de acest gind cind serie: „Dar 
mu aceasta e calea pe caro Statul trebue să-şi procure resursele. Nu. 
Qeneruţia actuală nu poate fi scatită de impozite. Ea nu poate spre 
a-și ușura sarcina, să o mute pe umerii generațiilor viitoare..." 
(p. 60-61). ŞI acelaşi Idee, cuprinsă în comparația cu o operație 
chirurgicală, pare a rezulta din următoarele pasagii de o vădită e- 
toguență : „Cine va avea curajul să-şi piardă popularitatea impunind 
glasul înțelepciunii ? Cine se va decide să se sacrifice pe altarul 
patriei? Căci nu trebue să ne facem iluzii, bolnavul plere adesea, 
fiindcă nu se decide in intervenţia chirurgicală, lar chirurgul nu se 
operează niclodati pe sine însuşi. Area-vom eroismul lui “Mucius 
Scaevola ?* (p. 78)... „Bolnavul e Incă in stare-de a Fi salvat, dar 
cangrena e la uşă, Intervenția chirurgicală e iminentă, dar avea-vom 
curajul să ne operăm nòl tnşi-ne ? Lăsa-vom să ne opereze alţii? 
Sau vom muri** eroic dar stupid din frica de a suferi äs (p. 63). 

Modificarea coanstituției.—D. Perieţeanu In solicitudinea sa 
pentru tot şi toate nu uită nici legea legilor care trebue revizuită 
şi apol stabilizată cit mal răpede: „..ceiace am Voit så atrag aten- 
fla, este că munca nu e posibilă în incertitudine (sintem de acord 
cu autorul asupra acestui punct... în fond) şi... dacă 'coastituanta în 
foc să inceapă cu legea legilor, cum e natural, începe cu alte legi, 
fenomenul seamănă cu cel care voind a-și clădi casa, incepe priu 
aşezarea ferestrelor... căci o țară fâră statut nu constitue un Stat, 
'cum indică tasași cuvintul Stat“ (p. 72) ***. 

Aga dar, intensificarea prodacției, echilibrarea budgetului, în- 
tărirea leului pria export, modificarea constituției, economii, impo- 
zite, etc, 

Imprumutul și consolidarea; emisiunea monedei converti- 
blie.—Cu toată această varietate a mijloacelor de indreptare, propusa 
de d. Perleţeanu cu egală solicitudine, se pare totuși c4 pentru ce- 
titorul meticulos şi atentisim se desprinde A la longue ideia oare cum 
mamă că asanarea monedei (a cărei depreciere este cauza primor- 
dială a tuturor relelor) nu se poate face decit pria retragerea el 
totală şi consolidarea tuturor cheltuclilor și pagubelor de războlu 
prin emisiune de rentă de-a Statului purtind 1", dobindă aur.—A- 
ceasta pare a îi în principal „modul de procedure care trebue fä- 
cută de Stat”, cum ice autorul la pagina 5 a broșurii a l-a, 


_ " Sosirea neaşiepială a Americanilor la stirșiiul frazei, este, de 
sigur, o lovitură de efect voltd de aulor! 
su Dece nu muri-vom ? 
In alte vorbe: „O societate fără moral a lără principlari, va 


să plot să nu e are”, iar fenomenul seamănă cu cel care-și clădeşie 


REMEDII PIRANCIARE 5i 


N Oa g 


in adevăr, vorbind In general de cheltuelile şi pagubele de răs- 
dolu, autorul preconizează astfel panaceul emisiuali de rentă: „Este 
"cert insă, că nimeni og poate să redea Invalidului membrul pierdut, 
-Ortanulal pe părinte... Pagubele rezbelului dar, trebuese constatate, 
iar interesații trebue să primească titluri, care “să le den dreptul la 


~o rentă anuală egplă cu celace le-ar fi produs averea distrusă, 


membrul pierdut... Hirtia monedă trebue retrasă și consolidată subt 
acelaşi formă (1), căci de fapt şi astăzi ea constitue un împrumut...” 
(p. 59)-sBiletele, coroanele etc., se vor retrage și Inlocul cu titluri 
de rentă 1"/, ici aur, adică 5%, lel hirtie; biletele puse în circulație 
de emitent se vor retrage de e! Insuși restituind (riede depuse do 
-debitori ; în fine lichidarea complectă a cheltueiilor resbelulul, tre- 
due ficută prin emisiune de rentă“ (p. 80).—Intregul stoc de mo- 
aedi care circulă ast, trebue deci complect retras depe plaji, dio- 
du-se în locul biletelor rente de Stat, (ar pentru nevoile de numerar 
ale pieții trebaește emisă o noud monedă integral garantată, con- 
vertibilă în aur, fără ca detentorului să | se poată refuza la gulchet 
cu aici-ua chip plata integrală în aur: „Va trebul ținut cuvintul de 
A da un pol de aur oricul va prezenta birtia monedă din nowa e- 
misiune... Orice refuz de aur va trebui considerat ca' încetare do 
plăți, căci e evident că nimeni nu va prezinta aur, dacă se va cere 
să-l cedeze altula, pentruca acesta să ia trel piei după ei, şi să 


” dea una depunătorului* (p, 15).* 


— Lăsind la o parte intr'un rfspuns principial chestiunea for- 
mel „ciudate* In care d, Perlețeanu Își imbracă idelle, formă cate 
adeseori provoacă, după cum se vede ceva mal mult decit... „suri- 
sal*,—si luăm Ip serios propunerea principală a d-sale, ghutind să 
me dăm sama de temeinicia gi In fond. 

Aşa dar întreaga monedă de hirtie care circulă se va retrage 
de către Stat şi în locul el se va da In schimb foștilor detentori de 
numerat rentă producătoare de dobinda; pe de altă parte nevoile de 
numerar ale giel so vor satisface printro nouă emisiune de monedă 
integral și imediat convertibilă în aur.—Acest sistem este în prl- 
mal tind insuficient, tn al dollea rind este ct se poate de injust și 
in fine ei este radicalmente inaplicabil. 

Sistemul acesta de consolidare este insuficient fiindcă, chlar 
dacă ar fl posibil, e! n'ar avea alt efect-decit cel mult o îmbună- 
tățire a crizei monetare. În celace privește cea de-a doua faţă a 

' crizei financiare şi anume: criza budgetară, ea ar rimine nere- 
solvată, dat fiind că pentru moment producția menţinindu-se subt nor- 
mal, venitul național singur nu va fi suficient să facă faţă nevoilor. 
Or, pe lingă criza monetară, calamitatea rezultiad din faptul că 
deoparte masele tráesc din greu, pe cind o parte din populaţie 
trăeşte într'o opulenţă fantastică, iar de alta Statul a ajuns în sl- 
tuația unul cerşetor cind umilit cind neleal, — trebuește numaldecit 
remediată. 

Pentruce sistemul este injust ?—Pentrucă emisiunea de roată 
neputindu-se face decit, sau după valoarea nominală a hirtlei sau 


- după valoarea ei reală, cădem fatal în următoarea dilemă: „dacă 


-se dă, în schimbul biletului, rentă în valoare nominată egală cu a- 
„cela a biletului retras, atunci operaţiunea înseamaă că Statul este 


x ~ Poate că ar fi fost tot alit de „Plastic“. dar mal „armonlos* să 
se Íl zls: „irei plei după el, dintre care una... $ 


Lă 


SS? VIAȚA ROMINEASCĂ 


spoliat, căci el, Iuind acum monedă depreciată și plătind mai tirziu 
in monedă tare, în acum 10 și restitue cu focetul şi pe termen lang 
100.— ln afară de aceasta, daci operațiunea de mai sus nu este pre- 
cedată (cum cerem noi chiar ia caz de impozit pe capital) de us 
impozit specia! tinzind la quasi-contiscarea ciştigurilor de răzbrin. 
atunci emiterea de rentă inseamnă pur şi simplu consacrarea pe vr- 
cie a injustițiilor produse prin deplasarea averMor din cauza răz- 
boinlui, deplasare de care se ocupă larg şi pe care o deplinge cu 
drept cuvial d, Perleţeann insuşi în hrogurile sale, (Vezi asupra 2- 
cestui fenomen articolul nostru din „Viața Rominească* No. 3 | 920, 
p. 282, text şi nota 3, precum şi p. 287 al. 1, Ht. b). 

Dacă in schimbul biletelor retrase se dă rentă in valoare no- 
minală corespondentă valorii reale a biletului retras, adică circa a 
10-a parte din valoarea bancnotei, atunci deţinătorii vechi ai unel 
sumi de numerar, același azi caşi în timp normal, vor mal plerde 
incă 90 la sută din ce le-a mal rămas pe urma deprecierii care i-a 
spoliat până acum! 

In toate cazurile, titularii de creanţe neachitate de tot felat, 
și mai ales aceia dintre ei care au apucat să-şi plaseze deja nu- 
merarul ciștigat fără merit în valori mobiliare sigure, allele decit 
rente interne, vor rămine neatinși pe urma unei măsuri care pentru 
unii e, cum zice poporul, mumă iar pentru alţii ciumă. 


Dar mai presus de orice sistemul acesta e radicalmente im- a 


posibil de aplicat. 


Läsind la o parte faptul că din cauza nevoilor operei de rela- 
cere, care reclamă zilnic noi capitaluri peste cele din timp normal, 
precum 8 faptul că azi mai toate operaţiile se fac pe bani peşin şi 
deci ar fi nevoe de o cantitate mai mare de numerar decit în timp 
normal,—să admitem totuşi prin imposibil, că ar fi suficientă can- 
titatea de monedă tare care exista în timp normal. Or, in vechio! 
regat moneda circulantă se ridica atunci la 6-700 milioane; azi te- 
ritoriul dubiindu-se ar Îl nevoe In mediu de o cantitate dubla, adică 
de minimum 1, millard in mediu.— Acoperămintul în aur ai biietulul 
nostra de bancă normal este după lege 33-40": ar trebui deci pen- 
tru moneda de mai sus, după sistemul băncii voastre de emisiune, 
cel puţin 5 până la 600 milioane aur efectiv. D. Prrieteann insă mu. 
se mhlțumeşte cu acest acoperămint care pu garantează cventual 
decit numai o convertiilitate efectivă parțială; d-sa, după cum am 
văzut, preconizează biletul integral garantat şi imediat convertibii 
in aur, revenind pentru mai mare siguranţă la o formă primitivă a 
emisiunii de bilete *. Aşa fiind, În sistemul d-sale; avem nevoe de 
minimum ]'. miliard de aur efectiv! 

De unde insă vom găsi această însemnată cantitate de aur 217" 
O ţară nu poate avea aur decit: sau dacă ea posedă mine unde se 
lucrează efectiv şi se produce aurul in mari cantități, celace deo- 
camdată și din nefericire nu e cazul nostru ***-—sau această țară pru- 

„> Vezi și pag. 26-30 No. 17 23. Broșură. 
D. Periejeanu esie impotriva imprumalului extern propriu xis.. 


cel pulin în forma lui ai fi c ` b 
Ge pag. or Ze wegen n care Siatul ar D debilor (p. %4 87) 

oducția auriteră n Rominiei Mari nu poale întrece peniru 
momen! cu mult 3000 kgr. anual, adică în mediu 10 milioane lei nor- 
mali. (V. D. Roiman, / iiile miniere Je Rømtsiei în „Viața Romi- 
nească” No. 1 920, p, 409 si em 


duce intens bunuri peste trebuluțele ei şi exportind surpiuaul de ca- 
pita! şi bunuri, absoarbe aur din afară, ca creditor al străinătății, 
cețace deocamdată şi tot din nefericire nu este cazul nostru. 

Cantitatea de aur tezaurizată în interiorul ţării fiind aegtij=- 
DIS, ne intrebăm nedumeriţi: Prin ce mijloc magic speră d. Peric- 
ņyeasu, ca toate lipsurile noastre de toate felurile, si se transforme 
peste noapte în aur? O rugă fierbinte către zeul economiei şi al ti- 
nanțelor su mal poate desigur să albă azi șanse de izbiadire măi 
mult sau mai puţin integrală, ca ruga regelul Midas depo vremuri, 
aşa CH Intrebarea îngrijorătoare râmine ` de unde scoatem bagheta 
maăgict ? 

Străduinţa d-lul Perieţeanu este evident eroică, dar färd şanse 
de reușit, De aceia dan nue departe de adevâr cind serle (fără 
să se pindească la soluția d-sale desigur): „După acela au venit 
alehimiştii, care au incercat a transforma toate corpurile mawr E. 
Perlețeanu incearcă să transforme chiar nimicul în metal preţios) 
pănă ce chimia a probat absurditatea Incercărilor. Deşi absurditatea 
e tot atit de evidentă In finanțe, va trebui faca timp până ce aceștia 
(care aceştia : alchimișiii san tinanțele 7) să înțeleagă că nu se faco 
menedà Dr aur, cum nu se face lotomoliva fără fier. — Căutarea 
mişcării perpetue continuă fo iumea,,,* (p. 271, articolul d-lui Pe- 
"leţeanu) A 

Cetitorii sint, credem, edilicați complect asupra persoanei sl- 
chimiştilor financiari... — a 

Dar lată ceva cu totul neaşteptat, —penfru cel care nu cutost 
im detaliu expunerea d-lui Perieţeanu. Dupăce d a clădit cu 
ștrădoință edificiul, dupăce ne-a prezentat întărirea monedei, condi- 
yie prealabilă heapărată intensificării producției, ca un pănaceu reg- 
Hizabil prin emisiunea rentei şi o nouă emisiune de monedă 100%, 
“ontertibită în aurz—latăl că, bazindu-se deodată nu pe neputința 
realizării incercărilor alchimiste, ci pr... rezistența ţăranului la opt: 
rațin retragerii și întoculrii monede! actuale, scrie textual náruin- 
du-şi singur întregul său sistem: „Incercorea unei emisiuni de bi- 
jete de bancă, chiar garantată 100 la sud aur, ar fi imposibilă şi 
ier periculoasă I (p. 77 No. 83 în fine). 

` Mârturisim că en mai înțelegem nimic din sistemul de indrep- 
tare preconizat de autor! Daci cel mai insemaat mijloc propus de d:sa 
ate soarta copillor lui Cronos, ce ne mai rămine de făcut M... 

„„Nu ne mal râmine decit s'o luäm dela capăt: 

„Intensificarea producției, — Evident că refacerea caşi facerea 
averii publice nu se obține decit prin excesul de prodacţiuue asnpru 
consumațiunii,..* (aceiași pag. al. ultim).— Aen dar, pentru a inten- 
sitica producția, să întârim moneda; întrucit insă fatârirea monedei 
na e posibilă decit prin intensificarea producției, să incepem prin 2>, 
ceastă din urmă operaţie ! SA nu uităm totuşi că latensificarea pro- 


ducţie! nu ponte să teincespă, până nu se asancază moneda, și apu A 


mal departe, —in triste infinitum... 


Se poate tnchipul un exemplu mai perfect de cere vițios ? „Miş- = 
carea perpetuă, în toată splendoarea eil: cum ar nice d, Periețeaau/ 


Inteasificarea producţiei, adică singuru! mijloc materiainităte . 
salvator, nefiind posibilă t&ră întărirea prealabilă a mosedei, și tn- ` 
ifrirea monadel aspulindu.se face ta momentele actuale prin con- 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e e e dek ere e ge, CT =... m M ge 
H 


vertibilitate mal mult aan mal puțin perfectă ln aur, intru cit aur pu 
avem şi pentru moment nu putem avea, nu no mal rămine ca mijloc 
de asanare atit a crizei monetare cit şi a cele! budgetare, pe tot 
timpul cit durează subi-producția, decit utilizarea ca garanție a fon- 


dului averii naționale, prin mijloacele ce am preconizat Io articolui _ 


nostru şi asupra cărora nu vom reveni aici. 
Desigur, soluția noastră nu este un panaceu infailidil, nici is 


adăpost de constatarea impertecțiilor pe care incomoditatea de a o- 


intăptul le scoate la iveală. 

Soluţia totuși se impune, atit din punct de vedere economic şi 
tinanciar cit și din punct de vedere al interesuloj direct a menţine- 
rH ordinei socletăţii actuale. 

Evident, soluția din punct de vedere monetar, nu e decit tem- 
porară pănă vom putea reveni la sistemul clasic al emisiunii con- 
vertibile din timp normal, 

Ea este numai temporară prin natura ei şi dintr'un alt punct 
de privire şi anume: Operația de satisfacere a nevoilor budgetare, 
tu o parte din fondul averii particularilor socializată și monetizată, 
nu poate merge ca singură la infinit; ca nu este decit un expedient 
imexorabii de scurtă durată, Dacă Statul ar recurge continuu la ei 
şi numai la el, cantitatea de monedă emisă pe baza averilor socia- 
lizate, deși ideal de garantată, ar incepe à la longue să se depre- 
ciecze prin sar-abandenţă, 

Statul însă, cu cea mal mare certitudine, nu va avea nevoe i 
imprejurările actuale, să recurgă multă vreme la acest mijloc grav. 
căci primele emisiuni, bazate pe averea particulară socializată, œr- 
runeind pe plajă monedă in cantitate relativ mare și idea! de ga- 
rantată (relativ ma! ngor realizabilă decit dacă averea ar fi a Sta- 
tului), vor constitu! cea mat propice Impulslune spre Intensiticarea 
producției ai astfel fa carind Statul va fi scutit de a recurge la un 
mijloc atit de extrem pentru satistacerea nevoilor sale. 

Dacă totuși prin extraordinar, subt-producția continuă incă să 
se mențină In stadiul actual de anemie, celace pare exclus,—atunci, 
impotriva nonel deprecieri prin sur-abondeață a nouei monede po- 
lid garantată, nu se va pregeta să se recurgă la o nouă reducere 
a inflației printr'un non impozit pe capitali, care astiei — tour 
tour, — va servi atit împotriva Intiației de orice fel cit şi spre se- 
tinfacerea nevoilor badgetare extraordinare, 

Dacă monetizarea prin socializare ar îl avat loc dela incepu- 
tul războlului, am fi avut până azi de mal moite ori și in mod al- 
ternativ : cind un impozit contra inflaţiei, care ar îi avat de scop 
merținerea relativă a etalonului, cind un impozit pentru socializare 
care ar îl prevenit crizele bodgetare. 

Iatrebuințat la timp şi cu măsură, impozitul pe capital subt cels 
două forme de mal sus ale sale, constitoe politica financiară cea 
mai potrivită pentru a reduce calamităţile crizei financiare de rizr- 
boiu la minimum, * 


* Limila pănă la care impozitul pe capital așa cum bam arătai 
se preziniă ca o chibzullă polilică financiară de războlu, trebueșie 
conslderală dinir'un indolt panci de vedere: a) Dacă e vorba de o 
națiune blocată, care nu poale face comeri cu nimeni, alunci limita 
exiremă pănă la care impozitul pe caplial poale da roade esie mo: 
mentul cind subi-producția a atins acel punc! sebl care înlreaga po: 
pulajie ar începe să [le lipsită de sirielisimul necesar: b) În genera! 
+ 


REMEDII PIRANCIARE 55 


O altă obiecțiune care s'ar putea aduce soluției noastre ar fi 
utmătoarea : Această metodă bruscă de a tace să dispară inflația, 
avind ca efect imediat o coborire foarte mare a prețuritor, gar opri 
Brusc producția și comerțul, aducind astfel după ea inevitabile ruini? 
Cn. toate acestea, Între cele două metode de reducere a inflației, 
care neapărat trebue odată înfăptuită: cea bruscă pe care o preco- 
aizām noi și cea lentă care s'ar întinde pe un interval de 10—15 
ani, trebueşte să preferim cu hotărire metoda bruscă, Căci chiar 
dacă ar îl adevărat, că metoda bruscă ar opri maşina economică, 
această oprire n'ar ţine decit un moment, după care producţia ar 
reincepe imediat pe baze normale; jar dacă ea ruinează o seamă de 
industriaşi și comercianți, trebue să observăm că acest fenomen, 
dacă nu e chlar numai aparent, èl nu are decit electe reduse şi mo- 
mentane, esențialmente trecătoare, —bogat compensate cu ciștiguriie 
de războiu deja realizate (necomplect impuse), și cu mărirea pute- 
ril de achiziție a monede! rămase. Dimpotrivă, metoda lentă, adu- 
cind după sine o mai mică—ce e drept—dar tot așa de inevitabilă 
scădere a prețurilor, care insă spre deosebire de cea momentană de 
mai sus, va dura 15—20de anl In şir,—aceasta Înseamnă că micşo- 
rarea continuă a prețurilor, acest fenomen esențialmente paralizant 
a! prodacțiunii, timp de 15-20 de ani, va fi narcoticul permanent 
a! economiei noastre naționale, 

Să preferăm deci metoda bruscă și radicală cu stagnarein- 
certă sau cel mult momentană a producției,—şi cu ruina aparentă a 
cîtorva, — metodei lente, care ruinecază, înce! dar sigur, Întreaga 
economie națională pe cel puțin un sfert de veac. 

— De alifel sistemul de impozite, aşa cum a fost expus în ar- 
ticolul nostru, este de necesitate grabaică nu numai din punctul de 
vedere fiscal şi economic, dar, cum ziceam mal sus, şi din punct 
de vedere ai interesului menținerii a fosăși actualei ordine sociale. 

Deja din timp de pace lupta de clasă dintre capital și muncă 
iua pe fiecare zi o formă din ce în ce mal acută, din cauza delec- 

tuoasei repartiţii a produselor şi avnţiilor, Soclallamul extremist tindea 
spre răsturnarea prin revoluție a actualei! ordine, şi folocairea el 
violentă cu alta In cart repartiția să se facă pe alte baze ; socia- 
iiamul moderat, așa zis știinţilic, aştepta transformarea societăţii 
prin evoluție pașnică, dorind insă o transformare tot atit de radi- 
sală. Cu toate acestea, dacă repartiția era In adevăr injustă,—calea 
cea mai cuminte de urmat nu era oare să se caute un mijloc, pris 
care fără să se răstoarne 0 ordine socială inchegată cu atitea stră- 
duinți de veacari,—să se ajungă totuşi fără nici-o sgndulre la o mai 
justă repartizare a bunurilor,—şi atita tot? 

Mijlocul pare a fi fost găsit odată cu Ilustrarea ideii, de că- 
tre marele economist german Wagner, idee care fn esenţa el, domină 
asi Știința Economiei Politice moderne, și după care, impozitul nu 
trebue să“aibă în vedere numai satisfacerea unui interes fiscal, ci 


vorbind s! chiar dacă e vorba de o națiune cere poale face comer 
cu alt, impozitul pe capital subi forma ipolecelor poale merge 

În momeniul cind debitorii încep să prefere a-și vedea bunurile gre- 
vate,- urmărite și vindule, în loc de a cănla să scape cit ma! repede 
de dalorie. In acel moment însă și bunurile care serră de garanție 
încep să se deprecieze prin supra-olertă pe plajă și imboldul la muncă 
dispare complec!. - Atunci situațiunea devine extrem de dificilă, 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebue să fie în mina Statului un mijloc regalator de justă repar- 

(tie a avuțiilor, de nivelare a asperităților rezultind din inegali- 
teg socială, adică “un mijloc de prevenire a luptelor de clasă și 
ec! un mijloc de menţinere a ordinei sociale. 

Dacă această nout concepţie a impozitului, la timp de pace, 
era recomandabilă, acum în urma războluiui ea devine un impera- 
tiv categoric. 

Războiul, afară de mizeriile fizice și morale pe care le-a 
impus mal ales maselor, a provocat — prin diferitele sale urmâri, 
dar mai ales piu deprecierea banului, după cum am arâtat, — o cu 
totul anormală, nouă și înjustă deplasare de averi, adică a mări! 
şi mai mult injustiția care stă la baza repartiţiei bunurilor, redus: 
şi le de criza de rărbolu, semânind asttel In sufletul maselor ura 
al revolta. 

Acest fenomen de-o importanță covirşitoare în momentele ‘de 
azi, a inteusiticat pănă la extrem lupta de clasă, deja destul de 3- 
cută inalatea răzbciului şi amenință astiel in tot momentul ruina 
socialë, S d 

Nu este acesta prilijul cel mâi insemnat, ceasul al 11-lea, cind 
trebue cu bhotâțire sá incercâm punerta In aplicare a celei de-a doua 
misiuni sociale a impozitului ? >. 

D Stere, in articolul său despre cartea lui Keynes (Viaţa Ro- 
miaească, No. 8, p. 202) constata cit se poate de just: „Cind există 
o aepotrlvire intre puterea de producțiune şi trebuințele de consu- 
măţie, soluțiuuea poate fi căutată in abstracto pe trei câi deosebite : 

— „Ori producțiunea trebue să crească până la măsura trebuinţelor;: 

„Ori consumaţiunea să scadă până la nivelul producțiunii; 

„Ori în sfirgit, bazele de repartițiune să fie schimbate. 

„O a patra cale nu-mi pot Inchipul.“ 

ŞI d. Stere arată că toate trele soluţii, par a presupune nea- 
părat revoluția socială... 

Dar dacă totuşi,—plecind dela ideia. că producția ma scăzut 
încă subt ultima limită, subi care populația actuală n'ar mai avea 
aici "strictul necesar,- am ircerca ca ajutorul impozitului să Indrep- 
tām pe cit posibil! repartiția bunurilor existente (rămase) fără zgu- 
duiri profunde, dacă nu să facem repartiţia ideală, cel puțin şi deo- 
camdută o justă repartiție a sarcinilor extraordinare de războlu, 
fără de care mizeria e nlai mare jos, iat opulența mai mare, mai 
densă şi mai nemeritată sus,—nu am putea oare prin acest mijloc 
să prevenim revoluția socială atit de malt pregătită prin adăoga- 
réa suferințelor şi înjustițiilor războiului ? 

Se pare că s'ar putea prea bine, ca tocmai aceasta să (e 
„Cealaltă perspectivă“ pe care o anunță D. Stere. 

Din parte-ne mărturisim că, Inainte de normalizarea producției, 
op vedem altă perspectivă fâră sguduiri decit impozitele cu mislune 
sociaiă pronunţată, dar impozitele subt intreltă lor formă şi în or- 
dinca riguroasă, aşa cum c-am prezentat in articolul nostru, adică; 
a) impozitul asupra ciştiguriior de războiu, b) impozitul pe capital; 
c) impozitul progresiv pe venit, 

S La aol unde toate reiormele mari se fac în extremis, SC Vor: 
deşte deecamdată, cu oârecare insistență, numai de impozitul pe vcait, 

Impozitul pe venit singur, poate fi suficient cind producția e 
înfloritoare și cind repartiția bunurilor mu suferă decit dr injuati- 
jia oarecum normală, cum era acela care sta la baza repartiţiei cia- 


REMPDY Prvancraop 57 


gege e ` EE —— e e E E E E .— 


sice dinaintea războiului. Intr'un astfel de timp, impozitul progresiv 
pe venit poate constitui un bun mijloc preventie triva Inâspri- 
ril inegalităților care ar rezulta dintr'o EH poate 
semeritată pe dea 'atregul a venituritor ; eficace pentru viltor, el con- 
sacră pentru totdeauna situația de fapt deja realizată până în punt- 
rea lui in aplicate, —În momentele de faţă Cind producția e cu mult rè- 
dusă şi cind pe lingă injustiția dinaintea războiului rezidind la baza 
repartiției, s'a adăogat o injustiție nouă şi anormală, cu mult mia! 
mare la complexitate şi proporţii.—impozitul pe venit singur, e ino- 


Gerant atît din punct de vedere fiscal, cit şi din punct de vedere 


al marii misiuni sociale ce trebue să o aibă azi impozitul. — E vorbe 
dcum nu de prevenirea unor injustiții şi Ce evitarea operei de ine- 
Kach prin ucumulări viitoare, ci de reparația răului deja tn- 
äptair, * S 


" " John M. Keynes, prolesor la Universitatea din Cambridge, a 
cărui carle recentă „Urmările economice ale păcii”, a făcut atita viivă 
in lumea poliiică și financiará,- deși oarecum rezervat fajă de atin- 
gerew cişiigurilor de războiu ale „prolitorilor“, pe motiv că aceşila 
ar reprezenin clasa acilvă intreprinzăloare sl deci, lovind în ei, s'ar 
descuraja produclia, - caşi cum majorilaica „profitorilor* n'ar îi ne- 
gusiorii, jucălorii de burtă şi Inlermediarii inutili din mijlocul cărora 
puținii adevăraţi er ar putea fi luaţi, acesti savant economist 
se exprimă astfel cind alinge direct chestiunea reiacerii inierne a 
fiecăre! țări care a fost în războlu : „/n ceioc> privește datoriile dir 
interiorul țării, eu sînt unul din aceta care crod cd, pentru slingereu 
lor, un impozit genere! prin preluare de capital este o măsură nea 
părat trobulloare pentru aşezarea unor finanje săndioase în toate sta- 
tele beligerante ale Europei”. - (Keynes, Urmările Economice ale păcii 
Traduc. Rom. Editura „Viaţa Rominească” p. 211 242). , 

„În ultimul moment, d-nii Deputati Dr, |. N. Angelescu și V., 
Madgearu au avut curajul să ia inijialiva de a prezenta comerci noas- 
ire cile un procet de imporziiie extraordinară. 

D. V. Madgearu, intr'o expunere bogat şi frumos molirală, pro- 
pane un impozi! asupra capiteluiul imediat Incasabil, aṣa cum cer 
imprejurările de azi. D-sa însă, pentru considerajiunea neconciudenlă 
a greulăjii de aplicare, nu admile necesilalea prealabilă a soclalizări! 
ciştigurilor de războiv, sistem care dacă s'ar înlăpiul astel fără co- 
roana socializării cişiigurilor, — sier consacra peniru totdeauna pro 
tunde injustijii. 

De altă parte d, Dr. I. N, Angelescu înir'un adevărat sistem: 
complex ji romplec! de impozite, cerute de timpurile noasire, prevede 
(cai nol) atil necesilalea prealabilă a soclalizării cîștigurilor de ris 
bolu, cîi şi un impozii extraordinar asupra capilalului a cărui colă 
progresivă merge pănă la 52 la sulă, deosebil de socializarea: plus- 
valulei imobiliare, și care vor preceda marea reformă a introducerii 

eniu prima oară în Rominia, a impozilulul pe venit subt dubla lui 

ors, cedulară şi globală, reunite. 

Dar impoziiul pe capiia! propus de d. Angelescu, iniru cit pea- 
tru a li percepal se împarie în 10 părți plătibile de contribuabil in 
19 ani. în primul rind revine la un impozit pe venii (cepitelul neser- 
vind decii peniru evaluarea cotelor), - iar în al doilea rind, iucrini 
prea lent, nu ra fi destul de eficace şi va menjine în plus laconre 
mienlele de care ne-am ocupat lu p. 3) —34 supra. 

Pănă ocum, umbele proecte de mal sus nu au deștepial in opi- 
nia publică şi în presă ecoul și interesul ce lrebue să deşieple, pen- 
Ir a se pregăli terenul spre aplicarea unor măsuri atil de Impor- 
tante, şi singure salvatoare. 


) 


a ` VIAŢA. ROMINEASCĂ 


Aşa dar, inaintea impozitului pe venit se impune azi neapărat 
un impozit tinzind la socializarea ciștigurilor de războiu, unul ge- 
neral asupra capitalului, subt forma preconizată de noi, sau subt 
alta mal pertectă,— chestiunea formei nu este cea mai importantă, — 
şi numai în urmă impozitul progresiv pe venit, care va satisface ne- 
voile normale ale Statului şi incetul cu lacetul va căuta să repare 
pe cit posibil injustițiile acumulate lent in repartiția clasică dinaia- 
tea războlului. 

Tajustițiile extraordinare de ordin social, caşi nevoile de bani 
extraordinare ale Statului, trebuesc preintimpinate sau reparate cn 
mijloace extraordinare. 

iată dece preconizăm ` prin socialism de războiu calculat şi 


olt la salvarea actualei ordine sociale profund amenințată de an 
socialism de războlu fatal care poate degenera, trecînd peste limi-- 


tele rezonabile. 
` Dar vorba d-lul Perieţeann: „Avea-vom eroismul lul Mucins 
Scaevola 7... sau vom muri eroic dar stupid din frica de-a suferi?” 


Piteşti, Decembre 1920. C. D. loanid 


Seen, La p- 37 („Remedii financiare"), ultimul aliniai, 
in Joe de: „el şi mal mult din bonuri in natură” —să se cliească: „ei 
și mel muli din bunuri de milă natură”; lar paranteza din acelaşi Dë: 
saj: „(acestea din urmă mai ales subt formă de creanje şi valori mo- 


biliare)“ să se cllească: „(acestea din armă mat ales subt formă de 


valori mobiliare)”. 


0 proncucigaşă nebună 
Vorbeşte z 


—Luaţi fetele de mină, 

Ori scoateţi-le ochii, 

Cind merg pe drum,—căci ochii 
Din ţărnă stau la pindă 

ȘI-s plini de mormoloci . 


La ce goniţi copili ?.. 
Lăsaţi să se joace. 

Eu n'am nimic cu dinşii 
ȘI nici cu voi... 

Acolo, 

in miaştina din care 

Beau singe cind mi-i sete, 
Am Îngropat o broască.. 
Orăcăia prea tare 

Şi-am gituit-o... Ce 

Vă închinaţi la mine ? - 


Eu n'am ucis pe nimeni 
Şi nu mi-i foame... Merg 
Pe drum pentrucă paşii 
Pe care-i tiriiu şterg 
Și-astupă ochii ţărnei, - 
Si-omoară mormolocii. 
itfel mi-aş prinde larâși 
Aripele, 
Și-a merge ia 
Pe sus... 


VIAȚA ROMINPASCĂ 


Nu mai inchideţi poarta, 
Şi nu goniţi copiii, 
Păziţi-i de mocirlă 
De vreţi să vă trăiască. 

Eu nu-i minine.. De-acu 
Mă duc deadreptu 'n steaua 
'ndeamnă pe fecioare 

Să cate 'n ochii ţărnei 
Cind merg pe drum... 

MA duc 

Sa gitui para stelei, 

Mă duc să-i sting lumina, 
ŞI pân' ajung, pe drum, 
Astup 
Şi şterg 

Toţi ochii de ţârnă'n care steaua 
Prăseşte mormolocii ispitelor... 


Mă duc 

Nu mai sbieraţi la mine, A 
CA nu vă cer nimica, ` 
Mi-a dat asi-noapte moartea 
Trei stirvuri mici 

Dar grase 

Și fragede, — 

Erau 

Trei broaşte pesculle 

In tainiţa din care 

Erau să iasă 'n lume 
Orâcâind ruşine, 

Necinste 

Și năpaste 

După citeva luni. 


Eram tlămindă tare 

Si le-am mincat pe toale. 
N'aveau nici pâr nici unghii, 
Dar oirogenn a om... 


em 


o PR NEBUNĂ, VORB 5! 


Nu vă 'nchinaţi la mine 
Şi nu goniţi copiii 

Ca sint sâtulă-acuma 
ȘI mă grăbesc. Mă due 
Så gitt para stelei... 


Dar pân' ajung luaţi seama 
La ochii din ţărină 
Că 's plini de mormoloeci,,. 


Elena Farago 


el, 


La răspintie 


Să nu uităm să mat ES gege 
u aliaţii ex egăâlura ce 

tra de ec) inire Lol Rominii, şi că dacă 
unii au gindii altfel, toji au simțit la fel, 
pentrucă şi sulerinjele de moarte şi izbia. 
zile de viață n'au los! nicl ale unora, nici 
ale altora, ci ale (erte întregi. 

(atei Canlacuzino, ministru al Stier, 
în şedinia senaluiul dela 6 lulie 9.0). 


„Oermanotili” şi „naționaliști“: dou? epitete deopotrivă 
inţate. 
RE ag se înțeleg acei care au fost împotri- 
va unui războiu alături de Rusia. Cuvintul cuprinde insă o no- 
ţiune de simpatie, şi chestiunile sentimentale n'au fost, deter- 
minante pentru atitudinea celor porecliți „germanofili”. o 
Prin „Naţionalişti“ se ințeleg acei care au voit război 
alături de Rusia pentru cucerirea Ardealului. Epitetul este ia- 
răşi greşit pentrucă idealul național nu se mârginea la pro- 
le romineşti transcarpatine. Ministrul basarabean Ciuhu- 
reanu putea spune, în şedinţa Camerei dela 26 August 1918: 
noi n'am putut fi alături de cei care doreau izbinda Rusiei, 
ceiace însemna Impiedicarea izbindirii idealului nostru“. 


Astfel, patima deslănţultă de războiu a împărţit pe Ro~ 


A categorii, deşi toți urmăreau deopotivă aceiaşi ţintă 
erp pata caca e i ease, mare kg Gëf S 
inciile romineşti de peste Carpaţi ci 
Si Prut —dat nu pi ințelegeau asupra Sijiossolor de-a a- 
inta dorită unanim. 
ege ANE unei acţiuni alături de Rusia, erau de acord 
asupra principiului că o Rusie victorioasă ar impiedica pen- 
tra totdeauna, realizarea deplină a idealului naţional, şi-ar 
stinjeni chiar dezvoltarea statului romin, Nu mai erau însă de- 


LA RĂSPINTIE 63 


E eg 


acord asupra chestiunii defapt de-a şti care din grupările be- 


ligerante va eşi victorioasă. O parte, în frunte cu P. P. $ 
credeau că Germania va impune pacea. Altă parte, în frua 
cu Maiorescu, credeau că războlul se va siirşi printr'o e 
de tranzacție. Cei dintâiu se pronunțau deci pentru o acţiune 
a Rominiei alături de puterile centrale, cel din urmă pentru 
neutralitate. 


CHEN 


Credinţa că o Rusie victorioasă era un pericol pentru 
rominism, nu s'a ivit la noi odată cu războiul mondial. N'a 
fost o teză creată ad-hoc. Era o convingere veche a clasei 
conducătoare romine. Işi avea obirşia în timpurile de ocu- 
paţie rusească a Principatelor la începutul sec, al XIX-lea, 
cind comandanții ruşi spuneau ritos că nu vor lăsa Romini- 
lor „decit ochii ca să plingă“.: De atunci, privirile Romini- 
lor s'au eg em spre Occident pentru a cere ajutor împotri- 
va Rusiei? Convingerea aceasta era impârtăşită deopotrivă ` 
de conducătorii Principatelor, ct şi de frun ardeleni, dela 
cei adunaţi la Blaj în anul 1848, care propuneau Austriei un 
mare ducat rominesc, Pa baze naționale, impăratul purtind tit- 
iul de māre duce,3 până la Aurel Popovici. Nu-protestau a- 
ceşti Ardelen! Impotriva stăpinirii habsburgice, dar Impotriva 
e Steet Ungurest 4 La Romini cu sentimente patriotice 
neîndoioase s'a putut naşte chiar ideia unei confederaţii ro- 


__ mino-ungare, ca barieră impotriva celor două slavisme, din impe- 


tiile rus şi austriac. După revoluţia dela 1848, A. G. Goles- ` 
cu publica o notiţă care avea de scop „a populariza in Ger- 
mania ideia cum că Moldo-Rominii doresc şi aşteaptă inter- 
venţia Germaniei ca să-i scape de protectoratul rusesc“.6 
Toate aceste planuri şi proecte diverse şi uneori contradicto- 


1. Mémoires de l'amiral Paul Tehiichagol, ed. Sc. Lahovari, 1909. 


Din neştiință sau intenjional această vorbă s'a alribuil coman» 
danjilor germani („Viitorul de Luni 12 Mai 1919). 

2, Vezi LC rum, Rominia fală de capliulajiile Turciei, Extras 
din An. Acad. Rom. 1915, p. 28. | 

3. larga, Unirea Principalelor. V leni, 1909, p. 45. 

4. Dacă nu ar Íi fost dualismul şi şovinismul maghiar „toale na- 
fonaiită ţii ar fi înțeles că este un interes de viață peniru ele, ca şi 
peniru Ungaria însăși, ca împreună cu Ausiria să formeze o ere 
cit mai strasnică În conira şi a Germaniei și a Rusiei”. (Aurel C. Po- 
povici, Nallonalism sau democralie, p. fa 

5. lon Ghica și Chesar Bolliac la 1 Căâtră N, Bălcescu (Ar!- 
cescu, Corespondenja secrejă a capilor revolujlei dela 1848, Buc.. 
1874, p. 9: 23.-N. Cartojan, Scrisori inedile dela N. Bălcescu ai LL 
Ghica, Buc., 1915, p. 5 4.—CI. lorga, Studii şi doc. XVIIL (1910) p. 53) 

6. Aricescu, |. c. é, 


b4 | VIAŢA. ROMINEASCĂ 


rii, aveau acelaşi fond comun : teama de Rusia.  Alipirea noas-, 
irá, la 1882-3, după ltalia, de puterile centrale, era dec! con- 
"dluzia firească a unei vechi politici, pe care o recunogteam 
iarăşi bună după deziluzia încercată la 1878 şi faţă-de incer- 
cârile Rusiei de-a transforma Bulgaria liberată în anexă mus- 
călească. 1 

„A cugeta romineşte“ nu înseamnă deci neapărat a fi 
pentru războiul alături de Rusia spre cucerirea Ardealului 
„idealul naţional“ cuprindea deopotrivă şi Basarabia. Nu e- 
rau mai naționaliști cei ale căror priviri se indreptau în pri- 
mul find spre Ardeal, decit cei care revendicau în primul loc 
Basarabia Dacă „sentimentul naţional“ al majorităţii câta 
spre Ardeal, aceasta e inseamnă că dorința redobindirii mai 
întăiu a Basarabiei nu izvora şi ea dintr'un sentimenttot na- 
tional. 


mul austriac, deit pangermanismul sau panmaghiarismul. Un 
Francez scrisese cind cu războiul balcanie, că „este opera 
„Rusiei st drumul de fer Dunăre-Adriatica este un proect ru- 
sesc. Dacă izbutește, o barieră neîntreruptă de popoare sla- 


1 R. Ltonoli. Documenls secrets de ln polilique russe en O. 
rieni, 1895. d 
arck care semnase aliania ausiro-germană, nu injelegea prin 
aceasia să indispue pe Rusia de care mai putea avea nevoe conira. 
Pranlei şi vroia să împledice apropierea intre acesle două state., De eci 
iratalul secret ruso-german dela cate evident era o lelonie lală 
de tripla allanță de curind încheiată. În timpul cirmuirii lui Andrassy. 
care-i jinea piept şi fusese promotorul politicei anlislavre, Bismarck 
nu şi-ar [i permis un asifel de aci. Cunoacind sentimentele aniiru- 
sesli ale lui Andrassy, Anglia încheiase la 6 lunle 1878 cu Austra-lln- 
aar!a convenția prin care „se lega să sosjiesorice propunere priviloare 
la Bosnia pe care guvernul ausiro-ungar ar crede de cuviință s'o faci 
ia congresul din Berlin. Poiltica lul Andrassy area într'adevăr lu 
bază „anlagonismul Englezilor și Ruşilor toore, întărea pozilia monar- 
Hiei ca rivală a ` usiei în Orient”, (Henry Wickham Steed. La monar- 
chie des Habsbourgs, p. 325—6, 354). Politica de dupiicitote a ini Bis- 
marck e durat pănă la 1590 cind cancelarul de Der s'a reiros. Ime 
dia! a și urmat vizita jarului în Franța la 1396, iar Austria a pulvi re- 
veni la țelurile ei antiruseşii, la visui de desmembrarea Rusiei ca a- 
julorat Germaniei (ibid. 334 2. 434). Dăinula însă în monarhie teama 
ca „Rusia şi Germania să se injeleagă peniru a împărți satele Hab: 
sburgilor” (ihid. 438) Deaceia Franja și Anglia doreau deopotrivă 
întărirea monarhiei, cea dintăiu împotriva Germaniei, cea din urină 
alit împotriva Oermaniei cil şi a Rusiei. Deaceia publicişiii fran- 
cezi şi englezi deplingeau cauzele de slăbiciune ale Ausiro-lingariei 
şi propuneau înțelegeri cu Slavii de Sud și cu Rominii pe care Un- 
gurii aveau interes să nu le impiedice dacă nu volan să pas „securea 
in rădăcina sistemului austro-ungar de rezistență față de Rasia în Eu- 
ropa sudorlenială” (ibid. 427 9). Cind Acrenthal a holări! anexarea 
Bosniei, celace preocupă mal muli Anglia a fost ca Rusia să nu ri- 
dice cumva, drepi compensație, cheslia Dardanelelor (ibid. 579, 331). 
Contra Rusiei, cf. Ewald Paul, Die Ziele des Russentums, Leipriu. 
153%, 


Panrusiamul era mai primejdios pentru noi decit slavis-` 


k AA arme ` Ka. 
e se va dien în faţa expansiunii bustro-germane și-i va 

hide drumal“.: Ne aflam astfel între două d 
SE E E Gs 


d 


pentru noi eră cea rusească.2 Dacă trădarea 


TE 
H 
ei 
E 
ER 
d 
23 
$ 
zi 

TH 


jdioasă. Deaceia, atitudinea ei față de 
nu ma mirat. Proteztori. iar nu aliaj 


Ze 
pr 
2 


Får pa na Ruşiei, este evident că mam f avut Ba- 
sar?biz, cu p tul ei fertil, cu populația ci de 2 milioane 
de Romini,. cu stipinirea ce ne-c asigură la gerile Denărei. 
Dar și asian de aceasta, cu privire la celelalte revendicări 


1. Francis Delalei, cliat în Mémoires de l'ambassodenr Ocrard 

(fos! ambasador el Siatelor-Unite la Berlin) (Paris, Payot, 1918, 1, 83). 

2. „Exemplul cel mai recent! și cel mal odios poale al procede- 
urilor vechiului regim (rusesc) ne estedaide istoria invaziei Gali 

în cursul războiului. Sinatu! major ol marelui duce Nicolae cuprindea 

v legiune de popi, jandarmi și luncllonari care se aruncară pe neno- 

vociia |ară ca un cird de ciori. ŞI rusificarea incepu. În timpu) celor 

zece luni ale cirmulrii contelui Bobrinski, a tos! oroare în per- 

„ Cele 4 milioane de Ukrainieni din Galiţia aveau, subi re- 


Di e ns a lembra, bib ukrainienne, 13 gimnazii, 15 caledre 


biblioteci ulare, 2 murer, mal 
slare... Dele sosirea sa, dintr un gege eech, des jemi 
me 


toale acesle insiitujii“. (Ellenne Anloneili, La Rusii Wäi i 
Paris, 1919, p. 132.—Cr. Articolul din Revue de Paris, citat în Gustave 
Le Bon, Enseignements psychologiques de la guerre européenne, p. 
237). La noi, un naționalisi, d Costa.Foru, deşi al războin- 
lui alături de Rusiu, mărturisește că dădea dreplale „celor care plin- 
geau mai mult pe Basarabeni decit pe Ardeleni ai Bucovineni”. „Ştiam. 
-gice dap ch mai at sint Dasarabenii de a I rasiticaţi, ştiam 
că moi Diné sisu Ardelenii şi Bucovinenii din punctul de vedere cul- 
tura! și al lberiălilor necesare omului culi*. CI. în acel 
DAS |. Brătianu, Peniru conștiința națională, p, 66 şi C. 
“Sheres, Ne , p- 41. 

3. Articol în revisia „Democrația” reprodus în revisia „Munca“ 
„3 din 20 Aprilie 1919, p. 13. Cf. articolul lui loseph Reimach: 
„La guerre sur le front occidental, l'année de Verdun”, reprodus, în 
parie, in „Adevărul” de Luni 21 lanuarie 1919. Se arală Sturmer 
ajuns la cirai în Talie 1915 nu inspira încredere guvernului romina, 
«are loluşi a intrat în negocieri cu Bulgaria „în urma Inlormaliilor 
tale ce Juose şi m sfaturilor perfide sau neroade dela Pelersburg”. 

4. Charles Rivet, Le dernier Romanol. Dare de scamă în „Stea- 
aal: de Mercuri 14 Ianuarie 1920, Faimosul raport, semual „Poliva- 
növ” publicat de guvernul bolyevis! și reprodus de presa noastră, isi 
păstrează toată tărie, oricine ar fi sulorul, 


i sens, Vin- 
obrogeanu- 


D 


Zei 


GE] VIAŢA EOMINEASCĂ 


eg 


ale noastre, sintem -in drept a afirma că rezultatele aart 9 
fost pentru not aceleaşi dacă la masa conferinței de pace s'a 
fi aşezat şi Rusia victorioasă. O Rusie care ar H cuprins Qa- 


o e din Maramureş, ar fi întins o aripă” 
eg Ceho-Slovaciei,! ar fi jinit prete: ` str- 
begti- asupra Banatului,2 ar fi t pe Bulgarii totdea- 
una gata a se pocăi,s ar fi formulat revendicări asupra gu- 
rilor Dunârii,4 Mării Negre şi Strimtorilor.s intr'un articoi 
din „l/action française“ reprodus In presa noastră,6 se scria 
că „prin ceiace s'a petrecut cu Basarabia (cu prilejul preten- 
Gier amiralului Colceag) se poate judeca ce s'ar fi îIntimplat 
pentru” Polonia şi pentru alte multe chestiuni dacă delegaţii 
unei Rusii restaurate în vechea ei putere ar fi SC la 
imerările păcii“. Ce -deziluzii am ft încercat atunci, dacă şi cu 
nane învinsă am ie îndurat atitea noa, ale di e 

n privin ranţillor pe care partizanii intrării în ac- 
Hung alături a Rusia le -sperau dela aliați faţă de pretenți- 
ile. acestela, cred că mari surprinderi le-ar fi fost rezervate 
în cazul unei Rusii victorioase, 

Mai întăiu, politica puterilor occidentale nu mai era aceia 
care culminase in războiul Crimeei împotriva Rusiei. Franţa, 
după 1870, gravitase spre Rusia, pe sprijinul căreia se bizula 
în taz de agresiane din partea Germaniei și căreia în schimb 
nu putea să-i refuze nimic. 7 Anglia, deasemenea, nu mai sus- 


4. Cekli au fosi născocliorii și propovăduilori! idealului fansion, 
minind basele monarhie! habsburgice. ŞI azi sint in Ceho-Sioyacia 
două pariide: cèl democra! al lui Kramar, slavofil ai panslavisi, este 
mal numeros ` partidul ivi Bencs ṣi Masaryk nu este comlorm senti- 
meniului optional, Partidul siavolil se plinge de robia economică pe 
cate apusul vrea sò Impue și au vede nealirnarea deplină decit in- 
k'o confederalle slavă ; voeşle granijā limitrolă ca Rusia, chiar so» 
vletică. Singurul argament puleraic al partidului la cirmă este post: 
ilitalea une! apropleri germano-tuse care poale fi fatală Cehilor. 
Gah l re iki de Alexandru loan în Convorbiri literare, anul 52 
p. 
2, Un arlicol dinir'un ziar sirbesc publica! în „Dacia“ No. 204 
din kg 1920 : „Cunoscută find Iubirea nalurală ce ne leagă de 
paporul rus, credem că nici un guvern iugo-slar nu va avea pulerea 
să ordone mobilizarea contra Rusiei” On ajulorul Poloniei). 


3. Vezi ia „Viltorul” de Vineri 6 Aug. 1920 dovada că Ruale se 


ielelor n'a renunjal la ideia panslavistă care are adepii numeroşi în 
Bulgaria și Ceho-Slovecia, 

4. Chestia aumilă „Stari Siambul”, aproape necunosculă publi: 
cului, face obieciul unui dosar în arhiva minisierului nostru de ex: 
lerne. Prin telul cum Rusia înjelegea să se facă delimilarea în drep- 
tul acelei guri, hoiarul rusesc ar îl ajuns pănă la Sulina. | 

- Rusia, chiar învlasă, se sie că a cerul un „mandal* al Ligei 
Naţiunilor A aer Constaniinopol (vezi ziarele dela 17 lulie 1919). 

6. „Viitorul“ de Duminică 3 lulie 1919. 

7, Deacela nu era conirazicere între Pelre Carp care la 1870 
declara că „acolo unde sînt glulile latine scolo va fi şi inima Rom- 


m... - - a 


SA beta SR. 


— — ef 


ginea integritatea imperiului otoman. Ea se dezinteresa de afa- 
cerile Turciei Preocupările ei se refereau la 
şi D posesiunile asiatice ale Sultanului. Se EE 


de expansiunea germană în acele părți ' Deschiderea canale 
tuf de redusese de altfel din însemnătatea de altă dată 
a Dardanelelor pentru puterile occidentale. 


ol. à Deaceia, prăbuşirea Rusiei a fost H catas- 
Sait Statele Géi care au i meta deg be Slabe şi 


tonii şi Ceho-Slovacii, scria «Le Temps», trebue să fie <sea- 
tinelele 


cu acelaşi pericol german». Trebue să se ridice la înâlțimea 
unei « curopene“ şi „să nu uite cå duşmanul, si 
duşman... este Germania”. Ei trebue så fie, la est „acel dig 
pe care. Franța şi Anglia ii vor constitui la vest". 4 

+ Problema deci nu era pentru noi atit de simplă cum pă- 
rea celor care nu vedeaa decit victoria celor mulți coalizați 
impotriva Germaniei, şi Cucerirea inciilor romineşti de 
peste Carpaţi. Ingrijorările şi teme „germanotililor* erau 
intemeiate. Ele au fost împârtăşite, după rdzboiu, de mulţi care 
le negat altădată orice temei, le calilicau de „superfetaţii” şi se 
obişauiseră cn gindul de a renunţa la Basarabia. S'a recunos- 


mie!” şi între Carp care-a combălul acliunea alăluri de Resia, afete 
Dare răspundea lui lon Brătianu care rezumase poli- 
tica urmală la 1367 pie carinlele : „acolo uade este ortodoxia, a- 
colo este Rominia“ (Discursurile lui P. P. Carp. Buc., 1907, 1,55). 
„4. Rent Pinon, La question de Macédoine et des Balkans, În 
Les qoesiion: aciuelles de politique éiraagère (Conlerinţe la şcoala 
de și, polilice din Paris), 1997 p. 201. 

2. Deaceia, in timpul războiului, Franja a incheia! acorduri se 
rele cu Rusia prin care-i recunoşiea prelenjiile asupra Poloniei şi 
“'onslantinopolului în schimbul dreplului pentru Franja de a-și întlade 
holarul pănă la Rin (D'Estournelles de Constant, Que detien! la So- 
ciéëiéë des WOR dëi Recenzie în Arhiva peniru ṣibaja și re- 

sc) 4, H D i 
ae Articol d Se „La pel" de Qabriel Hanolana in „Fig aro” 

3 ië 10 Mai 4919. 
ia wm ri Temps“ dela 27 lunie 1919: La question de Teschen, Ne 
esie locul de a ansliza acesi ariicol din panciu! de vedere al intere- 
aelor Rominlei. ` 


REECH. 


88 W 
rolul politic și economic al Rominiei la gurile Do ` Big 
Ca "pericolul ce ar insemna eh ez pret ji- 
S Rusiei, EE + ] 
wa dată pentru ce „germanofiili“ au trecut prin chinuri sù- 
Se pe care nu eee Po aer cei ce au pornit fascinaţi 
dul cuceririi Ardealului: ` 
eg „Cum ne eee vrea, n şi pentru patria noastră şi pentr 
victorie” + alături og 
„+ Ferichtk, după vorba Evangheliei, cei... -cë m'au înțeles 
Pare) şi nu şi-au dat seamă de La Stin 
eau, cu ochii (at peste C | 
, P rèa SE a putut apare, momentan, ca o heno- 
rocire, 4 dar a fost în realitate inceputul mintuirii noastre. 
Rezultatul la care am ajuns esie datorit în mare parte unei 
împrejurări ce eşea din cadrul prevederilor oameailor politici 
care au hotărit intrarea Rominiei în războiu: prăbuşirea Ru- 
siei. Tot ce am dobindit pe urma acestei pusiri, no se da- 
iorește d celor ce au pornit acţiunea alituri de Rv- 
sin. ` realipirea Basarabiei, stăpinirea la gurile Dupărel, întă- 
turarea Rusiei din Galiţia, Maramureş şi de'a Cunstantinopo'”, 
şi a intiuenţi ei asupra celorlalte state slave din ul nos- 
tru. Şi aceste folcase cîntăresc tot atit de grev în balanța e: 
figurilor Rominismului întreg, cit alipirea provinciilor Irans- 
carpative. Cei ce au volt râzbolul alături de Rusia, ru ave: 
caderea a spune că „a admite Rusia, fie Rusia sovietică sau 
osicare alta, pe crestele Carpaţilor... ar fi a revc-i asupra 
anula din ciş'igurile eent ale pe câre victoria coma ni le a 
procurat” s Sint ciştiguri datorite prăboşirii Rus ei 


H 


Petru Carp $i grupul sâu, era neindoios că Germapia va 
impune -lumii pacea. Prin urinare Rominia trebuia să culeagă 
acum rodul Ären ce încheiase la 1882—3. Curind t 
cursul operațiilor militarea permis indoiala în privința rezul- 
tatului final. Carp a rămas totuşi necliații in pârerea şa. In- 
treaga lui atitudine inainte de războlul nostru, cht Şi în timpul 
ocupației, se explică pria credinţa in victoria Germaniei. 

Pentru Malorescu, rezultatul războiolui apărea, dela ħa- 
ceput, ca indoelni:. Nu credea in sinceritatea Rusiei, dnpă cum 


e 
pe 


3. Shakespeare, Coriolan, aci. V, scena III 

4. „Viitorul“ de Vineri 22 Februarie 1919. 

5, Interview al D-lui Take lonescu în gazela „L'Eslair", repro- 
dusă în „La Roumanie”, Vineri 1 Oci,, 1920. 


$ 


> Pi 1 A gâspisrie 9 


Dânula deasemenea că, dacă am fi mers contra Rusiei, ajutorul 
aoguresc ar di fost probabil întradins tardiv.: Era deci de 
rere că Rominia trebuia să stea deoparte, atentă ta desti- 
rarea evenimentelor. Acest punct d: vedere a fost r- 
Datt, un moment, şi de „nationalisti; atunci cind „Epoca“ 
seria ` „să fim Romini şi så aşteptăm cu incredere ziua în 
care, Soarta ne va chema să luăm o hotărire. In acea d, no 
trebue să fie vorba nici de Franţa, niei de Austria, ` nici de 
Germanis, ci numai de Rominia,“ » Maiorescu a rămas insă, 
până la sfirșitul său, inclinat a crede că rezultatul! războiul 
nu va fi o lichidare generală. Nu se aştepta nici la zdrobi- 
rea Germaniei nici la desmembrarea Austro-Ungariei. ŞI eray 
motive pentru a fi sceptic în aceste privinţe. 
La «drobirea Germaniei nu se aştepta fostul ambasador 
a! Stateior-Unite la Berlin, Gerard, nici chiar după intrarea 
Americei in râzbaiu. Mai vorbea de puiința ca Kron rințul să 
succeadă Intro zi tatălui său, ca o porțiune numai din vechiul 
regat al Poloniei så devie stat autonomy ca Germania să se 
transforme într'o monarhie liberala, asigurind astfel pacea lu- 
mii. + italianul Pareto admitea ipoteza unei pâci care „vă 
låsa pe adversari cu puteri egale sau aproape egale“, iar pro» 
lesorul Rignano scria că „aliații nu trebue să-şi facă iluzii 
asupra putinţii de a zdrobi definitiv Germana“, 4 
Se poate alirma că Germania, la 1917, cu mai puţină in- 
traasigenţă şi cu mai puţină inchipuire despre forțele ei, ar fi 
putut evita ostilitatea Americei, a căreia intrare in acţiune a 
fost hotăritoare pentru rezultatul războiului. 3 Fostul ambasa- 
dor Gerard arată că Stateie-Unite au chibzui muit înainte de 
a se pronunța. 6 Au lăsat să treacă ocazii care le-ar fi dat 
pretexte şi cular motive de războiu, precum incidentul cu Lu- 
sitania şi altele în mä, în tură cu războiul submarin la 
1915-—1916.7 Germanii, in orbirea lor, erau convinşi că Sta- 
tele-Unite nu vor îndrăzni să declare războiu. s In cele din 
armă, capitalismul american, lovit in interese prin războiul 
submarin, > a hotărit acțiunea. Era şi teama că Germania vic- 


1. T. Maiorescu, Rominia şi politica de neutraliiale. Fragmen! 
postum în Coav, Lit, 32, (1920), p. 81 A. 

2. „Epoca” dela 22 Aug. 1945. 

3. Mémoires de l'ambasadeur Gerard, |. 35. 47. 231. SH. 

4. Gusiare Le Bon, |, e 544. 

3. Profesorul John Maynard Keynes, fos! delegat al Angliei la 
Conferinja de pace, scrie : „Sialeft-Ulaile au dal Europei ajuloare ne- 
Vimitate, şi /dră acesie ajuioare, chiar dacă n'am |inea seamă de fe 
fiueafa decisivă produsă de sosirea lrupelor americane, aliații n'ar 
fi polut nicioda!: "feig: războiul" (Gitlab de C. Stere, în „Viaja Ro- 
aînaască”, KII (1920), 108). 

é. Mémoires, 1, 15, 256, 240, D 24i. 

7. Ibid. 1, 174. 185, 187, 190, 495, 205, 249, 253, 279, 295, 295. 

S. Ibid. L 492, 209, 734. 

9. Ibid. i, 215, 217, 222, H 47. 


70 KR 


torioasă va pătrunde în America de sud.: Un motiv secundar 
Eh umor-propriu de a şti dacă „un monarh eu- 
dicta unor supuși americani atitudinea ce tre- 
bue să Ia", 3 
după intrarea Statelor-Unite în războin fostul-amba- 
side deg scria că „puterea militară şi navală a imperiului 
man e intactă“, că „marina germană n'a suferit încă pier- 
| mari“, 3 că „nimeni să nu se lase pornit a crede că Ger- 
mania va fi redusă prin foamete sau silită să fnchee pace 
subt presiunea unei revoluţii“, + că „pericolul subimarin este 
real pentru Anglia“ 5 şi că prăbuşirea Rusiei va libera sot- 
daţi germani de pe frontul oriental. s5 4 
“lată deci pentruce era îngăduit şi la noi unora s n 
crează că războiul va continua pănă la zdrobirea Germaniei. 
CH priveşte desmembrarea Austro-Ungariei, ea nu cores- 
pundea alei intereselor Franţei, nici ale Angliei. Prin tradiţiile 
diplomaţiei ei, dar mai ales dela 1870 încoace, Franţa vola e 
Austrie în care să predomine elementele negermane, dacă se 
putea o Austrie întărită prin federalism, care să se opie ten- 
dințelor pangermaniste, şi oamenii de stat francezi erau De 
ord că dacă Austro-Ungaria n'ar îi existat, trebuia inventată. + 
Cit despre Anglia, ea exprimase oficial, la 1909, dorința a 
ajunge „ca relaţiile ei cu Austro-Ungaria să redevie tot i 
de cordiale ca mai nainte... Pentru a înlătura orice BEE 
geri, este mai ales de dorit să se ştie dacă, în raporturile lor 
cu Austro-Ungaria, oamenii de stat englezi vor avea a tace 
cu o putere conştientă de propria ei individualitate, sau Ke 
Putere care, la fiece împrejurare critică, se crede gi A 
este limitele legăturilor «i ca aliată, să se identifice, cu alt 
Putere (adică Germania)... cu care Marea-Britanie are, in roA 
sacţii, o serie deosebită de interese de apărat." s bie > 
vår, Anglia se temea de Germania, intrucit putea viza sip 
tuh. Asia mică și Indiile, Deaceia şi englezul Stead putea sc 
„nu mi-a fost dat să zăresc, timp de 10 ani de gieren 
şi de experienţă constantă, nici o rațiune suficientă eg: x 
impiedice... monarhia Habsburgilor să-și păstreze locu eg f 
tim în comunitatea europeană". 9 Precum altă dată antagonis 


1. Ibid. I, 75, 104, 164. 
A Ibid, H 47. 


5. Ibid. L d 

A ad pi L'Europe e! le quesllon d'Autrjeke: Re? 
Loula jaray, La queslion d'Autriche-Hongrie. ee d E 
ionas de poliliqu= élirangère ea Europe, Paris, 1 Ze de E And. 

maul lui Francis Charmes, În acelaşi sens, ibid. . 

sr, Le pangermanisme de Gualilaume I, passim. 

SH W. Stead, L e 397. 

9. Ibid. p. VIN. 


. 


om RASPINTIE 7 


mul dintre Anglia şi Rusia, tot aşa acum antagonismul dintre 
Anglia şi Germania întăreau poziţia monarhiei. „Drang nach 
Triest“ (al politicei germane) a fost totdeauna şi rămine un 
iactor mai pozitiv şi mai practic al politicei europene deci 
Drang nach Osten austro-ungar, sau decit visul unui -mars 
spre Salonic“, Deaceia Anglia vedea favorabil şi înțelegerile 
Malo-austriace. „Politica cea mai sigură ar fi de a favoriza 
uniunea Slavilor de sud într'o î cordială cu casa de 
Habsburg. Numai astfel monarhia şi Italia- vor putea scâpa 
amindouă de pericolui de care le ameninţă „Drang nach Triest” 
al Germaniei. Ambasadorul Gerard nu se gindea nici e! la 
desmembrarea monarhiei cind scria, după igirarea Statelor- 
Unite în războiu : „Pâstrez nădejdea, împreună cu toţi prietinii 
Ungariei, că această ţară se va libera în curind de influenta 
prusiand care a atras indoita monarhie într'o horă a morţii“ 2 
Deaceia şi in mesagiul preşedintelui Wilson dela 10 lanuarie 
1918, al zecelea din faimoasele 14 puncte, glăsula că se va da 
„ocaziunea unei dezvoltări autonome pentru naţionatităţile 
Austro-Ungariei“. Abia in Noemvrie acelaşi an secretarul de 
stat Lansing făcea cunoscut guvernului romin că Statele-Unite 
vor sprijini revendicările naţionale ale Rominiei. Se explică 
deci declaraţiile făcute presei romine de ministrul ceho-slovac 
Beneş : „Cum ştiţi, în timpul războiului, am avut de luptat 
pentruca să fsc să triumfe la aliații noştri ideia desmem- 
brării monarhiei austro-ungare. Căci se spunea că odată cu 
divizugezea monarhiei, ar izbucni turburări în Europa cen- 
trală“, 3 

lată deci că era îndrituit ca unii din oamenii noştri poli 
lici să se îndoiască de desmembrarea Austro-Ungariei. 

ŞI fiindcă războiul nu trebuia neapărat să urmeze până 
ia strivirea Germaniei şi pănă la desmembrarea mona?hiei 
habsburgice, o pace de tranzacţie era cu putinţă, cum credea 
Maiorescu şi cum se găseau pilde în istorie după mari con- 

rațiuni. 4 Şi într'adevăr, ambasadorul Gerard arată că o 
astfel de pace se putea încheia în 1916—1917, dacă Germania 
nu înăsprea războiul submarin, 5 dacă era mal puţin intransi— 


e Steed nu schimbă nimic în ediția din 1917 de pe care citez, 


2. Mémoires, D. 1 

3. „Adevărul“ de Simba 21 Aug., 1920. Ne pulem explica ast- 
lei de ce d. Brăllanu va fl tinut cu orice chip să facă ofenslvă în Ar- 
deal, deşi se pare că din punci de vedere militar olensiva trebula în- 
dreptată spre sud,—CI. articolul generalului de divizie Ocorgescu în 
Universul" de Simbălă 3 lunile 1920. D-I Brătianu l-ar H spus: „Eu 
urmez polilica men... Vreau să pătrund în Tran , chiar cu se- 
criiicarea corpului d-tale de "mată". Nu însemna oare că d-i Bră- 
Manu nu se incredea numni în tratatul ce ::-helase şi că socolea mal 
sigur să pue pe aliați in faje faptului implinit ? 

LS C. Filini, Maiorescu la 1915, ia Coav. Lil.. anul 52 (1920). 
pag" A 
5. Mémoires, 1, 281- 4, 287, 299, 


72 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


şi încrezută în puterile ei, Germania nu sa pronunta! 
atunci asupra condiţiilor ei de pace. Zicea câ va eva- 
cua Belgia, dar „cu garanţii“, că-i trebue o rectificare de ftun- 
tarie spre Franţa. Rominia să se înțeleagă direct cu Bulgaria 
şi Serbia cu Austria.: Nu putea deci inspira încredere. Pat- 
țidul militar şi unele cercuri industriale au avut atunci ultimul 
cuvint, cum il avusese şi în declararea războiului. In fine şi 
mai tirziu, dacă prin tratatele dela Brest Litowsk şi Bucureşti, 
puterile centrale n'ar fi lămurit lumea asupra adevăratelor lor 
intenţii, şi n'ar fi redeşteptat astfel spiritul de rezistenţă, ar 
fi înlăturat, poate, catastrofa finală. 

Prin urmare, politica de neutralitate preconizată de Maiv 
rescu, nu era o greşală, şi mal puţin o crimă împotriva aspira - 
gier neamului. Dacă ar fi fost chemat la guvern în August 1916, 
ar fi urmat acelaşi metodă ca la 1913, ar fi așteptat „trenul Ro- 
miniei“, iar desfășurarea evenimentelor, aşa cum a fost, ne per 
mite a zice azi că aşteptarea war D fost zădarnică. 4 


In memoriul remis M. S. Regelui la 12 Martie 1918, D. I 
LC Brâtianu arată că,„pentru Romima (războiul) punea între- 
barea: cu izbinda cărei părți se asigura mai bine fiinţa şi inte- 
mesele ei": La această intrebare „germanofilii” răspuudeau to- 
tārit că ființa şi interesele Rominiei ar fi fost periclitate prin 
victoria Rusiei. Pentru D, Brătianu, acaastă părere era o gregală, 
dar D-sa recunoştea că „lu primele timpuri greșeli erau permise 
în faţa acestei întrebări“. Apoi D-sa lâmureşte ce înțelege prin 
„primele timpuri“. Sint timpurile pănă ce „păcile separate, ma- 
nifestaţiile clare ale Germaniei victorioase, arată nelndoios care 
ar soarta lumii în caz cînd ea ar răminea subt izbinda deft- 
gitivă a puterilor centrale“, S'ar înțelege, pare-se, că ar fi fost 
Romini care şi după aceste „manifestări clare“ ale intențiilor Ġer 
maniei, credeau încă, în Martie 1918. că fiinţa şi interesele Ro- 
miniei erau legate de victoria Germaniei. 

"Ié 1, 29 7, nat 56, 82, 95, 157 -9, 160 

2. Ibid., I, 504 2, 307. 

5. Ibid., 1, 325. I, 166 7. 

4. Cu drepi cuvint mihnit de nesocolirga de câtre aliați a trata 
tului incheiat cu ei, D-l Brătianu declera „ului ilallan „Secolo“ la 
28 Iunie 1919, că den „puleu rămine liniştit fără să compromită prin 
aceasla asplrațiile najionale romine”. lalr'adevăr, cind desmembra- 
rea Ausiro-lingariei a deveni! inevitabilă, provinciile romineşii în mod 
firesc ar D gravilal spre Romlaia, care ar fi dispus ln momeniul e 
cela de o armală ininciă și de o situaţie economica şi financiară în 
loriloare, lar conlerinja, în virtutea principiuiul de aniodelerminare . 
admis pria intervenția g y a ilison, nu s'ar li pulul opune- 

, „Viitorul“ de Luni 19 Noembre, 1918. 


DEE, II 


73 

Această legendă, care s'a acreditat prin propaganda naţio- 
aaliştilor, este o tăgadă de dreptate faţă de o intreaga categorie 
de buni Romini. Răspunde lnsaşi perne re lui Petre Carp car, 
in Martie 1918, era de părere că orice negocieri de pace cu pu- 
verile centrale trebuiau să inceteze, odată ce nu se putea obține 
respectarea integrităţii teritoriale şi a neatirnării economice, şi câ 
Rominia trebuia să rămină pasivă până la începerea negocierilor 
„generale de pace Imre toate statele beligerante. j 

Se confundá,—speräm că fără intenție, —credința perzistentă 
a unora in victoria Germaniei, cu derința unei astfel de victorii. 
Ar trebui să se lămurească odată în toate minţile romineşti că 
din momentul prăbuşirii Rusiei, a încetat chinul sufletesc ai acelor 
Romini pe carei ingrozea spectrul unei Rusii victorioase, și care 
a fost ăstălmăcit ca un sentiment antinaţional. 

Dar dorinţa este una, şi credința în posibilitatea realizării 
ei, este alta. Este adevărat că au fost Romiui care n'au crezul 
“A evenimentele se vor intoarce, cum s'a intimplat, deatotului 
tot. Dar aceasta nu constitue un act de trădare de neam. Indo- 
iala a alunecat și în sufletele „naționaliștilor“: „Părea ca Dum- 
nezen și-a întors fața dela noi. Toate se năruiau în jurul nostru. 
Fraţii se invrăjbeau între ei, țara cra fărimată şi cei mai tari m- 
cepeou să se clatine în credinja lor." i Azi, din toate colțurile 
răsar proieţi care au prevăzut totul, prăbuşirea Rusiei carte 
ne-a dat Basarabia, şi desmembrarea tro-Ungariei care ne-a 
dat Ardealul. Nu mă stiesc a mărturisi că n'am avut aşa adincă 
pătruudere. Am avut clipe de amară desnădejde, Fericiţi cel ce 
nu s'au îndoit niciodată, în timpul fazelor atit de deosebite prin 
care am trecut în războlul nostru, dela ocuparea Bucureştilor până 
in ocuparea Budapestei: infringerea; trădarea rusească, perspec- 
tiva unel păci separate pe socoteala noastră, putinţa unel păci 
de tranzacţie între grupările beligerante ! 


VI 


Acestea fiind constatările impuse de” realitatea faptelor, nu 
prezintă decit un interes de psihologie a vremurilor, considera- 
tiile sentimentale sau de filozofie transcendentală cu care a fost 
îmsoțită acţiunea militară întreprinsă de Rominia alături de Rusia 

Sa scris spre pildă că războiul nostru alături de puterile 
ințeiegerii se na er în primul rînd „liindcă  intr'acole 
era dreptatea, fiindcă din partea opusă venea agresiunea, fiindci 
onoarea şi solidaritatea omenească ne comandau să sărim în a- 
mtorul celor atacați.” Numai „în a doua linie venea ideia libe- 
rârii fraţilor.” 2 O astfel de concepţie a fost impârtăşită de foarte 
muli la noi. Incă dela 1850, N. Golescu scria lui, L Filipescu: 
„Trebue oare să maimuţărim Franța pănă şi în defectele ci? 


LE Vlăhulă în „Dacia“, lanuarie, 1919, 
2. D. Cosia:Foru. 


nu ` o o nca oo 


Nol, cestälalți, nu avem decit un singur partid: al fericirii ţări: 
noastre; n'avem decit un singur strigăt: trăiască Rominial”.: 
Totuşi, Rominia a fost singurul stat a căruia acţiune a fost ho- 
iărită în mare parte de consideraţii sentimentale. 2 Numai la oo 
s'a manitestat mândria de a lupta alături de o anumită putere, 
oricare ar H consecințele. Cu sentimentele nu se discută. Deaceia 
şi aşa zişii „ge “ au fost porecliţi „ticăloși cu argumente.” 
Stiam însă din istorie că sentimentul în politică este un lux pri- 
mejdios mai ales pentru statele mici, care au servit deseori ce 
„monedă de schimb” pentru impăciuirea celor mari. 

i O altă pană autorizată a scris că „ceiace ne-a făcut să 
ridicăm armele, a fost dorinţa legitimă de a ne da tributul în 
tabăra acelora care au proclamat întronarea principiului naţiona- 
Htăţilor.“ 3 Decit, noi am ridicat armele alături de Rusja, care 
nu reprezinta, —şi nu numai în ce ne priveşte, — principiul naţio- 
nalităţilor și care, dacă ar fi fost victorioasă, la masa verde, ar 
ți adus mari ştirbiri acestui principiu. 

Războiul a fost, e adevărat, declarat de Germania, unde 
casta militară, marea proprietate rurală şi ciţiva mari industriaș! 
au influenţat hotărirea impăratului şovăelnic, folosindu-se de mo- 
bilizarea rusească. 4 Franţa a intrat deci în războiu ca să se 
apere. Anglia, la rindul ei, a tras sabia cînd violarea neutralității 
Belgiei punea in joc atit onoarea ei de putere garantă, cit şi in- 
teresele ei amenințate printr'o inaintare germană spre coastele 
de nord-vest.5 ltalia a intrat în războiu pentru a-şi asigura in- 
teresele din Adriatica, in fine, Statele-Unite s'au hotărit și ele, după 
multă îndoială, cînd perspectivele de heghemonie germană s'at 
părut amenințătoare pentru interesele capitalismului american. » 
Deaceia preşedintele Wilson, uitind de cele 14 puncte, a de- 
clarat într'un discurs dela 15 Sept. 1919 că „acest războlu a fost 
comercial și industrial. El ua fost un războiu politic... Cu Liga 
Naţiunilor, direcţia financiară va fi a noastră (adică a Statelor- 
Unite), supremația industrială va fi a noastră, avantagiile comer- 
ciale vor fi ale noastre.” 7 

Fiecare stat beligerant, atit dintr'o grupare cit şi din cea- 
lată, era, cu drept cuvint, preocupat de asigurarea proprillor sale 
i. Arleescu, Corespondenja secretă, p. 35. 

2. Un arlicol plin de realism asupra schimbărilor după interese 
in grupările statelor, a publicat un strașnic najionalisi, d-l C. Bacal- 
baga, în „Adevărul“ de Simbălă 21 Ang, 1920 subt lillul „interese şi 
sentimente“. Sint totuşi nalionalișii care cred sau se Inc a crede în 
vesnicia unor anumite constelajii polilice europene. 

3. General Averescu, Filism şi fobism, în „Indreptarea” de Sim 
KA 19 Aprilie 1949, 

4. Memoriile lui Gerard, 1, 77 9. De acela denunță ei „Kaise- 
șiamul* ca sistem, nu persoana Kainerului (ibid. H. 41, 155—7, 274). 

5. Ibid. 1, 110. 1, 297-9. 


6. Citatii la C. Stere în „Viaja Rominească”, XII (1920), 495. 
7, Cital în Slere, 1. c, 196. x 


— HERE = 19 


interese. Deaceia Franţa, în chiar timpul războiului, încheia a- 
corduri secrete cu Rusia prin pri are e e 
îi recunoştea pretenţiile asupra s torilor şi Poloniei.1  Deaceia, 
pentru a se atrage italia în războiu, i se făceau concesii pe coas- 
tele Adriaticei pe care Serbia, cind le-a aflat, nu le-a putut primi. 
Deaceia, istoricul francez Barthélemy, într'un articol din Mercure 
de France, vorbind de Liga Naţiunilor, consideră frazeolagie 
goală a crede că ceasul biruinţii ar fi sunat de astă dată pentru 
«atiafacerea aspirațiilor idealiste; Acest ceas, căruia unii vor să-i 
dea un caracter îngeresc, nu se deosebeş:e, zice Barthélemy, de 
celelalte ceasuri de biruinţă din istorie şi asigură deci interesele 


% biruitorilor, Alt cugetător francez, Gustave Le Bon, spune și ei 


A „dreptul şi justiția mau jucat niciodată nici un rol, de cije ori 
a fost vorba de relații între popoare cu puteri inegale” și de 
acela trebue „să lăsăm la oparte vorbâria copilârească a paci- 
fiştilor despre pacea prin triumful dreptului. Dacă o pace du- 
rabilă se obține, nu dreptul o va crea, dar necesităţile economice 
și soctale superioare tuturor voinţelor.” 2 

Conferințele ce s'au încheiat prin tratatul acla Versailles au 
confirmat pe deplin aceste adevăruri „Invingătorii în războiul 
mondial, scrie francezul Prancis Delaisi, 3 renunţă la visul glorios 
de a libera popoarele .subjugate şi se ocupă a le smulge combu- 
stibilul necesar maşinilor şi cuptoarelor lor.“ lar profesorul englez - 
Keynes, fost delegat al Angliei la conferință, de unde s'a retras 
în semn de protestare, serle şi el că „sa văzut un răzholu iu- 
cepot pentru a apăra stințenia îndatoririlor internaționale, ispră- 
viudu-sc prin călcarea desăvirşită a uneia din cele mai sfinte 
indatoriti de către sprijinitorii acestor idealuri, cînd au ajuns bi- 
voten." 4 Și principiile n'au- fost uitate numai faţă de învinşi ò 
dar și faţă de unii aliați, Am avut şi noi dreptăjile noastre. 6 
Dar se vorbise atita de „dreptate“ incit trebuia făcut ceva pentre 
a salva măcar aparențele. Şi s'a inventat atunci spre pildă sis- 
temul „mandatelor“ Ligei Naţiunilor asupra unor anumite teri- 
torii, sau categoria statelor cu interese „limitate.“ ? Toate acestea 
sint omenești și fireşti. Cea mai blindă calificare ce se poate da 
sentimentului celor ce nu se pot dumeri, este cea hărăzită de 
realistul Clemenceau visătorului Wilson: „o nobilă nevinovăție” 
(une nobile candeur} 


e gg 


i. D'Estourneltes de Constant. Que devient la Socitit des Ne- 
tona ? L. c. 387. 

2. L. c 346, 

3. Le pétrole. Recenale în „Viilotul” de Duminică 26 Dec., 1920, 

4. Cilat în Convorbiri Literare, anul 52 (1920), p. 509. 

5. Argentina se retrage din Liga Najiunilor „penirucă nu s'an 
respecta! principiile de admitere a luluror najianilor... Buat Indis- 
pensabii peniru indeplinirea înaltelor scopuri ale adunării” (Le Temps 
+4 Dec., 1920). e 

6. Cea ma! recentă, a ministrului nostru de finanțe la Spa (Le 
Tamps, 14 Dec 1920). 

7. D'Estovrnelle» de Consiani, |. c.. 


Sea o 97 N n 


- in fine, le-a mal plăcut unora să vază in războiul mondiat „ul - 
tima bâtâlie intre lumea veche, pe care o reprezentau puterile 
centrale... şi lumea nouă pe care o reprezentau democraţiile din 
apus...“ ! Lupta s'a dus întradevăr în contra „Kaiserismului“, 
dar nu de dragul principiilor democratice, dar de teama hoghe- 
moniei germane. De acela de partea democraţiilor apusene pu- 
tea sta şi Rusia, numită cu drept cuvint „focarul de reacțiua: 
mondială“. Democraţia, după războiu, este bărțuita atit de par- 
tideie burgheze care cred cá are nevoe de multe corective, sc! 
ER teoriile sociale extremiste care o privesc ca o ficțiuni, + 

apropiaţi de adevăr par a fi acei pentru care rezultatul ráz- 


boiului va fi apropiata prăbuşire a burgheziei capitaliste și lns- S 


tituirea dictaturii proletariatului.» Dar desigur aceasta nu va fi 
o consecință voită de biruitori, ci o urmare indirectă a modului 
cum au înțeles să inchee pacea, preocupaţi de zdrobirea pentru 
totdeauna a Germaniei. Tratatul dela Versailles, zice Keynes, a 
creat „O Europă neproductivă, neocupată, dezorganizată, siişiata 
de certuri interne şi de uri internaționale... Ea se războeşte, ca 
moare de foame, ea pradă, ea minte“.5 Pe un astfel de teren 
du-i de mirare să incolțească revoluția. 


V 


Nu! „Germanofilli” n'au fost impotriva idealului naţionai 
Pentru ei, hotarele naţionale erau Nistrul la răsărit şi Tisa la 
apus, şi credinta lor cra că drumul spre Ardeal duce prin ba 
sarabia, cum de fapt a şi fost. „Germanofilul” prin excelenţă, 
Petre Carp, zicea la 1901; „ideja conservatoare este că politica 
externă nu poate să fie politică de partid, pentrucă, în ultim” 
instanţă, oricare ar fi deosebirea între noi, în inima fiecãrtis 
dintre noi e același pînd, aceiași aspirație, adică mărirea aces- 
Zei frt, ŞI nu rămine altceva decit lucrarea intelectuală care te 
face să judeci care sint momentele în care poţi să dai ideii un 
inceput de realizare“ 1 lar In ajunul intrării noastre în acțiune, 
tot Carp declara în Camera liberală că „fiecare vreme are sar 
“ina ei în mersul înainte spre ideal“ şi că „ce va aduce du 
viitor îndepărtat, aceasta se sustrage vederii noastre“. 4 

Un viitor apropiat, prin împrejurări care au depăşit pre 
vederile tuturor oamenilor de stat, și nu numal dela noi, a rea- 
Dat în loc de idealui național parţial, idealul integral. ȘI acesi 


i. D. Take lonescu la o înirunire a parildului democrat („Ad 
vărul” de Luni 30 lunile 1919). 

2. C. Siere, în „Viaja Rominească”, XII (1920) p. 109. 

3. Lysis, Vers la démocratie nouvelle, Paris, 1920, p, 30, 35 

4. Sindicalismul și bolşerismul. 

5. Sanielevici, Filozolla războlului, în ziarul „Lumina“... 

6. Citat în „Viaţa Rominenscă“, |. e. 189. : 

7-0 LE inā din viaja ps ielei conserralor. Duc. 1901, p, t39 

O art AH dela ti Marite 1915, 


GEN LA RASPINTHE ke? 


ideal s'a realizat în ordinea concepută de „germanotiii”, mai tn- 
"in Basarabia, prin prăbuşirea Rusiei cu care ne aliasem, apot 
Ardealul, Însuși D. L Brătianu a recunoscut că am „eşit din a- 
cest războiu cu roade pe care nu le-ar fi putut. da decit doas 
mari războse turopene ` am ajuns Ja Nistru, şi am ajuns la 
Tisa”. Este mărturisirea acestui fapt evident că realizarea idea- - 
lului nostru integral ma fost urmarea firească a războiului por- 
mit alături de Rusia. 

Printr'un concurs fericit de împrejurări, tocmai cind ne cre- 
deam marginea prăpastiei, lucrorile s'au întors in favoarea 
noastră şi am putut vedea visul nostru de secole implinit. : Este: 
simbolică întimplarea că ordinul pentru trupele romineşti de a 
ocupa Basarabia a fost dat de guvernul Brătianu, iar ce! pen- 
tu ocoparea Bucovinei de guvernu? Marghiloman. 

Rezultatul objinut corespunde asite) năzuințelor naţionale 
supreme ale întregei suțlări rominegti, -Tocmai deaceia, exciu- 
derea așa zişilor „germanoțiii“ dela manifestările de ` obştească 
bucurie, n'a dovedit decit reaua credință, neințelegerea sau pa- 
tima va:bă a celor ce au pronunțat ostracismul. 

__ intreaga desfăşurare a războiului nostru întăreşte în cre- 
dinja, pe care o impărtăşea Maiorescu, cà evoluţia popoarelor 
“Ste independentă de acțisnea conducătorilor, —a RR iulleen 
este numai aparentă, — şi cà se desăvirşește prin ul tain 
al onei voințe sau inteligențe supreme, în afară de noi şi dea: 
supra noastră. 

Deaceia a putut serie Gustave Le Bon urmâţoarele rîn- 
don care ar trebui să dea de gindit celor ce pu+se, indoes: de 
pătrunderea spiritului lor: „A face procesul evenimentelor im- 
plinite, a distribui răspunderi, ocară sau laudă, este o treabă 
copilărească... Păpuşa care, incanştientă de sforile care o pun- 
în mişcare, ar batjocori sau lâuda mişcările altor pâpușe, ar 
greşi desigur gvozav*.a 

Deaceia giodindu-mä la discordiile, prigonirile şi chiar 
prolanările care au aruncat o umbră atit de uricioasă pe tablout 
măreț al supremelor jertfe al su or bucurii, volu ta- 
cheia cu observația lui Voltaire că Creatorul! nu ne-a dat inimi 
ca să ne urim, după cum nu ne-a da! ghiare ca să ne sfişiem, 
iar dacă uneori prostia, pasiunile sau fanatismul pare că triumiă, 
cavintul din urmă îl are tot rățiunea. 


toan C. Fun 


1. „Viitorul“ de Marji 20 Noembrie, 1918. 

2 Discursul generaloini Averescu, prim ministru. le Cernănii. 
„Imdrepiarea” de Vineri 28 Mal, 1920. 

3. Paychologie du socialisme, p. 447, 


e " 


SONETE 


+ à 
1 Zenput 
Gerson 


Copii, vreau Libertatea să v'o cint. 


Orictt de sus în sfere zmâul sboară, 
" Avhuitul lul e "'mtemelat pe sfoară ; 


De-o rupe, —cade ‘ndali ia părin: 


Si:Bteară altul, vulturesc aviat 


E susținut de-aripa lui uşoară; d Vë 
De apă-l ridicată, pluta, doară... Wéi 
lar nourii suat inălțaţi de vint. 


Io Haos chiar, fantomele de stoeie, 
Legate mm firul forței dintre ele, 
Xalsează nebuiosul lor poem. 


„Şİ toţi suntem ca zmâul de hirti:; 
lar lanţul este sprijinul suprem 
Al Libertăţii uoastre 'n veșnicie. 


VE 


Metamortoză 

MĂ văd un act de farsă... şi trăese ` 
in- mea zădărnicie, j 
Ca o st 


Pe Lie na p o disprețuesc. 


Nefericire mie că desc... 
ŞI A simţesc,— nefericire mie ! - 
Mai bine-aşi fi rămas în veşalicie, 


“Nimicul către care năzuesc. 


„„Şi-am fost doar inainte de Deluviu, 
O stincă stearpă „mal de fluviu, — 
Dar am eşit din visu-mi de granit... 


De-atuaci, mă sbat între Pămint şi astre, 
Ca o nâlucă 'n creer de smintit, ` 
Biătindu-mi joc de rostul vieţii noastre, 


Glasul Neamului 


Eu sunt copilul mut al disperării: 

Ori clt m'atingi,—serişnesc din dinți şi tac; 
Dar ca urzeală de Roman şi Dac, ` 
Vârs uneori văpâi prin țeava air! 


„Şi-aşa lăsat în voia întimplării, 
intind spre Soare ramuri de copac 
tot mai largi în juru-mi le 
ci port În crengi vitalitatea mării. 


Nu ştiu ce țintă caut prin pustiu,- 
Dar asta-i n'o ştiu; 


De: acelaș: Seri, merg Inainte.. O; 


iar cind încerci E wei? să mi-o 'nfrunţi, 
Visezi şi tu, câci ea ți-aduce-aminte ` ` 
Melancolia codrilor cărunţi. 


E 


MATA REES __ 


Digestia Jai Yorick 


„Ales, poor F: LA kee àite. 
oratio; é ot issie keet, 
of æsi escellest Siscy”.. 

Shubspeare — tianmi’ 


Sunt, regii, de carton, —cu-atit mai bine— 

lar eu... eu sunt bufon ` d 
De-aceia 'nghit toți regii de carton 

Şi-i digerez apoi în glume tine. 


De pildă: Boul Apis, în ruine, 
Deşi-a mäint cu fast de Faraon, 
S'a 'nters în grajd din vechiul său amvon 
Şi-i azi un simplu biftec pentru mine. 


+ 


Suni—idoli, zei şi regi—de carnaval ; 
lar eu, cu pofta mea de canibal, 
Le devorez grăsimea lor prin veacuri... 


Şi-mi spun, căscinz, sâțul de bunătâţi, 
Ca toate majesiaţile sunt (leacuri 
ȘI toate fieacurile, majestă"!. 


Eternul narcotic 


„Nei tabirbute intrai, se seggio ort da” 
Peer. 
Amorul e o drogă cabotină, 
Care ne 'ncintă cu-amăgirea sa 
i ne îmbată cum ne-am îmbâta 
u opium, eter, sau cocaină. 


E-o criză de halucinaţii plină, 
Ce prinde eul a ni-l consuma 
` ni-l reduce pän'a ne lăsa 
puşi de ea, ca fierul de rugină. 


Pentru-a lupta cu-acest vulcanic spasm, / 
M'am îmbrăcat în zale de sarcasm ? 
Şi mi-am condus cu brațul sigur barca... 


Dar prins in lat de-un trandafir de Mai, 
Må clatin pe prăpâstii ca Petrarca, 
Stînd atirnat de-un fir de pår bâlai. 


Mihai Codreanu 


Demostene Bote 


a A a à A 


D. Demostene Botez, care ocupă fn poezia romină actuală 
un loc de primul rang, n'a fostun precoce. La debuturile sale, 
în cei doi-trei ani înainte de războiu, d-sa era un poet prea 
direct-sentimental, puţin cam flase și cam uniform şi fără o 
pronunţată hotărtre de a ocoli căile bătute, deşi citeva bucăţi 
de pe atunci au putut intra cu drept de e ală cetăţenie în 
«Floarea pămintului», ca de pildă frumoasa elegie <Castanii», 
cu versurile ei sonore şi spaţloase: 


Pe sub castani cu frunza mare cu mi-am purtat ades tristeța, 
Ciad părăsită sta de vorbă cu sine însăşi tinereța, 


In deosebire de mai toţi poeţii noştri, d. Demostene Botez 
a dat mai mult decit făgăduia, fapt cat constitue un Dro: 
sostic favorabil viitorului sâu literar. j 

După războiu, am avut cu ta ii surprinderea plăcută de a 
intfini în d. Demostene Botez pe altcineva şi anume pe cineva, 
—un poet în toată puterea cuvintului, S'ar zice că impresiile 
serioase, prolunde şi grave, simţite în anii teribili, adincindu-l 
sufletul, i-au relevat sie însuşi personalitatea sa adevărată. 
Aceste cuvinte nu vreau să spună că d. Demostene Botez a 
revenit un poet social, un poet revoltat sau, cel puţin, un poet 
de eme în legătură cu zguduirile morale, pe care le-am 
sulerit toți întrun fel sau în altul, D Demostene Bitez a 


“rămas ner poet subiectiv, cu atenţia Intoarsă incordat a- 
eg propriul 


ui său suflet, pe care uneori îl detaliază fibră 
pe care alteori îl exprimă prin imagina, transfigurată 
de îmsufiețire, a lumii externe. 

Etecțul tranşeii a fost de altă natură: D. Demostene Bo- 
tez s'a întors mal personal, mai profund, mai concentrat și 
raai tragic. b 

Namal o singură dată, acest poet egotist s'a witat pe sine 
însaşi, atunci cind pierdurem p oabele 
mat durerea tuturora în funebrele elegii, intitulate «Munţii». 

Şi dacă ne-ar fi permis să « gn aici dorinţi, am for~ 
mula-o pe aceia ca d. Demostene 2 să poată ieşi mai des 
din ei incuşi: Egotismul este o limitare, 


# 


E 


A 
€. Aë Aa 


rii şi cînd a expri- > 


Í 
i 


ZE 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n Eë 


emgeet 


D. Demostene Botez a fosi—şi poate (i—revendicat de 
«mo dernişti». In adevăr, d. Demostene Botez este uneori poei 


de senzaţii, şi de senzaţii curioase şi stranii, de o stranietate ` 


care adesea nu e departe de a atiage morbiditatea, ca în minuna- 


tul «Somn», în care senzibilitatea se eliberează sau este pe puac- 


tul dea se elibera de controlul raţiunii, —ceiace ar putea con- 
stitui însăşi definiţia unui aspect al modernismului-—: 


Mă simt o greutate inutilă, 

Pe care'a clipa ultim'o armac. 

Durerea doarme'a mine ca'atr'oa prunc 
ŞI dac'aş vrea să mişc un braţ, mi-e siti. 


lgi toarnă'n mina vechiul ei contur 
Mumia mea de vreme desgropată 

“Si ca'nte'o piramidă dărimată 
Ss adiuceşte'n nonptea dimprejur, j 


Imi pastişez, aşa, propria-mi moarte 
Şi noaptea a trecut fară să ştiu, 

Visor tâcut şi-adinc, și'ntr'un tirzia 
De mine Insu-mi viața mä desparte. 


Această poezie conţine o luxuriantă eflorescență de senza- 
ţii Interne. D. Demostene Botez întroduce pentru întăia oară 
în poezia noastră acest fel de senzaţii, 'şi-l întroduce în chip 
fericit. in acelaşi gen caşi «Somnul» este şi puternica balt- 
cinație organică <Intuneric>. 

Pagini ca acesjea sint at bënnt prin slorţarea, în- 
coronată de succes; pe care o face poetul spre a pătrunde, oa 
un scafandru, în subconştient ca să scoată perle. E o zămis- 
lire, o germinaţie de senzaţii, adesea de seuzaţii penibile, l3 
ecloziunea cărora asistăm (şi aceasta este o plăcere mai mult), 
urmărind sforțarea conştiinţei de a surprinde şi formula celace 
e subt pragul ei,—sforţare însă uneori excesivă, căci are apa- 
renţa une! încercări de a viola inconştientul, prin inter venirea pre- 
matură şi inoportună in procesul de gestație. In aceste momente, 
poetul e în clipa care precede imediat dezagregarea psihică, 
e în punctul de unde începe la unii decadentismul, la cei mai 
mulți şarada. lar meritul d-lui Demostene Botez este că are 
arta de a răminea înțeles, chiar şi atunci cind exprimă ceiace 

„este mai nelâmurit în senzibilitatea umană. D-sa nu benefi- 
"ciazi de obscuritatea fondului, pentru a-şi ingădui obscurita- 
tea formei. D-sa a înțeles că tocmai atunci este mai merituoasă 
victoria formei asupra fondului, cind este mai dificilă. 

d. Demostene Botez nu e poct de pure senzaţii dech 


întimpiitor. În genere d-sa este-un poet de sentiment, şi unul 


din poeţii cei mai profund sentimentali din ițeratura noastră, 


b ` 


d r 
+ 


DEMOSTENE BOTEZ EZ 


"Sege E e 


aM 
Sentimeatalitatea din poez lile sale, care adesea nu este cu to- 
tul lipsită de o uşoară nuanță de morbiditate, este useori o 
melancolie apăsătoare, ca In, «Dumineci», «Tristeţi atavicee ` 


Tristeţi adinci de larmaroaca, 
Be bill cu cupti și panorame, 
Tristeţi de şubrede barace 
Cu 'atortochiate diagrame, 


Tristeţi bolnave de flagnete 

Cu valsuri vechi şi anodiae, 
H Tristeţi şi moaşte de regrete, , 
vd Ce veac v'a tøgropat in mine! 


fTristeţi atavice 
alteori o exasperare sumbră, ca în «Singur», <Putrezim»: 


ŞI putrezește parcă'atreg păintatul, 
Nici sparele nu-apare, nici n'apune, 
Stau neclintinți copacii de cârbune 
De teamă parcă si nu-i slarme viatul. 


Şi pretutindeni ca'ntr'un Uetirie 

Mai goi de visuri, mat săraci do viață, 
lomormintaţi la toamnă şi in ceață 
Patrezim... 


(Pagrezim) 


şi cele mai adese ori sentimentul misterului lucrurilor obig- 
nuite, frica da semnificaţia realităţii banale, ca în „Sarătir- 
zje", „Amiază“ etc.: 


Zarea se tot Ian, se Inchide, 
Sapă cinova adincuri mute 

Şi departe, după dealuri destăcute, 
Zăriie se termină iitide 


Tot pămiatui cade ca'utr'o apă, - 

Cade-adinc, Intunecat şi sferic, 

Ca'ntr'’o mini sapă tntuneric 

Cintva in jurul nostru, sapă, 
A (Sară tirzie) 


lar cină sentimeniul e obişnuit, ei are intotdeauna la d. 
Demostene Botez o nuanță cu totul personală, căci acest pn 
„este original în accepţia cea mai riguroasă a cuvintului. D-sa 
au face parte din nici o şcoală, nu are maeştri şi nu e deloc 
dwresc. latre d-sa şi lumea din afară sau cea lăuntrică ap se in 


` 


„CE Gr + 2 


aa MATA were) 


wm a — 


"“Adapune nimic strâin în momentul coricepției. De aici Impresia 
“de spontaneitate şi de sinceritate-- şi. de incintătoare naivitate 
a versurilor sale. = 

In mai toate poeziile d-lui Demostene Botez, e un senti- 
ment de necontenită mirare “în faţa lucrurilor, parcă poetul ar 
vedea pentru intăia oară realitatea. 

Natură eminamente impresionabilă şi sentimentală—poe- 
zile d-lui Demostene Botez sînt foarte rar o idee, ca de pildă 
+ Dumnezeire», care e cam „compusă, ca toate poeziile cu su- 
biect, Poeziile sale sint mai degrabă un fior, o neliniște, o 
trembrare a sufletului, 

Această particularitate a senzibilități: sale, îmbinaţă cu o 
extremă delicateță de suflet, dă poeziei erotice a d-lui De- 
mostene Botez un caracter cu totul deosebit, Din acest punct 
de vedere poezia «Fericire» (subiect în care poeţii reuşesc me- 
diocru, pentrucă e banal şi nepoetic) are o superioritate de 
netăgăduit în lirica noastră, căci nimeni la noi m'a redat pa- 
siunea Inirigurată cu atita fetigism şi cu atita castitate şi in 
acelaşi timp cu un aşa de aacht sentiment de îndoială în po- 
sibilitaţile fericirii, şi nimene nu a implorat cu un aşa accent 
clipa— «sã stea». 

Dar poetul «Somnului», al «Intunericului», al <Duminici- 
lore şi al «Fericirii», desrădăcinatul şi intelectualul încăr- 
cat, dacă nu chiar copleşit de senzaţii şi de sentimente, roman- 
ticul excesiv, ca să tranşăm cu un cuvint, are, şi nu putea să nu 
aibă, nostalgia dureroasă a vieţii simple şi a sânâătâţii sufletești : 


Sint un strălu, 

Azi m'a uitat demult pămintul, 
Nici țarina nt mă mai știe, 
Sint ca un pui de păpădie 

Pe care-l poartă veşnic vintel. 


(Desnădejde) 


Subt povara acestui sentiment, poetul aspiră la comuni- 
uhea- cu natura şi are uneori sentimentul că aspirația i s'ala-- 
depilait : 


Mëintorc acasă incărcat 

Ca o albină 

De soare mult ce-am adunat 
Pe dealuri de lumină, 


Gindirea nu-mi, mal pate grea, 
Na să mal doare. 


A (Intoarcere) 


LGNM 


MAER" " "ZE ` 


Dar este o il Poetul să, de al 
‘pamintului E va Tâmtaca Intotdeaua be pe înstră inat PET 
„nostalgic: + 


Dar i mă elimină Natura, 
MA simt străin de'atreaga-i sărbătoare, 
Abia suport a codrilor suflare 
Şi-mi port ridicul printre pomi statura. 
(ironie) a 


Viaţa de altădată, stăruindu-! cu putere în minte, D va 
da cel mult imagini de contrast, a-și exprima sentimen- 
“tele «moderne» ale desrădăcinatului. $ 


Resursele d-lui Demostene Botez sint bogate. Daa ar” 
e remarcabilă forță de creaţie. Poezia sa este in întregime o 
poezie de inspiraţie. lar inspirația sa este complectă. Vreau 
să spun că la d-sa nimic nu e voit, combinat. Acest poet in- 
ventează deodată şi realizează dintr'odată. Se pare că d-sa 
chiar abuzează de acest dar, de această vivacitate şi frescheță 
a senzibilităţii şi a imaginaţiei. In orice caz d-sa pune totul 
(şi aceasta este prea mult) in spontaneitatea. inspiraţiei. De 
„acela uneori produce impresia că nu se exprimă complect, că 
ware e de a realiza întreaga sa viziune, ca de pildă în 
vorsurile : 


Reg S'aude liniştea... E tot sonor 
E ca ua clopot care nu'acetează, 


(Liniște de iarnă) 


din care abia Înțelegem că prin «nu 'nceteazâ» dan vrea să 
evoce vibraţiile armonice ale clopotului,— imagină atit de justă 
-à tăcerii care se aude în văzduhul vibrant de iarnă. 

Dar trebue să adăogăm. că adesea nesiguranța în expresii 
pi chiar imperceptibila neglijență dau un farmec versurilor 
sale—farmecul lucrurilor naturale şi spontane. 

Puterea şi spontaneitatea inspirației sale se vădes= 
perie:t în forma sa. Demostene Botez are sinceri- 
tatea formei. D-sa nu traduce niciodată senzaţia. Imagita a- 
ps n acelaşi timp cu impresia. Imaginile d-lui Demostene 

otez nu sint numai nouă. D-a nu are numai procedeul său 
original de a imagina. De cele mai multe ori Imaginile lui 
-sint oarecum neaşteptate şi totuşi parecă predestinate, aşa sint 
de fireşti şi de juste. Aceste imagini rezultă de multe ori 
dintran epitet pus pentru prima oară lingă un cuvint şi pus 
„parcă cu forța ai totuşi diod impresia: că trebuia pus. 


vd 
BE mu ROMWEASCA 
D. Demostene Botez este un bogat risipitor de imagini. 
Uneori are cascade de imagini rareg Aia. 


EE D 


Stă patul alb de perne troenit, 
Ca Incrustat În sinuri de fecioare, 
E ca un bioc neregulat de soare 
Căant şi impetrit 


Ca un reflex de lună solitar 
Stropit acolo neglijent şi fin, 
Schițează-un rug imaculat de crin 
Pentru lertfirea unui vis bizar. 


Ca'ntr un ghețar in care-ai fi topit 
Cu trupul moale gheața dimprejur, 
A mal rămas fiuidui tãu contur 
“Uşor săpat în patul răscolit. 


(interior) 


Uneori imaginile prin amploarea lor, prin cortegiul de- 


stări sufleteşti pe care I&evoacă, ridică bucata până la sim- 
bol, ca în «Dimineaţa», În care se zugrăvește şi se cîntă fap- 


tul zilei mai splendid decit oriunde aiurea în literatura noastră :- 


Dia soare, 
Ca pe gura unei amfore prea plină 
` Răstarnată 
De pe-un umăr giogaş de virgină, 
Dimineața ' 
Toarnă din belşug lumină 
Peste valea toată. 
ké D D Li m MM D - - 
ŞI Dimineața, 
laseninindu-şi de răcoare fața, 
Cu părul ei de aur despletii, 
Ridică amfora ei plină 
Tot mai sus, 
Şi-acum în picioare, 
Pe zarea dela Răsărit, 
Toarnă oeren din soare, ` 
Până ce moare 
Cu fața la Apus. 


Ceiace face ca poezia d-lui Demostene Botez să fie in- 
cintătoare este mai ales forma ei, strălucirea şi frumuseţe 
şi perfecta ei adaptare la fond. La d. Demostene Boter 

fondul şi forma, poezia şi arta, se suprapun perfect. 


DEMOSTENE BOTE CT, 87 


fäeg beggen Ae gungen gei d 


incă odată, creația la acest poe! este spontană, din- 
irocaţă, prin izbucniri de inspiraţie. Sentimentul apare dela 
inceput ca o închegare de senzații, ori se rezolvă în senzaţii. 
lar aceste senzaţii se îmbină in imagini, care sînt nu numai 
juste, dar şi frumoase. 
ech SE lipe S a o eil cu «modernismul» şi 
n formă, şi anume în ace sură, în ca 
ag: iaşi k re are apropieri şi 
Forma liberă la extrem este o rebeliune împotriva tutu- 
ror condiţiilor versului: împotriva măsurii, a ritmului şi a 
rimei. Condiţiile versului fiind naturale, efecte ale fiziologiei, 
forma liberă este efectul oboselii nervoase-—din socie- 
Hike ajunse la o extremă civilizație. Este ne utinţa de asu- 
porta regula, legea. la societăţile perfect sănătoase, regula e 
Suveran şi inflexibilä—in artă caşi în morală. Aritmia în 
vers ar corespunde cu aritmia tuncţiunilor unui organism dege- 
nerat, Esenţa: versului, în romineşte şi în alte multe limbi, 
este fitmul, «Versə fără ritm este o contradicţie între termeni. 
Versul fără ritm este vers numai din punct de vedere tipo- 
gratie. D. Demostene Botez în puţinele -bucâţi cu formă liberă 
respectă ritmul. D-sa nu-şi ia oarecare Hbertăţi decit cu pri- 
vire Ja rimă şi la măsură. Fără rimă, versul râămine, fireşte, 
fot vers, dar rămine şchiop, orb, mut, pentrucă şi rima e în 
Ee cu fiziologia, fiind o anumită exagerare a ritmului. In 
privința măsurii, trebue de observat că, în variațiile îi, d. De- 
mostene Botez nu e anarhic, are norme: oricit ar varia nù- 
mărul de silabe al versurilor sale, există un raport muzical 
intre numărul de silabe al vezsurilor corespunzătoare. Și d. De- 
mostene Botez realizează efecte fericite cu aceste variaţii in 
măsura aceleiaşi bucăţi. Versurile sale devin prin aceastà «li- 
berțate» un mulaj mai potrivit pentru ceiace are de spus: 


Undele ca niște aripi ce-s tăiate de curind 

Se sbat, N 
Şi pe-adincul apei roșii de amarg Insingerat 
Mai palpită cind și cînd, ` 


Dar însfirşit, ceiace este esenţial 'e un lucru foarte sim- 
piu. D. Demostene Botez e un poet, care emoţionează şi în- 
cîntă. Aceasta este totul. Aceasta este poezia lirică. 

D Demostene Botez are însuşirea rară, mai ales în vre- 
morile noastre, de a fi un adevărat poet liric, 


e 4 "O G. Ibrăileanu 


Henrik Ibsen 


Perioada Filozofică * 


in Roma cunoaşte Ibsen genini latin cu plăsmuirea lui 
cea mai mecontestală şi mai mecontestabilă, — arta plastică 
care dă schema literaturii clasice pe care o inspiră, îl cu- 
noaşte în operile lui culminante de relief şi colorit, de dis- 
tincțiune și inspiraţie, îl cunoaşte în belgugul lui lurisecular, 
în desăvirşirea lui de formă şi armonie, de subtilitate şi far- 
mec. În ltalia mal cunoaşțe Ibsen dârnicia naturii, care-i va 


inspira atitea imagini și concepții luminoase şi care-l va a- 


juta să evoce şi să reinvie ntichitatea romană cu o potere 
de realizare extraordinară. Culoarea şi relieful cu care ne 
înfăţişează Ibsen persoanele din „Imparat şi Galilean“, alăta- 
rea de misticismul care alcâtueşte nodul dramei, dau o îmbi- 
nare sufletească de un efect unic. 

Ceiace se numește teorie individualistă, al cărui apătă- 
tor fanatic este Ibsen, şicare În esenţa el s'ar defini: drep- 
tul nealterabil al individului la deplina dezvoltare a tuturor 
aptitudinilor, fără nici-o stinjenire din partea nimănui, teoria 
individualistă, zicem, se prea poate EH fie la Ibsen o simplă 
inspiraţie poetică datorită mediulwi italian. În adevăr, orizou- 
turile largi și albastrul senin şi nețărmurit al Cerului dau şi 
nostalgia statornică a nesfirşitului şi setea de deplină conto- 
pire cu firea, dau şi amăgirea unei desâvirşite ncatirnâri de 
omenire. Italia în special, cu toată seria organizărilor 80- 


ciale felurite care au tacătuşat-o în şirul vremurilor -- milj-. 


tară, ciericală şi altele, — ltalia a råmas poate singura ţară, 
în care individul se simte stobod şi în care el poate visa şi 
träl în largul lui. 

in afară de Imboldirea dată geaiului său de câtră lumea 
latină din frumosul privaz, ltalia,—lbsen mai ptimeşte una ho- 
tăritoare dela filozofia germană, care în acel moment are o 
supremație nediscutată în Europa. Stutem într'o vreme cind 


* Veri V. R. No. 4, 1920. 


HENRIK: RSEN" e 1 99 


intelectualitatea e în totul stăpinită de'filozofia lui Kant, în- 
fățişată in patru variante de câtră cei ra urmaşi ai lul ner 
snițlociți : Hegel, Schelling, Fichte şi Schopenhauer. Filozo- 
ful care a avut cea mai mare înriurire asupra lui Ibsen, ca 
de-altmintrelea asupra tuturor artiştilor, a fost Schopenhauer, 
singurul care-şi prezintă gindirea în relief şi culoare, singt- 
rul care izbuteşte să stăpinească concepţia germană, imprăş- 
tlată şi nebuloasă din firea ei, până 'ntr'atita incit să-i impue 
forme şi Îngrădiri latine. Deci, teoria der n Weihwille” a lui. 
Schopenhauer, în minile lni Ibsen, ` in aceasta marele norve- 
gian se apropie de Kant mai mult decit toți patru kantiştii ` ` 
pomeniţi mai ema, —teoria, din metafizică devine psihologici ` 
şi morală. ` 

Vom vedea mai tirziu Intăţişarea el de doctrină morală. 
Sâ-i arătim mai întălu pe cea psihologică. 

Esenţa individului, ceiace constituește unitatea destaşu- 
râsii lui în timp, identitatea și statornicia evoluării lui, dem- 
nitatea şi mindria lui, puterea organizatoare şi stăpinitoare,. 
este voința. EL ca unui cap hierarhic, trebue necondiționat 
să i se supue porniri şi sentimente, idei și aspirații. Numai 
o astfei de subordonare duce la armonie şi la izbindä, poate 
da unitatea sufletească, identitatea individului de eri cu cei 
a azi şi cu cel de mine, numai dinsa alcâtueşte demnitatea 

e om. 

Aceast? teorie o desfăşoară Ibsen prezentind voinţa subt 
trei Tatațişări osebite, în trei poeme magistrale: „Brand“, 
„Peer Gynt“, „Imparat şi Galilean“. 

in. „Brand“ vedem realizată această subordonare ideală. 
Posma Brand este o apologie a voinţii, o ilustrare artistică 
a imperativului categoric kantian. Cumpâtat în mijloacele 
de exteriorizare, adinc în concepere, vibrant În realizare, poe- 
mul Brand, de o frumuseţă aspră d hierațică, pare inspirat, 
caşi cele mai multe picturi ale lui ichel-Angelo, cu care are 
atitea puncte de intilnire, de vechiul testament. 

„Peer Gynt” dimpotrivă este individualitatea lipsită de 
voință, deci de unitate, este personalitatea supusă exclusiv 
fiuctuațiunilor momentului şi subjugată de impresiile exteri- 
onre sau de accidentala imputernicire a instinctelor. La „Peer 
Gyni" două acțiuni succesive råmin fâră legătură, ba pot fi 
chiar absolut contrazicătoare. Peer are o Inteligență ageră 
care-! ajută să lasă din orice încurcătură, are o fantazie des- 
tul de bogată ca să-i arate gama tuturor posibilităţilor ade- 
menitoare, el rămine însă neputincios ia urmărirea unel ţinte, 
oricit ar rival la dinsa. Pecit Brand ne face impresia open 
stinti, omogenă în constituția ei, nealterată în forma ei, pe 
atit Peer este o fluiditate care ia forme felurite, după tatim- 

lătoare impresii exterioare. Mlădierea este In concepjia lui 
bsen o slăbiciune şi o micine. Adaptarea ln nevoile schim- 


ki 


90 i MATA ROMIRBASCA 


bătoare ale momentulvi, o sch 7 
neinfrint, iar scopul eent, E Siani de piatră, caracter 


In „Imparat şi Galilean“ Ibsen ne arată voința subor- 


şi execuție, şi-i Căşunează nu numai. înf Î 
tea.  Văzind toate posibilităţile, ef nu e “paii Ge 


pentru una; stăpinit de indolală, el nu are puterea să indru- . 


meze energia altora şi nici să şi-o canalizeze i 
? i 0 ze .pe a lui, 8 
direcție unică, Neîncrezâtor în puteriie şi dres e sie 


Caracteristica concepţiei lui Ibsen i 
0 n toată această i 
este apoteozarea voinţii. Lucrul este firesc. re godganse 


mea cind lumea stă uimită incă de izbinda Supraomenească a- 


«nui Napoleon, sintem în vremuri. cind atot i 
] N V i -stânt 
pote. kantiană, acea ramărire a energle repo mrar 
k r poema „Brand“, afară de miezul filozofie, pe care 
` am văzut, Ibsen mai urmăreşte să deosebească concepția a- 
Ce creştină, concepţie de îndurare, de ingăduire, de ca- 
` ate, de acea a protestanților de nord, care reduc "credinţa 
K schemă, la o formulă, la o doctrină sacă şi îngustă, ce 
pr pna ă pe individ şi-i inăbuşă orice căldură şi orice avint. 
rand este un pastor protestant, un apostol popiilar 


traiu mai bun, jertfeşte chiar lamilia şi iubirile lui 
mama sa li Spun adesea: „D-zeue ăi eco e 
Mulțimea nu-i poate inţelege, cu atit mai puţin urma în 

această beţie de sacrificiu şi "'ntr'o mişcare de- răzvrătire. îl 

ore cu pietre. Inainte de moarte, cind se vede zdrobit de 

a pentru a căror îndrumare e] jerilise totul, Brand se tn-. 

par ` m0are am cunoscut eu cu adevarat pe D-zeu äer 

Ae E glas din ceruri H răspunde: „D-zeu este caritate“. 

Pr pe ac i pen ag forte adesea folosită de câtră Ibsen, este 

viei a ul Py ect dramatic, după: încordarea eroică de-o 
i Roi însemnat mai are mulțimea care, întocmai corului 


- 


EI men tPA AR 4 


Pr i tn dp 


din tragediile antice, dă tonalitatea- generală a acţiunii şi în- 
drumează aproape în chip fatal spre desnodămint. Gerd, o 
nebună născută din pacatul antecesorilor lui Brand și care, 
spre ispăşirea acelui pacat îi va da lovitura ultimă, acea care-l 
ucide — inconștiența deplină care doboară conștiința cea mai 
iuminoasă, viața brută care ucide idealul—e totdeauna în' fron- 
tea mulțimii. S'ar zice că Ibsenn'are mare idee de demotraţie: 

+ Mama Iui Brand este fingr salbatecă. Agnès, seția lui, 
este tovarășa ideală, este sufletul care din devotament se fn- 
mlădie după acela al barbatului iubit, este gîndul care nu vede 
altă menire decit aceia de a înbilnzi soarta soţului, care op 
cunoaște alte dorinți, altă voinţă, decit pe acele ale tova- 
rişului ales, Agnès jertfește totul pentru Brand, până şi iu- 
birea ei de mamă, dar acest sacriliciu o omoară. 

S'a zis ch Brand este quasi-biografia lui Ibsen. Figură 
acestui apostol are toată frumusefa şi măreţia aspră şi su-" 
-blima a sibilelor lui Michel-Angelo. 4 


„Peer Gynt" este o poemă unde miraculosul mitologiei 
papare norvegiene joacă mare rol şi care a inspirat lui Ed. 
Grieg o operă minunată. e 

Peer Gynt este un taran norvegian de 20 de ani, îndes- 
tul de frumos şi de voinic ca să placă fetelor de țară, dar 
leneș şi fără alt capital sufletesc decit poveştile spuse de 
mama lui în lungile nopţi de iarnă. Lăudăros şi bătâuş, ori- 
deciteori e sigur că protivnicul său nu-i poate ținea piept, 
gata să dispară pe nevăzute, în orice altă împrejurare. Are 
nn vis: S'ajungă rege! 

Lucrul nu este aşa de extraordinar. Sintem la 'nceputat 
veacului a! 19-lea, atunci cînd Napoleon stăpineşte lumea, “şi 
cînd in Suedia domneşte un modes: general francez. Atita 
numai că Peer nu e omul să se arată. cu ştiinţă şi voinţă 
He idealul visat, El e prea leneş și prea bicisnic. Peer ag- 
teapta... 

` Peer Gynt incarnează fluctuația unul temperament care 
primeşte orice, care nu face osebire între vis şi e Vos 
reale, care reacţionează la toate cu aceiași bunăvoință, du a." 
ceiaşi seninătate de conştiinţă. Fără cel mai mic simţ critic, 
fără nici-o putere de inhibiţie, fără cea mai mică stârninţă în 
cele hotărite şi complect lipsit de simțul răspunderii. 

Mama lui ţine să-l însoare. Peer nu se 'mpotriveşte, 
dar nici nu o ajută la îndeplinire cu nimic. Intro dimineață 
ails că Ingrid, fata pe care o alesese mama lui, se mărită. 
Fără cea mai mică tulburare, se duce să joace la nuntă. Aici 
vede pe Solweig, o aratăre dumnezeiască, un fel de Gretchen 
a ini Goethe, care-l fascinează. Vra să joace cu dinsa. Mama 
fetel nu îngădue ca ea să stee de vorbă cu'n flăcău aşa de 
rău văzut în sat. Pe temeiul acestui refuz, toţi facăii îl lan 


n. ETT AERE VIATA-ROMINRASCA eher 


în ris, Ca să-şi răzbune, Peer fură. reasa, care poate că 
n'aştepta decit atita, şi fuge 'a munţi 7 ege 
à scurt timp Peer alungă pe Ingrid şi se iasă ade- 
"ment de Fecioara verde, flica regelui Trolilor. 
j Acum iatrâm in lumea miracu . Trolii, nişte vieţuitoare 
subpămintene,. sint oameni decăzuţi şi înjosiți. Printre ei Peer 
poate ajunge la cinste mare, dar i se cer multe concesii, latre 
altele să poarte coadă, ca animalele Peer nu e omul scrupulelor... 
Dela un timp insă el se plictiseşte şi se răzvrăteşte... fugind. 
Se intoarce acasă. Mama lui care e pe moarte, îl cere un 
preot, dar dinsul se teme să treacă prin sat. li vine o Idee: la 
biciul, se sue calare pe capătul patului şi improvizează o po- 


pentru Ingrid, el găseşte pe Solweig, care a părăsit totul ca să-l 
rmege, 

Un moment de lumină în conştiinţa lui Peer, singurul din 
intreaga lui viaţă, a 

„Solweig, zice el, eu nu sint vrednic de tine, Sint ùn pă- 
«âtos, . dar aşteaptă-ma !* şi pleacă, . 

in actul al J-lea, 20 de ani mai tirziu, Peer davenit un 
strugle-for-life-er de prima forță, este în Maroco, în tovărăşia 
enui Englez, unui Rus şi a unui Francez- tipuri carieaturi—!n faţa 
cârora vra să treacă drept om cult şi çu o inteligență superioară 
Siăbiciunea lui de a se lăuda fi joacă festa. Cei patru cavaleri 
de industrie află despre Kb er lui, câștigate în fel de fel de 
afaceri murdare —şi 0 pradă, lată-l pe Peer tot aşa de sarac la 
40 de ani caşi la 20. | 

Alte afaceri, altă avere. Profet intr'un trib de beduini, unda 
Antira, animalul primitiv subt. tormă de fată frumoasă, îi dés- 
poae din nou, Peer trece în Egipet — prilej pentru Ibsen să-şi 
desfăşoare minunata lui putere dea plasticiza— unde intilnegte un 
marë Invățat și filozof german, care-l uimeşte şi care la rîndul 
ini, înmărmurit de înțelepciunea Și ştiinţa norvegianului, îl pof- 
tește să vie la Academia din imprejurimile Cairului unde poale 
să-l prociame,.. „regele“ invăţaților, Peer, deşi aspirase la altfel 
de putere regală, —la auzul vorbei, care Îi răsunase în urechi o 
viaţă, se lăsă ademenit. Care nu-i este mirarea că așa zisa A- 
cademie, nu-i decit o casă de nebuni, iar cel care-l invitase un 
simplu client al ei? 

Acest stabiliment de alienați H slujeşte lui Ibsen să carica- 
tureze mai multe personalităţi din Suedia precum şi cheva miş- 
scări culturale pe care cl le socoatea nepotrivite. 

Umilit Peer se duce in America, unde stringe o avere nosă, 
iar la 60 de ani se întoarce în ţară. 

Nava cu, care vine face naufragiu drept în faţa Norvegiei, 


iar Peer scapă. ucizind pe bucătarul vaporului iru a-l lua 
po penir „A d 


de salvare, 


ad. RĂI ` 


lată-l în satul său, sarac cum. plecase cu 40 de ani în urmă. 
Nimeni nu-l cunoaşte, nimeni nu-l aşteaptă, nimeni nu-l doreşte. 


Nici-o legătură Intre dinsul şi pâmintul natal, $i nici-o legă- 


imră ct viaţa. Și scrutindu-şi trecutul, acum cind puterile nu-l 
mai îngăduc să înceapă dela capăt, bagă de samă că viața lui 
via folosit nimărui şi nici iui însuşi. Un egoism searbăd pe 'care 
s'au înşirat evenimente fără legătură. 

Ce frumos simbolizăază Ibsen părerile de rău ale omului 
care nu-şi mai găseşte un motiv de existență. 

„Sintem ghidurile ce trebuia să le gindeşti“, zic frunzele. 
„Sintem faptele ce trebuia să le făptueşti“, zice iarba. „Sintem 
'acrimile ce trebuja să le vergi", spune roua. d 

Peer vrea să moară. Mama lui i se arată şi-l inustră că 
dim frică, un motiv așa de josnic, e! nu i-a adus preot la moarte 
şi i-a aruncat sufletul in iad pe vecie. „iadul ?™ fată ce mă 
aşteaptă. Tulburat şi înspăimintat, vrea totuşi să moară. La che- 
marea lui moartea se indură şi vine, dar fad îi cercetează viaţa, 
au vrea să-l ite, 

„Viaţa ta nu é viaţă, trebue să incepi dela capăt“. Să re- 
înceapă ? Cu nici-un chip! La rugăminţile lui, moartea se indu- 
plecă cu o condiţie: „dă-mi o dovadă, una singură măcar, că ai 
fost şi tu cindva acelaşi, că ai fost tu însuți." 

i Şi atunci Peer cutreeră sate şi oraşe, munţi şi văi şi rim 
găseşte dovada. In desnădeidea lui se duce la coliba zidită pentru 
ingrid şi găseşte pe Sole, Solweig care-l aşteaptă... 

Ce ironie dureroasă la Ibsen! Ca să-l aştepte Solweig 40 de 
ani, era nevoe să nu-l fi văzut decit citeva minute. Ca să poată 
avea încredere în el, a trebuit să nu-i cunoască... 

Nenorocita de Sclweig il aşteaptă cu aceiaşi iubire, cu a- 
eciaşi credință. 

ȘI cînd moartea repetă: „dă-mi o dovadă că în viaja ta ai ` 
fost e singură dată tu însuți, c'ai fost acelaşi, neschimbat şi sta- 
tornic“, Solweig zice: „Peer afost totdeauna acelaşi, to!deauna 
el însuși, în gindul meu, în dragostea mea, în credința mea“. 
lată ceiace va răscumpăra păcatele lui Peer: scrupulul pe care 
ka avut față de Solweig, şi iubirea acesteia rămasă neintinată. 

Moartea ia sufletul lui Peer, pe cînd Soiweig 1 leagănă în 
' brațele ei, înginind un cintec de leagăn: „tu scumpul, tu scumpul 
mei copil.“ 


In „Imparat şi Galilean“ eroa) este lulian Apostatul, in rea- 
"tate inteligența modernă chinuită de analiză. L 

In actul | lulan, creştin, se simte foarte nenorocit’ Il doare 
contrastul dintre doctrina curată, senină, severă, care-l ademenise 
şi purtarea zilnică a coreligionarilor săi. Il doare mai ales con- 
siatarea că această doctrină încătuşează pe individ şi-l nimiceşte, 
ï înăbușă orice pornire spre lumină, spre fericire, spre ideal. 

„Nu-i destul de frumos creştinismul“, zice ef şi se intoarce 
la Pier Dar aci alte dezariăgiri. Toată religia se reduce la 


ua mat ROMINEASCA 


forme goale, schematice, fără nici-o căidară, fără nici-o (gen. 
oe, fără nici o , bs 
„Págłnlsnul nu mai este adevărat“, strigă Iulian; şi pentru 
a da o mingiere indureratului sâu suflet, se indreaptă spre filo- 
zoție. Scrutează doctrinele filozofice toate şi toate şcolile Biozotio 
le cercetează şi de-abia află puţină mingiere la misticii orientali, 
care vestesc sosirea unei nouă religii, „domnia a Ii-a" cum ð 


<ultul frumosului, cu acel al creştinismului, cultul fiinţii morale. 
Din răspunsul mistic şi nebulos al oraculului, care face a- 


ceastă prezicere, lulian înţelege că el este omul ales de cătră 


destin ca să realizeze acea domnie a /[l-a şi se întreabă cu teamă 
dacă o va face cu condeiul sau cu sabia. 

imprejurări politice prielnice, ambiția lui care se ridică, ìf 
fac să ia armele impotriva impăratului şi să ajungă la tron. 

lată-l în putinţa de a întăptui domnia o Ha in numete că- 
reia luptase, Dar eroul cade. Din motive josnice, nemulțumiri per- 
sonale, ca inşelarea soției lui, care rămâsese creştină, şi stidarea 
foştilor sái careligionari, luliarí hotărâşte prigonirea creştinilor 
Forțele mărunte şi răzlețe ale acestora devin insă putere supra- 
omencască şi-l doboară. Intr'o luptă, lulian cade lovit de săgeata 
unui creştin, fost prietiu al său. 

„Ai invins, Galileene*, Se lulian ; lar după citeva clipe; 
„soare, soare, de ce mai înşelat 2* 

Cele două personaje mai însemnate, din punctul de vedere al 
analizei sufleteşti, după lulian, sint Elena şi Macrina, Elena, 
soţia lui “lulian, creştină ca doctrină, păgină ca porniri. Ma- 
crina, creştină adevărată, care în fața cadavrului lui lulian, al 
aceluia care-i prigonise pe dinsa şi pe coreligionarii săi, ou gä- 
seşte decit vorbe de îndurare, de fogäduire, de ertare. 

„Brand“ şi „Peer Ort: sint în versuri de o frumaseţe, 
zice-se, neperitoare. ~ i 

„Împărat şi Galilean", operă de erudiție, cu o putere de 
eîuviere, de iuviorare, d: evocarea trecutului, cu un colorit de 
misticism tulburător, cu o tărie de sugestie extraordinară, e pro- 
babil una din creațiunile cele mai măreţe ale veacului. . 

După publicarea ultimei opere, care reprezintă 10 ani de 
meditare şi de muncă, Ibsen se reculege. EI studiază, iar cind va 
relua condeiul, va deveni campionul şcoalei realiste. 


A. Conta-Kernbach 


<7 


Cronica literară 
. L, Rebreanu : „lon“ 


Intro icoană complexă, vie fără exuberacţi, bogată în aminsme 


de observajie, interesantă teius! prin linia ei generală, d. Liviu Re. 


breanu ne-a infälisal, cu primal său roman, lon, viala rominească a 
Ardealului. Sint două sau chiar trei acțiuni de înseranătate cars îşi 
încruclşează Dreie lor, derivá şi incrucițeară acțiuni secundare, pentru 
u ne prezenta, într'o figurație de peste optzeci de persoahe, mal tu- 
"fin siratul populației rurale, apol acea burghezie inieleciuală aşa de 
caracierislică vieții romineşii de dincolo ṣi care acolo primeşte ne- 
mele de „inieligență“, coriacial dinire aceste două pături insfirgul, şi 
contactul lor comun cu fosia pătură stăpinitoare maghiară. Ba chiar, 


q EI cu vioiciunea care trebue să fie aceiaşi în Ardeal cayi în 


despăriile şi care, iomindu-se reciproc, ajung la o reapropiere. ln 
cele din urmă, Titu Herdelen, fiul eg în Sin Krise, aa Kä că- 
ruia i se publicase versari în „Tribuna, trece munjii în gindul avis- 
iat al luptef najlonale. Dela Bucuresti, tinărul luptălor trimele pāris- 
Dor săi o scrisoare în care nostalgia lui de-acasă nu se deosebeşir 
bine de ugoarele dezilurii ale incepuluritor ` în curind insă romanu 
me termină. Dar chiar și prin această ultimă trăsătură, se vădeşte in- 
teajiunea autorului de a pregăti o icoană a vieții romineşii de pre 
gou — 
eceamdată insă, inleresul cade asu ra relajlunllor proprii Ar: 
dealului, Nu trebuc să facem totuşi eebe e maar SÉ Re- 
breanu ne-a olerit un romen social, în înțelesul sirici al curintuiut. 
Dramalismul lucrării nu privește alingerea claselor sau, o najiuailor. 
Trebue să ocolim însă și cenlallă greşală, iniilatiă în mai ipate re 
cenziile inchinale acestui roman, şi care acordă intreaga însemnăiate 
simplulul conflict psihologic. Ma! muli decit atit, romanul prețueşie 
printo anumită intuire a rosei, în core feluritele episoade se uailică 
şi-şi dobindesc înțelesul lor adine. Apoi conslalarea acelei „oblec- 
Del" din care s'a lăcul insusirea esențială a romanului, poate fi 
dreaplă, dar e puțin sumară. Celie două volume care îl constilueac 
E subintitulările : CN pri ai Glasul A Poe Zpirio ta- 
anune oarecum romantică, |, clivitate“ mu poale însemna n a 
ee insiräinare de proprial tău subiect. Obiectivitalea nu privește oma 
cit discrețianea artistică a mijloacelor de realizare. E util să descã-. 
tu Însă elanul generator al unei concepili: Viziunea riatelică. 


go „MATA ROMINEASCĂ 


Căci fără aceasta ce ar li romanul şi ce ar rămiae orice operă 
poetică ? 

Oricum, d. Rebreanu nu ne-a oleri! un romaa social. Opera an 
Ser || plerdul loluși nimic dacă relajiunile dintre anumite personngii 
ar f! fosi precizate În semnllicația lor general-socială, Dimpolrivă. 
pe alocuri, operația aceasla ar |! alenual o anumilă uscăciune care 
ține de nalura imaginației autorului nostru. Imaginajia aceasta e fără 
strălucire, exclude pecht poale nalura, preleră monsiruosul:; iar din- 
ire senzaţii alege pe acele fără irap ei plaslicilale, oboseala, irliările 
difuze, toale impulsiualle. Astfel, mai muliă violiciune în conacul 
personaglilor, o supralală meb largă și mai variată a aceslui contaci. 
ar D inmulți, poate, numărul paginilor, dar ar fi daf pilorescul care 
adeseori lipsește. Asa, de pildă, din prezenia unei națiuni sišpini- 
loare deosebile, viaja Ardealului avea o înfăjişare sperială. Naliunea 
romină nefiind chemată să conducă şi să siăpinească, diferențiarea 
pe clase, alribuliun! şi prin nrmare mentalitāti rămăsese sumară. 
Exista o țărănime oi exista o burghezime oarecum rudimentară. la 
intelectuali! care treceau Carpaţii ne plăcea uneori să preluim o så- 
nălale primitivă, o îndrăzneală simplă a curintului și gindului. un fel 
de inlegritale care crease și vorba „regenerării prin Ardeal“, Era 
poate rodul cel mai buna! Ardealului. Apoi, „inieligenla” care se 
formase, păsira cu jărânimea care o produsese, un raporl caracleris- 
fic tuturor regiunilor romineşii, caracteristic însă mal ales Ardeslulai. 
Un fel de „păstorie”, o conducere sufletească, prestigiul local al preo- 
ulni ai învățălorului. Situaliunea aceslor „păslori de turmă“ crease 
ai generalizase un le! de dogmalism național, un idealism pe care 
purlălorii lui meştiind să-l varieze, să-l înmlădie, să-l rafinere, îl 
meniineau, dimpotrivă, Intro rigidilale cu care spiritele libere nu s'as 
puiu! niciodată împăca. 

Sint aspecie pe care le vedem Inirind în planul romannlui, dar 


\ pe care aulorul său le lasă bucuros la o te, Elcar fi alcăluit ma- 


terialul unor vieți mai bogale, mai [Inrenaiire, mel pline, "io local 
acelor exislenje monotone peste care imeginația scriiloralui-a răspin- 
dil culoarea cenusie, În cadrele unor exisienje mai largi ar D fost, 
meapăral, un ali spaţiu, o SI capaciiate, o altă carare, Ar îl fost sii, 
lul mare al romanelor lui Tolstoi și Balzac. 

D. Rebreanu a prefera! însă ail atil. ȘI concepiia d-sale e le- 
gilimă. Lipaită de ua farmec generos şi coniunicaliv, — e mai sobră. 

Căci e o aderarală coaceplie. 

D Rebreanu la o aderărală aliiudine față de problema Ardes- 
Malul. (Injeleg o aliludine ariistică, o viziune eeh a lucrarilor, 
căci semnalarul aceslor pagini nu doreşte scriitorului despre care se 
ocupă, să rajloneze, să discute și să desnice cil din sul). Peniru nol, 
insă care am crescul în idolalria Idegiului național, Ardealul era ue 
cimp lupte, de mari fapte decisire, de sacrificii inlorice. Noi nu 
ne puleăin inchipui viaja zilnică în Ardeal, viala reiatlr calmă, posibilă, 
ladilerenlă, Istoria, irontispiciul ei măre| de date şi evenimente, — 
se ridică toluşi pe temelia unei asemenea véi), Adevărul e că viaja 
Ardelenilor sulerea permaneat de rexalinnile stăpinilorilor. Cu loate 
acesle, dacă am compara viața unui mic luncționar din vechiul regal 
cu viața colegului său de subi slăpinirea maghiară, om alla, probabil, 
acelaşi siidare pe care puternicii pururi o aruncă desiinelor umile. 
Istoria indiridualizase însă cauzele sulerințelor ardelene care în 
esen|ă rămin aceleași prelulindeni st polenţindu-le şi divinizindu-le, 
crease acea serie disconlinuă de dale şi erenlmenie, inire care noi 
nu ştiam să umplem golui vieții mediocre, posibile, indilerenie. A- 
ceaslă concepliune proprie Istoriei a trecut apoi în literatură men, 
nind an romantism najionalial de care, la un moment dal, a losi nevoe. 


Fajă de romantismul aceslei viziuni, d I. Rebreanu pare un 


 pazitiaia!, 


La îniiintrea caracieristică pe care am sublinia! Li 
aceslui articol, învățătorul Herdélea, laiäl tintralui amintit. D nech 
„rudelor din țară“, Cu citeva luni mai inainte, neindeminarea îl im- 
Piñsese să redacleze unul țăran o pirë impolrira unk! magisiral, Fapla 
gate destăinuită de insusi țăranul piritor, aşa, din iuțeala vorbei.. 
gra alrage asupra „delăimătorului“ Herdelea o pedeapsă care il 
aruncă Intro panică ingrozitoare, E un om limid, incapabili să facă 
tăul ; dar lipsit de caracier, E un fricos: peniru neplăcerile” vieţii 
are o Impresionabilitate de animal domestic. Cind redaclase jalba 
breene o făcuse din slăbicigne, din neholšrire. Cind ! se aplică pe- 
capse, loată existența | se răsloarnă ; trăesle înir'un leşin perme- 
nent, într'o beție de lăcrămi şi bătăi de inimă. In cele din urmă 
sapă cu fojo curaiă, i se redă locui, dar i se anunță scoaterea la 

pomis; ÎI venise de site şi limpul — sau nu trebuia să mùi a 
> le oni. Rudelor din țară el are grija să le infăliseze lucrurile alj- 
el și fam are o expresie brutală arălind cum Herdelea întoarce 
Sg re i = pe „coarda nnjională“,. In sistemalizarea noastră am spune 
$ - e — Dama e Sc goaa; înfățişindu-se ca o vic- 
Esin. Nu imporiă, Acest Herdelea era iocmai 
mubi amenințarea pedepsel, cind se ei de 
kt sc în Gre se he Ale en bam cb. 
ngur şi un Romin, avocalul Viclor Grof Seen 

vii e lipsită de orice măreție. ln învălmă e gr bena ie 
un țăran diá asisienļă. Candidatul romin ée Po : ele. 

a Cetăleni! A curs singe neviuoval! Teroarea... 
„Nu izbuti să continue, căci un ofițer de jandarmi îl opri scurt, 


G „deciarindu-i că nu e voè să ajile. lumta. Qroişoru se clondâni ep 


risti fi 
eg 2 ie Y protesiind cu gesturi largi, pe cind parlizanii il 
E kä hs Trăiască LL. 
s cena devine însă deudreptul lawentabilă cind, în Um KR 
de Cu o uc 5 E DS CS: ëch Geng rer 
ege SE reia Ara Zen e, e un timbel slios, uilindu-se 
ana Pra eet oe 3 ga”, se ducea să-și dea rolul rău 
It rela ră cepe gi ef ess? E ees 
aiiludinea aceasta nu-l scuteste însă d d 
ol veel să vie  Anlorilăjile se arălară iotirie mere oy deg d 
E eem învățălorului Herdelen,. Ca orice om cn o menlalitale sim- 
pile o ei crezuse în exteientaunor raporturi concrete, personale, in- 
ire aj și instituții. Herce hu era nici inteligeni, Cind insfirşii, 
j ur rea H izbi, criza suiletoască se declară cu o acultate cxira- 
x bari d E un suiiet fără mindrie, n'are nici-o discrețiune. Sep 
K Ku d wind toldesuna poveslirea dela capăt ; cere un sprijin fiecăruia 
Li Sen Gite o mie de Plaiitudini, dacă ar fi Sint că minluitea îi 


poate veni de-acolo. B 
EE 


pinie specială, un senlimeni vag peniru ace 
si canaj! 
e omise ŞI ee EE 
E Da rie Zenn isi €, din mediocrilale, din platitudini, 
d ba sei Grolşa 
Saraujic de iabindă a neamului său. la de ee A eg äs 


4 | D 


-98 
; ggf ` 
desi emärlurisii, pănă la conşřiinta irāiniciei vieti. El pare că «- 
An bëirinu Pi e Gojenludu-| cu blindefe şi EK 
formulă de lnlăligare sipilinich: „Te lubese Fota eripi, 
~ Heråcles nu rămlae el nici-o clipă aniipalic. 
- j Și f 
Odală cu Herdelea esie pedepall şi fon, țăranul care fp- 
mese redacială jalba. Avusese mai înlătu,-penteu o Intracțiune fâră la: 
 memnălaie, o pedenpsi de opd zile închisoare ; în urme piril padeapsa 


P 
1 me ridică la doap luni, Eșind deln judecătorie, ele totuși liniviii wt 
în mintea lul observă că: „lemallele pentrn ommeal wal lăcule”. 


` Srâpat de gindul judecăiii, el pe întoarce la gindurile care îi pinl mal 


eproplaie. De un oa de zile inire el și lăranul Voslle Baciu se dă 
dea o luplă crinten f 
Ian simțea o vocajinne obseurā, înrădăcinată pentro pämint, Era 
f de-nansă, ȘI era lacom. Lăcomis peniru pâămini nu e insä o 
revelație, — dapăcum nici lăcomia peniru monedă, apa de generalizată 
ntre sol, iu e o rereluție. Numal avariția e o ravelnile. avari: 
e un rate rai ap ò pasiune tragică, E o vacajiune, o pooli: 
zare, o |dolalrie. anemonea chemare prolundă simte şi lon peatru 
posesiunea păminluiui, Neapăral, perzonngiul e Idenilani ; el servesir 
un simbol. Cu toate acestea nclivitatea lui e condusă de bulor en o 
injelegare artistică superioară. Nimic nu Tace erer iran mal rat, 
vii, care să nu poală fi explica! prin gireie nie uree Zoe mire Mis- 
Relsmul parsonagjulul e {izat în esența lui, fn-rafunen fiiațării sale, 
Ja origine... Altfel, e o natură concenirală, «lăruiioare, wi 
Doreste, prin urmare, pămini. Dorègie insë păminturile asije Ha 
clu care are o fată, De alci violui feiel, certurile si bătăile pentru 
lasesirâre, căsitotie, Scopnl e urmării cu SE şi Grecliaiungeg 
wnal sceleral, E loarte Inleresant întreg episodul ducinlai dinire Ion 
a Vasile Dacii, Sint două pasiunt identice care se concurează. Dar 
Vasile Baciu are în el un germene de cedare, ó slăbiciune bea a 
Îşi schilodezie:- fata în loviluri, Celălali îl pindeste siăbiciualie, le 
provoacă, le loloseșie, Cind ctâloria s'n făcul, dar conflictul dinira 


cel dol bumeal nu s'a lerminal — chel loa veea pâmtalal, toi pūhia- s 


tal lui Vasile Baciu — femeia primeste și loslturilo ațalui e ee 
sinnilesicază, asilel, rece, colculal, neînduplecat, > Ajunge va lei de 
erülaro care bale yoseana selului dela casa lui intă-sâu, la casu börda- 
Jeu, Între timp a născuț și îşi poartă pruncul la plepi în rătăcirile ei, ca 
o mater dolorosa schingiuilă si Idiotizată. În curind. be apinaură și co- 
pilul care nu mal STE multă vrema îl Însă pe ion mosient, 
torul yil averi a lui Vasile Baciu. 

„| Numai că atuaci cind se holărive fa plani lui, Ion Irebuise să 
înăbușe pasiunea ponirn femela de Bisi a lul George Bulbuc B, 
Ia pindu) lul, po vremea acela; arala peniru fala lul Datin o an în 
rinjä la care irebul să renunțe. » che a at 


slung accasa e o seazualllale. Ion are o viață -amimalică | 


| pista tă piină de ecou, La muncă, aulorul ohnerră câ: „oboseala 
° nt 


ta ca o Palimă”. Totul se ompliiică Ta ebmpleziuaca occasie 


E ceiace sa numeșie „un iemperămeni”. Plai laistu, fiecare 


jle denlundă loate levoarele zăvorite în carat; Ilecare sauzajie 
e un prilej de senzualitaiv, de posetlune. E ma cpicurelum barbar, 
Ze, asile! sprijinile de ictreaga viață animailcă, nenzaliunile se fe 
rădăcinează, devin repede ubsesive. Stxualiialea paui asemenea tont- 
Peramenlai e a pulere tironică, exaspetală, disiruciivă. lón esie sur. 
Grieg de Oe si omorii. 


Simi numeroase paginile în care d. Rebreanu derede de om: éi 


tulivae a siluajiunilor psinoiagice, care singură ar meriia o anoliză 


specială, A nien 
ecompanmamenini pe care H face nalura luluror momenielor syileieșii 


de pildă, Imtetigeala corespondeajelor din oa: 


CR re 
i 


+ 
IC 


Lé 


ierenle. O unificare de lim 
onal, lntuliiv, am onrecar drbuiAle în 


! să 
"lan ai firii. Cind George, piadilor, avetele pa 


în noapie, Întretarta : 
Cine. 7... Cine-i 7... 


minlos si mal înțopat*., - ză 
/  Simţim că e adeviral, ve loarie curios. 


aa asigura! poralalenja rasei (pe care Grolyoru 
in antura siăbâuoagă: a lavățălorului Herdelea), 
vale adevărata poem a Ardealului, 


at E poale numat o Ilnrlune e răstringe un sena peste lucrari 
subi riolenia e sentiment 
să n'a alribni unu! anl- 


r Care se apropie 


„lin vin! rece ve parți deodală, destepte! parcă de esel ows- 

Ani, fişlind irisi prin frunrele pomilor și. irtallad poarta orar. care 
tămăstse crâpalâ”. LOS 

In seen, îl mcide: „Lori a trăim oară, lără să-și ma! den 

seama unde, Orocăltul bronstelor raîncepu brusc, spesial, ameniuţă- 

tor, ca n vălcăroală wilorită în văzduh de vinlul ca sullo mereu ms) 


Nu ce desigur un lapl divers povesiea derilnalnt care sfireezte 
estiel Siguranla af vaiinieg gesiului care îşi conduce viajn prin pa 
siune, ia posesiunea pimialului şi la posetlunea temeli are o mărejle 
reprezentativă; e poale intern acelor doul inuilacte cardinale care 


o ghicise degradată 
In cazul acesta, loan 


Tudor Viamu: 


Cronica juridică 


Impozitul justiţiei 


legislativă, dela care tir en numai tebilibrul vie- 

D my hr Ze ran Mari, dar şi adaptarea dreptului Pe ac 

toal la formele nouă ale vietii, —va satisface greu pe cel gr oki 
Na spun aceasta pentru a ridica vre-o suspiciune Impotriva e 


misiunilor constituite de guvern, de al căror spirit de metodă şi de ` 


a căror intensă activitate se leagă atitea frumoase speranţe. O spun 


asi pentrucă, realminte nu-mi inchipul ca o operă de caracterul, 


diversitatea şi preporțiile acestela, s'ar putea indeplini, fără gravo 
e alta. 

Cind ar ea IL n Germania, inerările pentru relorma codalui 
civil au durat aproape un sieri de secol: cho Franja, reforma et 
ceduli civile e adusă în aero pirol Gen cl en di aa a 

e Ti putut realiza; ctu 
ees Ee nici unul, de a ne crede mal tari decit Apae, sol, 
gare ţinem de Orient nu atit prin aşezarea geogralică a or seo 
cit mal alea prin toată structura intimă a sufictuitl nostra ; — iai 
sider dar toate aceste, imi spus cu profundă convingere: aa ie: 
vegialativă a Rominiei Mari va întirzia, va trebui aeapärat 
tHe, mult... ën 

Caci dacă e adevărat că legea nu erer? breptnl, cì numai t 
exprimă ` că dreptul e mobil ca viaţa, iar legea stă mercu priit 
atunci, A fepitora Insamnă a lega trecutul de viitor, adică £ zg 
bhi norme obligatorii care nu numal să corespundă Gebiet? E 
ment, după datelè-cmpiriċo ale trecatului, dar să convié ar eg 
cit mai mult mersului evoluliv al tuturot întereselor, ideilor, 
țelor și aspirațiilor sociale, A legifera, este, aşa dar, a petre ` 
şi a preveden este a pătrunde în misterele ascnose ale vieţi 

Se cuvine Hira 'ndolniă să lăsăm dar comisiunilor pina meci, 
viitoare, timpul de a-şi face in liniște ceşcetările decare au d 

Așieptiad,— guvernele care s'au surredat dela declarat fina 
*Xazbolu și până astăzi, au creat ceva ce-sar putea numi, A elei că 
pii de față, dreptul de tranziţie,— „dreptul războlatal” şi, ierte de 
după râzbolu“ cu acele gh Ee legi de SST care apasi 

de greu viaţa agitat asta-i, i y 
ss Anbei, de Imprejurâri, ma? tirziu serge pin A 
panta exceselor, statul a generalizat metoda intecveaţioais! 


Ei NA 
4 ` fi ` " gek Ze D EEN Fy a. së 


CRONICA JURIDICĂ - Io 

| - reegen 
do până la cele mal extreme consecințe. Astfel, insugindu-şi tost- 
„atributele puterii legislative, guverocio şi-au impus gtheag volat 
` prin simple acte dë autoritate politică, tatronind, intăia oara 
e viața noastră constituțională, cra decretelor.i 
- ` Dacă lucrurile acestea s'au putut legitima ud moment prin teo- 
"rin necesităţii publice, atita timp cit a durat criza politică dia anu 
"aSabolului fatregirii,—astăzi, de buna seamă, emul Incepe să de- 
„wie lasă o adevărată primejdie naționali. El eard viaţa noastre 


trebue mult pentru a deveni, prim: obicelu, un mijloc nou de tirania 
Dalitică și administrativa. 

Aşa dar, dreptul de până acum insuficient; cei nou, arbitrar : 
cel viitor, Incă -aga de departe... Tristă perspectivă! Vorbesc biot- 
înţeles de dreptul consacrat, codificat, pozitiv, Inchis In formule cos- 
crete, Inviolabiie,., Căci celalalt, o, celalali,—are o viață atit de 
ZeogchiO ! EI se formează așa, spontan, zi tu zi; se desprinde ince 
“din condițiile și lupta vioţii : crește în atmostera idellor moni p ss 


dervoltă liber in lumina noilor idealuri; și... aşteaptă consacrarea 
oticială a comistaniiar. 


Acură Citeva luni s'a modificat, pe cata de decret, „Legea tim- 
Brain şi faragistrăriie. 

Pnptul a trecut aproape neobservat, Totuşi decretul pentru ro- 
forma timbrului merita o atențiune deosebită, atit pentru Importanța 
amteriei în care inovează şi pentru efectele po care le va avea ati- 
Gr vieţii sociale, sii şi din cauza viţiiloc lui constitutive care mar- 
A <bează, In cuip caracteriatic, toate viţiile actualalal sistem legislativ. 

Sint desigur ş! alte dacrele care interesează de aproape viața 
ridică şi care, intațigind aceleaşi neajunsuri, au determinat schim- 
är mari In raporturile sociale, —bumioară decretul! pentra chirii, dia 

19 Aprilie trecut, Toate acestea au insă un caracter vădit exceptio- 
nal și tranzitoriu, lar efectele lor sint dela sine restrinse la anumita 
categorii de drepturi. 16 timp ce reforma timbrului, concepută te 
Spirit de continuitate şi privind direct tuncțiunea procedurală a jus- 
Apel, —Areate netăgăduit efecte largi și generale 


ln 

t 

A > i vedem dar, In co constă această importantă reformă, care-i 
tat lacunele şi care-i vor tt*urmările. 


ceva mal bun, ge va găsi posato citeva al Spur: e 
y acesta un lg.. i 


Regimul timbrului, cu toate regele pi măsurile sale, aparține 
| seajiuniior de drept arbitrar, Aceasta op înseaimas insă, că legii 
_ pantra taxele de timbru n'au nici-o legătură cu generala 
> E a cu funcțiunea justiţiei și că volnța leginitorului fa această ums- 

| rie War cunoaște nici-o limită. Fireste, Statul e in dreptul său de 
l creja, pe această cale, veniturile da care ate erop, şi Ip zadar 
„m căuta criteriul juridic care, fntr'un car a determinat cifre 
„mel org oarecare. Dar dreptul acesta pri pentru Stat de a 


H 


H j. KAC iu „DA ZE 


pubilcă, nesocotegte principiul separațiunii puterilor în stat, şi sui ` 


e di feat ab i LN dl get BA ki 
7 "KL N ke > 
d e — 
EE V BK 2 CRONICA JURICA at 1: 103 
“4 - ° t d - gë ge i a a — eae i - 
r E, Spui eh i u S4 vedem insă pini uade a mâra apiritu 
i juridice, ( piritul acesta fa rindueiue 
Ky . tiza anumite taxe peotra go viag ak cupa wett $ ; M decretului, ce a adus nou acest decret d ce afd putut aduce, r 5 
L merge mal departe see me n ai de a nn Iech Las lutenționa: la o parte, toate taxele von sau spdrurile de 
$ "egalitate fn faţa justiţiei ai Ge lm aa ke lare care privesc unele acte fără caracter ridic, cum sint pormi- 
Zb 'vaacțile între justițiabili, og? Dag SA gA privite ca aparţi- scle de circulații pentru automobile, carerila pentru purtare de decos 
| formele judiciare, tekile SA Prin i ilor, aceste legi fin mad rațiuni sirătue ete, în privința cărora taxele au caracterul şi natura 
E wi vunn been: maree rare A SE Ren Wi unor împorite curente, și despre care sar putea ocupa, NAră nici-un i 
e piste t 


socoti sta 
- 4 arte din dreptul de procedură. despre „aceata, 
D kA sin dei fa Ioatirotitte sale de detaliu, rimine totuşi 
in întregul săn Inchis in poe n EE EE de care 
„la e] cu toațe celelalte legi pozitive. ` i LX 

vam ch stet a fosi concepută „Noua lege a limbrălul şi inre 


Iuconvenient, orice altă iege fiscală; Trec de atemenca peate taxele 
care lovesc mucceslunile testamentăre şi db intestat, in contra apo- 
ritil cărora, ami cu samă in timpul de faţă, nu war mai putea ridica 
ebiecțluni serioase, ŞI astfel mă' mărginesc la examenul dispoziţiilor u 
care privesc actele de procedură judiciară yi extraludiciară și diver- 


e ed DD e d 
zé JESS 


l ~ vele tranzacțiani și operaţiuni jaridice curente, 

e gistrârii” ? > ERR Alci, ar veni In distuţie o chestia veche: legitimitatea impozi- 

ch N i La această Intrebare „Expunerea de motive” răspunde tatut pentru justiție, Contestat In teoriei cu arpimente ce nu pot D 

f Tepier : o necesitate uzor trecute cu vederea, impozitul ncesta e aatri, generaiminte ad- l 
N vd „ Greutiţite financiare prin Fri egen on fie prin cro- mis și pentru consțteraţiuni juridice şi peatrit motive economice, Gra, d 
HÄ Ee vr et ll ug winter celor existente. Taxele imitatea justiției n'ar protita adesea decit oamenilor de le i a ar i 
TA d area de pozite n D j 


D 
e ru și Inrepistrure Joc parte din acele impozite, care-pot Jë 
Al leg Ka Sisari, fica ee aceasta să se aducă vre-o 
| re în starea economică e țării... 4 

E iliri pe moditičarea. legil sa: ficat dio punct de papi (am 
A aen, De altfel, intenţia d-lui ministru Armetolana, de a a eet 
„iului pe această cale, cu orice preț, ò sporire de Verte ei a 
facă şi piin graba neobiponits cu care decretul a fost pri ug 
are. în respectul unor principii a căror rățiune e leshe jeles, 


umplea instanţele de contesta Hunt fără insemnatate şi ar fngreuia cos- 
siderabii mersul Justiției. Dar dacă taxele de timbru au caracterul 
ți natura unul impozita, aşezarea Ier nu poate avea loc decit cu ces 
mal mare moderațiune, $ O procedură prea costtsitoare, spunea Tiy- 
aler.4 merge în contra scopului său tacin!, scumpetea excesivă a jas- 
tiției fiind en tasisi o formă a injustiției, 

| Adevărul acesta, repetat ori de cite ori și ori undo se pune. In 
Fb, discuţie reforma procedurii, a făcut obiectul unei dispoziţiuni ca. 


Y i publicitate l prese în legea. franceza dela 24 August 1790, care proclamă aces 
j RK: legile sint fodeobite supiise age sad ga ER aut p deziderat, notodeptinit pănă astazi: „Codul de procedură va fi me. 
carg pregăteac cunoaşterea yi aplicarea d d desciudere poliţie- reu reformat In aşa chip facit procedura să devie cit mal simplă, cit » 
A -a'a mal pinot samă de asemenea lucru, Ca la S mal expeditivă și cit mai puțin costisitoare y 
E "au trezit cu ordinn! platte awe l*—pl statul œ $ puf y k 
p sească, particulari s'au trez urii de inscrisuri, de convenții, Dach en putut spune, cu destul temețu, că dreptul pozitiv a'a 
An inceput chutsres noilor tare, ia vra e d Sher! toate operațiile u- fost niciodată decit o consacrata a ivegalităţilor, 3 cu atit màl mult 
` de adeverinţt, pentru a smulge regim i e o zk drepturile. ` se poate afirma că nici-o lege nu e In stare să inarcheze deosebiri 
ar te tbat An ania ASAT ACANA MASIRA ofiii care o mai mari intra justițiabili, decit o tege rea de procedură sau o lege 
CAM m A l cre poa € r ? 


fost fnseral, n'a aprut Insă—din canza prevel dela baprimerg Sta- 


de timbru Ska, Dar lupta judiciară e o formă curentă a luptei 
dé tului decit după punerea lul în aplicare şi de fapt giel na fost din- 


pentru drept, "al societatea e interesata In cel mai inst grad ja dou. - 


decit făgurarea ei, Cici pe lingă funcțiunea lor regulntorie, formele pro- 
ftad Widuit în țară din cauza Weird séien dl ce meet tar VW cedurale și hotăririle Iudeciforegtt au un rol preventiv, Cel care se 
| Geet ER Zi Ke fa tebaica legialativă, coa- ij imdecă plătesc nu numai pentru triumful dreptului lor, ei şi pentra 
Ka nainte a pu V 3 d 


më caz straniu ai fără precedent, i 

e ca art dacă din toate aceste pn D decpra decit consecințe 
i ZE: ij Dar apariția tegil intiraiind și funcționarii pablici a. 
p” viad instrucțiual teiegralice să nu perceapă niciun fól de teză pănă 


CH liniştea ceiogiait, 6 E dar ai in materia aceanta, ceva care samână 
d, 


1 Beniham, Fro/!& des Groupen, appendice H. 
2 Impozitul de timbru e o dare indirectă şi de coatumajlune. 


i V. E. Naquel, Traits des droits de timbre, 
AC te apariția ci; € eent drepturi s'au pierdut prin Imposibilitatea de dea E, „e a, ec es Genie e pămirairee å la rela ei à 
f exercitate la timp, ră équité, el qu'erias devienneni surtout : dienen quond ellen es- 
j 7 Dac'ae f să wi cita aatiei coctlicientul de Doneticii pe cara seni Te chiltre dâboursi par l'Etal pour rendre la juslice aux Lo geg 
Statul le-a remizat din această precipitare a masurilor sale, sar ve- uand elle devient alna! un bânâlice, ün impôt nifecie A d'aniras ser- 
z dea ngor că nesjunnurile grave çu prețul cărora și le-a E in GTM Gg, Lfërepiek de o Set an ` wé x 
c i - D tea CH 4 Les me!hodes juridiques, leçons faits a colle ibre den 
dauna creditului pi prestigiului său, s'ar p z Let leg d d (A sclonees sociales en 1910 ( aria, ` S 
P $ e bi e - tana rean Le te Lë rolt, Bee j Pi 
- e l r ck as „telul qul, pour delendre un me, ts} engagé dans 
h A Naebiad de legea timbrului, înțăleg a mă „Ni de regula» {a ane'lulte Judiciaire, combat A ses pârila ei riseues, pour la nceorile 
el  pgsbt penyu lazele S potisna esre În tol'ce pri actele de pro- 1 da gri eră ae Sa ect Cntlére, C'esi ar aiva lel pa 
Sha | clei dintălu. i Sia i "` eur aura ciger telle quesiion doulenae... e la mêmes ques- 
„n medură coâniiue o aneză a celei i 2 ne sera plus Incertalut pour vous... qu'on o'lavera pia: ia mine 
TA l i Zeit ea „Prâteniion”. Beilot, Lo! sur ta proc; cio, du canton de Uendoe, 
à IA Le Le Ă « Ge e Ar ; Zä AEN LS ! g e - ge ` 
ES EE ek, 2 3 2 B i o A 


RI 


eg 


> ' i : kan e 
HM 


104 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


ca incidența legilor fiscale; avantagiile justiţiei stet pentru toţi, sar> 
cine ei sint numai pentru anii, i 
Decretul d-lui Argetoianu pare a nu avea rotire o an 
pentia toate aceste lucruri, —nici-o grijă și nici-an respect pentru 
ferezele particulare, Mai exact, el Iynorează toate norhiele şi ai? 
cipiile expuse, căcl-—dacă nu le-ar îi lgnorat—tostul ministru de tH- 
nanje nu s'ar (| Intemelat pe nceastă maximă talg! ch SE 
timbru lac parte din acele impozite, care pat H aporite în largi, . 
sură, fără ca prin aceasta să se aducă vre-o perturbare în starca 
rile G 
Ware Za objecta că sistemul nostru legal, punind chettuelile 
de procedură în aarcina celui ce pierde procesul, aalveată principiu 
echHății, căci aruncă sarcina impozitului pe seama celor IS D 
susținut cauze oedrepte sau care s'au dovedit de rea credință în a- 
părurea lor, Dar oara cel care plerde procesul e Intotdeauna cel care 
ia gäer gare dreptate? Ua proces se pierde pentrucă un ie 
a'a fost exercitat la timp, pentrucă formele cerute apre o feri 
tul op s'au indeplinit în condiţiile prescrise de iege, dau pentru e 
“icienţa probelor san chiar din groșala judecătorilor. Iginranţa ie- 
gii, abilitatea unui adversar rutinat, lipsa de mijloace iere a-și 
pregăti o buni apărare, nu sint decit o mică parte din canreie Pa 
pot kotâri de soarta unui litigiu, Cipi impricinaţi pu pot spâne ade- 
mea ca eroul lul Moliere: LS i 
On public en tout liéu |'6ultă da ma causes; 
Sue la föl de og droit ei âme tie 
Cependant je me vols trompe par uccâs, 
| J'al pour mol tn justice er je perds mon procès l4 
Pierderea unui proces ou e daci, adesea, decit un simplu acci- 
ocira, cu o boală A 
D een kär dar ti invocată le sprijinul unul asemenea 
EE mm putea obiecta de asemăvea că btumpitea timbrului ar 


sii! oamenii să se judece mai puțin. Esto insă aceasta de dorit? 


i rmonlel sociale nu cere Inipuținarea proceselor, cl, dacă 
venu conflictelor intre oameni, Ponte scumpirea 
taxelor contribui cu teva la acest scop? Ortug de puţin, nu. Este 
foarte sdevățat că, In maren majoritate a cazurilor, dreptul sa réa- 
imeaeă deia sine, fără mijlocirea Judecăţii. Dar este Imposibil de 
admis ca, oamenii să poată trăi ta comun, Dr ca interesele și Lg 
iunile lor ai nu provoace contiicte, şi tot aşa de imposibil oer 
ca aceste ennfilete să se rezolve direct de gäre interesate, A 
calută un mijloc de a Ionutian procesele prin reducerea conții leif 

De, şi prin urmare de a Impiedica pe oamenii de rea crediaţ 
și ugor porniţi spre pilceavă să Jaunde Inztanţele judecătoreşti cu 
cereri nedrepte și futlie, apol acest mijloc pu poate H decit unul: n 
tetâri autoritatea justiției, simpiiticind procedura, ugurină eg dër 
bunalelor și asigurind co mijioace ct mal eHcsce şi mai repezi, 


awful objec t. 
Wee Eer, introduce însă o inovaţie fo sistemai 


Aë —— 


t Le Misamhrop:, ec" V, se, l. KEN 


CRONICA JURIDICĂ 165: 


$ DH 

m: proporționalitatea taxelor pentra acțiuni." idel (n sine e 5 

iroaptă și democratică ; aplicațiunea ei la sistemul legal, Toni, ce! 
in criticabilă, W j 

În alte țari, bunăoară ta Franţa (uodo sa ştie că tegon tim- 

rolul e destul de liscală), drepturile proporționale se cal:uiează a- 
pta condemnațiunțior pronunțate. Legea romină ia de bază cerc- 

, Lesch în judecată și aplică impozitul în momentul consti- 

4 u = 


~ în credința mea, bistomul acesta nu se justifică din nicius 

punct pe vedere, 

| în prime! loc, e nedrept ca cei spollat în averea sa, cul ca me 

pretinde victima unei inichități, să He silit ta sarcini destul de mari 
e stat, in moibentul cind apelează ia justifie, adică tocma! atueci 

(5 ind situaţia sa e poate mai deficiiă decit oricind. 

Lal E nedrept Iaräat ca taxarea să albi loc Apriecft, pe bara pre- 
 Meaţiunilor formulate de cel ce rectamă, căci în afară de. cazuri de- 
erminate cind e vorba de craanțe certe, —în genere, subiectiv, par- 

j dea nu-şi poate aprecia singură intinderea dreptului adau. Si Gr ip- 
 dolaiă, justiţia nu cîștigă nimic din împrejurarea, că reclamantul e 
"EH, peatru enn plăti taxe prea mari, să-şi reducă cererea sau s 

| enunţe la ea. 

p? la fine, trecind peste toate nacente, impozitul s'ar mal tegitims 
facă, dac'ar constitui unica sarcină impusă celor ce se judecă. Dar 
HR è deloc asttul. ln atară de taxa proporțională de mai sus, sta- 

~ ful percepe încă, în fiecare proces, frepturile sate de timbru şi de 
portărei peutru actele de procedari. Aceste drepturi stut astăzi aș 

„de ridicate, incit pestra cauzele de o valoare maj mică, ele întrecca 
mult proporționalai stabilit ia introducerea acţiunii. Cum totalul s- 
crealor taxe atirnă de numâtul părților în proces, de domiciliul lor, 

„ denatura probelor şi db iyngimea instrucţiunii, adică de o sumă de 
cauze accidentale, fără nici-un raport cu importanța Htigiului, se vede 
Dino că regimul proporțional:mu e decit o "chung şi că el n'a gerett 
iegiultorului decit ca un pretext pentru o simțitoare sporire da taxa. 

Li truca cineva să-şi faci o ideo de sarciniia pe care le 

be srelază noile taxe de timbru și de portărei, dau cu titlu de exemplu, 

î Muta cheltueițlor unui proces de o valoare de 10000 iei în care i 

"Mëar tre! părţi litigante: 


H 
D 


Cererea de chemare în judecată (timbra prop.) i 70 tei 
Citaţiuni pentru trei termene la prima instanță 180 « 
< Taxe de apel 240 . 
Taxe de procedură ia două termene Ip apel D 
Dupticate, Interogator, comunicarta hotăririlor, ete. O, 
HI Total 940 , 
i H, Presnpunind că în cauză ar D 5 ang părți, că. unele din ele 
Ar domicilta intr'o comună rurală (celace ar da loc la perceperea ta- 


-Welor pe kilometri) sau în străinătate (calace ar necesita publicațiual 


D 
“> ES 


A 1 În prima sa formă, decretul aplica acea! sistem și le apel. 

4 Sa e rap imediat Zi eng: WER “Ar intehjlale și după Län: D 
„mile de aplicare, relu! a fosi modi u apr- 

d mai, dreptul texelor lixe. + mențininda-sa pea 


"re Monitorul “Oticial), că ta proces s'ar lovoca martori, că ta 


"şi [n trecut, pur şi simplu 


Co Ge N 


KEE, Ia ie TR di E 
Ang Ka e Zéi fr 


e e 
D 8 - 


màli a'ar H făcut anchete, notificari sau diverse alte acte pregăti: 
toare,- cheitochte s'ar dubla, adică a'ar ridica pănă In 20 la sută și 
chisr mal mult, dim valoarea litigiului. Şi msrgind ms! deparie, 
dac'am presupune ci acţiunea e admisă numai pentru Jumătate din 
valoarea ei sau şi mol puțin, Am ajunge la constatarea că dreptu- 
riie statului pot copleşi chiar benețiciie părții cigtigitonre, Trebue 
să ap ştie, că în calculele de mal tus n'am socotit spesele urmăririi 
şi eventualele proceduri incidentale care pot naște din contestaţiual, 
recurs, cereri de revizuiri, acţiuni An anulare, éte, 

-* Piregte că proporpia aceasta m'are loc în toate cazurile, alte 
jadecăţile ar deveni o adevărată calamitate publică ţ—dar pentru pro» 
cegela de o valoare nijcă sau mijlocie, cazul citat e real şi destul de 
tretvent. 

Inutil! ai mal Inte în amănuntele decretului, Destul sà pom» 
sales ch taxarea legală e Hpnait de drice bază empirică și de orice 
erlteriu, că ca nu ţine samă de funcțiunea juridică a actelor impuse, 
de frecvența lor şi de capacitatea lor lapozabilă. In Mnilie sate ge- 
serale, decretul menţine clasilicarea veche, diversitatea taxelor gg: 
confuzianea lor; estiel în respectul unei tradițitneluatiticate, menține 
diviziunea intre taxe de timbră şi taxe de inregistrare, impunind S» 
desea acelayi act ja ambele Ihpozite, ipunrează Ip tine asizteațe 
jadiciară, care afirmată To citeva regule ipocrite, a rămas, cum era 
o minciupă, f 

Intimplâtor numai, şi excepţional, decretul coprinde citeva Cis- 
pealţiani nouă, joste și deci acceptabile. Chez: noul sistem de cah. 
en) în materje de uzutruct, imitat după legea franceză, Introducerea 
timbrului proporțional la unele acte siwple din viața comercială, sta- 
Wiliren principiului că în caz de Intirziege, creaţa statulaj pentre 
based de succesiuni produce dubindă legală, și poate încă altelv 
eleva. 

Dar în totalitatea el, mona tege a tiimbrulal, complectată pris 
spuade chemârii sale In viața 


ta spiritul proectului Brisson prezintat în camera ira WI 
A fi putut intinde și 'chlar generaliza T timbrelor a- 
bile, ca in Austria. Ar fi putut destiinja sau cel p modiiita sis- 


Es 
— 3 A e Fu 4 Ki e ge 6 


e CRONICA JURIDICĂ 
tace din asistenja judiciară o realitate | urmă 
-= n cele di 
putut chlar apart veniturila statului cu o E wn bien. dat 
mult maj dreaptă, mai simplă şi mai riguros proporțională a tazalor 
E tăcut simie, și peatru aceasta a rămas o lege rea pi 
aa pia Pare va atrage după sine grave neajunsuri în viața noas- 
Cei care nn toncepul:o, maa miej 
stbza lipoøci d 
tracă sterila activilate A actuatulai pâria ment Lungen, ar 
scuza necesltiţijor budyetare, pentrucă latr'o lericită țară fără bat, 
sat ca a noastră, iu care banul public se Imprâşiie cu o prodigioasă 
!pă, dacă aceste necesităţi ar exista realmente, guvernul n'ar H 
cea pp cap cel dintălu şi cel mal bun material Impaza» 
acele intense avuţii de războlu, ca 
desta nevoile at răbdarea poporului, EE EEN ee e 


"a ne EN, r 


Eug. Herovanu 
ett 


ATS 


Cronica agrară 


Situaţia noului împroprietărie.-- CI țărani rămin 
fără pămînt. 


Soluția reformei agrare a fost aproape amis? din mina unor 
„cnducâtori, care s'au lăsat convinşi mal mult de vireg unor factori 
politici neapteptaţi, decit do necesitatea în sine a acestei importante 
probleme, pa care timpul și nevolle socialo ale țărănimii o puse. 
seră fa discnțiune,— leiren eg reg externi, care răpeau pobl- 
dilitatea apei aminări, au tăcut ca această reformă să se legi. 
fereze în grabi şi tntr'o tormă care lasă de dorit. — Chestiunea p- 
rară a preocupat multă vreme spiritul unor oameni, care au arăta! 
¿u priaosință nedreapta repartiție a solului cultivat, precum şi tris- 
tele consecințe ale acestei situaţii, Deşi necesitatea în pline a refor- 
mel agrare era o axlomă în timpul din urmă, totuși op se studia 
ai normele după caro trebula s5 so rezolva această importantă pre- 
blemă, peitruca soluția el să fie un factor esenţial de progres: în 
economia noastră naţională. 

S'a afirmat că criza noastră agrară dh esțe o criză de repar- 
tijie de proprietate ci o criză de producție, 

"îm telul în care se întăptuezte ari problema agrară se tinde a 
ap rezolvi criza de repartiție, ndicătocma! acela pe care d-i Garo- 
Sid o utagă yi râmine neatinsă criza de producție, singura cauză e 
"iului după d-sa. 

Oricit ar fi căutat D. Garoflid să arate că oodal gordian a) 
problemei noastre agrare consti Intro criză de producție, fs st- 
gur peste care nu se poate trece, cu oricite subiiiități de doctrin 
aconâmică, este că nejusta repartiție a pămintului— impreună cu toi 
sistemul nostru de legi agrare puțin chibrulte — a adus țărănimea 
noastră la acea situație, pe care Gherep, cu dropt cuvint, a numit-o 
Neoiabipia, Oare faptul că ATI de proprietari posedau 3.510.351 
mectare, cind 1.015.302 țărani posedau 3.319.695, In Intinderi detr 
9—10_hectare, să H avu! drept consecință numai o criză de produc- 
Te și să nü (| font o adevărată monstruozitate din punctul de ve- 
dere al repartiției ? 

Prin reforma agrară, care a început a se traduce în fapt — a 
maro parte din latitundii trece (n mtolie țăranilor, 

in citeva cuvinte, vom incerca Bă arătăm rezultatele [a care se 
va ajunge prin înfăptulrea acestei tetorme. Vom arăta core e altun- 
şia țărasalui Improprietărit și emt țărant cămin fără peter, 


~ 


$77> TEA cui aE ie SEP E 


Ea CRONICA AORARĂ IS 
Ge E RN, 


~ Pr, C. Dron, ln „Cr Economica» din No. 6 al VI o 
mlaeşti, privind in linii g le noua repartttie EA 
“emparind-o cu repariiția solalui In Franța ai Elveţia, ajunge la von- 
gdnaig că „actastă repartiție este, din punctul de vedere social şi 
rar ca piane 2 chiar „foarte satinfAcătonre=, intra cit 

a noastră pose 'Ja din şi i ` 
ai proprietate legă solul cultivabii pi țării, iar ma 

nciustile la care ajunge Pr. C. Droa sint juste atita vreme 
vit elementele din care le deduce, stat privite "o penerâle și 
minal din punctul de vedere teorètic, Dar cind cate vorba de o re- 
formă care tinde să inlocalască vechea noastră organizare socială, 
îmbunătiținău-na starea economică, morală Şi culturală, atooci ea 
trebue judecată —păuă la rezultatele aplicării — după cele din vrai 
elemente în care se poate descompude, 


Dach soluția problemei agrare este „foarte satistăcătoare= dag 


„ vedem că 75, din pâmintul cultivabii revine țărănimii, ea este nai 


e Don satistăcătoare cind vedem cit pâmin m KM: 
ma și cu țărani ramin Go pămtat. ge În dusa ic 
O scurtă anziiză n unor date statistice necogtesthte ne va punt 

in fața situației reale, Pentru a îl în cadrul ln care orgie Pee: 
homa agrară, ne vom mărgini pamal la elementele care se vor du- 
ei de nova Impărțire a pâmintulai expropriat, adică numa! la jů- 
Keser vor primi loturi de 5 hect., sau ii se va complecia această 
In anul 1806 aveam 744.364 de contribuabilii, care posedan In- 

Ite U—5 bâct, în tatindere totală de 2.016.200 hectare, Tiniod sama 
ZA populația noas'ră rurată create la fiecare an ca 1.71',, avem In 
1920 cum 1.044 835 contribuabili, care posedă intre 0—5 hect, Io- 
linderez totală pe care o posedă accasiă țirânimE se menține tot 
tam Aa jurul cifrei de 2.016.209 hect., deohrece dela 1895 până azi 
"a sa mai Impărţit pămint ţăranilor, dela proprietari s'a cumpărat 
de CANS jăranii! mal bogaţi care au fatre 5—10 hect, vinzările th- 
tate de CASS Rurală int do mică importanță, iar vinzările dintre 


tin na au schimbat cu nimic situaţia, 


Reznitatg este că proprietatea țărănească nu s'a mirii Za n 
cantitate apreciabilă, in schimb insă Pa pulvarizat se minele s 
devenind astfel simai puțin productivă. Deci avem azi cam 1,049,85 
contribuabil! cu aproximativ 2,016.209 hectare. 

Din felul în care guverna! actual face reforma agrară, „reosă 
CA principiul câlăuzitor ln noua distribuție a solulsi cultivabil ar fi 
că fiecare țăran s3 albă 5 hect., lar acel care mal au deja pâmint 
$3 li se compiecteze această intindere. Această concepție a fost ns. 
prn criticată de D. Garoiild—actualul ministro al Improprietiririi — 
în memoriul uzricultorilar mari : „A lua tot pămintul dia mina ce. 
bat ce ştiau să-l moccuască șia implini fiecârui tiran un lot de 5 
use, ao cantepție politică periculoasă”, 
eutruca tofi țâranii ai poseadă cite 5 , 3 

în tatal 5.240.173 hect. dei pe lingă cele die seg aa: 
deja zg iech ke i mal trebul data Incă 3.233.895 hect. 

aza Wecretului-lege de expropriere sau e tiat i 
cum 2.187.514 hect, în loc de 2.629.756 bect., cit > neie ape 


„ar fì expropriat din proprietatea particularilar complect cele 2 mt- 


4 A 


“că fiecare țăran va trebal să albă 5 hectare de pămlnal 


D 


Ioane prevăzute în Constituție. Tintod samă de pânitatai pe care 
deja Hahriee ti aro şi de cel expropriat, prăprietatea rurală are 
4.208.033 hect. Pentru o rezolvire aproape echitabiiă am pua Lee 
fntinderile de přiniat scoxse pria oxptopriere sint Insă lasuticiente gi 
mr mai trebal până In complectarea Intinderii necesare țirănimil Incă 
1.045,52 hect. D. Vilcorici în studiul „Reforma gëtgrd: spune: 
„Vom avea altă dată ocazia să arătăm că cela 2.900.000 beet, (dupt 
calculul făcut atunci), care ar putea rezulta din exaroprlerea consti- 
taționață, sint departe de a (i suficiente pentra împroprietărirea ji- 
vatilor*, intinderea pâmlutulul pentru împroprietărire se va märgin 
numai ta celace deja s'a expropriat, de oarece „suprăfața care se 
exproprisz5 în plus peste celace s'a expropriat prin Deorotul-Lege 
dis. 15 Decèmbre 1018. se destinenză lalazulul comunale spune 


art, 2 din Legea pentru înființarea păşunelor comunale. Cele 441.942 


hect. cara ar teobul să se mal expropriere ca păwint cultivabil pănt 
ia complectarea celor 2 mlilbana constituțiobale, vot ti trecute la LE 
tarut comunal, rhminind actiei pentru cultură mumal cele 2.187.814 
hect, deja expropriate. St acum două ipoteze sint; posibile: f) Sau 
se vor da loturi de 5 heci, şi se va complecta această intindere t4- 
ranilor cd au mai puțin ai Ip acest caz vom "Ada cui 200,030 cot- 
tribuabiil sau 910.031 sutiete țărăgeşti fără pâmini.— Vom avea ast- 
fel în o populația rurală de 6,672.400 locuitori 14" Dr gien palmă 
ge plmta: ; 2) Sau guvernul va căuta së tacă pe fiecare piran pro- 
prietar pe o porțiune de pămint ce i s'ar cuveni la fotproprietârire. 
pi atunci ar stăpial fiecare Hran cam 4 bet, . ` 

Reforma agrară so înliptuește de câtră D. Garofild, care Ion: 
ceastă privința are pireri bine cunoscute, O-s este unul dio sts- 
ținătorii proletariatului agricol și deci—azi cind are prilejul— va căuta 
af creeze acest proletariat, Dr data aceasta ar H uşor de creat atesi 
„protetariat, căcl dach tot pămintiii expropriat se va împărţi To tut 
de 5 bech, în mod implicit vor rämie 44's dintre (og fară på- 
ein, Acesta va H rezultatul Ia care D Caroflid va aliage pria te- 
forma agrată, j 

ŞI acum naşte întrebarea : Care va H sitaația Mrsnulat cu cele 
aproximativ 5 hect, şi care va fi situația celor 209,030 ibuabii 
sau 910.631 suflete, care rămin fără pämint şi care vor forma pro- 


tuia = Agrica| de mine ? 


4 analiza acestei situaţii la cate ne conduce felul în care 
me rezolvă problema agrară, nu e poate aplawda cu entuziasm a: 
ceastă reformă, 4 Sub 
Càre va fi situaț'a Țăranului proprietar pe 5 beet, de pămla! 
erabilt ; 
Gate de a răspunde la această intrebare o mică paranteză e 
„mecesară :. Am pus ipoteza că fiecare țăran Improprietărit va avea b 
beet. Insă din pămintul destinat exproprietii prin art. 2 dia legea 
pișunelor comunale a D-lui Garotiid s'a mal extras 0 opllme doen: 
prafața caltivabili a tuturor moșiilor mal mari de 100 hect. peniru 
crearea acestor pășuni, care vor îl complectate cu celace se va ex- 
propria peste cota deja expropristă. Astfel cantitatea de terena ex. 
propriabil se va micyora și în nici-un caz țăranul nava primi 5 hect. 
ei o întindere mul mică, Inchidem paranteza.— Cele aproape 3 bech, 
pe care le va poseda țăranul Improprietării, vor ti suficiente dju 


= 


D 


- 
dë Te, a 


DIF? Sub ré zing 


tre, RI 


je r g n 


d i Aa CRONICA AGRAVA m 


b, 
pnuetul de yed | 
e E E ei? economie, pentru o familie (hrănească compusă 
d arotiid în atudiul D-salo „Probtema a t 
D a Eer d irina: ordni hect. nu poate SNE lea ha 
t proprietar şi a familia sait. — l 
eag Intreţinerea unei famiti sa calculează tu Ste Ka Wee 
un, în Germania 6—7 margen (3—74 beci.) în pâmtatul cal 


€ 


ke. GE pe Sachan, care 
e 
aa e E ch o familie poate să pckäd un eeler Se 
p ti Hriargt mal mică de E kects Pentruca aceste 5 hect. a 
de Pen trebue ca ele că fie dia pămintul cel mai ferti. i 
TAR „n leit motiv D. Garoilid în ambele Inerâri ale Dante —foarta 
portante—afirmă, că tutinderea de 5 hech. este insuficientă: pentra 


întreţin i 
echt vrea une) familii țArâneşti, chiar în cazul unei ptodacțiunal 


Este ușor dr văzut c4 18 nol e 
unde fertilitatea este 
red de în ah 2 lmeatară —acyasti Wësse en R 
f ntz. ună parte din pâmintul pè 
Mimea D posedă este aşa de petre url wien 
pulrerizat, tacit 
cu mut subt limita unel producțiuni srl iai manea heen 


O aHa chestiune vine să [n 
preuere ma! mult 
Oac prietăr te Din produsul pămintalei e pe ast dee 
va trebui să-și rețină o parta necesară existenței lul şi a ţa. 


prețul pe 


beet, intre 3. 4000 Iet, acest pre va H foarte ridicat”. invocăm le 


“Ehle drepi că prețul ` 
pămintului exorapri 
paia adevarat ca a disa nasai pres A ceia de mik dar aut mei 
vedere valata actuală a Ve wel äs lei heci,— chiar avind în 
j i trem de z d 
laari de remi SE DE GE Cepropint sa Ya Tacs 
; in e ani d i 
Sal ta i part. Dari anea a de mică cuiva sange ca E Ga e 
, ` ei, incă so cere nzi 
ate Vë pe moiivul invocat de d. Gatalh Se ere ir pe sira Wei 
alila ae mal exista pesle 5:4 ani şi atunci țăranul vă iau acea 
RE rilo monedă cu valoare ai pari, deci foarte bc, E 
eat pe or profa Dëse Proprietarii, căci produsele ţăranului se tat 
Sai, bat, Pa KÉ "wm dar va Däi pămintul socoti după valula de” 
se impune. P în oră. O soluție cate să mulţumească ambele pârţi 
bechte APARE Ké această Cafe se va considera pretul 
3z uLege, iu Ha a i r e 
EE Aceaslă taioare reală va ti stiri eu. ehai. en CH 
> raae pian roura a birtiel-monedă) și valuin leului pe piață peniru i 
bar weie de Wi Le EE Dă presupunem că “pretul Si 
upă decret, iar valut 
a șa! Valoara unui best In monedă Peron ză > b. 
$ ` varea reiall $ 
Valoare abnolaiă 1000 lej, adica pre Kane de E C ace în 
d D m împacă pe i 
Sheet al päminjulul, indilaseat da: E el inl va primi prejui 
pe Joren, care va plăţi prețul păminlulul ca o Valoare ce aa rea 
ÎI Acea pe care ei o primeşte pe produsele sale. fin. 


„mai fertil, lar In păeintul mijlociu 24 morgen (12 hect.). D. Garo- 


df — LI => e - -— 
(Ab IF d E E? 
å TE i 


vi 


rerea Oarofiid, care iu spune: „A 
erar A a evaluarea sup dela 1910 sau chiar ! 


e rla 1910 sa 
împlinirea tuturor fantezillor politice“ (e v 
Cre co gei erp | aiache), jar în sită 


„A nu ţine sama de acest factor (de scăd 


samnă a face o confiscare de avere”. 


Cind acestea sint părerile D-lui Oarotiid — ministrul actul! 
eege H i prețul pămintului che, In 
vg caz acel indicat de Becretui-Lege de expropriere, adică 
famuljit cu 20. Pe lingă neproductivitatea pămintulul 


daugă o sarcină destul de mare — 
EE gt - 


propriat.. > : 
pa stunci—oricit de lung ar îi timpul fo care se va plăti a- 
cest pămint--ce va mai rămine ţăranului pentru existența w şi a 


familiei 


"pune (care prin 
uect. cași acum) lei 308. 70 * atit cit codagului meu, pA neyrind fă 


: „râmine gegen ea din I 


si muncească mal mult de 7 pogoane măaincă mă 


şi dacă acest proprietar are o familie mai mare de E PA H 


sevoit, pentru a-şi echilibra bugetul, să măgince 
concluziile D-lui 


cestea sint 


: 


rărbola. 


si sw e 


fină unalțzâm situația noilor proletari agricol 
După 


L 
D. Garoñid un proletar agricol cu tamilia tui ar H putut | 


cistiga minimum 590 lei anual, pe Cind ua Uran cu 


R 
` 


sirumentelo de munci—va avea nevoe şi de | 


| Mau 


bib ae “Daroflid. Problema ngrerā pog. ze 


„m E, Oaroliid, Problema egrară pag. 102 - 105. 


e ` 


d Zug KP" SCC e kk AN an, fe Rn e ay 


sapre starea alui cu 5 hect., 
D. Garotiid, conchiztod despre ai i ` 


H 


‘Garotiid şi cie nu sint departe de situa- 


ţia kK 2 
P insă că azi produsele agricale sint foarte 
stampe Și ca atare it a ţăranului s'a erger dE Eok 2 
“cazul cind valoarea proânselor"industrie . 
racoreste Pr ear șăzbolu. Scumpetea produ- 
mat însă o scară progresivă de urcare și ` 
im dependință una de Ge Sp a Li dintre valorile acestor 
roduse același 
d ze pe care o tragem EE sumar 


VE E H a Jamie et 


ex- 


d 
deyt- 


hect, ar fi 


munca. iri d 
te care mâl rămine—pe lingă —— 
la situaţia de azi marea proprietate ett eren e 


agricol. Arcëte braţe sint însă cu mult mai puține azi decit Toast j 


_____ CRONICA AORARĂ dë 113 


de războlu şi ar fi urmat ca ele să île mai cutate. Azi cind na- 
mărul proletarilor agricoli cate de 910,531, din care se scad elemen- 
Vele ce nu pot muuci—copiii şi bătrinii— oferta braţelor țărănești ar 
Il fost avantajată, ln cazul cind cererea pentru muncă ar fi fost n- 
celagi caşi inainte de răzbelu. In acest caz sar fi putut stabili o 
«oncurență serloasă și care ar fi fost In folosul proletariatului agricol. 

Cererea de munsi s'a micșorat fosă şi ea prin expropriere, aşa 
că brațele proletariatului agricol vor fi mai puțin cerute. Astte) a- 
eest proietariat va fi nevoit sâ-şi ofere munca lui pe prețuri mici, 
mai gien că în multe părți proprietarii vor căuta să-și mărească ie- 
ventarul agricol cu tot felul de maşini. Situaţia esonomică a aceste! 
proletariat va fi cu totul Inferioară țărmului proprietar pe 5 bect. 

Dar proletarul nostru agricol apare într'o situație ai mai tristă, 
cind |! comparăm cu proletarul agricol din Occident, Proletarul nos- 
iru mu va putea face acela ce n făcut proletarul agrico! din Apus, 
care e om liber, deslipit de gieba iobagistă şi care-și vinde munca 
acolo unde găsește sondițiiie mal buie, după eum ne spune Dobro- 
geanu-Ghâtea. 

Proletarul nostru agricol are în satul lui e casă, un redus in- 
ventar agricol şi 4-5 prăjini de loc, pe care nu le părăseşte pentru 
a merge acolo unde cererea e mal mare şi răsplata mal bună, fa 
cazul cind proprietarul vecin nu-l primeşte sau aw-} oferă un preț 
convenabil. Caracterul tradițional ai țărănuiui este o piedică care-i 
epreşie de a-și oferi munca acolo unde este cântată. Țăranul pré- 
letar va primi orice condiție a propristaralui vecin și va refuza alte 
cendiţii mai avantajoase, pe care le-ar avea departe de bordeiul lui. 

Să nu uităm că acest proletar va fi salariat numal 7-8 luwal pe 
an eel mult, cit ține perioada muncilor agricole, iar restul timpului 
va trebui să stea degeaba. 

Nevoile îi vor sili să-şi! angajeze munca diniaraă în condițiuni 
dictate de acel ce nu incepuse încă să albă nevoe de oferta pre- 
letarului, 

Vedem deci că proietarul agricol va fi Intro stare de com- 
piectă dependență de proprietar şi neindestulat pentru a-şi satisface 
servolle lui şi ale tamiliei. 

Conciuzille la care ajungem cind analizăm rezultatele relormei 
agrare :slat : 

1. Un proprietar cu 5 hect. aproximativ, care abla işi scoate 
o existență sărăcăcioasă din munca lul ai a familiei. 

2. Un proietar agricol la discreţia proprietarului vecin. 

Aceste rezultate siat departe de a forma un factor de produc- 
ție în economia soastră națională. ` 


. V. G, Beldie 


= 


“ou kä Scrisori din Paris 
e e Ianuarie: 


|. Cabinetul Briand și politica Europei 


Oricare cetitor sl marelor cotidiane pariziâne, care a cotit în 
saara da 20 lanuarie, declarația de principii a guvernului Brinad,ă a 
„putut să aibă impresia vreunei schimbări ta directiva politică a Prat- 
‘tei. Aceleaşi fraza evazive, aceleaşi banalltăți Incolbre, cu Care Be 
ascunde de obicelu realitatea împrejurărilor, Pentra cine ştie îni eë 
„ghicească celace maschează, nu celace exprimă litera mesajsior b- 
ficiale, o stmalticaţie timidă care se desprinde priutre rludari, va 
„avea o deosebită Importanță. R 

Guvernul precedent, prezidat de Georges Leygues, fantomă im- 
personali a acțiunii lul Millerand, fusese pus în minoritate cu imeasă 
majoritate. Parlamenta! vroia să trimită la conferința interailată din 
Paris dela stirşitul lul Ianuarie, cate avea să so ocupe de “despă- 
jubirile datorite Pranțel, un guvern de mina întălu, > 

Toată viața politică a Franţei de azi e preocupată de probtemă 
reparațiuallor. După părerea unor experți, reconstruirea ruinelor din 
regiunile devastate s'ar ridica la cifra de 100 miliarde mărci aur. 
Cum guvernele trecute au avaasat sinistraţilor deja fonduri imense 
ta vederea reconstruirii, fonduri de care bugetul Franţei se resimte, 
Franța n'ar mal putea face față imenselor sale cheltueii, dacă n'ar 
fF despăgubită ulterior de Germania. Asupra clirei şi modalităţile 

plății („à forfaite sau prin rate progresive, cu executare violentă 
ar! cu colaborare reciprocă etc., ctc.) sint două mari grupuri da o- 
pinii, cu rețeiele lor respective, 

O tabără, compusă din grupul rotalist şi republicaall din dreapta, 
majoritatea miliardari capitalişti sau oameni de afaceri în felul lui 
Loucheur, ministrul refacerii, cer aplicarea integrală a tratatului din 
Versaliles, fără a mal controla dacă Germania poate ori nu plăti a- 
ceastă sumă, Mijloacele de a o face să plătească ar H: anexluni, 
confiscarea averilor particulare, mobilizare, ete. Leaderu! acestel o- 
pinii e fostui președinte de republică Poincaré, prietinul ţarismului, 
ultimul mare reacţionar al Europei după retragerea luj Ciemenceau 
şi după prăbuşirea Hohenzolerniior şi a Romanovilor. Impregnat de 
vechea diplomație europeană, parcă educat în atmosfera de intrigi a 
unel curți imperiaie austriace din secolui XVII-lea, de o miopie re- 


SCRISORI DIN PARIS 


marcabilă în relaţiile internaţiorale, Poincaré a rămas „lo president 
-dt tà guerre“, El simbolizează şovinismul intransigent pe deasapra 
oricărei alte consideraţi! de umanitate, de progres orl chlar de eg. 
Mtate. Căci şovialmul e orb, Absurditatea urii la speta aceasta da 
“politician merge chiar contra instinctului de conservare. Logica tor 
Su tie să calculeze, căci celace I Intiresează ta primul rtud e feat- 
“Vianea mediată, . i 7 
De cenialtă parte concepţiile apar mult mal elastice, Germania 

Kee pe cit e posibili şi maf alea ca să poati plăti, ca trebus a- 
u - 
d Regälele celé] ma! elementare operaţii de credit cer ca să-ți 
ajuţi debitorul Ia momentele de criză, Altfel urmează falimentul to- 

din care ese păgubit nu numal debitorul, dar mal alea credito- 
rul, În afară dè aceasta, politica de destrucțiune a producțiuall ger- 
mâne, mu are asentimentul Angilel. r i 
„ imediat după căderea lui Leygues sa căutat formațiunea unti 
„guverna „naţionale în care aceste două tendințe să île impăcate, Pro- 
“şedintele acestul cabinet urma să (le Raoul Péret, preşedintele Ca- 
meri, cate trebuia să la ca colaboratori pe Poincaré la finanţe, ré- 
prezentinl prima tendință şi pe Briand ta externe, reprezentind pe 
een de a dona. Combinația n'a fost posibilă: grupul reacțioaar a 
cerut externele pentru Poincaré şi programul său pentru latregul ġa- 
vera. În fața reluzului iul Millerand de a primi combinația Ip acest 
fel, grupul din dreapta s'a retras şi Briand a fost Insărcidat, nu ștlu 
pentru a citea oară, să formeze cabinetul, a 

„Toată lamea cunoaşte personalitatea sinuoasă d tarlera rbt- 
-<iumată a acestui om politic pe care Jaurès I numea altădată „l'a- 
vunturiere. Cu greu s'ar putea găsi însă o formulă comprehensivă pen- 
tru un astfel de caracter. Odisela-sa pria toate grupurile parlamen- 
tare, puterea miraculoasă de a inoda și deznoda grupări poltice de 
“care se servea fără să servească nici una, simţul de oportunist roa- 
list cu care sa menținut totdeauna la o Infițime respectabilă, “to 
împinge să găseşti, că ceiace-l caracterizează în primul rind e goe- 
„alui practic al poliiicei de partid. Lipsit de generozitatea 
“religioasă a unul Jaurès, fără concepțiile indrăzneţe şi pline de am- 
ploace ale ini Calliaux, Dr energia de Uer alul Clemenceau, Briand 
“are tin suflet ca oricare politician, idel ca toată lumea, energie ceva 
mal puțină decit ceilalți colegi. — Nimeni insă on aro mal clar Ca 
„dlasui intulțin posibilităţii de a guverna In complexele organizări 
democratice de azi, nimeni ou se poate face mal suportat, respec- 
“tind susceptibiiitățiie, utilizind vanităţile, cacaliztod siăbicluaile, H 
mecăsta e o mare artă! Cite idei generoase, cite soluţii magistralo 
«n'au fost logropate sau n'au putut vedea lumina zilei printr'o nepi- 
He practică de realizare, numai pentrucă m'au ştiut să capteze ab- 
surditatea atitor capricii individuale ori de grup. Dacă ua guvern 
„âde pentru o Idee şi dacă Ideja e bună şi fecundă, Briand o rela 
din mina celai căzut și guvernează cu ea.—Briand poate triumfa cu 
-propriile arme ale celmi infrint. Cu toate acestea subt toate aspec- 
„tele variate ale vieții politice de fiecare zi, actualul ge! de guvern 
are o laie continuă de condultă: acela a ergi bun democrat, care 
n'a părăsit definitiv, alcledată, măcar, liniile largi ale programului 
politic dala care a poralt. 
„a “Oricit ar spuse manité“ că azistăm la cei mai reacţionar 
„guvern pe care l-a avut Praoţa după războlu şi oricit ar spune et: 


um ` BOS. 


Won trancalse” ei avem de alace cu un guvern bolşevic, Briand i8- 
mine un bun şi sincer republican democrat, i aii 
Vechile acuzări care i se aduc astăzi din nou, în special, a 

de u H teădat principelui Georges al Oreciel o serle de DS, Lu 
stat în timpul războiului san dea nu fi ştiut să fie energic şi 

eret cind trebuia, toate acestea sint mabalagisme politice obişnuite. 

eclaş. 

Ga Lire ca a Zenit să vie la guvera contra grupului Polacart 
are e indoită importanță: una peniru Frast, cealaltă pentru Ev- 
Gre gc politica de răsbolu Incepe să se dizolve.. Tiranis 
saționalistă a lui Clemeneeau, lntluența puternică pe care o avea 
grupul „Action française“ asupra guvernelor trecute, felul cum a- 
ceastă politică a adus condamnarea lui Calliaua, politica figanclară 
de anul trecut etc., e pe cale de dizolvare. 


Pentru prima oară tradiția democrației republicane dinainte de 


vădbelu se relatronează aici după rizbeļu, pentru prima oară impul- 
slualie militariste, râmășiță tristă a războlalui, fac jo: wnel poiltici 
de pace. 

Pentru Europa, sporanțele sfat ceva mal mici. Nimeni op tre- 
bae să-și facă iluzii prea mari de planurile actualului guvern. Să se 
se creadă că o conaciliaţiune totală va domal în relațiunile Inter- 
saționale. 

' Totuşi un progres se poste spera.--Se poate spera că actualit 
guvern va pricepe acela ce până şi Aaglia a priceput, anume că sat- 
varta Eurepe! stă In colaborare, în libertate şi solidaritate, Politica 
unei singure țări e deaaum in funeţie de politica Europei intregi. Ri- 
meni nu se poate izola în pereții muţi al unul orgoliu național. Bă- 
trioul continent va fi de zici Imainte el singur o țară care va trebui 
să se apere dinspre extremul apus ori dinspre extremul răsărit, Pacea 
dela Versailles e accesul nihilist de ură care vrea prăbușirea Eu- 
ropel. Pe deasupra lul popoarele trebue ajutate ca să Son munci, 
iar centrului Europei Ii trebue puţin aer ca să respire, Fiecare cre- 
dit tăiat, fiecare mașină distrusă, va aduce foamea atitor existonțe 
îm plus. Patrimoniul ruinat trebue clădit ta comun. Aceasta însă n» 
se poate face desigur nici prin mobilizări, alei prin speculații pe 
schimbul țărilor ta roing, 

Datoria Europei trebue internaționalizată și repartizată la di- 
feritele popoare după puterile lor. Economiceşte, Imensa uzină care 
era Europa Inainte de 1914, urină case hrânea pecte 100 milioane de 
oamtal mal mult decit (| permiteau resursele naturala, numai din 
produsul muncei Industriale, e astăzi dislocată, 

Nimeni nu se gindește la problemele solidarității europene. 

Abia dacă un glas din exil (Calliaux: Mes prisona* 1921) 
aminteşte in riaduri magistrale care trebuia să fie politica Invingă- 
torilor : „,conflictai mondial! fiind menit së fărimițeze Europa, să 
creeze o serie de state Soup, o serie de precauțiuni trebuiau luate. 
Nar îl trebuit să se permită naţiunilor chemate ia viaţa politică să 
distrugă curentele şi organizațiile industriale şi comerciale, N'ar îi 
trebuit să se admită ca Europa să se ferece Într'ațitea linli de vamă. 
Nu era greu de ințeles că, pentru a restabili „uzina curepeană, 
care inaibtea războluiui se acomoda cum putea cu vechile lieli de 
vamă filodcă erau stabilite de multă vreme, fiindcă producția era 
erganizată in consecință, nu trebuia, cel puția, să se ridice noi obs 


_____________ SCRISORI DIN PARIS H7 


“slacole, Ce Importă din punct de vedere a schimbului că regatul 
seho-siovac ori jugo-slav s'au constituit din corpul vechii Auatrii, 
“dacii produsele ar putea circula liber între Praga şi Buda-Pesta ori 
Hatre Wiena și Serajevo. Din contra totul e răsturnat dacă nolle 
state au facuitatea de a pune tarifele protecționiate pe care le vreau. 
S'a permis de-alungul Europei zigzaguri de cordoane vamale care 
“sorespuod la ziduri ce despart atelierele solidare ale acelelași uzine. 
(Ge poate îl totuşi mal legitim şi mal necesar ca dea impune po- 
poarelor chemate la libertate și a căror emancipare politică n'ar îl 
trebuit Io nici un caz să oprească reconstituirea economică a Euro- 
pel: o serie de regule la fruntea cărora ar fi trebuit să stea inter- 
dicția de a taxa la Intrare ori la eșire materiile prime indispensabile 
vieții. E admisibil ca o națitine pe care natura a -dotat-o cu căr- 
bune, care reprezintă pinea industriei, să tragă us profit excesiv din 
acest avanta] ? Astfel s'a ajuns la cea mai grozavă anarhie figan- 
clară și economică, anarhie care paralizează viața Europei, care La 
răsturnat schimbul, In timp ce averea | se prăpădește, astfel Iech 
de unde altădată oxploata universul, astăzi clicmții de eri se deta- 
poază dein ea, se organizează ca să te satisfacă el Insăşi. Dacă po- 
poareis vechiului continent nu se ver uni, nu se vor organiza reciproc 
pentru 2 lucra In comun, în curind ele vor lacerca dificultatea do a 
trăi. In prada unei mizerii croscinde, Europa continentală va merge 
ei câtre revoluția finalā, ori către o detiaitivă degenerare". (pag. d 

Piplomaţii reuniți îm consiilal suprem vor fl desigur departe 
a recunoaște aceste negre prevederi. El vor continua să rechizițio- 
more averea particulari a Europei centrale, vor disloca atelierele, 
vor crea nol taxe vamale. Nimeni nu va lucerca să privezacă poste 
hotarele saie, Transformat în jardarmul Europei, apusul va con- 
inna să iguoreza că viața unei singure națiual e împletită cu a 
tataror. 

Antti sinistrela prevederi ale unor groten Ipocondri poate că 
ar putea lua er k Celace susţine un autor german, Oswald Spem- 
gier, Intr'o vestită lucrare care a cunoseat mil de ediții: „Der Ua- 
tergaag des Abendiandes", „apusul Europei, poate că ar paton 
deveal e tristă realitate, Atunci mindru! nostru centinent n'ar 
putea opune nici o ambiție, ci s'ar resemna să devie celace repre- 


rintă doar ca expresie geografică, adică „o simplă peninsulă pretus- 
agită a continutului asiatic,” 


H. Cella Delavrancea 


Rominii din Paris, găzdulți In sinul unela din cele mal străiu- 
citnnre civilizaţii ale lumii, au aspectul unor elevi cuminţi condam- 
ați a primi veşnic lecțiuniie occidentului, Rareori amorul lor pro- 
priu poate căpâta o revanșă, rareori pot arăta străinătății că în țara 
ior Înftoreac forme superioare de artă, că geniul specific rominesc 
ate şi el coițişorul lul îm concertul popoarelor. Anul trecut G. E- 
sescu ne-a dat multe momente de mindrie naţională. 

D-oa Cella Delavrancea a dat nu demult don concerte tatr'o 
e prea mică pentru un așa de Incăpător talent. La primele a- 
sdtăuri jocui ţi se pare rece, fin, egoist. ' Te face să te gindegti că 
arta acestei persoane e un derivativ superior menitsă-l umple „„spleo- 
agit vieții, că al de a face cu o artistă dotată în mod egal pestra 
orice brabşă a artei şi că, dacă s'a oprit la muzică, aceasta se da- 


1. 2 E VIAȚĂ ROMINEASCĂ ` 


— gr ge mm ZS 


tofegte unui simplu hazard, incetul cu incetul insă mişcarea stifles 
tească umple clapele. Acestea devin un obstacol dureros În ascen-. 
siunea mereu crescindă a Hintel, Arta curge ca un fluid continua 
trecind peste realizarea materială a sunetului ori a melodiei. , 

Şi totuşi calitatea principală a naturii artistice a D-ae! Dela- 
vrancea nu e sentimentalitatea, cel puţin au e acel complex banat. 
de mişcări sutictaști care în muzica obişnuită la acest nume. Există 
o sentimentalitate primitivă, care oglindește părțile vulgare ale pa- 
slunii. Ea e făcută din senznalitate şi din emoţii dulcegi; ca fes: 
prezintă violența efiină sau artiticialitatea construită după reţete 
date, cu care unele suflete parodiază pasiunea, 

Deasupra acestei manilestări, caze garg scuză estetică decit. 
atunci cind e spontană, inteligența intervine şi puriliză printr'o cri» 
tică, printr'o analiză superioară, deschide prin imaginaţie orizonturi 
infinite, exasperează pănăla paroxism viziunea artistică, e 

 Paralizind în primul moment prin cenzura gustului mişcarea 
pasiunii, inteligența crelază. in urmă, din propriile ei, resurse, aalta, 
melt mai bogată, mult mal nuanțată. Intre scatimentalitatea epiti 
din jatelectualitate şi Intre sentimentalițatea ordinară e o mara droe, 
sebire. Cea dintălu e nelimitată, fără hotare, ea nu cunoaşte batice 
rele, fiindcă se hrănește din imagivație, care na cunoaşie sfirgit: 
cea de a doua e limitată căci nu exprimă decit conținutul sutietese 
actual, acela de care dispune artistul in momentul creațiunei, To al 
dollea rind pasiunea hrânită de inteligență e critică, deci nu .cu- 
noaşte umilințele prostului gust; seniimentalitatea cealaltă e un tos, 
Ken KÉ in care arta e pâtată de vulgaritate, platitudine ori ir- 
aţă. 
"Ca să pricepeți aceste două tipuri de creațiune estelică, gla-. 
diți-vă la dragostea de simţuri comparată cu dragostea platonică, 
Cat de întinsă şi de complexă e cea din urmă, cite elemente ln plus 
_ conţine, cite imagini, che sentimente auxiliare îşi asociază | latre 
actul mecanic, barbar, sărac În uniformitatea dragostei de simțuri, şi 
intre idealismul exasperat, Intre epopea generoasă pe care şi-o cre- 
ai Indrăgostitui in nopţile de Insomnie, ce diferență esențială | 

Arta D-nej Cella Delavrancea e cerebrală și brănită de cere- 
bralitate. Ea e un produs de ordinul al doilea în care inteligența 
prefăcind datele naturii, s'a transformat ea Insăşi în sentiment, Mis- 
ficismul intelectual mi se pare formula cea mai comprehensivă pestra 
secretul acestui.taleat, Uall diu criticii obişnuiţi, uită, desigur, a- 
ceste nuanţe, atunci cind cataloghează arta 'D-nej Cella Delavrancea, 
ca {ipd lipsită pur şi simplu de sentiment, a 

` Aceşti Dat uită că patrimonlui artel universale conține alături 
de emoțiile de fiașnetă ale muzicei italiene, pe Wagner, tar alături 
de dramele declamatorii în felul lui „Hernani” ori „Ruy Has a lup 
nego, pe lbsen, de care, cu siguranță se poate spune că e un sen- 
mental, 


Mihai D. Ralea. 


Folticenii 


In cetatea Sucevii, în 15 Martie 1490, Ştetan-Vo:vod, cu mila 
lul Dumnezeu Domn pămintului Moldovei, întărește domniei sale vtis- 
teroiçulul Isac două sate: Folticenii, pe apa Şomuzului, „unde aa 
stătut Oană Pintece”, cumpărat cu 200 de zloți tătărăşti dela Neacea; 
tata Ini Oană, care! avea dela voevozii Dias şi Ştefan, şi Buciume- 
ks din jos de Rădășeni, cumpărat cu (30 de zloți dula Maruşea, 
ei EE Mih, nepoata popii luga ai dela Dragoş ne Se 
eclorul lui Nanul, Iuga şi Nanul îl aveau dela Alexandru-Vodă-cele 
bâtria. i gi Kee 

mn se vede, umilita, așezare a Polticenilor cunoaște zile 
vechi şi bune. Dealtminteri şi alte aşezări din acest minunat colț de 
țară Un minte dedemult. Dincolo de Rădăşeal, spre miară-noapte, 
sint Rotopăneștii şi Mihăleştii $ cătră răsărit, Hreaţca şi Petten: că- 
trå apus, Baia, vechiu tirg și scaun A țării; cătră mlază=zi, Dum- 
brăvița și Dolheştii ` toate sint pomenite de diacii acestul mare stă- 
piaitor şi birultor de limbi strâine. Așezări vechi, gospodării, gră- 
dinl. şi prisăci, ia apele Şomuzului şi Moldovei... , 

Drumuri albe şi curate duc aproape, spre dărămăturile cetăţii 
Sucevii, spre ruiniie deia Bala, unde în fiecare primăvară plugul 
scoate din intunericul ţărinel şial trecutului zale și săgeți; spre mă- 
păstirile Probota, Rişca ai Slatina, poetice ctitorii ale binecredincio- 
şilor Domni de odinioară. Pe-aici au fost drumurile oștilor lul Ste: 
fan- Vodă, La Probota, odihneşte mama infricoșatului Voevod, La 
Doibeşti, se vede încă mormintul cumnatului său, viteazul Şendrea 
Hatmanul. La Iesele: mai stăruesc Incă amintiri ale unui păcat 
de dragoste a jupinesei Iul Nistor Ureche... 

Pămintul şi apele vorbesc la fiecare pas. Sintem în plină „Ţa- 
ra-de-sus*, unde, după cum zice Dimitrie Cantemir, oamenii sint mai 
curaţi şi mai buni: „la slujbele ţării siot mal “harnici decit ceilalţi, 
trebile gospodăriei le fac foarte bine şi poruncile le implinesc cu cea 
mai mare rivnă; și la primirea oaspeților se Indeletnicesc mai mult 
decit ceilalţi locuitori din Ţara-de-]os,.." . 

Aici a fost simburele dintru ntălu al țării Moldovel, cind scaun 
eta Baia, ŞI tirgul lui Foltic cel dedemult e drept urmaş al Băei, 
Cind acest tirg a căzut, odată cu plerderea Bucovinei, în al optapre- 
zecelea veac, jarmarocul cel mare al SHatului Ile s'a mutat la Se: 


120 RATA BOS _ 


muz, Hagë drumul mare şi de-atunci segustorii şi-au tatins tarabele 
fatre Folticeni idăneşti. 

Tirgului bre tisa: chlar H zicea Șoldănești, până ce ju- 
pin Daşotă, boer bogat şi stăpla al Folticenilor, ridicind jalobă ta 
Divan, a izbindit să-i schimbe numete. X 

Beci, de o sută și mai bine de ani, pașaicele și adormitale prä- 
dini uade au stătut Poltic, Oană, Isac şi alți bărboşi boeri, au parte 
de bolți ovreești și de zgomotosul şi mareie iarmaroc dela 20 bie, 
pe care aşa de frumos și prietinoa l-a descris, cătră anil 1850, Wil- 
helm de Kotzebue. 

E un tirg mic și sărae, care nu numiâră mal mult de 9000 de 
sufiete, E un tirg în care adaosul stărueşte pănă In zilele noastre. 
Beoparie stau imbulzite şi Inăduşite dughenile, maghernițele și hudi- 
şela Ovreimil, adevărat gheto oriental, nefericit şi sărac, — de alta, 
pp culmea dinspre Buciumeni Rădăgeni, în târgime şi curățenie, 
iivezile şi grădinile vechilor băptinaşi. Devale, e Broscâria, leredeul, 
Aeigheșul, — În deai lumină și pace; și, subt cerul primăverii, ml- 
cezme do grădini întlorite şi vera de privighetori... 

E un tirg mic şi sărac, care n'are nimic deosebit in analele 
tai. Wa cremicar credineles ar putea aminti, din trecutui apropiat, 
sama! puține lucruri. Un boer mare, Lazu, şi-a dat nevasta la stos 
şi cel care a ciptigat-o a dus-o acasă ia ei cn tot cu carita de 
Viena. La 1859, cind s'a jucat hora Unirii, ta fața bisericii Adormi- 
tea, dumnealui Alecu Forâscu Tolelol, antlunioniat crincen, a cobo- 
rit din casa lol iacăpătoare, unde astăzi e prefectura, și s'a prios lu 
joc. Era în halat ein papuci, — şi, jucind, ridea și striga în pofida 
snioniştilor, în tactul muzicii de alămuri: 


Lad 
Am mincat 
Un rahat — 
Asta-i tot ce-am elștigat! 


Cei dintăiu trotuar de lespezi de platră a fost aşezat de un 
primar isteț, care s'a gindit să lege casa domnlelsaie cu primăria 
ŞI urmindă-i pilda, toţi ceilalți primari care au urmat, lucrind ege: 
sirdie, au biruit cu vremea mâriie de glod, spre bucuria tirgoveți- 
lor... Minunile lunii, greci care acoteau foc pe nări, boscari, cap 
vorbitor, palat de cristal, altalene americane, dihănii din Africa și 

moramo, se așezau regulat în fiecare an, pentru trel săptămini, în 

irgul- Vitelor, și lacintau şi Infricoşau lumea tirgului și țărani! în 
strac albo din Imprejarimi, făcindu-i să se mire na an de zite.. fn- 
solo, nimic. Oraşul dormita în colțul lui de ţară, la trel chilometri 
de granița Bucovinei, cași cele trel iazuri ale Şomuzulul, în care oa- 
ment tibaiți își axvirieau undiţele în dimineţi limpezi de vară... 
Toamna, vencau negustorii „din gios”, ca să cumpere merele liveri- 
lor și convoiuri de cară porneau pe şoseaua cea mare a Int Miha! 
Sturza, spre podgorii, ca să aducă vin bun, de cel „carele favese- 
leşte inima omului și-l siina năcazurila Tat: Din ceața munţilor, 
săseau, după toamne blinde, furtunile, şi iarna îngropa ca“ într'un 
mare. mormint alb bătrina așezare. Răsunetele lumii ajuagoau aici 
numa ca niște pierdute şi neințelese zvonuri, Câci, tirziu, Incoace, 
va legat capitala județului Suceava cu lumea printr'un crimpelu de 
cale torață de 20 de chilometri: o calo pria s:atreurile Şomuznlul, în- 


POLTICENH ia 


tortochiată, tăiată de e jumătate de sută de uri, Qiflitul greu ai 
“ocomotive! pitice, destăşnariad penajuri de GE oglinzile ges, 
arată paşnicilor tirgoveți ora adevărată a lumii civilizate. Din cind 
în cind, ja alegerile cele mari ale „colegiului al trejiea=, ceborau 
muntenii din Dorne şi de pe plaiurile cu brazi și făceau niște ale- 
geri minunate şi Intricoșate, citeodată cu părueli și bătăi, totdea- 
na insă cu mare alişveriş pentru renumitele localuri cu vin bun: 
Vadana şi Șapte-fete, 

Ce-ar mai putea spune credinciosul cronicar ? Biserici vechi an 
so găsesc în tirg, Este una — cu frumos tura bizantin, dar se Sp 
părăsită, intre orăşel şi Folticenii- Vechi, satul cumpărat odinioară cu 
200 de zloți tătărăşti de Isac visternicul,.. Una dia şcolile primare 
are oarecare vechime; e intemeiata le vremea cind In toată țara 
Moldovei nu erau decit pnpte asemenea instituții liberale. Arhivele 
ei pomenesc da vechi dasedii unioniști, (ncruntați şi severi, purtind 
inia ca o spadă. Prin băncile ei au treceti toate generaţiile de fuac- 
Monari și peaslooari care sălăşinese în mutele și albele căsuțe dintre 
Hvezile din deal. 

la sălile gimnaziului, ua barnic și modest profesor a latemalat 
un mic muzeu regional. într'e zi are să vis un savant aaamt cu o- 
shelari, să admire şi să fotografieze e frumoasă căpițină de bour 
Vezmormintată din ripele Şomuzalui, 

Teatrul, funebră şandrama, a căzut pradă flacărilor. Se zice 
ad "em arti Kä e culiseie-i colbălite o trupă de actori fan- 

+ câre au jucat pe Mamilet cu costume ma 
Ka P ionale şi Zeg de 

Cine ar crede că, lu această ticuită și biindă retragere, negus- 
torli din legea lul Moisi iți pot vorbi cu mindrie de o firmă aurită, 
Alter David © Co., centrala celui mai mare comerț de blănuri dia 

"eat, cu sucursale la München, Moscova, București și aiurea ? Çt- 
oda şi comerțul, pristr'un ciudat jec de imprejurări, so Inod- 
each c'o răsiriagere de poezie. 

Im baza acelelași bizare orindalri a lucrurilor omeneşti, doi bă- 
ia prietiaf a! met, penslonari cu nasuri roșii, careau apucat pe 
Cuza-Vodu, mă asigură că, în anume pivalți a locului, se găsesc 
cele mal minunate și ma! straşnice vinuri care au curs vreodată dia 
Hauri — deși pe saprele culmi de subt masto soarele nu coace alci- 
odată siroguril. Dar le-au adus răposnții boeri de altădată din mis- 
terlonsele crame dela Cotnari, — şi s'an păstrat pănă fa zilele noas- 
tre ca nişte alinte şi generoase extracte de soare, pecetiuite Te bu- 
teii... 

indrizara: să adaug, pentru știința cinstijilor locuitori dela Şo- 
mur, că n tiggul lor s'a păscut biajinuil povestitor Nicolae Gane. 
Casa lui bătrinească, cu cerdac și stilpi albi, stă și azi lingă primă- 
tie şi nen locueşte bunul een prietin cuconu' Artur Gorovei. Pe 
mita Redăgenilor, intr'o căsuță în care azi dormi:ează doman’ A. 
ierandrescu, poreciit Vrăbioiu, a petrecut, pe la mijlocul veacului 
trecut, marele Humuleştean lon Creangă, ca învățăcel la şcoala do 
satibeţi, 

Aceste amintiri. nu sint un (tg de glorie pentru folticineai, dia 
bunul motiv că nu-i interesează, Locul uade au stătut Foltic şi Oană 
Pintece Indeamnä mal FOR la somn şi la imbsigugate miacări, — 
in cei en funcția fizică pe care o evocă acesie memorabila 

re. : 

Sa-l lăsăm ap. ai tacă siesta la pace. 


a 


Mihail Sadovearu 


Ze S 
Primejtia_cea_mare 
Au dar Rusia viitoare bea declarat de pe acum Orban, 
n diebiataaţii tuturor partidelor rusești ale Rusiei viitoare, adunați 
ia Paris Toto ședință ofielală a „Constituantel“, nu declarat câ) 
mu renunță la Basarabia—că Basarabia face parte integrantă din 
Rusia. | 
"Chiar dacă Ruşii nu şi-ar fi spus cu atita nich sinceritate 
gid) za tacă w'ar ti trebuit multă Hiozofie ca să fim siguri de pe 
adum ce are să se intimple, cind Rusia va redeveni celace a fost. 
` ` De două sute de ani Rusia urmăreşte cu tenacitate planul dË 
tinde spre sud. 
m e Basarabiei ta 1812 și În 1878 sint numzi momente ta: 
a acestul plan. : - d 
ra pini ciudată ironie a istorici, deciteori ne-a clopirțit saw 
i volt să ne clopirțească, s'a intimplat ca nol să-i fim nu duşmani, 
c? sau indiferenți, sau chiar amici.“ La 1812 Rosta a purtat ráz- 
boiu cu Turcia, nu cu nol—și ne-a luat intreaga Moldovă de peste 
Nistru, La 1878 l-am fost prieteni şi aflați, am salvat-o de dezas- 
tru şi—ne-a reluat Basarabia de sud. La 1916 ti eram foarte buni 
prieteni, prieteni entuziaști şi aliați prețiori, atrăgind asupra cape- 
telor noasire tulgereie austro-germane, care erau pe punctul de a se 
descărca asupra el și—guvernul rusesc se bucura de infringerea 
noastră și plănula să ne impartă ţara cu Ungurii, iulndu-şi pentru 
sine Moldova, „Basarabia nouă“, cum o miniau Rușii, căci îi äi- 
me. 
Ko A în cursul celor donă sate de ani trecuţi, Rusia ou ne-a 
înghițit complect, d s'a mulțumit deocamdată numai cu o bucată res- 
pectabilă, cu Basarabia, aceasta se datorește antagonismnlul dintre 
lupii, Intre care am pi pă eg 7 iatmnebe dintre Rusia, Turcia şi: 
mal pe urmă Austro- Germania. 
vm, se prezintă chestia pentru viitor? Atară de Polonia (care fosă- 
e amenințată şi de primejdia germană) și poate Ungaria, (care însă 
na ne poate fi prietenă) niciun alt stat din jurul nostru nu poate fb 
un element antirus. Dia contra, nimic mai rusof decit Jugoslavia 
şi Cehoslovacia și probabi! Bulgaria de mine. 


H 


D 
e 


Repetim ceiace am mai spus aici. Numalo patere formidabilă, 
de pildă a Angliei, care să fie în antagonism cu Rusia. și care, y ' 
lingă aceasta, să aibă un interes imperios, al ci, pentru desyol= 
tarea noastră liberă şi integrală, samal existența unei asementa pu- 
teri ne-ar putea linişti dureroasele indoeli. $ 
Atunci Rusia ar ști că -atacindu-ne pe noi, atacă interesele vi- 
tate ale acelei puteri formidabile şi deci ar sta în rezervă. "a 
Situaţia este ingrijitoare, peatrucă Istoria ne-a așeza! În coasta: 
ungi popor de aproape 200 milioane, ale cărui interese, aşa cum le 
îmţelege el, îl mină spre sud, peste noi. Intre noi și Rusia nu siet: 
antagonisme trecătoare, Este un antagonism elementar şi etern, iz- 
vorit diu lucruri imuabile, „Este vorba de dout vieţi, care se exclud” 
(Take lonescu), a 
NI se pare curios, că presa noastră a dat şi dă o atit de pu- 
țină importanță acestei probleme ai o ant de distrată atenţie „cons- 
tiivantel* ruseşti din Paris. Aiurea, viitorul interesează mal malt, la ` 
Praâța, apar sute de articole şi zeci de volume cu privire ta viitoa- 
rea primejdie germană—care, cine ar putea vo nege? e mai mică at: 
mal puțin sigură pentru Franța decit primejdia rusească pentru nol, 
Germania e mai răpusă decit Rusia; Intre Franja și Germania vli- 
todre va îl o mai mică disproporție de putere; în păstrarea și apă- 
rarea Franței siht interesate atitea state, aproape întregul glob! `” 
Cit despre entuziasmul unora dintre nol pentru Rusia viitoare 
pentru Koiceag, pentru Denikin, pentru Wrangel—cé să mal vorbim! 


Contribuţii la biografia lui Eminescu ` 


` | D-i Trajan lchihn, funcționar la Arhivele statului din laşi, pe-a 
pus Ip dispoziție în copie citeva documente ale familiei lut Eminescu: 
un act de naștere al Ruxandel, o soră mal mare a poetului, născută 
IS Mai 1845 şi botezată ta 10 Mai, o jalbă a mame! lui Eminescu 
cătră 'judăcătorin ținatalui Botoșani și foaia ef de zestre, ; 
Din documentul relativ ta Ruxanda, aflăm că botezul copilei 
se face numa! după 5 zile dela naștere. Se ştie că în lunga dis- 
cuție asupra datei exacte a naşterii poetului, un argument Impotriva 
žilej de 15 Januarie 1850, este și faptul că botezul, fiind ia 21 lanu- 
arie, adică prea apropiat de 15 lafuarie, data de 15 n'ar putea fi 
primită ca zi de naştere a lui Eminescu. Dar actul de naştere ai 
Ruxandei ne arată că tucrul e posibil—gi argumentul cade, p 
` Nu sintem printre acei care airibulim, o importanță excesivă blo. 
gratlei unul scriitor și cu atit mal puţin datelor mai neinsemate, Ti- 
nem fosă să punem la îndămina cercetătorilor faptele din aceste dò- 


„cumente, care pot arunca vre-o lumină asupra împrejurărilor în care 


s'a desvoltat Eminescu, lată pentruce vom transcrie alci: 


«Isvodul di zâstri ci dau fiicei meli Ralu cu blagos- 
lovenie şi sândtati.—Din anul 1849 Mai 26: ` 


Una icoană, Maica Domnului, fericată In argint.—Una candelă 
tij de argint.— Patru incli cu diamant.—Una părechi cercei cu măţe 
Sean, Un fermua!.— Două brațeie de aur.- Una părechi de cerceh 
cu coletul or, — Una alesidă de aur.—12 linguri,— 12 cuțite.— 12 fure 
calițe.—12 lHaguriţe.—1 lingură mare.—Un paneraş lucrat în ajure 
Una: ladă mare, —Șasă tingiri de aramă.—Două tablale de Lipţea.— 


` 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


We _— 


been 


` 


$ steșaice.—Ua lighian.—Un ibric de alami, —Un salop de atlas, — 

H de mâtasi.—! rochie de slibet.—8 straie de clt.—2 mBauţi 

cărți.—3 tactmuri de masă. —Pinră de fabrica.—4 tactmuri.— Piară 

de casi.—24 bucăţi, cămeși și fuste —4 bucăţi scorțuri.—2 scrinuri. 
—2 saiteli.—2 oghealuri.—3 rimdari prostiri.—B perine cu trel rin- 
duri de feţi.—3 capeli.—7 galari şi unul turcese.—2 wmindire de lină. 
8 prosoape.—! gardirop.—10 părechi scarpe detet soiul.—12 pă- 
cechi colțuni —Sticlării şi tarturii.— Bani în mumărătoare înaintea cu- 
sunie| 1500 .— Bani în mumărâtoare In zing cununiei la 29 Iunie 
anui 1840, rest 1500 u.—Adică ia bani 3080 +. (galbeni) și zestre 
$a haine și obiecte 576 +. 

ss) Stoinicul lurașe. 

Intocmai am primit: 
st) Gheorghe Eminovici 
ss) Ralu Eminovici (părinții in! Eminescu). 


Acest „lavod” ne arată ma! concret clasa socială din care tä- 
coa parte Eminescu, ne dă ss indicin ssupra stării materiale a pă- 
iaților säi. El ne poete ajuta să reconstitulm mediul ambiant ai co- 
pilărie! poetulu!, fislomewmla casei Ia care a văzut lumina zilei şi s 
trăit primi asi. 

© veche gospodărie moldovenească de beerlaaşi cu oarecare 
dare de mină, un confort patriarhal, care evocă ceva din „Simbăta” 
d-iui Brătescu- Voinești, —imprejurări care își au, desigur, partea lor 
de contribuție în atinarea naturii ini Eminescu. 


Brepturile naturii 


Tot ce e mai răsărit din panct de vedere intelectual! și 
moră! deplinge plerderea libertăților şi „falimentul parlamentaris- 
mului nostru, Doleanţele, firește, sint justificate. Dar mal important 
e, cum spuneam Ip mumării nostra precedent, că lumea incepe sÅ se 
deprindă cu această situația și să o considere normală, Cen mal 
ună dovadă e starea de suflet a reprezentanților societății, adică a 
Parlamentului. -S'a văzut că e! au e indeajuns de gelos de libertă- 
tilo pubilce, 

Libertăţile moastre nr au fost cucerite -prin sacrificii și 
lupte aprige, adesea ale mai multor generații, ca alurea. Eio 
su lost o formă, introdusă, fără să existe fondul. Ele erau me- 
site să producă, să provoace lendul, adică naşterea şi Intărirea sen- 
timentuiul de libertate, de demwitate personală și de rezistență ta 
despotism, Dar se vede că cele citeva decenii cit a domalt forma 
europeană, au au fost de ajuns pentre a provoca și fondul, Cind 
s'a desființat forma, nu a subsistat nici un fond, care să reacționeze. 
Sau, dacă a rămas ceve, a fost puțin și inapreciahii ca eficacitate. 

Dar trebue să adiogăm că forma aici nu s'a exercitat în trecut, 
ie așa chip ca să poată provoca fendul, Libertăţiie erau apanajui nu- 
mal a! unei pătnri foarte subţiri, deta suprafața societăţii rominești. 
Aceste libertăţi, In realitate, erau o condiție in plus a jnisări! claselor 
suprapuse, De aceia au și! fost acordate aga de uşor. lar parlamenta- 
cismul a fost In tot timpul o parodie. Un ët: de partid era cho- 
est si alcătuiască un guvern El, prin electorii săi, numea pe đe- 
putați. ÎI numea și pe cei din opoziţie (prin aranjamente cu „șetii” 
edverși). Şi, rar, intrau în parlament citiva deputați aleși prin luptă 

adevârală, Aşa dar, nu guvernul cra creație sau emanațio, sau èx- 


` 


MISCELLANEA e S _ 42% 


presle a parlamentului, ci parlamentul a guversalui. De aceia lupte 
in parlament era o simplă formalitate, și ia alle mari o simplă pa- 
radă. O lege adusă de guvern, era „votatţă” intotdeauna. Unguvere 
nu cădea niclodaiă prin parlament (şi nici prim alegeri, de oarece et 
numea pe deputaţi). 

Astăzi, graţie volului universal, lucrurile au mai pot merge 
exact la fel. Există o opoziţie aleasă prin propriile-i forțe. Aceasta 
poate aduce tuiburare ia vechiul sistem, De aici o dezorientare Im 
politica noastră, Şi ca concluale—tendința de a guverna (eat ai. 
dată) fără parlament, fle prin 'atirelerea alegerii lui, (e pria tatir- 
zierea convocării ini, fle prin grăbirea inchiderii lai, fie prin legite- 
tarea cu decrete-legi in intervalul diatre dizolvarea unui parlament 
şi convocarea celuilalt, ori chiar în intervalul dintre două seating. 
ale aceluiași parlament. 

Va trebui să reciştigăm libertățile, sau mal exact: garanţiile 
Hbertăţii, cum sau ciștigat și aiurea. |Impotrivirea va il puternică, 
căei deacuma de libertăţi vor avea a se folosi și cei mulți. Cigti- 
gale prio muncă ele ne vor fi scumpe._ Atunci și cealaltă probiemă,. 
a parlamentarismului, corolar al celei precedente, se va rezolva dela 

S pa Şi astfel, natara îşi va relua revasşa: fondul va garanto 
orma. 


P. Nicanor å Co 


€institel Firme Nicanor & Co. 


in nitt sumar din „Viaja Romineasci* iscepeji messuale. 
Dy. „Miscellanea“ printr'o sot de retrospective regrete, intitulată 
„Ale Vremuri”. Pir să Incore o cilpă să descopăr anonimatul firme! 
Dyr., m'am putut asigura că proza aceia miroase cale de-o poștă a 
Gritic. După modesta mea părere, Criticul, prin esență, e un pericu- 
les iaudator temporis acti, şi aceasta fiindcă el în faja operei de 
artă contemporane, in loc să se lase emoționat de ea, se simte o- 
biigat să ia atitudine critică, uzind de mijloace apreciative învechite 
şi, prin urmare, care dau greş în fața actualității operei, "Niciodată 
o operă de artă su va mai avea aceiași vigoare ca în momentul ln 
care a fost creată. Nu-i oare ea un compromis între inspirația ar- 
tisitulul şi un anumit public al său? Pentru un spirit deopotrivă 
sensibil şi plin de discernămint, intre opera de artă contemporană şi 
cea din trecut există o diferență detinitivă şi categorică; pe clad 
una se prezintă ea un balo de emotivitate, in care se confundă, pier- 
aind judecata critică, cealaltă li apare In afară de el, ca oconstrac- 
ție căreia cu inteligența incearcă să-l den de rost și un asementa 
spirit, Intre cele două opere, In cei mai favorabil cag pentrp cea 
dim trecat, se allă cam ca un candidat la căsătorie intra mumia unei 
principese memphite și o fată de țăran. Dar criticul există și criti- 
cul, prin definiție, trebue să critice; astfel ci a fost acelas care a 
tatiraiat legitima admirațieta publicului, modest și naiv, pentru ua 
Verlaine sau un Mallarme, ca apoi, s'o lngădue, dad opera lor ln- 
cepuse să-și plardă dis subtila savoare a contemporaneltăţii. 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Sporăică şi idudabilă, cind își limitează investigaţiiie în dome- 
shiut trecutului: şi tace operă de Istoric, critica Impotriva contempo- 
anilor e -adesca dăunătoare. In deosebi e neplăcută, cînd la atitu- 
` egte ostili sau depreciativă faţă de producția actuală întru tâmterea 
'răposaţilor, Şi cam acesta e cazul Dy. i 
Pomenind inflorirea literară de prin anii 1839, Dv. vorbii cu 
melancolică evlavie de cugetătorii e! și deptingeţi, ln acelaşi timp, 
“pivelul intelectual! al actualei literaturi, lipsită de idel. Departe fe 
mine e intebția să tăgăduese acelora pe care îl stăviți capacitățile 
tor gi tot atit de departe să lau apărarea contimporanilor depreciați. 
Dotiuța mea e să răspund la citeva afirmații din acea notă po care 
le găsesc tipsite de temelin. 

- Cred dela început că regretele Dv, nu pot fi fn nici un Chip 
Asăritulte ca acelea ale eritleuin! francez. Acesta, dopă cit se vede, 
e unul dintre apărătorii unei vech} tradiții, acela a -clasicismălui 
“francez,—ut spirit care se hrăneşte incă cu exemple din Art Poétique 
şi tare-pi zice: „m'almee que la faison..." ŞI, vă mărturisesc, H pri- 
cùp foarte bine. Aceasta, fiindcă ține de o școală extrem de trainică, 
de cea mol naturală pentru spiritul francez şi care a produs, poate, 
erg mal formidabilă înflorire in literatura franceză. Nu tot astfel, 
engem vorbi gent despre şcolile nogsire dela 1880. Pe cind în Franța 
clasicismul a fost construit, cu gria şi cu trudă, din generaţie fa 
generaţie, țormindu-şi postulatele estetice din înseși produsele lite- 
rare ale autorilor, la nol, dimpotrivă, s'au alcătuit mai iatălu şco- 
tile, care urmau să dea autori. Strinsă Intre două rigide şcoli Hte- 
rare, clădite ad-hoc, deoparte Junimea, inspirată din neo-clasicismul 
“bagal a! citorva boeri diletanți şi zellemiști, de alta Contemporanul, 
sectara filială a idealismului slav anestetic, producția ;noastră lite- 
rată a suferit, subordonată,—un fel de a cincea roată ta căruţă, — 
criticel. Taleatele, în loc ca ele să facă şcoală din producția lor, s'au 
‘imitat a gindească și n'au îndrăznit să producă în voce. Aici, mi 
‘sè pare, se ascunde explicația pentruce aceste şcoli s'au stins 
fără erop, a 
S Cred, mai departe, că acesstă limurire e suficientă pentruca 
să vă arate că afirmarea Dy. atit de categorică cum că dacă toate 
“scolile sint legitimate, nu toate au acelaşi valoare, ou è atit de in- 
temietată pe cit pare. Şcolile, ce pot fi altceva decit o expunere sis- 
tematică a unor principii de care o anumită categorie de artişti lao 
anumită epocă s'au ținut în creaţiile lor? ŞI de aici rtesă că acele 
şcoli stat mai valoroase, care au fost clădite de artiști mai puter- 
nici. Repet: nu artiştii an devenit mal iiuştri prio superioritatea 
naci școli asupra alteia, ci şcolile s'au llustrat fiind create do ar- 
tişti mari. A 

7 Dar Dv. ţineţi Ja idee, la gindire. Pentru Dy. acuzaţia adusă 
“împotriva tul Panu cum că ar îi un stilist neglijeat vă e pe deplin 
înditerentă, prin faptul că Panu a fost un adinc cugetător. Schupen- 
mauer scria odinioară că, adesea, cugetările cele mai profunde şi 
ai originale, odată puse pe hirtie, devin banale, Tocmai din par- 
eg lu! Schopenhauer, unul dia rarii tilozoti stilişii, o asemenea `s- 
firmare capătă o îmebsă valoare. Cuvintul are o sumedenie de va- 
"ert diverse, poziția sa în frază ti dă gjun actepțiuni, toate mi- 
‘nime, dar toate importante; siat ciocnifi imprevizibile Intre cuvinte, 
č acea „frange affectives a cuvintulul—şi din toate acestea şi din 
mulie sitele se formează atiel, Dar stilul e ceva cu mult msi subti 


MISCELLANEA . 127 


şi mai complex decit tg! pot măcar inehipul criticilz-el e singuru! In- 
diciu ai geniului, Fiecare dintre nol avem o nestirşire de giuduri, 
de imagini, de senzaţii; puţini stat tasă acela cărora le e Cat să le 
exteriorizeze, şi acel puţini vor tămine, Dar exteriorizarea îanăși e 
stilul. Autorii gin trecut, dacă an râmas-celebri, aceasta nu e din 
ricina ideilor exprimate, cl mulțumită formet în care au ‘izbutit ei 
e exprime. Un exemplu străincit e acela a lui La Rochefoucauld. 
FTräicd într'un anumit cerc în care se scriau maxime, a scris gë 
La Roshetoucanid trăia într'o epocă şi într'o societate în care sar 
1 socotit o necuviință să ai idei, Idel originale care să op coteţ- 
pundă ideilor comune ale soclețăţii. Dir patrimonlal de idel at cep- 


„ului autorul Maximelor a luat și el materialul ce-l trebuia, Ant 


La Rocbefnucauld e singurul care a rămas dintre toți cellalji al vre- 
mil lui. ŞI se poate explica altfel acest mister decit prin însuşi mis- 
terul stilulu! ? -Mi-e teamă Insă ca acestea să rămină pentru critici, 
adesea stiliști mediocri šau chiar mal pitția, negtijabii stu pațin 
serios. ; 
; Şi peutruca să inchelu, datt. voe să vă liniştasc. Cinst 
Firmi, puteți fl pe. pace? depreciarea gtodirii ln literatură nw gmi- 
portă to nici un chip depreciarea gtodirii io cultura generală, Tot 
„astoil cugetitorii din 1880 nu rtprezentau cultura generală, cl eu 
simple accidente individuală, a căror cugetare a incetat. odată „cu 
moartea lor trupească, Inteligența, prin definiție, are lasuşiri proteice; 
“subt ferme cit de multiple şi do divorso, en îşi cată de treabă: sta- 
„bilegte societăți pe acțiuni, realizează concesionări, construeşte me- 
răplane, treaz nol-producte chimice şi fără preget merge inalte. 

Pentruca să fii critic e suficient să ill inteligent; pentruca 
să te naşii artist trebue ceva cu totul alta decit inteligență şi ei, 
“Acestea int lucruri pe care noj le pricepem și la care cel diu splea- 
dida epucă de prin anil 1880 nu ajunseseră incă, Orice epocă iși are 
insuşirile el, orice gen artistic al unei anumite epoce e complect pea- 
tru acea epocă și incomplect pentru viitor; de placul retardatarilor 
nimic. nu trebue situit. Nouă, prin prisma nepărtinitoare a istoriei, 
“epoca dela 1880 ne pare plină de silalri. După înseși centidențele 
lat Caragiale credem Junimea, zeilemistă și critizantă, o pledică dèr- 
voltării talentului acestula, ` 5 

lb general credem fără şoväire că stirpirea ideii din creația- 
pea artistică, dasiotelecțualizarea el, e un imens progres a! latoli- 
“genii tesigi, rezultatul unor cercetări inteligente a esenței intime-a 
operei do artă, puriticarea el-de un element străin, adesea inutil și 
citeodată dâunâtor, ni 

Mă rog ui oä credați, Ciostită Pirmă, al Dv. plecat. 


Luca lon Caragiale. 


49. Nicanor € Co. sa răspunde în Na. ntitor). 


Recenzii 


EE 


G. Galaction, Raboji pe bradul verde, 1920, Edil. „Viala Ro- 
elt ul 9 lei. 

gas ée să ne ialrebăm dacă părerile polilice ale unui ri 

ilor Inleresează prin altceva decit pria stii. Ultimul volum a) autor 
Bisericulei din răzoare” aduce În privința aceasi: un ie pap Ea 
a podoabă. Guslăm din pragul volumului cele trei pagini ale "Deg, 
Pui și precuvinlării”, În care autorul câulă să dee o legătură firească 
ai unllară răbojilor pe care i-a cresta! In decursul onilor din urmă 
E, poale, o îndrăzneală timpurie, scrie d, Oalaciion, să edun intr'am 
volum unele din schițele și momvloagele de fală, care atit de lesne 
D comentate și exploalale impotriva aulerului independent. To- 
n'am mici-o grijă... Viaja aceosia e alii de „neprevărulă şi de pè- 
radoxală, încii nu poale să fle erezie care să n'ajungă cu vremea pă- 
rere ortodoxă, şi nu există orlodozixm care să nu se pară, ve zi, 
vălăcire şi vechilură. Pe urmă, cind esie vorba de un scriitor, atre 

barea care birueşie cale una singură: Avul-a el talent, ori na? 

Atii+diaea d-lul Oalaclien în faja propriilor sale păreri și gim- 
dur! e rezultatul firesc al apiritului de adinc creştinism și nesirămu- 
tată Eredin|ă cu care ne-a obișnuii de cind îşi siujea letarghia sta- 
suralică şi adeseori minuna! de barbară, în Bisericnja de care am 


mit. 

ə cilon (ciae nu aile ? ar irebul că ştie toji Din literatura 
da Suen EE falşă, slearră şi lipsită de orice fel de avint, 
a adus un indemn de sălbatică nimplicilale, de viguroasă blindeje 
«resiină şi, mal presus de lol, stilul său în care sănălalen biblică se 

umează cu nevroza misiiclsmului modera, In Dieratora noastră 
d. Galaction e unic Stilul lui are ceva din văzduhul aspru și crad 
care pluteşte în munji, pesie pădurile de brad, acolo unde stau s. 
cense mănăstirile ; şi D Sote din limpeazimea pirăului de munle, în- 

rosse stinel.! 
Kapen Zoe $ nosira de maşia!, uzine şi civilizație aeronautică, D. Ga- 
jaction surprinde #riait'un nobli fatalism şi prinir'o patriarhală propo- 
văduire evanghelică. Taleatul lul e iadelung hrănii cu sune Haigtit 
de clopol, cu cintec de biserică și ciiajii biblice. Credinţa D-lui 
lacilon a dat talenlului său o fizionomie specială și curloasă. 

Am regăsit pe scriitorul minuna! în toale micile articole, impre- 
sii şi „monoloage” care alcăluesc volumul de față. Nu mi-am pulut 
siăpini regrelul de a vedea lrosi! (cuvintul, poale, e prea greu) în 
toale acele ocazionale bucăți, un stil care curge domol și x SES 

ste lot, în cele mai palernice nuvele cit și În însemnările cele ma 

ugare. ~> ` E 
inile despre „Agapia veche”, cele scrise „A irela z 

E Anghel, pe pene cu plopi“, „Octomvrle*, epilogul volu- 

mul, pol lu: locul alături de cele mul lrumoase nuvele ale D-lui 


Galaction, e ALEXA 
sa ? 
Romulus Ciotier, Lacrimi cdldloare, 1920, Edil. „Viața Ro- 

i | 10 let. 
missoni ue A R. Cioftec cuprinde schije şi povestiri cu subiesle 
male mai cu seamă din viaja satelor ardelene. lnlimplările se ar arca 
udesea în limpul războiului, în anil aceia grel, cind durerile au bi- 
all sufletele omeneşti. Vol.mul mal cuprinde citeva lipuri și scene 
din viaja tirgurilor, două sau trei Isiorii de dragosle nenorocilă. și w- 
vele momente din viaja copiilor. i 
int tă pl leşie ifleobyle peste aceale pores 
GO GA es? iat ege oameni Sech. care își trăeac viața 


RECENZI + 129 


de toate zilele, — o viață posomorită și neînsemnată, — Într'o per: 
manentă luplă cu duşmani peste puterile lor. Mai toldeauna eroli ră: 
min dabech parcă sub! greutatea vieții. Uneori n'avem de-aface ca 
personagii izolate: Lumea întreagă a salelor, mulțimea cela 
de datini şi de superstiții („Clopalul*) este zugrăviiă de autor, lao: 
ai, în frăsBluri sigure, viguroase... Senlimentele simpla și grare; 
ctre agită muljimea, sial redaie co ege reală de egoile, A 
nire aceste personagii sumbre, doar copiii de-şi posta figa- 
rile luminoase, ce-o veselie comunicalivă. Scena din livadă („luzii*), 
cu copii agălali prin cireși are Înir'insa ceva fraged și proaspăl: 
„Se vedea inlr'un cires, Sus de lot, șapca lui Pătru, și ceva mal 
g arcă era Ioniță Calapăr — și se încolăcea ca ua şarpe să răs: 
ma! la margine inire cireşele cele pirgulle. Subt H cireş era, 
oi, pălăria lui Machidon... Fără să gindească miuli, și-a dal (Ma- 
idon) dramul din virtul cireșului — şi venea ca p2 funte, pe tul: 
Bină de-alungul, apucind abia ici colo cile-o creangă... Se auzeau 
doar, în ctreși, nişte Deia! cu svicnituri în amestec şi mai răzbă= 
Zenn cu greu și alle zpomole: plescăituri ușoare din buze şi din 
limbă, un fel de zgomote din gillej şi din nas”... S 
Autorul sie să citească în sufletul copiilor și să ni-l desrălue; 
uneori c'o duloşie caldă, alteori c'o nuanță plăculă de umor, 
„Povestirile cu întimplări dela jară, adică din mediul care a dal 
autorului primele impresii, sint cele mal reuşite: ele închid viața, 
așa cum esie. 
Autorul e un spirit serios, vesnic preocupat de-o problemă pal- 
Mologică sau morală, un sallet pătruns de-o adincă milă peairu su: 


teri omenescă. 
sé ge A M. SEVASTOS 


€. Garotiia, Chestia agrară ta Romtnia, 428 Dag, Ed. Gulem 
berg, Bucuresti, Anul MCMXX. 

Lucrarea d-lui Garoilid, destul de voluminoasă ca cuprins și 
foarte imporianlă ca conceplie, ar avea nevoe de un studiu mal larg, 
dech se posie apune Intro recenzie, dacă n'ar îi, cum spune însuși 
auiorul, „reimpresiuaea lucrărilor saie asupra chestiei agrare publicale 

niru întăla oară in 19077, pe lingă ierg chesliuni, în legăiară cu 
ea DC obligatorii vi alie proecte de legi din 1918, ate uce- 

a 


Prin urmare deși carlea,e nouă, opera e veche. 

Cum însă d. Oaroilid este astăzi minisiru insărcinal cu rezolvi- 
rea probiemei agrare, lucrarea d-sale cure se ocupă de această pro- 
biemă, sugerează cilera nedumeriri ciudate. 

In adevăr, d-sa prezidează asiăzi opera împroprielăririi pe baza 
jelului de compieciare pănă la 3 hectare, iar în lucrarea d-sale spune, 

vila această chestie, urmăloarele: „Şi apol ce sint acele lotiri 
de tompleciare ? Taranului care are în vaira satului 5 ha. i se va 
da oare realul de 2 ha, in moșia expropială? Ar fl ceva „de nein- 
chipuil“. (pag. 394). e 

> Şi noi credem că e „de neinchipuli“, numai că aceasi lucru „de 
neinchipuit” îl face chiar dan. 

Despre obștii găsim urmăloarele aprecieri: „sub: conducerea 
speciaiișiilor jaranii irecură dela cultura lor de predilecjie : orzul şi 
porumbul, la asciamenie mal verlate, în care grial şi leguminousele 
ocupau locui de irunie”, sau „anarhia și pripenla desfacerii produse: 
lor, care îi făceau victimele micilor samari de bucate, lură aloculle 
cu vinzarea ia comun, sau; „obstille sînt nu numai va mijloc de edu- 
cajie ci şi de seiecție“. (pag. 400 şi 401). - t 

Şi totuși, maniiestele prli care se anunţă desilințarea obșiiilor, 

semnătura dlui Guroilid, 
„Apoi, lucrarea de cure ne ocupăm cuprinde chiar în ea însăşi 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


090 VATA DOE ——— 


nele iceri, în telul celor de mal sus. Asilel, la pag. 415, d-sa 
afp ie laari exacie şi cumiaji adevăruri: „peniru a da mun- 
i coleciire priceperea, energia, inijieliva, perseverenla, care ast- 
“gură în organizația capliialistă burgheză produciia și distribuia bo- 
„găliilor, trebue ca Inferesu! personal, care este molorul acesiel ar- 
aalzajiual economice și concurenja care determină selecliunea, să 
wncționeze at inci! să determine, ca acesle calități sufleteşti să 
” exisle în toli şi reacliunea lor să devie aulomalică. Mai mult incă. 
“irebue ca muncitorul să fie pătruns de moiivele de ordi: moral ale 
„activilăjei economice coleclive“, 
Si totuşi la pag. 366 şi urm. se face apologie muncilor forlale. 
cu prilejul acelul vesiit proeci de lege alcătuit de dan. 
Evidenal aceste sin! nedumeriri ciudate, dar nu si deloc in în 
tenjiunea noastră, de a jubila pe socoleala lor, procurindu-ne gn 
fila. 
"RE în fapt d. Oarotid rămine cel mal bun cunoscălor al pro- 
Dlemei noastre agrare pe care a analizal-o amănuniii şi şiiințific, iar 
locrarea d-sale conține unele pagini superbe cum siat de pildă capi 
tolele: „Pămintul și repartiția proprlelății” (pag. 3); „Lotul de 3 ha. 
deg, 21); „Socializarea” (pag. 409), etc, etc. 
in special dap esie autorul concepliei că păminlul este ua in 
strument de muncă de sate DE SS un corolar, că cine il siăpi: 
neste, lrebue să-l lacă productiv şi ul 
E Părerea onge deg dar la noi, d-sa a impus-o în lumea şiiințiiică 
Toată lucrarea d-sale de care ne ocupăm aici, e inchinală a- 
ceniel idel -i -u cxislă pagină unde adevărul acesta să nu ile apara! 
şi cu căldură şi cu compeienjă. 
lar dacă ia loală opera d-sale există unele coalraziceri, cauza 
poale Îi situația d-sale de mare proprietar, fost altădată socialisi, 
ceeace foce ca sulielul său să lie lrăminial de două conceplii deo 
vebile, dia care cauză coalrazicerile semnalate răsar chiar fără voe 


CG DRON 


. . 
Tralan Alexandrescu, fvolujla dreptului sindical, Buca- 
re OR Pre ul 2,50. 

4 E d broşură prilejuită de conlliclul mai mult de natură polilică 
deci! socială, născul ca ocaria congresului funcţionarilor Judecălo- 
rest, Sindicalizarea funcţionarilor a fost inlerzisă şi chiar reprimală 
D consldereale de principii sociale, cl din motive de ordia pur 
politic, Broşura d-lui Alexandrescu vine să aducă un sprijin teoretic 
tendinței de sindicalizare, prin o redare sumară à evolajtei drepiulut 
de sindicalizare dela siirşilul evului mediu pănă astăzi. Cu toate că 
spiritul corporaliv esie mnăscul dinir'un instinci delenasiv al conser- 
vării individuale, şi ca alore jine mal muli de coasiruclia spiritului 
omenesc, — viaja economică dindu-l numai prilejul de-a se manilesie 
si de-a D pus în valoare, a fosi necoulenii şi periodic ingrădii și 
reprimal, eh şi cum ser Îi reprimat un copil ilind-că creşie. Tot 
csa de naturală e şi Iendinig de deztoliare a sindicalismului, cres- 
cind cu asprimea lupiei economice. Deaceia suprima! de Coastiluaila 
revolujionară dela 1787, ajunge legilim ca loriă nalurală recunosculă 
de minisirul Waidek Rousseuu în camera iranceză la 1884. D. Alexen- 
drescu vine apoi la dreptul sindical în Komisia, recunoscut prin 
27 din Constitulie şi mailralal de legea Orleanu, deiuactă azi in Mo- 
nilorul Oiicial de unde revine iar subi forma de sirigoiu. Autorul ias 
zistă mai muli asupra dreplului sindical al lunclionariior publici pen 
iru apărarea căruia a fost de fapt scrisă această broșură, care esie o 
sinleză bine şi sislemalic alcătuită, scrisă viu şi colorat. D. Alexan- 
drescn a gindit şi o troia! serios deşi rezumalir o chestiune impor: 
antă, celace esie loarie rar la nol, Analemelor cu interjecpii a con 
durâtorilor de popor care nu s'au fixat iacă nici asupra nojiunli de 


RECENZII 7 LED 


sindicalism „descoperilă“ de ei abia acum, D. Alexandrescu, ciriltzat 

opume cu curaj, indiciad prin b antet cirin 5 

e oran ME al is ae AS nanai DT D Gaz see 
DEMOSTENE BOTEZ 


Constantin Em. Krupenski, Ciieag cuvinte despre roedu- 
cajia profesională e inoalizilor de războiu, „Convorbiri PEierares 
Bucureşli, 1919. 

Războloi nemai [iind astăzi o luptă între armate profesionale ei 
sranciad popoare ialreg! unele asupra altora, a trebuit să se renuale 
la vechile remedii inirebuiajale al lă în leculrea ranelor produse 
de el, Instituții ca oteluri, aziluri pentru iavalizi irec în domenalul ea- 

-tchiiäjilor. dela că individul vătăma! în luptă trebue reda! societăți 
așa ca să fie cil mal uill, va impus cu necesitate. De acela pretulin- 
den!, în Anglia, Germania, Denemarca, Franta, Halia, si ch lingă e 
soi în Ungaria și Serbia, s'au înființat școli, unde prin ioate mijloa- 
cele puse la indemină de şilința conlemporană se caulă a se da in- 
dirvi muiljaji de lupte reeducajia funejională si reeducajia profe- 
onald. Pria cea dintăi se urmăreşte a se deprinde membrul sau ot- 

mul allas să Tech din nou mișcările o uile asilei ca să poală 
| iarăşi întrebuința! pentru nevoile de toa% zilele şi muncă: a doua 
însamnă luvățarea rănilului să facă asumile munci, servindu-se, In lo: 
cal membrului plerdul, de aparale speciale. 

la reeducajia profesională trebue să se stărule ca Inralidul să 
„poală execula același muncă ce lăcea și inainte și numai dacă aceasta 
& cu aepulință, să fle invăjal o sllă meserie. în această reeducare au 

să perdem din vedere, că „nu efle vorba de o faplă de umani- 

tale, de carilale, milă nau generoriiale cl trebue să ne dăm bine sama 
că avem a face cu o mare problemă socială și economică a cărei 
dezlegare esie astăzi una din îndatoririle de căpetenie ale Sialutul”. 
Imvalidul are și dreplul și datoria să ceară, dacă a rămas în el cil de 
mică pulere de muncă, să | se pună la îndemină toale mijloacele pen- 
iru a păstra şi chiar mări această pulere. 

Acesle sint citeva principii pe care țările civilizate din apusul 
sl centrul Europei le-au pus în evidență ocupindu-se de marea pre- 
biemă cum să se redea soclelălii o parle din fiil săi ee 

Ce s'a tăcul la noi în această chesiiune? O lege si o socie- 
tale ; mai exaci : o socielale şi o lege, căci cea de-adoua a fost de- 
terminată de cea din ăi. Dar aceaslă socielale n'a pulut area o achi- 
ane elicace în rezolrirea problemei peniru că: 1) a urmării două eco: 
puri Incompalihile inire ele : ajulorarea ai reeducarea profesională, 
2) puterile sale financiare sint prea slabe faţă cu mărimea sorcinel ce 
si-a lual-o. Pentru cel 28.000 sau 30.000 invalizi ce, aproximativ, tre- 
bue reeducatl în şcoli și ateliere înzestrale cu aparale şi unelle an: 
meroase și scumpe, cu profesori și medici compelenii şi devolați, sa- 
clelalea dispune de un capital ce nu trece de 2.500,000 lel, Relerăm 
ceva càracleristic psichologiei noasire: aşa de redus este simțul de 
solidaritate socială la nol că „in al doilea an cotizajiile au fost În în- 
ireaga |ară numal de 1050 (una mie cincizeci) lei, din care la filiala 
dia ia > 40 (patruzeci) lei.“ 

ste insă, desigur, şi o greşală enormă a Sialului care a abdi- 

cal dela datoria de a îngriji de martirii ce l-au apăral și mării pria 
sulerințele lor. Penlru îndeplinirea acestei mari datorii sociale el tre- 
bue să cheliucască din bugelul său general căci „nu cu veniluri nesigure 
si înlimplătoare, nici cu inimă şi ind loșare, nu cu serbări, cu baluri 
şi cu loterii şi din nenorocire, nici cu colizațluai, nici cu donajiuni şi 
legate se pot întrejine multele şi deosebilele şcoli irebulloare şi se 


„Pol acoperi cheltueliie cerute neapărat de reeducajlunea SS le- 


melaic, cum trebue“. Ce să facă binevroilorii alcătuitori oi anel socia: 
iatr'o chesiie, unde se cer cunoștințe speciale, aplitudial desse- 
e, muncă necliatilă şi slatornică, localuri numeroase, etc. ? 


` 


i H , a CH RECENZII Dé Wë, ` 
VIATA. BOMINEASCĂ 


—— 


mm ` 


serie arocalului său, cu prilejul procesula! intentat, la apariția „btes- 
Gët ep însăşi, în diferitele PEN E cae Prinde, te, aigar, 
a : izii , w Mora - Credea, înir'adevăr, Baudelair 

tor Premio raik. kir deparie dg adevăratele Inte: crezină, e sigur di. Oonzague de Reynold le nde 


| că morala lui Baudelaire 
brevete de băuluri spif- er: identică cu morala celor care green să-l udece, 
paon St at A: Parerea, EK că 90", sint agricul Publicului care aven să-l celească ? „Orice deng Ee da 
onse şi debite pri ii anevoloasă şi plină de chinuri în Întunecimea spune Nietzsche, ca un lee, în ajutorul vieţii în descreștere sau în 
tori, care dac P es rr dine pentru aceștia, d. Krupensăi termină luptă : arta presupune întoldenuna suferinți și suferinzi. Dar sini două 
salelor. ŞI plini de ere arălind ce se înce în sirăinălale peniru re- telur! de suferiazi : întăiu, cel care suteră de un prea mare belşug de 
cpr teren icoli, unde aceşiia sinl în stare să execule si Ié și care vor o arlă dionysiană precum al o viziune tragiei a 
âpcarea, reift wier bun agricultor, podgorean sau grădinar. vieții lăun!rice şi din afară, — şi pe urmă, cel care suferă de o dex 
aproape toate SÉ lăm, d. Krupenski este singurul pănă azi cere creşiere de biajd, care cer artei Maiṣtea, tăceren, o mare senină san 
S GEN wi Ee de această chestiune, Glasul său e răsunal in pe de allă parie, frămintările, uitarea, nebunia. 
GER SÉ a obiine rezulialete practice la care tinde; d-sa trebue Deci, suferință și deoparte şi de alia. în care din aceste doe 
pustiu. entru Ck noi ne mișcăm anevoe $i sintem lipsiţi de categorii (arbitrare, poale, dar existente) vom pune pe Baudelaire ? 
revină Kë printe biemelor de Interes pur moral. D.I Gonzague de Reynold ar fi, mă tem, cam încurţat. In orice caz, 
ienacilate În rezo pro M. JACOTĂ ar elimina definiiiv preocuparea de vre-o morală oarecare, în aprecie- 
; GE âră spins pentu E dul Baudelaire, Pen; 
L Si schipzi și fără sipin, peniru bätrinele gheboase st oamealt 
= Charles Baudelaire par Done e Bn nea: Po. EE „Mila duloasă" a lui Baudelaire, etc... („Méfiez Gë GE 
feaseur de lilteralure française univer: pitié des poètes!" cine a spus asta?) Nu e oare nevola „viziunii tra 
Crès et comp. MCMXX, Rr. 14 ir. ice” de care vorbeste Nieizsche ? Și, iarăși, dragostea serafică a lat 
fată: „Cartea aceeslą e dezvrollarea nnal à aeai E Madame Saballer, în acelasi limp cu pasiunea mur- 
Autorul spune in pre Ge La ca Can dia Berna“. Rindo: ar Posea D ae Duval, femeia urită și perversă, „Navola de linişte 
eurs jinul la Facultalea de filozofie a Baudelaire. Nu ler D măgulit Hi e senia” alăluri de aceiași „iragică viziune a vieţii.“ Baudelaire e 
vile acesiea l-ar Îl miral, poale, și pe Baudelaire. e EH oct rc Sa se pete, s pus in ons categorie. E un banal 
ea milk è erăâr. fostă lumea şiie asla. DÄ Gonzague de Reynold o şiie. Ṣi a 
a, Imir'edevăr, Baudelaire, prilej de EE EE eech vrul să oriadniascā această complexitate. Şi n'a fosi depérte Gei: 
admirative cării, formal mare ess s periei Zéi cxplical, interpretal, lace ari sudelalre tacognoscibii. Asta, penirucă vorbeşie prea mult 
-d gaa crese GT E ec popularizai ; avalanșa asia KREE sen Leien e? beer i e o frază dia 
cifrat, cu un cuvint, ` deren şi definitiv, 
t indexuri; păirun . 
"er dar enen ees ea erele, ee Än ee Zempiecft) sete artes dE Ze e co Ad m.l putea conjine, ch 
ear pin mo a braioanele, chilențele și polițele ! og va se egal strimie, "7" Te E 
> iiet surprinde, jignește, și, dela o vreme deg: O poezie te TL. du prejurări, Ty 
bierg Kor drar Be dragostea“, „Baudelaire şi societatea”, „Dandys la biele area pă imprej o intorjie sau un rezultat, 


mul lui Baudeialre”, „Religia lul Baudelaire", „Boala lui Baudelaire”, 


ă poale [nemai la ceva sau posle numai oferi ceva. şi 
Datoriile lui Baudelaire“, „Baudelaire şi creștinismul veacului de mij- 


de mulle ori, cea de-: doua ne mihneșie mal mult, peutrucă ne ste 


fornicește. | s'au atribui lui Baudelaire mai multe intenții deci 
joc”, „Baudelaire și romantismul“, „Caracterul clasic, panic ppoe De alci o cauză a lailuenții ini, dinamizaţă de limp. Ds pretne 
al artei iul Baudelaire", d n'am cita! nici jumălale din titlurile $ Baudelaire, mai mult decii oricare, e o poezie de rezultate, conste 
titlurile cărții. Autorul nu omite nimic. Baudelaire e d aaa cară e late de omul acesta pălimaș, chinuit și lucid. „Cea mai mare noutate 
- ecele maf mici amănunte. Nimic nu rămine neexplical (cr Ae? giros n ariei lui, spune Andrè Oide, n'a fosi locmal de a-şi sfatoralci poe» 
totul e riguros lāmurii. Nici un eleci a cărul cauză, să nu ireiai bau mele, de a le deslăşura în adincime ?* 
demonstrată. Nu mai esie o carie despre Baudelaire, e un ir e ca un Pe deallă parle, Baudelaire, din pricina originalității! lui (care 
delatrian în toată puterea cuvinlului. Arte lui Lë rg apar darea ma si decit numai in consialarea de no: rezultate suileleşii), pria 
vas? domeniu quasi-siiinlilic, cu legi speciale d a ai Stima şi în- faptul că a putut da un sullei la generalii întregi (indiferent dacă a 
Aulorul, ce e drept, e un baudelairian convins. Le = | date fos! falşifical, rău înțeles, prosi admiratl), a fosi, în opera lui, mai 
varșunal. Dar n'a pulut să uite că e și profesor și, mal a sa lods. mul! decit oricare din moderni, o epocă, un Hmp, cu evoluji! perso- 
melodă. A aplica! cu dragosie meloia lui Baudelaire. Dar dE dar nale și sugeräri proprii. 
d-lui Gonzague de Reynold, ca orice melodă (in Esleiică), e jus cara Dar nu e oare o greșală să vorbeşti de o mal bună sau mai 
toarie Pafe. subiilă, ŞI deacela în inlelegerea lui GË cul care vea Inlelegere a operei tul Baudelaire ?... Trdeşii sau nu äer ie 
iun 1 de vedere nou. Sist iu 
îi peniru Baudelaire o /răjeaseă admirație, le-au cinlării și meditat AL. A. PHILIPPIDE 
de ailes ori, Penirucă, insist, lui Baudelaire nu-i lem e r servi D bu — 
Ee SE EE EE 
să-l cunoașiem viața, Gëlimile, dureriie “ul? O- Robert de Fi La to table, èd. Fiam ` 
gală claritale, în opera lul sirinsă și murea Ae „omului Ap caro tele ard par Sege A leg Le M 
mul e o Dovadă carlea lui Kater, Wl Beris lëcluri a „Flori- m articole cu caracter poliiic, apărute în ultimul limp în le Figaro. 
elle, — sigur, — sufieleşie | ` unei sirguiloar y lonte că — loarie vremelnic şi, oareșcum, În amator — a trecut 
r Râul 


b dmirs- win carieră, d. de Flers, care măriuriseşie că s'a inspirat di el 
y Ni pinul, miera afaa eerst Ze wc : | e oficiale, rămine mal muit ua literal. Testeten de Ge gn 
éi? „chiar. Citeodată Baudelaire apare superiicial JN oi 

De o pildă, buna credință e aulorului in siacerilatea lui Bande 


ga mmm feed o ao 


să incline în chip agreabil spre senlimenle ma! muli de 
S ieee a inllexibile. Mt ales, îl explică printr'an motto, 

„On trolle trop volontiers les pelitea puissances comme des en- 
lant auxquels on n'interdit point complètement l'accès de la salle ă 
manger un jour de grand diner, mais qui ne sont Jnvilés à y vem 
qu'è l'heure du desseri, el autour de la pelite lable“. 

Precum se vede, d. de Flers è un senlimental, un apărător ai 
selor slabi, — şi e un apărălor elegani, simpalic ai subtil, flindcă aile 
să parairazere Ser banalizal al milei În Imagini și in metafore 

lne de neprevăzul și de interes. 
o la bente d-lul de Flers, Rominia revine den şi intotdeauna e 
eminiitë cu o simpatie sinceră și emoțională, lucru rar pealru un po 
fitielen francez. Ultima oară în cartea lul, pomenind de Rominla, gë 
seste Înir'adevăr cuvinte de o delicateță sensibilă ` 

„Pour ma pari, je revols toujours les collines rondes de la De- 
brondja, le mur de Trajan à l'abri duquel nous avlons creusé noo 
tranchées, les champs de mais et de lournesol, et le rivage de la Mer 
Noire on le blé se ame bord os e e el les rives du Da 

dont le sable esi aussi faune que le flo KÉ 
wn „Pour ma part", după ce a ridicat obiecții împotriva severi- 

omaţii Inepte... 
De BC în La petite table e mai mullă literatură, de cil fapte 
exacte şi conclual! solide. 

Cel mai bun scriitor din lume însă au poale da decil ce are. 
Pentru un om sensibil farmecului proze! franceze, volumul d-lul de 
Plera e o agreabilă surpriză şi peniru orice Romia un măgulitor tes 


simpali 
Amonia de panie. L, 1. CARAGIALE 


. Ki Ei 

Charlos Richet, L'homme stupide, Paris, Ernest Flammarion. +- 
dlierr, Prix 5 Ir. 

Un violent pamilet contre slupidităpii omenesti, pe care nlora! 
si-l arancă în fajă cu brulalilale. 

Omul posedă o licărire de Inteligență, site ce-l bine și ce-l ris, 
_ dar el preleră, mai intotdeauna, răul. Aceasta-l slupiditatea lui. (A- 
animalele, care ignoreară lotul, og sini stupide). 

Vezi un vapor şi le minunezi de Ingenlozilatea constructorilor, 
dar cind {l se spune că vasul acesia are menirea să sculunde un al- 
tul la fel — te revolți. Aeroplanul e un străluci! produs al minții omo 
eesli; dar el aruncă bombe asupra orașelor... Ingeniozilalea ag tre- 
bue să procure durere nimănul, } 

Oamenii se mulilează înire dinșii, cu singe rece. Unii siring be 
tefe capetele copiilor, Aljli îşi deformează picioarele sau își dese- 
sează pe corp figuri şi curinie. Sini oameni care se circumcid; diad 
şi o scuză igienică. Dar, ca să fie omul cura! — trebue să-l tai o be- 
eală de piele ? Atunci creştinii ar urma să nu fie niciodată curați ea 
Evreii le. Coasiraţii, călugării se abat, prin lapia și iralul lor, dela le- 
gile naturii. Oare cincizeci de maice poi răscumpăra obscenilățile a: 
nel lumi de curtezane ? Nairitate | Insultăm naturo, crezind că proce: 
dăm mai bine decii dinsa. 

Dealila vreme oamenii suportă Iegalităjile sociale! Siăpial şi 
sclavi, subt diferite forme — mai demult şi acum, Zece milioane de 
robi, odinioară, s'au irudit subt soarele Egipiului să ridice o pira- 
midă, salisfăcind asilel guslul unui singur om. Și, totuși, oamenii rabdă 
şi sulăr mal deparie, cu fruntea plecată, Inegalilatea îl primeşle pe 
copil din leagăn, _ deşi ar trebui ca loji copiii să plece deacolo, ce 

anse deopotrivă. D. Richel nu-i wn reformelor, cum singur declară : 
Se crede că teva bun sr putea fi instituit definitiv. Totuși, wt Cal asset 
que pendańi cent siècles la base de toul état social aii élé linjusiice". 

Kichel suride în faja religiilor. Pe pămial au trălide cind există la- 
mea — să zicem: 600 miliarde de oameni, — adică cam 109 miliarde 


` CN RECENZII 135 


Hinduși, 100 miliarde diferiji păgini, 100 miliarde Badişti, 100 miliarde 


Musulmani, 100 miliarde Catolici 
R i 
ps: şase religii disiincie, cel pula ben Dhe a A Dia oi 
rh e şi eg încă în eroare. e mg 
ce în revistă prolecția Indus |lonale, care să 
og „populata în folosul citorva A drzaeerpte rdmcar SaDa da 
pen n propria-i distrugere ; pădurile, Irumuse naturii, care di 
gor ; ma ele, bijuteriile, rutaile — semănale cu de, sate Aaiet 
s S rşii animalele, pe care omul le chinue și le ucide ve, i 
Sună S Samom ii prigonesc chiar pe cei mal buni dinire dinşii : 
NEE 
E e aa Rgt fu d v mede, Cicero, Demostene, 
D de: — ERC e Tee POA VE Miah EE 
p ea omenească alinge culmea, cind mase 
eben fă ir chiar, înlr'un războiu dezlânţuli e el? 
Sg Es H. n =e Nopiile umplu însă golurile populației "Munca at 
nt e. - ne disiruse. Un lucru nu poate fi vindecat: Duare- 
ft Én ss și universală durere. Durerea, pricinuită de războtu 
x Ae de deed o sulā de ori, de o mie de ori mal mul! de 2 
Mapei Si f ES e darnic värsal", Omenirea linde spre fericire spreak - 
eri An je A se individuală. Deci lucrurile omenesti trebuese | de 
ken doza p pin alea de fericire sau nefericire, pe care ele le procâră ge 
ER Se = = eps punct de redere, războiul din 1914-1918 esle ge 
geg u fost peste 15 milioane de morii. „Să admilem că haka 
S a pr aaa — n'a fost plins decit de cinci persoane : la. 
gn olia, sora, fiat, prielinul. lată deci 75 milioane de dur i 
SEN dare se vor prelungi ani dearindul. Crezi că soția, care C 
en wie bărbatul, mama cere şi-a plerdul fiul se vor bes 
SECH ës an, în doi ani sau in zece ani? Deacum viața Ve x 
ei e : oarten, care a lovit pe ființa iubită, a lovit pe mamă hr 
ien Sg e pe soldatul căzul. Viaja lor va îl dea- 
rege de A = ericiiă. Aceste femei nenorocile nu vor mal pula 
pă arenei mbi. Vor trece ceasuri, zile, luni, ani; dar china) lor 
de SH e orei Den i n on dintăiu — caşi 'n ziva acela 
mg emer han y me a răsunat cuvintul: Ţi-a murit fe- 
acă enorma sforjare, pe care oamenii 
Sé oase și a evier, ar îi uiilizală spre e ay a ate 
s paote De _ omenirea, desigur, ar avea o soartă aproape divină. 
ZS GE SS cum bolnavii de pe țărmurile Medileranei cu plămi- 
cobina ma e luberculoză, cu o spumă roşie la gură işi S e . 
an . imele forje deasupra meselor de joc — tol astfel ber ven 
engel ei sifilis, alcoolism... nu-și intrerupe avintarila 
Omenirea isa a Aa; erag plăgile. Nu. Ea nu vrea să se vindece- 
upă schijarea acesiul lablou sumbru, ant 
tegen visa ba fecă prozelijt şi că Ale ranaig Op grei 
Wi d er: şle la nimic. Cursul furiei umane dezlănjulie nu va 
„A pertecționa o larvă în plin regres —n KR 
sepone . ŞI totuşi... parcă ar mal (oa en por ovar pr ei 
pre erigir teen umane | — ne lasă să credem un beet, 
a pr dar Şi începutul ar Îi modul cum va sii omul să prive RE 
e în tajā — moartea, care nu-l crudă peniru cel ce doa re? 
airu ce! ce rémin să-l plingă, ES ER A 


Omul nu ta pulea vorb în: 
stanci, cind va sli sā gege verk Sëfede tat Ac 


Cartea d- DH í 
PER, a d-lui Richet se celeşie Cua profund senliment de de- 
M SEVASTOS3 


IER VIAŢA / A 


Li 
g . 

Ch. pret, B apito dain — S Ddcadence, Bibl. de Philosophie 
scientifique, E. Flammarion, - 

Cartea corespunde unei fndoile nevoi, și are deci şi o îndollă însem- 
mălaie. Deoparie, istoria şi elvilizalia izanlină erau Încă prea pu- 
în cunoscule de marele public, pentru care definiila riicială alui 

òine: „un pulregalu de zece veacuri” rămăsese o formulă mullumiloare. 
Tar cel cere cunoşteau mal bine această perle atii de însemnată a E: 
vului Mediu, simjeau nevoia unel lucrări de sinteză, care să inlruneas- 
că şi să rezume octivilalea bizanlinologiei împrăşiiale în zeci de me- 
nografii. Desigur că pulini erau mal calificați decit D. Diehl ca să îe- 
deplinească această îndollă ml'iiune de popularizare şi revedere a ire- 
colului bizantin. ? 

Carlea |, în două cepllole scurie, cuprinde un rezumat, in linii mari 
a fapielor şi înlimplărilor acestei erolulii, de peste o mie de ani. Căci 
Imperiul de răsării n'a fost deloc sialul cristaliza! şi neschimbal, aşa 
cum îl vlizuseră inloricii de Odlaloară : acesi organism a lrăii, a cres- 
cul şi s'a dezroliat, trecind printr'o nebānuită varietate de lorme. Dela 
faceput iinde a dereni din imperiul roman de limbă lalină slat orien: 
tal de limbă greacă. Evolujie intrerupiă de domnia lui Justinian, care 
impotriva concepilei orientale a impărklesei Teodora, susține vechee 
idee a împărăției universale, tradiția Romei veșnice. Cuceririle = 
sene oduc mullă strălucire, dar slăbesc sl zdruncină lemeiille staiului. 
Im perioada de anarhie ce urmează, se înlrezăreșie viltorul: lupla ce 
Slavii şi Arabii, ruperea legăturilor bisericeşti cu Apusul, siringeree 
Impărăjle! în provinciile din Răsării împăriile cu vremea în „teme“ mil- 

, Două dinastii puternice, lzaurieni! şi Macedonenii, dau slalului 
e glorie nouă. Veacul al X-lea vede e ogeul puterii bizanilae, deg 
ținuluri de veche cultură, ca Siria şi Egipetul, rămin în stăpinirea Ma- 
sulmanilor. După Vasile Bulgerocionul, Imperiul zădruncinal de lupte 
lăunlrice şi de loviturile Turcior, pare la marginea prăpasilei. Com- 
nenii îl ridică din nou, aducind marea leodaliiate la Domnie, Impe 
şialismul iul Manoil Comnen slăbeşie din nou puterea de luptă și pre- 
găteşte dezastrul din 1204, împărțirea stăpinirii Bizanlulul inire cracla- 
ți veniji la pradă şi noul Imperiu Vlaho-Bulgar. Cu greu se alcălue- 
ste după jumătale veac siolu Paleologilor care duce o vială grea şi 
umilită între noile slale creștine din Balcani şi năvălirea turcească 
Constaniinopolui supravejueşie Impărăţici moarie pănă ce cade și el, 
în atacul fatal din 29 Maiu 1453. Ullimele zile ale Bizanțului văzuseră 
renaşierea elenismului, ce cra să deşieple Renaşterea italiană. 

In Carica a Il-a D. Diehl examinează elementele de pulere ale a- 
ceslui stal. Le găseşte în slăpinirea aproape nemărginilă a anlocre- 
tului, care-l dă o pulernică unitale de cirmuire, în armata mereu spe: 
mită şi încercală in dese războae, în iscusinla diplomajiel care găseşte 
„arta cirmuirii barbarilor“, în administraţia centralizată la extrem, care 
ştia loluşi să se plece împrejurărilor, de aulonomie locală in pulerea 
economică a Imperiului ce cuprindea loale punciele de trecere ale 
Aë och cu Räsäritol depärial, Le găseşie în sirălucirea fără pe e 
a Capilalei, „Parisul veacului de mijloc”, care răspindea în țările cele 
mai putin cunoscule prestigiul basilevşilor. Totuşi pulerea reală erg 
în Asia Mică, în Analolia muncitorilor harnici şi a soldaților discipli- 


L 

 Corien a Ill-a expune in antiteză elementele de slăbiciune ` demo- 
valizarea lreptală în anarhia politică, ce clalină statul pria revolulă. 
răscoale și ucideri de Impărați: în lipsa de sprijin moral a caractere- 
lor, peniru care religia era numai o formă și o superstille lanatică, şi 
a căror înjelepciune praciică, realistă şi mai cu samă egoistă îşi g 
seşle expresla in cărticica de sfaluri alul Kalokaloa Kekaumenos. la- 
t'un cepitol foarte interesan! se arată cauzele de dizolvare 


— 


RECENZII 137 


maoue Eege 


primejdia feodalițăjii ce se deed? mai cu seamă în Asia Mică -pria 
ae și întindere neconteniiă a marilor moşii și € lobăgiei (proces 
isloric ce se dezvol A în lrecniul nostru), se inzistă asupra lapielor 
de clase, care tin Ta sfirsit mducind în veacul al XIV-lea siage- 
roasa „comună“ a Zelaţilor din Tesalonic. Pe lingă primejdia ames- 
țecului în siat a Bisericii, a palriarheluiui, imperialismul Însuşi, coce 
ririle costisiloare și depăriale slăbenc Împărăția, pricinuind zdrobirea 
gen SE subi Sei n ce În ce mel grele. reen, iinan 
espunade cu decăderea negoluiui și risipirea înceală a a 

rii militare și noralie. În iupla neincelată cu Turcii, duzmânia Le 
și religioasă cu Apusul surpă apărarea şi aduce sfirşilul de ein lăterel 
Cariea a IV-a şi ceg din urmă rezumă serviciile aduse omenirii de 
elvilizalla bizaniină —eşilă din clasicismul vechilor Eleni!, din fariurirea 
creşiină şi din elemente orlaalale. Mai pulernic decit bogeta. litera- 
sară de cronicari şi leologi, se impune arta, care a lăsat în alilea bt- 
seric! atitea minuni. ŞI civilizația aceasta, care a păstral prin noap- 
lea vremilor barbare tezaurul cunoștințelor lumii vechi, a fost in ace- 
aşi limp leagănul culturii neamurilor slave, Aici e începutul culturii 
bulgăreşii, sirbeşti, ruseșli—un paregrai se ocupă chiar de Romiul, în 
care se confundă lotusi influența bizanlină primilivă cu acea grecenu- 
că de mai tirziu, a timpurilor innariolesi prelanarioie. Un capilol a- 
rată înriarirea adincă a arie! din Constantinopole asupra Apusulul In 
tin, a formulelor bizantine, din care se dezvollă piclura ilaliană din 
Quatrocenlo, Se aminteșle înriurirea teoriilor imperialiste asupra re: 
naşterii Dreptului Roman şi a ideei de Stal initiale, Germania și Eraaţa. 
Paginile din armă ne înfălisează moștenirea bizanlină: Împărăția thwr: 
cească, care o copiat atilea institujii ale statului, pe care fa inlocuit : 


dacă forme, religia şi uumele s'au schimbe, proporțiile imperiului şi 


~ 


me:odele de cirmulre au rămas aceleaşi. Altă moştenire e Elenismul, 
faviai după petra veacuri de asuprire. ŞI poale succesiunea cea ma! 
?asemaală a fosi Imperiul uriaş al Tarilor, care a irăliia forme și con- 
cepili, o viață de stat foarte apropiată de Curtea Țarigradului, Ca să 
nu mai vorbim de embijlile statelor balcanice, care rivneac şi azi Org: 
şul cu bogății din povești, caree ținta și culmea dezvoltării lor istorice: 

Scrisă într'un curgător vi frumos, cu pagini de literatură şi des- 
rier! airăgătonre, cartea e o inijlare plăculă în isloria unul trecut ce 
merită a D cunoscut mal bine. Peniru cercetători e o Interesantă în- 
cercare de sinleză—cam superficială uneori dar care peniru noi, Ko: 
mial, prezintă un deosebit inleres. Doar ai nol sistem, în alilea pri- 
viaje, urmaşii Romel răsărllane, a civilizajiei, a irndițiilor -am putea 
aice şi a menialităţii bizaniine. Ce 

B. 


$ H 

Frank Thi Der Tanz aia Kunstwerk, 1920, Delphin-Verlag. 
Munchen, Mii 24 Kuplerdruckialein. Preţul 15. 50 mărci. 

Celace Thless prezintă publicului e un preludiu la o lucrare e- 
a ri dansului, pe care ne-o promlie ; lucrarea lui poale Îi un pre- 
ludiu si penlru cetitori la aprofundarea teoretică a artel dansului, 

Predominani: În dezrollările lui Thiess e idela că dansul ar 
sic are un domeniu de activilale propriu şi că dansul arlisiic este 
su erlor celu de Imiiație. Prin dans artislic sau pu I lelege expri- 
marea densalorie a unei idei ca; dorință, bucurie, așieplare, au a s- 
nul evenimeni extern ca: vinăloare, luptă, şi fajă de care i-ee dan: 
sal devine simbol expresir. 

Intr'un mod obişnuit înniale de el, izoleazi dansul arlisiic de 
mișcarea zilnică, de sculptură de piclură, de muzică, de poezie şi de 
pantomimă. Specific dansului ar rămine ritmul în ce privește timpal, 
si linia mi U, în ce priveşte spallul, Făcind izolarea, el analizează 
și alie mijloace pe care dansul le utilizează de comun cu alle arie, 
a de pi formele corporale, culorile, eclerajul. 


d 


138 ` ` Tat ROMINPASCĂ 


-isen E — moni a 


In ce priveşie superioritatea dansului pur față de ce) ilasirativ. 
pare a o așeza pe o simplă afirmare personală, 

Analiza e acela a unul specialisi ai apare loluși ca leoretizaren 
anu! gost ades personal sau de direcție ariisiică puristă în dansul 


vonlemporan. ; O. SAYUL 


. LR! 

Code bolchevik du mariage, Paris, edit, de la Sirène, 1920. 

Din codul căsătoriei insiliuit în Rusia sovietelor se evidențiază 
si mal mul! schimbarea fundamentală a vechi! realilăți sociale, căct 
e atinsă, mal bine zis e distrusă orindulrea considerată ca imuabilă 
a Familiei, 

„Primul cod de legi al Republicii ruse federalire a Sovietelor” 
= fòst publicat în 1919 de Comisariaiul pular al Jusiijiei, in în- 
grijirea jurisconsultulul Alexandru Hoichbarg, șeful biroului de legi, 
membru al Academiei de șilinje sociale. El e alcătuli din 262 arth 
cole votate In 16 Septembrie 1918 de Comlietul execuliv ceniral al 
Sovietelor şi lratează despre slarea civilă, căsălorie, famille ai insti- 
taţii tutelare. 

E de observat că mal slăruesc oarecare urme din sechile norme: 
căsăloria civilă şi liberialea căsătoriei religioase ; chiar înregisirarea 
„căsăloriei oficiale“ e reproşată de fanalicii exiremişii. Totuși, unia- 
mea liberă e de pe acum consacrată. Dacă căsătoria civilă e menaj- 
aulă 'rovizor, cauza e că-i liberă și căsătoria religioasă. Dar nici: 
ama nici cealallă n'au vreun avanlaj asupra uniunii l bere. Căsătorie 
civilă e foarle usor de Inchela!. E suficientă o simplă declarajie ver- 
bală sau scrisă pe care viitorii soji o dau, odată cu un aci de Léen: 
(sie, serviciului de Inregisirare a actelor stării civile. „Ofijerul pe- 
Lier citeşie aclul de căsătorie Înscris în registrul special și declară 
căisăloria închelală conform.legii. 

Dar to! aṣa de lesne se poale desface căsătoria. O simplă de- 
clarajie scrisă sau verbală din partea ambilor soli, arătarea cerlilica- 
talal de căsălorie — și judecătorul local eliberează îndată un all cer- 
tilical; de divorț, Se acordă dirorlul chiar dacă cererea vine numai 
dela unul din soţi, 

Femela şi hărbalul sint depiini egali. Scopul căsăloriei nu mal 
e procrearea. Arlicolul 104 lămurește că „Dacă unul din soji îsi 
=chimbă domiciliul, celal! nu poale fi silit să! urmeze“. lar art. 105: 
„căsătoria nu implică comunilalea bunurilor între soți“; dar dacă una! 
dia soji e nevolas sau invalid, celah trebue să-i dea asisienja nece- 
sară. Sint considerați Incapabiii de muncă: minorii, bărbații dela 
virsta de 55 şi femeile dela 50 ani. Sollt pot Tochein inire el orice 
fel de înțelegeri care, dacă au însă ca eleci micşorarea drepturilor 
de proprielnle ale femeli sau ale bărbatului, siat nule față de lege- 

Capitolul relativ la „Dreplul familiei” precizează delo inceput: 
„Baza familiei e filialiunea efectivă; au e nicio diferență inire pa: 
ternliatea naturală si cea legilimă”, Copiii naturali au aceleași drep 
leri caşi copii născuli din părinii căsăloriii conform legii. Mama e 
special apărală de lege deşi ate toată liberlalea. Ea irebue sš 
declare la „starea civilë’, cu irel luni înainle de naşiere, numele și 
domiciliul tatălui copilului, chiar cînd tatë. nu e bărbat. | u care e 
ed+d!or tă lezal, Dacă relațiile mamei cu bârbalul vizal fa. declara 
Ha ei dovedesc că el e înadevăr tală! copilului, iribunaiul ordonă ca 
ace! bărbal să pariicipe la tonie chellueliie cauzate de naşterea și 
inlrejinerea copilului, Dar dacă bărbatul pus în cauză nu e singural 
«are a avul relații cu mama copilului, alunci lribunalul chiamă pe toji 
bărbații cu care mama a avui relajli în epoca concepilunii şi îi sileste 
så participe tal! la chelluelile naşterii și inirejinerea copilului, 

Copiii neligitimi pot puria numele talălui san öl mamei app a- 
mindouă numele. Femeia su-i obiigală să ia numele bărbatului eu 
oere se căsitoreșie ` bărbalul poale lua, dacă vrea, numele lemeli sale, 

i 


H 


RECENZII 137 


EE e EE mp — 


Augen — 


Părinţi! pot da copiilor religia pe care o vor, pănă la 14 ani. Drep- 
ta! părinților asupra copiilor e pănă le 18 ani peniru băeți şi 16 ant 
pentru lete. Copil pol D crescuji de păriali de comun ; dacă 
su se înțeleg, decide lribunalul. Statul sovietic a şi inceput să la a- 
supra lul cresterea copiilor, În așezăminte speciale. Tendinia siale- 
ai e de a se crește conill în ai prin soclelale, susirăgindu-l dela e: 
ar a familie! atit de arbitrară deseori, atit de absurdă uneori: „pă- 
tintele de mine va avea un oarecare dispre| peniru acea dregosie 
maniacă şi slinică cu care lalăl de eri îşi obosea progenilura”. 

Instituțiile tuielare sînt desroliale, Exială un comisarial pope- 
iar al Asigurăril-soclale cu numeroase secțiuni care au organiza pro- 
tecțiunea minorilor și a incapabililor, numirea și revocarea tulorilor 
si ai curalorilor și supravegherea activității lor. nebunii sint fn 

a acestor instituții lulelare fliad întreținuli de stait, caşi or- 

| sau minorii al căror părinli sînt lipsiţi de mijloace. Nume- 
roase clauze privesc |inerele generații ale societății: a copiilor, mi- 
aorilor, orfanilor, allenaților, elc- — si toate au ca scop prolejarea 
tor În vederea progresului soclelăjii, făcindu-se ahsiraclie de vechile 
sorme ale proprietății pi femiliel. 

Prin codul bolşevic de căsătorie, s'a stabili! deci egaliialea e- 
sonomică, civilă și politică între !ărbal și femee, uniunea ilberă, pre: 
secțiunea mamei, a copilului, a „declasalului” și a nebunului — și mat 
presus de loale s'a siabili! lib 'rtatea mater itäãjii, ceiace a lăcul ca 
prosiilulin, cumpliia plagë de care suter vechea societate să dispară 
aproape cu lotul, după cum ne erală diverse documente nulorizale. 
Totuşi, Înregistrăm după Ci-etg, No. 44, următorul document care e 
marei cel mal caracteristic în privința nollor moravuri din Rusia so- 


„Comisariatele Poporului deia Higiena publică şi Justiţie aa pe- 
biical un decre! relaliv la avortul artificial, în care se spune în e: 
seniă : „Măsurile luate conira avortului n'au avul nici-un efect în sia: 
tele capilalisle de oarece mallusianlamul e favorizat de o serie de 

rejurări inerente regimului capi'alisi. Guvernul muncitorilor şi 
țăranilor are ferma convingere că aciivilalea staiulul socialisi, pro- 
gresu) moral al proletariatului şi mal ales al lemeilor, măsurile le- 
gale luate peniru proleguirea mamei și e copilului, vor face să dis: 
pară canzele care favorizează propaganda anticoncepțlonală“. 

„Dar cilă vreme moştenirea lrecululul apasă asupra noului Stat 
Comunisi, citā vreme vecinălalea stelelor capitaliale impune Rusiei 
urmările unul regim ce siärge lără voin ei, guvernul sorielic autorizó 
svorlul artilicial în spilaleie sielului, unde această "operație posie a- 
vea loc, în loală siguranța. Nici-o măsură violentă de impunere ne 
ve îi luală; educajia morală va ajunge si dea mamelor conștiința 
daloriilor lor”, 

„In orice caz, operajiile chirurgicale de arori vor lrebui să aits 
loc în spitalele Sintului -şi oricine le va practica în mod clandestie 
„Deniru cișiig material” va fi pedepsit cu asprime”, 

Opunem, peniruca să compleclăm imagina tragică a remi! 
moasire, laptul că în Austria cea istovlä da losmele, sa propus de 
avocații din Viena aulorizarea de câtre Sisi şi subi coanirolul lul a 
sinuciderii celor care vreau să scape de chinul foamei şi să imbes- 
mească viajo celorlalți... 

E. RELOQIS 


Lucian Poincarâ, L'ólociriciió, Bibliothèque de Philosophie 
*clenlilique, Paris, 1919, 

importanța mare pe care o are energia elecirică și aplicațiile 
et indusiriale, determină pe autorul cărții „La phisique moderne” sÀ 
scrie această carie edresulă marelui public, care se inleresează ap: 
Wgd de progresele științei. — 


DE ei EE 


Cu toate progresele extraordinare făcute de electriciiale, gralle 
colaborării fizicianului cu Inginerul, ca ele încă înconjurală de cva 
m 'tlerios, care impinge chiar spiritele cele mal! rezervate In ipolezele 
cele ma! hozardale. ! k 

Mist ra! va subsisla căci „Imperfec'a adaptare a simirriior goes. 
fro față cu lumea exterioară explică pentruee noi nu Got pulea con- 
strui reprezentații, care så fie în perfectă conformilate cu realita- 
tea obiectivd”, 

Aulorul incepe ca magnelismul, unde ne arală toale ideile şi 
fapi le care s'au succedai în decursul vremii, precum și icoriile ura": 
nelismulul. 

inire acțiunile inleresanie de remarcat sin! cexperienţile lul Du 
Bois, prin care se arală că organismele primitive nu incearcă ni-l o 
senzație magnelică. De alifel nici pol mu posedăm un sim] magnetic 
Reg Kelvin a zis că „absența unut astfel! de simi e eodecëraig 
mistag”. 

Indusiria elecirică esl* o consecinlă a înducției şi acest feno- 
men, o cărui legi sini din cele mal simple de enunial, a fost cu mare 
greulale șiabilii. Faraday ne-a făcut cano cul curenții de indacile și 
mo ul de gei privi asa cum ai astăzi este admis; toiuși fizicienii din 
timpul său nu-l înțelegeau și savanţi distinși îşi perdega ani de zile 
pentru ð rezolvi chesiiual care astăzi ne par zadarnice. Descoperi: 
rea fenomen lor de lnducție a schimba! condițiile ubt care se pre- 
venta energia eleclrică pănă alunci, adică subi formă de curen! con- 
Hinuu, și ne-o pus iu faja curenjilor alterbalivi, m caror Imporlaați 
practică nu scapă nimănul. 

Descrierea şi teoria mașinelor generaloare : dinami cu curent 
conlinuu, alternaliv, formează un capliol special. 

Asemenea și „couplage” ul şi „compoundage“-ul, adică modal 
de atociare a dinamurilor pentru a produce un debit mal mare, a: 
vindu-se În vedere că 0 atină mare se întreține şi coslă mai pafis 
deci! mai mulle uriae mici care ar produce acelasi debili, 

Din punct de vedere praciie, dinire diversele forme subl cère 
se peate înlrebuinja energia eleclrică, e fără îndoială energia meca- 
mă ; şi o maşină n unul fizicean rus Jacobi (1838) a servii mal Dreis 
peniru a da naştere motorului electrice, deşi Iustrul Verdel scria pe 
vremen aceia: „qu'il y a peu ds chose à espérer de l'avenir des ma- 
chines électiro-motrices”. 

Astăzi motoarele elecirice se suballiue progresiv celorlalie mo- 
loare +reoaie e anevolos de condus, 

Unul din marele avan aje ale energiei elecirice esie ușoara 
sa lransportibilitate la disianje desiul de mari, aşa încil energia 
“mecanică a căderilor de apă, translormală în eleclricilale, poale 
ÎI transporială la dislanțe mari şi ulilizaiă subi diverse forme. 

Pila elecirică apare ca cel mai minunai lransformalor de ener- 
gie din studiu! termodinamicii. Mecanismul producerii forje! electro- 
motrice a iost studia! de llusirul fizicean Werns!, care e plecai dela 
teoria presiunii osmolice a lui Kont Hoff, emijind ipoleza îndrăs- 
meală a presiunii disoluție! metalelor in contact cu lichidele (Lă- 
sungsdruck) 

Elecirochimia o știință nouă, văscută abia acum 50 de ani, a 
EE cu 0 repezeciuue de nedescris şi azi energia electrică en: 
Mizală in două moduri diieriie: sau lranaformată in energie chimică 
poate a obținea metale pure (eleclromelalurgia cuprului) ; sau sub! 

ă de energie calorică (electrolermie). 

Una din apilcaţiile eleelricilății esie şi luminalul. Poincaré me 
redă sici loale teoriile din punct de vedere optic şi dermodinamic, 
studii daiorile lui Käre oft, Stelian, Bolizmann şi lucrărilor m:i nei 
dalorile lal vriagsheim şi Lummer, Wien, Rubens. ele. 

„Se şlie de rendement mic av.m din transiormările energiei ia 
lumină, așa peniru lumina elecirică abia 2 la sulă din energia cene 


RECENZII 14 


mumală. Lampa cn mercur a lui Cooper Hewiit, a cărei lemperaliură 


ma trece de 140' (lumină rece), pare a Í! ceva mai eco s 

Astëzi pr'gresele ce urmează a se lace în eleciricilate para 
H ameliorări de detaliu și M. Leblanc zicea, acum cilva timp, la sọ- 
cietatea internațională e cleciricienilor: „Notre génération a vécu 
de l'/nduciión el je ole que ce théme esl usé, si i'on veut trouver 
qocique nouveauté Il faul chercher dans les tubes A vide“, 

Recenlele cercelări in gazurile rarlliale au da! rezultanie im» 
porlaale peniru filozofla naturală ; în spaţiile aproape vide de orice 
materie se produc manilesiări elecirice la fel cu acelea din imenst: 
Le spalilior planelare. 

„Cind suveica Ya lucra singură, zicea Aristol, alunci se va pu- 
iea suprima sclavul”. Acesle timpuri, pe care filosofia aniică le cre- 
dea că nu vor sosi niclodală. par a fl foarie apropiate și în curind, 
mișcală pria energia pe care stil a şiiul so cucerească, auvelea 
va lucra subt direcjia omului și aiunci „Electricitatea pa fi marea Il- 


deratoere". 
` C. V. OGUEOROHIU 


Bocrioni, Pitura, scultura futuriste, Ed. Poesia, Mitano. 

Voluminoasa culegere de arlicole ai manifeste a lul Boccioni e 
as depozit bogat de unde se pol exirage răspunsuri la o serie de 
chesilunt de estetică și de istorie ale teoriei și plusiicel futuriste, 

Care e allludinea poziiiv: al negalivă a luiurismului ? Cum de- 
rivă fulurismul din impresionism și cubism? Ce loc e de dat futuri 
mulul în istoria ariei? Ce este dinamismul futurist ? 

Àtliudinea pâzilivă. —Futurișiii sint atraşi de manifestările mo- 
derne ale viejii, de modernolairie, cum spune întuşi Boccioni. De a 
„ela simpatia Jor se îndreaptă de pildă spre holurile marilor oteluri, 
trenuri, mulțimea depe stradă, spre restaurantele nocturne, vuetele me- 
tálice, curse, luptele alletice, strigăte, cartierele populere, telegraf, 
telefon, gramofon, alișe, firme, ualerclosetele engleze, dansurile ne» 
gre, prinire lumini şi prostituate, șanleze, casele de toleranță, velo- 
citate, arhitectara mecanică, marile case americane, driinauturi, trans- 
atlanlice, ocultism, macnelism, elovni, acrobaţi, reclama strigăloare, 
csleșantane, uzine, îmbulzeli, laboratoare, hip-hip-hip-hurra,.. 

Alitudinen negaliră. ` Boccioni declariad că „Nol Italienii mo- 
derni sîntem fără de lrecul” şi că „Era marilor 'ndividuniități meco- 
mice a incepul, şi lol restul o azere nea pp i e nalurel să condamne 
tol ce e produs caraalerislic al treculului. De acela antipatia futuriş- 
fior se îndreaplă de pildă inconira „melancolicei expoziţii mineralogice 
se e foral romon”, incontra a „rău mirositoarelor canale venețiene“, 
înconira peisajelor din natură prin a ckror pază şi admirajle sistema- 
Sch se răsplia eşle un panmuzeism, în conira „Plictisiioriior Beethoven 
ai Bach”, a concertelor, conferințelor, academiilor, profesorilor, în 
«onira „superiiciaiiăjii oficiale a lul Raliaelo”“, a „clasicismului sen» 
timenial — bere" gi Îmi Böcklin, a leatrulul tragic, a staluli eroice, a 
muzicei miste a poeziei civile, morale și nostalgice, în conira 
Lon ene eet si Danile GR ung via stomahul pe dog", 

reyretului, a sceplicismului, în conira ' - 

tulat eg a Ge? e test 
um derivă luturismul din impresionism și cubism 7 ln linii ge- 
merale, Boccioni arată derivajia în modal următor : d Li 

Dela Manet se dezvoltă coloriştii Monet, Sisley, Pissaro și Renoir 

Fees iar pedealta desemnatorii Cezanne, Degas, Gauguin, Van 

ogh şi Derain. Dela colorişti se dezvoltă divizi iii culorii cu Sew- 
rai, Signac și Cross; dela desemnatori se divizionişiii ele- 
imentelor formale Picasso şi Braque, Dela divizioniştii culorii s- der» 
soë pictorii sintezii de culori siaiice e şi Van Dongen; iar 
dela d faut formali-se dezvoliă SL de sinteză de lorme stë- 
Bee Gleizes, Metzinger și Léger. Inafirșii dela sinlelişiii de culori šta- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tice şi dela cubișii se dravolță p'astica fuluristă a pictorilor Severiai, 
Russolo, Boccioni, Carrà, Sollic! și Balla. Deşi derivă din impresie 
alsm şi cubism, futurismul se deosebeşte de impresionism pria aceia 
că pe cind energia la impresionism e cere pulveriza!, la futurism = 
solidă, şi de cubism prin acela că e siatic acesta, pecind futurismil e 
dinamic. Mal sint și alle multe deosebiri, dar ncesta e punctul prin 


al. 

Te Ce loc e de dai lulurismului În istoria artei ? - Boccioni acordă 
plasticel futuriale un loc de inridial. EI divide istoria ariel în patre 
perloade ` întăia perioadă este a nbstracțiunii plastice elene, cind ex- 
terlorul fizic al omului era considera! ca centru al universului. A done 
e a abstracțiunii plasiice creșiine, cind s'a făcnt irecerea dela ext 
rlorul omului la interiorul lui. A trela perioadă esie a abstracila 
plastice naturalisilce, cind Interiorul omenesc se exleriorizează toc- 
mal deparie în ambianță. A patra perioadă este a abatracțiuali plas- 
dice futurisie cind Interiorul uman și exteriorul se amestecă. !lecare 

erloadă trece prin poiru subperioade: de elaborare, de culme, de 

ansformare și de ultim sladiu, In prima perioadă a abstracțluaii plas- 
ice greceşii, avem subperioadele de elaborare cu Egiptenii, Asirte 
ali și Babilonenii: de culme cu Arbalcii și Fidias, de transformare cu 
aria romană, şi de siadiu ultim cu Bizantinii, In a doua perioadă n 
ab tracțiunii plastice creşilne, avem subperioadele de elaborare ce 
arta romană şi bizantină, de culme: cu Colicii și Michelangelo, dr 
translormare cu Venejlenii, Flamanzi! și Rubens, şi de stadiu ullim 
eg Rembrand!, Spaniolii şi Francezii. In perioadn a ireia a absirac- 
4iunii plastice naturaliste, avem subperioudele de elaborare cu Ren 
brandi, Spaniolii şi Francezii, de culme cu Francerii sec. al XIX-lea. 
Deiacroix, Manet și Impresionismul propriu zis de iransiormare ep 
diviztonismal și poslimpreslonismul, şi de stadiu ullim cu Forii și cs- 
bismul. In perioada a palra a absiracțiunii plastice lulurisie, avem sab- 
perioadele de elaborare dela impresionism la cubism, și de culme cu 
dinamismul futurisi. Subperioadele de lranslormare și de stadiu ulto: 
sini deschise viitorului. 

esie dinamismul futurist ?—După Boccioni, fuluriştii Ha ses- 
mă În plasiica lor, spre a produce un eleci dinamic, de urmăloareie 
mijloace, luate parțial şi mal rar în totalitatea lor: de mişcare abso 
lată, de mișcare relaiivă, de durată, de lranscendeulalism fizic, de 
complemeniarism, şi de simullaneilale, 
se înțelege pria acesie mijloace, dealimintrelea nu chiar 

așa de nouă? 

Prin mişcare absolută se înțelege energia unul corp manifestată ploe- 
tic, depildă prin formă, Ion, clarobscur, densitate, greutate, transparență, 
Aşa un corp in uaghiu asculii are o energie absolută agresivă, e mai 
dinamic deci! unul în unghiu drep! sau obiuz, 

Prin mișcare relalivă se înțelege mișcarea ce rezullă din veci 
mătatea a două sau mal mulie corpuri. Aşa punind o sferă in aproprie 
rea unul con, sfera ne va face impresia că emile gercuri de energie 
relaiivă Înspre con, conul că se inaljă, almoslera dinire sleră şi con 
va fi mai groasă parcă şi linlile din afară ale siecei şi conului vor ir 
mai precise, m 

Prin durată se înțelege mişcarea succesivă Cen spațial și cos- 
tinua în fazele ei, Cind o roată se învirie răpede, spilele ne apar, în 
acelaşi clipă, mai muite dech zicem că sint in realitate; dar cum fn- 
turiştii nu-şi impum mumaidecii a reda celace se inlimplă în lumea 
externă, ei vor, flindcă găsesc în aceasta un mijloc plăcul de variajie, 
să dee depildă la un cal 24 de picioare, alunci ciad nol nu vedem, 
cu loală lujeala, dech 4. 

Pria transcendentalism fizic, ei injeleg facerea vizibilă prin plas- 
„Mică, a influențelor energelice invizibile dinire corpuri, pe care al le 

„Andică pliinjele lizice şi oculte. Dar dacă nu sini în realilale vizibil 
„dece să le redee artistul plastic? Nimic nu poate constriage ar 


TE l 143 


de a nu reda deci! celace mărginilele noasire simjuri permit. Da 
dia ana agy moi pg a mn per par nasc Vd a n-o 
frumoase, dece nu jie seamă artis celace numesc. 
cam erh Sg Keisien fizie ? OAR i 
rin complemenierism, fulurişiii înleleg vechiul principlu de a- 
peopiere al contraslelor spre a produce la culori, depilăă d 
a clarobscur și la compoziția formelor, un efect mal puternic; sung 
să principiul el îl extind cu mai multă liberiale la forme. Aşa prin 
complementarism poziliv, se va adăuga la o lormă o alia, spre a ọ 
verifica, cu lonte că aceaste e doua poate să nu existe siecäiregts, 
salora exlernă. Artistul nu e sclavul fologralic al naturii, ai celate 8 
taleresează pe dinsul este efectul pur plastic, Inainte de toale. La un 
m DS Ge negaliv se pă, wi cb obleci o parie, depildă 
„ Care ar ca regulu tic, . " 
SE Sé, g plastic, dacă -artistul ver 
eltate, fulurisli! Imțeleg punerea în acelasi cil 
două sau mai mulle acțiuni pelrecule În ia uri Poeme rnar f SKS 
în repălrunderea acestor acțiuni Cind simultanellatea privește obiec- 
tele exlerne, sau În termeni dinamici, acjiunile externe, aluncea ar- 
detii ppa corpuri de limpuri deosebile şi mai ales le întrepăiruade. 
deşi în realitate ne apar ca dislanțale, căutiad să cișiige prin aceaslă 
Weală intrepătrundere de obiecte, Irumoose oblecie nemaicunoscule 
Cind simullaneltatea se referă și la sufletul artistului sau al unul 
sonaj din întregul plastic, atuncea la obiectele lumil externe vizibile, 
artisiul amestecă senzajii și amintiri plastice, ce erau evident, inainte, 
e La pă Din acesie ameslecuri rezultă cera mai mult sau mal pulte 
coniur, ce ar comunica starea compleciš de suflet piastică a artislulai. 
Citeva cuvinte. - Fulurismul plastic este pănă acuma o mişcare 
mal mult leoretică decit de realizare artisiică, şi cauzanu e de căulat 
aumai in Înptul că n'are un trecut decit de vre-o zece ani, ci şi în 
aceia că propagalorii iui au fost mal mult naturi teoretice, decil ade- 
varaji artişti. Futurişiii n'au Una îndeajuns samă că orice e permis 
în artă alară de un singur lucru, și anume afară de a nu avea taleni. 
Totuşi, așa cum este, remarcabila concepiie dinamislă a plasticei, se 
va inlinde, mai probabil în parie decît in înlregul ei, ai în alte (ei 
decii Ilalia. Deja astăzi ore parlizani răzleji şi pulini în mal toale fă- 
rile de cultură. Judecind imparilal, un mijloc ca acela de alraciie in- 
tre un aulomobii în fugă şi casele dimprejar ce parcă vin să cadă 
peste dinsul, peniru a reda vileza, poate ii adopial, deși mai pulin im- 
oriant, tot aşa de bine caşi de demult în Piciură perspecliva dela 
cello, Carpaccio, Mantegna, Rafiaelo, Veronese, căci şi descoperi- 
rile artistice pot, fără dăunare, să se Aplice general ; dupăcum iarăşi 
în artă, spre deosebire depildă de știință, nu e nicio obligație de 
progres de a le adopia, Acelaşi perspeciivă a lui Ucello, aproape u 
miversalizată la pictorii culți de aslăzi, esie totuşi astăzi refuzată de 
anii ca primilivișiii şi cubistii, lar la luturişii ea e o perspeciivă ce 
tinde a fi pur plastică, care adică să nu albă almic llusiraliv în ea. Se 
poale deci și la nol primi sau nu principiile dinamice ale plas 
licel futurisie, principalul este de a aduce noi ceva nou în plastică 
ŞI eu cred că se poste merge mult mai departe deci! lol ce s'a făcut 
pănă astăzi cu futuristi cu tot la ua loc. Continuind asimilarea şi pro- 
pagarea cullurii de Imprumut, pe care cu mullă muncă, bunăvoință şi 
capacitale le-au făcu! înalatașii noştri, noi avem mai ales datoria de 
a inteasilica pujina contribuție rominească la cullura universală, După 
dE aloa, SC d'SS îmir'o lată de expansiune pesle gra- 
-| muli decit orice, vi 
moasire esie acela de aoulale. Kugener Sing, A Ri 
O. SAVUL 


` gut ROMINEASCA ~ Së 


ron Boris Nolde, Le râjne de Lénine, Paris 1%. 

ră profesor la facultatea de drept din Petrograd, en 
dașman hotării al regimului sovietist; de acela lucrarea va "de Së 
en un real lalen! alcătuită — nu depășește cadrul resirins al one K 
pere pur polemice, și nu aduce astfel msi aici o coniribulie nouă la 
studiul probiemei în sine. ` A 
w “pintre d. Boris Nolde, bolşevismul, deparie de a fti, vw a 
afe în deobşie, simpla aplicajiane în Rusia a unora din Gent: e ei 
variante ale socialismului Tniteragtiongal modern, nu este in fapt ri t 
un fenomen eminamente naliona! și local aparjinind unui mediu $ = 
nul momen! istorie bine determinat. Lenin nu este, după RES ~ 
autorului nostru, decit un fanatic atăpinit de o ambilie fără er E 
ajula! de o putere de voință uriașă. El a ejuns să eren us 
aumai gratie chipului com a şilul să utilizeze, pentru salis acer en ea: 
bijiunitor sale, dot faclori esențial! ai revoluției ruseşii : artă și = 
rănimea. Mişcarea revoluționară din 1905, care a urmal răz ` u d o 
Japonia, arătase lui Lenin două lucruri: a) Că un războlu a RS — 
deaunn cu sine ce! mai bun prilej pentru deslănțulrea unel dn DI k 
putind duce uşor la transformarea rüzbolulal din afară în yăz ohi ne 
vil şi b) Că |ărănimea rusă, cu spiritul ei adinc sedijios, cu se s9 e 
mestăpinilă de pămini, la care s'a socollt totdeauna ca avind un drept 
impreseriplibli, conaiilue un faclor revoluționar de prima ordine, 

Că acest facilior éra cn lolu! altceva dech acel proletaria Voie? 
Ieiioner din concepjiunea mat=islă asupra reroluliel sociale, aĉeasia 
puțin interesa pe Lenin, Lui îl irebuia un explozibil puteralc cu e 
să arunce în aer vechea clădire socială a Rusiei jarisie, și e men fă 
plozibil putea ff numa! țărănimea, care aicălueșie imensa major ri 
a populației. Cu aceste învățămiale dobindiie, odată războlul mon 
incepul, Lenin așşieapiă în străinătate desfășurarea evenimealelor. R 

Cind revoluția burgheză din 1917 izbucnesie în Rusia şi regim 
(aria se prăbuzeşie, în haosul care urmează, singur Lenin îşi H as- 
mo de psihologia celar doi factori care puteau stăpini situația : Armata, 
abositë, doren cu orice chip pacea, pe care Kerenski nu o ES 
iar |ărănimea vroia pămintul, pe care acelasi păling întirzia să-l 
pertă. Cind Lenin oleră pacea și imparte pâminiul, dictalura lui eg 
siaurulă. A 

A numi această atăpiaire „diciatura proletariațului” cele, pă 
autorul nostru, o simplă farsă. Lenfp, spune él, esie un aulocra ei 
așa de absolut şi tol atit de obtuz caşi Nicolae IL Sus, un tiran, A 
conjura! de o mină de fanatici embițioşi, Jos, o neslirşilă biuroucra 
ție de apasi, acusia ar Il după d. Nolde aspeclul Rusiei sovietisle ud 
azi. O aicâtulre hibridă, sprijialtă pe ieroare, nesusceplibilă de aie 
o omeliorare, cere a anarhizol lotul, distrugind producjiunea, anihi- 
tind comerțul, endémtziad foamea și frigul. Dispariţia unui estiei „de 
regim, autorul o vede înirua viitor ce nu mai poale întirzia mult. a 
gurul sprijin el botcevismului, armata roșie, îl va pârâsi în eg zé?) 

Eraiie rosii şi în specia! olileril „sinl ca ridichile, roşii pe dinalară, 
fe albi indumiru* şi nu aşteaplă decil momentul prielnic pentru er 
scalurè jugul. Numal aluaci, cind ulfimele urme sovielismul e E 
cevic vor dispare, namel alunci Rusia va putea inira pe calea ch . 
raiei democraţii, declară d. Dee încheind șarja sa înpolrira slăpi: 
sirii lui Wiadimir Ulisaot-Lenin. 

În atit de bogata Ilteralură antibolceristă, lucrarea de mai sus, 
dacă e lipsită de aparalul şiitalific èl D-lui Lendau-Aldanor, de sate 
care aprolundează cu atilo competență problema bolcevismului, e ie 
säi însă și de nesfirşilele Irivialitāji! şi injurii càre abundă în 
toole scrierile ce combe! în deobşie slăpinlrea sorielelor, 


D MAZILU 


Ac 


Revista Fevistelor 


Analele Dobrogea! (Anul !).: 

Una din puținele reviste de pro- 
vincie care nu apar în zadar. 
Conţine studii, mai ales cu privire 
la Dobrogea, și dă traduceri, une- 
ari reuşile, din scriitori sirăini, 
De obiceiu revistele de provincie 
ţin să dea lileralură originală, ori- 
com ar D ea. Şi mai alen acum, 
în secela_aceasia literară, lilera- 
tura lor ese în genere lipallă de 
orice calități. lată peniruce Ana- 
lele Dobrogei dind literatură bant, 
tradusă din scriitori străini, face 
un mal bun serriciu del alte re- 
visie similare. 

Același lucru şi despre arllco- 
tele din această revislă, 

Inloc să-şi cheltuiască Impel ai 
encrgia cu studierea problemelor, 
pe care le lralează atijia scriilori 
din lumea întreagă, Analele Do- 
Drogei lac iarăși un mai bun ser- 
viciu ciliiorilor lor. 

Ele dau studii relalive la pro- 
vineis SR Dunăre ` de care 
scriitorii de acolo se inleresenză 
mai mull și pe care o cunosc mal 

e. 

Prin aclivilalea ei această re- 
vistă îşi îndeplineşte o menire u” 
Mă, lăcind o muncă, pe care nu 
o poale suplini o altă revistă. lată 
de pildă ceva din sumarul numă- 
ulvi 4 pe care-l avem dinaipie: 
s Clima lermului raminesc al Mā- 
rii-Negre* (Si. Hepites), „Rominil 
din Dobrogea depe o hartă din 
circa 1769-1774 (O. Vilsan), His, 
cări epirogenetice si caraclere 
morfologice în basinul Dunării de 
jos“ (C. Brătescu), „Folklor tătă- 
resc dia Pervelia" (|. Dimitrescu). 
Traduceri din: Heine, Haraucouri, 
Heredia, Lenau, Kipling, Renan. 

Revua mondiale (lanuarie 
1920). 

t ăxbolul european, zice d. ge- 
geral Bujolie in Panislamitmul 

Pacea lumii, care a irezit a- 
itea popoare şi atilea probleme, 
a dai o viață nouă panislamismului, 
Najionaliştii turci, prolilind de ae- 
muițumirea produsă în lumea mu- 
sulmană de iralalul dela Sèrres, 
care à redus Turcia în Europa 
aumai la Constantinopol, ia răş- 


p 


inil cele mai bogate provincii în 
Ala, i-a micşora! pregiiglal ṣi pu- 
terea, încearcă să ridice pe mu- 
sulmani in conira lumii europene. 
Acest partid najlonailsi, compus 
din vechii partizani ai aljianlei 
Germania, este impins si susțiaul de 
această țară care cauiă să pro- 
voace preintindenj dezordini spre 
a împiedica exeeu'area lraiatelor 
ce-l consacră infringerea, Dar cu 
ioală simpalla ce o deșteaplă în 
populațiile musulmane, mişcarea 
națlonanlistă lorcească, ăsaă la, 
puterile ei, s'ar fi mărginil ln sim- 
ple revolte militare; ajutorul venit 
din partea Rusiei sovietice dă însă 
primejdie! musulmane o cu totul 
aită amploare. 

Bolșevicii, vizind la prorocărea 
revolullei mondiale, au găsit în 
panislamism un excelent mijloc 
pentru a ridica impotriva Franţei 
şi Angliei coloniile musulmane. 
Sub! impuisul-lor, naționaliștii turci 
au lăsal pe al dollea plan reven- 
dicările pur nallonale, au lărgii a 
înălțat conflictul, afirmind Intenția 
lor de a elibera toale populaliile 
musulmane supuse stăpînilor ew- 
ropeni. Căci! najionsliştii turci sint 
destul de fini pentru a ail că nu 
pol ingloba într'an imperiu pe lofi 
credinclosii islamului ` ei sint con» 
vinşi însă că inuenta lor ar îl 
enormă chiar mărginită la o legă: 
tură morală, de oarece, cum o 
spune şi Coranul, musulmanii sint 
toji fraji, — legălura religioasă e mai 
presus de najionalilate. 

Ce-i de făcut în feja aceslei pri- 
mejdii, care ameninţă pacea lumii? 

Ar fi trebuii ca Anglia să pro- 
voace un conira-cureal religios în 
regatul Hedjaz, ren de cu 
să opună pe urmaşii direcți al pro» 
felului sultanului din Constanti- 
nopole; era Însă necesar să le a- 
si ure o Independență reală pen- 
tru a le da autoriiate în faja cres, 
dincioşilar şi osia n'a convenii 
Angliei; ea a vrut să facă din selut 
siatuiul Hedjaz un proieja! în felul 
E zare din India. 

ranja trebue numaidecii prin 
o poliiică moderată şi înțăleaplă 
să-şi cîştige increderea şi alec- 


10 


` EE n a Mi 


Las Mumbies (No. 8, seria 5-a) 
Jn 1914, cind până și grupurile 
şi personalitățile care păreau că 
reprezintă liberal spiril erilig şi 
dirza atitudine Împotriva minciunii 
«oleclive au [ost tirite de furtu- 
mile stiralte de războiul mondial, 
seiten, dintre cei lineri ai obscuri, 
au slăruil să rostească adevăruri 
mai presus de inieresele imediate 
şi să demaşie pe lol! acel care 
au abdical dela menirea lor de 
„Japtători al Spiritului,” 
In Franja revistele de E 
där, mereu zugrumale de cen- 
ER şi mereu reaparind subt alle 
forme la Paris şi în diverse cenlre 
provinciale, au pregiălil acea ex- 
plozie de „umanilrism” care, a- 
«um, îşi croeşie cursul său mul" 
tiplu şi fecund. 
Se cuvine să numim „La Mâlte“ 
a lui P. Chardon, „Les cahiers i- 
dtalisies français” ale lui Ed. Du- 
jardin, „L'idée libre”, „Soi-mêm-” 
e lui Josephe Rivière, „La Veille- 
ese” şi Demain" a activului şi 
oprimatului Henri Gullbeaux. „Les 
Hambles”, dirijală de Maurice 
Wull ns e cea mal caracterisiică 
gablicalie a linerelor generalii 
sare în vremea alitor năruiri își 
aveau privirile ajintile asupra lui 
Romain Rolland. E bine de șilut 
că pulernicile apeluri peniru soli- 
darilalea intelectualilor, sirigălele 
Omului care s'a pulut ridica dea: 
supra învălmăşelii singeroase si 
pe care le avem acum reunile in 
volumele „Les Prâcurseurs” şi „Au 
desus de la mêlée“ - au opărul 
fatăin în acese retisie mārunle, dar 
ia care se păsirau, curale, cre- 
dinjele de inoire 
ici la stinge, nici la dreapial 
Ann că mulle adevăruri dureroase 
erau spuse și socialişiilor şi iate- 
leclualjor în compromis cu duş- 
sanii ior de eri. idealismul, care 
nu ignorează dureroasă realilale 


era apăral cu iudirjire.. 


împolriva materialismului excesiv, 
a „urangulanismului”, cum scrie 
C. Pansaers, se repelau proles- 
tări. neobosite. „Şiliala populară 

că realialea rezidă inia» 


An 
testinul subțire. laiă de ce Gan 


cere inainie de loaie salisfacjiunea 
—dela esoiag până la anus şi, ca 
supiimenii, după uigesiie, mai o: 
eordă, cu generozilale grajioasă, 


actul... Piniecul regulează osci- 
jette baromelrică a majorilălii spre 
dreapia sau spre nga. b 
censia e singura logică a D 
însullețile.* 

H. Wullens, analizind principiile 
g jui „Clarté“, care are ca de 
viză „revoluiia spiritelor,“ îi re 
proşează şi lui ingăduinja faţă de 
citeva personalități cu duble all- 
ludini. Tocmai marii scritori ire- 
bulau să siea, netnirinţi, în mij- 
locul tuluror dezasirelor război 
nice. „Partidul inteligenţei” Irebue 
să fie curat: un Ch. Richel sau 
Anaiole France, orici! de mari ar 
[i prin opera lor şiiințilică sau ìl- 
terară —nu sint oameni fațreyl. As 
sirigai în cor cu războinicii și pa- 
iriotarzii = a acum sint in comi- 
tetul lul „Clartt” şi în tol felul de 


asocialii. 

On ee „Literalura războiului 
și Era nouă” (1918) d. Relgis mai 
inainte a arãiat aceleaşi exem 
de compromis războinico-literar). 
Aceste compromisuri face ca un 
R. Roliand şi tinerii de avani- 
gardă să se Uni deoparte: 
aci rezullä și maniiesiările ingi- 
vidualisie, paralele cu cele uma- 
altarisie. 

Interesante sînt şi numerele spe- 
ciale pe care „Les Humbtes 
alcăluesc ca omagiu peniru us 
E. Verhaeren, Philéas Lebesque, 
R. egen $ Deiane ben 
antologiile versuri şi proz 
care se rezumă năzulajele lumii 
nouă. 

La Ravue Hebdomadaire 
(Decembrie 1920). 

Alberi! Londres, martor ocular 
ai recenlelor evenlmenie din Gre- 
cie, ne dă în arlicoluil La rue 
d'Alhânes avani el après le coup 
de thââire, pasiozanle descti- 
eri ale psichologiei poporului grec 
in preajma alegerilor generale. 

Sirania moarte a linărului rege 
Alexandru scoase două sirigăle 
indrepiale călră poporul grec: 


celuiaşi popor, Venizelos. Că cel 
diniâiu avea ca emblemă alia, — o- 
livul, tar cel de-al doliea angira, 
- ancora, asta pulla A. lu- 
struciiv în acesie cvenim enie 


i —— >am 


“celace autorul numeste „capodo- 
Kë simulării colective“, eviden- 
‘Parea a „lol ce un popor are mai 
-sumbru din Instiacini oriental : vi- 
<lenia”. 

Cu ocazia alegerilor, starea de 
asediu fusese ridicaiă. Ounaris se 
îniorsese din exil. Era într'o Vi- 
neri, în Noembrie. Un jurnal din 
opoziție, cu chipul lui Constantin 
o pegină inireagă, cade ca o 
ombă în mijlocul mulțimii. Foaia 
trecu din mină în mină şi strigăle 
2 te răsenară dia sute: de piep- 

r 


După 2 zile, Duminică 7 Noem- 
brie. Lupta electorală era ince- 
tä. Opozitia Ouneris, Rhalis, 
aios anunjaseră întruniri, însă 
micăeri nu li se olerea un balcon. 
(In Orecia oratorii obișnuesc să 
vorbească din balcoane), 50.000 de 
drachme olerile in aces! scop ho- 
felului englez, fură refuzate. Câlre 
ora 4 găsiră o lribună fair'un coll 
ai oresului. Lumea începu să o- 
derge. Sirigălele de Elio se in- 
lesu. Damele, infloriloore de 
grelli, fiulurau batiste și sirigau, 
cuprinse de nebune speranțe: 
cheie, erchele* (vine, vine). 
tesi line" însă era un impe- 
valiv, căci Constantia „est resté 
Whomme des dames d'Alhènes”. 
Din balcoane, experţi calculan nu- 
mărul maniiestanților. Teil căzură 
de acord: erau ca la 15000, 
jola aaaea O mulțime > 
me se rosiogolește străzile 
Aienet, De dala asia Aer un- 
ghyrei. 60.000 de oameni, aclamă, 
amebuni de entusiasm, pe marele 
Ei mu mai sirigă, urlă. Se 
aprind focuri bengale, se oud poc- 
siluri de revolvere. „Perleci. Pro: 
ba e făculă. Venizelos a lriumial.” 
Timp de 8 zile povestitorul ur- 
mase mereu pe Venizelos în lur- 
meurile sale, La Pairas, ia Atena, 
ta Corint, la Caichis, in Macedo- 
ala, preiulindeni era primili cu 
frenezia cu care desigur nu a fost 


„primit vreuna bărbat de stal al tim- 


purilor moderne. La orice edu- 
mare, Înire 15.000 - 60.000 de ce- 
Pele imobile il sorbesu cuvintele. 

Mulțimea juca de bucurie. Dar 
speciacolul, în loală măreția lui, 
incepea după aceia. Cobora pe 
Arotoar. Celăţeni. in mase com- 
weg, il sulocau literalmente. | 


REVISTA REVISTELOR 149 
i 


cădeau în genunchi. [i sărulan 
minile Îşi băteau fruntea şi piep- 
tul cu pumnii. Cădeau la picioa- 
rele lui cu fruniea la pămtal, ca 
în fața unui al doilea Chriet, 

In toală perioada alegerilor, an- 
ghyra pretulindeni, la bulonieră, 
în vitrine, în biserici, pe fronti 
piciul tramraelor ;-anghyra, (Ge 
din carton, turnală în argini, 
aur. Pretutindeni, chipul Creia 
nului: pe monede fabricate gd hee, 
— baloanele de copil, pe prăjl- 
uri, pe săpunuri, pe țigareie, pe 
emm lrăsurilor, la auloms- 

e. 

La 14 Noembrie, în ziua alege. 
rilor, ai ff dai mult să re 
fereasiră care să nu-şi albă er, 
pus Idolul. „Fiecare vrea să-şi dea 
obolul pentru monumentul pe care 
În ziua aceia palria se decisese 
să LA ridice”, peniru ca „la ora 9 
seară, cind vălul cu care era la- 
făşurală opera, trebuind dat la è 
parle, săseolere privirilor un rug 
wu wéi 

ne ela ora 7 jurnalele » 
hlicau proporila voturilor. Can în 
toate cartierele: 700 pentru Veni- 
żelos, 200 peniru Ouneris. Ere 

iriumful | 

Dar ia orele 9 se anunță triom- 
tul. lui Constanlin. „Cifrele de 
acum două ceasuri? Dar eras 
falşe. Manileslările de iubire către 
Creian ? Dar ele erau cule pen- 
tru al adormi mai bine 
dela bulonieră ? Dar nu aji ob- 
serval nimic ? Dacă la buloaleră 
aveau ancora, in dos èra mds/in.l, 
Recunoşiința ? La acesi cuvint un 
hohot de ris pervers răsună în im 
treaga Alenă: Elada își lrădase 

salvaloral.* 

Venizelos se relrave În cameri 
sa din strada Lycabele. După 
ore de amară disperare, urmă e 
desiindere lotală : lingă umbra H. 
delá a lui Markantonakis, Veni- 
zelos plingea. Eșecurile Incepură 
să curgă din toale părțile. Nu cly 
tigase nici un loc, La ora 2 dimi- 
neață, ciliva generali îi făcură 
propunerea de a face o lovitură 
de stal. „Facă-se vola e 
răspunse Cretanul și refuză. On: 
ieresanli aceșii doi generali coa- 
tra unui popor D 

Ca prin farmec chipul lal Vent- 
zelos Te înlocuil cu ai lui Cous- 


150 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


laniin si ella rank dela on ce- 
pă! în altul al Greciei. Bucuria 
era imensă. Toale figurile erau 
radioase. Fapiul fusese împlinit. 
V e aceasta conia, Venizelos ? 
ar cine cunoscuse vreodală pe 
scesi om 
lar în ziua în care llusirul băr- 
bai părăsea oraşul care-l gonea ca 
pe un clumal, în toală după-amiaza 
aceia, ci! limp fomul yachiului pe 
care se depăria încă se mal zăria 
la erizonl, celăjenii, în masă, H 
lapidară umbra, „et, comme son 
ombre, élail encore, malgré loul, 
pne irès grande ombre, lous é- 
laient dang la jole, car tous, alasi, 
pouvralen! latieindre.* 
E caracieristic eces! articol, 
polemică cu ua popor. 
La revue communiste (Pa- 
rin, An. I, No. 10, Dec. 1920). 
Consacrind citera pagini cen- 
tenarului Ini Fr. Engel: (28 Nov. 
1820 - 28 Nov. 1920). Ch. Rappa- 
ert, directorul acestei bogale pe- 
licajii de docirină comunistă, nu-l 
le despărți de Marx. „Engels ai 
pa | Acesie două nume vor siră- 
duci foldeaune în cariea de aur a 
omenirii În luptă peniru emanci- 
Parea e! integrală.” Deşi Engels 
se considera ca on discipol al lul 
Herz, ei poseda o vasiă cultură 
Jaiorică și sectologică. N'a negli- 
ja! nici șiiinia militară, căci era 
convins ch soaria socielății . capl- 
lalisie se va holări prin arme, prin 
săabolu și revroluile. A losi unul 
dinire fondalorii internalionalel a 
Fl-a și, după suceesele eleclorale 
erescinde ale socialișiilor, ela 
acri: „un adevăra! imn al acțiunii 
legale“ ; cu loate că era un cri- 
Uc adine pălrunzălor şi se lemea 
de compr misul social-democra- 
Wei, ei a jusiificat apărarea na- 
jională, şi a dorii victoria palriei 
sale germane În războlul mondial 
E care îl prevedea. Eroarea lul 
gels, ca și a luluror „social-pa- 
tiojilar” era in credinia că so- 
eialismul va lriumia pria millia- 
rismul națiunii armale. Dar şi 
enii ca Arisiol şi Platon credeae 
elernilalea sclaviei antice l— 
Relerindu-ze la pariea lui Engels 
in opera lui comună cu Marx, eu- 
torul socoale absurdă cercelarea 
palernilăjii ideilor Idelle consti» 
iese „proprielalea” comună a in- 


regii erotaţii trecute și prezenle: 
a lucrarilor și a oamenilor.” Rep- 
papei relevă caraclerul nobil al 
ul Engels care e făcul penru 
Marx celace n'a lăcel poale nid 
un sarani sau om public; s'a con® 
damna! la o muncă malerială e 
neplăcută Le acel comerț vulgar, 
pentru a asigura amicului său pe- 
iinja de a lermina „Capitalul“ e: 
peră peniru care H considera ce 
singurul capabil. „Sintem deparie 
de cerlurile care au izbucnit între 
Newion ai Leibait relalir la 
ereigieg invenjiunii calculului ig- 
Dnitaimel, "7 

x J. Larin, iBelnd bilanjul celor 
Trei ani de regim economic 
Sovieielor, cercelează ca aj» 
oral slalislicilor situația econo» 
mică a Rusiei, succesiv in cel 

èni, în legălură cu silvaljia pol 
Ueh şi lupta conira-revolulionară. 
In imdusirie în 1919—1920 rande- 
mentul anual mediu al unui lucră- 
tor esie numai 45 la sulă din raw 
demeniul dineinale de săzbolu, ce 
tot şomajul, lipsa de materii prime 
eic. În 1919, lucrălarnl (care Ip: 
inle consuma în medie 3.320 cê- 
lorii pe i), consuma 2.680 calorii, 
iar În 1920, 2.980 calorii, care ep 
sin! Insulicienie față de munca 
care o poale înlăpiui în siiu 
actuală a industriei. Dar loale e: 
rele, paralel cu Inlringerea com 
trarevrolujionarilor, adică cu tre 
cerea forjelor de războia în de 
meniul aclirilății produciire, arali 
tendința de îmbunătățire a situaţiei 
economice a Rusiei, care, precu 
se ştie, dispune de imense mal 
prime dinire care unele (păduri 
peexploalale încă. Dacă în t 

şi 1920, Rusia sorielică area œ 


produciie Industrială de 20 la sulk 


din producția industrială a Rusiei 
țariste, cu ionale că luctăloru! im 
dusirial dădea atunci en rande- 
meni de 45 la sulă, aceasia se de 
toreşie, pe lingă lipsa actuală de 
materii prime, şi fapiului că la- 
crălorii buni mai trebue să ser- 
vească in armala roșie, 

Totuşi e de remorca! că pă 
în 1920 comunişiii au consira 
vre-o 6000 km. de cale ferată noak 
(adică 10 ia sută din rejenaua cre 
subi larism În 3 sleriuri de secol 
Numeroase fabrici care au siag 
ca |esăloriile, molalargia şi iasia- 


CH 


Maţiile petrolifere îşi relau pe rind 
imciiviialea, Cerealele îngrămădile 

Rusia de sud, lemnele de con- 
truli și petrolul din Caucaz sînt 


foi ma! mult lransporiale spre i- 


aima Rusiei comuniste, 

Ejeciricilatea ia un avîn! formi- 
dabil. În să fie aplicată pre- 
twtindeni. În gurernăminiul Via- 
imir nu se cunoşiea eleciricilalea 
sdecii În oraşul de reşedinţă. În 
Wei anl de comunism s'au conss 
tuli fa jurð 59 stajluni electrice 
care luminează bordeele mulicilor 
și pun in mişcare morile şi ate- 
lierele lor. All efect al organizației 
comuniste e schimbarea regimului 
monelar; lendinja e de è se face 
e re lot mat inutil uzul banului. 

flajiunea hirlici monedă e o pa- 
osie pretulindeni bine cunoscută. 
in Rusia, moneda e folosită in 

Mirgul liber” dar în mai loale „a- 

facerile“ slatului sovielic s'a re- 
întrodus sirătechiul Iroc: schimb 
de produse si de munră. Deci, nu 
e coniabilllale in bani ciin pma» 
dară, celace face ca schimbul pro- 
daselor dela o provincie la alta 
să fie lol mal intens. Staiul, pen- 
Au produsele alimeniere şi indus- 
iale furnizate lucrătorilor şi fanc- 
gonaren nu cere bani - ci muncă. 

călzitul, eleciricilatea, telefonul, 
sălăloria şi lransporiul mărturilor 
pe cele lerală, nu se Plălesc nici 
ale în bani. 

Aulorul închee: „Primul slal al 
„evielelor şi-a irecul cu succes 
examenul de trei ani- şi intră în 
al patrulea an mai puternic ca orl- 
«ind şi gata să-și împlinească me- 
pirea sa istorică”. 

In acelaşi număr B. Lecache, 
cre pp un studiu despre R vo- 

ți- şi lileralură, analizind pe 
cei irei poeţi revolujlonari fran- 
cezi: Marcel Mariinet, P. Vaillani: 
Coulurier ai Noël Garnier, Nu 
exislă poeli socialişii, zice autorul 
=el numai poeji, Dar... nu poale 
n zie adevărală fără socialism l 
Căci socialismul e iure, liber- 
tale, milă — și poetul nu poale fi 
per cintārejul iubirii, libertăţii, 
ele... 

L'esprit nouveau (Paris, An. 
L No. i). 

O publicaţie luxoasă și volumi- 
„apasă, care îşi propune să lim- 


-Pezească haosul noilor lendiaje 


REVISTA REVISTELOR 151 


esleliee şi să trateze (documentat 
şi ştiiniific) toate problemele ar- 
listice bazinduile pe o docirină 
care poale Íi a luturor şi-a nimă- 
nal. Căci ein cum se prezinlă a- 
ei „Spirii nou“ al vremii noas- 
re: ' 
Sintem în ajun? unel mari epoci 
arlislice ai lilerare. In piclară, 
sculplură, lieratură, muzică se I- 
vesc forje nouă și îndrăznețe. ln 
indusirie şi în „geniul civil" se vă- 
deşie un ail al vremii aciuale, în 
limp ce arhileclura suleră o e 
eclipsă totală. Există o corelație 
intimă inire lonle artele, din care 
nu pol [i excluse cinemalogratul, 
circul, sportul, industria, ingine- 
ris, eic. Aceleaşi principii dirijează 
activilățile care par antagoniste 
sau indilereale una fajă de alla. 
De pildă, construciiile Industriale 
(silosuri, docuri) şi mașinile sînt 
adevărate opere de arlă prin e 
orl, volum și material, ele (ad 
azale pe număr, deci pe ord ne. 
Artistii şi indusiriaşii nu-și das 
seama că se deosebesc numai prim 
„utilitatea practică” a operelor lor 
artistica, Na Iloricelele, ornamen- 
ieie, dau stilul arhitectonic al unei 
epoci ci volumul, supralaja, ar 
monia, formele geometrice, unl» 
versale, aplicale în toale vechile 
arhilecturi. Chliar aeroplanul şi au- 
lomobilul caracterizează ma! bine 
aria unei epoci, decil o piciură ce 
lgnorează realitatea ien! și a o 
menirii. 

Estelica poate Tt șiiințilică, arta 
are legi, cas! fiziologia orl fizica, 
Se pregăleşie o esielică expert, 
menială care va da luluror rama- 
rilor de aciiritale, un sistem de 
praciică și acțiune in care ade- 
vărul va (| unit cu frumosul și m 
tilul. 

in piclură —cași in literalură— 
spirilul nou își caută expresia de» 
linilivă și prin cureniele cubisie, 
futuriste, orfiste, purisie ai chliar 
dadaisie. Nu irebuesc ignorale 
artele populare și cele primile. 
Chiar arta negrilor irebue pusă la 
coniribuţie. (In ireacă! observăm 
că apiicind priacipiile acestei es 
lelici nouă, o siaiuetă alricană brut 
ciopiliă, e bună, penirucă cores- 
punde „geomeiriei estelice”, iar 
un peisagiu fluid al lui Monnel san 
o Sialue a lui Kodin, care iniājl- 


152 VIATA ROMINEASCĂ 


şeeri viața în mişcări succesive — 
sini proas!e, pe iru noii esteji D 

Marea epocă esielică ce incepe 
e bazală pe splrilul de construcţie 
şi sinteză, de ordine și voință con- 
şlientă ; acestea sin! to! al de- 
necesare arlelor și literelor casi 
şliinjelor pure sau aplicate sau fi- 
ozollei. Asifel, Victor Basch, pro- 

esor de estellcă la Sorbona, èx- 
lică evolujia estetică care, fiind 
incepu! melalisică, a devenii 
togică cu Kant şi apoi psihologică. 
Esieliee nouă vrea să fie obieg- 
Beä, şiunlilică - și începe deci cu 
senzajiile elementare şi cu formele 
geomeirice. 

Ni se pare că aceasta ar fi ore- 
intoarcere la artele primiiive, care 
au nceput doar cu senzalii ai for- 
me simple. Dar peniru noii es- 
teti ioni acestea sint bazele tuluror 
artelor moderne. E firesc ca, apli- 
cind in lileratură aceste principii, 
Hirismul să lie asilel caraclerizal 
de Paul Dermte, directorul re: 
wislei: „Nici o idee, nici o anec» 
doiă sau povestire, nici o deslă- 
urare, nici o logică aparentă, nici 
o Imagină reglizabilă în plaslică: 
= Hriamul să lase pe celllor cu 
eul său profond şi să aibă numai 
“tendința de a răspindi fluxul liric 
in conşiilața cetltorului.* 

CH priveşte plaslica, ca ere: 
dusă la meserie: „e-lelica se con- 
cepe; geniul e o fatalitale și 
meseria se învață.“ Plastica e sit, 
inja maselor, a volumului, a pro- 
porțiilor. E geomeirie aplicată: 
alilă, necesară, naturală, eic. „Or- 
mamenlul” ucide orice operă de 
artë. E firesc ca cilindrele gi- 
ganlice ale silosurilor sau cubu- 
gile de belon aie uzinelor și do- 
kurilor să fle mai preluile de noii 
esteji decit catedralele gotice core 
sia! aberajii senilmeniale cioplite 
în pialră... 

lar cinematograful „e singura 
artă internajională* căci lipseşte 
cuvintul şi se redă gestul, lipul. 
EE Cinema e llmul de 

.* Cinemaiogralul e viaja, „e 
ereajluuea plastică prin ajutorul 
ai.” (Bergsonism!) El nu eo 
(uge, ca leairul. 
ircul e şi el „ariā nouă”, deşi 
e cea ES veche Le sei lirească 
„manii e speclaculoasă” à no- 
voadelor. Circul e și el bazat pe 


reali AN ` corpul uman, voință, pri- 
mejdii mortale; e emojia reală, di- 
reclă. Teatrul reprezin!ă viaja, pe 
cind circul preziniăd acțiuni vert- 
dice, si, prin improvizația... clo- 
nilor ne apropiem astfel de de: 
dalsmul în pictură și lleratură, 
adică de sponlaneilalea naivă, fra- 
gedă a copiilor şi a primilivilor 

Vedem dec! că noua estetică 
duce prea departe, Dacă lămu- 
reşle unele lendinți ale epocet 
noastre Indus!riale şi caulă să bæ 
zeze o estetică șliințilică pe sem- 
zaļie și geometrie ea. lasă liber- 
late tuluror curentelor trăsaile și 
abracadabranle, numa! penirucë 
pe aceleaşi „principii lundamen- 
ale. 

Asile!, primul număr al „Splri- 
tului nou“, bogat în documente b 
nedile și curioase, ne încredin- 
jenză că trăim într'o epocă în are 
estelica, departe de a-şi găsi bara 
el delinilivă, e incă în faza ei hë- 
olică, cind surpriadem-—in dosul 
crealorului conșlienal - strimbălura 
futurislului sau a dadaistului ais: 
tematic „naiv şi pe dos”. Trăim în 
epoca post-rărboinică. cind, cău- 
tind o lume nosă printre alilea 
ruial morale şi spirituale, sintem 
bucuroşi să primim pe ce? 
dintăiu „teoretician“ care își tinde 
principiul său miraculos, că care 
să deschidem loate tainele. ŞI ast- 
fel trecem deis catedrala Notre- 
Dame-de-Paris la silozul culărei 
socielă|i anonime, dela Monnei le 
arta buşimană, dela Shakespeare 
la August-cel-prosi, dela Faust le 
hihihinihihiral lui Picabia, și dela 
Sorbona lui Teine sau Bruneilere 
ja belemucul cu pereții plini de 
cuburi şi de umbre suprapuse ale 
lui Picasso, la lanlara îndrăcilă a 
lul Marinetti şi ln sbierelele poe 
Her cuprinzi de „demeniă pre- 
coco”, 

Iniadevăr, estelica nouă îşi 
caută drumul pe care l-a pierdut 
x vremea aceasta plină de dezas- 

e, e 2 

Deutsche Rundsthau (De. 
cembrie 1940). 

Uen raiul von Zwehl scrie us 
siudiu asupra torilor hoiări- 
tori din p ima lază a războiului: 
După părerea lui, elemenia! me 
ral nu a jucai decil un rol se- 
cundar ia războiul mondial și en: 


mme 


REVISTA REVISTPLOR 15% 


zele Leg. zb germane trebue 
căutate în domeniul realități! 

Din punct de vedere militar, Oer- 
mania nu a intrat in războlu dea- 
juns prepălilă în celace priveşte 
sumărul. În anul 1912, 210.000 ti- 
meri au fos! respinși la recrulare 
<a neapți peniru serviciul mililar 
şi treculi în Landstorm, pe cind 
cel pujin două lreimi din el erau 
În;slare să poarie arme. Frania, 
dimpotrivă a înrolat pănă la ulli- 
mu! om in siare de a [i întrebuin- 
mt, Răspunderea o are în privința 
aceasia ministrul lczaurului Wer- 
muih și opozilia parlameniară care 
a combătut în Reichstag proeciele 
militare din 1912 şi 1915 din mo- 
tive de ordin inanciar, Dacă a- 
eenig proecle sar [i admis, ar- 
mala germană er D avu! trei sau 
patru corpuri în Plus și, în mo- 
mentul holărilor, imporlanța lor ar 
fi fosi decisiră. Armala germană 
era desigur în 1914. une din cele 
mai bine pregătile ermale pe care 
ie-a cunoscul istoria. Corpul oft, 
pes mai ales era la înălțime. 

i tirziu însă ofițerii de carieră, 
pierind în cea mai mare parle, au 
fos! înlocuiţi cu cei de rezervă, lar 
«apacilalea de conducere a ar- 
motei a scăzul. 

O lipsă însemnată a constituit 
artileria de cimp, inferioară celei 
'ranceze. Ariileria grea era insă 
superioară, mi cu samă în pri- 
mul an al războlului. In ceiace 
priveşte munijiunile, Germania a 
avut iipsâri, căci industria ei de 
săzbolu nu avea la dispoziție git, 
loacele nelimitale ale Anlanlei,. 
(enkurile mai ales au fost arma 
împotriva căreia Germania nu a 
Es opune nimic şi ele i-au dat 
ovitura de grajie. 

In priviala aviajiei, la inceputul 
războiului Francezii nu erau su- 
perlori Oermanilor, dar in vara a- 
aului 1918, cind Americanii au con: 
struil 9987 avioane, cu 2000 avia- 
tori, superloriialea aliajilor a de- 
venii covirşiioare. 

În ceiace priveşte planul războ: 

şi conducerea operaliilor, 


tostă răspunderea nu cade, com 


«re uni, asupra Kaizerului, ci a 
şelului statului-major Molike. El 
avea o inleligență clară şi o 
mare pulere de muncă, dar nu era 
considera! in oştire ca omul ie 


ie ir d Sr saani dee 
său unchiu și a genera! ron 
Schlieffen. Moltke a adopiat Pe 
mul acestuia: războlu pe 
fronturi, defensivă la Esi, lar le 
Wesi marşul prin Belgia şi învă. 
luirea armatei franco-engleze ce 
ajutorul eripei dreple, formidabil} 
întăriiă. Acei care comba! acest 
plan nu vor să |ină samă de faptul 
că Anglia şi Franla erau dugme- 
nil cei mai puternici. 
Deaceia ei lrebulau înlăiu a- 

lacaji pentru a feri de invazie re- 

iunile cele ma! bogal: ei mal in- 

asiriale ale Germaniei. Apol aici, 
evilindu-se unele greșeli, un re- 
zulta! hotărilor, scoalerea din lupi 
a unula din adversari, pulea fi i- 
mediat obiinul, celace părea im- 
posibil de realizai pe frontul de 
esi. Căci Schlleffea prevăzuse co 
mullă dreptate că, războlul pre- 
langindu-se, Germania va lrece 
priatr'o mare criză. 

Cauza insuccesului german nu tre- 
bue dar căuta! in concepția plane- 
lui de operații, cl în execularea lui 

sitë. Generselul Molike, bolangs 

n momen'ul operațiilor, nu a arat 
tăria şi curajul să execule cu fi- 
delilale planul prădecesorului sën, 
Pentru a întări armala din Alsacia 
şi Lorena, unde Schlieffen nu voia 
să lase decit puţlae lrupe de Land- 
wehr, el a slăbii aripa dreaptă 
tocmai în momentul înaintării, 

Oien:iva armaiel a 7-a la Mel- 
house a chellui! zadarnic forje 
care erau alil de necesare în allă 
parte. Din cauza slăbirii aripei 
drepte, nu ali! în celace priveşte 
numărul, cil a oboselei lruapelor 
după un marş prea repede, ea nua 
putul, rezista ofensivei francere 
care, incepută la 5 Seplembrie după 
stăruința energică «a generalului 
Gallieni, a arul un rezulial deci- 
si” Armata germană silită să se 
retragă, războiul de lranpee in- 
cepea. El nu putes fi decit dela: 
vorabl! Germaniei căci prelungirea 
lui permitea Englezllor să-și ee: 
ere o armală şi prin blocadă să 
inlomeleze puterile centrale. le 
războlul modial, bătălia deia Mar- 
na a arul desigur o inlluenlă be- 
we EEN Eckari (De- 

er ar 
cembre 1920). 
Dr. Erwin Resposdok simdinză 


184 VIAȚA ROMINEASCĂ 


problema desp" gobir''or. La Spa 
s'arezolri! chesiia dezarmării Oer» 
mâniei. in celace priveşte despă- 
gubirile pe care ea lrebue să le 
plălească allajilor, conform ari. 
232 èl traialului de pace, s'a ho- 
Brit ca problema să fie lraială la 
conferinja din Oenerg, Până a- 
lanci, o conferință alcălultă din 
specialişii s'a întruni! la Bruxel- 
lea pealru a examina siluația fi- 
saaciară și economică a tuturor 
sialelor. 

Rezulialui une! cercetări oblec- 
re a iosi că mulie din sialele 
Eeropei stau rău de jot, în pri- 
winja aceasta. Limitele capecilății 
de plată ale Germaniei au devenii 
alunci obiectul principal al dis: 
eujiei şi presa, cas! parlamentul 
sialelor aliale, au pus pe primul 
Plan problema CS oe irilor, de 
a cărei rezolvire alirnă, după pä- 
reres lor, insănăloșarea polilică 
—caşi evoluția pașnică a Europet. 
jn campania de presă impotriva 
Oermaniei se disting mal ales pë- 
rerile lui Tardieu și Poincaré- 
După părerea celu! dintălu, Ger- 
mania e unica lară care in timpul 
războiului nu a coniractai dalorii 
îm alară și ea ein slare să plă- 
asch timp de 30 sau 40 de ani o 
mumă de citeva miliarde în aur. 
Aceasiă sumă lrebue fixată, după 
și în rapori cu daunele sulerile de 
ajiaji și aici de cum după capaci- 
eliaiea de plală a Oermaniei, iar 
etaluarea daunelor lrebue să rä: 
mină în sarcina comialunei repa- 
ralianilor, după cum s'a stabil 
pria iralal. Peniru realizarea ë 
«sslul drept luplă întreaga Franjă 
palliică, în frunle cu fostul pre- 
dent Poincaré care caută să do- 
vedeatcă că loaie manevrele si 
lameniaţiile germane nu au dech 
an singur scop: să zdruncine ou: 
orilaiea comisiunei de reparațiual. 

la chestia de<păgublrilor, cași 
è drepnigiut comisiunei de repa- 
mr pp fos! şi sint încă ln Franja 
şi în Anglia, două curente contrare, 

Franța, bazată pe tratatul de 
Versailles, susținea că numai co 
misiunea de reparații trebue să 
desiege chestia  despăgubirilar. 
Anglia dimpolrivă era de părere 
să mijlocul cel mat polrivii penire 
soulia Scestel chestii ar fi con: 
erinja Přoeciată la Spa in care 


uvernele stalelor aliate ar irate 
ect ai unde ar fi admisă şi Ger: 
menia, În presa franceză s'an scris 
numeroase arlicole, în care Anglie 
era acurală că nu sprijină intere- 
sele Íranceze și se opune erecg: 
tării siricte a iralalului. Presa ex- 
gleză, cea liberală, mai ales, răs- 
pundea că o asife] de execolare 
er duce în mod practic la ocupa- 
rea mililară e Oermanie!l și deci 
la un nou războiu. După interves- 
jla ministrului belgian Delacroi» 
şi a lordului Curzon, s'a ajuns de- 
ocamdală la un compromis. 

Problema despăgubirilor va P 
rezolviiă prinir'o serie de confe- 
dal în care reprezeniaajii slale- 
lor aliale vor examina propunerile 
Oermaniei, iar rezullatul dezba- 
ierilor va fi comunicat de guer: 
nele allaile comislunii de repara- 
Hoen care va stabili clira dalorie! 
germane. 

Ori, la ce sumă va Îl fixată e 
ceasiă da'orle, e ușor de inele 
peniru orice omg care cugelă că 
Germania nu va fi în siare să è 
achile, dacă allajii nu-l vor asi- 
gura un minimum de exisiență e: 
conomică și politică. Peniru aceas 
ia e în primul rind necesar ca ce 
merțul său exterior să fie lasat 
liber să se desrolie, lar Silezia de 
sus care alimenieară cu cărbusë 
ei o mare perte dia indusiria ger- 
mană, să nu devină polonă. 

E insă greu de crezul că rette: 
nea economică va învinge ac pu: 
rile najlonaliste care împing Fram- 
la pe calea faptelor. Ea se simie 
azi moșieniloarea mililarismului 
german și crede că are de înde- 

linii o misiune istorică. Rămine 
nsă îndoelnlc dacă procediad asi- 
fel, se va pulea ep însăşi reface 
ecânomiceşie. 

The New Republic (New. 
York, Na. 542 1920), 

Problema sunraproducjiei și a 
şomajului! e slăruitor cercelală în 
toate revistele americane. |n a 
ceasiă publicație, care se bucură 
de o mare aulorilale, fliad tot- 
deanna la mijlocul solujiilor exire- 
miste, terlilorul Gare! Garrett sia- 
letizează în Htlul: Afaceri anase 
hice, situnția actuală a piejei ame- 
ricâne, care nu e prea deosebiië 
de cea europeană. 

Toţi sintem producători şi cos- 


REVISTA REVISTELOR 


„umatori ; producem pentro alții și 
äm produsul altora, după 
ea „dorinților”. Cu cil producem 
mai muli, cu alit sini mai satis- 
fäcale nevoile noastre. Dar nol 
am uitat, în ullimii ani de războae 
și revelujii, acesie mari „simpli- 
cități”. Trebue să nl le reaminiim; 
orice |ară poale fi salvată prin 
muncă intensivă. Dar, În loc să În- 
sordăm minile și minlea spre a 
padece, ne härjuim peniru tol 
l de .dreptari sociale“, 
Europa suferă de nevoia muncii 
ad totuşi nu se simte munca. Cine 
a gindeşie la condițiile de pro: 


deele, la prețiosul timp risipit în 


seriuri diplomalice, negocieri, Ilu- 
sort iralale de schimb, elc ?.. 
Specirul Foame! siărue prelulin- 
deni ei geg, peniru muncă 
pr ane te 1 A e De e top i 
simplul motiv psihologic că nu po 
H mişcat de donă idei contrare, 
w acelaşi limp. 

Unii cred că cauza ar D supro- 
produejio. E gren de Inchipuit ca 
ua popor să produc mal mult de- 
sii are nevoe. Dacă ar fi asilel, 
îm mod logic mu ar lrebul să ur- 
meze o perioadă de neacilvilale 
(gemaj) d mizerie generală cide 
adik sărbăloare; ar îi atunci 
prilejul de a reduce munca 
diiva limp şi de a ne bucura de 
“ar, lusul producției, preacupin- 
da-ae mai mul! cu cullura, sportul, 
éte, Dar experiența acluală ne a- 
cală că supraproduciia e e caja- 
miiate. Căci A Aen nu a produs 
ui mull decli are nevoe, ci mal 
mul! dech se poale vinde cu prej 


Din aceasi canză, cel dintăio 
salari mostanit ud dă E o 
luptă disper pe me rea 
echilibrului“. Preţurile scad. Pro- 
duciia siagnează — muncii rul 
were bani în pungă. Supra- 
ducția. deşi exislă, e invizibilă. 
Cum îşi ma! poale indeplini ainncd 
munciiorul acea „divină lege a o- 
m lul pe pămini*? Nu sini atunci 
explicabile grevele şi revoluțiile 
e" urmează 

Intrebarea grea esie: Ce a de 
termina! supra-produciia ? O con- 
spirajie a capilalișiilor, a labri- 
canjilor ? Aceasta nu-l de crezul: 
cauza adevărală sint a/acorile a- 
narhice, cind tolul se speculează. 
vinzindu-se şi cumpărindu-se prim 
intermediari, cind se cumpără na 
peniru consumalie, ci pur şi sim- 
plu peniru cișiig persona! cii mah 


mare 

Mulţi suațin că lefurile mari pri- 
cinuesc prețurile mari, care lac să 
se ingrămădească producția şi së 
scadă apo! prelurile. Dar indes- 
triaşul nu s'a gindit să rale aici 
mașinile, care nu puleau fl ugor 
inlocuite, nici pe lucrători pe care 
îi lăsa pe drumuri după cum pulea 
sau nu pulea să vindă maria cù 
preț cit mai urcal. Industrie) şi 
speculanjii sint acel care au răs- 
lurnal, în mod desfrinal, valorile 
si relajiile. Căci ei n'au decil ap 
gind: Profiiui! ŞI, numai ei ae 
usural calea bolşevismulul. — lar 
singurul mod de a feri fjara de jn: 
vazia bolşevismului e siirplrea a- 
narhiei în alaceri, Să nu uităm că 
bolșevismul și ezploalarea des- 


mare, adică mal mul! dech se frinată sini două aspecie ale wawd 
poale specula singur lucra. 


Mişcarea intelectuală în străinătate |. 


LITERATURA. 


Henri Chamar, Les Oriyines 
de la poësie frongalse de la Re- 
neissance, E. de Boccard. 

Demonsirează că poezia Renaş- 
terii îș are originea in evul me- 
div ; operele poejilor din veacul 
al XV sai XVI au aceiaşi Inspira- 
He caşi cela din literatura me- 
dievelă : gaulolserie, amesiic de 
saliră şi bufonerie, galanterie gi 
pasiune. 

J. C. Mardrus, Lettre sur la 
Danse, Bernonard. 

E o divragajie filozolică; auto- 
rul vede în lango şi fox-iroti-ul 
de acunm legile imulabile ale gra- 
vilației și canonul rlimicei, care 
e axa unitersului, 


ROMANE 


Maurice-Verna, Les Koiz de 
Babel, Calman Lévy. 

Roman inegal, de o intensitate 
voluploasă, sălbatică; autorul lui e 
an tA ce se înalță pănă la ge- 
niul lui Shakespeare. 

Binet-Valmear, Lo Passion, E. 
Fiammarion. 

E o admirabilă operă ca îndrăr- 
meală şi curaj lilerar, care va pa- 
siona mult pe femel ai le va loce 
mult rău. 

Emilo Zavie, Los beaux soirs 
de (iron, Renaissance du livre. 

O excursie in Persia cu Istoria 
anei crime, care nu loloseşie au- 
torului ei și studii interesante de 
mediuri cosmopoliie. 

lakob Fingermann, Men 
schen in Aborum Wien, Loeviiz. 

Un romana ce ne descrie viața 
Ja Lublin şi în special viața Evrei- 
for, alunci cind Austriecii se sia- 
biliseră în acea regiune. 

Karel Wasch, ludi!h van És- 
Zeng Lonkere Jaren, Nygh şi Van 
Ditmar, ''oterdam. 

Analiza sullelului unei fele sen- 
“usle și intelectuale, jucăria oa- 
wenilor pasionali, ce cade şi se 
ridică prin lubiree unui sel al 
partidului soclalist. 


FILOZOFIE 


4. Sagaret, La Vague mistique, 
E. Flammarion. 

Ope ă subiilă şi plină de nuanje 
a unui crudii în curert cu Istorie 
științelor şi filozofiei ; irece inte 
vistă și combate principalele doc 
irine misilce contemporane. 

Paul Dupont, Les Problâmes 
de la Phiiosophid ei leur énchat- 
nement scientifique, Alcan. 

Scopul aulorulul e de a stabili 
o filozofie egală in valoare ce 
şllinjele positive; mijlocul, o îs- 
lănțulre a problemelor eșalonale 
conform unei dialeciice ce duce 
spirilul dela dei: la „obleciiv”; 
analisele instructive şi profu 

Franck Graudijsan, La Sot: 
son e la one, Alcan. 

ldela principală e asimilarea Re- 
funii cu simlul Văzului. Autorul, 
bergsonisi moderat, nu deduce 
consecinjele pejoralive din aliai- 
taiea rajiunii coniemplaiive ce 
spațlalitalea ai veci vi-ualilatea. 


ŞTIINŢĂ. 


R. Lespieau, Lo Molécule cht. 
mique, F. Alcan. 

E o prolesiare conire celor ce 
susțin că în chimia organică sint 
prea mulie corpuri, şi o expunere 
istorică şi critică a ideilor iw 
Bertholet, Dallon, Berzelius, Oag- 
Lussac, Miischerlich. 

Charies Moureu, La Chimie 
ei la Querr., Masson. 

Tratează pe vind: chimia şi me- 
talurgia, substanțele explosibile, 
gazele de războlu, chimia şi ae: 
ronaulica, serviciul intendenței, 
sănălăjii și reaprovizionării. 


COLONII 


Etienne Richet, Le Problème 
colonial, Ed. de „l'aulre France”. 

Un studiu complect plin de laple 
şi sugestii a problemei coloniilor 
franceze. Aulorul susține ideia 
aulonomiei, 


Compilator 


weg, 


BIBLIOGRAFIE - 


D. D. Patraşcanu, Domnu Nae. Scene din vremea Ocupajiei, 
B H, Preţul 14 lei. 

8 Kaut Beie, Pan, (Roman) Edit. „Viaţa Rominească” Iradu- 
F. Aderca, Domişoara din str. Neptun, Bucureşti, Pretul 12 lei. 
Lk, Caragiale EE de P. şti. La conac, „Pagini alese 

ti Romini*, Prejul 1 leu. < 

SS Samari Rom ii, CRW Fariseu. Ispita, „Pagini 

Scriitorii Romini”, Prejul 1 leu 
wg Bet Alepsandri, Ostaşii no;tri, „Pagini alese din Scriitorii 
e: Ti lea. d 
wm Sei EN Poezii, „Pagini alese din Scriitorii Romini”, 

geng A N. Madgearu, Mäsuri financiare extraordinare, 1921. 

k 1 5 lei. 
weng ag, omirescu, Analele Li erare, 1920, Bucureşti. 
sere de Luca loi Caragiale, Bucureşti, Prejul 10 lei, i 
Miha Eminescu, Poezii Pagini alese cin Scriilorii Romini, 
ji, Preţul t leu. 
we. Sek CN kulea, Daruri pentru copii, povestiri ilustrate, 
1, Preiul 8 let. 
aa E Gabrielescu, Povestiri pentru copii, 1921, Bucurestii 
Preta E dal rea Pop, Desbinarea în Biserica Rominilor din Arta! 
și Ungaria (1897 1701), 1921, București, Prețul 8 lel, Geen 
Maria C. Butureanu, Nou sistem de educație, ca ee? 


p | 15 lei. 3 engt 
Kë: SH Sadoveanu, O istorie de demult, 1920, București, 


det 
sia, e Ispirescu, Dess GE, Zina Munţilor. „Pagini Se 

Scriitorii Romini”, Prețul 1 leu. d R 
= CO e Visarion, Ber-Căeiulă, povestiri, 1920, Bucureşti, Prejul 


ss lel. 


Transilvania, No. ii, Prelul 10 lei. 
Revista lunară, No, 1, Cluj 
Renaşierea Moidovei, No. 1, Preţul 250 lei. 
Izuoraşul, No. 5—8. Preţul 4.50 lei. 
Cultura Creştină, No. 12, Preţul 6 lel. 
Rominia Viitoare, No, i, Prejul 2 lei. 
Şcoala Dusarebi o. 1. 
Cele trei Criguri, No. 3, Prețul 7 let. 
Muzica, No. i. 
Din paginile vremii, No. 2—5, Preţul 5 lei, 
Poetul, No. 1, Chişinău. 
Vocea Fominlei, No. 3-4. 
Cuotntul Rom nese, No. 2, Prețul 1 leu. 
Invăjălorul, No. 2, Preţul 3 lei. 
Foala Plugarilor, No. 1, Prejul 2 lei. 
Deşieplarea, No 1, Pretul 2 let. 
Analele Dobrogei, No. 4. 
Viața Social-Literară, No, 1. 
Sân tatea No. 9 şi 10, Prelul 3 lei. 
Revista politică şi parlamentară, No. 9 şi 10. 
Economia Najlonald,- No. 12. ` 
LL: mura, No. 4, Preţul 5 lel. 
Annales des Mines de Roumanie, No. 11-12, Prejel 30 lei. 


+ 


A 
REVISTA CARICATURU ` 158 
E 


lohn Buti câtră naţiunile europene. 


Revista Caricaturii 


"Domnul Profesor (Inainlea lermomsirulad. 


ma E ma 


— Toate popoarele, mari sau mici, stat egale în fața biciului mow 
(Mucha. Varşovia. După Le Rire). 


N EE 


După războlu. 


= Cel. lar tre treci? Ce repede trece remesa! 


(Simpitolssimus) ` — Sosij! cam tirria.. 


„Acum irel luni mal gă citera 
aose. Azi mu mal sint, Uoan loal artei A he Seen 


BE? 


160. ORENA `, Ki 


Cai uitat. 


DEA DEE — e rea +” 


aii Wilson: — Şterge de pral măcar cele pelsprezece puncie ale 


Simplicissimus). 


Sen C] 


REQUIEM EE 


D-nei Maria Cosmasevascaia 


Toamna era lungă, limpede, caldă şi aşa de uscată, incit ro- 
acle înfloreau chiar pela mijiocul tui Octombre, şi subt zvienirea 
ușoară a vintului rar, licâreau ochii lor albi, trandafirii, gal- 
beni şi purpurii. — 

ze ici pe colo străluceau în fire aurii şi subțiri funigeii de 


Cu un fel de apăsare sufletească, nelămur ită şi grea se 
așeză la lucra Gonţevici în această dimineaţă, incerca fa pia- 
aut său admirabil celace compusese în timpul insomniei din 
ajun. Frumos se impl-teau şi se despleteau sunetele în me: 
Aodii complicate, şi era în ele ceva din faţa lui bătrinească, 
viguroasă, netedă, încadrată de o cărunţeală mătăsoasă şi bo- 
ga, care se râsfringea, ca într'o oglindă neagră, pe Capacul 
ridicat şi lustruit al pianului. 

Gonţvici iși pleca fața aproape deasupra clapelor albe- 
negre, câutind parcă să le imprime moivele cele mai savante 
şi mai mâestrite ale muzicii sale. Era opera sa cea nouă, 
cerută de unul din marele teatre, şi care, — el era sigur de 
asta, — H va aduce acelaşi succes, caşi creaţiile lui de mai 
înainte. 

Deodată un țipăt de femee, deznădijduit, pătrunzător şi 
neaşteptat râsună in apropiere, şi se opri brusc. 

Gonţevici se intunecă la faţă şi se sculà. 

(ot, lese totul. Țipâtul — bătrinul l-a recunoscut: era 
jipătul nurorii sale; insemna cå fiul sau Nicolae, a cărui 
moarte era aşteptată din minut în minut, se stinsese. 


1 


—— S 


162 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Bătrinul trecu încet prin toate cele patru odăi, tixite cu 
mobilă veche, scumpă, masivă, cu păreţii împestriţaţi cu pan- 
“glici de felurite culori, imprimate cu aur, şi şterse de timp şi 

soare, — care impodobeau odinioară cununile de lauri, ce 
i se aduceau, — cu tablouri, gravuri şi portrete cu autograte, 
intre care — ale multor persoane celebre, legate cu el pria 
prietinie. 

Până şi aerul din aceste odăi era hrănitde melodiile, ce 
au răsunat în ele altădată. 


Aici, în singurătatea dela țară şi-a petrecut el o jumă- 
tate din viaţa lui de muncă; aici, în odâile acestea şi-a creat 
aproape toate gppodoperele, care l-au adus o glorie mondială, 
aici în nopţile de iarnă, atit de grele şi nesfirşit de lungi, a 
indurat ch'nuitoarea pierdere a frumoasel lui soţii, moartă su- 
bit de o boală de inimă, Agra lovitură, ru mai puțin grea,— 
ruptura cu singurul său fin, tot muzician şi tot compozitor, 
DS A răzvrătit Incontra tatălui sâu, în celace e mai sfint, - 
na 


Fiul socotea pe tată drept un învechit și rămas în urmă ; 
tatăl pe fiu -drept un jonglor modernist fără talent. Prin 
muzica şi articolele sale tipărite fiul dârtma cetatea neclintită, 
înălţată de cătră tată, şi între dinşii amindoi creştea duşmă- 
nia neinfiintă, ca de piatră, surdă; şi pentrua o distruge, nu 
se găsea nici-o putere. 

Zece ani au trăit în acelaşi casă, dar în apartamente 
deosebite, — au trăit, fără să-şi spună o vorbă, aproape fără 
să se vadă. 

A fost în adevăr, o ocazie, care l-ar fi putut împăca : 
căsătoria fiului. Dar tatăl n'a vrut să-l primească împreună 
cu tinăra femee, | s'a prezentat ea singură, 


Bătrinul se uită posomorit la delicata fiinţă, sperioasă 
şi drâgălaşă, îi sărută ceremoaios mîna micuță şi gingaşă, cu 
vinişoare albâsrrii, abia reliefate, şi zise cu răceală ; 

— Imi pare bine. 

lar ea îi sărută părul alb şi bogat, cu un sentiment ame- 
stecat de frică şi de simpatie spontană pentru bâtrinul acesta 
celebru, sever şi acum atit de aproape ei, şi nu răspunse nimic. 

Cu asta se şi stirși cunoştinţa lor. 

Bâtrinul umbla încet din odae în vdae, oprindu-se fără 
gînduri, cînd în faţa unui mare portret pictat al soţiei sale 
DO ei o era aice) — Lon dinaintea unei mici 

ograli, care-l înfățișa pe el întuşi, Artur Nichis și ua 
„mic Dietas în bluză de matelot, tocmai acela, care tat acam 
a plecat din lumea asta. 


ae ru fusese făcută la Lipsca, acum douăzeci şi cinci 


i 
Bătrinul oi şi eşi din apartament. 


"rege e 
1 


In sala de mincare întlini pe doctor, un om Cu barba 
meagră, "eu ochelari de aur. Doctorul îşi turna ceait, 
stind lingă masă. Se cunoştea după faf, câ a petrecut o 

e nedormită. 

Ra legen tăcut şi scurt la salutul doctorului, bătrinul 
trecu înainte, în apartamentul fiului său. 

Aici era cu totul altfel dech acolo, la dinsul, în came- 
rele Ini luxoase. Ceva sever şi monahal adia în aceste odăi 

dest mobilate. 
F “Micul cabinet a! nurorii sale; o etajeră cu cărți deasupra 
unei mese de scris. Cabinetul fiului —cu un splendid pian. 
Pe trupu' lui lungăreţ şi negru-strălucitor, în ace orbitoare 
se resiringea soarele. Pe masă — un teanc de hirtie, plină 
de note. Într'un colţ — violoncelul. Scaune de stejar, cu 
tare înguste. 
ri rr des:hise cu băgare de seamă o altă uşă şi se 


“opri în prag. 


era linişte, neorîndulală şi groază. 

rage eg sc lucru pe care-l băgă de seamă bä- 
tant, — faţa palidă, palidă a fiului sâu, fruntea lui bombată, 
ciudat de bombată, ascuţită la timple, şi nasul lungit. Capul 
zăcea greu, cu ceata în adincitura unei perne, Pe faţă um- 

te muşte. 
pop Goen para în uge? stătea o femee, cu faţa îngropată 
în piepiul mortului şi copriazindu-şi capul cu minile slabe 
şi palide. SPRIE A 
ul se apropie de pat şi se opri, plronindu-şi p: 

virea Zar pe fata ee y Şi-i fulgeră deodată in and 
tire o zi cu soare la fel cu asta, la Lipsca, cîndva demult, 
Artur Nichiz şi micul băețaş în bluză de matelot. ? d 

Auzind paşi, nora işi intoarse faţa şi se ridică rep e. 
Ochii ei erau uscați şi luceau, adinciţi in umbrele lor mova i 

Citeva secunde şi socrul şi nora se uitară ZEN es 
la altul. Apoi bätriaul se plecă, lipi buzele subţiri de da e 
rece a mortului, se indreptă şi fără a se uita la noiă, se in 

se şi eşi. 
ai Die nou prin cabinetul fiului, cu planul meneere- 
lucitor, se opri o clipă, amintindu-şÌ parcă ceva, şi apu 
spre eşire, uitind să-şi pue pâlăria. Ze? 

Mergea pe aleia luminată de soare, mărginită e E 
bogate de irandafiri albi, pali şi roz, şi un vintizor deng GA 
uşurel se juca în părul lui cărunt, -moale şi uscat, cin 
tindu-!, cind aruncindu-l dintr'o parie în alta. 


„064 VIATA ROMINEASCĂ 


Aa li erau mai grei decit oricind, şi spinarea i se in- 
eovoia. Dar călca îndesat, privind albastrul închis de toamnă 
al cerului înalt, călca indesat, cu minile aduse la spate, cu de- 
„pete! lungi şi subțiri. 

s>- Parcul cobora drept în gr OH 

Acolo, în umbra umedă, ul se aşeză pe o banză 
şi, stringind sprincenele, privea aţintit cum sclipea soarele 
pe apă şi cum se răsfringeau în riu, ca o horbota verde-in- 
tunecată, tufele şi arborii depe mal. 

Stâtu mult, privind apa, — státu fără să mişte, ca tăia: 
în stincă, gindindu-se îndâra nic şi stăruitor şi aducindu-ş! 
aminte de soarele din Lipsca... j 

Şi două vieţi se impleteau în sufletul lui: una - acela, 
unde apărea el in cher, lingă pupitrul dirijorului, în e- 
` norma, splendida sală, strălucitoare de lumini nenumărate, 
unde apărea el, bâtiinul puternic, frumos, încorjurat de o 
glorie mondială, îmbrăcat în fracul eegant şi corect, — unde 
se arâta el în zgomotul lungilor, aplauze — şi această viaţă 
liniştită dela țară, unde el şi-a îngropat acum toiul. 

Se întoarse, sus, acasă, pe chid apunea soarele, şi dela 
terasi se a;terneau pe påmint umbrele «plecat: pieds, - 

In sofr:gerie, pe masă, zăceau într'o enormă grămadă 
pestriță, trandafiri de diferite culori, şi nora, scufundată în- 
treagă întrun fotoliu, împletea o cunună, lucrind iute cu de- 
getele e subiiri şi albe. | 

Oprindu-se lingă dinsa, bătrinul îi puse tăcut mina pe cap. 


IH 


Sara s'a slujit panachida. 

Siind în biurou la d nsul, bătrinul auzea rugăciunile de 
amormîntare, care ajungeau pară acoo şi €intarea singura- 
Iech şi tinguitoare a cimtărețului, 

in biurou era cald — bătrinul n'aprinsese lumina. 


lar cind în casă auincetat de a umbla, de a deschide şi 


de a închide uşile, şi se aşeză liniştea deosebită a nopții, eşi 
din apartament. 
şor si aromi'or mirosea a tămie. 

In sofragerie ardea o lamp?, samovarul era demult stins, 
serviciul de masă neridicat, şi pe divan siorăia din cind în 
cînd, cu fața in sus şi gura căscată, cintăreţul. 

Bâtrinul trecu în biuroul fiului său, 

i- Aici se şi schimbase toate. 

i = Pianul stären intrun eat şi locul principal il ocupa o 
masă ingusta, acoperita cu nişte cerşafuri albe; br pe ea — 
trupul întins, lungit al fiului sén, cu fața şi minile acum in- 

gâlbenite, luminate de luminări inalte tremurătoare. 


o, rt TER 


rouen ` 168 


„__ Mirosul tămiei, — aici mai pătrunzător dech în sofra- 
gerie, — se amesteca cu parlumul gingaş şi fin al trandafiri- 
a i 


„ care ga de i 
roape masă, Într'un fotolu şedea nora, sprijinia- 
mort fără între ere, La 


A 
du-şi caii pe mini şi privind pe 
socrul, care intrase, nici nu se uită, 

Bătrinul se opri lingă masă. 

Privea întunecat fruntea, care umbrea şi îi încadra mindru 
fața, — o frunte înaltă cu sprincenele abia strînse, în dosul 
căreia a trăit şi a murit taina duşmâniei, care i-a despărțit; 
privea degetele-i uscate şi lungi, care sco:eau din pian nişte 
impârecheri de sunete, atit de ciudate; -privea n-clintit şi in- 
câpăţinat, câutind parcă să ghicească taina, dusă pentru vecle, 
şi care niciodată n'a fot ghicită. 

Intorcindu-se la el, aprinse lumina, câută hirtie cu- 
rată de note şi începa să scrie. Scrise până cind se albăs- 
iriră ferestrele, şi razele trandafirii ṣe ams:siecară cu lumina 
galbână a lămpii. 

Scoţind moderatorii! şi apăsînd asupra pedalei din stinga, 
bâtrinul execută încet şi domol cele scrise, aplecind urechea 
peste clape; lar dupăce execută totul, -iuă notele depe pupitru 
şi le rupse încetişor în patru părți neegale. 


IN 


ingropară pe fiu-său după o zi, 

Stind lingă fereastă, bitriaul văzu cum nişte oameni au 
scos dn casă un sicriu, imbrăcat în brocart alb, — care se 
legăna sus, pe umerii celor care îl duceau. 

Vâzu, cum a pornit după sicriu nora, în rochie neagră, 
şi slugile. 

Şi cind în depărtare se stinse cintarea de îngropăciune, 
şi clopotele, — dogite parcă, — zângiâniră subţire şi tinguitor 
în clopotn ţa satului, bitrinul eşi fără grabă din odâile sale. 

In casă nu era nimeni. Toţi plecaseră la biserică şi la 
cimitir.  Bătrinul trecu prin odâile unde ferestrele erau larg 
deschise ca să se risipească mirosul de tâmie, 

Masa cea albă era pusă acun lingă părete. Jos zăcea 
un trandafir alb, pe jumătate vestejit, căzut fără îndoială dela 
9 cunună. 

Dupăce privi lung camera, luminată de soare, bătrinul se 
apropie de pian, se aşeză şi, ridicind capacul claviaturii, se 
pierdu în ginduri, i 

ŞI fără voia lui şi pe neașteptate pentru el însuşi puse 
mina pe clape, şi neperitoarele sunete ale lui Mozart curseră, 
întunecate şi stâpinite: „Requiem aeternam dona eis, Domine...” 


H 


VIAŢA 


R Se: aceste -sunete marea, unica, nefnlåt 
la putere, triumlătoare asu er vieţii celei chinuite 
şi dulci, pline de SS şi de aşteptări, care fierbe de WE 
şi se degen Pila, dc crămi. s Mai 
o. CH soare Lipsca, re băeţe- 
lul în bluză de matelot, — cîntau WX Se dus şi 
m'are să se mal întoarcă niciodată. 
Cintau viaţa care s'a scurs aici, cintan nopţile 
grele, fără somn, cînd iubita s'a dus pentru totdeauna, cin- 
u şi acea viaţă, ce încurind va Sen şi acolo, în 
ră D citoare, plină de aplauze şi de g 
Soarele strălucea ca aurul, luminos şi ara patimă, şi în 
razele lui uminau sunetele peiteu floare ale cintecului din 
guer? ig pămint de om pentru 
arc mijeau irandatirii traii, ki în fire de aur sch- 
peau Gi de toamnă. ` 


“Leonid Dobronravov-Donici 


d 


w 


Moartea lui Pan* 
E EE 
Pan către nimfă 


Cu straiu de broască'n pâr răsai din gene ; ; 
O undă 

Vrea să te cuprindă şi nisipuri prind să iarbă: 
Ca dintr'o nevăzută amloră rotundă 

ÎN vergi mlădie trupul gol in iarbă. 


„„.ŞI vina dela timple tmt svicneşte 

Ca guşa unei leneşe şopirle, 

Ce se prăjeşte'n soare,— 

Mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare. 


Ca pinea caldă eu te-aş fringe, 
Mişcarea ta mi-asvirle clipe dulci in singe. 


Nisipuri Kaze fiarbă. 


Vară, 
Soare, 
iarbă | 


* Dimntr'un volum de poezii, ce va apărea în euriad. 


168 VIATA ROMINEASCĂ 


Zeul aşteaptă 


Prin mirişte se joacă 
Şoareci şi viței, — 
lar vitele de vie 
Ţin în palme 
Brotăcel,.. 
Co päpädie 
Între buze 
"Damen A 
Să vie. 
Nu vreau decit 
Ati: 
Să-mi por! curate 
A Degetele râsfirate 
Prin părul ei, — 
Prin părul ei 
Şi-apoi prin nori 
"S'adun din ei , 
Ca dintr'un caer: 
Fulgerele-aşa cum toamna 
Stringi din aer 
Funigai... 


Umbra 


Pan rupe faguri 
„n umbra unor nuci, 


E trist: 
Se înmulțesc prin codri gninăstirile 
SJ supără sclipirea unei cruci. 


Zboară'n jurul lui lăstunii 

ȘI foile de ulm 

Răstălmăcesc o toacă; * ? 

În clopot de vecerne Pan e trist: 
"Pe-o cărărue trece umbra k 

De culoarea lunii 
„A lul Crist... 


KN K Í MOARTEA D LOY PAN i 


Pan ete ` DSN i 


Sint, singur şi sînt plin de scalu; 
Am stăpinit cîndva un „cer de stele— 
Şi lumilor 

Eu le cîntam din naiu, 


Nimicul ` îşi încoardă struna; 
Azi nu strâbate'u grota mea 
Nici-un străin, 
Doar salamandrele pestriţe vin 
Şi cheodat : 
„Luna, 


Painjenul 


Gonit de crucile sâdite pe cărări 

Pan 

S'ascunde Intro peşteră; 

Razele fără de-asiimpăr se'mbulzeau 

Şi se'mpingeau cu coatele s'ajungă pân'la el. 
Tovarăşi nu avea, 

Doar un painjen singurel. 

Micuţu! îşi ţesuse mreaja de mătase 

În urechea lui— E d 
Şi Pan din fire bun 


Prindea ţinţari celui din urmă prieten ce-l rămase. 


Treceau în goani loamne cu căderi de stele. 


Odată zeul işi cioplea 
Un fluer din nuia de soc; 
Piticul dobiioc 

I se plimba pe mină. 


Şin scăpărări de putregaiu 

Pan descoperi mirat e 
Că prietenul avea pe spate-o cruce. 
Bătrinul zeu încremeni fără de graiu 

În noaptea cu căderi de stele, 

— Şi tresări îndurerat: 

Painjenul s'a "'ncreștinat. 


A treia zi şi-a'nchis cosclugul ochilor de foc; 
Era acoperit de promoroacă— 

Şi-amurgul cobora din sunetul de toacă ; 
Neisprăvit rămase fluierul de soc. 


Lucian Blaga 


Teoria lui Giurescu despre ruminie 


In cursul anului 1915, ră tul C. Giurescu, membra 
activ al Academiei Romine, a făcut învăţatei tovărăşii două 
comunicări purtind, cea dintăiu titlul: Despre vechimea rua- 
mîniei în Țara Rominească şi legătura lui Mihai Viteazul, 
iar cea de adoua menită să intregească pe cea dintăiu, acel 
mai scurt: Despre Rumtni. 

In întăia comunicare Giurescu declară greşită părerea e- 
misă de Neculai Bălcescu, în studiul său: Despre starea so- 
cială a muncitorilor plugari în osebite timpuri, publicat fta 
anul 1846 şi în care atirmă că: Mihai Viteazul legiui printr'un 
aşăzămint al său ca fiecare ţaran, pe a cui moşie se va afla 
atunci, acolo să rămie rumin veşnic: 

Nu m'am ocupat şi nu mă ocup cu istoria Ţării Romi- 
neet, nu fiindcă nu este interesantă şi importantă pentru Ro- 
mini îndeobşte, ci penitucă, deoarece mam născut Moldovan, 
istoria Moldovei mă atrage cu deosebire, iar cimpul meu mol- 
dovenesc este atit de larg încit, chiar de aşi fi tinâr, cu greu 
ași avea vreme să desleg macar a suta parte din problemele 
ee mă interesează. 

Dar teoria expusă de Giurescu este atit de stranie, după 
mine corespunde atit de puţin cu realitatea şi logica, incit 
din primul moment m'am hotărit să rup cu obiceiul meu şi 
să expun temelurile pentru care nu mă pot uni cu dinsa. Din 
nenorocire războiul a izbucnit tocmai cind luam în mină con- 
delul şi, în timpul ocupaţiunii, griji mai puţin plăcute, apol 
boala m'au silit să amin intimpinarea mea pentru vremuri mat 
bune. Între timp Giurescu s'a săvirşit din viaţă încă plin de 
zile, victimă a uneia din epidemiile care au însoţit războiul şi 
ecupaţiunea străină, iar eu, din diferite temeiuri, astăzi nu- 
mai găsesc vreme să reiau condeiul şi să mă folosesc de 
prielineasca găzduire de care dela început mi-a făcut parte 
Viața Rominească, spre a arăta pentruce privesc teoria emisă 
de răposat ca fiind cu desăvirşire greşită. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


crede celor două comunicări pretinde că, departe de 
a îi fost introdusă de Mihai Viteazul, ruminia, adică forma 

rticulară de şerbire cunoscută subt această denumire in 
Fara Rominească, în veacurile XVH şi XVII. a existat la Ro- 
minii de acolo încă înainte de intemeerea statului muntenesc 
După Giurescu, Mihai Viteazul n'ar fi făcut altceva cecit să 
precizeze şi să reguleze mai bine, în interesul fiscului, condi- 
țiunile vecinătăţii care existau în țară ab antiquo. laca ce 
cetim pe pagiha 9 a celui dintălu memoriu: 


„libertatea țaranilfir esie o liuziune; ea s'a putul 
susținea numa! prin ignorarea organizării de odinioară. 
Pănă la slirşilul secolului al XVil-lea nu se aflau În, Ţara 
Rominească decil frei categorii de locullori: orăşăail, pre 
prietari şi rumini. O ponulajie de oameni liberi neproprie- 
tari nu exisia În această vreme; ea incepe à se lorma numai 
dela Mihal Vileazul Inainte. Libertalea era alunci condi. 
jlonată de slăpinirea pămîntului: se dobindeşie şi se pierde 
impreună cuel. Orice proprlelur care-şi inslrălnează mo: 
sia cade în rindul ruminilor, Vinzarea moşiei alrage după 
sine iînchinarea losliului proprietar ca ramin ol cumpără 
'orulul”. i 


Această afirmare a lul Giurescu alcâtueşte o desăvirşită 
*mpo !bilitare istorică, f 
Romînii dintre Carpaţii de sud şi Dunăre, Inainte de in- 
temeerea statului muntenesc trăiau subt alcătuirea canto- 
nală (Gauverfassung), adică mun număr de contedera- 
ţii de sate din aceiaşi vale, Această alcâtuire pria 
care au trecut pe rind, cu unele deosebiri în amărunte, toate 
neamurile din lume: ailes, Greci, Latini, Germani, Slavi, 
Azteci din Mexic, Peruvlani, etc etc, este astăzi! bine cunos- 
` pu, Subt regimul ei majoritatea neamului se alcătula tot- 
deauna din oameni liberi şi egali în drepturi, ascultind de 
oroncile unor căpetenii desemnate, uneori de volnţ: obşiească, 
r altădată aparţin! unor neamuri bucurindu-se de o vază 
deos+bită. Pamintul, la popoare trăind subt această alcă- 
tuire, era bun al deosebiielor obşti, fiecare membru al comu- 
nităţii avind drept la folosința unei părţi dintr'insul. 


Faptul susţinerii unei asemene teoiii de câ'ră Giurescu 


ni dovedeşte 'ca el nu cetisé lucrările unor barbaţi ca Mor- 
gan, Sumner Maine, Maurer tatăl şi ful, Thud'chum, Landau, 
Melizen, Lamnrecht, etec., şi nici chiar acele ale unul vulgari- 
zator ca Laveleye, 

Căci dacă ar fi ayut cunoştinţă de acele studii, ar fi ştiut 
că nici o obştie, nici un neam dia lume nu s'a trezit la viaţa 
de stat fiind în stare de şerb.re, că libertatea şi egalitatea 


t Aces! lex! este rări! de mine. R. R. 


TEORIA LUI OIURF SCU DESPRE RUMINIR IECH 


intre toți membrii obştiei au fost temeliile stării în care s'au 
dezvoltat în copilăria şi fa tinerețile lor. Dacă servag subit 
toate formele lul a avut şi are încă într'adevăr fiinţă la po- 
poare încă foarte pr e, trăind subt alcătuirea tribală 
sau subt acea cantonală, aceasta a fost şi este numal în 
forma individuală, adesea sporadică şi niciodată la o obştie 
allată pe aceăstă treaptă de dezvoltare, n'a apasat-o sau nu 
apasă ra maselor, mari ale neamului, 

Clasă însemnată de şerbi, provenind din chiar sînul u- 
asi popor trăind viaţa lui p n'a existat pănă cind nu 
sau putut constitui la acest popor o putere centrală şi o a- 
ristocraţie destul de puternice şi de bine organizate pentru 
a înmulţi numărul şerbilor şi a-i menţine în robie. 

Aceasta este una din legile dezvoltării neamului omenesc 
care, ca acea a tuturor orzanismelor, este supusă unor reen) 

nerale, aceleaşi in ansamblul lor, deși prezentind, peniru 
Ki grupă de neamuri bi chiar pentru fiecare neam in 
parte, nişte variații. din cadrul regulii generale. Spre 
a H înțeles mai bine, voiy asamana popoarelepâmin:ului deo- 
șebitelor esențe ale unei păduri. Legi generale şi imuabile, 
aceleaşi pentru toate esenţele, prezidează la naşterea, la def- 
voltarea, la înmulțirea și la moartea fiecărui copa: şi observ 
din nou că aceste legi sint aceleaşi pentru toate esențele. Dar 
fiecare esenţă are şi ca legile ei proprii, neschimbate şi ele, 
potrivi! cărora ea îşi dezvoltă caracterele speciale în raport 
e erg Ren de an, de climă, de situaţie. etc., în care se 
păseşte. j 

Giurescu, care se vede că nu era În curent cu studiile 
istoricilor pe care i-am citat mai sus, nici cu bogatele rezul- 
tate ale cercetărilor etnografice din uliimele decenii, nu sa 
gindit să-și pue intrebarea : Cum, în astfel de alcătuire, cind 
putere centrală nu exista decit în cazuri extraordinare, şi a- 
ceia slabă, elementară şi numai vremelnică, o minoritate in- 
fimă, in atest caz particular cnejii, în număr de mult citeva 
sute, ar fi putut izbuti să reducă la şerbire o obştie cuprin- 
sind zeci şi chiar sute de mii? Şi prin ce mijloace ar îi pu- 
tut oare acel puţini să menţie pe acea mulțime în şerbire > 
De unde ar fi putut oare acea mină de oameni să stringă şi 
cu ce să intreţie oastea trebuitoare pentru a ţinea mulţimea 
subt jug? Cum de nu s'a intrebat autorul comunicării în 
chestiune dacă a mai existat şi la alte popoare o asemene 
anomalie ? . 

Apoi, dacă astfel ar fi stat lucrurile, dacă obşiia romi- 
nimii dintre Carpaţi şi Dunăre ar fi trait în stare de şerbire, 
cum ar îl putut Basarabii să gâsască într'ins: grosul oastei 
cu cart, In mai multe rînduri. au înfruntat pe regii Ungariei, 
adică pe stăpinitorii unei crâii în care, pe acea 

vreme, obştia neamului rominesc trăind într'insa 
era încă cutotul slobodă? Căci, precum vomconstata mai 


` 


PN. ee 


? fapt este că şerbirea țărănimii în Ungat a, atit acea a 
Țărănimil ungare cit şi acea a țărânimii romine, a devenit de- 
săvirşită numai după reprimarea răscoalei Lul. Doja, la 1514 


Deoarece, pentru chestiunea de care ne ocupăm, starea 
legală a Romtnilor trăind în evul mediu în țările supuse co- 
roanei ele Ştefan este de o însemnătate capitală, volu 
reziima ale chipul în care cel mai bun autor de drept consti- 
tuţional al Ungariei, Akos de Timon, expune diferenţiareaa 
claselor în regatul ungar: 


.„précum $'a aratat de mal mulle orl, cuceritorii ungari au 
găsi! atci (în tara dintre Carpal!, Sava și Leltha) elemente elnice eşile 
din trei obirşii deosebile: Slavi, Germani şi c teva fărmăluri imprăş- 
tiele a marei familii uralo-aliaice și anume aşăzări avarice şi bulgare. 
NI lipsesc orice izvoare privitoare la siluajiunea de drep! a acesior 
populațiuni supuse. Din împrejurările posterioare și după analogii 
cu slări similare în fri străine, pulem conchide că Ungurii au robit 

o parte din po le învinse, iar pe cealallă parie nu numai că 
led lasa! să se folosească de liberialea personală, dar l-au mai lasat 
şi pămintul ce-l slăpinea, siliad-o numai! la oarceşicare dări din produ- 
sul acelui prais. Din acesie siraturi ale populajiunii găsile ou pro- 
veni! jaranii liberi ai epocii arpadiane”.., 


Vorbește apoi de Romini, zicînd că până atunci, secre- 
zuse că Ungurii. la venirea lor, găsise pe Romini stabiliţi în 
ra ce 0 cucerise, dar că studiile lui Roessler, Hunfalvy, 
ethy, Thălloczy şi alţii au stabilit că povestirea Anonimului 
Ste întemeiată pe ge —-. si neştiinţă şi că Rominii s'au sta- 
mal tîrziu în Tr: „ala, 1 
Vorbind mai departe de epoca constituţiunii primi- 
tiv e (Urverfassung) a Ungariei, zice: 


„Oamenii liberi ce nu erën nobili stăteau subi oulorilatea Iri- 
burilor maghiare respeclice, adică sub! acea a căpeteniilor tor. Cind 
Stiniu! Şielan supuse aulorității e ar? păminturile cetăților (regale) 
precum şi pămîntul rămas pe dinalară de teritoriile atribuite llecărul 
trib, au ajuns şi onmenii liberi care nu erau nobilii subt dependenje 
acele auloriiăjl regale. 

AsHeliu parle subt înrlurirea unor așăzări slavice, pe de alla 
subi acea a unor așăzări germanice, a lua! Dintä alcătuirea regală a 
comilatelor ca iztor al pulerii militare și economice a regalității, Sfin- 
tul Şieian şi urmaşii lui au conferit (verliehen) pāminturile aparļinind 
castelurilor, parle sub! îndalorirea serviciului oştenesc, pariç ia schim» 
bul unor presiajiuni renie, Asileliu acei ce șădeau pămintul une? 
cetăți erau unii indaloriji la slujba oștenească, lar alții la dări. si 


ef 


1 Akos de Timon. Ungarische mt se st Rechtsgeschichte, 
89, 90 : Încil priveşle, acuzajia aruncală Anonimului, se știe că 


3 rii nu numai ep fosi siliți să revie asupra el, recunoscind per- 


lecta lui bună credinlă, dar l-au ridica! chiar un monument foarte dri ` 
PI Budapesta. 


TEORIA LUI OIURESCU DESPRE RMN 175 


Pămin! de ai cetăţii, lofi acel o ni liberi e ` 
a care 

u el lor, ci șădeau pe pâminiul re wd Ze El KEE 

semnele bisericesti a mlrene cultivindu i. ŞI el eren, mai mult sau 

ma! pulin, trași în alcãiuirea comitslutul, aaifâliu că înltenga siare e 

oamenilor liberi nenobili poale de fapt să fie identilicală cu d 


Cemali i fm 
ame ri nenobili se după d T 
vad e îs pier ri Jime, în patru, BEE e tu Li 
(Buirgholden). 3. tidoornicii regali d larani Dal e! cetății 
KE D colonii gali și faranil liberi, 4, Oaspefii 
ienumire de jobbaglones casiri înțelegem ină- 
tori de Păminluri de ale celălilor care situl alee la i primă 
variabile, poirivit întinderilor teritoriale airibuite lor. Dinit'insil se al. 
căluesie miliția celății; fiecare comitat re al dă un sleag. Miliția ce- 
d ae Sven tert erg LA siind la est ne- 
a regelui, adică coniraru tiril 
pre oare keps e au ipiae după vola lui. HE Kaf Ate 
osesiunea lerilor a oamenilor de cel 
de proprielale depiină, după dreptul nobiliar "EE, Sche kr 
viciul militar legai de dinsul este întemele! pe o convențiune,. alcă- 
tueșie un serviciu de oasie special, pe cind asupra stăginirii terito- 
riale nobile apasă numai sarcina slujbei oşteneşii genergle condili- 
onelă de legălura publică obștească, Poseslunea terilorială a oame. 
nilor de cetale este mai oape de feod şi jobbagiones se poi mai 
degrabă asamara cu micii vasal! ai stalelor din Europa Apusană, De- 
osebirea principală slă în faplul că formele care exprimau caracierul 
personal al raporiulai feodal : jurămialul feodal, comendatic şi in- 
vestilura nu eran uzilate în Ungaria. Deci dacă raportul dinire oamenii 
de celale şi rege, în lrăsăturile lui principale, era acelaşi ca acel al 
micilor vasali din Apusul Europei, loluşi acest rapori, în formele lyi 


Subt autoritatea comitelui cetății stăteau, pe la Led Uniad 


-exlerioare, nu infñjosa nicl un caracter feodal. 


L In clasa nenobililor, oamenii de ceiaie ă iruni 
alit în punct de vedere juridic cil şi în acel ec w ri îi gës 
Erste rap e porta iaa căci e pri Geen, laliniza! pria Jobagio 

n cel m i i bi ` Í 
unei clase şi ai unul Ge gett A Weg Leet Nolina 


1 Un document din 1162 tréier, C. D. V, 3. p. 255) dă în chip 


-explicit oameni or de cetale, care alifellu apar loldeauna sub! denu- 


mirea de Jobbagiones cas!ri, 
iii Seen regis, 
rnides vola să derive cuvintul Jobbagio din cuvintele 
eh si ag (v; s. z. din ramură mai! bună), Kovachich din Jobb weg? 
8 că : din pal mai ban. Amindouă elimologiile trebuesc înlăturale 
eoarece forma primilivă jobbagio, joubagio, reclamă în mod clar se- 
gorejtusta Jou-bagy. Vambéry priveste cuvintul ca fiind o combinație 
SH dee, jau, y în limbile iurco-istare însamnă rărbolu şi din bag, 
eich E cuvial lurco-lalar care desemnă căpelenia superioară. 
ceastă explicație meritë și din punctul de ved > 
accepjiunii cea mai deplină considerație. In acest ei Ze 
E e căpelealile esche căpitanii, v, s. z. în cadrul alcătuirii 
Mare a poporulul ungar, . e 
Hunii. Cind inire veacurile X ad Ai Seng time! diateși al sa 
fa căzu, cuvintul se evaporă spre a servi dre 


et calificativul de proceres castri şi pro. 


A 


uni de drep! și sociale favorizate esie al- 


. Temelia acestei bei 
calilatea servi Serviciul primei or Hio 
S f [nguru se cade să fie fr E - 

Meveleg este datz, CAE Oamenii de cetate an, în urma 


eplinii de ei, o siluație mal aproplelă de acei co drep! publie 


| i liberi, de nobili. 3 s - 
VW "NA zice detre oamenii de cetate (Burgmänner) : tee 


s castri sînt mobili! saraci care au venii la rege și 
di ers e- (verlieh) Pink aparjinfad ce prasi fe Bei 
e războlu, să apere celalea și leriloriul ei”. Aceaslă ș [] b 
erea noastră, irebue interprelală cum că, la sfirșilul La 
“lea, scria Kerál, clasa oamenilor de cetale se iula în 
parte din oamenii sărăciți core objinuse dela rege pămin! de care 
sp d un serviciu militar necondițional. 2 e 
€ Shi ameni! dë cetale (castrenses, cum se numeau pe seuri) nu se 
bucurău cu totli de o silualie de drept absolut egală; și printre dingii 
se alla o clasă mal distinsă : urmesii celor ale căror posesluni Wis 
nie li fusese conferite de cătră Stefen cel Sfint cu prilejul în E 
tf comitatalui. EI sînt desemnali în izvoare ca oameni al celăji 
sau oameni liberi ai! sfiniulul rege "ër weg sancti regis, i eri 
sane!! regis, filii sancti Stephani, filii jobbagionum sapeti regis) cs 
de neam vechin (/cbbagiones naturales) sau, pe ege? “a onorabil 
at mobili oameni de cetăli (/cbboglones horestlores, no Gre i 
Cet mai distingi sau din neam mal vechiu ai oamenilor ee, 
tate se bucurau de o mal mare gesiirngre fajă de regalilale: regele 
au éra liber să lusirăineze posesiunile lor după piac, apoi acesle po: 
sealeni se moşienesu ee der Sippe) 
«părtate din rubedenliie 
Baachen SE să dispue după roe de posesiunile teritoriale 
ale onmanllor de cetate mal recenți. Ca lăcind parte din a zg lai ma 
erau Denit să găzdulască "e funcționarii superiori al comilalului regel, 
îndalarire de care erau sculiji ace! de origine mal veche.5 Nu a 
ma! Gale astăzi cu putință să magar Frica ro gerak a Leg 
celale cei ver 
Ges" E ee existau dovedeşte fapial (ia) numă- 
oaselor documente în care regele ap oameni de celale mal ne 
celor mal dislinși. ? 
"Se d VEER al cetăţii (eratrenses clolles). 
Aceştia sint acei oameni liberi ai pe Jumătate liberi care «la: 
aşazaji pe păminlul une! cetăji, dar nu sint jinuti la serviciul militar 
si Indalariți la alte prestajiuni căiră auloritalea din celale, AA 
Alcătuirea regală a omg ie beer ce ër 
mulie ori, nu numai o alcătuire mi e ` Ges 
Jității şi mijloace de putere economică. Pres 
E a tre bere sel erau foarte diverse și prez 
eastrenses se Împârțeau în dilerite grupe, ole căror stare economi 
ra la feliu, 
e eg epica E siärii- de drept este de spus in deobşie că erau ve 
sonal liberi, dar nu posedau pămin! cu drept. (be: (freies  esiiz ee i). 
ci nu numai că nu puleau dispune de posesiunea terilorială, mag A 
sesie posesiual se moşteneaa numa! de copiii ior. Dacă usech? 
moştenitori direct şi naturali, dispunea în deobşie comilele ce Ați de 
avulul lor. ` Eşirea din rindurile țiiorilor de pămini peniru a se 
elasna oamenilor de celate nu era de loc lucru rar. 


1 clase (n'are cineva 
semna pe cei dinlălu și pe cel mal buni al oricăre Ca ere ata 
? D itiplele întrebuințări ale denum p 
pes im Germania dins eval mediu) Felix Schiller. Articolul Jobbagio în 
Lă , LIN. p. 419 — 420. j 

? 1 Akos v. Timon, Op. cit, p. 144 sq. 
1-2 ld., Ibid., p. 143. , 
3 ld., Ibid., p. 146. 


g TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIR Du 
IT. Udoorniei! asaza! pe bunurile regale și Li 


Iberi. 

Intilnim denumirea de udvoraici incă în legile Siintulul Ştefan. 
Erau de asemene personal liberi, dar nu evesa. dré de eg 

sonal ci trebuiau să Indeplinenscă oareșicare drosiant peniru În- 
elinerea curții regale din bunul pe care îl cultivau. Din rindarile 
advornlollor se luau servitorii curții! care indeplineau la curie servi- 
sii personale, apol muncitorii care făceau ob'ectele lrebultoare pen. 
tu serviciul curții. Cea mal mare parie însă aproviziona cur!ea cu 
use agricole. (/doornicii alăleau la început subt aulorilalea unor 
căpetenii sau comiji (Gespdne) deosebiți. Cu încelul însă se șlerse 
deosebirea ce exisia laire administrația domeniilor regale şi consti- 
tatia comiialelor; unirea între amindouă se făcu mai sirinsă şi, la 
pr rai odmialsirajia domeniilor regale se confunda cu alcătuirea cos 
alui. 

Casi regele, alit nobilii bogați ci! şi fețele de samă lumești 
bisericeşii aveau udoornici sau oameni liberi așazați pe e 
lor, care avean de îndeplini! oareșicare îndaloriri şi de plat dări. 
Udvoranlcii liberi slăleau la începal subl autoritaica funcilonarilor re- 
gali, anume subit acea a conmiielul cetății şi plăteau „penlrn libertate”, 
adică pentru ocrotirea regală, un impozit, aşa numiții denari liberi. 
Cu dezvollarea imunilăjilor, incăpură Însă oameni liberi, aşa- 
za pe bunurile nobililor si a clerului, tot mai lare subt pulerea să. 
piailor leriloriali şi se conlopiră Tale singură clasă cu muncitorii e- 
gricoi! neliberi. 

IV. Hespites; coloniştii. 

Au regele cil și domni! mireni și bisericeşii aşazau bucuros pe 
posesiunile lor colonişti elcăiuind comuni Întregi. Izvoarele mențio- 
nează coloniști ilalleni (latini) ei slavi, mai adesea însă pe oas- 
pelil germani (Hospiles leutonici). Coloniștii, pe lingă exploala: 
vea sgricolă, se mai ocupau cu comerțul și cu meseriile. 


Sa vedem acuma cum rezumează Timon transformatea 
mase! ţaranilor liberi ale căror categorii ni le-a enumerat şi 
deseris in chip ait de amărunţit în turmă de şerbi: 


„Apasarea slăpinirii leriloriale şi acea a sarcinilor care îm- 
povărau pe sapuşi era micșorală nuwal prin dreptol de sirămulare al 
snpusului. Liberialea de sirămulare era singura armă ce ala la î:dă. 
mina laranilor epasaji şi năcăjiți Impotriva arbilrarului slăpinilor te- 
rHoriali. Desimea populației în cursul acelul period era Încă foarie 
mică ` brejele sin! rare şi loarle cerule. De oarece valoarea imobilului 
este de!erminală de numărul locul'orilor aşazaļi pe el, nobilimea în- 
earch în chip slalornic să sporească numărul supuşilor el. Nobilii 
hărăsesc laranilor fellu de fellu de foloase, despart bucăji mari de 
pămini fa sesiuni (Hufe, mansus...), conleră |aranilor drepluri la pă- 
dure, peacărie, în cele ma! multe cazuri şi dreptul de a vina animale 
mici şi obline dela rege drepi de zile de tîrg şi sculire de vamă, ln 
tine el lransmii comunilăților de supuşi chiar o parle din puterea lor 
slăpinească : justiția de Jos şi polilla locală. 

Stăpinii tolaşi se silesc neconleni!, prin toale chipurile, să măr- 
gineancă dreplul de sirămulnre al supușilor. Dela sfirşilul veacului 
mi Xlil lea coroana privește ca dalorie statoraică să ocrolească 
pe supuşi Împolrira siăpinilor leriloriali și nà inchezeşiuiască drep- 
tul lor de strămulare. Acesi drep! insemnat care este exprima! încă 
ia erlicolui LXX : 1295, este neconlenit reconfirmat În cursul acesiui 
period. Toluşi deja decretul dela 1492 alabilea, în pritiaja strămutării, 
disporiliuni Îîngreuiioare, deoarece pe lingă Indepiialrea oareşicăror 
condițiuni, se mai cerea și îaroirea siăpinului. la lipsa învolrh stă» 
pineșii slrămularea era interzisă și alci un stăpin nu evea voe să pri- 
menscă pe supusul fugit. Deși darea sau refuzul iavoirii de sirăma- 


1 id., Ibid., p. 147. 3 


+78 VIAŢA POMINPASCĂ 


tare an erg cu desăvir lesală la vola stăpinula!, aceasi! condiliune 
na toluşi o mare Îngreuiere, chiar numai prin al putinții w- 
La irăgănâri a dării învolrii  Singeroasa răscoală dela 1514 a atu! 
drep! urmare abolirea loială e drepiului de sirămulare, Articolul XIV 
al e dela 1514 holăra că supusul nu poale rărăsi sub! nici-o 
+ ondijiune dumenlul slăpinului său lără învolrea acestuia, Prin această 
dispoaljiune de lege supusul deveni un şerb legal de pămial. i 7 


Vedem dec! că în Ungaria țărănimea de toate na ţionali- 
ăţile a ramas de fapt liberă până la 1514. 


Spre mai bună înţelegere a chestiunii voiu mai rezuma, 
după ion Rusu Şirianul, mersul transformării ţărănimii libere 
din Ungaria, de naţioralitațe ungară sau romină, în țărănime 
meliberă, legată de glie. 


La 1542 se făcu legea prin care losie sarcinile cad asupra po- 
lui dela sale, Pină atune!, subit cuvinlul: regmicola (honldkos, 
ocuitor al țării) se înțelegeau toji locuitorii (Brit, ai plălilori de dare 
şi privilegiați tari. 1, ali! reynicolae, nostri); la 4511 cuvinlul acesla 
ariificial se refera numai la privilegiați, ceilalți erau numiţi iobagi. 
Hobăgia s'a înfitalal deci ai ca insiiluțiune de stat şi ce! care | apar- 
au erau despărțiji prin zidul de piatră, lere ca slinca, al daloriei 
plălire (dare). De aici în colu au 'ră!l două felluri de popoare na: 
Göre, despăriile lot mai lare d'olellă prin interese, simliri, necesități 
a tendințe. Uaul a siăpinii, celalalt a lucrat; unul a poroncit, cela- 
alt s'a supus. 
` Dreptul de liberă mutare al iobagilor este proclamal de decre- 
tul p dol de Sigismund, in 405 in urma hotăririlor diete! jinule în 
acel an, 
Articolul 6, adus în Intëla dieă, decrelează că lobagii de pe 
prielăţile regale şi, peste lot, Iberii pot să se mule pe moşiile no- 
iilor clerici și lumeşii şi, vice-versa, lobagii acestore se pol mule 
pe domeniile coroanei. Imporianiă este dispoziţia ca orice prelenjie 
er avea proprietarul asupra lobagului, numa! ln decurs de o lună e 
pome incasa, d'aici în colo iobagul e liber să plece unde vrea. Prim 
art.14 al legii aduse în a dowo dielă, articolul de sus se întăreşte 
şi se leu mâsuri peniru-duceree lul la îndeplinire. Prin articolul 15 
se spune că arendă, amendă si alie prelenjluni ale proprietarului fajă 
de lobog trebue a se lua în decurs de o lună, lar dacă nu, pesie alle 


dovă săplâminl lobagul poale să se mule. Al 16-lea articol zice că ` 


dacă propriciarul n'a ridical vre-o acuză sau n'a lormulal vre-o pres 
lenje conira iobagului inainte ca acesha să-şi capele llbertalea, d'acă 
În colo nu-l mai poate rejine. Proprietarul care n'ar respecia această 
dispoziție are să lie pedepsii si pmendei de slujbaşii comiiatului, 2 
Incă dela incepulul renculul XV se manilesiă năzuința stăpini- 
lor teritoriali de a lega de gile pe jarani, iar aceşiia apără cu inver- 
punere ilberialea lor. Le 1437 lzbuhneşie, din cauza lăconiel epis- 
eopului Gh. Lepeş, răscoala. Încă din timpul lui Ludovic cel Mare 
pinii preferau să primească zeciulala cuvenită în bani in loc se 
Mea în producie ca pănă alanci. La 1433 Sigismund baie, după obl- 


1 lds ibid, p 597. 
2 id, ibid, p. 208. 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIE 179 


LE LA LA AL ai 
eelul vremii, ban! de argint în valoare mul! inferioară acelei now- 
nale peniru a scobori iar, În curind, valora lor cu prilejul încasări 
dăriior. Episcopul Lepeş lasese înadins să se acum “zeciulala lui 
cuvenilă de trei ani, peniru a o preiinde locmul în momenlul în care 
valora banilor ere mai scârulă, excomunicind pe acel care nu se su- 
puneau, Aceste măsuri exasperase pe Unguri, pe Secul și pe: Romini 
eare, în primavara anului 1437, ridicară s'eagul răscoalei dela Alba 
de Jos pănă la Saimar. Oşiirile ari lei, unite cu acele ale voe- 
vodulu! Csaki, dëdure o lupič înverșunală la Oipret, Juplă ramasă fără 
rezulia!, dar în urma cărela se căzu, în ziua de 6 lulie, în Kolos-Mo- 
noslor. la involală. Prin acea învoială se recunoaşie în chip formal 
Go a ce mulare el iobagilor precum reesë din următoarea dis: 
pozljie. e 
„Mai deparie, deoarece Jălulrea cu puterea și apasarea locul: 
torilor țării decurge din faptul că acel care vor să se mule în allă 
e n'au fost congediaji ci despoiaii, au decis ca opnmenil în slare 
bert, dunăce au plătit zeclulala şi datoriile, să se poată muta ori- 
unde, liberi şi färä vre-o alingere. Ier dacă vre-unul ar împiedica şi 
er despola de avuturile sele pe astiel de iobagi care ar vol să se 
mule, să plăleazcă drept pedeapsă irel mărel. 
lar pe acei lobagi care se depăriează în tolnă, fără a pi ze- 
clulala, ori că se susirag din propria putere de sub! mina dreplului 
şi legii, domnul lor legal după obicelul de drepi al țării. dela riul 
judecător legal, îi poale reclama dacă, prin jurăminiul său și a dai 
«mariori, doredeşie că acela s'au departat în taină sau s'au susiraa de 
lege“.i , 
După puline săplămial nobilii încercind să revile asupra aceste! 


- îmvoeli, răscoala izbuhni dia nou, avind de astădală nu numai pe Saşi, 


dar și pe Secui cu ei, Toluşi soarta armelor neliindu-le lavorabilă, 
se reinoi la 6 Octombrie, involala dela Kolos-Monosior. lată dispo- 
«ljiile privitoare la dreplul de mulare: . 

„Dacă vre-unal dintre jarani seu iobagi, pulin legal, nedindu î- 
se pentru aceasla îngăduiniă şi neplălind ferroglum, nici dalorii ale 
sale acum, cu răzvrâlirea asta s'a mula! în altă parle, pe astfel de 
faran nobilul de pe moşia căruia s'a dus, după vechiarile obiceiuri 
ale ţării şi cu pulerea să-l duc: imdără! şi încă așa, ca jaranul dus 
asilellu îndără! cu forja, să lie dalor e mai sta acolo 45 zile, să-şi 
îndeplinească loa e datoriile şi numai după aceia să plece"... 2 


Totuşi în practică, nobilli urmau să pue piedici mutării 
iobagilor. Ei nu recunos-ură pe Albrech: de Habsburg ca 
rege al Ungariei până ce cl nu se Indatori să abroge toate 
dispoziţiile lui Sigismund în favoarea libertăţii lobagiior. 


Vedem pa loa Corvin scriind luluror locolenenților săi de ce- 
tale să permilă libera mutare a iobagilor şi, dupăce ei au Dlët ce 
daiorează, să-i lase să plece orlunde ar voi să meargă. 3 : 

La 1445 dieta din Pesia decrelează în articolul XXII: „lobagi, 
gricărul stăpin, care au DÄ arenda legală şi alte datorii dreple, 
dacă ar vol så se ducă pe alle domenii, să fie lasali toldeaana, a-. 

licindu-se asifellu pedeapsa prerăzulă in respeciarea legii deceda 
EL. Sigismund”. 4 


e 


i Id., ibid., p. 298. 
2 ld., ibid., p. 307. 
5 Id., ibid., p. 550. 
4 id, Ibid., p. 333. V. izvoarele. 


180 > VIAȚA ROMIRBASCĂ | 


pre. 
ea nobililor, prin ariicolul 30 al legii din acel an, suspend as 
` wë dreptul de mutare al iobagilor, hotărire motivată pe starea 


Amt ndai de fa d expirarea anului, dar această 
e reinoilă jang Aa probe dielei dela Tolna în prime- 


berialea de mulare a iobagilor se resiabileșie la 1468 cind, 
prin art. 2 al legii se decreltează: 


„În privința mulării iobagilor, să se urmeze legea veche a țării 
h a 


Marii proprietari sint datori să congedieze pe lobagli care vor 
să treacă pe moșii mai mici, to! așa şi proprietarii mici. lar dacă 
mar vol să Iech asia, fișpanii să-l! silească în chipul obişnuit. Pleca- 
tea aste liberă voim so urmăm și Nol (regele) pe proprietățile 
noas're". 3 

În genere, în lot ce se face de aici inainte penire lobag! ori 
conira lor, se vede lupia dinire rege şi oligarhie. Cind regele e 
slrimtoral cedează. Cind a invins SES vtajmaşului extern, se jine 
aspru wr de feodali şi nu pregelă e lun subt proiecție pe iobagi. 4 

Subi imperiul unor grele nevoi externe, Maleiu Corvin, la 1470, 
se vede sili! să snncjloneze articolul 4 al legii din acelan care suaă: 

„lobagii care s'au mulat în orașe, pe moşiile regelui orl ale re. 
gine! ori pe alle proprietăţi, pot fi readuşi cu puterea armelor la 'ro- 
prielarul de unde au plecat, iar peniru îndeplinirea acesiei mutări, 
auloritățile sin! daloare subi aspră pedeapsă, să dea mină de a utor 
proprietarilor". 5 


Peste un an, adică la 1471, situaţiunea îmbunătăţindu- se, 
regele reinoeşte art. 16 din legea tăcută subt Sigismund care 
recunoaşte liertatea iobagilor și ia măsuri aspre pentru a 
închezeşlui îndeplinirea lu. 6 d 


In curind Însă, prin ert, 14 al legii dela 1474, se suspendează 
din nou pe un an liberialea de mutare a iobagilor, 7 

Acest drepi este restabilit locmal la 1436, prin art. 39 din ace! 
en, care hotărășie că; 

mAlme să nu Îndrăznească cu pulerea ori cu vre-o viclenie în 
sonita obiceiului țării, să rețină pe iobagi, așa ca bielel să poată ori 
sia locului ori să meargă unde îi place“... & 

Se ma! prevăd amenzi peniru stăpinii care ar impledeca muta- 
sea iobagilor prin sii sau prin preteajiuni de taxe şi allele; aceste 
na se pal reclama de cht in curs de un an. 9 

ri. 95 al legii dela 1492 menjine dreptul de liberă malare al to- 


1 id., ibid., p. 369. 
2 ld., lbid., p. 370. 
Le en Amâgyar ellám, wa la Russ Şiriana, p. 372 -75 


8 id., ibid., p. Sai, 
9 id., ibid., p. 583. 


_YĦORIA LU! GIURESCU DESPRE RUMMER 18 


begfier, prevăzină că slăpinii ce s'ar ne acest 

* endaji, rom i Se EE preseripiia pentru Dai ella 
prevede e - 

sili şi pune piedici nouă şi pă <a li oni sarin, EH GEES e 


Se poate zice că aceste legi au consacrat | 
de fapt dacă nu de drept a iobagilor, Acea e bt 


săvirşita tocmai la 1514, în u 
coala lui Doja. rma reacţiunii provocate de rás- 


— Din cele de mai sus, atit din cele culese dela Timoa 
şi din cele găsite în opera lui Rusu Șirianu constatăm că: TI 
In Ungaria, țărănimea de toate naţioualitaţile, acea ma- 
ghiară caşi acea romină a ramas, cel puţin in drept, liberă şi 
melegată de gile dela ongian acelui stat şi pănă la 1514, cu 
eren SCC ata necontenite ale nobilimii maghiare pentru a 


Unii autori au pretins că printre Germani s'ar fi aflat o 
clasă de oameni neliberi, provenind din subjugarea de cătră 
el a unor populaţiuni -aborigene, astfeliu s'ar fi născut classa 
Liților (Liten, Liute, Leute, poporul), pe cînd oamenii H. 

a e: E de. die care după cucerirea malului 
sting al Rinului ar ost stăpini te număr erbi şi ser- 
vitori aflaţi adesea in aceiaşi wël, bei x 


lată ce oer vm la asemene afirmări nedovedite Waitz, 
cunoscutul specialist în istoria dreptului constituţional german : 


„De alci se deduce originea Lijilor (Liten) dela supunerea 
altor popoare germane de cătră Saşii Învingălori care se răspindeas 
în lung şi în lat. Şerbirea va fi fosi înlemeielă asiiel si alure. La 
vechii Oermani asemene înlimplări se susirag cunoșiinții Istorice: Ta- 
eit mu şile să ne spne nimica În aceasiă Privinlă. Toluşi mulie pot 
să se fi intimplat în cursul luptelor dintre deosebilele neamuri ger- 
mane, S'ar putea gindi la supunerea unel populajiuni mai vechi, a 
wreunui neam străin de cãiră Germani: dacă n'am avea teptul 
să nu există urme despre existența la el, a unor elemente 
deosebite. ŞI Ipoteza opusă: cum că Germanii ar fi adus acea de- 
esebire ia aoua lor pairie de deparie, cel muli nu este răsplasă in 
«hip incondijional, numai sier putea valorifica în conira el faptul că 
era străină de Germanii dela nord, pe cind se găseste, cel putin în 
feliu asemănător, la alle popoare indogermanice. Dar esie pujian 
probabil ca acesie (elemente ger ite) ar fi înlemeiet popo 
tal şi nu se poale deduce numai din faptul că Tacit cunoașie expre- 
siunea de liberaji. Mal cu samă nu se poale interpreta asifeliu ce- 
“latul Lion sau Laien, Acest cuvini se susirage dealiminirelea orică- 
rol Eeras precise că el să D fosi oameni liberi, care au ajuas 
in chip izolat în siare de șerbire şi cum se intimpla mai tirziu, s'am 
dal unul domn spre a-l sluji, iarăşi nu este de gindit; dar faptul 
la care irebuesgindil mai pujin decit la orice este acei că 
+ parte dia popor, din pricina unor anumite însușiri fizice, 
è unei puleri sau vrednicii mai miel, să fi fost osindii la a- 
sam one pozljie de drept inferioară. 


d did., Ibid, p. 59%. 
9 ld.. ibid., p. 598, 


+ 
OD) 


182 o VIAȚA ROMINEASCĂ 


RK GL Sta 


` Nu se poate stabili cu siguranl! dacă numărul zervilor era mare. 
Lucrul însă nu poale li privit ca probabil, Este vederal că 
teritoriale mai mari n'au pulut fI întrunite Intr'o singură mină decit în 
cazuri izolate, Dar mal pulin decit la orice esie de gindii ca 
servi și supuşi să fi alcătuit masa populaliuni!, iar oameni? 
liberi să Dräi printr ei, săli îi poroneit parcă ar fi fosi un 
neam domnilor pujin număros. Toale şiirile sini în conlrazicețe cu © 
asemene presupunere; număronsele armale ce le puneau x 
pe pici are, chipul şi geb in care ni sint descrise expedtjhi- 
nilè şi noll: aşăzări ele noilor triburi, precum şi împrejurările ce 
le intilnim pe pămîn!i german de origine. 
Nici E cit na şiie nimica despre asemene împrejurări. Oamo- 
all liberi nu iriesc ca domnii, încunjurali de număroşi servi. Dacă 
barbajil în siare să ponrie armele nu iubesc munca, ea este lăculă 
de temei şi de moşnegi, de membrii familiei. Àite mărturii ni arată 
doară și pe omul liber lucrind la cimp. Hufe sparlinindu-i îi dă lut 
și la ai să! mijloacele de înirejinere, ea este temelia pe care este a- 
sazală liberialea, dreptul lui. Dar ea nu hrăneşte serri număroși, 1 


In cît priveşte alcâtulrea popoarelor slave inainte ca et 
să fi aleătuit state, toți autorii care ni-au descris organi- 
zarea şi moravurile lor sint de acord pentru a-i arata traing 
subt regimul cel mai egalitar. 

Sclavenii şi Anţii nu ascultă de un singur om, şi din ve- 
chimè trâesc în democraţie, şi de aceia împărțesc în comun 
toate bunurile şi toate pagubele, z ce Procop. 2 

„Peste toţi aceştia, care se numesc Liutiei, nu este nici 
un domn arumit, măsurile de luat se discută în sfatul tuturor 
şi toți se înțeleg pentru aducerea lor la îndeplinire“, rapor- 
terază Thietmar dela Merseburg. 3 Sa 

«Lechitii (Leşii, Polonii n'au printre dinşii nici rege nici 
principe, trăesc ca frați născuţi dintr'un tatā», ni spune alt 


3 

In sfîrşit împaratul Mauriciu ni arată că Slavii, cind få- 
cean, prizonieri de războlu, nu-i ţineau pe viaţă în robie c 
după un termen de ani. li dadeau libertate să plece inapo 
în ţara lor, sau să râmte pe loc cu ei în calitate de semeni, 
bucurindu-se de acele-şi drepturi. 5 

laca ce găsim în excelenta /storie a Bohemiei a lui Pa- 
lacky despre starea personală a poporului ceh: 


S'a dovedit mal sus că şerbirea (Leibeigenschafl] era nece- 

soen) la vechii Slavi, Pe cind celelalte popoare reduceau pe prisa- 

$ lor de războlu la starea de robie, Slavii lasau pe ai lor să alea 
pă implinirea unui termen holării de serviciu, să se răscumpere 


să s'inloarcă în jara lor sau să Irăească inainte cu dinsli co oameni, 


1 O. Wailz. Deutsche Verlassungsgeschichte l, p. 162 sq, 
D romei De Bello Golhico, II, p. 498. la GE 

3 Thielmar Merseburg., apud Periz, V, p. 812. la Palacky.. 
4 Bogupi, apud Sommersberg, I, 20. 3 
5 Mauriciu, Siralegicaa, ed. Upsala, |, p. 273. 


f 


TEORIA LUI GIURPSCU DESPRE RUMÎNIE 183 


Hberi ai ca prielini,. 1 Numai în urma contactului cu 

$ r ; 
mai ales cn Germanii, ln care prinşii slavi aveau oma piere y 
soaria cea mai grea, se oblsnul să se privească şi să se iraieze oa: 
m ~ ca lucruri. La Slavii de vesi, mal ales la Cehi, accasla pare a 
nl avul loc înalnie de veacul ai IX-lea. Dar chiar la începutul se- 
D e al X-lea se vindeau olci prinsi de războlu. Mai tirziu, în vea- 
cul al XI-lea. descoperim o nouă ohirsie pentru serbire : crima. Rău- 
tăcătorul osindit de judecător la moarte, plerduse liberiale și avere, 


peniru dinsul cìi şi peniru ur îi i 
cazul cind domnul du îi Lee Bees, mech WSA ia, 


Palacky ma! citează o mărturie docamenlară din secolul al XI i 
nans. sao tga: gg mulier, Gothelindiscum poda Keng 
eni. esse. muiere e i 
fiind liberă, cum an loji Siavil obicelul să fle). SH ANblëie 


Limbii cehe dealimintrelea îl lipsegie şi ba lipsit lotd 
cuvînt adecval spre a desemna În chip precis şerbirea sau spuse, 


căci otrok, rob, însemna la în b ; 
sul evului mediu . na la iucepul: om caşi e/ovek (homo) în sen 


___ MI se va obiecta poate că Slavii au fost poporul cuce- 
ritor, iar Rominii poporul cucerit și prin cucerire ar H fost, 
șerbiți de câtră cuceritori. Şi aceasta în amindouă ipotezele: 
atit în cazul cînd admitem că Slavii sar fi intilnit iatiiucu el 
ia actualele Gr romine, cum se admite dè majoritatea istori- 
dor noştri sau numai peste Dunăre, după teoria expusă de 
mine încă de'a Decemvre 1889, în Revista Noud. -In această 
de pe urmă ipoteză, am putea pure inainte mărturia Împara- 
tului Mauriciu spre a arata câ Rominii aduși ca prinşi de răz-, 
boiu de pe malu! drept al Dunărei pe acel sting, încetau după 
puțini ani să mai fie servi Dar dispunem de destule argu-, 
mente şi fără această mărturie pentru a dovedi că. dela naş- 
terea ei, naționalitatea romina era alcătuită din oameni liberi. 
Intr'adevâr, faptul că acest neam, de cind ni apare în; 
istorie poartă numele de Romin, lar ţara locuită de el acel 
de Ţara Rominească sau Țară a Rominilor (Zemiil Vluşkii, 
Viaşka, Zemiii Voloşkii, Tera Blucorum sau Vlachorum) do- 
vedeşte că în această ţara Romiaul er: stâpin. Fapt care mai - 
este confirmat prin impr jurarea că domnii acestor ţări îşi 
ziceau: Domn al Țării Romineşti sau Moștenitor al întregii 
țări romineşti : dela munți pună la malul mării. 3 Saken bună 
samă, dacă numele de Romin ar ti fost sinonim cu acel de. 
gp, de om supus alimi neam, ei n'ar fi luat acest titin, ci ar 
K numit tera asupra erst domneau cu numele neamului stă- 
pinitor din care se trăgeau şi ei şi boeili lor. 
Vedem doară că Bulgarii şi Sirbii care au cucerit şi ei 
nişte Gr unde colonizarea romană fusese neasamanat mal 


i Palacky, Geschichte von Bömen, p. 167 sq. 

2 Tilla puriai de toji domnii Munteniel, 

S Tilla ce şi-l dă Roman, domnul Moldovei in scrisorile lul de 
crediață dela 1595 călră regele Poloniei, V. Uilanitaki, Waterial!s p. 6. 


184 VIATA ROMINPASCA 


veche şi mal intensivă decit în Dacia Trajană, dau acelor cu- 
eeriri lor denumirile de Bulgaria şi Sirbia, suveranii 
lor sint crai sau imparaţi ai Bulgarilor sau al Sirbilor cu 
toată mulţimea de Romini ce cuprind statele lor. 

Să nu se uite că la feliu au procedat toate popoarele 
cuceritoare cind au năvălit Intro ţară, au cucerit-o şi s'au a- 
şazat inir'insa. Ca exemple n'am decit să citez: Francii, 
Bulgarii, Sirbil, Ungurii, Longobarzii şi ei alţii. Dacă Gopi 
dupăce au cucerit Spania n'au numii-o după numele lor, cauza 
este că s'au formal acolo mai multe regate: Aragonui, Cas- 
tilia. Leon, Asturiile care, Intrunindu-se mult mai pe urmă 
subt acelaşi sceptru, au reluat vechiul nume de Spania ramas, 
pănă la Inceputul veacului al XVi-lea, o simpla expresiune 
a pre lar dacă cuceritorul Angliei a luat titlul de: Rege 
al Angliei, nu trebue uitat că acea cucerire a fost opera unei 
oştiri alcătuită din baroni şi din mercenari şi nu acea a unui 
popor; cu greu ar fi putut cuceriiorul duce al Normandiei 
s'o numească Normandia, deoarece aceasia exista şi fusese 
astfeliu numită în urma cuceririi ei de câtră Normanzi, în vea- 
cul al IX-lea. Dimpotrivă. Rusia işi datorește numele cuceri- 
torilor ei, Variegii, pe care triburile finice, mârginaşe ale Mării 
Baltice, ti numiau Rus ca şi pe toţi scandinavii. lasă nicălure 
nu vedem poporul supus, redus la şerbire, dind numele său 
statului în care locueşte. 

Cu acest prilej voiu mal observa că în Sirbia, unde dë 
terea centrală s'a dezvotat foarte curind şi unde clasa ţără- 
mească şi-a văzut libertatea şrirbită mult mai curînd decit fn 
Ungaria, situaţlunea Rominilor, popor cucerit, departe de a fi 
mai rea decit a obşiiei Sirbilor cuceritori, era dimpotrivă mai 
puțin oneroasă. Aceasta reesă din textul vestitului uric din 
1348 al iui Dușan, publicat de Hasdeu în Arhiva Istorică. 
laca întăiu disporiţiunile privitoare la Sirbi : 


Legea pentru Sirbi: Să lucreze pe fiecare săpiămină cite două 
zile de fiecare casă, după cum va poronci igumenul, arind lot feliui 
de grine și așăzind în sioguri şi să cosască lin peniru lrebuința bi: 
sericii şi să lucreze fiecare la rie întocmai după regula ce se jine la 
Studenila (peniru) S. Simion, și să dea din prăsila oilor si lrelzeei 
legăluri măsurate de in și să den deren bisericească, de llecare pal 
cile o lucnă sau o măsură de griu în valoare de doi dinari, în bani 
sau în natură, şi la hramul bisericii să ducă lemne, precum şi la ve: 
nirea imparatului sau a patriarhului, fiind datori și cei saraci; lar 
Sidsen şi Selo să dea luminări, iar toate satele din munji şi Sieha să 
De strajă la mănăstire, după cum va poronci Igumenul. lar Siet: -A 
apar|inind bisericii să lucreze intocmal ca Sirbii și să dea cile ua di 
aar dela fiecare pat sau cite o jumalale lucnă de griu, 


laca acuma dispoziţiile privitoare la Romini: 


Legea peniru Romini: Să dea din fiecare cincizeci de capele 
de vile cile o ose cu un miel şi cite un berbec cu lină; pi să dee 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMÎNTE LL 


E ——— 


la finitul fiecărui an ciie an cal sau treizeci perperi, după cum dă- 
deau Împărăției mele, şi de acum înalnle să na mal dea împărăției; 
şi să dea dela fiecare bordeia die un miel, lar inchinălorii să se dij- 
malască ei înşişi ; dind toaman cite o vacă și primăvara clle doi ber- 
beci; iar Rominii cel saraci să scarmene lina Isericească, ep Cum 
H ve poronci igumenul ` iar ceilalți Romiai să dea haine şi incăljă- 
minle şi să poarie sare, și la ernalec să cosască De pentru epe şi 
să repare celăjia şi să privegheze silnele şi clobanii, să pr dpi > 
pele și să poarte griu şi alte sarcini peniru igumen. 


Deosebirea conzistă mai ales În faptul că, pe cind Sirbi 
sint, intre altele, „atu să erg engen cumplita corvadă de 
două zile pe săptâmină, Rominii sînt astrinşi numai la corvezi 
vremeinice, flind supuși mai ales la dări în vite. Concluziu- 
nea care se impwne după un studiu comparativ al acestor tn- 
datoriri a aminduror neamurilor este că Rominii erau mai 
bogaţi decit Sirbii. 

In orice caz nici din aceste fndatoriri la muncă, nici din 
rămăşiţa conţinutului preţiosului hrisov nu reesă că Rominii 
ar H fost puși, în SES lui Duşan, Lotro poziţiune de in- 
lerioritate faţă de Sirbi. 


Din toate cele expuse mai sus reesă că teoria susținută 
de Giurescu este inadmisibilă, chlar a priori pentru urmă- 
toarele temeiuri: 

L Se află în contrazicere cu legea generală potrivit 
cărela istoria omenirii ni arată că s'au dezvoltat neamurile, 
popoarele şi statele pe faţa pămîntului, 

2. Se aflá în con'razicere cu desvoltarea politică şi so- 
clală a poporului Romin în Ungaria şi Sirbia, ţări vecine ep 
Ţara Rominească, şi unde constatam că situaţiunea țirânimii 
romine locuind într'insele a atins starea de şerbire la care 
Giurescu pre inde că, în Țara Rominească, acea ţărânime se 
afla încă inainte de Intemeerea acelul principat, numal cu 
mal multe veacuri ma! tirziu deşi, atit In Ungaria cit şi în 
Sirb'a, Rominii se aflau în situaţia de popor cucerit, pe cind 
în Țara Romihnească erau popor stăpinitor, alcătuind stat na- 
tional care trăia viața iul proprle. 

Este contr-zisă de faptul că poporul de jos din Țara 
Rominească n'a stat la îndoială pentru a alerga la arme la 
chemarea domnului său şi a apara cu bărbăție pămin'ul țării 
împotriva regelui Ungariei, ceiace n'ar H tăcut niciodată dacă 
ar fi fost redus de domnul lui la stare de ş-rbire pe cind 
tonaţonalli lul de subt coroana ungară erau oameni slobozi, 
putindu-se mişca după voia lor. 

Să vedem acuma care sint dovezile ce le aduce Giurescu 
peatru a sprijini strania lui teorie, 


A Lë 


ze E 
186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


` Principala dovadă constă în faptul producerii a citorva 
urice slavone din veacul al XV-lea si a mal multora din acel 
următor, în care se face menţiune de wunmi (vecini), fie că 
domnul dărueşte, fie că întăreşte rom (vecini) dintr'un 
sat, fle că face ai menţiune de ei. Spre mai bună lămurire 
voiu reproduce citeva din exemplele citite de Giurescu : 

„La 12 lanuarie 1525 mitropolitul Luca, impreună cu 
episcopii şi igumenii, dau o cafle mănăsiirii Cozia, prin care-i 
mchină ca metoh mânăstirea Cotmeana, punind-o subt ascul- 
tarea. şi supunerea ei „cu toate satele şi vecinii şi moşiile 
şi ţiganii, şi cu morile şi cu viile şi cu toate veniturile”, pe 
care | le dirulse Mircea Vodă Bâătrinul. 

Constantin ale confirmă mânăstirii Cotmeana stăpl- 
nirea asupra satelor şi ruminilor săi pe baza a două hri- 
soave dela Vlad Dracul, din 144!) şi 1442, şi unul dela Bisa- 
rab Mlad (tinâr) ; Antonie Vodă spune câ ruminii mănăsurii 
Snagovul din satul Piscul Snagovului fuseseră prin alte sate 
ale mânăstirii, cum scriu cărțile lui Vlad Voevod del 7000 
(1492) şi a lui Basarab Voevod şi a lui Mircea Voevod. 

Intre daniile pe care Basarab cel Tinăr le face la 23 
Martie 1482 mânăstirii Snagovului, figurează şi birul unor 
rumini: „Şi iarăşi mai virtos cite sate are mânăstirea ln 
judeţul Prahova, iar ea să aibă a-şi lua birul dela birarii care 
vor fi pentru rumînii mânăstirii wr Kaumu aonaerupă Şi să 
se aducă in slinta mânăstire, ca să fie pentru lucrul viilor 
mănăstirești. 

Vlad Câlugârul, gien € lui Basarab, dăruind la 16 Lonie 
1493 mânăstirii Glava-iozul jumatate din satul Izvoranii, par- 
tea ini Deatco paharuicul, spune că-l luase dela aceştia din- 
du-li în schimb toată balta şi cu vinăriciul domnesc, insă nu- 
mai dela ruminii lor să ia, iar în cel din ţară să nu se 
amestece“, | 

Moise Vodă confirmind, la 12 Mal 1529 mânăstirii Bis- 
trița ntp asup-a satelor sale, adaugă: „drept aczia şi 
rumînii toţi să asculte pre părintele igumenul şi pre pos- 
luşnicii sfintei mânăstiri, iar cine nu va asculta din rumini,- 
să fie voinic părintele igumen să-l măcăjască şi să-l pedep- 
sască după faptele lui, şi să-l ducă legat la domnia mea”. 

Intro carte de întărire pe care Radu Paisie o dă acele 
iaşi mănăstiri pentru satul Cernăteştii, schimbat mai înainte cu 

rstian vornicul pentru satul Câlineşti, care nu-i fusese stă- 
tător, şi r luat acum îndirât, domnul face ruminilor trecuţi 
dela un stâpin la altul, următoarea recomandare: „Şi voi 
ruminilor (xa rout orice va fi de trebuinţă sfintei mânâs- 
tiri să ascultați“. 

Intărind la 30 lulie 1558 hni Stanciuc postelnicul, a treia 
paste din Dragoeşti şi cu şase rumini, aratați pe nume, pe 
eare şi-i alesese de cătră frații lui, Mircea Ciobanul spune că 


+ 
TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIR 187 


„Sint_a lor drepte şi bătrine moşii de moștenire dela strā- 


` moşi, agonisite încă de mai înainte vreme, în zilele altor 


domai bitrini“”. É 


Unele urice cuprind declaraţia domnului că | sau înfăţo-— 
şat acte vechi de mal multe veacuri În care se făcea menţiune 
de ksumun (vecini). Astfeliu Radu Leon, la 12 Fevruarie fosa, 
afirma că postelniceasa Elena avea satele, ruminii şi țiganii 
ei „de moşie, de strâmoşie, ciştigate dela bâtrinii moşii lor 
incă din descâlecata ţării“. 

„Constantin Șerban arată în actul ce-l dă mânăstirii Vi- 
forita, la 20 Iunie 1654, că „am adeverit domnia mea cum 
că sînt rumin? ai sfintei mânăstiri Vitorita de baştină, dela 
strămoşi, dela întemeerea satului Vărâștii şi Gurguiaţii“. In- 
t'un hrisov dat de Grigore Ghika, la 12 Fevruarie 1664, itt 
Pană căpitanul din Pârdeşti pentru nişte rumîni din Stilp- 
aița (Mehedinţi), care voiau să scape de ruminie, se arată 
că Pană scosese la divan cărţi domneşti bâtrine scriind cum 
au fost rumîni din descălecâtoarea Brit", 

- Observ aici că, în toate actele de mai sus, Giurescu tra- 
duce cuvintul de sisu care nu este altceva decit transcrie- 
rea în litere chirilice a cuvintului rominesc: vecini, prin: 
A darie Actele slavoneşti însă cunosc numai vecini. Voiu 
reven 

Actele vechi din Arhiva Statului fiind duse în timpul răz- 
boiului la Moscova nu mi-a fost cu putinţă să cercetez origi- 
nalele, dar nu mă Indoesc macar o clipă câ sint exact repro- 
duse în comunicările adresate de el Academiei Romine, de că- 
tră omul deosebit de cinstit şi de conştiințios ce era regre- 
tatui Giurescu, Nu contest că din aceste acte reesă în chip 
indubitabil fiinţa vecinătăţii în Țara Rominescă, dealtmin- 
trelea caşi în Moldova, încă inainte de înt-meerea statului 
muntenesc. În cartea mea: Pămtatul, Sătenii şi Stăpinii, pe 
pagina 32 şi pe urmi pe pagina 29 şi urmitoarele vorbese 
pe larg despre vecini şi am aratat că această clasă de să- 
teni exista in Moldova oa in Ţara Rominească încă înainte 
de întemeerea statului moldovenzs:. 

Dar dacă nici prin gind nu-mi trece să contest existența 

vechimea vecinilor din Moldova şi să admit că şi în 
Ki Rominească ei existau, pretind că alcâtuiau nu regula 
generală pentru săteni ai câror stare era alcă:uită la inceput 
din oameni liberi, ci o excepţiune cu atit mai rară cu cit ne 
suim inapoi spre începuturile istoriei noastre. 

Toate actele reproduse de Giurescu, dacă dovedesc e- 
xistenţa vecinilor în primele veacuri ale existenţei princi- 
patulm muntean şi probabil chiar înainte de întemeerea acelui 
stat, iatru ninica nu dovedesc cå toată țărănimea era redusă 
ta vecinatate. Din nici unul din uricile reproduse de Giu- 
reca nu reesă că toţi sâtenii unui sal sint vecini. Fap- 
twl că se vorbește de vecini intrun sat, nu poate ajunge 


pentru a autoriza pe autorul comunicărilor să conchidă că în 
acel sat trăiau numa! vecini, Să se lee toate actele repro- 
duse de Giurescu, să se cetească cu cea mal mara de 
samă şi destid să se poată găsi macar cea mai mică indicație 
sau chiar aluziune cum că toţi locuitorii satului de care tra- 
tează vreunul din suszisele acte ar fi fost vecini în cursul 
celor două dintăiu veacuri ale istoriei Țării Romineşti, 

Mai mult chiar, din cuprinsul unora din aceste acte mi 
se pare că reesă în chip destul de fâmurit că se face o deo- 
sebire între locuitorii liberi ai satului şi vecinii. 

„ Intr'adevăr, găsim adesea în actele citate de Giurescu a- 
ratarea că domnul dă sau întăreşte: satul cutare cu toți ru- 
minii, lar în cazul actului dat de mitropolitul Luca mănăstirii 
Cozia, H pune subt ascultare minăstirea Cotmeana „cu toate 
satete şi vecinii şi moşiile şi țiganii şi cu morile şi cu viile 
și cu toate veniturile“, Mi se pare că cuvintul sat nu poale 
si desemne numal casele satului ci că subt această denumire 

„se cuprind casele cu oamenii stind intr'insele. Mai adăugin- 
du-se d cuvintul „satele“, cuvintele „şi vecinii“ nu poi 
decit să leg că mitropolitul a voit Dia aceste două cu- 
vinte să desemneze nijte oameni necuprinşi în categoria obiş- 
multă a sătenilor. 

Dovada principală, aşi putea chiar zice, dovada unică a- 
dusă de Giurescu fa sprijinul ciudatei sale teorii, cade deci 
cu desăvirşire, căci dacă ea într'adevăr dovedeşte că au fost 
în Ţara Rominească vecini încă înainte de- întemeerea sta- 
tului muntenesc, lucru pe care nu l-a contestat nimenea, ea nu 
aduce nici umbră de dovadă cum câ obşiia ţărănimii ar ţi fost 
gerbită şi legată de glie, 


(Sfirsitul în No. viilor) Radu Rosetti 


169 VIATA ROMINEASCA € i 
š Í 
l 


Pastel pueril 


Kämft tăcut la geam, sufletul meu, 
Prin el priveşte singur lumea toată, 
Aşa cum stau copiii clte- odată 

Cind le-arată mama ca un Dumnezeu. 


Vezi, omul care urcă pe-acolea 
E ca şi o păpuşă mititică: 
Inchide ochil, plinge şi se strică. 
E-aşa cum este şi pâpuşa ta 


Dar mu e bine să mă 'ntrebi ce are 
De trece-aşa de trist pe-aicea,—nu. 
Să nu mă'ntrebi, fiindcă ştii şi tu 
Că pe păpuşă clte-odată-o doare. 


Ca un copil să m'ai păreri de râu, 
Şi să mă "'ntrebi aşa neşiiutor, 
ŞI eu să-ţi spun că fiecare nor, 
Și cerul cit îl vezi e "'ntreg al Oe 


| 


VIAŢA ROMINEASCĂ S 
E-al tău seninul cit îl poți vedea, 
ŞI dacă "'atinzi minuţa poţi să-l prinzi, 
Poţi soarele să-l stingi sau să-l aprinzi, 
Sau... toate să le dai pe-o acadea, 


Rămii tăcut la geam, stifictul meu, 
Frumos şi vesel şi neştiutor 

Aşa cum stă un inger blond pe-un nor 
In cer, alăturea de Dumnezeu. 


Rāmii la geam În veşnică mirare 
ȘI eu să-ţi spun că lumea-l ca un crin, 
Fiindcă vreau să te-amăgesc ptțin... 


Sau să plecăm, că trece-o 'nmormintare. 


Demostene Botez 


Amintirile din închisoare 
ale lui Joseph Caillaux 


EEN 


„Tuturor acelora care mau su'ţinut în cursul încercărilor 
suferite de zece ani; tuturor acelora care mi-au mulţumit pentru 
a îi pazit E ae lumii în ziva cînd, urmărind o politică tra- 
diţională, desnodam criza dela Agadir ; tuturor acelora care 
timp de doi ani jumătate cit am fost chinui: m'au reconfortat 
strigindu-mi printre gratiile închisorii că cred în mine; tutu- 
for acelora care, cu o încordare pâtimaşă mi-au urmărit eta- 
pele calvarului; tuturor acelora care m'au apăra! cu condeiul, 
cu cuvintul, cu strigăte entuziaste ; tuturor acelora care, as- 
cullindu-mă in faţa inaltei Curți sau cet ndu-mi apărarea, mi-au 
adresat mişcâtorul omagiu al simpatiei lor ; tuturor acelora 
care, umplind tribunele in cea depe. urmă zi a judecății, au 
făcut să râsune bolțile senatului cu aplauze ale caror ecouri 
se prelungeau dincolo de grâdinile Luxemburgului; tuturor a- 
celora care m'au înțeles, care m'au ghici“ — spune Caillaux — 
„închin această carte“. * 

Cine este Caillaux ? 

— „Cai pairii contelui de Mirabeau, marii burgheiji ai 
secolului XX-l-a simt o aversiune instinctivă impotriva tuturor 
acelora care, aparținindu-le prin naştere, totuşi mentalitatea, 
structura lor suiictească, studiul obiectiv şi cinstit al fap-elor 
pia economice şi sociale îi orientează către democrate, — 

potriva acelora care sint convinşi de ideia că societatea e- 
şită din. Revoluţia franceză nu poale ṣă trăiască şi să se des- 
volte dech cu condiţa de a se r'orma şi reinno; periodic“. 
Caillaux spune cà face parte din aceşii oameni. In plus Caillaux 
mai era în Franţa şi per onilicarea „impozitului venit“. 
„Cei zece ani petrecuţi în Serviciul Inspectoratului Finantelor, 
televind cea mai mică neorinduiala administrativă, au sublia 

"Ren Prison, 1929 Paris, Edliioa de la Sirène, 2-me edilloa 


WOR 


» 


4 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


direcțiunea pe care educaţia şi atavismul dăduse spiritului 
meu. În viața politică am rămas Inspectorul de Finanţe. Nu 
numa! că am gerat bogăţia Franţei, atunci cînd mi-a fost fn- 
eredințată, ca pe propriul meu patrimoniu, dar, orldeciteori 
am observat, în jurul afacerilor publice sau cu ocaziunea lor, 
vre-o tentativă..., au m'am mărginit să o înlătur înacetişor, 
am reprimat brutal. Nu m'am dat chiar în lături să pedep- 
sesc pe acei care încercau asemenea manopere, oricare le-ar 
i fo:t sltuaţiunea sau calitatea. De aici o abundentă recoltă 
de ga tree 

ine erau persoanele de oarecare talent care au servit 
ca instrument burghezilor ameninţaţi de expropriere ? In pri- 
mul ri: d Clemenceau, 

„Voiu infâtişa“, — spune Caillaux — „În citeva trăsături 
de condeiu marele om politic“. „Clemenceau era un om 
convins că lumea este condusă de Eroii despre care vorbeşte 
Carlyle. EI Insuşi s'a aşezat în rangul întâiu al acestor semi- 
zel. „Apariţia sa fiind poruncită de Desiin, care îl dăruise 
en geniv, toate procedeele vor ti lăudabile, numai să ii ser- 
vească țelurile. Clemenceau e va roti în mijlocul oamenilor 
şi ideilor, înhăţind în zbor de ulu, din dreapta și dn stinga 
pe aceia şi pe acelea care i-ar putea sluji împotriva adver- 
sarilo-, svirlind, după atsc, ceiace Îl putea incomoda, pas- 
rind ceiace l-ar putea fide folos mai arte, gata de altfel 
să schimbe adouazi, cu sălbâtacia pe care o simbolizează 
porecla de care se bucură (le tigre). Un mare jurnalist din 
trecut scria despre Clemenceau, la Inceputul carierei sale, că 
una din caracteristicile acestuia este le vague de ses propres 
idées". Uiiul era încă la primele lui zboruri Dacă J.J. Weiss 
ar fi trăit, dacă ar fi putut urmări cercurile succesive ale på- 
sării de pradă, ar fi bâzat de samă că vagul din idei se 
alia cu o tactică, și că voracitatea pentru putere explică im- 
precizia şi Instabilitatea personajului. L-ar fi văzut, ciugulind 
pe drumul vremei din toate reformele. Ar fi înţeles Cie- 
mencean nu ovea teorii dectt împotriva cuiva“. „Că omul 
politic a încercat să-şi fa-ă o mantie de Richelieu dim zdren- 
tele cirpite ale veşnicului opozant In politica internă reține 
s-paraţia bisericii de stat. În politica externă se lipi de An- 
pia: acela, spune „The Egyptian Gazette” din o Februar 

920, el a râm:s Intotdeauna opus cu hotârire inpotriva ori- 
càrel politici de expansiune colonială din partea Franţei, ca- 
pabila să stingherească stăpinirea Angliei peste mări. S'ar 
putea pune intrebarea dacă, intr'adevar, Clemenceau nu a fo:! 
anticolon al pentrucă Gambetta şi Ferry erau mediteranceni“. 
„Gambetta, care il judecă fară indulgență La calificat sumar: 
szevzec răufăcător» şi intr'o Scrisoare en că „iarba nu mai 
ereşie pe pâmintul pe care a câleat Clemenceau”. Este ade- 
v formulā. formula definiuivă. Ea li rezumă viața, care 
s'a desvoltat întăiu inir'o perioadă de construcție, în timpul că- 


AMINTIRILE LUI JOSEPH CAN LAUX 193 
sat EES), ` 


reia a dâunat cit a putut marel opere de edificare a unei 
Pranţe peste mări. Sfirşitul existenţii sale s'a destâtat într'o 
fază în care se află la largul lui, intr'una din acele faze de 
distracție care bintue uneori prinire oameni, a cărei apariţie 
oamenii de stat au datoria să o împiedice, sau cel puțin să se 
străduiască a-i mărgini ravagiile. Domnul Clemenceau l-a 
Wi și le-a înmulțit. Dupâce a încercat să dârime unul cite 
unul toate guvernele războiului, a izbutit însfirşit să se catăre 
în locul lor, deasupra gei mocirle de noroiu. Răspindind bä- 
nuiala în cele patru unghere ale Franţei, strigînd trădare in- 
tro ţară unde lumea este dispusă să-şi explice faptele prin 
crimă şi fosnicie, înhâitindu-se cu Regaliştii pentru a duce la 
bun sfîrşit această nobilă intreprindere, — aşa îşi înfâptueşte 
Clemenceau prima parte a operei sale. Cind apoi Germania, 
învinsă pe malurile Marnei şi la Verdun (mult inainte de venirea 
Shpra-omului la putere), îngenunchiase în faţa efortului aliați- 
lor americani şi l soldaţilor noștri, Clemenceau îşi mintula 
sarcina clidind tratate care consacră omni-potenţa anglo-sa- 
xonă, cuprinzind (după o expresie care nu-mi aparține) ua 
minimum de pace întrun maximum de anarhie. Asilel îşi va 
fi incoronat cariera dezagregind moralul ţării, şi silindu-se să 
facă din Franţa o vasală a Angliei, izolata în mijlocul unei 
Europe balkani:ate“ 

Un alt personaj din galeria de dusmani a lui Caillaux 
este şi Calmette, directorul ziarului „Figaro“, despre care 
Catia. se întreabă: N 

„Cum, pentiruce motive, diriguitorii unui ziar, care aveau 
motive så se teamă de atitea divulgaţiuni, au avut indrăsneala 
să întocmească o campanie, fără precedent în moravurile po- 
litice, saver calificată de mulţi din adversarii mel, şi care du: 
cea la publicarea ruşinoasă de scrisori intime ? Cum oare 
acela (Èatmette) care fusese poreclit „antreprenor de mena- 
jament“ şi care avea motive puternice si menajeze pe toată 
lumea, a rupt deodată cu procedeele sale obişnuite 7 Nu se 
poate explica, dacă nu admitem „ci a fost nu numai susţinut, 
dar energ'c împins, probabil constrins. O singură explicaţie 
stă în picioare. Strîns cu uşa pedenparte de Dresdner Bank, 
pedealta (în 1911) de o putere care intrase, momentan, in or= 
biia politicii de peste Rin, pedealra de Contele Tisza i nà 
la merci d'une révélation“, directorul d-la „Figaro™ a trebuit 
să fie „invitat la o campanie al cărui scop final este ujor 
de întrevăzut. Impiedicasem războiul mondial in 1911, Dacă 
rămineam la putere, mai ales dacă luam direcţia acesteia (cum 
era probabil, după elecţiunile din Mai 1914) aşi fi putut re- 
peta aceiaşi politică, rezolva dificultăţile internaţionale care 
var fi prezentat, amina, transija, ciştiga timp, — $! partideie 


* Autorul aduce, pe larg, dovezi asupra acestor acuzări În cursul 


“volumului. 


194 wat ROMINEASCĂ ` 


războinice ştiau bine că timpul lucra impotrivaslor, Pa - 
niştii, renge in marea lor speranţă la 19H, furiogi că au 
pierdut „frumoasa ocazlun=*“, înțelegeau că aceasta să nu se 
mai repete a doua oară. Vroiau să meargă repede, să rás- 
rne obstacolele, 
est „Aceste planuri se potriveau perfect cu dorinţele de con~ 
let „caréssé: amonreusement et legèrement tout à la fo 
de reactorii nostri frenetici, care so:oteau, în fața reformelor 
ținanciare şi sociale că „une bonne petite guerre, după cum 
se exprimau, i-ar desrobi de proectele subversive ale radica- 
iilor şi ale socialiștilor”. 

Toţi adversarh lui Caillaux se grupează în ei organt- 
lui regalist „L'action Française", condusă de dol şefi: 

„Léon Daudet, fiul marelui romancier, despre care Vic- 
tor Basch (profesor la Sorbona) a seris că „.dupâce a incercat, 
succesiv, toate genurile, dupăce a vărsat din veninul cu care 

ii era plnă asupra doctorilor, foştii säi profesori, asu- 
pra scriitorilor şi gazetarilor, confrații säi, asupra prietinilor 
tatălui său, — luă cunoştinţă de adevărata sa vocaţiune. 
atunci a devenit un pamfletar trivial: Père Duchêne al Tro- 
nului și al Altarului”. 

„Charles Maurras, a cărui înaltă valoare literară o laudă 
toți, dar despre care unii pretind că „o fatalitate fiziologică 
(este surd) il inlepărteazi de viaţa prezentă“ şi că „surd la 
apelul reaiitiţii, făureşte visul mesocotit de a-şi comunica sur- 
ditarea Franţei întregi”, care s'a făcut regalist dintro butadă, 
după Imitaţia lui Balzac“, — „Ch Maurras pune în serviciul 
cauzei pe care o susține un rar talent de polemist, şi o dia- 
leciică de o cinică obrăznicie“, Asfel el scrie, vorbind de 
Colonelul Henry (Afazerea Dreyfus): „Culanele, nenn oral 
dumitale falş ifi va fi socotit ca cea mai vitejească faptă de 
războlu”, f 

Alt clan de duşmani îl al:Atueşte „Cariera, Diplomaţia, 
în cap cu Birrère, ofensat că nui s'a fost dat mină liberă 
în tractaţiunile dela Agadir. 

Acestia find duşmanii, ce acuzaţie î se aduce lui Caillaux ?_ 

Inţeiegere cu inamicul. Complot impotriva siguranţei ex- 
terioare a Statulu. — Care sînt argumentele ? 

in primul rind conversații pe care X ar fi auzit că Y l-a 


auzi! pe V spunînd că W le-a avut cu Caillaux. Se parcurge” 


filiera şi, ajunşi la W, acesta sp me lie că ce s'a spus € fal 
fie că şi lui s'a spus de către o terță persoană, dar nu-şi 
poate aduce aminte cine anume. Procesul lui- Caillaux abun- 
dează in asemenea acuzaţii. 
Al argument. Gazetele din Germania îl laudă pe Caillaux. 
De ce ? se întreabă acuzația. Pontrucă e omul lor. Dece? 
Se întreabi apărarea, Pentrucă in gazetele reacționare fiind 
. scrisă zilnic cite o calomnie din care reesă că Caillaux esie 
omul Germanilor, aceştia din urma sint tentaţi să o creadă şi 


— e Wf" eg TT 


AMINTIRILE LUI IOSEPH CAILLANX 195 


să o răspindească, pentrucă vestea că au în Franţa prietini 
devotați printre căpeteniile poiitice este de natură să recon- 
forteza moralul public. lată ce serviji aducea presa rega- 
listă vecinului de peste Rin. Cit d-spre acuzaţiile aduse, nici- 
una nu a fost reţinută de Inalta Curte. 

Alt procedeu, Se ia cite o persoană care a frecventat 
pe Caillaux şi se „tarează“, se transformă fn trădător atita 
timp cit se poate pune în legătură cu afacerea Caillaux. Dacă 
nu se poate, atunci personajul în chestie este liberat, rasat 
In pa:e şi toată lumea continuă să-i întindă mina. Astfel s'a 
intimplat cu cont-l» Minnotto, astfel cu Lipscher. 

ntori însă se face ceiace Caillaux numeşte şantajul ` 
morții. Eşti condamnat la moarte: Peste 10 minute are loc 
execuţia. Dacă faci destăinuiri compromiţătoare pentru Caillaux, 
eşti grațiat. Astfel se întimplă cu Lenoir. Cu citeva ceasuri 
nainte de a fi împuşcat, declară că are si spue ceva în le- 
gătură cu Caillaux. Imediat toată procedura se suspendă. 
ne înțeles, destiinuiriie nu stau in picioare şi nu probează 
nimic. Atunci execuţia are loc. 

Alt mijloc de acuzaţie Se descopere o telegramă care 
dovedeşte complecta nevinovăție a lui Cai laux. Două pro- 
cedee sint posibile. Tăinuirea telegramei, sau schimbarea cu- 
prinsului, Citeodată se adoptă cea de-a doua solutie, talo- 
cuindu-se „ca ture tiès désirable“ cu „capture non désirable‘. 
Alteori se preferă cealalta cale. Astiel pe cind Caillawx este 
acuzat că negociază o pice separat: prin intermediul Theresel 
Duvergt, amantă unui oarecare Lipscher, există o corespon- 
denţi a lui Lipscher în minile ac zaţiei, în care acesta nu 
numai că scrie „il n'y a rien à faire avec Joseph“, dar nici 
nu a reuşit să afle care este atitudinea lui Caillaux în ches- 
(iunea politică care Il interesează, deşi amanta sa, Therese 
Dusera face de planton la uşa casei lui Caillaux. „Tâche 
Ge savoir ce qu'il peñse pour la grande affaire“ îi scrie Lip- 
scher. Aceste scrisori au fost ţinute s:cret până cind Caillaux, 
cu alte prob», a reu,it să dov-dească câ intre el şi Linger 
nu fusese nimic. ' a 

Alt cap de acuzaţie. Prin proectel= sale de impozite, 
Caillaux a fost acuzat de Perâs, preşedintele comisiunii de 
instrucţiune, cå face ede la pone financièreà PAllemande», 
Caillaux se disculpă (1) exphcîndu-l că proectu' său se apropie 
mult mal mult de income-tax şi super-tax englezeşti decit de 
Einkommensteur prusian. 

In steht, i se sparge casa de fer din Florența (fără ca 
el sau vre-un reprezentant de al lui să fie de faţă) şi se des- 
coperă luzrăr: personale, proe-te de reorganizare a Consti- 
tuţiei 'într'un sens sindicalist în felul lui Duguit şi cu intro- 
ducerea Ralerendului popular) precum şi aprecieri asupra eve- 
nimentelor politice, şi portrete de oameni. Se ia rind cu rind 
fiecare fila, şi asiel se face procesul Impotriva gindirii ome- 


E L E 

seat. Ceva mai mult. Toate acestea erau numai ciorne pere rd. 
zute. Se face, cum spune Caillaux, „le procès des bouillon- 
nemenis du cerveau”. 

Unul cite unul, toate capetele de învinulre cad şi, cu o 
impozantă majoritate de 213 voturi contra 28, preveuitul Cail- 
laux este achitat de Inalta Curte. 

Dar totul nu s'a terminat. Mai rămtn trei lucruri. 

1) „Inalta Curte“, după cum a spus-o însuşi Clemenceau, 
„este un tribunal făcut” pentru a condamna pe adversarii gu- 
vernului, nu pentru a-i jadeca”. 4 

3) Chiar achitat, d. Caillaux trebue îndepărtat dela viaţa 


politică. H 

3) Verdictul Curţii aduce Iul Caillaux grava învinuire „de 
a fi inocent“ şi pentru această faptă îndrăzneață trebue pe- 
depsit. 

Fireşte procedura penală, caşi cea civilă, oteră multe 
lacune şi multe spârturi. Cu toate acestea, aci nu există con- 
troversă posibilă. M. Ghenoi, profesor la Facultatea de drept, 
şi Garraud spun că în faţa unui verdict dat trebue un a't 
proces pentru o nouă acuzaţiune. Dar aceasta € bun pentru 
un Tribunal, nu pentru o Curte de Senatori, 

De astfel s'a vrutesă se evite imprudența de a se mal 
isa apărarea ucuzatului să ia cuvintul. Un nou proces ar îl 
cerut-o. Îngiobind insă noua acuzaţie în procesul deja intentat, 
apărarea nu mai avea ocazie să mai zădârnicească învinuirile. 
ȘI atunci s'a inventat un alt text de lege: art. 78 din codul 
penal. 

Trecind peste ilegalitatea procedurii, este de observat c4 
art. 78 a fost introdus în cod în vederea relaţiunilor comer- 
ciale cu privire la biccusul continental, după cum spune ra- 
portul ini Cambaceris deng vremea Ach, În plus, Garraud 
spune că acest arti-ol conţine cea mai vagă Geh din dreptul 

al. In sfirşit, toată docirina, în cap cu Garraud şi Faustin 
élie declară că, pentruca articolul să fie aplicabil, trebue şi 
intenția de a vătâma a acuzatului, 

Or, sentinţa spune; „avind în vedere că, deși nu este 
stabilit de câtre ministerul public că acuatul a vroit, în a- 
ceste circumstanţe, să secundeze intreprinderile inamicului, nu 
este mai puţin adevărat că aceste manopere au avut ca ré- 
zultat...“ şt mai departe: „considerind că intenția criminală 


de a secunda progresele inamicului nu este stabilită, dar că | 


„rezultatul 7 
Dar să zicem că verdictul este în discordanţă cu Doctrina. 
Remarcăm însă că calca char litera legii. 
lat: articolul: „Dacă corespondenţa cu supuși inamici... 
ete “; or persoanele cu care se 
corespondenţă sint, după verdict, Minnotto, Cavaliri şi Mar- 
tini. aceştia pot fi c+lificați neutralişti, pacilişii, germano- 
fili, suspecți, chiar socialişti, dar toate acestea nu pot fi sino- 
aime cu supus al unei puteri inamice. r 


că Caillaux ar fi fost în- 


e AMINTIRILE LIN IOSEPH CAILLAUX 197 


Dar aci nu e vorba de texte de lege. Caillaux citează o 
vorbă a pictorului Topino-Lebrun, care spunea unui cetățean 
indignat de condamnarea lui Danton: „Vrei să ucizi pe Ro- 
bespitre ? Nu. Ei bine, prin aceasta l-a! condamnat pe Danton 1“ 

Dar cine sint aceşti oameni, într'atita avizi de Dreptate, 
incit în beneficiul ei calcă legea, Spiritul şi litera, şi, recunos- 
cind că intenția nu e necesară, stiematizează rezultatele gindirii ? 

In primul rind oamenii grupaţi împrejurul organului re- 
ye aL'Actlon française“. Aceştia pentru nimic în lume nu ar 
i păsiat ascunse in case de fer ER de lovituri de stat, 
nici îniemnările la asasinat, Astfel 13 zile inainte de uciderea 
iui Jaurès, Maurras scria că Jaurès este un mizerabil, un tră- 
dător, şi termina articolul cu aceste cuvinte: „se știe că poll- 
tica noastră nu e ficută cu vorbe, Realismului ideilor cores- 
punde seriozitatea actelor”. Citeva zile după aceasta Jaurès 
nu mai era. De asemeni, în 1917 se intentează o urmărire îm- 
potriva Acţiunei franceze, unde se găsesc fişe pe care stă scris: 

„Reg. 10 Dragoni—va sosi 15 lulie Paris sau împrejurimi. 
Colonel bun. Nu va opri regimentul. Căpitan de P de-al 
noştri. Locot. R. nu se va opune Căpit. H va lucra, dar cu 
menajamente. Locot. M. nu va face obstrucţie —5 Sept. 1917. 
Generalul X, duşman al parlamentaris nului şi francmasoneriei, 
merge cu no! până la capat. Spune: Dacă e nevoe de mine 
pentru o lovitură, cil ete. 
cdi Zem acestea sint fleacuri. Justiţia achită asemenea fi- 
vn. 

Poate că pe tema relaţiunilor se pot aduce acuzaţiuni 
mal grave. Lenoir, condamnat la moarte fără a se fi dovedit 
că a avut retaţiuni cu Caillaux, avusese în schimb cu Clemen- 
ceau. El era susținătorul, cu fondurile, al ziarului „L'Homme 
libre“ al lui Clemenceau. De alfel Michel Clemenceau a fost 
unul din martorii la căsătoria lui Pierre Lenoir. 

Dar nici aceasta nu Import. Principalul il constitue Re- 
zultatele, chiar neintenţionate, ale activitații unui om politic. 

Cu această ocaziune, d. Caillaux cltează articole scrise 
in „L'Homme  enchaint” de d. Clemenceau, a vremea cind 
nu-şi împlinise visul de a veni la puiere. Astfel cetim: 

„După părerea mea ceiace dă unora o aşa de Inaltă 
idee despre organizaţia germană, este gradul neinchipuit de 
dezorganizaţie al Aliaților”, şi mal departe: „cea mai complecti 
nesiguranţă domneşte încă şi azi asupra deciziunii finale, a> 
supra proporţiilor şi data concursului italian, asupra momen* 
tului cind Rusia va putea să se angajeze şi ea la rindul ci, şi 
chiar asupra grabei, din partea Angliei, de a părăsi frontul 
francez". Și atădată: „Principala foriă a Austro-Germanilor 
şi a Bulgarilor este de a nu fi intilnit până azi forțe capa- 
bile să li ţină piept”. Gazetia Ardenilor, gazetă nemţească, serie 
relativ la această profundà cugetare: „D-nul Clemenceau, de- 


A ` Yo ` D 


198 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


o emr mo 


bh 


A d e 
sigur, nu se mai întorşte că a descoperit secretul victoriilor 
noastre“. Această gazetă, de altfel, reproduce ziinic, cu pietate, 
pasagii din articolul de Cap din „l'Homme Enchainé“, şi nu- 
meşte pe Clemenceau „colaboratorul nostru", dupåce se gră- 
“besc så certifice că totuși „D-nul Clemenceau nu a primit 
niciodată bani pentru colaborarea sa zilnică” la această gazetă. 

Dar nu irebue să discutăm astfel, spune Cailaux. Rostul 
ini Clemenceau în viaţa poiitică este simbolizat în celebrele 
cuvinte rostite de Cezar- Octavian la moartea lui Antoniu? „nn 
puteam incâpea amindoi pe pâmint”, 

lată supremul argument, pentru care Caillaux a fost 
zviriil în temniță. „Sint pus“, spune el, „in cartierul de înaltă 
supraveghere, unde ghişeurile celnielor sint în permanen 
deschise, unde păzitorii au ordin să se plimbe zi şi noapte 
în faţa celulei peniru a supraveghea cele mai mici gesturi ale 
prizonierilor. Toată noaptea, lampa electrică trebue să stea 
aprinsă, şi a fost una din cele mai mari suferinţi fizice aceia 
de a nu putea dormi pe întuneric. Cea mai îngrozitoare su- 
terinţă morală a fost promiscuitatea. Cind es din celulă pentru 
o scurtă plimbare într'un coridor fără aer, unde sint, bine fn- 
teles, escortat de un păzitor care mă urmăreşte ca umbra, cind 
merg la vorbitor pentru a întilni pe unul din avocaţii mei... 
trec prin faţa celulelor vecine cu a mea, unde rinjesc, văzin- 
du-mă. tâlhari, ucigași, precum Guerrero, care işi va așeza 
citeva luni mai tirziu capul pe eşafod pentru a fiucis un copil 
de 7 ani dupăce il violase, Este vecinul cel mai apropiat... 
Zile intregi, nopţi întregi, răsună strigătele păcătoşilor, adea 
jumătate nebuni, care urlă sau se izbesc cu capul de pereţi”. 
Apoi povesteşte cum a fest victima unui atentat de otrăvire. 
Cum adversarii săi scontau paralizia generală in închisoare 
din cauza imposibilității de a continua un tratament de care 
avea nevoe. Şi era acuzat pentru o infracțiune politică ! 

Amintirile se slirşesc cu aceste cuvinte: 

„Pe deasupra expunerii, prea lungă, cred, a manoperelor 


josnice impotriva unui om, dictate. de spiritul de partid, de 


voința de a ucide o politică de rațiune, de dorinţa de a îns 
năbuşi o voce "Eesen în anumite ore,—ridicindu-mă deasupra 
acestor mirşăvii, voiu siirşi această carie printr'o Invocaţie 
care va face să retrăiască in amintirea mea rugăciunea pe care, 
copil, am auzit-o in gura unui orator care stizmatiza al Il-lea Im- 
periu la tribuna Adunării Naţionale, 

„Putca-va această ţară să trăiască liberă de orice robie 


străină, de orice putere personală, de orice contra-revoluţie: 


care ar stirăma-o! Ea nu esie numai țara noastră. Este una. 
din cele mai inalte persoane morale din cite au fost. O Franţă 
liberă şi tare, pâstrindu-și rasa fără teamă de a-și adio 
elementele de care ara nevoe ca să se îmbogăţească — 


H JOSEPH CAILLAUX 199 


sului omenesc, Prin virtuțile 
inje a popoarelor care s'a făcut 

Ewe o gåsim aci, prin aerul pe 

= Franţa poate fi. şi este poate 
singură, căliuza Democraţiilar, cârora, orl ce-om face, Vi torut 
aparţine. Putea-vor acei câre' vor veni după noi şi care vor 
avea sarcina de a păstra Făciiile, să fie în acelaşi timp på- 
timaşi Franceji şi É pogre Umani, conform mari noastre tra- 
diții, în plin acord cu logica! Dragostea ce vor avea pentru 
țară va fi cu atit mai adincă, cu cit se va lega cu o voinţă 
arzătoare de progres general şi de progres social şi cu cit se 
va fi pătruns mai mult de cultul Umanităţi, acestei biete uma- 
nităţi care se tirăşte insingerată prin praful drumului simbolic 
spre culmile câtre care-Renan spunea că se urcă în burghiu!” 


«ondiția indispensabilă a prag 

ëng prin fericita fu iu 
ea prin mentalitatea peig 

care ni-l dă să respirăm, 


(Mamers, 12 Octomvrie 1920). 
D. L Suchianu 


Ir a 


Sonet 


— € 


in dimineața-aceasta m'am gindit 

Să piec la drum cu doru-mi împreună 
Ca să ascult la munte cum răsună 

In clocot viu piriul despletit. 


Și am pornit. Eram cu voe bună, 

Sulam doinind priu coirul înverzit; 
Cind am ajuns la țelul mult dorit 

Mi-a spus şuvoiul: „Visul ne adună." 


~ „Prietene, ce bine c'ai venit, 
„Să mergem repede cit mi-e nebună 
„Dorinţa de avint nemârginit. 


„Aci, pe creştet, coame ne'mpresoară, 
„Vreau marea: pe a valului cunună 
„Să simt cum braţu-mi zarea o măsoară.“ 


Şi-am coborit cu riul aiurit.. 


Alexandrina Seurto 


PAHONŢUL 


— Bassomega, serişni câlăreţul intunecat la şuerul gion- 
{ului ce-l pirli zgtir-iul urechii. ŞI ca un eat se cploşi pe 
greabănul dropioiului, care dintr'o săritură Ti luă vint. 

„„ Pirtia dintre răstavurile de porumb se croia ER ca~ 
pe ciripie. De e pate d de alta strujenit nāutii se înşirulau 
ca nişte nesfirşite polcuri de ostaşi în linie de paradă. In 
KS? nourii zdreliţi erau imbujoraţi de chinovarul astinţi- 
DI 

Citeva noi împuşcături icniră în sec în urma fugarului. 
Apoi, o Luet? scurtă: 

-= Pă 


el 1... 

Şi patru călăraşi cu schimbul se iviră din tainiţa stru- 
țenilor şi se zvirliră hotărit în şea, 

Se stirni o goană oarbă. Dropioiul ghirtoc şi iute ca o 
ghiulea, îşi purta povara ca p'o nucă. Hâlci din pămintut 
teavăn scurmate de oţelul potcoavalor zburau în urmă ca nişte 
prepelite stirnite din cuib. Urmăritorii veneau deavalma, ca 
opasi hămesiţi. Cu pintenii insingerau dâşertul cailor doro- 

inţeşti, 

D'odată, din fugă, pitulat cum sta pe greabânul gonaciu- 
lui, posomoritul călăreț zmulse din căptuşala minteanului e 
scurtătură de carabină, cu ţevile şi patul retezate, I;i suci 
capul cu jumătate din trup, GES și Hand înapoi, trase... 

Capul patrulei se rostogoli în buru:nele de pe marginea 
pirtiei, închizind calea. 

Ceilalti, infierbintaţi, abătura prin țarină şi urmară gonița. 

O a doua descărcătură a fugarului culcă rimontul unui 
al doilea poteraş, 

A! treilea, din fereală, scăpind piciorul din scară râmase 
agăţat de un potinc, fu triniitpe o coastă şi tirit printre mu- 
șuroacle porumbiştei de calul speriat. - 

Din toţi patru se mai ţinea in şea numai Brigadierul Cră- 
cană, un mal de romin cit o furcă de puj. 


202. VIAŢA ROMINEASCĂ 


Văzindu-şi oamenii presăraţi pe drum, ca nişte coleturi 
pe-o coiivă, turbă de minie. Cu latul săbiei începu să in- 
vristeze nemiluit şoldurile surului pe care alerga, chilind să 
ajungă în spatele fu :arului... 

Zadarnică trudă. Nu se zămislise încă vita care să prinaă 
dropioiul. 

Vizindu-şi neputinţa, Brigadier) începu să înjure şi să 
răcnească + 

— Fugi, tilharule!.. Ți-e frică să te măsuri cu mine 
Capra-pogribaiei. . 

Dar, îugarul posac, ticluia altceva.. 

Pe neaşteptate scurtă friul dropioiului, care rămase la 
țăcâneală, caşi cum l-ar fi pritidit nădultul, 

Beat de bucurie, Crăcană, bizuindu-s: pe tăria lui de 
bour, cu trupul plecat înainte. înălțat în scâri, cu sabia de-a- 
supra capului, sta gata să trăznească, aşişderea s!intului Ilie. 

Insă, cînd fu alături de posacul fugar, acesta, de unde 
pănă atunci stătuse necurmat pitit ca o broas-ă țestoasă, se 
avirli ca un şarpe năpraznic şi cu pumnul înarmat de patul 
scurtâturii de carabină, îl mirui drept în moalele frunţii... 

Fără un icnet brizadirul se prăbu;i ameţii la pămint... 

Rimontu! lui se poticni şi ingenunchie... 

„„Porumbiştile mai ţineau o postaţă. Apoi, în vedere, 
pesie o vilcea, se-ivea pădurea Cormana. 

Calâreţul, trase tihnit din carimbul cizmei de iuft o pipă 
cătrănită, o aprinse din amnar şi îmbie din nou dropioiul, 
eare porni frincuind... 


— Aferim poteraşii noştri! Patru împotriva unuia, In- 
armaţi până in dinţi ca arnăuţii. Patru vlăjani în pindă, să le 
treacă vinàtul pela nas şi unul să nn fie vrednic măcar să-l 
însemne ! Ăştia nu mai sint dorobanţi; sint curate boci- 
toare...; se înclina zapciul Pâtureanu câtre pomojnicul său 
Cioabă, care îl asculta zmirna, în picioare, 

Și ca să-şi arate dezgustul scuipă pe duşumea și șterse 
tirgiind cu talpa. 

— Incalte bine că n'a râposat nici-unn!, urmă el mai po- 
lolit. Putem scri Isprăvniciei: nici-un mort 

— Nicl-un mort... reluă Cioabă, dar nici moale nu te 
este. Àl atins de glont, nu ştiu de o mai scăpa cu viaţă; 
âluia cu calul î cat i s'a zdrobit fluerul piciorului; ăi. 
trintit de rimont şi-a făcut capul tărtacuţă; şi, cit despre Cră- 
an, s'a mai desmeticit el de calcavura ce-a mineat, dar vede 
incă vinăt înaintea ochilor, g 


— lar pe tiibar l-au.. pus pe fugă, rinji zapciul. 


e ANAT E 4 203 


~- L-au petrecut spre pădure, îndrăznl să glumească 
Cioabă, 

— Də, i-au făcut pe colăcerii; au tras în vînt ca la nuntă. 
urmă Pătureanu. 

- — Abia au făcut şcoală. Ada o să tragă mai cu 
dichis, mingie pomojnicul. 

— Cind va ochi puşca singură şi glonțul va purta oche- 
lari, ca să vază încotro apuă, bitjocori zapciul. 

— Veţi zice ce veţi vrea, stapine, insă afur'sită dihante 
s'a izvodit a fi şi boanghenul ăsta, o aduse Cioabă. 

— Mie imi spui! întări zapeiul. 

— La mulţi le-aţi slujit dumneavoastră de naş, cum bine 
vă amintiţi, se ljinguşi Cioabă. Bigarâţi la oborul de gloabe 
tot -haiticul lui Stancu Cucu. Stirpirâţi toată şleahta zavra- 
giilor lui Şuchiu, care giambâşau vitele romin'lor fără un zlot. 
Turnarăţi la pirnae p'alde Lupu, pe Ghinea Turcitu. Prin- 
serăți in tirboc atita altă plevuş:ă, Dar cu ăst Şogor, mi 
se cam pare că vi s'a dat şi dumneavoastră de fund... 

— Vrei să zici câ ni s'a dat de fund la amindoi, în- 
dreptă zapciul. Căci, doar impreună făcurăm toate isprâvile 
ce pomenişi. Ce-i drept, de cind te-am izbăvit de boclucul 
ăla ce-l făcuseşi ca notar şi mi te-am luat de cirac, ml-at 
fost bună unealtă... de pişicherlicuri mai ales. 

— Vai | cum vorbeşti! se ruşi:ă Cioabă. 

Zapciul se făcu că nu-l aude si işi urmă firul vorbei: 

— lasă, nici cu ăsta încă nu am retezat gura pinzei. 
Mai va o leacă de răbdare. Râbdare şi tutun, cum zice tur- 
eul. lavaş-iavaş.. O să intre şi el odață în cristeliniţă.. 

— Fără doar şi poate, se gudură pomojnicul. 

— Vorbae că pănă ia cristeiniţă, o suci zapciul, îşi joacă 
mendrele. Ca să-l prinzi cînd i s'o url lui cu jaful foarte 
mulțţunesc. Meşteşngul e să punem mina pe lup până n'a 
sfişiat turma. ȘI, poliim, până acum, decind a dat mugurul, 
am cres:at pe râbojul lui, nu mai puţin de unsprezece câlcâri. 
Incă una şi bate duzina! Asta nu-i glumă. Și ce câălcări! 
Care mai de care mai proc ap In Sinteşti a spart în inima 
satului. Pe Burghiu, circiumarul, l-a ucis la tejghea. La Fun- 
dăţeanu a pâtruns prin mijlocul argaţilor. Lui Strimbescu i-a 
eprit caleaşca în drumul mare, la namiazi. Pe tapt i-a 
spinzurat de cumpăna puțului. Fără a mai pomeni de ăi pə 
care i-a culcat prin pădure prin lehniţe, printre porumburi; 
fără sa mai înşir câlăraşii pe care i-a ciopirţit.. 

Cioabă căâti din cap, încurcat de dreptatea observârilo: 
zapciului. După ce se recule:e, zise: 

— Cind veţi căra la dreptul nu este nici vina noastră. 
Ne-am zbuciumat cit am putut. l-am aţinut calea pretuiind=nl. 
Dar, parcă sar fi înfrățit cu dracu’; parcă ar avea larba fia- 
relor ` parcă ar fi solomonit. Trece prin toate; scapă din 


24. VIATA ROMINEASCĂ ` 


ile, cu ciotul lui de carabină şi cu afurisitul ăla de dro- 

, furat din herghelia Otetelişanului. 

_ Ş'apoi, stăpinirea nu ne dă nici-o mină de ajutor, Pri- 
marii sînt nişte tembeli şi prostălăi. Notarii, ca notarii. Po- 
teraşi nu putem scoate că e toată lumea la muncă şi n'avem 
voe s'o zăticrim. Celor cițiva câlăraşi cu schimbul, pe care 
i-am avut la îndămină, le-am văzut pricopstala. Hangiii, parte 
vinduţi, parte Infricoşați. ŞI, éisch porumbiştile, hăţişurile, 
chte şi mal ciie |... i 

— Asta cam aşa e, întări Pătureanu, însă, de azi Inainte 
mu o să mai meargă aşa. Ne facem de pomină. Trebue să 
să se hotărască ispravnicul să ne lase mina slobodă şi să ne 
trimită măcar o companie de soldaţi dumnezeiţi. Altfel, cum 
mă vezi şi te văz, pomojnice, închee el, infuriindu-se dintr'o 
dată ca virtejul.. îl las; măgar să fiu de nu-mi dau dimisia 
cu depeşe, taman acum în toiu.. Și ce s'o alege de ocol, alea- 
gă-se... Sikimea burduf... 

Pomojnicul zimbi în sine neîncrezător, dar fåcu semn din 
cap că bine a grâit. Apoi, cu o zmerită şiretenie strecură: 

— Eu, domnule zapciu, dacă nu vå supăraţi, râmin tot 
de părerea mea cea veche: până cind nu vom pune I ada pe 
capul mistrețului nu-l venim de hac. Banul e ochiul racului 
d cea mai bună pirghie a ocirmuirii este vinzarea gazdelor 
Dach nu le smomeşti, te usuci ca crucea.. Ce-ar fi dacă ar 

tăgădui Isprăvnicia vre-o sută de polil.. 

Chipul zapciului se însenină ca prin farmec. 

— Mare caiafă al fost tu, mâl Cioabâ! Vrei să te in- 
irupți şi tu cu ceva din daravera astă... Ei, bine, fie; să-i ce- 
rem, ŞI. dacă ne încuvlințează şi îi ciştigăm,—că doar n om 
läsa să-i ciştige alții, —ți-i hirăzese pe seama ta. Eu, mă mul- 
țumesc numai c'o Cavalerie pe piept. Acum aşterne-te la 
muncă şi scrir, grămâticule: 

ŞI, zapeiul aşezindu se pe privazul ferestrei cu spatele 
spre grădină, trase o ţigară din tabachera de argint muscă- 
tesc, o aprinse cu skepsis și prigtre colacii de incepu: 

AC entru D. Ispravnic al lifovului. In mare taină... Dacă 
nu daţi”... 

Dar, abia apucă Cioabă să zmingălească citeva linii şi un 
ropot de copite învioră caldarimul curţii. 

Amindoi cinovnicii se opiiră din lucru şi aşteptară. Odä- 
sazu! dădu drumul unei şta'ete. 
` Ce-i, mä? A dat tătarii?! 

— Sârut mina, boerule, la răscrucea din Valea curmată, 
E din Mitreni a fost răpus şi jefuit eri, în chindil. 

 YOROr. 

— UE! s'a impiinit duzina, răbulini zapclul. Până dad o 
să mă sicie lifta asta spurcata!?!.. 


Iul A Cen ANS Ati caii 205 


pt 


UI 


Cind moboritul drumet intră subt le urii - 
brele copleşiseră adincul. ? Kee leg dron A 

Pasâriie sălbităcimii se înapolau ostenite şi sălule pela 
cuiburi. Gaiţele şi stâncuţele încovoiau crengile subt povara 
lor. Ulubejii forfoteau ca săgețile printre horbota frunzelor 
Mierloii, ucenici în ale cintatului, amuţiseră ; iar, privighetoa- 
rea mihnită işi ciupea duios coardele. Din hâţişuri se sirecu- 
rau vulpile viciene ; iar în asfințit soareie ru;inat Tel întorsese 
faţa d:la lume, 

Um aromit de sulcină şi de mierea-lupului sə irosea ali- 
wri de izul mușchiului şi ctupercilor. vrăjitoreşti. O boare do- 
moală se stiraea din oftatul tainic al pămintului reavân. 

Nici-o fiinţă cuvintătoare nu ar fi putut "mine nepâă- 
trunsă de astă iiniştita pregătire la odihnă. 

Dar, stăpinul drop'oiuiui nu se sinchsea de loc de toate 
astea. Ţuguindu-şi bbzele, el puluia tabetiiu din pipa de lemn 
de tumbac cu cinbucul ei scurt şi sucâlit ca o rimă. 

in sufietul lui inchis şi îndobitocit de tilhar de baştină, 
ce licărire a lumii înconjurătoare s'ar mai fi putut răsfringe d 

zm Sas ungurit de obir;le. Parlagiu la tăierea vitelor în 
Solnoc, ini tinereţe. Ajuns vagmistrude husari în oşiirea dră- 
guțalui de împărat. După opt ani de gherla pentru un răcan 
ucis în bitae, spâ'ase putina peste graniţă, dincoace. Ac, pe 
chezăşia samsarilor de slugi intrase vizitiu. Slugărise prin 
cufţle boereşti până ce firea lui haină il impinsese sa-şi su- 
rume ibovnica, o jupineasă bânuită cu un logoiăt Atunci 
uă iar drumul pnastiului, pănăcind un hangiuil viri în banda 
lui Ghinea Turcitv, pe atunci în vilvă. 

Ajuns în lumea lui, în şartul pentru care ursita Îl însem-, 
wase, ucenicia nu-i fu lungă. Dimpotrivă, în scurt timp însuşi 
starostele hoţilor se luă de ginduri. 

Până la intrarea lui în haitic, hoţi? după un fel de datină 
a pămintului, hoţeau, jafuiau, chinuiau, sluţeau chiar, dar nu 
ucideau suflet decit la mare ananghie. Caci, mai toţi, oricit 
s'at părea lucrul de ciudat, erau creşiini pravoslavnici şi nu 
arareori porneau la călcarea unui conac bâtind cruce de aju- 
tor. Fostul parlagiu, însă, care de atiteaori izbise cu topo- 
rul în moalele capului n:cuvimătoarelor, pentru care moartea 
era un câscat de fălci. care se răsfațase în singe ca un bo- 
langiu in chinovar, veneti: de påmint, suflet neinzálzit dc nici 
o credință, minte nestruniti de nici-o lege, fiară apocaliptică 
instirş 4, cu toată oprirea Căpitanului, nu scăpa nici-un pri- 
lej ca să nu râpue o viaţă, o suflare a lui Dumnezeu, Dese- 
ori tovarăşii trebuiau să-i pună pistolul în piept ca să-i cruțe 
o victimă. 

ŞI, Ghinea, oricit de turcit ar fi fost el, speriat de gro- 


- 


D 


Ae gees - E 


VIAŢA ROMINRASCĂ 


-m — 


zävla răspunderii ce-şi atrăgea asupra capului la ziua jude- 
nl se vâicărea semenilor: 

— Dracu mi-l scoase în cale pe boanghenu! ăsta! Din 
pricina lui ocna şi iadul ne înghite pe vecie. 

In schimb, Şogor, se făcu cel mai temut din bandă. Faima 
lui se râspindi pre'utindeni mai dihai ca de popă-tuns. 

Bondoc şi îndesa”, ca un maiu de bâtut pietrele în cal- 
darim ; lat în spete, cit un cirpător; virtos ca un tu'mac d: 
bivol; cu capul rotund şi mare cht o lubeaiţă, cu părul rg 
cat, cilțos; cu fruntea îngustă de un deget; cu fălci de asin ; 
drept mustață cieva tulee; barba aşișderea; buza de sus 
crestati ca la epure; cea de jos rinjităca la mopşi; în sprin- 
ceana şi umărul obrazului sting o adincă insemnare de pot- 
coavă; in văgâunile ochilor, înfundate ca două jăp;i, licărean 
două opaițe spălăcite, labraşe, crunt:; —neincrezător; pindi- 
tor mal mut cu trişte de It deştept; cutezător ca o nevâs- 
tuică; cu vorba retezată, aspră ca un raşpel; cu mişcâri ne- 
aşteptate de fiară; înjurind ca un păgin; cu un faimos bas- 
somega scri:nit Intre lerecătura măstlelor dectteori da ingreu, 

—a:ţă mata de om era Şogor. 

Cit stătuse la gherlă invățase po!covăria, ferăria, līcī- 
sec ~ Nici-o broască, nid-un závor nu-i sta împotrivă 
Singur îşi retezase carabina pe care o şterpelise dela ar- 
mean prâdat. Singur îşi dregea cocoaşele şi ghinturile, E! 
era meşterul bandei. De aci vilva că avea iarba fiarelor. 

Romineasca o încropea de dinco'o din frecătura lul cu 
sominii. Drumu He şi locurile le învărase în toata Mogtiştea 
şi alurea, ca vizitu. Tainele şi gazdele meseriei de tālffar, în 
cârdăşia lui Ghinea. 

şa încit în zlua cind banda Turcitului fu risipită,—parte 
prinsă în capcană, parte luindu-şi cimpii sau trecînd Dunărea, 
—e!, printr'un noroc cludar, rămas singurin p'dure putu är 
d: pici-o stingherire, dup' ce petrecu o iarnă la un armangiu, 
să-şi reinceapă, în er pipi negu-toria pa seama lui insuşi. 

Singurul tovarăş de care simţea lipsă, era un cal pe pofta 
inimii lui Pe Zeta demult îl ochi:e în hergheiia Oteteli- 
anului din Monastire. Nu i-a trebut decito noapte de pindă 
şi o spătâtură de briceig prin majele urâjiarulu,, cu să aibă 
minunea care se nimeris= a fi dropiolul. 

In ăst dărmăsar arăpesc, la pr ca dropia, ghirioc de 


stat, dar cu gleznele câlite ca spija; iute ca cerbu: şi ager 


ca veverița, îşi pusese tilharul uădejdea şi dragostea lui de 


om sâlbâtăcit. 


Priceput, ca unul ce fusese de m'serie, îşi făcuse dn el - 
tovarăşu! cel mai nepreţuit. Aşa îl ingrijea câ, vâzindu-l al 
fi zis curăt ca despre bidividii voinici.or din basme, că final 
LI dâdca ales numai floare, ovăzul amestecat -cu jaratec şi 
apa Sirecurată prin nalramă. > 


PAHONŢUL 


em ege EE mn 


Părul lui strălucea ca oglinda subt ţăsală, Coama lui 
bogată, care se azvirlea în două părți, era numai inele. Tim- 
piele şi ținta lui din frunte, primiseră atitea dezmerdări şi 
pupături depe buzele hide ale pahonţului, cit nici-o ibovnlcă 
răzpiiată nu se învrednicise. 

In schimb gonaciul îi era atit de supus, se arătase atit 
de vrednic, îl scapase dintr'atitea primejdii, încit îşi plătise 
cu virt și indesat ingrijirea. 

Mulțumită numai agerimii lui fără pereche, care ingăduia 
tilharului să se izvodească, pe neginditele, în patru unghiuri 
ale piaşii, H năpădse sudorie pe mindrul zapciu Pâtureanu 

In toate isprăvile de-pre carese tăifoşau cinoval-ii zap- 
cleriei, stăpin şi vită, îşi aveau dreapta lor Pore, 

Din astă pricină, cind se vezu la adăpost în inima 
pădurii, cea dintâlu grije a Şogorului fu să şi-l ia de 
spumă cu şomo'oc de fin şi să-l adape din şipot. Drept mul- 
țumire armâsarul ridică nările în vint şi-l învălul cu un ne- 
chezat răsunător. 


IN 


In coasta Cormanel, pe drumii Tupilaţilor, într'un git ai 
pădurii, se alimānea hanul poreciit al Mitanei. 

Vestit odirioară, ca toate hanurile la drumul mate, schim- 
barea vri murilor şi abaterea şoselei celei nol prin a'tă parte, 
aproape il hărăzise păraginii. 

Demult molozul zidurilor se măcinase. Cârâmida roasă 
D pol rinjea pesie tot locul, ca nişte gingil putrede de us- 
chiaş. 

Şopron'! atirna teşit, ca o aripă îriată. Şindrila îmble- 
sită de muşchiu încovâia şalele căpriori or. 

Prin grajdurile, lungi cît nişte pilule depe vremea ca- 
trilioţilor se hirjoea crivățul; iar prin zidul ce Încingea 0- 
grada, demult se cro'se pitii lupilor. 

Buruenele năpâă.iseră până în prag. 

Stăpinul, căruia hanul nu-l mai aducea nici-un ruştet, 
pregetase sã-f mal meremetiscască. 

in ultimul timp, fimdcă nimeni alt nu-l mai ceruse, îl dă- 
duse M tanel văduva, mai-mai pe veresie, numai să nu se 
plarză vadul. | 3 

Rarii drumeţi, pe care necazurile îi impinzeau pe acea 
pirtie, îl ocoleau, Îl treceau cu vederea, din pricina multelor 
nelegiuiri care se sivirşiseră in preajmă-i. Citeva crucioae 
de piatră presărate ici-colo mârturiseau păcatele. 

Mineare, de cind ţinea vădana, mai cå nu se găsea în el. 
Băutura, fireşte fâră dever, era proastă. Aşa că doar umbra 
unui unag ehindar, apa-vioară a puţului cu scrip:t şi, poate, 
nurii hangiţei, cara nu era de icpidat, mai izbindeau să zmo- 


= 


AP 
WM 


PAHONȚUL 209 


1 en en e gt 


VIAȚA  ROMINEASCĂ 


`~ i- ÎN n i 


alta, se îndreptă spre han şi începu să împroşte cu pumnii 


A IRI 


"mească, cînd şi cînd, cite un muzteriu, chipurile ca să n 


| păstru calului ca să-l adape, să-l plimbe şi si-i poarte 
“grijă, după rindulală, aje e i . CH 
„Apoi, răşchirat de şea, apăsind ctad pe-o talpă, cind 


stirpească. > 

Aşa cum se găsea a îi, însă, ast ham—nici că se pu 
tea vizuină mai nimerită pentru Şogor. = ` 

Şi cu simţul lui mehenchiu de tilhar de baștină, îl di- 
buige sasul. 

Vecinatăţile pădurii ii chezăşulau apărarea. Faima rea a 
hanului ti ocrotea tihna. In vreme ce sărăcia îi robea han- 
its, căreia, de altfel nu-i îngăduise să-și apropie decit o 
slugă, un mut, un credincios al lui, cu care se înțelegeau pria 


A-tfel că, pe cînd poterele răscoleau porumbiştile şi bă 
„ teau pădurile, el ospăta liniştit subt paza mutului, în ban 
„ Mitanei, ades ziua namiaza mare. k 

Cu toate acestea, metncrezător ca orice vietate stibati= 
cită, niciodată nu dormea în odâile circiumai. 

Ci, cum fundul grajdului răzbea spre codru şi, din pri- 
eina bălăriiior, nimeni nu se mai încumeta să pătrundă până 
acolo, storâia într'o ieste stricată ia capul dropioiului nz: 
despărțit. 

Printr'o spărtură, în care proptise un oblon vechiu, in- 
tra și eşea novâzut de nimeni. 

Ansfirşit, ca să nu dea cituşi de puţin de bănuit, taing 
em gen săvirşea toate isprăvile cit mai departe de 
vizuină, 

Spre ast vad îşi indreptă Şogor argamacul dupăce făcu 
întiiul popas. 

„Noaptea se oplozise de-abinele şi poteca ce sirăbăteau 
eră aproape neumbiata,  Pămintul aşternut cu frunze putrede, 
gemea inăbuşit subt copite  Mlădiţele trezite din visare îi 
şfich'uiau cu ciud3. Pe alocurea se afundau În virtoape atit 
de Gent: că se auzea-torsul fiarelor adormite. Doar luna, pu- 
rurea ertătoare şi pârtaşe le însemna, cu o pulbere de pet 
aurii, calea. e 
| Cind ajunseră cînta cocoşul sălbatec întăia oară. 

Toată bâtâtura hanului era scăldată în lumina care vene 
din văzduh. Numai suit poalele ghindarului era aşternut u 
alar cernit. 

Dupăce iscodi din!rw'ntăiu cu privirea, rinsul, tilha 
rul începu să schelălăe ca lupul. Dulaii hanului, i nşelaţi, 
tirà hămâind spre ei Dar, adulmecindu-l, se gudurară. 

In urmă se ivi mutul. 
— Bânzheniţi, ize, cum cärche, mustră el, zvirlindu-i 


- 


D 


în obloanele zăvorite. 

Un drug greu de fier căzu. Hangiţa [i dăşchise, frecin- 
du-şi ochii puchi-iţi de somn. 

- Iştenem dai, mintenaş, mâncam, bèm, porunci el aşe- 
2îndu-se plumb la o masă. 

Mitana, cunoscîindu-i năravurile, ti puse dinainte un steş- 
sic de lemn cu o luminare de său, în vreme ce ea se invir- 
tea cu o lampă de cuer; il întinse un şiergar vârgat şi fi 
dădu o bucată de slană inăclăntă în boia de ciuşcă de ardel, 
o felie de brinză, o pită şi o ulcea de basamac. 

— laca, poftim, cumetre, îmbie ea tare; lar în gînd: 
—inecate-ai cu crâpelnija. 

Dupâce Își stirpi foamea şi mai deşertă incă două ul- 
cele cu basamac, sasului i se făcu de zberenehiu. 

Pulpele grase şi sînii încă tari şi ispititori al vădaneli, 
pe jumătate goală, ca luată din pat, îi lăsa zimbre, 

Insă, chiar stirnirea poftei nu-i îndulci apucăturile. Cu 
acelaşi graiu aspru cu care poruncise mutului o chemă 
lingă el. 

— Ghărelde, Mitana... 

Hangiţa se apropie. Cind fu tingă el, cu o mină o ciupi 
de sin, iar pe cealaltă i-o trecu pe după mijloc, triniind-o 
pe genunchi. 

— Edeş mindenen, grohâi e, dind s'o pupe. 

- Hai, pleacă de-aici, porcuie, un -te trezeşti, îl ocări 
tangița îndurerată izbindu-l peste mină şi încheindu-se la 
bască.—Ciupeşti ca dintr'o sidilă de urdā... Şi i se zmuci 
din braţe. 

Apoi. proptindu-se cu umerii de privazul odâii unde Îşi 
avea aşternutul, îi fåcu semn cu degeteie să-i numere ceva 
denghi în palmă. 

— Plâteşte, boaită, dacă vrei să pupl... adaose ea, dez- 
merdindu-şi mădularele dolofane la care țintea ungurul. 

Dar boanghenul, zgircit şi atins de caiă, ţinea la şerpa- 
sul lui dest de pleânurile săvirşite şi gasea mai prielnic să 
răpească cu vințoşia, p: de geaba, ceiace ar fi putut lua de 

nâ-voe, prin tirguială. H 
pa — A etic scrişni el, ca între porumburi, văzindu-se 
ta strimt. ŞI, ca un zăvoz întâritat, se nârui să sfişie, 

insă nici hangiţa nu era de neleapcă. Cind cu pumnii, 
cînd cu dinţii, se răzvrăti şi se apară straşnic, Dar virtoşia 
tilharului o birui Printre sughiţuri de scirbă fu silultă... 

— Lo:ză, single, il batjocoriea înciudată că a fost răz- 
bă veresie, A 

Pe Cind tilharul se îndreptă spre eslea Ini ca să se o- 
dihneasca, se crăpa de ziuă. 

Un prişeai de rouă zaharisea ciulinii, ică 

Un dihor insetat de arşiţa somnului se adipa din pică- 


tarile ulucului... 


GI VIAŢA_ROMINEASCĂ 
Vv 


Fireşte, nici Mitana nu era prag de altar neprihänit, 
Cind, în pirguiala virstei, se hotărise så se înfunde ln 
acea paragină de han, no făcuse ea din rivna de a relnvia 
din morţi o faimă de-apururi scâpâtată, 
Alte păsuri, alte taine o minaseră. 
„„Vâdană, fără ca nimeni săi fi cunoscut pe răposatul; 
fără rude, fără prietini, fără nici-o legătură în ţinut, ispiti- 
toarca hangiţă avea, totuși, în trecutul ei isprăvi, care pentru 
mulţi călători ar fi fost o gogoriță mal straşnică decit fal- 
moasele crucioae. 
De fel din părţile Zimnicei. Săracă şi orfană din leagăn, 
fusese oblăduită de nevasta unui hangiu căruia H murise co- 
ji. Abia ajunsă la virsta cind pe fete le înţeapă lăptucile, 
ăcu ce făcu şi călei strimb cu un tejzhetar. Aflată de înfie- 
torul el, ca să nu fie dati în vileag, se dădu şi lui. Se avură 
bine Împreună până cind într'o bună zi mama ei vitregă fu 
găsită umflată In așternut. 

De atunci traiul et ra fu dat la iveală. Dar bâtrinul 
işi luă repede răsplata. Fostul tejghetar reapăru. De asă- 
dată certat cu pravila. Cum hangiul, ca să nu năpirlească, 
Inchidea din cînd fn cind ochil la asemenea mosafiri, care få- 
ceau să meargă deverul, ţilioarea lui n'avea da ce să se vä- 
lete. Ba incă, de două ori avusese prilejul să-şi scape odo- 
rul de jandarmii care îl dibuiseră. Odaă La ascuns subt 
poalele fustei; el era spiţelatec, iar ea purta malacoli; altă- 
dată l-a trecut nişte țoale muereşti, i-a pus coblița în 
mare şi l-a minat ca pe-o slujnică să aducă apă dela girls. 
La urmă, acrindu-i-se cu babalicul şi vrind să rămînă slo- 
bod:, după indemnul tbovnleului, l-a pindit lingă chepengul 
beciului, şi pe neprinse veste l-a făcut vint cu capul fa jos. 
Vâd'ţă, tu judecată şi osîndită. Virită în P ătâraşti, închisoa- 
rea femeilor, cugetul ei nu fu decit la fugă. Prilejul nu ză- 
bovi. Notarul satului, care intra vraişte în închisoare, puse 
ochii pe ea. Ticăloasa li dada ghies. Preţul dragostei se 
pricepu: fuga. După oarecare cumpâni lăuntrică, rivna bi- 
rui cugetul cinstit at indrăgostitului. Urzeala fu lesne năbă- 
dită, Ades osinditele trebuiau să care cu hirdăul apă din 
Dimboviţa. Do! milițieni înarmaţi, ocfn lait de notar, på- 
zeau. Într'o seară străj-rii, aleşi anume, se facură că pierd 
la iu pe Mitana, care râtăci printre sălcii în braţele no- 

Depe urma ăstui fapt notarul îşi pierdu slujba; mili- 
Ges? fură turaaţi la dubă, iar Mitana i;i lua zborul in lumea 

Hoinări cit hoinări; apoi se tocmi jupineasă la boerul 


an stăpinea banul. Urindu-i-se şi cu siugăritul, puse och 
an. d 


FARORTUL e HR 


mme —— — 


Cu mintea éi poviraltă spre ticăloşii, chibzui că s'ar ti 
putut înstări în acea éier nu atit cu alişverişul, cit cu 
Zeen tiinuirea şi împărtăşirea celor certaţi cu pravila, 
| ceru. Nu fu greu să-l capete. 

ŞI, sălăşluirea neintirziată a lul Şogor H dovedi că nu 
se Înşelase în urzeala ei, 

Răstriştea ci fu insă că sasul, departe de a îl fost mini 
spartă, era zgircit ca o rimă, başca de bădărănie. 

Aşa încit, scirbită, nu odată o împinsese gindul să ra d 
iige prin vinzare ceiace tilharul nu se pricepuse să-i zvir 
din filo'imie. 

O mai! strunea puțin frica de neizbindă şi teama de râz- 
bunare şi, mai cu seamă, împrejurarea că nimeni nu-i făgă- 
duise fach arginţii Iscariotului. 


Toate astea le ştia Cioabă Le aflase. ȘI, cite nu aflase, 
ie bănuia. Nu doar pentrucă nimic nu se clintea în plasă 
fără să i se dea de veste de către iscoade,—iscoadele, aşiş- 
derea bărbatului păcălit, află de o ispravă, dupăce sa um- 
plut tîrgul, —dar, pentrucă ticaitul de notar, care işi pierduse 
capul după mironosiţa Plătărăştilor, se brodise a fi fost toc- 
mai el Şi, ăsta era boclucul din care il scăpase zapciul, 
cînd H luase de pomojnie. 

Cum satul Piătiraştilor cădea în altă plasă, de unde 
zapelul fusese Inadins mutat în Mostişte pentru a sti: pi pră- 
daăciunile, lovitura se prinsese. În noile ţinuturi nimeni nu 
ştia de Cloabi, cum nu ştia de vădană, lar cit despre Is- 
prâvnicie, cu nssfirşiia primeneală a cinovnicilor, cui îl mal 
ardea pe acea vreme să ție catastif de isprăvile notarilor? 
Mergeau numiriie în slujbă pe ráspunderea alui mai mare. 
A! mai mare în plasă cine p tea fi decit zapciul ? 

De pripăşirea Mitanel la han,—cum pe atunci nu prea 
se făceau catagrafii și marafeturi pentru începerea negustoriel, 
Cioabi, a cărui datorie era să stea cloşcă la tactul zapcieriel, 
d'abia cu prilejul scoiociriior run Şogor, luase cunoştinţă. 

i osise la han şi o semuise. 

TE şi hangija il simuise Insă, cum era ziua nā- 

meazi mafe şi se nemerise şi altă lume călătoare de faţă, a- 

mindoi se pretăcuseră că nici usturolu nu mincaseră, nici 

E nu le duhnea. 

ri Nu eri mai puţin adevărat, elor. er pepaese in acel 

chiat— gata, îl d+şleptase toate bânue 

i Vi et: se dien să, 93 cela atit de căuta 
eà så nu fi dibuit acel coclau prielnic. 

zg P Dar, o binulală nu-i dech un fir de borangic, care se 

poate rupe şi pierde dacă nu ai dibăcia să-l torci cu dichis 

siepe gogoaşe. Se feri, deci să fac zarvă. ŞI, merse 


212 VIAȚA ROMINRASCĂ Vă 
acolo că pistră un timp taina chlar de zapciu. Insă, gluma 
se Îngroşase din cale atară. Ispravalcul, silit de vilva gaze- 
telor, dupăce le trăsese un zavrac straşnic, le dăduse o că- 
nie de roşiori şi trimbițase preţ pe capul tilharului. A- 
nci Cioabă se hotărt să-si joace cartea pe care o măslula 
de atita vreme şi luă inţ-legere cu Pătureanu. 


vi 


Cum era pela stirşitul lui Cuptor, într'o dimineață senină, 
pe drumul Tpilaţil>r, nu departe de Cormana, un lipovean 
cu pepeni, ducea pe dricul cāruței doi jugânari, luaţi fa 
drum. 

Ajun în dreptul hanului, lipoveanul, în care Şogor ar 
fi ghicit, poate, pe Crăcană, trase căruţa în umbra ghindaru- 
rului şi se luă de adăpatul cailor, în vreme ce jugânarii, îm- 
povăraţi cu fel de fel de fiare şi unelte agâţate de cingâtoa- 
rele cămâşilor de bazariná conabie, intrarå in circiumă, cu 
mutul după «ei. | 

Dintr'o aruncătură de geană Mitana semul pe Cioabă. Pe 
eelialt nu-l putu semul. Era, însă, leit Păiureanu. 

Ca să nu facă tevatură şi să nu deştepie bânuiala, pre- 
pelicarii stăpinirii chibzu'seră mai nimerit, că ascunzindu-se 
subt toale mai puţin bâtătoare la ochi decit cele de tirgoveţi, 
să se ostenească ei inşişi până la hangiță. 

La vederea lor, toată brajahina din sufletul hangiței se 
scormoni. Dar, se stăpini. “Tuiburarea el nu scăpase, însă, 
nici pomojnicului, nici zapciului, 

— Vodki iesti? intrebară el, trintindu-se pe dulapul de 
brad care slujea drept scaun in faţa unei mese lungi cit ozi 
de post, cu picioarele încrucişate ca o capră de ferăstrău. 

— Niz-nai, nu ţinem, le răspunse hangiţa; dar este ra- 
ehiv, dacă vreţi. 

—— Dai râki, se invoi Cioabă, schimbind cu ea o privire 
turişe care insemna: Fă-i vint mutului. Avem de tăinuit, 

Cînd mutul fu trimis să facă virf unei căpiţe d: fin d 
al dropioiului, pomojnicul trăgind-o de cainizol, fi grăi rate: 
zat ca săi ia piuitul: = 

— Domnul, e zapciul. Scurtă vorbă. Pricepi de ce te-am 
călcat. 

— O sä pricep mai bine dacă m'ăţi lămuri, încercă să 
ciriească vădana. Insă, o săgetâtură a zapeiului ii tăie greaţa. 
Ea însemna: Bagă seama că iar intunzi Piatireştii... Apol, 
tare şi raspicat: 

— Jupinăşiţo Mitano, ai în palmă douăzeci de poli zim- 
fit, dacă ni-l dai. Dacă nu, te ridicăm E limpede? 

Toate purdainicile de ginduri pe care le inâbușise dela. 
un cird de vreme se stirniră şi se inviltorară în sufletul ei. 
Prilejul atit de rivnit se ivea pe neaşteptate. Un cuvint al ei> 


__PAHONTUL y, ER 


menpa a A 


o putea mintul de fuzul tiiharului şi o ea bine cu : 
muirea, başca de polii ce cistiga, Hä 9 Se 

Dar pa SS Voss DS capul. 

ui aştepta vinturindu-şi ctriigele de (us? 
nişte ite dela hagealic, z e Pisa ae 
asa we mal slâbea din ochi, 
urmă, ea avu o ruptură lăuntrică şi cu ho - 
fletului în răstrişte gräi: k e anne 

— Sâ vi-l dau. 

Drept chezăşie îşi dădu salba dela git. 

Odată înţeleşi, m scurte cuvinte orlnduiră cum şi ce fel 
avea să urmeze călcarea poterei. Pinda trebuia să înceapă 
chiar din acea noapte ca să nu aibă timp mutul să dea de 
știre sasului, dacă ar fi mirosit ceva. 

in vremea asta Crăcanâ, luindu-se după o nevăstulcă, 
aimeri prin fundul grajdului, la ieslea dropioiului, unde gåbji 
rumegătura ogrinjilor. Născocirea Il umplu de atita bucu 
că nu se putu stăpini să nu năvălească ìn ctrelumă răcalad: 

— Boerule, l-am prins... îi pp vizuina... 

E — Mai domol, vită, H dojeai zapciul, că n'a surzit ni- 
meai. 


VII 


De cħeva zile Şogor nu se mal arâtase pe la han. 

Zivozii stăpinirii şi Mitana îşi dădură cu părerea că 
poate adulmecase ceva şi se ferea. 

Adevărul era, însă, că ucigaşul zămislea o nouă ispravă, 
de pomină. 


in răsăritul Tincăbeştilor, peste apa Dimboviței, ta patru 
poştii bâtrine de hanul Mitanil, din jos de vadul morii, tupilat 
intr'un dimb de copaci vajnici, picotea conacul boerului Tincă- 
beanu, dela spița cârula îşi luase şi satul porecla. 

Aproape în vramița morții, bătrinul îşi picura rămășița pus- 
tillor de zile în tovărăşia babei, a unei nepoate văduvită şi doi 
strănepoţi, o codănacă şi un plicociu de bietan. 

La dst boer slugârise Șogor odinioară, cind | se Intim 
plase daravera cu jupineasa. li ştia, deci, pederost, toate un- 
gherele, toate tainele, toate tabieturile. Mai ştia, de asemenea, 
că mergea vorba că moşneagul, amarnic de zgircit, era bogat 
putred şi că ar H dormit pe un sac cu galbeni impărâteşti. 

La el ticlui unguru! să răzbească, cu cugetul că, dacă ja- 
ful i-ar fi eşit după pofta Inimii, să pună capăt tilhăriilor, să 


214 VIATA ROM 


treacă iarăşi graniţa înapoi şi să se statornicească alurea În gos- 
podar chiabur şi om de cinste. 

Dupăce se arătă ca o statie la vre-o trei răspinii! dinspre 
Tupilați ; ca să răslețească poteraşii, noaptea 1 ziua care urmă, 
își croi calea pe subt coline, printre porumburi, pela adăposturi, 
pănă in apropierea locului ce chitea şi aşteptă miezul nopții. 

Ploua întins şi mohorit ca la începutul toamnei. Între ce- 
rul de păcură şi pâmintul de smoală nici ţipenie de om, nici fi- 
penie de vietate pe nicăiri. 

Picioarele armăsarului, se afundau în norolu, ca în aluat 
Copitele lăsau urme adinci, cit nişte bărdăci, 

Cind trecu peste podu! dela moară, străjerul satului dormea 
m magherniţă. 

Apele veneau zăpor din sus de scoc, iar cele scăpate din 
stăvilare vijiiau ca viforniţa. 

Abătu dm drumul mare şi o luă pe o potecă. Sări cu cà- 
lul sant ce Ingrădea nesfirşita ogradă. Merse o bucată prin 
răzoarele de zarzavaturi ` apol, ajuns În marginea copacilor din 
grădină, Tel legă argamacul de un păr sălbatec, tar el se sire- 
cură pe subt rami P pănă in vederea felinarului depe bătătură, 
Aci, fu mirosit de cîni, care se repeziră să-l hămăe. li chemă 
pe nume înăbuşit, le asvirii citeva bucăţi de carne de epure şi-i 
potoli ca prin farmec. 

Stăpinii dormeau. Argaţii aşişderea. În preajma casei se 
rotea un pindar de noapte. Acesta deprins cu lătratul javrelor, 
cărora ades li se năzărea, nu se sinchisi. Şogor, îl pindi în 
umbra streaşinel şi cind fi fu la Indemină, De "a spate, H im- 
plinta cuțitul şi-l dobort la pămînt, mut... Cum felinarul i se 

ru de pristos, îl stinse. Incercă zăvoarele. Cel dela uşa din 
aţă, sprijinit de drugi de fier, se impotrivi. Dar, pedindos, uşa 
bucătăriei era vraişte. Jupineasa plecase În vecini. Fără sa-l 
pese de vre-o surprindere, cutezătorul, pătrunse mai departe. 
Trecu prin odala de mîncare. Apol, găsi din nou, O uşă zăvo- 
rita. Insă, pesemne, ivărul ce sprijinea drugul era ruginit şi 
privazul uşii slab, căci o impinsâtură de umăr a Wiharului 3 
răzbl şi drugul căzu cu vuet surd. 

u în odaia copiilor, O lumină micşorată îi ocrolea 
intr'un pat, fiecare la un căpătiiu, dormeau strânepoţii. ot alt 
pat, în faţă, pociltiiă de Ek care o lrămintaseră Înaintea 
somnului, odihnea mama lor. Căderea drugului de fier trez) 
pe mamă, 

Vaâzind, în inima nopţii, floroasa mutră a sasului în mijlu- 
cul odăii, îşi dădu seama de celace căuta acolo şi vru să Up 
Dar, fâră a-l lăsa timp hainul o podidi cu palma peste gură şi 
cu acelaşi cuţit cu care Junghiase străjerul, o jertfi... 

Zgomotul trezise copilaşii care începură să scâncească, să 
S Ee la ochi şi, apol, la vederea mamei uintită pe podeală, 

ur 

'Tilharul se intoarse spre ei. Pa băiat îl sugrumă ca pe 


"e 


un puiu de porumbel. Fata, mai istea 
e, turiga to fundul weie ulei "EE ea pai 
poalele cămăşii, făcute ghemoloc, -f 
avind vreme de pierdut, sur d - o mere 
pace Alia în odala Batini DE ORB ajiak: în 
ntr un pat strămogesc, larg ch aj 
să- şi Lë de cald, sforâlau dt pa EE 
Wan ie de argint veghea subt o icoană a Maichii-Pre- 
e tuia tatr aliun, EE due d 
it. akul, după moda veche, un spâlător cu si- 
pete şi un lâvcer de Braşov inflorit cu fierul i 
ars. Pe'lă ! 
teanc e? perne, scoarţe şi aşternuturi, Vre-o două jeturi et 
turi, o imtă şi doui iatigane atirnate de scoabe şi nişte per- 
tele de traiidan, erau toaiă podoaba lihnitei odăi. 
iz eg de bivol al şoachâţului trezi pe babă, care dădu să 
egen ; însă, un nod i se proţăpi în beregară şi o thâbuşi. 
en eg Ge éent eme îi îmnbrobodi gura eu vilnicul în 
unase părul de cu seara şi n trinti, ca pe- 
er de rufe murdare, lingă fereastră, Lá zbuciumul Ke tei 
ko ee şi bătrinul. Se ridică în capul oaselor şi-şi desfăcu 
p pele cu minile ca să spulbere toropzala somnului şi sa-şi 
or ca ca de ceia:e se petrecea în casă. La vederea fostei 
= Lg = i Be zen , deier atitea seri le petrecuse 
k să-i clânţăne, H i 
și căzu la genunchii ucigaşului: KEN 
SE ges: ia-ne di lasă-ne zilele... 

e uratul nu se opri la tînguirea moşneagului. Po- 
runci să-i arate unde ţine banii, eet. ep îm dehnt, = 
o ei Sch eigent E erg ca piftia, căută la capul patu- 

S o legâțu e chei, - 
a: arătindu-i vaii. i PPR EE 
Cu o mină, ungurul. răsturnă teancul de toale, cu alta 
descuie lacătul trecut printr'un clempuş de oțel a ridiciad ca- 
pacul, se pregâiea să le implinte pe amindouă în comoara lu- 
ie pe te o vedea mintea lui lacomă... 
ar, în vremea asta, bătrina, în desnâdejdea primejdlei 
de moarte, prileju'ndu-se de părăsirea in care fusese ien? îşi 
adună toată vlaga ce-i mai rămăsese, se sprijini cu coatele de 
zid, se apucă, întăiu cu unghiile de privazul ferestrei, apoi cp 
degetele de cercevele şi, izbutind să ajungă la geam, izbi ce 
pumnul cit putu... Neaştepiata larmă a zoburilor, zăpăci si în- 
äi pe fiară. Văzindu-şi truda râdărnicită şi, poate, viaţa în 
primejdie, furia lui trecu peste răscoale. Cel dintăiu gind tu 
să se cortorosească de supărăto-rea bâtrină. Negăsind altceva 
la indemină, in zorul lui, lăsă lăvcerul, apucă pe moşneag cu 
amindouă minile de gura cămâşii ţărăneşti şi, ridicindu-l d'asu- 
pra Spaa ca pe-o sarcină de paie, dădu cu ei d'a azviilita... 
rupul lui osos izbi drept peste junghetură trupul schilav 


216 e VIATA ROMINBASCĂ 


E E E = 
en reg 


al babei... Amindoi se rostogoliră, ca vătălugii, în ultima 
suflare... 


"Un argat ce dormea afară, subt un şopron,-trezit de - 
gerea geamului, dădu svon, Toată curtea, apoletot satul, fo 
pus în clocot. Cheva pușcături detunară. 

Incolţit, tilbarul se grâbi să-şi scape pielea. legi din casa 
grohăind, încălecă în lărmâluia dulăilor ji îşi făcu vint peste 
șanțul ogrăzei În salvele armelor şi vaerul mulțimii. 

Ca să reteze calea abâtu din gosea şi sesvirli cu dropiolui 
în Dimboviţă... 

Eşit pe celalt mal, era la adăpost. | se plerduse urma. 
Locul era împădurit şi cu toată mlaştina, mulţumită gleznelor 
de spijă ale argamacului, cind slomniră zorile şi se puteau än 
drumeții, cal şi stăpin erau departe... 


VII ; 


Cind veni stafeta la subprefectură de această nouă ispravă, 
a treisprezecea, Pâtureanu, ca omul căruia i s'a umplut merti- 
cul, înioc să se zbiriească, se mulţumi să înalțe din umeri și 
să schmbe o privire cu nedespârţitul său pomojnic. 

Apoi, dupăce aprinse trei të una dela alia, izbucni: 

— Musai, viu sau mort, trebue să-l am. Cu once preţ. 
S'a strins funia la steajăr. 

ŞI, către Cioabă: 

— Dela cutra de hang, nici-o veste ? 

— Nmicuţ. Poate, după namiezi. 

Dar, şi după namiezi tot linişte. 


Inadevăr, scăpat de urmărire mulțămită hărniciei fără pe- 
reche a bidiviului, cînd se dăsluşise ziua, Şogor, luase tipti 
drumul spre han. 

Citeva pieze-rele îl însemnară calea. 

Intălu, chiar în răsarea soarelui un şoldan urechiat, ti tă- 
lase poteca. Pe la chindii fu nevoit să treacă peste un şarpe 
năpraznic, făcut colac în mijlocul pirtiei. lar, îndesară, într'un 
maräcl fg de porumbe vinete văzu un lup încăţe'at cuo copoaică. 

Dar sufletul tilharului nu se oprea niciodată la asemenea 
năzgodii. - : 
~~ Truda lui era aşa de mare că nu cugeta decit la odihnă. 
Dealtăparte merindele ce luase cu el i se sfirgiseră şi setea de 
basamac îi scormonea măruntaele. In drum nu se putea opti. 
ca să nu dea de banuit. Aga incit toată grija îl era acum să 
răzbească mai curind la han. 

Poposi in lehnija Vracrilor din inima Cormanei cind Co- 
roana Impăraţilor încununa creştetul bolţei limpezite de nouri. 


Li 


de „d SÉ PAHONŢUL 2 


De aci, tăind pădurea, pânăla Mitana, nu mai era dectto - 

taji, pe care dropioiul, trăgind la lesie, o strâbătu în Ve. 
ătureanu, Cioabă şi toată ortaua zăvozilor, H aştepta cu 

gura arsă, orînduiți în anume pinde din timp. - 

Cind fu în preajma grajdului armăsarul mirosind a om 
străin necheză cu aprindere şi incepu să sforăe. 

Ungurul işi închipui că bidiviului, uneori lunatec, i se nå- 
ie bi vre-o umbră de mărăcine sau de vre-o jivină din 

rusturi. 

Ca niciodată, uluit poate de neodihnă, zorit de ghiorţatala 
măruntaelor, sau opăcit de vrai, îşi tiri calul prin spărtura 
grajdului, fără să mal aştepte ivirea mutului, după schelătăitura 
de lup ce-i vestea sosirea, |l legă nedeschingat de grâtarul jes- 
lei şi porni spre circiumă, 

a vi toată despotmolirea cerului, un viat aspru sufla din 
crivāt. 

in cîrciumă toate urmară după obişnulnță. Numai mutwi 
nu se arăta de nicãiri. Fusese ridicat din vreme. 

„Cind să bage în gură dumicatul de slana retezat cu cu- 
titul cu care săvirşise toate omorurile, vădana intră in påmint. 

»De subt teşghea se ivirä tivgele a dol soldaţi. Alţi 
Gol gen din bdaia hangitel. 

— Dă-te viu, răcni unul. 

Drept! orice răspuns. Şogor, inştocă un scaun şi-l repezi 
orbește, Apoi, puse mina pe o coporie de coasă şi începu să 
o învirtească deasupra capului ca pe o cociorbă năprazul:ă.. 

Luaţi la luțeală, oamenii stăptnirii, og ăvură timp să tragă 
şi tilharul se putu strecura pănă la chepeng, năzuind să se lase 
pe girliciu în pimniţă. Dar, aci, il aşteptau alte spângi... 

Cu un răget de mistreţ întăratat se zvirii înapoi şi cu o 
impinsătură de umăr răsturnă tejgheaua pe scăfirliile celor de 
pe scara beciului, 

Apoi, incercă să scape prin fereastră. Nimeni spre odata 
vădanei, Dar hangiţa il pindea. Şi cu un brinciu îi pocn! 
uşa în frunte... 

Atunci, răzbi la vatră. Prilejuindu-se de zarva iscată puse 
pluă un tron de lemne, se agăță de gura podului şi dispăru 
sut acoperiş. 

Dar şi în pod îl pindeau alți mopși. 

Nemai avind nimic subt mină, trase carabina din mintean 
şi descărcă.., 

Până cind să se risipească fumul, sparse învelitoare, sări 
în curte şi o apucă dealungul grajdului.. Dibuind prin bezot, 
se poticnea la fitece pas... e 

La rindul lor, poteraşii, luaţi cu japca din toate părţile, se 
răpăciră şi incepură så tragă care cum se pricepea, 

“Cel din han, cel ascunși în adăpostul zidurilor, cei din pš- 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se învălătuciră şi armele detunau de pretutindeni ca la 
i boerească x 


Unli, mai fricoşi, închipulndu-şi că şi tilharii sint în bandă, 
imcepură să se ascundă. Vre-o doi mimeriră pe gura puțului 
şi se lăsară în jos pe ghizduri., 

Gloanţele rătăceau şi copoii isprăvniciei se răneau şi se w- 
cideau între dinşii. 

Tiiharul işi pierduse urma. Nimeni nu mal ştia incotro 
apucase. Toţi il credeau diavolul necurat. 

Pătureanu şi Cioabs pindeau din dosul ghindarului. 

— lar l-am scăpat, se vălcărea zapciul, 

„___— Poate că l-au ucis pe undeva, strecură pomojnicul to 
chip de mingiiere, 
__ ŞI, amindoui, se zbăteau de ceasul morții. 


In vremea asta, Şogor, ajuns la dropioiu, în care, ca depbşte, 
wi pusese nădejdea mintuirii, se necăjea să-i desnoade căpâstrul, 
«ind o namilă de ig ug zilele, se nărui asupra lui şi-l 

răbuşi la pămînt, zobind cu el stănoaga... R 
e en speriat începu a sorae, să tropote şi gă ne- 
cheze ca luat din ele, 

Dar vaerul vintului şi vuetul impuşcăturilor din bătătura 
hanului înăbuşi nechezatul. 

„„Namila nu slăbea mistrețul. Cu o mină îi scotocea be- 
regata, cu alta ii căra în țeastă măciuci năstrujite, iar cu ge: 
nunchii îi trăminta coșul pieptului. 

In răstimpuri scrişnea: 

— Mai căzut în ghiară, liftä puturoasă.. Să ştii cine-t 
brigadirul Crăcaha... Fedeleş am să mi te plimb prin tirg. 

Şi mereu indesa loviturile, ca să poată slei împotrivirea 
tilbarului şi să-l aibă viu, cum îi era cheful, 

Insă, deşi doborit şi năclăit In sîngele ce-i ţişnea din nåri 
şi din obrajii buhaiţi, Şogor se ţinea cirz. 

Atunci, Crăcana, se hotări să-l râpue deabinelea. 

Cit ai clipi din ochi zmulse spanga şi i-o înfipse, ponciş, 
pe subt coaste... 

Cu un răget de taur izbit de parlagiu, tilharul făcu ultima 
sforţare. 

Prilejindu-se de clipele de slăbire cit trebuise brigadierului 
ca să-şi tragă spanga, se opinti pe un genuuchiu, îşi slobozi o 
mină, scotoci carabina şi strătulgeră... 

Un icnet... i 

ŞI, brigadierul se rostogoli la picioarele dropioiului ca o 
cruce frintă de vijelie... 

Dăzbârat de încleştarea vrăjmaşe, sasul. cu tăria fiarei säl- 
batece, izbuti încă să se ridice pe picioare, tăe căpăstrul ca 
spanga lul Crăcană pe care şi-o zmulse singur din rană, dădu 


PAHONŢUL IV 


laoparte oblonul ce astupa spărtura grajdului și se îndreptă spre 
pădure... spre liman. 

Insă, deabia ajunse în marginea unui prival şi o stirgaià 
negrâită il copleşi... 

Duse mina sub! prapur de unde îi venca leşinătura au 
trase una de singe... ` 

Işi dădu seama că era pierdut; pierdut fără leac. Cinele 
de brigadier îl mincase fript. 

„O deznădejde amarnică îi năpădi pentru întăia dată in 
viaţă. Nu desnădejdea de zilele care | se curmaseră, nici de 
şe: parul ce pierdea; ci de dropiolul pe care trebuia să-l pără- 
sească, de vita nevăcuită, unica slăbiciune Munich a firii Io 
neinb înzite. 

Și desnădejdea lui se îndola cu pizma oarbă pentru fiinţa 
care urma să-l stâpinească. 

Inhăţat de sudorile morții, inima lui nu se mai stringea de- 
cit de Aa chin. ` 

„Ca un orb care dibue, îi pipăi coama cea imbelşugată 
iși Iratoch minile în cirlionţi, i se agăţă de git, îi trase cap 
lingă obraz, îi pupă botul, 'împla, fruntea...; desfăcu o mină, 
trase din şerpar cuțitul cu care îşi săvirşise toate nelegiuirile gi 
işi bucâtăţise pinea cea de toate zilele, i-l propti în ţinta cea 
bălae din moalele front şi... adunindu-şi toată rămăşiţa de pu- 
terj, se sumese, ridică pumnul celeilalte mini a izbind cu sete 
în muchea prăselelor, scrişni pentru cea dn urmă dată cumpli- 
ml:  Bassomega .. 

Cal şi stăpin se învoltorară val-virtej în şovarul privalului... 


d D 
H 
Luna, iscoada nopţii, D vindu căutării zovozilor ocirmulrii 
IX 


Adouazi semețul Pătureanu se putea (DI cu cea mai fal- 
moasă ispravă a vieţii lui de zapciu vestit. 

Cioabă şi Mitana simțeau gidilături dulcege în podul pal- 
melor stingi după prețul făgâduir. 

Pe cînd purdalnicul de Crăcană, ca mulţi alţi zmeriţi și 
neșiiuți mucenici, luase calea drepţilor... 


Pe ást Şogor, eram copil de şcoală cind l-au adus go- 
iind a groapă în curtea spitalului... 

Era grăsun pahonţul... Şi lumea boşcorodea că spițerui 
H arvunise osinza s'o facă doftorii... 


Mihail L Chiriţescu 


Cu prilejul unor cărți 


L „Cei miel“ 


De curind a apărut ia Paris o carte în care se vorbește şi de 
țara noastră," Am vol,—cum o vom face şi cu alte scrieri,—mal 
mult să spunem cite ceva cu prilejul său, decit să vorbim despre 
acest volum. Aceasta s'a ficat bine, aiurea, în această revistă. 

Autorul acestul volum, d, Robert de Fiers, a avut, înainte şi 
in timpul războiului, ua rol oficios sau oficial, la nol, care og se if- 
mureşte bine nici ta acest volum, nici în ua altul ce e scris mai 
inainte şi în care ne spune, nu ce a făcut, dar ce a văzut și auzit 
cind cutreera şi pe la nol, pe acolo pe unde era războlu: Sur les 
chemins de ta guerre, carte despre care am vorbit In No. 7 din 1920, 
si revistei Convorbiri Literare. 

In vremea armistițiului, după cum ne spune dan insăşi mirat, 
„a avut cinstea foarte neașteptată“ de a fi insărcinat de afaceri a! 
Pranței la nol cltva timp. 

eh inainte, caşi astăzi, d. de Piers era ziarist şi, mal ales, 
autor al unor piese de teatru, „de o veselie specială“, cum sa cls cu 
discrețiune. Ca atare dan era bine cunoscut în anumite cercuri res- 
trinse dela noi, acele care gustă cu deosebire asemenea scrieri uşoare 
gd uzurele, la care, din nenorocire, pentru unii, se mărginesc cunoş- 
tințele din literatura franceză. Anul trecut d. de Fiers a dobiadit, 
totuşi, cinstea care se socoate cea mal mare pentru un scriitor francez, 
acea do a fi ales membru al Academiei franceze, celace pentru mulţi, 
su la nol, ci in Franţa, s'a socotit o cinste tot atit de „neașteptată“ 
enn vremeinica sa Ingărcinare diplomatică la nol. 

D. de Flers, ni s'a arătat totdeauna prietinos, chlar dupăce a 
plecat dintre noi şi aşa se arată şi In acest volum, dedicat unui com- 
patriot al nostru, învățatului şi simpaticulul Doctor loan Cantacuzino. 

De acela, nepârtinirea noastră trebue si fle, orice am face, 
silit inriurită de aceste sentimente ale autorului, ctad vorhim de 
scrierea sa. 

De altfel pentru această priatinle, rămasă fără vola sa stearpă, 
oraşul Bucureşti, — celace ni se pare mult exagerat, — à dat waol 
străzi cu nume vechiu romia.sc, numele siu, 


" Rober! de Flers, La peliie table (i tolum, Poris 1920). 


CU PRILEJUL UNOR CARTI 221 


Acest volum este alcătolt dia 17 articole care au apärut 
toale, pe cit ştim, In cunoscutul ziar din Paris, Le Figaro, pe la 
mij'ocal anului 1919, cele mai multe în vremea cind se discuta, fără 
soi, Tratatele de Pace menite să închee războiul la care fusesem 
tasi partaşi și nol, acele Tratate cara aveau să hotărască, ele, tot 
atit despre soarta noastră, cași despre acea a duşmanilor lnvinși, 
fără ca noi, „aliatul*, să avem mal mult dreptul de a ne spune cu- 
vintal în alcătuirea lor decit Germania. Unii „toști dușmani“, se ştie, 
au za chiar ascultați mai mult decit nol, şi mai „prietineşte=, cum 
sa zi, 

Este adevărat că d. do Piers critică şi osindeşte hotărit a- 
ceastă purtare a „celor Mari“, — ca să-l numim cum le place a se 
sumi ei insişi. Dar bunavoința, cași indignarea sa su ne-a slujit, 
din nenorocire, la nimic, d-sa neavind nici-o farturire sau trecere pe 
lingă cel care „hotărau“, Aceasta, de altfel, a fost soarta tuturor 
prietiniilor, nu multe, ce am găsit la Paris atunci şi poate și în urmă. 
Ori de cite ori cineva sprijinea sau macar numai arâta, oricit de 
s ielnic, un drept ai nostru, el era socotit aproape ca un duşman, 
dacă nu cra chiar numit,—ca inlurie supremă,— „germanotile talnuit. 
Prin această poreclire, fără ințăles lămurit, dar tocmal pentru a- 
ceasta mal prețuită și mal des întrebuințată, se îndepârtau oamenii ai 
chestiunile supărătoare şi se ocolea ascultarea drepturilor noastre, 
clteoda'1,—se spune,—chiar cu ajutorul unora dintre aj noştri, 

Pentru acești din urmă,—dacă au fost, —s'ar părea că datoria 
voastră de „allat credincios” era numai de a ne jertfi pentru nevoile 
pi interesele, fireşte mari, ale „calor Marie, pe care aceştia le numeav 
pentru cei lesne-crezători, „Interesele dreptăţii şi ale clvilizațiuniie, 

Dacă, după cum s'a spus, unii Romiui indemnau la ceva de 
acest Tel, în folosul oricul, răminc deocamdată un punct pe care Istorie 
N va limpezi mai tirziu, ca pe multe altele, 

Fireşte, ou se poate, chiar dacă am vol-o, rezuma cuprinsul 
unu! şir de articole de ziar, nu totdeauna cu legătură striosă Intre 
ele, și în care nu e spus mal nimic care să nu fi fost bine cunoscut 
chiar cind scriitorul le spunea din nou. 

Se pare insă, după spusa autorului, că dan s'a socotit legai 
de „Secretul profesional — ca fost diplomat vremelnic şi Totem, 
plător, — aşa că nu poate spune tot ce ştie, deşi a „avut cunog- 
tinţă de multe acte şi documenie oficiale“, Să nadijduim că, nu 
tirziu, vom avea in destiinuirile sale un volun mai interesant şi 
mai substanțial decit acesta. 

Sintem deci osindiți să mal aşteptăm, cu curiozitate aţițată, 
stiace d-sa ne vestește cu acea destoinicie cu care, ca is:usit autor 
de teatru, pregăteşte „la scène à faire“. Numai să nu fie o de- 
2amăgire | 

Cum este şi fresc, cum trebue să fie, firește, d. de Fiers se 
Ingrijeşte, mai presus de orice, de țara sa, reis || dă şi rolul ce! 
maj mare în biruința dobindită, biruință pentru slăvirea cârela, ge 
spune cam exagerat, că „nu putea îl decit o catedrala: Paris; decit o 
religie: Franţa“, 

Această preamărire a rostului unel singure țări, de care găsim 
aci un ecou slab și declamator, nu este însă pe de-a'atregul primită 
de câtră ceilalți Aliați „Mari“ și chiar mici. Această Imbätare de fală, 
saltà cu o „beţie de cuvinte“ Grat uneori la ua grad de netnchi- 
puit, a fost şi urmează a ma! fi, dură uni! Franceji cu mintea mai 


; ierg chiar dtunătoara unol priviri senine gi rocl a adevăratelor ` 
rese şi nevol ale ţării lor. 

Din tot ce scrie d. de Piers urmează că d-sa socoate că po- 
iltica Aliaților Mart: şi a Franței în deosebi, trebuia negreşit 
fie alta, pe deoparie faţă de Aliaţii mai mici, lar pe da altă parte, 
față de unii duşmani, care , cum 0 constată şi dan ca mulți alţii, 
au fost „preferaţi unor Aliați”, Şi d. de Fiers arată și dan, mi- 
fat, „că esto destul de cludat de a se vedea că singurele două 
puteri mici care nu au avut a se plinge de Ententa, sint Ungaria 
și Bulgaria”. 

lată un fapt ce nu se poate tăgădul, şi nu o spunem numai nol! 
Cu „priiejul altor cărţi se va mal vorbi, despre aceasta. 

D. de Flers, impărțind şi d-sa lumea, ca diplomaţii, al căror 

coleg a fost vremelnic, acum adunaţi la Paris, socoate că era mal 
bine si se dea Banatul Rominiei, dindu-se Serbiei, drept compen- 
saţie, „bogatul Judeţ al Vidinului, ce s'ar fi luat dela Bulgari, lar 
acestora H s'ar fi dat „partea din quadrilater care nu esto etnici- 
romină“, 
Dar cine poate ști dacă acești diplomați şi fruntaşi politie! 
ştiau, sau măcar bânulau, pe unde se aflau aceste localităţi, despre 
care „nimeni nu mai auzise vreodată! S'a vorbit lndeajuns,—unt! 
glumej! nu respectă nimic,— despre perplexitatea, trudaică şi grijulie, 
în care au pus pe cel mal mari dintre „cel Mari“, toate aceste to- 
curcături geografice, toate aceste localităţi, care parcă făceau diaa- 
dias şi nu erau iciodată pe hartă acolo unde le csutal! 

Dar cum pentru lucruri atit de puțin insemnate și, la adevăr, 
prea incurcate, nu era să-şi peardă vremea nişte oameni caro avent 
pe capul lor şi alte griji şi alte treburi — a hotărit, la siirgit, ere- 
tonul rog, tras mai la noroc, pe acele bart war! pe care le cercetan 
aturij!, înticşi la pămint, Wilson, Clenenceau şi Lioyi Gaorgs. 

lar rezultatul semnelor lor trase cu rogu, citeodată pe uade ss 
memerea, „hotiririla“ lor, cum au fost numite, „s'au comunicat celer 
dateresaji care deabia dacă au fost ascultați”, spune d. de Flers. 

O parte a acestei cărți, citeva articole, se ocupă de o piârere 
pe care scriitorul o găseşte ciudată, socotind că totuşi nu s'ar fl 
cuvenit să fle aşa, dar care era in adevăr ciudată şi pe care el o 
combate eu vioiciune. Este vorba de discuțisnile aprinse ce Sp 
făceau asupra mijloacelor celor mal ncmerite de a se veni fn 
ajutorul cèior ce „sufereau de foame“ în Austria, în Ungaria, 
in Bulgaria şi chiar, ve incredințează fostul însărcinat de afa- 
ceri al Pranței, ta ajutorul Ruşilor, aşa că, zice dng, pe de- 
oparte „se cema Rominilor să lupte pe Nistru pentru o cauză 
core era mal malt europeană dech romină”, iar pe de altă parte, 8: 
daogă tot d-sa, „ne gindeam să veulm ta ajutorul acelor care H ata- 
cau“. Dar zicea d-sa, desigur cu tema!u, „nu trebue nici să incurajâm 
pe caldi, nici si lnşâlim pe victime, ail să ne batem joc de aliaţii 
noştri“. Desigur aceste vorbe ale unui autor de teatru citrodată prea 
vesel, sint mal ințelepțe şi mal cinstite decit ale unor diplomați cite- ` 
odată prea serloşi. ŞI nu ar fl râu să se spună din nou, ei mal 
aste incă nevoo de dat şi de urmat acest stat, fără tndoială cuminte. 

In mişcarea bolșevisiă, ale cărei inceputuri le-a văzut intru- 
citva de aproape,—celace nu inseamnă totdeauna a vedea bine,— 
d, de Flers vede numai „mina Germaniei“, lar ia fruntașii ei uuma! 
es (marionnettes) ale Berlinului”. Poate că acest fèl de a ju- 
deca o mişcare atit de intiasă şi caro ține de atita vreme, este ceva 


— mb ge, O 


s-or» 


E 


- CU PRILEJUL UNOR chen 


223 


cam simplist, dar desigur era 
pe placul cetitorii 
aen geng nădejdi, din nenorocire ingelate, pietre d be aa 
S iaai CR E poate nu'este nici acum,—numal a a y 
Ga Tel tashi oan mai puţin competenți, care „au văzute pi de 
SeN ÎN mure a a au văzut și, lucru mai greu, că au ri ec 
Era 0 vreme cind ea era aproape obştească, mal ales ta dier 
Daer bezea ce o fâceau ai a'utâtoare bolşevicilor H ra 
ERE Are scari ga prea o socoate hotăritoare și Indeajuns, o ză 
emacbcsdet ei? dë Done ce zice că a primit diia ua i sa 
d Mais, „ Cum d-sa numeşte încă vechiul şi lar 
bsefvâm in treacăt, că localităţilor 
D din Ar 
eeng e eh wg ortografie E deng Se Ca 
D > cr y 
ceze Baren şi de mai tirziu, de p Soe bere Zen Ze 
gent negare a său H spunea că „a văzut, prin răsufiat 
ii ae era ascuns la Odesa, un locotenent german f ie 
are Sivasi P T o mitralieră”, iar adouzzl, — ne mai wa a 
enn ect ascunde prin pivniți, acelagi „a văzut | etc 
sa a £* rmani conduşi de un feldwebel", me 
peter Sof prea rolul Germaniei sau a unor Germani In misca 
og zi A E mijloacele pentru aceasta, vom aminti că perie 
e Än A e n, şi puţin exact, această mişcare și Inceputurile a 
i ëng en epicii sr scrieri în toate limbile asupra el, de 
vara Semer cindu-se unele pe altele, apa că ele râmin, cel mult 
bună afacere pegustorească de librărie, fară a fi tăcut multă lumină. 
sagte sn em că so va recunoaște lesne că „dovezilee cores. 
gn mie ` ui de Fiers, sint cam puțin lucru, căci se ştie că e 
séiere = fel, spartachismul,— şi în Germania, — și e din îs 
Ana de u avut atace cu Rusia, ca aliați sau ca dușmani, an 
Gier de fcst atrași, amețiţi de acele teorii, De aiurea 
reni 3 A i s'ar D putut vedea şi ofițeri și soldaţi franceji, ră 
= Ee E? H. Se ştie rolul inaemnat ce a jucat în această mii za o 
EE a deeg: Sadoul, care a fost, în urmă. ales gi deputat Vaca 
Se e m de un colegiu electoral In Franța. Refuzul marinarilor 
Fir rahe a lupta la Odesa este cunoscut, Au fost și ofițeri şi sol 
to, gont, wi mal siat., Corillo monstre, ări et aa puiat 
Pe de altă parte, nu se poate ta Gd 
a $ gâdui,—taptul a f 
e rogi Se eg dën SEH in timpal täskelahii, ui vial 
grija, a trecerea prin jara lor, Deet ewer Ze 
SS, ei eg de a atribul tot ce se Intimplă pe lume, ames 
E Lä eri! intrigii German'lor, ri se pare mal mult menit să 
Besch gin o licee „prea mare de puterea lor şi de teama cea 
elen Genee e d 
o erè în since, neint 
neg mere Ea este una din manitestațiuulle a solita ech, geg > 
a S (ar intai ntre nervoasă” fată do Gèrman! ra 
À A ul și rostul scrieri ` 
are pretenținnaca de a da păreri definitive şi ae arde 


hatăritoare și amănanţit controlate,—d sa mai mult spune ce aude 


adică SS spun și alții, maits alţii, 
„ de Pers spune, uneori şi ce vede și ce simte. Semnalăm, ta- 


E 


E 


gg 


deosebi, articolul din 29 August 1919, al cârul titlu, vorbitor prin ei 
insaşi, spune multe pentru unii. Acest articol este intitulat: 27 Août 


1916—27 Août 1919. Ce deosebire intr'aceste două date constată d-sa, 
vădit mirat şi, trebue să o recunoaștem, vădit ruşinat și Indurerat! ` 


Numai acgastă manitestare de simţ de dreptate şi această indurerată 
tecunoaşitre,—răâmasă fără voinţa sa, stearpă şi de nici-un 2jutor,— 
ar ajunge să ne atragă cătră el, căci puţial erau acei care atunci şi 
thiar mal tirziu vedeau și simțeau astlei. D sa face între aceste două 
date o „apropiere melancolică”, pe care au făcut-o mulți, — nădejdulm 
că toți,—la pol, o 

La 27 August 1916 sa făcut declararea de războla a Rominiei, 
primită şi sărbătorită cu căldură de un „popor entuziast= ocrotit, n 
văzut daa, subt două drapele împreunate, „acel romin și acel fran: 
sea”, şi Intovârăşiad-o, a aurit d-sa, „de două strigăte frâţești: 
Trăiască Rominia şi Trâlaacă Franţa“, Se pare că daa ţine să arate 
ei era vorba în aceste sirigite numai de Franţa, nu de A'iaţi, celace 
su ni se pare cu desăvirşire exact, căci noi am auzit strigindu-se 
tare aceleaşi sentimente pentru toți Aliaţii fără nici-o deosebire, cum 
se şi cuvenea. 


Această intervenire a Rominiel -a avut, spune d-sa, ca urmare 


scintirziată „două ordine telegrafice” ale Kaizerului: unul câtră Fal- 
kenhayn, ca să „lase pe Brusilol şi să năvâicaacă In Oitenia“, altul 
către Mackensen ca să „lase orice olensivă și să atace Turtucaia”. 

la orica caz așa au fost faptele, ŞI, adaogā d. de Fiers, strupe 
puternice austro- uagara” unite cu „trupe luate In grabă depe frontul 
dela Verdun și de alurea dia Franţa şi din Rusia”, au cat lovituri 
Romintel. Acestea trebue să nu se uite şi trebue spus deciteori se 
găsește prilej nimerit, căci unii o uită. Am slăbit atacurile dela Ver- 
dun și de pe riul Somme, care amenințau să fie hotăritoare şi aw 
fost părăsiți nu numai de Ruși, câci Sarah nu ne-a dat ajutorul fã- 
găduit, și cum s'a recunoscut, pici nu era în stare să ni-l dea; și 
aceasta se ştia cind ni se tăgăduise coatrarul. Documente destăinuite 
de curind au dovedit aceasta, 


Se ştie care ne-a fost soarta, ce ne-a lăsat, „ralncus mais gon ` 
pas abatius*, cum zicea Victor Hugo în 1870. D. de Fiers a luat 


parte, cu inima, la nenorocirea noastră, În mare parte nu datorie 
sumai nobă, cum le convine unora să o zică acum; dan a suferit 
alăturea cu nol, a văzut ce a fost, căci a luat parte ia lupt le din 
Dobrogea, sau ce! puţin a intovărăşit oștirile noastre. Să se cetească 
arâtările acestul martor, — care a vâzut şi a auzit, — din articolul: 
„Qui donc est fot ici?” şi se va desluşi bine, arâtat de un prietin at 


Rusiei — despre care crede câ ca „vă fi dia nou mare —care a fost 


ațitudinea,—pe atunci de ncințeles, dar prea bine iaţeleasă ia urmă, 
_a Rusiei. Ea a lasat acest front dinadins părâsit, celace tăcea pe 
amiralul Colceag, care vedea biruința cu putinţă, sigură chiar, să 
spună indurerat şi ingrijorat şi mirat: „Se voeşte oare biruința? 


Nu ein nimic.. nu Inţeleg nimiz. Bu Imţeleg nimic... D. de Fiers 
eare era de față, reproduce laseşi vorbele lui Colceag şi arată mi- 


ren uluită a tuturor, 

Noi, din nenorocire, după unele destăinuiri am înţeles, caşi 
de Fiers, „mai tirziu“, din nefericire prea tirziu. Acum de curind 
generalul! irancez Maogin recunoaşte că Rușii,— primul Ministru Sifr 
mer,—.stârula să se cruțe Bulgarii”, : 

Şi prin o ciudată, „umilitoare“ colacideață, care măreşte d 


- 


CU PRILEJUL UNOR CÂRŢI 225 


rerea şi rușinea, tocmai În acea zi de 27 Au 

„Bota cu ton de adevărat ultimatum“, a roca bagă peer 

singuri, in „Consiliul suprem a! Aliaților“, notă care „poruncește“ Ro- 

miniei să se retragă din Ungaria, subt „deosebite amenlaţări“, — 

Leg + Ve am adtogi nol. e 
„ de Flers vorbind de acest fapt rusinos, car 

injoseşte, ca së al ascundă ruşinea ce se era că simte, pia = api 

sa, intreabă ironic, dacă nu cumva era o eroare: „se uitase poate 

3 Rominia ne era prietin şi Ungaria dușmane, Şi alții au vorbit, în 

Franţa, de „nebunia“ de a socoti pe Unguri ca prietini, 

Dar, după d. de Flers, această „notă agresivă" părea a avea 
de scop „nu atit de a convinge, cit de a umili și domina“, Pentru 
aceia cred că cuvintul ce am spus mal sus, se potriveşte cel mal bine 

Mai departe, acest scriitor arată stâruitor nebunia și necinstea 
aceste! politice priitoare Ungariei, cum o arată, mai tirziu, cu mal 
multă autoritate, latre alţii şi d. Poincaré, D. de Fiers invedecează 
eu citaţiuni din ziare ungurești, rolu! Ungariei ai fâţărnicia ei. : 

Nu este nevoe a se stărul, la nol, asupra acestor lucruri prea 
cunoscute, Să nâdijiuim că țara, In generalitatea ei, a ştiut și va 
ai A La ei Gegen ar tot ce sa intimplat, din ce se ştie, din 

upune, din ce se intre ` 
SR sipoge ve zăreşte, din ce se vede şi din cejace 

Aiurea d. de Fiers arată cuprinsul nebunesculu 
Tractat dela Bucureşti, pe care Germania, Austria ici 
tindu-se atunci biruitoare, l-au impus cu pumnul şi cu sabia unui 
popor nenorocit, nu numai din vina lui, pe mai gladini la ce “poate 
aduce viitorul, ziua de mine chiar. Nesocotinţa lor de invingăteri 
care işi socot totul îngăduit, a primit curind dreapta ai meritata pe- 
deapsă, Din punctul! sâu de vedered, de Flers are deplină dreptate, deşi 
ai: z Än gi Javar el 8 ege îndeamnă acum la cuminţeaie 

rinimie, slujindu-se, Intre altele, 

Santei; le, şi de dureroasa påțanie a Ger- 
entru a ne reintoarce la d. de Fiers, ne rämine s 
ewe poate părea ciudat, dar care este atit de lie? gë 

„Masa cea mică“ este titiul unui articol spirit 
iunie 1919, în care scriitorul, între altele, pepe e ei Re 
puterilor mici sint deplin indreptâţite, fiindcă, in cel mai prieinie 
caz, „cei Mari“ se poartă cu ele oni cum ele ar fi nişte copii, 
„care sint primiţi In sufragerie, numai pe la sfirgitul mesei şi sint 
aşezaţi deoparte la o mâsuțâă**, Dar in afară de această umilitoare 
sesocotire, ele mai sint jicnite și cicălite prin un amestec in trebu- 
rilə din iăuntrul țării, mai totdeauna interesat, dar pus la adăpos- 
tul sau mai bine zis subt eticheta unui principiu in aparenţă fru- 
Le? Să acel a „ocrotirii minorităţilor etnice şi religioase". De fapt 
„tel mici** sint socotiți, se poate o 
"en ect H p zice, oarecum ca „Vasali“ de 

Nu vom exagera efectul real al acestei năzdrăvane născociri, 
al acestei ciudate pretențiuni. Am minți dacă am zice că ne Ingri- 
jeşte și ne inspăimintă mult, Avem credința că vom şti, cu toții, 
si avem demnitatea să ne Imporivim şi så impedicăm orice 
amestec de acest fel, ori din partea cui va Veni, şi că nimene nu 
ae va simți parecâ onorat, aţă de o umilință, cind ea ni se aduce 
de „anumiţi prietini“, pe care i-am „iubi“ mai mult, dar cârora, 


224 A VIAȚA ROMİNEASCA Pa 
au dovedit-o indeajuns, le pasă puţin de aceasta. Dealtiel, este oare 
ceva mal fără înţâles. o mai mare nerozie decit acea a se vorbi şi 
a-ți inchipui că se pot_aşeza legături trainice Intre țară pe „Iubire“, 
și chlar numai pe iubire”: ? "x : 

Nu e vorba „sā Infruntäm cu senzație“, cum s'a îndrăznit a 
al se spune tocmai cu prilejul acestei „note din August 19ig, ct 
este vorba să ne apărăm cum se cuvine, cu vrednicie, și cum ig: 
tem datori să o facem, drepturile şi demnitatea noastră. Sint incre- 
distat că vom şti cu toții să o facem, hotărit şi fățiș, nu pieziş, 
așa că nici să nu avem acrul a fi fațaraici și primind astfel de u- 
miliri. 

S'a totimpinat, e drept, că ar fi vorba numal de „„staturi” şi 
că acestea s'ar da de Liga Naţiunilor; dar cum zice cu spirit şi 
nemerit d. de Flers, „Liga este la o vristă În carese primesc, nu se 
dau, sfaturi“, 

ŞI, cu d-sa, ne întrebăm şi noi, și multă lume, cu drept cu- 
vint: pentruce unele țări să aibă a primi sfaturi şi altele, „tot 
mici”, mal mici chiar, nu? Dece Liga, zice d-sa, nu s'ar ocupa de 
minorități catalane din Spania, de pildă ? Dece nu s'ar ocupa de 
minoritățile flamande, sau mal! curind valone din B-igla? adâugim 
noi, sau de Negri din Statele-Unite sau de Irlandejii din Marea 
Britanie, zic alţii? 

D. de Fiers regretă, şi-i credem cu desevirşire sincer, că 
Franța a fost partașă at partaşă caldă la această comedie bato- 
coritoare, și o regretâm şi noi, deşi ne aşteptam la ca, aşa că nu 
ae miră, Se gie de altfel, ce ro! hotaritor 1 au în țările mari, 
membrii unor anumite „minorități etnice și religioase Io 

Căci, pe cit se gie, Franța nu a ridicat glasul niciodată im- 
potriva măsurilor de acest fel, care ne atingeau adine în demnita- 
tea noastră şi ne jicneau în tot telul, uncori cu intențiune, după å. 


de Fiers, S'a spus chiar, în Franța, că pentru o politică Ungaro- ` 


NA şi bulgarofilă, Franța a luat inipativa ai le-a Impus-o. În orice 
caz, nu s'a vâzut nici-o deosebire, mal răsărită și statoraică, între 
Aliații „cel Mari" —,,Marii noştri Aliați", cum zic ziarele și oame- 
nii politici „cu răspundere"'—şi nu sintem indreptățiţi să facem, nol 
asemenea deosebire, nu după interesu! (rtl ci după cine ştie co 
simpatii! sau dorinți de muițumiri personale şi destori josnice; a- 
ceasta nu ar fi cinstit; ne-am înşela pè noi inşiae sau am Ingels 
poporul nostru. 

Pireşte trebuesc urmate legăturile Murite cu greu prin atita 
singe, dar ele trebue să fje cu aceiaşi omenie şi bund cuviință, cu 
același ctaste și buni credință de amindoui părțile şi dela noi şi 
dela ei. e 

D. de Fiers dă, în cartea sa, o vestire, nemerita şi lnțeleaptă, 
ţării sale şi celorialți Aliați „Mari“, amintind în capul cărţii şi a 
articolului cu „Masuţa”, aceste vorbe ale Istețilul ai bine văzătoru- 
lui Voltaire, şi pe care le dăm şi noi, In acelaşi scop caşi d. de 
Flers, lată-le: „Impărăţille cele mari au Inceput prin a fi sate şi 
poterile maritime prin a fi bărci de pescari. * ŞI d-sa Isprăveşte ar- 

>ticolul spunindu-le din nou şi adăugind că ele „nu trebuesc nitate 
de nimene*, căc! „micii de astăzi pot fi cindva mari“, 

Nu putem decit împărtăși cu desâvirșire stan acesta atit de 
cuminte şi credința ce ei arată, credință veche la nol, căci in 
răsputs ce făceam în 1919 unul scriitor francez, poate mai mult u- 


iar Act ___CU PRILEJUL UNOR CARTI 227 


puratec decit cu ginduri rele, care, cum se zice, o lua cam 
Rominia, aminteam vorbind „Despre Noi“, în revista "Sg 
lọra care fac planuri pe sama noastră, fără nol,—acelora care nu 
văd la nol decit „cuceriri“ de făcut, „locuri™ de luat şi „.prepon- 
dent? de stabilit** —le aminteam că Rominia de astăzi cu locultorii ei 
cuminţi și harnici, orice s'ar zice și s'ar crede de unii, că Rominta, 
care na trebue judecată după po ghița care se vede mal mult, 
va avea inainte de a se implini o jumătate de veac o populaţie ma! 
numeroasă decit acea a unor țări astăzi mari. 

Viitorul nostru atirnă numai de ooi, cum a putut vedea bine şi 
d. de Fiers, care a stat printre noi, In vremuri neinchipuit și nemai 
pomenit de grele, și care a putut cunoaşte și poporul cel adevărat. 
Viitorul nostru este intreg in minile noastre, în mintea noastră, In 
Inimile noastre, în hăraicia și cumințenla noastră şi, poate mai pre- 
sus de orice, In felul cum vom ști să ne respectăm nol inşine şi să 
ne facem să fim respectaţi de oricine! Numai în aceste, dar în a- 
ceste toate, stă viitorul nostru I 

Sintem, desigur departe, foartedieparte, de cartea nu tocmai 
insemnată, de cârticica mal bine zis, a fostului nostru oaspe. Dar 
cum am spus-o la început, nu am voit să vorbim de ca, ci, cu prl- 
lejul el intimplätor, să vorbim de unele lucruri de care vorbeşte 
şi ea, în treacăt. : 


C. Krupenski 


Nu mai găsesc, de- atunci, în alba floare 
Ce ofilită 'n plic s'a vestejit, 

Parfumul lor de umede răzoare 
Stropite 'n pacea blindă de-asfinţit. 


La cer zădarnic o mărturisire 

la graiul lor, din cîte-atunci ne-am spus: 
Nu s'a păstrat în galbenele fire 

Decit durerea vie că te-al dus... 


Florile 


Sabina Georgescu 
Le-am resfira! din firul lor de aţă 


Pe pinza albă cu 'nflorit chenar. 
Cînd ai plecat, tu ştii, erau de faţă, 
Se ofileau tăcute 'ntr-un pahar. 


Ele-au sorbit Infiorarea noastră 

Şi dorul nostru nepâtruns şi sfint, 
Şi-au tremurat în searbăda lor glasiră 
Cu tremurarea primului cuvint. 


Şi dupăce te-ai adincit în noapte 
(Ce doruri te minau fără să vrei, 
De-au fost mai tari viclenele lor şoapte 
Ca ruga ce-ai citit in ochii mei?), 


Gind te-ai pierdut în noaptea fără lună, 
Eu mi-am întors şovâitorul pas,— 

Şi florile mureau, cercind să-mi spună 
Că dorul tău cu ele mi-a rămas... 


(Y 


Spiritul Vioiu 


— Citeva cugetări relative la cultura romină 


Pentru orice privire împărtăşită la darul acelui accident fe- 
ricit prin care fiinţa numesoasă a realităţii se topeşte şi se lu- 
minează, se umple de caracter A, semnifiaţie şi primeşte nu- 
mele de „sinteză“, lipsa spiritului vioiu în cultura noastră e un 
adevăr care vine. Vreau să spun că lipsa aceasta se face me- 
reu mai simțită şi că generaţia care munceşte astăzi ştie că sår- 
cina ei este go corecteze. Lucrul va deveni, de altfel „mai uşor, 
atunci cind toată lumea va şti ce este „spiritul vioiu şi cind 
această poetică îmbinare de a se af preface într'o reali- 

rii, în una din ideile ei generatoare. 

2 eg vedea atunci că „spiritul vioiu“ este, mai întâlu, ceva 
deosebit de spiritul liniștit. Aceasta nu Insamnă că spirit 
vioiu“ şi „liniştit“ se opun ca doi duşmani de moarte sau ca 
cel dol poli ai pămîntului. Ba chiar nu se opun de loc; dar 
simțim că aceste spirite sint deosebite, cind în lipsa unuia sau 
alt vedem pe celălalt că lincezește sau se destrăbălează. In- 
țelegem atunci că „spirit violu“ este ceva fecând, vesel, Joch: 
puitor de forme, Individualistic — i că „spiritul liniştit” este 
acel fel deosebit, mai mult grav, fundamental, străbătind ma- 
nifestările culturii ca o notă permanentă şi unică. Fiind fecund, 


spiritul vioiu multiplică valorile de linişte, apoi, fiind vesel, le 


ză, le toarnă în forme şi face din ele valori voioase. 
Da cel dintălu ar lipsi, spiritul liniştit m'ar putea produce de- 
cit o cultură nivelatoare, tiranică, și chiar îngustă, fără variaţie 
şi fără pitoresc. „Scolastica“ evului mediu este exemplul acestul 


. nivel de cultură în care liniştita idee creştină nu putusăse mul- 


tiplice prin vioiciune, să se exprime în formele variate şi în pi- 
paradi g unel adevărate cultufi. Dimpotrivă, cind numai spiri- 
tul vioiu ar subsista, am ăzista la decadenţa unei culturi, la trans- 
formarea ci într'o producție sburdalnică, dar fragilă, fără cre- 
dinţă şi necesitate. -O cultură de madrigale, de forme retorice, 
de erudiție măruntă și agrementată, ca În vremea umanismu- 
lui tirziu. 

ce e spiritul vioiu ? Dar el nu se poate defini. El este 
o E El ea, de pildă, fapta poetului care scrise Eneida. 
Virgil găsi ideia gloriei romane. O găsi în conştiinţa re 
Wd 2 civis romanus sum, şi în aroganţa rea pe 
tăritase odată pe lugurta. Această idee liniștită noi ò putem 


e O = O: 234 


concepe ca pe o idee plată. In cele mai multe ea v 
fiinţat ca o îngimfare fară orizont şi fără eg Dar 
poetul ştiu, Imbinind legenda cu istoria, luminind legenda prinir'o 
extraordinară feat istorică, creînd acea siiuaije deosebit 
de atrăgătoar. în care faptele unui trecut îndepârtat deveneau 
interesante prin viitorul lor etern: gloria eternă a cetăţii ro 
mane, el ştiu să ne dee o poemă armonică, originală şi intere- 
santă "0 valoare plină de voioşie, 

O voioasă valoare a fost, deasemeni şi Eminescu, Dar fla- 
căra voioşiei adormi printre urmaşii săi. E minescienii perpetuară 
tristeţile inaintaşului; dar fără flacăra voioşiei, tristeţea maestru- 
tui Ze abia atunci mohorită şi monotonă sau ipocrită şi ma- 
merata. 7 

Ce ne-a dat Caragiale dacă nu reprezentarea unei vieţi 
tără personalitate şi adevâr? Personagi le sale desfăşură într'o 
vorbire ingăimată, făcută din materialul uzat al locurilor comune 
şi dintr un paihos fară sinceritate, cele două idei care stau la 
baza culturii noastre moderne: ideia naţională şi problema ra- 
portului nostru activ cu Europa cultă, 

Toţi cunoscătorii realitāților romineşti ştiu ce apăsătoare au 
tost, în cursul unui trecut recent, aceste linişiite idei ; cum, În 
lipsa unei voioase libertăţi a spiritului, ele s'au intors într'o ob- 
sesiune fanatică sau într o Încredere imbecilă, şi ce suferiuță a 
decurs. pentru spiritele personale şi critice 

aceia generaţia care a ajuns astăzi la conștiința spiri- 
tului vioiu simte nu numai datoria de a introduce un asemenea 
spirit printre mamfestările prezentului, de a lăsa un loc cit mai 
mare personalității, invenţiei, indraznelii ; dar şi a distinge. prin- 
tre manifestările trecutului toate valorile de îndrăzneală — nu a 
distruge acest trecut — dar a pregăti din el o voioasă iradiţiune. 
Căci cultura nu este numai ceiace o fac contemporanii, dar şi 
celace pot moșteni urmaşii. Credem, prin urmare, că tradiţiunea 
nu este un act de supunere faţă de trecut, o amorţire în respect 
şi monotonie, dar un-act permanent, de revoltă şi de indepen- 
dent. Ea este o liberă alegere printre lucrurile trecutului ; 
constituirea unei table de voioase valori, 

Munca aceasta o vor face analişiii generaţiei. Ei nu vor 
primi, də pilda, ideia naţională deciicori ea nu va fi reuşit să 
se exprime inu’o formă originală; ei vor preţui această idee 
numai cind, depăşind liniştea ei, ea va fi devenit plină de nou- 
tate şi surrriză. Numai lucrul acesta însamnă ceva şi numai 
pe temeiul său se poate face istoria vreunei ramure a culturii. 
istoria literaturii noastre nu poate să fie, astfel, istoria curente- 
lor generale care au străbâtul-o, dar istoria: manifestărilor par- 
ticulare în care aceste curente s'au ilustrat.  Fanaticii şcoalelor 
şi a dogmelor literare vor apare atunci ca agenţii unei nivelări 
şi, în slujba cele! mai generoase dintre idei, acţiunea lor nu poate 
duce decit la rezultate interioare. ` a 

Sadoveanu, Galaction şi-Mehedinţi, sau alți scriitori, nu ne 


DD AA 
vor apare atunci interesanți prin Imprejurarea de a fi dat o ex- 
presie ideii naţionale, afirmării naţionale; dar prin felul acestei 
a: Sadoveanu a individualizat această idee într'o vi- 
a temperamentului romi; a acelui fel excesiv, dionisiac, 
care îşi conduce pasiunea pănă la limita existent! omeneşti şi 
până În intimitatea naturii. Afirmarea naţională şi-a găsit la 
Galaction o expresiuae, prin latura ei de cultură, E păcat că 
acest artist m'are un sentiment mal adinc a! vieţii fundamentale 
a sufletului (şi prin ESA mai adinc sentiment al motivaţiu- 
mii), dar întreprinderea să rămîne unică în literatura noastră 
prin incercarea de a prezenta delicata complexiune sufletească 
a omului de cultură autoh onâ, orientală şi ortodoxă: Acea con- 
ştiinţă rafinată prin intresp:cpie religioasă şi cuviinţa unei vieţi 
ordonată prin ideia creştină, aşa precum se înfațișeaza într'un 
tip caracteristic preotul şi monahul regiunilor romineşti. În 
stirşit, un scriitorca S. Mehedinţi dă, în essai-urile sale, o ex- 
presie interesantă afirmării naționale, asociind două noţiuni deo- 
sebite: etnic şi etic. El postulează astfel curăţia morală ca re- 
zultind din funcțiunea neîmpiedicată a rasei — iar istoricul cul- 
turii va avea să inregistreze, oriund», numai noutatea şi carac- 
terul, adică forma d-osebită a acelei linişrite idet. i 
Dar acestea sint numai exemple, printre altele. Analistui 
pătruns de spiritul vioiu va avea să favorizeze înflorirea tipului iñ- 
dividualist — şi, pretutindeni, predomnirea formei şi a carac- 


lar cînd acest spirit va izbindi, vom putea vorbi și de a- 
devărata cultură romină aşa precum o vede generaţia căreta 
tipsa lui îl vestește un adevăr care vine. 

Viziunea noastră culturală e o viziune de esteţi. 

S'a definit cultura ca o „unitate de stil“, noi o vom Infi- 
ën însă mai ales ca o „varietate de manifestare“. 
`" ` tr dacă alţii vor spune „cugetare activa“, noi vom adăuga 
„cugetare caracteristică”, 

Şi pe lingă ceilalți vom avea dreptatea noastră, căci cal- 
tură inseamnă „unitate în vari-tate“, „cugetare şi caracter“, cu- 
getare numeroasă, diversă, vie; e o întreagă dispoziţie de spirit 
facută din interes, bucurie, neodihnă, creaţie. 

O lume şi facerea ei. 

Facerea unel I''mi neaşteptate, în formele căreia murmură 
încă viața care, consimţind să se exprime, n'a renunțat la tluenţa ei. 

O lume variată, caracteristică, numeroasă, vie. 

Pi'orească. 

Nu e altceva cultura. 

Cultura e o lume pitorească, 

Spiritul violu este creatorul ei. 


+ 


Tudor Vianu 


Berceuse 


e 


Mie 


Pe crengi, aceleaşi culburi vechi de ciori, 
Pe care, sara, le frămintă vintul! 
Şi soarele! S'a dus de-atitea ori, 


_Ca astăzi, să încunjure pămintul!.. 


Ştii pe de rost şi crengi, şi vint, şi ciori... 


Şi-un clopot iarăşi a 'nceput să sune... 
Nu-l bine, sara, să-l asculţi ce spune... 
Aşa răsună 'n fiecare sară, 

ȘI vintul fringe suneinl—de-ţi pare 
Cä-i o ghitară 

Cu aril singuratice şi rare... 


Ţi-e sutletul—cum se frămint' un vint. 
Te-alungi pe tine singur cu pn cuvint. 
Te cauţi mult—şi nu te mai ajungi... 


SL cade "mn suflet umbra vremii lungi.. 


Fie-ţi viața veşnică poveste, 
Cu Inceputul veşnic ne 'nceput ; 


Să nu mai ştii ce-a fost, nici ce mai este; 


Să curgă 'ntr'una basmul neştiut.,.. 


„Să fii mereu la mijloc de poveste!.. 


Pe crengi, aceleaşi cuiburi vechi de ciori 


Pe care, sara, le frămintă vintul! 
Şi soarele! S'a dus de-atitea ori, 
Ca astăzi, să încunjure pămintul )... 


Nu-i bine să priveşti de multe ori 
Amurgul aiurit de viat şi ciori... 


Astralis 


3 | Le transparent glacier des vol» 


qui n'ont pas fui. 


Stéphane Mallarmé 


Oglinzi | adinci îiride fără tund, 
in voi statui de statii se ascund; . 
Pe apa voastră cu fiori de stincă 


Un zbor de vechi priviri pluteşte încă; 


Şi-alunecînd din gol, în voi coboară 
Năluca vremii de odinioară... 


ëm 


De drumuri care vin din Nicâeri, 
Din toamna primăverilor de eri, 

O veşted Vis te "'ntoarte mai curind, 
Doboară "mn mine viaţă, simţ şi gînd, 
Și potoleşte-mi sufletul flămind.. 


Prin lumi de nouri vom călători ; 
Văzduh mai nou din noi va înflori... 
La căpătălul ceruiui o stea, 
Inmugurită pentru nof va sta, 


Din raze limpezi să ne facă drum 
In lumea unde negurile ernii 
Clădesc albastre minăstiri de scrum, 
In care luna toacă de vecernii... 


„C'un crin la cirmă, altul la catarg, 
O luntre albă să ne ducă "mn larg... 


in haina lor de ghiaţă cristalină 
Så salte 'n aer albe baiadere... 

Şi cerul să ne fle-o cupă plină 
Cu picături albastre de tăcere... 


De-asupra noastră vintul Tal coboară 
Din zări în gări aripa lui tăcută 

— Şi-atunci nemărginirea se 'nfioară 
Ca o enormă harlă nevăzulă,, 


a VIAȚA ROMINEASCA OO 


„.. Acum, — oglinzi adinci! mari ochi pustii, 
De subt pleoapa sărilor tirzii, 


Străpungeţi cu privire de cristal 
Pe totdeauna visul meu astral ft... 


Străvechiul Vis, cărunt şi obosit, 
La țărmul vostru n'a mai poposit... 
ŞI 'n voi, adinci firide fără fund, 
Pe veci statui de stafii se ascund... 


AL A. Philippide 


Bolşevismul in faţa lumii 


— Cărţi engleze despre revoluția rusă — 


Dintre ţările care se pasionează de problema rusă, An- 

E pare cea mal asiduă. Nu e la mijloc numai reluarea tra- 
ului cu ţara lul Lenin, care se trimbiţează de citeva zile, nict 
curiozitatea celui mai puţin curlos dintre popoare. 

Dar, cu perspicacitatea surdă a neamului el abscons, 
Anglia ştie că războiul de eri a fost numai tunetul prevestitor. 
Mari spargeri de nori se anunţă. Norii roşii care se şi des- 
cască ai cerului rus, norii care se grămădesc ai Irlandei şi, 
din funduri de oceane, norii care vin cu toată posibilitatea 
violentă a 300 de milioane de suflete ale indiel. 

Această furtună ar fi hotăritoare. 

Pănă atunci încă zece războae nu vor face decit cel mult 
s'o grăbească, Mici schimburi de frontieră nu sint decit cre- 
țari fața unei ape: se duc şi vin. Cutremurul însă care 
mişcă tärmil şi infioară mal departe marea stă în dedesubturi 
de uscat. 

Transformarea adevărată va sosi din adinc: ea e socială. 

Anglia imperialistă, Anglia autocrată ştie aceasta. Ea pri- 
cepe că regimul reacţionar a produs războiul, acesta—repu- 
blica sovietică, şi ca la rindu-i a grăbit republica irlandeză 
care va duce la cea—iîntr'un fel—a Indiei şi a coloniilor, A- 
ceştia sint vulcanii. Acolo clocoteşte lava umanităţii. Totee 
se petrece în afara lor e cel mult simp'om şi repercusiune. ` 

E prin urmare în revoluția rusă ceva care nu lasă să 


Leul britanic se simte «deranjat» în siesta lui pe labe. 
imtăia oară continentul nu-l mai lasă indiferent, Canalul Mi- 
nicii seacă şi Anglia încetează să fie o insulă. 

Cine a făcut unirea aceasta neaşteptată ? Desigur nu so- 
eialiştii engleji... Sint atit de ni! O mina de Scoţieni vioi 
subt conducerea destoin'cului Mac Manus. Oricit e, prin ur- 
mare, de grăbit Lenin să vadă revoluția engleză,el se va re- 


Ben 


238 


——— 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


semna mai aştepte. Dar lovitura rusă, în afară de orice 
succes Sg gas Lech ale el, are un fundamental punct ch: 

: ea a deschis ët un geg Sege 7 e era 

; acum EA merge. mic oo ma a ri, 
em Se este aceia cafe uneşte ES? singură aspirație şi leagä 

t continuu faţa Europei. 

iz a amet desigur a. împrejurări particulare felul în care 
fiecare țară se va preface. In Anglia, de pildă, nu e vitae 
chiar de un Trotzki; şi e de crezut că un astfel de specimen 
ap se va produce niciodată subt cerul ei de brumă. cei ară 
nul de Valera există chiar. Primarul dn Cork n'a murit. Și 
in verdea Erin, dela O'Conneli şi Davis până la scapi şi 
Griffith, inaintea acestora şi după ei, există o întreagă descen en 
de înverşunaţi pe care închisorile Imperiului vor ajungeo 
să nu-i mai incapă. 

Mo mentul aceata va fi suficient. Ă 

Şi e semnificativ, pentru ceiace încercăm să spunem, Ee 
tul că declararea republicei dela Dublin n'a fost atit de mul: 
fapta Sinntein-erilor şi „naționaliștilor - deşi i-a Ca a 
socialiştilor irlandeji. Vedem deci contingența cu coniinentul re 
voluţionar, cu stepa rusă. Dacă mai adăogăm apoi SSES 
țară—America—jucindu-se din inconştiență sau incredere în 
şine cu focul altora, nutreşte chestiunea irlandeză, după oam 
începe să întindă Se protectoare peste mizeria ere rea op 
„că toată problema a fa felul in care regimul capitalist, dup A 
ce s'a zdruncinat singur printr'un râzboiu nerod, va şti şi >: 
nerod, prin gelozii bancare ce se numesc naţionale, să-şi dea 
lovitura de graţie. À 
ri ` liră deci reforma socială e iniţial dog 
de imperiu. Lucrul cel mai simplu de pe lume. Căci el se 
petrece mai mult la suprafață decit în adincime, E un apa- 
naj al neamului acestuia lipsit de profunzme și nu mai bai 
impunător şi mare, să iasă tordeauna din încurcâtură în modu 

»ditiv ractice.. 
e "Zeng de ës S'a petrecut cu neamul, atit de pro- 
tund, slav. N'a existat in Was pretacerilor moment prim de 
complicaţie mai dureroas. J 

bk Kéi ras pe firul căror preocupări şi cu beneficiul căror 
constatări, se stabileşte, credem, azi dela Anglia la Rusia atit 
In ereg şi atita afinitate. Rind-pe rind, Srowden, Guest, Ber- 
trand Russell, Wells, printre cei mai de samă in publicistica 
şi cugetarea engleză, au vizitat Rusia sovietică şi, ca Într'un 
vast laboratoriu de experienţă socială, au studiat a lumina fap- 
telor, în echanţiiloane D eggag sau-Îniringere a masei, acest 
nou mod de a îi al omului. M 

Şi în vreme ce Franţa, cu spirilul cavaleresc şi prompt, 
care cin neamul el un superb copii nebun de frumuseţă 
iaină, a ştiut numai să trimeată într'acolo. ofiţeri şi ajutoare 
pentru Polonia şi Wranghei, şi na auzit decit glasul lui Ca- 


= 


“Au râmeas, nu lucrează decit cel mult 
lui şi lucrătorii nu ştiu cum să se refugieze la țară, ca să gå- 


e 


BO! ŞEVISMUL ÎN PAŢA LUMII 239 


—— 


mme — 


chin şi Frossart, exaltind în sala Wagram, pentru ndis- 
mentul lui Waillant-Conturier, dëse E, la e cmd 
—Anglia, mai îndelung scrutâtoare şi totdeauna piină de griji 
ascunse, e pe punctul să aibă o iatreagă literatură a bt 
vismului, 

„O vom străbate, pecht ne stă în putință, şi vom fi ferl- 
el dacă, din confruntarea datelor şi potrivirea păreri or, cum 
şi din interpretarea şi ducerea lor mai departe, vom putea 


eg un termen proxim al faptului care se numeşte revoluţia 
ru 


Vom spune dela început, pentru uşurarea punctelor de 
vedere că, dintre scriitorii engleji numiţi şi la care trebue să 
adăogăm şi pe germanul Karl Kautski care, in Terorism and 
Communism (trad. W. H Kerridge), e aproape paralel în a- 
precieri cu Bertrand Russell ( The Practice and heory of Bol- 
shevism),—singur Welis (Russia in Sadhows şi What i saw in 
Russia) * tămine mai fidel crezului rus. Ceilalţi au fost mai 
mult îndepârtaţi de ceiace au constatat ca realitate practică 
Despre Russel s'a spus chiar că «a plecat adept al Comunis- 
mului şi s'a intors definitiv şi puternic opozant al lu». 

Ce au văzut oamenii aceştia în Rusia e in primul rind ua 
dezastru. Dezastru economic, pe punctul să devină social şi 
moral. De acord asupra acestui punct, ei diferă numai în DCK 


“dul în care izbutesc să ne dea pagini mai mişcătoare, 


Mai întâiu oraşele în Rusia actuală ameninţă sã moară. 
Industria şi comerţul sînt aproape nule. Fabricile, puţine cite 
pentru nevoile războiu- 


şească de mincare. Prohibiţii severe au avut loc în acest sens - 

gg lucrătorul, reţinut la oraş, trebue să muncească pe 

gă cele opt ore obligatorii, incå opt, ca să poată ciştiga 

banul atit de eftin al atit de scumpei întreţineri supra-raţio- ` 
nale (căci cu raţia s'ar stinge de foame). 

Comerţul e de asemeni la minim. În Petersburg nu sint 

mai mult de şase prăvăli;; şi tot ce a fost oraşul acesta de 


Gruber ant şi ciştig, e o moartă incruci;are de străzi, cu case 


dărăpăuate şi siinghere, cu prâvâlii încremenite subt obloane 

trase şi fer-sire cirpite cu lemn şi hirtie, cu magazine care 

su fost şi nu vor mai fi. Londra, arată Wells, cun oraş mort 
ineca; Petersburg e un oraş mort de-apururi, 

Se face comerţ în natură şi de contrabandă, piaţa de a- 
limente fiind ilegala. Dar specula aspru pedepsită sperie pofta 
de ciştig. Se găsesc totuşi unghere semi-ascunse unde se pot 
Seier lucruri cu de 50 de ori prețul oficial. Un ou e a- 

300 ruble; un mär tot atita; iar o livra de unt exact ch 
“diştigă un lucrător pe lună. 


` Russia în negură și Ce am oñzuľ în Russia, 


240 AE BEES — 

trabanda dela sat la oraş, cu toate încăerările dp 
Hen Nea iradi şi poliţişti, se maf face scăpată, căci altfel ` 
«mujicii» n'ar mai vinde şi oraşele ar muri literalmente de 


foame. 
totuşi lucrul se întimplă, lent. Căci raţia de hrană, 
care Ae deratabl, e insuficientă. Pe străzi nu vezi o 
figură sănătoasă. lar lucrătorul alergind dela munca lui, noap- 
tea sau în zori, pe ulițele reci şi pustii, după o cotă cu apă, 
un surtuc sau un lemn, sau încărcat cu lucruri pe care să le 
dea în schimbul altora—cea mai curentă figură a Rusiei ac- 
tuale e un om doborii de foame cu legătura la spinare—e o 
A dureroasă. e 

Populatie Petersburgului a scăzut de la 1.200.050 la 700.000. 
Mortalitatea a crescut cu 60 la miz, lar natalitatea cu 15. 

Moscova e singurul oraş care stă puțin mai bine decit 
tosta cetate a Țarului. Ne inchipuim ce sint celelalte oraşe. 

Nu Rusia urbană se duce. Cu tutun şi chibrituri—sin- 
gurele articole miraculos prospere—nu se poate hrăni nimeni, 

Rusia rurală însă, înfloreşte. "Țăranul e proprietar; ele 
chiabur. 
Şi numai rechiziţiile il mai fac anti-revoluţionar. In fond 
el e acelaşi de pe vremea Țarului. Profund ignorant, indolent 
şi materialist, nu ştie de blocadă, de care nici ma auzit, ş 
întoarce spatele oricărui crez social. Superstiţios, biserica 
ocupă şi nu-l înalţă, lar cită vreme își are bucata de påmint, 
singura lui religie e huzurul, singura politică: indiferența. 

Şi totuşi nimeni n'a făcut mai mult pen'ru dinsul ca re- 
voluția, după cum nimeni subt regimul acesta al proletaria- 
tului nu e mai nenorocit ca lucrătorul. . 


asta e starea materială a Rusiei sovietice, care 

e Deg orei S'a promis lucrătorului un vis de Se: 
fort şi sănătate fizică. | se dă cel puţin plâminul moral, li- 
e Sg Rusia principiilor generoase nu se poate respira, mişca, 
vorbi. Spionajul oficial - această veche industrie de stat dee: 
—întrece proporţiile şi rigorile țariste. In fiecare prietin pot 
găsi un trádàt r. Orice reuniune, vizită, cunoştinţă se evită, 


căci persoana cu care te afli azi, mine poate fi închisă şi cu 


ea toţi cu care a venit în contact. 


Mersul pe câile ferate—nu mai vorbim în ce stare—e, cu. 


invoire excepțională, greu de obţinut subt sever control şi 
za mile al nu se poate vorbi în lume, căci toate 
oficinele vieţii publice, dela E pânăla teatre şi sălile de 
întrun iri, sint in minile şi subt cheia sovietului. al 

A fost un paradox că la ultimele, nu ştim care alege e 
menşevicii au obţinut citeva locuri. - 


Cam H BOLȘEVISMUL ÎN PAȚA LUMI i 241 


— 


ŞI astfel o minoritate de 600.000 — atita e tot P 
Comana — ține subt căluş o populaţie de 120 ar Fota 


E drept, e un autocratism cinstit, o dictatură robă 
cărei ordine şi morală ajung perfecte, In Rusia ais: de 
există prostituție, abuzul se ignoră. lar bacșişul care în Et- 
ropa capitalistă e pe punctul să treacă în Constituţie (In Ro- 
o E lui a şi început 20. acolo eo reminiscență 

Șefii bolşevici cela Lenin la Krassin, dela Trotzkii 
Lunacizrski la Mme Lilna, Zorin şi Zenoviev, sint de o A.. 
brietate spartană. Gorki, figura biblică a apostolatului rus, a 
tost găsit de viz'titori în mizerie şi boală. lar credinţa în 
țilosemitismul revoluției ruse e o superstiție. Nu numai că 
fruntaşii bolşevici sînt cei mal „mulţi Ruși, dar chiar la cei E- 
vrei cu adevărat, preocuparea e pur socială. Caracteristic e 
faptul notat de Wells că Revoluţia rusă a suprimat învăţă- 
mistul ebraicei, ca o limbă reacționară, iar inchisorile lut 
Trotzki numără o spuză de leaderi zionişti. 

Acestea totuşi nu înlătură un viciu. Acela ca, odată cu 
puterea, toate beneficiile vieţii publice şi private — cite au 
mai rămas — toate mijloacele de confort şi vrete, să fie 
pompate ce mare din jurul acestora, de minoritatea care 
manevrează. Anonimă şi incoloră, apărută mai mult în mar- 
ginea ideii, trăind totuşi în plin centru de realizare aici, ce ar 
putea deveni mine această clasă de nu o nouă oligarhie ? Dic- 
tatura proletară întrece depe acum toate temerile. 

Dar por e numai un viciu de formă, ideia în faza ei 
retorică, şi atunci: o Economie a puterii, Mecanică a doc- 
trinci, Disciplină a propagandei. 


ZS Bertrand Russel! ar răspunde că e ceva mai mult decft 
atita. 


Oricum ar fi, e un colţ de viaţă omenească unde nici a- 
cesiea n'au ce căuta, unde sufletul îşi capătă deplina lui afir- 
mare, libertatea—intreaga ei consistenţă. Ştiinţa şi Literatura, 
Arta şi Educaţia ! Ce a făcut bolşevismul din aceste instituţii 
de mindrie a omului ? 

Scriitorii engleji ne dau multe date, nu se poate mai in- 


_teresante, deşi uneori divergente asupra acestul capitol. 


Un lucru supune la admiraţie în atitudinea boişevismului 
faţă de ciiltură şi idee: dei „comunismul marxist a fost tot- 


„ deauna o teorie a revoluţiei, o teorie nu numai lipsită de idei 


creatoare şi constructive, dar chiar ostilă lor... comunismul rus, 
pus deodată faţă in faţă cu o mulţime de probleme ale ideii, 
ca acela a susţinerii vieţii ştiinţifice, a gîndirii şi discuţiei, a 
promovârii creaţiei artistice, ete.“ a ştiut să se comporte cu 
o înălțime de sutiet cu atit mai impunătoare cu cît ea nu gă- 


CEET 


-miciun reazem şi paretă niciun îndemn în sfinta “carte a 

lui socialist, 

Ca să începem cu ştiinţa, în Petersburg, în vechiul palat 
ruginit de vremi al Arhiducese! Maria Pavlovna, guvernămintul 
bolşevic a instituit o Casă a Ştiinţii, unde sistemul raţiei se 
aplică, în toată bunăvoința posibilă, la 4000 de savanţi, îm- 
preună cu ajutoarele lor 10,000, Nu numai hrană, Imbrăcă- 
minte şi încălțaminte, dar li se dă până şi rasul şi bala zil- 
nică, după cum li se pun la dispoziţie dormitoare şi sanatorii 
pentru caz de boală, oboseală şi bâtrinețe. Aici, apune Ol- 
denburg, marele orientalist, tînjeşte geologul Karpinski, lau- 
reatul premiului Nobel, Pavlov îşi continuă senzaţionalele des- 

în lumea animalelor, Radiov, Bielposki n'au cu ce lu- 
cra şi, ceva mal fericit, găseşte ua mijloc de cură a tubercu- 
lozei, chiar pentru cazuri avansate, marele Manuchim. 

Toţi oamenii aceşiia, ch toată solicitudinea vernului 
rus, supuşi raţiei, caşi confratele lor dela Viena, Margules, 
care s'a şi dus, mor literalmente de foame. 

Wells i-a vizitat cu emoție. De un stoicism care face 
din ei figuri de înalțime romană, ei nu se pling „câm'au pine, 
ci fiindcă n'au cunoştinţe“.  Tăiaţi de restul lumii ştiinţifice, 
fără o carte, firă o revistă, in laboratoare  netncălzite, lipsiţi 
de material şi de elementara hirtie de scris, oamenii aceştia 
arată nişte capete de alienaţi într'un ospiciu al izolării, feţe 
Sien ze de asceţi ainri subt tortura de carceră a celel mai 
cumplite inchiziţii. 

Nu e geniul lor o erezie ? Și blocada ce altceva de nu 
sinistra inspiraţie a unui Torquemada ? 

Subt suplicinl acesta de inaniţie al eului, Rusia lui Metch- 
nicov, Rusia ştiinţilică, se duce, Wells a adus la Londra ex- 
trase din lucrările dela Petrograd. Se salvează vasele mari 
în bărci de.. siguranţă. 

Se petrece cu Arta acelaşi lucru. In Casa de Literaiură 
şi Artă marele compozitor Glazunov mare hirtie de note. 

Prin Secretariatul Societăţii Regale din Londra se fac 
liste de suscripţie şi se va trimite material, cht şi reviste 
pe eng Aer poiiţici apelor. Prin zidul aspru al blocadei va 
tremura lumină. 

Dar mai e un lucru care ne scapă. In Rusia foametei 


şi a mizeriei, in aceiaşi Casă de Literatură şi Artă, sute de 


oameni lucrează la o Enciclopedie Rusă-a Literaturii Lumii, 
care va da Rusiei actuale „o cunoştinţă a lumii cum nu po- 
sedă vreun popor“. Primele cr au şi apărut. Ele se im- 
art aproape pe nimie populaţiei. „In aceiaşi vreme“, spune 
Welts care le-a văzut, „în Anglia ṣì America arta de li- 
teratură cu preţuri populare a încetat — din lipsă de hirtie“. 

Ce se produce însă ca artă propriu zisă; care e creaţia 


artistică a Rusiei comuniste ? Problema aici îşi capătă valoa-. 


rea ei acută. Căci solicitudine pentru ea, denotă cel malt 


FOE W PATA LUMI 243 
mi O mp 


bună intenţie şi arta nu se mu te “cu atita. Odată 

el dl benzeg oare inst geniul creator ai be 
n ara 

1oafte îngri Gm. $ | yns ertrand Russel se arati 

Nu atit în nivelarea socială a Rusului comunist, nici în 
stiangularea, pentru moment cel puţin, a libertăţilor, dar mai 
ales în opera de căpetenie ţintită de Soviet: industrializarea 
omului, pentru a face din el un animal producător, vede din= 
sul nefasta atmos'eră creată de DOIE LSM operei artistice. 

„Mai întăiu arta bolşevică rupe cu. principiul „artă pentru 
artă" şi prin aceasta cu tot trecutul literar şi artistic dăinuitor 
şi în timp şi allator în mijlocul nostru prin taina principit- 
lui însuşi. 

Vă puteţi închipul un Hamlet în fața unul publice de lu- 
crători ? ' Ce punte dela el la fapta murdară a capului înco- 
ronat ? La ce se poate reduce pentru un om care ese din 
mecanismul unui volant, de subt aiotputernicia unel roate, 
semnificația morală a tragicei abulii, profundul destin al ne- 
norocitului Hu, de nu la pedeapsa fatală a unor burghezi în 
purpură şi viciu. 

Şi încă exemplul e generos. Dar luaţi teatrul lui Mo- 
lière, Augier pedeaintregul, Porto-Riche, Francois de Curel. 
Toată comedia care e burgheză, toată tragedia care e a exem- 
piarelor de lux. In toată lumea aceasta lucrătorul mare ac- 
ces, căci el a dărtmat-o. Nu te poţi apropia de fiinţe pe 
care le declari inexistente. , 

Tot aşa se întimplă cu romanul, poezia, artele plastice. 

Şi în locul clasicismului, romantismului, parnasianismu- 
lui, simbolismului, în vastul vid pe care îl sparge îndărătul 
vremilor—ce va pune lucrătorul artist, industrializatul creator ? 

Să împrumutăm ochii lui Russell ca să asistăm la două 
spectacole comuniste. 

Unul înfăţişează pe veşnicul tinăr lucrător în conflict cu 
familia pentru ideile lui inaintate, fatal cucerind fata burgheză 
bogată pe care o tirăşte şi o convinge. 

Celalalt, mai nou şi mai „poignant',e Comuna Lumii, a- 
pologia revoluţiei franceze (I-iul act) şi ruse (Il-lea act), re: 
ec la Congresul celei de a 3-a Internaţionale din Pe- 
trograd. 

Pe nesfirşita esplanadă a unui Palat monumental (Bursa 


“din Petrograd) cu trei aripi mari în colonade, cu trepte şi 


terase a câror perspectivă o continuă apa de care e legat cu 
o punte, cincizeci de mii de capete înghesuite ţintesc o largă 
scenă spre care soarele scapâtă cu o lumină ruginie. 

Doi stiipi roşii o mărginesc şi, în umbra care se așează, 
colonadele capătă o viaţă de decor, iar platforma începe să 
se mişie în surdina. apusului şi a unei muzici de balet. O 
30 mpiuoasă curte regală, într'o curitmie de trene şi evantae, 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


be d i 


de epoleţi şi de peruci, dansează gavote de basm capitilist. 

Jos, pe un Tit plan, Și ponton feng mai adinci ca o su- 

gestie de Infern, o masă de feţe nelămurite şi întunecate se 

agită. E ca un val uriaş de umbră din care es şi pedeasu- 
a căruia trec braţe care sint goale, ciozane care se ridică, 
me care sclipesc, 

in anonimatul negru al durerii, eurlimia frămintată a 
muncii, 

Dar un steag se agită, o tribună se înalţă, un orator se 
ridică şi cade,—baricad=, arme ` piatlorma de sus, cu întreaga 
ei curie de catifea şi de fireturi, dispare; bombe, foc, încăe- 
rare; pe un părete o hirtie apare; e primul maniiesi comu- 
nist, manifestul francez. 

Şi în fumăraia care së limp-zeşte, la lumina jarului, mame 
în doliu pe iinză târgi apar şi încet, intr'un tirziu, printre co- 
lonadele ce capătă un luciu fantastic, trece liniştea Marşulut 
funebru al lui Chopin. 

E frumos, e un spectacol. Lui Russell îi aduce aminte 
de Misterele Evului Mediu. Nouă ne-a sugerat parecă maâre- 
ţia de perspectivă a teatrului din Perzam. E dealtfel a doua 
oară în lume cind se poate azista la un teatru imorâţişetor de 
50.000 de oameni, 

Da, e un spectacol. Dar numai atita. 

„La Viena, după succesul nebun al lui „Figaro“, Beet- 
hoven bătea pe umeri pe Rossini, felicitindu-l: „da, da, f 
Bărbieri, tă Bârbieri; dar nimic decit Bărbieri!...”, 

De ce anecdota ne vine în minte gindiad la spectacolul 
comunist ?... 


Ne întoarcem în orice caz la arta Piramidelor. Arta bol- 
şevică pare să nu poată fi ru multă vreme decit simbo- 
lică. Hegel ar jubila văzind-o. Căci, expresie a primitivităţ- 
omului, i-ar ilustra teoria, 

Acelaşi lucru se poate spune, în mod echivalent, şi des- 
pre şcoală şi educaţie. 

S'au înființat „leagăne“, case la ţară şi palate la oraş, 
pentru copii, unde se aplică în esenţă sistemul Montessori E 
unde copiii îşi cultivă petecul de grădină, modelează, cîntă, 
fac teatru şi dansează euritmic în picioarele goale pe vodele 
călcate odată de paşi nobiliari. Vizitatorii noştri au văzut o 
„Casă de recepţie şi distribuţie în Petrograd“, impecabilă ca 
organizare ştiinţifică. Coplii arătau minunat, sălile erau aerate 

curate. 
p O reprezentaţie şcolară în Moscova, cu dansuri de balet- 
şi cu interpretarea faimosului „Tang in der Halle des Bergkb- 
nigs” al lui Grieg, după metoda Dalcroze, dar cu o coloare 
şi căldură pur rusească şi depăşind matematic preciziunea 
şcoalei acesteia, a uimit. 


E în FĂ cun aam 


(Shaw a mai asistat la o şcoală unde toti 
“opera pe dinafară, făcindu-l să & creadă un pi ety D we 
Chaucer şi Shakespeare. Era vai, numai farsa unui prietin al 
sâu, criticul Jukowski, care făcuse punerea în scenă! În altă 
Les OES res éd de dinsul, ceiace La făcut pe a- 
i E vi invizibil“ să deducă i 
e TA că imediat „că aceia eo 


— Până acum toate m t 

muza? nerg bine. Cum rGmtze însă cu în- 

ința e neglijată cu desăvirşire. Copiilor nu Ti se da 
decit dogma bolşevică şi, crescuţi în ca, Bei repede să neso- 
cotească orice alt adevar de pe Inme. Ceva mai mult: încer- 
cuiţi propagandei, ei sint susiraşi familiei. Cu toate că ma- 
mele au acces In aceste Case şi Școli, ne inchipuim că ade- 
vărata familie a acestor vlăstare dânțultoare e materialmente 
statul, comuna. Platon e tradus — prea tîrziu — cu vrerea 
lui Lenin şi Trotzki. Iniţiativa e complect neglijată, „Seignoră 
că sistemul Montessori, făcut dealtfel pentru un stadiu de 
dezvoltare industrială înaintat, are în vedere tot atit de mult 
prepararea pentru ocupațiile libere caşi pentru viața profe- 
sională“, şi conexiunea strinsă a liierei buchisite cu industria 
leagă minţile şi face din această şcolărime o lume de adulţi 
siingaci şi fanatici. : 


Am văzut în toate manifestările şi.. nemanitfestările ei, 
viaţa şi omul subt regimul bolşevic. Negreşit, părţile bune, de 
admirabilă ingeniozitate şi îndrăzneală, de extremă bunăvoință 
şi devotată înțelegere se datoresc exclusiv noului regim. Căci 
Rusia, cum vom mai aminti, a căzut în braţele lui Trotz şi 
Lenin complect zdrobită, 

Tot aşa se poate spune şi de părțile rele? Problema 
se complică. Şi deaceia aici, şi vederile scriitorilor noştri, 
mai mult ca oricind, se separă. 

Cei dintăiu, în frunte cu Russell şi Kauiski, punind destulă 
vină pe Aliați şi pe blocadă, nu se sliesc să afirme, cum va 
fi şi respirat din cele spuse până acum, că mare parte de 
răspundere cade, asupra regimului capitalist. i 

Mai întăiu de toate, orice revoluție socialistă trebue să 
conteze pe inimiciţia forţei capitaliste. Credeau bolşevicii în 
realizarea dogmei lor, fără opoziţia regimului vechiu, fără 
boicot şi blocadă? 

Dacă nu, avut-au în vedere toale acestea? Nu. Orbi au 
declarat războiu și ură capitalismului mai inainte să | se de- 
subjuge. Bazaţi pe concepţia materialistă a istoriei, „ea însăşi 
șuilaţiticeşte falşă — căci nu e numai principiul economic, al 
achiziţiei, care dirige lumea, ci şi cel religios, naţional, al 
Mubirii, atitea elemente, absiracie, dar care nu pot fi trecute 
cu vederea“. Bolșevicii s'au izolat de viaţa umanităţii, cu atit 


—— 


- 
246 REN PT VIAŢA ROMINFASCĂ 


mai mult cu cît chiar din unilaterala lor concepţie şi-au tăcut 
o doctrină de fanatism şi ură, de ignorare şi. ţie. 
Acest fanatism, dupăce i-a rupt de lume şi de istorie, 
se îndreaptă asupra lor înşi-le, dela şcoală până la artă, 
dela viața publică pănă la cînlata libertate, destigurind toate, 
denaturează sistemul, 

Fără să se poată nimic imputa căpeteniilor—Lenin con- 
vinge, iar Trotzki exaltă (Russell îl găseşte chiar «frumos cu 
aparență de om irezistibil femeii» !)—bolşevismul, dupăce s'a 
circumscris mizeriei, se consolidează în despotism şi astfel, ca 
printr'o diabolică sugestie, de mult, ce s'a depărtal—ajunge a- 
colo de unde a plecat. Reacţiunea ignorată se răzbună făcin- 
du-se cunoscută şi, înlăturată, devine necesară. 

Nu, bolşevismul s'a grăbit, spune Russell. Reforma u- 
manităţii e numai o reformă de pace. Războinică, după cum au 
vroit-v oamenii dela Moscova, ea ar fi posibilă numai — şi cine 
ştie cind-—la America. Perfect industrială, ea e singura țară 
ce s'ar putea mârgini economiceşte oricind în propriile-i frun- 
tarii. 


Rusia însă, vastă cum e şi vidă, putea cel mult să rabde. 

E de altfel singura ei virtute acuma, unica industrie—a 
rasej—ce o susţine. Cit despre ideia lui Lenin de a o indus- 
trializa curînd, prin electrificarea muncii la ţară caşi la oraş, 
bolşevizind agricultura şi reîntremind oraşele, e pentru Rusia 
actuală, fără ags şi drumuri, fără metal şi pine, o utopie care 
a tăcut pe Wells să-l numească «visătorul dela Kremlin». 

A fost o nesăbuinţă din partea celei mai puţin industriale 
dintre marile puteri să declare tocmai ea războiu capitalismu- 
lui. Lucrătorul rus—tocmai la antipodul pretenţiei bolşevice 
—e cel mai puţin în Stare să creeze o industrie. lar Rusia e 

de mult triniită la pămînt, că numai capitalismul o poate 
Ko Aceasta frizează falimentul. 

Revoluţia care va veni, e momentul să o amintim, cum 
America e cea din urmă să se mişte, va fl acela precedată de 
un «industrial self-government» al ţării şi munciiorimii care 
o va face. Conducerea de sine a lucrătorului, emanciparea 
lui înceată prin e, ole? şi resurse, nu prin torţe şi mizerie. 
Pomparea leniă a ror organelor de producţie şi susținere; 
apoi, la un moment dat, un gest, o debarasare: aruncarea de 
pe umăr a unui parazit, patronul. 

După revoluţia care a fost, iată revoluţia care va fi. 

E utopia lui Russell, în orice caz mai apropiată dech 
cea dela Kremlin. 

Wells de cealaltă parte e mai clement cu bolşevismul. 

Nu există un viciu de fond, fiindcă nu exista un fond în. 
revoluția rusă. Marx e o barbă somptuoasă flulurind peste 
asuprirea lumii un vint de libertate. Cartea lui e nulă, şi 


$ 


BOLŞEVISMUL ÎN FAȚA LUMII 247 


marxiştii mau cet pe Marx, Bolşevismul rusesc ar li a 
loc cp totul şi fără dinsul. Căci dogma revoluţiei e religia 


“durerii şi a nădejdei, o religie a tinerilor ce se simt desmoş- 


teniți. Wells şi-aduce aminte că era bolşevic, cu mult înainte 
de a ceti pe Marx, la 14 ani, pecind geg pachete în pikir 
lioara care ii robea visurile şi-i îneca personalitatea. 

Dacă era după această Religie, revoluția rusă putea să 
aştepte, Dar a venit războiul, pumnul brutal al capitalismului. 
ŞI în țara cea mai reacționară, acest războlu a fost cea mai 
curată parodie. Țarul omnipotent pierde luptele, pierde con- 
trolul ţării şi al armateigale, Derutaaduce pe Kerenski. Neho- 
tărtrea acestuia, chaos. Mai mult de 100 milioane fiinţe nu ştiu 
pe ce lume se găsesc. 

Au fost alături de aceştia însă vre-o citeva sute de mit, 
legaţi printr'un crez, cu o conştiinţă şi un curaj. Aceştia au 
cucerit milioanele, Au pus ordine în locul debandadei, un re- 
gim sever de raţii în locul desfriului şi al abuzului, au curăţit 
parya ee me pe ptr za răzvrăt ți şi pe speculatori, 

cit au — fie chiar cioroange — o Ru re-şi 
dădea sufletul, gë J A 

Dar poate vreți ceva mai mult. 

Din fărimiturile de oameni, în zdrențe şi în arme, ce se 
scurgeau dealungul riurilor spre fumul unui cămin îndoclnic, 
Trotzki a strins cete şi a refăcut armata, Şi ceiace n'a putut 
cîştiga țarul, ela ciştigat: o victorie. 

i pe pretinde că aceasta e o revoluție, se joacă de-a cu- 
vintu 

Cine ia terminul acesta ca un cnut cu care să Izbească 
fapta unor oameni cumsecade, e un rău. Seminţia aceia de 
indivizi ce se numesc Denikin, Kolceag, Wranghel e o şleahtă 
de aventurieri cînd nu de chiar «briganzi». 

Rusia a avut bolşevism, fiindcă trebuia salvată. 

i această generoasă concluzie se întilneşte cu a celor- 
lalţi: Rusia veehe nu mai putea dura şi oricare alta e bine- 
venită, peniruca, în cazul strict al Rusiei, şi ca un avertisment 
numai la situaţia europeană, toţi scriitorii să fie de acord că 
o revoluţie stingace EEN cu defectele ei în orice caz mal 
mult dech un capitalism impecabil cu toate beneficiile sale. 


Care e atunci politica problemei? 

Europa trebue să intervie. Rusia salvată, Blocada nu mai 
poale dura. Politica apuseană e o inconştienţă. Căci nu numai 
că zugrumi 600000 de oameiii cu nimic mai răi decit alţii, că 
suprimi un popor şi ruinezi o țară. Dar la spatele Rusiei e 
Asia toată. beja religia bolşevică e, in ura ei, asiatică şi com- 
batismul ei o face soră cu mahomedanismul. Marele congres 
dela Baku, în ciuda ironiei lui Wells, a întrunit vre-o şase 
culeri de neamuri. Aceasia trebue să fie o lecţie. 


248 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


wm 


“Căci Turkestanul, Persia, Indiile sint aproape. Păretele 

de Est al Europei dărimat, ceiace a fost Rusia se scurge în 

Asia, pentruca Asia să vie în Europa. 

È Aceasta în afară de dezastrul econamic şi sufletesc ce ar 
rezulta pentru Europa din renunțarea la 120 de milioane de 

suflete şi braţe, la aproape jumătate din întinderea ei de a- 

vuţie şi producţie. 4 

Se pare că Europa înţelege însfirşit. Anglia, cea dintăiu, 
se îndreaptă pe această cale. lar prezenţa pe vremea lui Wei 
în Rusia a marelui bancher american Vanderlip, cu scrisori 
dela Harding, nu va rămine un fapt izolat. 

E bine şi drept ca aceasta vină dela ţările cele mai 
capitaiiste. 

Căci faptul rus e o uriaşă ricoşă. E frumos că vine dela 
fecundul neam, de excese mari şi vaste fantezii. Dar ar fi un 
abuz să se creadă că el l-a produs. Elia dat numai forma, 
caşi el, paradoxală şi haotică. 

Im fond, bolşevismul s'a născut la propriul sin al capi- 
talismului. L-a tăcut, trebue să-l crească. Politica lepădării 
copiilor de regi bastarzi n'a fost niciodată confortabilă. OH 
teratură a lumii, începînd cu fiul Tebei, şi mai in sus, ne-o po- 


vesteşte. 
) seg Oedip, monstruos, cu picioarele umflate, e Siavul pä- 
răsit şi care revine. 


Dragoş Protopopescu 


D 
Di 


Cronica Artistică l 


Theodorescu-Sion ;— Tonitza ;— Ştefan Dumitrescu :— 
D-ra Nira FĂ, eg iată 


5 Februarie 


Orice publicist are măcar un cetitor asiduu : pe sine insuşi. 

Abia eşită de subttipar fascicoi1 care Ib poartă versurile, sau 
proza, publicistul nostru găseşte dintr'o dată „pagina sa“, șiochiu-i 
prevenit soarbe din citeva priviri rindurile negre. 

Este o teribilă clipă telepatică pentru culegătorul tipograt. 
Căci cea mai ncinsemnată greşaiă de imprimare se transformă in- 
stantaneu in imprecaţiuai, a căror violență. ineticace sar putea ase- 
mui cel mult trăsnetelor care loveac în pustiu. 

Dacă însă greşala—oritiia greşală care atiiceşte gindul—ilp- 
seşte, o! atunci fericitul publicist ține ta mină „cel mai bun număr" 
a! revistei cu pricina. ŞI aceasta ii îndeamnă, țireşte, să recetească 
celace face pentru dinsal interesul şi calitatea revistei, să recetească 
azi, să recetească mini, şi vai, cu o cumplită statornicie, oricind fas- 
cicula fatală îi cade subt ochi. 

in ce mă priveşte, indrăznesc să afirm că nu iubesc ostenelile 
zădarnice. Publicist, prin neindurata hotărire a ursitelor, dar pu- 
biicist dezamăgit, nu volu căta să conving pe cetitorii „Vieţii Romi- 
ueşti« că cele mal fateresante numere aie acestei bătrine reviste siet 
acele care cuprind şi proza mea, Este o convingere care nu ṣe ca- 
pătă (v: clasicii) decit recetind de şapte ori acelaşi lucru; orl, pou- 
tru propria mea proză, aceasta ~% mi se latimplă decit mie, ŞI da 
sceia pot mărturisi oribila infirtustate :—ei da, am recetit! 

Am recetit cronicile meie, unele mai nouă şi altele mai vechi, 
le-am recetit (ași zice din intimplare, dacă m'ar crede cineva) acum 
In urmă, după o chlătorie in Italia, şi faţă de calitatea picturii mo- 
derve pe care critica italiană o acceptă cu senințtate, mi-am zis că 
în Rominia,.. criticii... siat o idee - prea pretenţioşi. Asta nu trebue 
să iaosemne că s'ar putea găsi un om sânâtos, cu Oarecare cunoş- 
tinți şi oricit de multă indulgență, care să afirme că d. Molda face 
pictură bună, sau că d. Costin Petrescu face pictură pur al simplu 
—dar cu mai puţină exigență, s'ar putea aprecia mai biajia, după 
criterii bune nu pumai pentru orient, artişti cu puternice Insușiri 
care străbat o eclipsă trecătoare. Căci așa cum este, cu salturile 
şi cu ușurințele el, pictura tinără rominească, prin comparaţie (0 
măriurisim cu cea mai deplină bucurie), ne face cinste. 


KN 


UNIVE 


ur 


` vo III VIATA ROMINEASCĂ 


Expoziţiile de care mă ocup mal jos siat totuşi dintre acelea 
care n'au nevoe de nici-un fel de biindeţă spre a merita acest cer- 
tificat. 

> 

Mal intăiu Teodorescu-Sion, unul dintre seniorii picturii tinere. 

ŞI anul acesta, admiratorii lui Sion vor găsi intr'insul acelaşi 
solid tebnieian, același cercetător conştiincios, același riguros coio- 
rit. Lucrările pe care le prezintă publicului, în sala Exarcu dela 
Atenen, vădesc cu prisosințţă că „măestria“ sa este în continuu pro- 
gres. Din cea mai mare parte a pinzelor expuse, se desprinde ace- 
lași aer de siguranță în atacarea subiectului, de putere fn tratarea 
lvi, de grijă in desăvirțire... Sion este astăzi un artist complect, 
stăpin pe toate mijloacele sale, şi pe care nu mal îndrăznesc să-l 
conteste nici chiar apologiştii cartoline! ilustrate... Evoluţia atit de 
repede care t-a adus dein excentricitățile atit de colorate de acum 
şase-şapte ani la arta sobră şi viguroasă de astăzi, este cu totul 
remarcabilă. 

Iser, admirabil temperament de o amploare fără păreche în 
arta rominească, s'a ridicat dela caricatură la pictură pe o cale pe 
care am notat-o cindva (Viața Rominească, 1920, n. 1), descope- 
rind culoarea abia tirziu... Sion, dimpotrivă, a plecat dela culoare, 
dela culoare pur şi simplu, dela culoarea în ea însăşi, în care sa 
bălăcit ca un copil de sălbatec, împrogeind ani dearindul păreții ex- 
pozițiilor cu toate irizațiile curcubeului. 

j Im această pătimașă orgie de culoare, al cărei caracter de ne- 
cesitate nu se putea înțelege prea uşor dela Iuceput, Sion a eat 
conștiință de sine. ŞI s'a deșteptat.,. Vedeniile policrome s'au te- 
pit încetul cui încetul, şi din amintirea lor a rămas artistului depiin 
cel mult o strălucire de culoare—In gama civilizată de data aceasta 
şi o mobilitate de paletă, care pot duce și la unele jonglerii (de 
care Sion va ști să se ferească tot mal mult}, dar știa realizări de 
a rar intensitate conținută. 

Volu mărturisi totuşi că expoziția din anul acesta mi se pare 
Hesn 8 de unitatea celeis din primăvara trecută. Este o preocupare 
intru cltva ciudată, pe care mă grăbesc s'o explic. 

O expoziție—cind cel care expune se cheamă iser, Sion, Resse, 
Palady—nu poate fi numai o intimplătoare Impărechere de lucrări, 
fle şi de aceiași calitate, dar de tonalitate și semnilicaţie diver- 
geste, Expoziţia unui artist intreg vafi în primul rind un ansam- 
bin, care impresionează prin totalitatea şi prin armonia sa generală. 
Alături de estetica flecărei lucrări expuse— singura care pare a preo- 
cupa da data accăsta pe Sion-—este estetica întregului. Caşi ceti- 
torul care vrea să găsească o legătură de unitate in cartea ce par- 
curge, tot aşa privitorul poate cere să | se dee in pictură altceva 
decit numere țzolate. - Interesul său va merge desigur și la opere 
de virtuos, dar deasupra acestora stă întotdeauna opera de ansam- 
blu care singură poate vădi continuitatea unul efort și sensul unei 
evoluții... 

“Imn acest Inţeles, ai fără a scădea întru nimic valoarea tehnică 
a lucrărilor expuse, voju spune că expoziție din anul acesta a loi 
Sion dezorientează. Sint intr'insa, alături de obişnuitul balast — 
tacruri „bune pentru vinzare*—pinze excelente care ar putea figura 
cu cinste în orice expoziție franceză (unele naturi moarte, depiidă, 
peisa)ui din București fn gris și verde, efectul de lună minus luna, 


DE ARTISTICĂ 234 


și multe altele) ;—dar ta ochial privitorului efecto! 
ah re pag” Ai pară e piară ime step una lingă rr pi Apa 
e, fără legitură ; pentrucă - e 
cupare de ansamblu n'a stăpinit asul RA sora pe Zug age A, 
zat în fața unor subiecte intimplătoare, le-a sintetizat cu toată mă- 
estria, fără să le fi putut da totuşi acea intipărire unitară care ri- 
sare p o tilorescență In epocile de intensă creație, sufletească. 
SS. A de aceasta: priviți expoziția de acum, In înfățișarea sa 
pu Pym şi totuşi aproape clasică ; amintiți-vă expoziția siră- 
i ech e anul trecut, stăpinită evident de preocuparea tonalităţii 
simfonice în acordurile de calori; şi amiatiţi-vă jarăși expoziţia din 
alonai Arta, de acum doi ani, fiică a războiului, cu fața posoma- 
rită şi sumbră, cu gindurile întunecate... Ce deosebire deia un fel 
= a face la altui,—şi ce deosebire vroită. În toate intrupările, 
lon este acelaşi şi caută totuși să pară altul. Diviziunea arbitrară 
care inscrie o manieră Intre expoziția unui an şi expoziția anului ur- 
mător implică totuși ceva maşina! care aduce aminte de experien- 
ele transformişiilor... ŞI aceasta mi se pare ostencală zădarnică. 
lon (pe care sint nevoit să-l apăr impotriva sa lasuși) nu este din- 
tre acela care au nevoe de salturi brutale spre a se inol, sau mä- 
car sprea distra. Noutatea, pentru un artist ca dinsul, na poate 
sta în luciul divers al unel suprafețe, cì in adincimea și temeinicia 
științei sale de a face. Şi la privinţa aceasta, peste jocul aparen- 
telor, evoluția de sensibilitate şi de tehnică a lui Sion este atit de 
ar score că nu văd noutate mai trainică decit progresul fie- 
LP 

ŞI totuși ar mai fi de tăcut o uşoară rezervă de ordin gene- 
ral. O rezervă pe care mi-o impune pentru a nu știu citea oară a- 
bundenţa expozițiilor şi fertilitatea silită a expozânţilor... Pictorii 
noştri sint stăpiniți de o necesitate și de o prejudecată ; necesita- 
tea de a vinde (perfect explicabilă),—și prejudecata, numal pe ju- 
mătate absurdă, că celace impresionează publicul este mal ales càn- 
titatea, In puterea acestei prejudecăți, și a necesității complimen- 
tare, pictorii noştri vor căta să expue cit mai mult, Nu este expo- 
ziție, anuală notati bine, care să nu vie cu peste, sau aproape o 
sută de lucrări, Scoţini luna expoziției, cea dinainte de pregătire, 
cele două de meritată odihnă după aceia, și cele patra sau cinci de 
așteptare a inspirației, rămin cam 90—100 zile într'un an pentru o 
sută de pinze, toate bune de expus. 

De-ași fi pictor (cum ar putea zice opereta), mi-aşi Ingădul 
originalitatea să expun 20 de pinze (ce frumoasă expoziţie de 20 de 
pinze ar fi făcut Sion!) ; le-aşi vinde bine, desigur, căci cantitatea 
este nu numai duşmana calității, dar ṣi a preţului; lar numele meu 
—bagatelă care contează şi în pictură—n'ar păgubi nici ei nimic şi 
mi-ar ajuta să desfac, fără prea mare greutate, în afară de expo- 
ziție, toată producția „bună pentru vinzare“. 

De-ași fi pictor... 

KL 

Pictor este d. Ştefan Dumitrescu. 

Nu vrem să-i imputăm de data aceasta o fecunditate; care 
trebue să Us naţională, pentrucă recenta expoziție îi impune defini- 
tiy in stima publicului cunoscător. 

Ştefan Dumitrescu n'a intrat In pictură triatiad ușile, ca atipi 
alții. Deşi ar îi putut so facă—nu era nici mai urit, ail mal pu- 


-252 gur ROMINEASCĂ 


Ont a vrut să intre nebăgat în samă; şi odată Intrat, s'a așe- 
sat cuviincios Intr'un colț, a pririt cu griji la dreapta şi la stinga, 
şi-a ales un loc pe care s'a pus să lucreze Incetişor, un loc spro 
care se Indreaptă astăzi tot mai atente privirile cercetătorilor, Căci 
pe locul său, Ştefan Dumitrescu a lucrat nu numai încetişor, dar 
temeinic, cu chibzuială, cu vădită pricepere a meseriei. An de an 
căsuţa sa a sporit, şi acum arată a casă de oriunde o priveşti. 
Lipsit de spontaneltate și strălucire, Ştefan Dumitrescu este dintre 
puținii noştri pictori care construesc și care construesc conștient. 
Aproape totdeauna, compotițiile sale—și este compoziţie, in acest 

éles, orice lucrare picturală —compoziţiile sale se explică, se ţin, 
prin distribuirea subiectului, prin osatura de bază, prin culoarea 
care Il îmbracă, prin atmosferā... Nimic nu apare capricios sau ta- 
timplător In lucrările sale ; ceface făcea acum trei aul face şi acum, 
dar cu mult mai bine, cù mult mai sigur. 

Această stărnitoare continuitate, prea rară la noi spre a nu fi 
ținută în sami, are binelnțeles partea sa de neajunsuri, Pictură 
sau muzică, sculptură sau poezie, arta rămine un joc, Ritmică şi 
totuşi diafană, ca trebue să pară o fantezie a neprevăzutului. Este 
o margine de unde trainicul se cheamă greotu, şi subt care grația 
nu coboară niciodată darul brațelor ei albe, SA nu se supere d. 
“Dumitrescu că volu aminti numele lot Michel Angelo. A fost cel mai 
masiv dintre pictori. ȘI totuși, Judecata lui din Urmă râmine un 
vis, iar Libica vinjoasă ca un atlet e mal aeriană decit Venus, Este 
o pildă care ar putea [| meditată. 

Ţăranii tul Ştefan Dumitrescu amintesc mai degrabă războlni- 
ci! Ibi Leroux. Acelaşi fatalitate care li apasă in pâmint, acelaşi 
schematism cară reduce făptura lor la trăsături elementare... Deia 
sentnul artificial al idiletor lui Grigorescu, cădem în negura aceasta 
tot atit de convențional... Cu cht preter Granit lu! Iser, cînd aspri 
Ciad dureroși, dar întotieauna adevăraţi și mişcători,.. 

Aşi mai avea să imput ceva lui Ştefan Dumitrescu: greşila in- 
terpretare pe care o di unul principiu tiimicit de Rodin. Acesta 
a putut spune prea bine că mişcarea, în plastică, se exprimă prie 
reualrea unor momente succesive ; dar Saint Jean Baptiste și L'hom- 
me qui marche merg întradevăr, pe ciad „Minerii* par cel mult 
miște paralitici Intipţi In pamînt. Deosebirea vine de acolo că Ro- 
din știe nu numa! så strice jucăria minunată a omului in mișcare, 
dar să şi pue la loc;—d. Dumitrescu, până astăzi, nu posedă decit 
prima parte a ştiinții lui Rodin.-. Trebue amintit cu orice prilej 
mareie adevăr, pe care aberâțiile dizolvante ale cubismului nu-} pot 
atinge, că arta—extras şi expresie prin esența sa—râmine inainte 
de toate operă de sinteză,  Analistul care se oprește în drum poate 
pricepe ce au crelat alții, dar nu va creia niciodatță singur. 

Aceste observați au micșorează intru nimic meritele artistu- 
lui talentat şi onest care € Ştefan Dumitrescu. ŞI voiu spune câ re- 
gret aproape că le-am notat, căci sint amănunte care nu pot scăpa 
ochiului dumisale pitrun:ftor. Dar tocmzi de acela poate, incori- 

bil rob al peniţei, am scris acum ceiace n'ași mai fi avut prie- 
sf scriu ta anul, 


h 


CRONICA ARTISTICA zm 


———— n 
— Cn 


Tonitza 


Am mai spus-o și sitădată - Tonitza nu 
pictor. Pentrucă deși uzează (şi uneori de e pre para 
vote i ani GE ele paria prin raporturi de culoare Tonitza 

otuși mai mult decit un pletor; ilitatea s 

tremisantă, îmbibată de gindire, notează e cae aie E 
respendențe, acorduri, sugestii... Diagramele sint uncori de o sim- 
piitate care izbeşte : citeva linije sinuoase, citeva pete alăturate de 
culoare inscriu o figură, peste care plutește pătrunzător şi neinţelea 
misterul unul destin. Culoarea limpede și înaită (tonurile de jos. 
lipsesc aproape din paleta lul Tonitza). au izbutesc să invâlue me- 
lancolia organică a acestor figuri... Se poate imputa -Jui Tonitza 
insuficiența destul de frecventă a desenului, neingrijirea compoziției 
juxtapunerea uneori aproape întimplătoare a culorilor... Sint păcate 
care pot fi grele, și nu numal in ochii unul conirate năbușit de pe- 
dantismul „meserlei* ;—dar ele se explică şi aproape se justifică 

Sersibilitatea artistică este o floare, Supusă unor legi weie, 
duslecate de crestere şi inflorire, ea ține toată splendida ei frumu- 
Se din neprevăzutul capriciuiui. Marele artist in opera sa, este o 
roză admirabil ordonată, care nu lasă totuși să se vadă geometria 
conștiinții profesionale. La Tonitza, geometria nu se vede-—pentru- 
că nu este... Momentul, care izolează realitatea, se râstringe în 
sensibilitatea sa cu o intensitate multiplă. Şi nu se răstringe nu- 
mai in imagini plastice (ca la vizualii comuni care sint, în marea 
lor majoritate, pictorii) ci ln emoție, în caldă emoție omenească, în 
Idee, în toată acea aureolă de vibrantă şi stişietoare generozitate im 
care Invălue lumea poeţii, lată cuvintul: Tonitza este ua poet, un 
poet rătăcit care versitică în culoare. s 

Şi aceasta precizează pe acel „ginditor" deta inceputul acestei 
note; pe acel „ginditore lipsit de „conștiința“ meseriei şi totuşi stä- 
pinit de „idee“. (Paradoxul ar putea fi şi de data aceasta nomar 
aspectul divers al aceluiași adevăr). Ginditor este Tonitza, dar nu. 
un rece ordonator al ideilor abstracte: gindirea sa este mai cu seamă 
o puternică sensibilitate, răstrintă asupra sa insăși ; ea înseamnă 
mai mult un inţeles ce se ridică deasupra unei lumi, decit o Inter, 
pretare care | se dă. Imaginile, Intr'atitea feluri contrazicătoare, 
prin care se manilestă pictorul, nu sint așa dar „cartonagşe colorate”, 
cum Îl s'a zis cu o totală nepricepere şi cu oarecare râutate colegială, 
cl o notație abreviată şi diversă a acestei sensibilitați speciale. Ca 
şi în poezie, această notație imbracă ln caderțe Instinctive o stare 
poi ee folati 3 tate în muzică (atit de vecină poeziei), această 

ata se exprimă adesea prin stride 

stridenţe de culoare. A E dea 

Aceste stridenţe lovesc uneori estetica obișnuită care rămine, 
orice s'ar zice, singura durabilă. Dar rob al unel stări sufleteşti, 
şi ul senzaţiei care i-o determină, Tonitza nu poate cerne totdea- 
una realitatea artistică de realitatea fâră Interes. Sensibilitatea sa 
va transpune adevărul într'un ritm special, dar conştiinţa care dis- 
cerne spre a crea din nou rămine adeseaori În urma sensibilităţii 
Imaripate. Şi atunci, veți avea lucruri inadmisibil, ca acea admi- 
rabilă femee cu rişnița, de o armonie atit de periectă şi atit de 
sobră, pe care o pătează violența inutilă, vulgară, a celor citeva 
legume din stinga fondului. Veţi avea lucrări de compoziţie dim 


254 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


care compoziţia pare absentă, impărecheri de amănunte latimplătoare 
care distrug armonia şi întunecă înțelesul, absurde coincidențe—ne- 
vrolte, netiltrăte prin conștiința artistalul. j 

Iù privinţa aceasta, Ştefan Dumitrescu ml se pare netăgăduit 

or. Mai îngust ca zare, el vede cu altă grijă și selectează 
eg altă pricepere detaliile care contribue ta efectul urmărit... Dar, 
in schimb, Iå cestălalt, cite splendide îndrăzneii, cite apropieri fe- 
ricite, chta limpiditate în expresie, Tonitza e latin. Pictura sa e 
iumindasă şi clar. Inţelesul se cefaşte Într'insa ca subt un geam 
de cristal. Pimentul nu lipsește totuşi. Sint armonioase ciudățenii 
care amintesc pe Manet (fetița în galben cu ochil ca murele, un 
St de fèmee, ctc..) dar și unele sintetizări care evocă marea um- 

a bat Puvis (Nebunul, portretul Jai Galaction şi altele), 

Am credința că Tonitza va fi cindva, în curind, unul din må- 
rii noştri pictori, Pentrucă deasupra tehnlcei, va sta Intotdeauna 
sufietul, omul. ŞI Tonitza are suflet plin, are ce spune. 

Celace nu-l scutegte totuşi să înveţe să anne, 


D-ra Nina Arbore este ò primitivă, 

O primitivă cu totul civilizată care cunoaşte pe Burne Jones 
şi pe Dante Gabriel Rosetti... in portretele, în peisagiile sale, 0- 
mul, firea, dezbracă tot accesoriul, toată efemera şi zădârnica miş- 
care, spre a 'nmărmari fn atitudini esențiale, definitive. Plastica ple- 
+urală este pentru această mistică a penelnlul ceva cu totul înalt, 
cu totul pur, în care formele intră cu liniștea lor eternă, despuindu- 
se de lutul trecător al vremii. Attudinea suverană a vieţii este 
contemplația, dumnezeiasca contempiație, în seninătatea căreia se 
plămădesc toate imboldurile noastre. Cu această stare de sufiet, 
care atrage ca marea şi oprește ca dinsa, pictura drei Arbore ca- 
pătă perspective nestirşite, Portretul tatălui artistei—capul sprijl- 
nit (dar nu plecat) pe mină, fruntea netedă, ochil limpezi care varsă 
şi string lumină—este tipic în această privinți, Tot atit de tipice 
sint două portrete de temei, care privesc nemăsurat Viața cu ochil 
lor de instinctive, —două femei, ca două plante, îmbujorate cindva 
de accidentul unel flori... Priveliştile basarabene—aces dela Soroca, 
cu stinca din primul plan, depe care priveşte un oräenn, îmi pare 
cea mal frumoasă—sint deasemeni nemârginite panorame peste care 
domneşte misterul naturii ..  Doruri-le, palide trupuri de temei, ra- 
muri fără frunze înfipte în felina neagră subt prevestirea unui à- 
murg de arşiță, sint o compoziție sobră, de pătrunzătoare armonie 
—vederile din Bucureşti, unele naturi moarte, arati cu ce pupla „ma- 
terial" se pot desăvirşi opere întregi, 

Cu ceva mai multă libertate in factură, cu o linte mai variată 
şi mai largă, cu mal puțină reținută în paletă, d-ra Arbore ne va 
da lucrări de înțeles şi mal puternic. Personalitatea domnicl-sale 
deosebită vine să sporească la noi numărul acelul mic grup de ar- 
tişti pe care H ţine Im artă o credinţă. 


L 


— Aşa că pot incheia, spunind că acest inceput de ana fost o 
trumoasă făgăduință pentru iubitorii de pictură. 
Eugen Crăciun 


ze mr ën „n 


Ir, mr 


Cronica ideilor 


O carte a păcii: Biologia războiului de G. F. Nicolai * 


Selo ei sento genus humanum esse 
simplex e! unum, 
Selo et volo me esse hon.lnem, 
d Selo e! spero nunquam oblivisci. 
Biologia războlului, pg. 443. 

CH n'au scris Impotriva războlului? CH nu și-au stri e 
toarea împotriva crimei colective, ciți n'au iile e Peel: md 
suferință a omenirii masacrate pe cimpiile infernului creat de om, în 
sumele atitor idealuri identice şi totuși antagoniste ? ŞI, mai ales, 
ciți n'au rostit după deslănțuirea războiului european, cuvintele de 
Irätie şi de tuoire ; cij! nu și-au amintit de marile comunluni umane, 
recunoscindu-se în „inamicii“ impotriva cărora au pornit sugestionaț! 
și docili, pierduţi in uriaşa turmă a omului desumanizat 3... 

Dar nimeni, bici chiar cei mal de senmă precursori ai Omului- 
nou, n'a adus adevărul înfreg—argumentul decisiv, rezultat din fea- 
litatea totală a evoluție! speciei umare, Oricit de convingător ar îi 
adevărul intuitiv, zbucnit în inima celui „sărac cu dubule şi în con- 
știința celui hrănit cu cultura atitor generații—ne trebuia totuşi şi 
confirmarea ştiinţei obiective, bazătă pe fapte şi experiență. ŞI O. 
Fr, Nicolai, ne-a dat în „Biologia Războiului” acea sinteză unică a 
tataror rezultatelor la care a ajuns știința modernă ; adică, a ştiut 
să se folosească de toate adevărurile strinse atit de trudnic de io- 
logi, naturalişti, istorici, filozofi, psihologi, filologi, artiști, tehnici- 
eni, și chiar de diplomaţi şi militarişti. A coordonat imensul mate- 
rial al cuiturii spirituale. şi materiale—nu după un plan preconceput. 
Ci a ştiut să vadă acei Adevăr suprapus adevărului mărunt extras 
de atiți specialişti din anumite domenii ale vieții şi ale activităţii 
omenești, Calm, impresionant în incordarea unei logici necruțătoare, 
Nicolaj îți oteră la fiecare pagină un not dar, o nout lumină gi con- 
cepția lui creşte ca o ființă vie, în miod natural— căci ea îşi are rä- 
dăcinele în /atatitățile naturii pămintene și omeneşti, br concluziile 
sale, aceleaşi în esenti pg ale marilor intemeletori al Umanității, 
se reunesc intr'un crez care eo Insumare a atitor crezuri izolate, 
trăite de un Crist, de un Budha, de un Kant, de un Goethe, de un 
R. Rolland... Nicola! a pus baza ştiinţifică a umaaltarismului. in 


i EE 


" De Biologie de; Krieges, Beirachlungen ei deulschen N 
turtorachera, 463 pg. în 8, edil. 'Orell F; 2 917 Mariek. Aok tă 
a apare curind înir'o prelucrare dien A , GT: Së 


256 i VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


A ——— 


vremea noastră de materialism sceptic, de fetişism al experienţei, el 
ne-a dat, chiar prin metoadele științei avare în vorde și lacomă de 
fapte, cea mai idealistă operă—care e o armă pentru „luptătorii spl- 
ritulule şi un omagiu adus acelei Ştiinţi „fără scop şi fără prejude- 
câți» cărela el l-a dat în cele din urmă o formă mai precisă și mal 
intimă :—a umanizat-o! Prin știința, Nicolai a dat omenirii acea 
siguranță definitivă că drumul ei nu duce spre mlaștinile fără fund 
ale infernului războinic: ci spre culmile senine, fatale, ale suprao- 
mului... 


Incepe cu biologia--și ne dovedește că omul este dela origină 
un anima! paşnic şi sociabil. Ei nu se trage din malmuțele care tirä- 
esc în familie (urangutang, gorilă) ci din nişte veri ai antropolzilor, 
din nişte maimuțe mai interioare care trăinu în hoardă, pornind ln 
comun după hrană, apărindu-se în comun, oa, dap in comun, Chiar 
anatomia corpului uman vâdește că el nu erä An animal de pradă: 
m'are colți, ghiare, copite, solzi sau glande veninoase, N'are decit 
o armă ; numărul, solidaritatea firească a speciei. Cind a coborit 
din copac şi a început să păgească pe pămint, picioarele dinainte au 
devenit mini: cu ele se apuca de crengi şi cu ele a apucat piatra 
pe care a schimbat-o in topor. Mina e simbolul civilizaţiei umane. 
Cu ea se apăra de atacurile fiarelor—cu ea a inceput să creeze. 
Progresul omului e In legătură directă cu desvoltarea creerului ; nus 
mai aste! a putut scăpa cu incetul de constringerea naturii şi ae 
domine la rindul său. 

Războiul nu exista dela Inceput. Omenirea nu se războla cind 
ea a inceput să so dezvolte. Nu există războlu în natură: animalele 
de aceiași specie nu se luptă intre ele; rare excepții sint semne 
de degenerare, Fatalitatea biologică a războiului e riguros desmin- 
Ou pria numeroase dovezi, Războiul nu e o reziitate naturală, ci o 
creațiune pur umană, El s'a ivit abla cu vre-o zece mii de ani in- 
nainte, Adică, atunci cind s'a ivit şi cultura : războiul este deci în 
strinsă legătură cu ivirea culturii omenești. Dar ce e cultura? Baza 
culturii e Proprietatea. Cind omul a inceput să poseadă: să aibă 
păminiul său, alimentele sale, femela sa, atunci s'a ivit şi războlul 
intre oameni—adică prădarea omului de câtră om şi deci apărarea 
prin arme create de cătră om impotriva fiarelor şi indreptate apol 
împotriva omului prădător. 

La inceput războiul era o consecinţă logică. Cultura n'ar fi 
progresat dacă unii oameni (puţini) m'ar fi trăit din prisosul muncii 
celorlalți oameni, Au avut deci răgaz să se ocupe cu cultura. Tot 
astiel, unele popoare—acele care ar dtemeiat civilizația pe care o 
posedăm azi—au trăit din prisosul muncii altor pupoare mai Inapo- 
iate. Sclavia avea rost cità vreme nu exista mașina, Prin maşină, 
omul poate produce azi de zece orl mai mult decit cu braţele ; în 
faza energetică a civilizaţiei vor putea (äi trei miliarde de milioane 
de oameni. Pacea modernă, prin anexări şi exploatarea inviaşilor, 
menține zadarnic o parte din sclavie, Războlal, proprietatea și sala- 
via sint într'o strinsă legàturå. 

Nu-i adevărat că războiul ar fi o formă specială de selecțiune 
a luptei pentru existență, Darwinismul aplicat in sociologie e falş, 
dezastruos. Altceva e lupta naturală şi altceva e războiul uman. 


e i 


Selecţiunea popoarelor prin războiu e jluzorie. Omeni A 

2 rea Opre» 
sat decit prin libera activitate a spiritului, lar lupta pe ler PADIS 
Ve dea omul e Impotriva naturil—căci el s'a scos din silnicia nate 
sii prin faptul că, prin creerul sâu, a putut să și creeze unelte tot 


„mai perfecționate. Singura luptă cu natura e pentru hrana energe- 


Sică, pentru un loc subt soare—și s'a arâtat că gtii ` 
stilizeze direct energia solară, nemăsurat de ceea Vaii eg 
tra toți oamenii; e loc chiar în actuala fază agrara, Victoria magi- 
= e enger pe care omul o poate dobindi azi după regu- 
rale ale luptei pentru e D e 
repezi eră ma e Baier Xistenţă, Cit de inutii apare râz 
Drogostea e mai veche decit ura, „Psihologia creeruluie ne arată 
că crrerul are mereu posibilități de dezvoltare; chiar dacă el nu se 
schimbă, omul poate progresa: Japonezii şi Negrii au dat aceasta do- 
vadă in uitimul timp. instinctele sociale există doar din vremea 
maimuţelor care trâlau în boarda. Så atingem „cotr itele dormitinde“, 
şi glasul urii, care nu e al omului, ci +] stâp'nitorilor—pruprietari şi 
exploatatori al muncii omului,—glasul urii războinice, altoită de om 
ia sufietul omului, va amuji atunci, 


Omul e paşnic, sociabii—şi en neinsetate posibilităţi de desă- 
virşire. Aceasta e baza adevărului uman, epămintul în care s'au In- 
fipt rădăcinile speciei umane, Ele nu pot fi distruse; sint paturale, 
Şi arborele speciei umane își înalţi trunchiul viguros sore cerul as- 
piraţiilor nelnfrinate ate vieţii. Urcă și trec veacurile, trec catas- 
trofele naturii şi dezastrele războinice ale omului. Trunchiul spē- 
«lei umane e ros, è rânit, e răsucit chiar—dar el stărue și se des- 
face apol în uriaşa coroană fremitătoare: e moltitudinara ramitica- 
ie a vieţii omeneşti, care se dezvoltă după legi naturale, progresive, 
Sint atitea ramuri şi rămurele şi frunze —şi atitea roade, unele gier: 
mânoase dar multe miraculos pirguite. Dela obscurele rădăcini până 
Sa ultimele frunze, arborele speciei umane e o unitate; toate partie 
sint legate Intre ele, toate atirnă unele de altele, toate sint intr'o 
eorelație armonioasă, Toate alcătuesc un organism unitar care creg- 
te, se dezvoltă și culminează într'o armonie supremă. 

Un organism—acesta e cuvintul central 2) operei lui Nicolai. 
H repetă, ajungind la acelaşi concluzie pe zeci de căi diferite. El 
procedează sistematic, din punct de vedere 8) evoluției, Niciodată nu 
părăseşte această metodă. Dela alfa fiecărul Inceput ajunge la a- 
selași omega definitivă Şi Ingrămâdind argumentele—feptele şi con- 
pingerile ştiinţifice — In ordinea lor istorica, el înalţă cite un nou zá- 
ga: Impotriva ereziilor strinse in atitea veacuri. Construind—el dä- 
1imă ; cad pe rind credințele cele mai „temeinice“ şi mal consacrate, 
ŞI toate adevărurile lul sapă temelia monstrului singeros: Războiul, 
marele flagel al omenirii creat de însăşi omenirea, 

Să incercăm să-l urmărim prin numeroasele ramificații ale ar- 
dorelul uman. Nu vom putea decit să culegem citeva roaie, — 
căci insăşi opera lui Nicolai e un mare rezumat, 

Natura nu cunoaște reinioarcere; aceasia e cruzimea şi măre- 
ia ei: Inuintarea! Inaintare prin selecţie, direct, fără dibuiri. Omul 
dibueşie insă, pentrucă se depâriează de instinctele sale; incearcă, 
19 schimbă armele şi uneltele, perlecționindu-le. Dar uită cà selee- 


Li 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


(lunea nu se poate face prin războlu. Forța şi intoleranța reali 
zeazd o selecțiune negativă : aceasta e opera războiului din moment 
ce el şi-a pierdut rostul şi a continuat totuşi să se dezvolte. Ris: 
bolul nu distruge ce e rău, ci ce e bun în om; aleşii vieţii—cei pit- 
ternici și sănâtoşi—pier; „cel rămaşi acasâ* degenerează ca și afs 
mata, care pierde pe cei mal buni. Un popor nu decade prin viaţă 
paşnică și încrucișare cu alte popoare, ci prin izolare şi războlu a- 
gresiv. Istoria e plină de dovezi. Lupta animalică in contra oame- 
oilor şi cu mijloace omeneşti e azi un nonseas și o crimă, Chiar 
problema rasei nu va fi deslegată prin războlu, Intre rasa albă ai 
cea mongolă va învinge acta care va avea o „higiend de rasă“ mat 
bună sau... acea care va extermina cu totul pe cealaltă. Războiul 
nu e un mijloc de Intărire fizică, nici morală. El ruinează sistemu 
nervos şi face să scadă natalitatea. Comparat cn lupta cealaltă, 
pașnică, economică şi tehnică, el pricinueşte totuşi mal puține jertfe. 
Dar jertta creatoare e necesară. Cea războinică e inutilă din toate 
punctele de vedere posibile. 

Caracteristica principală a războiului e, în fond, plăcerea de a 
ucide fără teama de pedeapsă. El sălbătăcește omul; plăcerea dn a 
ucide stărue, cu toată civilizația progresivă, numai din cauza prac- 
ticci războinice. Chiar religiile de azi, In strinsă legătură cu cele 
sanguinare din vechime, işi ascund pofta de singe subt tot felul de 
practice rituale, Dacă în evul mediu s'au ars cit mal mulți eretici 
„in majorem glorlam Dei”, azi se ucid cit mai molji duşmani „in ma- 
jorem gloriam Patriac*. Războlvitoceşte tot mai mult simțul de drep- 
tate și responsabilitate.  Rechiziţia nu e decit un furt—şi crima co- 
tectivă e de atitea ori mai mare decit crima izolată, Prin războlu 
së Intărește partea antisocială a sutietului popular. Analizind pro- 
cedeele războiului modern, se vădeşte că ele n'au fost intrecute în 
cruzime și rafinare de nici unul din popoarele primitive, 

Dacă războiul poate deplasa uneori fericirea dela un popor la 
altul, rezultatul total e totuşi o plerdere de fericire: se distrug me- 
reu valori materiale şi spirituate. Ocupațiile de ţări nu sint deloc 
avantajoase. Invingătorul pierde în general mai mult decit invinsut 
care ä primit astfel Imbolduri de reinättare, Expansiunea popuare= 
lor prin colonizare, dacă ware un caracter cultural, e zădarnică: co- 
oniştii Intore armele Impotriva castei stipinitoare. Se poate vordt 
serios de „influența oțelitoare* a în'ringerii, ŞI trebue să ne convia- 
gem în cele din urmă că numai cel slab și prost are nevoe de sabie 
—de arme moarte, Adevărata victorie o dau numal armele vii. 

Studiind transformarea războiului în cursul veacurilor, ajungem 
la încheerea că dispariţia războluiui e in legătură cu hipertrofia lui. 
Tehnica modernă adaptată râzbolului e totodată dugmana lui; ep 
indreaptă războiul spre gigantonasie ;—cl va pieri astiri, brusc, CR 
și monştrii greşiți al naturii: plesiosaurul, ichtiosaurul ş. a.. Min: 
ciuna războiului defensiv e evidentă : nu poate exista apărare fără 
să atace cineva, Daca nimeni nu atacă, nu poate exista războlul. 
lar în ce priveşte teoria „umanizării războlului* ea nu e deloc inte: 
melată : in vechime războlul cra mai uman; azl ela întrecut orice 
cruzime. Nu se respectă nici o garanție înscrisă pe „petice de btr- 
tie". Toţi sau jucat cu simboluri umanitare. Convenţiunile restrie- 
tive vor fl zâdarnice cită vreme nu va exista o adevărată respoa- 
sabilitate |oternațională —deci, cită vreme nu se vor schimba princi: 
pille după care o minoritate de stăpini se poate folosi după plac de 
o ma'oritete de Ignoraați muncitori, sugestionați de tot felul de ideá: 


MANENE OK CRONICA IDEILOR 259 


a m e m pe 


zort Tictive. Tehnica războiului a progresat numa! prin faptul că 
sau pus în slujbă lul toate Invențiile pașnice, care au fost degras 
date și monopolizate In scopuri distructive. Dar războlul n'a prile- 
ID de fapt niciun progres al tehnitel, decit oarecare surogate fără 
importanți. 

Armata nu è o şcoală a fraternității, La inceput, ciad eras 
războale necesare, a fost o solidaritate firească a poporului: ara 
armata naţională care avea un rost pur defensiv. Cu timpul miliția 
a tost schimbată ln armată permanentă ; serviciul militar obligator 
e de dată recentă (sec. 19). Inainte erau soldați de meserie şi ni- 
menj nu se gindea si ia pe orăşan dic atelier şi pe țăran dela plug 
ai sâ4-l trimeată să lupte pentru anumite Interese dinastice. Nu se 
poate vorbi de inliuența morală a disciplinei sitnice dinarmată. Ar- 
mata duce la egalitatea oamenilor prin nimicirea simțămintului,de e» 
galitate, Egalitatea soldaților e fără libertate :- e egalitatea sclavi- 
lor. Armata e unicul instrument al reacţiunii. Mulțimea de soldaţi 
mu e liberă, lar totalitatea lor nu e răspunzătoare— deci instituția ar- 
mate! e antisocială, Camaraderia In armată e pur tormală, Nu se 
poate vorbi de o frăție liberă decit atunci cind nu ne vom mai con- 
duce după principiile iezuiţiiot și ale stăpinitorilor. 

Un capitol e rezervat istoriei armatei, — luindu-se ca tip cea 
germană, Se arată triumful militarismului prusac care s'a întins pe 
rind In toate țările, până în „liberul Albion" care a tost odată o goë, 
dejde de democratizare a lumii. Militarismul e simbolul fățăruleiei 
şi brutalităţii exercitate asupra omului fricos, „cel mal ascultător 
dintre toate animalele“. 

Patriotismul a fost justificat Inainte. Azi el e o fanatică ado- 
rare (şovinism)—și nu mai e un factor cultura! în adevăr folositor. 
Patria nu poate fi decit o formă subt care cultura poate acționa mai 
bine decit subt alte forme. Nu există un „patriotism In sine“. El e- 
voluează după imprejurări—şi are trel surse, Jubirea de țară, care 
işi are rădăcinile în lastinctul animalic al iubirii pentru locul de traiu: 
Ea e identică cu adaptarea la mediu, care azi—cind omul se poate 
adapta prin progresul tehnic ia orice mediu—nu mai e precumpâni- 
toare. Iubirea de patrie iși are rădăcinile şi în iubirea de familie 
care are și ea un sens restrins. Ea e legată de iubirea maternă şi 
aceasta— dacă coborim scara cevoluţiel—nu e decit un „instinct or- 
ganic”. Simţămintul matern e în legâtură cu transformarea organe- 
tor de naştere și hrănire. lubirea maternă fiind echivalentul unei 
proprietăți corporale. se poate prevede că ea se va schimba la on- 
meni (și chiar va dispare) cind copiii vor fi crescuţi in şi pria so- 
cietate. lubirea de rasă nu e decit o iubire mal întinsă de famihie. 
fubim oamenii care au același des:endenţi, formind impreună o mare 
familie. A treia sursă a patriotismuiul tinde spre viitor: e dorința 
socială A oamenilor de a se ual in societăţi tot mal mari. Patrio- 
tismele merg spre acelaşi țintă —dar pe drumuri deosebite: de aci 
t tå rărboaele. 

ar Simțămiatul sociai al omenirii au se explică numai din puact 
de vedere sexual (familia), nici dia cel cultural şi al ocupaţiilor co- 
mune. Antropologia ne-a arătat că nu omal a creat societatea, ci 
societatea a fost primordială. SA ne amintim de caracterul gar > 
dial de hoardă ai omenirii. Din comunitate s'au Jvit formele in ivl- 
duale. Omul nu tiode, ci este de fapt un animal social. grei re ral o 
menirii, giadirea umanitară ou sint abstracțiuni, ci cele mal taa 


VIAȚA ROMINEASCĂ Ze 


g ER 


wm 
, Nu avem de dovedit cem animalul iubitor de crimă a de- 
md iubitor de pace—ci, cum animalul sociabil a devenit o- 
mu) tăzboinic. Deşi instinctul umanitar e primordial, el are de lup- 
tat tot timpul cu instinctul născut al egolsmului. Forma umanităţii 
$ în noi—dar. nu ştia să ne folosim de instrumentul ei care e „la 
dispoziţia noastră. 


Nicolai rezervă două mari capitole patriotismului şi derivatu- 
iui său monstruos: şovinismul, procedind în mod cronologic cu bo- 
gate contribatii bibliografice. El caracterizează felurile de patrioti+m, 
arătindu-le origina ai gradul de indreptăţire in vremea noastră. Pa- 
triotismul local e justificat numai cind contribue la realizarea „pa- 
triotismului omenirii“. De aproape o mie de ani, țările europene sint 
separate numai prin bazele lor dinasice. Statul s'a aşezat deasupra 
poporului. Dragostea câtră stat s'a impus ceasopra dragostei peniru 
patria adevărată. Numai după revoluţia franceză s'au ivit oarecare 
schimbări (Drepturile Omului). Marea piedică pentru desvoltarea pa» 
triotismului liber in Europa e patriotismul de rasă, ne ustiticat, at 
micilor state europene, Patriotismul european a inceput să se des- 
voltei.. in America—căci cetăţenii ei hotărăsc singuri forma de gu- 
vernămint şi sint deprinşi cu simțâmintul responsabilităţi. Patrioiia- 
aul trebue să fie mal presus de toate un simțâmint moral :—aceasta 
su e cu putință decit In libertate. Problema rasei, pe calea cerce» 
tärhor istorice, a inrudirii de limbă şi a insușirilor corporale nu mal 
poate exista azi pentru popoarele europene culturale Se poate vorbi 
doar de rasa albă, galbenă, neagră şi roșie. Singurile comunilâţi 
viabile ari sint cele cultarale :—dh ci și statele culturale. lar de pe 
acum se pune problema unei rase europene şi a unui patriotism eng: 
sopean. Patriotismul cultural ai rase! albe e primejduh de trezirea 
rase! mongole ce reprezintă în orice caz forța opusă libertăţii crea- 
toare a europenilor. 

Şavinismul e iubirea nemăsurată şi necondiționată pentru ua 
singur popor. Dacă iubirea de patrie nu e o liberă alegere a cong- 
tilnții individuale, ea e o nebunie deseori primejtioasă, Sugestiunea 
maselor e un fenomen psihologic explicabil. Stăpinitorii au invâăţat 
cum să stirnească delirul colectiv al moițimil, Ia clipele, mai mult 
inconștiente, ale acestor sugestii se hotărăsc atitea dezastre najlo- 
sale, lar adevărata cultură naţională nu e cu putinţă decit atunci 
cind simţămintul patriotic e subordonat idealului cuitural. Intre gg: 
vinism şi cultură nu e posibilă nici un fel de impăcare. Totuşi, Te 
1914, s'au găsit savanți care să ceară o știință şovimistă! Cultura 
e in mod necesar unitară prin ca însăşi. Ştiinţa, tehnica, educaţia 
şi chiar arta sint ln fond internaţionale. Curind va trebui să alegem 
chiar între patria restrinsă și cuitura omenirii. Câci patriă o aperi 
cu sabia, nu cu cultura. Războiul, mal ales acel din urmă, a sporit 
într'un mod dezastruos pornirile anticulturale. El a prins în virtejul 
său pe oamenii de cultură şi i-a silit să se degradeze, să acționeae. 
"Creșterea forții de acțiune a pricinuit o scădere a capacității de 

ndire. Armonia culturii rezultă din concordanța gindirii şi a fap- 
dar gindirea trebue să precumpănească. Civilizaţia e impiedicată 
aal prin războiul european. Cultura spirituală şi civilizaţia materială: 
siat aproape nimicite—lar peste tot s'a întins o cumplită demoralizare, 
~ Totuşi, virtutea se poate Invâţa prin cunoaşterea de sine. 
Fiecare popor trebue să-și cunoască propriile sale pâcate—caşși fiee- 


CRONICA IDEILOR 26i 
care individ. El are dreptul şi pre să-și apere să-și d 
particalaritățile sale fireşti, fnäscuto Mat ei ie V/ In Bang 
tregii comunități omenești. Diviziunea mu 


cil în societate există 
trebue menținut și Intre state. Fiecare popor are calitățile lui spe- 
elfice (comerciale, tehnice, culturale 3. a.) pe care trebue să le de- 


săvirşească, lepădindu-se de tetigismele ruinâtoare: s = 
11:4, economică, falşe idealuri naţionale, etc. Liderul SE 
popoarelor duce Ja armonia popoarelor. Drumul Hecărei națiuni è 
tras dinainte, e fatal: să-şi cunoască drumul şi să-l urmeze. Unapo- 
por au poate avea toate însușirile omenirii — aceasta ar contrazize 
legea economiei stăpinitoare in toată patura. Fiecare popor e ca >è 
celulă intrun organism care progresează prin relațiile intense între 
toate părțile sale componente. Trebue să no deprindem cu adevărul, 
a tindem spre faza culturală dstialtivă și că cultura şi caracterui 
anel naţiuni trebue să fie Independente de soarta ei politică. Poll- 
Sca de azi nu cuprinde decit rămăşiţele noastre animalice, bestiale: 
căci războiul de azi nu se intemeiaza decit po politica faişă a cltarva 
tare se Joacă cu destinul popoarelor, 

Intr'un capitol special se analizează evoluția poporului şi a spl- 
ritului german care e cel mal tipic. Facultatea de adaptare a ger- 
manilor La adus la o cultură care a dezvoltat la ringul ei tot ce au 
imprumutat dela celelalte popoare, Dar Germania a luat apoi şi toate 
detectele altor popoare —şi idealismul e! sa schimbat intr un milita. 
rism brutal şi acaparator. Universalitatea spiritului german a deve- 
sit agresivă și strimtă. Kant, cu imperativul categorie al datoriei, a 
degenerat in kantianul Herman Cohen care a spus că namal un kan. 
Man poate fi un bun soldat. lar Bismarck, care reprezenta „politica 
reală”, a degenerat In generalul Bernhardi care a proclamat „dreptul* 
de a nu respecta nic! un drept al altor națiuni. Dezastrul Germà- 
alei se datorește compromisului dintre idealismul transcendental at 
libertății şi realismul empiric al dependenții. Acest adevăr se poate 
aplica în diverse măsuri ai celorialte popoare. 

Păcind o istorie a altruismului, incepind cu Prometeul Toi Es- 
thile care a vestit că „odată va fi Infrintă Forţa şi va lavinge ta- 
elepciunea“ şi terminind cu Kant care. bazat pe rațiunea practică, 
4 spus că „omul să lucreze după o maximă care să fie în același 
fimp o lege generalăe— Nicolai atirmă optimismul inerent, fatal, a 
popoarelor. Omenirea a crezut mereu În vegnica dreptate, cu toate 
senorocirile el războinice. Câci principiul dreptăţii e mal degrabă 
sn clement natural al sutletului vman, decit ceva convențional, al- 
țătuit numai prin efortul unei giudiri raţionale. Legea dreptăţii e ig» 
dependentă de capriclui stâpinitorilor și chiar mal presus decit orice 
fajluae omenească, „Comunitatea dintre oameni" e un fapt real: e 
funcțiune a constituției noastre corporale. Toţi marii moralişti al am- 
dichităţii, dela Socrate şi Isus, au fost cosmopoliţi, adevăraţi cetățeni 
Universali. Un drept absolut trebue considerat ca atare pentru tof? 
samenii. lar în ce priveşte relaţia dintre drept și răzbniu, ea este 
mereu şubredă, Cu mare lux de argumente autorul dovedeşte că una 
taclude pe cealaltă: sau dreptul peniru toți sau războiul tuturora 
impotriva tuturora, „Dreptul celui mal tare“ eo aplicație greşită a 
darwinismului. Dacă şi revoluționarii s'au folosit de forță, ei au vrut 
si grăbească evoluția tireas:ă a poporulul—şi au greşit deseori. Në 
Webue si spunem că „forța p-imează dreptul“, ci „dreptatea pri- 
mează forța”, adică dreptatea cuprinde în ea și toată forța cu care 


282 at ROMINEASCĂ ` 


e —— 


San Ka: 8 Å 3 ka 
ria să se apere împotriva oricărel siinicii, Deci, dacă răz- 
E pieri, avonetia va stărui chà vreme va mal exista slinicia, 
r în sinul unel federații a statelor, Căci dreptul de luptă, nu de 
bein, al oricăre! făpturi care tinde să se manifeste, e singurul 
adevărat drept natural ce poate fi reconoscut ca atare. 

Dacă războiul e deci o manifestare tranzitorie a omenirii, care 
este principiul indestructibil, etern, al omenirii ? Există oare un im- 
perativ de sine stătălor şi supraordonat care să fie valabil KN 
(ott oameni! şi după care să se poată măsura imperativele indivi- 
duale ?—Da ! Această lege morală generală e întemejatà pe natura 
“fizică a camenilor şi deci e In alt mod categorică decit principiile 

otale ate iul Budha, Crist și Kant, deşi în fond e identică cu ele, 
"Potem deduce această lege morală generală din noțiunea de 
drept natural, Baza unui astfel de drept natieral (sau tendințe natu- 
rale) trebue să se sprijine pe ua organism care € de sine stătător 
şi n'are nevoe să respecte nic! un drept străin. Pe pămint mu există 
decit două realitati care corespund acestul postulat: d fiecare iñ- 
divid în parte, 2) organismul total al omenirii. Individul datorește 
această situaţie privilegiată, relativel „inchideri în sine” a funcțiuni- 
or sale. Organismul total al omenirii are aceiaşi ginge, ei fiind 
despărțit de influențele cosmice supraordonate: nare de respectat 
drepturi străine. Membrele intermediare, familia san statul, aiat pro- 
duse trecătoare ale obicelurilor noastre varlabile: ele nu sint rèn- 
niuni naturale, d convenționale. Singurele organisme invariabile, dea- 
supra tuturor conyenfiunilor, pot fi numai individul şi comunitatea 
otală. Ele sint fundamentul tuturor drepturilor: există un drept ai 
comunității și un drept al individului care poartă în sine conştiinţa 
indreptăţirii sale in faţa intregii tumi.— Sentimentul căruia se dalo- 
venir constatarea că ne simţim o parte din organismul general e numit 
alitulsm. lar sentimentul prin care constatăm că personalitatea noaa- 
tră formează, pănă la un anumit grad, un organism individual Tp- 
chis e numit egoism. Altruismul şi egoismul nu sint deci opuse în 
mod necesar; cl sint același simțămint raportat la două obiecte 
diterite, 
Im Egolsmal e vădit cu prisosință, Nicolai consacră partea a doua 
A „Biologie! războiului” pentru evidențierea altruismului, care este 
nu echivalent real al realității supreme: organis.aul omenirii. ŞI 
aceasta sè Intemelază cl cind vestește că războlul va fi întiint; d 
d frebue să dispară în mod fatal, prin Insuşi progresul inaternaționai 
a! amanităţii, care este tot atit de fatal, 

Autorul arată că noțiunea de organism universal exista în ve- 
bime subt numele de suflet universal şi că toți ginditorii au cre- 
unt, subt forme asemănătoare, în existenţa unei realități universale, 
Il şi progresive, conştiente sau nu, El deosebeşte trei- perioade de 
dezvoltare a acestei concepții: 1) Perioada elind, dela hylozolsmul 
Juj Thales pănă la acel zoon politikon al lul Aristotel și ideia unt- 
taţii lumii a lui Platon; 2) Era creștină dela „pneuma hagion“, ce 
acea minunată intuiție a concepţiei organicismului pe care au DOE 
discipolii lui Crist,—pănă la cosmopolitismul! Iui Leibnitz; 3) Perle 
sada modernă, fn care concepția organismului universal se precizează 
prin constatările ştiinţei, care confirmă vechile intulţii creştine şi e- 
RK Numai raționaliştii din secolul 18 au fost maj sceptici. 
= Baza corporală a organismului omenirii e dată prin continui- 
iaioa plasmei germinative, care mu moare odată cu individăl. Cw s- 


CRONICA IDEILOR 263 
ana n EES O 


sea parte din organismul total care trăeşte In fiecare din 
simțim legaţi în mod permanent de wette omenirii, Dacă e 
mu! reprezintă conștiința de sine a corpului pieritor, iar uciderea căr- 


sii inseamnă uciderea egoismului — atunci altruismul reprezintă „con: 


giința de sinea plasmei germinative“, Victoria Patume 

e e pă plasmei germinative asupra efemerel th e 
victoria altruismului asupra egoismului. Şi putem adăuga, reterin: 
du-ne la „sfinta Pocuma zămislitoare= a creştinismului, că Iubirea 
pămintească este un mijloc real de a influența acea „iubire cerească“ 
întru desăvirşirea organismului omenirii. 

Trebue să amintim şi legea biologică a mutației lui de Vries, 
adică a variaţiunii bruşte a unel specii. Dacă substanța germinativă 
ar avea tendința să se schimbe prin anumite Influențe, nu trebue să 
se mirăm că atunci toate ființele care au o părticică din această sub- 
atanță vie vor suferi şi ele, deodată, o schimbare corespunzătoare. 
Rezultă deci că în corpurile oamenilor de azi e grefată istoria viitoare 
a omenirii. Ştim că progresul civilizaţie! omeneşti e datorit dezvol. 
sării creerului. Pentru o anumită idee trebue o anumită dezvoltare a 
erterulul. Dacă n'a venit momental, dacă variațiile cerebrale nu 
există cel puţin în mod latent, sint zădarnice orice profeţii. Dar cind 
wa ivit momentul, profeția e de prisos. Socrate a venit prea devreme 
cu ideia „cetițeniei universale“; dar, peste cinci veacuri, cruclficatui 
us a lăsat în urma luf o religie de o Importanță universală. Tot 
astfel sa ivit azi simultan în Pranța, Germania şi Anglia idela pu- 
irii aproapelui, idee care s'a ivit zâdarnic în alte vremuri. Războiul 
european din 1914—1918 ne-a vădit că omenirea este în ajunul acelei 
mutații care va face ca oamenii să ajungă făpturi definitiv pașnice. 
Sint în adevăr multe prevestiri favorabile. Amurgul Războiului a şi 
inceput | 

ŞI Nicolai îngrămEdeşte dovezi peste dovezi. Nu le putem fu- 
şira aci. Menţionăm In primul rind unitatea omenirii în timp şi spațiu. 
Unitatea in timp: plasma pgerminativă, giganticu! arbore al genca- 
logiei umane. Umanitatea e de neconceput dacă nu e considerată ca 
oa organism unitar. Pe lingă raporturile materiale, raporturile di- 
samic-spirituale sint prea vâdite, Ele aicătuesc raporturile în spaţiu 
ale tuturor oamenilor care trăesc în acelaşi timp. Diviziunea mancii 
e supremul principiu după care lucrează omenirea, Fiecare ins atirnă 
de celalt, munca lui e legată de munca altuia, toți îşi schimbă pro- 
dusele intre ei;—deasemeneca fiecare stat are specialitatea lui și toate 
statele fac între ele schimburi tehnice (indusiriale şi agricole), cul. 
turale (științifice, linguistice şi artistice). După cum celula izolată de 
restul corpului nu ma! poate träl, tot astfel piere individul izolat de 
restul societăţii şi poporul izolat de restul omenirii, 

Epoca modernă poate fi numită epoca comunicațiilor. Comunl- 
cația spirituală și mai ales cea tehnică e dovada din urmă a orga- 
stemalui omenirii, Progresul tehnicei moderne e şi progresul conşti- 
taţii colective. Unlversalitatea umană se realizează in mod evolutiv 
pria progresul fata! al comunicaţiilor, 

Totalitatea relațiilor omeneşti e numită umanitate", Posibili- 
tatea acestor relaţii e celace dă omenirii (genus khumanum) acea si- 
tmaţie unică, dominantă în natură, Idealul omenirii rezultă din rela- 
piile existente; viitorul ei decurge logic din desâvirşirea acestor re- 
Wu prin lupta contra piedicilor ce-i stau în cale: Crima și Rizbolul. 
Toute relațiile (care nu sint reduse la comerț, poştă şi cale terată)— 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tat ce leagă pe om de om rezultă din același sursă: iubirea. Umas 
nitate, Iubire şi comunicaţii sint expresii identice. n z 
„+ STrebue să amintim și marele roi pe care ti au în procesul de tme 
- ene: limba, telegraful, căile ferate şi aeroplanul ? În ert, 
limbii, e deajuns să spunem că cuvintul străin introdus de 
pildă în limba romină dovefeşte că şi realitatea materială sau cul- 
turală pe care o reprezintă acel cuvint s'a Introdus Intro oarecare 
măsură şi În viața poporului romin. Anglia datorește dominaţia ei 
linguistica (deci şi cultural?) faptului câ in limba engleză sint cu- 
prinse aproape toate rădăcinile limbilor germanice și romanice. Limba 
tinde. spte uniformizare. Popoarele culturale ale Europei vorbesc nt- 
mai 50 de limbi din crie 100 de limbi ale pâmintului,— Progresul co- 
mual:aţiei poştale e prea evident. In vechi ne se cxpediau citeva sute 
de mil de scrisori pe an; azi vre-o 50 miliarde, Dar telegraful! Et 
a suprimat distanța și, in curind, tot pimintul va fi ca o uriaşă ct- 
meră io care ne vom putea ințelege cu oricine de oriunde. Creșterea 
repeziciunii cu care omenirea se mișcă In spațiu, are o legătură 
directă cu mărimea statelor. Cind omul primitiv călătorea numai ce 
propriile sale picioare, puterea lui nu se putea exercita decit în cu- 
prinsul unei vă! între munţi, Statele miel din evul mediu corespund 
diligenței care făcea 200 kim. pe zi. lar dacă Anglia poate ține azi în 
friu atitea coloail, cauza e că Londra are și mijloace tehnice de a-şi 
exercita influența, repede, în citeva zile, pănă în cea mai depărtată 
colonie a ei, Micile state ale Americei ag format Statelr-Unite chad 
trenurile lor au putut străbate 2000 km. pe zi. Federaţia statelor 
merge paralel cu progresul tehnic. in viitor, cind cu aernplanul se 
va putea ocoli pâmintul (n vre-o două zile, va putea şi va fi un stat 
unic, universal. 

Tehnica tirăşie umenlrea spre progres, după legi eterne; im- 
pia :abile. Trebue să ne implinim ciclul destinului nostra. Dar omul 
poate şi imposibilul. El poate concepe şi lubi evoluția lui necesară: 
urmind aceste necesități, e! poate totodată să le Implinească In mod 
voluntar şi creator. Acesta-l înțelesul profund al cuvintului socratic: 
„virtutea se invaţi”. Virtute Inseamna să concepem evoluţia noastră 
asifei incit să presimţim viitorul şi să ne fiurim arme puternice cu 
care să luptăm impotriva greutăților zilnice, a războiului şi a epi- 
demiilor. Astel virtutea e totodata fericire—şi, azi, numal Europesi! 
pot poseda această virtute fericită. 

Deaceia a proclamat Nicolal „patriotismul european*;'el e unui 
din precursorii inirâțirii omenirii. Pentrucă ştie că va veni această 
Infrăţire, ei vrea so inlesnească prin dezvoltarea conştiinţii orga- 
aismalui üniversal. Deacela mal Insistă într'un capitol despre schim- 
barea judecăților omeneşti In cursul, perioadelor istorice, surprinzind 
în acele „glasuri ale popoare ore lnstinctiva aspirație câtră dreptate, 
iubire a libertate. După o pitorească escurslune prin istoria politică, 
ştiinţifică, literară şi artistică, dupâce a cules cite-o fioare din gră- 
dina fiecărui reprezentant al culturii omeneşti, alcătuindu=le in bt- 
ehetul armonios ai aceleiaşi aspirații de intrâţire şi desăvirşire—Ni- 
colaj face să amuţească Cerberul hidos al Războiului ce stă la poarta 
Culturii umane. Nâruegte ultimile argumente ale apologiştilor mg: 
derni ai războiuiui. Căci abia în vremea noastră, un Moltke, un Bers- 
bardi sau un Ruosewelt au cutezat să ros'ească, fățiș, cu întăritare, 
sențințeie negative ale „razboiului pentru râzboiu” sau au vrut să 
argumenateze că „fără războiu, lumea s'ar Întmoli în materialisa l“ 


Mu putea lipsi religia din această operă, șliințilică prin me- 
todă și idealistă prin însuşi Invățămiatul intregii evoluţii umane, De 
tapt, religia e expresia din urmă a întregi! viet! omenești. Şi asttet, 
Nicolai arată esența religiilor fondate de Mobamed, Moise, isus, 
Budha şi Kant, La inceput, în epoca cind trăiau şi fondatorii lor, 
religiile erau curate şi tindeau spre Absolut. Analizindu-le, se vă- 
deşte că toate religiile (cu excepţia islamismului) tindeau spre Intrâ- 
țirea tuturor oamenilor şi condamnau războiul, Dar în cursul veacu- 
rilor, toate au ajuns la acel cumplit compromis intre teoria ideală gi 
practica forţei. Toate— și creştinismul mal cu seamă a însemnat timp 
de 18 veacuri cea mai tragică desminţire a Omului Isus. Nici cing 
s'a fost Europa mai pustiită prin foc şi sable decit In vremea cind 
Biseri-a a avut putere politică şi cind rivnea la dominaţia universală, 
Azi, s'a ajuns să se spună că numai un bun creştin poate fi un bus 
soldat, lar în Ex'remul-Orlent budismul a ajuns o armă in mina celor 
cate visează dominația mongolă, Creştinismul, budismul şi kantia- 
sismul au fost falșificate fară scrupule de eplgonii fățaraici, Inge» 
sunchiați inaintea tul Baal, marele Moloch ce inghite hecatombele 
omenesti. 

E firesc să se jvească atunci marea și Imperativa Intrebaret 
care e religia adevărată, care ce religia cea nouă? Nicolal nu neagă 
vechile religii. Recunoaşte adavărurile intuitive ale fondatorilor de 
religii și ale discipolilor lor adevărați. A repetat chiar că, in fond, 
toste religiile tind spre aceleaşi idealuri pe care ştiinţa modernă le-a 
doveiit că sint fatale, Icăscute, progresind odată cu realitatea acea 
supremă numită organismul-omenirii. Cine crede în existenţa lul Dum- 
sezev, trebue și poate să-şi derive din el morala sa. Cine crede insă 
că Dumnezeu nu există și își f2ureşte totuşi o noţiune fantastică ou- 
mită „dumnezeu”, acela lucrează prosteşte şi e inferior celui mal 
aly adorator de zel. 

Pentru Nicolal, există posibilitatea să se Iotemeerg o religie 
care să fie în acelaşi timp veşnic tinâră şi să se adapteze totuşi ge: 
voluției omenești. Fundamentul absolut şi neschimbat al moralei care 
e mai presus de oameni şi e totuși omenească — ideala şi reală — o 
Umanitaten. Omenirea s'a dezvoltat şi urmează să se dezvolte pe 
o cale şi intr'o direcție care poate fi intimplătoare, dar care este 
dată odată pentru totdeauna. Am fost animale, am devenit oameni, 
iar supraomul de mine, dacă va îi altceva, va fi totuşi un rezultat 
firesc al evoluţiei, avindu-și rădăcinile In maimusele ridicate In două 
picioare; căci supraomul va fi o însumare a tuturor desâvirgiriler 
speciei umane in cursul veacurilor. 

Omenirea este o realitate obiectivă, cu toate că n'o putem cu- 
prinde intreagă decit cu gindul; sintem fiecare un val pleritor dis 
fluviul etern al vieţii. Dar avem această siguranță supremă: ome- 
Rirea e un organism unitar, Pe realitatea ci se poa'e Intemela e 
religie durabilă, mereu tinără şi progresivă, Toate relațiile ce ro- 
zultă din organizaţia noastră umană sint necesităţi pe care le putem 
sumi cerinți morale. lar toate consecințele deduse din faptul că sia- 
tem oameni sint cuprinse subt numele de Umanitate, A fi uman, In- 
seamnă că putem concepe istoria evoluţiei omeneşti, că ştim de unde 
venim şi presimţim incotro mergem-— şi câutăm deci să ne adaptim 
cu întreaga existență a naturii care, pentru nol, se destăşură la is- 


"Te" "TT 


2% VIAȚĂ ROMINEASCĂ 


toria evoluției omenirii. „Credem în această istorie a evoluției, im-- 


omenirea şi sperăm în dezvoltarea el viitoare—în supraomul ce 
se formează si cu zi, ceas cu cease, lată decalogul schițat de Nicolai: 

1. Nu există nici o motală fără credință în supraomenesc, 

2. Să nu Incerci să crezi în ceva de care ştii ch vare nici e 
realitate. ŞI pentrucă din tot ce e supramenesc numai omenirea în: 
ireagă are o realitate, ea trebue să fie atunci temelui moralității tale. 

3. Să simţi în tine realitatea întregii omeniri, înseamnă să te 
satt legat de lume, adică să al oreligie, să lubeşti pe aproapele täu. 

Iubire şi onoare : 

4. Orgaaele şi simbolurile comunității omenești (Familie, Patrie). 

5. Viața oamenilor şi a omenirii. 

ð. Bunele tradiții (instinctele care sint încă folositoare). 

"7. Munca, 

8. Adevărul, ` , 

9 şi 10. Combaterea relelor tradiții (instinctele care mu mal 
Mat folositoare).— „Cine simte ca o lege și ca simțămint trăit că 
omul å un individ şi în acelaşi timp o parte dintr'un organism èu- 
praordonaț—acela e un om ai deci un om moral. Cei care nu simt 
aceasta, nu sint oameni, căci le Hpsegte caracteristica ce deosebeşte 
pe oameni de celelalte vietăți—şi anume: simțămintul de aparținere 
şi dependență de genus humanum”. 

a Cind isbindește Umanitatea, războtul este mort. Dar numa! 
atunci | Căci omenirea nu poate și nu va fringe sabia decit atune) 
cind va şti că sabia nù aparține noțiunii de umanitate — că ea 
este numal o unealtă de care se poste lepăda,.." 


io -Putem aduga că G. P Nicolai a scrie această „carte 
a Păcil* ta 1916, în toiul nebunie! războinice, în fortăreața Graudena 
unde l-au aruncat foştii stăpini ai Germaniei militariste, În acelaşi 
celulă fn care scria acest precursor al „patriotismului european, a 
aăcut Inaintea lui scriitorul Fritz Reuter, care a visat odată numai 
unitatea Germaniei. Desigur că In aceiași celulă va fi inchis mai 
firziu acel care va cuteza să viseze unitatea lumii... 


Eugen Relgis 


Cronica Externă 


H 


Dezarmarea și reparațiunile - 


1921 an incepe subt auspicil bune. Incă din primele zile nee 
tost dat să aurim citeva acorduri impresionante care ne amintea 
parcă de marile uverturi spectaculoase, Aceste prevestiri sint poate 
făcute pentru a mulțuml insațiabila rof de senzaţii intense a cltorva 
aventurieri pe cărările politicei Internaționale, Pe nol, care dorim HS 
viștită, armonică şi pașnică conlucrare între popoare, ele og ne pot 
satisface. Căc! dovedesc, ehtar fără cercetare mal profundă, că acte 
detestabilă stare de spirit ale cărei manitestări și efecte Je lndurăm 
de aproape șapte ani, mal dăinnegte Incă. 

Deoarece evenimentele din urmă s'au destăgorat subt zodia tra: 
tatalui dela Versailles, vom consacra şi a:eastă cronică chestiunilor 
m legătură cu el şi anume celor două probleme, care aproape singure 
tac ca tratatul să fie de actualitate: Dezarmarea și Reparaţiuniie. ` 

Ceiace caracterizase ultimele luni ale anului trecut a fost tè 
privința raporturilor dintre allaț! şi Germania o relaxare a strădain- 
telor cu care se urmărea executarea tratatului. In Franja se găsea 
an guvern nespus de slab, care mu era să inlăture nici-una din oft: 
enitățile interne, In Angila atenția ministerului era absorbită de a- 
emitatea problemei irlandeze şi de marea criză uvrieră, jar Italia 
arăta din ce în ce mal puțin interes pentra soarta acelui tratat, în 
care avantagiile ei sint disparente. 

La sfirşitul anului însă atenția sa îndreptat din wou în mod 
forțat către Gernania. Semnalul a fost dat de dout fapte insemnate: 
Comitetul experților financiari dela Bruxelles depusese primul său 
raport şi cerea iustrucțiuni guvernelor aliate pentru continuarea 
discuțiilor. Aceasta In privința despâgubirilor. In chestia dezarmării, 
cu toată apropierea termenului de 1 Januarie, la care după acordul 
dela Spa, Germania trebuia să termine executarea clauzelor militara 
din tratat—rapoartele comislunii de control indicau tă aceste condiții 
erau încă departe de o complectă îndeplinire, 

ŞI atunci am avut o subită precipitare de evenimente politice. 
Generalul Nollet, gelu! comisiunii interaliate de control dela Berti 
sosi la Paris pentru a se plinge de insuccesul străduințelor sale. Ma- 
reşalul Foch, mare sacerdote al militarismalui, fu chemat de confe- 
rima ambasadorilor să-și dea părerea. Statia sancţiunilor reapâre 
Ta orizont, 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se putu constata atunci celace presa socialistă germană arătase 
demult: că in disprețul măsurilor de dezarmare luate de oficialitate 
cu vizibilă bună-credință, existau în Oermania anumite grupări care 
imtrețineau o mișcare ascunsă de organizare militară şi crelau, subt 
pretext de a menţine ordinea, cadrele unei noi armate. Mişcarea era 
periculoasă mal mult prin mentalitatea pe care oscotea in evidenţă, 
decit prin manifestările el imediate. Subt denumirea generică de 
Selbstschutz se formaseră In diferite centre organizaţii disparate de 
ertăţeni, care nu aveau alt scop decit acela de a asista armata Të: 
gulată și forțele de poliţie imn combaterea unor eventuale lasurecţii 
extremiste. În forma aceasta mijloacele lor erau prea siabe spro a 
putea fi primejdioase. 

La un moment dat insă un luspector forestier, celebrul Escke- 
fich, incercă să dea mişcării o extensiune mal mare şi o conducere 
unitară. El intiinţi formațiunile „Orgesch“. Cum era natural, această 
nouă militarizare deghizată nu prinse rădăcina) nici în Prusia, aici ln 
Saxonia sau În Wirtemberg. In Bavaria lasă, patria trăgătorilor la 
inta, ea luă in scurtă vreme o largă dezvoltare. Informaţiile comi- 
siunci de control arătau că Orgesch-ul incadrase mal multe sute de 
mii de oameni, în majori'ate ţărani, Nu era o armată, nu era nici e 
gardă, dar era temelia, germenele unel armate, Gelace o lăcea ame- 
gințătoare era spiritul in care era condusă și sprijinul fățiș pe care 
LJ dădea guvernul dela München, 

Fără Indoială că nemulțumirea aliaţilor impotriva acestei -miş- 
cări era Indreptâţită. Ea era de aitfel singura contravențiuae faţă de 
art. 178 din tratatul de pace. In chestiunea organizării armatei re- 
gulate (Reichswehr), condițiile lul fuses-ră respectate, după cum as 
tost In bună parte executate cele privitoare la predarea armamen- 
tului, lar în ce priveşte forţele de poliție, pretenţiile comisiunii de 
control erau vădit exagerate, Ele reproşau Germaniei că poliția de 
siguranţă (Sicherheitspolizei), pe care este obligată să o desființeze 
Ze baza notei deia Boulogne din 22 lunie 1920 a protocolului dela 
Spa din 9 lulle 1920, fuseseră în realitate ment subt forma po- 
tiției de ordine (Ordnungspolizei), lucru pe care guvernul germas 
prin nota sa din 25 Decembrie D contestă ca multă tărie. 

Toate aceste chestiuni au produs o gravă alarmare în Franța. 
Semnalul fusese dat de zgomotoasa interpelare a d-lui Leiéere, tostai 
ministru de râzboiu, 

Conferinţa ambasadorilor, da care am vorbit mal sus, găsi că 
afacerea era prea importanta pentru a putea fi soluționată de ea şi 
decise la 27 Decembrie să sezizeze guvernele aliate. Dia acest me- 
ment o intrevedere Intre getii de guverne devenea necesară. la is- 
terval schimSul de note dintre Londra și Paris continua. Aceasta e 
originea ultimei seziuni a Consiliului Suprem. 

Data lui fu fixată la 19 Ianuarie. Cu citeva zile Inainte ua vot 
al Camerei, provocat de refuzul d-lui Leygues de a răspunde fa ls- 
terpelările anunțate în jurul acestor chestiuni, sili guvernul să do- 
misioneze, Votul de neincredere era o indicație pentru guvernul caro 
Agen să urmeze, So cerea o alcătuire de oameni experimentați și ho- 
Hot, Succesul conferinței anunţate depindea de nova formațiune ml- 


misterială. In această situaţie, după o scurtă criză, d. Millerand ls- ` 


credinţă puterea d-lui Aristide Briand, 
Guvernul constituit de acesta se sprijină pe Increderea dreptei 
şi pe sprijinul condiționat al Inţelegerii republicane. Principalii săi 


— e 


colaborator] sint d-nii Barthou, la räzbolu, o 
Cel dintdiu a ma! colaborat cu d. Briand de EE eg 
magg Bn? ră vn eee S preşedinte al Camere! Inainte 

e clarațiile sale, d, 

7 procedare schen. t e, d. Briand se stin dispus ta 

onțerinţa lacepu la 24 Ianuarie și! tinu cinci zile, 

sese bine pregătit şi cordialitatea title se "mar dlui pes 
alipă, Lord George fu tot timpul surprinzator de conciliant, iar Cons 
tele Sforza dete dovadă de o aristocratică indiferență. La ordinea 
silei erau, pe lingă chestiunile germane, problema orientală şi aju- 
torarea Austriei, Ele au fost în grabă Inlăturate: prima prin lixarea 
conferinţe! dela Lonura, cealaltă prin admiterea citorva propuneri cù 
caracter provizoriu. Râminea dezarmarea și reparaţiunile, 

la soluţionarea ambelor chestiuni a precumpânit punctul de ve- 
dere francez, susținut după competență de Mareșalul Foch şi d-nii 
Briand, Doumer şi Loucheur. Rezultatul dezbaterilor a fos: concre- 
tizat Într'ua protocol, semnat la 29 Ianuarie. Satisfacția era generală 
şi delegaţii se despărțiră cu o voioşie care nu se mal văzuse, EI 
aveau aerul de a fi descoperit printr'o genială inspirație cheia as- 
ear a enigmaticului tratat. Aveau el oare dreptate? O vom vedes 

H - . 

Condiţiile privitoare la dezarmare nu prezintă nici un interes 
de noutate. Ele acordă in esenţă o serie de noi termene Germaniei 
pentru indeplinirea clauzelor militare, Se vorbeşte de reducerea etec- 
tivelor armatei voluntare și ale forțelor de poliție. de predarea res- 
tului de arme portative, de dezarmarea cetăților Königsberg, Küstrin 
şi Lotzen, transformarea uzinelor de războlu, dezarmarea vaselor de 
războlu de rezervă, de controlul aviaţiti comerciale şi de alte ches- 
tina! de amânunt, 

la. privința cărbunilor se anulează tratatul dela Spa, astfel că 
stipalațiile tratatului reintră in aplicație (2.200.000 tone pe lună). 

Marea importanță a acordului stă în precizarea chestiunii re: 
parațiuailor. 


Cine a eelit cartea Iwi Keynes, cunoaşte principiile greșite, pe- 

logice, nedrepte şi absurde pe care este clădită în complexul ei 
partea VIII a tratatului, privitoare la reparâţiuni. Nu este locul să 
reluăm această critică pe care marele financiar englez a epuizat-a 
apreape. 
Vom examina însă pe scurt fazele succesive prin caro a trecut 
spinoasa chestiune din zisa semnării tratatului și pănă azi. Prin 
textul acestuia se înființa un organism interallat, inzestrat cu puteri 
discretionare, care nu se opreau nici chiar la margiuile suveranităţii 
politicei germane: Comisiunea Reparaţiunilor, 

Toate atribuțiile din acest domeniu sint date in sarcina și la 
sempetența ei. Ea va fixa, ea va incasa, ea va controla, ca va dis- 
pune. Comisiunea are puteri deliberative şi execulive. Ea este mä: 
vele agent de execuție al aliaţilor. 

la destăşurarea ulterioară a lucrurilor comisiunea reparaţiunilor 
v lost mesocotită, atribuținalie ei dispozitive fiind acaparate de gu- 


ag O MAȚA: Oesch 


marilor puteri.. lar toate celelaite lucrări s'au țăcut ln taina 
gen ma! complectă, astfel! că nimic n'a putut să sasi 1a cunoştinţa 
Heului. Comisiunea Reparațiunllor este sau un mare mister sau © 
meet sinecaură, $ 
Dar co au făcut guvernele? Statele-Unite nu au arătat latot- 
deauna decit un interes. indirect pentru despăgubirile cerute Germa- 
niel. Ete erau. peniru ea numai nişte garanții viitoare şi imprecise 
pentru solvabilitatea marilor ei debitori: Anglia și Franţa. 
Intre aceste două insă s'a accentuat fn curind o deosebire de 
concepții şi de tactică, care a ajuns la un moment dat să pună în 
„existenţa tratatului. i 
gz ee de vederi a fost Inlăturată deabia prio ultimu: 
acord dela Paris, a cărul re aiid stă tocmai în ERT şi ne- 
tezimea cu care a fost stabilit, 
R Pentru Franța litera tratatului era intangibilă. Toate speranțele 
de relacere erau bazate pe el. Priatro sugestie continuă şi generală 
se acreditase opinia că existența ţării atirnă de plăţile Germaniei. 
Teoria tramceză era: „Germania va plăti cit ne va trebui pentru a 
acoperi capitolele enumărate in partea VII a tratatului, altminteri 
mergem la pietre. Piata se va face imediat şi de preferinţă fn bani. 
Totodată Insă, Germania trebue Ingenunchiată economiceşte, adic? 
ră de concurenţă”, 
Kc parte Lloyd DE seziza marea contrazicere dela 
baza documentului din Versailles: Germania trebuia să plătească, 
dar în acelaşi timp era pusă in imposibilitate de a plăti. El concept 
o politică prin care avea de gind să repare contrazicerea, respectind 
totodată textul tratatalui. ŞI atunci ei spuse: „Germania nu poate 
plăti pentru moment toate pagubele, Sumele care se vor cere, vor H 
ta raport cu facultatea ei de plată şi cu nevola el de a-şi reface ca- 
pacitatea de producere. Vom ridica intâlu Qermaala gi pe urmă o vom 
sili să plătească, pentrucă a-l prezenta vëenchr sage ar Longen 
. Si ruinarea el este ruinarea noastră, 
e e ta nu are ce chuta în politica engleză. Deacela şi a- 
ceastă doctrină se intemeia pe motive de ordin practic. Anglia era 
mai în mâsură să țină acest limbaj, pentrucă nevoile ei nu erau atit 
de urgente şi pentrucă Germania nu mai era considerată ca o rivală. 
Caci orictt s'ar ridica Germania În primele decenii, ea nu va putea 
periclita egemonia economică engleză. H lipseşte flota şi-l lipsesc de: 
buşeuriie. De altă parte însă, ermania este principalul client pentre 
materiile prime britanice. iată deci chela moderațiunii d-lui Lord 


ge. 

otru a concilia atitudinea franceză cu ces engleză 
să we get Ge intrevederile dela San-Remo, Hythe, Boulogne g 
Spa. Dar cu toată Inţelegerea aparentă, dezacordul perzista in tormă 
latenta, La Boulogne se stabilise in mcd provizoriu (pe ce temeiuri 
de calcul, nu sa putut afia), câ totalul despăgubirilor nu va H ma! 
mic decit 269 miliarde mârci-aur. lar la Spa, uade azistaseră şi Ger- 
` manii, s'a stabitit proporția după care se vor repartiza intre aliaţi 
sumele plătite. Franja avea sá primească 5i la sută şi Anglia 22 
2 Tagen de tixat suma şi modul de plată şi aci era nodul, ln 
“acest scop se hotârise o noud intilnire a gehier de guverne cu par- 


ticiparea celui germaa. 


ANSA OO mm 


E 


O nouă discuție se iscă asupra acestui punct lau ei 
Franja era contra conferinței dela moră Be pe ` Ss 
fixarea sumei totale în sarcina comisiunii de reparaţiani, Anglia ia- 
dg dorea ca petit de guvern să la inţelegere cu Germani! în vederea 
evaluării finale, Soluția s'a găsit la mijloc: Comisiunea reparaţiunller 
SS ën ss SS SES să trateze cu specialiștii germani. 

aveau ac uneri 
derea horăririi definitive. rg esa wc E EE 

Această conterință s'a întrunit In 15 Decembrie 1920 la. Bra- 
aelies şi a lucrat cu foarte mult spor. Germanii veniseră cu date şi 
cu propuneri precise care au fost examioate cu obiectivitate, Dis- 
cuțiile au fost foarte curtenitoare, ba chiar colegiale. D. Bergmans, 
primu! expert german, (Gees In adevăr o excelentă impresie, La Cră- 
ciun comisiunea şi-a suspendat incrările pentru citva timp şi atunci 
tocmai interveniră evenimentele de care am vorbit la inceput, 

Comisiunea nu avusese de scop să fixere valoarea despăgubl- 
“ilor, ci numai să studieze şi să propună un mod practic pentru plata 
lor, În raportul lor, experții aliați constată că starea actuală a Ger- 
maniei nu permile o evaluare exactă a capacităţii sale de plată. Ei 
adaogă insă, că în scop de a echilibra bugetul său și de a lua dis- 
poziții financiare lămurite, Germania are nevoe să cunoască sarcialle 
sale imediate. 

Deacela propun să se fixeze pentru moment numai cinci anultă 
de cite trei miliarde plătibile până la 1926. În acest interval aliaţii 
vor putea cunoaşte mal temeinic capacitatea viitoare a datornicului 
şi vor putea stabili valoarea totală, Plata să se facă parte In natură, 
parte în titluri de creanță sau numerar, fixindu-se totodată un ma- 
ximum pentru prestațiile în natură. Ca sancțiune se propune seches- 
trarea veniturilor vamale, Pentru a ușura sarcinile Germaniei se mai 
propun citeva concesii de natură economici, In total concluziile ex- 
perților erau pline de spirit practie şi de bun simţ, Fără a sacritica 
simic din interesele aliaţilor, ele reprezintau o soluție acceptabilă, 
dar nu prea uşoară pentru guvernul din Berlin, 

Conferința dela Paris a răsturnat aceste calcule. Venind acolo, 
Francezii strigau: „Surtout pas de forfait”. Precizarea datoriei gio- 
tale era privită ca o primejdulre a viitorului. Bogăția germană putea 
să crească, dar reparaţiuaile, odată fixate, nu mai puteau fi schim- 
bate. Franța nu vroia să-şi tae calea cătră o eventuală modificare. 

Se vede fără greutate că această atitudine pornea dintr'o con- 
cepție bizară, In adevăr, nu se lua ca temelu valoarea reali a strică- 
lunilor, ci se Institula principiul nemotivat al unui uzutruct preluagit 
și teoreticeşte nelimitat asupra puterii de muncă germane, Nici un 
argument de drept nu putea sprijini o atare soluție. 

Anglia dimpotrivă preconiza In ajunul conteriaţel o fixare de- 
finitivă, care să pună capăt polemicei, Ea ar îi dat putinţa atit Ger- 
manici, cit şi finanţelor allate, så elaboreze planuri de executare şi 
să lacadreze odată pentru totdeauna politica lor financiară. Bine tn- 
feles că teoria britanică se ciocnea de dilicultăţile practice expuse 
In raportul experţilor. 

Nimic n'ar ti fost mal natural pentru Impăcarea opiniilor, decit 
admiterea soluției propuse de aceştia. In locul ei, Consiliul Suprema 
stabilit un program pe care toţi oamenii imparțiali și competenţi Lan 
taxat drept laapiicabil. 

Soluția dela 29 lanuarie conţine ln slae şi „forfalt*-ul engiez și 
anuitățile franceze, fără a admite ta mod net aici po unul, nici po 


272 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 
i te. Este un program echivoc şi elastic: se cere dela: Germanl 
-sapia îm mătci-aur cite 2 miliarde în primii dei ani, cite 3 mt, 
următori, cite 4 în ceilalți trei ani, apoi timp 
de trel ani cite 5 miliarde şi In fine cite 6 miliarde în curs de 31 ani, 
Ja tota! aceste anuităţi fixe însumează 226 miliarde mârci-aur, care 
790 miliarde franci hirtie şi ca 
3164 miliarde mării hirtie, adică o sumă aproape inimaginabils. 
Pentru mobilizarea imediată a Înrmidabilei creanţe, sa admis 
propunerea d-lui Loucheur, depa care Germanja va putea să sè achite 
en anticipație beneficiind de un stont de 8 ta sută, orecum şi să emită 
Bonuri negociabile care să poată fi plasate ia bănci sau să servească 
M achitarea datoriilor franceze și engleze faţă de America. 
- Aranjamentul acesta, care putea la rigoare să constitue o se 
rioasă bază de discuție, a pârut insuficient, Cu tomä progresivitatea 
anultățitor, guvernul francez a crezut câ ele nu vor epuiza capaci- 
tea viitoare germană și atunci a admis un sistem adițional de co- 
Amteresnre la propişirea economiei germine Taxa de 12 la sută ad- 
valorem asupra exportului anual dn Germania. 
Tată pe scurt cum a fost „dezlegată” ariga problemă a despă- 
gubiritor. eg să amintim că soluția a avut darul de a uni toate 
partidele din Reichstag, afară de comunişti, intr'un retos răspicat, 
$i dacă nu ar fi existat putinţa ca Berlinul să prezinte conirapre- 
puneri, desigur că 14 ora aceasta, , oricit de problematică 
"war fi eficacitatea, ar fi trebuit să fie puse în aplicare. r 


Considering ca un punct ciştigat că Germania, cu toate predá- 
siie de materiale, de vase comerciale, cu toată contiscarea domeniului 
colonial, a basinului Saarel, a proprietâților publice din Polonia, 
srehue să plătească totalitatea cheltuelilor enumărate in tratat, râmine 
de vâzut dacă poate s'o facă, Întrebarea se pune fa modul cel mal | 
concret şi lâră nici un fel de considerații iðturalnice, La ea se adaogă | 
ta mod firesc două alte intrebāri: va fi posibilă o restabilire a pu- 
tril eccnomice germane față de taxa -de 12 la sută ? Se mal poate 
aştepta o ameliorare a valutei germane aţă de această handicapare ` 
a exportului ? f 

Pentru a răspunde nu este suficient să reproducem declaraţiile 
septențioz se ale vreunui general sau politician, care la cafeaua de | 
dimineaţă proclamă To auzul omenirii că „Qermania poate să piä- 
tească“, Vom fucerca să răspundem pe propria noastră socoteală. 


Eugen Filotti 


an3 


Post-Scriptum * 


După o lună de pasionate comentarii şi disc 
sesjinean că acordul reprezintă extrema imita E 
Qermanii dovedeau că este inaplicabii și absurd, Consiliul Sup a 
se întruni in palatul St. James din Londra pentru a asculta ai 
propunerile germane. D. Simons, sosit în fruntea unej delegaţiuni de 
05 de persoane, prezentă la 1 Martie un mare memoriu în care gü- 
vernul german oferea să plătească o despăgubire totală de 50 mill- 
arde mărci-aur, Din această sumă ar urma să se scadă toate pres- 
înţinaile şi plăţile făcute in baza articolului 235 din tratat gint care 
Germania le evaluiază la 20 miliarde. Restul de 30 miliarde s'ar 
plăti în 30 de anuități impreună cu o dobindă de 8 ia sută care ar 
imcepe să curgă dela ! Maiu 1921, Se respingea de plano taxa de 
2 la sută asupra exportului, Lulind în primire aceste propuneri, a- 
Wen! le-au declarat cu Cesăvirşire inacceptabile și in consecinţă au 
refuza! să le examineze serios. Tactica lor evidentă era de a nu mo» 
ditica nimic din acordul dela Paris, După două zile de deliberare ln 
care nu a fost vorba de discutarea ofertei, cl de fixarea sancţiunilor, 
Lloyd George în numele aliaţilor comunică Germanilor, În urma unui 
discurs, fără indolală, impresionant, că principiile acordului din 29 
Februarie trebuiau acceptate fără nici o rezervă pănă în ziua de 7 
Martie. In caz contrariu aliații aveau de gind să aplice de incdată 
e serie de măsuri coercitive dintre care cele mai grave erau: 1) O- 
cupare? basinului Ruhr şi a tuturor porturilor de cărbugi de pe Rin, 
2) Impunerea unei taxe procentuale asupra tuturor mărturiilor expor- 
tate de Germania fn ţările aliate și 3) Izolarea economică a provia= 
elei renane de restul imperiului printr'un cordon vamal. 

După cum se vede, allaţii nu urmăreau atit să perceapă despi- 
gubirile prin mijloace proprii, pech incercau să silească Germania 
la acceptarea pretențiilor formulate de ei. În adevăr, „sancţiunile» 
aveau să anihileze toată puterea de muncă adatornicului recalcitrant, 
iar nicidecum să-l pună In stare de a plâti. Aliați] aleseseră aşa dar 
cea mal drastică ai riscată dintre soluţii, 

S'a crezut in momentul acela că pacea este definitiv compro- 
misă şi că războiul va fi reluat In formă economică, Şovinigtii din 
ambele tabere priveau cu o sinceră satisfacție intorsătura neaştep- 
iată a lucrurilor, Cei din Franţa ar îl vrut ca sancțiunile să tie a- 
plicate din primul moment, cei din Germania le doreau cu aceiaşi ne- 
ftâbdare, pentrucă vedeau în ele mijiocul infailibii pentru sfârimarea 
intregului tratat. In mijlocul acestei emoţii generale, Lioyd George 
plasă formula plină de ironie şi de asprime, dar nu și de adevăr: 
„Dacă ma! discutam cu Germania, am fi eşit până la urmă datorai- 
CH eis, 

Din fericire delegația germană nu-și perdu cumpătul. Dindu-și 
samă câ oferta lor nu era atit de depărtată de cererea aliaților, după 


* Cronica externă a d-lui Filotti, sosindu-ne prea tirziu peniru 
samă-ul lrecut, am Upärito în acest număr, 

Dar, în ultimul momeni, cind coala precedentă era deja iipărilă, 
am primit dela d. Filotii o nouă redactare, În legălură cu deslăşurarea 
evenimentelor, a aceleaşi cronici. Nu mai putem decit să Unärim at) 

! core priveşte uilimele evenimenie. In privința altor adăopiri 
sau omisiuni din restul crouicei—nu se mai poale face nimic. 


d 


274 war ROMINEASCĂ 


cum părea la prima veierg şi profitind de faptul că uitimatul mu ex- 
cludea posibilitatea unei discuţii asupra modalităților, el formulară în 
méi zile o nouă contra-propunăre po baze de astădată mal largi. 
Era o dovadi de sinceritate şi de serioase intenții pacifice pe care 
aliații trebuiau să o la de astădată To consideraţie, Era totodată e 
loală facercara peatra a eai din penlbilul impas. > 

Aci stau lucrurile fa momentul cînd încheem cronica. Dacă a- 
itații vor asculta poruuca rațiunii, pacea va fi salvată; dacă va pre- 
cumpării tasă oportunismul politic şi minia momentană atunci forța va 
căuta să-și impună dia nou deciziile oarbe. Că pacea va fi prima- 
céasta nimicită, esle sigur. Ne îndolm însă dacă finanțele aliate se 
vor simți mal solide. 


6 Martie, 1921. Eugen Filotti y 


-29 


-3 


Scrisori din Paris 


|. Situaţia politică în ultimele luni 


Adonazi după încheerea tratatului dela Versailles, Ințelegerea 
"intre Franța şi Angila a încetat de a mal fi atit de cordials ca mal 
inainte.  Destinele lor erau deosebite, rolurile pe care te indicau is- 
toria fiind altele—RAzboiul fusese al Angliei, pacea și politica de 
după pace tot a el se cuvenea să rămie. Mfcelul european trebuia 
utilizat ca primul moment al unul plan ce urma să inceapă. Astfel 
politica Apgiiei păstrează un caracter de expanziune, tactica ei ot, 
nițiativă activă şi plină de riscuri. 

In fața ei, Franţa se resemnează la o atitudine pasivă de csn- 
servare, Celace Il trebue în primul rind era liniştea plină de garan- 
D contra Germaniei, în al doilea riad „Stata-l quo“, plus Alsacia și 
Lorea. Franța e din puținele țări care se mulțumesc să trăiască dia 
averea și belşugul personal, abdicind dela orice intențiuni de aven- 
tură „extra-murose,  Deaceia prima èl griji a fost paralizarea deft- 
nitivă a Germaniei, pentruca fantoma râzbunării să fie şi ea Inlătu- 
rată. Ca pu cumva Germania să găsească un aliat în Bolgevism, 
Franța s'a crezut datoare să arboreze ai o politică unti-rusească, ba 
chiar să susție statui tampon al Poloniei, in tine să ofere batoane de 
oxigen iniiripârilor aventuroase ale unui Judenici, Kolceag or! Wran- 
Ehe, Ca ultimă precauţie, spre a opri reinvierea Germaniei (o Tur- 
cia și in Orient, o armată franceză comandată de generalul Gouraud, 
Îşi epuizează oamenii în pustiurile Siriel. Politica anH-constantinistă 
ia Grecia porneşte din acelaşi sentiment. 

Celace caracterizează scopul final al politicii franceze e nevola 


“de linişte, consolidată pe toate precauțiunlle de apărare, Scoasă din 


calmul egoismului. său naţional de agresiunea germană, ea vrea să 
şi! recapete: politica europeană ori colonială n'o ad+meneşte, 
Acest vis de fericire tihaită şi burgheză nu poate satisface 
firea întreprinzătoare a poporului angio-saxon. Succesoara directă a 
urilor unul duşman ruinat, Anglia vrea să le ocupe, să lo or- 
panizeze. Mai mult ea vrea să pătrundă la fostul duşman acasă să-i 


—— 


> * Această scrisoare ne-a sosil cu e mare înlirzlere, O Publi: 
-cüm pengu observaţiile inieresante ce conține şi care nu şi-au per- 
„dul nimio din actualitatea lor. 


216 VIAŢA ROMINPASCĂ 


impue mărfurile el, să facă din el un consumator forțat al steckuri- 
lor englere, pe care furia ameţitoare a capitalismului național fi zvirie 
pe piața lumii. 

Din trecuta împărăție comercială a Oermaniel, Agila a moște- 
mit două mari pieţe de desfacere: Rusia şi Orientul, 

Pără să vadă ca Franța numai problema politică, capitalul en- 
lez năzueşte cătră grinele, petrolul şi aurul rusesc. În timp ce 
Pranga trimetea ajutoare lui Wrangbel, Anglia Invita pe Kamenev şi 
Krasin ca să Înoade o strinsă relație comercială.  Făcind aceasta 
capitalismul englezesc se asigura con'ra propagandei bolș-vice in le- 
dia, pe de altă parte vroia să prindă rădăcini în Rusia, pentruca 
Germania, refăcută, să găsească locul ocupat, 

ln ce priveşte Orientul, in timp ce politica Franței de o inco- 
herenți platonică voia să-și asigure in Grecia lui Venizeiosun suplinitor 
conştiincios, Anglia ocupă Constantinopolul, reduse ia neputinţă go- 
vernil turcesc şi-şi instală birourile de afaceri pe toată coasta strim- 
torilor. Venizelos ori Constantin—ii era perfect egal ; principalul era 
că comerțul Orientului a trecut in minile ei. Asttel cu toată vizita 
plină de protestațiuni a lui Leygnes la Londra, Anglia a dat oare- 
cum ua consimțimint tacit intoarcerii lui Coastantin şi guvernului 
Cunaris, 

Pat de Germania, Anglia e deasemenea binevoitoare; căci după- 
ce i-a ruinat flota şi comerțul, aceasta a incetat do a mal fi un pe- 
ricol pentru ca. 

lată cum, printr'o ironie de care Istoria e biazată, o politică» 
modestă, tincind doar ia un Instinct de conservare, poate trece drept- 
imperialistă şi reacționară, pecind o alla expansivă, cotropitoare e- 
considerată ca aliata ideilor largi de autonomie naţională ca prh- 
tina revoluției ruseşti, 

Aceste citeva fapte constilueac un capital foarte instructiv pes- 
teu politicianii de meserie. El rezolvă paradoxul Angliei liberale şi: 
despotice in acelaşi timp. Concepţia lui Adam Smith după care in- 
teresul personal rezolvă Implicit şi pe cel general capătă o confir- 
mare În pins. 

Fapt e că destinul Franței rămine izolat. In haosul european: 
prietinia ei se Indreaptă câtră ţările mici, singurele care-i mal fă. 
min. Dar acestea se indreaptă câtră cel tari. 

SiAbiciun-a pozițiunii internaționale a Franţei e compensată de 
unitatea politi-ii sala interne. In timp ce Europa întreagă e frâmiu- 
tată de convulsisnils revoluţiei sociale, politica interioară a Pranţel- 
e clară, unitară şi viguroasă, Elementele extremiste nu se pot altoi,. 
„Uniunea republicană“, centrul moderat al naționalismului republican. 
cu pretenţii mai mult ori mai puţin spre dreapta ori spre stinga, do- 
mini viaţa publică de aici, Coeticientul raționalist şi realist al tem- 
peramentului francez, repartiția sănătoasă a proprietăţii agrare, nu- 
mărul relativ mie al proletariatului, care de cele mai multe ori dis- 
pune şi de o mică proprietate rurală, democrația adeseori reală h 
destul de veche ca să fe consolidată, a moravurilor politice, meaţin 
Fraața in limita apucăturilor tradiționale. 

CiiAtoria la Moscova a camarazilor Cachia şi Frossard care 
se anpajaseră să reuşească a impinge partidul socialist frances câtră: 
„Interniţionala a Ill-a*, a provocat un congres al confederație! sla- 
dicaliste ia Orleans. Adunarea a fost dominată insă de personalita-- 


; WEI 


meer om eweg ` e 


“dea lul Jonhaux, secretarul confederației erale uncii 
derat şi realist lucid. El a dictat e red stea or de 
drepta Zug Moscova. 

acă sindicalismul, care constitue for t e 
cârii muncitoreşti se îndepărtează dela Idealul a ii pet n 
cialist propriu zis, unificat altădată subt personalitatea lui Jaurés 
a'a scindat zilele trecute în două fracțiuni, La congresul din Tours, 
Frossard, unul din campionii alipirii ta Internaționala a M-a, a ară- 
tat că fatalitatea revoluționară impinge destinele partidului cătră gru- 
pul cel mai inaintat, cel mal curajos, cel mai pur. Cu o sinceră me- 
taacolie în voce, evocind atitea amintiri comune, cu un fel de resem- 
mart biladă şi lipsită de ură, oratorii ag arătat că scizlunea trebue 
să se facă liniştit, fără Incriminări, păstrini un respect reciproc, fle- 
care servind cauza socialistă cu nrocedecle pe care le crede mal ni- 
merite. Astfel Longuet, Renaudel, Paul Paure, Marcel Sembat au rž- 
mas deoparte ca un fel de majoritari francezi. Jurnalul „Humanité 
a rămas în mina grupului comunist, 

Consecințele acestei sciziuni nu mi as par prea importante, De 
tapt sciriunea exista demult. Azi a fost declarată formal. Atita tot. 
Chiar gruparea din stinga, cu toată separația sa, nu mi s$ pare că 
va putea servi idealul revoluținoar mal bine ca pănă acum. Lipsa ei 
de vigoare şi de organizaţie nu poate D înlocuită printr'o simplă de- 
ctaraţie de principii. 

Din nenorocire o altă complicație se Interpune: acela a degë- 
chilibrului economic, 

Datoria publică a Franţei creşte mereu. In curini ea va atinge 
cifra enormă de 280 miliarde. Dacă admitem evaluarea făcută inainte 
de războiu de câtră Leroy Beaulieu, după care avuția națională a 
Praaţei s'ar ridica la 240—230 miliarde franci aur, dacă ne gindim 
că o mare parte din datoria aceasta e contractată spre a fi plătită 
ta aur (peste 80 miliarde catorie externă în dolari și lire sterilage), 
ae pulem ugor inchipui ce dezastruoasă e economia națională a Franței, 
Producţia dezorganizată aduce după ca o inferioritate a balanței co- 
merciale. Importul întrece exportul cu 20 miliarde. În bugetul actual, 
care ar trebul si se ridice ta 40 miliarde, renta datoriei publice ocupă 
mai mult de jumătate. Reţetele fiscale cu tot efortul! fâcut nu dau 
sici ele avantaje prea mari. Aproximaţiile sint apreciabile, Impozitul 
pe beneticille agricole ar H dat după unii un deficit de 900 milioane, 
după alţii 300. Impozitul peftifra de afaceri de asemenea e cotat în 
micus cu 250 milioane față de evaluările fâcute. Impozitul progresiv 
pe venit conține şi el surprize, in fața neajunsurilor de ordin fiscal 
bugetul nu se poate menţine dectt prin imprumuturi pe scurt termee 
ai prin mărirea cantităţii de hirtie movedă. Cum ultimul împrumut 
amortizabil de 6 la sută din Noembrie trecut, pare a nu fi reuşit ia 
mod strălucit, resursele zc vor menține la o novd emisiune a birtiel- 
monedă. Schimbul exterior se resimte veşnice de aceste multiplicâri 
şi in acelaşi timp prețurile cresc, De anul trecut şi până acum viața 
s'a dublat, Curba urcării preţurilor nu se potriveşte insă exact cu 
cerba urcării salariilor. 

După o statistică nesocialistă, In timp ce viața a crescut de 4 
ot (indicele „numbers* ale Franţei arată cifra 393 actualmente, față 
de 100 inainte de războiu), salariile abia s'au triplat, Dezarmontile 
seciale datorite acestei insuficiențe de traiu nu pot intirzia să apară, 


spirit pouw- 
a se in- 


Lë 


KO DG: VIAŢA ROMINEASCĂ 


Doar instinctul de economie şi mica avere particulară a unora dintre: 
uvrieri dacă mal menţine echilibrul. A 

lată de ce armonia internă actuală e grav amenințată şi de ee 
am se pot pune sprranțe statornice în ea. Elementul moral rămine 
neputincios In faţa legii de fler a derorganizării economice a Europei: 
intregi. Dela orientul bolgevist și pănă la hotarele Franţei foamea 
„rescindă cere alte legi şi alte organizaţii. Nu putem bănui Fraoţei 
atita putere de suflet, ca pe ruinile vechiului continent, sii menţie 
en Indărătnicie, ca o insulă singuratică, zdrenţele unui glorios și Im- 
bătrinit trecut. 


II. In cartierul latin 


Cartierul iatin trăeşte, asemenea animalelor bhibernante, numab 
sont -luni din an. Se naşte In luna lui Octombrie, cind bereta sta- 
dențimii incepe a se revârsa în valuri pestrițe In largul bulevardului 
St. Michel, In timpul erni] clocoteşte de vulgaritatea cetelor studen- 
teşti, de partea inocentă şi sănătoasă a tuturor adolescenților, 

Cum viaţa îşi pulsează seva din absurditatea generoasă a tine- 
rell, cetatea şcolilor ride cu sau fără motiv nonă luni pe an, Pe 
urmă, deodată brusc, în lulie, risul dispare și cartierul ars de soare 
ințepeneşte. Dealungul veacurilor, mahalaua aceasta a avut trei so- 
ari dilerite de viaţă, 

La început, pe vremea lui Francois l-er şi a reginelor Medicis, 
pe. ulițele Intortochiate, carosele regale purtau noblețea timpului către 
bisericlie dela Notre Dame, Saint Etienne Du-Mont sau Val de Grâce. 
„La rotiaserie de la reine Pede ugang" işi oferea fripturile într'o du- 
gheană care Sar fi găsit in colțul format azi de străzile Souiilot şi 
Saint. Jaques. Prin cotioanele intortochiate din rue Tournetort, mag: 
chetari voinici vor îi incrucişat spadele subt fereastra vra-unel „dul- 
cinte* oarecare, i 

Au trecut secoli şi viața politică oficială s'a mutat alurea. Im 
secolul trecut cartierul latin e locagul cafenelelor arilste, dela „Va- 
chette unde fa faţa unel cafele mea scriind Villiers de Vlaie 
Adam, Verlaine ori Mortas, pănă la café „Procope* care print 
jucind table pe Voltaire, Diderot, Napoleon şi Gambetta. 

In timpul acesta pe străzi şi prin apartamentele sărăcăcioase 
se desiäşura mascarada buriescă desbrisă de Henry Murger în la 
„Vie des Bohămese. Pe străzi, prin localuri, ratații pletoşi al meso» 
riet scrisului ori pictatului mișunau, Prin mansarde se infiripau ce- 
sacluri ; anemice economii făceau posibile trej numere consecutive: 
diatr'o nouă revistă, În arta costumului domnea o anarhie complectă: 
cutare romancier se intăgura ziua mlaza-mare, pe stradă, în taldurile 
mnei togi romane, un altul arhora cu strictă severitate o redingotă 
tunebră de clagiu, pictorii— pelerina abundentă, aliată cu pălăria largă 
de toreador, 

la fine, acum citeva decenii, cind popoarele au părăsit cinsti- 
tele meşteşuguri strămoșești ca să se repeadă în vralurile cu cărți, 
cind armata in'electualiior a crescut, cartierul latin a luat aspectul 
unui orâşăi universitar provincia! din (Germania, aspect care-l pâs- 
E şi ant, prin măreţele editicii traustormate ln şcoli și labo- 
ratoare, 


SCRISORI DIN PARIS SW 


——— — 


In cițiva secoli trei vieți nu e puţin. Acum du äs ` 
merimea st inghesuește cu acelaşi ees pe pana pai roate ra 
lor, Intăţișarea insă nu mai e acelaşi ca acum zece ani. Multe 
dintre celebritățiie care făceau faimă Franţei nu mal profesează 
Faguet, Ribot, Planiol, Tarde, Bergson nu mai stat. Majoritatea 
cursurilor, rămase în urmă cu ani în ce priveşte bibliografia mai 
souă, sint şi mai sărăcite de şovinismul coltura! excitat de războtu. 
A cita o teorie engleză orl germană e considerat de mulţi profesori 
ca ua gest nepatriotic. Afară de aceasta, grandomania culturală 
frânceză — de multe ori justificată — Ignorează tot ce trece de ho- 
tarele ei, Dacă menţionează o idee nauă ce vine dinafară, e pentru 
ca să adsuge imediat că an scriitor francez din sec. XVIII, și mai 
devreme chiar, a şusţinut.o înaintea tuturor, 

La acestea se mal ndaugă şi criza tiparului care opreşte căr 
He şi revistele în expansiunea lor. Un grup de profesori şi acade- 
miciani în frunte cu Lavisse și Anlard an cerut insistent guvernului 
nn „Intervenționism cultural* prin care statul ar cumpăra hirtia mal 
scump şi-ar desface-o mai eftin celor ce vor să publice, piălindel 
diferența de preț, după cum procedează cu (Ging, oferind publicului 
plnea pe un preţ sche, Alâturi de „politica pinii* s'a cerut „po- 
itica cărții», pentrucă altfel cultura franceză ar îl amenințată să piară, 

_Din toate cursurile cite se ţin în școlile suptrioare ale Franței, 
cel care ese din comun é acela al lul Pierre Janet despre „L'âva- 
lution de la personalltee. Autorul, celebritate curopeană, una diù 
figurile care dominează Intreaga ştiinţă a Psihologiei, aduce pe Nags 
cunoşiințe de savant sau multiple experiențe originate din cariera 
ta de psihiatru, un minunat talent de expunere, poate ultimul din 
lalanga tradiționalei şi splendidei retorici franceze de catedră. ln 
acelaşi ordine de idei nu trebue uitat nici G. Lanson. Un curs in- 
teresant e acela al lui A. Lalande despre „Ceriltudine*; infine al 
lui Levy Grün despre „Filozofia engleză in sec. XVII“. La Drept, 
comenatatorii codului Napoleon dau dovada acelelaşi cazuistici rapio- 
naliste, poate cu ceva mai puţin talent ca cei din generaţia trecută, 

incolo viaţa intelectuală e săcătuită de imperioasa monopoli- 
äre a grijilor economice şi sociale pe cart le-a lăsat războiul, 
Seninătatea secolilor de intelectualism dezinteresat nu e caracteris- 
tica timpurilor noastre. 
Mihai D. Ralea 


Scrisori din Londra 


Aspecte.— Teatre, expoziţii, concerte, predici. 


Dia mina de cămăși şi pijamale... care e Londra cartierelor vii, ; 


cu greu se poate extrage lilonul artistic,—ca să nu mai vorbim de 
Londra cartierelor de elită, peste care pluteşte o moarte rece şi in- 
failibilă, arareori străbătută de sunetul prelung al cornulul care a- 
D pe străzi ursuze Intoarcerea lordului, in caleaşca medievală, 
“cu familia, dela vicătoare. 

Desigur însă ou e aspectul comercial al Londrei active adevă- 
cata piedică în dibuirea interesului el pentru frumos. Parisul fără să 
fie atit de negustoresc şitehnic, nu are mai puţin un teatru mercaatii, 
Dar şi aici, ca şi în capitala sclateetoare de peste drum bintue, 
ca e convalescență a omului anemiat sulietegt: şi depreciat de ri- 
bolu, Ă ane albă a camelotel. 

şi aici o omenire obosită de idealism, surmenată de fall- 
mente, Monete nu se mal bat, că prea s'au bătut ais, Indolenţa 
e singura prudență, indiferența, unica pavâăză impotriva unul viitor 
care nu vrea să vină, Dacă vremea aceasta au va zămisii, ca un 
antipod al unul Cezar Borgia, un geniu sceptic, omenirea şi-a să- 
cătult izvoarele, şi viața ei din urmă va fi la capitolul Istoriei: epoca 


Nenaşterii... 


Londra sugerează şi ea atelași lucru. Arta ei mal mult ca ort- 
cind e ambigui. Färā să albă bulevardele Parisului, teatrul ei 
fiindca deih Aristot se știe că el e inflorirea adevărată a sufletului 
creator —este eminamente bulevardier. 

Chu-chin-cho» la somptuosul His Majesty's Theatre, e revistă 
pe care numele ne scuteşte s'o mal recomandă, ține afişul de 5 anl 
do zile bătind cu brio pe rivala ei în speță Phi-Phi care de alttel 
degzhirată în The Naughty Princess („La reine joyeuace) a venit dela 
Paris la Adelphi ca să-i conteste, prea tirziu, succesul | 

Nu mai puţin convențională e, în seriozitatea pe caro l-0 acordă 
dumal genul, Cuceritorul, "a cărui vervă o susține numal locul a- 
decuat al actorului Moscovitch, un Andre Brulé, care însă n'a (ci 
nici o artistă să se sinucidă pentru dinsul,.. 

Tot ce, tair'adevâr, are cel mal mare june prit al vremii, ca dent- 
nitate în graţie şi autoritate în umor şi şirengărie, ca minunată bună 
dispoziţie şi debit Infinit, lipseşte actorului dela Shaftesburry Theatre, 
Hazestrat numal pentru scenă, nu şi pentru viaţă. 

Trecem peste „ejnsdem farinace, Şi ne oprim desigur nu... la 
Shakespeare, Câci până la dinsul vom vedea pe acela care |! succede 
—lucrn cum nu se poate mul greu pe inme. E Thomas Oitway, autor 
din veacul 17, a cârui viaţă lasăzi e o tragedie (viaţă siirşită cu e 
înecăciune, fosă au anakreontică | ci, cu miezul din pinea pe care, la 
eşirea din inchisoare, o cumpără cu banul primului prietin epit în cale). 


* The Grea! Lamer 


oo ooo SCRISORI DIN LONDRA 


Dintre postshakespearien! e cel care rămiua mal st 
Versul jul alb descinde direct dela marele William, Ge E 
tate proprie în ritmul lui mal pute Inaripat, Shakespeare însă l-ar fi 
tecanescul pe deantregul în minwirea genială a celace numa! limba 
eagicză e în stare să spună cu monosi!abicul: „plot (acțiune-intrigă- 
conflict). —Pe deantregul, exagerăm poste, Căci autorul Regelui Lear 
sr fi rămas contrariat de anume apucAturi de corectitudine şi rațiune, 
care scăpau artel lui impetuoase. E Racine care intoarca un profil 
de faţă limpede pe scena engleză. In Veneţia mintuită * floarea neagră 
a dragostei dintre doi tineri se brodeară tragic pe fondui unul com- 
piot zădârnicit de o trădare. E o plesá leviatanică, deo maşinărie 
masivă, grea, urultoare. în vremea ei a smuls facrăm! mat mult decit 
Othello, Astăzi impune, 

Admiterea lui Shakespeare pe scena modernă suferă de un com- 
promis. Se para că publicul occllental — mal superficial ca oricare 
altul — neputind să renunțe la dinzul, vrea să treacă asupra-l cit mal 
uşor, ca o apă de pa care curge lin, fără să care cu ca toată greu- 
tatea prundişulul, Shakespeare e tratat cu un spirit igienice şi luat 
cu suficiența, și nu şi cu efort, în doze iapalpabile. Umnrul lul feerie 
e maximul de esență shakesprariană accesibil, Şi Court Theatre trebue 
felicitat în străduința cu care vrea sa-l reducă la o estetică de music- 
hall. Aşa numai se poate interpreta muzica d-lui John Creenvood 8 
cintecul ca și Jocul artiste! Mary Grey din Visul unei nopți de vară. **) 
La Paris deasemenea, „Vicux-Colomhier* ma abordat pănă acum 
decit Poveste de iarmă*** şi Noaptea Regilor, **** cu un joc de cu. 
Jore prea ingenios ca să flateze pe Shakespeare; iar „Comedia 
Franceză” a trebuit să Inverseze pe „Romeo şi Julieta” prin lirismul 
genti! ai poetului André Rivoire. Dar cel puţin Coppeau are geniu, tae 
Favre pe actorii Brunot (Mercutio) şi M-zeile Pierrat (Jutietta). 

Old Vic, „home*-ul lui Shakespeare, I joacă insă integrat fa 
fața unul pubilz de lacritori şi croltorese (nu ştim ce s'ar face fără 
aceştia marite genli ale literaturii) Cit necaz, şi pentru ein nea 
făcut să ne gindim la eroarea lui George Brandes de a vedea tn 
Claudio un persona] incongruu. Revolta lul ingrată din biserică im- 
potriva vinovateil—in credința lui—Hero, e vocaţia pură a tempera- 
mentulul pasiv do îndrăgostit Ideal, E cazul lul Hamlet devenit, prio 
Ciocnirea brutală cu lumea contra lui, valoare. Claudio devine și el 
ironic, dispreţuitor, bărbat. ŞI e cludat câ a scăpat criticului admi- 
rabila maturisare prin suferință a eroului din ultima fază. Dacd per- 
sonaje!e lui Shakespeare nu ar träl complet, nu ştim de ce l-ar mal 
purta numele. 

instirgit, Logodna ****** lui Macterilok ta Gaietpe un vis fâcat de 
TH-T In preajma togadari lui, și care evocă, în generații de stră- 
mon şi copii ce vin pe scenă, toată vastițatea actului omenesc, Tif- 
Til e punctul de irtilmire a două umanitâţi: trecută și viitoare. Idel, 
frumoasă, devine la ridicarea cortinei, amestecul bizar de drigâlay 
şi de grotesc, o realizare de music-hal!. Ceiace nu s'a reușit cu Sha- 


* Venice preserved. 
TT A midsummer Night droam. 
"rr Winter's Tale. 
**** Tmeifih” Night. 
"**2 Much ado aboul nolhiag. 
+.. The Belrothal, 


De 


Erëgenze, a izbatit cu Maeteriink, Rezultatul faptului de a ti mai con: j 


paas în orice caz, decit C. Armstrong Gibbs, muzica i-ar H putut-o- 
Í ma! bine atróbaticul! Stravinski. 


Nici Shakespeare Insă şi nici Maeteriiak n'au fost „clou*-ul ae- 
cuului de iarnă. Meritul acesta—dacă e unul—revine Expoziţiei 
de pictură spaniolă veche şi modernă, ghzduită generos In palatul 
Burlington a! Academiei de Arte, 

intre Spania şi Angila e o veche afinitate. Gemeos În ambt- 
ți seculare, ele şi-au încrucișat puterile pe mări, şi au pindit dela 
porțile Europei intrarea în botz uile lupii. Mai veche insă in stră- 
lucire, Spania a apus curind, în timp ce Asglia şi-a continuat tenace 
corba ei cătră zenit. Râzbolui a surprins la anlipozi cele două piri, 
şi nu fără o egoistă mindrie politica engleză a depilas anii aceștia 
o stvală rămasă ia drumul istoriei. Literatura caută. să o fezducă 
in actualitate şi Ottway NM: Canneli consumă pagini multe ca să facă 
cunoscute Legendele și Romanele Spaniei (cu foarte interesante 
constatări asupra felului jucat de Biserică și Inchiziţle asupra poe- 
ziei poporane spaniole), lar Salvador de Mandariaga stabileşte uo 
paralelism intre Poezia spaniolă şi engleză leglnd pe Juan Riz cu 
Chaucer, Lope cu Shakespeare, Garcilaso cu Sidney, Calderon cu 
Sheliey și comnparind porzia lui Bake cu aceia a vestitelor coplas 


spantole. Romanticul Zorilia e comentat, şi cărți de istorie literară . | 


jau catedrelor de Iieratură spanioiă tot concursul ca să intreție An- 
GN in iubirea platonică a peninsulei, 

„În această atmosferă, ospitalitatea acordată Expoziţiei spani- 
gie nu trebue să surprindă. In 15 săli vaste şi Iucălzite, luminate 
de o avară zi londoneză stimulată de concursul exasperant al elec- 
Aricitäții, şcoala spanioli dela primhivii Verdera Gallego şi ceilalţi 

im! autori de icoane, la misticii veacului 16 şi 17 şi pănă la mo- 
deren Rusinol, Vidal sau cezanbiştii Zuloaga, Maeztu, Sancha co 
coloarea în pastă „å la Truelle* și cu țăraniă la Chariot,—şi-a des- 
tăşurat o viaţă seculară. Negreşii, cite o maid specială a fost dä- 
mit talborătorului EI Greco şi gie? Goya, adoraţii vremii, in 
timp ce uzurpatul Velasquez şi disgraţiatul Murillo se amestecă pria- 
ire sfinţii lui Ribera sau câlngiili lul Zurbaran. 

"Ei Greco e desigur cel maj actual dintre spanioli. Sfinţii lul 
scolliciți n'au a face cu martirii idealizaţi ai lui Puvia de Chavan- 
mes, nici cu misticismul de feerie al ni Maurice Denis. Dar e In 
bombasticismul marelui „extravagante tot snobismu artel contem- 
porane, Deosebirea e insă că Ei Greco ajunge la exces prin pasi- 
une, Durerosul St. Sebastian al tul, caşi pateticul Crist, sint ca de: 
seat de o flacără interioară, Astfel, pe cind Velasques şi Mu- 
rillo ajung prin convenționalism, unul la un misticism de curte, ce- 
jălait la dulci. poze cu madone Imbujorate, străinul predecesor cintà 
e tehnică apropiată sulletuiui său puternic, 

Arta venețiană i-o dă clar-obscutul: puterea de a modela în 
teg, nu în coloare, şi de a pune astiel lucrului așezat pe pinză un 
așternut de via, ascunsă, interioară,-a lumini, în locul jocolui 
de stridenţe exterloare ale mozaicului, Candianul întră atonci in fa- 
milja cea mare care se fixează cu Carravagio și stirşește cu Rem- 
brandt. Siinţii lui fosforescenți lau loc în Paradisul lul Tintoretto- 
din Palazo Doccale ; capetele sale privesc cu expresia depăriată a 
portretelor luminaristului olandez, Arta ini, ar spune Promentie, 
„scobeşie” tabloul; ii dă o proemintaţă în adinc. | 


282 4 VIAŢA ROMINEASCĂ č i 


e Si SCRISORI DIN LONDRA 283 


Ciasic deci, Ei Greco e modern ca atare. la 
sostemporane—cu merita ce-i aparțin=— își pre forex E a ar 
ts Velasquez și parțial Murillo. Extravaganța Grecalui nu are de 
se så și-o reclame, fiindcă el însuşi n'avea idee dr insa. 

: Despre „Pablo Picasso, oblect ai upei expoziții aparte, vom re= 
peta ceiace s'a spus recent, că formula iwi cubistă duce maj de- 
parte tehnica modernă dela mozaic la linii, subsatituind picturii ar- 


ditectura, așa cum „barocul* substit 
petre artera stituia arhitecturii curbele şi iaflo= 


In Londra se poate auzi muzică buni ja Queen's Hall unde 
Sir John Hood conduce Simbăra şi Duminica o nn cu un prima 
violonist bun şi tobe cum numai orhestra din New.York a tui W- 
Damrosch poate să albă... Programul aminteşte pe cei al concer- 
telor noastre Simfonice dela Atenen, cu cire un autor englez în plus. 
Stranss intirzie să intereseze, grație dirijoruiui care îl e recunoscă- 
{or că și-a ciștigat prin el reputația. De curind a fost aplaut 
„Valsul triste a! Int Sibelius și Concertul No. 2 în Č minot al lu 
Rathmaninojf. Verticaltsmul lui Debussy a găsit armonie In exe: 
Catia lui Leonard Borwick. Dacă Cesar Frank ear substitul cite 
puțin lu! Tchaikowski, lar Chabrier ar fi ceva mai puţin detestat 
decit în Spania, concertele dela Queen's Hall ar fi şi inteligente, 

Centenarul nașterii lui Beethoven s'a sărbătorit în toată Londra. 
și pianistul Lamond și-a dovedit afinități mai mult decit exterisare 
ca marele compozitor. E 


O latură însă proprie a muzicii engleze sint, dela părinții el, 


„ Ball și Byrd, recitalurile de orgă. 


Reguiemul lui Brahms capătă o amploare neobişnuită subt vasta 
cupolă a Sfintului Pant, La St: Anna, Oratoriul lui Bach ne-a a» ` 
dus aminte de La grande messe en si mineur (cu care dealttel are 
părți comune), executată anul trecut la Paris (salle OGaveau) de co- 
ml deia Schora Cantorum subt bagheta lui d'Indy Insuşi, Negreşit 
taţelegerea autorului lui „Saint-Cristophe* e superioară, 

Dar, într'o biserică protestants, printre coriştk în togă rituală 
și pupitre acoperite de biblii, muzica lul Bach își recapătă parcă 
mal uşor rezonanţa ei crudă, ŞI nu poţi să nu vezi la orgă pe lo- 
suși cantorul dela Thomasschule din Leipzig. 


Despre predicele Londrei ar fi de scris Incă o cronică, Nn pen- 
tru pitorescul lor, cunoscut în parte, nici pentru seriozitatea cu care 
ele pun săptămina! pe om fa legătură cu divinitatea, Dar pentru in- 
telectualismul lor care face din Bibiie o carte de știință şi dia cue 
viatu! Fiului Omului substanța primă a Ințelegerii noastre. 

Apropierea, de pildă, dintre degetul curios al St, Toma şi cri- 
ticismul sceptic contemporan | Nu e aici o premiză accesibilă şi 
minții păgine? E această judecată sfintă a vieţii care face dia E- 
vangelie cartea fundamentală a Angliei. Un Liddon şi un John Ha- 
milion Thom sint, la baza predice! engleze, interpreţi tot aşa de 
rari ca şi cei ai lul Shakespeare ; stilul omiletic stâpinește părți de 
literatură Ce, Mathew Arnold) ; lar Lloyd George face citații din 1- 
sus în parlament. 


Londra, 31 Januar 1921. Dragoş Protopopescu 


Scrisori din Cluj 


Februar, 1921 


Dragul meu amic, căruia IO int dator cu'n răspuns lung, să 
mă scuri, că nu fi l-am putut da până azi. Tu mi-ai cerut, să-ţi 
descriu, În „conture largi*, Clujul desrobit, căci Clujul vechiu ţi I-ai 
“Amaginat din vechile mele amintiri. Aga este. Clujul de-odinioară,cul- 
bul aristocrației lui Wesarlawyi, patronul culturii uagureșii din Ardeal, 
oraşul feodal, care inchifea in palatele sale trufăşia geniry-lor, a ptpis- 
așilor şi a burgheziei cluene—aria dispărut în... monumente, în faţa 
cărora, stă și azi, nedumerit soldatul dia Tecuci ori Tighina: Ce 

t insemna atitea inscripții latinești pe fiecare posrid, atitea em- 

eme şi coroane de baroni şi conți? Insamnă trecutul nostru io- 
băgesc, Înjosirea noastră de secole, care ne-a făcut slugi în propria 
aoastră țară, care ne-a adunat in „Cosină* tineretul la fiecare 3 | 16 
Msi, ca in grădina Stadier, să visim A tempo Gheorghe Barițiu, 
sosirea unei vieți mal bune, cind ţăranului romia nu-l va mairăcal 
ta ureche primarul clujan Ejszaky : „Ne ugass* 1, cum făcuse cu do- 
patăția condusă de profesorul romina Silaşi. - 

Ciujul de-odinloară a dispărut. In „Casinoul Magnaţilore, unde 
se punea pè-ọ tone de carte domeniul, şi ponde se urzca ura baro- 
sailor Wesseltwyl, Bånffy, lsemikerenzt, impotriva Ini badea Gheor- 
ghe 2 — azi este cercul militar, Şi in sunetul lâutelor să uită sen- 
tințele „'udecâtoritor de tablă“, care vedeau Ip fiecare intelectuat 
tomia, un „individ demn de spinzurat”'3 La „Tabla regeasca”, 
unde au fost osindiți martirii presel rominești, dela Baiieg pănă la 
Octavian Goga... azi s'a stabilit Justiţia romină. in „Teatrul Na- 
țiosal“, pe a cârel scenă se insulta popa romin, în „,Clopote ame- 
fite 4 — s'a mutat „opera romină”'* şi „Teatrul Naţional", care în- 
cearcă să răziețească ideia ce o aveau Unguri! despre noi, că mu 
sintem în stara s% producem artă ; ln „Reduta“ veche, celebra out, 
cărie a constituției, în care s'a zămisiit Unirea Transilvaniei cu Ua- 


1 Nu lătral 

2 Oh, Pop de Băsesti, Presedintele comilelulul Najional, 

3 Kolani velă otăh“. Cuvintele lui Bartha Midlos, cel m! dis- 
üns gatelar ardelean, foadalor el ziarului „ llenzcă”, 

4 „Ciopote omuțile”, Piesa lui Ridosi Viklor, 


Jili romina! să ile iacarrerați, ~ 


A 
E 
t 
` 
in conira cărela l 
tlaerimea romină a demonstrat de mal mulle ori, urmind ca studera- 


| 
| 


| 
| 
| 
| 
| 
F 


m 


SCRISORI DIN CLUJ 286 


garia, Impotriva tuturor protestelor unor romin 
U cu 
SH peche D anaip i Ciara din porti pen poartă 
nema D porului'*, şi nu uită, f Dum 
să-și cetească discursarile Marin Ft Vrei " ge aen poor. 


cutezat să incerce să vorbească romineşt 
7 Ën 
DI gegen Bacalogiu. ŞI pretutiadeai 
resc, ori s'a inlocuit cu'n sinonim rominesc: din 
in f citanela |] > 
cisc losif şi ale lui Carol, s'au făcut soldați ai lui ied pica 
tretele lui Kossuth, Bem, Damjanich, t 


generali roaint, care au întrat i 
şi de discursuri. a Cluj, botezați de cintec, de lacrâămi 


. 
Tw vreal insă, dragul meu prietin, să fac Bacd 
să te conduc prin Cluj. Dacă aj sosi cu Leg cu SOTAA 
en mai greu, să începem plimbarea noastră prin oraş, căci ar 
Thai să treci prin control... După ce ai scâpa din brațe şi mia) 
te-ai lupta cu hamali şi curioşi, să apuci o birje.. Şi ai vedea re 
fața ta Clujul, cu piața „„Baross+. Baross a fostcel dintalu minis- 
tru ungur al cəmunicaților, întiteţătorul sistemului de călătorie 
mZonă“,  Dinsul în mania lui de a sistematiza călătoriile și de a 
spura situaţia administraţiei, impârți Ungaria in citeva ralonuri Ra- 
lomul principal era Ardealol, iubit cu patimă de Unguri, şi legat to- 
tupi numai cu o iiniea căilor ferate de pusiele ungare : Oradea- Mare 


„—Cluj— Braşov. Același sistem, care caracteriza și Rusia. O singură 


linie până la Nijni-Novgorodg, cel maj important cent i 
dar zeci de linii, la lacurile ai Casteluriia. de e pai ta re 
la „Piaţa lui Baross*:—azi, vardistul romin Îți arată singura cale 
ce duce în inima orașului: Calea Regelui Ferdinand. Şi vei vedea 
ua bulevard larg, ciâdit sistem California, Texas, Arizona: pe de-o- 
parte clădiri monumentale, spitaluri, palate—iar alâturi de impo- 
zanță, te va prinde ridicolul, căsuţa Kieinbârger-ulei, spus „cives*, 
ùsiducul lui Bocskay-—crezător în minuni în armata lui Horthy, care-și 
prepară răzbunarea. Calea lungă are sfirgit in piața Unirii, cu Ca- 
tedrala neo-gotică, cu importanta statue a lui Huniade, Mathia cel. 
drept, și cu adiatul Kinizsy, Vei observa factura pedantă a con- 
sirucției germane ; oraşul cu „,plate''-uri ; cu HI jargi și curate, 
CR grădini, cu locuri de excursii, cu biblioteci şi librării multe, 
poate prea multe pentru oraş. Aristocraţia, în anii 1820—1848träin 
baang în Cluj. Avea un centru numit „Belsò vóros“ (oraş intern). 
Alâturi de oraşul intern, erau străzile proletarilor, numite „Strada 
Pinului“*, „„Sirada Podului”, „Strada Imaşului**,  Ciujul in 1843 a- 
vea sn singur hotel: Biasini, a unui nobil din Italia, maghiarizat— 
br Englezii se adunau la un han: numit „„Hanal Stelei», 
Aristocraţia de azi, familiile Bântty, Teleki, Baidi, ş. a. lalau 
alatele In centrul oraşului— și trăesc cu desâvirgire retrase de lume, 
saloanele aristocrației op se tac primiri, nu sint vinători de vulpi 
da Juc.cu lorzi englezi şi cu marqulzi francezi, nu se mai duelcază 
Stiadonii instruiți de marstrui Belliai—nu mai sint cotiiloane la Jo- 
Sey Ciub, aristocrația jeleşte, Cu perdelele l?sate, palatele lor par 
savouri anachronice In farma Clujului nou şi numai lacheil trişti, ce 
stau la poartă, iți mal amintesc, că aci siăpinul era tnzestrat ce. 


28 -> VIAŢA ROMINEASCA H 
= 
| noctis, putea să-și înjuge frann! 1, și era scutit de-a 
E. sc de-a pene ţara. Lucrurile aceste ; de-a muri pentre 
patrie le fäeg misera plebs. Aristocratul de azl, disperat că ere 
plerduu! busola orietârii, se mulţumeşte a se simți Inchis în sea 
proprii. Pentru noi, pierderea lor, nu ne va insemna mult. , e 
Ciuj, moartea aristocrației nu Inseamna nimic. Orașul nu e see ` 
odată din grația oligarhuiui ungur. L-au ridicat pr ne a - R 
L-au reclăait soldaţii germani, Cele dintălu reflexe de cultu - E? 
dat biserica reformată, Anglicanii, unitari! şi catolicii, i-au furalz 
tumai decorul. Stilul originali al Clujului este curat lt 2 ien 
Bisericile, tintinile, unele case vechi (casa Iul. Mathia, anala 
t de pușcă, Cetatea norilor) sint iniluentate de alt mirare ung 
oca lui Bach, ideja geseommt-monarchică, predomluartă în pat 
sèbi în Ardeal, n'a rămas fără urmă in Cluj. U:laşa eiser e 
faţa teatrului e o dovadă, că nostalgia turanici, dușmană oricăre 
activităţi—a- fost ferecată în lanțuri de soldateska vastriacă şi Iim- 
plasă ia muacă. Universitatea, deschisă la 1872, şi-a adunat primii 
savanţi din revegați slovaco-germani, și iarăşi intelectualitatea clu- 
janä din aceşti ani e recrutată din zămbșițele unor fimilii RE 
(Than, Kieg, Qenersich, Haller, Lothe, Hahn, Parjes, Brandt). Ora- 
şul, care sălâșiuia cele mai osêbite Instituții de cultură şi şiiință— 
lipsit cu totul de-un caràcter propriu zis unguresc, işi trăia ECH 
artificială de maghiarism, cu. suburbiui Măndștur, la cinci elen 
de Ciuj, io care n'a putut pătrunde vorba ungurească, deşi ea ve | 
vern conștient, cu ştirea și lavoirea Conteiui+ Tisza, intlinţa to a | 
suburbiu o academie agronomică pentru tinerii aristocrați unguri, nu- | 
mipi pentru desete lor bäi ` buzakalăszos bicşkâsok. 2 Şi tot inza- | 
dar erau manilie de maghiarizare, lozinciie lul Eugen Radosi = om 
cele 30 de milicane de Unguri. Moțul care venea dia Albac, Gilăe 
şi Muntele Rece, striga cit il Heu gura rominește (și rare ee se 
„bai la cireși=... „hal la cărbuni!” Şi dacă gospodina Le S ` zeien 
aibă cireşe și cărbuni, romineşte fu silită să. rispundă, câc! Mota Di 
dira şi „limba clailor* A mu o vorbea cu nisi ua preț. mi aen a 
fi pricina, că orașul de „pur siage" maghiar, „Athena mic amo ` 
soumise genialul polihistor Samvit Brassay—şi-a — en ech ec 
unguresc, cu latălle echipe de trupe -romine, Actobton sdram 
sint puțial. Cremiul : burghezimea de oraş, recrutată apă peur me 
dim funcționari. Clujul niciodată nu a fost industrial, şi p en Or 
pricina aceasta îşi consuma propriul singe, ca să-și crească eren 
ca pelitanul. Dragostea exagerată pentru tradiția eneen SE t 
jenscă”-—pgoana după mit, te urmăreşte şi azi pas de ma een e 
nenn: „New-York: vel vedea și azi feţe de hidalgo E Gë y 
denţii uñor vechi oligarhil ungurești —dar in buzunări, f Gi GC 
țută. 5 Mai dăunăzi aceşti oligarhi purtau „itreche de epure* ` 


2 Deg cuțit. „Bălsuşi cu spic de griu în pălărie” . Aluze În 
ie? ës Radost, publicis! ungur, directorul ‘ziarului  Dudaptete 
Hirlap", a lansat pentru prima oară devisa, că loft rr aa Ungar 
ini U i și că Ungario nre 30 de milioane de cetăle , 

d'Kan spun că limba ungurească este limba cîinilor. joi Le: ki 
` "8 Pițulă - Sechserl, Lăscae de ban. În dicionul ardelean tas 
seamnă diminulivul disprejuilor: „nu plăteşte o ap -om fren A 

6 Arislocralul ungur purto ia ureche ureche de epure, emnaul 

ui Nimród, zeul vinătorii. 


na — 00 o Co Kat 


“piisrie, Lutactt N petreceau pe stradă, duelau, jucau cărți şi prà- 
dau moșii, Azi—ruinele unej Termopile artiticiale, fireşte, ch nu se 
simt bine In noua constelație europeană. li supără și ari prezența 
gier Cep det ca privirea disprețului arma noastră—mu so 
Sr nici azi, să Ne Ingimfați şi Ignoranți—dar e 
fazzeronii bisericilor ? ` eN i CORS PEN 
se.lartă-mă dragul meu amic, dacă în scrisoarea mea am di- 
vagâi ln aminunte şi am încercat să-ţi redau citeva impresti dia 
trecutul Ciujuini,.. Sentimentalismul este firesc, dacă porneşte dia 
suflet, $i pe mine mă leasă amintirea vieții de acest oraş. l-am 
trăit Intreaga epopee ; şi de umilire şi de renaştere, Şi dach, Ian, 
ceastă renaştere, vigiiează ateni nu numai conştiinţa, cl și raţiu- 
ara—lnrăşi nu este vina mea, Exemplul Sileziel, al instsi Germa- 
nici şi al Moosrhiei dualiste ne impune milte-milte rezerva față cu 
acțiunile de naţionalizare ale unui oraș. Osmoza sufletească a noas- 
trä, a transilvănenilor, cu fraţii din Regat, nu trebue să fie rie ae, 
celerată, nici anaturaiă : Romanizarea oraşu'ul Cluj ru va ingemea 
o Inscripţie : „Missire pe străzi, căci nici „Van Houtenecul ce-l ce- 
teşt) pretutindeni, n'a format cultură olandeză pe insulele Americei 
de sud... Cucerirea nu merge pimai cu schiabarea ctichetelor, ci cë 
o schimbare radicală, A întregului fong sufletesc... Dacă again ja 
contra Ciujuiul era firesc în prerilele eninziesualui unirii —azi, tès 
vizorul! conștiinţii noastre ne obligă la un serios discerni mint. Căci 
la Cluj, aläåturi de figurile impunâtoare ala unul Racoviţa sau Leyva- 
diti, şi alții—s'au furișat și amtidlile culturii, dacă mu Lazzariilo de 
Tormes-ii intelectului rominesc, Și aceștia puțini, dar cutezători — 
ne fac serioase și dest neplăceri, cind le-am pune meritele ori va- 
tarile în cumpănă ! ŞI aşa să ştii, dragă prietine, că e seecțiuae' 
naturală ar fI trebuit să se pornească dela inceput—câc! stăm con- 
trolaţi de duşmanii noştri de rasă, care exagerează defectele noas- 
tre în folosul lor. Nu este vremea sosită şi poate nici uu simt o- 
portunitătea urbană, de-a face azi pe Biliroth-ul vieţii noastre pu- 
biice din Ciuj. S% ne bucurăm insă, cà interregnul se stirşeşte- și 
analiza !și reia loctil de onoare, Şi vor trece în revistă toate fap- 
tele și toate iastituțiile noastre, ca bine vinturate, să dispară riet 
şi si păstreze bunul, i 
(Dar și pănă atunci, legaţi Clujul cu două tinii ferate cu țara 
mamă, folosiți-vă de irvoareie gazului methan, ca să-l lumineze 
ulițele şi să-i tacăizească şcolile, răziețiți fabrici multe pe matui 
Someşuiui, daţi-l viață economică, căci dacă veți urma cu politica 
de „Intelectualizare cu orice preț a Ciujului, In curind o bucată de 
p'ae ya fi mal scumpă aici, ca la Paris toate operele lui Voltaire). 
Prietine, noapte bună | 


Emil Isac 


Recenzii 


C. Sandu-"Idea, Călugărenii, Bucuresii, P. Suru, 1920, Lei 1°. 
. D. Sandu-Aldea, care de multă vreme n'a mai dat nimic publi- 
eilății, are în volumul acesia irel nuvele mai întinse. Repuialia sa de 
cinlăreţ si pămin!ului* se întemela odală mai cu samă pe povestiri 
dramailce din viața dela fară şi a hojilor de cai. Niţă Mindrea, Sima 
Baliaa, logolătul Stolan reprezentau exemplarele sale lavorile de on: 
meni voinici ai brutali, en sein lare și îndrăznej, eșiii parcă din 
eremenea pămiatulul. Fraza, în care îşi lurna povestirile, era plas- 
tică, sirinsă, netedă şi arlistic conlurală. 

Despre d. Sandu-Aldea s'a mai vorbit. ŞI în cuprinsul aceslet 
revisie rarile sale insușiri de scrillor au fosi apreciale la vreme ca 
destulă nepăriinire. Insă d, Ibrăileanu avea drepiale : alâluri de siră- 
lucitoare feje de lumină, talentul sãu prezenta alilea umbre şi scăderi, 
inciti nu era uşor së faci despre dinsul o părere definttivă. 

La d. Sandu-Aldea întiinim şi de rindul acesta destule pagini 
lrumouse, mai cu samă în nuvela „Dirullorii” şi „Răcila”. Deşi cîle-o- 
dală face impresia că se repetă, în generel d. Sandu-Aldea dovedește 
aceiași siguranță în minuirea limbii, stările sufleleşii sin! redate con- 
cis si în imagini fericite, lar descripiiile siat pline de farmec şi su- 
gesiive: „Sapele cu ieala rolundă începură a scrişni şi in urma lor 
păminiul răminea umed şi negru ca după ploae, Ier erburile lalele 
Bioge în băiala soarelul urzălor, scurgindu-şi sirop cu sirop sucul 

agedel lor vieţi“. kb 

Mijloacele stilistice ale d-lui Sandu-Aldea fiind şi cu alt prilej 
cetcelale, socolim că-i de prisos să mai înmuljim exemplele, şi că e 
mai vreduic peniru miaturiiatea ortislică a oulorulul să disculăm ideile 
al procedeile sale, oprludu-ne mal siea asupra unora din deleclele 
noului volum. 

D. Sandu-Aldea are fată de Transilvăneni o aliludine cam sim- 
plistă. Felul cum at) preziuiă în „biruilorii” poale că nu-l verosimil 
nici înlr'o schijă. Inir'o nuvelă de sinleză e nedrepi să exagerezi 
fără motiv şi să faci din toji Ardelenii nişte cirțani, D. Sandu-Aldea 
nu găseşie măsura polriviiă nici atunci, cind de pildă, ca să explice 
cil de repede s'a deprins Vidraşcu (ioi în „Biruiiorii”) cu plaja de 
gazelur, desvollă pe mai mull de o pagină teoria prea cunosculă a 
adapiării lu mediu. 

Un vechiu cusur al d-lui Sandu-Aldea sint descripiiile înlinse şi 
desvoliaie cu prea mare stăruinlă. agronom s'a interesat, și cù» 
moaşte bine cimpul şi buljiie. Pentru ele d-sa dispune de un vocabu- 
jar, core uimeşie şi tarmecă. Din experienlă a cules informații, e 


nolai aspecie, prinzinda-te în rinduri inspirate şi, se injelege, ii vine 


TERETNE 


i 


 cească acolo cu ei, 


__eapălă niciodală. 


“încet! ge 


gren să se stăpinească şi, în cursul H alte Aë > 
să intercaleze pagini intreg! din Kaleagi dea nu pe gr vw E 
du-Aldea abuzeasă + liue atii de mul! la tablourile. descriptive, incit 
paeritieă aria, dind lablourilor o Însemnălale mere. deet o au 
lăcind dintr'insele un soiu de paranteze largi, care ene a 
muresc și nu complectează aime, De piidz, p. 110, spe unde citim 
acest /rugment: „Peirişor se deie lindă un pran și se ullă citera clipe 
de aproape la florite lui. Intre petelole lor albe, siaminele siau 
Bpte în fundul lio-ilor ca nlşie ace foto rernijă. Apropiale sar 
„docul de care erau prinse, ace-le ace, înfipie parcă pieziş, se resli- 
zau mal sus şi fiecare din ele puria ia cellelt capăl cile o gë 
gaibenă. Umbrele gingase, pe care aceste scurle ace le acte pe 
peiale, :năunirul florilor, se scriau pe ele ca nişte linluje drepte, ca 
Bișie vialşoare apronpe albăairii“. 
In cea dintăru dintre nuvele, d. Sandu-Alde: face Istoricul luptei 

ela Călugăreni der lără să împletească o acliane propriu sală. D. 

andu-Aldea ne dă numai cadrul, labloul luptei. Tn felul acestia cu 

reu putea să Incă din holarele şiluiului. Bu într'un loc, se slujeşie 
de un procedeu humorisiic: deodaiă „Mikul -imte nevoia de a fi sin- 
gur“ şi, izcălecind, ese din labără. Ajuas là cimp, voevodul începe 
„a-şi depânn în minile scurta şi amăriia lu! domnie, În care nu impli- 
nise încă biue doi anl”, ŞI dupăce, peniru a ne pune in cunoştinlă 
de împrejurările țării sale, face o recapitulare Islorică de pairu pas 
gini, aşa cum o ştim cu lofii din șroali, voevrodul nu mul răbovrește 
aici-o clipă, cl „tacălecind, se Înlocrce Iarăşi in labără”. În orice caz 
d. Sandu-Aldea nu tredem Car ii izbuill sà dea à nuvelă istorică bună, 
D-sa poelizenză uneori cu aderăra! natura, der nu esie poetul, care să 
evoce lrecului, cum face d. Srdoteanu, de pildă. ~ 

Nuvela „Biruiiorii“, cea mai întinsă dintre toate, esie înleresaniă. 

impresia o stinfeneşte însă leplul că ni se dan în reailinie două nus 
vele : povestea lul Vidrascu, bâla! sărac şi lalenlai, care cu alulorul 
unul om cu lrecere ajunge gazetar şi după scela enpălă o bursă pens 
ku Grignon; și poresiea lui Vi.ăluru, biial sirical, care se ucide, 
fiindcă un poate esi aliiel din Hcâlosie şi decădere, Judecind după 
ttu, d. Sandu-Aldea a vrut să mal d! cute odală poziția Orecilur dela 
nol față de Romini! țărani şi proprielari. Ca şi în „Două Neamuri 
Qrecil sint si a'el areudaşi şi proprielari de magie, odală cu venirea 
cărora sătenli intră în buclucuri si procese, pecind înainte, subt pro- 
rietarul Andrei! Bujor de pildă, lumea huzurea de bine. Copiii do- 
olani împănau ulițele... prās:Is vitelor sporea în liecare an, bucalate 
se făceau de minuie și oamenii nu sinn cum zë mn mulțumească lul 
Dumnezeu“, În lupa lor cu Grecii, săieuli din Rasura ve iavoase să 
înirejină In învățălură pe feciorul porii Vinătaru, ca să lasă arocal şi 
să le poòrte inainte procesele ; dar siat invlaşi de Gheraki, pegaria, 
tarul, care simjiad cu ES are a Le că cumpără pe bâlat cu' ban 

. e seama une! femel, carc-! şle”ce G 
it să 5 rindul acesta d Sandy-Aldea n'a mal tratat în „roman lema 
sa farorită. ocollad asiiel greulalena de a concenira îub'*o lucrare tot 
completul vieţii zi al problemei, lusă avem impresia că d. Suge. 
den se repelă. Inir'adevăr, simpal ile sale merg şi aici cu jora.ti orl 


E ah, pu se [it come 

ronrieiarii romtul. E drept, And'ei Bujur g 
Set de iadaioririie lat fală de oamenii din sal, dar, Bucrtesnu esie 
d agoste de Iorai- holkit sÅ irâlaacă al si mun- 


CAL că adara a buacuriala-se de roada. pe care Dumnezeu o dă 


i i i |, deñ Ao 
ii stat vameni socalili, dreplaien eale cu ei, D 
La urmă Gheruzi le iutoarce Ldärët päet (at răpit 
ca să-și recapeie Huijer, căci e lugrori slugit de 
ui cu ciriizajla orasului EI fatat penlra omui de 


ogoarelur”, Sålen 


"şi o late aceasta, 
ce a iaculi, Goalac: 


"Aa jară. Bâutui popu Vrabtatd gan Wa ucuină ară därs: TIET ETH 


Läatal în cele dia urmă saul fără apă 


unculia odivasá n rect, DE Miar și pe Gas 


vier, stiel că ia 907 Oheraki izoulezte să impu 


290 VIAȚA ROWINEASCĂ 


Vinăloru, D. Sandu-Aldea cam exagerează oliludinea lul Vinăloru 
haag, pi său părinte (p. 128, 129 şi mai ales 130). — ` nP 
— Toole astea aduc aminte de lucruri vechi şi cunoscute. < 

Mai norocos este d. Sandu-Aldea cu cea de a treia nuvelă, „Ra- 
eila", unde d-sa stărueşte în lumea lipurilor obişnulle: un bua admi- 
alsiraior de moşie duce o luplă astunsă cu un conisbil viclean şi hob 
şi isbuteşte în cele din urmă să-l răpună. 

Volumul „Călugărenil” nu cuprinde nimica nou, Cine cunoaşte 
treculul lilerar al d-lui Sandu-Aldra, încearcă o înleleasă desamăgire: 
d. Sendu-Aldea de azi lace impresia că e Goin mal anemial, încole 
mu se deosebeșie de cel de eri nici ia conceplie şi nici ca meşieșug 

DN 


artisti á 
POMPILIU PiRVESCU 


KL D 

Mihail Negru, Henrik Ibsen (Viaţa şi Op:ra. Filo-ofla | 
Soctald), Bucureşil, 1920, pif sot 
| D. Mihai! Negru are merilul de a se fi familiariza‘ şi cu problema 
generală, care-i întilulează cariea, prob ema indlvidualismului, şi ca 
almosiera ibsenlană, trăind în opera lui Ibsen, pe care nu numai că 
a ceil!:o, dar a şi tradus-o, 

Esie o carie de inljiare și pentru Side destul de larg. Bine 
orgenizală, aceeslă lucrare lralează și problema individuali<mulul şi 
siaa o (pet conceplia lui și opera, cărela îi face islorictl şi o a- 
nalizeată. 

Cu alitudinen rezervată a unui spiril critic, a | 
d. Mihail Negru îşi arală iaclinarea peniru fine! pg ene: i 
individualist, de curaj, sinceriiaie şi adincire a v ell şi a adevărului, 

Almosfera aceasta o simji în loală carica și aceasta ne arală 
adinca şi conslania preocupare a autorului ia aces! sens. 

a Deacela capliolul „ldeia individualisiă Îală de Ideia de Socie- 
lale esie biae scri» și cu o serioasă înțelegere a chesliei. Despre 
ielzsche, Carlyle, Ibsen, d. M. Negru s'a ocupat în deosebi. a ce- 
D bine pe violul, mlădiosul și aeralui Palante și pe ecleclicul excelent 
— în lucrările ecleciice—rouilite. Desigur lasă că bibliografia căr- 
fii e bogală, căci sun că aulorul e un mare ceillor şi poale că se și 
resimle de aceasta, Hie teamă să nu exagerez, dar ideile, jocul lor, 
consiruciia lor este oarecum luată Prea în grav. 

Să nu uităm însă că lucrarea esie maj mul! de *ulgarizare, de 
acela are şi calitățile unor astfel de opere flindcă e izbulilă ca 
mei defectele lor. A uni celace e alit de subiecte opera, gin- 

An norilor creatori sau gindilori- la un loc, frogment cu Iragme al, 
We scoale ua sistem oòleciiv, valabil în sins, eslile desigur grea 
şi cu ete gt eu'ate a avul de lupia! d, M. Negru. 

i éi priveşie pe Ibsen, este serios sludial, Cred însă exe- 
gerat lapiul că Ossip-Louriă esie numit „criticul aworizal® al lui ITb- 
sen. D. M. Negru crede mai mull ca nime în autorități, altfel niot 
mar îi patut Ser p corte de docirină mai mul! fermă. 

psă in biografia lui Ibsen însă. Nu relevă autorul Influ- 
ard Asau 1848 asupra linărului Ibsen, pe care Weich “o crede foarte 
i se pare Iarăşi prea dogmn'ică altiudinea cel e A 
čen, în ce priveşle problema lamilie!, a femeii. Capitolul e Bal ma 
e individualist” l-ar D Zar: cy pe acesia. la această privință d. Ne- 
gru e in bună companie, căci Ibsen era nemuljumii şi de Brandes. 
eich insuşi il face „muiualisi”, D. Negru crede că Ibsen po: 
Sege, familia saa individul -ca celulă a socielăjii villoare. 
a;i studial lui Ossip-Louriă, cel al d-lui Negru se ridică ta- 


* Hemi: Ibsen Dram 
Uaiversiiăi Wien von Emi neich, beis apip Zen Schalten aa der 


D 
- 


PECPNZN 254 


tr'o regiune cam prea absiractă, deasupra operei, deasupra ideii ac- 
tive, care e în mişcarea și în ascensiunea „neimpliaită” incă, lremurind 
lee a re i 

cea e acliră esie lundamenial crilică, sceptică, ironică. 
De aici /ndoia!o, de alci „Ibsen conira lbsen“, de giel cata lipsă de 
soluj-i la problemele puse, de care se plinge și Reich și Bartels, de 
sici acea con!radiclie impresionanlă ia ultimele opere. Inţeleasă ac- 
div, neinirinat aciiv, opera lui se luminează, devine lămuriiă în sirue- 
tura şi în realizarea ei. 

El vrea înir'adevăr „sincerilalea“, el însuşi e mai înainte de 
foaie sincer, vrea inăliarea fiiaļii om, vrea disirugerea a lol ce e în- 
vechii, stalic, minciunos, dar nu-și poale ascunde uriclunea vieții, fiind- 
că e prea critic și alunci, lăcind să 'răiască coniradicloarea noastră 
viaţă, o luminează, o chinueşte, o face să De zguduilă de necruță- 
fonrea-i du;mănle pentru inlerioriiale şi minciună, precum şi de idealul 
lui de a inobila pe om. 

Soiulla problemelor puse, ceince ar veni nou în locul celor dis- 
truse, e deci 'n concepiie, nu în realizare. 4 

Sr aiunci o precizare strică oarecum, deși în cozul da laţă e 
necesară. Îndoiala rich este arma lul cea pal pulernică. E con- 
jeciural, căci e filozof de fapt, lol alit cil e si poet, dar în același 
timp e polemic, acliv, prolelic, holăril să dărime ceiace-și suprave- 
ne ze sieşi şi să clădească ceva mai desăvirşii. Axel resiringind 
cercul, concenirind gindirea asupra lui lbsen, fără să pornim din lar- 
gul problemelor şi docirinelor vasle, el ne apare trăind cu vigoare 

i liberiaie voința lui sigură, gindirea lui criiică, unuanială, simlirea 
ui puternică și ascendenlă, 
V. ZABOROVSCHI 


. Li 

Stefan Stănescu, La Circulation monétaire et la Hausse des 
prix à la lumière de l'équation d'échange, Jouve, Paris, 1920, 

Nu există un singur celltor de gazete care să nu aibă azi o teos 
rle şi o solujie peniru crize economică şi problema monetară. Na 
există golanlar de librărie unde, subt eiicheia „Vieni de parraiire „să 
nu se ascundă un tiilu în seazul acesta, A fi economisi însamnă pene 
tru aproape eil lurnaliștii contemporani pontificat, ŞI în lecare zi a- 
pare cile o solulie, una mal poetică decil cealaliă. 

Luergren d-lul Stănescu, spre deosebire de majorilalea celor: 
falie, este o carle de știință, spre marea bucurie a celiloruiui revolial 

a celorlalie. 
ZS a i ebe face parle din labăra Inpopulară și deci curajoasă 
a partizanilor „leoriel cantilalive a monedei”, care explică varlațiunile 
prelurilor obiecielor prin variațiuni ia Canllia'ea monedei. Pedealtá- 
parie, dan aprobă pe acel care ca Pareio. Walras, Lielman, redue 
ioală economia politică la fenomenul Prej. be unde, putem lrage 
concluzia că teorio cantilaiivă a monedei, care are luncțiunea de-a 
explica formarea nivelului Prejurilor, esie cheia unei şiluji economice 
dinlr'o socielaie din ce în ce mal moneiară cum e a noasirā. 2 
inainte de a da acestei icorii lormula sa deliniiivă, autorul 

analizează cel doi membri componenți: Prelul și Moneda, ` 

Dupăce se ocupă în lreacăl cu eieciele soviu'e ale varialiunii 
prețurilor **, arată cum niciuna din prelinsele cauze ale acesior va~ 
riajiunl nu sini aple să le explice: 

za bun patriot preconizează un sistem care conslă dia 
ice către ind sata sa miop a unei monede -hiriie pe pa 
să nu mal Ñe scris 5 lel, ci 3 dolari rezolviad asiʻe! dinir'un condelu 
chestii imbului, 

pri favorizarea unor anumile veniluri şi egener al- 
lora: In perioadele de urcare a prejurilor veniturile fixe aro jeza. 
vaniajale iar cele variabile dimpoirivă ; in perioadeie de scoborire a 
prejurilor are loc fenomenul invers. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 
eme 
Lk. geb? V Î Ta? d i ta d di dili eg 
"Nat apeculația, pentru bunu? motti o vedem întovărășind cin 
enul de urcare, cind acel de scoborire el prețurilor: = nit? 
) ul de producție, acesta fiind o roftune dia cale-alară de tragă : — 
"iiei cererea şi oferia, acestea fiind şi ele, la rindul lor, înliveniate 
“de prel. lnsfirşii, dacă toate aceste explicatiuniar polea fi In rigoare 
valabile în celace priveşte prelul indio!duoi al fiecărui articol, în 
schimb rămta cu folul nepulincionse cind e vorba de fenomenul Niue 
iului genera! al prețurilor. unde, cum foarle bine spune d Stănesca, 
„ofa'i generală şi cerere generălă stal /enomere identiee". Cu a: 
Zeasii ocazinne aulorul cfilică felul cum sînt întocmite Instrume 
de măsurăloare sle acestul nivel gentral: Indicile-nume:e_ (index: 
nu rs), care stat meda prejarilor at el prlicole. Cu drept 
cuvint le reproșază că [in socoteală de bunuri nelnsemnale şi că ne 
fin sama de altele foarte imporlante, mal că samă de două : 
dobinzii capitalului şi acel al schimbului asupra <iră aătății, 
E Acestea find spuse, d. Siănescu enalizează celalt membru al 
lei: Moneda. li schițează evoluiia în care vede o neîncetati.des 
subsianțializare. Valoarea banului, din intrinsecă devine funejlonală. 
Inslirşi!, funcjlunea începe să ci-cule fără orgon, sau cum spune Wal- 
ker ` „Moneda este ceiace e în siare să facă“. Tai cum loste for- 
mele de credii ajung a H considerale (de acord cu majorilalea eco» 
mamişiilor) ca o monedă lot erit de reală caşi numerarul. Dar Ing: 
celoşi timp Intră în orbi'a şiiinlel un factor nou: forme monedei, la 
‘eare se adaogă imedial si acel el destiraliunii, el Intrebulințirii căreia 
se afectea'ă, fie toată, [ie o parle din monedă”. Tastirsit wn al irei- 
factor de care lrebue să se țină samă esile viteza, diferită, peniru 
ecare formă de monedă, şi, înlăuntrul aceleiaşi forme, dilerilă Deg: 
LA iecore destinuție. Ll'ormă, Vi'eză sl Des'iaojie, acestea sinl cele 
Ieiemenie fandameniale ale oricirei monelare, Acesie 
ina autorul îmbină cele dovă fenomene. prețul şi moneda, forma- 


nd 'eoria cantilalivă în termeali matemallei găsiji de Irving Fisher, 
sifel se ațunge la faimoasa enuajlune a schimbului despre care se 
vortesle pe coperia cărții, și al cërel aspect algebric nu lreboe să 
me spere. In economia Dech malemaiiciie inlervin ca să simplilice, 
tar nici decum ca să complice lucrurile. 
lată formulat MY PT, unde M esie caniilalea de monedă e- 
sisteniă ja un moment dat, V z'leza acesteia (numărul de tururi în u- 
nitaien de timp considerată, sau de ciie ori este cheltuită în îalregime 
în aii timp): iar în membrul ei doilea el ecusjiel avem ceiace se 
"eu pără cu banii din membrul înlăiu: P find indicele general al pre: 
țurilor, far T conjrulul iranracliunilor efeciuale. 


La lumina acestei ecuajii autorul se face lare, şi dă Impreslunea; 


eh reuşeşie să explice loate problemele economice. Cit despre fe- 


pomene mal subiile (ca dobinda capitalului. scontul, Palula), acesiea 


se explică prin aşa zisele .ecuajiuni parjiale”, care consistă din des- 
compunerea primului membru alegalièjli, MV, în dilerilele sale com- 
ponente, după formă, destinaţie sau viieză. Asilei: _ 


MV = mrem v'i myin E sees + MY! elc. 


Inafirsit, ulilmul cepiloltralează despre falmoasa /n/lajlune mo- ` 


"` aelară, tenomen azi foarle la modă, însă de cele mal mulie orl prost 


La Money ia whal money does, sau: La monnaie est je. service 
qu'elle reni. r i 

à De pildă : Etalon de măsură, insirument de schimb, de con- 
servore de valoare, iusirumeal de DI uniiale sie, de daruri, de te- 

„muurizare, de. loanjare de intreprinderi indusihale pe termen lung, de 
scoul de polije comerciale, eic, ec. ` 

$ 


< RECENTI = 
-sunosca! de speclalişii “Taik eg 
E at? ; ` ZS RE Respectiv, lată cileva din preciziunile 
j orice cresiere în cantitalea monedei produce o-iaflatiune. 
Gen eech ie? er dacă unul din celal irei aere pe Y 
cel TS inllajhunea nu se sde E weg Seeme te 
mpoigorë, poale avea loc inflaliune monelar i 
Sone croma s ierni zg? eas ee, maande Sine engen a 
f èia, sau 
tiemente e ana T) dée stire, ei. unul din celelalie două 
nf'aliunea monetară esle un fenomen prin exceleală „di 
d a 
esii j raen geen Ze urcat, idea. KSC 
. E e 
numerar ceulă så se een de în care noua canillale de 
3 tio alionem invocai”. Infajlunea creaz e 
E eril'icială asemănătoare aceleia a excitanielor bc A ai wë 
a = re geme devine indispensabil, d a căror doză irehue ncincelai spos 
pe ȘI nu e numai o metaloră. lală procesul economie: De îndată 
bre rie wen incep să crească, începe „iluzia“ peniru producălorii bu» 
e Ge ~ urcare (alit patronii cit şi salariaţii) că creşterea stengt, 
ZS Les sau salariu) nu este în legătură cu o scădere în pulerea 
petre yi ma a monedei objinule: liuzia este favorizală de „lenea“, 
deg or SS se pune din nou în echilibru. Această iluzie funciior 
er "em SA el de primă de încurajare peniru produciie. In mamen: 
ara ar n = EE SE sapt lorma unei deprecieri a banului, 
en alsră dac e 
RE ge perpeluiad iluzia. EE area EE 
siä cum, peniru a scăpa de Inflajlune nu lrebue nic! ardere, 
de bilele ce bangă, nici chiar incelerea emisiunii (aceasia ar parea 
e stagnare bruscă a produciiei mai dăunătoare decili însăşi inllajiu» 
erer ci trebae, pur şi simplu, restubiirea ecuajiei schimbuiul, 
ceasia se poale realiza priair'o sporire a prorlucției FARA acela e 
prejurilor bunurilor şi serviciilor, o sparire a producției ma marz 
deci! sporirea În canti!la'e a monezii, saa atunci, o reducere eching- 
Sg a consumajiei. Lucru cluda!, autorul pare a aşiepia mai mult 
aces) din urmă remediu dech dela cel dinlălu. Sial mollre care 
ne lac să credem că poate area drepiale, Inir'adevăr, o creşiere a 
E? capabilă să asi.pe delicilul economic inspălmiatător al cì- 
va dia jările curopene nu esie prea deparie de visurile oplimisle 
ale unui Bakunin. Keducerea consumajiei are o bază mult mal reală. 
Statisticile inregislrează o crestere scaadaioasă a cumpărării de arii- 
cole de lux şi a r sivei subi losie lormele. Credem că o dublă ia- 
ferveniie, iegisialicră ai morală nu ar fi lipsl'ă de elicaciiale. 2urue: 
dura siatului modern esie mult mai. compatibilă cu legile somplunare 
decii aceia a Lnperluliai Rumana. Dar mai ales propaganda morală, 
care dispune de instrumeniul miauaai care esie presa, poale da res 
suliale acbanuie. Modelul Germaniei, unde aproape intreg sacriliciul 
moaciar ui tăzbulului adosi obiiuui grație exhoriajluullor lacuie pe 
aceasi cale, ne intareşie in aceasiă credință. 
impi e-la generală care se degajă din lucrarea d lul Stănescu 
esie că ice canitiuiivd a leariei muuedei esie pe deplin demonsirală, 
Ma pilus, carea oerg al ua imieres de uclualiiaie, căci pe liagă cons 
bibuţia de iuei originale şi de prociziuni criiice, teoria esie neinceial 
nai ca sapicie, canbiianad astiei şi o buna cronică a priacipalee 
ere uiiuenie pouce, lant şi general e convuiice dia utilul sup. 
DUrzeac uuscrviud CH lucrarea d-lui Diauescu este „pria ea ia 
Sal" o verinicare a teoilei caadiniive. Hapa deciura el se poale ior- 
muia urimăivarea Eva parai” i Luugignu: uuei carți scrisă de 
d. Ddiăueacu ene OK piugui Dave Cu cuatiialea de muuetia allá 


fr ~ 
291 VIAȚA_ROMINPASCĂ 


s " Ae buz-nar de celălean romin. Inir'adevăr, felul concentrat: 
i serică, concizia şi stăpinirea materialului precum şi bogăție 
fiei dovedesc că numai scumpelea hirile! ne-a prival de iach. 
de inleresanie- pagini pe care amploarea subiectului le-ar fi re~ 
at. 


i d D. |. SUCHIANU 


Andreas Latzko, Friodensgerlchi, edit. Max Rascher, Z1- 

rich, 2918. 

~" Dela „Onmenii în războiu“ la „Tribunalul Păcii”, trecem ca din- 
tran tinut bintuit de lurluni oarbe inir'un labirint obscur, inăbușitor, 
ca lumini fulgurante. 

„Oamenii în războlu“ urcă muntele pătimirii lor, alrași de fall- 
dice idealuri, de fascinante iluzii colective - impingi, din urmă, de va 
lurile mulțimii supuse, de lerorile divinităților terestre. Urcă, pe că. 
raren în spirală, lingă prăsasiia ce inghite noli saerilicaji. ŞI pănă 
depar'e, în zare, ei văd popoarele incăerale: ` măcelul frenelic, subt 
calaclismele orificiale ce zgudue munti'le pe care urcă mereu. 
cu fiecare colilară se prelungeşie iresca vie a ororilor războiului, 
Viziuni moltiplicate la Inlinii, din care se vădesc cieva imagini tipice, 
formidabile simboluri ale aceluiaşi gesi: omul ce ucide omul. Robt 
şi lirani, el sini cuprinși de același obsesie: a Morţii, prin care 
den ajung la plenitudinea volupiății stăpinitoare lar cel mei mailt 
îndură tortura mizeriei fizice, a islovirii fără leac, a rânilor ce duc, 
edes, la nebunia delirantă si, moi des, la ullarea în mesnlul plia de 
cadavre dilorme. E suferinla trupului uman, cu rari sirigăle de omg: 
nie conșiieniă. E drama milioanelor anonime, cu cilgra ginduri lixe, 
cu citeva curinle de revoltă pasivă, cu cileva vagi năzuluji apre- 
bensiuni ele comunianilor omenesti. „Oamenii in războiu“ îşi încaa- 
jură muntele păiimirii lor : privirile rălăcesc prin aparealele dia ju» 
sul lor. ti răcnesc cind durerea îi muşcă În carne, cind demonii Cyri- 
mei îi roslogolesc în prăpasile. à 

Dar în „Tribunalul Diät" apar acei pujini, acei cijiva, care, ure 
cînd în rind cu turma umană, îşi poariă un now calvar: al Spiritului» 
incarceral în trupul mizerabil. Ei văd dincolo de oparențe ; ei adia- 
cesc, scormonesc, caută... ŞI ială-i despărțiți de turmă: au pălruae ` 
în labirintul muntelui - și ră, ca pe căile unul nou infern lesc, 
în arcanele Conşiiinţu. E noaple — și numai privirea lor întoarsă, 
razele cugelului şi elanurile omului ce-a cunoscul divinitatea, mai că 
lăuzesc pașii lor nesiguri. Mai adinc, mai adînc... și. una după alta, 
se ivesc marile înlrebări, care își cer răspuasul calegoric şi desin 

Destinul omenirii se desfăşoară pe elie căi, pe cele interioar 
ereaté de om în avialurile sale genate, Binele, Adevărul, From 
— trei călăuze prin vasila împărăție a Răului, a Minelunii, a Urâțeniet ` 
monstruoase... Şi indrăsneții pelerini, pornili în căularea mintulrik 
lor- care e și a tuluror oamenilor, slăruesc în îndolta lor pălimire,: 
Făplura lor inireagă iremură inire terorile moriii oarbe, zadarnice ap 
poruncile nemiloase ale Omeniei lor. ŞI gindul lor se suceşie, se 
răsuceşie sub! creniui lor incins: acolo se călesc adevărurile te vor! 
hindi mine, acolo se ivesc luminile ce vor lumina ignoranta mui* 
jimi. lar în Inimă, durerea muşcă ; suleriala fraților geme prin pie 
iul lor scobil de veghe Compasiunea ce-și cunoașie nepuliala, 
inlăcrimează privirite de visălori care şiiu că visul crează realilalea 
idealurilor. 

ŞI mereu coboară: ei mai șiiu că, coborind el Însişi, pătrună 
și în inima lumii; că adincindu-se în inleraul nebuniei războinice, gi" 
caul Pacea creatoare. Prin el, Omenirea îşi caulă minluirea, recu» 
aoscindu-şi în:dlu păcatele milenare. Şi ldolii sanguinari se prăbuşesa, 
se lărimă sub! degelele lebriie ale analizei, Un prai ce vibrează ia 
peaulul irecuiului: atit va rămine din lume omenească. 


+ 


Sebi ci RECENZII 29% 


— 


L dn izvoare de lumină și put 
dare d Diere, vor îndruma muljimile spr 
pr iri geht n care se armonizează artele și meșieşuguri e r 


Insă reali'alea războinică st 
e kg b de lreneziile geift ien Raf leg WW 
an vor se culunde in mlaşlina de sînge, indolala ii exallează și 


mai mult. ŞI sirigălele lor, chiar ci 
` nd în 
pozat age AN eidel i Omal trebue să da ag genge 
„ Iubire, fără granițe, fără silnici 
întăi] Deier ce trezeşte în om divinitatea. Gë er e 
eu love isal ies cre a Le =. pă Dag Sie desbpleri, cu isa. Sa 
: Tar, ar cumpliia i 
Fan, ing Ph a epy regimenia! în muljimea ee keete? 
fer ve: Pe ei. Aleşii: artisiii, poelii, gindilorii. Uni! sint 
brusc, Aen i Kaf, Dësen i i tasata as D Ee ZONE piar, 
mona păcii, se get kecieg win arbe şi absurde; allii, aproape de 
4 povaa sulerinlii H x 
oe ne care nalura le fine căscale, d eegend on ll pe pt 
Ho eu ent ojuna în cele din urmă acolo unde trebue <å înceapă 
nau Noe e da e pu ta aironi războlului, fluminai de 
. j e le seamănă prin jarinii ăvăş'le 
ale omenirii. prind. Vor rodi. şi pinen non, do vieţii ang 


dE miligansle anonime, ailt de llăminde de dreniaie ade- 


Aceale imires'i rezumă loloda'ă noua 
carle a lut Lateko. H 
egen șase mari bucăţi, care ar părea nuvele dacă prea at 
ge la ae n'ar da căriii unilelea unui roman. Nici roman cura! nwe 
red de E ger Ss apraape, nici subleci ; pe alocuri pare un 
b ni î 

beid poka de AS anO e au caracler de eseu, lar allele de 

ocmai prin faptul că nu-i o carle „lucrată“ d lo 
pentrucă autorul nu studiază „liparile* ci le lasă ee 
sau ne ea La? firea lor ascnasă, Jupuindu-l de aparenjele unel lumi 
kee onale; deacein cărlea are alita patere emolivă, lar eroli sin 
"ile räzbolaluis sau identici cu toți cel care au îndural omenegie oro- 
eorg Gadsky, pianist! glorificat prin toale capilalele europene 
se angajează volunlar în armala germană, Îndelă pr aljă de eg? 
c>e răabetelal, În căzarma unde se pregăleau recrniii, Gadsky n'are 
ecit un lovarăş: delicalu! poet Weiler, Două lemperamenle de oa- 
meni superiori care, dela început, simi silalicia socielălii înlemeială 
P sclavie şi războlu. Feldwebelul Siaff e bruia simbolică, opresiră 
maniacă, Gadski e obsedai de tirania acestui ignorant mililar pra- 
rancia aai de sist „$ «inut e pămintul german şi și-a înling 

n cele ma epări a . 

săi, ca să devenim Ga port fe E E E colțuri, Ne-au lăcul oameni 
ată-i acum pe front, In jurul celor dol tovfrăsl apar noul fl- 
guri reprezenlalive. Ofițerul Făhnrich Egas ron Krülov, dia casta mi- 
Miaristă ; Fröbel, înrălătorul, „laşui” care lremură mereu de grija so- 
i şi a copilului şi care e dus la asalt cu revolverul la spate caşi 
eller, revoltalul, ce inebuneşie în iadul singeros. Mal e Sanilarul, 
aring ce răcneyle în neşiire elerne adevăruri pe care poporul nu ştie 
să le exprime ; și croliorul evreu ridiculizat dar clarvăzător, oieii 
de experiența milenară a slrămoşilor. Prinire aceşiia Gadsky își 
Ié tortura Consiinţii sale. Toate întrebările, lonle idealurile il 
luese Pe cînd în Jurul lui progresează masacrul colectiv. Slind de 
veghe, își relrâeşte. visja de arlisi crealor de armonii, Surprins de 
siac, omoară cu frenezia Instinciului de conservare — şi se pome» 
meşie iatr'o baracă de prizonleri. lin colonel francez, care îl recu» 
aeaşie (căci it asculiase la un concert dat la Paris), îl la ca orde» 


VIATA. Asch 


artă n. 
popor străin; există vamenl...*. Ga rel 
! näch), Pe vaporul plin de Haer roioși 
- ea pla, da Gah: ii cuprină tar Razi Fe “siiniciei: acol 
: ptă arta lui, nici Matilda lut, 


D Pictorul Merlier e noul | varăş al lu! Gadsk întru arlă și . 1, 
SC „Dugmanii* de eri KC ere, gi zl GC së e 


astea Acolo va cădea iar iaire ghig-" 
bestielului Stuff. ŞI Qndsky, obsedat de noua robie, priveste 
valurile, aplecal peste parapei. Îşi pierde conşiiinia, şi subi povare- 
ranijei code în mare, plerinu în timp ce repalriajh ciată în cor Ta iri- 
lui german. v 
"8 uk erttacgaeg diesen fapte, Lalzko a închegat toafá ideologia 
e care ne-am dep'las s'o numim „umaniiarisiă“, Ceiace ne-au spus 
arbusse, M. Marx. G. tr. Nicolai, Duhamel, N. Garnier, K. Bé" 
schmid şi aija elt după un R. Kolland (căruia autorul îi dedică a- 
ecasiă carte) e edunai ia pagini grele, dureroase şi pline cu nișie 
roade îndelung pirguile. Genre barbusse il inir'o frază, 
Luirko dovedeste îuir'o pagină. Nu dialectică! — ci, des/âgururee 
limit interioare, de id-i şi seullmeate, cu loaie ezilările si revoliele, 
cu lodie prupasilile şi culmile pe care se poate iuâița Omul cure e 
i ginaitor tolodală. 
SS ihal cărții e jusiilical de un episod final. Weiler, în carcera 
lui de „nebun“ allă după irei ani de așieplare, că pacea se apropie, 
că s'a incheiat, kRevoha lui, ca ua vulcan te părea stins, jișnezte ias 
răi. „Pace! Ştii ce inscamaă aceasia? Liveriale! Kăubunaret 
Vremea noasirà |” Da, acum „noi, cei slabi dëm măsura”. ŞI 
poetul ba!jocorii, minat la măcel cu revolverul la spale de căpiionul 
son der Uite,  €l,e judecatorul,  Iribunalai Păcii e deschisi Cà- 
planul cere a desumavizai pe un țoel irebue să scrie timp de ap 
ceas o poezie... De nu. il împușcă el, Weuer, care a fosi pus să lacă 
ce nu pulea: să ucidă Odmerki. $ 
oD  Sércasich durere a păcu Inte) Latzko a silua! înir'un ospiciu 
marea judecat. Căci ea iucă wa sosit în lumea celor normali şi 
aaa de. ai Weiler striga totuşi celur care au venil să-i lege: 
„Vribunalui Bac e deschis! "Da taceui, doma mei” — „Dă ërem" 
răspuna in ueriziuae ceualji; Numai o imlurueră care labea € sär- 
manul Weiler, ui raspunde ia imreuarea uureroasă: până cind? 
= SEN E j 
— Mereu să așlepl..* 
EUGEN RELGIS 


Benedetto Croce, Cel de-a! şaselea Centenar dantese şi 
Caracterni poeziei tul ante. Discursul Pinișiralui Io trucțiunii Pac 
blice, ținul in sata Dante din Ravenna, și publicat fa Col, „Lectura 
Dantis* (Firenze, 1920, Edi. Sansoui), = 

Lia rosii în ziua de 14 S ptemure, înaugurină în calilalea-i ac 
tuală ge miuliru „anul anivrersâri: a 60) ani dela moariea lui Dante. 
In ocest dis urs, crilicul și lilozului napolitan a jinut să anuale că şi 
dinsul sie ocupal Th uiiimul limp de „dintolugie“, căci el nu e olcera 
decit sumarul ideilor cuprinse ta siudiul asupra poeziei lui Donie, pe 
cure-l are „aly şi de care publicistica ialiană a vi fucepul să se 
preocuje. 

>> iu întregime privit e un discurs bine rotuniii, cu Idei subslaa< 
fióle, dar iără acen comunicalivitale pe care ar li dicial-o lnăljmea 
siguimeitului și sulemaltaleo momeunlulul, Nici nu =se palca săl 
la Uai hind că oralorul nu se ucupă alit de Dante şi de poezia rk 
We ce! ce iau inierpreiat opera tac Crote incă îa rindul, in» 
tractor lor de drepi comun, dra Italio), E ua discurs de uegalie, şi 
doar pesalocur: de cousirucjie, e 
dplul nu ne mirà, căci ne pulem aşiepla oricind deta reedita. 


i o RECENZI ; ~; — Se 


gaapi concepiii centrale, la crilici dogmatici, de. talia lui 

Deși merituos în par!ea lul negaliră, discursul na poale muliumi î 
lol prin lipsa unel mai viguroase alitudial pozilive, la un crilic de 
vaot oh sjadiaj facil al coalradieliel. 

eniru ris'nirea prejudeciiilor din crilicn curenlă însă, dtscursnk- 
(și mai ales siudiul conexa!) va Ji o ralulară ventilare, ae el 
mai intimă apropiere de însăși opera lui Danie, şi la o energică m 
posirolare a acelo'a ca'e-au wlia! cu lotul că au de-a [ace cu ua” 
poel si na cu un di'aleciirian medieval. 4 

Conform meniall'ăţii exolie-archeo'oalră a limpulu! s'au si Dei 
măsuri de câtre resnectirele „comilele de pelronaj"—penlru comemo: 
rarea indireciă, „exferioară” a memorici lui Danie, cu ocazia serbări. ` 
lor din acest an: („se vor reslaura cu mijloace publica, În Rare- 
ana, Ia Firenze și în elte pării, biserici, morminte și lurauri, loa'e edl- 
licii aducătoare aminte de Dante, iar sludioşii vor da edilii crillog 
ale Comediei, a Rimelor, a Tralatelor, a Evistolelor, ~ şi lucrări de fe- 
lurită erudiție peniru a ilusira viala si scrierile sale” zice Croce de 
la iacepul, ca muliă delerenţi); Ministrul Croce ascultind însă de 
indemnul esteliclenului Croce, s'a opus la acesi „cull exierlor“ ṣi de 
aci a urmal refuzul său de a . corda sumele nece-are acestor diverse 
taireprinderi, 

Esteliclanuj Croce, vrea un elt Inferior“ direct, al lui Dante, 
în palria sa şi acesta e punclul de reazim al discursului de fali. Să 
se isprăvească odală cu legenda lul Dante pomeni! de loll dar necu- 
soscul de nimenil Să se spulbere odaiă balasiul comenlariilor isio 
tico-lilozolice, penira a pune publicul italian în contaci cu celace este 
adeveraa poezie în „Divina Comediel* Să se ajungă acesi scop 
„praclic” prin răspindirea cit mai largă a poene,, în mesa popo- 
wul |, prin intermediul edijiilor populare, nesaranle! „ŞI vă maf 
spun: Daji poezia, daji-l pe Danle.poporulnl ; dați-i-l în edilii popa- 
lare, liră note sau cel mul! cu nole sumare şi simolel (pg. 9). Så ne 
se re, (penca prea muli sludiosii dacă țăranii îl vor pricepe ioi asa 
de bine caşi dinşii. Ei îl vor pricepe râu in detalii, der il vor „simii” 
bine ia ansamblu | 

Lu un cuvint: mal pulină vorbă ( -criilcă dantescă) şi mal multă 
veabă ( - vulgarizorea Divinei Comedii). 

O aliă soiujie praclică indicală de Croce, prireșie felul de in» 
lelegere al crilicei isiorice, care neavind un Ir conducălar, pe pierde 
în labirintul amânunteior secundare ; prin aceasia el alacă inireaga 
„danlologie* italiană, dar nu numeșie pe nimeni: nu alacă persoane, 
ci o meniliiaie, 

Să nu se uile că înainte de orice, poeta fos! Danie, sau mat 
bine zi, ca poel.irăeșie el asiàzi | Spre acesi aspect să se indreple 
privirile tuturor celor ce vor să se Iech uiili, cu etit mai pit, cu cit 
esie o operă destul de dilicilă, de-a desprinde parlea de poezie, dia 
eheaarul țeologico-med-eval, in care au încruslal-o vremurile. Spre 
Danic-sublecăritare lirică, sa se îndrepie aleng criticei, şi aulle» 
tul său in repori de crcojie să formeze obieciul criticei, dacă ca 
vrea să onoreze in mod demna pe cel mal mare por! si lialier. rreo- 
cuparea ei să fle deuajarea acelui superior spirilo duniesco* is 
tare se cuprinde creatorul, dar mai ales creajia in sine! 

Pe einen de scorii şi lavă iachegată care e Dante~filozolul, 
Politiwanul şi teologul—creşie ginesira poeziei sale! „Noi trebue 
să privim la aceuslă-vială verde de ramuri, lrunze şi Hori, şi nu la 
peireie care stau dedesupi.” (pg. 10). dă se reculeagă gin miopie el, 
erilica de până ark, core n'a văzul din Danie, decii acele anmănuule 
te câdesu in locaărul „ochelarilor tie şi cu cercul de aur! negii 
find esența „sypiri:u ul dupieau” pe care Croce Îi deliuezie : „lu sens 
limeni despre lume, tundat pe-o sialornică credință şi pe-o judecată 
"sigură, aulmal ad de-o robustă volajä." (pg: 11). 


208 


"Aceste! eror! fundamentale, trebues- atribulte ma! toate „spa- 

as celorlalii „daniizii“]! Ei afirmă „obiectivilatea“ lui Dan'e cind 
n el trebue văzul cel mal subiecliv dintre poeți; fac dinir'îna |] un 

of, deşi îl alătură necontenii și fără nevoe, de Shakepeare, 
ba de Coelhe : susjin precizia scuplurală* (aci paralelă c ichel- 
Angelo!) a fjerzinelor Divinei şi lor le alribue unitaiea oriullă a Po- 
emei, fără a line seama că ele sini simplă formë, a eremi în mod 
erganic, fondului si conrepliei; insistă asupra pesimismu! i" dan» 
tesc, cind Tatr'on suflet larg ca al oricărul mere poel, are oc oim 
linitá gamă de alitudini! 

Cadrul unui discurs ocazional, nu poale confine, de sigur, lot 
celace un critic de valoare, cum e Croce, poale spune asupra unul 
argument ca „Divina Comedie“, De alci impresia de prorizorai, de 
ceva lunecos, cind se ceteșie concluzia la care alunge: „Concluzia, 
în sfirşit, este că cel mal înalt și adevărat mod de-a cinsli pe Dante 
este şi cel mal simplu: a-l cetl şi a-l recell, a-l cinta şi a-l recinia, în 
Idunirul nosiru, pentru inveselirea noasiră. pentru înălțarea noasiră 
spirituală, peniru acea IBunirică educalie pe care avem obligajlunea 
de-a ne face și de-a ne relace și a restaura în fiecare zi, dacă vrem 
—seguir virtule e conoscenza— dacă vrem să Dm nu că nişie brute, 
si ca oamenii.” (pg. 19). 

In curind se vor ceii, dezrollate, toale aceste idel, conținute fa 
meniul studiu. Pănă atunci menționăm atitadinea de revizailor e 
icar pe care a luat-o Croce lajă de cel mai hazardani dintre do: 
meniile crilicel moderne llallene. 

Cu discursul dela Ravenna, Croce a irasat o crestălură pe vra- 
ful de tomuri ale criticel Istorice şi în așleplarea volumului promis, 
celind discursul preveslilor, adversarii îşi vor D ascujiad spadele, în 
șederea bălăliei ce cu siguranță se va desfășura. oy ee e 


VIAŢA ROMINPASCĂ 


KI 
E) HM 

Jacques Bainville, Les conséquences politiques de la pala. 
Paris, 1920, Nouvelle librairie nationale. , 

Un pamħetar de taleni, Un seriilor Inteligent şi brav. Limpede 

direct, stilul său devine cîleodală impeluas și varlal. Sie să aleagă 
in istorie evenimentele caracleristice peniruca să le proeclere cu 
succes în cadrul aclual. Alunecă mlădios pesle dificultățile pe care le 
eleră instabililalea pasageri a sitaajiunil europene și iși menține pri: 
virile în acelaşi punct de vedere, conducindu-le simplu şi holărit. Subt 
sn aspect sintetic, nu înce deci! analiză. Aleargă din Capilală în Ca- 
plială şi, có aceiaşi gindire distructivă, slarmă hotare și zdruncină 
sliuajii consacrate. eloda e sigură dar simplis'ă. Ea se reduce, tot- 
deauna, la o mecanlea polilică. Nalionaliiăţi diverse nu inicresează 
decit ca forje elcmenare, ce pol acliona în'r'un sisiem. Rezullonia 
lór nu e aleciată niciodată de un coeficient psichologic. 

Bainvilte e un spiril negativ prin excelență Taienlul său se g- 
plică admirabil operaliunițor de disociere, dar se isprâveșşie în fals 
soluțlonărilor. Descein carlea sa e lipsilă de orizonturi. Ea le poale 
produce însă, ca o prelungire, în spirilul celiloru ui. Oricum, paginile 
iranspiră, locmai pria lipsa unor orientări pozilive, un aer melancolie, 


decepționanl, Ea prezintă însă dale imporianie şi otservajiuui care ne- 


pol scăpa. 
la prima parte, formuleară în pagini robuste, crilicele cunos 
ele, aduse Iralatului dela Versailles, inzistind, cu o siāruiajă excep 
jionalà, asupra greselei capitale—duză dinsul —a acelui lratat ` Gere 
menia lrebuia slărimată, destiinlală ca sial unitar, Numai astfel se 
şsigura inolensivilătea ei şi, cu aceasia, pacea Europei şi linișlea 
Franjel. Ea irebuin lransformală 1ntun mozaice de siate apropiate 


sumei prin slabe legături federative. Spiritul pariicularisi area să lie 


inui prin Inge sl siipulațiunile Traiaiului, care înicresau în n 
deosebii diversele gurernămiale la obligajianile pe care le prevedeau. 


` Istorie probează că aceasla a fost singura situație 
pașnică 
Les că toi atunci numat s'a realiza! oarecare apropiere Iran. 


Şi ce s'ar îl putul opune In aasia? Tle 
revină asupra unei opere isiorice, zdrobind PE ia imam a a Gg = 
e eroluliune lentă şi nnlurală o desăvirşise, Principiul naționalităților 
însă-—ali! de grav mulilat prin ignorarea lui în anume probleme şi alti 
SG ne ah tre e, TC excesivă în faja oliora nu pulea să 
unc rin 
aet eg de ai d wiere ER deol prim Se 
ii, dimnoirivă, au stimulat unificarea cea mal peri s 
manilor prin ampularea unor regiuni perilerice fără gei: ea Se 
prin plasarea globală a îniregii deiorit de războla asuzra sialulul 
orme Ver GER dree ged ëmer şi prin inlervenlia sau 
sind s spară loaie di a 
solie de E K Seier A e dinastiile Grilo: germane în 
silel Oermania rămine -cu cel 60 mil. lncullori ai ei i 
si celor 40 mil, de Franceji lol atit de pulernică şi ai potir „nara 4 
laja Franței glorioase. Durerea iralatului de pace va li peniru Ger- 
mani o prăpasile iaire ei şi vecina din Occident. Acelaşi frază revine 
În cartea lui Bainville ca un „leiimoliv”: „En définilive, nolre politique 
air sosta domsa par ue probleme allemand”. i 
ră sprijinul Sialelor-llaite, lpsilă de ajulorul Angliei, 
ageri Eege grei pr gt. de d ar apa su florile We 
v a ea nici ua — e 
alte E e pg vun silualiei na ARIA eee AD ot Pa 
ar, dup taville sibilităţile îi si 
RS mari 5 durabile e Gen Wiäjile îi sint numărale şi nici una na 
alianță danubiană cu Ungaria, Rominla și Bulgaria | 
mai aranlajoasă decil o Polonie sirivită inire două dosmånii SE decit 
e Ceho-Slovacie expusă oricind unei delecjiuni inlerne prin cei 5 mil. 
de locuilori germani şi perieliiată prinir'o formă teritorială nenorocită, 
Ultimele pagini ale lui Satarille siant un apel peulru menjinerea 
snei puternice armale şi a aliludinii conservatoare a Franței, care ipi 
"a duce asiiel gloria şi prestigiul pria forță şi ordine. 


CONST. 1. VIŞOIANU, 


R. Nyelien, Die Grossmdohte und die Wallbrise, 1920, Leipzig. 

Opera recentă a cunoscutului profesor suedez e desigur una 
din cele mal serioase conlribuţi!, În ce'nce priveşte origina al evolu- 
Pa crizei mondiale, cas! a noului sistem al marilor puteri, cu scopi» 
rile şi posibiilăţi e lui vil'onre. 

Celăjean al unel țări neulre, care n'a parlicipa! direci la marele 
conflict, degațat personal de orice răspundere politică, fudecala lut 
e mal senină şi mai obiectivă deci! a lui Keynes şi în acelaşi timp 
mai pu în unilaterală. 

Cåci Kyellen nu priveşte lucrurile numai din punct de vedere 
economic ca profesorul din Cambridge sau numai din punet de ve- 
dere militar sau so?'al! ca aljirpublicişii care au scris asupra războ: 
wii, ci îmbrățişind un orizont mai larg, călăuzit de idel generale 
care au În bază o Informaţie solidă și vastă, el caută să îmbrăjişeze 
subi loste asfectele viaja şi muliiplele ei raporturi. 

Problema răspunderilor râsbolului, nu e roială de Kyellen cum 
se face de obiceiu, adică în cadrul evenimentelor care au precedat 
medial calasirola, ci din punciul de vedere al luptei pentru existenţă 
ca a KEES cüci de aici lcrorăsc, după el, toale marile crize ale 

riei. 

După concepția populară, pentra tare războlul a izbucnii deo- 
dală, ca o lovitură de trăsnet din cerul senin, japal ispăşilor lrebue 


d 


L 


x VIAȚA ROMINEASCĂ 
- É 
D rinire oamenii de slal care eran în frunlea afacerilor cînda ` 
socul și dia acesi paar) de vedere, Kyellen o`recunnasle, Gers 
de is mal rău decit Anglia. „Dar, adaogă dinsul, omul de | 
e nu caulă decit adevărul, nu poate separa fructul de arbore, 
orele de rădăcinile sale. Penu él condițiile egen trebue 
rivile mai mult din punti de vedere cuuzal decit 
fapteior e mai mul! colectivă decit personală, oamenli 


Opera lul Bismarck a avot consecinii care au depăşit vederile 
òl debuşeuri, la scopuri dg: 

oală Iuconsecrenjn şi die 
un scop, ridicarea ` 


a încheia! alianțe. Dacă tripla alianță avea un caracier ofensiv sas 
delensiv, e o disculle zadarnică. Că război 
ani, e o afirmaie care se poale susține, evitarea lul nu era insă de: 
sigur, în puleren oamenilor. , 

Considerind desfăşurarea și mersul giganiicel conilagrații, Kyei- 

ten crede că factorul hotăritor care a făcut să încline in favoarea 
Antaniei. cumpănă ali! limp indecisă a fosi intervenpa în conilici a 
Americei. Cauca imediată a aceslei Interveniii a lost războiul sub- 
marin fără de resiriciii ne care-l declarase Germanie, dar cauza pro: 
fundă, interesele capitalismului american amenințat In cazul unei vie: 
o gewann caşi senlimeniul de comaniiale cu Idealul- şi cultura 
sugleză. , 
In considerațiile sale asupra îniringerii germane, Kyellea gä, 
seşle couza exiernă în superioritalea lizică a adversarilor, el nu uilă 
Insă nici pe cele inlerne: deprimarea şi slăbirea voinții națiunii care 
en mai putea suporia blocada spiriluală sl disprelul dușmanului casă 
apiriiul de divizlane care lacepuse să se răspindească in slalul ger- 
man, ai pe principiul de áutorilaie, Inte un Deg cind în tabăra ad- 
versă „democrallile se transformau în dictaturi în interesul constr” 
vării . In celace priveşie împrejurările îi care au avut loc iralail- 
vele de pace, Kyellen scrie: „Germania e experimenlel pe propria 
ei piele că un popor care e depus armele nu are de așiepial ela 
duşman nici drepialea, nici mila.” 

Departe de a imbunătăii siualia Europei şi de n asigura pacea 
lumii, iralalul dela Versailles nu face decil să agrarere râul. „istoria 
ereşiinălății, spune prolesorul suedez, nu cunonşie nimic analog cu 
programul care a fosi urmării aici, cercearea compieclă şi apoi a 
capararea luluror izvoarelor de mală ale unui mere popor.” „Pria a 
cest iralatl siruajia Germaniei ca mare pulere moadialā e nimicită. In 
apriga luplă de coacureață peairu siăpinirea comerjului lumli, ea şa 
pierdul locul,” 

Cu deosebire Inleresaule sinl | considerațiile din ulilmnul 
eapiioi al cărții iui Kyelien „Marile puler? după războiu.” Ei vede de- 
seninindu-se la orizon o nouă heghemonie mondiala care Data dë 
dela siapinirea Allumicului. Înlriagerea Germanici insemnă dibiruge: 
ea uliimei piedici care se ridica i» calea dom'aajlei angio:sasuiie, 
Înăunirul acestei jumi insă, Anglia pu va maj pulca, după . pêre 
fea lui să-şi aime primul loc. ba va irebui, sau să couiinue poll 
Ben de plrnie, de asiădaiă impoiriva Americei, sau să reuuuje la ak 
tuajio ¿i in mod voluntar, impărjiad cu America scepirul lumii. Kyet- 

t 


(MK uch 


RECENZII 


len înclină mal mull spre ullima 
posibilitate, „Conşiiinia anglo-sax 
la aceste două mari paleri i para pe 
scopuri e pollice pă aa Au ai te "Pete 00, ati Kar, 8 
roblema aceasta rămine în orice caz holărilo 
D viitoare a omenirii ṣi in legălură cu en vebas A ue Ss 
La erin casi lupia pentru slăpinirea Pacificului. 
iale ore phone după Kyellen să gravileze in juru! marilor 
GE EN caute inir'o alianță durabilă cu dinsele, 
arerile profesorului suedez vor primi poale în ace l 
o pere rind in viilor, faptele recenie a eet lotusi Beie 
gel pulia, Franța încearcă să recină la pallica lradițională a lai Lus 
vic al XIV şi Napoleon, linzind la hejhemonia Europei. 
i ladependenja ei reialivă care ze ciocneşie uneori cu interesele 
ce eg e apare cu deosebire in chipul cum priveşte ea solujia 
problemei ruse, core râmine după Kyellen în noul sisiem de stale, 


Sp gyer şi o uriaşă emgmā. 
OCTAV BOTEZ 


Revista Revistelor 


e 


Revue des deux mondes 
ebruar d 
Mik non scrie un Imporiaal 
studiu Viilorul anlan!ei franco- 
britanice şi polilica poriurilor. 
Poltiica exlernă a Angiici se ex- 
lică prin caraclerul el insular. 
ice de stal englez priresle Con: 
tineniele din punctul de vedere 
maritim, adică al perileriei. Eu- 
ropa e peniru el o coasiă brăz- 
dată de mări engleze și indărălul 
cărela sini oameni care produc 
si consumă. Politica sa europeană 
poale. li delinită o polilică a por- 
tarilor. Dar această polilică nu e 
decii un mod de aplicare, pria ké 
plomajie, a celel comerciale. As 
tceestă politică a poriutilor, Pe 
care Anglia a urmbril-o în irala- 
lui de pace dia 1919 şi 1920, ere 
două aspecte. Ea coulă îalăiu să 
asigure Angliei o Iniluenjă poli- 
țică predomniloare în marile por- 
turi şi să inlălure orice mare pu" 
lere rivală. Dacă un port mare, 
ceniru de import sl expori ch) 
o regiune inlreagă, aparine unu 
siali mic, aceasia e un avaulaj 
peniru Anglia, care îşi asigură è+ 
colo conirolul, menjinini liberta- 
lea lranziiului, creind utilajul a 
monopolizind comerțul. Ea ceulă 


ca poriul să devină debușeul uneis 


regiuni producătoare şi consuma” 

loare şi poiiiica engleză a Dutt" 

rilor e compleclală de acea a ma” 

„eriilor prime. Pria treiaeie re- 
cenie, Angiia a căuiul Să-şi asi» 

gure o siiuajie preponderenlă ër 

gurilor Esceutului şi a xhi» 

erat asupra poriuriior Anvers şi 

Rotterdam. Neliuiziită de ai'auja 


~ franco:beigianá, ea a càutel ca 


Anversul să nu fiè scos 
dependența olandeză. În 
nis a lucrat să deschidă | 
fluvii comerțului Internațional și, | 
impolriva intereselor Franţei, es 
se asociază pe Rhin cu soclelălile 
de nnvigajie olandeze sau gert: ` 
mane. Colonia (ode să devină cel 
mai importani focar al influen d 
economice și politice engleze in 
Germania de vesi. În ceiace pri 
veşie Baltica, peniru a cresie iar. 
fiuenla brilanică in această parte; | 
Lioyd George s'a opus ca Dan: | 
tzigul să facă parte integrantă dia | 
statul polonez, făcind din el us 
oraș liber subi proteciia societăţii. 
napunilor, asigurind polonezilor 
numal unele avaniaje economice: 
Anglia voește ca Danizigul să lie 
portul unui sjat slab, incapabil de. 
a se susjinea el însuşi şi care HA 
fie obi'gai a cere ajulorul ei. Po 
lonia nu va pulea importa sau ex" 
poria la Danizig, decit prin inter 
mediul Angliei, servindu-se de var 
ponre şi docuri engleze. Acelaşi. 
poliiică urmăreşte Anglia şi in Mes 
diterana şi mal ales in bazinul gr 
rienial. Proclamind protecioratul. 
său asupra Egiptului, ea a put 
mina pe canalul de Suez, luiad 
subi conir britan'c Palestini 
cu poriuriie Jalia, Callia zi Saint 
Jean d'Acre. Prin convenjia d 
Decembrie 1916, ea recuuoscu 
Rusie: imperiale drepiui de a 
cupa şi pastra Constaniinopoiul 
sirimtoriie şi de a organiza Arn 
nis subi proiecția ei, reauaj 
astlel ia drumul Mării Negre, 
schimbul recunoazierii domina 
saie in Egipi, Palestina şi Mesas 
pulamia. Var prezeaja Fraujei ia 


Syria, la Damasc, Ale , lezan- 
drela și Mossul o nelinislea şi ea, 
ajiliad pe Arabi, a inceput o cam» 
nie conira inlivenţii francere. 
evolutia rusă a deschis însă Àn- 
gilei noi perspeclive. Nu numai că 
ea nu mal pierdea Dnrdanelele, 
dar Ke să spire la succesiu- 
rea Rusiei in ceioce prireşie Asia. 
a a crezul un moment că va pu- 
tea face dia Turcia aslalică un 
nou Egipt, asigurindu-si astfel stă» 
pinirea Indiilor. Dar n'a reușit de- 
cii să irile nafionalismul liurc care, 
aliat cu bolşevismul, a devenit o 
primejdie peniru Anglia, Franja şi 
popoarele creșline din Levani, Vå- 
ziad, că na diepuae in Orient de 
forje militare, ia proporjie cu sco» 
Pie el polilice, Anglia a lost 
aevoilă să renunle la marile ei 
'ambilii continentale, muljumiada-se 
eu o poliică a poriurilor, care să 
asigure imperiului britanic slăpi- 
nirea sirimtorilor şi supremalia co+ 
„merciaiă in Marea Neagrà. Dar in 
faja nsjionalismului ture inarmal, 
ea avea neroe de un soldal con- 
linenial. „Venizelos, mare om de 
sial grec, oferi jara sa şi lorjeie 
ei miliiare*. Pria tralalul dela 3è- 
res, opera unui plenipolenjiar en- 
glez, Grecia obiinea luata Tracia 
şi Smyrna, „Aceasiă solujie con- 


ținea insă pentru Qrecia o prie 


meidie, căci era o provucare a» 


„dusă najionalismului ture cazi 3a- 


vilar pe care-l iniâlura deia Me- 
dilerana. Căci in ziua ia care Ku- 
sia vă renaşie, oricare vu il regis 
mui ei poiilic, ea va cere desigur 
cheile casei,-alijnd pe Slavii din 
Balcani peniru apararea Loueresg: 
lor lor, pe care ea ie cuusidera 


-€a nişte drepturi". Dar, adaoga au- 


torul, „teritoriile pa care Amanta 
le încrediuțase eri d-iui Vemze- 
los, ea nu va area naiviialea sa le 
ărâsească azi, cumualului ius Wil- 
eim ai Îl-lea”. la celace prive ge 
Dardanelele şi Dosiorul, deşi o 
comisie a marilor puteri şi a ce» 
lor riverane Ya avea cunuoiul 
elrimiorilor, slăpinirea de japi va 
aparține pulerii care dominà ma 
rile. El cuusioiă cu irisleja, că la 
Consianlinopul, cazi la 2alonlc, 


aglia căuia să Ciimineze com ` 


e imluenje iranceză. Taluşi 
-deciară cu emiază : „Puicrile nu 
Yor accepia ca Consianiluopolul 


4 REVISTA REVISTELOR 303 
EEN ae 


să devină de fapi, indărălul unat 
Paravan iniernalional, ua port an- 
ge ħelenlc*, la criace prlveşie 
unărea, Anglia a chuiai să aibă 
controlul aceste! mari căj lranceu* 
ropese, paralizind desroliarea ert, 
cărei meri puteri capabile de a 
stâpini cursul Dunării şi de a-l a- 
ca zs Së: 
şi Polonia, Rominia a fosi 
Yiclima procedeelor pujin El 
loare ale conziliului suprem, deși 
cabinetul din Bucuresti seryise ia- 
teresele alialilor, Vina Romialei, 
e de a fi bogaiă in peirol şi a- 
Cesta «e rivnil et dispulal de An- 
glia şi de America. Fiecare dia 
cele două puleri a exercilat asu- 
Dra ei presiuni din cauza aceasla, 
Hoover, căulind să favorizeze irus. 
turile emericene, a amenințat Ro- 
minis cu foamelea, iar Englezii 
l-au dal să înjeleagă că Ardealul 
ar pulea [i redat Ungariei, Te 
schimb Anglia a favorizat pe Ua- 
guri. Amiralul Troubrigde s'a ager 
zal la Pesta unde a câulal să la+ 
vorizeze resiaurarea Habsburgilor. 
lar la Viena. redrezen'anții Ae: 
giel urmăresc cu sceplicism slore 
țările Franţei, peniru a asigura 
viaja naci mici Aasirii indepen- 
dente. În scuri, războiul european 
a procura! Angliei, o ocazie pe 
care nu o Derne, acea de a a 
capara şi de a organiza in profl- 
tul său, debușeurile comerciale 
din Marea Nordului, din Baltica, 
din Mediierana şi din Marea Nea- 


gra. 

Revue de Paris (Innuar). 

Un autor, probabil diplomat, care 
vrea insă sa rămină anonim, serle 
un Împoriani ertz ol asupra rela» 
jiilor dinire Franja şi Angila. E 
mai bine de ua an, de ciud faire 
cele duuă puteri se observă o len- 
siune vizibilă mal ales în campas 
miile de presă. Malie pari- 
ziene. numesc pe Lioyd George 
insiigatorul uni pollici antilraa- 
ceze, pe cind cele engleze alacă 
polilica războinică a Franlei şi 


„guvernul ei reaciionar. Frajli de 


arme de eri fat în dezacord ia 
Syria, ia Rusia de Sud, în Polo- 
nis, in Silezia de sus, la Danizig. 
Preiulindeni interesele celor două 
puleri se c'ocnesc şi dacă conie- 
ini recentă dela Londra a adus 
o injeiegere asupra unor puncie 


= 


fata, ar îi o Muzte să crtdem 
MT acut ag dlanară cauzele 
'Sermanenale ale con/lirtelor. O 
eren Frenctoriulul de câlră tru- 
Dete lranceze În Aprilie mecut a 
cul o impresie rea în Anglia. 
"oyd Oeorge a vărul în ea pri- 
atat d aci al marel operatii expuse 
înir'o zi de maresalul Foch . 
lufu suprem. adică ocuparea li- 
“alei Malnului în cazul SREL 
"eent gern ane, separarea Orrma- 
alei de Nord de cea dein Sud si 
"Grimztereg ei ereniuelă. Amesle- 
“eu! Frantei în trista afacere Wran- 
el m font încă mai rău văzul în 
“Analia. In realnie, nu simt două 
“probleme, una rusă "al aha gets 
“mană, ct una singură, aces etro- 
peană. Ier în privinia ef, se cloc- 
mese două concenții densebbe a: 
“sepra păcii continentului. După 
"eiucl enf de 'uplă si de suferla|i, 
“fn căre de mal mulle orl ga fost 
egal dezastrului, Franja a 
wärut însfirşit adeersarni nirin şi 
arma ele e! au calca! păminiul ger 
man. Dar înnlnle de a alunge la 
Rhin, ele nu străbătut provincilie 
devaslate de duşman, pe cind în 
"acele germane averile casi orga 
nizalla muncii rămăseseră intacte. 
Şi cum vicivrie, desi a realizat DÉI 
"eiintep patriei, nà Î-n dal în nce- 
aşi timp şi satislaciiile malertale 
pe care le spera, Franja nu se simte 
viciorloasă,. Ea irheşie încă sub! 
"impresa unul cosmar ȘI posibili» 
Maica reconslruirii unei Gernianil 
Pangermanisle o obsedează. 
Cu totul deozebiră e situația An- 
Wej. Şi ca a rul desigur pler- 
eri tn cursul războiului, dar ele 
“su fos larg reconipensale prin 
rezulist. In Europe, ea a romes 
eti, singura putere come! cial, an: 
premas el indusiriuă e pentra 
huita vpem> asigurată, iola fer- 
mană mai ekiti. După lovitura 
primită, Germania Atf va Pula 
peveul în lire decit după mulii ani: 
dece să nu-l îniinaem mina ? Mò- 
ala cresti. d comnară e tores dofus 
apiilor şi inter esul cotaciue cu datoria. 
"burg nu Loge eri gin trisa prin 
ngare lirce tòra colaborarea lulu 
“vor şi peniru nereusita nicio sior- 
“are nu pebue descurajală şi 
genre lecuruiă Tànine indispen: 
“bula, Dar cum t oare pasă 
en, cind zingăniiul de sabie àl 


Frantei, bet. în orice momen 
PE ca „dart 


tie ei, acel! cu Irjen 


Pranţei tulbură în 
er coincide 
de vittel cu acel enropran. De, ` 
ge Angliei e bazată pe indus- 
le şi comerţ: cum să exporteui 
şi să dai de lucru anul popor de 
suncitori, dacă Euronarămine p'ea 
saracă pentru a cumpara produ- 
sele uzinelor din Lancashire ? Oer- 
manta era unul dinire cel mai buni 
chenji ai Angliei. Cine va cum 
ra wiolele engleze dech France: 
zii îi vor lua totul? Dacă prin des: — 
'chiderea“pleții ruse prejurile ñe f 
vor schdegn, căci Rusia nu are ce 
vinde, ea poale cumpara înșă, in 
schimbul aurului, locomoiive şi ag: ` 
iomobile. Numai aproritlonind cu 
ele sorielele şi menajind Berlinul, ` 
Anglis va pulea scăpa de base | 
vis. Numirul monchorilor fără ` 
de lucru se apropie de jumălale 
de milion la Londra. Raliunea cere ` 
dar moderație şi ca e impusă ai de ` 
interesele Angliei. Câci dinsa are | 
două râzbone de sgstagi, la por- 
da cere un 
corp expedijionar de opireci de 
puii de oameni, Mesopotamia un 
număr dubiu peniru înăbușirea re ` 
volujiei” arabe, misiunea Milner 
nù a pulut potoli spiritele în Egiph ` 
bolşevicii au păiruns în Persia şi 
India te àgil. ŞI în momenlul a- 
teste! crize, agilalia socială în 
Anglia la un caracter nel retolujlo- 
ner, muncitorii fără de lucru ocupă 
in fobasgurile Londrei ediliciile 
hilce, șefii sindicalelor reven. 
dică pentru el cucerirea puterii 
politice, greva minerilor si a-du. 
valorilor de Transporturi dove- 
feste lenacilateo disciplinată cast 
spiritul de sacrificiu al clasei muns 
ciloare. Un guvern core e nevoiti 
sù lacă fafi ia o asemenea aligër 5 
ție, nu poale nulri decit o Sima 
ție medio-ră pentru o politică care 
er risco să proroace nyf turbare! 
rări în Europa cenirală. La Spad 
whde aliaţii au disculal între et 
chesim cărbunelui, Lioyd Geurge 5 
á vorbit asilel: ateţi nevoe dë: 
- cărbune şi Germanii retur să la 
dea, singura sancțiune «licace af. 
“ți ocupația basinulul Kahr; dar ca 
puale area urmări grave. „Dacă 
mini simele vă cerge, eu nu vrea 
ta pruyaganăa germană sòr 
pinuească priuire mis eagi 


Punctul 


Sien că lovnrăşii lor germani, 
dupăce au refuzat să vindă Aa: 
tentel cărbunele pe un prej infe- 
rior celu! mondial, au cunoscul 
asprimea unei ocupalii sirăine. Eu 
nu accepi să se recurgă la acesi 
mijloc saprem deci! dacă dreplul 
e pentru nol, nu drapiul slrict pe 
care ni-i dă Irafalul, dar dreptul 
pe care-l proclamă conștiința po- 
poarelor”. Şi dacă guvernul Lloyd 
Oeorge ar pleca dela cirmă, nu 
mumai că Frania nu ar avea nis 
mic de cişiigat prin venirea la pu- 
tere a lravailișiilor sau a libera- 
Mer oriodoxi, dar ea nu-şi poale 
face iluzie nici in privința poliil- 
sil unui cabinel conservalor, A- 
micii lordului Curzon sin! parti- 
zaall insularismului şi al splendi- 
dei Izolâri, Oricare ar li şelul gu- 
vernului englez, el nu va pulea 
ia poziție inpoliriva intereselor in- 
dusiriei şi ale comercialismului. 
După părerea aulorului, Frana, 
kebue să ale Sau, aviad o a: 
Miudine negativă, să-şi limiteze sfor- 
Ieren, cerind executarea siriclă a 
batatului, fără a se edapia la im- 
silualie grea, fiindcă 
Germania nu s'a augajai decit 
fajă de puleriie aliaie $i asaci* 
ale, Singură şi reclomind drep- 
tul «i 


galvā, ea ar avea nevoe de ivate 
forțele de care dispune: eloriui 
pe care l-ar face pe Khin nu-l vă 
ulea reiuoi la 
or. Cerind drepiul ei iulreg 
Germaniei, Franja se expune să 
renunțe în alle părți, ie urepiuri 
și interese inconiesiablie, 

Sau Franja posie alege aliă cale, 
punindu-se ia acord cu Augiia 
peniru organizarea couineutuiul 
şi a lumii. Dar pentru actanie ca 
trebue să se arăie uiSpusi it COits 
eesli in ceiace privezie punuca de 
reparajii şi să nu se lare vise” 
dată de primejdia germana şi de 
pedeapsa pe care uebur su dua 
anai duşman recelciiteul. Şi su- 
lorul crede că numat pe aceasi 
cele, meniiniudu-se oliunja Cu Au 
giia, interesele Eraaiei Yor puiea 
li a arate. 

Ae de France (lanuer 


Wi iremos şi solid siudi de pal: 


REVISTA REVISTALOR 


chologie ne dă d. Gabrie! Hruret 
în articolul Tinărnl Taine, ba- 
za! pe corespondenle și primele 
publicaţi! ale filozofului franceza. 

La douăzeci de ani Talne apare 
ca un caracler perec! sistemati- 
zal. Trăsălura dominantă este pa» 
siunea cunoaşierii. La vrisla cînd 
lineril se îmba'ă de seducțiunile 
lumii reale, Talne nu cunoașie 
decil farmecul dialecilcel : „a con- 
vorbi cu ideile, zice dinsul, eg 
plăcere infinhiă și o ocupgije pa- 
slonală. Toală mintea Iji egie în- 
cordală, vlt orice all și zilele treg 
ca o săgeală.” in Taine lrăeșie 
formidebilul apetit inteleclual al 
onmenilor Renaşterii : „Vreauo in- 
slruciie compleciă. Asta mă aruncă 
în tol felul de cercetări şi mă va 
sili, cînd volu eṣ! din școslă, să 
siudiez șliinjele sociale, econo- 
mia polilică și şiiinjele lizice. Viaja 
e lungă, ea-mi va servi la acest 
lucru.” Taine nu are acea artă 
„de a stil să tragi o limită și dea 
le izola”, despre care Yorbeşie: 
Goelhe ; el e un romanlic ai sit- 
injil : vrea peniru omenirea măr. 
glaltă tot infinitul şitinții şi së 
vire înir'o singură minie loală în- 
jelepciunea omenirii. 

E un intelectuel pur: penitru el 
cunoslinjla e o condiție a pli- 
ceri!, ideia esile ciemenlul generie 
el operel de ei: deace'a na 
pricepe decit arta înleleclualiza!ă, 

O altă caraclerisiică e pasiu- 
nea certiludinii: „vreau convine 
ger! neşovăiloare” care să fie ar- 
măiura solidă a exlslenței sale. 
„Voiu sii, exclamă el, voiu crede] 
Şilu deja şi cred“, „Nu văd în 
lume iucurie, care să prelulanacă 
cit Adevdru!, absolut, melndolas, 
elern, universal.” Lui, spirit dog- 
malic, sceplicismul îi inspiră ọ- 
roere, Nu gifi, scrie dinsul lul 
Prevosi. Paradol, că îndoiala, dacă 
nu-l acea a lul Pascal, e o lași- 
iale jr Vemperamenlul său oni 
permitea îndoiala ; derine panle- 
isi cu volupiate, cu pasiune. „O- 
busit de coulradiciii,.. mi-am pus 
mintea in serviciuipărerii cele: mal 
nouă şi mal poeiice.* Linăr şi im- 
drazae| leorejician, nu-i vine în 
giua că slaba laleligență omg: 
nească poale nu-i adecvată des: 
curujaioarei ialiailăţi a Universu- 
lui; „Cred ia ideniiiaiea legilor 


10 


şi În acea a legilor omeni: 
şi a cugetării.* Aşa dar inte- 
nja omeacască, repetind în ea 

He lumii, e, apriori, capabilă 
ck înțelege în toată purilatea 

Taine are o încredere nelimi- 
mai ia puterea rajionamentulul. 
„Cred în demonstrații ai ralio- 
namenle mal riguroase dech a. 
cele ale geg? Pentru elun 
sistem |ilozolic nu e ua roman al 
talliniilui, cl „geomeir!a lucruri 
lor“, „ştiinţa toiolă.* „Cugelarea, 
scrie alurea, eslile Inliniiă, adică 
are ca oblec! loinliiaica lucruri- 
lor exisienle.* 

Dar. locmal această încredrre 
absolulă ne parat că Taine nu e 


ap spirii pur şiliațific căci nu se 
poale şilință fără critică. Taine 
e mal degrabă un consiructor. 


Pe dinsul, si acenala e o allă ca- 
racieristică, îl seduce neconienit 
„adevărul genetai* : „Sludiam cu 
Es ne istoria şi anilciintea, chu: 

Lu: adevărurile generale, 
aspirind să cunosc ansamblul“; 
caşi Guizol, va căula legile ge- 
merale ale Isloriei și ale ariel de 
a scrie. De fapt, peniru asla lu- 
beşie ştilaja; penirucă dincolo de 
fople slat legile, Ideile generale 
Aceasiă pasiune îl duce la alla: 
Pasiunua Unildjii; legile geng: 
răle irebue să se subordoneze u- 
nul singur acipiu, „Multiplici- 
tatea, imperfecjia, contingenia nu-s 
deci! iluzii ale spirilulai, care ab- 
sirage.". Deaceia Taine, cum 
SE despre TIl-Liviu, aspiră să 

ducă toată complezilatea plină 
de viajă a lemperamealelor indi- 
viduale, sub jugul unei caracteris- 
tice dominante, „din care totul se 
poale deduce în mod geometric.” 

Dacă pasiunea sa ue știință îl 
apropie de Renan, dogmallsumui său 
pasionat Îl alăiură de Roussesa; 
caşi acesta diasul cată fatālu prin- 
cipiile indisculabile pe care apol 
clâdeţte sisiemul general, „seriile 
sale logice", cum zice Kenan., 

Taine e mai ales un orotor în 
sillul mare, un Bossuei modern. 
„Marele orator din secolul XVII 

lare cugelător dia veacul al 

maullestă aceiași peroe dei- 


dei clare de docirină sistema» 

dizală” ; până şi siilul lor are a- 
semânări irapuale. 

e 


ke ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


La Revue Mondiale (lanuar, 
Februar 1921). 
Tinărul stat polonez e solictint 


de o Inlinliale de probleme cu laos ` 


tul disproporționale pulerilor sala 
şi ceiace îngreutară soluția lor e 
că în aceaslă delegare dinaul 
trebue să fină socoteală de inte- 
resele aliaților säl, inlerese ce 
nu coincid loldeauna cu ale sale, 
Problema Silesiei de sus și pa- 
cea en me dis-ulală de d. 
Henri da Montfort esie o dovadă. 
Se şife că lra'atul dela Versailles 
a holări! plebiscitul pentru această 
provincie ce reprezintă un sier 
din produciia minieră de cărbune 
şi fier a sintulul german. Penire 
pain Germaall anuneau: „Cine ne 
ajulă să păsirăm Silezia de sus, 
nu lucrează numai peniru ridica- 
ren noasiră, cl pentru acela a la- 
mii întregi“, trecînd astfel ches- 
iaaea pe planul marilor probleme 
“inlernajlonale. 

D. Henri de Montfort susține în 
suscilalul articol punctul de vedere 
polonez: Silezia de sus, împreună 
cu acluala Posnanie,a fost leagă- 
nul -!atulul polon. Deși alipită 
chiar din veacul al XIV coroanei 
Habsburgilor, apo! celei a Hohen- 
zoiernilor, ea și-a păstrat în cursul 
istoriel caracterul cural polon. Re- 
censimentul din 1910 indică pem- 
iru Silezia de sus 834.100 Germani 
ai 1.169.300 Poloni, lar stalistica 
şcolară germană din 1911 ara 
1.534.000 Potoni față cu 558 
Germani. Această populajiaae e 
manifestat dela armistițiu încoace 
necontenit holârirea sa de a se 
încorpora slatalui polon: s'a ab- 
tinut dela alegerile din 1919 pen» 
tru constituanta prusiană, dar a 
ales 6832 consilieri municipali, par- 
țizani ai atipirii cătră Polonia, 
contra a 4373 consilieri germaani, 
Argumeptul adus de Germani că 
pierderea Sileziei ar lipsi de căr- 
bune fndusiria germaaă, n'are va- 
loare : Tocma: in vederta eren: 
tualei -alipiri a acestei provincii la 
Polonia articolul 90 din tralalul 
dein Versailles siipulează:  „Po- 
loaia se obligă a autoriza vreme 
de 15 anl exporiul în Germania a 
produselor minelor dia toată par» 
lea Sileziei de sus, lrausierală 
Poloniei, in Yielutea prezentului 
trätal. Aceste produse nu vor H 


incărea!e de nicio lnxă de ex- 
pori său de allă restricție“, 

ȘI apoi, zice d. de Montfort, 
oare male necesar si observăm 
că terenurile carboaltere nu vor 
îincela de a existia penirucă vor 
fi trecule din minite Germanle! în 
acele aie Poloniei ? Ele vor con» 
ligva. desigur, a arunca produc- 
lia lor pe rinia europeană. „ŞI 
cine nu yede lolonasele pe care a- 
censtă schimbare de stăpln le dă 
Puterilor Antantei și în special 
Franței, pentru a participa în far- 
gă măsură la exploa.area minero- 
lului silezian fr ŞI deaceia e ab- 
surdă prelenjia Germanilor, ca a- 
iribuirea acesiei provlacii să fie 
holărită nu numai prin votul locul- 
forilor säl ci şi prin acela al In- 
divizilur care s'au născul acolo, 
Car nu mai locuesc acum, basin- 
duse pe precedeniul crea! de 
Fran , cind au añexst prin ple- 
biscii Nisa și Savola. Acesli e- 
migranj! sinl de origină germană; 
în număr de irel sule de mii, ar 

ulea majora prin volul lor popu- 

We poloneză și, deși chesliunea 
are o bază juridică, totuşi ar viola 
siricia Jusiiţie. 

„Lăsaiă Germaniei, Silezia de 
sus va continua să fie un pămini 
robii. Inloarcerea sa la Polonia 
va complecia lriumlul dreplului, 
căci va paraliza definitiv speran- 
jele militarismulni prusac, ce are 
din nefericire aiilea rădăcial e- 
dinci în Germania. lal penlruce 
alipirea la Polonia... apare clar 
ca cea mal bună geranje a păcii 
europene. Ea va permite Polo- 
niel, iatălu ptin control, apoi pria 
libera întrebuințare a fierului și 
cărbunelui silezian, de a juca în 
noua ordine europeană, rolul de 
conirapondere a germenismulul, 
rolul atribalt prin tratatul dein 
Versailles", 

Este de dorii ca francul să de- 


mină al pari? se înireabă d. Chor- 


les Gide, cel mai mare economisi 
ai Franjei actuale. 

Conferința financiară dela Bru- 
zelles, deşi formulează acesi desi- 
derail, adaogă insă: „inioarcerea 
la sinrea de aur ar cere o de- 
flajie monetară enormă şi € sigur 
că deilajia, de cumva se face, Vë: 
bue lăculă progresiv şi cu cea mal 
mare prudență; altminteri er pro- 


„REVISTA REVISTELÓR 


207 


dure perturbații în comeri ef cre- 

N ce ar pulea avea urmări de- 
zesltuoace*, 

Comisia celor cinel experi! e- 
conomişii a insislis! deasemenea 
asupra unei prea repezi deflajiuai, 

Motivele? Sini uşor de văzul. ` 

Prima primejdie: urcarea fran 
culal-hiriie nănă la francul-aur ar 
Eë o scădere de prețuri până 
a nivelul de dinainte de războia, 
din pricina creşterii de cumpă- 
rare a monedei, dar avcasiă pū- 
lere de cumpărare, lucrind şi în 
afară, va (ce să cadă bariera 
protecjlanislă pe care dilerenja de 
schimb o opune Imporlulni de pro- 
duse din ţările cu monedă bună. 
ŞI! dacă acesi fapt aduce econo» 
mie În cumpărarea malerillor pri- 
me, în schimb produce o leri 
concurență peniru produsele ma: 
nufaciurale şi deci o scădere de 
prețuri, Deşi inleresul consuma. 
torulul trebue să [ie loldeauna pre- 
cumpănilor, lotuşi nu pulem To: 
chide ochil asupra pericolului a 
cestor scăderi, pericol ce se 
manifestă prin lalimeale, închideri 
de fabrici, șomajuri, scăderi de 
salarii, şi, subt formă loarle ciu- 
dală, a rele! vinzări, căci scăderea 
de prețuri, în cluda luluror legilor 
de economie politică, in loc dea 
favoriza consumalia, a delerminal 
o imhibiție generală a cererii. 
Valul aclual de scădere, pornit din 
Japonia şi lrecul pesie America 
pentru a ajunge în Europa, are 
dealifei cu tolul alte cauze decit 
ridicarea valorii monedei, Dacă 
insă la aceste cauze se va adăoga 
şi resiringerea insirumenlului mu: 
nelar şi deci urcarea bruscă org: 
lorii sale, riscăm ca scăderea să 
la proporțiile unul dezastru. Să-şi 
imagineze numai cinera urmările 
sociale ale unei scăderi de salarii, 
devenue slunci Inevilubiie. 

Dar urcarea monedei ar area 
reperculare şi asupra bugetul 
alit in ce priveşte sarcina daloriei 
publice cil și stabilirea impozl» 
telor. 

„Peniru a înjelege ce primejdie 
ar amenința sialul in cezul ridi- 
cării biletului la al pari, e deg: 
juns să le pui in ipoieza inversă, 
aceia în care monela ar coniinua 
să se deprecieze progresiv, În ziua 
cind bileiul de ar fi câzul la 


ege 


un rase sau la un ban, s'alul er 


Și de fant liberat de oni datoria 
ide ar D suficien! să ram- 
burseze capitalul cu sacii de hirtie 
mechilură. Bancrulă, dech vreji, 
Ka bancrul'ă lega'ă, penirucă sia- 
“tul, emitind împrumuluri, n'a pro- 
mis decii rambrrsarea fără a ga- 
rena s'abililalea monedei”. Acest 
lucra e un fenomen cunoscul de 
mulið vreme „Marele războla îm. 
pororind sialele cu dalorii neau- 
alle, a edus remediul odaiă cu 
răul, Dacă azi, în pace, am su- 

lma Inflația monedel fără a su- 

ma inflația datoriilor publice, 
evideni am suprima remediul fără 
a suprima răul”. 

In ce priveste Impozitele, lucrul 
este lol alil de grar. Prin revenirea 
monedei la valoarea al pari, reale 

urile stalului ar fi considerabil 
mieșorale, căci reducerea Inflajlel 
mopelare va aduce după sine o 
reducere a laluror veniturilor pu- 
blice 3 perticulare, după cum a- 
ecsica benelicinseră de plus va- 
lula corespunzătoare ridicării pre- 


f, 
„Impozilele vor apasa cu alil mal 
greu pe coniribvebil), cu cil ves 
silul ior va fi mai diminuat, chiar 
că aceaslă micșorare n'ar fi de: 
nominală. În adevăr să presu- 
unem că Imporilele acluale pre- 

u din venitul global ai celățe. 
anilor A8 la sulă; dacă mine biletul 
revine al pari, atunci aceleaşi im- 
pozile, prin deliajia monetară, va 
prelua pănă la 3 pâlrimi sau 4 cin- 
eimi, o confiscare cu proporții ni- 
miciloare, 

Astfel că deşi sinlele nu înce- 
lează de a face pretulindeni şi ne- 
conieuil declerajii că vor lua mă- 
suri peniru ridicarea nonedel, ló- 
tuși ele nu o pòt ince fårā s lucra 
în același timp la propria lor ru- 
ind. Singurii ce ar cişilga ar fi 
renilerii care ar ptimi, in cazul 
revenirii biielului al pari, o mo- 
medi bună iu locul monedei depre- 
siale pe care pu imprumulai-o sia- 
tului, dar această deplasare in 
repariijio veniivriior er priciaui 
ṣa lulLurări, incit însăşi exislenja 
statului ar [i amealujală, 

aceia daca scăderea preju- 
rilor irebuė să se iacă, şi se ra 
lece coaiuriu legii ritmului miş 
càrilor economice, acessi scà- 


VIAȚA ROMIREASCĂ 


dere irebue să lie foarte inceală 
şi kt ate nettilă. Și Pi 
ceasiă ere de prețuri nu Ire- 
bue Si adusă după sine o-scădere. 
de salarii pa: aleiă; a Ifel specirul, 
războiului social apare, 

La revue communiste (Jan- 
vier, 1921). 

Caaosculul aulor al „Reflexiųy= 
nilor asupra violenții”, Georges 
Sore! analizează părerile lui Gor- 
ki despre Lenin. Genialul vaga- 
bond e unul dintre pujlal! intelec- 
tuali ruşi care n'a, fugi! da „dicia- 
iura prolelarialului” şi care a ia- 
cercal să pălrundă pslhologia, a- 
tit de ignorală, a „larului fără 
scep.ru” cum e mumii Lenia, Com- 
parajia acesiula cu Pelru-cel-Mare 
e iulăriiă și de Gorki care, foire 
brogură, arală că s'a și format o 
legendă în jurul lui Lenin. Stu- 
diul lui fenomen preziniă un 
mare inlerea peniru lilozof a. 
ocazia să con!lroleze teoriile prin 
care s'au explica! legendele din 
Lrecut, 

crede că. timpul joacă nn 
mare rol in geneza crediajelor 


„Populare. Dar sinl și legende ce 


se produc ca nișie adevărale ex- 
piozil prin acumularea maleriale: 
lor ce vor ll lulosile in întemeia 
rea unei ere noi. Se siring do- 
rinjeie vagi și lumulloase ale mul- 
iimii peniru aliá soariă; se adună 
noi păreri despre viitorul lumii. 
ŞI, înir'o bună zi, se ivesc perso- 
nalităji care șiiu să se lolosean.ă. 
de materialele odatle, infăpin- 
ind cu ele alle instituții, ale legi 
— şi acesle rson să, devin. 
simboluri ale lumii n ia apol 
poelii, filozofii, analiştii ce dau: 
erenlmenielor aspecie ideale sau 
ideologice -subt care e greu să se 
mai deosebească adevărul primi- 
liv. Asilel se lormenză şi legen- 
dele Revolujiei, iar aureola le- 
gendară a lui Lenin na s'a for- 
mai altfel decit acea a siialilor 
sau a lui Napoleon, Asa explica 
Sorel „legenda rerolujionară, 
Qorki, care ẹ unul dinire rarii 

scriiieri ruşi mal opt opielt de „spi- 
ritul asialic” deen cel curos, 
pean,. s'a pulut usor pune in eg, 
rentul sen'imealelor populare dia. 
jara sa şi să privească deslăşu- 
tarea evenimenielor rerolujianare 
cu ochi de vizionar. Vorbind des- 


Lenin, el îl proeciează fa t 

Vet viitorul omenirii. Apoi H È 

lizează, Elocventa Iui Lenia : 
„Ei vorbește în cuvinie foarle sim- 
ple ce o limbă de fier, cu logica 
unei securi ;... nici o căntare ba- 
nalk a frazei frumoase. FI vor. 
beste mereu despre acelaşi Incru: 
necesitatea de a se suprima dela 
rădăcină  Inegalitalea socială a 
oamenilor... celm, cu crediaja 
unul fanatic, dar un fanatic sanant, 
nu un mètafiziclian, un mistic..." 

Gorit inzistă asupra rolului mres 
sianie al lui Lenin care „se tru- 
Zegie să lranslorme energia po- 
lențială a maselor. muncilvare ale 
Rusiei în energie efectivă“ fără 
de care „revo'ulia rusă n'ar H 
puiul lua forma pe care o are." 
În ce priveşle vinja particulară a 
tui Lenin, ea este asife! că intr’o 
epocă de credință religioasă, Le- 
min er li fost considerat „ca un 
afin" Qorki şile că acesi cuvint 
va speria pe mulji, dar conilauă, 
vorbind de viaja lemperată a lui 
Lenin, — simplă şi modestă la Krem- 
Hn caşi in vremea exilului său. 
Asceiiamul e doar principala ca- 
racierisiică a atiaților. Revolujiu= 
marul şi marlirul creșiin au uce- 
leaşi stări psihologice, același dè- 
votament dezinteresat, lnlrepid, 
consacra! poporului, libertăţii, a- 
derărului. 

„Cel mal feroce și cel mal exe- 
erabil" om, cum îl numeyle Chur- 
chili pe Lenin „esie, după Gorki, 
de o sensibilitate, de o duioşie a- 
prospe feminină, pe care o ès- 
cunde însă cu destulă abillimte”, 
EI trebue să îndure, „suleriaji 
cumpiiie*, „căci el e unul distre 
oamenii desituaţi de istorie la a- 
ceastă coniradicție inconciliabilă ; 
să ucidă pe unii pentru iiberielea 
celoriaiţi...* 

Inir'un cuviul, vustul vielli as- 
cetice, devotamentul ueslateresal 
peniru clasele sărace, mila sim- 
ceră față de mizutia umană Log: 
le aceste caliiăți lot mul rure asià- 
ui, alrag oamenilor care ie po- 
vodă respectul aamiraiiv al lumii 
şi îi lac apol eroi eiiberaluri, Mui- 
jimea, spune COorki, are neapă- 
Tală nevoe să creadă peniru a pus 
tea incepe să acționeze. li trebue 
sc deci personagi icgendare Lee 
geada lui Lenin apa cüm O pre- 


EE SE 


lait Oorkt pare desiinală, zioe 

orel, să albă o influență Tiara- 
bilă asupra „spiritelor pe care 
civii'zajia burgheză mu le-a Prin 
tul din calea cea bună,“ 

Sclentia (Vol. XXIX, KC 
Serie 1l, 1921). M, T. Nawbigia 
Yorbeș!e despre Fnciorul geogra- 
De în chesliunile balcanice, Pa. 
ninsule balcasică în 1914, — pe 
lingă Bulgaria, Serbia, Orecia, 
Muntenegru şi Albania, era siä- 
piaitā de Turcia, Austro-Ungaria 
g Intro mică parie, de Romiala, 

usia şi llalia, deși nu ocupau a- 
colo lerilorii, avean în Balcani in- 
lerese complexe, baraie pe ra- 
liuni Istorice, rinice și economice. 
Pen'nsu'a aceasia n'a constituit 
niciodată o entitate istorică: ea 
a fosi toideauna la discrejla fale- 
reselor politice ezierne, lar cînd 

opoareie bolcanice izbuteau să 
ormete stale aparie, aceste stale 
trebuiau să luple nu numa! cu ri- 
valiiăj'le şi cu duşmântile dinăun- 
iru, dar și cu Intervențiile din a 
fară. la acesie împrejurări fac- 
torul geografic a avul o mare im- 
portanjä in privința grupării şi 
slabilirii popoarelor. 

Peninsula balcanică n'are gra» 
nalje nalurale, care să oprească 
Imigrările dela Nord sau dela Sud 
ai să delermine separarea oyezā- 
for omeneşii. Dunărea, bosto- 
rul, Dardanelele nu-s granițe per. 
fecte : aceleași popoare se întiud 

amiadouă malurile lor. Nici 
mările nu izolează peninsula ` yë 
ragurile de iasule leagă uneori 
pupantele mai bihe decit uscatul, 

Pe lingă lipsade granije, marile 
căl de circulație, îndrepiale dela 
Nord ln Sud (prin vaiea Piorarei 
şi a Vardarului, gesi prin acela 
care pleacă dela Morava spre 
Marița) strâbei penlacule de-alune 
gul, în loc de-a truversa o ant- 
milă regiune, prielaică penira tor- 
marea unui slal compact și sieft, 
De-aceia orice nean care n pus 
stâpiuire pe-o secjiune din acesie 
căi, loideaună s'a silit să se nmr 
tindă påaða capălul lor. Toate 
popoarele peninsule! eu suferit ala 
Pricing acesiei siiuajil lopugralică. 


Acesie căl au complicat eairem, 


elnogralia peninsulei. Valul iară 
ziuuit înalaiu, apoi se remrâgeai 
dar populația nu-și schimba carta 


310 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Astfel, au rămas Bulgari chiar 
sudul Basarabiei, Turci în Do- 
brogea ; lar in Macedonia locuesc 
fel-de-fel de neamuri. Din pri- 
cina acestul ameslec, unele popoa- 
ye — care caută drum liber prin 
văile peninsulei — îşi pol masca tn- 
tențiile, dindu-se” drept elibera- 
toare a lrajilor oprimali. 

Căile care brăzdează peninsula, 
nu-s cel pulin deschise, ci au ja- 
fundătari şi ascunzişuri, unde s'au 

ual pe vremuri grupuri, uneori 
îmdependrale economiceşie, de 
Sich), Bulgari, Valahi, elc. Din 
coniopirea acesior grupuri sau 
Waat ZA ask balcanice, Bri- 

andajul dintre dinsele şi sirāve- 
ile rivalități de negojsini, poale, 
epăriata caucă a urii de-acum 
între populațiiie de all neam ale 
peninsulei. 

Cu ch se accenlua mal mull Ia: 

capacilnlea turcească, cu alila po- 
irele izbuleau să creeze slale 
mare ur unor puncte de crisia- 


E elnogratic după sonaria arme: 


are, la nord și la sud - unde le- 
rend) era mal odăposiil, 
„ Conlormajia topografică a pe: 
sinsulei ind complexă, popoa- 
gele n'su o limită naturală în ex: 
pansiunea lor. Ele tind să colro* 
ască |inuluri cu populații mixte 
sau complect sirălne, Propaganda 
lor e batală pe o concepile más- 
fiică a rasei. În Balcani iasă, unde 
ele s'au suprapus în de- 
cursul Isloriei, acel care exallă 


porlanla rasei ` deschid drum 
gebéit ec) leroriamului. 
tsche Rundschau (an. 47, 


1, 1920). 

Paul Wenlzcke: Probleme re- 
nane, Sini o mie de sul, de 
cind ducalul Lolaringiei s'a alipil 
la jara de jos a Rinului; înireg 
leriloriul apusan a căpâlal în re- 
mes asia insemnătale mare penlru 
economia poporului german. Cu 
toale discordiile dinastice și năzu- 
injele prinlilor germani ca să se 
jibereze de tutela impărniului, Fran- 
p n'a labulii niciouală să ajungă 
a Rin. Însă după revolujla cea 
mare, în dreapta fluviului apărură 
o sumedenie de sinte ertiliciale 
subi cjia lui Napoleon; stinga 
Rinului deveni lunci parle inte- 

ranlă din sialul unilar francez. 
feeria mal nouă a provinciilor re- 


none o formează congresul dela 
1344 45. cind Germanie 18 în 
dări abia o mică parle dia leri- 
torini din slinga Rinului, La 1879, 
cu toată gelozia sialelor din fede- 
rafe, valea Rinului întră insfirsit 
complec! în alcăluirea noului im- 
eriu, Faza victorioasă a răzba- 
ului din 1914 părea că stringe şi 
mai lare legălurile cu aceste pro- 
vincii, dar revoluția din 1918 a ri- 
sipil loale speranțele. 

Populalia renană are o lradijle» 
mparie, și înrudirea el cu Fran- 
cejii o acceniuiază acum patru im- 

ejurări: legălura de secole dinire 
Rinul de sus și Rinul de los; pre: 
tenjin Franţei de a stabili aici o 
punte înlre două naliuai adversare; 
amlatirile glorioase despre Napo- 
leon, care a enluzlasmal pe Heine 
şi măguleșie până a:i masa popo- 
rului; antipatia fală de sialele 
eg proieslanie, care poarlă 

vine vi -7 slavy şi au CH: 
ceri!” valea „Rinului calolic“. 

Folosindu-se de loale aslea 
Franin urmărește acum trei Unie: 
subjugarea economică, subjugarea 
culturală și, ca o incoronare a a- 
ceslora, iranslormarea provinciilor 
renane într'un stal lampon subt 
iniluenja ei militară ṣi polilică. 

Prima |ială e aproape alinsă, şi 
peste 13 ani de ocupalie teritoriul 
ar pulea Îi încorpora! pe nesim- 
ile. indusiria mare şi mică a fost 
siiliä să admită acționari france 
în proporție de cel pujla 60 la su 
In bazinul Saarei şi în Westialia 
moneda de schimb e francul. Fraa- 
ja are control direc! asupra na- 
viga|iei. ara Îranceză de co- 
meri din Koblenz domină relajiile 
economice din îalreg jinulul. Ca 
să scape de impozit, capitalul ger- 
man emigrează și dă a orienlare 
nouă linanjelor. Fabricalele de o: 
rigină renană fiind scutite de per: 
mis, imporiul lor in Franja ispl- 
lexie şi mai mult. 

incă la 1818 se spunea că țările 
Rinului au mai pujină înrudire cu 
Prusia, deci! cu populajia răsări- — 
Lenné a Franjei. Propaganda fran- 
ceză a găsi! deci teren deschis şi 
pentru cultură. Cincmalogral, lea. ` 
iru, operă orice solu de ariā esile ` 
binevenilă peniru propagandă. Se 
exploalează chiar şi an'ipaliile 
conlesionale, La in trupelor 


S x ______ REVISTA REVISTELOA, 


sirăine se vorbea de restabilirea 
în Aix-la-Chapelle a desliinintului 
episcopal de origină franceză., In 
Darmsiad! dăunăzi se porni allă 
mişcare pentru reînființarea foslu- 
lui arhiepiscopa! calolic de Mainz. 
Bibliotecile naţionale sin! acum 
întocmile din publicaţii franceze. 
La cursurile populare via Ger- 
maail cu miile. La gimnaziul fran- 
cez dia Mainz s'au înscris destule 
odrasle germane. Are să se fnll- 
injeze acum şi D focultate juridică 
la Mainz, o academie de comerţ 
şi una agricolă, 

Provinciile din stinga Rinului au 
intra! în ullima lor fuză Islorică, 
Oricit de puternică ar îi reaciia 
culturală, separulismul disoune incă 
de zelozi partizani, celace Inlez, 
nesle realizarea celui ol ircilea 
scop al Franţei: subjugarea po- 
litică a sat Kinului. doarta impe- 
fiului german alirnă de acela a 
țărilor dela Rin. 

Țheodor Birl are un studiu des- 
pre zeli lui Homer, Zeii Grecilor 
sini crelați de Homer, şi aceste, 
spre deosebire de simbolurile ri- 
gide ale Egipienilor ori de mon- 
şirii Indienilor, 8 fäcut dintr'inşii 
oameni. Nu i-a designt, zei lul 
Homer au ceraclere pur omenești. 
Zeljele sin! ca şi zeii. Emanciparea 
femeii esie peniru Grecii de a- 
tuūunci ceva dela sine ințeies, şi 
poziția femeii € aceiași ca la ve» 
chii Germanl. Desi Homer este 
senzibil la fot ce e lrumos, mito» 
logia lui n'are slalusrică. Marmura 
din muzeele noasire nare nimic 
alface cu zeii lui Homer. Frumosul 
mu labulise să fle încă desenul. 
Abia peste Irei secole, cu Phidias. 
Polyklei şi ceilalți -se relielează 
frumusețea şi peniru ochi. 

Zeii sinat numeroşi. dela că sint 
preiulindeni devine un slribul al 
divinității. Asemănarea lor cu oa- 
men!i face ca religia lul Homer să 
devie clasică, să dureze o mie de 
ani, să fie la urmă împrumutală 
de tomonli. Famihile nobile au 
ambilia să-şi intemeeze spila neg: 
mului pe ciie un zeu primiiiv, 

Concepţia lui Homer despre 
viață este realistă. Mistielamul atii 
de simpatic sullelului popular esie 
lăsat la oparte. Omul nu esie su- 
pas greselit, Pornirile rele sint 
toale dela zel. Libertatea voinjel 


WE ` 


este deci esclusă, loluşi edenpra 
zeului are şi ea o rolmh. lumea 
înstsmnă „orindulra* și! zeul! nu 
îngădue să tulburi falocmirea cea 
bună a universului. După cum fur- 
tuna limpezeşie aimosfera, tol 
asa ft sé care se abal a- 
asupra omului, îl conce 
Wal lemelia Poet ga „a 
n vremea cind orleniul ne zu: 
grăveşte viața de după hiti 
Homer e convins că odală cu sy- 
fletat, omul a perdul lot. Inhuma» 
rea nu maj este obicelu. Cum s'a 
născul lumen, Hamer nu se În- 
treabă. Zeus veghează la Tomat. 
nirea soartei omeneşii. ŞI soarla 
nu-i locmai azurie: „Nimic din ce 
lrăeşte şi respiră, nu-i aşa red. 
nic de plins ca omul“ zice Zeus, 
Scopul ultim al weții este gloria, 
renumele. A nu fi uitat, a rămine 
pildă urmașilor e adevărata viață 
frece moarie, 5 
acepția lui Homer coniras- 
tează cu ideile Nibelungilor. U- 
part din epopeia germană șiiu 
carte pujine lucruri despre zel. 
Vechii zei germani au dispirul, în 
schimb religia lul Chrisios n'a pă- 
lruns bine in sullele. Omul ur- 
mează cu incănăjinare propriul adu 
indemn. Influențe de sus nu există. 
Morala lui Homer e cem arista- 
cralică, bună peniru prinții, care 
visau la regii din legende. Alla e 
morala poporului de rind, care are 
irebuinjà de o mingiere. Poporul 
culiivă morji; menajindu-și o viată 
mai sigură după moarig, De aici 
ideie că sulletul e nemuritor ca 
zent, După aceia a venii dela Traci 
cultul lui Dionisos cu bett mis- 
lice şi extas. Orficii greci Inven- 
tează paradisul și infernul. 
Odată cu plaslica gremcă se sla- 
toraiciră în temple Sialuile, însă 
zeli aceslia nu mal semănau ca 
zeil lui Homer. Zeil au acum ca- 
racier local, Alena din Sparta esie 
alia decil cea din Acropole. Se 
schimbă şi elica. Zeit sia! liniștiți 
şi senini. Nu se mal amestecă în 
vieja pâmintenilor. O erotică spe- 
clală ta in schimb Ilinjä. Credia- 
ciosul nu se roagă, ci se inamo- 
rează de stalua din templu. Plas- 
lica a adus decăderea religiei lut 
Homer şi decaderea antichiiăţii, 
Homer ejangind o simplă carie de 
poveşti. 


sia VIAŢA 


EN P 
sl erite tinas Făjmeaţă (Fuateni: 
alieni a poporulni germana 
pretulindeni, In urma războ- 
deseori s'a vorbi! despre re- 
nerarca neamului adine izbil in 
EZ lul produciire, însă aproape 
foa'e planurile de reconloriare 
comi! greşala că exclud din en: 
cotelile lor pe Germani! din s!ră- 


inăla'e. Convingerea nesirămulală ` 


a aulo-ulul, bazindu-se pe sindiul 
condijillor de viață și de muncă 
în |ările, unde își ou ar! Germanii 
de pre'ulindeni așezările lor, esie 
că reinrdrărenirea Germaniei e 
imposibilă fără cele 35 milloane 
de Germanl, care Incuesc dincolo 
de holarele najlonale. Autorul a: 
rată şi cum înjelege să se orga: 
mizeze aceaslă alianță. O filieră 
întinsă de soclelăți şi comitele, cu 
congrese periodice, înlormi'e subt 
protecția unel secţiual speclale din 
miaislerul german de calerne, esle 
chemată să lucreze nu numol pen- 
tru prospetarea cullurală şi po- 
Mică a neamului, cl şi e 
oeeie., Cât merifie A Vef: 
manie! fiind aproape disirus, Tä: 
fa deschis drumul uscal. 


töille ar TI auma! de nalură 
tehnică, dar prea mari, peniruca 
Germani! să d e scluși dela munca 


asia comună. lasfirşil orici! de im- 
poriaciă ar fi legătura poliiică şi 
comercială dinaire loji Germanii, 
en dispare fată de lalura ideală. 
Rezervoriul forje! germane nu mal 
este azi armola şi marina, d şil- 
fafa. Primculiură neamul lor Ire: 
bue să sica in frunlea poposreior, 
„Masa poporului german lrebue 
“să-şi den sama de laplul că acum 
se dau lupte mari de Idei, de re- 
zultatul cărora alirnă neapăral e- 
xistenja Grrmanilor”, 

Die Voss (Februer, 1921). 

Gralu! Herman Heyserling, cu 
tot litiul său nobiliar, e una din fi- 
"gurile cele mai reprezenialive ale 

ermeaniei nol, care își caulă 
Uprinire atitea alle miniuiri zl Ing: 
‘frea ei spirituală. Cu prilejui ut- 
time! opere e acestul îliorol: 
Jurnal de .a!ăorie al engt fi- 


ger 


lozof, s'a evidenția! tendința de 
reaclionare iert? apecializă. 
rii îmslituită pănă şi În dom 
moral şi filozofic. 

Povesiindu-si călătoria în furul 
lumii, Keyserling dă lctndală un 
Jurnal de călălorie In împărăția 
sufletului, în căutarea fericirii și 
a desăvirgirii, Întelesu! şi rostul 
speculație! melafizice e lărgit, u- 
maniza!. Ne lrebueşte o filozofie 
a vieții, şi, în lac să rivnească 
la o catedră universilară, e ep 
ling a fondat în Darmsladt o, 2ro8: 
lš a Inţelepeiunil.* Ce éste aceas- 
tā şcoală ? „Siul eu întumi“, răs- 
punde Keyserling. - „Cred că siat 
ceva... Şi tocmai despre acest „ü 
fi” e vorba. Siau alci, în Darms- 
tad! şi aştepl ca alt oameni să 
vină la mine, oamtui care au UR 
„eu“... şi e să alcălulască e 
comuniiate, care nu vreou 
se lnstrulască sau să instruiască, 
csd trăiască, Ca în vremea À- 
cademiei lui Platon, filozofel ire- 
bue să fie o personaliiale prin 
care să culmineze prezentul nos: 
iru şi din care să se ivească com 
ducătorii viitori. „Școala Injelep- 
cius nu e o „Intreprindere șii- 
In Ale. 8 Mu 

eyserling şi-a pus în practică 
ideia aceasia cu mullă grijă: ó 
selecțiune riguroasă, care a dai 
şcolii sale o aureolă de arislocra: 
ie spiriiuală. Ideile sale au pă- 

uns şi În marele ic; la a 
ceasia a ajulal și fapiul că Key- 
serling nu desparie, ca cei moi 
mulți, orla de știință - ci incearcă e 
sinteză a lor, nu metafizică, ci vi- 


tală. 

Astfel, dela „boala abslracția- 
ali“ de care suferea alit de muli 
Germania dinainte de războlu, se 
trece prin „Iniluența oțelitoare a 
îniringerii” de care vorbeste 
F. Nicolai Intro fară de notze, 
Şi resgoiutn germană va fi carac- 
lerieală nu numai prin transfor- 
ntările sociale survenile, cl şi de 
faptul că, parale! cu noua otindu- 
duire materială, se caută și nolle 
cai ale dasăvirşirii spiriluale. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA, 


Latcadio Hearn, Das Japan- 
post, Frankluri a. M., 1919, Rültea- 

ag. 

O culegere din operele scrlito- 
tului cunoscălor al Japontel. Dia 
aproade toale paginile recse na- 
tura seuslilvă a loculiorilar, Pei- 
segii, legende, povesit şi docirine, 
obiceluri, zimbelul Japonez cam 
acestea sint capitolele. 

Franz Sthauwecker, Der 
Dolch des Condoltlere, Halle, Saale, 
Dickmann, 1920, 

Şase nuvele mici continind a 
venluri exotice impresionant po- 
yesilie, şi studii mondene cu efecte 
umorisiice. 

Hans Fiesch, Halihaosar Tipho, 

Wien. E. P. Tal, 1920. 
- Luereiorë de concepție fuluris- 
Bech, O serie înciicilă și ciudată 
de întimolări de curs rapid, care 
se pelrec în slenua Karlina.—Pare 
să lle o parodie. 

Friedrich Freksa, Dor Wan 

derer ins Nichts, München, Oeorg 
Miller, 1920, 
_ Carie omuzanlă. Un linăr răz- 
Diait şi-a oles ca problemă în vl- 
alá să moară repede şi plăcul, 
Societatea pe aclinul „Conlori” se 
Însă: cinează să-i poarte grile, in 
mòdul- cel mai raliani, de loale 
nerolle, inclusiv iubirea. 


ROMANE 


Heinrich Lillenfeln, Die fau- 
size Wolke, Sluligari, i. g. Colia, 

Un pasior, desolidariza! de po- 
por, nu se lasă impresional de 
lerma lupielor, ci . şade acasă 
predicind tuiurora mila creșiiaă. 
Insă e jlirit şi el în vălmăşag, ar 
meninjat n D furat de nebunia mi- 
liarismulul, pănăce în slirşii 
recunoaşte misiunea: să ră 
în mijlocul durerilor însingerale 
şi să ajute. „Cresiialsmul nosira 
nu-i religiunea Iubirii de patrie, 
ci a iubirii veşa:ce de oameni şi 
Dumnezeu”. 


ISTORIE, 


Vica amiral Blenaimt, [è 
Cresa navale (1914-1913), Taillan- 

ier. e 
Autorul, losl în siainl major 
al marinel, napol depula! şi membra 
în comisiunea morinel din parla- 
meal, e o aulorilaie în această 
materie, Lucrarea lul e bazală pe 
documente Impresiononie sl dia 
ca tragem concluzia că infringe» 
rea Germanlei ar fi fosi obiinulă 
moi repede ducă conducerea ră” 
zbolulul naval er D fosi alla, în 
primul an al războlulul. Eraziunea 


314 


lui Goeben și Breslau, allludinea 
îvă a flotei francez” în Adria- 

a. încercarea nenorociiă dela 
Dardanele, inceputul războlului 
submarin, sint capitole care me- 
riitä cea mai serioasă alenliune. 

Ren Brunet, La constitution 
öllemance du ff Avril 1919, Tail- 
landi'er. 

Autorul, prolecor de drept con- 
slilujional, a fost după războlu con- 
siller juridic la ambasada franceză 
din Berlin. El nu ne descrie nu- 
mal ruajele prevăzule de noua 
constilulie a imperiului, dar ne a- 
reală şi în urma căror conflicte ai 
subi pulerea căror necesilăji, 
eulare sau culare solulie a tri- 
umfat. El studiază deasemeni di- 


apozițille economice şi sociale > 


eare consacră dublul principiu al 
pariicipării muncilorilor la gesti- 
unea intreprinderilor ca şi najio- 
malizarea induslriilor celor mal 
imporlante. 


Revolution, 


9t - 
Volumul apărul pănă acum cu- 
nde epoca dela detronarea din 
artie pănă la 9 Noembrie 1917— 
ziva cind bolşevicii iau definitiv 
puterea. Autorul rezumă înlălu cu- 
rentele revolulionare dinlre anii 


supra mișcărilor bolşevice în Mal, 
Tulle şi Noembre i contra revoluția 


anță burgheză e condus mal lir- 
alu de lucrălori şi soldați, şi se 
prelează la compromisuri rușinoa- 
se din leamă fie, de proletariai, 
fie de reacțiune. 

General von François, Mo- 
raeschlochi u. Tannenberg, Berlin, 
1920, Aug. Scherl. 

„_Îm prima perle se dau rezulta: 
jele publicajhlor de păn'acum a- 
supra luplei dela Marna. Vina esie 
a comandantului suprem al arma- 
jel, a oamenilor lul şi mai ales a 
eneralului von Bülow. Despre 
nnenberg, unde François a co- 
mandal corpul | de armată, se dă 


VIAŢA ROMINPASCĂ 


numa! un fragment de expunere, 
Lupla dela lacurile Masurice ar fj 
fosi un fel de Cannae, dacă fron- 
lul drept rus era sigcni de două 
corpuri de armală unile cu re: 
zerta. 

Max Lapken, Ceneralfeld. 
marschal!l - von Mackensen, von 
Butaresi bis Saloniki, Mûnchen, 
1920, Lehmann. 

Căpitanul de rezervă Lapken po- 
vesieşie cum au părăsi! Nemi 
Rominia și vorbeste despre grew 
tățile, pe care cei 170.000 de sol- 
daji au avul să le înlimpine în 
trecerea lor prin Ungaria, 


ŞTIINŢĂ. 


General Freiherr vonFrey- 
on me ringhoven, Heer führung 
im Welikriege, | Bd, mil 44 Skizzen- 
Berlin, 1920, E. a Mutter, 

Opera se adresează în prime 
linie celor, care se pregălesce pen- 
tru marea comandă pe cîmpul de 
a neg Disculă laciica lul Fri- 
e 


ch cel Mare, Ek Maike, ` 


Schilellen, fn rul războlului 
ruso-japonez şi al războiului din 
zilele noastre. În adaos se vor- 
beşte de pregălirea armatelor şi 
despre invălairi, operaţii concen- 
irice, ofensiva din iront. Pariea 
istorică slujeşte numai ca punc! 
de plecare în discutarea fenome- 
welor izolaie din marele războlu, 
ia lumina leorillor siralegice a 
tactice. Volumul întătu eslile un ma- 
nual de siralegie. Al doilea se o- 
cupă de chestiunea operațiilor 
interne şi excentrice, a dilerilelor 
soluri de apărări, recunoaşieri şi 
urmăriri, lormații de războlu si co- 
mandă. Va inchela cu considera: 
pi asupra comandantului suprem 
n războiul cel mare. 


FILOZOFIE 


Heinrich Rickert, Die Philo 
sophie des Lebens, Tibingen, 1920, 
LG 5. Mohr (Paul Siebeck 


Expunind curenlele filozofice la | 


modă, Rickeri disculă în special 
obiecțiu, ce se aduce Inielectua- 
lismului că prea îngustează ra- 


e, MIŞCAREA INTELECTUALĂ č č < 315 


poriul cu viața şi reall'atea — şi 
€rilică direcția filozofică repre- 
zen!ală în timpul din urmă pria 
Bergson. Menirea filozofiei, zice 
Ricker!, este să construiască, sta- 
Bilind principii clare. Cercelălorul 
trebue să slăpincască viala cu min- 
tea, și pornind dela elemente vii, 
să se ridice la o orinduire siste-, 
matică a ideilor. Fără logică nu 
tom Înjelege realilalea niciodală. 
Viaja este numai o parle dinir'un 
tol, care pe lingă viață mai cuprinde 
ceva. În aceesiă „dualitate“ constă 
esenln lumii. 
Gabriel S&ailles, Lo phile- 
sophie de Jules Lachelier, F. Alcan. 
umele Iul Lacheiler nu e prea 
cunoscut deşi cursurile lui au e: 
sercilal o influență profundă şi 
holăriloare asupra filozofiei con- 
temporane în Franţa. După indi- 
eațiile conținute îngopera lui esu- 
pra „Fundamentului Inducţiunii* 
și a cursurilor profesale la scoala 
normală, Seailles cauă să pë- 
trundă idealismul lui Lachelier. 
Geniul consiruclir al acestui filo- 
z0f voind să parvină la ialeligibi- 
Hialea integrală a lucrurilot a lual, 
după Kant și Ravaisson, cugela: 
rea drept principie, câulind să 
descopere și să justilice printr'o 
dialeciică strinsă, formele diverse 
sie existenlii. De aici un rajio- 
nslism absolut care suprapune fl- 
aalilalca mecanismului şi se ter- 
mină prinir'o lilozolie a libertății. 
Séailies găseşte insă o contradic» 
je inire raționalismul lui Lache- 
ier şi alirmājiile lui fideisie, in- 
dispensabile viejii religioase şi 
morale. 


POLITICĂ 


N. i. Danilewsky, Russland 
a, Europo, Ubersez, von Karl Nō- 


bel, Stutigard w. Berlin, 1920, Deu- 
tsche Verlagsonstall. 

Carlen, apărulă în 1474, este lu- 
crarea de căpelenie din foimosul 
curen! panslavisi. Traducălorul dă 
numai capilolele esenţiale, care 
explică loală ideologia sjarohik: 
leoria „occidentului pulred", mi- 
siunea orlodoxā-naflonală a Ru- 
siei, uniunea penslavistă, Cons- 
taniinopolul ca finiā supremă, şi 
pregătirea poporului rus pentre 
lupta decisivă eu Europa. 


ETNOGRAFIE 


Dr. Walter Gerbing, Cen: 
graphischer Bi'derallos von Fu- 
ropa, Leipzig: Wien, Bibllographi- 
sches Institut, 1915 u. 1919. ` 

In fotografii originale, 250 din 
Germania şi 314 din Europa, ni se 
dau formele caracierisiice de geo- 
grafie, einogralie, economie 
relalii dinire popoare. Deosebil 
de interesanle sinti vederile din 
Orient şi din Balcani, cu aşeză- 
rile și conslrucțiile lor sirăvechi. 


CĂLĂTORII 


Norbert Weber, Im Londe 
der Morgenstille, Frelbarg i. Br., 
Herderscher E 

Abotele din Si. Oililien dă imi- 

resii asupra Coreei, cu at 
nleresanle cu cil dela slăpinirea 
[opose incoace lradijiile vechi 
ncep să dispară. Simpatiile outo- 
rulul sint de partea Coreanilor, 
totuşi recunoaşie merilele coloni- 
zalorii ale Japonezilor. Ca bene» 
dictin Weber vorbeste de con: 
curenja, pe care şi-o fac intre 
ele misiunile religioase în exire- 
mul orient. - 


Compilator 


ER BIBLIOGRAFIE 


be va E Cruceanu, Fericirea celarialji, 1920, Cralova, Prețul 


G. Cornea, Simfonia Morţii, 1920, Bucureşii, Prejul 14 lel 
D, Filimon, Numai s'ngele spală, 1921, Bucuresti, 17 lel. 
A fost odată... (Poveşii şi istorloare peniru copii), 1921,-Bucu= 
teşti, Preju! 2.50 lei. 
` Pierret, Versuri, 1921. 
' Colerdaru' Naliona! al ziarului „America“, 1921. 
ton Clopotel, Lupia peniru democrație în Rominia dela actul 
Unirii trenace, 1921, Braşov. 
aie PA na Qrecu, frolocrilu! lui Cornaro ta lileralura rominească, 
, uj. 
d RL Goen Dinescu, O iinerejă plerdulă, 1921, Bucureşti, Prețul 
Stincă, Rolul cetăjenilar evrei în politică, 1920, Roman. 
Marin Biciulescu, /s!oricare Morale, 1921, Bocuresii, Prett 


Marin Biclutescu, Corte de Chipuri, 1934, Bucureşii, Preul 


$ lel. 

„M. L Tabico, Pâcaăleii, isprăvi minunate dia viaja animalelor, 
1921, Bocuresil Preţul 10 lei, 
ZE Porsenna, Spe fericire (Roman), 1921, Bucureştii, Prejul 


îmanoii Bucuta, Florile Inimel, 1921, Bucuresti, kl 10 lel. 
A. Vlăhuţă, Lo gura sobei, 1921, ficdrestă Prelul 15 lei. 
geet er G. Lecca, Marcu Ulytu Traian Stănoiu, 1921, Bucureşti, 
eju e 
Pantelimon Diaconescu, Adevăr şi Dreteie, 1921, Bucu- 


„veşti, Prețul 7 Zë s 
Vasilie Alecsandri, Dan Captian de Plal-Orui Singer. Legenda 
riena Pagini elese dia „Scriitori! Romiai”, 1921, rit ra Pre- 
e s 
; Malor G. Caracag, Din zbuclumu! coplloliäjii, 1924, Bucureşti, 


Bursa Cärjilor, lanuar, 1921, Ridăuli. 

Huletiaul Muncii și al acrotirilor sociale, No. 5 a Prelul 6 le. 
'iaja sgriod, Na. i, Prejul 2.50 lei. > 
vaia Plugarilor, No. 2, Preţul 2 lei, 

Independeuja economică, No. 10 12. A 

Urizontul, No. 4 şi 2, Prejul 1 ieu exemplarul. 

rolt. No. 7, TE d D 

H'eoisla polilică și parlamen!'ară, No, 14-12, 

biblioteca copiilor şi a tinerimii, No. 9-10, Prețul 2 lei. 

ii atena, Ne 140, Prelul 2 lei. 

Hasmoneu, No, 9, Prejul 4 lel 

Pentru inima copiilor, No. 8, 9 şi 10, Prejul 7.50 let. 

Arhiva pentru şliinja şi reforma soclală, No. 4, Prejul 25 lei. 

Muzica, No. 2, Preţul 5 lel 

Vocea Komtniai, No, 5 şi 6, Abonamenlul anual 60 lei. 

"La Revue Mondiale, No. 4 şi 5, Prix 3 francs. 

Apicultura, Preţul 20 lel. 

cuvintul Liber, No. 3, Preţul 3 lei. 

Curierul cooperejiei sălești din Romtàta, No, 1. Preţul 3 lei. 

Ideia turopeană, No. 6i, Prețul 1 leu. : 


Li 


— A, ce blană superbă Lat cumpăra! nevresiel tale! 
— Da de unde, dragă! Am pus să-i greleze glande de ziñħella 


și l-a crescut păr gratis! 


(Le kire). 


Chestia irlandeză. 


— Ce laceji acolo, capsomanilar? 


— Ne jucăm de-a „dreptul popoarelor de a dispune de ela îngi-le“ 


"e bain face pe Irlanda... 


(L'Humanité) 


La cooperativa comunală, s 


JA 
AAAA Wee 
— “Acuma larna trebue proleciie ca să intri la dubă. 


(Simplicissimus) PER 
Paradox. 


noaee ma 


— ŞI acam irebue să găsim modalitatea, cum să împărțim în_loală 
circumscripția cele două sute şalzeci grame de zahar... 


(Simplicissimus), 


Joaca cu Societatea Naţiunilor. 
LEE E 


wm mme 


ege E 


ince mi 
— Ca se mal lac căsătorii din dragosle, en ag Lu Be eco mi wn Caite Fra 
gpn S tolul de neinjeles, este că se mal pon e eE 


ed 


Către "ponte : 
p 


— E vremea să scoji legălura deia ochi, alimin- 
rinsă. (L 
€ 


— |! că are intenții serloase? 
. Sr că dă. de de 'nsurăloare nu vrea să slie. 
sai (Simplicissimus). 


Viata scumpă. 


| e = l 
` Prelendentul.—Tubesc pe lica d-roastră, am șaizeci de mil! de ` 
i | venil, n'am nici-o amantă, nu beau, nu fumez, nu joc cărți. e d 


Tată! fetei. — Toale asiea nu inseamnă nimic. Al un apari 
(L'Avenir), 


ege ` 


LA VIE 


Nică, 


Drumul dintre vil şerpueşte în cotituri apropiate și 
urcă trăgânat dealul, Cu o nueluşă în mină, Nică îşi îndeamnă 
vacile spre casă, 

— De unde vil, Nică? 

— Ha 8. 

Acesta e Începutul oricărui răspuns al lul, chiar dacă a 
auzit destul de bine intrebarea. Dar nu e rumallecit nevoa 
să-l întrebi a doua oară, că-ţi răspunde el singur, după un 
răstimp : 

— Dela pâscut, 

— ŞI... era bună larba ? 

Nică mă priveşte citeva clipe nedumerit, cu gura Intre- 
deschisă, apoi — fáră veste — izbucnește întrun hohot de ris 
care-i deschide larg gura lui de copil, cu şiragul de dinţi ştir- 
bit în citeva locuri, 

— Ei, hică?... 

S'a isprăvit. De acum nu-i mal scoţi o vorbă. Izbuc- 
nirea de veselie incetează tot atit de neaşteptat şi Nisī pleacă 
tăcut mai departe, îndemnind vitele la deal, cu nueluşa tul - 
de alun. 

Altăda!4 Ii întreb: 

— Ciţi ani ai, Nică? 

Nica stă nemişcat înaintea mea, se ui'ă în pămint și tace. 

— Ei, haide... spune-mi: et ani al? 

Mai stă o clipă înțepenit în loc, apoi, viclean, încearcă 
un pas nesimţit într'o parte. 


322 VIAŢA ROMIXEASCĂ 

— Unde vrei să te duci? Sal, că am să-ţi dau ceva... 
Şi întind mina spre el. Cam de departe întinde şi el mina iul 
mică, cu unghiile totdeauna inegrite de påmint, apucă repede 
şi cam zmun-it bucăţica de pine sau de şocolată şi o rupe la 
fugă, fără nici-o vorbă. 


Din căsuţa albă şi zimbitoare a lui Dumitrache se Sid 
lovituri înfundate, ţipete şi plins speriat de copil. Un glas 
aspru se ridică peste toată larma : 

— Lasch te învăţ eu minte, talharule! Ai să înfunzi 
ocna, caşi maică-ta! V 

Mama lui Nică, nevasta lui Dumitrache, a fugit demult 
dela bârbatu-său. A găsit dela o vreme câ-prea-s grele ciz- 
mele lui pentru trupul ei plăpind şi chinuit. Dar, după cit 
ştiu oamenii, n'a infundat încă ocna. i 

După puţin timp Nică ese pe afară, cu fața foarte gravă, 
cu ochii zvintaţi, trăgind după el cu o sfoară jucăria lui fa- 
vorită: o cutie de sardele, pe un mosor, legat dedesubi cu 
sirmă. Toată înjghebarea se tirie cu zgomot şi chiar lunecă, 
de bine-2e râu, şi Nică işi uită amarurile cu ea. 

— Te-a bătut tată-tu, Nică ? 

— Aha! 

— Tea bătut râu? 

Nică scutură energic dn cap: dal" 

— Da’ ce-ai făcu? 

Nică să puţin locului, cu ochii in jos, cu buzele strinre.- 
Apoi, ridicind din umeri, porneşte in goană spre poartă, ho- 
dorogind cu cărucioara lui pesie toate pietrele, 


Printre frunzele nucului, bătute uşor de vint, urmăresc 
sus doot schimbătoare pete albastre. Inchid ochii şi — cind 
să mă fure somnul — îi deschid iar. 

„Nică se ajine prin imprejurimi, mut şi neastimpărat, ca 
o sălbătăciune mich, Vine până aproape, rupe o nuia; o zvirle 
cit poate de departe şi pleacă printre scal şi bâlzrii, pănă se 
îneacă în ele, de nu i se mai zăreşte decit pălăriuţa albă,.de 
pinză. Apoi, fără veşte, se apropie larăşi. 


SAD 3 LA VIE 323 


Nu leg vorbă cu el. Mi-e și prea lene şi m'au descu- 
tajat. răspunsurile lui tirzii şi scurte și îndărâtnica lui rezis- 
ent la imprietinire, 

Lumina dimineţii, prea vie chiar cind e cernută printre 
frunzele nucului, mă face să închid ochii, pentru mai multă 
vreme. Aşa aud mai bine freamâtul erburilor coapte, foşnetul 
gingăniilor mărunte şi ciripitul rindunelelor. Incet-incet, vin- 
lul conteneşte, erburile se mişcă tot mai domol, căldura creşte... 


Tresar, ca din altă lume. Un vițeluş roşcat, Ințepenit 
bine pe picioarele-i subţiri, a întins botul negru şi umed și a 
mugit scurt, drept la urechea mea. 

Unde sint? Cit am dormit ?.. Unde-i Nică? Nu se 
vede; nu se aude. L-or fi chemat la masă, ori — sătul de 
tovărăşia mea — s'o fi dus să se joace cu băeţii. 

Mă intorc pe cealaltă parte. Ceva rece imi atinge obra- 
zul, Mă ridic în grabă. La căpătâiul meu văd două mere 
verzui, aproape crude, pe o frunză curată, aşezate cu mare 
îngrijire parcâ... Maut nedumerită împrejur... O clipă numai, 
apuc să zăresc ochii lui Nică lucind între buruene, — şi på- 
lâriuţa lui dispare numaidecit în valul bălăriilor ruginite şi inalte... 


Laia... 

De dimineață, drumul lăturainic, care trece pela poarta 
viei noastre, sa trezit din liniştea lul în huruit de roți şin 
larmă de glasuri. 

Trec ţiganii. 

La cotitura dinspre şosea, în fruntea convoiului, se arată 
întăiu un jandarm, pâşind marţial, cu toată demnitatea lui 
de reprezentant al autorităţi. In urma lui cârațele, încărcate 
cu tot avutul şatrei: haine multe şi pestriţe, toale în fel 
de feţe, vase de mincare, pirostrii şi cuşti pentru păsări, le- 
gate de coviltirul căruţei, purcei, copii, ţigănci tinere.şi țigani 
de toate virstele, unii în căruţă, alţii pe jos. Sin urma tutu- 
tor alt jandarm, cu carabna pe umăr. 

E un freamâăt nezurmat de glasuri, o învălmăgală de miş- 
cări zmuncite, grijă şi parcă un fel de spaimă fa ochii întu- 
necaţi, care licăresc subt şuvije de păr răzvrătit. 


324. VIAȚA ROMINPASCĂ 


Mult la ei şi inima ml se stringe: d: o impresie dure- 
rosa, Neodihniţii aceştia, care şi-au deschis ochii pe dro~ 
muri, în vifor sau în arşiţă, şi tot pe drumuri şi-i vor închide, 
sint ursiţi să simtă pururea reînoită stişierea plecării, spaima 
necuno scutului, ruperea de inima după cele lăsate în urmă. 

Larma descreşte cu încetul, Un fel de neliniște, o-în- 
tristare vagă imi apasă sufletul... Aş vrea să mă apropii de 
cineva, să spun o vorbă, oricui... 

Caut cu privirea în jurul meu. Din bucătărie apare Ga- 
vert en căldările, s'aducă apă. Faţa lui tuciurie e luminată nu- 
mai de a'bul ochilor şi de lucirea dinţilor. Mârunţel, liniştit, 
foarte futul cu pălăriuța lui boerească de pas, cu panglică 
albastră, grijuliu la haine şi tare gingaş la mincare, Gavril a 
intrat numai întimplător şi nu de multă vreme în slujba noastră. 

Se apropie de poartă. 

=- Uite, Gavrile, cum ii alungă jandarmii! de eu, ară- 
tindu-i coada convoiului, 

Gavril îşi trage pălărluia p: ochi, ca sł vadă mal bine, 
aruncă o privire scurti în lungul drumniul, apoi se întoarce 
spre mine: 

— Păi... bine le face! zice el, zvirlind dintre buze un 
capăt de ţigară. Dacă îi lasă mal mult də treizile într'un loc, 
se îndulcesc la poiată şi zvintă gâinile oamenilor. Bine le 
face! 

Şi eşind pe poartă, cu căldärile în cumpână, Gavrii în- 
toarce incă odată capul : 

— Aiştia-s cei mai mari ta'hari, dudue. Ar trebui să-l 
stirpească depe faţa pâmintului... 


Am rămas lar singură. MĀ întorc spre vie şi caut să-mi 
chem În minte alte ginduri, Un mâcsitaspru, fn cor, mă face 
să tresar:. În spaţiul restrins dintre casă şi poiată, rațele 
noastre sint cuprinse de mare neastimpăr. Toate se uitță în 
sus, cînd cu un ochiu, cind cu celalt, ridicind pliscurile şi bä- 
tind din aripi... Sus, sus de tot, în azurul argintiu al vàz- 
duhului, două raje sălbatice, cu giturile întinse, trec în zbor 


grăbit spre bălțile din vale... 


Lat DRE, LA VIE 325 
“Coada lui Tărcuş, 

E după-amiază de sârbâtoare, 

Cind eşi din casă, pale de aer. cald te lovesc in- obraz. 
Pe deasupra viilor, spre nucil din deal, văzduhul tremură fn 
învolburări străvezii, 

Haralambie, vierul nostru, se invite de cităva vreme 
tără rost pe lingă casă. Se duce la gard, cască, se uită în 
lungul drumului, se întoarce. Nu ştie de ce să se apuce, 

—.Să mă culc? parcă şi-ar zice el, Păi, n'am dormit 
până acuma ? La noapte ce-o să lac? 

Haralambie Intră în casă, de unde îl văi eşind în curind 
cu un scaun şchiop în braţe. I pune jos, Il aşează frumos 
cu picioarele în sus, ca să-l dreacă. 

— Smarandă, oare unde-or fi cuiele celea 3. strigă ei. 
Şi-şi compiectează întrebarea cu o aluzie directă şi nu tocmai 
delicată la genealogia cuielor. 

Răspunsul Smarandei, din casă, nu se aude bine. 

Gospodarul se vede că nu-i în apele lul. Impinge cu pl- 
corul scaunul într'o parte, se mal uită o clipă la el cu oarecare - 
scirbă şi rămîne lar fără rost, cu braţele de-alungul trupului. Privi- 
cea ochilor lul cenuşii, de obicelu aspră şi rece, se pierde 
acum În piclele de peste dealul din fund. De departe, în H. 
siştea zilei, străbate din vale un glas de copil, care-şi întoarce 
vitele la pășune. Apoi lar linişte pretutindeni şi căldură 
molcomită. 

Deoiată vierul tresare, Privirea-l e parcă mal trează a- | 
cum şi prin ochi lui trece lumina unui zimbet ciudat. Din- 
spre poartă se apropie Tărcuş, cu limba scoasă, răsutiind des 
de căldură. Tărcuş e negru la păr, scurt în labe şi coada, 
cu un smoc alb la virf, şi-o ține drept în sus, ca o luminare 
aprinsă. A ajuns acum în dreptul vierului. Haralambie se as 
pleacă brusc, îl la de ceafă şi-l ridică In braţe. Târcuş se 
zbate cheva clipe, apoi îşi di capul pe spate, Ci oarecare 
mulţumire, dar şi cu o nelămurită grijă: nu i se mai făcuse 
aiciodată onoarea asta. 

Omul, cu câţelul in braţe, dispare curind in dosul casei, 
in vie... 

O adiere mişcă frunza nucului bitria, de lingă gard. Um- 
brele crengilor joacă uşor pe iarba pâtată cu ochiuri de lu- 
mină aurie. 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E i DR i i 


Deodată, schelătăituri iuți şi ascuţite sfişie liniştea ce 
d Se s'arată în uşă, voinică, bäiae, cu faţa mare, 
smeadă și päta de sarcini... 

— Ia te uită, mă Haralambie, cum fuge câțelu' de tine... 
Ce ciorile o fi avind?.. 

Dar privind mal cu luare-aminte, femela înţelege... ŞI 
începe să ridă în glas, cu toată fața, — un zis larg şi sânâtos, 
în care se simte admiraţia pentru omul ei. 

— Acw e aşa cum îl stă mai bine! zice cumpâtat Hara- 
lambie, eşind de după casă şi închizind cu băgare de seamă 
un briceaz cu prăsele negre. 

Tarcuş a ocolit în goană, pe departe, prin vie şi acum 
ese umilit pe poartă, pe unde adineauri intrase fără nici-o 
bănuială. Dar, în locul cozii cu flacâră albă Ia virf, se zbate 
un biet ciot netrebnic, din care picură singe 

Li e . 

Cäțelul s'a întors tirziu, în amurg. Pare mal împăcat cu 
soarta lui. A înţeles că dacă i-a tăiat coada şi l-a durut, aşa 
a trebuit să He, 

Nimeni nu-l mal are grija acum. 

Numai Mihăiţă, tovarăşul lui de toate zilele, inalt de-un 
cot, cu obrajii minjiţi de lacrimi şterse cu mini murdare, se 
tot dă pe lingă el şi-i face vint la rană, cu o frunză de brustur. 


Pantomimă. 

S'au copt strugurii. 

De cum înserzază, pe dealurile acoperite cu vii se aprind 
tocuri rind pe rînd. > 

Pe Tani priporită, dincolo de drum, e tocul cel mai 
apropiat. Flăcăriie jul, rupte de vint, luminează o colibă de 
pae. In lumină se înalţă, fără veste, din întuneric, o umbră ` 
un flăcău. ; 

Aşa cum se desenează în golul depe culme, pare un uriaş. 
işi scoate încet haina şi o anini pe o cracă a colibei. îşi a» 
imida minile în buzunările pantalonilor şi scoate pe rînd di- 
ferite lucruri mărunte. Se pleacă, ridică de jos e haină mal 
groasă, o scutură puţin şi se îmbracă. a Lo 


LA 22 327 


Dispare clteva clipe în dosul colibei, saat lar, se fn- 
toarce cu spatele şi râmine cu grumazul întins în întuneric, 

insfirşit se aşează jos, lingă foc; dar după ppo timp 
sare ars şi — încordindu-şi iar grumazul — ascultă... `" 

Deodată, în cercul strimt de lumină, se înliripă încă o 
umbră: o fată. 

Cu mina dreaptă apăsată pe sin... cu capul ridicat spre 
fiäcãu... El o prinde cu braţul de mijloc şi o împinge uşor 
spre colibă. Fata intră dreaptă, flăczul s'apleacă puţin dela 
mijloc. Linia şoldului, picioarele, clubotele, se văd încă ti- 
minate de foz; dar în aceiaşi clipă ese din nou la iveală, în 
prelungirea picioarelor, trupul întreg. Flacăul priveşte lung 
în Totopert z... 

ŞI încă o umbră — a treia — întunecă lumina focului: Un 
moşneag, cu luleaua în gură, cu suman larg între umere. S'a- 
şezză cu greutate jos, apucă un cârbune cu mina, îl Joacă 
grăbit în palmă şi-l pune în lulea. 

Flăcâul îl urmăreşte cu fața întoarsă, schimbă de citeva 
ori din picioare, apol se așează şi el jos, drept in uşa colibei. 

Moşnezgul se ridică din nou în picioare, îşi scoate cu 
oarecare grabă sumanul... lI cercetează cu luare-aminte pela 
guler, pela subsuori, apropiindu-se tot mai mult de foc. Apoi 
il îmbracă pe mineci, stringind bine parte peste parte şi, tih- 
nit, se lasă iar jos şi se culcă pe o coastă. Trupul i se in- 
vălue în intuneric.. Numai capul, sprijinit în palma stingă, 
se desluşeşte în bătaia focului, Luleaua o ţine în colţul gurii, 
iar cn mina dreaptă așată stăruitor înspre via vecină. Intr'a- 
colo două focuri apropiate ridică în văzduhul întunecat tiăcâri 
inalte şi subţiri, ca nişte mlădioase reptile de aur. 

Flăcăul e cam cu spatele câtre oaspete. Flacăra jucăuşă 
ii pune umbre nestatornice cind pe ceată, cînd pe o ureche. 
Cu mişcări neliniştite intoarce tot mal mult şi mai des fața 
inspre intunericul din uşa colibei. 

Focul se potoleşte. Mo;neagul aruncă un mănunchiu de 
ripeă din grămada de alături... Şi fläcări mari se inalță iar, 
rupte de vint... îlori aurii şi albastre se topesc în întuneric 

Moşneagul stringe sumanul mai lingă trup. 

Focurile depe dealurile vecine îşi fac semne, clipind tot 
mai rar, şi pe rind se sting. Tra nesfirşită — in care şi 


susurul uscat şi necurmat al greerilor e parcă tot tăcere — e 
slişiată într'un tirziu de-un ciațec de cocog. 

Flăcâul se intoarce mai cu dinadinsul spre colibă şi cla- 
țină din cap. Pela spatele lui se mi;că o mogildeaţă nelămu- 
o. Fiăcăul tresare şi se ridică, drept, dela mijloc. Spatele 
lui larg face un zid; pe după ci mogildeaţa se strecoară a- 
gei, în patru labe şi se pierde în intuneric.» 

Focul abia mal pilpie, cu flăcări scurte şi albastre, din 
clteva vreascuri,  Flacăul se culcă iar; intoarce capul puţin 
către foc, scuipă din colul gurii, cam înspre partea moşnea- 
gului, îşi pune o mină căpâtâiu, cealaliă peste ochi şi... râmine 
nemişcat. 


Ciupercile, 
G Am cumpărat azi ciuperci. Baba Maria le cercetează 
cltva timp în tăcere, Aplecată dela mijloc, zbuciumată de o 
tuse fără leac, baba e totuşi orisînd gata să pilăvrească cu 
spor şi cu haz, După citeva clipe rupe tăcerea, vorbind re- 
pede şi pe nas. Ca de obiceiu, n'o înțeleg dintro dată. 

— Ce spui, mâtuşă ? ; 

— Aestea-s cluperel de vie.. 

— Cum „de vier? 

— Da, ciuperci de vie, nu de cele de pădure... Doamne, 
multe mal erau în vie, la Zăvoeni! 

— Da” și pe acolo al fost? 

— Eit.. am fost... cind eram şi eu fată mare... 

Bâtrina rămine o vreme tăcută. De citeori Imi pomeneşte 
de tinereța ei, fac o sforțare neizbutită să văd în închipuire 
o fată bălae, dreaptă şi subțire, în locul băbuţei cu faţa brăz- 
dată şi inegrită, cu ochii albăstrii-gierşi, cu trupul strimbal 
dela mijloc. 

— DW pe atunci, urmează după o vreme baba Maria cu 
vorba ei pripită, nu ştiam sama ciupercilor, până n'a vealt 
pèla vie, într'o dimineaţă din Săptâmina luminată, părintele lon.. 

— Popa din sa!? 

— Nu... Părintele lon, din tirg, dela Stintu-Necnlai, 
Venea el des pela vie, că-i era tare urit acasă, de cînd îl mu- 
fise preoteasa, cucoana Wer, tinără-tinerică, Dumnezeu 
s'o erte, 


ÎN TRAMVAI 329 


— Da' unde-ai găsit ciuperci de-aestea, Mărioară? ma 
îmtreabă părintele, —ca adusesem vre-o două devale, la cramă 

— in deal, părinte, zic eu. Sint muite, de nu le poţi 
culege. Numai, nu ştiu... or fi bune?,.. 

— ira.. Mărioară! face părintele. Hat cu mine, că te 
învăţ eu să cunoşti ciupercile bune de cele veninoase, de nu 
te-i mai uita niciodată... 

Baba Maria sloboade un oftat, care se sfirşeşte Intran 
acces de tusă. Cind se potoleşte, rela cu glas mai trâgânat: 

— ŞI am pornit amindoi în deal, prin spini şi prin tute, 
până băt departe, la marginea pogonulul... ŞI acolo, şi-a prins 
părintele Ion antereul in briu şi a cules poate o dimerlie de 
ciuperci... 

Baba Maria își urmăreşte un răstimp în tăcere firul amin- 
tirilor. Mie ei uscate curăţă mecanic ciupercile, purtind cu 
indeminare cuțitul. lar la urmă, drept incheere, se Intoarce 


"Dr veste spre mine şi zice: 


— Hei, dudulță dragă... Ciuperci bune ca acelea n'aw 
mal mincat eu de cînd sint... 


ÎN TRAMVAI 


Cantatupul. 


Am cutreerat tot tirgul, în căutarea unui cantalup. ln 
tate prăvăliile capăt acelaşi răspuns: 

— S'au trecut, 

Se intunecã; am obosit de tot, MĀ sui în primul tramvaţ, 
care trece spre casă. Cum păşesc înăuntru, må izbeşie un 
partum de cantalup. 

— Ô fi un fenomen de auto-sugestie, Imi zic. ȘI lupi 
så găsesc şi eu un loc. Cu greu lzbutesc să mă Insinuez pe 
o margine de bancă, Între două ne ane bâtrine, care-mi a- 
runcă — una din dreapta, cealaliă din stinga — cite o privire 


azcuțità. 


330 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ridic ochii. Visez? Pe banca din față un flăcău ţine ` 


eu mare grijă pe braţe un cantalup, — drept în fața meal ȘI 
miroase, de te ameţeşte. Am rămas cu ochii acolo. Flăcăul, 


modest în portul lui ţărânesc, şi cam stinjenit de lumea cea ` 
multă, îmi pare lesne de abordat. Pindesc un moment priel- 


nic, să-l întreb dacă nu vinde cantalupul. In picioare, lingă 
mine, e un domn elegant şi prezen;a lui mă jenează... A, se 
duce! Mă aplec puţin, ca să mă mai apropii, să pot vorbi 
mai uşor. Băetanul tocmai se uită spre mine. Cucoana din 


dreapta mi-a urmărit — se vede — privirea stărultoare şi a ` 
înțeles toată manevra. O aud că faceun bai reprobativ. Mă ` 


trag repede la locul meu şi simt că măînroşesc. Acum, după 


prima ezitare, îm! vine şi mai greu să formulez intrebarea, şi ` 


apoi mi-e şi frică să nu-mi răspundă bietanul cine ştie ce 
vorbe urite, în auzul tuturor. 


in picioare, printre bânci, lume multă. Trebue să face 
adevărată gimnastică cu capul, cu gitul, cînd într'o parte, cînd 


în alta, ca să nu pierd din vedere cantalupul. 


La fiecare haltă mă uit, cu ochii mării de grijă, dacă nu 
se coboară flăcăul. Dar, după cum stă de liniştit, are aerul 


că merge departe,- în orice caz mai departe decit mine. Mat ` 
am vre-o două halte, până acasă. M'am hotărit: Cindoti 


să mă cobor, må ridic mai din vreme, mă strecor pe lingă el 
şi-l întreb discret, dacă nn vinde cantalupul,, Da, aşa e bine. 

Cucoana din dreapta se scoală, să se coboare. Respir 
mal uşor... Apropierea ei mă obseda. Abla acum îndrăznesc 
s'o privesc în față. Trabue să fie tare „smolită”, judecind 
după nas, depe care toată pudra s'a scuturat. Oh mici şi 
iscoditori mă măsoară încă odată din cap până'n picioare. Buza 
de sus i se ridică puţin într'o parte şi descopere un dinte sin- 
guratic şi negru... Nu cumva mi-o fi zimbind? 

Nu! e 


Sprijinită în umbrelă, s'apleacă spre flăcâu, ii şopteşte 
ceva in grabă şi-i strecoară o hirtie de cinci franci, pe cars 
e avea foarte la îndămină. Apoi umilă cantalupul şi se fn- 
dreaptă cu precauţie spre uşă, de unde mai întoarce odată 
eapul spre mint, — ca să-mi arate dintele... 


` 
t 


TRAMVAI ` 


Conversaţie. 


Vecina mea din dreapta are o figură tristă şi duloasă de 
madonă. Ochii, plecaji în jos, învâlue cu o privire caldă un 
mototol alb şi grăsuţ... un câţel de rasă, ghemuit în brațele 
stăpină-sa. Botul nu i se vede, infundat adinc in cutele ro- 
chiei ; iar coada e întăşurață in feldefel de oblojeli: nişte fla- 
meluțe albe, o batistă, o mănuşă de lină... 

O doamnă tinără, depe banca din fat, priveşte cu inte- 
res la vecina mea, ridicind foarte sus sprincenele subţiri, ce 
se a'cuesc ca nişte trăsături de condeiu deasupra ochilor al- 
băstrul şi mercu miraţi. | 

După o vreme se apleacă puţin inainte şi intreabă con- 
fidenţial : 

— l-aţi tălat coada ? 

— Da! suspină vecina mea ; şi îndepărtează puţin mă- 
nuga şi batista. Uitaţi-vă ce mut singe pierde, urmează ea 
arâtind flaneluţele îmbibate de singe., Sint tare îngrijată. 
Numai eu ştiu cite nopți n'am dormii, pănă m'am hotărit. 

— Nu-i nimica, Doamnă, o mingie înţelegătoare noua 
cunoştinţă. Cenuşă! Puneţi-i cenuşă, că se vindecă numal- 
decit... şi iod1 

— lod i-a pus doctorul, îngină cu glas sfirşit stăpina 
victimei. 

— Aşa.. atunci e bine. Puneţi-i şi cenuşă, Cenuşa e 
'oarte curată, ştiţi... fiindcă e arsi. ȘI noi Gem la al noştri, 
dar punem cenuşă şi se vindecă numaidecit. 

— Mulţumesc, Doamnă. Cine ştie cht o să sufere... ȘI 
cind mă gindesc că săptămina asta trebue să le tae şi celor- 
ai doi... 

— Adică de ce trebue numaideciisă le-o tae ? intervine 
un domn cam în virstă, din stinga, întorcindu-se brusc. 

Doamnele rămîn amindouă cu ochii la el, foarte surprinse 
de o astfel de întrebare neaşteptată. 

_ — Noroc că n'auşicopiii coadă! urmează domnul. Le-aţi 
tåia-ọ, desizur, ca să aveţi ce jeli pe urmă... 


Romeo, 
Cînd izbutesc să-mi capăt un loc in vagonul (eat, ca 
de obiceiu, cad în plină conversaţie picantă : 


E VIATA ROMINPASCA 


— Ei, şi zici că acum a lăsat-o? 

— Da, a dat Dumnezeu, Cit nu-i bătusem capul: se 
poate să fil tu așa prost? Să te ţii de o femee cu cincispre- 
zece anl mai mare decit tine? 

— Ce tot spui? Eu nu-l dădeam cit lumea patruzeci 
de ani... 

— Nu-i dădeal, înainte de războlu. Dar la s'o vezi acuma, 
mal de-aproape şi... cînd nu e dreasăl! 

Ma uit ia vecinele mele. Cea din stinga e mică, brună, 
incă iinără, cu nasul ascuţit. Cind tace, îşi strînge gura dis- 
prețuitor şi atunci buzele el subţiri se confundă într'o singură 
tăşie îngustă, foarte roşie, ca o panzlicuţă. 

Cealaltă, depe banca din fat, e cam între două virste, 
blondă, cu încreţituri uşoare în evantalu la coada ochilor. lx- 
tre git şi obraz se cunoaşte bine că putul de pudră a intir- 
giat cam mult, Adeseori deschide gura, să răspundă ceva, 
dar gare vreme, că prietina i-o la Imalnte: 

— Ei, ce să-ţi spun ?* Parcă înebunise bălatul! Ce nu-i 
aducea, ce nu-i Deen? Şi ea, tot nemulțumită. l-a cumpă- 
rat, numai cît ştiu eu, vre-o trel inele, o brățară groasă de 
“aur, o poșetă de argint.. Ce pose? Un sac, dragă, — pe- 
geta cea mai scumpă şi mal mare, pe care a găsit-o la ma- 
gazin. | ? 

— Apol cind e dragoste la mijloc... 

— la lasă-mă, soro, cu dragoste de asta! Să se Înstral- 
neze el în aşa hal de noi, rudele, unde s'a mal pomenit} Noi 
parcă nici nu mai existam, 


Conversaţia vecinelor mele e din ce în ce mai Insulleţită şi _ 


deşteaptă interesul celor din apropiere. Cu deosebire foarte 
atentă e o domnişoară de lingă mine, achrel față albă şi roză 
şi ochii mari rotunzi, păstrează o neschimbată expresie de 
păpuşă. 
— Stai să vezi, să-ți spun şi eu ceva, zice doamna cea 
dlondă. Eram într'o zi la madam’ Zamfirescu, — știi, la Tin. 
cuța, vara Dumhreşiilor. ŞI cum sta ca în dreptul ferestrêl, 
aumai ce-o aud: 
i — Cine o fi, dragă, băiatul #sta? Tare pare gospodar 
şi detreabă. In toate zilele il văd trecind cu pachete spre casă. 
Må ult şi eu pe geam. Cine crezi cà era? Romeo, 
dragă! Romeo, cu un pachet mare de slânină în braţe, ca de 


ÎN TRAMVAI E 


vre-o trei chilhgrame. Se mită Zamifireasca mal bine: Sum. 
mină era, slănină afumată... 

— EI, poftim! Şi de cind îl rugam de slănină şi eu, şi 
Mitică! Cu siguranţă că la ea ducea slänina.. Da"... unde-am. 
ajuns ? la uite, am trecut de Piața! Era să mă tot duc. - 

Vecina mea se ridică grabita, trage cureaua clopoțelului, 
apoi se apleacă uşor la urechea tovarăşei din fața : 

— Eu l-am despărţit. Am făcut tot posibilul, — era în 
)ateresul lui... Am dus pe Nedelcu pela ea, l-am rugat să-i 
lacă curte ṣi.. s'a prins. Au revoir, dragă Sophie! Nu uita 
si veniţi mine seară cu Ortansa. O să (eet Romeo la masă... 


Busuiocul, 

Pusesem un picior pe scară, gata să mă sul în vagon. 
Prin aerul cald și îmbiesit trece o adiere de mireazmi învio- 
rătoame, Până să-mi dau seama de unde vine, mă trezesc im- 
pinsă jos depe scară şi o fată blondă, slâbuţi, cu capul gok 
Imi trece înainte, tinind strins la sin un mânunchiu de busuioc, 

Inănntru ne nimerim tocmai alături, Tramvaiul vechin 
porneşte s-uturindu-ne, ca o căruță fâră arcuri. Mirosul de 
busuloc umple în curind tot vagonul. A,l vrea să strivesc în 
palme minunchiul cu boboci verzul şi mici... Aş vrea să-l sorb, 
până la îmbâtare, mireazma, 

M'a învins ispita. 

— Da-mi, te rog. şi mle o rămurică... 

Pata stă citeva clipe nemişcată, ca şi pănă acum. Apoi, 
încet, cn mirare, cu părere de râu parcă, alege un fir înflorit 
și mi-l întinde în silă. 

Aşi vrea să-i dau şi eu ceva, dar o simt aşa de Imple- 
irită, că opreşte orice aproplere. 

Conductorul se îndreaptă spre noi. 

Dacă i-aşi oferi vecinei mele un bilet ?... MĂ tem să nu 
mă refuze... Nu mă pot hotâri. Ma gindesc, privind în jos. 
Ochii mi se opresc pe ghetele ei prea mari, din pi:le groasă 
de ciubote și care rid pela toate cusăturile, Privirea mi se 
wreă pe c'orapii cenușii în sus. in poală, pe fusta care şi-a 
uitat de mult culoarea, a apărut un carnet de lucrătoare, ce 
seoarțele roase. In carnet, stringi cu griji, doi franci noi. 


bh RE d 


334 ea VIAŢA _ROMINEASCĂ 


DV ce 
Lg en 


| 
Mă hotărăsc şi întind cu grabi conductorului o birje 


de doi lei. 
+ — Două ? întreabă ei. 
— Două, 


Zimbinad stinjenită întind vecinei mele un bilet. 

Mina èi întirzie să se miște... fata e paralizată de nedu- 
merire. In siirşit ia biletul şi pentru întâia oară îi aud gia- 
sul neprietinos şi răspicat: 

— Mersi! 

Făţa ei slabă, palidă de paloarea cenuşie a blondelor a- 
nerhice, rămine posomorită şi rigidă. Ochi! copilăroşi şi îm- 
bâtriniți totodată, Untesc Indărâtnic un punet depe banca 
din faţă. 

ie clătinindu-se tot mal tare, urcă la deal, spre 
marginea oraşului. Au rămas puţini pasageri, E cald di: 
nişte. Gindurile se împletesc in voe, în ţăsâtura luminoasă, 
ori joacă in legânări domoale, 

Simt o scuturătură bruscă şi tramvaiul se opreşte în a- 
propierea unei fabrici. Un glas neaşteptat de dulce şi de 
stios imi şopteşte foarte aproape: 

— Vă mulţumesc! 

ŞI tovarăşa mea de drum, cu faţa rumenită puţin, cu ochii 


înțineriţi de un zimbet bin), se indepârtează, lāsindu-mi pe ` 


genunchi Întreg mânunchiul de busuioc.. 


Lucia Mantu 


Pămintul se roagă 


Eu sint un călător, 


Mi-i trupul vlăguit de vinturi şi de drum 
incit nici rănile adinci nu mă mai dor. 


Acum, 


“Cind umbra timpului trecut s'a'ndepârtat, 
Aşi vra s'atlorm, ca un bolnav trudit, pe-un pat 


De visuri nouă... 


Cerule | 

Revarsă blind răcoarea nopţilor 

Din sinul primăverilor din tine, 
Şi-mi toarnă'n suflet cilpe de hodină 
Aşa cum torni cu soarele lumină. 


Dar... cugetul mi-i gol de tot ce-am plins 
Credinţele pe care le-am avut s'au stins, 


"Ca nişte luminări aprinse'n vint 


ȘI nici nădejdi in mine nu mai sint. 


Cerule | 

Ingroipă-mă'n tăcerea nopților 
Impovorate de ntuneric 

Şi nărue 

Pe gindurile ce mă chinues: nebune, 
Văzduhurile tale de cărbune, 


336 VIAŢA ROMĪNEASCA 


vn, 


En sint un câlâtor i 
In care nu mai arde niciun dor. 


Cerule ! 

Auzi cum ruga mea siingheră se închină! 
Inclină e 
De-asupra-mi îndurarea ta 

De umple golul sufletului care-ţi eere 
Tăcere,.. 


P'atunci 

Mai bine, 

Sa nu mai simt a gindarilor larmi — 
Anc? toate trăznetele'n mine, 

Câ-s putred, : 
Și mă sfarmi ! 


* 


G. Bărgăuano 


Problema indemnității de războiu 


Chestiunea infemnPății de războlu, aga cum este pusă arl, ne 
se poate rezolva. Se face din ea o probirmă exclusiv franco-ger- 
mană. Aşa cum se pune, nu se poate obține o solnţiune,cl o dilemă, 

Atit Germania cit și Franța au juridi:eşte, moralmente al eco- 
somiceşte dreptate. Germania oferă sA pliteassă o sumă care, după 
Cum vom vedea, va fi suficientă pentru acoperirea reparaţianilor. 
Dreptatea este, deci, de partea ei. Dar Franța, la rindul ei, cind 
spune cà nu li ojange, nu se inşală nici ca, In starā de reparațiuni, 
ea mai are şi alle cheltueii de războiu de acoperit, nestipulate ta 
tratat. Neavind, sau crezind că nu are, din altă parte, de unde să-şi 
procure fonduri pentru Nie face faţă, Franța le cere tot Germaniei. 
Dacă aceste lacune bugetare nu sint umplate, insăşi existența Îi esto 
periclitată. De aceia Franja, și ea, are dreptate, 

lată pentrace chestiunea reparăținnilor face parte din acelea, 
scumpe diplomaților de carieră, care nu se slirges= niciodată, 

Cu ocariunea ultimei din neiaprăvitele Conferinţe, acela dela 
Paris, din 29 Ianuarie, vom încerca, în două articole, să studiem te- 
Iul cum problema trebue să tie pusă, pentruca lanţul indetinit al ne- 
gociaținnilor să se inchidă, scăpind pe leard lumra de starea de frá- 
mintare, de aşteptare și de provizorat în care trăeşte azi, 


Este lesne de priceput semniticația evenimentului care, în clipa 
de taţi, monopolizează atenţia gerera'ă. 

Conferința dela Paris nu poate insemna decit unul din aceste 
gon? lucruri: Orl o primă concesie (cârela îi vor urma multe altele), 
—ori râzbolul. 

lată cum, 

Se ştie că guvernul Leygues a căzut pentrucă Anglia cerea un 
cabinet care se consiită a ifia cit mal mult din creanța asupra Ger- 
maniri. Briand a luat preşedimia Consiliului; Franța a renunțat la 
o treime* din pretenţiile dela Versailles, Pe de altă parte, Insă, chiar 
aşa, redusă cu 30 la sută, indemnitatea iaa este, după cum o vom 
dovedi-o mal jos, In si de ori şi ce contact cu realitatea, Keynes" 


e p pă chiar evaluarea d-lui Loucheur, Minisirul acluai al Regiu- 


Se Ier, arlicol receni din Manchester Ouardian, D. Keep 


pa pete procedeele plealpolealiarilor Anlaalei şi : „procedee 
3 


tori de poker* (Ibidem). 


338 VIATA pOMÎxPASCĂ 


EES textul discuțiunilor dela Paris ca un „trace prin care d- 
oyd George încearcă să înveţe aritmetica pe d. Briand. Astiel prte- 
mlerul englez „a reuşit deja să-l convingă pe d. Briand că 2,2 av 
este egal cu 12, cl numai cu 8. D. Briand îşi pune nădejiea in elco- 
venja sa pentru a debita, asbpra acestei cifre, un cuplet acceptabit; 


care să-i permită să retuteze toate argumentele d-lui Poincaré asi, 


pra avantagillor pe care le-ar avea Franţa dacă s'ar putea obţine 
ca 2+2 så facă din nou 12", 

in felul acesta, rostul intrevederii primilor miniştri allaţi se ex- 
plică lesne. Este primul ivel dintr'un lanţ mal lung de şedinţe ana- 
iloage, menite s4 pună, incetul cu in:etul, matematiciie in pçord ce 
tradiția care so mal păstrează şi astâzi ia școli. Până acum foarte 
timpede. v 

Un lucru lasi ne nedumereşie, D. Briand simulează prea bine 
convingerea că aceste botăriri dela Paris vor ji definitive. Ceva mal 
mult, vorbeşte de sancțiunile, prevăzute in caz de aecxecutare, cu» 
siguranţă de natură nu numai a angaja guvernul sau parlamentul, da, 
iscru mal grav, de natură a desianțul sentimentele războinice ale 
populițiunii. Este rept că acelaşi Brlani declară că, in caz cind 
Aliaţii au mobilizează şi el, va lăsa altuia sarcina de a purta ua rn: 
bolu, unde Franţa va lupta, izolata, Dar, instirşit, atitudinea m» 
ECH uşor suscita, atit pagica unora, EI și ardoarea beilcoasă a 

tota. 

Dealtfel ou spunem toate acestea deci: pentru a arăta cum e- 
piala publică are toate motivele să creadă că acordul dela Paris se 
va aplica. 

Dat fiind insă că această executare nu se poate. face pe cale 
pașnică, atit din imposibilita materiale cit şi din pricina atmostere! 
moralo care bintue actualmeate in Germania —ajungem la cea den 
doua semnilicaţie posibilă a uitimel conferințe: Razboiul, ` 

Atunci, tachidem ochii, ameţiți. Nu mai iudrăznim să mergem 
mal departe cu deducțiuniie. Ar fi un dezastru atit de inspăimintă- 
tor, incit este de prisos să mal incercâm a-l ghici modalitățile. Îns- 
tinctul de conservare ne sileşte să n» reintoarcem la cealalta ipoteză, 
acela a conceslunilor. Vom incerca sa arâtâm cum aceasta dia urmă 
este cea mai avantagioasă pentru ambele țari. 

ŞI acum, să vedem care «ste conținutul hotăririlor dela Paris 


Qermania va avea de plătit doul soluri de anuitäpi : 

1) O anuitate fixà, după cum urmeaza: in anil 1921—22: 2 
miilarde de giel aur, în anii 1423—25: 3 miliarde, 4 millarde in a- 
en 1926—23, 5 miliarde in anii 1929—31 şi 6 millarde in anil 1932— 
62; total 226 miliarde mărci aur, 
$ 2) In cazul cind Germania ar dori să se libereze inainte de termea, 
ii KS D a sch %, favoare de 8 la suta pentru primii dol 

e su u an treilea şi ai patrulea, și 5 
tra ceilalți. P Wu ahaha, Gel 

3) lo plus, va plăti o anoitate variabilă, care se va ridica la 
42 la sută dia totalul exporturilor, Această taxă va fi percepută de 
ep faacționar germana numit de Comisiunea Reparațiuailor din totalul 
articolelor exportate, care va fi perceput tot de ei. . 

4) Aceste două anuităţi sint garantate de ansamblul bunurilor 
germaat, și vor avon, în pius, ea gaj special, produsul vâmuor, 

e 


PROBLEMA INDRMNITĂȚII DE RÂZROIU 1339 


"sie caz de heexecutate, Comisiunea Reparaţiunilor poate fa: 
istura pe funcţionarul de mal sus, și proceda ca insăşi la prelevarea 
Ce i 


6) Comisiunea de Repâraţiuni are dreptul de a pune în intirziere 


piivernul german pentru a ridica tarifel vâmilor, sa pentru a exe- 
cuta orice măsură pe care o va socoti indispensabilă. A 
* "an Germania nu va avea dreptul să contracteze, direct sau in- 
direct, credite în afară, fără aprobarea Comisiunii Reparaţiunllor, 

"*Dispozițiunea de faţă priveşte nu numai Reichul, Tarile confe- 
derate, municipalitățiie, ci și orice societate sau Intreprindere con» 
“rolată de suezisele autorităţi și guverne. 

Germania nu va putea, fară aprobarea Comisiunii Reparaţi- 
anilor, ridica quantumul taxeior vamale. 

Toate annitiţile de mal sus, fixe şi variabile, sint socotite 
fn afară de cele 20 miliarde mărci aur pe care Germania trebue să 
te plătească, in virtatea Tratatului, până la termenul de 1 Mai 1921, 

In rezumat, Germania va avea de pt în total 204226 (suma 
ansitățitor fixe) + 50 miliarde mârci aur (suma anvitâţilor variabile, 
conslderin4 exportul Germanlei egal cu acel dinainte derâzbolu) = 
aa minimum de 300 miliarde mărci aur, cciace dă o anuitate medie 
(in care cele 20 miliarde plâtibite până la 1 Malu 1921 nu figurează), 
9 anuitate medie de 7 miliarde mărci aur sau 8.6 miliarde traaci aur. 
Caiculată ta mârci-hirtie, obținem 0 ereanță anuală a Antantei asu- 
pra Qermaniei de 105 miliarde. Dacă apropiem această cra de a. 
cela a reţete! bugetare a anului financiar în curs, care e de 38,5 mil- 
Harde, vom avta un deficit de 62 miliarde pe an, da care—dacă ee 
adiogăm cheltuelile anuale ale Reichului care se ridică la 111 mill- 
arde 200 milloane—vom avea un deficit total de 173,2 miliarde pe 
an, celace necesită o sporire a imporitelor, sau a veniturilor de 5 
ta sută,” sau chiar mal mult, căci o sporire a veniturilor se reper- 
cutează asupra comerțului eerst: mm astfel anuitatea vs- 

12 "a asupra exporturilor). 
aban COn aitia Kanini d reprezintă decit un minimum, =u 
aumal hipotetic, dar imposibil, Intr'adevăr, pentruca taxa E 
sută să aibă vreun efect, vă trebui, după cum toţi rate și d 
declară, ca exportaţiuaile Ocrmanlel ză crească cu cel pae vg 
gută faţă de cifra dinainte de războlu de care gesam servit in 
Li : 
wen gc H ch o socoteală în care se consideră enneren 
tăţilor nu ar H justificată, Sa, admitem că progresiuaca ea na 
acestora ar da putinţă Germaniei să plătească. Să nu ave 
e ga ep S aaroo mărci aur ge E eg 4 i D zem 
ea variabilă) (am luat media intre 1,2 şi l; = de 
Cati ata Sare maei piei. Ea etate e 
. Keynes la artico e w a 
e EC piati ce datorește, să-şi fripleze pirosat A pă ra 
E p siegi reducă, pe jumătate. cheltuelile : intr adev E 
este P rubiemi ! Apoi, ta anil următori, va trebui să-şi 


? scul, în urma necesităților 
Leg geg Vogel (Programai Ersberger), cu 900 ta 
e E deg, SS în sută) lajă de ciira de dinainte de râs" 


bolu (1914), 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din gon venitul, și astfel, ne aagajăm, odată mal muit, fn siereie 
atopiei“, 2 

ŞI aceasta, o reamintim, privește anul în care Germania va a- 
vea cel mal puţin de plâtit! (är să mal punem soldul debiior re- 
anltind din plata celor 20 miliarde mărci aur până la | Mai 1921), 
Anitatea medie, nu trebue să uităm, este 7 miliarde, mu 3,5, 

lată ce insemnează, pentru apreciatoru! cel mai optimist, dis- 
pozițiunie luate ia Conferinţa din 29 ianuarie, 

in fața acestora, dubie protestâri. -Germania declară că nu 
poate plăti asemenea sume, iar Franţa că aceleași sume „și nimic e 
tot una“. Între partidele clemenciste (Tardieu, Kiotz) si partidele 
concesiuni! (Briand, Loucheur) se dan lupte parlamentare furtunoase, 
tare se termină nopțile la 12. 

Dar, în cele din urmă, teza concesiunii triumtă, Intr'an chip 
care ar putea să pară semnilicativ pentru negociaţiunile ulterioare 
(care vor îi, fără nici o induială, numeroase). 

D. Briand, dupâce spune că este prolan În materie de cifre, şt 
că nu ştie decit un singur lucru: patriotismul său de framcez,—cere 
Camerei mină liberă pentru viitoarele negociațiuni, şi pune voiul de 
incredere. Ca o frumoasă majoritate de 363 sufragii contra 114, or- 
dinea de zi este adoptată, 

Credem a ințeiege că, prin aceasta, adunarea a priceput na- 
ganjele şi pretextele de noi concesiuni pe care le ascunde declaraţia 
formală de incompetenţă şi demoastrațiunile vagi de berg ale 
Premierului francez. No permitem să sperăm că un curent In fa- 


voarea unei polititi mai realiste este pe punctul de a se injgheba la. 


Franța. 

Dar, după cum vom vedea mal încolo, chiar dacă acest curent 
imcepe să se nască, obstacolele şi reacțiunile nu sint neglijabile şi 
de acela, ne mulțumim så sperâm şi să urmărim mai departe pro- 
biema, 


in acest scop, credem că nu e inntil să schifàm, în citeva tră- 
sători, teoria franceză şi teoria germană a mdemnităţii de războlu* 

A. Teoria franceză pleacă dela un fundament foarte clar. D. 
Rist, care o combate,** o formulează astfel: „Capitalul Germane! 
se ridică la atitea miliarde, venitul său la atit. Să mi le verse! A. 
cest raționament toarie simplu pare că răspunde ja orice dificultate 
care s'ar ivi” *** şi „Qaranţiule unul rreditor nu sint oare egale cu 
averea insâşi a debitorului? Nu este sigur că unii din negoclatori! 
Tratatului să nu fl impârtăgit acest sentimente.**** Intr adevăr d. 


* Bun înlelea, Toarla germană se referă la o Indemnitate pe core 
Pulerile Centrale îşi propuneau să ceară, în plină victorie, dela An- 


tasli. sa 
"7 In Pinnunces de Guerre de l'Allemagne. D Rish prole- 
vor la Universliatea de Dreptdin Paris, nu îl punem im a leo- 
riilor lranceze, penirucă dap este poale singurul care combale lără 
“rezervă concepiiunile guvernanjilor (actuali și trecuji) asupra indem 
PR. „asr mea. er , d 
H 1, p. + i 
.. Op. cit., p, 227, - j savi T 


WA 


KW 


PROBLEMA IND*MNITĂŢI DE RĂZBOIU 341 


Ministru de finanțe Klotz intr'un discurs fa arlament, se "a 

Ce sumo Germania poàto consacra egenetinn $ O va eg pi 
parte, cu excedentul producției sale asupra consumației, excedent 
sare Inainte de războlu se ridica fa 10 miliarde de mircl, 

Dar să ne gidim puțin. ce Insamnă acest așa zis „Excedent al 
nor e asupra consumaţiei“. Insamnă pentru d. Klotz economiile 

anie!, Plasamentele de capital. Or, se ştie că acest plasament 
esto departe de a constitul o operațiune de consumație, ci dimpotrivă, 
tna creatoare de venituri noud, mal ates că Germania era patria pia- 
samentului pe termen lung, al intrebuințării economiilor aproape ex- 
clusiv In finanțarea de intreprinderi industriale. Aşa Incit dacă există, 
în avuția unei țări, o porţiune care să fie eminamente insezisabilă 
(decit cu riscul ca toată producția națională sá inceteze). apoi acela 
este capitalul plasat. Aşa incit procedeul d-lul Kiotz, pe lingă că 
introduce o formulă contestabiiă, dar se ațiage de cea mal intangi- 
bilă parte a capitalului (nu a venitului) une! (rt, 

vedem acum care sint cifrele pe care Qarmania le poate 
piâti. „Cifrele“ —spune d. Riet — pe care le voiu cita vor fi cifre 
apropiindu-se de realitate, impoteze plauzibitee. Să fo vedem. D. Kiota 
su cere decit 13 jumătate miliarde mărci aur pe an, lar d, Loucheur 
se hotărăşte pentru numa! 18 miliarde de mire! aur pe an! 

Cum se explică această „psichoză de războiu“, conform unel 
AKT cu care Francezii califică toate conatra-propuntrile ger- 
mane 

SA fle, cum cred revistele americane, un ",parti-prise de art. 
ane? Sau poate explicaţia o vom gin, cum spune d. Bisi," tm uf- 
mătoarele melancolice cuvinte ale Iul Léon Say: „Spiritul public a 
cut, in materie economică, muit mal puţine progrese în Franța dech 
oriunde aturea.** 

Credem că teoria franceză a indemnitšțit are ca suport psicho- 
logic Întreg regimul politic și economic ai Republicii. 

Această țară, care la 1789 a invățat pe celelalte catechisme! 
Democraţiei, cu timpul, și La uitat pe al ei, In locul democraţiei 
faptelor s'a substituit acela a Discursului. Azi, teoreticianul Indem- 
sitâții nu este giniitotul. ci Oratorul insutiețit de preocuparea sufra- 
giilor şi a aplauzelor. lotr'un cuvint, „Făgăduitorul de trilioane”. 
Aceasta pentru regimul politic. 

Pentru cei economic, Franța, de vre-o șase ani, a făcut mari 
progrese In sensul evoluțiunii marxiste. Mis-area de exprapicrea 
micului capital în beneticiul celul mare, mai inceată ca în alte țări, 
a căpătat, deta războlu încoace, o viteză din ce în ce mal accele- 
rată. Clasa socială a marilor sindicate industriale, marele „profitore 
al războiului, este lezată în interesele sale de concurența germană, 
interesul particular al acestei clase este o Germanie „zdrobită eco- 
momliceşte“. Or, ce alt mijloc mai bun pentru a o pune la „stare de 
inferioritate economică“ decit acel al plăţii de „trilioane-aur"? 

Alăturind mentalitatea omului politic de acela a marelui capi- 
talist (care ades sint una și același persoană),—vom avea explicația 
psihologică a ttoriel franceze a lhdemnităţii de războlu. 


* Op. cit, p. 27, 
18 ea Ya mer ie primei edijlun! a „Valulelor sirăine* de Oo 
schen. 


MAŢAROMINEASCĂ on oo o o 


eamm 


Gute citeva pasagii din literatura chestiunii, 
si „Bale oare admisibile—scrie d. Poincaré *—,ca Germania să 
dea peste 3,6 parcă pentru SC săi, citi vreme nu ne dă 
entru al noştri? şi mai departe: | x 

sai ko țară tot e obligată să-şi resiriagă serviciul, trans- 
gortarilor* (1). Apoi, vorbind de activitatea Intreprinderilor de cons- 
trucțiuni, d. Polacaré declară: „Azi, cind Germania nu şi-a TC: 
rat incă perderile de vieţi omeneşti pricinuite de războlu, ag ne pt: 
tem explica graba de-a consirul case atita timp cit sute de Yrancej! 
mau de locs. 

intr'alt număr din Revue des Deux Mondes, auzind că. Qerma- 
àla s'a pus, lar, pe muncă, şi că nol progrese economice sint posi- 
bile, rostește aceste cuvinte ciudate: Ca atit mal blae pentru Ger- 
mania, Nu avem sulletul aşa de josnic incit: să ne pară rău de pros- 

tea ei. 
Un alt pasagiu din articolele d-lui Poincaré, ne dă prilejul să 
sorbim despre faimoasa teorie a „cumințirii Germaniei”. Aliaţii cred 
el este Ia Inaltul Interes al Umanității ca Reichul, subt controlul lor, 
să-şi moditice anumite aspecte din structura sa internă. Ideia esie, 
in principiu, şi justiticată şi necesară, Dar trebue să se distingi., 
Sint schimbări care nu atiraă decit de bunavoința și dunacredința 
Republicii Imperiale. Altele, Insă, fructul unei evoluţiuni de sute de 
ani, nu se pot face dintr'o trăsătură de condeiu paratată la un colf 
de pergament. gë 

Se gie, de piidă, că Germania era patria socialismului de stat. 
Poporul, puţin sensibil la inegalitatea politică, ţinea haboinic la de- 
mocrația averilor. Intre săraci şi bogaţi, Statul a lost intotdeauna ue 
personaj intermediar şi protector. Bunele sale oficii erau puse În 
simjba conservării egalității dinaintea Banului, Socialistul de atat 
Wagner construeşte teoria socială a impozitului. Din reţeta buge- 
tară totală a Germâniei, 53 la sută consta din operaţiuni industriale 
şi comerciale, Spre deosebire de celelalte state, în genere absten. 
ționiste, Germania era ua stat gospodar, Interesat la economia prib 
vată a particularilor, De site! etatismul acestei ţări este în deobşte 
cunoscut. O pildă, între o mie, este în felul cum au fost făcute fal- 
moasele 12 imprumuturi de războiu. După cum o remarcă un SCH: 
nomist francez, ele au avut mult mai puţin caracterul de operațiuni 
de speculație financiară, decit de bătălii de clştigat. Se exalta pa- 
en, éi subscriitorului; nu se llnguşa gusturile capricioase ale cil 
ratele i 
X Toate acestea ne arată că în Germania, între stat și cetăjean, 
avea loc un schimb de relații care nu era exclusiv juridic, ca în 


n_e 


* în cronica sa bimensuală din Retue des Deux Mondes, 
es În criticile aduse socialismului de slal se amestecă cele dont 
aspecie ale chestiunii : a) cel exterior derivă din laimosul „Geschlos: 
sene Sia!” al lul Fichie, numit de asemeni și „Principial Anlarchiei”. 
slă concepliune este contesiabilă. Dar în celace prireşie cel de at 
doilea aspeci, cel intern, esle foarle justilicat, căci nu e o consiruc' 
apriorică, ci sintelizarea leorelică e unei stări de fapt. Socialis- 
mul de siat in Germania nu esie o daelrină, ci o situaţie. Fructul w 
ae! evoluțiuni istorice speciale, el alcâtueşte unica formă de deme- 
erajie posibilă in Oermania ` au numai Kaiserul, dar chiar și et. aA 
tarii republicii aclua'e il păstrează ca ceva «pecilic german. Vom 
vorbi mai pe larg de aceasia inir'ua articol viitor. 


PROBLEMA. INDEMNITĂŢII. DE nAznoru 343 


țări. Pe lingă dreptul legal se cerea sau 
se olzrea ce 
eva cu caracter moral; dar „moralmente obligat: rius ms gen 
ades, E Rache mal riguroasă decit „Juridicegte necesare, g 
la Aë aceia, În ţara socialismului de stat cuvintul favoare acor- 


guvern particularilor (aşi acel in z 
Reichsnotopfer) nu are acela i gel e Hie Been: 


11 
repția „Statuiui,jandarme,. $ nțeles ca fo țările unde domnește com- 


Cind d. Poincaré, cu privire Ia cum 
. părarea de alimente f 
de stat pentru a le vinde subt-preț funcţionarilor, acrie: p pt 


„lată pe statul debitor ocuaat 
salilor în dauna creditorilor!" m Ak aË Ehe 


specin ze Bees scrie aceasta, d-sa judecă tranjuzeşie un lucru 

ach totul s'ar mărginl la o simplă “'peexactitate Hntit D 

ar H nimic, Dar aceste rinduri ag puse în sat, pr ara 

"ie atn a ant Zecken de adus in structura internă a 
el imperiale, fr, etatiamul j 

dia elementele vizate de reformă, Ca ze pei ag ti 

Singura parte mai superficială, singurul factor care se poate 
modifica este mentalitatea pangermanistă a aristocrației. Încolo, nu 
se mal poate schimba nimic.  Socialismul de stat este forma speci- 
ch pe care Democraţia a îmbracă fa Germania, A-l distruge, fo» 
rama a distruge Insâși democraţia. Instirşit, și mai puțin justitj- 
sată este, „relorma economică“ sau „l'écrasement économique de VAN 
ema gne*.* 

Aşa dar: nici aristocrație, nici democraţie, niel economie, lată 
ce Insămnă teoria „cumințirii Germaniei“. Justificarea sau legitimita» 
e Zeien Ac care eu pricinuit-o na ne interesează, Ne mulțu- 
o constatăm că se razimă pe ° 
dën, Seen. pe o Inexactitate științifică, pe o im 

SA vedem acum concepțiunile, argumentele și procedecie ace» 
iora pe care l-am numit „Fâgădilorii de trilioane“. 

D. Rist, în uitimul număr din Revue d'Economle politique, N 
stigmatizează cu vorbe aspre, E de ajuns să spunem că fi face res- 
gonsabi!i de intirzierea care se aduce lichidării chestiunii reparaţiu- 
ilor. Daa spuse precis că aceşti bărbaţi de atat au tot Interesul 
să amine cit ma! mult dezliuzia care va fi pricinuită în public de 
+ontrastul dintre cifrele adevărate şi cele aplaudate odinioară, 

latd argumentele orin -are d, Loucheur ajunge ta suma de 18 
wMiarde de mârci aur pe an. 

Constatind că posibilităţile de plată ale Germanlel depind de 
excedentul expo'taţiunilor asupra Importaţiuniior, d. Loucheur fixează 
acest excedent la suna de 18 miliarde mârciaur pe an. Cum? Foarte 
simplu : „19 miliarde în aur reprezintă aproximativ 6 miliarde diss- 
mte də râzbolu», 


D. Rist pleacă dela Ipoteza că această cifră de O miliarde ar 


» „De care formulă“ —spune t. Rist (op. cit, p. 238 n.) - „nică 

ier eminenlul nosire coleg şi amic H. Hauser (d. Hauser este pror 

la Sorboua) an s'a polut feri de a [i sedus (in Acilon Nat. 1920)* 

p simjim măguliți că ne întilalm la aprecieri cu un economisi de Im 

die Rist Ceiltorul va găsi intrun număr trecuta! „Vieţii Romi- 
Sëch" analitală coucepția d-lui Hauser. 


KT VIAȚA ROMINEASCĂ 


d plauzibilă." Totuşi, „o metamorfoză a celor 6 millarde In 18, pria- 
fro lovitură de baghetă de dialectică parlamentară, —lată un lucre 
greu de mdmis*.** ŞI, mal departe: „d Loucheur simțea bine toată 
dificultatea problemei.  Deacela spunea: „nt refuz obatacolul“, ia- 
tr'adovár. D privea în față, cu vitejie. Dar Il reducea, în preala- 
bil, cu două tretmte,*** | 

Un ait procedeu este acel al miralului dobinzilor. Astfel. Dá- 
toreşte Germania 226 miliarde? Numaidecit | se scad dobinzile pre- 
supuse, și suma se redute, dintr'an condelu, în 50 miliarde, Aan face, 
de piidă, d. Paincart în „Lettres Ilbrese (Le Temps, 7 Februar). Cite 
odată, însă, se merge şi mal departe. Astfel, d. Kier în discursul 
su din 9 Pebruarie, declară Camerei că „aceste 50 mililarde, calcu- 
„late cu dobinda compusă, reprevintă In reatitate cele 5 millarde vär- 
„fate de Franţa Germaniei ta 1870: nici mai mult, nici mal puţie 
„(aplaure prelungite)", 

Nu ne mal rămine decit să calculim și pentru aceste ultime 5 miii- 
arte cârel sami reale cor spun, scâzind dobinzile, şi aşa mal de- 
part, pănă. vom ajunge la „nimic, cu care indemnitatea fixată ta 

s, e tot una“, 

Ait procedeu, invers. Cele 50 miliarde ate d-lui Poincar6 atat 
puse de dag (Revue dea Deux Mondes) şi de d. Herbette (Le Temps) 
fața în față cu propanerile Contelul de Brakdort Rantzau, și se com- 
chide că acestea din urmă erau mal favorabile Pranţei decit cifrele 


dela Paris. Dar cum 80 miliarde pot face ma! mult decit 225? Poarte ` 


simplu, Se omite să se atragă atențiunea că Contele Brakdori-Ran- 
tzau le stipula Pärd dobindăd. Asttei, cind dobinda incurcă, este tro- 
cută sobt tăcere. 

Alt argument, Se la ca pavără opinlunea unul om favorabil 
Germaniei. De astădată nu German, ci Allat. E vorba de un arti- 
col al Economistului Italian Luigi Elnandi din Milano, Intitulat: „E- 
sigma Indemaltăţii germane* (Corrjere della serra}. A:esta, vorbind 
de absurditatea logică pe care stă teoria aliată a Indemaităţii, scrie: 

„ Trebue să se decidă: sau vrem ca intemnitatea să (e plătită, 
său atunci ne este frică de mârturile germane și vrem ca ele să ri- 
mină în Germania... Trebue să alegem între aceste două programe: 
a roi să le realizăm pt aminioui deodată esta un non-sens*, 

D. Herbette (Le Temps, 9 Pebr.) deodată travesteşie gindirea 
scriitorului italian, formulind astfel fraza subliniată mai sus: „Tra- 
Bue să alegem Intre cele dont riscuri !*— Apol o denaturează com- 
plect, adâogind: 

„În realitate, dacă se continuă logiceşte și pini ia capăt gta- 
direa d-lul Einandi și dacă aplicăm Franţei deducţiuniie d-sale, se 
ajunge la rezultatele următoare: Dacă Ais favorizază desrolla- 


" Deşi nlcl-o previziune nu o legilimează. Inalnle de războlu, 
balanja comercială a Dermaalei era În delicii. Poale că dună războiu 
să devină activă, Keynes, în „Consec. ec. ale Trei, din Versailles”, 
după un examen amânuații şi opiimist el condițiunilor comerțului ex: 
terior germaa, ajunge la o cilră maximă de 2 miliarde mărci aar la 
care s'ar putea ridica ocesi sold pozitiv. Dar de siunci lucrurile gan 
schimbal, Acelaşi aulor, in articolul din Manchester guardian, sem» 
malai mal sus, spune că acluaimenie Reichui are dia pou o balanţă 
comercială negaliră, ts 

Op. tii., p- 269, 
=. Op, cile p. 269 notă 


PROBLEMA INDEMNITÀȚII DP RÅZBOHU 345 
vea exportațiunilor germans, Franța va pulea ti plătită, dar va ti 
ruinată de concurența Germaniei, Dacă Altaţii, dimpotrivă, pun pes 
dei acestor exportațiuni, Franța va H ruinată de lnsoivabilitatea 
Germaniei, în ambele ipoteze Pranța va ti ruinată“, 

Ar reegi de aici că d. Einandi consideră cå prosperitatea unei 
äri aduce ruina celeilalte. Insă dacă citim articolul, vedem cum a» 
preciazi d. Einandi o expansiune posibilă a exportului german: 

„O dorea: din toată inima, pentrucă tof cetace sporește aruția 
țărilor străine are repercusiani în folosul nostru, tar nu în detrimen- 
tul nosiru*, 

insă ziarul oficios are navoe ca pretinsa „dilemă= a economiu- 
tutul ltallan să so traducă prin alegerea intre 2 ruine, pentru a spune: 

„Dacă este aşa, nu avem decit un singur lucru de (ee. SA oe 
„Bipustim asupra Germaniei cit mai curiad, si punem mina pe ga- 
„uri la ea acasă și să o silim să lucreze subt un control neinduple» 
„cat păaă la nchitarea complectă a datoriei, Caci, dară trebue ep 
„orice preț ca o țară să lasă rninată din această aventuri, France 
eji, -ă putem afirma d-lui Elnandi, nu vor -tolera ca victima ei 
stie eis, 

Insă, toate cele spuse pănă acum nu constitue decit fațada lw- 
cenrilor, celace se vede. in realitate, teoria franceză a lademnităţăi 
de râzholu se explică prin două cauze fundamentale: 

E 1) O eroare științifică, o interpretare greşită a legilor bcoao- 
= . 

2) Interese de clasă lezate, 

Chestiunea indemnităţii de război este o probiemă economică 
souk., Nu că fenomenul nu ar mal fi oxistat şi inainte, Dar suma ta 
care se ridică reparaţiunila actuale au are nimic comun cu cole cu. 
aoscute până Acum. Paimoaseie 5 miliarde dela 1870 aw putat fi 
plătite din sumele lichide de care dispunea Franța în momentul acela, 
Era o ege desigur, considerabilă, dar analoagă, ca natură, cw ori- 
zare alta, 

Azi, îmdemnitatea de războlu mu se mal poate plăti decit cu 
servicii, cu munca populaţiei. Toţi economiștii fraaceji, engieji și 
americani recunosc că numal cu mărfuri ve poate achita. Or, mär 
turilo revin ln servicii, 

Cu toate că această afirmaţiune ni se pare incontestabilă, cre- 
dem totuşi necesar să introducem o mică preciziune, pentru a evita » 
obiecție, S'ar putea spune. O sumă, oricit de mare, poate îl plătită, 
chiar In intregime, în numerar, lată cum, 

Sä presupunem câ Germania, din exportațiuni, își procură trato 
asupra S'atelor. Unite, unde biletul de banca este rambursabil, Aceste 
devise lo schimbă pe nur pe piețele americane, şi metalul, astfel ob- 
tinut, este expediat în Franța, 

lată cum se poate ajunge la convingerea că Indemnitatea de ris, 
doliu gar putea plăti în aur, lar nu la măriuri, 

la fond, e un sofism, 

S4 ne gintim puţin ce s'ar putea face cu numerarul metalic is- 
trat în Franța. Toată presa va spune: El me va sluji la asanarea 
tirenlațiunii fiduciare. 

Credem că nu. Pentru a se motilica circulația laternă, ar tre- 
bul ca metalul importat să se suabatitue unel sume intreita de hirtie 
monedă. Or, un fenomen de această natură mu poate avea loc. Cas- 
Matea de metal pe care ar plăti-o Germania nu are acces pe „plata 


m. 


346 , VIAŢA ROMINEASCĂ_ i 


a 


monetară”. Cimpul ais de activitate este exclusiv pe „piața produ- 
selor*, pe plaţa bunurilor. , i 
, Banii rezultați din piata reparațiunilor aa © trăsătură distinc- 
vä. Ei sint afectați unul scop unic: reparaţiuniie, Această desti- 
aaţie exciusivi fi va absorbi imediat, automatic; cu el se vor cumpâre 
produsele necesare despăgubirilor, 

Dar, cea mal mare parte din măriurile necesare acestei opera. 
Beni nu se găsesc în Franța. Ya trebui să se procedeze lu noi im- 
portațiuni. ȘI, astel, aurul, de-abea intrat, va gi din nou afară 
în locul Iul vor veni mărturi străine. 

1: - Simgura deosebire va îi că aceste mărturi, In Joc să fie ger- 
mane, vor fi pur și simplu strâine. 

Rezultatul se traduce printr'un dubla dezavantaj pentru cele 
dont Gr, Pentru Germania, dificultăți pentru pâsirea debuşeurilor 
sigure pe care le-ar fi avut In Franța. Pentru Franja.. Citicultăţile 
germane se tradut prin mesizutanți plății, care va fi dependentă ce 
debușeuriie nol gâsite de Reich, Pius Inconvenientul, pentru contu- 
amator, al urcârii preţerilor, $ éi 3 

Cit despre clasa marilor profacâtori protecționişti, rezultatul 
ar fi taditerent. Le este ega! dacă mârturile importate sint germane 
sau nitate: Singurul lucru care H preocupă este ca să ou intre ip 
Franța marit străină concurentă, 

Dacă marile sindicate Industriale ar ști, în mod sigur, că o khi- 
demnitate de războ-u nu se poate piati decit cu mărfuri, tte ele ger: 
wane, aliate sau neutre, fu ar sta un moment la indolală, Intere- 
sele lor de lang, mai importante decit cele generale, îi vor sfătui si 
senunțe la orişice Indemnitate, ` 

` to sensul acesta, d. profesor Tnussig, delegat american la coo- 
ferința păcii, povemegie In „Qermauy's Reparation Payments” că „up 
„Om de stat francez dintre cei mal distinși, al cărui mume; dacă ar 
„îi liber sa-l spon, ar avea multă greutate, zicea, în cursul anei dis: 
„cuțiuni unde se făcea aluzie la inevitabila expansiune de mârturi 
„străise ta Franţa: dacă previzianea se vealizaz8, vom pune cupă: 

eparațiunitor*. 
ES aceasta anmai în cazul cind ar îl bine stabilit că o ib- 
demnitate nu poate ti plătită decit in mărturi. „Marele capitalism 
insă, este convins că ea se poate plăti şi cu numerar. 

Această eroare de ordin ştlințilic are repercusiuni practice de 
a mart gravitate. Ea coming cauza înodamentală a Intirzlerijor 
gr sfirşit a chestiunii Reparaţiunilor. 

imtr'adevâr, Germanii au vâzut ege este GE aiatä E _ 

unil, o spêcukazá cit pot. Şi-au dat seam uegoc 
Gong de bara marilor sindicate, nu se vor incheia pichodată 
dacă propunerile germane le ar leza intr regele de clasă. 

Atunci, oferă cu generozitate să piâtească sume enorme ia mår- 
seri, știind prea bine cà asemenea olerte vor H ca sigurauță retuzate- 
ŞI astfel, discuţiuaile, conferințele, convorbirile siat țâragânite lo- 
detinit, 

lată cum ajungem la rezultatul neaşteptat că, duşmanul cel mat 
mart al usei prompte restabilirii a siguranţei europene, a ungi sols- 

repezi a chestiunii reparajiunnor, iste un dușman iaterior, e 


dusă egoista și atot puternică: marile sindicate induairiale, camariie 
pretecjiunista, 


Ao —— _ PRODLEMA:INDAMNITATIE DS RĂZBOI __ w 


Insgptietit, pe de o parte; de proocuparea intereselor sale par- 
Weulariste de ciasă, pe de alta de un sofism teoretic care H tace să 
creadă că Germania ar putea plâti în metal, marele capitalism esta, 
cel mal mare obstacol al păcii, . 

Numai faptul că interesele superhare ale Franței sint apärato 
sn de Franceji cu interese de clasă anti.franceze, explică toate cote . 
tradicțiile şi tot paradoxul teoriilor e:onomice din această țară: 

O Germanie zdrobită econonticește, Imbinată cu o plată 
de trilioane-aur indetinită, - 

Aceasta ër teorța franceză a indemnității de războlu, 

B. Să ansiizăm acum teoria germană, Campionul el este Lans- 
burg, directorul reviste! „Die Banks, Acesta Tal pune mal întiiu pro- 
Hema oportunității unei indemnitiți de războlu gi, ct aceasta oca- 
ate, stabileşte urmâtoarea distincție între o fară care a suferit dept 
urma războiului şi ana care a râmas intacta: 

„O ţară, mai alea agricolă, a cărei cimpuri ar fi rămas mal 
multā . vreme inculte, sau chiar devastate —cărela războiul l-ar A 
ipat pentru cițiva ani principalul sën izvor de bogiție, te gängeg, 
la mod firesc, Înir'o situație cu totul diferită de acela a unel Go 
care nu are decit sA-și reia lucrul da acolo de unde l-a lăsat la ig: 
ceperea ostiiirăților, Pentru cea dintâiu, indemnitatea de războla 
poate fi o necesitate absolută, o condițiune vitală de existenţă». P 

În privinţa quantumalui şi instrumentelor de piată aie lademnl- 
țăţii. teoria germană oleră de asemeni un contrast izbitor faţă de 
cea franceză, Astici, departe dle a li insetaţi după aur ca republi- 
canli dene malul sting a Rinului, Lanaburg se plinge de ravagiila c- 
tonomica și de crisa proiusă de plata in aur a celor 5 miliarde dein 
1870, amintind faimoasa convorbire intre un Francea care spunea „nici 
su am simţit că am Îl plătit vre-o indemnitate de râzbolu“ câtră ue 
Neamţ care răspundea „nisi pol că am primit-o*,** 

Lanasburg, Henger (prezidentul dela Hansa-Bund și prezidentus 
Veiane) generala a băncilor germane), prințul Henckel von Donners: 
mark, d. von Zedlita und Neukirch. (directorul Ban de stat prosi. 
ese) Sartorius von Waltershausea, toți scriitorii (afară, de autorii 
aberațiunilor pangermaniv'e, primejdioase în materie politică dar in- 
ofensive In materie economică)—toţi sint partizani at plâţii în titluri 
mobiliare, do preferință neutre. Or, on titlu neutru Insamnă pur g 
simplu un drept asupra bunurilor, obiectelor din acea țara spre deo» 
sebire de Franceji— mărfurile unei țări străine nu Infricoşau pe Ger- 
nani. * 

In ce privegre quaninmul, Lansburg declară cu tăria care se 
pune cind afirmi pentru prima oară un lucru paradoxal, că : o Mare- 
Putere poate pišti o sumă indefinitä. 

Ce inţelega Lansburg prio adjectival indefinit? Ieteiege us 
maximum de o cincime din totalul economiilor unei pärl, Deja o deo- 
sebire faţă de d. Kiota care vroia suma economiilor în întregime, 
Dar o alta deosebire fundamentală va apare cind vom constata câ 
acest maximum care latricogază pănă Intr'atita pe Lansburg incit i 
sumeşta inde/inii, s'ar fi ridicat pentry Franța la mal puţin de ! ml 


* Die Bank, 195, E 317. Tonte lalnrmajlunile privitoare ia tt 
eratara germană de războla le luăm din „Les Finances de Guerre 
en Allemagne“, de oarece numerele revisleloe între 1914 -1919 nu se 
gâne sc în Franja, nici la librării, nici la Biblioleci. 

** Franja area alunci suma de 5 miliarde aproape lichidă. 


348 STE ROMIWRASCA 


e emm — 


fard n, iar pentru toată Antanta la ceva mal mult decit 2 miH- 
te. Daca. mal as op amintim că anultatea propusă de Brokdort era 
de 2,7 miliarde aur, plus o sumă globali de 20 miliarde în primul an. 
dacă o mai comparâm și cu suma de 7 miliarde, anuitatea medie 
conferințe! dela Paris (fără ai neplijim că Germain plătește Te 
mărci, pecind Antanta în em e deosebirea intre cele două 
concepții se sapă din ce în ce mai adiac, 

ce dec e e uşoară. Germania, polițiceşte piloă de cusurari 
avea totuşi o calitate: prejudecata realităților generale In materie = 
conomică, care în Pranga, țara realităților parțiale, a realitâților 
iasă, lipsește. 


L acum, să revenim la actnalitățile dela care am plecat, Care 
va îi e E mestirgitelor pelerinagii diplomatice, dela ba 
ailes la Hythe, deta Ep Spa, E WE e Bollogae, apoi 
Paris, a ta Londra, apol cine ma un 

gogosi adevăr et ivite cu brutalitatea Mi realității : 
tind plăti atit cit | se cere, nu va 
SE d wpus-o la începutul àcestul articol, din două 
4 CIR 
ge 3 nol concesii din partea Antantei (ceteşte numai Franţa), or! 
“dzboln, 

Concesii din partea EE ui oare poate să le facă tară 

D clita viaţa sa economics vedem. < 
Déi Congo trebue juridicegte să astupe dont goluri e EN 
indemnizarea sinistraţilor din regiunile devastate, şi pensiunile 
războlu,. După d. Loucheur, actualul ministru a! regiunilor liberate, 
aoultatea medie a pensiunilor de războlu, într'un număr de TE 
cu cel iizat pentru plata reparațiunilor germane (40 ani), este 
miliarde de franci-Afrtie. Cit despre costul refacerii regiunilor devas- 
tate, tot d. Loucheur le evaluiază ia 80 miliarde franci-hiriie. 

S4 presupunem acum că Pranţa s'ar îl oprit, pe calea eee 
anilor. la o anuitate puțin, foarte puţin, superi vară acelela prop 
da contele Brockdori-Ramteau, Acesta oferea 2,7 miilârde mbrci aur 
(100 miliarde cu totul, dintre care 20 ln primul an, lar restul de 80 
în 30 ani) să presupunem că Franța s'ar mulțami cu o anuitate totală 
de 3 miliarde aur. Cota-parte la care are dreptul Hind de 52 ta sută, 
îi va reveni o sumă de 1.5 miliarde mārci aur sau 2 miliarde franci 
aur, sau 5,8 miliarde franci hirtie (ug franc aur valorează azi 2,53 
fr. hirtie), 

Gei aceşti 5.8 miliarde, dacă afectăm 2,9 pensiunilor, rămia a- 
proape 3 miliarde, tocmal anultatea care poâte garanta un Imprumut 
de B0 miliarde, cu atit mal muit cu cit cifra de 80 miliarde, ca toate 
acelea elaborate în Palais Bourbob, au poate fi lipsită de oarecare 
exagerațiuni, 

ggo deci, bugetul Franțel, In celace priveşte daunele războ 
dilui, cel puțin bucint, dacă nu chiar permițind un mic excedent, 

Aşa incit riminem cu impresiunea că, dacă Franja continuă pe 
calea concesiunilor, tot ce a fost devastat pe pâmintul ei se va pū- 
tea piik Ar urma, atunci că numai Germania are dreptate, și 

anu? 

Nici de cum. Reparațiunile pagubelor de bunuri devastate și 
de pensiuni nu sint, cum am mal spus-o, singurele ceparaținal ale 


PROBLEMA INDEMNITĂŢU DE RĂZBO!U EE, 


Pranței, Tratatul, e drept, au le prevede decit pe acestea. lată 
pentruce_ Germanii se pling că cenvenţiunile dela Versailles stat 
violate. Din punct de vedere jaridic, Franţa nu are drept să ceară o 
Seguri markă peste costul repara {lunilor stipulate, 

Dar, in numele celor maj intangibile și mai inalte principii mo- 
tale, Franța are dreptu) să reclame orişicul acoperirea lacunelor 
bugetare ale războlulgi. Aceste golari, dacă nu sint umplute, o duc 
la ruină. In numele celui mai mare efori din cite cunoaşte Istoria, 
anve are dreptul să revendice posibilitatea de a trăi, dela lumea 


Dacă in+ă, printre popoarele care alcătuesc această „lume lo- 
ireagâ”, există unol deja care ai fie cu Bepulință de a mai cere ceva, 
apoi aceia este Germania, pentru motivul prea simplu că nu ars 
aici ea. In schimb, există aite două popoare care au o datorie mo- 
rală cel puţin egală cu a Germaniei, daca nu mal mare (v. mal jos 
Cap. IV) şi a-obiigațiune jaridică pe care Germania nu o are de loe 
(v. mai jos Cap. IV) de a veni fntr'ajutorul Franței, 

Aan focht, o potitică realistă dia părtea Franţei ar fi, în primul 
tind să. şi acopere chelturiile reparațiuniior, şi am arâtat cum o poll- 
Mică de concesiuni aprnpiindu-se cu o aproximaţie de vre-o 300 mi- 
Honne de propunerea Brokio:t-Rantzau este su numa! suficientă, dar 
singura Susceptibilă de executare În practică. In al doilea rind com- 
plectarea feticiturilor suplimentare prin sume procurate de acolo unde 
aceste sume există. In numele drepturilor sale superioare, Franja va 
trebui s4 obție, de hunăvoe sau cu siia, in monedi, recunoştinţa a- 
eeloră pe care l-a salvat,* 

Dar, trebue să o mărturisim, acezsta poate să nu fe cea mal 
ptobabili. SA nu uităm că executarea: reparațiunilor are un duşnen 
puternic și neinduplecat, Este Camarila Marelul Capitalism Protecţi- 
onist, cartelul marilor sindicate industriale, stapini nuverani asupra 
guvernului, administraţiei, parlamentului şi presei, într'o ţară unde 
jocuitorul nu cumpâră jurnalul) opinlunii sale, ct adoptă opiniunea jur- 
salulul său. 

Atunci cealaltă ipoteză? Războlul. 

Na îndrăznim să scontăm viitorul. Prea mulți economişti de 
samă s'au arătat falși profeți. Şi apol, cercetarea ven! viitor atit 
de sinistru nu are in ce să ne Ispitească, 

Ne mulțumim să amintim clteva tapte. 

t Peciod proletariatul francez este germanoții, cel german + 
trancolub. 

2 După cum spunea d, Brokdort. Rantran, zilele trecute în Vor- 
wăris, proietariniul german este azi contra hoâririlor dela Paria, ln 
pep ce, pe vremea hegociațiuallor dela Versailles era toarte Im» 
părți. 

, 3 Azi un războlu Insamhă, pentru orice țară din lume, un pas 
Str ex.rema stingă. Pentru Qarmania, singură, Insamnă dol spre 


„dreapta. 


4 Rusia, prin situația excepțională pe care o are astăzi în En- 
topa, nu poale să nu intervină Intr'un euntiict Trapen. german, Or, 
tate lesne de ghicit de ce parte se va pune. 


* Despre acensia ne vom ocupa la slirșiiul prezentului articol 
și înir'un articol urmălor, ri A K3 


350 7 VIATA Sonne" `" 


i ' i fi) ta minus, lacolo, waite. 
grementată cu un mumâr oitecare de e) 
Stscheaie ée E bebe Ea constă manca 
K „a | 
ante eet te ră că on râzbolu ar duce ia — mg socia 
Memulu!, atunci ajungem, pe attt cale, la Sieg d-lui 
Cine are dreptate: Lenin sau Keynes". dë 
D Stere dovedeşt- că soluţia dii Key pater en? 
bal) nu se poate face, Într'un numar viitor îşi propune 
ie Sat et la acte ayirip nea geben 
3 imut rind, orice acțiune „ orice / 
en Lem, chlar atitudivea oricărui cetățean conșilent de da 
torille sale.—0O vom căuta-0 alit data“. > 
Indräznim să o căutăm și nol. 


IN 


A început: anularea datoriei inter- 
ei SC? GE EE cer "o Bea er fi 
e soluție, Este neue GT Andree b) cu de-a sila. 
DP Deja e del că, In timpai aie D PE 
sallien, această „lovitură de oct, H. iata a ta „Revue politique 


ê catul , à 
a gengt? Spee unui din acele articole care rise tatei 
biet ginditori al acestei generaţii trudite o, adevărată 4 SE D 
SE care anesieziază Sorana eege eg TĂ statiei ti. 
taţii „Mercantile . 
wig eg Kal TE eng actualmente miliardar, economist, ti- 


nunciar şi fiiantrop. Articolul e intitulat: „Pentruce Statele-Umte ar 


Uatttors, Teza d-lul Wadea 
eneen dator ge ia critici în America, Dar 


suscitat, cum e uşor de în blema se poate puae,—lată cum se 


este, totuși, un simptom că pro 


eu de răebolu a Europel faţă de Stateie- 
Unite”. Cariad savar AN Ta stiesc Kn d'a Tar Lire, dat o tac 
şt datorie 4 de A 

Se weert gn e Si a incercat din râspuleri ah d Get 

RE age un moment cind „stupidititea Germanie! ne Luz 

RR Pe lingă jignire aduse de propaganda eme? vireg 

2 Un 4 latrigile care aveau de scop să arvirle Mexic E af rr 

Be Statele. Unite, pe lingă sutele de vapoare NEE Coen D 

bebe: X aape clare E d Kee atare trebuiau să e 
4 y d , 

> sanadi pe ocean a Ae a eniațindu-ae = verk să cei: voris- 

Această măsură incalitica ` latrăa 

e fa Le inceta de a mai fi numai european, şi devenea 


astfel războiul nostru”, 


*) Conseciajele economice ele Tralalului dela Versailles GY. R" 
No. 8). 


PRORI! EMA TNDEMNITÄ TII DR RĂZROIU 354 


„Din această clipă, începurăm ni acordăm Aliaților Imprumutaei, 
at dintriun spirit de caritate sau generozitate, ci pentru a apărn 
“reputaț a şi integritatea Starelar-Unite. Sa ţinem minte un lucru: 
Numai după intrarea: sa în luptă țara noastră a dat cu imprumut 
“primul să dolar Aliaților. Dacă ne-ar îi declarat atunci ch au ne- 
voe de bani sau märiuri pentru a participa la războiul sa stru*,— 
și că nu ne vor plăti aceste sume, nam Hetat totuși la indoială, 
căci ne era indispensabil ca Asti ep se bati atita vreme cit ae 
trebuia pentru a ne pregăti. Proba? lat'o: cind culegeata subacrip- 
țiunile, oare spuneam noj subscriltarilor cà vrem si Imprumutim pe 
Aliați? Nu, Le spuneam: „Daţi ultimul vostru dolar pentra Sta- 
tele-Unitee. lată de ce susţin câ toți aceşti dolari nu constituiau ua 
împrumut, cl o obiigaties ; şi mai jos, aducind aminte cuvintele dete: 
gaţiunii americane In Conterintz de Pace, care zi:cau: Nul Am 
ciştigat războiul, și nu terem nici Gormaniei, nici Puterilor Centraie 
aA re înapoeze nimic, nu vom scoate nici o centimă deia dușmane,— 
4. Wade adaogă „ŞI vom cere pină la ultimul ban dela amici? Este 
nare aceasta logic fe  Insfirşit aminteşte că: sacrificiile Allaților se 
“Idică la 380 miliarde de dolari faţă de suma ridicolă de 31 miliarde 
+ Statelor-Uaite, 

lată cum se pune problema din punctul da vederea juridic și al 
vchitAții 4 să vedem acum pe cel comercial, partea „Business“ n 
“besttunii, 

Dupice amintește că cursul depreciat al banului coropean a a- 
dus, În ultimul timp Americei una dia cele mal formidabile crize de 
anpraproducție, de stagnare a afacerilor şi de şomaj, arată câ latre- 
ruperea tranra:țiunilor cu Europa va aduce sinuciderea Americe!, te 
ciuda acelei faimoase „prime“ a dolarului. 

„Pentru a restabili cursul livrei şi a franculul la valute nor- 
male, sint gata să plătea: 10 miliarde de dolari (vre-o 50 miliarde 
de franci aur, totalul sumei datorite Americei) pentru:ă noi, in 10 
sni am [Scut 22 miliarde de dolari afaceri cu Anglia și cu Franța, gi 
peruci dacă nu le restitul creditul, aceatta insamn oprirta tuturor 

anzacţilior cu nol, Ele se vor vedea silite să recurgă fie la cola» 
ail, fie la piețele Americel de Sud, ale Africei pi ale Ariel, Dar noi 
vrem să râminem clientul lor, ŞI mal vrem ca toate uzinele Statelor. 
Unite să lucreze, ŞI mal vrem ca tot ce e bărbat său femee în țara 
aceasta să nu râmie fără lucru; și mai vrem ca acea pace și pros- 
eritata ale cărei preţ şi binelaceri le-aţi cunoscut, să fje şi de alel 
nainte, şi.— pentru aceasta sint gata să plătesc 10 miliarde de 
dolarie, 

„Această anulare m datoriei de războlu este un cadou? Nu, 
Este o plată, în schimbul a două lucruri; 

„Este evident că dacă clienții gatrt străini nu pot cumpăra în 
schimbul livrei sterilnge decit pentru 3 dolari jumztate, în timp ce 
aiurea, pot obține a.elași lucru pentru 4 dolari, atunci vor părăsi 
plețele noastre, afară de cazorile de necesitate absolată.- Or, râzbo- 
ul ne-a Invâțat că te poţi dispensa de multe lucruri socotite pănă a- 
tunci ca esenţiale. Ne am lipalt de zahăr, de unt, de ploe albă. Eu- 
ropa Îşi dă samă câ poate și den Inainte să se „raționezee, 

„Apoi, vrem ca aceâstă anulaţie sà nu profite vre-unel țări eu- 


' vopene in particular, ci să slujaacă tuturora. Intr'aevăr, Uecare din 


dotarii genat Ara marite națiuni au servit să susțină pe cele mal 
slabe dintre ele. Dacă oo! cedâm cele 10 miliarde de dolari, atunci 


anula ta rindul lor toate datoriile velor ma! 

slabe până la concurența sume! de 10 miilarde, și mal departe: 
„In timp ce Europa pierdea 200 miliarde dolari, râzbolul era 
pentra no profit care, ! ultimii șase aoi se ridică la o sumă mai 


gității economice, atunci np annlați nimic. Daca lasă credeți, ca 
mine, cå tot omul In țara asta are drept la un salariu onorabil și co- 
sespuazâtor trebi) făcute, atunci fiţi tericiți câ puteţi restabili credi- 
îmi Europei. VA spun, ași dar, plătiți aceste 10 miliarde pentrucă 
este în Interesul vostru financiar, şi pentrucă o puteți face". 

Opiniuniie d-lui Wade oferă un puternic contrast cu ceiace 
se crede Ip generte despre anularea datoriei inter-atiate. După Tra- 
tatui dela Versailles toată lumea o consideră ce un vis utopic. Ni- 
mes! nu şi-ar H închipuit că soli iaritatea économies despre ale cârei 
consecințe autorul tezei „lovitura de burete“ vorbea cu spăima ọmu- 
tul de știinţ?, să tie o realitate așa de materială. ` 

Pe vremea acela, între vorbă și consecință distanța era prea 
mare. Criza formidabilă din America a apropiat-o. Ea va insârcinat 
să demonstreze că „lovitura ue burete” nu e ua cadou. 

Astiei, de unde până acum nimeni nu mai vorbea de ca, azi de- 
mersuriie oficiale au devenii aproape cotidiene. 


Dar, chlar presuounini că anularea datoriei interaliate este a- 
vastauloasă pentru Siatele-Unite, aceasta Pä este un motiv ca să e 
tacă. Un interes se poate uşor câlca, oricit ar fi de real, dacă us 
altul, cu s:adeaţi mal apropiată, mal palpabil, | se opune, 

Atunci, cei mai bua mijloc pentru a face ca preferința să atirans 
wat greu de partea celui divtatu, este să se zvirie În plaiana baian- 
jel ua interes supiimeniār, la cazul uostru, care? 

Ca ocazia aceasta avem de făcut o observaţiune curioasă, Da 
ubicelu ap spune: Chestiunea creditelor pe care America le-ar putea 
acorda Aliaților este ln strinsă conexitate cu acea a datoriei aliate, 
pl dată cum: America va H cu atit mal puțin Ispitită să consimtă Im- 
prumuturi nouă țărilor aliate, cu cit acestea emit pretențiunea de a nn 
plati pe cele vechi, Cu site cuvinte: s'ar putea acorda Imprumuturi 
nou, dacă Insă se renunţi la anularea datoriei Interailate şi se pro- 
cedează la executare ` ori una, ari alta, 

— + . | 

„n 200 25 corespund eu cifre dată mal-sus, 580. 31, plus pierde 
rile de vameni, după „prețul moriii” evaluat de autor: după rendamea 
tal mediu al muncii anul om. L 


PROBLEMA INDEMNIȚĂŢII DE RĂZBOIU 353 


in realitate, mu așa trebue pusă problema, Intre cele două ches- 
tiuni există, e adevărat, conexitate, Dar nu negativă, adversativă, 
—el pozitivă. 

Am văzut că, pentru a face pe America să consimtă la anulare, 
trebue să | se procure un Interes nou, suplimentar. Or, nu vedem 
un altul mai nimerit decit dividende rentabile la capitalurile pe care 
ai le va imprumuta. 

lati, deci, cum anularea datoriei interaliate va avea ca coro- 
lar obligat acordarea de noi credite, Ele constitue cel mai bun mij- 
foc ca America să-și recupereze pagubele rezultate din operaţia bu- 
retelui, Departe de a se exclide, cele două chestiuni se cheamă. Re- 
alizarea uneia nu numai că nu epulzează posibilităţile celeilate, dar, 
tocmai, le crează, V 

Rămine, ce e drept, o dificultate, Sint, azi, noii= credite ren- 
tabile Americel? In această, privință toate observaţiunile lul Keynes 
rămin valabile. In situația actuală America nu are nici-un motiv să-şi 
mai finanțeze „asociaţii“. 

f, atunci, cum trebue să reorganizeze Europa peniru d face 
posibilă acordarea de credite rentabile pentru amindoi cantractanţii, 
credite care, odată făcute posibile, fac posibilă, la rindul lor, er: 
tincția datoriei interaliate, iar aceasta din urmă, la rindul ei, a- 
planarea chesiunii indemnității de războiu ? ` 

lată deci cum chestiunea Indemnităţii de războiu, greşit pusă ca 
ò chestiune tranco-germaaă, este in realitate o problemă americană 
şi europeani,—și atirnă de o intocmire a gospodăriei interne euro- 
pene capabilă să inspire încredere Statelor-Unite, ? 

Cu această ocazie ne apropiem de a doua soluție posibilă a 
crizei lranco-germane a indemnităţii. Am spus că stingerea datoriei 
joteraliate şi acomlarea de credito se poate tace de bună voe, dat 
fiind interesele comerciale formulate de d. Wade. Dar am mai spus 
că se poate face şi cu de-asila, prin constriuzere, O a doua ipo- 
teză, este acela a anulării el apar 

Din nefericire, nici timpul cetitorului, nici locul în această re- 
vistă nu ne ingădue să ne ocupăm de ea în prezentul articol, Îl vom 
consacra un altul. 

Pentru moment ne mârginim să observâm că în faza istorică 
actuală nici o soluție nu poate veni dela o Europă care perzistă să 
trăiască cu alcătuirea sa arhaică în state naționale. Cum o remar- 
că şi d, Stere în studiul d-sale „Pax Britannica”, statul naţional este 
azi un anachronism., Cu această ocaziune, d-sa ne schiţează fizio- 
somia unui organism altul decit statul național, statul mondial englez. 

lată cum ne explicăm apariția statului mondial. 

In momentele de criză, cind grupările sociale nu-și mal sint su- 
ficlente lor inpile, şi cind se caută o sinteză superioară lor,—două 
modalităţi de scăpare sint posibile, soluțiuni de importanță, facilitate 
şi durată inegală: 1) scăparea inturor,—şi 2) scăparea numai a ci- 
torva, mal bine Inarmaţi pentru o adaptare nouă. Fireşte, cea din- 
in e anevoiasă. Cere timp, chibzuială, solidaritate mai mare. Dar 
dacă persistă să nu vie, atunci şi cea de a doua se slirgește, În pu- 
ținele ai scurteie clipe ale unci agonii, o soluție care nu are în ve- 
dere decit q minoritate, o soluție care nu serveşte decit interese par- 
ticulariste,—se poate, la rigoare, înjgheba. Dar nu durează decit atit 
cit Imsăşi agonia. , 


354 VIAŢA ROMINRASCA 


Statul mondjal, statu! imperialist, statul eare visează hogemo- 
ale, este fructul umor asemenea Incercări de soluționare parțială și 
personală a unul dezechilibru general, În procesul istoric a! successi- 
unii formelor sociologice, el reprezintă o formaţiune tranzitorie, un 
monstru hipertrofiat, puțin viabil. Organism de timp de criză, H tre- 
baese condiții de existenţă prea artificiale ca să poată trāj mai mult. 

Istoria a cunoscut gi altădată asemenea aparițiuni de circum- 
stanță, care tonte au eşuat în fața solujiunii generale, sau In fața 
lipsei seluțiunii generale (Exemplu: Imperiul Roman), 

Astfel asistăm In Istoria Modernă la ambiţiunile unel Olande, 
apol Spanii, Insfirgit Franje „Aber alese, Dar nu durează mult, tn- 
cercâri particulariste, ele trebue să lase locul liber soluțiunii gène- 
tale, abstracte, a statului național mercantilist, 

Dar azi, statul național, la rindul său, moare. Pretutindeni, a- 
fară de Europa unde avem apariția patologică a statului național- 
mondial, un altul îi fà locul. | 

Descrierea acestui orgânisam politico-economic nou, după mode- 
lul căruia va trebul şi bătrina Europä să se organizeze dacă vrea să 
scape din criza în care trăegte,—deacrierea și analiza acestula va 
tace obiectul articolului următor. 


e 


D. |. Suchianu 


Eminescu la Viena 


Am mai vorbit în două rînduri despre viaţa lui Emi- 
aescu în timpul celor trei ani, pe care i-am petrecut împreună 
la Viena, sin amindouă rindurile am spus numai ceiace mi 
s'a pirut polrivit cu ocaziunea pentru care scriam. 

In aumârul dela | Aprilie al Convorbirilor Literare (anul 
XXXVII) d. 1. A. Rădulescu-Pogoneanu a publicat începutul 
unui artico! scris de M. Eminescu în Noembrie 1871, cind a- 
dunarea socictății Rominia ună dezaprobase purtarea noastră 
ca organizatori al serbării dela Putna. 

nimărul dela 1 Octombrie al aceleiaşi reviste (tot a- 
nul XXXVI), am început publicarea unor amănunte asupra ser- 
bării dela luina şi am spus celace trebuiau să ştie cetitorii 
pentruca să fie incredinţați, că Eminescu nu avea nevoe să se 
apere şi a scris articolul din Noembrie 1871 pentruca să apere 
pe Re pe care îi ştia năpăstuiţi, 

m mai publicat apoi alte amănunte subt titlul Eminescu- 
Qmul în cartea editată de Comitetul dela. Galați, subt titlul 
Omagiu lui Mihaiu Eminescu, cînd cu împlinirea celor dintăiu 
doua:eci de ani dela moartea lui Eminescu. 

De data aceasta gindul meu era mai ales să arăt, că la 
i869, cind a venit la Viena, Eminescu, deşi nu implinise încă 
vrista de douăzeci de ani, era om nu numai cu multă ştiinţă de carte, 
ci totodată şi sutieteşie matur şi că in deosebi mie, care eram 
cu doi ani mai în vristă, mi-a fost în multe porine bun in- 
drumātor, — ceiace le-a mai fost dealtminteri şi altora dintre 
colegii lui romini din Viena. 

Am acum să mai spun orl să limuresc şi altele ce mi 
se par de oarecare insemnătate pentru înțelegerea [ie a felu- 
lui său de a fi, fie a timpului în care a trâit. 

Nu fac studiu adincit ci mă mârzinesc a le spune toate 
cum le ştiu, cum le mţeleg şi cum mi le aduc aminte după 
cincizeci de ani trecuţi. 

U ştim cu toţii om, care trăia mal mult cu sufletul decit 
cu trupul. Cetind poeziile lui şi cele ce s'au scris despre din- 
sal, mulţi şi-l mai închipuesc şi drept visător perdut în lumea 

muirilor sale, un fel de rătăcitor het, care nu găseşte 
“în lume celace caută'n ea, 


D N 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Adevărul e, că el era om, care trăeşte mai mult pentre 
alţii decit pentru sine însuşi, vede toate cele ce se petrece Im- 
prejurul lui, judecă drept, se bucură de cele bune şi stârue 
cu îndâritnicie pentru înlăturarea celor rele, — deci an numai 
poet şi cugetător cu vederi bine lămurite, ci totodată și om 
de acţiune înzestrat cu bun simţ practic, care ştie să-și aleagă 
mijloacele şi e totdeauna gata să "afrunte greutățile de orişice fel. 

Cind am venit noi la Viena, studenţii romini de azolo 
aveau două societăți aşa zise academice, una cam în felul 
Burscherschaft-urilor germane, iar alta, Societatea Literară, 
care-şi ținea şedinţele după-amează într'una din sălile uni- 
versităţii. E lucru oarecum de sine înţeles, că Eminesca a 
intrat In societatea aceasta, din care făceau parte cei mai age: 
satt dintre studenţi, mai ales Bucovineni, Ardeleni dela Sibilu, 
dela Braşov şi dela Năsăud, vre-o doi-trei Bânâţeni ort Un- 
gureni, cel mai mulţi înaintați în studii, ciţiva doctoranzi. 

Erau nu numai plăcute, ci şi folositoare şedinţele acestei 
societăţi. Se ceteau scrieri ori dări de seamă despre cărţi 
decurind apărute şi se discuta. Cind se 'ntuneca, treceam apoi 
la o cafenea din apropiere, unde discuţiunile se urman cu 
multă rivnă. 

Eminescu, desi cel mai tinăr dintre toţi, chiar din primele- 
şedinţe, la care a luat parte, a inceput să conducă discuţiuaile, 
căci nu numai că se butura de multe simpatii, ci avea totodată 
şi autoritate ca unul ce ştia multe şi călca sigur. 

El stăruia cu toate acestea ca societatea så fle desființată. 

Nu a avut nevoe să stee la Viena timp mai îndelungat 
pentruca să-şi dee samă, că între tinerii romini de acolo sînt. 
mulți, care nu tac parte dia niciuna din cele două societăţi şi 
se pierd în valurile vieţii vieneze. Intre cei din Banat ori 
din Țara Ungurească şi mai ales între cei din Bucovina erau 
unii, care vorbeau râu, ba cițiva care nu vorbeau deloc romt- 
meşte şi se înstrăinaseră, încit nu mal aveau legături cu co- 
legii lor romini şi vorbeau între dingil fie nemţeşte, fie rute- 
neşte, fie ungureşie. Era deci firesc îndemnul de a-i aduna 

toți într'o singură societate pentru cultivarea simţămintu- 
ui nu numal colegial, ci totodată şi naţional. 

Se şi făcuseră mai multe încercări în înţelesul acesta. 
Nici oamenii mai potoliţi nu țineau însă să se insoțească cu 
elementele pornite spre „avinturi juvenile“, nici „tinerii gene- 
roşi“ nu se împăcau cu gindul de a se pune subt conducerea 
celor lipsiţi — după pârerea lor — de viagă. Silinţele de t- 
gire au rămas deci zădarnice, 

, Eminescu era însă stâruitor neobosit şi se bucura de aim- 
SS atit la unii, cit şi la alţii. Ale ini încercări n'au rămas 
zădarnice, şi încă'n timpul anului 1869-70 s'a înființat so- 
cletatea Rominia /ună, care şi-a ales în primul său comitet 
lista alcătuită de dinsul puindu-se pe sine insuşi secretar. 
Wau intrat, ce-i drept, în societatea aceasta elementele: 


________ EMINESCU LA VIENA __357 


extreme nici dintr'o parte, nici din cealaltă, au intrat însă a- 
proape toți cei mai inainte răzleţi, celace pentru Eminescu 
era imcru de câpetenie. 

Nu am căderea de a vorbi despre Insâmnătalea acestei 
societăţi în viața noastră culturală. MR mărginesc a spune, că nu 
Spa) unul dintre tinerii romini dela Viena Inind parte là viața 
acestei societăţi s'a deprins să vorbească bine romineşie şi 
să se simtă Romin. Gindul lui Eminescu era, ca la toate gl 
versitățile, unde şi tineri romini îşi urmează studiile, să se 
infiinteze asemenea societăţi, care să aibă biblioteci şi cantine, 
precum şi organul lor de publicitate, să stee in legături strinse 
şi să puuă la cale în fiecare an congrese naţionale. Din gin- 
dul acesta au pornit silințele lui pentru serbarea dela Putna, 
eare pentru el era cea mail potrivită ocaziune pentru intruni- 
rea primului congres al studenţilor romini.  — 

Erau, ce-! drept, multe, pe care el nici ca om de acțiune nu 
era În stare să le scoată la capăt, dar se ulta împrejurul său 
CR totdeauna să găsească oamenii potriviţi ca să-i pună 

csie. 

Pentru Inaugurarea socletăţii Rominia /ună era, de exem- 
E nevoe de bani, căci sumele dăruite de aşa zişi membrii 
Ondatori nu sosiseră încă decit în parte. Vorba era deci să 
slăruim pe lingă cel mai bânoşi dintre Rominii din Viena, ‘ca 
Să anticipeze ei. Aceştia erau Dumba, bancherii Perlea şi 
Mureşanu şi ma! ales comisionarul B. G. Popovici, care ținea 
să fle socotit drept un fel de Mecena al Rominilor. Eminescu 
nu cra omul, care ştie să umble'n asemenea treburi. Se uita 
însă la dreapta şi la stinga şi găsea oamenii care se simt măgu- 
Un cind H rogi să puna „frac şi clac pentruca să bată mai 
la o ‚i, mai la alta. 

e alţii 1i mingiia rugindu-i să umble pe la rectorat ori 
pe la poliţie, să caute local ori să cumpere mobilă, să ţină dis- 
cursari ori să aranjeze baluri, serbări ori excursiuni. „Pune 
pe fiecare să facă ceiace face cu plăcere — zicea el—şi nu 
numa! lucrurile merg bine, dar ţi-i mai faci şi pe oameni prie- 
tini buni”, De aceia el făcea mereu un fel de vinâtoare de 
oameni. 

Aşa şi. trebuia să facă, căci el nu venise la Viena ca să 
poarte grijă de alţii, ci pentruca să lucreze într'o atmosferă 
priincioasă pentru desăvirşirea propriei sale fiinţe. 

Se înscrisese la facultatea de filozofie, nu Insă spre a se 
pregăti pentru o anumită carieră ` audia deci şi la facultatea 
de drept, precum şi la cea de medicină, unde cîţiva dintre cel 
mai însemnați oameni de ştiinţă, cum erau Ihering, Stein, Hirse, 
Brucke, etc., țineau cursuri pentru el foarte interesante. Mai 
azista şi la experimentele chimice, pe care Nicolae Teclu ni 


“le făcea nouă tinerilor romini la Academia comercială, şi la | 


deprinderile gimnastice, pe care tot subt conducerea lui Nico- 
lae Teclu le făceam în sala unel societăţi de gimnastică. 


358 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Cel mai de căpetenie lucru era însă pentru dinsul lectura- 
Fiind deprins să cetească la el acasă, în toată tihna, cw 
intreruperi, mai luînd notițe, mai tolănindu-se pe canapea, mai 
plimbindu-se de ici pănă colo, ca să se gîndească nesupărat 
de nimeni şi de nimic asupra celor cetite, el nu era Io stare 
să cetească'n bibiloteci publice. Avea deci obiceiul de a se 
plimba din cînd în cînd dela o librărie la aita şi din antiquar 
în antiquar şi astlel ştia totdeauna ce cărţi nouă au apărut şi 
ce cărți vechi sînt puse in vinzare. Cind primea apol bani 
de acasă, cumpăra cârţile ce voia să cetească, lar dupăce le-a 
cetit le vindea pe cele mai multe și păstra numai pe acelea 
la care ținea mai mult. Ej cetea de altminteri foarte repede 
şi, cîtă vreme avea ce să cetească, de obiceiu nu mai venea 
e la universitate. Nici atunci nu lipsea însă din laboratorul 
ui Teclu, nici din sala de gimnastică, nici mai ales dela ṣe- 
dințele societăţii Rominia Janā ori dela excursiunile puse la 
cale de ea, cum era bunăoară cea dela 3/15 Maiu. 

Noi cel ce-l ştim din timpul petrecut la Viena, nu putem 
să ni-l aducem aminte fără ca să-l vedem în gindul nostru mer- 
gind în frunte, cintind şi îndemnind pe alţii să date, — şi unul 

cel mai buni prietini ai lui era Chibici-Rtvneanu, pentrucă 
acesta era sufietul veseliei cind Geh impreună, un nels- 
tovil născocitor de „idei minunate”. 

Toate le făcea dinsul pentru mulțumirea sa, dar la viaţa 
comună a Rominilor lua parte şi din simţămint de datorie, — 
aceasta chiar şi după amărăciunile ce avuse cind cu sărbarea 
dela Putna. Nu mai era, ce-i drept, totatii de expansiv, nic} 
mai ales tot atit de impulsiv ca mai înainte, vc, dădea 
mereu silinţa de a-i ţinea strinși la un loc pecolegii săi romini. 

Deşi cînta mereu, aşa mai pe şoptite, Eminescu nu a- 
vea slăbiciune pentru muzică şi nu prea se ducea nici la con- 
certe, nici la operă decit rar detot — mai mult de dragul ba- 
letelor. Vizitam însă adeseori galeriile de tablouri, expoziţiu- 
nile şi colccţiunile de tot telul, iar dintre teatre H plăcea mal 
alea al Curţii, unde jucau atunci Wagner, Lewinsky, Baumana, 

billon şi comicul Meixner şi dintre femei Voltar şi Baudins, 
peniru câre el avea deosebită slăbiciune, El ridea muli, cu 
lacrămi şi zgomotos; li era deci greu să asiste la comedii, 
căci risetele D erau adeseori oarecum scandaloase. 

In timpul petrecut la Viena, Eminescu era om cu deose- 
bire cumpâtat în eege priveaie mincarea şi bâutura. Stind 
mult acasă, ținea să locuinţă încăpătoare luminoasă. 
Nu avea însă cuvenita purtare de grijă pentru sine însuşi, şi 
de acela în curind ajungea să fie toate deavalma împrejurul 
lui. Cind se punea pe celite, nu suferea să i se dereticească 
prin casă, să i se mâture şi să i se aştearnă patul. Chiar de 
pe atunci incepuse apoi a face abuz de cafele negre. 
puțin şi pe apucate, îşi omora deci foamea bind mereu catele 
gătite de el însuşi la maşina, care-i stetea totdeauna pe 


P 


EMINESCU LA VIENA __ * 358 

Ait pacat al lui era, că nu făcea deosebire fnire ziuă şi 
noapte: stătea citeodată toată noaptea treaz cetind, scriind 
ori discutind şi apoi dormea toată ziua ; azi dormea îmbrăcat, 
iar adouazi răminea toată ziua în camaşă. 

Una din marile muiţumiri ale vieţii lui era să stee de 
vorbă, să-şi dee pe faţă gindurile şi să ispitească pe alţii, fie 
aceştia chiar oameni, pe care îi socotea mărginiţi, ceiace în 
adevâr şi erau. Ceiace-l ademenea era dorinţa de a vedea 
cum se prezintă lucrurile în capetele altora şi de a se dumeri 
el insuşi. 

Era o mulţumire săfletească nu numai pentru el, ci şi 
pentru aceia cu care stetea de vorbă, azi unul mine altul, căci 
e! avea inima deschisă, era luminos, sugestiv şi plin de vervă, 
incit te simţeai mal bun, mai deştept şi mai vrednic dupăce 
ai stat timp de citeva ceasuri subt înriurirea lui, 

Nu-mi aduc aminte ca mie îndeosebi să mi se fi intimp- 
iat vreodată să. stăm de vorbă acasă fie la el, fie la mine. 
Ne 'ntlineam la universitate, la masă, la cafenea. instirşit 
undeva, şi plecam acasă, iar dupăce am plecat, ne plimbam 
prin uliţile mai dosnice, prin vreunul dintre parcurile din oraş 
ori pierzind ceasuri întregi, nu odată până'n crăpatul zorilor 
de zi; şi cu ocaziunea acestor plimbări m'am luminat fără in- 
doială mai mult decit audiind cursurile dela universitate. 

In revista Convorbiri Literare (1910 pg. 200) a fost pu- 
blicată o scrisoare adresată lui T, Maiorescu, în care Emi- 
nescu spune, că pe Kant şi pe Schopenhauer i-a cunoscut 
„relativ tirziu“, 

Din mărturisirea aceasta d. I. A. Rădulescu-Pogoneanu trage 
concluziunea formulată în notiţa depe pagina 191, în care zice: 

„Vrea să spună: nu dela începutul studiilor sale univer- 
„Sitare, la Viena, ci abia la Berlin. In critica sa impotriva 

„lui Petrino şi în articolul din Federaţiunea, amindouă dia 
„1870, pomeneşte, ce-i drept, de Kant; se vede însă, că a- 
„tunci îl cunoştea numai indirect“. ' 

Aceasta mă 'ndeamnă să fac mărturisirea, că pe mine, ti- 
măr lipsit çu desăvirşire de cultură nerală, Eminescu m'a 
indrumat încă pela sfirşitul anului 1 să nu-mi pierd timpul 
cetind scrieri de ale filozotilor ca Fichte, Hegel şi Schiiling 

i nici scrieri de ale lui Kant să nu cetesc decit dupăce le voiu 
i cetit pe al: Ini Schopenhauer. e | 

imi aduc foarte bine aminte, că purtam uniforma de că- 
tană împărătească şi Ioculam in cazarmă cind el mi-a dat „Die 
vierfache Wurtzel des Satzes vom zureichenden Grund”, o 
scriere, pe care abia mai tirziu am fost În stare s'o cetesc. Mi-a 


rălipomena ; şi abia după aceste două opere principale, me- 
zeu discutam asupra celor cetite de mine. Toate aceste m'ar 
ți fost cu putinţă, dacă el n'ar fi cunoscut pe Kant şi pe Scho- 


j dat apoi scrierea despre fundamentul moralei, Parerga şi Pa- 


en, 


penhaur, ale cărora scrieri erau dintre acelea, pe care nu le-a 
vindut dupăce le-a cetit, . j 

Tot bine îmi aduc aminte, că-mi vorbea mult despre Buda, 
despre Nirvana şi despre Contuciu; şi făcea un fel de vinătoare 
asupra scrieriler privitoare la China, ceiace deasemenea n'ar fi 
fost cu putință, dacă nu l-ar fi cunoscut pe Schopenhauer, care 
a fost un fel de budist şi-l socotea pe Contuciu drept cel mai 
cuminte dintre oamenii ce-au trâit pe fafa pâmintului,+ 

Pentru mine dar acel „relativ tirziu“ nu poate să aibă de- 
cit înţelesul, că el cetise multe altele mai înainte de a fi ajuns 
să cunoască pe Kant şi pe Schopenhauer, 

Studii în înţelesul technic al cuvîntului nu va fi făcut ast- 
pa lor, dar le-a cetit scrierile peniru mulfjumirea sa cum ce- 

alţii romanele senzaţionale, 

Sint şi unii, care-l socotesc pe Eminescu pesimist subt 
înriurirea Itt Schopenhauer. 

Lasă că 'n gindul meu Eminescu na fost pesimist, ci ides- 
list scirbit de cele ce se petreceau împrejurul lui; dar chiar dacă 
ar fi fost stăpinit de convingerea, că oamenii sint sta şi ca 
in mijlocul lor viaţa nu merità să He trăită, convingerea aceasta 
nu cetind serlerile lui Schopenhauer a dobindit-o, ci infruntiud 
greutățile vieţii. 

EI era moldovan, işi petrecuse cele mai frumoase zile ale 
copilăriei în Bucovina, cutreerase în timpul tinereţelor Munte- 
nia, Ardealul, Banatul şi Ţara Ungurească, se simțea deci pre- 
tutindeni printre Romini ca la el acasă; şi n'a fost între còn- 
ve lui nici unul, care să se fi pâtruns deopotrivă cu 
el ideia naţională romina. Deaczia el îşi dădea mai bine 
decit orişicine samă despre neajunsurile vieţii noastre naţionale 
şi cea mai constantă preocupare a lui era inlăturarea acestora. 

Izbucnind războiul franco-german, serbarea dela Putna a 
fost aminati până după războiu. Acoasta îl mihnea, căci nu in- 
jelegea, de ce adecă o mişcare culturală a Rominilor, care nu 
erau amestecați în războlul acela, n'ar putea să fie pornită cit 
mai curind, 

De o mal adincă mihnire a fost cuprins anul viitor, cînd 
comitetul a făcut dectarațiunea, că nu poate să ice asupra sa 
sarcina de a aranja serbarea, de oarece banii adunaţi pentru ea, 
peste 5000 fiorini, fuseseră delapidaţi de bancherul Muregeanu, 
care a fugit în America. 


„Doi duşmani primejdloşi avem în faja noastră, zicea el: . 


răutatea şi prostia omenească. In luptă cu acești dușmani n'a- 
vem să discutăm, ci să lucrăm şi să mergem Inainte.“ 

Da ce era adici vorba ? 

In apelul adresa! publicului romin pentru serbare noi zi- 
ceam Între altele: 

ë romină voeşte cultură, şi cultura ei trebue să fie 
„una, omogenă, la Prut şi la Lomniş, omogenă In tout Car- 
„pajilor cârunţi şi pe malurile Dunării bătrine. ŞI viitorul, cul- 


RITA 
` mareasca 1a ven UNIVERS: TAJ) 


„tura viitorului, unitatea spirituală Je AS 
„du geueraţiunile viitoare,“ SIT? 
ce se gindea Eminescu voind să îndrumeze pe - 
poranil săi spre o asemenea „unitate“ !? Gg 
intre popoarele din Ewropa nu e nici unul atit de bine ìn- 
chegat ca cel romin, ale căruia mase àu pretutindeni aceleași 
obiceiuri, acelaşi fel de a vedea şi dea simţi, aceleaşi credinţe 
şi aceiaşi fel de a vieţui, şi în mijlocul căruia nu s'au putut forma 
dialecte deosebite. Acest popor are însă mai multe clase culte 
sau „pături superpuse” deosebite unele de altele şi toate mal muit 
ori mai puţin fastrălnate de poporul cu adevărat romin. 

O binecuvintată lucrare împreună a Rominilor nu e cu pu- 
tință fără ca aceste „pături supe:puse“ să se fi apropiat sufiee- 
teşte atit unele de altele, cit şi toate impreună de masele mari 
ale poporului. În vederea acestei uniri sufletești avea neamul 
rominesc să-şi pună in lucrare cele mai bune dintre puterile sale 
vii, câci altfel rămine lipsit de cuvenita pregătire pentru impli- 
nirca menirii sale istorice, 

Pentru pornirea unei asemenea lucrări nu era, după păre- 
rea lui, evoce de bani, ci numai de inimă curată şi de minte 
deschisă peniru recunoaşterea adevărului, 

Pornit din fire spre seninătate şi veselie, cum era pe la 
tacepulul timpului petrecut la Viena, el s'a fâcut din ce în ce 
mai aspru dupăce s'a încredințat, ci sint puţini cei ce-l inţeleg 
şi că dintre puţinii aceştia cei mai mulţi nu-şi potrivesc faptele 
cu gindurile, 

"De oarece s'au scris multe, poate chiar prea multe despre 
släbiciunea lui Eminescu pentru Veronica Micle, cred că se cu- 
vine că mai spun şi că tot în timpul petrecutla Viena a făcut 
el cunoştinţa el, care venise acolo să consulte medicii asupra u- 
aei bozle, de care suferea. El însuşi nici atunci, nici mai tirziu 
nu mi-a vorbit despre aceasta. Aflasem însă dela alţii, că i-a- 
fost recomandat unei doamne dela laşi ca lasoţitor la vizitarea 
oraşului, i 

La stirşitul anului şcolar 1871—1872 eu am plecat acasă, 
iar peste nn an, cînd m'am întors lar, nu l-am mai găsit la 

a, 


loan Slavici 


3 
f 
; 


Bacanta 


— 


be 


Era "'ntr'o noapte albă de nevrozi 
Şi-o întiinisem într'un lupanar ; 
In jurul ei, ca un suav nectar, 
Plutea nu știu ce 'nfiorare roză. 


Avea pe frunte nimb de-apoteoză, 

In colţul gurii zimbet de zăhar... 

ŞI 'n ochi sclipiri de cremene pe-amnar, 
Ce 'nviorau poetica ei proză. 


"Or fi de-atunci vre-o douăzeci de ani; 
Poemul viu ce se vindea pe bani 
Era naiv şi tinăr ca şi mine... 


„Şi "e vremi, iubirea cu eterni tiori, 
Precum o stea "9 penumbre de ruine, 
Luci o noapte,—şi se stinse'n zori, 


Mihai Codreanu 


Teoria lui Giurescu despre raminie 


(Siiralt) 


Giurescu traduce pretutinden! cuvintul wen (vecini) 
din textele slavone prin acel de rumini, Intreb cu ce drept 
işi ja regretatul autor al comunicărilor asemenea libertate? 

u ce riza substitue el unui cuvint rominesc întrodus de 
logofătul depe vreme în act, probabi! în lipsa cunoştinţii cu- 
vintului slavon corespunzător, care în cazul de faţă esie acel 
de ëch, alt cuvint tot rominesc? Pentrucă cu două 
veacuri mal tirziu sătenii cu libertate mărginită din Ţara Ro- 
minească purtau numele de rumini? Ce dovadă avea el 
oare că, la începuturile domniei munteneşti, cuvintul rumina 


servea spre a desemna pe un om cu libertate mărginită ? De 


ce, dacă astfel ar fi fost cazul, war f intrebuinţat piserii dom- 
neşti, macar o tîngură dată, acest cuvint rominese înloc de 
acel, tot atit de străin de limba slavonă, de vecin? Cum de 
na s'a întrebat Giurescu care pot li temelurile acestei anomalii ? 

Si această ciudăţenie ne împinge să cercetăm cum de a 
ajuns cuvintul rumin, care èra numirea neamului stăpinitor 
al ţării, să însemne, două sau trel veacuri după întemeerea 
statului muntenesc, şerbul legat de Gigi ca țara să fi fost 
in acel timp cucerită ei ocupată de alt néam ? 

La începutul domniei, Indată dupăce contederaţiile de sate 
şi de cneji au recunoscut autoritatea intălului Basarab, obştiile 
acestor contederaţiuni alcătuite din locuitori de ţară. liberi — 
căci până atunci nu fusese cine să-i şerbească, — nu puteau să 
poarte decit denumirea de Romini, cum vedem că erau dè- 
semnaţi în actele ungare şi sirbeşti din veacul al ee 4 
zecelea, cum îi vedem numiţi de toți megieșii lor. nā la fø- 
temeerea principatului exista numai o clasă puțin mumâroasă 
de privilegiați: cnejii. Cu naşterea statului, pe lingă cneji 
se mai iviră şi boerii, demaltari domnești în activitate şi im 
disponibilitate cu urmaşii lor, care e ră peste capul cne- 
jilor şi se Inmulţiră răpede, adunind pria favoarea domnească, 
prin economii şi prea adesea prin jaf, averi insemnate, alcă- 
tuite mai cu samă din stăpiniri de sate. Astlelnis'a alcătuit 
clasa boerească. ŞI în Țara Rominească caşi în Ungaria, ea 


354 VIAȚA ROMĪNEASCA 


pretutindeni, stăpinirile teritoriale nu aveau vr'o valoare 
A dacă pe dinsele erau aşazaţi țarani care să le cultive atit 
peatru dinşii cit şi pentru stâpin, să dee acestuia dări, În bani 
sau în natură, să fie muşterii regulaţi la moara și la crişma 
iul. Era lucru firesc ca fiecare stăpin să caute să adune fa 
satul lui et mal mulţi faran! putea şi, mai ales, să nu-l lese 
să plece spre a se stabili în alt sat. lar Granit prea adesea 
erau gata să-şi schimbe locuința, fie că alt stăpin li făcea 
condițiuni mai bune, fie că acel de care ascultau era nedrept 
şi impilător. Pentru a putea dispune pururea de un număr 
indestulător şi statornic de săteni, stăpinii, In Moldova, aveau 
recurs la feliu de felin de mijloace abuzive pentru a vecini pe 
sătenii lor, legindu-i astfeliu de glie, şerbindu-i. Este proba- 
bil că aceleaşi imprejurări politice şi economice vor fi produs, 
din partea stăpinilor de sate munteni, o acţiune la fellu. Pe 
de altă parte desele mutări de faran dela un sat la altul stin- 
ghereau râu încasarea birurilor, îngreuind cu desăvirşire ur- 
mărirea datornicilor şi ușurind sustragerea lor dela där, Stă- 
fnul satului era într'adevâr răspunzător pentru birul săteni- 
or sâi; dar această i spuadere era mărginită la periodul pe 
care era făcut recensămintul şi acest recensămiut era făcut în 
fiecare an, pentru unele dári chiar de mal multe ori pe an, 
iar pentru acele extraordinare după trebuință, subt imperiul 
aevoli. Nevoile Visteriei crescind din ce In ce, domnii st văzură 
destul de curind nevoiţi să iee măsuri pentru a îngreula mu- 
pre locuitorilor şi a pune restringeri libertăţii de mutare a 
populațiunii rurale, restringind-o chiar de fapt dacă nu prin 
măsuri 


scrise, 

In asileliu de gap gi pane age e am oi 
acel al stipinilor de sate, do nu puteau de 
ochi buni [citea rile, E pie mal zimi ei eeneg lor, G 
sate pentru a reduce un nu se putea mal mare . 
rani la vecinatate, LE aceste consideraţiuni venea să azi 
exemplul oferit. de acţiunea nobilimii ungare pentru a șerbi 
țărănimea de dincolo de munţi. Este deci de admis că acţiu- 
nea de şerbire, de vecinire, a făcut în Țara Rominească 
progrese răpezi la sfîrşitul veacului XV şi mai cu samă In tot 
cursul acelui următor, după şerbirea generală decretată ta Un- 
garia la 1514. De mierat este numai faptul că domnia şi boe- 
fimea au lasat să treacă peste trei şferturi de veac pentru a face 
e legiuire la feliu, jar câ in Moldova sà nu fi fost făcută deloc. 


Deoarece toți vecinii Rominilor dintre Carpaţi şi Dunăre 
Van dat numele de Vlahi, Bach, Viaşki, Voloski, Vlaszy, 
“Olah, toate sinonime de Romini, deoarece ţara lor se numea 
de Seat vecini Tara Rominească, îmi! voiu permite să trec 
peste afirmaţiunea prin nimica dovedită a lui Giurescu cum 
să numele de Romin nu era la ei un nume etnic ci o desem- 


nare de clasă, afirmare asupra căreia însă Imi rere e 


“ 


FA TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIE 


să revin mai jos, şi voin admite că, pe vremea intemeerii, 


„poporul întreg, fără deosebire de cneji sau d: farani, îşi dä- 


dea denumirea de: Romini. Mai pe urmă, deosebindu-s2 şi 
mai înmulţindu-se clasa boerilor, s'a (cat distinețiunea între 
boeri şi Romini, această de pe urmă desemnare răminind mal 
cu samă perire Rominul de rind şi menţinindu-se în cursul 
vremii, Dar în acest curs, mulţimit uzurpărilor privilegiaţilor 
şi a măsurilor ocirmuirii pentru a asigura încasarea dărilor, condi- 
(iunea Rominului de rind, a taranului, a mers necontenit in- 
răutăţindu-se, astfel că, la sfirşitul veacului al XVI-lea, silua- 
ţia lui mumai puţin se deosebea de starea de şerbie. laca 
pentruce vecinie şi ruminie devenise sinonimi încă Inainte 
de Mihaiu Viteazul. ŞI astfel s'a întimplat ca desemnarea de 
Rumin, corupţiune muntenescă a cuvintului Romin, ace- 
laşi lucru care În Ungaria s'a petrecut cu acel de iobag care 
la început servea, precum am văzul, pentru desemnarea unet 
clase privilegiate de iocuitori rurali, pe urmă a slujit spre de- 
semnarea şerbilor. Rau şi fără cale a procedat deci regreta- 
tul Giurescu cînd, fără umbră de indreptâţire, a tălmăcit cu- 
vintul de senn, din actele slavone citate de el prin acel de 
rumin. Dacă am avea atace cu un autor mai puţin cong- 
tiinţios şi scrupulos decit era defunctul, am putea crede că 
această tâlmăcire, vederat falşă, a fost menită a încurca pè- 
cetitor şi a-l face astfeliu mai uşor sugestionabil teoriei emise 
de autor. La început, nu cuvintul rumin servea pentru de- 
semnarea oamenilor cu libertate limitată, ci acel de vecin, 
întrebuințat şi în Moldova. Numai în urma unui şir de abu- 
zuri şi de cotropiri lung de veacuri, devenit-a starea de rumia; 
corupțiune muntenească a cuvintului Romin care la începutul 
domniei desemna oameni liberi, identică cu acea de vecin din 
intăiele vremuri ale domniei muntenești, 

Dealtmintrelea o asemene evoluție a avut cu vremea loc 
la toate popoarele trecute, în cursul evului mediu, dela alcă- 
tulrea cantonală la acea de stat. Şi In Franţa şi în Germania 
şi în Polonia şi in Boemia şi in celelalte state formate de 
Slavi, cea mai mare parte a populaţiunii rurale, libere la eşi- 
rea din alcătuirea cantonală, cu încetul, în urma abuzurilor şi 
a cotropirilor necontenite ale nobilimii, a fost legată de glie 
pe lingă alte siluiri la care a fost supusă. 


Erau vecini şi în Moldova. Posedăm nenumarate doeu- 
mente relative la el. Insă acele documente ni arată în chip 
clar că nu existau vecini în toate satele şi că multe sate 
nu aveau vecini. Oricine se poale uşor convinge de acest 
fapt cercetind la Academia Romină catastihurile satelor unor 
boeri bogaţi ca visternicul Gheorghe Ursache, vornicul lor- 
dache Ruset şi alţii, precum şi alte documente publicate şi 
nepublicate. de va putea astfel constata că visternicul Gheor- 


205 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e Ursache poseda 104 sate, din care 45 cu vecini, lar vor- 
Sr, iordache Ruset 35 de rate cu vecini din 161, Găsim 
chiar documente moldoveneşti cuprinzind menţiunea că: „sa- 
dul Sălişte a fost cu vecini”,* „...satul Valea Sacha avut ve: 
cini., eg ceiace pune desăvirşit capăt oricărei discuţiuni În 
această privinţă, chiar dacă o asemene discuţiune ar fi cu pu- 
tinţă faţă de neadmizibilitatea a priori a ipotezei lui Giurescu. 

Dealtmintrelea faptul că Moldova şi Tan Rominească 
erau locuite de acelaşi popor, că desvoltarea lor politică a 
fost aceiaşi, înrturiță de împrejurări externe la feliu, nu putea 
să aibă ca urmare decit o desvoltare socială şi economică 
wal mult sau mai puţin identică. Naşterea unei clase de oa- 
meni cu libertate limitată, apoi desvoltarea ei, nu puteau să 
fie decit aproape dacă nu absolut la felu. 

in Pâmintul, Sătenii şi Stăpinii am aralat cum s'a nås- 
cut clasa vecinilor în Moldova: 


Tatarii ce-l vedem dăruiți de domnii din veacul XV boerilor și 
mănăstirilor, uneori odată cu pimintul, ultădată singuri, erau cu bună 
samă oameni cu libertale mărgiallă, un feliu de șerbi ale căror con- 
dijlune se asamang muli cu acea a veciallor. 

insă ei erau lolodală şi lără umbră de indoială prinși de răsbolu, 
făculi în desele luple cu Talarii. 

La ei vor fi fost mulți alți prinși de războiv, nu numa! păgini, 
mel cu deosebire creşiinl, aduși în farë de Rominii care însoțeau 
indolslă pe Pecenegi şi pe Cumani in Meet Aer lor pradal- 

niee peste Danăre, Desle Nisiru sau peste munji. Caejii rominl care 
wieren niciodată oameni deslul în satele lor spre a il da de n zecea 
și e li face zile de slujbă, se vor fi folosi! negreșii de prilej pealra 
a aduce mg ciji oameni voinici dinire prinşi puteau opri pentru s0- 
colaala lor. 

După o curgere de vreme muli dinire acești prinşi de răzbaiu 
se vor D căsălorii în sat, cu Romince, primind cile o jiriabie din 
cele rămase lără ocupaal sau din rezerva cneazului, Însă cneții Io: 
jonindu-se de Imprejurări, vor Îl impus acestor noi săteni condițiuni 
de muncă mai grele şi le vor îi da! pentru a-şi Ice casele, loc mai 
in apropiere de curlea lor, spre a-l avea mat la indămină. „De aici a 
veni! lără incolală numele de vecin, ln sprijinul a ipoteze mal 
arem faptul că (in descendenin Jor) numal pariea bărbilească era éu- 
pusă recinălă|ii, lar femeile cu desăr slobode, 


(B'neinţeles că condiţiunea deit ală era renunțarea Ye- 
cinului la dreptul de muiare în alt sat). 

Aceasta era originea probabilă a intăilor vecini, dar 
dacă recrutarea lor s'ar fi mărginit numai intr'atita, este pro- 
babil câ numărul lor ar fi lost mult mai mic decit ni se a- 
çată în veacul XVII şi că ei ar fi avut tendenţa să dispară. 

Acest număr însă a sporit necontenit prin căderea la 
vecinatate a oamenilor încâpuţi în vre-o vină şi veciniţi 

e pedeapsă, cum am văzut mai sus că se intimpla în Boe- 
A (şi în toate țarile din apusul Europei), a celor deveniți 


* Manuscriplul No. 257 al Acad. Rom., p. A, 
** Ibid., p. 302. 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMÎNIE 367 
insolvabili câtră fisc sau câtră particulari, și a celor care se 
declarau vecini de bunăvoe, iarzşi cum se întîmpla în toate 
He apusului. Precum am aratat pe larg în suszisa mea 
carte, trebue făcută o largă parte, în creşterea numărului ve- 
cinilor, abuzului, arbitrarului, frandei şi chiar crimei din par- 
tea privilegiaţilor. 

Avem tot dreptul să presupunem câ aceleasi împrejurări 
care au pricinuit creşterea clasei vecinilor în Moldova, a 
adus sporirea ei în Țara Rominească, mai ales dat fiind ch 
condițiunile vecinătaţii erau aproape identice în amindoui 
țările. Cunosc În această privință o singură deosebire. Pe 
cind In Ţara Rominească moşneanul care-şi vindea pâmintul 
se vindea şi pe e! şerb cumpărătorului, nu cunosc nici un caz 
de asemene natură in Moldova. 


Giurescu isprâveşte întâiul capitol al întăiel sale comu- 
nicări prin paragraful următor: 


Cercetarea nonsirā ne-a condus In concluzia că ruminia exista 
im Ţara Rominească din cele mai vechi timpuri. Până câtră sfirșitul 
secolulul ai X Vi-lea intreaga populație care lrăia în satele boecreşii, 
căluyăreşii și domnești era alcăluilă numul din ruminal. Faptul că po- 
porul romin se Înlățoşază dela incepul formal din donă păluri sociale 
distincte: proprietari şi fobagi, care se diferenilaseră inainle de we- 
calul al XViiiea, şi că numele de rumini constilula, nu o denumire et- 
nică, cl una sociniă, reprezentind numa! pe iobagi, eie de cea mai 
mare îusemnălule. El deschide sludillor azupra istoriei noastre vechi 
o nouă perspectivă. Trecutul poporului romin în cele zece veacuri 
despre care izvoarele lac, se oglindeşie în intocmirea socială în care 
el apare în Istorie, În regiunea unde desvoltarea sn a fost mal fertilă 
de înrluriri sirăiue. Aceasiă înlocmlre ni arală mai clar și mai con: 
viagălor decil orice allă mărturie istorică, atii boorin elementului ro- 
mia in lumpul năvălicilor barbare, cit și modul cum s'a format prin in- 
rlurirea năvilitoriior naljionaliialea romină. 


Nu poate încăpea îndoială că autorul, în liniile de mai 
sus, dă a ințelege că diterenţiarea poporului romin în două 
pături de: proprietari şi de iobagi, s'a efectuat în „cursul 
celor zece veacuri despre care izvoarele tac“, 

Tot în acest paragraf mai pretinde că această împreju- 
rare ni destiinceşie atit soarta elementului romin în timpul 
năvălirilor cît şi modul cum s'a format prin înriurirea acestora. 

Dacă combinăm aceste două afirmâri, vedemcă Giurescu, 
fără a o spune În atitea cuvinte, insinuiază că popoarele bar- 
bare năvâlitoare au efectuat diferenţiarea poporului nostru în 
cele două pâturi de proprietari şi de lobagi. 

Cu rizicul de a repeta lucruri despre care am vorbit mai 
sus, Voju obseerva că: 

1. Popoarele năvălitoare în chestiune care au ramas 
vreme Indelungată sau s'au aşazat în țările locuite de Romini, 
adică : Slavenii şi Anţii, Sirbii, Bulgarii, Pecenegii, Ungurii, 


368 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cumanii, nici idee nu aveau de proprietatea particulară a pă- 
mintului, ei find parte nomazi, parte semi-nomazi şi prin ur- 
mare cu greu ar fi putut să creeze sau să inte pe Romini 
să creeze o clasă de proprietari funciari. Apoi ei n'ar H avut 
interes la şerbirea obştiei poporului romin decit în cazul cînd 
ei s'ar fi folosit de acest fapt, adică ar fi devenit el proprie- 
tarii despre care vorbeşte necontenit Giurescu cu atita certi- 
tudine. Şi noi am constatat că, în Sirbia și in Ungaria, țara- 
nii romîni erau departe de a fi şerbiţi la epoca întemeerii 
statului muntenesc. : 

Apoi nimica nu ne Indreptăţeşte să presupune că, in- 
tre obştia poporului dela ţară şi cneji, să îi existat vre-o deo- 
sebire de origină. Nu există nici un indiciu, niciun act prin 
care boerimea romină dela începuturile principatelor s'ar fi 
pretins de alt singe decit poporul. Dimpotrivă, posedăm un 
act prin care boerii cei mari al Moldovei alirmă în chipul cel 
mai categoric, chiar cu oareşicare mindrie, faptul că sint Roi 
mini. Acestea sint scrisorile de credinţă ale lui Alexandru 
cel Bun şi ale boerilor săi cătră Vladislav lagielio, regele Po- 
loniei şi marele duce al Litvaniei, la August 1404, care fa: 
cepe prin cuvintele : 

du nang fagcauaag, mosteaa OaAAaprcn H nati cadru 
name moasesmia, Simani aahagernaf 
"Cred că nime nu va putea pretinde că boerimea munte- 
nească ar fi avut altă obirgie decit acea moldovenească, 


a 


Nu voitti Intra fn cercetarea rămâşiţii celei dintălu comu- 
gicâri a lui Giurescu. Motivele care au împins Mihalu 
Viteazu să facă vestita lui legătură sint de domeniul istoriei 
Ţării Romineşti şi prin urmare afară de cadrul studiilor mele, 
apoi este foarte posibil ca Giurescu să fi pus degetul pe a- 
devaratele temeiuri de care a fost călăuzit viteazul domn. 

In cit privește a doua comunicare, acea intitulată: Des- 
pre Rumini, ea este relativă mai ales la unele particularităţi 
ale ruminiei, particularităţi care mi se par bine studiate şi 
exact înfăţoşate. Nu-mi este însă cu putință să tac cînd auto- 
rul, ipnotizat de ipoteza lul, trage dintr'insa nişte încheeri 
potrivnice adevărului şi chiar bunului simţ. 

Acesta este cazul cind pretinde (v. Despre Rumini, p. 
47 sq.) că cuvintele slavone: sawow paiuisu nu Însamnă, pre- 
eum s'a crezut pănă acuma: dreptul romlnese, ci dreptul ru- 
mînilor; nu acel al locuitorilor Țării Romineşti, ci acel al 
şerbilor. 

Nu pot lăsa să treacă o asemene aberaţiune, 

In evul mediu cel departat, toate popoarele care au nă- 


* Nol Alexandru, Voevodol Moldorei și slugile voasire, dems 
remini, păminleni si Moldovel, 


pop LUI GIURESCU DESPRE RUMINIE 369 


vâlit în lumea romană şi au cucerit-o erau ocirmuile de n 
obiceiuri particulare deosebindu-se unele de altele mai Get 
prin amărunţimi (căci erau toate variaţii ale aceluiași d 
primitiv al unor neamuri aflindu-se în aproape acelaşi stadiu 
de desvoltare) şi desemnat fiecare după numele poporului cà- 
ruia îi aparţinea. Asien avem în apusul Europei: legea 
Francilor Salici, acea a Francilor Ripuari, acea a Burgunzilor, 
acea a Baiuvarilor. etc., etc. lar în Europa răsăriteană găsim 
dreptul german sau teutonic (jus teutonicum), dreptul polon 
(jus polonicum), dreptul rutean (jus rutenicum) şi dreptul sau 
legea rominească (jus valachicum, prawie woloskie, wsiach wo- 
loskie) în Polonia şi; în Ungaria, dreptul sau legea rominească 
(jus valachicum, jus Valachorum), vechiul şi lăudabilul obicein 
al Rominilor (antiqua el laudabilis consuetudo Valachorum). 
Acest obiceiu era În trăsături generale acelaşi pentru toate nea- 
murile aşazate în Ungaria şi în Polonia, deosebindu-se numai 
prin amărunte. Documentele polone ni arată chiar că unele 
aşăzări de Ruteni cereau să fie constituite după dreptul ro- 
minesc sau după dreptul german, nu după acel rutean. Dia 
niciun document polon, din niciun document ungar nu reesă 
ca Rominii colonizați, tie în Ungaria fie în Polonia, în cursul 
primelor veacuri ale istorici Țării Romineşti, să fi fost gerbi, 
ea condiţiunea lor personală să se fi deosebit macar cituşi de 
puţin de acea a Germanilor care este absolut sigur că eran 
cu desăvirşire liberi. 

Cum deci, dacă dreptul rominesc era drept de oameni H- 
beri în Ungaria şi în Polonia, țări ale altei stăpiniri, de neam 
străin de acel rominesc şi de aită credinţă, ar fi fost eldrep? 
de şerbi într'o ţară unde Rominul era stăpin? 

Şi doară dreptul rominesc nu cuprindea numai prescripţi- 
uni privitoare la îndatoririle relative dintre săteni şi pai d de 
sate. După cum ni arată documentele ungare şi polone, ele cu- 
prindeau dispoziţii şi relative la justiție şi la administraţie, a- 
dică toate particularitățile unul drept naţional, acelaşi subt care 
se născuse națonalitatea romină. e 

Documentele polone relative la coloniile romîne stabilite în 
Galiţia după dreptul rominesc (prawie sau wsiach wloskie) cuprind 
amărunte destul de numâăroase asupra îndatoririlor cnejilor ei 
de rege, despre datoria serviciului oştenesc precum şi al- 
tele, Aceleaşi documente mai cuprind şi amârunte asupra chi- 
pului în care cnejii puteau fi judecaţi şi vedem că această ju- 
decată se făcea numai cu asistența cnejilor romini din satele már- 


Asemene şi documentele ungare relative la drepturile Ro- 
minilor din aşa numitele ținuturi romineşti (districtus olacha- 
les) cuprind dispoziţiuni la fel. 

Pentru aceleaşi temeluri este neadmisibilă afirmarea ini 
Giurescu cum câ de cițeori găsim într'un document slavon em- 
vintul de sewin trebue să-l traducem prin acel de rumin fase- 


` 
4 


310 „MATA ROMINBASCĂ ` 


cepți b. Şi în sprijinul acestei aserțiuni: nu ni dă 
none spate Sr ee numai presupuneri intemeiete pe alte 
presupuneri. S. e, pe pagina 49 a acelelaşi comunicări l 

iniile următoare > 


lerne dia Tera Rominească numele de viaki 
ge e dara ve) ng ep văzul (2), numai în înjelezul meini de 
eră cunosc pănă acum wë e Weieen de. ien eră är a 
relajiunile Înlerue cu sens etnic de Romini. boerui, riri a 
se numeau vlahi, ct loldeauna cu un 
Silelele ză pre iba Bania lor de boeri, proprielari pr E 
beri. Potrivit cu aces! ințeles special pe care cuvintul. vla are 


aclele interne din Ţara Romineuncă, expresiunea slavă IpO ICT S4- 


ï: ce este legea ruminească adică 
të re apa cum s'a lradus și înțeles pănă acum“ ce 
esle legea rominească, adică: le Romini. 


` e descoperise cazul unic al unui neam născât 

şerb Tare Sork i bună voc a unul număr diminutiv Ze pri- 

velegiaţi şi, lucru şi mai straniu, ramas şerb în ţara y ebe 

e! stèpin pe cînd, în stăpinirile străine unde trăia ca popo tă 

us, se bucura de aceiaşi libertate de care se bucură ab; da 

mului stăpinitor, vedem că a mal făcul o descoperire. ba 
mai minunată. A descoperit un nume de popor cu dou 


ceplii, una întrebuințată în actele interne şi alta în cele externe; 


j I în- 
Sin acel nume slujeşte pentru a desemna neamul I 
GG peria clasele privilegiate şi cele neprivilegiate, vd = 
țar "insă acelaşi cuvint servește a denumi numai pe şer e 
e S, e Ta a acestei ciudäfenii, ni eltează (v. pag: m 
uricul dela 28 lulie 1470, prin care Radu cel Frumos Gu dea 
mânăstirii Tismana stăpinirea asupra munţilor Oslea, ngul, 
Șorbele şi Boul,—adăugind ca nimene să nu calce aceşt ei a 
nici boer nici cneaz nici sarac, ci să umble vilele Lë s ch 
in voe, lar care ar voi dintre locuitorii ţării să RS E: A 
munţi, să plătească călugărilor ce este legea via ip 
ser sakon game), Apoi autorul mai adaugă: 


, trebuia să plătească mânăstirii, ca proprietară, 
era Lev rile e Besch ae lor stăpinilor. O ei „lege “pe 
privire ta dreplurile cuvenile proprietarului dela cel ce-şi pasc nee 

moşia sa, în afară de acea a ruminilor, nici nu existo in e 8 
E al XV-lea. an page E E Pie ei Sag cb 
| ni; cel dinlăiu ia ; 

; éi Aer e? va fi fosi nevoil a kl le trimele e drame str re 
trebue să D fost exirem de rare. „Legea“ nu se pulea emeia pe 
sementa excepjii; ea avea în redere pă oamenii ke neue e rr și 

KAMIN documentul dela 1470 esie ac 
ret care goian A în prima jumātale a secolulul al XVIL-lee. 
Tdeniilalea lor este în afară de orice indolală. ` ` 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIE 37! 
2 s 


Nu gilu să fi existat vr'odată o lege a ruminilor, adică 
a şerbilor, cum afirmă Giurescu, dar ştiu bine că exista un 
obiceiu al pămîntului şi nu mă indoesc macar o Ca ae 
acest obiceiu, adică la dreptul rominesc, astielin cum Lan la- 
Es Dän acum toți istoricii, se referă uricul lui Radu cel 
rumos. 


Locuitorii țării erau atunci Impărţiţi în două mari categă- 
ril, zice Giurescu, insă prin nimica -nu dovedeşte asemenea a- 
Be Leien cit ştiu eu, ei alcătuiau urmâătoarela categorii ; 

à rii, 

2. cnejii şi moșnenii, 

3. sătenii liberi şăzind in satele svpuse boerilor, enejilor, 
domnului şi mănăstirilor, 

4. vecinii, şăzind in aceleaşi sate, 

5. orăşănii, 

D ţiganii. 

Pretind că am tot dreptul să menjin în această listă pe sătenii 
beri şăzind In satele diverșilor stăpini, câci Giurescu a afir- 
mat că asemene săteni liberi nu existau, dar iarăşi prin nimica nu 
ni-a dovedit că toți sătenii Ţării Romineşgii erau vecini. Mai 
pretind că nime mai puţin decit vecinii n'aveau nevoe de pä- 
şuni departate ca acele despre care se vorbeşte in uric (mun- 
ţi în chestiune se afiă tocmai la hotarul ţării) pentru excelen- 
tul temeiu că ei, fiind cei mai saraci, aveau mai puține vite de- 
ch oricare alţii şi păşunile de care dispuneau în apropiere vor fi 
ajuns pentru hrana vitelor aparţinîndu-li. Nu trebue uitat că 
pâşunile erau foarte întinse pe acea vreme de arâtari puţine. 
Muşteriii de păşuni de care trebuiau să aibă parte călugării e- 
rau, după toate probabilitățile, cnejii şi moşnenii din Gorj care se 
ocupau cu deosebire cu creşterea vitelor, apoi negustorii de vite 
dela tirguri care, atunci caşi astăzi, ţineau pe păşunile din munţi 
cîrdurile de vite ce le adunau pentru indestularea căsăpiilor 
dela oraşe şi pentru export, crescătorii de oi din Gorj-şi mai 
ales acei din comitatul Hunedioarei, 

Se va zice că nu dau nici o dovadă şi că fac o simplă 
presupunere. Aşa este, dar În orice caz, pretind că presupu- 
nerea mea este mai verosimilă decit aceia a lui Giurescu şi cu- 
prinde neasamanat mai puțină fantezie. 


Dar Giurescu np se mulțămeşte să găsască „rumini* nu- 
mai în Ţara Rominească, el vrea cu tot dinadinsul să-l intro- 
ducă şi in Moldova, atit pe el cit şi legea lor. laca ce găsim 
pe pagina 50 şi urm. a aceleiaşi lucrări: 

ea ruminilor ta Moldova, Acensiă lege o regăsi 
Mate, SE cu același nume și cu același Faria Di Sep. LE 
sească. ŞI aici jaranii nellberi sini onmit în documentele slavone din 
secolul al XV-lea lot vlahi (Bonegeti), adică rumini, lar dreptul lee 


Lë 


pm - 


m VIATA ROMINEASCĂ 

e 3. Aceasia în chip je: 

aateu vag = legea sominenați age a Fă 
A acum o infi lare ce mi se pare Sek Unu! ese SS 

30 brie Sais: Sifon Vodă dărueşie episcopului de Roman, 


la 
„ lără nici un am i 
Gg KA ut uge me a unde va viejul în pămintul 
sostru, 


D | şi să nu poală a-l duce“. 
BEE priveşte lo! pe un Talar eriat de ce La 3 
Februarie 1470, Zielen cel Mare dă o carle „Talarulu! și robulu BS 
iru, care a fagit dela nol și din tara noastră la Țara Leşască, saia 
echt Oona și copiilor Iui, spre aceia casa E sa ie pen- 
preună cu copili ui la noi şi la ne e Gi WEE 
4 serial, el si ecopi lui; și să nu ucem 

egen vi nici pe copiii lul, ci să adi în jara ege) ei pae 

iii Jul siobod şi în bună voe şi fără nici o siluire, cum şăd si A ens 

jara noastră Tel viabil după legea lor vlahă (ear Ak, H mu 
adr € Hawn ae SCH Eäietapt CXOMM ROAOCKMIM SIKONGE), 
iol așa să fie şi el și copiii lul, şi să trăiască după acea lege și rr 
acel ebioalu în lara domniei mele, și să nn plălească niciodată n 
sa după dreptul robilor şi al Tatarilor (n |pokhi Hi Asan H ur nad 
HA YBAODERNIA H TATADCEKIA DÉI? nioan Mire), nici eoloade 
sau dajdie să nu plăteancă boerulai său (eteu? nans) la care er 
trăi. lar dacă cineva s'ar jălul împotriva lor, pentru gari ra = 

niru un lucru mare, fle pealru vreunul mie, el să nu plăleasc a 
o ejutorință mal mull, ci să plätească după legea viabă, cum 
tegea viahă (anu ponni NAATHAN ROAOCKALM grono Kat VT Wë: 
ACEN sagònHh), lar mal mult deci! atita nimărui nimica să mn dea # 
să nu pliicască, ci să irălancă în jara noasiră după legea Ke 
(ame weg gan $ Wo SEMAN KeäërENa Sakonom), far cine va v 
să lragă din nou în robie, pe el sau pe copiii lui împotriva oare 
cărți a noastre, acela va simi! asupra sa marea pedeapsă și nrgie a 
domnie! mele. 


icine ceteşte cele două cărți domneşti de mai sus au le 

ge AC decit în chipul urmâtor: Soarta întăiului Tatar, 
dăruit episcopului de Roman, a fost lasată în minile acestui pre- 
lat și în cazul în care episcopul, la moartea lui, îl erta de ro- 
bie, avea să trăiască, el şi familia lui, în libertate, după le- 
gea rominească, adică ca toți oamenii liberi din Moldova. 

lar al doilea Tatar era imediat ertat de robie, el şi engt 
jia lui, şi putea să trăiască în Moldova liber, după dreptu 
rominesc, nesupus la nici o îndatorire aita decit acele pres- 

de legea rominească. j 
e ke însă vede cu totul altceva în cuprinsul acestor 
două cărţi domneşti, găseşte în ele confirmarea teoriei sale și 
pentru Moldova. _intr'adevăr iaca cum pe pagina 51 
tează e! cele două acte : 


Din acesle documenle rezullă că legea olahd constituia dreptu! 
pe lemeiul cărula irălau în Moldova, in secolul at XV: Lë PSe 
pune intrebarea dacă sub! aces! nume se înțelegeau loji locullorii tă- 
rii sau numai o parle din ei. In primul caz ar D vorba de un drepi 
general moldovenesc, în cel de ai doliea de drepiul unei singure ca: 
legorii sociale, cum erau acele ale robilor şi Talarilos pomeniji in a- 
celeași documente, Inalnle să răspundem la aceaslă înlrebare e ne- 
cesar să reaminlim că alcăluirea socială in Moldova era acelaşi casi 
în Ţara Rominească Cu excenjia orășănillor, locutioril se împărțeau 
și aci în două calegorii: a) proprielarii de sate si moşii (boerii, rä- 
alt, și b) laranii fără pămini care trălau pe-acesie moşii. Aceste 
Zonë sch sociale cu siluații absolut deosebile nu puteau, erideni, 
să trăiască pe lemelul aceluiaşi drepi. Una lrebula să fie legea pro- 
prieimrului, care avea numai anume îndatoriri fală de domnie, şi alla 
n jaranului fără moşie, care pe lingă acestea, peniru el mal mulle şi 
mai grele, trebuia incă să suporie şi acele lață de slăpinul păminiului, 
dijma și claca. Consialnrea aceasia ar Îi ea singură de ajuns ca să 
ni arăle ce fellu de lege trebue să fi fost acea lege vlahă după care 
urmau să trăiască Taiarii liberali de robie. Prin ertare, Talarul scapa 
de robie, dar nu devenea proprieiar. Oriunde s'ar [| stabilit, el se 
găsea în situația |ăranilor de pe moşiile boerezii, călugăreşii şi dom. 
naşii. Legea acestora avea să fie pe villor şi legee lui, 


Afirmaţiunea prin nimica, prin nici o dovadă şi nici un ar- 
gument temeinic, dovedind cum că, prin legea „valahă“, se in- 
jelege legea după cart trâlau in Moldova numai oamenii de con- 
dițiune neliberă, este contrazisă chiar prin întreaga sa econo- 
mie fn ţările in care găsim condiţiunile ci expuse în documen- 
tele vremii. 

Precum am arătat, stipulațiunile dreptului rominesc repro- 
duse de nenumărate documente polone relative la sate aşazate 
În virtutea acelui drept, departe de a se mărgini la regulile pri- 
vind numai drepturile şi indatoririle taranilor, tratează şi de a- 
cele ale cnejiior atit cătră tarani cit şi cătră stăpinul solului, 
Deasemenea şi din documentele ungare reesă In chip clar, din 
amăruntele dreptului rominesc, că acel drept era o întreagă co- 
dificaţie a condiţiunilor economice şi juridice subt care trăla in 
Ungaria întreaga națiune romină. Faţă de aces! fapt mai pre- 
sus de orice indoială, nu poate decit să cadă cu desăvirşire at- 
gumentarea şubredă şi intemeiata pe simple presupuneri a lui - 
Giurescu ` cei doi Tatari din cârţile domneşti citate de el sint 
prin stipulațiunile lor. puşi, cel dintăiu după moartea episcopu- 
lui, dază episcopul nu-l dărueşte altuia, cel de al doilea îndată, 
subt regimul subt care äis în Moldova, ia Inceputurile ei, ob- 
ştia liberă a poporului ei. Apoi în fiecare din documentele sus- 
citate este cite un cuvint care tac, în privinţa stării de liber- 
tate a ceior doi Tatari, orice umbră de Indoială. Acest cuvint 
este acei de „slobod“, cele două cărţi domneşti dispunind fie- 
care că Tatarul respectiv va avea pe viitor să trăiască liber 
(enezeane) În țara domnului. 

Giurescu, tinind morţiş să facă să triumfe Ipoteza lul, se 
sirădueşte şi asupra a:estui punct să-şi proptească cu sofisme 
argumentele șchioape, ni asigură că: , 52). 


374 ` "li e i 


Se 
` se tnvintul d este întrebuința! aici spre e caracteriza sijaa- 
Ha robului puri A en starea sa de mai lualnle. Lee 2o- 
deif imediat superioară robie! era vuminia sau vecinălelea,. Ele nu 
muma! că nu s'au confundat SEN der sil Ri ei Ae? 
Erau totul deose K e 
era Le ag Ia acest înțeles ttebue lua! cuvintul slobod. 


Asemene argumente, permită-mi-se un tranțjueism, nu se 
pot califica mai bine decit prin cuvintul: ergotaj. 
Dar Giurescu ținea cu tot dinadinsul să vecineze num 


mat- 
decit şi obştia taranilor moldoveni. Ascultaţi ce ni zice pufis 


mai departe ! 


„Vlahii din documentul Iul Ştefan, cate äis pe la hoes A. 
cum vin wäeeft şi gatul WEN sint, inconteslabil, bauen 
secolul urmălor, wé 


Cu acest nume îl intilnim pentra îatăia oară într'un sët dis 4 Ar 
prille 1545 în care Pelru Rareș confirmă surorilor Marica si Marina, 
sirănepoalele lui Coste și Jur] Siravici (contemporani ca Alexandra 
cel Bun) impăriirea între ele a satelor lor de moşienire: „Şi s'a că: 
zut în partea surorii ei Marică! Jumătate din satul Criveşii şi salet 
Oăureni care este o silişie şi Jumălale din Ravacani, aşișdere siiişie, 
iar în partea surorii ei Marinei, | s'a căzul... Jumălale sat dia Crirești, 
și salul Hodeegiii, care esie cu vecini” (m emo TëAunun wro wT ră 
een An, Dintre cele pairu proprielăj! împărțite, două sini arălale ea 
sate, lar două ca siliști. Surorile dau din două numai satul 
veşii, luînd fiecare jumătele. Pe celelalte şi le impart alileliu ` 
la sfliştite Oăurenii! şi Ravacanii, lar ceslaltë salul Hodceşiii - 
este cu vecini“, Cuvintele acesle, introduse în sclul de con 
spre a justifica de ce Marina luase numai Hodceștii, erată clar că 
deosebirea dinire un sat şi o ailipe o constituiau vecinii. A H pro- 

lar de un sal, însemna a area pe moşie recini; cind aceşiia ne 
mprăşiie, salul rămine silişie. 


Aproape exact: o silişte era un loc pe care fusese un sat 
câtră care se mal socotea alipit hotarul acelui sat părăsit; d 
se vorbeşte de sat, se înțelege deauna un sat locult, 
satele fiind locuite aveau o valoare neasamanat mai mare 
siliştile pustii care nu produceau nici clacă nici dijmă nici i 
al mori! nici venit al crişmei nici altele, Sint 
satul Hodceştii avea vecini, farani cu libertate mărginită. şi 
indatoriri de muncă sporite. Numai nu cred că,i to, 
menţiunea că „acel sat avea vecini” urme neapar 
toți locuitorii lui erau şerbi: mai putea foarte bine s 
intr'insul şi țarani liberi şi astfeliu va fi fost probabil 

Dar este un lucru care Giurescu nu l-a observat, în 
uric se vorbeşte de două sate, anume Cryveştii şi Hodceşi 
deoarece este vorba de sate, şi uricul are grijă să facă deo 
birea inire sate şi silişti, erau amindouă locuite. Intreb deci, 
pentruce se face menţiune de vecini numai în Hodeegt ? Veda- 
rat că veciail din Criveşti nu sint menţionaţi pentre bunul te- 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMÎNIE 315 


meit că, în Criveşti, nu erau vecini, Precum am aratat mal sus, 
dind şi exemple, în uricile moldoveneşti se face distincţiunea 
intre satele cu vecini şi acele fără vecini, ex le se numară 
cu sutele şi alcătuesc' o dovadă din cele mal indiscutabile că, în 
Moldova, cea mai mare parte din populaţiunea rurală era liberă. 
mai ales în veacurile XV şi XVI (despre al XIV-lea nici nu mai 
vorbesc). 

Autorul nostru însă, încredințat că şi-a aşezat teoria pe 
temelii sigure, îşi sfirgeşte demonstraţia încheind (pag. 53) că. 
in Moldova caşi în Țara Rominească, „toţi taranii de pe mo- 
şiile bor: şti, mănăstirești şi domneşti, erau vecini al propriela- 
rilor. Că şi aici numai proprietarul (?) putea trăi ca om liber, 
şi că omul fără moşie se considera, din momentul stabilirii lui 
într'un sat, ca vecin al proprietarului. o dovedeşte în mod ab- 
solut convingător următorul document.” Ni citează apol pe pa 
gina aceiaşi, un uric al iui Petru Șchiopul dela 3 Septembrie 
1585, prin care dă lui Bucioc, pircalabul de Hotin, învoire să a- 
ducă ta Lunca Mare, oameni din alte ţări, Unguri, Munteni, Sirbi 
sau Greci „ca să-i fie vecini“ hărâzindu-il şi scutire de dări pe 
mai mulţi ani, apoi adaugă : 


Faptul că eran veniți de bunăvoe de peste holare nu se pu- 
leau aşaza Intro slobozie decit ca vecini, dovedește că nici o aliă 
condiție socială nu erg posibilă pentru el. Co şi în Ţara Rominească. 
populajia rurală din Moldova se alcătula numai din două elemente ` 
vecini şi proprielari. 


Se vede că autorul cetise numai prea puține documente 
moldoveneşti privitoare la slobozi, căci alifeliu ar fi ştiut că u- 
ricul citat de el alcătueşte o excepțiune extrem de rară în ac- 
tele de această natură. În aproape toate actele relative la 
constituire de slobozii nu se vorbeşte nimica despre starea de vecini 
la care ar H reduşi colonii aduşi la acele slobozii. De regulă şi 
aproape fără excepție sînt numiţi „oameni“ şi dacă se vorbeşte 
de exempţiuni de dări hărăzite de domn, nu se zice nici un cu- 
vint despre relațiunile ce vor avea fiinţă între ei şi stăpiuul a- 

ării. Aşi putea cita sute și sute de exemple în sprijinul a- 
mării mele. 

Dar exemplul în chestiune este particular de râu ales şi 
iaca pentruce : Localitatea Lunca Mare se atlă în ţinutul Bacâu- 
lui, pe șesul Siretului, mai jos de Răcăciuni, pe drumul mare 
dintre Adjud şi Bacău, într'o regiune în care mişunau atunci ho- 
ţii.  Condiţiunea veciuătăţii impusă de uric era datorită nevoii 


de a lega de acea aşăzare procolată pe coloni, de ai impie- 


deca să părăsească satul aşezat în acea regiune periculoasă şi 
de a avea un control mai efectiv asupra lor, spre a-i impie- 
deca să se facă şi ei talhari. Se vede că atit condițiunca ve- 
cinătății cit şi celelalte împrejurări au părut doritorilor de aşa- 
zare in slobozii prea grele şi prea puţin folositoare, căclaproape 


o sută de ani după uricul lut Petru Șchiopul , 


tot 
Lunca Mare, şi hoţii tot mișunau pe acolo, Cel puţin astfel 


povesteşte letopiseţile din care aflăm că, spre a pune en pu d 


hăriilor dela Lunca Mare, din pricina cărora nu putea nime 
bate fără a îi jătuit drumul dintre Bacău şi graniţa eg zeg, 
domnul s'a rugat de Miron Costin (care mai înainte fusese ş 
logofăt mare) să primească stărostia de Putna spre a stirpi a- 
cele tălhării. ȘI Miron Costin plecindu-se voinţii domnului, primi 
o boerie atit de mică față de cele ocupate de el până atunci 
şi stirpi cu desăvirşire şi pentru totdeauna tâlhăriile, urmărind 
pe talhari fără răgaz, ucigindu-i şi tăind trupurile lor în bucăţi 
pe care le anina pe urmă în prepelece dealungul drumului. * 

Dar şubredele BEE de mai sus nu împiedică pe Gin- 
rescu să ne asigure că: ** 


„dacă pe moşiile boereşii nu puleau fi in veacul al XV-lea alt- 
felia de locuitori decit vecinii, atunci fără Ideal că el sial acei 
vlahi de care se vorbeşte in documental din 1470: saxon BoAteRu 

D care slabilea îndatoririle vecinilor lață de proprietari. De 
D nimic mal firesc decit ca Tatarii Hberaji de robie să trăiască 
«poi în condiția şi după legea vecinilor. 

Interpretarea celor două documente în legătură cu alcăluirea so- 
cială conlimporană ne conduce astleliu la încheerea că 2ugenk Eë: 
aocku din Moldova şi atena ascut. din Tara Rominească sint idea- 
Hee nu numa! ca nume, dar și ca cuprins. Erau una și același lege : 
legea vlahă sau legea rumintlor. Pe temeiul ei irăiau în Princi 
pate salele de ruumiini. 


Lach acuma cele de pe urmă încheeri ale autorului nostru 
asupra lui aaen, Boaeeku SAU RAMIKH 2499 

e) ea ruminească, nu rominească. Acensiă lege este, după 
cum se vede, cu tolul aliceva deci! dreptul sau obiceiul rominesc, aşa 
cum a fost Înjeles pănă acum, pe care unii istorie! îl consideră ca 
dreptul pe care se întemeia organizarea cnezială cu care poporul ro- 
min apare în istorie, lar ali ca un drept de propritate care ar D 
insemnind obiceiul ce-l ag urmașii unul moş sau 1 > 
lase sau colonlzase un sal, de ga stăpinl moşia in devălmă 

Asemenea interpretări sint cu desărirțire greșiie. Un drep! ro- 
minesc, ddică najional, care să imbrăloşere amindouă clasele s0- 
ciele, pe proprielari și pe rumini, n'a exislal în Principale. Nici un 
document, nici un izvor istoric nu-l menționează. Fiecare clasă ag: 
cială a irăii pe temeiul unui obiceiu al e! special. Acela al proprie- 
tarilor privea raporturile dinire el ca slăplai ai pămîntului: vinzări, 
dăaii, schimburi, hotărnicii, procese, eic. Niciodată acest drepi, des: 
pre care se vorbeşte la llecare pas în actele de proprielale, nu este 
namit rominesc... Ori de cile ori esle invocal i ae zice simplu „legea 
sas „legea ării”, 

Țăranii fără moşie și fără libertate fireşte au altă lege. Ea we 
referă la raporiurile lor cu pămintul străin pe care il cultivă, şi la ia 
daloririle pe care le au faj de siăpini. În documentele slavoneşii s- 
ceasta esie numită sakon olask? sau sakon voloski, în cele romineşii 
legea rumiallor."”* R 


* Letopiselile, |. 

sal, aceia: Pog! Di 
Y. pag. 55. . 

Weck Y, pag: M. 


TEORIA LUI CIURESCU DESPRE RUMINIE HA 


Distincţiunea ce o tace autorul intre „legea romineasch 
şi „legea ruminească“ este din cele mai curioase; încit mă 
privește, mărturisesc că n'am văzut între ele decit o deosebire 
de pronunțare datorită unei corupțiuni munteneşti a cuvintului 
„romin“, Asemene am crezut şi cred incă şi astăzi, că obiceiul 
pâmintului sau „legea țării“ despre care Giurescu ni afirmă, 
fără a ni da nici o dovadă, că este cu totul altul decit drep- 
tal rominesc şi alcătuegte numaidreptul stăpinilor, ziccă 
cred încă şi astăzi că este absolut același lucru, Se vede 
că Giurescu n'a trăit niciodată la țară, in Moldova, aitfellu ar 
fi auzit de nenumărate ori „obicelul pămintului”* invocat de 
tarani, mai ales de cei bătrini, cind proprietarul, vechilul lui, fe- 
ciorul boerese sau arendaşul se încearcă să introducă vr'o ino- 

ingreuindu-i munca sau chiar numal venind în conflict cu 

lor. S'ar fi convins că, cel puţin astăzi acel obicelu al 
pămintului este invocat pentru lucruri care interesează mai 
ales pe farani foarte de aproape. 

Asemene am auzit pe oamenii bătrini din toate treptele 
societăţii pe care i-am cunoscut în tinerețea şi copilăria mea, 
dind numele de „obiceiul pămîntului“ tocmai acelor datini 
ale vieţii dela ţară care priveau mai de aproape pe taran. Am 
cețit un număr foarte respectabil de acte vechi, însă din nici 
unul n'am clștigat impresiunea că prin cuvintele „obiceiul pă- 
mintului“ s'ar fi înțeles vr'odată în special dispoziţiile care 
regulau stăpinirea satelor, vinzarea lor, daniile, schimburile, moş- 
temirile lor. Regretabil este că autorul n'a crezut de cuviință 
să ni dee măcar două sau trei exemple incontestabile că Intre- 
buinţarea cuvintelor „obiceiul pămîntului” era intr'adevăr 
atit de exclusiv, cum pretinde, rezervat chestiunilor privind in- 
teresele stâpinilor. 

Dar să venim la ultimul punct câre ni interesează. lată 
ge zice Giurescu despre numele de vlahi şi vecini.* 


Faptul că și vecinii din Moldova erau numiți în secolul al XV-Tea 
iai vlahi şi că drepiul ruminiior se numeşie sakon BAACH orl geagckn 
rezolvă deliniliv chesilunea numelui primitiv al rumiallor în slavoneşie. 
Acel nume era acela de viahi (taac, Rosoyont), nu de vecini, Dacă 
in epoca dela 1400 încoace a los! a Sr be aşa de rar, şi dacă în 
cele din urmă a lost inlocuit cu acela de vecini, Intrebuinla! apo! 
consecvent in loate aclele slavone, lucrul esie explicabil. Tara Rọ 
minească fiind numită în limba oficială (?) slavonă: Vlayca Zemlia, 
Viahia și Valahia (numele de Ungrovriahia ligurează, numa! în tula 
iura domnilor) denumirea de vlahi ar fi trebuii să s'aplice luluror lo- 
caltorilor țării. In realilale numele acesta este evitat cu grijă în ac- 
ite interne. Cind în mod cu totul excepllonal esie latrebuinjal, e nu 


" Vezi pag. 54 


37 VIAȚA ROMINEASCĂ 


A ` ` 

eu sensal de rumini. Proprielarii no se humesc niclodală vlahi. 
Dar decs în reporturile sociale inlerne cuviniul viah, în înțelesul de 
ramin, pulea fi între fără să once aici o se 
schimba lucrul cind era vorba de relațiile exlerne. Peniru sir top 
locullorit Valahiei erau vlahi; hainele, vilele, casi orice produci din 
acenstă jar, erau vlahe. Boerii înşişi, cind scriu peste holare, se 
intitulează „boeri vlahi“, spre a se deosebi de ce! din Moldova or! 
aiurea. Faptul că fara se numea Vlașca Zemlin, aşa că numele de 
vlahi se aplica tuturor locuilorilor, trebuia să aibă drepi urmare pă- 
CREex luf în limba oliclală a |ării ca nume al anel singure clase 
+ 

Dacă însă înțelegem de ce ruminii mau mal lost numiţi vlahi 

în limba slavonă e mai greu de explicat de celi s'a zis vecini 
(usi). Farma noului lermen arală că avem a face nu cu un 
mul jatin, ci cu un cuvint rominese din limba vorbiiă. Cum s'a 
de s'a adoptat în limba slavonă chiar cuvinlul rominesc și nu cel s 
corespunzător, şi de ce Í s'a alribull un înțeles pe care nu l-a: 


aici în limba romină, sînt înlrebări la tare e greu de 
Bănuesc că este la mijloc o Influență bizantină după an cu 
EENG e : 


Din Ţara Rominească denumirea de vecin se pare că a been 
apol și în Moldova, dar nu în forma rominească, ci iradusă prin ale: 


neșii 
alături de înțelesul obişnull. Se pare însă că vecin cu lesul de 
ran neliber a rămas mal mul} un termen lilerar, care n'a izbutil să a: 
lunge din limba vorbită numele de rumin, întrebuințat după cit mi se 
spune, pănă în limpul dn urmă în înțelesul de jaran de rind, om din 
Weapla cea mal de jos. 


La afirmările de mal sus ale lui Giurescu răspund. 

l. Nimica nu autoriză pe autorul nostru să pretindă că, 
in Moldova, vecinii erau numiţi (în documentele slavone sau în 
limba vorbită) vlahi. Această denumire nu se găsește in ab, 
solut nici un document, in absolut nici o scriere. In chip 
invariabil găsim în puținele acte slavone vorbind de ei deng: 
mirea de csckan, * în acele romine acea de „vecini“; nu exis- 
tă nici o excepţie la această regulă și de aceia autorul nu ni-a 
produs nici macar un singur document spre a-şi sprijini afir- 
marea, Această afirmare se Intemeiază deci numai pe faptul că, 
in documentul dela 1470, se zice că Tatarul liberat va trâi li- 
Aer ES dreptul rominese Leaggeung ma goaockom sawonk.) 
după Giurescu, dreptul rominesc fiind, nu dreptul românesc ci 
dreptul ruminilor, adică al şerbilor, rezultă că Tatarii era» 


* S'ar pulea prea bine ca cuvinlul vecini, în siaroneşie cëckan, 
exprimind ai la Slavi: oameni de jară cu liberiale mărgiailă, 
să De o expresiune menită a desemna o siare individuală care a luai 
naştere in mai mulle țări subt imperiul acelorași împrejurări. Inir'ade- 
văr, Daresie de la Chavanne, în [Histoire des Classes Agrisoles ew 
France, ul semnalează liința, fn Provensa, a unel clase de Ieren e 
lbertale mărginită care purtau numele de odelud. 


N 
€ 


TEORIA LUI OURESCU DESPRE RUMINIE ` 319 


rumin! și că prin urmare și în Moldova şerbii eran numiţi ru- 
mini. Faptul că toate documentele, fără excepţie, numesc pe 
șerbi vecini, ware nici o valoare: argumentaţia autorului, ce nu 
se sprijină nici macar pe un virf de ac, il trece cu vederea în 
chipul cel mal dispreţuitor. 

Volu observa aici că, în foarte nhmăroasele documente mch- 
doveneşti din, veacul al XV în care se face menţiuni de sătenii 
satelor supuse domniei, stăpinilor particulari şi mănăstirilor nici- 
odată nu se întrebuințează cuvintul esckan, numele obişnuit dat 
taranilor este acel de oameni: awg.. 

lar din veacul următor cunosc numai două documente care 
pomenes: de vecini (esekAu). Se vor găsi în această privință 
adunate mat multe documente în notele depe paginile 286, 290, 29! 
şi 293 ale cărţii mele: Pămtntul, Sătenii şi Stâpinii. In prea pu 
tine documente cuvintul mean (oameni) este înlocuit prin ace! 
de „mişei“ (in sensul de miserus). 

Faptul că nici un document al veacului XV nu conține vro 
pomenire despre veciti (esckan), lar din acele ale veacului ur- 
mător numal un număr cu totul diminutiv, alcătueşie o dovadă 
puternică că numărul lor în Moldova pe acea vreme era 
cu totul neînsemnat şi nici vorbă nu poate să fie ca ef să fi alca- 
tuit masa populațiunii dela ţară. d 

2. Afirmarea că numele de vlah este evitat cu îngrijire 
în actele interne munteneşti, este iarâşi nejustificată, In toate 
äu De din lume desemnarea locuitorilor de toate clasele, în actele 
interne, prin acea a DASS lor nu este decit excepţională, 
căci acele acte interne sint relative la dispoziţiuni privind di- 
versele stări, meserii şi profesiuni între ele sau între stat 
A ele, cerfnd în chip imperios ca aceste stări, protesluni şi me- 
‘erii să fie desemnate prin numele fiecăreia din ele, Și aceasta 
era cu atit mal mult cazul în evul mediu, cind nu exista intro 

țară o singură stare de cetățeni ci mal multe: nobili de mai 
multe trepte, clerici, farani liberi de diverse categorii, tarani ne- 
liberi, orăşâni negustori, orăşăni meseriaşi, orăşăni profesionişti 
şi încă multe alte categorii de locuitori al aceleiaşi țări şi această 
speciticare tace, şi mal ales făcea, ca în actele interne, denu- 
mirea națională să De rar întrebuințată. 

in actele externe dimpotrivă, vorba fiind de interesele a 
două sau mai multe ţări şi a supuşilor a două sau mai multor 
siate, este vederat că Intrebuințarea şi repetarea numelui Hri- 
lor şi a celul naţional al supuşilor lor nu este evitabilă. Afir- 
marea lui Giurescu este deci cu desâvirşire nejustificată. 

3, "Tot atit de nejustificată este afirmaţia din citația de ma! 
sus cum câ: (denumirea de vilah) e numai cu sensul de ru- 
miai, Giurescu pretinde * că ar H găsit-o numai În trei cazuri. 

a In răspunsul dat de locuitorii județelor Brăila, Bu- 
adu şi Rimnicul Sărat la 1481, lul Ştefan cel Mare, cind ace- 


* Pag. é sq. 


288 ` PATA BEES ee 


sta vola saducă pe scaunul Țării Romineşti pe pretendentui 
Mircea. In scrisoarea lul, Ştefan se adresează câtră boeri, cneji 
vlahi, zice autorul comunicărilor,—cătră boeri, judeţi, jude- 
cători şi vlahi (EREM Roarpomt.,. H REM Zei N ECM CENA AA 
n neam engemaţem) zice textul, lar domnului Moldovei îl răs- 
pund toţi boerii şi toji cneji şi toţi valahii (wr ect Rontkpn...n 
wr gey Eur n wr Bert aac). Giurescu, dupăce recunoaşte 
că vlahii din răspuns corespund saracilor (enfomarom) 
scrisoarea lui Șietan, adaugă că ei „sini“, cum a aratat lon 
Bogdan, rumini adică tarani neliberi. Regretatul lon Bog- 
dan a aratat întradevăr că acel Vlahi erau Romini (nu Ru- 
mis, dar nici prin gind nu i-a trecut să-i califice de jarani 
„heliberi“, această calificare este faptul lui Giurescu ai al- 
cătueşte iar una din număroasele sale alirmațiuni nedovedite. 
A doua pomenire a numelui de Vlahi într'un document 
slavonese despre care vorbeşte Giurescu se află intr'un uric 
al lui Viad Vodă din 30 Martie 1535, prin care acesta hără- 
zeşte mănăstirii Tismana dreptul exclusiv de a pescui in a 
Tismanei şi a-şi paşte vitele dela sat în sus, până la munte, 
„iar al altuia dobitoc să nu cuteze a veni să pască fără vola 


călugărilor, nici boeresc nici vilah". Apoi autorul adaugă ; „Vita“ 


viahă, în opoziţie cu cea boerească, este vita ruminulul“”. 

Iaca deci in acest caz o afirmaţiune prin nimica dove- 
dită, deoarece dacă Giurescu de repeţite ori a afirmat, nici- 
odată n'a dovedit că toji ţafanii din Țara Rominească erau 
şerbi (rumîni 

timul ument slavon intern În care autorul nostru 
a intilnit cuvintul de vilah este un ast din 14 lanvar 1617, 
prin care Bolosina, soţia pitarului Dima, ertind de ruminate 
pe ruminii săi din Vâlsăneşti, spune că voise întâiu să-i då- 
ruiască la vr'o mănăstire, dar se gindise că-l pacat, „căci ace! 
creştini sint vlahi creştini, iar nu țigani“. 

Mie mi se pare că în actul de faţă cuvintul de viahi se 
releră la naționalitatea şerbilor cărora li se dădea libertatea, 
iar nu la starea lor. Mai întăiu că este întrebuințată în opo- 
ie cu acea de „ţigani“ care cu bună samă este o desem- 
nare etnică. Apoi nu trebue uitat că, chiar dacă Bolosina, sau 
mai de grabă scriitorul actului, a vrut prin cuvintul de viahi 
să înțeleagă şerbi, lucrul este destul de firesc căci faptul 
sc petrecea la 1617, adică la o epocă cind nu numai lumea 
sc deprinsese cu „ruminirile“* voluntare şi silite, iar Mihai 
Viteazul declarase „rumini“ pe toţi taranii din Țara Romi- 
nească care nu „şădeau“ pe moşiile lor proprii. Şi deci acest 
exemplu ce ni-l aduce Giurescu iar nu alcătueşte vr'o dovadă 
ta sprijinul teoriei lui, 

Cu deosebire nostime însă sint cuvintele următoare care 
urmează menţiunea despre actul dat de Bolosina: 


TEORIA LUI GIURESCU DESPRE RUMINIE KH 


„Tol vlahi! numeau uneori și Moldovenii fugaril din Țara Re- 
că care veneau să vașăze în aloboziile Ror“. 


Autorul nu ni dă nici un exemplu in extenso în sprijin, 
ci se mulțămeşte să ni citeze în notă trei urice moldoveneşti 
din anii 1597, 1603 şi 1620. 

Se vede că Giurescu nu ştia că actele de constituire de 
slobozii din Moldova, cind cuprind învoirea de a aduce oa- 
meni străini (care învoire este de obiceiu nelipsită din act) 
e exprimă” prin cuvintele: „să aducă oameni strâini, Ruşi, 
Sirbi, Greci, Unguri, Leşi, Munteni etc“, sau prin acele de: 
„să aibă a chema oameni din Ţara Leşească, Ţara Ungurească, 
Țara Turcească, Ţara Muntenească, etc.“ Aceste cuvinte ser- 
vesc a desemna naționalitatea colonilor sau locul de unde 
acel care a obținut privilegiul are voe s'aducă oameni. Com 
era deci scriitorului unul asemene act, scris în limba slavonă, 
să desemneze pe Munteni altfeliu decit prin cuvintul vlahi? 
Apoi nici un cuvint al actelor sus zise sau al altora de ace- 
laşi feliu, de care sint nenumărate, nu specilică că se dă de- 

natorului voe să aducă „oameni fugari”. ** 
ŞI dupăce ni-a citat actele de mai sus, iaca la ce fu- 
cheere ajunge autorul: 


Copsistänm deci al că numele de vlahi (eaactëzpil, care nu este 
sliceva decit lraducerea slavonă a cuvîntului rumini, ere acelasi În 
jeles îndolt ca şi cel rominesc, Însemnind în același timp și romini în 
general, adică locuitori din Valahia,—accepliune care nu apare, e vy 
cât aile, în aclele cu caracler mier, ai rumin! sau jaraeni nall- 
beril. 


Precum am mai arătat, nu m'am ocupat dech in chip 
foarte superficial de istoria Țării Romineşti, prin urmare nu 
cunosc multe urice munteneşti, dar totuşi am cetit vr'o citeva 
şi se întimpiă ca, printre acele urice, se află trei destul de vechi, 
deoarece unul este dat de Mircea în cei dintăiu ani al vea- 
cului XV care este confirmat de un uric al lui Mihaiu, iar al 
treilea de Radu cel Frumos, la 1465, în care urice se găseşte 
o desemnare a sătenilor care nu este nici aceia de rer nici 
acea de Braun, 

Prin cel dintăiu domnul dă mânăstirii Cozia dreptul să 
primească dânii şi să ia subt ocrotirea sa şi nimene să op 
indrăsnească a căuta pe omul „care îşi va închina suliletul 
şi averea mănăstirii dela Cozia, fie boer, fie slugă a domniei, 
fle cneaz sau altfel de om zis sirac“ (i Feaktnnar man gët 
POCI eACTEA MH HAH KHAS Wat UPON MASRĂRR pakwe enga, EZ? A- 


cest privilegiu este confirmat de Mibai | mănăstirilor Cozie 


Pag. 7. 
en v E această privință documeniele cilaie de mine în nelă pe 
pag. 293 sq. ale cărții mele: Pămintul, Sătenii și Btăptaii, 

"rr Bogdan. Op. cil, p. 3S. 


A n VIATA POMIEASCĂ 


| Cotmeana. ŞI într'acest de pe urmă act cetim: „sau Sin 
Be melt sau un polo sau chiar dintre i 
„oameni de mina de jos, ol sireaci.* 

__ lar Radu cel Ge dâruind, la 28 Iulie 1465, munţii 
Piringul, Oslea, Vârbilăul şi Boul, mânăstirii Tismana, be: 
(reste ca într'inşii nime să nu mai aibă nici un amestec: 
„Nici boer, nici cneaz, nici sirac“ [man caobra reeneicrtä aa 
Hang BOARONISS MAH KHA Sen, TOM Za H mr penauniy vatka pigne was 

Aceste urice sint reproduse in excelenta lucrare a lui 
lon Bogdan: Despre cneiii romini pe care Giurescu o ci- 
Trach de repețite ori şi deci nu este probabil că ochialui unui 
cercetător conştiințios şi harnic, cum era el, să-i fi putut ée zi 
Mă întreb deci pentruce nu face nici o menţiune da ele, dat 
fiind că ele Infiţogează o numire pentru țaranul din Țara Ro- 
mincască care nu este nici acea de sat nici acea de resnu. 
Un autor mai puţin conştiinţios şi cinstit ar pulea din pricina 
acestei omiteri să fie invinovâţit că, priniriinsa, a volt să fie 
scăpat de nevoia să mai găsească argumente cu care să facă 
şi dia siraci șerbi, In orice caz cind el. în nota 3 de pe 
pagina 6 a celei de a doua comunicări, alirmă din nou, fără 
nici o probă, că eu cind interpretez cuvintul vlahi din râs- 
punsul celor trei județe munteiieşti câtră Ștefan cel Mare prin 
„Romini din treapta de jos“ greşesc, el şinu eu este greşitul, 
căci cum era să tălmăcesc aici cuvintul de viahi, cind însuşi 
un domn al arii Romineşti înlocueşte cuvintele: „sau ast- 
feliu de om zis sirac“ prin cele de: „sau chiar dintre 
ceilalţi oameni de mina de jos, zişi siraci"? „Siracii“ 
erau deci oamenii din treapta de jos ai Ţării Romin 
far pe de altă parte ei erau, în chip incontestabil, Romini 
neaoşi. Faptul că Giurescu a afirmat fără a-şi dovedi ci- 
tuşi de puţin afirmarea, că denumirea de vlah insamnă „ru- 
mini şi nu Romin“ şi se cuvine numai şerbilor, întru ni- 
mica nu slăbeşie țălmăcirea și interpretarea date de mine pe 
pagina 30 din Pâmintul, Sătenii şi Stäptnti. 

Cele două lucrări ale lui Giurescu: Despre vechimea Ra- 
miniei în Țara Rominească şi Despre Rumini rămin o serie 
de afirmåāri nedovedite, sprijinite pe alte afirmări nedovedite, 
arătind nepregâtirea autorului în materie de istorie a claselor a- 
gricole atit în lume cît şi la noi. Puținele amărunte exacte ce le dă 
asupra condition! taranilor: legaţi de glie în Țara Rominească 
nu ajung pentru a ne face să trecem peste cusururile acestor 
Mucrâri. d cind ne gindim că acelaşi Giurescu ni-a dat lucrări de 
exegesă a cronicilor noastre, care vor răminea opere de te- 
melu în această materie, nu putem decit si regretăm că a 
fost ispitit să abordeze o materie de care era străin atit prin 


creptere cit şi prin studii. e 
Radu Rosetti 


* Id., Ibid, p- 33. 
“id. ibid, p. 54 


Amurgul 


O rază, cea din urmă, vrea să moară 
Și-amurgul plin de umbră şi durere, 

Cu ochii stinşi, s'apropie "n tăcere... 

Sa nu te duci.. Sint tristă 'n astă sară. 


Mie sufletul—un biet copil pe stradă- 


Uitat, străin de lumea asta toată; 
işi pleacă'n jos privirea'nspăimintată 
Şi plinge'ncet, ca nimeni să nul vadă. 


Amurgul vine... Ceata se ridică... 
Copilul adormise și suspină... 

De ce a plins? El gare nici o vină... 
Nu mă lăsa! Mi-e frică! 


Olga Vrabie 


Un sat ca ne-altele 


Cu două luni mai inainte, pelrecusem o noapte în Ră- 
câuţi, sus pe deal, şi cunoşteam, din intreg sătucul acesta, atîta 
lume cît poţi intilni Intro noapte, întrind într'amurg şi pornind 
inainte de răvărsatul zorilor ; cunoşteam pe domnul primar Du- 
mitru Ho:bă, pe un moșneag Vasiliuţă care mă iscodise toală 
aoaptea cu privire la vristele şi neamurile impâraţilor prietini 
şi duşmani,—şi mai cunoşteam pe Ichim ai pe lrinuca lui, la 
care dormisem cîteva ceasuri... 

aşa, după două luni, iată-mă-s iar în Răcăuţii depe 
deal, sat bâtrin de cînd lumea, În care mai demult se turnau 
clopotele vestite pentru toate bisericile depe valea Trotușului, 
— din Palanca la Adjud,-—şi unde totdeauna au ştiut bătrinii 
cum să facă şi să dreagă lucrul, ca rachiul de perje să fie 
moale şi dulce. . 

Era ntramurg. Veneam dela Birlad, vorba cintecului, 
şapte väi şi-o vale mai adincă şi mai largă,—acea a Siretului, 
in marginea Lespezilor, lar de aici şi până Răcăuţi, mai fã- 
cusem o poştă şi jumătate. Eram cu totul trudiţi, eu, ordo- 
nanța şi caii, şi a merge mal departe, la Filipești, îmi era peste 
putință în sara aceia. 

„Să ne oprim aici, vorbesc eu soldatului; să ascultăm de 
departe bubuitul tunului, să privim cum crapă şrapnelele în- 
opge zările munţilor, cum scurmă obuzele pufnind şi sâl- 
tind dintr'odată nouri de colb şi de fum... 

— Să răminem*—a fost şi părerea soldatului meu. 

Descălecăi şi cercâi la cea mai apropiată din porţi, din- 
naintea unei căsuțe curaie, cu ogradă largă, cu şopron de vite, 
cu stoguri de snopi în cheotoarea casei. Un cine rog smunci 
în lanț şi-o nevastă, cu fota prinsăn şold, mă 'atimpină numat- 
decit, aşezindu-şi pe timple legătoarea cu flori galbene, şi po- 
trivindu-şi cununa părului. 

„Am dori să răminem peste noapte la casa dumitale, ne- 
vastă... Ce zici ?... Mergem la Filipești, şi ne-a apucat înse- 
rarea pe-aici...” Apoi, c'o ridicare de sprincene, c'o legânare 
de cap o întrebăi: „se poate, ori bag." 


UN SAT CA NP-ALTELE 385 


Nevasia stătu oleacă pe ginduri, după care, stergindu-şi ` 
buzele şi putrivindu-şi glasul, se apâră cu îndirjire, că nu poate: 

ege ştie sufletul meu, domnule ofițer. ȘI nici loc 
nu am... ca o femee singură ce mă aflu...“ 

Am înțeles, l-am arâtat părerea mea de rău şi, râsucind 
eall, am pornit mai departe, pe lingă sireşinile de spini ale 
gardurilor, pe subt desele bolți de Aici şi meri încărcate cu 
roade. 

La a treia poartă, o fetişcană de vre-o doisprezece ani 
cerca să vire giştele "mn ograda cu poarta închisă. 

„A cui eşti, fetito?— o întrabai eu cu oarecare veselie ` 
acasă e maică-ta ?* 

Capila parcă-mi răspunse din cap: „e-acasâ“. 

„Dar tatâl-tău? 

Moi n'avem tată; tata a murit demult...“ 

Era zădarnic să mai zibovesc cu o nouă stăruință, ca să 
întimpin, de bună samă, o nouă Impotrivire „sint femee vä- 
dană, domnule ofițer, şi nu pot... Da” cercaţi dumneavoastră pe 
aiurea, că mal stat case de oameni...” 

Mai departe, şi peste drum, un moşneag sta pe prispă şi 
se trudea să aşeze nişte dinţi la o gre 14. Cum M văzul, íl 
strigai de departe: 

„Buna sara, moşule, buna sara) P 

Moşneagul tresări, se sculă drept, ne câută puțin cu pri- 
virea lui scurtă, şi-apropiindu-se de poartă, îşi descoperi ple- 
tele şi răspunse: 

ăi Maitämim dumneavoastră, domnilor ofițeri... Da’ pe 

u a 
gr 2 Na Sotin pe nimeni, ule, dai am avea nevoe de-0- 
leacă de hodină pentru noapte. "ai dumneata men să ne 
găzdueşti un ceas, două, până răsare luceatărul — AM merge 
la Filipeşti—că sintem acolo cu oastea, da nu se poate pe-o 
vreme ca asta... Ne-ar opri străjile şi ne-am ierde toată 
noaptea arâtindu-ne îndreptările pe la răspintii. zici ?... 

— Ce să zic, domnule ofițer, — răspunse uncheşul uttin- 
du-se ponciș la ordonanţă; nol cu dragă inimă... da’ nu putem... 
CA taca, am avut fecior, şi sa dus, şi-s numai eu cu noră- 
mea acasă... N'avem loc... Cu dragi inimă, altfel, da' nu se 

ate...“ 
P Apoi, bătrinul îşi întoarse capul cătră vecini, şi ne zise: 
„Da' de ce nu 'ntrebaţi dumneavoastră pe aiurea ?... 
* Pe unde să întreb, moşule?.. Spune-mi și dumneata : 
unde ?... Cine şade de-o pildă, aici, alături, în casa asta cn 
înalt ? 
C agil: viclean, stătu puţin, se uită spre dreapta, şi-mi 
domol: 
papa domnule ofiţer, alicea-i toto noră de-a noastră, 
nevasta unui fecior mal mare; şi cu dinsa am rinduit să a. 
baba mea... Ce să facem, păcatele noastre!... Lume näch 


386 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


este tol.. Ştia unul Sfintul Dumnezeu ce va să mai fle cu nişte 
PS? uge? ST "2 

e urmă, moșneagul u Să căineze pe mine, 
soldatul de iingă mins: i e am 

„Parcă n'aveţi şi dumneavoastră supârările dumneavoas- 
(ri ?... Nu vedem nol?... Să vå Lea gospodâriile, nevestele, 
copiii... hodina... şi să vå trudiţi oasele prin ripile noastrel... 
Parcă no! nu'nţelegem?.. Da ce putem face inaintea Celul- 
de-sus 1.“ 

Şi apoi, cu înfăţişarea omului care totuşi bine-voeşte să-şi 
spună o pârere adinc cugetată, îmi zice, aplecindu-şi capul şi 
des-hizindu-si ochii: 

„Domnule oi ter, domnule căpitan... eu unul, ca omul cel 
prost, socotesc că niet paserile cerului nu „pot zice în zilele 
acestea, câ 8 în vieţile lor de mulţămire. Ma uit eu (şi moş- 
acagul fåcu o roată cu mina) pe la noi, într'o lună ca aceasta, 
cintau văzdubhurile în fel de fel de chipu'i şi mişuna pâsâretul 
peste tot în verdeaţa livezilor noastre... Sara, D era mal mare 
dragul să stai şi s'asculţi.. Acu—nimic., Cite-un vultur, cite 
doi, pornesc din mâguriie Caşinulul, din mâigurile de dincolo 
de Sticlărie, din suacile Oituzului, şi îinvaluindu-se In crucile 
piron i apara eer? D e intor> cu spaimă, parcă, larâşi pe 
creşt-tele munților unde s'a lat şi incă m'a pus st-pinire 
picior da catană...” Wa a Fi P 

Ridica mina şi-o läsa cu fiecare cuvint, (ot mal rar, tot 
mal potolit, pănă cînd înţelesei că s':propie ceasul cu alte tre- 
buri şi ale ginduri, cu sotul deosebite de ale mele. 

„Bietele dobi:oace!—suspină moşul privindu-ne cai; ca 
toate lighioanel:, o duc și ele greu cu războiul; iacă, încă n'an 
Imblatit ovăzul, că v'aşi polti să primiţi petru ele, un Gäng, 


D dădui buna sara şi pornil mal departe, în căutarea cul- 


ul, 

Dincolo de-a doua nori a mo;ului, o câsuţi nouă, abia 
îngrădiiă; avea uumal chilerul gătit dia let, sa a "puse, 
cu brie -aibastre tras: împrejur. Dincolo de căsuţa aceasta, e 

dină; din ol: de grădină, o altă casă, din care, peste gar- 
ile Fe poarta inaltă, nu se vedeau decit țepuşeie depe coamă. 

„Alci —vorbi ordonanța,—numai Dumnezeu mai ştie cine 
poate să fie; mu se vede nimic.“ 

O luarăm la slinga, pe lingă o mare cuprindere Imprej- 
muită cu ostreje: ograda sfiatei biserici, ţirtirimul şi adipostul 
de scinduri, s.bt care pirint-le prohodeşte pe cel riposaţi, în 
zilele cu vreme nepre'nică... În stinga, povirnlşul galben 
drept spre pirăul. Caşinului .. În undele apei, jucau ici ṣi Sé 
cele er Arta de dg éi? an apusului... 

N? tel strigai so.dalului de după mine,—de mal mergem 
mult aşi, să ştii că ze" să dormiin culo pe Deal SR 


UN SAT CA NEsALTIIR 387 


Ordonanța nu-mi răspunse. Dinainte, ne răsări ca din pă- 
mint un alt moşneag, tirind un purcel legat într'o funie: 

„Moşule | zic eu,—stâil.. 

— Săru'âm minile, domnule. 

— Moşule, să-mi «pui repede cine stă aici, la casa asta 
cu stilpii sâpaţi la poarta”. 

Bitr nul meu se int rnă cu greutate, privi cu răgaz, ca tu- 
(Cen loc şi-un sat necunoscut, şi-mi ráspuase tot c'o întrebare: 

„Unde ?. Alci?., 

— Da, aici.. 

— La casa asta?. 

— Da, la casaas'a... 

— Ant domnule moiur, aici şede Nazaria... 

— Ca'e Nazaria? 

— Nazaria... una Nazaria—bat'o norocul, că l-am uitat nu- 
“mele lu’ b:rbatu- său... Da’ bărbatu-său ți nobilizat, îl dus de 
astă toamnă şi nu se mal aude de dinsul, ni’ car ci gin, ni 
c'ar ci mort- 

— Da’ nevasta, acasă să fie acuma oare ? ; 

— Apoi, domhule căpitan, nu putem să ştim dacă poate 
să fie, au ba; dann cred m; bag sa:mnă, Nazaria avea de s'rins 
nişte cosolină, pe moşia Bogdânil, şi nu socot co fi venit aşa 
de cu vreme...“ 

moşneagtii, slobozi d oleacă funia purcelului, cercă să 
mă ispitească: de unde sintem, unde mergem, şi cam ce avem 
a spune despre stfirşiiul r- zboiului. 

„S: mal ţine Neamţul, domnule ofiţer, at bag Pe la noi 
sa iost zy nft, incă din toamna trecută, car fi râposat împă- 
satul cel bătrin dela Viana... Adevârat så fiz ? 

— Adevârat i 

— Şad: vărat så He că impăratul ce! nou s'a plecat şa 
cerut pace, şi Regele nosu n'a căutat să-l asculte 2.* 

li răspunsel ceva şi plecai, spre marea nepiăcere a bå- 
trinului... d WR 

„Vasile! -zic eu soldatului ` de so fi 'niimplat şi-or H 
vâduvi: Racâuţencele de-a rindul, să ştii dela mine, că tot 
prundul ne are de şiire..." 

Era un lucru cu totul neplăcut pentru mine care veneam 
de-aca:4, unde avusesem patru zile prilej să mă deprind din 
pou cu aşternulul moale, pe care-l şi uisasem In cele zece luni 
închecte Ă 
„Vasile! Ce facem că se'ntunecă de tot... 

© SA mergem la ichim, la bărbatul lrinucăi, unde-am mai 

fa celalt rind.. * 
zau O bucurie fără margeni îmi incâlzi tot trupul. Cum de 
animi venise mai dinainte în gind una ca aceas at. Ch aşi fi 
scutit din vreme şi din toata vorba riipită pe la toste casele, 

Vasile, tu-ţi dai cu parerea pe unde s'o lu m? 

Şoidatul se uită nedumerit întâiu, dădu dirlogii peste gitul 


383 VIAȚA ROMINEASCĂ 


calului, fugi pe urma moşneagului ; îl întrebă, o rupse de goană 
inapoi A må încredinţă în grabă că ştie: 

„Pe aici; facem, Intaia uliţă, la dreapta, mergem-mergem, 
şi dela fintina cu cerdac, o luâm la, stinga, pe-o cărârue tn- 
gustă... A treia casă, cu portița nouă,—acolo şade Ichim .* 

Aşa era. Mi-aduc foarte bine aminte cå acu dovă luni, 
Ichim venise depe front pentru patru zile, gin acele patru 
zile îşi ridicase silipii şi-şi așezase portița cea nouă. Tocmal, 
mă miram de dragostea aceasta cu totul deosebită a Răcânţe- 
nilor pentru porţile cu stlipi înf'oraţi cu dalta... O luarăm in- 
tracolo, merserăm, cotirăm la dreapta şi ajunserăm la casa 
lul Ichim. Vasile clânţâni în poartă... Nimenr... Mai clânţâni o- 
dată... iarăşi nimeni.. 

„Ce Dumnezeu | zic eu: nici aici ?...* 

Soldatul îşi lăsă iarăşi calul şi plecă să ntrebe pe cineva 
din ograda de-alâturi. „Mare lucru şi nenorocul!“ — cugetam 
eu, frecindu-mi genunchii înţepeniţi de atita drum, cind iată 
vazui ordonanța, c'un Une de vre-o zece ani. 

„A! cui eşti tu, bäetele 3 

— Eu? Eu îs al lui Dumitraș... Tata-i dus... 

— Da: alci, cine gade? — îl intrebai arâtindu-i casa lub 


— Aici şade lelija Irinuca lui bădița Ichim... Da: şi bädija 
Ichim H dus... 

— Bine, binel—zic eu sâtul ; ştiu eu asta; da’ lelija Irl- 
nuca unde-i? 

— Nuci acasă... 

— Da' unde-i ?.. 

— Leliţa lrinuca-l dusă la bunica, în capul satului, eg. 
murit mai demult bunicu' şi bunica nu doarme singură noaptea, 
că are livadă mare şi se teme... 

— Déi alei, H închis peste tot? Am putea intra noi ca să 
dormim pe prispă ? 

— H închis peste tot... ştiu copilul să-mi răspundă; şi 
cheile de peste tot, îs toate la leliţa Irinuca...* i 

Fireşte nu puteam. s'o 'ntind acuma tocmai In capul sa- 
tului, de gustul ochilor lrinuai lui Ichim care putea foarte 
bine, şi cu mare dreptate, să 'nceapă a boci văduvia bătrine! 
sale mame, dacă nu--Doamne fereşte—şi pe a sa. 

Luarăm caii de dirlogi, d ajutaţi de isteţul copil, ne Im- 
dreptarăm spre casa primarbiul Dumitru Horbă, ca să-l arât 
cum stă întimplarea şi să-i cer, poruncitor la urma urmii, să-mi 
caute din påmint o casă cu nevasta şi bărbatul în ograda, unde 
să putem râmine peste noapte... 


H 
„Trebuia cineva iras la răspundere pentru o nenorocire 


mare ca aceia, ca un ostaș, prăpâdit de osteneala unui drum 


îndelungat, să n'aibă poposi o noapte... Trebula cineva. 


o UN SAT CA NESALTRIE 389 
EENEG 


e 


—ŞI domnul primar Horbă, zic eu soldatului— va trebui să-mi 
răspundă, cu legea in mină, dacă o kmee văduvă, dacă o fe- 
mee care a fost văduvă, ori alta care va fi văduvâ,—este ori 
mu este datoare, în vreme de războlu, să dea sâlaş pentru o 
noapte, unul ostaş călător..." 

Vasile a fost de pirere că „este“. 

In desnădejdea mea eram gata să cer şi părerea copilului, 
dar cind mă vital, peste umăr, acesta imi arâtă cu degetul : 

„Aici şade primarele... 

— Du bine, mäi. 

Știu bine... Aici şade primarele 

Poarta era deschisă, şi cum luna bătea print'o spărtură 
a frunzişului din livadă, văzui pe prietinul de-acum două luni, 
pe domnul primar Dumitrache Horbă, stind pe prispă, cu capu'n 
podul palmelor. 

Nici n'a simţit, cind am intrat. 

„Hei, cucoane Dumitrache !... Buna sara, buna sara... ce 
mai faci 3. r 

Bătrinelul sâri ca dintr'un vis, c'o mină întinsă spre mine, 

„Nu se mai află, domnule... Nu se mal atlă!-—imi răspunse 
răstii, minios...* 

O clipă rămasei nedumerit, şi fără să-mi dau sama îl fn- 
trebăi la rindu-mi: 

„Ce nu se ațlă?..* 

De data asta, primarul avu ve: să-mi cumpănească 
vorba şi să se 'ncredințeze că parcă nu-s acela pe care îl ere- 
zuse, în somnolența sau în gindurile sale; s'apropie de mine, 
mă apucă de umăr, și mă răsuci cu faţa la lună... Apoi, cu fe- 
reala unui om care vrea să lasă din greşală, mă Ispiti. 

Dar mă rog cine sinteţi dumneavoastră ?.. 

- Cum, domnule primar,—mă mirai eu; nu mă mal cu- 
noşti ?.. N'am trecut eu pe-aici, In ziua de Bunavestire, cu 
escadronul ?.. Ştii, cind am stat noaptea până tirziu la părin- 
tele... g'am cinstit. Nu-ţi mai aduci aminte 2. 

— Al. Bată-vă norocul şi sănătatea... domnule căpitan.. 
Da’ dumneavoastră sinteţi 2..* 

Şi-şi ai cu greutate şi cu bucurie braţele în jos... 

„Dumneata eşti? , Păcatele mele!. Şi eu credeam că iarăşi 
vine jandarmul să mă omoare cu zile... 

— Da'ce-i ? - căutai să-l întreb, să-l pot alina c'o vorbă. 

— Dis ce să fie, domnule căpitan... „ici la noi, în 
buza tunului, nu se mai isprâveşte... Sint dol ani, acu, înche- 
Dap, Cela: dă-i! cela: sai... Toată lumea cere, toată lumea 
țe'ntreabă: oameni la tranşee, oameni la descărcare de va- 
-goane, cameni la 'ncărcare, oameni la var, la nuele, la iazul 
morii lui Miclescu care se sparge’n toată noaptea, oameni la 
sare... peste tot.. păcatele noastre.. Și-am da bucuroşi —că la 
toată urma n'avem ce face, da nu-s, domnule căpitan... Nu-s! 


390 VIATA ROMINBASCĂ 


e maat = 


L 
en 


S'au isprăvit.. Unii au murit, alţii stau dus şi nu s'au mal 
intors. ca'n vremea de azi.. Vezi dumneata ?... 

Eram gata să-l găsesc drepiate, şi să i-o spun. 

„Aşa, nu mai merge mä 'ncredinţă îndată primarul; ere ară 
numai cu muerile, nu s'a mal vâzut de cind € lumea... Zică 
cine ce-a zice, du eu, dac'am d şam împlinit treizeci ai 
trei de ani de cind îs primar in Ricăuţi - să mä erte dumnealor, 
dar eu n'am să iau cimpii acuma la bâtrineţe, n'am să-mi es 
acuma din minte ca si iau muerile și să le pun la treburile 
bărbaţilor, cum ar pofi dumnealor.. Inţelegi dumneata "— En 

femee o apăr cît pot.. Pentru mine femeia, ` şi mal ales 
sch fâră barbat D lucru sfint: un copil fără mama, Dr 
tată... Inţelegi dunneata 7 "7 : 

inţel-geam foarte bine: 

— Aşa-i, domnule Primar, precum zici dumneata... Aach 
i bine faci cum faci, dar vorba-i, cu satul dumitale, plin de 
emei E serge e capăt pe Sie cum rămine cë 
mine Pes e- cum- ne ?.* 

Domul rimar se arătă cu totul nedumerit; foarte m- 
pâcat, câuta mal multe ori în ochii mei, tot râsucindu-mă 
să-mi vadă fața la lunâ: 

„Da' ce-ai päțit?- mă 'ntrebă el. 

"Nu vezi? De-asară umbiu pe-o parte și pe alta, de 
asară bat pe la toate porţile, pe la toate uşile, şi nu se af 
nimeni si. mi deschida; peste tot femei bâtrine şi vădane, peste 
“ot nurori păzite de Si reg ER E cit E 

le şi drugii după uş morii, pt să- 
Sp ca al sueta e, nu te poii prea mult mindri... Primat, 
într'un sat ca ne»altele, m'a Ru i 

Dar îndată, îmi scuturai mirarea, şi luindu-l repede, D 
întrebai: 

„Unde dorm in noaptea asta ? Unde dormim şi unde ne 
putem hodini caii“ Vin de departe şi merg pe front, la Fil- 

ți... Şi nu mai pol...” 
i CĂ adie se Zo împrejur, se mită la soldat, la cai, pm 
răspunse după o+recare chib: uință+ js 

pen că våd eu, şi fac y să fle bine.. 

i iarăşi prinse a se gin 

` wt en, desele piian 2. Alta nu-i de făcut, dech. 
să ràmineți la nol.. S'a ECH Domnului um colţ de e 
mai si bod.. Sa găsi... r dă, știi dumneata: ca la nol.. și 
ca pe-o vreme ca asta: Da! poltim, dumnule câpitan, oleacă 

pris pä.,.? 
pa? wf A ca peun beteag, imi luă dirlogii din mină, 
Ben semn soldatului, şi porni cu amindoi cail spre ṣọpru. Şe- 
deam aşa şi asculam cum domnul primar cânta lui Vasile locul 
unde trebria să-şi lege caii, de unde să-şi ia un braţ de co- 
gina. ae unde să meargă să-i adape, „după un ceas—nw mai 

vreme... “—gi unde să se culce. . „Inielegi dumneata, volalee ?. 


__UN SAT CA NE=ALTELE 39 


Să dormi alci, să nu cumva să te fure pacatul şi să pleci.“ 

E se 'ntoarse spre mine şi-mi zimbi: 

„Am dat flăcâului citeva sfaturi... pentru hrană, pentru 
adăpatul cailor şi pentru altele“... 

Şi må bâtu cu înţeles peste umăr: 

„Drept să-ţi spun, că sintem numa! noi şi nu ne-aude 
geen, dan rindul trecut, cînd aţi tost şt-aţi mas o noapte, 
sat plecat, s'au cam auzit vorbe. stil dumneata.. $i, vorbe 
nt tocmai frumoase peatru unii şi alţii... din grade, mai aleg..* 
aii Apoi, imi apucă mina, mă ridică şi må cuprinse după 
oc: 

„Haide acuma la bucătărie, să vedem ce ginduri a avut 
femela mea în sara asta.. Ai ospăta ce s'a găsi, şi te'i hodini, 
să-i fi trudit. Ca și pe mine de-abia mi mai țin picioarele. 

— Eşti şi dumneata trudit—domnule primar! aisei eu mal 
muli In luare de ris. 

— Şi... şi... Toată ziua la slujbă, de cum se roșeşte zarea 
răsăritului, şi până sara, până noaptea (rain, La primarie,— 
porunci, circulări: „să faci aşa, să nu faci aşa, să vârsaţi vinul 
din calea oştilor, să nu-l era tot"; ori, adovazi, a treia zi: 
„să râmie tot vinul navărsat“, La ceas, la ceas, altă poruncă: 
prefecții intr'o parte, subprefecţii, într'alta, jândărmâria sare și 
ea, dai armata, Incaltea, pune virful la ciae. 

„Cu ceio, mai stai de vorbă, mai ziboveşti, mai cgi re- 
pețirea poruncii, o mai întorci, da cu oastea, drept să-ţi spun, 
nu-i de glumă, Pân' acuma m'am crezut, dar acuma am văzul cu 
ochii... Armata-! foc... Eu n'am tăcut arma!ă, ca unut ce-am fost 
iecior mai mare la mamă văduvă, da” acu, am văzul, ş'am crezut... 
ŞI de asta, cînd mal aud ca un primar ce ma aflv, ba de una, 
da de alta,—cind trece oastea printr'un sat ca Ricăâuţii cu de 
toațe,—mma! fac şi eu urechea toacă şi... m'aud. Nu-i bine d" 

Eu, ce-i puteam răspunde ? 

„Ba aşa-il zise repede domnul primar Dumitrache Horbă. 
Nu mai departe acu două Ioni.. Ți-aduci aminte că eram în 
sara acela la pirintele Grigore. Vorbeam, cinsteam.. În sara 
acela, eu, dacă am baut un pahar, două, degeaba le-am băut. 
MA crez? Eu, ca primar, în sufletul men duceam grija tutu- 
rora... „Soldaţi mulţi, soldaţi Indrizneţi cum îs ei: muerile 
singure, vădane cele mai multe, slabe, păcâtoate, fricoase, cum 
le-a lăsat Dumnezeu... Ce te faci tu cu atita oaste 7.” Ştii că 
te-am rugat atunci şi ţi-am zis: „Domnule Câplian, mai spu- 
me-le şi dumneata cite-o vorbă, să ştie câtana de freë? 
Ți-aduci aminte 77 

i rise primarul cu potiă. 
i, tot el: 

„Eu mi-aduc.. ȘI să fl băut noi pânâ dalba zi, en tot 
mi-aduceam aminte, peniruce, domnule Căpitan, de mine, ca 
mau) ce-s deprins de treizeci şi trei de ani cu grija satului, nt 
se prinde nici vinul, niei rachini... Ș'aşa, atunci.. Şi-adouazi, 


392 VIAŢA ROMINPASCĂ A 


cînd es pe oi, după plecarea dumneavoastră, —plingeri peste 
plingeri, jalbă peste albă, in deobşte, ştii dumneata care 
poate să fie jalba unei mmer)... Da’ eu, cu gindul la 
dumneata, le-am mneliat şi le-am spus: „Lasă, Mariţă; 
lasă Catrină; pune şi tu altă cloşcă şi scoate pui mai pe toam- 
nā.“ Inţelegi?.. „Cu-atita mai bine, că poate ţi-a veni ro- 
minul din războlu până atunci, şi-a pofti să minince o pulpă 
mai fragedă...“ Și bietele neveste se uitau în ochii mei, prin- 
Caen: elte-un fir de mingtere, şi nu mai stărulau cu jalba mai 
eparte...” ` 
d Tot pâşind, și tot oprindu-mi ca să-mi povestească 

domnul primar,'cum ştie dumnealui să poarte slujba obştească 
şi să-și împace satul şi vădanele sale, ajunserăm subt streaşita 
unei căsuțe, in care se vedea lucrind la inmina unel gazoralțe, 
un pumn de temee: 

„Baba meai—respiră domnul primar. 

— Nevasta dumitale? 

— Baba mea, ce mai încolo şi 'ncoace.. Demult n'am 
cercetat-o să văd cite parale mai face!..” 

ŞI aşezindu-şi minile'n şolduri, bătrinul strigă din prag: 

„Mărando-tă!..* 

Femeia abia işi întoarse fața câtră noi. 

„Ei, gata-l?. Avem oaspeţi mari în sara asta; al tu la 


ştire gi ba ?..“ 

tuşica îi făcu domnului primar un semn cu mina, se 
vede, un semn al ei—şi pe care nu-l putea înţelege decit el; 
deaceia ii şi răspunse: 

— „Aşa ti-i vorba ?.. Bine, foarte bine. * 

Apoi mă apucă iarâşi de mijloc şi mă porni din nou spre 
mijlocul ogrâzii. ) 

„Oleacă de zăbavă,—şi i gata... Să mai vedem acuma ce-ţi 
face flăcăul şi cail.. l-am spus demult, de unde să la ffa şi 
i-am arătat gâleata pentru adăpat... ŞI de pus inima la cale, 
avem noi grijă şi pentru dinsul..” 

we Dar în mijlocul ogrăzii, primarul se opri, şi mă bătu pe 
umăr: 

„Da', mă rog dumitale: mai ţine mult războiul 3. Ce zici?.. 
Ce crezi? Câ-i greu, cum mu se mai afl... Pe la noi, lumea 
ca lufhea cea proastă: tot a crezut c'a fi şi s'a stirşi... 
am dat drumul, să plece, - complectaşilor, şi rezervişiilor, şi 
milițienilor, =a fost multă veselie. hiuia lumea, şi cinta, şi 
petrecea.. Bărbaţii, ca bârbaţii, făceau voe bună nevestelor 
şi copiilor, şi nevestele-şi faceau datoria lor şi plingeau pentru 
plecarea soţilor. Asta-i treaba lor... După plecare, veneau scrl- 
sori, şi femelle se adunau, le ceteau una pentru alta, se min- 
gfiau... Pia ce-au început bătăliile şi-a veni! vremea să se 
tragă oastea Inapoi, şi-au inceput să curgă muscalii şi să vină 
ein de prin alte sate, a fost cum a lost; dai GE 
drept să-ţi spun, a fost alci în Răcăuţi un iad... nezeu 


UN SAT CA BEE 393 


Sfintul ştie ce-am fâcut şi ce-am dres, ca să ajungem aşa cum 
ne vezi dumneata...“ 

Primarul oftă cu durere : 

„Au pierit mulţi, domnuie căpitan... Păcat de-atita lume.. 
Ş'au rămas prea multe case fâră stilpi şi fără stăpini., Of, 
ott. Că femeia, ştii dumneata, —ča femeia h.. Şi vădana-i încă 
mai cu păcaz pentru ea singură, pentru vecini, pentru nea- 
muri şi pentru oamenii stăpinirii... ÎIntreabă-mă pe mine şi 
ți-oiu spune...” 

Dar n'avui vreme să-l întreb ; mătuşa Miranda ne chema 
în căsuţă ; masa era întinsă. S 

„Pohim ! imi zise domnul primar, luîndu-mă pe după mij- 
loc; să me punem o leacă la cale, şi dupi cină. dacă-l avea 
plăcere, am să-ţi spun o straşnică intimplare din partea u- 
neia... şa alteia... Da" ia poftim, că răcesc bucatele...* 


D 


Sculindu-mă dela masă şi mulțămiad, domnul primar Du- 
mitrache torbă tmi arâtă indată luna care sâlta mereu peste 
pădurea Bogdânii, 

„Va fi o noapte mindră, domnule căpitan... ŞI poate vom 
avea şi puţină linişte ` de două zile tunul nu mai bate la Ca- 
şin, spărturile nu mai ridică clocot de fum şi de colb... Numai 
artifiţiile ard.. Haldem în grădină să vezi şi dumneata cum 
sue luna deasupra Bogdânti,.." 

Cu-adevârat însă, domnul primar avea o altă țintă ; după 
cina cea gustoasă, cu rachiuaşurile ei, cu păhâruţeie ei, dom- 
nul primar avea să-mi spună povestea celor irei vadane ale rāpo- 
satului părinte Aliontie, star: tul sfintei minăstiri dela Bogdana. 

Cum aşa ?... Intreb eu inspăimintat, trei vădâni ale sta- 
reţului Se, 

— Trel, domnule căpitan... Trei. ŞI toate trel imi fac 
atitea zile fripte, cum nu mi se intimpliă din partea celorlalte trei 
suie treizeci şi trei.. Te-ai piins! mie... Te cred.. Må volu 
plinge şi eu dumitale gh rogu-te, fii bun şi mă crede..." 

Vorbind, imi arâtă la rădăcina nucului un scaun; mă a- 
şezàl şi privii peste gard şi peste țarinile adormite, spre rå- 
sărit, peste culmea de dealuri negre, cimpul auriu al cerului 
pe care pluiea o lună plină în sara a doua. 

Ascultam. 

Povestea cu cele trei vădane, începea cam pe departe. 
Ca unul ce era de-o vristă cu părintele Alexie cin Răcăuţi şi 
cu preoteasa Măgdalina, primarul îmi vorbi intăju despre a- 
veastå minunată păreche de oameni buni şi veseli, la care på- 
rintele Aliontie dela sfinta minâstire a Bogdânii se alla cam 
în toată săpiâmina citeodată : 

„Părintelui Alexie, de-aici dela noi--Imi şopti mai-marele 


394 | VIATA HOMINRASCĂ 


Răcănților,—au i-a fost dat să aibă prunci, decit încoace tig- 

u, aproape de moarte.. Înţelegi `. Ș'a murit, ag (sat pe 
biata cucoana preotea-4 cu prunc la sin, cu durere şi cu grijă... 
$i pe părintele Aliontie, ca pe un veghetor. 

Asta-i una...“ 

A doua văduvă era o-dăscăliță adusă în fragedà vristă 
de peste munţi, ca soție dascălului Toma, răposatul din iaraa 
trecută... 

„larăşi, domnule căpitan—adaose primarul—pot spune că 
erau şi aceştia oameni cum se cade. Dascalui era cintâreţ 
vestit; avea glas dulce şi niște ochi care-ţi topeau sutictul 
(ind începea axionul şi-şi ridica privirea spre Milostivul 
Dumnezeu, se cutrem ra tot norodul şi zicea în Bine: „brava 
dascal“... Cit despre dumneaci dasc'liţa Ilinca, acela era nt- 
mai fiori și numai neastimpăr,, Urzită dia jăratec, ca pentru 
altă vreme şi alte tărimuri, dăscâlița Ilinca avea evlavia el: 
încăleca bărbăteşte, mingiia la adunări barba şi obrajii păria- 
int Aliontia, şi pleca la locurile ei de peste munţi, în miezul 
nopții, pe cele mai tain'ce poteci. În zilele acelea dascalal 
Toma ai fringea minile cu'ngrijorare... Atita doar, că-l min- 
giia părintele Alexie și-l spunea ci egumenul dela Bogdana 
se allà dus la scaun, la Episcopie, cu oarecare socoteli ale 
minăstirii...* 

Domnul primar inspiră adine aerni răcoros şi mirositor 
a frunză de nuc, îşi desfăcu larg bratele E trecu la poment- 
rea celei de a treia văduve, mâtuşa Irina Prescurâriţa, vestita 
tuminăreasă depe vremuri a stintelor minâstiri Bogdana și 


„Aceste trei ființe, ofta arul—aceste trei suflete, — 
mă crede domnule capitan, mi-au amârit viaţa şi-rii otrăvese 
şi ast?zi zilele, 

Cind s'a ridicat în Răcăuli şcoală novă, a venit părin- 
tele Aliunţie şi-o pus o mină de ajutor. „Vulţămesc, cinstite 
părinte" —i-am răspuns eu, ca din partea obștiei—,„pentra a- 
castă jertfă a sfinţiei tale"; dar parintele Aliontie s'o'ntors şi-a 
zis | „Nu, fiule ; celace-am dat, să fie plata dreapta pentru 
invăţitura ce vor dobindi şi sprijinul ce vor avea din partea 
dumitale, şi-a dascalilor, şi a obytiei Î tregi din Rach, a- 
ceşti trel copii sirmani, pe care sufletul meu nu-i poate lăsa 
n-socotiți”. Şi-mi aduse de faţă trei copii de cite un cot și 
jumătate cu Ar gâibui tustrei, cu ochil ca floarea de clcoară 
rourată : liut, al răposatului părinte Ale Je, Culieș al dasca- 
islului Toma şi Chilor. „Ştii bine, îmi zise parintele Alios- 
tie arztin'u-mi pe cel de-al trelea—acesta-i brâduj răsârit dia 
săminți necunoscută al gri i fiule, de dingil...” ja 

Primarul îşi imprăştie iarişi brațele şi iarâşi le aduse e: 
nä sine, caşi cum ar fi tras din adincul unei ape nn aiged 
incărcat, A 


UN SAT CA NP-ALTELE E) 


„Trei copii sărmani.., ai zice dumneata, domnule räpitan... 
Tre! diavoli, volu zice eu.. Trei diavoli...“ 

ȘI primarul Gie scurt, c'o izbitură de pumn în întuneric, 

„Trei diavoli. Deştenţi,—da' răi... Învâțau bine,—da” 
răi... Păreau aner şi blinzi ca micii ou vreme varga 
dasealului sta ridicată.. In colo,—toc!.. N'a rămas copil în 
sat en eapul nespart de ci; n'a rånas livadă cu garduilie ne- 
sârite, cu poamele neturate; n'a rămas sântâmină, n'a rămas 
zi, în care preoteasa... şi discălița Wien şi Irina Prescurărița 
“să nu vină la mine cu plingere, cu întrebări: „cutare a zis 
aşa, cutare a zis altfel, cutare a strigat asupra copiilor noştri... 
De ce, vere Dumitrache, nu opreşti dumneata satul, să nu le 
mal zică: pul de diavoli ?“ — Pacatele mele, domnule câpltan, 

"atita... 

) „Au crescut mari, cei trel feciori, sau ridicatbăetani, au 
ajuns fMăcăoaşi... Alte pozne, alte nâcazuri. Satul impotriva 
"o, pe de-o parte, —cele irel vâdane apârindu-l, pe de alta. 
Furan gişte, fugau găini, furau purcei.. da iuți ca argintul cet 
vin şi harnici ca focul., Şi cind venca po la nol- zice pri- 
marul—pärintele Allontle, stariju! cel de demult ai stintei ml- 
năstiri dela Bogdana, și cînd s'arátau Hliut şi Culăeş şi Chi- 
lor, să sârutau umiliţi mina părintelui, mă uitam la el cum # 
imnecau ochii în lacrimi. Atunci uitam şi eu de toate, şi mă 
bucuram Cor ajunge la toată urma cameni de treabă... 

Luna era sus şi albea plaiurile in toate părţile. Un viat 
răcoros incepea să suspine năvălind pe Trutuş. 

Primarul se Indepârtă un pas şi mă privi tăcut; apol se ` 
mişcă şi-mi zise : 

vi Lg şi te culcă, domnule căpitan; a H tirziu... M am lua! 
cu vorba, cu satul şi cu vadanele satului nostru, aam alune- 
cat dla!r'una'nir'alta, cum alunecă apa...» 

Ne'ndreptarăm spre piriaz, trecurâm, dar în bătâtura ne- 
tedă, înecată'u lumină, domnul primar Dumitrache Horbă îmi 
strigă incet ` 

e „Sti 1... Mi-am adus aminte de-acn şase-şiple ant,— 
aşa ceva. Strinsesem tinerii şi pornisem cu dingil la Bacâu, 1a 
recrutare. Cu ctteva zile mai înainte, preoteasa, şi dascaliţa 
şi Prescnrăriţa Irina, Imi deschideau ş -mi închideau de cite 
patru ori pe zi uşile cu rugâminme, să nu e la țara teciorii : 
„Sintem vadane, sintem nem rnice, domnule primar ; pune, 
rugămu-te, o vorbă ja domnii aceia, să ne lase feciorii. „Bine, 
bon — le ziceam ; lăsaji-l şi nu-i mai bociţi, că nu vi-i jae ni- 
meni; şi vorba aceia oiu pune-0..” La Bacâu. flăcăii s'au ce- 
put să fle îmbrăcaţi şi ei, dar legea a fost mai tare ; ca tecio- 
ri la mame vădane, nu Se putea; şi-aşa, S'au intors tustrei în 

Răcăuţi cu inimile negre. trecut o zi, au trecut două... A 
mceput lumea a vorbi în fel şi chip, au Inceput fetele a-l rl- 
de.. „Face oaste cine poate, soro... Poartă pinteni, 5070, SR 


106 VIATA ROMINEASCĂ 


sabie numat vrednicul, numa! voinizul,..* Ce crezi dum- 

lL. Au venit îndată vădanele şi m'au pus pe cărbuni: 
„Cum se poate să ne ruşinezi dumneata, domnule primar, în- 
tr'atita 3... Da' ce ?,. Băeţii noşiri îs nătingi, îs chiori ?... Sâ 
d duci la oaste...“ Le-am făcut hirtii gan plecat tustrel.. 
1 ani dearindul, asta, am scris răvaşe lui Uint, fut Cu- 
Leg şi Ini Chifor... „Scrie-i așa, zi-i aşa..*—şi'n toate săptămi- 
aile veneau tustrele vadanele să le cetesc şi să le tălmăcesc 
răvaşele feciorilor... Muncă de lad, chin... A dat apoi Dum— 
nezen şi-au sfirşit, au venit acasă flăcăii, au stat un an, doi, 
s'au însurat, şi-au plecat cu războiul, Trăesc, slavă Domnu- 
tul, şi după cite aud, se poartă cu mare vrednicie; din partea 
tor, ca primar ul Răcâuţilor, nu am nimic a mă plinge, dom- 
nule căpitan... Dar,—oi şi iarăşi ofl.. gindaşte acuma dum- 
neata ce-mi pătimeşte mie suiieiul cu preoteasa cea plină de 
griji, cu baba Ilinca cea fâră astimpăr, cu prescurărița Irina, — 
cu mamele acestor trei, fără să mai pun la socot d né- 
vasta şi soacra lul Iltut, pe nevasta şi soacra“ lui Culăes, pe 
aevasta, pe soacra, pe mâtuza şi pe altă mâtușă alui Chifor...” 


Tudor Pamtile 


Vinătoare 


Purtind vătui şi vidre la şea, vinat uşor, 

in jurul lui boerii, hâitaşii, tot alaiul, 

Pe urme luji de zimbru, se-opreşte Dragoş Craiul 
Abia strunind pe Molda de pasul Iui Fuior. 


Poteca e tăiată: Puhoiul. Roitor, 

Subt fumuri inelate adoarmen vale plaiul 

Şi Domnul de-l priveşte şi de-i asculti nalul, 
Se tring cetăţi în ochii lul vil de vinător: 


Atunci, rupindu-l pumnul ce-i descleştat de vis, 
Câţeaua scapă, fuge, alunecă'n abis 
Sta 'nghite riul... Nimeni n'o smulge dintre valuri... 


Che în tăcerea sării, pe ape, toi mai rar, 
Departe, se aude intre-amindouă maluri, 
Prin linişte lătratul, trecînd ca un hotar. 


e 


Ctitorii 


- îmalţă Mânăstirea şi intre Rai şi lad 
Cu Doamna Fira Radu P.harnicul o 'nchină. 
La dreapta și la stinga copiii se anina: 
Rucsandra şi Despina, Sas, Neagoe şi Vlad. 


Urgie le-a fost soarta: bătrinul, ca un brad 
Căzu, lovit de-un paloş în roată de lumină... 
lar fetele şi mama, s'au stius intr'o grădină 
Cu poamale amare de plius, ln Țarigrad. 

o 


Feciorul cel mat mare a putrezit în Jiu. 
A! doilea prin codrii... Cel de pe urmă fiu, 
Cind print Păcatul cu ochi de viorele, 


Pe stema Preacuratel a pus să batun nume, 
A 'mbogàțit armenii şi a plecat în lume, 
Vinzînd vre-o şapte sate, pe-un pumn de peruzele. 


lcan Marin Sadoveanu 


iptrias Upteerapttän 


Batrinețea, Natura și Tratamentul ei 


+ 


„Que Liam e asi! comilamnă A la vielfezag età ln 
Bit, degt ta Io. ane kat commune A tour etre vienat. 
Ce serait hoc bien sorne un: d s’ milizn=e, phis 
d picurer, pits $ tte angare de lutter”, 

Charlies Richat (Homo staltua e Dn. 


„Numa vie Ufrang et Doua moutrons; toua voga 
viciliir et Arpernitre Les ettres qui mios endrrat, 
Tout d'abord nous map resvotta pas dGeacgëalan 
e» Hr: libi isésorabie e nous [a cònsbdórom cott 
une fatali nniyerselle Ae da naturs, sple ortie gê- 
tibtalisatiga eee hien towdée 3. Dn au oiatralrr, 


silan vřēliirase et la moçt sont-elle dea phénsmàssė 
întnles et uatweis ? 

Leg txpérigtcts ró-gites de Lab, =e Cunikisa, et 
Suta les ob-ryvaitlans aimliairea repdesf A stiribuar 
È se phenombne du vicilimvement În caractère Zug 
abcideat remi labe, ala jg remède n'est pas tru”, 

e (Lasă viita pag. 344) 


Există în toate fiinţele vieţui'oare, capabile de a simţi, o 
dragoste nestirşiti de viaţă care atinge maximum la om. 

Pesimişili cong-eveni sint rari şi pe de altă parte Max 
Nordau a putut su-ţne paradoxul câ inseşi sinuciderile sa fac 
din dragostea de viaţă, de viaţa insă pe care netericiți au vi- 
sat-o, au dorit-o, dar n'am avut parte gu păs_ască. 

Dar sinuciderea e de cele mi mult: ori o manifestare a 
unei boale a sentimentului m: lancolia — și murca majoritate 
a oamenilor continuă sa iubească wiaja en toat: sufernjele ce 
te îndură punind deasupra acestora ceiace ea poate da ca bun şi 
frumos. e 

Acest sentiment — acest instinct, instinctul de conservare 
-- conduce pe om in toate acţiunile sale, tar ideia că viaţa trebue 
să aibă iuir'o zi un sfirşit e însoțită intodeauna de o profundă 
tristețe, cu alit mai profundă cu cit ideia apare mai limpede. 

Omul in genere doreşte ca viaţa lui să dureze intoidea- 
sna in mijlocul na'urii tinere şi fermecătoare. 

Poetul francez a vorbit pentru intreaga omenire în celebrele-i 


„Versuri: 


ci bas lous les Liese meurcal, 
ous les chanis dea olsenux sonl couris. 
Je rêve aux tes qul demeuren! loujours. 


400 VIATA ROMINEASCĂ 


Cum de altă parte moariea fiecărui individ apare ca 
e realitate hata care nu se poate trece, sa simţit nevoia nne? 
solution! care să potolească chinul acestui desacord dureros. 

Astfel s'a născut credința in viaţa viitoare, credința ce a 
pus în acelaşi timp în sufletul omului liniştea şi o tărie, ce ar 
fi lipsit altiel, de a infrunta suferințele vieţii şi moartea insăşi. 

Progresele stin) au zguduit însă puternic credinţa în viaja 
toare. 

i Orice ar pretinde uni! tilozofi metatizicicni, ctlace se chiamă 
sufletul și „Cugetarea sacră” è, precum spunea Eminzscu, un 
„minunat joc de imagini”, iar imaginile caşi percepțiile sint in 
t ne de scoarţa creerului nostru, ; 
apri erei şi percepții proprii fiecăruia dintre nol tre- 
bwe să dispară odată cu celulele noastre cerebrale, —iar acest a- 
devâr, a cărui realitate se impune, SE se mai poate împăca tu 
dință în viaţa viitoare. 
NS eeng tot Gate filozofic al unora, tte- 
me să recunoaştem că această constatare, că moartea e o Sèr- 
timță făra drept de apel, a vărsat un nou val de tristeţă în sufletul 
ege val pe care geet a eg ee pare a fi 
împrăştie cu ale sale „incer optimiste“. * 
wer itp fi, a reveni la eg credință subt forma ei 
— mu mal e bil. : 
2 die gege Eeecch Lët forma de care am vorbii 
ee! puțin, e definitiv condamnată pentru toți cei ce posedă ci- 
teva elementare dar hotăritoare date de fiziologie cerebrală. 

Şi cu toată evidenţa aparentă, omul ou se poate hotări să 
să se resemneze. Problema. morții e din nou pusà la ordinea zi- 
lei cu întreaga anxietate ce se leag ca. 

7 deer pe care o dădea credinţa în viaţa viitoare dtapă- 
rută, gindirea omului este iarăşi pusă in mişcare şi cercetarea 
se îndrumează de astădată pe o cale nouă. 

Medicina se luptă de multă vreme cu boalele, aceste cauze 
accidentale ale morţii; și chiar = SE trebue să recu- 
moască cit de deseori victoria e partea 

N'am decit să citez aci efectele serurilor terapeutice şi ale 

urilor şi vaccinurilor preventive. 
P deet tinere en Zeg salvate de serul antidilteric şi e 
imensă victorie asupra morţii reprezintă vaccinul antihoteric. 
in fața acestor strâlucitoare cuceriri ale sto omenirea 


* Prolesorul Slălineanu a expus într'unul dia namerele eniior 
presedenji ideile conjiaute în această lucrare. 


PATRINE TEA, MATURA ȘI TRATAMENTUL EI 49 


Da, medicina se luptă ct boalele şi numărul acelora 
de, care e lipsită de putere sau pe care nu le poate s 
pm ip bosiele si pa 3 Au 

nt un fel de accidente. Există insă o moarte 
„Bâturală”, acela ce inchee In mod inevitabil ọ viață normală şi 
urmind upei bătrinețe mai mult sau mai puţin em prea 

Medicina putea-va care să facă ceva contra acestela ? Nu 
t ar. o Gaga eg ee: puțin o prostie să incerce? 

e pund un vă a câror valo 
contestată de nimeni. We meigleg 

Nu, repiică alţii ale căror merite nu sint mai puţin recu- 
noscute. Moartea prin bătrinețe e un rău remediabil, dar reme- 
diul nu e găsi. 

ea deci problema cea mare ce se pune in discuţie: 

irînețea e o stare normală, lar moartea ta însăşi con- 
secința normală şi inevitabilă a vieţii sau din contra trebue 
considerata ca o boală contra căreia medicina trebue să caute 
„remedii curative sau preventive ? 

Omul de gtiinţă, biologistul în spec!'e, trebue să examin=re 
această probknā in mod obiectiv, fără idel preconcepute şi să 
admită zoluţiunea ce va decurge din examenul faptelor fje că 
éa va corespunde sau nu inie:eselor sau dorințelor omenirii, 

Bătrineţaa este o stare normală d Răspunsul atirnā de ač- 
vepțiunea ce se dă ultimului cuvint. Dacă prin norma! sz în 
kge celace se Întimplă în mod regulat ori cârul individ ce a- 
tinge o anumită vristă, atunci bâtrineţea este o stare normală. 

Dacă insă înţelegem prin stare normală aceia in care func- 
vunile organismului se exercită In condiţiunile cele mai bune, 
e evident că bâtrinețea nu ce poate considera ca îndeplinind 
aceste condițiuni. 

Optimul funcţional e departe de a coincide cu bătrineţea. 

Mai întâlu toată lumea e de acord să considere dementa 
senilă — pierderea progresivă a memorici, ruina progresivă a 
'uncţiunllor psihice — ca o stare patologică, 

Or auterii, care s'au „ocupat cu studiul acestei chestiuni, ad- 
uit în genere că această stare nu reprezintă decit o exagerare 
à procesului bătineţei „normale“—cu alte cuvinte /comune. 

Nu mise pare nici 0 îndoială că bâtrinețea trebue consi- 
derată ca o stare patologică, ca o boală cronică şi progresivă 
ze se termină cu moartea. Curiozsă concepție aceiaa unei stări 
aormale care se termină in acest fel! 

Bătrinețea e o boală a nutriţiunii generale — o distrofie — 
su simptomele şi leziunile ei, cu modificări în chimismul singelui 
și al ţesuturilor şi, astfel fiind, patologiştii urmează a se ocupa 
su studiul ei, a cerceta mecanismul şi a căuta dacă nu e pos 
sibi! de găsii şi un tratament preventiv sau curativ. 

Băirineţea la om se caracterizează printr'o scădere in greu- 
weg gi inăițimea corpului, prin încovoerea -coloane! vertebrale, 
prin a birea şi rărirea părului, prin sbircirea pielei care îşi 


elasticitatea. Forja musculară scade, vederea și auzul, sen- 
ach de asemeni scad-adeseori, > 

Bătăile inimi! devin ceva mai frequente, tensiunea singelui 
se măreşte, pe lu vreme globulele roşii og hemoglobina — 
substanţa colorantă a ultimelor ce serveşte de rezervoriu de oxi- 
ea — scad, Singele devine mai apos, coagulabilitatea sa e mărită 

umite substanțe ca urela, colesterina se găbesc In cantitate 
mal mare, ultima de două ori mai mare ca în starea normală (Bec 
Querel şi Rodier). Numărul respirațiilor creşte uşor, dar capacita- 
tea respiratorie a plăminilor scade. , 

Pofta de mincare -scade adeseori, există o tendință la di- 
wiet stomacului, la constipaţie. 

Funcţiunile de reprodacţie scad în genere, deşi spermato- 
geneza a putul H observată persistind la vriste foarte Înain- 
tate (90—94 ani). 

Schimburile organice sint încetinite, cantitatea de oxigen 
consumat și de anhidrida carbonică eliminată scade. Ureia dela 
0,300 pe kilogramul de individ ajunge la 0,122. Acidul fosforic 
dela 250-—2.75 In 24 ore ajunge la 1.10 In medie, ete. 

Modificările găsite în organele bătrinilor — Teziunile bäim 
nejel — confirmă caracterul patologic al acesteia, 

Notăm mai întâlu o scădere În greutatea organelor care 
poate merge pănă la jumătate din cea inițială pentru unele or- 
gane ca testiculul, şi care poate fi de citeva sute de 
grame pentru alte organe mai voluminoase. Astfel ficatul, a 
cărui ops? mijlocie normală este de aproximativ 1500 gr., 
scade Ía 1100, iar creerul dela 1200-1400 la bărbat și dela 
1100—1300 la temee Intre 40—50 anl scade la 1054—1023 la 
primul d la 979 - 942 la cea de a doua,-după vrista de 65 ge 
ani (Geist). , 

Examenul microscopic ne arată reducerea de volum şi de 
număr a elementelor nobile — specifice — ale ţesuturilor, cu mo- 
dificări structurale variate dintre care una pare caracteristică 
pentru bätrinețe, degt o putem întâlni și in afară de aceasta 
E vorba de o îngrămădire de granulațiuni grăsoase în celulele 
nervoase. (Marinescu şi alți autori), în celulele păreţilor vaselor, 
dar şi în acelea ale ficatului, rinichiului, piăminilor, inimii, etc. 

Observațiunile mele personale în cazuri de demenţă senili 
confirmă această ingrâmădire de granulațiuni grăsoase în dife- 
ritele organe. 

Trebue să adaug aci că un fenomen asemănător se poate 
observa în unele Intoxicaţiuni cronice, fapt ce pune încă odată 
în evidență caracterul patologic al bätrinejel apropiind-o de pró- 
cesele toxice. 

e > lnmulfirea fibrelor şi celulelor, țesutului de susţinere Us" 
sutul conjunctiv şi cel nevrogiic, ultimul în centri e 
mal puțin caracteristică. Am p tut eu insumi să mă gin de 
absența acestul fenomen (al sclerozei) în organele unor H 
iar fa ce priveşte leziunile sclerotice ale vaselor, Charcot le-a 


. 
= D 


 — PĂTRINEȚEA, MATURA ȘI TRATAMENTUL 2E 9 


nh, "mie 103 ani, lar Harvey ja 152 ani {n cazul cele- 
Aen ie E Vë, Kai 

terațiuniie sclerolice râmla cu toate. tre- 
quente la bătrini. Ele par încă mai dese In cazurile de bátri- 
neje precoce, de „senliltaie“, în sensul cum o concepe Letienne 
care voegie să facă o deosebire între ultima —stare patologică- 
şi bâtrinețe, stare fiziologică. 

Concepţia lul Letienne trebue totuşi primită cu oarecare 
rezerve sau restricţiuni; lar în ce priveşte inţelesul ce-i are aci 
cuvintul fiziologic, el e desigur altul decit acela de stare fanc- 
țională optimă agorganelor, care ni se pare cel mai potriwt. . 

Moditicarile organismului bâtrinilor se pot constata și cind 
ie studiem din punctul de vedere al compoziţiei chimice a sin- 
gelui sau diferitelor organe, Caracteristica e mai ales creşierea 
unor substanțe grăsoase în slige şi organe şi deshidratarea 
progresivă a tesuturilor. 

Chestiunea bätrineței şi a morţii „naturale“ a fost pusi 
şi pentru ființele unicelulare şi s'a ajuns la concluriunea că acess 
mwa cunosc privilegiul imortalității. Fiecare individ se divide în 
2, iar cel 2 indivizi noi, astfel rezultați, se redivid la rindui lor, 
şi aşa mai departe. 

După Maupas toluşi acest mod de diviziune nu s'ar putea 
propaga la infinit, ci după o serie de bipartiţiuni ar apare semne de 
depgenerescență evidentă. Talia se micşorează, nucleul se atro- 
fiară şi animalul piere în urma acestei stări de senescenţă, 

aci bach infuzoriul are posibilitatea de a se conjuga cu 
un alt individ în acelaşi stare, el ese din acest act cu forţe nouă 
și, după cum se exprimă Dastre, „Coujugaţiunea îi redă viaţa, 
tinereţea şi nemurirea”, 

Cercetările ulterioare ale lui Calkins, și acelea mai recente 
ale lui Metalaiko!f, au arâtat însă că în culturile de infuzorii fá- 
cute pe anumite medii, diviziunile se continuă indefinit fără semne 


* de bäirinețe, lmortalitatea există deci la protozoare. Ea există şi 


ja metazoare pentru plasma germinativă a lul Weisimann (oe 
lalele reproducătoare), pe CEA vreme celulele restului organismului 
ar (i condamnate, după acest autor, a muri după un anumit timp. 
ideile acestul învăţat trebues: primite totuşi cu rezerve. Chiar la 
unele metazoare, la unii viermi spre exemplu, diviziunea În mal 
multe porțiuni poate fi urmată de reconstituirea fragmentelor în 
tot atiția indivizi noi, tar ia unele specii vegetale (Begonia) un 
fragment de frunză poate regenera planta inireagă. 

In toate aceste cazuri insă individul primitiv dispare, —se 
scurge, pentru a zice astfel, în generaţiile ulterioare. La animalele 
mai superioare și mai cu seamă la om, celulele mai diferenţiate, ale 
creerului în special, care sint depozitarii persoalitâţii, nu se mai 
divid. Dacă ar face-o, Iategritatea personalităţii ar fi ameninţată. 


Dar pe de alta parte tocmai această de diviziune, a- 
“continuitate în timp a individului | r pare a-l face mai 
es vulnerabil, 


Pate zis e poate numal o aparență. Schimburile nutritive 
celulei cel în repara perderile 
DE EN, cl, i T? 


s 
"i e . 


Nu vom discuta aci care shit cauzele bâtrineței, în 
Pe ere ra A oa eeneg acea a m 
bă care vom vorbi m parte. 

Trebue să spun numa! că majoritatea autorilor admit câ 
intecţiunile ca sifilisul şi altele, precum și intoxicaţiunile, alco- 
ollsmul printre cele mai dese, determină o bătrineţe precoce. 

Din ultimul punct de vedere, nu trebue să trecem cu ve 
„derea ideile lui Meichnikoif, după care un rol important, în dè- 
terminismul unei bătrineţe precoce, revine resorhției de produse- 
toxice rezultind din putrefacţiile ce an loc, maf cu seamă in in- 
testinul gros. Pentru cunoscutul biologist dezvoltarea acestui organ, 
adevărat rezervoriu ce face posibilă retențiunea excrementelor $F 
permite animalelor să reziste necesităţii de a le evacua, cind sint 
stite să fugă spre a se apara de dușmani, s'a făcut pe seama. 
longevităţii. Struțul ce posedă un intestin gros trăeşte mal puțin 

pasările zburătoare care, nefiind silite să fugă pentru a se 
apăra, n'au căpătat un intestin gros în cursul evoluţiei lor. Un 
anumit regim alimentar, bogat în acid lactic și fermenți lactiel 
(laptele acru, etc.) ar putea contribui la micşorarea putrefacțiilor: 
intestinale, întirziind aparițlunea bâtrineţei. 
$ De altfel cazurile de moarte „naturală“, chlar la om -—gnch 
existä—tirebue să fie foarte rare, după Metchnikoti. i 

La o vristă foarte înaintată, sar părea, după acest autor, că apare 
un instinct al morţii. Omul ar simți atunci necesitatea dea muri, 
pare ar înlocul puternicul instinct de conservare pe care toat 
mea îl cunoaşte. d i 

in generat vorbind, Metchnikoff e de părere că camenii de 
astăzi mor în urma unei bătrineți patologice și medicina ar trebui 
să urmărească a prelungi viaţa atita timp cit existi inatinctul de 
conservare, * 


aliune Sp 
limită chinolloa”ei probleme a bălrinejei si morții. Acest aplimime 
rămîne totuși foarte relaliv, Mi ne va permile sä die eci 


rvenlr, le jeune homme poeses 
"Pinstinei de În vie, mais 


. t 
„la mort ne sauraii exisier qu'aux environs dn momen! eu elle 
EK de la fetalité S Tee 
„roni-iis avec molas d'horreur qu'anjourdhul iine LL ÎN aiioa Di 


 — Hëtze MATURA ŞI TRATAMENTUL EI gn 


in ce priveşte mecanismul båtrinejei propriu zise, Metchikotg 


= de părere că ea rezultă din lupta dintre elementele nobile ate 


wganismulu! (slăbite în urma diferitelor intoxicaţiuul, ca cea de 
origină intestinală, etc.) şi elementele mai puţin diferențiate, ce- 
titele conjuciive şi nevroglice. 

Oricine posedă un rudiment de cultură biologică cunoaşte 
storia fagocitoze! emisă de marele invățat ce a fost Metchnikoti 
Anumite cetule din singe şi din țesuturi au posibilitatea dea 
îmgloba și digera, intocmai ca fiinţele unicelulare independente, 
anumiți corpusculi printre care microbi, 

Acestor celule mincătoare — fagocite — le revine un rol to- 
semnat in apărarea organismului contra infecţiunilor microbiene 
Ele curăţă de asemeni resturile provenind din distrucțiuuea unora 
din celulele proprii ale organismului, 

Ele ar ataca cu timpul celulele diferențiale ale organelo 


-câre ar sucomba într'o luptă nedreaptă şi inegală, puterea de re 


producere şi de regenerare a țesuturilor fiind în raport invers cu 
gradul lor de diferențiere, minimul apartinind sistemului nervos. 

Teoria lui Meichikott nu e făcută desigur să confirme acea 
admirabilă armonie din natură, de care vorbesc încă uni autori 

in însuşi corpul omenesc — şi acelaşi lucru s'ar intimpla şi 
pentru alte fiinte cu oarecare superiorizare — ar exista o degar monit 
tundamentaiă ce ar conduce la bătrinețe şi moarte, De altfel ar 
„mai exista şi altele. , 

Voronoft, într'o lucrare recentă asupra mijloacelor de a pre- 
"mg viața, admite ca un ce de sine înţeles teoria luis Metchni- 
koii. Totuşi această teorie e departe de a îi considerată ca de- 
monstrată,. Prof. Marinescu s'a ridicat demult în contra ei e 
cu drept cuvint, după cele ce cred. 

E drept că celulele mai puţin diferențiate sint înmuljite la 
bătrin!, dar înmulţirea lor nu pare a fi aşa de insemnată ca să 
explice Inguşi procesul bătrineței. Ea se vede de altfel chiar in 
trun grad mai insemnat şi În alte stări patologice. În plus ra- 
porturile de lafiuență reciprocă dintre diferitele tipuri de celule 
ee intinim Intr'un anumitorgan, sint departe de a fi bine studiate. 

Mai exact vorbind, problema aceasta abia e atinsă din cind 
m cind. Se pare în tot cazul că „fagocitele“ mu atac celulele 
organismului decit atunci cind ele sint deja bolnave şi chiar a- 
tanci procesul de lagocitoză nu are loc în accepțiunea proprie a 
cvvintului. Celulele nevroglice ce înconjură pe cele nervoase nu 
par a îngloba niciodată pe acestea din urmă,ci mal degrabă ar 
exercita—în stări patologice — asupra lor o acţiune dizolvantă prin 

unea de fermenţi digestivi. 

Ali autori au dat interpretări diferite mecanismului bătri 


e Ate Boy-Teissier e de părere că fiecare din nol se page 
cu un anumit capital de energie vitală ce se cheliueşte în cursi 
existenţe! cu atit mai uşor cu cit celulele sint mal diferenţiate. 


. 
H 


d. «a putea compara atune! d comparație 
ar îi valabila și pentru alte ființe vieţuitoare) cu o candelă ce 
arde atita timp cit mai are încă o rezervă de unidelema şi care 
se stinge cînd această rezervă s'a cheltuit. 

De fapt nu se poate contesta că intensitatea vieţii— jude- 
cată după aceia a tuncțiunilor de asimilaţie — atinge maximul în 
epoca embrionară şi manifestă o scădere progresivă câtre bă- 
trinețe. 

Concepţiunea lui Boy-Teissier conţine deci un simbure de 


energia comună celorlalte fenomene din natură. 
Inţelegind prin energia vitală ceva de sine stătător şi intan- 
gibil, ei ar fi In principiu iremediabilă, 


n contra, considerind fenomenele vieţii ca expresiunea 
anui mecanism fizico-chimic, bätrinețea apare ca o alterațiune 
mecanismului în chestiune, iar datoria biologistului și mai eu 
seamă a medicilor e să cerceteze în ce constă această alterajiune, 

Din momentul ce e vorba de o modificare a unui mecanism 
fiaico-chienic, nimic nu se opune, în principiu, la restabilirea a- 
cestui mecanism și deci la o reincârcare a organismului cu ener- 
gia tinereţei, intocmai după cum putem turna din nou u 


bine meritată. 

Prin cercetâri de laborator asupra cărora nu volu insiste, 
„acest savant ajunge la concluziunea că procesul dezvoltării orga- 
mismelor și acela ce condiționează durata vieţii sint- indepen- 
gente unul de altul. 

Diferit} autori au căutat să eoncretizeze în se constă alte " 
raţiunea funcțională ce conduce la bătrineţe. 

Astfel, dupa Réveilié Paris, bàtrineja ar fi datorită unor tur- 
varări ale aparatului respirator. $ 

Ca urmare, oxigenarea singelul s'ar faes insuticieni, de unde 
o decădere progresivă a organismului. i 


Intr'o ordine de idei asemănătoare, Hamelin presupune că 
procesului normal de osificaţie, aducînd transtorma- 


evoluţiunea 
Gegen in os a cartilagelor costale, determină o rigiditate a tora- 


celui ale cărul mişcari, astfel împedicate, au ca urmare o insù- 
a ventilaţiunii pulmonare, deci a oxigenării singelui, 

a răspuns la această ipoteză că nu e probat că alters- 
Vunile osoase, cartilaginoase, pulmonare sint constante la bătrini 
şi mai cu seamă că alteraţiunile, mai ales cele osteo-cartilagi- 
moase, siot efectul nu cauza bătrineţei. 

O scădere a ventilațiunii pulmonare pare fosă a exista de 
tapt Ja bătrini, deşi (mine de văzut întrucit ea e urmarea bë- 
trineței şi Inirucit poate contribui la progresul acestei din urmă 
e Oricum ar fi, insuficiența hematozei și a fenomenelor de o- 
xidare în general are un rol important în producerea fenome- 
melor de epuizare (Verworn, Marinescu şi Mihăilescu, etc.), iar 
bătrinețea prin incetinirea funcţiunilor de reparaţie (de asimilaţie) 
poate fi privită intr'adevăr ca rezultanta unor fenomene de cpu- 
izafe. 
Turburările respirațiunii pulmonare pot prin urmare să gon- 
iribue într'o măsură ce râmine de precizat, la producerea hâtrt- 
peche, Dar mai importante par a fi alteraţiunile oxidaţiunilor Ig- 
tracelulare în raport cu modilicări In mecanismul regulator àl 
schimburilor nutritive (glande cu secrețiune internă, fermenti, ete.) 
Brousse, Huchard, Marinescu invoacă de asemeni turburări 


ale nutriţiunii în producerea bățrineței 


Primul dintre aceşti autori apropie bâtrineţea de boalete prin 
iatoxicaţiuni crânice ți prin încetinirea nutrițiunii. Hochard in- 
voca, în mecanisinul bâtrineţei şi arteriosclerozei, produsele de dë- 
asimilare. i 

ideile lui Brousse trebuesc apropiate de concepţiunile în 
care aleraţiunile giandelor cu secrețiune internă au un rol im- 
portant în producerea bătrineței și despre care fmi rămâne să 
vorbesc. 

O încetinire a nutriţiunii, o scădere a proceselor de sin- 
teză, cu alte cuvinte de asimilajle şi deci de reparație şi reg . 
nerare, pare înir'adevâr un caracter esențial în mecanismul bä- 
vineţei. ingrămădirea de substanţe grăsoase în celulele bătrinilor 
trebue apropiată de acela pe care Marinescu caşi Pighini su 
văzut-o apărind în celulele supuse la auto-digestiunea aseptică 
(autoliză). 

Ori produsele ce rezultă din aceste digestiuni sint aceleaşi 
care fac sintezele, reparaţiunile, regenerâriie țesuturilor. Prezenţa 
lor în celulele bâtrine pare deci a evidentia iocapacitatea pro- 
caselor de asimilare, turburare profundă a nutrițiunii ce conduce 
in mod logic la moarte. 

Dar o turburare analoagă o gâsim tocmal în aMtesațiuni 
unor organe ce regulează nutriţiunea ţesuturilor. 

E vorba de glandele cu secreţiune internă. 

Mal mulți autori au căutat så explice fenomenale bäirine- 


i 
` 
i 
i 
EK 


acesteia şi acelea ce se produc după extirparea glandei tiroide. 
Chestiunea a fost atinsă mal tirziu de către Hertoghe, Paris 
An mod ocazional de mine insumi într'o lucrare în colabora 
cu Papinian (1904). In a an Lorand H consacră o comu- 
aicare. Lucrările ulterioare (Parhon P Goldstein, ete dear 
schild, Voronoff) au accentuat L mult partea cea Ur 
nile giandulare o pot avea în fenomenele involuțiunii serile. 
şi Rothschild notează ca simptome comune semi): 

şi insuticienţei fuucţiunii tiroidiene starea uscată, sbircită şi 
moasă a piele, scăderea temperaturii cu turburările termice su 
biective egenen vasomotrice ce depind de ele, căderea pe 
filor, r a sprincenilor, lipsa de pofta de mincare, constipaţia. 
ep menstruației la femee, agenezie la barbat, somnolențe 

„ Căderea dinţilor, dureri reumatice, încetinirea funcțiunitor 
autriţiunii, slăbirea reacțiuniior organice şi nervoase, tendința la 
diferite scleroze şi mai ales la ar 

Se adaogă că glanda tiroidă este adeseori alterată ia bătrini 

In pius se ştie că există o legătură strinsă între cantitafea 
de iod conținută în corpul tiroid = funcțiunile acestui organ 
Or, pe cind, după Monéry, iodul din această glandă e în camii 
tate de 7 miligr, 444 între 40 şi 60 ani (în medie), ajunge la 
i mgr 688 intre 70 şi 80 ani. Tratamentul tiroidian corigeaza 
diferitele simptome enumărate maisus Mai mulţi autori au văzu: 
chiar aparițiunea de peri negri la bolnavi, deja albiţi, supuşi Ia 
tratamentul tiroidian. “Toţi cei ce au tntrebuințat acest trata 
ment (caşi pe cel ovarian între alte tratamente cu extracte de 
organe) au avut adeseori impresiumea că bolnavii lor sint Inti- 
neriji; iar Hertoghe, vorbind de o clientă a sa supusă tratamen 
înlui tiroidian, spune că in urma acestul tratament pacienta pare 
fiica ei proprie 


———PÂTIDNEȚEA, MATURA Şi TRATAMENTUL ep 


Lévi şi Rothschild conchid că glanda tiroldă are un roi 
important in simptomatologia senilităţii și, atunci cind e supor- 
iat, poate servi la combaterea şi mal ales la prevenirea ei. 

Trebue să adaug aici că una din caracteristicele bătrineţei 
pare a fi incapacitatea reparațiunii perderilor organismului pro- 
venite în diferite feluri. Acelaşi lucru se întimplă după extirpa- 
ne glandei tiroide, iar tratamentul tiroidian corigează acest 

ect. 

Alte glande au desigur partea lor în producerea bâtrineţei 
Castraţia la barbat aduce cu sine ingrăşarea, o stara de anemie, 
da astenie musculară, urmată în mod relativ precoce de o zbir- 
tire a pielei. Faţa acestor indivizi aminteşte atunci pe acela a 
sati babe. 

Dar tată fapte ce pun In evidență şi ma! bine rolul alte 
raţiunilor glandelor germinale în mecanismul bătrineţii. 

Brown-Sequard, celebrul fzlologist, a observat că injecţiu- 
nile de extract testicular măresc dintr'o sumă de puncte de vi- 
dere energia organismului şi mulţi alţi observatori au confirmat 
rezultatele sale. + 

Totuşi din motive de defecte technice explicabile, mal ales 
penttu timpul in care a lucrat acest genial observator, ro- 
zvítatele obținute nu au fost în total convingătoare și metoda 
sa a fost abandonată pentru a fi reluată subt o altă formă, eat. 
zi cînd cunoaștem mai bine substanţele active din glandele sexu- 
ate (ovar, testicul), j 

Dar mal de curind cercetări experimentale, fAcute ant- 
male, au arătat că altoind testicule de animale tinere la berbeci 
băirini se poate observa o adevărată întinerire a acestora din 
toate punctele de vedere, 

Fotografiile din cartea recentă a lui Voronoff şi descrierea 
experiențelor sale sint foarte convingătoare. — 

Un berbec ajuns la limita vieţii sale, steril de mal mulţi 
ani, cu aspectul epulzat gd prostit, capătă toată vigoarea tinere- 
jei, dupăce i se transplantează on testicul de animal tînăr. 

Animatul find izolat într'un grajd cu o femelă de acelaşi 
specie, aceasta din urmă naşte în două rinduri cite un mlel. Ex- 
tirparea glande! transplantate face ca animalul să cadă din noo 
$a starea de epulzare de mai Inainte, pentruca o nouă altoire să-l 
regenereze încă odată. - 

Această altoire reintinereşte deci animalul şi H mărește du- 
rata vieții. 

uni cu totul asemănătoare găsim la un experimen- 


* tator vienez Steinach, care E de mai mulţi ani studiul e 


fecteior sacrațiunilor interne ale glandelor genitale asupra orga- 
nismulul. Autorul acesta leagă înt'o anumită regiune KE testi- 
cul şi epididim) canalele excretorii ale testiculului. produce 
atunci degenerarea elementelor celulare ce dau" loc spermatozoi- 
ilor, pe cită vreme porțiunea din glandă cu efecte generale asit- 
pra organismului (dezvoltarea sistemului pilos al feţii, timbrul 


KI ` eut ROMIMEASCĂ ` ` 


m — 


oc, energia musculară; tert sexual, ete) se dezvoltă tn 


perlenţele Iul Steinach au fost făcute pe șobolani bi- 

iini. Animalele sale, caşi berbeci! Ipi Voroncfi, au reintineri!. 
Durata vieţii lor a fost prelungită trecînd în mod apre- 
viabil! peste aceia de 27 luni, cit durează în termen mijlociu viața 


ja această poa 
Steinach face, ce e drept, înțelepte rezerve asupra acesti! 
mortig ëng prevede, cu preciziune, durata vieţi! fiecărui 


rte 
Totuşi animalele sale au prezintat  adevârate ‘feno- 
mene de reintinerire, de creştere a energiei generale ; ele au tost 


Se conchide că viaţa lor a fost intr'adevăr prelun- 
gită trecind mai cu seamă in modapreciabil peste durata medi: 
mai sus indicată. 

Cercetările lui Voronoti au condus de alttei, precum am vi: 
aut, la acelaşi rezultat. 

Studiul microscopic al testiculelor animalelor asttel operate 
arată o dezvoltare însemnată a celulelor glandei interstiţiale — 
glanda pubertăţii, cum o numeşte Steinach. . 

Fenomene asemănătoare au fost observate de Steinach şi 
la om, şi anume la doi bătrini operaţi ln acelaşi fel, precum şi 
la un bărbat de 44ani cuftenomene de imbâtrinire precoce, depri- 
mat, fâră putere musculară, cu oboseală rapidă, frigid şi impotent 

Donä-trei luni după operaţie, individul a crescut cu 12 ki- 
lograme greutate. Putea duce o povară de 10.) kilograme. Fune- 

ile sexuale au revenit, etc.. i 

Rezultate de acelaşi ordin se pot obține prin tratamentul 

landelor genitale ale ambelor sexe cu razele Roentgen, care 

anumite doze excită dezvoltarea celulelor cu secrejiune in- 
ternă din aceste organe. 

lată deci fapte experimentale ce dovedesc posibilitatea 
rcîntineririi, cu alte cuvinte a vindecârii—pentru cit timp tà- 
mine de discutat—acestei boale cronice pe care o numim bå- 
trineţea. 

Sa obiectat totuşi—şi de curind un castrat din Constan- 
tinopol a ridicat aceiaşi oblecţiune—că omul castrat nu trâeșie 
mai puţin decit cel ce posedă toate organele. 

Dar valoarea obiecțiunii acesteia e destul de relativă. 
Pentru motive lesne de înțeles, casiraţii cheltuese mai 


energie decit cei intregi. Or, în maierie de energie vitală, cel care ` 


eheltneşte mai puţin poate s4 se păstreze ma mult. 
Dar se e mester adăoga cà bătrini, avind ESCH atte- 


nimic de mirat dacă durata vieţii nu e mai mică la aceştia. 
răsturna 


tapteie şimentale ale lui Voronoi! şi Steinach zare prin ` 
metode rite conduc la acelaşi concluz 


or şi atac ` 


BĂTRINEŢEA, NATURA ŞI TRATAMENTUL E -Ait 


crețiunii interne a testiculului măreşte durata mijlocie a vieţii. 
ce se spune des i 
arat sp pre testicul e aplicabil desigur şi o-. 
j alte glande po! avea partea lor în mecanismul bâtri 

Anumite turburări ale capsulelor suprarenale desse apr 
bătrinețe precoce, iar tratamentul cu extracte din aceste glande 
pare a stimula vitaiitatea cl puţin a unor sisteme de orga- 
nism. Cu un extract din aceste organe * am putut observa de 
curind creşterea părului capului la o bolnavă ce-l pierduse 
de mai mulți ani. Părul incepu să crească mallntáiu aib, apoi 
negru. ŞI aici e vorba de fenomene de regenerare, de reinti- 
nerire, fie și numai a unui sistem organic. De altfel bolnava 
care, ce e capia cra prea Inaintată în vristă, s'a simţit ma! 
bine și dn alte puncte de vedere. 

Nu mi se pare nici-o îndoială că alteraţiunile glandelor 
cu sccreţiune Internă pot explica cel puţin o parte din feno- 
menele bitrineţei. E evident că alteraţiunile glandelor în ches- 
ilune nu pot râmine fără me yy şi, pede altă parie, cå ma- 
nifestările bâtrineţei trebue fie expreslunile multiple a imr- 
burărilor în funcțiunile, multiple ele îngile, ale diferitelor organe. 

Ce determină acum alteraţiuniie gi:ndulare ? E vorba 
de un proces imanent al organismului ? E vorba din con- 
ta de cauze extrinsece, dar inevitabile? Pentruce durata vie- 
tii d momentul apariţiunii bătrineței variază la diferitele specii ? 

Sint atitea probieme ce rămin Încă în studiu. i 

E evident pe de altă parte că factorii ce determină al- 
terațiuniie glandelor cu secrețiune internă pot determina şi 
moditicâri în alte organe care trebue să fie reprezentate in 
dureroasa simtonie de simptome pe care o numim băirinețea. 

Conehidem: Bâtrineţea este o boală pluriglandulara şi 


"pluriorganică în general. Mecanismul producerii el e datorit 


alterațiunilor diferitelor organe prinire care un rol Important 
revine glandelor cu secreţiune internă. 

A preveni sau a corige aceste alteraţiuni inseamnă a pre- 
veni sau a vindeca bâtrinețea. 

Lucrul acesta este posibil? ȘI în ce măsură ? 

Inainte de a răspunde la această chestiune voju observi 
eå, în actuala stare a şiiinţii, cunoştinţele ncastre asupra me- 
canismului bătrinețe! rămin încă des:ul de sumare, 

Oricum ar fi, dalele expuse maj sus arată că ştim sau 
intrezărim totuşi ceva, 

Consideraţiunlie de ordin filozotic asupra chestiunii, In 
care se complac încă uni medici şi chiar biologişii, nu po! 
in tot cazul înainta studiul ei cu un singur pas. 

Numai punind studiul problemei pe terenul biologiei ex 
perimmentale, vom putea aştepta progrese reale. 


* Prepara! datorii d-iut chimisi Dr. O. Dumitresea din Decwregdi 


RIS D MATA OA T 


"Va trebul prin urmare să stabilim anumite caractere ge- 
gerale ale bitrinețe! şi să vedem wech e putem obțin: şi 
mental, 


Ze putem face să dispară în mod 
A cum se reproduc a 


A E şi a trata boala, 
ae tratează în laboratoare boalele infecțioase, mi se pare ca- 
tea cea mai bună de urmat în studiul gilințitie al bătrineţei 

Spre exemplu, va trebul să se studieze în ce sèns și în 
ce măsură extirparea glandei t'rolde sau castraţia sau 
ambele aceste rperaţiani combinate modifică cantitatea de apă 
sau de substanţe grăsoase din ţesuturi. 

Găsind un mijloc experimental (să presupunem castraţia 
şi tiroldectomia impreună, combinate la necesitate cu alte mo: 
Sificâri ale cauilibrulul glandular), care ne-ar da o distrofie 
generali, analoagă sau identică cu acela ce reprezintă bâtri- 
mtțea, va trebui să vedem intrucit anumite tratamente (trata 
ES prin extracte sau trapgsplantări de țiroidă, testicul, etc.) 

t capabile a face să regreseze caracterele (pierderea apel 
din țesuturi, încârcarea cu substanţe pas celulelor, etc.) 
comparabile sau identice cu acelea ce le găsim la batrik 

Anumite caractere phr or ees ea albirea părului, 
sbircirea tesuturilor, pierderea forței musculare, etc., anumite 
modificări ale singelul pot fi studiaie de attie! şi la om, după 
metoda biologiei experimentale. 

Så revenim acum la chestiunile de mal sus. 

Este posibil a preveni bâtrineţea ? 

Până în prezent nimic nu demonstră o imposibilitate de 
principiu. Faptul că niciodata nu s'a văzut un individ "mt: 
gind totdeauna Uni: sau un bătrin care să fi întinerit, ni 
constitue o oblecțlune de o valoare real. De cind e lumea, 
3 curge la vale și duce cu ea la vale obiectele plutitoare 

r vapoarele urcă totuşi liniștite cursul apel, lar navigaţiu- 
mea aeriană a Invins gravitatea, „această Implacabilă gravitate 
care părea a trebui să ne ţintulască la ES până la mis 
mires veacurilor“, după cum se exprimă Charles Richet. 

Cå un fenomen n'a fost încă observat, nu înseamnă ci 
el nu e posibil în anumite condițiuni. 

Totul constă în a găsi determinismul lul sau a cunoaşte 


actorii ce | impiedica pentru a opune o energie neutralizantă, 


iapa ce lucrează in direcțiunea pe care volm să o com- 
tem. 

De altfel nici nu e strict exact că fenomene de reînti- 
aerire n'au putut H observate niciodată în mod spontaneu. 


in cursul unor anumite boale, a maniei, spre exempla, 
se poate observa creşterea de peri fegri la indivizi deja al- 


-aKperimental sau terapeutic. 


biţi şi acelaşi fenomen a putut fi văzut, dupá cum am spus, și 


in urma traiamentulu} cu produse tiroidiene sau suprarenale. 
Rezultatul experienţelor lui Voronoff şi Steinach e greu a fi 


ų ‘nterpretat altfel dech ca fenomene de reîntinerire. 


ki 


nu sigu 
e obaervim şi să analizăm anumite ocese 
nu putem decit să compâtimim pe clinicienii care ax 


Ki să vadă decit ceiace sare în ochi. 


E mal uşor de a preveni dech de a trata. E mai 
de a trata depărtările mici de optimum fiziologic decit seara 
ech Ba GE ponies erp trebue să ne deprindem a 

evidenţă — in cu mi de — 
aceste depârtări iara si e ee 

E posibili a trata bătrineţea odată constituită ? 

a Sa aici nu există nici un argument principial ce poate 

Pentru unele alteraţiuni ale bâtrineței ca supraincărcarea 
grăsoasă a celulelor, incetinirea fenomenelor regenerative, po- 
sibilitatea unui trătament mi se pare foarte admisibilă, 

Nici comgarația lenomentior bătrineţei cu imbătrinirea 
cololdeior in vitro (Bechold, Marinescu) nu mi se pare a se 
opune posibilităţii unui astfel de tratament, nici invocarea 
unei degradaţiuni a energiei vitale. 

Starea coloidelor din organism nu e strici comparabilă 
ou acela a celor din llaconnele tizico-chimiziilor, căci ele sint în 


„Juncţiune de schimburile nutiitive pe care avem mijloace mul- 


tiple a te inliuenţa, iar cercetările lui Hanau şi Steiniein, Mari- 
nescu și Minea, Walter, Mansfeld, experienţele mele făcute impre- 
ună cu Savini, ale iul Voronoff, arată că există mijloace experi- 
mentale (iiroidectomie, tratament tiroidian sau testicular} 
pentru a determina o încetinire sau o accelerare a proceselor 
regenerative, e 

Mal greu apare In principiu tratamentul proceselor acle- 
rotice ale țesuturilor. 

Dar chiar nici alci imposibilitatea nu e principială. in 
definitiv formațiunea de fibre tari, calcificarea ţesuturilor sint 
procese coloidale pe care patologia trebue să le aprofundeze, 
làr terapeutica trebue să caute a le stăpini. 

De alțfe! o sumă de alte boale în afară de bătrineţe îşi 
„şieaptă sau şi-au găsit tratamentul în studiul fenomenelor 
ce se petrec în intimitatea ţesuturilor sau în organele ce di- 
“i aceste fenomene, : 

Acestea zise, rămine să vedem ce se poate face astizi 
pentit prevenirea şi t/a'amentul bătrineţii. 

Evident că un anumit mod de traiu evitind risipa de 
energie vitală, un anumit regim alimentar — în special cel lacta- 
vegetarian — prin evitarea intoxicaţiilor exo şi endogene poate 
permite o supravieţuire mai Io Logan decit un altul, 

imul alimentar preconizat de Metchnikoff, regim gra- 
ție căruia se introduce în tubul digestiv acid lactic (cu iaurtul 


set 3 
su J a’ NA NCNIA 
„e äs Diei aÁ 
. 


alimente) şi termenţi lactici:nu La impledecat 
pre biologist H a muri pela 70 de anl ca Sta rea 
bebe Şi pedeaită parte s'au vazut indivizi care au abuzat de 
alcool, care au făcut excese alimentare sau de ahă natură și 
au ajuns cu toate wcesiea la vriste mult mal înaintate. 
Aceasta arati importanța mare a factorilor endogeni, s 
constituției generale a organismului, în materie de longevitate. 


Şi ar îi de un interes capital a se şti care sînt constitu lile ce ` 


teră mal multe garanţii pentru o mai mare m te. KOR şi care 

Precum am LZ şi cu altă ocaziune, avem mijloace de a 
influența d «factorii constituțional, deci ar răminea de studim 
în ce direcţiuni trebuesc influențate anumite coastituţiuni pen- 


depe acum putem spune că posedâm unele 
tratamente ale bătrineței a căror valoare nu poale fi treciată 
cu vederea, deşi rămine încă de precizat până la ce punti 
poate merge eficacitatea lor. i 

Tratamentul tiroidian prin stimularea proceselor regene- 
rative îi păseşte aplicația aci, după cum au remarcat şi alţi 
autori (Lévi şi Rothschild, Voronoff, ete.). ; 

Unele stâri de adinamie a båtrinilor pot beneficia de a 
semeni de extracte de glande suprarenale sau de ipofisă. 

O menţiune specială merită însă tratamentul cu eric: 


din glandele germinale—glandele caracteristice ale tinereţ-i—. 


şi în special prin anumite intervenţiuni chirurgicale făcute pe 
ateste glande. 

Precum am văzul, Voronoff a putut obține o adevârati 
jatinerire a unor berbeci bâtrini prin transplantări de testicule 
şt e de regretat că nu s'au încercat până în prezent și elec- 
tele de tran'plantări de ovare la femelele bătrine. 

Acest autor a stabilit că glandele de malmuţă se pot al- 
to! la om* şi în consecinţă crede că ar trebul să se facă crès- 
cătorii de maimuțe care să serve pentru transplantări de or: 

la om 

Tot Voronott mal întrevede un alt mijloc de procurare 
de organe tinere şi anume dela tinerii morţi prin accidente. 

rganele acestora neprezintind alteraţiuni pot servi pentru 
indicat, Mai mult tacă, ele pot H păstrate chen timp la 
Or păstrindu şi vitalitatea, se pot desi face oarecare provizii de 
astfel de organe. 


D 


5 es in prezeal a studiat dia acesi .puaci de vedere numai 
glaada tiroidă. 
P" Bilol de mine ne va pune poate la disporiiie mijloace - 
u aer E de Gëss (sau lragmenie de organe) provenind de 
“spe nde ale. 
d tat tajeciind prealabii ser de om 
la ua ` si de met A ere Aer, (cine, Gen eic,) orgasel 


transplan la rt ari sorți de vitalitate. d? 


BÂTRINEŢEA, NATURA Și AMENTUL 4s 


Lo Voronoff propune ca în centrele mari să se destineze sna- 
mile servicii spitaliceşti în care sá se primească cel care ar a- 
vea nevoe de transplantări de organe. 

n aceleaşi spliale să se primească cel cu accidente grave 
şi tot acolo să se transporte cadavrele celor ce ar su-omba pria 
accidente, fiind ştiu! că moartea țesuturilor “are loc mal tirziu 
Sat individului conştient şi dech Iucearcn circulaţiei sau res- 

Tratamentul prin transplantări de glande sexuale (de om 
sau maimuţă), propus de Voronolt, n'a fost Inca încercat la om, 
Nu mă îndoesc Insă că va fi în curind, dat fiind că ele în cel 
mal râu car inofensiv, cînd operaţia e făcută de un chirurg cu 
oarecare experienţă. 

im schimb a fost încercată, cu rezultate satisfăcătoare, ope- 
rațiunea propusă de Steinach (legătura in're epididim și testicul), 

Operația lui Voronoit şi aceia a lui Steinach conduc în de- 
ținitiv la rezultaie asemănătoare, adică la exagerarea sau res- 
taurarea secrețiunii interne a testiculului, Prin această operațiune 
Soinach a văzut la animalele sale de experiență o linbunâtă- 
tire a stării lor corporale, ele devenind mai puternice, pârul mal 
bogat, mai curat, etc. şi o prelungire cu aproape o 1/3 a dura- 
ei totale a vieţii față de animalele neopera!e. 

Se înţelege dela sine că o prelungire asemănătoare a du- 
ratei vieţii ia om printr'o. intervenţie operatoare inofensivă * ar 
reprezenta un progres considerabil în tratamentul bătrineții şi e 
desigur de dori! ca acest progres să poată fi realizat, rolul so- 
ctal al bâtrinilor cu experiența şi cunoştinţele ce au putut Kn: 
mula fiind cit se poate de important, după cum a spus-o şi Met- 
chinkoff şi mai de curind Voronofi. 

Se Înţeleg. că pentru a se putea judeca pănă la ce punct 
operațiunea lui Steinach poate prelungi viatja- la om, va trebui să 
treacă incă un pir de ani pentru fericitul motiv că durata mij- 
lorie a vieţii omului întrece cu mult acela a şobolanilor pe care 
a experimentat Sreinach, iar pe de ai parte experiențele aces- 
tul autor fiind de dată destul de recentă. 

Cum am spus însă, primele incercări sint incurajatoare şi, 
intru cit mă priveşte nu voiu ezita a recomanda această opera- 
jiune bătrinilor dispuşi şă Incerce ceva pentu a turna din nou 
umtdelemuul sfint în candela “secată a vieţii ** 

Efectele de durată mal scur'ă sau mal lungă ale interven- 
jlei operatoare odată trecute, o nouă intervenţie operatoare (o 


* Păcală de un chirurg ce gie a lucra eseplic, operația n'aro 
mai muliă gravilale deci! deschiderea unul abces. 

s.e Tralameniul acesla va trebui încerca! și in alle cazuri ia care 
alterajiuni ale secrellunii inferne ale tesilculelor pot fi incriminate- in 
producerea unor siări patologice. Astfel este cazul ca unele turbu- 
ări menlale ca demenja precoce, melancolia la epoca „menopaurei 

L 
Cu concursul colegului Prol. Tăalsescu am inierprins cercetări 
In această direcliune. 


stanțe pe care deja le extragem din aceste organe în laboratoa- 
ttle noastre şi pe care în curind le vom putea poate prepara pe 
cale sintetică, * 

Am spus insă că a privi bătrinețea numal ca o manifes- 


procesul bătrineţii, 

Cercetătorii viitori vor trebui să studieze biologia diferite- 
ior organe sau țesuturi, după cum se studiază astăzi aceia a tiin- 
țelor unicelulare, 

După acum se poate spune că se întrevăd mijloace 
stimula nu numai Indirect (prio intermediul transplantărilor d 
plande sau prin extracte din aceste organe), d şi în mod dircet 
vegenerarea diferitelor țesuturi, 

Carnot crede că organele gd țesuturile fetale varsă în cir- 
“uiaţie substanțe ce stimulează în mod specific dezvoltarea or- 
ganulu! sau țesutului corespunzător. Ada observator a putut 
+onstata în mod experimental că serul animalelor, cărora li s'a» 
practicat singerări repetate sau H s'au extirpat porţiuni întinse 
intrun anumit organ, capătă proprietatea de a stimula inmulti 
rea globulelor roşii sau a celulelor organului corespunzător ciag 
it injectăm la alte animale, 

Se întrevede aci un nou tratament al bătrineței care pare 
chemat a complecta cu folos pe cele precedente, ** 


BĂTRINEŢEA, NATURA ŞI TRATAMENTUL EI Nu 


Pănă unde se va putea merge in această direcție? Viaţa 
omslui putea-va fi prelungită îndelinit conform dorinței expri- 
mată in versurile citate in prima pagină a acestui articol? 

Las pe seama veacurilor care vin, răspunsul la această intrebare." 


Dr. C. I. Parhon 


Prol la Universilalea din Tasi. 


Tin să atrag alenjiunea marelui public cil de mul! are de denec- 
Beie dia crearea unor astmencea lualilule penru a căror realizare și 
sprijin au irebue să evite niciun sacrificiu, E peniru mhie un ideal 
a erea un sifel de Insta la Spitalul Socola. e 

Posibililalen realizării unni asilel de Ideal nlirnă de concursul 
pe care | l-ar ca aulorilălile și publicul însuşi. 

Ia ce priveşte primele, îmi fac o plăculă datorie să spun că Di- 
rechnen generală a Serviciului Santier a incuraja! pănă acum Total, 
desuaa desvoliarea lasiituililor de cultură medicală. 

in ce prireșie Ministerul Inatrueținnii, experienin de pănă acem 
ne-a lăsa! în suflet mai mull acepticiam, 

CH pentru public, nu mă indoesc că cel din Rominia va urma În 
curind exemplul celu! din jărlle mal înainiale ia culiură, diad lol coa- 
cersul Ioalitntitter de studii şliialilice şi ia special celor de cercetare 
biologică ai medicală. 


* Într'an articol, apărat după redactarea celal de faţă (Catos 
Deneiile, Noire carpa immortel”, Mercure de France, 1 Février, 
1924), autoral iratează chestiunea nemuririi corpului. Plecind dela ex- 
perlențeie lui Loeb (iraleie relzhru'ni! biologisi omertoană pare gă- 
nesie că lragmeniele de lesuluri sau organe lronsplaaiaie bucură 
de o imorialilate comparabilă cu a prolozoarelor cu condițlunea de a 
se schimba mediul din timp în limp, Denviiie conchide cu drep! cn: 
sint, pe cil se pare, că bălrinețea şi moartea sint în fnnclinne de mo- 
dii är) ale mediului. 

Sehimbarea mediului în care Dies celulele er pulea prereni 
bătrinelea și moartea. 4 

Autorul sugeră cë o asllel de schimbare s'ar pulea prodoce 
răcind până la inghetare organismele. Pietei a pulut îngheja pesthi 
(in — 20") aceştia reluinda-şi vieja după dezghejare. Bakhmelleff a tä- 
zal cercelări pe viterile iasecie ai pe mamifere cu lemperalură va- 
stabilă, reuşind să ingheje Iil/acul care a continua! o liră! după dex 
ghejare. Auimolele cu temperatură constantă sucombă insă dacă sint 
răcile rubi o anumită cilră, spre exemplu cinele cind temperalura cor- 
pului său linge + 22. 

Bakhmettel! şi-a propun însă a irenslorma animalele cu lempera: 
inră consiontā În animale CH temperalvra variabilă, Unele cerceliri ag: 
lerloare ale lui Dubois (1893) păreaua ince reolizabilā această idee. 
Aatorui rus a muri! însă înaule de aşi îi pus în aplicare Ideile aale. 

Danville crede că râcirea ar determina o monilicore așa de 
considerabilă a mediului are Ce? animalul şi omul însuși ar epi 

lungindu-i-se vaim 
SE cai Are ări degen ole lul Jacques Loeb arali un raport larers Între 
durata vieți! şi iemperatura umbiaută, Danville te invocă în sprijinul idel- 
i e faptele observate de Locb, unde e vorba de durala vieții 
ta ființe ce irăesc in mod conslaal la anumite temperaturi, şi condi» 
Vanile la care se gindeșie Danville, condiții in care pâcirea (admir 
fină posibiliialea €i) s'ar laco numai peniru un Hmp dal - există iasă 


aie så ne lacă să prevedem depe acum în ce sens 

amarati au er H modificat mediul interior în aceste condijisat. 
Aplicoiui lu! Danville merită loluşi a îi ceili si menjionat. 
Hi conchide că imoriniilatea corpului na e o ulopie. 


Cronica ideilor 


Oswald Spengler: „Sfirşitul Occidentului“ 


O nouă carte de Pilozotia Istorie (Untergang des Abendlandes) 
dar caro nu rămine namal în regiunca rece, abstractă a gândirii sau 
a spiritului, Ea coboară adine în intimitatea afectivă şi volițională 
a sofietulni nostra; 

Dela Hagel n'a mal fost prelutrat materialul istorie atit de 
țntegral, de cosmic. E o metatizică, o concepție oarecum religioasă 
In aceasi „Pieire a Occidehtului“, metatizică flindcă transpar sub- 
tațeleşi tactori de dincolo, religioasă fiindcă e afirmativă categoric, 
profetică deşi n'ar vrea să He, i 

Co este amurgul, câderea Occidentului? Autorul nu vrea să o 
pan pote piper ori OX Sa e ar te că ar fi, to su- 
Netul , rezultatul voor sentimento deprimante, al anoi pesimism 
cateat ponte chiar de derastrui ţării sale și de cel al lumii. 

Nu, picirea Occidentului, moartea lumii noastre este jaclucta- 
bila incheere a unel sorți, care trebue ai se împlinească, b 

Dar mu a unei sort care vine din afară, cl o cvoluare proprie, 
o destăşurare şi o dizolvare a noastră ingine. 

Moartea e ultimul „acte al vieţii, căderea Occidentului este 
ultima lul manifestare. De aceasta nol nu sintem răspunzâtori și, 
meputind îndrepta nimic, sintem datori să fim ce! pafin conştienţi 
de acast lucra, N à 

„No! nu putem schimba nimle din faptul că ne-am născut ca 
oameni al Inceputulul de farná al plinel civilizații, iar nu In soarele 
unel culturi coapte, to timpul unui Pidiaà sau Mozart”. 

Această soartă lrezistibilă, chiar aṣa cum o dtfinepte Oswaid 
Spengler, apare ca 0 categorie adsiractâ, metafizică. Intr'adevăr, 


unde se petrece ea, în ooi, în indivizi. ta Societate, în ansamblul ei, 


consierind — ca uuii soctologi — Societatea ca ceva în afară și pe 
de; shpra înfivizilor în moi real? — 

In indivizi, adică în personalităţi, în umanitatea sufletească, ga 
urmează — in ciuda epocilor de tranziție și decădere — o evoluție as- 
perii vadi GC viaţa social-istorică insă, viaţa de raporturi, bi- 

vin factori exteriori, contiegenţi, care determină schimbări - 
y emer ep aw A e e 
-~ Spengler insă observă în viața Societăților o mişcare ritmică 
o gh GE oe la civilizaţie, sputa apare tundamentală, 
tasemnind prima —sutietul în aA vigoare, iar a dous —i itea 
lul, apropierea do moarte. d ZEN TRR 


ROVCA PFI OV 419 


Numai că lumea o prea complexă și cunoaştem puțin din viața 
ej, pentruca să stabilim o singură schemă de ansambliu, aplica- 
DA şi viitorului. S 

Dər să iutrâm mai adiuc In concepția lol Spengler și în coa- 
strucţia cărţii sale. ) 

ŞI avem mai tatiiu o nouă concepţie a istoriei, un nou fei de 
a coesidera Istoria, în lumina cărora ni se arată viitorul Occidentului. 

Ei vrea să distrugă un fel invechit dea concepe Istoria, de 
mg de a 0 irata, deoarece concepția lul este mal veche. Intr'a- 

văr, Istoria care nu ne dealâşură decit dezvoltarea unul „ldaatie 
individ", adică a Europei. a omenirii europene, a trebuit incă demuit 
şi în ultimul timp mal ales — prin dezvoltarea interesului etnografic, 
antropogcogratic şi sociologic — să den pasul unel istorii mal largi, 
ia care intri omenirea intreagă, Grecia eat China, Egiptul caşi 
Japonia. Prejutecata era deck Inlâturată, concepţia „ptoiemeică* In- 
cepuse să se retragă in taja toel concepții „croptrnicanăe. 

De fapt însă Istoria era simțită tot Dobei, tot european, 

Aici cartea lul Spengler vine „cu p rupere hotârită de trecut, 
ge prejudecățile şi habitudiniie de gindire și simţire ale trecutului, 
de acel misticism bei no-curopean, care ne impledică să vedem, să 
aime lnsăgi viaţa cosmică a lumii noastre latregi, 

A Subiect a) istoriei este principial tot ce are o dezvoltare de 
viaţă, tot ce stă într'o proprie şi unică Ioghinră ca fluxul timpului. 
Cu timpul au insă cele ce există două Teiuri de telaţii, uoa esen- 
piala şi alta neescaţisiă. Legătura cu timnul a lucrurilor cu caracter 
de repeţire este neesenţiali ; ea esle mecanică și naturală, bazată po 
substratul paturit, care este tota tatea accator raporturi ce se rs- 
petá sau pot fi repetate chiar artificial. î 

In legătura esențială cu timpul se petrec insă, trăesc cu totu! 
altfel de fenomene. Raportul lor cu timpul este interior şi el le ca- 
racterizeari de fapt, Ele ap petrec numai oda! : şi odată trăite, se 
pierd detialtiv, râmin in veci lrecuvrabile, Fugit irreparabile tempus. 

Acest caracter D au cele ce trăiesc. „Aceasta deosebeşte mal 
tandamental „trăindule, „das Lebendige“, de celace e Dr viaţă, Jeb: 
los“, organicul de mecanic. 

Avem de-aface deci cu „timpul Ir", nuo simplă măzură a 
fenomenelor sau o condiţionare a lor, ci ua caracter substanțial ai 
celor trăiţe, incorporat In ele. 

la conștiința noastră această trăire In timp se manifestă atoc- 
tiv; en este dorință, ingrijorare, regret, pasium , curaj sau deprimare 
Alcelivul nontru intră deci în această cgcepție cu putere. Soarta 
tragică n omenirii lremediubilul şi lreparabiiul trecutului, dorul şi 
aviotul viitorului slot reale caractere ale fenomenelor ce trâese cu 
“timpul, în timp şi avindu-l în ele, crelodu-i, destâgurindu-l, Lag 
adevârul deci, timpul, viața în timp, fenomenele vii $e crează In 
4 şi se dezvoltă neintrerupt, nemai intoreiodu ue inapoi, fiind mo- 
e deen şi „mplecate* in baosul vliloruiui, în caro se precipită 
de fapt amesteciad trecuti în ficare clipă in acei viitor, neavind 
deci de fapt un trecut ci numat un prezent, adică un viitor activ, dinamic. 

luzia noastră statică a unul trecut care suaține gl spre care 
trebue să ne intoarcem mereu ne face să Injuhebâm o anumită struc- 
sură artiticială care ne ţine în loc, ne inşeaiă, ne impiedica dela 

rå reală. 
Ke îi Sunol dincolo de construcția noastră, Istoria ne aparo ca 
„succesiunea unul pir de trăiri care interior nu au almic de aface - 


420 - VUTA ROMINPASCĂ > 


împreuni*, Nu este Istoria unel mari cultori, a Europel, c a map 
motor culturi, Mecare fiind un lucra In sine; ne este monacentrică ct 
policenirică, avind centre orlunde viața omenesacă se concentrează te 

me fundamentale creatoare, Istoria nu este liniară, nu este „vier- 
mele de mhtasă, care deșiră epoci neobosite, Ea este peste tot și 
aticind scena fenomenelor primordiale ale vieţii, culturile, 

Acestea sint de fapt subiectul Intoiel, . ' 

„Picenre cultură are posibilităţile sale proprii de exprimare 
care apar, se coc, veştejese şi nu se mal întorc... fiecare Inchisa te 
sine Insăși, ca un gen de plantă... Acesţe culturi, Hinje vit de cet: 
mai inalt grad, se dezvoltă într'o sublimă lipsă de scop, ca forile 
pe cimp“. Ele n'au deci dech numete comun; soarta lor, viața şi moar- 
tea lor este cu totul individuală şi indeprndemaă. 

Vedem deci că Spengler, avind o concepție cosmică a istoriei 
şi valorificind-o cu toată poterea, dă cuvint, formă şi căldură felului 
de a vedea biologie, organic aplicat ia ultimul timp şi gtt spiri- 
tumalo şi sociale. 

Acest ginditor și poet reugegte să Inolască deplin, să coetnreze 
şi să impuna nu numai noua concepție geberală, dar şi structura ie- 
timă a tratării Istoriei, - 

în locul principiniul unttățil culturii, principiului continaității gi 
al cronologiei. vâzurăm că aduce pe cel a! lacividualităţii organice 
a culturilor şi adaogă principiile coberențel și al homotogiei, dia 
domeniul Biologie, 

E de fapt o plasticizare impresionantă a rezvitatelor Ia care 
se ajunsese prin analiză, e o Intuire puternică a acestor lucruri în 
sioe, din care fusese smulsă cite o formulă abstractă și pe care 
Spengler le träċşto și le redă direct. 

Coltura pentru el este realizarea unut Suflet, este autiet de- 
venit formi, o formă care Jriind se dezvoltă”, Ea are deci carac- 
tërele vieții, Tgi nre viratele el: o stare primordială — o sulre — o 
euiminart — o acoborize — un siiralt. Acesta se manilestă prin clet- 
Wzaţie, care nu este decit istovirea energiilor productive, cultură 
care trăește din propriul sän trecut, Pe cind cultura este trâtrea 
unui suflet, civilizația este namal a inteligenței; pe cind evlture 
trăeşte din vitalitatea și vigoarea intregului popor in chip organic, 
civilizația se manifests prin Influența — indirectă, teoretică oarecum, 
raționaliă—n maselor, Denparte avem puterecrtatoare, de nita muncă : 
cultura e genială, civilizaţia rațională. 

interesanti e și aplicarea celoriaite două principii biologice ta 
istorie: cel al coberenței care, concentrind în crearea sufjetulol, în 
viața creatoare a tuileritul, toate, absolut toate manitestările vaci 
culturi, — dindu-le tetnror o viaţă vie de tamilir,—ne face să avem 
sentimentul renl, protund, al epociior cuitarale şi Instirgit ce! al ko» 
mologiei care vrea s3 ne dea, nu numai o atmosferā, ci şi mijioace 
sigure de recunoaștere a momeblelor unel dezvoltări. 

Analogiile istorice erau intr'adevâr nişte mijloace superficiale; 
mnemotehnlce, parcă lipsite cu totul de Imerioritate, Ele erau dä- 
forite unul vag impresionism, unei asociaţii oarecare, pe cind bo- 
mologia este rezultatul unel comparații culturale, adine gindite. 

"` Asttei, o analogie este comparaţia lui Napoleca cu Cerar, ca 
mari cuceritori ambii: bomologia este comparația Jui Napoleon eu 
Alexandru, În virsta celor două culturi, a celei grecepii gi a celet 
vecidental-europene, e! au acelaşi aemetiicare, ei Inseamna amiauiol,. 


—— — CRONICA ENOR 42i 


“imeepatai civilizației, pentru cele două culturi dec 

oriu zise, imperialismul civilizaţiei care Incepe. 
tatā deci un mijloc, un simptom, după care noi putem şti la 

ce moment al virstel sintem, După cum Grecismul se alld cu Ale. 

ese i GE Civilizație! şi va mal dura Incă. atitea auto do 
oi dela Napoicon sintem ia acela 

eg can oarece şi stadiu, deci vom mal trăi 

sifel Spengler merge páni ju a në spune cite seco 

trăi Occideñiul, fâcind honioiogte cu altă eniad de fnpt rA e 

a Aaiichitsţii clasice, fiinde: acela uingură poate fi cunoscuti mal bine. 

Dar cei stabileşte mal lutâtu că cele două culturi sint inde- 
peodeatc. După Spengler antichitatea e moartă delinitiv ai elci 
măcar de © trecere deian antichitate la cultura occidentală nu en poate 
vorbi. Aecm deațace de fapt cu o cultură prearabică, din cate face 
parte şi Creytinismul primitiv şi cultnra‘mexnadrini. Aceasta in pri- 
mul milenin cela Cristos. lar lnanul 1000 apare cultura oceidentulul: 
ca tot ce è viaţi şi suliet, ca răsare, se naște din neanalirabliale 
torţe aie vieții, avind in chiar naşterea ei primordiala sa originalitate 
şi e de fapt un ait" sullet, o altá cultură, 

Antichitatea avea un suliet apolinic; sulietul occidentului este 
de astură „faustică”, alcătuit cin neliniste şi dor neţărmurit și pe- 
infrieat, trecînd dincolo de fiinţă ca atare în posibilităţile nelimitate 
ale devenirii, ale nestirgirii, 

De fapt Snengier — cu tozte hazardatele lul construcții inge- 
mioese — mu face decit să scoată lo evidenţă, cu o mare putere de 
expresie şi de plasticieare, caracterele originale ale celor două cul» 
tari, felul lor deosebit, caracteriatic de a fi. 

Acolo unde e! urmăreşte metodic homolozia, erg ip do- 
vine uuacari lasuşi prea mecanic, volnd sA stabilească o Simetrie 
matematică, impecabila, Asilei adolescența doricei la Greci are ca 
„pendaui* gotica la Occidentali, stilul baroc corespunde onicului, 
arta pergamenică celei wagnericuc, lui Polykiet cu canon-ul sân ar- 
tistic D corespunde Bach, Kant este Aristotele modern; Napoiton, 
după cum am mial spus, esto Alexandru; apoi, cu Inceputul deit, 
aaţiei, raționalismul (Ar guniniitate, steril, dă stoicismul ia antichi- 
tais, socialismul in Occident, ete. Astfel reese, punct cu punct, 
taevitabiini s'irşit al civilizaţiei nozstre; „şinoi trälim astăzi descres- 
cend-ul epigonilor, care ordonează, adună şi conchid, ca Alexandriali 
dia timpel Romanilor“, 

Datoria nonstră este deci să studiem aceut lirait, să-l cunoa- 
piem, să-i primim "ri spaimă şi să ne gindim în ce e do tăcut dia 
pact de redere practic, 

Noi ne cunoaştem propria Istorie. Vom muri deci în chip con- 
Seet şi urmărind toato stadie propriei noastre dizolvâri cu pri- 
Virea ascuţită a doctorului cu experienţă. 

Spengler e ua om de idei, dar de idel protunde şi active. EI 
trăieşte cu hotărire viaţa universului, giadind-o. Nu e un specialist 
şi aici ua fiioza! propriu zis, este un mare port si vieţii umane, cos 
mice, al vieţii integrale a omenirii In durată şi pegiiratre, Are do- 
sigur defectele unui diletaat, dar cartes o atita de adinc trăită şi 
da real creată, incit acestea apar de tot gripgcmpnie, Na e desigur 
catiea woni om care a cetit mult şi se joacă cu delle. 

in inima lui s'a pus cu strâșnicle probicma sorții noastre și 
mintea ia! m scrutat-a cu severitate necruțătoare. 


linul culturii pro» 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rezultatul e deprimant în chip imetdctabii. Napterea, desvol- 
tarea, moartea, urmindu-se ritmic, prin penumărate manifestări in- 


dependente uncie de altele, e desigur o construcție tristă — e o: 


sdincire a realităţii, deprimantă, 
Dar tab dere e ara un fond liniştitor. Ef ne apare tHiozofie ṣb 
religion, la Spengler chiar. 

întradevăr homologia aceasta -sigurä, revenirea aceloraşi mo- 
mente in soarta lumilor, colturilor şi dece pc ne faca să ne bda- 
sim legi, pe.prototipuri aarecum, pe idei. 

keen uge totuşi fatreagă, dar mecanica! este ne 
lăturat din ea cu toată vigoarea de citră Spengler, nya că acen te- 
venire a momentelor atita de sigură — nu corjectural-tilozotie, ci 
religios protetic — poate ți primită de sulietui nostru ca un sens al 
existenţi. Ciod anlorul ne fixează anul 2200 ca stirșii al occiden- 
tului, inţelegem bine felul iui de a fi, pe care el ii duce până la 
ultimele consecinţe: ër" 

Vede clar, analizează cu putere ideile, le sintatirează, le va- 
iorifică și le activează cu energies și cu o perspeciivă uriași ne 
arată viața sufletelor, deii şurindu-se in nestiiglre și eternitate, 

Detaille sint adesea greşite, amănunte de Istorie iste, coo- 
strucția ideilor uneori bazardată sau contradictorie, car întregul — 
im care trăește substanța acestui suflet neobişnuit — este mat muit 
decit suma părțiior. 

Tot acolo stă și adevărata orginalitate a operei, căci multe 
dio afirmaţiile autorvlul, deși de mai demult spuse ne apar nosă 
prin felu! cum el le valorifică şi le intensifică, prin atitudinea Toi, 
care este cea de contemplare a vieții integrale, , 

Deacela _filorofla Istoriei la Spengier nu e logick, nu e mp: 
todologie ; e, cum spuneam, metafiales ; ea pune problema sort ome- 
cești, nu fate comparații de concepte, ah 
Deacela éste oarecum contradictorie cind distrage, șterge 
trecutul. care dà semnilicare fecârei atitadini a noastră din 
La rtadul lut prezentul, preocuparea actuală modifică trecvtul istoric 
ett mdnpteară într'o măsură. j 

Trăeşte de fapt în toată Istoria spiritul mostri activ şi Spen- 
gier este unul din cel care an simțit mai meit acest lucrv, cind a 
dărimat Istoria statică și comodă de prejusecâți și tipare invechite, 
precum şi subtila şi neadincita filozotie a istoric} de concepte san 
de leg! sociale, de raporturi, 

E! a căutat legile Istoriei to instel viața vie și moartea Min- 
telor reale, care sint cuhuriie. ŢȚ 

Legite acestea sint metafizice, teligioase şi biologice, 

Ori cie ar H contradicţiile sua chlar defectele acentel cărți 
ca e o carte adevărată. 

~ Desigur că soarta ne timige deschisă, tocmai Hindcă nol o 
tacem din nol, fiindcă ca este nol Înșlae, cum spune Spengler, așa 
că moartea nu e atita de sigură, Peste momentul cel cumplit, in 
sait, noi putem trece mai departe și spiritul aman, care totuşi nare o 
unitate, va trece desigurmai departe. Evoluţia lui e Inceată şi onre- 
cum imstzizabilă şi apoi factori neagteptaţi se amestecă şi o tur” 
bară la suprataţă în tot momentul. r 

Aici poate este eroarea fundamentală a lut Spengier, CH pg 
deosebeşte lâmarit evoluția suletelor de lumea de raporturi, de fe: 
stitații, de comiingenje, In care fenomenele ae petrec neaşteptat de 
multe ori complicind viața, trăirea istorică. 


V. Zaborovsehi 


Cronica științifică 


Din timpul epidemiei tiftosului exantematic 


Cu ocarin tifosulni exantematic caro decina armate 
lajia (ritter beligerante, privirile parnziintogilar, Zéien uge? 
bigienişiilor din acele päri erau ațintite asupra cnpogcptllor paraziți 
agenţii de propigare ai accentul teribil Hagel, a 

S'au încercat dileriie experiențe asupra rezistenței, reproduc= 
țiunii tor, mijloacelor de dintrugere, prolilaxiei, etc.. 

Mulţi biolog! reputați ca Prowozek din Hamburg, Lähe, fostul 
profesor de parazitologie dela Universitatea din Königsberg, și alfi 
tineri a chror nume nescapi,—an murit in lupta ce o duceau contra 
paraziților exantematoși. Numal la nol direcția serviciule! sanltar 
s'a dezinteresat de această chesilune; nu l-a dat nici-o importanţă. 

Mai mult decit atita, stagurul laborator depe lingă tacultatea 
de medicină din laşi, |n care se mal Acuse cercel?ri asupra jasec- 
telor propagatoare de boale infecțioase, a fost rechiriționat — nu ea 
laborator, ci ca vdae de lenjerie prutru un spitil—fâră a ţine samă de 
protestul facultății de medicină, 

Pentru clubul Jockey, al cărul toca) fusest rechiziționa! de ma- 
sele cartier rumeac, s'a zänn imediat un alt local tut atit de spaţios, 
aşa ci jocul de cărţi na fost intrerupt nici-o zi, tot timpul războiu- 
tul. Pentru o cameră de lergerie însă nu se găsea |n to! oraşul 
ahta astă decit laboratorul de parazitologie 

în locuinţa privată în care averni familia, nepotini cxperhmeata 
cu paraziți exantematoşi, m'am adresat Cizecțiunii serviciului sanitar 
_ în fruntea căruia se alla un biolog — cu rugămintea de a-mi per- 
mite continnaren experiențelor, po care ie incepusem în laboratorul 
meu de parazitologie Inainte de a fl lost rechiriţionat. Cererea mea 
da a lucra în „laboratorul de medicinii experimentale n'a fost ace 
ceptat, Şi cite nu s'ar îl putut experimenta? S'ar ti putut afia 
dacă agentul patogen al tifosulul exsntematie este un protorozr ca 
acel al malariei inoculat de hir anofeli, sau este numal o bacterie, 
ca acea a dalacului pe care piuțtela cu aparat bucal perforator o 
imeculează la mod mecanic, — sau dacă este numal un virus, (LNW 
0 Dia vieţuitoare? In momentul cind păduchii aspiră cn phiseul 
lor singele, lasă și puțini salivă care are proprietatea de a împiedica 
coagularea singelul; probabil că această salivă conţine şi agentul 
de lnfecţiune al tifosalui exantematic, 


WW, EE AE MADE: VOMINEASCĂ 


` Tot atit de interesant era de ahat mijloacele de distrugere a 
lasectelor primejdioase, o chestie din cele mal vitale pentre latreaga 
lume medicală, 

Oficial m'am adresat și Miciateralui de războlu, pnalndu-i la 
dispoziție în mod gratuit curoștibțele mele parazitologice. A- 
teajiuaca care mi-a. dat-o a fost același pe care politiclanii noştri o 
dau de obicelu cameniior de știință. Reluzarile acestea îmi reamin- 
tegt şicanela pp care le-a suportat savantul nostru Babeș din partea 
politicienilor și mal cu samă din partea câmenilor noştri de sign 
sterili, adică cel care-şi pierd toată vremea pris laboratorii (ris 
reuși si contribuo cu ceva În progresul ştiinţei. 

îndată ce riabolul a incetat, am primit scrisori dela diferite 
reviste paruzitologice, prin care eram rugat a la comunica rezultatele 
experiențelor deia nol din timpul războiului asupra parariților erg: 
tematoşi.  Mârturisene că eram jenat până ia n.omentul cind m'am 
botărit a redacta următoarele observațiuni care s'au pubiicat și în 
roviuta americană de parazitologie *. 

1. Substanțele recomandate de Prowazek, Verslays şi alţii 
sint incficace. — Indata ce tilosul exantematic a inceput a sa äs: 
Soot şi In populaţia din oraş, am imprimat o bropurică prin care 
cSutam a vulgarira diferitele substanțe pe care autorii le recoman- 
dau contra paraziţilor. Farmaciile noastre puncau deja in vlaxare 
sticluțe cu diferite uleuri eterice.. Fabrica de sopon „Carmen Siten" 
tabricase pi ea o substanță specială cu un nime pompos „Exantola*. 
Ziarele ia rindul lor recomandat diferite compoziții preparate cu ute- 
ari esențiale. 

Am cântat să experimentez singur, să vàd care este acțiuacă 
diferitelor substanje, asupra insectelor ce ae Intoreseară, dacă mi: 
rosul lor şi propietăţile chimice sint în adevăr în stare a to inde- 

. ka 1917 diu cauză că păduchi! erau exantematici, am fost 

t a face incercăriie numal În vitro. Astăzi (1919) ciad au mai 
avem în laşi cazuri cxantematice, am experimentat ca ei chiar pe 
braţul meu, ; 

Am experimentat mal tntäiuca substanțele recomandate de Pro- 
wazek : esenţa de Eukalyptus, esența de culoare şi esența de anison. 

Am luat trel cristalizoare, In fiecare am ptis cite cinci Insecte 
(P. corporis) pe o bucăţică de Hanea, Intr'ua cristalizor am picurat 
pe tlanca esență de cufpoare şi în al ifuiles esență de anisou- 

Paraziţii nu numa! că au continuat să trătască 12 păci la 24 
de vare, dar vpcip dintre femele s'au şi onat, Eyael recomanda P 
1915 să sè presoare pucioasa plsată pe piele. Am presurat şi eu pe 
braj şi am pus pol unui din acești paraziți, păducbe Nämnd, —oare 
ep s'a putut abțive să nu mă Irtrpe pi să sugh, La fel pau com- 
portat faţă de uleiul de terepentin recomandat de Marsehalko (1915): 
de balzamul de Peron recomandat de Meltzeb (1015) ; și de tinctura 
de Acorus Calamus recomandată de Versluys (1915). Celace dove- 
deg: că niciuna din subatanțele mal sus menţionate nu sint eticace 
cootra ințepăturilor acestor insecte primejdioase, 

i 2. Păduchii de corp sug și pe alte animale, — Gali-Valerie 
a experimeutet cu paraziţii de cap (P, capitis) gl a aratat că sog 
dës alte nnimale, pe cobai şi pe poareci albi, Noi am (cat ege: 


e N, Leda, Oegigeen Obesivallons we les Pedicalidea. Jousse! 
of PE are i r eg Vol, ve ai slour ` 


CRONICA ŞTUNȚIPICĂ | 425 


rieațele goanico cu de cei de corp, Din cinci ci am pus po nn 

trel an supt; din patru puși pe o pisica doi eet, ais gen o 

ki en e GA N am det: RA fac să sugă po broască, uici 
g H nici pe porumbei, lsd se 

Szen că fie A asi ue experimentează trebue cè 

3. Acțiunea substanțelor grase. — Clobanii tomini 
oHe (n spot Där să ze mi ste Ate, cu lunile de mag, și eg 
acestea ug fac păduchi, EI işi impregnonză cămaşa vi pantalonii 
care stau In contact direct cu plelea, (är sza ln unt topit, le 
siore bioc și so Imbracă cu ele. Am cântat să vedem cate oste 
acţiunea uotulul asupra parnziţiior de care ne ocupăm. Pentru a- 
ceasia am lut o bucâţică do Hantik pe care am impregnat-o cu vat 
topit și nm ctalat-o intrun cristalizor, punind pe en o femelă de 
parazit (P, vestimenti) plină cu onā (Inalate do a se ouni, ln alt 
cristalizor, am pus mitá bucăţică da fanen, curată, ueunsă cu unt, 
far pe ca em pus o femelă loninte de a su osa., 

Femela dipa fianeaua curată, s'a ouat și a agiutinat în mod 
ogulat fiecare lintenă pe firele scămoase alo flaneici; pe ciad fe: 
mela depe tiancia Impregaată cu unt a depus usile pe firele sch, 
mons fără ca să se lipenucă de tir, 

Am incercat acelaşi lucru cu wat de maziiae, vanellnl și petrol 
g am coastatat ci toate aceste substanța grase Impledică lipirea tiu- 
dsacior pe firele pinzel din care este făcută cămaşa și lamencle, 

Afară de sceasta vubatanţele grase lipesc operculele Iindenelor 
şi pali pler asfixiaţi în Interloral lor. Adulții și el pler cu timpul, 
filaâcă îi pe astupă orificiile organotor de respirațiune, 

Distro toate mubstanțele grase acea de care dispuncam la cas- 
nm mal tiari în timpul râsbolulul, ers petrolul, deacola l-am și 
recomandat atunci, 

4. Varietățile păduchelai de corp. De multe ori am priait 
dela diferiți mediei de spitate cu tifos exantematic, eşantillozae de 
păduchi! depe corpul bolnavilor cu rugâmiate de n-i examina şi de a 
t9 comunica daci ne p'ar putea deosebi! mal multe varietăţi. Aa 
primi! pâdichi şi din lagărul de prizonieri depe Bulgari, Unguri, 
Tarci şi Germam. Celace-l (cen pe tinerii medici să creadă tu po 
sibiiitatea creerii mal multor varietăți a piduchelui de corp, cra ER: 
tiparon şi talta lor extrem de variată, felul deosebit de a se mlica 
şi nis} lea axtenele care le usii craw din tre! articole lar la alţi 
din cisci. 

Páduchi! de corp clad siat tineri au o culoare gâlbia-verale și 
not degen alhicloşi pisi la galhân castaalu, la momentul cind sug 
singo devia ruşii, lar tirziu de tot ajung negri. Cuioaren neagră pre- 
vino din donn cauze: sau că cu timpii ainge: din tubul digestiv de- 
viec segre şi prin transparența corpului ia pl el aceaniă culoare, sas 
inr tegumentu devine negre. 

Mârimen variază din momentul co a părăsit oul pănă ce devies 
adalt, aicioda'A însă cind m atins vrima sexuali nu trece In lungime 
masculul de 3 mim. nicl femela de 4 mm. 

Ieteaie mich pâduchilor depinze de o semi de coatițiuai, 
Gei Mâmiazi cauti lumină, pe cint cel sâtul evită lumina: deacelu 
dimineaţa se giress eclativ mal pullal la suprafața Ealasi (a special 
pe guler) decit bara. 

la celace priveşte deosebirea sntoacior ; cel cu trel auiene erau 
larve, pecind cel cu cinci adulți. Apa că nu există nici-o varietate, 


VIAŢA 


ci o singură specie de päduche de corp, Pedicutas vestimenti Riiach 
Pediculus corporis de Geer, cate se deosebeşte de păduchele de cap, 
Pediculus Bea de er ` - 

5. Muștele ea agenți de transport ni păduchilor, — Am re 
tat experiența lut Gali- Valerio, punind subt nn clopot de sticlă deg 
muște (Musca domestică) şi o bucâţică de Manea cu mai mulți på- 
duchi pe ea. Pe Sanca am presurat puțin zabir pisat ca st atragă 
mwytele între păduchi, După 24 de oare am găsit, fixat pe toracele 
uncia din ele, un piduche. Ea zbura în toate părţile fEră ca pădu- 
chele să cadi depe ea. Am fupt aripele mugiii ṣì am Iñsat-o să ze 
plimbe pe brațul meu sting, gol. Päduchele după vre-o 15 minute 
sa detaşat depe toracele maștel şi a cat pe plelea b-etaiai, A- 
cesta ne Indreptițeşte să credem că muştele ar pulea să servească 
că vechieni acestor paraziți, 

6, Exantematicul nu se poale propaga prin praf. — D Dr. 
Imbert, fost membra al misiunii franceze de epidemiologie în Serbia 
lar în 1947 ataşat ta nol, a scris ta ziarele locale un articol in cars 
mi exprimă päreret că tifosul exantematic se propagă prin praful 
provenit din descompunerea păduchilor exantematozi, Pădnchil morţi 
— spunea el — şi sfărimâturi de pâduchi morţi care slan pe pi- 
mint şi coaţin încă virus contagine, sint stărimuţi, disecaţi, puiveri- 
raji a aruncați în aer prin măturare, prin trena fusielor ltag! pau 
namal prin mers gi În nem inspirați prin mas d gură, 

„latre nomerga spitale de exantematic! care erau atun:! în 
oraşul fagi, anul se afla sitast chiar ja era oraşului, spitalin 
Sf. Spiridon, și melte din ferestrele lu) se deschid pe trotuarul din 
strada Muzelor. Necontenit, mal cu samă în primăvari se măturau 
sălile cu ferestrele deschise şi se schinra aşternuturile bolnavilos, 
chiar pe fertastră, iar tot praful cădea pe trecâtori, Cu tonte n- 
cestea nu se Inbolnăveau de titoa exantematic decit acei care inta 
paraziți vii, direct sau indirect, depe bolnavii de tifos exantematic.. 


Prot. Dr. N. Leen 


d bual. 


Recenzii 


Androas Latzko, Damenii în războlu, Edi, „Viaja Romisaas 
că”, 1920. laşi, 8 ler. 

Cine c-i Andrens Lalıko? „Este un ofler ungar., A fon! rën" 
in Jöptele din anii 1215 4916, pe frontul lallan“, Aceosia este ton! 
biografia pe care nl-o comunică iroducëlorii romini al cărți! lui An» 
dress La'zkto: Gemen In răzbaiu, Probabil că alila este to! ce sin 

A scria Latzko înainte de râzbolu? Sila lumea, de el, mai în 
salnie? A pna mina pe condei, întâia oară, ciada eșii din Spitalul 
Militar 7... Cred că înir'o ai, vom ști ce să răspundem, Carira It 
Latzko (adică aceste vase bucăji pe care le cuprinde) e dia cale-a 
Iech de scormoniloare și de bine scrisă, ca să culezi eă-ji închipui că 
rutora! s'a ireal! apa acodală, scriitor de geniu, ln bubultul tome lar 
depe Isonto. 

Trehue să prenspuncm ch Andreas Tatako a Beni dentală uce- 
nicle Vierară, dacă nu în văzul lumii (prin altare, cărți, revtata), dar ta 
cartule lal şi la masa lul de scris: Va mai publica ori nu cera, după 
Comenii în Räzboiu? Cerul slie! Poate că și Lëizka va area aasrla 
lui Vaevolod Onrşia, autorul acelu! Jurnal intim - pagini nemuriloare 
de lumină suflelească si de durere omenesacă—întilula! Războ ul OO 
anume răsbolul din 1377 -73), Vsevolod OQarsin n'a mal dal almic de 
seamă după Războlui şi s'a siias, mu prea Tri, intr'o casă de ae- 


Acesi solu da cării supreme nu ma! în'dlireară IMeratură, cl PI: 
mint și măruniae, puse subi leascul Hpografic, Posle că și Andresa 
Lo:zko ta îl un fet de Vsevolod Oarsin ! 

Le urma urmii Wieralure univeraniă nu poate să-l mal uhe. Chla 
dacă no va mal scrie, acesle vreo nulă cincizeci de pagini, pe care 
le-a scris, sini deslule—ca numele lui să tămină seşulc incunnant cu 
leurii marii Mieraturi și cu al Iubirii de omenire. 

Carica trebue cetli şi de mal mulle ori receliiă (Tredacăiorit 
au fost meş eri și ne-au dal lucru bun). Nimeni n'ar pulga să ae îns 
cumeleze s'o lilmăcească taula care win vele, Fiecare schiță din 
ea cale o bucali desăviruită. Fiecare e niit de grea de înielesul sit: 
sielor pe care Il are şi de emojiinta ca care cheamă emollunea ` fa 
ci ne poji să stabilegii n scară între ucesie pare schije. 

Am crezul, intii, că Hotezul de foc e bucato covirsilosre dia 
lragecia căreia nu yoly pulea eh mai ies, spre u deosebi si guste pe 
celelalie Dar /nolngätorui m'a smuls din taternal frontului și m'a pt- 
cui să asish, la 60 de kilometri in dosol lui, ja grandioasa priveliste a Es- 
ecleajei Sale Generalisimulu! Comandani, lelegiul militer caile gi n- 
crih ajunsa deodată gras rhabotalul dirinliatea carmasieră care rt 


$ 


428 * VIAȚA ROMĪNEASCÅ 


Weste intr'un castet priaclar, cu amintiri și cu Îmcruri scnmte de 


vremea Renapierii. Ne inprărisem de admiral ironia genială yi gg | 


slialea halucinală cu care îmi lusene deslășurală ochilor acea lume 
aimiaală - fosială, procopsită şi patriolă— bine arezală In dosul fron- 


tulsi si lniă-mă la marginea pădurii, de unde pleacă cel irel atarișii, 


e aude zace Camarodul, ca lnja la pămial. 
Cine poale să mai uila vreodală pe acesi camarad! „Oura și 
sasa] desprinse părenu crescule pe obrazul drep} cu o regelalia in- 
formă. O masă de carne rinălă se umila, sirunită de pielea tot aşa 
de lucioasă ca o chiscă lullusă, Par'ea dreapiă e fejei semăna cu 
ss fruct exolie care er (oni destăcut în dont ` parica siingă inlurna 
chire mine wa ochin umezii de spaimă și de o mizerie posacă...* 
Cu dinadinsul, am voit să scap de vedenia acensia gi am da! 
pesia marsal lui Rakocry, adică peste Moar/ea kroului, peste aces 
sală de oiljeri răniți, uade, din creerii amestecaji de o schijă de o: 
hu: al locolenealului Ollo Kadar și! din propileele nebuniei, privim nă- 
© isca războluiui universal, nebuseste eaplical (dar simbolic și amar 
«xplicai) prin faptul că toți rărboinicii ma, În loc de cop, clte-a placă 
de yramoloa, cu marsul lui Rakoczy & Comp. 
__ Ma! avem de citat Plecurea și Kolatoorcerea, Le-au luai larers. 
Let, mal Iniäig, Pe Înipicyl llăcău lohan Bogden, vestitul surugiu al 
Domnului Conie, vonind acasă, la Marcea lol logoduica lal, Jupineasă 
ia casici — venind acasă cu fain schliodilă, cu un singar iu, ca aa- 
sul și cu obrazul cirpii, din pelecile de piele pe care un dollor mare 
iA4e-a japuli de prin alte pä şi í le-a palririi in nas și în obraz. 
Se poale, pe lamea aceasia, o poresle mal Iristā dech povestea 
Cat pe sdu vagur, care ac inapolază erou și pociiură, ca să vază 
po Marcea, Ingălbenind și rompiad-o de fugă, la ivirea lui, şi să gä- 
stască pe Domnul Conie (dosii de E front d iabricaa! de gioaaje) 
protejiad cu transparent! ialerea pe iatioriia Marcea I? 
şi Plecarea cu care se cuvenea se iacep. SIA cu loriă 
alături de celelalte. Nebunia compozitorului și tol ce spune ei ne o- 
Mie să lăsăm capul ia popi și să recunoaşiem că un nebuna poale 
să albă mal mallă miale decil au atul la olailă, loale popoarele ciri- 
disie, în anti ialalului războlu. 


Laisăo e un seriilor de geulu. Cu stila numai cit cunoayicm 
dia lileralura lui, și siniem siguri că acest ncrillor maghiar ra răminea 
în pridrorul vremurilor literare, columnă glorioasă. 

Dar e iiresc, după ce-a! inchia caries şi e! put oarecare depăr- 
¿nre inire line şi zrircolirile şi obaesiunea acesior celalopode ale 
„groazei și ale nebuniei- vizibile pria cleşiurul lul Lalzko, ca pria o- 
en d ga schlandrn e liresc să vorbeșii cu line însuji, obosii și 
D i 

„Mere ovocalor, sullei mare! Danile, ce șase daier, ale aul 

n, răzbâlui până la supralaja pămialului, În anil (să le zicem 

a Chrislos 7...) 1914—4198.. Dar ce folos de alite »ulisi? Ce folas 

de aiita nobilā conrlagere și de elllca mărgăriiare, aruncale iulocma! 
cum ve zice în Erasghelie l . 

Omenirea e biasicmală ţi incapabilă de imbunătăjire. Facem irel 

inaiaie şi lreisprezece înapoi. Îndeosebi, cunirazicerea in care 

dia toaiă viaja noastră (voim să zicem clvilisală) este diebolică. 

ca lupiăm, muncim și vocilerăm noi, ia vieja publică] Ce pre- 

C nol în şcoli şi ia bucoarne? Ce polii să avem acasă, pe 

siradă, in tanlitujilie publice ? Cerem, predicăm, polii : 

Tiet, riuduiniă, dragosie de oameni, respeci peniru lu. 

pace Anke aoil 


aou- 
alinta D 


şi dacă, din neaorecire, a recul mel mullă vreme, lâră de rie 


> 2 RECENZII 429 
A = SES? 


e mm a 


bose, și predica moasiră și postulalele noastre as tosi ivete in sea- 
mă ei au prins rădăcină În cugele, alune? taik o generatie care crede 


„serios În ordine, în viaja onorabilă și ba, fa mila de oa işi? 
Văinicia Inshiiniillor si a decirinalev pania a A PRE Pe 


Dar înlr'o zi—amar de noi!—împăraţii s'an certat, diplomaţi! l-ar 
pierdut apetitul și curtenia, și mobilizarea a sunal, ŞI atunci int 

lesorii, pe inginerii, pe oamenli cum se cade si milosiiri ai fei 

sitko, amais! dela paşnicile lor indeleiniciri, asvirii|! în Irenurije mi- 


"Mere și lurnaji pe front ca niaie simple vreascuri, ca să [isnească 


focal singelu! pănă la cer! 

— A. car aces! cetăleni ai d-lale san a! lu! La’zko trebuia st 
înveje al patriolismul al scrima s} boxul si Jlu-]iju si tragerea in tats 
și Joate crlelalie arle uille, pe care celălcanul-coldal se cu»lse să le 
pană în slujba patric!, în ziua cea mare, În ziua de suprem examen 
salioaa!, in ziva marșului lui Rakoczyl... 

Asa dar, vedeli drăceanca si neniigsn conlrozicere: Trebua ah 
ne civilizăm, der nu prea-prea,,. Trobue nă predicăm lubire și res 
peci câlră popoarele de prelulindeni, dar cu rezerva mia'ald că Inir" 
zi va frebu! să ne scoalem mâselele reciproc... Trebue să procle- 
măm în școli, în cărți, în legi, că viaja, că mreree, că nevasia.., ele, 
mini scumpe şi ancrosancie, dar să ne goplim In ureche ch fatr'o si 
dad vor decreig diplomaţii) va [i cea ma! mare fală, peniru nol, cp 
să dăm iama prin ela! căci va Íl în nomele palriei recpnoschiogre, 

Si contranicerea si ironia și blestemul și dira de singa vor cos- 
linua fs saecula cagculoruml 

Ca să birueşii, în gînd, această nebnnle, ca să ajung! să-ți po- 
soleșii durerea şi revolin, ca să le împaci nuf'eleşie cu jalnica po- 
veala è speciel omeneşii, după mine unul nu-ți! rămin dech refugiul 

1 cortul Îi lisus Christos apa cum l-au clădit, la picioarele Tabor: 


X I A tin. 
1, Pavel și Augustin O. GALACTION 


L €. Vissarion, Peire Păredlebul (roman), edit, Pavel Suru, 
Boenresli, 19214, 15 lel. 

Filadeă autorul câriii de față mu este la îalălm sa lucrare, să 
ineepem inlătu cu un cuvint despre celelalle scrieri ale sale mal cunos- 
cule: „Nevesiele In! moş Doroga'” si „Fiorica”, 

intrun cadru alcătui! din detalii comune, bătăi, belii, Inrturi.,, 
d. Vissarion prezială pe (ären aya cum esie: nu sedem nimic din cerut 
sosomari! din paginile enor autori, lol asa nimic din tendiaja allore 

INTCH 

en TE fapiu! că d. Vissarion este el Insusi un produs al medialui 
țărănesc ne explică îndeajuns prazența ln pavesliriie saje a acelor la: 
iuri sulletesii, care carucierizează mal oles pe omul din popor: aim 
cities jul nalural, nota de veselie, solul acela de humor, pe care 
supărârile zilei nu-l întunecă deloc, dimpolriră îi împrumută un bos 
sl ua farmec sech, „Te-oi Însural, mă Marine? 28 H Irălască | KI 
ciad A perdea:o, mă Irnli-mea, s'a găseşti in braje la mine... 

Dar meșleyugul de a scrie al daui Vissarion n are alace co leh- 
nica obişnuită la scriitorul cull. Dsg improriiează yi scrie cum vor- 
beşte. Deşi expresia esie adeseori vulgară, d. Vissarion fji dă În 
achimb impresia sponianeilății, coloriădu-şi lraza în felul omului dela 
țară, care şila să povesiească: „Mi-a venii gusi să vă “pun despre 
ileana mea... mai staji jos, băeji, că uite şi larbă d umbră.” incepe 
dag poresiirea. Apo! d. Vissarion devine cileodală liric, şi alanct 
cuviniele se inlocmesc ca un adevăral cintec: Peti moșului, am äre 
ce dulces viaja, cind le prinde dimiaeața ca lubila imbrâjişai şi säie 
de sārutsil..." 


= 


4% en ROMINEASCĂ 


D Vissartoa e lebulit să schilere în felul acesta citera tipuri ta- 
feresante: Mos Dorogan este donjuanu! popular înamorai de libertate 
el frumusețe, lrezisiibii, Mberiina şi odios, ziila! subprefectului este 
{irasa vaniloa şi prosi, lar mar Damiiru altă figură îizbulilă din „Ua 

oiu la bātrineje.." 

Maniera sa obişaullă bea siaji! insă mel pulin, cînd o vrul să în- 
cerea un pen mal complical. În „Petre Părcălabul” d. Vissarion e in- 
Va greutăți! de siil şi de comporiție, pe care nu le-a pulat birul cu 
ichnica sea rudimentară. De acela găsim alc! slab reprezeniale chiar 

“ insuşirile, care strâlucenc de obiceiu în lucrările sale anlerioare. 


Petre Jarcalele, părcălab în valul Coseşiiuri, ca toale că lu- 
Deste pi esie lubii de Žino. se însoară cu Ioana Palru-Parole, fală bo- 
gent de 'circlumar şi! prietină mal mare a Žizel Un flăcău deochial, 
vașcu, voege să [a pe Zina! sila, A'uncl alesii sa'ulu: îndeomnă pe 
Petre să aibă milă și, pănă ln mâritiş, să [le pe Zina pe lingă dinsul. 
imprefurări cinia'e lac ca dragosiea inire Peire și Zina să se aprindă 
din nou şi ma! lare. Deise se căleşie core far n'e luai pe Zina de re- 
Yastă, In cele din urmă loana se imbolnăvesie greu din naylere. ŞI 
boala ge erer 8 luni de zile, loana își ln nico d nădejdea dela 
viață şi »fălueşie pe Pelre, dacă rămine văduv, să ln pe Ziua de ne: 
vasti... „Povala aie dă brinc! dragoste! dintre dinşil”, zice autorul, şi 
Petre greşeşie, O simpatie Inlaică face pe ha!ducul Rada Anghel si pe 
prietinul acesiula, Ivascu, să se intereseze de boala loanri. FA lvaşca 
sduce din parica lu! Radu un leac cluda! pentru Toana... În două săp- 


tămîn! femela este pusă pe picioare! Dar Peire sie că Zina are să 


rască în curiad şi incearcă să fugă amindol. Ioana il prinde, îi iartă 
N primeste să convlejulască „în irei", în urma sfatului lut Aga 
Leni! că „inima omului este croilă după legea lurcească” Petre 
iasă nevrind să facă o 'alnă din a doua sa nevasiŭ, e dal în judecata 
divanului, și acesta î! achilă. e 
Aceasia esle poreslea, p care d. Vissarion o expune În ro- 
mänul său, cu destulă cloquenală. Stilni pe alocarea evocă viața: „Casa 
lu! Petre, forlotind de cel peale o sai de colăceri-călări, părea un 
lagăr sau o tabără de armată”. Sau, urmălbnrea caracterizare sages: 
ivó: „Părul galben, râstiral pe limpie şi pe obraji, îl da asemănarea 
că e izbilă de picături de ploae iar alciilecum o femee plină..." 
Fuga Ioanei esie redată viu: scena, ciad vine lvaşcu şi o gâseșie os 
foana bo anvă, eale impresionantă. Insă personagiile din roman nus ni 
fadestu) de studiate 
Dupā d. Vissarion, Peire ele o viclimă a împrejurărilor, Zina 
vale cen tare „neduce” ge Petre. „De ce ne-a lâcul (Dumnezeu) apa 
com sialem?,.* futreabă dinsa revoltală, „Da. Na-mi place viaja asta... 
Pātai să rup o micşunea şi să mio pul în păr! Păca! să jau un tras- 
dafir... Păcat să miniac Mercurea smlatind).. Ba e păcal så mă și in» 
drăgoslesc!.. Atunci te nu è păcal?.,” „Ne va bate Dumaezer, o lec» 
tesch Peire cu (eamh. „Treaba lui“, răspunde Zina. „Şi a lùal meseria 
de o bate pe cei ce se indrăgesc!? Treaba luil. Fach ce o vreal.” 
Petre face tol ce-i stă in pulere, ca să râmină „om al clastel casnice, 
om al pravilei, crediaclos legli şi bisericii.” 
lasă trecurul lui Petre Părcătabul cam dislonesză cu însnyirile 
e om brav, pe care | le airibue mai tirelu autorul. Petre este „pal: 
or“. inainte ea se însura n'a pus niciodată „slariiă polielor ial.” 
„La o lună dapă însurătoare, loana nu mal are pentru diusul alclun 
farmec ascuns“ și Petre „se gindeşie să se despartă de loana”. Du- 
ce aceasta cade la pal, Petre pare că seduce pe Zino, ai doreste 
moară loans, fără nici-o umbră de câință: „n'o vres viaja in trei, 
măriță-se cu cine-l place...” De acela sună lol apărarea de mal firstu 
a iui Pere Părcălabul, că îl e dragă loana, și mai ales (rode deja 


+ 


See 431 


uri: „A D-voasiră boeri mari, nonte vă lasă Inima să aviri 

fioarea dupăce sit mirosito. Dar noi, nol cei mici, Goy ter 
eulien} din ciriphtul ciociriiilor, dia cintecul cuculul, nol purtăm foaren - 
ce-am epucal po rupem, pănă se vestejeşie!.. Şi dacă s'a vestejii, foi 
to esvirlim, ci o punem pe chichija lăzei, so mirosim din cind în 


Arcelaş! conlrariceri la Ivașcu, ai la Zina. Ee ebla e împl! i 
maleprerece ani, si o rămas o fală simplă de farë. pai ee Sain? 
tem că u vorbii, com am văzul, și că a lost în siare să „răsloarne tot 
gindul” unul om ceill și „lumina!” ca Petre Põrcălabul, „prielin cu Vă- 
cărescn și Pliede Riduleacu.,.*? Dar să presupunem că Zina, esle un 
exemplar re: d Vissarion ne sane că-i un copil din fiori „fala Su- 
lstrucloari cu câconu Coninche”. Zina e insă o [lluţă nestiutoare El 
nerlnovală, care nu pricepe ce-i gelozia, Se lană în vola lumii... Ce 
o îi, o fils şi n'ciun gind si nicho piretanie.,,* Dach ar inireba-a 
Lean „fe ce-mi lat eşti bărbatul”, en nr răspunde: „Din de ce-l te: 
beşii?., Nu-i frumos 7.” Cu toate asica st alci no! vedem ch Zina tie 
să te prelacă. Cind lossa pe care o iubeşte „cum nu poate gral să 
spună” —o surprinde cu ochil plinyi, Zina ascunde adevărul. Cu Peire 
vorbeple în sonplă, să n'audă foana. deşi îl desparte un părele. La ia 
fiimirea dingrid Kr vine pregălllă „ca să culeagă frunze pentru gin: 
deci”. Ceva ma! mult: Zina este după aceia mal stă înă pe sine chiar 
şi decht Peire sì mal mulțumită. „Vral acum să riecht. iatresbá Zine. 
„Nu vezi ce-am (ăcut?..* răznunde Petre. „Ce o f, o [L.” zice dinsa 
„si închide ochi! ca runuriă,,. înteselită peste răscoale, că nenlcu Petre 
esie ai ei, 2 

in scricrile d-la! Vissarion nola „senziiul” esie caractarislisă o- 
mmniet dela țară. Tv ycu îşi pune ochi! pe Zins. Cind se convinge că 
Tola inhesie pe Felre, se mullumeşte cu loana. „li prinde mina și lo 
sirulă.“ Atunci losna simile şi ea un flor, 

Ivaşcnla, ce-i aala? Ce rel să cred?.. 

— Ce vrei, 

— Aşa? Fugi cå strig pe Petre... 

Totusi d. Vissarlon vrea să credem că lvaşcu er fi labil-o pe 
Zina mal cuminte. 

Trecem pesle unele defecle de procedare, peste înlinderea ne: 
smisurata a romanului, pruvenliă din pricină că d. Vissarion n'a con: 
densa! indeațuns capitolele, eliminiad măcar în parie notanu! de vorbe 
nefolositoare, Să ndăouăim Însă un cuvin! despre ceslallă iniură a artei: 
sillal. D. Vissarion tolerează nepăsălor greseli, care il compromii cu 
desăvirylre pana. Expresii ca „pustoma*, .uhiorăe majele“, „ca ochii 
beliți* . și otica Incă alele, precum și glumele sirunlale ale jăraallor 
la horă, în proza liierară nu se pun e 

Uneori eroll d-xule declamă ori se arată siingaci, D. Vissarion 
nesocoteșle în gralu deosebirea de clasă și de timp. La 18%, boeri! di: 
vanului vorberc ca avocaţii de uelăzi, Peire zice: „Peniru ce mea 
chema, domnule zapciu?..* Un abuz esie poale şi folosinja dinle: 
gului; d. Vissarloa îl prelungeşte clteodală inuili, 

Aan cum n fasi tratai subiectul, lipsesie Impresia lololă a vieţii. 
Ne vedeam, de plidă. ce face spiai, dacă lumes din ulară poale să se 
depriudă ru inlimplarea este rard și neobişnuiid, Singurii, cu cage Heite 
intră în confie sint boerii divaniji; dar In chestiunea asia Pe ei ii 
interesează numa! oriicolul dia lege. Povesiea Părcălabului rămina o 
stacere ò lul pogliculată. = 

D. Vissarion lace rău că se grăbeşte şi, subl aparente de fecun- 
¿itele ilerară, îşi negiljeză pregăliren, luiad lucrul ma: în serios, şi 
dovedind peniru creajilie sale ariisiice mai mult senlimeal de puter- 
nilale, ar pulea să den si'n genul acesin lucrări bune și inleresaale, 
căci ia mediul, în cure irăeșie d-sa-— mediu primillv și apropia de ne- 
tară - omul se înlăjigează subl loturi ceva mai generale şi deci mai 


caracierislice. 
POMPILIU PIRVESCU 


Paul Valery, Inirodueilon A le ie de Ldonordo de Vinei, 
aris, Nouvelle Revue Française, , 

4 Mica lucrare a d-lui Paul Valery, apărată cu muji an! în urmă 
n „la Nouvelle Revue Française", reapare Toto brosară care ada 
ni moutale şi se pare per: pria citeva „Note ai Digresii“, mșezale 
în fruatea se. De irgiae să dea socoleală de starea de spirit a lină: 
rujul care compune opusculul acum 25 de ani şi de precenparea de e 
dobind!, printre problemele care se otereau inirligenjei sale, sigu- 
ranja unui punci de vedere Intelecinalisi. Încercarea asupra lui Lac 
pardo da Vinci, la rindul el, nu esie aliceta decil sforjarce de a im- 
woduce o vedere limpede și inleleciuaă in lalacie așa de imexirice- 
bile ale creajlunii, Lucrarea ver D pulsi, în deliniiiv, num! Albreehi 
Dorrer san Bonevonuio Cellini — căci inleresul cade mai ales asupra 
problemei subieciive pe care şi-o pune scrillorul; e uau din acele 
essai-uri franceze care lrăcsc dia prelext și asoclajie, dar acaziunea 
ul Leonardo da Vinci, picior şi inginer, e recomandabilă în deosebi, 
la adevăr, acenta pare u îi bănuli schemolismul rajional curo ligurenaă 
ia buza creajiuzii şi pulerea viziunii saie, Învăluilă in ace! s/umale 
de e vorieşie Ia Tra/atul csupra picturii, pare a rezida în strim- 
a d siguranța raporlurilor geomebice din care pija apoi să des: 
volte plināintea şi graila mislerioază a villor sale aparițluul. im zma- 
muscrinele core se găsesc la Bibi. lnasilluiului de Franja și care, dela 
dala compunerii lucrării de care am vorbii, an fost publicate de Ra- 
arti Ara se pol ceil urmăioarele: „aria e piena d'infialle 
liate relia e radiosa Insleme iuterseyole e intessule sanza ochupallone 
dyno delialtra_ropresuntano aquatunche obielto laurea forma deila lor 
ehagione" (Man, A, fol. 2), E ipoteze schemalismului rajloaal al na- 

turh care se verilică, curios, în vialunea firicimiă a lut Faraday, 
inehipula linii de iorţă airăbâtind tol spajiul penira a Se astfel 
fenomenele de electricilale şi graviiajiune. Apropierea o jace d. Pew 
Valéry. În legătură cu -aceasta mi se pare mai juieresani apropie- 
rea pe caru am găsit-o în allă porte, în certea lul H, Si. Chamoeriata 
despre Em. Eent (F. Bonckman, München, 1946 ; ed. Îl!) şi după care 
filozoful german se lalruneșie cu macsirul iallan în a recanoagie o5 
o pulernică Imagine (øga dar bine inaltiduolizală, artistică) e loldea- 
ana într'o solidă relajiune cu „conceplele”, adică ez lorma generală 
si rajlonală n obiecieiori E vestia teorie a nchesmatismulul Kaaliaa : 
Dieser schemalismua unseres Versianden ia Antehung der Erechel- 
sungen—isi eine verborgeae Kunst in den Tielen der menschlishen 

Seele. 

valie care nu podte Ji înderiul recomendală arlişiilor de 
tol talak A faniesia ligh sulicieniă ; liră o bază de obvervajie 
reali şi precisă ep nu poale produce dech inliripâri liră Tiabili'ate. 
Lucrul acesta Lu injeles Leonarda da Vinci; taina creajiunii sale stă 
aici Meioda sa, metoda pe care lucearcă s'o desprindă d. Paul Ve 
ker P pure n îl un fei goë ivlegrare a lenomenelor individuale ia plana! 
general al creațiunii; o şiuune in acelaşi lmp muguralică și coalinuă,.. 
Spun, „pare a ti” căci, dacă îmi e iugădui n judeca ua aulor 
chiar ae reputația relativă a d. Poul Valery, scrisul său ml =e pare 
tearie gilicii. E făcut tot din racourgi-ari, din intenjiuai neanalizale; 
ua siil de suggeiuuai oscuase, de viuleuje de iimbă, de-asupra nop» 
melor și degesubiul limpezimil, anormal şi „auti-ațisioleiic (e us 
concep! a cărei semallicure voia chula s'o lămurese' cindra, la legă 
tură cu anumile direciive ale scrisului coalempuran), sliiul geia „Nos 
velie Kerge", în alirzii. A, P. Valery îi paue în serviciul usui lempe- 
rameni mal muli reileaiy dech poate şi rezulla cera cure silesie pe 

selilor la o cuntacirare nëpoirivii e 
| i T. VIANU 


Russo, Oiovanni Vergo, Napoli t920 Bieclardi 
ët Pi e d'Arie No. 1*,6 lire.—cu SC iret al aparea ir 

Verga este un romancier care a ştiu! dee, la timp nimerit 
cheia, inspirației epice, şi s'a suntras osie! degenerării într'o „cau: 
serie” care pn mai are nimic din cadrul genului, cum s'a intimplat 

cu mulți romancieri franceţi din ultima generajlune. 

Tràcņşie acelaşi viață tihnită pe care a apucat-o din tinareță, 
acea viaj de cuminie provincial sicilian, și aniversarea celor 50 ani, 
impliniţ! în toamne aceasta, n trecul fără zgomotul datorii IMerajiica 
u renume care-și sărbătoresc onomaslicele ia aplauzele admiralo. 
Bor gilino b 


s'au inchinat! citeva re-edilări „de lux” și | s'au cons 
du erare e Li consacra! via 
Prinire cele mal complecie, mal cinciile și mal bine Iëeaie, este 
ecela a lu! Luigi Russo, care-si propune în primul riad =ă reabilileze 
„Așa cura se corine faima lui Verga în conşiiința publicului llallaa, 
Căci Verga erte un autor respecial, dar au-l deloc ponular. Cauze 
sia! multe și ioste converg pre conciuala că locmai partea bună, ce- 
Wâjile superioare ale romancierului s'au opus "8 vuigarizarea lui in 
masa publicului. la repugna! arisiocralulul Verga să coboare In le- 
cinia udunârii populare spre m--g) pleda cauza ariel sele lipallă da 
orice preocupore praclică. N'a vrul să abdice la purliaiea creallei, 
aiterindu-ș! opera cu aceia elemente de eleci trecălar care lac gloria 
momentană a unui lileral. (Exemplul îl dă colegul său mal lină? 
Quido vo Verona!) 


Acesi lapi cișiigă dela începul simpatie dezinleresnată o eelelt- 
šianulūieroclaaisi Luigi Russo. 

Studiul său n'are în el nimica pedani și se face simpalic dela 
iacepul ; nu lacepe cu obipnuila blogralie (care l-ar D dat ocazie să 
impresioneze cu mulle „nouiăți” și pariiculariiiți din vialo lal Verga, 
pe care publicul n'o cunoaște, dar ar D curios s'o cunoască): con 
See celor cu lademinare pe linia friniă a producției ivi Verga 
epriadu-i moi mult limo donr in laja acelor opere, care dovedesc c 
merili ailes: cu un cuvial face critică de valorilicare, ai 'a nilis- 
dine nogaiivă, numa! peniru a acceniua mai apăsal acele cileve rta- 
Puai superioare ca vor rămine în litaratura europeană a sec, XIX-les 
de pe urma romancierului sicilian. 

Dupăce găsește complerul de cauze peniru care Vergs ane 
popular în jura aa (in articolul-prim Faima lul Verga), cu care o: 
säie revizueşie opinluniie mai cureale din erilica italiană asupra lui, 
Russo demonalreară cum din epoce primei linereţe (a romantismului} 
vu rămiae nimic, nici chiar ceria ai răs-celita lal Sloria di waa Ca- 

ral Aceuviă epocă nu a servil creației varghiane in sine, ci a 

1 mal muii o epucă de ciaborare, de limpeaire a conșilinjei arlis 
Bee, şi care-i va conduce Îndată, nu la o „converiire ia Realinm, ci 
ta „lireasca evolujle ariisiică” a spuriiului său. 

Caci impotriva alirmaţiuniiac cureuie -Verga na e mici „Zola 
al Halici”, nici realist de dragul acestei sormuia exielice, cum esile 
prielinui său buig! Capuana} Keaiauual nău are rădăcini în propriul 
sk, suilgi, esie o existenţă de sises şi deaceia creația iel au im 
portà ca producție, raporială la acea siocirina, ci importă ca rege 
Saperiasră pria siae i Pemru Verga ducirima verisia nu are dech e 
simplă valoare educaiivă, ajuiini tocmai In acea iimpealre a origiua- 

Hi cres.oure dia teziduui romamic depus de ambteaț, 

Ese accasa a doua ciapa, coacrenazală mul ies 'pris movolele 
dia seria Viia del Campi. (uin care lece perie laimoasa Coceliarii 
Nuaticana) și prin culegerea Zetugitg rusiicune, in către saw P 
Hará acei —oitugërcgozdi sm care lasă nu e iuulierență ci echilibra, 
şi acel „Wv orism’ care nu e Desliwinm ci conpniimize. lu manligs- 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


tarea lor exlernă, acesle novele — ep romanele şi dramele — elai 
wale de embient! local, sic liang lar personagiile curente sin! „Inplagii 
amih", țărani! cu polimile și durerile lar. 5e poale spune achemulic 
că toată această produciie epică oscilează pe lrel axe: rubiita pliad 
de pa'imă, chinul foamei cu grija zitel de mine, şi În siiralt rospop 
tul, iubirea caldă pentru căminul domestie,” - 

Prin acesie aspecle aria verghlană întră şi en în cadrul faimos- 
sei arte sociale, ablinladu-se însă gl alci dela acel sarbăd umaaila: 
riam cresiino-romanlic și dele tendinja retorismului social p se vădeşie 
„socială“ prin acea comprebenmibiliiale umaniinră care lalrățeșie pe 
artistul superior cu viajo și cauza celor slabi și umili. , 

Dia acesie preocupări se filiregră ioi ce e mal maro în arta 
tui Verga, seria de romane și novele iniilalală | Vinri din care leò 
parle dond er rapa (ma numai ale lui Verga, și nu numai 
romanului italian din a doua jum. a sec. XIX, ci a însuși romanului 
european din aces! timp“) / Malawogila și Masiro-Don Qeanaldo (e 
aniira lor delmilată în cap. VII VI! pg. 145 segg-) 

Pentru desăvirşirea impreslunii produse de persoangiile princl- 

e ele acestor romane, Russo omile să atragă atenile asupra aspect 
i că ele fac parte din neamul acelor „desrd/doinaii”, care au 

furniza! mal prelulindeni sublecie impresionante romanului veri»! din 
eliimele decenii. incolo, din amânnaji:a sa analiză, se capătă o fe 
conrlagere despre superiorilelea ariei verghiane și pria aceasta sim- 
diul y singe cu prisosiață scopul pre 

a mod cu tolul secundar Rasso dovedeșie și preocupări de tv- 
toric-lllerar, adiogind la fiazle volamalui ua Apondice Bio- Bibilogrea: 
fie în care oleră un abundent materia! inlormaliv, bine aduna! şi fe 
mare parie luedii, ia care se adaogă o compleciă listă cu era 
imiregei praduciii a lai Glov. Verga. 

OV. ROSSI 


tdp a umm 


Raphaei-Georges Lévy, Lo Justo poix ou la géi sur te 
alid de Veraal!les, Paris, Librairte Pion, 1920. . 

Trataiul dia Versailles a primii, ia opiula mondială, o dureroasă 
lovitură prin lucrarea lui Keynes. . 

Esilă dinir'o sorginie olicioacă, aducea, în alară de dale precise 
şi considerallun! documen!ale, indignarea profundă e unul aulor com 
pelen şi autorisal. Lucrarea, câuliad să se ocupe numai de conso” 
cinjeie economice ale păcii, adică de bazeie inseși ale tralaluial cë- 
rula Keynes Îi contestă orice posibilitale de realizare —devine, locmai 
pria aceal caracter special şi precis, lăturainică și superlicială acole 
unda cală să-şi lărgească punciul de redere. 

Deoliiei loale preocupările în jarul acaslui subiect devia cu SEI 
mai laişe şi mal indepăriale cu ct cearcă să île mei generoase. Tra» 
ien din Versailles nu poale inira în cadrul vag al declarajiuailor ep, 
nonlene. * 

H ere o bază mal solidă și mai eternă. E! formulează pacea 
panică a lul Clemenceau, lundală pe forță şi disiruciluna. Pacea e 
sia, ce loate celelalte, nu cală să lie decit organizarea unui echt: 
u social pria proporjionarea lorjelor concurente, iar nu pria ermo- 
nizarea lor. la ochil lui Ciemencesu, care a predominal almosiera, au 
se poole asigura o mei lungă durabilitaie acestui echilibru decii 
reducerea considerabilă a puterii germane, care, fliad 
şi imensă dezvoliare, amenință veşnic adruaciaarea lui, > 

Panciul acesia de vedere e cu deosebire serios și au e mat 

DO in oportunliaiea lui deci! la posibiliialea idpald a în 


i se pare că aliajil au înjelea să se considere liberalt de 


mc o dak 


obkgallunea respeciării reairi as Ee CS 

selua al Oermanilar şi mal giereg ee Re i og if d 
Ineriabil vi iategral al forlelar lor mililare. In tot easul disc e gi 
jurul „contraciulu:”, stabilit In 3 Noembrie 4918 inire Aap e? eg 
mani € e simpaiică operă lnuldă. En na poala fi luai in serioa; În fața 
taioriei ai a menlalilăjii omenesti, oci de parica Aradată care, en i 

gn, lusese trădăloare în două ocazii receale. (Aralul şi ae.) A 

Consl/ieratunie devin adequate şi interesante, alune! cind poariă 
atupra mijloacelor lehuice de realizare vi in special asupra canpacilă|ti 
Oermaniei de a le oferi. În această priviață, lucrarea lui Keynes aduca 
vaste conlribuţii și işi explică nuccesal. Ecoul ei in Franja a fosi con- 
siderabil. Aici, trăegie dexlul oplimlam in chestlun: a aceasta pealruca 
să fi produs carles și conslernare. Aulorul n primii un blam public și 
geaerai. lar cillra cunoscălari àu și lua! condeiul. 

Astfel, de curind, R. O. Lâry, membre de |'lasi'tul, Senaleur, a 
Ae un răspuns direct lul Keynes, a cărui carie e numilă o „abea: 
rdliuna”. 

„La juste paliz" aduce subi o lormă sobră și precisă, punclui 
vedere lrancer. Căci carico nu vine să adange ch la gel irel * 

nie franțuzeşii, care ze înlilneac ia conversațiunile cotidiane sas 
a articolele de ziare: 1) Sarcina impusă Germaalei e inlinsă, dar ep 
e deparie dea depăsi lorjele saie. 2) Germania e daloare să o achilia, 
cu prețul celor mai mari şi mal preluade eforturi, liindcă e rinovra!ă prin 
aareslunea ca siibalecă, care a anlreas! lumea lnlr-ua războlu odios. 
şi prim modul barbar în care a paria! acesi războlu, projucind Eu- 
„opel pagube maieriale imense. 3) Allajii, şi în special Franja, trebue 
să vegheze fără cruțare la indeplinirea ialegrală a daloriilor germane, 
fixate ett de modesi și generos prin lraiaiul din Versailles, fiindcă 
namai astfel se va ajunge ia repararea zonelor devasiale pi la echi 
Hbrarea budgetelor ai penirucă mal ales acensia este singura con 
dijiune reală n garantării unel păci durabile, care n'ar pulea DH drun: 
ciani deci! numai prinir'o nouă agresiune germană. 

Im privința alcBiulrii generale a iratalului, Lët consideră cri- 
itcele ini Keynes de o siranie falşilaie (d'une cirange lausselt). Po- 
litica franceză n'a gindi! um moment ia restabilirea lidelă a condul- 
unilor dinsinie de 1510. In adevăr, „uniiatea germană n'a sulerii aici 
cea ma! mică olingere“; iar Reich-ul, „adică guvernâminlul așa zis nou, 
a cumpăral în 1919 drumurile de fer, care erau încă proprielalea partiou- 
lară a sialelor, realizid aailel un Gas imporianl în calea unității ai a 
centralizării”. lar viaja viitoare a Europei a fosi preocuparea dorml- 
aaniă a Conferinjei: „ea a reda! pairiilor lor provinciile care luseseră 
brelal smalse, ea a dai independența acelora care justilicau drepiul 
ior la viață proprie... Leiimolirul Tralalului dela Versailles esie e: 
(orlul cel mal scrupaloa care s'ar H puiul coacepe spre o organizajie 
politică coaformè priacipillor fastijiei şi Hbertălii”, 

Cind se ocupi de ergumeniul lui Keynes că aliați au tios „la 
slăbirea unul inamic puidtaie și periculos“, Lët aa ezită să scrie is 
jermeni energici şi since! că „pienipoieaparii n'au iual măsuri desiul 
de elicace peniru a asigura aces dezarmameni”. 

Dar să lrecem peale acesie coniderajiuai de ordin moral 4 pe 
ie peniruca să rezumâm datele economice ale lucrării lui Lët, care 
vor să demonsirere posibilitalea neindoloasă a Oermaaiei de a so a- 
chila de ionie obiigajiunile vale. 

Menţionăm deia inceput obserraliunea capilală a lul Lévy că 
oale calculele lui Keyaes sia! tăcule uiiliziad daie dinalale de războls, 
fără să le traducă după cursul şi prelurile aciuale, care le maliipiică 
imeas valoarea. Apoi, Lët adaogă in, comeniariiie sale şi silualiunee 
Franţei, pe care Keynes o igaorcarå, şi care e alil de acasă ia- 
et au se poate ridica ia condijiunile normale Chiar cu sporiul german. 

Cărbuaele area in 1915 in OQermaala o producjluae de 191 mii, 
Jone, din care arna consumate pe loc 19, se erportau 35, pi rămineau 


. 


159 mil. n 
mi, diteriieler siate, Ser 20 mil. pentre cijtva ani Prastel, 
pe tacă peniru indastri ; 
E di mil. lone, din a simt mer mil, importind 


deraniarea r ocupale va redus la Jumătate pro- 
dacțtunea, nd cele 27 mil., pe care Oermaniă irebve să 
A Aen "di mil. ege, Dar de 


Pentru pierderile imense sulerile de marina germană, prin sth 
pulețiualle iratatalut din Versailles, Lévy nu are deci vorbe de com 
solare! et? şi CR țări uri te aceasta și insăşi Germanie © 

vnoscal-o destul de recent (nic 
i Oermania no te poele plinge de exproprierile suferite de pro- 
prielăjile sale în alură de frontiere: prețul lor trebue să De Impotet 
lulu de repearajiuni. Asiei, Allajii oferă Oermantei un mijioc 
sigur şi rapid peniru realizarea sarcineior sale, 

Nu mai continuăm. Specialiştii vor găsi in lucrarea lui L date 
abun'enle în privința condițiunilor economice ale lraialelui, Crilicele 
ei Keynes sint puțin atenuate. Metoda lule complecială prin campe» 
rarea coniinnă a situațiunii dealul de xdruncinală și de Ingrijiloare e 
Franței cu acea creată Germaniei prin irniatul din Versailles. 

Pensie to! învă acelați aer: Franja nu cunoație deci! o -singur 
eondițiune peniru asigurarea linişiei e! în fala evenimentelor isloricet 
reducerea laclorului german în proporiuni care să Iech imposibilă o 
soh agresiune a lul, ŞI peniru aceasia wa mijloc unic: erercliereg 
anni control GE ai npea „asupra area tă germane care să 

ic inbulară cu sos ran , 
râmină veșnic pr C.L VIŞOIANU 


€. Siegel, Piaton und Sokrates, Darstellung den pialonliaches 
Lebenswerkea aui neuer Ornudiage, Leipzig, 1920, 

Filozolia lui Pislo e cuprinsă intr'o lungă serie de dialoguri; 
fiecare dialog porneşie dela înlimplâri actuale si sa dentăşură ce stop: 
ianeilalea şi mobilitatea vieții, însă fără coniinuare direciă în alt dialog. 
Motive de ordin diierit, concepții iilozolice deosebile sint intăjisale 
în jocul discuție! celei mal libere, Astfel, descoperirea irăsălurii de 
wullale între aspeclele răzlețe, care sin! dialogurile lui Plato, este de 

însemnă!ate fundamenială pentru înțelegerea acestei Hiozolii: Cëch 
Gi îndoială, mişcarea dramalică efi de vie își are rezoriul în vik 
unea E a antarului, înir'o concepție organică, care totuşi e în 

navă dezroliare. * 

Ge Ua [ir condueztor e indeobste rerunoscult Ideile sosjinute de 
Socrate an un conex unitar. Socrale, E Cen In dialogurile in! 
Pialo, clădeșie, piesă cu piesă, în lupii lofală și plină de umor, ca 
veprezerisații spiritului timpului, cu solişiii și eg pi! at Nlozotilos 
e vechi — SE principal din acea masă de idei care consii!se 

Ha lui 

Soerale a susținul însă, În viața se, o dacirină proprie, reținută 
de Xeaoton în „Amintirile“ sale, care revine şi în primele scrieri ale 


ivi Pialo. In dialogurile lui Pialo se poete urmări cum Socrate trece 
cu Die. pei ich doctrinei proprii, devenind filozo 
frei pialonice. Care e alune! semnificafia lui Socrate in urile jei 


Pialo? 

RSR. j d unii i , stă subi Intiurireo puternică a bai 
Somala Mi dresa amapis iaa Ao ateu EE die tale 
muare sei a docirinai -esretieet Plaie à pus o temelie kä ae? 
pentro morale lul Socrate. d fe „beau 


D e” 


emer ` i 
es 
Proiesorul dela univerailatea din Cornănţi C. Siegel 
keen  Dorebnaiiteleă lvl Soerale și melafirica S Piaio o Ee 
„ mal organină. EI formulează urmăloarea leză: „Metalizica tut 
Pialo reprezintă lacercarea de a explica și Jusiitica filozofic perso- 
aelilaiea, aciivitaiea și moariea lai Socrate”. Metefizice lui Pialo na 


inseamnă o colinuare san o deztol 
adincirea sau preinceren acesiei a lt ve a eech 


b , er 
Jett" o formă DA. Pliozotia lul Pialo ee wei ler ege rs 


Zoiiceg lui Socrate, cum susiin unii, ci inter 

vilății lui Soczale. Pialo mediicoză. „cum pereti ER Ge 

auilei se en ca Z2orctalltgrenar, ZS 
egel preiniimpină o obiecțiune, EI nu susține A 

» orgue ha ze cu deplină conpiilnajă, cl d e Bän Lon 
ucătoare, in sensul unei i 

terhe paani din Menota Da Piaio. PTO TN PO eegen 
ervoaalitaioe tul Socrale vi felul eciivittjii sale o 

ia „Amintirlie" ful Xenofon., Comparind pe păzi ai Rr vc 

cei! ei lui Pinlo, constatăm unele irăsături identice. Ele epariia Jul Se 

Genie cel islorie. La Pinio laliiuim însă și altele, nouă, cara ne lac sê 

sajeiegem mal bine eciirilatee lul Socrate. Incii, scrie Siegel, „So: 

eale ai tul Piato reprezinlă ialruparee lui Socrule cal istoric, care a 

ajuns pe cule nielalizicá la conlata de sina“, 

Socrale ni lui Xenolon e un om cu miale pălruarăloare, ca ve- 
dar! largi e cu ua spiril de independeujă, pa care-l afirmă ca cel mal 
echte curaj, chiar cind e emenlnțul cu moariea. Viaje sa, e! a inchi 
aai ge binelui pubiic, intănlalrii ordiaei morale, Irezind fa coarelăteaii 
si! sen'imealul de dalorie. Dar Socrale e un pedagog cu pâlrundere 
psihologică; indemnurile wale ei ie susiine cu mollve ulilliare: Iert 
Gren ladividuală, el o erală drept urmara a laplelor alirulate. Aceste 
tasături le puiem fiza după descrierea lui Xenofon. 

Cum e de exp'icu! însă lepiul că Pleto, ua om de un ldealism 
an de lanli, o ile ealualnziă, a pus pe Socrale în central operei sale 
-pe un om care proletară o doalrină sobră şi uiiliiară? 

Siegol vede și alc} dovada că Plaio e lasciaal de personnilialea 
lut Socraie, mo de dociriaa sa. Eiica jul Socraie na se mărgineşie 
numa! la lâmuriena de noliuui, ea se desâviryeş:e deabia in domeanlui 

acie., Şi Rain au ne înireabă drel ce urmează din dociriaa lui 

cerute, ci cu e posibil acas lenamen, Socrala, in care ei vede o 
pu'era demoiică mul! mal compiicală decit biavayle obuerrajla empi 
nică a jui Xesoloa. ` 

Si-gei arai apol cum ipotern sa se- veriiică prin cercolarea moi 
amánualilá e scrierilor pialoulce. E! slablieyie latre acasle ua corp 
peiigr, Apoiogiu și Kriioa, Charmide» şi Proingorns reprezinlă origi- 
alle melniieicei lul Pinla; Gorgins, Menoa, Phaidros Chaldoa, Sym 
osion, Ualtela şi Phcaltetoa infăisșeară derroltarea acosiol moeinfliziei. 

in iosta acesle scrieri, În care Socrale e persoana cenirală, se des: 
frate o imagine compieciă a persuuailtăţii iul Socrale, care poale îi 
dealificaiă cu Sociale al! lui Xcuolon,. În aceieazi scrieri, Pinto, pentru 
justilicarea legreiică a activiajii lul Socrate, ajunge la o serie de 
probleme, care alcâiuesr o coacepile unitară. În Sympoalon, e- 
roul moral, care e docrale, e pila de cea mal uxuberaală veselie și 
plăcere de wiajă, Peniru Pinlo se iveste problema: cum e posibilă a: 
ceaslă impreunare de serloailale morală și de veselile ialr'acelaşi per: 
sezai. Din cumualcăriie iul Socrate asupra iubirii (Eros) — care le 
geioreyie proleiei Diolima ve desprinde sensul: ŞI in plăcerile sim- 
brun gslo ua elemeui ideal, orice iubire este o nāzulnjă spre veciaicie, 
jubizea sensuală eslile lreapla ialăia peniru adevăralul Eros, lrumusețe 
curporală e reng) exterior al (rumuvejei sulloiezii, Numai acest Sg: 
gaie, cu încredere ia Valorie sulleleșii, poale sta ne'uibural pi în 
faja morții; docrale dia Symposion ug desminte pe cel dia Ph 
<a loi cowirasiui labitor imire scenele din ambele dialoguri, 
la Protagoran H Îniilaim pe Socrale In cercul aotișiilor, Socrale 


438 VIAȚA ROMIREASCĂ 


pm 


ge, geg 


combate concepiia Ini Prolegoraa că virtute poate Inrăja., C 
e inteles însă conflicial ca Sofisti pe această chestie, eind ich 
Í 4 urmăreste acela 


sinuanle, ci ra se face cu pariiciparea interloculorniui, Socrate slir. 
nesie rajlunea care mijeşie în flecare şi nu se lasă în sama înslinee 
telor sliruiste pe care le premăreşie Pralagoras; și aceslea trebuc ah 
De regulale de cunoşiința de sine și sprijinite pe ceva care nu ne rë- 
țăceste. În Manon aces! fel de învăţălură e taterpreial şi psihologie. 
Şilinja ente În germine inlsculă liecărul om și are nevoe numa! de o 
trezire, de reaminiire („anemnesă), prin elorisri bine conduse, 
Luind dialog după dialog, Siegel orală cum din caracterizarea dile- 
vitelor 'atari ale personalității lut Socrale derivă principatele probleme 
ce, şi invers, că toate dialogurile care conjin elemenle coar 
truciive din metafizica lui Plata, se ocupă şi de coraelerizarea lui Zeg: 
erele. ln dialogurile cele diniăin, în care încă lipseșie aceaslă melal!- 


Pheslletos, unde se concentrează blema cunoşiinței. Dach aceste 

ori neglijează lalurea scenică dd nu se prea ocupă de persoana 
ial Soerale, explicares se poale găsi în faptul, că sint dialoguri re: 
sumalive; ele nu aduc probleme nouă, ci inlăjigeasă rezultalele cer- 
cetârilor anterioare. 

Cu o admirabilă autocritică, Plalo a tjans ia convingerea că me- 
inflaton sa, îndeosebi docirina ideilor, irebue pusă de acord al cu cors 
țitoția lumi! fizice. El începe a-şi îndrepla alea!iu aspra umă nunlelar 
mal concertele. În scrierile din bătrinele, metalizice sa e supusă jo o 
verisire şi ea solere chiar o desirămare, in aceste serler! și Socrale 
trece planul al dolliea. 

ucrarea lui Siegel, privită În întregimea «i, € un interesaal co- 
mentar iru combinarea creajlunii liloaolice co eea la 
Pisto. artist, Plato era preocupal de ide! de scenă, ca ħiozof era 
stăpinii de irebuința de molivare a idellor taje melelizice. Peniro em: 
bele direcții i se gieren persoana lui . 
Orice interpretare psihologică ar mal comporia conexul Între 
Laien jai Socrele si melafizica wi Plato, —dovade, că un corp 
wier din scrierile lul Plalo conține toale elementele conatraciire dte 
melalizica lu! şi că numai acesie scrieri se ocupă si de caracteri 
zares lui Socrate, se face peniru prima dată fa varia liierainră aspra 
imi Plalo. Coastalările lui Siegel au valoare fnctică, ele aduc reviae- 
ken mullor chestiuni din )ieralura asepra lui Prolo şi dovedesc cs 
amănunte înlănțairea metelizicei lei Plaio după molre ciice; cum e 
posibilă ailindinea morală în inme, ocencie se vdese ca problema 
cenirelă în lilozoti 


a lui Pilato. 
A. IBŞAN 


Le Caplialne Stephan Christesce fivo'"Hon des Mondos ei 
de: SE 8, 220 pag, Edit. ifred Costes (lasi Schieicher). 
Paris, 1920, Prețul 7 irs. 


Această nouă lucrare a navantului romia Ştelaa Christescan € ©- 


sompleciare a operelor sale fundamentale L'origine de l'Univers et 
sòs dooiulton sans fin apărută la 1911 și L'Esergie erdairiea ei ln 
Peosée Humaine, apărulă la 1919, 

D. Chrisleacu e in noj foarte Fein cunoscu! de peblicul eelltor, 
desigur pentrucă e.. romin. Publicul nosire cunoație numai nume 
fräie, chiar alune! cind muile din aceste name au onosrea a li pur- 
tale de nipte medioerilăji paleaie; descgin nu at mai EE lap 
tal eù sovanjii nosiri elal uneori ma) cusosceji în site țări în Re 


L 
eege 439 


a ër 


efeie, Cine ar pulea crede ca an sim 
plu căptiaa, fos DH 
Lë Deeg tomine; să facă comunicări la Ke SC 
a lcină din Paris, să fină conlerinle la Sorbona și să scrie apere 
SS de adincă metafizică vtinittlch? Sartanji celebri ca Charles 
, Flommorior, Edmond Perrier, Brun!p si malii alfi l-au arid 
E ug mere pe ee sever Qabriel Séuilies, prolecor de îi 
E Deem îl clarează pe Cheiäiezou prinire cel mal mari-gin 

Li , Chrisiescu, Inginer de Connlruciii navale, se ccupă I 

Where, cind nu face planuri de vapoare, cu corsirucția... EEN 
eceasiă navă uriaşă care pluleșie pa agesiirsiiuat ocean al spajlului cu 
O fuțeniă formidabilă si, inspirat de fenomenele observate în experi- 
eajele de desintegrarea maleriel, deschide na orizoni vas! nlalerrlot 
cosmice. D-ra consideră ca bază primordială ulira elerică a malcrici 
particulele de energie anlmale de forje alraclive magnetice, ce le au: 
weie eieront, Acesti eteroni În virtulea ulracllunilor lor s'ou combi- 
na! intre el în dilerile grupe, mul muli san mal pain complexe, care 
Und de asemenea înzenirale cu miscări mngnelice s'au iraasformal În 
vibrațiuni din ceoza ciocniri! particulelor, conform legilor Mecaniezi 
ad astfel s'au crest nebuloasele primordiale de unde au cșil rialemele 

wues și änt AH Sosire, nis em solar. 

curios ră această teorie cosmogonică a savantolai C E 

a loal întrevăzulă de geniul hal zmei iry x Spre 


„La 'nceput, pe cind Diaiä nu era, nici netitață, 
Pe cind tolni era lipsă de viața și volață, 
Cind nu “'ascnndea nimica, deși lo! erg ascuns, 
Cind păirann de sine însuşi odihnea cel nepălruna- 
Fu prâpasiie? genună? Fu nolan înlins de apă? 
N'a (os! lume pricepulă și aici minte ao priceapă, 
Cci era un intuneric ca o mare lâr' o rază, 
Dar nici de vâ:ul nu fuse și nici ochiu csre s'o vază, 
Umbra celor nefăcule nu 'ncepune:a se deslace, 
Fă în sine impăcată siăpinea elernan pace! 
ar de-odat ua punct se mișcă... cel diatăiu şi singur, lată-i 
Cum din haos lace mumă lară el devine Tatăl. 
Punetu-acela de inişcare (adică eteronul d-lui căplian Chris- 
tescu), mull mal siab ca boaba spamii, 
E stăgtnul fără margini pesie marginile lumii... 
De-alunci negura eleraă se desface in Hal 
De alunci răsare lumea, lună, soare şi siihii... 
Da alune și pănă astăzi colonii de lumi pierdute 
Fio din sure unii de haos, pe cărări uecunoscule 
ŞI fa roturi luminoase Izvar?nd din afinit, 
Sint olraso în vlajä do un dor nomårg tatt- 


Am swbiinial versurile caracterislice, prin care Eminescu sg e, 
ratb ocum 40 de ani că poezia lul va fi în concordanță cu leoria eles 
renilor din 19201 Dar în deosebire de concepiia pesiminiă a poe 
lat despre disirugerea Universului, 


„Cum s'ò silage, lotul tiere ca o ambră 'a falunerie 
Cëci e vis al neilinjel unlrezsul cel himerie... 


“avantul Christescu, conlorm legi! conservării energiei, ne artal ei 
energia de dinociare o atomilor: nu se pierde, ci revine la eaersia g- 
welică primordială, rege nerinu astiei Nalura. 

Bazat pe principiul com unerii lorțelar, d. Chrintescu admite el 
te vaterë tonta corpurile posedă două mișcări, ana derolajia și alia da 


440 VIAȚA ROMINEASCĂ y 
vibrațiani 
ce 


zt 
urilor existente lulvror f 
vilalea, atr ea universală şi mal 


1) forța cosmogenă, care are loc ln lormarea inițială a atomi: 
or (sau cum am spune cu alle curiale: forja cosmogenă e forța care 
maler'alizeară energia crelind astlel maleria). - 

2) forja de oiracjiune magnelico-cosmică exerelială între siete, 
mele lumilor, ce corespunde, după cum Dë spune aulorul, noil legi 
de mracliune universală a lui Einstein, 

D. Chrislescu își sorijină leorille de o parle pe fenomenele de 
congliiniă și pe raluro energiei, de sită parte pe teorille organi:alje! 
megnolice a lumilor şi forleior ei evoluliei lor. 

Oindiren p'ină de got și îndrăzneală a autorului operei PE. 
merpie orsatrice e! ln Pensée humaine” unde ne iransporiă ia domenăle 
mesirăbălule încă ale p3ychnenerg Heel, ul!ra-c“smosului ei spațiului 
20emogen, o gănim şi in „Evolullon i agatiiques des Mondes et dos 


Pealru a Înlroduce celilorul în labirialui EnergeHsmulul materi- 
olfs!, d. Christencu face mal Ialălu o admirabilă schiță psich 

a gindirii şi memoriei, apoi ne deserie p-lcholagia fenomensior Ne 
tarii, chologle fenomenelor radionelire, ne famiiarizeară cu ders. 
ile filozofice asupra masei, greulăjii inerile! şi maleriei eg 
din Natură, tălmăcind intruna mod popular nalure energiei el după a- 
peasiă pregpălire pe expune o leorie originală a luminii: fsor!a emt 
aivo-onduialorie. 

Anlorul acealei leorii curloase admile că omialunea” rsdiamă e 
cauza energiei luminoasa o căre! iravollu lzansmis Inir'ua media me 
terial, produce Qudula!lun! eterice ce se manilesiă subt formă de In 
mină in aparalul nostru vizual. 

Loic an capitol întreg consacral Evoluţia mediilor, autoral ne 
explică inlluențu erolallei mediilor asupra adaplării corpurilor în ma; 
floră și compară adapiarea evroluliră cu cza cosmică și biologică, O 
ipoleză indrăzneajă prin care explică evolul'a mediilor şi care ar pe 
jea fi ridicută ia rangul de teorie, dacă va găsi mal mull sicijla în re 
allialea experimenială, e ipoteza mediului cosmogen. Pria aceasi i- 
poieză ravanlul romin odml'e cxistlenia uneia Za sidri u maleriet, 
dincolo de ieren parousă, mal lină ca eterul. Mai mult, în ioc de è 
suprima c!erul ca Einstein, d. Chrialescu Îl face să èxisie nomai în 
tecindialea sistemelor solare, ba ne mal arelá cum noua leoric a à- 
tracțiual! universalo è lu! Einstein poale coniirma exisienja nodului 
cosirmogeb. Asiei devinațin lumlali în vecinălalea soareiui (obserrelè 
şi măsurală cu ocaria ecliperi lotele dela 29 Moi 1919) d. Chrintesca 
o explică pria re/raejlunea dulorilă densităţii mai mare u eterului in 
jeru! soarelui | 

Râmine ca viitorul ie să decidă asupra adevărului acestor 
era, Deocamdulă ieoriile lul Einsieia nu pot fl ciălinale nici co 
gn mitimetru, ele flad clădiie pe uxlome (postulale: şi pe calcul me 
tematic. Nici Chrialescu nu-l crliică pe Elusiein ciluși de palia, duc e 
de părere că noua lege a airacțlunii lui Einalela poale fi explicaia 
d eeng cosmoyea”, prin urmare noua leorie a yrariiății ar con 

ipoteza mediului cormugea. 
e ale prin aces! mediu primordial cosmogealc al materiei se 
E explica loarie bine haosul nagaelic primiliv al maleriei at cons: 
Ulella » selor »lelare, celace a lnacercai să Iech aulorul cu un 
accea alrâlucii, 

D. Christeacu e un îndrărne| melaliziciaa yl un aderăral Droge: 

firaus ei şiliniei, cum e și Uaai en lo Bon, cu care de eliiel e rudă 


| aceasta din E se lranslormă In ponire 
corpuse: ME mic Celeron olom) ele. In pentra cor" 
parlie” ta lorma curbelor , din cauza d 
ch E A Lee lor : ati 
coeziunea, gra încă deeg 


RECENZII GT 


bonă prin multiplele sale ocupejluni enciclopedice, pltanai Chris- 
tescu, care e er de geniu naval, a scris tralale d e e 
tecirolehnică, sg ocupă apol cu astronomia, biologia, istorie, psihoto- 
gia, filozofia şi cite allele. Acom lipăreşie zece volume de „Histoire 
psychologique de la PhilosSphie”, un volum despre telepatie energe- 
dică și o mulțime de alle. lucrări a căror Ën s a fox întreruptă 
din cauza rărboluini. Cu toate acesle muliiple ocupajiual, d. Chris 
tescu are timp să se ocupe şi cu... gimnastica, punind mere preț pe 
dicionul latin „Mens sama in corpore sano şi asilel, diatr'un băețaş 
debil care la îi an! era predispus liiziet, căpitanul savani o ajuns un 
edeväral allel, care a pului ridica 85 kg, cu un singur braj pi 95 kg. 
la dinamomalrul forjelor, cu pumnul. 

ŞI cam aces! căpitan este in acelasi limp şi un alle! ai giudirii, 
ne pulem explica upurința cu care ridică teoriile cele mal grele si a: 
runcă miniea cellloriior în cete mul depăriate regiuni ale cugelării o- 


menești. 
L. FLORIN 


Georg Marrynshi, Dio Melhode des Expressinnismaa, Studien 
vu seiner Poychologie, Mii 24 Abbiidungen, 1920, Verlag von Kiinkhardi 
A Diermanu, Pretul 41 mărci. 

S (Sa opune, ca modă, impresionismul piciural, eapreuio: 
ute pnl mi, 

Imprerionlnmul ar It lasi ua leide natsralism a cărul aleajie In: 
corda'A a lost îndrepială asupra culorii, pe care a incercal s'o redea 
cit mol exact, deslăcind-o de influența lalvificatonre a memoriei și a 
a"ociațiilor salleieşti lulăiu, în locui culorii de memorie, de plidă hir» 
Ha aibă e considerală mereu ca albă, peciad de ept nu e albă decit 
cub! lumina diluză de soare și ferilă de reliexe colorate, — impreslo: 
alyiii au pictal culoarea naloraiă a hirliei albe, care dură împrejurări, 
variază, cò în violet sau vergi, Al doen, În locul culorii, onrecum 
didimenslonale, şi de obiect, impresionișiii au cău'a! caloarea neiu: 
za, naa zisă de su;ralajă. ŞI anume culonrea în alară de pureie ei 
eat äu de lon, lumină şi sulurare, capălă o nuanță deosebiiă după o- 
bieciui ln care giadim că aparține, Peniru a scâpa de elementele a- 
similative vi a ajunge la pura culoare de nupralaţă, se poate proceda 
ştiilațilic privind culoarea prialr'o drachitălură (az un ecran, aşa casă 
au phicim cărui corp apariine. impresionisti procedau însă mai co» 
mud, privind repede obieciul ca pentru schiță, din punclui de vedere 
ueleclual, dar alzuli dia punctul de vedete ui culorii. 

impresionismalul care e obleciiv, | se opune expresionismul core 
e subiectiv. Expresionismul caută să reproducă Imaginele memorinia 
şi. mel general, esiieiul, lie siringiad mal de aproape ucesie imagiai 
și Iranslormindu-le apoi după gusi, lie uiillzind linie şi culorile ce 
milloace unice de a produce cieci pictural, după cum murica produce 
ticcie din simple manele, nu dia cuvinte, Bineciajeies, zice Marzpaski, 
dvosebi:ea na lrebue exageraiă. Nici up naturailsm și deci woi wa 
impresionism nu € Ipeu de oarecare subtecilvilnie; dapă cum orice 
«apreaioniam, cil de subieciiv, se rapoariă cu loote acesica ialrucitra 
a lumea externă. Deonebirea consiă inir'o „deplasare de acceal”. 


O. SAVUL 


t 


Revista Revistelor 


des Deux Mondes 
(lannar H 


1921). 

Louis Gillot analizează Suve- 
mirile lvi Marge! Asqulih. Au- 
tobiogralle soției fostului prim mt: 
nisiru e una din operele care slir- 
scșie azi mal muli viivă În An: 
glis, prin ruccesul el de curloziiale 
si de scandal. Genul acesia des- 
tul de cunoscut În Franţa e nou 
peniru publicul englez și holări- 
rea ouloarei de a-şi da în vileag 
jurnalul in limpul viejii, ceta cu 
țoiul conirar moravarilor. Una din 
însasiriie caracterului D-ne! As- 
guii e însă sincerilalea absolulă 
şi îndrărneala de a înlrunia in orl- 
ce momen! opinia. in amintirile 
sale, atunci cind e vorba de co. 
piiărie, de linereje, de viajo 
eonjugală chiar, ea nn se dă in- 
dărăt în fala destăinulrilor indis- 
crele aici a detaliilor picante. Fiică 
a hui Charles Tennaal, celebru 
sonalruclor de maşini din QlascoY, 
amic al lui Qimstone și sanul dia 
yoli) Anglie! liberale, şi a unei 
mame de o rară lrumuseță care 
s'a ocupal insă prea puţin de €- 
ducațla ei, mica Margareta cres" 
sul lără nic o direcile morală, 
w enk Mberialea, cetiad la ins 
dimpiare, agălindu-se de arbori, 
smiudu-se pe cai suu lumind cu 

engarii ținutului. Mal tirziu miss 

argol arca un cerc, un salon, 
amici si detraciori și se bucura 
de o celebrilaia agomoloasă, 8 
tunel cînd, inconjurală de adora” 


'prin anil nouă zeci ai secolulei 


lori, apărea ca amaroană, pe cim- 
le de curse san vinăloare. 
toată viala ei mondenă, di- 
menrike ai balurile dela cure nu 
lipsea, Margot nu ergo persoană 
frivolă. Cuprinsă de dorință de a 
se apropia de popor, răspindită 


recul. ea lăcea un aposiolal şi ex: 
perienți sociale pria cartierele sõ- 
race și alellerele Londrei. Dar li- 
nåra scoțiană vola mai ales să foa- 
ce un rol și, la opisprezece anl; aves 
deja opinille ei asupra lui Home- 
Rule și a chestiunilor miliiare. Ca- 
mera ei de lată cra un salon po» 
jitte. Fără a Íl frumoasă, en exer- 


Curzon sau John Morley cu care 
disculia ca mullă neriozilale des- 
balarile din parlament. Rolul sàs 
în cenaclul cunoacul nabi uumele 
de „The Souls (socicialea spiri- 
telor) a fosi desigur considerabil. 
Originalitolea acestei socielăli e 
los! liberalismul, Peniru prime 
osră pariideie og luziona! fără 
un scop necuns și prielialile pat- 


ticulare nu au'loai sacrificale (ap: 


telor de principii. În seesi medis 
s'a Indeplinii una din metamor- 
fotele Angliei! iradijionale. Ya: 
chea geogralie a partidelor a lost 
desijinjată, programele și Ideile 
s'au perdul conlurul. Aci trebue 
c atale originele modernismului. 
Isiorical vitor va gasi în priviain 
uosania clemenie prejioase insa- 


We d-nei Asqalih, dar maj 

o galerie a Engilierei la stir. 

secolului reginei Victoria, 
silueie prinse cu un creion uşor, 
îm care regărim llncica unel siä- 
pine de casă care obligă pe oas- 
fei săli să se amuseze ca Jocul 
delicai al parirelelor. Cel mai in- 
leresan! e desigur acel al lui Ar- 
Ihor Balfour, omul celebra si ar- 
baagheiul sociciății spiritelor, E- 
vocale cu mullă pulere de viață 
si spirit slnt caremeni pre» 
umblarea cu bălrinul Gladslone, o 
vii În elul Tennyson, Întil- 
drea în dromul de fier ca ves- 
titul general Boolh. 

Surenirile d-nei Asqulth sipi scri- 
An cu un lalen? lilerar Incanlenia:+ 
bit si cuprind pagini pline de far- 
mea; loluşi caii “le, no poli ulla 
vă Anglia cra o jară nnde disci- 
plias sentimentelor, rezerva expre- 
siilar, auslerlislea cuvinlului şi Gu: 
doarea coniidențelor erau o re: 
gulă e vieții morale; două se 
cole de puriloalam și o putere 
nică viață burgheză ridicaseră 
nise cadre pe care imaginalia 
nu ie pulea viola. De aici rezulta 
is finuta și [lalonomia țării o or- 
dine, a demniiate ce păreau all 
trecut în singele ai natura en- 
aler. 

Carlea d nel Asguiih ne dove- 
deste că ocennlă disciplină ince- 
pe a slăbi, că ocosie cadre: incep 
a ceda şi pare a fi semau) unei 
ravolujluni profunde in sensibili- 
lalea engleză. 

La rovua da Paris (lanuar, 
Mart iNi) Arthur Raffalooich, 
Conlerința linanciară inlerna» 
lonalit dela Druselkee, 

Deşi unlvernală, criza economică 
care e urmal rhzbolului nu ne mg: 
alieată pretulindeal ia chip uni- 
form. Ea eiiage cu o întentsilale 
variabli țările și indiviz. Dacă 
mumal! unele popoare sulăr de 
ioame si de Irig, de lipsa de hat» 
ne și de incălțâminie, de medi: 
comente și de arilcole de menaf, 
pretutindeni! viaja s'a scumpil, re" 
iaje economice si comerciale au 
deveali mul grele, na nomaj din 
cauza resirlcțiuallor, prohlibiţiliare 
eragteril dreplurilor vamale, dor 
datorită incă dilicullăților esire+ 
me de a plåt! ariicoleie negesare, 
core trebue importate dinelară. 


ee 


mg 


cu sjularal allor eäriari, servicii 
sau nol credile. Solidarilatea latre 
aliați, unitalea frontului financiar 
conatiluii în Februar 1915 n'a se: 
pipote jul arminti talui din 11 Noem 

rie şi a înceta! ia Martie 1919. 
Lumea civilizată pare a se divida 
in două grape; acea a noliilor care 
au suferit puțin în răzhalu sau am 
rāmss neutre pi acea a najlior 
ma! mul! san mal Guilin încercate 
în timpul ostilităților cay a ce- 
jor ruinate de infringere. 

Mulţi shau închipui! că ajulorui 
statelor bonne ra continua clive 
limp cel pulia și.în epoca de Iran: 
ite, Socolind cil s'a abuzal în 
limpul războiului de slocaţii și de 
ajuloare reniie dela stal, aceasiă 
menlaliiele nn are În en nimia 
surpriazălor, Lumea vulere de e: 
dectele unu! spirii de paunerisare 
şi de demoralizare sociai care 
dovedeşte o albbire verioasă e 
sentimealulai de răspundere a lns 
divialior şi a najiuallor. Această 
menialitale a lost incurajati de 

omislunile electorale sle poli 

lclanilor de preialladeni, în frum 
ie cu Lloyd George. Dar aceste 
amialuni au fost eludate, Finan. 
engleză a curmai repede cu 
solidarilaiza dia timpal războlulul; 
iar misiunile oliclaie, irimise în 
Statele- Unite, an întimpinal relu- 
zu) politicos dar hotării atii at 
ministrului tezaurului gi! și al bg: 
cilor privale americane. Alăluri 
însă de lanalicii și Iluzionişiii care 
perzisiaa în a lace apel la sia- 
iele bogate, o Înireagă calegorie 
de oameni compeleall, beacher, 
negustori, oameni poiliici au lo 
convinşi de necesiialea unel cp" 
perajii internajlonals. Vissering, 
ezidealul băncii necrlanieze, 3 
ual în Noembrie 3919 inijiaiiva 
de a convoca la Amsterdam © 
reunione de bancheri economişti, 
unde s'au discutat problemele f! 
naaclare la ordinea zilei, prezat 
tiadu-se guvernelor inleresale “a 
memoria care ladica remediile 

nicu amelloratea siluajiei, Dr 
erlie guverae au primii coma!” 
carea memoriului elabora! la Am 
sierdam şi cre coachidea la con" 
vocarea unei conieriuje lnleraâ” 
tionale. Austen Chumberiaia * 
reiuzal så ia inljlativa vaci asẹ“ 
menea conleriaje ausjiaiad că ea 


j 9 VIAŢA ROMDNEASCĂ ` - 
ge Sisieler Mintte. creditele mumia! ar pulea ê 
ţii Najiunilor m această lacună; dar canza 


decit însă, în Februar 1920, con. 
vacarea unei conferinle internațio. 
Sëie peniru sludierea crize! finan- 
ciere s! căularea mijloacelor de a 
Îmconjura ai atenua urmările ei 
prime jdioase. Douăzeci și cinei 
da siate, considerato ca cele mal 
interesate, ax los! invitate să Tei, 
ei cile irel delegați. Promotori 
conlerinței ar [| voil ca èa să se 
meunească în Mei, dar a fosi emt- 
gală la Septembrie. in cursul fal 
Merile însă consiliul suprem al 
ellélitor n lansa! faimoasa sa ho: 
Stile care constitue gn document 
de prima ordine. În ei se găseste 
exporeul problemei coraclerizale 

in desorganizatea cconomică a 

mji și enorma ridicure a pre- 
furiior. e 

Caurele mulliple ale acenlui tes 
momen sin! analizate " Iefietounen 
monetară, - insuficiența producitel, 
distrugerea caplialurilor, dispari- 
Wa Rusie! ca don? din marele cem- 
tre da uprovirlonare e Europei în 
cereale, ouă, wat și materii pri, 
me, în fine ehsența unel păci 
reale n lumii, 

Consiliul suprem recomandă mie 
suri de matură e micsora dificwis 
töille Europet; resiabliirea rrlattt, 
for economice cu Europa ventrală, 
Hmlisrea chelluellior mllliare şi 
anralr, libara ctreuiniie e mărtu 
rlior în statele nově si mările, sfir- 
gilul crizei de leat, un apel la e- 
conomia publică și privati; res, 
tanrorea ealllbrelul bugetar. îns 
păniioșeren cireulajiei liduciare 

n linanțe-asigurnie cu ajutorul 
mpoaltelor, incetarea emisiuallor 
montiare. Acest memorie conține 
esenla însăși a deiberărilar coa» 
feriniei din Bruxelles. Membrii 
comlielulul de organizare cu ves 
ali înarmați cu o mare câniilate 
de documeule oficiaie_ şi analize 
făcind apei și le luminile citorra 
economisi! reputali ca Bruins. Cas» 
sel, Olje, Panieleon! și Pigon. 
Raporiui elaborat de comitetul de 
organizare al prezenta! la 8 Oc- 
tombrie 1920, cunrinde o descriere 
e siluajici care se ierminā prin 
această irer curacierisiică: „O 
funăiale a lumii produce mal pus 
Dn decil consumă; exporiut e Ip: 
sulicieai peniru e plăii imporial; 


care ie lace necesare, le face 
același timp diliciie”. E 
Problema specială care a tăcut 
obleciul lucrărilor conferințe! a 
fos! stabilirea unui nistlem ` 
clar, care să permilă lachiierea 
ati o aa a arg în ce a echte 
D uselor Între popoare, 
Recomandările celor 4 cominiuni 
speciale (finanțe publice, circa: 
lație monetară și schimb, schimb 
intern, credite) au fos! aprobele 
In unanimitate. Hie cuprind afer 
de unele frare vag! asupra eco: 
nomiilor și a orgalzării industrei 
cileve eiemenie porii!re: condam- 
marea” inliajiuni!, adeziunea ln 
talonul de cur, lalălvrarea mo 
pede! Inierpëiiopgie și chiar s 
monede! de compi inlernaționel, 
O lormylă conerelă a fos! pro 
pusă peniru orpanlrarea ceedilu 
lu! Înternajlonal!. Conferinţa e 
adopta! idela lu! Van Meulen da 
Amsterdam, rela'tvă la crearea 
unul lastilui care va ti pus la dts- 
poziția statelor ce doresc să re: 
curgă la cred!! poniru plala tm- 
poriațiunilor esențiale. Mecanls- 
sr D acenla: un imporinio, 
dorind să cumpere măriari dela 
ua erporialor dialr'o țară sirăină; 
se va adresa comisiuuli ctairsle 
pentru a obiine autorizajla de n 
imporia în schimbul anor obii, 
pei garaniale de uliul din căre 
ace parte. Aceste obilgajil, după 
execularea conlractului inlerre- 
nit între imporialor y! exportator, 
er retea! imroriatorului care led? 
dè gurernnlui său, core le va pi- 
tea utiliza în noi operații. Aresi 
plea pare simplu în apureajă, pn: 
od A lul € însă complicată și 
grea. Villarul vatuvedi dacă drep” 
talea nu e de partes scepiicilor, 
Actiritoiea  conleriniei à fost 
divers aprecinlă. Atmoslera mo: 
talë in care va destâşura! a fosi 
mol de grubă Impregnéič de Dr: 
simism. Hartley Wiihers, redac- 
torul lul Economisi, crede ch di: 


Heultățile care se opuneau unei ` 


acțiuni Inlernujionale practice și 
elicace, erau enorme și de nois 
vins, Tot bineie care se 

dela ea era să conringă pe bë- 
care din sialele reprezeniaila să: 
pi pună casa ln ordine din peno 


REVISTA REVISTELOR 145 


de vedere td? 23 Hberezre 
priva activiialea 
indweirială de contral, resiricjiuni, 
impozite vexolorii sau excesive. 
in aceasia ordine de idel, con. 
internațională a răspuns 
aptepiiriior, semnalind cel putin 
primejdia și mijloacele rajtonale 
de a o preteni. 

Ințr'an ariical, întitajai Geneva 
și Washingion, Louis Aubert des» 
crie prima adunare a socleiăii na- 
Daniier pi disculă alltudinea Sia- 
lelor-Unite față de ea. Această 
sdunare nu a fost, dună părerea 
lui, o conlerială diplomalică sau 
sn congres de juristi, ci mal de» 
orab un parlement. Din cele pa» 
iruaaci şi două de puler! repre- 
seniale in adunare, palrusprezece 
vorbeau limba spaniolă, grupul 
“ia (Ceho-nlovaci, luga-ulavi, Ro: 
loni) a ios În =lrinsă legălură, 
deasemeni cel scandinav a lucral 
În acord cu Olanda şi Elveţia. Ja- 
ponia, China y! india reprezeniau 
Asia. Europe nù a mai fost ca al- 
tădată ningurul personaj istoric, 
Printre cei pairu membri neperma» 

nenii ai consiliului, un lac a fost 
vozerza! Americei de sud si un 
toc țărilor din ceielalie conlineaie. 

La polle alegeri, Grecia a iost 

ishoculið prin China. Orcutăţile cu 

care n avu! de lupial adunarea au 
fosil mumercane. Prima e acea 
care pritreşie raportu) dinire pa- 
iérile meri el mici Puterile mari 
siai reprgttnalaie În mod perma» 
neni de consiliul nocielaţii, care 
inire şedinjele adunării conduce 
singur alacerile. Inainia de adu- 
baren dela QencYa, unele puleri 
ce interes limiint iaaneră parie in 
zimborerea paclulu! şi patru dia 
ele ocupaseră în consiliu locurile 
care nu erau permanenie. Dar de 
dain aceaste, cele lrelzeci și irel 
de puleri, membri originari ai gel, 
cabi puterile care accapiaseră 
pactul, erau peniru prima oară in- 
trunlic ai loate rolurile ciulăreau 
deopoiriră, Puterile mici aveau 
„de dais aceusia o tribuaă, Şi ele, 
prin anulogle cu perilamealele na- 
jioaale, an incercat să iransiorme 
consiltal ta minister, făcind iater- 

lări şi disculindu-! prerogalivele. 
Par adunarea n'a accepial ca re* 
jete dintre consiliu şi adunare 
ch (e acele cara sint intr'un pare 


EH 


lameni!, inire pulerea cxecalivă 
cea legicialivă. Propunerea otil n 
tinel asupra realegerii tutaror mem- 
brilor consiliului, chiar şi a celor 
ce repreainlă marile puleri, a fost 
respinsă. Opoziția dinire marile gd 
micile puleri a ioni dublată de a- 
cea dinire losili beligeranji şi loge 
II neulri. Cei din urmă erau de 
părere că amărăciuniie războlala) 
na mai trebue să conlinue în sb 
nul unei sociolăți meniie să rer- 
veancă drepi leren de reconclliare 
intre învingători și Invinşi. Ea ire» 
bue să râmină deschisă tararae 
popoarelor. Aceaniă Lezä a fost 
suajiaulă de Eirejia, Olanda și de 
Barnes, reprezentantul iravaui 
Hor englezi. Adunarea a admis d 
socielate Austria și Bulgaria; dar, 
în arma cuvintării lei Viviani, a 
hoiării că Germania nu poale H 
mdmisă „ci! Hmp nu prezială ga» 
taajli cieclive in ceince priveste 
slacera ei inten!ie de a obsers 
va angajamealele inlernajlonala”, 
Două puteri mari lipseau din ge 
dunare : Rusie sovielelor care e 
reluzal să siea de vorbă cu ge 
ctosia a doua inlernajlonalā in re- 
diagoiă” si Siatele-Uaile. Acestea, 
siind deoparte, au intenția să for- 
meze o ailă asociație a naţiunilor, 
deosebită de acen din OQenera,. 
După ocei din Wanhingion, So» 
clelaiza națiunilor nu trebue să 
aibă un caracter palliie și econo» 
mic, ci să conzisie intr'un simpla 
acord |aridic, Prezidentul Harding 
a declinat că poporui american 
doreşie să evite abligaţiile poll- 
Hee și miillare ale tratalului da 
Versailles și ale ligel. Káming a 
lunci Ideia unei curți de jusiije 
ințernnjională a cărei jurisdicție 
să fie obligaioare ni cu o uulori- 
tate necontentată, chiar fără ia- 
tebuiniarea Iociel O nailei de 
torte posie exisia in Sjalele-Ualte, 
uade are ià spala O pulere exe: 
cutivă, un congret, inininiere 3 
presligiul unel seculare tradiţii. 
Carte de justiţie internațională pens 
tru a funcționa presupune Însă va 
wnumii mediu Juridic, moravuri, 
tradiţii, legi, în scurt o aderarală 
viață iniernajională. O aliă deose- 
bire e acea că Washingioa ap 
jing ca Geneva la caracterul 
versal al socieiăţii, ci ar prefera 
acindarea e: în grepări 


tale. Conflictele mondiale care 
taleresează loialitatea nallunilor 
„ar (i judecate de o curie de jus» 
tjie analongă cu acep deia Heng, 
dar couiliciele care au interes 
seară decit un contineni, pol fl 
decale de un tribunal inlerna» 
„Ponal a cărui compelință ar fire- 
dusă le acest singur contineni, 
Dar acveaslă grupare pe continente 
pare azi anachronică. Ea îşi area 
rostul ad panamericanismul se 
Sara la Slaiele Unile pe lradilia 
taolării laţă de Europa și cind À- 
merica cenirală și cea de sud se 
au de smbiţiile et coloniale. 
r azi, repubileele americane 
dispun de cincisprezece roluri În 
Socieisiea najlunllnr și, conform 
priacipluiul „America a America» 
allor", 3taleie-Uaite ar trebal să 
recunoască și quasi- Jndependenja 
aiacerilor  coniineniului asialle 
Dacă socleialea najiunilor ar ad- 
„mile diviziuuca aiacerilor pe con- 
„Mineale, unde ar intra acele ale 
imperiului britanic ale cărui inte» 
tese sint prelulindeni ? Franja a 
încredința! societății națiunilor irel 
mari chesiiuni: acea a adminis» 
trării leritorulul Sarre, dreptul de 
investigație asupra armamenielor 
Oerman'ei şi dreplul Austriei de 
a se uni cu Qermania, Ea e dar 
direci interesai, ca socieciaiea 
dela Qeneva să prospereze, fre- 
bue vă Iech insă toiul ca să a 
propie de ca pe cei dela Washing- 
ion. Căci mai mult îacă dech de 
ajuiorui materiai ai Siaielor-Uaiie, 
Sovieialea aajiuulior, peairuacreş: 
te aulorilaiea ei morală iaj de 
rezisienia unora, aie acroe de 
sprijinul lor spiriluai, 
Moercure aa France (Februar, 
1941). 
Lileva observațiunal asupra 


/ 


am a 


lerminăbile între grupori și mea: 
brii aceluiași grup, Ilecare Unting 
să-şi impună pe șelul său credi: 
iar, Ua fel de pace nrmală: lucru 
foarte explicabii întrun mediu 
unde noliurea de proprielale e ca 
totul redusă, unde lipaegie o pg: 
tere coerciliră, recanosculă şi ec 
cepială, care să regularizere ra> 
porturile dela individ la individ, 
şi unde-liece om inarmal e pre- 
priui său Judecăior, e 
Toluşi orpasliä masă, lo -prime 
vedere așa de instabilă şi laço- 
herenlă, are o erarhie proprie e 
sa. Pe ul plan sînt şelcii. A- 
ceşlia sinl descendenji! misione 
rior oral, care au predical isle- 
mul în Kurdiniaa, s'au elabiilli e- 
colo și s'au animiiai in aşa felcă 
du deveni! stilpil seal'mentulul na- 
Hengel kurd; lărgind neconieni 
cercul inilueniii lor, au ajuns şef 
iemporeri, s'au îmbogăiii și dis- 
de numeroase ceie inarmbie. 
Ei sint şi pelil comanilălilor de 
dervisi. Fiecare ER îşi are re 
prezenlanlul ia in fèce irib Io: 
pa şi prin ei întregul Kurdie- 
e acoperii de o rejea larisi 
bilă pentru străla, rejea pria care 
poi agita oricind intrigile lor; ia 
primul sema al șelcului, triburiie 
Care.) recunosc pun minape arăt. 
Propaganda dervisllor ce tinde la 
reslabiiirea crediații curate a is 
lamului și o kalltatului esie botë- 
rit panislamisià, lar șeici! siat dup 
maali neimpăcaţi èl oricărei inliu- 
ent sirăiae. Dacă șelcii au pân: 
irei neallas presiigiul lor, șefi 
temporari ai triburilor, OCT 
lără crujare de auiorilatea tur- 
cească, au pierdut muli din pute- 


dă, loarte mindră de sirâmoșii săi, 
a căror genealogie și lapie de 
arme le tepelă oriciad cu meh 
emie, Sini cinci ciase de nobili: 
molai-zade, pelc-zade, bek-zade, 


ca esile egală ca pierderea tutu- 
ror drepiurilor Asasinatul e fu- 
deca! după principiul de rãsbu- 
sare Joie", Părinjii"cetul ucla aa 
drepiul de răzbunare asupra ucl- 
gașului. care esie in ate'ași limp 
exilia pe 5 enf san mai mult, după 
care vreme el poale, cu vola sla- 
lulai de bălrini, reveni, dacă 
diește prețul singelul vârsal. 
wiiergd e pedepsit cu moare 
tes, lar prostiiulla e gecHngg: 
cultă. 
Viala de familie a karzilor e ca- 
reclerizală prima marele respect 
ce se dă lemeil; ea conduce cara, 
verrilorii sint la ordinele ei: fără 
voia sa nimeni nu se poale aşera 
la masă, nici minca; În lipsu so- 
jalui, primeşte oaspeții, 1 găzdu- 
teste și sià de vorbă cn el; nu-şi 
acopere faja. Căsătoriile se lac 
din dragoste. Taia! este şeful ca- 
se! și dispune de toată averea; 
în fala lu! nici un membru al fa- 
miliei nu poale sia fos. nic! vorbi 
fără voia ep Primul măscul ur- 
meară fată! şi nimic nu esie 
ușa de scump anvi kurd ca urma- 
gul său, 

În ce priveşte ocupația zilnică, 
triburile kurde se imperi în se- 
deniare. semi-nomade şi nomade, 
Cei sedentari sini muncilori te- 
wsci si loarie buni agriculiori: 
sivlemul lor de irigații datează din 
limopuri imemoriale şi dealungul 
rigolelor sin! plantale frumoase 
finduri de plopi. Unele din pro- 
duzele lor agricole sin! celebre; 
exportă (erun, nuca galiica, guma 
adreganin. miere, struguri şi fr ucie 
Sscnie Din pricina munților, au 
poi lace egricultară în mare și 
ipsa căilor de comunicație eo 

edică in comerţ. 3emi-sedeula- 
vii ae o locuință de vară si una 
de iarnă; ei slut păstori ca și ng: 
marii; siräbat cu turmele de 
veacuri aceleaşi drumuri yi liecare 
irib ip are perleci deiimilaiă Dä: 
ganea sa. 

ia totul consderaji!, acest pò- 
poe aric are escelenle calităţi; 

wprejurările neuorucite în care a 
evolua! viața sa, su derroliatiu ei 
relele aphicări, ce l-au lacul ua 
nume pa de deiäimnt, Bune càl 
de comunicație insă yi ua regim 
cere să-i abigure lluiztea ar face 


REVISTA PPVISTELOR sr 


din ei en rlemeni folositor elotiti 
reiiel omenesti. +3 

La Rovuo Mondiale (iw- 
nuar, Februar 4924), 

O fustă carocterizare a evoluitast 
Ilieratorii germane in ulțimele de: 
cenii găsim în articâtul Romanal 

erman conlemporan al diui 

oui olle. Trei slal siadille gi 


- cesiri esou care a luni on ite 


așa de accrleral. că realizează la 
zece ani criace aril îndepiial 
aiădaiă în lreizeci, În primul s'a 
lucra! la ridicarea presligiului lime 
bili, la înobilarea instrumenulal 
literar, resi'luindu-! caiilățile salé 
tradiliona:e și salvindu-l de pre: 
cedeele romanului-lolleton ; în 
doilea s'a inceput reforma gindir 
tar a! ireilea, numi! xprestoal 

e panlona! de idel nouă al, pealre 
a le exprima, a revizul! incăodată 
stilul.  „Evpresionlomul” germas 
e „un fenomen de o mare adia* 
čime”, ce nu samănă cu impro“ 
sionismul” francez, cu care nu arë 
decit un singur caracler comua + 
acela de a Îl o mişcare pur na» 
tonală, va momenti al gindirii get: 
mane. Definijla ecam vagă. Ers 
presionismul* esie încă y'o ra- 
vollă conira realismului bastard. 
numil astfel penirucă „e bazal pe 
exprimarea obiecielor, idellor, Eë: 
racierelor, pe exprimarea cãulată, 
bineinjeles, în creerul pi inime 
artistului” pentru a-i da toai spoa* 
lanellatea posibilă... Toată tineri 
mea germană, depe toale lereau- 
rile”oriel, s'a conceniral in juru? 
ideii expresionisie. 

Heinrich Mann esie reprerenlaa- 
tul primulo! stadiu al evoluției It: 
iterare. Fără a ff unexpresionlal, 
el a pregăti! terenul; el simboli. 
zevzá redicaliumul lilerar: eng 
precurzor al revolujiel, dar au 
pare a Íi prevăzul până unde vă 
merge nceaslă resoluile. Prinir'e 
sloriare viguroasă ia conira (rer 
nle: lul Sudermanan şi Ompledă 
et dădu limbii și stilului calităţile 
de noble y! armoale tradiționale, 
Komanele sale, cur struciură chè- 
nuită, caracierizală prin lipsă de 
imagiaație și prinir'o admirabilă 
putere de analiză psicholouicăe 
sial o etapă de es Cape 
dopera sa este Die Kielae Sind, 
ua romea remarcabi! priu simpli: 


448 VIATA ROMINPASCĂ 


Sa construcției şi neie anali- 
poză, poza eee el marchează vi- 
ui termen al estelicei lui Mann, 
ca loaie că a lăcul mal pulin zgo- 
mol ca romanele sociale ale au 
forului; Die armen Leuiea și 
Zwischen die Rassen. 
Rone Schickele lace lranzilia 
‘fnire radicalismul la! Mana şi spi- 
zitul revolujlonar al Expresionişii- 
- Compoziţia îngrijită îl leagă 
ce! dintâlu, originalliaiee gin- 
rii de cei din urmă. Proza lui 
chickeie are un riim grar şi mă- 
sorol; sever preolal Jusiului din- 
êu) combale tot ce-l satperiiclal şi 
inlroduce in literalura germană un 
humor, o uşurinţă de imagini șia 
ădiere de linii, care a folosii con- 
rajilor săi mal tineri. S'a man 
ial în toate domeuliie lileratu», 
> ca poel și dramalurg a de- 
gajal pocria de senlimenialism gi 
acena de comediile contenjonaleg; 
dar celc irci romane ale- sale 
(der Fremde, Meine Freuude Lo 
şi Benka! der Frauenirăsler) şi 
cele două colecții de nuvele pre: 
elapela erolujiei sule și re: 
sumă psichoiogiu sa. 
„Kasinilr Edschmid -este repre: 
onlu? fazei a trois, a expre- 
nişiilor. Expresionismul joacă 
în teatru și poezie rolul priaci- 
pal ; dar nici în roman locul sås 
mu e fără Imporianță., Romanul 
€xpreaioalnt însă, care termină cu 
el reacţiunea iacepulă şi prepa» 
rală de predecesorii săli ote o 
durată prea mică şi e cristallaal 
în opere prea pujine, peniru ad 
se pulea da o delinijie palisiăcă- 
toare.  Psichologia acesiui Gen 
e incă prea nebuloasă al proba- 
Mi că genul însuși nu e cleriiicat 
anupra lendinjilor și planurilor, 
sale. Edschmid, crealorul roma” 
aului expresloniui, deşi are abia 
treizeci de oni, e un mare agila- 
jor de idei si formule ariisiice; 
aducind în lilerâlura germană ua 
Mmperament bougat şi geacrua, el, 
ə grupai in jure-i energilie linere 
ai a inchi» eetinlilr caica orch- 
tor incercări de rcaciiuae. vie 
gites Kugeln, ultimul romao 
iul Edachnud, së cisiinge prin 
iaten lecaică și prin dispre- 
oricarei weai; dar eot eea 
inegală cu pagini è 
e și capitole sumare şi obacure; 


peniru a îl o operă solidă şi cos: 
cenira 
pablică din apus. D. Régis 


ormansii 
glia, Irlanda era cu loiui acaliz- 
nală. Enric al Ii Planiageaelul se 
Sindi cel dintălu să-și inlindă sif» 
rea penie insula vecină și în 
169 cucereşte Dublinui cu pă 
minlurile de primprejur, unde se 
aşază ite Eagieji, dornici de e 
face avere acolo. La alii se măr- 
ES deocamdată cucerirea, chei 
veacul al XIII si XIV Anglia fe 
prea mull ocupată cu războsele 
peniru apărarea provinciilor sale 
din Franja şi intinderea aiäpiniriè 
sale asapre Scolie! și Galiei. A+ 
ba ta 1394 irlanda cale supusă în 
totul, cind Ricard ai Aen debar- 
că ia lasulă și obiinz ca dibăcie 
recuaoâşierea auveraniiălii sale 
dia pariea celor pairu regi al b- 
tilor. Liniște gi e a'a fost insă 
piciodală ecolo, penirucă Engle- 
zii au privil-o loldeauna ca ọ co 
jonie, unde. puleau real și răgia 
din păm'ptul Irlande! orice finia- 
dere, după voe; peniru. a-și face 
o moșie; oceasiă deposedare, cind; 
bruială, ciad vicleană, n'a primll-e 
niciodală Irienderal, Deacela pe 
cilicarea irebula veșnic reincg: 
pulă. In vremea Elisabetei au foal 
jupie crinceue şi Insula cu joh 
pusililă căci această regină irită 
spirileie şi, prin introducerea braes. 
că a Relormel și, mai ales, pria- 
confiscarea a jumăiaile uin lerb 
org ulisierului in lolosul corom- 
Sei, cum şi pria planul de a co» 
louiza cu jârani cagieal inireaga 
insulă. Aceste colonizări olciaie, 
cuaiimnuale de lacob | şi Carol L 
mal muli deci! deosebirea ge ra 
ligie, sint pricina incepuluiui iri 
demiei lrluudeze. 
Triumiul reruluiiei lui Crom- 
weli a iasi peniru irlanda cea 


lără n OR 
LG lanula, lamei şi copii 
preoti splacuraji și desporri de 


Hi în masă, Vencri al XYM 

i heva mal linisiit: Mberalil, 
oc enii la guvern, au desiul de 

cu răaboaele contra Fran- 
țel și cu în!rinarea puterii rafale 
spre a da prea moliă alenjle In- 
aula! vecine. Situaţia el nu se m 
meliorează în=ă. Marea Revolujle 
provoacă ai aici o rkacontă gene- 
rală, care e urmală de o aspră 
represiune şi în anul 1800 perla» 
meniul este nuprimat, lar insule 
pur şi simplu nnexală. 

Subi aces alalul dela 1900, ne- 
volal de Delaimaniaii irlandezi, 
néodmis de popor, lrăeșle Irlanda 
m la 1920. El primeşte în corsal 
veacului XIX usoare modificări. 
Astfel la 1828, Russel votează Des: 
Piiajerea jurdmhntului, ihpl care 
aduce în Camera dia Londra pe 
O'Connell, gelui Wlandez și mare 
crator. Sub! intlucațe sa Wellington 
propune în 1829 Comerilor Eman- 
elpaling Act, care alabileşio ega” 
alea civilă intre catolici şi 
testanți, île englez! fio irlandezi. 
Astilel se rezolsă chesilunea pell- 
pioasă, dar cea agrară rămine in- 
lreagă pi grarilalea el creşte din 
an în an: înire laadlorzii ce po- 
TI? e mareni ess pa cae, je 
exploaleară cu lăcomie, Li 
arendeşi! irlandez! cet consideră 
pe cel dinlăia ca apoliaiori, nu 

ala fl dech o pace precară. 

oamelea dela pi 1837 face 
in Irlanda 909.009 mii de victime 
şi mileşie la emigrare in America 
sale de mil de lriandezi. FIN și 
nepolii acelora imbogăţiii La Sis- 
teje-Unlie, susjinest prin jurnalele 
şi băncile lor pe compalriolii tě- 
mepi în Ins, 

Dela 1850 la 1889 populalia in- 
salei scada dela 8 ln 3 milioane, 
lar depulajii ani din Cameră for- 
mează on pariid rerolujlonar care 
cere aulonomla insule! (Home Ra- 
ie). Pe la 1850 situajia devine 
lvanc resoiujlonară. 

Socieintea secretă a Fenicni: 
tor cu 100.000 membri şi un buget 
ĝe i ; milioane începe seria gien: 
talelor. Gladstone oblize dela 

arlameni un bil de ge 
ulăreşie pulerea polijiei, resirin- 
ge libertatea tribunii şi Parneil, 
solul irlandez, este Inchis. Atunci 
crimele egr re se înmuljeac și 
viceregele Irlande! esie asasinat, 


__ REVISTA REVISTELOR bas 


Gladstone ag decide a lecui defi- 
niliy rana irlandeză. Propune sl- 
multen două măsuri: nna restabi- 
rea unul parlement la Dublin 
(Hame Rule) și a doua, expropie- 
rea landlorzilor pentru ulililalea 
publică, tar moșilie răscumpărate 
de sia! sā fie dale în plină pro: 
priciale arendaşilor (Land Pur- 
chase bili). Partidul liberal însă 
mu-| urmează; o parie se desface 
vi urmeată pe Chomberloia. Glad: 
slone se relrege şi lcalie sala cad 
cu 30 roluri numa! (1886). Mere: 
nii în 1992 la putere, proectul său 
de Home Rule e vota! de Cameră, 
dar e respins de Camera Loral- 
lor cu enormă maţoriiate, 

Coalij'a unionistă cn Ballour şi 
Chamberlain veaiiă la putere în 
1395 face storțări penira alenua* 
rea cerlzol irlandeze, fără a lua 
insă nici o mănură mal radicală. 
La 1906 liberalii revin la putere, 
Es la ordinea zilei proeciul de 

ome Rule si votează o serie de 
măsuri fiscale democrate. Camere 
Lorzilor, În urma reluzaini de a 
primi bugetul, îşi vrede puterile 
reduse și se site că în (H4, după 
lung! și violenie discuţii, Home 
Rule esie volel în fine, Se ee 
Iarăşi cum Englezi! din Mister, 
dusmanii reformei, re organizea+ 
ză subit Ed. Carson în chip reggs 
lajlonar pentru a impledica apli» 
cerea rolormel și râzboiul eis 
ern gaia să înceapă, cind a lzbar» 
ali răzbalul mondial. Nenplicarea 
relorme!, incelineala și auferia- 
jele războlului, trimilerea pe from 
jul frances a regimenietor iriam- 
deze au lăcai ca partidul najlo» 
nails! să-și plardă prestigiul în 
faja opiniei publice irlandeze, 
care x'a epropial de pariidul ex- 
tremial Sian-Feln. Aces parzilă 
subi impuluia lui Sir Roger Ca» 
semenul încercă rerolujia şi proc» 
lamă republica irlandeză, 

Faplele ce au urmal yi continuă 
incă sial de domeniu public. După 
acesi lung istoric, autorul slir- 
șeşia cu o pledoarie in fovoarea 
acordării unei largi aulonomii e- 
cesiei nelericile Lë, 

Le a Revue Fran- 
gaisa Mart, 2414. 

André Gide iwprāgtie în treacăt 
citeva ide: ¿n privire ia Clasieism. 
„Consider clasicismul, spune v ca 


VIATA ROMINPASI 


un armoalos mănurch'u de virtuii, din 
care cea dimâine modestia Roman 


. Triumful mdwidosllamulu! și 
triumiul clasicismului se contundă, 
Or, triumlul (9 2ielä zaäbrgiwl e re- 
munțar-a ta intividisiitate, Marele 
arti-t cinic îşi OA ostentală să malbă 
sici-o manieră; se silrşta s5 ajungă 
ia Banatitate, "tacă 4 la nc astă 
banalitate fără efort. Inttamnă, ne- 

, CH mp mwita", Gida pu 
e: mal departe, dunâce însinurază că 
pot îi, fara indolnlă, opere enoras 
și peninit care Cu sint ciesice dee, 
„fară a thrici romantice: penru 
Gin", — că nu con aste, cio ami- 
shitate incoace, sit clasii recit cel 
francez), afară doar de Goohe „eare 
eg diverer cine tech pem imita- 
eta ceio Vechi”, Eat totul, ta 
care genhi! bngrer Sina realizat ceri 
en dep.in, tinde in într pime sore 
toii. E- arte do a exprima cit mii 
mali ind CH mpi puțin. E o artă 
de pu și d: modestie, Auto- 
ra! romantic râminb totdeauna din- 
coace {en-de de vorbele mi pe 
cind autorul Clasic, Tereba sA-! cauţi 
dincolo (par dei a. Manz viel trec 
pita repede dota om: L Cem 
insamuat pentru eis ef pari, an së 
DI emotionat, „Singura ci cina je 
gitim astăzi, stirscate isa, wingu- 
cu! lu care putem şi trabua să mi- 
zuim 6 acei ta ordines chruia toate 
«dementeie care se friminta în (ue 
mea mater, dupăce își vor (i gå- 
gito liberă exrpanaslma, ne vor ofin- 
dul după adovăralita Je romi re 
dnpraeg, Drei o cir mal Jarga între 


Le Mondo nouveau (lanuar, 


121), 

In 1855, cind fola americană e 
sili! Japonia să incă comeri cu 
Maiele Ualle, Japonezii n'au putul 
fesisin: erau lanci viabl — dar şi 
capabiii de asimilare. Repede, ei 
aë luai dela Europeni lo! ce nreau 
mal ban, moderuliindu-xa du punct 
de vedere administrativ, ludustrial, 
pe per și diplomatie, Azi piim 
că Japonia a ios! proclamată la 
Conieriuja de Pacea ciacea prin- 
tre marile puleri. vă 

D. ciletan Challape, care à că: 
Lëierit în Eriramul:-Orieut, ne to- 


seară uona slluajie a Japenlei 
îti de Puleri, după viciorie. 
Dintre joate statele care au par- 
Zero la rărboisl mondial, ] 
n'ägp nrul cele ma! mari er 

` Ch D ponpa WS 
singe și de aur, påta! pre: 

nderenia Dora Saslungalul, 

oda! în cărbune şi fier, precum 
sswpra portului Tainglao, care 
deschida ioală China de nord. 
A lua! şi ò perie dia Insulele din 
Ocean!'a care au aparțlaul Oer 
mealei, 

Inaperia!!emul japonez nu é te- 
tur! salialăcul, E! vrea să albă 
Siberia arienială și „proleclaralul” 
Chine!, dunice a aneza! Corea. 
Pria Jarouazi, rasa galbenă se 
Ae ca Auge în fata gn E 

Ët vi pnioner a foi r 
de coaliția wi dein Socie!aled 
Najianilor, € pu resplas pro 
punerea delegalllor japoneri de e 
se consacra priaciniul epelittät 
raselor. E [lresc deci ca Japo- 
aech să se împolelrească, la in: 
dul lor, la propunerea de derer. 
m 


art, 
f matiz! es la tveală o serie de 
goilsme și äimpali care ne 
indică înteuciiva denlăyurarea vi- 
Itoarelor coufiicie dintre rese: Eran- 
ţa se bucură în Japonia, după vic- 
torla din 1912, da o popularitate 
exraordiuară, Pe lingă protap 
Ba n li dam marile ei jertfe în 
rărbole, lrebue edânga! fapluPoā 
Franja a los! singura mare putere 
care e susțiaul propunerile japo- 
geg la Contleriuțn de pace. 
Atiiudinea Angilel faj de Jape- 
Dea jigari mult opiaia pabiică 
aer "Ea a lotl „Ingrală”, cayi 
ustralieni, taţi de serviciile Je- 
miei în râzbolu, Declaraţile ei 
org! sint făjaraice, câci va opus 
la „egallitaloa raselor” numal in 
inlesesul „lmperinlismului el ce: 
merciai”, Alianţa javoutei cu Aa- 
giia e fără rosi, căci Anglia ne 
dă Japoniei nici ua sprijin ia S+- 
berla și Chiasa. 
Acelaşi ervolujie a seulimentelor 
vposese s'a protus, co mal mujik 


acordare, (ein de Sialele-Usiie. 


„Amiciţia americaao-ţaponeră” în: 
chelato după vemnarea armistițiu: 
lui, s'a evaporat repete. ŞI 

fica e „iagrală” indată ce nu mal 
are nevoa de Japoneri, Ha ws 


REVISTA, PEVISTYLOR p 451 


atise! măsurile smiliioare con» 
i „emigrarii Japonezilor în Sia- 
a 


äu e; dimpoiriră, În ra a 
m, Na vrea să recunbavcă alci 
egalilalea raselor, „Americanii 
tare tu eliberat pe negri, sint ne- 
cradlacivs! rechinlul ideal; WI. 
ton ar lrebhu! să se ruşinere a. 
miniindu-s! de Lincoln”, Micgoras 
vea înarmării a o minciună. Ame- 
rica +z înermrară, dorind să le 
locul Gerpanicl In China — p e 

tacipèlu] concureni al eponiel, 

Muca Americel devina ini mal 
anrealeă,. Coreenii sint alltal la 


„ Yerojii, tar în Siberia ea vă con: 


troian drumurile de fier, 

Asile! antadnal'mul americana- 
siponrz devenind fot ma! acul, 
primejdia nnani suprem coaafitei fm- 
ite ruse è lof mn! sprop'nlà. Ja: 
pants, incercul'd de influenja sme- 
vicană în Asie. nu se va mal pu- 
jte drzvoila. Ea irehue să Gp- 
peast Äre-ien din China, Moa» 
golia vi Maodcluln en să iri- 
umie „ioci jna mon'o&-lamulul o- 
viena”, Ava a asta'icttor le. . 

Ma! e de obnerra! cë Oermania, 
apă mădruirea Imperiallemalu! ei 
care jena ne cel junoner, lncrpe 
să-și retiaige vechile simpatii ta 
lapūala: Căci, în roncurenla cco 
womică p! Indunirială, Japonezii 
vor avea desigur neroe de cupa: 
ciiiiile lehnice ale Carmaniel, 
„Pecoastruirea economică a Oers 
manie! va D avaniajoană Jaboniel”. 
Studenţii! japuneei ravia io ngirer: 
aile germene. 

feiren cuvint, Japon?a cunoaste 
duvă armisi tu oale grijile rä: 
belalul de care e losl! scubi în 
„răsbolul lericii” din 4944-18; Ten- 
„mă de hutărirea dezarmârii, umi- 
ilre ta Cnoniernis ce Pace, do- 
tepile în Chiaa care îl respinge 
äi": regrei de a pierde 
prada niberiană ; revolta Coreel; 
teamă de sarremul'u Americel în 
Eatremul-Orloni și leaomă de per- 
fidia Aibionulu!.. lar simpalla en- 
ta¿laslā fai de Frouja nu posate 
consola p! mal oler mu poale a- 
teuge un ajutor eiicùce in formi- 


dabiia luptă a Imporialiamulal gal- 


ben tu cel alb, 
La Vie nouvelie (Innuur, 1921), 
Llieralui-llozal parizian Hen ip» 
mer, atit de pulin cuuoscul la pat, 


dar care e prilejul! un curent st 
nerlsi” în firul operelor sale de 
sinlerā diaire viaf şi lilozoiie, dă 
În mcens'ă revistă de arani-g 
cileva Sininrl care pretas=c mai 
mul! deci! cunostinațrie sterile: 
„Omule, Hisia e profundă: ee: 
board în adincimi. Oindiren, tê- 
ron'ca și credinla sin! porți Josie, 
câre duc poate în adincimi. Dar 
pnbrin e o inara şi Înirieea ri- 
mine la supralaţă,.. Omul», întră 
pe unde ve! puleo, dar depërtea- 
răte de subralală: coboară fw 


aidinc!tmi... Nu fy durere.. În 


carie | în rolpsle | Qindlrea ta te- 
nace să se adincensră până te 
se va pierde pe sine pi va gřsi 
bucuria... Merg! departe, sapă mai 
deparie în dranoniea ran bn da: 
reren In." ` Un opimlsgn aci”, 
creator, el de necesar în remt 
aceasia, cind so găsesc prea pu 
Han! oameni care sA Îndrumeze o 
mul tovirgi! da propria lul sărăcie 
vpiriiuală şi de leaca lal de Înalte 
Curmoase obserrajil iace d'ne 
Renée Dunan asupra dalma- 
lui. Dacă acum el e în perfonda 
chutării si a sbenghiurilor exage- 
rate el este iolu! uon dia ma- 
nìilesiärile care vădene o reforma 
ce va aven repercusiuni fa ariš, 
filozofie si chiar econorale 
tca t Dadalamul poate fi caracte- 
ritel: „asociația Iber" scâpală 
de Urenig logicei, a rațiunii, 
coasiiinjli anilesinrea dire 
a eului, ezprosja imedlală n eub 
conntieatulul, aseara e singura 
regulă ce va domina „dadalumul” 
aiii de iroalzal acum, dar care ve 
căpta curind all nume serior. Mig- 
corea aceasta linde să cupriadă 
loulă literatura şi anria moderaă > 
ca e în legăiură si! ca leoria gras 
vitabai universale, painoilă de Ein» 
siela, câte se tezumă asile!: H 
nia dreapiă nu e numai irealiza» 
bió, ca e o concepție mhsurdă p 
aatiuomică”, Deci, linia curbă e 
singura ce corespunde logicei spl- 


"titului, ladă că revenim la șarpele 


ce-și muycă coada al aichimiiilur, 
şi ia legatura cuvintelor eler și 
iuțelepo'uae .. 

După cii intelegem, linia dreaptă 
ar D deci ruliunea, logica clasică, 
șiinjifică. Linia curbă e cercul 
integral ei cuuoșiiajei spititanle 


care Wo dau dech inlutjla, Ta- 
reja, nimpliciialea, en! ta- 
conș/len!. etc. 
 L'Amâriqua (No. 1920). 
resul electricilății în cea 
industrială (ară din lume, Sia: 
Unite, e un lapt îndeajuns de 
eunosca! ca să mal expunem ch 
freie urlate care ar reprezente gg: 
mărul moloarelor, al HP. şi al In: 
dustriflar În care s'au aplicat, 
Aplicațiile eiegtrieftidiit în sgri- 
cultură KR Ga ken del eo 
universal a molorulul ele 
Munca cea ps prolund eg? 
mal oresncă” -- varea pă 
es şi recollarea, ca loste eg: 
lelalie aciiviišji Gs — tinde 
să dovile o indusirie in care omul 
na va area aliceva de lăcul d 
så reguleze lrinele masinilor și 
Invirlească buloanele electrice. 
În America sini lol mal aume- 
sosse fermele care en an molor 
sau care Îşi procură cureniul elec- 
gis dela o uzină aproplală. Con- 
4 e elecirice sini prinse de 
plagurile.. fără coarne. Se ară, 
se sapă, se ge 5€ seamăě- 
bé saceră, se adună, re irons- 
WEE 
ucra noaplea 
e cimp tini Sieten 
rd volialce. Irigella, canalizae 
e ocţlonală tot prin electrici: 
La fermă, peniru toale tre- 
jle ES AR. o Beet 
peniru loc n egumele, 
facerea baloturilor de fu- 
rale, mori pentru lo! lelali de all- 
menie, mățial peniru descojirea 
a ră ele. Tol prin maşini e- 
store? se execulă luale ireburile 
„plictisiioare ale penajului: măci+ 
mailul caleiei, localul cărnii, face- 
rea aluatului, curăjiiul praluiui; 
tel cu maşiul electrice re spală, 
se calcă, se tenilicază, se usuek 
ruleie, se luniruesc mobilele, se 
„tace inghejală, elc. Lăpiâria e des 
asemenea clechrilicaiă; nu numal 
pipa area lapielul şi a brinzelu- 
j ci chier vacile sint malse ca 
mașial eleciricel O iologralie ne 
arată ua sinul enorm cu zeci de 


om supra- 
veghează. ŞI cind ae gindim că 


y 
la degetele agile ele omului și la 
clavele de cauciuc ale „mulsălo- 
rolul pneumatic" I... 

Dar americanii n'áu industria 
lizat noma! ogricullura și iind să 
mecanizeze orice m gotpo: 
dărească. EI indusirializenză 
arie. Cinematograful, această arid 
elecirică, a căpălal Ia scuar! limb 
o covirşiloare Imporianiă. E! a Ta 
rangul of chicllea printre marile 
induairii americane, nefiind intro 
cul dech de indusiria agricolă, me. 
talorgică, corbonileră al de trona. 


leva ER peniru „expari”, 

Siet două meri centre de indus 
bie: la New-York și fa Celilormie 
fn lui Los Angelos, care . 

multe priselişii piloreșii e 
locuri natatale penira „Înscena- 
rea“ filmelor care nu sin! totdea: 
una cu „atenluri exiraordiaare” pi 
banadiiiame fantastice. Companiile ` 
tinemalogralica au crea! la GO 
iornla azini pentra fabricareu Ail- 
melot. Sin! acolo dont orase nouă, 
Culver Cily şi Ualtersal City, com: 
sacrale excluair cinemalografulu! 
p saae locuese mii de ertişu af 

acționari. 

Deta primele comedi! groteptt oi 
vederi plitoreşii s'a ajuns la ias. 
cenări uriape., Recordul U fise na 
fim core a cosiul 1 milion de do- 
lèri, şi care nre o Inngime de 
70.000 metri. Au fucut pentra e- 
cea! lilm 21.215 persoane dialre ea: 
re 1.200 copii, 5'a conalrul! în mbd 
special ua oraș arab pentru © se 
cinemelogratia dislrugerea lul prin 
foc. O insulă iniraagă din marea 
Caraibilor, împreună cu Înireaga 
ei populaţie, a servi! numa! pentro 
wg pa ke Zei hipul ijloace 

pulem inchipul ce m 
de reclamă întrebuințează Gë 
filmului" pentru răspiadirea fabri- 
valelor Ier cu ce sume imense- 


e BEES ` ` we 


sint plătiți erla lavorizali de pu- 
SS In {H8 capitalul inveal în 
zeaslë Indusirie era de 250 miit- 
ogue dolari, nducind un profi! bret 
de 100 milioane dolari, 
_ SClmemalogratul face o nărnt. 
äere concurență lentrelor şi fu- 
tismulul. Arla însăși e mul! elin- 
jenl!ă. Romencleri! seriu ma! mali 
tra cleemalograliai decii pen. 
Vipoaral. Abia în ullimul limp 
cinematogralul se dervoltă în die 
reciia cea mai firesacă şi sillă: 
e învă |ămintului, 

Ei è laceput să fle aplica! în Ii- 
cee și anlversităț! la sindiul dite, 
felor-naturale, lizfco. chimice, la 
prelegeri artisiice şi Made să Ius- 
trare Iaiercig omenirii şi a civili- 


let. 

pi arzocco (An. XXVII, No.2 
lan 192). 

yio Levi se ocapă de wliimul 
roman el lul Blasco Ibâner— Mare 
Nosirem, — cu oceriunea lradu- 
ceri! lul în Malteneșta (Ed; Bette. 
teii, Firenze, 1921). 

Producțiunea anierioeră a ro 
mancierulu! seponloi și caracteri» 
sarea ca Í ee dă în mod careal 
(reliez a! luplei dinire nebirulla 
voltaj umani și vieja cirmullă de 
aemilo sal Dessila) — se potriveste 
CH ceince vom pâni mai de samă 
îm romanui de față, Dacă odlat 
oară iupla s'a dal între ären și 
gâtul cel wierp (La Dannca); 
gri inire arlist şi laspiraliunea Ce: 
belă (La meja desnuda) iaire 
Cugetilor şi Muijimea inlormă, 
eic, de daia nasla lupia se dă in- 
ire Mare s! matinar —intocmài cà 
în romanul ihunesian, mal vechiu: 
¿Vior de Mayo”, Din loaie accale 
opera ue doaprinda o unilară coa» 
cepiiuae despre viață: „Peniru 
Ibaner, viaja nu-i o grâdinâde de- 
Micii, unde să se Inireiae intrigi de 
tabire ; e un vast cimp de balae 
dia care col tari pot epi învinşi 
orl schiladij!, dar niciodată Imblin= 
siji, Viain e, după otorismul iul 
Niicache, nu ua scop, ci un mijioc 
pria care oameni: alirmă şi lac să 
irlumie voinţa lor”, 

Acsiaşi indtriiiă valnță de-a ia» 
singe, ori de-a së disiruge pe sine, 
cind se vede aproape de inirin= 
gere, animă payinete noului ro» 
man, ċara de oliti foloseste, drept 
„lutigă”, un lapt divers da org: 


—— 


aică partislană (condamnarea și 
erecalarea ca eplonnă germană a 
dansalaorei Ma'a-tari, urmală de 
sinuciderea unui spaniol, îndră- 
gosli de frumuvețea baleria 
Cu aces! mataria! de actualitate 
controinbi!ă pria lapie reale, asi- 
ma! de delle dominante ale re 
mansferulul si ridica! la rangul de 
poezie, ma! ales prin ace! mine- 
pa! sufia de poezie m Mării care 
constitue marilul de samă al ọpa» 
rei, — Ibâner reugezie să dea o 
povesiire n cüre! peripeții ssggerä 
în loj pasu! memorabila Odissee 
homerică, adăugind esifel elemen- 
twi simbolic la cel naratir, 
Uline Fetragut — eroul — pir- 
ta în sufle! palima pentra mare pè 
care to lăsase mostenire malle 
alle generajiuni de marinari din 
neamul sdu: enilel că nici primef- 
dia furtunilor, nici zbuciumul ve 
lurilor, nici linistea cassi din Ser- 
celona, În care-i oslepia merau do» 
tul nevestei Cinzia şi al copilașa. 
lui lor, — nimic nu pulea înloatte 
pe Ulisse din drumui mărilor. Har- 
pic gi ntringălor, în ncuri ajunse 
din cirmaciu slăpin, din atânia că: 
piian, și din căpitan armator. În 
această salare înlloriloare Il găsim 
la izbucnirea războlulu!l mondial, 
cind locma! cumpărase la Scoția, 
o nouă aach: „Mare Nosirum”: 
ajuns În Napoi, prinlr'o manevră 
pens vaporul impolmolindu-se, 
lisse se văzu ellit să pelreacă 
un timp acolo şi, de dragul mării, 
începu să viziteze minnaiie parie- 
nopeene ; dar, dintre ralntie dala 
Pompei și rozele dein Penlo, se 
ridică spre privirea lul, depriavă 
doar cu simgurălalea apelor, zim- 
betul prea irumoasei Freya. ŞI a: 
Imac, vulietul lul sălbăiăcit da Ier: 
tuai, se deschide pe dată lubirii, 
care în scuri se schimbă in pë- 
timă ; polia Îl pană lul Ulisse că 
viaja iubitei sale e inrăluilă aire 
taia de nepâlruns și palin îi 
de amlalicea caset liniile din 
Barcelona ; pujina HU pasă chiar și 
cind alla că Freya e sploană ger: 
mână. Deaceta Își părăsesie ca 
nebun lorarăzii şi vaporul, imbar- 
cindu-se pe-o corabie spre a all- 
menia într ascuns submarinele ger- 
mane, dia marea bBalcarelor, 
Irec luniie yi al lèl nu mal pHa 
nimic despre dinsel ; lot lără pitri 


TTT" "9 77. 


H 


geegent 


Á Š i e 
se cea şi fiul său carei 
ptr Agra rea ari ei e 

e care se imbarcare, În loroila! 

submarinele servile de Ulisse, 
însuşi ochii acesiula. Moar- 

tea copilului, ajalisi de mina ta- 
tölul, rāscoll în suflelal acerlula 
doru! de răzbunare și inlă, 
manifesta! îndală prin lzconi-ca 
Frey ei, la aceansia H ciula 
mereu pria divers porluri (căci 
acum Ulisse se pusese in serti- 
elal Aliajilor, dacindu-se nade erg 
mal mare pericolal); în zadar 
Freze sulerea vmiliale si brojali- 
ări din porlea lubiluiul ei: ima- 
ginea copilului înecal fi ra des- 
ci peniru toldeauna. Deanidăţ- 

DA, — cåci şi ea Îl iubea co pa: 
siunt, — Freya se predă slunci 
auioriiăjilor franceze, care o și 
execulă la Vincennes ș ciad Wisse 
al acesala, toată paima înăb - 
sit în suiet, îl copleseșie diy 
sou: „Se aude o explozie; pupe 
vaporului se saltið în sus, -prora 

sculundă şi, după cheva 4 
Marea se nziezesie la loc, ca 
ger Odisseii dente sit, iragică, 

ai Gent, înlocmel ca o pia- 
tă de mormial”. 

Cronică, istorie si epopee; — 
totul învăluii în acea poezie a mie 
zii pe cure Ibånez oare fn ro: 
manele sole cu o grandoare è 
pică, penirucă — irăil-o mulik 
vreme în resliiale în anii cind, 
ca malelo! pe-o corabie de pes 
ear, a culreeral mările Spaniei 
şi ale Mediteranei. visiad ra» 
mane ep „Mare Noslram“, pe mal- 
dările de lunii călrănite, privind 
ta bolla clară şi ascallind ciale- 
etie marinarilor, agățaji de cs- 


lorgari. e 
Sosialist!'sche Monatshetie 
ebruar, 1921) 
i Pomi Quessel serie despre 
ideia pacilisă n imperialismu- 
Pe cind pacilismul socialişti- 
se buzeasă pe libertalea și e- 
golilalea luiuror popoarelor, ace 
aj imperialismului e înlemelal pe 
pages si asuprirea. Totuși am- 
e pacilisme an unele puucie 
de conleci ` anlimilllarismul și ca 
racierul lor pianelar. Amindană 
sin penira desliinljaren armatei, 
sau penru Iransformarea ei, Ip: 
Wun organ de poiljie şi pentru 
răspindirea ideli paciliste şi in- 


VIATA ROMIMRASCA i 


profund răspindilă erediaia, ei 
Zu sini ee ales, a “aa 


en se ponie obeereg fa mulla dle 
curialările ponulare ale lu! Lloyd 
Georg în Franceri, paciliamul 
e rbaniadi printre talelectaali şi 
e! a fosi clar formulat de sorta» 
Loan Tarde. După părerea ace 
(ela, războiul era starea nor 
vechime, cind omralrea ers 
împărțiiă în slate mici. Ca cii tm- 
ille se măresc, cu ali! războ- 

T in un caracter deriaur mal gre: 
247, dar locmaldin cauza ace 
detine mul! ma! rar. Cind pe tot 
globu! vor D aumai dosă sau irei 
puleri mari, ele își vor pulea îm- 
părți uşor zonele de inliuență şi, 
cartile de cegiicl mlieşorinda-ae, 
va dispărea vi rbzbolul. 

În urma războlulul mondial au 
ramas nemai irei puleri mari care 
au între ele puncie de conieci: 
Anglia, Simiele-linile, Frevta. 
wä elace WC Rees 

ire Angilia ron 

două puleri nu se pol clocni P 
Alrica : lar în Europa, Anglie = 
diapusă să recunoască heghemo 
nia Franţei, de care an se 
teme, cunoscind bine uibbictuneo 
ei in oameni şi capilel. fa schimb, 
ea ESESES mină liberă în Asia, 
lar Siatele Unile ia America. Lan 
najiuallor, ca produs ui aalantel 
anglo franceze și orgen al 
Daeglal, a luai măsuri, in celaco 
„prlve ze dezarmarea Europei cer 
traie, a Ocrmaniel, Ausiriei, Ha: 
iei ai Bulgariei Impotriva lor. 

ranja se.mâi poale sprijini pe 
siatele de curind cresie: Cehe- 
Sioracia, Jugo-Slavio, Polonia și 
Rowiala mare : lar Holla, Spanta 
şi Grecla nu-l vor opune aide 
rezistență în privinin aceasla. Bär: 
iriad alianţa cu Anglia, ca bază s 
poliiice! sale, Franja poate ost 
gura ideia pacilistă în Europa. 

Las najiunilor împarte popom: 
rele în irei calegorii: membrii“ 
lundalori (Anglia. Franţa, lialta. 
Jeponid), membrii admişi (Eres, 


+ 


————— nt 


Olande, Danemarca, Rominia, ete.) 
cel excluși (Rusia, Germanie, 
inia, Mexico). In conirazicere 
cu principiile imperialismului, ea 
mis popoare de all rasă; 
fopenia, China, India. Dar din 
canza aceas!a, Bipieie Unie ag 
seluza! să Intre in ligă, căci eie 
consideră dezarmarea Japoniei ca 
e condljle sine qua non a păcii 
mondiule. Dacă în celace priveste 
Europa si Africa, (en națiunilor 
poa'e fl în oarecare măsnră, o ga 
raalie a păcii,—nu se poale spune 
acelasi lucra în privința Asiei şi a 
Americe!. Dezarmarea Janoalei ar 
aduce și alci pacea, dar e ar im 
semne heghemoale mondială a pa- 
terilur anglo-saxonre. 

Impotriva Împeriallsmului, socia» 
Dutt caută vă realizeze igela pa- 
efiniă elădiiă fnsë pe elită bază, 
acea a libertălii și lrateraitiţii po» 
ponrelor, Accesiü Idee an va pu- 
iea lua încă (eng, deci! atunci 
«ind omenirea se to grupa în meri 
complexe economice, în inlerloral 
cărora va D imposibilă ulăpinirea 
şi exploatarea une! najiuni de că- 
rā alia. 

? Gia weisen Siäiier (No. 8, 


„Exoprecionlemul” e o formulā 
specili: germană, dop cum impres 
sionlamul e specific în Franja şi 
Imtorismul în Delia, Deşi a apărut 
cu vre-o zece anl înginte, de râte 
bolo, esprestunlamul nintellzează 
in mare mesură eloriu! inotalor el 
Germaniei posi-războlnice, care se 
aculură de felişiemete și aliniciile 
sociale, religiuare, lizolice, ar- 
Velice, Iierore, 

Directorul revistei, Page Schi 
geheie, caraclerlzeuzi Espresionis- 
mui (îiterar) ca o indoli peroltă 
conira naturalismului si a esteis- 
ului care slapineteu până acum. 
Numele «cril orllor germani, pre- 
cursori și combatanji al noului cu* 
rent sini: Heinrich Mann, Kurt 
Hiller, W. Herrog, Kasimir Ed- 
achinid, Leonard Frank, Steraheiih, 
Bonn, Dăbiin, Georg Kaiser, pôc- 
H L Becher, Er Werlel, Woilea- 
slein, L Hubiner, Kalko, Brod 

care betue sä Sdüäatpm pe 
Schickde, precum și pa Fr, Pfam- 
feri, crilicul pulersiceireriste „Alie 


Corin! şi arma eIpreslonismu- 


iui ar H i - afirmarea 
bruscă, violentă a |ibertăiii cree- 
loare, mal presun de aâgaaurile 
formal!smalui litanie, Conira seep- 
liclamului | conira fndoelii t Jos 
laale urijenille sociale! alară co 
muzicile miliare, cu acel lod a 
fleasc „Oemiih” casanler, care cos- 
aeren alii de bine bestia in om, 
H. Mann a roll seniinia : „Spir 
şi Fapiä iz L Rubiner a acrist 
„Poelal pătrunde în ojlilea*, Hj- 
ler lansează Aclivinmul : mile unea 

etică şi splrliuală a intelerlua: 
OC 

La începul, în fronrala alirmă- 
rii, deosebirea de «Ill dintre o 
pere n'avea nici-un rol. Se căule 
mul mali adevărul nou: raporte- 
rile povă dintre realitățile sulte» 
legii şi cele sociale, Criilea n'er 
veo ce chnin În faso elalorării 
cnluriaale. Războlul, tu cohorte 
lup'ălorilor „cu gura si cu cers 
nesla de lipar", a indusi! noua 
mişcare, A fzbucall revolalie sei 
udală cu ea, capresioniemul ma 
risipit în valuri de enluaiasm creas 
lor, Lelara lui socială s'a lărgii. 
Pe cxpreslonlsmul individuali șiilar 
a'ao prelal ideile culeciive: Pa- 
cilismul, solidaritatea popoare r, 
teplo conira brulei din toele do- 
wenlile viejti. Acum, visul trebue 
să devină o rcalliale vie care dă 
tuturora şi care la dela ioli, Mul- 
|imea să lasă din prăpaniie, E vre» 
mea el, S4 ne iulrecem unii pe 
alili — să înalniâm. Ce ue mul pasă 
de Jemen, de școală, de siih. 

Das Ziel (Dries der /ohirba- 
ther Jär gefsiige Poihik, 1920). 

Această 'latéresani” publiçcajie 
e organul miscäril mclivisle care 
linde în Germanio la spiriiualiza- 
ren eut police, În epoca noas 
iră cere reduce latul în mod bar 
ber le leciorul economic, ea vrea 
să creeza O hood men'alilate a 
vind, ca axlomul cel mal #igar şi 
msi înal!, inlangib liialea vieții şi 
să înlăture peniru loldoauna arma 
dia rindul iijloacelor pormine de 
luptă. Căci, susţin activiziii, pro- 
gramul cel mai cxlrem yi mal rar 
dicai al retolujiei polilice, «cone. 
mice şi cullurale, poale și trebue 
să iie realizoi, (ing vârsăte de 
singe, prin mijloace pacifice a 
omenegii, 

În articolul final inillalat Re- 


AER? 
455 


—— 


Rezi De eschatologiei 
SS activismul SE 
cau ecireze repor- 


zitter 


magie, „Dacă 
volm să facem pe tojli poriosi la 
viața npiriiulu), ei aceania e dalo. 
rìa noasiră, trebue Tomiu să des- 
fimțăm sistemul exploalârii şi să 
stabilim“ Prp Ess ei 
ecare e ES c pen 

hecare fudivid. Iniamele barlere 

țiclale, care împledică Jocul se- 
feelen! nalurale, lreban Iaiäie- 
rale. d kg e: eck: EEN 
posib ea deaf! el insu 
drumul deschis spre ‘contempla 
rea deziniererală a lumii d stă 
pinirea suproonimală e vieții. Dacă 
socializarea singură nu aduce pas 
radisul, ca pregăteşte însă lere- 
nul pe care acesia poate f clbdii. 
Momeniul economic e o treaptă 
îndivpensabilă, fundemeala!ă, insă 
nu e lojui", Simplismul economie 
e mărginit și demagogic, Salariatul 
nd e singură robie; alăluri de ea e: 
xistă altele, din care tea mul pe 
zavă e acen a războlulul, o 
nalrilale să credem că, odală cu 
vicloria revoluție! proleinro, epoca 
războnclor va incela. Chei cau: 
zele lor au sial numa! de ordine 
feodal dinastică san capitalistă şi 
ele nu ar DH posibile (ärch acele 
fasiiacle atarica și cpnibale, care 
supraviețueac În singele popoare: 
tor și sini cu grijă culilrale de 
cei interesați. Posibililaiea psicho+ 
jagică e rătbonelor va dura și 
după lamormintarea capilaltamu- 
iai, docă inslluactele noastre falus» 
secale nu yor ÎI suprimate prin e* 
ducaiie sau cel pala iadrepiate 
îm oll direcție. Marxismul econo» 
mic vrea ca loll oomenli să rä: 
iaxcă bine, lucru imporianl; dar. 
mai Imporlani e ca loji să lrălască, 
EI ține samă numal de prolelar pl 
ma rede omul, 

Pe lingă revolulia economică, è 
aper si de elle revoluiiL Dacă 
insă revolullonarii împotriva saln- 
einiulu! lormenză blocul uriaş al, 
rea ee? ie DR side) E 

ra celorlalte ro uplă pău 
acum ia chip izolat. pr radi- 
call ai SCH irebue să se in- 
senech Auto falanga, căci I- 
a tolată a omenirii nu poste 
fi decit opera rëiriigiel ` ` 


MATA ROMANĂ a 


pariamenlarismul democratie 
et consiliile de muncitori og 


se! munciioare va siare 
creeze ceva e 
„În această sinteză e villorul, 


ţia spirituală, care duce dela pre- 
dica pe munie la manilesiul eè- 
munis! „şi acea care începe ci 
Platon d siirșesie cu Nietzsche. 
ageet ete să rare se- 
ala, nai ele ar Dyonisos 
= DEE pe Christ in sulle- 
u 

Deşi nuare acelas! caracter la: 
ternațione!, pria ldeslismul säs 
generos, dar ulopic şi vag, actiris: 
mul se apropie în multe 
de cureniul reprezeaial în Franje 
de grupu! „Clarlă . 

Logos (Band IX, Heft D. 

Ernst Bornhardi. ele - 
Heel grecaşii. In secolul al pa- 
selen de Cristos siäpiaeşte în 
Grecia *pirllul dioniriac. În seco» 
lul el claciiea epoca dionlelacă de 
seniimente nestăpinile face loc e: 
poceli de claritate apoliniană. La 
rindul el, eceastă epocă re pierde 
În cea elenistică, 

In acesle diferite epoci, spiritul 
caraclerlalie grecesc s'a maniles- 
tat în epoca apoliniană. lasuşirile 
et nu font: pteniiudine, siabilitale, 
grație, fimaţă, forță, unirea parti: 

arulup cu generalul prodecind 

pleul, recepiiritale și spontanel- 
laie, dcțiune și juisare, uniiale şi 
varietate, individualism şi coma: 
nism, linişte şi mişcare. Cu asilei 
de invușiri, spiritul grecesc s'e 
manifestat prin poerit, illozofie, 
islorie, muzicã, arhileclură, șiliață, 
educație şi plastică. Mai mult, de- 
cil prin oricare all mijloc, spiriiul 
specilic grecesc va arălel prin 
plastică, şi mal exaci: prin plastica 
corpului de adolescent, apa cam 
îl cunoaştem ealăzi în Dorilorul 
lut Policlei, în Diadumenos, Zo 
ldotino, în Mars Borghese. tase- 
şiriie specilice greceșii sial bii 


——— — 


T aie in corpul adoltscen-» 
gies, e caracieristio este 
istoria greacă incepe și shir 
şeple cu dol tineri: Ahile şi Alc- 
use D 
terono (Oclombro, 1920 
_ Dealei Honry: Pornand KE 
Actuala! cubist francez şi-a Ince- 
gai învățămîntul aritslic la Ecole 
ex Beaur-Ariu; dar pliciiali de 
piclara inlunecală ce se preia 
acolo, W airas de Impreslontsmul 
lumino ce apăruse ca o reacț'ane 
în conlra picturii academice; pă- 
i ÎN şcoala, și peniru fo!dea: 
DTN facenu! a (azi înfiusulat 
de împresionismul relu și de tran: 
site ai lal Câzanue, apa! trecu la 
cubism! pe care îl proclamaseră 
artă a viilorului Ptenwno e Braque 


' pria 1997 - i903, 


Ca oicpi ul cubtemnlul, Lenur 
expune peairn prima dată În 1910, 
la „Salon des indâpendanis", en 
iabioa uade aimolilică și Tagreulsrā 

je, în modul particular tut, 
așa cam îl consiniäm şi ma! tirziu, 
Formele le scoale prin clarobscur 
mal În!itia, dar mal apol Lógar re- 
veni la culoare, deocamdală cè- 
aușir on în Cézanne, și delicală 
ia eni) wrmâtori. Culonren reve- 
sită nu ere numai rolul de uuellă 
a formoi wimpie, ci şi da prode» 
cătoara de puleralce'coajraste In: 
ire lormele lari și formele mol, 
precum sir! formele tari ale eco» 
seremintalor vi formele mol ale 
aoarilor de fum. In această cala: 
gorie esile seria „Famuriior*. Pe 
ciad pănă În 1915 lablourile Iui 
raprodecenaa Încă ceva din natură, 
acuma dă la iveală seria Iniiiutoië 
„Vartaţiuni de forme“, unde lotul 
se redace la vnluri rlimice de 
forme. După 1915 redă dia nou, în 
tablonetia lui, nalura bai clare 


Coaiace e cănial al mereu = cala. 


blourii” lul să nu reprodută o. 
biecie, că să ae inspire numa! dela 
dinsele, ca să execute apoi în li» 
berieiz lorme melluntrailve și in 
mișcare. Viaja compozițiilor lui îl 
Aleosabopie do èria severā, mri 
statică e lu! Picasso si Braque- In 
Hmpnal rbabalulal și după acela, 
Léger alese ca punct de plecare 
meşinile, gi lără a porenii despre 
ele, lo interpretează in schimb pur 
wë, căulind in leblourile iyi 
rarieta!e și intenzilale. 


REVISTA REVISTEI Op ` Aaf 


Sxemie, una dinlre rextsielir 
maghiare ce apar la Cat ein, 
name apărată lonrie de curind 
subi conducerea d-lui Nagp Láz». 
ió, publică, uăplăminal, lie. 
ralură orlginală e por aor | 
manhlari dia Rominia, fle ita 
ceri, 

Intre ce gien din urmă, destul 
de interesanie sia! amintirile dew 
pre Leon Tninlo! ale mălașal sale, 
contesa A. Tolsiel, fostă damă de 
omoare pe lingă fiica arului NE 
colae |. Amiaiirile cele ma! mulle 
despre Talaloi, ajunse în rain: 
o a sini mai cu samă din an fi- 
lorofutu! şi ei marelui creştin... lo 
acesie amialiri, Însă, îl vedem po 
Tolstoi timăru!, abia Intors dola 
rărbalul din Crimeia, ori mal e: 
pol în Elrelia. ebla la virală de 
50 ani, dornic de viață, expansi* 
uneori, dar modest, slingherii. 
Şi-a căula! măiuya la Qenera, 6- 
pume ca să-l vindece de lurbure 
rea ce-i pricinulse, la l'aris, o exe- 
cujie capitală le care Îl impissost 
cariariialca mă arinie. Reforma 
toruicel în port simplu de mujte 
dela launnia Poliana va îmbrăca 
loarie curățel în anli -acela prin 
Elveţia şi lăcen chiar lux în sa 
oaza unor trebuinje ale vie 

D. Oieioa Domokos întrun ar 
ticalns Organicaroa maghiară şi 
muncilorimea (No. 2 din lamu- 
ur) işi erală amirăciumea ch 
foala partidulei socialist maghiar 
a luat dintru începul o aliiudia= 
dasmănonsă fală de acțiunea Ji: 
gi! Maghiare“ din Rowmiale, abis 
inliia|siă. ŞI ne mumal ail: ga- 
cela pariidulul a declarat că ns 
va lua parte în nici o orgngirgtr 
maghiară peniru dobiadirea drep 
tarilor miaarilăților. „Dacă per 
lidu! socialist- sorle d. Olajos 
nn treo să la parle la cuceririle 
minoriizților și slă numai în sar- 
viciul intereselor da clasă, ges 
in este un punci de vedere care 
poale să consiliue tema polilicei 
sale; dar a pune piedică inaintea 
unei cinsiile organizațiuul ma: 
ghiare, care se găseşte nbla io 
primul stadiu de orgenlzare e: 
teesig, chiar şi ca lnclică, e des 
iul de rău. Organizarea minori 
(II maghiare o socolim un Imorn 
ali! de imporiani, inci! partidul 


A VIATA seëeuet e g 
Leet taane de Hen ai $ 

ita ei, s'ar Îl odunal ai GË o zen W ` ex sd 
şi vicar N fixat a- comune : — - 
îni”'o holărire lna'ă în 4. Folonirea limbii najlonala, 

D nrt” ` 2. Revizuirea chestie! dreplalor 


as, 
se lermină epel ckiré myn- 
` «jlorimea sociailelă maghiară de 
PA din. ide punea K- ei 
tru drepiurile waert — 


ret aa e programul eompieci 


pen baza pe care s'ar pus 


e 4 
3 Aranțarea treburilor şcolare 
pesnira fiecare nblionalitale apar 
` ER Hbertăţii SE 


subt cenzură. 
5. Chestia ER eet Ne 


porsaan judecăloreş 


ea de asediu, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITFPATUPA. 


Raoul Vâze et Gabriel Vol. 
land, De Véësae à Léda. L'Qlimpe, 

'Edhion. 

În aceal votaj de cirenmnaviga- 
Pe mii'oinpleă, sagte sen srëint 
rind pe rind artiştii, poeti, savanți 
Volumul cuprinde fine portrele de 
sei, cormogonia, lenmachia și ne 
întroduce În Infimiloiea zeilor: Mi- 
tologia ne apare vie ai bogală în 
labiouri surlzăloare și grajivare, 
in scene familiare și casnice, nse 
cam reesădia scriitorii aniiei. Plon- 
wa, în alară de tezi, lustrează a» 
seasiă operă, în inre vedem us 
apirii nou. 


Bottormann, Potsch, Loita- 
mann,  Stammier, >ohiilers 
Warie, Verlag des biblingraphi- 
schea Instiluin ia Leipzig, M. 63. 

la genul merilor publicaţii de lez- 
ie, care consumă vieja mai mulio 
edituri, se dă nici în a dova edi- 
Be critică, comenială și revăzulă, 
operele lui Schiller in nouă roia» 
me. Publicalia e iară în cura de 
apariție, Se cuprind tuale scrie- 
rile şi poeziile mal imporianje ale 
lul Sehilier. 


ROMANE 


Georges Duhamel, Confes- 
alons de n invit, Mercure de France. 
ün roman de un fnul) inieres 
palehulogic. baza! pe o tmirigă 


foarie simplă: Salierin, un sim 
farcţionar de binrnu, incongiie 
si nemorocil, darnic de repaus, ce 
deasă, intr'o bună a), unei doriai 
bresietibile de a lun de ureche pe 
paironal său. Dia aces! moment 
ereerul său foacjloncaaă neregulatt 
ginduri şi dorinli nouă | se ivers 
şi se contrazic reciproc și ci de: 
vine prada lor. 


Andrè Ceripbig, So Vroie 
oma, Fasquelle. 

Un studiu delicat a) asel temet 
simple, divortate, ce-şi tubesle Im 
că bârbalul și care n'are corajul, 
cind | se ivește ocazia, de a lov: 
en preleră răzbunării mariirul sg 
prin acesi sucriliciu se dovedeste 
a li locul adevărala sa femes. 


Georges Lecomte, Hov/fo- 
series dana la lampd'e, Panqueiie. 

E o leciură inleresanlă ca sa 
foileion rocambaleac și în acela 
limp o satiră crudă s vremurilor 
nouă și a mediului parisian: în ie 
ja noastră deliicură eroii dela põr- 
jile neueniare, rădnre vesele, lo 
pouuice schimbătoare pi negustor 
ce incep dansul milioanelor. 


Frana Hessel, Parisar Woman: 
ae, beriin, Ernst Rowohlt 

O serie de elegii ale unui tao 
nim soldal german, care poarts 
fără convingere unilorma de et 
dal german pi au incetenză de 
regreta Parisul, poiria sa deg 
dapțiune. Dlui scrisori adresale e- 
nui prislia frances și coutinnă pë 


= VIATA ROMINEASCĂ 460 


al end eroul anonim dinpore ia: 
19 jepi. 


Gabriel Mir, E! Humo gor: 
mido, Alenca, Madrid. 

Prin fumul ce doarme, poetei 
privesie pelsajele și Dieaiele Spa- 
siei. Slat aminlir) din treaca! şi im- 
presi! din prerent. Miró posedă 
aria de amal realismul aspru și 
sobra ce o noulalgie plină de fer- 
mec, bagesiivă și muzicală, Unele 
din persanajele sale, parcă via di- 
reci dela Cervaniea și Velasgvez. 


PILOZOFIE 


Ee, Paulhan, Les transforma: 
lions scolaloa das seutimenta, Clom» 
marion. 

Volumul e o islorie logteš 
è ctrilizepel După d. R V 

e ironsformäri soclele te re 

c În două; eniriiugiieprea și sọ- 
dalizarea londinjelor. Aceste două 
procesar ari, deşi in strinse ra: 
porturi, ne se conlundă; primal e 
o adincire şi o atculire e lendin- 
tafor în sensual cerut de modarile 
indisiduaie de reacjtune ei siste» 
malizare psihică, mărginit insă ne- 
coalenlt de formele pi reglemoa» 
tările pe core sociciaica le 
we. Ecle antiteza şi corelația dim» 
tza spiritul jadividual și cei aocigi. 


SG. La Bon, Paihologie des 
a a moueenux, E. Flammarion. 
emurile nouă og sial nouă Ge: 
oi foarie relativ; ln viola socie» 
iilor sint Sage neveriabile, 
A care. de alllui, psihologia en: 
ginlă er îi imposibilă. Nici o ca- 
tesirolă au poale dialruge legile 
vinlice ale mealalliăjlior colecilre, 
care continu vă lunciloneze in» 
într'o lume Ca de iulbarări, ja» 
fari, deali 


Aibort Brousseau, Essai 

Je reur aux armées, F. Alcan. 
Accasiă monogrelie aduce o con- 
trtbuţie uliiă la studiul pozilir al 
` grat provocate și mulliplicale 
războlu. Ea coajine ua mare 
de obaerveții precise, delal- 
culese de aulor înbuși sau de 
care ou trălil in mijlocul 

ën gë EI ge line ae 

a Diet, considerind-e subit for- 


ma rod ar gener KE engt 
engiisiei cu grijă varielbțile și ra- 
urile e! ca inlbarările pmhice 
Aividuale. Apoi determinand ac- 
men Îrieli sinlezei men- 
e individuale, el arată cem ca 
tinde la desagregarea personali- 
um. Din aces! studiu se degajea- 
ză neceslialea unel organizații per- 
fecționale a medicinei legale in 
arma!ă. 


te lodi, Friedrich 
Wirteas, i. 


+54 5. 

O iairegire a personalilăţii şilin- 
jifice a filezatalui vienez pe teme- 
iul joraniului său și a scrisorilor 
publicate To urma morții sale, Im: 

reţurările politice ale imperiului 

bsbargic alciluesc şi ele fondul 
islarie a! viel profesarulu! lodi, 
care na rămiae sirăla în faja eve- 
mimenielor, ci le judecă. Talimpi- 
nînd orice atac împotriva Mkertäit 
de gindire. lodi este peniru ge: 
perarea bisericii de școală, pl cere 
o instrecție morală lumească. Do: 
resto rămpindirea in popor & unei 
morale umane, care să ne piirne 
de metafizică ori reiiglane. Edw» 
cația l-a ferit de cusurul dea ex: 
Es lamea numai în chip blelogle. 

"en sens filozofia este 

dinsul cunoaştere şi şiiială, în ali 
vena filozolia are menirea să că- 
lămurească viaja video lormere. De 
acela lilozoila trebue simjiiä, trä» 
itë. Toale aceste idei se găseuc 
şi la baza operelor sale: Inloria e: 
Ucel și maaual de psihologie. 


CRITICĂ LITERARĂ ȘI 


ARTISTICĂ 


Alaxandre Eckhardt, Riny 
Belleau, sa vile, sa borg : 
Champion. $ 

Ceia ce-l nos în aceaslă operă, 
nu sint propriu zis inedilele, d 
precizărlia remarcabile care asu 
scăpa! ndesea editorilor modern 
ai lui Belleau, Aceste precizări 
sin! obținule prin cercetarea elenté 
elii a textelor poetului cil şi a ce- 
lor din jatu! său. Asilel fixează 
dala rarer poetului şi lumingo- 


MIŞCARPA INTELECTUALĂ ÎN STDĂINĂTATE +5: 


GZ sipi ani asa de obscuri, re- 
i sale cu familla Cholseul, prin 
care e introdus în Inmilia de Gate, 


cum și câriera ep mililară ln cam- 
panta dia Italia 


A.Zarcega-?Pombona, LoSym- 
tellame /rongola èl lo poale eg: 
gnole moderra, Mercure de 
rance. 
eniru autor nu esie o solojle 
de còalinoitale inire spiritul par- 
nesienllor și Aimboliyli; acesti dia 
urmă sini o reacțiune În conire a- 
iHadinii negative a celor diaäig, 
Subi ialloenia simbolismulal fran- 
cea, illeratura apanlolð a evolua! 
pănă le o artă aulonomă și sabo: 
nalt. Volumul prezeni siudiază 
mecanismul acenie! renagleri a 
poezia? 


Berezt Anembiier, Sekiller u. 
dio Schwestern von Lengofeld, Ver- 
lag der Meyerschen Hofbuchand- 
lung in Detmold, No 4. 

Astorul rugrävegie viața din is- 
depăriata reședință Rudolaladi, și 
în cadrul acenia ne inlăjisează pe 
Schuler, pe Lotte, pe soro aces- 
bela, precum si pe alle per 
ai figuri canonscule din vremen de 
atunci: Goethe, Wilhelm Becke 
roltun ron Humboldt, Knebel, . 
totta von Siein și alții. Tatultie și 
amânenții ni se prezintă dite fo- 
einlăloare din Volknied!, unde 
Schiller m petrecul vara anulat 
4788 În sioul familia! Lengefeld. 


Harry Payne, îmmermana, 
ari ©. H. Beck (Oskar Beck) 


Mayne, cère a mal lucra! și blo» 
gralia etlințilică a Iut Mörike, se 
ocupă de anlădală de aulorni lui 
„Merlin“ ai al lui „Moahhausea”. 
Deşi multe din lucrările lul Immer- 
mana siat azl Înveehile, parsona- 
Hialea seriitorulul este interesaniă 
s en o urmâregie pan cu pës 
in mijlocul lamiliel cu bogate tra- 
dp prustene, câullnda-l! legătura 
aproape organică cu epocă acela 
rr a lui Napoleon. Îl gë- 
sim pe Immermann conducini un 
teatru şi lucrind în lonte domeniile 
lmterial eallurale germane. 


e ——— 


ISTORIE. s 
Dr. Skavos Georghoa Zar: 
Bary Rhodos eapitale, Dom 


e ocurată de Soliman ai Je 
Această simplă enumerare sep 
imporianța operet. 


A Keen e 
eldzug rmes pegea - 
Rumănao und Russen 1917. l-a 
Theli: Der Siegeazug dureh Sim 
tenbürgen, Berlin, Mitter, 

Stat memoriile loslulul eomas- 
dant german și porestaac cn mult 
Han de enmänngnie seria de operă» 
Hen, al căror rezoliata fost reiras 

rea ermaiclor romihe din 

iMula! În trecătarile deio Surdee 
şi Cineni. 


ruch, Berlin, Hobbing, M, 4. 
: O expunere, pa lemelul acielor 
olicisls dinainies rhzbolulal, a sh- 


tuajie! guvernului german. Cupris» | 


sul ariaaalol material se dă in re- 
tumal. Concepiian generală o em 
noaslem dinalnie: esie acela, care 
in Oermania dâinoenie de went 
vreme şi cara nu se împacă delos 
aici cu prescripiille păcii dela Ver 
sallies şi mici cp deciarajiile de 
sinns Ate, ce le-au lost amulso de: 
leaajilar cu alla. In orice caz ex 
lecțla de docamente măguleşie SÉ 
rile! german najiona), mal mull de: 
cii expunerea, în același chestie, 
a lui Koulaky. 


Oral Brockdorti-itantaou, 
Dokumenie,  Deuluche  Veriags- 
gescllschaft fur Mouk a 
achichie, Berlin, No. 18. 

Şelai delegație! germane de pace 
la Versailies a reunii în carico 
asia loaie aclele coniidenjiale 
publice, la care el pe vremea mi- 
alurii sale a luai pozijie folë de 


„The Uairersiiy Preas, Cam 
ge, 1917. eri nt 

Aulnrul ge arati 
vea Amer văârâveyie 
dein cu multe Dpsirei, bart și 
spiz. Mai mall de jumăine din 
conlinst œ consecrat rololurilor 
da! Columb. Prima câlâlorie et- 
fmatrală de scrisoarea sa căiră Raf- 


‘Tho dise 
Oo Ameriea, ferit du 


panlei, Restul cér)! 
de relațiile despre câlățoria lui 
Cariler E 36), cu care ocazie 
se explorează Sein, 
«stațiile despre călătoria Isi 
| ri Acera iui Ke dere e 
Dorian ia Viegiaia (150) 


ŞTUNTĂ. Ce 
Moanate 


Georgas Valois, Le 

LE) e bn Ze Vie chàre, Nosvelle 

Libralrie nnilanale. 

"` Acensla e sigar și e de dorii să 

inceteze cursul si al kirii mo- 

acãe, Aulorul se înșeală insă de 
e ch aurul au e s enapan 

valorei și apol mel eini și alle cau: 

ap de scumpire, căc! gint țări tără 

iallație da hirlie-monedă și loluși 

acolo preiui lie siol cei pulla dubite. 


sean Montagne, Le Capital, 
Albin Michei. 

Eo analiză fvarie smănunțilă 
penire a clasiilica dilerilele genuri 
de capiteluri ntilhatea subilelor 
disitacţii este însă ladoeialea: Asl- 
ieh putorul deosbeșie capitalul 
propriu tis (bogăţie prodaciud re: 
sarse vocitiajii lară muucă ome- 
mească) și opgi indieldual sau 


ce 
“R, C. Crohore, The 
of matior gad energy, KI + R 
, Van Nosirand Comnpgar, ' 
York, t97 i 
ogura aceaala este o publica- 
de vulgatizare a cunaşiinjelor 
stupra mâleriel vi energiei, 
ierg coaslderajil generale geg: 
ora atomilor, au'orul vorbeste de 
stleziraal, făcind teoria modernă a 
atomilor. Un captioi specie! e cen- 
sacral fèorisi electromagaalice și 
energiei radiante, Înterrenjia e- 
tefulvi și raporturile lu! cu mate- 
ria, precum și prob'emele cunos- 
ar numele de teoria relat- 


P 


peririie Tergaie, care insumeară 
razele X In leoria eleziromaga 

Deh. Urmează — as eeneg TE 
ale teoriei eleclromnagne- 


POLITICĂ. ` 


“Band Favarsijio, Lı Dotetiaa 
spudicole, sölätion, ie Gart 
CT 
Favaralile prapune să se de: 
Kä ua ford în 5- 
ačtalca să sè . 
dg kenn, n A cer pă 
şi transiormarea economică a so- 
cietății. În aiară de chesiis bu- 
géiert, esie s alià een SEN 
ele ve ar rou 
an, Ea ret on dn 
gres. 


Bismarck, Godankea ued Briw 
naruagau, Ul Baad, 

Aces! al Hi-lea volam e imper: 
tam mal ales pria poveslirile de- 
téliale «snpra raporturilor diantre 
Wilhelm at Uieg şi bătriaul can- 
celar, pria reialarea imprejurâri- 
lor ce l-au stiit pa Wismarck să de- 
misieneze şi prin portretul plia de 
wa al ui. 


Compilalor ` 


$ 


BIBLIOGRAFIE 


Grigoro Procopiu, So unpires iralului, 1921, R..Vilcaa, Pr, 54 
Bucura Cumbravă, Cessari sfiato. 1921, Beie Pe. den 
ȘI. M. Nigrim, Zmeul, 1921, Bacuresit, Preţul 8 lel. 
V. Costeacu, Corbu, 1921, Ducurestt, Dreiat A Fel 
Calendarul osoperatarului oräpan, 1924, Bucuresti, Prelat ó lee 
P. Duifu, Pamd şi rësaiend, 1921, Bacureat, Pretul & lei. 
Marin Thecdorian-taraca, Ir cumpäni, 1919, Bucuresti. 
Ai. ù. Alerondrezca, Ko, orturtia dintre Stat şi Poncjiosert. 
1904, Dncarevi Prela! t5 let. o 
Radu D. Rosetti, Kemenbar, 1921, Bacuresi!, Prețul (i let. 
M. Throdorina-larada, Cijon siet 19:0, Bucureşti, Pre- 
pal 7.50 tei. 
LC, Vissarion; Maria de alidda'a... 1921, Paearegii, Pr. LU! 
t. ke Caragiale, Cind en suoill Norocul Culagărnrulut, 
Pracrs-Vorha!. (iis carretu! uvul gies, (921, Bucureşti. Pr. 1 les 
V. Voiculestu, Pirod, 1924, Bucureşti, Pretul 1? lei. 
Th. D. Spernriia, Ce poale lenouie, dramă ponulară îatr'un 
aci, Etil, „Cartea Komineascà”, 1924, Bucarégii, Preţul 2.50 lei. 
he We »perarția, Mirnasa. drai în cisel imblouri, Edn. 
„Certea Raroipegsap, 1904. jiucuresii, Pretul 2.30 lei 
„Da Speranţia, Mone Vaclinr, comedie populară In Ire 
tabiosri, Edit. „Cerica Komibeancă“, 1974, Bucureşti, Preju! 2.59 lei. 
Piorlam Cristescu, Doug surde, comedie populară In deng 
acte, Cd. „Cariera Romiresscă”, 1924, Beceresti, Preju! 2.50 lel. 
Galom Alshem, Uimaggiu|... Trad. din idiy de |. Ludo, Ed. 
„Pilmiuirea*, 4921, bucenreşii, jul 3 let, 
ion Simionestu, f'elrolul, BEI. „Casa Şcualelar”, 1970 He 
cereti, Preţul 2.59 lei, 
ton Bimiannaca, Farst, Bibi. „Casa Scogigioc" 1921, Bucurewit, 
Preţul 2.59 ini. SZ 


Bibliografia, Na. 8, Pretul 3 let. 

Cooporajia homiad, No. 1, nbonameat engel 40 lei. 
Tribuno Scoslal., No. i Pretul 5 lei, 

H'oale Tine mi, No. t. Preju! 1.59 Lei, 

Vocis Piuyirilor, No. 3, Prutul 2 lek 

Ceriea Saleior,. No. L uboanmea! anual 26 lel, 
Economia Nojtonait, Na, 1, Pretul 5 let, 

Mercure de france, No. 545, Prix 5.85 fr. 

[e Nauveile Keove Prargaise, No. 90, Prix 450 fr. ® 
Cels Ira Criguri, No. 5, Prelul AA lei 

ducale, Ma: 2, Prelu! 3 lei 

groli Nawnulut, Pewruale-Mariie, abonameu! anual 200 lei 
Cuv'nlul Libar, No. 4, Prejui 2 lel 

Lucina Creglimnlai, Ho. i, Pretul 1.50 fei, 

Keoisia Jiului, u. 0, eboaameul anual 40 lei. 

Hinz, No. 27-28-29, 

ideali Furopaară, No. 62, Prețul Lien 

Şcoala tasorabial. Na. 4. 

Annales des Mioes de Roumanie, No. t 2. Pris 99 fr. 


l Vremee lov No 8—3, Preţul 4 lei. 


Sadoveanu Mihail.—Folticenii . . » -<--> >» 


Ge I. la RO . , d e + > 
reanui Mihai. — d 
—Glasul Za Bea" i Ke 


sarcotic 3 
Dob ani Mihai, ici Leonid: Ewen, 
ronravov-Don — 
Ke 


bavuz 
Mantu Zoch La verin irim irama If AnA 
` Pamfile ~Un A 

Phiiippide A. Water ea. Nilaca Eil in prea 


ma i $ D + Lë Li Lë D L 
Philippide A. A. — Ber „Astralis. e 


3 

3S 

EE 
Se Bazäa Sg 


i acalmie eu ET et E pia