Viata Rom. (R.), 1923, 15.3

Inter RÉISER ges 
Proprietatea Bibliotecii 
Universităţii laşi 

= ms 


X-H 


IB [2224281 


Wë 


1923 ANUL re loue No. 7 


x” 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


wé 


SUNMAR: 


Paul Zarifopol. . Notă la comemorarea lul Renan. 

Mihali Sadoveanu . . . . .  Veneu o moară pe Siret... 

Dr. P. Cazacu, . . . . . . Moldova dintre Prut și „Nistru sub! imperiul 
rus (Nabilimea. - Oraşele). 

G. Galaction . . Serisari către Simforoze. 

D. 1. Suchianu , . 


D 


„Spiritul mărginit“ al juristilor. 
Dinu Lance , . Pubertăți imaginare. 
e Ae se Din carnetul unui solitar (Memoriile d-lui M. 
Paléologue). 
Gleb Uspenski + + + + « Spovedania jui Capitoșa Ivanov (Trad. din ru- 
seste de M. Sevastos). 


«Eugen Filotti ©. . : . .:. Cronloo extsrnû (Sfirșitul Injelegerii franco- 


engieze). 

Fr. Dr, Traian Săvulescu . , Cronica ştiinţifică (Filopatologia şi mărirea 
producțiunii agricole). 

L Aoegeg wee wx  Cranlea filologică (Etimolegia populară), 

Recenzii; Jean Hart: Prinţeau Bikita. Mihai Ralea. —Liwia fedreana : Palaren spisarațilar, Oc- 
tav Botez. -Gieorg Kaiser: Mate Weg Erde, P, Adercu—C. Bougie: Lesses sar l'Ivolution des Valeurs, 
D. 1, Snchlamu —A, Hesse și À, Oe ze ` Notions de sociologie, în L Suchiann —Plerre Jeux! ` La medi. 
cine psychologique, M. R- 

Revista Mavistelor: „Cazul lui William Blake (Louls Gftiet. Revue des Deux Monter), —, As. 
pra ini Edmunil jnjoux* (robert de Traz. Reone buropvenne).— Cearta celor vechi şi nai din Angilu* (The 
Cânpheati,—aCriză n cetitului sau à scrisului "e Ange ţi America '* (The Chaphoat).— „fixata A evniuţie 
A Volyeriamulni ** {Contele Kokovtanti, Revue det Deux ondes). 


Mişcarea intelectuală în străinătate: (literaturi, — Filazatin, — Chestiuni sociale —Pemlntara, — 
Potier — Știința). 


Bibliografie. 


IAŞI 
Redacţia și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1923 


VIAŢA ROMINKASCA apare lunar eu cel puţin 160 pagini. —A bonamental tn țară mi an 160 bei — 
jumătate an 100 lei, umarul 40 lei —Pentru Sirăinătate ` wu an Aa lei ` Jimitate de am Lo lei. "Zem, 
sul 30 del, Pentru detalii à se veto pagina urmätonre. 


Reproducerea oprită, 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No, 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimitind 
suma prin mandat postal 

Reinoirea se face ca o lună inainte de expirare, pentraca 
xpedierea Revistel să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1923 este: 


IN TARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinder! comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lei 


Pentru particulari: 


Dezem 5 mica IN e à à cause méi 

Pe jamätate an . . - o «+ . + e + + « + 100, 

Du pie Le rs AN d 5 Red e 3 e Eh 
IN STRĂINĂTATE: 


RSR ss NR ER e ec e ce INT 
Pe jamais 8 ais e e à a o: e oo + + MD D 
ER OMS oore ln ER vi: eee e = 

Abonatilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
{ul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abonamentul și 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 65 lei 
pentru străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
n depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 


100 lei colecţia pe 1920 

120 , ù „ 1921 

160 , ` „ 1922 
inclusiv spesele de porto. 


Administraţia. | 


Viaţa Romineascä 


re Jya 


Viaţa Romineascä 


fSmgsegersesggsesnssg Ess 


Inimt frainie 
äni 


> BJUL 1934 : 


Revistă literară si științifică 


VOLUMUL LV 
ANUL XV 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAŢA ROMINEASCA.» 
1923 


Notă la comemorarea lui Renan 


„Gulirel, encore un mot: je sals où la 
vas. Tu vas prendre une n de dé- 
clamalion, vieux Quintilien!" M, l'abbé 
le Oenil con'aissail bien son vieil ami: 
il savait que le subtil professeur d’élo- 
aane sacrée allait prendre au fheâire 

es leçons de déclamalion. 


Anatole France, /e Mannequin d'osier, 
chap. H. 


Emile Gebhart, dela Academia Franceză, fost profesor la 
„ Seria în ziarul l'Opinion din 28 Martie 1908 urmă- 


„Un fait demeurera, par les Français, Jen la fin des 
tem ais même parole d'Evangile, s’il ne 
s'agissait d'Ernest Renan et de l'un des gestes les plus signi- 
ficatifs de sa légende. Tant que la mémoire des hommes re- 


des Deux Mondes, qu'en mettant le sur l'Acropole d'A- 
thènes, l'ancien sulpicien fut pris comme d'éblouissement, 


un choc analogue à celui qui tit tomber saint Paul sur le deefe 


e, de la Sagesse et de la Beauté... outes les occasions sont 

nues pour rendre aux candides auditeurs ou lecteurs la Prière 
sur PAcropole. On la lut en musique à la statue même de Re- 
nan, à Tréguier. L'autre sr à propos du grand Italien Car- 
ducei, mon confrère M. m a la rappella aux personnes qui 
n'y pensaient point. On oublie trop le demi-aveu de Renan, 
le papier (Jauni, si je ne me trompe), retrouvé longtemps après 
et portant la Prière rédigée, toute palpitante encore, au retour 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


à l'hôtel (c'était l'hôtel d'Angleterre, rue d'Eole, détail ignoré 
de ces messieurs), On ne réfléchit pas assez à la figure même 
de cet acte de fol païenne et ratlonaliste, oeuvre laborieuse 
d'érudition, plus semblable à la docte compilation d'une Ency- 
clopédie allemande qu'à un élan spontané et naïf de mysticisme, 
Je vois encore, en notre bibliothèque de l'Ecole Française d'A- 
thènes, où Renan venait travaliler à son gré, les monuments de 
philologie germanique d'cù il était si facile de tirer le trésor 
d’attributs théologiques ou métaphysiques ou esthétiques d'A- 
théna...“ 

Gebhart stia bine că lupta contra legendelor de acest soiu 
este fără noroc. Deci, pentru a împăca pe ferventii delicatului 
teolog—les raffinés, les lettrés, les chevaliers errants et les ca- 
valiers de chevaux factices,—£e Învoeşte amabil să despartä 
adevărul în două: adevăr simbolic şi adevăr istoric. Pe cel din 
urmă Îl păstrează pentru dinsul—pour les gens d'esprit simple; 
ceiorialţi îl oferă pe cel dintälu. Poezia, mai adevărată decit 
istoria 1... Cetitorul care simte bine locurile comune cunoaşte 
fără îndoială această floare de foileton. Literaţi cu aspirajie 
de gîndire oarecum elegantă au confecţionat-o dintr'o vorbă a 
inf Aristotel, spusă, la focul ei, cu anume rost filozofic; se In- 
țelege că, în uzul comun, acest vegetal stilistic se prezintă de 
obicelu şi fâră eleganță şi fără gindire. Dar pentru oamenii 
curioși de psihologia publicului diletant şi de istoria ideilor cu- 
rente, rectificarea unei icoane literare Shoes era cum este 
acela de care dau samă aici, constitue un incident bogat în în- 
țelesuri, 

Gebhart era elev al Şcoalei Franceze din Atena, cind Re- 
nan a venit să se plimbe şi să literarizeze pe locurile acele 
sfinfite de glasul şi cerneala nenumăraţilor entuziaşti de toată 
mina; şi tocmai pe dinsul La dat directorul li să fie călă- 
uză vestitului maistru. Fiindcă amintirile lui hart, deşi strinse 
într'un volum eftin (Petits Mémoires— Paris, Bloud et C-ie é- 
diteurs, 1912), n'au fost, mi se pare, cetite de mulţi,—fac loc cit 
mal larg mărturiei lui textuale : 

ous arrivions au Parthénon, Loyalement je dols déclarer 
que, là, Renan, n'éprouva aucune secousse mystique, aucun élan 
de piété ques ne fit rien entendre des litanies de la fameuse 
prière. li n'y eut point de coup de foudre, d'éblouissante ré- 
Vélation. La Prière dut être imaginée et méditée lentement, Si 
demain à Tréguier, mon témoignage souffle sur quelque belle 
vision wennt e je m'en consolerai bien volontiers.. De j'A- 
cropole, nous descendimes au plateau de la colline où se voit 
encore le dé de pierre, plédestal des orateurs litiques... Renan 
salua courtoisement, mais sans enthousiasme y ble, cette relique 
parlementaire, [| proféra même, à ce monument, tout en pro- 
menant sa main potelée d'archiprâtre sur la pierre rugueuse, 
quelques mots terriblement durs à l'adresse des démagogues, 


NOTA LA COMEMORAREA LUI RENAN 7 


EEN 


charlatans d'éloquence, qui sont la peste des républiques., La 
visite dura deux heures. AM. Renan connaissait d'avance tous 
les mystères arhéologiques… A aucun moment îl n'eut l'émotion 
lus littéraire encore que religieuse dont témoigne la Prière. 
admirait et expliquait comme il efit fait en une séance de 
l'Académie des Inscriptions. Mais D ne fit entendre ni Mag- 
nificat, ni Gloria in excelsis, en l'honneur de Minerve aux yeux 
glauques. Ceci est la vérité toute nue, Ce fut peut-être, dira- 
t-on, le lendemain ou le surlendemain que le coup de foudre 
éclata, Ce qui signifie: un élégant travail de rhétorique païenne 
occupa et amusa l'esprit de Renan. Îl le confia à loisir à 
ce fragment de papier, que, plus tard, il retrouva fortuitement. 
Mais que- nous sommes loin du ravissement de Saint-Paul!*, 
mite a aşa numita spontaneltate în artă trebue înțeleasă 
totdeauna cu socoteală, şi pentru Leef literare este valabilă 
oricind vorba înțeleaptă: entre gens de Tarascon on saii tou- 
jours ce que parler. veut dire, Astfel, buchetul lirico-retoric 
combinat de Renan la plimbare, în biblloteca Şcoalei Franceze 
şi în apartamentul dela Hôtel d'Angleterre, este, pentru orice 
minte lucidă uşor de interpretat prin structura lui nsăşi. Dar 
confirmarea adusă de un martur ocular, serios şi norocos, este 
rară şi pitorescă; ea ne face să surprindem palpabil anume 
metode de producţie literară. 

Printre cărțile. lui Renan s'a găsit un exemplar din Reto- 
rica lui Victor Le Clerc, venerabilă carte şcolară astăzi cu de- 
săvirgire uitată, dar pe vremuri obligatorie. Pe feţele acestei 
ehr, filologul artist a făcut tot felul de însemnări dezaproba- 
toare, ori chiar dispreţultoare, asupra educaţiei literare oficlale, 
care înțelegea „frumuseţile“ vorbirii ca ornamente adaose gla- 
dirii pure şi simple. Nu-mi aduc aminte dacă editorul acestor 
adnotări (Jules Wogue în Revue bleue, acum vre-o cinclspre- 
zece ani, subt titlul: les Idées littéraires de Renan) încerca să 
le dateze exact, Putem crede, in tot cazul, că asemene erezii 
estetice s'au iscat, dacă nu chiar în mintea seminarisiului, cel 
putin indatä ce tinărul s'a deslegat de şcolile bisericeşti. Din 

rtile lui s'a publicat dăunăzi (Le Temps din 3 Martie 1923) 
© schiţă despre stilul lui Bossuet, scrisi în 1846, pecind pre- 
gătea licenţa in litere, „Acolo se zice hotärit: les formes litté- 
raires sont essentieliement temporaires, chaque ép se fait 
celles qui lui conviennent, et elles suivent dans P sioire un 
ordre de développement soumis à des lois né-essaires et con- 
ire lesquelles ne sauraient prévaloir les efforts isolés de quel- 
ques esprits. Un pas en arrière est Impossible, et il est ab- 
solument sans exemple qu'une forme épuisée ait revécu, si ce 
n'est par l'imitation, ce qui n'est vivre, Permis aux rhé- 
teurs de repasser avec délices sur formes usé:s uis quel- 
ques mille ans; mais la liticrature vivante et pr tive ne 
connait pas les retours ` clle va dévorant ses formes à mesure 
qu'elle les épuise… Le besoin qui pousse la création littéraire 
dans de nouvelles voies est toujours secret, instinctif, Indélibéré", 


8 VIATA ROMINEASCA 


lar aceste enuntäri teoretice sfirşesc caracteristic cu următoarea 
constatare discret-polemică : jamais l'humeur d'un écrivain blessé 
par l'éclat de ses devanciers n’enfanta de formes vraiment fê- 
condes. In mintea şi vorba unul universitar parizian asemenea 
interpretare a formelor literare, cu urmările el antidogmatice, 
erau pe atunci noutăţi aproape scandaloase. Notitele publicate 
mai tirziu de Renan subt coperta P'Avenir de la science, scrise 
în aceiaşi ani si cu aceleaşi dispoziţii Uneregti, variază în toate 
tonurile tema relativităţii literare.  Ideia-i cunoscută: este con- 
cluzia esenţială a istorismului aplicat vieţii Intelectuale. Roman- 
ticii o ES ca o justificare cu deosebire serioasă a gus- 
turilor şi faptelor lor răsturnătoare de idoli. In Franţa, Sten- 
dhal, cu tonul lui rece de farsor solemn, arunca publicului a- 
ceste noutăţi, în Racine ef Shakespeare, broşura des citată ca 
unul din cele mai inteligente si judicloase monumente ale gco- 
Hi tinere;—astăzi se ştie că gi aceste ,gindiri", caşi multe al- 
tele, Stendhal le furase din italieneşte. Oricum, asemene idei 
se găseau de douăzeci de ani in cursul zilnic al literaturii. Pe 
Renan şcoala îl tinuse multă vreme departe de literatura con- 
temporană ; numai la Saint Nicolas du Chardonnet, subt direc- 
ţia prea-literarului Dupanloup, pă'runsese ceva din răsunetul 
bătăliei romantice. Poate că istorismul estetic al tinărului e- 
rudit s'a format ma! mult din cetirea cltorva traduceri din nem- 
teste, din Herder cu drosebire—o Hrirder, mon penseur-rol ! 
(Cahiers de jeunese, 1844 - 46, pag. 343): retorica biblică a 
acestul teolog literat trebue să-l fi fermecat cu deosebire. 

Dar în ciuda relativismului estetic afirmat şi repetat cu 
stăruitoare Intonatie, spiritul literar al acestui om a fost ruti- 
nar, iar vorba lui supusă clasicismului. In practică, cel puţin—; 
celace face să apară cu atit mai pronunțată nehotărirea lui co- 
chetă, între clasicism şi modernism, în teorie. Luaţi sama la 
Rugăciunea pe Akropolis: lanţul de complimente, împletit cu 
adoraţie academică şi universitar lirism, se rupe printr'o pi- 
ruetă, în care respectul apare deodată perfid, evlavia glumă 
maliţioasă : une littérature qui, comme la tienne, serait saine 
de tout point n'exciterait plus maintenant que l'ennui... Il vien- 
dra des siècles où tes disciples passeront pour les disciples de 
l'ennui, Le monde est plus grand que tu ne crois... lar dacă 
Atenei sfinte şi fără seamân i se trage astfel scaunul cu ştren- 
gărească lreverenţă, cum are să se poarte acest adorator zefie- 
mist cu un idol derivat, deci întrucitva secrndar, cum este cla- 
Sicismul francez ?—On ne peut refuser au XVII-e siècle le don 
spécial qui fait les littératures classiques, je veux dire une cer- 
taine combinaison de perfection dans la forme et de mesure 
(fallais dire de médiocrité) dans la pensée, grâce À laquelle 
une littérature devient l'ornement de toutes les mémoires et ľa- 
panage des écoles; mais les limites qui conviennent aux écoles 
ne doivent pas être imposé:s à l'esprit humain, De ce que 
telle littérature est l'instrument obligé de toute éducation.. ce 
. n'est pas une raison pour lui attribuer un caractère exclusif 


litic-ature est trop exclusive- 
l'état intellectuel où cette 
dis de morale et de critique, 1860, 
am rpm pe e, zÄ interese- 
lor intelectuale ale omu odern este tico catego- 
rică ; Renan închee : H est peche que la faveur du public qui 
lit, non par acquit de conse enge, mais par besoin intime, s'at- 
tache indéfiniment à des H 


Le 


ma prose aurait le moindre succès.— Jamais je aa compté sur 
mon prétendu talent... (Souvenirs d'enfance et de jeunesse, Vi-e 
partie, chap. 4; publicate în 1876—1882). Ce-i drept, despre 
aceste amintiri cu totul! roze şi amabile, prefața spune că tre- 
bue să le luâm ca ,vérité et potsie“,—,si l'usage l'eût permis, 
l'aurais dû écrire plus d'une fois à la marge: cum grano salis! 

instirşit, pentruca să tie gluma fără cusur: bien des choses y 
ont été mises, afin qu'on sourie... 

"In adevăr. 


Pe Renan l-au scăldat in laude, pentru scrisul lui, deopo- 
trivä artiştii şi universitarii. Admirafia cea mai comună s'a a- 
dresat special stilistului, cum se zice; a fost un triumf carac- 
teristic al esteticel şcolare, Această generală consacrare a 0- 
mului ca „scriitor“ ar părea o misterioasă conspirație a criticilor 
literari, sau o stranie neînțelegere Intre autor şi catitorii lui cei 
mai competenţi, dacă n'am lua sama că „Jai été le moins lit- 
téraire..." şi celelalte nu sint decit farse, delicate, dar evidente. 
Idelle lui Renan —să zicem aşa l—formeazä un balet cu multe 
figuri; corectivul acestei gindiri prea dansante este însăşi di- 
versitalea paşilor. Numai la cileva pagini depărtare de coche- 
tärille acele foarte Incondelate cu care se apără de orice ambi- 
ţie literară, Renan vorbind de originea lui gasconă, ne distrează 
cu următoarea explicaţie Infloritä: En tous cas, si j'étais resté 
en Bretagne, je Serals toujours demeuré étranger à cette va- 
nité que le monde a aimée, encouragés, je veux dire à une 
certaine habileté dans l'art d'amener le cliquetis des mots et 


10 VIAŢA ROMINEASCA 
RE a 


des idées.. A Paris, sitôt que feus montré le petit carillon gui 
était en moi, le monde s'y plut, ct, peut: être Fit mon ru 
heur, je fus engagé à continuer (Souvenirs IN, 1). In at parte 
plinge si Ser pe ton ecleziastic vanitalea „stilului“ şi 
a stalentului“. „Ce qui constitue J'essence du talent, c'est le 
désir de montrer sa pensée sous un jour avantageux“ (Sou- 
venirs 111,1). Formula-i vrednica de privit cu băgare de samă. 
pentru cine sau peniruce? Pentru gloria scriito- 
rului şi pentru distracţia sau învăţătura uşoară a cetitorului, — 
ori in interesul obiectului ? Intelegem îndată că ne găsim aici 
'aţă cu două metode stilistice, cu doux idei despre frumusețea 
Prima alternativă, acea care su- 
pune expresia unor interese oarecare ale scriitorului sau ceti- 
torului, este baza vechilor teorii retorice ale sofiștilor, păstrate 
cu credinţă Pos În Le: europene de ioate gradele 
n sinul acestor învățături stilistice s'au n SCH 

au căpătat maiestate de axlom ideiie simpliste de fond şi ronin a 
de subiect şi tratare; adică: sertarul cu păpuşi, şi coșul cu 


ietantică a intregului sistem. In anii tinerestilor r 
S evolte litera 
Renan se înverşunase asupra retoricei In mulie locuri din 


'ează acelaşi hotăriiă disconsideratie faţă de u 

cenicii mo 
ai par discipline verbale, caşi in notele marginale de pron i 
vorbit; lar mai tirziu, cind cariera lui lițerară era aproape de 
capăt, spune (Souvenirs IV, 2) că Singurul mijloc de a forma ta- 


u$or S'ar putea spori cu pagini eloquente pe acelaşi - 
prăștiate in toată opera lui, avem portretul întreg H eg 


ealuri al - 
legant şi ornat după gustul bunelor tradiţii. Der un i 


g t 
rase , este o distracţie o işnuită, cîteodată u 
n mijl 
si dese) A LA pe indivizii de multe ori vg Geo 
* Renan Va trebui să dea seamă, 
drept a pus păcatul vanității lite Cé 
Yinsiel aceleia fară îndoială lustre fn prog, Sarcina pro. 
n producția verbala - 
r înflorită. Nouă ne râmine Oricum meter ee 


NOTA LA COMEMORAREA LUI RENAN D 


ne interesează. Căutind să-i fixez cit mai 
deaproare înţelesul, Imi vine în gind o altă mărturisire meridi- 
onală. La stirşitul vieţii, T. „ vindecat de toate ambițiile 
cu | unei incurabile amărăciuni, se mustră cu memorabila 
„ atit de sudic zurnuitoare şi care aduce viu aminte de 
cariilon-ul lui Renan: Je me suis trop nourri de regardelie ! 
Dacă ne ținem de geografia strictă, Tartarin nu era gascon, 
dar această mică incongruenţă se anulează față de întinderea 
ideală a Tarasconului in definiţia cunoscută a lui Daudet, : 
Gascon ori ba, Renan avea gustul şi ambiția literară foarte 
robuste. Seminaristul, erudit şi duşman „literaturii“, s'a pretă- 
cut repede intrun perlect literat parizian aşa cum il cerea tim- 
ul. Abia începuse tînărul teolog să facă gratil la lume, şi 
ainte- Beuve, arhipăstorul foiletoanelor, H consacra după for- 
mula ştiută: un savant doublé d'un artiste écrivain, un jeune 
savant qui se trouve être à la fois un excellent écrivain (Cau- 
series du lundi XIII, 240, IX, 474; articole din Marte 1854 şi Fe- 
bruar 1857). Atit de mulțumit a fost maistrul de junele adept, 
incit Monsieur Renan a rămas model pentru alţi tineri fnvatati 
câror Sainte-Beuve avea să je dee coroana litéralismulul. Cind 
elvetianul Edmond Schérer îşi pubiică la Paris prima colecție 
de studii religioase, criticul le ia numai decit și exclusiv drept 
bucăţi literare. Nu se vede clar de ce unor Mélanges de eri- 
tique religieuse H s'ar ne prealabil obligaţii de—stih com 
se zice în uzul zilnic sau hebdomadar. Editorul cărţii, un şvi- 
teran obscur, de altfel—locuia, ce-i drept, în Paris şi Parisul 
obligă imediat. Dar numai cu atit prezumția rämine excesivă ; 
pentru oricine nu-i sau nu se pretinde legat de străvechi orto- 
doxli ale esteticei pariziene. Insă tocmai pentru ilustrarea aces- 
tei religii literare ideile lui Sainte-Beuve sînt minunate. Delica- 
tefea lui este din capul locului jignitä de terminii tehnici ai lui 
Schérer. Cred că fac o bucurie cetitoruluf actual spunindu | 
că déterminisme şi libre arbitre erau, în 1860, „literar“ inad- 
misibile, chiar pentru un critic care, oricit de parizian, avea o 
cultură şi curlozitäti intelectuale neobisnuite în mata literaţilor 
francezi de fabricație pur naţională. Dar proserierea termini- 
lor tehnici fusese decretată în secolul al 17-lea, şi Sainte- Beuve, 
dupăce flirtul lui cu poezia modernă rămăsese prea nebăgat în 
samă, se pocăia regulat inaintea lui Boileau. urmare el 
decreta că un teolog erudit, cara publică la 1830 în e H den 
este răspunzător exclusiv elichetei verbale din vremea lui 
dovic XIV. Nici o clipă nu-i dă prin minte că un profesor de 
teologie protestantă poate să scrie curat numai pentru cel de 
sama lui, cu acelaşi învățătură şi aceleaşi curiozităţi intelec- 
iuvale ca dinsul, că vocabularul lui, prin urmare, n'avea să ţie 
samă de Vaugelas. Dar nu te am poate banalitate frantu- 
zească mal incurabilă nici mal anostă dech fraza ineptă, că în 
limba secolului al 17-lea se poate vorbi de orice, fiindcă: spi- 
ritul clasic este spirilul francez pur, şi spiritul francez este 
spiritul uman însuşi, în esență! Mustrind aşa pe Schérer, Sainte- 


mului” ; ea singură 


12 VIATA ROMINEASCA : 
EE S t 


Beuve aduce exemplu pe Renan: supposez M. Ernest Renan, NOTA LA COMEMORAREA LUI RENAN . 13 
avec toute sa science, son élévation et sa finesse, se renfer- 
mant dans une langue toute théologique, opérerait-il cette mer- 
veille de faire lire à nos légers Français, et dans un journal, 
des morceaux de si neuve et si forte conception? (Causeries 
du lundi XV,58).—Cred că voiu putea face mai departe pe ceti- 


Ii aceiaşi ani cind maistrul Sainte-Beuve şi neofitul Renan 


$ lui Cousin, Taine singer vine să 

tor să înțeleagă cum s'a operat minunea, Îşi acordau laudele asupra 
şa dar tinărul care, în carnetele lui intime şi în scrisori strice, cu pissat Jul nou, — pa eloquenţel perfecte, care urma 
suspina după erudiție neprihänitä de vanitätile stilului, era acum parecă mai pen oricind în om te D antică. Judecata 
pecetluit cu semnul cel mai neîndoelnic al literaturii ctasiciste, acestul om este, egen natural liberă ; fostul elev al şcoa- 
Ca să pătrunzi cît mai tare înţelesul acestei consacrări, trebue lei Normale Ke mal simte obligata emoție absolută în faţa ma- 
să lai sama că Sainte-Beuve cuprinde în această specifică ad- relai Secol. Cu mintea curată de Idolatril naive ori mincinoase, 
mirafie și pe Victor Cousin De acest fruntaş al platitudinii so- ei arată în Cousin pe sorbonistul e 0 vremuri, care dilueazä 
nore criticul cu sensibilitatea superclasică se plinge iarăşi că, în discursuri gindiri străine, înțelese Dumnezeu ştie cum, pe ad- 
la început, luase calea greşită: M. Cousin avait commencé, dans miratorul aiurit al Hmbit oratorice dela 1650, care vorbeşte şi 
ses Premiers Fragments philosophiques, par adopter le jargon serie peste tot, cu o candidä manie, un stil perfect anahronis- 
de l'école au point d'en être presque inintelligible: oh! comme tic. Judecata lui Taine despre Cousin era nouă şi era compe- 
il s'en est bien corrigé, et que ceux qui lisent aujourd'hui son tentă. Fără oftäri lirice nici prr rang enorme cătră ştiinţa 
livre du Vrai, du Bien et du Beau, auraient peine à comprendre Nemţilor, învățase solid limba şi filozofia lor, cunoştea deci cum 
qu'il ait pu hésiter à se montrer à tous si naturellement élo- trebue depozitele din care lua Cousin pretextele frazeologiei 
queat ! (i. c.}—Dar cind admiră sau condamnă astfel, Sainte- iul neobosite. Tinărul şi agerul invâțat a putut să vază astfel 
cuve râmine ce! puţin împăcat în conştiinţa lui de reconvertit să arate mintea mărginit retorică a profesorului în toată go- 
la sirictele elegante ale clasicismului national: deosebit de a- icionea el nevoiagä. Avea douăzeci şi tru de ani cînd Ince- 
ceasta, ignoranfa lui filozofică şi disprețul pentru filozofie, ca- puse a pregăti execuţia „filozofilor clasici", printre care Cou- 
lităţi cu care omul se mindrea aproape fără incunjur, jastifică sin trebuia să aibă locul cel mare; la acelaşi vristă Renar 
destul stima lui pentru discursurile du Vrai, du Bien et du e scria în carnet: M. Cousin s'enthoustasme de Kant, grandit cette 
Beau, pe atunci incă cetibile şi cetite poate, ori cel putin ad- figure. 11 fallait un poëte comme M. Cousin pour rendre inté- 
mirate de generaţiile care le auzise declamaie, Mult mai putin restante une philosophie si sèche (Cahiers de Jeunesse, pag. 111). 
armonic este Renan cind, printre atacurile lul stăruitoare con- O insemnare de pe pa imediat precedentă dă de bânult că 
ira eloquenfei oficiale, printre manifestările inutil hiperbolice in adoratorul patetic al rii germane (O Allemagne! qui t'im- 
onoarea erudiţiei severe in general, şi deosebit a celei nemţeşti, plantera en Francel—Allemagne 1 Allemagne! Herder, Goethe, 
ne serveşte cu şiiuta graţie academică, venerație literară pentru Kant. H fant souffleter cette creuse et pédante Université — 
Victor Cousin, ori chiar pentru debitanti de eloquenţă ca Vil- Goethe est Jupiter ; Schiller, Apollon. (Cahiers de jeunesse, pp. 
lemain şi De Sacy, nu atit de iluştri, dar tot aff! de tipici. Pe 97, 311, cunoştea pe Kant doar din oarecare umbre de 
toți aceştia Renan îi recunoaște maiștri autentici ai stilul drept idei, sărace, şi nevinovate, ale lui Adolphe Garnier, „le dernier 
francez, al cărui farmec unic străinii nu-l pot niciodată simţi, représentant d'une philosophie parcimonieuse, bourgeoise, étri- 
- ce siyle allé, cet adorable abandon... Acestor Francezi fără (oer fondée sur ‘le bon sens, zice despre dinsul Gebhart 
cusur le pune în faţă pe Guizot—M. Guizot ne s'est jamais (Petits Mémoires, pag. 279), care inchinä acestul profesor, de- 
115 de la perfection (Questions contemporaines, 1868 pag mult rsy neființa absolută, o pagină mal mult blindă decit 

: textul lui se poat “limbă respec . 

steins. poate traduce fără pierderi în orice limbă S'ar părea La Renan dormea Inca dulce ta tegele elo quer: 
Tinärul filolog cocheta astfel, cu ați i {ei şcolare, pe aine ajunsese, prin natura voltare, să 
adorabila ştiinţă eech şi delicioasa aa aaa egalitate, fatre desvelească sigur şi fără sfială inconzistenta senilă a epigonilor 
vede că de pe atunzi incă făcea exerciții în vederea acelui chic asicismulul. Eu cred mai curind că seminaristul emancipat se 
special al nchotăririi şi inconsequenţei inflorite, care avea să interesa mediocru de orice filozofie. insă rivnen cu sete la de- 
ia ochii şi să robească inimile atitor terati, ori chiar laici sim- şărlăciunile gloriei literare. in Cahiers de jeunesse ZE 264} 
pli în căutare de fineţe vizibile de departe. se, găseşte următorul strigăt care răsună din adinc: M. Garnier 


m'invite à me rendre demain chez lui, Pour copler sous sa 
dictée sa notice sur Jouffroy. Quelle joie! Me voilà lancé! … 
—Me voilà lancé! A fost atunci o € grea pentru idealul 
benedictin, pentru culiul rezignat şi obscur al erudiție! pure. 
Me voilà lancé !—: fanfara Gasconului chema pe ferventul şti- 


14 VIATA ROMINEASCA 


in rave la nimicurile prestigioase ale literaturii. Intre aceste 
éi Boite, una ascetică, cealaltă frivolă, cariera de literat a lui 
Renan a luat o fizionomie de perpetuu patelinage. De aceia nici 
artă semnul clar al autenticităţii; şi 
apare tot aşa de puţin conzistentă În 
măsură in formulele ei. 


revoltele lui literare nu 
germanolatria lui pate 
esenţă, cit era de pompoasä şi fără 
David Strauss, după toate amabilită de rigoare, e nevoii să 
observe că biograful francez al lui nu cunoştea din studiile 
germane decit ce era tradus în franțuzește ; de altfel, se pare că 
informațiile despre exegesa nemţască, cea atit de mult invocată 
şi slăvită, Renan le lua mai ales din Revue de théologie et de 
philosophie crétiennes, redactată de Schérer şi Colani, pe a- 
tunci (1850 -60) profesori de teologie la Strassburg ivezi Vir- 
ile Rossel, Histoire des relations littéraires entre la France et 
‘Allemagne, Paris, 1897, pag. 290) Pe cind utiliza referatele 
folositoare ale celor doi iavätați protestanți, care ceteau în a- 
devăr nemţeşte, dulcele retor era complect celebru şi avea la 
activul său peste douăzeci de ani de adoratie patentă pentru 
cultura nemţască, 

Pare că în acest suflet de cleric scâpat ln lume, știința şi 
stilul au 14mas dezbinate in principiu —Un bon écrivain est 
obligé de ne dire à peu près que la moitié de ce qu'il pense 
(într'un articol despre Victor Cousin, din 1858). Această stra- 
nie proclamație de scopism literar, impreună cu pärerile lui des- 
pre stilul „francez“ citate mal sus, puse în faţa atacurilor con- 
tra retoricei, arală, cred, destul de clar, incurcätura caracteris- 
ticä retorului, care înțelege stilul numal cu suliman şi inzor- 
zonaşe suplimentară, lar in inima seminaristului se nägtea a- 
cest conflict creştin: ştiinţa este fondul, lucrul grav gi serios, 
ca-i virtutea aspră; stilul insă, o slăbiciune, o nenorocire greu 
de evitat, un Educația clasicistă şi bisericească exage- 
rase probabil această opoziţie: austeritatea ştiinţei era, în gin- 
dul lui, sporită prin maiestatea Invăţăturilor t:ologice ; iar sti- 
tul, definit clasiceşte ca ornament, amenința cu autoritatea lui 
specifică, străină cu totul de acea a tiinţelor moderne laice ori 
sacre. Desigur acesi caz de congiliniă n'a fost tragic; o simplă 
perplexitate teoretică. —Esle instructiv sä- D amintegti că şi lui 
Bossuet i se intimpla, la ocazii diverse, să judece aspru, în nu- 
mele simplicităţii crestinesti, podoab:le degarte ale vorbirii : în 
fiptă, amindoi clericii pee la două sute de ani depârtare, 
s'au purtat la fei: au facut stil—şi incă cum | 

Renan prepară stil şi-l aplică, din afară oarecum, pe idei 
şi pe fapte. Aplicația se vede ; vorbirea lui este exemplu de 
stii ornat, Metoda lui de a friza, coala şi agăța panglicute se 
vede bine atunci cînd lucrează asupra unui text dat. În Istoria 
bisericească a lui Eusebius (V, 1) se citează intreagă o scrisoare 
a creştinilor din Lyon cătră fraţii din Frigia, despre chinurile 
şi moartea citorva credincioşi din capitala Galilor. Această dare 
de samă, in spirit desigur apologetic, este totuşi simplu şi so- 


d 


NOTA LA COMEMORAREA LUI RENAN 15 
mme D 


bru scrisă-—un fond cu deosebire ispititor pentra retorul mo- 
dern. Povestirea veche, cu tonul ei de proces-verba 
la fața locului şi te infiorează; Rénan intervine, amplifică, far- 
? d'affirmer devant tout 
tout ce qu'on lui de 
il répondait en latin: Christianis sum. C'étaient là son nôm, 
Sa patrie, sa race, son tout. Quelle méilieure manitre de ré- 
habititer et d'affranchir l'esclave que de le montrer capable des 
mêmes vertus et des mêmes sterlites que | homme libre ! Com- 
ment traiter avec dédain ces femmes que l'on avait vues dàns 
Vamphithéâtre plus sublimes encore que leurs maîtresses 2... Se 
ait les tortures et brûlait de 
d'énergie et d'audace. Elle 
fatigua les brigades de bourreaux qui... La bienheureuse, comme 
un généreux athlète, reprenait de nouvelle forces dans l'acte de 
confesser le Christ... C'était le moment le plus émouvant de 
la journée. La fermet: des deux martyrs était admirable. Blan- 
dine ne cessait de prier, les yeux élevés au cièl... Blandine tut 
sublime... D'elle-mâme, elle alla se placer au bout de l'arène, 
pour ne perdre aucune des parures que chaque supplice devait 
graver sur sa chaire.. (in volumul Mare Aurèle),— Sy w a 
merită să devie clasic: impresia este distrusă fără rest. e 
ciudat: asemene tipice amplificäri şi coloraturi, de o patentă 
nulitate ca gindire şi imagine, care alternativ moleşesc şi exas- 
perează, cred, orice atenție normal „ sint echivalente 
literare exact corespunzătoare unei Prière dune Vierge sau 
paratrazelor de bravură à la Thalberg, din pianistica de salon 
de pe vremuri;—de ce în literatură la Prière d'une Vierge este 
incă atit de valabilă ? ValabilA chiar u oameni care în 
muzică sau în alte arte sint, sau par, luminaţi! 


int mon 
parti et Que bon gré mal gré je marche au bedu. Qu'importe 
que j'ai ité ateate une LA Et au falt quel mal y ek 


16 VIATA ROMINEASCA 


M 
à cela, au sens que je l'entends ? Cette affectation n'est autre 
que la volonté réfléchie de viser à quelque chose de grand 
(Cahiers de jeunesse, pag. 247, 334, 5). Fâră îndoială defini- 
Ha-1 nobilă ; dar nu modifică deloc natura mecanismului moral 
E care caut să-l fixez aici: elementul hotäritor H arată vor- 
le de mai sus: quand même je croyais que ce n'était pas moi... 
La bätrinete, Renan fsi face, din acest punct de vedere, bilan- 
tul următor: un certain manque apparent de franchise dans le 
commerce Ordinaire de la vie m'est pardonné par mes amis, 
qui mettent cela sur le compte de mon éducation cléricale, Je 
l'avoue, dans la première partie de ma vie je mentais assez 
souvent.. par bonté, par dédain, par la fausse idée qui me 
porte toujours à présenter les choses à chacun comme il peut 
les comprendre. Depuis 1851, je ne crois pas avoir fait un seul 
mensonge (Souvenirs VI, 4). Soră-sa izbutise, zica, să-l desvete 
de a spune fiecăruia lucrurile nu cum le gîndeşte, ci, „cum 
celalt le poate pricepe“: elle me montra fortement les incon- 
vénients de cette man'ère d'agir, et j'y renonçal. Dar nu ştiu 
cum să impac acest Jy renonçai categorie cu următoarea spo- 
vedanie generală: sauf le petit nombre de personnes avec les- 
quelles je me reconnais une fraternité intellectuelle, je dis à 
chacun ce que je suppose devoir lui faire laisir (ibid. HI, 1) 
Renunţase probabil fâr4 succes; desigur insă mărturia vinova- 
tului confirmă cit trebue ghidujia veninoasă a lui Léon Dau- 
det: Renan secouait débonnairement, de droite à gauche, sa 
trogne malicieuse et couvrait de compliments effrayants le 
moindre abruti... On n'entendait que ceci: Comme vous avez 
raison! Combien cette réflexion est juste! Il se fichalt avec 
délices de tout ce monde qu'il méprisait, mais où il trouvait, 
avec l'encens, le boire et le couvert. (Devant la douleur, 1915, 
pag. 139—142). Această politetä, hipertrofică pănă la comic, 
inspira pe Renan şi în fabricarea stilului, 
Scrisul lui se gătegte anume de dragul publicului,—si le 
pes dir À la tête ëch he À Pa contenterait de la vérité; 
du 1 aime, ce Sont presque toujours des imperfections (Son, 
venirs VI,4). Acest stil făcut prin urmare len z capetele er 
era clasicist; era doar stilul unul admirator a lui Illemain, al 
lui Cousin, IS cu toate protestările puse la cale pe urmă, sti- 
lul elevului lui Dupanloup şi al seminarului Saint Sulpice, unde 
se zicea curent Monsiear Fénelon, Monsieur Bossuet... In defi- 
nitiv Renan credea în valoarea exclusivă a clasicismului pentru 
vorbirea frumoasă, aşa cum cerea oficialitatea şi publicul obis- 
nuit in care şi pentru care trăia. Je compris assez vite qu'il n'y 
a qu'une seule forme pour exprimer ce qu'on pense et ce qu'on 
sent, que le romantisme de la forme est une erreur (Souve- 
nits) I, Apar Prière sur l'Acropole: 
D 


tisme de l'âme et de l'imsginat in. Ines e mări 
stilul era adoptat cu bună ştiinţă, şi nu creat din impuls pro- 
priu. Le bd iara că stilul este pentru püblic l-a Beet ca, din 
zestrea clasică, să culeagă cu deosebit interes HR şi par 
fumul oratoric. Este instructiv să observi cum Taine, omul dini- 
adins făcut ca să contrasteze cu Renan, n'a extras din acelaşi 
trecut naţional, decit procedäri de claritate pedagogică; a păs- 
trat astfel rodul eminent cel mai durabil poate al metodei 
clasice franceze. De altfel, vorbirea lui se naşte din impuls 
propriu, este actuală şi artistică. Renan işi face, din contra, 
scrisul, cu intenție să-şi costumeze ştiinţa, cu duplicitate reto- 
rică—vorba lul este un ţesut de elegante demult expirate. Re- 
petiţii şi gradatil, apostrofe, întrebări, exclamatil, locuri comune 
sentenţioase, portrete morale lucrate în mozaic de epitete grave 
sau grafioase, perifraze eufemistice (de exemplu, räpciogei Re- 
nan nu-i zice morve, ci: la plus terrible maladie du cheval !) 
—toate aceste frumuseți sigure, scumpe marelui secol, sint pre- 
sărate În texi, cu neobosită îngrijire, de acest adept şiret al 
gratlilor literare de pe vremuri, pare că dinadins ca să provoace 
atenția celor care le pindesc cu admiraţie caşi a celor care fug 
de dinsele, In interesul acestor categorii dusmane de cetitori 
dau alci o culegere pe care o cred substanțială, 

C'est l'agacement, c'est Pirritation, c'est l'enfer.. Ah! 
barbares (așa strigă totdeauna damele pasionate în tragediile 
lui Racine), oubliez-vous que nous avons eu Voltaire, et que 
sous pourrions encore vous jeter à la face le père Nicodèine, 
Abraham Chaumelx, Sabathier et Nonotte?.. Mats pourquoi 
donc employer contre nous une arme que vous nous avez 
reprochée ? 

„Les choses sont sérieuses. Qui n'a senti en face d'une 
fleur qui s'épanouit, d'un ruisseau qui murmure, d'un oiseau 
qui veille sur sa couvée, d'un rocher au milieu de la mer, que 
cela est sincère et vrai? Qui n'a senti, à certains moments de 
calme, que les doutés qu'on élève sur la moralité humaine ?.. 
(remarcabilă romantä) Par quoi le prendrait-on, puisque le 
scepticisme rit le premier de toutes choses? Mais comment un 
croyant qui se moque d'un autre croyant ne voit-il pas?.. On 
a détruit le charme, it n'y a plus de retour possible, De là une 
affreuse, une horible (ce gradatie perfectă |) situation— Oh! cefa 
est intolérable! Que faire? Lächer les brutes sur les hommes ? 
Oh! non, non; car il faut sauver l'humanité et la civilisation A 
tout prix. Garder sévèrement les brutes et les assommer quand 
elles se ruent? Cela est horrible à dire. Non! il faut en 
faire des hommes, il faut leur donner uc aux délices de Pi- 
déal, il faut les élever (joc de cuvinte de adorabilă fineţe), les 
ennoblir, les rendre dignes de la liberté... 

Quoi! vous trouvez mauvais qu'ils désirent ce dont vous 
jouissez. Voudriez-vous prêcher au peuple la claustration mo- 
nacale ? Si cette vie est bonne, pourquoi ?,.. Si elle est mau- 


2 


18 YaaTA ROMINEASCA S O - NOTĂ LA COMEMORAREA LUI RENAN 19 
NT LA COMEMORAREA LUI RENAN 19 


vaise, pourquoi (paralelism emotionant de Intrebäri) ...Quoi ! un Uitimul zise, > 
homme qui ëmer? toute sa viel... Eh, grand Dieu! qu'importe, loup (Souvenirs LIL. dite păstrat Da VW dela, oe? 
Je vous prie? Qu'importe, à la fin de cette courte vie ?.. Hé- pentruca să-l aplice à d rtret moral; să cloceşti astfel de 
ros de la vie désintéressie, saints, apôtres, mounis, solitaires, stil oratoric o viaţă —ce minunate efecte să aibă 
cenobites, ascèles, poètes et philosophes sublimes qui aimâtes..,; corsetul clasic bine strins şi răbdat cu zel de geet 
sages, qui...; et toi surtout, divin Spinoza! Mais que je re- Tot astfel omul acesta, care vrea să se arte rhes de spirit 
trouve bien dans vos plus sublimes folies les besoins et les istoric şi de modernă Infelepciune relativistă, teen ni it 
instincts suprasensibles de l'humanité ...* cel mai comun patos şi se nează academic co ra mai 
Toată această emoție pomădată şi regulat ondulată agre- lor (la saturnale de crimes la plus effrénée dont le pie a 
mentează o apologie pentru drepturile erudifiei severe —’ Aye- ` souvienne—Rome, école d'inmeralité et vg 2% té Seite 
nir de la Science.—Ca să imbogăţesc impresia, transcriu per- choquantes ignominies— tous les vices s'affichalent pay 
fectul final de melodramä pentru moartea lui Marcu Aureliu: nisme révollant, les spectales avaient introdui pol 
horrible déception pour les gens de bien! Tant de vertu, tant ruption...); şi repetă despre echt Gr dg is AT con 
d'amour n'aboutissant qu'à mettre le monde entre les mains scandalos "falşe „ra ildă că Wer Be ve ril şcolare şi 
d'un équarrisseur de bêtes, d'un gladiateur! Après cette belle manie un jour det vous mr ja la — qui avait été char- 
Lët d'un monde lier iri la terre, retomber dans l'en- cu insemnate deosebiri intre dinsele n Ser d rele meg au 
er des cesars, qu'on croyait fermé pour toujours !... Adieu, vertu: Îluente străine, rezumate după | o 
adieu, raison. Puisque arc-Aurèle n'a pu sauver le monde, simplă idil a case Supă vechiu tipic retoric, Intro 
ă !)—viaţa elină a décäzut „faute d’honnêleté et de 
qui le sauvera ? Maintenant, vivent les fous! Vive l'absurde | bonté" sau că „| im d 
vivent le Syrien et ses dieux équivoques !.".—Cum lesne se vede man > a edu eg? eat profond de la destince humaine 
nu dau decit exemple de broderie; țesutul obişnuit al eloquen- nv oui ga d'un pres qui, en vrais enfants qu'ils étaient, 
tel clasiciste —aşa numitele „développements“, adică diluări sis- at t Ke ch les die e R , que jamals ils ne songè- 
tematice ale gîndirii după anume regule—N las pe seama ceti- i, v ha a bil ux.” Cettorul să comenteze cum va 
torului bine informat; altfel ar trebui să copiez, probabil, mai A eg sg d adora d formulă ; poate că următoarele ingre- 
mult de jumătatea paginilor iscälite de Renan. Numai pentru ate | limpide "dei eg e Oarecare ajutor: mer d'azur, 
tehnica poriretelor, combinate exact după canoanele secolului d Ki ar Barten rs Lo we: léger duvet de ver- 
al 17-lea, din formule generale şi maxime morale frumuseți enk une wi ter quelque chose d'admirable—les flots 
mobile ca insignille de cotilion, vreau d ` dansent une ronde éternelle autour de l'horizon, monde fééri- 
implini pecit se poate SEN d ée a Le ar hi a ne e de dieux marins et d'Océanides, menant une vie 
de continuă deghizare in forme din alte vremuri. Fo vait ne a rss et de mélancolie, en des grottes 
„C'est la gloire des souverains que deux modèles de vertu ribles inmi d Ne b TN Xe sf ef 
D = gd se trouvent dans leur rang. Le trône aide par- tons et les Naden. charmes rentre Hi Wei Dis 
a vertu. Le souverain, serviteur de tous, ne peut lais- la fois voluptu ` 
ser Son originalité pro ' cad euses et sinistres, Daphnis et Chloé, Théocrite, 
vraiment digne de d rec panne lbroment—le souverain Moschus, Hero Zënse, HL insala Patmos, sau orice 
manière très complète. —La froideur de l'artiste ne peut appar- vn Kë ` lä din Arhipelag, zisă eloquent, putem spune chiar: 
tenir au souverain, La co , ' e z | 
le souverain, assujetti qu'il est aus. AA d Ree eet ET este scrobltă vorbirea acestui om eu retorica 
yenne, est le moins libre des hommes. Il n'a pas droit sur Leef gindirea Iul am de continuu supusă deghizării clasi- 
ses opinions; à peine a-t-il droit sur ses goûts “(exemplu mare cite, ducii nici pe bitrină dai Renan, mama, nu o iartă să 
de adevărat développement clasic: variaţia unui loc comun prin Laien pre ri pis pere din mahalaua d fără marateturi în 
alte locuri comune, văriaţie mascată aici printr'o falsä concizie Geht de A Lg RES de fată inai boernag, aproape 
— simplă Ingirare de fraze scurte nu-i concizie). — „L'esprit va rd ie SEET me lui demandait pas un re- 
bien rarement sans quelque malignite.—Ce qui lul "manque ce ELA (eră indlipoatită de sa picot): tué RES eut skift; Qu 
fut, à sa naissance, le baiser d'une fée (ei Anke zc A admit seulement son existence, elle eût été heureuse... Le vicaire 
urmare [)—Cette façon de s'aveugler volontairement est le We de parer personne de son rang, qu'elle vit, s'il est ien 
faut des coeurs d'élite —La valeur morale de l'homme dr de parler de la sorte.. Tu sais (Mme Renan povesteşte fiului 
proportion de sa faculté d'admirer (matins iata aie nes SA ei) le charme infini de... nos bons eclésiastiques bretons., Le 
tinate pentru Morceaux choisis"). p ogice predes coeur et les sens se transformalent en lui en quelque chose de 


Supérieur. Mariez le prêtre, et vous dâtruisez on éléments 


VIATA ROMINEASCA 


les plus nécessaires (acum Mme Renan apostrofează, evident, 
Sa passion était un feu silencieux, intime, dé- 
radaile, secundum artem !)... Lui, beau, jeune, 
e fonctions majestueuses, officiant avec dig- 
nité au milieu d'un peuple incliné, ministre, juge et directeur de 
sa propre âme! C'en étalt trop (în adevăr).. Comme un vio- 
ntrant un obstacle infranchissable, 


vorant (superb 
toujours occupé 


lent cours d'eau qùi, 
la pauvre fille...“ — Şi destul, aşa cum sînt, aceste enorme 
şi răsuflate mofturi oratorice; mal trebuia, pentru culminatie, 
şi un discurs al nenorocitel cAträ ea insăşi, pus tot în Sarcina 
d-nei Renan: „Quoi! se disait-elle, je ne pourrai arrêter un mo- 
ment son regard? il ne m'accordera pas que j'existe? je ne 
serai, quoique je fasse ?.. Son amour, ce serait trop disirer, 
mais son attention, son regard ?... Etre mère par lui, oh! ce 
serait un sacrilège; mais être à lui, être Marthe... oh! ce Se- 
sigur este o faptă rea să pocesti astfel, cu 
zorzoane de carnaval literar, figura venerabilă a unei femei 
care ni-o închipulam foarte cumpătată şi sănătoasă, la minte 
Mare pedeapsă pot fi părinţilor copiii stricati de 1 


raft le paradis 1° — 


Faţă de oamenii cu care stă de vorbă, 
Renan păstrează acelaşi regim de strim- 
amabile : pe cei din salon fi abrutizează cu enorme com- 
iar publicului cetitor li serveşte istorie reli- 
ră diversă, dreasă cu toate 


faţă de publicul 
care are să-l cetească, 


plimente sirupoase, 
pioasă sau literatu 
vechi cofetärii stilistice. 


sint dialogurile şi d 
nică a erudiţilor ş 
tori de gloriolă artistică, dial 
accesibilă a piasticei litera 
verse ale fantaziel, tipul 
mai excluzive şi mai rare; 
maximum de oblectivizare 
curiozitate psihologică, de 
sal umană este monologul 
conscienfa cu care mulți 
în cadre diverse, atita 
deosebi răul a porait 
scrisese drame și ditirambi înain 
capricios împărțită în două 
oare dramatică. Totuşi succesul 
ofică este, gi în cazul a- 
dintre cei mai 
clasici de astăzi, Wilamo- 
ţia lui pentru artistul Platon 


ingredientele unei 


prefăcătorie literară cu deosebire instructiv 
ramele filozofice. Dialogul 
literarizanţi; pentru aceşti amà- 
ogul pare să fie treapta cea mai 
re. In realitate, printre formele di- 
atic se arată a fi unul din cele 
creaţiile lui specifice realizează un 
estetică, Acest tip este aproape o 
oarece pornirea imediată şi univer- 
perpetuu. De acolo vine, cred, in- 
r Slab diferenţiate fabrică, 
Pentru învăţaţi în 
Dar Platon era desigur 


este ispita veg- 


o nuvelă strălucit 
dialogului ca expresie de gin 
cestui maistru, cel 


witz- Moellendorit 


putin  discutabi 
printre filologii 
» cu toată admira 


ba 
NOTA LA COMEMORAREA LUI RENAN 21 


(die vollkommensie Prosadichtung heute noch, also wohl bis 
zum jüngsten Tagl—) vede bine rezistenţa din ce În ce mai ne- 
învinsă a gîndirii abstracte contra formei dialogului. Aproape 
fără să vrea, acest admirator arată nereugita esențială chiar pen- 
tru acest poet filozof cu excepţionale, poate chiar unice aptitu- 
dini. lar cine judecă deplin liber de cultul mii de ani impus 
de rutina pedagogică, vede că textul „dialogurilor“, Intr'o mare 
proporție, nu-i decit monologul lui Socrat, întrerupt din loc în 
loc prin citeva silabe afirmative ori negative. Nulitatea aces- 
tor exasperante press Gi praeis, Mai ales pentru ex- 
punere doctrină, această p re catehismaticA formează 
o diversiune de tot çopliäroasä care plictiseste absurd atenţia, 
Renan pretinde că forma Krieg este, astăzi (17), cea 
mal potrivită pentru expunerea „ideilor filozofice— qui ne sau- 
eg a ES oer jet el eege, Za gg E ră 
n espärilte prin nume proprii nu se fac ogur 
Cantare Goes nu se poate Í cu astfel de eftinä învirteală; 
atenţia lui trece peste nume, fiindcă ele, şi bucăţile de care-s li- 
plie, n'au viaţă proprie, ci sint numai o dispoziție grafică fără 
justificare internă, Motivarea lul Renan nu-i decit un pretext co- 
chet; ambiția profesorului om-de-lume să ne dea, pe lingă 
ştiinţă „severă“, mici suplimente de poezie, este motivul adevă- 
rat al falşelor dialoguri. Trebue să fie mai întăiu fantazia na- 
tural plină şi odsedatä de ngan vii, pentru ca să poată naşte 
dialog autentic, Argumente în favoarea şi cele în contra unei 
teze abstracte, oricii de clar aşezate, nu se schimbă în per- 
pa ve gr dacă scrii nume proprii sonore in capul para- 
grafelor. p 
Dintre fardurile cu care Renan Îşi drege neobosit scrisul, 
nuanțele lirice sint cu specială grijă aplicate în Rugăciunea pe 
Akropolis.. Un psalm clasicist de o eleganță ireproşabilă. Ex- 
clamaţii continue—frizate, pomädate, aduse frumos, după re- 
gulile bune. Oh! ah! ohlah! O1-Nu se poate entuziasma 
mai bine tăiat pe talie; şade turnat. Epitete sonore, dar şi is- 
toric exacte ; unul chiar cu arătare precisă a numărului ins:rip- 
Hei unde se găseşte. Un „abandon“ delicios, o comaine de 
solemn cu familiar, Incintâtoare. Arheologie poetică superioară, 
consacrată in discursuri de receptie,—,le parfait laius“, cum se 
zice în limba studenţească. Zaharica didactică-mondenă: mi- 
nune de eloquenfä Îngerească, vreau să zic: fără sex, clerico- 
feminină... Şi cu ce adorabilă „nonchalance“ este prezentat bu- 
chetul: „un vieux papier que je retrouve (ce Intfmplare—nu ?) 
contient ceci 1...“ Vă rog. 


Deşi s'a făcut literat și Jurnalist parizian, Edmond Sché- 
fer a rămas ceiace fusese: un teolog protestant inteligent, cu- 
“minte, serios. Deaceia perplexitatea lui faţă de cochetăriile 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


comedianului ecleziastic este adeseori amuzantă, totdeauna ins- 
truciivă, Schérer se întreabă de pildă, cu nestirşită mirare, de 
unde ştie Renan atitea despre Sfintul Pavel. —,„Je ne sais où il 
a vu Saint Paul: ce qui est certain, c'est qu'il l'a vu, Il le faut 
bien, puisqu'il l'appelle un laid petit juif, Que dis-je? il le 
décrit des pleds à la tête: If était de courte taille, épais, voûté, 
qran fortes gS portaient bizarrement une tête petite et 
auve ; face blEme envahie par une barbe épaisse, nez aquilin, 
yeux perçants, sourcils noirs se rejoignant sur le front". (Etu- 
des sur la littérature contemporaine IV, 191). Asupra Sfintului 
Luca, imaginaţia lui Renan operează şi mai stragnic. Pavel zice 
In una din scrisori: Luca, medicul, care mi-e foarte drag. Este 
vorba de acela cărula tradiţia fi atribue z treia evanghelie. Si 
asta-i tot ce se ştie despre dinsul! Dar Renan are informaț 
speciale: „Luc avait reçu une éducation juive et hellénique as- 
sez solgnée—esprit doux, conciliant, âme tendre, sym es 
Caractère modeste et porté à s'effacer... Luc est A Ia lettre fas- 
cin ex l'ascendant de Paul“. Afară de asta: Luca stima mult 
pe ofiţerii romani, probabil studiase armata romană în Mace- 
donia, avea consideraţie deosebită şi pentru funcţionarii civili; 
Insfirgit el a compus „ces délicieux cantiques dela naissance, 
de l'enfance de J ces hymnes des anges, de Marie... où č- 
clatent en sons si clairs et si joyeux le bonheur de la nouvelle 
alliance".—Schérer se Intreabä : „ne dirait-on pas que M, Reuan 
a connu personnellement saint Luc, ou qu'il a puisé dans des 
mémoires inédits ?* (L ei In aceste curloase exemple se vede 
cum un istoric dela 1850, îndrăgostit ostentativ de metoadele 
erudiției moderne, ajunge, totuşi, în formă şi în procedare, să 
semene cu un abbé Velly din secolul al 18-lea, care scria in 
istoria Franţei frumuseți ca acestea : Childeric fut un prince à 
grandes aventures. C'était l'homme le mieux fait de son ro- 
Yaume ; il avait de l'esprit, du courage ș mais né avec un coeur 
tendre, il s'abandonnait trop à l'amour: ce fut la cause de sa 
perte, Les seigneurs francais, aussi sensibles à l’outrage que 
leurs femmes l'avoient été aux charmes de ce prince... —Asta se 
chema pe atunci: „rendre fort agréable le chaos de nos premi- 
ères dynasties", Augustin Thierry, dind samă despre aceşti is- 
torici distractivi de pe vremea lui Ludovic XV, zice naiv: j'ai 
peine à me défendre d'une sorte de colère“. tocmai Renan 
ques despre Thierry : „il fut pour moi un vra père spirituel" 
ouvenirs VI, 5)—: tatăl spiritual luptase din toate puterile ca 
să pună capât istoriei anahronistice ; fiul, de dragul elegantelor 
distractive, colorează şi costumează izvoarele cu cea mai drăgă- 
lașă fantazie. In acest spirit sint şi comparaţiile lui cunoscute, 
evident căutate ca să amuze cu orice preţ: profetul Hosea, un 
redicator al ligei sau un pamfletar puritan din vremea lui 
romwel; profetul Amos a scris primul articol de jurnalism in- 
transigent În anul 800; Isaia este tocmai Emile de Girardin, sau 
chiar Armand Carrel; insfirşit, profeţii toţi străbat Palestina 
„en monome" (sic D. 


NOTĂ LA COMEMORAREA LUI RENAN 23 


Faţă cu această erudiție amuzantă, Schérer aminteşte „pro- 
cedärile uguratice*, „lipsa de precizie“, „metoda învechită“, e- 
vidente încă din primul volum al „Originilor creştinismului“, 
Pentru Renan, în general, toate izvoarele au un fond de ade- 
vär,—principiu inventat anume pentru a justifica povestirile or- 
nate, în contra adevărului elementar. „Abandonne-t-il un fait 
ou un récit, Îl veut qu'il y reste un fond de vérité... Les pro- 
diges qui signalèrent la descente du Saint-Esprit sur les apô- 
tres s'expliquent par un orage. St Saint Jean n'a pas été plon- 
gé dans de l'huile bouillante, il a peut-être été plongé dans de 
l'huile qui ne bouillait pas. Ces ménagements de M. Renan 
pour la tradition me font toujours penser malgré moi à une 
célèbre trouvaille de l’école rationalisie: Jonas et son séjour 
dans l'estomac d'un cétacé se réduisaient à la relâche du pro- 
phète dans une île dont l'auberge était à l'enseigne de la ba- 
leine... Renan ne peut se persuader, ce qui est pourtant Pune 
des principales conquêtes de la critique moderne, que les K- 
pr à se forment, que les prodiges s'inventent et que les a- 

phes se fabriquent de toutes pièces". lar concluzia lui 
hèrer este memorabilä pentru înțelegerea eruditutui şi artis- 
tului teolog : „Un trait bien caractéristique de la manière histo- 
rique de. ES est Sa répugnance à ignorer et à avouer qu'il 
ignore, On le tient pour un sceptique; je ne connais pas, 
uant à moi, d'intelligence plus rétractaire au doute" (Etudes 
I, 111—114). Cu acest ultim caracter, fizionomia diietantului cit 
orice preţ este complectä. Judecata lui Schirer e adincă; dar 
privind lucrurile mai altfel, e! era, poate, un naiv, şi la toate 
aceste is'eţul literat ar fi putut răspunde cu veselie gasconă ` 
„Au falt, messieurs, toutes mes histoires ne vous font-elles pas 
une belle galéjade ?*—Aja, înţelegem, SA generalizäm numal 
puţin vorba lui Léon Daudet: „il se fichait avec délices de tout 
ce monde“—şi nu ar mai fi nimic de zis. 
Renan scrie totuşi :, J'ai passé un an à éteindre le style de 
la Vie de Jésus, pensant qu'un tel sujet ne pouvait être traité 
e de la manière la plus sobre et la plus simple “ (Souvenirs 
1,4). In adevär, jocul fusese cam tare, şi critica răspunsese în 
ton: histoire des trois mousquetaires de l’Eglise—bonbons qui 
sentent l'infini—un Christ reiou:ht par un pinceau où se mêle 
étrangement le bleu mélancolique de la poésie moderné, le rose 
de l'idylle du 18-e siècle, et je ne sais quel &risâtre philoso- 
phie morale empruntée, dirait-on à La Rochefoucauld-M. Renan, 
un Luther-Némorin !....—Dar Renan avea, se pare o idee foarte 
particulară despre sobrietate; şi dacă a muncit atita ca să „stin- 
ga", cum zice, stilul Vieţii lui Isus, exemplele pe care le-am 
dat din volumele următoare ale operei arată, mi se pare, că 
incendiul stilistic izbucnise din nou: cel putin tabloul insulei 
Patmos este un pojar formidabil, Så nu ne grăbim însă: omul 
acesta se bucura de o rară luciditate. „La note moyenne de 
la prose académique du XVII-e siècle est au ton de Sénèque, 


24 VIATA ROMINEASCA 


Le bon effet que produisent, traduites en français, les oeuvres 
de cet habile rhéteur et même les déclamations tragique qu'on 
met sous son nom, m'ont toujours paru quelque chose d'alar- 
mant. Sénèque, prenons-y garde, est notre modèle ; quand nous 
pe sommes quà Son diapason, nous passons pour Sobres”, 
(Nouvelles études d'histoire religieuse 1884). Atunci? Atunci 
constatăm numai că avem faaiote o problemă intimă naţională 
a vieţii literare franceze, prea complicată ca să albă loc mai 
mult în această notă. Cred insă că unele observaţii ale mele 
ar putea fi de folos cul ar vrea să se gindeascä la acea capi- 
tală întrebare de istorie literară şi de psihologie etnică ori 
socială, 

In cazul lui Renan, näravul şi şcoala au fosi, se vede, 
mal tari decit impulsul critic care se arată mal sus, în jude- 
cata despre Seneca şi stilul francez. - Graţia şi eleganţele ire- 
zistibile ale humanistului salonier Dupanioup au luminat pen- 
tru totdeauna cu retorice raze sufletul suggestibil al Bretonu- 
lui parizianizat, „Je ne voyais (dupăce trecuse de subt direc- 
tia „strălucită“ a jui Dupanioup) l'antiquité que par Téléma- 
que et Aristonoüs. Je m'en réjouis, C'est D que j'ai eppris 
l'art de peindre la nature par des traits moraux" Souvenirs 
IV, 2), Adevărat! Intre Monsieur Fénelon şi Monslear Dupan- 
loup, avind inaintea ochilor frumuseţile dichisite ale Odiseji în 
dantelufe: portretul literar al lui Renan este desävirgit ca lo- 
gică si expresie, 

Negreşit, orice artă esie artificiu. Dar nu-i decit artificiu, 
dacă intre procedärile de expresie şi temperamentul propriu 
zis, animalic, al individului nu-i comunicare intensă şi continuă. 
Renan era tip de inteligență cumpânită ; placid, prudent pănă 
la şiretenie, potrivindu-si, cum e va spune, manifestările după 
sufletul publicului, oricare ar fi. Acest om îşi dă, cu sistemä, 
febră lirică şi erupții oratorice, procedind astfel la confectiona- 
sea unei voluminoase travesiiri stilistice. Cine îl asculta pen- 
tru întăia oară vorbind la curs era Surprins : firea şi vorba o- 
mului acestula contrastau prea violent cu stilui lui scris. O 
viriuozitaie curioasă,—preoţească poate.. Dacă nu eşti sugges- 
tibii pentru astfel de lirism à froidişi numai pentru aceşti ne- 
suggestibili am scris Nota aceast:), H zimbegti fără multă su- 
pârare; lar acolo unde tree măsura, îţi aduci aminte de instan- 
tancul aprigulu! Léon Daudet,—ori te gindeşti chiar la cuvintul 
profund onest al lui Cambronne. 


Paul Zarifopol 


vintul stirnea pulberi ; finetele sunau uscat Şi trist; popuşoalele 
îşi răsuceau frunzele în arşiţă. Numal griul boerulul se ale- 
sese bun şi batozele mormâtau la girezi, în patru colţuri ale 


purta trupul uriaş dela o arie la alta pe buestrasul lui alb, H 
Cum ajungea Intr'un loc, descăleca şi prindea să răcnească, zbir- 


rintre sudălmile lui grozave, pe care le arunca învălmăşit, cu 
obrazul roş şi cu och bulbucati, se alegea o vorbă care o 
înmlădia intr'un chip deosebit, cu respect şi grijă: degen 


cea în buestru lin: lar printre oameni urma o destindere trud- 
nică, şi "9 fumul plevii ochii aveau luciri bolnave. Sacale cu 
apă uncropită inaintau domol, duse de bol, pe drumeagurile 
crăpate; căruțe cu murături hrana oamenilor—veneau ŞI mai 
încet ; prin piraie de nămol se tăiau în păpurişuri şi se chinu- 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


lau ţigani în durligi, ca să prindă „chişcari“ pentru prinzul vre- 
unui vätav. 


Pe după Sintilie apoi s'a vărsat asupra cuprinsului un vint 
mare: a ţinut patru zile. Se zbăteau copacii, parcă voiau să 
se zmulgă din påmint, La cuconw' Filip, acasă, în dosul curţii 
boereşti, la marginea satului, veneau oameni să se tinguie: că 
nu pot ara, că vintul fi nebunește de cap şi-l usucă! 

„Nu ştiu ce-a fi, cucoane Cilipe, dar dacă nici acă, după 
vintoasa asta, n'a veni ploaie, apol ne-am stins de pe faţa pă- 
mintulul, Acù-i de cherit: merge plugu’ can cremene. Domnu’ 
premare mină după noi vâtăjeii, da’ dumnealui nu vra să ste 
de năcazu' omului! 

— Dă, bre, răspundea gros cuconu' Filip; aveţi datorii, 
Ş'aista-i lucru boeresc, lucru’ siint, nu-l puteţi lăsa !" 

Oamenii gemeau Încet: „Vai de maica ce ne-a fåcut!" 
şi-şi plecau capetele privind intro parte. 

La cucoana Duţa, soția vechilului, veneau neveste cu ouă 
si că rei slabe. Dumneael avea un ris ciudat go cäutäturä 
ascuţită : 

"e, ce-am Să fac eu cu gâinile, femellor ? 

— Dä-ne ce ni-i da, noi n'avem cu ce le hrăni!“ 

Cucoana Duţa prindea a vorbi multe; întreba de una, de 
alta, despre cucoana preuteasă, despre cucoana [Invätätorului, 
apoi rostea cu foarte mare mirare: 

„De ce-a fi bătind aşa vintul ? 

— S'a splozurat careva, . ziceau femelle cu» sfială şi, c'un 
zimbet trist, aşteptau rostul cucoanei Data asupra soartei co- 
băilor lor. 

— Apoi eu cesă vă dau? striga domneaei siprivea cu dis- 
pret găinile. Știu eu ce să vă dau? Ce-am să fac cu ele? 

— Mata le mai îngraşi şi le trimeti la tirg..." îndrăz- 
nea una. 

Cucoana Duja se făcea a nu auzi şi lar prindea să scoată 
strigăte de mirare, cu privire la găini şi la scumpetea banilor 
din ziua de azi, 

Din zări, din cuibul furtunii, intr’o dimineaţă au început a 
se ridica nouri negri. Veneau cu grâbire, treceau, iar veneau 
imbulziţi; şi deodată lumina depărtărilor pieri, Incepu să picu- 
re în pulberea fierbinte a drumurilor. In sat la Buciumeni, oa- 
men ieşeau afară din case, priveau väzduhul spre munte şi ce- 
reau E făcindu-şi cruce : „Dă, Doamne!“ 

icuşurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din 
nou, mai mărunte şi mai dese, apol se opriră lar, ca după o 
osteneală, Pe urmă o lumină cenugie se întinse peste toate, 
nourii coboriră spre påmint, şi adevărata ploaie porni, ca un 
şuvolu eege 
Zile şi nopţi a plouat; a plouat o săptămînă, două. Oa- 
menii umblau pretutindeni veseli, călcînd fară să se uite prin 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 27 
ee, 


mocirie. O zi apoi a content curgerea; soarele cita înapoi 
dela asfinfit din munţi. „Se face vreme bună de-acii...* ziceau 
oamenii. r peste noapte prinse a turna cu găleata. Si pe 
urmă ploale lungă a miezului nopţii s'a întemeiat lar, ră ag 
pornită pentru M pr parcă. Piraie umflate s'au năpustit în 


ogoare, 
zofie: „Tot mai bine aşa decit seceta!“ 


primarele, cu slujbaşii; şi Ghiţă, cel mai spätos şi mai de Is: 

pravă vätäjel, s'a crăcănat in capul rh ges minile "mn Sot, 

duri, şi-a dat căciula pe ceată şi a prios a striga cumplit, cum 

Ascultaţi... oameni bani!.. Vi dw: t 
x ea ani |... ne apa mare dut! 

rent ni poronca boereascä : să iasă din fiecare LS ette doi 

oameni 

teau one ue omul sta Min Leg el N 

~ ` c 

et er gi SA pia intra fudul la orinda 


In ziua aceia, Mercuri, pela priuzişor, s'au strins oamenii 
la pod. Peste noapte, apa crescuse de mai bine de-un stinjen, 
Podul, pe cele patru şălci, de unde mai nainte sta coväfit In jos, 
acuma, săltat de „ Se Încordase în sus ca un are şi plesnea 
din încheeturi în re clipă, clătinat si zguduit de navala ta- 
lazurilor. Moş-Pahomie, podarul, întărise piedica la virtejul 
care ţinea odgonul şi aştepta liniştit imprejurările. Era un 
moşheag uscat și nalt, cu barba crescută rar, ici un fir, colo 
un fir, cu obrazul plin de crestături adinci, făcute parcă cu 
roves în piatră, cu ochif mici şi sfredelitori sub sprincene rog- 

_ Oamenii se strlaseră imprejurul lui, la soare, Căsuţa, a- 
Rare dimb nalt deasupra apelor, 'n'avea habar de Gg. 
Feciorul boleresc, Iordache Nastratin, care venise cu sătenii, 
opa vorba, lat şi 'ndesat, privind într'o parte cu ochii lui 

„Maş-Pahomie, iaca mio trimăs cuconu'-Cilip cu ajutor. 
Să nu cumva—zice—să se ducă podul, că ne in hu tā- 
iată NM GE Aşa Le y rom Cp". 

arul se u astratin, lung, măsurindu- 
nalt, “apoi avu o încrețitură de buze. ? We 

„Poate-aţi venii, mäi, să vă puneţi împotriva Siretelui ? 


„strigă el, riajind. MA Nastratin, la mai spune, bre, vorba lui 


Se = N Ge comedie qe cuconu'-Cilip! 
— “Clip o poroncit aşa.. că nu care: 
ducă podul, că ne rămine moşia kg in două, E STE 


28 *  VIATA ROMINEASCĂ 


-— Aha! vă râmine mona tăietă în două! ŞI tu, măi Ior- 
dache, nu mai poţi de scirbă!* 

Oamenii prinseră a ride. lordache începu să se scarpine 
în cap, ca să facă ceva,—şi zimbea şi el, cu obrazu-i mare şi 
puhav faflorit de băutură. 

„Vra să zică aţi venit să vedeţi cum se duce podul! strigă 
podarul cătră oameni. 

— Am venit!“ ziceau oamenii veseli şi siringindu-se pe 
lingă prispă. 

2 Pahomie işi scoase begica de porc şi se puse să răsucea- 
scă tutun într'un petec de pänusä de popugoiu. Cea mai 
mare plăcere a podarului era să bee o țigară de tutun şi să 
infepe cu vorba pe unul şi pe altul. 

„Apoi dă, bre, ce să fac şi eu? zicea el. Ami cu baba 
le-am seet pe toate. Zic eu una, ea tace; zic două, ea tace, 
Fac cătră dinsa: häll ea nu se urneşte. O surzit şi ea, sa- 
raca, şi şede întrun cotlon, li zic: Fa Catrină, am să-mi a- 
duc mulere tinără.—Ea face câtră mine: Ha?—li tip la ureche: 
Am să-mi aduc, mâl, mulere tinără !—Ea se uită la mine ca un 
huhurez, Apoi—-zice—de-ach nu mai avem mult Ne-om duce 
după feciori.— S'apoi tace, se ghebogază in colțul ei şi ofteazä. 
Eu, dacă n'am cu cine vorbi, mă mal iau cu oamenii care vin 
pe-aici. la, ca să mai treacă vremea“. 

Podarul căzu pe ginduri, cu ochi! la pod. Oamenii tăceau 
in jur şi priveau cum vine năvainie d plin, din mal în mal, 
Siretul cu ape gälbul, Säicile săltau fntr'una şi podul gemea 
necontenit din incheeturi. In josul rîului, lunca era înecată. Säl- 
die cele bătrine pluieau pe apă ca nişte căpiţi, şi soarele lu- 
cea în oglinda bălții ca un cuibar de foc. Si dincolo, în fund, 
pe culme, ca *ntr'o depărtată străinătate, se răstira satul şi cur- 
tile boereşti, într'o lumină dulce, peste ape line. 

Oamepii sfătuiau încet. 

Deodată podarul zvirll capătul de ţigară. Se suéi spre 
oameni. Intinse mina, arztind la cela mal stilpul de care era 
legat capătul odgonului. Apa-l cuprinsese până la jumătate şi-l 
bătea spumegind. 

„laca, acolo-i slăbăciunea... zise el cu linişte. De-acù se 
duze podul. 

cu Cum se poate! strigă Iordache Nastratin, holbind 
ochi 

— De-acii ți se rupe moşia fn două! urmă bătrinul, cu 
rail răutăcios. 

— Apoi am adus oameni.. en poroncit cuconu'-Cilip... 

— Mäi bilete, oamenii au să se ulte cum se duce podu’, 
şi tu ai să le-sjuti!" 

Cei din jur rideav, Cerca a ride şi Nastratin şi se scăr- 
pina, după obiceiu, cu tărie la ceafă, 

„Cunosc eu apa asia, grăi moş: Pahomie, cum îmi cunosc 
baba. De treizeci de ani tot slujbă boierească fac. S'am mai 
auzit ca acuma podu' sctrțiind şi plingind. De-agi avea atitea 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 29 


mii de lei, de citeori l-am auzit, m'asf face şi eu boier, Vine 
apa mare, face podu’ gheb ; bat nahlapii în şarampoiul de din- 
colo pănă ce-l prăvale. Stau oamenii pe colea, umblă pe colo, 
răcnesc şi dau din mint; Siretele îşi caută de treabă Şi ja po- 
dul. Parcă ce-i poţi face? Trebue să stăm şi să ne uităm. 
Nu-i cum vrem noi; Îl cum vrea el“, | 

SS véi se geg f>- mînie RE celafaft mal, să- 
pau goluri care alergau pe riului, _ tremura în ge- 
mete ca o fiinţă, șălcile se cumpăneau în toate părțile. Ouf 
nul släbea, stilpul de dincolo se pleca încet-încet; apa-l bătea 
şi-l chema furloasă, fâcea grumaz încordindu-se şi | nd. 

Oamenii se mişcau acuma cu neorinduială Şi cu larmă, se 
îndemnau, porneau În lungul apei desculți, cu cAnglie pe care le 
găsiseră la casa podarn i 

Pe sforul undelor stărămături de grinzi veneau, ameste= 
cate cu gunoaie, cu sălcii zmulte, care plateau răstogolindu- se 
fantastic, Intre ele un vițel umfiat, cu pintecele ‘n sus, 
cu picioarele întinse feapän. Grinzile se izbiră sunind adine 
în şăici,—şi deodată podul începu să piriie grozav: părea un 
țipăt de disperare: crestu şi clocotul apei. Odgonul scăpătă 
din partea cealaltă Urmă o rostogolire pripită, o Tisipire de 

inzi, de lemne, de scinduri. Șăicile se hotăriră să pornească 
Galaţi, prin mijiocal flot, fmpresurate de stărâmături. Par- 
tea ceastălaltă de pod rămase atirnind. Si oamenii, cu cängile, 
tăceau semne zădarnice şi comice spre flotila care se ducea... 

„De-acù s'a sfirsit! grăi Pahomie. De întors s'or Întoarce 
ele la loc, c'aşa 1i-1 datina. Si şarpele ista de odgon far il K 
găm la stfip… Mare hoet; cumplit lucru-i apa! Nimai ba 
mea, săraca, naude, Ea Gs ca totdeauna in cotruta ei. Poate 
să "9 ŞI cu tunn’, că habar mare!" 

a fura răpede la vale şăicile şi stărâmăturile podului. 
Oamenii le lăsară şi se intoarseră câtră podar. Moş-Pahomie 
rînji la ei cu răutate. 

„laca-i bun, vorbi el. Ach hai să mai stăm de vorbă, că 
tot e zi de lucru, şi ne-am luat de-o grijă. Ce mai zici, mäi 
Nastratin? Să-i spui lui cuconw'-Cilip ce ispravă ai făcut!* 

Balaurul Siretului mistuise podul la cotitură. Acuma apa 
parcă se alinase; oamenii umblau de colo-colo fără rost şi Nas- 
tratin sta într'un colț de prispă, uimit, ca ochii ţintă, cu capul 
puţin plecat înainte. 


Un om porni spre sat. ca să deje de ştire la primărie şi 

la curte. lar In vremea asta, pe-aproape de pen à dedeasu- 

pra Siretului, de pe dealul cel mare al Halmului, porni un sunet 
ten prelung şi trist, Parcă curgea şi sunetul pe dea- 
a . 


supra ap 
„Asta-i buciumul lui Vasile Brebu, zise podarul. Să ştiţi 
că “a fntimplat ceva“, Oamenii se mişcară, Unii porniră în sus 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


sul apei. Dar vremea era lină şi 'mprejurul căsuţei tirliau fe- 
te rindunelele. 

Gu Pe apă sosirä iarăşi, din locuri necunoscute, grinzi fnväl- 
ite. O vreme curseră gunoaie fumurii. După aceia, deo- 

dată, oameni dela deal începură să se arate alergind spre pod. 

gen? erg i strigau A 

A … Vine-o cas 

— ŞI asta-i bună! grăi podarul. Apoi rent: Unde-i? 

— Vine ’ncoace, la vale! gifilau oamenii oprindu-se şi 
fâcind semne în urmă cu braţele. 

— laca şi Vasile!" zise cineva. 

Vasile Brebu, pindarul Halmului, cobora la Siret. leşise 
din cărarea zăvolului şi oamenii îl priveau cum vine, nalt, cu 
privirea întunecată. In cap avea pălărie cit roata carului şi la 
şold glugă ciobäneascä. In dreapta purta baltag. Alămurile chi- 
mirului sticleau în soare, Venea răpede, cu paşi mari, 

Cind se apropie, dădu bună ziua şi se opri. Cercetă grä- 
mada de oameni şi-şi trecu mina dreaptă pes mustata-i n 5 

„Am auzit buciumul... zise podarul. Tu ai strigat, fine 
Vasile? Pentru casa cela care aud că vine pe apă? 

- Da, răspunse pindarul Halmului. Am văzut-o demult, 
dar nu Înțelegeam ce-i. Am dat de vesie pentru pod. Dar acă 
våd că podul l-a luat apa. Dacă n'o putem opri, are ea pe 
unde trece. laca, vine şi bädita Androne: să-l întrebăm şi pe 
dinsul. Eu zic să cercăm: pou putem opri“. 

Podarul avu risul lui de răutate: 

„D'apoi cum, zise el. De ce-a trimes primarele nostru 
lufhea asta nb Ca să oprească lemnele şi hoïturile care-or 
veni pe apă“. 

pie elodit venea din josul Siretului cel cărula pindarul 
D zisese „bădiţa“. Era un om subfiratic, cu barba si pletele că- 
runte. Purta sumăieş scurt, în cap avea pălărioară rotundă, Ve- 
nea sprinten, pe obraz co lumină de bunătate. După dinsul a- 
lerga ca un minz un nepotel cu opincuţi nouă în picioare, cu 
ilic şi cu pălărioară care sämäna cu a bätrinului. 

„Noroc bun la toată lumea!“ zise el oprindu-se şi punin- 
d beţişorul dinainte, Oamenii fi răspunseră din toate 

rite. 

„laca, fine Androne, incepu cu linişte podarul; nu-i chip 
să am pace. Podul s'a dus: se chant că mi-am luat de-o 
grijă. Acuma alta. Zice că vine o casă. A fi corabia lui Noia, 

— De asta ai buciumat tu, mäi Vasile? întrebă An- 
drone Brebu, 

— De asta, răspunse pindarul. Si pe urmă m'am coborit 
Intracoace. Eu zic să cercăm s'o poprim aici: tot sîntem atl- 
Da oameni“. 

Vorbele pindarului fură deodată acoperite de larma oa- 
menilor. Toţi strigau: Vine! Vine! ŞI iar înălțară cAngi ame- 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 31 


nintätoare, imprăştiindu-se pe malul apei—Apoi tăcură, aş- 


La cotul din sus al riului se arătase o clădire de birne. 
Sforul din mijloc o bătea Intro coastă So inturna încet, im- 
pingind-o spre malul înalt de dincoace. 

Citeva glasuri mirate. izbucniră : 

»E-o moară! laca roata 


— Vine la mal! răcneau cei cu gile. 

— Nu spun tu ? 

— Ba se 'ntoarce iar în ter. răspunse Androne. ŞI de- 
odată îşi înălță glasul schimbat: Mäi oameni buni! asta-i 
moara lui Chirilă dela Cotul-Epii. E moară de pe moşia noas- 
trä. Iaca şi Rusu-i în moară. A fi fiind cu dinsul şi fată-sa 


ca mal incremeniserä, uimiti. Şi din moară porni 
deodată o trimbiţare veselă de cucoş. Iordache Nastratin, vătă- 
incepu a ride, ara privi la Androne Brebu, scărpinin- 
du-se stinjenit la ceafă. Printr'o bagea dela ul moril, sco- 
sese un cap zbłrlit şi Ingrozit morarul Chirilă. Striga ceva cu 
glas mare; | se vedea numai gura deschisă ; murmurul apei H 
Înă chemările, 
upă cum spusese Androne Brebu, moara se întorcea iar 
spre mijlocul apel, parcă o trăgeau după ele grinzile care säl- 
tau ca nişte ca e 
„Oameni buni ! strigă Vasile pindarul ; la zăvolu o apro- 
pie guvolul de mal. S'o Sa acolo“, 
Podarului ii pierise zimbetul de răutate. Acuma umbla şi 
el de colo-colo şi privea tulburat spre moară, 
„Fine Androne, nu-i chip $°% lăsăm : acolo-i suflet de om! 
| — O prindem la zăvoiul“ strigă Androne. Si oamenii 
niră după dinsul la vale, La malul jos, unii se desbrăcară 
în He d priaseră a înainta prin revărsarea liniştită. O luntre 
pluti D pe luciu, Pindarul si Androne o minau. cu fe- 
reală împotriva cursului. e 
Moara trecuse de locul unde stătuse podul şi luneca domol 
spre luncă. Morarul urla Zeg la ochiul podului. O 
“age Eng re peur i pie n engt şi ieşi la lumină 
p emee: cind v cei oameni X 
începu sä dai, e ee 
Pladarul infipse cângea şi alătură luntrea, Androne legă 
în apk. cord a Al Evil capătul cir oameni ina 
$ o rägin mol de on, bärba i 
oşi aduceau clădirea de birne la Weg, , re 
„Aci se chiamă că trageţi corabia la edec...“ zise bucuros 


Pahomie 
Moara se opri la mar nea zăvolul du il 
prinserä'n pe pia Indată pa dia ea a Pr CHE prania 


32 VIATA ROMINEASCA 


încă de spaimă, însă teafăr, si după el, ridicindu-şi fustele, fn- 
cepu să păgească descul{ä, prin apa pănă la glesne, Anita, 
fiică-sa. Era o muierugcä albă, subțirică'n bolu, cu minile şi 
picioarele mici ; ochii subt sprincenele lungi aveau în el ca o ne- 
4 albăstrie, Din frica puhoiului, deodată-i fnflorise faţa, 
rumenise şi se uita bucuroasă la gospodarii grămădiți în 
preajma morii, 

„Bre oameni buni, asta să fie fata Rusului ? şopti cu mirare, 
la o parte, podarul. Mai, cum dracu’ s'a ales aşa mfndrete 
dintr'un Chirilă siut şi betiv ? 

— Apol mă-saa fost de-a noastre, moldovancă, lămuri un 
glas, s’a fost mindră fumeie.* , 

Morarul da peste oameni, poticnindu-s: buimac, cu gura 
căscată, Ajuns pe påmint tare, se apucă de pletele zbfrlite şi 
incepu să se vaicăre: 

„Vai de capul meu şi de zilele mele, lume dragă! M'a 
trezit din somn un tunet. Am crezut că se dărimă moara peste 
mine, am crezut ca trăsnit.. Fata sărise la icoane, ca s'aprindă 
luminarea dela paşti. Cînd mă dezmeticese eu, bag de samă 
ce se'ntimplase. Apa rupsése pripoanele si ne ducea la vale, 
Şi copila asta se bocea, ca după mort. De-acù capătul! ne 
minincă peştii, aşa am crezut !* 

Si bătrinul ridea bucuros, co gură mare, fără dinţi, şi se 
uita cu dragoste la oamenii adunați.  Aniţa (een, cu minile 
Sec c'un zimbet şters si cu ochii departe, spre fantoma 
morţii, 

„Fată hăi, zise Chirilă era pâli peste umăr; uitä-te la 
sfintul-soare şi-ţi fă cruce. Am dat peste oameni de-a lui 
Dumnezeu ș'am scăpat de prăpăd. 

— Ma omule, întimpină podarul, da’ cum aţi venit păn'alci ? 
Nu via văzut nimeni ? nu s'a stirnit lumea ? 

— Dă, eu ştiu ? Apele revärsale ; oamenii se uitau cine 

e de unde, Socotean moara fără morar So lăsau să se ducă. 
Eim venit pän'aici. Aci in moară tot cînta dracu’ cela de cucog... 
si eu Îmi făceam cruce și mă gindeam că de-acu a ajuns şi pen- 
tru mine funia la par. Dacă nu erau oamenii iştia cu luntrea, 
tot nu scâpam !* 

Anita Tel întoarse ochii spre Androne Brebu şi spre pin- 
darul Halmului, 

i ae ce facem noi ?* zise ea deodată, privind ţintă pe 
pindar. 

Vasile nu se aştepta la întrebarea ei şi zimbi auzindu-i 
glasul subțire. Androne Brebu zise rtzind: 

„Doar aicea nu Sinteti în codru, fată hăi. De foame n'aveti 
să murifi De dormit aveţi unde dormi. Dumnezeu are gri 
de paserile cerului, dar încă de două suflete de creştin | Si vă 
aflaţi tot pe moşia boerească, 

__— Apoi dacă-i tot pe moşia boerească, s'a isprăvit räs- 
punse Împăcat Chirilă, Poate să vie o lume să vadă. M'a 


VENEA O MOARĂ PE SIRET. 33 
Eege E 


luat Siretul şi m'a adus alci. Dacă m'a adus aici, ce să fac? 


Eu cu Siretul nu mă pot pune.“ 
rästigni amindouă miale in laturi, voia să a- 
he EE a So ae 


amestec 
Vasile Brebu pindarul privea la Anita. Ea ridea, Si el 
+ o infiorare me ta vine, o dorință de dragoste. Din KS 
or ei izvora ceva tulburător. 


Bâtrinul Chirilă, morarul, acuma mormäla cu mulţă mire, 
adunase vreascuri şi-şi scotea scăpărătorile, ca să Injghebe 
oleacä de foc de popas. 

„De-acuma-i capäiul, grăia el. Am răbdat şi m'am fnfri- 
Cogat ; a venit şi rindul cucoșului. Destul mi-a cîntat la cap cit 
umbla moara Siret. ȘI dacă s'a afla un băitanaş sprinten, 
din toată sărăcia mea aşi găsi de unde să-l! dau s'aducă oleacă 
de băutură din sat, ca să cinstesc pe oamenii iştia pentru o 
facere de bine. 

— La aşaceva se găsesc tovarăşi, zite Pahomie. Am eu v eg 
rată pintecoasă: am cumpârat-o dela larmaroc dela Fälticeni în 
anul cind l-au scos râii din scaun pe Cuza- Vodă...“ 

S'a găsit Îndată şi bäitänasul sprinten şa şi pornit ta 
rateş cu garafa de pe vremea lul Cuza. Focul s'a luminat in 
capătul zâvoiului, o firä de foc pentru țigări lulele, şi oamenii 
s'au cinchit în preajmă, sfâtuind despre rejurăriie zilei. 
Chirilă incă nu-şi venise în fire, Agteptind rachiui, i se rume- 
nise nasul, și tot clătina din cap cu uimire: 

„Mare cumpănă, hee... ce socoţi dumneata, om bun si lume 
dragă ! Stau eu acolo cu moara de nouă ai şi nu mi s'a fn- 
timplat nimica. S'acû se vede cltu-i de înşelătoare apa... 

— Ca gerpele şi ca femeia, zise zimbind Androne Brebu ; 
precum scrie și la carte. 

— Aşa-aşa... îngină bâtrinul. Anita dea, privind c'un 
mas wi de înțelegere spre pindarul Halmului. Mäi om bun, 
urmă morarul, cu chef de vorbă, eu nici nu mă aşteptam, S'aud 
odată : poac ! şi gata! Ne ducem pe apă. ȘI tot cînta cucogul 
cela, bată-l mama cailor £.“ 

Ridea, cu gura-l mare, fără dinţi, şi povestea minunata 
Intimplare. 

Deodată se opri. Oamenii se mişcară şi inălțară capetele. 
Suna pe şieah un huroit de trăsură. Îndată se arată la capâtul 
podului un cal sur, nalt şi Slab, care trăgea o brişcă ma- 
runtă cu coșul impletit din nueluge vopsite roşu Un om cu 
pălărie cenuşie de pislă, cu favorite lungi, negre, se uira In toate 
părțile, înălțat în trăsurică. Cind intoarse ochil spre :âvotu şi 
văzu focul și sfatul, cobori râpede și trăsurica o lăsă în drum, 
în sama calului sur. 

„Cuconw' lacobache, primarul ! strigă învălmăgit Nastratin. 

— Feclorul dascalului Alecu... Dumnezeu sa-l lerte pe das- 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCA 
SE E 


calul Alecu !* vorbi liniştit Androne Brebu, fără să se clintea- 
SCH din locul lui. 

Oamenii se sculaseră în picioare, Cuconu' lacobache venea 
răpede, îndesat şi gras, pășind larg şi dind din mini. Straiele-i 
nemfesti păreau strimte si scurte şi la picioare şi la minici. 
Cum se apropia, îşi greblä nervos favoritele la dreapta şi la 
stinga, și pe obrazul lui negricios si stricat de varsat o min- 
drie jignită işi făcea loc. Se opri cu Sprincenele incruntate, cu 
minile la spate şi-şi scoase burta rotundă inainte. 

„Ce-i asta ? sirigă el gros şi räguglt. Ce caută casa 
asta aici ?* 

Ciţiva oameni îşi trăseseră, moale, pälärille din cap. Ni- 
meni nu răspunse, 

Primarul răpezi înainte braţul drept, arätind moara. 

„Ce-i asta ? ha? Asta nu era aici! Dar podul unde-i ? 
Am trimes oameni să apere podul, Unde-i podul, ha? Ce va 
uitaţi cu gura cascată la mine ? Ce fel de vorbă-i asta ? V'aţi 
aşazat la taifas? Si Daat apa să ia podul ? 

— Cucoane lacobache, zise cu umilință podarul; s'avem 
iertare. Dac'a venit Siretele cu puterea, ce-aveam noi să-i facem 
podului ? Eu de ani mulţi sint podar boerese, Da’ cind vine 
apă mare, podul se duce, n'am ce-l face. lar moara asta a 
venit apă, şi noi am traso la zăvoiu. laca şi morarul : 
Chirilă, dela Cotul-Epii... Tot de pe moşia cuconaşului... 

— Ce fel de vorbă-i asta ? vorbi primarele tot cu glas 
ridicat, însă cu mai multă gravitate şi cu sprinceana tot fncrun- 
tată. Se duc poduri, vin mori! Cum te chiamă ? se intoarse 
el spre morar. 

— Să trăiţi, domnule primar, mă chiamă Chirilă. 

— Cum Chirilă ? ce Chirilă ? Unde te trezeşti aici ? la-ti 
căciula din cap cînd vorbeşti cu mine. Aşa. Ce-i cu moara ? 

— A luat-o apa domnule primar. laca, 2m venit cu dinga 
cu şi cu fata. 

— Da tu ce stal acolo ? se Indreptä domnu’ lacobache 
spre fată. Ce te uiţi într'o parte cind vorbzsc cu tine ? Aşa 
păziţi voi averea bocreascA ? 

— Eu n'am nimica cu moara... îngină Anita dind din 
umeri şi ridicind o clipă ochii spre domnu’ lacobache. 
be — N'ai nimica ? Da tătu-tău ce păzeşte? Am să-l vir la 
başcă! Las'că aflu eu cum stau lucrurile; descurc eu itele | Va 
cunosc eu pe voi !“ 

Chirilă rămase cu gura cascată, {nfricosat, cu ochii ţinta 
la primar. Oamenii tăceau. Primarul, pufnind pe nas, Îşi duse 
iar minile la spate şi se uită sever în juru-i, 

Androne Brebu zise, fără să se clintească din locul lul. 

„Domnule primar, degeaba te minil dumneata. Vinovatu- 
lui nu-i putem face nimica ; nici la basch nu-l putem Inchide." 

lacobache rămase o clipă cu gura cascatä. 

„Siretele, cucoane L." ämuri Pahomie, cu stială. 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 35 


„Atunci autoritatea bătu cu piciorul în påmint şi izbucni cu 
minie spre Androne: "E 
ei Siretul ? Ce Siretul ? Ce te-amestecl tu, măi, 


ție, mäi Androne! Crezi tu că multă vreme ai să te poți 
pune cu mine ? 
u-i 


u, cu dreptatea prenimp sg rage 


cînd oamenii se prăvăliră intr'o parte bătuți ca de-un val. O 
trăsură cu doi cai murgi se À pod şi venea in goană, urmată 
de cälär un alergâtor : 

pat amin dr cuconaşul!" murmurau sătenii descoperindu-ş! 


Cuconu' lacobache ag scurt de două ori, se pipăi la git 
şi-şi închele repede un bumb dela surtuc, apoi îşi alâtură pi- 
cioarele milităreşte. Pe obraz | s+ întinse deodată un zimb=t 
ciudat, Parcă-i erau buzele unse cu untdelemn. 

Trăsura cu caii murgl se opri in dreptul Lat. nul de 
pe capră, grozav de gras, rămase neclintit ca o stană. Cuconu” 
Filip sări de pe calu-i alb gi se alătură de scara boerească $ 
facu doi i şi primarele; se mişcară şi sătenii inainte ` poda- 
rul şi Chirilă îşi făceau los cu coat:le în frunte, 

Citeva giasuri se ridicară : Sărut mina, cuconagule ! 

se ploconi cu smerenie, Înâiţindu-şi umerile, ros- 
tind răg 


uşit: 
u adinc respect !* 

Din trăsura bogată, răsturnat pe perinile albastre, privea 
cw-pleoapele strinse la cei dinainte-i borul Alexandru Filoti- 
Buc u. Era un om care mergea pe patruzeci de ant, palid 
şi obosit. Barba rotundă, neagră avea o incovoietură în sus, 
pe cind nasul coroiat câta în jos; iar buzele subțiri, uşor răs- 
frinte, aveau un zimbet fin, pierdut şi distrat. Purta o haină 

À sin cap o $ap:4 rusească, cu cozoroc îngust. 

„Bonjur! bonjur! zise el pe nas. Pa urmă işi luă sama, 
clipind aan Gier : Sege KS SE Ce sa In- 
fi marule auzi Sa 

ge Da rosti primarele, inclinindu-se, cu pâlâria in mină. 
„Am onoare să vă raportez, Cuconagule, că am cercetat imediat. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Kn EES 


— Bine, bine, de cercetat ce să cercetezi? Asta văd şi 
eu: podul a fost luat de apă,“ 

Cuconu' Filip, lingă scară, finfndu-gi calul de friu, sta cu 
ochii atintifi la buzele stăpinului, gata în orice clipă să dea un 
răspuns, ori să sară pe cal, ori să îndeplinească oricare alță 
faptă. Obrazu-i buged, mare şi roş avea din cînd în cînd o 
tresărire de fulger în jurul ochiului drept. 

In răstimpul de tăcere care urmă, crezu nemerită vremea 
Pahomie podarul să facă un pas Inainte şi să strige cu gias 
mare: > 

„Inălţimea voastră! dati-mi voie să grăiesc şi eu !* 

Primarele şi vechiluf se intoarserä deodată spre el, casicum 
ar fi descoperit o nelegiuire nemaipomenită. 

„Ce este? Vorbeşte! zise incet şi cu nepăsare Filoti, 

— Hal, spune ce ai de spus... şopti repede primarul, a- 
pucind de minică pe mogneag. 

— Inâlţimea voastră | strigă bätrinul. Eu de treizeci de 
ai stau la podul ista şi-l păzesc ca ochii din cap. Ach dac'a 
venit apa şi l-a luat, ce sintem noi de vină ? Taca, tot apa a 
adus și moara inălțimii voastre dela Cotul-Epii, 

— Care moară ?“ 

Vechilul Filip interveni scurt, încet şi foarte respectuos: 
di En hotar cu Mârginenii... Moara într'adevâr o văd 
e faţă, 

— À | moara aceasta e adusă de Siret? Curioz lucru | * 
vorbi boerul, şi obrazul palid ise lumină d: zimbet. Indată zim- 
biră, cu fericire, şi primarele şi vechilul ; iar Chirilă, prinzind 
inimă, se înfâţişă şi el Inaintea scării boeresti. 

a néien eu în morarul. Eu am venit cu moara pe 
re 

— Bine, Filipe, zise cu veselie boerul, dar asta e o in- 
timplare nostimă ! Cum de n'am ştiut-o noi pănă acuma ?“ 

Filip îşi pleca urechea spre boler, şi cu ochil privea țintă, 
pleziş, parcă se gindea adine. 

„Apoi, măria-ta, gräl morarul, nol chiar acuma am picat ! 
Creștinii iştia ne-au tras la mal de vre-un ceas de vreme. Stam în 
moară eu şi cu fata, cinta Cucoşul şi ne ducea apa la Galați. 
Fa mere aiba mp să te vadă bolerul...* 

nija ieși, cum se cuvenea, rusinoasä, ochii boierwiui 
stăruiră asupra ei. Oamenii păstrau o tăcere eg Filoti de- 
odată pâru ginditor. 

„Cuconaşule ! ce ordin dați? întrebă insinuant vechilol, a- 
tintind eng G 

— Cum ciun ordin ! Să căutați să faceti ul, Cum 
te chiamă ? întrebă el pe fata lui Sch Lë 

—* Anija, cuconaşule... şopti ea. 

— A avut barbat.. se amestecă şi Chirilă în vorbă, da! a 
fost un haidău, s'a dus în lumea lui, 


— Vra să zică eşti văduvă ? întrebă boerul zimbind (şi 


: 
F 


VENEA O-MOARA PE SIRET... 37 


obrazul vechilului fulgerä în jurul ochiului drept); apol caută de 
te mărită, nu sta aşa...“ 

Fata ridea, privind şi fugind cu ochii. Boerul se gindea : 
„Nui urită fata asta a morarului Chirilă... nu samănă de loc 
cu tatu-său...” Dar cum îi era obiceiul, gindul şi-l murmură in- 
cet printre buze, Vechilul şi primarele pârură foarte multämiti 
de această constatare şi priviră şi el veseli spre Anita. 

Oamenii aşteptau : trebuia să mal fie vorba de pod, de 
moară, putea să mai fie vorba de holdă, de pamint, de ploi, 
deși ştiau ei bine că boerul nu se iagrijeste de nimic, ci le lasă 


toate în sama vechilului. 

Si cuconw' Pipe lacobache stăteau cu capetele aplecate 
pe umăr, dorind : Dar boerul căzuse pe ginduri. 

„intoarce, Dimachi !* zise el deodată cătră vizitiul cel gras. 

Dimachi ştichiul delicat cali şi intoarse ; vechilul se aburcă 
pe cal cu răpeziciune, și primarele căută din ochi pe vătăjelui 
iordache Nastratin, fi făcu semn să vie după el şi se näpusti 
câtră br lui. Sări întrinsa; se är pe scăunaşul de dinapoi 
şi vătăjelul ; şi calul sur se alătură în trap de buestraşul lui. Filip, 
în urma trăsurii boereşti. 


Cälärind, cuconw' Filip Nacovici îşi luase masca lul obiș- 
multă de nepäsare şi lene. In brişca lui, primarele se gindea 
SS Din clod în cînd îşi fncrunta sprincenele şi pălea cu 
biciul în cal. Pe scăunaşul dindärät, Nastratin sta cam într'o 
parte, sicit şi stinjenit. 

„E colţos şi nesuferit! mormäi atitat primarele, îndesindu-şi 
în piept favoritele. 

— Poronciţi, cutoane lacobache ? tresări vătăjelul, înain- 
tind capul. 

ei Na-i nimica, răspunse primarele. Ce vorbea Androne 
inainte de a veni eu ? 

— Nu vorbea nimica, cucoane lacobache ; ce să vorbească ? 

— De mine... aşa... nu zicea nimica ? * 

Vătăjelul nu ştia ce să răspundă. Tăcu. Primarele-i intoarse 
o pri de minie. 

p „Atuncea de ce-mi stăteai acolo degeaba, ca un dobitoc? 

— Stăteam şi eu acolo... după poroncă... răspunse vătă- 
Ich, Mi-ai poroncit să duc oamenii la Siret : i-am dus la Siret. 

— ŞI ce te uiţi aşa la mine, măi? * 

Domnul primar ar fi vrut să injure, ori să scarpine putin 
pe vätäjel, ca să-i mai vie inima la loc ; dar era prea ee ui 
de VE EE Wenn se ep een incetini e 
pufni inveninat, Intoarse capul spre vec e ; 

„Cucoane Filipe, ai văzut pe ticălosul cela de Androne ?* 

Vechilul tresări. 

„Pe cine să văd ? întrebă el plecindu-se intr'o parte, în şea. 

— Pe Androne Brebu. 

— Ei da, l-am văzut. Ce-i cu el ? 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


~ Oare nu-i chip, eucoane Filipe, să-l Stringem oleacă'r 
cleşte ? E cam coljos ghiorlanul ! 

— Sä-1 stringem, zise cu nepäsare vechilul, Dar mi se 
pare că el nu face E om, după cit ştiu eu, vrednic. 

— E ns cucoane Filipe, e om primejdios. Dacã-i tot 
lăsăm așa, nu-i bine. Trebuie să batem oleacă de politică.“ 

Vechilul jar ganzen bine, de vuetul trăsurilor. 

„Ce să batem ? 

— Politică, cucoane Filipe; oleacă de politică.“ 

Vechilul nu înţelese, dar nu-şi dădu osteneală să mai in- 
trebe: rămase nepäsätor în sen, lar primarele, cu nemulțămiriie- 
crescute, ghionti cu codirişca pe omul dindărătul Jai. 

„Măi, tu al auzit ? 

— Ce s'aud, cucoane lacobache ? 

— Al auzit ? Să te duci să raportezi întocmai, vorbă cu 
vorbă... Să le spui... auzi? 

E GE cucoane lacobache, le-ci spune. Cui să spun ? Ce 
să spun 

Fostul vagmistru scuipă inciudat la o parte şi bătu de clteva 
ori cu biciul în calu! cel sur. 


Dinspre sat, dela orindă, venea, pe drumul străjuit de sălcii, 
băitanaşul cu. cinstea morarului Chirilă. Trăsura boierească îl 
Invălui într'o negură de pulbere. Pe fafa-i arsă de vint, cu na- 
sul ridicat putin la sus, se aşternu un fel de sfială. Viri subt 
sumâleşul roşcat garafa cu rachiu. Apoi rămase cu ochii atin- 
a asupra lui Nastratin, vätäjelul din trăsurica marului: îi 
făcea semne cu capul şi cu minile, încreţindu-şi obrazul puhav, 
să-și scoată mai răpede Cuşma din cap. Duse späriat stinga la 
cugma veche şi roasă go smulse cu greutate de pe claia de 

ir. Dar boerii trecuseră cu mare zgomot. Îşi indesă jar căciula 
a locul ei şi trecu alene, mai departe, spre pod. 

Cind ajunse, soarele scăpâta spre asfinfit. Unii din gospo- 
dari porniseră spre case; alţii veniseră din sat, ca să vada 
cum a luat apa podul şi cum a venit o moară pe Siret, R 

Te-ai intors, măi TilicA ? întrebă podarul, p-ivindu-l cu 
zimbetu-i răutăcics. Bre, tu eşti bun de trimes după moarte !* 

Băiatul începu a ride cu tot obrazul, căscind gura, şi puse 
gărafa în mioa morarului ; apoi se învăli in sumâieş şi se pre- 
gătea a se duce'n treaba lui. 

„Unde te duci, măi ? întrebă vesel Chirilă, 

— Mă dac la vitele celea de cai. Dac'or fi dat in popugoi 
si află gr var p ve 

~ u-le, şi pe urmă te-i inturna. [ti las eu şi tie oleaca 
de rachiu ge bucată de pine. Aniţă häl, ia dă pinea cela din 
şandrama. Ce se mal minuna boerul de-aşa intimplare“, 

Fata se sculă dela locul ei, îşi ridică fustele deasupra glez- 
nelor și trecu prin apa tulbure, {a moară. Cind se intorcea, pîn- 
darul Halmului, prietnios, începu s'o ridă. 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 39 


draga mes, nu te feri aşa, că no! ne uităm la 
Chiru. 


„Aniţă, 
garafa lui moş 

A îşi strînse buzele şi dădu din cap în semn de a- 
meninfare, privind Intro parte, viclean, spre Vasile. Androne 
Brebu sta ginditor, jucindu-şi intre degete betigorul. Morarul 
H privi cu prietinie şi-i întinse garafa. 

„Bade Androne, ia de bine! Garafa asta-i în cinstea du- 
mitale ş'a fläcäulul istuia, Vasile. Se vede că al ceva cu prima- 
rele nostru. Nu baga şi dumneata în samă! 

— Apoi cu primarele nostru nu-i de c grâi podarul 
afintind sticla. Eu il ştiu: e vrajmaş la inima lui. Ca om purtat 
prin multe nevoi, eu zic aşa: mai bine-mi scot căciula şi-mi 
plec ca Zic ei n ia gi m tot ata echte, at Bug 
cat nu-l taie sabia | nu poţi hâlădui în lumea asta! 

— Adevărat, Brebu serios ; nu-l uşor de trăit, si asta 
numai din pricina răutăţii oamenilor. Eu n'am nimica cu pri- 
marele şi nici n'am de ce mă teme. Mă uit numai la dinsu. I 
cunosc decind era aşa ca Tudoritä, nepotul ista al meu. Atuncea 
umbla printre noi ; aducea la cei bätrini b'utură cum a adus 
Tilică ; se chiamă că era dintre ai nogtri. Pe urmăa făcut ce-a 
făcut, a umblat prin lume, şi iaca-l văd că vine 'n straie strimte, 
iaca-1 aud suduind urit. Se face a uita de tatu-său, nu cunoaşte 
pe mă-sa: le lasă mormintele fără pomenire. Se viră între cei 
de sus. El adică-i boier de-acù nainte, Asta-i râu, cumâtre Pa- 
homie, ŞI-I zic eu: Apoi te cunosc decind eral aşa. Am cunos- 
cut pe răposatul dascal! Alecu, Dumnezeu să-l ierte. Cind m'aude, 
lui i se bulbucă ochii şi se supără. A fost el odată om, da’ de 
cind s'a dat cu ceilalți i s'a impestriţat inima ca şarpele. Asta-i. 
Altfel ce am eu cu el ? l-am mai spus eu într'un rind pilda a- 
ceia cu omul care se väita că-l scosese unul ochii.— i, măi 
Romine ? cine ţi-a scos ochii? — Frate-meul — Apol de-aceia 
ți i-a scos aşa de adinc! El se uită la mine parcă vrea să mă 
iee'n colti sin unghii Ce să-i fac ?* 

Obrazul lui Androne Brebu se lumină o clipă de un zim- 
bet şiret. 

pes he vole-bună gi frâfie să deie Dumnezeu! zise el iar, 
inchinind garafa. Mai este o vorbă: că pe omul râu Dumnezeu 
il însamnă. De-acela Lan crescut fuloarele celea pe obraji. 

— Parcă-i dracu’ de pe ane GR nf ei Ani- 

acoperindu-şi gura cu palma gi rizin u 
n Garata Dë din mină în ege? DS sfätuiau ; soarele 
da în asfinjit Androne se sculà, să plece. 

Ă rer Intr'un cotlon de baltă nişte măistrii, zise el. 
Poate cade ceva: mă duc să văd. Mâi Tudor, br ti-a fi foame. 
Hai să mergem, Și g urmă te-olu duce mini-tr, ŞI tu, măi frate. 
adãogi el cătră Vasile, mai ieşi, bre, din birlog, mai dă pe la 
noi, că altfel te faci urs, şi-l minca Kë 

Pindarul începu a ride. N'avea însă nimic de răspuns. 

Androne porni cu băiatul sältind după el. Coti întăiu pe 
după zăvolul cuprins de apă şi dădu pe-o cârare, prin- 


40 VIATA ROMINEASCA 
A Ce. 


tre lanvri, Ziua erg lină; pe cimpuri po o pace neslirgita. 

„Moş-Androne, zise deodata copilul, ridicind nasul în sus 
şi sticlindu-şi ochii. Da’ boerul cel cu şapcă H om rău? 

— Nu-i om rău, măi Tudoriţă, 

— Da-i bogat tare ? 

— Bogat! 

— Spunea fata lui Gavril Nistor că are boerul un cal care 
minincă järatic. Și'ntr'o pivniţă are galbeni de-i măsoară cu 
stamboala 

— A fi avind, mäi Tudoriţă. Da’ ție nu ţi-i foame ? 

— Nu mi-i foame!“ sirigă nepotul, pornind-o în fugă Inainte, 

Androne mergea domol, ca omul care mare treburi. lar în 
urmă, oamenii rămaşi la foc vorbeau despre el. Androne acesta 
Brebu era om trecut de patruzeci și cinci de ani şi trăia singur. 


sacă în livadă. Singur işi făcea toată gospodăria, cum Inväfase 
dela călugării nemtent, Nu uita niciodată rugăciunile de noapte 
şi posturile. Avusese in sufletul lui ceva chinuit; acuma sa ji- 
niştise, Era un om care cercase să-şi aprindă la căpătăia can- 
dela cercetării de sine ; Îşi cumpänea vorbele şi faptele şi voia 
să fie între ai lui drept şi cu cuget curat. Prin dreptate înţelegea 
mai ales să nu vatäme nimănui ` altfel era cam cärpänos, îi plă- 
cea să stringă ban lingă ban şi rar ajuta pe alţii în nevoie alt- 
fel decit cu sfatul. Erau bune însă şi sfaturile lui citeodată şi 
mai ales erau pline de pilde felurite, ca unele ce erau rostite 
de un cărturar. Avea şi nume de doftor bun la oameni şi la 
vite. Buna stare H dăduse şi puţină îndrăzneală şi de acela nu 
primea decit pänäia poartă pe feclorii boiereşti şi muncă la cio- 
col nu vola facă. Acuma se ducea să-şi vadă cotloanele lui 
de peste şi mergea lin, punind cu grijă pe påmint băţu-i Ing- 
truit de corn. Faţa lui avea ceva din liniştea cuprinsurilor, 

„Eu ţi-oiu spune una, măi Vasile, zicea podarul. Aista-i o- 
mul lui Dumnezeu, El de postit posteşte, de rugat se roagă, de 
băut nu bea, cu mulerile nu face petrecere, ca tine.. las'că i-a 
şi trecut vremea... Mi se bolnäveste întrun rind baba. Cade 
şi- şi sclinteşte o mină. Atuncea nu era, săraca, surdă, si m'a- 
veam de gind So schimb! Chem pe Stefänoaia, vina Ursärita 


şi se intärise 


morl— Ko întind, face Androne, trebue s'o lăsam -så se mai 
umile. Baba răsufiă uşurată şi'ntoarce obrazul câtră părete, A- 


D 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 4! 


uncea odată i-a ingfâcat Androne braţul: La zmuncit şi La 
sucit. Jar baba a slobozit un răcnet de-am socotit că se därima 
casa. Androne şi-a luat răpede sumăleșul pe umeri si s'a dus. 
lar şi-a simţit adouazi mina la loc. 
— Apoi el ştie multe! i bucuros Vasile şi-şi viri cu 
fudulie minile în chimir. La vite nu se pricepe nimene ca el, O 
Alixändria, 
ul Aşa? se minună Chirilă, căscindu-şi gura ştirbă. Am 
auzit eu odată cetirea asta. Da tare era frumos. Spuneacum s'o 
dus  Alisandru Machidon la raiu şi la iad, Hei, cine cunoaşte 
Slovă, poate să afle cum o fost în vremea veche, Atuncea aveau 
oamenii pämint mult şi vite, nu ca acuma. Acuma-i rău: s'a- 
propie vremea de-apoi, Mai cetea dascalul Antohi dela noi si 
despre Antihrist. La carte spune aşa că mult nu maieste pân'la 
ceasul cel din urmă, S'atunci n'are să se mai aleagă nici care-l 
bogat, nici care-i sărac: Toţi au să moară şi pe urmă are să 
li se caute la condică faptele; şi cine-a fi luat p'un cuiu pe ne- 
drept are să i-l bată To frunte, şi cins-a fi luat sun ban. cu 
strimbâtate, are să-l topsascä e: nr: g'are să i-l toarne pe git... . 
Focul pilpiia in stingere. Moş Chirilă, infierbintat de cinste, 
grăia privind cu o:hii lucitori la cei din juru-l, Peste riu curgea 
din asfintit o strecurare de lumini felurite. Ziua scădea. In tă- 
cerea zăvolului străbătu sunetul trist al piedicilor dela cai, pe 
urmă giasul ascuţit al lui Tilicä. Și'acuriad se infäfisä şi bäita- 
naşul, cu nasul lui Birligat şi cu sumanu-i sa wg Venea, ples- 
nind c'o puhă de ug e iarba dinnainte-i. aşeză şi el la 
vatră pe vine şi moş-Chirilă ii întinse ginditor garata®” i 
„Măi băete, vorbi el wer e de Seine eme ie E 
Tilică gan rachiul, se oiär se ute, 
la gură cu ere mer + a a infulica răpede pinca. Apol deodată 
t de vorb 
e TB zise el, mă duceam s4'ntorc caii. Cind colo, în 
cărare, un hulpoi iese şi se uită la mine. Eu pocnesce din biciu, 
el se scoală şi s'ageazä mai departe şi iar intoarce botul câtră 
mine. 
sile pindarul se inäitä din locul lui. 
Ka as mă duc să tid ce mai face Halmul. Tot finul 
lui ein stăpinirea mea. Da en e ur ini pe-aici. Räimt- 
!* sfirşi el tare, privin a. 
bei Ta geg. nu mai nimes dt Tilică, mincind pe 
genunchi o ceapă cu mämäligä, morarul, Anita şi moş-Pahomle. 
„Noi, față hät, ne-om gc ëng alci si re a 
i stele. Drept să-ţi spun, mă tem să nu ne 
eg oin Gen eu E a zice bolerul, Mă duc eu mini-poimini 
ela curte ş'olu întreba“. 
? Se scală tăcut, prin cernerea inserării, i podarul. 
„la si văd și eu ce mai este prin bordelu“, zise el. Gemu 
încet, cind incepu a-şi mişca încheieturile, şi porni, puţin plecat 
din şele, spre capătul podului rupt. La vatră rămaseră um- 


IPEE, 


42 VIATA ROMINEASCA 
42 _viaTA ROMINEASCI 


brele tăcute ale celorlalți trei, Pe deasupra apelor” acum 
curgea o negură. Prin negura aceia trecu un stol de rate săl- 
batice, ca o vijlire scurtă de vint. Li se auzi căderea zgomo- 
toasă, mai departe, în apa luncii. Apoi se întinse tăcere. Din 
cind în cind mai clipea slab luleaua lui Chirilă câtră moara 
meagră, care sta pe-o coastă, într'o poziţie ciudată, parcă voia 
să se ascundă după răchiţi... 

Moş: Pahomie intră în bordelu tropăind din Teen, La foc, 
pe vatră, forfotea abla auzit o oală. Pe-un scăunaş, alăturea, 
sta incovoiatä baba Catrina, slabă şi firavă. Pe obrazu-l uscat 
luneca lumina, Parcă dezvălea obrazul unei moarte: cu două 
găuri fumurii subt frunte, c'o linie neagră subt nas... 
bi zg cind intră mogneagul, dar simți că umblă cineva 
n jurul ei. 

„Ai venit?“ zise ea incet, fără să se clintească, 

Moşneagul începu să strige tare în singurătatea borde- 
iului, cu incretitura-i de buze: 

„O luat apa podul!“ 

Baba suci puţin capul, apoi lar se întoarse în neclintirea ei. 

„Au fost boierii pe-aici! strigă iar m - Pahomie. Apoi işi 
trase și el un scAunag lingă vatră. Mai babă măi, vorbi el, mai 
incet, rău ai ajuns! O adus Siretele un dimon | Gen el iar la 
urechea reg 


— Un dimon, Intro moară, Și Cuconagu’ se uita la el, 
l-avzi, tot pentru dinsu’ cintă Vasile pe Halm. ‘Si muierea stă, 
ascultă $P 'nțelege; dar se gîndeşte la zîmbet boieresc | 

— Aha! grâi baba cu nepäsare. Bine. Sa vezi, moşnege, 
mai înainte am aţipit aici, lin vatră, sam văzut iar pe băieţi, 
Da' parcă nu-i luase apa... parcă umblau prin casă şi cintau 
incetişor... incetişor,.. 

- Hm! iar ai să-l boceşti... mormăi podarul. Cind i-a 
inat apa, erau flăcăi, şi tu tot mititei fi visezi... Ce dracu’ ai tu 
de-mi tot vorbeşti de dingit cînd am să minine? Ca să nu-mi 
mai ticneascA! Ce-avem noi să mai jelim ? De-aturici o curs 
apă hr pe baltă; dar tu tot fi pomenesti. laca! da-te-agi 
dracului Te 

Bătrinei |i curgeau lacrimi pe obrajii vestezi. Tâcea şi 
plingea, In umbra cătră care mergeau toți oamenii acelei zile. 


Mihai! Sadoveanu 


————— 


EN 


Moldova dintre Prat si Nistru suht imperiul rus 
Nobilimea 


tor, în administraţia Basarabiei era ma- 
ER Le pre e mai où fiind alesul nobililor, prin demnita- 
tea lui în ruajul imperiului, ar fi fost chiar mai meri po ger 
mer ner FO lle SOU 
prezidentul obligatoriu aproape uror We EN 
pentru diferite tiuni administrative şi gospodăreş 
sarabia e 0 indetiene, Wan är we dë 
, închisori, Im , cr 2 
nl Zeen Ci pästrarea pädurilor, improprietärire, ge ceda 
betiel, etc. etc.) precum şi a celor mai multe societăţi de bine- 
tacere orfelinate, etc. Această situaţie a mareşalului nobilimii co- 
mas À şi tradiţiei locale, după care reprezentanţii vs 
fäceau parte din panel, și GT E Beef rent care c 
+ rent dd urmări et atitudinile boerimii 
moldoven Basarabia fa statul rusesc. 
la Gi ark anexării raris şi chiar pe mp RS . 
i an era aineet D D ce man provenea dl 
a 
fa D M sing cind Si se pompons, ha Ruşii 
äzboale, sau din iluzia că su 
src Ze scăpa ţara s neamul din vicisitudinile are À gras 
pe care le trăiau sub Fanarioţi, nu vom cerceta. Faptu sa 
contestat şi cunoscut de Ruși, se înțelege u că d pau 
Basarabiei, boerimii i s'au recunoscut dela ut toa p 


44 VIAŢĂ ROMINEASCA 
ONE 


ti altfel. Boerimea in Basarabia era pr la număr; multe fa- 

tut in Moldova de subt 
Turci, cei rămaşi nu puteau să-şi rişte interesele şi privilegiile şi 
nu se puteau bizul nici pe masa sărăcită de războaie şi ocupați! 
rusești, neştiutoare de carte, cu puţină conştiinţă naţională ac- 


subt stăpinirea lui Nicolai l, era imposibilă. De altfel adminis- 
trafia rusească nici nu se sinchisea : pe lingă rapoartele impo- 
triva boerilor făcute la Petro ad, in care îl defăima, ea scria 4 
direct Mareşalului Nobilimel (|. Başotă): Dt eşti acum funt- 
fionar, ales, dator să ai supravegherea, ca în toate cazurile, să 
se păstreze supunerea datorită ; Du voi lăsa acest caz fără a- 
tenfie și veţi fi supus la pedeapsă după lege".5 Dar adminis- 
trajia rusească avea şi alte mijloace. „În acest timp clasa nobilă 
se compunea din trel categorii de persoane, dispuse vrăjmăşeşte 
unele cătră altele; în prima categorie era putin numerosul, dar 


tidol boerilor moldoveni; a doua era compusă din cei veniţi 
din Rusia şi stabiliţi în Basarabia, şi în sfirsit a treia, cea mai 
numeroasă, a fost înscrisă cu scop de a întări primul sau ai 
doilea partid“, o La sfirşitul anului 1821 s'au tăcut cele de at 
doilea alegeri ale nobilimii, La ele „era prezent generalul Inzov, 
Care cu toată energia îndepărta pe acele persoane, care încer- 
case să repete tulburările din 1818. Prevăzind că nu va putea 
uni pe participanţi, a pregătit dinainte compunerea adunării, 
personal a luat parte în comisia care controla drepturile şi a 
șters din liste pe foarte multe persoane înscrise“, 7 

Încercările de rezistență naţională a boerimil nereușind, e- 
lementele mai viguroase: Rosseti Bălănescu jon Başotă, fostul 
mareşal al nobilimii, postelnicul Iordache Bucşănescui şi alții, au 
trecut în Moldova, ceilalți boeri au stat deoparte, snobind, daci 
se poate zice aşa, autorităţile ruseşti, 


4 LH u > Magna de CT Ce 
etila boerilor din 1815 călră ex. l Kevisia eparhială dia 
“Chișinău, 1902, pag. 366 — 349, Cosso, pag. 209. a 
3 Vezi Kiselev. 
d CQeneralul Bohmetiev. 
3 - Arhiv. Adunării Nob., dosar 13, anul 1818, pag, 99. 
6 Krupeasky, Nobilimea Basarabiei, Peterb,, 1912 peg. 21. 
7 Ibid, pag. 27, 


- 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 45 


Faţă de această atitudine de rezistență pasivă, guvernul ru- 


sese à luat alte două măsuri. 
A început a dărui păminturile, ue partea de jos a Basara- 


biei, nobililor de diferită provenienţă, Rusiei, sau pen- 
tru a-iface credincioşi ei. 1 


lea „Bugeacul, ediția zemstve! din Acker- 
man” A am wt et conice . S'a dat in {inutul Ackermanului på- 


pa eee en h at actual, conlelui Carol Nésselrode la 154, 


g Mihai Ralees le 1824, 5.000. ; 
d GE du set aciiv Constantin Celacazi la 1824, 6000. 
4) Principesei Maria Sulu la 1824, 40 0. 
5) Mostenilorilor generalalel- major Corailo vici, ie di dă 
6) Väduvel generalului-major Hitrovo, flice generalului feld-mo 

resal principele Culuzov Smolensky la 1825, 6000. 
er a gt Mavroen! la 1825, 5000, 

5 Direcioruiel "general al Poștelor din Petersburg, Bulgacor, 


la 1826, . E 
lui Pelre Cuniţky la 1824, 2030, 
GI re Paire G Tossut Vlalcesce la 1825, 5000. 

esei Ralu Moruzi le e K 
i sut pda: Aie acliv de siai Elena Negri, născulă Ipsi- 
ete. Consilierului de colegiu Crinilky, 6000. 


b Lemsdortf, 
S Seet pr colegiu Semen Mazarovici 1824, 5000. 


iltervlui aciiv de stal Const, Varlam 1424, 6000. 
poeme) Ştefan Nedelcov 1824, 1000. 
Si Sa crane. BEE 

ndor ` N 
4) gl Con nn D org eur 5000; „pe lingă aceasle. 
$ A | numai păm ua”. 

be WK we Bai Colonel Arseniev, 16%0 descaline, 

23) Locoleneniului de Uoië Sreider 1827, 211 vest à tin 

24) Ocupat arbiirar de sofa generalului Tucicor la lzmail, 


10.000, 


In Hnutul Benderulut s'au dăruit : 


Locoteneniulut Colonel Dob ine! la 1824, 5000. 
2 Eufrosiael Muruzi la 1824, 6000, 
3) Locoleneni Colonelulul Ivan Bories 1826, 3426, 
tieren Bag Gg nt at, 4006 
x 12 
e caroten general A pi majorermalelll Cons de Sia! Ser- 
E gp ro Karara de slat activ A. Foalon de Veralllon 1824, 5000, 
5) Oeneralalui de infanierie Ivan Sebancer la 1824, mp 
> General ee Len AD dia Ivanov 1829, | 
nlelui es , 
ni Set in retragere Alexei Alexeev IL 1824; 5000 
12 Se, ug Bee f wéi 
Eufrosine no Maruz À 
CH Roxandei sojla. ees » Pig Ze Curtea din Saxe 
eimar Roxanda Edling, nâscu i 4 d 
e 13) Cons: aci. stat Alexandru Siurdza, 1824, 6000, 


46 VIAŢA ROMINEASCA 
——— 7 ONDES _ OOO 


Prin acest mijloc de donaţie! se satisfăceau şi anumite 
necesităţi politice de recunoştinţă pentru servicii aduse, şi parti- 
dul moldovenesc al boerilor se dilua. 

Paralel cu aceste acte de donaţie și Improprietăriri, nobili- 
mea basarabeană se dilua prin înscrieri de noi nobili mutaţi din 
Ucraina şi Polonia şi prin ridicarea la rangul de nobili a func- 
tionarilor din serviciul statului rus, 

Astfel că înainte de războlul mondial, găsim asupra nobilimii 
basarabene următoarele date : 

Inscrişi in cartea neamurilor nobile» din Basarabia, până 
la 1 lanuarie 1911, erau 468 familii (dintre care 26 sint notate 
că nu mal există, jar despre 47 nu se cunoaşte dacă există), 

Dintre acestea 138 erau vechi! familii moldoveneşti, în drep- 
tul fiecăreia este notat „din Moldova“. 3 

La aceştia s'a adăugat 198 familii ridicate la rangul de no- 
bilime din siujbaşi (militari sau civili) al statului rus, unii de o- 
rigină moldovenească, alţii străini. 4 


După 1824 s'au mai dat: 


2 Baronului Franc, 2000 10) Locot, Col. Alanasiev, 7060 
2) Prinfesel Volconsky, 10.000 14 Dubetky, 5000 
a Oamaleis, 7000 12) Dunaer, 3000 


4) Conlele Cancrin, 23,000 et Coniele Benkendori, 25,000 
2 Hopesky, 4000 14) Scarlal, 1000, 

6) Rodoconaky, 5000 15) Pelu, 2000 

7) Rusanov, 1) Colonel Djuminsky, 6000 

+ Hitrovo, 6000 17) Arsenler, 2000 

9) General Eckeln, 4000 18) General Şreider, 2000 


1 Trebue să notăm că aproape nimeni din aceslia nu s'a sla- 
bili! în Basarabia si incel, incet şi-au înstrăinal aceste averi, 

2 Vezi Crupensky, Nobilimea Basarabiei, Petersburz 1912, 

3 Comperind această lisiä cu cea din 1821 (pag. 17) găsim ne- 
inscrise familiile Balasaki, Buzică, Vălujă, Căplescu, ălniceanu, Co: 
rol, Leon, Milo, Peiraki, Paladi, Roman, Scorléscu, Stroici, Carp, Tro- 
hin, Hijden, trecule în Moldova, şi familiile: 

lugule, Tentu (din lista din 1814, Crupensky pag. 7). 

Oăsim inscrise pe Opincé (rusesle Akinca asnaş (pe ruseşie 
Asnas), Anghel, Albolă, Buhuşi (in rusește Bogus), Bogdan, altag, Var- 
zar, Vârnav, Ohica, Qore, Gheorghiţă, Donici, Dicescul, Dânga, izmană, 
Calargiu, Criste, Codreanu, Casso, Crupensky, Cantacuzin, ecca, Leu, 
Lazu, Măcărescul, Meleghi, Munteanu, Nour, Nacu, Oris, Purcel, Prun- 
cul, Roset, Riscanu, Russo, Roibul, Rally, Slirces, Stroescu, Sinescu. 
Suruceanu, Sirbu, Talpă, Tufescu, Timus, Tomulet, Ursul, Teodosiu. 
Heite), Hincul, Cerchez, Ciuhureanu, Hirjes, Alexandri, Andrieș, Anus, 
Biberi, Bolezalu, Burdă, Buznea, Botean, Bocencea, Bantiș, Gafencu, 
Grigoriu, Gavrilifä, Ohijescu, Glavce, Gonate, Ducsntoni, Deleanu, Do. 
nică-lordăchescu, Zeit, Calmulky, Cazimir, Celica, Chegca, Chiruș, 
Cananău, Chirică, Cruşevan, Cujbă, Leonard, Leondari, Mavrodi, Mur. 
gaiei, Meleli, Ont, Panalol, Pot og, eg Pelrino, Ryzu, Roma, 

lam:ti, Sturdza, Suvaca, Sechiraș, Serlban, Tänase, Hermeziu, Hasan. 
Ciolac, Ciuhudaria, lamandy 

4 Dintre Moldoveni găsim : Şeptilici, Baltag, Vartic, Grosu, Cht- 

' riac, Coirus, Codreanu, Lascar, Munteanu, Meriacri, Neaga, Pruncul, 
opa, Sirăjescu, Semigradu, Săcară, Isnov. Dintre străini Pe Brzojovsky, 
(sună a polon), Baharin (mcrainian) Balas (grec), Vinogradsky, Viși. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 47 


Restul de 122 familii de nobili sint din diferite părţi aie 
imperiului rus, Cep mal mare parte sint Poloni din Podolia (43), 
Minsk (4), Polonia zisă (5), Volinia (6), Vilno, Grodno, 
Covno, Varşovia, Liublin, Vitebsc, apoi din Grecia (direct 1) Va- 
lahia (1 Buri-Constan'in), Liflanda (2), Olanda (1 Harting) şi abia 
10-15 din Smolensk, Tiflis şi alte parti rusești. 

Majoritatea acestor înscrieri se face în jumătatea a doua a 
secolului trecut; pănă la Sora slot înscrise in total 187 famili! 

site la ` 
Eier ptet p clasă, după cum se vede veneau in Basarabia 
maf cu seamă Poloni, nefiind admişi la ei nici Ja tard 
în funcţii si preferind a se găsi aici, nu între Ruși curaţi. 

Astia s'a întrint de cătră Ruși orice inceput de porniri 
autonomism, naționalism, sau de simplă snobare a statului Rus 
din partea boerilor moldoveni, instituiţi în clasă şi avind repre- 

tanja aleasă. 
AN La a aceasta s'au adăugat cu timpul şi alţi factori. 
Mult de out moldoveni din Basarabia, mai cu samă din 
cei mal bogaţi, îşi trimiteau. cu toate dificultățile, copiii să ig- 
vefe carte în străinătate, la Viena şi în Elvelia. 1 La aceasta îi 
împingea şi felul cum îi trata administraţia rusească, şi chiar in- 
telectualitatea din prima jumätate a secolului trecut, Iată cum se 
descrie intilnirea între boerimea din Basarabia și impăratul A- 
lexandru I în casa lul Tudor Crupensky din Chişinău, „De cu 
vreme salonul s'a umplut de boeri, cucoane şi cu (sic, În 
rusește). Deşi soţia guvernatorului (Bahmetiev) a reuşit în scurt 
timp să inspire mult gust „invăţat” damelor din C u (ele 
ştiau ce este un bal, ,cuconitele* (sic) cunoşteau nevoia de ma- 
gazinul francez de mode, ştiau să se îmbrace după modele dela 
Paris şi Viena, ştiau să danseze cadriluri şi mazurce), dar la 
balul unde trebuia să fie impăratul, a venit o mulțime de boeri 
din toate părţile, cărora nu le erau cunoscute decit regulele de 
etichetă aziatică. Cucoanele venite se imbräcase în tot luxul Eu- 
ropel și Orientului şi dacă soția guvernatorului nu ar fi băgat 
de samă imbrăcămintea oaspeţilor, impăratul ar fi găsit toate 
damele Invelite in scumpe saluri turceşti, lar pe boeri cu căciuli 
(sic, în ruseşte) și papuci peste meşiii (colţuni) galbeni şi roşii 
de săfian. Puțin înaintea venirii împăratului, şalurile au fost 


cbr olono-ncrainian), Vergos (grec) Grave (elveţian), Doncer (bul. 
gar) e (grec) luglezi ) c) ZA O) Chiginsky (7), Cociubla- 
sky (7), Dzighitulsky (7), Kemritz (7), Crauze Dk Sege Loba- 
novsky (7), Malinsky 6 f ée er | ie Neshodorsky EA ovilky (7), 
Olsrvsky (2), Osmolovsky (7), Poncé CH Prusinsky (?), Oste ky 0, 
Prieborovsky (7), Rostvinsky (2), Sicard (franc Serolinsky ( Wi ` 
niizky (7), Synadino (grec), Sirencovsky (?), Tomaciasky (7), Tâs- 
sky (7), Peona (grec) Fezi (grec), Cervinsky (?), loaie aceste familii 
cu terminajii şi sunele polone, sin! cele mai mulie iatr'adevir polone, 
sau polono-ucrainiene, mulle fixate în Basarabia prin căsătorii cu mol- 
"San "Chiar iii i nol urmase această iradijie : 
no $ 
À. L, Casso Tavi jasu ta Bonne, P. Dicescul la Heidelberg, elc. 


48 VIATA ROMINEASCA 
40 mp ROMINEASCĂ 


ridicate, iar cäciville de pe citeva sute de capal aruncate În do- 
sul coloanelor. Cind impăratul a intrat în sa , toți s'au strins 
în tăcere, fără zgomot, aproape pe neobservate, în cerc; în rin- 
dul intälu erau femeile, pe femei le înconjurau ca un părete boe- 
rii bărboşi, de rangul Intäiu, iar după el veneau boerii de ran- 
gul al Il-lea şi al lil-lea.. Nemigcarea tuturor, tăcerea generală 
şi privirile indreptate spre impărat, trebue să-l fi obosit repede 
pe acesta. El n'a stat decit un ceas“, 
Dar şi Moldovenii răspundeau la aceste tratamente. La 
1819 s'a „dat ordin“ 1 să se aleagă o deputatie a nobilimii 
pentru a se prezenta împăratului şi „pentru a se evita oricare 
“cereri ce par urma să He satisfăcute“, s'a fixat care anume 
cereri să se formuleze. S'a ales chiar comisia: Banul Dimitra- 
che Râșcanu, lanakake Pruncul şi spatarul Vasile Roset, în lo- 
cul căruia s'a mai ales lordake Donici (Roset refuzind a pleca). 
Dar numai Donici s'a dus pănă la Tiraspol, de unde s'a intors 
din cauza drumului rău. „N'am putut găsi adevăratele cauze a 
acestei evidente rezistențe pasive la trimeterea delegaţiei“, spune 
A. Crupensky. 2 

La 1825, din nou era vorba, de astădată din inițiativa boe- 
rilor, de a trimite o delegaţie la Petersburg, pentru a prezenta 
o petiție. S'a aks şi o deputatie din : lancu Pruncul, lancu Russo 
şi Gheorghe Dimitriu. S'a cerut voe lui Vorontov. „Dar din 
cauza multor împrejurări schimbate, mau putut să aibă ferici- 
rea să se prezinte împăratului“. Dintr'o scrisoare, adresată toc- 
mal la 31 August 1830 de cătră contele Voron ov delegaţiei no- 
bililor Moldoveni, se vede ce „imprejurări schimbate au fm- 
piedecat audiența”. In punctul tatăiu al acestei scrisori se spune : 
„a face toate trebile numa! în limba moldovenească nu se poate 
şi nu trebue”, 

„Incâpăținarea Moldovenilor persistă; până şi la 1841 ei 
cereau ca în școlile înființate la Bălți st Hotin să se învețe 
limba moldovenească“. 3 

Dar, neavind nici o legătură la Curtea imperială din Pe- 
tersburg, cerind lucruri, care nu corespundeau nevoilor politice! 
de stat, memoriile boerilor Moldovei au fost lăsate in neur- 
mart. Regimul lui Neculai I nu putea să-i incurajeze, 

Incet, incet însă, rezistența națională pasivă a boerimil 
moldoveneşti a slăbit. Relațiile cu funcţionarii şi militarii ruşi, 
încurcririle, dorinţa de a-şi plasa copiii în armată, în funcţii, 
de a le da a e în şcoli ruseşti; necesitatea de a face sta- 
giul în armată (obligatorie în Basarabia dela 1872), nevoile ad- 
ministrative, comerciale, etc., au Impins această clasă spre le- 
gât. ri mai întinse şi mai intime cu societatea rusească, cu viaţa 
rusească. Nobilimea din Basarabia în mod oficial ajunsese să 


- Crupensky, pag. 25. 
Li D —2 
3 Crupensky, pag. 54. 


me ram 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUST IMPERIUL RUS 49 


lasatä de cea mai credincioasă ţarului şi ului. Ea par- 
prd de stat rusesc şi la cea permhă şi In- 
curajată de Stat. să aveau o reprezentanță electivă în ulti- 
mii ani în Senat şi în Dumă. Ei conduceau în cea mai mare 
parte zemstvoul, etc. Ca limbă, ca obiceiuri, deprinderi şi chiar 
ca maniere exterioare, nu difereau de nobilimea din tot impe- 
riul rus. 

Viaţa largă pe care o duceau, crizele economice au sără- 
cit pe multi boeri moldoveni ; moşiile lor moștenite, EE ES 
se înstrăinau, trecind în mini străine de Greci, Armeni, Poloni, 
Nemţi, Ruşi, etc. Paralel cu rusificarea şi sărăcirea boerimii mol- 
dovenesti, se făcea şi trecerea ei în ile funcționarilor şi mi- 
litarilor ruşi, părăsindu-se astfel pămintul străbun şi țărănimea 
pe mini streine. 1 

poate spune de toți că şi-au vitat neamu 

cu gege De indatä a a fost bilitate, sentimentele na- 
tionale romineşti, ate In fa s'au manifestat şi dovedit. 
Legăturile cu Ru „de multe ori prinrudenie directă, mai de multe 
ori prin cărţi, reviste, prin participare la cultura naţională, s'au 
menținut şi păstrat ca lucruri scumpe şi sacre ținute în ascuns 
în unele familii. 

lingă nobili de neam, a câror bază economică era pro- 
PL to got încet încet, prin comerţ, exploatare de LDA 
duri şi arendăşie s'au ridicat In Basarabia la funcţia econo 
de proprietari de moşie şi pe lingă ea la o influenţă oarecare în 
instituţiile locale şi în stat mulţi, nenobili din Greci, Armeni, 
Moldoveni, Poloni si alte neamuri.2 Din această pâtură chiar 
străină sau Înstrăinată, întrucit ea stătea la țară, se ocupa ca 
go a şi era în contact cuţăranii, mulţi chiar dacă prin ras 
şi familie nu ştiau limba rominească, o Invätau de la ţărani, Este 
lucru foarte interesant că Grecii şi Armenii în Basarabia învă- 
fau întâlu şi mai bine limba moldovenească; rusește ajungeau 
să vorbească a doua şi a treia generaţie şi o vorbeau bine nu- 
mai după ce treceau prin şcoli; cei ce nu treceau prin şcoli ru- 
seg şi mulţi chiar din cei care treceau prin şcoli, dacă vorbeau 

u prost. 

S WE lor de clasă, nobilimea împreună 
cu marii proprietari nenobili participau la viața locală gospor 
dârească şi administrativă în instituţia numită Zemstvo. cata 
de trecutul istoric al Basarabiei pentru masa țărânească, zem m $ 
nu se deosebeau întru nimic de celelalte instituții ale statulu 


rusesc. 


- erher Ja Curte cast A. N. Crupensky şi alții. 
Bai echte în diplomalie, Caiargi Cazimir, SL 
—Hirjeu sic în armală, Cordoneanu și alții în magisiratur: À RER 
2 „Nobilimea basarabeană, după epoca de la 1868, Zeng zl 
că. O mulțime de venetici au începul să exploalez À art 
Epania ee care, mul (eta aiei comert pu incepi 
n rapa peri ar arg Lai lene e pémintul gt poporul de alci". (Ba- 
sarabia, Cruşeraa pag. 327 Moscova 1893). K 


50 VIAŢA ROMINEASCA 
EE GE LL A ME 


Organizarea zemstvei se prezenta astlel : 
în care fiecare a 


In fiecare ES exista un colegiu electoral al nobilimii, 
ător nobil trebuia să albă 100-200 hectare 
de pămint, sau avere supusă impozitului zemstvei, de valoare 


analoagă ; acest colegiu alegea un grup de deputaţi. 
Colegiul al doilea, compus din proprietari nenobili dar cu 
același cenz, alegea şi el un grup mai mic de deputaţi. 
Colegiul al tre a — colegiul țărănesc—alegea şi el de fie- 


n cele șapte ținuturi ale Basarabiei (căci ținuturile Isma- 
“ului şi Cahulului actuale constitulau un singur ținut şi n’a- 
veau organizarea zemstvei, ci acolo se mențineau consiliile 
noastre județene gi comitetele permanente, botezate de Ruși 
ne zemski Comitet*) colegiile electorale dădeau de- 
putati : 


Col. | Col. H Col. IN Total 
4 7 25 


Cet, Albă D 4 

Tighina 13 6 7 25 
Bä 20 5 10 35 
Eu 18 5 9 32 
Orhei 20 6 10 36 
Soroca 20 5 10 35 


Hotin 22 5 11 38 
2 


Numărul alegătorilor pe judeţe şi colegii era următorul : 


Col. | Col. 11 
direcţi indirecti directi indirecţi 
21 45 139 


Soroca 102 

Tighina 40 11 28 

Kişinău 94 90 42 201 
Orhel 132 30 36 
Baiţi 105 24 71 367 
Hotin 156 37 13 

Cet. Albă 28 11 55 1130 


83 
Ke weng E 


Ispravnicul avea dreptul de a opri orice alegăior dela vot. 
Deputaţii celor trei colegii se adunau, după ţinuturi, în a- 
dunare ţinutală, unde pe lingă deputaţii aleşi, luau parte cu de- 
liae drepturi de deputaţi delegaţi: un reprezentant al Direcției 
mproprietăririi, unui dela Direcţia agriculturii și unal dela T 
menli, un reprezentant al cultului numit de arhiereu şi prima- 
sal rte reşedinte de drept era măreşalul ținuta! aj nobi- 


Alegerile se făceau pentru trei ani. Adunările ordinare e- 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 51 
DEE 


tå pe an şi durau zece zile: eu Involrea guvernatorului 

ps Beach, sau se puteau convoca extraordi- 
nare, + 

emstvel işi alegea pe trei ani din sinul său or- 

Pr DEEN KZ compusă dintr'un pregedinte 


deşi 
cotit Fane nari de Stat și erau responsabili in fața organe- 
lor Ale p ră. 


5) De sp SN fi de binefacere ; 

i e mu = 
De Br statului în chestiunile privitoare la: 
1 D 


» Autor săracilor, incurabililor, nebunilor, orfanilor şi 
invalizilor ; 
3) Sănătatea publică ; 

a Măsurile de poliţie veterinară : 

5) Instructia publică ; 

6) Ajutor pentru agricultori, industrie şi comerţ, 

Instituția zemstvei {inutale avea voe de a cumpăra, vinde 
şi moşteni averi, a inchela contracte şi a sta în justiţie. 

Fiecare adunare ţinutală de zemstvă ategea un numâr de 
deputaţi pentru adunarea zemstvei guberniale. In Basarabia fie- 
care adunare finutalä trimetea cinci deputaţi. La aceştia se a- 

u de drept: 

RK ai) finutali ai nobilimii ; 

2) Preşedinţii direcțiilor zemstvelor ținutale ; 

3) Şefii serviciilor agriculturii, domeniilor statului şi co- 
soanei ; 

4) Reprezentantul cultului ortodox, 

Aa era prezidaţă de Maregalul nobilimii. 

Această adunare se făcea odată pe an; sesiunea, dura 20 
zile cu drept de prelungire cu voia guvernatorului, care puiea 
permite şi adunări extraordinare. Adunările zemstvei guberni- 
ale se deschideau şi se Inchideau de guvernator, 

Adunarea generală Tal alegea organul executiv: direcţia 
zemstvei guberniale, compusă din pr te şi membri. Zemstvoul 
pue din Basarabia avea un preşedinte (ultimul a fost D. 

i membri. 

o KS, gubernial avea aceleaşi atributiuni cagl e qd 
nutale, dar nu privitor la un ținut, ci la tot guvernămintul, 
a plus avea dreptul : 


52 VIATA ROMINEASCA z 
4 EE EE 
1) A da ordonanţe ; 
2) A Ingriji de asigurările mutuale è 
7 A gr Împrumuturi : 
5) A stabili Tate sv larearocelo ; Istruge 
) A sta ndatoririle populaţiei pentru d rea in- 
sectelor şi animalelor vătămătoare ; 
6) A fixa taxele pentru distru ri agricole, pășune, etc. 
In genere, atribuţiile priveau „foloasele şi nevoile locale,“ 
Supravegherea regularităţii şi legalităţii activităţii zemat- 
vel se făcea de red şi de un consiliu compus din: 
vernator, mareşalul nobilimii, viceguvernator, administrator. gu- 


Hotäririle zemstvei, unele erau supuse aprobării guverna- 
torului, rae, altele nu se supuneau a- 
probării. 


Dacă guvernatorul nu confirma vre-o hotărire, atunci ea 
se cerceta de cäträ consiliul său. 

Dacă acest consiliu confirma părerea guvernatorului, ea 
ră minea definitivă, de nu, hotăra ministerul, 

Hotăririle, care urmau a fi supuse Ministerului de Interne, 
se prezintau de guvernator cu avizul Consiliului său de control. 

Orice hotărire zemstvei se comunica guvernatorului şi 
Se aştepa două siptămini fără inceput de executare. Dacă gu- 
vernatorul le găsea nelegale, atunci le da fn cercetarea Consi- 
liulut său ; dacă Cons 
rirea lui devenea executorie ; de nu, se 


Care, sau confirma hotârirea Consiliului, sau raporta la senat, 
propunind schimbarea, 


Hotărtrile protestate de guvernator, din cauză că nu co- 
respundeau scopului, se prezentau là ce 
Vernatorului şi cu hotărtrile acestui Co 
misterului de inerne. Ministerul putea să le confirme, sau să 
le prezinte prin Consiliul de Min 


Istri, Impăratului sau la Dumă. 
Guvernatorul avea dreptul de a 


revizui zemstvele - 

stituţiile pendinte de ele, a cere expl a 

observate şi a proptue Indreptäri, 
tut 


Toată instituția zemstvei avea la bază impozitele sale pro- 
prii, a special asupra pămintului şi imobilelor. 


bruste gi fara să apese in au uedi an în n tără sur 
r apese în mod sensi | $ 
date și ținute in | pulația, fiind gra 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 53 


zemsiva era : i 
Czech de administraţie locală, bazată pe colegii e- 
lectorale cenzitare si de „ avind un cerc restrins de ac-, 
tivitate ; „foloasele şi nevoile locale“, dar numai cele materiale : 
aprovizionare, ajutor săracilor, sanitarie, veterinărie, construc- 
de şcoli şi drumuri, agricultură. Zemstvele cheltuiau cu şco- 
K dar conducerea, programele, limba, etc, brau if minile 
organelor statului. ` diodă d 
vele numeau funcţionari, dar rnatorul, nic 
age contiris său oricind pe orice funcţionar. 
Al treilea element e paz tară insti n a iz ret wäi 
f supraveghere, control şi supunere organ 
S tier à electivă, direcţia zemstvei se confirmă de 
organele statului şi în caz de discordanţă între organele statu- 
lui şi e electoral, statul numeşte organul executiv. jé 
aleasă, direcţia zemstvei era responsabilă, nu at 
In faţa alegătorilor, cit în faţa organelor statului; papi og 
şi membrii direcţiei zemstvei sint funcţionari de stat, an grade, 
decoraţii, inaintări, în cadrul funcţionarilor statului şi rîu su- 
puşi pedepselor disciplinare caşi toţi funcţionarii statului. Func- 
ționarii numiţi de zemstvă, nu puteau intra în funcțiune fără e ei 
area guvernatorului, Care mavea de dat seama de ce agrează, și 
de ce nu à $ 
- re a zemstvej nu era executabilă, fără apro- 
varie ti o ter? a guvernatorului. In caz de neïntelegere, 
procedura apelului era aşa de lungă și uşa de complicată, în- 
cit un rezultat chiar pozitiv, era aşa de tardiv, încit îşi pierdea 
valoarea lucrului în sine şi degenera, fie intr'o luptă perso- 
"o luptă politică. 
am. Geck e Didier cu trecutul şi cu masele locale din 
Basarabia, zemstva era o instituție străină care nu se deosebea 
de instituţiile statului rusesc; ea încasa impozite, îngrijea de = 
veri şi capitaluri, (drumurile şi podurile erau cam neglijate, dova - 
starea lor de astăzi, care nu se deoscheste mult de cea dela 
1869); poşta rurală (scrisori etc.) în toată Rusia şi in Basara- 
bia era rea şi a rămas rău organizată —celăţeanul trebuia să 
se ducă la Voloste (reşedinţa plâşii mici) ca să capete cores- 
pondenta ; în schimb poşta cu c pentru transportul S 
narilor era bine organizată ; telefoanele s'au întrodus tirziu de 
tot, erau putin răspindite, numai în unele județe şi nu profitau 
țăranilor moldoveni ; de spitale şi instituţii de binefacere, zemst- 
vele s'au ocupat mai deaproape şi au obținut rezultate 28 
moase ; o altă instituţie bună şi de care s'au ocupat zemst- 
vele, era instituţia asigurărilor mutuale obligatorii, bine orga- 
nizată. à da 
acestea erau deservite, făcute şi conduse 
Pop a Fără nici-o exagerare, 80—90 la sută din func- 
ționarii zemstvei erau importaţi în Basarabia, fiind Rusi sau 
Armeni, Greci, Ruteni, Poloni-rusificaţi. /nstituția nu servea de 
cît statul rus şi pentru rusificare. 


Sa VIATA. ROMINEASCA 


Asupra activității zemstvelor basarabene, prințul Urusov, 
fost guvernator al Basarabiei, spune : „Zemsiva era reprezen- 
tată mai cu seamă de proprietari, țăranii n'aveau insemnätate, 
In lucrări nu era perseverență şi constantă. Era tendința de a 
se face totul luxos şi larg, aşa cum s'a făcut muzeul şi ospi- 
ciul dela Costiugeni, După ce le-au construit, au văzut greută- 
lle de întreținere. In general se vedea lipsa gindirii serioase, 
care caracterizează pe basarabenl: Intäiu taie, —apol măsoară şi 
după măsură văd că au tăiat prea mult.” 

In altă parte, despre proprietarii din Basarabia spune; 
là conacurile moşiilor lor se găseşte mare lux, dar nu sini 


sie; moşia este o sursă de venit, care trece din mină în mină. 
De obiceiu proprietarii din Basarabia își 
vila şi un petic de pămiat, restul il dau în arendă de cele mai 
multe ori la evrei. Lux aparent, dragoste de trai orăşenesc, 
dorința de a cistiga mult şi de a cheltui şi mal mult, acestea 
sint trăsăturile care impresionează la proprietarii basarabeni şi 
explică lipsa lor de tradiţii şi rezistenţă. Averi mari trec re- 
pede din mină în mină,“ 
„Inconjurată de o natură bogată, in Basarabia domneşte 
lenea şi lipsa de grija. Populaţie puţin cultă, bogată şi liniş- 
tită, proprietari uşurateci, plini de bucurii, societate cu multă 
condescendenţă pentru slăbiciunile sale şi ale altora, cu iub re 
de strălucire exterloar şi cu dorința de a plăcea stäplairii ; 
puţină muncă şi caracter, multă ospitalitate şi oarecare liber- 
tinaj în moravuri—aşa este în trăsături generale Basarabia.“ | 


7 
Oraşele 


Influența administraţiei imperiale ruseşti în Basarabia s'a 
resimţit mai cu seamă asupra oraşelor. 

Subt stăpinirea timpu ui, factorilor economici, culturali, po- 
litici şi administrativi, ele au evoluat şi dacă nu au luat un ès- 
pect rusesc national, căci nau nimie dela poporul rusesc, unele 
au căpătat totuşi un aspect de Oraşe din imperiul rus. Lucrul 
acesţa era cu atit mai uşor, cu cît la 1812 în Basarabia nici 
nu erau oraşe propriu zis, ci mici tirguşoare, Intr'adevâr, cer- 
cetind diferite surse 2 găsim următoarele date asupra orașelor 
din Basarabia din acel timp. 


1 Urusov, pag. 54, 142, 145, 131, 152). 

2 Lucrările Comisiunii arhiv. Basar., vol. I şi vol. Iil, Chişinău. 

1) Hotinul avea la 1808, 648 gospodării (340 evreesli, 297 moldo- 
venesil, 11 armeneşii), 

2 T acluală, Benderul de aliădală era la 1808 impreună 
cu mahalaua Lipcanii un lîrguşor cu 331 gospodării: 169 moldovenesti, 


+ 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUTB IMPERIUL RUS 55 


~ Administraţia rusească a căutat pe ci îi era posibil să 
ege een tirguşoare în oraşe şi să le dea un aspect 


101 evreiesti, 52 lipovenesil si 9 armenesti. La 1827 Sep cu maha- 


lalele Lipeanii și Borisovca aveau 5099 suflete : 2740 baji si 2349 
femei, impăriiii vs i zm à | Z 
Clerici ortodocşi 20-11 Boer me 51-29 Moldoveni su 392 

lipoveni 3- 3 Birniel: = _- Bulgari = 
Foşti militari 20-49 Ruși 210-301 Lipoveni ` Ze 
Forti funcjionari 36-55 Ucrainieni 798-675 Molocani 


-402 Eer. botez. pa À Re 

area + 

Hal Se eieşii, 16 sirbesil. La 
därii: 168 moldovreneşii, 132 armenesli, 18 evr Hh, 

1827. avea 9770 suflete : 5527 wm 4245 femei, impärjiil astfel b E 


Gi PPR E H L 54-58 Rusi 1986-1080 
mue in CR SÉ Ucralneni e 1897. 144 
tari 17 8 Moldoveni 558 Uu 
Rupiaşi 6— 5 Greci + te 
Es Le ăia 

Birnici ~ 5369-4118 grme: na 1% 


, boeri şi asemenea 9 (moșia visieraicu 
rh D alie le 11816 aveau + 5 preoți, 1 diacon, 2 CE À 1 ses 
3 mazili, 12 ruplasi. Birnici: 262 gos ri, 14 văduve, LS (rk 
ghengt "creștini şi armeni 42, Jidovi 244 (moşia comis exan 
Pa 


) Iul (4846) avea: 6 preoii, 1 diacon, 4 dascăli, 
3 A CA pi era ce ` ruplasi de visterie, 3 pontelniceli, 1 vă, 
Made : 247 vspodari, 46 văduve si 44 burleci; bez armeni și ES Es 
' 7) Salut Frumoasa (actualul Cahul) avea „5 preoll (1 uvi de 
preoi) 2 diaconi, (1 văduvă) 1 vălămar, 2 maa, 1 pps GR ie 
ospodari, 10 văduve, 12 burlaci, 9 fidani”. (C pede e Area 
Alci la 1840 pe numele soției guvernalorului F . 


lezal Cahul). ab, 
: 478 podării : 395 EE P 
eg “La 1827 de 3671 suflete; 2155 bërbeit, 1516 
femei, Impärtift astlel : 


Ka BE 
i 22—25 Rusl a 
ste hrs 14 15 Ucraineni 572 
Țărani birnlci 2119-1450 Moldoveni 


gani UE 


24 negus- 
4 mazili moldoveni; 1 preoi, 7 negustori și i văduvă armeni, 

laci; jar birnict : 86 gosi 

den i arge Ae ie baros lui. iordache Roset visiierul we 

E 

LA negus $ , 

SC, Rer burinci (moşia şi lirgul lul Aga Neculai Ro 

se! dia Moldova (1846) 

l, moldovenesc de pesie Nistru 
crea CN doses, 2 dascăli, 1 pălămar, 1 mazik Brnici 


ZE ` fee, ue, T 


Wi y ~ în O 

ape we 

| _ 

56 VIAȚA ROMINEASCA ` MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS. rs. ` 
——— einem F ` nl 


urban şi rusesc. In acest scop, toţi fugarii din Polonia şi U- 
craina nu- mai erau urmăriţi şi trimişi la vetrele lor. Evreii » 


erau un timp de dări. Creștinilor li se e 
negustori, care veneau să se stabilească în special în Chişinău 


locuri de 
case şi prăvălii, eftin sau şi pe gratis: Toate a eee i i 
fi dat vre-un rezultat dacă nu exista un curent permanent 
imigrare din Rusia, Polonia şi Ucraina spre Moldova, provocat 
de stările de peste Nistru, unde ţâranul era sclav, Evreul bat- 
jocorit, şi Rusul de rit arhaic # rsecutat. De avan- 
tagiil oldo căci stabilindu-se 
În oraşe erau scutiți de pot i corespondenţa oficială dela 
începutul secolului trecut între ispravnici şi guvergatori  dove- 
deşte acest lucru. Dar toate aceste mäsuri administrative, a- 
vantagii şi curente var H dat rezultate, dacă nu era substratul 
economic, care a tins în toată Europa din secolul XIX şi în a- 
ceastă parte a lumii la trecerea dela gospodăria pastorală la 
cultura cerealelor, la comerţ din ce în ce mai intensiv H la 
urbanizare. 

Cum insă la această urbanizare în Basarabia prezida im- 
petiul rus, era fatal ca unele orage de aici să ia aspecte oare- 
com ruseşti, cu atit mai mult cu cit întreg comerțul, în loc să-şi 
ia calea naturală de scurgere spre Dunăre, Prut, era îndrep'at 
peste Nistru, pe unde se expediau produsele şi se importan fa- 
bricatele industriale, Procesul acesta s'a făcut încet în curg de 
100 ani. La început era foarte încet, şi de abia în ultimii 30- 


270 gospodari şi 5i văduve, 64 burleci. Dughenigii creştini şi 
armeni 15; fjidovi: 315 gospodari, 2 văduve și 19 burlaci ; 
12 boieri si oameni de alte lreple (moşia lui Alexahdru si Gheorghe 
Caniacuzino). 

12) Rascovul (1816) avea : 4 preoll, 1 diacon, 1 pälämer : 2 mazili, 7 
Gaia" Birnici: 119 gospodari, 3 burleci, 88 jidovi (moșia minăslirii 


15) Tirgul Turora (Călăraşul de astăzi), (1816) avea : 2 Li 
dascăl, 1 pălămer. Birnici : 88 gospodari, 5 văduve gi 12 Barton eu 
stolnicului Matei Riscanu); 

14) Tirguşorul Telenestil (1816) area: 4 preoți, 1 diacon, 2 das- 
căli, 2 pälämer! ; 5 mazili, 1 văduvă de mazil ; 25 greci cupe|!, 11 peli- 
pont (pores 
tarului Feodosie Gheorghiu). 

13) Tirgul Céusonit (1816) avea: 2 preoți, 1 diacon, 1 dascăl, t 
108 gospodari, 3 văduve, 21 burlael. 

16) Tirgul și mahalaua Leova (1816) avea 3 preoli, 1 văduvă de 
Preol, 1 diacon, 4 dascăli, 5 pălămari, 3 mazili, 3 ruplasi. Birnici: 185 
gospodari, 8 văduve, 6 burlaci ; (moşia spătaralui lon Sturdza), 

17) Tirgul Renile (sic) aveau ln 1816: 2 preoți, 1 văduvă 
de preot, 1 diacon, 2 pălămari, 5 mazili. Biralei : 217 gospodari, 
14 văduve şi 19 burlaci, ter la 1827, 2066 sufleie, 1227 bărbaţi și 859 fe- 


40 de ani s'a simţit mai puternic prin legături de căi ferate, 

Clerici ortodoxi 13-18 Ru Lä Lë creiare de bänci, etc., Ven, Wem că la 1912,-14,7*/ din popu- 
Foști miliari 3— 2 Moldoveni 360-309 lafia Basarabiei era urban 

Replay 6- 8  Ucrainieni 306-154 Clădirile statului, purtind vulturul cu două capete pe fa- 

Țărani birnici 10352-839 Geen 150-119 tadā, bisericile cu inscripții şi piciari slave, şcolile şi bibliot:- 

Gg Tis cile cu cărţi ruseşti şi portretele țarilor, monumentele țarilor 


98 
8) Tirgul Foleşiii aveau: 4 preoți, 2 văduve de preoți, 3 dia- 
conl, 1 pălămar, 1 dascăl, 4 mazili, 1 ruples. Birnici: 444 gospodari, 
32 burlaci (moşia lui lon Balș). Negustori dughengii creglini buni si 
ră! 97 si 14 meste t. 


19) Izmail moldoveneste Siaii (Smilui) la 1827 avea: 


pe străzi, botezate cu numele divergilor Impärati sau scriitori 
ruşi, care au avut singura legătură cu această țară de a fi fost 
exilați aici, sau de a fi câlătorit pe alei cindva în suita unui tar, 
pe cind nu erau nici drumuri de fier; gcolaril, funcţionarii şi 
militarii în uniforme cu insignii şi decoraţii imperiale, care a- 


B. E. 
Clerici orlodoxi 28-20 Ras! 1500-4519 copereau origina şi naționalitatea lor diversă (Ruşi, Poloni, Ar- 
KE - Moldoveni 683- 589 meni, Greci, Ucrainieni, Moldoveni, etc), prăvăliile cu märfurl 
r lipoveni 5 = 3 Bulgari A E internaţionale şi inscripții ruseşti, dădeau impresia câlătorilor 
Călugările — 15 Armeni 147- 120 că oraşele din Basarabia erau complect rusificate, Aceste as- 
Militari rezervișii e ZA Soest 300- 290 pecte erau mai intense în Chişinău, mai putin EE la Acker- 
- vre D 
Trani sc birnici 1500-1212 Tigani Send man, Izmail, Bender si scădean cu totul la Orhei, Hotin, Noua 


T 26 
N'am găsi! datele privitoare la Chișinău, dar prin analogie putem 
deduce că Chișinăul, care nu era reședință decit dela 1816, nu putea 


Suliţă, Briceni, care şi-au enen area primitiv. Dacă se 
D mel mare ca Orhetul din același timp. Despre Chișinău în epoca e- 


cerceta Insă subt poleiala imperia importaţie și se exa- 
mina substratul real, se găsea cu totul altceva. 

Din statistica oficiala din 1912 populaţia urbană din Ba- 
sarabia era formată din: 


lient, fiecare cu limba, obiceiurile şi îmbrăcăminiea lor. Ruși erau pu- Evrei ! 37,2 /o 


După Invazia eterisiilor din Moldova, iată cum esie descris Chi. 
şinăul (Veliman): „in loc de 12 mii de locullori erau 5; mil cu emi- 
granilt greci şi Moldovenii”, 


Casso, pag. 205, Ucazul 31, Oct. 1817, 
2 Acessla numai la începutul secolului trecut. 


1 „După cercetarea iăculă de o comisie specială in sudul Rusie! 
la 1900 din Kette, primăriei Odesso, numai 117. din evrei ştiau ceti si 
scrie rusegle." (Urusov, pag. 314). a 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rust 244, cu functionari; Soldați, etc. 
Ucrainieni 158, e 
Moldoveni 142, 

Alte neamuri 34, 


Astfel incit oficialitatea rusească, În centrele urbane cele 
mai susceptibile unei acţiuni de stat mal puternice si mai e- 
ticace, nu a ajuns decit să creeze un aspect exterior bizuit pe 
$ mică ră puer dE cu atit Gei mică cu ch urbanit 
ormau a 14,7’ din popul ar şi 24,4 decla- 
rai Ruși, precum şi acei 15,8 pc arr A subt pre- 
slunca împrejurărilor imperiale, examinaţi de aproape, nu sint 
tocmai Host şi Ucrainieni ; fun uniforma, prezenţa în şcoală, 
interesele fiscale și financiare, i-au făcut pe mulţi să-şi ascundă 
sîngele, rasa, trecutul şi aspiraţiile. Sint sigur că mulţi din a- 
cești Rugi şi Ucrainieni din Basarabia sint actualmente buni 
Poloni, Letoni, Estoni, Lituanieni, Gruzini; Armeni, Greci, etc., 
întorși în patriile lor, lar mulţi s'au declarat şi buni :Romini. 
Cunoastem şi personal multe cazuri de acestea. 
utind impărţirea populaţiei din. Basarabia după ocupa- 
fluni, 1 găsim urmatoarele cifre la mie : 


` Administraţia, justiţia, poliţia, servicii publice 15 
Militari 


10 
Clerici 8 
Activitate şi servici! private 44 
Rentieri, Kaes 15 
Agricultur 757 
Industrie şi meserii 70 
Transporturi 11 
Comert 63 
Alte ocupaţii 


9 
In legătură cu cifrele de mai sus, analizind populaţia ur- 
bană din Basarabia mai de aproape, gâsim o serie de stra- 


Ip în pă de diferite rase şi nat: Evrei, Armeni, Greci 
Bulgari, Ger 
Ruşi si se credeau rusificali, cum şi erau în mare măsură. 

Dar aceste două pături formau o intimă minoritate, cu a= 
tit mai mică, cu cit şi oraşul era mai mic, 

Negustorimea mică, meseriaşii şi mahalalele, adică marea 
mulțime de populaţie, chiar cind nu erau moldoveni, fn mare 
majoritate vorbeau această limbă, pentrucă altfel nu puteau 
să-şi exercite funcţiile lor sociale In marea masă moldoveneas- 
câ rurală, cu care erau în legătură şi de pe urma căreia trăiau. 

cit oraşul era mic, mai cu ag masa rurală avea o mal 


ëm 


1 Lașcu, Basarabia, pag. 73, 74. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 59 
mare influenţă asupra populaţiei, silind-o să invete limba mo! 
A Ep cor mp 


cind rală nAvêles i d'St D | pe 
ind masa rural n i pe ne me- 
serlaşi să le vorb şi să se tocmeascä în limba moldove- 
Cu Mc: este incontestabil că oraşele 1 din Ba- 
sarabia, în special Chijinăul, mai cu seamă prin şcolile lui se- 
cundare şi apoi prin Instituțiile administrative, politienesti, {:- 
dice si îi şi chiar prin comerțul mare, erau puternice 
centre. de învăţare a limbii ruseşti si de rusificare. Efectul a- 
cesta se resimțea insă mai cu samă asupra unor anume pă- 
turi din urbani şi asupra unui număr foarte restrins de rurali. 
Oraşele din Basarabia nu erau centre de producție 2 ci nu- 


1 Cel mai importent oraş din Basarabia, Chișinăul, avea inainte 
de războiu circa 120 mil locuitori (40 /, șliulori de carie. Reşedinţă a 
gavernalorului şi vice gurernalorului cu cancelariile lor şi cu admi- 
nisiralia gubernială, cu tribunalul unic pentru întreaga Basnrabie, cu 
Administraţia financiară singură pentru înireaga Basarnbie (in oraşele 
linulale erau numai casierii) cu Adminisiralia spiriluală (consistoriul) 
administrația militară, şcolară, ele. cu 20 biserici ortodoxe, 40 sinagogi, 
o biserică catolică, una lulerană, cu circa 140 scoil dinire care 10 se. 
cundare, juca rol însemna! ca centru adminisiraliv şi comercial. Area 
crea 1500 iniraprinderi comerciale si circa 60 industriale (mori, tăbă- 
cérli, distilerii, ee] 

Cetatea Albă (altădată Oliuza, Tiras, Alba lulia, Mon Castro 
sau Marrocasiron, Ferievar peniru Unguri şi Ackerman peniru Turci 
si Ruși) avea inainte de războiu circa 25 mii locultorti, comer} înfloritor 
in minile Evrellor, Armenilor si Grecllor, 2 licee, o şcoală normală, 
școli medii si o serie de instituții (inuiale locale. 

Tighina (Benderul Turcilor şi Rasilor) avea inainte de războl circa 
4! mil locullori cu circa 325 întreprinderi comerciale. cu instituții "eg, 
tale și cu 2 licee. 

/zmailul (Smilal) avea Inainie de război circa 30 mli locuitori, 
.Populslia este de diferite neamuri, predomină Moldovenii, Ruşii zi E. 
rel" Pori cu comert) insemnat. Afară de instituții administrative finu- 
tale, 3 şcoli secundare plus 2 la Bolgrad. 

Orholul avea circa 15 mii locuitori cu instituţii |inutale, cu circa 
150 întreprinderi comerciale, cu un Heen de fete. 

Hotinul avea inainte de războlu circa 21 eut loenitori, cu 4 biserici 
ortodoxe, 15 sinagogi, o biserică armenească, 1 liceu, 4 şcoli primare 
si circa 175 Intreprinderi comerciale. 

Soroca (Olhionia genovezilor) avea înainte de războlu circa 17 
mil locuitori, ca circa rss înireprinderi comerciale, cu instilații jinu- 
lale, cu trei școli secundare. 

"Baltile inainte de războla steen circa 20 mii locuitori, circa 200 în. 
lreprinderi comerciale, 2 licee. 


A 


2 
tabelei Ze aici. Stelislica arată erisienja a 941 (apară cu 8662 lu- 
are ; 
1) morărilul cu 6198 mori cu 4231 lucrători (sin! și 2 fabrici de 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 
GE CA S L O 


mai intermediari de credit, schimb, 1 administraţie şi consumatie 
intre centrele ruseşti şi masele moldoveneşti. 

Oraşele din Basarabia erau administrate de consilii mu- 
nicipale alese. Sistemul alegerilor a fost fntrodus dela 1870, 
Dreptul de a fi alegätor era foarte restrins. Este caracteristic 
că administraţia aleasă s'a admis tocmai la 1870, adică atunci 
cind rusificarea oraşelor şi încrederea în alegătorii cenzitari era 
deplină aproape. 


Dr. P. Cazacu 


2) fabrici de spiri 51, cu 564 lucrători. 
3) fabrici de bere: 12 cu 196 lucrălori si o fabrică de drojdie 


o fabrică de zahăr (Zorojani Holin) cu 400 lucrălori 
pairu fabrici de tulun cu 136 lucrători 

6) fabrici de olol 6 cu 235 lucrători 

à fabrici de piele 3 cu 8 lucră'ori 

8) fabrici de săpun 8 cu 30 lucrători 

leresirae 6 cu 486 lucrători 
leva mici fabrici de olane, cărămidă, ciment, leracolă, postar, 
turnătorii eic. fără însemnălale. 
umărul meseriașilor din oraşe (croitori, dulgheri, pietrari, elc.) 

era SC de circa 20 mil din care 41%, meslerl, 53°, calfe si 26'/, 
ucen 

1 Judecind după certificatele eliberale de lise In 1912, în Basa: 
rabia erau 28.297 înireprinderi comerciale siabile, din care 25 în o- 
rase. Se crede că bilanțul lor era de 66.966.000 ruble aur. 

Maria principală bine infeles că erau grinele, vinul, fructele, lu- 
tunul, vitele, Ina. y 

Cum însă călle de comunicație în Basarabia gr existau, co- 
merjul mergea foarie incel și greu. Intr'adevăr, în asarabia nu existau 
aproape de loc şosele afară de circa 540 km., iar călle ferale aveau 
circa 800 km. Pe Prol, Nistru și Dunăre erou şi linii de navigație, des- 
tul de insemnate. 


îm 


d 
OR 


Scrisori cätre Simforoza 


— 


IV 


Crede-mă, scumpă Simforoză, că nici eu nu sînt bucuros 
de atitea zile mute, scurse peste cea din urmă a mea scrisoare. 


gregârilor fatale, din jarul nostru şi din noi. Bucur tel Mă 
u numai pentru că mi-l aduci aminte, dar pen- 
in mine, ori de chte ori prind un ceas de o- 


lată unul din aceste ceasuri. Mă aflu, de alaliäeri, undeva 
In valea Prahovei, faţă în faţă cu Bucegii. E o zi cu cer In- 


nalt, fără nici un strop de nouri, clară À 
toată valea subt torentele de aur ale A came MĂ re 


sevă care Începe să 
fiecare 


să se că In horboticä , pe creangă. 
Sintem et piept de munte şi căldurile care au dat | si. 


fm pr dl i pist aici, niel măcar In lulle, nude 
H ag şi mai prielnic mingfe soarele 1 
le si poenile descoperi e veer 


le rc e petrifica x 
ur avă munţii suri. In scobiturile, in faldurii, cotloa- 
nele şi pe scăfiriia lor pleşuvă stă Sa, lui biet De a- 
titea zile soarele trece peste ei. Multe zile — până la toamnă— 


62 VIATA ROMINEASCA 


va tot trece peste ei, dar fără să poată să şteargă de istov a- 
castă iernatică podoabă. 

Printre brazii care incep să năpirlească, prin adăposturi, 
prin jghiaburile greu ajunse de soare, zăpada coboară, fisii-fisii, 
pănă spre brlul uriaşilor. De aci în jos, pirae şi pirăiage ne- 
numărate colcăesc subt frunzele de an, destupă albii vechi, sapă 
albii nouă şi, licăritoare şi grăbite, se aruncă în guvoiul spu- 
megos şi larg, plin de vuet şi de reţele, care Impinzegte a- 
ceastă vale, j 

In jurul meu, răzbesc, prin străvezii cortine de copaci, 
frunįi de vile, cărări albe de soare şi liniile negre ale cl fe- 
rate. E dimineaţă gio- ge şi între crestele bătrine—alb tăiate 
in albastrul infinit—şi ceardacul meu trec mil de unde aurii, se 
clatinä mii de sfircuri verzi şi se fnalță eternul imn al vieţii 
ee ritm duril ti grijile si in iți des 

preşti gindurile, eşti grijile cu un suspin > 
chizi Ni mingea ira ui Mister care se îmbracă In tihna gi fn 
frumuseţea ceasului de faţă! „Doamne, bine este nouă să fim 
aici! Dacă voesti, face-volu alci irei colibe: ţie una, şi lui 
Moise una, şi lui Ilie una...“ (Matei, 17, 4) Subjugătorul şi nai- 
vul dor al lui Petru răsare dela sine, imbietor şi sfinti... Să 
ridicăm, în acest frumos loc de popas, o colibă Mintultorului! 
Sa ne întoarcem spre mărturisirile de an şi să le legăm cu si- 
tuatis de azi. 


+ 
D Li 


lubitä amică, anul trecut 1922, la inceputul toamnei, am 
intrat în clerul Bisericii noastre Ortodoxe. Era un gind care se 
izbindea după douăzeci şi cinci de ani de pregătiri, de aşteptări, 
de aminări, de răzgindiri, dar de neincetată şi tainică ascensiune. 
Mă dädusen în vorbă cu prietinii, îi vestisem pe unli despre 
viitoarea mea preoţie, dar lucrul părea greu de crezut şi era, 
mai curind, considerat ca o fantazie de scriitor, pentru care nu 
poţi să ceri o serioasă zi de scadentä. Totuşi, s$ a a so- 
sit cu bine în zilele de 20 (7) şi 21 (8) Septembre 1 cînd 
am fost hirotonit—in Catedrala Sf. Mitropolii din Bucuregti—in 
prima zi, diacon, lar a douazi, preot. Cu această faptă din viața 
mea, am uimit şi am răsturnat multe concepţii (care mă priveau 
pe mine) timide şi unilaterale, am bucurat pe citiva amici ecle- 
stastici şi laici —am întristat pe alții, dar în deosebi am pus o 
concluziune necesară unul sfert de veac de viaţă. 

Ti-aduci aminte că în anul 1899 am părăsit, cu revoltă, 
facultatea de litere şi de filozofie şi am trecut în facultatea de 
teolo Eram atit de stäpinit de sentimentul meu religios, atit 
de plin de pr mele şi atit de sigur de telurile mele, Incit 
am răbdat, fâră să murmor, mediocritatea aproape unanimă a 
noilor mei profesori, lipsa oricărui zel apostolesc din partea lor 


SCRISORI CÂTRE SIMFOROZA 63 


Cu toate acestea am mers inainte, în viforu! 
şi În iarna contrazicerilor, A doua zi, după ce Bee? 
genial ER Kee? să sint licenţiat in teologie, am ple- 
—pe. atu t Coroana Ha ~ 

Gg Universität de acolo să mă admită candidat ere 
a teologie. Timp de şase ani (1993—1909) am trăit Intre Cer- 
näufl şi București, t de sărăcie, impovărat cu o familie 
care sporea şi, la urmă, oblojit cu o slujbă de subşef de blurou 
S Administraţia Casei Bisericii. In 1904 am început să-ţi scriu. 
n 1908 şi 1999 am biruit —cu zile lungi de recluziune şi de 

examenele de doctorat şi am revenit, definitiv, în Bucu- 


tat …, defensor eclesiastic“, în ierarhia administrativa 
ap în anul 1909, am cerut Mitropolitului Primat T dio 
a primit în cler. Dar n'am avut nici o trecere, Pe primul plan, 
mg acela, era o mare intrigă bisericească şi orice alte 
probleme si interese erau intunecate. 


văd dacă este cu cădere să înfilnțăm in unele locuri de munte 


k Cutreerat țara, 
tul, jja. codri, munţi, plaiuri, Oltul, Oltețul, Jiul, Siretal, Prr 


Celei, pe malul Dunării m'am întilni 
Constantin Fierăscu. cu Sicibidel și eu Aug e + 
Vo Gloria Constantin ruinile Sicibidei şi cu jocul co or, 
peştii-de- Pădure, din judeţul Praho 
tului schit Rosi e e e 
ee: GEN oara, am avut vedenia maicii Rahila, epitroapa 
ntre G 
e Dionis hac rd (Mehedinţi) Şi gara Filiași am trăit noaptea 
e muntele Arşiţa, intre Agapia si Se j 
iii z Varsänufie şi legenda lui SA sl Pelana 7 
a a: Cladova şi la Costol, pe ţărmul Sirbesc, intr'o neuitată 
e Ptembre, am urmărit fantoma lui Popa Tonea, iar de 
en pe culmile Mätäretu $! Grädetu, am văzul, în văzduhul 
p Tee lge pas, Lever lui ispitire... 
schiţele mele Maica Frăsi 
Invăluiriie, cumpenele şi părerile mele de ha din Da Celei 


64 VIAȚA ROMINEASCA 


de reverie şi de literatură. Cu cit agoniseam mai mult această 

măgulitoare deşertăciune care este notorietatea literară, cu atita 

ne ma in mine o preocupare şi o tristefä pe care vreau să fi 
uresc. i 


Observasem altădată, în anii mel dela teologie, că mulţi 
din seminariştii cel mai bine înzestrați părăsesc drumul de pănă 
aci şi se strecoară în celelalte facultăţi. Era o veche gi vino- 
vată tradiţie a leviţilor noştri, ca fruntaşii lor să dezerteze dela 
altar şi să intre în carierele civile. Creşteau în seminar pănă pe 
la clasa a şaptea, a opta, şi apoi, după ce dădeau examenul de 
bacalaureat sau vre-un examen de diferență, ziceau un aefernum 
vale! Bisericii lul lisus Christos. Cind mu se putea aşa, se în- 
scriau în facultatea teologică, trăiau subt acoperişul internatulut 
teologic, dar pe nesimţite treceau în altă facultate, în favoarea 
cărpia trădau pe cea dintäiu. 

Există azi în amphiteatrul nostru social—printre oamenii 
cu Situaţia făcută şi cu nume onorăbil—un mare numär de se- 
minarişti transfugi. Militari superiori, medici cunoscuţi, iluștri 
profesori universitari, funcţionari mari şi mici, profesori de tH- 
ce... În majoritate oameni serioşi şi destoinici: ascund în sufle- 
tele lor amintirea dezertării dela preoție, Cunosc un mare dascăl, 
ascultat şi sărbătorit—retor de mina întâia şi scriitor abil—care 
a părăsit seminarul lui peoria după patru sau cinci clase 
terminate, şi a sosit în Bucureşti, îmbrăcat în uniforma semina- 
rială, adică în giubea şi cu cuculion. 

Pe vechiu! drum pe care fugiseră dela seminar şi dela preo- 
fie atitia predecesori, unii dintre ei ajunşi apoi oameni de seamă, 
fugeau şi acum, în timpul meu, destui cunoscuţi, dacă nu chiar 
colegi. Intrasem În lumea teologică si bisericească—spre marea 
mirare a lumii laice, în care trăisem pănă la douăzeci de ani— 
zelos convins că volu fi un luptător și un insufietitor religios. 
Gaäsisem în mediul cel nou o mediocră pricepere pentru mine, o 
imensă paragină sufletească, o crescindă apostazie de sus şi 
până jos. Dar cine era de vină, în primul lo:? Erau tocmai 
acei seminaristi bine înzestrați, dar fără bravură, care fugeau 
sistematic de preoție şi trădau Sfintele Sacramente, läsindu-le 
pe mina celor mai nechemaţi, celor mai null şi mai grosolani 
din contingentele lor. Erau de vină tocmai acei däruip dezer- 
tori care speriindu-se de neroadele noastre prejudecăţi, împiedi- 
cindu-se de umila condiţie socială a preotului ortodox, ruşinin- 
du-se de hainele lui cele largi, gi de căciula tradiţională: lepa- 
daseră Ințelesul preoţiei creştine şi părăsiseră pe Domnul, în 
noua Ghetsemani din zilele noastre, 

lată pentruce, în anii izblnzilor mele literare, nu puteam să 
vit că sînt la fel cu toți acela pe care fi osindeam cu tărie în 
inima mea, ca transfugi şi călcători de jurämint. Mai mult dech 


ke CN 


SCRISORI CĂTRE SIMPOROZA 65 
te 


atit. Mi se părea acum, cind lisus Christos îmi fngäduise să 
slăvesc numele lui, în literatura rominească,—lucru nemaipome- 
nit din zilele lui Eliade Rădulescu—mi se părea, cu atit mal 
virtos, că vechea mea datorie a sporit însutit si că ziua ei de 
plată se apropie sărbâtoreşte, e 

Peste toate acestea, mai veneau şi alte preocupări şi alte 
realităţi sufleteşti, despre care vom vorbi altădată, Intre ele, 
iată şi hotărîrea mea de odinioară să-ți vorbesc despre Mintul- 
torul şi să te fac să Intelegi ce este împărăţia lui cea din inima 
mea. Am Început altădată, pentru dumneata, un roman apolo- 
getic si cu toate că au trecut de atunci aproape douăzeci de 
ani, nici azi n'am renunțat la planul meu. Dar romanul s'a scu- 
turat şi s'a uscat! A as, nebiruit şi viu, numai proectul a- 
pologetic. 

Sint ani de zile de cind mă auzi vorbind despre credinţa 
mea creştină, i-am spus de atitea ori: Ip voiu fnfätiga, cit 
volu putea mai bine, cuvintele şi dovezile acestei credințe. Dar 
inaintea mea, celui ce îmi pregâteam argumentele, stătea până 
dâunäzi un painjiniş de stială şi de nesiguranţă, Dacă credinţa 
ta în lisus Christos e atit de absorbitoare şi de imperioass, 
pentruce nu te faci preot? Apologia ta creştină, demonsträrile 
şi pledoariile tale trebue să înceapă cu Intrarea ta în preoţie. 

Am auzit, În urechea mea, adeseori, aceste drepte intimpi- 
nări. Ca să-ţi vorbesc, iubită Simforoză, re nădejdea mea 
cea întru Christos, trebula—{ntälu de toate—să-ţi dau o garantie 
practică. Ce cugetai dumneata, uneori, despre paginile mele 
apologetice ? Cum vedeai dumneata pe autorul lor, cel oprit 
la calea jumătate, între poporul civil şi lumea eclesiastică ? 
Scumpă amică, situația este astăzi ceva mai prielnică. Am drep- 
tul la mai multă luare aminte din partea dumitale, Puteam eu să-ţi 
vorbesc multe şi frumoase lucruri despre Domnul şi Mintuito- 
rul meu; (i-ar fl rămas, vrind-nevrind, în suflet o nevinovată 
întrebare: Dacă acest vechiu prietin e atit de stăpinit şi de 
frămintat de credința lui creştină, peniru ce se mărginește să 
mă convertească pe mine şi nu urcă treptele amvonului? A- 
ceastă întrebare era en total dreaptă. O simțeam mereu în ju- 
rul meu, He atunci cînd îţi scriam, fie atu cînd (cu aceleaşi 
preocupări) vorbeam şi dovedeam celor ce voiau să mă auză 
nevoia transformării noastre morale şi a întoarcerii noastre la 
lisus Christos. 


Tä 


In scrisoarea mea cea din urmă, ţi-am intercalat o con- 
vorbire cu un oarecine din protipendada noastră intelectuală şi 
protesorală. Interlocutorul meu Îmi spunea cu dreptate : „Care 
sint acei teologi şi acei apostoli ai dumitale pentru care Imi ceri 
(şi eu bi spun că le voi da) deosebit credit sufletesc şi de cînd 
a început, în Rominia Mare, salutara lor activitate ?“ Care sint 


5 


66 VIATA ROMINFASCA € SCRISORI CĂTRE SIMFOROZA 67 
——— SLOMA CA a O 
acei teologi şi acei apostoli 3. li caut, scumpă Simforoză, H organul unei proorociri funeste, care venea de dincolo de 
caut, îi aştept, îi conjur să se arte! Vor veni într'o zi, vor ticăloşia şi ugurătatea mea. Mi-aduc aminte şi mărturisesc că 
sosi negreşit, sint încredințat că vor sosi! Cind-—nu ştiu să spun, i-am spus bietului meu amic, proaspăt uns diacon, l-am spus a- 
dar fi simi venind. Eu... nu sînt din falanga lor, eu sînt nu- ceste cuvinte care nu porneau din inima mea: 
mai vestitorul lor, cel ce descifrează semnul Ivirii lor în viitor şi we: Ce farsă greoaie!“ 
il dă pe faţă, în aceste vremuri de nebunească goană după cele Am ţinut minte ziua ; am ținut minte greul meu păcat. Dum- 
pes nezeu m'a răbdat douăzeci şi doi de ani. După douăzeci și doi 
N'am voit să-ţi rămin dator nici dumitale nici altora. Agez de ani, Sfintul Duh s'a răzbunat! O, dar cit de crutätor, cit de 
împărăţia lui lisus Christos mal presus de orice. Socotesc cre- dumnezeeste, cit de mingietor şi de dulce: A turnat asupra mea 
dinfa in el vrednică de toate eroismele. Aşi cuteza să zic ca inetabilul mir al preoţiei ci 
St. Pavel: „Dar cele ce-mi erau mie cîştig acestea le-am so- — Un gind grabnic şi irezistibil urcă în cugetul meu, cu cit 
cotit, pentru Christos, pagubă. Ci mai virtos: toate le socotesc mă apropii de casa lui Arghezi, Este de abia ora 7 ucr ni 
că sint pagubă, faţă de înălțimea cunoştinții lui Christos lisus, dar amicul meu se va trezi, pentru această vizită supremă, Căc 
Domnul mew, pentru care m'am păgubit de toate şi le privesc vreau să-i fac o vizită. Pâtrund în casa lui, co cina mi- 
drept oaie, ca să ciştig pe Christos” (Filipeni, 3, 7. 8). nute şi Arghezi îmi apare, conciliant si surizător. H moralis. 
II voiu gara ie sure cr arde viitoare—care — mn douăzeci şi doi de ani, din ziua 
este viaţa, care sint gindurile, o rvalille şi experiențele mele trării tale aconat... 
> cind mam un in erc gravă oo) han" De m Da, ştiu... Mi-a spus-o dăunăzi Mugur, care o aflase de 
ta aceasta, lată—cuvint cu cuvint din memorialul meu ntim, la tine... 
Cum a curs şi ce a fost pentru mine neuitata zi de 21 (8) Sep- Seumpul meu amic! Poate că e la mii de kilometri depăr- 
tembre 1922: tare de omojjunsa; de idolatria amintirii şi de toată zguduirea 
mea sufletească 
21 (8) Septembre. Pomenirea Naşterii Sfintei Fecioare Pornesc, din casa lui, spre culmea scăldată in soare, unde 
Maria, Maica Domnului Nostru lisus Christos, voiu intilni încă odată pe Dumnezeul meu. E devreme. Sa 
Aceasta era ziua aleasă de Dumnezeu pentru cea mai mare rica e goală. Cintări numeroase şi trăgânate, înflorite We: să 
sărbătoare din viaţa mea, fiind ziua cea de eri pregătitoarea şi in lavrele Răsăritului, plutesc în umbra zidurilor vechi. Altarul 
pronaosul ei. îmi pare şi mai cald şi mai familiar decit eri. Unul dintre preoţi 
M'am sculat dis-de-dimineatä, m'am imbrăcat, m'am rugat —cineva pe care l-am urgisit adeseaori cu gindul şi DE 
Şi am ieşit In străzile încă poale. In hainele mele cele de a- drept sau pe nedrepi-—pregăteşte, la Proscomidie, Sfin 
cum, Îmi aduceam aminte de acele din Septembre, anul 1916, pecii. Mă cheamă şi mă iniţiază. Primesc, ascult și mă ondue 
cind, tot aşa, läsasem vestmintul obişnuit şi mă imbrăcasem cu cu umilință : Aşa dar, niciodată să nu citim, să nu dinar et 
altul extraordinar. Dar cîtă fericită deose ire! Atunci purtam şi să nu gindim rău de nimeni, fiindcă Dumnezeu are anca K 
un vestmint silit, poruncit de asprele şi negrele nevo! pämin- fricogate şi-ţi păstrează ceasuri uimitoare, din care e veţi 
teşti şi, subt el, inima era grea şi gindurile triste ca mormîntul. nici un vierme, nici un cine şi cu atit mai mult nici o rm A 
Acum vestmintul este după dorința inimii şi după dulcea po- menească nu trebue urgisită. Acest preot este cel ce poartä—din 
runcă a Minţuitorului! E adevărat câ noutatea lui mă stinghe- câlugărie—numele meu din literatură, e , 
regte, dar merg cu luare aminte, mă gindesc la actul cel mare Vine timpul (odată ce m'am îmbrăcat in vestmintele LE 
care Îmi stă înainte şi cugetul meu curge ca apele moicome si negti şi sint al patrulea diacon, printre cei ce slujesc astăzi) 
strävezil. spun şi eu o ectenie. O spun cetind-o după carte şi fără nici Y 
Deşi era timp destul până la începutul serviciului divin, aşi inflexiune muzicală, Nu să cint nici de lume, Ern ST 
fi voit să ajung mai curind. E prea de vreme, Tramvaele n'au Aşteptăm pe Şeful ricii, cel ce va prezida as mne- 
apărut și trăsurile costă prea scump pentru mine, predilectul zelasca liturghie. ă atunci, colegii mei imi dau trag 
sfintei sărăcii. Pe drum îmi aduc aminte — iar si iar—că azi se şi eu, de pe pomelnice, pe creştinii care şi-au adus rug; ras D 
implinesc douăzeci şi doi de ani, decind amicul meu Arghezi păsurile la Sf. Dimitrie. li pomenesc cu simplitate şi a an, 
SES, din minile răposatului Mitropolit Iosif Gheorghian, da- uneori, peste cuvintele cererii lor, ca flind prea HE ne şi o P 
diaconiel. Vai, bietul ierodiacon losif s'a impiedicat, după sătoare pentru dragostea creştină... „Indeplineşte, e pine, rug 
cinci ES si 3 rca Ss această vrednicie | ciucle lor cele e ra şi genee peu şi-i învaţă cum 
oate sint şi eu părtaş la păcatul lui, Poate că am se roage şi ce să ceară 
sfärimat, cu un cuvint nelegiuit, care mi-a venit nu ştiu de unde, Am lngenunchiat şi eu la Sfintul Dimitrie, cu gindul şi cu 


pe buze, inceputa clădire a Duhului Sfint. Poate că am fost 


68 VIAŢA ROMINEASCA 


genunchii, şi i-am cerut, eri, confuz şi sflos, rugăciunile si tre- 
cerea lui, la Stăpinul nostru al tuturora. 

Cind a sosit momentul, tot clerul catedralei, îmbrăcat în o- 
dăjdii, am ieşit din altar și din biserică şi am urcat în palatul 
metropolitan. In lumina aurie a dimineţii de Septembre, am vä- 
zut atunci, vagi şi tremurătoare, icoanele infinitului trecut, pro- 
cesiunile clericilor de altădată, chipurile mitropolitilor răposaţi, a- 
lalurile perindate aici, în deceniile din urmă şi, în deosebi, icoana 
regală şi a tot impunătoare a fericitului Rege Carol... Icoana lui 
m'a urmărit sus, în sala de recepţiune, şi vraja zilelor defuncte 
m'a învăluit de multe ori, 

Mitropolitul Miron apare. Frumos, amical, vorbind în graiul 
lui special ardelenesc si aviudin toată fâptura lui nu ştiu ce să- 
nâtate democratică, nu ştiu ce temeinicie țărănească. in corte- 
giu domol şi solemn, intrăm în Catedrală. Mitropolitul mă ves- 
tise că aşi putea să lau cuvintul după el, la loc şi timp, şi să 
vorbesc ceva, în această zi a consacrării mele. L-am rugat 
zmerit, să ia tnt amana şi emoţiile mele si să vorbeas 


In catedrală începe să se adune lumea. Amicii mei incep 
să se arate. Inginerul Busuioc, profesorul Mihălcescu, avocatul 
Popescu Tudor, fostul meu cumnat, mulți funcţionari din Minis- 


mea. Dar cum aşi fi wg eu să divulg, sărmanilor mei con- 


dar cu rugămintea să păstreze ştirea pentru el. 

la ora zece, sau mai mult, se i in Catedrală gi a- 
micul meu loan G. Duca, Ministrul Afacerilor Străine. H înştiin- 
fasem din vreme şi-mi declarase că fine neapărat să la parte la 
această rară solemnitate. Cu acest prilej, amicul meu, caşi altă- 
dată, la inmormfntarea llenuţii, mi-a dovedit că poate să fie mai 
bun decit mine. L-am judecat, uneori, în acest memorial intim, 
cu necrufare, deşi deapururi 
că am dreptul să fiu nemulţumit de firea lui curioasă. H cer ler- 
tare—aici şi pe lumea cealaltă. Duca mi-a arătat, în citeva cea- 
suri mari, că am loc în inima lui şi că se simte mereu legat de 
conşcolarul de odinioară. 

Consacrarea preotului are loc între Heruvic şi mărturisirea 
Simbolului Credinţii. După aceleaşi trei mătănii mari, făcute a- 
fară, în aer eo ef mă apropii de arhiereul sfințitor. „Po- 
runceste 1. ben 

ntre cei doi preoți, care mă poartă de braţe, ocolesc de 
trei ori Sfintul Prastol, sărutind cele patra colţuri şi căzind, iar 
şi iar, înaintea arhiereului. Särut omoforul, sărut epigonatul, să- 
Tut Sfinta Cruce şi mina celui ce mă consacră şi plutescin jurul 


"a 


SCRISORI CĂTRE SIMPOROZA 69 


Sfintei Mese ca pe o mare plină de farmec şi de dumnezeiască 
legänare, Amintirea vechilor mele em —la consacrări de 
ger eege qe în unda era şi gien a Gen 
suprem, vrea să Tee pe tä a 
strig tuturor :—Cu noi Dumnezeu 

Fac inaintea Sfintului Jertfelnic trei mătănii mari îngenun- 
chind cu amindoi genunchii—eri a fost numai cu unu agez mi- 
nile una peste alta, pe marginea Jertfeinicului, lar de mini îmi 
reazim fruntea... „Dumnezeescul har, cela ce totdeauna pre cele 
neputincioase le vindecă și pre cele cu lipsă le împlineşte, 
prohiriseste pe prea cucernicul diacon Grigorie, în preot; să 
ne rugăm dar pentru dinsul ca să vină preste el harul întru 
tot Sfintului Duh !* 

Apoi—după cuvintele sacro-sancte—incă două rugăciuni şi 
arhiereul-mitropolit ridică omotorul de pe capul meu şi sint ja- 
rägi în lumea celor t Primesc din mina celui ce m'a sfin- 
tit podoabele sacerdotale şi sint imbrăcat preot, în faţa poporului : 
ew Vrednic este l...“ 

lisuse Christoase, Dumnezeule 

După sfințirea Sfintelor şi cind urmează a se zice: „Pen- 


rul acesta şi-l păzeşte pre el, până la a doua venire a Dom- 
an nosira lisus Christos, cînd EI are să-l ceară pe acesta 
ne”. 

Tinind pe Impăratul, ca pe piedestal, in minile mele amin- 
două, mă retrag şi rămii, un răspas de timp, în partea de ră- 
sărit a Sf. Prastol, E clipa mea cea er ef fericit concen- 
trată. Sint singur, față în faţă cu Mintultorul! 

„Eri, la Sfinta Impärtäganie, ai venit asupra mea, al pă- 
truns trupul şi sufletul meu ca un Atotputernic şi ca un Dum- 
nezet.. Azi, stai llugă mine, pe brațele mele, ca un amic! O, 
de cind te caut! De cind te aştept! Prin cite pripoare, prin 
cite dureri, prin cite păcate am trecut, ca să ajung la sărbătoa- 
rea de azi! Cit îţi mulțumesc, cit de drag bate inima în mine, 
cind te văd alăturea de mine şi cind ştiu că dacă te-am găsit 
este fiindcă tu ai vrut să te găsesc! Bine este nouă să fin aicil.. 
S'ar părea că stau gi privesc de sus în jos, la tine, pe cind, în 
adevărul cel nevăzut, stau la picioarele tale, lîngă tronul tău... 
Nu mă lăsa să mă depărtez de aici! Dacă vrednic nu voiu fi, 
totdeauna, să mă simt odihnindu-mi fruntea pe sinul tău, să te 
port pe braţele mele-—lasă-mă, deapururi, să mă simt la picioa- 
rele tale, atingind măcar clucurii vestmintului tău de raze şi siri- 
vind, pe treptele tronului tău—o, lisuse al meu, Impärate | —ver- 
mina păcatelor, a ispitelor, a gindurilor mele celor rele |..." 

Insfirgit, vine marele moment, infricoşatul moment al tm- 
preunării cu Sfintul Trup, cu Sfintul Singe, cu însuşi lisus Chris- 
tos, Dumnezeul pe care, adineaori, l-am purtat pe braţe. Sint 
preot! Eu insumi {in Sfintul Potir şi sorb din el de trei orl. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu Mitropolitul în mijlocul nostru, legim în faţa poporulut 
şi ne açezäm pe treptele Sf. Altar. Mitropolitul rostește o cu- 
vintare, Il aud intäla oară, E un adevărat orator. Ideile se in- 

bine; cuvintele gsrpuesc armonioase ; cite un cuvint 
transilvano-german, în loc să strice, dă un aer agrest şi robust 
convingerilor cuvintătorului. Predica Șefului Bisericii este o 
dreaptă critică a stării precare în care ne găsim. Tinjim bise- 

, fiindcă statul laic ne-a ingustat cu totul şi ne-a redus la 
o simplă treaptă de funcţionari ieroduli. Ne trebue o nouă viaţă, 
ne trebuesc mijloace nouă, ne trebue libertatea mişcărilor, Apol 
Mitropolitul trece la hirotonia efectuată şi la persoana mea. A 
spus mult mai mult decit aşi fi voit. Mi-a deschis, largă, că- 
mara speranfelor lui, a vorbit de traducerea sfintă la care lu- 
crez, a ajuns, la finele cuvintării, pănă la porțile arhierlel 1. 

Dumnezeu să-i ţină cuvintele în poala sfinţilor îngeri şi pe 
mine să mă ajute să nu-l ingel și să nu-l dau de ruşine! Dar 
m'am simţit covirşit şi siet de puteri, atit de multă a fost cins- 
tea pe care mi-a făcut-o. A fost cel mal mare şi mai särbäto- 
resc elogiu pe care l-am primit decind sint eu. Dumnezeu să mă 
ajute ca să-l merit pe deplin. Dar alte asemenea elogii n'aşi 
vol să mal aud. E mult mai bine şi mal sănătos, pentru sufie- 
tul nostru, să ştim, cu dreptate, că ni se dă mai putin decit me- 
rităm, decit să ni se verse, deodată, pe cap, ct pretuim şi peste 
cit prefuim. Dar Mitropolitul meu a vorbit din inima lui de ro- 
min cinstit şi din plinătatea dragostei lui pentru Biserică. Dum- 
nezeu să-i fie în samă ! 

Sint preotul astăzi sfinţit. Se cuvine să impart credincio- 
şilor sfinta anaforä. Citeva sute de persoane, între care amici şi 
cunoscuți —Antre ei, Ministrul Afacerilor Străine—vin, primesc 
hrana binecuvintată şi îmi sărută mina. 

In clipa cea din urmă, o femee din popor, Ingenunchiazä 
la treptele altarului şi cere o rugăciune, Potrivit obiceiului, mă 
dezbrac şi las asupră-i sfintele vestminte şi-i citesc o scurtă ru- 
găciune : „Milele Marelui Indurat, dragostea Mintuitorului nostru. 
lisus Christos să-l lumineze inima şi eo libereze de toată dure- 


rea şi de toată neputinţa !* 
G. Galaction 


„Spiritul mărginit“ al Juristilor 


Nu este nimic mai dăunător ca disprețul pe care il nutresc 
reciproc intelectualii diferitelor discipline ite.  Economişti 
sint plini de sarcasm pentru spiritul mărginit al juriştilor. Oa- 
menii de drept se cred datori să zimbească compätimitor in faţa 
construcțiunilor vaporoase ale sociologilor. Sociologi infierează 
erg empirice şi aproximative ale Economiei politice, Po- 
iticienii privesc cu ironie pe j economişti şi sociologi, nu- 
mindu-i laolaltă „visători“, în timp ce aceştia din urmă con- 
sideră a priori neîntemelate toate formulele oamenilor politici. 

Această situafiune învrăjbită este nu numai nejustificată, dar 
mal cu samă primejdioasă pentru progresul ştiinţelor.  Deaceia 
am crezut nimerit să ne oprim putin atenţiunea asupra el, 


șa 


Să vedem mai intälu acuzaţiile pe care Economie! şi So- 
ciologii le aduc oamenilor de lege. 

Se re ază jariştilor judecata lor, ,strimbä* adesea, 
„Strimtă” intodeauna, Li se critică aplicarea lor firească spre 
exegeză biblica, spre o analiză scolastică şi stearpă a textelor. 
Ei s'ar afla de cele mal multe ori, alături de realitate. „Fiat lex, 
perreat mundus"—le-ar fi deviza. Lumea trăită de jurisconsuit 
ar fi o lume ireală, unde legile gravitaţiei sînt inlocuite prin le- 
gile parlamentelor, 

Acuzafia este neindreptățită pentru mai multe pricini. 

Mai întăiu, observăm că învinuitorii sint tot atit de vino- 


72 VIATA ROMINEASCA 


vaji cît şi invinuifil. In afară de rare excepfiuni, reng și 
economiştii nu lucrează nici ei cu realităţi, ci cu ceiace - 
kheim numeşte foarte bine: aie pur D cu date făurite empiric 
de simţul comun, cu materiale brute şi nu totdeauna exacte, 2 

Lăsăm la o parte sărăcia de fapte cu adevărat precise pe 
care le poate stăpini sociologia. Să ne amintim numai faimoa- 
sele postulate economice : interesul individual, legea liberei con- 
curenje, legea valorii, homo oeconomieus, 3 etc. Vom mărturisi, 
impreună cu d. Simiand că cele mai multe din axiomele econo- 
mice nu sint în realitate decit începuturi de adevăr, prime a- 
proximaţiuni şi uneori chiar erori. Si dacă cetim instructiva lu- 
crare a d-lui Simiand vom vedea nu numai cit de contesta- 
bile sint adevărurile Economiei politice, dar şi cit de so- 
Hsticä şi incoherentă îi e metoda. 

insfirșit, semnalăm o circumstanță agravantă pentru acu- 
zator. Sociologul adaogă construcțiunilor sale o nebulozitate şi 
o întunecime pe care juristul o cunoaşte mai puţin. Atit Drep- 
tul cit şi Sociologia au tendința de a lucra cu entități. Dar fic- 
flunile sociologiei sint mai incilcite şi mai obscure decit acele 
ale omului de Lege. 4 

Dar, lăsind la oparte această „lipsă de calitate a recla- 
mantului“, să trecem la acuzaţiunea propriu 

Vom observa că, spre deosebire de sociolog şi economist, 
juristul este oarecum silit să țină sama de realitate. Nu trebue 
să uităm că omul de lege este obligat, de dimineaţă pănă sara, 
să dea „soluţiuni“, eg er care nu sufăr intirziere. El nu are 
latitudinea de a alege, dintre probleme, pe cele mal generale, 
„Speţele concrete“ | se impun, fără vola lul. 

Realitatea economică, de pildă, nu sufere aşa de mult de 
pe urma construcţiunilor ireale ale Economiştilor. Dacă insă re- 
alitatea juridică e căicată în picioare de magistrat, dacă neso- 
cotirea ei se repetă,—atunci se produce în societate o pertur- 
bare care sileşte jurisprudenţa să se conformeze noilor conjuncturi. 

uristul este, deci, mal atent faţă de realitatea concretă 
decit Economistul, sau Sociologul. ȘI aceasta, oarecum „prin 


definiţie“, 


* 
+ + 


Dar mai este încă o invinaire, tot atit de gravă caşi cea 
dintăiu. 


Juristul ar avea o pornire naturală spre rutină, o înclinare 


1 Règlos de la Méthode Sociologique, p. 40, 

2 V, analizele crilice ale d-lui Simiand, in Annés Sociologique ; 
de același: La Méthode positive on science économique, p. 70. 

3 precum A homo anoeconomleus, cum numeşte Wodan pe o- 
mul descris de Bücher: v. Sur quelques erreurs de méthode dans 
l'étude de l'homme primitif, Bruxelles 1906. 

4 Cărţile de Drept, cry tener lor, sînt cii se poale declara, 
Celiji, în schimb, scrierile unui Simmel, René Wormes, Qusiave Le Bon, 
Grasserie, Parelo, Ellwood, Spann, etc. 


H 


rul economic ar fi unealta prefacerilor, a imbunätätirilor a 
adaptărilor celor nouă. Magistratul ar lupta nu La e d he 
rea codului, cit la păstrarea lal intactă, aşa cum l-au făurit, 
sute de ani, legiuitorii săi dintäiu. 

de © reeditare a parabolei cu 
gindim, numai, cit de 


a tuturor economiştilor împotriva tendi evolutive semnalate 
de Marx, și cruciada care s'a pornit reuni părțile pentru a 
se ri că societatea „nu tinde să evolueze“, că ea na 
cere alt decit a rămine cum e. 
Este, fără îndoială, adevârat că Legea se face mai cu samă 
pentru a H aplicată şi păstrată. E natural să vroim întălu să o 
în urmă să o modificăm sau să o abrogăm. 
în acesta, dreptul reprezintă netăgăduit un element con- 
servator. Aceasta însă nu insamnA că preocuparea unică a Ju- 
ristului ar fi menţinerea statu-quo-ului, după cum exagerată este 
vigny şi a lei istorice: Dreptul 
con 


Dreptul nu se rezumă la e ni A ne amintim minunile de 

opera pretorilor din vechea 
Romă ; cum sfera de aplicare a normelor de drept s'a intins 
neincetat, egalizind şi cuprinzind pe toți „barbarii“ și peregrinii 


Dar să ne gindim mal cu samă la o m e mal repede 
ur goes decit GR d ee o $ k ne giadim Ä 
curent de ris subt cunoscuta firmă a „Socia- 
wa — dE, DES i 
a aceste pline nouă este „Par le Code, au de là 
du Code“—cum spune Geny ı —, sau „Par les textes, au delà 
des textes" cum scrie Neybour. 2 

Printr'o interpretare jurisprudenţială in sens socialist, a- 
ceastă şcoală işi propune să lucreze, zi cu zi, la reformarea din 
temelie a ordinel existente, şi la adaptarea ei faţă de noile con- 
juncturi ale societăţii actuale. 

Dreptul devine astfel „mai cuprinzător, mai larg. El sein- 
tinde acum dela cel bogat la cel sărac, dela capitalist la salariat, 
dela bărbat la femee, dela tată la copil, într'un cuvint este fä- 
cut să folosească tuturor membrilor societăţii“, 3 

„Opera nu e sgomotoasă“—spune d, Neybour—,dar nu e 
nici mai putin eficace, 4 


1 Geny : Méthodes d'Interprétation èf sources «n droit privé po- 
Sint, 1l, p 230, 

2 Neybour : Droit et Socialisme, in Revue Socialiste, 1907, p. 559. 

3 Charmont: „Le Droit et l'Esprit democratique, 1908, p. 59. 

4 Neybour ; Droit et Socialismo, în Revue Socialiste, 1907, p. 343. 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


De pe acum, prin teoria abuzului de drept, a responsabilitätil 
pentru risc, care teoria responsabilităţi pentru culpă, 
căutarea paternităţii, şi mai ales prin aplicarea constantă a a- 
cestor principii de către juriprudentä, s'a făcut în sensul ideilor 
socialiste, cel puţin atit cit fac partidele militante, 

Cind un grup compus din tot ce lumea juridică are mal 
luminat, an Saleilles, un Duguit, un Charmont, un Bourgeois, Mo- 
rin, Geny, Em. Levy, etc., îşi propune „adaptarea idealului mar- 
xist după o metodă specială de interpretare a textelor juridice, 
coduri, legi si decrete in vigoare azi“; cind o mişcare lnatrea- 
gä îşi propune să „prefacă revendecările muncitorimil în rapor- 
turi de drept; 2 şi mai cu samă cînd aceste capete luminate au 
in spatele lor o armată întreagă de magistrați credincioşi, —mai 
poate cineva vorbi de conservatismul rutinar al juriştilor ? 

dar, invinuirile aduse acestora de cäträ Economisti şi 
Sociologi nu sint întemeiate, 

1) Logicismul nu este general tuturor juriştilor. 

2) Logicismul nu este absent la un mare număr de econo- 
mişti şi sociologi. 

3) Conservatismul rutinar nu este nici el general, şi nici 
măcar caracteristic juristilor. 

4) Acest conservatism rutinar se găseşte cu prisosință în 
rindurile economiştilor şi sociologilor. 


e Ze 


Urmează atunci că sociologi, jurişti şi economişti au o men- 
talitate identică ? 

Desigur, din punctul de vedere al celor două casururi de 
mal sus, tustrei sint expuşi deopotrivă. Aceasta însă nu in- 
samnă că spiritul sociologic este în totul asemănător spiritului e= 
conomic sau juridic. Deosebirile sint însemnate. Dar nu sînt 
acelea pe care le-am analizat mai sus. Jn rindurile ce urmează 
ne propunem tocmai să le căutăm, 


De malte ori, cauza unui fenomen juridic sau economic nu 
este de natură juridică sau economică. tare fapt economic îşi 
are izvorul in cutare fapt politic, religios, juridic, etic sau es- 
tetic, Există o interdependentä, o intrepätrundere a diverşilor 
factori sociali. Deaceia un jurist care nu e decit jurist nu va 


1 Nepboor, op: cit, p. 339. 
2 Barasch: Le socialisme juridique, p. 35. 


Lé Ae © 
Ke 


„SPIRITUL MARGINIT* AL JURISTILOR 75 


putea aproape niclodatä să explice ştiinţificeşte un fenomen de 
natură juridică, după cum un economist este incapabil să găsea- 
scă singur o lege economică pozitivă şi necontestată. Aci incepe 
sarcina Sociologului, care trebue să fie deopotrivă versat fh dife- 
ritele Științe sociale particulare: Economie, Drept, Dinta Religii- 
lor, ge en sau Morfologie socială, Etică sau Știința mora- 
vurilor, că,—la care se adaogă si o solidă cultură filozo- 
fică şi istorică, 

Dar această varietate de cunogtinti se face în detrimentul 
profunzimii. Pentru ca explicarea unui fenomen social să fie 
complectă, sociologul trebue să lucreze mină în mină cu spe- 
cialistul fiecărei Ştiinţe sociale particulare, 

In procesul general al descoperirii adevărului, al stabilirii 
de raporturi cauzele constante, rolurile sint apari sa munca 
divizată potrivit aptitudinilor şi „mentalităților“. lată cum are 
loc această diviziune a muncii. 

In ştiinţele sociale, singura metodă fecundă e acela numită 
a „Varia concomitente“. Celelalte două (metoda concor- 
dantel metoda diferenței) sint inaplicabile faptelor sociale, 
Este, într'adevăr, imposibil să demonstrăm că cutare fenomen, 
cînd există, e întodzauna Intovärägit sau precedat de cutare alt 
fenomen (metoda concordantei), sau invers, că apariția lui atrage 
intotdeauna dispariţia altui fenomen (metoda diferenței). Pentru 
a dovedi aceste lucruri, ar însemna să adunăm mii de cazuri 
identice ale acelulași fenomen, celace este radical imposibil în 
domeniul schimbător al faptelor sociale. 

Dimpotrivă, nicăeri ca aci, nu îşi găseşte o aplicare mal 
fertilă metoda variafiunilor, concomitente. adică variațiuni iden- 
tice în două serii de fenomene diferite ; identitate, din care se 
deduce existenţa unui raport de cauzalitate între ele. 

lată cum recomandă Durkheim aplicarea acestei metode. 

„Adeseori, legile stabilite prin acest procedeu nu se pre- 
zintă dintr'odată, subt forma unor raporturi cauzale. 

poate îi datorită nu faptului că unul din fe- 
nomene e cauza celuilalt ci că amindouă sint efectele unei a- 
celelaşi cauze, sau că există un al treilea fenomen, intercalat dar 
nevăzut, care e efectul celui dintäiu şi cauza celui d'al dollea. 
Rezultatele la care ne duce o asemenea metodă au deci nevoe să 
tie interpretate. Dar care e metoda experimentală 2“... 1 

a) „Se va căuta, mal mäin, cu ajutorul deducției, cum a- 
name unul din cel doi termeni l-a putut produce pe celalt“ (nol 
subliniem) 

b) „Apol se va încerca să se verifice rezultatul acestei de- 
ducţii cu ajutorul unor expertente—adicä a unor comparații noi“. 

c) „Dacă deducţia € posibilă si verificarea izbuteşte, se 
poate privi dovada ca făcută“, 

d) „Dacă, din potrivă, nu se observă intre cele două fapte 


1 Durkheim : Règles de la Mâihcde soclologique, p. 161. 


76 VIATA ROMINEASCA 


nici-o legătură directă, şi, mai ales, dacă ipoteza unel asemenea 
legături ar contrazice legi deja demonstrate, se va purcede la 
căutarea unui al treilea fenomen, de care celelalte două atirnă, 
sau care ar fi putut servi ca intermediar între ele“. 1 

Dar, totul nu se sfirgeste aci. „Pentru ca explicatiunea să 
fie complectă“—ne spune acelaşi autor— este absolut necesar să 
determinăm şi funcțiunea utilă“ 2 pe care acest fenomen o Inde- 
plineşte. Căutarea intereselor practice pe care le satisface este 
deci o verificare şi o complectare a rezultatelor privitoare la 
cauza eficientă. 

Să vedem acum, care e rolul juristului, care e sarcina e- 
conomistului, care e misiunea sociologului in tot acest proces, 

In metoda recomandată de Durkheim se pot distinge trei 
soluri deosebite de operaţii: explicații deductive, comparații 
între fapte sociale diferite, şi determinare de funcţii. 

n toate acestea, ce anume poate şi ce nu poate face ju- 
ristul, economistul si sociologul ? 

a) In telace priveşte explicaţiile deductive, juristul pare a 
prezenta aptitudini particulare. ,Explictiunea deductivă“ este a- 
cela care nu este verificată de fapte, cl de logică. Criteriul este 
plauzibilitatea, verosimilitatea. Ori, această categorie de con- 
Cluziuni sint acelea pe care juristul le face cel mal des. Mese- 
ria sa de avocat sau magistrat H oferă prilejuri în tot momen- 
tul. Varietatea ,spefelor“ care se perindă în curţile judecătoreşti, 
şi repeziciunea cu care se succed obligă pe omul de lege să se 
mărginească la explicatluni logice, cărora nu are vreme să le 
ceară mai muli decit plauzibilitate şi verosimilitate. Dealtfel, dacă 
vor fi ulterior conirazise de fapte, va fi uşor magistratului să-şi 
„schimbe jurisprudenţa“. 

b) In schimb, cea de a doua operaţie metodologică preco- 
nizată de Durkheim este inaccesibilă juristului. El nu poate com- 
para seriile sociale, nu poate trage nici o încheere din alătura- 
rea mai multor fapte sociale, căci ele pot să nu fie toate de na- 
tură juridică. Dacă cel d'al dollea termen a! comparaţiei, sau 
cel de-al treilea este de ordin economic, sau religios, sau etic, sau 
politic, competenţa juristului ia sfirsit. 

Din contra, aptitudinile sale reapar cind e vorba de deter- 
minarea funcflunii utile, Pentru a-ţi da sama de rolul pe care il 
îndeplineşte o instituţie de drept; pentru a şti care anume sint inte- 
resele publice şi private pe care le satisface,—*nimeni nu poate 
întrece în istefime pe jurist. Meseria lui este tocmai să vegheze 
la satisfacerea mai departe a acestor interese, Nu spunea oare 
aen Dn dreptul esie „un interes juridiceste apărat“ 3 

vedem acum aptitudinile economistului. 

a) In ce priveşte formularea de explicaţii plauzibile logi- 

ceşte, aptitudinile sale sint incontestabile, In viltoarea crizelor, 


1 Durhherm, loc, cit. 
2 Durkheim, op. cit, p. 119. 


a regulate şi neregulate a fenomenelor monetare, în 
ilor societăților comerciale şi in- 


ficare decit aceia a verosimilităţii logice, căci celelate con 

prin er ri. og Ge alte + x yen e sint interzise. EN 
r'adevär pan economistul nu "are competență 

în materie de Religie, Politică, Etică, Estetică. O comparaţie n 

pernă gr ee e de natură economică, dar cellait e de 
ridic, sau es sau re — 

economistul ligios —,nu mai este de resortul 

c) Instirşit —şi tarăşi întocmai ca juristul—economistul este 
neintrecut în determinarea utilității economice practice a institu- 
{lunilor care relevă de specialitatea lui. Dealtfel, cetiti ori care 
scriere de economie politică, şi veţi vedea că analizele cele mai 
ingenioase au loc atunci cînd e vorba de determinarea foloaselor 
și dezavantagiilor, a funcţiunilor şi intereselor cutärel instituţii. 

Cit despre sociolog, se vede din cele spuse mai sus care 
e sarcina ce-i incumbă. 

Atit în cela ce priveşte explicaţiunile deductive, cit şi de- 

a arte sint interioare, D lip- 
unea, care obligator deasupra fapte- 
lor concrete, silindu-l să improvizeze, cu zecile într'o + exil. 
plauzibile, Şi tot lipsa unei meserii speciale îl impi 
să vadă—ca juristul sau economistul în specialitatea Jor uge 
flunea na şi cară prea al cutărui fenomen, 

ar, cu privire la aceste două soiuri de opera i, socio- 

logul cedează pasul economiştilor şi oamenilor de aa? Unde 

deg Let suveran, este cealaltă operație: stabilirea de com- 
raţii, 

Sociologul, fără a H specialist în vre-una din Ştiinţele So- 
clale particulare, trebue să cunoască tot ce esta esenţial în Economie 
E Drept, Finanţe, Demografie, Știința Religiilor, Știința po- 

tică, Etică, Etnografie comparată, Estetică, Filozofie, Istorie. 

Numai așa, va putea coordona rezultatele semi- fabricate predate 

de jurist, economist, demograf, etnograt, etc., le va putea alätura, 

ntru a extrage din ele raporturi de cauză şi efect, Sociologal 

ză şi desävirgegte explicatiunea fenomenelor juridice 

sau economice. ln schimb, culegerea propriu zisă a materialului, 

prima lui elaborare, formularea explicațiunilor deductive şi de- 

ei arama nu SC de Seilen lui. Toate aceste sar- 

n a rticulare D listului, H 

a ge pa pecialistu jurist, eco 

nu se poate spune care din rolurie „saperior“ celorlalte. 

Sociologul are cunogtinti mai variate; juristul sau economistul 

mai aprofundate, Judecata sociologului e mai verificată. Dar 

mere nu e d ri = pă acelora care l-au adus material deja 
matizat. n comparaţiile sale variate, sociolo 

dă un supliment de verificare rezultatelor obținute de jurist mp 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


economist, în schimb acestea aduc, la rindul lor, o confirmare 
suplimentară concluzlunilor sociologului, prin analiza funcției. 

Care e rolul superior, care e rolul inferlor,—este greu de 
spus. Ceiace reese insă clar din toate acestea, e că unii fără 
alţii lucrează in deșert, căci o explicație cauzală confirmată 
științificește nu se poate obţine decit din conlucrarea tuturor a- 
cestor categorii de reprezentanţi ai Științelor sociale. 

Si această constatare este dureros dovedită de spectacolul 
incoherent al explicaţiilor Dreptului şi Economiei Politice con- 
temporane, După cum am avut prilejul să o spun aiurea, nicio 
lege nu-şi merită numele în Economie politică. Ceva mal mult. 
In faza actuală a acestei discipline este cu neputinţă de răspuns 
la următoarea foarte simplă întrebare: 

Care e criteriul ştiinţific după care se deosebeşte un fapt eco- 
nomic de unul neeconomic ? 1 

Deosebirea se face empiric, la întimplare. Uneori reuşeşte, 
alte ori este neexactă. Economia politică, după secole de exis- 
STE nu şi-a putut măcar constitui un obiect gtliintificeste de- 

mitat. 

Pricina o cunoaştem acum, Legi şi raporturi cauzale in do- 
meniul social nu se pot stabili de o singură Știință socială, fie 
ea chiar bătrină ca Economia, sau străveche ca Jurisprudenţa, 
Mai trebue să existe, pe deasupra lor, şi o soclologie, care e 
Singura competinte in anumite si foarte indispensabile operaţiuni 
metodologice. 

S'a spus că Sociologia nu există. Aceasta este, din nefe- 
ricire parţial adevărat, în sensul că, afară de şcoala lui Durkheim 
şi cîțiva alţi cugetători izolaţi, nici-un sociolog nu este sociolog 
veritabil, aşa cum l-am definit mai sus, 

Dar În măsura in care asemenea soc'ologi există sau vor 
exista, —aceasta se va face pentru a da Dreptului, Economiei 
Eticei, etc., caracterul ştiinţific pe care altfel, nu îl pot avea, 2 


Noutatea cea mare care se desprinde din toate aceste ana- 
lize, este identitatea perfectă dintre structura spiritului econo- 
mic şi a celui juridic. 

Animozitatea dintre jurişti şi economişti, şi certificatele de 


1 v. Studiul nostru : Cind Economia Politică va fi o știință, în 
Viaţa Rom, X11,/922, 

2 v. Studiul nostru, cit. supra. Concluzia pou nu e ca e 
conomisiul sau Juristul să deviné soclolog, cl, dimpotrivă, să nu mal 
prelindé à impieta, asupra Juridicțiunei sociologului, să nu mal pre- 
tindă a făuri legf, ci a-şi îmbina eforturiie cu ale sociologului, cu ale 
einogralului, demografului, etc. 


To 
We 
e 


SÉ MARONII” AL JURSTUOR  m 


E ar e an den ch, In cusururi S 
EE 
tanti ai Științelor sociale particulare in Ed gt 


ȘI, ca să revenim la punctul de lecare, economistul 
are drept să aducă nici-o invinuire de ansambiu la tabăra. ce. 
pei en wc D rea care i avea cuvint să se plingă, ar 

b noastră aceasta est 
neputinţă, pentru că sociologi nu avem încă, GE 


D. |. Suchianu 


Pubertäti imaginare 


Tată, azi noapte îmi tuse frică 

De moarte, şi ştii de ce? 

Fiindcă azi noapte lelele 

Al căror tiic tu ştii ce va să zică, 
Tu care mă "ovätal să-mi fie teamă 
De ele, 

Aceste lele, 

M'am pomenit azi noapte că mă cheamă 
După maldanul cu ciulini 

Ce dă'n grădinile cu soc 

ȘI toată ziua face bozie şi spini 

lar seara-şi flutură pulpana 


PUBERTĂŢI IMAGINARE CH 


De umbrä cu miros de siminoc 

In casă la baba Mitana, > 
M'am pomenit azi noapte că mă cheamă 
ŞI îmi grăesc aşa: 

„Pe cînd umblai, băete, după coarne 

— Mai ţi-aminteşti ? 

Te speriam în vise cu poveşti 

Ca din icoane popii ovreesti 

Ce clătinau în templu lui Isus din coarne. 
Acuma, ştim, cetesti pe „Sburătorul“ 

Lui Eliade. 

In astă noapte va sbura. 

Nu tremura, 

li vel vedea Inaripat dihorul 

Pe care un vampir de aur şade. 

Fii deci din nou băiatul cumsecade : 
Salutä-1 din pridvorul 

Cu lună şi balade 

ȘI lasä-fi dela frunte arătătorul,.." 


Am tremurat 

ŞI m'am mirat, 

ȘI mi-a fost frică, tată, să vorbesc 

Să nu se creadă că'ntr'un fel gîndesc; 
ŞI mi-a fost frică să respir 

Ca nu cumva să pară că prin aer 
Adie scrisă foae de papir, 


VIATA ROMINEASCA 


Sau să clipese, 

Ca nu cumva, dumnezeesc 

Din gene îngeri in văzduh să "neger : 
O pâmintească dragoste 

Se Infrupta din mine ca o pacoste, 
Că timplele-au pornit să-mi bată, 
Tată, 

Ca la o fată, 


Dinu Lance 


"pa" 


Din carnetul unui solitar 
vii 
Memoriile d-lui M. Paléologue 


Pentru marele public,—şi nu numai In Rominia,—revolutia 
din Februarie 1917, care a transformat ca prin minune Impe- 
riul Tarilor într'un cimp de cele mai îndrăznețe experiențe so- 
ban? a apărut ca o creatlune năprasnică, la care nimeni nu se 
p 


Această orbire a opiniei publice euro pare cu atit mai 
ciudată, cu cht în Rusia teama sau siisii evoluția à fast, 
dela-început, unul din motivele determinante ale entuzias- 
mului războinic: Oamenii vechiului regim nu vedeau scăpare 
pentru privilegiile lor decit într'o victorie care ar întări tronul; 
iar revoluționarii nădăjdulau că Infringerea sigură va duce şi 
ia prăbuşirea ţarismului. 

Scriitorul acestor rinduri, încă din Decembre 1912, cind răz- 
boiul european părea inevitabil, şi-a permis să-şi formuleze astfel 
pure care au fost cu dispreţ clasate ca „profeții fantas- 


„Am convingerea că Rusia astăzi nu poate rezista unei 
te 


nate europene... 

„Inăbuşirea mişcării revoluționare din 1903 a asigurat {a- 
„tismului un triumf foarte indoelnic. Ea nu numal că nu a a- 
„dus impăciuire în suflete, dar a servit ca punct de plecare unui 

s de disolujie socială şi de dezagregare, care a pătruns 
„in Straturile cele mai adinci ale poporului. Măsurile agrare 
„ale defunctului prim-ministru Stolypin au lovit în ţia 
„milenară a Mirului rusesc. au ruinat țărănimea şi au gruncat-0 
„Într'o continuă fierbere revoluționară... 
„ȘI care este spiritul ce domneşte In armata tasâşi ?.. 


84 VIATA ROMINEASCA 


„Să nu uităm că este aceiaşi armată, care în urma răz- 
„bolului ruso-japonez a silit pe generalii şi a CR mp să 
„Se întoarcă în țară cu vaporul pe ocean, fiin în trenurile 
„militare, în trans-siberian, soldaţii näväleau în vagoanele de 
„clasa |, gonind pe ofiţeri... 

„Pătura intelectuală, In majoritatea ei covirgitoare, chiar 
„doreşte o infringere, fiindcă numai un războiu nenorocit poate 
„da în Rusia, caşi în trecut, un imbold pentru reformă, iar 
„victoria ar întări numai pere ter agp tarist“... * 

lar după izbucnirea războiului, am căutat de mai multe ori 
să adun, în inile „Vieţii Romineşti“, toate datele şi argumen- 
tele care dovedeau fatalitatea infringerii şi a revoluţiei în Rusia.** 

Astăzi insemnările unui observa'or atent si inteligent, d. 
Maurice Paléologue, fost ambasador francez in Petersburg în 
timpul războiului, învederează şi pentru „marele public“, cit de 
uşor se puteau face aceste „profeţii“ de câătră orice cunoscător 
al împrejurărilor din Rusia, 

Memoriile d-lui Paltologue prezintă cu atit mai mult in- 
teres, cu cit Ton ele autorul îşi consemnează impresiile, conversațiile 
şi informaţiile, zi cu zi, dela începutul războiului și pănă la tri- 
imful lui Kerenski, cînd a părăsit Rusia. 

Nu se poate spune că autorul şi-ar H aranjat „retrospec- 
tiv“ aprecierile asupra evenimentelor, fiindcă el de mai multe 
ori invoacä expres rapoartele pe care le făcea la data citată 
guvernului francez. 

Dar și fără asta e evident că în însemnările acestea, —scrise 
Intr'o epocă cind ambasadorul era dator să țină zilnic troub 
său in curent cu toate peripețlile unei grandioase tragedii istorice, 
şi cind deci cercetătorului de mine l-se asigurau toate mijloacele de 
control în arhivele ministerului Afacerilor străine din Paris, 
—nu vom găsi nici o notă care le-ar expune lao desmințire. 

D. Paléologue cunoştea foarte putin Rusia, înainte de a-s} 
fi luat în primire postul în capitala Țarilor. Prin situaţia lui, 
el era împiedicat să vină în contact imediat cu cercurile re- 
voluţionare, şi nici nu-l crau accesibile masele mal adinci ale- 
poporului us, Mijloacele de informaţie ale unul ambasador în 
afară de relaţiile oficiale, natural, sint restrinse la conversațiile 
cu membrii „elitei sociale”, şi la rapoartele agenţilor secret), 
indoelnice prin firea lucrurilor. Trecind prin acest fel de prizmă, 
aprecierile lui pot deci uşor să fie deformate, 

Cu atit mai preţioase sint mărturiile consemnate asupra 
procesului sufletesc, prin care fostul ambasador francez, plin 
de încredere la început, a ajuns treptat la convingerea că re- 


* Viaja Rominească, No, 11 — 12, 1912, „Perspectivele războiului 
ausiro-rus*, p. 269 — 274, passim. 

“v, Viaja Romfneasod, 1914, Nr. 40—11—12; 1915, Nr. 5-6, 
7-8-9, 10-11-12. 


DIN CÂRNETUL UNUI SOLITAR 85 
RU ITAL n  _,% 


mul țarist merge spre prăpastie, şi că Franţa trebue să con- 
en cu defectiunea tatala a acestui aliat, căruia pe atunci zia- 
tels Incă Ñ atribulau un rol deciziv în drama mondială. 

Vola încerca dar să reproduc aici, pentru cetitorii noştri, a- 
ceste însemnări pe cit ecu putință textual şi fără multe comen- 
tarii, în ce priveşte prevestirile crizei revoluţionare. i 

Primul av nt, ambasadorul francez Îl primeşte abia 
șase săptămîni dela Începutul războiului. 

In ziua de 12 1914 îi face o vizită contele 
Witte, tostul prim-min al Rusiei, 

„Și at,—cetim Subt această dată în Memoriul dii 
„Paltologue,—fără nici un preambul, cu capul ridicat, cu cuvin- 
„tul hotärit, precis şi lent, el imi oferă discuţia: 

„— Acest războlu, —spune gl, e o nebunie. Ela fost impus 
„inţelepciunii împăratului de nişte poliliciani pe atit de neghi- 
„baci pe cit de vg el nu poate fi decit funest pen- 
„tru Rusia. Numai Franţa şi Anglia pot spera cu temeiu vre-un 
„folos dela victorie... Si încă, victoria noastră îmi! pare foarte 
„îndoelnică... ŞI ea nu ar însemna numai ruina prepotenţii ger- 
„manice, dar şi proclamarea republicii în toată Europa gi tot- 
„deodată, aceasta ar însemna sfirgitul ţarismului... Prefer să pâs- 
„trez pentru mine prevederile ce mi le inspiră ipoteza înfrîn- 
„Ferii noastre. 

„— Care este concluzia d-tale practică ? 

„— Concluzia mea practică este că trebue lichidată cit se 
„poate mai repede această stupidă aventură“... * 

Aşa vorbeşte fostul prim-ministru al ra i H repetăm, 
numai șase săptămîni după izbucnirea războiulai. 

Bineînţeles, d. Palélogue nu pune încă mare preţ pe acest 
avertisment şi-l! ce? mului* contelui Witte, că- 
rula nu-l ă acuza grave, 

Peste o lunä, la 17 Octombre are după două luni 
şi jimătate dela inceputul războiului, Memoriile înregistrează: 

„Unul din informatorii mel, B., care are contact cu cercu- 
„rile înaintate, tmi raporteazA că în acest moment acolo se 
„discută, cu multă animație, o teză ciudată, al cărei autor este 
„anarhista! Lenin, refugiat în es. Discipol fervent al lui 
„Kari Marx, socialdemocratilor maximalişti, Lenin pro- 
„lamă că GË egen militară a Rusiei este preludiul necesar 
„al revoluției ruse şi chlar conditiunea succesului ei. EI în- 
„deamnă dar proletariatul rus a inlesni, prin toate mijloacele, 
„victoria Germanilor... 

„— Lenin nu este ge? un agent provocator „al Germa- 
„niei ? (latreabă autorul). 
A Nut Et nu este un om venal. Eun iluminat, un fa- 


* M. Paléologie,— „La Russle des Tzars pendant le grande 
guerre", Y. l, p 119-121, passim. 


86: VIAȚA ROMINEASCĂ 


-natic, insă o conştiidță foarte inaltă. El impune respectal ww 


„turori 1 
»— El e cu atit mai primejdios*,* — conchide 
e pr rame impresionat, ss 
legătură cu aceasta, şi referitor la aceiaşi epocă, voiu 
i marea me Segen despre un fapt, despre care rar 
Paléologue À H numai la 30 Martie 1916, cînd d, 
„Un fapt recent exasperează extrema stingäa D : tri- 
„bonalul superior din Petrograd a perii la ene 
„pe viaţă în Siberia pe cinei deputaţi soclal-democrati, pentru 
„Propagandă revoluţionară. Arestarea lor datează din Noem- 
„bre 1914, pe cînd Lenin, refugiat In Elveţia şi-a inaugurat 
„Câmpania defetistă prin următoarea profesiune de credință: 
„Socialiştii ruşi trebue să dorească victoria germană, pentrucă 
„infringerea Rusiei va atra după sine ruina farismului.. 
„Cei cinci deputaţi au fost latäin acuzaţi de trădare; în urmă a 
„fost reţinută impotriva lor numai invinnirea că au incercat să 
à ee pre o me, revoluționară în armată“.** 
abia trei luni după începutul războlului, până şi 
Aën socialişti au urmat ae: lui Lenin, mira A 
că S Sr de ge ca in armată] 
ot la această e se referă şi informaţia, nu mai 
gravă, dată abia mai tirziu ministrului acea de câtră SE 
et “Y japonez (în momentul cind se pregătea să plece din 


„Vă aduceţi aminte că la acea epocă-—(n Decembre 1914 
„— Rusia, Franța şi Anglia voiau să tacă un demers colectiv 
„la Tokio pentru a obține dela noi trimiterea unel armate In 
„Europa. Dar Mtro zi contele Witte a venit la mine şi, pri- 
„vindu-mă drept în ochi, îmi spune îndată cu acea siguranţă 
E (assurance Re ere ră care i-aţi cunoscut-o: știu câ 
é Cere guvern -voastră să e we 
„Să se ferească de aceasta! Ar fi o nebunie d Ge ER 
„credeţi-mă, Rusia este la sffrsitul puterilor sale; farismul 
„Va pEr. .. 

şa dar, în primele patru luni ale ră 

străini Mo VR, puteau să ştie nu li y Dog 
voluționare, în cap cu unii deputaţi ai Dumei, duc o propagandă 
în armată, spre a provoca infringerea revoluţia, dar şi că oa- 
ntenii de Stat, cu experiența contelui inte, au fost deja atit de 
siguri de fnfringerea Rusiei şi de ps ţarismului, încit pu- 
eer? ZS permită astfel de „profeţii“ în faţa reprezentanţilor 

Japonejii, care îl cunoşteau bine pe negociatorul tratatului 


* Loc. olh; +. |, p. 174-475. 
"7 Ibid, v. i, p. 232, 
+ fie, e A, p. 72-73, 


s 
A 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 87 


de pace rusd-japonez, evident, au dat de pe atunci 
cuvenită 


- “greutatea 
“acestor manifestări: oricit de diplomatic a vorbit d. 
colegul său francez, armata japoneză n'a fost tri- 


cu 
să lupte pe frontul 


TUsesc... i 
, contele Witte, un înalt demnitar alimperiului, dar 


pe vremuri reprezentant 2l ar aa „din dreapta” e, ca atare, 


suspect în ochii reprezentantu 


epubikii Franceze. 
Dar în curind d. Paltologue are un schimb de vederi cu 
iul Stackelberg care făcea parte din cercul cel mal intim 


genera 
a! Curţii imperiale şi cărula memorialistul nostru e silit să-i 
recunoască „o minte serioasă, logică și realistă”. ȘI iată ce-i 
spune acest bâtrin şi leal supus al Ţarului în ziua de 7 Mai 
1915: , 


„In cercurile reactionare se dorește victoria Germaniei şi 


„aceasta mă desgustă... Insă, ca Rus, eu sint în fiecare zi mai 
inspäimintat de prăpastia în care ne tirie alianța anglo-fran- 
ceză. Rusia merge spre fnfringere și revoluție, niciodată noi 


vom birui pe Germani; noi nu avem putere de a lupta 


„Impotriva lor; eu sînt dezesperat“... 


li ră 
inchela pacea fără a ne dezonora, iar continuarea ului 


nm 
she 


Cind ambasadorul incearcă să-l ma! dea curaj, generalul 
„Vedeţi cite de tragică situaţia noastră! Noi nu 


duce fatal spre prăpastie s. * 
D. De ak eg e g, nu pune la indofalä buna 


credinţă a convorbitorului său, totuşi strecoară în treacăt a- 
luzta mă gage lui germane“. 


boiu, la 2 Junie 


tämini,—abla după zece luni de räz- 
PUIS a rer | ambasadei franceze are prilej 


să stea de vorbă cu un adevărat Rus, „ct cel mai important 
metalurgist şi financiar al Rusiei, marele bogătaş (le richissime) 


Putilow“, căruia ii recunoaşte 


in acelaşi timp „spiritul de 


tivä şi de creafiune, gustul marilor întreprinderi, un sim} e- 
e dë ce este real și posibil“. Reprezentantul Franței nu-i 


poate bânul na 


recum e sigur că şi imensa lui a- 


ționalismul, p 
vere îl punea la adăpostul oricăror ispite, Jr funcțiunile lui 
în sinul „consiliului superior pentru munitiuni" H dădeau pu- 
tinta de a vorbi în perfectă cunoştinţă de cauză. 


Acest om de toată nădejdea se exprimă în acelaşi sens, 


însă mult mai categoric ca generalul Stackelberg sau contele 


AWitte: 


„Putilow dă curs liber pesimismului său; el se complace 
a decadenfei şi a dislocării care surpă edificiul 


„a-mi en en urmarea fatală a catastrofelor apropiate, lucra- 
rus: 


',— Zilele ţarismului — spune el,—sînt numărate ; el este 


* lbid., p. 335-356. 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Sn e 


„pierdut, iremediabil pierdut ; dar tarismul este insâşi armătura 
„(la charpente) Rusiei şi singurul chiag al unităţii ei naţionale... 
„Hevoluția, deacum înainte, este inevitabilă; ca nu aşteaptă 
„decit prilej pentru a izbucni. Acest prilej va fi o infringere 
„Militară, o foamete in provincie, o grevă la Petrograd, o răs- 
„coală, un scandal sau o dramă de curte,—indifereni 1... Dar 


a 
, bde viaţă politică. Şi el a reuşit in această privinţă aşa de 
„bine, incit in ziua în care vor fi dispărut cinovnicii, se va 
„dizolva şi intreg statul rus... Fără indoială, semnalul revolu- 
„ției va fi dat de burgheji, de intelectuali, de cadeți care vor 
„crede că salvează Rusia. /nsà începînd cu revoluția burgheză, 
„Noi vom trece îndată la o revoluție muncitorească şi, în cu- 
„rînd după aceasta, la o revoluție fărânească. Atunci se va 
„Începe o grozavă anarhie, o nesffrsitä anarhie... Zece ani de 
„anarhie !... Vom revedea vremurile lui Pugacev şi poate ceva 
„ŞI mai rău încă“, * 

Aceste „profeţii teribile“, prin care se inchee primul volum 
al Memoriilor, autorul le înregistrează, de astădată fâră niciun 
protest, şi chiar fără niciun comentariu... 

Mal mult. Cind la 73 August 1915, un personagiu impor- 
tant, „corifeul foarte activ al naționalismului liberal, Brianci- 
aninov, fost ofițer al gărzii imperiale, ginerele prințului Gorcta- 
cov“, îl cere o audienţă pentru o „lungă şi confidențială convor- 
bire", în care predica el însuşi pe faţă necesitatea „unei revo- 
lufii nationale, care singură poate salva Rusia“, ministrul 
Franţei citează ta o autoritate cuvintele {ui Putilov, ca ale unuia 


Această curioasă discuţiune asupra planurilor de revoluție 
între un om politic rus şi reprezentantul unul stat aliat pe lingă 
Curtea imperială, se slirşeşte cu următoarea informaţie dată 
Briancianinov: 

„Situaţia, d-le ambasador, este mai gravă decit o credeţi. 
„Ştiţi ce mi-a spus, abia acum © oră, şeful Octobriştilor, pre- 
“sedintele Comitetului Central al est inte A. I. Gucicov, 
„un om căruia desigur nu-i veți refuza nici vederea clară, nici 
„curajul ? Ei bine! EI mi-a , Cu lacrimi în ochi; Rusia 
veste pierdută. Nu mai este nic o nădejde ! (cursivul aici este 
„al autorulul)*,.. zg 


DI. Paléologue nu găseşte nici-un răspuns la această comu- 


Nu e de mirare că la data de 3 Septembre 1915 aceste 
„profeţii“ nu mai stat relatate ca păreri ale altora, ci consem- 
vale ca o convingere personală a scriitorului memoriilor, in- 
temelatä pe observaţii şi informaţii directe : 


* lbid., e, 1. p. 370 - 372, 
** Ibid, v. W, p. 4ù - 42. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 


. „Cind imi recapitulez,cetim în adevăr Fa, 

„toate simptomele nelinigtitoare, pe care le-a n 
„timele săptămini, mi se pare evident că în strul p A 
„în ce împrejurări va izbucni criza ? Cauza ocazională şi deter- 
„mMioantă va fi un dezastru militar, o lipsă, o grevă sin asă, 
„0 seditiune de cazarmă, o dramă de curte ? Nu ştiu. (Aici au- 
„torul Îşi insuseste, cum vedeţi, aproape cuvînt cu cuvint ex- 
„Presiunile lui Putilov). Dar mi se pare că evenimentul se a- 
„nunţă de pe acuma cu caracterul ineluctabil al unei fatalități 
„istorice, in orice caz, probabilitățile sint deja atît de puternice, 
„incit eu mă cred dator a preveni ernul francez". * 

stfel, cu un an întreg inainte de intrarea în acţiune a 
Rominiel, ambasadorul francez nu numai că personal a fost deja 
convins că în Rusia criza revoluționară se prezintă. „cu carac- 
terul ineluctabil al unei fatalitäti rice", dar a şi prevenit des- 
pre aceasta guvernul sdu. 

Desigur, şi celelalte guverne rm pe fost Gs în ee? 
tinţa situa Câträ reprezentanţii lor. In ce veşte Je 
niet eg ştim ca el Inc din Decembre 1914 a fost pre- 
vestit d2 câtra contele Witte. 

După aceasta, însemnările „proletice" devin tot mai cate- 
gorice şi mai precise. 

Aşa, sub data de /7 Septembre 4915 : „Grevele se întind 
„astăzi aproape la toate uzinele din Petrograd... Conducătorii 
„lor (les meneurs) afirmă că ei vor numai să protesteze îm- 
„potriva închiderii Dumei şi că lucrul va fi reluat după două 
„zile. Unul din informatorii mei, care cunoaște bine straturile 
„muncitorești, imi spune: „Nu este de data asta încă nimic de 
„temut ; e numai o repetiție generală. EI adaogă că ideile lui 
„Lenin şi propaganda lui pentru înfrîngere face mari progrese 
„Printre elementele instruite ale clasei muncitoreşti“ ** 

La 21 Noembre 1915: 

„Nu văd peste tot decit fete posomorile ` nu aud peste 
„tot decit cuvinte descurajate; toate conversațiile asupra răz- 
„boiului se rezumă în acelaşi gind, expres sau tacit: La ce bun 
„Să mai urmărim lupta ? Nu sintem ja învinşi? Mai este cu 
„putinţă să credem că ne mal putem ridica ?... La muncitori yi- 
„'Usul revoluţionar ar putea să explice desgustul de războiu şi 
„acea tocire a sentimentului patriotic care merge până la 
„infringerii... Prost hrănit, lipsit de stimulentul lui obişnuit, po- 
“Porul rus ajunge din ce în ce mai sensibil la emoţii depre- 
„Sive. Dacă războlul mai durează, el va deveni nevrozat".….*+* 

La 26 Noembre 1915 o nouă conversaţie cu marele me- 
talurgist şi financiar Putilov: i 


* Ibid., v. li, p. 66. 
** Ibid., v, il, p. 75. 
"e fbid., v. Ul, p 106. 


90 VIATA ROMINEASCA 


»— Mai mer în victoria noastră ?—(întreabă acesta), 


„— Absolu 
„După o reflexiune în timpul căreia ochii săi lucesc 
„de o stranie el revine cu tristeţă: 


„contaţi mult pt aceasta, cel putin pentru Rusia. Cunosc pe 
Acest räzboiu trece peste puterile lor; ei 
suporta prea mult timp“... * 

La 27 Decembre 19/5: 

„Eri, intrun club plin, unul din cei mai înalţi demnitari 
„ai Curţii, unul din aceia care se apropie mai des de Impärat, 
„a spus deschis, la doi paşi de mine, că acum continuarea răz- 
„boiului este o nebunie și că trebue grăbită incheerea păcii“... ** 

La 6 Januarie 1916, cu aproape nouă luni înainte de in- 
trarea Rominiei in războiu,—o informaţie despre un conciliabul 
secret al şelilor tuturor grupărilor socialiste şi ,travalliste“, subt 
preşedinţia lui Kerenski: 

„Obiectul principal al constătuirii a fost examinarea unui 
„program de acţiune revoluţionară, pe care maximalistul Lenin 
„l-a dezvoltat de curînd inaintea congresului socialist interna- 
„tional din Zimerwald. Consfätuirea, deschisă de Kerenski, ar 
„fi ajuns la un acord unanim asupra următoarelor puncte: 1. In- 
„îrîngerile neîntrerupte, dezordinea și Incuria administrativă, le- 
„gendele teribile asupra Impärätesei, scandalurile lui Rasputin 
„au discreditat cu desăvirşire farismul în sufletul maselor ! — 
„2. Poporul e adinc desgustat de războiu, al cărui motiv şi 
„scop el nu le mai înțelege; rezervistil manifestă In fiecare zi 
„tot mai multă repulsiune de a pleca la front, aṣa că valoarea 
„militară a armatei scade repede; pe de altă parte, dificultăţile 
„economice se acumulează şi se agravează necontenit. 3. E 
„deci probabil că într'un viitor mai mult sau mai putin apropiat 
„Rusia va fi silită să-şi repudieze allanţele şi să închee o pace 
„separată. Cu atit mai râu pentru aliaţi !... e 

„Kerenski ar fi Inchelat desbaterile cu următoarea conclu- 
„Ziune practică: /ndată ce vom vedea apropiindu-se criza fi- 
„nală a războiului, noi trebue să rästurnäm farismul, să luăm 
„noi înșine puterea şi să instalăm o dictatură socialistă”... *** 

La 23 Martie 1916,—o conversaţie cu magnații poloneli, 
prinții Potocki şi Wilopolski, care spun ambasadorului deschis : 

„Franţa şi Anglia poate vor fi victorioase la sfîrşit, Rusia 
„Însă a pierdut de pe acum partida,“ gz 

La 29 Martie 1916 : 

„Fostul preşedinte al Consiliului, Kokovtov, al cărul pa- 


* Ibid., v, Il. p. 108—409. 
"7" (id, e, IL p. 138. 
"77 Ibid., v. Il, pe 148-149 
"ase (Ate, e, D p 225, 


[AJ 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR Qi 
e EA i © 


„triotism perspicace şi a cärui rațiune solidă le apreciez, îmi 


„tace o vizită la ambasadă, Ca fntot Dës 
.Simist; am chiar im éi aa, Canon Pie 


„nu mă lăsa să-i văd toată dezesperarea".… * 
-< A dollea fost prim-ministru „pesimist“ | 
Dece natură este acel pesimism, se te vedea din urmă- 

À eo franceze ceva 


torul dialog înregistrat de cronicarul 
mai eve K e 

è stat la masă în acea seară la restaurantul 
„Kokovţov şi Putilov. Fostul pre te de consiliu seet 


doua zi, după ce citează din i l 
doaria lui Kerenski în apărarea celor cinci deputaţi socialişti, 


despre care am vorbit ja început, afirmarea acestuia cum că 


reacționarii tind la o alianţă cu reacţionarii germani, — Ministrul 
Franţei işi consemnează următoarea eech $ . 

„Această aluzie la coniventa ocultă a autocratismului rus 
„Şi a absolutismului prusian nu este decit prea întemeiată. lasă 
„socot că nu sint mai putin stabilite şi preparativele de tră- 
„dare pe care socialismul rus le o te în umbră, adresin- 
ee? la cele mai rele instincte ale muncitorilor şi ale solda-. 

„Aşa dar: şi autocratismul şi socialismul |... | 

La 10 Aprilie 1916 este rodusă a doua conversaţie cu 
magnații poloneji, tot la masă la Donon, şi mai categorică in 
pr ci, întemeiat pe „un mare lux de argumente is-- 

La 26 Mai 1916, adică trei luni înainte de intrarea Ro=- 
miniei in râzboiu, d, Paléologue se crede indreptățit: să- in- 
serie în Memorii următorul ,oracoi“ : tezei 

simi t“ oracolul pe care M-me de Tencin La pronun- 
sfat pe la 1740 asupra monarhiel franceze: Dacă Dumnezeu 
„Du-şi va pune personal mina, este fizicește imposibil ca statul 
„să nu se prăbușească. 

„Numai eu cred că nu vor trece patruzeci ani, nici măcar 
„Patruzeci de luni pänäla prăbuşirea statului rus“... *+9%% 


adreseze declaraţia de războlu Austriei, diplomatul nostru nu 
se era sale Scrie : i 
„De-acum inainte eu trebue să admit posibilă defecțiunea 


——————— Le 


92 VIATA ROMINEASCA 


„Rusiei ` aceasta este eventualitatea care de pe acum trebue să 
„între în calculele politice şi strategice ale guvernului francez“... * 
Evident, numai ale guver francez |... 

Incă cu opt zile mai tirziu, la 72 August 1916, cu 16 zile 
inainte de declarația războlulul romîn, diplomatul găseşte pri- 
tej "E plaseze o reflecţie literară: 

„Cind recapitulez toate semnele de descompunere politică 
„Şi socială, pe care le am subt ochii mei, regret că geniul 
„Satirie al lul Gogol nu are vre-un succesor In literatura rusă 
ren a ne da o nouă cgiţie, ceva mai amplificată si mal In- 
„tunecată, a Sufietelor moarte. 

„ŞI înțeleg exclamaţia pe care cetirea acestul corosiv cap- 
„de-operă a smuls-o iul Puşkin : Doamne ! Ce tristă e Rusia Is. e 

În adevâr, este mare păcat că nu s'a găsit un succesor 
satiric al lui Gogol... 

la sfirşit, la 29 August 1916, a doua zi după ce armatele 
romine au trecut granița,—dar fnainte de a fi venit vestea des- 
pre aceasta la Petrograd, Ministrul Franţei consemnează încă 
un dialog „pesimist“ cu fostul preşedinte de consiliu, Kokovwtov : 

„~ St nu KSE nici-un remediu la această situație ? D in- 
treabă d. Paléolo k ~ 

„—Nici unul l.. E o situaţie tragică. 

„—Tragică ?.. Cuvintul nu este excesiv ? 

„—Nu. Credeţi-mă ! E o situaţie tragică. Din punctul de 
„vedere egoist, eu mă felicit că nu mai sint ministru, că nu am 
„bici © răspundere peniru catastrofa ce se prepară. Dar ca ce- 
stäfean, pling țara mea“... *** 

lar peste două zile, la 31 August 1916, cînd vestea despre 
acțiunea Rominiel soseste la Éd We: d. Paléologue o poate 
saluta numai cu aceste două rinduri : 

„Astfel Rominia întră în războlu tocmai în momentul, în 
„care ofensiva rusă este istovită (à bout de souffle)". mese 

Parcă anume pentru a sublinia situaţia Rominiei care întră 
în acţiune în aceste condiții, autorul citează în urmă un pa- 
sagiu din nota generalului Gurco adresată generalului Joffre 
despre armata romină : A 

„Am fost siliți după puţine săptămini să ne dăm sea- 
„ma că valoarea militară a nouei noastre aliate nu corespundea 
„nici speranțelor, nici prevederilor noastre. Lipsa de instrucţie 
„şi de soliditate a armatei sale a înşelat toate calculele» "rgre 

E ,picant" că un general rusa putut să-şi permită o ast- 
fel de apreciare în momentul, în care în armata rusă se pro- 

dusesers deja răscoale, asasinate de ofiţeri şi atacuri împo- 
triva poliţiei. > 
* Ibid., v. LI, p 525. 
"7 Ibid v, Il, p. 534. 
zer Ibid, v. ili, p. 5 6. 
seos fhid, v. DL p, 7. 
es Jbid., v, DL p. 122 


fm — 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 93 
EE 


Voiu cita numai două-trei cazuri chiar din cartea d-lui Pa- 
be dp ar reprodus fâră comentarii nota generalului Gurco. 
put) data de 1 Septembre 1916, cetim relativ la un fapt 


„La marele cartier general și la ministerul de războiu, sint 
„foarte umiliţi. i% 

„À 2-a brigadă rusă sosită de curind în Franţa și care 
„urma să fie înbarcată pentru Salonic s'a răzvrătit la Marsilia; 
„colonelul a fost asasinat, mai mulţi ofițeri răniți. A fost ne- 
prior re energic al trupelor franceze pentru restabilirea 
„9 ue 

La 31 Octombre 1916, o ceată de grevisti au asediat o fa- 
brică franceză de automobile din Petrograd, strigind „Jos Fran- 
cejli! Destul cu răsboiul fa e 

„Un inginer şi trei contramaiştri franceji au fost grav ră- 
vlt, Poliţia, care a alergat îndată ja fața locului, şi-a dat seama 
„că nu are destulă forţă... Au fost aduse două regimente, a 
„căror cazarmă se afla în apropiere, Dar aceste regimente, în 
„loc să degajeze fabrica, au început să tragă asupra poliției.. 
„Au trebuit să f'e chemate patru regimente de cazaci, care, şar- 
„jind cele două regimente de infanterie, au restabilit ordinea“..,** 
ic Vorbind cu prilejul acestui caz cu un general, d. Paléologue 
il întrebă : 

„— O fi adevărat că trupele din Petrograd sint contami- 
„hate de propaganda revoluționară 3. ni 

„— E adevărat; garnizoana din Petrograd nu are spirit 
„bun... soldaţii aceştia „. procură numai cadre şi recruți anarhiei... 
„Dacă Dumnezeu nu ne va cruța de revoluție, nu poporul o va 
„dezlănțui, ci armata“...*** 

Nu volu urmări mai departe Memoriile d-lui Paléologue, 
pentru vremea clad agitația revoluţionară se desfägura in văzul 
şi auzul tuturora şi cind nimănui nu mai putea să-i fie iertat să 
vadă in Rusia „un infinit organizat“ (volu reveni poate altă dată 
asupra interesantelor sale observaţii din această epocă). 

Aici am căutat numai să arăt, că cel puţin cu un an Înainte 
de intrarea Rominiei în räzboiv, miniştrii plenipotenţiari din Pe- 
trograd au avut destule date pentru a se convinge că Rusia 
merge fatal spre prăbuşire şi revoluție. Oameni de stat, gene- 
rali, mari capitalisti, etc, îşi manifestau deschis ,pesimismul" faţă 
de miniştrii străini ; cercurile largi ale societăţii, —reacţlonarii și 
air preţ Pen d ascundeau chlar dorința înfringerii,—bine- 
înțeles din motive deosebite, — unii căutind sprijin în monarhismul 
german, alţii in nădejdea revoluției; armata vădea oboseală 
de războlu și era minată de propaganda revoluționară ; situaţia 
economică se agrava din zi in zi, fără nici o nădejde de in- 
dreptare, 


Le lbid., LA DL, p. 8. 
*. Ibid., v. IN p. 67. 
"rr Ibid, v. Til, p. 75. 


94 VIAȚA ROMINEASCA ` 


Dacă in primele momente ale entuziasmului războinic, mulți 
puteau nutri iluzii, puţine luni după războlu insă, se poate spune 
că nu a mai fost un singur intelectual în Rusia, care să nu-și 
fi dat seama de sfirgitul fatal al „Stupidei aventuri“, cum dia 
primul moment s'a exprimat contele Witte, Cu toate rigorile 
cenzurii, cine ştia să cetească printre rinduri ar fi putut ușor 
constata că aceasta era părerea aproape unanimă a presei ru- 
seşti, cel mult luni după începutul războiului, 

Personalul legatitior străine, bineînţeles, cuprindea şi oa» 
meni care aveau arta specifică de a ceti presa rusă. Si ur 
nu numai d. Paléologue se credea dator să prevină guvernul său. 
Am văzut că ministrul japonez a fost luminat din Decembre 
1914. Nu poate fi nici o îndoială că şi ceilalți colegi al lor care 
reprezentau Puterile aliate, nu au întirziat să-şi dea seama de 
realitate, 

Cu atit mal strante impresie produce o scenă relatată de 
Memoriile ministrului francez. 

La 4 Martie 1916, d. Paléologue are o întrevedere la lega- 
ţia romînă cu defunctul N, Filipescu, si caută să-l împrăştie ulti- 
mele şovăeli și să-l convingă că Rominia poate avea toată nä- 
dejdea în Rusia. 

Ca rezultat al acesior sfortäri, scrie d-sa : 

„Filipescu imi pare destul de impresionat de limpezimea 
(netteté) declaraţiilor mele. De mai multe ori el aruncă o pri- 
„vire intrebätoare d-lui Dlamandy, care asistă tăcut la conver- 
„Săţia noastră şi care il răspunde printrun semn de aprobare 
»(d'acquiescement)"..# 

Probabil şi pentru această scenă d. Paltologue simfia lipsa 
unul succesor satiric al lui Gogol... 

ln acest móment, diplomatul francez ştia deja că Rusia fa- 
ristă se află in plină criză revolu onară, —catastrota avea deja 
pentru el „caracterul ineluctabil al unei fatalliäfi istorice“ ; pentru 
prăbuşirea statului ros „oracolul lai nu socotea ua termen de 
patruzeci ani, nici măcar de patruzeci luni* ; el a pus guvernul 
francez în cunoştinţă de cauză, cum spune expres, cel putin încă 
din 3 Septembre 1915, adică cu șase luni Inainte de conversaţia 
cu defunctul bărbat de stat romin. 

Dacă totuși diplomatul francez stărula să risipească cu a- 
jutorul semnelor aprobative ale d-lui Diamandy, ultimele scru- 
pule ale patriotului romiu, ei avea pentru aceasta, desigar, mo- 
tive serioase, 

Nu am aci in vedere numai interesele țării pe care o re- 
prezenta, de care fără doar şi poate, era dator inainte de toate 
să se călăuzească. 

Dar din unele pasagii ale Memoriilor pare să rezulte cA — 
în credinţa autorului,—pentru Rominia constituia o mai mică pri- 
mejile infringerea decit victoria puternicului aliat dela Nord,— 
incit pentru ei, din punctul de vedere al intereselor romineşti, 


"Jg. v. Il, p. 209, 


2 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 35 
prăbuşirii Rusiei mal curind putea justifica ac- 
SE , decit eve triumfului ei... 


In adevăr, încă la 21 ar port GES adică chlar la ince- 
utul războiului, Nicolae, o g 
` Fran nie 


y şi partea de Nord a nt SEN Rusiei 
„Să atingă granița ei naturală, Carpaţii... e suspen- 
„Siune pofte autorului).  Insfirgit, eu volu fi silit să asi- 
„gur Imperiului meu trecerea liberă a strimtorilor... Tracia de 
Nord, până la linia Enos-Midia, sar fi cuvenit Bulgariei (A- 
ceasia nu intrase încă în războlu). Restul, dela această linie 
„pănă la Gs b hs atară de împrejurimile Constantinopolului, ar 
fi atribuită Vs 
"Peste vr'o trei luni, la 3 Martie 1915, tot înainte de intra- 
rea Bulgarie! în războlu, țarul face şi mai categorice: 
„Eu nu mi-aşi de a impune poporului 
„meu sacrificiile teribile ale actualului războiu fără a-i acorda ca 
„recompensă realizarea visului său secular. Voia rezolvi radical 
„problema Constantinopolului şi a Strimtorilor. Astfel hotărirea 
„mea este luată, d-le ambasador... Orașul Constantinopol şi 
„Tracia meridională vor trebal să fie incorporate în Imperiul 
„men“, tt 
Astfel a vorbit ţarul către reprezentantul Franţei nu numa! 
înainte de intrarea Bulgariei în războiu, dar ‘in momentul cînd 
armatele lui sufereau o infringere după alta în Prosta orientală. 
Aliaţii au trebuit să primească toate condiţiile, Si un bărbat cu 
experienţa d-lui Paléologue ştia la ce se poate ta în caz de 
victorie efectivă a Rusiei, precum nu-şi putea face iluzii asupra 
soartei populațiilor din regiunile ce s'ar fi anexat la Imperiul 
arilor. 
7 O pagină de o amară ironie—poate cea mal... indiscretä din 
tot Memoriul, este GE e intre cele două conversații cu 
arul, gospodăriei ruseşti din alitia : 
T „Abia autoritatea rusă s'a instalat in Galiţia, cetim subt data 
„de 1 Decembre 1914, şi ea îlşi aduce acesteia ca dar de bună 
„Sosire (don de joyeux avânement) practicile ei cele mai detes- 
„tabile rusificare, 
„intrind pe teritoriul galitian, marele duce Nicolae a lansat, 
„ăcum două luni, o generoasă proclamaţie : 
» Vouă, popoarelor din Austria şi Ungaria, Rusia vă a- 
„duce libertatea și împlinirea visurilor voastre naționale. Ea 
„Voește că fiecare din voi să poată deacum înainte crește și 


* lbid., v. 1, „199 — 200. 
** Ibid, v, À, S 314. 


96 VIATA ROMINEASCA 
—— [00 OMAA 


„prospera, conservind patrimoniul vostru : limba Të: 
„ligia voastră (cursivul e al autorului). EES y 
„Din acest frumos program nu mai rămine nimic, Natio- 
„nalismul rus bintue fără crufare în toată Galiţia... 
Persecutiile s'au inceput imediat. Arestarea mitropolitului 


gionare ` distrugerea cărţilor de rugăciune 
„rutene ` Inlocuirea preoţilor uniţi cu popii ruși ; transportul co- 
sPlilor ruteni la Kiev şi la Harcov pentru ca ei să fie crescuţi in 
„religia ortodox3, —iată bilanţul ultimelor două luni din punctul 
“de vedere religios. Trebue să adăogăm, din punctul de vedere 
„politic, suprimarea tuturor ziarelor rutene, închiderea universi- 


li 
a auzit pănă atunci în Rusia, cum putea acest iscusit diplomat şi 
inteligent observator să judece din panctui de vedere al intere- 
selor rominești, pretenţiile Tarua la Constantinopol, la anexäri 
in vina, „până la granița naturală 
a Carpaţilor" ? şi mal cu seamă cum putea el să le judece, 
pentru cazul desävirgitei victorii a armatelor Țarului, în urma 
intrării în räzbolu a Bulgariei ? 

Această judecată intimă o putem deduce dintr'o declaraţie 
pe care diplomatul nostru o face, imediat după a doua conver- 
Salle cu Țarul, adică tot inainte de acţiunea Bulgariei. 

La 16 Martie 1915, Marele Duce Nicolae Nicolaevici îşi ex- 
primă nemulțumirea, intre altele, şi față de şovăelile Rominiel. 
Atunci, d. Poléologue işi la libertatea de a-şi exprima deschis 
părerea că „pretenţiile Rusiei asupra Constantinopolului şi a 
Strimtorilor vor face imposibilă accesiunea  Rominiei la alianţă“ 
(D-sa chiar crede că poate şi a Italiei) ee 

După un an insă, la 4 Marte 1916, cind a avut loc con- 
vorbirea la legația romină din Petrograd, distinsul diplomat 
francez, probabil, n'a mai socotit imposibilă accesiunea Ro- 
miniei şi a putut să accepte fără remugcare, deşi nu fără oare- 
care ironie, „semnele aprobative“ ale diplomatului romin,—cu 
toate că Rusia ţaristă își asigurase pe atunci prin tratate for- 
male, revendicări cu mult mai vaste... 

El știa atunci că nici sacrificiul armatei romine nu mal 
poate duce la realizarea acelui „vis secular al poporului rus“, 
despre care îi vorbea Țarul, fiindcă nimic nu mai putea salva 
eg şi armata Rusiei de ororile revoluţiei şi prăbuşirii mi- 

tare... 

Ca Incheere imi permit o intrebare : 

Cunosc astăzi oamenii politici şi diplomaţii din Rominia 
mal bine ce se petrece în imensitatea Rusiei, de cum ştiau inainte 
de războiu şi revoluţie ? 


* Ibid., v. 1, p. 221—222. 
*. Ibid., v 1, p. 323 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 97 


Se ştie fn ţara noastră cel putin cum s'a produs re- 
volufia, care au fost forțele adinci ce o duceau la o catastrofă 
fără analogie în Istorie, care sint liniile de cristalizare a acestor 
eneşti sbuciumate, de sute de milioane, şi care sint 
perspectivele viitorului, cel puțin în ce priveşte puterile lor de 


acţiune externă ? 
Am urmărit cu atenție toate manifestările oficiale şi pecht. 


ciale, şi îndrăznesc să afirm cu conştiinţa impäcatä, că astăzi 
candoarea lumii noastre politice este şi mal desăvirşită ca înainte. 

prehensiunile mistice, caşi polemicile şi invectivele cele 
mai violente, motivate de ele, pot vădi sentimente mai mult sau 
mai putin interesante, dar nu pot înlocui cunoştinţa exactă a 
realității. 

f Rusia revoluționară este o enormă realitate, pe care 
universul, şi mai puţin Rominia, nu o poate și nu o va putea 
ignora niciodată, fără o grozavă sancţiune. 

Voiu încerca, poate altădată, să arunc citeva raze asupra 
intunericului compact, care, pentru lumea noastră politică şi 
pentru opinia publică, învălue toată pri mer întinsă între 
Nistru, Oceanul Pacific, Oceanul Inghetat si ea Neagră. 

Voiu fi crezut ? 

Am cel putin nădejdea, că vor fi scrise în urmă alte me- 
morii diplomatice, care vor confirma, după fapt, aroganța ,pro- 
tețiilor* mele... 


C. S. 


A 
CW 

La Se 
ke 


d : b = 
$ | Ge) ` ka ` 
eg 
"9, an, 


~” 


Spovedania lui Capitosa Ivanov 


— 


O dimineaţă limpede de vară... 

In ziua aceia de sărbătoare, bisericile vulau : se auzeau mai 
cu samă bătăile grele şi trăgănate ale clopotului dela Sobor, Pe 
amindouă trotuarele din dreptul ferestrei mele treceau oameni! 
din popor,.. orăşeni în caftane nouă, albastre, cu şăpci nouă şi 
cu cisme lustruite... şi slujbaşi alături de nevestele lor, îmbrăcate 
cu mănuși de fil d'Écosse... 

Zgomotul din mijlocul străzii desävirgea inviorarea aceste! 
zile de sărbătoare: căruțe, cu ţărani bäufi şi cu femei inzorzo- 
nate, treceau in goană... se auzeau pocnete de biciu SEN 
roților, care de-abia se invirteau subt greutatea carelor cu Bn 
mugetul vijelului, legat de fundul căruței,.. 

Stam pe marginea ferestrei deschise, bucurindu- mă de larma 
dimineţii. Pe m flerbea samovarul. Deodată se întredes- 
chise uşa odăii, şi se strecură înlăantru o mină, care ținea o 
hirtie păturită în formă de petiție. Tocmai vroiam să mă scol 
şi să mă uit la tainicul posesor al minii secrete —cind auzil pe 
coridor glasul sever al cameristului... uşa se trinti... mina dispäre. 

— Un’ te bagi? Un’ te bagi, mă! izbucni cameristul.—— 
D'al gură să întrebi ? 

— lertaţi-mă, vă rog, — zise cu timiditate musafirul ne- 
cunoscut, 

— Vezi că nu-i nimeni, si tot te bagi. De-al de tine, dra- 
gul meu, mulţi umblă pe-aici fără rost... laca: mai dăunăzi ne-au 
pierit nişte lingurite.. 

— lertaţi-mă! Doar nu-s hoţ, Doamne fereşte ! 

— EI, ei, noi n'avem vreme de cercetat dacă eşti hot sau 
nu,—zise supărat cameristul, scuipind cisma si frecind-o cu pe- 
ria,—N'avem cind să ne ţinem de astea —urmă el. Apartamen- 
tele au cite douăsprezece odăi. Si fiecărui boer trebue să | pui 
samovarul şi să-i faci cismele. La noi, drăguță... 

— Anunţaţi-mă, vă rog! Fiji aşa de bun... 


. ss da! La LE de-i obiceiul sä... Da’ el dă ca 
chloru’. E: trag tă tra fiecare lucru al răspundere. 


Cit H ziulica de mare, ca un cal—Doamne lartă-mă! 
Nici m dë sé | leşi ca pernă, 
— Iva-a-an |— 


— Pilu; trăsni-Var. zeu să vă trăsnească ! lar 4-2 a- 
uccat.. , i | 
e + Iva-a-an! Ce? A sut? | 

— A-cusil Ut, plesnire-ar flerea ’n voi! A-cuşi!., Dă 
hirtia 'ncoace !—incheè Ivan, trintind cisma într'un colţ, şi intră 
grăbit la mine, 

~= fen adus o hirtie,—zise Ivan, us e Zeg 

-0. Cred că-i vorba de mană...— Dragu se à- 
os A de ee E ré din D eege Sta să fil mal acă- 
tării. Alci nu merge aşa... Dracu' ştie cine eşti, — A-cuşi!— 
răspunse f brusc unei chemäri din ogradă şi se repezi, in goană, 
FL hirtia şi eet: 

„Domnul “Ivanov, piro-hidro-teliniclan, sosind pentru citva 
timp În oraşul N.„are onoare a anunța P.T, public că, fiind ma- 
estru în arta magiei egiptene, arabe, etioplene, indiene, haldeene, 
cte., care constă din experiențe noud fantastice şi din spirite 


, retezarea ca 
| a altor ale corpului, etc., etc., etc..." 3 
ZE t era Be. à „Dutrind speranţă“, şi urma o iscäli- 
tură eşită în evidență: „Capiton Ivanov, piro-hidro-tehnician. Cu- 
tare data..." 


Multe boscării erau încă numerotate în această reclamă.— 
Ardeam de dorința de a face cunoştinţă cit mai repede şi cit mai 
de-aproape cu autorul lor. Mă muljumeam să văd în compa- 
triotul meu, ridicat la astfel de isprăvi, numal un om sărac—a- 
dică un nenorocit care a văzut multe în viaţa lui. Vroiam deci, 
pur şi simplu, să-l poftesc pe divan şi să-l satur de ceal. 
am şi făcut. Capiton Ivanov intră în odaia mea, închinindu-se 
mereu şi cu timiditate. Tainicul mag semăna lelt cu un bar- 
ghez : cercelul de argint din ureche era o mărturie hotăritoare 
in această privință, Faţa-i nu avea nici o urmă de şiretenie, 
nici de Meloe- care umbresc de obicelu figura tuturor magi- 
lor, Incepind dela cunoscutul. vraciu şi mag Krecinski până la 
cel din urmă găinari sau hoți de drumul mare, In ochii tutu- 
rora—cu tot jocul artistic al figurii—poţi totdeauna distinge ceva 
care te face să-ţi zici: ,Minti, dragă, minţi!” In ochii domnu- 
luj Ivanov, în afară de blindeţă şi de timiditate, nu se observa 
nimic. Vrăjitorul era mic de statură.. avea o expresie de pa- 
sere... fruntea teşită, pe care atirna veşnic o suvifä de păr dat 


100 VIAȚA ROMIÎNEASCA 


— 


cu unsori— ca ’ntr'o zi de sărbătoare ca acela. Costumul lul se 
compunea dintr'un surtuc, care era fnchelat de sus pănă jos, şi 
din pantaloni Sa dn cisme: şi nu era de loc o dovadă de bună 
stare materială. Timiditatea care de-abia mijea în ochii magului, 
D cuprinse violent întreaga flintä—<cind îl poftll să ja loc şi să 
bea un pahar de ceal. agul luă paharul şi se retrase cu el 
lingă uşă. Numai cu mare greutate se hotări să se aşeze, Se 
puse, după multe insistente, pe marginea unui scaun. Tot tim- 
pul tuşea, îşi ducea mina la gură , din cind în cind, se apuca 
de git—căutind parcă să-şi ascund după cravată franjurile gu- 
lerului rupt, 

Trebuia să începem într'un fel vorba... 

— Demalt vă ocupați cu asta ?.. zisel, nestlind cum să-i 
numesc safe rr gg i Kap i P 

— peste cincisprezece ani, —zise. magul, tusin apu- 
cîndu-se cu mina de git.—Da-a-a! St” cree pt de 
cînd mă ocup cu arta asta. Ocupaţia noastră însă nu-l tocmai 
bună. Mai demult era cum era... Dar acuma L, 

Musafirul se opri, clätinind din cap. 

— Acuma, domnule, n'ai ce face. Trebile merg prost de 
tot : nici nu se „Rite mal rău. De orice te-ai apuca,— acelaşi şi 
acelaşi lucru, Tot nimic nu esă.. 

„„ Ivanov duse farfurioara la gură, muşcă o fărmătură de za- 
bar, o scutură de-asupra ceaiului, sorbi şi zise: 

— Mai demult!... Mai demult boertf localnici, caşi cel în 
treacăt, veşnic erau gata de petrecere. „Fiţi aşa de bun !* „Cu 
cea mai mare plăcere!“ Ce rol juca asta la dioşii ? Aruncau bu- 
maşca ca nimic: și tu punea! îndată mina... O ent două: nici 
nu se uitau. Dar azi— pace ! Boerli—aşa cred ep — au mal multe 
griji... necazuri! El „singuri“ doar trebue să chibzulască la toate 
cele : ce să facă şi cum să dreagă.. Acuma HI oarecum să-ți 
arăţi mutra boerilor : ţi-l şi ruşine.. Dacă am venit acuma la 
dumneavoastră, — drept să vă spun: cütitu- la os... El, ei... 

Musafirul oftă. 

— Da’ nu-i numai atit. Mal demult—aga zic eu—era mal 
multă voc bună... Fiecare căuta veselie cit mai multă... Negus- 
tor ori boer—toţi umblau după vre-un rost de petrecere. Intrai, 
uneori, fntr'o dugheană : negustorii petreceau : unii jucau table. 
alţii, picior peste piclor, băteau aşa cu talpa de pämint, Cum 
mă vedeau: „A, șușvară eghipteană (mai ales în glumă), bet 
incepe mai repede comèdia |* Pe-atunci, cind auzeai asta—încă 
mai făceal şi mofturi. Tot nu era să-ți scape ei din palmă. Ne- 
Rustorii—fără tine—s'ar fi spinzurat de urit, în hamuri. Stial 
asta ` de-aceia şi făceai nazuri.—,Se poate, —dar vedeţi, boeri 
dumneavoastră: fiecare număr H cu preţul lui!“ „Arată-ne,-— 
țipau negustorii. —numerele cele mal bune!“ Dar eu din nou: 
—„Cele mai bune! Se poate... Dar iarăşi trebue să ştiu anume 
ce vreţi, Avem, zic, si una... avem alta... şi mai avem ceva, 
zic, care nu se mai află“.--„Asta,—începeau să strige,—asta- 


SPO LUI CAPI IYANOV 101 
asta | Ceva cu primejdii. iscusit !* Zici : — Oare mare să vă 
pară prea scump? ruble... nici un ban mal + 
i iii Fan "înce ban "+ 

un pahar de ceai. Magul îl trase 


„Umplui musatirului 
see de diosul, îşi ce cu palma fruntea plină de nfdu- 
S EES deeg eo guvifä de păr, care-i cădea mereu 
e A i 


peam. 


| — Pe-atunci, — A el,—eral 
Drept să vă spun... să imor dacă-i 
pe stradă... numai cit îţi ridicai pălăria de pe cap, abla-abfa o 


gustorul Psunov 
bani n'am luat eu: am şi prepadi socoteala... Mai demult că 


norama—toți dădeau busna la el. Si ce ou se 2 
Cintau > ria en $ dresate săreau pe sus... unii cîntau 
din flaut, alții net... 

de-a roata—un haos ca la turnul lui Babel... lar Psunov, în că- 
m stătea întins pe divan şi str a în răstimpuri :— „Mai vioiu, 
eee ra ma! vioiu 1* Mă învirteam și eu pe-acolo. Cite ceva că- 
dea şi 'n palma 


— Sinteţi căsătorit 3. H Intrebat, | 

— Cum de nul-zise cu atita bucurie musafirul, incit ră- 
mäset uimit.—Cum de nu... Copilul meu cel mai mare are acuma, 
slava Domnului, cincisprezece ant, Cum de nu! Slava lui Dum- 
nezeu! Aţi binevoit să cet hirtia ? A meu ? Asta-i opera 
lui. O slovă minunată! Sint foarte mulțumit, Am gi eu o sin- 
gură mingiere : familla. Pentru dinsa, la nevoe, faci pe dracu'n 
patru, Dar şi nevastă-mea mă iubeşte —să-i dea Dumnezeu să- 
nățate ! Da-a-a! Mă iubeşte cum nu se mal poate. Mi s'a pro- 
pus o fată şi cu bani şi dintr'o famille de funcţionar, M'am gin- 
dit eu, m'am gindit; ce-am să fac cu dinsa—cu cucoana ?... 
Mi-am zis: Mai bine s'o las în ştirea lui Dumnezeu cu banii el 
cu tot. Am luat o tată simplă, o orfană... Si slava Domnului— 
ne impäcäm bine, mulțumită Celui de Sus. Totdeauna se gă- 
seşte la noi o oală cu borş: mam să morde foame.—,Capitosa, 
zice ea citeodatä, cind oare avem să ne imbogätim şi noi ?*— 
„Mal aşteaptă puţin, zic... In cérind, în curind!" (Povestitorul 
zimbi şi adaose :) Ce să-l taci? De unde să lai bani? Ei, mal 
(dem. mai şuguim noi aşa, de necaz, Cită răbdare nu l-a dat 
Dumnezeu ei—nevesti-mii. Val, vai! Gindiţi-vă şi dumneavoas- 
tră la tralul nostru : tuspatru aveam un birlog uite aşa de mare. 
Plită—de fel... numal o sobă cu prispă. Cind vrolam să gätim 
ceva — hai la proprietară.. —„Daţi-mi voe, vă rog, să pun o oală 
pe plita dumneavoastră...“ Jar ci—adică proprietarii—aşa-i zł- 
ceau ei, nevesti-mij: „Calica... cînd dracu" aveţi să crăpaţi, o 
dată... pesemne sintefi fraţi de cruce cu Ducä-se pe pustil... 


102 -` vr ROMINIRASCĂ 


Da’ nevastă-mea tăcea-tăcea... Tot dela ei am căpătat şi pore- 


cla de „trubaleţi“. Proprietarii aveau nişte fetițe obraznice, pe 
care tot ei le învățau fel-de-fel de vorbe... Trecea, odată, copi- 
lul: meu,—da ele de colo: „Trubalet, trubalet !* Atunci nevastă- 
mea il chemă, şi-l zise:—„Spune-le gi tu lor!” Copilul aseultă. 
Cind fetița îi spuse far :—,Trubalet !*,—el îi răspunse :—,„Ba tu 

“ Aler proprietarii. Va-a-ai !—,Cum de ’ndräznegti să ! 
în pe aşa vorbe urlle ? Afară din casă!“ Ce să-i faci. 


i -afară Lu 
ESA ofté. 


— Şi-aşa am plecat, Da asta parcä-i intäia dată? Spu- 
nefi s dumneavoastră ; nu trebue să sari pentru singele tău ? 
la orice jivinä: flecare îşi iubeşte puli ei... Eu şi nevastă-mea nu 
mincăm şi le dăm lor. 

— Eiti! Nici nu vă pot spune de cit ajutor mi-a fost ne- 
vastă-mea | Numai pentru inima ei bună trăesc. Cite şi cite n’a 
suferit, blata | Mi-aduc aminte ` odată, de Crăciun, se anunţă o 
recrutare. Pe-atunci era războlu, stare de asediu... Mie nici 
nu-mi păsa. Mă poftise la negustorul Triurin să-i veselesc, în- 
tr'o- sară, musafirii. Imi fac cruce, mulțumesc lui Dumnezeu și 
plec... Totul merge de minune. Fac citeva boscării: boerii sint 
foarte mulţumiţi...  Stăpinul îmi dă chiar două ruble de argint. 
Eu nu ştiu nimic şi-mi urmez lucrul după rostul lui—cind, de-o- 
dată, se apropie de mine domnul Premudrov, slujbagul,—,Capi- 
ton, zice, ştii că te-au luat la armaţă..."—„Cum aşa?" zic. In- 
Cep să tremur tot... nici nu ştiu pe ce lume mă atlu.—,„ Domnule, 
zic, dar -sint dispensat*,— „Societatea, zice, a hotărit aşa..." Mi 
se făcuse negru înaintea ochilor... Vreau să urmez boscăriile-— 
dar degetele Imi intepenise, limba mi se făcuse ca băţul,, nu 
mai pot să fac nimic. Sint silit să anunţ: Aen și aşa, zic, 
stimaţi domni, nu mai pot continua. Vă rog, fiți atit de buni şi 
ertaţi-mă... Nu mă simt bine...“ String aparatele mecanice (bos- 
cărille totdeauna au nevoe de unele aparate) string aparatele me- 
canice şi—goană acasă] Povestesc totul nevesti-mii.. Ne pu- 
nem amindoi pe lins şi pe jelit: ce-l de făcut? încotro să a- 
pucăm ? Ne hotărim, după multă chibzulală, să ne ducem la 
fratele ei. Vorbim—aga şi aşa... Nevastă-mea cade în genunchi. 
Eu-— după dinsa.—,Frate, zic, trebue să tocmim un voluntar: eu 
nu pot să-mi las nevasta“, Fratele Începe să se gindească. Ne 
gindim noi, ne gindim... Hotärim însfirşit să-şi ipotecheze casa... 

Trecuse acum vre-o două zile. Vine un vătăjel dela primă- 
rie: mă cheamă, prin poliţie, la biuroul de recrutare... M'am dus 
atunci la on cunoscut şi l-am rugat: nu-i chip să-mi dea vre-un 
ajutor ? Negustorii imi spuneau :—„Nu-ţi fie frică, Ivanov, noi 
te răscumpărăm. Chiar de te-or tunde, zic ei,—tu caută mai de- 
parte voluntar... noi îl plătim, Cit va trece peste sută—ne pri- 
veste pe noil“ Am hotărit să merg cu fratele nevesti-mii la u- 
nul care dă bani pe amanet. Dar chiar dela început— înainte. de 
a ne împăca cu voluntarul—tot aveam nevoe de un capital oa- 


SPOVEDANIA LUI CAPITOSA IVANOV 103 


récare, Trebula să scoatem din 
ts ra pămint o “sută de ruble. De 1n- 
nici altul. Cin 


văd“, —zice.—„Fiţi aşa de bun,—face fratele, uitati-vä la ac- 
tele casel,.. îi În ce an e cumpărată... Si priit si din 


mal Intälu casa. De cînd sînt, bani pe hirtie n'am dat”. 

— Ce să-l faci? Ne-am întors inapol. Adouazi m'au 
tuns chilug. Vin acasă necrut. Ah, domnule, cum mi se sfişia 
inima ! ? El,—mă gindesc eu,—totu-i dela Dumnezeu! 

il care îmi făgăduiseră ajutor. —mă duc laei: 
— „Domnilor negustori, zic, iaca cum am ajuns!... Cu bonetă de 
soldat...—Nu-i nici o nădejde la dumneavoastră ?*—, Ba da, ba da, 
Ivanov : caută un voluntar!“ Nevastă-mea începu să umble în 
toate GE după voluntar. In timpul acela, cu mă duceam la 
apel şi făceam instrucţie. MA întorceam sara acasă, —credeţi-mă : 
inima mi se tupea în piept, Mă uitam rejur—sărăcie lucie... 
ȘI ai vrea să trăeşti.. şi nu-ți vine să te desparţi,.. El, ei. Se 
apropia ziua plecării : mal rămăsese omg) două săptămini. Venea 
ceasul i voluntar nu-i şi nu-i... Insfirsit-tatä-1! Am 
pus mina pe el. cale-afară de eftin: trei de petrecere 
şi cincizeci de ruble la plecare, Pornesc la negustorii mel. Mă 
duc la unul—zic:—„Am găsit voluntar. Sinteţi atit de bun să-mi 
daţi celace mi-aţi făgădait ? —,Poftim, zice el—dindu-mi o bü- 
ma de ar Zie: „Ce-i asta ? Numai petrecerea are să-mi minince 
o sută de ruble. De unde—restul ? ŞI azi-mine plec.“ Zice: 
-—„Mal du-te, dragă, si la alţii!" Am fost și la alţii. Unul: 
„Ware bani în casă“. Altul : „Credeam că peste două luni...“ Al trei- 
lea—rugätor ` „Mai aşteaptă!" Nu capăt ajutor de nicăeri.,. Aveam 
numai zece carboave în buzunar... şi voluntarul insista cu petre- 
cerea, | le-am dat: Je-a cheltuit tă pănă la cea din urmă 
copeică. Fratele nevesti-mii—să-i dea Dumnezeu ani multi, să- 
nătate şi noroc |—puse mina nu ştiu de unde, pe o sută de ru- 
ble, l-am dat îndată voluntarului cincizeci de ruble, după in- 
volală, — şi cu reëtul am chefuit împreună trei zile.. Cit de bucu- 
roși eram—şi eu, şi nevastä-mea. Ne bucurăm aga... cind veni 
vremea prezentării la cazarmă—şi volunțarul,.. nici gind...—„ Cum 
asta d zic, Bani al luat, Înțelegerea a fost făcută de bună voe. In 


104 VIATA ROMINEASCA 


afacerea asta, zic, poate să se amestece şi poliția. Au si te 
ducă pe sus la recrutare..." —,„Ei, zice el, asta nu-i tocmai sigur 
Pe mine chiar după lege nu mă pot primi ca voluntar: eu sint 
dascăl... Insurat.... Cu familie... Dacă te laşi în sama mea, zice 
ai să faci armată mult şi bine!“ Am întrebat pe cifiva functio- 
nari,—aşa-i... nuse poate. Vremea însă trecea: peste două zile 
era plecarea, Doamne-Dumnezeule ! Uriam . eu și nevastă-mea— 
ca nişte copii mici : îţi venea nu ştiu ce să faci.. Ei, ce crezi 
c'a mai fost după aceia ? Adouazi spre sară, adică în ajunul ple- 
cării, parcă mi s'a mai luminat puţin inaintea ochilor. Mare mi- 
nune! M'am luminat, m'am luminat... ba m'am inveselit de-albi- 
nelea.—„Maşa, zic, ce-ar fi dacă m'as duce la domnul ofcupscic 
să-i fac boscării... poate mi-o ajuta Dumnezeu.“ Atunci era de 
Masleniță... Imi pun cealma turcească şi un balahon uite-aga de 
mare... mă gătesc turcește. Nevastă-mea se uliă la mine şi-mi 
spune ` —,lvanici, ce-ar fi—zice—dacă mi-aş pune şi eu cealma ? 
Poate domnul ofcupscic, zice, va avea milă de noi—väzind că 
bărbatul şi nevasta trâesc din același meşteşug. Poate, zice, nu va lăsa 
să ne despartă! —,Matugca, zic, tu eşti acuma într'o astfel de 
poziţie”... pe-atunci nevastä-mea era intr'adevär intr'o poziţie aga 
fel... „incit, zic, n'af trebui să te trudeşti de loc 1“ —,„EI, zice ea, 
nu-i totuna. Viaţă sau sain pune cealma turcească, gal de 
covor pe umere—ca n firşit—plecăm,.. mergem-mer- 
gem... amindoi cu Se wu L 


genunchi, Nevastă-mea cum dansa, s'a präbusit—si ea—în ge- 
ounchi, —,Ce-i? Ce s'a intimplat ? aer nu a pi BR 


SPOVEDANIA LUI CAPITOŞA IVANOV 105 


nişte zänaticl, Oameni trec în sus şi'n jos: —,Ulite, zic, aleargă 
pe nişte Turci. Mulţi Turci mal sînt pe-aici | zice că 
Eu şi nevastă-mea am străbătut în tot ora- 


sul, Ale: de nici nu simțeam pămintul subt . Pe drum 
însă ni s'a intimplat o istorie., am fi putut încăpea şi pe mina 
poliţiei... da' am scăpat numai cu o fugă zdravănă, | 

— Ce istorie ?—il intrebal eu. 

— O porcärie. o ticăloşie... Alergam—eu şi nevastă-mea,.. 
cum v'am spus,—cind, de-odată, ni esă.in cale doi oameni bet, 
şi se opresc în fața noastră, Unul vine la mine. —,Cu ce drept, zice, 
purtaţi voi cealmale Turcesti ?* li răspund în glumă: —„Fiindcă, 
zic, sintem de origină turcească”, —„Da'n ce țară, mă rog, vă 
g voi: crestineascä sau nu ?" —,Noi, zic, sintem prizonieri”. 
—,Dacä sinteti prizonlerl, zice,—atunci...* ŞI spunind acestea— 
pleosc | Drept aici (Musaftrul îşi arătă timpla) Eu şi nevastä- 
mea am luat-o atunci la picior, Asta-i tot. s'a isprävit… 
Adouazi am găsit un voluntar, pe care îndată l-am şi predat... 

usafirul işi şterse nasul cu o batistă de cit, boţită; apoi, 
virind-o tacticos în buzunar, continuă: 


inainte—numai unul Dumnezeu ştie! De-ocamdată mulţumesc 
es gg Ze pontra atita ! Dar parcă văd pe fereastră o sticlă... 
Son 

H dădul deplină incuvintare. Musatirul bău un pahar de 
vin, îşi şterse gura cu mineca şi se la locul lui. 

— El, greu il de trăit în timpul de faţă pentru de-al de 
nol.. Greu de tot... 

— De ce v'aţi ales,—il intreb eu,—locmai ocupaţia asta: 
boscăriile ? 

— Da’ faci şi pe dracu’... dacă ţi-a ajuns pănă aici (Musa- 
firul arătă cu mina la gît). Părinţii noştri nu s'au gindit şi la 
noi, cînd ne-au adus pe jume. Dar nu-i nimic. Dumnezeu vede 
toate cele. Maică-mea, de pildă, ar fi trebuit să-şi păzească mai 
bine cinstea... Uite cum s'a intimplat: malcä-mea era fată... şi la 
noi stăteau în gazdă seminarişti... Printre dinşii era unul, A a 
care-l chema Ivanov... Din asta a eşit Capiton Ivanici... ln 
geți ? Bun! M'au dat la crescut prin străini. Cind eram de zece 
ani, maică-mea—imi aduc foarte bine aminte—m'a luat dela 
străini şi m'a adus acasă... Li era şi ei milă—dar se şi temea. 
Pe-atunci era logodită : si, ştiţi, nu se cade... MA chema uneori 
de pe stradă să invät abecedarul... zicea: „az, buchi“... Portita 
de-odată fäcea clant: Vine logodnicul! Atunci maică-mea mă 
alunga : „Repede—ln zemnic!* Si stam acolo... stam.. Dar nu 
numai din partea logodulcului aveam necaz. Cum se ivea vre-unul 


106 VIATA ROMINEASCA 
SS VIATA ROMAIN e OOOO 


de-a! lor—primejdle ! şi... jar afară ! Vedeam că maică-mea sufere, 


ce puteam să fac eu? Odată a stat la noi, aproape jumi- 
tate de an, o mătuşă de-a mamei, Atunci, jumătate de an, m'au 
eee yi din ogradă'n ogradă. Cum vedeam că se 'ntunecă—hal 
a ! Maicä-mea mă aştepta la gard cu mincare. Mincam... şi 
>» mame! Îi curgeau lacrimile până'n pămint. Mă culca in bae, îmi 

făcea cruce, mai stătea ufin lingă mine, plingea şi pleca... Cum 
se zărea de ziuă, bad goana! Şi pe unde nu hoinäream! 
Atunci am şi inceput să mă introduc in arta asta... Ştiinţă ade- 
vărată—adică să. scriu şi să cetesc—n'aveam. Nici un meșteşug 
nu ştiam. Dar lpsuri—cit lumea | M'am hotărit să imbrätigez ca- 
riera magică... Maică-mea s'a măritat puțin după asta... şi cu 
am trebuit să plec de-alb!nelea de-acasă. Am inceput să fac cunoș- 
tinţă cu artişti ambulanți... Eu mă uitam, cu băgare de samă, la toate. 
A mă întrebuinţau la alergături: îi rugam, in schimb, să-mi 
explice unele secrete. Uite aşa am pornit-o... Din capul locului 
mi-a venit greu. Vorba străinilor e curioasă : nu pricepi nimic. 
Apot m'am deprins. Incet-încet, am învăţat toate limbile. Azi mä 
pot intelege cu oricine: fie e] Neamţ, Frantuz, Arap... 

— Da’ en Arapul, cum vorbeşti? 

— Cu Arapul? Cum vorbese cu Arapul ? Vorbesc cum 
vorbesc de obiceiu : spun ce am de spus — gara-dara, cara-bara... 
şi el pricepe... —,Ce-ar fl, zic, de-am bea un păhăruţ de ra- 
chiu ?* —,Bara, bara ts Şi dăm de dugcă paharul. Tot una... 
Pot spune câ'n țara noastră toate limbile nu fac nici două parale. 
Cine vine aici—trebue să-şi lepede limba! Uite, de pildă, la nôt 
în primul rind'e poliția... şi la poliție—ori în ce limbă af vorbi.. 
dar petja trebue s'o faci numaidecit în rusește si pe hirtie cu 
stemă. Ast ui Ivan Fi- 
lipici două ruble şi jumătate. Ori în ce limbă at fecht Jean 
Filipici îşi cere dreptul ful, ȘI nu ge 'ncape nici o favoare: Arap 
eşti, creştin ești... Preţu-i acelaşi pentru toji, Aga-l... 

Í 


— Aşa-i, cum vă spun — urmă el, ofiind. Aşa am plecat 
de-acasă. La Saptesprezece ani am dat cea dintălu reprezentatie, 
După doi ani, m'am însurat, De-atunci iaca aşa o duc... Maică- 
mea are acum fete măritate... pe două le-a dat după boeri... 
acasă i-a rămas numa! tina... Un fecior al el e la St-Petersburg : 
în armată—ofiţer,.. Din cînd în cind capăt ştiri despre ei. Cite- 
Odată mă duc la maică-mea pe uşa de dindos. Maică-mea îmi 
aduce o pläcintä, mă sărută pe frunte, începe să plingä şi-mi 
spune; —,Du-te !* Surorile mele ştiu cine sint,—dar nu s'arată 
față de mine. Nu mă supär, "e cuvintul meu! Drept vorbind, 
EES eu ? la, o pacoste! Dacă s'ar răspunde ele cu mine în ochii 
oamenilor—-ar începe să umble vorbe... Mai bine-i las în plata 
Domnului | Să ie dea Dumnezeu toate fericirile! Am auzit că şi 
pe cea mai mică sint pe cale so mărite, Fie'ntr'un ceas bun! 

u că le doresc din inimă tot binele L Si pe tata îl våd une- 
ori (demult fi preat). Cind mă vede că-l salut, —de-abia işi clatină 


SPOVEDANIA LUI CAPITOSA IVANOV 107 


e... Imi e inima, că ar vrea să-mi spună 
ër cp nu-l iioll RARA. laca aşa trăesc singur, numai 
cu al mei. Odată numal—a venit la mine frate-meu, care-l in 
armată la St.- Petersburg. Drept să vă spun, m'am simţit fericit. 
Oricum, gindiţi-vă şi dumneavoastră : boer—și să mă caute prin tot 
trgal |... Numai că n'a prea eşit bine... M'am bucurat eu și am 
trimes, pe ascuns, după rachiu. Trebue să cinstesti omul cu 


… vorbim una-alta. —,Dä-mi voe, zic, 
să-ţi ee Be Zoch |* —, Nici nu vreau s'o văd în ochi, - 
zice... Ea te-a nenorocit. eben, inta gë uri Chiar diania 

- N. e să-ţi lepezi r 
peria Auf pd Er m. pe cind ea-i o măciucă!* er 
de-abia mă stäpineam. la timpul acesta, vine aperi Atunc 
frate-meu s'a supărat... sa supărat foc... —.Vra-sä zică eşti 3 
betiv ! zice. Viim PR ridic, zice—da' tu eşti un pees a 
—,Fräfioare, zic, ascultă-mă! Pe legea mea: Le, Ëm 
— Nu, nu, nu,—zice. Văd eu cu cine am de-atace.., Ti gra 
înrădăcinată în tine insuti, Vreau să-l deschid por şi e 
rachiu 1... Porculel..® — Da’ frățioare...— zic. — „Lasă-m pc, 
zice, eşti un porc... da, porc şi iar porc l.. La revedere! Adio i 
Trinti or (ta şi-—gata ! atunci n'am mal văzut picior de bi 
pe la mine. tă însă te doare... poe ris arăt ir m H 
schimb o am pe nevastă-mea—să mi-o ţie Dumnezeu 


văzul— dela fereastră—cum domnul Ivanov 
PUE EE 
Ge Seng we wë ed apol Lo dădu indărăt--ei 


fäcind cu mina. Ivanov salută politicos şi porni mai departe, 
legănindu-se... V 


(Trad. din rusește de M. Sevasfos) 
~ j Cleb Uspenski 


Cronica externă 


Silrşitul înţelegerii franco-engleze 
Prin recentul schimb de note într palele 
liate, criza Antantei este få rca 


De acum înainte antag 
nitesta fără inconjur şi, poa 
Fără indoială, In 
sens strict încă adouazi 
cind interesul comun fusese atins, 
culege laolaltă şi până la 
e competifiunea pentru cuce 
t european, Totuşi 
se ţineau încă în echilibru. 
te, cam in timpul con- 
ce În ce subt guverna- 
. Cu toate curteniil 
. In tot cursul anul 
efectivă şi sin- 
din întrevederile, de 


ce eufemiste. 
desparte puterile se va ma- 
re. 


telegerea cordialä Incétase de a exista fn 
tratatului din Versailles. 


e dorinţa de a peria 


victoriei, să se declar 
proeminente în noul 


decit aruntindu-şi reciproc cele 


CRONICA PXTERNĂ 109 


aceasta ajunse să ia un caracter personal. De-aci 
geed, fncoronate de succes, ale d-lui Poincaré, de a râs- 
et pe colegul lui britanie. Speranțe nu a pus Franţa 
în mbarea guvernului fu şi cu ce aclamatil a fost salu- 
tat guvernul conservator al d-lui Bonar Law! Nu ştim în ce 
măsură ele au et pecete, pentrucă nu ştim ce s'ar îl pe- 
trecut dacă d. Lloyd C mal răminea la conducerea tre- 
burilor britanice. Curind după constituirea guvernului 
Bonar Law, solidaritatea franco-engleză era ruptă. In confe- 
rinja ținută la Paris în lanuarie, cu puţine zile înainte de ocu- 
parea basinului Ruhr, d. Bonat Law arătă o răceală'şi o intran- 
slgenfä pe care nu o văzusem niciodată la d. Lloyd George. 
In momentul cind premierul englez părăsea capitala Franţei, 
pentru a nu sẹ mai întoarce de atunci, soarta Injelegerii era de 


fapt sie 
ot ce a urmat nu a fost decit consecința firească a des- 
pârțirii pate cu ocazia ocupaţiei regionit carbonitere de pe 
Ruhr. mentariile făcute în jurul acţiunii separate fran- 
ceze mu au fost desminfite pănă azi. Singurul rezultat vizibil 
şi care determină în cea mai mare parte greutăţile de a ajunge 
la o soluție, este rulnarea totală a producției germane. că 
acesta a fost scopul, el a fost atis. Dar rezultatul nu 
e practic şi nu poate mulțumi pe celelalte State europene. Pen- 
ttu Anglia însă el este deadreptul intolerabil. Reducerea la 
neant a economiei naţionale germane reprezintă pentru Anglia, 
cu toate avantagiile aparente şi momentane, o lovitară extrem 
de gřea. In plus, ea „da te privi în linişte la desfăşurarea 
politicei de dominațiunt continentală a Franţei. Germania re- 
prestat în concepţia tradiţională engleză un factor de echili- 
ru, Care nu trebue să dispară. Tot astfel cum Anglia nu a 
joväit să distrugă puterea de expansiune a Germaniei, in mo- 
mentul cind aceasta devenea primejdioasă pentru „puterea et, ea 
nu poate să ezite astizi a împiedica desființarea Germaniei slă- 
bite şi inofensive pentru eo, de câtră Franţa întărită. Este în 
această politică o consecvență perfectă, 

Cu orice pret deci, lia se crede silită a pune” capât 
situaţiei create pe Rin şi, siune, în tot restul conti- 
nentului. Cum acest lucru a fost înțeles de guvernul britanie din 
pee clipă, el nu a pierdut mult timp în alegerea mijloacelor. 

e o participare la gen de presiune a Franţei nu putea fi 
vorba şi încercarea de a determina o schimbare a politicei fran- 
ceze ar fi fost zădarnică. D. Poincaré poate avea toate defec- 
tele din lume; dan este insă un om tare. (Nu răminea deci 
altă cale pentru guvernul englez, decit a întreprinde o acțiune 
directă la Berlin. Am văzut atunci, cu oarecare stupoare mo- 
mentană, cum Anglia lua subt tutela el directă politica germană. 
indemnul pentru primele propuneri ale cancelarului Cuno a 
pornit desigur dela Londra. Respingerea acelor propuneri se 
datoreşte numai conţinutului lor insuficient. Oricit ar fi dorit 


110 VIATA_ROMINEASCA 


Anglia să susţină aceste propuneri, ea nu putea admite reduce- 
ea întregii creanţe aliate la 30 miliarde mărci aur, 

A doua oară, propunerile germane au fost mai bine Inspl- 
rate, Ele evitau să se pronunțe asupra cuantumului creantei, 
lăsind această sarcină aliaţilor, Era tocmai celace dorea guver- 
nul Baldwin, substituit, în interval, cabinetului Bonar Law. Dar 
Franţa, care nu putea accepta acest joc, prin care toată acțiunea 
ei era contracarată, găsi atunci un subtertugiu : Condiţia renun- 
ţării la rezistenţa pasivă a Germaniei. In acest moment, criza 
devenise acută şi o concilierea anglo-franceză vădit imposibilă. 
Schimbul de note care a urmat a fost ultima incercare făcută 
în ochi lumii şi peniru salvarea aparentelor. Insă lucrurile a- 
junseseră prea deparie, pentru ca la Londra şi Paris cineva să 
mai poată crede intr'un rezultat favorabil. De aci violența şi e- 
nervarea, prematură în formă, a întregii prese engleze şi fran- 
ceze. Anglia procedă metodic şi cousecvent. Ea redactă un ches- 
tonar la care Franţa răspunse în termenii cunoscuţi, declarind 
pedeoparte că nu poate Începe discuţii înainte ca Germania să 
H revocat toate ordonantele şi măsurile de rezistență, lar pede- 
altă parte că va menține ocupaţia basinului Ruhr, fie chiar sub 
o formă „invizibilă“, ES achitarea efectivă a reparatiunilor. 
Continuarea tratativelor devenise prin aceasta inutilă, Anglia 
insă, hotărită să epuizeze mijloacele diplomatice şi în acelaşi timp 
să nu mai părăsească linia de purtare adoptată, trimise QE 
lor un memoriu însoţit de un proect de răspuns la propunerile 
germane din 7 Ionie. Ea declara că socoteşte aceste propuneri 
ca fiind, în principiu, acceptabile şi sugera idela unel confe- 
rinje financiare generale care să dea o soluţie definitivă în ches- 
liunea reparatiunilor. 

La această notă Franţa şi B răspunseră printr'un „nu“ 
categorie ; Italia insă aderă la opinia engleză. Din discuţia pu- 
blică ce avu loc în Camera Lorzilor, lumea care nu fusese în- 
deajuns prevenită luă cunoştinţă de totala divergență de con- 
Cep! din sinul înţelegerii si de hotärirea Angliei de a trece la 
o politică activă separată. Nu mai poate fi vorba acum de o re- 
luare a tratativelor sau de o transactie, Donă-politici opuse 

„se pregătesc a duce o luptă aprigă şi nemiloasă, celace dă vil- 
torului imediat un aspect foarte turbure. 


lată pe scurt desfăşurarea crizel reparatiunilor pănă in mo- 
mentul cînd scriu această cronică. Nu avem nici un motiv să 
credem fntr'o apropiată îndreptare a situaţiei, Intro întărire a 
ii sau într'o simplificare a raporturilor politice în Europa. 
ach lucrurile au mers atit de rău cit timp aliaţii au procedat 
in comun sau, cel puţin, nu s'au combâtut intre ei, ele vor merge 
desigur, mal rău acum, cînd lupta e declarată. 


CRONICA EXTERNA Sak, 


Nu vreau însă să vorbesc aci de consecințele generale ale 
rivalități declarate între Anglia şi Franţa. Ar îi, poate, prema- 


tur să le cercetez. Limitindu-ne insă la examenul strict al pro- 


blemei reparatiunilor, nu ne va fi greu să vedem că ea este 
mult mai complicată ca înalnte—aproape inextricabilă, Putinţa 
de a o deslega definitiv este aminată cu mulţi ani în urma o- 
cupaţiei basinului Ruhr şi a sciziunei dintre marile puteri. Avem 
astăzi două chestiuni in locul uneia singure : Chestiunea reluării 
plăţilor şi chestiunea plăţilor înşişi. Una e mal grea decit cealaltă. 
Cit timp aliaţii erau de acord, sau cil timp Franţa exercita 
singură şi nestinjenită presiunea ei economică, exista posibili- 
tatea ca Germania să cedeze şi să se declare dispusă a suporta 
ocupaţia, reluind totuşi plăţile. Astăzi insă, cînd, deşi nu avem 
incă nici-o indicație asupra caracterului adevărat al viitoarei ac- 
iuni britanice, Germania va căuta să evite infringerea din ba- 
sinul E ot înțelegere separată cu Anglia şi Italia. Dacă 
acest acord se va realiza şi dacă el va fi deeg a ntru 
“Germania, atunci penca ai F i va fi ameninţată. AN uta 
însă, celace de altfel este şi mai probabil, că Angila intrind 
în tratative cu Germania, o va determina în acelaşi timp să re- 
nunte la rezistenţa pasivă. Odată această Lt mă a Franţei inde- 
plinită, chestiunea prejudicială a reluării plăţi 

Atunci abla se va ivi însă chestiunea de fond a repara- 
țiunilor, asupra căreia există Intre puteri dezacordul fundamen- 
tal. Va fi vorba atunci de a stabili din nou datoria 
revizuind în raport cu situația de azi statul de plăţi dela 1 Mai 
1921, va fi vorba de a fixa condiţiile de plată, de a găsi mi- 
Jloacele pentru a reda Germaniei capacitatea de plată, de a a- 
sana finanța ei, de a lua garanţii şi, te, de a dezlega în a- 
celaşi timp chestiunea datoriilor interallate. Concepţiile şi inte- 
resele deosebite se vor ciocni aci În modul cel mai violent şi 
rezultatul rămine nesigur. 

Sintem azi mai departe decit oricind de un sfirşit al pro- 
blemel, Şi cum refacerea şi pacificarea atirnă în primul rînd 
de dezlegarea el, sintem condamnaţi pentru multă vreme la ne- 
en a şi eg, ma ri Nu vreau să cred că problema reparaţi- 
unilor îşi va găsi soluţia întrun nou războiu. Ar fi să desnădăjduim 
cu totul. Oricit de pesimist agi fi — şi, din nenorocire, pesimis- 
mul meu nu a fost contrazis de evenimente — nu pot crede 
într'o asemenea primejdie. Astăzi Insă, din cauza antagonismu- 
lui dintre Anglia şi Franţa, soluția nu poate nici chiar să fie 
intrevăzulă. In ce priveşte imnurile zadarnice de solidaritate, 
das altora sarcina de a le intona: 


5 August, 1923 
Eugen Filotti 


Cronica ştiinţifică 


2% ! — 


Fitopatologia şi mărirea producțiunii agricole 


Fitopatologia este Ştiinţa care ne învață să cunoaștem boalele 
parazitare sau neparazitare ale plantelor, să cunoaștem agentul pa- 
togen care provoacă aceste boale şi ne indică mijloacele profilactice 
și terapeutice prin care putem să prevenim imbolnăvirea plantelor 
spontane gi de cultură, sau såle vindecăm, cind e cu putinţă, de boa- 
tele care le-au atacat, Studiul boalelor plantelor are deci o aplica- 
țiune practică imediată ta agricultură, dar nu exclude prin aceasta 
interesul pentru marile probleme de biologie ale parazitismului, care 
au o utilitate mal puțin vizibilă imediat. S S 

Fitopatologia este relativ o ştiinţă tinără. impreună cu sora ei, 
Microbiologia, sint cele mai tinere fiice ale Agriculturii. La începu- 
tul secolului trecut, cunoşiințele noastre asupra boalelor plantelor e- 
rau neiasemnate și nu se deosebeau prea mult de cunoștințele celor 
din aatichitate sau din evul de mijloc. Progresul Fltopatologiel a mers 
mină io mină cu progresul Botanicel generale și cu progresul studiu- 
lul Criptogameior, 

Atita vreme cit empirismul a domnit ta domeniul Botanicei ge- 
nerale, cînd subt infi dogmel Creatiunei — care stăpinea Incă 
Ştiinţa la Inceputul secolului trecut — se considera ca efect ceiace 
se ştie azi precis că este cauză, cind cunoștințele noastre asupra 
Criptogamelor erau foarte reduse, cind bacteriile deabia fuseseră fn- 
trezărite, cind tehnica de cercetare era cu totul rudimentară şi im- 
perfectă, se înțelege dela sine că nu putea fi incă vorba de o cu- 
noagtere ştiințitică a boalelor plantelor și studiul Patologlel vegetale 
era redus la formule empirice. 

După tot felul de dibuiri şi de Influențe a curentelor ja modă 
(cum este de ex, influența şcoalel lul Liecbig, care punea orice ma- 
nitestațiune patologică la plante numai pe socoteala tulburărilor de 


CRONICA_STINTIFICA n3 


nutriție), Patologia vegetală, stărimind orice obstacol, a reușit să-și 
deschidă calea spre lumină, ajungind astăzi într'o tazi în care atit 
ca metodă cit si ca scop, contribue intr'o foarte largă măsură 
la rezolvirea diferitelor probleme de biologie și a problemelor 
de ordin practic imediat In legătură cu agricultura. 


Dacă protectiunes naturii virgine, din cauza multiplei sale Im- 
portante, a devenit în timpul din urmă o chestiune de multă actuall- 
tate, pe care națiunile mari au ridicat-o fa nivelul unei probleme cul- 
turale, cu atit mai mult, protecțiunea plantelor de cultură în contra 
boalelor care caută să le distrugă, este adinc simțită în toate țările 
căci de ea depinde Intro mare măsură viitorul producțiunii agricole, 
atit de scăzută după războlu, In special, în țara noastră, mărirea pro- 
ducțiunii agricole se va face şi prin sträduintele pe care le vom de- 
puna In această direcțiune, 

Toate plantele cultivate au boalele lor, jar pierderile pe care 
cultivatori le sutăr In fiecare an de pe urma boalelor parazitare sau 
ntparazitare, sint enorme, Fără să no ducem cu gindul la perioadele 
de criză din trecut, cum a fost perioada epidemiei manei cartofulul, 
care în anul 1845 a provocat foametea şi emigrarea în masă apopu- 
laflunit din Irlanda, sau la perioada invaziunil filoxerel In Europa, 
cind ville indigene au fost distruse aproape peste tot şi viticultorii 
rainați, vom arăta pierderile normale, pe care le suferă unele țări 
de pe urma boalelor plantelor cultivate, 

In Statele-Uulte, dură Galloway, rugina griului produce o pler- 
dere anuală de 335 milioane franci aur ; cârbunele (tăciunele) ovăzu- 
lui, o plerdere de 195 milioane franci aur; mălura griului, 55 mi- 
ioana franci aur, iar putrogalul merelor si perelor, 250 mllloanefranci aur, 

In Germania, după profesorul Escherich, din München, pagubele 
anuale cauzate numai de paraziți! animali ai plantelor cultivate se 
evaluează la suma de 300-400 milioane mărci aur, lar cele provocate 
de ciupercile parazite stat aproximativ tot aşa de mari, In annt 1919 
în Renania, o epidemie grozavă de täclune a scăzut producțiunea griu- 
Int cu 30000 de tone, ceiace a adus o pagubă de circa 15 milioane 
mărci, după evaluării de atanci. 

lu Franţa, deşi, cum declară Mangin, lipsesc date precise asu- 
pra pagubelor cauzate de boalele plantelor cultivate, totuşi fluctua- 
funile producțiunii anuale, revelate de statistici, demonstrează că ele 
nu sint Inferloare acelora din alte țări. 

In ţara noastră, găsim oarecare date în cejace priveşte pierde- 
rile suferite de pe urma parazifilor animali şi vegetali ai plantelor 
cultivate jumal în statisticile dinaintea războlului. 

Trebue să spunem lasă dela inceput, că aceste date sint de- 
parte de a fi complecte, fiindcă nu au fost culese cu continuitate, cu 
pricepere şi fiindcă nu s'a avut în vedere decit un număr restrins de 
age tai și distrugători. 

£ ne A — după Statistica agricolă a Rominiei pe anii 

1911-1915 — pagubele suferite de țara noastră prin distrugerile sā- 
virgite de șoareci de cimp, rugină, viermi şi gindaci ia cele mal to- 
semnate cereale ; de mană și filoxerä, la vița de vie, 

1) La griu, şoarecii au distrus 1322 ha,, rugina 222,474 ha. 
din care 216,235 ha, numai în anul 1014, viermil şi gindacii 21,760 


114 | VIAȚA ROMINEASCA 


2) La secară, șoareci! au distrus 140 ha., rugina 3790 ha., 
numai în anu! 1914. Din celialți 4 ani lipsesc date. Viermii și ginda- 
cH au distrus 658 ha, 

La orz, şoarecii au distrus 77 ha. Lipsesc insă date pentru 2 
ani. Rugina a distrus 12.089 ha, din care 12.521 ba. numal în anul 
1914; viermii şi gtadacii 1.032 ha, 

La ovăz, şoarecii au distrus 70 ha, Lipsesc date pentru 4 ani, 
Rugina a distrus 8.348 ha. din care 5.632 numai fn 1914, viermil şi 
giadacii 2.879 ha. din care 2.203 ha, numai în anui 1913, 

La vița de vie, stat indicate numai pierderile cauzata de acci- 
dentele climaterice, jar la boaleie parazitara sint indicate numai pjer- 
derile cauzate de mană şi filoxeră, Mana a distrus recolta de pe 
36.728 ha., dintre care 15.686 ha, numai în anul 1914. Filoxera a dis- 
trus 8.485 ha. La un total de 187,207 ha. vifä de vie pe rod, deci, 
45.212 ha, au fost distruse numa! de mană gl filoxeră, ceiace face 


o pierdere de 24", iar pentru anul 1914 numa! mana a produs o 
pierdere de circa 40", 


dinainte de războlu, vom remarca o scădere considerabilă, Aşa de ex.: 
1) La griu, în anul 1919-1920 producția medie la hectar a fost 


perioada 1911-1915 producțiunea medie oscila (otre 15-18,20 Hi. la 
hectar, excepție făcind anul 1914 în care producția a fost subt 15 
HI, datorită epidemiei grozave de rugină din acest an, 


La orz, în anul 1919-1920 producția medie la hectar a fost de 
perioada 1911-1945 roducțiunea 
cz le intre 15,80-18,20 HI. fa hectar, ` 
a ovăz, în anul 1919-1920 producția medie la hectar a fost de 
22,23 HL. fn 1920-1921 de 16,60 Hi, la hectar, ln perioada 1911-1915 
producțiunea medie varia intre 19,20-23,80 Hi. 


Deci ia toate cerealele, producția este foarte mult scăzută față 
de A dinainte de războiu, care ŞI ca era cea maj scăzută din 


şi sociale care explică 
drul acestul studiu de 
din cauzele cele mal 
pierderilor, o formează 


a le cerceta pe toate, dar pot afirma, că una 
importante, care atirnă foarte greu în balanța 


Dar Cunoştințele noastre de pănă acum, ne ajută ele să | 
uptăm 
to mod practic, cu efecte vizibile, în contra 'boalelor plantelor i Uu 


anii i 115 


exemple ne va dovedi, că în adevăr putem lupta cu mult tolos, dacă 
ascultăm de ordonantele Fltopatologiel, SCH? 
O boală mult temută de agricultori, fiindcă le P e 
agube mari, este mălura griului. Spicele 1 Be belea 
pr ză qu foarte ugor de cele ale indivizilor sănătoşi, Li A d 
e S loc să-şi ţină frunzişoarele în sus, și le Un sis e, i ape fa 
ets se pruni a o pulbere neagră, Această bio SR SH det 
rii clupercel Tilletia Tritici. La treerat, gas $ bie Ze 
DE ben hä e d d tee pe tavelişul boabe- 
e ee closes Dénderti de Sport do Tilletia Trifiel, Spor 
portie mer påmint odată cu grăuntele de griu, cluperca creşte to 
ect lenger E each bine astfel: 
WÉI Cor eng ea destinate inseminţării, into se Ges 
asa soluție de formol 0,257, (250 gr. formol din comer Ia 100 l 
er Formolul omoară spori! clupercel, fără a ag sa 
Se pata facultatea e t kir meire ue DEn ale Americei de 
pe a ap Een n la Würtemberg, unde s'au pret sie 
a ri Me instrucțiuni şi staturi şi unde sau Ze emeng 
ms să fie urmate intocmal, lar sfaturile Lama? 
Kg a fost că în anul 1918, /nicăeri e Dora ra 
s'a EI. pam e mălura la griu; lar producfiunea a boabe 
CR a e NL overa pt = PR prezervative, aplicate la pr 
TR Tee arată şi în cazul altor boli Le la Log ru 
pres ege o sumedenie de preparatiual antier von Es 
ZE? E săruri de fler, arsenlate diferite, acid c & SC, Re 
rur} de prar S ebuințează fe ca badijoraje, fie ca pu ge er 
E o A Incercärile experimentale făcute cu qd a 
| fous aeran ue es etali er ra PS mari. Gë do 
ex, alihan pi polaire sint toare stiene 1 ZE vi- 
ex. e 
ac 4 Wer Sec oe pote in conceatrațiuni foarte e spin 
pa oman omong. aA sub numele de iască, copitariță rpo- 
ac + contra ciupercel microscopice, 


rus), dar nu au niei P gn md Locle comité DER 


atacă JEE fa tralsmestii preventiv pria sub- 
-stan 9 era E este aceia de a ști petele aa Pense 
bue mere. Această chestiune, pur qe de cînd sa înce» 
ătat o soluțiune sa je lor cu plantele 

empirismulul, a căp nea paraxitlior în relaţiua i că 
dee atmosferice ambas. [per ee x 
ravagille produse de Invazinnea Ge o invaziune primară ugoarä, 


$ Taceput are dre 
PS neg de care depinde insă In mod absol 
apr 


a vița 
avagii. Deci pentru a prezery 
rage pag Pa eg prg ear e AA lnvaziunea primară; orico 
pr re Ee “in faza secundară este ineficace, Ed ais 
giji ile iul Cazeau-Cazalet gi Capus, comp EE 
iul je beten evoluțiunii ciupercel care produce 
u 


116 VIAŢA ROMINEASCA 
A — oa. 


vie, au avut ca consecință practică, crearea in Franja a numeroase 
„Stațiuni de avertizare”, care indică în diferitele regluni în care se 
găsesc, epoca tratamentelor realmente eficace: 

Dacă eficacitatea tratamentelor prezervative, aplicate la epoca 
convenabilă, este In afară de orice îndoială, practica lor insă este 
limitată numai! {a culturite care pot să suporte un supliment de chel- 
tueli. Pentru alte cultur! sintem cu totul dezarmat și trebue ei re. 
curgem la alte metode protectoare. O metodă care a dat rezultate 
excelente, dar numai fatr’o antimită directiune, este acela prin care 
se caută a se distruge paraziții pe cale naturală, Conflictele care 
există în natură Intre diferitele fliafe, în lupta lor pentru viaţă: 
şi spațiu, au determinat pe nataratişti ai fitopatologi, de a for- 
mula procedee de apărare, in Special în contra insectelor vătămă- 
toare, cäutind paraziții acestora, 

Ua exemplu: culturile de duzi sint to unti ani distruse deo. 
mida Diapsis pentagona, Fitopatologul italian Berlese a descoperit 
şi cultivat un parazit al acestei insecte numite de el Prospatella Ber- 
lesi, care e o muscullță lungă de abia 1 mm. şi care fiind introdusă 


în culturile de dur] invadate de Diapsis, a provocat moartea acesteia, 
salvindu-le, 


Pe această cale nouă sint iad 
moderna! și aceasta ne dă speranța 
Tal Eudemisului şi Cochylisului 
curâm de distrugerea acestor două insecte, 
lor, În special în Statele.Unite acest fel de 
mal multă ardoare şi mai mult succes, fiind 
ezită să dea subvențiuni considerabile pent 
de exemplul citat, se mal cunosc şi altele, foarte suggestive. 

Dacă pazaziții insectelor vătămătoare ne sint nte foarte pre- 
lost auxiliari, paraziffi ciupercilor sint foarte rari. Un exemplu mai 


ciuperca ce produce boala numită „Fdinarut stejarului», Dar a. 
cest parazit nu a putut diminua dezastrele din pădurile de stejari a- 


Metoda cea mal eficace şi cea mal economică, fiindcă suprimă 
tratamentele preventive foarte costisitoare și citeodată chiar nesi- 
gure, este metoda selecționării Varietäfilor rezistente la atacul 
ziților, prin care se Inlocuesc fn cultură varietățile sensibile 
bare pe care ne-o punem cu toții este “aceasta : Dece fntr'un tan de 
griu, devastat de rugină, se gäsesce indivizi complect sănătoși, dece 
portaltoiurile de viță de vie Rupestris, Cinerea, 
altele ca Grenache, Terrets etc, sint atacate ș 
täflle de cartofi Magnum, Bonum; Richter's 1 
bine în contra manei decit altele ? á 

Cercetările lui Viala și Pacottet Ia viţa de vie, ale lui Laurent 
la cartofi, dovedesc că reacţiunea sucului celular este un factor im- 
portant al imunității, Viata şi Pacottet au arătat că ciuperca care 


cere un anumit amestec de za. 
crepte și cea de acizi scade 
în boabele şi ina frunzele vițel de vie, dezvoltarea backrotulai inse- 
teară. Aga ne explicăm dece unele varietăți de vita de vie, ale că. 
ror boabe au sucul celular bogat In zahăr, cum este de ex. varieta- 
tea Ciairette, siat mai rezistente la blackrot, Dar sat şi alți factori, 


care parazitează, pe, 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ H7 
-e Peri 9 


care intervină şi să modifice rezistența plantelor la boaleja 
para Aa Aşa este d ex. acțiunea fogräsämintelor, Se știe că la 
genera! Ingrägämintele fostatice sporesc rezistența plantelor la boale, 
pe cind Ingrägämintele azotate o micşorează, 

Cercetările fui Planehon și Millardel, întregite de cele ale jul 
Viala şi Ravaz au permis să se construlască o scară de rezistență 
a diferitelor varietăți de viță de vie, Pentru cultivarea viilor ja te- 
renuri calcaroase, vil expuse la clotoză, sa käsit un portaltol foarte 
duo, Vitis Berlandiers. Se știe azi de toată lumea că vifele de o- 
rigină americană sint foarte rezistente la floxerä, pecind cele euro- 
pene sint omorite atit în Europa cit și în America. Oamenii de şti- 
ință și practiciani} chuté astăzi mereu varietăți nouă, maj rezistente, 
mai bine adaptate la diterite condițiuni climaterice şi telurica si In- 

t incoronate de succes. 
Dm m fr oa Şi lacrucigări de. varietăți de plante, 
og ete ze mp e EE, AL 
5, a căror cultură nu 

eewer? % protectoare, Inițiativa cercetărilor de renovare à forme. 

o cultivate, prin selecțiune gi Incrucisare, aparține Suediei, Germa. 

niet t. Ip Suedia 1 i men À £ pă romă e Ze 

d t asupra griului, orzului şi ovâzalu 

e fe e barocă mal mare, mal rezistente frigului, umezelii 

şi ruginei. Rezultatele obținute au tost rad EEN y romă 

— lo to a me . D 

sporire a producflunil de 200— 300°, ent de ne 

A acest s nu wa menținut şi pe solurile 

gr G emeng deabia cu Cd Acest- rezultat dovedeşte 

că selecțiunea nu are valoare decit In regiunea unde se efectuează şi 

de aceia se impune crearea de E de selecționare a plantelor, 

umer Iverse regiuni, 

2: a near À au det pretutindeni rezultate minunate. 

Carleton selecționind griu! ,Durum* adus din Rusia de Sud, . plan- 

tat cu el tot vestul semidezertic al Statelor-Unite, Jones a o ectio- 

sat diferite rase de eg? E li manere mg KE 2 

In sol face aproa 
Sa mi Per In lodiile Giandeze, In ltalia, selecționarea 
elente, 
Te me ër Inmulţi prea mult exemplele, pretutin- 
den! selectionarea și Incrucigaren au dat rezultate care s'au tradus 
spori odacțlunii, 

sul la ba oe Acrei de selectiune ce se fac la cereale 

se indreaptă In direcțiunea cregterel rendementului şi sporirea rezis- 
teaţei la rugină şi intemperii. 


tectul 
e care am f£cut-0, am căutat să arăt ob 
Fit nie, rapperii ds care le sutăr diferite țări ai care le cară 
re d'eng noastră de pe urma boalelor prigoanei A gen 
in lupta sa continu - 
prin care a trocut Fitopatologia, CS E 
i. Am văzut la început e op g 
grd in Ag praade eagal ă distrugem paraziții dela suprafața 
se mulțămea să ne învețe cum s g parcă pa stea ri 
lantelo intrebuiațarea diferitelor otrăvuri, Acea di 
eet be parer mer nu Pe gece ene en SE 
O afară de aceasta, ou a una À i 
ir prea cum Fitopatologia a evoluat câtre soluțiani mai sim 


L VIAŢA ROMINEASCĂ 


ple și mal economice, fie prin răspladirea "EE 
insectele vătămătoare, fie paraziţilor, 
zistente paraziților. prio găsirea sau crearea de forme mai re- 


In mijlocul Juptetor pacifice pentru progres, fh toate 
pg Ca Lë enge si conduce spiritele. teg? 
Tă, emiañments agricoiä* nu s'a simțit totu 
pănă in prezent nevoia creării unul Institut de Geet dia a 
Se LA. an serviciu de combatere a boalelor plantelor, ştiinţific or- 
Să căutăm cel putin Io viitor, Inspirindu-ne deia rezultatei - 
eng zm Gogo pat per cercetările științifice pentru a Ge 
bes? je er şi a mări bogăţia țării noastre, atit de greu 
uvernele, care pănă în present au ezitat să subvențloneze 
Gi se cuvenea cercetările dezinteresate, să consimtă a face oct 
e pentru Încurajarea științei, avind cugetul împăcat că nu fac chel- 
uci! somptuare şi că plasează banii cu procente foarte mari, 


Prof. Dr. Traïan Săvulescu 


Cronica filologicä 


— Etimologia populară — 


A Sin etimologia unul cuvint inseamnă a-i arita originea. 
Astfel etimologia substantivului rominesc ca! este lat. caballus, adică 
prima din aceste vorbe este urmaga celel de a doua. Tot eti- 
mologia iui &lcätuiesc este ungur, alkotni, à lui haind slav. halina, 
a ini fatagan turc, jatagan, etc. Deaceia un dicționar care, pe liig 


înțelesul şi fntrebuisfarea cuvintelor, 

mă dicționar etimologic; depildă Dictionna 
mane a lu! A, de Cihac, Tot etimologic este Riiminisch-deutaches 
Wörterbuch al lui Tiktin, apol al Academiei Romine ş.a. Observăm, 


in care se studiază felurile de cuvinte și schimbările acestora (n cursul 
vorbirii, adică formele cuvintelor, și denumirea exactă de 


„Dar nu numa! filologi! se silese să afle etimologia cuvintelor. 
Fiecare dintre nol face acest lucru, fără să-şi dea samă, atunci cind 
sé gindeste involuntar că cutare vorbă este înrudită cu cutare alta, 
Cu atit mal dezvoltată este tendința dea stabili o legătură de înrudire 
între cuvinte la mass cea mare a poporului, 

Cum se axpiică această pornire cătră etimologizare ? 

Asociaţia de idei joacă un rol foarte important în evoluția unel 
limbi. Ea face ca diverse cuvinte, asemănătoare între ele din punct 
de vedere al infăţișării sau al Insemnärii lor, să se lege în mintea 
moasiră aşa de strins, că pronunţarea sau chiar numai amintirea 
(adică imaginea) unuia aduce cu sine și pe celelalte. Vom vedea mal 
lămurit puterea asociației de idel in viața limbilor la capitolul despre 
analogie, Aici ne mulțumim numai cu aceste indicații sumare, 

Se intimplă acuma destul de des ca din diferite cauze, un cu- 
viat să rămle singur, fără tovarăși, He pentrucă aceștia au dispărut, 
lucru firesc în evoluția unei limbi, flè pentrucă avem atace cu un 
cuvint prea nou, care nu şi-a putut forma facă o tamilie. Cu toate 
acestea tendința arătată mai sus, de à căuta unul cuvint numai decit 
rude, impinge pe om să stabilească o legătură intre cuvinte care nu 
sint deloc inrudite, ci numat seemănă mai mult ori mai puţin în ce 
priveşte exteriorul. ` Mai mult decit atita: cuvintul căruia i s'au gă- 


120 VIATA ROMINEASCA 
PATA Bëbee 


sit asemenea tovarăși (sl schimbă cu timpul foféfigarea după felul 
acestora, ceince are drept urmare că losăși limba se moditică incetul 
cu incetul. Aceasta este etimologia populară: Intățișarea sau schele- 
tul (adică sunetele) unul cuvint se schimbă după analogia altuia, 
fiindcă vorbitorul stabileşte între ele o legătură de Inrudire care de 
fapt nu exilată, 

Etimologia populară a fost considerată destul de timpuriu drept 
un principiu de limbă, adică drept o cauză de schimbare a limbilor. 
In vremea din urmă însă un filolog francez, Gilliéron, autorul Atlasu- 
lol Hagvistic al Franței, acordă etimologiei populare o Insemnätate cu 
mult mai mare decit predecesorii săi şi explică cu ajutorul ei multe 
fenomene care altfel păreau neinfelese. 

“ Limba romină oferă numeroase exemple de etimologie populară. 
Voi ingira aici cit mal multe, grupindu-le In categorii, şi anume du- 
păcum este vorba de Cuviate vechi sau de cele venite relativ de 
curind In limbă. Acestea din urmă sint mal uşor supuse schimbărilor 
de etimologie populară decit cele dintäiu, flincă un cuvint auzit pen- 
tru prima dată de popor nu totdeauna poate fi prins cu urechea aga 
cum sună el in realitate. Afară de asta, tocmai pentrucă-l străin, se 
simte mai mare nevoile de a-] romialza, de a-l face al nostru, Dea- 
cola vrind nevrind Ii tatroducem In familia altor cuvinte, vechi! sau mal 
bine cunoscute, cu care el nu aro nimic a face, 

i. Mai demult exista ta romiuegte subst, bour, sinonim cu zimbru, ` 
Animaiul omorit de Dragoș, venit să descalice ta Moldova, era us 
bour; cronicarii precizează chiar local, unde s'a petrecut acest event, 
ment: satul Boureni din Suceava, aj cărui nume, Impreană cu altele 
dia acelaşi judeţ ori din alte judeţe moldoveneşti, ca depiidă Boura, 
Bourul, etc., amintesc de acest animal. Dela boar sa format un 
ad y c, întocmai ca bărbătesc dela bărbat, domnesc dela 
domn a, a, est adjectiv a fost întrebuințat intr'ua ctatec de copil: 
Meic, melc, codobele, scoate coarne boureşii și te du la Danâre și 
bea apă tulbure (coarne boureşti insamra deci coarne ca de bour). 


s'a mal spus coarne boureşii, ci coarne boierești, o legătură de cu- 
winte care ware niciun Ințeles, dacă luäm pe boierești drept adjectiv 
al lui boier. Coarne boierești in loc de coarne preot ei este așadar, 
10 etimologie populară, Tot aşa şi dia același cauză se zice prin 
unele locuri bolere! pentru bourel, cu Insemnarea melc, 
Din lat, guadragesima a ieşit rom, pdresimi (și franc. carême 

are același origine) cu sensuj „postul cel mare”, Si azi se întrebain- 
țează incă acest cuvint prin unele ţinuturi, Prin alte părți insă pä- 
resimi a dispărut, dar a rămas expresia miezul păresimilor = juma 
tatea postului mare, adică Miercurea din a patra săptămină a pos- 
tului, socotită drept sărbătoare. Acolo unde päresimi ou mai trăieşte 


CRONICA PIOLOGICA WE 


dent, In miezul păresimilor el a, ! d ace- 
tat Eeu iubit. pareti (plur. dela părete), cu care a e ca 
sé dar defel ca Infeles, Deaceia în loc de miezul păr + 


zul pärefii sau miezii pârefil care mare niclun sens luat vorbă 
es TO, Dia Sot că păresimi a fost confundat prin etimologie popu- 
Jar cupâreți, s'au născuț în legătură cu sărbătoarea miezul păresimilor 
multe credinți In care Gäre joacă un roi destul de insemnat (Vezi 
despre aceasta S. FI. Marian, Sărbătorile la Rom!ai vol. H, pg. 211 
şi urm.) gie? d 
: sint firoscos (adică scos din fire !) pen 
` gen Pa ZZ eg . pei br À (pus în legătură cu ver- 
"ru filozof, pătrunje grec Ge Aren 
bul pătrund), în loc de epilepsie (această boală a p 
vită, cu drept ca o pedeapsă), privas (In gralul moldovenesc) 
pentru pervaz, etc, La fel trebue explicat, prohabil, mold, pre 
pentru flăcău r acest cuvint este considerat pesemne drept un deriva 
dela fleac. N'ar fi exclus să avem a face alci ca o etimologie po- 
pulară creată In mod congiient, cu scopul de provoca risul, cum vom 
va exemple. 
re eeng lesne stat supuse la modificări de acest solu cu- 
vintele intrate relativ de curind în limbă, adică oglsmele, en 
treptat din limbi străine, mai ales din frantuzègte, odată cu „pi - 
ţia apuseană, cam depela începutul veacului ai XIX incoace. A ne 
că oameni! inculți nu pot pronunja cum se cuvine vorbele nouă, 
le schimonosesc, cum se spune deobiceiu, adică le 
la totimplare ei totdeauna după modelul unor sfr 
există deja îm limbă, Volw cita citeva exemple de mă re 
zon franc, franc-maçon :‘francmasonil, cu obicel 


i 
| 
i 
d 


rominesc él batjocura cuprinsă în acest nume dat Evreilor. 
pres Cele cert Arme din exemplele acestea le-am luat din cartea d-iui 


Philippide, pr de istoria limbil, pag. 106, 107. Volu mal da 
remain i răspindite decit cuvintele Ingirate pănă acum. Ar- 


legea 
au văzut numele personal Maxim (ca deplidă 

arie artele e mă legea agrară dela 1864), Anecdota capeti ae 
fatr'un oraş oarecare această etimologie populară a dus = = SE 
recțiune aplicată unui cetățean Maxim, presupus autor a pr Pee 
ae recu pe da oh y pores our rana, 
aceste! legi fiscale otam É leg 

e de petrecere numit astiel): Cuconsa 

oe po eent Nipotat pentru deputat : ragg ror ap Ev 
cuvint a fost pus în legătură cu ñepot, celace ar putea părea foarte 


122 T VIAȚA: ROMINEASCA 


> 
semalficativ pentru unele obiceiuri politice dela noi. Un prieti i 
Fra cunoscut că țăranii basarabeni spun virișcani (adică pos 
tren Agé a he generalului Averescu, Se poate intim- 
mologie 5 
wiet = sare s'a Keren d eng: pica memes 
n unele cazuri neologismele se pot confunda cu alte cuv 

Romă, dar mai cunoscute, fiind mal des intrebuiatate. Anttel: sien 
n loc de posesie (a da în poziție o vie, o bucată de Pdmint, etc, in- 
seamnă a arenda) ; primul din aceste cuvinte, deși recent în limbă 
en) obişnuit decit celklait, fllodeä expresia medicală a fi în port” 
jie e aude chiar in gura färancelor. Reperaţie peatru operație : chi- 
raeg aspari, drege celace-i stricat in organism, La Caragiale în: 
t e casemenes citeva exemple de acest fel, precum: ituzii In loc 
e aluzii („cu așa iluzii in contra mea“, Conul Leonida față cu 
HS? a se importa pentru franc, s'emporter („nu te importa 
egeaba*, ibid); intrigatoriu in loc de interogatoriu, pus în legătură 


cu intrigă (in D'ale 
, Pé Si i PA De | Carnavalului); (cerneala) Head pentru violetă 


Fiind caracteristice oameallor cu puţină cultur. X? 
d » modifi 
ei 4s Se SE A sg eyi we întrebuințate er nero 
- rşi cu ajut Hmba - 
tora, Deacela vedem Intrebuințat acest Ba d e ta. dëm 
medille lul Alecsandri și cu deosebire in aie jui Caragiale, adică In 
operele celor doi scriitori care au tăcut critica societăţii din vreme 
lor bazafi pe contrastul dintre fond şi formă, Caragiale a dovedit 
ŞI în această privința un Sim ai limbii deosebit de fin. Malte din 
etimologiile populare intfinite la ei se aud rar sau sint pur şi simplu 
născociri ale minţii lui ingenioase ; cu toate acestea eje corespund 
be de bine spiritului Mobil rominești, iacit nu || se poate aduce nicio 
oblecție, ba dimpotrivă. Redau alci mai jos o parte din exemplele 
culese din primul volum de teatru ai fui Alecsandri (ediția 
Romineşii). și din comediile şi .Momenteles inl Caragiale. e ” 


Det (=pension) ; grudinap In Jor de gros de E și micaton 
ră e de demi colon (ambele, numiri franfuzegti ale unor tote); pa- 
mă si pq tapiserie ; spozitie pentru expoziție; verluasă pentru 
De et Ee 
o un -1 
sufrågiu universal ; fisiere ta ep ph ain emeng 
tru revolver (acest exemplu s'ar. putea explica şi altfel: 4 şi r se 
schimbă des între ele, așa că am avea de fapt: o modificare curat 
tonologică) ; cremenal pentru criminal! (intiuenţat de cremene); ba- 
Sentra Janen (on ES pao In legătură cu verbul bag) : £luben 
njat de giubea) ` apropitar ia loc de pro itt 

(socotit ca derivat dela verbul apropiiuj Idem hi pre se 
dut) atrindatd—catedrată rasta qe ss e ge "eg 
semeri €—remunerajie (pentru mulți oameni, desigur mai cuifi decit 

standa, această etimologie populară nu-} ințeleasă, căci comit, ne- 


munus sarcină publică, func (E 
iofluentat de număr si rm e 


(„scrotuloşi la datorie=)  eioclopedică— enciclopedică (pus in legătură 


CRONICA FILOLOGICA 123 


cu cioclu) ` comportativă—cooperativă (apropiat de pori gi familia 
lui); catindai—candidat (influențat de a căra, deci cel ce caută o 
slujbă) ; andresă şi andrisant—adresă, adresant (pus în legătură ce 
n. propriu Andreia), Idem („Conul Leonida față cu reacţiunea“): *) 
bagadel—bagatel (intiuențat de cuvinte terminate în del); giantă— 
gintă („giantă latină“). Idem („D'ale carnavalulul*): compromentez — 
compromit ; itidenfie—intendenféä (să se compare dipldența— inde- 
pendenţă ` catindat şi catindez, candidat, candidez ; asenție— esenţă; 
vermull—vermut (infiuenfat de mait) ; ostromente— instrumente ; gran- 
dirop—garderob; cremenală—criminală. idem („Momente“) : bali- 
var—bulevard (şi Cucoana Chiriţa a lul Alecsandri zice bulivar). 
*) legea murălurilor—legea moratoriului (moratoriul este aminaren 
din oficiu a plății datoriilor peste termenul fixat prin bună invotalf : 
confundarea acestei vorbe cu murături a fost cu atit mal uşoară in 
gura iul Conu Leonida, cu cit mulți Munteni zic murători în loc de 
murături şi-l simt ca fiind de genni masculin). 
Citeodată etimologiile populare sint create conștient, cu scopul 
e a provoca risul, de cătră vorbitorul Iusugi, nu ca în exemplele de 
mai sus, uode eroii comici sint pedeplin Incredintati că așa cum vor- 
besc ei este corect; ŞI unele din exempiele citate pănă alci s'ar pu- 
tea interpreta astfel, Mai sigure stat Insă următoarele: Barbu Lä- 
utariul vorbeşte despre compozițiile muzicale cele nouă, spunind: 
„dela operă, adică de cele opârite*; în „Halmana* de Alecsandri 
ben. Kante Pata. o creație, mi se pare, foarte 
nimerità ; în „Chiriţa In laşi” latilnim alături de deranjarisesc, pers. 
1 sing, dela a deranja, forma rinjarisești, pers, 2 sing. (moditicată 
după anologia verbului a riji). La Tocuclu am auzit zicindu-se fn 
glumă un chiloman de vin ta loc de ua chllogram de vin (chiloman 
inseamnă zgomot mare, gâlăgie: cind se bea vin mai mult decit tre- 
buie, există și scandal) ; totacolo se spune, larăşi ironic, zg ; 
pentru s'a isprăvit (subtinfluents-verbului prăjesc ș trebuie 
în sudul Moldovei vi se pronunţă zi nu gi, ca in restul acestel provincii, 
astfel că s'a isprăjit nu poste ti explicat ca o modificare to 3. 
Se prea poate ca explicațiile date de mine flecärul caz In parte 
să nu fie totdeauna probante, căci pentru un profan este In adevăr 
extrem de curios cum se pot stabili în mintea omului legături de In- 
rudire intre două sau mai multe vorbe, care n'su nici in ciio aici In 
minică una cu alta, Pentru acest motiv am şi renunțat citeodatä la 
indicarea cuvintului care a provocat etimologia populară. “Afară de 
asta nu este exclus sea. cazuri să avem a face cu fe- 
nomene de anale A grret majoritate a exemplelor sint, cred, 
lin convingătoare, iar mal presus de toate existența principlu- 
lai de Jimbă, numit etimologie populară, este ciară ca lumina zilei, 
ŞI ceiace m'a Interesat inainte de toate In prezentul articol a lost 
tocmai dovedirea existenței acestei cauze de schimbare a limbii, De 
aici numărul relativ mare de exemple, pe care m'am silit să le culeg 
din opere literare gi din viu! gralu. 


1. Iordan 


Recenzii 


— 


lescă porirelele sarbezilor Infanti, oarecare liberiaie decit 

ză Re că dă mg La Cu aaa Tcaci 
e.~ Încetul cu ul, ochiul său se cu 

într'o desăvirşită armoble. Viruallintes se obişnuită cu de e cre- 


lura 
cu acela a lul Velesquez în pictura mondială, 
scriitori romini, acelaşi sim} al proporției, același 


gusi. Nimic care să surprindă, Nici ua ombi nici o i- 
periroliare à unul si element in na d . D, Jean Bart e 
cel bag occidental date barbarului se 


scriitorii noșiri, ` 
sproporite. Un carscter dominant, exagerat, 
morbid, tiranizeară totul. ICT ee schiloadă, inchide 
och m rca ea 1 asupra lumii exterioare, intunec CERS erclgsieitnies 
imp a unei singure tendințe, maltiplicitalea nită a existenţei. 
Barbarul e un obsedat. Jalë literatura rusă. Mărejia ei e umpularea el. 
Forja ei e un lei de achilodenie sublimă : lrumusejea siranie a ero- 
lor săl Iluminaji de o singară si stinlă preocupare; - occidenialul dim- 
irivă, e electric si multilateral, Elementele sale suflelesii sint dozate 
nir'un strict echili allludines sa în faja vieţii e armonică si calmă, 
Prolotipul oceldentalului e eroul renașierii. Un Benvenuto Cellini, un 
Pie de la Mirendolle, Curiozilatea lor e neinirinaiā, şiiința imensă, 
„Înțelegerea deplină. Cu mai multă stilizare, acelaşi Up reirăeșie în se- 
colul ai XVII-lea francez: Un Voltaire, Grimm, Laclos, 

.. Jean Bari e din această fam je inteleciuală. Poate fiindcă 
nesfirşilele călătorii pe care le-a intreprins și care l-au imbogätit con: 
sliinje, neulralizindu-se reciproc, rorindu-si asperilăjile, s'au imbinat 
Intro ordonală complexiiate. Poale că muiliplicitalea prolesiunilor pe 
care le-a imbrăjișa! i-au variat berspeciiva şi menialilalea. Poate că, 
in fine, poziția sa de intelectual. originar diair'o clasă mijlocie, l-a a» 
sezal la răscrucea comună de unde pornesc loale cărările. 

Această figură occidentală e prelioasă prin raritatea ei într'o li- 


RECENZII 125 
me EE 


leralură ca a noasiră aşa de neinițială la clasicismul apusulul Innilă, 
sbuciumată de aspirajiuni, adeseori, aşa de Se Vë 

lată cileva consecinjiale acestui poriret moral, oglindita în llera- 
tura sa. In primul rind calmul, răbdarea Nici o nervozitate, nici o pri- 
pire. D. Jean Bart își alege subiectul în tihnă. De malteori e o temä 
umilă, (lindcă lipsa oricărui romanlism îl Indepărieeză de la sliuațiile 
excepilonale, strigăloare. Un pescar rus In Dell, un suflet fatalist 
de musulman cum sint Ste, o fată bäirinā din Sulina de o banalitate 
aşa de caracteristică, lach, prezentată Aproape ca un simbol prin u- 
manitalea si generalllalea ti ul, ea € lotusi așa de vie că fiecare o 
poale confunda cu o cuno njā personală, intilnita cindva, în viaţă. 
A reda specificul bânalului e desigur culmea arlei. Dar el nu ponte 
ÎI reda! decti de un clasic. 

Există desigur caractere diferentiate profund chlar de viață. A- 
celea sia! vizibile şi artistul n'are deci! să le copie. Există însă al- 
lele voalate de trăsăturile comune, ordinare ale vieții cotidiane. À. 


realisti. 

l bilitatea arlistică în laja propriet creații e desigar şi re- 
zaltatul bunului gusi care e remarcabil ia tontă opera, Simțul critic 
opreșie pe aulor să împingă o situaţie peste limilela măsurii şi a de. 
cenței. Mat ales nici o „șarjă“, „Prinţesa Bibija" nu e nici grolescă, 
nici indecentă. E umană, așa cum € viaja, cu urcuşuri şi scoborişuri, 
KS Aa ridicol, rareori de cruzime, de cele mai malle ori de ma» 
D 

Simţul critic al d-lui Jean Bart se dër şi în formă. E grea 
de întiinit la moi o compoziție mal pertectă. emenlele sint bine in- 
dicate, înlânțulrea lor cauzală, | gradajta efeclelor determinală de o 
savanlă ascendență. Nici o urmă de prolixilate în aceste nuvele. Din 
contra, o condensare extremă ne dă cileodală într'o simplă schilă on 
enorm malerial. 

Diaire loale genurile, romanul e acela care are nevoe cel mai 
muli de acesie calități. Tocmai fiindcă elementele sale fiind mai mul- 
lipie trebuesc ordonale mai cu grijă. Ştim că i s'a spus de aliiea ori 
d-lui Jean Bert, ca cel mai indica! dinire scriitorii noşiri, să scrie ro- 
manul care he trebue. Va asculta d-sa acest indemn 


Mihai Ralea 


Liviu Rebreanu, Pădurea Spinzuraţilgr, Roman, Editara „Car- 
tea Rominească”, Bucureşti. 

Apariția lui Ion" a asigurat d-lui Rebreanu in proza noasiră 
unul din primele ri, Fără a fi lipsit de slăbiciual şi defecile, acest 
toman reprezintā tolusi, în celace priveşte evocarea mediului și crea- 
fia vieţii, un efort, fără îndoială, considerabil. 

biecțiile ridicate de unii impotriva naturalismului bratal, de 
alții a imoralității romanului sini neserioase sau de-a drepiul naive. 
Acele de ordin estelle, deşi in parte justiticale, nu mi se Par insă ho- 
lăritoare, in celace priveșie valoarea operei. 

my de Gourmoni deosebeşte înir'un loc, două mari categorii 
de prozatori. Unii, temperamente mal mul! subiective şi lirice, se a- 
analizează cu preferință pe el sau descriu natura, intrun stil poetic, bogat 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 


in melnfore și | ni. AU, în primul rind obleclivi şi observatori, redau 
cu exactliate amblanie psihologică si socială într'un siil, mal muli sau 
“mai puțin îngriji, dar pat de obicelu de frumusejă şi de siréluctre. 

n Chateanbriand, Loll, Barrès aparțin categorii, un Bal- 
zac, Slendha!, Dickens sau Tolsioi, celei de a doua. 

Ca toale clasilicările de acesi fel, acea a lul Gourmoni, nu are 
desigur o valoare absolulă. Există lără indoialä si un Un mixi, în care 
însuşirile distinctive ce se intilnesc la cele două calegorii de scrillori 
se echilibrează, exemplu: Flaubert. Toluşi, clasificarea ml se pare in- 
teresantă și dacă o admitem, aversiunea unora din scriitorii noştri fală 
de romanul d-lul Rebreanu, capălă o explicare, oarecum psihologică. 
Pe cind den face parte, päsirind bineințeles cuvenilele proporții, din 
categorie a doua, criticii săi, de un estellsem noloriu, aparțin, cu ace- 
leaşi restriciii celei dinlălu. 

Dacă lon e pria siruclura lui, un roman social si de mora- 
vuri, o mere fresch, in care apar varialele aspecie ale vieții ardelene, 
in „Pădurea spinzuraților* d, Rebreanu a căula! să abordeze o pro- 
blemă psihologică/și morală, care are desigur un caracier special, fără 
a fi lipsită loluşi, de o înaltă sermnlficalle omenenscă. 

oul e un linăr intelectual ardelean, pe care marele războlu îl 
'găseşie dezorlental, Pornind pe front, mai mul! peniru ochil frumoşi 
al iubitei, nepäsälor şi indiferent la începu! față de datoriile lui na» 
tlonsle, realiiățile războiului îl fac pe Aposiol Bologa, din ce in ce 
mal conslient, Speclacolul repelat al asupririi frajiior lui de neam, 
îi revoltă. EI redevine fiul tetälui său, care sulerise odinioară pentru 
cauza romineaacă, şi ne mal pulind suporia o sliualle apăsăloare şi 
(aisé, impins de un imbold irezistibil al inimii, dezeriează, e prins gi 
suportă cu bärbälle martirul. 

Evoluția sullolească e lui Aposlol e annlizală cu pătrundere și 
conflictele care frămintă viaja Iul inlerloară, cuprind momenle de un 
real dramatism. 4 

Unele laturi ale personalității lui, rămin totuşi nelëmurite şi asa- 
pra mobilelor profunde ale acliuali sale, pluteşte oarecare obscuritate. 

Dragostea lui pentru Maria, ruperea bruscă a logodnei, cäsälo- 
tlia neașiepială cu llona, cuprind delelil care dacă nu sini neverosi. 
mile, nu-mi apar toldeauns, îndeajuns molivale. 

Unele scene, cum e acea in care Aposiol, se inlilaeșie prinir'o 
stranie coincidență în momentul dezerlării, cu locoleneniul Vargas, au 
sin! lipsite de nu şiiu ce convenjionalism faclice. 

Cu toată ghibăcia incontestabilă a autorului, Aposiol Bologa nu 
se desenează după celirea volumului cu ltăsături Pulernic individuali- 
zāle, ca unele personaje din Ton,—preolulBelciug sau învățălorul Her- 
delea, cărora d. Rebreanu a şiiul să le insufle o viață eil de intensă. 

Psihologia lul, elaborală cu meliculozilale, are lolusi În ea ceva 
problematic, ariificial. construii, care nu izvorăşte parcă in mod spon- 
ton și organic ca in lon, din experiența directă şi vie a aulorulul. 

Caşi lalăl său, avocalul care cunoscuse urgia lemnljelor ma- 
ghiare, Aposlol rămine în amialirea cetilorulu!, mai mull ca reprezen- 
tantul unei idei ai întruparea unul simbol, decil ca o ființă, pe carca 
Cunoscul-0 acvea. 

Figurile secundare sint dimpotrivă, ca aproape loldesuna in 
opera d-lui Rebreanu, sumar dar viguros câruclerizale. Căpiinnul ceh 
Klapka cu loleranța, zimbetul irist omentasca lui lașiiule, ucraini- 
saul Cervenko cu misticismul lui slav, semilul Cross cu spiritul lui 
crilic, desiruciiv și curajul pur teoretic, ungurul Vargas cu lolalismul 
eee sl fagusi, generalul Karg brutal H despolic, preoiul Boieanu, 
umil dar lare in credinja lui neialrintă. Nu mai puțin vil apar d-na Bo- 
loga, uşuraleca și cochela Marta sau simpla dar pâlimașa ilona. At- 
moslera grea și apăsăloare a fronlului cu diversele el aspecie, viaja 
in tranșee sau în salele din zona războinică, discujiile aprinse la po» 
pola olijerilor, execuliile menile a răsp teroarea, sial redale in 


RECENZII 127 
scene veridice și insufiețile. Cast in lon, d. Rebreanu apare ca un 


evocalor al maselor și zugrăvind indivizi nid 
terne, d-sa păstrează aceiași notă just, Motel a 


Deşi faptele pe care le zugrăvește sint de un | 

KEE te A, sentimenta. 
a evilale 

fi în adevăr numi! realist, peniru inalta lui Maple aie? sati cae 
SEN Eng, $ A H Zoe räzbolulul par totuşi a nu fi 
iles eri lipsa de căldură gen şi dacia. Z "CS ehrovalt'de a 
un pasa es plaure și fără îndolsia, i p 
„Pe uliţă trecea un delașameni de soldați, în y sea d rer A 
obosiţi, abätuli, cu capetele piecete, ca nişte vile minate spre zal- 
hană... In cerdac insă ardea lumina sosrelul ca un rie de fală fru- 


Deşi stilul d-lui Rebreanu mi se pare în acesi roman mai i s 
jit ca în Jon", compoziția mai fermé şi preocuparea efectului we 
SS, cs CS 2 e Leer vlose, plină de nerv in dialog 

e alele lel apliludini d À 
moeng NA pe ya în désériert sau gg gege DE 
maginile și comparslille mu lipsesc, dar ele mi 
eet gn rh Lk wi în genere re de plasticitate wes de pre 
care 
reazā, mingie ter Sn unui siil fizionomia lui spirituală, sugge- 
ră a avea tmplosrea epică şi nianelieiea cresloure a lui 
lon, ultimul roman ai d-lui R 
momenland sidere. ui Rebreanu e deparie lotus! de a Însemna o 
peră serloasă şi gravă, ca scoale dimpotrivă cu tărie în lys 
per à pa z pa însușiri Miciare, Valahiei inteleciuală. 
neië, su e sau le, a 
-nace al aceslui robust si lecund SH am SE re Arte À cra 
Octav Botez 


qi Tai Kaiser, Hôlle Weg Erde, Gustav Xiepenhauer Verlag, 
loleca „Voinia Dramatică”, a apărul nu demol! /ad, Dru 
Pämint, uns din caracterislicile lucrări dramatice ale lui Georg Kat: 
ser, E drept că a „piesă in trei fragmente" mare amploarea tra- 
gediei sale moderne „Gaz* d nici forța din ,Coralul* sau pitorescul 
ironic din „Europa: totusi idela dramatică e remarcabilă lar tralarea 
specifică peniru cCünoaplerea expresionismului dramatic german. Cele 
„irel frøgmenle“ ale piesei sint alcătuite din scene, fiecare scenă cu 
decorul propriu. ÎŞI vin in minie tregediile lul Shakespeare. Numai că 
aulorul german, departe de a voi să redea o serle de inblouri veridice 
peniru ochi, da un sir de iablouri a căror valoare stă in semnilicajia 
ice psihică. S'ar părea că nu Personagiile care sîn! sloarse de orice 
individualiiale #1 sint insemnale pria funcția lor—uvocal, ofijer, (rech, 
lor, giuvaergiu, domn cu minus) albe, doamnă cu un căleluş, elc.-ci 
înseși scenele crează confliciul dramatic. Prin această depersonali- 
„zare, élit de firească în lumea unde indivizii cei mal bine dolaji de 
lire şi de soariă lrebue să implinească o funcţie anumită, speciali- 
zală şi specializantā- odicä distrugăloare de Individuale coloane ver» 
tebraje-- eroii dromalici au o inrudire izbiloare de aliiel, in drama ex- 
presionisié in genere, cu Piclure geomelrică a ultimilor decenii. Dis- 
culille eric literare asupra adevărului şi caracieristicului persona- 
lillor, asupra „erouiui principal” — nu mal pol avea loc, Caracterisiica 
prolesiei—mai mul! exterloarä -e singura de care aulorul se intere- 


128 VIATA ROMINEASCA 


sează, si aceasiă caracteristică e redală cu atit mal mullă putere, co 
cil observalia a lost mal simplă gimai superficială, adică, mai în alară 
de orice contestaţie. Raporiurile dinire personagii sinf de asemenea 
strict limitate la raporiurile cele mal comune. Fraza. deci, e silită să-şi 
lase deparie orice podoabă și să apară cil mal poală, de cele mai 
multe or! redusă la formulă sau In jumălele de formulë: 'inierjeciie, 
inirebare complecială (si de pe scenă irebue să île de o rară expre- 
sivilale)—de gea, Căci nimic nu irebue să înlunece adetărul dra- 
matic pur. 

dela dramalică din Jad, Drum, Pămini— chiar peniru cei care 
nu vor gusia aceaslă exlremă sinleză a vieți! şi a expresiei- e remar- 
cabil. Pulem spune dela începul că nu e vorba de sensaliile nici unei 
doamne. Dramatismul, deşi de cea mal pură calitate intelectuală, zgu- 
due. Un lrecălor iniră Intro cameră luxoasă de holel, unde două a- 
mice ou descins de curind, şi oferă peniru o mile de mărci o mapă cu 
desenar! originale. Cele două prleline sini însă mai grăbile să cum- 
pere două perle. Aluncl lrecătorul mériurisesie că de acei o mle de 
mărci Une viaja unui om: fopi care nu emoționează cituși de pulin pe 
cumpărălosrele de perle. Trecălorul avizează poliția că două doamne, 
prim nepăsarea lor, comli o crimă. Ofiţerul de poliţie declară că nu 
e caz de urmărire. Un avocal consultat, e de acelaşi opinie; lolași 
ar lua asupră-și procesul dacă i s'ar depune un avans de o mie de 
märel. Trecălorul slacă în plină amiază, în prăvălie, pe giuvaergiu. 
După expirarea pedepsei, problema pare a se fi complicat: se recu- 
noașie vinovat și gluvaergiul, se recunoaște complice doamna Lill, cu 
periele; iar avocalul sugestional de uceaslă nouă problemă Juridică a 
interdependenfel crimelor şi oamenilor, işi perdetoți clienţii celind me- 
ren acel dosar neobisnuit... 

Nu ştim intrucit realizarea scenică poale salya acel vag al ulii- 
mului fragment, cu lotul simbolic. Uliima scenă se pelrece la zori de 
zi, pe un teren pleiros pe core curge o muljime imensă, și ligurile cu- 
noscule ale eroilor — înir'o nâzulnlă comună spre aliă crealle ! 

Cu o rară vigoare şi simplilale, dela dramalică tréeste şi trece 
ca o flacără prin loale paginile, dela un punci central, de citeva rin- 
duri: Trecälorul: Domnule avocal—printre legi în cărțile d-tale cu 
loste legile—in biblioteca dumilaie cu legi, trebue să lje legea. Legea 
mea ! Avocatul: Nu e nici une. Treeëtorul: Nu nu, nu fa cărțile du- 
milale cu legi. Nu sini inchelala acele cäriji, de loc. Domnule arocat 

descoperă dumneala ce e mal de seamă: această lacună. Această 
ucigăloare Iacună! Avocalul: Eu sînt aulomal, SE doar legile de 
fajë. Trecâlorul: Trebue găsii numai decit all Drept. Se pot con- 
sirul planuri peniru căi ferale, şosele, vapoare dor nu și pentru ot- 
meni] Avocatul: Nu e cez de urmărire, peniru mine. Trecdforul : 
Până acum. Peniru dumneala—nu e caz peniru nimeni. Penirucă ni- 
meni Încă nu l-a văzul. Se arată peniru prima oară şi e cazul cazurilor. Se 
erează o nouă calegorie de reclamail sl reclamanji..” E o undă, aci, 
pur spirituală, din iubirea misiică dinire oameni, a vieții slave. 

Cum această drāmā se leagă de restul op-relor lul Georg Kal- 
ser, şi Intrucit jine loc in complexul vieții sociale şi artislice a limpu- 
lui - sin! alle probleme care nu pot D dezbălule acum. 


F. Aderca 


€. Bouglé, Locons de Sociologie sur l'Evolution des Valeurs, 
1922, A. Colin. 

„Această masă e palrată“. „Fierul supus la căldură se dilată“. 
Aceslea sinl judecăji de realitate. 

„Aces! lucrător e sirgallor*, „Aurul e mai de pre] ca ierul”, 
Acestea sinl judecaj! de valoare, 


— ua 12 


e dintăiu oglindesc legăturile dintr 
ca dă i ee 
tmabatalale ari ne SE Ek eeng e valoare. Chiar cuvintele in» 
ca nereala, ca plăsmaită ae SS EE 
nea p ecală însamnă, azi, : 
Siriana rob Saatim rca repede ek Dral Toarie ble de mure 
predalo şi uneltele primordiale de care e nech e eg ri 
ea, limpal, spațiul sint așa cum sint şi a Jenie Séis canal 
Ge = $ rin i nu allfel penirucă, diaire 
mai economie sdaptalo Lë mai comodo “cu Goy? wéiee 
nsamnă sirecurarea, înlăuntrul stii 1, ; 
d ne A Acea ae ps Vë odali SS es, et echt? Aidala se 
eeh a unor deci de raloar = „de condensare, de Integrare 
e az! neapărală nevoe de valoare. Sul 
k A nja nu poale fi 
ia iair reala e a ecit dacă Judecdiile de valôore sînt şi ole un 
o soclologică franceză şi-a luat t ai 
pileta, Por deia umbrei. ist at nue de 
un obicela, o dalinā, o fadecuié, o i ürer DE (East. Or, 
mens m sue se Împolriresc A tărie ro ee Le re r 
e nesoco +, Nu este uşor să „răsturnăm idolii”, să nimicim o 
D SA ech şcoală. Toate acestea sini lucruri, de care, vrind nes 
Si și uneori se iring aviaturile noastre. Sint lucruri. 
l presă e Pt EEN cind vrem să le călcăm, sini ajută- 
toare n em ace fi y 
runcifoar à. à 2 ni ce re ry GR E D aa NS: Abt: AE e 
e scurt, rezullalele la R 
a ajuus sociologia lranceză. Räminen însă gien ge, e) 
sean ee > Le VE e descoperirile priviloare la ideia de va» 
rindai resita a urile justi live, şi să Inscrie valoarea In 
e ologul uglé a fäcut actas D 
clologie asupra evoluliei valorilor“ E amie a i intr e 
două lumi, inire două epoci ale Istoriei giadirii. Până la ca, se = 
moşiea numai © jumălaie din realitate. Prin <a, siniem nevolji "La 


rale, religioase, economice, esielice ; nl se a 


fel, morala s'a despăriii de religi è 
nomia de morală; arta, educația se wee E De: 


ŞI, lucru parsdoxal, pe măsură ce 
renfleril, societatea c!ştigă ta unitate. Pan ak Pc et, 
nslă a gindirii d-lui Bougié. Meril să ne oprim puțin, 

. ‘ac mai demuli, Wundt formulase legea „heterogonle! scopuri- 
lor“. Aceasia insemna că o acllune a noasiră, chiar ciad jelu! peniru 
core a fost lăculă dispare, conlinuă să-și albă rostul, prin anexarea 
ei la un scop nou. Depildă, obicetul curäleniel fizice avea ca reliune 
Bee cind eram copii, eviterea pedepsei Păriajilor. i tirziu, 

de pedeapsă nu mai esie. Dar obiceiul curățenie! rămine, căci 

d ne poale găsi o lifinilele de alle scopuri: teama de a ne imbolnävi, 

pomi a e a seduce, sau chiar plăcerea noasiră organică de a ne simji 
9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă trecem acum, dela ologie, la sociologie, legea „he- 
ferogontei scopurilor” este şi mai vădilă. Se poale chiar spune 
ca scopurile, în limba sociologiei: cred/ufele, - au o viață mal scurlă 
ca laptele —în lermeni lehnici: instituțiile: legi, obiceluri, mora- 
vuri, rituri, daline, gie, 

In Dreptul Roman, adapliunea slujea credinfelor privlioare la 
cultul sirămoșilor. Azi], cultul slrămoşilor s'a slins. Dar alte țeluri, 
au răsării, care SIS tastiluția a a să dispară, 

„Se poale chiar întimpla—spune d. Bouglé-ce în ochil unora 
din slujitorii cutărul aşezămini, țelul cel vechiu să-și pésireze valoarea, — 
în limp ce alții să dea înlielatea felurilor nouă. Alunci, în sinul ace 
leiaşi grupări, vedem, oarecum, veacurile lrăind cot la cot. Uali, au 
rămas la o lreapiă a clviliraliel de mullă vreme depășită de alții. 
Ceasornicele lor nu arată acelaşi oră. Si totuși, alit cel ce sint fa 
intirziere, cii şi cel ce inalalează rămia în siare să se intorărăşască 
peniru păstrarea unui obicelu, pentru dăinuirea unei sărbălori, peniru 
apărarea unul fel de a gindi. 

«Unit, le păstrează un rost religios, temeiul lor diniru începul. 
ANII, le dăruiesc jeluri politice, ceva mal linere decil cele dintăiu. In 
sfirsit, alții văd în ele o fint estelică, născulă, poale, abla de ieri. 
Asilel, În afară de credincioşii care o urmează lără a se inlreba de 
ce, procesiunea ipi găseșie echipe de apărălori loarie helerodocsl.* 


(p. 88). 

ces! fenomen : mijloace felurile irăind, în acelaşi timp, la sinul 
acelulași scop, d. Bouglé Îl numeşie polyfelism. Politelismul se arată 
numal alunci cind valorile sini In deajuns de dilerenliale. Unitatea 
pe care o duce intre cugele este cu muli mal nr Mg pe: deci! écela 
zvorită din scopuri asemănătoare, căci ea siringe la olaltă firile cele 
mel opuse, oamenii cei mal deosebiți unul de aliul. De acela cimpul 
său de inriurire este cu mult mal inliñs. O pildă strălucilă este sim- 
jămintul palriolic din Franța, din jara unde părerile personale sia! 
cele mal desbinale, unde se face arið peniru arlă, sllinté peniru știință, 
unde morala, școala şi nuloritalea sini deplin inicizaie. Poilytelismul 
explică paradozala unire sullelească a luluror francezilor, căci lubirii 
de neam, fiecare lemperament il aduce molive care D sinl proprii. 
„Idealul poale D punerea In valoare a bogățiilor pămintulul, sau pls- 
irarea unel anume culturi intelectuale, prop şirea egalităţii sociale, — 
in toste acestea lrebua să se |ină samă de Iele isloric care se 
chiamă națiunea" (p: 280). 

Aşa dar diferențiere a valorilor, prin heterogonle în (op sau 
en re În spațiu —, iată au care impleleac si desplelesc idea- 
urile, unindu-le citeodată, espărțindu-le uneori, întărindu-le loldeauna. 

Această plimbare în „cea de-a doue jumătate a realităjilor” cum 
spuneam mal EN nu este decii un inceput. Cartea d-lul Bouglé nu-i 
dech un punct de plecare. Dar e deajuns ca să insemne hotarul 
unor vremuri nouă, lolosiloare nu numai pentru Şiiinja each, care 
are olila nevoe de ideia de valoare, -dar chiar și penlru fericirea 
omului, orléit de prelenjios ar D aces! cuvint. Căci alilea neinjele- 
ger! nu-și ou oare obirşia inir'o prea mare incredere În anumile ade- 
văruri, îmbinată cu un prea mare disprel peniru asumile altele? Si 
izvorul cel mare el nefericirii nu esie dezamăgirea ? Plerderea unei 
credințe scumpe ? Şilinin valorilor, inväjindu-ne că o credinjă colec- 
rh nu e niciodată de to! absurdă, după cum o lege șiilajilică nu-i 
miel ea deplin adovrărală, ne fereşte de avinluri prea ebsolule, capl 
de căderi prea dureroase. Inir'atila e de adevăra! că fericirea na 
poale veni deci! din injelegere. 


D, I, Suchianu 


j 


A RECENZII 131 


A. 9 şi À. Gieyze, Notions de sociologie, 1922, Alcan. 
SE mare al manualelor de tes. e + sutoru- 
lui de a îl original. Chiar în trafatele care nu sin! simple i 
dilozofice, materialul de fapie intrebuinfut sluje numa! la ea 
propriilor teorii ale au ui. mal este un cusur. C S 
nu ei e foarte de acel al altor discipline. Stlin 
eale interpretarea sintetică a produselor semlt-fabricate 
1 le dau D ze soclale particulare“, Economia, Dreptul, Sale mo- 
telica, Sllinis e milor, etc. Or, e greu să faci parie 
ă, să nu ieipren mull dela una, să nu dai prea pulin altele. 
lală tocmai de ce pour cena er în si ken Ain este o carte 


mem si de cea franceză nu siat oare destul ignorate 
public, peniru n al © ele fnsile, ceva nou? 

„Noţiunile de so e“ ale d-lor Hesse și Gleyze sint, așadar, 
insemnate prin bogăția conținutului, prin cuprinsul de cunoțiințe. Le 
vom irece repede în revistă. 

Intr'un capitol preliminar se lichidează, în nouă pagini, cu ches- 
tiunile generale : Ce e sociologia ?, individ şi socletate, clasificarea 

ete. După aceasla se trace numaldetii la fapte, 
rind se (60 pagini) tactorii economiei dialr'o 
socielale, si inriurirea mutuală dinire aceștia și moravuri, insiituțiuni, 
credinlă, morală, etc.. 

„Parted doua“ 75—105) e închinată „Sociologie! domestice“, 
Aceasta este In deosebi interesantă şi pulia cunoscală, EE fami- 
liei, dela forma lolemică pănă la cea ,conjugalä" de azi, —iată o ches- 
En cil se poate de neglljaté, alit în șilința economică, cil și in cele 


Se trece apol, la partea a treia, Ja „Sociologia polilică“, unde 
se cercelează, nu jaridicèsie, ci Ko: ab diferitele grupări po- 
litice: iriburi, comune, state. (pp. 107 -200). Paries paira este consa- 
crală sociologiei criminale, lar a cincea celorlaili faciori sociali: arta, 
şiiința şi religia, precum şi inrluririlor lor mutuale. 

Lucrarea este ținută la curent cu cele din urmă descoperiri ale 
șilinței respective. Forma in care e scrisă esle pulin cam proleso- 
rească ; delinijiunile, deşi loste riguros exacte, slat putin cam autori- 
lare. Dar aceasia este compensal prin plăcala fhelodă a iniercaläril 
de pasagii din autorii clasici. „Noţiunile de sociologie” ale d-lor 
Hesse și Oleyze su o prefajā loarie recunoscälosre a d-lui Paul Faa- 
connel, protesor de sociologie la Sorbona. 


D. I. Suchianu 


Pierre Janet, La médicine psychologique, Bibl. de philosophie 
contemporaine, Paris, 1925. 

In acest volum, marele palhiatru francez oferă un rezumat, vul- 
garizal pentru marele public, al operei sale apărută anterior sub (lilul 
„Les médications psychologiques" 3 vol, Paris, 1920. Cas acolo, se 
sludiază şi alci, mijloacele suflelesil, psihologice, care alăluri de ce- 
lelalie prescripiil medicale, poi ameliora, ori vindeca maladille ner- 
voase. P Janet e astăzi, poale cea mal ilusiră personalilate a ştiinţei 
psihologice şi psihlairice. Incă în opera sa de linerele, ,l'Automa- 
tisme psychologique” el descrie peniru prima oară in mod luminos fe- 
nomenele inconstientulul. 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E a na ao td E 


Psychologul vienez Freud, după mărturisirea sa proprie, îl con- 
sideră pe Janet ca pe precursorul său, Conceplia „psiho-analizei” şi 
sch de ap me rs (refoulement) ne qe SH baza siste- 
m H, au peniru pr oară de psihistrul francez. 

Siudiul vindecării nevroselor conjine după ei două mari mo- 
menle: conservarea vieții sulleleșii, terapeutica morală care ne fereste 
de epulzări excesive si reedacarea, achiziționarea de forje nouă, la su- 
bieciele deprimate si isiovite. În primul capitol, P, Janet, irece in re- 
vistă toate actele sufletesti care obosesc, și care isiovesc fortele 
noasire psihologice. In această privință, cele mal obosiloare acțiuni 
sial acelea prin care se Incepe și acelea prin care se termină o ac- 
lune, Şi unele si allele presupun coordonări, elorturi şi adaptări 
considerabile. Pentru a t prospera ua nevropal de oboseală, ar trebui 
ca, măcar cilăva vreme să | se încempă şi să-l ajule la sfirgirea acli- 
unii de călră alţii. In această privință sugesila poale juca un rol pre- 
los, Cu acelaşi ocazie, autorai ne dă o remarcabilă definiție a sug- 
gestiei. El injelege prin acest fenomen, primirea cu un deplin asenii- 
ment a oricărei inlluenje exterioare. ne + der et a la exirem, nevropalil 
pot fi uşor Influenfafi, Alei stë rolul m icului. Conșiieni insă de li- 
mitele acestui procedeu, P. Janet nu concepe sugestia ca un paneceu, 
așa cum se obișnula la școala lul Charcot sau în acela dela Nancy e 
druni, Berahejm Dia conire, el îi arată, prin muliipie exemple, Incon- 
venlen 

In parles doua, care se ocupă cu sludiul ochfzijiunilor mentale, 
se sludiază reeducaren nevro r. Se irec in revistă actiunile utile 
care sporeso lenziunea psihologică, care inlätură deprimarea. Cu a- 
ceastă ocazie se orală rolul medicamentelor nervoase propriu zise: 
bromura, alcoolul, siricnina, a căror influență după autor, se reduce 
toi Je acțiunea morală. 

Ceiace e inleresani mal presus de orice in această lucrare, e 
că, alăluri de ele st ce, rezullale ale unei experiențe de 
o viață Inlreagă, aulorul, cu o finefä in adevăr artisiică, schijează a- 
nalize psihologice, care depășind finie exacié, se apropie de intulţi= 
unile unor moralişii illeraji ca La ochefoucauid, Chamlort ori Nieiz- 
che şi la care irebue adăugai desigur, minunalul W. James. 


M. R. 


Revista Revistelor 


la anul 1822, eia la Londre, 
în cea mal dea Ai obseurliate, 
un bätrin considera! de vecini ca 
un maniac, și de confrafil lui en 
un falal. 

El publicase în tinere În e- 
SE e rare și ER, ZS EE 
ui proprie, caele cinlece 
și poeme de inspire biblică, în 
care se smeslecou 
Kan Crit dre 
D att e mpr ` 
neze cit de puțin Indiferenta pu- 
blicubat, P 


Din ziua însă, în care Robelli a 
descoperit, în curiosul birin un 
sirämosal Prerataelijilor, lar Swin- 
dmat dot ph à un GR fi- 
gure a mereu, e- 
KE din giortie oficiale ale 

a! unui mie comerciant din 
City, William Blake a învățat din 


ilärie gravura, pe care à pre- 
pm ami Lahn in ulet. Prima tai 


operh, din t „loseph din 
Arimalle pe dde” Alblonulul", 
e semnal ‘In da se vede 
deja, Inallactul ului, nostal- 
gia epocilor ideia că 


dis W 
colo Bieke a căpăta! despustul 
Pentru aria modernă, oroarea de 
Plalitudinea burgheză şi a fost cu- 


prins de demonul istoriei și ai 
poeziei. t 
Des allludinés acessla nu e 
Ski tul Blake. Sfirşilul se- 
colului ai XVIII e caracteriza! în 
Geht pria marele curen! anli-ra- 
Honalisi, va 


r i do ti- 
mentale Esi irațit piper icare 
a elului. Dar aceste idei nu 


intilnit în el unteren special pre- 
paral, o natură senzibilă 4 i Imagi. 
nativ6. Blake a avu! de g lu 
CES exlaze, dedu är 
nalitate. Le patra anl, a vä- 
SP Dumnezeu şi pe cind se 


D 

ES cu îngeri. Lumea simfu- 
rilor e ca și neexisleniă penira 
dissul. Universul fizic, matura ma- 
jerială, nu i se pare deci! iluzie st 
GG. realitale e 
supranaluralul. Creajia nu e pentru 
lo + egorie, orice 


K e 
la lui asupra 


indepe: piritului, stilul lui 
plin de reminiscenți. idealismul 


134 VIATA ROMINEASCA 


fad, pus la modă de Winkelmann, 
allernează cu grellile goticului tru- 
bador. Vizlunile lui sint rareori 
crealuri organizale. El nu reu- 
sesle deloc In porirel, memoria 
nu-l procură deci! un reperloriu 
de wn generale, de o laișă no- 


E ceva minunat însă pulerea de 
, emolle și siranla frumuseță cu 
care Blake impregnează această 
irazeologie banală. 

Rareori, darurile poclului au a- 
părul inir'o stare mal pură, inde- 
penden! de merilele execullei, de 
eege limbajului și ale sti- 
ului. 

Fără Blake, una din lalurile su- 
fletulut englez şi poale cea mal 
originală, nu ar fi evol expresia 
el arlislică. Această fiinjă bizară 
€ singurul pictor religios al An- 
glieli moderne, 

In estampele „Cărţii lui Tob", 
orădoarea biblică şi spocaliplică 
sin! exprimale cuo rară forlé. A- 
ces! sărman meşieşugar, Care nu 
a făcul decit aquarele şi a Ilusirat 
fol de album, a fosi prin lirismul 
său un vrăjilor, un poe! al picturil, 
după cum a fost în unele din ver- 
surile lui, un muzicanti delicios. 
Dacă mail dintre conlemporani îl 
considerau ca nebun, nebunia lui 
e pentru nol poale mal interesantă 
deci sănbiatea unul Byron sau 

slter Scott. 

(Louis Gilet, KRovue des Daux 
Mondes), 


Asupra lul Edmond Jaloux 


Pe cind cei mal mulj! din scri- 
Hori care şi-au incepul opera dap 
rătbolu se concentrează inir'un 
prezeal bogal în 0 et degen par 
telice și gr e, Jaloux,a cărui 
aclivilale literară dalează de vre-o 
douăzeci de anl, are guslul reiros» 
Guter dë să qe ires 
u viața lor sentiment se 
destă fontă la Alx, Venella sau 
Grenade. 


în acesle 
évier FR plisresil, dee dër 
degrabă o eliberare ek Der- 
e EE EEN 
| scrii au expr E) 
ullă indérätict 
imaginarul eier 


ul. Lumea ïinciñtäloere 


a visului Și e faniariei e singure 
scuză a lul Dumnezeu, ea numai, 
ne face să-l lerlăm pentru ces- 
lallă lume „cu fumul uzinelor, Iris- 
lefa zilelor plolosse, femelle care 
imbătrinesc In boale şi suferinii, 
mizeria şi grozava gaură neagră, 
În care ne calundăm cu lojii”. 

Totuşi, eroii lui Jaloux, nu sin! 
numai nisle spirite ingenioase sau 
eslelice, asemeni personajelor unei 
comedii lialiene de sentiment san 
unel feerii inlelectuele şi roman- 
lice. Celace îi face să se in- 
depărieze de realitate e adesea 
faptul că es jigneșie senlimentul 
lor în privința binelui şi a drep- 
Išj. Trăsălura lor comună e de- 
licateja morală. 

Opera lui Jaloux satisface, cela. 
ce Sie numea, exigenlele 
suflelulul. Bogäila ei psihologică 
explică guslul său peniru roman- 
cierii englezi, i ai 


şi el crede 
semallicajie și o ordine obscură, 
a cărei cercelare il pasionează și 
asemeni lor, dă a mare imporlan|s 
valorii spirituale a personajelor. 
Unii romancieri + de o teri- 
bilă indiferență fajā de crealurile 
e Ss, e ges LL 
ou e. e e mi- 
zerabile insecle, ți! dimpotrivă, 
le sirivese cu ironia sau ura lor, un 
rance, un Mirbeau. În opera iui 
Jaloux dimpolrivă, spiritul sau do- 
rinta de a sislematira, nu lriumiă 
niciodalé in {sja personnjelor puse 
in scenă. Ele îl induioşează uneori 
şi Sa ae e care a de 
parie a D i ste 
de r clerii contemporani, a- 
pr 
marele englez, Jaloux e pictorul 
red Pi bilor al copilului şi a- 


fat propria lul sensibilllate nu. 
In astep- 


amuza, a: 
explica Wi a: pre sr déi 
Fe al ulii 


Pe cind cei mal mulji roman- 


REVISTA REVISTELOR 135 


cieri se muljumesc cu sje 
See sau miflocii, Jalou x in 
ultimele tret romane u-dessus 
de la ville, La fin d'un u jour, 
Les profondeurs de la mer) a 


nis să zugrăvească personaje 


s e. 

Eroli sint scriitori, e de- 
prinşi cu analiza, ştiu bine ca 
alții să conceapă e, adăo- 
gind iubirii lor, inteligența, peniru 
a o exalia sau ao disiruge. Inaia- 


mee, cu ilori. 

orgoljos și adipa , dar preocu- 
SI de stii. Lucru curios, loale 
fre irei cărți sint clădile pe ge- 
ozle și aceasia e surexcitală 
groaza morții. Un frale condamnat, 
nu vrea ca soro jul să-l püräsess- 
ch şi să găsească fericirea cu un 


“altul; un bătria aproape de slir- 


sit, acceptă aproape amorul unei 
tele pe care o lubeşie discipolul 
lul; un poet ,menqué”, si luvins 
de rival! se epuizează similadu- 
se trăind În inima unor femei, pe 
care le d ează. In aceste irel 
cazuri, deslinele particulare se ri- 
dică la valoarea unei lecţii inalte 
și se leagă cu deslinul general al 
omului, obi eiern a! marei arte. 

(Roberi de Trez, Revue ouro- 
péenne, No. 5), 


Cearta celor vechi şi noi 
în Anglia 


Palin viei polemic s'a Iscal in 
Aaglia în juru) pom AT litera- 
Sch pusă de unul din acele 
articole care contează publical în 
irunlea poale celei mal tradijio- 
e = în orice caz celei mal 
compănile şi.. saxone revisie en: 
gleze: „The Times Literary Sap- 
plemeni“ (No. 1107). 
Articolul inthulal „How D sirikes 
a lemporary" ser numi pe ra: 
mi i „Deceplia conl y 
nului“. Deceplie e inir'adevär lol 
See ab — der nu mal pain 
bätrinului crițic—in care băn 
ursuza pană a lul Edmund Gosse. 
Celace-l lzbeşie pe crilicul de 
azi—şi-l dezamăgeșie deci—e a- 
narhia scrisului contemporan. „Mai 
Intäiu de loale un contemporan va 


fi izbit de laplul că dol crilict la a: 
celaşi același moment, vor 
pronuaja opinii cu desăvir- 


şire opuse asupra aceleiaşi cărți“. 

Negresil simjul islorie nu lasă 
pe crille să uile că siluajla nu e 
de lot nouă. Doctorii s'au deose- 
bit totdeauna în păreri ai lucrul 

mul! poste afecie pe cetitorul 
dornic de orienlare si pe scrillo- 
rul mecâhdăloe să se vadă conse- 
cral. 

Totus!, nu pulem să nu ne adu- 
eem aminie că nu era loideauna 
chiar așa. Odinioară era o regulă, 
o disciplină, care controla republi- 
ca celilorilar inir'un mod necunos- 
cul azi. Nu vrem să spunem că 
crilicul mare—fie el Dryden, Johu- 
son, Coleridge sau Arnold erg un 
judecător impecabil al scrisului 
conlemporan.  Greşelile acestor 
mari oameni asupra conlempora- 
allor lor sin! prea cunoseule. Dar 
simplul {api el exisinu, arca o 
ințiuență centralizaloare. 

Făcind elogiul marilor juzi de 
mal sus, crilioul regrelă că semin- 
Hp lor e slinsă azi. Der : 

„Se zice că un crilic mare e cea 
nai rară dinire fiinte. Presupunem 
insă că ar apărea unul in chip ml- 
raculos ; cum ni Lam menline, cu 
EE 

4 nu sin poeți, Iräesc 
din profesia poelică a vremii lor”. 
vremen nossträ e slabă pănila 


fie. | 

l odată ajuns unde vroia, orifi- 
sare. cu Seen pesle Tho- 
mas Hardy pe care-l roleagă ire- 
tului, pesie Conrad-un exotic, 
adică un. airëin al se. Întreabă 
pesimialic cu ce opere ale zilei de 
ati sar lace niul.a opl opere 
„intre 1800—1821 incepind cu 
+ Waverley” a lui, Scott st stirs 
<a „Promelheus unbound” al élt- 
ricului er, f a 
adelina se sinlem, s a Cp 
5 avie à ciiera 5 e e 

Davion, Wolier de là Me 


À. 
refe. Beerbohm a ta felul lai d 
o calasirolă memorabilă (sic), i- 
me indr oaxnicä 


ge 
dezaniru. Si aşa, culegind și ale- 
gind. ajungem de acord că trăim 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


—————————————— a 


o vreme es Aa de elor! sus- 
ținut, presărală cu fregmente si de 
necompara! În mod serios cu e< 
poca dinalnle“. („The Times Lile- 
raty Supplemeni No. 1107). 

Articolul scris cu mal pulină in- 
discreție dech neinieligență a'a 
lăsa! pe cel liner! în pace. „The 
Chapbook* fortăreața fragilă der 
cea mai inaintat a acestora a lost 
prinire cele mal Inteligente să răs- 
pundă. 

La cele opl opere... fenomenale 
ale crilicului dela „Times Lite- 
rary", Manro, poetul editor al re- 
vistei, uşor a găsii opt opere ac- 
luale vrednice să le sites în față. 

Dar srgumentul adversarului se 
desfăşură mal serios atunci cind 
porneșie la o analiză mal proprie 
a epocei Illernre de azi. 

SE eeh Wi ET eoe 

că de proz poeme scurie. 
ru fi astfel nu el aa a fio 
epocă „incapabilă de efori susti- 
nul și presărată cu fragmente". 

E deci o nedrepiate să se ceară 
unei literaturi să Île alla de calace 
e şi să sufere conlrunlări bazale 
pe incompatiblliiatea genurilor şi 
valorilor istorice. 

Dimpotrivă, criticul contemporan 
care compară o epocă prezentă ca 
una ireculă, să facă bine să se 
lrânspună în aceasta tol așa de 
bine cum şade bosumflat în a lui. 
ŞI Atunci să-şi aducă aminte că in- 
ire 1800 —1821 și aproape în fiecare 
leps de limp, același éonfuzie 
domnea şi același nedumerire rë- 
lativ la valorile Hiernre în curs. 

Astfel lu 1817 geniul lui Wérds- 
worlh era dintre cele mal dispu- 
taie. Asupra lui dol eritici le e 
celași masă spunepu lucruri tot eflt 
de diferite ca azi asupra unul mo- 
dern. Nu mal vorbim de Shelley, 
Keats. In schimb zeul vremii era 
Moore, irlandezul care Tareste 
lla Rookh“ lua dela edit Mormi- 
dabila sumă, pe atunci: mal ales, 

5300 lire sleriine, ele. ete. - 

Era această confuzie tot din eng, 
za „anemie!“ dela 1800 — 48241? 

ce nu s'ar admite azi că 0- 
perele pe care le neagă criticul 
deceplionat dela „Times Literary" 
vor forme tocmai nostalgia epoce! 
dela 221 
"(The Chapbook, No. 37). 


Criză a cetitului sau a 
scrisului în Anglia şi 
America ! 


„La vremea aceasla producția de 

rii în Angle întrece nevola pu: 
blică de Sg cu cel palin 40 la 
sulă. Aceasin însemnează că pe- 
lruzeci de cărți din fiecare sută 
sin! de prisos. Toluşie ceva care 
să pună copäl acestei libromanii ? 
Din cele şaizeci la suit cărți ce 
pol fl consumale, să zicem, zece 
cel pujin, sint vrednice de consu- 
mal. Să slăm putin şi să judecäin. 

In momenlul actual clia de 
periodice si magazine intrece cu 
aproximaliv două treimi inferesul 
vs în periodice și magazine. 

ceasia însemnează că diaire pe- 
riodicele ce apar, cam unul din trei 
numai e cerul. Totuşi ciné va siä- 
vili dorul ecesis de a edile, de a 
colabora, de a tipări şi scoate pe- 
riodice ? 

Să stăm puţin şi să judecăm. 

O doamnă ne-a vixitat cu pro- 
punerea de a întemeia si edite un 
nod periodic. Enlasiasmul ni se 
provoacă azi mol lesne decit ina- 
Inte, Am întreba!: „De ce alt pe- 
riodic* ? Doamna răspunse : „Fiind. 
că tonle perlodicele sint aşa de 
prozaice“. Am întrebat: „Le-aji ce- 
tit dv. pe loate?* Doamna: Nor 
„Alunci ?* Doamna : ,P&l, dacă sint 
toata Gen de } prosaios ?"— Arga. 
mentul dr. e slab, Doamna: „Dr. 
sinte|i groazniei Is 

Naşiterile de periodice continuă 
să intreacă morțile, mat ales în A- 
merice, fara prolilicăiintr'un mod 
aproape neruşinat. Pe lingă mal de- 
mul! stabilitele în Chicago „Poe. 


D. „Conlempotary Verse* „The 


ry Magazine of America“, 
existau mal recentele : „Tempo“ si 
„The Measure”, logie devolale ver. 
salul numai; de ciiáva vreme ne 
vine ; , Voices" FÀ Journal of verse 
$i ,.Rhythms*, „Rhyihms* ùnunjă că 
pere un dolar de vers. Ne În- 
rebăm dacă poérlé urmâloare a 
Jost Le într'adevăr opt dolari 
Së două ghinee). 


Eu 
Am coming Via, 
"To you La line; 
I Eu 


REVISTA REVISTELOR 137 
Yo Tu... de |ărani, Zinoyléy, Ia ursul 
It is dawn Crapă de zi de ee Troteky În raporiul 
Where are you? Unde eat 7 ` sën asupra situație! Industriale a 
E elor" în poezie,  Republicei, au proci „uniuuea 


pro- 
dusul găunos Koler. co- 
mercial si obstacol fa al 6- 
telor aprecieri. Ni s'a spus că în 
ultimul limp a scăzut vînzarea chiar 
a unora din ce! mal mari favoriii 
dintre poeții Georgien! şi iğ- 
loarele scheme eproximalive pi 
s'au dat de cineva in măsură să 
şile, Ele sinl bazate pe Le DO) 
la sută. Prima cifră denotă proba- 
bila circulație medie a operelor 
Poelulul la vremea celei mal mari 
popularilăţi a luf recente, în com- 
perefle cu ceilalji 
naji. A doua cifră indică celace ar 


Hodgson 100 | 60 ; John Drinkwaler 
100 50 Rupert Brooke 100 | 30; J. 


60; W 
70 | 50 ; Wilfrid Otbson 70 | 25; Ro- 
AR Nichols 70 | 20; James Sep. 


. 3 ü- 


Totuşi notăm că Oeorglun Poe- 
KA apte 
arii lo e 
EE 
Ă cul pare m 
în poeții Georgien! ca grup decil 
ca indivizi, căci deși fofi posi 
Zen) au disculal pe cei șaple noi 
sosiți şi intro în aceste serii, 
se aude fo pulin de cereri re- 
lalive la cărțile lor în parte. 
(The Chapbook, No. 35). 


Există o evoluție a 
bolşevismului ? 


Al 12-lea congres, jinui de par- 
tidul comunist rus la Moscova, a 
fost in mare parie consacra! cer- 
celării une! grave probleme : acea 
a alitudinii puterii sovielice față 


La rechiziția produselor agricole, 
țăranii au răspuns prin răscoale şi 
mai ales prin greva brajelor la: 
crucişale, Aceaslă opozille a a- 
dus capilularea pulerii sovielice 


forțală a ori MICI, urmat 
pe de do Aer bolşevic fală 
de (är e, 


lulocuitéa rechiziliilor printr'an 

impozit în natură at jiberialea co- 
merjului interior, aceste elemente 
esențiale ale noii polilici e 
mice, au fost supapa de e 
care a pus provizoriu ze #0- 
Vietică la ediäpeost de luria popo- 
rului. Dar azi, nemuljamirea. 2 
Pulallei şi cu deosebire a {äräni- 
mil e idrâşi in creşiere. 
. Prelul cerealelor, compara! cu 
acel al produselor indùsirialp, a 
scăzul la mod calasirofal, pe cind 
mujicul e singurul contribus cal 
al republicei sovietice. 

EL suportă totalitatea chellueli- 
lor administrative caşi acea aia- 
ttejinerii indusiriel de sial,a irans- 

urilar și a comer exlerlor. 

8 schimb, avansurile făcule agri- 
culiurii din budgetul sovietic, con- 
sillue abia 3°, din el, pe cind 
Iransporlurile şi industria absorb 
aprospe 50 vi. urul remediu 
la criza profundă prin care lrece 
Rusia, adică scăderea prețului 

roduselor industriale indispensa- 
Bije țăranilor și micşorarea impo- 
zilelor ce apasă asupra lor, nu 
poale îi objinut, deci! în ziua cind 


138 VIATA ROMINEASCA 


e 


indusiria de stat, transporturile şi 
comeriul exlerior, vor Începe să 
dea benelicii, în locul deficilelor 
acluale 


În raportul său øsupra Indus- 
triei sovielice, Troizky a nrūtai 
foarte clar de ce prețul produse- 
lor Indusiriale e de palru ori mal 
ridica! ca inainie derărboiu. Plă- 

e Industriel si ale (ronsporluri- 

sint după părerea lul: slăbi. 
clunea rendemenlului, cheltuelile 
enorme ale industriel sovielice, 
lipsa  complabilității, biurocralia. 
cluzia lul Trolsky e că Indus- 
iria sovietică alimeniată din bud- 
et lucrează cu insemnèle pier- 
Seri. Pe cind Industria de stat e 
muribundă, Vladimiroff şi Trolsky 
insusi, recunosc că în domeniile 
gell economice, in care s'a admis 
inițiativa privată și în care micul 
capilalist s'a pus pe muncă, se 
conslată oarecare animaţie 

Recunoscind în reconstitatres 
indusiriei şi ridicarea producliéi 
adevărata cheie a problemei, 
nin în două srticole publicaie de 

Pravda” în lanuar, părea dispus 
să acorde in domeniul economic, 
întreaga direclie a Industriei şi 
tresporturilor, technicienilor, To- 
tuși, după părerea lul, pariidul co- 
munist trebue să conserve în nu- 
mele lui, controlul de stat, în celace 
privește industria, El propunea 
chiar, în acest scop, reorganiza” 
rea și întărirea „inspecliei nert, 
ere şi |ărănesti.” 

Programul lu! Lenin a provocal 
o polemică aprinsă în rindurile 
partidului comunist şi el a fost 
critical, nu numal de a sliagă 
și dreaplă, dar chlar şi de ceniru, 
grupul cel mol influent. Unul din 
reprezentaajii stingii, Ossinsky, re- 
cunoscină că technicienii sint ne- 
cesari, susjine totuşi, că nu li se 
poate iucredința o inliuență pre- 
Pondereniä în ansamblul industrie, 
lăsindu-se elemenlului revoluiio- 
nar yi proletar, un simplu control. 
Căci aceasta ar însemna, din punct 


de vedere praclic, peniru dictatu- 
ra munciloare, pierderea direcliei 
în domeniul economic. 

Reprezentantul comunişiilar mo- 
deraj! Krasin, se pronunță dimpo- 
irivă, peniru o eliberare loială a 
Industriei și peniru o relragere 
compleciă pe lol frontu! Industrial. 
EI nu admite, nicl măcar firul uşor, 
pe care Lenin rola să-l lase în 
mialle partidului comunist, adică 
controlul sialului asupra industriei, 

Dezvollarea ală a funcljii- 
lor de conirol side supreveghere, 
spune dinsul, e vălămăloare si pe» 
riculoasă. La noi sini prea mulji 
oameni care conirolează, inspec- 
leazë, dirijează in loc să-și ocupe 
locul lor la maşină, și să se pună 
la lucru. Dali technicienilor să 
minince, încălzitul si lumiaalul, 
Iransformeii ambianța psihologi- 
că a muncii lor, astfel ca dinsii 
să nu se mai leamă de po e 
latea unei calasirole ; el se vor 
pune la lucru si vor crea 
dch în cursul insusi al produc- 

el...” 

Centrul raprezenial prin leade- 
rii săi, ar Zinoviev, Rycor, 
față de noua polilică a lui Lenin, 
a căulal să susțină necesilalea u- 
nui siAlus quo, care | se pare în 
Tisa a aciuală, minimul de primej- 


e. 
Congresul comunist din April, 
in care cenirișiii avenu majorila- 


clioare și (ărăneatcă, fără a-l da 
lasă proporilile cerule de dinsul 
şi a renuajal la dirijarea In- 
dusiriei şi a iransporlurilor. 
Criza economică şi nemuljumi- 


(Caii Kokovizoii. Kevue des 
Deux Mondes, lulie.. 


Miscarea intelectualä în sträinätate 


LITERATURĂ 


Pierre Lasserre, Renan ei 
Nous, Ed. crane Paris. 2 
In aceaslă lucrare cu propor 
relaiiv reduse, d. Pierre Lasserre 
indică mai muli unele leme şi ci- 
teva puncte esenllale, momeaiele 
cind gindirea lui Renan s'a schim- 

bal sau va cu hriôrire. 
După o vedere generală asupra 
operei lui Renan, şi după: rie- 
ren vieții lui de colegiu, aulorul 
se oprește asupra motivulul precis 
care a îndepăriel pe Kenan de 
creştinism : negarea miracolului, 
st arată filozolia care se preda in 
seminar pe. vremea lui. Tomis- 
aicktuia fondul docirine!, dar 
din secolul al ss en ză 
cul concesiuni cartesian A 
fără să se observe că crileriul i- 
deilor clare disirugea filozolis 
Sfintului Thomas, se ae a se 
E all preo- 
ia pieial D 
i er am Hd a să Iresch loarle 
uşor pe lingă grédins sing a 
scolasticel, inlocuind sludiul gre- 
otu a! dogmelor prinir'o religiosi- 
tale după moda inirodusă de Cha- 
teaubriand. Dar considerațiile de 
esteiică şi de morală, care, fără e 


aces! e se ver duşman al ne- 
ecl e 
P'Ciad a căpălal destulă pulere 
ca să-și desiacă lanțurile si să le 
distrugă, Renan a descoperii în fi- 
lé un instrument asupra că- 
fuia d, Pierre Lasserre Insisië cu 
deosebire. Termenii melafizici din 
Biblia lailnă nu corespund cu cel 
din limba ebraică, core sini plini 
de viață si e 7” slatemal 
corespondenlelor esie o greşală ; 
lrebue să gi, vie, cunoşiiala a- 
supra cuvialulul. înlrevede 
Renan, in mijlocul celel mal ou- 
tentice bel spiriluale, voluplatez 
de a se ridica iponju intéin dală 
deasupra greşeli! universale, de a 
Înlelege si de a reduce iluziile po- 
oarclor, căulind geneza idell ia 
la cuviniului. 
Autorul chiens sera VE 
i asupra valor pericolul 
ae d aA ice. 


&vir ulă a celor in- 
ireprinse de nol, se Le să ne im- 
piedice plinătalea avinlurilor; pe 
de allă parle, a'ar Íl rău să Ire: 
cem asupra filozofiei contempo- 


140 VIAȚA ROMINEASCA ` 
—————— "OS 


lui Plotin" de Por 
wvaslegiel, Rue y d ha 
lratetele in irel grupe, raporiale 
perioadă din viaja lut 
tinemann caclă să do- 
vedească Inexacliiatea acesiel cla- 


Perelor marilor el scriitori. Cu alte 
cuvinle, franceza a ejuns la un 
aşa grad de perlecțiune, facht Ire- 
bue să rămină nealiasi: orice 
schimbare i-ar dăuna. Sflajlià ca 
limbă moarlă, franceza să fie pusă 
alături de greacă si latină si pănă 
la sfirgitul civilizației acluale, a- 
ceaslă limbă, care nu va mal fi 
niclodală vorbiiă, să continue a fi 
scrisă. 

Upton Sinclair, Then col! me 
Parponier, Werner Laurie, New- 

ork. 

„Ei mă numesc Csrpenier* esie 
ua roman fanlesiie în care un Cris- 
los coboară din vilrallul unei bi- 
serici, într'un. oraș din extremul 
răsărit american. Cind este în- 
lreba! ce nume are, ei răspunde 
că îi zice Carpenier.—de giel Hr, 
lul! cărții, EI începe a propovä- 
dul: linişteşte mani “stații violente, 
pacilică pe grevisil, spune în col- 
lul sirăzilor pasagii modernizale 
din evanghelie. Aotorilățile şi 
Poliția sint elarmale și decid să 
pună capăl acestar discursuri bol- 
fevice.” Un rege al cinemalogra. 
fului, evreu ignorant, venti din fun- 
du! Ungariei, îl vede pe străzi, ma. 
esluos si frumos, şi-i oleră con. 

cie ulonse. Criston respla- 
ge propunerile şi continuă să vor- 
bească mulțimii indemnind-o să se 
depărieze de cei bogell, să se 
apropie de cel nevoiaşi şi de 
cel revollafl. In cele dia ur- 
mă poliția state un comploi 
impoiriva lui. n ltădător ` ia- 
lroduce o mașină infernal în casa 
sindicatelor munciloreşii. Malţi- 
mea esle asmujiță împotriva lui şi 
vrea să-l prindă şi să-l predea au- 
loritälilor. Dar discipolii intervin 
si deghizați în conjaraji al Ku-klux- 
klanului, 1 smulg din minile mal- 
țimii, oprindu-l astiei de a-și da a 
doua oară viața peniru popor. Des- 
e rat Crisi se reintoarce pe 
vitraliu. 


FILOZOFIE 


Fr Heinemann, Plotin ; 
For n über die plotinische 
Fragé; Plolins Entwichlung und 
sein System, Ed. Meiner, Leipzig. 
"Autorul contestă datele din , taja 


) exprimă leorii 
străine și chiar contrare acelora 
alte paire (Il, 2: 
) deşi inspirate de 


ale lui Plolin; 

N, 6; V, 7; 1,8 
Plotin, par a D mal re di 
ji între discipolii filozolului. 

F. Heinemann consirueșie o 
nouă cronologie a tratatelor. Face 
punere genelică a gindi- 
alin, arătind cum s'au pus 
ele peniru ei şi cum s'au 
At și schimbat pănă la sfirsit. 
parica a ireia a lucrării se 
expune filozofia lui Plotin. 


CHESTIUNI SOCIALE 


tski, 1903, lraduction de 
anine, Librairie de L'Huma- 


Această carie, cuprinzind isloria 
primei revoluții ruseşii, a fosi scri- 
să la in 1908 şi retăculă in 
1921 la Moscov 
Poveslesie încercarea e- 
4905, care incepe cuma- 
enerală din toală Ru- 
după tre! luai, prin #trivires täs- 
din Moscova și prin irlum- 
Lier larisie, 

pr. a 
descrise PR sur 


Pulare: scurta 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE ML 
mm ` 


t 
despre lormarea celui dinlăla ei 
vie! lucr 
din Petrograd, care a deveni! cen- 


turor sovietelor dia lelalte o- 

rage. Trotski eran peniruce 

letarialul afost Me 1905 și 
fr 


bre-lanuar, scrie el, nu din greseli 
de siralegie, ci din leg à Ae o 
forță mult maf reală: bai lele 
armatel färänesti", Pe cind In 1917, 
după irei ani de războlu, armala 
de mujici devenise en lastrument 
daci! în mîinile rerolujionarilor care 
le lăgădulau pace și påmint. 

In periei A doua a cărții sale, 
Trolski arală procesul intentat So- 
Weluiul cere a fost aresial in in- 
regime de gurernul Wie. numai 
după 50 zile de funcționare. Dă 
textul discursului pronunțat de et 
la 17 Octombre 4 în fața jude- 
călorilor: apoi povestește depor- 
larea In Siberia și fuga lui. 


D, ). Amar este un discipol al 
lui Teylor. El vrea să aplice mes 
todele americane la or anirarea 
muncii în Franja, După progres 
mul său, munca omenească ir ue 
considerată ca un obiect de siu- 
diu şiliațilic, care să ducă la des- 
coperirea legilor celei mai bune 
producțiuni prin cea mai mică os 
teneală, și să salisfacă legile de 
higienă socială, intensifi lotuși 
produclia. 

Lucrarea arată, cu emänante bo- 
gaie, avantajul ge care l-ar avea 
orice villor lucrälor de a-și evalua 
şliinjiliceşie aptitudinile fizice şi 
inteleciuale. Cu ajutorul unei „fişe 
de epliludini profesionale", el er 
economisi marile pierderi de timp 
e de energie provenile din reaua 

atrebuinlare a muncil. 


FEMINISM 


Leon Abensour, La /emme 
ei lè EE aboni la Kévolu- 
lion, Ed. Leroux, Paris. 

Cu ajulorul documentelor din 


espo 
lorul zugrăveşie viața femellor din 
secolul al XVIII: la Curie, unde 
au fosi Insirumentul Întregii vieţi 
ltice, în noblela de. prorincle, 
lumea financiarilor gi magisira- 

fic in burghezia mijlocie şi mică, 

pălurile muncitorilor, a lăranilor, 
până in scara cea mai de los a 
prosiilualelor. 

Femeio, Haut subt lulelă din 
punci de vedere legal, era puter- 
nică de fapl in inalta socielate, na 
numai prin slăbirea legăturilor mas 
irimoniale, ci și prin suprariețuirea 
unor dre leodale care acor- 
dau lemellor proprietare de lie: 
me së drepi de reprezenlare po- 

e 


Dacă feminismul propriu zis nu 
exisia inaintea Revoluliel, prinel- 
poola probleme privind e 
emeilor, rolul lor in famille gi ia 
soclelale erau disculale cu apria- 
dere. Voltaire, Montesquieu, Dide- 
rol, D'Alemberi erau peniru eman- 
ciparea femell, pecare o educajie 
rajlonală ar face-o egală cu bär- 
: ali, ca nu ve- 
desu în femee decii lorarăşa fo- 
bis A Leute SCH gro 
ei. n acesie n'a 
aci un SC SC Cele mai 
se splrile proclamase ,ne+ 
cesilolea absolută de a rezolvi 
conirazicerea care a lost și a ră- 
mas mullă vreme la boza socielă» 
iilor moderne inire condijla legală 
a femeil și rolul pe care îl are g- 
feclir în socielale...* 


POLITICĂ 
—— a 

s. Churchill! The 
vole: 1911 -1914, Thoraton 
Batterwort. 


Cen mai de seomă, in orice caz 
cea mai dezbălulă carte politică 
engleză dela războiu incoace şi 


D va slira de redacie oriille 


la care e ai, e Criza moa» 
dial, dator ins Chur- 
À ul ministeu al Coloniilor 


în cabinetul lui Lio Oeorge și 

mine Lei gp D Go ag figură 

proemla a lei de azi şi 
e a celei de mine. 


142 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Cartes, care n apărul cu tumori 
créscinde în arlicole cu care sa 


mindri! The Times din lerna Ire- 
Culă, nu e scrisă numai în siilul 
nervos al unui polilician încă linăr 
dubla! de un vechiu seriilor, der ca 
consillue documentul palpitant al 
epocii cele! mal emojlonanle în 
viaja Europei și Angliei moderne: 
acela din preajma, din njunul, de 
la inceputul războlulul celui mare. 

Inlăta Lord al Amiralilăţii în 1909, 
no! vedem pe Winston Churchill, 
în calitale de mare pacifisi, opu- 
nindu-se EE de recons 
trulre a Admiralilății engleze, Dar 
nu mai tirziu de slirșitul aceluiași 
an, el însuşi începe să se Îngrijo- 
rete. Nu fiindcă prepararea flotel 
germane mergea mal febril decit 
ndmisese el cu Lloyd Oeorge ci- 
teva luni mal înainte, der fiindcă 
amindoi se „cam insélase asupra 
felurilor cum băteau valurile a» 
dinc! ale destinului“, 

Fraza am vroi-o mai putin diplo- 
malică deci! poetică, dar Churchill 
se grăbește să cileze Agadirul a- 
nulu! 1911, care îl provoacă un in- 
ireg memorand supra aspectului 
inarmat al conlinentalui. 

Incepe să vorbească de mişca- 
rea a 100.000 de oameni spre India 
şi de eleclul pe care marea l-ar 
avea asupra unul războla care în 
nici un caz nu va D lung, 

„Lord Hoidone deciară că el 151 
declină răspunderea Ministerului 
de Războlu dacă un minister al A- 
miralităjii nu e crelai spre a lucra 
in deplină armonie cu Ministerul 
de războlu si a începe organizarea 
corpului naval“. 

Ori, însărcinarea lormării și òr- 
ganizării acesiul corp naval, se 
incredinlează lui Churchill Amă- 
mantele il arolă dirz la datorie. 

lu preparajia de războiu, vedem 
mai inlăiu ideiade a bloca j 
german iachizindu-se Marea Nor- 
dului. Incepulul dezastrului ger- 
man se datorește deci losiului prim 
ge al SE 

la războiului lung urmează 
sirins celei de mai sus. Documen: 
teie lui Churchiii nu ere însă 
deajuns, —deși pretind ch supapele 
de siguranță ale Germanie! nu fost 
cum trebue lălale. 

La 4 August războlul se declară 


şi la 5 August consiliul de războiu 
se simle lolusi în fndeciz!! de ius 
cru. Ideia înlălulu! Lord fu ofen- 
siva care duse la angajarea în 
lupta dela Heligola 

De scăparea lul Goeben, Chur- 
chill se leapădă cu documente care 
cereau insistent angajarea le luptă 
a fericilului vas, aşa după cum cu 
insistență se lucrase niru Ae 
vocarea încăcrării din Insulele 
Falkiands. 

Cariea se culundă din ce în ce 
în amănuntul tehnic al războlului— 
mal oles navel şi nu avem să o 
urmărim mal deaproape, în cluda 
interesului crescind al sfirstiulul. 
Aceasta cu alit mal mall! eu cif 
peniru celilarul sirăin și de azi al 
cărții, importantele- pagini scapă 
ps măsură cele intosrcem valorii 
or islorice si se îmbină în cele 
din urmă cu o personalilale care 
le insullă și dominé, 

E personalilatea aulorului însuși, 

World Crisis ger pulea numi 
epopeia olicialului. E un funejio- 
mar mal mult decit războlul, ma! 
mul! decit Anglia mal mult decti 
destinul Europe care irăeyie de 
la un capitol la altul. Un fancțio- 
nar din fericire „om“, o persona- 
litale pasionată după fapté, lumi: 
netă de datorie si întăriiată de 
succes, Nu e vorba de o pledoarie 
—pe Churchill nu l-a acuza! ni- 
meni,—nici de o scriere de pariid. 
Svircolirea din poginil nu e factice, 
nici postumă. E srircolirea de a- 
lunci a omului care a condus arma 
formidabilă ce direct sau indirec! 
a pus în genunchi lormidabila Ger- 
manie. oală tensiunea, lo! consu- 
mul nervos al veghei, toată per- 
lidia pindei și inieligența planului 
și mai ales (oală energia încordată 
a omului rasei sale aplecat peste 
desiinele lumii e în această cro- 
nică a anilor de incubație a acele! 
iapie a bipedului inebunit, pe care 
nu ave să o mal justilice decit 
lzbinda. 


ŞTIINŢĂ 


4. V. Thorpe and €. K, in- 
gon Synthetic colouring matters. 

at Colours. Longmans, Green ei 
Co. London, 

O monogralie bine documentată 


MISCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINATATE 143 


asupra chesilunii coloranților in- 
dusiriali, 

Culorile de cadă, întrebuințale 
in sint substente inso- 
lubile In solraniii obișnulji, dar 
care devin solubile prin acțiu: 
nea unui reductor care le irns- 
formă în leucoderivete. In aceste 
solulil, se moale jesălura ce voim 

colorăm; 1 în 
fibre ; apol, prin reoxidare la set 
se regenerează colorantel care de- 
vine inseparabil! de fibră. Diaire 
acesie substanje, fac Lerner os 
ra celor vechi, Indigoul şi va- 
tele sale, culorile cu antrachinonă, 
care, în ultimii ani au căpălal o 
mare imporianță comercială. Au- 
torii, după un istoric foarie com- 
pleci al indigoului natural, des: 


crin carea lui, modurile de 
intrebulnjare, slabilind formula chi- 
mică a coloraniului şi mecanis- 
mul prin care se produce vopsirea. 
Expun apol lucrările succesive 
care ou dus la realizarea in H 
Jui ae ge eng E ele 
proce pre a re: 
aliza această sinteză. Urmează o- 


Ke 
rail, au se orile 
NI Aa “ide u-le 


pol cercelarea produselor derivate 
de substilulie a indigou 


a“ ger, Maliriaux de 
construction, J-B. Baillière, 
Paris, 


ira- 
ES EES ude e ra 
Piatră de cousiruelie: pieire cal- 


studiază pro f me- 
canice pielrelor, mal pe 
loc, apol în : ator; cu aces 
rilej studiază leorelic le de- 


o corpurilor solide.” arlea 
© doua se ocupă cu plelrele aril» 
ficlale, care cuprind aglomeratele, 
cărămizile silico-calcare, produ» 
sele ceramice precum cărămizi, 
peur faiante, porjelanuri și sii- 


Anexele cuprind numeroase ta- 
blouri de rexistente. 
COMPILATOR 


SLIOGARE ` ` 


` , Nicola H Le clue, Goor r a , Ca la 3 ai D 
e Suceava: Prel Éd dont 4889, gelt ` 

x Ernst: Giovanni Maver, Auraiio Maimiert e Hen- 
Wro cinganlenar. a pa Nicola Coper- 
ps pr cg À Les Orientale, 1925, Roma. =  - — 


Zoltin Ferenss Umberto Mani, Umberto Morsa, A- 
P P: ini, A ndro Petöfi, lasi. 
Ge, E Povos » Alessa OO per 


W. Mestu istoria Armenilor, Insiitai de arte grafice H. 


Stein 5, Prejul 59 let, E , 
a — Andret Saguna ai condae dort „Asoclajinni! Transil- 


vane", Bibl, x e" Edit. „Cartea Rominească”, 1923, 


Becuresii, 6 del. 
3 Andrei Keesen Pravilistul Flechtenmacher Edit. »Acade- 
miel 2 | 


„lex, Í Bisoceanulut, - Bibl. „Pagial alese 
din Soniri Romini*, Cartes Rominească“, e 


Gr. Alexandrescu, Fobul ire, Bibl. „Pagini alese idin 
sang VT Edit- „Cartea Romi ` 1925 Bucureşti, Pre- 

Ge , Cintece de:vilejio, Bibl. „Pegtai alese dia Sortien 
us — Er ane s: > afine m esci" vor ~ KR ug 2 jet, - + 

* Buche ora din toren 0 „Pagini. 
Lee Re Romiai“, Edit, „Cartea Romineakcä*, 1923, Bucureşti, 


Const, I. Lungu, Luxul şi valuta, Tip. „Glasul Ţări”, 1925, 
Chişinău, Preţul 2) lei, 

Edward Fitzgerald, Rubôlydtele lui Omar Kh. m, din en- 
glezește de Al. Vitteng, A „Albania“ 1923, Constania, ful 10 let, 

lakob Nacht, Der Fuss (eine folkloristische studie) Impr. G. 
Kreysing, 1923, Leipzig, 

Darca de seamă a Soe, „Invalizii de războlu“, Tip. ,Ceries Pat- 
nel”, 1923, Focşani, 


Revue internationale du travall, No, 1: Résumé mensuel des 
travaux de la Société des Notions, No. 6; Viaja Agricolă, No. ii; 
Furnica, No, 11-142: Țara noastră, No. 20 50; Ramuri, No. 15; Gin- 
dul Neamului, No. 3; Democraţia, No. 6-7; Viaţa creştină, No.2 A: 


Lumea literară şi artistică No.6; Cugetul rominese No. 6 7; Ro- 
minia Militară NE. 6—7 ; Analele Ch? No. 2; Lamura, No. 9: 


„___ Timpul, Primavara, Unirea Poporului, Glasul Bucovtuet. Culture 
Poporull, A ddejdea, Unirea. Lumea. 


—— 


PENTRU AUTORI 


+ Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite le 
redacție, nu se fnapoiazä ; în schimb, acel autori ale căror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii tech- 
nice si editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Directiunea Revistel, 

Autorilor care nu locuesc în Iași nu li se pot trimite co» 
recturile şi prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv si cite}, 


= 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Reviste! „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lași, 


=== 


Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Romineascä®, pre- 
cum şi revista „Viaţa Romineascä® stat reprezentate la București 
de d. D, D Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57, 


== 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
ctoriei 37, 

Viaţa Rominească S. A.— librăria Alcalay — Str. Lips- 
cani 88, 


Din editura „Viața Rominească“: 


LUCIA MANTU | 


OTILIA CAZIMIR | | 


LUMINI ȘI UMBRE 


PREŢUL 12 LEI 


MINIATURI | 


PREȚUL 18 LEI | 


G. IBRĂILEANU 


SPL CL TA ! AUR ST Rp 


ROMÎNEASCĂ 
PREŢUL 26 LEI Breil 12 Lel | 


PREŢUL 2 LEI 


OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cărților 


Scriitori romini si străini 
Prețul 22 lel 


IONEL TEODOREANU p 


An a € pilärier 


Bt. sCmituta Yaţiumalae PI, | 
SALON ALECHEM |. 


Gartoforii | 


Tia, de C Sâteanu 


C. „Hogaș | 
Pretul 26 Lei 


| oner ee | | INN 9 | 


| Povestea Omului | | Prețul 45 Lei | 


PREȚUL 28 LEL 28 LEI 


C. HOGAȘ 


| a tea — (ek? 
eecht L Amintiri dintro Călătorie 


_____ Pretul 15 Lei | ______ PRETUL 15 LEI 


1923 „ANUL xv. Avousr, SepremBne. No, A şi 9 


Viaţa Rominească 
REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


F | A 


k Petrovici . — ex . < . . Tilu Maiorescu. 
Dr, D Cazacu, < e o IAG H d wi Prut şi Nistru subi imperiul 
Dragoș Pro! ap e: de ultima oră (Gordon Craig, 
909 Protopopescu a + Si | 


Mihai D. Ralea .... Marcel Proust. 

Demostene Botez. .... . Inserare pe lärm. - Memento. — Rătăclre. 

D. Galaction , , , . + + . Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol lacow, 
Le SIMI N EERE 3 Alexandru Lombrior, 

L Minea . e ew Test în vremex Cantemtrestilor. 

Neculai Negru »» + + « Organizarea Justiției (Raporturile dintro pute. 


rea judecăâlorească şi cea executivă, 
e Uspenski, . . . . . . Lëeustele (Trad, din rusește de M. Sevastos). 


Andrei, ee à: + « H Bergson şi O. Spengler {Dai filozofi neo- 
romantici). 
AL 0. Teodoreanu . . . . . /nelul Seite, 
D. Weg Abee « Miguel dé ar 


Note despre seism. 

Unchiul din ica. 

Scrisori din Paris (Reforma Inoâţâmintului se- 
cundor în Franja). 


disc, E wv D e 
Ce Pattes ds roue 
Andrei Oțetea > .. . . , . 


Petrescu ` 
Vernmuté, M. Been, P, Cancel: ipes poer: pulsare: t. Sladbel.— Ta i Raporturile atbano- 
rootime: Te ÿinlhei,—Grorg Kaiser: Die d "tee, F. Geh Aer ` Claudius, rue 


nafluutsor un grrr H Kee SS 
KA geed Ve but G SC (Georg Brandes, Zu) 

GT mistérile mes, Die nene 

el Intelectual în GZ (Literatura, "Art, —Vilosofie, —Chestiwti] gachnle, — Po- 


MS). anl 
Tabia siy irid- tie, 


IAŞI 


Redacția și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1923 A 


e 

VIAŢA NOMINIBA SCA apare lunar cu t 160 paginiAbonnmentul In țară un ap s00 lek- 

Beer - Minte ` un na enke: Jimâtate de um 175 lei. Numai- 
rel jo lei. Pentru detaili a ve vedea pagina urmâtonre, oprită. 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. | pănă la No, 6 in- 
Clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimițind 
suma prin mandat postal 

einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentraca 

expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1923 este: 


IN TARA: 


Pentru Autorităţi, Instituțiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi Industriale, pe an . 300 lei 


Pentru particulari: 


PEN LC i ete e + 200 lel 

PRIS. A4 E anian à D 2 S 100 , 

He A A Ais à à à de. Le. 2 
IN STRĂINĂTATE: 

DEMNA SN ns A E Ess 350 lei 

Fa'haline an à, A wi 22e 175 , 

MRT e Grecs 3 LEE a W 3 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
{ul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei Dan 
abonaţi sînt rugați a trimite odată cu abonamentul gi 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
În depozit la Administraţia Revistei cu Drei de: 
100 lei colecţia pe 1920 
120 , 3 1921 
160 , = „ 1922 
inclusiv spesele de porto, 
Administrația, 


dE 


e 
d 


i 


si 
d 
A 


: 
F 
i 
i 


: 
F 


SH 
Et 
ach 
8 H 
SI 
i 
ză 


i 
Feee? 


Im 
ES 
cl 

E 


hi 
e 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care condamna orice salturi in reforma legislativă ; că acelaşi e- 
volutionism Îi ajuta să eg de consecintele pesimiste ale me- 
tafizicei Schopenhaueriane, făcindu-l să nădâjduiască într'un pro- 
gres de ameliorare treptată ; că definiţia lui Comte : „Savoir c'est 
prévoir" şi-o insuşise pe de-a'ntregul şi că erarhia ştiinţelor din 
sistemul aceluiaşi filozof I! făcea să ceară omului politic o cul- 
tură mai vastă de cit oricărui alt specialist, Întrucit sociologia 
presupune cunoştinţa prealabilă a tuturor ştiinţelor pozitive. In 
sfirşit că mai presus de toate aceste influențe triate de mintea 
sa armonică, şi dominindu-le pe toate, era teoria apriorismului 
Kantian, căruia Maiorescu îi dăduse o adesiune necondiționată 
şi formà oarecum axa judecâţii sale filozofice. Potrivit cu 
această teorie, care acorda raţiunii un rol covirşitor în elabo- 
rarea ştiinţei pozitive, făcind-o să dicteze materialului sensibil, 
iar nu să se mărginească a-l înregistra; potrivit cu această teo- 
rie care făcea din calculul matematic cheia științei (Maiorescu 
repeta într'una faimoasa frază a lui Kant: există atita ştiinţă, 
cit calcul matematec se poate aplica), tar din acest calculo dez- 
voltare a formelor fnäscute de spaţiu şi timp; potrivit cu a- 
ceastă teorie în care Malorescu vedea un adevăr neclătinat,—com- 
bate teoria silogismului lui Mili, arâtind că premisa majoră în 
foarte multe cazuri nu este scoasă din cazuri particulare, cleste 
o regulă care le precedează şi domină, tot aşa precum legile 
raţiunii domină datele experienţii; combate de asemeni teoria 
după care acelaşi Stuart MI explică axiomele ca asocieri psi- 
hologice îndisolubile ; în sirşit combate tot celace este explicare 
emplristă, tot ce caută să ignoreze aportul raţiunii noastre la 
înfăptuirea cunoştinții noastre ştiinţifice. Să mai menționăm că 
tot din cauza aceleiaşi teorii a criticismului Kantian, Maiorescu 
are o ținută ironică în singurele două ocazii in care vorbeşte 
despre încercările filozofice ale celor dof compatrioți ai săi: 
faţă de Conta învinuindu-l că prin explicările sale empiriste ale 
ideii de spaţiu comite cu naivitate un cerc vicios, * far despre 
A. D. Xenopol, spunind —dinsul care înţelegea prin lege un ri- 
port exprimabil matematiceşte—că „se vede lucurcat în formu- 
larea unei pretinse legi Istorice“. ** 


* Vezi Logica, Teoria demonstrației § 56. 
** Critice. Vol. Ul. Ed. Minerva pag. 37. 

Să adaug că din cauza aceleiași concepții siricle despre stiinjä 
şi lege stiintilicé, Maiorescu era sceplic nu aumal faţă de prelenflu- 
aile istoriei, menită a nu eşi din individual, ci chiar asupra sociologiei 
care năzueşie a formula raporiuri generale. Indoiala față de caracte- 
rul şilințilic al sociologiei l-o dădea Incertiludinea prevederilor din do- 
mealul el, In privința gin era cu orice prilej necrulălor. Așa peniru 
a cils un exemplu pe care îl am mai la indămină, pulind lolosi chiar 
propriile cuvinte ale lui Maiorescu, volu reproduce cileva rînduri din- 
io scrisoare ce mi-a lrimis-o (in Februar 1906) ca răspuns la o scri- 
soare a mes, în care îm! permisesem a-i de un consiliu înir'o chestiune 


TITU MAIORESCU 147 


ce poate avea un sens. Totuşi din capul locului 

ne mars la ce bun toată gert cercetare ? td 
a facerea ei? Justificarea acestei căutări a tuturor iniu- 

entelor şi împrumuturilor filozofice, cărora nu li s'a adäogat şi 

creafluni speculative proprii, nu poate fi decit una singuri: in- 

semnätatea persoanei care a făcut aceste Imprumuturi. Dar în- 

pere ar ide ap gi se poate demonstra prin faptul 

mutat a mprtim 

eue pone dovedi ore dir ad cercetarea î uturilor f4- 
- persoane nsemnâtatea culva stă ceiac 

dela alții, ci în celace a avut în sine şi a tacut Zi Seet? Cé 

aceia, dacă — după ce am constatat că Maiorescu nu poate conta 

por o conceptiuns proprie In istoria cugetării mondiale — ne-am 

= dm la arătarea părinţilor filozofiei sale, pe care n'a putut 

Seng dée a je asta r> ent ere de mărimea 

, Care a dominat o epocă 
brad none po irma SE me Aie i 
utru avem loc de 
si Lg er Eee e A coborim în mijlocul wë Tac 
ET e — să net 
ce ar putea să ne ajute, In însuşi Ze era SES 


“Titu Malorescu (născut la 1840) fă 
cuse În tinere 
e pac ră Osebit de bazele foarte serloase pe care Pa able 
la Theresianum în Viena, s'a adăpat adinc la filozofia fer- 
mană idealistă care s'a desvoltat în jumătate a secolului 
al XIX lea, fntrecind în strălucire filozofia tuturor popoarelor 
dela acelaşi epocă, Această pregătire şi-a făcut-o la facultatea 
filozofică din Berlin, între anii 1853—1861, unde profesa atunci 
D ar en Trendelenburg (autorul apreciatei scrieri: Lo 
Mas ), credinciosul hegellan Michelet, de xt 
acesta mai mult frazeolog, precum şi hegellanul clätinat în cre- 
dinfele sale Karl Werder care, deşi propunea de pe catedră 
doctrina lui Hegel, l-a sfätuit în particular pe Malorescu să se 


care îl privea pe dinsul, dar — dată fiind diferenta de 

per pub Le Hee tot la studii, — Ae a eg 
cela ce Aa face À singur vi Dënn es sared” e 

` „prevederea“ lale în privința... si! cum 

së D intimplind adeseori cu asemenea jevederi Bi abeests 
„incurcă pozilivarea soclologlei); s'a realizal fiindcă mi-ai comunicat-o 
>De unde rezultă că scrisoarea D-iale nu a cuprins o simplă pre: 
e eră teen leoreticë, ci a devenii un element cauzal şi s'a a- 
apar gaer sde n Ce complicări ale sociologiei izvorăsc din 


148 VIATA ROMINEASCA 


ocupe de Schopenhauer „pentru a ajunge prin el la Kant („Cri- 
La raflunil pure“) ca la un izvor ce-ar trebui din nou des- 
undat*. 

Hegelianismul slăbit pe catedra universitară işi găsise re- 
fuglul într'o societate filozofică berlineză, din care il vedem fä- 
cind parte şi pe Maiorescu. In organul acestei societăți Der Ge- 
danke, philosophische Zeitschrift, Volumul U 112;, aflăm 
o lu diacuțlune contradictorie asupra unei erinte de es- 
tetică ținută de Malorescu la acea societate. Ca principal ad- 
versar al tinărului filozof romin, reprosindu-i în special câ de- 
finitille şi conceptele de care se servise, nu erau destul de he- 


geliane, Întiinim pe cunoscutul Ad. Lasson, mai tirziu prolesor 


la Universitatea din Berlin, rämiaind de asemeni toată viaţa un 
hegellan constant şi nesdruncinat, Maiorescu a răspuns obiec- 
țiunilor, printr'o replică foarte ordonată, in care—după obiceiul 
său de toată viaţa—căuta să-şi pună adversarul în contrazicere, 
aşezindu-l demonstraţia alunecoasă în silogisme limpezi şi stricte. 

Am dat toate aceste relaţii nu pentru a stărui în chestia 
stabilirii influențelor, ci pentru a arăta, cu ajutorul ciiorva de- 
talii, în ce atmosferă de cultură temeinică, la ce izvoare de gin- 


dire culminantă, in ce metodă riguroasă şi-a format sufletul şi. 


cugetarea Titu Maiorescu. 

Totodată organul societăţii berlineze ne poate sta ca o mär- 
turie de cO vază se bucura in cercuri intelectuale, dia care fá- 
ceau parte oameni care au ajuns nume cunoscute ln Europa, 
foarte tinärul nostru compatriot. Şi strâbătind paginile in care 
H vedem cu cinste într'o pleiadă de capele creatoare, al simti- 
mintul că fusese hărăzit şi d'nsul aceloraşi destine, nepărind in- 
tra nimica mal putin inzestrat ca alții... 

Intre acestea, terminindu-şi studiile, Malorescu s'a intors 
în fard. Rar se va fi văzut o antiteză mai izbitoare ca acela 
intre lumea apuseană din care venea şi lumea în care sosea. 
Märginind contrastul la raportul cultural: de- arle erau Inäl- 
fimi intelectuale ameţitoare, cultură bogată, rii sigure de-a 
deosebi drumul bun de drumul cel rău; de alta nu numai sä- 
răcie jalnică, dar d confuziune absoluță între ce este adevăr 

eroare, ştiinţă pretențiune, artă şi contrafacere. Tinărul 
prins cu severitatea criticistă şi strălucirea culturală a me- 
diului pe care Îl părăsise, trebue să fi avut, venind în patria 
sa, impresiunea deprimantă a omului care nu ştie de ce să se 
ce. 
ren In orice caz cu ochiul său ager a väzut imediat un lucru ; 
că dacă ar fi vrut să continue a lucra in direcţia în care că- 
pâtase viteză iniţială şi avint speculativ—la rezolvirea proble- 


* Aceste amănunle le am dela Mulorescu insuşi, inif'o scrisoare 
“dia 9 lunile 1905. 


TITU MAIORESCU 149 
TITU MAIORE 


melor filozofice eterne, cercînd să mal departe de punc- 
tul unde se ajunsese în acel moment BEER Sep Se 
trieze, ori să se izoleze complect de viața si atmosfera p 

sale, räminind absolut străin şi fără nici o Influență asupra e 
voluției ei culturale. Un lucru fi părea absolut exclus: să tra- 
teze ca scriitor romfn chestii care depăşeau cu mult nivelul in- 
telectua! al țării şi interegul cetitorilor ti. Un altul s'ar fi ia- 
grijt poate mai de chestia aceasta, sertind pentru cifiva 
sau pentru mai tirziu. La — ina zi care pe lingă latura de 
logician, o avea şi pe-acela de psiholog realist, această chestie 
nu suferea discuţie: un autor trebuia să se conformeze situației 
şi înălțimii mediului său, numa! astfel putind exercita o influents, 

toria să aspire. 


dreptul şi 

In admirabilul său articol „Progresul adevârului*, vrind să 
zugrăvească perlpetille unul adevăr nov, izvorit într'o minte 
re apă eg ce ajunge să fie A page vg dE capete Gë 
puţin luminate, pune ca o con ntru 
Sarea hien ar rei x FESCH Si 

a “a ales (autorul) un tim ortun că 
nu este er ge A concepțiune în afară de alia era dÄ 
fâții, ci de o idee, nouă, dar născută din chiar mijlocul 
luptelor premia mă al epoci în care fäerte şi ale poporului 


De asemeni e caracteristic cum în articolul critic: ,Lite- 
inventar 


rcetări care, după părerea Să, aveau 
rost şi rațiune în actuala fază a mc trebe AE culturale. 


amintire personală. Cind an de subt tipar primele exem- 
plare din lucrarea mea de : „Teoria De e (în 1910), 


dar un lucru: o astfel de scriere nu e prematură la noi? Es 
convins că s'a ajuns cu evoluția noastr culturală pănă fa acest 
gen de lucrări $: Apoi după o pauză, continuă mai departe: 
„Vezi cazul lui Rădulescu-Motru. Ele foarte fecund şi are Iu- 
cruri bune. Dar pare-mi-se că, din cauza pe care ţi-am spus-o, 
scrierile lui curg pe deasupra“. 


B- Crilice, ed. „Minerva“, vol. H, p. 250 st 251. 
e e e vol. I, pp. 7—40. 


150 VIATA ROMINEASCA 


Avind dela inceput această convingere şi văzind situaţia care 
era În țară În clipa întoarcerii sale din străinătate, Maiorescu 
a înțeles că, dacă voeste să se insereze în viaţa noastră cultu- 
rală, cu gindul oric de îndrăzneţ de a o ajuta să se desmeti- 
cească şi de-a o impinge mai deparie, trebue să renunțe de-a 
stärul pe calea speculărilor filozofice proprii, avind de luptat 
în de-ajuns cu sarcina de-a ridica atmosfera intelectuală a ţării 
pănă la nivelul acelor adevăruri, care în lumea apuseană deve- 
niseră clasice şi formau un bun cîştigat al spiritului omenesc, 

Din simțimintul că uw cap cugetător nu trebue să se izo- 
leze de nevoile timpului şi ale locului in care träegte, ţesindu-şi 
în singurătate o plnzä de palajen ce-i slujeşte numai lul, din a- 
cest simţimint care in conştiinţa aspră a lui Maiorescu trebue 
să H infätisat totodată ceva din imperativul unei datorii (Va- 
sile Conta, de pildă, urmind vocatiunii sale filozofice, a scris- 
lucruri care depășeau cu mult stadiul culturii noastre şi n'a a- 
vut astfel nici o repercusiune asupra ei), Maiorescu şi-a pus 
talentul, inteligenţa şi energia în serviciul trebuintelor locale, a 
devenit unul factorii cei mai însemnați al progresului nos- 
tru cultural-naţional, dar prin chiar aceasta, părăsind terenul. 
cer perie por Lone a Tm an ag ea 
mon n r. ea prop. e rafii. In- 
tr'un articol = care e scris cu ocazia unei aniversări a lui 
Maiorescu (intra în cel de-al 70-lea an),* :elevam această 
jertfă făcută de dinsul pe altarul culturii noastre nationale si 
comparam fapta lui, cu acea a unui codru (personificat fireşte). 


care renunță la o parte din mantia sa bogată „pentru a da. 


lemne vetrelor sărace care 1 se adăpostesc la poale“ sau cu 
gestul acelui împărat roman „care şi-a rupt fişii din cămaşa 
ui cea scumpă pentru a lega rănile to lor săi“. Vorbeam 
cu multă siguranţă despre un sacrificiu pe care nu aveam mij- 
locul să-l verifie, dar despre care aveam un fel de intuitiune. 
Cred că nu e de prisos să eg: pentru a întări valoarea in- 
terpretării mele, că Maiorescu, după lectura acelui articol oca- 
zional, a ţinut să-mi comunice impresiile sale şi să-mi spue In- 
tre altele: „Mi-ai ghicit sufletul!“ 

Neapărat că ar fi o sarcină himerică pentru oricine ar vol 
să şi-o la asupra-şi, să caute a intrezäri ce-ar fi dat Maiorescu- 
in filozofia universală, dacă n'ar fi cotit pe drumul pe care i-l 
indica starea de lucruri din țara lui. Nici măcar faptul că ar 
fi dat cu siguranță ceva de seamă, nici asta nu poate nimeni 
So demonsireze, acelora care s'ar indol. Chestia rămine de 
sigur obscură ca orice chestiune care începe cu „ce-ar fi fost 
dacă*,—şi aparţine mal mult credințelor individuale. lntrucit 
mă priveşte, eu cred sincer că, rămas În mediul în care studiase, 


* Vezi Cultura romand, an. 1909, 


TITU MAIORESCU 151 


ori putind să se desvolie în unul similar, Maiorescu ar fi pro- 
dus lucrări filozofice EEN pecete, gar fi avut un nume 
mai cunoscut decit nd este celebru numai Între hota- 
rele ţării lui. Mă face s'o cred atit modul în care debutase în 
străinătate, cit si unele pagini care, inglobate cadrului in- 
tereselor locale—cu mult mai modeste decit acel al preocupări- 
lor apusene—scinteiază totuşi de o fineţe de cugetare şi de o 
perspicacitate de analiză de care nu pot dispune decit oamenii 
aleşi. Aga e de m articolul despre care am mai pomenit o- 
dată : „Progresul adevărului“, în care autorul ajunge, după o 
subtilă şi personală analiză psihologico-socială, la o formulare 
tipică—valabilă oriunde—a vicisitudinilor adevărului, dela naş- 
terea la triumful său. M4 fac s'o cred de-asemenea anume lu- 
cruri din prelegerile sale universitare, cind arunca din cind în 
cind ca Întregire sau critică a sistemelor filozofice cite-o idee 
cituşi de puţin banală, ce e dreptul nu destul de sprijinită de 
acel aparat de dovezi care să-i dea Impämintenire într'o filo- 
zolie ştiinţifică, şi veşnic cu acel aer caracteristic misiunii ce şi-o 
atribuise : de-a stimula fără a adinci personal prea mult lucruri 
care l-ar fi condus la creaţii proprii, nepotrivite cu faza des- 
voltării de-alunci a ţării lui. 

Neapărat acum că o întrebare urmează aproape dela sine. 
Prin faptul că Maiorescu a putut să renunțe la ceiace am spus 
că a renunţat şi a acceptat să fie omul timpului său şi-a ne- 
voilor imediate ale ţării, aceasta să nu dovedească oare că de- 
monul creator-filozofic nu era prea puternic la dinsul, aşa de 
puternic, de pildă, cum se afla la Conta, în sutletul cârula do- 
rul speculaţiunilor şi nevoia explicărilor supreme l-au fâcut să 
treacă cu vederea starea culturii romineşti şi, izolindu-se de dinsa, 
să producă acea operă speculativă, care fatal a trecut neobser- 
vată atuncea, fiind cu mult de-asupra mediului înconjurător, 

Fireşte, acestei intrebări I-am putea tot aşa de bine opune 
o alta : oare Conta n'ar fi renunţat la fel şi dinsul, dacă şi-ar 
fi simţit cit Maiorescu însuşirile trebultoare pentru a se înhăma 
la o operă cltuşi de putin uşoară—croirea unei albii fireşti şi 
regulate inceputului de cultură rominească care şerpula capri- 
cios şi zăpăcit ? 

În orice caz, oricit ar părea de infructuos să ne aventu- 
näm în astfel de chestii conjecturale, am putea totuşi spune, că- 
läuzifi de acea intuitiune, căreia Bergson îi atribue o aşa de 
magică putere, că Vasile Conta pare să fi avut o imaginaţie 
constructivă mai bogată decit Maiorescu, o imaginaţie care pu- 
tea mai greu să fie redusă la tăcere şi care, trecind peste orice 
consideräri de oportunitate, l-a avintat pe drumurile ispititoare 
ale metafizicil, unde adevărul se îmbină cu poezia şi rationa- 
mentul se înfrățeşte bucuros cu fantezia. Spiritul filozofic al 
lui Maiorescu avea ca trăsătură de căpetenie latura logico-cri- 


152 VIATA ROMINEASCA 


(ed (pe lingă gustul estetic gi oarecare finețe psihologică), şi 
cu aceste însuşiri a putut mal lesne să ur $ la cercetări teo- 
retice proprii, devotindu-se cu căldură telului arătat. Maiorescu 
a preferat tuturor disciplinelor filozofice, logica, ale cărei ope- 
raţii le minuia ca un artist, Această preferință ne spune şi ne 
lămureşte pentru chestia noastră foarte mult, Dintre toate ra- 
murile filozofice, logica este aceia care nu posedă un domeniu 
special de fapte concrete, Ea nu se ocupă cu fapte, ci cu 
forme. Ea nu se märginegte la un anume teren, fiindcă stä- 
pineşte în toate; ea nu explică, ci orindueşte ; ca fixează re- 
pes după care se clasifică, se îmbină, se coordonează toate 

nomenele ; ea aşază toate Ja locul lor firesc şi în inlAntuirea 
lor necesară ; ea dă criteriul suprem al adevărului şi este cheia 
ordinei universale, 

Maestrul acestei discipline de „ordine“ A „Organizare“, 
unde dela cunoştinţa teoretică se trece pe nesimţite la arta prac- 
tică, intrucit ea este pe lingă o anatomie a spiritului cugetätor 
ŞI o medicină care H lecuește slăbiciunile, — maestrul unei astfel 

e discipline se putea decide mai lesne să fie un mare practi- 
cian, cu renunţarea desigur la gloria cercetărilor teoretice. ŞI 
e caracteristic că rolul pe care îl are logica între ştiinţe l-a a- 
vut Maiorescu în cultura rominească. A eliminat ce era fals, 
a coordonat ce era bun; a suprimat anarhia, a retezat avinturi 
greşite, a indicat lacunele şi sistema de a le acoperi. El este 
marele organizator al culturii noastre nelnchegate şi pe alocuri 
deviate dela drumul ei natural. Deşi în sale Caracteris- 
tice îl EE minunat pentru această operă şi cu toate că 
talentul său precumpănitor formalist şi critic nu l-ar fi dus 
poate la vaste construcții metafizice, chiar dacă ar fi avut râga- 
zul şi mediul necesar,—totuşi răminem cu credința că Maio- 
rescu, în alle org ien ar fi produs contribuţii originale la fi- 
lozofia universal logică și teoria cunoaşterii, în analiza es- 
tetică și psihol (o mostră pentru aceasta din urmă —deşi 
mai mult cu intenţii de eben feras articolul ,Din Ex- 
perlenfä", Critice, Vol. UL De-aceta, cu toate restrictiunile ce 
ne-am adus singuri în acest domeniu conjectura!, räminem la 
credinţa că, din cauzele arătate, Malorescu-—deşi a săvirşit o 
mare operă în cultura aaţională—nu şi-a dat întreaga sa mă- 
sură de cugetător, aşa că se poate vorbi despre o jertfä, cu 
cele mai bune temeiuri şi cu toată seriozitatea, 

Neapărat nu ştim dac’am putea susține că momentul în 
care a Inceput sacrificiul, a fost numaidecit o clipă de durere. 
Conştiinţa omenească dacă uneori vesteşte, adesea însă învâlue 
adevârul şi nu te face totdeauna să simţi cu claritate, în clipa 
cind apuci pe o cale, toată paguba pe care vel avea-o prin 
faptul că n'ai urmat o altă cale. Poate chiar clipa lremediabi- 
lulut sacrificiu va fi apărut de data aceasta ca ceva comod, în- 


TITU MAIORESCU 153 
D 


trucit opera de-a dirija şi ridica pe alții până la tine, care te 
afli cu mult deasupra, te dispensează de sfortärile ect grele, 
necesare pentru a te distinge intr'un mediu superior. Durerea 
va îi venit atunci cind vine in : mai tirziu, după trece- 
rea anilor, cind omu priveşte îndărât cu melancolie şi vede 
ce-ar fi putut să fie dacă ar fi apucat-o pe alt drum. Dar cu 
sau fără suferinţă, ln cazul nostru, sacrificiul a avut fiinţă, din 
cauzele şi împrejurările care l-au impus | 


Titu Maiorescu s'a socotit toată vremea ca omul unei e- 
poci de tranziţie, dela o fază anarhică cu pretenţii culturale, 
câtră o fază de cultură adevărată. FI avea de tit o vreme 
nouă, care nu putea fireşte răsări dintr'odată. Rolul pe care 
şi l-a luat, ajutat de educația pe care o primise fn occident, 
a fost acela de valorificator şi indicator de criterii. Ela 


vie.. Intrarea în fond af amănunte râminea sarcina altora, lar 
cht CHR ei lucrările filozofice propriu zise, trebuia incet-incet 


Acest rol pe care şi i-a asuma cu complectă abstractiime 
rei? de ambifiunile lul inițiale, e o mulțime de Ganzt 
Ingä faptul principal de-a se fi mărginit la filozofie aplicată 
trehuinţelor locale ale wk Se explică bunăoară interesul deosebit 
şi dragostea pe care o acorda totdeauna tinerilor studios! şi ace- 
éi Be ñi Em y artă scintee de talent, — Gë intr în- 

ea pe oa e e construcţie propriu zi care 
dinsul numai o prepara. Se mal explică dee şi béi pen 
tru care au tăcut mult tapaj pe vremuri adve săi, anume: 
de å nu fi citat intotdeauna autorii străini de-ale căror idei 
se servea în scrierile sale, Maiorescu Îşi simțea o misiune de 
dascăl al ţării sale, culturaliceşte desorientată, de organ al ci- 
vilizaţiei mondiale într'o țară Taapoiată şi atunci, ctad e prea 
mare distanța din lumea de unde transporţi luminile la acela 


demonstraţii siringente şi impersonale. A oi e caracteristic 
ară, autorii cei mal 

de samă intercalează chiar in opera lor pasagil din autorii mai 
teri la text. Aşa 

bunăoară în Essayurile sale, Montaigne, cel dintăiu filozot fran- 


nel laturi a geniului francez, introduce fără citare fragmente 
de-ale vechilor sceptici, în special de-ale lui Sextus Empiricus, 
depozitarul scepticismului antic. ŞI Montaigne făcea o operă 
teoretică, cu pretenţia de a pluti pe de-asupra timpurilor, pe 


154 VIAȚA ROMINAASCĂ 


cind Malorescu făcea operă practică, legată de necesităţile u- 
nef epoci determinate. De altfel e momentul eo spunem, că în 
această aplicație a unor principii in genere împrumutate, Ma- 
iorescu a reuşit să fie original, iar articolele sale de îndrumare 
critică nu pretuesc numai prin valoarea principiilor de bază, ci 
şi prin maniera excelentă a aplicatiunil lor. Studiile lui Malo- 
rescu au cel putin acelaşi originalitate, pe care o au în ştiinţa 
aplicată maşinile, care se bazează, ce e dreptul, pe principii sti- 
injifice cunoscute, dar au meritul propriu de a le fi coordonat 
şi transformat într'ua instrument de acţiune cu rezultate feri- 
cite, „Poszia romină“, „În contra direcţiei de astăzi“, „Beţia de 
cuvinte“ au fost admirabile maşini de defrisare a cimpului cul- 
turii romineşii. ŞI cine-ar pulea si spue că autorul unei maşini 
nu adaugă nimic În opera sa, formulelor teoretice care stau la 
baza maşinii şi care singure, fără un spirit care să ştie a le a- 
plica aevea, ar fi stat multă vreme fntr'o sferă curat ideală ? 
Autorii de opere aplicate nu s'ar bucura de atita slavă, dacă 
mar aduce nimica peste principiile care se cunoşteau de mai 
înainte. Să notăm, printre admirabilele instrumente montate de 
Maiorescu, eminentul său manual de logică, manual care nu 
servea numai la o initiare într'o ramură filozofică, ci, în epoca 
de retorism gol şi de confuziune Du peste toată caltura ro- 
minească, avea şi rolul unul minunat îndreptariu, fnväfind con- 
secvența 1: gindire şi metode solide de lucru. Fără a se putea 
vorbi despre o originalitate a proomo manualului, cu toate 
că unele probleme Malorescu le formulează mai precis şi mal 
bine decit se făcuse oriunde până la el (a se vedea teoria ge- 
nerală a silogismului, a silogismelor hipotetice,* etc.), lucrarea 
aceasta InfâtiseazA atita bogăţie, atita unitate organică, atita 
sistemă şi e redactată într'o limbă aşa de proprie, cu toate,că 
ceva cam abstractă, incit poate fi socotită A astăzi ca un 
even ment atit în literatura noastră didactică cît și "n acea fi- 
lozoficä, Faţă de ce era mai înainte (compare-se cu logica tra- 
dusă de Eufrosin Poteca), manualul lui Maiorescu păstrează a- 
celaşi distanță şi reprezintă acelaşi formidabli salt, pe care îl 
reprezintă şi poezia lui Eminescu faţă de producțiile anterioare. 
ŞI după cum Eminescu, cu toate progresele carese vor fi făcut 
pe urmă In literatura rominească, nu este nici astăzi învechit, 
dominind ca un virf superb de munte atit delugoarele de mal 
inainte, cit şi culmile de mal apoi,—tot aşa această scriere det 
logică, deşi rămasă în urmă în unele priviaţi (ma! ales în par- 
tea metodologiei), n'a fost scoasă din circulatie de alte manuale 
mal nouă, ba poate vor fi mulţi care s'o prefere încă, pentru de- 


* Asupra superiorității acestul paragraf, {alé de cel echivalent 
din logica lul Trendelenberg, insistă în chip probant și Eminescu, in- 
Iron articol de apărare a Logicei lui Maiorescu (Conv. Literare, Au- 
gusi si Seplembre, 1877). 


TITU MAIORESCU 155 


săvirgita el Impletiturä şi pentru suflul de superioară 
care o străbate. Ar fi cazul unul solid şi v ege 
modat ce e dreptul în construcţia sa, dar ale cărui servicii sint 
mai sigure și mai bune decit ale unor ornice moderne, a căror 
fragilitate iţi poate face Incurcături.., 

Ar fi însă a nesocoti amploarea activităţii lui Titu Malo- 
rescu, dacă n'am lua în considerare decit opera sa scrisă. Per- 
sonalitatea lul Malorescu e mai mare, cuprinzind pe lingă serleri 
şi activitatea sa orală, activitatea sa de profesor la Universitate, 
unde s'a consacrat c'um mare talent yo vestită punctualitate a- 
mere ge en pi rn te eram as atmosfere nouă, care 

acä cu pu o ură serioasă În genere vo mişcare fi- 
lozoficä în ` y gi 

Au mal fost şi aiurea cazuri în care cugetätori de rasă aù 
fost economi la scris, dar co activitate orală dintre cele 
mai rodnice 

e bunăoară cazul unui contemporan al lui Maiorescu, 
TE n nf ferm Jules Lachelier. Desigur că marele lui răsunet 
şi adinca venerajiune cu care vorbesc despre dinsul atijia tilo- 
zofi mal nol, nu se întemeiază exclusiv pe cele trei-patru studii- 
articole cu care abia a putut să umple două volumaşe la Alcan : 
Du fondement de l'induction; Psychologie et métaphysique ` Le 
Syllogisme. Aceste studii, cu toată valoarea lor necontestată 
cu toată dialectica lor strinsä pe care o face şi mai impresionant 
un stil de o tăloasă concisiune (oarecare asemânare cu stilul 
logicei lui Maiorescu), war fi adus probabil atita faimă autorului 
lor, dacă mar fi existat şi prelegerile lui vestite la şcoală Nor- 
mală Superioară din Paris, despre a căror splendoare şi in- 
fiuență g o rară unanimitate de păreri. e caracteristic 
cum Gabriel Séailles, in monografia pe care a consacrat-o lui 
Lachelier (apărută nu demult la Alcan), nu se serveşte numat 
de studiile publicate de acesta, ci şi de prelegerile sale, care din 
nefericire nu s'au tipărit. 

Pe lingă lectiunile de logică, în care ideile rezumate în 
manual erau desvoltat expuse şi împodobite cu exemple de-o 
atrăgătoare actualitate, Maiorescu a mai profesat la Universita- 
tea din Bucureşti un curs extraordinar de frequentat de istoria 
filozofiei contemporane dela Kant inclusiv. Cursul acesta care a 
fost ani de zile o mare atracţie intelectuală, osebit de studenţii 
tuturor facultăților, pentru publicul iubitor de cultură, era cht se 
poate de nemerit pentru pregătirea unui substrat temeinic unei 
viitoare activităţi filozofice la nol; Nu se poate crela filozofie si 
imagina explicări filozofice serioase, decit inserindu-te in valul 
cugetării omeneşti universale, care se ridică din sistem în sis- 
tem, Intro veşnică mişcare de ascensiune,—decit străbâtind mat - 
întăiu cu diñsul toate etapele trecutului și însuşindu-ţi forţa lui 
de înaintare să mergi mai departe cu el... O operaţie analogă 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


cu acea din biologie, care ne arată că embrionul unei speje a- 
vansate mai inainte de-a se inchega în forma organismului său 
definitiv parcurge în prealabil o serie de stări, care nu sint de 
cit caleidoscopul treptelor zoologice anterioare, care au condus 
prin fillafiune la această speţă avansată. Aceasta se petrece— 
după plastica expresie a lui Ravaisson — „ca şi cum forţa gene- 
ratosre pentru a lucra mai bine îşi rememorează toată opera sa 
trecută”. * O asemenea rememorate a trecutului este i 

bilă pentru un creator în ale filozofiei, căci dacă teoriile ştiinţi- 
fice se poate zice că cresc din faptele experienţei, teoriile filo- 
zofice se nasc din adaptarea continuă la fapte a cugetării isto- 
rice a spiritului omenesc. 

Maiorescu a fost un artist în prezentarea de pe catedră a 
sistemelor filozotice, pe care căuta să le explice psihologicegte, 
să le examineze în mod critic şi unéori să arate prin citeva 
suggestii în ce chip aceste sisteme s'ar putea depăşi în viitor. 
Neapărat că find o personalitate bine construită, avea prefe- 
rinte şi înclinări zs Dar toate aceste decurgeau din examenul său 
critic şi nu era el omul pe care să-l tirască vinturile model 
sau capriciile actualități. Cu riscul de-a părea un inapoiat îşi re- 
zerva satisfacția de-a deveni un precursor, findcă i s'a fntim- 
plat adesea să vadă, cum teoriile cele nouă se ftvecheau cu re- 
EE cu care fuseseră imbrätisate, iar dinsul, care rezistase 

baza unor convingeri vechi, anticipind prin chiar aceasta 
viitorul. „Cind ati şti cite de acestea am văzut eu 
devenind vechituri 1"... sint proprile lui cuvinte, în cuvintarea 
de eren bun {a Universitatea din 


cez, aderent al pozitivismului lui Comte, a vrut să lărgească 
formula filozofică a acestuia subt infiuenţă spinozisto- hegeliană, 
cå fenomenele cele mai complexe pot fi reduse la for- 


împrejurări climaterice, geografice şi altele analoge (explicarea 
superiorului din inferior); 2) suprimarea individualităţii ca factor 


* Testament philosophique. Revue de Méthaphysique et de Mo- 
rale. 1905 pag. 15. j 

”* Deasupra luluror il punea pe Kant la care admira'tolul, ă 
şi silul. „Esie drepi, ne spunea dinsul la o lectiune, că siilul lui Kant 
e rece. É rece ca ghiaja. Să nu uităm insă că ghiaja mai are şi 
alte calilăți: e si lransparenlă, e si lăloasă, e și sirăluciloare“,., 


TITU MAIORESCU 157 
—— EES, `. 


explicativ, prin reducerea ei la citeva raporturi erale A- 
ceasta este vestita teorie a mediului care, in formă ehencesirs. 
Incäleca individualitatea creatoare, făcind-o un simplu instru- 
ment a] unor factori exteriori, care puteau H cuprinși în formele 


ge 

Maiorescu a combătut cu lavergunare acestă teorie, re- 
clamind drepturile individualităţii, care nu putea fi subordonată 
unor agenţi inferiori şi condiționată de aceştia în chiar partea 
originalității creatoare.* Va părut multora un rămas inapoi... 
dar a avut destule zile ca să BER declinul teoriei lui Taine, 
şi restabilirea individualităţii ca factor ireductibil în creatiune. 

Tot aşa teoria ului istoric, atit de Sgomotoasä 
şi de ispititoare, în faţa căreta Maiorescu n'a aplecat drapelul 
nici un moment, sustinind cu energie fnalnte că principalii mo- 
tori ai evoluției sociale sint elemente de ordine ideală. 

Moda m istoric cu pretenţiile lu! de expli- 
care integrală a tuturor evenimentelor din cauze economice, 
trecuse şi dinsa mai inainte ca Maiorescu să închidă ochii, jar 
pm bucuria s4 vadă cum lumea se intoarce cătră punc- 

e care n ceasuri le nu-l părăsise D 
gur moment, ` E 22 I7 


Această statornicie In valorificarea ideilor şi-a avut şi 
dinsa marea el utilitate, pentru crearea une! atmosfere de inte- 
res pentru filozofie. Dacă mal tirziu varietatea părerilor şi 
mobilitatea lor puteau fi indiferente, —la început, cind gustul şi 
poz rect neconteaită a idellor A eră te A ah 

ar -a 
descurajante,** PT "Se 

Dar neapărat că marea influe care au avut-o pre- 
legerile sale universitare—unde ECH pértndat zeci de rindari 
de ascultători—se datorește in primul loc talentului său de pro- 
fesor, față de care hiperbolă nu există, Läsind deocamdată la 
o parte latura oratorică zisă, € de relevat darul peda- 
gogic de-a prezenta | abstracte încet, etapă cu eta , fără 
precipitare şi totdeauna cu grijă. Ai fi zis, văziadu-l mijlo- 
cul tinerimii, o corabie care şi-a micşorat viteza cind se apro- 

ST luntrile uşoare, care altfel ar putea să fie râs- 

Am putea chiar spune că uneori In dorinţa de-a face ideile 


"A mu se confunda cu influența ce o poale avea mediul In des- 
collares unui talent, cum s'a pulu! vedea 7 2e Însuși, Se cade 
ioiuşi a recuno că uneori in focul luptei dinsul mergea prea de- 
parle, nesocolin pulin teoria mediului chiar in limilele ei rezonabile. 
le Sä semnalez Gg eeng Engin gps 2 rilor care 

dinsul era eo năzula z ceau genere in 
accesibil ideilor timpului, pe care de altfel nici e sud le pre Ba 


158 VIAŢA-ROMINEASCĂ 


filozofice cit mai acsesibile şi cit mai concrete, parcă le cobora 
cam tare şi, pentruca să-l Ințeleagă toţi sau fn tot cazul ch 
mai mulţi, nu le ferea intotdeauna, imbräcindu-le in veşminte 
populare, chiar de-o uşoară alterare. * 

Tactul şi răbdarea pedagogică a lui Maiorescu, susținute 
de cea mai perfectă inlânţuire logică a idellor—aga că trecerea 
dela una la alta se făcea obligatoriu şi necesar—au mai avut 
norocul să fie întregite prin acea elocventä elegantă şi uneori 
vibrantă, cu care fascina. Fiindcă poate a doua oară n'am så 
exprim mal bine impresiile pe care le deştepta în auditoriu 
forma artistică a lectiunilor lui Maiorescu, să-mi fie îngăduit 
a reproduce citeva rinduri scrise altădată, in cartea mea ,A- 
mintiri universitare“, unde am vorbit şi despre Maiorescu, limi- 
tindu-mă la calităţile lul ca prolesor. Rezomindu-mi întălu 
impresiunile dela cea dintälu prelegere ascultată, spuneam: 
„N'aveal înainte un profesor care explică, ci mai mult un preot 
care oficiază. Nu era numai mintea care culegea idei, era to! 
sufletul care prins de mreje nevăzute se simţea tot mai aproape de 
albastrul cerului, Era un. fel de călătorie uşoară spre ţinuturi 
transcendente, în scäpäräri de facle şi cintece de harpă. Mai 
ales de pe la a doua jumätate a lectiunil glasul magistrului de- 
venise atita de muzical, în cit parcă îţi venea să-ţi clatini ca- 
pul ca In tactul unei melodii... ȘI totuşi nici o urmă de celace 
s'ar putea numi o afectare sau o declamatiune!..* 

lar pe urmă formulind o caracterizare mai sintetică după 
un lung sir de prelegeri ascultate, spuneam urmätoarele ` 

„In afară de limpezimea cristalină a expunerii, de excelenta 
rinduială a ideilor şi pregătirea atentă a fiecăreia din ele, în 


* Aşa îmi aminlesc de lecjia asupra filozofiei lui Fichte, un cu- 
gelător pe care de altfel Maiorescu îl simpaliza, penlru Înalia sa con- 
ceplie morală. Felul In care îl Infälisga Maiorescu în scopul de a-l face 
moi lesne accesibil, îl lăcea mal degrabă bizar și bolnëriclos. Fichte 
susjine, ce e dreplul, căoblectele lumii din afară nu au un subslral ex- 
terior, un „lucru in sine”—după cum alirmase maesirul sin Kant—ct 
sînt produsul unel imaginaj!! inconşilenie care le proeciează în fafa 
eului nostru ce nu le recunoa:le ca pe-o operă proprie şi le airibue 
greşii o existență oeren, Moloreseu insista asupra caracterului „ha- 
Jucinetoriu" al percepllilor nonsire — in leoria lul Fichle—şi prezentia pe 
oameni, după aceaslă concepiliune, ca un fel de nebuni, ale căror ve- 
denii alil că coincidează. Lucrul er fi mers, dacă nu s'ar fi sters prin 
asia un element esențial! al filozofiei lui Fichie,—anume, că după aces! fi- 
lozof acel proces de imaginație amăgiloare nu avea loc în sfera lumi! senm- 
sibile, unde ai peniru Fichte, ca peniru loală lumea sănătoasă, obleciele 
exlerioare ne sin! dale evea și sint recliféff, ci pe un plan mai 
înal!, intr'o regiune suprasensibilă, unde subiectivul stobiectivul, re- 
prezentarea şi obiectul nu prezintă acel ceracier abrupt de antilexä, 
care in lumea sensibilă nu poale fi suprimată, fără a se vorbi de ha- 
lucinare sau nebunie: Filozofia lul Fichie poale D inlerioară aceleia 
a lui Kent, insă € tot așa de sändioasë ca și a acesiuia,—celace din ex- 
punerea lul Maiorescu nu părea. 


TITU MAIORESCU 159 


afară de unitatea lectiunii care alcätuia un tot armonic Kë im- 
plinit, celace ridica nivelul acestor prelegeri neuitate sul- 
lul cu adevărat filozofic care le anima. Deşi trăind in vre- 
mea mal mul: a pozitivismului, deşi puternic înriurit de doc- 
trina Kantianä a limitelor cunoştinţii... totuşi Maiorescu, avind 
un real temperament de filozof, care nu poate să renunțe la 
marele Întrebări capitale, in speranța că'n lipsa unor răspun- 
suri precise se pot obține măcar unele întrezăriri—aborda la 
curs problemele cele mal înalte, silindu-se să ne avinte inspre 
culmile lor. Nu zic că ne prezenta soluţii, acolo unde alţii nu 
putuseră da nici una. Dar ştia să aleagă cele mai bune poziţii 
ca să privim adincurile realităţii şi să ne däm seama de imen- 
sitatea ei. lar uneori svirlea cite-o rachetă vic, bräzdind c'o 
dungă luminoasă bezna care ne'nconjoară. In general n'ai fi 
patut urmind pe Maiorescu, să confunzi existenţa cu suprafaţa ei, 
ondul lucrurilor cu fațada, nazuintele sufletului c'o vibraţie 
moleculară şi să inchizi in concepte meschine şi vulgare, infini- 
tul inepuisabil al realităţii. Urechea lui fină deslugea în cloco- 
tul lumii înconjurătoare sunetele care veneau de-aiurea, dintr'o 
lume nevăzută... 

„Acest contact aproape mistic cu izvoarele supreme ale 
lumii nu se poate mines de regulă, pe căi obişnuite, Celace 
nu se poate zugrăvi în desemnuri limpezi, rAminea să ne facă 
s'o simțim. Aceasta este adesea, pentru metafizicianul care 
s’avintä departe, unicul mijloc şi singura resursă. In pr 
asta Malorescu dispunea de arta expunerii lui magistrale. Nu 
era numai nemerita alegere a expresiilor, mal era minunata 
elocventä a gesturilor, desă i modulare a vocii, Insfirgit o 


întreagă colaborare a tuturor lor sale, care Îţi dădeau sen- 


zafia lucrurilor ce nu se pot descrie. Adeseori trecea prin sală 
fiorul limanurilor îndepărtate şi al regiunilor inaccesibile, şi må- 
surai adincul realităţii trăindu-l, scutundindu-te în el,“ 
Această strălucită si influentă activitate orală—care a dè- 
păşit cu mult opera scrisă a autorului*—a contribuit în cea mai 
mare măsură la crearea în țara noastră a posibilității viitoare 
de studii şi de mișcare filozofică. Dacă această operă a în- 
hebării unui mediu filozofic ar fi fost lăsată În seama scrieri- 
r originale ale lui Conta —mulţă vreme rămase necitite—nu ştiu 
unde ne-am afla, Este drept că în istoria universală a filozofiei, 
scrierile lui Conta şi-au dobindit un locuşor şi, graţie lor, tilo- 
zofla rominească posedă In unele cärti străine micul el para- 
grai. Maiorescu nu-şi are o astfel de mențiune Sin privinţa 
aceasta a fost probabil un sacrificat. Dar în loc de opere pro- 
prii, a deschis posibilităţi de opere viitoare şi o naţiune nu se 


* Maiorescu mi-a spus odală că diasul nu simțea adevărală plă- 
cere de cil alune! cind vorbea, au și atunci cind scria. (Lu 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


ridică prin scăpărări sporadice de capete izolate, ci printr'o 
înâlțare a mediei sale generale, în care devine cu putinţă o 
mișcare culturală susținută şi continus. 

Opera filozofică a lui Maloresca nu poate fi in genere 
arătată indicind anume tiluri de volume Sau am reduce-o pro- 
cedind aşa. Ea este mai subterană, mai invizibilă, —e revărsată 
Lee pe rep circulă în vinele organismului Intregel culturi romi- 
neş . 


După cum pentru explicarea rodnicei influențe exercitată 
de Titu Maiorescu a trebuit pe lingă activitatea lui cea scrisă 
să punem în evidență şi pe acea orală, tot aşa acestora a- 
mindouă trebue să le mai adăogăm încă un lucru care le-a 
complectat admirabil şi le-a făcut efectul şi mai garantat—un 
lucru care nu se pee defini cu uşurinţă şi pe care l-am numi: 
SES persona 

cest prestigiu al lui Maiorescu nu era desigur indepen- 
dent de acifvitatea sa, dar avea şi unele izvoare aparte, din 
care destuşim doză mai principale. 

In primul rind inteligenţa lul Maiorescu era de-o profundă 
Seriozitate, (El, după cum arată Panu In „Amintirile“ sale, nu 
ştia să facă nici glume, decit crude şi räutäcioase) Din a- 
ceastă seriozitate a şi ura lul de frazeologie (cu care 
totuşi a confundat cfte-odatä exploziuni curate de sentiment), 
rezerva lui față de entuziasmul retoric, concistunea stilului său 
impinsă clteodatä la extrem (cum sint unele paragrate din 
Logica sa), inimiciţia sa contra culturii fără fond şi a pona 
fárá formâ,—aci forma frumoasă identificindu-se cu fondul însuşi. 
Această constantă şi adincă seriozitate intelectuală a fost de 
Sigur una din cauzele prestigiului său. 

In al doilea rind trebue să relevăm că mărimea sufleteas- 
că a lui Malorescu n'a constat, ca la alţii, din strălucirea unei 
singure însuşiri Intovärägite cu altele, Dumnezeu ştie cum. Su- 
fletul lui Malorescu era alcâtult dintro armonie de însușiri, 
fiecare demnă şi la locul el, Era ca o perfectă reprezentaţie 
de ansamblu unde chiar dacă nu e nici un element considera- 
bil, niciodată nu supără nimiéa, în timp ce tesetura altor oa- 
meni mari e ca un turneu de provincie, în care o stea străluci- 
toare soseşte inconjurată cu elemente de rind, Acest admira- 
bil echilibru de însuşiri care nu se dezvoltaseră una in dauna 
altela și unde losforescenta unor elemente nu se plătea cu vul- 
garitatea altora, a fost şi dinsul un factor al marelui sâu pres- 
tigliu, a celei autorităţi care a lipsit uneori altora cu geniu 
poate mai mare, cum era de pildă B. P, Haşdeu. 


Ar îi să lăsim icoana schifatä incomplectă, dacă n'am 


MIU MMORESEU ` 151 
aminti ps que tot Bag en s'a ph să frans- 


` | cu i - 
că, aşezind-o pe baze , à vrut să mal aducă incă un. lucru 
de care se simţea nevoe-şi fără de Progresul sea © 
DEE SC Zb mai deit. à sentimentul şi 
nii.. Această operă de moralizare, 

izbeşie in atitea. ga de , Maiorescu 

seama câ e mai di cealaltă, care nici diosa nu era 
uşoară. In loc să se adapteze omul normelor morale, le adap- 
tează de regulă pe acestea apucäturilor sale sau după cum se 
exprimă Malorescu însuşi înir'un aforism : 

„Neputindu-se modifica oamenii după preceptele morale 
ale religiunii, s'a modificat aplicarea preceptelor după oameni“. 

Dacă cunoştinţele teoretice se pot răspindi prin propa- 
gandă şi demonstraţie, regulele de conduită morală nu se pot 
impune decit numai pe-o & gx cale : exemplul. Si Maiores- 
cu a finut să dea exemple abnegație personală. Inläturat 
din invätämint pentru un motiv în afară de lege, dimpreună cu 
alţi doi-trei profesori, şi venind curind după aceasta el Însuşi 
ministru al instrucţiunii publice, i-a reintegrat pe toţi colegii 
indepärtafi pe nedrept, afară de sine însuşi pe care nu s'a re- 
integrat. li va fi părut desigur că, dacă şi-ar fi dat si sie-şi 
satistacțiune (deşi cazul era identic cu al celorialţi), prin asta 
ar fi făcut ges eg intreaga operă de reparaţie! Mai mult de 
cht atita, la sa dia minister i-a luat locul prietinul său 
Petre Carp. Nici pe acesta nu l-a lăsatsă-l refntegreze, fiindcă 
se cunoşteau de lume legăturile personale dintre ei. 

această pildă dată în tinerețe (Malorescu avea a- 
tuncea de ani) şi care l-a făcut să stea doisprezece ani afară 
din învăţămînt, mai cităm o alta, dati mai tirziu. Ca mi- 
nistru de justiție a propus o lege, ca un fost ministru al drep- 
DU să nu mai poată profesa advocatura timp de cinci ani. 
Legea n'a trecut prin parlament, dar Maiorescu părăsind gu- 
vernul a declarat că moralmente se simte legat de dinsa şi şi-a 
dat demisia din baron (Maiorescu studiase gi dreptul şi a pro- 
fesat și advocatura), 

Prin astfel de acte de abnegatie care l-au Dis în confor- 
mitate integrală cu un alt atorism al său: 

„Arta vieţii ? Rezervă, discretiune, cumpătare, în genere nc- 
gailune şi în rezumat abnegaţiune“, ` prin astfel de acte, cărora li se 
adăoga o perfectă consequenţă şi-o alegere scrupuloasă a mij- 
joacelor de acţiune (tot un aforism al sâu sună astfel : „Mijlocul 
e superior scopului şi-i regulează valoarea. Prin urmare fraza 
jezuitilor trebue întoarsă : sc Piri merse scopul“), Maiorescu 
a fost unul din marile exemple, Sigur nu pentru o şcoală a 
înflăcărârii profetice, dar pentru acea a datoriei şi a atitudini- 
lor frumoase. 


— — 


nimeni ta măsură pildele sale au 
Lee pr țării a 
să 


poate lectualitatea sa la im- 
presiunea pe care o lăsa multora, cînd apärea în mediul nostru— 
acela a unui „dieu tombé". 


L Petrovici 


Moldova dintre Prat şi Nistru subt imperiul rus 


$ 
Biserica 


Din punct de vedere bisericesc, la 1812 Basarabia întreagă 
era subt jurisdictiunea Mitropolie! Moldovei. 

Trecerea ei de subt jurisdictiunea bisericească a Moldovei 
subt acea a Sf, Sinod din Petersburg, s'a făcut cu câlcare vă- 
dită a canoanelor. ! 


1 De altfel la 1812 Rușii, proteclorii şi păsirălorii crediajii şi ca- 
noanelor bisericii creștine + nu erau la prima călcare. 
Incă la 25 August 1789, împărăleasa Ecaterina ÍI dăduse gear (decrei- 
lege) SI. Sinod rusesc, că a dat poruncă Prințului Polemiin, ca „la lo- 
cul vacant de miiropoli! al Moldo.-Viahiei ad aleagă din nafia da a- 
cola o persoană încercată În Incredere”, pe care Si. Sinod rusesc ur- 
ma să Le poruncä Roberts Ambrozie din Ecelerinosier så o 
Sckeaei mitropolii. Nefäcindu-se alegeri, prinir'un ucaz din 22 De- 
cembre, acel Ambrozie a fost numit iocoleneni al Mitropolie! Moido- 
Valache, iar ca ajutor lui, ca episc el „Benderului şi Leucopoliei* 
(Akermanului), a fost sfinţii (la 26 Decembre) Geen Bintan 

o 

Ne vom opri mal malt asupra aceslei personallläli, care a avui 
un rol insemnat. Romin din Bisirile (1745) dä studii la Braşov, Buda. 
Pesta (vezi lucrările Societăţii de Istorie Bisericeascà din Basarabia, 
pat A wi 6) Klav, Muntele Alhos 9 Sawang (vezi am A . 5), 

D 
călugării la Constantinopol, face dia nou studii le Paimos, iru a 
reveni ca profesor la Şcoala Domnească, de unde În Rusia la 
Poliava, ca profesor şi prefect la seminarul de a (1782), pentru a 
se inloarce din nou la laşi la 1784. Supăral că n'a fost ales e cop 


generalul Cohovsky i-a făcu! învestitura” (vezi Sindailky, p. 72). Se 
iajelege dar peniruce „patriarhul Conslantiaopoluiui a convocat Sino- 
dul, i-a gonit g Gavriil de catedra mitropolitană din lași și l-a ca- 

ladalfky, p. 75), de îndată ce lexandru Moruzi, pus de 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un simplu referat al Mitropolitului Gavriil, Insoțit de părerea 
| raies ui Scarlat Sturdza, studiat de Sinodul rusesc şi con- 
irmat la 4 Junie 1813 de împăratul Alexandru la Tăplitz,—a 
instituit eparhia 1 Chişinăului ntrucă acolo s'a instituit admi- 
nistraţia locală“) şi a Hotinului („pentrucă acolo cindva a fost 
episcopie“) ; s'a dat titlul de „exarhie şi mitropolie“ nu epis- 
copia, ci personal lui Gavriil; 2 s'a instituit vicariatul Bende- 
rului şi Akermanului cu clerul catedralei, a curții mitropoliei, cu 
decasterie (consistoriu), 3 cu tot personalul, cu seminar şi cu a- 
rătarea tuturor fondurilor pentru Întreţinere, în care nu intra 
nici un ban din casieria statului rusesc, 4 toate mijloacele fiind 
SE veniturile ver Căpriana, neue egori L Räs- 

, impozit pe e pe c cununii, etc, 80 sci- 
pn éi pentru Mitropolie, 40 pentru "Tai, vii, etc, Clericilor 
de asemenea li se dădeau avantagii mari: scutire de orice dări 
cătră stat, scutire de impozite pe vii (50 vedre protopopul, 30 
vedre popa), pe ol (25 oi protopopul, 15 popa), pe albine. Pro- 
prietarii erau datori să dea clericilor påmint gratuit de arătură, 
pentru sămânat 5 chile; pentru finețe 8 fAlcii popii şi 6 diaco- 
nului, a scuti de pägunat 16 capete popii şi 12 diaconului, Au- 


Turci Domn, I-a cerul aceasta. Dus cu forța la Conslsniinopol, esle 
eliberai prin inlerven/il ruseşti, care îi dărnise camilauca albă, cruci, 
elc.— şi este numii la 1795 athiepiscop a! Ecalerinoslavului, iar apoi, 
la 1799, mitropolii al Kievului, membru al Sinodului rusesc (1801). Se 
relrage,—nu se cunosc molivele : poale in vederea viitoarei ocupaţii 
rusești a Moldove! şi Valahiei, peniru core Rușii sa pregăteau din timp 
(Casso, p. 22), —subt prelexi de boală, din aceste demnități la 180%, la 
Odessa, cu pensie de irel mil ruble, iar la 1804 În Dubässari (unde e 
avul și o ilpogralie moldovenească), penlruca la 1808 să fie numit de 
Ruși mitropolit al Moldovei, în SE de a une biserica Sinodului 
rusesc și, demnilalea de mitropolii fiind în farë pe acele timpuri dem- 
nilale politică de primul rang, să facă Inleresele itich ruseşti, pe 
care le-a şi făcut |indepăriarea mitropolijilor Dosoflel și Ignatie, Iri- 
miterea lor și allors la mănăstiri în jară şi în Rusia, subi siraja ar- 
matei ruseşii, dar cu fntrelineres pe socoleala järil (vezi Sie dnit y- P 
171 si 255). Retras cu armatele rusesii in Basarabia, mitropolliul Oa- 
vriil păsioreşte aici in aceleaşi scopuri. Moare ia 1821 Mart 30, - ,Ro- 
min de origină, dusă educație şi servicii a fost Rus; toală viaja şi-a 
consacral-o în slujba bisericii şi statului rusesc“. Aşa îl caracteri- 
seară Ruşii care Lan sludia! aclivitatea. 

1 De abia la 1821 eparhia Chişinăului și Hotinului a fosi trecul& 
ca episcopie de clasa IT intre eparhille rusesti, socotindu-se după toele 
celelalte eparhii din aceasi clasă, fiind nouă (Lucrările societ, istoric. 
arh. Bisericești Basarabia, vol. IX, p. 17). 

2 Noua eparhie trecea Nistrul și mergea pănă la Bug, „căci a- 
ceastă adăsgire nu numai că ar perfeciouna eparhia aceania nouă, dar și 
peniru popoarele care o locuesc ar fi see bucurie, fiindcă şi cimpia 
Oceacovului, casi Basarabia, o locuesc Valahi, Greci, Bulgari și alle 
najli, lar Ruși sin! foarte palia". Regiunea dinire Nistru și Bug a fosi 
psc de eparhia de Kișinău la 1858, la înființarea eparhiei Cher- 
sonu 

3 Dintre funcționari dol scriitori peniru scrisul moldovenesc. 
Ibid., p. 5. 

4 Ibidem, D, 12 -13. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU -SUBT IMPERIUL RUS 165 
ES ON NISTRU -SUBT IMPERIUL RUS ` 


1 i . 
Prim A Gavriil ia înfiinţarea a fost cid- 


acel moldo P de da 

rip akere oa À n ap app oa ati, de meo Tu 

t o tipografie (ärä bani dela 
mo 


ne 
der R $ 
lil, manuale, gie 3 Toate aceste cărți au avut dela început-o 
ee şi răspindire 5 „în Basarabia, peste Nistru și peste 
rut“. 
Afară de aceasta Mitr 1 Gavriil a îngrijit de con- 
strucţii de biserici In Basarabia, pradată de războae; pe timpul 


lui s'au construit, 200 biserici pe lingă cele 749 existente. o 
Dar pe I toate acestea, mitropolitul Gavriil a îngrijit 
de pregătirea v clerici, deschizind la 31 lanuar 1813 se- 
minarul din C Scopul acestui aşezâmint era, pe lingă 
p tirea r, lor În vederea operel de stat a 
SCH primat a populaţiei. E E Mo Mo UE dela in- 
e a mioa Rusilor. pe timpu | era 
clos Tai di À d'avril scene acele dis Ronia coment ces 


dintre care erau Petre Ge, A 
fost rector la Socola (primul rector al semina din 
uău 1813—182:), Ivan Nestorovici (rector al seminarului Chişinău 
echt. Dimitrie Sulima, vicarul, Rodostat, mai tirziu pro- 
to 

e ~= insă elevii şi mediul înconjurător erau curat moldo- 


1 Ibidem, p. 74, E 

2 „Aproape lot clerul na stia limba rusească şi obicelurile admi- 
nistralive a bisericii rusesii ; de aceia mitropolitul que a lăsa! pe 
ba Prolgpop! linutali” (Lucrările soc. islor. arh. vol. V, p. 6, 
pariea Ii, 


3 iatr in calendo sii icoanele M Dom- 
„A iatrodus in + mei elt, KE à alcii 


gat 4 Murapainal Gavriil a i3 ! 'parie şi din personalul pentru corec 

vriil a fäcu D . 
tura Bibli:1 Moldo ti, edilolä la Petersburg. Cea arte n 
pré corecluria fou tăcută de Ipailante, Geh rentre și Arbimentri- 


tul Varlaam dela Dobrovă| cu un psali. Ibid., p. 339, 
5 Ibid., p. 363. 
6 Lucrările Socielăţii istorice arh. Basarabiei, vol. V, p. 40. 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


veneşti, toţi oamenii aceştia au trebuit să se supue lui: au în- 
vățat perfect romineşte, au scris şi tipărit lucrări în această 
limbă. Programele şi organizarea eran aceleaşi ca la seminariile 
din Rusia, deosebirea era că pe lingă cele trei limbi obligato- 
rii, ca, latina şi rusa, se preda şi limba romină. 
ntingentul elevilor era mic, majoritatea elevilor era de 
poata Nistru (aşa la 1828 din 54 erau 45 de peste Nistru). ! 
uocesele rusificării erau slabe: „la 1833 revizorul Sevortev 
constată : elevii foarte slab limba rusă“, Numărul ab- 
solvenţilor era şi el in genere mic: la 1833 In ultima clasă e- 
rau de abia 14, fiindcă majoritatea părăsea şcoala mai de vreme, 
ajungind preoţi şi fără a termina seminarul, numärol vacantelor 
fiind mare, Lucrurile se explică şi prin hrana şi fmbräcämin- 
tea ce H se dădea: „mulţi erau desculți şi desbräcati, astfel ca 
nu H se dădea voe să iasă în stradă, mulți erau trecuţi în cata- 
loage cu nota-—fugitivus*, 

Om deştept, cu mare cultură pentru timpurile sale, Ga- 
vriil a jucat un rol însemnat şi în treburile civile din Basarabia. 
EI am uvernator in oprirea emigrării țăranilor in Mol- 
dova, El stărula in sferele înalte dela Petersburg (corespon- 
denta cu Speranky, Galiţin) să mu fie „batjocoriți 
Moldovenii“, 2 arâtind că „în timpuri grele, cind 
in centrul Rusiei, Turcii la Dunăre şi t, cînd cu puterea ar- 
melor nu se putea opri emigrarea, căci—prin tratat cu Poarta— 
locuitorii erau Hiert să treacă unde vor”, prin încrederea pe 


poral, ca titlu de experiență, lasă legile locale şi trimite func- 
Honari de credinţă pentru a cerceta şi înlătura relele şi abuzu- 
rile (1816 April 1}*, 

Desigur că nu intervenţiile mitropolitului. Gavriil au de- 
terminat in mod hotärit politica ce s'a urmat, ei factori mult 
mai pema; totuşi stäruintele lui sint interesante, arâtind că 
rusofilul cel mal adevărat căuta în rusească 
pes de cultură naţională, stărula peniru această posi- 

SEN şi putea să înceapă să-şi dea seamă că Ruşii urmăresc 
altceva. 

Ne-am or mal muit asupra primei perloade din Cap bi- 
gericească a Basarabiei de sub Rugi, pentrucă ea este foarte 
insemnată, caracteristică gi plină de urmări. Din primele mo- 
mente se vede o contrazicere fundamentală: pe de o parte se 


i tipografie rominească, se răs c cărți moldove- 
neşti, se tac predia, sint evidente Pir gs jt dr religi- 


i Ibidem, vol. IX, p. 755, 
2 Stadnijky, p. 286, 287. 


MOLDOVA DINTRE PRUT şi NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 167 


de seminarii în ruseste, Il 


a Basarablei paralel: vom vedea mai departe 
tatea fiecărui episcop, predominenta unuia asupra altula și re- 
zultatele ciocni 


rii lor. 
Mit tului Gavriil Bănulescu Bodoni, singurul romina 
dia KL eg 1 care e Cirmuit (1812—1821) Basarabia, La 
suc t vicarul său—ar Dim Sulima. 


itrie upă ce 
a stat în imediata piere şi ajutor predecesorului său (din 
lulle 1811), zece ax mediul cu totul rominesc, el a Invätat 
limba şi, în activitatea sa (1521 — 1344) de episcop independent, 
s'a condus de normele şi statuările predecesorului său. „La 1822 
erau în Basarabia 31 protopopi si 1604 preoţi, din care numai 
zece aveau studii seminariale”. Majoritatea candidaţilor RE 


poate fi decit națională, dar în timp se 

Sn DD ein, Deeg dare în noi în: 
flintare mba fiind 

bisericească 


în cea mal mare doveni, trăind In sate moldo th, 
nu să-i oblig să vorbească în casă rusește, din cauza Îm- 
pr rilor acestei aşe şi din cauza drepturilor Inalt 


` t menține viața reli- 
limba moldovenească ntru a na 


SE (i Pi na 
în această limbă. 6 mitropolitul Gavriil, el o pe x 
eh ei PA AI in limita putinţii rugăciunile pe de 
rost e predici. N 

Pentru menţinerea bunei stări a preoțimii, a stăruit mult 
pe autoritățile: civile så se Înzestreze parohiile cu pämin- 
turi (li s'au dat din domeniile statului cîte geg éi 
Ohie în ținuturile Benderului si Akermanului, unde şi 
D s'au dat loturi de cite 30—40 deseatine). 


1 Dimitrie Sulima, Lucr. soc. islor, arh. biser., vol. V, p. 8. 
3 Ibidem, p. 10. 


4 Ibidem, p. p 
H Biogreful ‘lui serie că färanii din Volonlirorce (Bebe), tinutul 
Akermanulul, îl numesc ,molidorsa ban". 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


$ , din care pen- 
pen 
Soroca, Lomorovät şi Cărătura) şi 2 


uate de primii doi fundatori al 
rusesc din Basarabia, erau mai cu samă privitoare la 
sistemului rusesc de viață monaha 
locală monahală moldovenească e 
Dacă în aceste stăruințe erau numai co 
bisericesc si monahal, sau şi consider 
re, e greu de hotărit. In ce 
comune, s'a reuşit în mare măsur 
carea, cu toate numir 

nu s'a reugit de loc. 
pe predecesorul säv, 
uni pentru instituţiile biseri 
tedralele din Chişinăv, 
bine-inteles toate din 
sută din veniturile 
Subt succesorul lui Dimitrie, ar 
— 1858), om aspru, 
mine asupra tendințelor 
doveni, „pentrucă nu ştiau limb 
Ruși anume (Vasile 

D. Caminsky, A. 
Saviţky, etc.) Dar dacă 
profesori la seminar, mem 
la parohi! mari, în tirguri 
Pe din Rusia 


priveşte introducerea 
ă, dar în ce priveşte 
ştiutori de ruseșie, sau 


Dimitrie s'a ocupat gi de con- 
cești ` subt els'au construit ca- 
Akerman şi Hotin, 
format din 10 la 


hlepi ul Irinarh Popov 
rasificae încep să Née: 
religioasă. Protopopii mol- 
a rusească“, 2 au fost înlocuiți 
evici, Alex, Dubitkyi, 
ogosiovsky, Petritzky, 


Chilia, Izmail, Bender, 
sumele locale (capital 


bri ia consistoriu, prot opi 
sau la catedrală, se Si 


„—pentru funcţiile de simpli preoți parohiali 


intea autorităţilor superioare: 

episcopii Chersonului, 
să-mi trimită absolvenţi ai se 
rabla, dar n'a venit nic! unul 
mare parte din parohii este locuită de 


„m'am adresat în nenumărate rin- 
Cameniţei, Viadimirului, cerfnd 
minariilor pentru 


sint puţini şi nu fac pro- 


de 
grese, dacă din ei şi din cei cu mai puţină Invätätur nu vom 


cam}, 13) Celalea 
Coșelăuca (Coșula), 
Brestt 


+ 5) Réciule, 6) Tabara, 7) V şti. 
l istorice arh. Bisarabiei, vol. VI, p. 11-12. 


í 


face ite biseriel vor H închise şi vor mg" fară 


dascăl; și apoi după un stagiu de diacon—examen de reoție. 
Cum episcopia avea neva de 


TI 

giljată, a en + 
sa 

Ai kuns 3 sate, «i chiar la mitropolle: „Cind eu nu sînt în 


doveneşte Balgarilor. Este interesant că şi preoți ruși fac pre- 
dici în reegen (preot Malcenev). 
a rover ct 

reu: 
d şi 129 ot — diaconi 
dascăli şi alţi clerici: t916); Tarla 1855 din 34 i şi 971 
preoţi, 19 protopop! şi 149 į inar 
coni erau atunci 417 şi clerici 1898; iar la 1853 din 24 pro- 


sk se 

in acele biserici unde atunci se făcea în acea limbă. O 
Succesor iwi Irinarh a fost Antonie (Socotov, 1858—1871); 

deşi om cu fire blindá şi moale, a continuat aceiaşi po'itică. Bio- 

graful lgi serie: „In parohii curat moldoveneşti s'a introdus pe 

jumătate să se cetească şi să se cinte și ruseşie“;4 a reuşit si 

numească preoţi veniţi din Rusia. 5 


Ibidem, pag. 71. 
i Ibidem, Gë 25. in Chişinău păriniele Mergiuë. 
3 Ibidem, pag. 4. 
4 Ibidem, pag. 21. 
5 Ibidem, pag. 2:. 


170 VIAȚA ROMINRASCĂ 


Numărul preoţilor eu studii seminariale ruseşti a crescut; la 
1872 erau 338, 


O eră nouă de violentă şi rapidă rusificare are subt 
episcopul Pavel (Lebedev 1871—1882), „convins şi fierbinte pa- 
triot rus“, om deștept, activ şi „ira 7.3 Considerentele de 

, de cultură religioasă, subt administraţia lui au fost 
aruncate peste bord, deviza lui era „rusificare repede“. Bio- 
graful lui, cu o candoare superbă, ne : „Ep. Pavel a vă- 
zut situația foarte grea în care sint păstoriţii lui în insti- 


Caşi predecesorii, el a importat un număr insemnat de 
clerici şi funcționari ruşi pentru funcţii mai însemnate (Ponea- 
tovsky, Vasilevsky, Ciudeţky, Parhamaviei, Ganeţky, Consky 
Ivanov, Ruscinsky, Culciţky, Rodkevici, etc.).* 

In primul loc s'a ocupat de mănăstiri 18) pănă la dinsul 
aproape neatinse de rusificare. A supus unui con- 
trol mai riguros al protopopilor, A schimbat pe Stareti, mutin- 
dusi sau ndu-i din slujbe. A oprit alegerile igumenilor, 
f emul numirilor directe pentru motival că stat 
„cuiburi de ignoranță“, 4 Toate acestea pentrucă a întimpinat 
rezistență la introducerea limbii ruseşti şi a slujbei slavone in 
mănăstirile moldoveneşti, in special la 
bruga, unde— după aprecierea lul— călugării „sint de moravuri 
foarte grobiene, Indärätnici şi vrăjmaşi ai limbii ruseşti şi siuj- 
bei slavone“, 5 Cu toată rezistenţa intimpina 
facerea siranelor slavone, a obligat călugări să fnvete ru- 


seşte, a inființat pe socoteala mă şcoli primare rusești 
în mănăstiri, KS din învățătorii şi invăţătoarele numite la a- 


1 Ibidem, pag. 35. La 1872 episcopul Pare! le-a suprimat. 
2 Ibidem, pag. 95, rol. IX. 
3 Ibidem, pag. 276 - 277, vol. VII. 
+ Ibidem, p. 122, 

5 Ibidem, p. 27 


MOLDOVA DINTRE PRUT Şi NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 171 


cele şcoli, pe spionii săi. şcoli au fost te cu 
en re de ri (afară de Pee ie ce ne- 
învă scători ai ruseşti si vră instrucției 
ruseşti, Unii învăţători au fost primiţi de că Cu grave in- 
sulte. Pedepse date cäl şi i ) 


prit dezordinele şi calugării vräjmagi instrucției rusești privesc 
cu 


aceste scol iar alţii încep să se deprindă“, 
raportează episcopul Pavel, Sinodului rusesc la 1872 ; Dar 
pănă la 1878, cind a că mijloace de întreținerea şcolilor 
mănăstireşti din fo mânăstirilor tachinate, mau 
putut merge. 


Pentru a scăpa de preoţii moldoveni, Pavel a recurs la 
D ee sr yes À entre? eh că Z- VE în 
functie eo au t ca à ri de pa- 
roh!, 144 suta de gëeent iar 32 Lon 
tul. Din diaconi şi cintäreti 596 au rămas în serviciu, 1025 au 


tivare se aduce pentru cei r entul ameliorării stării 
clerului, iar pentru cei pe Ces că sint incapabili 
sau de „neincredere“, 

Cum crdinele Sinodului cereau ca la locurile de paroh să 
se numească din preoţii ajutori şi tupra-numerari, lar semina- 
riştii să nu se facă preoţi decit la virsta de 30 ani, Pavel, pen- 
iru a nu numi Moldoveni, a cerut şi obținut ca numirile să le 
tacă cum va crede că este mal folositor, bine-fnteles nu biseri- 
e, popen st Moldovenilor. 

iaconii 


tistelor lo bisericeşti pére Pavel tre. 
cun r lor religioase 
Pr = à de limba ok y 

In urma tuturor acestor măsuri, a reuşit în streit Pavel să 
impue „la 1872 ca toate registrele dela biserici, Intre care ac- 


In vederea viitoarelor generaţii Pavel a obligat 3 cle- 
rici să-şi înveţe copiii ruseşte sau să-i trimită de mici la 


a inväfa rusegte. A mărit 

şcoalei eparhiale de fete (cu fonduri din veniturile averilor mă- 
SS d a şcolilor spirituale din Chişinău şi Bălți (mutată 
a dine 


Pe lingă aceste şcoli a înfiinţat clase preparatoare pentru 
limba rusească ; dar „aceste toate nu vor da rezultate, dacă e- 
vai Care char Ga Tzi, Curt let aniisi; în gazde oldo- 
veni care, chiar dacă Ştiu, nu vorbesc ruseste*, „tă- 
cute deci internate“, 4 care s'au şi înființat, 


1 Ibidem, p 29. 
2 lbid., p. 97, 130 „chiar mulţi preoți, care silau ruseşie scriau 
în regisirele bisericeşti moldoveneste”, 
dem, p. 255-236. 
4 ibidem, p. 236, 


172 VIATA ROMINEASCA 


T afia moldo subi Pavel nu mai 
De abea s'au subt el citeva fn moldo 


Episcopului Pavel i-a fos! dat să prezideze la 1878 la noua 


răpire a Basarabiei, -cind pan Sebeco telegrafia aliatului 


creştinești câtră poporul rominesc, se adresa în predică la Bol- 
grad Bulgarilor: „Dispreţuiţi exemplul de nerecunoştință a ace- 
lora care plătesc cu ură adincă popo. 

săvirşite, pentru independența şi libertatea dăruite lor, pentro 
singele vărsat de poporul rusesc, pentru izbăvirea lor de jugul 
greu, pentru independența lor“. 

Faţă de clerul din Basarabia nou anexată, Pavel ia dinca- 
pul locului măsuri. Preoţii sint mutaţi şi înlocuiţi; li se pune 
obligaţia ca in doi ani să înveţe er pp Ar dori să-l reţină 
in Basarabia pe absolvenţii seminarului din Socola, „pentru a-i 
face să slujească operei ruseşti“ ; fn acest scop cantă să le des 
burse, să-i plaseze în ultimele clase ale seminarului din Chiginău. 
Pentru copiii clericilor din Basarabia nou anexată dispone să se 
facă toate avantagille, atit la şcolile eparhiale de bäeti, cit si 
la şcoala eparhială de fete. 

Om erem de activ, episcopul Pavel făcea dese inspecții 
prin parohiile Basarabiei. Rezultatul erau mutări si destituiri de 
clerici moldoveni, inchideri de biserici, etc.. 

Această activitate neobosită antiro minească, anticrestineascà, 
anticulturală şi antibisericească, i-a atras din partea sferelor ru- 
seşti multe laude și recompense, A fost inaintat arhiepiscop, 
decorat si făcut exarh al Gruziei, cu scop de a desfăşura şi a- 
colo politica de silnică rusificare. S'a intimplat insă că acolo 
a trezit o violentă protestare. Unul din credincioşii lui rusiti- 
catori (fost inspector la seminarul din Chişinău), protopopul Ciu- 
defky, rector al seminarului din Tiflis, a fost omorit. Guvernul 
rusesc a fost silit să-l retragă pe Pavel la Cazan. 

Dacă anume cercuri şi sfere H lăudau pe episcopul Pavel 
pentru activitatea lui in Basarabia, a fost multă lume care a 
protestal, „Presa străină ! din Leipzig şi Berlin, e presa 
rusească, s'a făcut ecoul acestor protestări. Gazeta „Orientul“ 
a lui N. Dornova arăta că episcopul Pavel a inchis 340 de bi- 
seriei în Basarabia, Gazeta „Besarabeţ* din Chişinău seria: 
„ Moldovenii au fost opriţi să se roage lui Dumnezeu în limba lor; 
ei nu se mai duc la biserică. Ce era de făcut? S'au inchis 
340 de biserici." 

După o activitate aşa de furtunoasă şi vioientă, succesorii 
episcopului Pavel, Sergie (Leapidevsky 1882—1891), 
Isaakil (Polojensky 1831 —1832), Neofit (N:vodclcov 1892—1898) 
au s'au distins Aen nimica. Au căutat să mentie achiziţiile de 
rusiticare a lui Pavel, fără să ia măsuri nou aici pentra cultura 
religioasă a Moldovenilor, nici pentra prigoniri nouă. 


1 Ibidem, pag 275. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ȘI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 13 


"omineasch a fost închisă de episcopul Serghie. 
„Vă subt ar Pavel nu s'au mai tipărit cărți 
avînd în vedere că peste tot în bisericile eparhiei 


; iar materialul să se 
fntrebuinteze ` d hotärirea autoritätilor eparhiale locale". 


| "au reuşit din opunerii episcopului Serghie, 
es es se ren de autorităţile civile pentru 
funcționarea ei- Astfel că mânăstirea tru ani (1887) a 
fost silită să vindă materialele, tipo lui Şliomovici din Chi- 


CA 
ep Sibt episc Neofit la 1693 s'a deschis şcoala spirita- 
ală de clerici la Izmall, în vederea rusificării mai intense acle- 
ricilor de pe malul Dunării şi gurile Prutului. 

Episcopul lacov 2 (Peatniţky 1898—1904), care a urmat, 
ocupat de propaganda creştinească, luptind Impotriva sectanţi- 
lor, a crezut că lucrurile în eparhia Basarabiei, aşa cum au mers 
su bt predecesorii săi, nu pot râmine. 

Trecuse £8 ani de rusificare bisericească, 20 de ani dela 
inceputul rusificärii violente şi anticreştineşti a Iul Pavel Lebe- 
dev şi = ani ES E În purs oa n EE 
neşti. Toţi cler preo vă şi ruseste ` r prin mă- 
năstiri se mai găseau câlugări fără ştiințā de carte rusească, şi 
iată că din nou reapar Moldovenii, socotiți ca dispârați, 4 
in masa rusească, Aparentele ingelau, opera atitor stäruir şi 
sacriticii din partea atitor episcopi deştepţi, energici şi munci- 
tori, a alitor prinți ga ai bisericii ruseşti, Incepe să se nà- 
rue. Rezistența Moldovenilor i-a învins. Episcopul Pavel a no- 
tat odată dar n'a băgat În seamă un fapt însemnat. El scrie: 
„Preotul N, de 37 ani este din absolvenți ai seminarului, dar 
s'a sâibătăcit într'atita în parohia lui moldovenească, cå deja 
vorbeşte prost ruseşte”.a Celace numea Pavel sâibătăcire, a- 
dică dezvâţarea de limba rusească, întoarcerea repede și adese- 
ori a clerului, învăţat în şcolile ruseşti, de îndată ce intrau În 
legătură cu satele moldovenești, la moldovenism—era un feno- 
men permanent, care se exercita şi asupra preoților, ruşi chiar. 

Acest factor al rezistenți Moldovenilor care produceau 
„Sălbităcirea“, ca să intrebuințăm termenul episcopului Pavel, 
pentru fenomenul de moldovenizare a clerului de câtră popor, 

1 Vol. |, pag. 7-10. 

2 ,Eplscopel, care stătea în fruntea Basarabiei în anul 1905, era 
un obisauil funcționar al ministerului cultelor, care nu arca, cum mi 
se păree, nici caliläfile necesare unul paslor de sullete şi propovădul: 
lor al Evangheliei“, Urusov, pag. 175. 

3 Vol. VIL pag. 138. 


174 VIATA_ROMINEASCA 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 175 


nău. Cu mare solemnitate D 20 Octombre 1 0h pe + 
a doi episcopi ruși, Dën şi Arcadie, a guverna l Hartt- 
noua 


se datorește începutul unei noi epoci. La 23 Mart 1900 Kë 
iceasc moldovenească 
id doi 


v se adresează câträ Sf. Sinod rusesc cu raportul No. 
spunind ` „În multe parohii din Basarabia populaţia ortodoxă 
este compusă mai cu seamă, iar adeseori chiar exclusiv, din Mol- 
doveni, care știu numai limba moldovenească și nu înțeleg de 
doc nia siavă bisericească şi eq v arma sr en Geet bain cattail ON pi 
vorbită. Literatura rusească religioa > orma de foi ro- Baţiona părți 
A e manifestatiile din întreaga Rusle, 


ri este cu totul inacce tru această populaţie. Dar re 
y Moldovenii sint setosi de tavätiturs rel ` į- Cind unda revo i a scăzut in urma represillor vio- 
nească po mingiere prin cuvint tipărit. Nevoia de ti- lente, dar şi a oarecăror concesiuni Dumei, 


oarecare libertate a presei, a întrunirilor, a formării de 
ernul rus, fngri iel ge parea națională și Ces biotricenată 
pre à itm ai pe episcopul m! (Ciceagov 1908, 
fost onel 

„La numirea mea In Chişinău, scrie Serafim in raportul său 
către procurorul Sinodului (1910), Luchianov, mi s'a indicat ten- 
dinta existentă în clerul moldovenesc spre ratism şi anto- 
cetalie a bisericii une n precum şi rea naţională 
din Basarabia, manifestate dorința preo de atace ser- 
viciul religios pe limba lor, prin traducerea cărţilor 
şti şi a manualelor în limba moldovenească, prin editarea revis- 
tel bisericeşti moldoveneşti, prin formarea cintărilor biseri:eşti 
in moldoveneste e în predarea în şcolile parohiale şi in şcolile 
spirituale a limbii moldoveneşti”. 

„Partidul Moldovofililor din Basarabia este compus numai 
din 15—20 preoţi, dar spre părere de rău dincei mai talentaţi, 
puternici, muncitori, cu influență în eparhie, Drept capi tre- 
buesc socotiți acei Moldoveni ai noștri, care trăesc și slujesc 
în Rominia, fiindcă acolo ei au făcut studiile superioare. Bi 
aa plecat mulți, au rămas acolo şi chiar au devenit e 
ni romini, Aceştia sînt cei mat râi vrâjmași ai noştri”. 2 

„Lupt conira partidului separatist, care tinde să înveţe pe 
Moldoveni limba cultă rominească“, 3 

„Minoritatea preoților, cetind literatura modernă civilă şi 
religioasă, s'a rătăcit şi a înclinat spre moldovofili*, 

„La Inceputul revoluției din 1905, Ovreli cu ajutorul pri- 
etinilor lor din Rominia au încercat să creieze „separatism În 
populaţia Basarabiei şi tendințe de unificare cu Moldovenii din 


ó venești 
tipărite peste graniță în Rominia. Dar limba acelor edituri în- 
tru citva se deosebeşte de limba vorbită de Moldovenii din Ba- 
sarabia, şi apoi sint tipărite cu litere latine, inaccesibile sau 

ibile pentru ştiutorii de carte de aici“. 
el fiind, acum Moldovenii sint lipsiți de putinţa de 
a-și satisface nevoile religioase“, 

Pe baza acestor considerente, el cere voe ca Frăția Naş- 
terii lui Hristos să aibă voe să editeze cărţi, broşuri şi foi cu 
conţinut religios şi moral, in moldoven e, tipărite cu litere 
cirilice, cu text paralel rusese fără. se Ì cu a- 
ceasta preoţii C. Popovici şi M. Ceakir. Sinodul permite. Ti- 
parul bisericesc moldovenesc reînvie în 1900. Ideia trezită nu 


pentru serviciul religios. Noul episcop al Geier Ke 
(Sincovsky 1904—1908), în urma stäruintelor Moldovenilor, in- 
tervine la Sinod din nou în 1905 şi Sinodul admite a se tipări 
Evanghelie, psaltire şi altele, 

Dar in răstimp lucrurile în Rusia se schimbase. După răz- 
boiul japonez urmă revoluția, pentru stingerea căreia s'a re- 
curs şi la concesii, prie erau aprinse. Toate chestiile, gi po- 
litice şi naţionale, zbuciumau lumea. Nu este de mirare deci 
nici permisia Sinodului, nici faptul că adunătea reprezentanți- 
lor (Siezd) preoțimii din Basarabia in Noembre 1905, discutind 
chestia apropierii intre preoțime şi popor, şi a ridicării nivelu- 
lui cultural şi moral al Pästorifilor, a hotărit înființarea unei 
Upogratil 1 eparhiale tru cărţi bisericegti, broşuri şi foi în 
limba moldovenească. În acest scop a fixat o comisie» de sit- 
dii şi realizări şi a dat şi mijloacele, localul, etc. Ep ul 
Vladimir a aprobat, Mănăstirile şi hiile au dat ajutor bä- 
nesc, s'au adunat donații. Călugării şi fraţii mânăstirii Do- 
bruşa („acea groblană şi indărătnică şi vrăjmaşă ai limbii fü- 
sejti şi slujbei slavone“, cum zicea Pavel), în cap cu starețul Ar- 
himandritul Profire, dărueşte şi local pentru tipografie la Chisi- 


1 Intro scrisoare n lui N. N Durnovo din 21 lan. 1909 (se află 
în arhiva d-lui P, Gore, cărula i-a fost adresat si in care îl muljumeste 
de comaunicările făcute), găsim : „Prea sfinjiiul Seralim esie un ne- 
mernie în loală accepţia cuvintalui si ua vrăjmaş al neamului romă: 
nesc:el l-a doborii pe episcopul Vladimir. La 1877 edite pe cimpul de 
războiu o loae volaniă; până a fi preol irota cu apă ehloară femei 
psihopale, dela care lua cite 3 10 ruble şi mal mult; are trei fiice și 
un capilòl de 250 mit ruble”. 

2 Ibidem 34-55 din 1912 pag. 995 

5 Jarnnlol Eparh. Chişinău No. 42 anu! 1912 pag, 1792. 


1 Curs de limbă moldovenească lep. Seminar ; la şcoala spiriiuală 
de fete, la care a lost numit Gr, Constantinescu (din regat). 

2 Arhim. Gurie, C, Popovici, A. Istrati, M. Plămădeală, M. 
Ceskir, A. Baltagă, 


176 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Rominia, chiar au inceput să se editeze în Chişinău gazeta lor ; 
dar toale aceste au fost repede oprite de administraţie“. 
~- „Moldavofilismul are În Basarabia oarecare putere prec- 
cum şi bază, dar nu urmăreşte ,separatismul“ popular sau 
bisericesc, Provine el din frica de a-şi pierde limba și cintarea, 
şi al doilea din conştiinţa preoților că poporul încă nu ştie de 
loc limba rusească; şcolile au dat un procent neînsemnat de 
stiutori de carte “rusească; masa principală a po, ei nu 
înțelege limba rusească bisericească. De aceia cînd ba se 
pe slavonește, moldovenii stăteau în biserică netnțelegind. 
iar apoi au început să se dezvefe de a merge la biserică şi 
Insfirsit s'au oprit cu totul în dezvoltarea religioasă, au în- 
cepat să cadă mai mult în vicii şi superstiții“, 1 

Se ințelege bine din cele de mal sus, în ce sens s'a des- 
fägurat activitatea episcopului Serafim. 

A scos pe unii ,separatisti din locuri, pe alţii i-a mutat 
său scos din eparhie: s'a apucat de tipografia dovenească, 
a desfiinţat comitetul de conducere şi a hotărit că numirile le 
face el, cãutind să reducă ativitatea ei moldovenească, subt 
pretext că o pune pe baze comerciale. 

Pentru rusificare a înliinţat vicariatul din Izmall » (şi o 
mănăstire acolo). „Până acum in această parte spälatä de 
Dunăre, s'a făcut puțin pentru unirea ei la spiritul pravoslav- 
nic rusesc si la cultura rusă; mă bizui pe talentele tale, pe 
tinerefa ta, te chem nu numai la mari sfortäri, dar si la activita- 
te de sacrificiu de patriot sus“ 3, spune Serafim vicarului, pe 
care e numit, 

entru a supune pe preoţi, opreşte alegeea protopopi- 
lor, stabilind ca principiu dreptul său de a-i gr atatia 
dreptul său de a controla și dispune de veniturile eparhiale. Cu 
sd rezistențe, polemici şi scandaluri ii supune complect pe 
preoţi. 
Faţă de mănăstiri Episcopul Serafim tive să le amintea- 
scă: ,Mänästirile moldoveneşti să nu uite că Basarabia si po- 
porul moldovenesc sint påmint şi populaţie de guvernämint ru- 
sest. De aceia trebue să urmărească scopurile statului şi uni- 
ficarea popoarelor prin limba rusească“. 

Pentru o mai penis legătură cu Rusia, aducea de acolo 
diferite icoane de sfinți ruşi (Ana Caginscaia, Serafim Sarot- 
sky) cu moaşte in ele şi le dăruia catedralelor din Chitai, 
Hotin, Izmail, mânăstirilor Curky, Calaragov:a, Suruceni Do- 
bruşa, Japca, Tigänesti, stabilind că cu aceste icoana de sfinți 
ruşi, să se facă primăvara și toamna procesiuni prin sate; re- 
zugrăvește catedrala cu sfinți ruşi ; construeşte un mare palat 
eparhial cu banii mânăstirii Hirjauca, in stil quasi-rusesc. 

Patriot rus fierbinte, fire violentă, activă şi energică, Sera- 


1 Jurnalul Eparh. Chişinău No. 34—55 anul 1921 pag. (95 - 997, 
2 întreținut din fondurile mănăstirilor din Basarabia. 
3 Vol. VII pag. 50, 


f 
MOLDOVA DINTRE PRUT SI NISTRU RUS 177 
fim nu se activitatea arătată, ei 
cea gi plic pn E 
avea o frică groaznică de revoluție, 
la o Întrevedea şi viitor, 
s aţa cum înțelegea. El credea că retaviin 
ta ortodoxä, subt conducerea pre / 


stäpiniti de episcopi, va r să previe revol VW 
preoțimea basarabeană ar Ge rugurile revoluţiei, ar fi 
Ee eege fatà de opera de re- 
y ere a vietei parohiale' . 1 
„lubiţilor, am trăit patru ani grozăviile născute din libertăţi, cu 
zeci de mii de morminte, cu temple pingärite şi prădate în guve- 
nămintele centrale; ele rămin munumente de crimă şi sacrile- 
iu, cu icoane sparte, cu sate imbätate pănă la unul, cu conace 
cute praf şi pulbere“, 2 
- Reactionar, patriot, mai mult rus decit creștin, + gr ar 
Serafim se pune în capul partidului adeväratilor Ruşi Ba- 
sarabia, Le procură mijloace, asistă şi le binecuvintează ser- 
bările lor, atrage pe preoţi In acest partid (Ceacir, Ciolan, 
Guma), discursuri, cutreerind în lung şi în lat, de mai multe 
ori, Intreaga Basarabie, participă In mod activ la alegeri fn 
Dumă şi pe această cale întroduce şi mai mult dezbinarea şi 
între i şi între popor şi neamurile din Basarabia. . 
Subt lui Serafim a pornit in țărănimea moldove- 
nească din rabia o mişcare religioasă foarte însemnată, cu- 
noscută sub numele de (innochentievscina) „mişcarea lui Inno- 
chentie”, „mişcarea din Balta“. 
mişcare a speriat pe Serafim. Pentru a o com- 
bate a pus In mişcare poliţia şi pe clerici. A lost silit să pue 
să se facă propagandă In moldoveneşte; a trebuit să pue să 
se traducă şi să setipărească predici chiar fäcute de el in mol- 
dovenegte, a dat ordin ca în sate moldovenești să se facă slujba 
şi predicile moldoveneşte. Tinea insă să declare şi să ordone 
să se tipărească in limba locală, cu litere rusești, cu ortogra- 
fie slavă, in lipsă, cu cuvinte ru:eşti, nu cumva să se romani- 
zeze limba moldovenească, Serafim este primul care fâră să 
ştie limba, a susținut că există două limbi cu totul deosebite— 
cea de peste Prut rominească şi ce din Basarabia— limbă a- 
parte, care trebuegte ferită de romanizare; idee susținută pe 
urma lui şi astăzi de alții cu aceleaşi intenţii. 
Urmaşii lui Serafim Platon și Anastasie n'au Introdus 
nimic nou În administraţia bisericească a Basarabiei. 
Un singur fapt insemnat şi fără precedent s'a produs ta 
1916 subt Anastasie. Cu ocazia războiului mondial, utilizind 
starea extraordinară, Moldovenii au fos! expropiati de două mänäs- 


1 Ibidem, pag. 101 
2 Ibidem, pag. 137. 


tiri vechi moldove : Japca şi Cas Soroca 

Aceste mănăstiri au st golite de călugări mo re i 3 

fost distribuiţi la alte iri, lar în À Le G ; 

au fost « r re tros " 
Podolia, iar ia căi He rusoaice din d ` 


Astiel—intr'o sută de ani—la inceput de 
pa sii i i: Mer ratie is 
ef, prin înaintă 
mare parte a clerului din Basarabia sie Wa de % ee 
din care egise şi care îl hrănea. ` Clerul a rămas pentru 
a devenii, cum zice d. M. Palèologue, caşi clerul din Rusia: „une 
Geen de gendarmerie, doubiant la gendarmerie militaire" 2 
Loos pentru viaţa lui sufletească nu mai avea conducători 
zăcea în întuneric din ce în ce mai adiac. De aici 
eri d ultimii ani din partea unor episcopi ruşi şi a 
rac naiona. mania a nafionalistilor de a se reveni la cultura 
ntele lui Napoleon: „un archevê aussi 
À Le (a de police“ + s'au putut aplica emie SÉ e 
ete a Oral poate Ar us pret 
groaznică de intunecime a fost- dusă fur pen des SE 
S punct de vedere religios, este că însuși Serafim, episcopul 
sarabiei-—unul din tipurile de “archevêque prefet de police“ 
—S'a îngrozit şi a fos! silit să admită măcar puţină umiak. reli- 
ee aa , deşi nu de frica intunericului ci de acea a re- 


Teatrul englez de ultima oră 


Gordon Craig, ete. 


visâtor 
Intäla oară or de uscaturi, best de furtuni gi mare, beat 
mai ales de vrere şi îndemn, sincer pănă la ridicul, Intonștient 
până la crimă, toată această exultantă uă e în tragi“ şi 
eroi-comicul shakespearean. Îmbinarea veşnică de sublim şi gro- 
tesc, ce e marele Will decit atita ? Expansivitatea lui genial 
puerilă e virsta de 18 ani a omenirii surprinsă în poporul 


Cu Ben Jonson, Beaumont şi Fletcher și epigoni ca Ma- 
ssinger, Middieton, Ford, dr pes al în Anglia lui 
ob {i în sterilitate şi i 

tul critic îşi face chiar apariţia. inţelegem deci. 

turi de puritanismul care avea să triumfe în gloata de 

„blokheads* a impunătorului Cromwell, verva şi voia bună dis- 

par de pe scenă. Si fără acestea ce se poale face? Teatrele în- 

chise după 1643 şi, odată stirpite companiile de actori ce fä- 

cuse odinioară deliciul distrat dela râutăţi al lui Richard III şi 

VIII, —biblia cînta up ër peste o Anglia mormintalä. Căci 

SE E D Go apra ft 

m eu purita- 

nilor profesionişti, Aceasta dă De mb a lui William Da- 


Dr. P. Cazacu 


— 

minene A ` ce cauză anii, doriad s'o .rusifice®, o seriu şi roe 
a le d 

Honden ui iat, pendant Le grande guerre, Pere de Dear 

em. 


180 VIAŢA ROMINEASCA 
TA, oi O 


venant de a Le mut Ochil lor o operă care de fapt era o 
piesă risipită prin partituri orchestrale. Cu Restauraţia Ini Ca- 
rol I Stuartul, teatrele se redeschid şi, dela 1660 până la ca- 
pătul veacului, reacţia libertina invadează, moda franceză triumtă 
şi nimeni nu mai pretinde că „reprezentațiile sint păcătueinice, 
păgine, desfrinoase şi nedumnezeeşti“—fiindeă la 163: faimosul 
„bici al histrionilor*, Willian Prynne, fusese de acelaşi părere 
şi se alesese cu urechile tăiate, în legea singeros licentioasä a 
primului Stuart, Aproape un întreg secol de acum înainte, de 
vin băut la sinii actritelor şi curtezanelor, la curte şi prin cu- 
lise, de Carol Il şi de tinerimea cu trinitatea cea mai scandaloasă 
de pe lume : a uritului dar sclipitorului Lord Wilmot Rochester, 
inteligentului Sir Charles Sediey şi magniticului Villiers Duce 
de Buckingham. 

„Orange Comedy" e o reabilitare a spiritului în literatură 
şi a acuratetei in viaţă, patronate er: n Revoluţia dela 1683 de 
sobra Casă de Orania. Ultimii a ai secolulul 17 şi în- 
ceputul secolului 18 sint triumtul comediei de moravuri, cea mai 

teetoare epocă a comediei engleze dela Shakespeare. Cu 
Dryden în apus de soare şi elevul mult superior William Con- 
greve, cu Vanbrugh şi animatul Farguhar, această comedie se 
redă secolului 18 care, cu o societate prozaică, greoae caşi 
Easa de Hanovra, şi Intlia oară burgheză, plinge fictiv In 
„comedia lăcrămoasă“ a vremii, Sheridan şi sint o 
reacție vioae de sfirşit de Veac; romantismul soseşte, iubitor 
de lirica traiului în sine. Scena se deşartă. Oscar Wilde, numai 
tirziu, mai izbuteşte în comedia de moravuri,—pe care nu lea- 
vea. Cei care le aveau, ca Sir Arthur Pinero, erau atingi de 
sterilitatea pedantă a epocei victoriene; Ca o reacție la aceasta, 
avea numai să triumfe profanatorul Bernard Shaw. 

Dar şi realismul lui adesea de hirție de tapetat avea să 
lase liberi, în casa dramei, păreţii izbiți cu lumină de mina 
magică a lui Edward Gordon Craig. 


Povestea acestui Luter al comediei e aceia a reformei tea- 
trului modern, pe care—cu acele främintäri din adinc şi elemen- 
tare aserțiuni de rasă-—neamul englez a aruncat-o ca un val pe 
fața Europei. 

O revoluţie nu numai a scindurii: a acelui frumos care o 
face viață. Tot ce se vede azi în această a doua viaţă care 
se desfaşură pe scenele europene şi americane e, o pă- 
fere din fericire... nu numai a noastră—de multe ori chiar 
franceză— Craig. 


Băiat cu soţul de al doilea al Elenei Terry, mare parte- 
neră a marelui Irving, a debutat la 17 ani În trupa acestuia în 
1889, ereind pe rind Hamlet, Romeo, Mercutio, Macbeth. Dar 
nu aceasta țotuşi avea să-l ocupe. Desenator de geniu, vizio- 


TEATRUL ENGLEZ DE ULTIMA ORĂ 181 


nar al rampei şi plin, atavie, de patima culisei, a început să 
pună pe fixeze în gh teatru al nlmănuia. 
poetei ra EN re a rel 


maestrului Giovani 
triumful pompierismului, care nici azi nu și-a cedat—fn Anglia 
ma! ales—toate coiturile. 


trebue distrugem,—actorul şi actriței (şi autorul ar 
km Craie) eet să acră toi ar E! fac arta Im- 


In locul teatrului realist, aşadar un teatru i 


deal. 
Craig reforma montind şi s:riind, pamtle- 
kr md in birt. el n'a găsit un preventiv mai pu- 


ternic decit pe Ibsen. Craig l-a scos din granite şi de atunci 
Ibsen Eu 


ropel. 
Alături de „Vikings“ nu s'a sfiit să pe Musset cu 
„On ne badine get l'amour”, care e dealifel debutul lui 


man şi „Much ado about nothing“ toate plese de delicat in- 
teriorism la care geniul lui işi incerca fineţa şi originalitatea. 
Curind după piesa din urmă—dr. Brahm, dela Lessing 
Theatre din Berlin, îl potteşte în Germania unde îndrăznește 
să se prezinte cu ES din veacul al 17-lea a Deer: 
"pe cind la invitația altui f unde 
cu „The Tempest“, „Macbeth“, „Caesar and + Toate 
producţiile însemnau o revoluţie, şi Si işi retrâgea piesa saw 
o impunea întreagă. Chemat în Italia, O „Electră“ memora- 
bilă Eleonorei Duse şi desemnează costumează complet la 
Teatrul Pergola, tot pentru dinsa, ,Rosmersholm*, Trebue să 
insă Florența ca să creeze la Deuiches Theater 
„King Lear“, „Orestiada“ şi apoi „Oedipul* din versiunea lui 
Hoffmansthal. 
la Florenţa fondează cea mai frumoasă şi sub- 
dente o pe care teatrul a avut-o vreodată, The Mask, 
unde în curs de șase ani de zile şi, ca o reluare a genului pe care 
îl lansase incă din 1898 The dă toate ideile şi creiază 


"Amboise la Tartarin, actori dă modele de scene tipice, 
SEN şi tae in lemn, face şi vignete ; şi, în essai- 
uri care transpun incisia in vervă necruțătoare, loveşte în rea- 
bemol lui EE Migal. 

Anglia începe să-l recunoască, dar directorii Teatrului 
Artă din Moscova îl cer. In 1911 „Hamlet* se hărăzea SR 
unei serii de 100 de reprezentații, In același an În care Lor 


182 VIATA ROMINEASCA 


Howard de Walden îi punea în mr aa bani la dispoziţie pentru 
es ys are a teatrului care ră demult în propăvă- 
P mpr 
Pe arena Goldoni din Florenţa a socotit-o ca cea mai potrivită 
şi, alături de ea, Școala şi Atelierul aveau să corespundă scopu- 
lui său m lu. Numai războiul le-a putut Dacă ou 
ne inşelăm, ele au fost reluate. In orice caz, e Şcolii 
şi Arenei, cu desenuri și descripţii amânunţite—care au servit 
dealtfel si datelor de —alituri de revistele numite, de pam- 
flete şi cărți la care m acum şi pe deasupra tuturor e 
zițiile şi producţiile cu care Craig a semănat Europa, sint Ga- 
trul modern realizat de un om si dus mai departe de discipoli. 
Cei dintăiu au fost Germanii: Brahm şi Fuchs (Munich) şi pro- 


fesorul Max Reinhardt, care totuşi e un Craig exterior mai- 


mult, marele Stanislavski din Moscova, cu alţi Ruși rari in 
fronte cu dr. Baltruschaitis, şi grupe întregi de artişti sau me- 
Salvin, Ne Dese tale lu 

y anda, Olanda, nia ran 
Sarei Bernhardt vr? lui Rouche, unite toate an i ug 
mitet international. 

Antoine nu va H luat ideia teatrului liber dela Arena Gol- 
doni a lui Craig şi „intoarcerea la Greci“ a Eleonorei Duse. 
Cu asentimentul discipolilor lui ferve spune Însă că 
nici n'a dat-o. lar cit privește admirabilul Copeau*, —ii 
vom vedea atelierul şi doctrina mai jos,—la care dacă tenacele 

al scenei a adăogat ceva—e, în spiritul ei dominant, 


un pat de campanie: „il n'y-a pas de sincérité Sans maîtrise.” 
Nu Mindeă Craig n'ar fi el eg bg exemplu de bärbätie, 
el aceasta. 


Care e precis, în acest angrenaj, reforma lui Gordon 


Craig ? 
E o reformă quadrupiă: a poeziei dramatice, a scenel cu 
toate accesoriile ef, a publicului (mai Puțin mustrat insă decit 
de Copeau) şi, mai ales, a actorului, 
„Imitația e blestemul lui Aristot asupra literaturii”, Ea 
trebue scoasă din joc. Totul (în teatru) e creaţie, ca în poezie. 
Alţii pot veni să copieze. Dar pănă la creaţie, nu s'a t încă 


pm E o puternică impresie de puteri nevăzute 
„Nu simplă fotografioară e Rebea West : chipul vieţii—care 


ne 
" ŞI tol așa Francezii din urmă: ' Hiplul li, Bet 
Chimère” si Zu cu si său Ku a Lo al et nef al 


TEATRUL ENOLEZ DE ULTIMA ORĂ 183 


Infrigurat. Acel ce se gătese să servească lui Ibsen, 
trebue ad "sA se apropie de opera în, a on Tore. 


spuse acum 20 de ani sint nouă şi azi pentru acei ce 
vor fi asistat la un Tesman, redus—subt pretexte de co- 
loare locală şi pitoresc al căminului—la figura unui funcționar 
de percepţie, o Hedda Gabler—Carmen mr me la tehnica pis- 
că aie Noră, stenografä „in spe" sau Peer Gynt —haimana 
care are ceva cu oamenilor... 

„Realismul s'a dovedit demult ca un josnic mod dea face 
aluzii la lucruri ale vieţii şi ale morfel, subiecte favorite ale 

- Realismul e cligeu, arta—o revelație“. 

„Să facem bine să ne lăsăm bunul simţ în antreu, cu um- 
brelele şi pălăriile : Avem nevoe de simţurile noastre înalte, 
arme zer e de veţi în faţă, in hi de ici 

„Aşa dar ce a nt prin urec ac, n 
prin binoclu... EE ` în Ibsen intilni 


ca să devie neînsemnat şi meschin. Aşadar la o parte cu ma- 
nia fot ficä. Så ne aducem aminte că au fost pe artişti”. 
pr en „pater noster“ două eut Cul te 
crez antic. ra a G 
toarcerea la idealul elen ce fes din teatru arta completă, 
la care Wagner va fi dintre moderni cel dintălu, întrun fel, care 


să se intoarcă, entru Craig,—aşa cum o afirma în | nu- 
măr al Măştei,—mal precis: raliarea teatrului cu cele trei surori, 
ictura şi pantomina, gi Fr ar 


reprezentații nu va mal fi un tea- 
tru, ci o „catedrală catolică în care se va juca misterul“. 
Nu trebue să pin pie teatrul acesta al = 
ü poetu 
irlandez William Butler Yeats, cu care dealtfel dinsul s'a intil- 
a teatrului 


i 


alt pela 1910 în Dublin, ajutindu-l la întemelerea ir- 
re an cele „Patru piese" şi recomandindu-le. 
Piesele „pentru şi dansatori“, cum şi le n e Yeats 
pr =. care am putut chiar vedea una peo scenă engleză * 


— la convertirea teatrului {n° muzică. După cum spune po- 
etul în prefața celor „patru piesa pentru un teatru irlandez“ 
publicate în 1913, e rm ecată să se creadă că altceva dech 
lirism e drama toată. 


Marii eroi trăesc pe scenă ca atare numai. Comedia cel 
mult ca un al inconştientelor din noi poate rămine în afara 
pasiunilor. de „passionless“, de plidä, sint näzdräväniile lui 


* Ca‘hloen ni Houlihan, unde intr'o atmosferā de fataliiaie, o les 
met-lrlanda, Destinul ? atrage la moarte un linir. 


184 VIATA ROMINEASCA 
ee nn EE 


Pulverizarea aceasta de eclipsă lunară, peste doctrina vi- 
gaross a unui tehnician atit de complet sigur ca Gordon 
raig, nu e chiar viziunea dramatică a aceluia care e departe 
de a face din teatrul lui impărecherea abstractă Subt o cupolă 
de cristal a unui efeb selenar cu baiadera estatică. “a fn- 
telege poezia lucrurilor, dar o vrea pe aceia a a n 
atunci, caşi dansul, sculptura şi pictura, dinsul le 
mijloace de expresie, nu ca esențe vitale. Nu e vorba de nici o 
substituire—de fortificare numai! a expresiei dramatice, pentrucă 
numai intr'o astfel de formă potențată şi mărită se 


ea fusăşia cuvîntului mai categoric al lui Novalis: „Simţul poe- 
tic are o strinsă înrudire cu simţul protetic, cu simţul religios şi 
cu delirul in general“. 

Craig visează pur şi Simplu un teatru şi In el transpune- 
rea cu toate mijloacele antice, fecundate însă de vizionarismul 
şi animismul modern, In maximul de simplitate şi minimul de 
convenţie, a vieţii totale. 

Vom înțelege aceasta mai bine ciad vom ajunge la chiar 
realizarea în mina lui Craig a axpresiei sale dramatice, şi a 
acelor mijloace al căror centru e actorul, 

Până la el, Craig a vrut să libereze mal intăiu scena. A 
înlăturat atunci decorul. Invenţia „scenei din paravane“ e a 
lui Craig. A aplicat-o în Dublinul lui Yeats: „scena unică“ gi 
„Zidul fix“ al Jui Copeau sint dela Craig. In desenuri adunate 
în colecţia „Cătră un nou teatru“ dE permet de modele de 


—pentru ges mondiale, Se poate vedea acolo scena vräji- 
toarelor din Macbeth, un zid cAträ mijlocul scenei, îm o 
cu ajutorul unei lumini subpämintesti în trei unghiuri de- răs- 
pintie macabră. Nu e drum, nu e luminiş de pădure, e fntilni- 


luminări subite, cu o linie care cade oblic sau o umbră ghe- 
multă, episoadele mari ale vieții sint acolo, cu noi ingine fa 
cuegte. 


Un alt desen așează pe aceiaşi scenă în clteva linii, dar 
rin admirabil joc de planuri, un palat, o tavernă si o scară. 
„Scena colectivă“, realizată războiu cu fast ingenios 
câtre Gemier in „Faust“ şi „Les Caprices de Marianne“, 


"P, Bourget, „Essais de Psychologie contemporaine". 


TEATRUL ENGLEZ DE ULTIMA ORA 


À “Viniile lui g e a asculta o liturghie de 
Palestrina“.  Virtaos al spațiului, în minile lui acesta a de- 
venit „o expresie vie ca o față omenească“, 

Al treilea punct din reforma lui Craig e ridicarea publi- 
cului ja o valoare... vizuală şi . Ne aducem aminte cum 
e zë privească şi să asculte, în pagina despre Rosmersholm. 


îmbracă pe spectatorul modern, a alismu- 
lui, a „Sistemului stelelor“, cum numeşte dinsul obiceiul de a se 
mistifica, de o parte și de alta cortinei, arta in te de 


cr în sarcina pere sori Aare şi actorului cabotin. 
Craig H iubeşte cu o Mine de ville water, Nu se 


Pentru omul născut să se Strimbe Craig are un cult. EI wa im- 
grijit mai intälu să-i clădească un teatru aerat şi luminat, boltit 
ca un cer vizitat de arhangheli, el actorul intră ca un pontif, 


pentru histrionul pe care Anglia a fost cea dintätu şi China cea 
din urmä—$i amindouă singurele să-l ER şi înalțe până 


geniu tenie. Am fost la atelierul 
lui Copeau. In el e duhul tehnic al şeoalei din Florenţa. „Un 
magician”, spune Craig, op e un om oarecare. El se naşte“, 
Cu aceiaşi inspiraţie dinsul animează toate ungherele Casel unde 
o mină care întoarce un şurub, transpune viaţa pe on alt plan 
şi deci e un atom polarizat în jurul sufletului mare ce se re- 
prezintă. 
"In „Cidul tul elul, a I infantei, al Chi- 
ue ER =i p= piege şi Cita? Te Motor „Depi! 
amoureux", ni se pare) scena e inleriorul şi exleriorul unei case, în 
măsura În care eroul inlră şi Inge din ea! 

TT Dr. George Ealtrushaitis, The Path ol Cordon Craig. 

“e Cazul lui Sir Henry irving, al Vicontelui de „Belle“, chinezul 
drann Tsinn-pel şi guvernorului Tchreng Tehang-heng. 


186 VIAȚA ROMINEASCA 
Sr CRE 


Dar actorul ? Apariţia lui în sfirgit scenă, pe această 
scenă ? Reforma lui Craig îşi atinge di o originalitate ge- 
nială, triumful, -Reforma actorului său a fost închisă în faimoasa 
formulă a supra-marionetei. in „Pâpuși şi Poeți“, „Un teatru 

, Cagi în şcoala sa, în in diferite 
prefețe şi cărți mal mari despre „Arta Teatrului“ (1905) și 
ge ag Gage Aug? saù vervă abruptă 

e pamflei,— spune a ` sun sportsman nu 
e numai decit un actor; dar orice actor trebue să fie un sport- 
man”,—stăpin adică admirabil trupul său. De ce aceasta ? 
Fiindcă mişcarea e graiul trupului. Ori, trupul îmbracă sufletul 
ca o mânușă mina : fără să-i reproducă toate formele, nuanțele, ner- 
varile, Atunci un studiu atent al mişcării, pentru desfacerea ei, cu 


apârea pe scenă simultan“, Ce mişcări apoi din toate mem- 
brele, fringeri de trup, tumbe şi atitudini de prestanţă, cité 
ang et pre Intro clipă şi cîtă expresie în spontanei- 


tatea ne pent, in animalitatea nesinchigită a coloarei, in 
datarea a unui suflet intimplätor sau in imobilitatea tä- 


Craig citește in grome manualul actorului. El recomandă 
Sa SUN tepe, e preferință din lemn, şi cn op mai mult 
şase Ă 
S'a spus că le au pot juca pe Shakespeare. Ana- 
tole re ae le-a văzut fa „Petit Théâtre“ al lui Signoret, in 
The “, gi le-a găsit admirabile. Voltaire, George 
Sand şi ra H meceni ca prințul Estherhazy aveau în caste- 
lele lor teatru de marionete, Haydn a fost angajat ca com- 
pozitor pentru marionete la castelul de Nohant.** Maeterlink 


nde, întrebăm, senzel de crudă parodie a vieţii şi a 
dublei entități care e omul, se surprinde mai categoric, și ce 
sint mimi! mari al lumii dela cei care făceau plăcerea lui Ban- 
ville şi păn'la Farina sau nubianul All-Kassar care Încinta astă- 
vară intrun teatru din Cair ca un „comedian fără “ pe cel 
subie CES critic dramatic francez, adoratorul lui Craig, Henri 


€. À neo lui Polichinelle (Polcenelle) in Oui guené, de pildă 
* Exemplele sint ale lui Craig, 


TEATRUL BNOLEZ DE ULTIMA ORĂ 187 
a N "HE 


dian al vremii ege ra- marionetă, imbinare supremă de 
al ien BC dr Chaplin“. * a 
nu 


revine meritul de a fi reabilitat pă şi de 

a îi toată valoarea: umană şi tehnică a act ui în mi- 

EES . in PCT nga ege cină m mai mult 
pusä decit retor, expresie şi nu , mişcare nu pompă, 

bistriomanul a redat pr omenesc vechiului cult elen ; iar arta 

dramatică, ghicită în intimi 

pat-o de ideologie talşă și umplutură realistă şi a completat-o 


torilor mari dela Isadora Duncan ** şi Arthur Symons la John 
EN, poetul cel mai evoluat al Angliei *** sau Granville- 
d 


il => 


i 
mijloace de expresie, a prefăcut de sus pănă teh 
ck dramatică, iar arta degen, scäldatä în d Gi 
renăscut-o în poezia şi sufletul modern, 


necuviincios spune ros- 
tiei omeneşti se află după epoci cindin A zen, cind In Ame 
rica. Nu ştim cînd vor fi fost aceste dar epoca lui Craig 
a fost—cu intirzierile fatale conaţionalilor-—tot atît de mult în 
aceste două ţări cit şi în Germania, Rusia, Italia, Franţa sau 


mai ` destriul Ki necinstea, mée ce 
poezie, —e o. sad care sistemul lui Craig, 
luminat şi atemat ei ef contribuţii ale lui ,Vieux-Co- 


` Vezi în deosebi filme ca: „The Shoulder's arm” ai „Pay-day*. 
„>: Vezi articolul ei din: Die Shaubühne Il, 20. despre Craig. 
* A cărui piesă recentă o dedică eceslula 
""** Desigur Anglia fără Scoția si Irlande ! 


188 VIAŢĂ ROMINEASCA TEATRUL ENGLEZ pe ULTIMA ORA 189 
GE 


i fu an fost om serios care are pe lingă o 
lomibier" cu ai săi, ră arta de invazia burgheză şi pro maturitate avansată o 
zaicä, La „Everyman SE un repertoriu international dă ing eg În dragoste a tocmai unul din 
piese de un interiorism delicat de substanță ideală a marilor pling, popă de alituri ne re 
scandinavi, a americanului Eugen O'Neill şi citiva din En- Sie Arthur Pinero era aure, E al „apune încăodată.: 
giezii din urmă alături de Bernard Shaw, selecționat . „Court se omoară mama şi pare-se $i fes e ar Victoria, Cind 
Theatre” deasemnea şi admirabilul „Old Vic“ unde, cu sacrifi- prin odae cu miniie la spate în la ce ate t S ez 
cii vrednice de Copeau, dar şi cu un cadou de 30.000 de lire culminant a fost atins SCH ee E een Se 
sterline al d-lui Dance anul acesta, se joacă in serie Shakes- (în mijlocul Minecei) e tot o dramă mondenă contra. luxului 
poti şi plesa vreunui necunoscut * sau a unui mare elisabetan pentru armonia conjugală, ap a Desf tul”, și altele seca 
. dem grani“, + 
in acest timp un teatru de renume și tehnică de primul 
rang Ca „St; James's Theatre“ şi uneori „His Majesty's Theatre“ mal Aie vob pe ep a Ski De E cn Gë 
joacă nelipsit pe cel mal mare autor dramatic englez In viaţă : chat în care problema justiției, a raportului de clasă à furtul) 
Sir James Barrie. 1 ,Yagabondajului reabilitează cu discreţie genu! si Im rune tă şcoa- 
Regisorii şi „manager“-ii acestor teatre sé mişcă toţi in lei moderne atita artă cit trebue să transfigureze eigent în ea 
orbita lui Craig. l-am văzut chiar, la Expoziţia” Internaţională fifle—-un tinăr care fură ca să ajute pe o femee cu copil mu- 
dramatică dela Albert-Victoria Museum, fn jurul maestrului, cu ritoare de foame—am asistat la o scenă mută de inchi 
modele care îl perpetuau aşa după cum făceau mal departe şi cu deținutul care se chinueste fără o vorbă. toată noaptea, si 
sălile germane, franceze, ruse, americane, etc. am înţeles din această Capodoperă a „raccourci“-ului cum ni- 
In ce priveşte drama engleză, ea merge câtră interioris- mic nu se pierde în artă, Tot aşa ligura bonomului etern, in 
mul al cărui exponent e prim scoţianul citat. artistul din Porumbelul, care adună la casa lui rataţi şi cerşe- 
tori, şi unde se intiripă pe o noapte de iarnă, în tăcerea tăiată 
Amabilul epicureic, Charles Marguetel de Saint-Denis Seig- de sforăitul unui betiv, dragostea a doi boemi Care se desghiatä 
neur de Saint-Evremond, in suită regală prin Anglia, şi faain- la gura focului. Cutiufa de argi in acelaşi gen e mai comună 
tea lui. Voltaire, spunea — fäctnd elogiul naturaletei şi spiritului dar în Ferestrele teama furtului procură din nou citeva tipuri 
de observaţie englez în dramă, dar rejinindu-se la celace | s'a renäscute, j 
imputat ca ,toutfu" şi incongru: ** Cei mai cum secade oameni Bernard Shaw dă dramă-pamilt şi nu e atit de realist 
de pe lume sint Francezii care gindesc și Englezii care vorbesc nici dogmatic cit îl vrea Gordon Craig. Geniul bine cunoscu- 
(înţelegind prin aceasta : care compun şi exprimă armonios). tului irlandez aparţine parodiei şi burlescalui. Toate persona- 
Faguel nu prea îl urmează cind spune în studiile sale a- giile lui sint marionete, Greșala lul—gi aceasta e celace poate 
supra sec. 18, că: „un om mai mult p iama de cit inteligent vrea să spună Craig—e că aceste marionete se lau prea in ge- 
şi mult ma! inteligent decit artist e un rancez“, Răsturnind însă ros, pun probleme, dogmatizează, E drep! că autorul je şito- 
fidel fraza lui, găsim la capătul ei exact un Englez. nează la fiecare clipă, dar printre sfori el are mania să, treacă 
Englezul, în dramă cel puţin, e fnadevär mai puțin ca lucet un deget arätätor : cind cortina se lasă, vedem un om cu 
orice: spiritual, şi mal mult decit orice: artist. In ce priveşte acest arâtător la frunte | Unde uită să facă aceasta, avem pe 
inteligența, „c'est l'affaire à Voitaire“,—şi azi e bine-să o Bernand Shaw,—şi nu în jurnalismul cu favoriţi din Om si su- 
lui Marcel Proust | pra om, Maior Barbara sau Dilema Doctorului, ci in tarsa pură 
În ce priveşte drama engleză actuală cu avizul eriticei ea şi onestă din Casa Heartbrech, Cea dintâi piesă a lui Fanny, 
se poate delinea fn piesa A thèse” care a murit subt Craig, dar Om şi arme. 
işi plimbă strigoiul la räspintil, cu plesele lui Arthur nero „ Ducele de Connaught din familia re 14, văzindu-i „Pygma- 
—supravieţuindu-i de dragul numelui şi al anei construcţii. teh- lion“, a întrebat : „Omul acesta e nebun ?* lar la aceiași piesă în 
nice care ar fi făcut gelos Scribe. Am avut plăcerea să mijlocul apiauzelor finale Shaw, auzind dela galerie un fluerat, 
vedem cea mal pro la care am ne? in viaţă : „A A droga; Badge d eege: sintde acelaşi părere = d-ta, 
A Tankeray*, lutel că e ca pera autorului pot face oameni fa un public ca acesta ?* 
re pn À A ES eg uşoară se mărită Bernard Shaw e farsă, prin ea—cu o vervă genială, cu 
n, 


făcut baron de regina Victoria. 


* Cordon Bottomley, de pildă, a cărui poezie rară scena alemul o 
pănă acum. 
** Ed. Giraud, 11, 335 seg. 


ae ini orale BEE 
n drama poe afer a recoltat cu 
Abraham Lincoln o decadă de succese. Din tradiţia care cultivă 


190 VIAŢA ROMINEASCA 


în Anglia „genii loci” dinsul şi-a ales pe Oliver Cromwel, eterna 
Marie Stuart şi pe marele american. A reuşit, se pate, ma 
mult cu cel din urmă. Dar e remarcabil, pentru aria 

ae a cu care acest poet prelucrează documentul istoric. Erou! 
la dinsul devine om, lar episodul—viziune. Nu se poate apoi o 
reabilitare a revolverului mal nobilă ca Incordata scenă a aten- 
tatului în lojă, pe ușa cărela omul preşedintului ucis apare în 
mijlocul lumii care buzna, cu un singur răspuns: acam el 
aparține vremilor. 

Dar ca să ajungem la arta pură trebue să urcâm treapta 
de vis a dramei lui Sir James Barrie. Ca să înțelegem mai 
bine pe Scoţianul care, dela studii clasice de colegiu arid şi un 
jurnalism deapururea ingrat, s'a înalțat, e drept, pe urme vagi 
de idealism cariyllan şi de mină cu un alt compatriot excesiv, 
romancierul Stevenson, la expresia cea mal de sus a artei dra- 
matie engleze,—trebue să ne gindim pe continent şi, punind 
intre ei negregit oceanul, la Jules Romain și expresionistul ger- 
man atit de neexpresionist în teatru, Franz Werfel. 

Cu o simplitate care e a rasei şi fără „parti-pris* de şcoală 
sau curent, tot unanimismul modern şi toată ridicarea aceasta a 
subconştientului vieţii la valoarea artel lucide, care constitue e- 
fortul nobil al incercatei literaturi de ultimă vreme, Izbutesc în 
+ rocă eterică şi atit de păminteană a autorului lui „Peter Pan”, 
à pul Brutos” sau „Admirabilul Crichton“, 

Pe cea din urmă am văzut-o la Paris, impusă unui public 
distrat de mina unică a lui Gemier. E povestea cunoscută a 
unui „maitre d'hâtei“ care, impreună cu stäpinli lui de artistocra- 
tismul cel mai britanic, se găseşte aruncat de naufragiu pe jär- 
mul unei mări, vizitat de intemperii şi fiare. El e singurul om 
printre nobilele fantoşe din Juru-l. Pus net în fața naturii, el bi- 
rue, fixind cu braţul şi cu mintea, dar mai ales cu instinctul a- 
nimalului superior, în coasta pustiului, un sălaș omenesc, din care 
nu lipseşte electricitatea şi În care bătrin și tinar, femee şi bär- 
bat, trăesc din cucerirea lul, la adăpost de foamete, frig sau pa- 
nică. O restaurare limpede de valori il face deci stăpinul care 
era, re en fostul lui tiran, iubit de fata acestuia. O corabie 
însă îi şi-i readuce la Londra, Răsturnarea de valori re- 
vine. In Gë societate, Crichton redevine valet; şi la mondenul 
ceai de reintoarcere el trebue să audă, finind tava de argint, pe 
laşul ,fils à papa” cetind invitaţilor pasaje eroice, cu jaguari 
TS la pämint, din cartea insusitä de el, a isprăvilor lui 

ton. 

E in piesa aceasta, pe care n'au fufeles-o decit Francezii 
inteligenți, redată cu fantezie, dintr'o paletă în care se răstringe 
marea, şi într'o viziune netă : aventara omului. E acelaşi temă, 
de fapt, din mai cerebralul „Cromedeyre-le-Vieii” al lui Jules 
Romains şi acelaşi incizie, cu ajutorul fantasticului, In dubla na- 
tură a omului din ,Bocksgesang" sau „Spiegelmensch*, 

Cu o ușurință ironică ce nu trebue să ne fugele și fără 


TEATRUL ENGLEZ De ULTIMA ORA IEN 


coturnul filozofie, Crichton familia omului interior, anima 
lul dublu din Faust, Peer dea aa se à TE, 
omul-fap al Germanului Emmanuel- eur Ta 


Interiorismul din „Admirabilal 
e ge Crichton“ devine vis în e 
m unde copilul dus do fee călătoreşte din ordi à 


ţara ŞI a loi ki 
Maeteriinck serisă nsä Gem apart ară incă me roll a dé 
et t a peste realitate, „L'oiseau 
d es af Ro E E e miat 
Ge Dacă „n'am avea admirabila scenă a Bn A 
Mae A nck reuşeşte să îmbine 


ar râmine un simplu si- 


logism feeric. E chiar silogism feeri 
„Pasărei me pă „Logodna“ unde idda pape ări E 
petuării Plimbă pe scenă (n seri! de strămoşi care ar inte- 


t plimba 
d E e ale noastre rämin totuşi ale Ve limba hh — 
d gi ee i ŞI pici roşii, cu raiuri şi vapoare, toate 
sef cb RS ou torim mai mult sr gindim; şi in care 
o via ezuma bstrac aceasta spune 

be pre pastel ÿ Zb tie; şi ta 

une a visalui 

er nie comparată * cu „Visul kuer eegen 
E upă cum se ştie, cuvintul răsvrătitorului Cassius, din 


G 
i De nor veampe Brat, nu e în steaua noastră, 


şi folosindu-se — mu e aut lucrez 
a motivul poporan—de legenda ce pt om Si palerea 
= a imbrăca intr'o nouă conştiinţă fiinţele ce e ii ca,— 
SECH un grup intreg de persoane, printre care un pl tor 
se eu magta E Ee ni e 
frac, dar în un vino ec = PES St, ZS 
dE în misteru-i, să caute un ag AE ETS A 
inoa", de à fi buni d fericiți. După aventuri pline de poezi 
kes Dre, și pi trăirea unui vis subluuar, toți se sd 
acelaşi, abil mici şi prozaici, afară de artistul care, 


"North American Review, CCXII, 845. 


GI "awe. 
e, - 
> er Be 
e we 


TEATRUL ENGLEZ DE ULTIMA ORA ` ‘198 , 
` 


> "TA? 
farsă si tragic strecurat vreodată printre şer vele. şi Ve" / 
negre. ` | 


192 VIAŢA ROMINEASCA 


dela inceput credincios idealului, se intoarce scăldat fn el ca 


într'o auroră, 
E acelaşi duh suflat peste lucruri, scoaterea fntr'o lumină 
Gage = şi plimbarea pe zidurile lui Plato a umbrelor 
n 


In Quality Street umbra aceasta e o fată bâtrinä de pe 
vremea reginei Victoria, care—puritană şi abstractă— preferă să 
se consume ca institutoare de Kindergarten, decit să ia riscul 

şi al iubirii. In şcoala ei severă ca o clopotniţă calvină 

peste drum un bal de sărbătorile Crăciunului, Viaţa îi bate 
cu fulgi de zăpadă in geam. Fata bătrină îşi ia din cufăr ro- 
chia LP Care wa pus-o niciodată şi, în alb,cu degete de ceară 
jinindu-şi trena, dansează in odas un vals de bal imaginar. 

Dar Sentimentalul Tommy-—idila care făcea delictul lui Ste- 
venson, a doi copii frumoşi, care se iubesc pe deasupra vieţii şi 
care se regăsesc bătrini de tinerețe visătoare ? 

In piese mici pe care le numeşte Jumătăţi de ceasuri, tra- 
gicul mediocrului e redat în acelaşi „raccourci“ viguros si cu a- 
celaşi tehnică de paletă cu care Barrie dramatizeazA şi face fa- 
miliar idealul. In una dintre ele, de pildă, motivul cotidian al 
unui accident de tramvai e prelucrat epic: o femee îşi pără- 
seşte soţul ca să plece în Indii, cu tinärul-onest de altfel— 
care o lubeşte, y 

Ajunge la el in momentul cind acesta in pregătirile voia- 
jului cade fn fața casei călcat de omnibus şi e adus mort în 
odae. Un doctor Îl Insotegte din stradă, Femeia fără un cu- 
vint, poltronă, se strecoară din odae, să-şi regăsească mai re- 
pede căminul sigur. Acolo îşi găseşte soțul care o aşteaptă, 
neștiind, nebänuind încă nimic, Curind soseşte aşteptat la masă 
şi prietinul lui din tinereţe, chiar doctorul de adineauri care fu- 
sese oprit în drum spre el de accidentul neonrocit. Doctorul 
si femela se recunosc;într'o privire şi-au spus totul. Si la în- 
trebarea soţului de ce a fntirziat, doctorul începe: Inchipuiti-va 
ce accident... un tînăr. Si aşa mai departe. Doctorul abia Is- 
prăveşte povestirea şi doamna și domnul „sint serviţi“ la masă ! 

Nu cunoaştem în istoria teatrului contemporan o tratarea 
faptului şi amănuntului prosaic, cu atita introspectie şi ironică 
incizie, Intro tehnică dramatică atit de viguroasă şi discretă, şi 
cu atita revelare a „eternului feminin“. 

Nu cunoaştem deasemenea o piesă mai nouă şi întreagă 
totuşi ca actul tragi-comic namit Ne vom duce si noi după 
cucoane ? unde cortina se ridică peste un ospăț fastuos la care 
un bătrin petronian a invitat o sumă de mondeni, dintre care 
unul, o cucoană, a otrăvit pe fratele lui acum citiva anf la Nisa. 
Bonomia cu care ironicul holtei povesteşte moartea fratelui 
cu paharul ridicat ca să răspundă la toastele comesenilor şi pa- 
nica strecurată printre aceştia la anunţul sec al baâtrinului că 
masa à dat-o tocmai ca să găsească criminalul—care e chiar 
de faţă—e cea mai puternică îmbinare de realltate şi bizar, de 


Tehnica lui Barrie, In serviciul unei superio ti 
poetice se joacă dealtfel cu motivele, shakesperean. 

_ Omul acesta dramatizează o ceaşcă cu cafea, un pieptene, 
o A! in Ceiace știe orice femea cortina se ridică peste 
O tăcere care durează şapte minute. Auzi un ceas ticäind ; 
unul îşi scoate cismele, „spectatorii sint migcati cu fiecere a- 
mänunt de bacurle sau desnădejde a doi oameni“. Cind tăce- 
rea se rupe nimeni nu ştie că ceiace un munte de Scoţian va 
spune, va fi o citatie din Maud a lui Tennyson!“ Critici care 
au văzut plesa spun e de un dramatism unic. 

Dar acolo unde Barrie pune täcerea în serviciul suprem al 
artei dramatice, e pantomima Panta/oon, capodoperă a geniului, 
unde o palaţă hätte? e fericită că fata lui care n'a vrut să la 
un artist cu situaţie şi viitor, ci a fugit cu un Arlechin, se in- 
toarce la căminul pärintesc, peste mizeria moşneagului, cu un 
copil care nu e fată, cl băiat. Paiaţă gi aceasta, el va perpe- 
tua en Cap Web E Ce fericire ! 

rrie Se plimbă prin viaţă ca printr'un räzor cu - 
nași, O petaiä tremură în palma lui cu parfumul tuturor Arad 
verelor. arta lui Craig, arta revelatoare, arta-transtigurare. 
lar din omul, pe care Îl mişcă ap cu şase sfori, ci sfori infinite, 
us marioneta, cum spune Cehov că ,trebie să sioar- 
Cem sclavul din noi Ingine". 

E semnificativ pentru arta lui universală şi originalitatea-i 
creatoare că Batrie e acela dintre moderni care, alături de 
Maeterlinck, a reabilitat genul uitat al pantomimei. * Din simpla 
mişcare, ajutată de lungi tăceri şi scurte cuvinte, dinsul scoate 
dramă neaşteptată. Nu pantomima eftină—câci iată un cuvint 
pe care Barrie gare să-l pronunte—ci aceia care, pornită cu cel 
vechi şi inflorind subt August, se vrea In Lucian „cultivată în 
toate ramurile ei şi cuprinzind o cunoaştere nu numai a muzicii, 
dar a ritmului şi a versului, şi mai presus de toate a scumpel 
noastre filozofii, atit morală cit şi naturală, dind în laturi numai 
subtitităţile de acestea fiind de niciun folos... fără 
să se lipsească de arta pictorului si a sculptorului, —devenind 
PRE strinsa observare a proporțiilor armonice cu Apelles 

as*,* 
e Și totuşi teatrul visat de Craig — deși ajuns în Barrie la 
realisarea definitivă — avea ră evolueze mal departe scena 
mistică a lei acestor druizi al literaturii care sint Irlandezii 
din jurul lui Yeats. Despre acesta am vorbit cit ne-a stat în 
putinţă. Răminem să spunem un cuvint de cel mal mare dintre 
dinşi!, Lord Dunsany, colaboratorul lui Yeats la teatrul din Du- 
blin. Am văzut, la „Everyman Theatre”, patru piese ale sale 


* Predecesorul baletului modern. 
** Lucian, „Ol Panlomime*, Ed. Fowler, H. 249 seg. 


Na, d 


194 VIAŢA RBOMINEASCA 


într'un act — căci respirația sa e scurtă ca a unul oracol — gi 
tot ce putem spune e că ele sintun teatru al sugestiel și misteru- 
lui. Cuvintul are valoarea sunetului, iar actorul devine un Moise 
fără o mare-rogie, In O noapte la un han teg firtati stau la 
pindă. Alți firtati intră, Sint elt de firtaţii dintâi. Bu- 
curie! Dar o € tură groaznică se aude. Panică! O apariţie 
albă, de sfinx ambulant, cu un bloc perforat drept cap, işi face 
Intrarea. Un gest şi fiecare dinăuniru D urmează. Unţipăt groaz- 
nic afară e, De rind, în mina idolului conştiinţei şi al răzbună- 
rii, o nouă moarte, Astfel vechii firtaji nu mai sint. E o dramă 
a exclamaţiei, cu filozofia punctului de întrebare. 

In comedie, unde parti-pris-ul Inceteazä, Lord Dunsany ca- 
racterizează fin cu cărbunele negru pe o tablă albă. Dar con- 
fratele său, Synge, nu sugerează mal mult decit perspective poe- 
tice în eplsoade, cum e „Călăreţii mării“ unde marinari irlandezi 
părăsesc țărmul şi se întorc pe targă. 

Vrem să spunem că teatrul misiie al şcolii lui Yeats sau 
izbutește şi atunci devine o poemă muzicală sortită unel jumă- 
täfi de ceas, sau aspiră la drama Insägi şi atunci e ca să fri- 
Fo că, depăşindu-se do idealistă şi ignorindu 

gala e -se D gnorindu-se 
tehnica dramatică, vrea să se facă e mister o realitate de sine 
stătătoare şi din viaţă o vestal la altarul acestuia. Ori se in- 
timplă că misterul e numai fumul unul foc care trebue să fle 
sacru. El poate urca la cer şi zugrăvi un nour străveziu. Dede- 
sub! e numai putin pămîntul. 

Acest påmint Il iubeşte Barrie şi, deasupra lui numai, cu 
mina lui Lob boit cerul peste care se plimbă misterul. 

Arta dramatică ce şi-a găsit In Craig reformatorul de geniu 
şi-a găsit în Barrie poetul ideal, 


Cu aceasta am putea -incheia fntrebindu-ne dacă din teatrul 
acesta englez ceva se cunoaşte pe scena noastră. Dar n'am auzit 
incă de o Renaştere a Teatrului Rominesc. 

Dragoș Protopopescu, 


Londra, 20 Noembre, 1922 


“Marcel Proust 


— 


De cele mai multe ori, oamenii serioşi sint 
Văd în ea numai supunerea servilă la e SC git 
biciunea de duh a celor care-şi schimbă etalonul de valori, de 
dimineaţă până sara, cum şi-ar schimba a ori cravata, 
rm debilitatea lor de caracter e tiranizată sugestia am- 
Dar se uită că moda nu pres une numai imitație. 

nu vede că ea se prezintă în acelasi timp şi ca o pm a Ka 
ca o nesocotire toare a tradiţiei? idee surprinzătoare, 
un costum bizar, o filozofie picantă, plämädese ta anonimat 
răbdător rev e modeste, care vor prepara mine aluatul ce- 
lor impetuoase. În felul lui un snob e un erou, fiindeă-—de dra- 
gul noii mode—sufere dispre I colectivitäti conformiste, EI e, 
totodată, un apostol—fiindcă luptă pentru un principia în care 
crede şi în serviciul căruia ră o propagandă şi o cam- 
Go? Moda € educaţia anterioară revoluțiilor-—ea Insägi o re- 
Sint idei a câror valoare nu e uşor perceptibilă, fiindcă 
conținutul lor se maschează cu part dna şi i reve sau fi- 
indcă noutatea, pe care o inf ează, e greu raba la pri- 

r idei, 


i reclama snobismului parizian, britanie 

dez. Incontestat e însă, că multi n'as fl deschis AR 
infesatele gini ale unui roman fără senzaţie, fără efect, dacă 
n'ar fi fost prevenifi pe această cale. Celace vrem să consta- 
Hm însă, contra nismului cu idei gata fâcute în toate, e 
că o operă nu e implicit compromisă numai fiindcă e susținută 
şi de un curent monden. Valoarea şi reclama pot coexista—cu 
tot zl? puritanilor Ilterari— pot chiar să-şi ofere servicii 


VIAȚA ROMINFASCA 


Născut în 1871 dintr'u 
Proust, şi o mamă evreică, 
monotonă care l-a chinuit încă 


medicul Adrien 
o biografie ba- 
din copilărie for- 
trei călătorii reale— 
şi nenumărate im 
pe urmă, copilărie tristă de co 
levard, fără curte, fără 
iduceşti de romantism 
fa cu amintiri de dui 
, prea multă igienă in dauna 
doctorului, din ce în ce mai 

Citră maturitate, fire yi- 
îşi pierdea nopţi 
un futil incident 


n tată francez, 
Marcel Proust are 


mează canavaua pe care se brodează două- 
una mai lungă la „Veneţia, 
de sa chambre“. 
cut în etajul unui mare bu 
camarazi, fără jocurile ha 
parfumeazä mai tirziu via 

Prea multă solicitud} 
unei vieți care devenea, subt scutul 
plăpindă, ca o palidă plantă de seră, 
brantă, feminină, de o rară duiogie în 
lAmurească prin corespo 
prezumat, care lua la el proporţii de 

Era bogat şi generos: s'a scris o intreagă literatură asu- 
Din instinct de delicateță 
ca mare, pè care a descris-o [n ro- 
Hei pariziene, în a căror 
tate perversă Inlocuese vi- 
ată. se justifică in vid 
de inutilă trindăvie ; în 
esantă prin vijil. profund 


cuprinzind cîteva „essal”-uri: 
rut în 1896 cu © 


neuri camarazilor jenafi. 

bism frecventa numal um 
manele sale, frescă imensă 
comporiție „tourno!s“-urile de sexuali 
tejiile strâbune, unde vanita 
pe drepturi, devenite ca 
general, lume [n apus, 


Goncourt îi premia 
vol ) al doilea tom d 


cest fatal episod de istorie 
GN tinda rd formară 
ndirea operel sa 
timp de citeva | 
Oarecum întirzie 
terdiv ipozrita g'ori 


După moartea sa,— 
uni toată presa literară france 
à fost acaparală de numele 
e care se cheamă posteritate.* 


ză, : scuziadu-şi 


culpa“ € poza um 


DAD vanitoase. Aşi fi 
totuși, sint silit 


să recurg la ea. Intr'o 


MARCEL PROUST 197 


H 
+ + 


E de greu de înțeles fiz'onomia H directivele literaturii 
Tranceze din ultimii douăzeci ani dacă se face abstracţie de filozo- 
fia lui H. Bergson. Dapă cum marxismul, darwinismul ori kan- 
tismul au depăşit sfere de aplicație strictă a unel specialităţi d 
au năvălit în toate domeniile, oferindu-le puncte de reper şi 
interpretare, bergsonismul a determinat o bună parte din nă- 
zuinţele spiritului francez in ultimele două decenii. Asupra lui 
M. Proust e VC a fost dublă. Pe deoparte influența indi- 
rectă a epocii şi a „climatului intelectual“ in care trăise ; pe de 
alta, contactul direct cu doctrina bergsoniană şi comofiunea spe- 
cială pe care i-a EC această filozofie. In corespondenţa 

CAS în amintirile prietinilor (vezi „La Nouvelle Revue Fran- 
ebe lanuar, 1923), e vorba clar despre aceasta, 

Metaffzica stg pere me” produs obosit de sfirşit de secol, 
prin urmare setos de optimism, de aer proaspăt şi libertate, se 
ridică contra mecanismului excesiv care reglementează mişcările 
de manechin mort ale lumii moderne. Totul i se pare modelat 
de ùn joc de torţe infaillbil în desesperanta lai exactitate, Tec- 
nologie gt maşinism, spirit de cantitate drămuit după legi de ma- 
tematică, In Incremenitä, universul e animal de o mecanică 
țeapână, ambițioasă fn a copia adevărate je” Aceasta e Ima- 

nea pe care ne-o dă ştiinţa despre lume, ar în dosul ma- 

smulul şuvolul vieţii fără WA clocoteste de căldură necon- 

` afie spas e Curge permanență, ,du- 

rează“, es gi ae S elanul irezistibil în infinite creaţiuni ca- 
leidoscopice, i 

Pentru a cunoaşte aceste două aspecte ale existenţei — me- 
canica şi viaţa — „posedăm două facultăţi de cunoaştere adequată, 
Una € inteligența. Neputincioasă în a prinde Intro ră svic- 
nire ritmul schimbării eterne care animă în sbor neo sit rea- 
litatea, ea a găsit un expedient comod cu care se poate adapta 
la condiţiile vieţii. A început să considere bucăţi izolate 


in Ă is egale, reprezentind fiecare un moment al vieţii, ne a- 
ju 


de c tere inteligența a creat formele spaţiului, ale întinderii, 
pe care i 


“ trimisă i revisie, descurajal înir'o primă ientalirā de lec- 
A wiel, gier hi ditten al Jui Proust, am scris cuüvinie-tre- 
bue s'o apenra Ta a eo. despre acet! mare serilior, În urmă intri- 
gst de o gg SR a mpi de crilicul A. eer e per 
. atealie clur prea y 
EE? să ere e fost recompensa! indestul de sforjarea lécuté. 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


insă arbitrar. Existenţa nu e o liuie punctată. Ea n'are timpu! 


să aştepte, oprindu-se în loc din moment fn moment, pentruca 
să-şi ofere cîte un fragment obiectivului fotografie care bine- 
voeşte s'o considere. Din contra ea e o devenire continuă, fără 
răgaz. Si trebe să constatăm că curgerea aceasta nu e nici 


măcar rectilinie ori uniformă, Fiecare moment prezintă un ait 


aspect calitativ, o nouă creaţie pe lanţul infinitului. Fiecare mo- 
ment € „ce qu'on ne verra jamais deux fois“, 

Pentru a pricepe pulsul acestei continue schimbări, ,l'es- 
prit de gtometrie“ al inteligenţei e prea grosolan. Fiindcă fie- 
care clipă nu se succede celeilalte uniform, măsurătoarea canti- 
tativă, spaţială, geometrică e prea brutală, Cum ai putea aa- 
liza, tăind în bucăţi identice, o realitate care are drept caracte- 
ristic tocmal procesu! schimbării permanente? Cum să măsori 
a ul un moment care se deosebeşte de celelalte tocmai 
calitativ 

De fapt, singura caracteristică a existenței e durata. Pen- 
tru aceasta e nevoe de a patra dimensiune, e nevoe de-un cri- 
terlu de spere mult mal fin, criteriu care nu poate fi decit 
timpul. Pe acesta nu-l putem pricepe însă prin analiza rafiu- 
nii, Aë ier, de CH al duratei nu ne poate it e 
noscut prin infuifie. înțelege Bergson p acest hi- 
brid panaceu, nu avem să ne ocupâm aici, 

Antinomia dintre inteligenţă şi intuiție, dintre spaţiu gi 
timp, dintre necesitate şi libertate, dintre repetiție şi creafiune, 
altottă pe monea dinamică a mobilităţii permanente, formează 
miezul oflel bergsoniene. După cum se vede, atitudine an- 
ti-raţionalistă, anti-pozitivistă, atitudine mistică, care face din 
inconştient factorul primordial al cunoaşterii duratei şi schimbării, 
esenţa unică a existenței. 

Această doctrină se potrivea de minune tuturor manitesta- 
rilor spirituale care reactionau într'un fel sau altul contra de- 
terminismului pozitivist ori contra explicaţiilor prea simpliste, 
prea simetrice ale raționalismului. 

Bergson a fost teologul infaillbil àl tuturor curentelor de 
acest fel. Cind simbolismul preamăreşte forțele inconştientului 
sau ale sugestiei, cînd un maestru incontestat ca A. Gide, reac- 
jionind contra psihologiei tradiționale, creiază tipul alogic al „l- 
moralistulul“”, cind o generaţie întreagă are puternice afinități cu 
eroii lul Dostoevski, suflul acesta anarhic, contradictoriu, dis- 
continuist e apărat stificat de Bergson. Nimeni n'a fost 
însă mai aproape de influența directă a marelui filozof ca M. 
Proust. Ceilalti i-au suferit infiuența Indirect şi numai printr'o 
latură a operei lor. Proust i-a aplicat în literatură, la analiza 
psihologică şi la aceia a realităţilor exterioare chiar procedeele, 
chiar maniera de disecare şi de dialectică. Dacă Bergson ar # 
scris literatură, desigur așa ar fi scris-o. M. Proust e înainte 
de toate un infricogätor analist al vieții interioare. In această 
privinţă el du poate fi comparat dectt cu manlacul Amiel, Pe 


melt kee 199 


Ei 
cind toţi ceilalţi psihologi—iggtdsiv Stendhai,—analizau sufletul, 
 Ştudiu exterior, Proust se indè- 


considerindu-l ca un obiect 
V, naturalist, 


pärteazA dela Zeiten E SEN KE analiza 
tr'o experiență dire térioar pätat ascunzişu- 
Ga ir nec i iului său suflet. Analiza natu- 


cele mai profunde ale 
ralistă întrebuințează nfificä. Balzac ori Flaubert deg- 
compun un Sufiet după re metodologiei logice. Izoleazh 
unele caractere, le pun în e tä, le combină intre ele şi obţin 
o rezultantă perfect clară, unitară şi bine inchegată. M-me Bo- 
vary ori Père Goriot entär de "un fel de spirit de sistem care 
le face prea consecvente ori prea logice cu ele înseși. 

Dar aceasta e oare realitatea noastră sufletească ? Se poate 
reduce personalitatea la un silogism ? 

F. de Cure), în una din piesele sale, compară conştiinţa 
noastră cu un schelet de laborator recompus din bucăţi dispa- 
rate culese din diferite spitale. Fiecare membru a aparţinut al- 
tei persoane, altui temperament, altei dispoziţii. 

Un autor italian, Pirandello, în piesa sa „Şase personagii 
în căutarea unui autor“, a arătat discontinuitatea care stă la baza 
oricărei personalități : diverse euri care se ciocnesc, se perindă, 
anulindu-se unele pe altele, refractare la conciliatiune. Faust 
deja, zicea: „Zwel Seelen wohnen in meinem Brust”, 

Dostoevski, mai mult ca oricine, ne-a arătat în viața su- 
Wetească a eroilor săi această eterogeneitate a elementelor care 
compun conștiința omenească, Eroii săi sint dubii, chiar mul- 
tipli. Toţi oamenii se contrazic succesiv dealungul unei vieţi. 
în eroii lui Dostoevski contradicții coexistă, antinomia e si 
tană, In sufletul lui Dimitri, din „Fraţii Caramazow", zac toate 

ibilhăţile ; fuziunea elementelor care-l compun e lăbărțată. 
Nu se poate paria pe conduita unui astfel de personaj: Cuimile 
virtuţii şi abisurile vifiului Lt dau mina haotic: 

intr'un roman de A. Gide, „Les caves du vatican”, eroul, 
Lafcadio, comite chlar o crimă nemotivatä: fntr'atit acestui 
scriitor 1 se pare nul determinismul psihologic. V 

Psihologia patologică cunoaşte demult fenomene de „per- 
sonalițăţi alternante", Un psiholog american, Morton Prince, 
a studiat un caz care prezintă nu mai putin de gase personali- 
táți diferite. Dimineaţa, cătră ora zece bunăoară, subiectul se 
comporta ca un poet. Conduita sa era perfect adeyuatä acestei 
aptitudini. La ora 12, el câdea intr'o altă personalitate, care 

data aceasta era aceia a unui rege. Mal tirziu se perindau 
rolurile de comerciant, funcţionar, militar, ete. Fiecare din ele 
era susținut cu un egal talent. In definitiv, care din noi, fără 
sä fi fost atins de nevroza lui Morton Prince, nu sa simţit 
rind pe rind în pielea poetului, a împăratului oria militarului ? | 
Complexitatea personalităţii nu e doar necesar patologică. In 
cercetările sale asupra sufletului primitivilor din Australia cen» 
trală, Lévy-Brühl ne prezintă multiple exmple de conduite contra- 
dictoril. Se pare că mentalitatea sälbaticilor nu e comandată de 


209 VIAȚA ROMINEASCA ER 
principiul cauzalităţii. Dela Grecii antici care au inventat-o şi 
până astăzi, două milenii de logică să fi stirpit în conştiinţa 
Omenească glasul ancestral al primitivului ? O credeau nalura- 
Datt care schițau desenuri de caractere perfect-acuzate, minu- 
nat simetrice ; nu o cred însă discipolii lui Bergson, pentru 
care Ha vieţii ţişnegie peste cadrele artificiale ale modela- 
jului aristotelic, 

Conceptiunea lui M, Proust despre variația şi multiplici- 
tatea eului, e perfèct bergsoniană, Sufietul e supus schimbării, 
Cum zice el, „aux progrès irréguliers de Poubli“. In curgerea 
timpului patimile furtunoase se estompează, altele nouă se a- 
firmă ; din cînd în cind anahronisme uitate se trezesc in nol 
cu reveniri brusce, In dragoste alte euri iubesc alte aspecte, 
Ascuitaţi numa! una din multiplele lui analize în acest gen : 
„Pour être exact je devrais donner un nom dilférent à chacun 
des moi qui dans la suite perisa à Albertine ; je devrais plus 
encore donner un nomdifférent A chacune de ces Albertines qui 
apparaissaient devant mol, jamais la même, comme—appelées 
simplement par moi pour plus de commodité laïmer—ces mers 
qui se succédaient et devant lesquelles, autre nymphe, elle se 
détachait: Mals surtout de la même manière, mais bien plus 
utilement qu'on dit, dans un récit, le temps qu'il faisait tel jour, 
je devrais toujours donner son nom à la croyance qui, tel jour 
Gef dle Albertine, régnait sur mon âme en faisant 
£ re”, 

' Dar schimbarea nu e numai interioară. Degradarea tim- 
GE ie şi asupra aspectului exterior, fizic al lucrurilor şi 
gurilor : 

„Les visages humains ne semblent pas changer au moment 
qu'on les regarde parce que la révolution qu'ils . accomplissent 
est trop lente pour que nous la percevions. Mais il suflisait 
de voir à coté de ces jeunes filles leur mère ou leur tante, pour 
mesurer les distances que sous l'attraction interne d'un type 
généralement affreux ces traits auraient traversé dans moins de 
trente ans, jusqu'à l'heure du déclin des regards, jusqu'à celle 
où le visage passé tout entier au dessous de l'horizon, ne 
reçoit plus de lumière", Corpul nostru însuşi, alături de suflet, 
măsoară schimbarea, durata : „Si en dormant mes yeux n'avaient 
pas vu l'heure, mon corps avait su la calculer; il avait mesuré 
le temps non pas sur un cadran superficiellement figuré, mais 
par la pensée progressive de toutes mes forces re aites que, 
comme une puissante horloge, il avait cran par cran laissé 
descendre de mon cerveau dans le reste de mon corps où elles 
entassalent maintenant jusque au dessus de mes genoux l'abon- 
dance intacte de leurs provisions. S'il est vrai que Ja mer ait 
été autrefois notre milleu vital où il faille replonger notre sang 
Pour retrouver nos forces, H en est de même de l'oubli, du néant 
mental; on semble alors absent du temps pendant quelques 
heures ; mais les forces rangées pendant ce temps-là sans être 


MARCEL PROUST > 201 


— ——— anag 


depensées le mesurent par leur quaniilé aussi exactement que le 
poids de l'horloge cu les croulants monticules du sabliér*. 

aca structura noastră sufletească e vegnic mobilă, e greu 
de închipuit că ca va urma o curbă uniformă de desvoliare, 
Urmăriţi un erou al lui Proust. De pildă Swann. Conduita 


lui nu e susceptibilă de pronosticuri. Nu veţi găsi în eao ten- 


dință veşnic a care să dea o tonalitate, un colorit prea pro- 
nunjat caracterului său. De ce iubeste Swann pe Odette, cu 
toate că figura ei, asemănătoare unui chip boticeliian, îi dis- 
place ? De ce iubegte.Proust pe Albertine pe care, conştient, o 
găseşte aşa de banală, de neinteresantă ? Dacă baronul Charlus 
se prezintă citeodatä în societate intimidat, el care e aşa de 
arogant de obiceiu, de aceasta nu e responsabil el, ,c'est l'âme 
d'une parente du sex feminin“, care vorbeşte pentru el. Indärät- 
nicia vieţii se complace să contrazică previziunile. Domeniul 
ei e relativul, fortuitul, hazardul, neaşteptatul: „A n'importe 
quel moment que nous la considerioti, rotre âme totale n'a 
qu'une valeur presque fictive, malgré le nombreux bilan de ses 
r car tantôt les unes, tantôt les autres sont indispo- 
rss Aux troubles de la mémoire sont liées les intermittences 
coeur. 

„C'est sans doute, l'existence de notre corps, semblable 
pour nous à un vase où notre spiritualité serait enclose, qui nous 
induit à capes que tous mos biens intérieurs, nos joies passés, 
toutes nos douleurs, sont perpéiuellement en notre jon*. 

Dragostea e cimpul cel mai larg de experienţă peatru sen- 
timente multiple : „An commencement d'un amour comme à sa 
fin, nous ne sommes pas attachés exclusivement A ee de 
cet amour, mais plutôt le desir d'aimer dont Îl va proc (et 
plus tard le souvenir qu'il laisse) erre voluptueusement dans 
une zone de charmes interchangeables charmes parfois simple- 
ment de nature, de gourmandise, d'habitation —assez harmoniques 
entre eux pour qu'il ne se sente, auprès d'aucun, dépaysé*. 

Ce departe sintem de tipurile cornellene, pur geometrice, 
abstracte, largi etichete ,bonnes à tout faire“! 

Pentru a fixa aceste momente fugitive trebue o metodă 
specială. Proust nu izolează fragmente de realitate ; el nu lu- 
crează asupra unor amintiri stabilizate. Cast maestrul său, el 
crede că: „Peut-âtre l'immobilité des choses autour de nous leur 
est-elle imposée... par Pimmobilite de notre pensée en face d'elle”, 
Analiza sa e temporală. De aici rolul enorm pe care-l joacă 
memoria in opera sa,—memorie fenomenală, care minueşte un 
enorm material: amintiri, cunoştinţe, impresii, 4 S'a zis chiar câ 
eminenta acestei facultăţi la Proust e în legătură cu senzibili- 
tatea lui feminină, căci femeile au în deobgte memoria superi- 
oară bărbaţilor. 

Dacă mobilitatea e singura realitate, dacă timpul fuge 
veşnic, se poale zice că prezentul e Iluzoriu şi că totul e trecut, 
Spre găsirea acestul trecut, „àla recherche du temps perdu“, se 


202 8 VIAȚA ROMINEASCA 


îndreaptă toate eforturile sale. Sforțarea supremă trebue să 
reconstruiască cu grijă totul, să umple lacunele, Dealci mărirea 
cu lupa a tuturor detaliilor, armonizarea lot ca într'o operă 
muzicală cu un tempo nervos ` Les espaces de ma mémoire se 
couvralent peu à peu d: noms qui en s'ordonnant,en se com- 
posant les uns relativement aux autres, en notant entre eux 
des rapports de plus en plus nombreux, imitalent ces oeuvres 
d'art achevées où îl n'y a pas une seule touche qui soit isolée, 
où Chaque partie, tour à tour, réçoit des autres sa raison 
d'être comme elle leur impose la sienne“. 

Inconştientul e rezervoriul care ne dă recolta aceasta bo- 
gatä de intuițiuni despre ritmul timpului. In sfera subcongilintei 
se acumulează veşnic perceptiuni care nu sînt comunicate con- 
ştiinţei. Masa lor devine enormă, influenfind misterios şi ne- 
bănuit toate actele sufleteşti. Nimeni n'a explorat cu o finetä 
mai desivirşită zonele clar obscure ale inconştientului ca Proust. 
In această privință el a ca Freud și ate că contribuţia 
literară a romancierului francez nu e infe oară, chiar romă mia 
de vedere pozitiv, investigaţiunilor metodice ale ui 
vienez. SA cetească cetitorul numai pagina de virtuoz din „Du 
côté de chez Swann“, în care se descrie mecanismul rememorării 
şi a evocării trecutului subt influenta unei asociaţii gustative 
piik de en de Loo? dE A 

îs exploreze ve sufletul, să-şi suspecteze ac- 
flunile, să-şi bänuiascA entuziasmele, Proust a devenit încetul ca 
incetul propriul său inamic. Mania de analiză altoită pe o ex- 
tremă senzibilitate si pe o natură maladivă, La paralizat cagi 
lui Amiel orice posibilitate de acţiune ori măcar de viață exte- 
rioară. Inchis în el ca intro temniță, a plăsmuit o altă intoemire 
a lumil după placul său. Brotalltatea unei societăţi care-i forţa 
uşa cu sila l-a făcut să se baricadeze între cel patru päreti ai 
camerei sale, pe care din prodenfä if căptușise cu straturi de 
lută, pentruca orice zgomot din afară să se inăbuşe în ei. 
ublectivismul sän îşi asimilează universul, Sub ordonindu-l eului 
său. In primul său volum, publicat acam 27 ani, Proust scria 
dejà aceste admirabile rînduri: „Quand: j'etais tout enfant, le 
sort d'aucun personnage de l'histoire sainte ne me semblait aussi 
misérable que celui de Noé, A cause du déluge qiilétintentermé 
dans l'arche pendant quarante Jours. Plus tard je fus souvent 
malade et pendant de longs jours je dus rester aussi dans l’,arche*. 
Je Compris alors que jamais Noé ne put si bien voir le monde gie 
de l'arche, malgré qu'elle tut close et qu’il fit nait sur la terre”. 
(Les plaisirs et les jours p. 186), 

Aceasta nu înseamnă însă că figurile create de el n'au o 
valoar: obiectivă. Acest sublectivist ştia să observe şi să-şi 
proecteze în afară percepliunile, Daprius să se analizeze, îi era 
deajuns să-şi deplaseze obiectivul cupărilor dela el la alții, 
Același vivisecţiune implacabilă. Cu aceleași chel cu care pă- 
trundea la el, ştia să se furişeze gi în sufletul altora. Galeria 


MARCEL PROUST 203 
PI, A 


caracterelor pe care le-a creat : Swann, diplomatul Norpois, ba- 
ronul Charlus, M-me de VI risis, scriitorul Bergotte, pictorul 
Elstir, Albertine, bunica-sa, int-Loup, Snobul B etc. vor 
rămine in istoria literară a Frantz alături de acelea a lui Saint- 
Simon, Balzac ori Stendhal. 


Charles Swann, de profesie milionar şi delicat colecţionar 
de artă, flul unul agent de schimb evreu, în primul episod ai 
vieţii sale, Inainte de a cunoaște pe Odette, curtezană fatală si 

4, era membru la ver Mgr şi freqrenta pe comte de 
Paris, pe baronul Charles, pe 
tocratie pariziană. Persoana lui era căutată pentru subtilitatea 
spiritului, pentru modestia sa grațioasă şi visätoare şi poate 
şi pentru cele 80 milioane pe care le moştenise dela tatal 
său—farmec, la care astăzi nici-o aristocrație de nicăeri nu e 
perfect indiferentă, 

Mai tirziu cind îşi leagă viaţa de “Odette, printr'o meza- 
lianță condamnată de codul eleganţei, toată această ireprogabi'ă 
soblefä H intoarca spatele. Swann sufere şi turmentează. Nu 
poate suporta nici atea, nici disprețul unor persoane pe 
care, dealtfel, Je ştia nule. H trebue o societate şi o inventează. 
in locul lumii strălucitoare de altădată, salonul său se populează 
cu marchiz! suspecți sau retuzaţi alurea, cu universitari anosti în 
felul lui Cottard, cu venall ori de-o sarbădă corecti- 
tudine. Nimeni nu înțelege de ce pretențiosul Swann ajunge să 
rivalizeze In ce priveşte relațiile sociale cu indulgenta Mm 
Verdurin. 4 

E o explicaţie : Swann era Evreu. 

„Aspectul- Bergson“ al romanelor Jul Proust nu caracteri- 
zează decit o latură a operei sale, Se poate înţelege restul dacă 
amintim otiginea sa iudaică. Evreul e în general snob. Mino- 
ritate dispreţultă aproape în toate ţările, deşi puternică prin in- 
teligenţă şi avere, nobilă prin vechimea rasei, o abs-rdà tradiţie 
cere ca, atunci cind i se face cinstea de a fi primită intrun sa- 
lon, să fie cel puţin considerată ca o tégmä parvenită. 

Deacels, inconștient, nimeni nu caută mai mult ca el legă- 
turile cu lumea mare, cu persoanele În ordinea zilei, cu ce- 
lebritätile, 

Vă aduceţi aminte de M-me Worms-Clavelin din „L'Anneau 
d'Améthyste" ? Ce mijloace n'a Intrebuinfat ca să-l facă pe Abbt 
Guitrel episcop, căruia li cerea drept recunoştinţă s'o pue în rè- 
laţie cu nobleja regiunii. E în lăcomia aceasta de contact cu pu- 
ternicii şi gloriile zilei, febrila nevoe de securitate, pe care an- 
cestral o simt toți Evreii. Pe urmă poate şi frica de singurătate 
şi, corolarul ei, nevoia exagerată de sociabilitate, desiderat as- 
cuns al celor fachisi de secoli în Ghetto, departe de pulsul vie 
ţii sociale : ecou tardiv al terorii de izolare şi dispr=ţ Ev reul ciştigă 


> 


204 VIAŢA ROMINEBASCĂ 


Bee: MARCEL PROUST 205- 


— ven 
e 


În propria sa consideraţie prin relaţiile sociale pe care le are. 
ȘI À turmentata Iui Odissee are de multe ori nevoe de sprijin 
Interior. 

In nenumărate rfnderi Proust şi-a arătat el însuşi predilec- 
ţia de a frecventa mediile aristocrate şi rafinate: „La vie est 
étrangement facile et douce avec certaines personnes d'une grande 
distinction naturelle, spirituelles, affectueuses, mais qui sent ca- 
pables de tous le vices, encore qu'elles n'en exerce aucun pu- 
bliquement et qu'on n’en puisse affirmer d'elles un seul. Eiles 
ont quelque chose de souple et de secret. Puis leur perversité 
donne du piquant aux teg les plus innocentes, comme 
se promener la nuit, dans 

In prefața pe care i-o scrie în 1896 pentru „Les plaisirs 
et les jours“, Anatole France observă despre Proust că „il se 
plait également à decrire la splendeur désolée du soleil couchant 
et les vanités agitées d'une âme snob“, 

După mamă făcu parte din una din acele bogate familii 
evreeşti, aşa de primite fn societatea franceză pe timpul lui 
Louis Phiilipe şi Second Empire. În această epocă, perpetuată 
chiar pănă cătră sfirsitul secolului trecut, societatea franceză nu 
paumaj că nu era antisemită, dar arăta din contra o vădită pre- 

lecție de a frecventa aristocrația evreească, 

Tipurile evreesti sint multiple în opera lui Proust: nesu- 
feritul snob Bloch, curtezana Rachel, bunica sa, mama sa, dar 
mai ales Swann—alias Proust—pe care l-a descris aşa de bine. 

Dacă snobismul lui Proust H înclină să descrie numai yi- 
cisitudinile frivole ale lumii aristocrate din faubourgul Saint- Ger- 
main, el nu abdică însă dela drepturile simțului critic şi ale iro- 


qu'elle nous procure“, Această ironie indulgentă, inţelegătoare, 
induiogatä, care ştie să facă partea lucrurilor, a vieţii, a natu- 
rii, Superioară în umânitate celei a lui Anatole France sau Vol- 


,.,* 


Ar fi O cale: sofismul, Acesta îşi arată însă artiticiul stereotip 
şi logicianul care-l minuegte e desconsiderat. Se aruncă astfel în 
masa seloasă de credință bänufala şi suspectionea. Nu e uşor 
doar să tai cu talent firul de păr în patru. Evreii însă s'au arä- 


in același plan, subtilitatea se prezintă ca un fel de exagerare 
decadentă, ca un fel dé alexan rinism al delicateţei, 

Priviţi un moment filozotia Evreilor. Cormparaţi argumen- 
tafia realistă, aproape empirică, a lui Descartes cu fineța arti- 
fictoasă a lui Spinoza ; dialectica sch toare, turmentată pănă 
la neurastenie a lui Bergson ori G. mei, cu bun simţul tar- 
ghez şi bonom al unui Hegel ori Spencer. Filozofie bâtrină, 
comprimată, strivită de nenumärate Interdicte, silită să se des- 
făşoare în adiacime nu în suprafaţă, in ramificaţie şi detaliu, nu 
în orizont şi amploare. 

Sabtilitatea—laţă al doilea caracter referitor la arta şi gin- 
direa lui Proust şi originar din caracterul său etnic. 


ştiinţă, concret preot- servea toideauna drept monotonă 
temă din care credința aliată tradiţiei egea, după zbuciumate şi 
romaneşti aventuri, mereu biruitoare. Pro 

inima faubourg-ului elegant, cu instrument de savant. Atitudinea 
lui e pozitivistä : observă, măreşte cu lupa, descompune, explică. 
Prăpastia celor mai intunecate vif, inversiunea sexuală de 
piida,—nu-i tulbură o clipă seninătatea. Auguste Comte reco- 
manda cercetătorilor să considere fenomenele morale cu ace laşi 
calm dezinteresat ca pe cele astronomice. Proust se confirmă fi- 
del acestui principiu, Complect străin principiului didactic, aşa 
de gustat de Bourget, Proust nu demonstrează niciodată nici con- 
tra, nici pentru ceva, André Gide spune despre romanele sale : 
„Ce que j'admire le plus je crois que c'est sa gratuite. Je n'en 
connais pas de plus inutile, ni Qui cerche moins à prouver“, 
Singura atitudine pe care şi-o permite e Cette bienveillance dé- 
tachée, souriante, presque sympathique, par laquelle nous récom- 
pensons l'objet de notre observation désintéressée du plaisir 


rind gustul pentru distinctiuni, Supt ari e desigur o lume 
tot aşa de interesantă ca și ge EE, lubeşte micros- 
copul cu lumea lui de revelații. Să fie oare numal o simplă fn- 
timplare că majoritatea ceasornicarilor sint evrei ? 

O situaţie dată, ori cit de Simpla, e o rezultantă. Nent- 
märafi factori indiscernabili au determinat-o. Aceiaşi Situaţie se 
poate, iarâşi, privi, dora infinitate de perspective. Ea cuprinde, 
in plus, o mulţime de momente de desvoltare, de amploare ori 
de decadenţă. Curba ei de evoluţie variază întrun tempo nere- 
gulat, ori intr'un ritm frint. Ecouri îndepărtate, afinități nebă- 
nuite, complicaţii me pot deriva, după posibilităţile infinite ale 
hazardului, rezulta x > f i 

„dată atitea distinctiuni subtile de stabilit. Cu o răbdare de 
savant, Proust măsoară toate aceste Infinite posibilităţi, des- 


206 VIATA ROMINEASCA 


_— 


prinde toate complicațiile. Nu se poate vorbi însă de această 
artă a subtilităţii fără a oferi cetitorului una din mostrele cele 
mal caracteristice în acest senz: „Avant de m'endormir, je pen- 
sais si longtemps que je ne le pourrais que, même endormi, il 
me restait un peu de pensée. Ce n'était qu'une lueur dans la 
presque obscurité, mais elle suffisait pour faire se refléter dans 
mon sommeil, d'abord l'idée queje ne pourrais dormir, puis, re- 
flet de ce reflet, l'idée que c'était en dormant que j'avais eu 
l'idée que je ne dormais pas, puis par une réfraction nouvelle, 
mon éveil., à un nouveau somme où je voulais raconter à des 
amis qui etaient entrés dans ma chambre, que tout à l'heure eu 
dormant, j'avais cru que je ne dormais pas. Ces ombres talent 
à peine distinctes; U eut fallu une grande et bien vaine deli- 
catesse de perception pour les saisir, Ainsi, plus tard à Venise, 
bien après le coucher du soleil, quand il semble qu'il fasse tout 
à fait nuit, ZS vu grâce à l'écho invisible pourtant d'une der- 
nière note de lumière indéfiniment tenue sur les canaux comme 
par l'effet de quelque pédale optique, les reflets des palais dé~ 
roulés comme à tout jamais en velours plus noir sur le gris 
crépusculaire des caux“. 

Pe mulţi această fineță excesivă care crează o lume nouă 
factice, pe lingă cea adevărată, îi va enerva ca un joc steril, 
prea afemeiat, dăunător robustei biologii. Pe unii intelectuali 
insă această transmutare într'o lume mai subtilă şi mai compli- 


unei furnici”! exclamă el. Ochiul cu fațete al turnicii e desigur 
apropiat de lentila morală a lui Proust. Si apoi dacă H. Spen- 


marea veşnică a omogenulul în eterogen, atunci insuşi mersul 
naturii eier Ai d GC es Käre ef în St ee 
iată, co ezio mplitate din 
- Gebai va Constilul structura lumii de mine. Va 
trebui să ne adaptăm la subtilitate ca la o condiţie naturală a 
existenței. Altfel ne vom orlenta cu greu Intr'o inextricabilă te- 
sătură de forte, de aspecte, de perspective, Atunci, subtilitatea 
judalcä va fi fost încă odată o profeție. 


Mulţi cețitori i-ar erta lui Proust unele păcate contra tech- 
micei tradiționale, ca de pildă lipsa de compoziţie ori de acţiune, 
dacă mar scrie a de nemţeşte. Oricine începe lectura romane- 


cidentale. Stilul lui Tres Și dul usa dia m bătălii 
H denunţă că e străin de spi- 


MARCEL PROUST 207 


ritul limbii franceze, alţii, din contra, il revendică pentru perioada 
literaturii vechi, dinainte de Montalgne şi Vaugelas, 'cea mal au- 
tentic franceză, după părerea lor. 

Cind e vorba de stilul lui Proust, orice judecată de va- 
loare— că ar fi mal bine aşa ori altfel—e ojioasă. Ceiace trebue 
de remarcat e că, dat fiind structura psihologică a spiritului său 
inventiv— inclinare către redarea mobilităţii, a stărilor de sub- 
conştient, subitilitate— stilul său nu putea fi altul. 

Forma iapidarä, limpede, de arhitectură clasică, poate ex- 
prima situaţii date, statice, imobilizate în timp, exprimate prin 
caractere bine definite. Stările tranzitive, în devenire, nuanțele 
clar-obscure nu se pot reda aitfel decit imitind prin stil Insuşi 


mei clasice— l'éternel imparfait", care îl entuziasmează, dar nu-l 
satisface. De acord in aceasta cu d, P. Zarifopol (vezi articolul des- 
pre Renan din No. trecut), stilul lui Renan, de multe ori per- 
fect—d. Zarifopol nu recunoaşte nici măcar aceasta—i se pare 
adeseaori gazetäresc, ca atunci bunăoară, cind descrie lerusa- 
limul în „Vie de Jesus“, Spre deosebire de aceşti protagonişti at 
stilului tradiţional, Proust iubeşte metafora care dă bogăţie si sevă 
stilului: „Je crois que la métaphore seule peut donner une sorte 
d'éternité au style“, 

Cunostinta şi o verva filologică care il dă posibilitatea să 
întrebuinţeze limbajul technic al ştiinţelor pozitive, al artelor plas- 
tice ori al muzicii, — H permite asocieri de imagini neincercate 
până la el: „Rachel equilibree par deux infinis" ; sau „ce privi- 
lege d'assitir brusquement à notre propre absence“; pianistul 
„Qui n'est plus qu'une fenêtre qui donne sur un chef d'oeuvre“ ; 
sau „la beauté est une suite d'hypothèses que rétrécit la laideur 
en barrant la route qie nous voyous dejà s'ouvrir sur l'inconnu“ 
(Pentru exemplele citate şi discuţia lor vezi R. Lalou: Histoire 
de la literature française contemporaine, Par!s, 1922 p. 642), 

Din dinamismul acestei forme, care tinde să copieze mobi- 
litatea realităţii, e poate responzabilă iarăşi —cum remarcă criti- 
cul francez A. Thibaudet (La Nouvelle Revue Française, Februar, 
1922, p. 130)—ereditatea etnică, 

In goana lor spre mai bine, duşmani ai oricărul conserva- 


Mihai D. Ralea 


Inserare pe țărm 


mm 


Işi trage sara'n margin! de pădure 
Din nevăzut năvoadele ei sure 

ȘI Imprejurol nostru pän£'n zare 
Se tot aruncă destâcule'n mare, 


Pămintu-şi duce undeva, departe, 
Caicul negru încărcat cu moarte. 


Tăcerea-i inger alb cu gene. ude, 
„Acuma numai marea se aude... 


Pe-o insulă perdută'a cerul sur 
Un tar ciclop tot caută'mprejur 
Pe călătoarea cale luminată 

Pe cel ce n'or să vie niciodată. 


Memento N, aa 


Gindeşte-te că "'ntr-o zi al să mori, 
Gindeste-te 'ntr-o clipă de gasezeci de ori ; 
S'adormi şi să te scoli cu-acelaşi gind, 
Să-l porţi mereu în tine, tremurind, 
Chinuitor şi IncApätinat. 

Infige-ţi gindu-acesta crud şi rău $ 
In noapiea care zace'n jurul tău 

Să fie o Săgeată'n infinit, 

Pe-un drum pustiu şi fără de sfirşit, 
Să-ţi fie gindul ascuţit şi erud, 

SA ţi-l aud cum sboară, să-l aud, 
Și-apoi de gindu-acesta chinait, 

De nu cumva vei fi inebunit, 

Să te întorci la cel de primprejur 
Cu tălpile "a ţărină şi azur, 

Să dai câldura 'mbrăţişării tale 
Intäiului ce-ţi va egi în cale. 

N'ai să mai poţi uri pe nimeni, si 
Vei plinge pentru tot ce va sfirsi, 
Vei duce "o tine bunătăţi de zeu 

ŞI vei iubi nemäsurat, mereu. 

Vei şti că sutăr toţi şi-i vei iubi 

ŞI la un loc cu toţi vom suferi. 


Căzuţi ca nişte vulturi din inalt, 
Să plingem in tăcere fiecare, 


210 VIAŢA ROMINEASCA 
PR, 


Pe umărul slăbit at celuilalt, 

Să ne lubim apoi cu resemnare, 

Ca nişte condamnaţi de-acum la moarte, 
Duşi pentru asta, undeva, departe ; 
Ne-om spune unul altuia, deodată, 
Intreaga noastră viaţă toată, toată. 
Să-aştearnă unul celuilalt, divin, 

O umbră moale de mormint vecin, 


Gindește-te că dacă te-ai născut 
ȘI umbli orb aşa 'n necanoscut 
De-acuma altfel nu mai poate fi... 


Gindegte-te că vei muri 'atr-o zi 


In beznă-afundă-ţi gindu-acesta dur 
Cu ochiul tău îndurerat dar pur, 
Ca cerul cînd e linişte şi sară 

ŞI cind se teme totul să nu moară. 


Intinde-mi mina ta cit mai curind, 
Să nu fiu singur eu cu-acelaşi gind, 
Dă-mi mina ta şi tu, şi tu, şi vol, 
Să ştie fiecare că sfat dal, 


RATĂCIRE 211 
Al 


Rătăcire 


— 


Ca să te uit tine, a In zi â 
„PR i pa ac ne, am ën ua aceasta de toamn 

Am trecut fără țintă şi À se că sperietoare de păsări 
red gum înviată de-alungul Ogoarelor cu popuşoi galbeni si 
uscați. 


Frunzele lor bronzate s'au stărimat fognind de umerii mei 
ge care s'a prins palanienig subțire ca să mă legene între cer 
şi păm 

De picioarele mele s'au prins semințe de mohor copt şi 
spini care-au vrut să mă lege de pămint. 


de m 
Departe s'au şi auzit Impuşcături de vinäto de pe a- 
Pan scurt un nouraș alb: eich animalului 
mic ce murise între brazde, şi s'au auzit lătrături de cini scurte 
Den de parcă fincul pämintului ar fi ameninţat lătrind de 
trei or 


Intran tirziu soarele-a rămas pe culmea dealului ca un stog 
de À Gr pentru sară după ce-a ridicat praf auriu, tirit ca 
© 

Umbra glugilor de Popugol a crescut pe pămint zădarnic, 
fiindcă À n mic dintre brazde n'a mal pata be? 

riştele à mi-au sgiriat gieznele ge şi am 
trecut pesta dent şi văi ca un Hristos halucinat predicator 
sat | plante moarte şi păsări sare pe care le vor împușca vi. 
nători 


Pe urmă cind a căzut sara şi-a Inceput ca un spirit să um- 
ble peste deaturi sunetul de vecerne dela biserica unul sat ne- 
văzut, m'am , temut de Ven EE ca re por 

Popuşoii uscați au început oşnească s y ă in- 
cepură spiritele Da, 


peste 
prăfuite de soare şi de colb am Inceput să aud susururi răguşite 
de ver pe care nu le vedeam şi 


am Început să merg e, intorcindu-mă alungat de 

ACER pämintului, care mă alunga; alungat de jalea 

ior ce mureau şi vroiau să moară singure ca animalele sălbațice. 
ȘI m'am Intors acasă, şi nu te-am uitat, 


Demostene Botez 


Epistola Walen a SE. Apostol am 


Ispilele sin! folositoare. - Avujille trec depre, 
Ascultarea și implinirea legii. - Limba irebue jinută în fria. 


l —Tacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului lisus 
Christos, celor douăsprezece seminţii, care sint în Di- 
aspora—voe bună ! 

2 Drept mare bucurie să socotiți, fraţilor, feluri- 
tele ispite în care cädeti, 

3— Știind că încercarea credinții voastre lucrează 
răbdare ; 

4- lar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desävirsit, ca 
să fiți desăvirșiţi si întregi, fără nici un fel de lipsă. 

5-—Şi de este cineva din voi lipsit de înțelepciune 
să ceară dela Dumnezeu care dă tututor deadreptut 
şi nu înfruntă ; și se va da lui. 

6—Să ceară, însă cu credință, fără să aibă nici 
0 îndoială, pentrucă cine se indoește este asemenea cu va- 
lul mării, mişcat de vint şi aruncat încoace și încolo. 

7—Să nu gîndească omul acela că va lua ceva 
dela Dumnezeu, | 

8—Bärbat indoelnic, cum este, nestatornic în toate 
căile sale. 

9-—lar fratele cel zmerit să se laude intru înăl- 
țimea sa, 


EPISTOLA SOBORKICEASCA A SP. APOSTOL IACOV 213 
e e tt. SONT À 


10—Pe cînd cel bogat — întru zmerenia sa, pentru- 
Că va trece ca floarea erbii. ig 

~ _ 11-Câäci a răsărit soarele dogoritor şi a uscat 
iarba și floarea ei a Căzut şi frumusețea feţei ei a pie- 
rit; tot așa și bogatul —în alergăturile ale — se va 


vesteii. 


12—Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci, 
lămurit tăcindu-se, va lua cununa vieții, pe care a fä- 
găduit-o Dumnezeu celor ce 11 iubesc. 
13—Nimeni să nu zică atunci cind este ispitit: 
„Dela Dumnezeu mă ispitesc!*, pentrucă Dumnezeu 
nu poate să fie ispitit de rele şi el insuși nu ispiteste 
pe nimeni, i 

14 - Ci fiecare este ispitit, nd este tras şi momit 
de însăși pofta sa. 

15—Dupä aceia, pofta, cînd a zămislit, naște pă- 
Cat, iar păcatul, odată săvirșit, aduce moarte, 

16 —Nu vă ingelati, frații mei prea iubiți : 

17— Toată darea cea SS şi tot darul desävirsit 
de sus este, poporindu-se Părintele luminilor, la 
Care nu este schi Sau umbră de mutare. 

18 — Fiindcă astfel a fost voința lui, el ne-a năs- 
Cut prin cuvintul adevărului, ca să fim noi o pirgă a 
făpturilor lui. 

19 — Ştiţi, frații. mei prea iubiţi: Orice om să fie 
peer să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic 
la minie; 

20—Căci minia omului nu lucrează dreptatea lui 
Dumnezeu. 

21 — Pentru aceia, carena ER Rs ira a 
prisosinfa răutăţii, primiţi cu ete ‘sädit în 
voi, Care te să mintuiascä sufletele voastre. 

22- Dar faceti-vä împlinitori ai Cuvintului, nu nu- 
mai auzitori ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. 

23—Căci dacă cineva este auzitor al cuvintului, 
iar nu împlinitor, el seamănă cu omul care privește în 
oglindă fața sa firească —: 

24—S'a privit pe sine și Sa dus și îndată a uitat 
„ce fel era. 

25—Cine s'a uitat, insă, de aproape în legea cea 


214 VIAŢA_ROMINEASCĂ 
Ee 


desăvirșită a libertăţii şi a stäruit în ea, făcindu-se nu 
auzitor Care uită, ci împlinitor al lucrului: acela fericit 
va fi în faptele sale, 

26—Dacă Cineva socoteşte că e Cucernic, dar nu 
işi ține limba în frîu, ci își amăgește inima, Cucernicia 
acestuia ‘este zădarnică. 

27— Cucernicia curată și neîntinată Înaintea lui 
Dumnezeu şi Tatăl aceasta este: să Cercetăm pe or- 
fani şi pe văduve, în necazurile lor, și să ne păzim pe 
noi fără de pată, din partea lumii. 


2 


Să nu disprejuim săraci, In iubirea căire aproapele 
legea se implineste. *Crédinte Se, dovedită prin fapte.— Abraham 
și Reha 


1—Fratii mei, să nu căutaţi la fața omului, odată 
ce aveți credință în Domnul nostru lisus Christos, Dom- 
nul slavei, 

2 —Căci, de pildă, dacă va intra în adunarea voas- 
tră un om cu inele de aur în degete și îmbrăcat în vest- 
mint strălucit și va intra și un om sărac, în haină so- 
ioasă, 

3—lar voi puneţi ochii pe cal care poartă vestmin- 
tul strălucit şi-i ziceti: „Tu șezi aici, în toată voia“, 
pe cind săracului îi ziceti : „Tu stai acolo, în picioare“, 
sau „şezi jos, la picioarele mele“, 

4—N'ati făcut voi, oare, în gindul vostru, deose- 
bire între unul si altul şi nu v'afi făcut judecători cu 
socoteli viclene ? 

5 Ascultaţi, frații mei prea iubiți: au nu Dum- 
nezeu i-a ales pe cei ce sînt în ochii lumii, ca 
să fie bogați în credință şi moștenitori împărăției pe 
Care a făgăduit-o celor ce H iubesc? 

6 —lară voi ati necinstit pe cel sărac! Oare nu bo- 
Salt vă asupresc pe voi şi nu ei vă tirăsc la scau- 
nele de judecată ? 

7—Nu sint ei cei ce hulesc numele cel bun cu 
Care vă chemaţi ? ; 

8—Dacä, intr'adevar, implinifi legea împărătească, 


EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A sr. APOSTOL IACOV 215 


Li 
11--Cäci cel ce a zis: „Să nu precurveşti“, a zis 
și: „Să nu ucizi“. Si de nu precurvești dar ucizi, te-ai 
iăcut călcător legii. 

12—Aşa să gräiti si aşa să lucraţi, ca unii care 
vor fi judecați prin legea libertății. 

13— Căci judecata este fără milă pentru cel care 
n'a dovedit milă. Ci mila birueste în faţa judecății. 

14 — Ce folos, fraţilor, dacă zice cineva că are cre- 
dinfä, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l min- 
tulască ? 

15—Dacä un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi 
de hrana cea de toate zilele, 

16—Şi cineva dintre voi le-ar zice: „Mergeţi cu 
pace! Incălziți-vă şi vă săturați“, dar fără să le dati 
cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul ? 

17 — Aşa și cu credința : dacă nu are fapte, e moartă 
în ea însăși. 

18— Ci va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am 
fapte ; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îți voiu a- 
răta, din faptele mele, credința mea. 

19 — Tu crezi că unul este Dumnezeu ? Bine faci s 
şi demonii cred si se cutremură. 

20 — Vrei, însă, să înţelegi, omule uşuratic, că cre- 
dinfa fără fapte este stearpă 

21 — Abraham, părintele nostru, au nu din fapte a 
iost socotit drept, cînd a adus pe Isaac, fiul său, jertfă 
la altar? 

22— Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui 
si din fapte credința s'a desăvirşit. 

23 — Şi s'a împlinit scriptura care zice: „Și a cre- 
zut Abraham lui Dumnezeu și i s'a socotit lui spre drep- 
tate şi prietinul lui Dumnezeu s'a chemat“, 

Vedeţi dar că din fapte se îndreptează omul, 
iar nu numai din credinţă. 


216 VIATA_ROMINEASCA 
25—Aşijderea şi Rahab, desfrinata, au nu din fapte 
s'a îndreptat, Cind a primit pe iscoade şi le-a scos a- 
fară, pe altă cale? 
26—Cäci precum trupul fără de duh este mort. 
așa și credința fără de fapte moartă este. 


a 3 


Mare greulais si mare vredaicie esie in înfrinarea 
limbii. Adevärala infelepciune. 


1—Nu vă faceți, mulți învăţători, fraţii mei, ştiind 
că mai mare osindä vom lua. 

2-— Pentrucă toți gresim în multe Chipuri; dacă nu 
greşeşte cineva in cuvint, acela este bărbat desävirsit, 
in stare să se înfrineze în întregime, 

3— Dacă, dar, noi punem în gura cailor friul, ca 
să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor, întreg. 

4—latä și corăbiile, deşi sint atît de mari şi îm- 
pinse de vinturi aprige, sînt totuşi purtate, de o cirmă 
foarte mică, incotro hotărăşte pornirea cirmaciului, 

5-— Așa și limba: mic mădular este, dar Cu mari 
lucruri se făleşte! lată ce licură de foc şi cît codru 
aprinde ! 

6- Foc este şi limba, lumea fără-de-legii! Limba 
îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot 
trupul și virä în flacări aria vieții, după ce aprinsă a 
fost si ea de flacările Gheenei. 

7—Pentrucä toată firea, a fiarelor şi a pasărilor, 
a tiritoarelor şi a vietätilor din mare se domoleşte și 
s'a domolit de firea omenească, 

8—Dar limba nimeni dintre oameni nu poate s'o 
domolească ! Ea este rău fără astimpăr ; ea este plină 
de venin aducător de moarte. 

9—Cu ea binecuvintäm pe Domnul şi Tatăl și cu 
ea blestemăm pe oameni, care sînt făcuţi după asemă- 
narea lui Dumnezeu. 

10— Din aceiași gură ese binecuvintarea şi bles- 
temul! Nu trebue, frații mei, să fie așa ! 

Jare izvorul aruncă, din aceiași vină, gi apa 
dulce şi pe cea amară? 


EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A Si. APOSTOL en 217 


12-—Nu cumva poate Smochinul, fraților, să facă 
masline, sau vița viei să facă smochine ? “Tot aşa, iz- 
vorul sărat nu poate să dea âpă dulce. = 

13— Cine este, între voi, înțelept şi priceput ? Sä-si 
arate, din buna-i purtare, faptele lui, făcute întru blin- 
dețea înțelepciunii. | 

14—lar dacă aveţi rivnire amară şi zavistie, în i- 
nimile voastre, nu vă lăudați nici mințiți împotriva a- 
devärului. 

15—Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este 
pămintească, trupeascà, demonicească, 

16 — Pentrucă unde este pizmă şi zavistie, acolo 
este neorînduială şi orice lucru rău. 
, _ 17- lar înțelepciunea cea de sus întăiu este cu- 
rată, apoi pașnică, blindä, ascultătoare, plină de milă 
şi de roade bune, neîndoelnică si nefätarnicä. 

18 Şi roada dreptăţii este sămănată întru pace 
celor ce lucrează pacea. 


4 


fugim de plăcerile deşarie.- Impotriva birfilorilor şi a 
dico x celor ce se Morel in ei înşişi, 


1— De unde vin războaele si de unde certurile din- 
tre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre care se 
luptă în mădularele voastre ? , 

2-— Pot si nu aveţi; ucidefi si pizmuiti si nu pu- 
teti să dobinditi; vă sfädifi si vă räzboiti. Si nu aveţi 
pentrucă nu cereti. 

3—Cereti si nu ént: een cereti räu, Cu 

ind sä risipiti pläcerile voastre. | 
i Pete Nu ştiţi oare că prietinia lumii 
este dugmänie față de Dumnezeu? Așa dar, cine voi- 
va să fie prietin cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. 
5—Au vi se pare că Scriptura grăeşte în deşert ? 
Duhul pe care Dumnezeu l-a sălășluit în noi ne iu- 
b cu zulie, 
"TN dă mai mare dar. Pentru aceia zice: 
Domnul celor mindri le stă împotrivă, pe cînd celor 
zmeriti le därueste dar. 


218 | VIATA ROMINEASCA 


7—Supuneti-vä, deci, | 

Re ar rar ră e eci, ap eem Stafi impo- 

. p MPropiati-vä de Dumnezeu si se va anrani d 
voi. Curäfiti-va minile, päcätosil ; propia e 
ma, voi cei cu inima TT și lămariți-vă ini- 
e pi undefi-vä de durere! Intristați-vă si 
leliți. Risul vostru i E vă și vă 
trā întru zdrobire, Intoarcă-se în obidă şi bucuria. voas- 


10 — Zmeriţi-vă înaintea Domnului și el vă va in- 


nälta 


12—Unul este dătătorul legii si judecătorul: cel 
DE tr st E EE 
7 YO! Care nu știți ce se va intim la mîne! Căci 
er et a ate 
RE EA re 
zuiri. Orice laudă de felul ve? de Tek SEN 


17—Drept aceia | 
nu face: pr pe dre” Cine știe să facă ce e bine şi 


5 


Siatari cătră cel avuli.—Răbdarea lemălori) 
grant s ă or de Dumnezeu. - 
u ve ose ba viaa Lr Puterea 
1 — Venifi, acum voi bo 
» Dogafilor, plingeti si - 
web Pr i Care vor să vie Fram KS a 
— Bogăția voast 
eg ne 2 Kate ră a putrezit si hainele voastre 


3— Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina 


EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SF, APOSTOL IACOV 219 


lor va fi mârturit asupra voastră si va minca trupurile 
voastre, ca focul! äerd comori în zilele de apoi! 

4— lată, plata lucră Care au secerat tarinele 
voastre —plata oprită de voi—strigă ; si strigătele se- 
cerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot. 

5—Desfätatu-v'ati pe pämint si v'ati dezmierdat ; 
hränit-ati inimile voastre în ziua injunghierii. 

6 — Osindit-aţi, omorit-ati pe cel rept, el nu vi se 
impotriveste, 

1—Drept aceia, fiți indelung räbdätori, fraților, 
pănă la venirea Domnului. lată, piugarul așteaptă roada 
cea scumpă a pămîntului, adastind-o cu răbdare, pănă 
ce primeşte ploaia timpurie şi tirzie. 

8 - Räbdati, dar, si voi; intäriti inimile voastre, 
căci venirea Domnului s'a apropiat. 

9—Nu suspinafi, fraților, unul împotriva celuilalt, 
Dë nu fiți judecaţi; iată judecătorul stă înaintea 
ușilor 

1C—Luafi, fraților, ca pildă de suferință si de în- 
SC, răbdare pe proorocii care au grâit în numele 

nului. 

11 —lată, fericim pe cei ce au räbdat: ati auzit 
de răbdarea lui lov si ati văzut sfirşitul hărăzit lui de 
Domnul; căci mult milostiv este Domnul și plin de 
îndurare. 

12—lar mai înainte de toate, fraţii mei, să nu vă 
jurafi nici pe cer, nici pe pămint, nici cu orice alt ju- 
rämint, ci să vă fie vouă ce este aşa, așa, si ce este 
nu, nu, ca să nu cädeti subt judecată, 

13— E vre-unul dintre voi în suferință? Să se roage. 
Este cineva cu inimă bună? Să cinte psalmi. 

14 - Este cineva bolnav între voi? Să cheme pre- 
ofii bisericii și să se roage pentru el, ungindu-l cu unt- 
delemn, întru numele Domnului. 

15— Şi rugăciunea credinţei va mintui pe cel bol- 
nav şi Domnul îl va ridica si de va fi făcut păcate se 
vor erta lui. 

16—Märturisiti-vä unul altuia păcatele si vă ru- 
gati unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate 
rugăciunea dreptului în lucrarea ei. 


20 __ VIAȚA noutenscs 


17— llie era om, asemenea Cu noi în släbici 
i, şi 
Cu rugăciune s'a r Ca să n pe 
re. marime zs d u plouă și nu a plouat 


18—Şi iarăşi s 

per a odrasli ees și cerul a dat ploae și pă- 
— Fraţii mei, dacă 

dela et și-l va (enge SC Geck, 2e 
— Sa știe că a ce a întors 

rătăcirea căii lui, îşi va mintui sufletul agence ee 

va atoperi mulțime e păcate. moarte 


G. Galaction 


Les 


be 


Alexandru Lambrior * 
DI 
Am cercetat Con, gr Am Lambrior şi curentele ti- 


Preocupările sint variabile însă şi ceiace inainte părea un 
scop al eebe timpul neîndurător a făcut să treacă in ne- 
ul omenesc este un proteu într'o continuă transfor- 
mare, Ët din căile pe care omul 
poate ajunge la E fericire, posibilă în 
spirite page inmoaie noută 
eg a inlocul 


plingä unel existente pe 

ten? înapoiată? ŞI nici erte nu păreau, la rindul 

, mal putin ridicoli celor indigeni. T otuşi moda a triumfat, și 
ec Fra falocuit islicele semete. 

“gg, à maling agra s'a intimplat în cultura noastră cu studiile o- 
biective. lucrare de Cen trebuia pănă ia 1875 să se con- 
formeze unor anumite dogme oculte, din care am relevat citeva 
mal sus. Istoria era, în primul rind, o „şcoală de patriotism şi 
de morală”. Un istoric străin, al cărui nume este foarte cunos- 
cut şi astăzi, a arătat că are ae vre ser A o lo- 
vitură dată direcţiei tradiționale, de care avea mai tirziu să se 
resimtă atit de mult, încît sentimentalismul dei core a dispărut a- 
proape din literatura ss istorică. Dar printre istorici mal 
erau „işlicari* vigilen pen rar «de „Ni se pare că adevära- 
tul cult pentru ES Sé pe impi cu câldară 
tot ce e rominesc“, striga unul fără chen et, 2 br V. A. Ure- 
che, tipic reprezentant al vechii direcţii în timpurile nouă, a pre- 


1 Vezi Viola Rominească, lunile, 1925. 
2 Asal. soc. acad, X, T. (18771), p. 47, 


___MATA ROMINEASCA 


ri de altăda 
e Aceasta a 


dicat pe lingă scumpele învă 


atinsă de săge 
bil pe care il p 
ziat să se ivească. 


tă şi disprețul pentru 
insă 


runcate de naționalismul kemol. 
DCH rezultatele n'au fette. 
cunoştinţele exacte era 
i făcut drum si in cultura 


capitala Moidovei 
primul ordin. Intro 


R se numesc Cobilce 


in studiul limbii romine, 


noştri repulsivă 
l în primul stadiu 
prejudițio, nu este 
care au Ca efect 
Acest pasagiu, semnificativ 
vreme, anunţă începutul 


enomene de limbă 
miei latine a limbii nafion 
ES filologică din acea 


cuviincios să re- 
icarea 


„Un amestec bizar de 


deşi s'a dizolvat, pe 
prins cu metoda 


ement fiind totuși 


prezentanţii lui s'au de 
vom vedea, o te de 
de acumulare pa 
puternic impotriva 


trecere solidă, o e- 
necesar. Curen- 
latinistilor şi tinde în- 
prezentanţii prin- 
începe activitatea lui 


locuind por Aerian ar 
filologică si cha 


den bäirtal, Tom. HI, p. 
cei irei corifei „a că- 
au făcul, ci prin ceiace 
altfel și predecesorul său 


ALEXANDRU LAMBRIOR 223 
DEER 3 


Hasdeu, mai mult istoric, s'a distins totdeauna prin erudi- 

ţia sa uimitoare, adunind izvoare importante din et mai obs- 
cure publicaţii şi îndepărtate locuri. Fără altă pregătire decit a- 
cea dată de cäriile—de multe ori nu cele mai bune—ale vremii, 
părăsise terenul mai sigur al istoriei în Care avea o necontestată 
vocaţie şi se afundase în cea mai întunecată epocă a Hmbii ro- 
mive, prin studii asupra elementului autohton. Deşi limba noas- 
tră, încă de veacuri fusese numită de mulţi călători şi învăţaţi 
limbă latină, din cauza alfabetului chirilic şi a elementului slav 
pe care îl conţine, a fost aşezată defiditiv în şirul limbilor ro- 
manice abia la 1836, dé cătră Diez. Un plan de gramatică is- 
torică romineascä suficient pentru acea vreme, luindu-se în con- 
sideraţie faptul că era prima încercare de acest fel, l-a alcătuit 
Diez cu acea măsură şi pătrundere ce caracterizează toate lu- 
crärile lui. Succesorilor nu le răminea altă datorie decit să am- 
plifice şi să determine cu strictetä, la lumina unui mai bogat ma- 
terial, cuprinzătorul rezumat din paginile clasice! lui opere. Se 
priveşte ca axiomă în filologie, că o limbă mu trebue judecată 
după diversele elemente pe care le conține ci după structura ei 
internă, gramaticală. In constituţia limbii romine se ascund multe 
elemente datorite Influenții autohtone; gramatica este însă de o- 
rigină latină şi Diez a recunoscut, nu cel dintăiu, acest lucra. 
Ocupindu-se cu elementul autohton, Hasdeu s'a pierdut atit de 
mult în propria imaginaţie, încit uitină cea mai însemnată și e- 
lementară cunoştinţă pe care trebue go aibă orice începător, că 
limba noastră este o limbă romanică, a făcut din ea şi din cea 
albaneză un grup separat în răsăritul Europei, grupul limbilor 
neo-thrace. 1 Încrederea în propriile sale puteri era prea mare 
1 cercetările lul iți lasă convingerea că ar fi fost parcă fami- 
jarizat cu limba enigmatică a vechilor Daci. Aceasta este nu- 
mai o iluzie dată de talentul scriitorului de a prezenta ca ade- 
vărate lucruri care nu erau, după cum tot atit de departe de 
alfabetul dac este şi acel alfabet pe care l-a numit „al lui De- 
keneu*. 

Deasemenea opus curentului latinist a apărut Cihac cu e- 
norma cantitate de elemente slave, multe etimologii fiind forțate 
şi arbitrare, după ce la 1870 dăduse un bun dicționar al ele- 
mentelor latine. Statistica făcută To prefața volumului cu ele- 
mente străine, după etimologiile stabilite astfel de dinsul, a dat 
loc la invective şi la nestirşite polemici, Unul dintre cel mal ìn- 
dir adversari ai lui a fost Hasdeu şi din polemica jor au eşit 
la iveală multe lucruri folositoare stlintil, dar nefavorabile celor 


(cu care se aseamănă otii de muli) Eliade, în vremile sale bune, des- 

e Kisin, Șincai şi Maior, că „au lost jerila închinării lor peniru sluf- 
Le nette" (I. Eliade, Fabulele lui Chichindeal, Buc., 1838, p. XID- 
Cind a incepu! cureniul nou, alături cu cel latinist, Hasdeu însă iro- 
niza părerile lalinişiilor în /storta critică, *, 1875, 1, q. 58, pomenind. 
de „doctele excentriciiéjt ale minţii umane“? semnaliadu-le în alie lo. 
curi celor alori de curlozităţi“ (p. 50, nota 16; p. 108, nota 1, etc.) 
1 Columna lu! Traian, lanuar, 1876, p. 1. 


224 VIATA 


pomii 


doi combatanți. Operele lor insă (şi alci ne gindim numai la 
Cuvente den băirini ale lui Hasdeu şi la Dice lui Cihac, 
lar nu la polemici), au constituit o bază 4, după cum 
„grâce aux quels la peut enfin sai- 
Pa ca Pog- er ial. Handen o GAE" a 
rezu si a 
căutat să ridice studiul limbii romine la nivelul filologiei romanice 
Dës, a fost Lambrior. In opera lui găsim cea dintăiu 
ă şi complectă despre istoria limbii romine, 2 El nu 
a arhaisme latinești in elementul Jatin al ilmbil ñoastre, 
inlâturind astfel comodul mijloc pentru explicarea unor fenomene 
particulare, absente in restul limbilor roma (Rev. p. ist, arch, 
şi filol, Up 200). lar in privinţa raporturilor dintre acestea şi 
limba romină, credea că ea „Du s'a dezvoltat izolat de celelalte 
limbi romanice, cum se credea acum vre-o 30 de ani“, adăugin d 
tolodaiä că „această idee ciştigă tărim pe fiecare zi, şcoala fran- 
ceză o admite fără rezervă“. Intr'adevär ideia este acea emisă de 
G. Paris în primul articol din Romania, |, p. 11: „le va ue... 


vasion slave eta pu par uent subir encore au V-e et même 
au Vi-e siècle les Influences qui se faisaient sentir dans la reste 
de ce domaine", Pärerea fusese exprimată înainte de G. Paris. 
pentru o dată posterioară insă, de Schuchardt in temeinica şi 
celebra lui operă de tinere asupra vocalismului latinei vulgare: 
„Incă În al 7-lea secol p, - Spunea el despre limbile roma- 
nice, se pare că acelaşi bătae de puls le-a animat pe toate“, As- 
tăzi această idee se pare cea mai aproape de adevăr şi este ad- 
misă pentru sec. V—VI de majoritatea filologilor romini. Teza 
enunțată încă din 1878 de 1, U. Jarnik Toto lucrare putin răs- 
pindită asupra insemnătății studiului limbii romine şi admisă de 
Meyer-Lübke in Grăber's Grundriss, ', 1, 355 dupä care Ro- 
minii inainte de emigrarea lor din dreapta Dunării, au încetat să 
mai ia parte la comuna desvéliare a limbilor romanice din a 
doca jumătate a secolului III, n'a mai fost susținută de nimeni, 
în afară de F. George Mohl, 5 


Ki 
1 Romania, (De année (1889), p. 584. 

2 Rezumatul lui Miklosich din introducerea dela Die slavischen 
Elemente Im Rumualschen (ie), Viena, 1861, p. 5-15 nu confine decit 
vederi generale, iar capitolul Male! „Limba romină* din /s/orta eri- 
tied", `, a lui Hasdeu, care incepe cu „Importanța filologiei în istorie“ 
si in care prelindea că s „Ecormonii” si a ,sgindérit* complec! „toale 
coardele şi cordițele limbi! romine* (p. 297), prezintă vederi despre 
care nu pulem spune aliceva deci! că xini foarte ingenioase, 

3 Introduction à la Chronologie du lotin vulgaire, Paris, 1899,.p. 
259; ci. Viaja Rominească, vo, 53 (1923), p. 55. D. Sextil Puşcariu 
după ce în Latoinisches t und ki im Rumdnischen, /talieniaohen und 
Sardischen, XI, Jahresbericht, p. 1 admisese părerea lui Meyer-Lübke, 
p şi deg in Lotul limbii romine între limbile romanice, p. 25, 
timpul posterior sec. V cind „nu mai posli li vorba de o singură limbă 
preromană“, prin Încelarea raperturiior diaitre pa cea mare vestică 
a limbilor romanice şi cea estică (din care s'a desvolial limba romină). 


| 


À > 
ALEXANDRU LAMBRIOR 


` Despärtitä de restul limbilor romanice 
de influenţa exercitată înainte d e 
e H 


căzută subt stäpinire barbară 


Lambrior s'a servit de această constatare | 


E lor (Carte de Cetire, ?, 
întroducerea dela studiu 


p. XLVII; Ro 


e limba Bn 
mba romină a evoluat într'un 
din schimbările fonologice au 
entului slav în limba romînă, 


25 


— 


„Lâmast- in f 
ei, puternica cetate 


a stabilirea cronolo- 
mania, 1X, p. 105), 


| său neterminat despre vocalismul 


Hmbii ee ei a declarat că se va servi de elementele străine 


numai pentru a Vë epoce 
volafiel elementului latin. y Dar elementul 
dice decit foarte vag timpul cind fenomen 


că „le grand envahissement du roumain par l'élément étranger 
est relativement récent“, 4 Majoritatea elementelor slave, după 


dinsul, au pătruns în limba romină 


Nu toate cuvintele siave 


brior s'a gindit numai la limba 


e a lui Lambrior, se 


Hasdeu, care admitea şi el pătrun= 
derea elementului slav pe cala savanta, după sec. IX, crezind 
că tăspindirea fui în graiu şi topografie s'ar datora uzului ofi- 


Insă au intrat pe cale savantă, Lam- 


lor, acestea n'au avut o forță atit de 
ke, Been anterioare, Aşa o mare parte din terminologia 
religioasă laticeascä a perzistat în limba romină, iar limba docu- 
>— mentelor, fără a eşi din cercul cancelariilor, nu numai că n'a a- 
vut vre un rol activ, dar a fost la rindul ei influențată in forme 
şi sintaxă, atunci cînd era scrisă de căt:ă Romini. Cele mai 
multe cuvinte slave Intrate pe cale savantă, au fost desigur date 
vitări!, după cum s'a întîmplat cu unele elemente slave din pri- 


mele noastre cărţi religioase. 


Altor cauze 


bisericească şi cea a documente- 


mare, încît să sub- 


se datoresc însă cu- 


vintele de origină slavă cu rădăcini puternice în limba noastră, 
între care amestecul etnic, prin cohabitatie, 

introdus numai cu multă greutate, 
cind Izvoarele istorice au licărit puţin asupra acelui pustiu, tocon- 
jurat de tainice şi minonate fabule, ce părea expus la un per- 


pată. Dar ideia aceasta s 


petuu întuneric, 


pare cea mai insem- 


Punctul iniţial în orice studiu serios de filulogie romină, după 


1 Romania, X. p. 365. 


2 Convorbiri Literare, XV (1684), p. 127. 


3 fatoria Critică, 2, 1, p- 


706. 


226. __ VIAŢA ROMINBASCĂ 


Cum am văzut altădată pentru prima lucrare a lui |. U. Jarnik, + 
era tot buna şi vechea carte a lul Diez, In articolul despre 
transformarea consoanelor labiale în palatale, Lambrior por 
chiar dela sumarele relatări ale lui Di 
aplicarea metodei stiinjifice in studiul limbii romise, Lambrior a- 
ducea argumente nouă şi pentru filologia romanică. Astfel ches- 
tiunea diftongării lui e scurt accentuat latin asupra căreia G. 
Paris credea că a avut loc pe intreg teritoriul Romaniei, unde 
se vorbea acea limbă comună latină numită cu un termen mai 
Sonor „vulgară“, şi apoi s'a redus la starea anterioară diftongärii 
in provensală şi portugheză, a fost cercetată pentru limba ro- 
mină de Lambrior. Sprijinul limbii romine, confirma teoria lui 
G. Paris, de oarece existența fenomenului in mai multe limbi 
romanice, presupunea cu necesitate că a existat ai în restul lim- 
bilor romanice, în care astăzi a dispărut. Acest lucru se dato- 
reşie concepţiei despre unitatea latinei vulgare, la care s'a ajuns 
în urma unor cercetări indelungate, După ce era dusă prin co- 
lonizări succesive în provinciile cele m îndepărtate ale impe- 
riului, limba latină adoptată de vechii locuitori ai provinciilor, pre- 
zenta diferențe dialectale proprii opoarelor autohtone. In afară 
de această limbă variabilă in spațiu, exista insă o limbă comună 
unitară, după cum se poate constata şi la popoarele moderne. 
Limba aceusta unitară, prin mijloace nenumărate sa răspindit 
şi a străbătut pănă in ţinuturile cele mai retrase ferite 
de vre-o influență directă à păturii conducătoare, Fără să fi 
avut o părere clară, că inscriptii reprezintă limba comună uni- 
tară lar nu latină rustică variabilă după provincii, Schuchardt 
exprimase astfel la 1868 ideia unității: ,Dieses (das Vulgărlatein) 
erscheint auf den Denkmälern aller Gegenden cigentiich immer 
als ein und dasselbe", 2 Primind această concepţie despre uni- 
tatea latinei comune, Lambrior a admis şi ideia principală des- 
pre necesitatea unei vechi identități intre limbile romanice. El 
declară acest principlu în Carte de cetire, ed. 2, p. VIII: „celace 
se găseşte în toate limbile romanice cau în cele mai multe a 
De odată şi în romineşte“. Desigur că lucrul op s'a 
intimplat totdeauna ; vom arăta mal jos că odată a fost indus 1n 
eroare de prezența unor forme care păreau că-l indreptätesc să 
invoace această identitate, 

e vorba de prezența în decllnarea fomineascä a unor 
forme analogice, explicate de Lambrior ca urme de cazuri din 
declinarea latină. „Declinaţia latinească, spunea el, nu s'a putut 

deodată, ci încetul cu încetul. Ea a trebuit să se reducă 

mai întăiu la două cazuri (după cum se ved= în foasta frantu- 
zească şi in foasta provincială), nominativul sau cazul subiect și 
1 Viaja Rominească, vol. 52 (1922), p. t i vol. D. 85. 

2 Schuchardt, Vokalismus, d SR Sabiai RA pis rade 
lească mat lirziu W Meyer-Lubke în Zeitschrift |. rom, Phil, IX, p. 


235: „Einheit ist, so meine ich mit Andern, eines der ersien Erforder. 
nisse für's Vulgăriateinische“. 


ALEXANDRU LAMBRIOR 227 


Le é 
acuzativul sau cazul regim. Această declinaţie cu două cazuri n'a 
avut pretutindeni acelaşi durată: în limba franceză şi cea pro- 
da ea a ținut pănă pe la Goen veacului al 14. In celelalte 
limbi romanice ea s'a stins înainte de cele mal vechi monumente. 


nească nu o cunoştea decit poate ca pe un ce arhaic“. 1 Prin- 
cipiul unităţii este, după cum se vede, păstrat. Dar explicarea 
aceasta a nării cu două Caznri este proprie numai vechei 
franceze şi vechel proveñsale, Lambrior însuși declară că a- 
ceastă teorie a de a tost susținută, într'un curs din 1878, 
de Gaston Paris, probabil nu numai cu privire la cele două limbi, 
ci pentru toate limbile romanice, Discatind notele bibliografice 
ale lui Ascoli din Archivio glott, ital., IL 395 sqq, unde suš- 
ținea teoria lul d'Ovideo, expusă în Sul” origine dell” anica 
forma flessionale del nome itallane, că această formă unică şi 
cazul regim franco-provensal derivă ñu din acuzativ ci dintro 
formă rezultată din toate cazurile oblice, G, Paris spunea în Ro- 
mania, VX, 485: „ses recherches pleines d'érudition et ses rat- 
sonnements serrés ne me convainquent pas; mais la question 
demanderait une longue discussion. 1] montre (Ascoll) en termi- 
nant que l'italien a possédé ou conservé un assez grand nombre 
de formes nominatives", Deci G. Paris admitea ca şi pentru 
vechile franceză şi provensală, un caz regim şi un caz subiect 
pentru italiană. pr a susfinat acelaşi lucru pentru limba 
romină, fiindcă mirajul unităţii era foarte ademenitor. Explicarea 
dată de el declinării cu două cazuri, deși s'a privit de unii ca 
totuși înlăturată —după cum si trebuia —de d. 
A. Philippide, care a admis în principiu pentru limba romînă teoria 
lui d'Ovidio dată pentru italiană, explicind formele dela decli- 
narea | singular de tipul unei case prin anal 2 Este ceva 
straniu faptul că Lambrior nu a explicat la fef acele forme, de 
oarece de multe ori recunoscuse că „limba de astăzi este incär- 
cată de forme produse prin en fl (Carte de cetire, *, p. 
XXXII) și mal cu samă că şcoala H guisticä la care aparținea, 
dă analogiei o i deosebită. incercarea lui Lambrior 
de a pune în acord limba romină cu teoria generală a lul G. 
Paris, cu toate că teoria nu este aplicabilă, arată totaşi multă 
dibäcle 


Sunetele latinegti nu s'au schimbat la intimplare, ci în a- 
numite condiţii şi după cauze determinate. Intre limba latină şi 


ý tă franjuzească" şi „loastă provinelală* 
=, A gs ra qe vechiu, Ërancezii artelan şi 
Germanii ali. Prin fousta limba rominească ei înțelegea „o fază în- 
a limbii noastre intre limba latină populară și limba de as: 
lăzi”, (Rev. p: (at, are, şi filol, |, p: 42), celace de oicetu se nu- 
Urrumänisch. 
LS Prinotpti de istoria limbii, 1894, p. 56-58. 


228 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Schimbările sunetelor romineşti erau cunoscute dela prima gra- 


Foarte multe „legi“ fuseseră enunțate de câtră Diez, Mussafia 
şi Schuchardt ; fazele spin care au trecut sunetele și cauzele care 
au determinat schimbările lor în unele împrejurări, impiedicin- 
du-le alteori să se producă, nu erau incă explicate, „En sou- 


LU 
ment, autant que possible, les étapes par lesquelles ont câ passer 
les sons du roumain actuel, et d'expliquer les exceptions appa- 
rentes que souffrent quelques-unes des lois les plus connues et 
les mieux établies de l'étymologie roumaine”, 2 Scopul cercetä- 
rilor lui era, după cum se vede, dublu: să stabilească fazele 


fois que les deux /! de l'élement latin se trouvent après les to- 
niques ie (e classique) et é (i, e clasique) et qu'ils sont suivis 
d'un, a latin devenu d, les deux II ont abouti à u, en passant 
sans doute par un son intermédiaire, parell à celui de !' 1 polo- 
nais, son qui a dû aussi exister en français, à une certaine é= 
poque, pour T f ou PU précédent une consonne“. 3 Lambrior 
este cu atit mai adevărată, fiindcă 
acel u provenit din Z reapare în cuvinte ca stea, vifea, câteæ 
cind sint articulate: stea-u-a, vifea-u-a, câțea-u-a. a probat 


3 Romania, 1X, p. 370, 

4 Observațiile lui Schuchardi le Cuvenie den bätrtni, püblicate 
în Supiementul la Tomul |, Leipzig și București, 1850, poartă 1878: 
in ele pe cilează unele păreri ale lui Lombrior din primele lui două 
arlicole Romanie. Totuşi explicarea lui asupra Jal //, este dalā 
iu mod independen! (chiar diferă in amânunte) de părerea lul Lime 
brlor din 1880, 

5 Beltrdge, Congo, |, p. Aë, 


=- 
m — 


ALEXANDRU LAMBRIOR 229 
m ) MHHANDAU LAMBRIOR ` 
parere până astăzi, sa scris asupra chestiunii o intreagă litera- 
tură; iar părerile cele mai multe, confirmă faptul că de aceasta 
dată, pătrunderea ini d'a mal fost condusă de EE A 
P a legilor 


zdruncinate chiar astăzi. Pe altele ştiinţa, cu mal multe mijloace, 
le-a întregit ori înlăturat ; observaţiile lui multiple la stabilirea a- 


Lambrior nu s'a mărginit numai la formularea legilor fono- 
logice. Faptele individuale şi din alte disciplini ale gramaticel au 
caractere comune care, generalizate, pot să dea loc la fixarea unei 
legi. El a extins generalizarea in domeniul linguisticei generale, 
formulind citeva legi dintre care una este deosebit de importantă : 
„cind din una şi aceiaşi formă se nasc două categorii gramati- 
cale deosebite, atunci forma insăşi se diferențiază în două (Carte 
de cetire, 2 XLIV). Servindu-se de această generală, Lam- 
brior a explicat între altele pierderea lul-re dela infinitiv şi a- 
ceastă Sire, cunoscută fiind existenţa infinitivului lung pănă in 
secolul este plauzibilă. + 

Concepţia despre legile fonologice a evoluat şi ea cu timpul. 
Pe cind Inainte s'a susținut existenţa legilor cu excepții, ultimile 
achiziței ale ştiinţii, în anul 1877, au convins pe mulţi învăţaţi că 
fenomenele au trebuit să se petreacă după legi fără excepţii și „în 
toate cuvintele unde sunetul supus schimbării se găseşte în a- 
celeaşi împrejurări“ (Osthoft und Brugmann, Morphologische 
Untersuchungen, 1878, i, p. 13), Excepţiile aparente au fost ex- 

forme analogice. Aceste cu care se prezenta 

şcoala neo-gramaticilor (junggrammatiker) atit de convinsă de 
laritatea schimbării sunetelor, au fost exprimate teoretic in 
1878, in prefața lucrării mal eps citate, Tinind samă că şcoala 
neo-gramaticilor a apărut odată cu primele studii ştiinţifice publi- 
cate de Lambrior, ar fi indreptäti credința că el a împărtăşit 
părerile vechii a ol Citeva pasagii il arată, totuşi, partizan al 
neo-gramaticilor : „lu desvoltarea organică a fenomenelor limbii 
excepții nu se pot admite” (Carte de cetire t p LXX). ŞI tot 
aşa în gramatică : cht am que cu lateles 


Lambrior : „sunetele nu se împrumută afară numai de cazul unei 
striviri aproape complecte a unei limbi* (Cartea de cetire :, p. 


1 Romama, X, p. 347; Convorbiri Literare, XV, p. 123. 
2 Cf, A. Daüret, La vie du langage, p. 30. 


230 VIATA ROMINEASCA 


RE ALEXANDRU LAMBRIOR 231 
L). „Aceste vocale (à, î) nu sint imprumutate dela alte popoare, R 
căci limbile işi Imprumutä cuvinte, dar niciodată sunete“ (Con. dE ză PM me Ba ra A WS 
vorbiri Literare, XV, p. 130).1 Aen dar Lambrior are concepții câleitite, "spune. Lambrior ei alb | iR, äech 
neo-gramatice, lar in filologia romină este şeful acestei școli legi nada ale Mett ei Gm itita e We ba E 
despre care vom vorbi mai jos, e p a Be Be 
e şi altele în si: 1 Tot aşa Necoreșii este derivat de Cihac 
dela nicoref (agaricus cochieatus), iar aceasta dela vsl. nfknonti 
Cu ajutorul legilor fonologice se stabilea şi o bază sigură „ascendere“. Nu era mai apropiat numele Nicoară-Neculai subt 
pentru etimologie care se mai considera încă un domeniu al di- forma veche Necoard ? „Se înțelege, spune ciel Lambrior, 
vinaţiei. Aşa Hasdeu, fără să ție samă de transformările ele- fără de legi fonetice sigure, pe care să nu fie vole a le călca, orice 
mentului latin dădea cuvintelor romineşti prototipuri dace puţin cuvînt rominesc poate deriva din orice limbă de pe påmint" 2 
rezistente la o analiză atentă. Elementul anteroman din lim Aplicarea legilor fonologice „sigure“ era un mijloc de a in- 
romină a trebuit să se supue la aceleaşi schimbări fonologice su- 'ătura atmosfera nefavorabilă provocată de vechile încercări, de- 
ferite de elementul latin, fiind din punct de vedere cronologic venite clasice, ca acea a cuvintului Jatin cadaver din ca (ro) da 
mai vechiu, Dar Hasdeu nu ținea samă de acele schimbări, (ta) ver (mibus), şi în acelaş timp de a convinge pe lingulgii să 
El nu observa că gliga mar fi sunat niciodată în rominegte ie mal puţin fngrijali de „primejdiile etimologiei“ (A. Hovelacque 
ghiuj, şi tot astfel la foarte multe derivări ale sale, pentrucă In La linguistique are un capitol cu acest titlu). 
propria lui credință unită cu o mare pasiune pentru cercetarea Intre etimologiie propuse de Lambrlor se găsesc unele, deşi 
Iucrului, i se părea mărturie suficientă şi reindolasă. Dease- sprijinite pe leg! fonologic, care s'au dovedit eronate. Astfel 
menea in fundamentalul sâu dicționar, a procedat uneori Cihac ceaun derivat din cibanus—cibus, nu se poate spune cuvintului 
cu multă uşurinţă, fiind obsedat de ide preconcepute, şi numai turcesc čujem fer de fonte“ s şi nu-i admisibilă nici incercarea de 
eu o superficială înțelegere a materiei. Simpla identitate formală à explica articolul {ui ca o fază posterioară a formei Jo căreia 
între două cuvinte din două limbi nu-i suficientă pentru stabili- i s'a adaus parazitul i provenit din hic; nu mai pot fi susținute 
rea unei etimologii, mal ales atunci cind același cuvint are o răs- etimologiile date de el multor cuvinte. In schimb sint multe ex- 
pindire ce nu se mărgineşte la două sau trei limbi. A afirma anans eg de armin ara ge apr ra par mer rar 
dogmatic că toate acele limbi au luat avintul numai dela una, Greg e | ere Fr ger i ech gees biblio= 
este primejdios gi putin prudent fiincă oricine poate, servindu-se ua a) tuturor științelor este inspăimin v 
de același metodă, să o teză inversă. N'a privit oare Cihac grafie, la care renunţă de obicelu, chiar dela inceput, mintea a 
drept un fetiş dicţionarul limbilor slave, atunci cînd însuşi Miklo- ré ve Does eege es ful eră 
sich mărturisea greutatea afirmațiilor categorice? 2 Trebuia să paritie. Dar cit de zădarnică este munca de a explica lucruri ce 
lie seamă şi de sensul cuvintelor ca atit mai mult atunci cind ți se par intunecate, insă lămurite demult în acele pagini „vechi“! 


nu existau greutăți formale, deoarece, cum spunea şi Lambrior, | 
„$i mase este un element principal în căutarea şi fixarea unei 
etimologii* 


Să vedem două exemple din etimelogiile lui Cihac, alese 
dintre acele reväzute de Lambrior, avid lej să arătăm totodată 


{| Un cuvint foarte cunoscut este mătură. Acest cuvinta fost 
| derivat de Cihac (in Dictionnaire d'étym, daco-rom. ìl, p. 190) 
| din vsi. metla virga", sirb. metla, prin fintercalarea unul u, 

El prezintă totodată schimbare tonologică {—r, activă numai in 
| elementele moștenite. Acest singur lucru era suficient pentru un 


şi metoda acestuia în stabilirea etimo or. Cavintul des cu ` Hlolog ca să-l conducă înspre o etimologie latină. Altă etimo- 
înţelesul „un prost, ce tueşte pe toată lumea” (Conv. Lit, XV, logie dăduse Miklosich în Die slav, Elem., p. 30 din mesti-meton 
p. 265), este un derivat dela pronumele personal ta. Cha „se | „verere“ ; apol în Beiträge Conson i, p, 49 a dat acelaşi deri- 
gîndeşte îndată, după obiceiul său, la vre-un cuvint străin“ şi | vare ca şi Cihac. Pină aici deci Miklosich şi Cihac av admis 


S a A H un etymon slav, In Zeitschrift E rom. Phil, XI, p. 455, d. 

Tei, l- | Tiktin explică şi fenomenul fonologic : „ksi. metia, piklu sind 
ne arală rindurile urmăloare, scrise numai cu cinsprezece anl Ki: wahrscheinlich în einer Zeit, wo tl, cl micht mehr ciy ergab, 
„Luind limba bisericească drep! punc! de plecare, pentru slabilirea | 
formelor gramaticale.. să fixäm finalele la insfiuni, confugellini si 


la derlvale, lăsind le o parie luxul elimologie, și mpoi så ne purlän 1 Convorbiri Literare, XV. p. 265. 

cum ne asie vorba, observind că sunelul 7 esie bonla, este guturatul 2 Carte de élire, * p. LX VIN. , met vof: 

limbei” (Anal. Soc. acad., L p. 29). Părerea lul Ellade, avea incă o Pt feri e nm eene ZS. der Saef XIV e 
n TS À > D 5 + P- 

ap che noua Academie, la 1880, cind a seris Lembrior stadiul 301, are drepiate să nu admith etimologia Jul Lambrior ; însă nici acea 


2 Die Fremdnârter in den slavlschen Sprechen, p. 146, dată de el în Dicționar, nul ndmicibilă. 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 
n MA o OO S O O 


interwok. / aber noch bestand, ins Rum. gekomen und hier scan- 
dula, lingula etc. angebildet worden; daher mătură, păcură wle 
scfndurå, lingură etc“. In Histoire de la langu: roum.. |, p. 
284, d. O. Densuşianu a păşit pe un teren neutru: „mâtură, reste 
encore obscure et son étymologie ne peut, A notre avis, être 
cherchée dans le mot slave citée”. La 1992, in cartea sa Les 
Elements latins de la L roum., Le consonantisme, p. 28 d, Candrea 
a propus ca etymon lat, metula —meta-ae „piramidă. mică“, „o 
coloană ascuţită şi „mic stog de fin”, etimologie admisă de 
filologi. In Carte de cetire, *. pP. LXVII explicase şi Lambrior 
pe mătară din fem. metula, formā mai veche a lji metellus. 
Dupä explicarea lui, s'a admis daci excepţii dela legea I—r na- 
mai pentru două cuvinte, iar la aflarea etimologiei probabile, au 
trebuit atitea divagări. 


74, pentru 
simbătă, sămbătă etimologia sabbat. in Die slav. Elem, p. 48, 
Miklosich a propus vel. sonbota „dies sabati" adâugind câ 
„nicht unmittelbar von sabbat, wie Diez datur hält"; în Beiträge, 
Vocalismus, |, p. 20 spune iarăși că „die Erklärung von sîmbătă 
sabbatum kann our în slav. sonbota gefunden werden“, Natu- 
ral că, după aceia, a fost privit ca element slav. Încă la 1880 


cel face acelaşi descoperire cu Obişnuital său aparat biblio- 
grafic. 3 Aen s'a intimplat cu multe alte derivări, ca sufixul 
-andru introdus în romineşte prin citeva cuvinte străine, intra 
care şi Alexandru pe care a dat-o în 1921 d. E. Herzog în 
rise i für rom. ee D pe Hm să mai etc 
š re că explicările date 

Lambrior la Începutul ştiinţei romineşti, apar astăzi strălucitoare 
la orizont tot mai des, purtate însă de mini străine şi investite 
cu tot celace de o jumătate de veac a făcut ca ştiinţa să devie 

de orice orientare, un domenin propriu ai 


1 Romania IX, Lë 104. 
2 Crovorbiri L ferare, XV, p- 131, 
3 CI. S. Puscariu, Dacoramania, |, 436 3 P Cancel, Despre Ru. 
min, 1921, D 79 80. 
4 +. Romania, IX, p, 111 112, -unde se explică la fel si sufixui 
doe, = mal! înslale de aulorul citai de d. S. Pascariu în Dacuromania, 
Gd P . 


| 


îi | ALEXANDRU LAMBRIOR d 233 


erudifilor care, după cum spunea demult J. v. Pilugk-Harttung, 
pp muguroaie şi le iau drept munţi“, 1 


IV 


Asupra celor mai multe chestiuni privitoare la limba ro- 
mină, Lambrior a avut părerea sa intemelats pe vederi nouă 
de cele mai multe ori juste, Am spus la inceputul acestui studiu 


ba chiar grăesc albanegte mai bine decit mine rominegte ` nitr- 
mai filologie romanică nu cunosc." 

Numărul chestiunilor nedeslegate în studia! limbii romine, 
atit de complexă prin elemente luate dela cele mai diferite po- 
poare, eră atunci excesiv. Totuşi aceasta nu fmpledica să se 
creadă că toate subiectele erau epuizate, s Este suficient să spu- 
nem că lipseau cercetările dialectale, şi explicärile cele mai multe 
priveau limba comună or! cea a cărților bisericeşti. Din această 
cauză Lambrior a declarat că „pentru constatarea tuturor legilor, 
ce urmează vocalismul rominesc de abia vor ajunge citeva ge- 
nerafli de lucrători harnici”. 4 In afară de aflarea legilor dapă 
care au avut loc schimbările fonologice, Lambrior punea ştiinţei 
viitorului încă o sarcină, acela a formulării legilor semantice. 
„Recunoaştem că legile psichice după care se modifică lesui 
cuvintelor unei limbi, spunea el, au să fie mal greu de aflat de 
cit legile modificării materiale ale cuvintelor; ştiinţa despre 
limbă nu nu va fi deplină decit atunci, cind va cunoaşte exact 
amindouă aceste categorii de legi“. 3 Aceste cuvinte alcătuesc un 
program vast şi un testament științifice în acelaşi timp... 

Deşi in studiile lui cuprinsese, pentru întăla oară, întreaga 
istorie a limbii rominești, deosebit de specialiştii timpului, însă 
consecvent caracterului său, Lambrior Kad SS, La printre 

prăşitotii de părticele mici dintr'un lan nem j 

în Aiel este Lost să cercetăm felul cum a fost privită, în acea 
vreme, activitatea lui Lambrior. Dacă exceptăm cerace s'a vor- 
bit în revistele străine înainte şi după moartea luly, rare ori a- 


1 re gg rea gr SCH mg p. 21. 

3 pieri (de ionelicä) sinl anal la ingepal, desi o multi: 
me de rominişti de ocazie cred că-s Isprăvile gala”, alirma Lambr 
Ta Rev. p, ist CR Di. a” "e 194. 

ti P e 

$ Kr Jena și fil. Lem 

SE, RS f. rom, Phil, V. i; Lileraturblait f. germ. und 
rom, Phil. V, nr, 2, eic. 


234 VIAŢA ROMINEASCA 


läm în cele romineşti vre-o notă care să-i rele i 

veze s 
aducem la nimeni ioviouiri pentru acest lucra; dar File ter e 
pus odatä aceastà chestiune, vom da citeva argumente temeinice 
în sprijinul unei păreri anterioare. Vom căuta să arătăm modul cum 
sa comportat Malorescu față cu ştiinţa rominească, 

In „Specialistul romtr, "d. Philippide a afirmat că Majo- 
TESCH a incurajat forma goală a sett, impotriva cärela pre- 
Undea că luptă, fiindcă orientat numai de forma stiintit continua 
să împartă verdicte, deși nu-i mai era posibil un control al cu- 
iara operelor pe care le judeca, Intr'adevér, ultima parte 
e i SE romină şi sträinätatea“ dovedeşte foarte lămurit 
c s d iorescu asupra lucrărilor istorice vorbeşte ceva mai sigur, 
Sg See şi lor mai mult forma (astfel laudă cartea lul Gr. 
pu upăce îi găseşte totutuşi defecte de compoziţie şi fi 
put studia care jignea ochiul esteticianului) ; 2) despre lucrá= 
rile de filologie vorbeşte numai generalitâţi ori mai mult despre 


Gaster ne deschid o perspectivă mai si 
ură i 
ramure a sinn în  Rominia“,2 Am gn De 
„Direcţia nouă“, Maiorescu vorbise mai E Aa ARO dia 
A mult Atunci L 
nu dădea studii de ştiinţă pură, ci critice culturale ; iar piure pă 


Alâturi de părerea generală a lui Maio 
aşezăm pe acea a unul specialist, a mééstralel in Podari adi v- 


„Avant de retourner dans sa atrie, L 
nia (VI, 43) sa curieuse note sur ën avait donné à la Roma- 


ire me dans mat e 
uvele dans l'étude de la langue roumaine“, 3 si 
„cercetări“, cum le spunea Maiorescu, la „eră nouă Pan ag se- 


1 in Convorbiri Lite are XV, p. 484 
A , P + găsim un fel 
EE d te 
lrebuință pentru orice profesor de îi A LE E ee me 
on post MES romină, şi de un folos netā- 
čniori mai de gelen, e “de care se indeielniceste cu exerciții din 
onvoroir! Literare, XV. p. 
3 Romanie, XII, p. 6st Ip 


ALEXANDRU LAMBRIOR 235 


tomine", trebue să recunoaștem, cu toată nepăriinirea, că este 
o mică diferenţă... | 


Infinenţa lui Lambrior, atit prin studiile publicate cit şi prin 
relaţiile sale personale, a fost foarte mare. E poste a aie + 
nimeni, pînă la 1880, nu provocase atita entuziasm în tinerimea 
studioasä această ramură ficä. 

Unul dintre cei mai ferventi discipoli, căruia îl datorim in 
bună parte crearea spiritului critic în domeniul științitic şi dis- 
pariția plagiatului din scrierile rominesti, a fost d. loan Nădejde. 
Entuziast pentru tot ce era ştiinţă, a imbrăţişat cu aceiași câl- 
doră studiul limbii ca şi al nilor sociale cu care a deter- 
minat acel curent utopic ce avea să se izbească mal tirziu de 
stinca realităţii, răspindindu-se ca pulberea luată de vint. Dacă 
din toată acea activitate socială, nu a rămas nimic, şi astăzi Insă 
cârţile sale — în care se află condensate impreună cu fapte şi ob= 
servaţii mărunte, multe Idei proprii ori de-ale maestrului său Al. 
Lambrior, — se deschid de câtre specialişti, mai ales pentru en- 
tuziasmul reconfortant din vremurile demult trecute. 

Ortografia rominească, atit de nestatornică, a primit după 
Lambrior o direcție fonetică raţională, sprijinită pe studiul istorie 
èl limbii, In scrierea sa asupra ortografiei, d, H Tiktin spunea 
următoarele : ,Dintre reprezentanţii acestei generatiuni, cel mai 
valoros campion al şcolii fonetiste este Alexandru Lambrior, care 
atit în scrierile sale ştiinţifice, cit şi de pe catedra profesorală a 
propoveduit neobosit fonetismul neturburat de consideratiuri eti- 
moligice şi care desigur ar fi ajuns a aduce solutinnea definitivă 
a problemei ortografiei romine dacă moartea au l-ar fi răpii ști- 
infei fără vreme, în mijlocul unei activităţi indreptate înspre acest 
el. Unifi în toate punctele esenţiale cu vederile răposatului nos- 
tra amic, noi prin lucrarea de faţă nu facem altceva decit a con- 
tinua şi săvirşi, deşi după un plan diferit, opera începută de el 
prin | de articole apărut In vol. XV al Convorbirilor Literare 
sub titlul de /ndreptariu“. 1 x 

Publicind între 1881 şi 1883, „Contribuțiile sale la fonolo- 
gia romină, Miklosich a admis multe pâreri de-ale lui Lambrior 
şi a lăudat exemplele bogate pe care acesta le dăduse ori vede- . 
tile lui clare şi juste. 2 

In primul său studiu publicat în Convorbiri Literare, d. A. 
Philippide ca să probeze falşitatea cronicei loi Huru, — scump 
diamant lucrat la flacăra durerii produse de nefericirea ţării, de 

oameni care se ridicau prin astfel de plăzmulri împotriva „min- 
clunilor“ scrise de învățații străini, — a utilizat limba cronicel ca 
unul din cele mai puternice argumente. Celace se cunoştea lasă 
le acea vreme asupra gramaticei istorice rominesti, se datora a- 
proape numai lui Lambrior. Acest lucru îl mărturisea atunci şi d. 


1 Călduza ortogreficé, Arhiva din laşi, 1, (4889), p. 19. 
2 CL Miklosich, Cas Voe., l, p. 25; 11, 9, 22, 27,52 sqq: 
HI, 16 etc., ete. > 


SE -E o 


Philippide : Greutatea de à înțelege această limbă (a cronfcel} şi 
deosebirea ei de cea de astăzi sau de cea a monumentelor apro- 
plate de dinsa stă însă nu atit in noutatea vorbelor cit in for- 
mele gramaticale, Ştiind însă că tocmai aceste se schimbă ma! cu 
greu în evoluţia limbilor, vom putea, mulţămită cercetărilor res 
cente ale d-lui r ăsapra istoriei limbii noastre, să scoatem 
din etimologia cronicei lui Har probe puternice asupta vg ph 1 

D. Philippide SET Şi astăzi unele explicări date de am- 
briot (vocalizarea lui inainte de dispariţie, etc.) 


Istoria unei ştiinţe este un lanţ in care verigilej lui nume- 
rOase sint indivizii creatori, 
acel lanţ, este condiționată de existenţa verigii précedente, Dac 
ştiinţa progresează À 
achiziţiile nouă sint ln mate parte efortul celor care l-au prece- 
dat, Și meritul predecesorilor 
Joace neinsemnate, au ajuns la rezultate temeinice. 

ln filologia romină, într'o vreme cind nu ex sta dialectologie, 
cind arta etimologică era unica preocupare a tuturor nepregatifi- 
lor şi textele vechi erau Cunoscute numai unui singur amator care 
le utiliza toarte putin 


critic francez a spus cîndva că scriitorii mari sint con- 
temporanii viitorului. Am arătat In acest studiu, fără a epuiza 
exemplele, că Lambrior a afirmat unele lucruri care abla astăzi 


de 
asă din neferlire numa! la cițiva ani, 
faptul de a fi precedat Ştiinţa cu o jumätate de secol, constitue 
o gicrie suficientă pentru ua om, pe care el wa dorit-o, pe care 
recunoaştem 


L Şiadbei 


D 


mm qe 


1 Convorbiri Literara, AVI (4882), a, 255. 


i 


lait în vremea Cantemirestilor 


I 


Aşeala politică care dă atita varietate epocii, În care 
a dm et n Cantemir şi apoi cei doi fii ai lui: Antioh 
şi Dumitraşcu, a pătruns mai 'otdeauna pănă la oraşul per 
dinfei domneşti, care din vremea lui Petru chiopul Kit e 
Ak), de reşedinţa domnească se lovea în ultimul său » or 
schimbare politică Ta: istoria capitalei mol oveneşti 
( e. 
#7 ue Le dar iarăşi tocmai din aceste motive, pe 
lingă descrierea lui Paul de Alep uni mal detaliate 
capitala moldovenească avem numai de câtră s 
XVII lea, domniile een, ară per: în Lë 
ei epoci unitare, p 
me ogg e sil ceva Sch a ep A alte părţi despre laşi 
í tită ma 
$ WK Seite călătorului rus din 1593, : nici din Zi 
portul francez din 1585,2 după care laşii este un St burg 
agezat pe şes, Dr ziduri, mărginit la sud cu un ac, pe 
ogind apoi că curtea domnului e frumoasă,—nu, putem recans- 
trui nici în parte măcar laşii de odinioară. RIRE 
Calatoria patriarhului Macarie a fost numai o p 
cu urmări fericite pena ph Wa Zeg ice vg que ARR 
licare Intro sitmaţie politică avume. Trebulau 
sili în care politica dela laşi să intereseze foarte de apro 


D 
Se Le Ver fragmente cu privire la Istoria Rominilor, 1, 
1 


Bucu ești, 


238 VIATA ROMINEASCA 


— 


politica generală europeană. Astfel a fost timpul cind liga 
Sfintä înjghebată nu numai de necesităţile imediate politice, c 
mai ales prin credința în posibilitatea triumfului armatelor creg- 
tine, cum o avea papa Inocențiu XI sau timpul crepuscululu! 
politic otoman, cind revine in sufletele creştine mai de aproape 
sau mai de deparie interesate, încrederea că Turcii pot fl alun- 
gaţi deocamdată cel puţin din ţările dela nord de Dunăre GH 
de pe litoralul nordic al Mării Negre. Ca totdeauna, aşa şi a- 
Cum revanşa creştină s'a plănuit în legătură ca litica ţărilor 
rominegti, S'a mai adaos şi Imprejurarea că Moldova, dela în- 
ceputul acestor planuri, a fost totdeauna in prima linie vizati 
ca colaboratoare şi adică fiindcă din liga sfintă făcea parte re- 
gele polon loan Sobieski, caşi Petru cel Mare ţarul Rusiei, Si 
unul şi altul erau minaţi de interese mari politice In tabăra 
duşmanilor imperiului otoman. Sobieski avea să-şi refacă ho- 
tarele polone, voia chiar mai mult, să cucereas Bugeacul si 
să anexeze, cu toată gelozia nerăbdâtoare a Austriacilor, Pria- 
cipatele romine, fireşte, in primul rind Moidova in vechile-i ho- 
tare. Petru cel Mare va căuta să alunge pe Turci de pe tär- 
mul nordic al Mării Negre şi s'a gindit nu fară speranţă şi la 
inglobarea In imperiul rus a Principatelor romine şi poate chia- 
a Ardealului. La granița Moldovei însă La adus în 1711 şi l-a 
făcut să dea pe teritoriu moldovenesc lupta, care avea să fie ho- 
tăritoare, sburdăinicia politică a lui Carol XII, regele Suediei. 
Cartile de informaţie politică, ziarele-reviste cu tiraj mare, ca 


cești In Polonia, al Cameniţei,, Lupta în contra Turcilor pentru 
Camenița, dE Ucraina, trebuia să facă îaconjur prin laşi şi 
Bugeac, aceia începind din 1684 de atitea Ori vor trece ar- 
mate polone prin „Bucovina“ moldovenească, dincolo de valul 
lui Traian, Cea mai mare expediţie, dela care s'a aşteptat mai 
mult, fără ca însă să Intreucă din unci de vedere dë tic ca- 
drele unei simple plimbäri războinice şi serie de jafuri os , 
a fost cea din 1686, cind Sobieski à crezut că va putea rămine 
stäpin asupra Moldovei. Jaturile erau făcute in suita unei vechi 
secete. Foametea, tovarăşa a secetei era aşa de 
acasă în Moldova de atunci. În domnia lul Dumitraşcu Can- 
tacuzino, ne spune Nicolae Costin că foametea era aşa de mare, 
incit mirta ti cea de 16 och de gria era 3 lei bătuţi, iar 
sacul de adică cam 2, mirte şi jumătate se vindea cu 5-6 
el, Acelaşi cronicar povesteşte cum un ţigan a atras o fetiţă 
săracă Intr'o pivniţă pustie, a tălat-o, fript-o şi mincat-o, Oa- 
menil mureau pe stradă de foame ca de cium, In vremea 


i N. Cosiin, Letopisejal Ţării Moldove! in M. Ko ălai Cro- 
nicele Rominiel, UL. Bee a p. 54 e Jälniceans, Cro 


IAȘI ÎN VREMEA CANTEMIRESTILOR 239 
ot. do. ER NN 


lui Constantin Cantemir ţara era foarte secătuită, iar Dimitrie 
Cantemir nu putu aduna alimentele şi furajele necesare armatei 
lui Petru cel Mare în 1714, 

Secretarul lui Sobieski, care a însoţit pe regele său în cam- 
pania moldovenească din 1686,ne spune câin Tara Rominească 
şi Moldova nu plouase deloc de 3 ani. Căldurile erau colo- 
Sale: lacurile, mlagtinile, secaseră. lu Bablui, lingă care e aşe- 
zată Capitala, se putea vedea apă numai în locurile cele mai 
adinci. Pâmintul în părţile mlăștinoase avea crăpâturi mal mari 
decit un om, | 

Un alt raport datat din tefâneşti pela 20 sau 21 A : 
spune iarăşi c de 6 ch mort f căldurile erau mal insu rtabile 
decit în Italia. + Cu toate acestea secretarul francez regelui 
loan II ne spune că pămintul moldovenesc e aşa de bun, gras 
și roditor, încît iarba era înaltă de 2 picioare, dar din cauza 
secetei se pulea aprinde la cel mal mic vint. Acest Philippe 
Dupont ne-a lăsat o foarte interesantă descriere a laşilor vă- 
zuţi de el fn ziua, cind Sobieski îşi Gen intrarea ln capitala 
Moldovei de unde se retrăsese nu mult Inainte de aceasta, in 
grabă, domnul Constantin Cantemir cu familia, mobilele şi toi 

ce avea mal preţios. 

E laşilor, cum o găsim în memoriile tul Dupont, 
este cu atit mal interesantă cu cit la o mică distanţă de timp 
Inapoi, avem deserierea făcută de Corneliu Magni, 3 fost la laşi 
În vremea cind Mahomet IV putea fi văzut eşind la vinat prin 
vălle de lingă capitala moldovenească si cind păduri de sălcii 
ascundeau trecătorului de departe mersul leneş al Bahluiului. 
Case urlte si bordee Sint pe laturile ulicioarelor, prin care Magni 
intră. în va à De-oarece şi atunci hanurile erau pline, Magni 
va locul In căsuţa lesuiţilor poloni, a cărei ogradă era fmprej- 
muitä cu gard de nuele, Si această casă o goliseră răsculații 
lui Durac şi Hincu. A fost ospätat cu mincări frugale şi pu- 
ține, cu bere gl vin rece, dar acru. Magni se plimbă „pe stra- 
dele de câpetenie cu poduri de lemn din trunchiuri de copaci 
intinse, aşa incit unu! e prins în celălalt“. Palatul lui Duca 
este pentru Italian „O căsoale alcătuită numai dintr'o- curte mare 
şi urită, pătrată cu ziduri de pămint împrejur”. In această lo- 
cuinfä avea numai „o sală proastă, afumată, cu două odăi de 
asemenea Întunecoase, prost rinduite“, 

Prin „una ruo'a all uso di monache“ treceal la Doamnă, 


Lë 


1 Mémoires r servir à l'histoire de'la vie el des aclions Jean 
Sobieski Ili du mă apa de Pologne per Philippe Dupont, ed. Janicki 
in Muzeum Konstantego Swidziúskiego, vol VIII, Varşovia, 1885, p. 199. 
2 Hurmuzaki, Documente, XVI, pag. 125-6, 
3 Qusalo di più curioso e vago ha polulo raccorre Cornelio 
Magni nel primo blenio da esso consumalo ni viaggi e dimore per la 


~ Turchia, Pama 1678. CI. N. lor a, un călälor italian in Turcia vi Mol- 


Sote a limpu! răzbalului cu Polonia, An. Acad Rom., seriu Il, tom- 


240 VIAŢA ROMIRYASCA 


Tronul era un jet Io „alla veneziana", Trăsura domnească nu 
era nici aşa de bună ca o birjă italiană, iar pentru doamnele de 
onoare ale Doamnei Anastasia erau 12 harabale acoperite. 

Să fie curtea domnească descrisă de Magni, curtea dela 
mănăstirea Cetăţuia ? Cälätorul Malin însă ne spune că 
biserica Trei lerarhilor este vecină cu palatul principelui, : 
Peste 5 ani va trece pela curtea din laşi palatinul de Kulm, 
care va fi primit de domnul Antonie Vodă: trecind prin două 
porţi ajunge la scările palatului unde il aştepta domnul. Pala- 
tinul trece prin „două săli unde erau mese mari intinse“, apoi! 
„intr'o odae unde era un divan vechiu acoperit cu un 'covor 
turcesc”, apoi „0 galerie sau balcon“, fnsfirgit intr'o „0dae fru- 
ge e e întreagă St er air Olandez" în care e şi 
un divan. se serveşte dulceaţă, vutcă si se oferă nzul. 
Vodă avea o deosebită „Odae de audienţă: 3? PR 

Acelaşi italian ifică că în lași sint doux mănăstiri foarte 
frumoase şi luxoase. espre mănăstirea Golia ne spune că era 


rea goticului la clima şi cultul nostru, iar pe de altă parte or- 
namentafia de artă orientală. Cineva i-a spus că și meşteri i- 
talleni, chiar din Roma, au lucrat la zidirea Goliei. 

Despre mânăstirea Trei ierarhi scrie că este „acoperită 


In altă parte a lucrării sale Magn! vorbeşte de Vaslui ai 
Birlad ca despre nişte sate „fără rindulală“ așa că nu trebue 
să ue mirăm de ponosirea curții domneşti, cum o descile Magni 
care nu ţinea socoteală de îm rejurările speciale ale trecutului 
nostru şi care nici n'a putut fi admis intimitatea vieţii noastre 
mat înalte, cum va fi cazul cu secretarul regelui loan II. 

P Dupont a fost în laşi în Suita regelui primit ca 
un liberator, care satisfăcut în orgoliul său de vecin rnic 
asculta înțelegind cintecul sën de biruintä,— care era de 
umilinţă pentru Constantin Cantemir : 


Constantine 
Fugi bine, 


Nici al casă nici al masă 
Nice dragă jupineasă. 


De:pă Dupont „laşii, capitala Moldovei, este un oraş mare, 
dacă se poale numi oraş, fiindcă este deschis din wes părţile, 
fără porţi, fâră sant şi fără ziduri. De altfel casele sînt bine 


1 CL. N. forge, op. cil., p. 19-20, 21 și nota 5. 
2 N. lorga, op. cil., p. 20. 


E f P 
Şi destul de solid zidite, străzile sint Trëtt. siet aal 
piețe publice, unde se vind unele coloniale şi ale căror eg 
- înainte de ruina și dezolarea acestei frumoase ţări, erau ocu- 
pate de negustori bogaţi şi unde se găsea tot celace poate fur- 
niza mai frumos Asia, care este foarte aproape. In ace:t oraş de tot 
deschis sint douăsprezece sau Patrusprezece castele închise cu zi- 
duri înalte şi puternice, cu mai multe turnuri dărimate. Acestea sînt 
mănăstiri de călugări greci din ordinul sf. Vasile şi în interiorul 
foarte mare al acestor ziduri sint bisericile lor, care sint foarte 
frumoase. Alci îşi au locuinţele lor călugării, care totdeauna 
Sînt în număr mare, Locuitorii cei mal înstâriți au de aseme- 
nea în Incinta acestora mai multe camere şi citeva magazii, unde 
işi țin ce au mal bun şi se retrag în vremea de trecere a TA- 
tarilor, tot aşa caşi restul populației. Toate aceste mănăstiri 
au citeva plese de tun şi fot felul de arma pentru apărarea lor 
în astfel de vremuri. Biserica epis:opală, cu casa episcopului şi 
a preoţilor sâi, care de asemenea sint călugări, sint înconjurate 
de astfel de ziduri. Castelul (curtea domnească) este o gră- 
madă de mai multe clădiri, care par foarte vechi, Este aşezat 
pe o colină închisă de o incintă de ziduri cu citeva turnuri şi 
un şanţ. NI se spune că erau aici destul de frumoase tunuri 
şi multe alte arme, însă noi m'am mai găsit nimic. Am fost 
foarte surprinşi cînd am vazut într'o clădire aşa de antică mai multe 
apartamente de o mare frumuseţe. Toate erau căptuşite cu lemn, 
zugrăvite şi aurite în mosaicuri, ceiace făcea un efect fermecător“, ı 
In altă parte ne spune: „Acest Oraş este situat lingă un 
mare şes înconjurat în formă de semilună de o mare prerie, 
pe care o zăreşii cit vezi cu ochii la dreapta şi la stinga şi are 
un mic loc de lărgime şi prin mijloc curge riuletul Bahlui ; de 
cealaltă parte a acestei prerii se vede un colnic deasemenea 
i s'oarte întins în formà de semilună, tot plantat cu vii mult mai 
inalte decit cele din Franţa şi care produc un vin alb foarte 
bun. Pe întinderea virfului acestui colnic se văd opt sau zece 
mănăstiri de călugări basilleni, bine zidite, în stare a se apăra 
contra Tătarilor, care n'au niciodată arme de foc, care nu caută 
nicăiri, decit să jefuiascA şi să facă robi“, 

Dupont ne dă citeva ştiri şi despre Moldoveni. Ne spune 
că sint chipeși, buni soldaţi Cavaleria uşoară poloneză este ai. 
cătuită mai mult din Romini, care se disting în lupte. Rominil 
au o deosebită inteligență, cum au dovedit-o aceia care au in- 
vâţat prin ţări străine Femeile sint frumoase și bine făcute, 
său o graţie şi o drâgâlăşie, care le este particulară“, 

Secretarul regal ne spune că Sobieski a Interzis soldaților 
să! jaful şi violentele.2 EI ne mai spune că Sobieski a fost 


1 Mémoires, lo-. cit., p. 200. Doi lezulj! lrancezi, când eran pri- 
MIT în audiență de Constantin Caulemir în 1690, urcau vre-o 30 trente, 
ca să ajungă în sala ces mure a palatului, în care se adunnu peniru sfat 
domnesc baronli țării (Papiu larianu, Tesouru HL Bucureși!, 1864 pag. 188). 

2 Mémoires, |. c., p. 201. Memoriile acesiea au fost utilizate vi 
de d. N. lorga în Istoria Romiatlor prin călători, 11, Bucuresil, 1921, 
pag. 113 si urm, 


242 VIATA ROMINEASCA 
<>, Se ET, À, 


rimit la laşi cu urale. Mitropolitul, fruntaşi populației s'au 
Driimeatei şi l-au felicitat pentru succesele războinice, Regele 


polon găsi mănăstirile vizitate foarte frumoase, ii plăcu mult ` 


Situaţia oraşului; privi desfätat vastul ges, apoi valea Bahlulu- 
lui, dealul plantat cu vii şi mânăstiiile de pe virful acestuia. 
Alte rapoarie întregesc impresia făcută de capitală asu- 

pra Polonilor regelui Sobieski, Un raport datat 19 August 1686 
din Stefänesti ne spune că regele polon a primit jurämiotul mi- 
tropolitului, care era Dosoftei, cum ştim, a caimacanului şi a 
2000 cavalerigti moldoveni. In acelaşi raport găsim şi urmă- 
toarele rinduri foarte interesanta: „Oraşul laşi nu e lachis de 
nici-un şanţ, gel zid, si are cam şase mii case; are un castel de 
'atră, care este destul de bun şi 28 biserici sau mănăstiri foarte 
site Dn de asemenea din piatră, In care se retrage tot popo- 
rul şi de care Turcii din consideraţii politice nu s'au atins 
niciodată ; s'a lucrat spre a se pune castelul în stare de apă- 
rare şi a se închide în acelaşi fortificaţie trei din mănăstirile 
mari, care erau mai aproape şi se lăsă 3000 soldaţi garnizoană 
pentru a conserva acest loc, : unde se incearcă a se aduna a- 
limente din toate pärtile pentru subsistența armatei“, 2 Un ra- 
port scris pe Siret la 27 Septembre adaugă, că armata nă 
s'a odihnit la laşi, adică in piara laşilor, pe şesul utorel 
trei zile, In laşi au rămas și comisarii papei lăsaţi de rege, ca 
să cumpere alimente; Alimentele au fost me înir'una din 
marile mănăstiri, care trebuiau să intre în ortilicaţia, care se 
adăoga curţii domneşti. Dar de câtră Moldoveni sau prin ne- 
gligenta Polonilor s'a aprins mănăstirea şi S'au mistuit de foc 
şi proviziile adunate. De-acela cînd la II Septemvre3 plecă 
mai departe armata polonă tăbărită pe $esul dela Tujora, s'au 
retras şi trup:le, care aveau să mie garnizoană polonă in 


Nicolae Costin scrie: „De atuncea au rămas țara Mol- 
dovei la mare sărăcie şi pustietate din rada şi jacul Legilor 
că mal n'au scăpat nime cu nimica“, 6 apoartele politice re- 
cunosc în unanimitate jafurile mari făcute de castea lui Sobieski. 
Dimitrie Cantemir afirmă că Sobleski a lăsat orașul pradă sol- 


serici au fost luate. Regele Insusi a fost văzut punind foc la 
două mănăstiri, care nu volau să-şi dea comorile lor. 
Regele Sobieski nu-şi plerduse speranța de a mal reveni 


1 Dupont, op, cit., pog. 205, ne spune că regele Sobieski a lăsat 
garnizoană în laşi 1500 Infaaterişii sl 800 covalerigli, 

2 Harmuzak!, Docuimente, XVI, pag. 125-6. 

3 Dalele acestea sinf după slilu! nou. 

4 Hurmuzaki, Documenie, XVI, pag. 154 -5, 

3 N, lorga, Stodi si documente, XI, pag. 79. 

6 Cronicele Rominiei, I, ed. Kogălniceanu, p. 36, 55, 


IAŞI ÎN VREMEA CANTEMIRESTILOR 243 
NS | 


în laşi. Dimitrie Cantemir colorează cit mai mult povestirea în 
negru ca un protest energic în contra încălcării suveranităţii 
Moldove! şi a drepturilor părintelui său. laşi Ta plecarea lui 
Sobieski au rămas fără odoarele sfinte şi obiectele de pret ale 
mănăstirilor, Incendiul a fost mare şi a consumat tocmai centrul 
oraşului, Cine l-a pus? Polonii, care m'ar fi voit ca 
adunate să cadă in mina Turellor, care erau aşa de aproape; 
oamenii lui Cantemir, ca un protest în contra garnizoanei, ce 
avea de gind regele să o lase În laşi ? Oastea polonă nu se 
distingea prin cea mai mare disciplină. 

upont scria că pănă la laşi oastea polonă a intilnit pre- 
prier dës celace trebue înţeles că țara era bejenită din 
şleahul ost, 

Care a fost mânăstirea incendiată, în care Sau consumat 
prin foc şi proviziile adunate ? Nicolae Costin ne spune că 
Leşii „au dat foc de au ars şi Trel-Sfetiiele, Mitropolia cea 
veche şi atunci, venind oştile şi trecînd pe lingă lași, au dat foz 
mănăstirei Goliel, de au ars“. Acelaşi cronicar serie: „Spun 
să-l fi spinzurat craiul“ pe cel ce au dat foc mânăstirilor. 

Constantin Cantemir wa terminat cu Leşii în 1636. Cätra 
siirşitul vieţii sale (April 1633) el fortific laşi de bună samă 
pentru a prelntimpina vre-o surpriză din partea Polonilor. i 


H 


Din vremea lui Antioh Constantin Vodă, cum şi-a zis fiul 
mai mare ca domn, avem oarecare ştiri despre laşi şi despre 
curtea domnească în legătură cu trecerea spre Turcia a solu- 
lui polon Rafael Leszczynski, tată! lui Stanislas, viitorul rege 
polon. Instructia sollei e datată din 24 August 1699 şi avea 
să ceară dela Turci în legătură cu pacea dela Karlowitz muta- 
rea hotarelor polone dincolo de pădurea Bucovinel, dimpreună 
cu oraşele Cernăuţi şi Hotin precum Şi evacuarea Tätarilor din 
Bugeac. Solul regelui polon va pleca în 1700 şi în laşi va fi 
primit de domnul Antioh Vodă. Ni s'a păstrat relațiunea aces- 
tei solii. 2 Rafael a fost primit de domn. După intrarea în 
palatul domnesc „îndată în a doua Cameră aştepta fratele hos- 
podarului Dumitraşcu, şi-a primit pe sol dorind să-l vadă în 
persoană, căci auzise de numele lul cel mare. Trecindu-se în a 
patra cameră pe un jilţ, s'a aşezat la dreapta solul şi la stfnga hog- 
podarul, iar fratele hospodarului lingă sol şi împreună cu cet, 


1 N. lorge, Acte si fragmente, |, pag. 9%. 

2 Dyarjusz drogi y Polesiwa lasale Wichnozaego lego maci 
Pana | Rafaela Hrablego na Lexnie Wolewody Leczpckiego. Pasta 
Wielklego ad. I. K. msci y catey Rzecappospoliiey do Porty Olomans- 
kiey a nalenczas do Masstafa Cesarza Tureckiego. 1708, 

s. muzeului Czartoryski, nr, 523, P. 145 şi urm. (comunicat în 
scris de d, P. Pansliescu). 


244 VIAŢA ROMINEASCA 


lalţi nobili au început discutiune vie în jurul chestiunilor poli- 
Hee", S'a dat şi o masă În Onoarea solului regai polon. La 
masă „in camera în care era gătită masa, erau două scaune 
mai înalte şi un al treilea pe partea stingă. 

„Pe cel dintăiu la dreapta s'a aşezat solul poftit fiind de 
hospodar, iar el insugi s'a aşezat lingă dinsul la stinga, al trei- 
lea scaun „domnesc a fost dat fratelui... la stinga lîngă fratele 
hospodarului rAminind loc liber ceva mai mult dech pentru o 
persoană, şedea un călugăr schismatic anume Cacavela : şi bo- 
erii moldoveni“... Solul polon făcu cadou fratelui domnesc o 
păreche de pistoale şi o puşcă foarte frumoasă lucrată la Paris. 
La plecare a fost însoţit de domn, de fratele domnes: şi de 
oşteni. Dumitraşcu—spune relaţiunea—arâtă mare amabilitate 
şi prietinie solului, călărea cind lingă sol, cind lingă prietinii 
gn si ‘a despărţire fi făcu urärile cele mai călduroase (ef- 
usa vota 

ANA relaţie a acelelasi solii 2 ne spune că la audiența dată 
solului de domnul Antioh Vodă a luat parte și „fratele hospo- 
darului, un om erudit şi în latineşte gi politicos ca morăvuri, 
caşi cum ar fi fost educat în Polonia“, Tot aici ni se spune 
că la banchet „hospodarul a luat un pahar mare şi a băut în 
sănătatea regelui urindu-i vitejia lui Alexandru cel Mare, no- 
rocul lui Iuliu Cezar“. Domnul a rugat pe sol să-și aducă mu- 
zica, care a plăcut mult fratelui mai tinăr, care se pricepea niţel la 
aceasta. La despărţire fratele domnolul şi-a luat râmas bun de 
la sol in poloneşte. 


DI 


Multă înfrigurare, nerăbdare, speranţe şi indoeli erau În 
laşii anului 1711, Dimitrie Cantemir, noul omn, minat şi de o- 
pinla publică, care era pentru ruperea legăturilor cu Turcii, prè- 
cum şi de studiile sale istorice, trecuse de partea țarului Petru 
cel Mare. Pretutindenea se adunau alimente, turaje, se echipau 
soldaţi, lar din Iunie cftva timp s'au plimbat pe străzile laşilor 
soldaţii colosului dela Nord, priviți de unii cu nedumerire, de 
all cu toată credinţa în Izbindä. Tara aproape în unanimitate 
dorise ieşirea din neutralitate. La laşi veni însuşi impăratul 
Rusiei, sara, în ziua de 24 Junie, La un ceas din noapte sosi 
şi Ecaterina, țăranca din Livonia, care va domni ca împărăteasă, 
Dumitraşcu nu era in laşi, cind a sosit Țarul; veni tocmai cind 
acela eşea din feredeu. In curte la scări, Dumitraşcu 1 sărută 
mina, iar Petru îlsăruță pe cap fiind „om scund“, Ecaterina s'a 
sărulat şi ea cu doamna Casandra, fiică a lui Șerban Cantacuzino, 


1 Pentru Cacavella veži mai nou Byzantinisch Neugrechische 
Jahrbücher UI, 1922 pag. 135: Marshall, An unpublisher translation by 
zg Cacarelas of an ltatian work describing the siege of Vienne 
in 1683. 

2 Ms. cital pag. 205 si urm. 


Dan ÎN VREMEA CANTEMIRESTILOR 245 
©2227 CANTEMRETILOR AS 


Duminică, lunie în 25, Dumitraşcu dădu o masă mare în onoa- 
rea țarului. Masa fu în curţile domneşti, „în casa cea mare“, 
Ruşilor le-a plăcut foarte mult vinul de Cotnari, „încă mai bine 
le plăcea vinul cel cu pelin şi mulţi se mirau, cum spre partea 
lor nu se face vin cu pelin aşa bun”. ŞI țarul a dat banchet, 
la care boer moldoveni au băut „vin dela Franţuji“. Luni ftm- 
păratul a eşit fără de veste pe poarta dinspre grajduri, singur, 
pe Jos; şi a mers, de s'a 'nchinat la Trei-lerarh!. N'a vrut să 
stea în scaunul domnesc, cum la oferit mitropolitul Ghedeon, 
care era la slujbă, După serviciul divin, Petru s'a suit la tra. 
pezarea egumenului, aici veni şi curtea lui cu un povodnic, 
veni și Dumitraşcu Vodă cu curtea lui şi au luat dulceaţă, E- 
şind de alci au trecut în revistă armata moldovenească, apol au 
vizitat pe mitropolit; pe jos s'a dus, de s'a închinat la Golia şi 
apoi la St. Nicolae. Mânăstirea Golia a plăcut mai mult taru- 
lui „zicind că are trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi 
moszhicesc*, ) 

Țarul nu va mai avea mult timp să stea în laşi. Veştile 
dela Dunăre l-au grăbit Spre tabăra dela Prut şi cu el va merge 
Dimitrie Cantemir, Astfel părăsea în 1711 lași fără a mai re- 
veni domnul, după care domn pămintean se va vedea In orașul 
vechei curţi domneşti tocmai d:pă zavera din 1821. Această im- 
prejurare măreşte şi mai mult prețul relaţiilor despre laşi în 
vremea Cantemirestilor. 

Cronicarii, oriclte Ştiri au despre petrecerea la laşi a ţa- 
tului Petru, stau încă subt impresia grelelor urmări ale dezas- 
trului dela Stălineşti. Acela Neculce povesteşte gi primblarea 
prin laşi a lui Mohamed |V cum „s'au coborit pz la Necoriţă” 
Şi „S'au suit prin Tirgul boilor şi au descălecat în cimp subt 
salvan dela deal de Tirgul boilor“, Domnul de atunci, Duca, in- 
sofea pe jospe stăpinui, al cărui cal călca pe „bucăţi de atia- 
zuri şi de (iz, Hogea a strigat din clopotniţa bisericii Sf. 


L Minea 


a 


1 Vezi Cronica lui Nicolae Costin ia Kogălniceanu : Cronicile 
Rominiel. ||, pag, :01 3 ` Neculce, Ibidem, p, Zi a a 
ER prin călători, i, p. dy dem, pe Dä: N. lorga, Istoria 

onica eculce, loc. cit., pag. 98-9; cf. N. À E 
tor Italian, etc, 24 25, za pag. 98-9; el. N. Iorga, un călă 


ORGANIZAREA JUSTIŢIEI 247 
Rn ns A 


| Cipiul activ și binefăcător ai separafiunii puterilor. Prin ea dife- 
ritele puteri pot în adevăr în limitele atributiunilor lor, să se contre- 
leze una pe alta si să-și opună la trebuință pe teren legal acela 
DEE pacifice care constituesc garanția libertäfilor publice”. 
Mărginindu-ne la puterea judecătorească, putem spune că 
mai mult chiar decit pentru puterea legiuitoare, independenţa e 
pentru ea o condiţie esentiall de existență. Nu e nevoe de 
multe cuvinte pentru a dovedi aceasta. Care e într'adevăr misi- 
unea magistratului? Sä protejeze siguranța persoanelor şi să 
garanteze proprietatea bunurilor. Pentru aceasta el trebue să fie 
neutru şi să nu fie agentul nimănui, căci în acest caz superiorul 
i-ar putea da ordine şi l-ar trage la răspundere pentru neexecutare. 


Organiz iti Dar cum ar putea elfifäcuträspunzätor, cînd în deciziile sale nu « 

ga area Justiției nimic propriu al său, cînd prima sa datorie e să-şi încline e men 

—— înaintea deciziunilor supreme ale legiuitorului? A lua în - 

denja judecătorului, înseamnă a-i lua atributul esenţial al misiunii 

Raporturile dintre puterea judecătorească şi cea sale, înseamnă a-l transforma în rolul de agent administrativ. Fără 

executivă o magistratură independentă şi impartialä, însăși legez, această re- 

glementare a raporturilor sociale, nemai avînd pe ce se sprijini, 

Nu e numai necesitatea unificării justiției pe tot cupriusut Pierde din prestigiul şi puterea ei și cade în anarhie. „Nu te poţi 
Rominiei care a pus acum la ordinea zilei reforma judiciară. De rezema decit pe ceiace rezistă“, a spus Talleyrand. 

mai mulţi ani, la noi casi în Franța, cu care avem o organizaţie De acest adevăr ar trebui să se pătrundă guvernele geloase 

similară, se vorbeşte mereu de o criză a justiţiei. După războiu de puterea magistraturii, căci atunci cînd ele vor sfirși prin a o 

însă criticile sau înmulțit si au devenit din ce în ce mai vii, | culca la pămînt, vor cădea odată cu dinsa. Ele nu trebue să 

pănă ciod, in fine, anul trecut s'a anunțat de actualul ministru al vite pilda dată în istorie de imperiul roman a cărui putere începu să 

justiţiei un ante-proect de reformă care, după ce a fost supus decadă dela lovitura dată justiţiei în sec, III-lea de Septimiu Sever, 

examinării Curţilor și Tribunalelor, trebuia să fie depus pe bi- care începu să distribue dreptatea singur în palatul său şi lovi 

roul Parlamentului în sesiunea trecută In locul acestei legi am autoritatea Senatului cu o umilință definitivă din care el nu se 


mai ridică. 

Aci trebue să spunem citeva cuvinte d pentru cei de jos, 
care văd în legalitate menţinerea ordinei vechi nefavorabilă lor, 
iar în magistratură numai un instrument de dominație de clasă 


văzut însă cu surprindere votată legea baroului, care fiindcă era 
de un interes pur profesional s'a bucurat de mai multă KE 
Se vorbeşte acum că proectul în chestiune va fi adus negreșit în 
discuţie în sesiunea actuală, odată cu cel al reformei administra 


` tive si cu legea electorală. V ocazia Legea, după cum cu drept cuvint sa spus, e o rezultantă, iar mu 
clădirea simultană pe "bazele noii constituție a te get Se © creatoare a vieţii sociale; ea nu domină, ci exprimă raporturile 
puteri ale Statului, legiuitoare, executivă şi judecătorească si din sociale. lar magistratura care are misiunea să o aplice, opunin- 
examenul lor intrinsec cit și din raporturile lor reciproce vom putea du-se atit violențelor de sus cit si celor de jos, împiedică prin 
să ne dăm seama de adevărata valoare a noii intocmiri consti. etc rh era EE ech? 
tuti - A 1 A s ; 
mat grd at să brengen posibilităţile de viaţă socială ce ne as Ges echten? at şi asigura DDR calea E 
ela marea revoluție franceză care pentru garantarea liber- evolufiuni paşnice. Rolul săue a r în acela p conservator 
Dor şi drepturilor individuale, a lansat fa lume minunata for- si progresist; ea garantează pari tea Statului dar si libertatea 
mulă a separafiunii puterilor din Stat, se poate spune că nu a individului, e un Jannus cu două fete. "Ze l k 
existat stat modern a cărui constituție să nu se pretindă înteme- Dacă fără justifie nu poate exista libertate, pu em spune 
iată pe acest mare principiu. El consistă, după cum se exprimă fără independenţă nu există justiţie. Cum se poate realiza această 
un autor de drept constituţional, în aceia „că puterile statului. re- independenţă necesară corpului judecătoresc ? Răspunsul e simplu : 
cunoscute, distincte, trebue să aibă ru numai titulari distincti. dar bere) Printr-un bun sistem de recrutare şi avansare care 
încă aceşti titulari să fie independenţi unii de alţii, în acest senz libereze magistratura din mrejele puterii executive, și . 
Ci una din puteri să nu poată revoca după bunul plac pe titula- 2) Prin inamovibilitate complectă, 


rul altei puteri. In această irevocabilitate reciprocă rezidă prin= Să analizăm mai îotăiu această ultimă condiţie pe care de 


248 VIATA ROMINEASCA 
nr E E a 


altfel nu o mai dispută nimeni in teorie, deși în practică, la noi, după 
cum vom arăta, ea tinde aproape să dispară. 

I. /namovibilitatea. Nu putem face în sprijinul inamovibi- 
lităţii magistraturii o mai bună apărare, decit citind din fru- 
mosul discurs pe care l-a pronunțat în 1815 la tribuna Camerei 
franceze deputatul Royer-Collar „ cind guvernul Restaurației 
vroia să suspende inamovibilitatea. „Cind puterea însărcinată să 
institue pe judecător în numele societății cheamă pe un cetățean 
la această eminentă funcţie, ea îi spune: Organ al legii, fii impa- 
sibil cași ea. Toate pasiunile friminte-se in jurul tău; ele să 
nu-ţi tulbure niciodată sufletul“. Şi mai departe oratorul ur- 
mează : „Cetăţeanul răspunde: „Eu nu sînt decit un òm, şi 
celace-mi cerefi e pe deasupra umanității L. Eu nu pot să: mă 
inalf totdeauna deasupra mea dacă nu mă protejaţi totodată 
şi în contra mea şi în contra voastră. Ajutati-mi deci sli- 
biciuvea, liberaţi-mmă de teamă şi de speranță; figäduifi-mi că 
nu voiu scobori de pe tribunal, afară numai cind voit fi dove- 
dit că mi-am călcat îndatoririle pe care mi le impuneţi. Puterea 
ezită, e felul puterii de a-şi părăsi greu voința ! Lămurită în 
fine de experiența propriilor sale interese, subjugatä de forţa me- 
reu crescindä a lucrurilor, ea spune: Vei fi inamovibil“, 

Cu toate acestea, sint şi astăzi guverne şi anume acelea care 
nu se bazează pe consimţământul maselor populare, care nu se 
pot lipsi de sprijinul pe. care Il poate da o magistratură ser- 
Vilă care să poată fi minuită ca o armă. Ele vor căuta prin 
toate mijloacele directe sau deturnate să desființeze inamovibili- 
tatea sau în orice caz so facă iluzorie. 

In Franţa inamovibilitatea magistraturii a fost proclamată de 
Marea Revoluţie şi înscrisă în lege de Adunarea națională la 1790. 
Ea însă nu a putut dura prea mult, căci incurind ajungind- la 
apogeul puterii Napoleon L în 1897 priatrun senatus-coasult li 
aduse atitea restrictiuni că aproape a suprimat-o. In schimbarea 
de regimuri care a urmat, s'a putut observa că inamovibilitatea 
e aen de guvernele republicane şi nesocotiti de cele im- 
peria 


în fine dela 1870, principiul inamovibilitifit nu a mai fost 
pus în discuţie in Franţa în m serios pănă astăzi. 


= 


ORGANIZAREA JUSTIŢIEI 249 
Ge, 


un număr cu totul restrins de magistrați, care scade treptate La 
acest rezultat s'a ajuns întrun mod indirect prin desființarea exa- 
menului de capacitate care conierea la noi dreptul la inamovi- 
bilitate. Numărul celor r la examen si deci inamovibili era 
in 1915 destul de numeros ; de atunci însă fiind suspendat examenul, 
ara i nu se mai pot numi decit cu titlu provizoriu şi deci 
am mb Dacă ținem seamă de dispariţia a bună parte din 
vechii judecători inamovibili, decedați, demisionaţi, puşi în re- 
tragere, permutati în Ardeal sau transferați la parchet, dacă ţinem 
seamă că toţi magistraţii parchetelor şi întreaga migistratură din 
Ardeal şi Bucovina e amovibilă, putem spune fără exagerare că 
abia 10—15 la sută din numărul total al magistraților a rămas 
astăzi să se bucure de inamovibilitate şi tacă acest număr tinde 
mereu a scădea. De ce sa ajuns aci? Lucrul își are explicaţia 
lui pe care o vom arăta cu prilejul studierii sistemului de recrutare 
şi de avansare a personalului judecătoresc, 

IL. Recrutarea, Atit cetăţenii cit și guvernul au cel mai 
mare interes ca legea să asigure o cit mai bună recrutare a 
magistraturii, numai că fiecare îşi înţelege interesele In mod deosebit. 
Cetăţenii, pentru a avea o justiţie independentă si imparlialä, care 
să poată controla efectiv puterea executivă şi asupra căreia a- 
ceasta să n aibă nici o înrturire, ar dori mai bine ca recrutarea 
ae pu oi să se facă de corpul electoral cași puterea fe- 
giuitoare, 

Pe de altă parte, guvernămintul susține că nu se pot a- 
sigura societăţii garanţiile unei bune justifli şi a o proteja con- 
tra neglijentei sau incapacității unor magistrați, cu atit mai pe- 
riculogi cu cit se găsesc garantafi prio inamovibilitate contra şan= 
selor unei destituiri, decit. lásînd ministrului grija de a numi 
magistraţii cu toată vigilența si precautiunile necesare, 

Primul sistem, al electivitäti, dom astăzi În ţara cea 
mai democrată a lumii, în Statele Unite ale Americii. a fost 
întrodus pentru prima dală în Franţa în timpul Marii Revoluții 
prin legea din 1790. Art. 1 al acestei legi: „§ 3. Judecătorii vor 
fi aleşi de justiţiabili. 5 4 Ei vor fi aleşi pentru 6 ani, la expi- 
rarea acestui termen se va proceda la o nouă alegere, în care 
aceiaşi judecători vor putea fi realesi". Acest sistem domni în 
Franța pănă la Constituţia din 22 frimar, an VIII, cind se reveni 
la sistemul vechiu, al numirii magistraţilor de puterea executivă, 
sistem care domneşte și azi. 

La noi, marele democrat C. A, Rosetti a făcut în 1876 „un 
proect în care recrutarea era bazată pe acest principiu al electivi- 
D, însă nu reuşi să transforme proectul în lege. 

Care din cele două sisteme e mai bun? - 

la principiu sistemul electivităţii e superior, fiindcă dach 
e adevărat că toate puterile statului emană dela naţiune, magis- 
tratura trebue și ea culeasă dela sursă prin consultarea corpului 
electoral. In practică însă acest sistem prezintă multe şi mari 
neajunsuri pe care le vom arăta în puţine cuvinte. Calitățile 


250 VIATA ROMINEASCA 
—_—. E 


speciale şi profesionale ale magistratului care sînt probitatea de- 
săvirşită, rezerva şi modestia unite cu şliința şi experiența, nu 
sînt apreciabile de către popor. La nici o altă categorie de func- 


Dacă la acestea se mai adaogă că alegerile prea des repe= 
tate pentru complectarea multelor vacanțe ce fatal se ivesc, ar 
obosi desigur pe alegători care ar sfirşi prin a nu mai răspunde 
la Convocări, se poate înțelege pentru ce acest sistem e combătut 
chiar în țările unde există şi nu-l putem deci cere noi. 

Totuşi dacă ar trebui să menţinem sistemul al doilea, al a- 
totputerniciei ministrului, nu am fi întru nimic mai cistigafi căci 
în locul întimplării am avea domnia arbitrariului, hatirului si po- 
iiticianismului. Există din fericire un al treilea sistem care mu are 
nici unul din dezavantajele celorlalte două şi el consistă în creia- 
rea unor criterii obiective de numire care să-i ridice orice liber. 
late ministrului, astfel încât recrutarea să se poată spune că sa 
face de leze, iar nu de dinsul Un singur mijloc există pentru 
aceasta A concursul, 

pă cum spunea cu ocazia discuţiei legii judecătoriilor de 
ocoale, d. G. G. Mirzeseu : „Nimic nu poate să asigure mai mul! 
neatirnarea judecătorului decit această incredere în sine, această 


tiile; de aceia îl găsim în legislația celor mai multe state ca: 
Franţa, ia, Italie, Spania, etc, La noi concursul e cu atit 


lent mijloc de selectionare, 
a puterii de muncă, a täriei memoriei și a agerimii mintei can- 
didatului, adică a tuturor condiţiilor care se pot cere unui tinăr 
care voeste să se consacre carierei judecătorești. Odată intrat în 
carieră, el poate şi va trebui să-şi formeze caracterul și să dobin- 
dească cunoştinţele practice ale profesiunii şi spiritul juridic te- 
cesar, fără de care nu va putea avansa mai departe si în cele 
din urmă va H eliminat din corp. 


ORGANIZAREA JUSTIȚIEI 251 
a e a EES 1 


La noi concursul ca mijloc de recrutare a magistraturii fu- 
sese introdus de d. Toma Stelian prin legea judecätoriilor de 
ocoale din 1908 şi numai grație lui au putut răzbate în magis- 
tratură unele elemente fără protecție Care fac acum fala acestei 
profesiuni. Avea nu e vorbă şi acest sistem un defect care-i 
ridica o parte din bunele lui roade şi anume că clasificarea celor 
reusifi la examen nu era obligatorie pentru ministru, astfel în cit 
lacurile cele mai bune erau în genere date tot celor protejaţi, dar 
in general măsura era bună şi democratică, Din nefericire ea n'a 
putut dura mult timp d în 1913, subt ministeriatul d-lui M. Gr, 
Cantacuzino, concursul dela intrare a fost pentru totdeauna su- 
primat, înființindu-se un examen de avansare între treapta de ajutor 
si cea de judecător. 

Intrarea în magistratură nu se maipoate de atunci face decit 
pe subt Furcile Caudine ale politicii. S'a păstrat astfel libera a. 
legere a politicianilor, hatirul, nepotismul, regimul bunei plăceri, 
atit de plăcut guvernantitor pe cit de vătămător e £uvernatilor. 

Această primă spărtură în legea d-lui Stelian a fost lărgită 
apoi treptat, pentruca politica să se resimtă cit mai la largui său. 
Astiel în 1919 şi 1020 examenul de capacitate a fost suprimat, 
chiar de acolo de unde fusese mutat, desfiinfindu-se de asemeni şi 
condifiunile vechi de vristă stagiu. Astăzi orice tinär licenţiat, 
dacă e major și are puțină protecţie, e primit în magistratură şi de 
adouazi chiar poate intra în şedinţă să decidă de averea şi o- 
noarea concelățenilor săi. , 

in proiectul de lege ce ni sa pregătit de d. ministru I. 
Florescu, nu sa reinființat concursul la intrare pentru recrutarea 
magistraților, se prevede însă examenul de avansare pentru treapta 
de judecător, astfel încit dacă el se va vota, politicianismul va 
străjui si în viitor la porţile magistraturii. 

ill. Avansarea. Dar sa zis: deşi izvorul magistraturii e 
tulburat prin amestecul politicianilor, însă în cursul lui se lim- 
pezeşte prin măsura inamovibilităţii care-i dă liniştea necesară. 
Credinţa sa dovedit Inşelată. Deja în expunerea de motive a 
legii din 1909, d. Toma Stelian spunea cu drept cuvint: „Mulţi 
consideră inamovibilitatea ca cel mai puternic scut de apărare a 
magistraturii. Fâră îndoială că ea apără pe magistrați de pute- 
rea executivă şi de fluctuațiile şi influentele politicii. Dar dacă 

Hatt inamovibili nu mai au nimie de temut din partea pu- 
terii, nu mai au ei nimic de aşteptat sau de sperat dela dinsa ? 
Cine îi va apăra de dorința de a trece într'o localitate mai în- 
semnată sau de a înainta ori de a avea altă aspirație de realizat ? 
Și cine va putea spune care din cele două sentimente lucrează 
mai puternic, teama de a descinde, de a fi îndepărtat sau teama 
de a nu se urca, de a nu înainta“? 

Inamovibilitatea magistraţilor, chiar dacă ar fi la noi inte- 
gral realizată (şi am arătat că nu e cazul), e pentru ei o slabă ga- 
rantie de independență aproape inoperantä, cit timp nu e corc- 
borată cu stabilirea unor regule mai drepie în avansäri. 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 
i 


Doi factori ar trebui să decidă în principiu orice inaintare 
în funcţiune şi anume: 1) munca realizată prin vechime şi 2) me- 
ritul care oficial stă la baza alegerii. Alţi doi factori determină 
in realitate avansările ascunzindu-se ca şarpele printre flori subt 
aparenţa celorlalţi doi factori de mai sus. Aceştia sint: 1) in- 
fluenfa politică exercitată pe lingă ministru și 2) nepotismul sau 
hatirul susținut mai ales de Consiliul superior al magistraturii. 
li vom cercela pe fiecare şi, fiindcă de regulă vechimea are întăe- 
tate, vom începe cu dinsa. 

1. Vechimea într'adevăr trebue să aibă prioritatea şi în a- 
vansări, fiindcă ea rezumă munca care trebue răsplătită şi încura- 
Ian. In acelaşi timp ea prezumă şi experiența sau capacitatea, 
căci exerciţiul îndelungat al unei funcțiuni, dă celui vechiu o 
superioritate profesională faţă de cel nou, oricit de merituos ar fi a- 
cesta. Că vechimea trebue să stea la baza avansării, a recunoscut-o în 
parte și legiuitorul nostru care a impus condiţia stagiului pentru 
fiecare treaptă erarhică. Din nenorocire acest stagiu nu are fixat 
decit un termen minimum, pe cînd maximul e lăsat nelimitat. 
Cu alte cuvinte Statul a voit să-şi garanteze din parlea magistra- 
ților capacitatea necesară, lăsindu-i însă pe aceştia fără nici o ga- 
ranție contra sa, 

Dar s'a zis că vechimea nedreptäteste pe cei veniţi în urmă, 
deoarece locurile din posturile superioare fiind puţine și deci 
rareori disponibile, avansarea după vechime nu ar opera decit 
asupra bătrinilor, astfel că cei tineri cu calități excepţionale nu ar 
putea fi puşi în măsură să-şi dezvolte personalitatea în posturile 
mai precise Deaceia pe lingă vechime trebue să opereze şi 
meritul. 

2. Meritul atit al capacităţii cit şi al integrității și inde- 
pendentei de caracter, ar trebui poate să fie singurul element care 
să determine avansările mai ales cele în funcțiune, dacă sar pu- 


sînt mijloacele de o valoare inegală prin care meritul e apreciat : 
alegerea și concursul. 

Alegerea ar fi bună dacă ar exista un zeu divinator care 
s'o facă si dacă meritele magistraților ar fi mai ușor constatabile. 
In realitate însă nu e nimic mai abstract, mai multilateral si mai 
greu dea teciat decit capacitatea unui magistrat, iar organele care 
au menirea să facă această apreciere, nu sint infailibile după cum 
vom arăta, 

Ministrul, într'adevăr, oricită bunăvoință ar avea, trebue să 
se plece subt presiunile politice ale deputaţiior fie guvernamentali 
fie din opoziţie, primilor ca să-i păstreze, celorlalţi ca să nu Siet 
facă mai ostili in Cameră. Deputaţii la rindul lor sînt împinși 
de alegători, pe care trebue să-i servească dacă vor să le mai 
obțină mandatul. Cind aceşti deputaţi sint și advocaţi, cum de 
fapt stau lucrurile în majoritatea cazurilor, şi protejatul e judeci- 
torul înaintea căruia pledează, interesul profesiunii dictează să fie 
şi mai serviabili Alteori favorurile puterii siat acordate în schim- 


pä 


ORGANIZAREA JUSTIŢIEI 253 


bul serviciilor electorale şi uneori chiar pentru sacrificarea unor 
drepturi individuale, In orice caz, avansările făcute numai de mi- 
nistru, vor purta totdeauna pecetea politică si vor insemna sub- 


lege dintre cei înscrişi pe acel care e de propus Regelui pentru 
înaintare in postul vacant. Cu alte cuvinte „consiliul recomandă 


1885 al lui C. Nacu, în cel din 1887 al lui F. Stătescu şi dia 
1897 al lui A. Juvara, precum şi în acel din 1907 al lui D, Gre- 
cianu, acesta cu particularitatea că ministrul putea să mai adaoge 
în ziua formării tablourilor unul sau doi magistrați pe lingă cei 
recomandaţi și apui alegea (1). Proectul legii actuale era cu a- 
celagi intenţie alcătuit; el prevedea că ministrul e acela care in- 
dică persoanele asupra cărora Consiliul urma să-şi dea avizul. 

Sistemul listelor de prezentare au pentru ministru avantajul 
că pe deoparte îl apără de stäruintele politice inoportune pu- 
nindu-se subt scutul consiliului superior, iar pe de alta îi garan- 
tează autoritatea si influența asupra magistraţilor prin facultatea 
alegerii şi prin modul cum consiliul e alcătuit. In acest consi- 
liu întră şi ministrul „a cărui influență și ascendență asupra ce 
lorlalți membri e de netăgăduit“, după cum se exprimă un cu- 
noscător, d. Victor Rimniceanu, primul președinte al Curţii de 
Casaţie, în discursul de deschidere al anului judecătoresc 1921-22. 
„In adevăr, spune daa, ministrul se prezintă cu prestigiul si au- 
toritatea pe care i-o dă înalta sa Situatiune, are mai multe mij- 
loace de investigafiune și informațiune; membrii consiliului se 
poate să nu cunoască indestul pe candidați, este dar explicabil 
să urmeze sugestiunile ministrului şi să evite astfel dificila situa- 
tiune ca În discuțiunile ce se urmează, ministrul să fie pus în 
minoritate; el va triumfa dar, cum se si întimplă mai totdeauna. 
Ce să mai zic de farmecul pe care-l exercită puterea, de speran- 
tele, de avantajele ce se pot întrevedea ? Mai este şi inspectorul 
judecătoresc, a cäui delegatiune poate fi oricind retrasă şi căruia 
prin urmare H este foarte greu să se pună în luptă cu acela dela 
care define delegaţiunea“. 


254 VIATA ROMINEASCA 
SE 


Avind nevoe unul de serviciile celuilalt, ministrul şi con- 
siliul găsesc totdeauna un modus vivendi şi făcindu-şi concesiuni 
reciproce trăesc în cea mai dulce armonie, După exprimarea 
pitorească a lui Tache lonescw, consiliul a devenit prin apro- 
pierea cu ministerul „un pare de cerbi domesticiţi“. La ce să ne 
mai mire deci că în locul numai a infiuenfelor politice care aveau 
ca obiectiv pe ministru, sau adăogat acum şi influențele de fz- 
milie (nepotismul) pe lîngă membrii consiliului ? 

Cum s'ar putea remedia acest rău ? 

Prin înlăturarea ministrului din consiliu şi prin înfiinţarea 
unui nou examen la mijlocul carierei, pentru avansarea la gradul 
de preşedinte de tribunal. Pănă la acest grad, adică avansarea la 
gradul de judecător va trebui să se facă după vechime si excep- 
lional după alegere, tot asemenea şi avansarea la gradul de con- 
silier de Curte de Apel. La gradul de consilier la Inalta Curte de 
Casaţie se va putea face avansarea prin alegere ca şi astăzi, fiind 
că meritele acestor înalți magistrați pot fi mai uşor cunoscute si 
de opinia publică si fiindcă de aci încolo, ne mai fiind nici o 
treaptă de urcat, nu vor mai bintui frigurile avansării, care chi- 
nuesc sufletele mal tinere. 

Va trebui încă să se reglementeze aparte dreptul de trans- 
lerare în funcțiunile similare dela ţară la oraş şi din provincie în 
capitală, avindu-se în vedere ordinea clasificării de examen şi 
dindu-se preferință magistraţilor cu vechime şi celor merituosi care 
sau remarcat în funcţiune sau prin publicaţiuni juridice serioase. 
in Franța acest fel de transferare se consideră ca o inaintare, nu- 
mită avansarea în reședință şi e supusă regulelor stabilite pentru 
avansări. La noi nu există nici o regulă în această privinţă, Fos- 
tul ministru de justiție d. Toma Stelian, care arăta o deosebită 
solicitudine judecătorilor de ocoale, prin legea sa din 1908 Cast 
prin legea de organizare generală din 1909, pusese condiţia pen- 
tru a putea fi cineva numit președinte de Tribunal sau Consilier 
de Curte ca să îndeplinească funcțiunea de judecător de ocol cel 
puţin doi ani, dintre care cei puțin un an ca judecător de ocol ru- 
ral. Prin aceasta se asigura o rotaţie favorabilă tuturor magistra- 
Hor ; cei care erau la țară îşi suportau uşor soarta ştiind că e 
numai o etapă în carieră, profitind in acelaşi timp de invățămin- 
tele pe care numai o judecătorie de ocol le poate da; iar cei fără 
protecţie aveau mai uşor posibilitatea să treacă la oraş. 

Această dispoziţie din nefericire ma putut rezista asaltului 
dat de bucureşteni și în 1913 a fost abrogată. De atunci vedem 
judecători de ocoale eminenfi dar modeşti si rezervaţi, că stau 
imobilizati în scaunele lor rurale, pe cind pe treptele cele mai 
inalte ale erarhiei urcă vertiginos cei slugarnici sau intriganti a 
căror deviză e cunoscută : ad augusta per angusta. Si în timp ce 
unii cuprinşi de frigurile avansărilor nu se gindesc decit la a par- 
veni, alţii buni dar uitaţi stau descurajafi şi mizantropi si mun- 
cese lără entuziasm. 

Acesta e tabloul pe care-l zugrăvește şi un înalt magistrat, 


ORGANIZAREA JUSTIŢIEI 255 
nn mm, 


d. Comeliu Botez, consilier la Curtea de Casaţie, în al său stu- 
diu „Magistratura“: „Subt imperiul actualei organizări, spune 
d-sa, sau observat de un timp, suiri aproape vertiginoase, pănă la 


„Dorinţa neînirinată a multor magistrați de a ajunge cit mai 
repede și cit mai bine prin servicii aduse partidelor politice sau 
omului care avea puterea de a-i satisface“, cum o caracterizează 
însăşi expunerea de motive a legii din 1009, „ma încetat a se 
manifesta mai departe și subt imperiul actualei legi de organizare 
judecătorească, în dauna bunului mers al magistrature 

lar un alt înalt și distins magistrat, d. 
interview acordat unui ziar se exprimă astfel: „Nu mai merge 


pu 
gistralilor şi mai ales al întăririi caracterelor. Legea actuală de 
organizare a dat un complect şi regretabil faliment. Fa a des- 
curajat pe magistraţii muncitori şi de valoare, incurajind arivis- 
mul şi mediocritatea", Si mai departe: „Deaceia cu drept cus 
vint s'a spus că cele mai mari injustit se comit la ministerul de 
justiţie. E paradoxal dar e adevărat“. 


In lumina consideratiunilor expuse mai sus, aruncînd o pri- 
vire de ansamblu asupra actualului proect de lege al organizării 
justiţiei întocmit de d. ministru J. Th. Florescu, constatăm că el 
au fine seama aproape de nici unul din dezideratele magistratu- 
rii şi ale democrației ce am enumerat, 

Timid alcătuit pe baza actualei legi de organizare din ve- 
chiul regat, proectul împrumută numai unele idei din legile care 
au cîrmuit magistratura în provinciile alipite şi introduce unele re- 
forme comandate de raţiuni bugetare, Am arătat că în ce priveşte 
recrutarea, el nu reînființează măcar examenul de Întrare ca- 
re a existat între anii 1908—1913, ci modifică numai li- 
mita de vristä. In ce priveşte avansările, dacă reintroduce exa- 
menul pentru gradul de judecător, nu înființează însă pe cel pen- 
tru gradul de preşedinte unde se simte mai multă uevoe, fiindcă 
acolo — fiind cele mai puţine locuri şi deci trecătoarea fiind mai 
strimtă—atacurile sint mai uşoare şi mai dese. Cu privire la e- 
xamen nu se prevede cel puţin consecința lui neapărată: inamo- 
vibilitatea. Ne temem că va dăinui mai departe vechiul sistem 
după care chiar magistraţii reusiti la concurs pentru a obţine ina- 
movibilitatea, adică pentru a fi confirmaţi definitiv, vor trebui să 
recurgă la noi stăruințe. Tot în ce priveşte avansările, vedem 
că atribufiunile consiliului superior s'au redus, iar compunerea 
i sa modificat în senzul că devine şi mai aservit ministrului, In 


256 VIATA ROMINEASCA 
— 
adevăr de unde acum întră în compunerea sa 5 magistrați dele= 


gati de C, de Casaţie şi cea de Apel, în proectul actual se pre- 
văd numai 3 membri, pe lingă ministrul și inspectorul său. 

Mai este o dispoziţie nouă caracteristică acestui proect şi 
anume ` „Permutarea magistraţilor inamovibili, bine-înţeles după 
cererea lor, în locurile vacante se poate face numai de ministru 
fără avizul consiliului superior". 

Această dispoziţie inocentă în aparență înseamnă în reali- 
tate că distribuirea locurilor vacante să rămină la puterea minis- 
trului, care bine-înteles va da pe cele mai bune favoritilor săi, 
pe cele mai rele celorlalți. 

Trebue să mai amintim un articol (174) din acest proect 
care prevede că „Ministrul de Justiţie are de asemeni dreptul de 
disciplină şi asupra magistraţilor inamovibili dela Curțile de Apel 
si dela Tribunale si asupra judecătorilor de ocoale, putind aplica 
pedeapsa prevenirii sau a mustrării“, F un pas inainte (!) de oarece 
se pot da pedepse fără judecată şi direct de ministru, iar nu de 
consiliu ca în prezent. Proectul în fine mai prevede o erarhie 
extrem de bogată în grade, după chipul celei existente azi în 
Transilvania, care va avea efectul să pună pe judecător într'o 
perpetuă stare de solicitator dala putere. Frigurile avansării, boala 
cea mai rea a magistraturii se va agrava desigur cu acest sistem. 
De ce nu am luat pildă dela Engleji, popor adine cunoscător al 
chestiunilor sociale şi politice, care s'au £iadit că oamenii fiind 
prin natura lor slabi nu trebuese lăsați pradă ambitiei şi seduc- 
țiilor, nu trebuesc expuși corupției si deaceia au redus com- 
plect şansele de avansare, în cit acolo e un fenomen să vezi un 
simplu judecător părăsind scaunul său pentru o preșidenţie. 

în schimb tratamentele magistraţilor sint considerabile în 
Anglia, inspirindu-se în aceasta dela ideile lordului- Brougham, 
care susținea că statul care-şi plăteşte rău judecătorii se dedă la 
sgircenia cea mai smintită şi face cea mai rea din economii, 


Temerea că siguranța în care s'ar găsi magistraţii în ce pri- 
vesle cariera le-ar mări independența pănă la tiranie nu poate fi 
fondată, de oarece mapistratura nu poate deveni în sistemul nos- 
tru niciodată periculoasă, 

Intr'adevăr după constituția noastră cele trei puteri ale Statu- 
lui nu sînt separate între ele, ci se controlează şi se înfrînează 
reciproc, 

Puterea legiuitoare exercită un control asupra puterii judi- 
ciare prin dreptul ei de a face legi interpretative obligatorii pen- 
tru judecători. Ea mai are o armă cu care însă trebue numai să 
amenințe fără a face uz: dreptul de a suspenda prin lege ina- 
movibilitatea, 

Puterea executivă care e cea mai tare, nu are de ce să se 
teamă de magistratură, fiindcă, capul ei este însuși capul Statului 


| 


IW ) 
ORGANIZAREA emp | (iv. 


si fiindcă ea are la dispoziție toate Sege de ach 
tului. Dar pe lingă aceasta o întreagă ea magistr 

chetul, e la dispoziţia sa, fiindcă membrii lui sint amovibili. Prin 
procurori și prin inspectori judecătoreşti, ministrul poate supra- 
veghea şi controla activitatea magistraţilor de scaun şi la nevoe 
să pună în mişcare acțiunea disciplinară. In fine, ministrul va pu- 
tea intro măsură redusă să intervină şi în avansări prin dreptul 
său de alegere între candidaţii recomandati de consiliu. 

Dar ce poate oare fi de temut din partea puteri! judecăto- 
resti, lipsită de atribuțiuni legislative si administrative, lipsită de 
iniţiativă şi incapabilă de o mişcare spontană ? Nu, puterea ju= 
decătorească e pașnică şi inofensivă, ca orice corp de intelectuali 
deprinsi să reflecteze, să judece, dar nu să activeze. Din această 
pricină poate, iar nu de teama unei primejdii imaginare, ea e cu- 
cerită şi dominată de puterea executivă mal puternică, mai com- 
bativă şi mai putin scrupuloasă. 

la războiu încoace mai ales, puterea executivă se des- 
voltă mereu si creşte ca un fibrom uriaș, care cotropeste si atro- 
fiază cu încetul organul legislativ şi pe cel judecătoresc. 
gim de constringere vedem că se substitue treptat vechiului re- 
gim al libertăţilor constituţionale. Subt pretextul luptei contra cu- 
rentelor subversive postbelice, se realizează concentrarea tuturor 


Consecințele care decurg din acest fapt sînt uşor de fotre- 
văzut. Se stie că Administraţia e în principiu organul guvernan- 
tilor, pe cînd Justiţia e mai mult organul guvernaţilor. Organele 
administrative de absolut de Suveran ` ele valorifică expeditiv 
interesele ce le sint încredințate, pe cînd organele puterii judi= 
ciare, mai fidele legilor, protejează interesele esenţiale ale indivi- 
zilor în contra intereventiunilor abuzive ale autorităţilor supreme. 
Administraţia își are baza în principiul constrîngerii Statului, Jus- 
tifia în principiul autonomiei individului. Cînd Administraţia tin- 
de a se transforma în Justiţie, principiul libertăţii e în G 
cînd din contra Justiţia se transformă în Administraţie e un simpe 
tom că se fură libertatea cetățenească, 

A reda așadar independența magistraturii, adică a o pune 
în măsură să-şi îndeplinească cu succes misiunea ei de protec- 
toare a drepturilor individuale, si a supune în același timp gu- 
vernämintul societăţii, care din stăpină tinde a deveni sclavă, —e o 
necesitate vitală a Statului, atita timp cît principiul separațiunii 
puterilor, care e baza lui, va continua să fie privit ca o dogmă, 
iar nu după cum începe a se spune, ca o „superstiție democratică“. 


Neculai Negru 


Lăcustele 


Lemegli, un mic cătun dintr'o gubernie rusească de sud, 
incepuse să se ivească de subt omât, prin scoarţa căruia de-abia 
eşea la lumină pAmintul negru şi incropit de razele primăverii. 
Cele din urmă straturi subțiri de ghistä şi petecele de omăt 
din väiuge se pă, ele, la soare : primăvara îşi intinse stă- 
pinirea peste păduri şi cimpil. In Lemeşi însă, sosirea primă- 
verii nu aduse bucurie, ad eşi Ivan la cimp cu ginduri 
de gospodărie, bâgă de samă — pe pämintul negru şi zvin- 
tat—un fel de crupe... parcă nişte seminţe, Inima îi zvicni,. 
Ivan ţinea minte că, anul trecut, se abătuse asupra Lemesilor 
un stol de lăcuste... ținea minte cum lăcustele intunecase cerul, 
cum se lăsase pe ogoarele de săcară şi cum se ridicase apoi, 
pornind mal departe, „Oare nu şi-au pus ouăle aici?" —işi 
zise Ivan, infiorat, şi o luă la fugă spre sat să intrebe: cam ce fel 
de crupe or fi fiind acestea? La ţară sint pretutindeni citiva 
moşnegi care, după vrista lor, ştiu mai mult sau mai putin is- 
toria satului sau a cătanului. Printre moşnegii din Lemesi, 
unii îşi aduceau minte—cum s'au năpustit, odată, lăcustele... cum 
au mincat şi au polignit tnate semänäturile… şi cf oameni au 
plecat atunci în lume cu traista 'n băț. Pe aceşti mognegi D tiri 
obştea la cîmp. Bătrinii se uitară mult-mult la crupele enigma- 
tice, apoi hotărtră într'un glas: 

—— Läcuste! 

Toţi tăcură. Neimpäcata pedeapsă a lui Dumnezeu atirna 
de-asupra tuturora, 

— Ce-i de făcut ? 
ae — Trebue să stringem semințele... până nu esă lăcustele 

ou... 

Primejdia comună şi proporţiile nenorocirii erau atit de 
mari, incft obştea se puse îndată pe lucru: toate seminţele vä- 
zute de Ivan au fost strinse repede In saci şi duse la voloste, 


LĂCUSTELE 259 


S'au strins În totul patru banite. Notarul—cum nu-l: 
costa asta nimic 
eo raportul, cătră mulțumită storțărilor lui e- 
nergice, orice primejdie era înlăturată... ndcă se strinsese pa- 
truzeci de (hatt cu ouă, Aceştia scriseră de-asemeni su- 
padarias respectivi că, prin energicele lor măsuri, primej- 
r ege Se fiindcă se strinsese patra sute de țubali. Pre- 
e ndeni—bunä pace: măsuri urgente... răul zmuls din rădăcină. 
utorităţile erau multurnite pănă 'n git. Ba mai mult: unii ți- 
nură chiar să fie mulţumiţi şi cei dela centru. Intr'adevär, peste 
puţin timp, se află şi la “à de sfortärile: extraordinare ale 
velostelor în lupta impotriva lăcustelor—sforţări încununate de 

succes... fiindcă se strinsese tru tuhati 
de gi jivină mizerabilă. ` Ge teen 
Vremea aceia, oamenii an arat tatina... Maf şi Iunie 
neger şi secara, dată 'n spic, se intindea cit vedeal d ochii. 
rgita EE Zile întregi se pregătea de plode... pe cer 
treceau albaştri-fumurii... se vedeau în zare ca nişte per- 
atat de ploae... în căldura amiezelor, veneau de departe dë 
zm de tun fulgere şterse scäpärau sára din tuspatru parti 

ale cerului, Dar ploaia nu pornea. Arşiţa era do 


şi 
lache ţăranul cu spaimă şi sări, ps din căruță, 
a capătul 
şi un tablou Infiorätor se desfăşură chape ba 
custe, lipite cu sutele aproape de fiecare spic, migunau in să- 
cara Lemeşenilor sl de-acolo, trecînd drumul, în sâcara satului 
vecin. Țăranul, zăpăcit, nici na ştia pe ce lume-i. Uitind de 
cal, a în lungul drumului: lăcuste şi iar lăcuste, Fäcu 


adunarea ouălor, găsite de Ivan nu fasese de ajuns, şică | 
încurajată în parte de cele patru banife de eng iris gp 


Acelaşi groază cumplită, care-l Incremeni 
faţa lăcustelor, H făcu să-şi și vină în fire, Se adi em 
ruţa şi la calul care ră năseseră departe de locul n a ajunsese 
fără să-şi dea samă cum. Lemeşii aflarä îndată nenorocirea... 
Muerile se puseră pe bocit. Țăranii se strinseră la sfat: 


“Ce-i de făcut ? 


— Oameni buni i—zise primarul din 
dela Dumnezev... să fim cu teurs Sue 5 SE OS T 
— Să nu-l supäräm pe Cel de Sug.. 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIAȚA ROMINBASCĂ ` 


— Da-da! 

— Atunci... ce-i de făcut, ozmeni buni!—intreb4 iar primarul. 

— Cum o vrea obştea...—răspunseră într'un glas cu toţi— 
adică însăşi obştea. 

— Vra-să-zică,.. trebue să punem cu toții la cale... 

— Ci să pui la cale, dacă nu te-ajunge capul l—zise as- 
pru careva, 

— Nu vorbi aşa, Mironiei. Pe noi ne ameninţă pacatul... 
Şi tu latri.. Nu se cade... 

— Cum să nu latru, dacă Indrugati numai vorbe goale ? 
Poţi să e lucrurile la cale, cind n'ai À eo. in cap ? 

— Drepl-vorbind, mu pot.. asta 
S4-i întrebăm pe moşnegi... ei... 

— Pe mognegi, pe mognegil-zise, intr'un glas, obştea. 

In aşteptarea bătrinilor, ea se imbulzi lingă cerdacul 
Primăriei. Se auzea în râstfmpuri şoapte,.. Dr primarul, aşe- 
zat pe-o bancă, îşi indrepta părul, zburiit de vint, de pe frunte. 

— laca altă pacoste pe capul nostru! Of, Doamne-Dum- 
nezeule | De-acu so sfirgit !—se auzea din cind în cind. 

Moşnegii veniră în curind: vre-o jumătate de ceas ră- 
maseră (Gent, sprijiniți în bete—gemind UŞOr,.. 

— EI, gospodarilor, Dumneavoastră ce ziceti ?—ti Intrebă 
primarul pe bâtrin! pentru a nu ştiu citea cară. 

— Ce să zicem ? Zicem că trebue să lăsăm totul baltă. 

— Cum baltă? 

— laca aşa.. asta-i pedeapsa lui Dumnezeu... şi noi, pă- 
cătoşii, nu putem face nimica, 

— Intr'un fel, aga-i, dragii mel.. da’ trebue să şi mininci, 
Vreti să pomm cu traista’n băț? 

— 'o vrea Dumnezeu, ai så pornegti Și cu traista’n băț... 

— Oameni buni,—se amestecă primarul. Et spune adicătilea 
că Încă trebue să-l mulţămim lui Dumnezeu —pentru:ă şi-a adus 
aminte de noi, robii Lui, 

Argumentele in sprijinul inactivităţii erau temeinice şi 
mestrămutate. Ţăranii se imprâştiară pe ginduri pe la casele 
lor, unde-i aşteptau femeile cu lacrimi în ochi, 

Lăcustele insă se înmulţeau din ce în ce mal mult. 

Peste o săptămină, ţăranii scoaseră icoanele în țarină şi 
incunjurară, cu prapurii, sämänäturile. 

Mai trecu o săptămină. Preotul făcu încă o slujbă la cimp. 
lar oamenii căzură pe ginduri: ce-i de făcut ? Luară măsuri 
Impotriva nenorocirii. Mai activi decit toţi erau citiva pro- 
prietari, care de cind lumea se ocupau cu agronomia, studiind 
gospodăria rusească după cărţi nemtesti. 

Cea dintăiu măsură, luată de autorităţile din Lemeşi, a fost 
aceasta: Volostea ceru de fiecare gospodărie țărănească cite 
nouă argine de pinză. Femeile adunară pinza citai clipi. Indată se 
ridicară corturi, cite unul la trei desetine. Intemeiati pe 
auzul extraordinar al lăcustelor, agronomii îşi  închipu- 


LĂCUSTELE 261 
EES ` 


iau că, săpind cite o pă în corturi şi punind subt fiecare 
cort cite un băiat, cn ech să faci din fluer ca dintr'o 
chemätoare de prepeliţe,—lăcustele, atrase de muzică, vor intra 
în cort şi vor cădea în groapă, iar muzicanţii le vor pisa aici 
c'an g rs mai. 

ăcură corturile, Muzicanţii se im ară în tot jude- 
ţul—cite unul la trei desetine. Plessis Ds dr cinte... eg 
Airle în secară, şi firiitul lor acopere năvala hoardelor de lăcuste 
care foesc ici, rod colo spicele dela rădăcină şi nici n'au de 
gind să cadă fn cursă. 


— El, ai ucis ceva ?—11 intrebarx oamenii pe un muzicant, 
cind se pre sara, dela cimp. 
cis. 


— Multe ? 

— Am găbjit ca la o jumătate de duzină. 

— Aşa de puțin? 

— lancearcă de cară tu mai multe.. Pune-te ‘n locul 
lor: numai de te-ai apropia de groapă,--şi al şi cirni din nas! 
Aşa şi ele. 

— Tocmai | 

— Da-da... aga-l, Da’ el de colo: „puţin !* Ce? Ai s'o 
tirii de păr in groapă 3. 

— Te pomeneşti că n'are Där 

— Ce păr ? Läcusta-i jivina cea mai ticăloasă de pe 
lume... Si ei: groapă! puțin! nadă! Am cintat de urit toată 
ziulica, şi încă cum—jucru mare ! 

După un răstimp, alt muzicant — intors dela cimp-—zise : 

— Am cîntat şi cazaciocul, Nimic şi nimic. Poţi să crăpi: 
nici una nu vine. 

— Da, dragii mei, —zis= al treilea muzicant, —asta-i un fleac. 
Poji să jupäi de dimineaţă pănă sara... nu faci nici pe dracu, 

— Chiar aşa |! 

in curind ajunseră la acelaşi convingere și agronomil : fn- 
treprinderea, intr'adevär, era un fieac, Peste putin fură ridi- 
er ge Atunci începură să vină femeile la Primărie după 
p 


E 


— Mätugelor,—zise notarul, Aveţi un Dumnezeu în cer ? 

— Cum să n'avem... sintem doar suflete de creştin... in 
săşi suflarea Domnului... 

— Bun! Atunci—care pinză ? 

— Cum ; care pinză ? Pinza noastră... Doar n'are să ne-o 
eie Dumnezeu în cer... 

— Adevărat ! Da’ eu ce vă spun ? 

— Dumnezeu să te ințeleagă... Dumneata vorbeşti ca un 
om cu carte... şi nouă ne trebue pinza: lucrul nostru, al casei... 

— Aşa-i | Da’ de unde să iau pinza, care poate-i peste 
nouă mări şi nouă Ort, Poate a şi ajuns la războiu: pentru bu- 
bele şi ranzle soldaților.. EL ce-aveţi de zis? 

Bătrinele tăcură, 


262 VIAŢA ROMINFASCA 


— Doar soldaţii sint copilaşii voştri. Vreti să vă lăsaţi 
copilaşii fără ajutor ? fi me 
Bätrinele incepură să plin Notarul urmă, chinuindu-le + 

— Ei? ŞI voi de colo: „Dă-ne pinză!* De unde s'o iau? Sol- 
dal şi sa de-abia o duc... 

—— Pulşorul mamei, puigor 1... Incepu să se bocească o bä- 
trină, Altele îşi duseră pesteica la ochi. lar notarol continua : 

— Nu-i frumos, mătuşelor, nu-i frumos | Asta nu-l pe pla- 
cul lut Dumnezeu. SA mă ele dracu'—dacă-i pe placul lui, 

Bătrinele se imprägtiarä pe-acasă, plingind. Notarul adăo- 
gä În urma lor: 

— Rău vă purtaţi, mätuselor, rău... Numai unul Dumne- 
zeu ştie ce aveţi să päfHi, pentro asta, cela lume. Are să fie 
prost de tot, Nu-i bine... zău că nu-i bine ! Pinză! Uf, zgrip- 
{oroaicelor !,—fncheè notarul, intrind în Primărie. 

Agronomii ajunseră în curind, şi ci, la acelaşi concluzie: 
să avizeze asupra altor măsuri. Infeieptele lor chibzueli s'au o- 
prit la altă stratagemă: să se facă focuri pe drumurile dintre 
sate. Lăcustele vor veni ta foc, unde vor arde cu siguranţă. So- 
coteala ar fi fost justă, dacă s'ar fi realizat speranțele puse de 
agronomi in rațiunea lăcustelor : că lăcustele—pentru a nu mai 
stingheri autoritätile-se vor sul singure pe rug... recunoscind 
că toată vina cade numai şi numai asupra lor. Pentru focuri 
trebulau însă vreascuri şi uscâtari. Prin urmare era nevoe de 
aprobarea silvicultorulei pentru ridicarea acestui articol din pă- 
dure. Ar fi început trăgăniri, corespondență... chestia ar fi ti- 
nut cine gtie cit. De-aceia înşişi ţăranii hotărtră să-şi jert- 
fească gardurile de nuele, Focurile se aprinseră. Insă spre ma- 
rea mirare a agronomilor, nici un individ din speța lăcustelor 
nu se urcă ra acest egafod voluntar. Dimpotrivă, glasul copli- 
lor H în jurul focurilor şi pirlitul vrescurilor goniră lăcus- 
tele departe de ruguri. Ba zgomot mare se auzi în săcară: 14- 

le se aruncau cu grabă in direcția opusă focului, 

Astfel, nici măsura a doua nu reuşi. Agronomii hotăriră să 
lase lucrurile în vola lui Dumnezeu, să se oficieze larăşi bro 
pe cimp şi să se ceară instrucţii autorităților superioare. Era 
strict necesar un ajutor imediat: altfel, lâcustele repede-repede 
ar fi plecat de-acolo. In vremea acela, lăcustele incepură să ca- 
pete aripi şi peste două săptămini trebuiau să zboare. Se ridicau 
acum pe palul săcarei dela rădăcină pănă la spic. Intr'o zi să- 
cara — pe cele mai multe desetine rămase numai cu palul: 
toate boabele erau mincate, In timpul acesta, autorităţile primiră 
raportul. Un cinovnic fu trimis îndată la faţa locului, cu instruc- 

tocmai 


Cinovnicul, deşi era tare grăbit — ordinul lui spunea cate- 
goric: „urgent“ — îşi luă în voe rămas-bun dela priețini si dela 
domnişoare, făcu pe'ndelete vizite cu cealuri şi cu mese prelungite 


LĂCUSTELE 263 
pre la proprietarii din drum... aşa că ajunse cu trăsura la 
meşi cam după două zile. 

„Era o căldură straşnică, Nici o tipenie de om nu sezărea 
sat, Lumea parcă murise sau plecase undeva. Pe uliti 
se vedea nici un semn o e: po eus sufla din cind 
în cînd, acoperea cu colb urmele ro e paşilor. 

Cinovolcul intră în sala Primäriet, Se uită în dreapta — 
nimeni... se uită in — pe-o laiţă şedea o bătrină, tinind 
pe genunchi o mină învălită în fel-de-lel de petice, 

— Unds-i străjerul ? 

— Nu-i ech dragu' mamei. 

— nu- 

— laca aşa: au plecat toţi la lăcuste... să bată lăcustele, 

— ŞI nu-i aici niciun ţăran ? 

— Nu-l nimeni... Azi li de rind fecioru-meu... ŞI cum taţi 
au plecat la lăcuste, fac eu de strajă pentru dinsul. 

— Şi ce sträjuesti ? 

— Dumnezeu ştie ce... 

Cinovnicul porni la cimp. O bucată de vreme, pe drum, nu în- 
tilni nici un suflet, Insfirşit, un cap răsări undeva, departe, în seca- 
ră ; apoi se ivi repede un şir de ţărani şi färance, Toţi erau aşezaţi 
intran rind lung—cu mături în mină. Făceau zgomot prin se- 
cară, Inaintind cu multă băgare-de-samă şi lăsind în urmă spi- 
cele puţin aplecate. 

Lk faţa cinovnicului, vorba încetă TES. Un ch? care 
comanda ditia, luă scurt şapca de pe cap: notarul, 

-— Lentz) e cum merge treaba ?—întrebă cinovnicul, 

~- aa ra Domnului, totu-i în ordine... 

— Cum aşa 

— Le gonim... Lăcustele fug tare inte : grozav se tem de huet, 
De-ai merge pănă hât încolo—n'ai vedea nici una de leac... 
S'au dus foarte departe... 

— ŞI incotro le gonifi ? 

— h. în judeţul Mahrov... la două virste dela hotar... 
pănă'n sară le gonim pe toate... 

— ȘI tot în sacară ? 

— Tot... ce să-l faci ? 

— Ei... bine... 

Cinovnicul era însă cam încurcat, A te salva pe tine prin pa- 
guba sigură a altuia — nu-i lucru tocmai cinstit... şi cu atit mai 
putin, cu cit judeţul Mahrov făcea parte din același gubernie. 

— Da’ cei de-acolo ?.,. 

— Facă cum or şti... Noi raportăm, că lăcustele au plecat. 
Se intimplă astfel de cazuri: pleacă... 

Cinovnicul se gindi citva timp şi, oftind, ajunse la aceiaşi 
incheere: Să raporteze mal departe după spusele notarului. In 
acest caz s'ar putea aştepta dela șefi, pentru serviciu-i prompt, 
şi la vre-o recompensă. 

— Ei, faceţi cum ştiţi...— zise cinovnicul şi porni îndărât 
spre sat. 


264 VIAŢA ROMINEASCA 
In desară Lemeşenii ajunseră la hotarul i Mabrov. 
Unii obosiţi de mers şi de lucru se opriră şi à apă din ul- 


cioare rotunde cu gftul îngust... alții lătăiau cintece... Larma se 
auzea din ce in ce mai veselă și mai zgomotoasă... lar cind toate 
lăcustele trecură hotarul, cîntecele răsunară pănă'n zori. Lumea 
era fericită, er primiră un raport relativ la măsurile 
luate cu energie, etc... Se făcu încă o slujbă... şi liniştea se restabili... 

Dar liniştea nu finu mult. Intr'o bună dimineaţă, Lemegenii 
văzură iarăşi lăcuste, înmulţite acum în proporţii uriaşe. Un văl 
negru acoperise săcara, drumul şi chiar acoperişele de pae ale 
caselor, Läcustele erau aşa de multe si de dese, încit — cînd 
vroiau oamenii să le sparle—ele călcau în goană unele peste ca- 
petele celorlalte, lată cum se explică lucrurile. Locuitorii din 
Aculova, un mic cătun așezat în judeţul Mahrov, cind se văzură 
inzestrafi cu lăcustele judeţului vecin, luară aceleaşi măsuri caşi 
Lemeșenii — fngrijindu-se de izgonirea lăcustelor alurea. Şi 
pe cînd Lemeşenii värsau lacrămi amare, autorităţile din À a 
defui Mahrov raportau la centru despre măsurile lor ener 
Şi făceau slujbă religioasă. 

Peste puţin nu se mal vedea nici un spic. Lăcustele mfn- 
cară totul, îşi lăsară ouăle şi, ca un nour negru, se ridicarădin 
sălaşul pustiit. Nourii de lăcuste erau atit de deşi, incit razele 
soarelui nici nu treceau prin ei. Groaza şi panica îl cuprinseră 
pe toți — ca'n aşteptarea zilei de apoi. 

pă o iarnă aprigă si flămindă, veni o vară cu foamete. 
Lăcustele se roiră stragnic şi se Imprästiarä peste județe întregi. 
Dela centru sosi la liceu o adresă, prin care autorităţile supe- 
rioare cereau lumii ştiinţifice sfaturi pentru stirpirea acestei pa- 
coste. Profesorul de Ştiinţele Naturale scrise un memoriu, con- 
chizind că țăranii ar trebui să se ocupe cu cultura altor insecte, 
care minincă — nu secara, ci lăcustele. Succesul era garantat 
după trei sute de ani. 

Țăranii însă n'au mai avut încotro. O droae de calici cu 
traista'n băț au umplut lumea: oraş după oraş, sat după sat, 
pănă departe — la Petersburg... 

(Trad. din rusește de M. Sevastos) - 

i Gleb Uspenski 


> A 


H. Bergson si O. Spengler 


— Doi filozofi neoromantici — 


Spiritul filozotic, stăpinit de aspirația ideală cătră o va- 
loare supremă, cătră o unitate absolută, prin care să poată 
explica realitatea în întregimea ei, încearcă să pătrundă în e- 
senfa intimă a lumii şi să o înţeleagă, pe diferite căi, Această 
trebuinfä metafizică s'a afirmat, în decursul veacurilor, în forme 
foarte variate. Ea a căutat satisfacție cind prin ajutorul ratiu- 
nil, cînd prin acela al simțurilor sau chiar prin colaborarea a- 
mindurora. Sistemele de filozofie, pe care le Înregistrează js- 
toria, dovedesc aceasta. 

După raționalismul şi pozitivismul secolului trecut, apare 
acum un curent nou, cu o formă specifică, un fel de relnviere 
a romantismului filozofic : neoromantismul. Nu trebue să con- 
siderăm această nouă concepţie filozofică drept o reacțiune faţă 
de raflonalism, empirism şi naturalism, deoarece ea nu e alt- 
ceva decit manifestarea, în alt mod, a aceleiaşi trebuinți de cu- 
noaştere, din care au Izvorit şi sistemele rationaliste, empiriste 
şi naturaliste. Nevoia de a înțelege lumea şi viaţa, de a-i cu- 
moaşte constituţia şi sensul, aceasta e originea neoromantismu- 
lui contemporan, care apare astfel ca o formă legitimă a unei 
năzuinţi profund omeneşti. Neoromantismul contemporan este 
reprezentat în filozofia franceză în special de H. Bergson şi în 
cea germană de O. Spengler subt forma cea mal tipică. 

In deosebire de romantismul religios, mistic, din antichitate, 
care admitea ca mijlo: unic de cunoaştere a realităţi | aato/'ntutrea, 
dispretuind orice activitate a gîndirii discursive şi orice contro? 
al datelor simţurilor, neoromantismul contemporan susține posi- 
bilitatea de transpunere a sufletului nostru chiar în lucruri. Prin 
urmare nu cunoaştem lumea prin intuiţia propriului nostru eu, 
căci lumea nu e cuprinsă în noi, ci o cu em prin contac- 
tul direct al eului nostru cu dinsa, prin futroducerea ființei noas- 
tre spirituale în esența lumii f „ Nu vom cerceta care este 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


legătura acestui reoromantism cu filozofia romantică din secolul 
trecut şi nu vom reduce aadis lui Bergson si Spengler la cu- 
getarea lul Schelling sau Schopenhauer, aşa cum au încercat unit 
să facă. 1 Neoromantismul reprezentat de aceşti doi filozofi con- 
temporani nu este o imitație a trecutului şi nici o încercare de 
a revoluţiona filozofia, aşa cum a făcut Bacon şi Kant, cl apa- 
riția lui, după pozitivism şi materialism, dovedeşte că sufletul 
omenesc oscilează necontenit între rațiune și credință, negăsind 
niciodată satisfacţie complectă. Ritmul îndirii, in explicarea 
lumii, este determinat de voința noastră de a cunoaşte, de a cu- 
ceri misterul exisienţii, şi de sentimentele de mulţumire sau ne- 
mulțumire legate de aspiraţia noastră catch cunoştinţă. De 
aceia ritmul gindiril are o puternică coloratură afectivă. Nu a- 
rare ori sentimentul ajută gindirea, de aceia în mod firesc s'au 
întrebat filozofii: nu ar pu'ea înţelege omul realitatea, pätrun- 
zind în intimitatea ei, prin sentiment ? Dacă sentimentul poate 
stabili un curent spiritual între doi sau mai mulţi indivizi, dacă 
prin simţire adeseori gicim, depăşind astfel datele inteligenţi, a- 
tunci. de ce nu s'ar putea cunoaște realitatea prin simpatie ? Cre- 
dinta e refugiul in faţa slăbiciunii ratiunii — „credinţa Începe a- 
colo unde încetează ştiinţa, a spus Kant — de acela crizele in- 
telectuale sint urmate de manifestäri mistico-religioase, Neoro- 
mantismul are, netăgăduit, o nuanță mistică. El apare ca o a- 
firmare a credinţii și a sentimentului în genere față de rațiune, 
Neoromantismul, nemai avind încredere în puterile inteli- 
genţii, în gindire, incearcă să găsească o soluție a problemei cu- 
noştinţei pe altă cale şi anume prin ajutorul sentimentului. Pen- 
tru acest motiv el este antirafionalist şi antilogicist, Dacă rea- 
litatea e mai bogată în conţinut şi mai variată în forme decit 
ne-o pot Infäfisa schemele conceptuale | ice, atunci trebue să 
renunţăm ia conceptele intelectuale, care imobilizează şi simpli- 
fleä realitatea pentru a şi-o adapta lor. Pentru a prinde esenţa 
realităţii, ne trebue instrument foarte mobil şi variabil, care 
să se adapteze schimbătoarelor forme ale vieţii. Conştiinţa 
şi rațiunea alcătuesc numai partea superticială a vieţii şi reali- 
UL care cuprinde şi ceva mai profund, ceva pe care en » 
nu] poate lumina şi raţiunea nu-l poate schematiza În forme 
sale logice. Acest ceva mai mult, care scapă gindirii, noi deși 


1 A se vedea Bônke, Piagialor Bergson. 
2 Vezi Marte Ioachim. Die Wellanschuung der Romaniik, Jena 
Diederich, Kar/ Joël. Nietzsche und die Romantik, 1905, Diederich. 


H. BERGSON ŞI O. SPENGLER 267 
REES 


căci Încrederea în atotputernicia intuitiei, în iluminarea imediată 
pm prin contactul nemijlocit cu realitatea, e o credinţă 


in obiecte chiar, fă -nè să simţim, cum zice Bergson, pal- 
pitaţia lor profundă şi bogăţia lor interioară. In afară de acest 
caracter antirationalist gi antilogicist, neoromantismul este sim- 


Este interesant de remarcat că adeseori chiar unii oameni 
de ştiinţă exactă la intuifionism atunci cînd vor să sta- 
bilească o conce unitară, ideală a realităţii. Nu vom cita pe 
Platon, 1 nici pe Plotin sau Schopenhauer, ci pe W. Rathenau 
care, deşi obişnuit cu Ştiinţa precisă, cu experiența limitată, re- 
cunoaşte totuşi rolul revelatiei şi al intuitiei în alcătuirea unei 
concepții despre realitate. inteligenţa poate găsi argumente sub- 
tile pentru susținerea construcțiilor sale, ea poate arăta chiar 
forme nouă de gindire, dar nu poate crea convingeri absolute 
şi nici valori ultime. Inteligența nu dă siguranță interioară, nici 
impuls şi nici ideal. Numai „presimţirea şi sentimentul, revela- 
tia şi intuiţia ne conduc ia imperiul forțelor, care determină sen- 
sul existenţei noastre“, 2 Inteligența se resemnează deci şi re- 
nunţă în favoarea „unor forte misterioase profund interne, care 
ating sufletul nostru nu prin cuvinte“, s Intuifia este acea pu- 
tere afectivă creatoare, prin care se poate cunoaşte devenirea 
fenomenală. 4 

Reprezentantul cel mai nou în Germania al acestei concepţii 
filozofice este Oswald Spengier. 5 Acest cugetător a suferit 
mult influenţa lui Bergson. Adeseaori găsim în opera lui idei 
sugestive care au aceiaşi înfăţişare nu numai în ceiace riveste 
fondul lor, ci chiar forma de expresie, caşi ideile filozofice ale 
lui Bergson. Dealtminteri Spengler a studiat și utilizat pe Bergson. 6 

Astfel caşi Bergson, Spengler vorbeşte despre o logică 
a spațiului, o logică a cauzalității, care vrea să explice lucru- 
rile prin ajutorul ideilor, fäcind abstracţie de necontenita trans- 
formare a lor. Prin stabilirea de raporturi cauzale noi afirmăm 
o legătură de succesiune a lucrurilor, pe care le considerăm 
ca nişte tipare fixe, care au incetat de a se mai schim- 


1 Platon. Republica cartea VI si Philebus. Felurile de cunos- 
lință : dora şi epistimé, fiecare cu sublorme (Flhasia şi Pistis, Die, 
noia și Noesis), iinzind toale spre cunoșiința perfectä, Dianola utili- 
zează Obiectele sensibile cu simboluri: dar le idealul desävirsit de 
minlea aplicată si sintelicé, la Kosmos se ajunge prin Noesis 

2 W., Rathenau. Zur Mechanik des Geistes-Berlin 1918 à ra 

NM > - H e = D > g- d 


5 

4 = » - D D - Pi D Pg. 59. 
5 O. Spengler, Untergang des Abendiandes, 2 vol. 

6 À. Albers. O. Spengler. Preussische Jahrbücher, Bd. 192 1925 


268 VIATA ROMINEASCA 
EE 


ba, care au dobindit o formă definitivă bine conturată Intocmai 
caşi corpurile solide din spaţiu. Si cum acestea din urmă pot 
fi măsurate şi studiate în mod static, ca orice mărimi, urmează 
că logica obi;nuită a cauzalităţi e o logică statică, spaţială, 
care se preocupă de aspectul cantitativ, numeric, al lucrurilor, 
Tot ceiace a devenit, are o formă şi o întindere spaţială, care 
se poate măsura şi exprima printr'un număr, Numărul acesta 
apare ca semnul care limitează un tot, un ansamblu de impresii 
succesive. De acela el e „un semn limitativ a celace a deve- 
nit“, a ceiace are o anumită formă. Natura este deci ceva su- 
pus măsurătoarei şi numärätoarel, ceva static, care poate fi stu- 
diat în formă geometrică-matematică. 1 Acelaşi idee o găsim 
la Bergson, care susține că logica şi matemateca se ocupă a- 
mindouă cu corpuri solide, cu ceia ce este discontinuu şi imo- 
DL 2 „Conceptele sint, fa es:nfa lor, de o constituţie pur can- 
titativă“—zice Spengier.s „Conceptele noastre au fost fo nate 
după modelul solidelor“, zice Bergson. 4 Orice concept, :us- 

ambii ginditori, trebue să aibă un conţinut bine determinat şi fix. 

odul cum se nasc noțiunile dovedesc tocmai că ele nu exprimă 
decit ceiace e general, imobil, fix, în lucruri. 

Mal departe Spengier face deosebire între cauzalitate şi 
destin, considerind cauzalitatea cu conceptele sale ca supuse lo- 
gicii raţionale, iar destinul ca o forță intuitivă. Cauzalitatea e 
mijlocul prin care putem face un fel de analiză statică, raţională 
a fenomenelor din realitatea pe care o trăim. Realitatea însă, in 
esența el, este viaţă, iar viața în special cea socială-istorică este miş- 
care, durată, timp. Ea e o necontenită devenire, o creație de forme 
nouă şi o creştere perpetuă. De aceia Cunoaşterea vieţii e supusă 
unei alte logici, logicii destinului sau logicii timpului. Bergson afir- 
mă exact acelaşi lacru, susținind că realitatea e „o devenire perp:- 
tuă”, 5 nu ceva gata făcut. Această realitate, supusă destinului, nu o 
putem cunoaşte prin conceptele inteligenţi, căci acestea lasă la o 
parie ceiace e propriu, specific fiecărui fenomen. lateligenta, zice 
Spengier, „înţepenzşte obiectul cunoscut, făctndu-i accesibil mä- 
surătorii şi diviziunii. intuiţia Insuflejegte, 6 Acelaşi lucru îl sus- 
ține exact Bergson, că inteligența nu poate prinde devenirea continuă 
a materizi, cl numa! nişte vederi instantanee şi imobile din ea, 7 
deoarece, ea soliditică şi imobilizează natura, Intocmai ca şi 
Bergson accentuiază Spengler necesitatea de a înțelege şi de a 


1 O. Spengler. Uniergang des Abendiandes. Bă, |. Pag, 77, 74 
2 H. Bergson. L'évolution crâalrice, Pg. 175. 

3 O. Spengler., Op. cii. Pag. 154, 

4 H. Bergson. Op, cit, Pag. 1, 

5 » Pag. 195. 

6 

7 


ES Ge 
Le 
H 
Sr 
5 
Li 
D 
S 


bg engine 


H. BEPGSON ŞI O, SPENGLER 269 


gindit capătă o constituție cu necesitate spaţială. 1 Cunostin 
e perce. pură, cu conceptele şi schemele ei categoriale, e ze 

numai pentru celace a căpătat deja o formă fixà în spaţiu. 
(Spengler admite o categorie de fenomene fixe devenite). Nutre- 
bue să ne servim numai de gindire, pentru a cunoaşte universul, 
căci gindirea e slabă şi nici nu este esențială pentru om, Gindi- 
rea arată numai unele perspective locale, parțiale, fără a ne da 
un tablou unitar al vieţii, Din contra destinul, care conduce to- 
tul, este timp, el e „logica organică a devenirii”, 2 pe cind în- 
teligenţa, cu explicärile ei cauzale, e logica a ceiace a devenit 
Şi a căpătat o formă solidă. Destinul îl putem simţi, îl putem 
trăi, chiar fără a ni-l reprezenta. Intuiția şi destinul stat fac- 
torii cunostintil noastre, 

Această intuiţie e o adevărată supra- conștiință, care po- 
sedă următoarele caractere fundamentale: e:te absolută, imedia- 
tă, 5 dinamică şi sintetică, deoarece cunoaşte realitatea in feno- 
menologia ei individuală şi succesivă, fără mij'ocirea vreunui con- 
cept în fenomenele el bogate şi ireductibile, în mişcarea ei ne- 
contenită. După Bergson fundamentul intulţiei e puterea de di- 
vinatie a instinctului. In genere instinctul e de natură practică, 
utilitară, căci el e legat de nevoile vieţii si în baza lui omul exe- 
cută mişcări în directă legătură cu eo rare A ee vieţii. 
Dar tot prin Instinct omul poate simţi sûfletul altuia, Prin instinctul, 
care şi-a lepădat forma sa egoistă, pătrundem în esen lucrurilor, 
aşa cum prin poezie înțelegem sufletul poetului. Prin simpatie 
putem să ne transpunem în alte suflete și să avem viziunea con- 
ținuturilor lor chiar atunci cînd rațiunea ar H complect dezar- 
mată, 

intuiţia, zice Spengler, „înţelege şi pătrunde oamenii şi fap- 
tele deodată, printr'un sentiment care nu se învață, care se sus- 
trage oricărei influenţe intenționate şi care apare destul de rar în 
forfa sa cea mal mare“. 4 Întuiţia e „acea speţă de ge zen 
intelectuală, prin care ne transportäm în interiorul unul t 
pentru a coincide cu celace are el unic si prin urmare neex pri- 
mabil.” 5 Conceptele dau aspecte generale şi impersonale, căci 
ele sint produsul abstractiei si generalizării, Intuifile ne arată tu- 
crurile în particularitatea şi individualitatea lor, Ele sint nişte 
„reprezentări suple, mobile, aproape fluide, totdeauna gata a se 
fasona după formele fuginde ale realităţii“. 6 

Cu toate aceste asemănări izbitoare, trebue să recunoaștem 
insă că între concepţia lui Bergson şi acea a lui Spengler sint 
şi multe deosebiri. 


E ler, Op. cit. Bd. L Pag. 164. 
2 e Kg e Ke ei Bd IL Pag. 405, 
5 Roman Ingarden. PR FR Ge Gah bei Henri Bergson. 1922. 
LS + Op. cit. Bd. g. 
i ENEE à la Metaphysique, Revue de melaphy- 
le 1903. e A 
ee? 5 ch j Aiae a å la Metaphysique. Revue de melaphysi» 
que e! de morale 1905, Pg. 9. 


H. BERGSON ŞI O. SPENGLER 271 


270 VIAŢA ROMINEASCA 
— FA ROMANE; se 


Astfel, în primul rind, Bergson crede că prin intuiție pu- 
tem cunoaşte realitatea întreagă, indiferent de formele sale. f 
mea toată este viaţă ; celace se arată inte i noastre subt for- 
mă imobilă, solidă, apare astfel pentrucă inteligența nu poate se- 
siza decit aspectul acesta ; inteligenţa pulverizează realitatea, 
luind numai unele părţi din ea. inteligența e de natură practică, 
ea cunoaşte realitatea in scopuri practice, de acela ea reține nu- 
mai momentele interesante pentru viaţă, pentru acţiune. Reali- 
tatea insă, in esenţa ei, este durată creatoare. „A exista in- 
seamnă a se schimba, a se schimba e a se maturi, iar aceasta 
inseamnă a se creia mereu pe sine însuşi. 1 Realitatea e du- 
rată sau, cum mai spune Keller, e devenire creatoare, 2 e un 
organism străbătut de via}ä şi mereu creator de viață. De aceia, 
pentru Bergson, teoria realității e tot una cu teoria evoluției şi 
a timpului. Poate fi vorba insă de două feluri de timp: a) de 
un timp matematic, măsurat prin s fiu, timpul-lungime, bi de 
un timp durată, timpul creator. Prima formă de timp constă 
dintr'un număr de simultaneități şi este cunoscut prin concepte in- 


căci nu există un scop şi un plan absolut. Nu există continui- 
tate cauzală în istorie, ci numai o mulțime de forme reale, vii, 
o sumă de culturi legate de pămtnt. Studiul acestor culturi cu 
forme diferite de manifestare; culturi care se nasc, cresc şi apoi 
mm rod prana a nu mai reveni niciodată, acesta este obiectul is- 
toriei, Fenomenele istorice sint deci produse ale destinului, care 
ptin esenţa sa, este temporal. Intocmai cagi Xenopol, Rickert, 


mentală a fenomenului istoric faptul că el apare o singură dată, 
Faptele istorice se succed unele după altele, dar nu derivă unele 
din altele, de aceia istoria trebue în primul rind să înţeleagă des- 
tinul, care ordonează totul în timp, fără a căuta legături cauzale, 
Numai celace a devenit deja, celace a căpătat o formă incre- 
menită, numai aceasta e supus cauzalităţii. 

Prin urmare pe cind cunoştinţa naturii e posibilă prin con- 
cepte intelectuale, pentrucă avem de aface acolo cu forme deve- 
nite, spatializate, cu istorică e posibilă prin intuiţie, de- 
oarece fenomenele el sint supuse destinului temporal, ,Cauzalita- 
tea şi destinul sint între ele în acelaşi raport ca timpul şi spa- 
tiul", zice Spengler. 1 

Bergson consideră deci intreaga realitate ca un complex 
de fenomene străbătute. de acelaşi elan vital, ca un produs al 
duratei creatoare accesibil intuifiei ; Spengler insă împarte rea- 
litatea în două grupe separate de fenomene: a) fenomenele na- 
turale, sustrase influenței timpului, spatializate, acestea sint cu- 
noscute prin conceptele intelectuale, b) fenomenele istorico-socia- 
le, individuale, stäpinite de timp şi produse de destin—acestea sin- 
gure sint accesibile intuitiei, nefiind cunoscute prin formele 
obişnuite ale inteligenţi. 

In al doilea rind, trebue să constatăm că, deşi neoroman- 
tismul este o filozofie subiectivă, totuşi concepția Spengle- 
riană prezintă unele caractere proprii deosebitoare de acea a 
lul Bergson. Intuiţia şi sentimentul sint de natură sabiectivă şi 
individuală. In genere se consideră romantismul ca un fel de 
individualism, pentrucă sentimentele umane sint individuale, su- 
biective şi foarte variate după oameni. Cu toate acestea trebue 
să se ştie că romantismul preamăreşte comunitatea, simpatia E 
prietinia. Eu! este social pentru romantici. Pentru Novalis, 
pildă, „orice om e o mică societate“; jar pentru Schlegel spiri- 
tul e social, căci filozofia nu e altceva decit căutarea stin! gi 
gindirii laolaltă cu alţii. 2 Intuiţionismni afirmind ca mijloc de 
cunoaştere adevărată şi complectă numai intuifia, tăgădueşte re- 
cesitatea rațional-universulă valabilă şi admite numai o nece- 
sitate subiectivă-afectivă, care nu ate nici evidență şi nici 
obiectivitate. In modul acesta filozofia intuiţionistă poate duce 
la un adevărat Sr zeien logic, căci intuiţia poate varia dela 
„individ la individ, Bergson iniäturä un astfel de scepticism, 


1 Speng'er, Op. cil. Bd, 1, Pg. 156. 
2 ar! Joël Nietzsche und die Romantik, Jena und Lepzig 1905 


prinse Într'o singură unitate. De acela şi mijloacele noastre de 
cunoaştere pentru aceste două spete zle realităţii trebue să fie 
diferite. „Lumea ca natură şi lumea ca istorie au felurile lor 
proprii de înțelegere“. s Există prin urmare „0 cunoştinţă a na- 
turii“ şi „o cunoștință a omului“. Ba chiar fenomenele istorico- 
sociale trebue să le intuim şi să le formulăm prin opoziţie cu cele 
natarale, 4 Natura, cu variatele sale forme de apariţie, poate fi 
explicată prin ajutorul cauzalităţii, căci ea prezintă fenomene spa- 
tiale, care pot fi măsurate şi calculate matematicegte. In deose- 
bire de fenomenele naturii care au devenit şi care sint supuse 
cauzalității, fenomenele istorico-sociale nu se pot concepe şi ex- 
plica decit prin ideia destinului. Necesitatea, care predomină lu- 
mea istorică, e o necesitate a destinului, nu a cauzalității. In 
viaţa socială totul este relativ şi de acela nu se poate vorbi de 
un adevăr sau o eroare absolută, „Aici nu există nimic cons- 
tant şi general“. s Istoria nu se va preocupa deci de vre-o idee 
generală, ea nu va urmări nici dezvoltarea ideii de libertate, cum 
susține Kant, nici evoluția spiritului Universal in sens hegelian, 


1 Gi eg Evolution créatrice. Pg. 8. 

2 Keller. Eine Philosophie des Lebens, Jena 1914 Pg. 19. 
3 Spengler. Op. cit. Bă. L Pg. 156. 

4 - D e Bd. I. g- ZS 

5 D . = D Pg. 51. 


| UNE aa 


272 VIATA ROMINEASCA 
H. BERGSON ŞI O. SPENC | 

rire Sa eene Dee, pe: care le avem prin z < ar dëi 
niuiție, ar face parte mai mult din lucruri decit din noi. Po e l 
lutuifla s'ar identifica oarecum cu realitatea, care e foarte mo- asklia o rie oe EE o sanun à în. general; | + 
bilă şi care constă din stări schimhătoare. Spengler cade însă dispare tot celace este un D. eg à Fe rea 
intr'un adevărat scepticism. Pentru dinsul există mentalități şi anumite moduri, progresează şi mor tru a se dezvoltă în 
suflete diferite, rem ram unui riguros determinism. Aceste suflete flet, aspirație, ob igatie morală —totul peret; aşa trebue. Su- 
produc culturi închise în anumite zone, fără legături de con- In afară de aceasta, filozofia lui Bergson este 
finuitate între ele. Nu se poate vorbi de o unitate a acestor căci ea afirmă iubirea de viaţă, entuziasmul entr f remia - 
culturi, ci fiecare are caracterele sale proprii și adevărurile ei vieții; ori acest entuziasm este izvorul energiei i pn pir od ed ma 
particulare, Spengler admite astfel tipuri izolate de adevăr. Ne- ege Spengler, din contra, este predicatorul pesimis o- 
cesitatea logică- raţională devine, pentru Spengler, o necesitate lui. o reacțiune faţă de optimism denumeşte dr En 
naturală, mistică, particulară. De fapt insă Spengler deosebeşte nPieirea apusului“, subtinfluenta lui O. Seck, care își Etitai 
două feluri de necesitate: 1) una obiectivă universală, care însă lucrarea sa „istoria pieirii lumii vechi“. Secolul rost cu Deg 
nu e de natură logică, ci mistică, teologică, destinul, care de- dinfa sa fatală de activitate extensivă, cu aspirațiunea dë ră 
termină fatal naşterea, evoluția şi pieirea culturilor şi 2) o ne- perialism, e un semn de decâdere. Dir această tendință nu e 
cesitate subiectivă- particulară fiecărei culturi. Această necesiiate noastră propriu zis, ci ni-a fost dată de destin. Timpul în À 
se poate înţelege şi afirma numai prin identificarea intultivă cu su- trăim e predeterminat; nol trebue numai să-l înțelegem. Spengler 
fletele care au determinat diferitele forme de culturi. Aici ar fi un fel nu slăveşte ca Bergson ideia de creaţiune, ci vrea numar să 
de intuifionism sociologic, despre care vom vorbi mai tirziu, explice decăderea şi moartea. EI nu urmăreşte cu Incredere 

Concepţia neoromantică a acestor doi filozofi, deşi pre- mersul vieții, ci vede pretutindeni mîna destinului ; el nu reco- 
Zintă multe puncte comune, are însă caractere deosebitoare şi mandă entuziasmul, ci resemnarea mistică. j 
aceasta se explică prin influența temperamentului scriitorilor, a Bergson subordonează raţiunea faţă de voință şi de sen- 
rassei și a diferitelor împrejurări istorico-sociale În care trăesc timentul de activitate ; Spengler pune totul în dependență de 
aceşti doi ginditori. sentimentul de pasivitate, de su erință. 2 Fatalismul este zvo- 

Astfel concepţia lui Bergson are un caracter evolutfonist- rul pesimismului istorico-filoso ic, care se degajează din In- 
spiritualist, deoarece realitatea e considerată ca un proces de treaga operă a lui Spengler. Dacă totul este fixat de destin, a- 
necontenită devenire, de creatiune. Esenţa ei este viața care, şi tunci desigur că sentimentul existenţii noastre nu poate fi dech 
ea, în ultima instanță, e numai o manifestare a spiritului. un sentiment de pasivitate şi nu mai are nici un sens activita- 
Evoluţionismul bergsonian nu are nimic comun cu mecanicismul tea politică-socială subt orice formă ar H ea. Cu atit mai mult 
lui Darwin şi Spencer, dar nici cu finalismul lui Lamarck. nu au sens nici normele morale, căci lumea nu poate fi schim- 
(Bergson concepe un altfel de finalism). Viaţa in esența ei nu bată ; mersul destinului nimic nu-l poate întrerupe. 
este ceva multiplu, ci e o unitate cu diferite direcţii de trans- | Spengler este deci un romantic decepţionist, un suflet care 
formare, este spirit. Evoluţia realităţii e datorită unei activităţi simte dureros infringerea poporului său in cataclismul european 
pure, unei impulsiuni inițiale numită elan vital. Acest elan e o şi care Încearcă să justifice pe cae metafizică, teoretică, amără= 
tendinţă veşnic nesatistăcută, o spontaneitate totdeauna creatoare, ciunea națiunii sale. Pichte a spus că poporul german e meta- 
ale cărei transformări constitue formele variate şi multiple din fizic, că firea lul are ceva din misterul transcendentuluf, că nu 
realitate. Concepţia lui Spengler este, însă, un evolufionism | poate exista filozofie germană fâră o notă mistică, metafizică; 
tipic teologic, căci realitatea e supusă unei necesităţi superioare - şi a avut dreptate, engler confirmă aceasta prin ultima 
ininteligibile— destinului. Tot celace träegte e supus destinului. sa lucrare, 
Substanţa spinozistă nu se mag determina, pentrucă „omnis P. Andrei 
determinatio negatio est“, dar tot aşa nu putem afirma nimic ast LA 


despre destin. Elanul vital, afirmat de rani, ge este viaţă, spirit, 
activitate, e în noi si pretutindeni, destinu spenglerian este nu- 


mai o necesitate simțită, dar absolut nedeterminată. Destinul Tar 

EE Eegeregie AA ` mtamal af A Bases" yie emarcat A ata orbir și despre Cer 
Mel departe concepţia lui Ber e See ea libertății, son. The international Journal o “Ethics, 1914. No, pre Ni Ja 

a creaţiunii spontane, pe cînd gindirea lui Spengler e susține- pa 2 Karl Lei, Die Philosophie in Spengiers „Unlergang des Aben: 


rea vnui adevărat fafalism, Destinul fixează fazele fatale: naş- ndes" Logos, 1921. S 


Inelul Marghiolitei 
CAP, | 
In care nu se spune mai nimic 


Nu era nici Marghiolifa uşă de biserică, dar şi conu To- 
dirifä prea o sicfia cu bänuellle lui neroade. Drept e că-l şi greu 
să nu fil bănuitor, cu-aşa cucoană, mal ales cind eşti om cam 
trecut cum era conu Todiriţă, chel şi pe de-asupra c'un pintec 
ca al dumisale, vorba hatmanului Buduşcă: „incap in el două 
vedri di Cotnar şi mal rămini loc şi di cafeli“, Marghiolița să 
tot fi avut douăzeci şi trei de ani, dar nu-i dădeai ma! mult de 
şaptesprezece. Oricit s'ar vedea omul altfel de cum Îl văd alţii 
şi cu toate că istelimea nu ers darul de căpetenie cu care Dum- 
mezeu l-a miluit pe conu Todiriţă, simțea el bine că 'a mare pri- 
mejdie s'a virit păşind spre altarul sfintei Mitropolii, mină ro 
mină cu Marghiolija, in faja întregel protipendade, în strae de 
mire, Cînd a păşit Marghioliţa pragul stintului lăcaş au fomär- 
murit toţi. Era Marghioliţa—ce-l drep!— frumoasă coz, dar mai 
mindră părea incă alâturi de conu Todiriţă. Citeva cucoane bă- 
trine numai birfeau între ele, zicind că trebue să fie ea soju rău 
ca să aibă atita îndrăzneală luindu- | ps conu Todiritä şi că ori- 
cit ar H risipit averea conu Leonaş (tată! Marghiolitei), dacă era 
pe căpătulală, s'ar fi găsit atiția feciori de boer! mal tineri s'o 
ceară şi chiar de nu l-ar fi adus nici unul belșugul din casa lui 
conu Todiriţă, fiind conu Todiriţă cel mal avut boer din leşi, în 
sărăcie tot n'ar fi trăit. Dar cînd La întins conu Todiriţă mina 
Marghiolitei şi şi-a făcut loc cu ea prin boerimea ce se despăr- 
tise pe două rînduri închinindu-se până la pămint, au amuţit şi 
ele, pentru a-şi urma însă birfeala îndată ce mirii au trecut pe 
dinaintea lor, pe cind celelalte cinstite fete bufneau de ris fără 
sflalä. Bietul conu Todiriţă, auzind în urma lui şoapte şi chi- 
coteli, fntr'alita s'a zăpăcit, încit mai-mai să cadă in faţa alta- 


RE 


rului, impledecindu-se în covor, Nici auzea săracul 
kan doe) ee în pâmint se ulta; pe o 
că se präbugeste catapiieasme dÉ: | Se Pärea nenorocitului 


noaptea, d de-ar 
tot i s'ar sul in BESSE e E 
di cerb lingi-aşa căprioari“, 


CAP. Il 
In care se spune ceva 


Inebunise de-a binelea conu Todiriţă, după cununie, D 
unde înainte nu-şi vedea decit de mosii si pr se 
KE SE re aa Särärie rea A bi Pi m 
u ca Stupul de lăutari şi țopălală. Nu era zi | 
Damnezeu să nu aibă conu Todirita det de 
musafiri la masă şi tot de cei cu poftă la mincat şi sete mare, 
că-i secaseră 'ntr'o larnă beciurile dela două vii, Ciad dădea ba- 
luri (şi se ţineau balurile lanţ în casa din Särärie), se umplea 
ograda de trăsuri, ba se 'nşirau şi 'n uliţă pănă-aproape de Tir- 
gul Cucului. Se'nvirtea Marghioliţa printre musafiri ca o zvir- 
lugā ; dar cînd vre-un tinär îi cuprindea mijlocul miădiu şi sub- 
ire şi porneau la dans, piciorugele el zburau în pantofii deat- 
laz negru pe podelele lustruite, ie, pet ca doi lăstuni pe 
luciul unei ape linigtite. Conu Todiriţă se topea pe picioare vă- 
zind-o. Si dacă nu era în tirgul leşilor boer pe care Marghioliţa 
ară wo org ob Së Kos ei pp și cu dräcestile ei pri- 
se topeau ça n 
schimb fl înveselea pe ep, "` ae aaa 


LA 


Marghlolifa şezuse şase ani în pension {a Paris ase 
in pes Moldovă obiceiuri în faţa cărora cn à Ste 
holbau nişte ochi cit cepele şi pe care nici conu Todirifä nu 
le-ar fi suferit, dacă Marghiolita n'ar fi fost Marghiolita, 

Marghiolifa îşi turna zilnic în bae clie-un şip întreg de 
apă de lavandă, adusă anume în lădiți din „Rue de la Paix“. 
pe eg eşea la plimbare călare, cu fusta despicată, Incă- 


zvirlind picioarele mai ceva ca Bichette Durand dela opereta 
franceză. Marghiolita se sc4ida”n Prut intro fustişoară rogă a pen- 
Ir op copil de trei ani şi se 'nvirtea printre bărbaţi, fără ruşine, 


219 NISJA. ROMANCA Be EE EE MAROHIOLITEL 277 

seama Marghioiiţei şi mie mi-a e s I 

'<ă nici pe sfert nu-s adevärate, "`" "778 Care ştia mal bine, 
ȘI asta-i cu putinţă. 


desbrăcată şi cu picioarele goale în papuci de pinză albă, bro- 
daţi cu rog. Väzind-o aşa polcovnicul Cernatovski, pe cind 
vorbea cu coana Catinca Armaşu a 'nceput a bilbii. Coana 
Catinca a stupit şi-a ’ntors capul în altă parte. Dar si conu 
Todiriţă se ţinea scaiu de Marghiolita, de parc'ar fi inghifit a- 
mindoi o aţă şi oo slăbea din ochi nici cit ai suci o țigară cind 
juca. ȘI dacă se 'ntimpla, ferească Dumnezeu, s'o peardă din ve- 
dere ceva m mult, se strecura DR E ear 
ca licarul prin popugoae, între reapta şi 'n a: 
M rog matali, n'ai văzut cumva pl Marghioiiţa, ci tari s'o 'a- 
călzit säräcufa la dant şi vreu si-i pun un şal pi umeri ett, 
gingasä foarte şi mi-i ca lua-o vre-un junghi“. cind o gă- 
sea, fine-te Intrebări ticäite şi vorbe urite gi bodogăneală, Nu-i 
vorbă că nici Marghiolita nu se lăsa mai prejos şi la urma urmei 
tot pe-a ei egen, că nu mal ştia omul cum so 'mpace ; dar cite 

odată fi venea şi Marghiolitei să-şi iee lumea "9 cap şi să-l lese "n 
plata Domnului cu tot cu moşii, cu grajduri şi acareturi. Intr'o 
zi, cind o scosese conu Todiriţă din sărite, a căzut Marghioliţa 
la picloarele icoane] maicel Domnului şi de faţă fiind Ioana Bu- 
hoş care-i era cea mai credincioasă prietină şi dela care am 
şi aflat toate acestea, aşa s'a rugat: 

„Maică precistä, înduri-ti roaba ta Marghioala ; fă-mi, 
sfintă fecioară, puf di păpâdie şi zi vintului sf mă ducă, ducă, 
pâni la capitu' pămintului, st scăp di pacostea asta di Todi- 
rijë, că întru'ntr'un pacat cu el: fac moarti di idiot!" 

Spunea loara gar fi dojenit o atunci zicindu-i : „Taci, Mar- 
ghioliță, ci ti-audi Dumnezeu şi-i mari pacat si vorbeşti aşa 
în faţa sfintilor icoani ŞI Inci "o zi di sărbătoari (era de sfinta 
Maria mică)”. Marghioliţa a izbucnit în lacrimi (era iute, dar 
nu rea) şi şi-a degertat toate necazurile în poala loanel, spunfnd 
că lumea o crede fericită, dar că numai ea ştie cite 'ndură dela 
Todiriţă. Nu-i era Marghiolitel ciudă că o bănueşte conu To- 
dirifä, dar o bănuia pe nedrept şi cînd nu trebue, O bodogänea cite 
o säptäminà 'ntreagă pentrucă a dansat prea mult cu unul sau cu al- 
tul care n'o ispitea nici măcar cit conu Todiritä (şi se ştie că mo rás- 
colea conu Todiriţă mai mult ca un momiţoi dela iarmarocul 
din Vaslui), şi cind era de ce să-şi pue minile 'n cap, lui conu 
Todiritä nu-i abătea să zică te miri ce. 

Aşa, odată, cînd l-a chemat pe conu Todiritä cu nepusă 
masă la curtea domnească să-i dea o tabachere dela u (zic unii 
că și chemarea asta caşi tabacherea a fost pusă la cale de terechetul 
de jancu Durău) şi-a lăsat-o pe Marghioliţa acasă numai cu lanca, 
n'a bănuit conu Todiriţă nimic fiindcã-i era Iancu Durău 
nepot de vară). Şi dac'ar mai îi zäbovit conu Todiritä numai 
cît să-i stringă lui lancu chinga la gea cine ştie cum l-ar fi gă- 
E Seat Marghiolitei acuma singele cind se gindegte 
a ziua ceia. À 

De alifel, conu Le a era și el om ca toată lumea şi 
toată lumea grezea la fel. Cite comèdil nu s'au scornit pe 


CAP. D 


In care se spune tot 


Amarnic se căia conu Todiritä de lipsa asta, da ti 
cam ilrzie, Mai ales cind o auzea pe Marghlolifa vorbind Vi 
e WE ruşi şi cu alți musafiri de seamă, mult singe 


Coanel Viorica (repausata dumisale mamă), care plas 
avusese cind îi spunea: „Nu 'nvăţa, Todna see, ni grue în 
dar ini Ga MOrbI meli 7 ar st vii vremea d fil şi tu om 
3 nsor. tu c'o fa 
n'ai si iei o țigancă din Fa, lare D d ANEI 
şadi cind ţi-i auzi cucoana vorbind cu lumea şi tu al si taci 
mile ca un purcel fript cu morcovu 'n guri ?*, 
că conu Todiriţă s'ar fi mulfämit numai să- i amintească, 
să ofteze şi să tacă, n'ar fi fost nimic. Dar nu. De cite ori fi 
veneau În amintire aceste înțelepte vorbe, conu Todiriţă se 'n- 
fierbinta şi-l apuca un fel de ciudă. Atunci pretindea el că E 
o 


nouă snoavă despre frantuzeasca lui conu Todiriţă. A 

hazul tirgului şi ruşinea familiei, Cit nu i-a spus vg 
cit nu l-a dăscâlit lancu Durău, cit nu l-au rugat celelalte rude 
—degeaba. Conu Todiriţă nu vroia să ştie nici în ruptul capu- 


Vous êtes femme ? După acela se întorcea multämit câtră Mar- 

Sak mag plesnea obrazul de ruşine: „N'am zis bini, Mar- 

ghioliţo 2: 
Dacă se intimpla Insă ca musafirul să vie cu cucoana, conu 


278 VIAŢA ROMINEASCA 


Todirifä o schimba, adresindu-se dumneaei: „Vous êtes en- 
fants, Madame ?* 


INELUL MARGHIOLITEI 279 
es A ne remm 


a conu Todirifä pe cal ca un sac plin burduf cu făină 
şi Ben trei paşi de trap sufla mai rău e iapa. Intr'o zi i-a 


Ei 


Dar la o masă la beizadea Mitriţă*, conu Todiriţă s'a Intre- 
cut pre sine. Printre preacinstiţii oas fl erau: consulul francez 
Armand de Ribes, Epaminonda Arebiropaios, consul grecesc, 
aghlotantul domnesc Vasilică Bogdan, polcovnicul Cernatovski, 
generalul Vladimir Vladimirovici Feodorov, loana Buhuş, Mar- 
£hiolita, conu Todiriţă şi alți Cifiva mai mărunți. Conu Todi- 
cia, ca boer de mare vază, era aşezat la dreapta beizadelei, 
Şi 'n fața polcovnicului Cernatovski. Pe la sfir mesei, bel- 
zade Mitrifä a prins a lăuda averea lul conu Todiritä zicînd că 
nici în Moldova nici în țara rominească nu e boer să aibă mai 
multe moşii şi cucoană mai frumoasă ca conul Todiriţă. Polcov- 
nicul Cernatovski, din răutate se vede (neştiință nu putea fi, 
că-l cunoştea demult pe conu Todiritä intrebă: „Combien de 
terres avez-vous en somme, Monsieur Toderifà 2* 

Conu Todiriţă se făcuse stacojiu ca ouăle de Paşti şi căuta 
să recapituleze întrebarea repetind-o şi Indoind deasupra mesei, 
la fiecare cuvint, cite un deget plinuf ca un cfrnäcior de Cer- 
näufi,—färä s'o audă pe Marghioliţa cînd La suflat: Trente !—: 
Moi, combien, terres, somme după care a răspuns râstit: Niet ! 

ind a spus niet, dind cu palma 'ntr'o parte caşi cum ar fi 
vrut să răteze ceva, a lovit conu Todiritä sticla de vin rästur- 
nînd-o pe faţa de masă, Asta le-a îngăduit boerilor să pue rl- 
sul pe seama vinului zicînd: „Nu-i nimic, coane Todiriţă, st fii 
cu noroc“, Făcindu-se zgomot şi vorbă, Marghiolița a cercat 
să-i şoptească ceva mal tare: Trente, cretin ! ŞI cind s'a auzit 
vocea lui conu Todiriţă, bucuros că poate răspunde, tuniad peste 
larma risetelor şi adresindu-se pren cu vorbele: Trente, 
cretin !-— hohotele nu se mai sfirşeau. ȘI nu s'au potolit decit 
atunci cind Marghioliţa La spus polcovnicului, puțin înțepată : 
Se Jaw l'excuser, colonel, il n'a pas l'habitude de parler ie 
rançais”. 

pres de felul acesta se petreceau cam des şi nu-i plă- 
ceau de loc Marghioliţei. 


nu ştiu romineşti; jar françuzesti tu nu 'nțălegi nici cit 

foi sufragiul !* conu Todiritä i se sul singeie 'n obraz: 

„Ba si mă ert mă l. Adivarat ci nu pre pot vorbi, da" di 

priceput pricep tät“, hiolija zimbea : „Bine, Todiriţă, dacă 
pricepi tă cum ţi-l vola matali“, 


De călărie mavea dreptate Marghlolita să se jălue, căci 
mult bine i-a prins în căsnicie. lată cum. 
Trecuse mai bine de-un an dela nuntă. Porniseră la plim- 
bare cäläri, Marghiolita, generalul Vladimir Vladimirovici şi 
bine-fnteles conu Todir E In ziua ceia, fiind Marghiolita mai 
cu toane ca de obicelu, i-a purtat pe-amindol vre-o două cea- 
suri pe toate coclaurile şi cind, la 'ntors, şi-a pus calui in trap 
pornind cu generalul alături şi făcindu-se a nu băga de seamă 
că pe conu Todiriţă il treceau nädugelile şi că de-abea se mai 
putea fine cu amindouă minile pe oblinc, —conu Todiriţă sta chi- 
nuit el cit s'a chinuit, dar cînd a simţit că de mai face-un pas 
cade jos a prins a se ruga:  „Arrâtez, mon general, că mi-i 
schinarea ferfeniţă“. 


Ajuns acasă căzut-a conu Todiriţă la pat şi-o săptămină 
întreagă s'a tot vältat de şele, Trei zile cît a zăcut, Marghio- 
lija nu s'a mişcat dela capul lui, Atita se trăsese särmana de 
nesomn că s'a speriat conu Todiriţă. Dar văzindu-l pe picioare 
Sa grăbit Marghiolifa să-i spue că, de 'ntelege să se mai poarte 
cu ea ca pănă acuma, ea se 'ntoarce acasă, E timp să spunem 
că conu Leonaş intrase tovarăş pe vre-o zece moşii cu conu 
Todiriţă, iar Măria Sa Domnul îl făcuse şi hatman pe deasupra. 

„Aşă ? —râcnea conu Todiriţă.— Acuma vrei st mă leşi ? 
Poftim di cearcf daci-ti dă mina şi-om vide noi di-t dă Mitro- 
politul dispărțănie“. Marghioliţa flerbea: „Ba ţi-o da ţii tata 
vre-o citeva palmi ci ştii d nu-i di glumit cu el. Mal bini 
mă omor -dicit si mă faci tu di risu' tirgului“. Văzind-o în 
halul acesta conu Todiritä o 'ntoarse: Da" spuni, sufletälule, 
cum ti fac eu di ris, saracu’ di mini; spuni, puisorule, cu ci ţi-am 

reşit ci n'oiu mai facil"— Marghiolita începu să plingă. Conu 
SA nu mai pricepea nimic. O luase de mijloc şi-i alinta 


Ceiace-o întărta mai mult pe Marghiolifa Impotriva lui con 
Todiriţă era obiceiul ce-l avea, urmărind-o pas cu pas (prost 
obicelu). La urma urmei mal mergea so ducă Ja petreceri şi la 
pravälli, dar călare ? 


— cc — em 


* Jauiil să spunem că toate numele proprii sint fanteziste, Autoru? 
le-o ales anume asa peniru a irita specialiştii. Numele Domnului țării 
e de asemeni evila! in tot cursul povestirii. 


280 VIAŢA ROMINEASCA 
See Ee 


Arul fără să scoată o vorbuliță. Abea atunci începu Marghio- 
e cu glas prefăcut: „Imi dau foarti bini sami, Todiriţă, 8 
vini foarti greu si 'nţălegi ci-ți spun eu. Nuci wai ave minti 
si pricepi orici (lui conu Todiriţă îi creştea inima), da” al pri- 
mit cu totu’ altă educaţii dictt mini (conu Todirifä făcea ochii 
mari). In Franţa, undi-am fnvatat eu, barbatw' şi fimeia sint 
egali. Îţi dai tu sami ci'nsamni asta, Todiriţă ? (conu To- 
diriță aproba). Inţăleg s'o ți! barbatu' în friu pi una ca Smă- 
rändifa, pl Mărioara sau pi llenuta, Acelea nici la părinţii lor 


şela putin Marghiolita). Ci încrediri vrai si mai aibă oaminii 
fn mini, i 


placi si călăresc, trebui si-ţi placi şi matali? Nu-ţi placi 
si "'ncalici, nu "ncălica. Nici mil nu-mi vini—credi-mă—si våd 
că din pricina me faci celaci nu-ţi placi. Crezi că mică mi-a 
fost grija cînd ti-am văzut la pat? Dacă mata fumezi ciubuc, 
pom gina Aga prin cap să fumez şi eu ciubuc, ca si fac la 
el cu mata ?“ 


= 


Din acea zi no mai intovârăşea conu Todiriţă pe Mar- 
ghiolita decit la baluri şi la vizite. Incolo, umbla Marghioliţa 
singură sau cu prietini şi 'n trăsură şi calare şi pe jos, In toate 
zilele şi "o toate părţile. 

Tirgul a "nlemnit. 

Coana Catinca Armaşu, cunoscindu-l pe conu Todiriţă din 
copilăria lui, şi-a îngăduit a-l spune neted: Da bini, Todirifä, ai 
inebunit la bătrineţi? Cum ii leşi tu frumusetA di nevasti sl 
umbli lelea toată ziulica ? Tu nu vezi ci roesc fanţii în Ion" 
ii ca trintorii după matei?“ Dar conu Todirifä i-a tăiat-o 


t 
zasci pi una ca Smărăn i Mărioara, pi lenu Cu Mar- 
ghiolița-i altceva“, ai i P 
Catinca şi-a făcut cruce şi n'a mai zis nimic; dara 
umplut tirgul că: „Zărghita cela di Marghioliţa La scos din 
minţi pi bietu' Todiriţă. Sa-l auzi vorbind, cucoan! dragi, si si 


INELUL MARGHIOLITE 281 
WEE 


nu-ţi crez urechilor“-—spunea ea. „Apoi si vorbim drept: as- 
ta-i fimel pentru el? Lui i-ar fi trebuit o fat? liniştiti şi mai 
in puterea vristii, ca Natelita (o nepoată a cucoanei Catinca), 


riță 'n sus, Todiriţă 'n jos şi din vorba lui nu işă. Da’ daco 
văzut că diochetu' di tat-so So făcut averea la iaz cintă 
e în casi. Cine-ar mai îi crezut una ca asta ? Si si pue Todi- 
D tovariş cun calic gun stricat ca L.eonaş. ȘI si mai stărui 
inct la Vodă sil fact hatman? Fi-ar hätmänia 


la fei. 


Fapt e că mult se schimbase conu Todiriţă In cei patru 
ani, care-au trecut dela sfada cu Marghioliţa. Cele citeva fire 
de pâr ce-i mai rămăseseră la timple s'au inălbit Ce-a binelea 
şi pintecul îi mai crescuse parcă puţin şi se fuguiase nu ştiu 
cum în jos. Sederea şi mai ales băutura (luase obicelu de bea 
vutcă, raminind singur) ti mulaseră de tot; aşa că conu Todi- 
rifā călca legänindu-se ca o rață legeascä şi tirlia picioarele de 
parcă lanţuri nevăzute i le-ar fi tras la påmint. La ‘aceput, 
cînd se scula Marghiolita dela masă şi pleca la plimbări călare, 
c'o droae de berbanti după ea, ca să se 'ntoarcă pe 'ntuneric, a 
mai cercat el conu Todiritä să mfrie, dar tără mult curaj. Cind 
Şi-a dat seama însă, că altfel nu-i chip şi că Marghioliţa e "o 
stare să-l lese, nici n'a mai cricnit; da’n sufletul lui numai el 
ştie ce era. Cind o vedea cu rochia cea despicată, sărind sprin- 
tenă "n şea şi eşind pe poartă, i se umezeau ochii şi răminea 
aşa 'n cerdac, oftind amar. Era el sigur că de 'nşelat nu-l in- 
şeală, dar tare | ze mai ură singur-singurel şi pustie-i mai pă- 
rea casa fără Marghiolita. Doar cu ghiordumul de se mai lua 
puţin. Avea partidă cu clțiva boeri bätrini, în fiecare zi, la el 
acasă. Nu scotea conu Todiriţă o vorbă de leac în tot timpul 
jocului, afară decit spunea feciorului să mai aducă vutei sau 
cafele ; iar cind se 'ntorcea Marghiolita, putea să piardă, putea 
să ciştige, lăsa jocul si pornea, tiris-tiris, să-l lasă inainte. Dacă 
se 'ntimpla să n'albă pe cine läsa să joace în locu-i, bi cerea 
conu Todiritä ertăciune, zicind: „Nu vă cu supărare, boeri dum- 
neavoastri, om urma mini“. Boerii se deprinseseră cu asta în atijea 
ani de zile şi, Gent, se ridicau dela masă, schimbind priviri 
pline de 'aţelesuri. 


De-o bucată de vreme începuse Marghlolita a nu mai eşi 
singură fn fiecare zi. Ba, citeodată chiar, Co să pottească 
lume la ea, răminea şi cite două-trei zile `n casă, cu conu To- 
diriţă numai, Intinsă pe divanul din odaia turcească, îl tradu- 
cea romane franfuzesti, cu multă chibzulală alese. In mai toate 
era vorba de femei persecutate de bârbaţi neciopliţi şi aprigi 
de fete Ingelate, de seducätori ie de neîntelese model, 
aşa mai departe. Lui conu odiriță nu-i putea intra ‘n cap 
Geer Aer te ca e: e per Scorni asemenea scrieri aşa 

, cre n adevărul acelor ist ’n- 
trista conu Todiriţă ascultindu-le, a À 

Pentru zilele pe care le petrecea stad în casă, numai el 
Marghiolita, nu mai ştia conu Todirifä ce mulţumire să-i facă 
Marghiolitel. Citeodată nici nu 'ndrăznea să creadă c'o aseme- 
nea fericire poate să ţie. Atunci, cuprins de frică parcă, o 'n- 
demna el singur să mal iasă la plimbare dacă | sa urit în casă, 


ŞI nu isprävea Marghioliţa un roman de cetit fără să nu-i a- 
aducă conu Todiriţă ba un cal arăbesc, ba o brățară, ba cine 
ştie ce alt dar de pret. lar cind, intr'o dimineaţă, în vreme ce 
luau amindoi cafeaua zm cerdac, i-a spus Marghiolita că trebue 
să vie lancu Durău şi generalul Vladimir Vladimirovici so 
iee la „ dar că-l roagă să le spue că nu i-i tocmai bine 
şi că nu-i poate primi, asta pentrucă vrea să stee acasă numa! 
cu el, conu Todiriţă s'a pierdut de tot cu firea. 

Mai vorbind el atunci de una de alta, conu Todiriţă in- 
trebă şi el aşa, dacă n'ar vrea Marghioliţa să petreacă särbäto- 
rile d wien? Care se qe, impreună, la via dela Bucium, 

Via dela Bucium îi era lui conu Todirifä mai dragă decit 
toate, Lo dăduseră părinții cind împlinise optsprezece ani. Era 
mai sprinten pe-atunci şi-i mijea musteafa. Se vedea Ş'acuma 
stind subt nucul de lîngă cramă ascultind cîntecele fetelor ce 


In singurătatea lui Sălbatecă, ce dulce i-ar fi s t atunci 

0 vorbă bună din gura unei femel iubite. are 
Indepärtat se putea implini aevea. ose” ANE 
EE 
k cf nu So - - 

di EE = stăm re adati 'n = E" Spb de 
"mik ŞI daci f-oiufaci-o eu matali pi plac, Marghiolito, 
ci-mi dai ?*—fåcu conu Todiriţă zlmbind c'o intristatà i nc 
— „Mai digrabi-l faci pi postelnicul Grigori om di duh 
s coana Catinca Armaşu' si nu birfiasc? o zi, dicit pi 
D si "'ndrăgesc pustietatea cela“—răspunse Marghiolita, Ua- 
a nd în casă, pe cînd generalul Vladimir Vladimirovici şi lancu 
urău intrau pe poartă în pasul callor, inaintfod spre conu To- 


INELUL MAROHIOLIŢEI 283 
PE en CR EE ge 


dirifä care din capul scărilor, unde le egise Întru Intimpinar 
le făcea semne de bun venit şi adinci temenele. eng 


De vre-o citeva zile o:hise Marghioliţa un inel c'un bri- 
liant cit bobul de fasolă şi limpede ca ghiaţa. Multor cucoane 
le curgeau ochii după el şi poate că demult ar fi strălucit el pe 
degetul domnitei Liliana, de n'ar fi fost atit din cale afară de 
scump. Altădată conu Todiriţă nu s'ar fi gindit de lo: la scum- 

ele, dar dac'ar fi dat trei mit de galbeni pe inel, ar fi rămas 
ără para chioară ’n casă, de oarece se intrecuse în cheltuel! 
peste puterile sale in anul acela şi pănă la ridicarea cistiului 
avea să mai curgă multă apă pe Bahlul, măcar că-i Bahluiul a- 
proape sec, S'a gindit el, conu Todiriţă, ce s'a gîndit, dar a- 
cuma găsise. Fără multă vorbă, după sfatul lu! Lehrer-Naftu- 
lea Kiva, via dela Bucium trecu în stăpinirea lui Kir Axinte 
Cutarida pe, preţul ineluiui, 


Cind s'a ’ntors conu Todiriţă acasă cu inelul, insera. Mar- 
ghioiiţa, în faţa oglinzii, pe-un scăunaş mic şi fără spetează, îşi 
desfäcuse cozile aurii ce atingeau pămîntul, inchipaind în lumina 
micsoratä citeva raze pe care apusul le uitase pe covor, în 
preajma ei. Conu Tod nu mai putea de nerăbdare, Privi- 
rea lul se opri umbra neagră pe care brațele Marghiolitei, 
ca două gituri lebădă impreunate după ceată, o lăsau să se 
vadă subtiori. 

— „Mai ţii minti, Marghioliţo,—vorbi el cu glas tremurat, 
ci fam făgăduit sit fac via dela Bucium plăcuti? lact-tă-o, 
tam adus-o“, Şi-i intinse cutioara de catifea albastră cu git- 
vaerul, 
A roşit de plăcere Marghioli{a, cind a deschis cutia și så- 
rind de għtul lui conu Todiriţă se prefăcea că-l pare râu: „Vai 
di mini şi di mini, Todiriţă dragi, si poati si dai tu via pen- 
tr'o podoabă ? Dacă ştiam una ca asta, zău cf nu-ţi mai spu- 
neam“. Dar conu Todiriţă a cuprins-o în braţe, şoptind: „Dias 
fi dat Ou moșiile pi petricica asta și tot nu-mi, Där rău, ci 
ştiu cit de mult to plăcut cînd ai văzuto. Da’ ti rog gd eu 
ceva, Marghiolito, Cind or vini barbatil si-ţ spui vorbi vicleni, 
uiti-ti la inel şi adi-ţ aminti ci amărăciuni mi-ai faci di ti-al po- 
trivi lor”, 

Marghiolița încruntă sprincenele: „Ci-ţi mal treci sl ţii 
prin cap, Lo y sărută pe obraz, astupindu-i gura cu 

alma ei parfumată. 

e Nu isprävise bine vorba şi la uşă se auzi glasul loanei 
care întreba dacă poate să intre. Răspunzind Marghioiiţa că da, 
loana intră făcindu-i un semn care vroia să spue că conu To- 


284 VIAŢA ROMINEASCA 
e 


dirifä e de prisos. Marghiolița îl rugă să treacă puti 

că vin şi ele cum Şi-a isprăvi de ir pind. Cu Mas 
tind de fericirea ce o trăise conu Todiritä, plecă să-şi a rindă 
un ciubuc. Cum a eşit conu Todiriţă, loana virt Marghi 

in bloză un răvaş pe care-l scosese dintr'o carte, şi-i şopti 
Sera la ureche, Marghioliţa o săruţă. Apoi, intrară amindouă fn 
Salon, vo:bind cu glas tare despre lucruri neînsemnate. 


H 


Mihai Boian, värul Ioanei, de-abea intors dela * 
dela Paris, fusese prezentat Marghiolitel de lancu Durău Wie 


lungi, părul negru, lucios şi dat pe Spate: chip de dei 
- ` copii 
e La vederea Marghioliței, într'atita s'a Bech ig 
Puns deandoasele H Ingäimat la cele citeva întrebări pe care ea 
rooga doar—simfise şi lancu, Ajuns acasă 

ărea ruşinat, Indurerat chiar că trebue 


prin a-şi cam bate joc de sfiala lui neintemeiată a - 
cela şi răvaşul acesta din urmă era mai aprins ca dee Lé 


Il inchise in sertarul unei mesufe de abanos 
o ţinea ascunsă. Apoi, îşi lipi re) de geainai + A Ary 
vada din dosul casei, privind mult şi cu gindul nicăeri goana 
liliecilor în Inserare. »Cludaţi copiii ac ta,—îşi zise deodată 
Marghiolita,—ti scot din minţi cu scrisul lor şi cum ti zăresc 
li pieri glasul, Dacă n'au îndrăzneală nici ci şoarecele care 
roade caşcavalul di pi masă, di ci ti mai stirnesc di eaba ? 
umnezeu, el nu 'nţelege E, © poati cles gr si 'ncep 


tot şi se opri, se vede, la 


un 
„ȘI ce privire tristă arl"—oftä Marghiolita, tri - 
divan şi atundindu-şi capul în pernele Gier, de og e 


D 


Venind ziua Invierii şi iatimplindu-se ca Do 
mnul să 
ES dep ă la o moşie din țara de sus, nu i-au dat be. 
Giro vie la leşi. De acela toți boeril mai de frunte au 


INELUL MARGHIOLIŢEI 285 


fost poftifi, după slujba dela Mitropolie, să ciocneascä ouă ro- 
si şi-un pahar de vin in palatul lui beizade Mitriţă, 
AS mbräcase E = rovrsé de matasä, albastru 

, aproape negru, cu rațele goale şi, orice 
giuvaerica, inelul cu brillant. Mut i-a plăcut lui be odiritä 
imbräcämintea acela şi-i drept c'o piapa pe Marghiolita, că-ţi 
venea So sorbi într'un pahar cu apă, ŞI la urma urmei ce-i 
trebuiau podoabe, cind ea le 'ntrecea pe toate ? 

Bine-a zis lancu Durău cînd a zis că nici nu-i cuviincios 
a spune că Marghiolifa poartă podoabe şi c'ar trebui să se 
spue tă podoabele o poartă pe ea. Dar conu Todirifä nu se 
indoia Marghiolita a pus numai inelul cel nou, anume pentru 
dinsul, ca să-i aräte cit de mult îi pretueste. 

Cind sula conu Todiriţă cu Marghiolfa scările palatului, 
era un zgomot şi-o veselie că trebue să se fi auzit din Tata- 
râşi. Unii dansau, alţii gustau citeceva la bufet, alţii se plim- 
bau pe terasă şi prin grădină, lar vre-o ciliva se aşezaseră la 
joc In odăi mai retrase, 

Zărindu-l pe Mihai Bolan in picioare, la usa salonului cel 
mare unde se dansa de zor, Marghiolita pe şi simţi că ame- 
teste. Cum conu Todiriţă intrase 'n vorbă cu beizadeaua, Mar- 
ghioliţa luă de braţ pe generalul Vladimir Vladimirovici, spu- 
nindu-i: „Hal şi ni-om plimba olecutä prin grădină, generali ; 
vral ? Tari-i cald în odaia asta şi-aşi asculta bucuroasă nis- 
caiva năzbitii de-a matali“, 

Coanei Catinca Armaşu' nu i-a scăpat turburarea Mar- 
ghiolitei şi, punind-o în seama intilniri cu generalul, ei după 
el afară şi oprindu-se după leul de piatră din josul scărilor, nu-i 
slăbi din ochi, 

Generalul era un om glumet şi foarte familiar cu cucoa- 
nele pe care le distra cu povestiri picante din numeroasele lul 
călătorii. Luind-o pe Marghlolita mijloc, cum H era obi- 
celul, se Indepärtä cu ea pe-o alee lăturalnică. 

Atita i-a trebuit coanei Catinca: să vadă una ca asta cu 
ochii ei. S'a dus glonţ la conu Todiriţă şi trăgindu-l deoparte 
n'a Intirziat să-i spue cu surisul ei răutăcios: „Educaţii frantu- 
zasci, hai? Educaţii franțuzasci! O fil Eu una ştiu că l-am 
văzut cum îl văd, pi | rangé Vladimir Viadimirovici di git 

Marghiolita prin dini”. 
S Gei ien odirifa | s'au mulat picloarele, Räsuflarea i se 
Late „Coan? Catinci, le sama: ai văzut cu ochii matali 2 

Coana Catinca s'a înspăimintat, Ar H vrut să dee 'napoi: 

— „Di văzut l-am dur pă mi pe re ep a "om 

ii ci, dai orcum tro fime r nu sl ca 
ic Mu conu Toma vijliau urechile. Dădu să iasă. Cu- 
coana Catinca | s'a pus în faţă: — „Stat, băetu * maichil, nu fă 
EE ci S mer mg şi nu şădi bini”. 

nu To eşise. 
Coana Catinca a luă cîţiva paşi după el, apol rămase lo- 


226 "we ROMINEASCA 
| 
cului în faţa nepoatel Natalita, care-i esise înainte 
gien că n'o He coana Catinca a că la sări pa 
CEA pus si-i spun acuma, cini m'o p ? 
Parc? văd d pâni la urmi to PM: 
ajy inia e ară me il + ana mă scoati vinovati. Ma- 


+ 


Nu auzea Marghlolita nimic din cele ce-i spune 
Se = A amer à Cr SE intra, 21 zise gg Diese? 
n acele 

De. com Tod” pe uşa din faţa la pe care 

3 an, luat cu nepusă masă de c - 
cier“-ul pe care-l conducea Iancu Durău. Anzii gafa 
lancu Durău (aceleaşi care o înveseliseră atita altădată), Mar- 
ghiolitel îl venea să tipe de necaz. Veselul lancu Durău fi pä- 
rea nesuferit. Mihai Boian Îşi muşcă buzele zărind pe Marghio- 
lita privindu-l ţintă, tocmai de pe locul pe care o așteptase atit, 
dar n'avea ce face: jocul era deabea la început kee Durău 
nu A Hire ré fi pe cu luminarea, 

a eşi suspinind f 

Bes pin nt Se sp a grădină. Conu Todirifä o 

-ayra ST zici asta erau plimbăriii strimbăturili şi ou 
mofturili ?* In mintea Jui inebunit 
brațele masor por cdd casei, né: vedea Fee în 

~ Z u 0 cred fimei ditreabi gi e mă faci di risw | 
git cu generalul! La git cu generalul t” Vorbele acésles ee 
togoleau în capul lui conu Todirifä ca nişte pietre de moară. 

— „ȘI eu cari-o credem un copil. Acuma văd eu ci’n- 
samnă apucăturiii ii. De-acela mare e ruşini sf lasi dimineaţa 
n cămeşă înaintea lui Cito, Fiindei-i ră, nu findci-} copilă- 
roasi | Azi generalu', eri altu”, mini cini ştii cini. Cum si mă 
nşăii e atija ani şi eu si-l cred toati ca prostu’ ?* 


în cînd vocea lui Iancu Durău se auzea lămurit: 
lancez, chaîne anglaise!“ 1] avea incă în ochi SE ba- 
san, alături de degänfata cela de lenuţa, cind la o cotitură fi 
si nainte aiad conu Todiriţă: „Undi-i generalu’ ?“—răcni el 
se petrece, d Ba) Marana sbănuind nimic din celace 
si NW sanr. i Atita Dese A puso copi E sa- 
ritä, Culmea miniei, ridică mina Şi se re să-i d 
paisi Marghiolita mai Sprintenă se feri m pei şi Get 
odirifä, care se năpustise din răsputeri, se prăbuşi la pămint, 


INELUL MARGHIOLITEI 287 


Marghiolita n'a mai t să se scoale şi i-a şi trintit două 
palme răsunătoare şi bine potrivite pe obrajii umflaţi ai lui 
rene = I ridici mi hlosule ? 

— ,Indräznegti s na asupra me, Carag 
—se răstea ea tremurind toată, tu ci fata hatmanului 
Leonaş, va suferi mai mult s! stei subt un acoperiş cun stri- 
cat ca tin? Nu La scirbi, niruginatule, si ti gindegti la asä- 
mine porcării ? St mă bănueşti pi mini cun om care poati 
si-mi fii şi tati? Ticälos, Mascara !“ 

Dar pe cind vorbele urite, cădeau ploae pe capul lui 
conu Dog r- Marghiolita băgă de samă că-i sărise inelul. 

„laca, bini-mi ise ca cu cludă-—ml-o sărit inelu'. 
Asta-i pedeapsa lui Dumnezău. ii minti ci mi-ai spus cind 
mi l-ai dat, Ti sl'mplinesti voia. Ai sf ti 'ntorci singur acasi, 
ci eu mă duc deadreptul la Sindriceni la tata“. 

Conu Todiritä simţea că i se 'ntunecă mintea. Nu mai 
ştia ce face, nu mal ştia ce spune. Căzu în genunchi şi cu- 
prinzindu-i picioarele, îl săruta papucii. 

„larti-mi, Marghioliţo—gemea el—mä prăpădisim cu firea. 
Bati-mă, omoari-mi, da’ iarti-mi. Oiu puni tāti moşiili meli pi 
numili matali, olu sta şi la bucătării dacă vrel, n'olu vini 'n casi 
dicit cînd mi-i chema mata, ir ` GE oA nu mal pot 
fără mata, Marghiolifo, mă prä sc, Îmi fac sami“, 

pi iva areg spatele lui conu Todiriţă, Marghioliţa 
zărise bril N Wen d un strop de rouă în iarba proaspătă, 

ăsbunarea ei era ticluită, 
SES "Hal, mişcă 'n casă şi vină cu slugi şi luminări—porunci 
ea.—De-acuma cum ţi-a fi norocu', Todiriţi. li găsi inelu, ti 
ert; nu Îf-i găsi, basta“, Lui conu Todiriţă începea să-i vie 
loc. 
pain „Ţi-l aduc, Marghiolito, şi din fundu’ pămintului, ţi-l 


e. 
Marghloliţa zimbea hala: „Hai, du-ti odati!" à 
ŞI e cind conu Todiriţă alerga, cum putea dumnealui s'a- 

lerge, să dee de ştire beizadelei, Marghiolita se aplecă, luă i- 

nelul şi-i dădu drumal în sin, 


adu 


Vestea pierderii inelului se răspindi printre musafiri cu 
luteala Ke eh „Asta-i acu', își zicea coana Catinca Armaşu A 
acù credeam c'o omoari g'acu-i caut? inelu’. S'or fi 'mpäcat, 
mai ştii? Ti pui cu nebunu'!* ŞI prefåcindu-se că-i obosită, 
coana Catinca se strecură prin Invälmägealä şi poronci să-l tragă 
Printre Slugi era zarvă mare, Le bâgase 'n draci Cos- 
take Cirnul, omul beizadelei, scofind finarele din şură: „Si 
nu dai fără inel, cloroilor, cf vă jupolu di cheli, m'ati pri- 
ceput ?*. 


288 VIAŢA ROMINEASCA 
"e 20 aa 


Boerii mai tineri o luară fnaint 
la Inviere. Cei mai bätrini ii urmat, e or a gie ge 


Goen ir > Spue ceva şi care aşteptau neräbdätoare sfirsitul. 


celor ce eier SE luase o luminare şi pornise in fruntea 


Cu inima bătind să-l sară din t se apropie M 
lita de Mihai Boian Şi apucindu-! de m nă, îi ST deeg 


Şi Intretäiat: „Du-ti räpidi în dosw 
» pavilionului di | 
ir Al si vez un geam dischis. Sai inuntru ş'așteapil-mi 


rărie. Acuma se uitau printre perdel 

a stinge lumfnärile şi-a intra SC cask, x reia e gr 
să Seama că trebue să se despartă. Marghiotita, în pi- 
Si SZ Geng fereastra, se lipise de Mihai Bolan şi-i minglia cirliontii 
D » Vezi tu, Zeen me—{| spuse ea, arâtindu-i in- 


f aceia de lu În noapte— pentru tini 
Nach labi, scormonind prin iarbă“, Mihai Boian me a 
pul mirat. „Inelul e ia min! — urmă Marghiolita in şoaptă 
stringindu-l mai string la sinu! ei ameţitor, —E-], Du că-l ca 


H ut 
eh a: De spunînd că tu Lat găsit. Ai si mă crez neburf, 


Era o noapte liniştită şi fără lună, O bo 
abea mişca leneş frunzele mesteacănului ca nişte limbi Ka "wë 


laur, CHE încă de desmierdările ari. pe: ei, Mihai Boian 


se a 
Strins In pumn se aplecă În iarbă tăcînd 

u-se a căuta, 
neaşteptate se trezi nas in nas cu conu Todiriţă, Tinta 
de- această arătare, Mihai Boian, fără Să-şi dee seamă strigă: 
„Inelul !* și i-i intinse lui conu Todiriţă, Conu Todiriţă îşi lipi 
buzele cleloase de faţa lui de copil, ceiace Mihal Boian suferi 


— „Nu-ţi pot da Sami, tineri, cit mă ’ndator A 
parali, că nu mi-ar pasa, dar fini Marghiolita la incl e por 


INELUL MARGHIOLITE! 289 
E ES. RE Mee 


Kr, a 
ca la orci. Da’ ca st faci binili pi di-antregu', am si ti ef. sn. 
rog di ceava. Ştii ca {iganu': Ħ dai mina, el eent şi geben, 21 
Da' mata eşti tinăr, nu ştii. ŞI ca si nu ti mai fin di laca 
ci taşi ruga: aş vre si-i spun Marghioliții cì eu l-am găsit 
Inelu”. Cred ci matali puţin D pasi şi ii mari plăceri i-ar faci 
ştiind cl l-am găsit eul: 

„ Vai di mini, cucoani—o încurca Mihal Boian—cu ce mai mari 
plăceri ; cum di nu; daci vrei mata, si poati“,,,, 


KL 
+ H 


Conu Todiriţă a dat busna’n salon şi ducindu-se drept la 
Marghiolita, care ridea de se prăpădea cu loana Buhuş, D a- 
rătă inelul, 

Nu mică i-a fost mirarea loane!, văzind inelul în mina lui 
conu Todiriţă, căci asta nu se potrivea de loc cu ceiace-i 

vestise Margbhioliţa până atunci, făcînd atita haz. Dar cind 
Nat in spate pe vărc-sâu Bolan, Incepu så priceapă şi Intrebă 
aşa ca să nu tacă: „Cum si poati, coane Todiritä, chiar mata 
l-ai găsit ?* ŞI l-a răspuns postelnicul Grigore, care risege cu 
urechea 'n grădină şi auzise cînd se ruga conu Todiriţă de Mihai 
Bolan : „Ti pui cu Todiritä, dudui dragi ? Omn’ ista are ochi 
de uli şi nas di copou“! 


kd 
L * 


Toată lumea a ciocnit în sănătatea lui conu Todiritä. 

— „Tot aşă si- miargi, cucoani—făceau prietinii—al în- 
ceput noaptea Invierii cu noroc“ | 

Ceiace n'a inteles nimeni însă, afară de cei doi pe care-i 
ştim şi de loana (postelnicul Grigore plecase înainte), e că 
dintre toţi boerii aflători în casa lui belzadea Mitriţă, numai pe 
Mihai Bolan l-a imbrätisat la plecare conu Todiriţă. 


e Pe 


Se crăpa de ziuă cind careta lul conu Todiriţă cobora'n 
Sărărie, în zb mărunt. Era conu Todiriţă prea rusinat de ce 
păţise şi neştiind cum să'nceapă vorba, a spus şiclaga: agate 
ghiolito dragi, ar trebui să-l chemăm din cind în cînd pl l no 
pi băetu' ista a lui Boian, ci tari-i sfios şi cum si cuvin!. Ştii 
ci miimi plac oamenii cu suflet şi, dac'a H cum îl arati faţa, 
ii bun di pus la rani Mihai Bolan.”— „M'da—l-a răspuns Mar- 
ghioliţa, cu glas obosit—1l putem chema cite-odati, da’ mă Ka 
si nu i si urasci la noi, ci-i pre tinăr şi nu pre vin bäefi 
sama lui“. 

ul oprise. Conu Todiriţă sări el întăiu şi fnconju- 
rind eră la spate, deschise uşa dinspre scară, ari 
j 


290 VIAŢA ROMINEASCA 
VIAŢA ROMINEASCA 


Marghiolitel să se dee jos. Cum sta cu mina întinsă 
lumina celor dintăi raze äsfrin S Wi 
un nimb de foc in jurul "fetel Tui Ëm es Von 


jine. Si conu Todi 
un sfint al OO 
magie: ment. nevinoväflei, zugrăvit in bătae de joc de-un 


+ 
+ t 


Această intimplare a f 
luna Septembre, gg 17, ce 7366 
de mine, Ecaterina O riş, nevrednică 
domnului Alexandru alanţoti. 


la mănăstirea Varatee î 
lară dela Christos 1857, 
țiitoare a domnie! sale 


Al. O. Teodoreanu 


foarte original 


Miguel de Unamuno ` 


e 


J'ai horreur di repos... j'aime 
assez vivre pour prétendre vivre 
évelllé, et maîntiens done, au sein 
de mes richesses même, se senli- 
ment d'elat proue par quoi j'exas: 

u moins Jexalie ma 


A. Gide. - l'Immoraliste 


Miguel de Unamuno a scris aproape În toate genurile literare : 
romane, tratate de filozofie, psalm! re etc. şi-un 
comentar la Don ot ges re ege? 

zie şi filozofle în acelaşi timp, genul literar namuno sca 
St încercări de clasificare. După noi, eticheta care | s'ar 
trivi mai bine temperamentului său literar este acela de mora- 
ist. Dind cuvintului înțelesul care LI dă Amiel, şi pe care 
i-l dau Francezii în general, Unamuno este moralist în măsura 
în care se poate spune despre Nietzsche sau despre Pascal că 
sint moralişti, Originalitatea filozofiei rectorului dela Salamanca 
constă mal molt într'o deplasare de punct de vedere, decit în a- 
portul de idei nouă pe care le-ar aduce. lar acest punct de vedere își 
împrumută noutatea, adeseaori, dela tonul pasionat, profetic, în 
care Unamuno Tei tălmăceşte gindul, Lumina uneori orbitor de 
intensă, pe care o aruncă asupra unor cute umbroase ale cuge- 
tării noastre şi umbra în care îi place să cufunde pete sufletești 
pe care ne o! isem să le vedem totdeauna scăldate In soare, 
fac din lumea lui Unamuno o lume personală, foarte originală, 
nouă. Deşi autorul ne brutalizează adeseaori prin tonul senten- 
tios al credințelor sale, e lucru destul de greu să pitranzi în a- 


= ocazia aparijle! volumului Pages choisies de Miguel de U- 
ed bad, rf ien Vallés. Paris, 1925. 


292 VIAŢA ROMINEASCA 
"E, EES ` 


ceastă lume a lul Unamuno. Operă literar-filozofi 
dintr'o atitudine mai mult afectivă decit intelectuală ia Taa ar 
LA “rot : Ri înțeleasă pr să te apropii de ea cu simpatie. 
mare ce căuta aici, i H - 
meargă Sentimentul afelegerii trebue să-i pre 
cînd din cultul oricărei pasiuni mari un prece t de in- 
telepciune, * temperament pasionat pănă la uebunie, Lords 


işi moae toate gindurile în Väpaia acestei nebunii, De aci tonul | 


liric, exaltat al scrierilor sale. Ca Nietzsche Unamuno afirmă 
nu demonstrează şi, poate, mal co S ee 
sde = ptr «lar mapa sentimentului TT Ka gg e 
niru e nu îndeplineşte o fu 
filozofia e poezie, Sistemele filozof Ge punea ar 
premä sinteză a ultimelor rezultate ale ştiinţei, au avut mal pu- 
țină vitalitate decit acelea care,—mai putin ambi oase, — n'au voit 
să reprezinte decit o pasionată şi personală obiectivare a aspi- 
rafillor integrale ale unui suflet omenesc. Unamuno crede, ca 
mulţi ar i înaintea lui, că oricare ar fi filozofia noastră, ea se 


avem. Aceasta din urmă se altoeste totdeauna pe cel 
un efect şi nu o cauză. Deci pr da ca orice e 
absolut Indepen asie profunde în Subcongtientul nostru, fiind 
alegere - 
tră luminată de inteligență, TE pe care at face-o volața noas 
titudinea afectiva aţă de orice problemă a vieţii, acest 
dușman al raţiunii o sprijineşte pe o pleiadă de i le na ra- 
tionale. Dela Kant până la W, James, Unamuno nu trece cu. 
vederea nici un argument raţional pe care | l-ar putea impru s- 
muta istoria filozofiei moderne şi care i-ar putea întări teza pen- 
tru care pledează în Strigăt de alarmă. Partea critică a tilozației 
lui Kant nu-l interesează decit în măsura în Care aceasta „cu- 
răţă terenul“ pentru afirmaţiunile Credinței. Simple postulate 
pentru Kant, aceste afi'maţiuni pentru Unamuno sint adevăruri 
peremptorii. Cind Pense vorbeşte de conştiinţă, nu se gin- 


À con 
ală e creatoarea lumii, care există prin conştiinţă : 
„Lumea e pentru conștiință, pentru fiecare * Jar Dé Deac at 
conştiinţă creatoare rolul covirgitor trebue să-l aibă nu intelectul, 
ci sentimentul, pasiunea. Omul fut Unamuno nu e om prin in- 
telect, el este un animal specific prin sentiment: „Mai des mi 
sa dat să văd o pisică rafloniad decit plingind ear rizind.* Și 
a Pentru orice idealist intransigent in cazal. de față şi anar- 
hic—omul lui Unamuno este scop în sine și nu mijloc: „MI s'a 


” „Vezi şi irăeşie Inir'o continu sebunie Pasionată, fit dominat 


de o pasiune, Sin | i 
iat edors, arabile, si ene ad simi în siare „să indeplinească are 


ea RI 


“spus că am venit în lume pentru a realiza nu ştiu ce sa- 
clal, dar simt ` că eu, ca oricare din semenii mei, hier dă În 


lume să mă realizez pe mine însumi,“ 

Rolul creator pe care-l atribue Miguel de Unamuno congti- 
e m În crearea cosmosului, valoarea covirşitoare pe care o dă 
părţii afective a acestel conştiinţe, recunoscind inteligenței nu- 
mal rolul pasiv de înregistratoare, şi cultul imaginaţiei artistice şi 
al pasiunii in general, persozalitarea acestui mare spa- 
Ki cu spiritul unei întregi plelade de poeti-tilozoti dela incepu- 
tul secolului trecut: Miguel de Unamuno e un romantic, Tieck, 


cest profit al Cal pentru romantismul german, caÿi pen- 
tru Kirkegaard : , nu trăeşte poetic şi religios e un prost 1“ 
Cine nu ştie încălzi şi colora cu propriile sale ere, cu 
pria sa credinţă, patimă şi nebunie, lumea Slearsä şi amo a 
omului de ştiinţă şi-a omului comun, nu este Încă om! lată su- 
premul precept de viaţă al unei intelepcluni care se sprijină— 
cum am văzul—pe o Se teorie a cunoaşterii: © disperată 
luptă pentru a apăra dreptul la viaţă al oricărei filozofii ro- 
mantice viitoare. 

Dar Unamuno e prea poet ca să se poată resemna la con- 
siderafii de natură pur teoretică, Sensibilitatea şi imaginaţia sa 
artistică a simţit nevola unel figuri vii care să Intrupeze în carne 
și oase această înaltă înţelepciune : a inventat un al doilea Bon 
Quichotte 
ln originalul gi bizarul comentar pe care La scris la opera 
lul Cervantes *, Unamuno vorbeşte de doi Don Quichotte, 

Unul care, înainte de a muri, se ,cumintegte® acceptind rea- 
litatea aşa cum e, Dar aläturea de acest n Quichotte mai 
este unul care nu se convertește, acesta e Don Quichotte cel a- 
devărat, întemeetorul une! noi religii : acela a dongulchottismului. 
Personalita'ea acestui din urmă Quichotte e vie cast per- 
sonalhatea lui Christ, Ea luptă alăturea de nol şi „ne îndeamnă 
să devenim ridicoli |“ Dongalchottismul e mai mult schifarea u- 
nei atitudini morale-intelectuale decit o religie cu articole de cre- 
dinfä şi cu canoane fixate In cod. „lar dacă cineva ne va în- 
treba ce a lăsat RAS, „Kultur”-ei, vom răspunde: 
Quichottismul ! Si, gur, acesta nu e o bagatelă ! E o întreagă 
metodă, o întreagă epistemologie estetică, logică, o morală, o 
religie ma! ales, deci o întreagă economie a veşniculul şi a di- 
vinului, o mare nădejde in absurdul rațional.“ 

Dogma centrală a acestei nol religii este afirmarea incăpă- 
ținată, desnădăjduită chlar a realității valorilor spirituale tn fa 
şi contra lumii materiale inregistrate de experiența de toate 
Jele şi de inteligență. Datoria fiecärai credincios al quichottis- 
mulut este de a susține, sus şi tare, celace crede şi de a-şi o 


* Visja lui Don Quicholte și e lui Sancho (1905), 


294 VIAŢA ROMINEASCA MIGUEL DE UNAMUNO 295 


celace numim progres, şi poate că programs Însuşi e o boală...“ 
Dar „incă nimenea n'a dovedit că omul trebue să De vesel. 
Mai mult: omul prin faptul că e om, că are conștiință este E 
un Gasen bolnav în raport cu'n măgar rau cu'n rac. Conştiin 
e o Fe 

Constilnta imposibilității de a realiza Integral credințele 
noastre, S tie) dintre Ar A potrivnice ale sufletului se 
menesc şi conştiinţa de a nu putea armoniza aceste funcțiuni 

mane—dau naștere unui sentiment specific pe care l-au avut 
mulţi oameni mari ai lumii: Marc Aurel, Sf. Augustin, Pascal, 
Rousseau, Leopardi, Kleist, Lenau, Amiel. Unamuno mai citează 
doi eroi de roman: pe René al lui Chateaubriand şi pe Ober- 
mann al lui Senancour. Despre acest sentiment Don Miguel de 
Unamuno a scris o carte întreagă şi l-a numit „sentimentul 
tragic al vieţii”.* Don Quichitie încă a fost stăpinit da acest 
sentiment, 

Dar sentimentul tragic al vieţii e după Unamuno condiţia 
oricărei vieţi interioare intense. El împrumută sufletului o ves- 
nică tensiune, „veşnica nelinişte“ de care s'a Insufletit atita 
Frederic Nietzsche. Dusmana repaosului, confortului intelec- 
tual şi'n general a tot ce aduce vieţii o scădere, amortire, som- 
nolenfä, moarte, ŞI această neobosită vibrare, izvorind dintr'un 
sentiment de revoltă contra a tot ce poate oferi prezentul, e 
condiţia indispensabilă a oricărei purcederi înainte“: „... eu mal 
ştiu că oricine luptă pentru un ideal, chiar dacă acest ideal pare 
a fi al trecutului, impinge mersul lumii spre viitor, si că sin- 

urii reacționari sint cei care se Impacä cu prezentul“. Vedem 
decl că printr'o intervertire spinozistă de perspectivă, o fatalitate 
care ar fl putut deveni ugor cauză de renunțare, se schimbă 
pentru Unamuno într'un binefăcător dar al cerului: izvor de 


Cu toate astea strigătul, în aparenţă triumfător j 
„Ciedincios“ este revolta unul ice piere grrr dea sg a 
postolul lui Don Qichotte nu poate uita nici un moment că 
viața prezintă minţii omeneşti probleme insolubile. Însăși exis- 
tenfa inteligenței omeneşti este o problemă pe care Unamuno 
n'a rezolvit-o Prin faptul că a redus-o la rolul de credincioasă 
servitoare a sentimentului şi a imaginaţiei. Unamuno işi dă seama, 
tragic de congilent, de acest lucru : „Acord şi armonie nu poate 
fi intre rațiune si vis, Intre filozofie religie. Tragica is- 
torie a cugetäril omeneşii nu e în fond decit istoria luptei dintre 
rațiune şi viaţă, cea dintăiu voind Să rafionalizeze pe cea din 
urmă, silind-o să se réscmneze şi să accepte inevitabilul şi 
moartea; lar viaţa nizuind să vitalizeze cugetarea, obligind: o 
să-i servească de eprijin aspirațiilor sale vitale“. lar in altă 
in gg ra geg şi imaginţie : „rațiunea anihilează, 

completează, integrează, to 
oma imaginația d WW DS » totalizează, rațiunea singerä 
ascal a Incercat, printre cei dintälu, să impace a 

două funcțiuni potrivnice ale sufletului omenesc, Anton Lo 
telectul de sentiment a voit să-l facă mai suplu şi fa stare să 
Inteleagä si individualul. Unamuno a urmat altă cale: s'a stră- 
duit să elimine cu totul „l'esprit de géométrie“, Pascal credea 
că rațiunea ne poate apropia de Dumnezeu, Unamuno, mai pu- 
in credincios, crede contrarul : ea ne Îndepărtează de Dumnezeu. 

OR sentimentul şi voința ne mintue. De aci afirmația bru- eternă luptă, deci de veşnică tinereţă, perpetuă afirmare a con- 


i 
tală şi Incäpätinatä a sentimentului. Da ştiinţei neobosită renaştere a eului. 
brutalitatea şi Incäpälinarea sint de cele i y d Ale lată dece îl auzim spunind: „... eu, din parte-mi, nu vreau 
de pr ei nu de tărie... | să pue ri între Lo eg? pi iaca ză re agata 
ndr de, in studiul său desp | | i iată de ce nl s'a părut că fraza lu je 
demult, lărgeşte o teorie a marelui aanse gp S articol prinde centrul personalităţii acestui incäpätinat ,/asa- 
boalei În crearea operei de artă şi'n general despre rolul boalei gender“, 


În crearea oricăror valori spirituale nouă. Pentruca o nouă S- 

pectivă asupra vieţii şi a lumii să fie descoperită, e necesita | 

desechilibru moral în spiritul unui om de geniu. Omul de ge- 

niu, ca să poată „trăi“, va lupta să-şi creeze echilibrul pe care predea 
nu-l are. ŞI. | va crea în felul său : peaosa nou. lar muritorii de 
tind, profitind pe urma acestui fapt, vor vedea şi ci, cu ochi 
proaspeţi, o faţă ncuă a lumii, Dezarmonia interioară pe Care 
Unamuno o Simte—cum am văzut—foarte dureros şi pe care nu 
e fa stare s'o inlăture, nu e oare Şi ea cea mal crudă boală? 
Dar totodată cea mal binetăcătoare boală? Sin Unamuno gä- pn: 

sim ecoul unei teorii dostoevskiane despre „boală“ : Unamu no * „Le seniimeni iragique de la vie chez les hommes el chez les 
acceptă „boala“ cu resemnare, ca pe un rău necesar, dar fecund. dat Ut “au inte piété 
„Căci „poate că boala însăşi este condiţia esenţială pentru 


mg 


Note despre fascism 


— 


In prefața cărții despre fascism a lui Gorgolini, vagă 
rară de o romantică raza ée Benito Musolini scrie ` $ 
mişcarea pe Care © conduce cu o ravă şi temerară presta $ 
„toți scriitorii italieni sînt tspitiți H se “ha. cu aceasi ee 
care, aşa de completă şi de puternică, perfect naflonală şi ita- 
liand, fiindcă mare echivalent fn istoria altor poare*, 

po 


ză printr'o Go e adincă a organizării nationale. Este numai o 
miädiere a burgheziei capitaliste şi sovine, e sfortare adap- 
tare a noullor condiţii sociale Ja vechile tipare nation 

Burghezia italiană, eng Voirie de avantagiile mediocre 
obținute prin războlu şi invadată prea lent de aspirațiile socia- 
liste, făcu apel ja Ey mea ei tinere şi, hotărită să-şi regenereze 
rîndurile cu vlästare fra de, şi-a afirmat încă odată dreptul la 
viață. Clasele burghezie nu S'au clătinat; au su orlat numai o 
mişcare înterloară primăvăratecă şi plină de sevă, din care s'au 
ales cu o sporire a pretențiilor lor, 

Propaganda s'a făcut ca totdeauna: identificind ericolul 
descompunerii ei cu pelrea naţiunii, burghezia condu toare a 
solicitat d e patriotic şi astfel s'au născut deodată o vie 
tendință cătră exterminarea elementului anti-capitalist şi o ne- 
infrintă dorință de expansiune imperialistă. Fascismul putere 
le ilustrează cu prisosință, iar Benito Musolini, voluntar şi 
sanguin, le slujeşte cu precipitare, 

pirat de avintul romantic al lui D'Annunzio, fascismul se 
organiza milităreşte subt comanda energică a lui Musolini, iar 
legiunile negre se adunau pe străzile liniştite ale Florenței re- 


Ind strigătul războinic al combata il : 
la ! Ahaha“! mbatanţilor dela Fiame: „Ela! 


NOTE DESPRE PASCISM 297 
_—— NOTE DESPRI d 


D Te 


După războiu, situaţia Italiei era precară. Intervenția ei de 
altfel a fost determinată prin mijloace de obscură diplomaţie ; 
iar revendicările nationale n'au unificat niciodată forțele politice 
urul acelelaşi metoade. Giolitti, marele con- 
, era contra războiului şi, en el, 
toată biurocraţia şi protipendada politică. Un curent puternic 
vrea să aștepte liniştit, la adăpostul masiv al Alpilor, rezulta- 
tul tratativelor cu A Forţa imensă a militarismului pra- 
sac caşi primele luf victorii nu constitulau o invitaţie Ach 
raperea tratatului de alianță. Aşa au fost surprinşi de hotărirea 
lui Salandra. 

Dificultăţile războiului au asprit deosebirea opinillor şi 
lipsa unor răsunătoare victorii n'au putut concentra avintul pa- 


semăna pe Piave securitatea şi disprețul. Mal tirziu, tratativele de- 
la Versailles au fost pentru Italia o amară deceptie, Orlando, 
infrint de una din cele două idei fixe a lui Wilson, a pierdut 
Fiume şi, depăşit de abilitatea şi dimensiunile celorlalți premieri, 
nu a putut asigura ţării sale prestigiul la care aspira masa 
combatanţilor. Italia a obținut un minimum pe care-l nimicea 
aproape mizeriile post-räzboinice, Greutățile vieţii Intreceau 
indiferența individuală, şi scumpetea coplesau forța ce- 
tăţenilor. Giolitti zimbind, reintra în arena politică, iar cei care, 
aruncindu-i pietre, îl flueraseră In preajma r i, şopteau 
pocăiţi că el este ultima rezervă. 

gea şi ordinea, uzate în timpul războiului chiar de pre- 
siunea lor rigidă, primeau două lovituri mortale. Pe de-o parte, 
proletariatul italian, exasperat de mizerii şi organizat masiv subt 
impulziunea transformărilor mondiale şi a inspiraţiilor bolge- 
vice, se deda la o propagandă febrilă în masele agricole ale 
populaţiei. Țăranul italian, fără pămint şi conștient de sacrifi- 
Sal singeros pe care il făcuse in războlu, purta o rancună a- 


` dincă stăpinitorilor lui. El cerea o recompensă personală şi se 


grupa dirz imprejurul ideilor socialiste, care pentru el se con- 
centrau în împărțirea piminturilor. Num:le lui Lenin ajanse se 
popular fn Italia ; far în nordul ei, el exercita o putere de mit, 
o forţă religioasă. „Santo Lenin” Îşi avea portretul în toate 
casele locuitorilor nevoiaşi. Socialismul birula chiar în alegerile 
municipale, unde în cele mai mari orage ale Italiei reușeau lis- 
tele comuniste. El se întindea, rapid şi triumfätor, pănă în a- 
dincul populaţiei. Pe localurile publice, fluturau drapele roşii, 
câlle ferate şi instituţiile statului se dezorganizau din cauza 
grevebr fără sfirgit; sindicatele agricole aveau la discreţia lor 
viaţa şi avutul proprietarilor, iar Regele era bari în pärla- 
ment printr'un formidabil „Trăiască Lenin”. La Genua, fntr'o 


298 VIAŢA ROMINEASCA 
EL a 


şcoală primară, copii invitaţi să cinte imnul victoriei: 1 
Piave“, întonară „Drapelul Roşu“, imn revoluţionar. N 

Pe de altă parte, agitafiile patriotice ale lui D'Annunzio 
stărimau ordinele guvernului şi, subt imperiul sugestiv al Co- 
ata rm poet, carabinerii împlintau a apa naţional pe lo 
calurile din Fiume. Subt cutele stindadului, în aplauzele frene- 
tice ale mulțimii, D'Annunzio citea inspirat proclamaţiile sale 
inaripate, lar ecourile lor, alunecind peste valurile curate ale 
Adriaticei, loveau puternic coastele peninsulei. Ce pa 
triotic în Italia : tinerimea entuziastă şi desinteresatä şi capita- 
ch ren ek Lee mg nu Infrigurati noutăţi dela Fiume. 

crga 
micilor Zuel Ba venerat peste buzele loq uace ale 
vit in coaste de aceste doux curente, guvernul din 

se anemia. Ordinele sale erau zădarnice, iar OR ea 


revolujiuni Confuzicnea de 
Nitti, cind decretul Visoceh 
stăpinire pe orice întindere 
cretele Falcioni şi Micheli ver 
dent; lar cel din urmă autori 
vate prin o comislune com 


le) fusese adfncitä de guvernul 
corda ţăranilor dreptul de a pune 
påmint insuficient cultivat. De- 
confirme pe cel prece- 
ccupaţiunea terenurilor neculti- 


pas din proprietari, fani, ex- 
perii şi reprezentanți ai guÿednului. Tot odată, faimosul şi 
tiranicul „Gabellotto“ era suprimat. 

Sdruncinat de marele frămintări ale prolitariatului, invinuit 
de scumpetea crescindă a vieţii, guvernul Nitti, devenit cu totul 
impopular, trebui să se retragă. Alte combinaţiuni versatile şi 
ingenioase fură efemere. Gioiliti obtinu puterea. Cine a urmărit 
orl-cum istoria Italiei moderne, nu poate lipsi de admiraţie re 
bătrinul om de stat. Figoră masivă şi luminoasă, el domină 
organizarea nouă a țării sale, Debutant foarte avansat intr'un 

uvern retrograd, a trebuit să-l părăsească în curind Deprins 

n tinereţe cu puterea, el i-a descoperit toate resursele. pirit 
suplu şi practic, avind o sobră elocintä, cu o cere alei promptă 
şi adincă, Giolitti a grupat împrejurul său toate ortele politice 
ale Italiei nouă. Reprezentant tipic al politicianului oligarhic, 
activitatea sa era totdeauna Uncturat de nostalgia democraţiei, 
Cu el îşi luau acum revanşa toate nemulțumirile post-război- 
nice, Prim-Ministru incăodată, nu-şi de: minţi renumele. Abili- 
tatea sa avea să triumfe dacă intervenţia nu l-ar fi fost tardivă. 

Cind iucrătorii au ocupat uzinele, stu efacţia fu generală, 
protestări febrile clamau de pretutindeni. Giolitti a rămas ne- 
mişcat. El avea să dea o dublă lecţie: capltaliştii proprietari 
de uzine se convingeau umili că sint la discretia Premierului, 
iar opinia publică caşi proletariatul însuşi Invätau că lucrătorii 
nu sint incă pregătiţi pentru conducerea uzinelor. Astfel so- 
cialismul, subt forma unei blestemate gratil, primea o lovitură 
mortală, Căci conducătorii italieni n'au priceput că forța lor 
stă în programul lor Integral, că 1zbinda socialiștilor inseamnă 
zdrobirea ordinei capitaliste şi că, pe dealtä parte, amellorärile 
reformiste sînt slăbiciuni ale prolitariatului comunist, care se 


măsuri eroice; pe pragul descompunerii sociale, ea reclama 


reprezentanţii ei, nesi 
tatea lor, se transformau în auxiliari ai nl Loyd EN 


Opinia publică plerdea ultima nădejde in capacitatea auto- 


răspunderilor, exagerau condiţiile telor. In £. 
torilor, ajunsă la aroxism, oz A Geer éi luptă 


noilor cuceriri. Guvernul lui Nit cu pronunţate - 
cialiste, incuraja politica comunistă VE aer dd arin bn 
Rarele lui intervenţiuni erau făcute să justifice o grevă sau să 


legitimeze o lovitură de forţă. Asfel Italia a cunoscut decretele transforma Într'un corectiv facil şi salvator al capitali:mului. 
nt: Pornind, din Întimplare, la o realizare parţială, comunismul 

n toată vremea războlului, soldaţii fuseseră încurajați cu italian a redeşteptat burghezia şi, prin infuzfunea sa lentă, i-a 
promisiunea : „pămintul va fi dat țăranilor“, Guvernele uitase dat răgaz să-şi organizeze rezistența. Cine poate nega însă 
promisiunea, care pentru țărani era un ai perte gg sacru. Pro- faptul ca burghezia italiană nu era epuizată şi că forța comu- 
pe sanda socialiștilor îi redeşteptase şi mijloacele comuniste se | nismului era prea tinără şi prea divizată ? 


generalizaseră. In Februar 1920, lucrătorii agricoli din pro- Carabinerif lui D'Annunzio au avut altă soartă: în zilele Cră- 


vincia Ferrare tăcură grevă. Urmati de cei din Lombardia sid | ciunului, Italia n'a avut ziare. Opinia nu putea cunoaşte eve- 
„Praccianti* din Emilia, ajutaţi apoi de insurectile din alle proc nimentele şi nici lua atitudini, După trel zile de linişte cresti- 
vincii, țăranii se alăturară puternic la curentul comunist, cons- Pc, ea afli că Pinme fusese evacuat prin ah militare 
tituind marele pericol al ordinii burgheze. Diviziunea de pe ale guvernului, 

GC a, proprietăţii, vestigiu al altor vremuri, era injusta, D n această vreme lues, fascismul se organiza. Manifestare 
dr ca a guvernului pentru a legaliza anume fapte dind războinică a burgheziei, el se constituia din vechii „arditi” la 
satisfacţie țăranilor, era Singurul mijloc de a evita violența unel care se adiogau studenţii sburdalnici şi elemente numeroase ale 


NOTE DESPRE FASCISM 301 


tismul steril al marilor iuminaţi, al eroilor martiri. El ştie că 
politica este ştiinţa rationamentelor conrupte, arta compromisu- 
rilor cinice şi ridicole, De acela, întrebat cum à evoluat dela 

la principiile actuale a răspuns : „Foarte simplu: în- 
tr'o zi, am recunoscut necesitatea principiului de autoritate şi atunci 
m'am) plecat în faţa monarhiei şi a papalităţei“. 


300 VIAŢA ROMINEASCA 
Sa 


H 
+ s 
manifestările pline de entuziasm spumos al rasei. Hrănit din 


abundență de inspiraţiile exaltate ale lul D'Annunzio, fascismul 


Fascismul, organizat militäregte, făcea eficace ardoarea ju- 
a progresat triumfător subt comanda lui Mussolini. 


veniiă a tinerilor combatanți. Camioanele lor cutreerau ltalia şi, 
dela un cap la altul, sférämind în teroare rebeliunile co- 


+ muniste, consolidau instituflunile, salvat burghezia şi compro- 


HM * 


Şeful fascistilor este tipul legendar al conducătorului latin. 
D: o exaltare reţinută printr'o afectată sobrietate, rapid, brutal 
şi de o discreţie publică, el spune mulţimii, cu simplă coche- 
tărie, ca îl aparţine dar nu se dă pe de-a Intregul. Voluntar, 
impulsiv, precipitat işi rotunjeşte gestul printr'o tiranică sfor- 
fare spre măsură, i 

În ţara entuz'asmulut frenetic, a gesturilor largi umo- 
ristice, a iniţiativelor abandonate şi a cascadelor oratorice, B- 
nito Musolini aduce exemplul auster al voinței nude şi susţi- 
nute, al perseverentit diabolice, al frazei scurte, abrupte şi tu- 
nă oare. Nimic din Ornamentaţia dulce a muzicii şi oratoriel 
italiene. Mulțimea, care totdeauna aluneca lenesä şi visätoare 
pe miädierile farnientului, se infrigura subt cuvintul rupt şi col- 
jiros a Romagnolului. El personifica pentru un moment nă- 
Sei ascunse ale rasei şi fără să o obosească H a:tlva va- 


Faţa sa e vastă Şi energică; privirea, aspră şi adincä, te- 
nul grav. Bârbia puternică if ese patin Inainte şi e fmblinzitz 
de buze tine şi sensuale. Musolini e încă tinăr şi vinjos. S'a 


recţiuni amuzante și triviale, Socialiştii pers terenul. Ocu- 

parea latifundiilor de cătră Hirani potolea poftele acestora şi 

grija lor se schimba Intro pază acebră a micii ropriețăţi. Ar- 

mata şi polifla erau de partea Lee: zech manifestaţiile acestora 
z 


nului rog, luptele atingeau dezast 

salturi giele, Lupiele fratricide, care au sâmănat istoria e- 
vulii mediu şi a et rar, este San reaprins, lar spiritul ră:boinie 
al Gueifilor şi Gibelinilor anima ardoarea singeroasă a nollor 
combatanți, Situaţia devenea tragică ; dar tascistii, prin numă- 
rul şi avintul lor inepuizabil, dominau. Musolini anunţa congre- 
sul general al armatelor sale ja Neapole. Sudul Italiei nu pri- 
mise incă frigurile mişcării sale. 40.100 de fasciști defilează pe 
străzile delirante ale Neapolului, Este apoteoza mişcării. Don 
după acela, regele refuză să semneze decretul stării de asediu al 
lui Facta, iar Benito Musolini înaintează asupra Romei. Suvera- 
nul îi încredinţează puterea. Strigătul de alarmă era dat Con- 
ştiinţa antică a vechilor Romani se redegtepta, Pericolul natio- 
nal stringea rindurile intro uniune sacră şi patria îşi încredința 
destinile în mina unui Consul, 

intrarea în războlu Lan fost prilej mal activ. El l-a adoptat. 
Ca socialist avusese veşnic predilecție pentru teoria Meg 
a lui Sorel. Acum, o practică denaturatä, aiurea. [i era indi- 
ferent. Ca gef ai fasciştilor o populariza şi-l culegea zilnic roa- 
dele. Prim-Ministru, O exagera dindu-i un caracter de aroganță 
în discursurile din parlament; lar astăzi, sclav al ei, complicată 
Cu idela popularității, 1j dă forma agresivă a tulburărilor răz- 
boinice, Partizanii săi H zic: „Liberissimo e fortissimo spirito 
italico" şi-i aduc, în delirul lor sacru, omagii smerite datorite 
Salvatorului, 


Spiritul său pare bogat şi mlădios. Este lipsit de fana- 


MM 
. + 


Mişcarea * fascisiä, imensă, compactă şi amortă trebuia să 
devină aa partid. Musolini n'a făcut încă declarația Maurulut. 
El vrea să dea Italiei un aşezămint nou şi permanent. Fascismul 


* O cercelare amănunjită a activităţii de guvernămini a loi Mu» 
solini vom face cu allă ocazie. 


302 VIAŢA ROMINEASCA 
D 


işi elabora un Program. Origina şi lupta sa îi comandau două 
directive fundamentale : 1 ) în politica internă, trebuiau rezolvite 
chestia agrară f muncitorească ; 2) preocupările externe a- 
veau să fie dominate de näzuintele imperialiste ale unui naționa - 
lism exasperat, 

Eşită din reacţiunea contra ideilor avansate, doctrina fas- 
eg tinără şi retrogradă, adopta o idaie conservatoare in ma- 
terle agrară, 

Dreptul ţăranilor a fost restrins şi o formă hibridă de pro- 
prietate a fost decretată, E poate o fază de tranziţie, de expe- 
rienfä, căci un adevărat program nu există. Cartea lui Gargo- 
lini, cea mai bună după părerea autorizată a lui Musolini, este 
© sforțare naivă şi zădarnică de a da oarecare indicaţiuni, Ca- 


serioase şi a soluţiunilor reale, paginile vibrează de infrigurarea 


cărţi. Dar banalitatea generală şi conținutul relativ al acestei for- 
mule nu îngădue o caracterizare. 

Chestia muncitorească va fi rezolvită prin organizarea 
sindicatelor subt egida statului, Musolini, fost socialist, şi-a dat 


ginal, afară de maniera Sa, În politica externă. Ac, trebue să 


Ambijla de dominatiune a lui Musolini este hränitä de ima- 
Kloen trează a vechal puteri romane, De nenumărate ori, el îşi 
inchela discursurile cu „Trăiască Italia Imperială |* La Milano, 
cu clteva zile inainte de marșul asupra Romel, el declara : „.fă- 
cind din Mediterana un lac care sä fie al nostru, expulzind pe 
aceia care sînt paraziți.“ lar Bastianini, secretarul partidului, Zo. 
demna pe delegaţii coloniei Italiene din Tunis: indreptaţi gindul 
ŞI privirele voastre spre Sicilia, care pare să se aplece pentru a 
vă întinde minile; îndărătul ruinelor Cartaginei, vnde sînt mar- 
cate urmele Romei, se ridică un nou soare. 

limpede : Musolini să organizeze o lialie Impe- 
ie Zeie să-şi scalda orgolioasă Imaginea in apele albastre ale 
riatecei, 


NOTE DESPRE PASCISM 393 
TE DESPRE PASCISM ` 


» 
* ké 


Ce va H mişcarea fascistă pentru istorie, se va cunoaşte ma! 
tirziu. Deocamdată, ea inseamnă o fortificare a burgheziei prin 
aspirarea la conducere a forţelor ei proaspete, ea dovedeşte pu- 
terea încă impresionantă a acelei bughezii de a trăi adaptindu-se 
ferm principiilor de autoritate şi şovinism. Pe de altă parte, 
triumful fascismului e probă că vigoarea socialismului e cu to- 
tul limitată, 

Istoria naţională a Italiei va înregistra figura clasică a lui 
Musolini cu inscripţii scurte şi aurite ca în triumfurile Consuli- 
lor romani. istoria lumii insă, la e aceasta, vorbind despre 
sforțările gingage spre o pueros înfrățire, va considera pe 
Benito Musolini ca un copil teribil al Europei războinice. 


Const I. Vişoianu 


Unchiul din America 


a —— 


Constantin Mogrea stinse luminarea, turtind flacăra cu at 
doilea tom din „Viaţa insectelor“. Pe urmă, rămase multă vreme 
cu ochii deschişi in întuneric, răsucindu- şi în aşternut oasele du- 
reroase, 

Nu se ridicase într'un cot să sufle lumina, înadins ca să 
nu-şi alunge somnul şi acum somnul nu venea. II înăbuși mai 
intälu fumul inecăcios al feştilei stinse, amintind slujba bisericilor 
de ţară, deniile, prohodul inmormințărilor. Gindi după acela cu 
nep » că adouazi are să eee pene rc Br de fu- 
ningine, o pată grasă și transparent Spermanfetä, pe scoarţa 
eck a Kin $ À ii risipi de-albinelea pofta de dormit, Afară 
se auzeau streşinile picurind. incepea desgheful, Era în cele 
dintälu zile ale lui Martie. Decuseară ornise cald vintul echi- 
nopțiului. Sfirgea şi iarna aceasta inde pă şi aspră care pä- 
ruse într'o vreme fără sfirgit, „Cel puţin așa se uşurează bu- 
getul la capitolul “ombustibilului—işi surise singur, cu o veche 
amărăciune, miloasă şi ironică pentru propriile sale mizerii, Con- 
stantin Mogrea. Acum numai această fericire, de ordin casnic, 
Lo mai putea aduce primăvara. Intoarse perna cu fața rece in 
sus, căutind un loc potrivit să-şi inşele Insomnia. 

Pe subt prag, din camera de alături străbătea o guvitä sub- 
fire de lumină şi, în noaptea opacă şi densă care-i juca inaintea 
ochilor svicnitoare cercuri de întuneric, dunga acela caldă H chema 
privirea indărătaic: stăruitoare prezenţă a une! suferin{i täcute, 
resemnale şi fără scăpare. Acolo, la masa cu mărunte unelte 
de cusut; mosoare roşii de aţă, nasturi de sidef, foarfeci şi pe- 
rinite de ace, lucra pănă tirziu, n n miezul nopţii, Silvia. O 
ştia plecată subt globul lăptos al lămpii deasupra pinzei albe, 
cu genunchii înălțaţi pe un taburet, cu pleoapele obosite şi cu o- 
brazul fără sînge, destinzindu-şi din cînd în cind umerii incovo- 
iaţi, trosnindu-și minile auemice, amorţite ` lar tinereţea aceia u- 


- 


Li n. 
UNCHIUL DIN AMERICA a 305, 


cisă de timpuriu, osindită Ia de tte a | 
duru până la desnädäjduire yat à. ad d e d 


miezul roz al frunzelor de ca : 

Zilele şi anotimpurile se tirau în viaţa lor, demult asemă- 
nătoare şi miloase, fără surprize şi fără oaze de inseninare. De 
cite ori Constantin Mogrea se gindea la această monotonă fnsi- 
ruire a săptăminilor, îndată îi apărea în amintire, stupid şi fără 
desluşită pricină, Matusalem, broasca cu carapace din cancelaria 
liceului, ghemultă neclintit într'un ungher cu aparate de alamă 
coclite, ca un bloc negru şi neînsufleţit de mineral. De acolo 


întirziere, la acelaşi ceas, va întinde capul Ingust, făra frunte, 
cu ochii acoperiți de pleoape solzoase, spre acelaşi blid de min- 
care, spălmintător de precis, de resemnată şi nepăsătoare la tot 
ce poate fi luminos şi cald, dincolo de zidurile cenușii cu plange 


„De ce oare natura va fi hărăzind viaţa cea mai îndelungă, 
tocmai creaturilor celor mai stupide şi mai urite Ze ze întrebă 
Constantin Mogrea, cu bolnăvicinasa insistență a omului chinuit 
de nesomn, de a se acäfa de ginduri abstr şi nefolositoare. 
Pe urmă, fără să-şi lămurească un răspuns, se trezi descoperind 


să se oprească În evoluţie...“ reflectă, cu obişnuita-i înclinare 
cătră generalizări, dascălul de zoologie ; şi îndată căuta să-și re- 
capituleze in minte, pe rind, figura fiecărui cunoscut, să deslu- 

ască cu ce specie anume din regnul animal va fi sămănind 
ecare. Unul avea gură cu buze rotunde şi despicate de epure, 
altul un adevărat cap de pichire; Stamate, prietinul lui cel mai 
bun, dela prima vedere îl făcuse să se gindească la un guvid, 
exact la un guvid. N'ar putea spune nici acum de ce anume, 
Poate din pricina capului fară git: lat, chel, mäsliniu şi gras, 
şi a ochilor prea depärtati cătră timple, I bucură această des- 
coperire, ca şi cum ar fi aflat oamenilor din jurul lui o intirmi- 
tate ascansă, umilitoare, de care el fusese ferit. Dar își aminti 
cu tristejä că elevii il numeau, Între ei, pentru gitlejul lung şi 
vorba astmatică—ginsacul—şi alungă grăbit gindul dela aceste 
curate neghiobii, cum numi cu dispreţ descoperirile ce-1 încînta- 
seră adineaori. „Ce mai colecţie de neghiobii s'ar purea aduna 

it 


306 VIATA ROMINEASCA 
———————— 2 PORNEASCA EE 


dacă ar exista un aparat drăcesc să stenografieze gindurile de 
insomnie, chiar ale celui mai inteligent om! Si bietul homo fa- 
ber, ce mai jalnică apariție pe scoarța planetei 1...“ —incercă să 
se consoleze Constantin Mogrea, con undindu-și soarta cu a in- 
tregii omeniri, pe care o compătimi generos, din patul lui de 
bätrin torturat de nopți färä sfirşit, 

Hotări să nu-şi mal oprească la nimic cugetul. Numără pi- 
căturile depe streşină, afară, Pic-pici — asta e subt fereastră. 
Pic-pic, — asta e pe treapta de piatră a scărilor. „Ciudat, cum 
au săpat picăturile acolo, o gaură rotundă, netedă şi adincă, parcă 
ar fi scobită cu un cui! De treizeci de ani gresia aceia e roasă 
de picioarele lor. Acuma seamănă, subtiatä la mijloc de pași, cu 
treptele de biserici vechi, Cind are să-l asculte oare proprietarul, 
să înceapă reparaţiile ?... Va să zică lar se surprinde gindind ? 
Oare Edison doarme patru ceasuri pe noapte fiindcă şi-a educat 
aşa celula nervoasă, ori fiindcă sufere de insomnie? Ce mal prostii 
# dă în cap! N'are să adoarmă aşa niciodată...“ Se răsuci pe 
altă parte. Aproape de tot izbucni un cint de cocoș. Se auzi des- 
lugit şi sbaterea aripilor. Răspunse îndată altul, şi altul, şi altul; 
din ce în ce mai înăbuşit şi mai îndepărtat, pănă la m 
oraşului ; de acolo peste cimpuri întinse şi intunecate, umede subt 
vintul cald al desgheţului, ca un semnal misterios în bordeele negre, 
din cătun adormit în cătun adormit... „In clipa asta se fnginä toţi 
cocoşii din fara rominească“ — gindi Mogrea, şi asta ii păru chi- 
nuitor de monoton, Făşia de lumină de subt ușă îi fintui jar un 
răstimp ochii. Pe urmă, i se păru că în întuneric aude o mişcare, 
abia simțită. 

— Marlo, tu dormi? 

Din celalalt pat, de dincolo de birou, femela se intoarse în 
agternut, 

— Na. De ce’ntrebi ? 

— Nu se mai culcă Silvia. Trebue să fie aproape unu |... 

Femela nu răspunse, Ghici că stringe din umeri subt plapomä. 

Cind putea să lucreze decit după ce se linigtesc toţi? Apoi 
tirziu, mai încet, crezind că a atipit, 

— À fost azi Stäncluleseu. Uitam... 

— Ei? şi ce mai vrea Individul ? 

— A venit cu legea cea nouă a chiriilor. Cu Monitorul, Zice 
că-i dă drept să ne urce iar, dela Sf. Gheorghe... A rămas să 
treci pe la el. 

Constantin Mogrea se incruntä în intuneric, ca şi cum avea 
chiar acum în faţă pe Stänclulescu, şi trebuia să-şi apere cu în- 
verşunare drepturile lui de chiriaş pentru vegnicie, Intotdeauna în 
ajunul fmprejurärilor grele, se simţea energic, inchipuia dialoguri 
în care el avea cuvintul hotăritor, cel din urmă ; adouazi Însă, în 
faţa evenimentelor adevărate, pierdea repede tot curajul, gingăvea 
vorbe neisprăvite, se apăra moale, dezarmat, bicisnic, 

Pipäi încet, să nu răstoarne ochelarii şi pabarul de pe mă- 
sufa de noapte, şi deschise port-tigaretul. Aprinse o țigară, trase 


NEE DIN AMERICA ap 


fumul cu sete. Lumina de subt prag se m 
te ip n e, Apa a et e es qe Arne 
E CU... Cu ghetele copiilor de le-a reparat. 
Trebue numaidecit să-i dăm măcar cinci au 
a Sera ennl cinci sute de lei! A t 

ogrea pr t spre locul e se - 

Dé putea vedea e besna. und afla nevastă-sa, deşi 
— aştepte! Nu La spus: la leată?,. - 
fac, fan? ce „Dot Oe AN "ebe pg ën 
osti le cuvinte cu jumätate de glas, ca un vinovat. Cu 
două zile inainte, plătise cu economiie lui pănă două Lg de Ta 
pe cele două volume cu observaţii curioase din viața insectelor, 
şi acum banii acela îl păreau furati sărăcie! lor, sus netrebalc 
altor nevoi, risipiţi pentru satisfacerea unul viciu iah. Trei lupi 
îl chinuiseră volumele tn vitrină, cu coperta lor albăstrie, pe care 
era gravată o insectä cu antene lungi, arcuite şi fine, pe o cren- 
guţă țepoasă de pin. A economisit dela tutun, a împuţinat nu- 
mărul țigărilor, n'a mai cumpărat decit o gazetă pe zi; jar cind 
a eşit cu pachetul legat cu şüur roşu subsuoară, din librărie, s'a 
farigat pe lingă zid, ca după săvirşirea unel fapte uricloase, Acum 
i se părea că nevastă-sa, după ce întorsese volumele pe © parte 
şi pe alta, dimineaţa, cînd scuturase biroul, făcea aluzie la această 
patimă a lui pentru cărți, cu neputinţă de vindecat, în ciuda tu- 
turor certurilor fără sfirsit, a siciituri prelungite, a controlului 
e ultimul gologan din leafs, Inghiţit de nevolasa lor gos- 


28 ŞI uitam! urmă goptit femeia. A mal fost, după amiază 


Constantin Mogrea se ridică în capul oaselor, gesticu 
intunericul orb, fâră să aştepte sfirşitul. i pd a 

— Cine a mai fost, frate ?,.. A mai fost şi... a mal fost gl." 
Ce dracu, toţi şi-au dat inttinire azi, aici? 

— Vorbeşte mai incet, omule! Trezesti copiii... Te aude fata 

de dincolo, Vroiam să mai spun c'a mai fost şi Emil. Na, 
tin Mogrea frecă un chibrit şi aprinse luminarea. 
Nu puteau continua vorba aşa tără să se vadă. La lumină gin- 
durile îl păreau mai limpezi şi mai simple. Pe părete juca umbra 
slabă, cu părul zburlit, cu mărul lui Adam pronunțat må- 
Surä, mişcindu-se la fiecare räsuflare ca un neobosit piston negru. 
Se ridică între perie și femela, frecîndu-şi ochil speriaţi de lumina 
+ Era puţină la trup, cu pieptul plat în capotul de noapte, 
cu pp pe păr sur, scăpate de subt bonetă, 

Stăteau acum în camera rece, în paturile despărțite la mijloc 
de biroul cu teancuri de cărți, ca două statt urite, slabe şi bä- 
trine, pregătindu-se să pună la cale, după miez de noapte, pe 
şoptite, o faptă misterioasă şi groaznică, Dacă cineva ar fi privit 
atunci prin intredeschiderea perdelel inlăuatru, ar fi asemuit In- 
dată, fără voe, mognegil aceştia, cu nişte vrăjitori sculaţi în besna 
nopţii, să farbă în uicele de lut ciolane fde ori! şi ficat de găină 
neagră pentru descintece blestemate. usind în flacăra tremu- 


VIATA ROMINEASCA 


rată a lumtoării, minile lor vinoase, 
storşi şi suri din care 
rilor uscate, gar fi p 
altfel: tînăr, fraged şi incintă 
bătrina cu pieptul supt a fost cindva o 
cu ochii raigdalaţi şi umbriţi de gene mă 
umede, descoperind la fiecare suris un şir 
mărunți, regulafi şi sănătoşi ` cu umerii gol, rotunzi 
aluneca abia atingind pămintul 
şi sveltä, rezemindu-şi capul de 
umărul tovarăşului de dans, A 
o floare ţinută cu două degete, cli- 
neräbdätoare un răspuns; 
nă de ris, şi tăcerea ei cînd 
pe ginduri, pindind cum o 
e erau o destătare,o plăcere 
bucuria pe care o dă un trandafir rar, cu 
Şteptat de trecător, într'o grădină 
ține minte tirgul acela. 

cu mustäfile jepoase, cu nodul din bere- 
putut imagina altfel; purtind tinăr vest- 
e acum mai bine de trei decenii, 
ate, cu privirea ageră şi 
al vieţii. EI singuri acum 
iși aminteau anii, infäti- 
le de lună, casele care au 
tălate ; dar carnea lor nu 
ştedă şi moale ca acum, ochit 
gäunile orbitelor ; iar în locul 
tile tinereţii lor de atunci, 
pelor odihnite, nu mai ştiau 
hărțăgoase şi dugmane în care e 
datorii, de copii, de lemne şi de chirie, 

şului Înainte se afla o fineaţă întinsă pănă 
cu plopi, care păreau pudrafi cu pulbere 
vintu! răsucea frunzele, Acolo s'au plimbat 
au cunoscut, într'un stirşit de în- 
coaplă, înaintea lor o pasăre se 
şi coada subțire 


incheeturile umflate, ochi: 
strălucirea s'a retras ca apă din albia riu- 
pui nici o clipită că au arătat odată 
N'ar fi putut înţelege că 
fermecătoare femeluşcă, 
tăsoase, cu buzele căr- 


rochia de bal, cind 

mătase albă, uşoară 
datirie, alintat, pe 
mlădios, chipul cum mirosea 
plrea repede a genelor cînd 
fiecare cuvint, fiecare hohotire cristali 
stătea rezemată de pervazul ferestrei, 
pisică pindea zborul riodunelelor—toat 
fericită pentru ochi, ca 

parfum catifelat descope 
sälbätäcité, cum era decind se 


tunci mersul el 


moda romantică d 
cu părul aruncat în bucle Inelat 
lacomă la spectacolul plin de fägäduel 
se desväfaserä a mai gindi la aceasta, 
şarea altor oameni de atunci, răsărituri 
fost dărimate şi grădinile care-au fost 
-0 mai puteau închipui decit ve 
r aşa cum sint — cenușii în vă 
cuvintelor înflorite proaspăt în 
aşa cum nuferii albl răsar pe lumina a 
să-şi spună acum decit cuvinte 
vorba de bani, de 


în zăvotul cu sălcii şi 
de metal argintiu cind 
odată, In cel dintAlu an, 
serare, larba era inspicatä şi 
e un fir înalt de gra 
, deschizindu-și la 
echilibrul. Mirosul sulfinei, 
roafelor de cimp, 
uriaşă cadeiniţă 
Pägeau uşor, in 
rämineau două cărări de flo 
amurgulul, susurul înginat a 
cind legănat corole albe, 
ărbatulul tînăr, înfiorat de atita 
eliberate de apăsarea lumii, oi 
cuvinte rare gi netocite de intrebuințarea 


minee, clătinindu- 
fiecare oscilare arip 
al florilor fncarnate de trifoi, 
respira amefitor din fineața încălzită, ca 
a cimpului, a firii, a pămintului indumnezeit. 
acäfau circei de ierburi, în urma lor 
ri culcate, Atunci tristefa elegiacă a 
1 ăcustelor, fluturarea vintului aple- 
À viorii, şi albastre — au 
inceputuri de gind ne- 
clodatä rostite. Găsea 
fiecărei zile; tot ce era 


DEE Di Ape am 


ascuns şi nemărturisit în gindurile lui deslegate din adincuri, | 
găsea tă minunat şi firesc imbrăcăminte străvezie de et ba 
şi vorbele acelea îl exaltau şi induloşarea propriilor lui ginduri ii 
umezeau ochii. Inoptarea şi-a întins peste ei umbrele brusc, şi 
cind a strins-o alături, să-i simtă subt pieptul strivit palpitarea 
pasăre a inimii, mina femell, mică, trandatirie şi mirosind 
răcoros, | s'a încleştat de obraz să apese sărutul. Acuma acolo, 
sau zidit căzărmile cu acoperişuri de tablă roşie, A trecut de ne- 
numărate ori prin faţa lor; în ograda präfoasä, plantată cu sal- 
cmi şi otetari, se aud exerciţiile niştilor, se văd plutoanele 
adunindu-se și desfăcindu-se în aliniere, tropotind la comenzi 
scurte... o santinelă il priveşte intotdeauna nepăsătoare, cu arma 
la umăr, cu ochii somnor oşi, în ghereta decolorată de ploi; ml- 
nile femeii sint aspre, miroase astăzi a bucătărie şi a săpun de 
rufe; şi el niciodată nu s'a mai gindit la asfințitul de atunci, 
la propriile lui cuvinte risipite vintulul în fineaţa cu flori ce nu 
mai sint; nici o tresărire n'a simţit; nici o triste ă nu le-a mai 
chinuit amintirea ; Şi asta era mai neînțeles şi mal îngrozitor de 
cit suferința cea mai sfredelitoare, decit moartea însăşi. 
Bărbatul cobori din pat, trase surtucul peste camaşa de 


şarpe, Pe varul păretelui, umbra se micgora și crestea 

cum omul se apropia N se depărta de fa vi SE lar 

Gë EE ce mi deg peste măsură, umbra 
apleac o n tavan, su lui, sä- 

vească cu mit ca un uriaş bun şi fnd ri PURE 


Doamne! cînd a slăbit $ 
cu milă la d aşa ?* se întrebă femeia, ultindu-se 


» te 
îşi spuse bărbatul, intorctnd ochii dela deschizătura capotului, 
prin care sinul femel! se vedea atirnind, vlăguit si stors. Cum 
se plimba, cu pa râşchiraţi, cu fluerele picloarelor păroase şi 
slabe, cu oche pe nas, cu mărul lui Adam sbâtindu-se ca o 
neastimpărată vietate ascunsă subt pielea sbircită a gitlejului şi 
svircolindu-se să scape de acolo; însoţit de umbra care creştea 
zid, se apleca şi-i urmărea fiecare mişcare ca un tovarăş Kaes 
şi täcut,—omul avea O înfăţişare în acelaşi timp dureroasă şi 
ie = git sech erc de tot, aproape de legătura 

ului, par piura pitită acolo se pregătea să facă un salt 
neaşteptat şi libes = 


— Mario ! —spuse cu ul doborit, din care pierise toa 
înfarlerea de de SES Cum are să pb asta ? o 
Femeia nu răspunse, Intinse mina la spatarul scaunului 
trase șalul cafeniu, îl încrucişă pe umeri, 
cum, de die ori era vorba despre nevoile lor, din ce în 
ce mai Impovorate, arâta bărbatului fîngultor şi dezarmat o milă 
disprefuitoare, Imbătrinit între pasările lui Impäete, fatre insec- 
tele prinse cu ace pe cartoane presărate cu camfor, între borcane 


310 VIAȚA RNMINEASCA 


cu larve, reptile şi măruntae verzui de animale, pa In spi 
Constantin Mogrea de îndată ce trebuia să ia o hotărire In afa 
de cărţi, de laborator e cursurile de şcoală, se purta ca un 
copil cuprins de panică. Făptura femeii, mică, drai şi cura- 
joasă, ofelitä In treizeci de ani de gospodărie săracă, nu sept- 
tea împăca nici astăzi decit anevoe cu tovarăşul acesta, stin- 
gaciu şi timid în viața cea de dincolo de cărți, aspră și ne- 
induratä, : 
Fiindcă era fnvätatä să nu stea o clipă e ect: trindave, 
luă de pe colțul biuroului ghemul cenuşiu, fmpletitura începută ; şi 
ingli purtate de degetele uscate, prinseră să joace cu - 


durile numai acolo, la pieptarul împletit. Se auzi multă vreme, 
cadentat şi adormitor, surolala streşinilor afară. Fără să ridice 
ochii Ela vorbi Insfirsit, cînd Constantin Mogrea nu mai aṣ- 


tepta răspuns: | 

e ba şi ce înţelegi dumneata prin „asta“? (După 
treizeci de aul, fi spuneau „dumneata“ de che ori se ivea, a- 
menin{area unul început de ceartă). Mi se pare că nici Silvia, 
nici Emil, nu-s copii! Au să-și aranjeze viaţa cum face toată 
lumea. Eu nu văd alci nici o grozävie!. Mi se pare dimpotrivă, 
c'ar trebui să ne bucurăm. E băiat serios; nu pierde vremea la 
cătenea, naud de petreceri cum se vorbeşte despre Damian de 
Franceză şi despre chefliul de Iliescu... Dumaeata singur spuneai 
că dintre profesorii tineri, e cel mal bine văzut în oraş şi acolo, 
la şcoala dumitale, Ce mai vroiai adică ? Poate dumneata aştepta! 
să ne cadă un prinţ coborit cu hirzobul din cer, să me ceară 
fata ! Dumneata numai cu gindacii şi mortăciunile dumitale! Nu 
mai scoţi nasul de-acolo. Indată ce trebue să hotărâşti ceva, te 
vaeţi, te'nfurii, aici, cu mine; şi pe urmă te ascunzi cind e vorba 
să Be lucrurile, parcă în fiecare zi are să se Intimple cine 
ştie ce catastrofă]... 


sit 
de viață şi de cr desfigurate, ca minile clünge şi groaznice 
Eee în dee be deopotrivă de în toare şi gata de 
în n cu var ) 
ertare, Ze weg slăbiciunile celuilalt ? ce se str In 
flecare cuvint, parc'ar răsuci virturi de cuțit? \ 

— Bine frate, stal, opreşte-te! Incercä vo fmpace. N'am 
spus nimic. Mă'ntreb şi eu cu ce au să trăiască. E simplu să 
zici: „Au să se la şi au să-şi aranjeze el viața cum face toată 
lumea“ | Nu te gindeşti, frate, ce vremuri ? N'avem nici măcar 


onu om Auge au 


acolo, ca altă rm) un douăzeci de mii de lei, să-i ajutăm să-şi 


— Nici noi n'am avut douăzeci de mii, si-am 

er mr vrei să zki en fost altfel ? E Pee 
e ear cu iuțeală furioasă în ochiurile de lină 
ghemul cenusin se micşora văzind cu ochii, desfăcut cu e 
turi repezi pe fa roşie a plapomei. Constantin Mogrea vru să 
$ - Ligier te timpuri odinioară, dar femela îi ghici gindul 

— Dumneata vrei să spui poate că erau alte vremuri ? cy- 
nose cintecul. Dar mă rog, not nu trăim tot în aceste „alte vre- 
muri"? Si slava Domnului! cu oleacă de chibzuială... Silvia e 
= n'am ee a put, Aa eni y e cu nevoia, 

— Dar cop u te ti "au să al 

2 pan abat e gindeş a albă copii ? 

— Cum mau să aibă arcă asta o hotärästi 
PEN — 2 Otărăşti dumneata 


Femeia i o clipă minile din | 1-1 
PR. an îşi opr pă ucru şi-l privi lung cu 

— Apoi nu {li că are să facă şi daa prostia să-și umpi 
casa de copil? Dumneata te faci că nu ştii A o md ate 
ger dacă terra n'aibă. 

nstantin Mogrea se gindi cu spaimă, la lesul ascuns 

al acestor cuvinte, şi-i fu odioasă închipuirea le nm lui nevi- 
novată, carne din carnea lui, va fi silită fa întrebuința rea acelor 
leacuri umilitoare, despre care femeile îşi şoptesc Intre ele, într'o 
compiicitate monstruoasă. 

EI mal aveao nădejde. In sărăcia lor fără scâpare, mal 
păstra o rezervă — cea din urmă: împlinirea unel minuni care 


acära; desprinse spermanteta moale şi caldă, prelinsă pe mar- 
ginea sfeşnicului de alamă şi făcu un cocoloş Invirtit multă vreme 
intre degete. Umbra din tavan se plecă şi părea că aşteaptă să-l 
asculte, binevoltoare. 

— Eu zic — fadrăzal Insffrgit, tără să privească la nevas- 
tă-sa, främintind pasta de ceară — zic, c'ar fi bine e să-i 
scriu lui Ovid. Uite: să-l scrie Silvia! Ținea mult la dinsa, l-ar 
trimite poate ceva! Poate pentru el e-un fleac, cela ce nouă ni 
i pare Fie arin … De unde ştim, dacă n'a dat norocul peste 
el, aco 

Femela smunci ghemul de lină mai aproape şi pufni cu 


— Ovid, al dumitale! 

Spunea „al dumitale“, deşi Ovid era frate bun cu ea; Dar 
şi acum era destul să-i audă numele şi să rogeascä. Cu cinei 
en mal ar 2 dinsa, acest re Leen selen SEN 

ruşinea familiei. După ce fugise n şcoala militară, co 
jara cu o trupă de operete, se făcuse actor, pe urmă scrisese 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


UNCHIUL DIN AMERICĂ 313 
— EES 


intr'o bună zi din Prisăcani: printre altele ajunsese funcţionar trăind o viaţă aprigă de oameni desnädäjduiti, Dar el, după ce 


la vamă. Peste iarnă, in acelaşi an, bätuse Intro dimineață la ușa încercase fără descura 
lor — nici nu erau treziti din somn. Işi făcea intrarea împrumu- găsească un Micon re ate o ee ot ai- 
tind dela servitoare gologanii de birjă pentru cursa dela gară. an, de ziua de naştere a Silviei, în plic de piuzä pecetluit, cite 
Cobort în antret un cu raş cu învelitoarea de tablă văpsită trei zeci de dolari, în amintirea erneicind a jucat-o pe genunchi 
sticlos şi cirpită, o cutie de vioară și o pălărie de pae, veche, şi-a învăţat-o să coase pe canva, cu lină ver , galbenă şi E 
învelită intr'un ziar: toată avufla. Se instalase în casa lor, mo- papagall Er Cu pliscul incovolat, Pe urmă, după ciţiva ani, 
safir mepoltit. Două zile a mincattäcut, cu ochil plecaţi, aşezind scrisese din Sud: era stăpinul unel ferme, pomenea despre o 
incet tacimurile pe prăguşorul de sticlă să nu facă meng bu- intreprindere nelămurită, care avea să-l Inavutesscä pentru tot- 
curos că nu-l cercetează nimeni, neîndrăznind, ca modestie ipo- deauna, Trimisese in anul acela o lädifä cu păsări Impäiate, cu 
crită, să se serg decit pe marginea scaunului, ca un tor schelete de mici SS cindate, cu păianjeni păroşi şi cu insecte 
gata să se ridice şi să plece fndatä. Cînd a prins curaj, nu mai mulate În toate luminile curcubeului, pentru colecţia lui Mogrea. 
vorbi decit despre America, despre averile care se ciştigase ni In fundul lăzii, într'o despärtiturä, au găsit stofe pentru copii, 
acolo ; făcea planuri, destindea pe masă prospectele companiilor citeva bläni de castor, pentru sora căreia îi cerea ertare (irzie. 
de navigaţie, unde se aflau în culori, pe apele zugrăvite albastre, Nici aceste semne de cuminţire şi dovezi ere Asien de amintire 
transatlantice uriaşe cu matelofi microscopici, în uniforme albe, recunoscătoare n'o imbunaserä. „Puţină răbdare.. tot n'a sfir- 
rezemafi cu coatele pe bare de alamă, cu femei în pardesie de şeşie cu bine. işi cunoaşte ea fratele, mai bine de cum se cu- 
călătorie, fluturind din batiste spre un țărm nevăzut... am ell"—spusese dinsa atunci, netezind cu dosul mini, 
Trindăvea toată aa, Dimineaţa trebuia să- | fnconjure ser- blänifele moi şi lucloase de castor, pe care le aruncă pe urmă 
vitoarea cînd mătura; îşi aştepta cafeaua în pat, [si făcea de lucru departe de ea ca ispite necurate: Nu voia'să aibă nimic „de- 
cu copiii — Silvia avea patru ani, Gicu doi; Mărioara, Vintilă la vagabondul care-i făcuse neamul de ocară |* A trebuit să stârue 
şi Sanda nu se născuseră. Pentru hazul lor mieuna ca miţele, îndelung Mogrea, pănă s'o convingă să primească gulerul lucrat 


fluera ca ciociriia, pufäia ca trenul, imitind din tropăitul picioa- 
relor cum intră în gară, cum trece macazul, cum prinde viteză, 
Le tocmea jucării scindurile cioplite ingenios, palate care 
făceau salturi peste cap, epuri cu urechi mişcătoare, coräbioare 
de şindrilă, cărucioare cu coardă de sfoară pe dedesupt, care 
mergeau singure. 

Constantin Mogrea simţise dela început simpatie pentru 
flecarul acesta aventurier şi Indräznet, bun de gură şi violu, lipsit 
de statornicie și neinfricoşat de nici una din primejdiile necu- 


g 
3 
È 


de legor, cel mai meşter blänar al tirgului.. De cinei 
ani scrisorile incetaserä. Darurile nu mai veneau. Se întimplase 


Din ceara moale, främintatä intre d te, inchipuise un animal 
minuscul cludat, pe care-l aşeză in podul palmei, sa-l admire 
pe toate laturile, Semäna cu un pui de animal exotic, dintre 
acele trimise Impälate în lädita lui Ovid ; Şi această as+mânare 


g 
= 
E 
E, 
3 
E 
£ 
a 
š 
E 
F 
= 
œ 
3 
S 
S 
zi 
S 
e 
Š 
S 


pe timpuri. Au rămas copiilor, urma unchiului Ovid, citeva urzită inconştient de minile lui 1 se păru, fără să ştie de ce, 
jucării de scindurele incheiate SP pălăria de pai veche, purtind— un semn bun, un avertisment imbucurätor, un fel de comunicare 
în locul panglicei scoase—o dungă mai albă, cu care s'au jucat tainică prin undele nevăzute ale spaţiului, că nădejdile au să | 
toată vara... După trei ani dăduse semne de viaţă din America. se împlinească. „Cine ştie, dacă Ovid in clipa asta nu se gin- 
O epistolă lungă scrisă mârunt pe opt pagini. Işi împlinea ceia deşte la noi ?* — iși spuse Mogrea corectind animalului un picior. 
ce visase Încă de pe băncile şcolii. Lumea cea nouă întrecuse tot Apoi turti ceara între degete. In pasta caldă rămaseră impri- 
ce indrăznise să-şi închipue. Zugrăvea cu entuziasm minunile de mate urmele fine şi curbe ale arătătorului şi degetului mare, ca 
la fiecare pas; trenurile țişnind vertiginos din tuneluri, pe uriaşe în gravurile din tratatele de Chiromanţie. 
poduri albe arnncate peste fluvii cu ape somnoroase, printre ve- — De ce Ovid al meu? — se oe insfirşit să-și apere cu 
taţii de altă lume; clădiri gigante, oameni de toate natüle şi inverşunare cea din urmă nădejde, De ce Ovid al meu, şi de ce, 
de toate culorile, gonind pe străzi într'o forfotă nemaipomenită. dragă Mario, incäpätinarea asta să nu admiţi că omul a făcut 
Viaţa, e drept, pentru el nu se ardtase dela inceput uşoară bine ce-a făcut? Trebuia oare să muncească aici, ca noi? Să aş- 
cum nădăjduise : emigranţi de toate neamurile se ämädeau tepte pensie? SA-l amenințe proprietarul de două ori pe an că-l! 
în fiecare zi, värsati din pintecul vapoarelor, în cete lărmuitoar:, scoate alară? Poate el a fost mai cuminte ca noi toţi... ŞI de ce 


se concurau cu fabrici, îşi tirau zdrenţele dintr'un stat în altul, 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


să uiţi că a avut întotdeauna gindul la noi, la Silvia... Cite trel- 
zeci de dolari in fiecare an, inseamnă mi se pare o srmă buni- 
cică... Ba, azi trebue să fie o adevărată avere.. la dă, te rog, 
Universul de colo l.. 


creionul ` 30X 15=450 ; 450243 —109350. Nu-i venea să creadă. 
Șopti rezultatul, cagi cum trebula să audă ca să-şi controleze a- 
măgirea ochilor: una sută nouă mii trei sute cinci zeci, o sută 
nouă mii.. Imposibil. Inmulţi din nou, făcu proba. Nu era nici o 
greşală. Banii trimişi pe nesimţite de „vagabondul* de peste mări, 
ar fi însemnat astăzi, adunaţi, această avuţie, pentru ei fabuloasă: 
109350. Cifrele treceau peste tot ce îndrăznise să închipulască 
vreodată, îl păreau in afară de realitatea pipăibilă, ca cifrele as- 
tronomice, ca acele ce InfäfigeazA distante dela o planetă ia alta, 
viteza sorilor în văzduhuri. In sertarul lor, unde de treizeci de ani 
nu se adunase niciodată mai mult decit cele cîteva hirti albastre 
la incasarea Jett, asta ar fi fost acuma o comoară, preţul cu care 
şi-ar fi răscumpărat ca robii, libertatea... 

+ à scoase ochelarii şi privi depărtind ziarul spre flacăra kr- 
minării. Umbra de pe părete acoperi şi ea jumătate de cameră cu 
O perdea neagră. 

— Ce mormăi acolo, omule? întrebă femeia, lăsind lucrul 
cu ingliţile înfipte la o parte, şi presimtind cu neliniște o nouă 
pricină de mihnire, 

Constantin Mogrea puse gazeta jos şi se uită la nevastă-sa 
cu dușmănie, Găsea un vinovat, şi asta-i ușura ciudat de repede 
senzația de prăbușire, înaintea hirtiei unde stătea scris lrepara- 
biluk Cu toate impotrivirile lui, numai dinsa se grăbise să schimbe 
banii, să le găsească îndată intrebuintare, Ea purta deci toată vina. 
O bucurie răutăcioasă, o dorință prostească de a4 plăti cea 
o răzbunare neputincioasă şi umilitoare toate certurile de re 
zi, tirania el neindurată, 11 făcară deodată bätjocoritor si crud, 

— Ce mormäi ? hohoti cu ironie exagerată, ca un actor, şi 
mărul loi Adam se sbâtu putind în giel, Ce mormăi? Socotesc 
prostiile Dumneavoastră şi mă bucur, Asta fac, cucoană! Șiiu că 
vă plac socotelile : exacte, minuţioase pănă la ultima centimă. Aveţi 
colea una care o să vi se pară extrem de interesantă | Poate voiti 
să ştiţi cht bani am furat nol Silviei? Su calculat negru pe alb : 
0 sută nouă mii trei sute cincizeci lei... Ascultaţi ? Nici un ban 
mal mult, nici un ban mai putin, Una sută nouă mii trei sute 
cinci zeci... 

Femeia nu înţelegea. 

— Pe semne SSES bine, omule! Ces vorbele astea ? Ce 
bani am furat noi Silviel? 

Mogrea bătu gazeta cu dosul minii şi rise, dindu-și capul 
pe te atit de tare, că mărul lul Adam păru că jese dela locul 
lui şi vrea să fie gi el un a! doilea cap, mal mic. Cind sfirsi de 
hohotit, se ridică şi puse ziarul subt ochii femeii, Amurind: ăsta-i 


UNCHIUL DIN AMERICA 315 
ZE 3% 


cursul dolarului, asta-i suma în dolari, asta transformată în lei, 
ăsta-! totalul... 

Cifrele, scrise cu org chlinic se clätinarA pâlide subt ochi! 
femeii, Cind înţelese, ceva se topi înăuntru, ca o flacără suflată. 
Impinse gazeta cu minile să alunge vedenia. Cu dbuă zile mal 
inainte, cetise în acelaşi ziar, cum un copii din joacă ap 


tără să-i atingă, se lămurea halucinant, ca printr'o pinză destră- 
mată vrăjit, care ar lăsa să se vadă aevea, peste timp și distanţă, 
suferința şi nefericirea unui semen, indiferent cu o clipă înainte. 
Văzu femeia spinzurată cu un capăt de funie, în podul priait al 
casei, cu grinzile afumate printre lucruri vechi de gospodărie, cu 
limba neagră scoasă. intre nenorocirea lor şi a oamenilor acelora 
necunoscuţi era acuma o apropiere : durerea acelora o simțea prin 
suferința ei, 

— Ați înţeles acum? O să-i facem mare bucurie Silviei, 
mine, cînd izom arăta! Nu e aşa că vă simfifi mindră, Dumnea- 
voastră, care prevedeţi toate ?,. 

Mogrea aplecat deasupra el, o privea cu băgare de seamă 
pir: rap aşa ccm făcea în laborator cind turna acizi peste tru- 
purile păsărilor, să scoată din carnea lor, oasele albe. 

Femeia îşi cutremură făptura puţină, înfipse unghiile ti 
pieptul său, căutind să elibereze golul care-o înăbuşea înlăuntru, 
işi zbirci obrazul intr'o*chinuire de plins; şi din ochii secaţi o 
lacrimă mică, singură, se stoarse din izvorul uscat, se prelinse 
incet şi atirnă în bărbie, tremurind, neputincioasă şi ridicolă, 

Nu mai putea age, 

Era aşa de desnädäjduitä, tortura trupului ghemuit între 
perne, cu cea din urmă rămăşiţă a feminităţii — plinsul — - 
dută, că omul îşi curmă deodată rinjetul. Bucuria răutăcioasă se 
stinse. Lucid, ca alt om care s'ar privi de alături, cu ochi reci şi 
severi, se văzu în puterea nopții, cînd toţi pretutindeni dormeav, 
în odaia unde au imbätriait, chinuindu-se ca doi vrăjmaşi osindifi 
să se sfigie subt același acoperiş, să-și scormonească cu unghiile 
carnea, la cel dintälu prilej ivit, fără milostivire. „Omul e un animal 
crud” — defini Mogrea, ca dela catedră, în faţa elevilor. Si simţi 
nevola să încerceceva uitat, să rostească un cuvint ce şi-a pierdut 
înțelegerea intre el, să rupă blestemul şi să se stingă alături, 
aşa cum a văzut că fac cerșetorii iarna, în zdrenfe, în faţa fo- 
cului, unde se stinge cel din urmă cărbune, în spuza răcită. 

= Ce sint prostiile astea, frate ? Ce înseamnă... 

Vrea să-l dea mine la o parte, s'o liniştească. Vrola să-i 
spună acuma că nici o vină nu poartă; că ştie prea bine cum 
banii acela s'au dus numai pentru nevoi ce nu ingäduiau aştep- 


316 VIATA ROMINEASCA 


UNCHIUL DIN AMERICA 317 


armură grea, subt turnul unui castel luindu-şi adio dela 
Con In strae albe inconjurat de dol ogari ră Beton 


tare ; odată cind au fost copiii bolnavi de scarlatină, altă dată 
cind i-a trimis medicul o vară la țară, pe urmă la şcoală, pentru 
cărţi, pentru internat. Degetele lui, cercind să-i dea minile la o 
parte, atinse sinul golit; şi la atingerea caldă şi vestedä, se tra- 
seră fără voe îndărât ca şi cum sar fi apropiat de o carne viş- 
coasă şi respingătoare, Femela işi a ri sînul. Ridică ochii spre 
el. Infelese desgustul, şi totuşi ea rosti cuvintele de impäcare. 

— Haide, culcă-te |! Ai să răceşti desbräcat 3. Pe urmă iar 
începi mine cu ceaiuri şi cataplasme... 

ntin Mogrea nu se ridică îndată de pe marginea pa- 
tului. Mai incerca să găsească vorbele pe care le simtise adu- 
nindu-se și risipindu-se înainte de a fi rostite, Stătea cu minile 
pe genunchii păroşi si aştepta. N'ar fi putut lămuri ce aştepta. 
Umbra se depärtase pe părete, H întoarse spatele. 

— Tot am eo pun pe Silvia, să-l scrie mine ! sfirşi intrun 
tirziu, ca să spună ceva, 

Apoi îşi scutură papucii din picioare şi se întinse în pat. 
Umbra de pe zid se topi. 

Dincolo, în camera Silviel, dunga de lumină era stiasă, Trase 
luminarea aproape de cap, deschise cartea la semn şi Incepu să 
cetească pagina întreruptă : „Nu mal încape nici o îndoială acum, 
că omizile procesionare pe pin sînt inşelațe de instinct, Expe- 
rlenfele jui Fabre au făcut dovada depliuà | Era vorba să se verifice 
dacă aceste omizi, care circulă după brană în lanţ neintrerupt, 
stabilesc o ordine in mersul lor, ceia ce ar presupune o organi- 
zare a colectivităţii puse subt o conducere. Fabre a strămutat, în 
acest scop, un lanţ de omizi procesionare pe un trunchiu de copac, 
gol şi cojit, unde nu puteau găsi hrană; a Împreunat inelul, a 
că omizile, urmindu-se una pe alta, se invirteau în cerc tochi. 
Trel zile, cit a durat experiența, ordinea inelului n'a fost intre- 
ruptă decit noaptea, pentru odihnă;  adouazi, omizile formau 
la loc procesi nea şi continuau a se învirti, una pe urma celei- 
lalte, orb şi stupid, fără nici un semn de descurajare şt fără nici 
O incercare de a rupe disciplina, impusă de această adevărată 
mistificare a instinctului. S'ar putea crede, deci..." 

Afară picăturile desghetului guroiau nelntrerupt. Femela gemu 
prin somn. Începu al doilea cintat al cocoşilor, depărtindu-se slsbit 
cătră marginea orașului, peste cimpuri negre şi tăcute, din cătun 
adormit în cătun adormit, 


minile încrucişate DI Plant de oţel, alături de cei ri cini 


maşina de cusut; şi astfel letacul acesta Slujea şi acuma pentru 


La una din ferestre, Constantin Mogrea, cu minile Ja spate 
În picioare, privea de multă vreme, fără să se miste, Peste 
drum era o fierărie ; dela ee dimineaţa, Incepeau să bată cio- 
canele. Acuma doi ucenic potcoveau un cal. Cel mal mic, cu 

ri negru şi unsuros de piele (Mogrea ştia că-l chiamă ONG, 
upä cum Er amănunţit numele şi păsurile fiecărui ospodar, 
din toată uliţa), ținea pe genunchi copita îndoită din Incheeturé; 
celălalt ucenic răsucea şi rupea calelele, apoi pilea rotund ca- 
petele de fier moale şi unghia. Cum roibul era neastim rat, 
se învirtea şi arunca piciorul din strinsoare la fiecare răsuci- 
tură de cleşte, —injurăturile curgeau. Alături un popă de țară, 
de bunăseamă stăpinul, scotea ceva dintro legătură albă şi 
ronfäia rezemat de SE aşteptind. Prin geamul deschis să 
lase înlăuntru cea dintăiu suflare a primăverii, pătrundea un 
miros Inecäcios de copită arsă, Dar Mogrea respira aerul a- 
cela, fără să simtă mirosul greu ; era cu gindul in altă parie. 

La spatele lui, pe canapea, stâteau Silvia şi Emil. Nu-i 
auzea vorbind, si îşi inchipuia că poate Işi string tute täcuti, 
aşa cum fac toţi QE pr de cini a inceput lumea ; îşi dădea 
seamă că prezenţa lui acolo fi stinghereşte, că ar trebui să plece, 
şi nu putea născoci un pretext să-i lase singuil. Tuşi ca să 
amintească aşa că e acolo şi numai după accea se Întoarse, 
Nici Silvia, nici Emil nu tresăriră. Nici nu s'an mișcat, Stă- 
teau în cele două capete ale canapelei, depărtaţi. Silvia nula- 
sase pinza de pe genunchi, acele cu gämälle din colţul gurii, 
Emil învirtea între degete un fir de aţă, stingaciu, p'ivindu-şi 
virful ghetelor cu stropi cenușii de glod uscat, 

Lui Mogrea li fu milă şi ciudă. Ar fi dorit o fată volnicä, 
înaltă şi mlădie, cu obrajii trans renfl, cu ochii lucitori şi vli; 
pentru ea un tovaräs vinjos şi Indräznet, cu mişcările libere şi 
nesilite ; o păreche din acelea care fac trecătorii în stradă să 
întoarcă ochii cu admiraţie şi invidie. In locul lor, în capetele 
canapelei, stăteau doux vietäfi ugiiite, timide, cu vlaga vieţii 
pieritä înainte de ao H trait, Aceştia aveau să-i continua 
viaţa lui monotonă cenușie, Silvia avea părul balan 
şters, ochi! găibul, minile anemiate; şi toată înfăţişarea ei 
amintea copii! limfatici, ien? de timpuriu, trist, intre 
sticlufe de medicamente, în cAmäri fără soare. Mogrea o ase- 


Amindouă ferestrele dela camera Silviel dădeau in stradă, 
La Inceput, în primii ani ai gospodăriei lui Mogrea, acolo fu- 
sese salonul de primire, orinduit aşa cum se aflau pe vremea 
acela desigur cel putin treizeci de odal aitru musafiri în tot 
tirgul: citeva Jiljuri îmbrăcate peste catifeaua roşie cu Inveli- 
toare de doc alb, o pianină neagră In colţ, o masă ovală la 
mijloc; pe păretele zugrăvit vişiniu, două cromolitografit în 
rame groase bronzate, reprezintind, una—un cavaler cruciat, în 


318 VIATA ROMINEASCA 


—— 


UNCHIUL DIN AMERICA 319 
pg Lëck? S vc ce În Si Sonn si bus oui Ge 
be, intinzind desnädäjduit frunzele palide cătră o oanele pe » Subt care se vedea ciorapul de lină urechea 
unde se furişează o lamă de lumină. lar viitorul el tovaräs, cu cu cusătură roşie a ghetei leşită la pate, părea E pă ciulit să 
ES tuns cu maşina, cu urechile depărtate de cap, cu umerii asculte şi ea mirată explozia asta nemaipomenită de bârbăţie. 
eue, si SE à legatä Er e? aa A zip E Š 
sev prea lat manşetele tari şi rotunde, părea un ucen ingură, Silvia impäturi bucata de pinză 
concediu, îmbrăcat în haine de sărbătoare, nelndemfnatec fn foarfecele mici nichelate, înfipse acul, scoase a Ce 
portul lor, neștiind unde să-şi Lys minile, Mogrea cunoştea o Pocniturä slabă ca a unui pistol copilăresc de soc si ne- 
prea bine toată viața lui de trudă fncäpätinatä între dictionare răbdătoare se aşeză la mesufa dela fereastră. Deschise cutia 
colbăite şi teancuri de departe de ispitele uşura ala cu plicuri, desfäcu foaia de hirtie Inainte şi rămase pe ginduri, 
tinereţii, muncitor liniştit şi inchis degertăciunilor ; ştia că pentru cu ochii afară, căutind cuvintele scrisorii. Fâră să-şi dea seama 
copila lui săracă şi de sarbădă infäfisare Insemna un Ee atingea de obraz, cu o senzaţie plăcută de desmi mugurii 
noroc; şi totuşi nu-şi putea alunga ul că ar fi iubit fără de salcie peer ca blana de pisicä, dintr'o crengutä adusă de 
îndoială mai multun ginere care så- GC mai puţină stimă, Emil. Alături, avea ultima scrisoare dela unchiul SS veche 
dar să-l cucerească prin toate indräznelile şi cusururile adevă- de cinci ani, 
ratei, nebunegtel tinereţi, De altfel, şi. pentru specialitatea lui, Se gindi visătoare la acest om îndepărtat, pe care nu şi-l 
filologia, disecarea meticuloasă de cuvinte moarte, simtise în mai amintea la chip, pe care îl Cunoscuse, care—după cit se 
totdeauuna o ag ie compătimire. Işi luă pălăria să plece, pare—o iubea şi nu o uitase, acolo, pe tărimurile lumi! aceleia 
Emil desfăcu firul de aţă albă, răsucit pe deget, şi se ri- necunoscute şi stranii, Căuţă să şi-l închipue. 
si el. in plicul lungäret cu timbre roşii şi verzi, unde se afla 
— Nu mai rămli? întrebă Silvia cu buzele stringe, ca să grâval chipul lui Washington, cu ochii fini şi cu părul pudrat 
nu scape boldurile din colţul fgurii, pe care le ținea aşa Ja in- Şi împletit în coadă peste gulerul! uniformei—erau cuvinte pu- 
deminä, dintr'un vechiu şi nedesbärat obiceiu din şcoală. ține. fel de om va fi fiind? Un timp umblase prin e o 
— La patru era vorba să mă intilnesc iar cu Tomoviel ! — fotografie a lui de cind juca în trupa de operetă, în costumul 
Emil se uită la ceas.—Sint patru fără un sfert. | unui prinţ vienez... Avea pe cartonul palid ochii vii, părul negru, 
— Tot éi silrşit ? se miră Mogrea. | gura tinără, cu mustäfile rase, trupul subțire şi elastic ; dar nu 
— Ce să sfirşeşti ? Pentru două camere şi bucătărie: opt- se cunoaşte acolo, de subt pasta fardurilor, peruca încreţită şi 
sprezece mil, şi dările! E de'nțeles cu aşa oameni ? Pe urmă nu costumul de irod, care va fi fost înfăţişarea lui adevărată şi ce 
se liberează dech la Sfinju-Dumitru. Putem aștepta păn'atunei ? era adăogat la ea din tuburile cu văpsele şi creloanele colorate, 
Silvia vru să spună că dacă nu se poate altfel, n'au alt- înaintea oglinzei, pentru amăgirea scenei. Dar ca nu şi-l putea 
ceva de făcut decit să aştepte. Dar simi că roşeşte, şi Gen. imagina altfel, decit rx Cum a văzut pe stăpinii de plantații gi 
aplecată mai tare pe pinză, să nu i-se vadă obrajii. de ferme, în filmele de cinematograf sau zugrăviți pe cutiile roşii 
— Poate mal sint altele... Nu s'au sfirsit doar toate casele de cacao. Cu o pălărie mare pe ceafă, cu pieptul deschis în 
din tirg, spuse Mogrea Intr'o doară, de lingă uşă, ştergind cămaşa cu gulerul răstrint,cu fața brouzată de soare, cu o pipă 


borul pălăriei cu mineca hainei. în colțul guri, păşind rar, cu cismele roşii, printre c 


de cafea şi printre arborii de cacao, unde un irag de Negri 
gn: t Én Lé H e 
ANS ër tg mad e mal sint | Dar toate mai scumpe musculogi şi gol poartă pe umeri panere incârcate. La marginea 


— Eu zic să lăsăm atunci să treacă Sfintu-Gheor he, îşi cimpului îl aşteaptă un cal ingeuat, abia stäptait în friu de un 


dădu Silvia părerea, aruncind o privire complice Iul Mogrea. copil mulatru, cu dinţii albi ca în reclamele de Odol. Unchiul 
De dimineaţă hotăriseră Seet dé Sep wb Ovid, Ovid se apropie, scuturä pipa şi o aşează In buzunarul dela 

şi acum se gindea că după cinci-şase săptămini, cind va veni | eet pna de cine bea leans e parcelele 
a SU: un Supraveghetor ascultă 

nefntirziat răspunsul, toate se vor sch er cu desăvirşire. cu capul descoperit; aleargă o femee neagră cu un copil în 


M rea înţelese d se grăbi să-i vină 'ajutor. brațe  plingind. „Bine! Să fie scutită de lucru pănă se 


Bo gile i a cred mal prudent, Poate pănă atunci se modi- insnltogeazá, je ve Ka trimitem , medicamente so inscrii 
asa Legal. Dar toate legile In tirgu’ ăsta sînt bune ! E vorba cu cinci dolari ajutor" !—spune unchiul Ovid, împinge tocul de 

= piele galbenă al revolverului la spate, saltä în şea şi duce de- 
cine le-aplicé, şi cine le-aplicä nu le-aplică pentru noi! Se in tol la pălăria cafenie cu boruri mari şi pan uta îngustă. 


digoă Emil; gl indată speriat de propriul său glas bătălos, tăcu, jui sare într'o 
parte, joacă Incordindu- tul, bate din copite 
in picioare, agteptind sä-gi la ziua bună. De subt încreţitura nervos, Acuma se vede depârtindu-se E printre br are 


320 - VIAȚA ROMINEASCA 


înalte despărțite de vint în valuri unduioase, cătră un bunga- 
low ascuns după copacii cu frunza lată, de unde ii năvâlesc în 
întimpinare, cu lătrături bucuroase, doi cini uriași. 

Silvia zimbi acestei viziuni fncintätoare, şi urzelile in- 
chipuirii se suprapuneau confuze priveligtel de pe geam, Calul 
din faţa fierăriei era potcovit, stărula numai mirosul de unghie 
arsă. Ucenicul ajută la inhämat, popa scoase de subt poalele 
antereului punga să plătească, se uită la un ceas mare de ni- 
chel, urcă in căruţă punind piciorul pe butucul roții, aşeză la 
picioare, in fin, legătura albă, intoarse capul cu barba roșcată 
să spună ceva şi dădu bici. Căruţa durul spre barieră. In col- 
tul de stradă, care forma o mică piaţă triunghiulară, cu urme 
de zăpadă încă nesvintate cu totul de cel dintălu soare pri- 
măvăratec, nu mai râmăsese nimeni. Un om de omăt se topea 
în bătaia caldă a vintului. Capul | se pleca trist pe piept, o 
mină muiatä căzu la pămint; acum omul nu mai avea decit un 
singur braţ indoit, stringind la piept un toiag prea mare pen- 
tru dinsul, şi părea imputinat şi îmbătrinit într'o singură noapte. 
O pasăre mică veni în zbor, se aşeză pe umăr, ciugulind ceva 
subt aripă, răsuci capul violu spre dreapta şi spre stinga, îşi 
zburli penele cenuşii, văzu pisica roşie a lui madam Alexan- 
drescu traversind strada glodoasä pe virful pietrelor, scuturin- 
du-şi labele la fiecare pas, şi cu un țipăt ascuţit săgetă pe a- 
coperişul vecin. Capul omului de omăt se închină mai tare ca 
al unui moşneag care a sfirşit de motäit şi adoarme. 

„Aveţi o scrisoare din Europa, din Rominia“—il spune 
unchiului Ovid, în capul scărilor, bätrina Annie, servitoarea 
credincioasă care-l Insojegte de zece ani in toate peregrinările. 
Unchiul Ovid aruncă pălăria pe o masä, se aşează in balcon, într'un 
DL de pae, aprinde pipa şi flacăra EE e? aproape invi- 
zibilă în bătaia dogoritoare a soarelui. Intinde picior peste pi- 
cior, priveşte cu indulogare timbrele din țară şi, inchizind din 
ochi să se apere de fumul pipei, rupe incetişor ampao pli- 
cului. A! Asta-i dela Silvia. Biata fată! Trebue să crescut 
mare, e desigur domnişoară acum. la să vedem ce serie... Poftim; 
se mărită. ŞI eu nici nu mai gindeam! Asta nu se poate. In 
Rominla trebue să fie viaţa foarte grea acuma, e o țară săraci 
cu valuta Jor ! Annie! Iute, cerneală si hirtiel.. Nu. Mal tirziu. 
Nu iau dejunul acuma. Namal dupăce termin de scris. E o da- 
torie, nu pot lăsa oamenii acela să se chinue acolo“ l. Annietl 
priveşte cum scrie, cu mina la gură. | se răceşte mincarea, dar 
nu-i pare rău. Trebue să iubească foarte mult Mister Ovid pe 
cei de acolo, din Europa, dacă îşi uită şi de masă. „Ştii tu unde 
merge scrisoarea asta, Annie?“ intrebă zimbind unchiul Ovid 
dupâce a terminat şi a pus tamponul peste iscălitură. Annie 
ride cu mîna la gură, de pd văd toţi dinţii albi, Ea e o proastă, 
nu ştie nimic ; nici nu-şi Inchipue cum poate fi Europa aceia 
unde oamenii vorbesc treizeci de limbi încurcate şi s'au bătut 
cu tunurile pentru citeva mile de påmint. „Scrisoarea asta se 


bg bam 
E 
duce la nepoata mea Silvia. Am wi. 
me Rp pm muci ape AL seng E 
urele, vaporaşe şi trăsuri cu suruburi. lemn. 
Acuma e domnişoară, se mărită. Tu eşti o proastă peria tu 
nu poţi sil cit mi-e de dor de dinsa şi cum mă hotărăsc in 
ete m br Se hr yn să-i Lou, Annie, tu ştii ce e nos- 
e bucuroasă şi ea. Nu ştie ce - 

gia, dar e fericită că pe Mister 1} iubeşte ci ` eyes 
ee caraghios că Mister a avut cîndva vreme ECH ri 
ocmească jucării din Scînduri, ca Tom, băiatul ei cind era 

mic Ki ze tufe de trestie de zahăr. ' 
98 Crengufa cu muguri pufogi. 

corani O clipă privi în capacul déis gen egen 
se strălucitor, în globul nichelat, capal şi jumătate din tru- 
p , minuscul, diformat aşezat înaintea unei fol microscopice 


de e 
ses GEN Inchinä fruntea şi incepu să scrie mărunt, din capul 


UNCHIUL DIN AMERICA 
japa D 


„lubite unchiule“,,. 


+e 


La cincisprezece August, cînd după calenda 
rul 
S Sirbiltoreşte Adormirea Maicei oner la ml po 
gu e iarmarocul cel mare de fiecare an, vestit în toată Mol- 
te Cu două säptämfni înainte, în cîmpul dintre căzărmi 
SC răsar într'o noapte bârăci de sctnduri, corturi cenuşii de 
p Inălțate pe drugi de tier „A pe fringhii; panorame cu ve- 
deri groaznice de clumă, de ră u Şi de cutremure, zugrăvite 
pe mușamale deasupra intrării ; circuri şi menagerii care miroasă 
de departe a maimuţă şi a grajd; roate cu numere ne 
roşii pentru încercarea norocului; minuni nemaipomenite : päia- 
jenul cu cap de om, cea mai grasă femee din cele cinci conti- 
nente, lon Suciu şi Marin recianu, cel mal scurt şi cel mal 
t recrut romin, omul de fier care rupe lanţuri în dinți, cro- 
codilul biciclist, înotătorul din Tochio Şi alte nenumărate” 
vii Toile d os d de cind iumea, PS 
ofi cop rgului nu mai au astimpăr, dau tir - 
turilor deasupra cărora flutură vesel în let Bars rer où 
se imprietinesc cu odraslele comediantilor din vagoanele de 
scinduri ; îşi vind cărțile de şcoală, pentra a căpăta biletul care 
le dă drept să asiste la dejunul şarpelui boa ce adumică dintr'o 
fnghifiturä un miel viu, o căprioară sau un vițel. 
Câtră margine e tirgul de vite, unde se întinde o se iri 


mult de oameni de ţară care-şi fac negustoria cu indeiunei 

aprigi precupetiri, cu tocmeli disperate si adalmaguri pr o 

până la ziuă, în maghernitile cu miros Sfirliat de mititei gi de 
12 


322 VIAȚA ROMINEASCA 


fleici, şi cu scirțiit plingätor de scripcari... Tirgoveţii sint ispi- 
titi ch cu samă de bărcile din mijloc, de sunetul pianelor me- 
canice, de ochianele şi oamenii de ceară din panoptic, de mu- 
zica ventrilocă a gramofoanelor. E singura fnfrigurare ce cu- 
prinde oraşul acela adormit, odată pe an, trezind ochii Ince- 
zifi dela veşnica privelişte präfoasä şi neturborată a ulitelor 
somnoroase. 

Nici Constantin Mogrea n'a scăpat de data asta. Trei ani 
în şir a născocit tot soiul de afaceri grabnice, care să-l scutească 
de o după-amiază Z o seară petrecută In larma asurzitoare z 
in mirosul uleiului , tirînd după el familia in strae 
duminică, printre ghionturile mulțimii. Acum n'a mai ştiut ce 
născoci. Mal ales după atita stäruinfä a lui Emil şi a Silviel, 

Copiii au luat-o înainte. Mogrea la portitä, cu bastonul sub- 
suoară, răsucind o ţigară, așteaptă să se întoarcă nevastă-sa 
care a uitat cheile. „Femeile bătrine, cind fug, samănă cu găl- 
nile speriate*—nu se poate opri să gindească, privind cum vine 
repede pe cărarea cu lespezi de piatră nevastă-sa, în jacheta ei 
neagră şi ponosită, cu o ae demodatä peste pärul alb. 

— Erau subt saltea... Nu alta, dar parcă toate servitoa- 
rele au ce au, cu zahărul !.. Ei? Ce-a făcut Emil ? întreabă cu 
glas mai Încet, nerăbdătoare să afle, 

— Ce putea să mai facă ? A iscälit contractul şi a rămas 
aşa. Deacum s'a isprävit, gor mulțumi şi cu două camere, Toată 
lumea se strimtorează ! Dacă... 

Era să spună: „Dacă dădea Ovid vre-un semn...“ Dar 
opri vorba şi merse tăcut, lovind cu bastonul In bordura de gra 
a trotuarului, Amindoi însă îşi ştiau îndreptat intr'acolo gindul... 
De cinci luni de cind plecase scrisoarea ilviei, nici un răspuns 
nu venise, nici scrisoarea indărăt, La început agteptaserä poşta 
fără să-şi ascundă nerăbdarea. In socotelile lor, ajutorul dela 
Ovid işi făcuse loc cu o sumă din ce în ce mal crescută pentru 
a îndestula cele mai mărunte lipsuri ale viitoarei gospodării. Trei 
Sute, patru sute, cinci sute de dolari de-abia ajungeau. Pe furiş 
Silvia îşi insemnase intr'o listă, adăugită în fiecare zi, toate lu- 
cruşoarele de neapărată trebuinţă. Consultau cursul bursei, se 
bucurau cind scădea valuta si creştea schimbul dolarului. Din ca- 
GEN magazinelor de lingerie, de unelte pois bucätärie, de 
mobile, din vitrine—alegeau după îndelungi chibzueli, subliniau 
cu creion roşu d albastru obiectele ce nu trebuiau scăpate din 
vedere. Viaţa lor de aprigă strimtoare se răzbuna in această a- 
meţitoare risipä imaginară ; şi lucrurile de care se lipsiseră de 
multă vreme, micile lor dorințe secrete leşeau la iveală, se ce- 
reau implinite de astă dată fără nici o aminare ` ei singuri rä- 
mineau pe ginduri înaintea hirtillor cu socoteli, mirindu-se cu 
înduioşare de indelungata lor resemnare de pănă acum. Nici nu-şi 
mai puteau închipui cum viaţa ar mai fi cu putință de îndurat 
mai departe, tără acest ajutor aşteptat din ceas în ceas, 

Pe urmă tăcerea prea îndelungă începu să-i ingrijoreze, Nu 


Coplläresti speranțe stărulau Incäpätinat în eet 
suflet; și unul gi altul, fără să se ge CH nimic para pă nu 


lui Ovid e mai degrabă un semn bun, că desi 

să le facă o bucurie neașteptată, poate să vinā el gege pr 
aşa cum cade prin surpriză, în mijlocul unei mese, ori seara cind 
ch = celească gazeta la lumina lămpii, un adevărat unchiu din 


Drumul pănă la platoul iarmaroculul ducea căzâr 
milor. Astfel, Mogrea şi nevasta sa, în urma end aia pa hu pe 
acelaşi pămint câlcat de picioarele lor, atunci cînd sau plimbat 
odinioară în fineata cu iarba inspicatä şi coaptă, spre zăvoiul 


mintirea nu li s'a intors cătră acel ceas, singur în viata lo 
A Le pentru totdeauna, petrecut ca tn altă viaţă ch Ta aiš 


de mină. Femeia muşca în buze colțul tul malu 
cu ochii plecaţi; soldatul, cu capela să, ar aa car tuns 
pănă la piele, asudat, îşi tira bocănind cism grele, cu praful 
aşternut gros şi gălbui pe încălțarea unsuroasä, În mina asudatä 


să i le inoade în jurul gitului, Mogrea şi nevasta-sa, posomoriţi 
şi neindeminatici, care parodiau uitata lor nebunie ; şi are 


toare a mulţimii, Impingindu-i printre bărăci cor 

unul lingă altul, de nu puteau vedea unde calci in iri ier, 
ca o blană. Au umbiat de colo-colo, trecînd pe la scrinciobul 
eu cai de lemn, unde un jandarm în tunică albastră călărea cu 
seriozitate fericită şi prosteascA printre copii, intinzind înainte 
picioarele prea lungi; au intrat la cireul unde un gimnast 
in tricou roz se arunca planat dela up trapez aşezat in virful 
cortului de pinză şi unde un cal alb şi bătrin, după ce a dansat 


în tactul fanfarei, polca poloneză, La arătat pe Mogrea, cu trei 


324 VIATA ROMINEASCA 


lovituri de picior, in hohotul de ris al galeriei, drept cel mai betiv 
cetăţean al tirgului: s'au oprit la roata noroculal unde cu doi lei 
se poate ciştiga un serviciu complect... unde, cind izbesti puter- 
nic, plesneşte in virful prâjinei o capsă ca un pistol... S'au plim- 
bat prin labirintul oglinzilor, unde s'au izbit la fiecare pas inge- 
laţi de jocul oglinzilor; s'au fotografiat la fotograful à la minut, 
care în cinci minute scoate pe cartonul şters un chip ce sea- 
mănă in acelaş timp cu Madona lui Botticelli şi cu Sahal Per- 
siei; s'au uitat prin ochianele rotunde unde se vede ciuma dela 
Hamburg, iupta dela Verdun, asasinarea impärätesil Elisabeta şi 
naufragiul Lusitaniel. 

Constantin Mogrea era ametit de haosul planelor meca- 
nice gi al fanfarelor cocotate pe estrade de scinduri, de strigä- 
tul clovnilor şi atleţilor îmbrăcaţi in tricouri roşii, de mirosul 
cărnei fripte amestecat cu acel de sudoare, de tutun eftin, de 
praf şi de ulei rinced. Picioarele il lunecau pe coji de harbuz şi 
ciocălăe de popuşoi fiert, pe rămăşite de fructe stricate şi cutii 
goale de rahat. In urechi ii huiau goarnele de carton, Hluerele dela 
biciugtele impletite cu canat roşu în virf, muzicutele de cauciuc 
care ţipă plingător desumflindu-se. Pe haine simțea atingindu-se 
mini lipicioase de sudoare şi zaharicale topite. Valuri de lume fi 
desprindeau de cellanti ; il tirau intr'o parte, subt cortul unde un 
om păros şi cu muşchii inodafi subt piele ca împletitura copacilor, 
arunca cu un zingănit răsunător, pe scinduri, un lant rupt din 
simpla încordare a pieptului, şi de unde trebuia să se intoarcă 
ca să-i caute pe ai lui, ridicindu-se în virful picioarelor şi pri- 
vind peste capetele cu basmale impestriţate, chipie și pălării, 
căciuli de ţară şi umbrele multicolore. Era istovit, cu picioarele 
dureroase, pe gene simţea colbul agezindu-se ca o ninsoare fină; 
cînd $tergea sudoarea de pe obraz, pe batistă rAmineau pete negre. 
Totuși, Mogrea uitase plictiseala şi desgustul dela inceput; cu o 
desfâtare copilărească şi naivă se lăsă purtat in bazarul acesta 
zgomotos şi provizor, cu străluciri de tinichele şi sticle colorate, 
stegulete de hirtie şi costume de paiațe, cu întrecerea asurzitoare 
a orchestrelor şi fanfarelor, a orgelor şi pianelor mecanice, a gila- 
surilor şi a pocniturilor de jucării şi de arme de tablă; cu tot 
vălmăşagul acesta de petreceri şi bucurii ore a de pe urma 
cărora peste citeva zile n'avea să mal rămină ecit cimpul neted, 
pustiu şi tăcut, cu ţăruşi albi uitaţi în pămint şi cu cărarea bä- 
tucită de picioare. 

Nu mai aşteptă îndemnul copiilor ca să intre şi la mena- 
jerie, unde se vede zugrăvită afară lupta dintre un leu şi o ti- 
groaică, într'un pustiu cu nisip galben, subt doi palmieri înalţi, 
cu un smoc de frunze verzi metalice în virf. 

Copiii se imbulziseră îndată înaintea cuştei cu maimuțe, În- 
tinzind printre gratii bucăţi de covrig smulse repede, rontäite 
lacom de animale cu figuri de bäbute pitice, cu pielea spatelui 
roasă, roză şi necuviincioasă. Se afla într'un culeuş de pae mu- 
cede şi un leu Jigärit şi somnoros, privind cu ochi nepăsători 


UNCHIUL DIN AMERICA 325 


Îşi mişca inelele trupului rece, înăițind un cap mi 

rotunzi şi pătrunzători, care pă p mic, turtit, cu ochi 

refl de scindari, dincolo de emo văd prin carne și prin pă- 
stantin Mogrea se pleca să explice nevestei 

mușchilor dela git, puternici să strivească oasele ee mil oi 


toci în buzunar după bani mă ; ŞI cum privea fa 

SE buzele scobite re deea ee fära Än 
nsä tremurătoare după bani, căutind să-și Brei 

unde a mal văzut omul acesta gheboşat în haina de postav roşu 

croită pe alt trup mai mare, Mogrea tresări deodată şi lăsă mina 


la clipa aceia, nu putea asemăna senzaţia pămtatului fugit de 


gingiile (rä dinți. Geanta neagră îl tremură In mină. N: 
nevoe decit de privirile lor, de spaimă d de degt, D 


— Ovid. 

Paznicul întoarse repede capul să-şi ascundă fata, se ple 
deasupra eng: cătindu-și de lucru in culcașul dre de Pains 
de lemn. Reptila îşi frech prietinos gitul rece de mina intinsă 
care-l aducea intotdeauna hrana; scoase iute ca o săgeată in 
semn de nerăbdare limba subțire, despicată şi neagră. Afară iz- 
bucni valsul plingător al unei minavete, quel îşi legănă capul 
cu ochii ficsi, după tactul muzicii demodate. Şi omul nu mai 
sfirgea, plecat de tot, deasupra cutiei... Nu i se vedea decit ceafa 
Cu părul alb, vivele şi tendoanele întinse ale gitului. ŞI cum stătea 
cu un genunchi in pămint, talpa întoarsă a ghetei arăta un petic 
pus de curind, rotund bâtut cu (inte albe de lemn. Nimeni in 
afară de el wau văzut, n'au bănuit. Silvia şi Emil se opriseră 
inaintea cuşiei unde pantera işi continua cursa neobosită, atin- 
gindu-şi blana de gratii; copiii aruncau fructe maimuţelor. Si 
nici Mogrea, nici femeia n'an simțit nici o milă în cea dintăiu 
clipă pentru omul ajuns acolo, după cine poate şti ce indelun- 
gate sk şi căderi respuse, în baraca cu jivine mirositoare 
călătorind din bilciu în biiciu, dormind pe gunoiul iute şi putred, 


326 VIAŢA ROMINEASCA 


cu căpătăi din haina de postav roşu impăturită, subt ochii sfre- 
ech ai fiarelor care incep a mugi sgilttind gratiile, după miezul- 
DO st: 

Nimic nu l-ar fi putut induioga. Nici infiortätoare povestire 
a intimplärilor, dacă ar fi fost spusă. Acuma, în sufletul lor co- 
borise un întuneric pustiu, ca după un incendiu stins, Si dacă nu 
rosteau un cuvint, era fiindcă nu găseau unul ind de aspru 
și de răzbunător, pentru sluga în haină roşie. Tălharul care le 
urase cea din urmă amăgire a vieţii lor, îi lasase acolo, În ba- 
raca cu mersul nelinistit: al fiarelor, cu minile spinzurate, plini 
de spaimă şi de desnădejde, ca după un foc ce le mistuise tot 
şi-l arunca să bijbile intr'o noapte fără sfirsit. 

Mogrea se ulta cu scîrbă la omul ghemuit jos. Dacă ar fi 
putot, l-ar fi lovit cu piciorul. San indreptat amindoi spre ușă. 
Au început să urce scările cu ochii în jos, la treptele cu urme 
de praf şi cu fire de pae, Femeia s'a oprit în drum, a răscolit 
in nta neagră, printre chel şi batistă, A strîns ascuns în mină 
două hirtii, a şovăit înainte de a cobori ; apoi repede, în virful 
picioarelor, s'a dus pănă la cutia de unde omul nu inălță capul, 
a aşezat incetigor hirtille împăturite pe margine şi a fugit după 
ceilalți, cu mersul acela comic de găină speriată, pe care-i 
au întotdeauna femeile bătrine cind se grăbesc, 

Atară colbul înălțat deasupra furnicarului de norod şi al 
anoramelor cu efe fluturate vesel în vint, se aurea in 
Bataia asfin{itulai. Un soldat suflă dintr'o goarnă de carton la 
urechea lui Mogrea. Deasupra nourului de praf, un balon mic, 
albastru, de gumă, scăpat din sfoară, se ridica repede in seni- 
nul cerului, abia se mai vedea, se legăna un timp, apoi impins. 
de viut pluti departe, spre răsărit, peste cimpuri, Toate privirile- 
fuseseră atrase iresistibil de jucăria plutitoare. Si muzicantii unet 
fanfare, pe podişca lor de scinduri, suflau în alămuri şi clari- 
nete cu ochii ridicaţi intr'acolo, Cind nu se mal văzu, privirile 
se Intoarserä la pămint, învăluite de o nelămurită latristare. 
Constantin Mogrea grăbi să-şi ajungă familia, luptind anevoios 

cu zidul des şi mişcător al mulţimii. 

Un şcolar îşi ascunse ţigara în podul palmei, la spate, şi 
salată cu respect exagerat. să nu se piardă, familia lui Mo- 
grea mergea acum în şir. Inainte era Silvia, ridicind umbrela de 
mătasă roşie peste capete, apoi Emil, cu pălăria aşezată stin- 
gaciu pe virful creştetului, ceilalți copii, Maria, el, celdin urmă. 

i cum trecea bastonul subt braţ, să-și şteargă fruntea de su- 
oare, färä pricină, Constantin Mogrea văzu în inchipuire, pe 
un glob uriaș, ca acel din cancelaria liceului, tirindu-se încet 
un şir de omizi, în lanţ închis, ca un meridian peste conturul 
continentelor şi peste albastrul mărilor, fără nici-o țintă, orb şi 
neintrerupt, monoton şi fără scăpare. 

Se apropie mai strins de femee. In spatele jachetei sărace 
se vedea un nasture învelit cu postav negru decolorat, roş pe 


SE DN ANA a 


Cezar Petrescu 


PRE Dot. Dis volumul „Drumul cu Plopi“ subt tipar la „Cultara Na- 


Scrisori din Paris 


Reforma învățămîntului secundar în Franța 


Problema, de ordin interior, care pasionează mal mult opinia pu- 
bilcă franceză de doi ani incoace e incontestabil acela a retormei fn- 
väfämintulul secundar. Ea a fost pusă oficial, pentru fotäla oară, fn 
faţa Consiliului Superior al lavățămtntului, la inceputul anului 1921, 
ca rezultat al unei stări de spirit de quasi-generală nemulțumire în 
contra programe! In vigoare, instituită prin reforma din 1902. 

Care erau principiile esenţiale ale aceste! reforme gi de ce na- 

tură criticile ce I se aduceau? Reforma din 1902 constitue lichidarea 
luptei de mal multe ori seculară pentru emanciparea limbii franceze 
fafä de tutela Intolerantä a studiilor clasice. Incepută de Oratorleni, 
de Jansenisti, de Roilin, reluată apoi de Revoluţia Franceză, de școala 
romantică, de Gulzot, Victor Duruy, Jules Simon şi Jules Ferry, lupta, 
care mal ales subt a treia Republică (1870) a luat forma unei tacer- 
cări de modernizare a intregului plan de invățămint prin Introdu- 
cerea limbilor moderne şi prin un studiu mai larg și mal intens al 
ştiinţelor exacte, a dus la reforma din 1902 care constitue o biraință 
eclatantă a moderniştilor. După un vast referendum, ministrul ins- 
trucțiunii de atunci, d, Georges Leygues, a lustituit patru secții în 
liceu, ducind da patru bacalaureate a căror echivalență cra absolută 
(latină-greacă, latină-științe, latină-limbi moderne, științe-limbi mo- 
derne. 
4 spiritul legiuitorului, rostul acestei ramificații era clar: el voia 
să orienteze dela inceput pe elev spre o pregătire care ar îl con- 
venit mai bine aptitudinilor lui firești şi necesităților carierei pentru 
care s'a decis. Or, lucrul acesta n'a fost înțeles nici de părinţi, nici 
de elevi. Pentru ej exista un învăţămint, numit „modern“, mai user, 
care deschide exact aceleaşi perpective ca celălalt, numit „clasice gi 
socotit mai greu, cită vreme reforma da celor două secții destinaţii 
cu totul diferite, 

Secția latină. greacă era deci menită să-şi plardă incetul cu fn- 
cetul tof} elevii în favoarea secției moderne care asigura aceleași a- 
vantagii, Intercalarea celor două secții fără greacă (latină-ştiințe și 


L e 


"4 ER 


4 = 
SCRISORI DIN PARIS O O PY 329 
JE | `. 


latinä-Hmbi moderne) a Impledecaf, ce € drept, discreditul complect 
al studiilor clasice, fără să creeze însă învă 2 al pa 
pentru formarea unel elite intelectuale. H. Bergson, | articol des- 
pre care vom mal vorbi aici, a arătat că studiile clasice „reclamă ca 
compliment necesar o puternică cultură științifică”. Or, reforma din 
1902 prin separarea ce-a operat-o intre studiile clasice şi Intre ști- 
Inte, n'a lăsat o secţie care să prepare pentru toate şcolile superioare 
şi pentru toate facultățile (cum ar îi făcut-o o secţie latină-greacă- 
ştiinţe) și prin urmare pentru toate carierele liberale, Era firesc deci 
ca studiile clasice să piardă încetul cu incetul „elevii care aveau mai 
mult gust și mai multă facilitate pentru tot felul de studii, — excluzind 
tocmai pe aceia pentru care erau tăcute*; 

S'a mal adus reformei din 1902 învinuirea că prin instituirea 
secţiei ştiințe-limbi moderne * s'a deschis poarta invățămintului su- 
perlor elementelor venite din învățămintul techaic și mediu („primalre 
supârieur*) şi s'a adus un grav prejudiciu studiului Mmbit franceze, 
Protesorii însărcinați cu corectarea lucrărilor la examenele de baca. 
laureat și licență ai la concursurile de agrogatie și de intrare In şco- 
lile superioare, au semnalat o mare scădere de nivel ta gustul literar, 
In facultatea de compunere şi în arta de-a scrie a elevilor care oan 
tăcut studii clasice, Lucrärtie acestor elevi sint piine de Improprie- 
tait şi chiar de greșeli de ortografie. 

H. Bergson a declarat și el că „există o conexiune strinsă între 
cultura greco-latină şi arta de-a compune și de-a serie, cum şi Intre 
cunoaşterea latinei și sentimentul limbii franceze. Te simți mai tare 
şi mai sigur ciad te poţi cobori pănă la semnificația originală a cu- 
vitelor. Cine mue capabil eo facă va risca să fatrebuinfeze cuvintele 
impropriu, sau nu le va întrebuința decit cu timiditate, neștiind până la 
ce punct precis poate împinge libertatea, sau chiar licența ce și-o poate 
permite cu ele, Altceva è să primeşti de-a gata diferitele înțelesuri 
ale cuvintelor și altceva să asişti la generația lore, 

Insfirgit s'a adus reformei din 1902 abiecția că impune ele. 
vului de 10—11 ani, ta intrarea Iui in liceu, o alegere gravă între 
două că! care duc fa acelaşi scop final: bacalaureatul, însă prin re- 
giuni cu totul diferite. 

De ce mijloc dispune elevul pentru a se decide ? Legiuitorul re- 
tormei din 1902 a stabilit un criteriu: vocația. Léon Bérard n'a ezitat 
să taxeze acest criteriu de o „simplă glumă“, In adevăr, vocația e 
o calitate excepțională și ea nu se manifestă decit rar la o virstă atit 
de fragedă. Cariera pe care părinţii o destinează copilului lor? ŞI 
acest criteriu e iluzoriu în urma dispozifiel care pune toatepatru baca- 
laureatele pe picior de absolulă egalitate. Alegerea va fi deci Grieg. 
tată, In virtutea principiului „sforțării celei mai mici“, mal ales spre 
secţiile Care au încordare mai puțină și aptitudini mai mediocre, 

Celace-şi propune reforma Bérard este, natural, inläturarea a- 
cestor inconveniente. Ministrul Instrucțiunii Publice crede că obține 
acest rezultat aplicind ca bază a reformei sale aceste două principii- 


* In Frenta, singura soncile a inväfämintulut secundar o cons- 
lime bacalaurealul care se objine la Universitate prinir'un examen se- 
ver in fața unui furia compus aproape numai din profesori de Univer- 
silate. Oricine se ponte prezenta peniru en ing n acestei diplome, 
dacă a împlini! 16 ani. In acesi sisiem, liceele de stat au ab a- 
celesi rol pe care-l au liceele Parliculare dela nol. Examenele de sfir. 
alt de an n'au o valoare decit pentru bursieri! statului. 


330 VIATA ROMINEASCA 


lectuală — care e 
: 1) Independența condițiilor de cultură inte i 
penea ayp reve GE — față de progresul peara si de pei 
cesităţile vieţii economice, Cu alte cuvinte; eliceul = e gti - 
formeze elita intelectuală a țării și nu să dea „şefi“ d feri elor 
ale vieţii economice: comerț, Industrie, agricultură, ete. HN 
2) Disciplinele mal apropiatepentru a forma această elită ten? 
tuală sint limbile şi literaturile enger SE pria o serio 
linţitică (Istorie-ştilnțe naturale). S 
er y ma al A saras principii, d. Bérard işi mal Ka sä dei 
dice nivelul studiilor și al erei re? pire cree pomul = ou a7 
telor din care liceele își vor recruta elevii, eet ee e 
mintului secundar printr'un regim de burse amp 
diul social din care ar est, 
duailtăților de valoare, Indiferent de me ee 
onsecinfä, se va crea, prin supresiunea q 3 
citat a men din 1902, un siagur tip de invätämint gen 
cărula vor fi supuşi, timp de patru ani, toți elevii, In zar Comp 
oadă baza instrucției o va forma pr = raie à Ad eg 
celor mal competenți în ma . ja 
peer reng gisi loc decit etat san cremă poa aan geg 
telec ` Ită parte, studiul | or m 
peter dki ot pede she ces posedä o puternicä rer ug 
Sais, € la sfirşit, limba şi ag ër à pot îl studiate te- 
US inițiare în cultura À 
Mag on mg er te fatr'a patra Inclusiv, ** td sega 
secundar va cuprinde o programă unică compusă din următoare À 
terii, obligatorii pentru toți ` perene run ser k rege bă 
iimbă modernă, matematiciie, științele na free ee ns 
3—4; limba elină, „La afirgitul clasei a pal , enee 
fiziologică şi intelectuală, ne va asigura, din p he, tonte dE 
entă şi cind vor cunoaşte, nu numai din auzite, 
orei era preferintel ior, elevii vor putea opta ere Invätämintul 
clasic și invätämintul modern“ (Decretui din 3 Ma e KE A, aa 
Inväfämintul clasic va continua după clasa a ate obama 
mă eet poa orne Muse roll grin dream e 
- mă sarcina ben À 
ni pete pi n se va rezima pe studiul rit geg Fast 
bii franceze — fâră greacă și latină — şi pe introducerea une 
Set e asigura eficacitatea EE ser m nech ae 
firșitul anulu] al patrulea. El va co 
Kata Done şi va fi o condiţie GE? non, pentruca un elev 
dmis la examenul de bacalaureat, S 
Z Wu virtutea acestor dispoziţii generale ale reformel ară ëng 
rard se crede Indreptäfit să institue un bacalaureat ve par feri 
Hune unică a inväfämiotulul secundar şi dind intrare In 
ge aer att de aceste dispoziţii, decretul mal conţine unele măsuri 


" Decrelul lui Léon Bérard apărul în Le Journal officiel din 3 
i oricărei con- 
>, inologia rominească. Peniru evilarea 
fuzil, me n ul pretutindeni ee care au o semnlficelie specială 
franj reg Eai dv See de clasă ca la noi. Singurul cerli- 
ficet de siudi! secundare e diploma de bacalaureat. 


. 
- 


SCRISORI DIN PARIS 331 


de ordia mal muit administrativ, destinate să dea sistemului său o cit 
mai mare supieță şi forță de adaptare la condițiile vieţii. Astfel ei 
stabilește o mai directă comuncație intre invățămintul primar — în 
curs de reformare şi el — gi fatre invățămintal secundar; precizează 
raporturile intre învăţămiatul technic şi mediu (sau civil cum | se mai 
zice fn Ardeal). Pentru selecționarea elevilor de liceu se institue GH 
mese care au de scop să dovedească, că toți candidaţii la îavățimiatut 
secundar au tăcut studii primare suficiente, Intr'ua num 
de stabilimente secundare, se vor înființa cursuri speciale pentru a per- 


de drumul a- 


intrarea în licee a elevilor lipsiți de mijloace pe care dispoziţiile de 
pănă acum ii orientau aproape exclusiv spre invăţămintul tecnic şi 
di 


Intr'un cuvint, prin dispoziţiile pe care le conține, decretul are 
inovațiile pe care experiența le-a arătat 


radițiila in- 
telectuale ale culturii franceze, 


testări. Toată presa democratică, toate partidele dia stinga ale Ca. 
merei au denunțat decretul ca nelegal si antidemocratic, Profesorit 
dela Sorbona l-au respins ca fiind un Program retrograd de Invätä- 
mint. O deliberare a inspectorilor generali al iavăţămtatului Şi-au 
exprimat teama că decretul institue un lovätämint de clasă in favoa- 
rea exclusivă a burgheziei capitaliste,  Coasiltul superior al invăţă- 
mintului a condamnat învățămintul unic pănă la clasa a patra, cu la- 
tina și greaca obligatorii. Federația profesorilor secundari s'a pro- 
nunțat impotriva acestei reforme care ucide Invățămintul modern. 

Numai presa şi partidele din dreapta l-au aprobat şi susținut, 
şi cu un zel atit de fervent, tocit au întărit și mai mult teama celor 
ce vedeau In acest decret o tendinţă politică antidemocratică. 

Dar să rezumăm oblectiualle principale care s'au adus în presă 


tul d-lui Bérard a tost Inainte de toate calificat de ilegal. 
Ministrul instrucţiunii publice a avut fără indoiniă dreptul să înlocu- 
iască printr'un decret, decretul din 1902 ; dar, de vreme ce a sesizat 
parlamentul la stirşitul anului trecut, se credea că el a renunțat să 
impună pe cale de autoritate o reformă atit de importantă. ŞI dacă 
reforma din 1902 a fost instituită prin decret, aceasta sa tăcut după 
o largă discuție, după consultarea tuturor competinţelor, tuturor per- 
soanelor interesate în cauză, În urma unui adevărat referendum. 

Aceasta asupra formel de procedură, 

Fondul discuţiei l-a format chestia dacă studilie clasice (greaca 
şi latina) sint singure capabile de-a forma inteligențe superioare si ce- 
tăţeni buni. Am văzut că pe acest priaciplu şi-a clădit d, Bérard 
intreg sistemul ; ln virtutea lui a Jastituit învățămiatul vaie în cele 
patru clase şi a declarat greaca şi latina obligatorii, 

Adversarii cet mai inverșunaţi ai reformei şi exponentii opoziţiei 
din Parlament, dd, Georges Leygues, autorul reformei din 1902, şi Ed, 


332 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Herriot, prezidentul pariidelor radical și radical socialist, au recunoscut 
cel dintăiu Inalta valoare educativă a studiilor clasice, Insă pentruea 
ele să fje eficace trebue să fie făcute In mod voluntar, cu gust şi cu 
plăcere, ŞI ce rezultat se poate obține dintr'un studiu de doi ani de 
greacă ? Elevii nu vor păstra decit amintirea penibilă a unor exer- 
cifil mecanice care-l va desgusta pentru totdeauna de aceste studii, 
le va „acoperi de un văl, pentru totdeauna, viziunea Atenel şi a A- 
cropolel*. Decretul impune deci un Invätämint de greacă nül, de la- 
tină mediocru şi pentru a atinge acest scop suprimă aproape complect 
învățămintul modern, în momentul cind Franţa, în urma reformel din 
1902, şi-a format, pentru învățămîntul modern, un corp profesoral ex- 
celent, prin suma cunoştinţelor şi prin rigoarea metodelor nouă de care 
dispune. 

a Din punct de vedere intelectual reforma va avea drept rezultat 
că nu va da nici umaniști adevărați, nic! oameni adaptati trebuia- 
telor vieţii practice. Va spori numărul proletarilor intelectuali, a re- 
torilor fără scrupule, incapabili de muncă productivă, fără gust și fără 
înțelegere pentru viața economică, paraziți al claselor muncitoare şi 
creatoare, 

Prin institulrea prebacalaureatului, retorma cea nouă inchide 
calea invățâmiatului superior tuturor inteligențelor care mau făcut de 
la 10—14 ani greaca și latina. Ea „raretiază materia cerebrală a 
Franţei”, Ea crelază latre copiii de şcoală al Franței două casta: 
una de 100,000 de privilegiați care au avut norocul să urmeze cursu- 
rile de greacă şi de latină şi cărora toate căile le sint deschise ; alta 
de 4 milioane de sacrificați, cărora toate călle le sint barate. * 

Regimul burselor prin care ministrul cearcă să mascheze carac- 
terut antidemocratic al reformei sale nu face decit să-l sublinieze si 
mal mult, 

In adevăr, dacă facultatea pentru oricine de-a intra în liceu, sau 
de-a se prezenta la bacalaureat, ar fi de drept comun, War fl nevoe 
de dispense. 

Intr'un cuvint, oblectia principală care se aduce reforme! Bé- 
rard e de-a incerca, subt cuvint de-a restaura fuvätämintul clasic care 
a făcut gloria civilizației franceze, să creeze din invățămintul secun- 
dar un monopol al claselor stăpinitoare, 

D. Herriot a exprimat sentimentele imensei majorități a opinlel 
publice franceze cind a scris aceste cuvinte: „Pentru toți cel ce cred 
că rostul foväfämintulul e să reflecteze şi să adapteze la spiritul co- 
piilor toate cuceririle spiritului omenesc ; pentru toți cel ce cred că 
cultura generală, distribuită prin învățămîntul secundar, e ò afacere 
de metodă şi nu de program; pentru cei ce volau să vadă Franța 
inovind şi nu dind fnapol în materie de invățămint, pentru cel ce do- 
rean o educație întinsă pentru elevii claselor primare, doliu! va fi 
profunde, 

ŞI altundeva: 

„După atitea transformări ale societăţii și ale lumii, după dez- 
voltarea formidabilă a științei și a industrie! în sec. XIX, după ro- 
mantismul francez care dublează valoarea literaturii naționale, după 
războiul in cursul căruia atitea fägädulofi frumoase fură rostite cind 
era vorba să se clădească un plan de învățămint pentru națiunea inm- 
treagă, cind ar fi trebuit chemate la cultura generală straturi nouă, a 


* Discursul d-lul Leygues în Cameră. 


SCRISORI DIN PARIS 333 
EE EI S 


ne duce inapoi nu la Duruy * şi La reforma dia 1863, ci cătră ani! 
1750, a sifbi invăţămintui clasic prin o vulgarizare rău studiată, a 
nega eforturile profesorilor noştri de limbi moderne, pentru a crea me- 
toda directă, a răsturna dintr'o lovitură Invätämintul modern, ce bai- 
jocură, ce mărturisire de neputinţă și, chiar, ce scandalle 

Cu toată opoziţia pe care d. Bérard a intimpinat-o mai ales In 
opinia publică, parlamentul, in faţa cărula a pus, ta ședința din 11 
lalie 1923, chestiunea increderi » ministrul a fost aprobat cu o slabă 
majoritate în care intră toate partidele din dreapta, 

E insă cert că chestia nu va răminea alci. Camera aleasă 
In 1919 subt teroarea primejdiei bolşevice e departe de a exprima sen- 
timeatele adevărate ale opiniei publice. Si dacă indicaţiile alegerilor 
parțiale in care radicalii au avut succese zdrobitoare relevă opiniile 
reale ale poporului francez, radicalii de subt şefia d-lui Herriot vor 
obflae atitea mandate incit vor fj arbitrii situaţiei parlamentare in vii- 
toarele alegeri. ŞI atunci totul va fi pus în discuție, fiindä cea mal 
neinduplecatä opoziţie decretului Bérard, d. Herriot a făcut-o, 

Pe de altă parte e cert că noile alegeri care vor avea loc în 
Martie 1924 se vor face pe tema reformei invățămintului. ŞI dacă 
poporul nu va Intelege Insemnătatea studiilor clasice pentru formarea 
unei inteligente inalte şi a unui caracter integru, va înțelege că eo 
cedreptate strigătoare la cer ca, In țara drepturilor omului, un băiat 
de țăran sau de muncitor oricit de bine inzestrat ar îl, să fle exclus 
dela invătămintul secundar și superior, — am arătat că regimul bur- 
selor nu le deschide decit drumul şcolilor technjce şi medii şi că re- 
forma Bérard, avind aerul să remedieze aceste medreptăți, o agravează 
prin o serle de dispoziţii: prebacalaureatul, examen de admitere, etc, 
— rezervat excluziv claselor privilegiate | 


Pentru intregirea acestei expuneri ln care ne-am străduit să re, 
dăm cit mai fidel toate punctele de vedere, credem necesar să amin- 
tim ua articol publicat de H, Bergson în Revue de Paris din 1 Mal 
1923, asupra reformei lovätämintul secundar. Marele fljozof, care şi-a 
inceput cariera ca simplu profesor de liceu — in provincie şi la Paris, 
—#l-a expus ideile sale asupra necesității reformei decretului din 1902 
și asupra felului In care această reformă ar trebui să se iadeplineas- 
că cu o claritate şi o preciziune admirabile. Articolul acesta a avut 
ua mare răsunet şi o larturire Insemnată asupra discuţiei, Adversari 
şi partizani ai reformei Bérard nu odată au invocat, deopotrivă, ln 
favoarea tezei lor ideile maestrului. ŞI cu drepl cuvint, fiindcă a- 
m'ndouă tezele găsesc în articolul d-lui Bergson o justificare parțială. 
EI consideră cultura clasică ca cea mai bună şcoală pentru formarea 
spiritului de preciziune care constitue apanajul popoarelor neolatine 
şi indeosebi al poporului francez, conservatorul cel mai fidel al tra- 
giel greco-latine, Acelaşi lucru îl susține si d. Bérard. Asupra a- 
plicatiel acestui principiu insă d. Bergson nu mai e de acord cu mi- 
nistrul instrucţiunii, ci s'apropie de punctul de vedere al adversarilor 
lui. El nu vrea să-l impună tuturor elevilor invățămintului secundar, 
ŞI d. Bergson e de părere că, pentruca studiile clasice să fle în a- 
devăr folositoare — să poată transmite simțul acela al proportiei juste, 


1 Crestorul învăţămîntului modern, 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


al măsurii ai al preciziunii pe care Grecii le-au inventat — trebue să 
fie duse destul de departe şi făcute cu engt sico uşirință. ŞI numai 
puțini elevi sint capabili de aceasta. Pentru ei trebue deci rezervat 
acest Inväfämint. Cellaifi elevi care, forțați să facă studii pentru care 
wau decit un gust mediocru, n'ar fi decit un balast alclaselor, trebue 
trimişi acolo unde pot deveni elevi excelenți. Lucrul acesta Lan to- 
feles reformatori! din 1902 şi de-acela au instituit și dezvoltat Inväta- 
mintul modern. El a dat rezultate bune gi trebue menținut, reorgani- 
zat Însă şi orientat dela inceput spre carierele practice, 

D. Bergson spune deci: „un Invätämint clasic complect prepa- 
rind pentru universități, pentru carierele liberale, pentra şcolile supe- 
tioare, şi un învățămint neclasic care să aibă dela început menirea să 
prepare pentru carierele industriale, comerciale, agricole, avind ran- 
gul de învățămînt secundar. Acesta din urmă ar putea de altfel va- 
yia după regiuni. Cele două invăţăminte war trebui să se dea în a- 
celaşi stabiliment: unul ar fi considerat in mod necesar ca inferior, 
cu toate că sint de același rang: ele diferă numai ca natură“. 


Problemele acestea de educaţie națională pe care ṣile pune un mare 
popor, conştient de menirea lui civilizatoare, după proba de foc aräz- 
boiulul pot să aibă pentru noi, în afară de interesul pur teoretic, și 
anl practic, Ele ne pot ajuta să Intelegem mai bine valoarea și lip- 
surile propriilor noastre instituţii de învățămint. Ne pare deci firesc 
să ne Întrebâm: Cum se prezintă invățămintul rominesc la lumina a- 
cestor discuţii ? 

Un fapt care ne pare incontestabil e că defectul pe urma căruia 
“sufere mal mult şcoala noastră e numărul gl calitatea profesorilor. 
Războiul ne-a secerat multe clemente de valoare şi necesitatea de a 
prevedea nu numallocurllor lăsate goale de acestea, dar enormelor tre- 
bulnţi create prin deschiderea a peste o sută de stabilimente secun- 
„dare în teriloriile alipite au atras In invățămintul secundar elemente 
nu tocmai așa de pregătite cum ar fi fost dedorit. Scuza „forpel ma- 
Jore: nu poate infirma această constatare de fapt care, de altfel, n'are 
nimic jignitor pentru titularii care au primit această sarcină intr'un 
frumos elan de lubire patriotică — mal ales în regiunile eliberate. Ceia 
ce e mal grav e că nu ne putem aştepta in curind la o ridicare sen- 
zibilă a valorii corpului nostru profesoral, din cauză că funcțiile mai 
remuneratoare decit protesoratul vor absolvi pentru multă vreme ele- 
mentele cele mal de valoare ale universităților noastre, Numa! cind în 
aceste funcții lucrative se va produce o stare de saturație, va putea 
conta invățămintul ja o afluenfä de cereri care, singură, 11 permite o 
selecție de valori. 

Chestia de metode e în funcțiune de calitatea profesorilor, 
Nici o pedagogie din lume ou poate inlocui un cap bine făcut, inzes- 
trat cu o sumă suficientă de cunoştinţe ordonate. La Sorbona ou e 
miel o catedră de pedagogie şi nici o universitate n'a dat, credem, 
mal buni profesori. 

Același lucru se poate spune despre programe. Cind în locul 
detaistulul de „preparate“ prevăzute de cele mal multe orl cu marca 
celei din urmă autorități, vom avea profesorul care să facă pe elevi 
să simtă cum se cîștigă cunoștințele şi cum se formează ştiinţa ade- 
väratä—stinfa In veșnică transformare, nu „ştiinţa“ petrificatä Io 
dogme — chestia programelor e lucru secundar, Ce importanță 


~ SCRISORI DIN PARIS 335 
Ee 


poate avea pentru sănătatea intelectuală a elevului dacă ind 
care suferă e pricinuită de latină, sau de franceză sau de tat E 
sențialui pentru elev e să nu | se servească lucruri Indigeste, Sa | 
se arate că cunoştinţele ce | se otera nu sint destinate să formeze se. 
dimente în creerul lul, ci să-l ascută şi dezvolte facultățile de ob- 
servafie şi de raționament, că ele sint mijloc şi au scop. Numai cind 
vom ajunge la această fază de evoluţie, cind vom dispune de on su- 
ficlent material de control, strîns prin anchete sistematice asupra va- 
lorii educative pe care diferitele matorii o au asupra elevului 
romin şi asupra elevului romin din diferitele provincii, vom putea 
incerca să întocmim un plan de studii ordonat astfel incit să ne dea 
rendementul optim. Căci e foarte probabil că acelaşi plan de studii 
In care unor materii se va da în mod necesar o Importanță mai mare 
decit altora—să convină foarta bine munteanulul şi să coavină ki 
ge ` enn paré Gite des sau ardeleanului, 
utem noi n ul în realizarea acestui invätämint adaptat per- 

fect calităților noastre etnice și concepțiilor eet moderue? Există 
în învățămintul nostru de toate gradele un principlu care ne indreptă- 
țeşte să răspundem hotărit prin afirmativa : e spiritul profund demo- 
cratic care-l străbate în toate elementele lui. Nu cred să mal existe 
stat al cărul fnvätämint să se fi apropiat așa de mult de postulatul 
tuturor democratillor adevărate ; Invățămintul pentru toți. Principiul 
acesta, aşa de larg realizat la noi, va scoate an de an, din straturile 
adinci și sănătoase ale țărănimii noastre, elemente pe care cultura 
superioară și le va apropia, le va fructifica şi valoriza, 

Spiritul democratic at invățămintului nostru ne Indrepiäteste 
cele mai indrăznețe visuri de supremație culturală în centrul Europel, 


Andrei Oțetea 


Recenzii 


Traian Bratu, Polifios națională față de minoritate (Note si 
observaliuni) Edit, „Cultura Naflonslä*, 1923, București. 

Mişcările studentesti si închiderea temporară a universităților, în 
legătură cu unele manilestări ale spiritului public din ullimul timp, au 
da! naştere la vii şi pasionate discujii. 

inire- numeroasele Fre, apărute cu acesi prilej, broşura 
foslului rector al univrersiléjit esene se distinge prinir'un ton mäsural 
şi demn, o cugelare ponderală si senină, ua suflu de înaltă umanitate, 

„Nu se pune întrebarea, începe aulorul, dacă ne pare bine sau 
nu că avem în |ară minorilăji etnice si conlesionale, ce formează cam 
o treime din populajia totală a țării şi peste jumătate din populația oră- 
şănească, Le avem, nu le putem nici desființa, nici sili să plece și, dacă 
irebue să ne acomodăm cu aces! fepi, este evident că lnleresul cel 
mare al färii este să trăim în armonie cu ele și să nu le avem dușmane“. 

Despre acie prin care Sialul nostru s'ar scoale singur din socie- 
lalea cea mare a luluror statelor orindulle, nu se poate vorbi serios, 
Formal şi juridic, Rominia îniregilă îşi are Justiilcarea frontierelor sale 
de azi, în tratatul dela Versailles și acesta impune în expres Ro- 
miniei o anumilă |inulă față de minoriiăjile etnice şi religioase. 

Faptul că subt regimul votului universal, administratiile comunale 
vor fi pe jumălale evreesti in Moldova, evreo-ruse în Basarabia, evreo- 


germane in Bucovina, germano-maghiare in Ardeal, acel că în şcolile ` 


secundare numărul de elevi de origină neromină formează majorilalea 
şi procenlul de Student romial in universități e ali! de mic, constilue 
desigur o gravă problemă. 

Primejdia nu e atit acea, că minoritățile vor ocupa slujbe, ape: 
lind la budget, ci profesiile libere, comerțul şi indusiria. Întărirea ele- 
menlului rominesc au poale [i însă oblinulă, prin măsuri de siluire sau 
violență impotriva minorităților. 

Mişcarea najională antisemilă nu a impledecat progresul econo- 
mic al Evreilor din toată țara, dar mai ales din Moldova. Dimpotrivă, 
le-a servil, mărindu-le energis, trezindu-i si indrumiudu-! la solidaritate 
şi muncă, Nu există un singur comerclant sau meseries romin, o sin- 
gură inslitojie indasirială prosperă, care să daioreze mişcării antisemite 
ivirea ei pe tărimul viejii economice. Din punci de vedere cultural, re- 
zullatele mişcării au fost de asemeni nule, căci ea nu a (ăcul nimia peniru 
a mări numărul elevilor romîai. În schimb, brosurile şi ziarele anlise- 


RE amet 7 E 


mite, au deșieplai în sullele o ură siearpă si zădarnică, care din 
nefericire, -nu a rămas fără urme, producind atii în fară cii și în sirëi, 
nătale efecle cu totul conirare intereselor noastre de neam şi de stal. 

Pretenţiile formulale de unii studenți, instigatt de personalităţi 
pălimaşe și ambilloase, sin rărerea fostului reclor—imposibile de 
satisfäcul din punc! de vedere real, legal şi moral, Minoritățile etnice 
şi religioase plătesc stalului contribuli ca şi noi ; şi măsurile de exceplle 
ou au fost cu pulință, dech In Rusia jarllor si a pogromurilor si în 
Ungaria disperată de azi, cu ochii ațintiţi trecutului. 

Toţi cetățenii Rominiei întregite sin pann db dreplul de cetäjenie 
le e asigurel prin actul unirii. Principiul de viață ` anlversităților, 
temple sfinte ale silinjel, in care considerațiile de rasă şi de confesiune 
nu incap—e libertalea | 

Dar aceste pretenili sint și protivnice adevăratelor noastre in- 
terese naționale, căci unitatea sufletească a tuturor celăjenilor Romi: 
niei nu poale fi impliallă nici prin ură, nici prin forța jandarmilor. 

ujia problemei trebue căulală în altă parte şi d. Bratu dă e» 
D lul Ardealului unde cu toală asuprirea străină, printr'o activitate 
tăculă dar conlinuă şi prin jertfe de fiecare zi, țărănimea a reușit să-şi 
alimenteze și să-și mărească neconlenit pătura de intelectuali, de care 
aveu nevoe, puniad, in același timp, un picior solid și la oraşe. 

„Cerem, scrie -d-sa, înliințarea de şcoli secundare în salele mai 
mari (nu numai în lirguri, care în Moldova sint locuite tot de alte nea- 
muri), île crearea de căminuri speciale peniru fii de țărani în şcolile 
dela orașe, dar nu numai la licee, ci si la şcolile comerciale și de 
meserii (acestea cu o organizalie mai practică), Île intrebuinjarea a- 
minduror aceslor mijloace sau și a allore, care s'ar găsi mal bune, 
Cerem mărirea universităților şi înzestrarea lor cu loi ce le trebue, 
pentruca să-şi poală indeplini in iniregime menirea lor najională si 
cullurală, nu peniru sludenji cercelali asupra orlginei si confesiunii, 
ci peniru loji cei ce vor vol să se lumineze şi să se incâlzească la a: 
ceste focare ale culturii romineşii. Cerem crearea de căminuri, destul 
de încăpâtoare pentru studenții! merilosi și săraci, şi rezervarea în ele 
a unul număr de locuri special pentra fii de săteni, care altfel nu eu 
pulinja de a frecrenla universitățile“, 

Ar fi de dorit ca aceste note st observaţii, pline de bun simi sl 
de înțelepciune, lăcule de un om al școalei, care s'a călhuzii toldenuna 
numai de inl: resele ei superioare, să găsească un ecou în cercurile 
conducăloare și responsabile, şi cu deosebire în acel tineret care, lipsit 
de respect pentru aulorilalea constiluilă, peniru raliune și postulaiele 
ei, pentru lol ce e știință, adevăr, meril şi experiență, se crede chema! 
nu numal să rezolve În mod violent o problemă, grea între toale, der 
chiar să dicteze legile fundameniale ale țării. 

Octav Botez 


e Ze 


Camil Petrescu, Vorsuri, Edil. „Cultura Najlonală* 1925, 
Bucureşti. 

Cătră slirșiiul secolului recul, romanlismul in decadeajă im- 
brăcase o formă grandiloqueală şi complicată. Complicajia canoanelor 
și a regulelor, prelenjia epilelului, aforăiala aliludinii dădeau literalu- 

rii sspeclul acela de căutare stearpă si de realizareprejioasă pe care-l 
oferă toste producțiile în epoci de alexandrinism. 

Dar lumea era obosită. Oraşele teniaculare ca și vinja rurală, 
îngărită de un urbanism Imperialisi cucerilor, inlrețineau o viaţă is- 
oviloare de senzalii intense şi multiple, Viaja alirma ca o povară pe 
umeri osteniti. 

Reacliunea s'a înfăptui! alunci în gustul peniru simplu, peniru na- 
tural, — peniru intoarcerea la sursele elemeniare ale nalurii. ŞI cam 
oale reacfiunile cuprind în ele aceleași exagerări ca si curentele pe 


13 


338 VIATA ROMINEASCA 


care le combat, simplilatea Implasä pănă la cinism a înlocull prejiozi- 
lalea romanlico-simbolistă. Era pe vremea alacurilor violente ale lu’ 
Ch. Peguy conira mecanicel inerle, lipsilă de suflul libertății, contra 
abrulizării tehnice a haosului modern. S'a läsai elunci deoparte tot 
ce pulea conslilui vre-un începul de prelenlie ori de complicalie. Rima, 
muzicalitelea, imaginea chiar, au fos! inläturale, ca ornamente sterile 
de mediocru gusi. 

Francis Jammes, care a reprezenia! mai caracteristic ca oricine 
cinismul rousseau-ist în poezie, se complăcea să cinle stérile neutre in 
cere sufletal n'are nici o alltudine, senzațiile mici, banale, locurile 
comune, adevărurile repetate. 

Poezie parazilară de ruminant selisfäcut, preamăreșie sfinte sim- 
pliciiate a vielli cotidiane. Ne aducem aminie de versuri de F, James 
în care se repela de nenumărate ori adevăruri ca acestea: „Ce bine 
e să măninci cind fie foame“, „noaplea e mal întuneric decit ziua”, 
„laptele e alb şi sîngele e roșu“, etc... Astiel de idei, care nu riscau 
să surmeneze pe nimeni prin noutaten lor, se repelau calm, Încet, lin- 
ced, înir'o melopee monolonă, care amintea muzica de o cenușie 
iristeță a manelelor lurceşii. Nu știu prin ce neințeleasă sinestezie poe- 
zia lui James imi irezeşte in urechi ecouri de cimpoiu, pe care cinlă 
orbi din naştere, în zile de sărbăloare, la Intrarea bilciurilor. Aceasta 
inseamnă desigur, inainte de loale, că însuşi plofifudinoa are poezia ei. 
inan e de adevărat că orlice temă din nalurä poale deveni o lemă 
poe 

Secretul unei asifel de forme poetice nu stă în arla detaliului, 
nici în execuția măesirilă a versului. Boileau, Lessing ori Brunetiére, 
cu clasificările lor severe, ar îl profund încurcaji celind asliel de ver- 
suri. Nici- unul din el n'ar sii în ce sällar trebue caialogală. Farmecul 
aceslei poezii slă în impresia globală, în „arricre-goul“-ul impoderabil 
pe care-l lasă după lectură, in reziduul aproape eleric care se preci- 
pitä in palberi u în încăperile sufleteşti. 

D. Camil Petrescu e desigur un poel de oarecare talent Indi- 
feren! de „partis-pris“-ul tehnicei sale, de intenția sistemallc şi vizibil 
vollă, cu care o realizează. indiferen! chiar de inconvealentele, pe care, 
fatel, le aduce predispoziția călră o excesivă simplilale. 

Ca şi F. James, d. C, Petrescu cade în repetale rinduri înir'o 
Plaliludine aproape irlvială: 


„O, încă-odată, ai tol limpul; 
Nu te ieme. 
Diseară ne vor da cent și pesmeli”, 


Sau: 


„La lumina vie si scurtă a luminării 
Comandanți! enervafi consultă hărţile.“ 


Sau; 


„Probabil că la fel si ei 

Pe dealurile acesiea goale 

ȘI cu păminlul lipicios st moale 
ucrează apropiindu-se de noi, 
i miine miraji ne vom trezi 
u șanțuri gi rețele vis-a-vis." 


Căuiarea unul fel de cinism formal! e evidenlă. ȘI ceiace e mal 


grav e că acesl caracter nu ne lasă impresia unei atitudini tempera- > 


RECENZII : 339 
————. | ____- ë 


meniale, apărută în mod necesar ca reaciiunea unei individuali 
conira in multe locuri apare ca o poză improvizată ori =, ngpo ae 
egal, ca o predileciie vastă căuiată conşiienal. Si aceasla e supărător 
Ki alit mai muli, cu cit în poezii, în adevăr frumoase, ca a robe à 
„Marş greu“, „dela“, se învederează că talentul autorului stă în alie 
calilăji, în special inir'o intuiție mistică profundă, am zice — cerind 
pentru pedantism — a vieții cosmice inconsliente, care amin. 
este de poejii germani conlemporan! și de Jules Romains cu unanimis- 
Se » U. C. Pelrescu prinde bine percepțiile de ansamblu, de grup 
nluilla tolului nedilerenliat — a fenome or inlegrale si unanime. Si 
ee Mae ie pari a Ge Poste că pe a- 

+ pe . : 

eg Geen P e umai o nedumerire: de 


M. Ralea 


P. coal 
ebe. goe Originea poeziei populure, Edil. Casa S elor. 

roblema poeziei populare, aslfet cum a lost pusă î 
culegălori, a avut două soluții: 1) că esie un produs pcs = Leed 
(satt ; 2) că este produsul cugelal al unul individ. Herder după o 
entuziastă cercelare s'a opri! la prime soluție, socolind Poezia populară 
ca manifestalia spontané a sufletului unui popor. Nu- era cu pulinjă să 
se alribue nairului individ din masa unul popor înireg asemenea prò- 
duch ` de-aceia ele au fost atribuite popoarelor poetice “(intrun mod 
mal aproape de conceplle, despre cintecul Popular s'a spus că „es isi 
vom Himmel gefallen"). Teoria lui Herder a întrunlal vremea pănă în 
timpurile din urmă. Ea a fost aplicată chiar poemelor antice și medie. 


curind P. Boissonnade în Du Nouveau sur le Chanson du Rola 
pion, Paris, 1925, nu numai că inlregeșie concluziile lai J. (sed, Cie 
stabileşte cu preciziune aulorul (Turold era un cleric din Avranchain, 
din Normandia), cadrul ge afic, mediul, personagiile + chier dein 
` - laşi lucru 
s a pelrecul si cu celelalte poeme; iar părerea asupr Gi pi 
= a poeziei populare cișiigă cit mal mult leren. Pe ee win 
Aulorul a relua! chesiiunea în lecţia de deschidere a cursului 
despre poezia populară sirbească. După ce distinge cele două momenle 
din viaja poeziei populare, creajia si circulalia, cu ajulorul unor note 
ale lui M. Marko cu privire la crearea poeziei actuale sirbeşii, deduce 
telul în care au trebuii să se producă si in alle limpuri, laducjia aceasta 
ar îi justificală numai atunci cind felul de viată al poporului nu s'ar îi 
schimba! de loc ; totuşi rezultatele Inducjiei pot fi admise. Ele aratñ 
că poezilie sint dalorile aproape exclusiv creajiei individuale, iar creația 
plurală este o exceplie, — in circulația lor poeziile se modilică. Autorul 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


crede că acesle modilicări „nu fin de procesul ét de crealiune, închis 
anterior ; ele jin de momental recitări!, nu de acel a] creării” (p. 21). 
lasă un moment de creație Inchis nu exislă ; poezia odală Ce este mo- 
difiéaté, nu mal este aceiași. Modificările nenumărale fac, cu limpul, 
ca mai mulie poezii independente să răsară înir'un speliu neholării 
N'a fosi de exemplu un individ care a plăzmuli, după un 'moliv străin 
ori poote aulohioa, Grula lu! Novac ? In cursul limpulat însă, au apărut 
varianiele, care sin! cu alil mai deosebite cu cii extensiunea cintecului 
este mal mare. Aceste variante (v. Sezd/odrea, |, p. 44 —45, din B ni, 
Jud. Făliiceni; 107—410 din Brăila; vol. II, p. 32—359 din Avrig Tran- 
sitvania; vol. IV, p. 7-41, din Năsăud, Transilvania ; vol. XII, p. 92—95, 
din Gorj; Ov, Densuşianu, Oralul din Țara fafegulut, p. 185—189, din 
Haţeg, elc., eic) au elemente comune care indică un prototip; acel 
prototip însă nu mal există și! vartalille sini creații nouă. Ele se vor 
modifica mal departe si ori de cile ori se va prezenta cinlecul subt o 
iormă nouă, va fi si o nouă creație. Singurul lucru care nu se modifică 
decit foarte greu este motivul poeziei, care are rădăcini adinci si care se 
găseşte la foarle multe popoare, ca -E molivele basmelor (în privinie 
motivelor comune balcanice din balada Mănăstirii Argeş, v. Schlade- 
bach, în Weigand's /-fer Jahrosbericht des Instituts fâr rum. Sprache, 
Leipzig, 1894, p. 111 -114 ; de atunci, nu s'a mai făcut nici un studiu 
comparativ intre varlanlele balcanice ale baladelor). Varianiele astfel 
cum le cunoaștem, prin faplul că au primi! moditicări în cursul limpului 
din partea indivizilor care le-au transmis posierilăjii, sini deci creaj!i 
colective prin succesiune; ele nu mal sini, cum crede aulorul, creații 
individuale. Fiecare individ care a cunoscu! cintecul, a borat la 
una din varlaniele lransmise nouă. Acea colaborare a schimbat cu de: 
săvirşire slcéluirea primitivă. Deci, creație individuală la origină, poezia 
populară devine o creație coleciivă în limp. 

Se admile chiar peniru scriitorii de IlleraturX cultă că sînt in- 
fluenfait de mediu si că opera lilerară este un document: al sufletului 
unel comunităţi. Poezia populară, prin trecerea dela individ la individ, 
primeşte pe lingă ceiace are fiecare sulleleşie particular şi pri 
caracterului speciflc etnic. Acesi caracler specilic nalional intră 

roduclilte populare in măsuri deoseblie și cea mai propice peniru de- 
frairés sufletulul clinic, esie poezia senlimenlală ;— dar aceasia nu in- 
seamné, că poezia Isjoricä (orl eplcă) ver area şi ea pariicularilăți 
specifice. Prin urmore, poezia populară devine o creajie coleciivă, re- 
prezintă caracterul specific najional si nu lrebue astfel să ni se pară 
deloc „intechilă” concepția d-lui Ovid Densusianu și a altora asupra 
elnopsichologiel. 

Tralind din nou subleclul, autorul și-a expus credința sa. Conclu- 
ziile scoase din nolele dale de Murko sint însă unilaterale, deoarece 
in inducția făculă înire sinrea de azi si cea lreculă, inlervine un facior 
principal, timpul, care lransiormă poezia populară ialr'o creajie colec- 
tivă. ȘI autorul n'a |inul-eamă de aces! factor. De aceia și constatarea, 
pe care a lăcul-o aulorul la sfirsitul studiului său, vorbeşte dela sine 
impolriva tezei sale: „se consială așadar că generalizările psiholo- 
giel elnice ori colective, ca şi acele ale alilor giadilori Independent, 
care au devenii curenie, nu convin uneia din cale mai bogale şi mai 
framosse eflorescenie poetice populare, celei sirbe“, La acestea lrebue 
să adăugăm însă, că nu convin rezullalelor dobindile de aulor lar nu 
vechei poezii sirbeşii. 

I. Şiadbei 


è 
Lë L 


Th. Capidan, Kaporturile albano-romine (Exlras din Docoro- 
mania, anul Ii), 1922, Cluj. x 
S'au releva! elemente comune limbilor romină si albaneză încă 


RECENZII 341 


dela incepulul cercetărilor emancipale de preocupări imediale. Dinire 
acel care au insisial mai mult asupra acestor elemente a fosi Intätu Ko- 
pitar, jar după el Miklosich, Schuchardi, Oaster, Hasdeu, elc. In vreme 
ce unii le-au alribui! unai fond aulochion, alții au derivat cuvinie ro- 
mineșii din albaneză ` cuvinte albaneze din romineşie, de mulie ori 
(ër acele observajii lonologice prealabile care trebuesc să călăuzească 
orice afirmalie în asemenea cercelări. 

Studiul d-lui Cepidan priveșie în special raporturile care au avu! 
loc intre limba albaneză și dislectul macedo-romin. ! Fiindcă Arominii 
trăesc intr'o nemijlocită BEES cu Albanezii, împrumuturile lor din 
limba albaneză sint de două feluri: unele vpchi, avind sau nu cores- 
pondente și în dialeciul daco-romin: altele nouă, care pot fi sacolite 
ca Împrumuturi de daté relativ recentă. Cercetind elementul albanez 
vechiu În sromin&, aulorul a vorbii şi despre elemeniul albanez din 
limba comună roiminească, incil lucrarea sa înfățișează, în rezumal, in- 
treaga chestie a inflaentelor reciproce dintre cele două limbi. 

Pariea privitoare le elemenlul albonez recent in aromină, deşi de 
o inlimă imporianță față cu cel vechiu, constitue meritul deosebi! al 
lucrării d-lui Capidan, Peniru întăla daté dan a publicat aceasiă frac- 
liune a dicționarului eilmologie macedo-romin. ima parle, care pri- 
vesle reporturile vechi dintre Albanezi si Romini, cu loale cercetările 
invățaţilor care au tralat acelaşi chestie, din See greulăților ne- 
nu ate ce se ivesc, este mai pulin perfeclàä, oluși aulorul a însoţit 
expunerea cu interessante observații, dintre care cele mai mulle trebuesc 
luale in considerație. 

Lăsind pentra altă dată analiza si compleciaren lucrării ddui Ca- 
pidan după un sludiu recent asupra aceluiași sublect, ne mărginim numai 
la indicarea unor mici imperlecții :—P. 445: despre Rominii din Peninsula 
Balcanică se ges sliri încă din secolul 8 (lar nu dela sfirsitul se- 
colului 10), înir'o notă dela Mănăstirea Kasiamonitu (cf. Tomaschek, 
Zur Kunde der Haemus Halbinsel, Viens 188°, p. 42 491. P. 446: dintre 
asemănările constatate de Miklosich, Die slav. Elemente, p. 7 s'au omis: 
1) confuzia dintre f şi r; 2) Schimbarea o-u în silabele neaccentuate 
(despre care se vorbeșie la p. 451, nr, 7). — P. 457 si 458 sqq.: cuvin- 
tele cărora H se dă o origină comună, ori acele socotite ca forme bal. 
canice, nu trebuiau așezale în capitolul despre „Elementele albaneze 
in dialectul aromin". — P. 463: egal cuvintului clucă „viri de munte, 
pie” este cuvintul foarte probabil aulochion cucă ,Spitze, Hügel*; el, 

ulg. kuka, alb. koke Kapi: P. 485: la excesirele precsufluni ale 
aulorului, se poale socoli mai mul! decit intemetal ap en slabiitt de 
uchard!, A/bunisches und romenisches, în Kuhn's Zel/sohuft für 
vergleich. Sarachforsch., XX (1872), p. 244-5 că unele cuvinie pe 
care „das albanische mit den nordüsilichsien romanischen und den süd- 
siatischen mundarien theill, dem altalbanischen selbat oder irgend 
einer ausgestor benen Sprache ihrer nachbarschafl angehür! haben 
mag”. — P. 494: desigur că fa aliniatul 7 esie vorba de e accentue! 
urmat În silaba următoare do d, e, nu de 4. — P. 526 şi 543: subi ou- 
curuz şi nasdhale se fac trimiteri la cuvinie inexisienie, — P, 527: 
däguese — degon, nu dragoj PR. 532 : despre grindă v. şi O, Meyer, 
Zeitschuf! f. roman. Philol., XII, p. 543. Mulle greșeli de lipar nu au 
iost relevaie la errala volumului H din Dacoroman!a. 

Cu inală ingirarea nesisiemalică a exemplelor şi lipsa unul indice 
pentru cutiniele balcanice foarte numeroase pe care le conține, studiul 
d-lui Capidan esie un auxiliar prejios peniru dicționarul rominesc, o 
ducrare de o importanță deosebită. 

i. Şiadbei 


342 VIATA ROMINEASCA 
n_a L 


E S ou dl Kaiser, Die judische Witwe (Gustav Kiepenheuer Verlag. 
am). 

Nu se poale ajunge dintr'odaté, aşa cum socol unii ncincrezălori, 
la a nonă expresie. Celilorul găseşie o nouă dramă în urmărirea spi- 
ritului dramalic care se zbale spre e se elibera din vechile lipare. In 
acest înțeles admiratorii eniuziașii al expresionismului in teairu, rău 
fac nebăgind in seamă lucrările dramalurgilor germani, anterioare noi! 
mişcări arlislice. Aulorul care a scrie In fruntea comediei sale biblice 
„Văduva din Erusalim* cuvintele lul Friedrich Nietzsche: „Oh, melne 
Brüder, zerbrechi, zerbrecht mir die alien Tafeln“—era scrii! să sfürime 
ceva, odală, în crealille lui. 

Văduva din Erusalim* esie copila de 15 ani, ludilha, cunosculă 
mai demuli în lileratura germană, si care retează capul lui Holofern, 
in noaples în care | se dăduse peniru a-și scăpa orașul siint de urgia 
de foc și siluiri a esirienilor näväliiort. 

Celace slărimă Georg Kaiser aci, nu sint formele si expresia 
dramalică, aşa cum geniul francez le-a impus peniru cileva veacuri 
conlinentulul, Intrebuințează însă toi decorul, lonte jocurile teatrale cu 
electe sigure- coloanele lemplului sfint, terasa tinerei ludiiha, cu go- 
liclunea ei ascunsă de o perdea a camerei de bae, cortul şi cheful lui 
Holofern, etc. —a căror valoare stă în eleciele lor asupra stilului de 
mine: epulzindu-le, Georg Kaiser nu le va mai inirebuinja. 

Oeorg Kaiser siărimă tolusi ceva: concepția biblică si, firesie, 
şi cea alul Hebbel, a cărui piesă .luditha şi Holoferna" a fosi popularizală 
la noi de „Biblioteca peniru toți”. luditha, copila abia scăpală dintre 
iluziile ingeresti, nu esle ceince am numi azi o pairiolă. Nu este ale! 
o mislică în felul Janei d'Arc sau a gorjance! noasire Elena Teodoroiu. 
Femeia de 15 ani, pe care neamurile su mărilal-o cu loală spaima și 
impolrivirea ei, cu un osrecare nepulincios Manasse, umblă doar după 
implinirea dulcei porunci a Domnului, şi în primul rînd deci după sa- 
crificarea acelei supărăloare feciorii. Nici soțul legitim, nici după moariea 
aceslula cei doi consilieri comunali ingrijeți de soarta oraşului sfint, 
de curind asedia! de ostile lui Holofern, nici Holofern Însuşi —,om greu, 
cu părul de pe cap si sprincene laolallă ia şuvije împletile, cu picioarele 
in penlaloni de piele de elefani, panialoni și încălțăminte tot una” — 
nu pol implini voia Domnului și coristi micel văduve, care din exas- 
perare relează capul idiolului erou. Abea dapă salvarea neașteplală a 
orașului mica luditha, dusă în triumf în casa omnului, izbuleşie să se 
lepede, înapoia unor pardale biae imbinate, de fecioria-i injosiloare, cu 
ajutorul măgulilor al Marelul Preot. | 

Spectaculoasă în deosebi, comedia desvălultoare a lui Georg Kaiser 
ar area durabile succese de scenă, chiar şi la noi, Adevărul e nsă că 
autorii IW directorii de tealre (la Bucureşii, aceleaşi persoane) sini cu 
mult Inferlori în gust şi cultură publicului spectalor. 


F. Aderca 


H 
+ i 


Georg Kaiser, Claudius, Friedrich und Anna, Juano, re! 
piese în cite un act (Gustav Xiepenheuer, Posidam). 

Trei acte cu subiect deosebit dar care, Prin cuprins, alcăluesc o 
singură lucrare si lrebuese reprezentele în acelaşi speclacol. E de-a- 
pururi desbălula întrebare a iubirii femeii care se lărămijează mal 
multor bărbați. Claudius, cavalerul sumbru care în loală noaptea călă. 
reste prin împrejurimi, diad luple şi ucizind in duel pe adversarii in~ 


Ki 


RECENZII 243 
————————— 28 


chipuiți, află în nişte zori de zi, din chiar gura femeii lui, că s'a dat 
celor mal umili oameni ai cetății, pentru a-l împărtăși din acelaşi lu- 
mină şi același ozur, core luminate si fericise pe cavaler, Claudius, 
cavalerul, se umileşie ` „am fost o fiară, eşti un om, iarlă-mă că am 
înțeles alit de lirziu celace era mai de seamă”, Dar după ce ucide 
fala din casă, afară, revine si ucide şi pe linëra solie. „Dă foc 
casei. Vino!” poruncește servitorulal, și pleacă. 

Friedrich care ef edouazi după nuntă că soția lul fusese a 
unui amic, refuză să irimilă martori şi să se bat în duel, în urma 
mărturisirii femei! că da, fusese (ericilă o clipă, D suni recunoscălor 
că a putul să facă odată fericilă pe femeia pe care o iubesc". 

Jana, al cărei soj dispăruse în ocean, cu vas cu lot, este soția 
lui George, amicul dispăruiului Juan. Dar Juan apare în noaplea unel 
onomastice a celor dot iubiți și pentrucă vechii prieteni, Juan şi George, 
încep a se privi cu ochi de fiare, Juana în loc să ofere paharul cu o» 
iravă celula pe care nu-l vola, îl soarbe însăşi. 

Simplitatea liniilor dramalice sin! spre folosul gîndirii autorului 

erman., Prin formā, perfeclia lor trebue să ducă de-adreplul la 
doto unere, iar educația spre ci! mal personal a viziunii, lu utilizarea 
materialului pe care i | va oferi în curind, odală cu marele războlu, zgu- 
duirile Iragice ale soctetälli germane. 

Ne apropiem de „Von Morgens bis Mitilernachis", 


F. Aderca 


hd 
$ > 


Giovani Papini, Le Crâpuscule des philosophes, 1922, Paris. 

Se inlreprinade în acesi volum, nici mal mul! nic! mai pulin, de- 
cil eliminarea din filozofie a lui Kanl, Hegel, Compte, Spencer si Nielz- 
sche. 4 nu € doar o refulare sisiemalicé de texie sau o migăloasă 
dialeciică critică, Metoda e urmăloarea : Papini se leagă de o slăbi- 
clune oarecare a sislemului ori a omului. Cu cea mai perieclă rea: 
credință o exagerează, o complică, o ipertrofiezé, pănă îl dă propor- 
llile de caracier dominant al operei. De celelalte coliläfi ori aspecle 
ale operei nici nu vorbesie-— ori, cel muli, le execulă în Iresch cu un 
epitet pulia amabil. Cu o aslfel de melodă nici-o valoare nu poale 
rezista. 7 fi 

Lul Hegel, care ajunsese in secolul irecul o ,inslilulle prusacă“, 
| se reproşează aspeclul oficial, grav, rigid; lui Kani pedantismul, lui 
Spencer burghezia, lui Nielzsche boala şi nepulința. E asa de bălălos, 
in ardoarea sa juvenilă, Papini—că consideră, cind îi trebue, si boala 
ca o vină personală. 

Se Ro vs la atit opera lul Kant, Spencer orl Nietzsche ? Intre- 
bare cu care violul filozof ilaliaa nici nu se iacurcă, 

Inutil de adăuga! că nimeni nu e zdruncinal în convingerile sale 
asupra viabilităței filozofilor. O asemenea lectură e, însă, de mulle 
ori amuzantă. A er 

Papini aduce aminte de vrisia de 1% ani, cu revoltele el zădar. 
nice adresate Imposibilului, imprășiiale generos, elegant, fără grijă 
de viitor, de economie ori de igienă. E o vrisiă cînd omul se mă: 
soară in luple teoretice cu modele mari, își descoperă limitele in gi- 
gaalice avenluri graluile. In acesi moment lalşilalea inspirată de ro- 
mantism, neexaciilatea insăși, devin valori prin grafla lor, 

Der mai liraiu ? Poate şi mai tirzlo, fiindcă linerefes oricind 
vine e bine venilë. 

Un adolescent filozof : tată ce a rămas Papini. 

O rezervă însă. Ceiace supără destul de des în leclura lui Papini, 
ca la loji Italienii, e temperamentul său excesiv, 

Exclamajii, injurii, blesleme, aproape vociterale, aproape lizice. 


344 VIAŢA ROMÎNEASCA 
ST EES 


In plus © nevoe irezistibilă de a pt A alenția prin elecie drastice 
sau prin „coup-de itle“-uri literare. E slăbiciunea filozofiei, sliintei. 
poate și llteralurii ilaliene. E ceiace a impiedicat pe Lombrozo să fie 
ua criminolog, pe Sighele sau Parelo un sociolog, pe D'Annunzio un 
ege de gusi si de pudosre. Ht k à 
emperameniele prea acuzale, (är la ejiunii și 
bunului gust obosesc adouazi după primul EE Cine er paies 
să-şi alimenleze gastronomie, o lună în sir, cu aroma leșinală a anana- 
sului ori a bananei ? 
M. Ralea 


+ 
. s 


A. Mesnard, L'inconscient, ed. O. Doin, 1925, Paris. 

De vre-o zece ani losiñ siilnfa psihologiei e mo lizaiă de 
cercelärile asupra naturi! inconșiientului. Decadentn rellonalismului 
care explica tolul numai în lumina conștiinței șia „Ideilor clare“ 
a cariezianilor, a încuraja! încă această direciivă. Cercetările lui Freud 
au adus la destinul teoriilor și concursul model. Chestia însă im- 
prăştială in nenumăratele arlicole sau notițe de detaliu nu era iratetä 
nicăer! inlegral, In ansamblul el. Lucrarea lui P. Janet, „Automatisme 
pogeholoaitne aşa de meriluoasă pe vremuri, e azi mult învechilă. 

ercelările lui Freud rămîn unilaterale... O încercarea lui Dwelshau- 
SS de a prezenta loialul cercelărilor făcute, e deparie de a îl com- 

Lucrarea de față e un repertoriu care cuprinde aproape loale 
experiențele si observaţiile publicate. Scrisă peniru marele public, 
într'o colecție de vulgarizare, erg faial, ca unele puncle să Île doar 
menfionsle și nu disculale. Materialul e ordona! în limitele unel cla- 
sifi a cărei legitimitate se poate discuta. Se întrebuințează prea 
multe puacle de vedere, prea mulie criterii. 

"ar pulea stringe loale aceste subdiviziuni in citeva tipuri mal 
rezumalive, care ar clasifica injelegerea și ar uşura expunerea. 

Autorul nu are nici o atitudine, nu oieră nici o explicare. Se 
mulțumește să inregistreze şi să expue clar explicațiile Soja oferlie. 

Informaţie consliincioask şi obieclirä, acesta e dezideratul au: 
torului şi se ponle spune că il alinge. 


M. R- 


Rabindranath Tagore, Sădhană, traducere de Nichifor Crainic, 
1925, Bucureşti. 

Valuiui de pesimism şi pasiunii pentru neant al secolului XIX i 
se găsise o origine : India. Tara miașiinallor, a holerii si a clumil ende- 
mice era si jara, după cam credeau europenii, unde seculilvă pe lingă ar- 
borele de ceal şi arborele mislicismului precum si oplal Nirvonei. Te- 
fers Palellam ta marea drama zeta, cl Eed Bote du 

on elism in marea dramă a se t cu paginile Ve- 
delor, bälrina d bolnava Europă și-a căulal "A reg dureri. Lesa sl- 
lait infelesul, fiindcă nu-i trebuia sufletul Indiel cu durerile şi bucu- 
rille ei deosebite, ci îl trebula un suflet fräfin. A crezut că va găsi ex- 
presia durerilor ei in Upanişade si a făcul-o carle de căpătăiu. Der U- 
panişadele sin! imnurile veselie! și ale vieții lriumfătoare; escultin- 
rob ap je lolusi eu Zeep a SS sîngerale. 
u © cruzime pe cere numai adevărul o poale area, cu eleganie 
stilisiice netatrecute și cu subtilități luminate Än de parabole mapa 
reazmă evanghelică, Tagore izgoneşte din templele Indiei pe europea- 


RECENZII 345 


nul cu dungi viorii în jurul ochilor şi cu pusiiu în inimă. Nedomolila 
lui sete peniru Nirvana s'a Gg eg a băul vin din urile ve- 
dice ; „Infinitul n'a fosi peniru a un simplu neani & conjinul*, 
ci afirmalle a vieții universale, n e morții si năprasalc chiot ve- 
selie”, Imismul e numal o Go 4 le a inteligeajii, fie a simiirii. V 
însăși e See: ea vrea să meargă inainie | Pesimismul e un fel de 
ualë ; el di fueste hrana sănăloasă, işi salisiace pofta de 
sfodă și de învinulre si, artificiel, se aduce singur înir'o siere de des- 
curajare care H ingădue să se folosească de mijloace mai Iert, Dacă 
existența ar Îi un rău, n’er Îl nevoe de filozofl ca s'o dovedească.“ 

Reciilicind aceaslă eroare, Tagore explică pesimismul european 
prin gresilul fundament al viejii sale sufleleşii. Cea mal mare gresală 
pe care o lăplueşie, esie acela că socotește pe om ca pe o individua- 
itate cu lolul aparie în virtejul viejii universale, că nu vrea să recu- 
noască marea lege: absorbjia eului în univers este drumul spre rea- 
lizarea Infinitului, spre realizarea supremel fericiri. Din aceaslă zăgă- 
zulre care a fost fericilă, în sfera cistigurilor lumeşii (In ihe sphere of 
worldiy success), ne vin loste relele sufletului: egoism feroce, nein- 
credere in alfil, care e cara se lransformä in funesiä neincredere in 
sine. Cu gesturi sacerdolale — figuri siilisiice — Tagore întinde balsa- 
mul: lepădindu-ne carapacea ideologiei noasire, să Imbrăcăm eterice 
haină a adevèrafei ințelepciuni indiene. 

Carapacea brosstei testoase are delecie imense: o izolează de 
univers (ca să vorbim același limbaj), împedică conlemplarea instelatei 
bolji care iji dă siișieloarea nostalgie a inlinitului, îi răpește din ii- 
bertate si sgilllate si mal ales este inesietică. Are doar un si şi 
umil folos: o apără. Peniru a impiedeca broasca europeană ca să lasă 
din carapacea ei, s'au ridica! proleslări şi i s'au dat multe şi felurite 
sfaluri. Chiar de pe Keele nossire s'au vidical glasuri. Așa de pildă 
d. Al. Busuloceanu, inirebindu-se dacă „este cu pulinfä o sinteza a Ră- 
sărilului cu Apusul“, crede că „mai probabil vom continua și în viilor 
să ne urmăm destinele proprii prin care am lrăll! și pănă azi“, 

Se ignorează insă faptul de ală imporlanță că slarea 
de azi a Orientului şi a Occidentului sînt numal momente ale unor or- 
anisme înir'o perpeluă devenire. Se ull că societățile omeneşii tre- 
Daina considerate în evolutia lor, În eterna lor schimbare. Valurile a- 
ceslea de misticism, care cumpănesc încă in India, au lertilizal odată 
päminturiie Europei. Creslinismul - cu splendida inilorire a evului me» 
diu — reprezinlă locmai această elapă în viaja Occidentului. Dar eve- 
nimente și cauze adinci si de lo! soiul au schimbat aceste forme ale 
vieții sale spirituale, inlocuindu-le cu această raționalizare, care este 
de fapl o altă lreaplă in devenirea socială. Starea aceasin de primiti- 
vism religios a întirziai în Orient din cauze specilice Orientului. Dar 
aiilea faple au venii să ne dovedească că „cele două lemperamenle 
nu se mal „dovedesc ireduciibile” și să arale că Oriental își va con- 
linua evrolujia, pe care allă dală a avut-o si Europa — istoria se repe- 
iā... — şi care este inerenlă oricărei soclelăji umane. Luplele sociale 
sie Indiei actusle se pol chiar pus cu denumiri europenesti : lupta 
dintre vechile clase feudale și dinire noile clase burgheze, S'a peire- 
cul în India acelaşi lenomen, care s'a pelrecul în dilerile limpuri în 
toate părțile Europei. Conlorm legii de formare a burgheziei a lui Som- 
bart, Îndia—o țară înapolală din punci de vedere al organizaliel capi- 
talisie,—venind in alingere cu ceplielismul inainiai european, se Irans- 
formă înir'o jêr cu struclura burgheză cum esie între Europă. (Re- 
voluția rusă nu este de fapt, deci! o ullimă și tardivă europeană 
a marei revolulii {ranceze dela 1789, care a fnironsi domala burghe- 
alei, cu lol contredictoriul lajadei leorelice, care de-altminteri lrosneşie 
din loale încheelurile). Din această răsturnare a vechilor rosturi pro- 
vin nesfirsitele lupie şi nedumeriri ale Indiei. Această problemă este 
atinsă incidental și de Tagore in „The home and the world”, bineinle» 


346 VIAŢA ROMINEASCA 


les cu lo! aparalul artistic. Avem acelaşi invazie a lucrurilor nouă, care 
schimbă din temelie vechiul pala! al Indiei. Cultura indiană pă pei 
cunoscuse frigurile ecule ale şovinismului, le canosïte tocmai subt in- 
fluenfa apuseană, care sufere de această maladie. Mişcarea najiona- 
listă Swadeschi a cunoscal exacerër!, ași pulea spune 
Nikil, rajahul Indian din romanul lui Tagore, cu adineë cultură 
curopenească, cu o strălucită Ideologie umenitarielă, ajută orbeșie pe 
San ip șovinisiul ! S'ar părea că este o contradiciie fundamentală. Este 
insă un semn de inallă pălrundere psihologică a lul Ta ore, lapie) că 
pune această antinomie in sufletul blind şi visălor al Tai Nikil: esle 
veşnica oni si vesnica contradicție din timpurile marilor prefaceri. 
Face o fabrică de scos zahăr din curmalele Indiei, la care pierde e- 
norm, o bancă ce dă faliment, totul împolriva Europenilor pe care lo: 
ein bd gg — o À mn pe ms he va re ierni sola lui Bimala, 
a naționalism, îl spune că va arde vesiminle ee - 
ruite de dinsul, Nikil îi spune : EEN 
— Bine, nu le mal purta (Vorbea sovinul). 
O roagă însă să nu le ardă (Vorbea umanitaristul), 
n genere, arabescurile gîndirii lui Tagore ne apar aproape la: 
miliare; durerile acelei minunate și fanlasiice Indii iai ale noastre, 
rama care se desfăşoară inire prințul Nikil, visător, fără vo- 
infä, frate bun cu Amie', şi între Sandip, un adevărat Julien Sorel, ple- 
beul cu forte virgine incaiculabile, vulgar și toluşi simpalic prin Imensa 
e retea pe sare e radiază : eg E cu all decor — din ,Rosu 
negru“ si din „Ciocoii vec noi”, Aceleași pasiuni, aceleaşi du- 
reri şi aceleași chiole de veselie : Prelulindeni Omul. v 


„The lowing rope binds a boat, but is the bondage ils meaning ? 


mg pe. 85) at lhe same lime draw the boat forward ?* (Tauchnitz edi- 


au : 

„Just as, in spile of the fact hai we shui our eyelids ever - 
cond U is openings of the e es thai couni“, (pg. L ee paid 
i aceasta numai în „The problem of evil!" Iar celelalie, în deo- 
sebi „The problem of seli*, sint par şi simplu masacrate. Vrea oare d. 
Nichilor Crainic să fie rindul! printre acei geniali lraducălori ai bie- 
Sg GE — după e ne informează oala Sohana in biografia 
ugar — care rezumau romanele, lar lransmula a. 

sagii întregi din „Războiu şi Pace“ în „Invierea“ ? si 


Petre Diacu 


Alfred de Tarde & Robert de iuvenel, Lo politique d'au- 
jourd'hui, La renaissance du livre, Paris. 

Politica Franjei este domineiÿ de problema germană: objinerea 
reparațiilor, menținindu-se loluşi mijloacele reale de conirol și pre- 
siune, este idealul oricărui guvern. Asllel, prestigiul Franței ar inco- 
rona siguranța ei în politice mondială şi situația financiară | s'ar 
consolida reușind să-și echilibreze un buget deficitar fără să-și sletascé 
contribuabilii sub! povara măsurilor eroice, 

| Ultimul parlament insă a fost ales, Imediat după războiu, subt e- 
molle sacră a vicloriei; el esie compus din mai mulți mulilați de 


RECENZII 347 
Ze Va A ANN E 


războiu decit lehnicianl. Competinis a fäcut loc patriotismului, jar 
opinlunile îndrăznețe s'au inchina! respeciuos în faja unui spirit de 
disciplină masiv si orb. Dezorientsii dar dornici să-şi slujească palria. 
noi! deputali şi-au căutat cu încăpăținare şefii și au inconjura! astfel 
pe vechii conducători ai polilicei najlonale cu venerația datorită il- 
gurilor monumentale. 

Millerand, Leygues, Briand, Barthow, Poincaré, campioni ai poli. 
leii de unliate najională și de revanse și fläcăl loldeauna verzi al cas- 
cadelor patriotice, conduc larăși destinele Franței. Familisrizaji cu o 
diplomaţie de suspiciune şi neobișnulți cu o Politică vastă de preocu- 
päri internaționale, lipsiţi chiar de minulrea unui imperiu colonial, ei 
sin! prea limizi în faja consideralillor de solidaritate mondială și 
ioarle dirzi în celace priveşie reprezeniares exclusivă a intereselor 
naționale. — lată de ce în cele din urmă, si după o praciică stearpă a 
politicei posi-războinice, partidele din stinga prind conștiința adincă a 
rolului lor și iau forma hotărilă a unor grupări cu orlenlări fnniniate şi 
bine definite. Pe de altă parte, jocul parlamenter a sirins partidele con- 
servaloare și de ceniru înir'o solidarilale mérealä, astfel încît, în Ca- 
merele franceze, se desinează două curente distincte. Lucrarea dom- 
nilor de Tarde si de Juvenel este o anchetă fosrie subiilă şi Inteligentä 
e aceslor calegorii de opiniuni. Primul, afară de renumele pe care i-l 
dau imporlantele volume publicate, are vasle cunoștințe din lumea po: 
Hlicë, un spirit mlădios şi precis. Robert de Juvenel este loarte apre- 
cial peniru arlicolele sale luminoase şi robuste. Temperament de lup- 
tălor, independent şi ingenios, n'are decil pasiunea nobilă a convinge: 
rilor şi ombilia morală să fafriagä. 

E! se ocupă în comun să delinească problemele care inleresează, 
mai ales, palria actuala. 

1 blema economică s'a născul din transformares industriel în 
vederea produciiei de războiu, din nerola de a intensilica producila cu 
orice sacriliclu - care a adus urcarea prețului de cost, adică scumpi 
rea vieţii—şi din suprimarea libertății economice. La aceasia s'a adio: 

at ai iriomiul agricultorilor. Expansiunea internalionalä a industriei 
ranceze s'a izbit de nevoia unu! proteclionism rigid. Solujiile, care 
aveau să atenueze noul conflict dintre producător şi consumalor, for- 
mulind o polilică nouă a producției şi a schimburilor, au fosi indica- 
le de diverşi doctrinari, dar niciuna nu avea faja mislerionsă a salvării 
iotale. Protecjionișiii si liber-schimbişiii au Infläcärat vechea şi vesitila 
lor conlroversă. L 

2) Problema reparațiilor se compune din „les dépenses recou- 
vrables“, adică sumele aransale de Franja sinisiraților și pensionarilor 
el, în conlul Germanie! si din resiul de datorie al acesteia din urmă, 
prevăzulă de lratalul din Versailles și modificată ulierior în diversele 
Conferinle. In cele din urmă — la 5 Mai 1921 — datoria Germaniei fu 
redusă la 132 miliarde mărci sur, din care parles alereală Franjel este 
de 58 miliarde. Tratatul din Versailles nu prevede însă mijloacele prac- 
‘ice de plată. Astăzi, problema esie complicată prin opozijia ireducll- 
bilă dinire Interesul Frantei şi cel al Aliaților ei, In prada crizei de de- 
buseurt și a șomajului, Aliaţii Franţei doresc neapărat o reconstruire 
a Europei, care nu poate veni decii din reorganizarea Rusiei și ame- 
liorarea siluatiei Drasdeg a Germaniei prin diminuarea considera- 

toriei de războlu. 
<= Dont loială a monedel Germanie}, aal reducerea produc. 
tiei ei, o pun în imposibilitate să schie datoria, incit oamenii itici 
francezi se întreabă dacă se poste pišti şi cum poale fi obligată la a: 
ceasia. Mijloacele puternice de consiringere — represalii militare și 
ocupalii teritoriale — duc la rezultale negalive si nelaste. Forja de 
plală a Germaniei scade, lar dusmäaille Franţei sporesc simliior. Par- 
tizanii soluțiilor inlernajionale prelind că Germania nu ponte plăii de- 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 
N EES 
cit cu ajulorul unul mare imprumut internațional şi după ce sarcina el 
de războlu va fi diminuală prin confuzia daloriilor inlernajionale, 

3) Problema financiară. Slortärile guvernelor de după războiu s'su 
prăbușii subi greuiatea imensă sau neprevăzulă a datoriilor Frantei. Bu- 
gelul a inregisirel veşnic delicile progresive, iar reaua voință şi fali- 
meniul Germaniei au sporit dificultățile. Datoria externă produsă de 
războiu n'a reclama! încă plăți eleclive; ea a contribuit numai la di- 
minuarea creditului jării, precum şi la quasi-sechestrarea depoziluiui de 
aur francez din băncile tezaurului englez. Renta insă, caşi nenumära- 
lele imprumuturi interne, au copleşii forlele de Plalë ale Sialului, Tre- 
buind pe deoparie să-şi menajeze conlribuabilii, iar pe de alla să inire- 
lină dispozijia favorabilă a celăjeanului peniru finanța Sialului, asi- 
gurindu-i veniluri avaniajoase şi sigure, Tezaurul a trebuii să servească 
regula! plaia cu elor si să înscrie, prin urmare, in bugei sume |: 
mense. Bugetul acuză un deficit minim de șase miliarde. 

Remediile propuse sin! numeroase și chemate impropriu esile), 
fiindcă niciunul nu este suficient: 9) economiile diminusu simților nu- 
mărul funclionerilor și prin ele se alecia o sumă importantă la plala 
daloriei. Lipsa insă de disponibil ar fi ruina! spiritul de intreprindere 
si pe deasupra rezullalul ar fi parțial; b) impozite noud nu mai poale 
suporia contribuabijul fără pericolul dezorganizării najlonale ` c) impo- 
zilul pe capital, preconizat de partidele din slinga, găseşte incă neim- 
pécall adversari in majoriialea Camere! acluale. El e considera! ca e- 
chitabii şi rodnic, dar nu ca un panaceu : d) revizuirea rentel este pro- 
pusă ca o măsuri exiremă, dar ea se izbesle de inleresul slalului de 
a inirejine confientfa creditorilor; e) în lafluneu inspäiminia opinia 
prin dezustrul la care a dus acolo unde a fost practicală lără rezervă. 

4) Problema reorganizării armatei esile actuală şi aculă din cauza 
grijii Franjei de a-și apăra frontierele si de a impune Oermaniei exe- 
cularea Irainlului. Ea devine insă foarte gree prin faptul că reclamă 
un bugei exagera! care sărăceșie finanjele statului şi inconjurä Franja 

de suspiciunea lumii, dornică de pace. 

elelslle chesiii de poiliicā cura! inlernă — religioasă, şcolară, 

adminisiralivă, ele, ~ cad pe al doilea plan și se agii mal ales în vre: 
mea campaniei electorale. 

Am insiste! asupre marilor dificultăți ale prises franceze. Ce- 
drul resirins al unei recenzii nu ne ingădue să disculăm amănuniele 
din fundul direrginjelor dinire partide. Vom schi a numai poziţiile, 

După războlu, pacea lrebula făculă. Vorba reședinlelui Poincaré 
răsuna ca un apel sacră. Forjele potion se grupau imprejurui tralalu- 
lui din Versailles şi se cimentau in fala pericolului bolşevi Maurice 
Barrès, şamplonul nafionailsmului republican, se alia cu Millerand, co- 
pil politic şi dușman dirz al socialismului adeväral. Diversiunile polilice 
irebulau să amujcască, lar reprezenianții luluror partidelor voiau Ìn- 

credere nezdruncinolă în guvern, Blocul najional era formet. A Tardieu, 
quinlesenja lui, elev al lui Clemenceau, dela care aduce mantera forie 
şi gîndirea precisă, cere ca preocuparea politică să consolideze blo- 
cul şi să orienleze loală activitaiea lul Suspecial de erivism şi temu! 
pe puterea sa nesoväelnick, n'a putul tritmfe, Blocul este inco- 

eren, El preconizează lolasi, în general, idei conservaloare şi este 
animal de un optimism fără umbră. In malerie economică, esie adver- 
sar al „ligel de opl ore“ și reclamă un regim de oarecare libertate. Pro: 
blema reperallilor este considerală cu »l'esprit de Versailles", care 
inseamnă credinia în irlumiul unei volaji armate și pălrunsă de dreplui 
său. Aceasia duce fetal ia organizarea dăunâloare a unel mari armale 
si la eliminarea soluțiilor internajionale. Control riguros asupra vieilli 
germane, impozi! pe capilalui nemfesc, participare forjatā la afacerile 
germane, elc. au fosi intățişale. lar după ce Franja va fi despăgubită. 
se va pulea desbale reconstruires Europei. 

la materie financiară, blocul crede că sistemul imprumuturilor este 


RECENZII 349 
A AEE EE, EES, — 


ineviiabil și reclamă, ca loai lumea, augmeniarea producției. Bo- 
kanovski, raportorul bugelului, si Forgeat, cel mai talentat orator din 
nous energie, au propus chiar sisteme bazale pe deprecierea fran- 


Insuccesul acestor metode, caşi spiritul generos de liberiale si 
solidaritale mondială, au grăbit reimpulernicirea partidelor de slinga. 
Radical-soclalişiii sint astăzi peariidul cel mai impozant din Franja. 
Personaliialea Jui Herrioi, care domină noua orlentare, esie speranle 
Franței democrale. Reconsiruirea Europel, crearea condițiilor favo- 
rabile pentru viața Germaniei, colaborarea cu Rusia—sint punctie esen+ 
Hale in programul lor. În interiorul Țării, măsuri eroice peniru conso- 
lidarea unei democrații reale şi peniru stabilirea unet proprietăţi echi- 
tabile. Chiar in polilica externă, democrație sinceră şi manifesté. 

lată, cele două mari curente din politica Franței. Ultimele ma: 
nifestări electorale au însemna! victoria slingei. Franja republicană şi 
democrală reinvie. Ea se pregăleşte peniru luptă cu imensele et dili- 
cultăți, Tara transformărilor adinci și a revolujiilor nu poate muri im- 
pietrită în fața noului suflu de viață. Puterea firii crează mijloace 
de scăpare si plere numai cine nu şiie decil să se impolrivească, 


Const. Vişoianu. 


A. Demangeon, L'Empire britanique, Colin, 1923, Paris. ; 
Inainie de 1914 mulli oameni politici preziceau desirāmaréa Im- 
periului Britanic în cazul unul războlu al Angliel cu o mare putere. Der 
toți acesi! profell s'au dovedi! mincinosi: Im riul Brilanie n'a fost 
nictodaiă mai unil, mai puternic, mal englez decit în cursul războlului 
mondial. În vara anului 1914 Anglia n'a adresa! nici o cerere de aju- 
tor „Dominlon“-urilor si coloniilor sale. St totuși, toale comunliäille 
britanice, în mod spontan, au tăcut cauză comună cu Tara mamă. Din 
primul moment Imperiul Brilanie şi-a pus, fără Irguială, singele si ave- 
rea la dispoziția Angliei. Citeva cifre elocvenie: numirul combalan- 
lior coloniali de rasă albă reprezintă o proporție de 11—19 le sulă a 
populației coloniale masculine, lar proporia morților şi a răniților față 
de acesi număr este de 45 la sulă peniru Canada, de 65 la sută pen- 
iru Ausirolia şi de 50 la sulă penira Noua-Zelandi. Spesele de răr- 
boiu ale celor cinci Dominion sini de 862.454.000 Lire sterline. ie!k 
faplele care an depăşii prevederile cele mal oplimisle si en desminiit 
ioale proorocirile negre, bazoie și acestea lot pe fepie, care, e adevă- 
ral, sin! malie şi justifică concluzii pesimiste pealru oricine s'a měr- 
ginit la o cunoştinţă superficială a structurii politice, economice și mo- 
rale a imperiului britanic. Am zis: cunoșiință superficială, — oale ter- 
menul nu è jusi şi-ar pulea fi inlocuit, dacă nu pria altul, prinir'o des- 
criere : Imperiul lanic nu € o consirucție logicé rajlonală, din nici 
un punc! de vedere. Esile organizella cea mal empirică, cea mai ilo- 
gică, ce a existait vre-odală. Toji acei care, cercind să se orlenleze 
în complexitatea inexiricabilă de fapte care e acesi imperiu, au îm- 
pleiii rajlonamenie logice, au substiluii realițăjii adeseori absurde fan- 
tomele cugelării lor „conlineniale“, mau cunoscul deci Imperiul Bri- 
Stele, Ze siudiu el d-lul Demangeon contribue În cea mai 
mare măsură la rispindirea acestei cunoștințe. Care e seorelul soli- 
darității şi forței Imperiului Britanic ? Aceaela este problemn pe care 
işi propune s'o deslege prolesorul dela Sorbona în cele 280 de pa- 
ini ale sale. Studial d-lui Demangeon aduce o sumă prea mere de 
wech şi privește chesila din prea mulle laluri, pentruca nol să pu- 
tem avea prelenția de a da celilorilor „Vieţii Romineşii” un rezumat 


359 VIAŢA ROMINEASCĂ 
miee ——— E. 


complel. Ne vom mărgini să spicuim celace ni s'a părul, dacă nu mal 
imporlant, mai Interesant, peniru un public neenglez. lar celor care 


cu deslulă inzistență cartea ‘prolesorulul francez : o mulțime de pro- 
bleme administrative, juridice, consiltujlonale, etc, siat disculale cu 
mullă compeiență: Probleme care se pun, dela războiu incoace, și la noi. 


Unitatea Imperiului Britanic esie, incontestabil, o realllaie. Co- 
munitaiea de tradijii, de moravari, de senlimenle, de inlerese adesea: 
ori, dă cetățenilor Imperiului senzajia că sparjin aceleiaşi palrii. Mai 
este apol un factor malerial care cimeniează oceaslă unilale ` Ocecnul. 

rea esie, peniru Imperiul Englez, o rejea inlerioară de căi de co- 
municație. Dar prea dispersal geograliceșie, Imperiul preziniă, prin 
forța lucrurilor, si iendințe cenirilugaie. Noile țări engleze n'au numai 
un slatui pote care, din punci de vedere praclic, ese independenja,— 
ci, În mediul în care le angajează pozilia lor geogralică, ele posedă 
interese pariiculare, care nu sini identice cu acelea ale Imperiului. 
Tendinja acesior |ări spre emancipare complelă a crescul incontinuu 
in a doua jumălate a secolului al XIX-lea, iar la incepulul sec. prezent 
ea s'a lăcul irup. Si, lucru ciudai, paralel cu această lendiajă spre 
independenţă, se întăreşte Ideia unității imperiului. Exprimată ma! în. 
tăiu de D'Izdraëll, ea e cinlată şi popularizată de-un Kipling, treculă 
în domeniul polilicii factice de J. Chamberiala. 

Încercarea de a da o formă politică exlerioară aceslei unită|i a 
eșual, în urma opoxijiet „Dominion"-urilor. Ea a reuşii insă aproape 
complet pe lerenul economic si militar. Necesilalea apărării comune 
este, fără indoială, chlagul cel mal pulernic al Imperiului. lar prolec» 
flonismului interimperial, institui! lo {niliatioa coloniilor, să nu se uite, 
a întări! şi mai mult unitatea Imperiului. Deși savanții englezi sint în 
călerea unei mașini guvernamentale care să împace principiul unitäfii 
cu principiul diversității, oamenii de stat al Angliei, empirisii din naş- 
tere, nu se ingrozesc de lipsa unui sislem logic care dea o expre- 
sie rajlonală și clară unității de fapt a Imperiului celui mai mare care 
a exisial vre-odală, Englezul rajionează toideauna cu faple, nu cu 
concepte : „Noi siînlem un sistem de națiuni, nu siniem un stal, Sin- 
fem o comuniiate de state... Spune generalul Smuts (Africa de Sud) 
in 1917. Nol nu sîalem un sistem leăpăn, sintem un sisiem în miş- 
Careu.“ * 

D. Demangeon îşi imparie maleria în irei noi capitole. In cas 
Pliolul iniäiu ne expune formejia Imperiului Britanic. Chestia pe 
care o siudiază aici nu e istoria cuceririlor, chesiie aparținătoare 
istoriei propriu zise, ci problema contaciulul între două tipuri umane : 
unul civilizat, bogal, stăpin pe nâlură, mobil in spațiu, spirit deschis 
peniru ceiace se chiamă nou, necunoscul, aventură, întreprindere. Cel- 
ial! inapoial, izolat, mărginii, slab, Heprevăzul cu arme și insirumente 

e lucru. Acest contact, lărgit la in init de Marea Britanie, schimbă 
faja planelei noasire, şi prin acesi Conlac! Anglia devine un „pol ai 
umanității”, cum se exprimă d. Demangeon. Fără concursul Imperiului 
Britanic repariilia raselor omeneşti ar fi fost cu totul alta. rontul 
rasel albe fojà de celelalle rase esle un front anglo-saxon. Nici o 
jară din lume n'a sămăna! mal mul! sullel dincolo de mări, ca Anglia. 
rile descoperiri geografice, situația insulară a Angliei, influ- 
enja spirilului de independenţă națională, revoluția industrială, forța 
de expansiune particular de mare è rasei anglo-saxone,—lală unii din 


” Cita! la Demengeon, p. 187. 


RECENZII 351 


factorii care au delerminat naşterea și desvollarea R zeg colonial 
in À „ Spre deosebire de alle puteri europene, Anglia,—pe lingă 
colonii de exploatare,—mai are şi un ali tip de colonii ; colonii de po- 
pulatie, Prin ocestea din urmă, clvilizajla engleză a devenii civilizație 
mondială, iar poporul englez,—poporul care a räspindit în măsura cea 
mai mare, civilizația băizinei Europe. Ialemeerea coloniilor de popu- 
lalie n'ar fi fost posibilă fără emigrație, determinatä la riadu! său de 
crizele agricole dia secolul al XVIII si XIX-lea. 

Emigrajia brilanică este cel mai mare curen! uman care a Ira- 
versal vre-odală mările. Dela 1815 incoace «int stalisiici. Dela 1815 
pănă la 1920 Marea Brilanie a trimis peste mări si |ări 17.000.000 de 
oameni. Cilră egală cu populația Romiaiel mari! Si cu loale sstea 
populația Angliei n'a scăzut. Dimpoirivă, dela 27 jumäiate milioane în 
1853, ea trece la 40 jumătale milioane în 1900. grajlo, spune d. 

emangeon, este un obicelu brilanic național. 

Aulorul descrie apoi reparlilis acesior colonii de populație şi 
creşlerea lor. Fenomen interesant, cucerirea engleză se sprijină mai 
mulj pe drumul de fer decit pe sabie. Diversilaiea raselor care lo. 
cuesc Imperiul Britanic permite, fără îndoială, unei minoriiäti de albi 
să slăpinească © majoriiale sirăină zdrobitoare. Dar adevărala cauză 
a acesiei puteri lrebue cäulaiä alurea. Ea e congenilală, am pulea 
spune, cu viața Imperiului insuşi, ea e legea naturală a Marei Britanii 
injluenja mării, Imperiul posedi un principiu de unilate internă : marea, 
Ca peniru lonte imperiile mari, si peniru Imperiul Britanic o rejea de 
căl de comunicaţie este cea mai imperioasă necesitale : Imperiul Bri- 
tanic are cea mai perfeciä rejea de comunicație: marea, „Pentru a 
putea injelege siructura Imperiului Britanic, trebue înlăturată asemăna- 
rea cu imperiile conlinentale. Pe uscat, dispersiunea geogralică este 
peniru un stal o slăbiciune, un pericol de disociatie... impolriră, Im- 
periul Brilanic, născut dinir'o insulă si zidii pe comeri, işi la puterea 
din mare, drumul universal, care leagă intre ele loale dependeniele 
son. la partea a doua a frumosulul d-sale siudlu, cea mai inleresanlă 
după noi, d. Demangeon ne vorbește de armele de expansiune ale po- 

lul englez. 

Sc ech izbesie pe vizilatorul noilor Anglii este geniul nafional 
englez, pe care Marea Britanie a stiut să-l insufle tuturor teritoriilor 
cucerite, Izvorul cel mai putérnic si cel mai trainic al forței Imperiu- 
lui. „Un tip de civilizație progresivă, elaborată priair'o aprigă luplă 
conira nalurii, ială opera de peste mări a Angliei“. Tipul clasic an- 
glo-sexon, optimist, harnic, plin de inițiativă, subsisiä oriunde am privi 
in Imperiul Britanic. Care sint armele de luptă ale acesiul suflet 
iransformotor de coniinenie si mulător de munji ? 

a) Mijloacele de iranspori : Prelutindenea Englezii au înțeles că 
ună din cele mai imporiante necesități ale lărilor nouă este acela de a 
invinge distanțele, Nici un popor din iume n'a știut să se servească de 
calea ferată in măsura in care s'au servit Englezii. Calea ferală a 
fosi pentru ei nu numai un insirument de exploalare economică, ci şi 
un agent de unificare imperială. Drumul de fer esie un „notion ma- 

factor”. 
pe b) Marile lucrări de irigație: In India, în Egipet si, dela armis- 
tijlu încoace, in Mesopotamia. Capitalul investii de Englezi în aceste 
lucrări intrece orice imaginație. 

c) O altă armă de luptă este capilalul englez, fructul unor eco- 
nomii şi munci de secole, In 1 lanuar 1916: din fotalul capitalului 
britanic plasa! în sirüinätale : Lire sterline 3,856,104,000, Lire sterline 
1,935,740.000 erau plasate în colonii. Dela 1907 la 1915 plasamentele 

coloniale anuale trec dele 30,2 milloane lire sierline la 99,8 lire. 


* Ibid, p. 88. 


352 VIATA ROMINEASCA 


à Administrația britanică sprijinită de anchete ştiinţifice si de 
sialisiică. 

e) Regimul de mică proprietate agrdră (Exceptind Australie). 

f}. Der cel mal puternic instrument de colonizare e fost și rā- 
mine nu civilizația malerială, exterioară, ci caplialul moral pe care 
coloniştii engleji îl aduc cu sine de acesă răspindindu-l pe toată su- 
prafala pămintalul. E lucru cunoscul conservatismul Englezului. Pati- 
mile Marei Britanii au fosi transporiate de colonisti si conserrale cu 
gelozie pretalindenea unde se vorbesie englezeste : mincarea, îmbră- 
cămintea, locuința : vestitul „home“ engiez sint pe tot întinsul 
riului acelaşi. Lucru curios, chiar și distribuția zilnică a ali 1 
engleze s'a păstra! pănă şi în țări unde natura ocupellel și condilille 
„climaterice ar fl cerut o schimbare de regim. „Breaklasi"-ul a rămas, 
pe întinsul întregului Imperiu, masa principală a Anglo-saxonulni. 

Același lucru şi cu sporturile: ,cricket“-ul, focul nalionsl si po- 
pular prin excelență a deveni! focul întregului Imperiu. Asemenea si 
ca „footbali“-ul, cu „hockey“-ul, „golf“.ul etc. In lot Imeriul, Simbăta, 
viaja în aer liber îşi ajunge punciul culminsni. Se orcamnizează mal: 
chsuri înire Australia și Anglia ` championii şi echipele Irec mările, 
Intocmai ca jocurile paneleiice, Jocurile panbrilanice au devait sim- 
bolul unității și universalității civil!zeției anglo-saxone. 

Alle legäluri, lot așa de puternice cași obiceiurile vieții ma- 
teriale, apropie inire ei pe loil Anglo-saxonil : analogia aspiraliilor 
religioase * practica acelorași instituții politice şi limba inchiagă aglo- 
meralla britanică înir'o soclelate ai cărei membrii, în ciuda luluror 
inlereselor parliculare și provinciale, se simi solidari, ilii aceleiași 
națiuni, De remercat e faptul că senliment»! origiaei comune, brita- 
nice, este mal puternic în colonii decit în Țara-mamă 

Această dare de seamă ar lua exlensiune prea mare dacă am 
insisia și asupra capilolulu! unde d. Demangeon vorbeşte de institu- 
fille polltice anglo-saxonne, lransportale de coloniști în Tärile:Domi- 
nion. O expunere sumară a felului, cum aceste instituții s'au schim- 
bal, acomodindu-se mediului geografie unde au fos chemale să lunc: 
trec „ este aproape imposibilă și, dată flind complexilatea chestiel, 
nulilă, căci e ininteiig big, 

D. D. Roşca 


” Vesiite Duminică brilanică d. ex. care nu numal că suprimă 
orice disiracție, ci opreste orice comunicalte : posté, tren, este o in- 
stiluție imperială, acelaşi ia Londra casi la Sidney. 


Revista Revistelor "af 


Germania şi Franţa 


Intr'un arlicol intilulat: Germa- 
mia şi Franja, Heinrich Mann se 
ocupă, sub! forma unui răspuns lui 
Jaques Rivière, redaciorul dela 
„Nouvelle Revue Francaise“, de 
posibilitatea umei ințelegeri inire 
cele două järi, rămase incă duş- 
mene după încheerea päcei, Ri- 
vière propunea o înțelegere, dar 
numai una praciică. „Seniimenlele 
rămin nealinse. Francezii pot con- 
linua să urască pe Germani, Fran- 
la in acelaşi limp poale să ia parte 
la afacerile germane.“ Rivière ně- 
dăjdula totusi ca injelegerea eco- 
nomică să ducă și la una morală, 
mai tirziu. Despre această injele- 
gere morală se ocupă Mann. Cei 
care o impiedică sint, in ambele 
ări, industriaşii. Inleresele celor 
două țări sinl puriale acum 
ciliva speculanlii, de cijiva oameni 
de afaceri. Tolul merge după pla- 
cul lor. Populaţia nu ia deloc parte 
la coufliciele economice. Nu exis- 
lā moliv moral de ură între cele 
două |ări. Ci numai, prinir'o iluzie 
explicabilă, fiecare din ele învi- 
nuesle pe cealallé, Germania—că- 
mătăria Franței, Fraja - reaua vo- 
injă a Germaniei. Asta In timp ce 
industriasii din amindouă |ările își 


E linistl Jocul mai departe 
n dauna populației, ca să-i in- 
dreple alenjia pe drumul urii na- 
tonele. Tralalul din Versailles n'a 
os! decit o regulare de afaceri 
inire marii indusiriast, 

Ocuparea Ruhr-ului însamnă pur 
şi simplu că ,contracianfii n'au 


sia! și totuşi nimic, tolodală mo- 
nerh și spectator contribuabil.“ 
Îndusiriașul a şiiul să se facă in- 
dispensabil sialului, şi lotuşi nerës- 
puuzălor de nimic. Paralel cu asia, 
Oermania și Franţa trec acum prin- 
i'o „criză a democrației,“ Criza 
€ agravală de neincrederea reci- 
procă dinire cele două democra- 
Hi. Trebue invinsă această nein- 
credere. Cele două popoare tre. 
bue să ajungă să se cunoască şi 
să se prefulascé unul pe aliul. 
Să-şi dea seama că soaria Tech, 
rula e strins legală de a celmilali. 
rul francez și cel german 
trebue să se ajule unul pe altul 
impolrira dușmanului comun: au- 
tocrajii economici, „O injelegere 
subi regimul autocratismului eco- 
nomic m'ar fi nici-o fericire.“ 
Aderărala înțelegere e aceia 


14 


354 _VIATA ROMINEASCA 


dinire o democrație franceză si 
una germană“. Pe accasiä bază 
morală s'ar pulea apoi coniinua l- 
deia unei cooperalll europene, a 
unul „sial supranajional.” 

(Heinrich Mann, Die neue Rund- 
schau, Seplembre.) 


Este Societatea Naţiunilor 
un tribunal? 


La 27 August, un atenial abomi- 
nabii a costal viaja, pe terlioriul 
grec, a membrilor Italieni ai misiunii 
interallate, însărcinală de Confe- 
rinja ambasadorilor cu delimita- 
rea frontierei albaneze. Chiar în 
ziua de 29, Conferinja a adresai 
o somaţie Greciei. In același 
lmp, lialia luase inljialiva dea 
lucra direct, prinir'un ultimatum, 
care a fost urmat de ocupația in» 
sulei Corfu. In fala ullimalului ita- 
llian, Grecia a solicitat, la rindul 
ei, intervenjia Societăţii Najiunilor. 
Această intervenție a fosi respinsă 
de llalla, care a amenința! că se 
relrage din Socielalea Najiunilor, 
dacă Consiliul acesteia nu jine 
samă de reluzul ei. 

Aces! episod poate avea efectele 
cele mai diverse din punctul de 
vedere al equilibrului polilic în A- 
driatica. Dar o altă chesiie do- 
mină aceasiä desbalere: acea a 
compelinjei Societăţii Naţiunilor. 
Se aude mereu in cercurile lite- 
rare ale Europei si, cu deosebire, 
prinire reprezentanții unora din 
micile națiuni: „Sau Societatea 
Naliunilor va face ca paclul să fie 
respectal, sau ea va trebul să 
dispară“. 

ilema aceasla e insă absurdă. 
Fără îndoială, din puaciul de ve- 
dere al dreplului pur, refuzul lia- 
hei de a se supune Jorisdiejie 
Societälli Naţiunilor Juslificä cele 
mal severe sancțiuni,  prevăzule 
de paci. Articolul 15 al paclului e 
tormal în această privință si er- 
gumentele prazeniale de Leite, 
peniru a declina compelenja con- 
siliului, fu cazuliprezent, sînt slabe. 

De font, ea reluzind să se su- 
pună dispozijior inscrise in paci, 
acesle dispoziții sia! condamnale, 
din nenorocire să rămină literă 


moară. 
Pentruce ? Fiindcă paciul So. 


cietăţii Najiunilor e un angaja- 
meal prea abslraci, peniruca o 
națiune, mare sau mică, să se gin- 
dească să sacrifice un singur in- 
teres viia! peniru a foce săi se 
respecte clauzele. Conflictul italo- 
grec ilustrează pănă la evidenjă 
acesi adevär. 

Micile siete scandinave, cere 
desfüsoarë un zel alit de fervent 
impolriva lialiei, nu ar arăla a- 
celași ardoare, dacă marea pulere 
în cauză ar fi fosi de exemplu 
Rusia. Nu ne pulem aştepla, in o- 
ceste condiții, ca Franje să com- 
promilă propriile ei relajiunl cu 
italla, peniru a face să se respecte 
o dispozijie, pe care în alle cazuri 
nimeni nu ar îndrăzai să o pună 
in vigoare. Trebue să avem cu- 
rajul să o spunem cu brutalitate : 
niciun momen! dela originea ei, 
Socielatés Naliunilor nu a fosi în 
stare să impună prin lorță, fle res- 
peclul deciziilor ei, fle acel al 

actului. Neputlinja sa s'a mani- 
estat nu numai lață de matile na- 
DI si e deajuns să ne aducem a- 
minte de chesila Vilnei. 

Se poale prevedea desigur, că 
în cazul unei violări sirigătoare si 
incontesiabile a dreptului inlerna- 
lionel, Socielalea Naţiunilor va 
perveni să ridice opinia lumii 
contre sialului vinovat, 

Dar Incontestabilul se iniilnește 
rar, În accastă lume. 

Privind realitatea așa cum e, 
paclul orga ea Naţiunilor nu e 
deocamdată dech un acoperiş, 
în vid. Grupările politice 
europene, bazale pe comunilalea 
intereselor şi vecinäintea geogra- 
fică in felu! Micei Antante, sini 
de fapl mai eficace si, probabil, 
dacă Grecia ar fi fécut parle din 
ea, lialia ar fi proceda! altfel. 

Dacă Soclelalea Naţiunilor nu 
poate juca încă rolul jandarmului, 
nu inseamnă insă, că ea trebue să 
dispară. Creatorii el, urmărind hi- 
mera păcii universale, au fäcut 
totuşi o operă utilă. In lipsa unul 
tribunal, ei au dat naştere unui 
minunat organ de conciliare inter- 

o É 


Prin formarea unui corp de ex- 
perji bine prep si prin reu- 
niunea anuală a al oameni de 
Stat ai Europei, Socletalea Najiuni. 


REVISTA REVISTELOR 335 


Experienţa italiană, 
Desnodămintul fascist 


Adouazi după lovitura de slet 
inscisiă, „La Siampa“, organul lui 
Giolitti, căula deja „eroarea bur- 
pasta”. Ea a crezul că fascismul, 

iind o mişcare palriolică, nu va 
pulea deveni revolujlonară; fäcin, 
du-si aparijia după răsbolu, era un 
simplu lenomen 9 poisons belică, 
o siere superiicială şi elemeră, 
Care nu Ya supravejui după res- 
labilirea vielii normale. urghe- 
zia nu a înțeles că asista, 

irivā, la crearea unei a cincia stări, 
compusă de toji acei care în ca- 
drele slării a palra şi a reia (pro- 
letarialul calii leat si mica burghe- 
zie) nu găsise azil, sau au reali- 
zese averea Ja care aspirau, À- 
ceasia a cincea siare a coastiluit 
masa şi mai mult încă cadrele 
tascismului. Si jurnalul din Turin, 
care nu-și ascundea nelinisies, iși 
exprima dorința fără să spere 
prea mult că : „prin dezordine, re- 
volujie şi diciaiură, lalla va par- 
veni în fine la ordine, legalitale 
şi libertale*. Dovezile de nemultu- 
mire şi neincredere ar [i losi de- 
sigur mal numeroase, dacă las» 
cişiii nu ar ÎI! avul grija să sforme 
mașinile şi să devasieze ziarele 
cele mai ostile și dacă o suspen» 
dare de opt sau zece zile nu ar 
D fost deajuns, peniru a schimba 
opoziția unora Intro adeziune en- 
l-ziastă şi aproape servilă. 

Cu ori cità (inte, guvernul 
lui Mussolini va prepara alegerile 
şi oricare va Íi energia cu care 
le va conduce, nici o reformă sau 
taclică electorală an va pulea să 
îndepărieze din cameră unele e- 
lemenie ireduclibiie sau primej- 
donne, 

Vastele relorme administrative, 
linanciare şi sociale, pe care noul 
guvern și le propune, sou a ince: 
pul a le indeplini, nu vor îl deajuns 
Pentru a resiabili in lalia ordinea, 
discipline, armonia sl pacea, dacă 


ele np vor fi compleciale prin acea 
reformă, pe care Renan o numea 

alit de jusi „reforma ta- 
telectuală si äs 

Necesitățile interioare, urgente 
și grave nu lasă deasemeni loc 
imperialismului, nici. aventurilor. 
Mu însuși a mărlurisit-o, a- 
firmind însă in același limp vointa 
sa de a revendica toale drepturile 
lialiei şi de a apara inieresele ei. 
Deşi restaurarea ordinei si a dis- 
ciplinel, in toale gradele și dome- 

e, e punciul principal al pro- 
gramului său, sini unii care se tem 
că dicieloral, intimpinind obstecole 
in aceaslă direcție, in care nu se 
pol obljines rezultate inir'o singură 
zi, el va incerca sau va Îi cons 
trins să caule, in imperialism si 
în aventuri, un derivatir față de 
dificultățile interne, Remediul ar 
fi alunci, desigur, mai rău dech 
boala şi Mussolini s'ar dovedi un 
mediocru medic. 

Instalind fascismul la pulere, el 
nu a îndeplinit dech o parle dia 
misiunea lui şi cea mai uşoară, 
căci dacă triumful fascismului esile 
dalorit elorlului viguros si disci- 
plina! a jumătate de milion de ce- 
tățen! hotăriji, el se explică nu mal 
Puțin pria sceplicismul resemnal 
al polilicianilor vechiului regim şi 
prin indilerenia maselor. Acesi 
sceplicism şi aceasiă indiferenjä, 
care au favorizat pe Mussolini, in 
execulla loviturii lui de siat, vor 
consiliul, in desvolieres acțiunii 
sale polilice, o jenă și un obalacol. 

urice Pernoi, Kaoue des 
Deux Mondes, Augusi). 


Isus în istorie 


Problema lui Isus mu se mel 
En azi ca în limpul lal David 

rederic Sirauss la 1835, al lui 
Christian Frederic Baur, cincispre- 
zece ani mal lirziu, sau alul Er- 
nest Renan, Între 1863 si 1867. Se 
constată pe acesi leren același 
progres care s'a produs in dome- 
niul științelor filologice. Noi texte, 
mai ales egiptene, au fost desco: 
perite, deasemeni un bogat ma- 
terial arheologic. Pe baza lor cri- 
ticii Hberali au adus modificări 
considerabile, în ceisce prireṣie 
auienticitalea generală a docu- 


356 VIAŢA ROMINEASCA 


menlelor cresline vechi cast în 
privința vechimii primelor evan- 
ghelii. Pe cind, pentru Strauss, e- 
-vanghelia lai Marcu a fosi scrisă 
cam pe la 150, Harnack o datează 
intre 65 și 67, Un alt curent de i- 
del căuta să pună în acelaşi limp 
creșiinismul în legătură cu rell- 
giile antice, ce posedau credințe 
esoterice, iransmise pe cale de 
imllafiune ` misterele isice şi or- 
phice, culturile orgiastice din Sy- 
tue GEN gie i ae, Altis, 
odila şi onis, religia H 
erei a zeului solar Mithra, 
upă școala milologică și compa- 
ratistă, care se inspiră din filozofia 
lui Hegel şi a avut ca precursori 
pe Herder, Lessing si Goethe, nici 
un fapt real nu se poale concepe 
lără ca să albă rațiunea lui totală 
de existență în faplele anterioare, 
imanente lumii noastre actuale, 
Influenfa atribuită personalităților 
superioare e explicală prin spiri- 
iul mulțimilor. Publicisti, ca Ro- 
berison, W. Smith, Arthur Drews 
si pastorul Kaltholi conchid la ne- 
existența lui Dumnezeu, conside- 
rindu-l ca un personaj mitologie; 
iar alţii, reluind pozijia lui 
afirmă că e posibil ca Isus să fi 
irăii, der faplul nu-i dovedit, niet 
nu importé mult pe istoric. A- 
ceaslă teză a fosi de curind sus» 
imută cu talent si cu o remerca- 
ă erudilie de M. Couchoud, în 
studiul său intitulat ,L'énigme de 
Jésus." 


După părerea acesiula, singurele 
clemente autentice, care au o va- 
loare istorică, în jurul lui Christ 
se găsesc in evanghelia lui Mar- 
cu. Celelalie părți din învățămin- 
tul lui Isus şi cele mai mulie din 
oracole sin! o invenție spiriluală 
a prolelller creslini. 


Insă evanghelia lui Marcu nu e 
deci! evocarea, înir'un cadru in- 
timplător, a unei entiläfi mistice. 
izvorilă din viziunile lul Paul şi 
apoi popularizală, vulgarizată, ma- 
lerializală de un om cam greoiu şi 
nu lipsii de siretenie. Marca a 
sul să imile in legenda sa ve- 
chile_protejii, adăugind unele tr&- 


sături E așteplării meslanice 


Insă episcopul din Hierapolis a! 
Frigiei, Papias, scria in anul 125. 
al erei noasire, -se la 
iradijia existentă, că Marcu, care 
a fost discipolul lui Petru, a scris 
exaci faplele de care-și nmintee, 
dar nu in ordinea în care Isus le-a 
Së sau le-a indeplinit, E greu 

admilem că această povestire 
vie, direclă, în care gesiurile, cu- 
vintele şi atitudinile Miniultorului 
trăesc ali! de intens, nu e decil ọ- 
abilă juxtapunere de reminiscente 
biblice și de aspirații populare, ce 
iau forma fabulelor si miracolelor. 

Acel care fac din Christos un 
mit, o figură creată de reflexul 
unui mediu religios, in care abun- 
dă credințele evreeșii, helenice, 
orientale, procedează le fel cu is- 
toricii literari ce atribulau odini- 
oară marele epopei homerice sau 
germane forfeior impersonale, In- 
slinciului poelic ai creator al ra- 
selor. Dar, după cum o operă ce 
o formé literară definilă si ò uni- 
late de ansamblu, cere la bază œ 
personalitela, o volnfé, un spirit, 
ot așa, deparie de a fi un reflex 
compozit de credinji si diverse in- 
spirajii, creslinismul primitiv, prim 
originalitatea incomparabilă şi pu- 
ternice lui noutate, poariă pece- 
lea creatorului său. 

(Leonce de Granmaison. Mercure 
de Fronce, August). 


Amintirile lui Georg 
Brandes 


Ibsen la salzeci deani: „Nu prea. 
înalt, însă m 3 E en cu 
cap energic, gi! vinjos,umeri puler- 
nici, părea că ar fi trebuit să-l lo- 
vesli cu toporul, dacă ai fi voit să-l 

L Vorbea în general pulin. 
Celace era ceracieristic în felul 
lui de a vorbi era liniştea şi în- 
celineala și faptul că nu zimbea 
niciodată, chiar cind acel cu care 
vorbea, zimbea intălu. Asia dădea 


cileodată o impresie aproape pe- | 


nibilă. Dacă ar fi să-l caracteri- 
zezi cu cilera vorbe, ar trebui 
spus doar aiii: era emeniniäior. 


REVISTA. REVISTELOR 357 
e EE REVISTELOR mp 


Cu ochil lui scormonitori pute 
chiar să apară inspăimintălor, 
„Era atunci ca o putere? sulori- 
tară, ca un om care eta obignuil 
să lee față de alții punciul de ve. 
dere al unui direclor de şcoală, 
care era obişnui! să insufle oare- 
care spaimă. Cu toată lupia jui 
împoiriva Norvegienilor in firea 
lui era foarte norvegian. 
„Patruzeci de anide ură amară e- 
rau ingrămădiji in el; disprețul lui 
peniru oameni nu avea marginal. Era 
arisiocral pănă le extrem si Sco 
lea din asia consecințele. Era un 
arlicol de credință peniru el că 
toți polilicianii, adică toți poliliet- 
anii de parlomeni-nu oameni ca 
Bismark—ar fi nişte e i, min» 
clunoși, palavragii, i. Aceşiia 


lrăesc pe urma stréduinfelor poli- 
lice de liberiale, care ze: 
Ire asia lind: să procure celor 
mai ridiculi diletan(i ai poliiicii cu- 
vint şi vază în treburile țării. Ura 
lui Ibsen impoiriva falşelor siră- 
duinii liberiare era pe cale să in- 
lunece interesul lui peniru adevă- 
ralele sirăduinji. Nu vorbi rău de 
coul ! striga el, coutul scapă po: 
poarele de grăsimea nesănăloasă. 
Adeväreta libertate e libertatea 
socială, libertatea spiritului, a gin- 

ului, a conştiinţei. Peniru aceste 
scopuri se poale lucra loi aşa de 
bine subt o formă modernă şi in- 
teligentă de absolutism casi subi 
clica micilor tirani, chiar mai bine.“ 

vers Brandes, Die neue Rund- 
schau, Seplembre), 


Miscarea intelectualä în sträinätate 


LITERATURĂ 


André Maurois, Ariel ou la 
vie de Schelley, B. Orasset, Paris, 

Scriitorul ralinal al „Tăcerilor 
colonelului Bramble* ia tol din 
viola engleză subiectul noului său 
roman. André Maurois încearcă să 
intérpreleze şi să transforme în 
roman viața lui Shelley, bogată în 
lanlezie, in excentricliëft si ara- 
bescuri capricioase, 

Scopul autorulut a fosi! să poves- 
lească copilăria, tinerețea, iubirile, 
viaja în Ialta, moartea lui dors 
Bysche Sohelley si să rugrävess 
consiraslul inire poelul care se su: 

une sensibilităţii şi dragostei de 
rumos, si mediul burghez si ipo- 
crit care îl inconjure. 

Cartea este foarte inleresanlë ; 
nu pulem spune însă cu siguranță 
că a reuși! să realizeze nobila ame 
bijie a d-lui Maurols. 


Semen Youchhkieviteh, Epi- 
sodes, Gameïoun, Berlin. 

Semen Yuskevici descrie în a- 
ceste „Episoade“ pățaniile tragi- 
comice ale lui Simon Gresser, ne- 
guslor bogal, care n'a pulul să fugă 
la limp din Odesa cucerită de bol: 
sevici. 

Scriitorul rus ne face să asistăm 
la toale spalmele lui Simon care 
se leme grozav de loale perche- 
lie si rechizijiile ordonate de 
Soviete si care se indignează me- 
reu de singele rece al nevestei lul 


„Dorotska”. Cu loală nenorocirea, 
ea nu se gindesle decit să minince 

îste cii mal grase, să-şi păstreze 
Bijutertile si să-şi ducă mai deperie 
viaja de burgheză parrenilă. St. 
molşka se imbolnăreşie, nu mai 
are Cl 

echt la pogromur exec 
încearcă să imbuneze pe noii slă- 
pini ai orașului, se travestesie in 
„lovarăş”, devine funclioner la 
„Sovnarkhoz”, tremură in faja ma- 
rinarului Fedia, etinul servilos- 
rei care s'a instalal în casă și se 
hrăneşte din belşug cu bunätäille 
cămării lui, 

In ciuda tuturor măsurilor ce şi-a 
luai, Simotska Gresser cade În mi- 
nile Cekäl şi este silii să spele 
scîndurile și să facă cele mal umi- 
Htoare corvezi. Un prieiin îl sal- 
vează,dar chinurile zilnice reincep. 
El stă la îndoială dacăsă lugă sau 
nu în slrălnălale. După mulie ṣo- 
văeli, Simolska si Dorolska se ho- 
täräse să rămină pe loc şi să aş- 
teple liberarea. 

Lucrarea d-lul Youstevici nu-i 
propriu zis un roman, ci mal repede 
o poreslire umoristică a vieții zil- 
nice subl regimul revolujlei ruse. 


Maurice Rostand, Les insom- 
nies, éd. Flammarisn, Paris. 

Noul volum al Jul Maurice Ros» 
tand cuprinde poeziile scrise după 
1914. De astă dată poetul apare msi 
sincer, mai bogat, cu lendințe mai 


“romanilee, cile odată chiar direct 
influenjat de Musset, 
Maurice Rostand are în corlea 
aceasta accente de regrel si durere 
peniru anii duşi al neren, medi: 
er A pe reg sors À letälui pierdul; 
o re o lun contem e a 
durerii și ariel. ? ES 
„C'est la punition secrète du génie 
De souffrir plas longiemps, dans 
se propre harmonie 

De doubler d'un écho les cris de 
sa douleur, 

De pleurer par deux voix, de souf- 
ir par deux coeurs, 

Et visant l'avenir en avoir l'envie 

D'avoir plus d'une Wa ayant plus 


Dougiss Goldring, Nobody 
Knows, Chapman und Hatt, Londra. 

Aulorul zugrăvește un mediu în 
care libertalea moravurilor e mare 
si personajele dispreluesc coa- 
venliile sociale. 

Eroul romanului, Gilbert Vayie, 
e un ziarisi care avusese o carieră 


Gilbert divorțează, își recapătă 
inapirajia și locul în lileralură. 

n vechiu prietin îl aduce intr'o 
pensiune la o vădură numilă Cleo- 
Paire, bogată si care, desgustală de 
experiențele ei matrimoniale, devi- 
ne o adeptă a amorului liber. Oğz- 
duezte părechi tinere care dispre- 
luese convențiile sociale, sau chiar 
femei singure. Acestea sint îi 
iriva cësāloriei, predică amorul 
Uber, discută despre aceasia cu 
bărbaţii si caută aprobare. Una din 
ele, pusă la incercare, îl îmbrăji. 
seară roșind pe Gilbert, îi sărută 
buzele ai se smulge repede de 
lingă el. Şi asta | se pare des- 
lul peniru e dovedi că își pune 
teoriile în practică. Mal pe ur- 
mă Moyra primeşte să plece cu 
Gilbert în = à Sale insă groa- 
ză de senxualitale. În cele din 
urmă Gilberi plictisil o lasă să 
plece cu allcinera la Roma şi 
ia Florenţa. Eroul inillneste in 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 359 
———— IE STRAINATATE ___ 5 


Italia într: 
mn) esga pensiune a Cleo- 


După diverse peripeții 
aulorul le ratează E Zen 
d toată lumea se căsălo- 


ARTA 


Raphael Petrucci, Chinese 
painters, Brentano 105. 

Scriitoarea americană Frances 
Seaver eg gindit să Kera o mai 
mare extensiune -ira nd—cär- 
lei deajuns de cunoscută a cunos- 
re crilic de artă mort tinër în 

Cartea prezintă o lature lehnică 
$ una istorică, Cum s'a remarcat 

e criticii lui Petrucci, partea teh» 
nică dă o originală tălmăcire e 
concepției de perspeciivă în arta 
orlenială. Se ştie că perspectiva 
chineză e ne-perspectivé. Petrucci 
însă coulé să o reabiliteze numin- 
d-o: „un fel" de perspeciivă. - 

acă acesta ar Íi un simplu m 

de a vorbi, l-am lăsa să treacă. 
Dar Petrucei il imvolvă intr'un mic 
sistem de critică artistică după care 
piclura europeană, pornind dela 
„Visiunea binoculară“, nu e în stare 
să er ho e la o perspectivă 
de se ni, ea implicind rapor- 
turi de tonuri, deci atmosierā, deci 
vag. Dimpotrivă piciure chineză ca- 
şi cea a primilirilor veacului 14 şi 
15 cullivă „visiunea monoculerä* 
câre e Înregisirarea execlä a o- 
biecielor în simpla și neasimilata 
existeniä a lor spațială. Aceasta 
nu numai că e prin urmare o nouă 
perspectivă dar, zice Petruccl, e 
cea mal bună fiind cea mai sde- 
vărală şi precisă. 

Chestia toală e, cum tedem, de 
criieriu şi aces! criteriu înseamnă 
măsura în care crilicul de artă re- 
cunoașie mozaicul, placajul, ca 
ideal de expresie artistică sau loc- 
mai relația de tonuri, valori și cu- 
lori, adică atmosfera. Culoare seu 
lumină, conter sau oer e în fond 

picturii și aria modernă 
cel puțin dela Rembrandt incoace 
pare a o fi rezolvat pe deplin. 

La capitolul Istoric, vidarea unor 
chestii vechi, ca acela a deose- 
birii dintre şcoala nordică chineză 
şi cea sudică, si a influenjelor vre- 


360 VIATA ROMINEASCA 
RL a E 


mli asupra creajlei erlistice nu e 
nouă. Corespondenja dinire vigoa- 
re si barbarie, înlre pace și de. 
cadență, între inflorirea vieţii 
de carie și desărirşirea arlisiică 
e un paralelism pe care pictura 
chineză ca toate celelalie nu sovée 
nici ea să-l alesle. 

Mai interesani e capitotul influ- 
enjei budiste asupra acesiei arle. 
Petrucci, contrar crilicei moderne, 
fece loc msi muli influenței ele- 
nislice care din secolul al IV-lea, 
anlemergätor budismului, ar fi avul 
un rol covirsilor asupra picturii 
chineze, sub! forma grecoindiană a 
artei Ghandarei si Turkesianulai. 

Carlea conține 25 reproduceri, o 
o scurlă bibliogralie și biografie, 
și ua imporlant sumar critic şi is- 
toric, al caraclerislicilor celor mal 
de seamă arlişii chinezi. 


FILOZOFIE 


Julius Pikler, Theorie der Em. 

pjindungs qualittät als Albildes 
Reizes, Burth, Leipzig. 

]. Pilker dezvoltäÿ consecințele 


zulia dinir'o adaptare a anis- 
mului la forțele rar nitro Ocu- 


cilice a lui Müller şi principiul 
ne-reprezenlării excilantului prin 
senzajie expus de Helmholiz, pre- 
tinde că „modalităţile“, categoriile 
de sensajii sin! in adevăr imagini fi- 
dele ale lorlelor ce lucrează asupre 
organismului. El caută chiar ade- 
Quate la calitățile ce se pot dist 
peniru orice celegorie de senzalii, 
peniru orice modalitate. Araujind 
lucrurile după bunul lui plac, ste- 
bilește asifel, peniru pipăit, gusi, 
văz şi miros, palru calilëfi numai, 
réspunzind fiecare unul caracter al 
sorjat ce lucrează asupra organis» 
mului. De pildă desen 
Gust Pipăit Miros Văz 

Brulal... Amar Durere Putred Roș 

Desigur deducțiile filozofului ger- 
man, care vrea să scoală din spe- 
culajii metafizice dale experimen- 
tale, sin! mal muli decit riscate. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Georges Mauravert, Fise 
Le ge ed, ]. Ferenezi et fils, 


Titlurile de noblelé n'au nici-o 
Justificere în socielalen contimpo- 
rană. Ele ar pulea D admise dacă 
ar consillui un Izvor important de 
venituri peulru sial, printr'un „im- 
pozii asupra vanității“. D. Maure- 
veri preziniä chiar un proect pen, 
tru siabilirea aceslui nou impozit, 
menii să indreple înir'o măsură 
oarecare nedreplalea privilegiilor 
rămase si după Revoluție. 

Edmond Villey, L'Etat et le 
progres social, ed. des Presses 

niversitaires de France, Paris. 

Edmond Viller, reprezenlan! al 
şcolii liberale mancesteriene, sus- 
fine că pericolele democrajiei şi 
ville constituției franceze se da- 
loresc intervențiilor Statului, con» 
sacrale prin lege, în viaja econo- 
mică. Singurul mijloc de e reme- 
dia relele aciuale este de a reda 
individuiu! deplina se libertate e- 
conomică. Cauza crizei actuale se 
deioresie slăbirii energiilor indi- 
viduale. Mijiocul de a restabili e- 
cesle energii constă în desvolle- 
rea individului, lăsînd în toată li- 
bertalea interesul personal, ,sin- 

rul motor al activităţii omeneşti“, 
era cea este singura sarcină a 

ui. 

A, ke Peuch, La tradition so- 
cialisite en France e! la Societé 
des Nations, Bibl, d'information 
sociale, ed. Garnier, Paris. 

Aulorul vrea să identifice socia- 
lismul, în injelesul actual st cu- 
rent al cuvintului, cu idela de soli- 
darilaie și să dovedească, la socia- 
listil din mijlocul secolului al 

-lea, exislenja unui efori pen- 
iru a lărgi solideritaies națională, 
și a cuprinde in ea cel pujin so- 
lidarilatea najiuailor tb zg 

Carica este probabil scrisă pen- 

a Împăca pe socialişiii de azi 
cu Societatea Najiunilor, arăliadu- 
le că acest pac! realizează dezi- 
deralele mai tuturor şcolilor care 
şi-au inceput mișcarea socialistă 
ia Franja, mai ales dacă S. N. se 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 361 
L A STRAINATATE XI 


iransiormă intr'un Supra-Stai, re- 
ducind la minimum suverasilatea 
flecărel naliuni. : 


POLITICĂ 


Eugène Mayer, Lo. Philoso- 
hle politique de Renan, Boivin, 
aris, 

Filozolia politicé a lui Renan 
pare, la prima vedere, o tesălură 
de contraziceri. La incepai se a- 
rală favorabil monarhiei constitu- 
tionale ; primește cu bucurie, a- 
proape cu entuziasm, revoluția din 
1548, dar aproape Imedia! se în- 
depăriează de ea; dezaprobă to- 
lusi reslaurajia imperiului, însă nu 
se manilestă ostil regimului, chiar 
se leagă in deaproape cu slinga 
familiei domnitoare, prințul Na- 
Poleon si prințesa Matilda, şi se 
prezinlă la alegerile din 1869 ca 
un candila! nu oficial dar consti- 
lujione!. Subt lovitura războiului 
si a Comunei, îşi accentulazé anti- 
republicanismul, se declară monar- 
hist, chiar legitimist, e o clipă 
că redevine imperialist, dar se 
raliază holări! la 1epidileă şi, către 
bălrineje, el—vechiul teoretician al 
implecabilei dominalil arisirocra= 
lice — devine cil se poale de popu- 
lar și democral, „Que voulez vous? 
c'est Caliban quia raison“! 

M. Mercier, La formation de 
l'Etat tehécoslovaque, éd, Crès, 


Paris. 
Orupul slav din Europa ceniralăe 


sludiat de aulor cu alenjiune, subi 
o formă aproape didactică. 

După consideraţii asupra prin- 
cipiului naționalităților, urmează 
capitolele în care se expune in 
rezumai istoria poporului ceh din 
evul mediu pănă la războiul mon- 

. Găsim apoi povestea mişcă- 
toare a slorțărilor lăcule de Cehi 
în timpul războiului peniru a in- 
lătura jugul austriac. Lupla a fosi 
dusă de elementul civil, de şefii 
politici şi de regimentele care 
dezeriau in masă. Acţiunea lor a 
fos! susținută si in afară de exi- 
lajil Masaryk, Benes, Stofanik, care 
au crea! sielu! cehoslovac și au 
oblinul recunoașierea lui dela À: 
laji cu mult inainte de prăbuşirea 
monarhiei habsburgice. 

Cileva capilole asupra slatului 
cehoslovac din punci de vedere 
geografic şi economic inchee Iu- 
pu = Veyssié, La pa! r 

paix pa 
la Ruhr, Pion-Nourrit et Ce, Paris, 

O analiză a politicii de ne-exe- 
culare urmală de Germania. Auto- 
rul insislă asupra rolului jucat de 
„burgrarii negri“, feudaliialea In- 
dusirială a Ruhrului care, nu numai 
SA D țara i DC dpi „se: 

uropa cu ru- 
gerea economică. Nici un regula- 
ment nu va asigura a dacă 
„Politica germană şi feodalii Ger- 
manie! nu sint mal întăiu învinşi, 
la Berlin cași la Essen“. El ire- 
bue să dea peniru reparații banii 
pe care i-au ascuns in sirăinătale, 


COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


Mihali Sadoveanu, Floare-ofilită (Roman), Edijia Il-a, Edil. 
„Cartea Rominească”, 1925, Bucureşti, Prelal 32 lei. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea dovei, Trad. de Dr. George 
Pascu, Edit, ,Cartea Rominească“, 1 Bucuresti, Prejul 30 lei, 
„Cerica Romineascä®, 1925 Bucuresil, Prelul 3 lei, 

Eugen Herova Trala! teoretic sl praetle de procedură ci- 
a pb à 1. — Fascicola Il-a), Tip. „Viaja rominească, 1925, lași, Pre- 


1. Stavici, Poveşti, Edit. „Cartea Rominească“, 1925, Bucuresti, 


Preţul 25 lel 
we 2 E Jorescu, Negustorii nosiri (piesă in lirei acie), Edit, 
„Carlea Romineasch", 1923, Bucurestt, Prelul 10 lei. 
Dr. Bo novici, /nfervențiuni obaletricale, Edit. „Carlea Ro- 
minească“, 1923, București, Prejul 30 lei, 


Dr. M ori, Pndagogia medicală, (din ita- 
lenente de az we e 


reşii, Pre el Te 
e er ogg pue Porumbeii mesageri, Bibl. Cunoşiini! Fo + 
losiloare, „Carlea Rominească“, 1925, Bucureşii, Prețul 3 lei. 
I., Glăvan, Cum onbim, Bibl. „Cunoștiaţi Folosituare”, Edit. 
M. Beza, Romantismul englez, Edil. „Cartea Romineuscä*, 1923, 
Bucureşti, Prejui 25 lel. 
4. Slavici, Educaţia morală, Bibl, „Minerva“, Edit. „Carlea Ro- 
minească”, 1923, Bucuresll, Prețul 3 lel. 
t. Siavici, Educaţia fizică, Bibl, „Minerva“, Edit. „Carlea Ro- 
mineas-că”, 1923, Bucureșii, Prețul 5 lel 
Ivan Turÿhenev, Arele primăverii (vol. | şi Il), Trad. de I. 
Conslaatinescu (Delabaia), Bibl, „Minerva“, Edit. „Carica ominesscä*, 
1923, București, Pretul 3 lei volumul. 
Teodor Virnav, /storia vieți! mele, Bibl. „Minerva“, Edit. 
„Cartea Rominească“, 1925, București, Preţul 6 lei, 
f. Slavici, Rominii din Ardeal, Bibl. „Minerva“, Edil. „Cariea 
Rominească“, 1923, Bucureşti, Prelul 6 lei. 
chael Csaki, /nventariul monumentelor şi obiectelor istorice 
şi artistice săsești din Transiloania, Tip. „Carlea Rominească“ 1923, Cluj. 
eron Netta, Corcetari economice asupra regiunii Orşova- 
Severin, Edil. „Carlea Romineascä, 1925, București 
1. Simionescu; Cätce Everest, Bibl „Cunoşlinji Folositoare“, 
Edit, „Cartea itominească”, 1925, Bucureşii, Prețul 3 lei. 
Vasile € Osvadă, Material pentru soluții economica, Inst, 
„Ardealul”, 1925, Cluj, Preţul 30 lei. 


a 
„Buluresaa), Edil. „Cartea Rominească“, 1925, Bucu- 


BIBLIOGRATIE 363 


Mihail Steriade, Pajistele sufletului, Edi, „Intățătorul Romin*, 
1923, Focsani, Prețul 15 lel 


Revue internationale du travail, No. 4; Résumé mensuel des 
travaux de la Société des Nations, No. 8: Viaţa Agricolă, No, 11: 
Furnica, No. 14; Tara noastră, No. 25—34; Ramuri, No. 16-18; Qin-, 
dul Neamului, No. 4; Democraţia, No. 8-9; Buletinul Cărţii, No. 12; 
Biserica ortodoxă romtn&, No. 10; Transilvania, No. 54; Analele Rim- 
micului, No. 2—5 ; Revista Infanteriei! No. 261—262 : Revista Moldovei 
No. 2-4; Izooraşul No. 11 - 12; Foaia Plugarilor No. 8; Junimea Lite. 
ra'd No. 8—9; Grafica Romină No, 6; Scoala No. 11-12: Glasul Mi- 
noritäfilor No. 4; Nouvelle Rovue Françalse No. 120 ; Prietenul Nostru 
No. 5-8; Sămănătorul No. 5-8; Arhiva C. F. R. No 5—7; La Revue 
Mondiale No. 18; Revista vremii No. 15; Pandectele Romine No. 6-7. 


II. Studii.—Articole.—Serisori din țară şi din 
străinătate. 


Andrei P..—H. Bergson si O. Spengler (Doi filozofi 


neoromantici) . . . . 265 
Cazacu P., dr.—Moldova dintre Prut şi Nistru subt 
imperiul rus (Nobilimea.— — Oraşele) . . . ~ 43 
Cazacu P., dr.—Moldova dintre Prut şi Nistru subt 
imperiul rus (Biserica) `... 163 
Minea [..—laşii în vremea Cantemiregtiior KIE 237 
Negru Neculai. — Organizarea Justiției (Raporturile 
Tabla de Materie dintre puterea judecätoreas:4 şi cea executivă) ~. 246 
Oțetea Andrei.—Scrisori din Paris (Reforma învăţă- 
a mintului secundar în Pass noteze 9 328 
éi Petrovici [.—Titu Maiorescu . . . 145 
VOMINNENPLT Protopopescu Dragoş.— Teatrul geng de ultima oră 
(Anul XV, Numerele 7, 8 şi 9) (Gordon Craig, ete.) . . . , ké sg o Lë 179 
Ralea D. Mika Marcel Proust . , . , . REE 195 
eene Roşca D. D..—Miguel de Unamuno . . . , 291 
S. C..—Din carnetul unui solitar get res d-lui M. 
Paléologue) . . À : st At RA 83 
L Literatură. Sudhèl Laädgtbegtter Lentile.» +. 5" 221 
Botez Demostene.—Inserare pe ţirm.—Memento.— Suchianu L D..—„Spiritul mărginit“ al jurigtilor e 71 
Rätäcire ...... Se Ae Es e 2:8 Vișoianu I. Const.—Note despre fascism . . . . 296 
Galaction G..—Serisori cătră Sënn | e ‘ie 6i Zarifopol Paul.—Notä la comemorarea lui Renan . 5 
A „ —Epistola Sobornicească a SL Apostol - 
weg RIDE ta 0 LORS a a sie 212 III. Cronici 
Lance Dinu—Pubertăţi imaginare . . . , , , . 80 
Pan nd een presta gut i i i pen Guer? GEES externă (Sfirşitul ee? 
ranco-engleze GA 108 
Teodoreanu O. Al.—nelul Marghioliţei . . . . K Iordan 1.—Cronica tilologică (Etim ga dati e DE 


Uspenski Gleb. — Spovedania lui Capitoşa Ivanov 
(Trad. din ruseşte de M, Sevastos) . . . 98 
Uspenski Gleb.—Lăcustele (Trad. din ruseşte de M. 
SONOR ee CPP ES i e a 


OI 


Săvulescu Traian, dr., prof.-—Cronica științifică (Fi- 
topatologia şi mărirea producţiunii agricole) . . 


IV. Recenzii 


Alfred de Tarde et Robert de Juvenel.—La politique 
d'aujourd'hui |Const. Vigolamu) . < + + «+ « . 
Bart Jean.—Printesa Bibiţa (Mihai Ralea) . . . . 
Bouglé C.—Leçons de Sociologie sur l'Evolution 
des Valeurs (D. |. Suchlanu) . . no w , le 
Brata Traian.— Politica naţională faţă de iooritate 
(Octav Botez) . . .:. 4 uso ss... 
Cancel P..—Originea poeziei populare (|. Şiadbei) , 
Capidan Th..—Raporturile albano-romine (1. Şiadbei) 
Demangeon A.—L'Empire britanique (D. D. Roşca) 
Hesse A. şi Oleyze A. Motion de sociologie (D. 
L Suchianu) . . . . . a" d ptn lé 
Hesnard A.—L'inconscient (M. R) sas lé e d 
Janet Pierre.—La médicine psychologique (M. RJ 
Kaiser Georg—Hblle Weg Erde (F. Aderca) , . 
—Die judische Witwe (F. Aderca). . 
k sn —Claudius, Friedrich und Anna, 
Juana (F. Aderca) . . . . . 
Papini Giovani.—Le Crépuscule des philosophes (M. 
Ralea) . 161% wi esters Ai dice muta 
Petrescu Camil—Versuri (M. Ralea). . . . . 
Rebreanu Liviu, — Pădurea Spinzuratilor (Octav Bo- 
Der. e Karier a e: e e e 
Tagore Rabindranath.—Sadhana (Petre Diacu) . 


D e H Lë . M « 


V. Revista Revistelor 


Brandes Georg.—Amintirile lui Georg Brandes gan 
neue Rundschau) , . . è se , . . > 


112 


124 


125 
344 


Cearta celor vechi şi noi în Anglia (The Chapbook) 

Criză a cetitului sau a scrisului în Anglia s Ames 
rica? (The Chāpbook) ,..... 

Gillet Louis.—Cazul Inf Wiliam Blake (Revue dă 
Deux. Mondes) . . , Dh 6 SEI : 


Pra Ra MA 
Kokovtzoff, conte— Există o evoluţie a boevismue 
lui ? (Revue des Deux Mondes) ` . , 

Mann Heinrich.— Germania şi deg (Die neue Rund- 
sh)... . > ek BERT Zus i. we 
Mille Philippe.—Este socialna națiunilor un tribu- 
nal ? (L'Europe Nouvelle) . d At OUR e, 
Pernot Maurice.—Experienta italia, Desnodămintul 


fascist (Revue des Deux Mondes) . . ... . 
Traz Robert de—Asupra lui Edmond Jaloux (Revue 
Stone) e E E EE ENEE 


VI. Mişcarea intelectuală în străiaătate H 


VH. Bibliografie : ........ 


133 


Spiritul Critic în == 
——bultura Rominească 


Prețul 26 Lei 


C. HOGAS 


In Muntii Neamţului 


Prețul 15 Lei 


ni ing 


Pretul 15 Lei 


AL. A, PHILIPPIDE 


(VERSURI) 
Prețul 12 Lei : 
€ 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite li 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror la» 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisulu!, 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice și onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcfiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite CC 
recturile si prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv si citet. 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 
ziare, cărți, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași 


Institutul de arte grafice și editură „Viaţa Rominească“, pre- 
cum şi revista „Viaţa Rominească” sìnt reprezentate la Bucures | 
de d. D. D. Patrașcanu, Bulevardul Maria, 57, 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din*Capltală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viaţa Rominească S. A.— librăria Alcalay - Calea Vi 
ttoriei 37, 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay - Str. Lips 
zani 88, 


Din editura „Viaţa Rominească'“: 


| | 
OTILIA CAZIMIR | LUCIA MANTU | 
LUMINI g wn ` | MINIATURI 


—- m 


G. IBRĂILEANU | for e rd à OCTAV BOTEZ 


SPIRITUL RL IN CULTURA. 


ROMINEASCĂ | hé e khia ro + Nr 


PREȚUL 30 LEI 


A Apărut: 


Oman honor ron Amar | 


mmm masa ` ` ët Copilariei 


El Cultura Naţionali” PARI Lei | 


IONEL TEODOREANU 


VT DUR dan dans les doctrines SC 
acialistes SALOM ALE ALECH E | 
SE pr a — À apr Seite f rii 
Marcel kivlère ia e jaod zi Gartor 0 
| Prix 15 fr. | | Trad. de © Băteanu 
A Apärut : rm5 
NOLLECMON DU CENTRE Ir Feste “SE DEMOSTENE BOTEZ 
TATION HOCIALE (ÂCOLR NORMALE RES 
RUPËRIKURXK) H 
— nsc a — ||  POVEStea Omului 


Salma e my | 


Essoi de bibliographie | 
PARIS | 
Presses L'nlveraitaires 


JEAN BART 
(EUGENIU P. BOTEZ) 
Prix 6 fr, ij 


Printesa Bibita