Viata Rom. (R.), 1911, 23

a a 
Proprietatea Bibliotecii 
Universităţii laşi 


X-H 


LU] 


4967011 Periodice 


N. -.24 DD >, e! I9II. ANUL vi OcromnRie. No. ia, 


Tobi Maleni t UPA 
Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR |. CANTACUZINO A, 


Jet 


SUMAR 
i i V, 2 
G. Galaction . . . . . Cadararn! Ton Pentes: ` 
4. Topireeunu . , 2. fe naapte | Versuri). 
ez, ,. îi, n e Coracteriutice naționale din limba si literaturi 7 


poporului engler. 
D. Aagi 4... Sertsorile... 4 
Dr. loan Urbanu larnik O. „detronat nl -loa al Centralei Cultu rele * 


Poeta din Ungaria, = 
St, Olei h., ... ..+ Serigeare dud Goga | Vera), 
Ar Philippide - » +» + : Paüdogtiinjä contemporan), 
M. Codreàann N d id Unei femei Kemet), 


Colaboratarii revistei | © Dwumente omenesti {Un cuceritor) 

Alice Cilugăru . . . | Miwa | Versuri), 

Radu Rosetti . . . Iispre swädorenr popidalinnii fi a din Ro- 
enpe 


mânia în ultimul deceniu gi rifre ni 

fu. ) 
Colahoratorii revistei , , Note pe mirrgineasäriilor | Hellet i melancolice. 
Ee a UA ~ oa + Crowea artistică | Societatea Naţională de Arte 


P'rumrar.-Nocietatna A rtigtitor Indopentenfi), 
D. Călugăreanu , panica știiațitică (Lamina ultrazioieta 
L On DOR i a = Cronica nterna (etica Tei politiei), 
«er e s o s + Chronic teatrală laşi. 
TE Sta ; e Cronion vesel (Dolcantela inii cronicar teatral), 
Nicanor & Co. : . , Miscellanea (Dond comemardri: Kogälnicennu— 
Eminescu. — Academia dui Duiliu Zane 
reseca), 

Erevnrii: Spiridon Pupeeru „Mos Gheorghe la Fipursţie*  Outariuu Gom, „lea ărije 
iai relin; AL Gr, Sauto. Mihail Rainesin, Quehguas počiine traduites en franyais*.—ós, 
I-n A Fiert „Copii Nopţii. —p. SS Dimärie A, Aturana, Eno batea Airunuzilue At-hae 
i lai pe Bnotresti in istoria nasterii Rumâniel*.—Y, D= foit Stania, „Modals romină se iii 
Yătâtorui romin dm Usgaria ie lumină adevărat i Pami Duns, „Lè Qusstion agraire en italie 
Le Lantsndiam rcoanain*, — Si OA, Virmeyien, „LL umuvre de Const. Meunier. —X_ H, — 

Nevisin reyistelor: „Narăra*; „Deea făra» „Conrerhiri Literare „Nona Herati Ro- 
mină”: „Țara Noud"; „Vurmri*; Albert chise - „Univeraitătăe Statelor Urtis sio Amerivei*; Er- 
atst Gauhart) „Opera si morala lui Ovtavp Mirteans; Albert Dulratió : «Un mansăorie inedit de 
d. Marmot; Jaan itonanii: 3. EL Vatre*: Anoa Pentra Picaa de mine”: Generalni senf-Paga : 
sFàlimentn) cowttunatorndor Mai Ada Haine Jan Pinot: „fiinţe nira fme’; F. Maison 
„Votul emelloz*: Mani Nathair sMongitastea s buletinul de vot*; Victer Dolbos: sEritioa peèbolg- 
Emale pl cotenpția logieei pare”, Astrul Ahnfeid: „umar Friiiaz*, PFotipeo Hodrero: Er- 
Pasiunea ersnomiok*; Dr. H Sobom „Fòmdapia Thsers*; Dr. Hermann Fecâneri „Raportal in- 
Sen drrvultarea pnlitică gi îmfinrirea literar a uisi napuni” ali Lupta ite clasă 
si progresul oultarii*; M, Moskov : „Pagini din wioria mită e y 


Fooetății Croate a Artistilor” A. EL. L, Penser: „Placaţia E 
„Mont indbiviinalității în desvoltara istoriei à nmani”, 
4 Misenren intelectuală în străinatate 
4 = 
+ 
+... + a 
tag s. Ad + 


: €.- 
+» Redacţia şi Administrația: Str. Golia 52. 
IQTI 
== ———=I - = =>. i ri >= eai 
ea ie n daaa D iol. Numărul a ai paie di EL premi de sst yi 
~ tu aa ian an L ie. Jamâtate de aa 1.30. — Peatru Aostro-Ungaris; na an [b porcau, Jumi. 
PA, =- tels de am T oorsans 30 h. Numiru) 3 coroane, — Pentre Dasarabis i an 6 rabie; Jumi- i 
S ac aih CA 3 Mia de aa 4 rudle. Soanârui 1 yaik ~Penre vtrtinătate; an pi ZA heii homiiisro a, nna anmam 
RE S T A Hi Kamarul g lej Ph — Poeton dnr a aa aasa „ee i 


N 


Viața Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


vecem 10 


aborarea d-lor: |. Agirbiceanu, D. Anghel, prof. Univ. 
L. Oa ea ia Jean Bart, N. Baţaria, dr. P, Bogdan (docent); e a 
fez, |. Botez, Octavian Botez, l. Al Brătescu-V oineşti, Vintilă l. Bra 
tianu, T. A, Bädäräu, Tiie Bărbulescu, N- N. Beldiceanu, Gari- 
giale, M., Carp, dr. P. Cazacu, dr. D, Călugăreanu, Alice Călu- 
gäru, d Clocirtan, A. Ciura, M Codreanu, G. Coşbuc, pro I. car. 
de Cupareneu, Ana Conta-Kernbach, Maria, Cunţan, 3arbu Dela- 
vrancea, l. U.Duca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, G. Galaction, A. 
N, Gane, N. Gane, Octavian Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisi- 
for Ghibu, Artur Gorovei, |. Gramadă, C. Hogas, Cc, Hoisescu, G, tbrăi- 
lcanu, răpit. N. Ionescu, Oh. U. Jonescu Șişeşti, Nat. Iosif, St.0. lasif, dr. S. 
Jrimescn, M, Jacotă, Francis Lebrun, prof, univ. dr. N. Leon, dr. l 
Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M. Manicatide, Constanţa 
Marino, 1. Minulescu, i. Mironescu, S- Mândrescu, V. E, Moldovan, 
Si. Mordrescu, V. 0. Morțun, G Murnu, D. Nanu, f. Nădejde, Alexis 
Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P- Panaitescu, G. Pascu, D 
D. Pătrăşeanu, N. Petrescu-Comnen, prof, univ. A. Philippide, Matilda 
Poni, Sp. Popescu, prof. univ. dr. G. Proca, (O Carp), Cincinat Pa- 
veleseu, Gh. Poenaru, dr. N, Quinez, Mircea D. Rădulescu, Radu Ro- 
setti, izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanicievici, 
prof. univ. dr. V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri, maior Alax. 
Sturdza, dr. D- Tatuşescu, Georgo Tofan, A. Toma, lorgu Toma, Emil 
Triandații, Ernest Triandaţii, Gh. Topirceanu, AL. Tzigara-Samurcaş, 
AL. Vlahuţă, A. D. Xenopol și alții. 


Condiţiile de abonare 


IN TARA: 
Pe an r . 
Pe jumătate de an 
Un numar 
Abonaţi! care nu-și 


e . . |... 


vo» achita abonameniul in mod direct vor 
DD ———_——— 
trebul să plătească in plus 4 tel pe un și 2 leipe i an, ca indemni- 
IPODI SA P meee 
zare pontru Ineasatori. 
Pa 

Pentru invăţitori, preoli de sat, primari și funeţionari sâtesti, stu- 


denti şi elevi, pean {ù lel umûtat 4). i i 
trei vata n eite d Iei de pe} era în eră Ba: LAS Amalia pat 0 în 


IN AURTBO-URRARIA : 
n 


on hd . . - 
Pe jumătate de an I x c 4 CUronne 
a è . A 7 -$ 
erai anual se poate nehita : PE coroas 
din patru în patru luni, La achita iu trei rate de cite cinei cornune, 


IN BASARABIA: 


Pe an : d 3 
Pe jumătate da un A 4 r „5 ruble 
Fi Un număr A x k : . H cete 
până „Abozanental anual se poate plati În focare două luni cite £ ruble 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe an Ă A A i 
Pe jumătate de un 3 X z „lei 


Tra awmbe- . + . 11 lei 
- a A 2 lai h0 R. 


- è 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |, CANTACUZINO 


VOLUMUL XXIII 
Anu VI 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂȚII 
E | e: CR 


SAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Str, Golia No, 52 


IQII 


fe t1 


sa ae birt a ce e DN... 
* $  Jnfrai inain 
? Ge anu H 


Pädurarul Ion Bentu 


Pe vremea aceia, lon Bentu era de vreo patruzeci de ani, Era 
un om roşu, ca griul arnäut, nalt, spătos şi purta pălăria pe ochiul 
drept. Totdeauna avea biciul cu el, semnul slujbei lui de pădu- 
rar, un pil cu coderia scurtă și cu ciucuri la coderie, un șarpe 
care vărsa plesnete şi spaimă peste patru comune, Cind şedea 
în circiumă şi bea, ori cind venea la Curte, Bentu Incolăcia bi- 
ciul de trei ori, pe piept şi pe spinare, dela umărul sting la sub- 
țioara dreaptă. Uitindu-te la el, la ochii lui verzui şi ințepători, 
ca niște țândări de oglindă, la mustățile lui groase şi intoarse 
în formă de S, la miinile lui năpraznice, una petrecută în chi- 
mir, ceialaltă pe după ocaua cu vin, nu-ți venia alt gind în minte 
decit să te lercască Dumnezeu de tovărăşia și de vecinăiatea 
lui ion. Bun-treaz, pădurarul îşi bătea joc de toată lumea. Vorba 
lui era o şfichiuială nesfirșită. Cu chef și cu ocaua in mină, era 
muşcălor și necuviincios chiar cu feţele bisericeşti, cind le Im- 
pingea păcalul să se abată prin clreiumă. Călare pe roibul lui 
sălbatic şi minios de vreun iurtișag dovedit In pădure, era varga 
lui Dumnezeu ! Ce față avea omul acesta, cind trebuia să se a- 
răte supus, plăcut, știau numai d. Silviculor şi Boerul. Ion Bentu 
n'avea alți stăpini decit pe aceştia, fiindcă prefectul, subpretec- 
tul, procurorul... nu i se Infäțişau decit la mesele boerului, a- 
prinși la chip și sprijiniți intre sticlele desfundate. Dincoace de 
aceste mese—adevărate diguri ocrotitoare—apele stăpinirii nu 
treceau niciodată in paguba lui Bentu. 

Ani de zile, lon Bentu şi-a plimbat roibul prin pădurile bä- 
trine care innegreu, In partea aceia, malurile Vezii. Toți 1i ştiau 
de frică, toți ti cumpărau prietenia, ca să poată să strecoare, 
din pădure, o crosnă de nuele, ori un car de uscături. Cind 1l 
pusese pădurar, avea o căsuță acoperită cu pae, După zece ani, 
avea cea mai frumoasă casă din sat, iar frații lui şi al-de ta- 


ü VIAȚA ROMINEASCA 


tă-sân se țineau acum chiaburi, toți cu casele prelăcute, cu şure, 
cu hambare, cu pluguri de fier și cu cite patru boi, 

lon Bentu avea cinci copii şi o nevastă mărunţică şi cam 
ciupită de vărsat, li zicea Safta, şi dacă nu cra frumoasă cra fe- 
mee vrednică şi cinstită. Copilul cel mai mare, Ilie, incepuse să 
se prindă în horă şi să se țină Năcâu de aci înnainte. La Ince- 
put Safta se trudea greu cu copiii și cu sărăcia, subt grinzile a- 
fumate ale câsuței lor, Dar pe urmă au venit casa cea mare, ca- 
rul ferecat, vacile cu lapte, cămășile şi cirpele de borangic... şi 
Safta a gonit suspinul dela inimă şi isa părul că a crescut în 
Stat cu o palmă. Căsnicia ei cu lon avea și vreme bună și vreme 
rea. Vreme bună—că lon era om vrednic şi aducea acasă de 
toate cite trebuesc nevestei şi copiilor, Vreme rea—că lon era 
om care nu credea lemeei, n'avea nici o indurare, croia pe Safta 
şi pe copii cu biciul, şi cind era mai bun apoi o lua în ris şio 
necăjea cu ibovnicele lui de prin pădure, 

Salta ştia că are. Dar ce să facă! Era femee ințeleaptā, 
care privind în juru-i vedea că pretutindeni e tot așa. Bărbatul, 
vrednic şi iute şi apoi mereu plecat de acasă calon al ei, nu se 
mulţumeşte numai cu nevastă-sa, ci trebue să mai aibă şi cite 
o ibovnică. Numai proștii și imprelistiţii se Invirtesc toată viaţa 
imprejurul fustelor nevestei, Safta număra în gindu-i pe cei is- 
teţi din sat şi cu ibovnică şi pe cei mură-in-gură, dar credin- 
cioși nevestelor. Atit se ruga Safta lui Dumnezeu: să nu-i râmină 
gindul lui Ion numai la una singură, că atunci ar fi rău. Nici 
așa nu e bine, dar apa curge și pietrele rămin. Azi o ibovnică, 
mine alta....dar Safta rămine tot Safta, muerea legată cu cunu- 
nie, stăpina casei şi mama copiilor. Cu vremea lon se domoleş- 
te şi necazurile acestea se dau uitării. Şi Safta işi făcea me- 
reu pace, răbdind azi baljocora, mline sfircul girbaciului, poimine 
gura satului, că pe lon l-a văzut nu știu cine, prin Ceret, cu o 
mucre de peste Vede, 

lon făcea tocmai aşa cum istorisia zavistia. În pădurea în- 
tinsă, pe care o păzea şi care atingea cu colțurile ei patru sate, 
el se simțea şi se purta ca un paşă,. Femeia sau lata mare, 
prinsă cu crosna de lemne, plătia lurtişagul cu cinstea ei, Erau 
şi mueri rele, care mergeau In codru fără frică, făceau crosna 
cit puteau mai mare și lăcind-o cintau de răsuna Ceretul. Aces- 
tea erau puţine şi lon, sâtul curind de ele, isprăvea dragostea 
cu biciul. Asemenea şi alte fără de legi le săvirşea adesea pä- 
durarul. Plin de putere și de mindrie, nebun ca şi roibul de subt 


PADURARUL ION BENTU T 


el, pornea uneori călare intr'o fugä viloroasă, din inima pădurii 
până în sat la circiumă, ori de aci înnapoi, la umbra cerilor 
innalți:și deși. Lumea se dădea in lături din drumul lui, copiii se 
ascundeau țipină, cei bătuţi, cei globiți, cei necinstiți... suspinau 
adinc la Dumnezeu. 

Bentu descălica la umbra neispitită de ochii soarelui şi pri- 
ponca pe Roibu, Dacă zorise pe Safta să-i facă de mincare şi luase 
merindele in desagi : lucrul avea deosebită tilcuire, Pădurarul șucera 
intre degete, haiduceşte, şi de departe, din poene ori din tntu- 
nericul stejarilor, răspundea alt guer de leliță haiduceasă, Şi pe 
cind Roibu sufla şi pâșştea printre ierburile neatinse decit de el, 
lon vădea azima, plosca şi mielul fript, lelița se vădea printre 
ștejari. Dar acestea erau iubiri trecătoare, care țineau clleva zile, 
citeva săptămini, şi nu mai mult. Lui lon Bentu i seura curind, 
După cum la băuțe nu-i mai ajungea acum orice fel de vin— 
mai prefăcut, mai cu apă în el—ci-i trebuia numai vin de cel 
bun, uitat de vechi şi tare să-ți ia ochii loc, tot aşa şi în dra- 
goste, Ion poftea acum o ibovnică de ali soi, cu alți nuri și cu 
altă scliviseală, 

In deal la Mălinești, deasupra Vezii şi deasupra laldurilor 
impietriți ai codrului, printre cele dintii case mărginașe, era și 
casa lui Mandache al Popei, care se iscălea Mandache Popescu, 
Aşa dar Mandache era om cu ceva carte. Cinta ta biserică, fu- 
sese notar, primar, dar procopsit mare nu cra, deşi se da mai 
mult cu surtucarii decit cu plugarii. Se Insurase cu o fată dela 
tirg, șezuse pe acolo vreo doi ani şi venise apoi la Mâlineşti, în 
casa lui părintească. Tudora se măritase cu ',andache fară să-l 
iubească, măritată de nevoe, ca să ştearză un păcal de lată mare, 
Mandache o luase cu bună știință, ispitit de zestrea ci, pe care 
însă tata-socru nu i-o dăduse Intreagă. Aveau numai un băiat, 
acum de şapte ani, care era în Urg la şcoală, și trăiau în casa 
lor curală, orinduită foarte și plină de glastre cu pelagonie, des- 
tul de liniștit, dar fară de iubire, 

Mandache ajunsese perceptor şi umbla acum din sat în sat 
cu geanta cu bani şi cu condicile de bir. Tudora sta acasă, albă 
şi visătoare, străină şi fără de pereche în sat la Malinești, ca și 
florile ei de pelagonie, Se ducea adesea pe la tirg să-şi vadă co- 
pilul şi pe părinți şi atunci mai simțea şi ea câ trăește. Nu cre- 
dea că e iăculă să stea la țară, ca care ştia să silabisească Do- 
rul şi se purta cu capul gol, ca fetele mari. Tudora își iubea 
copilul, îşi iubea și casa—pe Mandache nu-l iubea—dar se iu- 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


bea mai ales pe ca, fața ei de femee sănătoasă și frumoasă, gt- 
tul ei plin de mărgele, sinul ei rotund şi tare, scăpind din ilicel, 
ca un boboc de trandafir, din caliciu.,. Nu era păcat de ea, să-şi 
treacă tinerețea, aici deasupra Vezii și a pădurii, ascultind în 
iarnă urletele fiarelor, iar in nopțile de primăvară huiduelile 
ciufului ? 

Vaăzuse de citeva ori pe lon Bentu, dar numai în nouri de 
praf şi In goana calului. Știa despre el că e un om crincen și 
primejdios, groaza nevoiașilor care se furișează iarna în pădure 
ca să ciupească două-trei uscâturi. Dar Tudora n'avea nici o teamă, 
dimpotrivă, ar fi voit să vadă odată In ochi pe acest paraleu de 
pădurar. Şi Intr'o zi de Paște (a treia zi de Paşte) a venit la ei 
acasă Insuşi lon Bentu, câlare pe roibul lui, cu biciul într'omină 
şi in cealaltă cu un răvaș, dela Curte, cătră Mandache. Percep- 
torul era acasă, Cu lon Bentu se avea bine, doar amindoi erau 
tari şi mari, pirghiile stăpinirii și oamenii de toată increderea 
ai boerului. L-a poltit pe Bentu să descalece şi să ciocnească 
un ou roşu. Tudora le-a adus un clondir cu vin, ouă roşii şi 
pine, Păduraruls'a uitat la femeia perceptorului cu mare mirare: 
Unde a lost muerea asta, pănă acum, de n'a văzut-o el, ori unde 
i-au fost ochii lui, de n'au zărit-o ? 

De atunci, Ion Bentu n'a mai slăbit drumul Mălineştilor, 
vadul Vezii şi poalele pădurii care înconjoară satul. Şi-a făcut 
drum de mai multe ori pănă acasă la Mandache, pindind prile- 
jul cind acesta nu era acolo, i-a trimis Tudorei babe şi iscoade, 
i-a trimis vinaluri şi daruri cumpărate dela tirg şi i-a spus mai 
la urmă el însuşi că îi e grozav de dragă. Apoi a început s'o 
Impresoare cu rugăminți de intilnire. 

Tudora nu era fire slabă, dar nu ştia de alt stăpin decit 
de neastimpărul wupului ei tinăr şi frumos şi de dorul sā rā- 
nească pe oricine cu frumusețea ei, Aproape două luni, nu din 
teamă ci din istețime, l-a făcut pe Ion Bentu să se ostenească 
in zădar şi să scoată sulletul din Roibu, Pe urmă i-a trimis cu- 
vint că vine în cutare zi, l-a înşelat de două ori, dara treia 
oară nu l-a mai înșelat. 

Era o seară caldă şi aburoasă, innainte de Sin-Pietru, In 
apus, ardeau ca intr'un cuptor, sub balauri roşii împletiţi, toate nesti- 
matele poveştilor. Dincolo de Vede, peste codrii revărsaţi, stă- 
pinea un fum ușor, fumegind din aurul sleit pe creste, din arama 
scursă și inchegală in părțile umbrite. In poteca Tudorei, prins 
tre porumbari şi printre spini, painjini mari legau coarde de foc, 


PADURAR 


tăind poteca, oprindu-i calea, chemindu-i parcă gindurile innapoi 
spre casă şi spre cinste. Ved irgea in revârsare molcomă 
şi sură, subt sălciile incremenite; Pasările din pădure se căutau 
şi se chemau la cuiburi. Departe, nişte oi treceau vadul, In far- 
mecul clopotelor mici şi picurate, O răsvrălire rea şi frămintată 
de respirația aprinsă, o amețeală ca de vin, un diavol desmierdă- 
tor şi cintărej impingeau mereu devale pe Tudora, pe coasta 
singuratică. Frumusețea serii, sgomotele muzicale, unda caldă şi 
lliachie a acestui văzduh de Iunie se inchideau incet-incet dea- 
supra ei, cu cit se apropia de fundul văii, ca trimbele unei ape 
mari, care sorb incet și sigur puterea, respirația şi conştiinţa 
celui sleit de innot și în siirşit invins, 

In luncă, lingă Vede, braţe vijelioase o hrăpiră pe Tudora, 
sărutări fără de număr o şterseră din rindul femeilor cinstite și 
se simţi apoi zburind în seara din ce in ce mai neagră, subt 
sărutările reci ale irunzarilor despicați de Roibu, subt sărutările 
de Íoc ale amantului sălbatic —A doua zi, a treia zi, o lună, 
două luni... lon Bentu şi-a uitat de slujbă, de casă, de copii şi 
şi-a legat capul de Tudora, pe viață și pe moarte. In vara aceia, 
Mandache Popescu a dat foarte rar pe acasă, avind mult de lu- 
cru cu poprirea şi vinzarea griului dela țăranii datori cu birul. 
lon Bentu şi-a lAsat munca de acasă In seama fraților şi a ne- 
vestei şi s'a făcut că supraveghiază tăcerea unui petec de pădure 
de lingă Mălinești. 

Deci lon, departe de nevastă,— Tudora, departe de bărbati- 
său, au lăsat orice sfială de ceialaltă lume şi au dus-o două 
luni într'o desfătare şi Intr'o nebunie. N'au mai ținut socoteală 
de nimic și de nimeni și sau întilnit aproape zilnic în pădure, 
la Tudora acasă şi de citeva ori şi la tirg. lon a risipit pumni 
de bani, pe vin, pe gătelile Tudorei şi pe lăutari. Dela o vreme, 
a început să spună unuia și altuia, dintre cei mai bătrini şi mai 
cutezători care intrau cu el în vorbă, că el are de gind să se 
despartă de nevastă-sa, ca s'o ia pe Tudora. Și foarte degrabă 
acest gind i s'a pironit în cap, cu neclintire. Spre sfirşitul lui 
Avgust, Mandache s'a innapoiat acasă, ca să stee mai mult. Bentu 
n'a mai avut ce face şi sa dus și el acasă. Ştia tot satul de 
nebunia lui. Biata Safta, ca lemeia, a inceput să-i spună căsa 
facut de ris şi şi-a făcut toată casa de ris, că ea nu mai poate 
de ruşine să-şi scoată In lume capul, că au şi ei Măcău și de- 
la toamnă innainte fată mare... Dar lon Bentu nu i-a dat alt 
răspuns decit o temeinică bâtae cu girbaciul. Şi pe urmă, zece 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


zile In şir, a croit în dreapta şi în stinga, a bâtut şi pe Safta şi 
pe copii, pănă i-a bâgat pe toţi In speriete şi au fugit de a- 
casă. Copiii cei mari sau sprijinit prin casele unchilor. Safta 
cu cei micşori sa dus în satul de alături, la tatā-sāu. 

După această ispravă, Bentu s'a suit la curte, ca să vor- 
bească în taină cu boerul, l-a spus că vrea să se despartă 
de Salta, să despartă şi pe Tudora de Mandache și s'o ia pe 
Tudora de nevastă, Boerul era un om băirin care văzuse multe 
şi pățise multe. S'a uitat la el şi a inceput să ridă: 

-- Ce, ai innebunit, mâi loane? (Dar Bentu i-a răspuns 
cu supărare :) 

— N'am innebunit de loc, boerule! Mi sa urit cu mue- 
rea asta şi vreau s'o gonesc, să iau alta... Să-mi dai un rä- 
vaş câtră un avocat meşter din București, ca să mă înveţe cum 
să fac şi să-mi serie formele de despărțenie. 

Boerul a stat un ceas întreg de capul lui şi i-a vorbit în 
toate felurile, dar văzindu-l nestrămutat, i-a făcut o scrisoare 
cătră un avocat din București şi i-a dat-o. 

Bentu a plecat la Bucureşti. În urma lui, firește, nevasta 
şi copiii s'au strins iarăşi la cuibul lor, ca puii de pitpalacă, 
noaptea. În Bucureşti, Bentu a stat pănă dincolo de Siinta- 
Măsia-Mică. Dar se vede că lucrurile rau eşit tocmai după 
voia lui, fiindcă a venit acasă mut şi intunecos ca pâmintul, 
În ziua aceia, na bâtul-o pe Safta, dar de aci incolo în fiecare 
zi! şi i-a lâcut viața nenorocitei un blestem şi un iad. Bentu 
pierduse cu totul şi fárima de simţire omenească de mai in- 
nainte, Bea în circiumă cu nemiluita şi cind bea parcă turna 
spirt și gaz peste jarul firii sale rele şi bâtăioase. Cu pielea 
crestată de siircul biciului, cu ochii arşi de lacrimi, cu gura 
plină de blesteme, Safta a cules porumbul şi a adunai acasă, 
ca o albină mucenică ce era, şi celelalte roade ale toamnei. 

Bentu nu vrea să mai ştie nimic din toate acestea. Avea 
spion plătii, știa cind Mandache pleca de acasă şi pornea ca 
un vilor, prin inima pădurii, spre coasta Mâlineştilor, iarna, In 
sărbători, Safta a venit de mai multe ori la curte şi şi-a smuls 
părul de desnădejde, in fața boerului şi a cocoanei, rugindu-i 
ca pe Dumnezeu să-l mai cerce pe lon şi cu binele şi cu râul, 
doar s'o mai ruşina, doar s'o mai înfricoşa și ior veni minţile 
G odaia ma apr zeii si dr 
legate în şervet. In ele, du esf popoare 7 

„ după cum il Inväțase avocatul, trebuia 


PADURARUL ION BENTU 11 


să iscălească. Tudora. Şi Tudora a iscälit, la locurile insemnate 
cu cruce, ca intrun caet de caligrafie de clasa a M-a primară, 
Apoi Bentu s'a dus cu hirtiile și le-a dat in mina oamenilor 
dreptății, din capitala judeţului. 

Acasă Ion Bentu s'a făcut din ce în ce mai groaznic şi, 
ce mai în sus în jos, i-a spus Saltei să se ducă în toată lumea 
şi să n'o mai vază în casa lui că li tae beregăţile. Şi tot nu 
s'ar fi dat dusă femeia, dacă Intr'o seară n'ar fi văzut moartea 
de aproape. Au sârit vecinii şi au scos-o din mina lui lon, 
Atunci Safa şi-a dus copiii la tată-său şi cu cel mai mare, cu 
lie, a plecat incotro a văzut cu ochii. Casa lui Bentu a rămas 
pustie. In aceiaşi vreme, soarta Il impinge pe Mandache să plece 
de acasă, cu condicile şi cu geanta, după încasările de Apri- 
lie. Bentu a aflal numai decit, a injugat boii la car, sa dus la 
Mâlineşti şi a ridicat-o pe Tudora, din casa lui bărbati-său, cu 
toata zestrea ei, Apoi, uşor, nevinovat şi fericit, ca un Măcău 
care-şi aduce pe aleasă In casa părintească, a adus-o pe Tudora, 
In faptul serii, la el acasă. 

Tudora, plină de voioșie și de viață, cum s'a văzut in casa 
protivnicii ei, s'a apucat să deretice și să schimbe, Era vred- 
nică şi de casă Safta, dar vrednicia ei cra necioplită și nespă- 
lată, pe lingă agerimea şi curățiea Tudorei. "Foarte degrabă, Tu- 
dora a vâruit toată casa, a intins prin ca scoarțe şi perdele, a 
dat atară unele lucruri vechi şi i-a spus lui lon ce-ar voi să-i 
mai cumpere dela tirg, pentru cuibul lor de fericiți insurăţei. 
Bentu. n'a mai așteptat, ci a fost gata săi Indeplinească vrerea 
chiar a doua zi. A doua zi, din zori, Tudora a tăcut locul în 
vatră şi a pus pe pirostrii câldarea cea mare de spălat rufele. 
lon a incălecat pe Roibu şi a plecat la tirg, Intr'o strălucitoare 
dimineață dela sfirşitul lui Aprilie, cind toți pomii sint plini de 
frunză nouă şi de păsărele indrăgostite. Plecind de acasă, a cu- 
prins-o pe Tudora peste cozile lungi ṣi grele, infrăţite mai jos 
de şolduri intr'o panglică verde, şi răsturnind-o pe brațul sting a 
sărutat-o, în pragul casei, cu drag nețârmurit —lără de presimţiri, 
fară de lemeri!... fără să bănuiască nici de cum că ochi defla- 
câră Il spionau şi pe el şi pe Tudora, din revârsatul zorilor, 

Safta şi Ilie erau ascunşi peste drum, întrun pâtul din 
curtea lui Vasile, unul din frații lui Ion, Ei pribegiseră citeva 
zile pe drumuri, se jăluiseră pe la ciţi popi Intliniți, şi după sfa- 
turile tuturora se innapoiaseră in ajun pe 'Innoptate. Cind Safta a 
văzut că lon pleacă şi că duşmanca ei a rămas singură In gos- 


12 VIAŢA ROMINEASCA 

podăria ei, In casa trudei şi a lacrămilor ei de lemee cinstită şi 
mucenică, toate sulerinţile Inghiţite până aci, toate bătăile şi neo- 
meniile îndurate, toată răsvrătirea inimii! au urlat In inimă-i ca 
un baitic de lupi. Era zi de lucru și bărbații din sat, printre 
care şi cumnati-său Vasile, erau mai toți plecaţi de pe acasă, 
care incotro avusese treabă. 

Cind lon Bentu a eșit din sat, toate cumetrele şi suratele 
au Inceput să se ivească pe la porţi, să iasă în uliţă și să se 
cheme. Era în inimile tuturor o de mai nainte înțelegere, care nu 
lusese luată prin cuvinte și n'avea nevoe de cuvinte. Era în ini- 
mile tuturor acestor neveste aceiaşi ură sălbatică Impotriva ibov- 
nicei frumoase şi biruitoare, o ură ucigașă pe care nici o milă, 
nici o teamă cuminte și nici o răsgindire nu puteau so mai 
stăvilească. Safta și cu Ilie au intrat la ei în curte. După eis'au 
luat citeva lelițe mai bătrine şi mai intâritate, iar celelalte au 
impânat gradul, ca nişte corbi care așteaptă, 

Tudora n'a prins de loc de veste. Un argat era la cimp, 
altul fugise să şi ia tutun. Ea spăla în albie, lingă căldarea cu 
leşie, şi cinta incet, neștiutoare şi senină, cu minecile sumese pe 
braţele ei albe şi frumoase, cu cămaşa  deslăculă pe pieptu-i 
de omât, numai într'o fustă de lină şi cu picioarele goale. In a- 
ceastă stare, s'a văzut deodată, față în faţă, cu Salta. Tudora n'o 
cunoştea, fiindcă n'e văzuse niciodată, Dar după inlățișarea ei 
de nebună, după ochii ei dogoritori, a ințeles, cu un fior de 
moarte Intre spete, cine e femeia aceasta, Tudora nu şi-a pierdut, 
insă, cumpâtul și la urletele Saltei a răspuns cu măreție : 

— Mătuşo, nu te știu cine eşti și nu-mi pasă de d-ta, lon 
S'a despărțit de nevastă-sa, cu m'am despărțit de Mandache şi 
zileie astea facem formele de cununie... 

Dar n'a apucat să isprăveasca bine vorba şi Ilie a trăsnit-o 
în cap, cu ciomagul. Tudora a căzut tn brațele călăilor. Cele 
cinci-şase cumetre care se luaseră după Safta au rupt din Tudora 
cu turbare. Fiecare vroia să-i dea un ghiont, s'o sgiriie până la 
singe, să smulgă o șuviță din părul acestei pingăriioare a cin- 
stei căsătorești, Deci au incăcrat:o toate și au măturat cu ca de 
jur imprejurul vetrei, unde fierbea câldarea cu leşie. O ideie groaz- 
nică lumină atunci în capul intunecat de furie al protivnicei se- 
toase de chinurile celeilalte : 
ia Stai că te învâţ eu acum să mai spargi casele cinstite 
ŞI să mai speli izmenele bărbaților cu muere luată cu cununie! 


PADURARUL ION BEATU 13 


S'a repezit la oala de pe vatră şi a umpluto cu leşie. Cu- 
metrele urlară intrun glas: 

— Aşa Salto! Toarnă-i Salto! să se sature de vrednicie In 
casa altora!... 

l-a turnat o oală in ceafă, alta în sin, dar nu le-a turnat 
bine, fiindcă Tudora se zbătea, se izbea ca un peşte in năvod, 
şi leşia s'a vărsat, jumătate, pe delâturi. Născocirea Saltei, insă, 
trebuia desăvirşită şi o desăvirşi cea mai în virstă dintre lelițe, 
una care vorbea pe nas și avea un bărbat frumos, mai tinăr de- 
cit ca: 

—  Apucaţi-o Je picioare, bial.. Acu toarnă-i, Salto, unde 
i-a fost mai dragă lui bărbati-tău ! 

Cumetrele țipară de ciudă şi de plăcere, atit erau de albe, 
atit de boerești, florile pe care Safta turna cu sete leşia clocotită. 
Cind o simţiră pe Tudora moale, beţia lor ucigașă se risipi Intro 
clipă. Pieriră toate din casă și din bătătură (Nie pierise mai de 
mult) și tot aşa şi cele care pindeau la gard. Safta îşi găsi în 
cap gindul Urziu şi acum idiot, să lrască pe nenorocita de Tu- 
dora la curte şi la primărie. A ridicat-o de jos şi a scos-o In 
pumni pe ulița satului. Uliţa era pustie, dar, de prin coşeri, de 
după garduri, se auzia foşnind: 

— Bine i-a lăcut! Ce-a căutat a gâsit. 

Nici boerul nu era acasă. Cocoana a eșit o clipă în prag 
şi i-a arătat Saltei drumul la primărie. lingă primărie, biata Tu- 
dora a câzul sub crucea chinurilor ci sitşietoare,.. 


Am văzut-o şi eu... Durerea din fața ei palidă şi frumoasă n'am 
mai văzut-o de atunci pe nici o altă față. Vaetele ei pare-că le 
aud şi acum. coana ei din ora aceia o revăd şi azi, deplin de 
limpede, deși de atunci a trecut un sfert de veac, deși atunci a- 
veam deabia vre-o șapte ani. Dar ințelesul şi toată groaza acestei 
icoane au venit tirziu, cu vremea... La o aşa vedere, azi te-ai 
răsuci de groază; la vrista aceia Inregistrezi cu nesimțirea şi cu 
fidelitatea unui aparat fotografic. Pare că o văd! frintă In două, 
sprijinindu-se cind întrun cot, cind intr'altul, de zidul primăriei, 
fiindcă spinarea li era lriptă. Pe picioare nu putea să-şi mai su- 
fere nici cămașa, Dela genunchi în sus, pe carnea opărită, ca 
sub niște cupe de şampanie, răsturnate și fără piedestal, la fie- 
care mişcare, apa se clâtina in beşici... „lubirea este tare ca 
moartea; gelozia e crincenă ca iadul; jăraticul ei e jar de foc 
şi flacăra ci este năpraznică. Ape multe nu pot stinge iubirea, 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


nici riuri mari n'au putere s'o innece...* Cind, după ani de zile, 
am citit în Sfintele Scripturi aceste cuvinte vecinice, depărlata 
intimplare a tresărit, în amintirea mea, tragică și desăvirșit de 
ticuită. 


Tudora a murit după cileva zile, în spital. Pe Salta au o- 
sindit-o jurii la un an ori doi de inchisoare, iar pe tovarășile ei de 
crimă dela un an în jos, Ion Bentu a eşit din această nenoro- 
cire frint, ca dintr'o maşină de treerat. Roibu, biciul şi toată tru- 
fia lui sau dus pe apa Vezii,, Şi cred că astăzi doarme la umbra 
zidurilor vechei minăstini, în cimitirul pe lingă care trece drumul 
spre Maâlineşti, drumul de atitea ori bătut de copitele loibului şi 
de nebunia inimii. 


IN NOAPTE 


G. Galaction 


Murmur lung de streşini, risipite șoapte 
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte... 
Rare ori prin storuri, o lumină scapă 
De'mi aprinde 'n cale reci oglinzi de apă 
Şi "mi trimite 'n față raza ei răstrintă... 


Ploaia bate 'n geamuri, streşinile cintă. 


Dar treptat, cu larmă potolită, scade 
Cintecul acestui tremur de cascade,— 

Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar, 
Ploaia peste case pică tot mai rar 

Şi 'n grämezi de neguri apele se string... 


Lumea 'ntreagă doarme, streşinile pling. 


14 


~Y 


VIAŢĂ ROMINEASCA 


Până cind o rază de argint, în zare, 
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare, 
Lin desface umbra şi de crăngi anină 
Scinteeri albastre, boabe de lumină, — 
lar acum din taina cerului deschis— 
Peste firea mută cad lumini de vis 

Si "n troene albe norii se desfac... 


Dar cind ese luna, streșinile tac, 


Dormi, iubire dulce !... 

Numai eu intirzii, singur pe cărare, 
Farmecul acestei clipe călătoare, — 
Gindurile mele vin să te deştepte, 
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte, 
Să cobori in toamna limpede şi rece 
Şi plingind cu mine clipa care trece, 
Să-mi sporeşti durerea ceasului tirziu 
Cind străin de tine, sufletu-mi pustiu 
Va porni zădarnic, rătăcind pe drum, 
Sā sărute urma pașilor de-acum... 


G. Topirceanu 


PP. i | Li 


Caracteristice naționale din limba și 
literatura poporului englez 


Imperiul Britanic are o suprafață de treizeci milioane ki- 
lomeiri pătraţi, pe care trăesc şi propâzcsc patru sute treizeci 
milioane de supuşi: e recordul in istoria universală a omenirii, 

Civilizaţia anglo-saxonă, sub toate Infățişările ei originale, 
normele ei de viaţă, limba şi literatura engleză s'au format fn- 
cetu] cu incetul pe un teritoriu puțin mai intins decit suprafața 
ţării noastre, în cursul mai multor veacuri de lupte interne, de 
cuceriri şi influenţi streine, de amestecuri de rase, de umilinți și 
suferinți singeroase, 

Romanii cuceresc Britania In veacul ințăiu sub Imperiu, dar 
cele peste trei sute de ani de stăpinire romană n'au izbutit 
să desnajionalizeze vechea populaţie celtică, nici să astimpere a- 
vintul războinic şi instinctul de independență naţională al Cym- 
rilor şi Gaelilor din Ţara Albionului. 

Violenţa crudă și brutală a Teutonilor păglni, a impins aceste 
populații celtice în părțile de apus şi de nord ale insulei, unde, 
după cincisprezece veacuri de luptă de exterminare războinică și de 
asimilare pașnică, ele nu şi-au părăsit incă cu totul nici limba, nici 
obiceiurile deosebite, nici aspiraţiile naționale. 

Năvâlitorii Daneji din veacul al nouălea sporesc elementul 
teutonic de pe insulă şi distrug începuturile culturii romano-creş- 
tine. Fiind de aceiași origină, vorbind aproape aceiaşi lim- 
bă şi reprezentind cam acelaşi grad de civilizație cu Anglo-sa- 
xonii, ei dispar incurind in masa populației teutonice, fără a 
aduce mari schimbări în caracterul și limba el. 

Cuceritorii Normanzi introduc prin sabie regimul medieval 

al feodalității in veacul al XI-lea, şi răpun deodată trufia anglo- 
saxonă, aruncind pe foștii slăpini nemiloşi ai Celţilor în rindul ~ 
tobilor pămintului, 
„___ Invinşii Anglo-Saxoni au suferit, veacuri, apăsarea și umi- 
tinja dar, în cele din urmă, prin masa lor compactă şi prin te- 
nacitatea rasei, ei au ieșit biruitori lormind poporul englez de azi. 
E greu de fixat o dată slirşitului acestui proces istoric: in orice 
caz insă ea nu poate cădea innainte de veacul al XIV-lea. 


3 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


cest popor ridicat din păturile adinci şi vechi, care ab- 
ST, iute para stăpinilor normanzi, de indată ce “e, nu mai 
ăseşte puterea de rezistenţă în legăturile politice cu ranța, e 
a por de ţărani:— Londra abia pe timpul lui Shakespeare a- 
punk la 150,000 oonko cind populația Angliei Intregi nu trecea 

000 locuitori, ` 
s halal, dela cucerirea romană până In veacul al XIV-lea, 
Anglia apare ca un vast alambic în care se frāmtintā deosebite 
elemente etnice, pentru a ieși din acest amestec un nou popor: 
lez modern, Sep x 

poor ee insulă, în timp de aproape cincizeci de generații, 
Celtul, Romanul, Danezul, Anglo-Saxonul, Normandul s'a luptat, 
<a asuprit, s'a răzbunat unul impotriva altuia, au suferit și s'au 
închinat toți aceluiaşi Dumnezeu, — singurul fir de unire neintre- 
rupt din veacul al VI-lea până azi. az OES 5 

Roma a sămânat aici credința in Christos, şi nicâiri nu sa 
prins mai adinc; Franța şi Italia, în epoci deosebite, au „Intro: 
dus sub cerul piclos al acestei insule nordice cultura sudică, și 
roadele ei n'au fost mai imbelşugrate sub cerul senin al Medite- 
ranei ; aici râsună intăiu cuvintele „drepturile omului, și ecoul 
lor repercutat tirziu şi zgomotos de Revoluţia Franceză, schimba 
viața politică a Europei, i Bii 

Din această insulă pleacă in veacul al XVI Raleigh și alți 
colonizatori indrăzneţi, şi azi intreg globul pâmintesc e incins 
de colaniile lui John Bull. MRS 

Din amestecul de rase, de insușiri, de limbi deosebite a ieşit un 
nou popor, cu o forţă de expansiune necunoscută in istoria omenirii, 
cu o varietate de expresie in toate ramurile culturii omeneşti ne- 
intrecută, cu o literatură bogată, adincă, de unde Shakespeare 
privește peste timpuri şi hotare.» 

Aceste sint unele din evenimentele mari ale vieții istorice 
a vechiului și noului popor englez. Ecoul lot sufletesc a rămas 
Inregistrat In limba şi literatura lui. 


+ 


limba engleză—ca oricare alta— a crescut din viaţa su- 
Netească Insăşi a poporului care o vorbeşte de veacuri. Au- 
torii ei sint masele anonime ale națiunii engleze şi acei re- 
prezentanți autorizați, — involuntari dar fireşti ai geniului naţio- 
nal,—care defilează in istoria literaturii engleze. 

Limba unui popor e poate cel mai direct exponent al vieţii 
sale complexe ; ea oglindeste exact mișcările sufletului şi impre- 
jurările vieţii lui istorice, 

Limba nu e un product artificial, creat de ştiinţa gramatici- 
lor şi filologilar ori de pedantismul şcolilor şi al academiilor ; 
ea nu recunoaşte alt izvor de inspirație decit suietul poporului 
care-i dă viață. De multe ori numai ca poate răspunde la in- 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 19 


tebārile pe care istoria şi sociologia le pun asupra organizări- 
lor societăților din trecut, *) 

Limba engleză, —cu structura ei gramaticală teutonică, cu 
vocabularul ei latin mai cu seamă pentru sfera intelectuală, şi 
german cu deosebire peniru cea emoțională, —poartă în ca mār- 
turia atitor veacuri de viață istorică a popoarelor care au trăit 
pe pămintul Insulelor Britanice. 

Limba vorbită în Anglia e adusă de Anglo-Saxonii păgini 
de pe țărmurile continentale ale Mării Nordului in veacul al V-lea, 
şi, după cinci secole, ajunge să fie consacrată într'o literatură nu 
lipsită de valoare artistică, pe timpul regelui Alfred, Dar, în vea- 
cul al XI-lea Anglia incearcă o mare nenorocire națională : îşi pier- 
de independenţa, sub cucerirea normandă. Intreaga populație gä- 
Silă e despoiată în mod brutal de avutul ei ; vechea dilerențiare 
în clase sociale dispare, de oarece tofi locuitorii găsiți sint aran- 
caji In starea robilor pămintului, **) 

Noua societate constituită are clasele de sus streine de limbă 
şi de neam, 

Limba engleză urmează soarta celor care o vorbeau: din 
limbă literară, de Curte, vorbită de o clasă cultă, învățată în şcoli 
şi mănăstiri, păstrată într'o literatură scrisă, ajunge limba unor 
ciobani care în ignoranța lor nu aveau alte mijloace de păstrare 
decit limba, urechea şi memotia lor. 

Graiul nu-şi urmează evoluţia independent de soarta po- 
porului care o vorbeşte, de aceia limba engleză a fost de- 
Bradată oarecum din rangul ci, ca și poporul cucerit. Uni- 
tatea ei ajunge deodată frintă in nenumărate dialecte rustice, care 
se intrec unele pe altele în corupţia pronunțării cuvintelor şi 
iormelor gramaticale desfinjind in scurt timp bogatul sistem al 
inflexiilor, ajuns prea complex și greu pentru nişte crescători de vite. 

Această nouă limba engieză nu apare in literatura scrisă 
pănă în veacul al Xill-lea, iar atunci e de nerecunoscut. Deosebi. 
rea între ea și limba regelui Alfred e mai mare decit între limba 
franceză şi ceu latină, 

Limba veche engleză avea declinări și conjugări numeroase, 
număr dual, unsprezece lorme pentru adjectiv, gen gramatical... 
Nimic din tonte aceste în noua limbă: declinârile desființate 
că şi conjugările, genul gramatical şi numărul dual suprimate, 
iar bietul adjectiv rămas cu o singură formā din unsprezece, ***) 


Dupăcum Englezul de după Cucerire, gonit la turma de 
vite a stăpinului, fu silit să-şi schimbe şi să-și simplifice 


*) Otto J n: Progress in Languages, Chap |. 
**) Alfred H. Welsh: Development of English Literature and Langua- 
go, Vòl. I, PE GA şi urm.. 


= T. R Lounsbury: History of the English Language, pg. 241—255. 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


viață, tot aşa, constrins de mărginirea orizontului in- 
merele za văzu nevoit să părăsească şi să apet ae 
din aparatul greoiu și încărcat, al limbii lui de orah npa ka 

Operația aceasta de simplificare a gramaticii limbi, o tac 
un popor de ţărani inculți, dar plini de energia şi vigoarea pri- 
mitivă caracteristică rasei anglo-saxone și vieţii aproape de na- 
i pere ifa a caracterului poporului englez străbate în limba 
lui şi rămine până azi una din caracteristicele distinctive ale limbii 
engleze. După părerea competentă a lui Iacob Grimm : „Din- 
„tre toate limbile moderne, niciuna na ciștigat atita vigoare Şi 
„n'a ajuns aşa de robustă ca limba engleză, prin nerespectarea 
şi călcarea vechilor legi fonetice şi părăsirea aproape complectă 
“4 inflexiunilor. Nu este nici o limbă vie care să se poată com- 
"para cu bogăţia, vigoarea ei intelectuală şi concisiunea ei în 
„expresie“, ES ; E $ 

Energia deosebită a limbii engleze se simie imediat fn 
structura ei gramaticală, în predominarea caracterului monosila- 
bic al lexicului şi în accentul concentrat pe tulpina cuvintului 
de mai multe silabe, 

Structura gramaticală a limbii engleze moderne e curat 
teutonică,—e opera exclusivă a poporului cucerit de Normanzi: 
„Nici o picătură de singe strein n'a întrat în sistemul organic 
„al limbii engleze. Gramatica, singele și sufletul limbii, e tot așa 
„de pură şi neamestecată ca şi atunci cind limba era vorbită pe 
„țărmurile oceanului german“, spune Max Miller, 

Vocabularul limbii engleze insă suggerează dela inceput, con- 
topirea a două limbi din două trunchiuri cu totul deosebite : 
german şi latin (francez). Acest aspect împestrițat şi unic pune 
dela sine unele Intrebări istorice. 


+ 


Cind și din ce pricini s'a făcul acest amestec? 

Influxul cuvintelor franceze, în limba engleză, apare abia în 
a două jumătate a veacului al XII-lea și e accelerat în prima 
jumătate a veacului al XIV-lea, cind acest proces e oprit aproape 
deodată. *) 

Timp de două veacuri după Cucerire, limba supuşilor En- 
gleji nu absoarbe deloc cuvinte din limba stăpinilor Normanzi. 
Inceputurile literaturii engleze din prima jumătate a veacului al 
XIII-lea, scrise într'o limbă cu caracter local, de nişte preoți de 
țară, sint aproape complect lipsite de cuvinte de origină fran- 
ceză,**) Limba engleză modernă, cu triumful ei asupra dialecte- 


*) T. R. Lounsbury: The History of the English Lan » pg. 104. 

+s) Layamon: „Brut“; Orm sau Ormin: „Ormulum= E RI y Poor: 
„Aneren Riwle”; Robert of Glonstor: „Chroniele of England“ (scrisă în a 
dosa jumătate a vencului al XITI—prezintă același purism lexic), 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 2i 


lor locale, cu complectarea lexicului prin elemente franco-nor- 
mande nu găseşte consacrarea literară până la Chaucer. *) 

Se poate spune că, în cele două veacuri dela Cucerire, sin- 
gura literatură națională a Angliei e cea franceză. Limba ce se 
vorbea la Curte şi In societatea cultă, care se intrebuința în şcoli 
și în instituţiile statului, era limba franceză. Limba engleză e des- 
prețuită, considerată aproape ca un stigmat social. 

Normanzii cuceritori, ca şi vechii Romani, întroduseră un 
sistem de administrație și creară o atmosferă specială pentru 
desnaţionalizarea populaţiei găsite. Ei aveau de partea lor pute- 
rea dominațiunii politice şi superioritatea culturală, adică: cele 
mai puternice mijloace de a asimila un popor cucerit. Stăpini- 
rea lor a fostmai mult decit energică, a fost absolutistă şi impi- 
lâtoare. Nu se poate spune căerau prea puţini, dimpotrivă : pro- 
porția lor era mult mai mare decit a vechilor colonişti din ţările 
cucerite de Romani, care întrun timp mult mai scurt reușeau să 
asimileze populaţiile cucerite și să le impue limba lor. Elemen- 
tul francez sporeşte apoi necontenit în Anglia după Cucerire până 
in veacul al XIII-lea, şi se poate spune că Franţa Intreagă apăsa 
asupra Angliei, — de oarece, aceste țări, nu erau de fapt deosebite. 
Mulţi dintre marii seniori feodali franceji aveau proprietăți şi în An- 
glia, iar regele Angliei ajunsese să stăpinească trei cincimi din 
teritorul Franţei. 

Cu toate aceste, puternica rasă a țăranilor engleji rămine 
neatinsă în ființa ei etnică, și timp de două veacuri limba vor- 
bită de ei nu admite nici cea mai mică invazie lexică streina. 

Cit timp legăturile feodale cu Franţa dădeau putere domina- 
țiunii franceze in Anglia, populaţia engleză a trebuit să sufere 
viața umilit şi cu orizont mărginit de supuşi ai vechilor cuceri- 
tori Normanzi. Pentru viața lor simplă, limba redusă ce o vorbeau 
nu avea nevoe de cuvinte nouă.**) Dar din veacul al XIII-lea pu- 
terra dominaţiunii franceze In Anglia incepe să scadă, prin per- 
derea provinciilor şi domeniilor pe care regele şi feodalii fran- 
ceji din Anglia, le aveau în Franța. Pe de altă parte, odată cu 

*) A dona jumătate a veacului a] XIV-lea. 


**) John Wallis în Orammatiea Linguae Anglicanae” (1653), citată de 
Jespersen, face cel dintălu observaţia, —de atunci de multe ori repetată do alţii, — 
că în timp te cuvintela pontru animalele vii: vacă, bou, vițel, ose, porc, 
mistreţ, cerb, (cow, ox, calf, sheep, pig, swine, boar, deer) sint teutoniee în 
limba engleză, aceste animale apar cu nume franceze cind carnea lor e in- 
trebuinţată pentru pregătirea bucatalor: Deef, mutton, pork, bacon, brawn, 
venis. Wallis conchide de aici că stăpinii normanzi lăsau țăranilor engleji 
grija de a creşte vitele, dar nu le lăsau și carnea lor, pe care preferau să o 
minince ei. Jespersen explică această dublare a cuvintelor—lu neg ai idon 
tien—prin superioritatea tāriei stăpinilor lruneeji, ceia-te se dovedeste 

rin foarte multe alte cuvinte de origină franceză, pentru sosuri și feluri de 

cate. De asemenea cuvintul breakfast, care e masa simplă de dimineaţă 
a Englejilor, e de origină toutonică, în timp ce dinner, supper si feast,— 
mesa bogate,—sint de origină franceză. E do observat apoi că cuvintele ro- 
ferltoare la are, petrecere, repaus, tîndtoare, jocuri de omorit timpul, 
îmbrăedmuiste I „—sint de origină francez; coia ce arată, desigur, că 
Normanzii trăiau mai bine decit Englojii, în timpul Cuceririi. 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


scăderea apăsării de sus şi Inchegarea unei clase naționale erp Loaa 
cepe o mişcare de emancipare a poporului de jos, urmată Ara a 
colaborare a claselor sociale pentru obținerea libertăților publice, 
şi de o apropiere etnică între vechii cuceriţi şi cuceritori, pentru 
a rezista impotriva Franţei. Innainte de inceperea războiului de 
o sută de ani, în Anglia se născuse şi sentimentul libertăţilor 
publice şi sentimentul naţional, ca popor deosebit de cel francez. 

In această epocă turbure, cu perspective de schimbări adinci 
In istoria Angliei, soarta masei țăranilor engleji ) se schimba: 
emanciparea şi lărgirea orizontului vieţii €i, incepe şi se desăvir- 
șește loarte iute. Limba engleză inregistrează această epocă is- 
torică prin absorbirea in organismul ci a unui mare numâr de 
cuvinte franceze, în secolul al XI-lea şi al XIV-lea. Ran pe 

Cu toată conluziunea raporturilor politice dintre Anglia şi 
Franţa In epoca medievală, — conluziune care Ştergea hota- 
rele naturale dintre aceste două ţări,— caracterul ţăranului Anglo- 
Saxon pâtrundea din ce in ce mai mult şi dădea nota specifică 
caracterului viitorului popor englez modern. e za 

„Fie in parte din cauza situației insulare a Angliei, fie şi din 
„cauza vieţii politice intense care din perioada cea mai veche 
„a insulleţit pe locuitorii ei, in această țară s'a format de mult 
„un tip de caracter bizuit pe puterile proprii, care din epoci In- 
„depărtate e In mod esenţial deosebit de cel obişnuit pe Conti- 
„nent,— protivnic umilinţilor impuse de religie şi mai puțin su- 
„pus Iricilor ei bolnăvicioase. Ca urmare, superstiţiile intune- 
„coase care au predominat pe Continent, şi care au influențal a- 
„lit de tragic imaginaţia secolului al XV-lea şi al XVI-lea, nu 
„au încolţit în Anglia“, ****) 

Cit timp vechii Anglo-Saxoni au fost supuși și reduși lao 
viață simplă şi incultă, ei și-au simplificat gramatica şi au lepă- 
dat multe din cuvintele ce nu le erau trebuincioase, dar cit au 
păstrat din limba lor de înnainte de Cucerire, au păstrat curat şi cu 
indărâtnicie. Cind au ajuns din nou stăpini în țara lor, pe care 
incep să o organizeze pentru o nouă viață, ei işi complectează 
vocabularul limbii, treptat-treptat, cu cuvinte din limba foştilor 
lor stăpini, 


Limba engleză a triumfat în Anglia, nu limba cuceritorilor, 


„_„ *I Feoòdalul normand din Angiia prefera să-şi arendeze moşia, împăr- 
țind-o la msi mulți formieri, în loc să o exploateze singur, „Acest obiceiu 
„al cuceritorilor de a-și arenda pămintarile, oferi prilej acelora dintre et- 
„teriți care voiau să se îmboziţoaseă, să se ridice la o situație exală ou a 
„stăpinilor lor de odinioară. Intrebuintarea tot mai des a cuvintelor „fermă“ 
"i „fermier“, de prin vencal al XII-lea, urată cei dintăi pași al revolaţi- 
„anii ţărăneşti”. (Alfred H. Walsh: Development of English Literature and 
Language, Vol. 1, pg. 64). 

++) „Oraşul pague era la inceput o porțiune din țarină, unde lume: se 
„intimpla să se une în număr mai mare decit în alto părţi, fe pentru 
„sehimburi de mărluri ori pentru apărare“, (Op. cltat, Vol L Pg. 65} 

9) T. R Lounsbury : History of the English Language, pg. 51—381. 
Val Lpa et H. Welsh: Development of English Literature si Language, 

eh . iD 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 23 


pentrucă poporul care a triumfat politiceşte a lost cel anglo-sa- 
xon, nu cel iranco-normand. *) 

Şi poporul englez a putut rezista și eşi la urmă victorios, 
mulțumită Insușirilor lui etnice. 

__ Dominaţiunea politică**) şi superioritatea culturală sint cei 
mai puternici agenți pentru a asigura triumful unei limbi, dar numai 
atunci cind vigoarea poporului care aplică aceste mijloace de 
desnaţionalizare a altuia, e mai mare. Puterea de asimilare a po- 
porului roman e uimitoare pe timpul Republicei, dar ajunge mult 
mai scăzută pe timpul Imperiului, deşi Imperiul roman ajunsese 
la apogeul culturii şi desvoltării sistemului său de dominațiune 
asupra popoarelor supuse, 


Poporul englez cucerit de Normanzi nu cra un popor bar- 
bar: el întemeiase cea dintăiu civilizaţie printre popoarele creş- 
tine. Cele dintăi monumente literare apar în Anglia cu patru 
sute de ani înnainte de „La Chanson de Roland“. Pe timpul lui 
Carol cel Mare şcoala din York avea reputație neîntrecută pe 
Continent: ca îi trimete regelui franc pe marele invâțat Alcuin; 
iar Beda „cel mai învățat om din lume“, pe care papa l-a che- 
mat să-l consulte, era un călugăr englez, tntr'o umilă mănăstire 
din Anglia, 

Cucerirea normandă intervine ca un accident in desvolta- 
rea istorică a poporului englez, care, dacă îi opreşte avintul timp 
de trei veacuri, în schimb ti întăreşte puterea de viață prin acea 
vigoare pe care omul o adună in organismul lui, cind trăește în 
strinsă legătură cu natura. 


*) Introducerea lexicului Iranco-normaad în limba engleză e o nouă 
tiovadă a teoriei lui Windiah, care în seurt se poate rezuma: Un popor, en şi 
un individ, nu nmostecă limba stroină pe cure o învață, eu euvinte din limba 
maternă, dur își amestecă limba lui maternă eu cuvinte din limba streină, 
mai cu seamă cînd consideră acea limbă ca superioară în cultură. În An- 
glia a triumfat poporal și limba engleză : de acela limba engleză s'a ames- 
tecat cu cuvinte din limba franeco-normandă. În Franţa și Spania, Francii 
și Goţii au fost deanaționnlizaţi. Ei aa învățat limba sicoină a cuceritorilor 
Romani, și au îuvăţat-o fără să o amestece cu limba lor națională: de aici 
lipsa cuvintelor france şi gotice în limba franceză și spaniolă modernă. Pen- 
tru acelaşi motiv cuvintele galice n'an străbătut în limbile engleză, frantezā 
şi spaniolă, și cuvintele daneze în limba fruneo-normandă Normandia, 
măcar că Normandiu a fost cucerită de Daneji. Tot astfel se poate explien 
și lipsa envintelor dacice în limba noastră. Cunoscatul linguist Jespersen 
dà exemplu pe Frederick cel Mare, caro seris cea mai pură limbă franceză, 
dar amesteca totdeauna limba lui maternă cu cuvinte franceze. Cam ucelași 
lueru face orice Romin eare stie frantuzreşte, 

+) Fa că de obiceiu dialectul vorbit in capitală ajunge să se im- 
puo ca limbă literară a tării întregi dovedeşte acelaşi lucru. Acest înpt so 
poate observa și la noi. Darun lacru enre se Doe observa numai la noi 
e, să zicem, capitalizarea limbii seriitorilor moldoveni din ediţiile nouă ale 
scriitorilor vochi, Acest fenomen e foarte interesant și caracteristic mai cu 
seamă din punet de vodare cultural. 


PA VIAȚA ROMINEASCA 


è e ce rul englez poate să aibă, indată după eman- 
iarsa tui plita. s Chaucer, și după o sută cincizeci de ani să 
producă cea mai bogată și mai strălucitoare inflorire literară pe 
care a avut-o vreodată un popor ŞI care a lăsat omeniri pe 
E iso italiene și schimbările profunde urmate 
in viaţa intregului Continent după Revoluţia Franceză au atins 
şi viața poporului englez. Limba engleză resimte aceste schim- 
bări, prin nouă invazii de cuvinte streine de origină romanică in 
veacul al XVI-lea şi la sfirşitul veacului al XVIII-lea. *) 


Li 


Uşurinţa cu care Englezul impăminteneşte în limba lui cu- 
vintele streine aminteşte puterea caracterului lui de asimilare. 
De aliiel, aceasta nu e singura suggestie de apropiere intre limba 
şi caracterul poporului englez. Otto Jespersen, „profesor la Uni- 
versitatea din Copenhaga, cunoscul ca unul din marii linguişti 
ai timpului, dovedeşte, cu prudenţă științifică şi cu argumente 
scoase din o vastă erudiție, legăturile fireşti ce există intre unele 
caracteristice ale limbii engleze şi anumite insușiri sufletești ale 
poporului englez: EUR 

„Fară indoială. e imposibil să caracterizezi o limbă printr'o 
„lormulă ; limbile, ca şi oamenii, sint prea complexe pentru a pu- 
„tea concentra toată esenţa lor intr'o expresie scurtă. Cu toate 
„aceste, este o expresie care îmi vine in minte ori de citeori mă 
„gindesc la limba engleză şi o compar cu alte limbi: îmi pare 
„in mod pozitiv și hotărit bărbătească; e o limbă a unui bär- 
„bat în putere şi are foarte puțin copilăresc ori femeesc in ea. 
„Foarte multe lucruri contribuesc împreună să producă şi să con- 
„firme această impresie: fenomene fonetice, gramaticale, lexice, 
„cuvinte şi construcţii cart se găsesc şi care nu se găsesc în 
„limbă, Cel ce studiază limba engleză adeseori îşi aminteşte de 
„caracteristica scrisului de mină la poporul englez: dupăcum fe- 
„meia engleză aproape totdeauna scrie intr'un chip care în orice 
„altă țară nu poate fi decit scrisul minei unui bărbat, în același 
„chip limba engleză este mai bărbătească decit oricare altă limbă 
„din cite cunosc“. 

„Din punct de vedere fonetic, limba engleză se poale ca- 
„racteriza ca avind energie bărbătească, nu insă forţă brutală”... 

„Limba engleză are sobrietate in expresie... Englezului nu-i 
„place să se compromita arâtindu-se prea entuziast ori prea des- 
„curajat, și astiel limba lui ajunge sobră, prea sobră poate, ba 
„chiar rigidă cind scopul e de a exprima emoţii. E în această 
„trăsătură un amestec curios de ceva ce e considerat ca vrednic 
„de laudă pe de o parte,— dorinţa de a fistrict exact fără a exa- 
„gera ceva ori a promite mai mult decit poţi ținea,—iar pe de 
„alta de ceva ce e privit că trebue să fie dezaprobat, —ideia că 


*) T, E, Lounsbary : History òf the English Language, pg. 175—180. 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ % 


„= ceva afectat, copilăros şi femeesc de a-ţi da pe față sentimen- 
„tele. Intră aici şi frica de a apărea ridicul prin arătarea emoții- 
„lor puternice“... 

„E de observat faptul: cit de puţine diminutive are limba 
„engleză şi cit de rar le întrebuințează“. 

„Ordinea şi consecvența, caracterizează stadiul modern al lim- 
„bii engleze... l.Audind consecvența limbii engleze insă, nu tre- 
„bue să perdem din vedere faptul că, in cele mai multe cazuri, 
„In care logica faptelor ori a lumii exterioare este in dezacord 
„cu logica gramaticii, limba engleză este liberă de pedantismul 
„ingust la minte care, in cele mai multe limbi, sacrifică pe cea 
„dintăiu pentru cea de a doua, ori face pe oameni sfioşi de a vorbi 
„său scrie lucruri care nu sint «strict gramaticale»*, 

In privința jurămintelor, imprecaţiilor, exclamațiilor injuri- 
vase și injuriilor, acelaşi autor dovedește că „Englejii injură mai 
„puțin decit celelalte popoare europene şi că expresiile intrebu- 
„ințate in asemenea împrejurări sint mai inocente in Anglia decit 


„in oricare altă ţară... Nu poate fi indoială că limba Englezului 


„de mijloc e mai puţin pătată de indecente, de orice fel, decit cea 
„a Continentalului din clasa mijlocie“. *) 

Astfel caracterul bărbătesc şi tenace, stăpinirea de sine până 
la înăbuşirea emoțiilor, —izvorttä din acelaşi caracter tare al rasei, — 
lipsa trăsăturilor femenine, dar şi a brutalităţii crude ori indecente, 
— insușiri atit de cunoscute ale caracterului englez,— Jespersen 
le găseşte reflectate in structura intimă a limbii engleze. 


Mai departe sulorul arată, printr-un studiu foarte amănunțit 
al fenomenelor fonetice și lexice, cum limba engleză oglindește a- 
numite raporturi din societatea engleză, stabilite prin spiritul de- 
mocratic şi pasiunea libertății individuale, atit de caracteristice 
poporului englez : 

„Lendinţile aristocratice ori democratice ale unui popor a- 
„deseori se arată in limba lui. De multeori se spune, pe Conti- 
„nent cel puţin, că tipica ingimlare de sine a Englezului se arată 
„prin faptul că limba lui e singura în care pronumele personal 
„de persoana intăiu se scrie cu literă mare, In timp ce in alte 
„limbi a doua persoană e onorată de această dinstineție. Weise 
„Merge pănă a spune că «Englezul, care, ca stăpin al mărilor, se 
„uită cu dispreţ la restul Europei, nu scrie nici un cuvint cu li- 
„teră mare alară de scumpul En». Dar această afirmare are ceva 
„din calomnie. Dacă ingimiarea de sine ar fi fost cauza reală, 
„pentruce acest pronume nu se serie cu literă mare şi în alte 
„cazuri deci! nominativul ? Cauza pentru care se scrie Z (Eu) 


— -~ — — 


Š m Fra cr” “hai Growth and Structure of the English Languure, 
pg. 2—1b; pe. E 


29 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


„este mult mai nevinovată, adică: obiceiul ortografic din evul 
„mediu de a întrebuința un j ori I, ori de clteori acest sunet era 
„izolat sau termina un cuvint. Aşa că, din această particularitate, 
„nu se poate trage nici o concluzie sociologică”, 

„Pe de altă parte, obiceiul de a se adresa unei singure persoane 
„prin un pronume plural a fost cu siguranță la inceput semnul 
„unei tendinți spre deosebirea de clasă. Obiceiul a pornit dela 
„impăraţii romani, care obligau lumea să li se adreseze ca la 
„unele ființi de o valoare mai mare decit un singur om; 
„și curtenia franceză a propagat acest obiceiu, In evul mediu, In 
„toată Europa. In Anglia, caşi în alte țări, acest pronume plu- 
„ral (you, Ye, voi, dumnevuastră) mult timp a fost semnul unui 
„respect deosebit: se intrebuința iața de persoane superioare ori 
„Streine ; fho (tu) arăta sau inierioritatea persoanei adresate, ori 
„lamiliaritatea sau chiar intimitatea și alecția Intre cei care vor- 
„besc. Limba engleză e singura limbă care a scăpat de această deo- 
„Sebire nefolositoare; ea a obținut singurul chip de a se 
„adresa cuiva în mod demn de un popor care respectă drepturile ele- 
„mentare ale fiecărui individ, Acei care regretă că n'au un pro- 
„Dume pentru raporturile intime şi afectoase şi care se gindesc 
„cit de drăguţ e în alte limbi, cind, de exemplu, doi amanți trec 
„dela vous la familiarul fu, să nu uite că nici o limbă nu are un 
„pronume excluziv pentru relațiunile intime. Acolo unde ambele 
„forme ale pronumelui trăesc, lu este foarte adeseori, cele mai 
„de multeori poate, întrebuințat fără iubire reală, mai mult chiar 
„ca semn de dispreț şi de francă injurie. Pe lingă aceasta, e de 
„multeori greu de a alege intre amindouă formele: uneori cineva 
„se poate simţi jignit de tonul prea familiar, alteori de tonul prea 
„distanțat“, 

„Limba franceză e ca o grădină artificială, stil Ludovic al 
„XIV-lea, pecind limba engleză e ca parcul englez, care se în- 
„tinde fără a arăta un plan definit, și în care ţi se permite să te 
„primbli în toate părţile după propriul tău gust, fără să-ţi fe frică 
„de severul guardian, că te va sili să respecţi regulamentele ri- 
„Buroase, Limba engleză n'ar fi fost ceia ce este dacă Enalejii 
„mar f deprinşi, de veacuri, cu respectul libertăţilor individuale 
„Şi dacă oricine n'ar (i fost liber să-şi deschidă câi nouă". 

„Aceasta se vede de asemenea şi in vocabular. Cu toate 
„sforțările multor scriitori de innaltă valoare literară, Engle- 
„jii niciodată n'au suferit să se institue la cio Academie ca cea 
„franceză ori ca cele italiene, care aveau ca scop principal regu- 
„larea vocabularului, aşa că orice cuvint ce nu se găsea în Dic- 
„ționarele lor era coasiderat ca nedemn de a fi întrebuințat în li- 
„teratură, In Anglia fiecare scriitor este, şi loticauna a fost, liber 
„de a-și lua cuvintele de unde voeşte, fie din stocul obișnuit al 
„cuvintelor intrebuințate in viața de toate zilele, fie din dialecte 
„ori autori vechi, sau din alte limbi, moarte ori vii. Urmarea este că 
„dicționarele engleze cuprind un număr mai mare de cuvinte de- 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 27 
e 


„cit ale oricărui alt popor, şi ca ele prezintă un tablou variat de 
„cuvinte, din cele patru părţi ale globului pâmintesc*, *) 
Creşterea lexicului englez nu este numai un semn de pu- 
tere de viaţă a limbii engleze in sine**); ea arată puterea de ex- 
pansiune a poporului englez însuși. Următoarea tabelă compara- 
tivă a răspindirii deosebitelor limbi moderne e foarte sugestivă, 
(Cifrele din coloana limbilor reprezintă datele statistice în milioane) : 


Anul E. engleză L. germană L.rasă I. franceză L. spaniolă L. italiană 
ii iii a a R 


1500 5 t0 3 12 8: gig 
1600 6 10 3 14 BI 914 
1700 814 10 15 20 81g 11 
1800 40 33 31 31 26 15 
1900 123 30 85 52 58 54 


Urmărind istoria desvoltării limbilor, din punct de vedere 
strici filolegic, următoarea constatare apare evidentă : „În gene- 
„ral limbile evoluiază dela flexiunea polisintetică, prin aglulinare, 
„la izolarea fără flexiune*. Autorul insuşi găsind această prupo- 
ziție prea tehnică şi prea greoae adaogă: „Dar poate e de pre- 
„ierat a formula aceiași idee astiel: Evolutia limbii arată o ten- 
„duiță progresivă dela conglomerațiile neregulate şi nedespăr- 
slibile spre elemente scurte ce se pol combina liber şi regulat“, ***) 

Legea cuprinsă în aceste două formule,—din care e greu 
de spus care e mai puţin greoac,—pune implicit limba engleză 
in fruntea tuturor limbilor europene, din punct de vedere al struc- 
turii ei filologice ; căci caracteristicele ei esențiale şi distinctive 
sint tocmai monosilabismul şi lipsa inlexiunilor. 

Privită ca document al psihologiei naționale, limba unui po- 
por e un index al vieții lui, şi istoria formării și desvoltării ei 


*) Otto Jespersen: Growth and Structura of the English Lunguuge, 
pe. 2335—46; pg. i6-—18, 

_**) Vgurinţa și libertatea cu care limba engleză primeste cuvinte din 
alte limbi poatru a-şi îmbogăți vocubalaral, aminteste curajul rasni de a se 
aviuta în regiuni necunoscute, pentru a-și îmbunătăți viata şi a deschide 
drumuri nonă expanziunii puţiouale ; iar putarea de fertilizare ce capătă cu- 
vintul strain introdus, aminteste puterea de pro ășire a regiunilor colonizate 
de Engleji. In adevăr: cuvintul mutin în limba franceză a dat două cu- 
vinte derivate: introdus în limba engleză, a dat zece derivate. Cuvintul 
clique în limba francexă a rămas stèrp; in limba engleză a dat unsprezece 
alte cuvinte. Din cuvintul due Francezul n'a deriva: niel un cuvint; Engle- 
xul a format apt cavinte. Dryden, unul din marii seriitori şi mal eu seamă 
anul din marii constractori si limbii ar- gp: moderne, exprimă foarte plas- 
tic capacitatea limbii engleze de a f ți cuvinte din alte limbi: „Eu ne- 
gveiez şi cu coi vii şi ca cai morți pentru îmbogățirea limbii noastre ma- 
terne“. Unoie cuvinte streine din limba engleză incă na sint fixate în vorbi- 
re—trăase însă sub o formă hotărită numai in limba scrisă. Astfel Muray 
povesteşte că la o intrunire de savanți a auzit cuvintul paseous pronunţat în 
sase ciipari, Cuvintele hegemony și phtisis se găsesc în dicționare pro- 
nunțate în nouă feluri. 

3) Otto Jespersen: Progress in Language, pg. 127. 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


DD A uM 


nu e decit un capitol al istoriei. Formele cuvintelor, schimbarile 
fonetice, construcțiile gramaticale nu sint decit un limbaj special 
prin care poporul Insuși îşi povesteşte viața trăită. 

E drept insă că acest limbaj uneori e incurcat ca un ora- 
col şi dă loc la interpretări deosebite, ba chiar contrarii. Vina 
insă desigur nu ea poporului: el e singurul istoric care nu gre- 
şeşte cind iși povestește istoria. 


* 
= » 

Mai complexe încă şi mai cuprinzătoare sint documentele 
sufleteşti cuprinse in literatura unei ţări. Nimic mai personal de- 
cit opera unui scriitor: cu toate aceste, istoria literaturii unui po- 
por nu e un studiu biografic ori bibliografic, ci e însâși istoria 
caracterului lui naţional, Cu cit personalitatea scriitorului e mai 
puternică, cu atit el pătrunde mai adinc Ințelesurile vieţii şi a- 
junge astfel mai trainic și mai reprezentativ. 

Un geniu, fieel cit de personal, spune Renan, intotdeauna 
aparţine unei epoci şi unui popor, chiar atunci cind reacţionează 
impotriva epocii în care trăeşte şi a poporului din care face 
parte. „Fiecare e cetățeanul unei epoci tot aşa caşial unti țări“, 
e formula mai concisă a lui Goethe, 

Oricit de variate ar fi personalitățile scriitorilor şi oricit de 
deosebite sau de puternice ar fi influenţile streine şi spiritul tre- 
cător al epocilor, filiația sufletească a poporului se continuă peste 
veacuri în tot ce merită numele de literatură,— şi face din toate 
aceste opere izolate, un singur document omenesc: biografia su- 
fetului național al poporului Insuşi. 

Un scriitor de spirit, englez, a spus că în literatură tolul e 
adevărat afară de nume şi date, iar în Istorie nimic nu e ade- 
vărat alară de nume şi date. Sfidarea aceasta aruncată istoriei, 
cu tot sofismul ei (căci cuvintul „adevărat“ e intrebuințat cu două 
înțelesuri deosebite), nu e numai un paradox, dar e şi o caracte- 
rizare. Istoria urmăreşte adevărul obiectiv, autenticitatea faptelor — 
iotografiarea lor, dacă cuvintul se poate primi; pecind literatura 
artistică nu cere decit sinceritate în simţire şi putere de suggestie 
In expresie, din care se naşte misterioasa ei insuşire de evocare 
a vieții, Istoricul povesteşte, literatul face o confesiune. Pe isto- 
ric il controlăm cu isvoarele autentice, pe literat cu propria noas- 
tā simţire. Dacă scrisul lui ne răscolește sufletul şi ne face să 
trăim cu toată personalitatea noastră, atunci e scriitor adevărat: 
dacă nu reuşeşte să ne dea iluzia.. unei vieți reale, cu toată re- 
darea exactă a realității, el nu e decit un fotograf, —oricit de fru- 
mos şi-ar incadra fotografiile. Literatura adevărată e facută din 
viață, şi chiar cind reprezintă „un colţ de natură“, ea trebuc să-l 
treacă „printr un temperament*,—nu printr'un aparat fotografic 
realist Pe orice operă literară trebue să se poată pune ca elti- 
chetă cuvintele lui Musset: C'est moi qui ai vécu... 

Dar legături misterioase prind sufletul scriitorului de sufe- 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 2 


tul poporului în a cărui limbă el iși spune viața lui personală şi le- 
găturile sint atit de organice, incit el ajunge reprezentantul firesc al 
acelor milioane de simţiri care vibrează în acelaşi tempo cu al lui. 
Astfel, opera unui scriitor se naşte din viața lui personală, dar nota 
ei lundamentală capătă amploare numai prin acele nenumărate ar- 
monice care li măresc ecoul în încăperile infinite ale timpului. 

Istoria și știința ne dau comunicări de lapte şi explicaţii 
de raporturi— adică cunoștinți unilaterale. Dincolo de domeniul 
lor se întinde domeniul tainic al literaturii, unde ochiul nu vede 
decit iluzii, dar iluzii curioase care ne fac să simțim natura in- 
timă a lucrurilor și înțelesul real al vieții mai mult decit toate 
povestirile istoriei şi explicările ştiinţii. 

In adevăr: ce ne va face să simțim mai adinc şi mai com- 
plex impresia unei zile irumoase de vară? 

le termometrice şi barometrice ale unui observator me- 

teorologic ori lrumoasele versuri din „Vara“ lui Coşbuc ? 


Priviam fără de ţintă'n sus— Şi mavea aripi să mai sboare! 
Intr'o sălbatică splendoare Şi tot văzduhui era plin 
Vedeam Ceahlăul la Apus, De cintece ciripitoare. 
Departen zări albastre dus, Privirile de farmec bete 

O ae cea aa ca ai Mi le-am întors cătră pămint— 
Si ca o taină călătoare lar spicele jucau In vint. 

Un nor cu muntele vecin A e Cosa A Îl e 
Plutea 'ntr'acest imens senin. 


In lan erau feciori şi fete, 

Si ci cintau o doină 'n cor, 
Juca viața'n ochii lor 

Şi vintul le juca prin plete. 
Miei albi fugiau câtră isvor 
Şi grauri suri sburau In cete, 


De unde cetitorul generaţiilor viitoare va ințelege mai bine 
şi mai în intregime viața societății descrise de Caragiale? Din 
paginile numeroşilor noștri istorici ori din operele marelui nos- 
tru scriitor ? 

Și oare descrierile stepelor ruseşti de Turgheniev ori de 
Gogol, nu sint mai suggestive decit datele precise ale tuturor geo- 
grafilor şi botaniştilor care le-au studiat? 

Istoria și știința se adresează la o facultate a noastră; lite- 
ratura adevărată pune in mișcare omul intreg, pentrucă în ea e 
inchisă o viaţă trăită, cu puterea misterioasă de a vibra din nou 
ori de citeori un suflet în stare să o înțeleagă, se apropie de dinsa. 

Istoria relatează faptele unui popor ; literatura,— marea lite- 
ratură, —te introduce In viața lui intimă, Aici simți cu fiorul rea- 
Jității bucuriile şi durerile, aspirațiile şi idealurile generațiilor 
care au lrăit odată. 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


Trecind oricii de nesistemaltic şi de grăbit prin literaturile 
popoarelor, impresii şi caraclerizări deosebite se lămuresc şi se 
clasifică dela sine ca și acele ce se capătă din călătorii prin țări 
streine, Deosebirile între popoare le poți vedea trecind peste ho- 
tarele țărilor, deosebirea intre epoci n'o poţi simți decit pășind 
peste graniţile vremurilor. 

Pentru intăia călătorie ai nevoe de... multe, pentru a doua 
numai de un bun volum de literatură. Dupăcum prin mijlocirea 
muncii citorva generații, călătoriile prin țări streine se pot face 
azi ușor şi sistematic, tot așa mulțumită hărniciei şi priceperii 
studioşilor, literaturile streine sint sistematizate şi selectate în co- 
lecții reprezentalive care-ţi arată direcțiile căilor *) pe care vrai 
să le străbați. : 

Nu trebue să fii adinc cunoscător al literaturii franceze Şi 
e destul să fii familiarizat cu literatura engleză, ca să simți de- 
osebirea caracteristică ce există chiar şi In stilul celor două li- 
teraturi,—căci stilul se deosebeşte nu numai dela om la om şi dela 
epocă la epocă, dar şi dela popor la popor. 

Stilul nu e decit un aspect a! fondului in literatură ; a- 
derența intre formă şi fond e atit de organică incil orice incer- 
care de separație ucide viața operei literare însăşi. Definiţia lui 
Builon dată stilului, va răminea veșnic adevărată, Carlyle, într'o 
limbă mai vulgară dar mai plastică și mai suggestivă, exprimă 
aceiași idee cind spune că stilul nu e surtucul scriitorului ci 
pielea lui. 

Există desigur o ştiinţă şi o tehnică a scrisului, şi un stu- 
diu al acestei tehnici, cu care literatura nu trebue insă să secon- 
funde, Sint cunoscători abili şi savanți ai acestei tehnici, care 
însă nu pot izbuti decit să contrafacă opere literare: iar pe de 
altă parte sint literați adevărați care nu posedă această dexleri- 
tate: numele lui Balzac şi Tolstoi vin desigur pe buzele cetito- 
rilor, —lingă ei s'ar putea pune chiar și numele lui Shakespeare 
şi al lui Carlyle, —dacă luăm în seamă stilul „babilonic*, din o- 
pera lui principală „Sartor Resartus*, care totodata e şi una din 
cărțile mari ale literaturii universale, 

Fără indoiala ca nici o literatură nu dovedește o atit de 
perfectă ştiinţă a scrisului ca literatura franceză : stilul, în acest 
înțeles, pare un dar natural al poporului francez. El nu numai 
dă strălucire şi un farmec deosebit operelor de adevărată va- 
loare literară, dar reușeşte să insufle o viață trecătoare şi scrie- 
rilor care n'au ce căuta în literatură—și care trec ca atare mai 
cu seamă în fările tinere... 

Tehnica a progresat in toate industriile și'n toate artele, dar 


*) Pentru litaratura engleză, între altele, sint hunola colecţii alo prof. 
Henry Morley : Library ot English Literaturo, 3 vol. in-folio. Multe lămuriri 
se pot căpăta din cele JI vol, in-octavo ale sceluiaşi autor; English Writers, 


LIMBA ŞI LITERATURA „POPORULUI ENGLEZ 3i 


desigur tehnica în arta scrisului, n'a ajuns nicăiri la acel grad 
de periecţie la care a ajuns in Franța. Insă, dupăcum perfectio- 
narea tehnicii în industrie a contribuit nu numai la îmbunătățirea 
ei, ci a dat și posibilitatea falșificării și imitațiilor produselor na- 
turale, tot așa în artă, perfecţionarea tehnicii poate îngădui şi 
celor nechemați... să pastişeze. Astfel s'a creat industria artelor, 
Ca să fii artist, trebue în primul loc să ai talent, —să pui viață 
în opera ta ; ca să fii fabricant de artă trebue să cunoşti tehnica. 
Care elev din şcolile de Arte-Frumoase de azi nu știe mai multă 
tehnică a picturii decit maeștrii Renaşterei ? Şi, desigur desem- 
ncază mai bine decit ei. 

Tehnica scrisului poate ajuta In a dao formă fondului, dar 
poale servi şi pentru a ascunde lipsa acestui fond. Dela distanță o 
statue bine poleită se poate confunda cu una turnată în aur ma- 
siv... şi cit de neegală e valoarea lor! Timpul insă roade pole- 
iala și gipsul făra valoare iesă la suprafață, 


* 


Stilul in literatura franceză, excelează mai cu seamă prin in- 
sușirile lui intelectuale și estetice, 

Poţi lua la intimplare o carte franceză pentru a găsi în ea 
exemple de claritate și preciziune, muzică in cuvinte, grație, ar- 
monie și fluență în fraze, farmec în spirit. De multeori iți atrage 
atenția şi puterea de suggestie, dar nu tot atit de adeseori 
te impresionează puterea, energia şi acea căldură care se ridică 
din credinţa adincă a sufletului şi dă tonalitatea emoțională stilului, 

In toate manifestările vieții lui, poporul francez se deose- 
beşte prin superioritatea gustului său estetic, Simţul proporţiei, 
al armoniei, al perspectivii, al combinării culorilor... apare încă 
mai evident Ja poporul francez cind il compari cu poporul englez. 
Cine a lost în Londra anul acesta, înnainte de serbările incoro- 
nării, a avut prilejul să rămie uimit de atita lipsă de gust în 
arta decorativă şi in combinaţia culorilor. 

in „Notes sur l'Angleterre*, Taine vorbeşte de lipsa de este- 
tică a statuelor din Londra și compară statuia lui Nelson din Tra- 
falgare Square cu un guzgan într'o prăjină. Dacă Taine ar putea 
vedea piaţa numită George Square din Glascow, desigur că s'ar 
declara incintat de statuia lui Nelson din Londra. Pe o suprafață 
de citiva metri pătraţi, inchisa privelişti în trei părți de zidurile 
clădirilor înnalte, sint ridicate treisprezece statui, In mijlocul tu- 
turor se ridică o innaltă columna dorică, care prin asămâănarea 
ei cu un obișnuit furnal de fabrică pare a simboliza caracterul 
industrialului oraș al Angliei. Pe virful columnei, ce priveşte 
peste acoperișurile caselor, e așezată statuia lui Walter Scott. 

umai cei din mansardele caselor vecine pot să-i vadă fața, 
După atitudinea corpului pare că se uită mirat în jos la regina 
Victoria, care câlăreşte atit de disgraţios pe lingă piedestalul înnalt 


E. VIAȚA ROMINEASCA 


„al marelui scriitor, Celelalte statui, prea îngrămădite, ies la mar- 
ginea trotuarului, şi, avind zidul caselor în față regretă desigur 
că nimeni nu le poate ceti expresia figurii dela distanța cerută 
de perspectiva artistică. Singur Robert Peel, stind la deschiderea 
unei străzi, poate f înțeles din privire pentruce fine o mină ri- 
dicată. 

Lipsa de gust a statuelor din Londra nu poate îi intrecută 
decit de acel curtej funerar în marmură albă aşezat pe două rin- 
duri atit de simetrice, pe Aleea Victoriei din Berlin. Şi, o culme 
imi vine în minte: nu ştiu care impărat german, ne mai găsind 
nume de generali care să nu fi fost eternizate in bronz pe străzile 
şi pieţele Potsdamului, a ridicat manechine îmbrăcate în uniforme 
cu coifuri pe capete lără fețe. 


Anglia are stiliști, dar desigur nu în calitățile pur estetice 
ale stilului trebuesc căutate însuşirile literaturii engleze. Lipsa 
acelui gust estetic ce-l găsim la poporul francez, e un deficit na- 
țional şi caracteristic al poporului englez. Ceia ce caracterizează 
stilul literaturii engleze e ceia ce caracterizează întreaga viață a 
poporului englez : însușirile morale, nu estetice. Energia, vigoa- 
rea, acel curaj de a spune lucrul direct şi simplu, seriozitate a- 
dincă pănă în a alunga spiritul, simț metafizic... tot ce caracte- 
rizează sfera unei lumi sufleteşti morale ; aceste sint compensa- 
țiile, dacă nu chiar cauzele, lipsei de gust estetic în înţelesul 
precizat, 

Concepţia literară pe care scriitorii engleji o ilustrează fn 
mod firesc prin operele lor şi criticii o lormulează prin teoriile 
lor, e mai strinsă de fondul moral și adinc al vieţii decit de as- 
pectul ci estetic. 

Un adinc cunoscător al literaturii engleze, studiind opera 
poetului Langland, face o digresie foarte luminoasă asupra ca- 
racteristicelor literaturii poporului englez : 

„Pentru acei care cred că forma este singura parte impor- 
„tăată a poeziei, Langland abia pare să fi fost un poet; dar in 
„Orice caz el a avut în mare măsură acele calități care au con- 
„tribuit atit de mult să facă Anglia şi literatura ei mare. Căci 
„geniul naţional englez e mai mult religios şi moral, decit ar- 
„listic. El excelează nu pentrucă are dispoziție pentru fraze fru- 
„Moase, ori pentru artificiul stilului, ori o plăcere deosebită in 
„Căutarea frumosului pentru frumos, ci pentrucă priveşte viața cu 
„curaj şi in mod serios, şi se sileşte In mod cinstit să afle ce 
„este ea şi ce însamnă. Sint puţini fecari (trilers) printre serii- 
„torii de geniu ai Angliei; şi, de obiceiu, cei mai mari--Spen- 
„cer, Milton, Bunyan, Wordsworth. Tennyson, Carlyle, Ruskin, 
„Browning—sint predicatori, oameni profund serioşi, preocupaţi 
„de propagarea unei învățături, Insuşi Shakespeare, deşi învăţătura 
„lui pare să fie mai puţin clară, este, chiar in spiritul şi risul 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 3 


„lui, tragic de serios şi profond moral. Oricare sint lipsurile lui 
„Langland ca artist, oricit de aspru, nearmonic şi neegal e ver- 
„Sul lui, el trebue pus totuși în acest grup nemuritor, prin vir- 
„tutea seriozității sale morale, pasiunea sa pentru dreptate, tena- 
„Ccitatea sa in urmărirea scopului,“ 

„Este o putere în el; cu toată neingrijirea versurilor lui, 
„vigoarea caracterului lui ne stăpinește; avem în față un om 
„care gindeşte și ne face să gindim, care simțește şi ne facesă 
„simțim, care vede şi ne face să vedem. *) 

In l ad vieţii e t ia literaturii engleze, Nu ur- 
me e aici Însă că înfăţişarea artistică a literaturii n'are im- 
portanță esenţială, dar puterea ei de viață şi de trăinicie isvorăş- 
te din insăşi viața omului. **) Tennyson intrebat odată să-şi dea 
părerea asupra teoriei „artă pentru artă“, a răspuns că nu cu- 
noaște altă artă decit arta peniru om. Carlyle nu admite nici 
poeziei libertatea de a se emancipa de legăturile adinci cu viața, 
de aceia o defineşie „cugetare muzicală“ ; iar marele critic Mat- 
thew Arnold, — Sainte-Beuve al Angliei, —ii aplică şi ei definiţia 
generală pe care a dat-o literaturii şi care azi e admisă de cri- 
ticii mari de artă din Anglia : 

„Poezia este în fond o critică a vieţii; mărimea unui poet 
„Stă în aplicarea pultemică și frumoasă a ideilor la viață—la in- 
„trebarea : Cum să trăim? Adeseaori morala e tratată tntr'un 
„chip ingust şi falş ; e legată cu sisteme de gindire şi credință 
„care au trăit; e căzută în minile pedanţilor și traficanţilor de 
„profesie ; ajunge plicticoasă pentru unii din noi. Uneori simţim 
„plăcere chiar In o poezie de revoltă impotriva ei; în o poezie 
„care şi-ar putea lua ca motto: «Hai să ne desdăunăm în ctr- 
„ciumă de timpul pe care l-am perdut în moschee». Ori ne place 
„0 poezie indiferentă faţă de morală; ori o poezie în care còn- 
„ținutul poate să fie oricare, numai forma să fie ingrijită şi ele- 
„gantă. Ne inşelăm in fiecare caz; şi cel mai bun mijloc de 
„prevenire a greşelei noastre este să lăsăm mintea noastră să 
„cerceteze marele şi cuprinzătorul cuvint tiafă, pănă ce vom 
„ajunge să pâtrundem în înțelesul lui, O poezie de revoltă im- 
„potriva ideilor morale e o poezie de revoltă impotriva vietii; 


*) Henry B. Pancoast: An Introduction to English Literature, pg. 
131-132, 

++) Browning e considerat en unul din cai mai mari poeți al Angliei; cu 
toate aceste în multe din pooziile lui e atit de obscur că aproape nu poate 
fi înțeles. Un poem al lui, înnainte de a-l publica, l-a dat d-nei Carlyle 
să-l cetească, D-na Carlyle l-a cotit într'o noapte și a dona zi innapoinda-l 
pontului îi spuse vă e admirabil din toate punctele de vedere, dar îl roagă 
să-i dea o lămurire: „Numele eroului e ul unei cărți, al unui oraș ori al tw 
nui cina” ? 

Obacuritatea cnnoseută a poetului n'a descurajat po Engleji, ei i-a 
fäcut să intemoeze o societate literară,—incă pocind poetul trăia, tru 
explicarea poeziilor lui. Intr'o zi un cetitor al poetului adresindusi-se pen- 
tru a fi lămurit Mea ințelesulni unei poezii, Browning luă poezia, o eeti 
şi apoi îi spuse: „Na pricep, adresează-te la Societatea Browning“, 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


„0 poezie de indilerență [aţă de ideile morale este o poezie de 
„indiferență față de viată”. 

Concepţia sau chiar instinctul unei legături strinse dintre 
literatură şi viaţa națională a maselor poporului a ferit pe scrii- 
torii engleji să-şi ingusteze orizontul sau să-şi piardă indepen- 
denja lață de patronii Incoronați. 

Semnul peceţii poleite al unei literaturi de Curte ori de 
clasă restrinsă rafinată, în general, lipseşte din literatura engleză. 
De obiceiu ea se adresează marelui public. Acest lucru a făcut 
pe un scriitor german să spue că literatura engleză e cea mai 
națională dintre toate literaturile dela naşterea lui Hristos pănă azi. 

Acelaşi spirit al rasei anglo-saxone, care a născul libertă- 
tile publice și a ridicat libertatea de conștiință la doumă de cre: 
dință mai presus de existenţa statului, a pătruns și în literatura 
engleză. 

Prestigiul literar nici al unui scriitor englez nu sa putut 
translorma într'o tiranie literară așa cum s'a intimplat cu Boileau 
in Franţa, al cărui spirit aproape două sute de ani a impus 
sclăvia pseudo-clasicismului, scriitorilor Iranceji. Incercarea lui 
Pope n'a izbutit şi autoritatea academiilor asupra formaţiunii lim- 
bii e un lucru necunoscut în Anglia, 

Apoi, servilismul de Curte, ca al strălucitoarei mişcări lite- 
rare franceze de pe timpul Regelui-Soare, n'a pătat niciodată o 
mișcare literară din Anglia. Înflorirea literară francezā de pe 
timpul lui Ludovic al XIV se sprijinea pe un cerc mult mai strimt 
decit mişcarea literară din Anglia, din timpul Elisabetei. E clar 
că publicul lui Corneille şi Racine, nu putea să fie atit de nu- 
meros ca auditorul lui Shakespeare. Se poale spune, comparind 
aceste două istorice mișcări literare, că cea din Anglia a fost 
mai independentă și mai democrată, cu rădăcini mai adinci şi în 
sufletul omului și în al poporului; pecind cea din Franța nu 
poate fi caracterizată prin aceste insuşiri, deşi a lost desigur 
mai ralinată şi mai disciplinată de regulele clasicismului lui 
Boileau. 
` Libertatea de spirit a literaturii Renaşterei engleze aţă de 
Curte se vede şi din faptul că Shakisposie Apare pe ien 
teatrului pe regii din dinastia domnitoare, — pe însuși tatăl reginei,— 
Şi nu-i cruță in faţa publicului. In Franţa, pănă după Marea Re- 
voluţie, nici un rege al Franței n'a apărut pe scenă, 

Dar Shakespeare hu este mai curajos decit innaitașii lui. 
Henry of Bracton, Justiţiar al Angliei sub regele Henric III,— 
în insemnata şi caracteristica sa operă scrisă pe la jumătatea 
veacului al XIli-lea.—*) definește astfel rolul regelui : 

„Regele nu trebue să se supue nimănui afară de lui Dum- 


t *) Cea diutăiu carte despre legile și obicei 
Gianville, Prim Justiţiar al Angliei sub gil Hende ar Tost pia 
a doua jumătate a veacului al XH- și tratează despre procedură dos- 


citeva principii pe ea z și 
de demult è caracteristică pontra poporul saglasna literaturii legisto atit 


LIMBA $I LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 35 


„nezeu și Legii, căci legea îl face rege. Prin urmare regele să 
„dea legii ceia ce legea li dă lui: stăpinire și putere, căci nu 
„e rege acolo unde Voința şi nu legea, conduce“. *) 

In veacul al XIV, „poetul poporului* Wiliam Langland, con- 
siderat ca unul din cei mai mari scriitori ai Angliei, nu cruță în 
celebra lui satiră alegorică („The Vision ol Piers Plowman“) 
autoritatea statului. **) 

In acelaşi secol, „moralul Gower", cunoscutul poet contem- 
poran şi prieten al lui Chaucer, în cel mai bun poem al lui („Vox 
Clamantis*), nu se slieşte să adreseze regelui Richard al H versurile: 

„Fii liber, o rege, de păcatul lăcomiei ; alungă inerția și tm- 
„potriveşte-te ispitelor cărnii, şi cu bârbăție ţine-te pe drumul 
cel drept*.***) 

Faimoasa „Utopia“, opera cu repulație universală a lui 
Thomas Morus, scrisă pe la inceputul veacului al XVI-lea, nu-i 
decit un atac travestit al Cancelarului Angliei Impotriva Rege- 
lui Henric al VIli-lea.****) 


Brandes, vorbind de marii scriitori engleji din veacul trecut, 
arată că toți, afară de Keats,—care a murit insă la virsta de 
25 de ani,—au fost nu numai luptători pentru idealuri sociale, 
dar chiar oameni de partid. Apoi el observă că importanţa ches- 
tiilor pur literare (ca meritele respective ale Clasicismului și 
Romantismului), deslipite de înțelesul vieții însăși, n'a fost atit de 
mult exagerată In această epocă în Anglia, cum a lost în Ger- 
mania, Danemarca şi Franţa. Aceste fapte Brandes le explică 
prin „practicitatea naţională“ a poporului englez, 

Desigur insă că această „practicitate națională“ are un in- 
teles mai adine şi apare, dupăcum am văzul, sub diferite inia- 
țișări, in deosebitele forme de viață ale poporului englez. 

„De asemenea e multă fantezie în lucrurile practice ale po- 
„eților engieji; dar desigur e mai multă practicitate in morala 
„lor şi în atitudinea lor față de viață decit la poeţii altor po- 
„poare, E mai mult bun simţ în operele lor. Toţi, lără excepție, 
„se deosebesc prin o puternică dorință de dreplate. Wordsworth 
„0 moşteneşte dela Milton; Campbell, Byron şi Shelley o simt 
„intuitiv, şi sint gata prin puterea simţirii lor să sfideze lumea, 
„Acest sentiment nu joacă nici un rol în viața marelui innaintaș 
„german al lui Byron,—Goethe, nici în a mult inzestratului său 
„urmaș lrancez,—Mussel. Niciunul din aceşti doi na chemat 
„vreodată monarhi ori guverne innaintea tribunalului dreptăţii *,*****) 

H. Morley, analizind poemul lui Gower,— „Vox Clamantis*, — 


= 
A 


enry 
Ibid., pg. 132. 
bid, pg. 142, 
pE: 
ieorge Brandes : Naturalism in England, pg. 14. 


H ez” n A. First Sketch of English Literature, pg. 52, 
332. 


~=- 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


spune că în el „auzim vocea care se silește prin intreaga lite- 
ratură a poporului englez, să sprijinească dreptatea şi să lupte 
impotriva nedreptăţii“, *) a. ; 

Dar interesante şi desigur foarte caracteristice sint rindurile 
citate de Brandes din scrierea poetului Shelley : „Speculations 
on Morals* : 

„Dacă un om stărueşte să întrebe peniruce trebue să con- 
„tribue la fericirea omenirii, el cere un motiv matematic ori me- 
„tafizic pentru o acţiune morală. Absurdilalea acestui scepticism 
„este mai puțin aparentă, dar nu mai puțin reală decit cererea 
„unui motiv moral pentru un fapt matematic ori fizice, 

Aceste cuvinte ale etereului Shelley nu formulează o doctri- 
nă morală, ci aratăo stare sufletească, un mod de simţire al ce- 
lui mai mare poet englez, poate nu numai din veacul al XIX-lea. 

Sentimentul libertăţii, atit de bărbatește şi de covirşitor in- 
trupat In opera literară a lui Byron, e caracteristic intregii lite- 
raturi engleze. Ne-am putea Intreba: care dintre scriitorii mari 
ai Angliei n'a ridicat imnuri libertăţii ? Cuvintele lui Wordsworth: 
„Trebue să fim liberi ori să murim, noi care vorbim limba pe 
care o vorbea Shakespeare*—răsună in toată literatura engleză 
dela Chaucer până arzi. 

„Nici un popor nu e atit de pătruns de sentimentul nea- 
„iirnării personale ca poporul englez. Transmiterea acestei inde- 
„pendenţi în literatura engleză a făcut, în momente hotăritoare, 
„din arta ei o artă de caracter („Character-art*); şi în perioada 
„de care ne ocupăm (sec. XIX-lea), această calitate particulară 
„produce In realitate noua mișcare în literatura Europei“, +*+) 

Sentimentul naturii e de asemenea una din caracteristicele 
esențiale şi evidente ale literaturii engleze, „Poeţii engleji, spune 
Brandes, toți fără excepţie sint observatori, iubitori, adoratori ai 
naturii“. ***) In ce literatură, natura a inspirat mai des muza poe- 
ților şi a scos accente mai puternice și mai innalte decit In ver- 
surile lui Burns și ale lui Shelley ? 

Brandes observă că sentimentul naturii transportat in do- 
meniul social e revoluționar: astfel s'a intimplat cu Rousseau. 
Această observație poate da desigur multe suggestii asupra miş- 
căriior sociale şi literare din veacul al XIX-lea din Anglia şi 
de pe Continent. 

o caracteristică distinctivă a literaturii engleze, la care a 
contribuit desigur şi pătrunderea moralei creștine în viața popo- 
rului, e desigur acel spirit de umanitate și simpatia adiacă pen- 
tru cei ce sulâr, de care am vorbit în alt articol. carei | 


Raporturile între morală Și estetică în, literatură sint foarte 


si Henry Morley: A, First Sketeh of English Literature 142 
**) George Irandes: Naturalism i ; d „pe, 142. 
+s) ibid, pg. 11, sm in Engiand, Chap. TI 


"t „Viața Romineasoi“*, No. 9, 1911, 


— i 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 3 


delicate ; ele nu pot fi cu totul despărțite nici prea mult apropiate 
fără să nu dăuneze operei literare. În Anglia, morala exagerată a 
Puritanismului a stricat mult desvoltării literaturii pe timpul Res- 
tauraţiei ; în Franţa alungarea eticei din literatură a contribuit 
desigur la Intronarea concepției „artă pentru artă* şi poate şi la 
libertinajul unei anumite literaturi decadente. 

Addington Symonds, un critic cu mare autoritate, discu- 
tind formula lui Matthew Arnold că „arta e critica vieții“, trage 
toate concluziile din ea cu privire la raportul dintre morală şi 
estetică în artă: 

„Dacă un lucru e dovedit cu siguranță de Intreaga istorie 
„a literaturii pănă în timpurile noastre, acesta e că instinctul de 
„conservare de sine al omenirii respinge arta care nu contribue 
„la hrana ei inteleciuală şi la susținerea ei morală. Omenirea 
„nu poate sta mult timp in contact cu idei care se îndreaptă Im- 
„potriva principiilor propriului ei progres. Orice artă pentru a fi 
„în adevăr mare, trebue să fie morală—trebue să fie în armonie 
„cu acele principii de conduită, cu acel ton de simţire, pe care 
„instinctul de conservare de sine al omenirii civilizate trebue să-l 
„întărească, Aceasta nu inseamnă că artistul trebue să fie In mod 
„conştient didactic ori inoportun etic. Scopul eticei nu se con- 
„fundă cu scopul artei. Cea dintăiu analizează şi instrueşte ; cea 
„de a doua întrupează și destătează, Dar pentrucă toate artele 
„dau formă ideilor și sentimentelor, urmează de aici că cea mai 
„innaltă artă este aceia care cuprinde în sinteza ei cele mai com- 
„plexe idei şi sentimente. Cu cit un poet va cuprinde mai com- 
„plect natura omenească ca tot, şi cu cit prezentarea acestei vieţi 
„in complexitatea ei organizată va f făcută de dinsul mai com- 
„plect, cu atit el va fi mai mare, Ori, toată lupta rasei omenești 
„dela barbarie la civilizație este o neintreruptă sforțare de a des- 
„volta demnitatea ci morală. Numai prin păstrarea şi întreţinerea 
„Insuşirilor morale noi progresăm. Organizarea tuturor facultăţi 
„lor noastre Intr'un tot perfect e armonia morală. Deci artiştii 
„care aspiră la mărire nu pot fi nici potrivnici nici indiferenți 
„lață de morala“. 


Literaturile deosebitelor popoare se influențează intre ele, 
[ară ca prin aceasta să-şi piardă caracterul lor naţional. 

Literatura engleză a primit in desvoltarea ei, în mare mä- 
sură, influenţa literaturilor clasice și a literaturii franceze şi ita- 
liene... mas lirzin, în măsură mai mică, a celei germane. *) 

Influența literaturii engleze asupra literaturilor europene a 
fost la rindul ei mare: cu scăderi şi apogeuri în diferite epoci. 
In veacul al XVII-lea şi al XIX-lea se poate spune că ea stà- 


*) T. G. Tucker: The Foreign Debt of English Literature, pe. 241— H6. 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


aaaeeeaa 


pinea in Europa. Cu dispariția marilor scriitori ai epocii reginii 
Victoria, influența ci scade, cedind locul Franţei. 

Franţa şi-a stabilit reputaţia că are talentul de a propaga 
ideile, pecind Anglia e... insulară. In adevăr, ideile Revoluţiei 
Franceze s'au răspindit din Franţa, dar pentru Anglia ele erau lu- 
cruri de mult cunoscute. Mai mult: Voltairianismul n'ar fi exis- 
tat dacă Voltaire nu ar fi trăit trei ani In Anglia; Rousseau şi 
Diderot datoresc fcarte mult filozofiei lui Locke şi inspiraţiilor ti- 
terare din Richardson ; iar „L'Esprit des Lois” al lui Montesquieu 
è tot atit de mult pătruns de spiritul libertăţilor engleze, ca și 
„intoarcerea la natură“ a lui Rousseau de iubirea de natură a 
Englejilor. 

Dacă henaşterea clasicismulni pleacă din Italia, renașterea 
medievalismul romantic pleacă din Germania. E poate însă mai 
exact de dat Germaniei, în această mişcare, rolul pe care l-a a- 
vut Franța în Revoluţia Franceză : de propagatoare—nu de iniţi- 
atoare. Innainte de a incepe mişcarea romantismului german, Percy 
publică volumul „The Reliques of Ancient English Poetry“, iar 
spiritul vechilor balade engleze şi scoțiene şi geniul lui Shakes- 
peare au scos Germania de sub jugul sclăviei literaturii franceze. 
Din aceste izvoare s'au inspirat Goethe, Herder, Bürger... Goe- 
the și Schiller recunoaşteau pe Shakespeare de model şi de ma- 
estru. Influenţa pe care Goldsmith a avut-o asupra sa, Goethe o 
mărturiseşte singur. *) 

Astiel, dacă ideile celor două mari mişcări de după Re- 
naştere au fost propagate în Europa de Franţa ṣi Germania, ele 
s'au născut insă pe pămintul britanic, Amindouă au răsărit din două 
sentimente puternice care se găsesc dominante in viața publică 
şi privalăa poporului englez ca şi in viața lui ideală cuprinsă 
în limbă şi literatură: iubirea de libertate şi de natură, Le- 
pătura Intre ele este atit de strinsă incit de multeori ele se 
identifică ori se simbolizează in versurile poeţilor. In unul din 
sonetele dedicate Libertăţii, Wordsworth face ca Marea şi Munţii 
să ridice imnuri Libertăţii : 

„Două voci sint; una e a Marii, 

„Alta a Munţilor ; fiecare o voce puternică: 

„De amindouă, din epocă in epocă, tu ai fost desfătată, 

„Ele au fost muzica ta aleasă! o Libertate 1*, **) 


I. Botez 


a Pa 


———_ 


*) Honri Morley: English Wri Vol. — 

**) Two Voices are asi habera Pi A a aria 
One of the Mountains; each a mighty voice: 

In both from age to age thou didat rejoice, 

Theoy were thy chosen musie, Liborty ! 


Scrisorile... 


Cuvintele inchid o vrajă neinchipuită în ele. 

Şi ei amindoi, ca unii ce-și petrecuseră multă vreme ca 
să le înțeleagă taina, cumpânindu-le în balanța lor de aur, o știau 
aceasta. Şi cum erau departe unul de altul, 1și scriau In fiecare 
zi. Sutletele lor ingemănate îşi trimeteau ecouri şi dragostea, ne- 
intinată de nimicurile şi mizeriile unei vieţi duse la un loc, spo- 
rea cu maldărul de scrisori. In ele era tot ce era mai bun în 
sufletul lor. 

Cele scrise în amurguri, cind melancolia creşte din unghere 
şi suiletul e furat de nostalgie, cu litere de umbră păreau scrise, 
cu vorbe în surdină înginate, cu pauze de intunerec vioriu in- 
trerupte. Cele scrise dimineața, cind e soare, cu vorbe vocalice 
şi sonore ca picurii de apă ce cad intrun afond de finttnă, turbu- 
rindu-i adincul în cercuri, aşa vibrau de clare. Era cind soare, cind 
umbră în ele, căci pe artist un instinct Innăscut 1} vestește ṣi e 
firesc ca atunci cind arta nu mai poate găsi nimic, să găsească 
iubirea ceia ce n'a fost ea în stare, Știind că gindurile lor nu 
vor [i cetite decit de ei, o cochetărie ascunsă li făcea să-şi In- 
grijească forma, să găsească cuvintul anumit, care face să tre- 
mure sulletul îndelung şi care inchide în el mai mult decit ii 
încape literile, 

Ele oglindeau toată viața lor, reslringeau toate priveliștile 
pe unde trecuseră, spuneau toată poezia minutelor lor de inspi- 
rare, vădeau toate indoelile și cintau toate avinturile. Depărtarea 
le fermeca toate şi apoi amorul deschide pretutindeni perspecti- 
vele cele mai nebănuite. Gindul ca vintul cel nevăzut care nu 
cunoaște hotare nici stavilă, ca sulletul acesta viu şi liber, care 
se plimbă şi rătăceşte în voc, pe unde ti place, carese innalță 
de pe mări unde flutură albele pinze, sau vine încărcat, minind 

înnaintea lui cine ştie ce miresme,—asitel rătăcea și el, căutind 


Sa 


40 VIATA ROMINEASCA 


apoi să inchidă tot ce văzuse şi simțise, în cuprinsul unui plic 
ce avea să străbată lumea. 

Şi aşa, albe și roze, albastre ori viorii, ca nişte păsări că- 
lătoare răzlețite de stol, plicurile veneau, se incrucișau pe drum 
poate, neştiute, scriau drumul dorului de-alungul lumii, ca apoi, 
odată ajunse la timp, să-şi povestească celorlalte noile ştiri 
aduse cu ele de aiure,.. 

Ecourile ce se intrebau şi işi răspundeau, fulgii aceştia de 
toate culorile, ce-şi Incrucişau calea şi apucau pe drumuri ose- 
bite, fărimiturile acestea, pe care le desprinde amorul din suflet 
ca petalele unci roze, turburate de mireasma ei insăşi, ce străbă- 
tuseră atita cale, făcuseră atitea ocoale, dorice parcă de a se 
regăsi, de a se revedea din nou, nostalgice parcă de a intregi 
la un loc mănunchiul acestor două suflete plămădite din atitea 
[lori deosebite, se făcură din ce in ce mai rare insă şi dela o 
vreme Incetară, 

Două plicuri numai, ca ultimii iulgi pe care li mai poartă 
vintul după o furtună, iși mai Incrucișară calea. 

Marele amor ce aplecase de atitea ori capetele visătoare 
ale acestor doi indrăgostiți pe zăpada filelor albe, marea pornire 
ce alerga în căutarea cuvintelor rare ce inchid în ele mai mult de- 
cit numărul de slove ce-l alcătuesc, aprigul dor ce ținea veşnic treze 
ecourile capriciosul joc de flacări, trebuia să se stingă şi el.., 

Şi cum scrisorile, în fond, sint minutele de slăbiciune ale 
sufletului, pornirile netnirinate, cind poate voința nu mai e stä- 
pină pe cugetare, mărturia mută a atitor intimități,—ce-ar mai 
căuta în stăpinirea unui străin, cind pornirea din care au fost 
scrise a murit? 

Şi eroii mei atunci, ca şi mulţi alţii, au hotărit să reintre 
fiecare In stăpinirea acestor mărturii ce i-ar fi stinjenit poate mai 
Urziu. O intilnire fu pusă la cale și cel ce fusese mai înflăcărat 
poate, luindu-și comoara ce-o ținea inchisă de ani de zile intro 
cutie frumos incrustată, urcă scările dragei lui spre a-și lua, în 
schimb, scrisorile sale, 

De ce urca insă treptele, de ce se simțea mai induioșat şi 
privea mai sfios la cutia aceasta pe care o ducea cu dinsul, ca 
pe un sicriu. Nehotărit rămase citeva clipe lingă ușă, apoi sună 
incet, În pridvor, un miros puternic îl intimpină. Nepăsătoare, 
lumea tărcată a florilor privi la el, 

i Feţe roșii şi albe clintiră abia ; verdele trist al plantelor de 
iarnă ti strecură ca o umbră pe suflet. Se reculese insă şi in- 


SCRISORILE... 4 


trind in salonul unde toate erau cunoscute de atita timp, aşeză 
stingaciu cutia cu relicve lingă masă și aștepta. 

Albă şi sveltă, intr'un matineu de dantele, ţinind o cutie 
la fel în mină, iubita lui intră și în timp ce el, stinjenii, işi In- 
clina capul salutind, ea, cu o mișcare liniștită, puse cutia pe 
care o adusese, lingă a lui. 

Un miros bine cunoscut de liliac se împrăștia în casă și 
In tăcerea aceasta cum stau amindoi alături și departe totuşi, cunos- 
cuți și străini, unul in fața celuilalt, lingă cutiile așezate pe masă 
ca două sicrie, o rază veselă de soare intră și umplu cu un 
praf de aur tot cuprinsul. 

Străin şi ca venit de departe parcă dulcele glas ce răsu- 
nase de-atitea ori altfel pentru el, intrebă: 

— „Sunt toate ?*,,, 

Şi el, deschizind cutia, în care stau gramadă sfârimâturile 
ei de suflet, portretele de eri și mai de mult, Horile uscate din 
alte primăveri, voind să pară cit mai nepăsător, răspunse: 

— „Toate |* 

Şi cu un gest, răsturnind cuprinsul, le arăță, Albe şi roze, 
albastre ori viorii, ca o ninsoare multicoloră, plicurile se răs- 
pindiră pe masă și tot trecutul, tot ce fusese, tot ce inchideau in 
ele, reinviă pe neaşteptate. 

Pală, mina ei mișcind o umbră, se întinse şi ca spre cu- 
tia unde dormeau scrisorile lui și făcu același gest, ca şi el, 

Şi acum grămezile amindouă, prietenele de eri şi potrivni- 
cele de astăzi, obositele păsări ce nu mai puteau să sboare, li- 
niştiții fulgi ce făcuseră atitea ocoluri, fărtmiturile acestea pe care 
le desprisese amorul din sufletul lor ca petalele unei roze turbu- 
rate de mireasma ei Insăși, mult dornicele de a se revedea și de 
a reintregi la un loc mânunchiul acestor două sullețe facute din 
atitea flori deosebite, zimbiră trist o clipă una în fața celeilalte. 

Turburată ea intinse din nou mina şi luă una la intimplare 
pe care işi aruncă ochii. Un zimbet de ironie se ivi pe margi- 
nea gurii și aruncind-o în grămadă, luă alta. El, ca să nu i se 
vadă turburarea care îl cîştiga, făcu la fel, dar pe buzele lui nu 
inflori ironia ci un zimbel trist şi plin de nestirşita melancolie, 

O lacrimă ii impinzi vederea și literile incepură a juca, şi 
atunci vuitind parcă unde se gâsea şi uilind pentru ce venise, 
nevăzind ochii albaștri ce se ridicau miraţi asupra lui, urmă să 
celească innainte ca şi cum in minutul acela primise scrisoarea 
aceasta pe care o ţinea in mină și nu in alte vremi, într'un ceas 
care bătuse de mult şi nu mai avea să se întoarcă inapoi... 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


Ea, ciştigată la rindul ei de farmecul tainic ce-l inchid In 
cle cuvintele, de puterea aceia ascunsă care are darul de a in- 
via vremurile și de a le face să trăeşti clipa pe care o Inchide, 
simți căi se umezesc ochii de lacrimi. Ar fi voit să-şi intoarne 
capul, să n'o vadă el, să nu facă o mişcare; dar li era teamă 
până să şi clipească, nu cumva lacrima ce-o simțea intre gene 
să i se rostogolească pe obraji şi să-i vădească induioşarea, 

Cuprins de aceiaşi simțire, el indoi repede scrisoarea care 
începuse să-i tremure in mină şi apropiindu-se din nou de masă, 
fără să privească la ca, incepu să-şi adune scrisorile, Dar una 
cite una le luă şi cercetindu-le, îşi aminti de unele scrisori ce 
nu le alla în grămadă şi zise: 

— „Cele scrise din Roma nu le găsesc"... 

— „Trehue să fiet... 

Şi aplecaţi pe masă, amindoi, Incepură să caute. Minile lor 
se atinseră, Parfumul de liliac mirosi şi mai stăruitor alături de 
ci şi glasul ci sună din nou: 

— „Uite, ici sint cele din Paris... Acestea sint cele scrise 
acum un an... ŞI iată şi cea dela inceput, cea dintiiu pe care 
mi-ai scris-o*,,. 

— „Da, mi-aduc aminte“, şi cu frunțile aproape alăturate 
cu ochii alergind pe aceleași linii, lurați de vraja trecutului, în- 
cepură să cetească impreună, Năvalnic tot ceia ce fusese reve- 
nea, toate amintirile se redeșteptau ca şi cind dase la o parte 
cineva o perdea; şi amorul, pierdulul lui amor, ca un pribeag 
ce-ar apărea intrun alund de alee, căutindu-şi drumul, păşi din 
nou spre ei; şi două lacrimi câzură în acelaşi timp pe filele 
veştede ale scrisorii... 

Şi cum pribegele ce colindase lumea făceau acum o sin- 
gură grâmada, asifel şi cei doi veniți cu gind vrăjmaş unul că- 
tre celăiali, vrăjiți Je tarmecul şi puterea ce-o ascund în ele slo- 
vele, căzură unul în braţele celuilalt. 


D. Anghel 


Aniversarul al so-lea al Centralei 
Culturale Romîne din Ungaria * 


Am innaintea mea un volum de 339 pagini intitulat: Tran- 
silvania. Revista „Asociaţiunii pentru Literatura și Cultura Popo- 
rului Romin*. Număr jubilar 1861—1911, 

Chiar din tillu se vede despre ce e vorba: In anul 1861 s'a 
inființat, mai cu seamă prin stăruința mitropolitului de atunci din 
Sibiu, Andreiu Baron de Şaguna, o societate de apărare, avind de 
scop să se alcătuiască un centru cultural pentru Rominii din 
Transilvania, Din denumirea de astăzi nu esă nici de cum la i- 
veală cum că terenul activității ar f lost mărginit pentru socie- 
tate la fostul principat al Transilvaniei, şi nici numele prescur- 
tat al societăţii —, Astra“ —nu arată aşa ceva. Tot aşa este bătâtor 
la ochi că organul societății poartă până în ziua de azi numele 
„ Lransilvania*. = 

Toate aceste contradicțiuni aparente se explică prin Faptul 
că, dela 1861 până la 1896,—vasăzică vreme de 35 ani deplini,— 
„Asociațiunea“ întradevăr fu menită pentru Ruminii transilvăneni, 
şi scopul acesta era vădit şi din denumirea de atunci: după cu- 
vintul „Asociaţiunea* urma o precizare de mai aproape — „transil- 
vană”, şi din silabele dela inceput ale acestor două cuvinte s'a 
alcătuit numele prescurtat „Astra”. Şi acest nume a rămas până 
astăzi, cu toale că nu este în acord nici cu numele complect de 
acum, nici cu terenul activităţii societăţii mai întins de acuma. O- 
biceiul de a întrebuința prescurtarea aceasta nu datează (dacă 
nu mă Iinşel) decit numai din vremea cind, din motivele pe 
care le voiu pomeni indată, s'a ivit trebuința ca din denumirea 
completă să se lase afară cuvintul „transilvană“. 

Ca denumirea prescurtată a devenit atit de populară, aceasta 
se pricepe pe de o parte prin cruțare de vreme, pe de altă parte 
insă, şi Incă mai mult, prin sensul simbolic al cuvintului latin 


*) Acest articol va apara şi în rovistu bohemă „Ceskó Revne“, 


44 VIAȚA ROMINEASCA 


„Astra“, adică stele, la care s'a ajuns prin această prescurtare. 
Şi intr'adevăr: după cum chiar în anii 1876 şi 1879 şi mai ales 
anul acesta, la jubileul de 50 ani, am avut prilejul s'o constat, 
Rominii din Ungaria privesc la centrul acesta cultural al lor ca 
la o stea strălucitoare care, din întunericul şi din ignoranța de 
odinioară, are să-i ducă în țara făgăduinții, în împărăţia culturii 
şi a civilizațiunii. Cum că ținta aceasta, pe care bărbaţii romini 
eminenți ş'au pus-o, a fost şi incă este o țintă Innaltă, cine dintre 
cei care cunosc relațiunile naţionale din Ungaria s'ar îndoi de 
lucrul acesta? De aceia pentru „Asociaţiune* desigur s'ar potrivi 
ca motto cunoscutul: „Per aspera ad astra!* („pe căi ripoase la 
stele |!*). 

Vorbind despre o societate din activitatea căreia politica 
dinacins s'a exclus, n'am de gind să amintesc cunoscuta politică 
maghiară faţă cu „naţionalitățile nemaghiare*;— despre un lucru 
insă tot trebue să vorbesc: cum adică s'a întimplat că in anul 
1895 „Asociaţiunea* a renunțat la numele său istoric, lăsind afară 
cuvintul care mărginea activitatea sa la o parte anumită a țării 
locuite de Romini, 

Aceasta nu s'a făcut de bună voe, Ungurii în năzuinţile 
lor spre unitormarea statului ungar nu puteau de loc să se im- 
prietenească cu gindul că dăinueşte o societate care, deşi are nu- 
mai scopuri culturale, este pănă astăzi organizată pe baza im- 
pârțirii politice deadinioară a țării, cind principatul Transilvaniei 
era ocirmuit de un guvernator special (în anul 1861 a fost prin- 
cipele Liechtenstein) ; şi aşa guvernul In anul 1895 şi-a arătat dorinţa 
să se lase alară din denumirea societății cuvintul care deştepta 
bânueli şi „Asociaţiunea“ s'a şi supus cu ințelepciune. Cu înțelep- 
ciune, nu numai pentrucă astfel a inlăturat primejdia, care alt- 
mintrelea ar fi ameninţat existența sa, ci și fiindcă așa a putut 
întinde terenul activității sale și la ceilalți Romini din Ungaria, 
.— Cum că lucrul acesta putea să-i fie simpatic, se pricepe dela 
“Sine şi „Asociaţiunea“ a și dovedit-o cu douăzeci de ani mai înnainte. 
Chiar In anul 1874, în anul al 13-lea al activității sale, aduna- 
rea generala hotărise ca anul următor adunarea generală să 
se țină alară de marginile principatului transilvănean, în Lugoj, 
Hotărirea aceasta însă nu sa pus în lucrare, fiindu-i teama, şi 
incă cu drept, comitetului „Astrei“ că această călcare a statute- 
lor ar fi putut primejdui existența societăţii. De aceia In aduna- 
rea generală din anul 1875, care s'a ținut iarăși intrun oraş din 
Transilvania, s'a adus chiar hotărirea că activitatea „Asociaţiunii* 
trebue, şi de aici înnainte, mărginită numai la Transilvania, şi a- 
ceasta se şi practică vreme de douăzeci de ani următori, 

„După cele spuse s'ar părea lucru de nepricepul cum Ro- 
minii dih Ungaria n'au pus la cale schimbarea de statule, ce a- 
wea să le aducă foloase, chiar in anul 1874, ei înșiși, neaștep- 
tind momentul cind guvernul le va impune aceasta. Nu sint des- 
tul de bine informat despre imprejurările politice din acea vreme, 
presupun Insă că atunci guvernul ar fi refuzat invoirea sa unei 


a nu a e ini iii 


CENTRALA CULTURALĂ ROMÎNĂ DIN UNGARIA 45 


alari hotăriri a adunării generale, fiindu-i teamă, din nu ştiu ce 
motive, de această unire pe terenul cultural a tuturor Rominilor 
din Ungaria, pecind cu douăzeci de ani mai tirziu lucrul 
acesta ca un măr copt le căzu în sin. 

Cetind istoria „Asociaţiunii* dela cele dintăi inceputuri pănă 
azi, am băgat de seamă c'a fost destul de indelungată vreme în 
răstimpul căreia societatea cea nouă avea să se luple cu nume- 
roase piedeci, care în mare parle izvorau din deosebirea confe- 
siunilor de care țin Rominii din Ungaria, uniți şi neuniţi. Cu 
toate acestea chiar In anii 1876 şi 1879, in vremea petrecerii 
mele intre Rominii transilvăneni, vedeam cum „Asociaţiunea* ince- 
pea a se Intări desfăşurind din an in ano activitate mai rodnică. 
Şi ca să devie deopotrivă de simpatică membrilor ambelor con- 
lesiuni, se caută a se proceda așa ca atunci cind preşedintele 
este de coniesiunea neunită, vicepreşedintele să fie de cea 
unită şi viceversa, 

Programa adunării generale jubilare de anul acesta a lost, 
după cum lesne se pricepe, cu mult mai bogată decit a tutu- 
ror adunărilor generale premergătoare, după cum se va vedea din 
rindurile următoare. 

Innainte de toate, citeva cuvinte despre oraşul în care avu 
loc adunarea. Oraşul are, cași alte oraşe din Transilvania şi 
peste tot din Ungaria, trei nume: maghiar, nemţesc şi rominesc : 
Balăzsialva, Blasendori şi Blaj. Numele 1 datorește fostului pro- 
prietar al său Blasius Cserei, intr'ale cărui mini a incăput în a- 
nul 1395, vasăzică satul lui Blaj, in romineşte a rămas numai numele 
persoanei însăși, Castelul, care in parte (ca reşedinţă a mitropoli- 
tului) s'a păstrat pănă azi, a fost zidit după anul 1535 de George 
Bagdi, apoi domeniul a fost al diferiților proprietari, din care cei 
mai cunoscuţi sint principii Apally, dela care trecu la tezaur, după ce 
in anul 1738 episcopul Inocenţiu Klein l-a primitin schimb pen- 
tru alte domenii, translerind aici sediul episcopiei, care in 1855 
lu innălțată la rangul de arhiepiscopie sau mitropolie. De altfel 
oraşul cu aproape 3.000 locuitori este mic, are insă pentru cul- 
tura romină o mare Insemnătate nu numai ca sediul mitropoli- 
tului şi a capitolului, ci şi prin institutele sale culturale. Pasă-mi-te 
gimnaziul de aici este cea mai veche şcoală secundară romină 
de peste tot (inființat in 1754 ca o școală latină de două clase) 
şi de aici s'a dus in Rominia lundatorul celor dintăi şcoale de 
acolo, George Lazăr, Alară de seminarul de teologie și gimnaziu 
mai este aici institutul pedagogic, o şcoală de fete, o şcoală 
pentru Invăţăcei de industrie și de comerț, precum şi o şcoală 
maternă model. Prin imprejurările aceste se explică faptul că 
orașul Blaj şa păstrat cu mult mai bine caracterul rominesc, 
decit toate celelalte oraşe din Transilvania şi indeosebi cu mult 
mai bine decit Sibiul, sediul mitropolitului Rominilor neuniţi, şi 
Braşovul, 

Trecind acum la descrierea serbărilor, spun din capul lo- 
cului că semnul caracteristic al lor a fost o participare imensă 


. 


+6 VIAŢA ROMINFASCA 


a Rominilor din toate părţile Transilvaniei și Ungariei, caşi din 
insăși Romwminia. Mulțimea aceasta uriaşă la care nime nu sa 
așteptat, era de vină că ici-colea nu se puteau pune la cale 
toate aşa cum doreau aranjatorii. Așa, de pildă, la banchetul 
oficial s'au anunțat la vre-o 900 persoane, pecind mincările n'au 
fost pregătite decit numai pentru vre-o 500; prin urmare o mare 
parte s'au dus flâminzi; li s'a înapoiat însă preţul prinzului de 
cite 7 coroane. 

Pentru banchet, caşi pentru citeva şedinţi, concerte și tea- 
tru, s'a alcătuit în curtea gimnaziului un imens pavilion de ser- 
bări, iluminat cu electricitate, pentru a cârei fabricare s'a fost a- 
dus un motor anume. La banchet, pe amindouă galeriile (care la 
concerte și teatru se schimbau in nişte loje simple, dar încăpă- 
toare), caşi în fundul pavilionului, erau de față citeva mii de 
persoane care doreau să audă toasturile. Acela dintre oratori care 
dorea ca glasul lui să pătrundă la toți cei de față trebuia să-și 
incordeze puterile cumsecade,—şi chiar făcind aşa, mă Indoesc 
că ş'ar îi atins scopul, 

Nu ştiu dacă toţi cei ce erau defață la adunările care! a- 
veau loc aici, au avut tot aceleași impresiuni caşi mine. Eu a- 
dică n'am putut să mă feresc de un gind: ce groaznică catas- 
trofā, la o Inghesuială atit de mare, ar fi putut să se intimple, 
dacă, in urma unui scurtcircuit, ar fi isbucnit focul sau 
dacă s'ar fi iscat numai o panică deșartă, Intr'adevăr erau multe 
eşiri şi pavilionul intreg s'a alcătuit din lemne, nişte bime, stilpi şi 

“Scinduri, material deci ce ar fi fost lesne a-l sparge, cu toate 
acestea am răsutlat cind și cea din urmă scară a trecut fără sā 
se fi intimplat vre-o nenorocire. 

Sa ne inchipuim numai aceste, Luni, în ziua de 28 August, 
era cel dintăiu concert. Am sosit In fața gimnaziului, a cărui 
poartă ducea în pavilion, ca la un sfert de ceas Innaintea ince- 
putului. In fața clădirii o mulțime de citeva mii de oameni in- 
ghesuiţi, cărora nu li se da drumul inlăuntri decit numai la cite 
unu, său doi, care puteau să arâte bilete de intrare. Mai-mai se 
părea că se vor isca niște neorindueli, că mulțimea are să plece, 
şi intr'adevăr unii au şi inceput să strige: „Acasă, acasă"! Cei 
mai cuminţi au isbutit insă să impace pe nemulțumiți şi, iaca ! deo- 
dată poarta se deschise şi mulțimea năvăli inlăuntru. Ca unuia 
dintre oaspeţi mi s'a rezervat un loc de onoare în imediată ve- 
cinătate a scenei, dat ce folos, dacă din cauza unui zid viu a 
participanților, care aveau bilete de stat în picioare şi care um- 
pleau tot locul dintre laviţe, atit de compact incit nici un măr n'ar 
fi putul să cadă jos, era cu totul peste putință să pătrund până 
la scaunele rezervate. Mi-a venit gindul că poate aşi isbuti sà- 
mi ocup locul luind-o pe dinnainte imprejurul scenei şi intr'a- 
devăr am și isbutit. Trebue să adaug că mai innainte trebuia să 
inving o piedică, în formā de barieră, între scenă şi locul de pri- 
vire, pe care era s'o trec şi care din fericire nu era prea innaltă. 

„Eram mulțumit de mine că am avut o idee atit de ingenioasă, 


EA în at e 


CEN TRALA CULTURALĂ ROMÎNĂ DIN UNGARIA 47 


după un moment însă văd că aceiași idee au avut-o și alții care 
au venit după mine, Şi cine erau oare aceştia ? Innaintea tuturora, 
amindoi mitr. poliții, cel din Blaj şi cel din Sibiu, după ei patru 
episcopi, fișpanul și mulți alți demnitari : toţi, fie batrini, fie tineri, 
trebuiau să treacă bariera ca la niște alergări, pănă au putut să 
se așeze pe scaunele lor. Lucrul acesta, care altundeva ar fi cu 
totul peste putință, este desigur o dovadă de spiritul democratie 
nu numai al poporului romin, ci şi al conducătorilor săi. 

Ş'apoi incă ceva. Adunarea generală s'a deschis întrun loc 
unde așa ceva la noi ar fi cu totul peste putință, —In Catedrală. 
In mijlocul bisericii s'a alcătuit o tribună, de pe care a rostit 
discursul festiv vicepreşedintele „Asociaţiunii*, profesorul Andreiu 
Birseanu, fostul meu şcolar la Universitatea din Viena, care două 
zile mai tirziu a lost ales președinte al „Asociaţiunii*. In biserică, cap 
la cap, innaintea altarului, la o masă mare, şed nalți demnitari biseri- 
cești şi mireni, pe galerii o sumedenie de dame şi din vreme în vre- 
me adunarea isbucnește în aplauze. Ar fi cu putință așa ceva în bi- 
sericile noastre? Desigur că nu; lucrul insă se explică ușor, 
socotindu-se că In biserica orientală altarul propriu-zis este des- 
părțit de partea în care se allă credincioşii printr'un părete innalt, 
numit iconostas, care adeseori este scobit in mod foarte iscusit 
și impodobit cu icoane prețioase. Așa în aceste biserici se ca- 
pătă un spaţiu care se poate folosi şi la alte scopuri decit nu- 
mai la cele liturgice, și intr'adevăr felurite conferenți pe care „Aso- 
socialiunea“, tot aşa caşi centrala noastră culturală, le pune la cale 
și adunările generale ale Asociaţiunii şi ale despărțămintelor ei, 
ce se ţin alternativ In diferite oraşe, ar fi cu totul imposibile 
dacă nu sar putea folosi bisericile pentru aceste scopuri, 

Nu-i cu putință să inşir aici pe toţi oratorii şi să schiţez 
măcar pe scurt alocuţiunile lor. Numai un lucru am să amintesc, 
fiindcă se intindea ca un fir roşu prin toate toasturile: bucuria 
despre Ințelegerea bună, nemai văzută până acum, cu care toți 
innalții demnitari bisericești de amindouă confesiunile au luat parte 
la serbări, Şi era intr'adevâr duios să vezi chiar în gară la sosi- 
rea oaspeților mulţimea imensă, atit a celor care soseau caşi a 
celor care au venit să-i primească, şi să auzi pe bâtrinul mitro- 
polit din Sibiu cit de cordial și cu o voce tare şi vioae mul- 
țumeşte pentru primirea amicală, dind expresiune solidarității e- 
piscopatului cu poporul; sau cum a știut inflăcăratul episcop din 
Oradia-Mare, Radu, să enluziasmeze pe toți prin discursul său in- 
spirat de simţiminte patriotice şi culturale ! Şi indeosebi a surprins 
irumosul discurs al episcopului Miron Cristea, pe care l-a rostit 
la adunarea generală a Societăţii pentru crearea unui fond de 
teatru romin în Ungaria. Era o conierență interesantă despre 
modul cum jocurile şi reprezentațiunile dramatice s'au desvoltat 
ia Greci, la Romani şi la creștini din actele liturgice. 

Merită să fie amintit şi faptul ca guvernul, de astă dată, 
faţă cu serbările curat culturale, s'a purtat cu totul corect: n'a 


48 VIAȚA ROMINEASCA 


concentrat la Blaj nici jandarmeria şi cu atit mai puţin armata 
şi cu toate acestea, sau să zic mai bine tocmai de aceia, toate 
s'au petrecut în bună rinduială, la banchet sa rostit chiar un 
toast ungureşte de cătră o persoană oficială, fişpanul. N'am pri- 
ceput mult din discursul lui, desigur insă a vorbit simpatic, 
căci nu numai nu sa auzit nici un cuvint de nemulțumire, ci 
din contra discursul său a fost intimpinat de aplauze. Am auzit 
ce e drept că nu este Maghiar neaoș ci un Sas care, cu toate că 
şlie și romineşte, trebuea să vorbească aici în limba statului. 
In ce priveşte limba magiară m'a interesat următoarea in- 
timplare. Pe drumul dela Arad la Blaj un oarecare Romin tinăr, 
care se ducea și el să ia parte la serbări, iși aprinse o țigară 
şi aceasta în vagonul menit pentru cei ce nu fumează. Mărturi- 
sesc că lucrul acesta—nepriindu-mi fumul țigărilor de foi—nu-mi 
era tocmai plăcut, am scăpat insă de urmări, adică de durere de 
cap, ieșind in coridor. Intr'același compartiment şedea un alt tinâr 
Romin şi el, care în momentul cind compatriotul lui fuma, se 
afla intrun alt comparliment. Un moment după aceia se intoarse 
tocmai cind lumătorul acela pasionat era p'aci să'şi aprindă din 
nou o țigară, li făcu observaţia cuin că aceasta nu este slobod 
şi după ce observaţiunile lui n'au fost băgate In seamă, amindoi 
tinerii Romini Incepură să se certe, folosindu-se în cearta lor—şi 
tocmai aceasta mă interesa—numai de limba maghiară, pe care 
o cunoşteau foarte bine. După ce s'a terminat controversa destul 
de violenta, fumătorul aprinzind un chibrit, pe care toată vremea 
il ţinea intre degete, își aprinse ţigara şi o lumă,—pecind ad- 
versan lui nu se mai impotrivea. 
A upă ce s'a terminat banchetul Luni, în ziua de 2 
ziua „Adormirii Maicei Domnului, —pe piaţa imensă din Blai aa 
aranjat un alaiu etnografic, In care vreo 40 de sate din imprejurime 
au trimis reprezentanții lor. Fiecare grup purta pe o pirghie nu- 
meo satului său ; multe grupuri aveau muzica lor proprie şi 
rue A herti alaiului citeva grupuri executau fel de fel 
Mărturisesc că din cauza căldurii prea mari n'am stat m 
vreme în piață,—mi s'a părut însă că deosebiri mari în locui 
aceste nu erau : mai totdeauna fäcãul, care iși pusese minile pe 
caii a două fete, se invirtea cu ele iute în cerc, şi cam la fel 
însă a se petrecea mai Ja toate grupurile, cel puţin la cele pe care 
ester poeta, a ținind samă de vecinătatea satelor cu 
iei său măcar marea asemănare a jocurilor lesne 
Afară de aceasta s'a aranjat in gimnaziu o expozițiune destul 
sr poi de porturi naţionale şi de produse de ra ară para 
ze PO ciot, 9 chiar și de tablouri. Pe lingă acestea 
sn Reci + pet: aici documentele literaturii celei vechi impreună 
ji dia Biaj. iterare ale școlarilor de odinioară ai gimnaziu- 


Această parte a serbărilor a ademenit să vie la Blaj şi pe 


CENTRALA "CULTURALA ROMÎNA DIN UNGARIA 4a 


un auditor al Universităţii din Berlin, cu numele Rochlitz. D-sa, 
dupăce citeva semestre studiase dreptul, s'a lăsat de el alegindu-şi 
ca obiect de studii antropologia, și ca atare cunoaşte bine pe 
profesorul nostru Matiegka, care cică din colecțiunile sale 
le-ar fi dăruil citeva exemplare pe care le avea în dublu. In 
Transilvania l-a trimis profesorul lui din Berlin, locueşte undeva 
la vre-un dascăl și a venit la Blaj mai cu samă din cauza 
alaiului şi a expozițiunii. Aranjatorii banchetului l-au pus pe 
d-sa lingă mine, gindind c'aceasta are să ne vie de hac la a- 
mindoi. In ce priveşte pe d. Rochlitz, aceste puteau să fie ade- 
vărate, căci mi-a mărturisit că nu știe incă să vorbească și câ nu 
pricepe deloc romineşie, eu însă aşi fi preferat să am lingă mine 
nişte Romini neaoși. În stinga intradevăr așa a și fost: aveam 
vecin pe un tinăr cu numele P. Mocsonyi, odraslă a unei familii 
nobile din Banat, care din fericire se simte pănă acuma romină, 
sprijinind generos năzuinţile culturale ale poporului său. Dacă 
nu mă ingel, tocmai tatăl lui, dr. Alexandru Mocsonvi, a lost 
in anii 1901—4 preşedinte al „Asociaţiunii”. 

Acele două dintăi seri au lost concerte cu program bogat, 
care în mare parte a lost umplut de nişte piese compuse de 
lacob Mureşianu, profesor de muzică din Blaj, iratele decedatului 
proprietar şi redactor al foii „Gazeta Transilvaniei“, al doctorului 
Aurel Mureşianu, a cărui persoană pentru noi Bocmii este inte- 
resantă prin aceia că in 1895 a vizitat cu vre-o 30 Romini în 
ironte expozițiunea noastră etnografică. Este interesant că în mo- 
mentul morții sale năprasnice, soția sa petrecea tocmai la Praga, 
unde fata lor invâţa la conservatorul de muzică din orașul acesta 
să cinte din vioară. 

Aşa, după uvertura solemnă „Ştefan cel Mare“ a urmat 
imnul „Astrei“, pe cuvintele vicepreşedintelui ci Birseanu ; din res- 
tul programului m'au interesat mai mult citeva cintece populare 
cintate minunat, caşi o compozițiune interesantă „Erculean“, 
drept vorbind o baladă populară pe care acelaşi compozitor a 
pus-o în muzică pentru cor şi solo, cu acompaniament de orchestră. 

A doua seară a fost umplută chiar pe dea'ntregul de o ase- 
menea compozițiune intitulată : „Mânăstirea Argeșului“, care sea- 
mână foarte mult cu o operă. Nu pot să-mi spun aici (nefiind 
om de specialitate) judecata asupra valorii acestei lucrări, care 
a fost reprezintată scenic pe o scenă nu tocmai indestulătoare, şi 
nici nu vreau să povestesc conținutul legendei care se găsește 
şi la Sirbi, Albaneji şi la alte popoare din Balcani. De altfel nu 
este deloc imposibil ca lucrarea aceasta să se ivească la Praga 
și atunci va fi la locul său să se vorbească despre amindouă, 
despre partea muzicală vorbind cineva care se pricepe la ase- 

menea lucruri. Unul din rolurile de căpitenie,—rolul meşterului 
Manole,— a fost executat, spre mulțumirea complectă a publicu- 
lui (care iarăşi s'a adunat in număr foarte mare), de câtră cintă- 
rețul romin de operă Cortescu, care cu doi ani mai înnainte a 
dt la Praga două concerte, care, din netericire, au fost cercetate 
destul de slab. 
4 


30 VIAȚA RONINEASCA 


A treia seară, Miercuri, era a teatrului. S'a reprezintat, şi s'o 
spunem indată: perfect, „Scinteia* lui Pailleron, Şi nu este de 
mirat că reprezentaţiunea a mulțumit, căci toate trei rolurile se 
aflau In minile celor mai buni artişti ai Teatrului Naţional din 
București, și tot așa au plăcut şi declamaţiile pe care, după re- 
prezentaţie, le-a recitat una din artistele care au jucat în piesa 
intr'un act cași cel dintăiu comic al aceluiași teatru, 

Din contra, nu s'a putut numi fericită ideia ca, după toate 
acestea, în timpul innaintat de noapte, să se reprezinte subt titlul 
„Cuib de Șoim* un poem dramatic, în care persoanele principale 
Sint : domnitorul moldovan Ştefan-cel-Mare, invins în bătaie, maica 
sa, sațiea și un bătrin din oastea sa. Ideia principală intr'adevăr 
este frumoasă: invinsul Ştefan vine să se odihnească in castelul 
său și cere să i se deschidă. Soţia sa bună-bucuroasă ar face 
aşa, mumă-sa insă nu se invocşte, declară din contră că nu-l 
recunoaște, fiind învins, de fiul său şi-l sileşte astfel să se in- 
toarcă în luptă şi să învingă. 

Greșala stă intr'aceia că discursurile şi monologurile sint 
prea difuze, aşa incit in mai multe locuri granițele între serios 
şi ridicol sint prea apropiate, mai ales tinind samă de jin- 
suficiența scenei. Afară de aceasta, dupăcum amintisem mai sus, 
o bucată atit de lungă a fost pusă tocmai la sfirşitul serii. Pu- 
blicului romin figurile istorice, în deosebi a domnitorului Ştefan 
şi a mamei sale, li plăceau foarte mult şi chemarea celora care 
Îi reprezintau nu avea shirşit. Mie aceasta mi-era binevenit, fi- 
indcă în răstimpul acesta am putut să pătrund pănă la uşă, ceia 
ce altfel ar fi costal vreme multă. 

Unul din punctele de căpetenie ale serbării a ost sborul 
reuşit al aviatorului romin Vlaicu in ziua a doua a serbărilor, 
pe la 6 ceasuri, pe o vreme cit se poate de frumoasă cu soare. 
Două momente mai ales au dat sborului un caracter deosebit: 
intâiu, aviatorul Vlaicu, cu toate c'a venit din Rominia, este ori- 
ginar din orașul Orăştie, este deci un compatriot mai de aproape 
al Rominilor ardeleni, Tatăl sâu, un țăran, a fost impreună cu 
ceilalți membri ai familiei față la sbor şi este interesant că şi 
fratele aviatorului, cu toate că n'a lăcut studii speciale, are ta- 
lent pentru asemenea lucruri, Mi-au povestit martori oculari că 
tocmai acest frate al aviatorului, imediat innaintea sborului, îi a- 
trase atențiunea cà un oarecare şurub nu este în ordine şi într'a- 
devăr după o cercetare mai de aproape sa adeverit că spune 
adevărul şi defectul s'a înlăturat, Indrăznețul tinăr cică a studiat 
şcoala politehnică la Pesta și Mânich, şi a alcătuit cu ciţiva ani 
mai înnainte un aeroplan de un sistem al lui, avind avantajul 
stabilității și al unui sbor liniștit. Vlaicu ocupă acum un post a- 
vantajos în serviciul de aviație al armatei romineşti, 

Al doilea moment nu mai puțin insemnat a fost locul unde 
avea să se facă sborul, Este aşa numitul „Cimpul Libertăţii“, 
spațiu enorm, mărginit de o parte de riul Tirnava (magi. Kü- 
kullă), de alte părți de nişte coaste line cultivate sau cu holde, 


CENTRALA CULTURALA ROMÎNA DIN UNGARIA 5t 


ii re anume este intinderea locului plan intocmai ca 
apei păstor de iarbă, nu ştiu, impresiunea insă ce ar ete 
măreață. De altfel orişicine poate să-şi facă o idee stare A 
ceasta, dacă socotește că in anul memorabil 1848, pe pag pi 
cesta, într'o tabără de popor uriaşă, sau adunat la 40.000 de A 
mini, care au venit aici să protesteze in contra or a a pi Si 
ceară libertate, De aceia numele iocului e „Cimpu! Libe za + 
şi în amintirea acestei intimplâri s'a ridicat pe locul de a e sa 
răsunat alocuţiunile Infocate ale orațtorilor un pian e pi să 
trä. Cu cițiva ani mai înnainte un lăpluitor necunoscu a m eră 
cat monumentul cu dinamită In aer, peste puțin insă sa zi 
din nou, $ y i PV 

T) cul acesta istoric, într'o amiază frumoasă 4 Soare, 
Ei piu romin de naştere, 63 ani după ob e aie 
țită, sboară ca o pasere intr'o innălțime şi depărtare si ri A 
cum aceste momente nar fi yergue E PERR care a los 

i itul sbor tocmai în acest loc A S > 
P pap ita nu s'au lipsit de un bat splendid n sala e 
gimnastică, este lesne de priceput. Despre balul aces = r pa 
să vorbese din. propria-mi experienţă, am auzit apah eaan 
putea fi vorba de juc, atit de marc era imbulzeala în sala ac 
destul de spațioasă Şi tot aşa sa intimplat cu serata za a 
in preseara serbärilor; am tăcut, drept sä spun, o zice e i-a 
peirec acolo barem un moment, insă nu mi-a fost cu pu miră 
numai că toate locurile sălii spaţioase erau ocupate, y vă ara 
fera era de nesulerit, aşa tacit intrind printr'o ușă Îndată am $ 
ieșit pri laltă. Pisi 
cu Din grar programului mai fac o scurtă amintire i epavă 
toarelor lucruri: Mai sus am şi spus că, impreună pari a a jey 
generală a „Asociaţiunii“, a ținut adunarea sa gene pt = 
cetatea pentru fonu de leatiu romin. Şi aici carte pernă 
normă, și la una din ședinți, tinărul absolvent al “osia aor 
de peste graniţă, în deosebi al celor germane, Horia Pe e e 
cu a rostit o conferenţă interesantă despre teatru și poe di. 

Imediat după această adunare generală a urmat şe sA fean 
țiunii literare a „Asociațiunii*, la care s'au rostit două aa ap, 
Cea dintăiu despre insemnătatea lui Ioan Maiorescu, ge i ac ra 
lului ministru al afacerilor străine din Rominia, Titu iapa E 
pentru cultura romină, Anul acesta s'au implinit tocmai 100 de an “e 
cind, intrun sat aproape de Blaj, sa născut iai ra 
al poporului romin. perene gă rad ba rostit de un tin g 

if Popovici, născut în Bana ; 

curge de interesantă a fost a doua conterenţă gr 
Despre literatura romină în secolul al 19-lea“, pepeni prea 
persoa na conferențiarului. Acesta este tinărul eane poe A 
vian Goga, care se distinge prin faptul că rgo e apos ) 
al poeziilor sale insufleţite este poporul romin, in deose sf tă 
nul, Nu e deci nici o mirare, dacă mai cu samă tinere 

dară, recitind la serbări şi petreceri roadele muzei sale, care 


52 VIATA ROMINEASCA 


totdeauna sint răsplätite din partea publicului cu nişte aplauze 
furtunoase. 

In còntra acestei direcțiuni poporane, în deosebi ţărăneşti, 
stă direcțiunea opusă, aristocratică, al cărei reprezentant princi- 
pal este poetul Duiliu Zamfirescu din Bucureşti. Acesta fiind a- 
cum doi ani ales membru al Academiei Romine, în discursul 
său de primire s'a pronunțat aspru nu numai în contra poeților 
transilvâneni, in deosehi tn contra lui Goga, ci şi în contra pot- 
zici populare în genere. Atit de aspru, Incit un alt eminent mem- 
bru al Academiei, Titu Maiorescu, s'a ținut dator ca într'un dis- 
curs mai lung, improvizat, să eie apărarea poeziei populare atacate. 

De acest antagonism, care a fost şi este viu discutat de a- 
mindouă părțile, mi-am adus aminte cetind in numărul de Du- 
minică, din 10 Septembrie, al foii Nărodni Listy foiletonul lui 
Salda despre direcțiunile aceste care există şi la noi. In aseme- 
nea imprejurări nu e de mirare că Rominii, mai cu samă, în Un- 
garia şi in deosebi în Transilvunia, sint pentru Goga, că la fie- 
care prilej 1 salulă insuleţit şi-l ascultă cu băgâre de samă, şi 
tot așa este de priceput că și dinsul se folosește de prilejuri 
potrivite ca să apere direcțiunea sa, Aşa a fost şi de astă dată 
şi d-sa a secera! aplauze multe pentru sentința prin care şi-a 
Incheiat conferința, că multă vreme încă poeţii romini o să-şi 
eje motivele poeziilor lor din viaţa ţăranilor. 

In siirşii incă o amintire, cu care am să termin această 
descriere, se înțelege traumentară, a serbărilor jubilare din Blaj. 
În ziua de 29 August, mitropolitul Victor Mihali a dat un 
prinz la cate sau polit vre-o 120 de persoane. Cum că prinzul 
nu era lipsit de toaste se Ințelege dela sine. A vorbit ospălătorul, 
in numele demnitarilor bisericeşti, a multumit pentru ospitalitate 
mitropolitul din Sibiu, apoi a vorbit episcopul din Oradea Mare, 
iarăși afară din cale de inlocat, despre năzuinţile culturale ale 
Rominilor, mai departe preşedintele „Asociaţiunii* Birseanu, la 
urmă doi domni din Rominia, fostul şcolar al gimnaziului dir 
Biaj, Bianu, acum profesor universitar, membru şi bibliotecar al 
Academiei Romine din Bucureşti, şi profesorul universitar Mehe- 
dinți, redactor al celei mai vechi reviste romine, „Convorbiri Li- 
terare*, în care, la indemnul său, in anul 1909, am publicat o 
serie de articole autobiografice subt titlul „Drumul pe care am 
mers*. 

După Hirseanu am cerut cuvintul eu insumi Și doară mo 
să mi se cie drept lipsă de modestie dacă spun că toastul meu 
avu un Succes destul de mare, In parte datoram desigur suc- 
cesul acesta interesului celor de față de a auzi pe un strâin, 
Boem, vorbind în limba strâmoșească a conmesenilor şi pe linga 
asta cam tot așa de bine ca ci inşişi, Să spun drept, m'am a- 
nunțat aranjaterilor chiar cu o zi înnainte la banchet In pavilionul 
de serbări, am renunțat însă la cuvint, intocmai cum au făcut-o 
Și cei doi domni din Bucureşti, căci vedeam că, in spațiul acela 
imens, mijloacele noastre, In ceia ce privește glasul, n'ar f fost 
suficien v. 


CENTRALA CULTURALA ROMINA DIN UNGARIA 53 


Acum o să mai citez citeva cifre, să se vază ce organiza- 
țiune impozantă este „Asociaţiunea“. Innainte de toate voiu spune 
că taxele de membri In anul 1910 au făcut 24.848 cor., intreaga 
avere pe care societatea o administra la slirşitul anului trecut 
făcea aproape un întreg milion de coroane (922.985 cor). Este 
interesant că in cei dintăi 50 ani taxele de membri au făcut ceva 
mai mult decit 500.000 coroane, în medie face annal 10.000 cor. ; 
cifra pentru anul 1910 arată deci cu cit a crescut interesul pu- 
blicului,— și cam în același raport sint diferite ajutoare, stipendii 
Ș, a.— „Asociaţiunea* are adică 5 fonduri, cu un capital de 
180,125 cor. 65 fil., şi 15 lundaţiuni cu un capital de 113.172 cor. 
92 fil. 

Cu 25 ani mai innainte, „Asociaţiunea* a zidit în Sibiu o 
clădire pentru şcoala civilă de fete, impreună cu un internat, şi, 
15 ani mai innainte, cu o cheltuială de aproape 160.000 coroane, 
un prea frumos muzeu etnografic, caruia i s'au dăruit multe o- 
biecte ; apoi mai este o bibliotecă, până acum cu 6.342 volume. 

„Asociaţiunea* insăși, alară de organul său „Transilvania“, 
scoate fel de fel de publicaţii. Aşa innainte de toate o bibliotecă 
populară, până acum 37 numere; în timpul din urmă s'a hota- 
tii reorganizarea colecțiunii, și până azi au ieșit 6 numere ale aces- 
tei noi serii. Apoi Biblioteca pentru tinerime, şi a... 

„Asociaţiunea“, în anul 1869, avea 22 despărțăminte, mai 
tirziu 32, acum sint 60 cu 2.431 membri, din care 9 membri o- 
norari, 25 membri ordinari de secțiuni lilerare ştiinţifice, 24 co- 
respondenţi, 118 fundatori, 316 pe viață şi 1.939 ordinari, alară 
de aceasta 2,197 ajutători. Activitatea despârțâmintelor e urma- 
toarea: Se fin prelegeri pentru popor {in anul 1910 au fost 497) 
şi conterenți pentru cărturari (Intr'acelaşi an 61);—apoi petreceri 
şi serate ;—se înființează diferite societăți mai cu samă național- 
sociale şi biblioteci ; se fac cursuri pentru analfabeți; se aran- 
jează expozițiuni etnogralice şi de producte ale industriei casnice. 
E lesne de priceput că nu toate despărțămintele desfăşoară o ac- 
tivitate rodnică ; în cel din urmă an s'a constatat câ, din 60 des- 
părțăminte, numai 45 au arătat o activitate oarecare, 

La urmă să-mi fie ingăduit ca, prin citeva cuvinte, să explic 
cum s'a intimplat de am curmat petrecerea mea de vară în lo- 
cul meu de naștere şi am lăcut un drum atit de depărtat. La 
aceasta m'au indemnat două lucruri: intăiu „Asociaţiunea* Insăşi, 
de al cărei jubileu era vorba, şapoi orașul în care serbările s'au 
aranjat. 

In oraşul Blaj am mai lost de două ori, Întâia oară in 
1576, vasăzică tocmai cu 35 ani mai "nainte și apoi cu trei 
ani mai tirziu, in 1879. Biajul a fost celdintăiu oraş romin, in 
“care am petrecut vreme mai indelungată (șase săptămini), ca să 
mă indeletnicese cu studiul limbii romine. Drept să spun, mi-a 
fost gindul atunci să mă duc la București, m'a oprit însă teama 
că războiul sirb-turcesc ar A putut pătrunde și in principatul ro- 
min. La Bucureşti nu m'am dus decit in primăvara anului 1879; 


54 VIAŢA NOMINEASCA 


după o petrecere de două luni acolo am vizitat, afara de Sibiu, 
Făgăraş și Braşov, din nou Blajul și de amindouă dățile am in- 
timpinat o primire afabilă la rectorul de atunci al gimnaziului, 
loan M. Moldovanu, 

La Bucureşti am iosi ales membru corespondent al Acade- 
miei, care tocmai atunci s'a fost alcătuit din foasta societate ști- 
inţiâcă romină. In Transilvania am luat parte în amindoi anii la 
adunările generale ale „Asociaţiei“: In 1576 la Sibiu şi In 1879 
la Sighişoara (Magi. Segesvár, nemt. Schăssburg). Şi în aduna- 
rea generală din orașul acesta am last ales membru onorar al 
„Asociaţiei“. 

Aceste sint motivele de căpitenie care m'au indemnat să 
vizitez oraşul şi să iau parte la adunarca penerală, mai cu samă 
văzind cit de mult stăruesc vechii mei cunoscuţi, profesorul Bir- 
seanu, caşi Moldovanu care, în răstimpul acesta, din canonic a 
fost innaintat la rangul de preposit al capitolului. 

Este interesant a vedea ce atitudine au avut lvile magiare 
faţă cu serbările aceste, Partea cea mai mare a urmat metoda 
struțului : au păstral tăcerea. Sint insă altele, care nu s'au sfiit 
a mărturisi că aici s'a intimplat ceva neașteptat, surprinzător, care 
dovedeşte un progres mare din partea Rominilor din Ungaria. 
Şi unul din corespondenţii magiari care a fost martor ocular al 
serbărilor a Indrăzni! chiar a afirma că Rominii din Ungaria, in- 
cepind cu serbările aceste, au Incelat a fi o „na/ionalitate*, ci 
că se simt și sint o adevăratță națiune. 


Dr, loan Urban larnik 


Scrisoare lui Goga 


De-acum te las pe tine şi pe-ai tăi 

Şi- Ardealul plin de cintece şi jocuri, 
De mindre fete şi voinici Macâi.., 

Ştiu eu dacă mai vin pe-aceste locuri ? 


Ce dor mi-era de ele, — căci pe-aici 
Am petrecut, copil, odinioară. — 
Te sperii cind de pe trecut ridici 
Painjenişul care-l iniăzoară ! 


De-ași [i rămas, ca tine, In Ardeal, 
Statornie stilp al datinei străbune, 
Intro căsuță albă, subt un deal, 
Ferită de primejdii și furtune ; 


De-aşi [i rămas acolo, să muncesc 
cunjurat de oameni cum se cade 

În albele cămâși ce strălucesc 

Ca spuma de șuvoaie în cascade; 


De-aşi fi rămas in casa de subt deal 

De unde'n neguri vezi selipind Carpații t... 
Dar cu m'am dus și te-am lăsat, Ardeal, 
Ca un fugar mi-am părăsit eu frații... 


Şi ce lrumas era să fi rămas 
Alăturea cu alții şi cu tine, 

Să'nalț și eu pentru dreptate-un glas, 
Şi să v'ajut In lupta pentru bine; 


VIAȚA ROMINEASCA 


Sa stau și cu de tine-alâturi azi, 

Şi eu ca tine să'mi incheg cintarea 
Din vuetul eroicilor brazi 

Ce strigă peste culmi redeşteptarea ! 


lar de scriam vre-un vers mai avintat, 
Aprins de-obida silei seculare, 

Şi eu de bună samă-așşi fi gustat 

Ce dulce-i pinca temniței maghiare... 


. . . . - . . * b < 4 Li , . 


M'am dus... Şi spune-mi tu ce-am folosit 
Pe unde-am lost cit am umblat prin lume ? 
Azi m'aşi intoarce, însă obosit, 

Întrint şi trist.. Dar vremea la acum e! 


Tu să râmii acolo unde eşti 
Să'mbârbătezi și să mingti poporul: 
Tu ai să lupți, tu ai să birueşti— 
Şi'n cintecele talei viitorul ! 


St. O. losii 


PO o e aam 


Pseudoştiinţă contemporană 


Elisa Miehtor, Der innere Zusammen- 
bang ip der Entwicklung der romani- 
schen Spmeben, în 27 Peihaft zur Zait- 
schrift fúr romaniseba Philologie pag, 


57—145, 


istoriea limbi trebue făculă nu fragmentar, ci în complexitatea ei, 
în întregimea ei, aceasta ar îi o istorie pragmatică a limbii. Intr-o s- 
semenea istorie pragmatică a limbii diferitele subdivizii de pănă acum, 
care sint, ori mal bine ar trebui să fie după D-na R. | tezaurul cuvinta- 
jor, 2 baza articulației, 3 ințelesul cuvintelor, 4 accent, 5 formarea cu- 
vintelor, 6 construcțlea sintactică, 7 funcțiunea, 8 aşezarea cuvintelor, 
trebuesc considerate la un loc, deodată toate. Ar zice cineva că acest 
lucru nu se poite, pentrucă limba nu-i numai ceva psihic, cl şi fizic, 
așa că ca trebue studiată şi după metoada știinților naturale. Aceasta nu-i 
adevărat, penirucă mecanic nu se petrece în limbă nimic, ci fenomenele 
care se petrec inconștient Intr-insa aù căpătat această stare de Inconşti= 
entä în urma unei nestirşite deprinden ontogenetice şi filogenetice. Dela 
capul locului toate aceste fapte aŭ fost conştiente. [a ştiinţile naturale 
aparține numa! fiziologiea sunetelor, care studiează posibilitatea fizică a 
produceri! acestora, Producerea de fapt a lor aparține psihologiei sune- 
telor. ŞI pentru acela tratatele de fiziologie a sunetelor ar trebui să țină 
socoteală de această dublă discuție a producerii lor: fiziologiea sunete- 
lor de o parte, psihologiea sunetelor de altă parte, 

(bservaţie. 1. Subdiviziea istorici limbii e o necesitate, bazată po in- 
săș firea limbil. Nu e ceva arbitrar, rezultat din euprițiul cercetătorului Ea 
stă în legătură cu progresu! ştilații. Subdivizieu se obsorvă în toate stlințile, 
O Ineoreare do n zvirii total ln un loc e o întoarcere inapoi spre ignorans 
din enre n-a scăpat, relativ, omul decit prin analiză. 2, Faptul că limba ar A 
cova şi fizie, nstfol că ar nocozita Intrebmințurea metondelor stiinților natu- 
ralo, war putes  o piedecă pentru istorisa pragmatică a limbii, în ca 
tind aceastu, nga cumo intelege D-na Re, ur fi posibilă, elei, dacă e posibilă 
o istorie pragmatică a fenomenelor psihice, pentru co n-ar fi posibilă gi o 
istorie pragmatică un fenomenelor fizice? Dar oare acesta vorbe, istorie prag- 
matil, metoade ale ptiinților naturale, nu sint o îmbătare cu apă re- 
eo? 4 Dacă fenomenele inconștiente din limbă sînt bazate pe deprindere, a- 
tanel ta Inceputul limbii toato fenomenele acestea eraŭ conştiente? Mai in- 
tI acest lueru e imposibil de știut prin proprien observație. Apol induețiea, 
singurul mijloc do judocată atunci eind lipseste propries observaţie, ni spuse 


S8 VIAȚA ROMINEASCA 


eš, ducă slnt astăzi fenomene inconștiente în limbă, mă trebuit să fle și la 
începatul limbii. Apoi fenomenale inconstiente ule limbii sint atit de enorm 
do numeroase față vu cele conștiente și prezintă o stit da onormă regulari- 
tato si măestrie (comparubile cu regularitatea și măestriou tuturor fenome 
nelor inconstiente din restul naturii), incit nu poţi tăgădul o ufinitate între 
ele și fenomenale inconstiente din rostul naturii (acelea necontestat incon- 
ştiente). ȘI să admitem că fenomenele limbi ar fi pur psihice Dar uetivița- 
tea paihivă este toată conștientă ? Elaborarea noțiunilor este conştientă ? 
=. 


Sunetul produs devins limbă numa! cind este prezentă intențiea 
une! comunicări, Limba e o înstizulle, Filnică limba nu ese ceva fizic 
mecanic, pentru acela nici nu trebae să ne aşteplăr: să văsim in ea 
exaciitalea matematică din fenomenele fizice, Chiar In priv ţa sunetelor 
O asemenea exactitate matematică nu trebue să ne asteptèm să găsim. 
Fenomenele fonetice, ca şi cele semantice, picacă dii acelaş izvor, din 
Psyche. Pentm aceia litr-adevăr În fenomenele fonelice s- observă ine 
Iiiinţa abalogiei, deon:cce o schimbare intro articulatie se propagă la 
toate cazurile anatoage, 

Ubaervaţie. Va să vic limba e o instituție, o connenţie, o legislație, 
e rezultatul oarecum ul unui congres al primilor vorbitori, care s-añ hotă- 
rit să facă limba, pentrură añ constatat ră este ceva trobuitor, Acest lueru 
s-a mal spus: nibil novi sub sale, Dar osre cum sa înțeles oumenii intre 
dimşii, dacă nu puteai Incă să vorbească Y Ori, en să nu ducem luvrul ln 
absurd, măcurecă modul de a se exprima al D-nei R, ne Indritneale lu n- 
coasta, va să ziel col dintii ineopnt de limbă ul celui dintii vorbitor sa 
tăcut în urma hotăririi voluntare a acestuia de n se servi do suneta peutru 
a-şi face cunoscute cunuştinţile. Dar dacă n-ar (| venit în minte ncolag lucra 
In mai mulj doodată, oare ee sur fi ficut cu voința izolati a primului 
încercător do a vorbi? Li-u venit, ideel, scolas lucru in cap lu mar mulţi? 
Și ga naşte atunel întrabarea, oare de umle a provenit această conformitate 
de voinţă şi de mijlouen în oamenii din aceias comunitute? Această con- 
formitata de vulnță și do mijlouce ora tot un produet ul voinții? Esta oure 
en product ul vointi, să convenției, al îmstitaației faptul că rag vacila tot 
la un fel și viteit tot în un fel?—&i dacă fenomenele fonetice pleueă din 
Paycho, esta nezasta un motiv en in ele să nu se Observo regularitatea şi 
exactitatea matomatică din fenomenele fizice ? Psyche nu face şi ea parte 
din untură întocmai ca şi fenomenole fizice? Este posibili în general mere- 
sularitatea $ Xu oamva această nercgularitate este numai uparontă, datorită 
impertecției ru vero nol putem analiza fenomenele pulhico ? Nu cumva a- 
constă neregalaritute este bazată numai pe extraordinar de marea variabili- 
tate a fenomenelor paibice, pe caro conștiința oea atit do mult lăudată nu 
a poate stăpini nici măcar atita cit, foarte necomplect do altfol şi pe acest 
din armă teren, stăpineste fenomenele fizice ?—Dacă analogion (din punet 
de vidore filologie înțeleasă, nu logie) infinințoază gi produceren sunetelor, 
în feliul acela că o schimbare odată provocată serveşte ca model pentru 
schimbările ulterioare (căci ssu a Inţeles lucrul probabil D-na R), constitua 
aceasta o neregularitate, o abatero dela exactitatea matomatică ce stăpineşte 
sthimbările din lumos fizică? Dar încă odată, ce-i atols noregularitate ? 
Re poate in general intelege ce-l aceia o neregularitute ? 


PSEUDOȘTIINŢA CONTEMPORANA 59 


Deci, fiindcă limba e ceva psihic şi chiar o instituție, apol e po- 
sibilă o istorie pragmatică a limbi. Decit numai o mare deosebire există 
Intre istorie (Geschiehisschreibung) şi istoriea limbii (Sprachgeschichia- 
schreibung), în feul acela că istorici pragmatice îi preced analele, pe- 
cind analele limbi, faptele iimbistice a căror legătură întimă şi succesivă 
trebue să o constate istoriea limbii, ni sint necomplcei şi defectuos cu- 
noscute, întrucit limba vorbită este numai fragmentar Inregistrată, iar 
imba scrisă este totdeauna ceva inapoiat şi învechit. D-na R. îşi pro- 
pune să cerceteze în sinul limbii latine epatiţica fenomenelor romanice 
şi să stabilcască o legăturii cauzălă între aceste fenomene și, intru citra, 
o cronoiogie relativă. Pentri aceasta se vor lua în consideraţie şi minis 
festârile psihice precum şi cele psiholizice nie limbii, şi se vor Intre ue 
ința toate mijloacele, şi cele psihologicolimbistice, şi cele fiziologice, şi 
cele istorice. ŞI anume, pantruca reuşita să fie sigură, datele mai mult 
sai mai puţin teoretice ale cercetărilor psihologiceilmbiziice și datele 
practice ale cercetăriiot fiziologice vo: Îl întrebuințate la istorica limbi, 

Observatie. Toate acestoa sint o înşirare de tormoni tehnici care ne 
fac să Introvidom o mulțime do ştiinţi po caro D-na E le posede cu pro- 
fonditate, se pure (studi psihofizice, studi! psihologico-limbiatiee, studit f- 
siologice, studii istorivo, toato ceu privire la intorleu limbilor), şi care pe nol 
istiaiaii ne fac numai curioși să lo vidom utilizate de D-na autoare, 

+ 

D-na R. întră în materie. Cel diniiia luczu pe care-l cercetează 
este uşurinţa cu care se schimbă cele opt părți constitutive sle limbii, 
fixate de D-sa la începutul siudiului D sale. materii pe care isto- 
tiea limbi le-a cercetat pănă acum izolat, der pe cate viitoatea Istorie 
pragmatică a limbii le va cerceta ta un loc, Ordinea de uşurinţă a schim- 
bărit ese următoarea (incepind deis cete care se schimbi mal lesn2): 
1 cuvintele, 2 baza articulației (adecă arțiculațiea sunetelor atară de ac 
cent), 3 înţelesul, 4 accentul (D-na R. înțelege prin accent şi începuturile şi 
sfitşiturile sunetelor (Einsatz, Absatz]. apot cantitatea sunetelor), 5 formarea 
cuvintelor, 6 constructies- sintactică, 7 așezarea cuvintelor, 

(Observaţie. D-uu R. înțelege prin formarea cuvintelor (Worthildung) 
nașterea formelor gramaticale prin izolure. Se pare că D-su nu deosebeste 
luerurile de raporturi ori chiar că nu-şi dă aocoteulă de existența acestor 
din urmă. Pentre D-aa faptul că un cuvint devine ca vremea formă grama- 
ticală inseamnă că envintul devine „fără înţeles“, „inhaltleer“, şi cado la 
rangul de „arătător formal al înuețlunii*, Fără înțelea? Cum fără înţeles, 
dacă arată funcțiunea ? Ce-i inthipueste D-na R. prin funcțiune? Să dañ 
un exemplu. Polo laudare era ln început un complex de lucruri (a vol, a 
lăada) şi de raporturi (abstract, rozaltat al ungt activităţi, siguranță, pre- 
sent, singular, persoana Intia, object dzepii. Cu încotul însă a perdut tutele- 
sa! unui lacru (a voi) şi a doită raporturi (prezent, obiect dropt) și acă- 
pătat intelesul unui noñ raport (viitor). In acoastă transformare voii dineu- 
vint a dovenit formă gramaticală : da undo avusese și înțelesul do lucru, a 
perdut acest înțeles, a păstrat o parte din înțelesurile do raporturi şi a eñ- 
pătat un înțeles do raport noñ. Dar prin această transformare el n-a deve- 
nit gol de înţeles, fără înțelos, inhultleer— Dintre formele gramaticale ast- 
fal näscuto prin izolare mufizale derivativa și prefixele derivative sa schimbă 
malt mul leane şi ar f trebuit prin urmare separate de celelalte forma.—Por- 
mele sint discutate lo dodă rinduri, întită fnninte de constructies sintacticăr 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


intr-un paragraf aparte, şi upoi după constructies sintactică, în ueolaş para- 
graf ou ucoastă din urmă. Prin constructies sintactică (die syntaktisehan 
Gebilde, die syntaktische Fügung) D-na R. intelege izolarea în diforitele ei 
faze pănă la nașterea formelor. Du spune că nu poate separa farma de 
ronstrueţiea sintactică și pentra uceiu n-o discută a parte. Cu toate acestea 
forma gata este una și izolarea sub diferitele ei faze asto alta. ȘI nu pu- 
tom pricepe ce ordino rronologică lixeuză untoarea formei, intrucit pe do v 
parte o pane înaintea izolării sub numele de Wortbildung, fur pe de altă 
parte o pune după izolare, ln care caz spune că nu o poate separa de a- 
ceastă din urmă. 
> 


Care sint cauzele psihologice ale s:himbärii? Este lucru lămurit 
(es ist klar) că acete fapte limbistice cae se schimbă mar gieii incep a 
se schimba mai degrabă. De pildă aşezarea cuvintelor se schimbă cel 
mat gret: el bine ea incepe a se schimba mal degrabă, Pentru ce se 
schimbă aşezarea cuvintelor ? Sint doiiă fehur de a vorbi, unul care (ine 
mai puțin socoteală de ascultător, altul care ține mai mult socoteală de 
ascultător. Cel dintii este cel latin, german— arhaic, cel de al doilea este 
cel romanic — modern, Pentru aceia unui German i se pate clară vorbirea 
romanică, far unut Neolatin i se pare obscură vorbirea germană. La inceput 
omul n-a inut socoteală de ascultător și punea necunoscutul inaintea cu- 
noscutului, determinantul inaintea deterininatului, Cu incetul insă a ți- 
nut socoteală de dinsul. Cind s-a intimplat aceasta, a început să se facă 
deosebire Intre vorbirea ocazionată, subiectivă, unde nu se ține soco- 
teală de ascultător, şi vorbirea uzuală, habituzii, obtectivă. în care se 
ține socoteală de ascnitător şi în care vorbitorul pleacă totdeauna dela 
cunoscut la necunoscut, dela determinat la determinant. Să considerăm 
acum cea mal veche aşezare de cuvinte obiectivă nodiă cunoscută, cea 
arhaică [sic!], Principiul aceştei aşezări de cuvinte este că se pune in- 
tii determinantul şi apoi determinatul, Aşezarea ozazională opusă ei 
nu putea consista în altă ceva decit a pune determinatul Inaintea deter- 
minantului, şi aceasta este tocmai aşezarea modemà Cind va deveni u- 
zuală această din urmă aşezare. atunci va deveni ocazională cealaltă, o- 
pusă ei, care va deveni la rindul ci uzuală, şi tot aşa mal departe. 
Observafie. Mat întiiă nu este clar de fel că schimbareu care se favo 
muj grai Incepe mai degrabă, Aceasta e abaurd, Să admitem că ordinea 
vie ușurință a schimbării este scen stubilită de D-na W Li un moment idat, 
do pildă ustăzi, cuvintele dintr-o limbă, In totalitatea lor ronsilerate, stut 
cele mai noñă fapte limbistico, fiindeă ele s-añ schimbat mal mait, mai rä- 
pido; agezurea cuvintelcr, din eontra, este vel mal vochiă fapt linbistic, 
pentrucă pa sa sehimbat mai greoñ, mal încet. Aceasta nu înseamnă insă de 
fol ă cavintele añ început să se schimbe mal ttrziñ, Tur aşezarea cuvintelor 
n Ineepat să se schimbe mal degrabă! Cind cuvintele din limbile romanice 
orañ faţă cu cale din limba latină foarte malt schimbate deja, prin impru- 
mutari din limbi străine şi prin derivări analogice, ușezarta ruvinielur ern 
încă cen latină, Tocmai tirziă a Inceput asezarea modernă, cum o numeste 
D-na Re, să luloeuinscă po cena arhaică, și dupăce aroastă agexare modornă 
n devenit uzuală, cu a rămas nss pănă astăzi, invromece cuvintele nu añ 
incotat de n se tot schimba pănă astăzi, Fireşte {ṣi acoasta esto Intr-adevăr 
lămurit, ea ist klar) eñ ducă consideri față en cuvintele netualo aşezarea 
uetanlă, aceasta o mai voche, dar aceasta nu înseamnă că aşezarea a ince- 
} a 
. 
s 


PSEUDOȘTIINŢA CONTEMPORANA êt 


pat a se schimba mal degrabă !—Dar apoi, ce poste să Insemneze afirmarea 
D-nel R., că nşararea arhaică esta acea in care nu se ține socoteală doas- 
cultător, neea în care vorbitorul, din pancet de vedere subiectiv punindu-se, 
pune dotorminantul Inaintea determinntulul, necunoscutul Inaintea canoscu- 
tului, şi că cu tonto aecatea aconstă asezuro arhalcă esto cea obiretini? Ce 
pouto să insemnozo aceasta, că aceias așezare de cuviule, în care vorbitorul 
neţinind socoteală do ascultător pune doterminantul înaintea determinutalai, 
este şi subiectivă şi obicotivă ? „Să considerăm cos mal veche aşorare te 
eavinte obiectivi noñä cunoscută, care sè găsoşte in așa numite asezare. do 
cuvinte arhaică, zice D-uu R. Și ce este arhaic? „Dacă lu loe de latin 
și romanie Introbuințăm expresiile arhaic si modera, apol zicem aşa: aşa: 
zarea de cuvinte modernă (ine maf mult socoteală de ascultător decit tyo 
zaren arhaică“. Dar obieetie ceg? „Intr-un timp cu mult anterior oricărei 
tradiţii gi-a dut întiluș dată socoteală vorbitorul că a vorbi şi n usculta sint 
lueruri care merg mină |n mină (lu einer ausserordentiich woit hinter aller 
Veberlieferung Hageodon Zeit ging den Sprechonden der Sinn fär das Inein- 
sudergreifon von Sprechen und Hören auf). Avoasta a Insamnal un pro- 
gres spro obiectivareu vorbirii, in care vorbitorul na sa mal exprimă In 
mod impulsiv, cum 11 vine lut li socoteală, el într-o online oarecare. Niu- 
mal elid vorbitorul este în staro să se pună In poziţioa ascaltitorului, nu- 
mal atunci poate ol în mod couștient să ușoze părțile vorbirii sule astfel, 
incit să se facă priceperea comodă pentru uscultător. Din acest moment in- 
cepe contrastul dintre vorbirea vucazională și cou uzuală, contrasto! dintro 
vorhirea subiectivă si vorbirea obiectivă. Căci vorbirea uzuală esto neoa 
făentă eu bägare de sami, cure păseata dela cunoscut spro covu noñ şi ne- 
cunoscut vorbitorului”, Va să zică aşezarea arhaică, oes intind, este gi sii- 
bicetică și obiectivă ? Nu votă să disent ajel dnei intr-adovär aşezarea ar- 
haină esto mai subiectivā decit cea moderni, ori dacă agezarei romanică i 
se pare Germanului mai clară dacii propries sa ușezure (luvru de tare mă 
îimdoast grozav: Dinn H, prohează prin această afirmare malta sa lactară în 
limbi romanice). Eñ mă țin de susținerile D-noi autoare şi intrad cum poste 
fi așezarea arhaică şi subloetivă şi obiectivă totodată ?—Trecind la altă or- 
dino de idei, să admitem că D-na R, are dreptate cind susţine că în istoriea 
limbilor se suecedează ași numitele așezări arhaica şi moderne. Ce moti- 
varo peihologică găsește D-aa pentru ucest lenomun ? Dacă pentru faptul 
că urmează o nşezure moderni anola arhaice s-ar puton găsi motivul că vor- 
bitorul ţine socoteală de asealtător (admițind că intr-adevăr așa asto), atunci 
pentru faptul că urmează o aşezare arhaică anola moderne ur trobui să se 
găsească motivul că vorbitorul devine din obiectiv, eum era, mai subiectiv, 
din om cure ținea socoteală de ascultător devine om care nu ţine socoteală 
de acesta, Aceasta e concluziea logică. În locul ol D-na R. EEEN, i 
o site, a} putea-o numi caprițiousă: faţă cu o aşezare usunlă oarecare 
sezarea venziunnlă nu poate fi decit o așezare contrarie celet uzuale. „Prin- 
cipiul așezării arhaice n vorbelor și cugetărilor este punerea determinanta- 
laï inaintea determinatulul Aşezarea oenziunală contrarie nu poate fi altu 
decit aceia în care se puno determinautul dapă determinat, şi, tocmai, atesta 
este principiul așezării moderuo a vorbelor şi cugetărilor, Dacă aşezarea 
arhaică a fost cea uzuală, apoi aşezarea modernă a fost unica’ ocazional 
posibilă”. Va să zică omul are propensiea de a vorbi totdeauna altfel de 


KI VIAŢA ROMINEASCA 


cit enm èste deprins să vorbonacă. Aceasta va A poste adovărat, Dar a- 
tunel toată povestirea D-nei R. (do altfel inonreată şi eontruzieătoare) des- 
pro vorhice subiectivă și obloctivă, despre vorbire rare nu ține socoteală de 
ascultător si vorbire cara ține socoteală de ascultător, trebma să Tusă din 
joc, trebue exclusă. Cels co spune D-na R. In Începutul paragrafului și 
ceia ee spune D-sa la sftrșitul paragrafului sint lucruri care se exlud: dacă 
limba romanieă aro altă aşezare do cunvinte decit limbu Intiuă, aceasta nu se 
üatoreşto faptului că mar A pretăcut vorbirea din subioctivă în obiectivă, ci 
faptului eñ vorbirii uzaale latine s-a opus o vorbire ocazională contrarie, 
caro eu vremea à devenit şi ea usuri! În rezamat, acest „Peyehologisehor 
Eskure über dle Ursachen sprachlicher Veränderong”, să mă erte D-na R., 
n-are într-insul Psyche de fel. 
Ei 


Cate sint cauzele fiziologice ale schimbări ? Diteritele stări psihice, 
precum emoție, minie, îrică, indoțală, aŭ efect asupra mişcărilor torace 
lui, deci asupra curentulni expirațor, Ce intiuință are curentul expirs- 
tor asupra cantității, intensității și Inălțimu sunetelor? Cantitatea atimă 
nu de inălțime, ci de feltul curentului explrator, Durata articulației atlină 
de energies mușchilor. Energies muschilor cuprinde buzele, limba, vâlul 
palatului, coardele vocale și este direct propoiţiobelă cu apăsarea curen- 
tului expirator asupra trahei. Energica musculară peniru o vocală este 
cu ait mat mare cu cit urticulațiea are loc mal sus în gură (proba s-a 
făcut la bolnavi de paralysis piosso-lsbio-taryngea, care nu pat pronunța 
sunetele î, r, l, s, t, d). Între energica musculară şi puterea curentului 
expirator mu este legălură necesară, aşa -ă numa decit un curent ex- 
pirator puternic să tie însoţit şi de o puternică energie muncuimă. Alte 
Tel este raportul între puterea curentului şi energiea musculară la vo‘ 
cale şi altul la consonante. La vocale curentul atirni de energies mus- 
culară, este cel mai strimt la i, cel mai larg la a.cel mal puternic iau: 
intensitatea cnrentului este invers proporțională cu stiimiarea aricutajiei, 

Observatie. Intru clt energien musculară pentru o vocală este en s- 
-tit mai mare cu elt articulutiea aro loc moi sus în gură, lar intensitatea cu- 
rentului oste invors proporțională cu strimtarea articulației, urmează ră la 
vocale intonnmitatea curentului este direct proporțională cw energien tmas- 
cuiart, 

Deci „la vocale raportul între energica musculară de o pare şi 
țăriea şi volumul curentului expirator de altă parte este variabil (ein 
schwankendes),* 

Observajie. Această concluzie n curioasă, din celo demai sus nu re- 
zultä că raportul este „ein sehwankendea”. 

La consonante din contra energies muscnlară alimă de curent: cu 
cil e mal pulerale curentul, cu atit trebue să fie mal mare energiea mus- 
culură, amindoi factori! cresc şi scad înpreună, sint cel maj puternici ta 
p. cei mai slabi la g- Deci pentru consonante „se aplică regula urmă 
toare : energien musculară este direct proporțională cu puterea curentului 
expirator (die Leistungen des Trachealdruckes, der Muskelspannung und 
des Expirationstromes sind einander gerade proportional)“. 

Obserrajie. Prin urmure este acala regulă ea la vocale! Atunci ce 
se face cu susținerea D-uei autoare că altfel este raportul între puterea 
curentului și energiea musculară la vocale şi altul la consonante ? Apol 
“propozițiile „In voeale atirmă curentul de onergioa musculară“, „la conso- 


j ES PSEUDOȘTIINȚA CONTEMPORANA a 


„ante atirnă energien musculară de curent”, sint gresite: merg mină în mină 
| cei doi factori și se intimplă ea unul să provonea pe celălalt, dar nu atirnă 
togulat una! do altul, Și căiiur nici nu merg mină în mină totdeauna, aşa 
l că se ponte intimpla să pronunțe cineva un p eu puternică energie museu- 
lară ṣi cn slab carent expirator, eu acelas curent oxpirator en ls b, cum 
sro loc lucrul în limba germană pe tpele teritorii. 
in ce priveşte raportul diatre energie ṣi dotată, lucrul stă jarăş 
alle! în vozale decit ls consonante: la vocale cu cit energies t pmi 
mare, sü alt durata e mai scurtă ți e ma scurt decit e); tot astfel la 
vocale cu cit curentui e mai mare, cu stit durata e mai mai seiută, À- 
decă energiea musculară şi mărimea cureniniui sta la vocale lu saport 
invers cui durata. La consonante din contra durata stă in raport drept 
cu energie: musculară și măriinea curentului, labiulele sint mai lungi 
decit guturatele şi expinzivel: încordate sint mai lungi decit expiozivele 
laxe, luindu-se în considerare numai timpul în care articulațien se ctectu- 
Hază. lar nu timpul cit arficulaţiea durează, 
Ohaervajie, Cure timp insă se în în consideraţie la vocale? Acel in 
care artieninţiea se øfectuinră ari acel eit urticnlațiea durează ? Despre o- 
consta nu spune D-na R, nimic, Namni atunel se poate utabili n deosebire 
între vocale și consonante din acest punet de videre, al raportului adecă in- 
tre durată du ò parte și energie de altā purte, cind tomparstioa se faso 
între momente analoage, cind miecă se consideră timpul în care se ofectu- 
fază beticulaţien în voeale și la consonante, ori timpul cit durează articulnțiea 
„la vocale şi la consonunte. De altfel spusele Dinei R. añ mat mult norni 
unor ufirmaţii goale, căel vre-o autoritate în materie nu citează pretis Un 
lueru esto sigur, că cu cit o articulație e mal grea de făcut, cu atit efec 
tuarea că ține mai multă vrome. Acest uera I recunoaște și Dna E. va 
cova firese : „mal multă vrome trebue cu să ne facă o inchidere puternică 
docit una slabă (es dauert lüngor bis ein fester Varsehluss goblidet ist, als 
ein lusar).” Nu se ponto pricepe atune? pontru ce efectuaron articulației lut 
i, care e mui grea de făcut, ar dura mal puțin timp deelt a iula, rare e 
mal ușoară de fitut. Ls acestou so mal adang urmâtoarele încurcături: 
D-na R, se pare vă Ințelege prin consonante numat oxplozivele, căci, după 
ce a vorbit despre consonante, adauge: „Spirantele (dio Emgeluute) prezintă 
cale mai variate gradaţii între vocale şi consonante". Apol D-na Rọ, mă- 
car că u susținut că alt rapurt există lu vocalo intre durată si energie și al- 
tul iu consonanta, trage voneluziea următoare pentru toate sunetele; „da- 
rata atirnă, doci, de curentul oxpiratar, fur curentul vapirator se mâsoură 
după apăsarea lul asupra truhoii. Daci se întărește curentul, se mărește 
apăsareu asupra trahail și se uenrtează durata urticulațiel.” Pentru pricepe- 
rea aceştai propoziţii phe observe ceinlaltă— vezi mai sus p. 62 r. 1%, că ener- 
pisa musculară esta direct proporțională cu sarea curentului expirator 
asupra traheii, 2: if 
Fiind aşa, o stare psihică oarecare provoacă un cure i 
oarecare şi acesta provoacă o schimbare în articulație. Doni P pri 
pot intimpla : inthù, acțiunea pasivă provocată de curent este contrabi- 
lansată de cea activă, adecă de cea uzuală, care vorbitorul o ține fn 
loc in mod conştient (eine bewusste Gegcaleiati e alter Organe), aşa 
că vorbitorul vorbeşte mal tare on,mai slab decit de obicei. dar sune. 
tele rămin neschimbate; al doilea, acțiunea pasivă pro.ocată de curent 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


nu este contrabalansată de cea activă conştientă, atunci articulațiea se 


adaptează puterii curentului, se schimbă, schimbarea apoi cu vremea 
din ocazională devine uzuală şi se moşteneşte dela o generație la alta. 

Obsernație. Credo D-na R. că introbuiațarea uzuulă este ținută în loc, 
neschimbată, In mod congtient? Dacă inţelozo Isu prin uceastă constiinta 
conștiința naturii, celei. independante de eñ, n-am nielo întimpiuare de fi- 
cut. Dacă însă erodo că cul oste conștient do nsomunta procese fizice, apol 
atunel mä îndoesc foarte mult şi protustex în numele bunalai simţ. Si cum 
că D-na nutoare într-adevăr erodo că usomoneu prucase fizice sint nu nu- 
mal eongliente, dar chiar voluntare, sa vede din următoarele cuvinte ale 
D-sala: „Finoare membru ul unei comunităţi limbistice va Intrebuinţa pentru 
o explozivă, pe care șia pus în minte să o pronunțe, fată cu un curent pex- 
piratar oarecare, acel grad de presiune a trahei presiunea trahei), Trachenl- 
druck —energie musrulură, vezi mai susp. 62 r, I8], care este de trebuinţă cu să 
nu so schimbe sunatul ; cind cineva scoate din gură un curent oarecare, se 
şi gîndeşte lu onergiea musculară pe rare trebue să o intrebuinţoze cn să 
nu se sthiwbo sunatul (Jadas Mitglied siner Spracbgemeinschaft viril au el- 
nem etwa von ibm benbsiobtixten Verschlussluut von vornleoroin in norms- 
ler Sprechweise Fir don Luftstrom einen solehon ‘Trarhealdruek verwendan, 
dass die Orgunspannung koine von dieser normalen Rprechweise ubwoeichondo 
zu smin braucht; man bedenkt sehon dio Organspinnung, während man den 
Lutistrom reguliert)“ ' 

Rezultă adesea schimbă] identice provocate de diferite înprejurări : 

i>e din cauză că curentul e puternic şi organele se despart mai 
tare, ca să-l deie drumul să lasă. 

Observatie. Acest lueru n-a fost prevăzut de D-na R. până acum, des- 
pro agt covu D-sa n-a vorbit pănă acum. Apoi, conform celor spusa de D-ss, 
toemal i so potrivosta mai bine cu un curent paternie decit e. Do acest 
motiv jiziologie D-na R. se serveste mult pontru n explica schimbările sn- 
notelor, după cum se va videa mal în vale, 

i>e din cauză că curentul e slab. 

ie în mod conştient, prin acela că la un curent slab se gindeşte 
cineva că e mai bine să pronunţe un ce care să se audă decit un icare 
să nu se audă, 

Observatie. Aşa ceva nu 0 de crezut și faco parte din extraordina- 
rele păreri pe care le ure D-na R. despra congtiința vorbitorului. 

>i din cauza creşterii energiei curentului. Această schimbare se 
potriveşte apoi cu tonul înalt muzica) dela stirşitul cuvintelor; pentru 
aceia în limbile, cum era latina preistorică, unde tonul inalt muzical cade 
la stirşitul cuvintelor, se explică de ce se prefac e şi o finah în i şi u 

Oiservaţie. Despre acest pretins accent muzical latin vezi mai la 
vale. In ce priveşte faptul că e s-ar preface în u din cauză că m s-ar po- 
trivi mal bine cu nu ton muzical inalt, D-na R, se Inşeală, deoarece tonul 
propriu al lut u este mai jos decit acel al lul o. Vezi Seriptare în Kritischer 
Jahresbericht über die Fortschritte der roman, Philologie VIl 36, De altfel 
lucrul se ponto constata lesne numal cu urechea, 

e>i, elect al scăderii intensității curentului, prin aceia că printr-un 
fei de reacție, cind scade intensitatea curentului, se Incordează ma! tare 
organele articulatoare. 


PSEUDOȘTIINŢA CONTEMPORANA 65 


Observatie. Sigur că în mod conştient, macar că Dna R. nu se pro- 
mină prociz: „eine Herabminderung der Intonsitiăt bewirkt als Gogenleistung 
eine stärkore Organspannang.* Sigur că în mod conștient, pentrucă altfel 
este imposibil de explicat cum s-ar puten articulațieu lui e, care e mal po- 
trivită cu curentul slab, să se schimbe în articulation lui i, caro 0 mal pu- 
țin potrivită. Dar aconstă conștiință cure lucrează prin reacţie este un fol 
de procedare arbitrură, pe caro D-na R. n-a cuprina-o în cercetările D-sale 
până în ncest moment. Do acest motiv psihologic. D-na autoare se sorveşte 
mult pentru a explica schimbările sunetelor, după cum se va videa mal 
ln vale. 

In afară de schimbările în articulații produse prin schimbările în 
energiea mușchilor şi în puterea curentului expirator, mai aŭ loc schim- 
bări produse prin vorbirea şoptită, care schimbări însă, pope vorbind, 
se datoresc tot curentului expirator, care altfel are loc şoaptă decit 
la vorbirea obişnuită. 

Cbsermaţie. Prin şoaptă (Plastern) D-na t, întelege vorbirea ulonă, 
căei spune că la şonptă coardele vocale sint deziipite în toată Intregimea 
ior, La şoaptă din contra courdala vocale sint lipite în toată întregimen 
lor şi curentul oxpirator lose numat printre cartilajele aritenoide. 

Lă 


Cu ajutorul acestor date psihologice şi fiziologice se va încerca 
acum Cain, R. să descrie înşirarea romanizmelor în limba latină. Pentru 
aceasta vrea întilă autoarea să răspundă la Intrebarea „ce-i limba latină 
populară ? cind incep limbile romanice ?* Limba latină populară este 
limba vorbită, limba ocazională a tuturor claselor sociale, ca a e- 
xistat In toate timpurile; ea nu este limba numai a claselor de 
jos şi mici nu este mărginită numai la un anumit timp; este o greşală 
de a considera limba latină populară ca un fel de succesoară a limbii 
clasice latine, care ar fi început să existe numai în aşa numita perioadă 
postelasică ; tot aza e 0 greşală de a considera ca popas rene limba 
vorbită, ocazională, a claselor de jos.—lLimbile romanice apar atunci cind 
apar fenomenele romanice : fenomenele romanice apar însă incă în cele mai 
vechi inscripti, 5—0 secul a. Chr.; aceste fenomene romanice sint faţă 
cu cele lalineşti ca modern laţă cu arhaic, ele sint creaţiile nonă ale lim- 
bil latine, 

(ibservaţie. D-na R. observă în cele mai vech! inscriptii uşezarea ro- 
manică a cuvintelor, determinantul după determinat, Donos med felakei 
Numesioi (undo dativul obieet nodrept Numesioi este pus după prodleat). 
Acest fapt a și făcut-o po D-sa să susțină extraordinara teză că Incrarile 
caro se schimbă mai grei, tocmai acelea încep a se schimba mat dograbă, 
veri mal sus p, 60. De unde ştie însă D-na R. că acea ngezaro romanică, cu de- 
terminantul după determinat, ce so observă deja în inscripții din veacurile 
5—6 a. Chr., este o creaţie noiiă faţă cu așezarea latină, caro ar fi mai 
veche! De unde ştie D-na R. că ucea așezare romanică n-a fost cumva 
tocmai cea mni veche, față cu care așezarea latină ar f o creaţie noii? 


+ 
ul propoziției latine. Raportul dintre liea cuvintelor şi 
Pr Karrie pozițiea cuvintelor, se Ă emi ritmul, Ce e 
propozițiea (Satz)? O bucată de vorbire dintre doilă pauze mal mari. ori 
că va fi complectă din punct de videre logic, ori că nu va îl. O subdi- 


5 


e VIAȚA ROMINPASCA 


vizie a aceştei bucăţi mari, aşezată între doñä pauze mal mici, e tot 
propoziţie. 

Observație, D-na R. înțelege prin propoziţie (Sata) perioada, Zepin2oc, 
a inetricilor şi rotorilor greci, Negroşit că cuvintele tehnice sint convenţia 
nale şi că cineva posto să dea unul cuvint tebnie orice ințeles va păsi de 
cuviință, Cu toate ucastea chipul eam D-sa, în definities ca dă propoziției, 
vorbeste de propozițiea principală şi de propoziţiea subordinată, arată un 
amestec curios de înțalosurile propoziției, usa cum de obicei se înțelege 
propozițiea, şi da înțelesurile perioadei: „Prin propoziție (Satz) Ințeleg o 
vorbire aşezată intre doñä pauzo de respirație (Atempnrnasen) mai mari, Unde 
vorbirea se sfirșoşte, adecă undo nre loe pavza do respirație, se alirgeşte si 
propozijiea, fără să so la în consideratio dacă vorbirea eate complectă după 
cerințele logicii, ori ducă pindirea totală este exprimată numai in parte, 
O parte dintr-o asemenea propoziție (dor Tailsut), care se găseşte între 
doñä pauze de respirație mici, aro vaioaria unei propoziții intregi | Vollsata). 
Propoziția secundară (der Nebensatz) nu esto doar dala capul locului decit 
tot o propoziţia întreagă (ist ja ursprūnglich ein Vollsutz), cure dovine 
vabordinată numai în mel secundar (der erst sekundär în Abhăngigkait 
gorât). In propozițiea secundară |adecă subhordinată) asezarea cuvintelor esta 
mai conservatoare decit în propozițiea principală (Hanptsatz) si păstraază 
mal multă veame tipul voebii-, % 

„Prin riimu înțeleg alternarea dinlre părțile marcate şi cele nemar 
cale ale vorbirii, marcarea (sconterea la iveală, scoaterea fn taliei. Her- 
varhebung) poate să aibă loc prin mijlocirea accentului muzicei], on a 
puterii curentului expirator, o a lungii (cantităţi). = 

(haervaţie. Ritma bazat numai po aceontal muzical na oxistă. Accastă 
părere stă în legătură cu ințelozerea greșită a accontului, despre care se va 
vorbi mai lu vale, Tot așa nu există ritinu bazat po lunzire (Dohnang): ritmal 
perioadei grecesti, la care s-a gindit D-na Ra, eri boant pe cantitate oom- 
binută cu un accent expirntor si muzical independent de accentul cuvintului, 

Sint dodă feluri de poziţii ale cuvintelor (aşezări ale cuvintelor) : 
un felin, în care oricare parle poate îi scoasă la iveată prin ritmu, de 
pildă într-o propoziţie germană oricare parte poate fi accentuată ; elt foii, 
in care nu oricare parte poate fi scoasă la iveală prin ritmu şi la care 
trebue să intervină o schimbare ln pozițiea cuvintelor, după cum cineva 
vrea să scoată In relief prin ritmu cutare saă cutare parie, de ex. pro- 
pozijlea franceză je ne l'al pas vu trebue să primească formele re n'est 
pas moi qui fai vu ori ce n'est pas lui gue j'ai vu, dacă vret să ac 
centueze cineva pe je on pe L Piecind delu aceste considerații, combi 
nate cu faptul că partea cea importantă (das Wiclitime) este cea accen- 
tustă, Dna autoare a cercetat într-o scriere anterioară, pe care n-am 
celibo, Ueber die Eniwickiuaz der romanischen Worisielung ans der 
latzinischen, Halle, 1903, pag. 46 sqq., poziţica accentului ln propozițica 
Bio şi a copra că e a rako rapean era ia mijlocul propo- 
ziţiei, pentrucă acolo se sia za principală (das Wicht: 

euro pu p p | Wichtige), adecă 

Obserwafie. Macureă n-am cotit luorarea pomenită n D-net R, tot 
însă îmi parmit să intimpin că forma determinantului asta adesea ingoläton- 
re, Haoareeo foarte de multo ori oste discordantă între membrele psiholo- 
gica și cela gramaticale nlo propoziției, mal alos cind Propozijiea lutină, ca și 


<. 


PSEUDOȘTIINŢA CONTEMPORANA ei 


esa germană, putas Ñ accentuată în oricare parte a eï fără ca să fio neca- 
sară o schimbare în pozițiea cuvintelor, 

Chestiunea însă a marcârii ritmice din propoziţiea latină nu va fi 
complect lămurită decit cind se va constata natura aceşier marcă. Era 
ea adecă de natură muzicală, expiratorie, oi cantitativă? La inceput 
vorbirea era subiectivă, determinantul se punea inaintea Ceterminatului, 
adecă ritmul era descendent, netura lui era muzicală. 

Observatie. Cum că natura lul ara muzieulă, e o simplă afirmare. Ca 
probă aduce D-na R, limba groacă, unde accentul ar G fost muzical. Intru- 
eit Insă na ponte exista accent muzical fără ea să fie Insoţit do un accent 
expiratar, căci nu pot exista numere de vibrații în unitatea de timp (a 
cent muzical) fără ca acele vibrații să ulbă şi o amplitudine oarecare {ac 
cent expiratar), ebtar în limba greacă, orivit de muzical ar fi fost accentul. 
acel accent era numul decit în ucelaș vreme şi un uccent explrator, Fap- 
tul că ritmul perioadei greceşti nu ţinea socoteală de accentul cuvintulni 
nu esta o probă că ucent accent ar fi fost muzical prin excelență, că ndocă 
tonul silabei aceentunțe ur fi fost fourte înalt faţă cu tonul silabelor neac- 
ventuatu (ori foarte jos, căci a fi un ton foarte jos față cu altele e tot atit 
de bătător la ureche, ba chiar mai bătători, ci este o probă că secontul ex- 
piratur al ewvintului eru puțin remnreabil. Jar probele care se aduc că în 
cuture timp ritmul grocese a început să țină socotenlă de uccentul cuvin- 
tului, da pildă că la Babrios penultima perioadei este totieauna accontuată 
eu accentul cuvintalai, ari că în Nonnos perloada se terminà ln oxytons oră 
paroxytona. niclodată în propuroxytonn, aceste probe nu arată că nceentul 
expizator ar fi inlocuit pe cel mazieal, ci namal că accentul expiratar a de- 
venit puternie din slab ce fusese mai înainte. Pentru a proba mai departe 
tă accentul latin ora un accont muzical D-na R. recurge la oxprenlile meta- 

lurive ale gramnticilar, care se polrivese incă mal bine ea accontul expirator 
derit eu cel muzical, Jaca una din peobelu D-uule: Varro „seiro nutem 
oportot voeem tres babero distantias, longitudinem, sititudinom, orussitadi- 
non". După D-na R. altiberdo înseamnă uil secantul muzical si cressituda 
inseamnă aecentul expirator, Altitado însă e o metaforă, propriu nu to- 
seamnă nimic aici, fisurat insă se potriveşte mai bine cu accentul expieator 
decit en cel muzical, căci mul multă asămănure este între altitudo si ampli- 
tudinea vibratiilor, care oreste dela minimum la maximum în divorso chipuri 
și se manilostează la aux (căci la grumuticii grec! şi latiny numai despre 
suz poste îi vorba) printr-o ereştere şi seldero (tot metafore şi acestea) a 
puteri) sonetulul, printr-o urcare și eoborîro (alte metaforo) u puterii sune- 
tului; maf multă usămănare, zic, este intre altitudo si umplitudinea vibratiilor 
derit între altitwlo şi numărul de vibrații în unitaten de timp, care sọ ma- 
nitesteuză là nwx prin—=aic] avom novoe laräş de metafore, dar urcare gi 
coborire sint din cale afară do figurato! So zice, negroşit, cind e vorba do 
numărul vibrațiiloe în unitatea do timp, că ure şi seobor; dar cind vrasañ 
să vorbese do eroştarea și scăderea amplitadinii vibraţiilor, nu sie tot ure 
şi modor? Se nice, negreșit, cind e vorba de un ton cu multe vibrații in 
unitatea de timp, că e tonul asufit; dar elud ereşte amplitudinea treptat 
pănă la maximum și apol seade bruse ln minimum, nuse ziee en neminy me- 
taforă că accentul e ascuțit? Altituto în minten lul Varro foarte probabil 
(intra nimie mal paţin probabil decit cum vrea D-na R. și en D-sa toţi par- 


68 VIAȚA ROMINEASCA 


tizanii accentului musicul) a insemnat creșterea gi scăderea accentului oxpi- 
rator, tar crassitudo a insemnat amplitudinea vibratiilor în general; cum că 
se ridică sunetul dela minimam la maximum de amplitudine şi că scade dola 
maximum În minimum, aceasta era pontra Varro altitudo; cum că acel su- 
net e spus mai tare ori mai incet, necantu era pontra el crassitudo. Cum 
că alături eu accentul oxpirator exista și col muzical, aceasta se înțelese 
dela sine, unde este anul osto numai decit si celălalt; si cum că alături cu 
mişcarea expirutorie n observat Varro şi pe coa muzicală, aceasta se inte 
loge dela sine, Dar că acea metaforă altitudo ur însomna că accentul lu 
tin era un accent slub expirator şi foarte romureabil muzical, aceasta na se 
ponte admite ca niciun preţ. Altă cituție, din Martianus Capollu, a D-nei 
R.: pot ost accentus seminarium musiees, quod omnis modulatio ox fastigiia 
vocum pruvitatoque componitur, ideoque necentus quasi adenntus dictus est.* 
Fustigia, gravitas sint ca şi înalț, xobor, ascuțit, grav, ete, tot metafore 
care nu insemagază nimic propria nici, si care se potrivese figurat tot atit 
de bine, ba incă mai bino, cu accentul expiratar. Dar se pune mare prot 
pe accentus, după cum se pune mare pret pa corespondentul säi groc (pe 
care bañ trados Romanii în limba lor) zvamâia. Cute! Deci trebue să fiu 
uumărul de vibrații! Dar dacă Grecul (eăci do Roman, cure a trudus pe 
Grec, nu mai vorbesc) ur îi vrut să oxprime accentul aspirator, nu l-ar fi 
numit tot cintec, Zponwâia ? Paptul că siibeşti și intăresti succesiv şi si- 
metrio glasul nu-i tot ușa cintec ca și acela că urei ori scobori în gun 
muzicali? Dar oare In poezica greacă, care nu era copleșită (atnnei cind 
era cintută, şi poezion greacă era totdeauna cintută) de melodio și urmonle 
ca poeziea cintată modernă, nu juca rolul cel mal mare fchis, SMAD 
care orna un accent oxpirator independent de accentul cuvintului? D-na R. 
a uitat să citozo singurul loc din gramaticii vechi, caro nu-i metaforic şi ex- 
primă în mod propriu că necontul latinese ara un accent oxpleutor. Sar- 
vius in Donato Keil IV 426: „accentus in ea syilaba est quse pltssonat: 
quam rem doprehendimus si fingimus nos aiijuem longo positum clamare; 
invenimus enim naturali ratione illam syllabam plus sonare quao rotinet nc- 
contum, atque nsquo eodem nisam vocis ascendero", E din al patrulea secul 
Servlus si mărtariua lui n-are valoare pentru timpul lui Cicero, dar si Mar- 
tianuu Capella o din secului al cincilea. ȘI ca să profit de ocazie, voi s- 
dăogi că locul din Vitruvius, In care ține așa de mult Havet, nu probează 

niet el din punet do videre al uceontulul muzieal absolut nimic Tată-l, de 
architeaturu V, 4, 2 (l fad din Abiborg Studia de aceantu latino): „Vox. 
enim mutationibus cam flccțitur alias fit acuta alias gravis duobaseue modis 

movetur, e qulbus unus effoctus babet continuatos altar distuntes. Continnata 

vox negue în finitlonibus consistit nequo in ullo loco, elñoitque terminstio- 

nes non apparentes, intervalla nutem media apparentia, uti sermone cum di- 

camus sol, Fur, flos, vox. Nune onim nec unde incipit nec ubi desinit intel- 

ligitur, nec quao ex acuta facta est gravis, ox gravi nèuta apparet purilns ; 

per distantiam autem e contrario. Numgue cum floctitur inmutatiane vox, stá- 

tuit se in aliculus sonitus fnitionem, deinde în altorius, et id ultro citro ere- 

bre faciendo inconstans apparet sensibus, uti in cantionibus, cum fectentes 

vocem varletatom facimus modulutionia, Itujne intervallis ca cum versatur, 
ot unde initium focit et nbi desiit spparet in sonorum patentibus finitio- 
nibus: mediana autem latentia intervallis obseurantur“, Aceste vorbe 


PSEUDOȘTIINȚA CONTEMPORANA 09 


ale lai Vitruvius eŭ le tradue astfol: Cind un cuvint se declină ort se conjugă, 
primește diforite ucconte, uneori ascuţite, alte or! grave. Efectul produs ls u- 
rechea useultătorului e însă diferit, după cum cuvintul face parte dintr-o 
propoziţia ori este pronunțat a parte. Cind cuvintul este pronunțat intr-o propozi- 
ție impreună eu alte cuvinte, nu se observă niel Inceputul lui, nici sfirsitul lui, nici 
variabilitaten necontulul săă, ci numai! nceentul în el insug, ca olement re- 
mareabil al silubel mijlocii, este perceput, Cind cuvintul, din contru,e pro- 
nunțaz izolat și petrecut prin diferite forme fexionure, ntunel atențieu e w- 
trasă de Inceputul și de sfiryital cuvintului, precum și de variabilitatea nr 
contalui dela o formă la alta, cea comparabilă ca melodios muzicantului, 
nr accentul in ol Insuș, en element remarcabil nl silabei mijlocii, nu cate 
băgat în samă, 

Dar acum, tie că va fi lost accentul latin expirulor, fie că va fi 
tost muzical, despre care accent, adecă despre care silabă accentuată 
vorbeşte D-na R.? Se pindeşte D-sa la silaba accentuată cea cunoscută 
(cînd penultima este lungă, accentul este pe penultima, etc.) 2 In privința 
aceasta D-sa nu ne lămureşie, căci Tatà ce spune in special pag. 87: 
In latina clasică toate cele trei chipun de a marca siiabele erai în vi- 
goare, accentul muzical, accentul expirator şi cantitatea silabelor, şi anome 
pe o silabă (pe inițială) era accentul expirator, pe alta (pe finală) era accen- 
tul muzical, Jar între ele undeva era cantitatea. Se petreceau, spune D-na 
R., in latineşte lucrurile ca în frunţuzeşte, unde în anumite înprejurări 
ui cuvint ca nation are pe na accentul muzical, îar pe ffon accentul 
expirator, astfel] că nation formează un grup de doiiă silabe tot una de 
remarcabile, un fel de spondei format, în cele dobă silabe ale sale, prin 
mijloace fiziologice deosebite, 

Observaţie. Mut mtiti de toate nu numut in franceza, ci în toate 
limbile, unde de obicei este concordanță între accentul muzical și col os- 
pirator, în folal ncola că acolo unde amplitudinea asta mal mare ezistă și 
cea mal mare înălțime a tonului (ori cea ut mică, de pildă in dinloctole 
gurmane svabo, alsaciano și olvețiana, Bremer Dentecha Phonetik 19%, în 
limbu suedeză, Axel Kock Die alt-and neusrhwediache Akeentularung, vezi 
Revue critique 1902, T pag. 118), se întimplă discordante în cnsmite Tiopra- 
jurări, astfel ră, dată de ohicelă limba cintă mal sns silubu cu secentul em- 
fatie (prin accent emfatio inteleg nceontul expirator al cuvintulul, în aru- 
mite Inprejarări cântă mal sus o silabă neaceontantă cu necontul emfatic. 
Și. în rominasta, de pillă, asde de obicoiñ un cuvint ca gamen? ara 
siluba oa promunţată eu mal mare amplitudine de vibrații decit silaba ment 
și în aeeinș vreme o aro mai sas cintat decit silaba meat, se intimplă în 
anumite laprejurări en tocmai silaha men? să fin pronunţată cu un ton mal 
innit, ba chiar cu mult maï înalt, macarcă cu o amplitudine a vibraţiilor 
mai mică doeit acea a lol oz. În asemenea eaz distordanta dintre necentul 
muzical gi cel oxpirator faco serviciu de formă gramaticală st exprimă rn- 
porturile numaroase de mod desemnate în chip sumar cu numele de evela- 
mare și întrebare, Cam că acest lucru wa petrecut si în limba latină, esto 
absolut sigur. Dar nu acest lucru voeşta să spună D-na R., ci acela că, în 
afară de exolamaro şi întrebare, era în limba latină unul lingă altul între- 
imințate, în mod independent unul de altal, accentul expirator pe o silubă, 
eventul muzical pe ultă silabă, la care se mai adăogea cantitatea pe sila- 
bele intermediare. Unde era aceentul expirator? Pe inițială, spune D-na 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


R~ Unde era accentul muzical? Pe finală. Dar necentul cel cunoteut (in- 
diferent de ce natură va fi fost), col mărginit la penultima, antepènultimn 
şi în anumite cazuri lu ultima (cind penultima oste lungā, ucventul esta pe 
penultimu, ete.), acol accont ce fel era? Despre aceasta na spune D-na au. 
toare nimie, ci legindu-se de un presupus aecent anteeluale primitiv latinese, 
ande inițiala nr fi fost cu accentul expirator, far finala cu aceentul muzical, 
D-ss începe să ne facă dela pag, S9 înainte istoricul, complect fantastic, ul 
transformărilor pe care le-ar fi suferit accentele anterlusice latineşti, până ce 
añ ajuns în limba latină postelasiră să dnvină arcent “xpirator pe ucele si- 
labe, pe ċara ne spun gramaticii că ora accentul latinose (cind penultima 
este lungă, accentul esto po penultima, ete), acol accent latinese despre 
care partizanii accentului magical spun că era muzical pe vremea clasicilor 
și deapre care, pentru vremea clasicilor, D-na R, mare nicio părere. Ragrat 
că nu pot fi elar, dur întreaga oxpunoro n D-nei R, este un haos. 

Indată după aceasta face D-na R. In mod arbitrar istoricul accen- 
tuării latine, 

|. La inceputul inceputului, în Urlateinisch, fiecare cuvint avea 
cileun accent, Ce fel de accent? Muzical? Expiratolu? Nu se poate 
şti („nu se puate şti ce fel era accentul primitiv”), 

2, La cuvint (şi anume după cuvint) se lipeste un determinant, 
care cu vremea devine sufix, formă gramaticală. Determinantul primeşte 
un accent mal puternic, şi anume un accent muzical. Faţă cu acest ac- 
cent principal al determinanțului accentul cuvintului, despre care D-na 
R. a spus că nu ştie de ce natură va fi lost, devine accent secundar, 

Observatie. Do unde scoate D-na R, că accentul determinantulal era 
un secent muzical ? Na este aceasta o afirmare pe nimie hazută ? 

3, Prin reacties vorbirii ocazionale pe de o parte (vezi maisus p. 81), 
tar pe de alla prin faptul că aŭ început să se alipească determinantele 
la începutul cuvintului, s-a pus un accent principa! expirator pe prima 
silabă a cuvîntului, care a devenit accentul principal, faţă cu care accen- 
tul muzica! dela sfirşitul cuvintului a devenit accent secundar, 

Observaţie, Dar uecontul cuvîntului, cel Tost primar şi apoi devenit 
secundar, ce a mal devenit? A dispărut? Despre atoasta nu spune D-na 
R. nimic. Apoi, dacă determinuntul dela sfirțitul cuvintulul a primit accent 
muzical, pentru ce n-a primit accent muzical şi “daterminantal alipit În ines- 
putul cuvintalui? 


4, Accentul muzica! dela sfirşitul cuvintului dispare şi accentul ex- 
pitator depe inițială se strămută, absolut fără nicio motivare din artea 
autoarei, pe silabele neaccentuate dela mijlocul cuvintului, care sese 
de altfel odata accentuate cu accentul cel cipal dela capul locului, 
de natură dubioasă, pe care, cum am văzul, D-na R. îl face să dispară 
in faza 3, lar fără nicio motivare, ba chiar fără nicio pomenire. In a- 
ceastă n palra fază ne atlăm pe terenul istoric al limbii latine, asupra 
căruia ne lăsase puţin mai sus in nedumerire D-na autoare, că nu ştiam 
ce fel de accent avusese limba latină în perioada sa istorică clasică. Cum 
că în latina preistorică era un accent expirator pe inițială și unn) mu- 
zical pe finală cunoaşte D-na R. din argumentarea lui Havet, Mé- 
moires dela société de linguistique VI, 11 599. cu care ocazie mai ob- 
servă D-sa că acel accent expirator A ap a fost Insoţit la inceput de 
accentul muzical cel ma! jos: „Accentu expirator era pe inceputul cu. 
vintului, care început al cuvintului evident (offenbar) avea tonul muzi- 
cal cel mai jos.* Fiindcă, însă, continuă D-sa, accentul expirator, cind 


PSEUDOȘTIINŢA CONTEMPORANA îi 


une un obstacol, provoacă 0 înălțare a tonului, apol 
a oa pin cu vremea silaba Piiţială pe lingă accentul expirator a 
căpătat şi un ton înalt. Apoi mai spune D na R, că eh n-am avut drep- 
tate ciod am zis că un cuvint cu accent expirator pe inițială şi cu 
necent muzical spre sfirşitu! cuvintului ar fi ua monstru, „cin Wotrtun- 
geheuer“, deoarece accentuarea din limbile ungară, cehi, sibi, probează 
că poate fi accent expirator pe inițială şi accent muzical pe altă silabă 
din corpul cuvintului, 

Öbaservajte. Mul intita Havet nu spune că era uecentul muzical pe 
finală, ci că cunoscutul areont latin (eind pennltima este lungă, accentul este 
pa penultima, öte.) era un uccent muzieul, far pe inițiulă ers un accent ox- 
pirstor. Al doilea, de unde știe D-na R. că îniținla, care sven uecontul px: 
pleatur, era „evident, ofionbar*, cn tonul cel mai jos? Nu este neensita o 
invenție a D-sale? Dacă, după propries mărturie a D-sale, un accent expi- 
rstor puternic cera şi o mare inălțime a tonalni, pentru ee dela capul loru- 
lui ma fost inițiala lulină, cea putarule aveentuată, în ncetas vreme ca bo- 
nul cel maf înalt? Pentrucă | se opunea secentul muzical al finalei? Dar 
de undo l-a soornit D-aa pe ncest accent muzical al nalet? Nu esto doar 
și ei o invenție a D-salo? A! treilea, pentra co tot vorbeste D-sn da tonul 
col mul înnit, cure ar sta în lozătază cu nccontal oxpirator cel mat puternie? 
Nu ştie D-su că sint limbi unde necental expirator cel mai pntarnle este In- 
snțit de tonal. col maï jos (vezi mat sus p. 69)? Pentru ce nu sarfi tutim- 
plat zeist depe urmă lucru in limba latină? Pontracă mu se potroce în 
limbile romanice? Dar pentru ce ar îi sămănat limba latină cu limbile ro- 
manico din acest punet de videro, cind din alt punet de videre cu mult mai 
important se doasebin după D-na R. așa de tare, că avea accent expirator 
pe inițială cu ton jos și secent muzical inalt pe finală, Jar la mijloc canti: 
tate goală fără accent de niciun fol? A! patrulea, că ştiū foarte bivo că 
sint limbi undo silaba eu aecontul cxpirutor col mal paternic are un ton mu- 
rical mai jos decit o altă silabă din cuvint, caro nro un aceont expirator 
mal slab, dar nctentul muzical cel mal înalt (vozi mal sus p. 69): şi aceasta, 
fireste, în ufară do esclamare și Intrebare, căci la intrebare și exclamare în 

tot felul de limbI sọ petrece soost lucru. (Na în toate, vezi Revue eritique 
1511, T pag. 109). Acela ve însă nu știi, eate că să existe în vreo limbă 
un cuvint în cure o silub să aibă accent axpirator sadea, fără accent mu- 
zical, lar altă silabă să aibă accent mumeal audea, fără accent axpirator, 4 
decă să oxiste aşa solii de vibrații, că să fe namal amplitudine un undelor 
vibrătoure fără număr al acestora, ori să fio numai numere de unde vibră- 
toare fără amplitudine a acestora. Ri acest lucru l-a spas Havet, Mémol- 
res de la socitti de linguistique VI, 1i: „On a attribuð à une loi Q'accan- 
tuation areharque le voeslisme de certains composés comme afficio. Las i 
nitialos narniont originuirament portè Vuveent; dans adfacio l'a atone se 
serait altéré en i, la nccontu sorait restè intact, Cetto prétendue loi d'ac- 
centuation est chimirique“. Va să zică nu ora accent pe inițială în latina 
arhaică ? „Les contemporuina de Camille chantalent la note aiguë sur la 
mime syllabt que lea contemporaias de César, adfăcio et non ddfario, Cette 
note aiguë n'a on ancune influonec sur le timbre des voyelles, non plas que 
sur leur syncope dans certaines combinaisons“. Va să zică accentul a lost 
totdeanna acolo unde ni-l spun prumaticii că a fost (şi unde-l probează că 
a fost limbile romanice, care bañ păstrat cu sfințenie), dur era muzical sa- 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


dea şi n-a avut pontra acata nleio înfluință conservativă asupra silabel unde 
se găsia, și pentru aeea, pentrucă Romanii depo vremea Iui Camil numai 
cinta po fa din adfacia, dar nu-l țipul de fel, acest fa s-a putut preface 
în fi. Onre nu-i aceasta coneluzioa pe caro trebue să o tragă cineva din 
vorbele lui Havet? Mat ales elnd Havet vorbeste de aiguë, parcă numai 
tonul cel înalt ar conntitul secontul muzical, tar nu și tomul cel jos, care e 
mal caraeteristie Incă * Cu toate acestea aves și inițiala cevi. Nu accen- 
tul, căci acesta n fost totdenana acolo unde ştim că n fost, ci altceva: „Se 
spune că inițialele ur fi avut în limbu latină urhalcă necentul. Aceast @ o 
ehimeră“. Dar ee avenă inițialele? Acestos avenii intensitate sadon, scessin 
e altceva, nu- accent. Şi apol nito cu s-a intimplat: pLa noto aiguë u fini 
par attirer sur elle Vintonsiti. Amri est devenu am.Îni*, Vet? Doo 
parte intensitate fără neceni, iar de altă purta necent fără intensitate, şi u- 
pol n atras aecantul asupra lui intensitatea. ET, re moneluzie ar fi putut trage 
einen alta din usemenea discutie decit acelin că Havel erede In existența 
unui cuvint monstrnos, Wortungeheuer, în care o silabă să flo ţipată fără 
ca să fie cintat (ca să vorbim populari, Jar alte să o cintută fără ca să 
fe ţipată * 

D-na R. plecind dela faptul că în latina arhaică era accent expira- 
tor pe iniţială şi accent muzical pe finaiă, caută să explice după crite- 
rille mai sus expuse (vezi p. 64) schimbările de sunete din citeva din acele 
exemple care dela Corssen încoace se aduc necontenit pentru a proba 
că în limba latină arhaică era altfel de accent decit in cea clasică, 

(bsernațir. Avelo exomple eă am căutat să la explice prin analogie 
în Forschimgen zur romnnischen Philologio, Posteabo fùr Hermann Suchier, 
pag 29 mqq., dar mârturisese că pontra unele din ele explicarea ceon mai ni 
morită este acen dată da Dna R, că anderù determinatal precedat de un de- 
torminant în izolare căpătu un accent secundar Tuţă cu eel principe! al de- 
tertuinantalul, uşa că. de pildă, vé fócio a dovonit réfacio, apot rifleia si in 
efirşit, cină izolarea t fost complectă, refisio. Ca probă de chipul oum es- 
plică luernrile D-na R. dall următoarea bucată: „ficer? sven meenut expira- 
tor po inițială si nccont mazieal pn finulă. Cind facere an ulipit ca enclitic 
la sr, a plerlut accentul depe inițială. De acels se sehimbă articuluțioa: 
rifarere devino îutită rdfocere și apol rejiceri, Pa de o parta staron do soup- 
tā iFlislerstellung) provoură piurderea patorii sunetului, căci cu cit tonr- 
dele vocala staŭ mat dasehize, cu atit mai puțin ton provoacă; far pe de 
altă parte micșorarea intensității are eu consecinţă o mărire n energiei mus- 
vulare, Acounta să mu ne mires esto o compensație instinetivă, prin mijlo- 
ciren căreia fenomenul în totalitatea fn] păstrează suma neschimbată; mici! 
morgi musenlare æ lui a + puternică intonsitato corăspunde energien mus- 
culară mùi maro a tul e ori i + intonsitate mică“. ȘI tot ușa continuă Dau 
axplieațiile mai doparte, Ay mai avea de făcut numai doñă observaţii, 
suațevia => aymphânla o pe nedrept pus printre exemplele la care s-a păs- 
trat aceontul, dar s-a schimbat cantitatea din originalul gree (pag, 983); j 
se articulează cu Himba postorioară, nn cu limba anterionră (pag. 4). 

Dupăce a cercetat efectul accentului expirator depe inițială asupra 
silibelor neaccentuale nrmătoere, trece D-na R. la accentul muzica! depe 
finală, ca să vadă ce s-a mai intimplat cu dinsul In cursul timpurilor, Acest 
accent muzical lantastic, care n-a existat niclodată, n avut după D-na R. efecte 
cu totul altele decit acelea pe care le atribue Havel accentului său muzical 


PSEUDOȘTIINȚĂ CONTEMPORANA 78 
ENSA NE SERA E PIE e 


In vreme ce acest din urmă spune că accentul latinesc, care era muzi- 
cal, m-a avut nicio putere şi a lăsat silabele accentuate de dinsul să se 
sehimbe în tot telul, D-na R. spune că accentul muzical depe finală, cită vreme 
a fost în inflorire, a Imp at scurtarea finalei. Indatăce a inceput să 
din putere, aù inceput şi finalele să se scurteze, s-aù e pazaeoit. 
chiar añ căzut. Şi ce înseamnă această pierdere de putere? Insea 
pierdere de înălțime. Din inalt, ascuţit, cu multe vibrații în unitatea de 
timp, accentul muzical depe finală a devenit grav, cu pline vi 
in unitatea de timp. Pe acest tou grav final spune D-na R. că l-a 
servat Quinciiilanus inst. or. XII, 10, 33, cind zice că limba latină e mai 
urită decit cea greacă, pentrucă cuvintele latinești totdeauna se termină 
într-o silabă gravă on în donă silabe grave. 

Observaţie. Acea gravā, ori ucele grave, despre care vorboşte Quin- 
tilian, insă eraă silaba ori silubele neaccentuate eu accentul emfutie expiri- 
tor, sitabele țipate mul puţin, în care se termina cuvintele latinești, în vreme 
re în greaca foarte adesen şi finalele aveal accentul oxpirator emfatic, ornă 
jipate tare (căci și în necentul grecesc partea remarcabilă tot secentul oxpi- 
rator o forma). Cum că aceaste silabe finale cu necent oxpirator slab aveai în 
aceing vreme si un seveni muzical, se înțeleze doln sine; cum că ncost 
accent muzical al silabelor neaccentuate finale latino era mai jos dorit ne- 
centul muzical depo silaba aceentuută cn accentul omiatie expirator, oste pro- 
babil; dur nu faptul că allaba finală ora cintată mul jos era romareat de 
Quintilian, ei faptul că era țipată mai puţin, 

ŞI apot ce s-a întimplat, dupăce accentul muzica! depe finală a 
dispărut, adecă s-a pretăcut din Inalt in grav, din cu mai multe vibrații 
în cu maf puține vibrații in unitatea de timp? Acel accent, spune D-na 
R., s-a mutat încet încet pe inițială, care pănă la această mutare fusese 
tare țipată, dar jos cintată, şi care de aici înainte, pelingă că a fosttare 
țipată a început să tie şi sus cintată, 

Observaţie. Nu mal insist dogoaba. (Constat numat că și în iteoastă 
privință D-na R. susține toemal contrariul do cola ce sustine Havet: în 
vreme co H. spune că accentul muzienl n atras pe col expirator, D-nn R. 
spune: că socontul oxpirator a atras pe cel muzical. Po caro să crodem? Fi- 
reste că pe niciunnl, 

= 


Dupăce a stat o bucată de vreme cuvintul latinesc cu accent ex- 
pizator pe Iniţială, cu accent muzical pe finală şi cu silabele intermedi- 
are neaccentuate, s-a intimplat în slirşit că silabele meaccentunte inter- 
mediare aù atras asupra lor accentul depe iniţială, şi anume această atra- 
gere a avut loc din cauza vorbirii ocazionate, care procede totdeauna pe 
dos decit cum procede vorbirea uzuală (vezi mai susp. 61), Cind s-a in- 
timplat acest lucru ? Pe vremea clasicităţii încă nu era gata. Pe vremea 
miza se putea accentua şi drbani a ta antica, şi arbdni a la mo- 
demna, Donă probe aduce D-na R. pentru aceasta: poeziea clasică latină, 
cu ritmul barat pe cantifate și pe ictus independent de accentul cuvin- 
tului, ar I fost imposibilă dacă pronunțarea urbdni at îl fost complect 
fixată, pentrucă cum este cu pantă să-şi inchipulască cineva că în po- 
ezie putea poetul să stiicească accentele cuvintelor ? Cum s-ar putea in- 
chipul o poezie nemţească în care poetui să accentueze Wandiiingen ? 
Altă probă crede că vede într-un loc din Cicero de oratore III 45, unde 
Cicero spune că soacră-sa vorbia altiei decit dinsul. 


74 VIAȚA ROMINEASCA 
———————————————————————— ————— 


fibservație. Motivul pentru care Groc añ avut èn element ritmic 
timpurile primare, Jo Tpiiti, şi ictus independent de recentul cuvin 
tului, a fost faptul că accentul oxpirator al lor era slab, tar simțul pentru 
cantitatea silabolor ora puternic. Clasicii latini, care nñ imitat pe Greci, añ 
putut și ei călea în picioare aseontal cuvintului, măeareă în limba lstinā a- 
cesta ern probabil maf putornie decit în limba uroacă, pentrucă si limba la- 
tină era tot atit de simţitoare pentru cantitatea silabelor. Tonte limbile, de 
pildă limba ungurească, lu cure cantitatea silabolor aste indopendontă de 
acent, Iu feliul scola că să tie silabe accentuato scurte şi silabe nesccentu- 
nte lungi, en romureabilă deosohiro intre scurte și lungi, sint sastoptibite 
de ritmica greacă antică, [ră ca să se nască displăcere mare prin rălearea 
în pioivare a accentului oxpirator. 

s 


Din cauză că s-a strămutat accentul de pe iniţială pe sliabele mij- 
locii aŭ rezultat In acestea schimbări provocate de intensitatea mal mare 
a curentului: vocalele scurte vü devenit mai deschise M> e, d>9, 
E> t, >g), din cauză că organele articulatoare sai destăcut mai tare 
unele de altele pentru a da drum larg curentului mal mare de aer ; con- 
sonanteie expiozive afone, care aú fost in latțineşte lenes, al devezit fo- 
nice prin faptul că curentul expirator puternic a pus coardele vocale în 
vibrare, jar peniru a corespunde curentului slab a! aerului din gură or- 

teie articulatoare bucale aŭ articulat mai slab, cu mai puțină energie, 

viemea apoj, În urma aceloraş cauze, organele articulatoare bucale 

aŭ articulat incă şi mai slab, s-au desfăcut chiar unele de altele, şi ex- 
plozivele fonice s-aii prefăcut în spitante fonice. 

Observaţie, Explicarea este ingenioasă. Din nenorocire Inrirea cus 
rontulni expiralor, ducă Intr-adevăr ea esto cauza acestor feuomune. sa da- 
toroşto nu strămutării urcentului expirator depo inițială, pontracă accentul 
expirntor latin a fost acolo unde ni-l spun gramaticii că a fost. Mut ob- 
serv că nu se poate înțelope ce spune D-na R. despre oxplozivele palatala 
alone, care s-ar fi sehimbat de n dreptul ca explozivele guturule fonice, s- 
decă s-ar fi prefăcut în spirante: „0 spirant se nagte, îs orl g ort şi. ta, 
£ spirante ? 

Scurtarea sitabelor neaccentuate finale a Inceput în timpan preis= 
torice (tentă, “amor, amëm, ămui) şi s-a Siirşii lirziii (-osăs), ecit 
acest fenomen, zice autoarea, mal degrabă trebue considerat în felul 
acela că vocala neaccentuată finală a râms tot lungă, dar s-a deschis, 
a devenit din încordată laxă. Dacă nu cumva chiar se va fi mai lungit, 
deoarece vocalele neaccentuate finale aŭ în general tendința de a se 
lungi atunci cind energiea articulației scade 

Observație. D-na R. atribue, deei, fenomenul traustormării silabolor 
nule la dolă cauze, În pierderea accantului muzical (vezi mal susp. 75) si la 
strămutarea accentului expirator do pe inițială pe silabale de la mijloe, ue 
decă ln doăă cauze (nu numai la una) care n-ai existat 

D-na R. cercetează apoi diferitele soturi de accente expiratori! la- 
tine, luind datele gramaticilor nu ca traduceri după grecește (cela ce pro- 
babil aa fost), ci ca nişte reflexe ale realității. 

Observaţie. Cu această ocazie faco diferite observaţii fiziologice, care 
nu sint totdeauna potrivite, De pildă, fiindeă gramaticul spune că mst nu 
se ponte pronunța cn accout ascutit, D-na R. păzeşte o necesitate fizio- 


ESEU DOȘTIINŢA CONTEMPORANA 75 


logică : în adevăr, zice D-sa, vocala lungă și tneordată (mů) cero un fel de 
curent cure face imposibilă pronunțarea cn necent secuit. Totug imediat 
după aceasta D-sa vorbește despre accentul asenţit pe silaba langă intr-un 
cavint ca mttsit (ublativ), pe care-l explică prin acela că s-ar intinde accen- 
tul și asupra silabei armătoare, In realitate pronunțurea milă cu accent 
grav ori cireonilex pe prima silabă nu este necesară, pronunțarea misë oa 
secent usenţit po prima silabă există foarte des. In limba romină pinea- 
zul cind nu voim să dăm accentului rolul de formă gramatical pontru a 
exprima intrebarea și exelamarea) silubole accentuate, care sint lungi faţă cu 
vele nesecentunte, nŭ totdeauna accentul ascuţit, mucareă sint lungi şi ma- 
carcà sint urmate do silabe neaccentunta sturte, de pildă în cuvintul mërð,— 
D-na R. spune că în silubele închise cn sonanta lungă aceontul ora as- 
cuțit, cind silaba următoaru ern scurtă: serăptua ur îl avut pe § accent nscuţit. 
Do unde stie D-sa acest lucra? Analogiea en limba greacă (apa, npâtie, 
gapvgohan arzi, ala) trebala să o împiedece dala această părere, cu nutit 
mai malt că, dacă gramaticii latini, caro copioază pe cel greci, ar da ase 
merra semn de independență in păreri, că să susțină pantru limba lor un 
lucru tă uebata, enre nn se găsəsto în limba greacă, ar fi cova foarte cu- 
rima ——Nu este de milmis «ă în cuvintul spaniol muero silaba a doñn este 
iro yi că—mai ales—nceastă despărțire de silabe sa făcut prin analogie, 
In peneral la aceste fenomene de alunecări de sunete D-na R. atribuo una 
legiei rulari imposibile : necontul expirator po inițială, de pildă, ar f avut 
ioè la început numal la snele cuvinte şi apol s-ar fi lăţit prin analogie la 
tonte euvintele ; şi altele do acest fel, 

Incidental, în mijlocul unor asemenea discuţii despre forma accen- 
tului, D-na R, vorbeşte despre efectul pe care l-a avut accentul expira- 
tot asupra vocalelor scurte urmate de o consonantă simplă: acestea d- 
nume saŭ lungit, de pildă mâdă a devenit cu vremea mödó, apoi 
mâdă. Tot incidental spune D-ra R. pag. 115 că accentuarea cu 
circonflex este o condiție pentru diitongare şi trimete la Goidanich 
L'origine e le forme della diltongazione romanza. 

Observație. Goidanieh susţine însă că originea diftongării romanice 
se găseşte într-o prosupusă de el naccontuaro ca dodă virturi u vocalelor 
svcentunta latinești, Accente eu donă (şi cu trel și ca mai multe) virturi se 
păseso în tonte limbile, mai ales în oxlumări şi Intrebări. Deelt numai, 
dacă te gindegti bine la col uceta accentul cu doăă virtari, apoi el e de 
aşa natură că mul degrabă ar provoca dieresu, tur nu diltongarea. 

>» 


Accentul expirator, care a provocat lungirea vocalei scurte (módů 
— MOD —mâdă, vezi mal sus), a provocat din contra scurtarea vocalei lungi. 
Şi anume, cînd vocala lungă a fost urmată de osingură consonantă, sa 
scurtat vocala şi s-a lungit consonanta (cappa, Juppiter, muccus) ; acolo 
unde vocaia lungă a fost urmată de consonantă lungă, s-a scurtat ori 
vocala ori consonanta (sitila—ori stiia ori sila); acolo unde vocala 
lungă a fost urmată de un grup de consonante, s-a scurtat vocala (scrip- 
tus—scrittoj, Pecind se intimpla fenomenul din urmă, vocala scurtă ve- 
che se deschisese deja, aşa câ dictus devenise deja detto, tar ef Ap 
n-a mai putut deveni screțto. Aceste fenomene añ fost lasojite de o 
schimbare in constiluțiea silabelor: scri-ptus a devenit scrip-tus, Lungi- 
rea vocalelor scurte din silabele deschise şi scurtarea vocalelor lu 
din silabele inchise este ultima consecință a victoriei accentului expirator. 


76 VIAȚA ROMINEASOA 


(ibservaţie. Dar entegoriea sonrtării vocalelor lungi în silabe des- 
chise, tipul edpa —câippa, unde rămine? Apoi asupra chipului cum-sẹe des- 
pârțini silabele în envintul seriptus D-sa are păreri contradictorii La pag. 
114 D-an spune că seriptus era un cavint „mit wedeckter Aksentsilbe” (vezi 
mai sus p 70), inr nică, pag. TIG, D-ss spune că seri în scriu era o ai- 
lnbă deschisă. Dacă trebue să erodem pe prumnticii lutini, seri In seriptus 
era o silabă deschisă. 


Cam în al patrulea secol după Chr. se stabileşte definitiv accen- 
tul expirator pe penultima şi pe antepenullima, dar accentul expirator 
inițial continuă încă de a exista ca accent secundar, cela ce a făcut că 
in limbile romanice inițiala altei se dezvoltă decit celelalte silabe. 

(Obaervație, ln realitate în limba latină iniinis aven un accent expi- 
rator secundar, care n-are întru nimie a faco eu presapusul accent espiri- 
tor principal do pe iniţială ul D-neï R.. ȘI tot astfel unola limbi romanice 
añ pe inițială un nccent axpirator secundar, pe care de altfel ar fi hazar- 
dut să-i considere cineva ca descenilontul necontulul secundar depe inițială 
latinesc. 

+ 


Evoluţiea fenomenelor discutate până acum s-a sfirşit In al Vl-lea 
secul. In ai Viies secu! insă sint semne neindoloise de existența deja 
a limbilor romanice ca limbi deosebite. Separarea limbilor romanice a 
inceput deci Inainte de siirşitui evoluției. Dezvoltarea fenomenelor dis- 
cutate, ade.ă a stăpinirii accentului expirator în ritmu ascendent-descen: 
dent şi a schimbărilor sunetelor provocate de acei accent, n-a avut loc 
cu acelaş consecvență pretutindeni: mm slab în Italia de mijloc şi în 
Sardinia; mai puternic în Gata, Reţia, italia de nord; mijlocia în Iberia 
şi Rominia. Limba dalmată ate o poziţie cu totul a parte. Ritmul ascen- 

ent- descendent latin s-a prefăcut in ritmu ascendent în limbile soma- 
nice. In limba franceză începe să apară ocazional ritmul descendent. 
” 


La sfirşii D-nu R. vorbeşte de schimbările provocate la limbile ro- 
manice în articuiațlea sunelelor prin curentul expirator. 

D-ba R, atribue faptului că curentul expirator este puternic pe si- 
labs accentață şi relativ slab pe silabele neaccentirate următoarele feno- 
menė: 1. Diftongarea vocale! din silaba accentuată. 2, Lunpirea consonan- 
telor. 4. Căderea sunetelor. 4. Scăderea plenitudini, 5, Schimbarea con- 
sonantelor în felul aceia că expluziva alonă devine fonic şi fonica se 
preface apol în spirantă şi vocală; cu cit accentul «e mal puternic, cu 
atit consonanta are tendința mat mare de a se asimila vocalei precedente. 
—D-sa atribne faptului că curenlul expirator este slab pe silaba accen- 
luată, astie! incit în râmine oarecare putere şi pentr silabele ne- 
accentuate, următoarele fenomene: 1, Lungirea cuvintului la sfirşit, 
de pildă între altele romineştile şase, miere, piere. 2. Fenomene de sandhi. 
3, Fenomene de asimilație şi disimilație la vocale. 4. Asimilarea conso- 
nantelor dintr-un grup între ele —Pe lungirea vocalei din silaba accen- 
luată, combinată cu faptul că curentul continuă de a circula Intre dodă 
silabe (dec! silabe de plenitudine) bazează D-na R. naşterea sunetului de 
legămint (Gleitlaut) între vocale şi între consonante.—ln special feno- 
menele de cădere a sunetelur, provocate de puterea mare a curentului 
din silaba accentuată, şi fenomenele de sandhi, provocate de lipsa de pu- 
tere a curentului în siiaba accentuată, alternează şi nu sint niciodată 
contemporane in una şi acelaş limbă, 


PSI UDOȘTIINȚA CONTEMPORANA 17 


Observatie:  Diltongarea in untoponultimu, eare se găsește în limbi 
ce se deosebesc din punet de videre ul diftongări! penultimal, o consideră 
D-na R. ca an fenomen a parte, care nu provine din puterea curentului. 
D-sa nu ni spune insă nimio asupra cauzei caro va fi provocat nceu dit- 
tongare a untapenultimei. Este greii de admis însă că fenomene stit de a- 
naloage să fi provenind din doň cauze deosebite, —pase, miere, fiere mua 
sint fenomene de Lautwandel, ei de analagie. —Cind vorbeste de scăderea 
plenitudinii vocalelor, po care o pune pe socoteala puterii curontului expi- 
rator, în sensul acela că, cu cit aecentul expirutar e maï puternic, cu atit 
creşterea plenitudinii în silabalo nenccontuato precedente și următoare este 
mai puţin posibilă, D-na I. nu spuno nimic despre explicarea fiziologică art 
psihologică a fenomenului. Probabil D-sa se pune alei din punctul de vis 
doro expus mai susp. 64, că, atunci cind curentul slăbește, se intimplă o 
reacție din partea energiei musculare, autiol că creste onorgiea cu cit seade 
puterea carentului, și că, de pildă, ducă din cauza puternicalui carent depa 
silabn accentuată rămino numal puţină petore pentru curentul care articu- 
lează un e în silaba nenerontuată, evergiea musculară cu cure se articula a- 
cel e se măreşte prin reacție, pentru æ se stabili eclilibral, și e se prefaco 
in î.—bacă este adovârnt că fonoenale înşirate maï sua alirmă do 
mare, respectiv mică, a curentului din silaba accentuată, apol rezultă eñ din- 
tro limbile romanice limba franceză esta accis caro nre in silaba accentuată 
vel maj puternic accent expirator faţă cu silabole neaccontunta, că adecă în 
aceustă limbă este cea mal mare deosebire dintre forta mare a curentului 
din silaba uceentaută şi forţa mică a curentului din silabele neaccentuate, şi 
că această limbă esto dintro limbile romanico acela în eare individualitatea 
cuvintelor este mai mure, în care în cursul vorbirii vorbitorul îşi di maï 
bine socoteală de existența fiecărui cuvint a parte, Și aici D-nn R. se deo- 
sobeşte complect de acelu ec sasine Havet asapra ehentici, Mâmoires de la 
suvite de linguistique VI, 14: „Le grec ubondult en brêves et so parlait 
avec volubilite; l'accent n'y renstignait muère sur la stparation des mots, 
jes ayiinbea initiales n'y étaient pas en relief Une phrase grecque, dans la 
convorsation nu moins, dovait ressembler à un mot unique, long, souple et 
liger comme un fil, varié ot multicolore grâco & ia mélodie des syllabes 
aigučs, mais non articult ni moreelă par le rythme des syliabes intenses. 
Une phrase Jatine, avee ses longues pusantes, avec ses initiales méthodique- 
ment marquées, avec ses aiguës toujours penultiimes ou antépénultiómes, 
åtait moins un fil tèênu qu'an chapelet à pros grains, form de massos un 
peu lourdes, ni trop petites ni trop gramles, uniformes, éyuilibréss, distin- 
ctes et disjointes, Pout-ĉtre pourrait-on, Anos quelque mesure, compi- 
rer cette différence dos deux langues anclennes à cello du frangais et de 
l'aliemand. Nous autres, Parisiens, nous dèvidons diz ou quinge syllabes 
d'un trait, un Allomond n'en dit pas quatre sana marquer une pause et ermp- 
ter en quelque sorte chaque mot qui passe, Aussi un mot allemand est une 
viritable unité linguistique; obes nous il n'y a de mots que dans l'écriture, 
et notre langage parlé a pour unitt du premier deget m phrase ou l'ineisa*, 
Po care să crodom? Vorbe, vorbe, vorbe! Luerurile acestea, dacă le pri- 
vesti din punes ido videre al feltului curentului, nu se pot hotări eu urechea 
ci prin înregistrarea mocanică a aparatelor fizicianului, lar dacă le privesti 
din punct de videre al caazel schimbărilor, apol pot primi explicări contra - 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


rii. Dacă ur vrea cineva, din spirit de contradictie, să explice fenomenele 
«de supt ueost parngraf tocmai pe dos de cum le explică D-na R., ar reusi 
într-o elipeală. Bú vol pomeni un singur fapte D-sa pune naşterea sant- 
tului de legămint pe socoteala curentului explrator putornie, care pe deasu- 
pra ar mal circulu și fără intrerupere între doâă silabe, prefăcindu-le pe u- 
cestea İn silube do plenitudine. Eñ zie din contra; cnuza pentru care s-a 
născut sunetul de logimint a fost tocmai slăbiciunea curentului. Căci—și 
mă pun seum din punct de videre al criteriilor de explicare ale D-nel R,— 
atunci cind curentul este slab, se naşte o reacție din partou enorgiol arliru- 
Inţiei, şi Intr-un cuvint ea gendre do ex. n este cu atita energie articulat, 
incit limba persistă a rămine lipită de alveole chiar după ce sañ astupat 
burteie nasalul prin vălul palatului, si sa naste atanci an d intre n şir: Ori— 
şi ncam nu mă mul pun din punot do videre al criteriilor de explicare ale 
Duo B.—eurentul o slab în silaba aucentuată, alături cu acaastă slăbiciune 
a carentulai există şi o indolonță în mișearea organelor articulatarii bucale : 
in loe să treacă orgunele răpede și sineronic dela o articulație la alta, asa 
că odată cu astuparea borteloe nasalni prin vălal putatului să albă loc si 
desfacnrea limbii de alveole si punerea ei în poziţiea lu! r, ole trec mul in- 
cet şi mai incoherent, aşa că în vreme co vălul palatalui pregătise deja ar 
tioulațiea trobuitoare pentru r, limba m-a pregătit încă neceastā articulație. 
Chestie do inlulență! Cina ur putea să-mI [ică vreo întimpânure ? 
+ 

In rezumut lucrarea D-na It. probează că nimis neF maf greñ în In- 
mea nceasta decit să erplice cineva lucrurile, D-na R, a invätat o maltime, 
a botit o mulțime de cărți. Lu sfirsitul elabocutului măi, Mapăca de alifel 
în notele din Joal paginilor no trimisose la tot feliul de suturi, face chiar 
nafija că trobuo să renunțe din lipsă do cpațiu la înslrarea biblicurrafici + 
„Vom Abdruck der fiboraus amfangreichen Bibliographie sohe ich nus Phatz- 
mangel aul“. Și cu toate acesteu n-a reușit să explice nimii. Felix qui 
potuit reram cognoscere causas! 


A. Philippide 


| 


Unei femei 


Vezi tu o slabă rază ce s'avintă? 
Oh de-ai simți că raza asta vine 
Din dorul unor lumă cit mai senine 
Ce sufletul de-apururi mi-l frâmintă! 


Ea se topeşte toată 'n vers şi cintă 
Frumosul cel etern ce doarme 'n tine, 
Ingăduie-i în plete sa-ţi anine 

Un nimb curat de poezie sfintă! 


Adeseori, cind le privesc, îmi pare 
Ca ești sculptată 'n marmora din care 
A fost sculptată Venere Astarte... 


Şi-atunci, slăvindu-te ca pe-a scinteie 
Din flacăra nepieritoarei arte, 
Eu nu cutez să te iubesc, femeie... 


Mihai Codreanu 


Documente omenești 


UN CUCERITOR *) 


Umblind prin Deltă, am auzit, între altele, şi despre o In- 
timplare cu un om indrăzneţ la fire și ascuţit la minte. i 

Pe om il chema Tărăboi; de neamul lui eră «grec cu limba 
neagră», şi se născuse printre Ţiganii mănăstirești dela age 
Oastea o făcuse ca ordonanță, şi multe avusese a indura dela 
domnul căpitan Holban. Prinsese Insă un meșteșug, deciteori 
izbucneau miniile stâptnului : suspina, arâtindu-și dinții de gen; 
şi-şi ridica in bagdadie ochii, ca un mucenic răstignit, Asta» 
scutea de pumnul la falcă, şi se intorcea repede și eşea pe ușă 
curmindu-se din şale, ca să nu simtă aşa de tare piciorul dom- 
nului căpitan Holban. După ce eșea, inchidea cu grijă ușa, se 
freca Incet în josul şalelor, dădea din cap şi ofta, intimpce ` 
runca o privire spre odaia stāptnului, o privire plină de cer 
şi de ură înăbușită, şi dinții 1i sticleau ca un rinjet de anima 
i Pete văzuse şi multe învățase Tărăboi cit stătuse la oraş; 
nici prin gind nu i-a trecut, cind i-a cintat liberarea, să se in- 
toarcă la sălaşul părinților lui. Acu era om cu miliția făcută, 
avea «un drept». Ce nu se putea face? Se putea iace un sluj- 
baş la primărie, vardist, lampagiu, ori altceva, căci la tirg oa- 
menii numai din slujbe trăesc; după aceia, cird a veni plicti- 
sealea, se poate duce oriunde, Cine-are să-i stee in cale ? El 
oastea și-a fäcut-o, livretul ii in buzunar, toate le-a învățat şi 
toate le știe, puţin li pasă; de-acu Innainte halal să-i fie!—De a- 
ceia nu s'a induioșat de loc cind a venit Martin lăcătușul, tatăl- 
său, să-l cheme acasă cind i-a spus: «măi băete, eu de acu 
m'oiu duce în altă lume, şi tu râmii în locul meu, câci soție 


*) Dintr'o serje da impresii şi schițe din Dobrogea. 


DOCUMENTE OMENEȘTI St: 


fiam găsite S'a nitat nepăsător la Martin bâtrinul şi la Maran- 
da, maica lui; nici nu i-a intrebat ce fată suspină in sat după 
el și-l cere de bărbat; şi-a aprins o țigară. militară, şi-a virit 
dreapta In haină, la piept, cum facea domnu' căpitan Holban, și 
a răspuns cu tărie: <Aoleo, taică, nu mă mai întore la sărăcie... 
Eu-s invâţat să trăesc mai bine... 

— MA băete, i-a zis Martin lăcătuşul, şi eu am lăcut oastea 
şam fost şi la răzdel, şi tot la sărăcia noastră m'am intors, mäi 
bâele, că nouă ni-i dat din scintee şi din ciocan să trăim le 

Tărăboi şi-a răsirins buza de jos, cum facea domnul căpi: 
tan, și a dat drumul unui nour de fum alburiu. 

«Măi bâele, mā Gavriluţă, i-a strigat şi maică-sa, sârmana, 
nu te duce, că le-or minca străinii 1» 

Tărăboi a inchis pleoapele pe jumătate şi s'a uilat de sus, 
şa plecat în lume fără să sărute mina părinților lui. 

A umblat așa Gavriluţă multe drumuri, şi-a implinit pe ici 
pe colo şi cite:o parte din visul lui: la Roman â fost fanaragiu, 
la Tecuci a fost vardist. Avea hirtii bune şi livret de oștean : 
avea dreptul lui. 

«Cucoane, sărut mina, am şi eu un drept pe lumea asta! 
şi ofla, ridicindu-şi în bagdadie ochii. Asta aducea un ris bine- 
voitor pe obrazurile boerilor cari  octemuiau oraşele, Şi astfel 
izbutea să se aploşească o vreme Tărăboi, intrun colţ de ţara. 
Dar feciorul lui Martin lăcătuşul era pascere călătoare. Şi din tirg 
în tirg umblind, s'a trezit la Brăila, apoi la Galaţi, După aceia 
şi pe Dunăreu a umblat şi grozav sa minunat de vapor ; şi s'a 
coborit la Sulina in port, adăogind un obraz negru şo linie de 
fildeş, u feluritele obraze. străine care se adună acolo din multe 

i de lume. 

Multe a n: a, e Târăboi cutreerind Uegurile. La Sulina în- 
tăiu, şi pe urmă la Tulcea, a invățai şi cărți a juca, și table, 
cu Grecii și cu Turcii, De asemenea şi meserii cerca să înveţe, 
dar abia se apuca de ceva şi indată isprivea, căci de muncă 
mai grea fugea; era om cu gusturi subțiri; munca uşoară, cit 
de uşoară, era singura pe care-o putea face, şi lenea era pentru 
el o mare plăcere, 

Cum s'a făcut, cum s'a dres, din multele meşteşuguri pe 
care le-a cercal, din multele invățâluri prin care trecuse, Tără- 
boi s'a ales cu cele mai lesnicioaze: ti plăcea să umble c'o 
mină în buzunar prin port; cu cealaltă mină, in care ţinea o 
vârguţă, biciuia aerul în jurul lui, Purta pălăria aplecata câtră 
näs, şi pe supt bourii pălăriei privea cu luare-aminte în juru-i. 
Asta era Indeletnicirea lui cea mai de căpetenie. Cind iși siirşea 
plimbarea, intra Intr'o. cafenea scundă, iși plimba ochii in! toate 
părțile, apoi zimbea cu prielinie, și-și lăcea loc printre scaune 
câtră cițiva prietini, cari jucau concina, ori table, într'un colţ, 
Intra şi el in jac—şi avea norocul să ciştige de cele mai de multe 
ori. Minile lui mici, cu degete subțiri, aveau un dar deosebit să 
farmece cărțile şi zarurile. Din ce pierdeau alții, trăia el de azi 


83 VIATA ROMINEASCA 


pe mine şi se imbrăca.— Dar citeodală vremurile erau grele, pri- 
elinii plecau ori se supărau, şi deodată Gavriluţă, feciorul meş- 
terului Martin, se arăta in port, incovoial din şale, gemind supt 
greutăţi. Asta finca insă prea puţin, Steaua lui cea bună indată 
se aprindea, in cafenea, In ceainărie; şin aburii deşi, intre fi- 
gurile pirlite de vint şi soare ale lucrătorilor portului, 1şi găsea 
şi el locul şi se răsturna pe-un scaun, c'o țigară In colțul gurii, 
cun zimbet prietinesc, c'o vorbă bună, c'o privire şireală afin- 
titā asupra celor din preajma lui, o privire care sta la pindă, și 
cerceta cele mai mici mișcări, pecind minile-i negre tremurau 
şi se mişcau grăbit, i 

Intr'o zi, in Tulcea, <a făcut cunoștință» cu domnul Neculai 
lonescu, primar intr'un sat nou, de-aproape. Domnul Neculai lo- 
nescu éra dela Ploeşti de loc, dar număra cincisprezece ani de 
slujbă în Deltă. De cind slujia stăpinirea şi conducea un sat de 
supuşi Dobrogeni, îi Incărunţise părul, iar obrazul şi nasul i se 
ruminiseră, «de vinturi și arșițe» zicea dumrealui. li erau 
roase şi straele in coate şi la genunchi tot din pricina asta, În 
viaţa lui, nu avusese altă dragoste decit vinurile de Sarica; in- 
colo de inima lui nu se putuse lipi nimic; m'avea nici cămin, 
nici familie. 

Şi domnul Gavriluță Tărăboi, cind află că are de a face 
cu un primar, îşi scoase pălăria şi dădu din cap zimbind, apoi 
iși puse repede pălăria la loc, şi cu dreapta cuprinse strins mina 
pe care i-o întindea domnul primar, 

«Dumneavoastră sinteți primar în sal la Lipoveni? 

— Da, adevărat, Je cinsprezece ani luncţionez. 

— lmi pare bine... Imi pare bine!» zise repede Tărăboi 
dind din cap. 

In viaţa lui, feciorul meșterului Martin învățase să fie foarte 
politicos, «Altfel nu poţi trăi In lume», obişnuia el a zice, 

«In caleneaua asta nu e loc niciodată, totdeaunai plin... 
vorbi iar Tărăboi zimbind. Poftim scaunul meu ; eu Imi găsesc 
indată altul; eu sint obişnuit aicea...» 

Așulel, la o masă in cafeneaua Peștelui de Aur, au stat 
de vorbă Tărâboi cu domnul Ionescu, şi primarele a putut pre- 
țui politeța noii lui cunoștinți. Tărăboi înţelegea cu cea mai mare 
ușurință năcazurile primarelui, nemalțămirile administrative gä- 
seau 0 incruntare de sprinceană şo aprobare energică In foasta 
ordonanță ; de unele glume chiar, Tărăboi se arăta entusiasmat 
și ridea cu lacrimi. Calegiul, un grec foarte nalt și foarte uscat, 
umbla printre mușterii lui--şi se pleaca pe la mese foarte de 
sus parcă, ca de pe niște calalige, Se oprea şi la masa unde 
stăteau Tărăboi și primarele, găsi şi oarecare vin rog în cafe- 
neaua lui, şi omul stăpinirii declară indată că avea de a lace cu 
cea mai „pervai“ cafenea din port. 

Prin zgomotul vorbitorilor, cari beau ceai ori cafea, jucau 
biliard şi cărţi, ori se sfădeau, domnul Ionescu, ridicind glasul, 


F DOCUMENTE OMENESTI 83 


b 
dovedea lui Gavriluţă că slujba lui e cea mai grea dintre sluj- 
bele Regatului. 

«Mai intăiu, zise el, eu n'am știut lipoveneşte., 

— Desigur... răspunse Tărâboi cu milă. 

— Pe urmă, Lipovenii nu știau romineşte.,. 

— Hm! mormăi cu dispreţ feciorul meșterului. 

— Şi până ce-am putut învăța să mă?nțelee tu dinşii — 
năcaz, domnule, și bătae de cap, ce crezi... Și ce oameni, dom- 
nule, ce oameni | 

— Nişte beţivi! zise cu nepăsare Târâboi, 

— Las'că-s beţivi; dar hoţi, domnule, şi licăloşi, şi as- 
cunşi, domnule... Nişte conspiratori !» 

Se Incruntă la faţă primarele, se incruntă şi Gavriluţa. 

«Eu, domaule, degeaba am condici—stare civilă... Eu, In- 
teiegi, trebue să umblu după ei și să-i caut prin toate cotloanele... 
Răcnesc ja ei: inireh care s'a născut, care a murit, H suduj, — 
abia Inţeleg citeceva... Ş'așa Imi minine viața cu ei.. Şi alele 
cite ! furături și bătăi... Grea e viața de primar in această țară!.., 

— Adevărat !» oktă cu durere Tărâboi. lar domnul Neculai 
simția tot mai mult că are ile alface cu un prietin adevărat, 

«acuma alta! strigă primarele. Acuma alt năcaz!.. De 
vre-o clțiva ani ne năcâjeşte stăpinirea cu «veteranii»... 

—Cari veterani ? 

— Cei cari uu lost în râzboiu, dobindesc aici pămint. Mo- 
şia statului, de lingă sat, s'a Impārțit la veterani, domnule... 
Şapoi deschide condici, ţine socoteli. care vine, care se duce... 
Batae de cap... Pâmint lingă apă, la doi-trei ani îl incacă Du- 
nărea,—cum vin veteranii iştia, cum se duet.. Ei parcă ştiu să 
trăiască la baltă 7... 

— ȘI dumnitale iți bat capu degeaba! 

— D'apoi cum? Ce am eu cu dinșii ? Cu unii, dă, ne mai 
ințelegem,.. da' alţii... Dumnezeu să-i înțeleagă... eu niciodată nu 
mă pot descurca, Cere pămint unul; zice că aici ori acolo e pă- 
mintul lui: să fii sănătos, du-te şi-ţi ia pămintul, dacă-i al du- 
mitale !.. Vine altul, dă peste cel dintăiu, Scandal! Vine la mine. 
Ce să vă tac? Descurcaţi-va singuri, eu n'am ce vă face... Unii 
se duc, alții vin, unii se duc, alții vin!... vorbi cu dispreţ dom- 
nul lonescu umplind iar paharele... 

— Şi dumneata ai de furcă cu ei.. te cred... te cred, sus- 
pină Taărăboiu ridicindu-şi ochii în bagdadie, 

Primarele dădu peste cap băutura, apoi grăi iar cu limba 
cam grea, 

«Unii se duc, alţii vin; unii se duc, alţii vin... Eu nu mai 
înţeleg nimica... Citeodată folosesc citeceva. . da'altfel cu singur 
nu știu ce-i cu veteranii ăștia... Unii se duc, alții vin... 

— Aşa este... suspină iar Gavriluță ginditor, Dar și de dinşii 
e greu... laca—tată-meu e veteran... Şi taica meu a fost în răz- 
bel! Are şi el drept la pămint... 

— Apoi dacă-i veteran, fireşte că are... 


8i VIAȚA ROMINEASCA 


— Asta zic şi cu, are drept. Şi eu decind am venit, am 
văzul asemenea incurcătură ş'am zis așa: mai bine lipsă! 
— Hm! incepu a ride primarele. Te pomenești că ali a- 
vind chiar la mine drept... că aici s'au dat cele mai smakte loturi... 
— Apoi aşa cred şi eu... Are şi el dreni la Lipoveni: laca, 
să caut hirtiile... să văd. usi 
— Dacâ-i la Lipoveni, apoi e la ming, Cind a vrea, să vie 
cu hirtiile şi să-şi caute pâmintul.., Belea n | 
— Ce să caute el ? El nu mai poate, că-i bătrin..; 
— Aluncea vino dumneata... li 
— Eu n'am nevoc de pămint! zise Târâboi mlaindu-și in= 
nainte buza de jos. Ce să fac cu el? Eu trăesc foarte bine gaga., 
Ce să-ți mai lac dumitale bocluc şi incurcâtură ? 
— Adevărat! grăi rizind primarele şi. umplu „repede. păha- 
rele, Aşa om înțeleg şi eu! Da-l poţi inchiria t.. 
răboi îşi ridică repede ochii in bagdadie, apoi: şi-i co- 
bort spre dușamea. la apa tulbure în care caulă să pescuiască, 
undița lui deodată prinsese ceva. Faţa i se lumină şi ceru woe,’ 
foarte cuviincios, domnului primar, să facă şi el cinste «c'o ocă 
de cel bun, de Sarica,» | 
Domnii Gavriluţă Tărăboi şi, Neculai, lonescu eşiră, prietini 
buni din cafeneaua lui Slavru, Se plimbară la aer, prio “port; 
apoi se minunară — parcă atunci le-ar [i văzul întâia oară—de 
nenumăratele mori de vint, care-şi învirteau pe deal, deasupra 
Tulcei, aripele uriașe in umbra inserării.. Stâtură mult” privin- 
du-le și rizina ca de ceva Foarte ciudat şi comic. apoi iar se 
plimbară pe chei,— și în sfirsit, cind se aprinseră luminile, fecio- 


rul meşterului işi aminti că şiie el undeva o locanta cu mincare- 
bună şi cu vin, bun, şi vin ales cu trei fete frumoase, trei bul: 


gatce dela Varna— ceva potrivit. pentru un primar ca „domnul 
Neculais... | TA 

Porniră la braţ, sprijinindu-se din, cind 1a, gind -unuk pe al- 
tul cu umerii, și se pierdură Ja, un cot intunecos, de uliţă, 

ŞI, loarte buni prictini, se văzură iar în sat la Lipoveni după 
o săptămină, intro Duminică frumoasă de primăvară: Era soare 
calul și Dunărea lucea cenușie ; pe. maluri „sâleiile: işi. inclinan la 
un vint ușor frunzele tinere. și mugurii, tremaring : deasupra apei 
un verde ginuaş gălbui; şi prin cerulalb 
lari şi, stirci spre tainice bălți și păduri.de trestii Domaul primar 
privea toate c'un ochiu obosit, cAci era zi «lu hodină,— şi supușii 
săi adunați la crişmaă petreceau, iar domnia-sa, ca totdeauna, se 


alla nelipsit dintre bărbiie, mari şi malacov urile, lipoveneşti. Gu | 


ochi tulburi Şi. glasuri răauşite, se apropiau din xind im cint de 
el păscari și-l poiteau cu multă evlavie să cinstească şi sel—aa: 
un, adevărat părinle al comunei, -pdin băutura lor. Și aşa: domnul 


Netulai logescu eralrurdii, cind se intâțişa cu. cir betusi ale. pri 


tinie feciorul faurului Martin, Dar; cind îl văzu, omul - primar! 
se lumină de mare bucurie, se zidică in picioare şi iniinae ininile : 


SADAT bine ai venii, prietine! Ce, mai loci ? Nu mia uitat? 


asyl ts t> Yi 
nnna LEWD 10g 


tu casineala ireceaw - 


-e MDE 


ADARIA ATAT? 


uil DOCUMENTE OMENESTI o) i 


min Ormsa bit? prietinii int se uita 1...» răspunse cu putere 
şi cu încredințare adincă Gavriluţă Taărăboi. h 

nhusLipovemi izt conteniră o clipă zgomotoasa petrecere cu 
vodcă şi priviră spre obrazul intunecos al noului venit. Tărăboi 


„vera imbrăcat eu Strae cutățele, își bătea coapsa cu o. vârguţă 


de trestie de mare şi privea cam de sus, pe, supt bourii pălăriei, 
la supușii moscoviți ai Ii domnu' lodestu. In curind, după, gä- 
tä deşertate, domnu" lonestu intepu a striga tare şi a se bate 
în piept, Lipovenii ințeleseră din glasul lol răguşii că cel ce ye- 
nise e un prietin bun, un frate scump—și rămaseră uimiţi cind 
domme primare răcni la prietinul lui N 

«De ce nu vii, frate, cu actele, ca să-ți ici în slăpinire pä- 
mintul? să: trăim aici ca adevărați SR Ca 

a "AP de ce? de ce ? răspunse cu modestie Gavriluţă. N'am 
nevoe de påmint. ocazie 

— Cum? doar e pămlat de veteran | 

"=" Da, E pamintul tici n Re 

x ae AARE CENIT Inna -n sa Kg. 

„În siirşit, vom 'vedeă..!5 răspitie cu nepăsăre Tărăboi. 
Apoi adaugi cu zimbet bun ; «Eu sure ăi tm ra am 
venit ea la' un! pretin: Să petrecem js 7 TEOSE ISRN 
idoa oera erau aimiţi u àsà zi soiuri far domnul primar, 

“de” aşa cuvinte, incepu a siriga tu glas prozav 
mar, Saducă o cană de vin adevărat tle ic Pe N. A Pta 


} 


«De eci!de tare-mi' plate mie t tund apoi dumacalui 
sprincenele: Iincrunțate. >" PONBIDE t i dee? fs 
„lar feciorul lui Martin privea în juru-i cu Un zimbet prie- 
aaa de prietinos' încît toate dbrăzurile bărboşilor Ruși se 
uminar 
„apoi a fost pe malul 'Dunărei, în Duminică aceia de pri- 
măvară, on chef'ca acela. L-au Sărutat toți bârb Tep ră si 
povenrele eu părul ca cinepa pe' prietinul domnuli i primar, ` 
După aceia Tărăioi venea destul de des în sal la domnu' 
Ionescu. Şi se mirai mulți care erau de faţă, cind, primarele în- 
trebtnut pe iert lui = ra se hotărăște, să-şi aleagă pă- 
mintul, prietinul răspundea numai cun zimbet dulce « ătina 
pair din cap. sai d jii T eta % s} 
ar întrun tind Matvei Ivanov, căre facea şi plugărie In- 
tre pescarii aceia Lipoveni, la luat la o parte pe TAtAboi si 1. 
intrebat cu debbebită tring + i `e bară în, TMIEM L-a 
«Domnu Gavriluţă, de ce nu | 
mintul? de ce nu dai in păsesie? 0) V> 
Uh Care pămint? a intrebat zimbrii Taraboi. " 0O 
„= Pamat de vetetan Sirit şi alfi veterani cari au părul 
pri pe cete SAAN d pe mai A și MU E Acolo pamint, Dumi- 
‘nu “trebue, “zice " primar. É te rog pe dur 
să dai în păsesie la mine. Pitt” i aipua PS Aeaneala, 
— Cum să dan eu în posesie pămintul päri 
cu mindrie Tărăboi. x e Pe E oda 


dai uimita 1a mine pă: 


VIAŢA ROMINEASCA 


— Plățim bine, noi plătim bine...» grăi Lipovanul minglin- 
du-și barba, 

Tărăboi stătea la Indoială, pe ginduri; Lipovanul il privea 
zimbind. 

«Eu te rog mult! adăogi Matvei; cu am nevoe de pămint, 
Fā-mi un bine t.. 

— Bine, dacă zici că plăteşti frumos... Să știi că fac asta 
din prietinie....» 

Bărbosul era foarte vesel, Porniră amindoi spre loturile 1m- 
părțite cindva de inginer. Umbiară, cercetară. Puţini oameni erau 
la arat pe grind; citeva vite păşteau iarba tinără de inceput de 
Aprilie. 

«Aici, hotarul laturilor...» zise Lipovanul arâtind o movilă la 
marginea Dunârei. 

Taârăboi stătu la îndoială o clipă; apoi vorbi cu încredințare : 

«Pămintul nostru de-aici porneşte... merge la rind cu cé- 
lelalte... două loturi... 

— Nu e măsurat? 

— Nu; din ce se vede, măsurăm noi şi punem semn... 

— Aducem şi pe domnul mimar să vadă, 

— Aducem şi pe domnu' primar...» 

Domnu’ Primar Neculai insă n'a voit să vie pănă ce nau 
băut puţintel aldămaş, Aşa de puţintel aldamaş au băut, incit dum- 
nealui cinta de jale, mergind spre pămintul lui Tărâboi, 

Apoi s'au întors câtră seară, şi Matvei a poltit pe tovarăşii 
lui la dinsul acasă să facă zdelcă. 

Tărăboi era vesel şi senin şi bătea cu vârguţa aerul, Mat- 
vei cra și mai vesel şi, cumpânindu-se uşor, bocănea pe cărare 
cu cizmele-i unse cu dohot. 

«Babă ! strigă el ajungind acasă. Deschide! Am luat pä- 
mint...» 

Lipovanca, o femee voinică, foarte grasă, cu broboadă verde 
pe cap, cu fustă albastră și polcă roşie, le deschise uşa şi se 
ploconi Innaintea domnului primar, apoi se feri in lături, ca să 
treacă bărbaţii, 

Tărăboi rămase la urmă: nu voia să între: 

«Nu se poate! După dumneata, madam! zise el politicos, 
facind semn de poltire cu mina. După dumneata, mă rog, Intăiu 
damele şi pe urmă bărbaţii 1.2 

Primarele ridea. Lipovanca se uita speriată în juru-i, 

In siirşit intrară, «Baba» lui Matvei aduse scaune. 

«MA rog, mă rog, nu vă deranjaţi...» zise Tărăboi, şi se 
grăbi să ia scaunul din minile sexului frumos. 

Matvei 1i privea cu mirare. 

«La noi aşa-i obiceiul, se grăbi să-l lămurească Tărăboi. 
Fiecare cu obiceiurile lui, Eşti aşa de bun, domnule Matvei, să 
grăbim afacerea... căci am necesitate să mă inapoez la Tulcea...» 

Feciorul faurului vorbea cun glas subțire; și dădea și 
din mini cu gingâşie şi zimbea. 


IF 


Iam e. 


DOCUMENTE OMENESTI K? 


Lipovanul porunci femeii s'aducă vodca, s'aducă gustare, iar 
Gavriluță protesta necontenit foarte galant 'în jurul ei.—şi lā- 
murea în cuvinte gingașe lui Matvei felul lui de a fi. 

In gingăşiile şi dragostea aceasta, scoase Matvei cele citeva 
sute de franci, şi Tărâboi cu un gest nobil le lăsă să cadă cu 
nepăsare întrun buzunar, 


„Apoi au făcut o hirtie la primărie, ş'un chef la toarta. Si Mat- 
vei Ivanov a arat posesia lui 

„Dar intrun ţinul ca al Dobrogei lucrurile sint nesigure. A 
venit un veteran şi a reclamat pămintul lui Tărăboiu: zicea că-i 
al lui. Primarele insă nici n'a vrut S'audă. lar Târâboi i-a do- 
vedit uşor că pămintul lui e poale mai la vale. A pus pe noul 
sosit intre patru ochi cu primarele și lucrurile s'au dres. 

Sa sculat însă alt proprietar, mai serios: Administrația 
pescăriilor Dobrogei. A dat în judecată pe Matvei, pe Täräboi, 
şi-şi cerea pămintul încălcat. 'Tărâboi zimbea şi petrecea cu pri 
marele. De vreo două uri nu s'a putut îndeplini procedura. Pe 
urmă, în focul lui Matvei, la judecată, a răspuns un Lipovan 
care nu ştia boaba romineşie, Si lucrurile s'au lrăgăânat multă 
vreme, Cu greutate mare a izbutit administrația sa scoată carte 
impotriva lui Matvei,—după judecată în lipsă. lar cartea de ju- 
decală trebuia s'o Implinească primarele. Primarele era insă 
convins că dreptatea e de partea bunului lui prietin Tarăboi şi 
stâtu mult timp la indoiala, nâdâjduind ca afacerea la urma ur- 
mei va fi uitată, cum se uitaseră atitea in cincisprezece ani in 
colțul acela sălbatic de țara, 

Tărăboi trecuse prin toate cu zimbetul pe buze, şi lămurea 
cu ușurință luturora care sint drepturile lui. Și era galant şi 
prietinos cu toată lumea, mai ales cu damele, şi din cind în 
cind, intra la Matvei şi-i arăte o scrisoare pe care o trăgea cu 
două degete din buzunar şi i-o spinzura dinnaintea ochilor : 

«Prictine Matvei, mi-a scris taica, că dela primăvară vine 
să se aşeze aici...» 

„Şi Matvei se speria, işi chema «baba», o trăgea Intr'un colț 
Șacolo mormâiau un răstimp amindoi in limba lor, Din cind în 
cind se uitau spre Gavriluţă, şi Gavriluţă intindea minile spre èi: 
jati «Mă rog, mă rog, puteți discuta în linişte, nu vă deran- 
Japi.» 

Și rămânea aşa, că să dee ei pentru bätrin ceva bani, ca 
să nu-și mai părăseuscă satul. Tarâboiu se induioșa, primea ba- 
ni, se scuza căa cinco:nodat> pe Ivanov şi pe doamna lui, şi se 
ducea la Tulcea. 

„E loarte adevărat însă că toate au un stirşit pe lumea asta. 
Cineva a explicat această afacere unui prefect nou, om iute şi 
incăpăţinat,—ş'a fost un scandal In satul Lipoveailor, ceva ne 
mai pomenit, cind au venit jandarmii ş'a ridicat pe primarele lor 
cel bun şi vechiu, domnul Neculai lonescu ; ş'a fost o uimire 
grozavă cind aceiași jandarmi s'au oprit şi 'n fața prietinului 


88 VIATA ROMINEASCA 


domnului primar. Era într'o Duminică și tot satul cheluia la ma- 
dul Dunărei, 

Bărbaţi, femei se Imbulzeau dind din mini și strigind, Pri- 
marele, aprins la față ca un rac fiert, se tinguia cu glas cumplit 
şi-şi vintura brațele spre prietinul lui cel bun. Dar Tărăboi, li- 
niștil ca totdeauna, cu mișcări alese, intimpină pe jandarmi şi le 
spuse politicos : 

«Voiţi să mă arestați? Vă urmez, domnilor, cu cea mai 
mare plăcere,» 

a trecut zimbitor în nestiut şi intuneric feciorul fau- 
rului, omul acela deosebit care uimise prin vorba şi purtările 
lui pe Lipovenii cu bărbi mari şi pe Lipovencele cu fuste info- 
iate; omul acela dintr'o rasă de cuceritori, care dobindise pä- 
mint tăcind numai un semn cu varga de trestie, și oprise ani în 
loc puterea legilor. Dacă n'ar fi fost la mijloc o meschină in- 
tervenție a unui oarecare prefect, feciorul faurului poate ar fi 
ajuns departe. In sat la Lipoveni şi azi se vorbeşte de dinsul 
cu admiraţie şi cu părere de rău. 


Mihail Sadoveanu. 


MUNCA 


Ce 'mbătătoare e odihna şopirlelor ce dorm la soare 
In zilele fierbinţi, cind cerul din cupa-i cea rotundă toarnă 
Lumina sa ca vinul! 
O las’ să fii cuprins ca ele, de-adincul somn ce nu tresare; 
De fericirea nemişcării, cind vintul zburător răstoarnă 
Din maci subțiri, veninul! 


Pierdut de somn să zaci prin grluri, lăsind invinsele-ți pleoape 
Să cadă cu bătăi, de aripă, pe visul ce se prinde 'n gene,— 
Și "n jurul tău să ardă 
Ca singele cimpiei, marii, de timplă-ţi tremurind aproape— 
Şi 'n zgomotul prelung de ierburi şi zboruri, tu robit de lene 
S'asculţi vibrări de coardă, 


De ce să-ți aperi pieritoarea ființă cu-ale umbrei scuturi 
Şi păcei ce te 'nvăluește să 'mpotrivești a muncii vlagă 
Şi rbuciumele sale! 
Grădinile loşnesc la soare de greeri visâtori și futuri, 
Dorm şerpii suri sub pietre calde, și 'nalta iederă işi leagă 
Pe ziduri creanga-i moale. 


% VIAŢA ROMINEASCA 
PE aa N E e ENI a sare „a pie St paie pă presisă 


Tu care zaci, ascultă visul cum işi ridică 'n tine glasul 
Şi reculege-le! E glasul zadarnic, dornic şi fierbinte 
De pgreeri surzi, ce 'şi poartă 
Spre soare ruga lor pierdută! Tu ce visezi, lrăieşte ceasul 
Ce picură, fără să zbuciumi cu fapte, ginduri şi cuvinte 
Viaţa ta deşaria... 


Căci poate lunga nemișcare li dă adincă 'nțelepciune 
Şopirlei verzi. Şi 'n scirțiitul Intors In cintecul de greer, 
E cheia fericirii. 
In taina pleoapelor Inchise rămine-a visului minune 
Şi dorurile ne 'mplinite ce 'n stoluri sufletu'ți cutreer” 
Păstrează ritmul lirii. 


IE 


Dar visător robit de lene! De-ai şti cum Incordata vlagă 
A muncii, ca o apă vie, dă pieritoarei tale-argile 
Re 'mprospâtâri de rouă ! 
Cind ceas cu ceas indeplinirea voinţei tale te dezleagă 
De greutăţile învinse, purtind în şirul lung de zile 
lzbinda vecinic nouă, 


Ai binecuvintă puterea din braţe, Ai crede 'n măestria 
Din mini. Ai inţelege 'ndemnul frumosului, şi-a lui știință 
Stăpinitoare 'n lume. 
Și-alunci te-ai lămuri pe tine şi 'n tine ai strâvedea făclia 
Inalt'a unui scop ce-ar arde In pieriloarea ta ființă, 
Ca 'n noapte s'o Indrume. 


Căci nu-i nimic deșert în viaţă, decit pindirea care-i roaba 
Visării care-aduce jalea, şi jalei ce-și revarsă frigul ; 
Că ramura de laur 
Pe care o caulă trufia, nu e zadarnică podoabă ; 
Ca nu-i deşertăciune 'n rivna de a urmări muncind, ciştigul 
Comorilor de aur. 


MUNCA 94 


În cărţi cu slova fermecată, e psalmul mindrelor orașe, 
În cimp sint ritmurile celor ce 'n soare seceră şi treer’, 
Biruitor răsună 
De pretutindeni cintul falnic şi sfint al muncii uriaşe 
Ce-acoperă cu larma 'naltă a sa, cintările de greer 
Din visătoare strună. 


Cu mii de voci şi 'nalță ruga pâminiul ce-l sfişie plugul 
Şi săpătorii cei de aur,—cadenţa morilor în spume 
Pe rluri lung tresare. 
S'aude imnul de stăvire al vieților ce ard pe rugul 
Frumosului.—Şi re'noite, In veci, răsar din larga lume 
Cintări cuceritoare. 


Alice Călugăru 


i | "4 
¿~ Despre scăderea populațiunii 
-. . . z Suit i ipi a TIN Te 
Jidovești din Romînia în ultimul deceniu 
„Și despre cifra ei actuală 
Numărul Jidovilor trăind în Rominia era, după recensămin- 
tul general făcut la Decembrie 1899, de 266.632 suflete. 

Exactitatea acestei cilre a lost adesea pusă la îndoială: 
persoane care se ocupă cu chestiunea evreiască in Rominia, In 
cuvintările şi In scrierile lor, evaluează numărul Jidovilor care 
trăesc în Regat la cifre variind dela 400 la 600.000 suflete, Ele 
contestă exactilatea recensămintului dela 1899 in cit priveşte po- 
pulațiunea jidovească, prelinzind că, in oraşele şi In tirguşoarele 
Moldovei, mulţi Evrei s'ar A ascuns în timpul lacerii acelui re- 
censămini, Argumentul nu mi se pare serios, Oricit de slaba şi 
de incapabilă ar fi administrația noastră, totuşi nu este admisi- 
bil ca un numâr mai însemnat de Evrei să f putut, la un mo- 
ment dat, să dispară din ochii şi din memoria unor funcţi- 
onari trăind zilnic In contact cu dinşii. O asemenea ipoteză mai 
este absolut inadmisibilă pentru urmâtorul temeiu : 

Natalitatea Jidovilar, in Moldova, în periodul precedind facerii 
recensâmintului, era aceiași ca a ottodocşilor. Dacă numărul 
Jidovilor la 1899 ar fi lost simțitor mai mare decit a- 
cel dat de recensâmint, ar trebui sa admitem că Jido- 
vii aveau, la 1899, o natalitate inferioară acelei a Ro- 
minilar moldoveni, lucru cu desăvirşire inadmisibil 
pentru acei care cunosc modul de traiu al ambelor e- 
lemente. Natalitatea Rominilor din Muntenia, Oltenia ṣi Dobro- 
gea este intr'adevăr ceva mai ridicată decit acea a Jidovilor sta- 
biliți intre ei, dar imprejurarea se lămurește prin faptul ca Ro- 
minii din Țara Rominească și din Dobrogea stau, în punctul de 
privire economic şi deci şi în acel sanitar, neasămânat mai bine 
deci! acei din Moldova. 

Deși, din nenorocire, dela 1899 incoace, alt recensămint ge- 
neral al populațiunii Regatului nu s'a făcut, posedăm totuși mij- 
loacele necesare peniru a stabili cu foarte mare aproximaţie ci- 
fra actuală a populaţiunii jidoveşti din Rominia. 


SCADEREA POPULAȚIEI JIDOVEȘTI DIN ROMINIA 93 


ANAL ATAT [a 
Numărul acestei populațiuni jidovești atingind în al nouălea 


„deceniu al veacului trecut maximul, ce-l utea hrăni, țara, ei au 


Statele Linite. Această ihișcâre de enearo A lat prol 


inceput de atunci Să emigreze in număr nsemnat, mai ales. An 
rê- 
lativ mari în adut 1900, în urma 


După citrele comunicate mie de Minisitru! de interne în 
anul 190%, numarul Jidăvitor emigrați ar f fost de; -i i 
spun HUJ J L TS HIID | $ i 


ei. cumplite. pricinuită. de 
„lipsa Aproape desâvtrșilă de recoilă isulai 10% RAR ENP 


Y ' ETTA CN į | A i | lpt ri 
di 'pelodul 19100 eri rul 742698 
În anul 1909 esa | 2 BAD 
> Lă Ab hit y A Í At j L nate Li H8S 
s A í l VI "1907 ba i MA Í Piati - 2298 | 
itrele comunicate, pe 1008, cuprind nnmai cele 9'luni; ou 
iii É Aprile. 1904 päpä la 1 Januarie, , 1909), t j m Ib 
alairon flis -i Total pama laug Hinuarie 1909. 52392! 
Din -aceaștă ciirä a emigrărilor trebue că stadem 0U JAn 
acea a excedentului nâscuţilor asepra “morților îm a pad iod 
celaşi period, care se ridică la ti tab pa mirii 32 068 | 
Ne 'rămine un spor de Jidovi "plecaţi „pdl lt fa „720-333 
pete teza AA Moe dtn pn tirziu TEMEN 4 itd Se 


à jei P 4 sti TESS n k IW 

pe câre trebue sif scădem dih nuinărul total de 266.652 suflete, 
dat de recensărbiitii! deld Dezcrivrie, 1490, Cifra | populația, jin 
dovești a frii; MA “1 lanătitie 190%, ar fi fosl deci de 246, 2A Sig 
fetei peesupinină éa iau imigrat în Romima „deloc Jidoxi. din.. 
Rasiă şi dh Galiţia TS | tu mpi e gwa gi ssd tirin s'i 

1 nsd această citea od 246.428 e sle cul i e căi 
prea maré absolut Inadriisibilă i incom ASh? fi fik 
ciirele date de mişcarea popolațiunii pe periudul 4 a- 
narid 10904 lânuărie 1909 dinc e, dacă cercetăm. cilrele 
privitoare la Evfei, öpfincin fabo Ar ay Hit i , 

Ai IERT i grai ile LUI BEL 


i a initiale apa 

i i 2 atoi WS NE abh nsen POI sanul } 

ni sio n8991 stoppe s ilssdgg n! »Iiggagox Malin on 
Heoi Are Meid oh pige o! nagai A0001 Tuni 
n sh sigg ooge 9l kayp aim gpinvi vk bn box 

1902 8696 5385 3311 Pta 

dusi ds biian oggi PENA Do apa b Aiiuiosi RR 
iun UNOR ne BaBȚ! Pnăgnăi “U Uggga tU ia 


i T E ot ih innat 
ugoh Mjartoos o! nipo rossi +00 2637 "A; | i Nanda 
ui nlmhz npg: "769! ggo" p dă iy, i aSr Ao 
u suly „9 lgaggil Drgoyghii EnS MY ASROR 2030 

-nibiolo» sovnuubE, „ni ini REEI divin piele le pie 

i Neétei că năkteriie du căzu succesiv, dei 10711 in, 1899); 

la 7498 în 1908, ceia ce alcătpeşte, ua, scazaminh AREA 
halimun ala detina waoni nh mia inie votre d 


E 
La 


4 VIATA ROMINEASCA 


Asemenea numărul morților a scăzut dela 5267 in 1899 la 
4046 in 1908, ceia ce reprezintă un scărămint de 23,2 la sută. 

Este deci vederat că scăzămintul populațiunii jidoveşti din 
Rominia între anii 1899 şi 1909 nu poate fi numai de 20224 sau 
7. 57 la sută, cum am văzut mai sus, ci cu mult mai mare. 

Dacă am presupune că natalitatea la Jidovi, în 1908, era 
aceiași ca la 1899, adică 41 la mie, deoarece am avut 7498 naș- 
teri jidoveşti in 1908, ar rezulta că populațiunea jidovească din 
țară cuprindea in acel an 182.800 suflete. 

insă temelia acestui de pe urmă calcul ar [i cu bună sea- 
mă greșită. Natalitatea Jidovilor din Rominia nu mai putea fì, la 
1908, aceiași ca la 1899, şi pentru un motiv foarte simplu: au 
emigrat tocmai elementele de reproducere cele mai vi- 
guroase, tinerii cei mai voinici, bărbații energici, cu deplină 
desvoltare, puțini băâtrini, relativ puţine femei și acele tinere, pu- 
ţini copii. Natalitatea n'a putut deci decit să scadă în chip in- 
semnat, dar nu dispunem de date care să ne permită s'o stabi- 
lim cu o aproximație mulțămitoare. 

Mortalitatea ne dă insă un criteriu mult mai sigur spre a 
calcula, plecind dela ea, cifra totală a populaţiei jidoveşti. Mor- 
talitatea Jidovilor rămaşi în Rominia n'a putut decit să crească. 

Mi se va obiecta poate că natalitatea scăzind, a trebuit să 
scadă și mortalitatea, căci născindu-se mai puţini copii a scăzut 
fireşte şi mortalitatea infantilă care alcătueşte o parte atit de mare 
in numărul total al morţilor. Dar, pe de altă parte au emigrat 
tocmai oamenii tineri şi viguroşi, cu chezăşie de viață lungă şi 
sa mărit deci in chip foarte insemnat, in populațiunea jidovească 
rămasă, proporția celor slabi și bătrini, meniți a fi incurind se- 
cerați de moarte, 

Mortalitatea Jidovilur era de 20 la mie la 1894; dacă am 
admite că această praporţiune rămăsese neschimbată în 1908, 
s'ar dobindi ca cifră a intregii populațiuni jidoveşti din Regat, la 
1 Ianuarie 1909, acea de 202300 suflete, lar dacă admitem ca 
procent a mortalității Jidovilor din Rominia 19 la mie (procentul 
mortalității generale In Elveţia era de 19, 3 la mie în 
anul 1900), vbținem un total de 215000 suflete  jidoveşti. 
Cred că se poate admite acel de 210.000 fără rizie de a fi 
sub adevăr, 

Rezultă de aici că populaţia jidovească a scăzut, 
dela | Decemvrie 1899 şi pâna la | lanuar 1909, cu di- 
lerenţa dintre 210.000, cilră probabilă la această depe 
urmă dată şi acea de 266.652, dată de recensămintul 
general, la care trebue să adăogim excedentul naşte- 
rilor asupra morților jidoveşti in acel period, plus o 
cilră necunoscută pentru emigranţi. Adunarea celor din- 
tăi condee ne dă cifra de 88720 Jidovi care ar f pără- 
sit țara. 

Că datele adunate de Ministerul de Interne asupra emigră- 
rii Jidovilor sint greșite nu încape îndoială. După ele numărul 


f SCADEREA POPULAȚIEI JIDOVEȘTI DIN ROMANIA 95 


Jidovilor emigrați în 1908 ar fi fost de 535, pecind statistica o- 

ială a Statelor-Unite arată, peniru acel an, un număr de 4435 

emigranţi jidovi din Rominia, 

A lată acum rezultatele mișcării populaţiunii in cei depe urmă 
ani: 


Anul Născuţi Morți Excedeni t 
1909 7218 4487 2731 
t910 7260 417| 3089 


Sporul neinsemnat în numărul nașterilor pe 1910 poate fi 
un fapt izolat, asemenea spor s'a mai observat în anul 1907, dar 
pe de altă parte el poate prea bine fi datorit unei scăderi insem- 
nate în numărul emigranților, datorit avintului economic luat de 
țară şi a prosperității care a domnit dela 1907 incoace. Imi pare 
ráu cânu mi-am putut procura cifrele oficiale ale emigrării In 
Statele-Unite pe cei depe urmă doi ani. Dar, dacă curentul de 
emigrare a scăzut, el este departe de a fi incetat, astfel că şi 
astăzi cifra populațiunii jidoveşti din Rominia nu se poale deo- 
sebi simţitor de ceia ce era la inceputul anului 1909 şi rămine in 
orice caz sub 215.000, 

Impuţinarea atit de însemnată în cursul ultimului deceniu 
a populaţiunii parazitare jidoveşti din Regat dovedeşte cit de in- 
țeleaptă a fost politica de apărare economică adoptată de gu- 
vernul Rominiei dela 1879 la 1888, in scop de a opri pe loc co- 
cra economică a țării de cătră acel element străin lurişat în- 

nsa, 

_Ea ne mai arată cit de bine inspirați am fost cind dela de- 
fensiva am trecut, pe terenul economic, la ofensivă prin inteme- 
ierca Și incurajarea acţiunii cooperative. Putem hrăni nădejdea 
că, dacă vom avea energia să mergem Innainte pe această cale, 
peste o generație primejdia jidovească in Rominia va fi un lucru 
al trecutului. 

Până atunci pe de-oparte puterea, ca element economic, a 
Rominului işi va fi atins o desvoltare indestulătoare, iar pe de 
alta emigrarea va fi redus numărul Jidovilor la o cifră nemai 
targ nici o primejdie. 

„Și mişcarea de emigrare ar putea spori prin incurajare si 
ajutor din partea statului, banii jertfiți ego apoi ar e eher) i 
tuiți pentru binele tuturor, A 


Radu Rosetti 


AÁ 


m 


Note pe marginea cărților 


REFLECȚII MELANCOLIGE 


Ca atiția alţii, care aveau douăzeci de ani pela 1890, am 
admirat şi cu pe marele critic Taine. Un singur lucru mă stin- 
jena: „Originile Franţei Contemporane“. Imi impunea ştiinţa, 
puterea de analiză și de construcţie a marelui istoric, dar nu 
mă impăcam de loc nici cu concluziile, nici eu soluţiile lui, 

Simţeam cà nu are dreptate. Simțeam că-şi contrazice In- 
săși filozotia lui deterministă, Un eviniment aşa de mare ca Revo- 
luţia franceză, o transformare așa de radicală ca aceia a Fran- 
ței și a intregii Europe, nu putea fi opera unor descreerați. Nu 
puteam concepe că, dacă cei zece, cinsprezece. conducători ar fi 
avut o altă psicologie, sau dacă ei nu sar fi născut, lumea ar 
avea astăzi un all aspect, 

„Instinctul de clasă* vorbeşte în Taine, Imi ziceam eu con- 
form filozofiei mele de pe-atunci, și cu aceasta Imi impăcam 
conștiința. 

Fuplele Insă, pe care se întemeia Taine, nu le puteam pune 
la indoială, mai ales cind nici criticii săi din Franța nu le 
puneau. Cel mult, dacă bânuiam câ el tace asupra unora, pe 
care eu nu aveam de unde le şti. 

Dar acum cițiva ani, apăru o carte (4. Aulard, Taine his- 
torien de la Revolution,—recenzată în „V. R.*, No. 7, 1911), in 
care se dovedea că Taine a cercetat arhivele numai de mintuia- 
lä; că cea mai mare parte din documente nu le-a consultat; 
că cele pe care le-a consultat nu a avut răbdare să le cetească 
in intregime; că din unele a extras numai ceia ce convenea ideii 
pe care şi-o făcuse dinainte despre Revoluţie; că din altele a 
scos lucruri pe care ele nu le conțineau, ori contrare con- 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 97 


ținutului lor, Şi, ca metod general, zugrăvirea faptelor mărunte, 
adică a efectelor, fără să arate faptele mari, cauzele, care explică, 
justifică şi chiar sanctifică pe cele dintâiu, 

S'ar părea că, cel puțin In privința lucrurilor de care se 
ocupă Aulard, Taine nu mai poate avea nici un partizan sau a- 
părător sincer, 

Dar nu este așa. 

Pentru partizanii doctrinei sociale a autorului „Originilor*, 
cartea lui Aulard —zdrobitoare, fără replică, pentrucă nu conţine 
teorii, considerații, filozofie, ci numai faple—cartea aceasta parcă 
nici par lì apărut. 

Cel din urmă caz pe care Il cunosc, este al lui Victor 
Giraud, autorul unui volum de critică literară, apărut acum de 
curind. În el găsesr o violentă şi, totuşi, desprețuitoare diatribă 
la adresa acelura care, la apariția „Originilor“, au aruncat pana- 
tema* împotriva lor. 

Pe „marginea“ acestei superbe supărări a d-nului Giraud 
vreau să scriu citeva considerații—şi citeva amintiri. 


Cine nu cunoaște naiva încredere a tinereţii în puterea ire- 
zislibilă a ideri? Mai toți am sulerit la acea vristă de iluzia forme- 
câtoare, că o argumentare strinsă şi cinstită e de ajuns spre a 
schimba convingerile greșite, spre a inocula ideia adevărată, 

Dar vine în curind o vreme, cind incepi să simți masiva 
realitate a inerţi»! omeneşti, —acea alcătuire din deprinderi, pre- 
judecăţi și, mai ales, instincte, sentimente, pasiuni. 

lar cind, în problemele de care sintem agitați, vorbeşte par- 
tea aceasta aiectivă, ideile noastre nu sint decit expresia naturii 
noastre intime, iat argumentele, cu care le susţinem, nu sint 
decit justificarea cu orice preţ a acestei naturi. 

In cazul acesta, o idee care nu corespnnde deprinderilor şi 
sentimentelor noastre, nu este băgată in samă, ori, dacă ne solicită 
atenția, i se găsesc defecte, chiar cînd nu le are, şi este res- 
pinsă. lar argumentarea in favoarea acestei idei e socotită, 
cu bunăcredința, drept un solism, 

Mi-adue aminte de polemica Maiorescu-Gherea. Intre altele, 
venise In discuție și cuantificarea predicatului. Desigur, in des- 
baterea problemei logice, dreptatea era de partea d-lui Maiorescu, 
Dar (dacă-mi este permis să cuncretizez o stare sufletească prin- 
tr'o experienţă personală) cel ce scrie aceste rinduri, partizan In- 
încat al d-lui Gherea, lrecea uşor peste argumentarea d-lui Ma- 

7 


98 VIAȚA ROMINEASCA 


iorescu, deşi, prin specialitatea sa, nu era străin de problema In 
discuţie şi deși, dacă nu se inșală complect, nu e un om lipsit 
cu totul de obiectivitate, Am spus: „trecea“. Trecea asupra ar- 
gumentării— insamnă cà aluneca repede peste ea; că tulbura 
apă, ca sănu vada în adinc; că reuşea să-și bage capul în ni- 
sip; că i se părea ridicol să dai importanță unei „mici șurubă- 
rii* de logică, „această ştiinţă a lormei goale”, cind d. Ghe- 
rea are dreptate în fond, -insiirşit o sumă de mici ipocrizii in- 
conştiente, ori aproape inconștiente, destul de onorabile, totuși, 
din pune! de vedere moral... Ba, casă fiu complect, o mică iri- 
tație impotriva olensatoarei (pentru d. Gherea) dreptăţi a d-lui 
Maiorescu ; irilație care provoca o mică antipatie pentru cel cu 
dreptatea ; antipatie, care contribuia și ca să strimteze cit mai 
mult acel cerc, deja strimt, al conștiinței în faja argumentelor d-lui 
Maiorescu, 

Nu mă îndoesc cum că cetilorula surprins mai mult decit o 
dată în sufletul său această victorie a sentimentelor asupra logicei, 


Hypocrite lectour,—mou sombluble—mon frère t 


Dar să mai ilusirâăm această stare sufletească. 

Acum doi ani, cind d. lorga a scris cunoscuta dare de samă 
asupra unui volum al meu și cind mi-a pus în spinare optzeci 
de lucruri, pe care nu le spusesem acolo, am intilnit pe 
un foarte simpatic naţionalisi-democrat, un om calm, obiectiv 
(lucru rar intre ei), care nu nega că d, lorga m'a atacat în... ne- 
conformitate cu textul meu, dar care, deşi nu voia să-mi 
fie displâcut, nu găsea absolut nici o vină (blui lorga, Argu- 
mentarea simpaticulu naţionalist. democrat era cam aceast: D. 
lorgu scrie mult, are mult de lucru: n'o fi cotit cu atenție car- 
tea, o fi Ibiletata numai şi o fi scris din memorie |deşi d. lorga 
cita necontenit în ghilmete — bincințeles trunchiat] şi, drept con- 


cluzie, din aceste argumente ed. lorga e genial L. Perfect ase- - 


munător cu argumentarea mea „interioară“ in privința cuantifi- 
cârii predicatului d-lui Gherea. Totuşi, cu o deosebire: deosebi. 
rea dintre o mică greșeli de logică lormală, care putea zăruncina sis- 
temul dactrinei moustre şi dintre o totala falsificare a unui vo- 
lum intreg, à cării relevare nu potea aduce nici un prejudițiu 
interlocutorului meu, ci numai ò atingere persoanei idolului său... 
P.ocesul psihic Insâ—identic. 

Și s'ar putea aduce zeci de fapte de acciași natură, Voiu 


| 


mai aminti numai o polemică, $ 
de altmintrelea, pentru obiectul! e 

Toţi naţionaliştii- democţai 
d-lui Cuza. Toţi antinaționaligiii-femocraţi cred că dreptatea e 
cu d. Socor. Taoţi—şi cei care au cetit piesele justificative, şi 
cei care le-au văzul numai, şi cei care au auzit numai de ele... 
şi ceilalţi. 


alā încă, şi prea zgomotoasă, 
Polemica Socar-Cuza, 


cred că dreptatea e de partea 


Şi atunci pentru cine scriem? 

Mai întâi pentru acei care, sentimentaliceşte, sint indife» 
renți fața cu problema desbâtută. In al doilea rind, pentru a- 
cei care, din punct de vedere sentimentil, sint de partea noas- 
bă. Pe cei dintăiu, nimica nu-i opreşte sa -ne primească 
ideile, dacă sint adevărate şi logice, Pe ceilalți, natura lor in- 
limă ti predestinează să ne fie partizani, căci în ideile noastre ei 


„își găsesc exprimată şi justificată propria lor fire. 


Dintre antagoniştii noştri sentimentali, 99, râmin refrac- 
tari oricârii argumentări, şi numai 1"/o dacă se simte clătinat In 
convingerile sale —peniru a-și reveni peste un moment In fire. 

In ordinea aceasta de idei versurile poetului : > 


A visa eñ udavărul sau alt lueru de prisos 
E în stare ca să schimbe in natur un fie de păr, 
a piedeea eternă co-opunam la adevăr 


+ 


sint aproape proporționate cu realitatea. 


Toată onestitatea stă în convingerea sinceră cu care ti 
susții ideile şi In grija de a te documenta până la marginile po- 
sibilitäții asupra lucrului pe care il tratezi. Cum s'ar zice, să ai 
pentru tine Insuți rațiunea suficientă. 

Şi iată pentruce, måcar în domeniul moralei practice, unde 
nu e vorba de ideile ci de faptele, adică de onoarea omului, ar 


“trebui să avem oroare de aprecierile tranșante, care au tot atita 


greutate ca și sentințele judecătorești. Căci, dacă apreciarea e 
nedreaptă, ne facem vinovaţi de un lucru tot atit de ingrozitor 
ca şi o eroare judiciară... 


G. i 


Cronica artistică 


Socleiatea Naţională de Arte Frumoase.—Societatea 
Artiştilor Independenti. 


Această societate; în limbajul curent „Champs de Mars”, este a 
doua grupare oficială, Fondată la 1890 sub preşedenţa lui Meissonier, 
ca sciziune a Salonului Oficial, ea şi-a cuceritrepede un mare renume 
prin unul din fondatorii săi: Puvis de Chavannes. Intre fondatori figu- 
rau, de altfel, şi alte personalități de frunte, ca sculptorii Dalon şi Ro- 
din, şi pictorii Cazin și Besnard. 

De atunci, deşi „naţională“, ca a numărat printre membrii ei pe 
foarte mulţi dintre artiștii de seamă francezi și străini dela stirzitul seco- 
lului trecut. C. Meunier, Cariès, Whistler, Eug. Carritre, A. Stevens, 
Sisley, Boudin, Ribot, Bartolome, Brangwin, Isracis, Liebermann, Lavery, 
Zorn, Zuloaga, Uhde, Sargent, Lucien, Simon, Ch. Cottet şi alţii, au 
fost sau sint membri şi expozanţi la acest salon. 

De vre-o cițiva ani societatea naţională atrage şi forțe tinere, şi 
e mare numărul „independenţilor* care anul acesta expun şi aici. 

Faptul acesta îi face mult bine, şi, în acelaşi timp, sacrează tinere- 
tul în faja acelui public, din ce în ce mai restrins, care mal are cultul 
oficialităţii, aşa de compromis în toată lumea. 

Asta-l de altfel pricina pentru care funcționează ca preşedinţi ai 
acestei grupări oameni care strălucesc, mai cu seamă, prin titlurile tor 
de membri ai Institutului, 

Nu că toate lucrările expuse aici ar [i capo-d'opere; departe de noi 
asemenea părere, Oamenica Puvis de Chavannes, Meunier, Carrière nu 
se nasc în fiecare zi, Apoi, orice expoziţie cu juriu are neajunsurile s- 
cestuia, imparțialitatea nefiind un merit de toate zilele al muritorilor; se 
mai adaogă interese meschine, lipsa de competință, etc. Totuşi nu i se 
poate nega acestui salon oarecare eclecticism şi bunăvoință. Pe lingă 
o mulțime de lucrări artificiale ori slabe, găsim altele expuse de artişti, 
tineri şi bătrini, cu o personalitate deosebită şi de o capacitate tecnică 
remarcabilă, 


CRONICA ARTISTICA 101 


Numărul lucrărilor expuse e şi el limitat.—1280 de tablouri în 
uleiu, de mărimi potrivite, nu formează un număr prea exagerat pentru 
o expoziţie—ceia ce permite o aranjare mal rară şi mai armonioasă a 
lucrărilor. 3 

Una din operele care atrag mai ales atenția vizitatorilor e acea de 
D. A. Besnard : Un fragment al plafonului destinat Comediei Francere. 

E una din cele mal fericite lucrări ale acestui maestru. Deşi e 
numai un fragment şi cu toate că-i nevoe de oarecare slorțare de i- 
maginație casă 'nțelegi scurtările obicinuite în picturile pentru plafonuri,— 
ficule pentru a fi privite de jos în sus,—impresia privitorului e foarte 
puternică. 

Ca vigoare, vervă în execuție şi sănătate, d. Besnard sre multă 
înrudire cu maeştrii flamanzi Rubens și Jordaens, Caşi aceştia, el alege 
femei sdravene cu forme piine, şi are caşi dinşii o viziune plastică ne- 
obicinuită, Dar asta nu-l impiedică să fie și parisian: nu uită zimbetul 
chiar cind face o sforțate deosebită. 

Ţată subiectul: In primul plan, la umbra unul pin albăstriu, Eva 
cu zimbet viclean și insintant îl invită pe Adam—un colos cu faţa i- 
dioată—să guste din fructul oprit. lingă ei şed două femei: una, im- 
brăcată în verde, cu zimbetul malițios, are la picioare un leu adormit; 
cealaltă, In roşu, ginditoare şi serioasă, E vorba probabil de Tragedie şi 
Comedie. Intregul grup e ţinut în tonuri pline, simple şi Ințunecoase, 
şi se deslipeşie frumos de fondul alb și trandatiriu în care apar imagi- 
nile străvezii ale iui Moliere, Racine, Corneille şi Victor Hugo, şezind 
pt o estradă de piatră. Nişte îngeri se coboară întrun sbor ameţitor, să 
deput o coroană la picioarele acestor scriitori geniali, 

Ceia ce nu-i de descris însă e plasticitatea, voluptatea, miädie- 
rea corpului Evei şi mişcarea ingerului, ale cărul draperii îlutură'n vint, 
mărind incă mai mult impresiunea sborului. Coloritul acestei decorați- 
uni, în tonuri kotărite, socotite pentru o contopire a lor în anumită de- 
părtare şi la lumină artificială, e totuşi armonios; D. Besnard e incon- 
testabil nu numai un mare artist, ci şi un temperament foarte pu- 
temic, 

Cu totul în alt spirit lucrează d. Maurice Denis. Anul acesta nu 
ne mai dă tablouri religioase ci scene de piajă, Cele trel panouri ex- 
puse ar putea forma un triptic, dacă ar fi tratate la fel, 

Cel din mijioc ni se pare insă făcut cu intenții mult mai natura- 
liste, dacă putem să ne exprimăm astfel, vorbind de lucrările d-lui De- 
nis. Căci d-sa ne dă de obiceiu numai siluete, care, naive în aparență, 
sint în realitate de un rafinament neobicinult şi ultra-modern. In celelalte 
două panouri, „Seară de Septembrie“ şi „Plajă în Soare", urmăreşte 
aceiaşi problemă. In „Primii pași“ vedem 0 mamă tinără, în costam 
de baie, ținind de cămaşa ridicată până la subsuori pe un bâcţaş care 
încearcă să facă primii paşi, în admirația unui alt băețaş mai mare, cu 


102 VIAŢA ROMIXEASCA 


plete bălate, şi a cltorva cucoane tinere, tot în haine de bale. În fun- 
dul tabloului, o casă la poalele unei coline, şi colţul unul lac, pe ma- 
iul căruia nişte femei tocmai ies din baie. 

în „Seară de Seplembre* şi „Plajă în Soare”, ne aflăm pe mar- 
ginea mării. In primul tablou, două mame tinere şed Incunjurate de co- 
pii: una ține în braţe un copilaş care se sileşte să scape de desmier- 
dările ei, ca să ajungă în sinul pe care ÎI arată mumă-sa. In fund, pro- 
filindu-se pe o mare verde cu cerul trandafiriu, nişte domnişoare joacă 
tenis, In „Plajă in Soare" nişte fete tinere teşind din bale ne arată nu- 
duri virginale, pecind allele se ucupă de toaleta lor. 

De o composijie savantă, atitudinile şi gesturile figurilor sint 
foarte studiată, atit ca expresie cif şi ca estetică. 

Formele sint simplificate Ia extrem, lar coloritul, foarte viu, {ine 
de nto-impreslonişti, Intru” niit că masele mari de culoare suu tonu- 
rile locale, apa, cerul, draperia sau nudul, se armonizează între ele după 
legile culorilor complimentare. 

în „Primii Paşi*, pictorul se apropie mat mult de natură, intrucit 
nu se mulţumeşte numai cu siluete, ci ne dă și feţe omeneşti cu ex- 
presiile lor, ba chiar bluze şi marame cu desenuri multicolore. 

Atitudinile sint, de altfel, şi In acest tablou, foarte studiate, şi 
„eterne“ în sensul că n'au nimica trecător, cum ar fi o mişcare prinsă 
de un aparat fotogralic, ci fiecare din ele simbolizează o situaţie 
psihologică sau un gest al unei acţiuni bine determinate. D. Maurice 
Denis e o figură foarte originală şi talent neobicinuit printre pictorii 
tineri ai Franţei, 

O altă decorație, mai puţin revoluționară, este „Aratul” de d. 
René Ménard, deslinată Casei de Economie din Marsilia. 

Dacă zic, mai puţin revoluțiohară, o cred în sensul că nu poartă 
imprimată prolesia de credința a autorului în mod aşa de ostentativ ca 
lucrările d-lui Denis. 

Pe malul unul lac înconjurat de munţi pleguvi ruginii, un tinăr 
gol impinge coarnele unul plug primitiv, tras de dol boi albi uriaşi, 
Soarele, spre aslinţit, caută parcă să se ascundă după munţi de frica 
unei furtuni care se ridică, gi'n grabă mai aruncă o lumină găibue şi me- 
lancotică asupra bollor şi asupra plngarului, care priveşte nepăsător brazda 
trasă de plug, Formele peisajului sint de o stilizare discretă, iar boii şi 
piugarul par coboriţi dintrun basoreliei al anticităţii grece. 

Cu toate acestea, efectul de lumină n'ar fi fost prins mai bine de 
un impresionist, şi armonia culorilor, de un gri foarte colorat, ar face 
cinste oricărui peisagist modern. In total insă luată, această splendidă 
decorație are un vă! antic, care te face să visezi la alte vremuri... 

Lucrarea d-lui Ménard e puternică, lără brutalitate, şi coloritul 
d-sale e armonios, fără să devie dulceag. Conlemplind-o, uiţi şi şcoli 
şi pictură, pentru a te găsi în lumea, în care artistul a vrut să ne trans- 
porte: ŞI nu e aceasta apanagiul artiştilor întradevăr mari? 


CRONICA ARTISTICA 103 


Tot ca decorație trebue luat desenul colorat, pentru vitroarile bi- 
sericii din Herzogenbuchsee în Sviţera, reprezentind „Predica dela 
Munte“ de Eug, Burnand, Acest pictor de seamă al „Elveţiei, care, în 
afară de artă, face şi apostolat religios, ne prezintă o lucrate foarte in- 


„ teresantă şi conşiiincioasă, deşi nu tocmai mistică. In mulțimea care as- 


J 


cultă cu evlavie predica Domnului, regăsim joate tipurile şi costumele 
naționalităților, care compun federația elvetică. Fiecare din aceste ti 
puri, bine caracterizat, e de un desen puternic, plastic și Inciziv. 

Expresiile şi atitudinele sint bine studiate, dar figurile din primul 
plan, contrar perspectivii, siat tot aşa de mari ca cele din fund; de a- 
sementa lipseşte armonia voltă pe care o găsim în vitrourile vechi. In 
total, o lucrare foarte personală şi pe care puţini artişti moderni ar f cn- 
pabili să ne-o dea. 

Cu totul aităceva ne dă d, Gaston la Touche. D-sa urmează 
tradiția artiştilor francezi din secolul al XVili-lea, dar face să predo- 
mine virtuozitatea asupra fondului. Satistăcut şi fără grijă, fastuos și 
strălucitar, panourile d-sale o să figureze bine în biblioteca Americanilor, 
căsora sint destinate. 

Şi cunoscutul desinator Willetie ne dă cheva panouri, în care 


„regăsim toate calităţile desenurilor sale umoristice, spirituale şi delicate 


în acelaşi timp, dar nimic mai mult, 

Un pictor mai tinăr însă, d. J. Flandrin, ne dă, pe lingă citeva stu- 
dii, două panouri decorative mai mici „Intoarcerea Turmei* şi „In Fine- 
juri*, în care se relevă ca pictor decorator de mare viilor. Amindouă 
sint efecte de seară şi mal cu seamă „/ntoarcerea Turmel* ne arată, pe 
îingă pictorul cu sentiment de culoare, de construcție şi de simplificare 
a formelor, un suflet de poet clasic, Toate detalilte tabloului sînt bine 
chibzuite şi reduse ia expresia cea mai simplă. Coloritul e pastos, plin 
de lumină şi armonios. D-sa este cu siguranță un artist de valoare; ve- 
nit de curind dela independenți, va ocupa un loc de rangul întăiu la éx- 
pozițiile acestui salon. 

D. Aman Jean, unul din căpeteniile aceste! grupări, expune In- 
tre altele decoraţii aparţinind muzeului de arte decorative. 

De o mare delicuteţă de sentiment şi de colorit, deşi artificial, de 
o ştiinţă de compoziţie perfectă, fiecare plan, liecare ton, chiar din cel 
de pe urmă colţ al tabloului, este bine chibzuit. Personagiile din ta- 
biourile d sale sint pretexte de ornamente, de linii graţioase, In aceiaşi 
măsură ca fructele, copacii şi alte obiecte. E incontestabil un artist de 
seamă, foarte personal, dar decoraţiile d-sale vorbesc prea mult ochilor 
şi prea puțin sulietului şi minţii. Şi un tablou, după părerea noastră, 
trebue să fie mai molt decit nişte juvaericale sau alte obiecte de lux, 

D. Caro-Deloaille, care a pictat altădată „Nevasta şi Surorile Sale“, 
cu caimac şi dulceața de trandafiri, şi care figurează în Muzeul Luxem- 
burg, ne prezintă şi dsa un panou decorativ intitulat „Ofranda Amanţi- 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


lor“. Nudurile acestor amanți precoci ar avea forme delicate cu ten- 
dinți cătră clasicism, In general însă pictorul m'are calităţi decorative şi 
nici profunzime de sentiment şi e, caşi în tabloul mai sus numit, de un 
colorit dulceag, 

Ca decoraţiuni mai găsim cartoanele care au servit la facerea frescu- 
rilor din Petit Palais, de A. Baudouin, reprezentind nuduri bine de- 
sinate şi aranjate, dar goale de idel. De asemenea „Ecou de Fr. 
Auburiin.—care s'ar fi putut numi şi altfel şi care ne arată trei femei 
goale, în genunchi pe nişte stinci, pe marginea mării şi uitindu-se la 
cer. „Liberatorul Jose de St. Martin” de A. Roll, preşedintele acestei 
grupări, e destinat a fi țesut la manufactura de Gobelinuri. E o lu- 
crare bine construită, cam pietroasă şi färă originalitate, Apoi cele două 
panouri mari de Henri Maret,—unul din conlinuatorii impresionismului 
care posedă calităţile tecnice ale acestei şcoale. Dela o decorație se 
cere însă să [le mai mult decit un tablou mărit. Nici tabloul colosal 
de J. J. Wierts „Concurs de Elocvenţă la Lyon, sub Caligula“, care ar 
putea figura mai bine la artiştii francezi, nici alte citeva, nu ar merita 
să figureze la Salonul lui Puvis de Chavannes, în care, după clie am 
văzut, expun ciţiva artişti decoratori de mult talent, ce nu-i dezonorează 
memoria. 


Numeroşi sint peisagiştii de talent la acest salon, Belgianul 
Emile Claus are, intre alte peisage, o primăvară, de un colorit puter- 
mic şi adevărat, în care ne redă vioiciunea copacilor înfioriţi, bătuţi de 
soare, cu o mare putere de convingere. D. A. Lebourg e un impresi- 
onist cam romantic, dacă ne putem exprima astfel. D-sa pictează de 
predilecție peisaje cu apă, chelurile Parisului, Amiens, dar nu vede in 
aceste motive munca, viaţa intensivă a cheiurilor, ci numai beţii de 
culori, şi privind tablourile d-sale te crezi veşnic întrun paradis. E to- 
tuşi un peisagist modern de seamă, deşi cam superticlal. Cu totul altfel 
e d, André Dauchez. Foarte sobru în culoare, cite o dată, şi—e cazul 
in anul acesta—chiar murdar, pelsagille sale sînt bine construite, de- 
sinale cu multă vigoare şi ținute într'un stil de oarecare nobleţă, Nici 
măreția şi imensitatea naturii nu lipsesc în operele d-sale, în care a- 
quafortistul bun se trădează foarte mult, 

li lipseşte însă o singură calitate esenţială; entuziasmul, şi de a- 
ceia il lasă pe spectator cam rece. 

Tot gri de culoare, dar cu o vervă de povestitor foarte incizivă, 
ne pictează d, Jean F.Raffaëlli Parisul pitoresc şi drumuri săteşti, Şi 
la d-sa se simte graficul: acel contur care revine din cind în cînd în Iu- 
crările d-sale ca să sublinieze parcă părțile amuzante, o figură, un ani- 
mal, Fără să fle cela ce numim un pictor de mina "'ntăiu, d-sa e un 
desinator excelent şi un artist profund, cu mult sentiment al pitorescu- 
lui. Şi celebrul gravor-xiloprai A. Lepère pictează şi are mulţi admira- 
tori, dar nouă ni se pare că sub cochetărille pensulei d-sale nu se prea 


li | 
ÎN 


CRONICA ARTISTICA 105 


ascunde un pictor serios, Pe cit e de simplu în gravurile d-sale pe 


atit pare de dur şi afectat cind minueşte culoarea. 


Un pictor care se bucură de multe simpatii în public e d, Le Si- 
daner. Sări de vară, cu mese puse cu bogăţie în colțuri de parcuri 
umbrite. Ferestre iluminate care se îngină armonios cu umbra ce cade 
misterioasă sub copacii mari din grădină... Totul pictat în tonuri grii 


punctate, care ne dau o armonie plăcută şi discretă. Pictate cu multă: 


conştiinciozitate tablourile acestea trădează un temperament visător și 


„un om fără grija zilei de mine, dar discret în fericirea lul. 


Şi am putea să vorbim de mulţi alţi peisagişti de talent ca: Henri 
Duhem, Maufra, Abet Truchet, Lépine, Bauche, Madeline, Oberteuffer, 
Gaston Prunier—cei din urmă cinci cunoscuţi dela independenţi, Ame- 
ticanul Morrice aduce oarecum aminte de Whistler în felul delicat şi 
spiritual de a mănui pensula, dar e mal colorat ca marele maestru, A- 
poi P. Lagarde, mort de curind—unul din societarii de seamă ai aces- 
tei grupări—de care sint expuse o serie de opere cunoscute din alte 
expoziții, „Retragerea* şi „La Debdcle* sint peisage triste cu subiecte 
de războia, în care însă intenționat peisagiul joacă rolul principal; par- 
Cat vrea să ne arăte artistul cît de mici sint patimile şi durerile ome- 
niri în faţa măreției şi eternității naturii. Cu dinsul dispare un pictor 
cinstit, delicat şi plin de lirism. 

D. Lhermitte, autorul „Plăţii Secerătorilor* din Muzeul Luxem- 
burg, pictează de cițiva ani scene dela țară, în care vrea, se vede, să 
ne arăte c'a făcut o operă bună, din preşală. 

Celebrul pictor olandez Mesdag ţine să ne arăle că şi oamenii 
marti trebue să îmbătrinească, Nu trebue să uităm printre peisagişti pe 
d. Bernard Boutel de Monvel, un artist foarte personal, Cu mijloace 
de îresco aproape, în tonuri gril, ştie să prindă elementele esenţiale ale 
unul peisaj, caracterul său şi chiar efectul atmosferic. E incontestabil 


un artist distins şi de un stil foarte sobru, deşi nu fiatează intotdeauna. 
ochiul, 


Un pictor viguros e d. David Nillet. Interiorul său țărănesc, cu 
personagii bine pricepule, are ceva din tragicul vieţii plugarului. Indi- 
cat în contururi viguroase, totul e bine ctădit, deşi de un colorit cu 
totul tern. 

Mai interesante şi mai colorate sint interiorurile corse ale d-lui 
Milcendeau. Tipurile şi atitudinile personagiifor sînt bine caracterizate. 
Cu multă pricepere pentru viaţa dela țară, d-sa ştie să pue în aceste 
lucrări ceva din misterul tablourilor lul Rembrandt. 

Tot la acest salon expune şi caricaturistul Guillaume satirele sale 
şi d. Jean Béraud scene din lumea mare, cluburi, serate, desinate cu 
o preciziune de miniaturist, Sint însă mai mult ilustraţii pictate şi n'au 
nimica deosebit ca valoare picturală, Acelaşi lucru pentru d. Jeanniot, 
care ë totuşi mai mult pictor ca cei dintăiu. Ilustrator e şi d. Hochard. 


” 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Deşi pictate loarte pastos şi colorat, lucrările d-sale, care sini în 
genera] scene de stradă cu tipuri foarte caracteristice, amintesc prea 
mult instantaneele fotografice şi nu se ridică niciodată la unitatea unui 
tablou, 

D. René Prinet e pictor de interioruri. Pe „Divanul Roz” se 
detaşează un corp grațios de femee, Imbrăcat In negru, cu o panglică 
albastră, într'o odae cu tapete gri. Este o lucrare conştiincioasă, cu 
mult gust, dar ca tonte lucrările de acest solu, destinate unul public 
fără grija zilei de mine şi Fără multe preocupaţi intelectuale. 

Mal interesante sint in schimb lucrările d-lui Georges Desvalli- 
«res şi în special tabloul d-sale „Bunavestire“. Maica Domnului, în 
costum modern, Inchis, cu părul negru încadrind o față delicată, șede 
ginditoare pe pragul uşii, în faja unei măsuţe de lucru. Din grădină, 
dincolo de prag, se vede Ingerul Gabiel Imbrăcat în alb şi, în plină 
lumină, şoptindu-l vestea bună. Cu toate că se foloseşte în lucrarea 
d-sale de tonte procedeele moderne, ba chiar şi de „trucuri“, acest tab- 
lon respiră multă poezie şi grujie şi e fără îndoială opera unui talent 
deosebit, 

Tablourile cu nuduri ale d-lui Lerolle sint foarte graţioase, bine 
desinnte şi pictate cu o. tecnică punctată, luminoasă şi delicată. 

Cu toată armonia liniilor compoziţiei d-sale, aceste lucrări nu stat 
însă nici expresia unul novator şi nici a unui temperament deosebit, ci 
numai a unul pictor îndemănatec. 

Mult temperament în schimb are d, Castelucha, unul din plejada 
pictorilor spanioli, care de vre-o 10—15 ani incoace, reluind tradiția tre- 
culului lor glorios, au ținut s'arăte lumii că Spaniolii ştiu încă să picteze, 

In afară de un nud de iomee, de o mare supieță de desen şi de 
Ún ton foarte delicat, d-sa nre şi un tablou mal mare, reprezentind o 
dansatoare spaniolă în lumina artificială a unel scene de teatru. Mica 
fost dat foarte rar să văd aşa de bine redată supleţa extraordinară a dane 
salonrelor spaniole, Deși coloritul şi armonia sint artificiale, d. Casielucho 
are mult sentiment de ton şi de materie, şi tecnica d-salee aproape prea 
indemănatiză, 

Portreliştii de talent sint şi ei numeroşi la acest salon. Unul din 
cei mal de seamă e d, Jacques Bianche. D-sa expune 6 lucrări, din 
care portretul dansatoare! Vastaw Nijinski Intro scenă de balet oriental 
e cea mai reuşită, Intro poză extrem de prajioasă şi miădioasă, formele 
sint bine şi cu uşurinţă modelate, Gama de culori e redusă şi sobră, 
compusă din tonuri vişinii din galben şi verde închis, Cu aceste mijloace 
d-sa a reuşit să ne dea tot luxul costumelor şi interiorurilor din Extre- 
mul Orient. D, Blanche e incontestabil unul din cei mai talentaţi portre- 
tişti moderni din lumea Intreagă şi de n'ar ceda prea des fondul pentru 
virtuozitate, boală ultra-modernă, ar putea conta printre artiştii mari, 

D. De la Gandaro e mal precis ca formă şi de un sti! mai so- 
btu. D'sa pictează în general cucoane din lumea mare şi ține să le dea 


| 


23 PIN E A mi AA 


CRONICA ASTISTICA 107 


pecetea aristocratică ; şi poate că preocuparea asta |! indepăriează dela ade- 
Vår şi face ca să lase rece pe spectalor, cu toate calităţile pe care le găsim 
în lucrările d-sale, Doar Velasquez, Tintoretto şi alți portretişti mari au 
pictat şi ei o aristocrație, chiar mai autentică, tără să se ţie de un ca- 
lapod aşa de invariabil, 

' -D. Boldini însă e pictorul favorit al aristocrației care se amuză, 
“şi e genial în felul lui. işi alege de chicelu curoane delicate, sub- 
tir de o supleţă de pisică, cu degete inngi, cu ochii languroși şi totul 
pictat cu o iecniză de o virtuozitate lenomenali. Tablourile d-sale n'o 
să prezinte însă niciodată vre-un inieres In afară de publicul pe care-l 
imortali zează, 

Mal puţin celebm D, Marcel Lenoir, care a progresat mult, 
poate să-şi permilă a ne da in portretul pictorului Bourgouin ò lu 
crare Iniradevăr interesantă, 

Foarte bine ctădit, într'o atitudine energiză, cu faţa intelectuală şi 
simpatică, plină de expresie,—prefer acesi portret ralinăriilor portretişti- 
lor citați, Pictat tn culori luminoase şi pianuri largi, volte, mu depăşeşte 
totuşi măsura permisă şi nu cade In exces de virinozilate, Atitudinea, 
"expresia feţii, tecnica, totul contribue să ne dea o operă simplă, unitară 
“şi prin urmare plină de talent, 

Celebrul portretist englez Lavery urmează tradiția marilor portre- 
tişti din țara d-sale. Pastos şi de un gri foarte armonios, în forme larg 
modelate, d-sa e aristocrat în sensul bun al cuvintului, Portretai soţiei 
d-sale pictind în plin aer e o operă grațioasă, armonioasă şi discretă. 

Şi, ca să 'nchelem, vom mai cita pe d-ra Olga de Bosnanska cu 
portretele d-sale de artişti şi intelectuali, Intre care portretul poctului 
Verhacren, Toste lucrările d-sale, de un gri luminos, par văzute prin- 
t'un väl, prin care ochii vorbesc cel mai mult. Deşi de un desen foarte 
imprecis, d-sa are darul de a intelectualiza expresia modeitlor şi pare 
a nu vedea decit siinţi şi mistici, 

E ceva prea artificial In Felul acesta de a interpreta toate după a- 
celaşi calapod, şi spectatorul, care a văzut mai multe din portretele d-sale, 
nu se va putea opri de a remarca aceasta. 

Am mal putea cita mulți artişti şi multe lucrări de talent. Cum 
însă în această dare de seamă vrem să dăm o idee de ansamblu ceti- 
lorilor care n'au ocazia de a vizita aceste saloane, credem că-i inutil să le 
“încărcăm memoria cu prea multe nume. Lipsesc dealile! anul acesta doi din 
pictorii cei mai de seamă al aceste! grupări, d-nii; Lucien Simon şi Charles 
Cottet, despre care vam avea poate ocazia să ne 'ntreținem cu alt prilej. 


A 


Intăia expoziție a artiştilor independenți datează dela 1884. Dar 
aceasta nu-i prima grupare de protestare contra unilateralităţii și acade- 
mismului Salonului Oficial, Aşa in 1559 pictorii Legros, Ribot, Whistler, 


e PUrI FU 


108 VIATA ROMINEASCA 


şi Bonvin, reluzaţi de Salon, expun în atelierul lui Bonvin. Apoi vine 
celebrul Salon al Refuzaţilor, pe la 1564, şi multe alte expoziţii par- 
ticulase, ca acea a impresioniştilor la jurnalistul Nadar în 1874, Aşa că 
„Independenţii“, ca grupare organizată, aveau terenul preparat şi un spri- 
jin moral insemnat în precedentele create. 

Din cei care au fundat această societate, puţini mai expun şi äs- 
tăzi la dinsa, Mulţi sint morţi, alții prea bătrini şi foarte malji după 
ce şi-au creat o reputație, expunind la acesi salon, l-au părăsit pentru 
saloane mai oficiale. Chiar acum cljiva ani, cind s'a creat Salonul de 
Toamnă,— despre care ne vom ocupa cu ocazia expoziţiei ce se va de- 
schide în Sepiembrie viitar,—un grup important de independenţi, cei 
mai innaintat, a năvălit acolo, punind slăpinire pe dinsul şi creînd un 
jutiu, care e tot aşa de nedrept şi unilateral ca toate celelate. ”) 

Doar Signac, Luce şi alţi cljiva, au rămas credincioşi tradiţiilor 
de neatirnare şi liberiate, şi refuză să expue la expoziție cu juriu, fie 
chiar ja Salonul de Toamnă, ŞI, cu toate că condiţiile în care se fac ex- 
poziţiile, s'au schimbat mult de 25 de ani inconce, atenuindu-se baric- 
rele care separan diferitele şcoli de pictură, totuşi dispariția acestei gru- 
pāri ar îi o mare pierdere pentru arta franceză în general şi în special 
pentru tineret. Numeroși sint artiştii care expunind aici şi-au făcut un nume 
şi contează printre artiştii mari ai Franţei: Seurat, Signat, Luce, Cross, 
Tronillebert, Touiouse-Laulrec, Van Gogh, Van Rysselberghe, Bonnard, 
G. Desvallitres, Maurice Denis şi mulţi alți, Şi chiar astăzi, cu toată 
creiarea Salonului ce Toamnă, cu toată prezența multora din membri la 
Saloanele Oticiate, salonul acestei societăți rămine poale cel mai viu 
din toate, 

In anul acesta expoziţia Societăţii Artiştilor Independenţi a avut 
loc în nişte corturi improvizate pe malul Senci; vre-o. 50 de săli dădeau una 
Intr'alta pe o lungime de vre-o 5—600 de metri, Pe lină mulțimea null- 
tiţilor, amatorilor şi farsorilor care vin nechemaţi, abuzind de libertate, e 
de necrezut ce cantitate enormă de lucrări interesante găsim expuse 
aici, La nici un salon nu-l allta entuziasm, atita cercetare şi atita 
muncă, În afară de lucrările artiştilor cu oarecare renume, găsim foarte 
multe bucăți Interesante, care, fără să fie opere pentru muzee, întrunesc 
calități sufleteşti şi de meștegug mal apreciabile decit „pastirnacurile* 
multor artişti dela Salonul” Oficial. Şi publicul, eu toate criticele 
exagerate şi de multeari interesate, aduse de unii, şi-a dat seama de a- 
ceasta : e cunoscut că la nici un alt salon nu se vinde atita ca ia fn- 
dependenți, Şi lucrul se explică, aceste tablouri fiind făcute de oameni 
în mare parte tineri, care nefiind celebri încă, îşi pun tot focul şi entu- 
Zlasmul tinereţii In executarea operei lor, Scopul acestui articol fiind 
insă mai mult de a indica personalităţile formate, sau care trec ca atare 


*) Spre u expune În Salonul Societăţii Artiştilor Independonţi, e de u- 
juns să fii inseris, Piâtind o eotizație unuală, fără altă formalitate. 


+ 
i Go 
b 
$ 


CRONICA ARTISTICA 19 


„şi care sint ca un fel de port-drapel al saloanelor unde expun, sintem 
„nevoiţi să trecem cu vederea pe mulţi din cel tineri, mai sinceri şi mal 
| interesanţi. 

Să 'ncepem cu tabloul d-lui Maximilien Luce—,Schela*. E un 
tablou, de dimensiuni mal mari, care arată niște zidari pe schelă clădind 
una din banalele case parisiene cu 6 etage, E unul din rarele tablouri 
din viaţa lucrătorilor, care nu sint declamatorii, Ca să pictezi viața mun- 
citorilor trebue! să trăeşti cu dinşii, altfel rişti să te laşi indus în eroare 
de aparență şi de Iteratura gazetărească, Privind lucrarea d-lui Luce, 
sintem frapaj) de simplicilatea şi naturaleța scenei pe care ne-o prezintă- 
Scena pare privită dela oarecare innäljime, fiindcă, vedem, la picioarele 
personagiului principal, strada—cartler de lucrători—cu mişcarea ei, iar 
deasupra, din în ce mai mici, pe ceilalți zidari, dela celelalte caturi. În 
afară de petrsonagiul din catul întălu, care, cu toată poza naturală, e de 
o indicație cam stingace, şi asta probabil din cauza excesului de dispreţ 
pentru tradiţii, toată silueta schelei, a lucrătorilor şi a casei pe cerul lu- 
minos, e foarte bine observată şi redată. Deşi nco-impresionist, d. Luce 
mu punctează decit unde-i convine, aşa că această variaţie de tecnică ii 
serveşte. In total, o lucrare armonioasă, simplă şi cu multă măreție In 
acelaşi timp, 

Tot In aceiaşi sală expune şi Paul Signar, D-sa a fost impreună 
cu Henri Cross şi Seurat promotorul neo-impresionismului. „Pictorii 
nto-impresionişti sint acei care au instaurat şi—dela 1586 Incoace-— 
au dezvoltat tecnica zisă de diviziune, intrebuințind ca mod de expri- 
nare amestecul optic ni tonurilor şi tintelor (d, Signac, in cartea din 
cate citez, iace deosebire inire tonuri şi tinte: „Cuvintele son şi finta 
fină întrebuințate în genera! unul pentru celalt, să precizăm că ințetegem 
prin fintă calitatea unei culori şi prin ton gradul de saturație sau de 
luminozitate a unei tinte. Degradaţia unei culori cătră o alta va crea o 
serie de inte intermediare, şi degradarea uneia din acesta tinte cătră 
lumină sau întuneric va crea o serie de tonuri“, P, Signac: De Delacroix 
au neo-impressionistie), 

Impresioniştii se țineau cu totul de natură, şi „impresionismul 
va caracteriza cu siguranță una din epocile artel, nu numai prin magis- 
tralele realizări ale acestor pictori ai vieţii, ai mişcării, ái veseliei (de la 
joie) şi ai soarelui, dar şi prin influența considerabilă. pe care a avut-o 
asupra intregei picturi contimporane a cărei culoare o reinnoit”, 

Cum am mai spus, ei pictau cum cintă paserea. Neo-impresio- 
niştii însă. „pe care i-ar specializa mai bine epitetul de cromo-lumina- 
rişti, au adoptat acest titin de neo-impresionişti nu ca să lingușească 
în mod josnic succesul (impresioniştii erau incă în plină luptă), ci pen- 
tru a aduce un omagiu siorțării Innainte-mergătorilor lor şi pentru a marca, 
sub deosebirea de procedee, comunitatea scopului: lumina şi culoarea, 
In acest sens trebue să fie Ințeles cuvintul de neo-impresioniști, căci 
tecnica pe care o întrebuințează aceşti pictori n'are nimica impresionist : 


stu VIAȚA ROMINEASCA 


cu cit aceaa innainte-mergătorilor lor este din instinct de instantaneitate, 
cu atita a lor e din reflexiune şi permanenţă“, 

Nu în punctare constă dar tot meşteşugul lor, căci pe aceasta o 
întrebuințează astăzi mulţi pictori din cei mai oficiali, ci punctarea este 
un mijloc de diviziune a culorilor pe pinză. după anumite regale ştiin- 
tifice, în așa mod ca amestecul să se facă în ochii noştri, cînd privim 
tabloul dela oarecare depărtare. După însăşi citaţia de mai sus, vedem 
că scopul neo-impresioniştilor nu este o mai mare apropiere de natură, 
cum o urmăreau predecesorii lor, ci o singură formă a adevărului: Iu- 
mină prin tecnica şi armonia ştiinţifică a culorilor. Din punctul acesta 
de vedere judecind, e de netăgăduit că şi-au ajuns scopul, şi că nici un 
pictor înnaintea lor n'a ajuns la un colorit atit de viu, atit de luminos şi 
armonios În acelaşi timp. 

Am avut ocazia de a vedea, odată cu tablourile expuse la inde- 
pendenţi, o expoziţie întreagă de lucrări de d-nii Signac şi Henri Cross, 
şi mărturisesc c'a fost pentru mine o revelaţie, D. Signac pictează a- 
pusuri de soare pe mare, mori de vint în ceața cenuşie a Olandei, atitea 
şi atitea motive diferite, constituind adevărate feerii de culori; ele ne a- 
rată pe Signac ca urmaş sufletesc al lui Claude Lorrain, aşa de mult 
are d-sa sentimentul măreției naturii, al peissgiului eroic. in afară însă 
de colorit şi de iumină, e greu să descoperim in aceste lucrări, care 
sint mai mult decoraţiuni, acele detalii interesante şi esenţiale care dau 
tabloului o viaţă mai palpabilă. ŞI oricit am simţi farmecul culorii, nu 
ne putem impiedeca de a gîndi cite lucruri admirabile s'au făcut şi se 
pot face încă afară de dinsa. 

D. Henri Cross, mort de curind, a combătut împreună cu d. Sig- 
nac, dela 1884 incoace, pentru ideia neo-impresionistă. D-sa e mai pre- 
cis în tonuri locale. mai viguros ca desen; nu se dă înapoi să ne redea, 
în această tecnică, animale şi figuri omeneşti, adică viaţa reală şi simplă. 
La prima vedere, un ochiu neexercitat va deosebi cu greu lucrurile d-lui 
Cross de cele ale d-lui Signac. 

Că această tendință de diviziune reapare sub diferite forme la foarte 
mulţi din expozanţii de alci, nu-i de mirare, intrucit toți cei preocupaţi 
de problema culorilor nu pot decit să profite de interesantele cercetări 
şi realizări ale neo-impresioniştilor. Şi aici caşi aiurea, sint unii care, 
lvind principiul, îl adoptează la necesităţile temperamentului şi idealului 
lor, iar alții nu sint decit nişte imitatori servili, care imită, în mai prost, 
tecnica maeștrilor. 

Între artiştii foarte interesanţi vom cita pe d. Van Dongen. D-sa 
e preocupat să ne zugrăvească femeia viţioasă şi „carnea pentru plăceri“, 
sub toate aspectele şi latitudinile, D-sa ar avea oarecare asemănare, 
foarte vagă, o recunosc, cu d. Boldini dela Societatea Națională, de care 
am vorbit. Pe cind Insă d. Boldini ascunde viţiul femeilor d-sale sub 
rochii elegante şi aparenţe aristrocatice, d. Van Dongen caută să ni-l a- 


4 n) pe - d + [i l > + 
| CRONICA ARTISTICA st 


tåle In mod crud şi ostentativ. Revoluţionarismul d-sale ni se pare insă 
cam afectat Cind ne indică în mod schematic, caricatura! aproape, un 
obraz de femee în cele 3—4 culori pe care le afecționează, galben, verde, 
violet şi albastru, şi vedem repetindu-se aceasta in foarte multe din lu- 
crările d-sale, găsim că nu păcătueşte prin exces de varictate. Din cind 
in cind insă, şi de vre-o citva timp, din ce în ce mai des, se aplică să 
modeleze, să ne redea carmnaţia şi forme plastice, şi dacă prin aceasta 
devine poate mai puţin revoluționar à tout prix, capătă însă mai multă 
soliditate ca pictor, E incontestabil că chiar în schemele d-sale se vede 
artistul care ştie să desineze şi să pătrundă în același timp misterul unei 
expresiuni. Atita doar că trebue cuiva mult curaj ca să atirne un ase- 
menes tabiou în casă, şi scenele d-lui Iser, căruia Tinerimea Artistică, 
întrun acces de pudoare virginală, i-a refuzat mai multe lucrări, sint ne- 
vinovate pe lingă ale d-iui Van Dongen, căruia desigur acea societate 
i le-ar fi refuzat pe toate, E adevărat că şi d. Van Dongen ar fi refuzat 
multe dela Tinerimea... 

De d. Henri Matisse nu-i expusă decit o singură pinză mare, 
goală de idei şi de multe altele. Mărturisesc că nu pricep dece d-sa 
şi-a cucerit un renume atit de mare, O îi produs poate opere pe care 
mam avut ocazia să le văd, căci, din cele citeva care mi-au trecut pe 
dinnaintea ochilor, înclin a crede că farsorul e mal mare decit pictorul. 

De d-nii Fiandrin, Carrera, Castelucho, am vorbit în darea de 
sezmă despre celelalte două saloane, unde au expus în acelaşi timp. D-na 
Stettler, o elevă a d-lui Castelucho, expune, şi la Societatea Naţională, şi 
aici, scene din grădini publice parisiene, în “care, mal cu seamă, atitu- 
dinile copiilor care se joacă sint foarte bine redate. La d-sa, caşi în 
lucrările maestrului d-sa'e, găsim multă vervă şi îndemânare, 

D. Lebasgue expune interioruri cu figuri, De un colorit foarte 
viu, viguros desenate, personagiile par însă pictate în plin aer şi păcă- 
tuesc astfel în sens invers ca figurile pictate în atelier și aşezate în pel- 
sagii. E chestie de modă, mal mult decit de cercetare sinceră, în a- 
ceste tablouri, 

Am admirat altădată mult desenurile de capete pe care d. Zak 
ie trimitea la independenţi. Dar dsa nu reuşeşte si ne spue ceva nou 
şi cînd ne zugrăveşte scene cu figuri, a căror nalvitate forţată ascunde 
şi naivitatea reală în ştiinţa desenului şi a proporțiilor, asta ne face să 
ne cam pierdem iluziile, 

D. Laprade, pe care unii l-au supranumit, în ironie poate, Corot 
al independenților, expune o natură moartă, nişte lămii, de altfel bine 
pictate, într'o pinză de dimensiuui mari şi de o confuzie şi mai mare, 
Deşi are citeodată acorduri de culoare frumoase, e departe însă de a a- 
vea sentimentul naturii şi cunoştințile tecnice ale marelui şi delicatului 

peisagist Corot, Nici la d. Camoin, In afară de acorduri de culori plă- 
cute, nu pot găsi ce ascunde virtuozitatea pensulei d-sale. La d. Otton 


ue VIAȚA ROMINEASCA 


Friesz nu găsim nici măcar atit Am ţinut insă să citez aceste patru nume 
care sint pe buzele multor admiratori mai mult sau mai puţin dezin- 
teresaţi. 

D. Henri Dezire ține de maestrul Ed. Manet prin sentimentul 
„pastei“ şi armonia delicată şi simplă, „Pastorala“ d-sale ne arată pe 
un păstor adolescent, gol aproape, înconjurat de turma sa şi cîntind din 
fluer unei „chloe* adormite. Subiectul m'are nimica inedit, dar e multă 
graţie şi poezie în felul simplu cum e tratat. D-sa are la Societatea 
Naţională nişte „amazoane“ cu aceleaşi calități. 

D. Renw-Juste, impresionist, expune peisage bine construite şi 
foarte colorate. D. Banche caută să reinvie cu figuri parcul din Ver- 
sâilles de pe vremea apogeului său. De un colorit blond, foarte plăcut, 
lucrările d:sale sint pictate în planuri largi şi au mult stil. 

D. Andre-Fauri ne redă pieţe şi străzi foarte animate. D. Lepine 
clădiri în apus de soare de o foarte plăcută materie, D. Jéhan belie- 
pure peisaje din munţi, în tonuri de un grl închis, foarte armonioase, şi 
în forme discret stilizate, D. Otiman—interioruri şi naturi moarte, haine, 
draperii! e foarte delicat în culoare, dar cam dulceag. D, Renaudot 
zugrăvește interioruri asimule de gratioese iiguri femenine. Coloril in- 
tens, armonias, In tonuri aibâstrii şi intunecoase; d-sa redă bine atmos- 
fera de interior și grația lemeniră. 

D. Jean Peské, o friză; cu nişte capre, aranjate cu multă ştiinţă 
şi pictate In tonuri simple, luminoase, 

O altă decorație „Curiesul Viila” de d, Carlos Roymand, şi n 
ceiaşi subiect iratat tot in mod decorativ de 6. Deltomhe, Această din 
urmă decorație, este de un colorit cam violent şi de un desen rudimen= 
tar, dar bine compusă. Tot decorator, d. Dusouchet, în „Cintecul Dio- 
nisiac” are |ntenţii frumoase, dar e banal în culoare şi prea conturat. 
Ori conturul! nu-l sulicient peniru a avea stil. 

Aşi putea să mai citez o serie Intreagă de artişti ca d-nil Reneler, 
Fornerod, Amoretti, Delfosse, Rameau, Billete, Le Bail, Diriks şi aliția 
alţii. Vom mai avea ocazia să ne ocupăm de lucrările d-ior cu prilejul 
Salonului de Toamnă. 

Ca să isprâvesc, trebue să repet ci această societate nu reprezintă 
o tendință. După cum am văzut, unii dinie'inşii expun ta Oficial, mulţi 
la Societatea Naţională. 

Dar € o tribună liberă indispensabilă pentru a Inlătura, pe cit e 
cu putinţă jugul saloanelor cu juriu şi a permite talentelor nouă să se ma- 
nifesteze in toată libertatea. 


P 


P. S—Au expus anul acesta la saloanele din Paris şi mal 
mulţi artişti romini. Sculptorii lordănescu şi Cristescu şi pictorul 


CRONICA ARTISTICA 113 


Stoenescu, la Salonul Oficial, D-nii Const. Gānescu sculptor, şi pictorii 
St. Popescu şi Simonidi ia Societatea Naţională. D, Mărculescu la So- 
cietatea Naţională şi la independenţi. 

In afară de d. Const. Gănescu, care nu prea expune la noi în 
fară (are însă 3 bucăţi la Muzeul Simu), ceilalți sint cunoscuţi publicu- 
lul nostru. D, Gănescu nu înţelege sculptura decit numai ca mijloc de 
exprimare a caracterelor şi a situaţiilor psihologice, şi In aceasta reu- 
şeşte de minune. Dar neglijează nu numai ltumuseța formelor, ci de 
multe ori şi plasticitatea lor; este însă nu mai puţin un artist, foarte 
personal și interesant. Dintre ceilalți, numai d. Mărculescu ne arată lu- 


crări superioare celor expuse la expoziţiile din țară; şi anume, lucrările 
expuse la Artiştii Independenţi au calităţi picturale intr'adevăr remar- 


$ 


Cronica ştiinţifică 


Lumina ultravioletă 


Fiecare dintre noi ştie că lumina albă a soarelui sau cea artifici- 
ală se poate descompune în cele şapte culori ale curcubeului dacă o 
facem să treacă printro prismă trinnghiulară de sticlă. Cele şapte culori 
aşezate ung lingă alta formează la un loc spectrul, care începe cu roşu 
şi se isprăveşte cu violetul. Culorile extreme împreună cu cele cinci in- 
termediare aicătuesc spectrul vizibil. Fenomenul acesta ne spune că lu- 
mina, oricit de albă ar îl, e ceva foarte complicat. Prisma, analizind-o, 
o desface în părțile el cele mal simple: culorile spectrului, 

Mai cunoaştem apol că fizicianii admit că lumina se naşte 
din vibraţiunite particulare ale unui fluid ipotetic numit de dinşii eter, care 
umple tot universul străbătind şi prinire moleculele materiei. Ba încă de- 
la o vreme incoace se crede că chiar meleculele materiale n'ar fi de- 
cit o condensare specială a eterului. 

Nu însă toate vibraţiunile eterului ce produc lumin- albă sint la 
fel. Unele-s mai lungi, altele mai scurte. Cind trecem lumina albă prin 
prismă, vibraţiunile eterului se aleg despărțindu-se În grupe, puse una 
lingă alta, ce formează culorile spectrului, fiecare grupă fiind formată 
din vibraţiuni care au aproape aceiași lungime. 

Eşite din prismă, cele mai multe vibraţiuni luminoase impresio- 
mează retina noastră şi ne dau senzaţiunea culorilor spectrale. Sint însă 
şi vibrațiuni ale căror lungimi sint aşa de mari sau aşa de mici că nu mai 
impresionează ochiul nostru şi de acela nu le putem vedea. Existenţa 
lor se poate însă demonstra prin alte mijloace, cum vom vedea indată, 

Toate aceste vibraţiuni de lungimi extreme, pe care ochiul nu le 
simte, s'au numit la un loc „lumină neagră“ ; expresiune în aparenţă 
paradoxală, dar care îşi are înţeles științific precizat. Radiaţiunile invizi- 
bile sint aşezate la capetele spectrului vizibil şi anume unele (cele cu 
lungime mare) dea-dreapta lui roşu şi zise raze infraroşii, altele (cu lun- 
gime mică) de-astinga violetului şi numite raze ultraviolete. 

Existenţa lor se poate dovedi într'o mulţime de moduri, dar cea 


CRONICA ŞTIINȚIFICA us 


“mai de samă dovadă este acțiunea lor chimică. Aceasta „lumină obscură“, 
mai ales cea ultravioletă, provoacă procese chimice de care nu e capa- 
bilă lumina vizibilă. 
? Proprietăţile acestei lumini negre au fost studiate în timpul din 
urmă cu oarecare amănunte şi au dus la rezultate insemnate din punct 
de vedere teoretic şi practic, pe care dorim să le arătăm în rezumat ce- 
(ditorilor noştri. 

Cită vreme ştiinţa ma avut alt mijloc de a-şi procura lumină ultra- 
violeiă decit din spectru, cunoaşterea însuşirilor sale era foarte anevo- 


"ioasă, pentrucă lumina solară ajunsă la noi, precum şi arcul electric în- 


tre cărbuni sint relativ sărace în astfel de lumină ultravioletă. De ciţiva 
ani însă s'a descoperit un izvor bogat de ultraviolet şi anume lampa de 
guariz cu vapori de mercur. 

Construcţia şi funcţionarea acestul aparat se razămă pe faptul că, 
dacă facem să treacă un curent electric constant prin năuntrul unei țevi 
de quartz plină cu vapori de mercur, obținem o lumină palidă, dar foarte 
avută în raze ultraviolete. Descoperirea acestei lampe e un progres în- 
semnal pentru cunoaşterea mai de aproape a luminii ultraviolete, care 
este cu deosebire remarcabilă prin întiurirea ce-o are asupra vietăţilor. 

Ştim acum că însuşirea fundamentală a razelor ultraviolete este că 
pot provoca o mulțime de fenomene chimice de descompunere sau de 
sinteză, care, fără ajutorul lor, nu s'ar produce la temperatura obişnuită 
De aceste însuşiri chimice depinde toată activitatea lor asupra ființelor vii. 

Să ne mărginim deocamdată numai la ultravioletul puternic al 
lampei cu mercur. 

Experiențele au arătat că aceste radiațiuni sint foarte vălămătoare 
pentru vietăţi. Aşa omul care a ținut brațul gol In vecinătatea unel lampe 
de felu! acesta, simte după citva timp arsură pe piele, care se înroşeşte 
ca şi cum ar îl fost arsă de soare şi ajunge uneori chiar să se jupoaie. 
Efectul asupra ochilor e şi mai grav; putem căpata în scurt timp o 
conjonctivită foarte dureroasă şi greu de vindecat. De acela învățații care 
lucrează cu lampele de ultraviolet, nu se apropie de ele fără ochelari 
speciali. 

e Cit despre ființele inferioare cum sint microbii, mucegalurile, droj» 
diite ş. a, ele sint omorite aproape imediat, mal ales dacă lampa e des- 
tul de puternică. Chiar şi sporii lor, care sint forme de rezistenţă une- 
ori foarte tenace, pier după citeva minute de expunere la razele ul- 
traviolele, 

Cind igieniştii au fost siguri de această proprietate bactericidă a 
razelor ultraviolete, ei s'au gindit, mai ales francezii, la întrebuinţarea 
practică a descoperirii, în special la sterilizarea apei. 

Există astăzi multe moduri de sterilizare a apei, unele mai bune, 
altele mai rele, unele foarte costisitoare, altele cerind multe braţe şi mult 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


spaţiu. ŞI se caută de multă vreme un procedeu simplu, eften şi energic, 
peniru sterilizarea cantităților mari de apă ce alimentează oraşele. 

In 1909, doi Igienişti francezi, Courmont şi Nogier, au aplicat pens 
tru întăia oară, şi cu deplin succes, procedeul sterilizării cu razele ultra= 
violete, produse de o lampă cu mercur, asupra unor cantităţi mici de 
apă. De atunci şi pănă acum s'au făcut numeroase perfecționări a apa- 
ratelor, așa că nu sintem departe de a vedea întroducindu-se această 
metodă in toate oraşele mari, unde apa, înnainte de a fi dată În consu, 
maţie, e de dorit să fie complect sterilă. 

Deocamdată sint numai aparate mici care permit sterilizarea apei 
la domiciliu. E un fel de țavă largă în mijlocul căreia este înţepenită o 
lampă cu mercur lungăreaţă ce primeşte curentul electric din afară. Tava 
se poate imbuca ia robinetul dela care lnăm apă in aşa fel că lichidul, 
înnainte de a curge în vas, trece prin prejurul tampel aprinse şi asta e 
deajuns ca dinsul să se curăje perfect de orice microb. 

Nu însă orice apă se poate steriliza aşa uşor cu lumina ultravia- 
letă. Condiţiunea esenţială e ca ea să fie limpede, pentrucă dacă e tur- 
bure, corpuşoarele ce se găsesc întrinsa opresc razele ultraviolete să 
străbată în toată grosimea ei şi atunci mulţi microbi scapă nevătâmaţi, 
Asta face că procedeul ultravioletului nu va putea ti întrebuințat la ste- 
rilizarea apelor murdare ce sa varsă In canalizarea oraşelor; şi cu toate 
astea cit de igienică ar fi o astfel de sterilizare radicală, 

Pentru ştiinţa medicală msi este însemnat şi inptul că razele ultravi- 
olete distrug şi otrăvurile fabricate de microbi, lucru ce poate avea apil- 
cațiuni practice folositoare. 


Din cele spuse se vede că uitravioletu! puternic al lampei cu 
mercur are însuşiri ucigătoare asupra tuturor ființelor vijl Drept e că ac- 
unea lol asupra plantelor superioare încă n'a fost de ajuns studiată, 


Apoi noi am spus mai sus că proprietatea predominantă a ultra- 
violetului spectral este de a provota fenomene chimice (descompuneri 
şi sinteze) pe care spectrul vizibil nu le poate provoca. Pe de altă parte 
mai ştim că vietăţile, oricare ar fi, sint In fond o amestecătură de pro- 
cese chimice de sinteză şi descompunere care se succedează intro or- 
dine anumită. Fenomenele chimice dau naştere la fenomene fizice pe 
care le constatăm uşor, aşa că în delinitiv viaţa unei ființe nu-i decit o 
amalgamă de fenomene chimice şi fizice, care se coordonează unele pe 
altele şi se petrec intr'o anumită ordine, Apol cind şlim asta, am şi în- 
teles cum omoară razele ultraviolete. Pur şi simplu prin aceia că deran- 
jează foarte grav ordinea normală a fenomenelor chimice din corp; ca 


CRONICĂ ŞTIINŢIFICA i417 
cit: pita dn că ae NE E OR n du 


urmate neinlăturată, se deranjează şi cele fizice şi atunci ordinea chimico- 
fizică obişnuită încetind, se isprăveşte şi cu viaţa. 


+ 


Toate cele istorisite pănă aici se referă la lumina ultravioletă puter- 
nică, născută In lampa de quartz cu vapori de mercur. Avem a face 
dar cu o lumină artificială, care-— în treacăt ñe zis—e cu atit mal puter» 


nică cu cit curentul electric de alimentare a lampei e mai tare; prin ur- 
mare cu cit temperatura in lampă e mai ridicată, 


Să eşim acum din laborator şi să vedem cum stau lucrurile în 
natură. 

Oare pămintul, lucrurile şi fiinţele de pe suprafața lul primesc ele 
aze ultraviolete 2 

Nici că se poale altfel, Doar noi am văzut că spectrul solar are 
In el ultraviolet, pulin—e drept—dar are. Soarele este dar un izvor natural 
de ultraviolet și încă un izvor foarte bogat. Zicem asta fiindcă ştim 
că un corp luminos dă cu atit mai mult ultraviolet, cu cît căldura lui 
e mal mare. Şi fiindcă temperatura soarelui e aproape de 6000" ab- 


Solute, nu încape îndoială că razele ultraviolete trimise spre noi trebue 
"să fie foarte abondente. Cu toate astea experiența arată că la suprafaţa 


pămintului majunge decit o parte foarte slabă din tot ultravioletul ce, 
teoretic, trebue să-l dea soarele. Cauza acestei perdari este atmosfera 
ce invălue pămintul. Ea absoarbe şi opreşte o mare parle din radiațiunile 
ultraviolete şi — lucru remarcabil—le opreşte tocmai pe cele mai funeste 
pentru vietăţi, 

Cantitatea de ultraviolet, ce străpunge atmosfera şi scapă neabsor- 
bită, variază dela o zi la alta, după starea de curețenie a atmosferei, Ba 
chiar în cursul aceleiaşi zile, ea oscilează după poziţiunea ce-o are soa- 
rele faţă de meridianul locului. Aşa, dimineața şi seara, ultravioletul e 
slab pe cind la amiazi, cind soarele e la meridian, aceste raze sint mal 
numeroase, Această variaţiune se explică prin grosimea diferită a atmos- 
ferei ce trebue s'o străbată razele soarelui până să ajungă în acelaş loc 
la diferite ore din zi. Cu cit pătura de aer e mai groasă, cu atit şi ab- 
sorbirea ultravioletului e mai energică, Ca dovadă mai stă şi faptul că 
pe înnălțimile munţilor spectrul solar are mai muit ultraviolet ca în văi 
şi pe şes. 

Mal este apoi şi bogăţia aerului în ozonă, care are mare influență, 
fiindcă ozona absoarbe o parte însemnată a razelor ultraviolete şi incă 
pe cele mal periculoase. 

Cu toate aceste obstacole nol tot primim puţin ultraviolet solar, ce 
poale fi mai tare sau mai slab după condiţiunile atmosferice, Aceste 
faze au o înriurire destul de mare asupra fiinţelor ce trăesc în atmos- 
feră. Aşa, ştim cu toții că, dacă lăsăm copiii vara cu brațele goale prin 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


soare, pielea se'nroşeşte, se'nlerbintă, devine dureroasă şi după citeva 
zile pătura de deasupra se jupoaie. E că celulele din păturile superfi- 
ciale au fost atăcate de razele ultraviolete ale soarelui, Această „piricală” 
e mai pronunțată la munte ca la mare, şi, după cele zise mai sus, în- 
țelegem uşor de ce. Tot ultravioletulni solar se daloteşte şi puterea uci- 
gătoare de microbi ce o are soarele, fapt ce se cuncaşte de multă vre- 
me, Aşa dar soarele trimete şi moarte pe påmint. Din fericire ultravic- 
letul ucigător foarte slab In lumina solară ajunsă la noi, lar fiinţele su- 
perioare se pot obicinui cu el, cum se obicinuesc şi cu mici chimi de 
otravă, aşa că dela o vreme nu le mai face rău. 

Dèr pe lingă această acțiune vătămătoare, se crede că razele ul- 
traviolete solare mai au şi una bună, de prima importanţă pentru vietă- 
jile pămintului. Am zis că aceste raze, pe lingă Insuşirea de a provoca 
descompuneri, mai au şi pe scela de a face sinteze chimice, adecă pro- 
voacă combinarea a două ori mai multe corpuri relativ simple pentru a 
forma o substanță chimiceşte mai complicată, Tocmai prin această [aţă 
sintetică ele sint, după unii învăţaţi, de mare folos vieţii terestre. E 
vorba de funcțiunea clorofiliană a plantelor verzi, care le dă acestora 
puterea de a face, la temperatura obicinuită, din nişte substanțe cit se 
poate de simple, ca bioxidul de carbon şi apa, nişte substanțe orga- 
nice complicate cum e zahărul cu toate varietățile lui. Amânunţimile a- 
cestui fenomen clorofilian sint pănă acum puțin cunoscute şi, dacă ne 
pindim la însuşirile apei şi bioxidului de carbon, ni se pare că cloro- 
fila realizează o adevărată minune, cind combinindu-le, reuşeşte să facă 
din ele zahăr. Noi, în laborator, nu putem încă face acest lucru, sau 
dacă reuşim să îndrumăm în parte operaţiile chimice spre acest sfirgit 
apoi o facem în condițiuni de temperatură ce, cu siguranţă, n'au Inc în 
plantă. Lumina ultravioletă însă poate imita pănă ia un punct funcțiunea 
clorofiliană. De curind fiul celebrului chimist M- Berthelot a reuşit cu aju- 
torul ultravioletului, ta temperatura ordinară, să producă din bioxid de 
carbon şi apă nişte combinări chimice care sint fundamentale pentru 
sinteza zahărului din plante. Se'nţelege că zahăr adevărat încă nu s'a 
putut obținea numai cu ultravioletul, dar lucrurile descoperite de tină- 
rul Berthelot ne spun că şi în natură ultravioletul solar, deşi ajunge 
slab pănă la noi, trebue să aibă un rol însemnat, dacă nu spre atn- 
treţinea funcțiunea clorofiliană, cel puţin spre a-i veni în ajutor. 

Insemnătatea ştiinţifică a sintezelor de natura celor făcute de clo- 
rofilă şi obținute cu ultravioletul nu poate scăpa nici unui spirit cultivat, 
din moment ce se știe că glari sinteze sint temelia vieţii de pe pămînt. 


D. Călugăreanu 


PT aaa 


"F 


Cronica externă 


Chestia Tripolitaniei 


Condițiunile în care Italia a declarat răsboiu Turciei şi a 
anexat Tripolitania, au provocat pretutindeni o vieşi legitimă in- 
dignare. Chiar dacă Italia ar fi avut asupra Tripolitaniei drep- 
turi netägäduite şi Incă telul ei de a proceda ar fi fost inadmi- 
sibil. Cu atit mai virtos acum, cind nu avea absolut nici un 
drept asupra acestei regiuni şi cind singurul ei titlu cra dorinţa 
de a-și Insuşi o parte insemnata din coasta nordică a Africei. 

Acţiunea Italiei nu priveşte numai Turcia, ea atinge inte- 
resele Europei intregi. Intr'adevär de peste 30 ani diplomația in- 
ternaĵionala nu luptă decit pentru un Indoit scop: pe deoparte să 
se ajungă la stabilirea unui echilibru indestructibil intre puteri şi 
pe de altă parte ca să pueo stavilă pornirilor râsboinice ale sta- 
telor, aşa incit conflictele armate să nu mai poată izbucni decit 
în cazuri extreme, cind s'a trecut prin tot lanțul de storţări Im- 
păciuitoare. Ocuparea Tripoiisului este un atentat, un atentat In- 
drăzneţ, impotriva acestor două tendinți. Se poate spune că este 
prima tentativă de nesocotire brutală a acestei politici umanita- 
riste şi binefăcătoare, 

Echilibrul puterilor s'a realizat prin mecanismul complicat 
al unor întregi balanțări și contrabalanţări de alianțe şi de inje- 
legeri cordiale. La temelia acestor alianțe şi a acestor înţelegeri 
stau lealitatea şi reciproca incredere intre state. Cind Halia, fără 
nici un motiv, a năvălit în Tripolitania, ca a nesocotit datoriile 
de lealitate şi de reciprocă incredere pe care i le impuneau ce- 
rințele echilibrului european. E uşor de prevăzut ce ar deveni 
politica lumii dacă aşa din senin, bizuindu-se numai pe puterea 
lui, fiecare stat ar incâlca teritoriile vecinilor care nu sint în stare 
să-i ţie piept. Ştim că pentru a scuza pe Italieni se invocă pre- 

cedentul Bosniei şi Herzegovinei, precum şi gestul d-lui Kider- 
lein-Waechter la Agadir. N'avem de gind să apărăm anexarea 
Bosniei şi a Herzegovinei și este şi mai puţin încă In intenția 
noastră să justificăm procedeurile diplomatice ale d-lui Kiderlein- 


Waechter, dar sintem siliți să recunoaştem că între ceia ce a 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


făcut Contele de Aerenthal în Bosnia și Herzegovina sau d-nul 
Kinderlein-Waechter la Agadir şi Intre ceia ce au făcut d-nii Gio- 
litti şi Marchizul di San-Giuliano la Tripolis nu poate fi nici un 
iel de asemănare. Bosnia şi Herzegovina erau, de fapt, sub do- 
minaţiunea Austriei, din timpul congresului dela Berlin din 1878, 
adecă de 31 de ani. Transtormind la 1909 această stare de fapt 
intr'o stare de drept, Austria avea in favoarea ei nu numai a- 
parenjele unei oarecare legalități, dar şi scuza că se despăgubea 
de netăgăduitele sacrificii de singe şi de bani pe care in curs 
de mai multe decenii ca le facuse in aceste provincii. Afară de 
aceasta toată lumea—mai ales după publicarea memoriilor lui 
Bismarck — știa câ anexarea Bosniei şi a Herzegavinei de câtră 
Austria era hotârită de puteri dinnainte de 1877. Acesta fusese 
prețul cu care Rusia plâtise neutralitatea Austro-Ungariei In răs- 
boiul ruso-turc din 1877, Puterile semnatare ale tratatului din 
Berlin, avind cunoștință de aceste negociaţiuni şi consimțind pe 
urmă la ocuparea austriacă în Bosnia şi în Herzegovina, luaseră 
prin aceasta insâși in chip tacit angajamentul să recunoască le- 
gitimitatea unei asemeni anexări. 

Deasemenea și la Agadir, Gestul a fost nenorocit, cit de 
nenorocit se vede mai cu samă azi după iscâlirea acordului fran- 
co-german şi după impresia pe care a produs-o în Germania cu- 
prinsul acestui acord. Dar nu e mai puţin adevărat că intre Franţa 
și Germania existau cu privire la Maroc vechi neintelegeri, așa 
incit Agadirul se putea explica ca o fază dintr'un conflict exis- 
tent şi Incă nerezolvai. Cu totul altfel se prezintă cazul Italiei 
în Tripolitania. 

In Tripolitania italia n'a făcut nici sacrificii bănești, nici 
jertie de singe. Nu există nici un tratat internațional care să-i 
recunoască vre-un drept asupra acestei regiuni. ltalia. nici n'a 
ocupat vreodată Tripolisul, nici n'a fost in ceartă cu cineva asu- 
pra supremaţiei In Tripolitania, Guvernul Italian n'are putinţa 
nici măcar să afirme că a intervenit în Tripolitania pentru a a- 
pāra pe conaționalii ei, întru cit nimeni nu Sa gindit să-i atace, 
sau pentru a protegui interesele ei comerciale care sint cu totul 
secundare și în orice caz cu mult inferioare acelora pe care le 
au acolo celelalte mari puteri europene. 

Ca Italia se gindea să cucerească odată Tripolitania, nimic 
nu ë mai firesc, Cine n'a visat în decursul ultimilor o sută de 
ani să rupă şi să-şi Insușească vre-o bucată din sărmana Turcie. 
Chiar Muntenegrenilor le-a fost ingăduit să se legene cu ase- 
menea speranțe. Poziţia geografică a Tripolitaniei In faja pe- 
ninsulei italice o indica speculațiunilor imaginative ale megalomani- 
ei italiene. Nu vom nega că adesea în conversaţiuni diplomatice s'a 
vinturat ideia că in cazul unei desmembrâări a Imperiului Otoman 
puterea care ar putea să aibă vre-o pretenție asupra Tripolita- 
niei ar fi Italia. Se ştie că lui Bismarck şi altora după dinsul 
le convenea să vadă stabilindu-se între stăpinirile franceze și cele 
engleze din nordul Alricei o dominațiune italiană. În acest chip 


CRONICA EXTERNA 124 


se Impiedeca şi intinderea Francejilor până In Egipt şi expansiu- 
nea engleză pănă la Tunis, Dar dela asemeni discuţiuni şi spe- 
ranțe şi până la vre-un drept ciștigat, este o distanță și sintem 
convinşi că însăși ltalia va recunoaşte câ dorința de cucerire 
poate să fie un titlu suficient pentru o prădăciune, dar nu pentru 


0 ocupare In interesul şi în limitele dreptului ginţilor, Dealtmin- 
_teri cit de gravă a fost pentru Europa lovitura dată de cătră 


ltalia echilibrului internațional se poate lesne vedea după urma- 
rile pe care le-a avut expediția din Tripolitania. Turcia s'a des- 


părții de Germania şi este hotărită să intre in gruparea de pu- 


eri, în fruntea căreia stau Anglia și Franța. Austro-Ungaria a 
luat față de Italia o atitudine, care pe viilor va Ingreuia incă 
raporturile deja slăbite dintre dileriții factori ai triplei alianțe. lar 
statele balcanice au profitat de sdruncinarea echilibrului pentru 
a da liber curs ambiţiunilor lor, şi au ameninţat pănă într atita 
pacea balcanică. incit Europa a trecut prin citeva zile de inte- 
meiată ingrijorare şi a trebuit intervenția tuturor elementelor paş- 
nice, pentru a circumscrie pericolul. B, 

Dar lovitura primită de echilibrul european nu e nimic pe 
lingă pagubele pe care Italja le-a adus politicii pacifice pe care 
puterile au inaugurut-o, și la întărirea căreia „ele lucrează cu a- 
uta rivnă şi cu atita stăruință. lată ani de zile de cind omenirea 
luptă ca să impedece isbuenirea răsboaelor, Nicolae II ia iniția- 
tiva primului congres dela Haga. cu consimjimintul tuturor na- 
țiunilor se institue o întreagă și elaborioasă procedură de arbi- 
lragiu internațional.  Diplomaţii reușesc după anevoioase discu- 
țiuni să formuleze in această delicată materie adevărate legi. 
Halia participă la toată aceasta luptă a ideii de pace Impotriva 
drepturilor forței, unește glasul ci cu al acelora care denunțau 
primejdiile brutalităţii și slăveau binefacerile conciliațiunii şi ale 
înlrățirii, Pe protocolurile care pun statelor obligaţia să rezolve 
pe cale de arbitragiu neinţălegerile diplomatice, pe pergamentele 
care consfințesc principiul că o națiune nu trebue să recurgă la 
răsboiu decit atunci cind toate câile paşnice au fost încercate, is- 
călitura ei străluceşte. Şi deodată aceiaşi Italie, caşi cum n'ar fi 
avut cunoștință de toată această mișcare de idei, cași cum n'ar 
fi participat la izbinzile pe care omenirea le-a obținut pe acest 
teren, caşi cum n'ar fi iscălit nici unul din tratatele incheiate, nā- 
văleşte in Tripolitania şi dă omenirii spectacolul celei mai cute- 
zătoare manifestațiuni a dreptului celui mai tare din cite le-a in- 
registrat de mult istoria lumii civilizate. a 

Cind vezi asemenea lapte te întrebi cu desnădejde dacă o- 
menirea a făcut Intr'adevăr un pas innainie. Dacă progresul nu 
este decit un miragiu inşelător, o formă mai rafinată a unei ipo- 
crizii veşnic aceiaşi. Dacă acțiunea Italiei n'ar fi avut decit pu- 
terea să asvirle in omenire această Indoială de sine și ar f dès- 
tul ca să merite toate învinuirile, cind după atitea veacuri de 
intuneric, de domnie a forței, de dispreţ al dreptului, ome- 
nirea caută în sfirgit săajungă la un regim de respect al tu- 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


turor individualităților, chiar a celor mici şi a celor slabe, 
şi cind ea se strădueşte ca să se innalțe deasupra propriilor ei 
patime și propriilor ci păcate, n'ai dreptul să-i stai în cale, nici 
să pătezi prin cinică nesocotire toată splendoarea acestei sublime 
siorțări. E trist că tocmai Italia pricinueşte omenirii această de- 
ziluzie. Trecutul ei, în care tot ce e nobil in sufletul şi mintea 
omenească a strălucit în chip atit de viu, ne dădea dreptul să cre- 
dem că ea, mai mult decit oricare altă naţiune, va fi apărătoarea 
idealurilor omenirii şi că niciodată nu vor pleca din lagărul ei 
săgețile care să nimicească pornirile generoase. De aceia amicii 
de pretutindeni ai poporului italian au privit cu o sinceră și vie 
părere de rău ocuparea Tripolitaniei, şi cu tot respectul pe care 
tl au pentru trecutul lui glorios, cu toată dragostea pe care o au 
pentru acest popor In prezent, nu pot să întringă bucuria lăun- 
trică izvoritoare din constatarea greutăților unite cu realizarea 
practică a acestei ocupațiuni. E ca un fel de răsbunare a soartei, 
e ca un fel de isbinda a dreptăţii nesocotite, care nu poate să 
lase nepăsători pe toți cei ce speră constant Intr'o formă superi- 
oară de dreptate socială şi de echitate internațională, 


I. G. Duca 


exa AA 


Cronica teatrală 


IAȘI 


In fruntea repertoriului stagiunii din acest an,—repertoriu alcătuit 
cu o deosebită pricepere,—actualul Director, d. Mihaii Sadoveanu, arată 
prin cîteva cuvinte, progresele făcute în ultimul an, de Instituţia culturală 
pe care o conduce. 

Aceste progrese se datoresc, credem noi, atit prestigiului unui nume 
ca acela al mult talentatului nostru seriltor, cit şi faptului că d-sa a ştiut 
să adapteze repertoriul la gustul publicului ieşan, punind în acelaşi timp 
Teatrul mai la dispoziția acestui public, prin o raţională şi bine-chibzuită 
scoborize de preţuri. 

Cu toate acesta slorțări însă, Teatrul naţional n'a fost totdeauna 
plin.  Pentrucă Iaşul este, din punctul de vedere care ne interesează, 
un oraş fozite sărac. Deşi în manualele de geografie, după numele lui, 
e pusă In parantez cifra de 70.000 locuitori, totuşi această cifră nu e re- 
ală- decit pentru... condicele de contribuabili. Pentru Teatrul Naţional, 
Iaşul e ua oraş de 30.000 locuitori. Şi încă, acest din urmă laşi, e unul 
din cele mai sărace oraşe ale ţării... Căci burghezia, face parte din celalt 
laşi, a cărui populație are alt ideal şi alte preocupări culturale, 

Totuşi se ştie că şi „celalt“ laşi, alimenta uneori, Înir'o oarecare 
proporție, numărul spectatorilor. Dar d. Sadoveanu, în broşura d-sale, 
ne face să înțelegem că acest mic contingent de spectatori furnizaţi de - 
laşul No. 2, a dispărut cu totul, după ce o artistă „străină“ a fost refu- 
zată de o minoritate a spectatorilor, înnainte de a'şi Il arătat măsura mij- 
loacelor sale artistice. | sia Mea 

Nu sintem chemați să ne dăm cuvintul în această chestie prea 
mult desbătută. Totuşi, pentrucă în broşura pe care o avem acum din- 
nainte, se pomeneşte şi de acest incident, ne vom permite să observăm 
că protestul acelei minorități de spectatori, ar fi avut un prestigiu mai 
mare, dacă s'ar îi produs în urma primului acf, sau primei scene, cel 
puţin. Căci atunci, chiar dacă artista ar fi jucat cu talent şi chiar dacă 
psichologia ei ebraică i-ar îl permis să pună un „suflet rominesc” în... 
piesa lui Bricux, minoritatea ar fi putut să se prevaleze totuşi de cu- 
noscutul adagiu „de gustibus....* In realitate, cu acest prilej, sa pus tot 
mult-cunoscuta problemă a naţionalităţi în artă, însă sub forma... mai 
pujin cunoscutei probleme: rasa în artă! Nu e nici locul, nici intere- 
sul să cădem în considerații teoretice; vom aminti numai citeva fapte, 
de altminteri ştiute de toată lumea. Evreica Rachel, care a isbutit 
să readucă la modă. în plină epocă de romantism, tragediile clasice ale 


124 VIAȚA ROMISEASCA 
-A o 


lui Racine, această pură manifestare a sufletului francez; Evreica Sarah 
Bernardt, care a întrupat, pe toate scenele mari din Europa, pe „L'Aiglon* 
(fiul lui Napoleon !) capo-d'opera naţionalistului Rostand: Evreul Kainz, 
pe care Berlinul, una din capitalele antisemitismului, I disputa Vienel,... 

Ne vom mai permite să observăm că acel „contingzent” care, cu s- 
tita tenacitate şi consequență, boicotează Teatrul,—cu greu şi-ar putea 
justitica secesiunea sa, cind şi Direcţia teatruiui, în repetate rinduri, şi 
majoritatea spectatorilor, în acea... noapte furtunoasă, şi-au manifestat 
punctul de vedere, cu totul opus aceluia al minorităţii, 


Staglunea s'a deschis, conform unei tradiţii, cu o piesă naţională 
clasică, —cu Despot-Vodă, drama istorică a lui Alecsandri, interesantă ma! 
mult pentru cunoașterea Inceputurilor literaturii dramatice naționale. 

Deşi piesa a fost montată cu multă îngrijire —ca pentru debut! 
totuşi, Ja reprezintarea ei, am avut impresia... că umblă sirigoii pe scenă, 

D. Dragomir a jucat cu toată tragerea de inimă, dar. snu 'nvie 

morţii, —e 'n zadar, copile!* Sint silit să dau acestul „in zadar“. —mai 
ales cind e vorba de d, Dragomir.—o intonatie superlativă. D-sa vădeşte 
prea multe însușiri mimice cind tace, şi o simpatică exuberanță de ges- 
tuti monotone, cind vorbeşte. Intenţia de a juca și in răstimpul dintre 
două replice, ar fi mai apreciată, — dacă d-sa n'ar trimite priviri atit de 
dese şi de semniticative, spre staluri... D, Boidesca, în Ciubăr.Vodă, a 
avut un ro! foarte dificil. Ar îi fost mal bine dacă nu forța nota comică, 
pe care chiar autorul a cam forțat-o în persoana lui Ciubăr-Vodă (mai 
ales în marea scenă din temniță, unde acesta e mal mult comic decii 
nebun). În ultimele acte, sub rasa de călugăr, d-sa a avut multe mo- 
mente fericite de interpretare, Totuşi cred că nu e rău să amintesc d-lul 
Boldescu—şi nu numai d-sale,—că gesturile Impetuoase, de-asupra ori- 
zontalei ochilor, sint riscate. Abuzind de ele,—la un moment dal, cind 
diapazonul tragic o cere, vei fi nevoit să te înalţi în aer. Şi, în adevăr, 
in d. Boldescu s'a observat de citeva ori această surprinzătoare tendinţă 
de ascenziune, 

Ceilalţi, şi în special d-nii Momuleanu şi Cirjă, s'au achitat con- 
ştiincios, Intrupind fiecare după putere, pe... siripolul ce i s'a incredin- 
fat D-na Pruteanu, distinsa noastră artistă, ar fi lost şi mai bine. dacă 
ar ÎI căutat să evite, pe cit [i permitea rolul, —acel ton declamatoriu, ne- 
irese şi dăunător talentului d-sale. D-nei Cuzinschi M convin numai mo- 
mentele culminante de Isbucniri violente. Incolo, jocul d-sale nu tni s'a 
părut destul de nuanța. Copilul Iliaş a lost, drăguță. D-rel Horga, numai 
glasul nu i-a stat împotrivă, ca să ne dea iluzia acestui „travesti*,... 


Cu prilejul lui Despot-Vodă, mi-am amintit problema rostiril ver- 
surilor pe scenă. Sint două moduri de a spune versurile, Aşa: 

Nu !. oarba nepăsare rămîne mută, cind, (pauză mică) 

Pe Despot de pe tronu-i, îl vede azi căzind (pauză mică) etc, 


CRONICA TEATRALA 1% 


adică scoţind osetentativ în evidenţă rima şi frumuseţa ritmică a versu- 
lui,—şi aşa: 


Nu !. oarba nepăsare rămine mută, 
Cind pe Despot de pe tronu-i il vede azi căzind. 


adică trecind (totdeauna !) peste rimă, ca peste un antipatic şi nefiresc as. 


pariy ir II rostire e acea care dă frazei versiilcate pauzele şi 


intonaţia firească, scojind totuşi cit de discret în evidență rima și fru- 
ena technică a versului... pentrucă autorul a găsit de cuviință să'şi 
scrie piesa in versuri, 


Urmărită cu încordare a fost comedia lui Bertolazzi, Zile de sär- 
bătoare, În care autorul condamnă concubinajul și-i dă o soluţie mo- 
$ tia. 
ia rr care, In calea vieţii lor, „se Incurcă” cu o femee, sint, 
de obiceiu, ori prea sensibili şi dezarmați în fața vieţii, ori, celace ea- 
proape tol una, blazaţi şi deprimaţi de deziluziile plăcerilor zădar- 
nice, El sint lipsiţi de voinţă, întiiu pentrucă au fost în stare să „se in- 
curce* (şi mai toidenuna, cu o femee,.. cum dă Dumnezeu) şi al doilea, 
pentrucă prelungesc o situaţie condamnabilă pentru liniştea lor sufle- 
tească şi nepermisă de convenlențele sociale. Acești oameni, din lipsă 
de energie practică, din capriciu, din lene şi laşitate sutletească expli- 
cabilă, evită definitivul şi se complac în provizoriu. Mulţi dintre ei, 
cind se decid a se cobori din pat de pildă, cind îşi trag o ghintă, 
cind deschid o uşă,—au sentimentul unei acțiuni ireparabile. Nu se pot 
hotări la un pas aşa de definitiv cum e căsătoria, dar nici la un pseudo- 
divorţ aşa de dureros cum e „ruptura“, 
Eroul lui Bertolazzi nu e dintre aceştia. Bergonzoli e un văduv 
bogat (aş zice mai bine „Iimbogăţii* pentrucă cuvintul e mai semniii- 
cativ), care „trăeşte cu* Amalia Verandi „damă de companie“ şi, după. 
doi ani de trai comun, se cunună cu ca. Acesta e, simplificat, su- 
biectul piesei. Autorul vrea să ne spue că Bergonzoli e un „original“. 
Mie nu mi s'a părul tocmal aşa de original ci,. un biet om, cu supătări 
sgomotoase, cu asperități de caractere evidente dar numat aparente, —in 
fond un „lasă-mă să te las”, inofensiv în mijlocul oamenilor răi. Îmi 
vine în minte o comparaţie cam deplasată. Cetitorul a văzut, desigur, 
un... pisoiu, in faţa unor dulăi,—cum îşi înfoae coada, cum se sburlește, 
silindu-se a lua fizionomia cea mai fioroasă de care e capabil, ca să 
pară cine ştie ce lighioană apocaliptică... dar în realitate, tot un biet 
pisolu râmine, Acesta e Bergonzoli, eroul piesel,—şi „otiginali* ca el, 
a mai lăsat D-zeu destui pe lumea asta de necazuri... Cu nostalgia unei 
familii în suflet, cu nemărturisita tristeță a (lăcăului trecut care începe să 
intrevadă pustiul rece al unei bătrineţi lipsite de mingteri.—el petrece 


12% VIAȚA ROMINEASCA 


in tovărăşia unor oameni pe care nu-i poate suferi şi tolerează lingă el 
prezenţa indiferentă a unei femel pe care n'o iubeşte. Bergonzoli n'a 
fost făcul pentru viaţa pe care o duce. 

Amanta lui, Amalia Verandi, e o femee iarăşi ca multe altele. Cu 
un suflet nu tocmai vulgar. Cu un trecut împărțit (ne spune autorul) 
între cel puţin doi sau trei bărbaţi. (Şi noi simţim că ea ar fi „trăite 
numai cu unul singur, că nu l-ar fi părăsit niciodată, dacă. m'ar fi 
fost părăsită) o femee în sfirşii, care n'ar îl căzut dacă ar fi avut 
un sprijin În viaţă,—căci femeia are totdeauna nevoe de un spri- 
jin.—părinte, frate, bărbat. —şi e destul să cadă odată, ca să nu se mai 
poată ridica : ea e o victimă nu numai a oamenilor ci şi a condiţiilor 
trupeşti şi sulieteşti fatale, cu care a venit pe lume. 

Aşa e Amalia Verandi; nici ea n'a fost făcută pentru viaţa pe 
care o duce. 

ȘI aceşti doi oameni se întiinesc şi incep să trăiască laolaltă, — 
fără să albă acea intimă și duioasă legătură de suflet, acea contopire 
de prietenie şi de dragoste liniştită, care tace farmecul căsătoriei... Dat 
fiind caracterul lui Bergonzoli, nu ne putem aştepta nici la ruptură, nici 
la căsătorie : ei vor continua să meargă alături, nepăsălori, fiecare spre 
mormintul său, ca două linii paralele care na se vor intilni niciodată. 

Dar... autorul are nevoe de un desnodămini mai concret pentru 
spectatori, şi Incă de nn deshodămint moral. Deci, —căsătoria. Cum ? lată, 
Se întimplă că Amalia Verandi are o fiică, şi aceasta, din întimplare, 
seamănă cu răposata fiică a lui Bergonzoli care... a fost căsătorit, odată, 
in tinereţe, dar şi-a pierdut soția. Din această intimplare, se naște des- 
nodămintul moral şi. defectul piesei, care ar fi lost și mai moralizatoare, 
dacă în viaţă s'ar intilni, mai des, un aşa concurs da Intimplări fericite, 

Acelaşi „intimplare“, permite autorului să scrie actul I, (foarte viu, 
dar foarte digresiv din punctul de vedere al technicel teatrale) în care 
vedem că Elda, fiica d-nei Verandi e neleriiită nu numat pentrucă așa 
sint copiii născuţi din legături provizorii, ci şi ma! ales pentracă mama 
ci continuă să ducă o viaţă păcătoasă, 

in actul al Îl-lea, (care, o spun în un loc tam nepotrivit, a fost 
montat mai splendid decit la Bucureşti), —Elde, plecind din pension ca 
să vie la mama sa, nimereşte, noaptea, la vila lul Berponzali, în plină 
petrecere de holtei cu femei uşoare. Bergoazoli, prins şi induioşat de 
naivitatea fetei chiar din primul moment, hotărăşte s'o rejină pentru tot- 
deauna în casa lui. Elda primeşte. Dar, peste noapte, o schimbare ne- 
aşteptată se face în suiletul fetei care, nu ştim prin ce miracol, îşi dă 
sama de situaţie... ŞI a doua-zi, (actul III) neinduplecată de rugăminţile 
lul Bergonzoli, ea decide şi pe mamă-sa, să plece din casa amantului, 
Bergonzoli, speriat de perspectiva singurătăţii morale, da pustiul vieții, — 
nu ştie ce să mai facă: se trămintă, plinge, se revoltă... în zădar, 

Zăpăceala lui e atit de lungă, de chinuitoare şi de „poignantă“, 


CRONICA TEATRALA 127 


venea să-i din stal: Ce te sbați atit? la-o, domnule, de 
tg s'a arehygea buză l.. Inginerul Manlio vine la timp ca să-i des- 
chidă capul. Şi Bergonzoli se hotărăşte la căsătorie, parc'ar bea un pahar 
4 Tisa e captivantă, situațiile sint naturale şi personagiile trăesc. 
Poate că și de aceia, piesa a fost jucală atit de bine, 

D. Cuzinschi a interpretat minunat pe Bergonzoli în actul ultim, 
iar în actul ai l-lea a făcut „creaţie“. D-sa e un adevărat artist cind 
îşi temperează violenţa jocului, în scenele de tranziție. Prin stăpinire 
de sine cred, In interesul d-sale şi al nostru, că va ajunge la un 
joc mai sobru, economisindu-și mijloacele de care dispune, pentru sce- 
nele culminante cind nu trebue să fie epuizat. Promite mult jocul inte- 
ligent a! d-lui Demetrescu-Radu, D-sate Ti convin tipurile cu temperament 
egal. Mă intreb insă şi acum: dece la a doua reprezentare n'a mai avut 
barbă 7... Mi s-a părut căl prinde. Barba, d-le Demetrescu, e mare lucru 
la oml. Ay fust bine d-nii Petrone (profesorul Bargiggi) şi Slaunicu 
(Sandro). Ceilaiţi au fost conştiincioşi, D-na Profir (Elda) şi-a studiat 
adine tolul, până în cele mal mici amănunte şi a isbutit să pună în evi- 
denţă sufletul naiv şi delicat al fetei. Numai... acele priviri scurte şi cam 
neexplicabile pe care Je arunca lui Bergonzoli în actul H, nu prea mi sau 
părut la tocul lor, O fată ca Elda, chiar atunci cind e puţin jenată, are 
o privire mai lungă şi mai francă. In actul | însă, şi mai ales în scena 
dintre Elda şi d-na Verandi canapea), a fost bine. Tot aşa, neaşteptat 
de bine atost d-na Cuzinsc Verandi) insă numai în acelaşi act 
şi în aceiaşi scenă, Cu oarecare concentrare şi destul de nuanţat a inter- 

pretal durerea neputincioasă a mamei care se simte vinovată în faţa flicei 
sale. Aşa dar d-sa poate foarte bine, cind vrea, să nu fie alectată? Atunci, 
dece s'a speriat aşa de tare cînd a întiinit în uşă pe Cavalerul de Hau- 
renzi şi cind trebuia să facă o mişcare mai discretă? ȘI dece. în actul 
al II-lea, a tostii aşa de hazliu cuvintul „cateaua!*, cind putea să-l spună, 
aşa cum il spune o cucoană in fiecare zi? D-na /onescu, în rolul de 
„femee uşoară”, a jucat foarte natural, cu risul acela simpatic şi necon- 
tenit, Celelalte artiste au fost satistăcătoare, In roluri care le conveneau de 
minune. Elevele,—toate,—cit se poate de sgomotoase şi de vii. Men- 
\ionez jocul atit de firesc al d-rei Ana Cirjă care, tot timpul, părea că 
lu cu rolul şi că ignoră spectatorii, 
i Ta inzistat p phase: niste jocului artiştilor, fiind convins că 
ma! mult decit aprecierile laconice ale unui critic dramatic, folosesc im- 
presiile unni spectator „ca oricare atlui”. 


T. 


Cronica Veselă 


Doleanlele unui Cronicar teatral 
pesrtimeincbe “bari na aut Aa bcr (ta i 


Pe cerul plin de sclipitoare puncte, 
Trec efemere linii de Inmină, 

Sub pasul meu întirziat, suspină 
Sonorul glas al! frunzelor defuncte. 


Zădarnic luna mă petrece'n cale 

Pe bulevardul alb şi singuratic,— 
Că subsemnatul, „cronicar dramatic“, 
Acum e'n rolul misiunii sale. 


De-abia Incerc un singur vers de odă, — 
Și "n capul meu vin stâfii inedite, 

Cu gesturi latpi.—cu răcnete cumplite : 
Moţoc, Spancioc, Ciubăr şi Despot- Vodă ! 


„Sint eu?,.. Sint treaz 2... Deschide-te morminte |*,.. 
De-odată tace ritmicul meu pas: 

In scena Ni-a, mi-am adus aminte, 

Madam Pruteanu a strimbat din nas, 


De ce-a strimbat2... Probabil, o nuanță 
De fin disprej, cind vede pe Carmina,— 
Fiindcă 'şi pierde ultima speranţă... 

De n'aș uita nuanța cu pricina! 


CRONICA VESELA 139 


Şi lar pornesc... dar mă opresc de-odată. 
Ah, sînt dator să fiu cu mintea'n patru: 
De ce nu vin leşenii toţi la teatru?... 

O chestiune foarte complicată ! 


Francisca. artă... rasa şi talentul... 
Deci, va să zică, vor să se răzbune... 
Ce-i vinovat Onor. Direcţiune ? 
Domnila-sa regretă incidentul... 


„Vir degetul în buzunarul vestii. 

Sint plictisit şi'mi pare rău de lună. 
Hm... bulevardul pare o lagună. 

Mi-e capul plin cu fel-de-fel de chestii. 


Dar e'n zadar!.. 
Va trebui să scriu 
(Chiar dac'ar îi să nu mai cint o lună) 
De Dragomir, de plesă-—că e bună, 
De Tomşa, de Pisoschi, tot ce ştiu! 


„„Aş alaca pe d. Sadoveanu 
(Căci n'a aniversat pe d. lorga), 
Aş lăuda pe d-ra Horga, 

Dar ce-o să zică d. Ibrăileanu? 


Chiar dacă'n /llaș a fost perlectă, 
O să vă pară cà... mi sa părut! 
(De-alminteri, eu știam dela 'nceput 
Că voi emite-o laudă suspectă...) 


Aşa, mă duc ursuz prin promoroacă, 
In pacea nopții albe şi compacte, — 
ŞI nici nu ştiu că'n capul meu „se joacă" 
O tragedie'n paisprezece acte !... 
GTE 


MISCELLANEA 


Două comemorări: Kogălniceanu, Eminescu 
n rare mie alma aa ha eine Ie dul 


In timpul din urmă s'au inaugurat statuile a doi bărbați in- 
semnaţi ai Rominilor. 

Nu vom reedita nici datele biografice, şi nici inevitabilele 
consideraţii entuziaste... Ne vom märgini să spunem citeva cuvinte 
asupra evoluției pe care a lăcut-o gindirea acestor doi oameni 
in mintea generațiilor ce i-au urmat 

Cind o mare personalitate se manilestă in mai multe 
direcţii, nu aceleași feje ale gindirii sale impresionează pe con- 
temporanii sau pe urmașii săi, de-a lungul vremii. Publicul nu 
selecicuză decit acea manifestare, care convine înclinațiilor, pre- 
ocupărilor și idealurilor sale. 

Dacă M. Kogălniceanu ar fi fost comemorat acum cinspre- 
zece ani, desigur că ceia ce s'ar fi accentuat atunci ar fi fost 
mai cu samă ipostasul de politic revoluționar al oralorului dela 
1862 și al autorului loviturii de stat dela 1864, pentrucă „ţăra- 
nismul“ generaţiei tinere de după 1890 era mai mult democratic 
decit naţionalist, 

In 1911, democratul revoluționar a fost oluscat de promo- 
torul culturii specific naționale, ipostas exagerat incă de majo- 
ritate acelora care au vorbit în numele poporului romin, cu 
ocazia comemorării din Septembrie. Bine înțeles că n'a putut 
lipsi şi nota cealaltă, căreia d, Xenopol i-a dat un puternic accent 
in fața statuei desvâlite, 

Pentru noi,—şi credem că sintem in conformitate cu ade- 
vărul istoric, Mihail Kogălniceanu este bărbatul de stat care, 
impotriva vechiului regim, a creat Rominia modernă, pe cit poate 
crea un Singur om in asemenea domeniu. 

Kogălniceanu a fost un colaborator, chiar un iniția- 


MISCELLANEA 134 


4or, intro mulțime de direcţii,—critica introducerii culturii stră- 
ine, istorie, etc, —dar domeniul pe care a pus pecetea sa unică 
și de care s'a legat aproape numai numele său, este, incă 
odată, munca politică de inchegare, de creațiune a Rominiei 
celei nouă. 


Mihail Eminescu a fost mai innainte de toate un poet. 

Mihail Eminescu a mai lost şi un ginditor social, care n 
avut o concepție politică asupra imprejurărilor vremii in care a 
trăit. 

Care dintre aceste două personalități a fost comemorată în 
zilele din urmă? Şi una şi alta, 

Intirziaţii au sărbătorit mai cu samă pe poet. Moderna gene- 
rație, mai mult personalitatea socială a lui Eminescu. D. Jorga 
a spus-o răspicat: d-sa a înțeles să sărbătorească mat mult pe 
autorul articolelor din Timpul, decit pe genialul poet. 

Dela moartea lui şi până acum cițiva ani, Eminescu a 
fost sărbătorit, şi fără statue, pentru „Floare albastră”, pentru 
„Scrisori* şi pentru „Luceafarul“, cu toate că activitatea sa po- 
liticã nu era necunoscută, 

Dar astăzi, cind problema naţională sa pus cu pulere şi 
cind această problemă a luat aspectul, în cele mai multe ca- 
pete, al unei politice de regresiune, astăzi poetul idealist, chi- 
nuit de problema existenții,—pentru aceste capete a râmas in 
umbră, şi in locu-i s'a ridicat pe primul plan teoreticianul iay 
toarcerii la trecut, la domnia absolută şi la breslele medievale. 

Fără îndoială, filozofia socială a lui Eminescu este respec- 
tabilă, fiindcă este expresia unei naturi sincere și puternice, deși 
in acelaşi timp excesiv de subiectiva. Suprasensibil şi dezar- 
mat în faja vieţii, el nu putea suporta realitatea și-și găsea un 
punct de odihnă a sulletului său agitat, în treculul care nu mai 
este şi care poate fi ușor idealizat de o imaginaţie romantică. 

Deşi este o pretenţie puţin Intemciată şi chiar cam ridiculă, 

aceia de a-ţi lua sarcina de procurator al posterităţii, vom avea, 
totuși, îndrăzneala să protelizăm că, departe în viitor, peste un 
veac şi peste mai multe veacuri, acela care va trăi, nu va f 
ziaristul dela Timpul, ci nemuritorul cintăreţ al iubirii nelericite 
şi al Nirvanei,—creatorul limbii artistice romine, în care vor scrie 
generațiile viitorimii. 

Cind se vor fi realizat demult aspiraţiile politice ule vre- 
murilor noastre, — și nu întotdeauna după idealul poetului, —cîind 


> 3) 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


marii și micii făuritori ai schimbărilor viitoare „vor fi murit de 
mult", după ce-și vor fi dat obolul lor de muncă, Eminescu va 
străluci „ca 'n prima dimineață“, căci el va trăi cit va trăi şi 
limba rominească, 

M Dar și poetul insuşi a variat in conștiința puţinelor gene- 
rații cite s'au scurs dela dinsul incoace. „Perceperea* unei po- 
ezii este o colaborare intre autor şi cetitor. Poetul chiamă, prin 
cuvintele sale, caşi cu o baghetă magică, mii de stări sufleteşti 
din sufletul cetitorului,—gi altul a fost sufletul generației dela stir- 
şitul veacului trecut și altul este sufletul generaţiei de azi... 
Dare Şi astăzi oamenii de 20 de ani irăesc poeziile lui Eminescu, 
işi intrețes visurile și iubirile lor cu versurile hipnotice ale di- 
vinului poet 2... 

Nu vom discuta, In această simplă notiță, probleme com- 
plicate, Asupra unui singur lucru voim să ne oprim un moment. 

„Poetul a lost micşorat. —am indrăzni să scriem cuvintul 
Injosit, —de o sumă de editori care i-au cules brulioanele pu- 
blicindu-i-le ca o urmare la poeziile lui, şi care n'ar pitá be- 
neficia de o altă scuză decit de inconștiența impietații lor. 

Am avut ocazia să cunoaştem adolescenţi care, găsind (ouă 
volume de poezii de Eminescu, citau, indiferent, din unul sau 
din altul... Am avut ocazia să cetim „Studii“, scrise de nameni 
loarte entuziasmați de poezia maestrului, care, pentru a-i tarac- 
teriza fie gindirea, fe forma, citau, indiferent, din primul sa al 
doilea volum, lar la una din multele festivități, la care poetul a 
lost atit de „slăvit* de cătră cei ce se „lustruesc* pe ei inșişi 
un orator, analizind cu un ascuţit spirit critic opera lui Eminescu. 
st ridica in naltul cerului, dar ajungea la concluzia că, dacă 
Eminescu n'ar fi „seris“ și „postumele*, ar fi fost un poet tot aga 
de mare caşi oricare altul din Apus, "3 

; Evident atunci că, dacă sar fi găsi! şin Apus editori care 
să ntoarcă cu gura'n jos coşurile din birourile poeților şi să le 
publice conținutul drept „opere postume“, Eminescu al nostru 
nar avea acuma un rang Inferior emulilor săi din Europa 

Fapta acestor editori este un sacrilegiu, și totuşi trebue sa 
le fim incă recunoscători că n'au publicat, intrun al Ill-lea vo- 
a an y zapp mai mult decit rabelaisiane ale poetu- 

5 zac in raiturile Academiei i i 
brulioanele utilizate deja de ei! > PENES. de, Aita = 


ká 
| MISCELLANEA 183 
SR 


Cel mai mare omagiu, care s'ar putea aduce lui Eminescu, 
mai mare chiar decit cea inai innaltă statue, ar fi distrugerea vo- 


lumului de postume, care nu pot avea altă insemnătate decit” ca 
material de studii pentru critici şi istoricii literari, 


Academia d-lui Duiliu Zamfirescu 


in siirşit a apărut in extenso olensaloarea comunicare fá- 
cută de d. Duiliu Zamfirescu, in sesiunea Academiei de astă- 
primăvară. Am cetit-o și.—tără multe perilraze,—am avut impresia. 
unei impudice exhibiţii intelectuale, căci acesta e „cuvintul ce 
exprimă adevărul“. 

A mai discuta teoriile d-lui Duiliu Zamfirescu, este a stărma 
uşi deschise, și nimic nu ne ispiteşte să ne dedăm acestui sport 
inutil, 

Academia are o autonomie desăvirșită. Ea face ce-i place. 
Dar ar putea să cruțe ofrəndele generoşilor ei donatori, care, 
desigur, au înțeles să facă alte servicii culturii romitae, decit să 
răspindească proza ştiinţifică a d-lui Duiliu Zamfirescu, Ori poate 
legile ei constitutive o obligă să tipărească foate produsele inte- 
lecluale debitate în incinta sa? 

Dacă da, atunci ar trebui să fie mai precaulă cu recrutarea 
membrilor, cind e nevoită să-şi împlinească golurile lăsate prin 
dispariția iluştrilor săi delunceţi. 

Inţelegem bine că în locul lui Olănescu-Ascanio, înalta instituție 
nu putea alege pe Caragiale, pe Coşbuc, ori pe Vlahuţă, că ea trebuia 
să aleagă pe un membru al partidului junimist, pe un colaborator 
al Convorbirilor Literare. Mai Ințelegem, impreună cu ințeleptul 
Jerome Coignard, utilitatea nulităților în Academie, căci dacă 
această instituţie şi-ar garnisi fotoliile numai cu ilustrații ştiinţifice 
şi literare, ea ar da dovadă de cruzime şi lipsă de delicateță: 
Atunci, a nu face parte din Academie, ar fi un stigmat de 
incapacitate, 

Dar Academia ar fñ putut alege, spre acest scop, pe alt co- 
laborator al Convorbirilor Literare, pe unul care să stea acolo mo- 
desi in necompetenţa lui. 

Şi, ca să lărgim chestiunea, vom observa că, prin modul 
cum obișnueşte Academia să se multiplice, ea tinde să cultive 
megalomania In toți aceia care nu fac parte din sinul ei. Căci, dacă 
o să ajungă vremea ca toate nulitățile să intre in Academie și nici 
un scriitor de valoare să n'aibă acces acolo, atunci a nu fi membru 


134 VIAȚA ROMINEASCA 
al Academiei are să fe identic cu a fi scriitor de talent, şi 
toți cei 495 de scriitori romini, puriind semnul distinctiv de a 


nu face parte din „cei 40*,or să se considere ca genii în proză 
și în versuri. 


Pasi scriptum, 

Şi, fiindcă veni vorba de d. Duiliu Zamfirescu, supunem 
școalei sale literare această Incurcată problemă: Cum se poate 
ca prolundul şi sugpestivul poet Eminescu să fie expresia ge- 
niului neo-latin, cum sa exprimat d. Duiliu Zamfirescu allt de 
înaripat în primul port al țării, cind același domn D, Zamfirescu 
descoperise in Academie că poporul romin, fiind neo-lalin, 
are numai calităţi oratorice şi politice şi este cu desăvirşire inapt 
pentru poezie? 

Şi la urma urmei, ce câuta acest elegant domn, cu estetica 
lui de budoar, la reinviarea in marmoră a poetului care iubea pe jå- 
rani, a poetului care plingea pentru un eres de babă, a poetului 
care ură pe lameni, a poetului sărac dar mindru, a poetului care 
pe vremea cind gloria incă nu-l incununase cu nimbul ei, 
a avut onoarea să fie tratat de sus, de cătră acest discipol al lui 
Macedonski ? 


Aristocraticul personaj n'ar fi putut aduce un omagiu mai res- 
pectuos Poetului, decit prin totala lui absență. 


P. Nicanor & Co. 


Di ati ni po ——— ia 


Spiridon Popescu. Mos Ghħiorghe 
la Erpoeijie, nuvele. Bucuresti, 1912, 
Prețul 2 loi 

Acum șaptesprezece ani, mai malpi 
studoați dela Univorsitaten din luși 
tipăream o publicația să/ăminală, lati- 
talată „Evenimentul literar", 

D. Spiridon Popescu era student in 
matemntict, dar amintindu-ne că d-sa 
Únase cu vre-o doi ani mai inainte 
ò cònlerintă despre „psichologia tă- 
ranului romin*, cure atrăsese atonjin 
tuturora şi care fusese publicată într'o 
revistă importantă și apoi scoasă și 
ia brosură, Il desemnată „lin ofi- 
cin“, să ia asupră-şi sarcina dea schi- 
ţa, pentru tetitorii „Evenimentului tite- 
rar" sulotul, atit de pațin cunoscut pe 

po atunci, al ţăranului romin, 

D. Spiridon Popescu se execută. Ne 
dăda o serie de articolașe, sub for- 
mă de serisori cătră an văr al său, 


Giudirea urtistică s'ar putea numi o 
gindire prin imagini, Un om cu tem- 
paramentul de artist, nu-şi exprimă 
concepțiile despre lume prin noţiuni 
si teorii abstracte, ci priu cazuri còn- 
erete şi individuale, Balzac, cind a voit 
să-şi expună tooriile sale asupra căsă- 
toriei, ne-a dut o serie de observaţii, 
îm care nea arătat, ca 'ntr-un caltidoa- 
"op diferitele aspeete alo vieţii casni- 
ce—și nu considoruţii teoretice, sum 
făgăduia ştiinţific! titla de „Fiziolo- 
pia cănătoriei“, 


RECENZII 


D. Spiridon Popescu, « mi tampa- 
ramont do artist. Fără să vreu, și de 
sigur fără să-şi dea sama, micile sarti- 
cale pa care le dădoa „Evenimentului 
literar", luau çu încetul, dela un număr 
la altul, aspectul unor mievărate schiţe 
literare, Chiur şi acuma intentin d-lui 
Rpiridon Popescu esto nă don mai mult 
„stadii“ asupra sufletului şi vieţii țără- 
nesti, dorit pngini de literatură propriu 
zisă. 


Facultatea dominantă a d-lui Popes- 
cu Spiridon este imaginația, Nu însă 
atit imaginația plastică, memorarea si- 
pectelar lumii coneretu şi evocarea pu- 
tarnică a lor, cit imaginația psicola- 
gică, acea cara permite reriitorului să 
redea viața liuntrică a personagiilor, 

Dacă dsa xugtăreșie mai rar ns- 
tara şi înfăţişarea externă 4 omalui,— 
în schimb vede admirabil ceia co se pe- 
troce în suflete, 

Iar lumea, pe cure o înțelege mai 
bine, sint oamenii simpli, naturile pri- 
mitive, ţărani şi copiii, 

De sigur că d, Spiridon Popescu cu- 
moaşte şi ponte ængrăvi toate laturile 
saflotului țărănesc, dar d-na excalează 
mni ales cind ne arată concepția tă 
rauului asupra lumii, ca de pildă in 
acel minunat „Moș (Gheorghe la Ex- 


Acest scriitor „țărănist* na ideali- 
xenză po țărun. Obiectivilatea sa oste 
completă şi În cencepție și in execu- 
ție. Cu cità imparilalitate angrăveste 


336 VIAȚA ROMINEASCA 


acest „revolațiouar“ răscoalele ţăză- 
nești in „Rătăcirea dela Stoborăni*,— 


tori ar fi și ridicul și meschin, ca a- 


cest om profund serios, in auilotul 


acele pagini pline de safu epie, in cărulu se sbuciumă tontă viața bogată, 


care uutorul dă dovadă de o mare pu- 


adineă și misterioasă n milioanelor de 


tere de atăpinire vieţii, Niciodată mul-  căcăjiți, să se apuce de cizolnt fraze sus- 


fimes, massa, n'a fost siigrăvită cu un 


mai erud realism, 


Nici un sentiment inspirat, de opera 
sa, nu vine din intenția voită a serii- 
torului, din eonsiderațiile sale perso- 
nala, ci din însăşi viața pe care elo 
culege și o depune pe paginile sale, 


am zice intactă, dacă n'am sti că gi 

d. Spiridon Popescu își supune matari- 

ulul observaţiilor, În operațiile de ann- 

liză, selecție şi aintoză. Humorul lrezis- 
tibil şi dọ un gen unie în literatura 
noastră, din „Mos Gheorghe la Expo- 
vițe*, nu rezultă din stilul și consilorațiile 
autorului, ei din stilul şi consideraţiile 
eroului, (Concepţia Iui Mog Gheorghe 
asupra civilizaţiei, atit de naivă, de 
burlaseă, atit de profundă totusi, și 
în acelaşi timp atit de varonimilă, —eon- 
cepţia aceasta dă naştere unui hu- 
mor așa de original), Bi tot aşa, im- 

presia de misticism sumbru, cure se do- 

gujează din acea strunie „Isbăvirea 

blăstămului“, —ori sentimentul da nos- 

talgie, po care ni-l aduce în suflet pu- 

tornica evocare a copilăriei negtiutosra 
de griji și n tihnitei vioţi ţărăneşti de 
altădată, în minunata sa schiță „Vur- 
niceai”, 

D. Spiridon Poposon se transpune, 
prin imaginația su psichologică, atit de 
bine In sufletul persanagiilor sule, își 
identifică in aṣa grad gindirea cu gin 
dirile lor, incit si forms adoquută a- 
calor gândiri ji vina dola sine : Acons- 
ta insamnă că forma scriitorului nos- 
tru, fiind singura care convino litera- 
turii salo, este perfectă. Numai scolo 
undo vorbeşte în numele său, putem 
surprinde uneori oarecare nesiguranță, 
atit de mult acest weriitor emina- 
monte obiectiv se nimte la locul său nu- 
mal atunci, cind aro de exprimat cola 
ce simt si gindose alţii. De ultmin- 


urute, vaspinate şi velurate, 


P.S. Pentrucă volumul de care ne 
ocupăm, necesită un studiu mal com- 
ploct, pe care, din diferite împrejurări 
nu lam putut serie acum, ne permi- 
tem să amintim aici tetitorilor noştri, 
ca un adnns la această recenzie, 
citeva pagini, In caro a mai fost vor- 
ba de ucest seriitor, publicate în „V. 
R."^, No. 5, pag. 301. 1911 


Octavian Goga, Însemnările umur 
trecător. Arad, 1011. Pr. 3.50 L. 

Una din multele caructeristice ala 
culturii noastre din veacul al 19-lau a 
fost și multilateralitatea, am putea 
spune universalitatea  pronaupărilor 
oamenilor do cultură. 

Scriitorii nu numai că alimentan In 
ucelaţi timp elt mai multe genuri lite- 
rare, dar, pe lingă aceasta, își impri- 
mutan nctivitatea şi indeletnicirilor 
politice şi sociale. Acest caracter an 
datorește epocoi sau, cum s'a xis pmo- 
mentului istoric*,—po deoparte puținai 
congtiinți artistice, po de altă parte 
nevoii şi deci datoriei de a contribul 
lu Ielăturarea lipsurilor de cara safe- 
ream în toate domeniile:—ucela a! lite- 
raturii naţionale, al independenții nuţio- 
nale, al unităţii naţionale, al organizării 
naţionale, 

Cu vremea, incotind enuzele, lacetă 
şi eleetal, Seriitorii şi oamenii poti- 
tici incepură să se diforențieze. Mai 
mult, scriitorii Incepură să se conss- 
creze genurilor litorare ce conrenoau 
tomperamentului lor artistic, 

Cultivarea numai a genurilor patri- 


vite temperamentului, caracterizează și 


RECENZII 137 


tura actuală din Ardeal: d. Agir- mesteca în fondul diseuţiilor celor din 
u este nuvelist, d. e bir cir CRN alea M er FERS 
acoat punet de vedere evolu- ureroaselor disons 
ija Ardealului a mers paralel cu aceia vom abtine să discutăm cuprinsul sr- 
| Regatului. ticolelor d-lui Goga. Un singur ws 
Dar în Ardeal, find enorm de mult putem pogoane pi 
tru n 
de ficat pentru consolidarea unui po- pen 1 e a A 
care nu vrea să moară, ṣi dacă n'am cunoa E 
Er Tak parte numărul oamenilor autorul lor: perleeta sinceritate mie 
„si caltară nefiind, nielodată prea tn- torului şi arsătoarea lmi dorință de w 
destatător pentru n răspunde ja această sorvi binelui neamului en A! 
mevoe urgentă :—este cu neputiuță, şi Ceis ce-și ponto rca averi 
dacă var intimpla ar fi imoral, en un  vistă, fără a esi din Indatori netă 
om eminent să se mărginească numai trä de recenzenti, esto literatura 
b ti eare este un malui de faţă. 
j "agent mir eră numai utunei D. Goga aste mai mult eat 
E permis, cind cineva are la inilămină un poze pp deea se masin ear 
“prisos do energie neutilizabil în ineru- essay-tsf; tn 
pile practice ale vieţii. Din această ca- esto polemica. Și daa e ip ka 
v ui de litore trobue să fie și un grad inalt cele două Insugiri o 
au Se uocial care aleituese calitățile ominente ale 
aa Oop pa a a Eta Ei Rate e 
ñ in turnul de fildeș 
saga frumoasele poezii, dela „ltu- ţie, susținute de o cultură SEN ié 
găciune* pinå la „Clăeaşii”, cu care a De prinos să era sdäogām, păr 
pătruns în toate conştiințale romineşti, tul sar ac aae e ormă petre pete 
a repriza ion nud E Bal roată arsi, 
T. 
greenen din primul său volum sint ari de vagge iarna ert 
rarat raza de revoltă și o cho- i EA ar egaleze arat 
nare e 
Dar, dacă comva impresia noastră 
mu esto greşită, deo bucată de vreme 
iù d, Oetavian Goga pootul sa des- e 
i x ia sa, nu- Jassy, 1911, Prix 1 Fre. 
prg ietan anrai aae a e Toamna asta frumoasă noa aE 
pantar de aeţiune yide luptă. Această ceste pagini pline de zane rar e că 
a doua a sa personalitate, d, Goga și-o va din cele mai duloase j erau 
manitesteuză den dreptul în acţiunea estrului, care a murit de malt, 
bheă. de un fost profesor din lasi,mort și ol 
zi į cunoscut stitor gë- 
aspoctale acestei netiuni de maltă vreme 4 
E, a pranie S ziarist RA noraţii de adolescenţi, astăzi trecuți da 
in volumul de faţă, d. Goga a adu- amiaza vieţii... METSA E 
nat o parte din articolele sale de cri- Volumul e mic, iek baka 
tică yi de Vămarire a problemelor ce podobit cu portratale celor care 
ii de stot- f ; 
pri renova PAR Ardeal. Nici oilată simţirile lui Eminescu n'su 
Ponia cunoscutului şi, credem, să- fost îmbrăcate intrun mai frumos ves- 
nătosalai nostru principiu de anu nea- mint străin. 


f 


Al. Gr. Soutzo, Mihail Emineseo, 
Quelques pofsies traduites en frangais. 


Tinind samă de valoarea traduceri- 
lor și plecind dola cele mai bune spre 
cele mai puţin isbutite—istă ordinea 
in caro le-am Insira noi: „0, mimă*, 


„Veneţia“, „Despărţire”, „Lu stenta“, 
„Somnoroase păserelo*, „Doina“... A- 
ceasta din urmă, intraductibilă din 
cauza caracterului pi specifie naţional 
şi popular, era cu neputinţă să fo tra- 
dusă, și versiunea franțuzească nu pro- 
duco plăcere. Editorul nr fi făcut mai 
bino, dacă àr fi lăsuto ti „Arhira*, 
unde a fost tipărită împreună cu cole- 
lalte acum 15—20 de ani, 

Deşi într'o traducere, originalul pierde 
Intotdeaunu, totuşi citeva strofe no dau 
fiorul poeziei emineseiane, iar unele 
versuri se ridică pănă ls inălțimea ori- 
ginululni, 

GL 
a’ 

C. S. Făgeţel. Copii Nopţii. Fadit, 
Rovistel „Rumnri*. Preţul 250. 

Cine se ponte plinge în zilele noas 
trè că, avimi o seintee do talent, nu 
a avut prilejul să pătrundă pănă ln eu- 
noştința publicului Iluminat! Dacă e- 
ditorii noştri nu na dărniela uni Me- 
cena eu urtiştii adevărați, an insă co- 
mori de indulgență cu Incepătorii și 
pecunoseații, iar piati noastră comer- 
cială e inundată de producții... cărora 
numai literaro mu le poți zice. ȘI eum 
la orizont „Cometa“ nu so arată decit 
arureori eu oriee cometă ce se res- 
poetă, bietul recenzont ureă In vadorile 
frunții ealvarul a suta de vorsari 
şchioape, in drame fără subiect, fără ea- 
raetere, fără avint poetic, fără logică, 
ul! fără măcar acea slabă licărire ce 
aa vedo în compoziția unui scolar ban! 


Note nu poti pune ca să to răzbuni., 
Pui viza și treci, 


I, 8. 
“e 
Dimitrie A. Sturza.  Insesmndtatea 
divanurilor Ad-hoe din dapi şi Bw 
eurești în istoria renașterii României. o 


tre timpul In care amindouă Prinel- 
patele ltomine 
perde ființa lor ea stat și timpul in 
enre această ființă n luut un trup real 
şi definitiv. 
prin sfirsitul Domntilor Fanarioților si 


anul 1566 prin fundarea și organizarea 
Domniei Regelui Carol 1. 


toate puterile pentru a ieşi din sufe- 
rințo seculare, In 1465 am putut rä- 
sulina constatind că am ajuns a avoa 


VIAŢA ROMINEASCA 


3 fascicole: I de 35 pg, relativă ta 


Pr. 40 buni; n I-a de 113 pg relutivā 

la anal 1856. Pr. 1,20 1; a Mi-a de 174 

pe. plas 4 serisori în facsimiie, alo lui 

Stefan Vogoride, e relativă l anul 

1857. Pr, 1.60 i. Extrase ilin Analele 

Academiei Romine. Bucuresti, 1961, 

Venerabilul secretar ul Academiei 

Romine nu face în aceast lucrare o 

expunere istorică populară şi ntrăgă- 

toare a chestiunii, ci produce o serie 
bogati do documente alese şi inlăn- 
tuite on inteligentă, după timp, in 
legătură en subiectul, Totuşi nn ne 
dă numai o calegere do documente, ări 
are un punet de vedere dela care planră 
vi adeseori intervina ca să ne rondncă 
printre urmole vromii celei mal eritice 
şi celai mai innălțătoare din istoria nen- 
mului nostru; vreu să ne urăla o raa- 
litate asupra căreia sintem lisați a 
conchide singuri, 

I. „Pentru neel cara sọ incearcă a 
scria Istoria Univorsală, o da nevoe 
să ennoaacă starea prezonti n omani- 
rii In comparaţie cu timpurile trecuta, 
stabilind progresele sau regrosale po- 
poarelor în desvoltarea generslā n o- 
menirii“, 

„Pentru Rominia perioada prezentu- 
lul ocupă aprope o jumătate de secol, 
Ea esto perioada Renaşterii noastre 
naționale ca popor şi ca stat. Peri- 
oads renașterii pentru noi se afi in- 


ernu umeniulate u-si 


Anul 1821 e caracterizat 


„La 1845 gi 1557 ne-am incurdat 


ființă durabilă, ete.*, 


Tratatul de Paris din 30 Martie 1856, 


—. 


 „Divanurile Ad-hoc pot f cousido- 


"sate ca laboratorul dogmatic și tehnic 


i Renasterii Rominiei”. 
j „Cu toato acestea un factor foarte 
inportant de reușită pentru acoastă 


mmncă innălțătoare, t fost fără îndoială 


l inie în care en s'a desăvir- 
pr agp in Europa ua puter- 
mie curent de emancipare n natiunilor. 

Do aici urmează apoi expunerea e 
volutivă şi documentati n chestiunii 
unirii Prinelputelor şi a reorganizării 
lor, So dan convonțiunile militare din- 
ten Franța, Anglis și Sardinia în râs 
boisi ('clmeai, provocat de violarea in- 
tegrităţii Imperiniui Otoman de citā 
Rusia prin ocuparea Molklovel și Va- 
lahiel. So urmăreşte apoi deşteptarea 
vieţii nationale dela 1830 Inconte. Re- 
gulamental Organic, în secțiunea V, 
aro dispoziţii pregățitoaro de unire- 
Art. 371 (Valahia): „Inceputul, religia, 
obiceiurile si limba de un fel sint fn- 
destule elemento de o mai de aproape 

Unire a Principatelor”. Regulumantul 
prevede administrație și Tegistaţio la 

fol. Dă drept de proprietate loculto- 
ritor si întea țară și în alta. Suprimā 
in parte vâmile. Provede extrădarea 
boţilor, Fixează unitatea monstelor de 
aur și de argint.—După războiul Ori- 
meci Unirea devine o necesitate eure- 
peană. Sprijinul cel mare bam savut 
dela Franța şi dola Italis {vare des- 
chidea calo pontru unirea ci proprie). 
in Arhiva Ministrului său de azi 

it gavernal francoz o earespon- 
pr E preţ 4 unui publicist 
trancea—Du BHoisle-Comle—care a th- 

Țătarit în Principato la 18047 în ea se 

vedea „Situnţiunea politică n Princi- 
patalor Romine și dorințele locaitori- 
lor privitoare la viitorul ţării lor“. Pe 

această corespondență sa răzămat a- 

pol acţiunea guvernului francez In fa- 
voarea noastră. En cute În adevăr 
foarte interesantă şi arată că și Rușii 
an favorizat odată ideia Unirii (intrun 
mare Ducat al Daciei, Impăratul A- 


RECENZII > 


RECENZII ——— 


jexandru 1 a invitat prin nişte morisari 
trimise de Nesselrade—pa -boiarii ex 
ginduri bune” refugiați în Transilva- 
nis—pela 1820—săi adine lo cunoy 
tinţă reformele co ne fi necesare ză se 
introdueñ In guvernarea patriei lor. 
Un francez, Coulin, a redactat răspan- 
sal: Cetățile turceşti de pe mälal sting 
al Dunării să fe reanorate ; domnii să 
se aloagă do țară și pe viţă; impo- 
vitele să fie sapravoghiate de o adi- 
, ete. 
pe: memoriu n'a plăcut iui Alr- 
xandeu, dar a fost utilizat de Nicotni 
in convenția dela Ackorman și trata 
tal dola Adrianopoli. Pe vromea sl- 
căturii Regulamentulni Organic, Romi- 
pii artan între dorințele lor și po a- 
cela n unirii sub un print străin, dur 
Ruşii ua incetat de a sprijini ucoastă 
ideo imediat ce un Romin, Iorilache 
Catargi, a spus că prințul străin na 
trebue să fe din ţările vecine. l 
D. Sturza arată apoi cum s's pus 
chestiunea în conferinte deln Viona 
şi doln Paris în 1805, Desființarea pro- 
tertoratului rasese și chestiunea Prin- 
eipatelor interesa În primal loc con- 
gresul. Din dezbaterile aediuţelor con- 
gresului, ett şi din restul documente- 
jor expuse în cole Sfaseicolo nu reies 
atitoa fapte nouă, necunoscute din isto- 
ria noastră, dar se lluairează în chip 
viu şi se 'ntărese convingerile de mai 
naințe. Be vedo cit do neprețaiti şi 
dozinteresați prietini ne-au fost nouă 
impăratul Napaleon IT și Davoar, pre- 
cum și contele Walewski, preşedintele 
conarosului și ministrul de Externa al 
Franţei, și Victor Placo, consulul fran- 
coz din Iaşi. Acestia n'ar trobui ui 
taţi ln ridicarea monumentului Unirii, 
Cavour seria (la 6 Martio 1856)? 
„Impăratul ține la Unirea Principatelor 
intr'un mod absolut“... „Ar fi pentru 
Europa o adovārută ruine să lase a 
eeste ţări pradă anarhiei și intrigi- 
lor"... „Castă să convingi pe Palmers- 
ton, că ar fi o crimă de „lise civilita- 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


Viune*, dacă ol nr susținea statul quo nit cu toate protestările Moldovenilor 
și s'ar opune droptelor dorințe ale Intre- şi Francezilor; dar toate actele intere- 


gului popor rominese“, ete. 


H. Se amintesc scrierile lni Va- 
sile Boerescu (Rominia după Tratatul 
te Paris), a urbimandritului Neofit Seri- 
ban (Unirea și nouniren Principatelor 
Romine), a Francezului Pawl Batail- 
lard (Primul punet al chestiunii orion- 
tale)—și primele manifestări ale Ro- 
minilor pentru Unire: o adresă cătră 


Domnul Gr. Al. Ghica şi „Memoriul a- 
dresat In Martie 1856 Impărntalui No- 
poleon TII* de cătră generalul Nic. Go- 
leseu, exilat de Rusi. Acest memoriu 
are părți frumoase: ol cere Unirea și 
Basarabia ; să fie Rominia un stat tum- 
pon cu un prinţ francez, căci „Pran- 
bin mare nevoe să ne cucerească; să 
vină vă se recunoască în noi!"—In Iu- 
wio 1505 s'a constituit în Ingi Coorita- 
tul Unirii pentra a se pune in logă- 
tură cu jara şi n fixa dorintele Romi- 
nior în voderea Divanurilor Ad-hoe 
și venirii Comisiunii europene în Bu- 
vurești. Restul paginilor sint o oglin- 
dă foarte Interesantă a vremilur de a- 
tunci, mai ales serisarile consulului V. 
Place. 

Se vode eroismul mora) ul majorită- 
tii Moldovenilor, intrigile grecesti, ser- 
vilismul evreese, perfidia nunstriacă gi 
arbitrarul tureese direct suu indirect, 
Casa Zari și Vlasto din Caspoli se o- 
eră a obține căimăcănia pentru T, Balş 
în schimbul a 300009 franci, şi acest 
taimacan, en gi urmaşul său Neculal 
Vogorkie, Isi iau puteri domnoşti silu- 
crează cu o indrăzneală narusinată lu 
combutarea Unlrii, 

UI, In Februar 1857 Unionisti din 
Iaşi sau constituit in Comitet Eles- 
toral al Unirii ṣi an stabilit un pro- 
gram de acţiune cu vestitele punete; 
Unire, neutralitate; autonomie, print 
străin ereditar, obşteasoă adunare le- 
gislativă, supunerea străinilor din Prin- 
cipate la legile tării și garanția Puto- 
rilor, Persocuțiile au urmat noconta- 


tie și a voastră“, ote.. 
rilo au fost în zădar până s'au prins 
scrisorile de trādare și s'au rapt reti- 
Viile diplomatice alo majorității Puteri- 
lor eu Turcia. Acesta a fost triumful 
curajului moral și patriotismului Mol- 
dovenilar. Listele de alegători aa fost 
refăcute și Divanurile Ad-ħou au pu- 
tut să exprime adevărul, 
bine de recitit asemenea pagini dìn 
vinţa poporului nostre. 


santea, mișeliile şi îndiguureu de atunci 
nu se pot vedea decit diroct din do- 
cumentele citute mai totdeauna în in- 
tregime şi traduse, Un faptde xom- 
plu: soţia lui Vogoride, fiiea lui C. Ko- 
naki, nomai putind suferi ubazurile lui 
Costin Catargiu, ministrul antiuntonist 
al lui Vogoride, a părăsit Iașii şi sa 
das la țară; iar cînd n fost să vie oo- 
misurii în laşi şi a rugat-o soțul elsă 
revie, en i-a răspuns prin Alex. Mo- 
razi, că atita timp cit Catargiu va f 
ministru eu na se vt intoarca, şi Mo- 
razi aduugă lui Vogoride: „Aţi venit 
în Moldova cu nimic; n'aveti altă a- 
vero decit zestrea fiicel lui Konaki ; 
ca v'a ertat purtarea din trecut şi do- 

lapidarea unei părţi din această mare 
avere, dar nu vă va erta o trădare 
faţă de patrin su, enre ar A trobuit să 
Toate protestă- 


Oricum, e 


vV. D, 
+ 


+ 
losif Stanca. Scoala romînă şi în- 


rățătorul romin din Ungaria în lu- 
mină adewirntă. Arad, 1911, Institutul 
tipografie „Tribuna“. 


Protal 1.50, 


Situaţia creată şcoalelor primare ro- 


mineşti din Ungaria prin legea dela 
1907 a produs o mare ingrijorare în 
sufletele fraților nostri de peste munți- 
numeroasele stadii, urtieole de ziare, 
cărţi, disearsuri, eonferențe, polomici, 
ate., pe care le-a provocat, mai ales 
in timpurile din urmă, o dovedesc ca 
prisosinţă, Se caută din toate părțile 
responsabilitățile, tiraii și zădarnice n- 


RECENZII Itt 


z 


euma, se cercetează mijloucele cele mal 
potrivite pentru a înlătura relele ur- 
mări ale legei lui Apponyi, se studiază 
“eu mul multă ori mai puţină compe- 
"tenţă adevărntele stări de luerari. 


Intro lucrările isvorite în mijlocul a- 


cestor preocupări generale este şi ear- 
tea de față n diui învăţător Iosif 
Stanea. 


Ca unul ce face parte din corpul di- 


dactic primar din Ungaris, uutorul e 
desigur in măsură să cunoască bine me 
ajunsarile pe care invăţămintul romi- 
mame are a le suferi de pe urma legii 
din 1907, Si în adevăr, in cele patra 


„ capitole ale cărții sale, d, Iosif Stanca 
ne dă multe informații prețioase pen- 
mu cunoașterea situatiei ce sa creat 


şeonlei şi înv 


or dela acea lege 


incoace: relele urmări ale bilingvis- 


€ 


Ea 
i 


mului (prodarea în romineste şi ungu- 
reste), dezorientarea învăţătorilor, u- 
milirea și injosirea unora dintre ei, ne- 
înțelegerile dintre învăţători și autori- 
tățile scolare, ote. Si nr îi și mai in- 
teresantă cartea d-lul Tosit Stanen, 
dacă d-sa nu ar pluti pros mult în ge- 
neralități si in consideraţii teoretice, 
şi near da, din contra, mai multo fapte, 
chel ponorulităţile se găsesc în orice 
tratat de pedagogie, numai faptele sint 
caractaristice si ne vădese adevărata 
stare de lucruri dintr'un anumié ma- 
din. Do usemani cartea d-sale ar cis- 
tiga, dacă d. Tosif Stanea, propunin- 
da-și să ne arăta școala romină din 
Ungaria în adovărata ei lumină, na ar 
cădea adesea în digresiuni, ocupin- 
du-se cu lucrari ce nu stau într'o di- 
rectă legătură ca obiectul prooeupă- 
rilor sale, cum fate, de pildă, cind re- 
comandă cărțile pe care e bine să le ci- 
tească un învăţător, cind dă sfaturi în 
chestia metodelor do predare, etc.. 

In sfirsit ea Lumbă, cartea dini Josif 
Ștazea no pricisteşte n mare dezilerie, 
Creticam că fraţii noştri din Ardeal au 
adoptat pentru serisal lor limba lite- 
rară romineaseă, așa cum cu apare în 


operele cole mai reprezentative ala 
geniului rominese ; ne daprinsese să 
erodem astlol un Goga, un Agtrbicoann 
și alţii. Co greu ne vine acum cină 
vedom pa un autor transilvănean, şi 
Tocă un învăţător, intorcindu-se ia tu- 
vinte ca: „Jatorinţa* (datoria), „oschis* 


(exclus), întrebuinţind vorbe ea „anle- 
vat“, „sistemirază*, ori expresii și con- 
strucții că „va trebui să fio în curat 
cu...“ (în curent), „Că pănă la ce abo-. 
rațiuni merg... servească următorul 
caz“, „nu se poste schimba de pe o, si 
pe alto", „la vrista în care între im- 
prejurări normale“, „pentru erhaure- 
rea anel program., 80 recent În 
doit timp*, şi altele! 

O astfel de limbă e foarte curioasă, 
cind o găsim la un om ce pare fami- 
liarizat cu literatura romină netuală şi 
ne întristează cind ne gindim că acel 
ce-o intrebmințează e unul din cei che- 
maji să formare generaţiile de mine, 


: 

Paul Roux. La Question agraire en 
Italie. 1e Latifundium romain. Paris, 
Félix Alean. Un volum de 363 pag, 
pr. 3.50. 

Lucrarea de față nu Imbrītijazā 
chestiunea agrară din Italia în intre- 
gul vi, ci sa ocupă pe de-oparte nmu- 
maji de două regiuni bine delimitate yi 
destul de restrinse ale taliei: Cam- 
pagnia şi Viterbe, iar pe de alta are 
in vodere numai o singură latură a 
chestiunii agrureiitaliane : latitundium, 

Dar toemai pentracă autorul şi-a res- 
trins astfel cimpul său da cercetare, 
el a putut intra în studial amănunţital 
problemei de care se ocupă, dind lu- 
crării sale caracterul anei anchete mi- 
nuţioase și abundent documentate. 

Autorul a vizitat regiunile studiate, 
comună ca comună, domenie cu domm- 
niu, sa oprit maj mult asagra colur 
mai caracteristica şi a cules toate da- 
tolo irobuitoaro la fața locului. 

Fireşte că stadiul utit de amănunțit 
ul unor regiuni restrinse agricole din- 


* 


in VIAȚA ROMINEASCA 


tr'o ţară străină ar îi de pres pujiz 
interes pentru nul, dacă nu ar fi vorba 
de una din cele mal însemaate fote 
ale chostiunii agrare, latifundium, care, 
după părerea sutorului, se pruzintă sub 
cen mai caracteristică formă a sa toc- 
mal în aceste regiuni: împrejurimile 
Rome. 
Dar cum proprietatea lutifundiară-— 
„propriotate mare cu exploatare 0x- 
tonsivă“—e un rău do care safăr mai 
toate ţările ngricole, şi cum din încer- 
cările făcute pontru a remediu seest 
rău și din rezultatele obtinute întrip 
țară, se pot scoate învățături, dacă nu 
chiar exemple directe (căci comdiţiile 
sociale și economico variază) si pen- 
ten alte țări, —stadiul lui Paul Hour 
capătă un interes general şi constitue 
o însemnată contribuţie la lămurirea 
si deslegaroa acestei dureroase pro- 
bleme, care, redusă la een mai simplă 
ozpresiune, se prezintă sab forma: pe 
departe muncitori care nu au pămint 
pentru munca braţelor lor, iar pe de 
alta mari stăpinitori de pămint care 
bu su novo de neesto brate de muncă. 
Autorul arată împrejurările care fa- 
vorizoază crearea şi desvoltarea pri 
priotății latifandiare în jurul Romei 
şi earo multă vreme au impiedecat po- 
palurea ¢i saltivarea intensivă a aces- 
tor ținuturi pustii, rozaltutele ocono- 
miro-soelale ale acestei stări de lu- 
«ruri, cum și romediile ce s'au fucer- 
cat pănă noum pentru indreptarea el. 
Dels Romani și pănă În timpurile nons- 
tre, în jurul Romei n fost o luptă ton- 
tinuă între tendințile guvernelor do u 
coloniza și. cultiva pămîntul și Intre 
Imprejarările goozrafice si economico- 
sociale care s'au opus la ucoasta și 
cure, după vremuri, nu invins toato 
legile agrare alo Romanilor, toate or- 
donanțele Papilor, toate legile și dis- is 
pozițiunile guvernelor italiene, eure A. Vermeylen, L'osuvre de Const. 
toate nu au tinut samă toemal de a- Meunier, Bruxelles, 
cele condițiuni fatale, De abis în tim- Voi schiţa pentru cetitorii Vieţii Ro- 
pul din urmă, prin găsirou unor mij-  mânești judicional studia al lui A. Ver- 


loaca eficace in combaterea malariei, 
care a făcut în toate timpurile cu ne- 
putință de populat ueeate regiuul, prin 
intervenția cupitalurilor din nordul Ita- 
tioi, prin mijlocirea agricaltorilor lom- 
barzi şi piomonteji, caro au adus aice 
uetivitatea, răbdarea şi priceperea tre- 
buitoare, şi prin intervenția stutului, 
mai mult protegultoare și ujutătoare 
astăzi, decit constringătoare tun era 
odlinluară —diforite domenii din Cam- 
pagnia romană au început să fie colo- 
nizute şi rodate vulturii agricole in- 
tonsive. 

In loeul acolor întinderi imensa, fără 
sate, fără drumuri— afară de marile căi 
romane, —fără ardori, pe care rătăceau 
doar imensele turme de oi ori tamaz- 
licuri şi herghelii, apar ustăzi fermele 
moderne, sa alcătaose grupări şi asa- 
zări omeneşti, se construese drumuri 
enro le lougă între ele, iar mlăştinile 
intinse şi insalubre fue tot mai malt 
loe holdelor mânoasa și forajalor ar- 
tifeiale. Astfel, cu drapt cuvint poate 
conchide autorul: „bonificaţia care sè 
lovea altădată de projudiţii, da aondi- 
tiuni rele higianieo, de lipsa capitaluri- 
lor și de lips» patronilor agricoli, paro 
că e astăzi po caloa cea bani”, 

Am dat nico numai în linli mari i- 
deia centrală n lucrării lui Paul Roax; 
însă lusemnătatea cărții aceştia stă nu 
in ideia generală, ci în bogăţia și va- 
rietatea faptelor, in minuțiozitatea și 
seriozitatea cercetării, in profunlitatea 
anulizei, 

Ca un amănunt nu tocmai plăvut 
dăm faptul că, vorbind de răscoalele 
agrare, untorul no pomaneşte și pe noi, 
Nominii, care, cind e vorba de ceva 
bun, nu prea uvom dos ocazia do a 
ne vedea potnoniţi prin cărți străine 
M.C. 


eylon usapra marelui eulptor bal- 
rina contimporan : Meunier. 

A dibalt, a căutat mult pănă cind 
Vu găsit calen, Nu se simţia la locul 
si tn mijlocul sculptorilor atit de pu- 
in originali pe vremea luceputurilor 
sle Pictorii, dimpotrivă, Incerean să 
srape do formulele academice. Mou- 
nier, atras de avtatul lor da desro- 
bire, se npueă şi el de pictură și se 
imprietoni cu Charles Degrouz. Ceva 
din sentimentul grav care |! insafloțaa 
pe Degroux, vibra in toată opara lui 
Meunier, si amindoi, cu aceiaşi Ara- 
gosia pentru reslitatea vieţii, sau a- 
~ piotat spre suferințile mute și frumu- 
seta aspră s maneitarilur. 

Meunier ar A putut desigur izbuti 

În pletară; dar pe atunel nu se vin- 
denu de lot pinzele, şi fu nevoit, ca 
“să pontă trăi de azi pe mine, să dese- 

„_meze de dimineaţă și până 'n sară car- 

toane pentru vitrouri, 

Manei ustlul muncă obseură, muncă 
smar, munvă de porunceală, gi tine- 
roju setoasă de viaţă y'o petrocu, ca 
intre zidurile moborite ale unei înehi- 
sori, în arta netia prea strimptă pea- 
tru 0). Si tirzin, cin s'apropia de 
pragul Vătrinaţii (avea atanci aproape 
cincizeci de ani) Camilla Semonier 1i 
duse la Haimaut, să facă niste desene 
pentru Za Belgique. Călătoria acesata 
prin Borinage fu o adevărată revelaţie 
pentru el: îşi înțelese saflotul, pricopu 
ca fel de artă trebue să facă. ln pe- 
isajul acea sombru de fum si de loc, 
în piflitul uriaş al fabricilor, printre 
miulerii negri, printre muncitorii uscați 
din tarnătoriila şi fabricile de sticlă, 
sufletul tragic al lui Meunier sa amplu 
de milă si de admiraţie ; și ncoste dond 
sentimente au vibrat apol în intreaga 

lni operă, 

După ce stătu guse luni în Spania, 
cind se intourse, so aşeză în Borinage. 

De atunci, nimle ma l-a mai făcut să 

se abată din dramul pe care şi-l alesese, 


RECENZII 143 


Cen mai mare parte din pinzele sale 
sint din timpul acesta, 

Dar vioriunen epică ce se inchega 
într'insul coren să se intrupoze În mar- 
moră şi bronz. Veșnie visa să se în- 
toarcă la sculptură cind ar veni vro- 
muri mai bune; și veni şi vreme s- 
ceasta si Meunier prinse a modela ca'n 
eoi dintăi ani al tinereții, Na pără- 
sit niciodată desenul și pictaru; dar 
opara sa cen mai puternică și mal o- 
riginală este sculutura, Sculptura lui 
Meunier o un imn înnălțat muncii, 

Tablourile, desenele, pastelurile și 
aqaarelele sale, no dan, mai cu samă, 
decorul care a dezgropat din adineu- 
rile intii lui comoara peste enre să- 
răciu Iai poseso lespedea ei de mor- 
mint, 

Imnul muncii se tonală eu mai multă 
putere lirică în bronzurile sale, Jată-le : 
colo minierul nogru, inmormintat in 
măruntaeie pămintulni, săpind in fu- 

mal lămpilor; dincolo, turnătorul, pe 
jumătate gol, răscolind în cuptor ori 
odihnindu-se, gifiină, cu buza de jos 
atirnindu-i de oboseală. lată tot no- 
rodul negru al fabricilor; îs numai 
oase, piale şi muschi; ascultați-la mo- 
rul răsuflării.., 

Dar concepția aceasta biblică face 
loe alteia. 

Admirulia faco samuțeaacă mila şi 
Mounier începe a inchega în operele 
salo frumaseți trupului care munceşte, 
a mușchilor încordaţi, mindria aceluia 
caro birneşte, liniştea măreaţă a sto- 
inia enre își dă samă de puterile sale. 

Meunier o poate artistul care a tn- 
terpretat în chipul cel mai complect 
măreția muncitorului, şi wdmiraţia Iu 
făcut să realizeze o formă nouă : miş- 
carea ritmică n corpului la muncă. 

Cei mai mulți sculptori nl-an dat mo- 
mentul statie ori gestal violent; cela 
co ne ishaşta la Monnler esta mişcarea 
viguroasă și sigură, armonioasă, sprin- 
tană, a omului cind munceşte. 


14e VIAȚA ROMINEASCA 


La Mounier cele mai mici figurine 
su linii largi, monumentale. Dinsul 

notele caractoristice, nu se ocupă 
de amănunte, 

Opera lui Mounier infiripează, intr'o 
formă lirică, duhul vremii: dragostea 
tru desmoşteniţi. Arta lui, ea și a- 
din eatedralelo franceze din veacul 
e curtea deschisă în caro fie- 


: 


dari; arta sa este o profeție. 

Po Meunier nu L-a preocupat tehnlea 
tehnică, ci, mai presus de toate, 
viziunea, icouna care izvorăşte 
în sufletul lui de poet liric; opera sa 
nu-i redarea credincioasă a unei părți 
din viaţă, ci dinsa intruposză o idee 
simțită adine. 


sculptorul belgian modelase cele mai 


frumoase opere ale sale, cind l-a cu- 
noscut pe sculptorul francez, 

Prumuseța sculpturilor lui Rodin nu 
stă atita în ailuota lor dramatică, ci 
În viaţa care tromură in fiecare erim- 
poi; n's fost sculptor, poste, caro să 
ştio astfel să facă să circule singele 
in marmură și bronz, să palpite mate- 
ria mbartă ca o ființă vie. O mină, 
un deget, totul are la el acel ceva care 
se poate numi linia vieţii —linia care 
e parcă mişeurea oprită o clipă, 

Dar pe Rodin îl preocupă amānun- 
tul; operele sale cele mai bune nu 
sint celele monumentale, 

Singura asemănare dintre Meunier și 
Rodin e că amindoi işi intrupează I- 
dealul cu îndrăzneală, departe da for- 
malele ncademiee, si domină cu genia- 
litatea lor tot ce so produce mai de 
seamă în jural lor. 

N. B. 


Te a a A A 


REVISTA REVISTELOR 


Flacăra litorară, artistică, social ,— 
director ©. Banu.— 

Huecesul acestei reviste, cure a in- 
trecut așteptările întemeelorilur el în- 
sisi, dovedete nevolis ce simte publi- 
eul nostru cetitor de astfel de publics- 
Uuni săptăminale, care sā răspin- 
dească pastul literar în păturile cele. 
mai largi ale publicului, popnlarizind 
mumelo ilustre ale litoraturii noastre. 

În primele numere upăruta, găsim 
bucăţi iseălite de Coşbuc, Î. G. Dnes, 
Radu Rosetti, D. Anghel, Locnsteunt, 
Sadoveanu, I. U. orien, St. O. Iosif, 
V. Bitimi, Goga, D. Kurnsbati, C, 

Bany, ete, ote ete. 

Paginile sint ilustrate ilo caricaturile 
iui Îsor, țin No. 2, vuriautura foarte 
roasită n Jul Sadoveanu) yi de desa- 
nurile d-lui Stefan Popescu, Gabriel 
Popescu, ete.. 

Sulutăm pe noul confrate și-i uräm 
din inimă sueeese trainice, nădăjdnind că 
brazda ce va trage pe ogorul nos- 
tru literar va fi rodnică. 

Ne permitem un sfat: Diroeţin aons- 
toi reviste să nu so emoționeze de n- 
tacurile, ce i sa aduc, că ar fi revista 
anni partii politie, De aceste atacuri 
ð ferită pe de o parte de numele co- 
laboratorilor ei, recrutați din toate lr- 
gărele, și pe de alta de faptul că pri- 
moi număr si „Bibliotecei", ce = în- 
tomeist, eiseälit de d. Lovinescu, care, 
cel pulin de citva timp, este teoretici- 


anul politieei trađitionalste conserva- 
toare. 

Luceafărul. In No. 230, canoseutul 
articol ul d-lui Goga despro inginerul 
Aurel Vlaicu, însoțit de portretul sim- 
paticului nostru aviator. Incalo, Tite- 
ratură versifeută, nu toată la tnălți- 
men cleganţei exterioare cu enre nise 
înfățisază revista. Poonia d-rei Cun- 
tan, singura cure merită să fie tipărită 
ca slove atit de gratloase pe ọ hirtio 
atit de lustruită, se desprinde, ca un 
cintece plin şi sigur alături de ciripitu- 
rile unor pul de poeti, care îngină pe 
Goga și parcă seot limba, ștrengă- 
rețte, în urma vizurosului mubatru : 


lsi tremură sals 
Luceafărul din zare... 


In No. 21, citeva pagini de proză vi- 
guroasă de Agtrbicoanu („La moartea 
unui priatin*): o spovedanie şi, n a: 
ealaşi timp, o protestare dureroasă im- 
potriva ogoismului las, pe care, fără 
să binbitn, îl purtăm în sufletele nons- 
tre. Tot în acest No. o bucată do vor- 
suri neiniominatece, cam neclară, to- 
taşi interesantă —somnnată M. Sănloseu, 
—si citeva vederi din munţii ardeleni, 
admirabi] reproduse. 

Convorhiri Literare. (No. 10} 0 
schiţă „din viaţa Arominilor* („Pe dru- 
muri“) dod. M. Beza. Factura simplă 
și cumpătarea stilului dovedesc că au. 


10 


cc IT AN 


torul nu o lipsit de pusti. D-sa ar 
trebui sā ovito unele construcţii ne- 
romineşti („ȘI dureri o fi tras! Cine 
știe... sînt cari se canonese malt pini 
să le iasă sullotul. Am gindit ou de 
multe ori, luă a zice altul”_.). Duinasa 
poezie a d-lui Cerna („Mami“) ne sur- 
prinde prin viteya usperități de formă, 
neobişnuite lu acest poet. Mai obisnn- 
ito ha d-su, sint versurile abstracte 
(siur undo-am vrut să picur fericiro— 
Am otrăvit Vamnozeoseul vis"), care 
(împreună en versul uointeligibil: „Să 
gust din rodul veşnieilor spini“) soad 
valoarea poeziei. Tot prozalemul ver- 
snrilor abstracte, micsorează mult n- 
vintul din „Sonata apassionats” a d-lui 
H. Frollo. Cind versurile sint albe, 
trebue să pui in ele mult... colorit şi 
plasticitate, —pentrucă cetitoral e foar- 
te protonțios eu continutul versurilor 
noriinute. În acelas No. sint gi vro 
15 scrisori ale lui Gr. Aloxandresen, 
pe care le semnează, în bot, d. B. 
Lovinescu, 


Nona Revistă Romină. (Octombrie). 

Afară de patru poezii— foarte triste 
—roproduse din volumul rogretatului 
poet mort de curind, J. B. Hâtrut, onre, 
desi străin, seria totuşi, versuri dostul 
de subtile în limba noastră, —Nouu Re- 
vistă Romină n'a izbutit să ne dea, 
la rubrica „Literatură“, nici macar o 
singură bucată sntinfărătoare, Și nind 
ne ginilim că şi celelalte rubriei aînt 
tot la aceiuși înălțime, ne întrebăm pon- 
im ce apare cu o regularitate atit de 
siderală, N. R, R.? Cu să servasse- 
că  pablleului cetitor „noutăţi* en 
acela despre „partidele politice si I- 
teratară-, care-ţi face impresia că a 
fost serisă cu mentalitatea unui antro- 
popitec ? Somnutarul ej tratează lito- 
ratura ca po un institut de eredit 
Pierzindu-și orice stăpinire de sine, 
nu-ți poate fnfrina iritațin că, dela 
144 încoace, seriitorii nu mai sint 


VIATA ROMINEASCA 


proprietatea partidului conservator... 

Astu, Imealte, o spune do-udreptul! 

Tara Nouă, rovistă lunară, 75 pa- 
gini, 20 loi pe un, fascicola lunară 2 
lei, director Nicolae Xenopol, senator. 
„D. A. D. Xenopol are direcțiunea pàr- 
ţii istorice și sociologice” iar „d, M, 
Dragomirescu comlucarea părții lite- 
rure“.—Această revistă aro caracterul 
unei publicuții de mterese pgunorule, 
Comitetul ei de direcțiune so compune, 
afară du cei troi directori, din d-nii 
„Dr. Constantin Istrati, profesor uni- 
versitar, lost ministru, membru al A- 
endomivi, Dr. Toma lonesen, decunal 
Facultăţii de medicină din Rucureşti, 
senator, Mihail Antonescu, decanul Ba- 
roului Capitalei, Principele Leon Ghica 
Dumbrăveni, fost deputat, D. Comsa, 
avocat, fost director la Banca Natio- 
multă, Principele Serban Cantacuzino, 
Scarlat Lahovary, fost deputat, direè- 
torul ziarulni La Roumanie, Gh. Murnu, 
profesor la Universitatea dip Bururești, 
Alexandru Davila”, 

Urăm nouăl reviste, succes și visā 
lungă. 

Versuri, (No. 4) Cuprinde © „Oro- 
nică teatrală“ caro faco cit toate ver- 
surile din ueest No. şi din celelalte. 
Bine scrise sint şi notițele despre de- 
funcţii lotrat şi St. Patieă. 

Mereure de France (Octombrie, 
191), 

Propunindu-si să arate spiritul ge- 
neral al universităților də pesta o- 
eean, eomparate cu role ala veehinlui 
continent, Albert Schinz, eare n fast 
timp de 12 ani profesor universitar 
In America, pabliră un lung arti'ol 
despre Universitățile Statelor-Unite 
ale Americet. Ca şi in Europa, uni- 
versitațile tu inceput şi urale ca seoli 
de trologie lourte mode-te, şi numai 
pe urmă au lipàdal teepini curuvlerul 
pur teologie, iospirindu-se in orguni- 
zarea lor delu universitățile Angliei 
mai intai, apoi dela cele ale Germa- 


| alei. Celo mai vechi universităţi din 


Ae 


REVISTA REVISTELOR 


America sint cele drla Harvard gi dela 
Yale; în timpul din urmă, în opoziție 
cu universitatile de nord-răsării, cure 
mot fundaţii particulare, nu apărut în 
sud-vest universităţile de stat. Astăzi 
inire universităţile private şi cele de 
stat e o mare luplă de intrecere pen- 
iru a-şi asigura cei mai buni profesori 
şi a-ţi procura rele mni luxoase labi- 
mataare. În ceia ce priveyto adminis- 
trațiu gi averea, universitățile sint gu- 
vernate de nişte consilii da adminis- 
trație, earo aleg un președinte, stapin 
absolut, puterea executivă în tot ce 
priveşia conducerea instiluției : prege- 
dintele hotäräşte asupra întrebuinţări 
fondului, el numeste profesorii, apru- 
bă inovațiile, adună fundurile şi tot 
el răspunde de mursul instiluliei ai o 
spâri de orice alue. Profesorii au In- 
datorirea dù n fure cursuri şi lucrari 
de laboratorii, dar în universităţile 
mari li ze impune să publice şi lucrari 
stiințiñee, Ei sint de diferite grade: 
profesori priocipali şi asociați ori m- 
sisteuți, Studenţii se Insrrin in unl- 
versităţi intre 18 şi 22 de ani; ei ur- 
mează $ ani de cursuri, numindu-se 
după anii de studiu: freshmen, sophio- 
mores, juniors şi seniors, Cursurile 
aint Impärțite în trui categorii: cursuri 
obligatoare poulru taţi studentii, stu 
diile speciale eârora so ronsieră fle- 
care după voe, și ewrsuri elective, 
cărora le consacra timpal Hber, Disci- 
plint o fae studenţii prin guvernuren 
de sine, self government, Studenţii a- 
mericsul siat la genere inferiori celor 
europeni inlelectualiceşte, dar le sint 
superiori din punet de vedere moral. 
De meria vheslia co-oduraţiei sexelor 
nu se discutà in Amaria din pune! de 
vedere al prineipinlui, ci s'a rezalvit 
in cele mai multe părți mai ales avin- 
du-se m vedere parten financiart, In 
ceiu ce privește indrumarea studiilor 
unirer-itare, şliinlele tind tot mai mult 
să treacă pe primul plan, literile şi 


Li zi 


flozofa find tot mai puţin cultivate, 
lueru ve e determinat de desvoltarea 
industrială a Americei. 

Intr'un articol intitulat Opera şi 
morala lul Octave Mirbeau, /rnest 
Gaubert ne dă un simdiu crilice asu- 
pra murelui romancier francez El a- 
mulizează opera lui Mirbeau. Imhrați- 
pind intreaga sa activitate ra nuvelist, 
romaneier, autor dramatice, pulemist 
si deseriitor de voiajuri, cararlerizine 
dul pe Mirbeau ca un „sensibilist”, 
„seriitor de rioleză şi de sentimeul*, 
a carui operă „foarte franceza“ a epit 
„din conflictul dintro un singe pigin 
şi un sullet mistic“, Impresia pe care 
activitatea literară a lui Mirbeuu i-o 
lasă autorului articolului e acea si u- 
unei forte şi a unui suflet”... El com- 
pară pe Mirbeau cu un Raussoun la 
eare, pa lingă o mila imensi pentru 
tot eo sufere, o udineă iubire pentru 
vutură, s'ar adânga și „un spirit enva- 
vitor, instinctele unui räsboinie insta- 
lat iolr'un oraş encerit, un intreg ata- 
vism normand de melancolie şi de 
violenţa, da nostalgie, de induiaşare 
şi de mindrie barbară”, 

La Nouvelle Revne (Ociombrie, 
soi). 

Un manuscris Inedit do J. Racine 
este titlul unul articol, în cure Albèrt 
Delvallé se ocupă de manuserisul gi- 
sit de Abatele Joseph Bonnet în Bib- 
plioteca municipală dia St. Petersburg 
şi po eare Bonnet îl atribue lui Raci- 
ne, E vorba do o traducere din Psalmi, 
însoțită de comentarii originale. Au- 
torul articolului exami oază urgumen- 
tele po care ubitule Bonnet la aduce 
in sprijinul părerii sala, ca manuseri- 
sul e al lui Racine, și îşi exprima in- 
doiala sa asupra validității neelor ur- 
gumente. la adevar, publicind volumal 
da „Oeuvres încoonues da d. Racine“, 
abatele Bonnet «e sprijina pe o dadi- 
caţie catra Ludovie ul XIV-lea, de care 
maniserisul e inzoţii, dedicație care, 
deşi dală ca din partea lui Eustache 


148 VIAȚA ROMINEASCA 


Le Noble, nu sar potrivi cu impreji- 
rările vieţii acestui nobil decârul «i 
corupt, ei cu imprejurarile vieţii lui 
Racine. Argumentul lui Bonnot insa 
nu se prea susține, pentrucă mai In- 
thiu dedicația nu e serisă in stilul, cu 
simplicitatea și cumpatarea lui Racine, 
și al doilea pentrucă Le Noble n pa- 
tut să idtrebuințeze în dedicnţia lui 
oarecare parafraze pentra a indulei re- 
alitatea. În ceia ce priveşte ealilatea 
sonetelor in care sint redalo verselelo 
din Psalmi, e drept că sint unele so- 
nete de care lui Racine nu l-ar fi tu. 
şine: în sehimb insă sint altele pline 
de banalitați şi de copilării, vare nu 
cadreazi cu felul de a serio al lui Ra» 
cine. Asifol că, intrucit auleniieitatea 
manuscrisului nu e dovedita prin pro- 
ba sigure și de alta nutură, Delvaţie 
credo ca ea sa poate pune la indoiala, 

Intr'un articol intitulat J. H. Fabre, 
Jean Rennuli deserie o vizita po vare 
a facut-o marelui nuluralist la Sérig- 
nan, orhşelul retras iu cara cesia tra- 
este, şi no da impresiile pe care ilta 
lasat timpul petrecut în intimitatea 
autorulai  „Savenirilnr Etomologieea”, 


La Mesve (Nuembrio 1911), 

Pentru pacea de mine o titlul w- 
nui articol anonim, unde e vorba de 
acordul franco-german şi de compen- 
sațiile pa caru Franja le dă Germa- 
niei in srhimbul libertății arțiunii sate 
politica in Maroco, Ceia en viriuză n- 
cest acord e disproporția jignitoare 
intre «e da şi ew primeşte Frenţu, 
disproporţie enre indignează opinia 
pubiică yi va faca ra el sa fio eü 
greu primit de parlamentul francez. 
În adevar Fracevzii dau 5 pâna ja 
f00.400 kilometri palruţi dinte țară 
cucerită definitiv şi pnelitrată, în pli- 
na  prosperitale, despaărtind Congo 
în vouă priu posesiuni Rermane și pe 
mai pastrind cu linie de unire derit 
fuyiul, ale cărui țărmuri vor A in mi- 
ca Germanilor, În ufară insă de fap- 


ta! jignirii provocate în soñatul fran- 
cez de această cedare de teritoriu şi 
de compensalia ce o acordă Garmunia: 
libertatea de acţiune politică în Ma- 
ror, libertate co insamnă că Franţa 
va cheltui sume imense şi oameni 
pentru a paciflca areuslă provinrie, 
eheltueli slab remunerate deoarere ro- 
merciul va fi liber, —dar pacea, po care 
acest acord o menit să o asigure, nu 
poate f durabilă. Germania gi Franța 
vor avea in Cungo necontenilè pèin- 
țelegeri de frontieră, care ugor vor 
pulka degenera întrun războlu. Pen- 
iru inlstururea jignirii susceptibilita- 
{ilor naţionale, căci nici opinia publi- 
că germană nu è mulțumită, autorul 
propune ts Franța sau să dea Ger- 
mantei Indochina, suv, de nu primeşte, 
să convoace puterile semnatare ale 
actului dela Algesiras peniru a rezol- 
vi chestiunile In litigii, cari dipsa nu 
ristiga nimie mei mult pria Inţelege- 
rea ru Germunia, deci? i se a-ordnaa 
la Algasiras, 

Un al urticul, pe vare rizboiul 
italo-ture l-a fâcul de uctuatitale, e 
Falimentul eontinuatorilor Iti Ab- 
dul-Hamid, in care giuerslol Se- 
rif-Paga, despre ale ràrui idej s'a 
vorbit la această rubriea, rontinnă a- 
tacurile sulu În adresa comitetului ti- 
nâr-lure, pe care-i acuza de toale ne- 
noroeirile co au lovit Turcia. Acest 
comitet, vare pretutindeni, după autor, 
so -ubstitue guvernului oficial, e vino- 
val da toasprireu relaţiilor lutre tagi- 
onnlitațile din imperiul otumun, de 
revulta Albaniei şi erorimele tăcule s- 
colo de Torei, de masacrul Armenilar 
şi Kurzilor, de starea deplorabilă a f- 
nenielor turcesti, du războiul actual, 
de izolarea politică a imperiului in 
erlau da faţa, ete., etr.. Comitetul ține 
sub influența sa pe sultan și pò mus- 
tenilur, a introdus anarhia in armstA 
şi a răsturnat ordinea puterilor consti- 
tuționale In Jăuntrul imperiului, și, di- 
riguind politica externă n Turciei, a 


dasehis larg poarta înturor ambițiilor 
și poftelor statelor europene.—E prea 
vizibilă insă pasiunea politiea. 

In Ştiinţele contra femeii Jea» 
Finot se arată același apărător entu» 
iasi al drepturilor femeii şi același 
distragălor da prejudiţii, pe care-l ştim 
din serierile sale anterioare. Inegali- 
tăţile fizica constatate de stiință —(mă- 
enrâtoarea upghiurilor, compozitia sta- 
gilui, » vaselor, greutatea creerului, 


“scheletului, ete.)—ari nu dovedese ni- 


mie ia co priveşte capuritalea intelec- 
tuala, datorite fiind conditliior de traiu 
şi deci se pot schimba, ori nù stot 
şliințifceşlo sigure. Adevăratele dvo- 
sebiri: menstruația, sarcina, lactațiu, 
funcțiuni ce asigură sănztatea si con- 
tinnitatea omenirii, lu femeile nr emal 
desroltate na mirşare, ză nici energia, 
mică facultățile lor mintale, Din contra 
maternitatea desvoltá în femei senti- 
mentele altruiste si de bunatate, aga 
de necesare sneiahilitații. 

Concluzie w: femeia nu e In nimic 
inferioară birbatului; din potrivă, „vie- 
timă a durerilor provocate da funeţi- 
umile sale fiziolugiee, ea ridici fruntea 
și se arată superioară tovnrigului său, 
Tot ce ponte perde prin maternitate 
şi umilirea lunară intr'on mod vizibil, 
cistiză răâminind neatinsă aproape de 
mușeăturile ascunse ale volaptății, ce 
siul partea bărbatului“, 

Le Document du Progrès 
(Octombrie 1511). 

Chestiunea femeiască continuă sã o- 
cupe locul de frunte in preocupările 
seriitorilor grupaţi în jurul revistei 
de sub dirteția docturului Broda. In 
numirul de faţă găsim donă articolo, 
care se neupă de același Întură a fe- 
minismului : votul femeilor. Doputu- 
tul F, Buisson, dupa ce arată in arti- 
colul său că astazi nimeni nu mai 
primește cu un ris dospruțuilur ideta 
de a se acorda femeilor drepturi poli- 
tice, şi ea în ţările unde s'au acordat 
până acum, in parte sau in total, ast- 


REVISTA REVISTELOR 719 


fai de drepturi infrenţa femeilor s'a 
manifestat prin o serie de legi privi 
luare la educaţie, la protecţia copiilor 
şi a fetelor minore, la higiena publi: 
că, la munca femeilor, ote.,—se ocupă 
apoi de staren actuali a problemei 
dreptului de vot al femeilor în Franța. 
Printr'un curios joe al imprejuririlor 
politice, țara aceasta, care u stat In- 
toideauna pănă acum in fronton tutu- 
ror celorlalte in lupta peatru cuceri- 
ren libertăților şi drepturilor sociale 
şi politice, se gāseşlo astäzi, cind o 
vorba de drepturile femeilor, eu mult 
in urma altor țări, ca statale din A- 
ustralis, unde femeile au toate drep- 
terile, cu unele state din America, ia 
caro femeile au ori drepturile integrale 
politice, ori cel puţin pe cele munici- 
pale, en Anglia, unda ele au dreptu- 
rile municipale, ca Norvegia, Finiunn 
şi in curind Suedia şi Danemarca, RÄ- 
minereu aceasta în urmë a Franţei e 
ea atit mai curioasă, cu cit incă din 
veacul al XVIIa Condorcet se pro» 
nunta peniru egalitatea politică a te- 
meilor, pucind nnele din țarile, care 
au acordat nzi nceasii egalitate, nici 
nu exislau cu {äri In Freuţa azi, 
din punct de vedere principal, proble 
ma e rezolvită: din moment ce mi: 
lioane de femei exercită profesiuni pe 
care le oxercità și bărbaţii, dia mo- 
ment ce ele alcâtuese mai malt de o 
treime din armuts munewi, din mo» 
ment ce ele au drepturi electorale per- 
tru tribunalele de comerț, consilii ala 
muneei, consilii ale invaţamintului, — 
cine le mai poate socoti ineapabile 
pentru drepturile politice? De aceia 
se pune ari in Franţa chestiunea mo- 
dului cum să se aplice acordarea drep- 
turilor politice la femoi, și din acest 
punct de vedere sint trei categorii de 
propuneri: unii spun că să se aştepte 
până ce femeile vor fi... „coapte“ pen- 
tru drepturile politice; siii propun 
sa se corde toate drepturile politice 
femeilor independente: celibalare, fete 


150 VIATA ROMINEASCA 


majoré, văduve ; alții in sfirgit propun 
să li pe arorde denramdată dreptu- 
rile municipale numai, ràmipind ea 
celelalte drepturi pulitira sa In cupele 
mul tirziu. Oricare din acesta două din 
urmă propuneri va birui, ea va insem- 
nn un pas lunninte pentru acordarea 
drepturilor politice la femel. 

Ca n ilusraţin la articolul depu- 
taiului Buisson, arlivolul Muancitoa- 
rea şi buletinul de vot ul umori: 
canei Maud Nathan arată cum fe- 
meile din Amerira am fent sä se vo- 
teze legi sovinle prolepuiloare pentru 
copii şi femel, acolo unda ele au in- 
Ducată politică, şi cum siat nedrepta- 
tite si ioläturate dela anumite posturi 
femelle, acolo nnde elo nu an drop- 
turi politive, și unda deei polilicianii 
preferă pe bärbaļi, pentruca dispun 
de buletinul de vot. Din articulul a- 
cesta allim că episcopul Brooks, can- 
stulind că numai prin acordarea drep- 
tului de vot femeilor s'ar putea tn- 
dropia malle role sociale, s'a dovlarat 
partizan ul ueestei reforme şi vu lupta 
pentru rratizareu ei. 

Eevue de Métaphysique ct 
de Morale. Septembrie, 

Intr'un studiu „Critica psihologi 
mulni şi concepţia unei logice pure“ 
Pictor Delbos analizează opara logici 
unului Hosseel, 

Explicarea regulelor eunogtinții seë 
poate Ince din două puncte de vedere. 
Se poate lua en seop definiția legilor 
ideale nly cugetarii logice, desrolitu- 
du-se riguros semnificarea lor impe- 
ratiya fară să se țină sama de condi- 
țiile de fapt care au făcut ca spiritele 
să ja cumugliuti she acegle legi, sau 
eugelarea logies poate N studiati ca 
un fapt supna cercetarilor geneties şi 
determinărilor cauzale ea şi celelalte 
fapte pa hologiee, Prima di“ecţie a fost 
totdoaona emită de filozofiile raţiu- 
naliste, cen da a dows, dela Hume şi 
Berkeley. a fost carneteristira geolii 
engleza și ari pragrmatiamului, Ea a 


devenit din re în ee mal puternică n- 
dala cu desroltarea psihologiei, şi în 
Germania și Awatria această prelentia 
n psihologiei de a fi partea esenţială 
a Îlnzufiei n primit numele de path 
logiam. Reprezantat de Brent un Mar- 
thy, Stumpf, Lipp=, avind afinități mu 
empirioeritivismnl lui Avenarius gi 
Mach, psihilogismul © combâtut cu 
imvorgunura de o altá direcţia fluza- 
fich, caro enni să constitue cu o ri- 
goaro sistemulici logien independent 
de psihnlogir. Aenusti direeție mmmila 
logielsm e reprezentată de neokantis- 
mul iui Hermann Cohen şi a diselpa- 
lilur săi, dur mai ales du logica for- 
malā a lui Husserl, ln „Logisrhe Un- 
tersuchûugen“, 1901, el a dat pzihola- 
gismulni eleva lovituri putornive, Dupa 
pârerea sa psihologismul se bazouza 
pe trei prejudecaţi nelegitime : 1) Pre- 
seripțiile, după cure se condure o parte 
dia viața peibică, nu pot A bazate de- 
eit pẹ reva psihice. La această afirma- 
tie se poate răspunde că legile, dim 
care deriva unitatea teoretică n unei 
şbhinţi, nu pot Ñ bazale pe o cunos- 
tinja a faptelor și că existi o dife- 
rență esențială Intre legile logirei 
pure şi regulele tehnica ale inteli- 
gențoi omenvști care siul de resor- 
tul metodologiei. 2) Logica se ocupă 
de reprezentări, naţiuni, judecaţi, ra- 
țiounmenle, demaustrații. Areste sint 

fenomene sru operații psihologice, deei 
şi propozițiile caro se raporia ln» ele 
sint tol psihologice, Dacă arvastă ar- 

gumentare ur avea valoare, »r trebui 
ca oriee stiință, chiar malomateca, să 

faca parte din psihologie, cări nu ne 

putem reprezenta numere fară sa pu- 

märam, niei sume fară să adunâm, 

Toato «peraţiile matematice sint le- 

gale do arte psihice, Obiectele mate- 

maticei, eu care se pol nrimila acele 

ale logieei pure, sint însă obiecte 

ideale. Logica de azi confundă cu ugu- 

rință seria psihologică a faptelor de 

vunoştinta, in care se realizeură știința, 


REVISTA REVISTELOR Et 


en intăntuirea logică a lnrrurilor care 
constitue specificitatea știința, 3) Ori- 
ee adevăr consistă intra judecata gi 
nu considerăm o juderală ra dreapta 
decit daca e evidenta, Ori, evidența e 
o stara psihice, un sentiment ale 
cArui antecedente psihica pot f de- 
terminale. 

Husserl nu contesta aceasta, dar suse 
tine că o judecată evidenta depinde 
de doas feluri de condilii: intiin do 
condiții psihologice, atenţie, concen- 
iraro a interesului, forța de spirit, a- 
poi și in chip esențial de anumite con- 
dipuni ideale, curo işi au Valusrea lor 
pentru orice conțtiiața posibila și 
deci şi poniru coaşiiioța noastră, 

Paulru Husserl, probl mi esenţială 
a logicei e acen privilouca la coadiţiile 
posibilităţii şliinței in peneral şi a 
posibilităţii t-oriei şi unitătii deduc- 
tive. Ea trebue si definească In pri- 
mul loc noţiunile primitiva care fur 
iatânțuirea cunoștinței, noțiuni cu to- 
tul independente de orice ulement con- 
erei, de orice materie particulară de 
cunoştiaţi, notiuni co nu pot f obli- 
nate decit refieetină asopru funeţiunti 
piudirii, Stadiul legilor privitoare la 

legāturle dintre noţiuni conduc pe 

Husseri la o coneeplie a Ingicei ab- 

atraetă şi riguros formalista, de un 
aspect aproape matemalie, 

Nuova Antologia (Septembrie 
1911) Astrid Ahnfeld, Gustaf Fröding, 
In Februar trecut a murit arest poet su- 
edez, care, degi mult mal puţin ceunos- 
cut ia Europa decit ulti scriitori din 
Sundia, a fost poale cel mai iubit din 
toţi. Funerariile lui au fost demne de 
un suveran: peste 200,000) de oameni 
ban potrocut la Jacaşul de veci; prin- 
cipele moştenitor și artistul principe 
Eugeniu uu {inut să lea parte; o mure 
deputalin din partea Riksdagen-ului, 

lucrătorii socialişti eu steagurile lor 

rosii, inalta Inmea literară, ştiințiliea 
şi artistică s'an adunat în biserica cea 


mai maro din capitala, Teologul pro- 
fesor Siderblau dia Ups»la n {inut 
curintarea funebră. Ultimii uni ai vi» 
eții sale 1i petrecuse poetul intro e1- 
sua modesta de lemn, în mijlocul n= 
nei păduri da stejari din imprejuri- 
mile Storkolmulni, Nu era mult de 
cind se gâsea compleet restabilit: o 
bøli grea îi {innso multă vreme intu- 
necat inteligența. Nu ereditatea mu- 
mai explică nebunia lui Fröding: em- 
wiza principal n fust amenințarea de 
proces penlru nele din poeziile sale, 
In Sordi easi in Anglia exigenļila 
convenţioanle in ce priveste morala 
sint foarte sevore chod e vorba de urta 
udovârata şi mure, perind pentru fu- 
erurilo frivole şi lasrive, care apar pe 
scene de a reia mină, domueşie u 
foarte mars indulgență. Unele poezii 
de dragoste ale sale slirniră indiguu- 
rea prezei ronservaluare şi Frilina fu 
dat judecății pentru „ofonsarea pudi- 
rii şi exaltarea viţiului,” EI fu achitat, 
dar acest procos | zdruneiuă peoira 
țotdeuunn sânâlalea, Indoinala asupra 
propric aale arte ti pâtrunse în inl- 
mä si după luogi meditații l ava eu- 
vajul sù declare In publie că a greşil. 
In mod sincer şi eroic el işi dezise 
marea sa opèra ocmuriloare. Puțin 
timp după scena noaptea nebuaivi It 
invălui. 

Frodiag m'a rămas străin probleme- 
lor vieţii moderne, dar mi mult derit 
o epoeă anumită, el a clutat viaţa o- 
meneaseă, in afară do tinip, şi a știut 
să interpreleze nu namot sentimente- 
lo poporului său, ei tot ce sa useunde 
in inima omenească. Influonia pe care 
poezia sa o are in Suedia e imensi. 
El e apreciat şi lnțelea nu numai de 
intelectuali, ci de intreg poporul; eär- 
ile sale se lipârese in ediții nenu- 
marate. Arta sa o atit dr variatii, că 
tuate gusturile pot A mulțumite : „cims 
sufera găseşte un ecou durerilor sales 
pinditorul găseşte adevârari wlincis 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


visătorul pâseste ia el un frate: tit- 
drăgostitul de viață aude răsunind ri- 
sete şi glume.* 

Pooriile sale se reeitează in publie: 
eei mai buni artişti dramatici işi fac 
o glorie în a le declama, iar compo- 
ritorii muzicali leau consacrat multe 
inspiraţii frumoase. 

Rivista d'itaha(Seplembrio 1941). 
Pompeo Bodrero, Espansiunea eco- 
nomicà. Avtulul comercial şi indus- 
trial din ultimii patruzeci de ani a 2- 
dus mudilicări profunde in condiţiile 
de existență şi de pruspurilate ala 
producţiei şi comerțului, Printre aces 
te eandiții, vea mai importanta osto 
eneerizeu a nouă debuşeuri cumerci- 
ule, cucerire cure se ingreuinza din ce 
în ce dia pricina concurenţii, Din a- 
censtă pricină se obsorvă că astiizi 
guvernole tuturor statelor tind cu toată 
energia de n ujuta sforiarile partieu- 
larilor pentru cucerirea unui loc în 
peguțul internațional. Actiunea gu- 
vernelor ja această direcţie se con- 
centrează mai ales în ereares unor 
institute naționala care su de scop 
eulogersa și răspindirea tuturor infor 
mațiilor care ar patea sjuta partieu- 
larilor cucerirea de noua pieţe do des- 
facere. Areasti ncţiune a statelor e 
mai mult o integrare n acțiunii pri- 
vata decit o substituire în locul ei: 
ea nu tinde dee lulveui serviciul par- 
ticular de ialormaţie n comerelhutului: 
ci numai de +l intregi și perfaeţionu, 
Asemenea instituţii s'ar putoa diviza 
in dons categorii, Instituţii centrale, 
cara au de scop adunarea tuluror in- 
formațiilor de falos comercianților și 
industrialilor, vârora li se comunică, 
in mod gratuit, fără u se căuta vreun 
ciștig. Acestea sint udevărule oficii de 
stat sau Instituţii semi-publieo, cu ca- 
racter ofizial, subvenţionate şi con- 
trolate de entra stal, Cealalta catego- 
rie cuprimie instituții felurite, meofl- 
ciale, care au un cere limitat de ac- 
iune, 


Astfel instituții de stat sint: „Bu- 
renu Ofliciol de Ronseignements com- 
mereiaux* din Bruxoles. „Museul Co- 
mercial“ din Bodapesi, „Commercial 
Intelligence Brauch“ in anglia. Insti- 
tuții semi-ofciale, în care Statul are 
influenţa su, siat „Handels Museum" 
din Viena, „International Commereial 
Bureau“ din Filədelfin, cen mai vastă 
şi cea mai puternic organizata din toate, 
și „Olfee National du Commerce Ex- 
tertour* dim Paris. In Germania exista 
pni acum numai un procel pentru 
crearea unui oficia ce infurmațiuni eu 
caracter semi-publie, Acest serviciude 
intormaţiuni îsi are origina in Museul 
Comercial, iu cate exiată o expoziție 
permanentă da mărțuri. Ca timpul insă 
exporienţa a urâtal că mentinerea u- 
nei expoziţii permanente de marfuri 
e prea costisitoare în raport cu foloa- 
sele, şi de aceia aceste muzee sau 
transformat în biurouri de informați- 
uni. Evoluția aceasla se indeplineşte 
in două perioade: una de crestere 
lentă dela 1§75—duata creării Muzeu- 
lui Oriental Ha Viena—pănă la 18%5— 
data creării Mureului din Filadelfia, și 
a doua perioada dela crearea Muzon- 
lui din Piladalfiu pana io zilele noas- 
tre.—Autorul întră apoi în descrierea 
detullată a organizării tuturor acestor 
matituţii, 

Dentsche Enndschau (Sep- 
tembrie 1214). 

Prof. dr. H, Schoen sub titlul de 
„Un seminar modern de profesori“ se 
ocupi de Fondaţia „Thiers“ din 
Paris, un institut superior destinat 
cultivării ştiinții, care-si datorește exis- 
teuța mârinimozului legat al vaduvei 
lui Adolphe Thiers, Iu anul 1882, elte- 
va zile inainte do moartea sa, en che- 
mă pe istoricul Mignat şi pe sora sa, 
d-ra Dose, cărora le facu cunoscut 
dorința su şi le lasă grija de a uleă- 
tuj planul organizării. Acestia îşi a- 
lturară ca colaboratori pe Barthele- 
my-Saint-Hilnire, Jales Simon şi Gré- 


REVISTA REVISTELOR 133 


——— e D 


ard și aleătuiră statulele. In anul 1592 
cunoscutul arhitect Aldroff incepu con- 
strocţia localului şi în 1808 noul ia- 
stitut recunoscut de stat ea „dtablis- 
sement d'ulilité publique” îşi desehise 
porțile celor dintăi © lineri, Fondaţia 
Thiers nu o creata pentru tineri săraci, 
cum s'a crezul la inceput, ci pentru 
acei tineri care vor să se dedice pli- 
inții, indiferent dacă vinul bogaţi sau 
săraci. Mulţi din acoj ce futra au deja 
o situație, an recul deja examenul 
de agregațic—diploma eare de altmin- 
tolea nu lise cere pentru n îi primiţi, 
Li se eere numai să fie de paţionali- 
tate franceză, să nu f Irecul vrista 
de 26 ani, să nu fe insurați şi să ai- 
ba diploma de licenţa sau doctorat. 
Nu se pune stit preţ pe examene, cit 
pe aptitudinile ştiinţifice ale candida- 
ților şi de aceia o lucrare bună e con- 
siderală mai mull decit o diplomă. 
Sint in institut 15 tineri, în Bocare an 
se primese b, şi 5 din eei vechi se 
due, astfel vă două treimi din ei rā- 
min in institut pentru a menținea tra- 
diția. Prelegeri nu se ţin, e o liber- 
inte complecia, singura impunere € 
de a nu da lecţii privato și a nu serie 
1n jurnale politice. Fiecare din cei 15 
bursieri are la dispozilie o odao de 
locuit, o odae de lucru şi o cameră 
de dormil. Apot sint frumoase săli de 
mincare și de primire, sali de joe de 
biliard şi de scrimă, lawn-lennis şi e 
bae. Masa. luminalul, incâlzitul, servi- 
ciul—tot e pus gratuil la dispoziția 
lor. Ca bani de buzunar fiecare pri- 
meste 100 lei pe lună, După trei ani, 
cind părăsese institutul, se dă fecă- 
ruia 1300 do 1r. Fiecare stipendint 
poate trăi eum vrea ; poate eși şi m- 
tra cind îi place; ponte lua masa in 
atara de institut, ete.. Biblioteca insti- 
4utului se compune din cărțile lăsate 
de Thiers, vre-o 7000 de vol, din bi- 
blioteca dăruită de al doilea director 
Jules Girard şi din cārți dāruite de 
Minister, Tastitutul Franciei, Univer- 


sitate, ale. în totul vreo 14000 vul. 
Tendința « de a forma o biblioteca 
bibliografică cil sa poate de complec- 
ta, care să Inlesneaseă cercetarile gti- 
inţifice. Alministraţia e in minile u- 
nui director, care după statule Lrebue 
să fe un membru al lustitutului Fran- 
ciei, plati! cu 20,000 lei anual {tetu 
almento e E. Boulruux), şi un consiliu 
de administraţie din 4 mambri ai „in- 
siitutului”, artualmepto : Alfred Crai- 
sel, A Ribot, Fr. Chermas şi Lip- 
pmann, Fondaliu Thiers” nu faco njer 
o deosebire inire gtiioți, tonte sint 
egal reprezentate, Majmitatea din sti 
pondiații de până acum au ajuns pro- 
fesori universitari, astfel că ru drept 
o numeşte autorul acestui articol un 
„seminar de prolesori.” 

Deutsche Revue (Soplombria 
1914), 

VĂ dr. Hermann Fechner, Rapor- 
tul intre dezvoltarea politică şi in- 
fiorirea literară a unei naţiuni. 
Po la mijlocul veacului trecut, profe- 
sorul Losbell din Boon a făcut din s- 
ceasiă problema obiectul cercolarilor 
gale, studiind mai eu seamā epoca de 
inflorire a Titeratarii grecegti din acost 
punct de vedere şi aplicină rezulta- 
tele câpilule şi asupra literaturii ger- 
mant. Concluzia la caro el u ajuns 
ara cù fericita dezvoltare de forță s 
wnei națiuni provoacă şi o inflorire a 
literaturii poutice : eapodoperele mari- 
lor teagiei greci au urmat după vic- 
toriile dela Marathon, Salamina și 
Platain. 

Autorul acestui articol crede câ a- 
coastă teză e lalgă. Inforirea liricii 
grece cade in veacurile de innainte 
de războiul persan; Pindar, col mai 
mare liric grec, deşi mai tirziu a ein- 
tat victoriile greceşti, a inceput ce 
mult tavainte activitatea na poetică, 
iar patria sa, Theba, a fost intăiu chiar 
aliata Perşilor. Marilo drame ule lui 

Aisehyl, Sophocle şi Euripide vin cu 
mult mai tirziu după batalia dela Plataia: 


5i VIAȚA ROMINFASCA 


far cei doi din urma şi-au dezvoltat 
o bună parte din activitatea lor in 
timpul razboiului peloponeziar. Gre- 
şala lui Loebell se vede și mai bine 
dacă sa examinează cum stou lueru- 
rile cu literatura germană. Se obişan- 
eşte u se pune inceputul tolloririi lite- 
raturii germane medicale în timpul 


nezinea. Pentru literatura permună* 
cum um văzul, se poate arăta acelasi 
lucru. In ee priveşte celelalte litera- 
luri: în Spania apare o inflorire lite- 
rară de indata ce, prin pierderea Hol- 
landei, se stabileşte un echilibru de for- 
je = ln Franţa, inflorirea literaturii eli- 


Pra 1 sico pe opregte imediat 
muiei lui Friederich 1 Barbarossa. XIV-lea pornesto iii ne pa 


1 i Tate 
peluza greci arassa; sar căuta landoj; in Anglia, atit dramele lui Sha- 
erai ea a imperiului kespeare eli şi epopea lui Milton tsd în 
Seen Pje iam gag Tesu Pa bä- epòca elnd Angtin menține cchilibrul 
enade a age sib mi orașe- european; in Halja, Dante şi Potrarea 
cea dela Constanţa, la s peno raza a e n a 
lu plunurile sulo. ssupra Italiei: fața hasile mol TS iei 
e u Alexundru ai Ml-lea trebuize aa Sosinlintinehe Monais- H 
caca cască gi sa-l ţie de căpăstru ca- (Septembrie 1914) ic 
ete iata Sun Marco din Venețin, A- Zăluard Bernstein Lupta d 
med arda keir arăta şi in privința şi progresul culturii. Kassi i 
oriana gre rates E miere B. adversarii socialismului faieinn 
Ape p pse in legătura cu victi- a AA, pre ocazia 
intii bis e cel Mare: dezvolta- aceasta a uzor de răspuuu : ese ra 
aani Nen i eA ste ful elasă w'are trebnința sa fie er ale 
cn să existo; ea e 
ebongea ing azi locmai in dace- lor socialo care aioin egada sh pă 
da tars E a şi vaza ualiunii  ganizind aceusta luptă, dindu-i A dires- 
intregii Pease pata de scuborile. ţia, fae o munea culturala in adevâra- 
podea e dar e galei p n cuvintului, Cu acest ras- 
pisal DA . $ Însă nu s'a n 
x esf: apere Snubben ei de asupra inilaenții T A e 
eohle i ormai contrarul, de elasă și cultura. Acest lueri ar 
C RMA A renan ganse urata insesi serierile arelor omake 
i A 
dens = iu o inflorire literara, si bene deea pepene sorti bari 
creiere ese ză = viaţa maţiu- erea lui Lassalle „Das feeria 
ro dalai A kapain grece gram şi in „Manifestul PEIRE gR 
nege res A ninl persan së ex- lui Murx-Engels, deosebirea este a 
pereti Baaba n sta- sensul ca aeeastā din urma seriere ide 
Prag tn bre eee cereu preotilor in adevar o nouă rultură egind din lu 
alea pe Aleea e sad idealul ta proletariatului modern, dar lu 2 
E po pe toți in-  insaşi o schiţeaza fără niei un ela 
pu senile de: e cet cärui de olomente etice, peciud Lassalle 
= abeau pre e, pini u- predica o nouă cultura şi cere munei- 
orga Sa nții de mupre- torilor ea în lupta lor sa fe purtați 
A a A eon margini de de conştiinţa neestei nouă culturi, Se 
con ațis pelopo- poute spune că mal mult de dona de- 


REVISTA REVISTELON 156 


oma aM 


rupii soeiuldemosraţia gremană a dus 
lupta in acest seny. Omul care părea 
că susține, impotriva lui Lassalle, doc- 
trina Ini Marx, Wilhelm Lăcbknerhi, 
era în realitate şi mai puţin decit Las- 
salle imterprutul acestei doetriua şi 
mai mult derit el predispus spre prio- 
cipii elice, La Lassalle se păsese, pe 
lingă expunerea sa ideologiră a isto- 
riti şi multe expliciri originale a ra- 
portului dintre producţie şi politică, 
drept, idei; la litbkoecht, în serierea 
sa mai importanti: „Wissen ist Marht, 
Macht ist Wissen” se gäsese ideile lui 
Buckie care se deosebesc aşa de mult 
de concepţia materialistă a lui Marx- 
Engels. Cind mişcarea socialistă trecu 
de stadiul unei pure propagando şi se 
senbori în arena luptelor economice 
şi politice, atunci unele manifentari 
ate nveslei lupte forà in plina con- 
trazicere cu acensta motivare elică a 
socialismului, Mai cu seamă în Ger- 
mania de Nord, unda tu urma dezvol- 
tarii industriei constraețiilur, mulţi lu- 
erători dela țară, incolti şi în mare 
parte anaifuboţi, fură atragi la oraş. 


Astăzi tnsă se poste afirma contrariul: 
nivelul cultural al muneltorimil s'a 
ridicat, în schimb insă in molte publi- 
cații se deduce socinlisnul dintr'a iit- 
terpretare a luptei de clasă, care stă 
in cuntrazivere cu ridicarea generală 
a vieţii culturale. Acest fenomen işi 
gàsegto explicarea In existenţa parti: 
delor politice. Partidele politice își au 
+adiciua in contrastele de elasă, dar nu 
se confundi cu ele, ci au propriile lor 


de en conțliința de clasi e acea rare 

impinge partidele la o lupta fară 

serupule: velo mai singeroasa lupte 

nu fost aşa numitele laptele pentra i 

dei, razboasle religioosse, ridiedrile na- 

tional ste, ete. E u greşală de a crede 

eñ lupta modernă de clasă trebue să 

ia forme care să sten in contrazieere cu 
acelea pe care noi le considorira drept 
cole mai iunalte achizițiuni ale eulturii 
preluirea vieții şi personalității seme- 
nilor noştri. Această greşală lasă este 
raspindita astazi chiar şi in cerenrile 
socialiste şi incepe rhinr si rapele 
lormă de dogmă. 

Bāigarska Sbirka (Sofia, Oc- 
tombrie 1911), 

M, Moskov, intr'un articol cu titlul 
„Pagini din isioria nouă a Sir 
biel” arata, „după izvoare orule şi seri» 
se inedite”, plunurile politice ale Sir+ 
biei faţa de Bulgari in ajunul războiului 
ruso-romino-lare din 1877. Prin aceste 
date noud, aulorul vrea să infățizezo pe 
Sirbia nesincoră faţă de mişearile de 
redeşteptare naţională do atunci ale 
Hulgarilor și ea pe o egoistă, caru urmi- 
réa numai interesul său propriu, fără 
să ţie socoteală ch lovea in Bulgari 
şi le ruina axpirațiile. 

Anume, spone că în 1875, cind se 
incepu mişcarea Sirbilor impotriva 
Tarcilor in Herţegovina, prințul Sirbiei 
de atunci, Milan, şi cu primul său mi- 
nistru Bogiceviri vojan să declare rêz- 
boi Turciei. Dar, spre a À siguri de 
izblodă ta lupti, câutara sa ațiļo la răs- 
coala impotriva- Turcilor pe Bulgari. 


legi. propriile lor trebuiuţi. Partidulpo-  Pontru asta edulară sà intrebuinţeze 
titie e ea un avocat al clasei sociale din  eomitotul bulgârese al cedeşteptarii nn- 


sare se teerutează şi avocații în plodoa- 
viile lor ataca mult mai violent partea 


tionale bulgare, care rezida în Țara 
Romînească, şi anume. În deosebi pe 


adversă decit ur face-o clienții, tot aga membrii mewstul comitet: Ratail A- 


și partidele politice. Lupta dintre par- 
üde e mult mal violeata deeit lupta 
dintre clase, fiindea partidele își stau 


tanasov esre sta in Galaţi, pe Raciu 
Popov din Ploesti, şi pe alții dia Sir- 
bin, ca Hitoy care trata tn Belgrad. 


faţa tu faţa mimai ca coneurenţi, pe» Mitan li adună la Belgrad și aeol» îi 


And clasele sorlial au și multe inte: 
rose comun, E o superstiție do a ere- 


îndeamnă ca ui să risevale pe Bulgari 
in momentul cind el va reslara rz- 


156 VIAȚA ROMINEASCA 
o A ERE RR IERI iea aA 


boi Turciei, fgăduindu-le cu atunci 
Sirbia le va da, peniru susţinerea râs. 
coalei, şi bani şi voluntari Sirbi în a- 
jutor, Dar, în 1875, cade guvernul tai 
Bogiceviei şi vine'n locii macado-romî- 
nul Hristic, care umina declararea 
razboiului Tureiei pentru 1 Mul 1876, 
mecrezind alt moment mat favorabil 
doeit aresta, Insi și èl tinen, cu Mis 
lan, sa se folosească de riseoula Bul- 
garilor, cind ya declara războiul. Si 
tol indemna pe acei membri ai co- 
mitetului să nu se ridica decit la 
1 Mai. Dar ncein lo spun, şi Jui 
Milan şiĝlui Hristici, ca Bulgarii (vo- 
luntar) din Tara Romineaca ugteapti 
ușa de nerăbdători să se răscoale, im- 
tit cu greu îi mai pot reține. Milan le 
rice atunci ca să-i trimita din Munta- 
nia in Sirbia, unde ei, Sirbii, le vor 
da iustruetori militari, îi vor imbraca 
Ostäşaşte, îi vor bhrâni, și, cind vor 
declara războiul, la 1 Mai, îi vor tri- 
mite pe cimpul de Inpti. In adevar, 
voluntarii Bolgar) tree la Cladavn, 
dincolo de Turnu-Severin, în Sirbia, 
şi, ne mai putind aştepta, deja la 25 
Aprilie 1875 se ridică împotriva Tar- 
cilor, Atunci Mitan şi Hristiel, iülenļio- 
nat, lăsnră pe Balgzari fară ajutor si 
fâră tot cele fapăduisera, și nminara 
declururea răzhoiului tocmai la 1 Io- 
vio, adică dupa ce voluntarii Bolgari 
se sloisara.; Ba chiar mai molt, —spu- 
ne ta acest articol Moskov, —Sirbii 
chiar Incep a prigoni pe voluntarii 
Bulgari enre trecnseră, chemaţi de ei, 
in Sirbis, finded văzusera că Bulgarii 
se ridicau impotriva Turcilor nu spre 
u-şi uni patria lor sub sceptrul lui Mi- 
lan, ci spre a şi-o elibera şi a-i da o 
viaţă naţionali proprie. Și aşa, perse 
tutați de cei care li chemaseră, spre a-i 
înşela, spune autorul: „toţi volunţarii 
noşiri au fost nevoiţi ea, poi și das- 
culți, să părăsească pămintul Sirbiel 
şi să se mintuluvea, trecind în nite 
țări”. 


Precum vedem. aceste dale, cu pri- 


vire la rødeşteptarea națională a Str- 

bilor şi Balgarilor In nee, ul XIX-lea 

stau In directă legătură eu viaţa Ro- 
minei moderne, 

Srpski Književni Glasnik (A. 
gram, Saptembriu), 

latre altele are un artivol, seris da D. 

Mitrinoriei, despre Expoziţia „Socte- 

tăţii Croate a Aptiştiilor* din Agrum, 

Arată că, după părerea sa, arta ropra- 

zintată acum aici numai de călră Cro- 

ați, fără colaborare cu Sîrbii din Cro- 
afia, ar fi inferioară. fiindcă, în tablo- 
urile şi sculpturile expusa. nu sè vede 
tiei de cum caracteristica artei mo 
derne : individualismul şi abaterea dela 
model, Artiştii Crosţi, zice Mitrinoviei 
nu sint, In aceste opere ale lor, expre- 
sla sulletulni naţional crunto-sirb, așa 
cum adevâratol artist, s. ex. Polonez, 
eslo expresia eulalului national al 
noamnini său; oi mu sin! asa dar mo 
derni, ci numai imitatori ai vechilor 
şcoli și tendiali artistice. Fireşte, in 
acest articol se vad ideile artistive 
care râlauzese azi pe eri din Bolera, 
E tnai Intrebarea, dacii reprosul ca 
se aduce artei şi expoziţiei create din 
Agram è intomeial, sau e numai ex- 
presia mecazulni Sirbilor, pentruea 
spiritul eroal politie aecontoindu-so, 
n'au fost şi ei primiţi sä expună în 

acea expozitie, —ecis ve ar fi dorit noul 

curent politic sirbo-eroat din capitala 

Croaţiei. E fireasca această intrebare, 

penlrues in tabloul Pioat Rex (tra 

iască regole) al pictorului Ivekovici din 
expoziție, se vede tocmai expresia iri- 
dividualismului național, dar croat 
curat, nu sirbo-croat, 

The Contemporary Review 
(Octombre, 1911, London), D. A- N. 
1» Fraser Educația Europeană in 
India—pune în discutie una din mul- 
tele chestii care azi leâminta viața 
publică a indepărtatelor Indii. Anglia 
are o situaţie excepţională în Inâii, 
isvoriti, în mod firese, din dispropor- 
ţia mare dintre populaţia băștinaza 


REVISTA RFVISTELOR 157 


şi reprezentanții de singe ai Engleji- 
lor, Armata Angliei, în Indii, nu a- 
tinge cifra de 100,000 soldați, inr po- 
pulaţia Indiilor intreco vu molt cifra 
200,000,000 locwitori, Pe lingă armata 
engleză mai siot inca vreo 250,000 co- 
lumişti ouropeni — din care cei mai 
multi sint Engleji veniţi in Indii, sau 
„Anplo-ladieni” născuţi din Ineruei- 
sări, reprezentind Ins4 tipul cultural 
englez. Aceşti „Anglo Indieni* au o 
mare si elocreniă insamnätate pentru 
Imperiul Britanini, căci ei ennsfințese 
pulereu de asimilure a poporului en- 
zlez, rhiar in aceste aproape imposi- 
bile imprejarâri de desnaţiobulizare a 
poporului <tăpinit. Pentru înte melarea 
și ensținarau şeonlalor, în care să se 
dea n educație engleză acestor ele- 
mente pur engleze ori urmasteenti, gue 
vernu) centrali din Londra şi iuiția- 
liva privati Inc saerifili necontenit 
din ce în ev mai mari, Canform sis- 
te mului englez de organizare n școli- 
lor, auvernul contral servește anual 
ucesior groli o subvenție de 2,500,000 
lei, râminiud o suma mult mai mare 
pe seama luițiativei private și m ta- 
xeiur platite do alesi. Simiindu-se ne- 
voe de a se mai aduro profesori din 
Anglia, reprezentanți densehile or Bi- 
serici protestante dia Indii sau adu- 
nat in comferenţi la Caleuta şi nu bo- 
tarii adunarea unui food de 0,250,000 
pentru imbunătățirea şcolilor engleze 
a coloniştilor, Un anonim a dut ime- 
dial 1,250000 lei, Biserica Anglicană 
a subseria indata 500,000 lel. Probabil 
că nenm lista e acoperita, Biserica 
catolică n'a luat parto la această ini- 
țiatira, căci ea reprezintă, in Indii, in 
acelaşi timp şi Interese naționale de- 
ps bile. Aproape toţi ralolicii, in Indii, 
sint Fraueeji, Belgieni ori Germani. 
Emulația intre şcolile entulicilor șia 
proivsiaulilor este tucă un farlor care 
fuco ca problema educaţiei europene 
in indis pā se menție necontenit în 
inleresul publie. 


—— 


The North American Review 
(Octombre 1911). D. Samuel P. Orth 
nduce elteva priviri foarte suggestive 
asupra rolului imdividuniității in 
dezvoltarea istoriea a omenirii. Orice 
nm e din fire individualist: vu toato 
instinctele lui sociale, el se gindeats 
la sine ca la o unitate iroduetibilă, 
Fiecare dintro noi simle ò reralta fi- 
rească impotriva degrădării arenei 
amity. Orice organizare socialt tre- 
bue să fle baza cooparuţiei, și Ire- 
bue să previe primejdia ea individul 
să ñe sfărmat intre instituțiile ej ca 
gräunțele intre pietre de moară. E u- 
devăral că omenirea a progresat şi 
civilizația a innaintu! nomai po baza 
grupărilor ; dar è tot atit do udová- 
ral că agentul activ al progresului 
omenirii ẹ fost intotdeauna persnauli- 
laten, nu masa, şi cà chiar atunci cind 
orgavizirile sociale striveau individu- 
alitatea, numai prin ivirea individua- 
ltaţilor omenirea n făcut paşi tunoa- 
inte. Gruparea și cooperajia au da 
stop sporirea posibilităţilor desvalti- 
rii individuatităţii, Stato] existi pen- 

tru individ, nu individul pentru stat. 

Legitimilaton vechii teorii a domina- 

țiunii de stat n inloenita prin dreptul 

democruţiei; detronarea unui rege n- 

desea a lost ceruta de dreptul mul 

lunalt ul omaneipării mulțimii, pentru 

a so pulea dezvolta în sinul ei indi- 

vidualitațile, Civilizaţia omenirii a fust 

intotdeauna creatii do individoalitaţi, 

O societate privata din fura me spu- 

ne eñ individul nue i nimie, privită din 

tuntu ne spune că individul e totul, 

Individul o lrecator, pocind socivintea 

işi continuă sinla peste veacuri, —dac s 

sacivtate lrărsle şi progresează numai 

prin doriațile, ambițiile idealurile şi as 
pirațiile individuuliinților, O intoemire 
sociala e ren și retrogenda dacă ba- 
lanţa intre drepturile naturale ale in- 
diviiiualitații şi principiul mecanic al 

evoperației nu ingãdue desvoltarea li- 

beri a personalității omenesti. Ast- 


"158 VIAŢA ROMINEASCA 


fel orice funeţie a societății le da 
guvern ori socială, religioasa ori e 
conoimniră. trebne să contribue la sta- 
sbilirea unai drepte balanțe intre in- 
divid şi grop. Potrivirea nu trebue să 
ĝe artificials, ei trebue să rezulta din 
„a o evoporație nalurală, Sociatutea 
„mi trebue să fie furată de forța indi- 


miduală şi transformată Inh'o mulți- 
me uniformă lHranizatà de Stat; mici ou 
poate f lasatä predă lăcomiei unei 
plutocraţii lacome, O parte dio popor 
nu tronna să fia furată, nici nita sa 
fore : intreg poporul trebue să sedes- 
volta pe principio! cooperaţiri. 


aa a 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


G. Dromard. Essai mur la Sinecrite. 
Paris, F. Alcan, d fr. 

Condiţiuulle sineeritäții, speciile salo. 
modurile de exprimare, variațiile şim- 
anțele eż, rolul pe care sinceritatea fl 
are În viața individuală și sociali — 
inā diferitele probleme pe caro le stu- 
dinză avtoral acestei „incoreări” ssu- 
pra unei sabioct în tare s'a seris prea 
puțin până aonm. 

L- Jeudon. La Morale et T Honneur, 
Paris, F. Alean. î fr- 

Autoral pune origina sentimentului 
onparei în seloctin mexuslă si conail- 
deră onoarea În început ca un senti- 
ment exrluziv bărbătesc, care s'a intins 
apoi și În celalt sex. El studiază di- 
ferltele aspecta sub caro acest sonti- 
ment se prezintă şi legătura dintre el 
şi morală, 


ISTORIE, 


Vicomte de Guichen. La Fronse 
morale st veligieuse au début de la 
Restauration. Paris, Emilo Paul, î le. 

E mn studia în eare se scoate în 
relief, situaţia rea morală pe eare o 
găseste restaurația în Franța: indife- 
rența religioasă întreinută sub revo- 
luţie și agravată de brutalitatea lupte- 
lor Imperiului, exercita o mare infin- 
eră au pumai asupra spiritului publie, 
dar chiar şi asupra bisericei. 


Francisque Sarcey. La Sige de 
Paris. Paris, Neison- 

Istorisirea vio a ucostul miscãtor mò- 
ment din viata Parisului. 

Georges Goyan. Iamarek e UE- 
glise. Le Culturkampf (1870—1878). 
2 vol. Paris, Perrin et Co, 8 fr., 

Autorul studiază în amănunțime fa- 
sole şi momentele principale ale luptei 
măelungate și pline de poripeţii dra- 
matice, pa care Cantaloral de fier n 
dus-o în contra bisericii catolice. 


ȘTIINȚĂ, 

Ed. Sness. La Face de la Terre- 
Suite. Tome I, 2-e partie. Paris, Ar- 
mand Colin, 12 fr. 

Din marea operă a lul Suess spare 
acum traducerea părții a [l-a din vo- 
lumul II. Volumele apărute mai in- 
nainte sint: 1 Les Monturnes, I Les 
Mers şi III (I-re partie) La Face dela 
Terre. 

J- H. Fabre. Mocurs des Insectes, 
Paris, Delagrave, 5.50 fr. 

Sint bucăţi alese, extraso din murea 
lucrare „Sonvonirs entomologiquas”, n 
maralui naturalist francez. 


SOCIOLOGIE. POLITICĂ, 


Charles Brun. Le Régtonalisme. Pa- 
ris, Blond, 3 fr.. 

Autorul peestui studio, partizan în- 
focat al doseentralizării administrative, 
a ndunat în acest volum tot ce wa 


160 VIAȚA MOMINEASCA -- SA 


spus în timparile din urmă, in lupta 
dintre partizanii şi adversarii descen- 
tralizării, 

René Pinon. D Europeet la jeune 
Turgui», Paris, Perrin et Co, D fr.. 

Uu studiu intins si documentat ssu- 
pra raportului dintro Enropa și Tar- 
cis nouă, si asupra palpitantalor pro- 
blemo, In legătură cu situaţia Turelei, 
din Peninsula balcanică. 

Charles Angier et Angel Marvand, 
La Politique douanière de la France, 
Paris, F. Altan, 7.50. 

Autorii eereetoază istoriceṣste rezul- 
tatele politicii vamale pe care Frunga 
á avut-o in enrasal sečołului trocut şi 
pe cure o. ince azi, scoțind Incheareu 
că Franja rămine in urmă, în detri- 
mentul ei, față de ovoluția ce se pa- 
trece în jurul şi fără inţolewerea ai. 


CRITICA LITERARĂ si ARTISTICĂ. 


Robert Scheffer. Plumes Moisa et 
plumes Taigles. Figureg Ktléraires, 
Paris, „Edition de Pan“, SIA 

O serle de portrete satirice literare. 
Autorul deserie, ori mai bine schițează 
critica literară u mii multor persons- 
litňți cu oarecare renome in miscarea 
artistică a Franţei ile azi. 

Emile Faguet. Vie de Rousseow, 
Paris, „Socbite Française d'imprimerie 
et de librairie", 3.50, 

Marele critie francez iși spune en- 
vintul sñu fn chestiunile, atit de dis- 
vutate în timpurile din urmă, ce sere 
feră la viața marelui cotățean al Ge- 
nevei, 

Paul Labronsse. Charles Guérin- 
Fort-de-France, imprimerie Deslandes. 

O nică piachotă in care autorul secate 
în relief celo două caracteristice ale 
poeziei Jul Gutrin : pasiunea și filosofia. 


Pio Rajna. Le Fonti dell Orlando 
Furioso. Firenze, Sansoni. 

Studiu de istorie literară: autorul 
cercotează, până In cele mai mii a- 
mănunte, isvosrele poemei lui Ariosto, 

Wilhelm Weigaad. Stendhal wnel 
Balzar. Leipzig, Insel-Veriag, 5 M.. 

O paralelă Intre operu celor doi mari 
romaneieri franvaji, 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII. 


Gaston Grandgeorge. Toscane el 
Ombrie. Paris, Plon, 8.50. 

Impresii din călătoriile autorului prin 
diferite orașe nlo Italiei, Pisa, Floren- 
ju, Perusa, Siena ete.. Interesantă pèn- 
tru observaţiile asupra pietari. 


CHESTIUNI MILITARE. 


General Percin L Artillerie nu 
manocuvres do Picardie en 1910, Pa- 
ris, Berpor-Lovruult, 

E o expunere a înrățămintelor ce 
s'au scos, cu oeuria manevrelor din 
1510, asupra colului artileriei în luptă, 


LITERATURĂ, 

Herbert Enlemburg Senei are 
(rezehiehten, Leipzig, Ernst Rowohlt, 
4M. 

E o colecția do povestiri extraordi- 
nare ori curioase, în care nutorul dă 
dovadă de o mare pătrundere priho- 
logică. 

H. G, Wells. Jho Country of the 
Blind and other Stories. London, Tho- 
mas Nelson aud Son, 2 sh.. 

Autorul însuși faco o nlogere a nu- 
velelor sale, punind în seest volum pe 
acele care „ar dori să fe reoitite". 
după cum spuna al în prefață. 


TQLI. ANIL VI 


No. MRRIE. No. TI. 


Viaţa Romincească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR; 
St, ©. losif, , . . + = Cânteea (Versuri), 
L Botez... si. e tă fertățile vetățenesti şi institutiile publice în 
Anglia. 
D. Nanu. .. . | , -Umi sfint (Versuri). 


Ch. Drouhet . >. , . „Monedele francesa. ila teatrului lut Aliisaneadri 
(Cucouma Chirita), 

Leon Feratu . , ., . . Ointteeul de lcagân (Versuri), 

Colaboratarii revistei . . Note pe marginea càrtilor (Pa marginew for 
-Ainas i, 

Mircea Dem. Rădulescu . Mori / Versuri), 

H. Sanieleviei „„ koane fugare (Impresii din Dobroima), 

M. Codreanu . . . . . Efect de hemul (Sonet), 

Colaboratorii revistei , . Documente omenogti | Tacrirmile wini cetățean) 

Sp, Popescu . . . . . Dipomata din Vädeni, 

Izabela Sadoveanu . . . Cronica literară (Charles-Lanis Phitippe). 

Dr. P. Cazacu . . . . Cronica mediet (Lepoxitut Centrat de Midi- 
vamente àl Direcfii Generale Namitare în 
awal 1900-910), 


CoR a Cronica internt (e utogiul mmis”). 


M. Cap- i „sc Orona xociniå (in chestia activități extra 
polare a mrd pitoritoir), 

G, Topireeauu . . e Cronica wwsetð (Lw jurul wnis dieit). 

M. S-vastos . , , <- ._ Creier bestii (Sujlnurul), 

G. Galaction Cronica teatrală — Buenresti | Teatru Modern: 
Samson"), 

T. Arghezi . o s s a ~ Cromnion teatrală — Hîucuregti (Teatru Natio 


nal: Stlpii Nacietiţii”, tul Bi, Progra 

meto de todtru— A fiye), 
C'ronina teutrali— logi {rnin —Puneţia- 
satul dela Domenii —, Liesa firu — Am 

' ilinira" —u Taifun"), 
RW s. ss... l Arbori dia Buoorina (Modest Corde tirigagr 
oo —dtomiîn la Uniwvsitotoa din ilen aT 
P. Nicanor & Co. . . , Mier Venera [O carte fasitoaro—Grigorie U- 
perle rodicia. = Dela S.S. Fune în 
cana #pinguratului..) 

Rocenati: Aloxandrn Clura. „Asalbtiri”; Prnaper Mérimòrn „Don Jwan*, -P 5 Bimilim Bam 
fresca, Anna”, — Gais Gularțioa, „lingă ape Vofimlarele N, Seuriesen, „hein —4: A- 
Sanne OC. Mindrescu, „Pretriuh Guta Blat”. 1, în Cara Syivh. „rimara =C. V 


Bovista revistelor: .Luorafirul* „Ceasuri Lapane’: „Danuho*, ,Muletinw! Com 
sanii Monumentelor starica’; *p. Haret; „invățăcurii y potiass*; „Revista Paleanieă”; Henry 
Mezeli „Dremrni! al lal Cariyie*: Rend Pumosbil: „Mateme Duvary si Himpo? adn”: aere 
alitalia și Tripolitaiiia*: Alberi Saurêde: „Cn valossasi Tripulitènis =: Yves Gugut: sHonmpiioa 
ak pru nimat; Albert Manmhale: „omis; rasat Dapay : Alied da Vigay pi natara*; R, Bou- 
truux ! „Saiy Pradhomme, pretul si Dioeoful*; „Aayrowmenik*, „Mulowesi vana Kallurs; Terresa 
Bilinaten- Greg: Feminis și politică”, 


LAŞI 
Redacţia și Administraţia: Str. Golia 52. 


Viaţa hominească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ, C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbiceanu, D. Anghel, prof. univ, 
I. Athanasiu, Jean Bart, N. Baţaria, dr. P, Bogdan (docent), C. Bo- 
tez, |. Botez, Octavian Botez, I. Al. Brătescu-Voineşti, Vintilă I. Bră- 
tianu, T. A. Bâdărâu, Ilie Bărbulescu, N. N, Beldiceanu, Cara 
giale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Alice Calu 
gâru, l. Ciocirian, A. Ciura, M. Codreanu, G. Coşbuc, rof. Í. cav. 
de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Maria Cunțan, Barbu Deia- 
vrancea, l. G.Duca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, G. Galaction, A. 
N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisi- 
for Ghibu, Artur Gorovei, |. Gramadă, C. Hogag, C. Hoisescu, G. Ibrăi- 
ieanu, căpit, N. Ionescu, Gh. C, lonescu- Șişeşti, Nat. losif, St. O. Tosif, dr, $. 
Irimescu, M, Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ, dr. N, Leon, dr. I. 
Lupaș, dr. N. Lupu, proj. univ. dr. M. Manicatide, Constanța 
Marino, I. Minulescu, I, Mironescu, S. Mândrescu, V. E. Moldovan, 
St. Mordrescu, V. G. Morțun, G. Murnu, D. Nanu, l. Nädejde, Alexis 
Nour, dr. Aurel cav, de Onciul, inginer N. P. Panaitescu, Q. Pascu, D. 
D. Pătrășcanu, N. Petrescu-Comnen, proj. univ. A. Philippide, Matilda 
Poni, Sp, Popescu, prof. univ. dr. G. Proca, (O Car, J) Cincinat Pa- 
velesca, Gh. Poenaru, dr. N. Quinez, Mircea D: Rădulescu, Radu Ro- 
setti, Izabeia Sadoveanu, M, Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, FI. Sanielevici, 
prof.univ. dr, V. Sion, dr. Alex. Sldtineanu, A. Stavri, maior Alex. 
Sturdza, dr. D, Tatuşescu, George Tofan, A. Toma, Iorgu Toma, Emil 
Triandafii, Ernest Triandații, Gh, Topirceanu, Al, Tzigarn-Samureaş, 
AI. Vlahuţă, A. D. Xenopol şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an E = å è ù 18 lot 
Pe jumätate dë un i . A . A 
Un numar 9. 


Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul În mod direct vor 
trebul să plătească în plus 4 lei pe an şi 2 lei pe X an, ca indemni- 
zare pentru incasatori, 
su să PERIE îvățAtori, preoți de sat, ari functionari sätesti, sts- 


dent și lovt, pe un lei, pe jumatate de an 7 — (Acestia pot plati in 
irei rale a rito 5 loj trimise cu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
Pa an 


A r ° & s + tā coroane 
Pe jumàtate de an è 3 A A 7 eor. 50h 
Un număr , 2 evroane 


Abonamentul unuul se ponte achita in trei rate do cile cinci coroane, 
din patru în putru luni. 


IN BASARABIA: 
Pa + . . B ruble 


an . 
Pe jumiltate de un A E s $ ruble 
Un numár r ë a . R 1 rubiă 
Abontimentul anual se poale plăti ja fiecare doua luni cite 2 ruble, 
până la achitare, b 


an 5 A = + ° $ 22 lei 
Pe jumalute de an ‘= A r RAES > lei 
Un număr , 


i ' . $ 2 lei 50b, 
[vezi urmare pag. 3-a coperții 


E) i 


CÎNTECE 


(Aceleași) 


O, vremea cite zile negre-a tors, 

De cind te-ai dus şi nu te-ai mai întors; 
De cind te-ai dus şi singur m'ai lăsat, 

O, cite nopţi am plins şi am visat... 


De citeori și azi tresar din vis, 
De parcă ușa 'ncet s'ar fi deschis, 
Și albă parcă-mi înllorești In prag 
Și dulce sună risul tău cel drag. 


De citeori recad dezamăgit 

De parc'ai fost acvea şi-ai lugit, 
Aud aproape pașii tăi ușori, 
Apoi departe... O, de citeori, 


De clteori ascult uimit şi-aştept 

Sä te re'ntorci, să mi te-arunci la piept, 
În braţe să te prind, să nu mai pleci, 
Deşi ştiu, vai, că te-am pierdut pe veci ! 


VIAŢA ROMINEASCA 


CS ————————————— 


I 


O sboară iar pe drum de seară 
Trist cintec pân'la casa Liei, 
La casa'n veci iubitei sboară 
Şi tainic la fereşti adie-i t 


Adie-i la terești şi spune-i 
Stăpinei dulci şi'n veci iubite 
Povestea 'ntunecat' a unei 
Sârmane inime zdrobite. 


Să-i spui că nici să o blesteme, 
Nici ură n'ar putea să-i poarte, 

Ci plinge, singeră şi geme 

Şi o s'o cheme păn'la moarte ; 


Și ce sălbatec a iubit-o 
Sârmana inimă ce moare 

Şi cum ea insăşi a zilrobit-o, 
Cum a călcat-o ea'n picioare ! 


IH 


Cind mă gindese la viaţa-mi din trecut, 
Îmi pare-un parc sălbatec şi tăcut, 
Ce, plin de cintec de privighetori, 
Lucea fantastic parfumat de Hori. 


Şi iloarea cea mai mindră tu erai ; 

Dar ceasul rău veni intr'o zi de Mai, 
Veni năprasnic şi te smulse-un zmeu 
Şi mort de-atunci rămase parcul meu. 


CINTECE 


Zădarnic azi pe-aleele-i pustii, 
Asemeni unei palide stafi, 
Alunec trist şi rătăcesc stingher, 


Visind că te-ai ascuns In vreun ungher... 


Ci'n nopţi cu lună cind pierdut rămii 
Pe banca unde ne-am iubit Intti, 
Visez că vii sub ramura de măr 
Ce-odinioară-ţi ninse flori In păr. 


Şi de väpaia 'nttiului sărut 

Renaște paradisul meu pierdut 

Şi 'mbracă iar fantastic straiu de flori 
ŞI plinge 'n triluri de privighetori.., 


IV 


Mi-e dor deun vis aşa curat 
Şi alb ca albul de hermină, 
Sā rid ca forile'n lumină, 
Vitind că ros e de vermină 
Copacul vieţii scuturat... 


Mi-e dor de line, cea de ieri, 
Şi iar visez că sint cu tine... 
Și-atit de bine și senin e 

Cind visul vine să m'aline 
Cu dulci și line mingiieri . 


Visez că zimbetu-ţi divin 

În cale iarăşi luminează-mi ; 

Ca iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi 
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi 
Ca'n vremile ce nu? mai vin... 


163 


VIAȚA ROMINE+SCA 


Visez, ,. dar visurile pier 
Curind, ca flori de brumă-atinse, 


lar visul meu din urmă stins ¢... 


Cu braţe 'ntinse 'n gol şi'nvinse, 
O, vis de ieri, în van te cer! 


Și fără tine viața mii 

Deşariă ca un țărm de mare, 
Pe care eu te chem din zare, 
Şi caut dus de se năzare 
Vreun semn pe apele pustii... 


Te chem şi zi şi noapte, dar 
Tu nu-mi auzi în veci chemarea ! 
Şi nu-i mai lioroasă marea 

În sbuciumarea ei, ca marea 
Mea jale, chinul meu amar!... 


St. O. Iosif 


AA 


Libertăäțile cetățenești şi instituțiile 
publice în Anglia 


Istoria poporului englez prezintă unele contraste foarte iz- 
bitoare și caracteristice față de istoria celorlalte popoare,—atit 
laţă de istoria Romanilor cit şi de a popoarelor moderne ridi- 
cate pe ruinile vechiului imperiu. . 

Poporul roman a intemeiat cel mai intins şi mai stabil im- 
periu din antichitate, prin sistemul cuceririi militare şi al admi- 
nistrației de stat centralizate până la absolutism, 

Poporul englez a intemiat cel mai întins imperiu”) din isto- 
mia tuturor timpurilor şi popoarelor, printr'un sistem de coloni- 
zare care aminteşte pe al vechilor Greci, şi printr'un sistem de 
administraţie bazat pe descentralizare, autonomie locală și suve- 
ranitate cetățenească. 

Popoarele neoromanice, dupăce au suferit influența indivi- 
dualismului primitiv teutonic In evul mediu, au mers iute spre 
formele politice centralizate : întăi spre monarhiile absolute, al 
căror cel mai caracteristic tip în istoria modernă e Franța lui 
Ludovic al XIV-lea; apoi spre formele biurocratice mililariste, 
al căror cel dintăi exemplu în istoria contemporană îl dă Franța 
lui Napoleon cel Mare, iar cel mai desăvirşit model în Apusul 
Europei îl prezintă azi Germania lui Wilhelm II. 

Moştenirea Dreptului roman ca bază a Dreptului modern la 
popoarele ncorominice Invederează oarecare înclinări firești ale 
descendenților vechei Rome. A: 

Marele imperiu roman sa prăbuşit de mult, spiritul juri- 
dic insă, care altă dată inchega organizarea lui, a trecut peste 
veacuri in formele vieţii popoarelor care i-au luat moștenirea şi 
i-au urmat în istorie. 


ii] Britanie aro azi o suprafață de 30000000 kilometri pã» 
trați și 4 supusi (Mermeiz: L'Angleterre, pg. 3) 


165 VIAȚA ROMINEASCA 


Deosebitele state din Germania n'au desvoltat forma indi- 
vidualismului primitiv teutonic în autonomie locală de self-go- 
vermeni, ci au continuat să reprezinte, până tirziu în timpurile 
moderne, forma de individualism caracteristică leodalităţii. Na- 
tura vechei Germanii era sgircită cu locuitorii ei; pădurile de 
pe țărmurile Elbei şi-ale Mării Nordului, In care Rousseau cre- 
dea câ „sa născut frumosul regim parlamentar,* era locul unde 
bandele teulonice se adunau să jure credință șefului, innainte de 
a pleca la pradă şi la război. 

Banda era expresia socială a acestui individualism primi- 
tiv, iar virtutea civică stătea in respectarea jurâmintului pe care 
războinicul îl făcea solemn înnaintea şefului. Din libera lui vo- 
inţă, In faţa zeilor, barbarul teuton se lega prin jurâmint de ṣe- 
ful lui războinic. Istoria ulterioară a Germanilor, zbuciumată de 
războat dese şi indelungate, a accentuat tot mai mult spiritul 
militarist, până cind noul Imperiu german sa proclamat intrun 
lagăr militar în mijlocul armatelor victorioase. 

Azi Germania e statul cel mai absolutist şi mai militarist 
din Apusul Europei, 

Anglo-Saxonii, după așezarea lor in Anglia, au lost siliți 
de situația de izolare a insulei să se fixeze de pămintul pe care 
il cucerise dela triburile celtice, Păminturile fertile li îndeamnă 
la o viața aşezată, și-n locul bandelor mobile, nevoia ti sileșie 
la inchepgarea asociaţiilor locale şi stabile. In loc de pradă de 
război, Anplo-Saxonul vrea cărți de libertate și drepturi de au- 
tonomie laţă de autoritatea centrală. Vrea să aibă siguranța per- 
soanei şi a pungii lui,—mai presus de aceste nu există nimic, 
decit doar libertatea de conştiinţă, care cintărește mai greu în cunt- 
până decit chiar dezastrul naţional, 

Astfel instinctul primitiv de independență individuala al 
Anglo-Saxonului n-a suferit o deviare In noua patrie de peste 
mare, ci sa colorat numai de imprejurările locale care contri- 
buesc incă mai mult la întărirea lui In noua formā de viaţă 
asezata. 

Acest instinct, această sete de libertate şi independenţă 
personală primitivă se lămureşte, din intreg corpul Dreptului en. 
glez, cu totul deosebit de vechiul Drept roman, pe care popoa- 
rele continentale l-au adoptat, 

Sistemul de expanziune al Angliei, regimul ci politic şi ad- 
ministrativ au creat Dreptul colonial, cu aceiaşi pecete de origi- 
nalite individualistă ca și al Metropolei, 

Ce curios ne pare faptul că Anglia, după crincenul război 
de cucerire al Alricei de Sud, azi i-a acordat Home-Rule,—au- 
tonomie care nu vrea s'o acorde Irlandei, Mai curioase încă sună 
laudele şi mulțumirile pe care anul acesta generalul Botha le-a 
adus Angliei, in conterența dela Londra a Primilor Miniștri ai 
Imperiului, La siirşitul acestui război ni s-ar f părut absurdă in- 
chipuirea măcar că, numai după atit de scurt timp, bravii apărători ai 


LIBERTAȚILE CETAȚENEȘTI IN ANGLIA 167 


independenţei Africei de Sud au så devie cei mai buni prieteni 
ai Angliei, iar asupra amintirii pioase a fostului lor erou naţio- 
nal să cadă acuzarea de absolutism., 

Individualismul acesta primitiv al rasei anglo-saxone e u- 
nul din factorii hotăritori, care au dat altă direcţie desvolării şi 
organizării instituțiilor publice engleze. El a făcut ca Anglia să nu 
apuce pe calea monarhiei absolute pentru a ajunge la forma unui stat 
militarist și biuroeratic,—cum au făcut cele mai multe din ţările 
continentale, —ci incetul cu incetul să-şi întărească tot mai mult 
forma guvernării democratice de seli-goverment Dacă unii su- 
verani au incercat stabilirea unei monarhii absolute lu Anglia, 
tocmai neizbutirea lor dovedeşte că aceasta era impotriva voinţii 
şi aspirațiilor poporului. De altfel istoria Angliei, cași istoria 
oricărui alt popor, nu e făcută de suverani ci de poporul insuşi. 


Acest individualism, atit de caracteristic şi atit de transpa- 
rent in toată istoria politică a Angliei, îl găsim In toate ramurile 
de organizare a instituţiilor publice şi In domeniul moral al con- 
ştiinții. 

ca arâtat in alte articole”) cum reorganizarea sistemului de 
educaţie a întirziat in Anglia, de oarece ea implica o chestie de 
libertate a conştiinţii individuale,—respeclarea căreia pentru En- 
glez e mai presus de orice. Am amintit că, pentru același mo- 
tiv, în Anglia nu s-a putut introduce vaccinarea obligatorie, 

Ideia libertății personale insă nu duce la anarhie, căci își 
are corectivul ci în răspunderea personală faţă de libertatea altuia : 
nu poți face rău altora In numele libertăţii personale. Părintele, 
al cărui copil nevaccinat s-a imbolnăvit de variolă, nu e numai 
un nefericit, dar este şi un atentator la sănătatea publică, ca a- 
utor al introducerii unui focar de contagiune : este dat deci in ju- 
decată. Se înțelege că această perspectivă neplăcută pentru cetățean 
duce la acelaşi rezultat practic caşi obligativitatea. Forma însă aici 
nu este o simplă ipocrizie, —e un principiu, care aplicat In alte 
împrejurări schimbă de fapt rezultatul ;— trebue deci respectat, 

Autoritatea centrală nu impune voința ci, ci execută pe 
a cetățenilor ; de aceia legile se execută iule şi energic în An- 
glia, dar se fac foarte incet. Nu se votează o lege importantă în 
Parlamentul englez, fără ca ea să fi fost înnainte desbâtută în 
masele cetăţeneşti, şi fără ca cetățenii să nu se fi pronunțat în 
alegeri generale, în mod special, asupra ei. Aşa s-a intimplat cu 
legea bugetului de acum doi ani şi cu chestia lorzilor din 
anul trecut, 

= 


Dobindirea libertăţilor constituționale engleze ilustrează, in 
istoria politică a popoarelor, adevărul biologic elementar că fun- 


=) „Viaţa Rominesscã*, An. V, No, 9, 10, 11. 


168 VIAȚA ROMINEASCA 


cțiunea crează organul, Sint exemple în scara zoologică in care 
se vede clar, că funcțiunea unui organ specializat se exercita și 
innainte de existenţa lui de câtră organismul întreg, neajuns încă 
in stadiul de a diferenția din el un anumit aparat pentru această 
funcţiune. Este diferențiarea şi specializarea un semn de progres al 
organismului social ? Aceleaşi legi care stăpinesc desvoltarea vieţii 
individuale orientează şi organizarea corpului social? Comparaţia 
poate fi foarte seducătoare pentru o concluzie afirmativă. Destăşu- 
rarea istoriei popoarelor însă se opune la generalizări definitive. 

Istoria constituțională a luturar statelor din Europa Incepe 
printr'o „Constituantă*. Această Adunare stă la intrarea în faza 
istorică contemporană a tuturor popoarelor de pe Continent. Cer- 
tificatul valabil de trecere e o „Constituție* scrisă, dală în numele 
suveranității naţionale, Istoria fiecărei țări a inregistrat cu litere 
deosebite acest eveniment; el constilue un prag innalt în viața 
unui popor, peste care trecind, peisajul instituțiilor naționale a- 
pare deodată schimbat. 

Nu numai anul, dar și ziua acestui mare eveniment constilue 
o epocă în istoria ţărilor de pe Continent; dar Constituţia scrisă nu 
e numai o dovadă a suveranității cetăţeneşti, —e şi o mindrie na- 
țională, mai cu seamă In țările in care alte semne de existență 
a ei sint mai puţin evidente. 

Anglia n-are Constituţie, in înțelesul constituțiilor continen- 
tale: ceia ce a făcut pe un mare scriitor irancez să nege exis- 
tența ci, Istoria Angliei nu cunoaște o „Constituantă“ şi o Consti- 
tuție scrisă, In Anglia n-a fost, niciodată, convocată o Adunare 
pentru a hotări suveranitatea națională, dreplurile omului, sepa- 
rația puterilor în stat, şi a schimba deodată vechea organizare 
a instituțiilor țării, 

Apoi, în unele ţări, vechile instituții au căzut odată cu ca- 
pul multora din cei care reprezentau vechiul regim: aşă că noul 
regim constituţional insamnă, la proclamarea lui, incă o dată istorică, 

Nimic din toate aceste în Anglia: nici Constituantă, nici 
desliințarea prerogativelor regale și proclamarea solemnă a su- 
veranității naționale, la o dată lixă,—nici un „pact fundamental“ 
scris pentru a anunța cetățenilor o viață nouă. 

La ce se reduce dar Constituţia engleză ? La citeva cărți 
de libertate date de regi, la obiceiuri nescrise, la precedente şi 
legi, Seria lor incepe la 1215, adică cu aproape şase sute de 
ani innainte de cea dintâi Constituţie din Europa. 

Toate aceste părți imprăştiate ale corpului de libertaţi con- 
stituționale nu fost deajuns pentru cetățeanul englez de a-i ga- 
ranta, de fapt, cea = complectă suveranitate In stat El n-a 
simţit nevoia de a proclama prinirun act unic şi solemn această 
suveranitate, pe care o practică fără şovăire, nici n-a crezut că 
o primejdueşte, lăsind neatinse mari prerogative regale. 


Nici într-o ţară constituțională din lume regele nu are, In 


2 


LIBERTAŢILE CETAŢENEȘTI IN ANGLIA t69 


formă, prerogative atit de mari ca in Anglia. Regele Angliei poate 
să nu convoace Parlamentul, trei an. dearindul; să concedieze 
cind vrea guvernul şi armata färii; să declare război din propria 
lui hotărire ; să instrăineze, prin tratat, o parte din Regat; să cre- 
eze ciţi lorzi vrea. Regele reprezintă în Anglia şi pulerea exe- 
cutivă şi puterea legislativă, El nu recunoaşte Guvernul ţării: 
căci lucrează numai în Consiliul lui Privat (Privy Council). În 
Anglia nu sint Consilii de Miniștri, sub preşidenția Regelui, ci 
numai „Regele in Consiliul său Privat”; Parlamentul nu poate 
legiera în Anglia: numai „Regele în Parlament* poate face legi. 
Formula de promulgare a legilor e „Regele vrea“, 

In Parlament, regele vorbeşte numai de „supușii Mei“, de 
„armata Mea“, de „bugetul Meu“. Camera Comunelor „se roaga” 
ca regele să le promită respectarea libertăţilor. Serviciile publice 
nu sint ale Statului, ci ale Majestății Sale: toale adresele oficiale 
poartă până și pe plic inscripția „On His Majesty's Service”, 

De fapt insă, toate aceste prerogative și formule regaliane 
se reduc, în practica constituţională engleză, lao simplă ctichetă 
de Curte. Pe Continent, a fost nevoe de desfințarea lor vio- 
lentă, penlrucă exprimau o stare defapt; în Anglia Insă aceste 
forme au fost păstrate, nu numai pentrucă, mai mult ori mai puţin, 
au fost intotdeauna ţinute in domeniul etichetei, dar şi pentrucă 
ele pot aduce uneori mari servicii libertăților cetățenești, Se 
ştie, de exemplu, că pentru a realiza noua relormă a Camerei 
Lorzilor, actualul guvern liberal avea şi soluția de a face uz de 
prerogativa regală, creind altjia lorzi noi cii vrea regele, 

A poi, toate aceste prerogative şi formule dau regelui Angliei o 
aureolă şi o majestate, cu deosebire impunătoare. Prestigiul coron- 
nei nu e însă o vanitate zădamică laEnaleji,--e un mijloc de guver- 
nâmint. Anglia stăpineşte atitea popoare deosebite dincolo de hota- 
rele ei, pentru care persoana regelui poale servi ca un simbol 
concret de unitate politică, E nevoe ca acest simbol să fie cit mai 
majestos, cit mai impunător: de aceia regele Angliei poartă şi 
coroana imperială a Indiilor, 

La splendoarea coroanei regale, care reprezintă continuitatea 
istorică şi tradiţia vechilor regi din irccut, s-a adaus coroana 
strălucitoare a impăraţilor mitici din Indepărtatul Orient. In țara 
celor „O mie şi una de nopţi“, puterea regelui Angliei stâpineşte 
imaginaţia popoarelor alături cu legendele lui Budha, 

Sint acte de puvernâmint care au nevoe, pentru imaginaţia 
populară, de a îl imbrăcate în haine solemne și așezate oarecum 
intr-o aureola poetică. Intreaga viață politică a omenirii trăește 
in imaginaţia popoarelor sub forma poveştilor, In care voința im- 
păraţilor face și desface istoria popoarelor, E o caracteristică psi- 
hologică a literaturii folkloristice acest simplism şi această poe- 
zie in explicarea istorici civilizaţiei omenirii 

Un război declarat de un guvern e un act cu prea mic e- 
còu, pentru a răsuna in tot largul marelui Imperiu englez: de a- 


170 VIAȚA ROMINRASCA 


ceia râzboaele le poate declara numai regele Angliei și impaâra- 
tul Indiilor. Războiul din Africa de Sud l-a declarat regina Vic- 
toria, impărâteasa Indiilor, nu Cabinetul englez; l-a declarat din 
voința ei, cu toate că a plins cind a trebui! să-şi exprime hotă- 
rit aceustă voinţă nesirâmutată a ei. 


Dar sint unele prerogative regale şi instituții a căror ori- 
gină e explicabilă in trecut, insă a căror utilitate eventuală n-o 
poţi prevedea. Nu face nimic: ele reprezintă tradiţia, trecutul is- 
toric al poporului,— dacă nu sint utile, sint inofensive şi apoi... 
sint frumoase. E caracteristic că această teorie estetică, formulată 
In fraza: ceia-ce a lost folositor în trecut ajunge frumos în pre- 
zent, e contribuția unui filozof engiez: H. Spencer. 

Sint insă unele instituţii, în care deşi mintea unui continental 
nu găsește decit un anacronism comic, ele işi trag lotuşi viaţa 
dintr-o necesitate practică. Aşa de pildă e postul de ciipitan 
de jandarmi numit „Steward of Chiltern Hundred”, din Poyningh. 
Odată drumurile prin aceste părți erau nesigure din cauza hoţi- 
lor, de aceia ele erau străjuite de jandarmi. De mult insă şi jän- 
darmii și hoţii de drumul mare au dispărut din Anglia, iar prin 
aceste regiuni iurnalele fabricilor arată schimbarea vremurilor. 
Cu toate aceste postul de căpitan de jandarmi din Poyningh n-a 
lost desfințat Rațiunea ? 

Un membru din „Camera Comunelor“ nu poate demisiona, 
din această demnitate, pănă acum onorifică. *) sub nici un cuvint 
El e aici servitor al intereselor cetăţeneşti, şi numai cind è nu- 
mit intr-un oficiu al statului, —adică se strâmulă in alt serviciu 
al interesului public, — atunci numai el poate fi scutit de prima 
sarcină, primindu i-se demisia din Parlamentul țării. Așa dar de- 
putitul englez, care va voi să se retragă din „Camera Comune- 
lor“, va trebui intăi să obție favoarea Mimstrului de Finanțe 
(Chancellor of the Excèeguer), ca să-l numească in această slujba 
care totdeauna e vacantă, de oarece noul titular nu o ține decit 
douăzeci şi patru de oare,—timpul necesar de a i se primi demi- 
sia din Parlament 

Aceasta e singura sinecură pe care guvernul englez o ţine 
totdeauna la dispozipa partizanilor politici, 


Dar cum funcționează In Anglia această maşină haotică 
de guvernămini? Cum se mişcă inchecturile ei vechi Şi ruginite 
alături de resorturile cele mai moderne + Priveşti uneori cum fanto- 
mele trecutului recapătă viață şi luptă pentru indeplinirea idealurilor 


*) Anul ucesta s-a votat de „amora Comunelor“ un onorar de 10:000 
lei anual pentru demnitatea de reprezentant al poporului. 


LIBERTAȚILE CETAȚENERTI IN ANGLIA 171 


viitorului; vezi un rege inconjurat de pompa şi prerogativele u- 


nui monarh asiatic, cu puteri mai reduse decit ale unui preşe- 
dinte de republică; te orbește splendoarea aristocrației din Ca- 
mera Lorzilor şi le uimeşie neputința ei față de voința maselor 
cetăţeneşti, În 

Care e puterea executivă in Anglia? Regele In Consiliul 
Privat. 

Care e puterea legislativă ? Regele in Parlament. 

Regele deci face totul, —dar în același timp nu poate face 
nimic singur, In afară de Consiliu și de Parlament regele nu e 
factor activ de guvernare, j 

Dar luncționarea acestor douä hipostase regale implică còn- 
curenja istorică între ele: cu cit „Regele in Parlament“ a deve- 
nit mai puternic, cu atit „Regele in Consiliu* a ajuns mai slab, 
Nimic de mirat: viața constituțională a Angliei nu sa desyoltat 
cu plan, după schema silogistică a unui logician, ci s-a organi- 
sat incetul cu incetul după nevoile reale ale vieții poporului, —eaā 
oglindeşte raporturi de putere, nu potriviri simetrice. ; i 

Cum lucrează regele, prin cine işi exercitează puterile lui 
executive şi legislative ? 

Prin membrii din Consiliul lui Privat. Regele nu recunoaşte 
„Ministerul“ ori „Cabinetul“; cl nu recunoaşte decit Consiliul lui 
Privat, (Privy Council), şi nanas cu acest Consiliu lucrează și ho- 

alacerile publice ale statului. j 

aij in Anaika vreo 280 membri ai Consiliului Privat al 
regelui, care îşi insamnă cu mindrie pe cârțile de vizită titlul 
or prin P. C. 
i P Cine numeşte pe aceşti P. C. 7 Nici odată regele, de fapt. 
Numai cine a făcut parte cindva din cei 54 membri ai unui Gu- 
vern englez este şi rămine dela sine un P, C. pentru totdeauna, 
Această innaltă demnitate insă, prin ca insăşi numai, nu acordă 
nici un drept şi nici o putere. 

A fi Ministru în Anglia insamnă a reprezenta, ca delegat, 
programul unui partid politic organizat, cu şei şi cu stat major. 
E adevărat că regele Insărcinează pe Primul Ministru cu forma- 
rea intregului Minister, dar regele nu e liber de fapt în alegere. 
Regele nu poate da această insârcinare decit şefului unui partid 
de guvemămint,—şi nu sint in Anglia decit dovă partide de gu- 
vernămint. Viitorul guvern Il formează intotdeauna opoziția din 
Parlament. Toată lumea ştie cine are să formeze viitorul gu- 
vern, În Franța, Preşedintele Republicei poate avea pretferinţile 
sale până la un punct, şi să surprindă opinia publică prin nu- 
mirea Primului Ministru, Aceasta n-are putere s-o facă regele An- 
gliei şi impăratul Indiilor. Guvernul in Anglia nu are, dupăcum 
vom vedea, puterea materială de a infnenja alegerile, el nu poate, 
dupăcum se spune la noi, cu înțeles, să facă alegerile. Puterea 
guvernului în alegeri atirnă numai de popularitatea programului 
lui politic, ca partid, şi de creditul ce-l are partidul față de ce- 


172 VIAŢA ROMINEASCA 


tāțeni. Cetăţenii trebue să se pronunțe numai decit, indata după 
constituirea noului guvern, căci guvernul nu poale face nimic 
fără sprijinul adunării reprezentanților poporului din „Camera Co- 
munelor*, Mai mult incă, in lupta electorală, partidul dela pu- 
tere, avind mai multă răspuntlere, e ținut să fie mai moderat de- 
cit partidele din opoziţie. De unde vine dar puterea Primului Mi- 
nistru ? Desigur nu dela rege. Aşa dar nu regele işi numește 
pe membrii din Consiliu! lui Privat, 

De fapt Consiliul Privat activ se reduce la Primul Ministru 
cu citiva Miniştri din Cabinet, —oameni politici de mina întâia 
ai partidului dela guvern, cu care Primul Ministru socoale că e 
nevoe să se sfăluiască, 

Această întrunire, numai a cltorva membri din Cabinet, sub 
prezenţa regelui, e prezidată de un membru al Cabinetului. Ea 
se asamănă, în parte, cu Consiliul de Miniştri dela noi. In Anglia 
Insă, cind un asemenea consiliu are loc, se spune că „Regele 
a ţinut un Consiliu Privat*, Miniştrii care iau parte la acest Con- 
siliu nu figurează ca membri ai Cabinetului, ci ca membri ai 
Consiliului Prival al regelui, şı Președintele acestui „Consiliu 
Privat ţinut de rege“, —totdeauna un membru al Cabinetului, — 
are un salar special de 50.000 lei pe an, 

La atla lucru se reduce puterea executivă a „Regelui în 
Consiliu“. 

Dar puterea lui legiuitoare ? Cine 1 reprezintă pe rege In 
Parlament ? 

Sietnicii din Consiliul lui Privat, —numai acei insă care sint 
şi membri ai guvernului: — adică reprezentanţi In guvern ai par- 
tidului sprijinit de „Camera Comunelor“. 

Proectele de legi pe care Miniştrii le propun in Parlament, 
in numele regelui, nu pot fi dar de loc influențate de voința lui, 
—ele nu sint decit realizarea in proecte de legi a programului 
de guvernămint, In baza căruia a fost aleasă „Camera Comunelor“. 

lată dar cum luncționează cele două mari prerogative re- 


gale, şi cum ele se evaporează In fața exercitării de fapt a su- 
veranităţii naționale, 


Minister şi Cabinet nu sint două expresii echivalente în 
Anglia. Din Minister fac parte toji membrii guvernului în număr 
de cincizeci și patru, care fiind oameni politici vin şi cad dela 
putere odată cu partidul pe care-l reprezintă. Din Cabinet nu fac 
parte decit vre-o douazeci membri ai guvernului. 

In Cabinet intră de drept titularii unor anumite deparia- 
mente insemnate și unii membri ai guvernului, aleşi de Primul 
Ministru, după importanţa lor politică in partid : de aceia nu tot- 
deauna aceleași departamente sint reprezentate In Cabinet. 

Cei mai insemnaţi membri din Cabinet sint Lordul Cance- 


k- $ 
eg 


LIBERTAȚILE CETAȚENEŞTI IN ANGLIA 17% 


lar (Lord Chancellor), Primul Ministru (Prime Minister) şi Mi- 
nistrul de Finanţe (Chancellor of the Exchequer). | 

Lordul Cancelar primeşte un onorar de 250,000 lei pe an şi 
are atribuţii foarte deosebite, reprezentind In acelaşi timp puterea 
executivă, legiuitoare şi judiciară. E, ca Ministru de Justiţie, *) 
membru in Cabinet: el numeşte pe judecători; e preşedinte al 
Camerei Lorzilor, deci membru al parlamentului; şi e cel mai 
mare judecător din regat: el prezidează Innalta Curte de Justiţie 
a Camerei Lorzilor, Consiliul Judiciar al Consiliului Privat, Su- 
prema: Curte de Justiţie și Innalta Curte, š : 

In același timp e însă un om politic care vine şi cade dela 
putere odată cu partidul din care face parte. ; 

Dar dacă Lordul Cancelar e cel mai mare demnitar laic in 
stat, Primul Ministru e cel mai insemnat membru al Cabinetului. 
Dacă Primul Ministru e un lord, atunci el ia totdeauna portoto- 
liul Externelor; dacă e un membru al „Camerei Comunelor“, 
(commoner) atunci ocupă oficiul de Prim Lord al Visteriei (First 
Lord of the Treasurj). Acesta este departamentul Finanţelor, 
constituit sub forma unui consiliu de administrație (board), com- 
pus din un președinte, — care e sau Primul Ministru sau un om 
politic de mina Imâi,—din Ministrul de Finanţe (Chancellor oi 
the Exchequer} din patru lorzi juniori (junior lords), şi din așa nu- 
mitul Wip. : 

In chestiuni privitoare la finanțe, singur Ministrul de Fi- 
nanje ia hotăriri, fără să convoace pe ceilalți membri ai consiliului : 
asifel el, fără să fie preşedinte, prezidează o adunare fictivă, — caci cei- 
lalţi membri nu iau parte,— şi el singurhotăreşte In numele Consiliu- 
lui, Toţi ceil alți demnitari ai Visterici se ocupă exclusiv cu chestii 
politice: Preşedintele trebue să fie In permanență prezent in Camera 
Comunelor, la lacul numit , The Treasury Bench“, căci el e leade- 
rul partidului dela putere; iar lorzii juniori şi cu Whip-ul sint 
exclusiv agenți politici de comunicaţie Intre membrii partidului 
şi Banca Ministerială. Ministrul de Finanţe deşi e numit Cancelar 
al Visteriei, nare nici o atribuție de cancelar. 

Mai este un membru în Minister al cărui nume te poate 
induce In eroare asupra atribuțiilor lui, e: Plătitorul General (The 
Paymaster General). Acesta nu numai că nu minueşie nici 
un ban, dar e singurul membru din Minister care nu primește 
nici un ban ca onorar: e demnitar onorific. **) [o NI 

Din cei cincizeci și patru membri ai guvernului, cinci sint 
Miniştri Secretari de Stat (titularii dela Interne, Externe, Razboiu, 
Colonii, Indii), şi sint oarecum reprezentanţii aceluiaşi Secretariat 
indivizibil, căci fiecare poate ţinea locul altuia și iscăli hirtiile 


In Anglia nu există „Ministru de Justiția“, în înțelesul euntinentul, 
Atrivoţie acestui demnitar sint împărțite între Lordul Cancelar, goe 
tarul de Stat dels Interne (Home Offce}, cei doi mari demnitari legiști a 
coroanei (Attorney General şi Solicitor Gonaral) si Directorul Urmăririlor Pu- 
blice Director of Public Prosecution), 

Mermelx: L/Angleterre—pg. 3 


174 VIAȚA ROMINEASCA 
iii i i d 


oficiale, fară forme de interimat ori autorizare specială. Toţi sint 
de drept membri ai Cabinetului, 

Alţi cinci sint preşedinţi de consilii (presidents of boards) 
administrative (titularii dela Comerț, Afaceri Locale, Agricultură, 
Instrucție Publică, Lucrări Publice). Şi aceştia sint de drept membri 
ai Cabinetulu. Consiliile se constituese oficial, prin acte speciale, 
din cei cinci Secretari de stat, pe care ti prezidează Preşedintele 
titular al departamentului respectiv, adică un demnitar mai mic 
In grad şi în leată. Dar realitatea faptelor face din aceste ronsilii 
niște ficțiuni: ele nu se intrunesc niciodată, şi de aceia preze- 
dintele se prezidează singur şi formează majoritatea necesară 
pentru a lua hotăriri. Rămine insă o realitate, o deosebire de 
75,000 lei in salarul anual: Secretarii de Stat primese anual 
125,000 lei, iar Preşedinţii de Consiliu numai cite 50.000. Un 
Preşedinte de Consiliu administrativ poate, dacă vrea, să însăr- 
cineze pe un secretar de stat să-i ție locul, fără nici o formā le- 
gală. E curios însă că vicepreședinți acestor consilii adminis- 
trative se numesc subsecretari de stat, nu vicepreşedinţi, 

Pe lingă cele cinci consilii administrative fictive, există şi 
un preşedinte fictiv în consiliul Amiralității, Acest consiliu, după 
cum îi spune titulatura, e pentru „a aduce la indeplinire indato- 
ririle Innaltului Lord Amira! al Regatului Unite (Commission for 
executing the office of Lord High Admiral of the United King 
dom). Acest lord amiral insă nu mai există din 1708, iar pre- 
şedintele comisiunii,— totdeauna un membru al Cabinetului (Pri- 
mul lord al Amiralității), —e de obiceiu un civil, căci trebue să fie 
membru al Parlamentului. Ar putea fi şi un militar, de oarece 
ofițerii au dreptul dea fi aleşi membri ai „Camerei Comunelor”, 
dar... de obiceiu e un civil.*) 

Alţi membri mai însemnați din Minister, —nu din Cabinet, — 
sint cei trei Procurori şi trei Advocaţi Generali (Attorney Ge- 
neral, Solicitor General) reprezentind cele trei ţări ale Rega- 
tului Unit. Apoi Irlanda mai e reprezentata printr'un Lord Logo- 
tenent /Lord Lieulenant **) şi un Cancelar. 


*) Da ubiceiu și ministrul de războiu e un eivil, Actualul ministru 
do războlu, lordul Haldane, care în cei cinci ani dovini conduce acest de- 
partament a dovodit o capacitate de organizare co l-a pus printre marii mi- 
nistri de răzioiu, e unul dintre marii jaristi din Londra pi un distins serii- 
tor, en o vastă cultură filozofică. A tradus pe Schopenhauer şi a seris stu- 
di asupre lui Kont și Hagal; gi el crede, că culturii salo filozofice îşi dato- 
resto snecesele salo ca Ministeu de războiu. la parte activă în manevre, 
dar imbrăeat civil și în trăsură, efel nin stio să călăreaseă. Odată na pu- 
tut primi invitația împăratului Wilheim H de a călări impreună, din aceiaşi 
pricină. Ca complectare a personalităţii lui putom adaga că: în timpal 
grevelor din acest an el æ ținut la universitatea din Oxford o conferință, 
tratind despro deosebirea dintre cultura germană gi cen engloză, gi cñ- in u- 
cea conferinţă a sustinut, că ereares Germaniei moderne se datorește în pri- 
mul jos oamenilor de enltură:—fără puternica mişcarea eulturulă gormană 
n'ar fi fost posibil un Bismarek şi an Moltke, a spus miniatrul de räzboiu 
al Angliei, 

**) Lordul Locotenent al Irlandei, deși na are o partite politică 
deosebită, nici nu face parte din Cabinet, are un onorar de î00.0%) lei pe an. 


LIBERTAȚILE CETAŢENESȘTI IN ANGLIA 175 


Am văzut că în Anglia, guvernul nu poate fi format decit 
de cele două mari partide de guvernămint. Ambele partide îşi 
trag puterea numai din masele cetăţeneşti şi au organizaţii perma- 
nente puternice, cu ramificații în toate oraşele şi comunele rurale, 
peniru a intreţinea vie propaganda politică şi a păstra contactul 
neintrerupt cu alegătorii. 

Politica dar nu e condusă de o oligarhie redusă, ci intreaga 
masă cetăţenească e interesată in mod activ şi permanent în frä- 
mintările ei, Cele aproape 8,000,000 de alegători işi fac astfel e- 
ducația politică și sint ferite de a cădea pradă demogaziei intr'o 
campanie electorală, „Federaţia Naţional-Liberală* și „Uniunea 
Naţional-Conservatoare*, apoi „Partidul Muncei*, „Partidul So- 
cialist*... toate se intrec in propaganda de proselitism pentru ideile 
şi programele lor, 

sint mijloacele de propagandă și de luptă ale parti- 
delor politice ? 

Un partid politic In Anglia nu poate promite plasamente în 
bugetul statului, căci în toate administraţiile centrale, dependinte 
de guvern, nu se ivesc decit 300 locuri vacante pe an, pentru 
care se cer titluri şi concurs. Numărul locurilor nu poate fi spo- 
rit, prin concediarea funcționarilor, căci un funcționar concediat, 
fără motiv valabil, poate da in judecată pe șeful lui de serviciu 
(nu pe ministru, *) şi e reintegrat prin justiție, **) 

De asemenea un guvern nu poate influența nici întrebninţa 
pe luncționari in perioada electorală, căci cea mai mare parte 
din ei aparţin autorităţilor locale, care sint absolut autonome, iar 
cei din autorităţile centrale au stabilitate și norme fixe de 
innaintare, 

Rolui prefectului în alegeri nu se cunoaşte In Anglia, căci 
guvernul nu are un asemenea brav reprezentant în districte, 

Dar chiar dacă guvernul ar dispune de functionarii tuturor 
administraţiilor, contingentul lor fiind prea mic, n'ar putea ho- 
tări soarta alegerilor generale. ***) 


răspunderea e personală, nu n instituției, — Ministrul nu e angajat În proces. 
De altfel Miniştrii în Anglia guvernează şi controlează, nu administrează. In 
fiecare Minister este cite un socratar permanent, care nu se schimbă odată 
en guvernele: acesta conduca de fapt administrațiile împreună cu direetorii 
de serviciu, Salariile acestor secretari permanenti variază intre ROD si 
63.500 lei anual. 


170 VIAȚA ROMINEASCA 
O 


Guvernul, în Anglia, nu dispune, In timpul campaniei elec- 
torale, de alte mijloace de luptă decit de acele pe care le are şi 
in opoziţie: bugetul și administrațiile statului nu-i pot veni 
in ajutor. 

Toate luptele politice se dau aici pe chestii de principii 
și programe, care nu sint anunţate adhoc, In ajunul alegerilor 
generale, ci sint puse în discuţia opiniei publice, prin ziare, bro- 
şuri, întruniri publice, cu ani de zile înnainte. 

Programele partidelor revoluționare sint foarte indrăzneţe, 
de oarece aceste partide nu au perspectiva viitoarei răspunderi 
de guvernămint: — în ele se oglindesc interesele exclusive ale 
unci clase sociale. 

Programele celor două mari partide, care pe rind duc râs- 
punderea viitorului Angliei, ca orice program de guvern, nu pot 
susținea brutal numai interesele unci clase și lovi în interesele 
altora. In Anglia toate clasele sociale sint trezite poliliceşte şi 
prin stadiul de civilizaţie a ţării și prin educaţia politică a ma- 
selor făcută de partide. In programele acestor partide trebue să 
se oglindească interesele tuturor claselor sociale după raporturile 
lor de putere, 

Desigur că, dacă în starea de acum ar veni un guvern so- 
cialist în Anglia, el va trebui să ţie seamă şi de interesele lor- 
zilor,—orcit de mult luptă impotriva lor în opoziție,— intrucit lor- 
zii reprezintă incă o clasă socială reală. 

Programele partidelor politice nu pot să oglindească numai 


tarile tuturor color 35,000 de autorități localo, care se urcă la trei miliarde 
cinci sute de milioane lei pe an, căci din această sumă un miliard trei sute 
saptereei şi cinei milioane sint veniturile orașelor cu chărți de libertate. Co- 
m i alese de cetățeni fac acest serviciu de control. Numai în Londra 
diferitele consilii. də Intăia însemnătate, alese de cetăţani pentru diferite mari 
administrații locale, conţin vre-o 8000 de membri. Caracteristica administea- 
ilor engleze e mulțimea consiliilor alese de catățeni (boards, bodies of ma- 
nagers) şi, relaliv, redusul număr de functionari numiţi. Descentralizarea ad- 
ministrativă lasă în pmen autorităților centrale namal numirea functiona- 
rilor postali şi fseali, din toată țara—controlaţi încă șiaceştia de vorifta- 
tori locali. Guvornul varsă în visteriilo autorităţilor locale sume pentru a- 
numite plăţi do personal, fără să aibă dreptul să se amestece în numiron a- 
colul personal: astfel guvernul varsă în casa diferitelor administrații locale 
a e a 200,000,000 lel pe fiecare an pentru învățămintul pang fără să 
č dreptul dea numi un singur învăţător.—lată un exemplu care poate n- 
tunes lumină mer si raportului de independenţă între autoritățile locale si 
zavera : poliția din toată Anglia e locală, afară da cea din Londra (fără City), 
curo a națională,— ea ntirnă mă t de Ministerul do Interne. Cu toate acesta 
dacă această poliţie e trimoasă de Ministerul dø luterne în afară de Londra, 
pentru 4 aduce serviciilo ei, fieeare polițist trebue să depue jurămint de su- 
unere primarului loeal—ulttel orice arestare ori alt act săvirşit de un po- 
[tat e , şi polițistul e dat in jodecată de cel atins în libertatea lui 
individuală. 

In totul proporția funeţionarilor din Anglia faţă do numărul locuito- 
rilor e da unul la o sută sasezeci; no proporție In Franța, de pildă, 
e ridicată, de cei peste 40,000 funcţionari publici, pănă la unul faţă de treizeci şi 
o Numai a elneisprozacea parie din cei aproape 300,000 do functionari 

diferitelor administrati publice din Anglia sint numiţi de nutoritäțile cen- 
trale, ceilalți sint numiţi de ad le locale. 


LIBERTAȚILE CETAŢANESTI IN ANGLIA 177 


nişte păreri personale ale unor oameni politici, ci trebue să ție 
seamă de interesele reale ale claselor sociale, 

Desigur nu urmează de aici nelegitimitatea deosebirilor 
profunde între programele partidului conservator şi liberal din 
Anglia, De cind există omenirea nemulțumirile și nevoile pre- 
zentului au făcut pe unii să caute leacul în trecut, iar pe alţii 
să-şi îndrepte privirile spre viitor. 


Odată alegerile generale terminate și „Camera Comunelor* 
constituită, nici deputații, nici guvernul nu se găseşte în situa- 
ţia dea indeplini ori călca făgăduinţi şi angajamente personale. 
Libertatea guvernului față de deputaţi și a acestor din urmă față 
de cetățeni e complectă, In această privința. Nu poate fi vorba 
deelt de aducerea la indeplinire a reformelor din progam. Apoi, 
organizarea de partid şi regulamentul pe care şi l-a dat „Camera 
Comunelor“ impedica izbucnirea ambițiilor și răzbunărilor per- 
sonale, prin atacuri și interpelări neprevăzute din partea parti- 
zanilar, Ca în orice luplă,—şi e luptă în „Camera Comunelar*,— 
armalele trebue să fe disciplinate. 

Paporul acesta, la care independența şi libertatea personală 
au ajuns o pasiune naţională, are cel mai disciplinat parlament 
din lume. A ştiut så împace aceste două noțiuni, care pentru 

le popoare par contrazicăloare. j 
e A exgeeaaa din partidul guvernului, indilerent de ce păreri 
personale are, trebue să voteze cu guvernul in chestii mari, care 
privesc soarta guvernului şi a partidului. Nu-i impune nimeni 
cu forţa această disciplină, dar el trebue să Ințeleagă că trebue 
să și-o impue singur. E liber să procedeze altfel, dar trebue 
să declare de mai înnainte, şi declaraţia corespunde cu demisia 
sa din partid. i 

Discursurile, aut ale partizanilor guvernului cit şi ale opo- 
ziţiei, se hotărăsc în sinul organizaţiei de partid, şi whip-ul par- 
tidului din guvern, ori cel care va fi whip in guvernul viitor, 
prezintă lista lor președintelui Camerei (Speaker). 

Nu poate nimeni transforma lupta din Cameră în sport ora- 
toric de satisfacție personală, nici a ştirbi prestigiul guvernului 
prin aerele de independență debitate sonor şi suficient în incinta 
Camerei, Asemenea atitudini implică demisia din partid. 

Raporturile Intre guvern şi partidele de opoziţie, în Ca- 
meră, nu sint numai raporturi de luptă, ci și de colaborare, 
Whip-ul guvernului stă necontenit în contact cu organizaţiile in 
poziției şi cu banca ministerială, pentru a fixa cit mai multe 

înţelegere, Ă 
atit dee ra nu pot veni guvernului, nici din partea parli- 
zanilor, nici din partea adversarilor. Lovituri pe ascuns, cum se 
dau in Camera franceză, nu se dau în Parlamentul englez. 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


In Anglia, e imposibilă o cădere dela putere ca a lui Clé- 
menceau ori Brand. 

Independenţa pe care, In Franţa, o arată deputații faţă de- 
guvern. şi prefecții faţă de miniştri e cu totul de alta natură de- 
cil independenţa cetăţenească din Anglia. 

In desfășurarea istoriei şi organizaţiei instituţiilor lor, Fran- 
cejii totdeauna au arătat Inclinări tutelare. Spiritul de indepen- 
denţă francez inseamnă mai mult lipsa respectului de autoritate. 
Francezului li place să nu se supue, nu să fie independent; el 
trăește sub autoritate, dar Işi bate joc de ea. În alegeri cetățea- 
nu] francez ride de guvern, dar votează mai curind cu prefectul, 

Mermeix recunoaşte influența guvernului asupra alegâtoru- 
lui francez şi constată, că expresiunea cinică „a face alegeri“ 
(faire les elections), adică a falșifica expresiunea voinţii cetățenilor 
prin autoritatea administrativă, nu-şi are echivalentul în limba en- 
gieză. EI, deşi e Francez, nu nează că schimbârile de guvern în 
Franţa sint cele mai de multe ori pricinuite de intngi personale 
şi de atacuri perfide date pe ascuns. 

Politica parlamentară engleză are o Innâlțime neajunsă Incă 
nici intrun alt parlament din lume. Miniştrii franceiji traesc cu 
frica de a nu câdea intro cursă pregătită in umbră pecind Hi- 
bertatea de care se bucură miniştrii engleji le sporeşte Incă mai 
mult autoritatea, 

In această atmosferā se deshat şi se fac legile in Parla- 
mentul englez, 


O parte curioasă, pentru un contine-tal, in legislaţia en- 
gleză e faptul, că cele de mai multe ori legile au caracter local. 
Se votează anume o lege pentru Anglia şi Țara Galilor, alta 
pentru Scoţia, alta pentru Irlanda—cu privire la organizarea ace- 
ieiaşi instituții. Așa sa intimplat, de exemplu, cu legea organi- 
zării invățămintului public, 

Odată legile promulgate, aplicarea lor cade în seama au- 
torităților locale, iar controlul Il exercitează autoritatea centrală. 

(auvernul englez nu are reprezentanţi in ţară aşa cum sint 
prelecții in Franţa și la noi, adică slujbaşi plătiţi de Ministerul 
de Interne, pe care ti poate schimba oricind. 

In districtele engleze sint doi reprezentanți a Majestății 
Sale, — după formula obișnuită. Unul e Lordul Locotenent (Lord 
Lieutenant), totdeauna făcind parte din marea nobleță. El e pre- 
zentat regelui de Lordul Cancelar şi e numit pe viață,—dacă 
regele nu moare inaintea lui, Cind un nou rege se urcă pe 
tron, el trebue să-şi numească pe reprezentanţii lui In districte, 

Această innaltă demnitate nu numai că este onorifică, dar 
reclamă mari cheltueli de protocol. Nu e un oficiu, ci o demni- 
tate socială, care obligă foarte mult, și moralicește şi bâneşte, pe 


LIBERTAŢILE CETAŢANEȘTI IN ANGLIA 179 


cel care o primeşte, Popularitatea şi influența lui socială, în dis- 
trict, atirnă de purtarea şi prestigiul lui, nu de puterea pe care o 
deține ca reprezentant al guvernului, de oarece nu are nici o 
putere—nu e funcționar public. 

Alt reprezentant social al guvernului e Sheriff-ul, totdea- 
una fäctnd parte din burghezia cuprinsă. Numirea lui se face 
in urma unei recomandări speciale a trei candidaţi. Regele a- 
lege unu! -după formula ştiută.—Numirea lui in realitate o face 
Lordul Cancelar —ministrul Justiţiei, Rolul lui social de ase- 
menea reclamă mari cheltueli, El e considerat ca şelul judecăto- 
rilor din district, faţă de care are obligația morală să-i invite u- 
neori la el, să le înlesnească In casa lui prietenia și bunele ra- 
porturi. Are apoi şi alle obligaţii de execuție In materie pe- 
nală, care li cer sacrificii de bani şi de timp. Le face toate insă 
pentrucă-i creşte respeetabilitatea, atit de caracteristică burghe- 
ziei engleze, 

Mai e un demnitar onorific in district: acesta e judecăta- 
rul de pace. Judecătorul de pace din district nu este un profe- 
sionist, ci este un om de bine care primeşte ca în localitatea lui, 
in mod cu totul gratuit, să aplaneze conflictele ce se ivesc in- 
tre concetățenii săi. El e de obiceiu un cetățean cu mare presti- 
giu în localitate; puterea lui izvorăște numai din increderea pe 
care v insullă concetățenilor, ]ndecâtorul de pace e numit de 
Lordul Cancelar, in urma recomandârii Lordului Locotenent, Ori- 
ce guvern nou trebue să facă numiri nouă de judecâtori de pace, 
totdeauna insă integritatea și imparţialitatea politică a acestor 
judecători ti lasă la locul lor, căpătind întărirea dela noul Lord 
Cancelar. 


Garanţia cea mai temeinică a respectării libertăţilor indivi- 
duale au găsit-o Englejii totdeaunea In chiar insușirile caracte- 
rului lor insuși. Paăzirea acestor libertăţi în organizarea institu- 
ţiilor constituţionale o au insă, in ultima instanţă, magistraţii su- 
periori dela Innaltete Curți. Corpul innalților magistrați e de Fapt 
cea mai mare putere in statul englez.) Magistraţii superiori, 
care ating onorarii anuale până la 325.000 pe an, au o situaţie 
absolut independenta **) Puterea executivă nu le poate face nimic. 


lei pledează numai în cesolo mari unde sint anga interesele 
statlai i acela are "imeä un pese ca advocat, de 150 lei pe an. 
Innainte putea să aibă și clientelă privată. 


180 VIATA ROMINEASCA 


In caz de conflicte grave, numai Camera Comunelor unită 
cu Camera Lorzilor poate cere regelui, adică guvernului, revoca- 
rea magistratului care ar fi provocat o atit de extraordinară ne- 
cesitate de stat, 

De vbiceiu Insă aceșii oameni, recrutați din ilustrațiile ba- 
roului, au un foarte Innalt prestigiu, izvorii nu numai din gran- 
doarea oficiului, dar și din valoarea și integritatea lor personală 

Nimeni nu e cruțat de magistrați, cind e vorba de a aduce 
lumină. Regele Eduard al VIl-a, cind era prinț de Wales,a lost 
citat innaintea Curţii de Justiţie ca martur, şi a trebuit să sc pre- 
zinte şi să se supue la toate întrebările puse de advocaţi, intro 
afacere pe care o cunoştea, 

De multe ori miniștrii au trebuit să apară ca marturi 1n faţa 
tribunalului,—în Franța, judecătorul se transportă la domiciliul 
ministrului, cind mărturia lui e necesară justiției. Orice repre- 
zentant al puterii statului, fie judecător, soldat, ori alt agent al 
forții publice e tras la răspundere In fața Innaltei Curți, cind a 
săvirşit un abuz de putere, Ordinul superiorului erarhic nu scu- 
teşte de răspundere, în fafa magistratului, pe cel care a comis 
un abuz, ci aduce la bara justiției incă un acuzat Dacă 
o autoritate judecătorească a incâlcal libertatea individuală a 
cuiva, ordonind o arestare, fără un inceput de dovadă ma- 
terială a vinovăţiei celui bănuit, atit judecătorul care a dat mandatu! 
de arestare, cit şi agentul care a făcut arestarea, precum şi tem- 
nicerul care a primit pe aresta! în inchisoare pot fi traşi la răs- 
pundere ca delicvenţi comuni, in fața magistraţilor dela lanalta 
Curte, şi condamnaţi. Despre vinovăția celebrului asasin dr, 
Crippen nu se îndoia nimeni, cu toate acestea mult timp el sa 
primblat liber pe străzile Londrei, spionat numai discret de poliţie. 
N'a putut fi arestat până cind nu s'a găsit un inceput de do- 
vadă materială, In care timp vinovatul iși pregătise fuga. Soldații 
care ar săvirși un abuz de putere, prin intrebuințarea armelor, 
—fie din ordinul ofițerilor lor, — pot fi traşi la răspundere innaintea 
magistraților și condamnaţi, Impreuna cu sefii lor erarhici. 

Nici rangul social, nici oficiul statului nu dă vre-un privi- 
legiu acuzatului in faja justiţiei, cind drepturile cetăţeneşti au 
fost incălcate.*) 

Asilel în această impletire Incurcală și complicată a supra- 
vieţuirilor celor mai arhaice,—în care instituţiile cind se ajută, 
cind iși zădărnicesc funcționarea lor,—justiţia engleză proclama 
principiul suprem al libertăţilor celățeneşii, 


i. Botez 


„*) Cind un particular vrea să teagă ln răspundere o autoritate pu- 
blică aro donă căi: 1) sun so adresonză ipatition ot right) Ministerului do 
Interno (Home Ufiica), pentru a referi cazul Directorului Urmăririi Publice 
(Director of Publio Prosecution), enro imediat convuneă un juriu pentru n 
hotări ducă e prejudiciu şi de a fiza despăgubirea ; 2) sau se mlresoază di- 
rect unui magistrat dela Innalta Curto, 

Ministorul de Intorne ori Directorul Urmăririi Publice nu poate puno 
pingeesa la dosar, căci în acest eaz, în urma reclamării celui intereaat, 
nonita Curte chiamă |n răspundere, ea acuzati, pe ăcesta autorități. 


Unui Sfint 


e 


Văd fruntea fa, ciupiilă din stinci de-a vremii daltă, 
Avind luciri de lespezi pe care valuri saltă, 

Cum palidă s'apleacă pe al biblici abis, 

Să prindă din ecoul ce lehov'a trimis. 

Ai vrea să alli'n toate temeiu 'nțelepciunii: 

Ce-i adevăr, şi ce e neghina nşelăciunii. 

Dar mintea ta se luptă în clipele de-avint 

Ca Macara Intoarsă sub sbaterea de vint. 

Abia se'nalță ruga şi gindu'ntreabă : unde ? 

Un lung ecou de plingeri, de lanțari ti răspunde, 
Răsbind de prin adincul infernului de vieți: 
Câluşele'nchid poarta divinei dimineţi !..,.. 


Ce sumbră 'mpărâţie de suflete cazute 

Adăposti pâmintul sub cerurile mute ? 

Da-o slabă licărire ţi-e gindul Insetal: 

O! dac'ai şti cuvintul ce'ntăiu a lulgerat, 

Atunci putea-va glasul, in inima ta plină 

De haos, să rostească ; „lăcutu-s'a lumină !* 

În van! Prin unda clară de lacrimi, tot ce vezi 
Te 'ndeamnă 'n ironia destinului să crezi ! 

Nu-s sforile tocite l' aceiaşi comedie, 

Şi cind rapsozii-așteaptă de aur vremi să vie, i 
Cel slab, zdrobit se'ndoaie sub pumn de ler puternic, 
Făţarnicul credinții iși ride de cucernic, 

incit stă mintea `n cumpeni : te'ntrebi: e vinovat 
Cel slab de prăbușşirea-i,— cel rău, că sa urcat ? 
Au cine-o să s'așeze pe cuvenita treaplă, 

Pe cel umil, ce'n umbră setos dreplate-așteaptă °? 
Au unde-i armonia ? E afar’? E'n gindul tău? 

E pedepsit trufașul de-ajuns în el că-i rău? 

Şi dacă e nevos, cel bun, spre a fi mai tare, 
Sa-l sbuciume'n adincuri furtuni de încercare, 
Atunci peste mizerii de nu te'nalți, ursit 

Vei fi să suferi vina de a nu fi oțelit? 

Pe căile divine de-am şti ceti în semne, 


182 VIAŢA ROMINEASCA 


A. mm 


O piedică-i prilejul spre salturi să ne'ndemne? 
Din om, un zeu vrind poate să scoată semi-zei, 
Drept pirghie, mai rabdă sub soare și mișei? 
Dar unde să mai afli un reazăm suferinții ? 


—Nu paginile,—Firea desleagă drumuri minţii... 
Priveşte ce bogate sint lanurile ci! 

Ea nu ţi le opreșşte,.,, te lasă să leiei. 

De ce răsboiu-acesta de fiare indirjite, 
Moștenitori hrăpăreţi averii moştenite ? 

Ce pui de tigri, hiene, cindva sau mai văzut 
Încăerați la sinul chiar care i-a născut ? 

Şi omul, el podoabă, de inimă, gindire, 

N'a mai sirtşit cu frații din crunta-i răsboire! 
Ce milă aștepți lu oare părintelui de sus? 

Te miră cum miniai de loc nu ne-a râpus, 
Cum mai revarsă incă pe cimpuri unde-i plugul, 
Din cornul cel de aur al Soarelui, —belgugul ! 


Tu care'n biblii sfinte azi nu mai poți ceti 
Te uită-alar ' la fila de cer ce se'negri. 
Ascultă taina slintă ce se slujeşte'n cer, 

Și vezi ce scrie Domnul cu lulgere'm eter. 
Ci uiţă-te cum plouă pe codri, pe-arătură, 
Cum ars pămintul soarhe şuvoaele ce cură. 
Ah! bharu-a-tot-putinte al sfintei lui iubiri, 

Ca ploaia'n stincă, sapă străvechile'nvrăjbiri. 
Încet, vecii de ură, torente inspumate, 

S'or pierde in adincul din marea-i bunătate. 
Vezi firul cel de iarbă, de secetă uscat, 

Din lincedă-aștepiare renaşte 'nviorat, 

Se bucură șopiria şi şarpele vicleanul, 

Şi vulturul prădalnic, şi'n tufe ciocirlanul 

Şi lupi'n vizuină şi oile în stini! 

Prin muzica de picuri ce cintă'n lan de griu, 
Pe harpele pădurii, în orgele de riu, 
E-aceiaşi inchinare de robi şi de stăpini... 
Cu toți trimel acuma o binecuvintare 

Spre cel ce de-o potrivă bogat e şi'n ertare... 
Vezi ploaia roditoare, desiundă bogății, 

Te uită cum dă pinea la guri îlăminde, mii, 
Te uită cum împacă pe mici, pe mari, pe răi, 
Şi'nvaţă de răspunde la toți dușmanii tăi! 


D. Nanu 
Stoenești-Palanca, 19114 


N N NO NINA e 


Modelele franceze ale teatrului 
lui Alecsandri 


|. CUCOANA CHIRIŢA. 


Criticii noștri în repeţite rinduri au afirmat că activitatea 
-dramatică a lui Alecsandri e influențată de repertoriul francez, 
Afirmările aceste aruncate în treacăt şi nedovedite nu puteau fi 
urmate de o convingere deplină. 

Nu e de ajuns să ni se asigure că Alecsandri „a luat li- 
niile generale din unele piese franceze și le-a imbrăcat cu mo- 
ravuri romineşti*, că „Scribe, Labiche, Augier au fost autorii 
dramatici care i-au venit In ajutor" ;!) vrem să știm care anume 
din dramele autorilor citați i-au servit de modele, în ce mod 
le-a prelucrat, ce a adaos dela dinsul. Materialul imprumutat l-a 
redal oare intocmai sau l-a prefăcut pe de-a întregul? Ca să 
înjghebe o piesă s'a folosit oare de un singur text sau a „con- 
taminat* mai multe? A păstrat oare personagiile autorilor imi- 
taţi sau le-a modificat ? Şi, In acest din urmă caz, cum a ope- 
rat această schimbare ? Care sint notele din caracterul primitiv 
al personagiului pe care le-a înlăturat, care sint cele pe care 
le-a alterat şi care sint cele pe care le-a adaos, constituind un 
tip cu o fizionomie ce diferă de-a modelului. 

S'ar părea că originalitatea și spontaneitatea așa de mult 
lăudate ale geniului lui Alecsandri vor fi atinse de rezultatul u- 
nor astfel de cercetări. Să ne gindim însă că originalitate ab- 
solută nu există, că în literatură, cași in artă, caşi In orice 
ramură a activității omenești, din nimic—nimic nu se face ; să ne 
mai gindim că un autor care, cu elemente disparate, aurzit piese 
nouă, cu o valoare literară ce subzistă in multe privinți şi 


ab 1) N. Petrasen, Vasile Alecsandri, studiu critic, Bucureşti, 1894, 
p. 216. 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


-o 


astăzi, merită să fie prețuit ; In sfirsit să recunoaştem câ numai 
în urma stabilirii izvoarelor lui Alecsandri și a constatării mo- 
dului cum le-a utilizat ne vom putea da seamă de trăsăturile 
distinctive ale personalităţii sale literare, de originalitatea sa. 

Deosebind în opera dramatică a lui Alecsandri ceia ce-i 
aparține de ce e avutul altora, ne vom face o idee mai dreaptă 
despre caracterele talentului său dramatic, ne vom da mai bine 
seamă de meşteşugul compoziţiei sale, vom pătrunde secretele 
procedeelor după care ţese intriga, plăzmuește caracterele și con- 
duce dialogul. 

In repertoriul francez se află aproape toate izvoarele de 
care Alecsandri s'a servit pentru alcătuirea dramelor şi come- 
diilor sale. Cultura sa literară se știe că se mărginea la cunoas. 
terea producţiilor autorilor francezi şi la cele ale scriitorilor 
noștri sau ale poporului nostru, Nu vom găsi aşa dar la dinsul 
urme de influența comediei sau tragediei latine, necum eline și 
nici măcar urme de influența literaturii dramatice moderne, en- 
gleză sau germană, spaniolă sau italiană. 

Se mai ştie că dela 1840 innainte Alecsandri, numit direc- 
tor al Teatrului Naţional din laşi, socoti ca o datorie a sa să 
serie el insuşi piese, din cauza sărăciei extreme a repertoriului 
rominesc, De o influență aşa dar a literaturii noastre dramatice 
asupra operei sale nu se poate vorbi. Fireşte că amintiri din 
lecturile sale se vor strecura uneori In producția sa teatrală 
Astiel intr'una din „canţonetele sale comice? !) ne povesteşte 
după Negruţi vesela Istorie a unei plăcinte. 

Din nuvela aceluiași scriitor Sobiefchi şi Rominii ṣi ia su- 
biectul dramei sale Cetatea Neamţului. Asttel de imprumuturi 
sint însă tare și tot la teatrul francez trebue să ne adresâm 
cind vrem să alām modelele pieselor lui Alecsandri. 

Negreşii, cercetări numeroase şi migăloase. pe care şi no- 
rocul va trebui să le ajute *) pentru a ajunge la izbindă, vor 
trebui făcute pănă ce să se stabilească o listă, nu complectă, 
dar măcar aproximativă a modelelor franceze ale teatrului lui 
Alecsandri. Şi cite piedici nu stau in calea istoricilor literari pe 
care asemenea cercetări i-ar ademeni | 

De cite ori Alecsandri s'a adresat la autori de a doua 
mină, ale căror piese, jucate la Paris pe teatrele mici de pe 
Bulevarde 9), după aplause ieftine au pierit de mult în noaptea 


3 Stan Covrigarul. 

Astiel acum doi ani d. Orleanu s dat de originslal francez ul Muset 
dela Burdujeni a lui Negruţi, care e La Sapho de Quimpercorentin a lul 
Th. Lotlercque. V. Dunărea-dejas, 1909, 

3) Po Boulovard du Temple, în 1857, cînd Alecsandri ora la studii la 
Paris, so ufla „une suite prosque ininterrompue do salles de apectacles et da 
concerta, de ran mp rr de la folre et do variútés amusautes (Nie. Bre- 
zier, Chronique des petits théâtres de Paris, pasagiu citat in Pr $ 
XXVII a lui Goor, d'Heylli la ediţia nouă n acestei seriori, Pnris, 


In acest lestra se jucau vodeviluri si farse, din care cele mal malto n'au 
fost publicate- 


SE" pa 


- 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUL ALECSANDRI 185 
r dc e daia ddd tt vai te 


uitării ! Şi apoi cit de multe pot fi curentele care sau ameste- 


cat intr'una singură din producţiile dramaturgului nostru. O co- 
medie i-a putut pune la indemină planul sau ideia piesei sale, 
o alta tipul protogonistului, o a treia portretul unui persunagiu 
secundar, de-aiurea a putut lua un epizod dramatic sau comic, 
o scenă, un cuplet sau numai un cuvint de spirit. Aşa de pilda 
stau lucrurile pentru cele patru comedii sau vodeviluri căror 
ercină e Cucoana Chiriţa. 


l 


Personagiul principal. Intenjiile succesive ale lui Alec- 
sandri. jerin udrio ci: „Les Provinciaux ù Paris* 
de Picard; „La comtesse d Escarbagnas* de Molière, „La fausse 
Agnes* de Destouches. i i 

Cucoana Chiriţa nu c o „creație națională“ ') a lui Aler- 
sandri şi nici „o figură originală dintr'un repertor care nu exista 
innaintea lui 3); e numai una din cele mai reușite şi mai popu- 
lare adaptări ale poetului, un tip imprumutat, dar minunat de 
inne localizat. ; - 

Publicul făcu la Tagi, în 1850, cunoștință pentru întâia oară 
cu Chiriţa. 5) Lumea rise atunci cu poltă de provinciala greoac, 
nedeprinsă cu nbiceiurile capitalei, pe care Alecsandri o aducea 
pe scenă ; se făcu haz de rusticitatea ei, de credulitatea ci, de 
naivitatea ei, izvor nesecat de situaţii comice. — 

Se mai facu haz şi de alte ridicole ale Chiriţei, de vanita- 
tea ei, de ambiția ei de nevastă de hocrinaş de a trece drept 
cucoană din boerimea de sus, de fetul cum maimuţărea lumea 
mare şi ținea cu orice preţ să tacă parte dintrinsa. Cucoana 
Chiriţa nu vrea să-și dea fetele după „răzeşii” Brustur şi Co- 
ciurlă, vecinii ei dela țară, „groși in ceafă şi morăcânași*; ea 
vine la laşi să le mărite cu cuconași .... „cu vorbă, cu ighemo- 
nicon, cu tabieturi*. 4) Cucoana Chiriţa copiează vorbirea socie- 
tăţii elegante şi scilciează cuvintele de curind auzite și prost 
învățate ; silindu-se a fi la modă, se imbracă caraghios, și soco- 
tind că sensibilitatea e de „bon ton“, leşină cind se cuvine să 
arăte că e cmoţionată. BO 

Aceste din urmă note ale caracterului personagiului său, 
Alecsandri le scoate mai în relici, în 1852, în Chiriţa în provin- 

cie. *) Ridicolele provincialei, tema comediei precedente, rees 
mai puțin la moşia sau In trgul ci ; de aceia acum sint lasate 
în umbra pecind e pus în lumină comicul nouei isprăvnicese 


2 Potro, 0. a, Pi Te teatrala ale lui Alecsandri în Convor- 
U i ter ar t, . 2 
E E Ci LA Tayi san Doud fete yo nensacã, comedie tu cântece, 
in 3 acte. 


4) Act Il; so. 2 
5) Comedie cu cintece, In 2 nete. 


180 VIAŢA ROMINFASCA 


care vrea să „sperie* lumea Intreagă prin vaza ce i-o dA situa- 
ţia de curind ciștigată. Cucoana Chiriţa are ambiția să-și ţie 
rangul; pretenţiile ei la etichetā şi aspiraţiile ei la eleganţă vor 
creşte, In timp ce contrastul intre ținta urmărită de dinsa şi felul 
ei real de a fi, va deștepta rizul la fiece moment, 

Acest rol de „bădărancă boerita* Il joacă eroina noastră şi 
In vodevilul Cucoana Chiriţa în voiaj ; elementele de farsă, care 
fac să degenereze in acest „Cinticel comic* multe din trăsăturile 
de caracter ce le cunoaştem, predomnese în Cucoana Chirila în 
balon (1874),') in care aproape numai numele şi inlâţişarea 
fizică mai reamintesc personagiul arătat pentru întăia dată publi- 
cului cu doua zeci și doi de ani mai Innainte şi care s'a schim- 
bat după intențiile succesive ale autorului. 

Primul gind al lui Alecsandri aducind pe scenă pe Cu- 
coana Chiriţa fusese acelaşi ca al lui Negruţi, într'un portret ce- 
lebru, *) sau al lui Kogălniceanu cind schițase Fiziologia provincia- 
lului (1843):*) ridiculizarea provincialului ce vine în capitală. 

Tinerii noștri scriitori romantici care arătau atita predilec- 
ție pentru această temă *) nu se sfiau, cind o tratau, să recurgă 
Și la modelele franceze clasice, Literatura lranceză din secolul 
al XVil-lea şi din secolul al XVIII-lea e bogată *) în satire ca 
Le festin ridicule al lui Boileau ; in comedii ca Monsieur de 
Pourceaugnac al lui Molière, „gentilhomme limousin de bon lieu“ 
care sufere tot felul de pațanii comice la Paris, unde venise sä 
se tnsoare; in nuvele ca Le comte de Boursoufié al lvi Voltai- 
re; in portrete ca cele din Caracterele lui La Bruyere %), în 
care sint zugrăvite candoarea de spirit, vulgaritatea gusturilor şi 
a vorbirii, inlumurarea şi exteriorul grotesc al provincialului şi 

| in special al „boerului ținutaş*, cum va scrie Negruţi cătind un 
echivalent rominesc pentru „gentilhomme campagnard“, 


1) „Farsă de carnaval“ in vol. IV al Cool r complete ule lui A- 
lecsandri, din editura „Minerva*, Bucuresti, 19€ iu 


2?) Serisoare IX, Martio 1840, 

d N. lotga, Istoria literaturii rominești în veacul al XIX-lea, Buou- 
rosti, 19068: I, 93.—Suceesul studiului analitic al lui Honoré de Balzac Za 
e rage nn du mariage (1890) duse na în Franța in numeroasa „fzio- 
logii“ a tot felul de tipuri și tot felul de institoții. Pe la 1540 editorii Au- 
bert și Lavigne pmblicară o colueție de nfiziologii”: Physiologie de l'employé 
par H. de Balzac, Physiologie du Phomme marié par Pnul de Kock ote.. 


notat o I Ayalologia u provincial à Paris par Pierre Durand, deasius par 
Gavarni (1541). 


France, Paris, Porrin, 1904, p- 261 şi urm, 
6) hide Gopraad ideis că „provințialal e is din eap pănâ'n 
teşte că La Bruyére a zis; „Le noble de provine... ré- 
fois le jour qu'il est gentilhomme, traite les fourrures et los mor- 
tiors (semnele distinctive ale magistraturii, „noblesse dè robe“) de boar- 
gtoisie, occupé touto su via de ses parchemins et de ses titres qu'il ne change- 


roit ms contre les masses d'un chanoelier (Caractères, éd. des Gds. Ecriva- 
ins de la France, I, BIN 


ii Chiriţa in Iaşi, Ana 
| rest pasa “aur comice, incidente pe care uşor le va erei 
| Gaulard. proprietă: bogat, a cârui stare a mai crescu 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 187 
O ———— 


Ceia ce urmârise aşa dar Alecsandri în comedia lui din 


inci eşte* se 
fusese să ridà de provinciala care „cum amurg ; 
f Aas ik balul unde lumea sae nama e goe d e eng să 
suri*, care regretă câ na adus la sera pi aeriene 
coleturi şi care se împodobește „cu o 
| “garii şi cu „un turluban cu pene stacojii* ce-i dau aerul 
"de a fi costumută pentru cărnăvat. 


Ceia ce mai urmărise era să pună in lumină credulitatea - 


ii i, pe atunci capi: 
ivi i, expunind păţaniile sale la laşi, pe a 
Foggia ie sea al pelrecerilor şi al ispitelor de tot felul 


şi prin urmare teatru de operație al gireților ce trăesc exploa- 
tind pe naivi, 


* 
. + 


i Pi incă Paris, 5) scrisă 

ia lui Picard 3) Les Provinciaux à n°) A 

A aa ièn, oferi lui Alecsandri cadrul general al acti 
unii. personagii ale căror ridicole le va a- 


pe urma unei moşteniri, soseşte la Paris cu fiul său Geor- 


i i -i căsătorească în lu- 
j i cu fica sa Fancheite, cu gindul să 
[De ice. De oarece în otelul unde a tras „se geaca 09 Eeoa 
sa, doi cavaleri de industrie, doi „potiogari” ar zic Alecu e 
Dorval şi Launay, care se fâlesc, unul cu neamurile d i bre 
nistere, cellalt cu relaţiile ce-l leagă cu nica 
din Faubourg St. Germain, îi oteră serviciile lor. o ahis 
Aţi recunoscut, pe Aoo pariera Pacurarilordin Jagi cu Aristija 
Cucoanei Chiriţa, introenită a barie ao i 
i Bondici se laudă că va dojeni | 
şi Cahpsiţa, „duducile „ei. harap ont cp oa 
său, „care fine poştile“, că a pus pad ate adina ip papa 
soţiei „banului Grigore ot Birzoeni”, agora serba 
» tovarășul său de pungâşii drept spâtar; c 6 
brațul pp sarea dle area spre a le duce la gazdă, in timp Een iert 
iva noastră provincială se. ariā incintată că va putea p g 
i „doi aşi aşa de treaba. —— 
a ras E aI TOOMI “din comedia lui Picard urmăresc acelaşi 
scop pe care se feresc să-l destăinuească unul altuia, aa ae 
it coțearilor* lui Alecsandri, confrații lor francezi ear i 
care pe seama lui. Dorval ar vrea să-l incurce pe oare 
afaceri băneşti, cerindu-i pe fiica sa în recita E Ey R 
ademenească să-i dea mina Fanchettei ; iar o m iei A ces 
chiza de Vercour, să se mărite cu Georges. zar oae 
schimbă puţin situaţia--cei doi frați de „matrapaziic 
prem ac. 1 şi mot. I, sc. 2 si T. 
3 Todi Benoit Pieard, 1769—1828. Piik- Pati: cca 


Comédie en 4 actes et en prose, eră 
i Aaaa în Thdâtre de Picard, td. Fournier, Paris, reres, 


183 VIATA ROMINPASCA 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 189% 


sa ia cele două fete ale provincialei, aventurieră č înlâlurala -işi 
aduce aminte până și de dialogul originalului francez, de excila- 
maţiile personagiilor din textul ce l-a avut sub ochi. 

—Une henliere de trois cent mille livres, iși zice Dorval, 
cind alla dela Gaulard la cit se urcă zestrea Fancheitei, comme 
cela arrondirail ma furtune ! 

—Une dot de cent mille écus, şopteşte Launay și dinsul 
in parte, sh ! que ne suis-je encore dans les affaires ! 

Tot așa stotocind în besacteaua Chiriţei şi dind de foaca 
de zestre a fetelor ei, Pungescu strigă : 

—1500 galbini . . ,. işala . .. mașala . . . m'am facul chiabur! 
«ss CU 1500 galbin: capital, Itmi fac stare, ' 

Comedia lui Picard sc sfirseste prin demascarea aventurierilor, 
Gaulard şi ai săi afla cu uimire că marchiza de Vercour a avut 
un trecut furtunos și că e lata unui marchidan din mahajaua 
St. Marcel; că Launay care fusese valetul lui Dorval işi pară- 
sise stăpinul pentru a putea mai uşor prinde pe Fanchette in 
mrejele sale, că Dorval e ruinat şi are apucături rele, * 

Tot astie! comedia lui Alecsandri se termină prin arestarea 
de călră serdarul Cuculeţ, directorul agici, a celor doi „coţeari* 
care Inşeală lumea cu cârți măsluite, 

In Les Provinciaux à Paris, un om de treabă, muzicanlul 
Lambert, observind naivitatea Şi Increderea lesnicioasă pe care 
o arată Gaulard celui dintăiu venit, iși în sarcina să-i deschidă o. 
chii asupra urmărilor purtării sale. Provincialii noştri au fost pot. 
tiți la masă de noii și interesații lor prieteni. 

—Vous, connaissiez donc dejă ces personnes! fi intreabă 
cu mirare Lambert. —Eh mon Dicu, non! c'est charmant, răspunde 
fară păsare Gaulard Ce n'est qu'à Paris «qu'on fail si vite con- 
naissance ! 

Rolul lui Lambert îl ține în comedia lui Alecsandri văduva 
Afin. La bariera dela Păcurari, unde s'a troenit trăsura Chiriţei, 
întiineșşte pe prietina sa din provincie și află că „duducile* cei 
au pornit-o pe şosea „la brațetă cu doi cavaleri, aga Bondicescu 
și spătarul Pungescovici*. 

-Dar li cunoşieai mai de mult? întreabă vaduva Alin, 

Chiriţa. — Ba cit hăciut!,,, Mi-o eşit în drum sămi dee 
agiutor, că nu știi, ŝoro teamy" påjit?.., m'am troenil! 


.— i bine, cucoană Chiriţă, se poate să-ţi laşi co- 
„+ a a e necunoscuţi ?... Cine ştie ce berbanţi ?1)—— 
In comedia lui Picard provinciali se distrează la Paris cu 
spectacolul pe care li-l dă cu lanterna magică, Jerome, insoțind 
intarea figurilor sale de comentarii asemenea cu ale lui lon 
Papușariul din cunoscutul „cinticel comic* al lui Alecsandri, __ 
Gaulard și copiii lui văd înşelătoriile de pe urma cărora trăesc 
ia Parizieni, cursele ce le intind naivilor pentru a-i desbrăca 
de bani, și totuși nu trag nici o învățătură, nerecunoscindu-se 
în unele din personagiile ce au deliiat înnaintea lor. 
Nu tot aşa procedează Alecsandri care Imprumută, ce r 
drept, lui Picard ideia de a infâţişa provincialilor un tablou A 
vieţii şi îintimplărilor lor în capitală. Chiriţa cu Aristiţa şi i a- 
lipsița a văzut jucindu-se la teatru Două fete, 5'0 meneucă Și s'a 
supărat băgind de seamă că „aultorul” sa legat de rr 
arătind cum s'a troenit în Păcurari, cum se vâpseşte cin se 
duce la bal şi cum „se chinueşte să-şi mărite fetele la laşi”, 2) 
Satira; foarte vie şi in Chiriţa în provincie, e exe puţin 
limpede decit in piesa precedentă, în ce priveşte obiectul pe 
eme:] vizează. Se vede totuşi că două au lost intenţiile lui E 
lecsandri, nedesluşite în chiar mintea lui, cind a compus aceas 
comedie. A vrut să ridiculizeze pe femeia din provincie ce, 
fiindea a petrecut „cişlegile* in capitală, are pretenția de fn y i 
care-s obiceiurile, vorbirea, tonul lumii elegante şi vrea să ay 
introducă la țară. Alecsandri a mai dorit— intenție mai aaa 
căci in vederea realizării ei sint scrise cele mai multe din im 
piesei—să ne facă sf ridem de femeia care, innalțată tntr'o s ee 
ție pentru care nu cra pregătită, păstrează [rea şi apucălu mie 
vulgare, ce fac un contrast comic die. ape ei cel nou şi rolu 
itatea ei umiată vrea să-l joace. j 
s p vep iaaa de rea zhes care autorul, sote ui 
nu şi-a dat seamă, ncdeslușindu-şi chiar sie-şi ce vroia să | ac = 
adus după sine oarecare confazie în trăsăturile morale ale ero 
p T niis tinenga: iara i ară mer teal ză lui A- 
ri pentru realizarea primei din intențiile sale. ; 
D S petrecere de două luni la Paris, contesa clever 
bagnas, „avec son perpétuel entetement de qualite „sa ieii na 
Angoulême „plus achevée «u'elle m'était, L'approche de yp” de 
la Cour a donne A son ridicule de nouveaux a orga ad i 
soltise tous les jours ne fait que croitre et embellir > y e p 4 
țueşte „les petites villes*, căci „on ny sait point e te eTA 
J, monde“, şi duce dorul Parisului, precum Chiriței, în tirgul u 
sul, aco 
din lui Moliere, Les Précieuses ridicules; admitem mai lesne că pretentios- 
sole Cuthos și elon s'au arătat incintate de cartea re ie-o fac lacheii Jo 
delet și Musearille, căci stăpinii lor îi imbrăcaseră intradins în haine de 


gentilomi și-i trimisaseră la cele două „pecqnos provintiales* en să-și rz- 
une de felul disprețuitor cum fuseseră primiţi. 


2, Chiriţa dostăinueşte prietonoi 
1) Act. 1; se. 8. CL şi net M, se. 2 C A ne i Auries 

dliel şi Pun u, ine văduva Af i 
Do sie drag Mapa pomi de saga ca starea nu ? „Chiriţa, Co atita 
= dres puri ska pe, ti rea ei, aice serdarul Cuculeţ, act. III, 


190 VIAŢA ROMINFASCA 


„bărbatul său şade ca ispravnic, îi vine „ipohondrie* Și vrea „să 
plece să se mai răcorească, căci sa uscal in provinție*. Con- 
tesa d'Escarbagnas se fine de toţi să le dea lecţii de politeţe, 
după cum Chiriţa iși bale capul să-l „mai cioplească“ și să-l 
„mai chilească* pe bietul Birzoiu, bărbatul ei. Contesa d'Escar- 
bagnas își ocăreşte mereu slugile vrind să le deprindă cu eti- 
cheta ce a observato „dans le beau monde“, Chiriţa le va im- 
brăca In livrele strimte şi le va cere să-i prezinte scrisorile cu 
un ceremonial deosebit. £ —— 

Scenele (VIII—X) din comedia franceză unde contesa re- 
luză să primească un pahar de apă, fiindcă servitoarea nu ila 
adus pe un taler, au fost transpuse de Alecsandri in piesa sa, 

La comtesse d Amdrie (qui apporte un verre d'eau)— Allez, 
impertinente ; je bois avec une soucoupe, Je vous dis que vous 
m'alliez quérir une soucoupe pour boire, 

Andrée. — Criquet, qu'est ce qu'une soucoupe ? 

Dar nici feciorul Criquet nu ştie ce-i „une soucoupe*, 

La comtesst.—Apprenez que c'est une assiette sur laquelle 
on met le verre, 

Servitoarea se intoarce cu paharul de apă şi cu farfuria, 
pusă, de-asupra paharului, 

La comtesse.—Eh bien! vous ai je dit comme cela, tele 
de bocul ? C'est dessous qu'il faut meltre l'assiette. 

Andrée, —Cela est bien aisé., 

(Andrée cassa le verro en le posant sur l'assiette) 

La comtesse.—Mais voyez cette maladroite, cette bouvicre, 
cette butorde, 

Aceleași pretenții de etichetă le găsim la Cucoana Chi- 
rifa, insoţite de aceiaşi iritație de a nu fi pricepută de servitorii 
ei, de aceiași minie care izbucnește în grosolane insulte. 

Ion ti aduce un răvaș grabnic dela laşi, 

Chiriţa — Grabaic ?... adă... (vrea să joc răvatul și se oprește), 
Da așa s'aduce răvaşul, măi oblojitule ? 

lon. — Apoi cum ? 

Chiriţa —Cum ?... Nu ţi-am spus c'acum ti moda să s'a- 
ducă răvaşele pe talgere 2... Ha 2 

lon. —Da unde se găsesc eu talgere, cucoană ?... că nu-s 
sofragiu. 

Chiriţa. —Du-te sus la jupincasa de cere un talger şun 
şervet, 

lon.— {Vind din casă şi aducind râvaşul acoperit sub sorvot şi sab 
talger) —Cucoană,.. iacă răvașul de moda. 

Chiriţa. —Ada-l incoace... (Căntind ta talgeri, Unde-i că nu-l 
văd în talger?.. 

lon. — Cred și eu dacă-i dedesupt, 


| 


i 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 19% 


—- -o me me 


Chiriţa. — (Ridicind Migtrui) Dedesupt ?.,, Aşa te-am învă: 
fat eu 7... Nu-i nici sub talger... Ce-ai făcut răvașul, tontule ? 

lon.—Dec 1... se face că nu ştie... îi sub şervet... ca de 
modă... Nu mi-ai spus? 

Chiriţa. —Sub şervet?... (Azvirie şervotul și păseşte răvașul tn 
pe lul Ion}. Bată-te cucu, mangosilule... Ean videţi, mā rog, c'o 

ut cu totul din potrivă. 1) ps 

După cum contesa d'Escarbagnas ţine In casă un precep- 
tor pentru fiul ei, „monsieur le comie*, tot aşa cucoana Chiriţa 
are un dascăl pentru Guliţă, Scena în care contesa pune pe 
„Monsieur Bobinet* să supue la un examen de latineşte pe o: 
Grasi ei, corespunde unei scene din piesa rominească, *) 

Alecsandri a lăsat însă la o parte echivocul scabros din 
originalul său, imbibat de spiritul „gaulois*,2) iubitor de jocuri de 
cuvinte indecente, și a terminat examenul lui Guliţă, nu printr'o 
glumă necuviincivasă, dar prin hazul pe care-i deșteaptă es- 
clamația lui „monsiu Șarl*, Gogomanilicn va /—turnată in calu- 
pul de care se lolosește Guliţă pentru vocabularul său franco- 
romin. 

Actul întâia din Chiriţa în provincie constă dintr'un şir mai 
mult decit dintr'o succesiune de scene. In ultimele numai se 
innoadă foarte slab intriga, a cărei deslegare va ţine intreg ac- 
tul al doilea şi a cărei țeselură e împrumutată din franţuzeşte, 

Laluța, în urma morții văduvei Afin, personagiu cunoscut 
din comedia precedentă a lui Alecsandri, e crescută de mătușa 
sa Chiriţa, care rivneşie zestrea ei pentru Guliţa. Pentru a scăpa 
de o căsătorie uricioasă, Luluţa se preface că are toane, „iste- 
rirale“ cum le numeşte cu eleganță mâtuşa ei. O intilnire cu 
Leonaş, prietenul ci din copilărie, care venea s'o vadă la Bir- 
zoeni şi care e alungat de Chiriţa, o întăreşte în hotărirea de a 
mu lua pe prostul ci de văr. 

Actul al doilea e plin cu scenele de nebunie prefăcută a 
L.uluţei şi cu festele pe care Leonaş, ca să-şi râzbune ca lost 
izgonit, le joacă Chiriţei și lui Birzoiu, Travestit In ofijer, face 
curte Chiriţei şi capătă, In urma unor declarații infocate, portre- 
tul ei. Imbrăcat în costum de brișcar, mitueşte pe noul isprav- 
nic, oferindu-i plocon faimosul curcan pe care administrații 1 
cumpără cu o carboavă dela logofătul curţii, cind au nevoe de 
serviciile părintelui ținutului și nu s'au invrednicit să-i aducă un 
peșcheş mai de seamă. Deghizat în actriţă, întră în salonul unde 
se dă o petrecere pentru logodna lui Guliţă şi a Luluţei. Lo- 
godnica lără voc, înțeleasă cu dinsul, se preface că a apucat o 
din nou nebunia şi cere să facă schimburi de inele cu actrița. 


2) At. I, se 3. 
3) Printre panaan ii era mpeg ci i suono in rea 
rivin ue ul Moratino, caro şi el se fereg decon = 
Dia „uauleiee OL E. că Moratin et Molière în Revue Phist. tité- 
raire ide la Franca, avril—juin 1908}. 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


Chiriţa consimte la acest capriciu, dar l.eonaş li desvălue In- 
dată apoi înşelătoria lui, silind-o să tacă ca să nu dea pe faţă 
slăbiciunea ce i-a arâtat-o oferindu-i portretul, cind se deghizase 
in ofițer. Birzoiu, a cărui demisie l.eonaș a adus-o din laşi, 
tace şi el de frică să nu se alle istoria curcanului, iar Gulţa 
reiuză duelul la care fără chibzuinţă provocase pe rivalul său şi 
cu multă cumințenie li cedează logodnica. 

Acest mănunchiu de incidente vine de-adreptul din La 
Fausse Agnes (1736), a lui Destouches !), 

Angélique iubeşte pe tinărul Léandre cu care făcuse cu- 
noştință la Paris şi nu vrea să se mărite cu Des Mazures, pe 
care i-l] impune mama ei, baroana de Vieuxbois. Des Mazures, 
alt exemplar de „boer ținutaș* ridiculizat de comedia franceză 
din epoca clasică, e „un provincial trés fat qui... s'est mis en 
tête qu'une fille n'a de mérite, qu'autant qu'elle a de science et 
d'esprit*. Ca să-l desguste de insurătoarea aceasta, Angélique, 
care è spirituală și lată cu carle, se preface că e stupida și si- 
mulează câ are toane, „des vapeurs*. In crizele ei vroite se a- 
runcă cu o sabie asupra lui Des Mazures, care fuge ingrozit, in- 
tocmai cum Luluţa se repede la Guliţă spenindu-l că-l slişie și-l 
mușcă.*) Toate aceste „leste* le pusese la cale falşa ingenuă 
„la fausse Agnes*, împreună cu Léandre, care venise după In- 
drăgostila lui in provincie, și, deghizat In grădinar, intrase, luin- 
du-şi numele de Nicolas, în serviciul baronului de Vienxbois, 
tatăl Angelicâi, 

Baăiat chipeş, Ltandre-Nicolas place slâpinei sale care gâ- 
seşte „qu'il n'est pas mal bâti*, „qu'il a les yeux vifs et le re 
gard touchani*, şi-i face curte, precum Leonaş, cu mustăți alye 
şi in uniformă de ofițer, declară Chiriţei o dragoste îndăcârată.*) 
Caşi Chiriţa, la sfirşitul comediei, baroana de Vicuxbois se ru- 
șinează că afost păcililă și-i dă voe Angelicăi să ia de bărbat 
pe tnărul pe care-l iubeşte, 


1) Philippe Noricault Destouches, 1650—1754,—Comodia în cinci acto 
yi în proză din enro s'u inspirat Alecsandri o retipărită în Thdătre chotai 
de Destouches, nouw, dit. par Ed. Thierry, Paris, Laplace, Sanchez et Oo. 
(Garnier frères), 18%. 

2) La fausse Agnès, uct. I, se. 1. Angélique Je vais feindre, on 
ei prisenee (ix prékence de des Mazures) et devant toute la compagnia, qua 
In dčsespvir où je suis A'åire forcée de l'épouser, me donne des vapours 
noires e! me falt devenire folle—CL. Chiriţa în provincie, net T, se, 6. Le- 
luja. „Bu 7. ustioi primese do bino (sd fiu logodită cu fiuliţă) că de donă 
luni de zile da cind l-am ufat planul, mă fac din vreme in vreme că am 
toane de nebunie... pentru ca In giọc o fostă do colo frumoase chiar ls 
logodnă”. 

3) Aloesandri a mărit numărul truvestimentelor sub care Leonag a- 
pare în casa Chiriţei, poate sub influenţa Dârbierului din Sevila al lui Beau- 
marebais. Ca să vadă pe Rosine, păzită de Burtolo, contele de Almaviva na 
deghizează Intăiu în ofițer, apoi In prolesor de muzică. Iuzelătoria cu ajutorul 
căreia Leonaş ia po Laluţa so poate să fe inspirată do felul cum Alma- 
viva inseală pe Bartolo și pe notar (ofițerul de atunei al stării civile) casă 
ia pe Rosine, Bartolo casi DBirzoiu tace do frică să nu să dea In viloug ae- 
tele lui necinstite, 


IL 


Cucoana Chiriţa şi Madame Angot. Ctieva note originale 
ale lui Alecsandri. 

In această ţesetură de incidente al căror comic cam copi- 
lăresc ti place în chip vâdit lui Alecsandri, apare în plină lu- 
mină portretul caricatural al Chiriţei, care se inlățişează cu ri- 
dicole ce nu le arâtase în prima comedie și nici măcar în pri- 
mele scene ale acestei piese. 

Cucoana Chiriţa, cart a trimis pe Birzoiu în Capitală să 
lupte pentru a dobindi isprăvnicia ținutului, și-a văzul dorința iz- 
bindită. Vanitatea ei cind află că „sa isprăvnicit* a ajuns la 
culme : are să pornească la tirg cu „0 ceată de jăndari,* are să 
plece în străinătate inscriindu-se în pașaport „baroana Chiriţa”, 
are „să sperie* pe Nemţi.., In afară de iubirea de măriri, de 
titluri şi de decor, vanilatea ei se mai manilestează in alt chip. 
Această nevastă de boerinaş 1) are ambiția să nu pară ne la lo- 
cul ei în situația nouă la carea fost Innăljatā; de aceia ia tonul, 
copiază modele, imitează vorbirea şi apucăturile cucoanelor die - 
lumea mare, ceia ce provoacă un contrast perpetuu şi rizibil cu . 
firea ei comună şi simplă, cu educaţia ei sumară, cu aplecările 
ci vulgare. J 

Comedia franceză din timpul Revoluției şi a Imperiului 0- 
feria lui Alecsandri tipul pe care-l întiinise și In societatea noas- 
tră de pe vreme, negreşit cu alte nuanțe și cu alte particula- 
rități. 
pp Evenimentele Marii Revoluții, speculaţiile indrăzneţe la 
Bursă, agiotagiul scandalos, afacerile necurate pretăcuseră adine 
societatea franceză, coborind pe unii şi suind cu repeziciune pe 
alții din sărăcia şi umilința din ajun la bogăţie și la situații stră- 
lucite. După regimul cel aspru al Terorii, libertatea din timpul 
Directoratului ingädui autorilor comici să-şi exercite după voë 
fantezia şi verva lor, care izbucni, după o prea îndelungată Inā- 
buşire, in zugrăvirea hufonă a parveniţilor, mai numeroşi atunci 
ca oricind. i i 

„Madame Angot“ işi făcu in acest moment apariția : „cari- 
catură muşcătoare a Imbogăţiților de curind... copie cu trăsătu- 
rile strimbate dar totuşi pline de viață a unei aristocrații proas- 
păt eșită de sub teasc“. *) A 

Creatoru? acestui tip e,cetăţeanul* Antoine Francois Eve, cu- 
noscut mai ales sub numele de Maillot (1747—1814), autor de 


1) Cucoana Ch aparține micii boorimi. Starea el financiară e mo- 
destă; celor două Kapaj dă la fiecare decit 1500 galbenul zestre. Boorii 
i Aleesandri in Boerii Ciocoii, Pedru oe: din Con 

lut Magi ott 
satirique au XVIII arty d 


Hachette, 1888, II, p. 437—438. = 


MODEI DELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 19 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


opere, de drame şi de comedii din care numai cele asupra lui 
Madame Angot fac să se mai vorbească azi de dinsul. 

Madame Angol ou la poissarde parvenuo, comedie in două 
acte, 1) reprezentată în 1796 la Paris, avu un succes aşa de mare, 
incit autorul mai dete, în 1797, o comedie intr'un act: Le ma- 
riage de Nanon ou la suile de M-me Angot; in 1799 o altă co- 
medie în două acte: Le repentir de M-me Angot; In sfirșit, in 
1803: Les dernières foties de M-me Angot, *) 

Popularitatea personagiului pe care Maillot il chemase la 
viață ademeni și pe alți autori comici, doritori de succes. Unul 
din foştii secretari ai lui Bulfon, un autor comic fecund, Jean 
d Aude (1755—1841) compuse Madame Angot au Strail de Con- 
stantinople, *) ale cărei două sute de reprezentații succesive in 
1800, la teatrul dela Ambigu, nu istoviră curiozitatea Parisie- 
nilor 4); dinşii alergară și In 1803, la teatrul dela Porte St. Mar- 
tin, să aplaude farsa în trei acte Madame Angol au Malabar ou 
la nouvelle veuve, 9) tot a lui Aude. 

Aceste comedii scrise fără altă pretenție decit să facă pu- 
blicul să ridă de un tip creat de imprejurările contimporane, 
deteră lui Alecsandri modelul unui caracter comic ce avea re 
prezentanți și In societatea noastră. 

Din aceste comedii mai luă Alecsandri ideia de a Infäțişa 
personagiul său in mai multe piese pentru a arăta In situații di- 
ferite aspectele grotești ale firii eroinei sale. In special Aude, care 
dusese pe Madame Angot in Seraiul din Constantinopol şi pe 
coasta Indici pentru a da mai bine la iveală, In cadrul unor in- 
timplări bufone, într'un mediu cu totul neobișnuit pentru dinsa, 
vanitatea ei de negustoreasă înstărită, ti inspiră lui Alecsandri 
gindul să ducă pe fosta sa isprăvniceasă, care a pâstrat preten- 
tiile ei de „baroană*, departe de țara ei, şi, punind-o să-şi po- 
vestească nostima ei odisee, să facă să răsară şi mai bine ri- 
dicolele ei, ¢) 


. 1)  Hetipărită de Lonis Moland în Théûître de la Révolution, Paris, 
Garnier frères, 1877. 
N'am putut găsi în bibliotecile din Paris această din urmă came- 
dio. Aşa dar unele elemonte de caro poate su folosit Alecsandri mi-au scăpat, 
j 5) Autoral îi dă titlul de „drame, tragádieę, farso, pantomime en trois 
netos“, 
4) V, Prologul din La criti de Mine Angot au Sérail, 
I ucte gta A is, 1817. da r ir dl zum 
5) In colaborare cu L. Lion, Paris, Fa 154. —Antorii numesc piesa 
lor „melo-tragi-parudo“. Maurice Albert în dej ticâtres. dos Ce adm 
(1759—1848), Paris, Soc, franç, d imprimerie et de librairie, 1902, p. 166, 
a rep iri ed pany À A Pr Angot ou le eap da courte- 
e şi o ou wite tr ue de Mâme Angot Favart 
ls èt V, Malot, bajratella morale mêlée ni pal ag ag 
6) In prefața la M-me Angot au Malabar, autorii itesu că vor 
înfățișa pe M-me Angot întoarsă acasă şi povestind peripoţiile călătoriei sale. 
Aşa a făcut Alecsandri în Cucoana Chiriţa în voiaj (in realitato: „înapoiată 
din voia "lntimplările Chiriţei în tate fară arătate și de o în 
Chiriţa la expoziția dela Viena (el. Iorga, o. e. UI, p. 918). 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI O 195 
eea aa 


Un vodevil intrun act, tot al lui Ande, Madame Angot dans 
son ballon, ') îu probabil punctul de plecare al „farsei de car- 
naval* Cucoana Chiriţa în balon, scrisă intradins in 1874 pen- 
tru beneficiul lui Millo, creatorul rolului Chiriţei. 

In momentul acesta opera bulă a lui Charles Lecocqg La 
file de M-me Angot”) atrăsese din nou privirile ironice ale pu- 
blicului asupra eroinei ce desfătase generaţiile dela inceputul 
veacului şi-i adusese aminte lui Alecsandri de repertoriul ce-l 
ajutase să dea făptură unuia din personagiile care contribuiseră 
mai mult la stabilirea reputației sale dramatice, El „se legă“ 
—cum se exprimă singur *)--iar de Chiriţa, după cum confrații 
săi lrancezi aduseră iarăși vorba pe scenă de veselele intimplări 
ale lui M-me Angot. 4) 

In lucrarea sa asupra Istoriei universale a teatrului Al- 
phonse Royer, care, desigur, avusese, pentru a schița starea li- 
teraturii dramatice la noi, în 1875, note puse la dispoziţia lui 
de un compatriot al nostru, a indicat in treacăt asemănarea din- 
tre Cucoana Chiriţa și M-me Angot. 

„Dans trois pièces consécutives, il (Alecsandri) mit en scene 
une femme ridicule qui personniliail la bourgeoisie enrichie, 
sous le mon ce Madame Kirilsa, espèce de Madame Angot moldo- 
valaque : M-me Kiritsa à Jassy, M-me Kirilsa en province; M-me 
Kiritsa relour de Paris“, *) 

Să ne oprim cu mai multă stăruință innaintea acestor două 


1) Vodevilul noesta seris de Audo în colaborare ca d-na Belfort n'n 
fost at țef. Biogr. uniu. de Michaud, Paris, 1858, artic, lui Ph. Chas- 
les asupra Imi Ande), dar a fost jucat cu un an înnainte da 1500, data repre- 
zentării piesei M-me Angot au Sérail de Constantinople, In se. 6 din aet 
I Julie întreabă pe M-mo Angot, cu care se coartă, cum a vonitla Constan- 
tinopol: „Est-ce par le coche d'Auxerre ou le ballon de Rugióri, ous-que tu 
montas lan tat; qu'on cerut voir dans les environs une grenouille nu fir- 
mament“—Deşi nu fu imprimată, piosa continuă să facă parte din roporto- 
riul asupra lui M-me Angot. De acela în o bută La fille de M-me Angot 
de Clairville, Siruudin și Koning, muzica de Ch. Lecooq, 1572, unul din cu- 
plote face aluzio În această ascensiune : 


En ballon elle monte 
La voilà dans les airs.. 


De altfel ideia de a sui pe comica sa eroină in balon, Alecsandri ur 
[i ela intilni şi în mulțimea de vodeviluri apărute la Paris, in momentul 


elor ascensiuni ale lui Montgolfier AD. e ballon; i Amour dans le 
n {ef nolresterros, o, Cu 2 - 
K p Noina întăia oară la F iraxoites, in Decembrie 1372; la Paris 
în Februarie 1873. y 
8) Serisori ale lui Alecsandri (publ, de I. Chendi și E Carealechi, 
Bucureşti, Socec, 1904). V, serisonrea LVII câtră I. Negruzzi, Mircești, 16 
Octombrie 1874. 3 
4) Amédée do Jallais, M-me Anyot et sex demoiselles, fantaisie mu- 
sicalo en 1 acte, Paris, Michel Lévy, 1575.—Rabert le Minihy de la Ville- 
hervé, musique de „Mea Valentin, M-me Angot à Constantinople, opéra 
bouffo on & actes, avre 5 A 
5) Histoire univ. du thăâtre.— Mist. du théâtre contemporain en 
France et à l'étranger (1800—1875), Paris, Ollendori, 1878, T. 1, p. 391. 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


personagii ; să examinăm care din trăsăturile fizice și morale ale 
originalului francez le reproduce tipul moldovenesc al lui A- 
lecsandri, care nu personifică „burghezia instărită*, cum soco: 
teste Royer, dar mica boerime rivnind să fie egala boerimii 
mari: să ne întrebăm apoi in ce fizionomia ei se aseamănă cu 
înfățișarea negustoresei parvenite din Paris. 


Desigur, ceia ce făcea ca publicul să ridă de cum vedea 
pe scenă pe M-me Angot sau pe Cucoana Chiriţa era volumi- 
noasa lor persoană. „On ne craint pas sa corporance, zice Julie, in 
limbagiul dela hală, despre M-me Angot, care se ceartă cu 
dinsa şi e gata să se incaere, quoiqu'al pese six cents trois, on 
en fait sauter de pus lourdes“ ') 


Chiriţoaia-i sprincenată 
Şi ca un balon umilată 


Aşa se zugrăveşie ea singură în cupletele ce inchece monologul 
in care ne povesteşte intimplările călătoriei ei „Inăuntru“. In pa- 
sagiile In care caricatura nu e impinsă pănă la neverosimilitate, 
Chiriţa nu-și ride singură de dinsa şi, în loc să se compare cu 
„un zdragon*, se crede uşoară şi se aseamănă cu o pană, Aşa 
cind la ţară sare depe cal în brațele lui „Monsiu Șari*.— „Christi, 
ușuric ca un pan, merci*, protestează francezul, ?) care In sinea lui 
va mai face reflecții de același fel cind Chiriţa li pomeneşte de 
noroiul in care crasă se innecela laşi: „Ahbah! un tonneau... 
ca Hotte toujours*, sau cind cu grații greoaie joacă „cancanul* : 
„Elle danse comme un ours blanc“. 3) 

Dela incepul de altfel M-me Angot piin corpolența ei co- 
mică a oprit privirile lui Alecsandri, căci chiar în prima sa co- 
medie ne arată pe Chiriţa voinică, grasă și groasă şi pentru a 
provoca un efect cam de felul celui indicat mai sus, mindrin: 
du-se cu mlădierea unei talii cu o circomierință de mai bine de 
un metru, *) 

De altfel rolul Chiriţei era jucat de un bărbat, de Millo, 
care-și creă o reputație strălucită pentru chipul cum intrupă a- 
cest personagiu, precum la Paris actorul Corsse Labenette ajunse 
vestit prin talentul cu care juca rolul lui M-me Angot în piesele 
lui Maillot şi Aude. 

Trupeşă și greoaie, Chiriţa, printr'un contrast de al cărui 
efect comic iși daseră mai Innainte seamă creatorii lui M-me An- 


————— 


1) Af-me Angot au Strail de Cimstantinople, act. |, se. 6.—.„Six 
cent trois* adică „six cent trois livres“, 301 kilogrume și jumătate, In minia 
ei, Iulie exagerează. 


2) Chiriţa în ineie, aet. l, se. 3. 
| Idem, act. i sc. 16 şi :7. 
4) Chiriţa în lași, act. III, se. 3. 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 4197 


got, întră zburdainic pe scenă, !) o colindă repede, vorbește cu 
volubilitate şi gesticulează mult. Caşi M me Angot care e „torte 
en gucule* dar și „pas begucule*,?) care inveseleşte lumea cu 
„Cette grosse gaité qu'elle tient de son pere“, 3) Chiriţei nu i-a 
tors nimeni pe limbă şi nu-i strici lesne voiosia care se râsullă 
foarte slobod. 

Caşi negustorița îmbogăţită dela hala din Paris, Cucoana 
Chiriţa intră repede în vorbă cu oricine, e familiară cu toată 
lumea, destăinueşte cu limbuţie cunoscuţilor de un ceas păsu- 
rile sale, ti pune în curent cu întimplările gospodăriei ei, cu tre- 
burile ce le are acum, cu gindurile ce le are pentru viitor, 

Două trăsături caracterizează mai ales sufletește persona- 
giile noastre : credulitatea lor extremă şi vanitatea lor de a på- 
rea femei cu gusturi alese, aparținind societății innalte cu care 
vor să se încuscrească. 

M-me Angot este „enttite pour la noblesse* ; ambiția ei de a 
intra in lumea mare „l'emporte sur tout sentiment* ; ca nu vrea 
cu nici un chip „qu'on ressemble å des petites gens* şi ține 
mereu să ia „le grandton*. +) Aceste caracterizări ale persona- 
giului lui Maillot şi Aude se potrivesc de minune şi celui al lui 
Alecsandri. 

Credulitatea şi vanitatea de care a fost vorba sint insă 
uneori şi insuşirile cu care provincialii ne sint infățişaţi In teatru 
"şi in literatură în genere. Asilel Gaulard din comedia Les Pro- 
| vinciaux à Paris vrea şi dinsul să-și dea copiii după persoane 
din lumea mare şi e lesne înşelat de o aventurieră şi de nişte 
cavaleri de industrie, Credulitatea şi vanitatea lui M-me Angot 
caşi a Chiriţei posedă citeva note particulare, care disting 


"| personagiile noastre de altele şi care-s o nouă dovadă de 


| înrudirea lor. 

„Festa“ pe care Leonas, deghizat în ofiţer, i-o joacă Chi- 
rijei, curtenind-o şi obținind astfel un portret cu ajutorul căruia 
va dobindi consimţimintul ei pentru a se logodi cu Luluţa ; pă- 
tania pe care Chiriţa în drumul de fier spre Viena o trage dela 
baronul „ghiduș și nostim“ care sapleacă so sărute sub un 
tunel şi apoi, la întăia stație, dispare... cu săcuşorul ei cu 
bani, sint de acelaşi soiu cu mistilicările a căror victimă e Ma- 
dame Angot. La Constantinopol nişte mucaliți o lac să creadă 
că se allă In fața sultanului, rare moare după dinsa; altă dată 
un Francez, prefăcindu-se că e Indian şi că o iubeşte, celebrează, 
spre a-și distra prietenii, o ceremonie grolescă pe care M-me 

Angot o ia drept nuntă ținută după legea turcească. *) Slăbiciu- 


1) CL. Cucoana Chiriţa în voiaj. 
2) Din cupietele deja citate din La fille de M-me Angot. 
5) Le repentir de M-me Angot 


4) Mme Angot ou la poissarde venue, act. I, se. 1,6 gi 14; act 
I, se, 4.—ef. şi Le repentir da M-me Tingi, pag. 11, din odit. din 1797, 
M-me Angot na mui vroa „sentir le potit monde”. 

) Mme Angot au Malabar, sct. II, se. 1:.Toujours ambitieuse et 
crédule å Voxets,* o zugrāveşte Milissar, falsul ei bărbat. 


d, 


198 VIAȚA ROMINEASCA 


nea acestor femei e de a crede orice cind li se vorbeşte de 
dragoste și de a se increde in oricine le măgulește că sint 
frumoase, i 

Şi totuşi onestitatea lor solidă le impiedică să cadă până in adin- 
cul ispitei. Le place să li se facă curte; nu vor însă să fie dusă curtea 
până la urmă de tot, — „Quoi c'est pour ça !exclamă M-me Angot la 
Constantinopol, cind află pentru ce prefăcutul sultan Ali i-a a- 
runcat batista In care, cu naivitate, ea işi suflase nasul cu zgo- 
mot. Ah non, que j'dis. Tout excepté ça!“ ?') „Puşchiu“ de că- 
pitan al vaporului cu care Chiriţa a mers dela Galaţi la Pesta 
i-a făcut curte tot drumul „şi mai că.... mai că“, dacă Chiri- 
tci nu i-ar fi fost de „ighemonicon*, lar bietul baron care în dru- 
mul de fier spre Viena „işi Intinsese botul s'o sărute“, se alege 
cu un pumn care-l „face să cadă de-a rostogolul* în celalt 
colţ al vagonului. x 

Cochetăria e o urmare firească a pretențiilor lui M-me An- 
got şi ale Chiriței de a fi curtate, 

Să lăsăm la o parte toaletele lor ridicole, căci gustul rău 
şi îmbrăcămintea caraghioasă sini şi un atribut al provincialelor. 

Să constatăm numai in treacăt cum „rochia de catifea sta- 
cojie* şi „turlubanul cu pene stacojii* ale Chiriţei seamână cu 
costumul lui M-me Angot, cu „sa robe puce à grands ramages, 
son tablier de satin noir, son bonnet à rubans verts, et ses gants 
jaunes lui montant jusqu'au coude*, $) 

Dar şi una și alta, lemei trecute în virstă, recurg la mij- 
loace artificiale ca să inlocuiască grațiile ce le lipsesc. loana 
Țiganca are grija „pâişoarelor cu bumbac* pentru sprincene, a 
„benghiurilor* şi a tot ce priveşte „ghiloseala* Chiriţei, alară de 
„boiaua de păr* care e una din grijile feciorului boeresc, °) M-me 
Angot iși fardează fața vestejită, face popasuri indelungate la 
toaleta ei, consultă adesea oglinda şi pune pe coalorul Toupet 
să-i potrivească peruca. 4) 

Cochetărie pentru a seduce prin fizicul lor—cochetărie şi în 
gesturi şi in vorbă. Cind i se vorbeşte de amor, M-me Angot 
aruncă priviri galeșe de după evantailul ce-i ascunde chipul, 
face caz de sentiment și rosteşte dulcegării. ii ai 

Madame Angole minaudant répète: 

„Avec des riens... des cocurs... des riens*. 5) 

Tot așa Chiriţa se descrie falsului ofițer, lui Leonaş, ca 


1) Mme A au Sérail de Constanti p. 4i. 

2) Maurice Albert, Les théñtres dea Boulevards, p. 164, descrie toa- 
lata Ini M-me Angot după an din culegerea A iama. Asupra lui 
M-me Angot care vrea să se țină de modă și să o pălărie cit „un 
balon“, cf. cupletele din se. 7, act. I, din M-me Angot ou la poissarde 


E OSTE E 1 II E 

-me ou arvenue, att, T, sc, 7.—Le ma 

de Manon, soki ao.: È. pe P 4 
5) M-me Angot ou la poissarde parrenue, act. 1, se. 13, și II, se. 5. 


CATRULUI LUI ALECSANDRI 
bilă... sentimentabibilă* *) şi e 
Ad siu Şari*, $) ; te a 
T ; elegante, maimuțärirea dislincțiu- 
nii şi a „bon ton“-ului e de anhlte ori efectul ambiției parve- 
nilei de a fi considerată ca iefite ce ştie obiceiurile societăţii 
Innalte, ba chiar ca persoană ce face parte dintr'insa, Cind trece 

granița Chiriţa nu vrea oare să treacă drept „baroana*?, 3) 

M-me Angot n'are numai ca parvenitele un „jokei* pe trä- 
sură, dar că toate elegantele din vremea cei... şi din vremea 
noastră, mai ține un drăguţ de câțeluş in braţe. *) Cucoana Chiriţa 
de cind a fost la lași și mai ales de cind s'a „isprăvnicit*, nu 
numai că şi-a imbrăcat servitorii in livrele, dar se costumează 
ea însăși in „armazoancă* şi câlăreşte cu toate „buşiturile* ce le 
minincă fiindcă echitația e la modă. *) 

Mme Angot de cind a fost prin lume, „est devenue un peu 
fière* Şi cere mereu lui Nicolas, „son commis“, să-i dea brațul. 
Tot așa şi Chiriţa plictiseşte pe bietul „Monsiu Şarl*, dascălul 
lui Galiţa, cu invitațiile neincetate „să o ja la braţetă“. 6) 

Fiindcă sensibilitatea e de „bon ton*, M-me Angot certin- 
du-se violent cu Mademoiselle Bernard, care a avut obrăsnicia 
să-i amintească de timpul cind vindea scrumbii la hală, cade tp- 
ifun fotoliu și se face că i-a venit rău. ')De asemenea alind 
Bondici şi Pungescu pe care voia să-i prindă gineri sint niște 
„coțcari*, Chiriţa, care In curind va avea des nevoe de "in ne) 


fiind o fiinţa „gingașă... impres 
chetează deseori cu galantul 
Copierea modelor lumii 


nul“ cu apă de colonie pentru repeţitele ei leşinuri, cade în ne 
simţire pe canapeaua din salonul vâduvei Afin. Ce-i drept, 1 
vie ca „0 muscă de iarnă“ cind necioplitul Birzoiu ti bate în 
palmă. *) 

De oarece o sânătate prea robustă nu şade bine unei cu-. 
coane din aristocrație, M-me Angot se jălueşte că sufere „de 
laiblesses*, de „maux de coeur“, „d'âtourdissements*, iar Cu- | 
coana Chiriţa că pătimește de rast. ) Boala pe care se prefac] 
că o au mai e şi un pretext pentru cea dintăi să ducă des la 
gură o sticluță de doctorii, umplută cu rachiu, iar pentru Cu- 
coana Chiriţa de a-şi satisface în călătorie pofta de sărâturi, um- | 
plindu și lada cu o proviziune de jiri de al câror miros se dā | 
în lături cu groază şeful vâmii din Ruşava. 


5) Chirita în provincie, aet, |, se. 3.— Chiriţa în js 
6) M-me Angot ou la pois „act. I, sc. 4. Le repentir 
DI ma Apel, 00.1, a 4—Chirița în provincie, aet. I, se, 5 şi 18; act 
se. 17. 


7) M-me A ou la rde act. Il, se. 7. 

P Azi dat cula polare AE AOne bn Forat se ao 

3) Chiriţa în „aet. |, se. 3.— Chiriţa în voiaj.—Le repentir de M-me 
Angot, aet, T, se. d şi 5. 


200 VIAȚĂ ROMINEASCA 


p 


Acelaşi contrast Intre manifestările vanităţii şi pornirile ne- 
inviase ale unei firi comune şi ale unei educaţii rudimentare se 
invederează și in purtarea şi in conversaţia personazgiilor noastre. 
luţi la fire, aprinzindu-se dintr'o nimică, M-me Angot cași Chi- 
rița nu-şi stăpinesc minia care izbucnește prin ocări de rind și 
gesturi violente. 

Intrezărirea neincetată, cu atit mai vie cu cit e mai cu grijā 
ascunsă, a fondului lor sufletesc vulgar, e un izvor de comic la 
care Alecsandri, luindu-se după Maillot şi Aude, recurge nu- 
meroase ori, 

M-me Angot in fiecare din comediile care ne-o infățişează 
trece cu o repeziciune uimitoare dela schimele ei pretenţioase 
la certuri ca ale cumetrelor dela hală și la pregătiri de incăe- 
rare cu cei ce o supără prea mult. Cind Nanon refuză să ia de 
bărbat pe M. de la Girardiere, ca se repede să-i tragă o palmă, ) după 
cum Chiriţa care botează cu cepitetele cele mai colorate din dic- 
ționarul injurăturilor pe Ioana Țiganca, o mai face să mai vadă 
şi nenumărate stele verzi, sau după cum innaintea poliţiştilor din 
Viena, îi face ncastimpăratului de Guliţă „o morişcă in chică*, 
ca să-l înveţe minte să nu se mai dea jos singur la staţii.*) 

Amestecul in vorbirea Chiriţei şi a lui M-me Angot de ter- 
meni aleşi, dar ne la locul lor intrebuințaţi, cu expresiuni de rind, 
sciicierea vorbelor în uz în societatea pe care caulă să o imite, 
împletirea irazelor manicrate cu cele ale unui limbagiu neacade- 
mic, aparţin aceluiaşi mijloc de a ne face să ridem, prin felul 
comic cum se ivește ignoranța şi vulgaritatea acestor femei, cu 
toată dorința ce o au de a le dosi, cu toate silințele lor de aşi 
insuşi u distincţie pe care li-e imposibil s'o atingă, 

Deosebirea intre vorbirea populară şi cea literară permite 
vodeviliștilor francezi să varieze mai mult felul acesta de co- 
mic prin greşelile necontenite pe care le face M-me Angot cu 
privire la rostirea cuvintelor și la gramatică. Habar ncavind 
care e consoana finală a cuvintelor şi voind totuşi să facă ca 
lumea bună „des liaisons“, M-me Angot zice: „Vous ne me fe- 
rez jamais croire que je suis tune Venus;* %) pronunţă ca po- 
porul de jos: „combien je sis thumilite,* „si une fois alt pren- 
nent le dessus*, 1) și strecoară in conversaţie formele greşite ale 
vorbirii de mahala: „Ah! le joli petit homme queue magnitre! 
queue galentise! allon, allons, faut pas rester zen reste et l'y 
iaire voir qu'on a zeu de l'inducation comme il faut 1* ") 

Două numai din ridicolele de vorbire ale originalului le 
are și Chiriţa noastră—ce e drept, le are din belşug. 

M-me Angot întrebuințează expresii auzite de curind, în 
stare, socoteşie dinsa, să dea o idee bură de cunoştinţile sale, 

1) M-me Angot ou la poissa en 3 

3) Chiriţa i dapi, aet. Il, verde Postere et n da 

3) M-m Angot ou la poissarde parvenue, act. sc. Ñ. 


4) M-me Angot ou la , act. II, 5, 
D Tila, auk d ce. Pere o Aa 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 201 
a —————— 


dar pe care le scoate la iveală fără rost şi le pronunță sciiciindu-le : 
„les coups que ces gens lå (les petites gens) portent, partent de 
si loin, quls ne peuvent jamais ingérer de perjudice à la pro- 
biie.* ') Tot aşa Chiriţa strimbă cuvintele ce le posedă de cu- 
rind; lie teamă la bal „să facă patiserie"; are un „llacorn* cu 
apă de colonie, câălăreşte ca o „armazoancă* şi nu spune min- 
ciuni fiindcă nu-i „ipo... condră.* *) 

M-me Angot îşi smâlţueşte frazele ce dovedesc pretenția ei 
de a fi luată de femec din societatea bună, cu expresii vulgare 
ce arată originea ei plebeiană și creșterea ei neingrijită Vor- 
bind de ființele rău crescute, M-me Angot declară : „Quand ca 
s'adresse à queuq' zun qui sait répondre, ça leux clot Ibec,,, 
J'ai resté la, moi, comme un terne sec, sans savoir que dire, 
Une femme qu'est z'accoutumée à vivre d'une certaine façon, 
ne peut pas fournir aux sottises comme ces guêpes lâ.*%) De a- 
semenea Chiriţa brăzdează vorbirea ei de isprăvniceasă și de 
baroană cu trivialități ce ne inveselesc, Cind Leonaş li face 
curte, deşi e „flatarisită* de declaraţiile lui, se supâră că acesta 
li spune că o iubeşte „nitam, nisam... tronc in obraz”, Deşi se 
simte ne la locul ei la ţară şi crede că numai străinâtatea e vred- 
nică de distinsa ei persoană, cind se porneşte la drum, 1şi „ia 
catrafusele* şi „spală pulina*, iar la Paris, ca să fle liberă, îşi 
„infundă plodu“ în şcoală. *) ? 

Ridicolele acestea ale vorbirii Chiriţei au fost inspirate lui 
Alecsandri de modelele sale. Ideia de a accentua comicul lim- 
bagiului ei punind-o să rostească alături de franțuzismele ci scil- 
ciate, vorbe „de pe vremea volintirilor“, să amestece neologis- 
mele  „bonjuriştilor* cu arhaismele greceşti, obişnuite incă in- 
tr'un ținut depărtat unde limba se primeneşte mai cu greu decit 
in capitală, această idee o nimerise singur Alecsandri. In „loz- 
nița“ dela „lteatru* din Iași unie Chiriţa se dusese să se „en 
glendisească“ la Două fete ş'o meneacă, pe care o socotise întâi 
că „e o istorie cu moral” ca din Apolichi ton pedon, ii vine 
„paracsin* cind constată că ea insăşi e „parastuită* de „altori*. 
Același amestec de vorbe invechite şi de vorbe de curind puse 
în curent de modă, figurează alături de vulgarități de expresie 
care indică netemeinicia pretențiilor şi mâresc ridicolul atectaţiei 
ei, In pasagiul următor, unde fi spune lui Leonaș, inflăcăratul 
dar pretăcutul ei amorez: „Ce se potriveşte... nu se supără Chi- 
rija cu una, cu două ..... dar trebue să socoteşti câ-s o ființă 
gingaşă..... impresionabilă ..... sentimentabibilă,... trebue să socotești 
că cuvintele D-tale pot să mă scoată din sârite şi să-mi pricinu- 
iască un nicsis.* e 

Negreşit intre M-me Angot, negustoriţă de scrumbii ia Hala 
din Paris, îmbogăţită de pe urma unei moşteniri și a priceperii 


. 8. 
îi din urmă frumusețe în Chiriţa păi presioa act. I, me. 5. 

3) M-me Angot ou la poissarde parvenue, se D, se. 8. 

4) Chiriţa în provincie, act. I, se. 4,.—Chirița în voiaj. 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


In afaceri a fostului ei bărbat, şi Cucoana Chiriţa, lemee din mica 
boerime din Moldova, ar fi uşor de găsit deosebiri, create de 
chiar situația socială a acestor personagii. Dar aceste deosebiri 
ar fi neinsemnate. In fond şi cultura și creșterea şi năzuințele 
unei burgheze înstărite din Paris nu difereau mult de ale unei 
cucoane de rang mijlociu dela noi. Cași parvenitele din Fran- 
ja, o Chiriţă de a noastră, ajunsă isprăvniceasă, putea să do- 
rească să imite femeile din societatea Innaltă, din boerimea mare 
pe care Alecsandri are s'o zugrăviască, iar nu s'o caricaturizeze 
in Boerii şi Ciocoii. Asemănările intre aceste personagii aint mai 
numeroase și mai tari decit deosebirile. 

Şi totuși, cu toate apropierile ce le-am insemnat Intre fizi- 
cul, temperamentul şi caracterul eroinei lui Alecsandri cu cele 
ale eroinei vodevilurilor lui Maillot şi Aude, Cucoana Chiriţa are 
o individualitate proprie. Ea nu e o copie palidă, un ro! căruia 
i s'a insullat o viață artificială. Cucoana Chiriţa e o fiinţă su- 
pericial studiată dar nici de cum ştearsă, un caracter de abia 
schițat dar redat cu viociune și originalitate. Semene de alè el au 
trăit In număr mare in Moldova din 1850 şi unele die particu- 
larităţile sale morale le intilnim și azi la compalrioatele noastre, 

Ce bine prinsă e de pilda franțuzomania Chiriţei! Cit de 
rominească şi mai ales moldovenească-— căci e de netăgăduit că 
boerimea a fost mai lranțuzită in Moldova decit in Muntenia—e 
figura cucoanei care-şi creşte copilul la moşie cu un dascăi fran- 
cez, care-și Impestrițează graiul cu vorbe franţuzeşti, care-şi in- 
cepe frazele in lranțuzește şi le sfirşeşte în limba ce 2 invăța- 
t-o dela părinți, care traduce fara sfieală idiotismele noastre, de 
pildă cind vrea ca odorul ci să ajungă „un tambour d 'instrue- 
tion* şi să nu-și piardă timpul „pour des feurs de coucon*, 

Cit de exact a lost redală şi ușurința celor mai multe din 
femeile dela noi, atrase de părțile superficiale ale civilizației ză- 
rită in străinătate! La Paris, „minunea minunelor, tirgu Vavilo- 
nului din zilele noastre*, cum Il proclamă cu entuziasm Chiriţa, 
nu află limp să viziteze monumentele, teatrele şi muzeele, căci 
ziua are de umblat la prăvăliile de „Marşande de moda“ iar 
noaplea de petrecut la Bal Mabille, cu o societate de contra- 
bandă pe care o ia drept nobleţe autentică, sau de „supal* la 
Cale Anglais, pe bulevard, 

ȘI iarăși cit de specific rominească e mărturisirea Chiriţei 
că şi-a comandat la Paris tualete pe datorie : „Le-oiu plăli şi eu 
cind or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas datoare... 
(In taiuă) Și ştiţi una ? sint cam multe... aşa de multe, incit croi- 
toresele o hotării să nu mai facă credit compatrioatelor, Cam 
ruşine, dar ce-mi pasă ?*—Ce-i pasă că poartă rochii pe care 
nu le-a plătit și că a pâgubil oameni ce trăesc din munca lor! 
A, cit preferăm acestei inconştienţe ulumețe răstirea şi ocârile 
de precupeaţă ale lui M-me Angot Din ele răzbate cel puţin 
mindria negustoresei care n'a inșelat pe nimeni şi nu datorește 
un ban nimănui. Ca s'o umilească, M-elle Bernard îi amintise 


Er MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUL ALECSANDRI %3 


timpul cind nu moşienise incă nimic dela bunicu-său și nu era 
așa de dirză: „Quappelles-tu satante? je ne marchais pas la 
tête levée, fi strigă cu minie M-me Angot, sais-tu que la pati- 
ence m'échappe ă la fin? Ai-je jamais dù un son å quelqu'un? 
dis-donc, eh | langue de couleuvre ? apprends que de ma vie 
vivante je n'ai reçu W'assianalions, et qui que ce soit n'a pu 
me dire dans la rue: paye-moi ve que tu me dois,“ !) Cite-s cu- 
coanele dela noi care ar pulea vorbi la iel? 

Chipul cum Alecsandri a redat trăsăturile morale pe care 
personagiul său le impărtășește cu modelul francez contribue şi 
dinsul la naturalizarea eroinei sale. Invenţiunea lui Alecsandri 
s'a exercital nu în crearea tipului dar In aflarea amănuntelor 
proprii să dea imprumutului său o infäțişare rominească. Astfel 
veselia sgomotoasă și minia lesne aprinsă a lui M-me Angot le 
posedă și Chiriţa care insă le dă la iveală cu accentele şi cu 
particularilăţile proprii unei romince cu firea ei, „Sfinte Pante- 
leimoane | era să turbez*... exclamă dinsa povestindu-ne pă- 

ia cu Guliţă care se coborise din vagon o staţie innainte de 
iena şi rămăsese acolo cu Ioana Țiganca în timp ce trenul se 
pusese In mișcare. „Scot capu pe fereastră şi incep a striga: Gu- 
liţa, loană, cioară, dimone! tufä... monsiu conductor, stai, o- 
preşte, ține caii !— Aș! nime n'auzia! Dau să deschid oblonu, nu 
pot! dau să sar pe fereastră nu incap“, s ; 

Tonul acesta aşa de potrivit cu firea personagiului, vorbi- 
rea aceasta aşa de naturală, caracteristicile rominești ce i le hă- 
răzește Alecsandri în chip aşa de fericit, iată cea ademenit pu- 
blicul şi criticii să vadă in Chiriţa „o creație naţională”. 

Acestui tip cu citeva trăsături așa de bine nimerite li lip- 
seşte însă nu numai prolunziunea, dar chiar şi consistenţa. La 
o mai de aproape cercetare constați că provinciala simplă din 
prima comedic, neștiutoare de regulele „bon ton-ului“*, instalin- 
du-se de cum a amurgit în salonul unde are să se dea o petre- 
cere, nu aduce în lotul cu isprăvniceasa vanitoasă care sileşte 
pe invitaţii săi să prinzească la cinci, fiindcă aşa e moda; câ 
vorbirea ei franco-romină şi traducerile sale cuvint cu cuvint ale 
idiotismelor noastre cu care ne distrează acum, li erau străine 
in prima piesă; că Inapoiată din străinătate „baroana Chiriţa“ a 
părăsit gusturile subțiri de dinnainte de plecare, La Paris unde i 
s'au servil billeci „mari cit un irmilic* și „râcușori in şapte 
luni“, a dus dorul sănătoaselor musacale, capamale şi ciulamale 
dela noi, pecind știam, din infățișarea vieţii ei în provincie, că pe 
bietul Birzoiu, dornic de astiel de „bucate creştineşti* cu care 
crescuse, nu-l slăbia din nera garnituri nemţeşti și „bla- 

jele“, fiindcă cerea moda. 

MR d Ch. Drouhet. 


l issarde parvenue, aet. Ii, se. 2, p 
H Chinita ee pac eeă ait. N, B. 3—Oucoana Chiriţa în voiaj- 


Cîntecul de leagăn 


«Dormi copile, să dormi dulce, 

Nani puiule, 
Seara vine să te culce, , 
Se coboară pe furis, 
Liniștii pătrunde'n casă 
Şi din fin paianjeniş 
Tese leagăn de mătasă.., 

Nani puiule., .> 


Prin cuprins tirzia toamnă 
Pretutindenea e doamnă, 
Iar pe uliți cind şi cind 
Trece vintul tremurind ... 


Dormi copile, in odae | 
Doarme scaunul de pae, 

Vatra fără de văpae, 

Masa goală, la fereastră 

Floarea firavă din glasiră : 

Îngheţat, uitat un fir, 

Un biet fir de trandafir... 


CINTELUL DE 


La opaiţ mama coase... 
Degetele ci osoase 

Ca tn lriguri, acul, aţa, 
Lina, toate le sucesc, 
Pin'ce ochii obosesc, 
Pină vine dimineaţa... 


Dară aţă, ac și lină 
Susură, murmură, cintă 
Si suspinul le îngină 
Şi cintarea se avintă : 


«Dormi copile, să dormi lin, 
Nani puiule, 

În cămaşa ta de in, 
În a părului cunună 
— Dare-s razele de lună ?— 
Cu pleoapele inchise 
Surizi raiului din vise, 
Ingerilor care vin 
Cu aripele de crin... 

Nani puiule...» 


Acul cîntă, acul rece ? 


« Adierea blindă trece, 
În grădina de argint, 
Frunzele de mărgărini 
Ca un puf se scutură 

Și în aer flutură, 

Şi e bine şi e cald 

Sub tăria de smarald, ,. 


«Să creşti mare şi frumos 
Ca un arbore umbros. 
Clipele să fi se pară 
Lungă zi de primăvară, 
Dar in lumea-ți fermecată 
Cu palate din poveşti, 
Niciodată, niciodată 
Sa nu uiţi să ne iubeşti... 
Nani puiule, 
Pururea să ne iubeşti...» 


VIAŢA ROMINEASCA 


.. Toamna freamătă pe uliţi, 
Pomii se lovesc gemind, 
Sună crengile ca suliţi. 

Vintul stişie flămind 

Neagra mantie de nori. 


De departe vin fiori, 

De departe fierăria 
Umple noaptea și pustia 
De ciocane răpezite 

Pe ilăe oțelite.,. 


În căldură şi în fum 
Fierul slirlie, stropește 
Flacări și scintei şi scrum, 


Vintul smulge nebunește 
Vuetul—ca de cenuşă — 
În cuprins să-l spulbere ... 


Bate un ecou la uşă 
Ca un pumn de pulbere: 


«Dormi copile, dormi...» E tatăl... 
O nălucă parcă... iată]... 

În magherniţa săracă 

Cum se'nnalță, se apleacă... 


Dar ciocanele, pe rind, 
Aerul cutremurind, 

Cind bat limpede, vioiu, 
Sau cad surd, adinc, greoiu ; 
Nu-ţi vorbesc de roșii flori 
Şi de lame sclipitoare ?... 
De cununi de singe'n zori, 
De sălbatecă vilvoare,., 


CINTECUL DE LEAGAN 


... Umbre vin tiptil la geamuri 
Şi lovesc cu foi, cu ramuri, 

u lungi degete uscate... 
Cine bate ?... Cine bate?.,, 


«—Mii de glasuri omeneşti... 
Nani puiule... 

Să tot erţi şi să iubeşti... 

Pururea să tot iubeşti... > 


Acul coase tot mai rar, 
Pecind umbrele dispar, 
Pecind noaptea pină'n zări 
Plină-i de-ale lor oltări. 
Leon Feraru 


N 


K 


y 


gi 


Note pe marginea cărților 


PE MARGINEA LUI „MANASSE* 
Carţile care-mi plac le recitesc din cind în cind, firește. Căr- 


tile ne sint prietini statornici, care ocupă prea puţin loc In că- 
minul nostru. Ne sint sfetnici și nu ne contrazic. Cărţile care ne 


X plac sint şi urne pline de amintiri. 


[îi 


Cind am tras din rafturi șam început a răstoi drama lui 
Ronetti-Roman, o pulbere fină s'a Innălțat innaintea ochilor mei, 
şin pulbere privind ca'ntr'un vis, imi precizam o mulţime de a- 


mintiri, Ce făceam cind citeam cartea acum zece ani ? Eram mai 


tînăr şi mai entuziast, deci viața putea să-mi apară mai fericită. 
La ce mă gindeam, cind am insemnat două vorbe cu creionul 
în josul unei pagini ? Ştiu la ce mă gindeam, şi simt adierea 
unei primăveri, un parlum de toporași şi lăcrămioare, cu atitea 
visuri, intr'o lumină de aur !— intorc alte pagini şi dau peste altă 
insemnare. Pe aceasta n'o mai Ințeleg; e o enigmă; și parcă mi 
se stringe inima: e o clipă fericită poate; e o mingliere inmor- 
mintată pentru totdeauna! ' 

Dar Manasse, dar Şor, dar Leea, ale căror dialoguri le-am 
citit şi răscitit tuturor celor cari voiau să mă asculte? Ş'acum 


nic şi stăpinit, c'o privire nesigură.— Nu l-am văzut niciodată 
pe Roneti-Roman ; şi nu înțeleg de ce mi l-am închipuit așa, 
intre Manasse şi Şor, cu'n zimbet ciudat, c'o privire nesigură și 
dureroasă, 

Fără îndoială că autorul lui Manasse a lost un om care-a 


NOTE PE MARGINEA CARȚILUR 209 


suferit. Cartea lui Imi aduce aminte de o intimplare, care mi-l 
scoate în lumină așa, cu privirea, cu zimbetul,—într'o situație 
de suferință cumplită, o suferință simbolică, 

Eram la Hirlău, intr'o dimineață limpede de August. Că o- 
fiter in rezervă, poposisem acolo cu regimentul şi cu camarazii, 
mă odihnisem o noapte de un marș obositor, şacuma așteptam 
in piaţa din mijlocul tirgului să sune „adunarea“. 

Varbeam cu „rezerviștii* mei; ne număram. Așteptam nu- 
mai pe sublocotenentul Verlati. Era un june funcţionar din Bu- 
cureşti, bălan, cu ochii mari şi “un zimbet copilărese. Un „bă- 
iat bun“ şi foarte simplu. ll cunoscusem puţin şi'n liceu, la laşi, 

«Unde e găzduit ?> Intrebă cineva. 

Nu ştia nimeni. Dar unul din noi scoase un strigăi, arătina 
o trăsură mare, cu doi cai negri, frumoși, care grâbea spre noi 
duruind inăbuşit : 

«lată-l! Vine ca un crai! A fost găzduit boereşie !» 

Aplecată puţin la o parte din trăsură, figura largă şi ru- 
mână a lui Verlati ridea cātrā noi triumfătoare. In gălăgia de 
glasuri şi risete care se iscase, vizitiul opri caii. Verlati se Co- 
bort sunindu-şi sabia, şi indată după el păşi spre noi un tinăr 
oacheş, cu obrazul ras, îmbrăcat cu îngrijire. 

Verlati privi în juru-i. Trăsura trăsese mai la o parte. To- 
vărăşul lui prin urmare avea plăcere să mai stea o clipă cu noi, 
Sublocotenentul nostru făcu un gest cu braţele, apoi se opri. In- 
ţelesei că uitase numele gazdei lui. Zimbii,—și intilnii cu ochii şi 
zimbetul tinărului care întovărășea pe camaradul nostru. Trecu 
repede între noi şi se recomandă : Ronetti-Roman. 

«Domnul Ronetti-Roman,— camarazii mei...» zise subloco- 
tenentul în rezervă Verlati, fără să se tulbure. 

Camarazii mei fireşte s'au bucurat de cunoştinţă. 

«lfi mărturisesc, zisei eu cătră tinâr, că nu ştiam că tatăl 
dumitale se află la Hirlâu... Aşi fi venit să-l văd, 

— Cind îi voi spune, are să regrete...» imi răspunse noua 


noastră cunoştinţă, zimbind. Bi 
Domnul Verlati părea foarte fericit de inceputul nostru de 


conversaţie. Mă intorsei spre el. 

«Dumneata, zisei, ai fost cel mai norocos dintre noi... Ai 
fost oaspetele lui Roneltti-Roman. 

— A, da, răspunse camaradul meu, şi sint foarte fericit. Am 
fost așa de bine primit! Am mincat bine, am dormit impărâtește. 

— Tata m'a trimis anume, zise tinărul, să aduc un ofițer 


in gazdă ..> 
4 


210 VIAŢA RONMINEASCA 


Eu tăcui. Verlati ridea, rumân la față. A mincat bine, a 
dormit impărăteşte. A avut o conversație plăcută. || invidiam. 

«Aţi stat mult de vorbă aseară ? 

— A, da... răspunse camaradul meu, Apoi, cașicum îşi 
adusese aminte de ceva, se indreptă vesel câtră tinărul Ronetti- 
Roman ; Bine, frate, eu un lucru nu-l ințeleg : cum puteți dum- 
ncavoastră trăi într'un oraș plin de atijia Jidani...> Eu ii tăiai 
repede vorba: 

«Acuma tatăl dumitale lucrează la ceva nou?,,, 

— Se pregătește să lucreze ceva la iarnă, Vara e agri- 
cultar ,..» 

Ma gindeam că domnul Verlati din obișnuință a spus o 
vorbă a lui,—cum unii oameni din obișnuință iși pocnesc dege- 
tele, Incepui a vorbi cu tovarășul lui despre studiile lui în Ger- 
mania, despre petrecerea lui in ţară şi despre Manasse. 

Domnul Verlati asculta două vorbe între noi, trecea între 
alți ofițeri, ne dădea ocol cu o satisfacție ncexplicabilă. Intr'un 
rind se opri, şi se folosi o clipă de tăcere a noastră. Ne In- 
trebă ce multă nevinovăție : 


«Bine, frate, cum poate trăi cineva întrun tirg ca acesta, 
plin de Jidani murdari ? ,. „> 
Simţii cum mi se incălzeşte obrazul, Tovarăşul camara- 


dului meu întorsese capul şi privea cu luare-aminte un punct 
oarecare din spațiu, 


Ma folosii de acest prilej: 

«Domnule Verlati, voiam să-ți spun ceva... 

— Mă rog, la dispoziția dumnitale, 

— Intre patru ochi, 

— Cum poltești. Cu cea mai mare plăcere !» 

il trăsei pe domnul Verlati la o poarte. 

«Ascultă, camarade, ti zisei. Cum văd, dumneata eşti un 
mare antisemit, 

— Un antisemit feroce ! imi răspunse el privindu-mă cu bu- 
pătate. Nu pot să sulăr pe Ovrei. 

— Aşa? 
— Pe onoarea mea! Ji simi dela distanță, ca copoiul 
epurele, 


—Prea bine, asta am ințeles-o. Dar dumneata știi la cine ai 
găzduit ? 


— Da, Dar de ce mă 'ntrebi? (Şi nä privi mirat). Ştii și 
dumneata, 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR __au 

— La Ronetti-Roman, 

— Da. Proprietar aici, la marginea Hirlăului, 

= Dar dumneata ştii cine-i Ronetti-Roman; cred c'ai mai 
auzit de el...» 

Domnul Verlati tău. Inţelesei că nu ştie cine-i Ronetli- 
Roman. 

«Bine. Atunci poate ai citit prin gazete despre Manasse. 

— Manasse 7... Da. Mi se pare cam citit...» 

Ințelesei că nu cunoaște nici pe Manasse, ; 

«Domnule Verlati, dumneata știi că d. Ronetti-Roman e 
Ovreiu ? Puțin te interesează că acest om e un scriitor ; puţin 
te interesează Manasse ; dar cred că e interesant să șiii că al 
fost găzduit Intro familie de Ovrei...2 : 

Camaradul meu se inroși mai tare din roşu ce era la obraji 
şi mă fixă co mulră speriată, cu ochii holbaţi. Tovarâşul lui 
ne privea dela distanță, deşi părea că nu ne vede. După fi- 
gura lui vāzui că ştie despre ce vorbim noi, la cițiva paşi de el. 

«Cum se poate ! zise Inābuşit, repede, Verlati. 

— Aşa este, răspunsei eu cu blindețe. Şi nu-i aşa că le-au 
primit foarte frumos, te-au ospâtat bine, și ai dormit impărăteşte ? 

— Da, dar nici prin gind nu mi-ar fi trecut că sint între 
giga Ați vorbit despre una, despre alta, de bună seamă; și 
dumneata, caşi astăzi, te-ai miral de citeva ori cum de pot niște 
oameni ca ci să trăiască Intre Jidanii aceștia iniecţi dela Hirlâu. 
e cai PPR zise Verlati zimbind stinjenit. Inchipueşte-ţi ! 
Nu ştiu ce dracu’ aveam, că-i tot intrebam. 

— Şi ei ce spuneau ? 

— Nu-mi aduc aminte, 

— Dar bătrinul ce făcea? 

— El asculta numai. Nu ştiu ce-avea. Sta cu capul răză- 
mat de mină și pa i j 

— Mă rog, ce fel de om e oM 

— Nu E Mi-a făcut impresia că sulere de eee i 
am avut un moş care suferea de cord. Şi tot așa gpl ma 
Domnule, dar ce prostie am făcut! Inchipue-ţi! Dar 
puteam ști! - A 

— Adevărat, de unde puteai să ştii 11...» À 

aida | luj domnu’ Verlati s'a despărțit de neor a 
wesel decit la venire; eu nu-l mai vedeam, căci Imi sta inna 


%12 VIAȚA ROMINEASCA 


tea ochilor un om cu fața pălită in lumina lămpii, cu ochii tul- 
buri, cu răsuiletul greu; un om care sufere insulta între ai lui, 
şi se stâpineşte gemind, din superioritate morală ori din laşitate 
atavică, Grozav tablou, supt lampa familiară, intre privirile u- 
mede ale femeilor și ochii tremurători ai băeților ! In sufletul ce- 
lui ginditor, şi palid, şi chinuit, se grămădeşie ură şi venin se- 
cular, dispreţ aspru, neputinţă tragică. Şi toți tac, lar domnul 
Verlati, răsturnat in scaun, sătul, cu ţigara in gură, cu cafeaua 
dirnainte, se miră de una şi de alta, și vorbeşte cu nevinovăție, 
fară sa bânuiască în ce atmosleră se găseşte, 

In situația aceasta l-am revăzut pe Ronelti-Roman, cind am 
deschis ş'am răstoit incă odată pe Manasse al lui. 

Situaţia In realitate cra și mai ciudată, dacă nu mai dra- 
matică. Vorbind, după un an, c'un prietin, in laşi, am afat că 
Verlati, camaradu] nostru, n'avea tată la starea civilă, —şi că ne- 
maărturisitul lui părinte era un oarecare negustor Ovreiu din lași, 
Bine inţeles câ Verlati nu ştia de aceasta, și antipatia lui faţă 
de neamul strămoşilor lui era sinceră. > 

— Din intimplarea aceasta pe care am găsito notată In fuga 
pe volumul lui Ronetti-Roman, se vede că viața e mai fantastică 
de multe ori decit combinaţiile dramaturgilor. Se mai vede ca 
Verlati (pe care e ușor de Ințelescă-l dau cu nume schimbat), că 
Vetlati a rămas nedumerit din toată afacerea și conştient de in- 
semnătatea persoanei lui.— Cind se depârta trâsura gazdei, el fa- 
cea saluturi alectuoase cu mina, tinărului lui tovarăș, — Ronetti-Ro- 
man, în Incordarea dureroasă a tuturor, se gindea că in fața lui 
perorează mulţămit şi zimbitor un reprezentant al tinerei Rominii 
antisemite și netolerante.., Se mai vede de aici cit de mare 
dreptate au partizanii teoriilor de rasă, şi ai altor teorii. 

Am întors foaia; am Inchis cartea. Şi l-am văzut pe Ronetti- 
Roman cu timpla plecată pe mină în ceasul acela penibil. L-am 
văzut şi pe Manasse; ş'am văzut o legiune nesfârşită In trecut, 
Şam ințeles de ce pringlasul bătrinului sectar geme ca un vi- 
for durerea, de ce bătrinul reprezentant al unei rase aprige se cu- 
tremură in faja «străinului» și se Inchide ca'ntr'un zid de neto- 
toleranță şi ură... 


M. Sd. 


ST mem a at 


MARINĂ 


Noi stam pe țărm șin faja noastră se lrăminta imensa mare; 
Sonore, valurile repezi cădeau ca nişte mari cascade, 

Noi stam pe țărm, cu ochii umezi şi obosiţi de-aiita zare, 

lar marea căuta'n avinturi să treacă peste balustrade... 


Venea dia larg un val ce parcă voia ca să stărame'naltul, 
Venea vuind cărunt de spumă şi sus se revărsa, ca iară 
Pe urma lui din sinul apei mai aprig să Sarunce altul, 
Şi-apoi in dantelări măestre să bată digul şi să-l sară... 


lar tu privea-i ca o statue la jocul valurilor clare, 

Şi nu ştiai ce spune marea în sbuciumarea ei nebună, 
Şi nu ştiai că tumultoasă și splendidă can altă mare 
Creştea în sulletu-mi Iubirea şi se sbâtea ca o furtună ! 


O ! tu priveai nepăsătoare la goelanzii albi pe valuri, 

Distrată ascultai orhestra tumultoaselor cascade, 

Ori poale că visai o şoaptă sau un surts din nopți de baluri... 
lar marea câuta'n avinturi să treacă peste balustrade .., 


Mircea Dem. Rădulescu 


PPP e eset 


ICOANE FUGARE 


Impresii din Dobrogea 


Vara trecută am stat trei luni in Mangalia. Mā 
pentru aerul şi băile de mare, şi, in drrorar: nu scăpa 
ce să-mi petrec cea mai mare parte din timp, îmi luasem o mul- 
ime de cărți, Şi-mi propusesem să scriu 0 serie de studii 
ar nici studiile nu le-am scris, şi nici măcar vre-o carte n'am 
apucat să celesc, din pricină că realitatea din jurul meu m'a 
atras cu o putere extraordinară... Cercetind Mangalia şi satele 
din imprejurimi, am văzut şi aflat atitea lucruri interesante incit 
căzusem la ideia dea scrie un intreg volum... Incepui să observ 
oamenii și locurile, cu o lăcomie aproape bolnavă, care impre- 
siona ciudat pe cei cițiva oameni instruiți din localitate; şi a 
trebuit să părăsesc plaiurile dobrogene, odată cu stricarea vremii, 
peri = anda de sorana. patimă, care amenința să mă 
5 m i 
A A AT croite şi de ò Insemnătate hotări- 
De sigur, m'a tnriurit muli i iu : 

i provincie erat uli schimbarea de mediu : veneam 
rovincia ține mijlocia între sat şi capitală ; vi i 
notonă şi convenţională, e deopotrivă pro ar ien ma 
lismul şi Irămintarea nervoasă a Capitalei, caşi de sănâtoasa o- 
biectivitate și de simplicitatea liniştită a satelor ; și dacă roma- 
nii vorbiau de „aurea mediocritas", noi ştim insă, pe de altă 

parte, pat de augur este cea mai rea“, i 
i ā, omul... natural, nediterenţia rodu ii 
prime trebuitoare vieții noastre ; ere e, iei pezan 
omeneşti au o putere elementară, iar judecata, in marginile ori- 
zonlului vieții rurale, este de o desăvirşită obiectivitate, 
In Capitală, pâtura conducătoare elaborează directive pen- 
tru un popor intreg, industria preface materiile prime, comerțul 


ICOANE FUGARE 245 


stabileşte legături cu ţările străine. In locul obiectivitāții primi- 
tive şi a sentimentelor simple şi puternice, găsim o viață sufle- 
tească mai fină, mai complexă, pasiuni arzătoare hrănite de o 
gindire inaripată, voințe stăruitoare, oțelite în lupta pentru existen 
In provincie însă, nici nu se produc materiile prime, nici 
nu se transformă, ci se debitează în detaliu fabricatele industriei; 
micul negustor nu are nici obiectivitatea producătorului primitiv, 
nici iuțeala de minte a industriaşului şi comerciantului mare; 
el laudă cu vorbe sarbede o mariă pe care nu o cunoaște, şi 
duce o viață adormitoare, lipsită deopotrivă de temeri mari, caşi 
de mari speranțe. Profesorul, judecătorul, inginerul, funcționa- 
rul... predau cunoștințe, aplică legi, execută dispoziţiuni, pe care 
nu ei le-au născocit şi de care nu ei sint răspunzători. Mintea 
lor a pierdut obiectivitatea primitivă, prin prea multa invăţătura de 
şcoală, şi a pierdut ori n'a ajuns să dobindească iuțeala de gin- 
dire, prin lipsa de exercitare a judecății pe prupria răspundere ; 
sentimentele au devenit convenţionale, deopotrivă lipsite de pu- 
tere elementară, caşi de complexitatea cerebrală; iar voinţa, ne- 
avind nevoe să se incordeze, într'o viață adăpostită de orice sbu- 
cium, Sa ruginit cu desăvirşire... | 
Oricit de schematică ar fi această infâțişare a lucrurilor, 
râmine insă destul de adevărată, pentruca, trecînd din provin- 
cie la ţară, să ai impresiunea că ai eșit dintro seră, în care co- 
păceii trăesc inchirciţi în ciubere, pentru a intra în pădure, unde 
copacul e întreg şi puternic... an 
Se mai adaugă faptul, că ocupațiunile ţăranului, prin coefi- 
cientul lor, ca să zicem astfel, capătă o Insemnătate uriaşă : sint 
ocupaţiunile a şease milioane de oameni, al căror fel de a fi, 
de a trăi şi de a lucra, hotărăşte locul nostru pe scara civiliza- 
ției...— Ajungi astfel la paradoxul, că manifestările unui individ, 
sint cu atit mai insemnate şi interesante, cu cit el ocupă un loc 
mai inferior în erarhia socială... 


Dar dacă este adevârat că pasionata mea curiozitate pen- 
tru realitatea inconjurăloare, se explica prin schimbarea de me- 
diu, nu-i mai puţin adevărat insă că Dobrogeae o regiune ecx- 
cepțional de interesantă. 

Mai întliu, această provincie a noastră se poale asemâna u- 
nui muzeu şi laborator sociologic, sau mai bine, antrapusocio- 
logic, — ca să pomenim de o ştiinţă, de care tn vremea din urmă 
s'a abuzat atit de mult. ; | acel 

Pe acelaşi pâmint nu tocmai fertil, elemente etnice diferite, 
trăesc in modul cel mai deosebit. ; : 

Ici, scopiții din satul Două Mai,— intemeiat de marele Ko- 
gālniceanu cu muscali din Bucureşti, — Ori plugarii din cutare 
sat nemtesc, fac agricultura cea mai rațională și cea mai pros- 


zi VIAŢA ROMINEASCA 


perä : ară de vreme şi adinc, cu cai voinici, a căror rasă o tm- 
bunătățesc cumpărind armăsari percheroni de cite două mii de 
lei ; samână, seceră, trecră, cu maşina; lasă pămintul să se o- 
dihnească ; cultivă pentru trebuințele lor zarzavat şi nutreţ är- 
tilicial ; au, in grajduri simple dar curate, vite de rasă, foarte 
bine ingrijite ; trăesc confortabil în case destul de încăpătoare, 
cu mobile bune, cu perne de pul, cu bae de aburi; minincă 
bine, se "mbracă simplu dar ingrijit, și trăesc după toate regu- 
lele hipienii, 

Alăturea, tâtarul indolent pierde mai adesea terenul de sub 
picivare ; la muncă e incet și puţin stăruitor: cind incepe soa- 
rele să ardă, se ascunde sub căruță ; lucrează mizerabil, cu nişte 
mirțoage rău hrânite și abia adăpostite sub șoproane ; e mincat 
de tot felul de superstiții păgubitoare ; religia îl ruinează cu mul- 
tele ei rugăciuni și sărbători ; femeia nu-l ajută cu nimic în mun- 
cile sale agricole; administrația 1! asupreşte şi el nu știe a se 
apăra ;—şi așa mai departe, In zādar incearcă să lupte impo- 
triva soartei, Cun negoţ meschin de pâseri ori de fructe, câtră 
care-l impinge singele in parte semitic, şi tradiţia semitică... 


„intri în casa turrului ceva mai chiabur, şi rămii uimit 
de bunul gust şi curăţenia stălucitoare a intregii gospodării : te 
gindeșii la clasica murdărie a imperiului turcesc, şi nu ințelegi £.. 
Cunoaşie-| pe ture mai de aproape şi vei pricepe: e un indivi- 
dualist ca toţi semiţii, In nepulința de a lucra în Ințelegere cu 
semenul sâu, in egoismul de a nu primejdui nimic din liniştea şi a- 
verea să, el rabulă stăpinirea leneşă și asupriloare: stringe fiecare gu- 
noiul din casa sa, şi-l aș-ază la poartă— mai departe nu se gin- 
dește, nu vrea să ştie... Şi de aceia, cu cil casa e mai curată, 
cu atita ulița e mai murdară; nu degeaba locuinţa orientalului 
intoarce cătră stradă un zid urit, iar câtră curte ride ceardacul 
vesel inconjurat de flori... 


„lată colonia seopită, de care am vorbit mai sus, Cum se 
menţine «a, cum ciștigă noi aderenti în locul celor care mor, 
l-am cercetat şi răspund : prin ajutorul interesului economic, pe 
care-l găsim la temelia acestei secte monacale: lăcomia de a 
moșteni averea unei rude, duce uşor la castrare. Aşa se lămu- 
resc inverşunatele lupte de interese, dintre oamenii aceştia care 
nu vorbesc decit de Dumnezeu... La un popor sudic, pentru care a- 
marul este viața toată, o atare sectă, e drept, n'ar putea exista, 
La nordicul flegmatic insă, în luptă cu frigul și umezeala, asi- 
milarea e o funcție mult mai insemnată decit dezasimilarea — pe 
care o şi covirşește,—şi deci mincarea, confortul, sint trebuinţe 
violente, cârora el uşor le jertieşte pe cele sexuale, aşa de po- 
tolite...—/rigul şi căldura îşi au fiecare sensualitatea lov... 


ICOANE FUGARE 217 


„lată secta și nația lipovenilor, fugiți din Rusia pe timpul 
Jui Petru cel Mare, pentru a nu se supune reformelor civiliza- 
toare ale vestitului far.. Erau de sigur pe vremea aceia elemen- 
tul cel mai innapoiat, deci cel mai fanatic şi cel mai reacţionar— 
ca bascii şi bretonii In Franţa. Şi innapoiaţi au rămas până în 
ziua de azi, trăind ca sâlbaticii în delta Dunărei, aproape în afară 
de lege... Părul lor roşiu, trădează un amestec vechiu cu o rasă 
foarte brună,— poate tocmai cu rasa preistorică europeană pe 
care o reprezintă bascii, Şi lucru curios pentru un popor 
nordic — lpovenii sint de o sensualitale feroce : temeile—imi 
spuneau oamenii din Mangalia—se prostitucază de plăcere la 
drumul mare. Lipovan sā se scopească, nu sa pomenit, iar sco- 
piții cu care am votbit—,„secta castrajilor“ se intitulează i šin- 
puri — imi aduceau pe lipovan ca exemplu clasic de rătăcirile la 
care duce instinciui sexual... Pär roş—sensualitate ; sensualitate— 
fanatism ; fanatism—instincte reacționare ; spanioli, basci, bre- 
toni (element semitic) —sensualitate, fanatism, instincte dot ani 
Aceste teorii, parte ale altora, parte ale mele, precar mul 
odinioară, se depănau în mintea mea, la auzul amănuntelor ce 
mi se povesteau din viața lipovenilor cu pârul rog... 


„Nu-i tocmai uşor să-ți închipui amestecul dacilor cu ro- 
manii, pini coatogbi ile de să „Bazata din vremea năvălini [oaste 
lor. Ei bine, poți observa acest proces poem imi inert n st 
brogea, In zilele noastre. Eu insumi am constatat în Mangali: 
urmâtoarele căsătorii mixte: un romin cu o raaa a asimi- 
lat dinaa ; un grec cu 0 romincă—sa asimilat el; un bu gar cu 
o romincă—vorbesc turcește, iar copii turcește și romineşte; un 
bulgar cu o grecoaică— vorbesc bulgăreşte şi turcește, tar ud 
piii bulgăreșie, turcește şi romineşte; un armean cu o e 
coaică- -vorbesc grecește şi romineșie ; un scopit pe j = 
mălale castrat (o curioasă intimplare a naturii : unu a 
testicule era intern...) cu o romincă—s'a rusilicat rominca, a 
foarte scurt timp, la port şi la vorbă; un mocan cu cote 
—copiii sint romini dar știu grecește, De cazurile acestea ase 
aduc aminte, dar pot spune câ procesul de contopire e peren 
Sint insă excepții ; ‘germanii se feresc cu grijă de orice ra cert 
tec—e deosebire mare de cultură; mocanii se ţin oranyan va 
dè rominii din regat—se cred superiori prin economie, hi ns 
şi moralitate familiară ; lipovenii nu se amestecă, pe ca d 
gala... cu alte napi; turcii nu se Incuscresc cu tătarii, pP are 
in ciuda comunității de religie, 1i desconsideră, ca so dh ac 
mai inferioară şi mai puţin cultivată ; creştini cu ma mia ni, 
bine înțeles cà nu se amestecă... În general, se pare că p sa 
cesul de contopire a elementelor, nu religia, şi nici naționa 


218 VIAȚA ROMINEASCA 
VIAȚA ROMINEA 


tea, e factorul hotăritor, ci gradul şi felul culturii; e drept insă 
că deosebirea de religie presupune uneori şi o mare deosebire 


de cultură—luind acest cuvint în ințelesul exact, de cultura 
sufletească, 


„„Am vizitat un sat de veterani, Coroana de Oțel, şi am stat de 
vorbă cu mulţi romini din alte sate dobrogene. Vream să ştiu între 
altele, ce înriurire sufletească a avut asupra lor starea materiala 
mai bună; cei veniţi de mult stăpinesc doară douăzeci și cinci 
de hectare, iar veteranii, veniţi cei din urmă, opt, Ei bine, am 
avut impresiunea că buna stare şi nealirnarea i-au făcut mai 
harnici, mai întreprinzători, mai siguri de sine. l-am văzut în 
40—50 de procese, la judecătorul ambulant: se înfăţişează res- 
pectuoşi — nu atit de persoana judecătorului cit de autoritatea pe 
care o reprezintă, —dar lără pic de sfiulă, foarte siguri de ei şi 
de drepturile lor; expun faptele hotărit şi limpede, ferindu-se de ori- 
ce digresiuni zădarnice, ca cineva care cunoaşte bine mecanis- 
mul judecății... 

Odată mergeam cu diligenţa, dela Mangalia la Constanţa; pe la 
mijlocul drumului, am ajuns pe un țăran bâtrin, mic, subţire şi spina- 
tec, pe care conductorul a avut generozitatea sa-l poltească lingă din- 
sul pe capră; pe capră şedeam şi cu, doritor de aer curat, de care du- 
sesem lipsă peste an în oraşul meu de provincie. Ne luarăm de 
vorbă. Avea douăzeci şi cinci de hectare şi era, de origine, din 
Vlașca ; se ducea acuma în satul lui. „lau trenul pân” la Cer- 
„na-Voda, și acolo prind vaporul spre Giurgiu. Am și nițică 
„treabă, dar mai văd şi rudele... Eu, la două trei luni frebue să 
„mă duc pe acasă: e! un douăzeci de lei acolo!..* Vorbea 
foarte degajat, ca un negustor... „Da cu recolta cum ai eşit 2- 
nul ăsta ?* „Bine; o mie de baniţi de cutare, cinci sule de cu- 
„tare și o mie de cutare (fin minte cifrele, dar nu mai ştiu ce 
producte erau; cred că griu, orz şi porumb). Dar ne minincă ma- 
„Șinile: se strică una, mare cine ţi-o drege; lucrezi cu ea stri- 
„cată pân să strică de tot, pe urmă cumperi alta. Ma costa sute 
„de lei pe fiecare an!“ „Apoi de ce nu vă Ințelegeți, să ți- 

nefi un mecanic cu anul, că v'ar veni cite trei patru le: pe lună, 
de fiecare“. „Da' cu cin’ să te "nțelegi 71... Sintem fiecare din 
„altă parte, cu altă fre și alte obiceiuri !... Dacă nu ne putem în- 
„țelege să facem o fințină!..* In privința asta am auzit plin- 
geri in toate părţile: nepăsare, dezunire, vrăjmăşie |... Fiecare se 
simte intre străini; i se pare că nu-i intrun sal adevărat, ci In- 
tr'o adunătură trecătoare... Ca să-i ințelegem, trebue să ne gin- 
dim cit de omogena este mica obşte a satului, faţă de lumea 
noastră vrășânească... Oräşenii—in deosebi respectabila armată a 
funcționarilor statului, adică ofițerii, profesorii, magistraţii, per- 
ceptorii, telegrafiştii, silvicultorii etc.—trec necontenit dintr'un o- 
raş Intr'altul, apropiindu-le şi unificind intreaga țară urbană; pe 
cind plugarul rămine lipit, dealungul generațiunilor, de aceiaşi 


e a 


ICOANE FUGARE 219 


i stare de a 
de pămint, inrudit aproape cu tot satul şi In 
mars pă ppm pe locuitorii judeţelor învecinate... 


à , i 4 iropo- 
este multe alte probleme, sociologice şi „an 
IRI orar porc prilej a le studia în Dobrogea noastră. 


n . rin 
brogea c interesantă şi din alt punci de vedere : prin 
PO te ar curat orientală, Ai luat trenul spre Constanţa, stai 
trecut de Cerna-Voda—Indată te isbesc tristele sate pere e 
căsuţele lor, din piatră și påmint are soptit pă re pica 
d '0 şatră țigănească ; 
zate grămadă ca bordeele intro ș pat soan penca 
ici să vorbească simţiri up 
gi step, nici o vegtttie el proraic yi utilitarist al tătarului... Dacă 
sterp e sufletul cel prozaic şi uti i e RER 
rară Dobrigea şi n'ai fost mai departe, în guens E ar 
zut tătar de cind eşti; aici li vezi pe toate drumurile, dorm 
în căruțele lor, pe bucatele pe care le cară la orgă Firea 
Dar nu numai popupe e in penie ge cai á cas pa 
: nisipos şi pietros, cu fintini rare și cu i i os 
i mada ză a provinciei și prin apropierea mării, — Aţi ma 
teşte solul ars, secâtuit și plin de ruine al Asiei curand piese 
l-au descris toți călătorii Erate i moderne... De un 
meni şi pămint?,,. t A 
aa AA dain Constanța la Mangalia, priviam ae. feng 
iatrā netencuită şi mă 'ntrebam nedumerit: da a 
tarii sä fi adus din Orient obiceiul de a clădi astie 3 Do Sue 
ar fi origina acestui obicei? Dar in Dobrogea, a ARĂ iese 
trä si celelalte naţionalităţi L. Sā fie natura terenuiu ABg 
Adevarat, cariere de piatră sint e tag goe ow ea iad 
potrivi ietrii să coste mai puțin decit c ida $ , 
po aipee eaii altă parte ? Cum au ajuns male, poni 
nele, ba până şi cateţele de porci să fie din manei ze = 
crea ferita Aare rege prea i Tacu) Ghenizaret 
Trecind pe la ir- m z gr 
rtă,—încă o amintire din bătrinul Orient... 
și la A ore mpenn A preistorice, misterioase și tragice în r 
i isi ak măreție... „ca un memento mori pe al pen Eo e 
papinim deschide innaintea veșniciei 1...* Aud se 5 a Dia. 
aflind in ţară atari coline—dar puţine (prin purge. eeg 
unde terenul aduce cual Dobrogei!..); dar nu eu pi Beat 
indoiala, că ele caracterizează în deosebi pro anilor 
transdanubiană... Am cutreerat întreaga plasă p ran ne mea 
de oriunde, am putut număra cu privirea, mă ep o e 
zeci din aceste morminte... Färä voe te gin i pe gina 
ivilizațiuni orientale, la piramide, expresia patosi aci 
civiliza i-ţi zici, că de sigur tot rasei mediteraniene, are A 
nsari piiraa ee a ocupat centrul, sudul şi vestul Europei, 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


se datoresc și aceste tumule, allătoare in părţi diferite ale con- 
oaie nostru, dar cu deosebire tn apropirea mării.,, (Bretania 

i La marginea Mangaliei, se poate vedea it şi š 
chis, un mormint din cele pe care le ascund rinita a mpi 
nevoe de piatră pentru pavarea unci şosele, antreprenorul lucră- 
rii,—după sfatul d-lui Pittard, se zice (d. Pittard, un antropolog 
elvețian, vine de mulți ani prin țara şi a publicat în Buletinul 
Stiintific al d-lui dr, Istrate, un studiu asupra scopiților din satul 
Două Mai, sat care-i tocmai in apropierea nemijlocită a mor- 
mintului descoperitț—a pus să se sape un tumulus foarte innalt: 
după inlâturarea unui strat de pămint, s'a dat peste o uriaşă mo- 
vilă de piatră siărămală, care a şi servit pentru pavare, iar de 
sub pietre a apărut cavoul. E minunat acest cavou | La o de- 
părtare de vre-o zece metri, de jur imprejur, se cunosc urmele 
unui zid: de sigur că în timpul vieții celui inmormintat, mor- 
mintul a stat descoperit, apărat numai de imprejmuire, şi abia 
după ce înhumarea s'a făcut, s'a îngrămădit piatră şi pămint 
deasupra. Pe urmel= zidului, stă astăzi un gard de ostrețe, ri- 
dicat prin Ingrijirea răposatului Tocilescu. Intri pe  portiță aşe- 
zătă pe locul intrării de odinioară, şi pășeşti pe un drum Oat 
cu lespezi, până la intrarea mausoleului ; cobori trei trepte și te 
afli sub boltă. Originalitatea şi frumusețea acestei construcții 
stă în faplul, că pe dinafară, blocurile Își păstrează forma lor 
naturală, aşa cum vor ñ avut-o cind au fost desprinse din stin- 
că; nimic nu te ar putea face să bănueşti, sub buruenile şi flo- 
rile de cimp, altceva decit o informă grămădire de bolovani. Fie- 
care bloc insă, in cealaltă jumătate a lui, câtră interiorul cladi- 
Tu, este cioplit și pilit, în formă de prizmă dreptunghiulară, şi se 
închee așa de exact ca blocurile de alături, cum s'ar lipi doua 
pietre de domino; iar suprafețele dreptunghiurilor de bază sint 
şi ele pilite după niște curbe foarte fine, în aşa fel, că formează 
impreună o supralață exact sferică — bolta cavoului. Pereţii sint 
formați de nişte patrate mari, colorate,—cu înfăţişarea plăcilor de 
leracotă,— care formează de sus in jos trei straturi ce culoare 
diferită, despărțite prin cite o linie dreaptă: un strat roş, unul 
galben şi unul albastru — alte nuanțe decit ale drapelului nos- 
tru... De fapt, nu-i decit o tencuială netedă, dintr'un fel de ci- 
ment tare, crestată în aşa fel, ca să dea intățișarea de plăci. In 
sfirşit podeaua cavoului era formată, după cam se vede. de două 
lespezi uriaşe (2 m. pe 1), capacele a două morminte "de mai 
bine de un metru adincime; acuma aceste capace zac in fundul 
gropilor, sparte in citeva bucăţi. E interesant de observat, la in- 
trarea cavvului, incheerea fără ciment a blocurilor ; intrarea in- 
sâşi e formată din două blocuri, de un stat de om tăiate priz- 
matic și avind cite-un jgheab, in care luneca de sigur arie 
pede mai subțire, in chip de ușă. Această lespede lipseşte; iar 
cele două morminte sint goale... Intreaga construcție res iră mä- 
reața simplicitate a timpurilor eroice !,.. 


na 9 


` k 


ICOANE FUGARE PESI 


Asupra deschiderii acestui mormint, un ardelean inteligent 
şi foarte cumpănit la vorbă, mi-a povestit următoarele : 

Cind s'a ajuns cu tăerea tumulului pânâ la cavou, antre- 
prenorul a pus oameni de pază, ca să impedice apropierea tre- 
cătorilor ; în timpul nopții, cavoul a lost probabil deschis şi sco- 
tocit, iar a doua zi dimineață, toți lucrătorii întrebuinţați, bulgari 
şi alți străini. dispăruseră fără urmă, şi dispăruţi au rămas pănă in 
ziua de azi... D, Tocilescu fiind înștiințat, a sosit la fața locului, dar 
wa găsil in morminte decit două inele prețioase, perdute probabil 
de câtră cei care au prădat lăcașul... D-sa a amenințat atunci cu 
darea în judecată a vinovaţilor, dar de fapt lucrurile au rămas 
baltă... 

-Ce-i drept, ai putea presupune că jefuirea s'a lăcut în cur- 
sul weacurilor ; e lucru ştiut că imensa majoritate a tumulelor 
care Sau deschis în Apus, sau găsit profanate, Şi lucrul nu e 
de mirare; a fost de ajuns ca unul din aceste cavouri a unor 
şefi preistorici să fi fost descoperit din întimplare,—plin, firește, 
de arme şi alte obiecte prețioase, —pentruca aceasta să Indemne 
a cerceta şi altele.. Dar pede altă parte te 'nirebi, cine, în tim- 
purile trecute, a putut avea interesul să fure ușa, — purlind poate 
vre-o inscripţie,—şi oasele celor îngropaţi... 

Dar, ca să reluăm firul gindirii noastre, e lucru vădit că 
şi tomulele acestea contribue să dea Dobrogei o altă fizionomie 
decit restului țării, —o fizionomie bâtrină, orientală,., 


. 


Cind te plimbi prin Mangalia şi imprejurimi,te isbesc gră- 
mezile de piatră cioplită ce zac pretutindeni: prin curţi, pe dru- 
muri, pe locurile virane, pe cimp alară din oraș... La inceput, 
nu dai prea mare atenţie, crezind că sint ruinele caselor rămase 
pustii prin plecarea unui mare numâr de turci; dar in curind te'n- 
credințezi, că această explicare e numai în mică parte adevă- 
rată. Mai în fiecare curte găseşti 5—10 metri cubi de piatră cio- 
plită, aşezată în mod regulat, In vederea unei eventuale con- 
strucţii viitoare; pialra e sirinsă și de pe drumuri, dar în cea mai 
mare parte e scoasă chiar din solul curții: e destul să sapi pâmintul 

n la o adincime de un metru sau doi şi aduni materialul tre- 
buitor pentru a clădi o casă... Ardeleanul mai sus pomenit imi 
spunea, că până la 6—8 metri nici nu dai de pâmint sănătos, 
ci numai de lemelii de case,—clte cinci şease una peste alta... 
La marginea de nord a Mangaliei, este un loc, unde malui, drept 
ca un perete, e foarte Innalt și innaintează ca un promontoriu ; 
de acolo domini şi marea și orașul, Cind te uiţi in jos, vezi 
ruine eşind din mare păn' lao depărtare de citeva zeci de me- 
tri; vădit, în cursul veacurilor, pămintul a lost mincat de apă, 
In mal se vede zidire păn' la o adincime de vre-o zece metri.. 
Legenda spune că acolo ar [i lost „cetatea regelui“ (7)... 


z222 VIAȚA ROMINEASCA 


Despre vechimea acestor urme Ifi faci o idee, cind vizitezi 
' baja romană din mijlocul oraşului, și vezi bolțile intrărilor, abia 
-ingropate de doi metri—in vre-o două mă de ani... Au râmas 
părți din ziduri, o placă mare de aramă sub care ardea focul şi 
peste care se turna apa spre evaporare, conducte de scurgere,,, 
(Din nefericire, nobila ruină slujeşte acuma ca loc de depunere 
pentru gunoae.. Râposatul Tocilescu a vizitat-o odinioară şi a 
recunoscut-o ca romană, dar n'a luat măsurile trebuitoare). Bol- 
țile intrărilor se văd a ñ clădite din aceiaşi piatră, care azi zace 
„pe toate drumurile, provenită In parte din case de curind rui- 
nate. Evident, dacă construcția romană a invins douăzeci de 
veacuri, pe cind casele tătarilor n'au durat nici un secol, pri- 
cina este că tătarii, în loc de var şi nisip, au Intrebuințat pä- 
mint negru. Dar cum se face oare că tătarul, care nu-şi ppate 
ingădui luxul de a cumpăra var—nisip e destul!i—clădeşte to- 
tuşi casa din piatră ? Uriaşa cantitate de ruine subpămintene te 
face sa bânuești că piatra care să gasește astăzi la indămina ori- 
cui vrea să-și ia osteneală de a o stringe, a fost cioplită cu mii 
de ani înnainte, pe vremea infloririi coastelor Marii Negre, cind 
Mangalia —cum arată ruinele din imprejurimi—era un oraş intins 
şi bogat; şi că această piatră a intrat apoi în clădirile efemere 
ale mai multor rinduri de „barbari“, dintre care tătarii au lost 
cei din urmă... 

Acuma putem ințelege de ce Dobrogea se deosebeşte de 
restul țării şi se aseamănă cu ținuturile bâtrine ale Asiei minore, 
Ici caşi dincolo, pe acelaşi teren marin, nisipos şi pietros, s'a 
ridicat, prin comerțul de apă, aceiași strălucită civilizație medite- 
raniană, și au rămas, după căderea popoarelor vechi, aceleași 
ruine nesfirgit de bogate... 

Sint cunoscute greutăţile cu care se făcea comerțul de us- 
cat, chiar în timpurile recente care au precedat existența drumu- 
lui de fier. Dacă insă ne intoarcem numai cu două veacuri în 
urmă, constatăm cu istoricul Malet, că sub vechiul regim fran- 
cez, o marfă se scumpea mai puțin venind din China decit de 
la alt capăt al Franţei,—atit de multe erau vămile şi atit de 
scump transportul. În evul mediu era şi mai rău: aproape la 
fiecare domeniu feudal se plătea vamă, iar drumurile furnicau 
de hoți şi „cavaleri“, In general, cu cit mergem mai departe în 
trecut, cu atita comerțul de uscat devine mai neinsemnat; aşa 
se lămureşie faptul că In vremea veche, comerțul de apă cra to! 
Editie 

opoarele mediteraniene, a căror civilizaţie „egeană“ ade- 
venit așa de cunoscută în timpul din urmă prin desgropările din 
Creta, dar care de sigur se deșteptaseră cu mult innainte, au In- 
conjurat, din cele mai vechi timpuri, continentul Intunecat şi 
barbar cu o fișie de strălucită civilizație dealungul țărmurilor tu- 
turor mărilor, stabilind porturi şi orașe întărite, unde In schim- 

„bul propriilor lor fabricate sau a produselor din țările calde, să 


ICOANE FUGARE 225 


———— .—— 


obţie cerealele, blănurile şi celelalte materii prime ale barbarilor, 
de o valoare neasemănat mai mare... 

Cind stăteam ceasuri intregi la capul digului în Mangalia, 
şi vedeam căruțele aducind bucate corăbiilor venite din Constan- 
ținopol, mă gindeam că schimbul acesta se urmează poale de 
zece mii de ani,—cind cu mai multă, cind cu mai puţină inten- 
sitate.  Doară activitatea economică a unei regiuni atirnă mai 
ales de situaţia ei geografică. lată, de piidă, locuitorii Bretaniei 
franceze : azi se numesc francezi, odinioară erau celți, şi mai în- 
nainte, iberi sau liguri; dar marinari sint de cind lumea... S'a 
schimbat numele poporului şi limba lui, sa alterat puțin rasa, 
prin imigrarea de elemente nouă, dar tradițiile au rămas aceleași, 
strins legate de așezarea şi natura pâmintului,.. 

Reflectind asupra naturii solului In Dobrogea, mi se pare 
că ințeleg mai bine soarta civilizațiunii în Asia minoră. Isvorul 
acestei civilizațiuni a fost mai ales comerțul, mijlocirea produse- 
lor de climă calda ale Indiei, pentru populația agricolă și păs- 
torească a Europei barbare. De agricultură, pămintul uscat al 
Anatoliei nu prea era bun. Popoarele celebre ale acestor pinu- 
turi au căzut pradă perşilor, macedonenilor şi în fine romani- 
lor, a căror strălucită prosperitate se datorește în intregime, după 
cum s'a dovedit, extraordinarei valori militare şi colonizatoare a 
elementului agricol. 

Soarta civilizației insă nu trebue coniundată cu aceia a po- 
poarelor în care ea sa intrupat; tocmai de aceia e curios să 
vezi stăpinind barbaria nomazilor turcomani, acolo unde a inflo- 
rit odinioară Troia, Sardes şi alte vestite cetăţi ale Lydiei, Frygiei 
şi Feniciei... Explicaţia acestui ciudat fenomen o găsim in fap- 
tul, că, odată isvorul comercial secat prin mutarea spre apus a 
liniei comerţului universal, pămintul cel sterp, cu caracter de 
stepă, a căzut pradă „mongolilor? nomazi, care asaltaseră de 
atitea ori cetăţile bogate şi infloritoare.., : 

E drept, fecund n'a fost niciodată solul Asiei minore ; dar 
după părerea oamenilor competenți, el s'a mai uscat incă din 
vechime până azi. Uscarea aceasta se va fi datorind de sigur și 
unui proces natural geologic ; se zice că deșerturile ar fi pentru 
planete ceia ce-i pentru noi părul alb: semnul bătrineţii, Dar 
după cum părul poate albi şi la un om tinăr, din pricini special 
pa sd tot așa cred că regiunea Anatoliei iși datoreşte ster- 
piciunea mai ales propriei ei bătrineți: în vremea înfloririi sale, 
pădurile au fost tăiate, şi prefăcute In corăbii sau palate... E un 
cerc vițios : terenul fiind sterp, locuitorii se apucară de industrie 
ari tăiară pădurile și atunci terenul deveni şi mai sterp... 

pare că popoarele nu 'nbătrinesc numai ele, ci inbâtrinesc și 
pămintul pe care locuesc... 4 } ; 

Dacă revenim acum la Dobrogea noastră, nu-i curios că și 
dinsa, — puţin rentabilă pentru agricultura primitivă pe care puteau 
s'o facă turcii,—a căzut în stăpinirea tătarilor păstori, frați cu tur- 
comanii ?... 


224 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar din barbaria trecută, o nouă şi tinără civilizaţie se ri- 
dică, Pentru a remedia lipsa de ploaie, care se simte așa de 
mult, statul plantează păduri; iar mocanii, veniţi Intâiu ca pås- 
tori, germanii, agricultori de frunte, rominii mai harnici, aduşi 
sau veniţi din „ţară“, se silesc să redea pâmintului productivi- 
tatea perdută... 


Tinind seamă de amestecul acesta al lucrurilor foarte 
vechi cuʻaltele fuarie nuuă, cetitorul va înțelege cit de interesantă 
trebue să fie viața dobrogeană, în amânuntele ci. Vara trecută 
am vizitat multe sate din plasa Mangalia, ṣi pol spune, că ab- 
solut tot ce-am vâzut și auzit mi-a părut instructiv, Voi tran- 
serie aici o parte din notele aşternute atunci zi cu zi în fuga con- 
deiului—şi poate voiu mai reveni și in alt număr al Vieții Ro- 
minesti, 


+ 
. . 


O sâptâmină după ce faimoasa dilhgență ma adus aici, 
m'am imprietenit cu judecătorul, care prin purtarea lui simplă, 
liniştită şi modestă, trădind o ascunsă rezervă laţă de mediul in- 
conjurătur, se deosebeşte aşa de mult de aiji funcţionari dobro- 
geni, care cu bice de cini şi caschele exotice, umblă can sa- 
tul lui Cremene. 

După legile cele nouă, judecătorul trebue să judece de două 
ori pe lună In fiecare cin comunele plășii sale, așa că la fic- 
care cinci zile pleacă la țară pe o zi sau două. L-am insopit 
până acuma de patru ori, și cit oiu stai aici, am să-l insuțese me- 
reu, Legea asta a judecătorilor ambulanți, care prevede ca ju- 
decătorul rural să poată fi Innaintat pe loc până la gradul de con- 
silier de Curte, este nu se poate mai bună. Ea va avea ca ur- 
mare treptata Inirinare a arbitrarului administrativ, după cum 
m'am putul cu insumi incredinţa, tn aceste excursiuni, Så fie 
judecătorul inamovibil, cum este după un anumit stagiu, să lie 
drept la sufet din fire, şi iubitor al dreptății din convingere, iar 
legea de va fi nevoe să-i mai lărgească incă atribuţiile lui de 
procurar,—şi primarul, secretarul, jendarmul sau perceptorul, se 
vor gindi de două ori innainte de a comite vre-un abuz... fiindcă 
cu prilejul judecăților toate es la iveală... 

Observațiile pe care le-am fäcut, şi aici în localitate, şi 
in satele din imprejurimi, au desmințit multe din ideile pe care 
le aveam cu privire la ţărani. 

Aşa, de pildă, auzisem repetindu-se pân' la saturație că pā- 
ranul e neincrezător față de orăşeni. N'am băgat de seamă așa 
ceva, Din contra, numai timp să aibă, țăranul e Incintat să stea 


ICOANE FUGARE 23; 


de vorbă cu cărturarii, să-şi desvâlue cunoştinţele şi judecata. E 


destul să te arâţi nepăsător, dar prietenos, fără acre de superio- 


ritate, să deschizi vorba dela lucruri neinsemnate ca pentru tre- 
cere de vreme-—alilel crede că ești slujbaş și ai venit să faci 
vre-o anchetă—şi vei alla în scurt timp lotce doreşti. Țăranul ro- 
min vorbeşte bine, ca orice om cu gindirea liniştită şi obiec- 
țivă (de pildă neamţul ¢ obiectiv, dar n'are spiritul și dialectica 
rominului ; tâtarul e vioi, dar subiectiv: gindeşte şi vorbeşte 
precipitat), pune sentiment în lot ce spune, și cunoaște exact lu- 
crurile ce nu trec de orizontul lui. Din instinct—ori poate din.. 
ziare ?,..— işi dā seamă de însemnătatea şi demnitatea ocupaţiu- 
nilor sale, i 

Cel puțin, aşa am băgat de seama pe aici; poate e greșit 
să compar färânimea „din țară”, strivită de marea proprietate, 
cu micii proprietari dobrogeni, care muncesc din greu un pā- 
mint mai sterp, dar n'an stăpini, 


Am plecat pela şeapte dimineaţa spre satul „*, cu judeca- 
torul şi cu grefierul, intro căruță „cu leagân“, care scutură şi nu 
prea, pe drumul nepetruit, şerpuind printre lanurile secerate, şi 
grozav de prâluit din pina care-i ca acasă la dinsa 

n stepa asta din sudul Dobrogei. j 
n aeriene şeasă in aparenţă, e de fapt un platou n ra 
innalt, care onduleaza in pante foarte line, şi-i intretăiatpe alo- 
curea de văi tară apă. ii i 

ici şi colo bucatele mai zac pe cimp, in căpițe mici: din 
pricina lipsei de brațe, dobrogenii au luat răul obiceiu de a nu 
lega in snopi. Din distanţă in distanța se văd armanuri : uriaşe 
clăi aurii, iar alăturea, cai bine hräniți aleargă n cerc pe un 
strat de spice, rostogolind după ei o piatră cilindrică de vre-o 
două sute de kilograme, adinc zimţuită, š i 

în mersul ei repede, câruța noastră ridică nori de praf, 
care uneori ne vin in faţă, ne irită ochii, ne întră în gitlej,_ de 
ne răguşește, şi chiar prin haine ne pâtrund, până la piele. Cind 
ne 'ntiinim cu altă căruță, nici nu mai putem râsulla... Totuşi 
mă simt foarte mulțumit; tot drumul am fost mulțumit, şi piz- 
muiam pe judecâtor câ siujba-l poartă pe drumuri, o zi sau două 
la fiecare cinci zile, in aer curat, prin cimpiile intinse care odih- 
nese sufletul şi sugerează zădârnicia frămintărilor de oraș. Simt 
că intinderea orizontului şi scuturătura monotonă a câruței Imi 
fac un mare bine; idei slab legate intr'o vagă teorie Imi trec 
prin minte: „oboseala drumului întărește corpul şi adoarme ner- 
„vii... Viaţa aproape de natură ține familia și clasa vecinic ti- 
„nără... Orăşenii degenerează şi s'ar stinge, de nu sar reinoi 
„mereu cu elemente sânătoase dela țară... Omul de țară e ca o 


228 VIAŢA ROMINEASCA 


„plantă care-şi trage seva din pămint, iar tirgovețul e aceiași 
„plantă, smulsă din pămint şi răsădită intrun ghiveciu... Nime- 
„nia ca Tolstoi, barbarul Titan al literaturii europene contempo- 
„rane, n'a cintat mai bine fericirea vieţii naturale.. In nu ştiu 
„care roman de Turghenei sau de Gogol, eroul călătorește cu 
„lunile intr'o brişcă, prin Rusia cea tainică şi lără de hotare; 
„din cind în cind trage la cite un proprietar, care-i stăpin eredi- 
„tar al locului, ca un copac care putrezind, lasă 'n locui o fra- 
„gedă mlădiță, răsărită din propria-i rădăcina şi nu mai puțin 
„vigurnasă decit dinsul; un pom cu altul nu seamănă : şi lucuii 
„altfel, şi altfel a prins copacul a creşte... E o lume necunns- 
„cută, variată la infinit... Dar ia să umbli cu trenul, din oraş In 
„oraş ! Ce monotonie l.. Gările seamănă, şi oamenii sint cam la 
„fel... Cu cit te urci spre virful piramidei sociale, cu allta vari- 
„aţia scade... Există în capitalele Europei o lume cosmopolită, 
„care-i aproape aceiaşi peste tot, şi care-şi dă intilnire vara, în 
„marile stațiuni balneare... lată şi la noi: ce mică şi uniformă 
„pare fara, cind te duci cu trenul dela Bucureşti la Sinaia ori 
„la Slanicul de Moldova ; oamenii sint aceiaşi, şi aproape toți se 
„cunosc intre dinşii, Dar coboară-te spre temelie, mergi cu trā- 
„sură din sal în sat; să vezi atunci ce mare, variată şi intere- 
„santă devine această țara...* 

Ne-am coborit într'a vale adincă, mârginită de maluri pie- 
troase, stratificate si lrumos rotunzite, parc'ar [i lost tocite cind- 
va de apă; pe turcește îi zice ceair acestei văi, care se leagă 
pe de o parte cu marea, printrun lac lungăreț de cițiva kilo- 
metri, iar pe de altă parte se continuă cu larga albie fără apă 
ce merge pän' la Cerna-Vodă; se crede că ar fi lost odinioară 
un braț al Dunării... Mergem tot pe Ceair până la satul *, și 
tragem la primărie, 

Cind mă cobor din căruță, Imi pipâi mustăţile, imi cerce- 
tez hainele, mă uit la ghele: albe de praf, O amintire mă face 
så zimbesc: nu sint decit vre-o cinci ani de cind, bucureştean 
pur sang. mă găteam, mă periam și mă lustruiam cu ingrijire, 
de eite ori plecam de-acasă, —adică de vre-o trei ori pe zi ; spw- 
neam atunci, din convingere, că nişte ghete prâluite m'ar impe- 
dica de a simţi şi admira cel mai splendid peisaj... 

Ce estetism exagerat... E doar praful „lui Dumnezeu“ .. Ori nu 
cumva creatorul era să paveze pămintul cu piatră cubică 71. A- 
cuma înțeleg de ce odinioară, in marşurile de manevră, vecinul 
meu de front, lon Cerghice, bulnea de ris cind mA vedea că mă 
feresc de norii pe care-i stirmeam innotind pină la glesne in 
colbul drumului... 


4 
. + 


„Primarul, —preşedinte de comisie interimară,— proprietar şi 
pensionar, lost căpitan In armată, e un munte de om, bâtrin şi 


P d 


ICOANE FUGARE 231 


—— 


greoi, dar încă tare, ca un copac care deşi scorboros, mai are 
de trăit... Cu ţăranii văd că-i foarte prietenos: pe care cum vine 
entru vre-o afacere, il poltește pe scaun, In fața lui, la birou. 
aranii I] tratează şi ci ca pe egalul lor. l-am întrebat despre 
dinsul şi mi-au spus că „d. căpitan are un singur cusur: 
darul“... 

Vorbim de pămint. „N'ar îi el rău, dacar i muncit cum 
„trebue — măcar că-i pietros şi, de plouat, nu prea plouă la timp. 
„Dar ca să lie bine lucrat, trebuesc brațe, şi nu sint, Țăranii 
„au cite douăzeci şi cinci de hectare, şi ară 'n lugă cu plugul 
„de două-trei brazde tras de vite puţine şi rău hrânite. Mai bine 
„ar lăsa o parte din pămint să se odihnească, şi ar munci restul 
„cu temei. Dar sc lăcomese...* 

Intreb de tătari,—că satul e jumătate tătăresc. Căpitanul 
imi arată un in-folio uriaş asupra Dobrogei, de câp. N. Ionescu, 
membru al societăţii geografice.  Răstoesc volumul, şi-mi pare 
foarte bogat în intormaţiuni de tot felul. In prefaţă autorul spune 
c'a lucrat la această carte 14 ani, cita stat in Dobrogea, şi a 
consultat 250 de autori, 

„iarna, cind mam ce face, citesc şi eu dintrinsa. In doi 
„ani, abia la jumătate am ajuns,“ 

Trec in camera de-alături, unde lovarăşul meu de drum a 
inceput judecăţile. 

Fapt semnilicativ : primul proces la care asist, Imi desva- 
lue o neglijență administrativă, 

Un romin a închiriat dela stat nişte ohoare [locuri Ingrădite) 
ca să cultive bostani (dobrogenii numesc asifel harbujii). Dar 
in timpul unei ierni, comitetul pentru păşuna! al comunei a dat 
voe oamenilor,—fâră nici un drept,—să-şi ție vitele in ele, aşa 
că pămintul, bătătorindu-se până'n primăvară, na mai lost bun 
de bostănărie. Chiriaşul face o petiție la șelul de ocol (dome- 
nial} ca să fie scăzut pentru acele oboare, După un timp, văzind 
că nu se dă curs peliției, se duce să mai intrebe de dinsa, dar 
nu-i mai dăde urmă... iar perceptorul li cerea plata. Aluncia,—cu 
statul e greu săte judeci.—dă în judecată pe ciţiva din oamenii 
care-i bătătoriseră locul cu vitele. In şedinţa trecută, judecătorul 
li ceruse să aducă dela seful de ocol un certificat cum că fusese 
debitat pe anul acela pentru care cerea despăgubiri dela oameni. 

— Am cumpărat o coală de un leu şi un timbru de 30 
bani şi m'am dus ia șelul cel nou, că celălalt plecase de aici. 
A căutat mult prin registre dar nu m'agăsit... zice, las’ că mă 
intilnesc eu cu d. judecător şi-i spun... 

— La judecată nu merge cu spusul, omule. Trebue acte 
scrise, negru pe alb. Se amină... ] i 

Urită afacere : petiția de scâzâmint care dispare, și percep- 
ţia care cere plată, fără ca omul så poată fi gâsit debitat în re- 
gistrele şefului de ocol. ; 

M'am incredințat mai tirziu că afacerile acestea turburi, in 


238 VIAȚA ROMINEASCA 


care şelul de ocol debitează, iar perceptorul incasează, sint le- 
giune in Dobrogea, pe de o parte din pricină că administraţia e 
incă tat inferioară celei din țară, iar pe de altă parte, din pri- 
cină că peste Dunâre domeniul statului nu-i incă bine delimitat. 

In cursul povestirii noastre, vom mai intilni sper, şi pe re- 
clamant, şi pe şelul de ocol, şi pe perceplorul cu pricina. 

După procesul cu oboarele, secretarul primăriei,—care ține 
şi condica proceselor, —un tinăr papugiu de oraş (cipici albi de 
vară, fără tocuri; jacheta unsuroasă, cu reveruri de mătasă pănă 
la buric; cravată mauve, cu capetele fluturinde; pâr negru cret, 
aranjat cu multă artă ; smead şi uscățiv, cu nasul lung și as- 
cuțit, pornit a se 'ntilni cu bărbia) vesteşte pe judecător că pleacă 
pe 20 de zile la manevre ; apoi trece dincolo în biroul prima- 
rului. Auzind ceva zgomot, mă duc după dinsul, şi asist la o 
scenă interesantă. 

— „Să fii modest, să fii la locul d-tale, să bagi de seamă 
cu cine vorbeşti !* răcneşte d. secretar, spintecind repede aerul 
cu degetul arâtâtor, la un tinăr ţăran, Innalt și blond, care zim- 
beşte blind pe sub musteaţă,., 

= „N'am zis nimica, d-le secretar... da cer lucrurile mele., * 

— „Să nu fii obraznic! Acu mă duc la telefon şi cer să 
te ducă legat!,..* 

Şi pleacă trintind ușa. 

Intreb de afacere şi iată ce alu: 

Papugiul, venind in comună cu ţiitoarea d-sale, sa rugat 
de romin să-l ție în gazdă vre-o două zile, Din două zile sau 
făcul cinci sâptămini, ; 

— „intro noapte se mulă,—sub cuvint că nu păzeşte că- 
„Tuță ziua,—şi-mi ica plapoma şi pernele, pe care-i le dădusem 
„ca să aiba pe ce dormi. Il las, că zic: li trebue acuma... are 
„să mi le dea el. Trece o lună, trec două, vine d. subprefect 
„pe aicia, mă duc şi-i reclam ; zice: estai d-ta mțel alară, că 
„cercetez cu», (Pe d. secretar, chiar d-lui l-a adus din Viașca, 
„judeţul d-sale), Am aşteptat să ieasă d. suprelect dela primărie. 
„m'am arătat în fațà d-lui şi lam salutat, ca să-i aduc aminte... 
„Da' d-lui s'a urcat in trăsură și a plecat...) Azi 1! găsesc pe d. 
„secretar la circiumă ; uuzisem că pleacă, Zic: să nu-i fac ru- 
„şine în fața oamenilor; îl iau de-o parte și-l rog să-mi dea 
„lucrurile. Zice: le-am dat lui frate-tău, «Apoi», zic, «lui frate- 
„Meu nu i le-ai dat, că chiar acu vorbii cu el, şi el mi-a spus 
„Să ţi le cer...» Ma lăsat și-a plecat. Acuma aţi auzit cum striga 
„la mine.. Şi așa, lam ţinut cinci săptâmini degraba şi mi-a 
„luat şi lucrurile,,,* 

Păgubaşul zimbeşie ironic și puțin cam desprețuitor, dar 
nu pare să-și facă inimă rea, 

-- „Dacă reclamai dlui judecător“, li spun eu, „d-lui putea 
sote nr imediat şi să-l şi judece, că are şi putere de pro- 

r. 


— „Nam ştiut. La urma urmei, nu sărâcesc cu atita,..* 


ICOANE FUGARE 229 


In acest timp, dincolo se judecă un proces de 16 lei. U- 
nul din inpricinaţi, datornicul, un romin Intre două vriste, cu 
fața suptă şi brăzdată, cu ochi negri neliniştiți, cu fruntea mare 
şi boltită, contrastind curios cu imbrăcămintea lui simplă—că- 
mașă și iţari—ţine palma la obraz, intro atitudine de reculegere, 
şi rostește un discurs în toată forma, alcătuit de acasă și Impes- 
trițat cu invers, absolut şi alte radicale, Judecătorul ti impucă la 
suma de 8 lei. Oratorul trece în biroul primarului, unde-i aud 
spunind cu o seriozitate glumeaţă... 

— Domnule căpitane, avurăm un proces ca la Casaţie... 


S'au isprăvit judecâţile, 

Până să ne pregătească d, circiumar masa, pornim prin sat. 

Chiar pe ulița primăriei, trecem prin fața cltorva curți tä- 
tărești ; In faţă, căsuţa, în fund armanu: uriașe clâi aurii, iar 
alături aleargă caii, Imi arăt dorința de a intra undeva, la in- 
timplare, dar tovarâşul meu stă ja îndoială: cum să supărâm 
oamenii, aşa degeaba? Zimbesc de aceste scrupule, care contras- 
teaza ciudat cu preocupările mele curat abstracte, şi o iau in- 
nainte, ; 

Ne intimpinä un tătar bâtrin, voinic cit un urs; vrista i-a 
albit bărbuţa rarā, —care dă un fel de echilibru feţei prea late, — 
dar nici nu i-a zbircit obrazul, nici n'a scăzut vioiciunea, aşi 
zice chiar: violența mişcărilor repezi, Nasul mic și cir, Iniun- 
dai in mijlocul feţei, dinţii puternici, pe care-i arată In risul sin- 
cer ar figurii intregi, şi braţele care atirnă greoae, parcă stăpinul 
lor nu s'ar injosi să le intrebuințeze decit pentru a stringe in 
brațe vre un duşman-—lţi dau impresia că te ali în fața unui 
urs, pe care l-ai turburat in vizuinea lui... Si totuşi, tâtarul a- 
cesta bătrin are in felul său de a fi ceva de slăpin, de om li- 
ber, de om cultivat... i > i 

Este de sigur amestecul ciudat al singelui și culturii semi- 
tice cu singele mongol şi cu pornirile vieţii războinice de altă dată... 

Nu prea știe romineşte și ne ințelegem greu, La 0 ușă, 
vre-o două-trei fete grăsulii scol capul cu sfială, Una ține in 
brațe un copil ca de unan: părul lung şi negru, ochii mari, In- 
tunecați, foarte oblici şi umbriţi de gene lungi, ti dau infäțişa- 
rea unai mic japonez; e așa de gras, încit obrajii îi atirmă dea- 
mindouă părțile, ca la o femee bâtrină. (Tătarul e mai adesea 
fălcos; cit timp munca Il ține uscat, fălcile nu se prea bagă de 
seamă, dar cind se'ngraşă, faja devine mare şi rotundă, ca 
luna în ilustrațiile umoristice). 

La altă ușă apare manei bătrinului : mai mult innaltă, 
sveltă, cu Fața incă linără și cu ochii luminoşi. Ea cheamă in 
ajutorul bărbatului pe fiul ei Abderaman, nobil nume, la care 
răspunde un băiat ca de vre-o 13 ani, care se apropie „de noi 
ca să ne slujească de tâlmaciu. Dar fie din pricina sficiunii, fie 


230 VIAȚA HOMINEASCA 


din pricina neştiinței, nu ne poate fi de nici un folos, măcar că 
urmează, după cit înțeleg, la şcoala romlnească, 

Am avut prilej să constat de mai multe ori, că copiii mu- 
sulmani nu trag aproape nici un folos din şcoala noastră. Un 
învățător din comuna Gh... imi spunea, că in nu ştiu care sat, 
mai mult tătărăsc, timp de trei ani n'a putut fi promovat niciun 
elev. Cred că vina este a Institutorului, fiindcă tătarul, ca inte- 
lizenţă, nu-i inferior celorlalte populațiuni dobrogene. 

li explic bătrinului /brahim Bekyr Harsakay—am aflat dela 
alţii că așa-l cheamă, iar pe nevastă-sa Hegzadi—că sint pro- 
fesor în cutare oraș, unde nu se pomenesc tātari, şi că venind 
în plimbare prin Dobrogea, am fost curios să-i vâd cum trăesc. 

Bătrinul ride măgulit şi ne pulteşie în casă—in casa lor, 
fiindcă după obiceiul tatărâse, tinerii locuesc în altă casă, lâră 
comunicație cu aceasta. 

Nu voin descrie In deosebi această locuinţă, —a lui Ibrahim 
Bekyr Harsakay, —fiindcă de atunci am fost In dilerire sate, la 
mulți tătari, săraci şi bogați, și mam putut Ineredința că locu- 
ințele lor nu se deosebesc aproape de Inc una de alta: ci voiu 
descrie locuința tipică a tălarului dobrogean, — întru nimic dife- 
rită, după spusa lor, de aceia a tâtarului din Crimea, 

Ea se compune din două camere: Intr'una— bucătăria —se 
Bălește şi se minincă, iar in a doua-— dormitorul —se doarme ȘI 
se primesc musafiri, De atară, dai deadreptul în prima cameră, 
iar de aici, in cealaltă, In bucătărie, este vatra, şi cuptorul uriaş 
care răspunde dincolo, In camera de dormit. Pe-o poliţă care o- 
colește odaia, sint aşezate vasele rotunde de arama, spoite pe 
dinăuntru şi pe dinzlară, şi inchise cu capace conice, ca nişte 
cutii. Vasele acestea, care se găsesc și la cei mai săraci, se 
moştenesc dela o generație la alta, chiar şi o sută de ani. In 
coran scrie anume, că ele trebuesc spoite odată pe an, ca să 
nu otrăvească mincarea. 

În odaia de dormit se află de jur imprejur „paturile:: 
pâluri peste rogojini, apoi saltele de lină, tmbrăcate In cu- 
lori inchise, şi deasupra, perine mari, in culori vii—toate potri- 
vite pe aceleaşi dimensiuni, La perete sint perine tari, a căror 
imbrăcâminte e formată din patrate de diferite culori cusute In- 
tre ele. La mijlocul odâii, pămintul e acoperit peste tot, — pănă la 
pături— cu rogojini, şi deasupra—la cei mai cuprinşi— cu covor 
de irg, cumpărat cu metru, Paturile care vin dealungul perete- 
lui din fața uşei, sint ridicate pe o prispă de lut ca de două 
palme. La colţurile camerei, și rezemate de perinele de perete, 
se află niște perine de mătase roșie sau albastră, imbrăcate în 
feje croşetate, 

Taâtarul nu doarme pe paturile dimprejur, ci la mijloc, pe 
covor, după ce aşierne o saltea mare de lină, acoperită c'un 
cerșal, şi-şi pune la cap alte perine, Iimbrăcate în cit simplu; 
earna se 'nveleşte c'o pătură de lină. Tot asternulul acesta— 
saltea, plapomaă, perine—e așezat intrun colţ și acoperit c'o 


ICOANE FUGARE 231 


pinză subțire. In dormitor se afā, cași in bucătărie, o poliţă, 
care ocoleşie odaia, la o innâlțime de abia ajungi cu mina; pe a- 
ceastă poliţă sint rinduite marame de mătase subţire—in roz, în 
verde fraged, în lila şi "n alte culori vii,—schimburi, pinze de 
casă, batiste colorate, coranul frumos legat şi păstrat intr'un in- 
veliş de carton, ceasul deşteptâtor, şi alte lucruri. (Cei mai chea- 
buri au și-un dulăpaş In perete, pentru lucruri de imbrăcăminte, 
sau pentru sticlării). La mulți am mai văzut—trebue să aibă 
țoți—pe fereastră ori pe pat, un covoraș mai frumos, pentru ru- 
găciuni. In perete, o mică oglindă, un fel de calendar cu topi 
sfinții mahomedani sau clle-o rugăciune lipărită cu litere fru- 
moast... i : 

O particularitate a locuinței tătărăşti m'a izbit cu deosebire: 
camera de bae. Am spus că cuptorul din bucâtârie raspunde 
şi'n camera de dormit, acolo, intre cuptor şi peretele de alături 
rămine un spaţiu, care inchis fiind de un paravan de lemn, vâp- 
sil frumos şi prevăzut cu ușă, lormează un fel de câmâruţă 
strimiă, mărginită în doua părți de perete, intro parte de cuptor 
şi in faţă de paravan, Cămaăruţa asta, dată și lungă ca de un 
metru Şi jumâtate, este camera de bae. „De dovă trei ori pe 
săptâmină* — mi-a răspuns un tătar, zimbind la intrebarea e 
asupra trecvenţii bâilor— bărbatul şi lemeia, pe rind, se inchi 
in această cămăruță, pe care cuptorul o încălzeşte iarnă, ŞI Sc 
spală pe tot corpul întrun mare lighean de aramă ț 

Mi-a arâtat laheanul ; are tocmai dimensiunile tubului en- 
glezesc : un metru diametru şi vre o două zeci centimetri. gri 
cime, Văzusem lighianui in multe case la intrarea podului, dar 
crezusem că-i pentru spalat vasele ori pentru fácut magiun... 


Lă 
. Ki 


im cum putem cu Ibrahim, care abia o rupe pe ro- 
at elban ada. deşi a auzit câ nu știu turcește, ur- 
mează lotuşi a ne vorbi in această limbă, cu mare a peaana 
(limba tătărească este faţă de cea turcească, cum ar A N - 
evreesc lață de limba germană : mai scurtă, mai „uzată Sa A 
nu-și poate inchipui că nu pricepem chiar de loc; toi i pt 
cuvint: limba turcească este incă şi azı in Dobrogea lim eri 
mună limba... diplomatică, dacă putem spune astiei. Nu ee 
că fiecare locuitor, de orice nație ar f, o știe, nu cae pa 
diferitele naţionalităţi se 'njeleg între dinsele prin Stie al și. aN 
chiar in aceiaşi casă creştină, copiii o intrebuințează ep u ei 
limba lor maternă. (In momentul cind scriu aceste rine g a ii 
in curte vorbindu se turcește : niște doamne elegante din ji- 
dia au venit in vizită la gazda mea: greci incuscriţi cu romini 
a Pan elol lor de a vorbi, şi bâtrinul și nevastă-sa mā im- 
cite yr parcă l-am mai văzul undeva: aşa bâtrin şi 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


voinic, cu fața roşie, curală, prea puțin sbireită,, trădind în vor- 
bă, privire şi mişcări o mare putere, inirinată de bunăvoință. 
amestec ciudat de cultură şi primitivitate... A, de Taras Bulba 
imi aduce aminte l... Da, lui Ibrahim Bekyr Harsakay i-ar şe- 
dea să fie un cazac, pe jumâtate patriarh şi pe jumătate şef de 
bandă... 

Nevastă-sa e curat îmbrăcată, iar în picioare poartă papuci 
de lac; se ține dreaptă, ca toate tâtăroaicele, se leagână frumos 
cind umblă, şi arată în vorbă, în ținută și'n expresia feței, o 
mare demnitate, ași zice chiar mindrie. 

Dar—ceia ce nam vâzut la alte tălăroaice,—mindria e in- 
dulcită de o caldă bunăvoință, carei insulleţeşte privirea şi zim- 
betul, si dă vorbei şi mișcărilor energice o grafie liberă, sălba- 
tecã... În gura ei, limba turcească, -aṣa de aspră de fapt— 
rostită cu o voce în care note de sopran se amestecă cu note 
de alta, capătă o sălbatecă dar plăcută armonie. Imi aduce a- 
minte de-o doamnă, neam de răzeş, mindră, inimoasă și primi- 
toare... 

Ibrahim, cărnia-i dădusem Intre 50 şi GO de ani, are 75; 
iar doamna Begzade, care pare de 35—40, are 55. Au 80 de 
hectare, încă din vremea turcilor, Tătarii din satul acesta, şi din 
cel învecinat, sint cunoscuți în toata plasa că stau bine; ei nu 
şi-au vindut pâmintul îndată după râzboiu--ca atiția alți,- cu 
5—10 lei hectarul, bucuroși de a fi găsit cumpărători, în ideia 
că păşunalul are să râmtle liber ca sub turci... Au 7 copii; 4 bä- 
efi și 3 fete. Fetele stau ascunse, iar pe băeţi îi văd pe fereastră 
lucrind la arman 

In perete văzusem un fel de afiş; era o scrisoare din par- 
lea fratelui doamnei Begzade, M-enamed Harih cismar in Con- 
stanlinopol, adusă de fala acestuia: a venit în vizită pe-aici și 
trebue să fie o domnişoară loarte ghinzel, judecind după umbre- 
luța de mătasă, cu miner de argint. ce atirna în cui... Răspun: 
de la uingaşul nume de Șolpun AMegnamed, La turci şi la tă- 
tari nu există nume de familie; cind pe cineva îi cheamă Ibrahim 
Bekyr Harsakay, asta Insamna că pe lată-sâu l-a chemat Bekyr 
iar pe bunicu-său, Harsakay. i 


in timp ce vorbim, apar doi tatari tineri: văzindu-ne in- 
irind la Ibrahim, ne-au luat drept doctori dela Constanţa, şi-au 
venit să re spue, că conform ordonanţei date în vederea hole- 
rei, au curățit peste tot cu cea mai mare Ingrijire, Vorbesc rurgă- 
tor limba rominească, şi aflind scopul vizitei noastre. ‚e poltesc 
in casa lor: sint frați, Assan Kadir e insurat, iar Abgely Kadir 
are de gind să se însoare, şi ne arată casa cu patru camere pe 
care tocmai şi-o clădeşte: zidurile de piatră, iar pereţii despărţi- 
tori de chirpici (påmint uscat, nears}, Amindoi sint svelți şi po- 
trivit de innalți, cu trăsăturile regulate dar nu frumoase, cu ochii 
vadit oblici, cu fața curată, complect bronzată, şi de un singur 
ton ; seamână cu niște statuete de bronz. Ai impresiunea câ vi- 


| 


-recomandă cu gravitate: ține pe soră-sa, 7estime. 


ICOANE FUGARE sa 


“talitatea primitivă n'a fost încă slăbită de viţiile şi sarcinile ci- 
vilizaţiei ; figura nu poartă urineie unor vicisitudini trecute... 


Nevasta lui Assan, Senie, pe careo vedem în curte, e 
să și rotundă la față; de n'ar fi imbrăcămintea, ai patea so 
ÎN drept moldoveancă. Assan ne arată locuința lui, apoi pe a- 
ceia a părinților lui; e intocmai ca la Ibrahim, doar culorile sint 
altele... Mama lor, Katime, o lemee în vristă dar bine păstrată, 
albă la faţă şi curat imbrăcată In negru, şade în bucâtarie şi 
toarce; blindeța privirii, expresia de bunătate a gurii şi chiar mo- 
liciunea cutelor feţei, arată c'a imbâtrinit, nu luptindu-se cu se- 
menii ei, ci impăriâşind sentimentele lor de bucurie şi tristeţe... 
Abgely mă duce la magazie şi la grajd, care deşi curâţele, Imi 
par cam primitive pentru cele 70 de hectare cit stăpinește fa- 
milia, i j ' 
in curte ne intilnim cu hogea : mic, gras ṣi greoiu,— adevă- 
rat curé de campaune,—cu vorba necaz obraz eit 
ivi nsă de grăsime y ni- 
groșate, cu privirea cam sti g g figor 
seminarul musulman din Medjidia, de sub direcția d-lui Alecu, 
dar romineşte nu prea șiie. Deocamdată e numai imam ; cind 
o ajunge koge, statul arc să-i dea 15 lei pe lună. 
— „Dar acuma cu ce trăeşte ?* 
— „Il ţinem noi“, răspunde Abgely, cu aerul unui om bo- 
gal care binevoește a proteja literele, dar şi foarte māgulit de o 
rudire... 
E.. aaral iman, care poartă pomposul nume (vădit arâbesc) 
de Raşid Nurreddin, nu găseşte câ prezentăm vre-un interes; 
de acuia ne părăsește şi intră în apartamentul lui, unde tinăra 
“Teslime ti duce indată masa pe o tabla, —cinste de sigur cu totul 
datorită invățăturii lui... i i 
av. rămas în seria figura lui Rașid Nurreddin, vorba lui 
ureoae, privirea lui distrată, Intreaga lvi înfățișare de rabin ti- 
när „care a învăţat cinci ani la Breslau şi nu știe care-i cal şi 
care-i ceapă...” Tâtarul caşi evreul e adesea subiectiv ; cind îl mai 
şi depârtezi de realitate printr'o cultură scolastică, se prostește.., 
La plecare, Abgely ni se plinge de-un necaz. Avind mai 
mulți cai, e înscris cu o prestație anuală de 70 de stă Acum 
trei ani, puţin timp după ce și-a facut prestaţia, picherul i-a Ax 
rul adeverința—,s'o vadă“. A trecut o zi, o lună, un an, pi 
fără ca picherul să-i innapoeze separă Acuma  perceptoru 
lei, pentru anul acela... i s 
e ze pe a PORAN Abgely ne arată locuința celui mai 
bogat tătar din sat, Ali Tahia, care lucrează o sută douăzeci 


de hectare, 


i rătoare 
Intrind în curtea acestuia. observ —alâturea de sece re, 
care se găseşte aproape la fiecare plugar dobrogean, de orice 


wm VIATA ROMINEASCA 


nație ar fi—o bicicletă nouă, foarte ispititoare. Ali ne-a zării şi 
ne esă innainte, „E bicicleta lui; se duce cu ea la cimp, să-şi 
vadă bostanii*. 

In curte sint patru case, depărtate una de alta: una pentru 
Ali, care-i insurat, alta peniru frate-säu care-i deasemenea insu- 
rat, a treia pentru părinții lor şi a patra pentru bunica lor, vă- 
duvă. Respectul pe care copii H datoresc părinților, nu ingădue 
locuirea împreună. 

— „Cu argaţi cu lot, sintem 18 linguri... 

Un american ar fi zis 36 de miini; dar la tătari, mincarea 
vine innaintea muncii... 

Bătrinul /ahia Abdul Alim are 75 de ani şi nu. mai lu- 
crează, dar e incă stăpinul absolut al averii. In fiecare seară, 
băiatul cel mai mare, Ali, care de fapt conduce gospodăria, —e 
de 35- de ani— trebue să-i dea socoteală, până la un ban. 

— „Cind mă duc cu căruța la Constanţa, să vind bucate, 
se 'ntimplă să cheltuesc cinci lei. li spun alunci: „uite tată, 
m'am intilnit cu nişte prieteni şi am petrecut puțin. Nu-mi zice 
nimic..." 

(Cind o mai imbătrini (!) lahia Abdul Alim are să adune 
cițiva băâtrini din sat, şi 'n fața lor, are să-şi emancipeze copiii, 
dindu-le averea 'n stăpinire. ca'n dreptul roman 14.) 

— „Dar pe ce cheltueșii cinci lei la Constanța ?* | întreb 
cu pe Ali, cam indiscret. 

— Pacem cinste la berărie..,* 

— „Cum? Bei bere?! Dar legea?“ 

— „Ce primeşte nalura, nu opreşte legea", răspunde Ali, 
spre marea mea surprindere, zimbind cu 'n aer revoluționar... 
„Lumea se schimba. Cind eram copil, mergeam cu tata la Con- 
stanța. Opriam căruța 'n drum şi ne culcam intrinsa, Azi, să 
faci aşa ceva, te 'nchide la poliție... Azi fetele au pus capoate 
peste şalvari şi cind intră 'n prăvălie, spun bonjour...“ 

Cein ce spune Ali e perfect adevărat. 

Ne polteşte 'n casă. 

Pe lingă mobilierul obişnuit, două scaune de pae. 

— „Dar astea ?* 

— „Trebue. Slava Domnului, vine la noi d. doctor, d. lo- 
eotenent de prăniceri,—n'aveau pe ce să geada.“ 

Ali e aproape innalt, svelt, bine făcut, cu părul foarte ne- 
gru, cu fafa bronzată, cu trăsâturite regulate, europeneşti ;: numai 
umerii obrajilor şi falcile bat la ochi: falca e tăioasă şi aproape 
orizontală, dind figurii o formā patrată, Vorbeşte curat romi- 
neşte, cu'n ton cam sceptic, de om de afaceri, Psihofiziologia lui 
—ca a celor mai mulți tâtari—nw-i de ţăran, ci de meştegugar 
de oraş. Mişcările repezi şi sigure, privirea hotărită şi pâtrun- 
zătoare, Íl arată să fie om harnic. Amintindu-mi că l-am gasit 
in faţa casei, mincind dintr'o farfurie un fel de salată de legume, 
1l Intreb : 

— „Singur mincai ?* 


ICOANE FUGARE 235 


— „Am inttrziat masa : lucru mult la arman. Dela patru 
diminea nă apune soarele, nu stăm." 

anp ps auzit că sint tătari leneşi, care cind Incepe soarele 
să ardă, se ascund sub căruță, la umbră..." 5 

— „Sint şi de Aştia, Ea poate pădure fără uscături 2* 

(Adevărul e că buna stare stimulează şi pe omul leneș 
din fire...}. : t : y 

Zaresc coranul pe poliţă, Il iau şi-i deschid. k 

Toţi tătarii şi toate tătăâroaicele,— „afară doar de acei care nu 
au capul sănătos* mă lămurește Ali —ştiu să cetească versetele 
din coran, dar firește, nu pricep nimica, fiindcă nu știu limba 
arabă—toar ici şi colo cite-un cuvint, care a intrat şi n limba 
lor,  Pentruca să ştii arăbeşte, trebue să nveţi măcar zece ani 
la Constantinopol, după ce ai sfirşit şcoala primară la giamie. 

— „Hogea ştie”. PRO ia 

— „Dar în turcește nu-i tradus cor ; < 

— „N's dat voe Mahomed, ca să nu schimbăm ceva, 

li pun să celească. : > - 

Ca toţi musulmanii, Ali nu-şi inchipue c'ar putea ceti ço 
ranul fără melodia invâțată la școală. De aceia îşi drege plasul, 
și Incepe a psalmodia pt nas rio ami ete pronunțind cuvin- 

i tărâpânat, după obiceiul oriental, 
9 See şi Doritos, ce musulman e dator să cetească 
din coran, acasă la dinsul, 

Ne luăm ziua-bună | SERAL e 

Intors la primârie, intreb pe d. primar despre Ali lahia a 
aflu c'a stat un an la inchisoare, fiindcă la nişte lupte re e 
puite, ce se obişnuesc la nunțile tătăreşti-—intre călăreţi aci a 
care răpesc mireasa şi câlärejii miresei care vor sa scape, 
a omorit un om din nebăgare de seamă, 


ile i-au făcut pozna. iza 
Ma indeve. ce dmestése ciudat, de bâtrină dar inferioară 


iti imiti i olă, e tătarul!.— 
cultură semitică, şi de primitivă sâlbâtăcie mongolă, 
i “Țăranul sad nu ceteşte evanghelia, dar nic! nu omoară 
i jucindu-se,,. ` 
a e masa la circiumă şi indată după aceia plecâm spre 
satul >, 


i i aluri şi nici măcar 
unea pe care o străbatem nu are de 
PRE ee er duct urcă pe nesimţite mult ape opo isapan 
tot aşa de iin; in fundul scoborișului cind te afli, ră poza ta 
zontului de jur imprejur vădit piek Mr a urne sabira 
lea e întinsă şi puţin adincă, Morm i cot 
i i totdeauna pe punctele Innalte, așa 
prin aceste locuri, sint aşezate | a ezite E T URAT Ce 
ectate linia orizontului, apar 
UIE e Kebo e fi slujit de sigur şi ca puncte ră Dacă, perri 
ca locuitorii aşezaţi In vale să poată fi inștiinţaţi de i 
manului dincolo de orizont. 


2% VIAŢA ROMIKEASCA 


- 


Mă gindesc mereu la cele văzute in casele tătarilor din j, 
şi rid in mine insumi, Pernele croşetate, cetirea coranului, scri- 
soarea din Constantinopol, umbreluța domnișoarei Şolpan, ima- 
mul întreţinut pentru ştiinţa lui, bicicleta, secerătoarea, tubul en- 
glez și filozofia lui lahia—iată tot atitea glume fine ale șireţilor 
de tätari, la adresa geogralilor europeni, care-i consideră ca 
mongoli pur sang... Nu mai vorbesc de geografi noştri romini: 
or fi ei genlogi, or fi economişti, dar de antropologie n'au habar. 
D-nii Popa-Burcă şi Murgoci, după ce impart rasa medite- 
raniană în ramura romanică, germanică, slavă etc. (german și 
medileranian sint noţiuni contrare), vestesc lumii, uimite de această 
născocire -in Manualul de geografie pentru cl IV secundară, 
premiat de Academia Romină—că tătarii şi turcii se găsesc în 
Dobrogea in număr de 40000; iar „limba vorbită de aceşti locu- 
itori este cea arabă.“ Vai de mama lor, de tătari! Atita le mai 
lipseşte, să vorbească în limba bibliei şi a lui Isus— fiindcă asta 
vor fi ştiind poate d-nii geografi, că ebraica şi araba se deose- 
besc intre ele ca două dialecte, nu ca două limbi... Limba tur- 
cilor şi a tătarilor este o limbă mongolică. aglutinaniă, adică 
tot aşa de depărtată de limba semitică a arabilor, pe cit este a- 
ceasta de limbile indoceuropene: alte rădăcini, alte legi grama- 
ticale, 

Dar şi geografii apuseni, copleșiți de specialitatea lor, nu 
mai țin seamă de cercetările antropologice şi stăruesc in vechile 
impărțiri ale filologiei : turcii, ungurii, tătarii, japonejii sint mon 
goli, spaniolii, grecii, țiganii sint arieni, evreii sint semiți și așa 
mai departe. 

Adevărul e că turcii wau aproape de loc singe mongol in 
vinele lor, ci sint „semiţi* (mai bine: mediteranieni) amestecați 
cu element „germanic“ („europaeus“), Intr'un timp şi loc necu- 
noscut, innainte de Istorie, au venit in atingere cu rasa germa- 
nică, dela care au imprumutat și un insemnat numâr de cuvinte. 

Cu despre tătari, au ce-i drept mult singe mongol, dar nu 
cu mult mai mult decit locuitorii Intregei Europe centrale (bra- 
chicetali de origine asiatică), 

Ca mai toale popoarele asiatice, tătarii sint un amestec de 
mongoli și mediteranieni („semiţi*), Homo- alpinus care popu- 
lează toată Europa centrală, are în plus elementul germanic, că- 
ruia li datoreşte caracterul său european. 

Dar acestea sint chestii mari, pe care nu le pot expune a- 
ici cetitorului, dar prin prizma cărora am văzul toate amânuntele 
vieții tătarilor dobrogeni, 


Trecem prin satul „*, care ține de altă comună și unde d. 
judecător n'are nici o treabă; ne oprim totuşi la circiumă, să ne 
potolim setea, 

Satul a fost nemțesc; se cunoaşte după casele albăstrii şi 
după ulița largă, perfect aliniată şi mărginită de pomi de amin- 


ICOANE FUGARI 237 


doua părțile, ca un bulevard, Acuma locuitorii sint romini ; nem- 
“ţii au pleeat toți 


In fața circiumii stau de vorbă vre-o douăzeci de țărani cu- 


“sat imbrăcaţi : e Duminică. Pe d, judecător 1 cunosc şi-l pri- 


mesc cu o simpatie respectuoasă. E multă demnitate în respec- 
care-l arală țăranul celor mai mari... y 
y ae judecător gr întreabă pe fiecare, din ce parte a țarii 


Pa: Au venit de pretutindeni: din Bacău, din Brăila, din Dolj, 


"din Vlaşca, din Mehedinţi... 


— tură $.“ incheie bâcăuanul. O i 
einen se cunoaşte din fizionomii, din vorbă şi e 
imbrăcăminte... Se deosebesc chiar în ir de E eag Laess 
fost de laţă in alt sat, lao discuție ap = E 
brate chip ră a sâmâna porumbul: pe ere ag be 
brazdă, mai rar ori mai des, pentru prășit ori pen sara 
rarița "şi aşa mai departe. Fiecare ținea la obiceiul de f 
— "aveţi 7 sa E 
"Este; nci ea din sat; aşa-i ordinul. Că dacă era 
a mafi ai inferbinta, Incepea 
lingă circiumă, mai intra cite unul, se m i 
cearta dela vre-o fată, şi buclucul era, gata AN 
— „Casele sint făcute de nemți? ie 
—,De ei; da' unele le-am mai prefăcut noi”. 
—,Ce cusur aveau ?* y 
— „Erau după sistemul german”. 
— „Adică cum ?* j AN 
— Fără tinda, fără prispă, fără streşină Gais 
Dr oare de ce-au plecat nemţii ? = 
— Erau răi şi nu se impâcau cu oamenii”. 


Bacăuanul il îndreaptă : nu ne potriveam,— asta era”. 


— Ei răi, oamenii rāi... potri r 2 
TAr cdi La pilda şi noi veteranii“, pad eo pp Ma 
un vlascean mare şi spătos, sculindu-se dela andre Ep 
unui om care se pregăteşte să core ana pă de pe 
potrivim cu ceilalţi; mai bine era, cii e ae 


i : spunem că la 77 
un sat deosebit, al nostru; că mpa > arene Arnaud nene 8 


m degerat de : seat 
ie de De: e Turci pămintul acesta, pe nana re am 
e gata de au luat cite 25 de hectare, peie sot S 

i _te'njură şi zice: «orn ai! | dtp 
nara aaa Savule, aşa zic şacu: ori ai fost 
Ld 


: A i eu mi i! 
cul meu? Dita iţi laceai belelele d-tale, şi air aicia, ai luat 


i ai tat să te-aducă $ „aici t 
a pb S an a ot praf era !... Eu am venit singur, mai 
n 


i i cinci. adi 
a ser d per ar geaca! cam luptat pentru voi. 
pri 
inta grin mulţi se numesc ei veterani,“ il Intrerupse celă- 
lalt FER cojan din Braila), „da nu toți re aaa A 
unora le-a venit numai fumul de tâmie p 


le făceam pe 


at din pomană; 


251 VIAŢA ROMINFASCA 


— „Care cum se scoală aşa vorbește“ observă un oltean, 
— „Adunătură*, incheie băcăuanul, 


Pâcat că n'avem timp să mai stäm cu ei de vorbă; ev 
plăcere. 

Pe drum, vorbind cu tovarășul meu de călătorie, compar 
pe țăranul romin cu tătarul. Acesta nu-i mai puţin inteligent ca 
rominul, In ce priveşte viața practică ; e mai rafinat chiar: mł- 
nincă mai bine, doarme mai bine, face bae, știe så celească, e 
straşnic negustor; religia l-a aruncat în făgaşurile unei civili- 
zațiuni vechi, deşi inferioare, —a civilizațiunii semilice, — de care 
fireşte a lost Inrlurit şi în timpuri preistorice, de oarece tâtarul 
are cel puţin atita singe „semit* cit mongol. (Cuvintul semit nu-i 
tocmai propriu. Rasa albă se imparte în două: homo europaeus 
sau blondul de nord, al cărui reprezentant, mai mult sau mai 
puţin curat, ar [i suedezul; și homo mediteranneus, brunul de 
sud, cum ar fi arabul sau spaniolul. Primule născocitorul rădăcinilor 
indoeuropene, al doilea nâscacitorul rădăcinilor semitice. Popoa- 
rele „semitice* insă, sint unamestec de rasă mediteraniană cu rasa 
mongolă şi chiar cu cea germană. Odinioară, pe timpul Gumerilor 
şi Acazilor, ele vorbiau limbi mongolice, dar mai tirziu au primit 
limbi semilice dela c pătură subțire de cuceritori semiţi, intocmai 
după cum Iberii mediteranieni au primit o limbă indoeuropeană, 
dela ò pătură subţire de romani li hpsesc insă, în genere, as- 
pirațiunile nobile, pormirile ideologice, Unde ştie tătarul să 
facă o glumă subțire și să se bucure de dinsa! Unde are 
el retorica rominului, şartul lui la vorbă, dragostea pentru 
natură, interesul altruist pentru sbuciumările omenirii... Satele 
tătâreşii n'au pomi în jurul caselor și fac călătorului o im- 
presie tristă, pustie... Tătarul cu greu te-ascultă cind îi vorbeşti 
de lucruri care nu st leagă deadreptul cu interesele lui materiale... 

Cu semitul, el are în comun sensualismul, şi lipsa de sen 
timent, —adică de cald interes pentru formele multiple ale vieţii 
reale; dar In lacul romantismului semitic, tătarul e stăpinit, ca 
toate popoarele mongolizate, de acel utilitarism Incăpăținat, care 
a născut la chineji arida şi rigida civilizație a mandarinilor... 
"| Antroposociologii* impută In mod unanim şi brachicefalului e- 
uropean utilitarismul ferre å terre...) 

Mintea tătarului e vioae dar ingustă; limba lui e rigidă, 
lară delicateța Nexiunii, fară acele nuanțe şi mlâdieri, care im- 
brățişează realitatea ca o haină moale, ce urmează liniile corpu- 
lui; ea-ţi aminteşte mai degrabă, în [urmele sale aglutinante, câ- 
suțele pe care tătarii le ciadesc aici în Dobrogea, din pietre 
slab lipite cu pămint negru... Cu violenţa temperamentului şi cu 
Şiretenia minţii lor, au reuşit să Injghebe cea mai mare impăză- 
ție din cite a cunoscut Istoria, aceia a lui Djendjis-Khan; dar im- 
pârăția n'a ţinul, cum nu fin nici căsuțele lor de astăzi... pămintul 
se lărimă și pietrele se imprâștie pe cimp..—A lipsit sentimen- 
tul, care cimentează statele, —puterea de a Imbrâjişa interese 


generale, 
H. Sanielevici 


Efect de Lună. 


Asupră-i trăsnetul căzu, Stejarul 

Se clătină primindu-l lovitura, — 

Dar nu-şi plecă nici fruntea nici statura 
Sub clipa cel răpuse centenarul. 


Şi fulgera! așa, trecu hotarul 

Atitor vremuri ! Impietrindu-și sgura, 
Işi încleştase 'n secole făptura, 

In care vulturi azi iși fac cuibarul. 


El are crengi uscate şi macabre 
Ca niște 'ndoliate candelabre 
Rămase stinse pentru totdeauna... 


„Şi doarme 'ncins de-o nepăsare-adincă, 
Pe cind, cu ochiul ei de şarpe, Luna 
Hipnotizează pacea lui de stincă, 


Mihai Codreanu 


Documente omenești 


LACRIMILE UNUI CETĂŢEAN 
Septemvrie, 1910. 


După cum ştii, iubite prietine. trotuarele în tirgul nostru 
au fosi fâcute prin bunăvoința și rivna primarilor şi ajutorilor din 
trecut; fiecare şi-a legat domiciliul cu primăria, fiecare deci a 
contribuit cu ceva la binele obştesc; primarii şi ajutorii sau 
dus, trotuarele au rămas; a trecut apa şi au rămas pietrele, 
Nici unul însă dintre mahalagiii lungii noastre uliji n'a avut no- 
rocul să fie ales intre edilii oraşului; nici cu, care stau tocmai 
häi la deal, In capul uliţei, nu m'am bucurat de această cinste; 
de aceia trotuarele plină la noi incă n'au pătruns, de aceia, nop- 
tile, sintem luminaţi numai de lucirea blindelor stele, de aceia 
pe strada lăsată în părâsire din străvechi vremuri, şuvoaele au 
săpat viroage adinci. 

Administrația tirgului nostru a fost totdeauna plină de com- 
pàtimire pentru colțul acesta unde locuesc. Şase ori şapte can- 
didați guvernamentali au vărsat lacrimi in pulberile şi în ripile 
sărmanei noastre uliţi şi, induioşaţi, făgăduiau mabalagiilor şi 
lespezi de piatră, și lumină, și tot ce le poftea inima; iar, după 
alegeri, poate tot din pricina acelorași sentimente, aleşii noştri 
nu se mai arâtau; le era proază de noi, le era milă şi ne soco- 
teau, ori ne-ar fi dorit, depărtați la capâtul pâmintului. 
> Dar ulița noastră, dragă prietine, e o uliţă istorică. Se 
zice că a lost drumul oștilor lui Ştelan-Vodă. Alexandru Cuza 
Voevod a intrebat, la 1860, rind se va așterne pe ea prundul 
trebuitor ; in capătul uliței noastre, pe vreme de îngheţ bine in- 
teles, s'a jucat hora Unirei; şi prin noroaele toamnei a răzbătut 
cu greu ilustrul Ion Creangă, pe cind invâţa la şcoala de cati- 
heţi. E celebră deci, sărmana noastră uliţă, nepietruită şi ne- 
luminată, și prin moş Bodringă, popa Buligă, Pavăl Ciu- 
botariu, Trăsnea, Mogorogea, și atiția alții, cari dela o vreine 


DOCUMENTE OMENEŞTI 2i 


ş'au astimpărat plimbările şi se odihnesc, ca intrun sicriu de 
aur, în cartea Amintirilor lui Creangă. 

Mai sint şi alte motive, care cereau puternic ca strada noas- 
trä să nu râmie în starea dela 1860 După multe oiști frinte și 
picioare de cai rupte, birjarii tirgului nu mai indrăzneau să se 
aventureze spre noi de cum cădea amurgul. Pe vremea ploilor 
de primăvară şi de toamnă, circulația devenea mai anevoioasă 
decit prin cele mai grozave smircuri siberiene; colțul nostru de 
tirg era o spaimă; eram o colonie pârâsită ca, intr'o sālbātā- 
ciune ; după năvala apelor lui Martie, din semințele aduse de 
vintul intimplării, răsăreau pretutindeni toate soiurile de plante, 
ca şi cum natura ar fi înţeles că administraţia a hotârit să-i a- 
bandoneze pentru totdeauna ulița. 

Nu ştiu dacă cuvintul lui Alexandru Cuza, ori alte amin- 
tiri istorice, ori tipetele şi gemetele noastre au hotarit instirșit, 
in anul dela facerea lumii șapte mii și nu ştiu cite, acu trei 
ani, pe un milostiv primar, så pue in consilin Intrebarea: *Oare 
ce să facem cu uliţa ceia 7» Domnii consilieri au oitat și s'au 
privit cu nedumerire Unul era doctor, alții erau advocaţi, nici 
unul mavea interes prin râătăcânile uliței cu pricina. «Domnule 
primar? a intrebat unul strecurind o privire piezişă ; oare m'ar 
fi bine să ne ocupăm de chestiile la ordinea zilei ? 

— Adevărat, a întărit doctorul, avem furnitura spitalului. 

— Avem şi două licitații», suspină cu blindeţă unul dintre 
advocaţi. j 

Deşi afacerea noastră nu mai era la ordinea zilei, dună 
cum nu-i la ordinea zilei un om de mult ingropat, totuşi prima- 
rele, printr'o ciudată şi nelămurită incâpâţinare, a cerut un vot 
$ o sumă de bani pentru asanarea şi civilizarea uliței noastre, 

adevărat că pentru a dobindi aceasta, a trebuit să ingâdue 
oarecare compromisuri, în afacerea spitalului şi a celorlalte fur- 
nituri; dar instirşit am avut și noi putinţa, sârmani mahalagii 
sălbatici, să nădâjduim ceia ce nu mai indrăzneam să visăm: 
un trotuar, o stradă. 

Nemaipomenit eveniment | PEN 

Incăpāținatul primar (un om care probabil citise pe Creangă) 
a organizat o expediţie : a adus tre: consilieri şi pe bâtrinul in- 
giner al comunei la «starea locului», A fost un triumi. Au eşit 
toate nevestele cu minecile sullcate, 1oţi copiii nespâlaţi in dur- 
ligi, toți gospodarii zbirliți şiau lasat mascurii şi vilele. Aşa, 
cu ochi mari şi cu gurile câscatr, priveau autohtonii Nigerului 
alrican pe cei dintăi exploratori europeni. Au fost bătrini cari 
au vărsat lacrimi de bucure, au fost alţii care au chefuit şi au 

petrecut ; tuturora nădejdea le deschidea drum parcă spre o viață 

nouă, a de mare fusese pârâzirea in care zăcusem, aşa de 

sălbâtăcită ajunsese vechea uhţa # In Cuza: Vodă şi lon Creanga! 

Şi iata că la lumina prmawri! batrinul inginer cuconu 

lonică, a început a alinia și a baw arusi A aliniat şi a bătut 
6 


He VIAȚA ROMINEASCA 


țăruși în toate părţile, urmărit de aceiaşi numeroasă escortă de 
copii aălăgioşi care se tăvăleau prin pulbere şi se trăgeau de cap. 

După măsurătoare, a trecut o vreme de odihna. Şuvoaele 
au mai adincit ripile. Doctorul şi avocaţii şi-au văzul de ale 
lor afaceri, Eu şi cu prietinii mei mahalagii visam o stradă fără 
ripi, fără noroi, şi luminată. 

Protectorul nostru Insă, primarele care citise pe Creangă, 
a trebuit să-şi facă gemantanul, căci «nu sint vremile supt cirma 
omului, ci bietul om supt vremi». Un guvern nou a adus alți 
advocaţi şi alt doctor; în locul lui cuconu' lonică au pus să mä- 
soare din nou strada noastră pe un silvicultor, care nu știu din 
ce pricină a fost sortit să fie inginerul tirgului. Deocamdată am 
crezut că primarele nou are de gind să impădurească ripile uli- 
tei noastre. Dar nu, silvicultorul a aliniat din nou şi a bătut 
țăruși, întovărăşii de aceiaşi escortă de copii. 

Incepeam a nădăjdui din nou, cu toate că vremea trecea. 
Intr'o bună-zi m'am hotăritsă mă cobor spre străzile civilizate şi 
am intrat la primărie. Am pătruns în consiliu. Ca cetățean al 
unei țări democratice, am ridicat cuvintul in numele umiliților şi 
obijduiţilor străzii celei vechi şi am cerut cu glas mare să ni se 
facă dreptate. 

Primarele, om subțire, nu putea să ințeleagă durerea mea; 
mă privea mirat şi nedumerit. El era cetățeanul urbei; cu. un 
barbar dela Nord, A binevoit, totuşi, să cheme pe un funcţio- 
nar şi să ceară lucrările. De pe braț pe braț schimbate şi din 
odae în odae purtate, au sosit la noi citeva teancuri in care se 
cuprindea, de bună seamă, istoria de dezolație şi de abominaţie 
a vechii străzi, cu toate plingerile anilor căzuți In veşnicie, cu 
toate ușoarele și vanele discuţii ale consiliilor comunale, cu toate 
procesele verbale de zdrobiri, căderi, bătăi și încercări de asa- 
sinate, petrecute în intunecimile «vechii străzi». 

Mina domnului primar ridică la urmă și planurile bătrinului 
inginer şi ale tinărulu: silvicultor. 

Domnul primar dorea să mă liniştească. Imi făcea semne 
de domolire cu mina, mă privea in râstimpuri pe furiș, şi cu 
glas dulce Imi citea devizurile şi propunerile. Dosarele vorbeau 
de pavaj In granit şi de trotuar cu asfalt, altele mai modeste a- 
rătau pavaj de bolovani și trotuar de lespezi de grezie, îinsftirşii 
altele vorbeau de trotuar de granit şi de pavaj de grezie, şi 
domnul primar rostea cu spaimă, cu voce joasă, nişte sume de 
bani cu care s'ar fi putut cumpăra toate proprietățile mahalalei, 

„Mi-a dat mina apoi domnul primar şi m'a asigurat solemn 
că istorica noastră stradă iși are soarta asigurată. Apoi a mai tre- 
cut vreme şi, toamna, tirziu, mahalagiii mei au inceput a privi 
cu uimire la patru omeni cari scurmau cu cazmalele şi cărau 
pămint cu tărăboanţele, ici, colea, pe ulița noastră. Un om în 
strae strimie iși făcea regulat apariţia la amiază, fuma o țigară 


şi privea pe ginduri la cei patru oameni cu cazmalele şi cu lä- 
răboanţele, 


trotuar şi se vor aşterne citeva 


| DOCUMENTE OMENEȘTI U3 
pre ataca nN ano SE ERE E DN) Ei dc 


e 
ingħețul şi viscolele iernii au întrerupt lucrările acestei a- 
E i uzaței. Şuvoaele lui Martie au făcut ce fac de 
atita amar de ani, şi inginerul zădarnic mai căuta locurile pe 
unde scurmaseră pionerii săi, Alţi oameni au apărut cu două 
cazmale și cu doua tărăboanțe; apoi la începutul căldurilor verii 
au dispărut. Intr'o bună-zi cuconu' lonică cel bătrin a prins iar 
a măsura vesel gi zi 
intrebat despre ce e vorba, ; z : 
en meu, me a răspuns inginerul, silvicultorii nu ştiu 
să facă străzi. Stăpinirea a înţeles că trebue să revenim la ve- 
chiul plan pe care am avut onoarea să-l alcătuesc eu». 
Copiii au avut un timp un nou prilej de destătare, _ 
Toamna care a urmat ne-a neram cei surprindere, 
"a arătat în ripele noastre din nou silvicultorul, 
y ir măr pare ag m'a lămurit el, şi 'n ţara noastră a 
odată e cu putință să găseşti dreptate. Planul meu fusese inl B> 
tat Acuma catà să-l punem iară in lucrare. eger să ni panaan d 
iubi rietinc, a mai trecut o iarnă şi-a i nit « 
vară, pear bamn iar şi-a pornit cintările și plingerile, ei snt 
domnul cel care fumează ţigară şi eră pă paon Spam A 
„cu bunăvoință că poate spre ra Fa prind. Bine, dar ces 
: ii i ia ?—Fumindu-şi ți- 
itul? ce-i cu bolovanii? ce-i cu grezia :—*. i 
oei pron cel ginditor mă privea mirat, parcă i-aşi fi vorbit de 
e ar irg mai povesti despre expediția pe gi ial gi ru 
în urbe, la primărie, şi despre duioşia cu care mi- 


š a durerea noastră, 
nul primar, ca un adevărat părinte. apas că mai mult de- 


noroiul nostru, intunericul nosiru, dar märturi 


5 ce. 4 
y pei enika E i mulțămesc. Astăzi aflu că e vane S 
9 nouă sclimbare a părinților comunei, și in neen ra or a 
ca In locul silvicultorului să fie adus la teens pe oprit 
gului un absolvent al şcoalei comerciale an ob rea 
mat al şcoalei superioare de agricultură dela F aia 
Na ştiu ce vom face! După multe ratata ET Sinci 
am ajuns la o linişte desăvirşită—ca in fața ta A 


i j "un via: 
de pe strada noastră numai, au mai păstrat o ma pi ? poa ră 
cind a veni primăvara, iar are să se arăte ai o pica 
şi patru oameni, Şi domnul cel care fumează $ 


M. Sd. 


n aun 
PA 


Diplomata din Vădeni 


Decind a venit In Vădeni, coana moaşa n'a prea văzul zi 
bună 'n ochi. Toate planurile i-au eşit dimpotrivă ! 

Cind „s'a prezintat* cu ordinul de numire in mină şi cu 
increderea cea mai netulburată în... „Rolul azistenţii medicale la 
nașteri“, primarul Portasă, om invechit In slujbă, s'a arătat sgir- 
cit de tot la vorbă Căldura pusă de autorul manualului special, 
In capitolul respectiv, nu i-a ajutat la mare lucru—cum i s'a 
părut și coanei moașe-— ca să 'ncâlzească pe reprezentantul auto- 
ritâţii din Vaădeni, ba chiar nu i-a putut fura primarului nici un 
cuvint, în legătură cu „Rolul azistenței medicale la nașteri 1* 
Este adevărat că Portasă, toată vremea cit a vorbit ea, a ascul- 


tat-o cu toată pornirea de ingăduință pe care un părinte 'nfelept 


o are faţă de limbuţia nevinovată a unui copil, 

— Nu, zău,—lace primarul, clătinind din cap cu înțeles, 
cătind la notar, dupăce pleacă „moașa diplomată“ din primarie— 
cei mari îşi bat joc de sate, nu altâceva. 

— Mai așa ! răspunde notarul grăbit, gindindu-se la bu- 
getul comunei, Încă o lăcustă !—adaogă el, din răutate, ca să-l 
stirnească pe Portasă. 

Lăcustă,.. ori altă juvină, tot una! 

Impunsătura notarului 1} face pe primar să se scoale iute, a- 
proape să sară depe scaun și să-i tae vorba, 

Toată lumea din Vadeni ştie că 'ntre dinşii dăinueşte o 
dușmănie surdă, de care și unul şi altul nu se poate despărți, 
cum nu te poţi lipsi de „pinea cea de toate zilele*, Unii spun 
că In dosul acestei duşmănii ar fi stind „mişina primăriei* ; 
alţii, mai puţin la număr, Is incredințați că dreptatea e de partea 
primarului şi că notarul nu calcă a popă ; iar alţii, cei mai pu- 
tini, ti găsesc vină lui Portasă că nu se mai satură de primă- 
rie, că-i șirei, nevoe mare, şi câ ştie - el ceva, de nu se mai 
schimbă, cind se fac alegeri !— Ori de partea cui ar fi urepta- 
lea, un lucru se știe, mai mult decit toate: A fost, cind a venit 
nou notarul, o luptă fățișă, cu sfirşit nehotârit; amindoi au rā- 
mas la locurile lor, fiecare căutind să sape groapa celuilalt ; de- 
la o vreme, caşi cum s'ar fi ințeles, se 'mpung din cind In cind 


i Li — 
> 


DIPLOMATA DIN VADENI 35 


și-și inghit fiecare clocotul dușmâniei inăbuşite, iar timpul dintre 
două impunsături 1l întrebuințează amindoi ca să s'arâte cei mai 
buni prieteni. 

— Eu mā gindesc la altâceva !—urmează primarul, preia- 
cindu-se liniștii şi dind peste cap o comparație, care-i ajunsese 
pe viriul limbii (că adică notarul ar avea siraşnică asemănare 
cu „lupu-lâcustelor*). O fi asta moașa, ori alta... tot atita! Doar 
n'o să lase prefectura slobod locul din buget! Eu mă gindesc 
la mintea celor mari! O văzuşi ? O fetişcană! Parcă de-aceia nu 
curgea apa 'n sus, că n'aveau satele moașe diplomate ! Nebuni 
şi pace! Doamne iartă-mâ, câ mai bine nu le-oiu zice! —adaugă 
el în gindul lui. Apoi!—spune din nou tare, clătinind mereu din 
cap—să mā fi făcut eu colo lingă domnul prefect, cind ne da 


„ordinul de'nştiințare c'a numit-o moaşă,—numai două vorbe i-aşi 


fi zis atunci! „Domnule prefect !— zisu-i-ași fi cu— fetnegele de- 
acestea nu-s bune de moaşe !* Că, vezi... o fecioară nare de 
unde şti cum îs durerile nașterii. Așa a lăsat Dumnezeu decind 
lumea: moașa trebue să fie o femee bătrină, care-a ținut rind la 
nașteri, în viața ei, şi care să fie ertată de cele lumești şi cu 
gindul numai la Dumnezeu, cind vin durerile nașterii la lahuze. 
Mă crezi ?—urmează Portasă, aşezindu-se din nou pe scaun şi 
vitind cu totul de boldul notarului—baba mea, cit o vezi de pu- 
țintica şi de prăpădită, să erți de cuvintul cel prost, mi-a turnat 
şaisprezece copii şi... na mai avut nevoe de moaşă pomet 
slavă Domnclui! Asta-i decind lumea! Chemam pe baba Be- 
leccița, făcea citeva metanii, cu credință, la icoana Maicei Dom- 
nului, născătoarea cea fară dureri, o imbărbăta cum ştia ea "e 
gata ! Ca vezi, viața femeii, cind naşte, li totdeauna $ a 
până ! Cind o apucă durerile, fi se sbirleşie părul pân' la era 
şi mai multe nu !--De unde! Ce să facă o fetişcană ca sahi 
Poate o nevastă, In durerile cumplite ale naşterii, sA capele ză 
bârbatare şi crezare cuvintelor ti ? Mai bine-i dădea pre Ac 3 
altă slujbă... incolo "n telegraf, cum am văzut pe in SER po Sa 
decit s'o mai trimeată moaşă! Cred eu, că de sbu Aloe: ie 
fi umblat ea s'ajungă moaşă, la vrista ei! O fi şi ea obia 
ag De pre ră trebue să fie !—lace notarul prefăcut se 
S'arâte şi el primarului că'ntre dinșii nu poate răminea nici urm 
E a ana E in drumul dela primārie, simte parocwe go 
rare 'n suflet Chipul, vorba cumpânită, ținuta pa emite 
Vaădeni i-au mers la inimă. Negreșii, speranţele à ăi croat 
cu „Rolul azistenței medicale la naşteri“, au så nea y esse 
mult mai iute decit putea să s'aştepte! Doar o mi Arot 
s'o roadă : li zic „cucoană“, caşi cum ar fi fost ea SR eră 

In primărie, îi tot venea pe limbă să pa ci pat ere mă 
că-i „domnişoară“ şi că nu se cade să i se In caza pina 
potrivite ; fața blajină însă a primarului şi vorba lu ger 
au impedicat-o să-şi mai arâte nemulțumirea, tocmai 


6 


VIAȚA ROMINEASCA 


asta. La o adică, „Rolul“... să meargă, că'ncolo—este vreme de 
lămuriri ! 


Grija cea mare, să nu cumva adică să scape ceva din 
vedere, cind or chema-o femeile, o munceşte toată ziua urmâ- 
toare pe coana moaşa. Sara Urziu—dupăce se culcase-—nu știe 
nici ea singură de-aţipise, ori nu,— Ji poposeșie 'n minte o Intre- 
bare cam nepotrivită : oare n'o fi venit cuiva ceasul nașterii 2— 
Fireşte că nu! —işi răspunde tot ea, grăbită şi 'nciudată că-i 
vine în cap, tam-nesam, un gind așa de alandala. Ce noimă ar 
mai avea,—să fie în comună ea, moaşă diplomată, şi să n'a-.« 
lerge lumea 'ntr'un suflet, so cheme, dear fi să se ivească vre- 
un „caz* !—Cu gindul la schimbarea și la fericirea adusă ome- 
nirii de vremurile nouă, care nu mai ingādue decit moaşe di- 
plomate, ea nici nu-şi dă samă că noaptea işi toarce firul ei In 
tăcere. Luna lui April, sfoasă Incă, își cerne lumina prin salci- 
mul din faţa ferestrei. O adiere nesimțită tremură raze plăpinde 
de lună şi zugrăvește muguri cruzi, râtăcitori, pe peretele din 
fundul cdăii. Fiorul de mulțumire şi teamă, pe care i-l strecoară 
in inimă jocul vrăjit al umbrei de ramuri inmugurate, o fsc sa'n- 
chidă ochii şi să-și asculte tictacul respirației grăbite. şi porun- 
ceşte să doarmă ; iar mai apoi, cind işi dă sama c'o so apuce 
ziua, se hotărăşte şi-şi mută perina la celălalt capăt al patului, ca 
să nu mai aibă In față imbinarea ciudată, pe care o face um- 
bra de pe perete. | se pare că se lâmureşie undeva, aproape de 
patul ci, ca nişte chipuri... Işi abătuse o clipă gindul, Iară voe, 
la sgripțoroaicele de babe, care nu ştiu nici o boabă din „Rolul 
azistenței medicale la naşteri“. Cit ar fi dat, în clipa aceia, să 
se facă lingă una din babe, s'o privească, aşa numai de-un gust, 
cum se svircoleşte neputincioasă şi cum cearcă ea, unealtă a 
necuratului, să oprească vremea 'n loc! Acum ii nu știu cum 
şi parcă n'ar mai vrea să se facă lingă alurisita de baba... Fie 
cu ea, acolo |! 

Dimineața, trudită de nesomn, dupăce capătă dela gazdă 
Iigăduința c'o să-i dea pe Măriuca, fata ei cea mai mare, să 
doarmă cu dinsa in odat, lasă uşa deschisă, ca să priceapă, ori- 
cine ar veni s'o cheme, că-i acasă şi că-i gata s'alerge. Neliniş- 
tea dulce, adusă de acest gind, o inviorează şi-o 'ndeamnă să 
se repeadă pân' la primărie ca să vadă de nu cumva i-o fi venit 
vre-o hirtie dela şefi, 

__ Cu nasul Intr'un registru de stare civilă, notarul dictează 
ajutorului său şi scrie, întrun condeiu, actul de naștere „Din 
anul una mie nouă sute... luna Aprilie In cincisprezece zile... al 
opnu Neculai, născut azi, In casa părinților sāi din Vä- 

eni*, 

— Cum vine asta, domnule notar | ?— întreabă coana moașa, 


| 


-i 


DIPLOMATA DIN VADENI W7 


cu glasul tăiat de-o durere ascuțită, pe care o simte că-i trece 
prin inimă, cind aude cuvintele „născut azi“. 

— Ce să vie, cucoana moaşă?.— face notarul nedumerit, 
ridicindu-şi ochii din registru ṣi alcătuindu-și iute o mină de cea 
mai desăvirşită bunăvoință. 

— Sint născuţi azi ?1—lămureşte ca, cu glas innecat, cer- 
cind să-şi ascundă tulburarea. 

— Nuul—răspusde notarul cu ton liniștilor, punindu-şi coti- 
deiul dupa ureche. Noi niciodată nu putem prididi lucrările. Azi 
sintem in douăzeci; trecem acum in registre născuţii din ziua 
de cincismezece, Scriem noi vorba „azi“, dar asta-i o vorbă de 
tipic | După regulă, registrele stării civile trebue să cuprindă nu- 
mai adevârul caşi Evanghelia. Avem mare râspundere cu ele, 
dar vezi, nu se poate. Ei vin tirziu, unii vin peste zece 
zile dela naştere, după cum vine de-aproape botezul; popa nu 
botează lära dovadă din primărie câ s'a născut copilul... şi spun 
că s'a născut azi sâptâmina, ori... poimini duuă săptămini. Cind 
aud de judecată numai ce-i vezi, schimbind pe loc: Nu l.. 
domnule notar, eram prins la muncă şi... scrie şi dumneata a- 
colo că s'a născut azi 1... că“... 

Notarul se opreşte un moment casă ocolească un amânunl. 
Vinovatul că n'a declara! în primărie, pănă'n trei zile, nașterea 
unui copil, afară de judecata care il aşteaptă, mai trebue să 

ceară Inscrierea păscutului şi prin tribunal, Rominul cind aude din 
gura notarului pacustea depe capul lui, incepe să se roage co 
fi aşa, co ñ pe dincolo,—să nu-şi mai facă blăstăm ... câ nu t-0 
fi notarului degeaba. Inţelesul acestui din urmă cuvint 1l ocoleşte 
notarul şi de-aceia se opreşte, w à 

— Scoate-o la capăt cu nebunii ! —urmează el, luindu-și 
mai departe povestirea. Pentru cei întirziaţi prea mult cu decla- 
rația de naştere, scrim cuvintele pepene eee Mă loc de „azi“, 

i , cum iți spun, „azi“ m'are mare socotea 
7 BAA T s coana moaşa potolindu-se de gindul că bë- 
nuiala ei pripită nu s'adevereşie. > 

— Apoi chiar aşa, cae mong t—spune din nou nota- 
rul eiaşi bunăvoin refăcută. 

ae alea. o eoi notar ! intrerupe ca, folosindu-se 

de bunavoințà arâtată de notar— şi chiar te rog să-i spui şi un 
nului primar să-mi zică tot așa, O să se ia şi lumea cealaltă 

oastră. - A 
ja agies sosi domnişoară !—face notarul, stingherit cu 
adevărat de apropierea cuvintelor „domnişoară moaşă“. O scă- 
pare din vedere ! Credeam că-i mai potrivit... 

— Nu-i nimic! mie mi-i tot una, cum mi-ţi spune—tae 
dinsa, innecindu-și durerea, pricinuită, pentru inttiaşi ceri de re- 
lielui impaărecherii acestor cuvinte, la care nu se gin până 
acum, 


. 
+ . 


Vreme de patru sāptāmini, dorința coanei moașe, ingrămă- 


245 VIAŢA ROMINEASCA 


dită zi cu zi, nu-i slujeşte nici cit negru sub unghie pentru in- 
făptuirea visului ei despre „Rolul azistenţei medicale la naşteri“. 
N'o cheamă nimeni ! 

— Mâtuşa Irina, gazda, începe chiar să-i ceară deslegare că 
lasă necontenit uşa deschisă. 

— Doamne, coană mnaşă !—o 'ntreabă Irina, într'o zi, cu 
gindul mai mult s'o iscodească şi să aibă apoi ce mai şopti in- 
coace şi 'ncolo. Mult mă mir cu, cum vine asta... cu lăsatul ușei 
deschise. Eu o 'nchid, matale-o deschizi în teate zilele, de cum 
ai venit. Adică 'ntreb şi eu aşa, câ din partea mea nu-i nici o 
bânucală, Este el una! Ai matale un aht ceva la inimă! ai un 
dor ceva |... aștepți pe cineva.. că de fost. este el una, de tot 
lași uşa deschisă | De nu ţi-ar fi cu bânat şi n'ar fi de deochiu, 
nici nu te mai cunosc de cum te-ai schimbat, din veselia cu 
care-ai venit... şi, de n'aşi grâi intrun ceas rău, parcă te to- 
peşti, văzind cu ochii ! Ba, cit te feregti matale, eu te cunosc, 
eşti -plinsă totdeauna. 

— Eu? plinsa? ţi se pare dumitale l—face coana moașşa, 
rizind silit, lupiindu-se să-şi inghită lacrămile care-i  năvâlesc 
intre gene, ca să nu se dea de gol. 

— Uite, uite!... nu-ţi mai face de ris, că te 'neacă plin- 
sul!—spune Irina 'nduioşată, câindu-se c'a inceput vorba, poate 
nu tocmai la vreme potrivită, 

— Cine? Eu? eu nu pling! -Ingâimă ca, fAră să-şi curme 
risul, ducindu-şi iute amindouă minile la ochi. Eu nu pling!— 
adaugă apoi isbucnind în plins sughițat, 

— Ce ai, maică? !—face Irina, imbrâțișindu-i capul și sä- 
rulind-o pe frunte, Spune maică-i ce ai! Eu ştiu bine că plingi 
într'una ! Măriuca se trezeşte de multe ori, în puterea nopții, în 
suspinul mătăluță, Poate ți-i dor de-ai dumitale | 

— De-ai mei ?--intreabă ea, deslacindu-se repede din bra- 
țile Irinei, N'am pe nimeni! că de-aveam, n'ajungeam moașă! 

— Drăguţa maicăi, străină in lumea mare! 

Pe Irina o podidesc lacrâmile de-abinelea şi se opreşte. A- 
cum se teme s'o mai întrebe, de milă, să nu-i mai sbuciume şi 
mai tare sufletul. Se hotărăşte să mai aştepte. Nici o taină nu 
prinde mucegaiu ! Cum n'are In lume pe nimeni, are să-i spună 
ea singură, dupăce sa mai linişti şi are să-şi uşureze inima! 
„Are dreptate, sărmănica !—pindeşte Irina — fată Unără, neispitită 
incă de valurile lumii, S'ajungă ea moaşă! Asta are să fie 
toată pricina !* 

— O lună de zile!—incepe coana moaşa, intr'un tirziu, os- 
toindu-şi durerea, cind vede lacrămile Irinei. 

Nu 'nțelege nimic Irina; se miră doar şi se bucură din 
toată inima, că incepe să se deslege limba bietei fete, mai de- 
grabă decit se putea aştepta, 

__— 0 lună de zile 'n capăt. şi nu m'a chemat nimeni, la 
mei o naştere !—isbucneşte ca din nou, fără să-și mai ascundă, 
astă dată, cele două şiruri de lacrămi. 


DIPLOMATA DIN VADENI 2 


— Asta ţi-a lost durerea, mâiculiță? 1—face gazda incre- , 
menită şi-aproape gata să-și lacă cruce, Bată-te norocul de fată, 
să te bată!—adaugă ea drăgostos, lovind-a uşor cu palma peste 
umăr, Apoi, drăzuliță, incă nu ştii ce doreşti! Cum de nu 
mi-ai spus mai demult! 

— Zău, mătuşică ?—se grăbeşte ca să 'ntrebe, gindindu-se 
şi pârindu-i rău din toată inima că poate i-ar fi fost de ajutor. 

Ţi-aşi fi spus, surioară, cum iți spun și-acum: „Aşa-i binel* 

— Ba deloc!—strigă răstit coana moașa, ridicindu-i-se tot 
singele în obraz. 

— Stai, maică, nu te iuți aşa! că deaceia pui la inimă şi 
te usuci, măiculiţă ! eşti prea tinără şi nu ţi se cade să 'ncepi.,. 
slujba asta a dumitale aşa de devreme! 

Vorbele gazdei cad pe sufletul ei ca nişte pietre de moară. 
Nu cumva asta să fie pricina de n'o chiamă nimeni?! Doamne- 
Doamne! dar ce fel de lumei In Vădenii aceștia?! Cum de-a 
nimerit ea tocmai aici! Apoi degeaba scrie la carte despre „Ro- 
lul azistenței medicale la naşteri” ? Ei, nu! a apucat de-a venit 
In Vădeni, n'are 'ncotro şi de-aceia știe acum ce-i de făcut! 

Incepe să-i depene gazdei despre „Rolul...* care nare de-a 
face cu tinereța, ori cu bâtrineța, ci numai cu ştiinţa. Vorbeşte 
ceasuri intregi despre acest rol; s'aprinde și zoreşte vorbele, 
până cind bagă de samă că gazda picură de somn și-i trage un 
câscat cit toate zilele ! 

— Așa-i, mâtuşă lrino ?—intreabă ea, apăsind vorbele, ama- 
rta că poate toată strădania ci dea o lămuri na folosit la 
mare lucru. 

— Ô fi, maică !—răspunde gazda, cam Incurcată cà ea ha- 
bar n'are de ce-i tot toacă fetișoara asta atitea pustietâți. i 

Toată vremea, decind vorbește coana moaşa, Irina iși ciu- 
rue amănuntele, de-afirapâr, ale celor treisprezece naşteri depline 
ale ei. Ba chiar le-a trecut şi prin sitä ṣi covatā până cind sâ-şi 
mintue coana moaşa povestea cu rolul unei moașe diplomate. 

— Fetişcana asta—gindea lrina—crede cu dinadinsul că 
tot ce sboară se minincă! Ea nu ştie, sâraca, socotelile unei 
faceri! Cind am făcut eu pe Mitică, incotro ar fi apucat una ca 
dinsa ! că era facerea 'ntlia! Nici nu credeam c'o să mai ajung 
să mai vâd lumina soarelui. Stăteau strinsorile şi leşinam,.. Cind 
mă trezeum, parcă väl şi acum pe Belecciţa cum inchina me- 
tanii innaintea Maicei Domnului şi cum apoi må 'mbârbâta şi 

mă 'ndemna să-mi țin firea. Noroc de lelea Ancuţa, Dumnezeu so 
erte, care alergase şi ea, cind a auzit că mă trudesc greu de 
facere, că i-a venit în minte să mă 'ntrebe: „Fată hăi— zice — 
nu cumva ţi-a turnat vreodată apă în pumni bărbală-to, să te 
speli ?*—Mi a turnat—zic—frămintam pinea la Moşi, eram cu mi- 
nile prinse şi nu vream să minjesc uicica de aluat, — „Mäi loane 
— strigă lelea Ancuţa lui bârbatu-meu, din tindă — aleargă degrabă 
co ulcică de apă 'ncoace*! Şi vine lon, spăriel şi el, şi mi 
toarnă ulcica de apă 'n pumni. ŞI... asta a fost să fie! Indată 


A 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


m'au Intețit strinsorile şi m'a ușurat Maica Domnului. Cind am 
făcut pe Aniţa, la anul, iar greu! Mă ferisim eu să-mi toarne 
lon apă 'n pumni, da' n'a fost chip să mă ușurez, până cind, 
după povața lelei Floarea, n'a dat lon, fără veste, cu pușca de-a- 
supra casei, Pe ceilalți, nu mai zic de cele patru pierderi an 
după an, să dea Dumnezeu la toată lumea, i-am născut mai 
uşor. Numai tirziu incoace, ce nu ți-ar veni în gind, Măriuca, 
Vasile şi licana erau să mâ gătească şi mai multe nu! La Mä- 
riuca m'a pus moaşa, dela o vreme, deam stat pe pragul uşii, 
răzimată de uşor şi numai dupâce am bătut cu călciiul la pi- 
ciorul patului de sub căpâttiul meu, a vrut Dumnezeu cu mine; 
la Vasile n'a fost alt chip, decit să suflu în sticlă deşariă; iar 
cu Ileana nu m'am uşurat până cind n'am băutapă din ctubote. 

De n'aşi fi ertată de Dumnezeu—gindeşte mai departe Iri- 
na—şi-ar fi să mai nasc, pași primi-o pe fetişcana asta, lerească 
Dumnezeu! 

— Cum adică, mâătuşă Irină !- face coana moaşa, rănită 'n 
mindria ei de diplomată— numai o fi cum spun eu? 

— Dä, drăguliță! cred că-i așa, cum spui matale —răspunde 
gazda cam în doi peri, ca so cruţe şi să no mihncască și ea 
mai mult. 

— Apoi atunci, dece nu mă cheamă femeile ?—Intrebă ea 
cu jale, Asară, erau irei botezuri la biserică, —lc-am văzut cu 
ochii ! 

—" Doamne, drăguță | mie mi-i nu știu cum că tot li dai 
cu chematul femeilor! Bine, da”... nu-ți merge leafa ? 

— Apoi tocmai de-aceia mi-i tingă mie! Sint eu schiloadă, 
să-mi meargă leafa degcaba ?! 

— Alta! Apoi bine, drăguşoară, eşti de pe ceialume ? Nu 
vezi ? Cei boeri nu minincă toți lefurile de pomana? Tocmai 
dumneta te-ai găsit să te gindești ia asta! Ei ? 

— Eu nu ştiu de-or fi luind alții degeaba, da' cu vâd că 
stau aşa şi-mi pare că toată lumea are dreptul să m'arâte cu de- 
getul ! Se poate rușine mai mare ? 

— Da” ţineţi firea, puiculiţă! asta-i decind lumea ! boii ară 
şi caii minincă, Dacă-i pe-aceia, apoi iaca, au să te cheme... 

— Adevărat ?—a "'ntreabă coana moaşa, apucind-o de mină 
şi cătindu-i țintă 'n ochi. 

„Ce ar fi adică !—gindeşte Irina, biruită de privirea rupă» 
toare a coanei moaşe—dacă m'aşi pune pe lingă fina Maria și-ași 
face-o s'o cheme! că doar n'o s'o minince ! tot o să-i botez eul“ 

— Adevârat, maică! adevărat face gazda cu hotărire, A 
minune am să trag bobii, să vezi singură cu ochii. 

Coanei moaşe, cit ține pregătirea bobilor, îi bate inima ca 
intr'un epure, cind trebue să pornească dintr'o răspintie. Pe de-o- 
parte se "'nvinovățește că n'are puterea să-i spue gazdei să nu se 
mai ostenească după bobi, că ea adică nu crede 'n bobi şi n 
practice vrăjiturești, de-altă parte, se teme de-abinelea că gräun- 


DIPLOMATA DIN VADENI 21 


tele acestea de păpuşoi, în imbinarea lor îintimplătoare, să nu 
dea cumva o hotărire nepriincioasă ci! 

— Bob sositor !—strigā gazda, cu bucurie neprefâculă, cînd 
sitrşeşte de menit și de 'nvirtit cele patruzeci şi unu de grăunțe, 
pe fundul sitei aşezate cu gura 'n jos. Are să fie !—adaugă ca, 
aruncind bobii in bătătură, ca salerge şi „să sosească“ cine să 
fie, cum aleargă şi sosesc gâinile să'nghită grăunțele. 

In inima coanei moaşe se pogoară dintrodată liniștea cea 
mai negrâită, iar imprejurul ei i se pare că pluteşte fericirea, 

Lăcomia cu care 'nghit cele angării grăunțele aruncate, a- 
poi circtitul lor pe toate tonurile, sint semne care de care mai 
bune—cum lămureşte gazda — şi-o incredințează pe-aceasta cu to- 
tul că „are să fie*, cu bună samă, și că n'au s'o dea bobii ei 
de sminteală. 

— De n'o fi, drăguliță — face gazda şi mai temeinic—până'n 
sară, la noapte, mine dimineaţă, zilele-acestea... să-mi lai ml- 
nile şi să nu mai iau bobii in mină! 

Coana moaşa n'are vreme să-i mai arâte gazdei nădejdea 
şi bucuria ei molişitoare, din pricină că Brezoiu—turba de cine, 
cum îi zice Irina, alergini să apere pe Neculaiu Bodringă, vizi- 
tiul administratorul moşiei — gata-gata să rupă pe Romin. 

— Acasă-i coana moaşa, lele lrină ?—strigä Bodringă, zo- 
rit, ca să covirşească sgomotul făcut de Brezoiu. 

— Acasă, Neculaiu ! 

.— Apoi să meargă degrabă la Curte, c'o chiamă boerul! 
imi pare că i-a venit ceasul cucoanei—spune el scărpinindu-se 
după ureche, 

Irina lasă pe Hodringă să se lupte cu Brezoiu, chir de-ar 
şti ca-l rupe şi-aleargă întrun suflet să-i spue coanei moaşe la 
ureche „bob sositor !* 

— La Curte, mătuşică lrină |—strigă 'n grabă coana moașă, 
urcindu-se ‘n trăsura administratorului moșiei şi 'ndemnind pe 
vizitiu să dea bice cailor—la Curte să mă caute teu știu să-mi 
potrivesc vremea! mă râpăd, oriunde o fi nevoe!.. J 

— Ceasul cel bun, măiculiță, n'ai grijă de asta I—strigă l- 
rina în urma trăsurii, lâră să fie auzită. : 

— Ce intimplare !— gindeșie coana moașa, depe-aripele 
lericirii— aşi fi vrut să văd cear fi arătat bobii ei, în luna asta 


grozavă de-așteptare ! 


+ 
. . 


Irina găseşte cu totul potrivită fapta administratorului mo- 
şiti, O cucoană ca a lui se şi cade să aibă o moașă „cucoană.* 
Nu prea are insă multă nădejde să isbulească pe lingă fină-sa Maria, 
ca s'o hotărască şi pe dinsa so cheme pe coana moaşa. Por- 
neşte ea intr'acolo, nu-i vorbă, dar simte c'a făcut rău de ia 
spus c'o s'o mai cheme şi alte temei. Mila ei de biata fată o 
birueşte insă, ş'o indeamnă să nu se'ntoarcă innapoi din drum. 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


— Doamne, fină Marie— incepe Irina, dupăce mai vorbeşte 
una-alta cu finâ-sa—ce-ar fi dac'ai chema pe coana moaşa, cind 
ţi-o veni ceasul? Ca... 

— Eu? !—intrerupe Maria, peste măsură de mirată. Doamne, 
nașă, multe-ți mai vin în gind! Apoi cum ai socoti să fac una 
ca asta ?! 

— Adică dece nu, finișoară ? 

— Ei, nacţi-o bună ! dumnetale, pe semne, nu ţi-e de prujă 
—face Maria, cu ton de 'mputare și cu nădejdea că i-a da pace 
naşă-sa. 

— Ba nici o prujă, linişoară. Eu zic s'o chemi pe dinsa, 
că doar n'o să te minince, îi un lucru de fată... so pui la rană 
şi mai multe nu! 

Să-mi bat eu singură joc de sărăcie ?—isbucnește Maria, cind 
verde că naşe-săi nui-i de glumă—moaşă cucoană 'mi trebue mie ? 
să n'am eu chip să mă'nvirtesc în casa mea, cum m'a indrepta 
Dumnezeu, cind m'or apuca strinsorile !? să mă țină ea de râu, 
cind oi vrea să țip?... Cu baba Sultana altă socoteală: ca-i 
de-ale noastre, ne cunoaște şi ne crede! 

— Cunosc eu socoteala asta, finişoară, da' vezi că nu ştii 
ce fire blagoslovită-i într'insa, măcar că-i cucoană | li oriană şi-i 
deprinsă cu nevoia. li îmbrăcată ea aşa ca o cucoană, da'ncolv 
ii un suflet cum nu se mai află! Plingea azi de se risipea, că 
n'o chiamă femeile ! ţi-ai putea inchipui ? Ba, nu ştiu cum mi-a 
venit, că parcă mi se rupea inima de mila ei și i-am tras şi eu 
“un plins cu dinsa, cind am văzut-o aşa de amărită că n'o chia- 
mă femeile, nu ți-ar veni in gind! 

— Plingea, zăâu... câ n'o chiamă femeile !—face Maria po- 
tolită și dusă pe ginduri. 

— Cum mă vezi şi te văd! 

— Săraca, are şi ca dreptate, da'ce să-i faci, cum s'o chemi ! 
ca cucoană şi tu.... cum te-a lăsat Dumnezeu. În casa ta, cind 
eşti cu de-ai tăi, faci şi tu cum poţi, da’ cind ai o cucoanăn 
casă, iți dă mina? Unde mai pui că-i și prea linără, mult mai 
tinără decit mine... cum o să-mi pun eu nădejdea Intr'insa ! Ce 
ştie o fată ca dinsa! 

— Ştie, finişoară! Şi eu mă gindeam la asta, da'vezi că 
ea ci-că sa f fost la spitalul de faceri şi-a văzut fel şi chipuri 
de întimplări și ci-că ar fi stat cu doltori de faceri şi ar fi fost 
de fajā cum scăpau nașterile grele dela primejdie ! 

— De asta mi-i frică şi mie, de nu mă fine pămintul ! Mie, 
năşică, parcă-mi spune inima că n'o să scap cu zile. Astă noapte 
am visat că mă prăvâleam în ripa cea mare... şi era acolo, 
în fundul ripii, o movilă de balauri, cu limbile scoase. Am ți- 
pat odată şi m'am trezit. Azi dimineață a inceput să urle cinele 
în bătătură. „Asta nu-i a bine*,—zic. 

— Tu, finișoară, să-ți pui gindul la Maica Domnului mai 
bine şi nu mai gindi la pustietăţi! Visurile nu se mai izbindesc 
ele toate ! Pentru urlatul cinelui, i-ai niște fire de păr dela git, 


DIPLOMATA DIN VADENI 258 


pune-le pe cărbuni şi te alumă. Aprinde apoi tămte, ocol 

de trei ori şi n'ai nici o grijă ! se depariază ursitorile e 
jurul casei. Vezi, să ai la indămină şi frigările, pentru toată 1n- 
timplarea, Doamne fereşte, nu mai trebuiască ! Milostivă-i Maica 
Domnului, nai grijă ! laca de aceia gindesc eu să chemi şi 
moașa dela mine. Oricum, li o lată din raiu, nu altceva, şi-ţi gră- 
eşte așa de blindişor, că-ți merge la inimă. Apoi o fi ştiind şi 
ea ceva, o fi văzul ea fel şi chipuri pe lingă doftorii cei mari 
de spitale. 

E a Da, nășică, oi zice şi eu ca dumneata, că tot de una 
mi-i; da' vezi că eu mă mai gindesc și altfel. Dă Dumnezeu şi 
nu mor, să zicem. Eu nu mă pot scula să-i fac ei mincare, 
Cine să-i facă mincare şi ce mincare să-i facă ?! Baba Sultana 
își face ea singură mincare, crede la nevoia omului şi n'aşteaptă 
numai decit friptruri şi cine ştie ce bucate, cum ar trebui pentru 
asta. Trebue să cauţi şi la obraz! Apoi mai este și altăceva: 
Ce să-i dau eu pentru osteneala ei? Cu baba Sultana—face ea, 
in gind, oprindu-se—ti socoteala știută, li dai ce poţi şi ce te lasă 
inima. Un căuş două de făină, o strachinā două de fasole, un cot 
doi de pinză, un franc doi de parale. Mai dela nașa copilului, 
mai dela cumătrie,—că doar iți munceşte, săraca, © săptămină, 
ha şi mai mult. Bărbatul se duce la muncă—doar n'o sta lingă 
mine, că nu-i vreme destat!... Cine cată de ceilalți copii ?—in- 
teabă din nou cu vorbă tare; cine să le facă mincare? O så s'a- 
puce coana moașa să lacă mâmâligi, sa facă mincare, să le 
pue în traistă şi să-i porneasca la muncă? Ştie ea să facă 
mămăligă ? Ştie ea să mulgă vaca ? Cine s'aducă apă, să dea la 
cele angării ? Cine să spele ce-o trebui de spălat? Ei, vezi, ba- 
ba Sultana face de toate şi la urmă se mulţumeşte cu ce dă 
Dumnezeu ! 

lrina o tincheşte de-abinelea şi mai n'ar mai stârui să che- 
me pe coana moaşa. Chiar o apucă ciuda că'ndorința ei dea 
scăpa de chin pe coana moaşa, a plecat orbeşte şi nu sa gin- 
dit la toate amânuntele, cu totul adevărate, pe care i le inșiră 
fină-sa. Parcă i-ar fi furat cineva minţile ! MEEN 

— Ai dreptate, dragă finä—face Irina, dusă pe ginduri. Şti- 
am eu de toate cite mi le spui, da’ vezi că se mai poate şi alt- 
fel. Tu te temi de primejdia lacerii; ea are să stea numai până 
trece primejdia și n'are să aibă pentru asta, nici un gind de 
plată. Adică zic şi eu aşa, da’ cu dinsa n'am prăit din partea asta, 
Socotesc eu c'are să fe aşa, puntrucă n'am auzit niciodată, din 
gura ei, vorbă de platā, Apoi, paza ta şi a gospodăriei or rāmi- 
nea tot in socoteala babei Sultana .-. _ E i 

— Aşa mai vine la socoteală, nâșică! face Maria dâmolită, 
Numai de nu s'ar supăra, cind ar vedea-o la mine și pe baba 


Sultana . . 


— Ei astail- spune Irina cam incurcată că poate finâ-sa 
are dreptate şi aici. Se mai poale. o cucoană ca dinsa, să-i pese 
de-o biată baba ., că dă şi ea ajutor, acolo. în legea ei ?1 

Cu toata năzuința Mariei sā afle și alte lucruri despre coas 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


na moașa, Irina nu-i poate da deslegări hotărite ; râmine însă in- 
ya că ea, Maria lui Toader Ichim, o să aibă două moaşe, una 

abă de rind și alta cucoană. Chiar şi ei, pentru o clipă, îi vine 
să ridă de dinsa singură, şi nu ştiu cum ji trece prin minte zi- 
cătoarea : „Chelbei 1i trebue scufie de mărgăritare”, 


» 
. + 


Babei Sultanei nu-i ticnea, decind cu svonul de moaşe cu- 
coane prin sate. Acuma, după cele ce a văzul, cu ochii ei, în 
casa lui Toader Ichim, unde a fost și cucoana ceia dela oraş, îi 
liniştită cu totul. Ii încredințată că-i curată nebunie şi că no să 
stea cucoanele astea prin sate, cit lumea ! 

_ Mai văzul-ai, maică, minunâție ca asta ? — spune baba 
Sultana Zoiţei lui Caramfl, care-și aşteaptă ceasul. Să vezi! 
Eram acolo cind a venit cucoana ceia la Maria lui Ichim, care 
a trimis după dinsa la Curte. Cum a venit, a inceput să facă 
nazuri. Bietei Mariei i cra greu, Cucoana de tot, la mine, să 
pui de scâldătoare. Poftea, mneaei, cum se chinuia femeia, 5'0 
pue în apă fierbinte, c'aṣa-i bine. Ţi-ai putea inchipui una ca asta ? 
Ce-ar fi zis biata Maria cind ar fi văzulcă dau foc la câldare? 
N'ar fi gindit că-i pregătește scăldătoarea morților ? Apoi cu gin- 
duri de moarte să imbârbătezi o facere? Tac şi nu zic nimic. 
Intreabă intr'un rind de cadă pentru scăldat. Auzi! cadă! cine 
mai ţine acum căzi, decind sau stricat viile şi nu mai au tre- 
buinţă pentru dospit mustuiala ?! Auzi tu, Zoiţo? Nu era vorba 
de scăldat copilul, că nici nu-l facuse incă, da’ må zarea să fac 
ce-oi şti şi să scâldăm pe Maria | „Mare belea— gindeam eu—şi 
cucoana asta, cine-or [i colăcit-o pe la noi!” Cind era aproape... 
ce nu fiar trăsni prin cap! Zor-nevoe să culce lăhuza pe pat! 
Auzi |... Şi-a pus minile'ncap, cind a văzut pe Toader întrind 
cu braţul de pae şi aşternindu-le pe jos ! Nu, câ jos nu-i bine! 
nu, c'o să răcească lăhuza! nu că pe jos ti sămință de boale ! 
(Şi doar numai cu o sară innainte lipise cu bruituială pe jos, bia- 
ta Marie, ca să fie curat în casă cind i-ar veni ceasul !). Mai ce- 
rea să aştearnă pe pac prostire şi så nu pun țolicul depe vatră, 
că are şi el sâmință de boale. Mori, dacă poți! de unde pros- 
tire şi încă s'o așterni unei lăhuze! Mi-a stricat apoi scâldâtoa- 
rea copilului | Făcusem o scăldâtoare ca lumea, fierbinte, ştii să 
scoţi copilul roş din scăldătoare să-ți pară că-i rac; de unde ! a 
turna! la apă rece, de se cumpănea s'o răcească de tot! zicea 
că dacă-i apa prea fierbinte, dă peste copil toate junghiurile! Una 
a pus viri la toale! Mi-a asvirlit cit colo bucăţile din fustă ve- 
che a Mariei, pe care le pregătise, biata femee, pentru Infäşat 
copilul ! Spune că pielea copilului ti subțire şi nu mai ştiu cum, 
şi că şi'n fustele femeilor sint cuiburi de boale ! „Mai degrabă— 
zic eu în gindul meu—in capul mneatale sint cuiburi de gărgă- 
uni !* Cerca pelinci nouă, curate ! Parcă-i de pe altă lume! nu 
ştie ea regula, că pănă la botez, cind ți aduce naşa pelinci, 


DIPLOMATA DIN VADENI za 


— seee 


— 


înveleşti copilul cu ce dă Dumnezeu, cu ce i 

De una mi-a părut bine c'a aruncat bucăţile rime pg 
vadă și ea năduhurile noastre ! De cite ori, nu mi s'a intimplat 
să-mi desleg pestelca depe mine şi să'nvelesc copilul ! Se'ntim- 
plă! Marghioala lui lie n'a mai avut cum să-şi caute din vre- 


me cu ce să inleșe (c'au apucat-o strinsorile venind dela săpat), 


şi am îinfăşat copilul cu pestelca mea, Altele mau i i 
Copiii, cind cauţi bine, Is blâstăm la casa omului, în pe adi gre 
azi: Decit aşa a lâsat Dumnezeu, pe semne; omul tot se 
bucură, cit de sărac să fie. Şi cum tji spun. cucoana, cind a vä- 
zut că n'are'ncotro din partea pelincelor, a scos dintr'o geantă o 
pestelcă de ale ei, ca cea depe dinsa, cu peptar, albă ca floricica, 
și-a "nlâşat copilul intr'insa ! De asta aşa-i ! apus lucrul ei la co- 
pil străin, ce-i drept nu-i păcat ! Numai de-aşi vedea-o eu iarna, colo 
cind crapă pietrele de ger afară, cum are să fie bucuroasă, cum eram 
eu, să găsească şi o minecă de cojoc rupt- numai så fie şi 
acela! ca să'nvelească pruncul.—0O să 'mpugă fuga mult mai 
repede, că prea multe nu-i place! Altfel, cum să-ţi spun, câ-s 
femee bătrină, — cucoana asta nu-i lată ră! Ii iute, da'i trece de- 
grabă. Şi-i blindă la vorba ei, cind li trece minia, şi nu-i fu- 
dulă,—parcă nici n'ar fi cucoană ! şi unele lucruri le face chiar 
cum trebue, parc'ar fi moașă adevărată, Pacat numai că prea 
multe nu-i place ! 

Baba Sultana n'ar mai isprăvi cit lumea de teuit, pe 
toate feţele, purtarea coanei moașe, de nu şi-ar aminti că mai 
are incă de povestit, şi 'n altă parte, toate amânuntele, pe care 
simte că trebue să le 'nceapă mereu dela capăt, ori in ce casă 
sar duce, 

Până una alta, Zoiţa râmine pe ginduri, după plecarea bha- 
bei Sultana : Ar dori s'o cheme şi pe cucoana moașa, la o in 
timplare de primejdie, dar n'ar vrea să ştie lumea că-şi întinde 
sărăcia spre boerie ; de altă parte ea cere atitea ! Ei, dar o să 
vadă ea atunci, cind o să fie! poate nici n'o mai fi nevoe nici 
de cucoană, nici de nimic, numai să vrea Maica Domnului ! 


+ 
. x 


Stie numai Cel de sus ce s'ar alege din sbuciumul coanti 
moaşe, de n'ar N avut măcar un dram de noroc—cum recunoaște 
şi ea singură, cu cit trece vremea—ca să nimerească 'n gazdă 
la un suflet priincios ca al Irinei! De toate credea ea că știe, 
numai un lucru nu bânuia că o să i se pună'n cale: puterea 
intunericului din Vadeni. Ba, pe ctt vede ea, puterea aceasta se 
intinde în mai multe părți decit credea la 'nceput, cind a prins 
inttia dată de veste. Acum, zi cu zi, i se pare că ceața cerului 
posomorit din Vădeni se rupe 'ntr'un punct, pe unde răzbate, 
anume pentru ea, razele luminoase ale adevărului... 

Intr'o zi, tot sbătindu-şi gindul, fel și chipuri, că dece n'or 
fi mai chemind-o nimeni, işi amintește potrivirea cu babul so- 


236 VIAŢA ROMINEASCA 


sitor şi-o imbie pe Irina să-i mai arunce bobii, așa 'ntr'o doară, 
_ Nu se află, maică!—spune Irina, ingrijată. No să fe 
degrabă ! S'arată drum lung... duşmani In cale... Maica Domnu- 
lui săi fie intrajutor!—adaugă ea oltind, cind vede că nici o 
angărie nu se grăbeşte să culeagă bobi, aruncați 'n bâtâtura 
casei, 
— Dac 'o fi ceva ?!—se 'ntreabă coana moașa, cind ve- 
de ea, cu ochii ei, că nu mai aleargă nici o găină la grăunţe. 
Zilele trec, una ca alta, fără nici un bob sositor. Numai 


tirziu se 'ncredințează coana moaşa de unde-i vine ei toată ne 


norocirea. Şi tot irina o ajută să vadă din ce în ce mai lim- 
pede. A indemnat-o să-și dea'n cârți Ti sună mereu în cap 
vorbele Țigancei: „Scirbă la aşternut, maică! Ai o mare do- 
rință! dar iți stă dușmanca 'n cale l... nu eşti de pe locurile as- 
tea .. n'ai pe nimeni pe lume! Eşti plină de noroc! Una, cu 
ochi verzi, iți vrea capul şi nu se lasa! să te pâzeşti, maică! 
iți face de urit !*... 

In sfirşit, nu-i zăbavă multă şi se lămureşte lucrul cu totul. 

Inur'o sară, cind vrea coana moaşa să-şi scoată bobii din 
buzunar —ea rugase pe Irina so inveţe şi pe dansa bobii, ca 
să-şi mai ucidă vremea—rămine 'ncremenită cind dă peste o a- 
lunică de pâmint, De unde și pănă unde, în buzunarul eì, o 
boabă ca aceasta ?! Este el una! Aleargă la gazdă, 

— Ce să fie asta, mâtuşă lrină ?— Intreaba ea, stăpinindu-şi 
nedumerirea de care-i cuprinsă. 

— Ce să fie, maică? ia, o alunică de pâmint! Svirle.o 'n 
colo, pe cel foc!—face Irina, dind din cap, bănuitoare. Asta, 
maică, fie lor acolo,—ti buruiana de urit. 

Cind allă Irina unde-a găsit coana moașa alunica —şi a- 
nume în buzunar—se 'ncredințează şi ea pe deplin că arâtările 
din bobii ei şi din cărţile Ţigancei se adeveresc intocmai, Ce-i de 
făcut acum ? Firește că nu-i de stat cu minile 'nsin! Dușmanca 
nu doarme. Cum s'o fi lipit şi cum o f strecurat în buzunarul 
coanei moașe buruiana de urit, numai necuratul ştie! Dear fi 
numai asta ! Cine poate şti cum o fi menită buruiana asta afu- 
risită ! Te pomeneşti c'o fi să nu se mai mârite biata lată!.. A- 
leargă degrabă In lădăţue și scoate bucata de strună vrăjită. 

— “Ține, maică, şi nu te teme!—lace Irina, cu cea mai a- 
dincă 'ncredinţare. Leagă la mina stingă bucata asta de strună 
ruptă. Ai mare noroc! Cum îi de dragălaşă, la toată lumea, 
scripca lăutarului, așa-i de drăgostoasă fata care-şi leagă la 
mină bucata de strună ruptă şi aruncată de Țigan ! Slavă Dom- 
nului ! poate să-ți facă de-acum dușmanca ce-o poiti, nu se mai 
lipeşte nimic ! 

Va să zică s'a făcut lumină deplină: Coana moașa din Vă 
deni a:e o duşmancă ; iar dușmanca asta ti sprijinită de toate 
puterile necuratului. Abia acuma ințelege ea adevărata pricină a 
urii pe care o au femeile impotriva ei, de n'o cheamă la fa- 
ceri ! Numai un lucru mai rămine de aflat: Care anume să-i fie 


DIPLOMATA DIN VADENI 257 


duşmanca ? li bine cel puțin, c'a pus mina pe firul nenorocirii. 
Ramine acum de'ndreptat toată lupta pentru aflarea dușmancei 
și pentru nimicirea ei. Dar pentru asta, nu trebue grabă, 

___ Bucata de strună vrăjită îşi arată puterea mai curind decit 
s'aşteaptă : Zoiţa lui Malteiu, cind a văzut primejdia şi-a pus bär- 
batul pe lugă s'o cheme şi pe coana moașă—zică muerile, ce-or 
zice, pe urmă! 

De-o săptămină în şir, Irina se lrămintă, iscodeşte în toate 
părțile, şopoteşte tăinuit cu una şi cu alta, să afle cine işi face 
blăstam. Nu-i vorbă, nu stă nici ea cu minile în sin, că doar 
are şi ea fată de măritat, pe Mariuca, şi se poate intimpla, Doam- 
ne fereşte, să se lipească larmecile și de fata ei, dacă-i pe aceia 
“au intrat uneltiri necurate în casa ei. Sau văzut și năpastii, 
să cadă păcatul pe capul cuiva numai din lipitură, ori din in- 
tilnitară ! Asta-i ştiută. Şi de aceia, până una alta, a și pus în 
lucrare apărarea casei : Baba Mihăiasa li desface, de o fi să fie 
făcutul în casa ei. Să dea Dumnezeu să nu fie nimica ; da' tot... 
ce-i bine nu-i rău, la toată intimplarea! 

— Doamne, moşnege !—incepe Irina într'o sară, să-i spue 
şi lui bărbatu-său, cum stau ei culcați pe prispa casei. Fata 
asta, coana moașa, 0 să se prăpâdească | S'au pus duşmancele 
pe capul ci! 

— Taci, babă, nu mai hodorogi !— răspunde uncheșul, inciu- 
dat că-i sperie somnul, Năluciri de ale noastre! Cines'o duş- 
mânească pe una ca dinsa? Eu o văd fată aşezată, la locul ci; 
nu-i cu gindurile la flăcăi, că nu-s de potriva ci, ca să zică deo 
vorbă că s'ar lăcomi la ibovnicul uneia ori alteia! Nu vezi tu că 
nu vine, unde să fie? 

— N'ar fi să vie, creştine! da’ vezi că, de bună samă, 
s'au pus dușmancile pe capul ei. Ai văzut-o azi? N'ai băgat 
de samă. Se usucă și mai multe nu! Parcă 'ncepe să se izal- 
teze la mintea ei! Chiar mă tem să mai las pe Măriuca noas- 
tră să doarmă cu dinsa! Doarme cu lampa aprinsă; uite și-a- 
cum li lumină la dinsele. Nu poate minca, nici nu poote dormi, 
Sare din somn, cum stinge Mariuca lampa. I sarată chipuri, 
cari umblă imprejurul ei, cum inchide ochii. Dela o vreme, a- 
rătârile se aşază pe peptul ei, cum ar sta pe 0 prispă, și-o Inä- 
dușă ; incepe să geamă groaznic; Măriuca 0 trezește, aprinde 
lampa şi coana moaşă se uită inspăimintată pe pereți şi se miră 
că nu-s in casă matahalele, care o inăbuşeau cu greutatea lor ! 
Pe urmă nu se mai culcă, de frică så nu mai stinga Maăriuca 
lampa. Se chinuește rău; mă tem de „Mariuca ! 

— Ei, şi dece nu-şi descintă de lipitură ? Ă 

— Apoi, să vezi! Nu-i jipitură, cit lumea | i-i trimes! Am 
vázut cu singură, cu ochii mei! gäsit In buzunarul fustei, 
intre grăunțele de dat cu bobii, o alunică de påmint, ca så- facă 
de urit! x AR 
— Ptiu! batä-vā Dumnezeu, toantelor ! Apoi dece nu mi-ai 
spus și mie?— face uncheșul, sărind ars din aşternut, 


258 VIAȚA ROMINE SCA 


— Ce ți-i, creştin», de sai aşa ? !—intreabā Irina, spărială, 

— O să 'nebuniți fata, de pomană! 

— Cum de pomană, omule! dacă am văzut eu singură, cu 
ochii mei, alunica, 

— Trăsni-v'ar mama stintului, Doamne iartă-mă! Apoi a- 
lunica ceia, lua-o-ar dracul, ii adusă de mine, dela plug, cind 
aram meiul, muere! Am dat peste-o mişnă de-alunele, scoase 
cu plugul; le-am cules, le-am adus acasă, le-am pus în căușşul 
cu grăunțe și le-am dat la porc. Mai rămăsese citeva grăunţe 
in căuş şi-o fi mai râmas și vro alunică in grăunţe. N'ai In- 
trebat-o, de unde luase grăunțele, muere ? 

— Ce s'o mai intreb, omule t-- face Irina, imbrăcindu-şi 
grăbită fusta. Aşa are să fie ! Am inebunit fata degeaba! Ea mi-ace- 
rut niște grâunțe, Eu i-am spus să se ducă 'n căsoiu, cam vă- 
zut pe cuptor niște grăunţe, intr'un căuş. Era intrun amurg şi 
na băgat de samă că intre grăunțe era și alunica! Hai la 
dinsele ! 

— Maică, măiculiță!—incepe Irina, cind vede pe coana 
moaşa dormitind pe scaun, imbrâcată şi răzămată de perete. Nu-i 
adevărat că ai vro duşmancă! Nu-ţi mai trudi sufletul, că te 
prăpădeşti de pomană. Sâ ți spue uncheşul cum îi intimplarea, 

Irina, fără să mai dea răgaz uncheșului, o ia innainte și-i 
tălmăceşte toată istoria, 

— Spune, omule !— se răstește Irina la uncheş, cind vede 
pe coana moaşa izbucnind în plins potolitor de dureri. 

— Apoi... chiar aşa-i, cum spune baba, taică! nu-ţi mai 
tulbura viaţa cu năluciri! Jaca, aminune! să mergi inini, 
cum s'o face ziuă, să-ți arăt și locul unde le-am găsit, trebue 
să mai găsim incă. 

— Nu ţi-i trimes, maică-— face Irina, acoperind obrazul coa- 
nei moaşe cu sărutări, Maica Domnului cu noi! desbracă-te și 
te culcă fără grijă | 

Cu bună samă, după un cird de vreme chinuită, asta-i cea 
dintii sară, In care coana moașa doarme cu lampa stinsă. 

„Atunci... dece mă ocolesc femeile? 1*—se 'ntreabă coana 
moaşă, cind se trezește dimineața din somn, 


Sp. Popescu 


Pi e 


Cronica literară 


Charles Louls Philippe 


Mă oprisem întrun colţ de stradă la un anticar şi răstoiam prin- 
tre vraturile de file rupte şi prătuite, a lene şi cu o prefăcută indife- 
rență, deşi, ca întotdeauna cînd intru in baracele mizerabile cu cărți vechi, 
ardeam de curiozitate şi nerăbdare. Dar jupinul mă pindea, gata să-mi 
ceată prețul după un gest în care aşi fl avut imprudența să mă tradez. 
Ne cunoşteam doar de mult, jupinul şi cu mine, ne lega chiar o curi- 
oasă simpatie, născută dintr'un lung şir de lupte tăcute, de mici şiret- 
licuri, care stirşise prina nu ne mai înşela mici pe unul, nici pe celalt, 
dar pe care negreşii trebuia să le Incercăm şi unul şi altul ca un fei 
de ceremonial al relațiilor noastre comerciale, Şi apoi eram client vechiu 
şi jupînul ştia că, deşi mă roade ambiția să fac tirgul cu răceală şi să 
mu mă las trasă pe sloară, se intimpla, foarte adeseori, să mininc cine 
ştie ce pirleală cedind unel fascinaţii neaşteptate. O carte necunoscută 
este pentru mine, caşi pentru orice cetitor pasionat, o puternică ispită, 
nu mă las însă întotdeauna ademenită de farmecul cărţilor nouă din vi- 
trină, pentrucă am învățat a fi neincrezătoare in aceste titluri aţiţătoare 
ca nişte enigme, pe Invelişurile violent colorate în galben sau în roş; 
mi se pare că au împrumutat ceva din cochetăria perversă a elegante- 
lor ce defilează veşnic pe dinnaintea vitrinilor, răstringind în ele noută- 
tile de sezon şi... amăgitoare promisiuni de fericire indoeinică,,, 

Dar cărțile vechi |... cu filele vrăvuite şi indoite la colțuri, sublini- 
ate, pline de semne de exclamaţii și interogaţie, cu rellecții naive şi ba- 
nale pe margini, uneori cu urme de lacrimi, prietinii aceştia încercaţi ai 
unor iubitori de lectură destul de săraci incit să se despartă de ei pen- 
tru infima sumă oferită de mărinimia unui anticar, mă învinge întot- 
deauna. Şigapoi curiozitatea mea diticilă, care a lrecventat maeştrii cu- 
getării din atitea vremuri şi ţări, întiineşte în baracele mizerabile, adese- 
ori, rarități, lucruri minunate, cărţi extraordinare, ignorate şi de publi- 
<ul nostru şi de vitrina librăriilor, chiar dacă nu sint dintre cele mai 
vechi. Şi aşa am făcut cunoştinţă pe o zi tristă de Noembrie cu „Bu- 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


bu de Montparnasse“ a lui Charles-Louis Philippe, romancierul care a 
murit acum de curind în virstă numai de 34 ani. O carte curioasă, în 
care din primele pagini am simţit un suflet nou, un „barbar“ cum zice 
el însuşi despre sine, Intro scrisoare, „cu sufletul trăit foarte aproape de 
Dumnezeu, pe care nu l-a cunoscut dinnainte în cărţi, cu viziunea pu- 
ternică a vieții reale"... 

Un amestec, in această carte, de milă mistică å la Dostotewski, 
pentru o biată prostituată, Bertha, „la petite sainte“, şi, nu simpatie, ci 
un fel de slăbiciune, o admiraţie amestecată cu repulziune pentru Bubu, 
„le souteneur“ pentru chinuitorul exploatator al Berthei. Simpatia au- 
torului este, fără îndoială, toată pentru victimă, pentru Bertha, dar din 
clipa în care Bubu intră în scenă toată atenţia cetitorului, tot interesul 
cărţii, sint asupra lui. Domină şi intunecă tot restul, pănă şi stilul t 
schimbă: fraza devine plină şi sunătoare şi tristul eron se desemnează 
cu o putere de viaţă, cu un relief, cu o siguranță, care te face să vezi 
limpede că nu e scos din imaginaţia autorului, ci rupt din mediul po- 
pular dela marginile Parisului, din poporul acela gemind de mizerie, 
plecat sub povara el, lirindu-şi papucii călcați pe talpă, dar, pe sub mus- 
tăţi, în colţul gurii zimbetul batjocoritor, zellemeaua, trăsătura de spirit, 
trivială, dar tăioasă şi sclipitoare ca o lamă de oțel intrun arc întins, 
gata să plece, să zboare, să lovească lără greş. Autorul nu vrea nici 
să-l desvinovăţească, nici să-l reabiliteze în ochii cetitorului, nu-l judecă, 
dar i! vede, it simte, Il înţelege, ca un om deprins să trăiască În mul- 
țimea cu vorba tare, gestul aspru şi mirosul grosolan de oameni trăiţi 
în muncă şi'n mizerie, Şi această mulțime îi inspiră pe de o parte sim- 
patia milei isvorite din o adincă dragoste de săraci, o induioşare fără 
margini pentru cel mici și învinşi, din care a făcut şi face parte toată 
viaţa lui, şi o admiraţie involuntară pentru Insuşirile care zac necunos- 
cute în ea, ca straturile de aur din tundurile pămîntului, pentru puterea 
trainică a vieţii, care până în cele din urmă triumiă, fie chiar întrun 
exemplar ati: de ordinar ca Bubu, care cu toată stricâciunea lui morală 
e tare în lupta pentru traiu, numai fiindcă ştie să vrea şie „petit mais 
costand*. Niciodată n'am intilnit un autor care să priceapă atit de 
complect firea „populacitre* şi să ştie să deosebească, In mijlocul tu- 
turor grosolăniilor ei, acea putere cu care se revarsă în ea viaţa In bine 
sau in tău, să o redee şi să o admire, deşi nu o aprobă. Philippe, el 
insuși, după cele citeva date biografice şi mărturii ale prietenilor, pès- 
trase mult din firea strămoşilor lui țărani. Avea sub înfăţişarea lui ti- 
midă şi blindă ceva din viclenia lui Picală şi, deşi părea moale şi cam 
neciopiit, avea un spinit fin. desgheţat şi pătrunzător, inţelg gind nu din 
jumătate, dar chiar dintr'un sfert de cuvint. Această dublă iniățişare a per- 
sonalițăţii sale se răstringe In opera sa Incă de la inceput, cam cu 
prea mult sentimentalism şi induiuşări inutile în primele scrieri, apoi tn- 
cetul cu incetul, a doua jà a personaiăţii sale ce abia încolțea fa în- 
ceput, In „Quatre Histoires de Pauvre Amour“, „La Bonne Madeleine 


CRONICA LITERARA si 


ef La Pauvre Marie" şi minunala bucată „La Mère èl l'Enfant, 
creşte, se întăreşte şi ja precădere asupra celeilalte. Autorul urmăreşte 
acum conştient în „Bubu de Montparnasse“, „Le Pere Perdrix*, „Marie Dos 
nadieu* şi „Croguignole" realizarea unel opere de artă „pleine de cho- 
ses substantielles et ramassée comme certaines statues de Rodin”. Sub 
nevinovăția, curăţia aceia sufletească din primele sale opere, care birue 
in sufletul cetitorului stingăcia artistului, irazele sale nespălate şi nepep- 
tânate caşi eroii pe care-i descria, printre naivităţile adorabile ale unui 
suilet nou, se simte dela inceput tendința spre „goguenardise* a țăra- 
nului francez, pornirea de a-şi înghiţi lacrimile intro glumă și a-şi as- 
cunde mila şi bunătatea sub o bruscheță aparentă şi o jovială luare la 
vale. [n mijlocul poporului de jos din Paris, „ses frères pauvres*, şi-a 
întărit nervii şi şi-a format a doua parte a personalităţii sale, a învăţat 
să-şi mascheze bunătatea, entuziasmul, Induioşările, zeflemisindu-se pe 
sine şi pe alții, a căpătat acea delicateţi rară şi încintătoare a poporului 
celui mai spiritual din lume: pudoarea virtuților sale. Ceia ce inviorează 
operele lui de începător, caşi pe acele din epoca de perfectionare, e o 
dragoste de popor adincă, spontană, firească şi absolut involuntară, In 
alară de orice convingere teoretică. In el e sufletul poporului din care 
a eşit, face parte din o generaţie: „qui n'a pas passé par les livres“, 
Bunică-sa fusese cerşetoare, iar tată-sau, „un copil plin de mindrie“, scrie 
el lui Barrès, a cerşit numai cit a fost mic şi nu putea să-şi ciştige alt- 
fel pinea, Apoi s'a făcut cismir în micul orăşel Cârilly, în care şi-a 
petrecut copilăria gingaşul, sensibilul şi slăbănogul Charles-Louis. In 
el ardea însă atit de vie dorința de a învăţa, incit, deși nu avea încă 
vrista cerută, se duce cu atita incăpăţinare la şcoală, că sileşte pe in- 
vățător să-l primească. In toată viața lui a păstrat această incăpăținare 
stărultoare care l-a fost singura armă în lupta pentru a-şi cuceri un loc, 
locul ce | se cuvenea, dreptul de a se desvolta după puterile şi insu- 
şirile firii sale, el, nepotul cerşeloarei, Nu cred să fie multe exemple 
mai atingătoare în viața oamenilor mari decit stăruința lui de a dobori şi 
a invinge, pănă în cele din urmă, fatalitatea Imprejurărilor care-i stau in 
potrivă, ardoarea şi pasiunea cu care lucrează pentru a se desăvirşi, 
pentru a găsi în operele altora, nu instrucțiunea, ci cultura, posibilitatea 
de a-şi realiza personalitatea cit se poate mai complect, de a da ființă, 
prin ajutorul ei, părţii originale din sufletul său. 

ŞI realismul său este un realism deosebit. Nu e realist din prin- 
cipiu şi după o anumită rețetă, cu acea muncă migălossă a epigonilor 
care descompuneau realitatea spre a o recompune apoi în opere ce nu 
au fost sinteze decit la marii maeştri. E realist pentrucă è observator, 
pentrucă realitatea se răsfringe In sufletul lui inconştient. Adeseori cu 
prea multă amănunțime, fără plan şi fără perspectivă, din prea mare do- 
rință de a îl adevărat, de a reda tot ce se agită în firea lui bogată, 
în imaginația-i abundentă. E realist cum sint toți din generaţia 
lui, toți artiştii de azi. aşi putea zice de mine, căci mai ales 


262 VIAȚA ROMINEASCA 


e interesantă evoluţia acestui auto-didact, care-şi caută personalitatea şi-şi 
urmăreşte desvoltarea e! singur, ajungind totuşi pe această cale a fi un 
reprezentant foarte caracteristic al senzibilităţii contemporane. În el gä- 
sim acea pornire de răzvrătire impotriva diletantismului, acea ardoare de 
a fi „el însuşi“, în artă, același fel de a li realist caracteristic mentalită- 
ţii noastre actuale, dar mai ales caracterul acela de premergător, de ar- 
tist al zorilor unul soare ce Încă nu a răsărit: „J'ignore, scrie el într'o 
scrisoare, si l'un et l'auire, nous serons de grands écrivains, mais ce 
que je sais bien c'est que nous appartenons d la race qui va naltre, 
c'est que nous serons au molins l'un des prophètes. très nombreux, 
qui, peu de temps avant sa venue, annonçaient deja Jésus Christ et prò- 
chaient sa doctrine“, Şi convingerea aceasta se naşte şi în suiletul cetito- 
rului în faja operei acestui tinăr talent, căruia moartea nu i-a dat răgaz 
să se realizeze în intregime. Charles Louls-Philippe e şi un scriitor de va- 
loare şi plin de originalitate, dar şi o figură interesantă care, dacă ar fi 
trăit, ar îl fost poate artistul care ar fi reprezenia! mai bine felul de a 
trăi, de a privi Incrurile, de a le înțelege, dea iubi şi a uri, al vremilor 
noastre turburi, In care totul a fost analizat, cercetat şi destrămat, şi în 
care, în mijlocul acestor ruine a vechilor table de legi sfărămate şi tä- 
găduite ca nişte forme deşarte, căutăm alte norme nouă, în prada îndoe- 
lii şi sub povara unui adinc şi neindurat sentiment al relativităţii cuge- 
tării. El arti fost poate artistul care ar îl încercat să realizeze ceva, o 
sinteză din toată mulțimea de siorțări ce se simt în toate producţiile 
noastre literare, din toată această dorință nesfirşită care agită pe toți ar- 
tiştii noştri de a crea în sfîrşit o operă definitivă, cu semnele distinctive 
ale adevăratelor capod'opere dintr'o epocă, 


Izabela Sadoveanu 


a EN 


A 


Cronica medicală 


Depozitul Central de Medicamente al Direcției Generale Sanitare 
in anul 1909 | 910. 


inaintea înființării depozituiui central medicamentele pentru bol- 
navii săraci, căutaţi în spitalele statului, în dispensariile publice sau la 
domiciiiu, pentru dezintecțiuni, etc., se procurau numai dela farmaciile 
particulare. Medicul seria o ordonanță, aceasta se executa la farmacie şi 
se plătea din tondurile statului, ale judeţelor sau comunelor dela capil- 
tolele respective ale budgetului. 

Această formă de aprovizionare a dal loc la multe neajunsuri, Pri- 
mul neajuns era scumpetea enormă. Ordonanţa individuală se taxa după 
taxa legală farmaceutică. Principiile taxării legale de medicamente la 
noide altfel caşi în toate ţările cu regimul nostru farmaceutic sau a- 
nalog cu el—erau următoarele : costul comercial al substanțelor medi- 
camentoase plus toate cheltuielile (vamă, ambalaj, transport) se înmul- 
jeste cu 2; acest produs împărțit prin 8 va îi taxa (prețul legal al unei 
sute de grame ; prețul legalal unei sute de grame împărţit prin 7 con- 
stitue prețul legal a 10 grame ; acesta împărţit prin 7 este preţul legal 
al unui gram; taxa unei sute de grame înmulțită cu 6 este preţul legal 


și rr o substanţă medicamentosas, a cărei valoare comercială plus 


etile ar fi de 12 lel, se vinde în farmacie (12x2=24) (24:8 
ei ANET lei suta de grame (300:7=428)} 45 bani zece grame 
(428 : 7=6,12), 5 bani gramul, iar kilogramul (3x6=18) 18 lei. 

Acest principiu de taxare se aplica la toate substanțele a căror va- 
loare comercială plus toate cheltuelile nu trecea de 30 jel; dacă trecea 
de 30 lei, atunci la această valoare se adăuga 50h ; testul construcției 
răminea acelaşi, afară de calculul pentru kilogram ; aici taxa pe suta de 

Te 
za i: parore a cărei valoare comercială plus toate cheltnelile 
era de 44 lei kilogramul, se vindea (444+22=—66) (66 : 8=8.25) (8.25: 7 
= 141.78) (11.78 : 7=16.83) : 


204 VIAȚA ROMINEASCA 


suta de grame 8 lel 25 bani 
zece R ARE TI 

un gram 15 bani 
un kilogram 67 lei 75 bani. 

La substanțele care se prescriu de regulă în doze mai mici de 
un gram, prețul legal se stabileşte astfel: costul unui gram de substanță 
(conform facturii plus toate cheltueiile) se înmulțește cu 2, produsul 
împărțit la 6 formează laxn legală a 10 centigrame; aceasta, împărţită 
cu 6, va da prețul de 1 centigram ; iar prețul unul gram este egal cu 
acel de 10 centigrame înmulțit cu 7, Astfel o substanță, care coastă pe 
farmacist, incluziv toate cheltuelile, 1 leu şi 80 bani, se vinde legal ast- 
fel: (180>2=—360 ; 360: 6=60; 60: 6=—10; 60X:7=—4.20) dacă ei un gram 
plătești 4 lel şi 20, 10 centigrame 60 bani în loc de 18, un centigram 
10 bani în loc de 1 ban. 

Rezumind cele de mai sus, vedem că, după principiile taxei farma- 
ceutice legale, o substanță medicamentoasă a cărei preţ cu toate cheltue- 
lile era: 

12 lei kilogr. se vindea culS lei adică cu 50 în plus 

i leu 20 bani suta de grame , lei . „150%, , 

12 bani 10 grame se vindea „45bani „ . 275° 
12 bani gramul t Sbani „ „316%, 

O substanță a cărei prej cu toate cheltuelile era: 
44 lei kilogramul se vindea cu 57 lei 75 bani, adică cu 31“, în plus 
4 lei 40 b. suta de gr. , a Uh -.. E o i 
44 bani zece grame 5 Mi ES ne: sei -m iar 
4.4 bani gramul 6 „ 15 bani s > Uhr 

Substanțele ce se debitează cu centigramul dădeau un ciştig şi 
mai mare, O substanță a cărei valoare era: 

i leu 80 buni gramul, se vindea 4 lei 20 bani, adică cu 1330), în plus 


1% bani decipramul p „DO bani, adică cu 233% n 
1,8 bani centigramul , » 10 bani, š a E , 


Evident că nic) un budget din lume pentru asistența publică nu 
putea rezista acestor principii esenţiale şi legale în acelaşi timp. 

Dar la aceste principii mari se adaogă alte neajunsuri mici, față 
de cele semnalate, mari insă pentru mintea metrecută prin taxa far- 
maceutică, 

După calcularea conform cu taxa substanțelor ce compuneau or- 
donanța individuală, se adăopa piata operațiunilor: clarificare, colatură, 
decocţiune, digestiune, maceraţie, infuzie, dispensaţie, destilaţie, divizie, 
filtraţie, facere de pilule, ponderaţie (cintărire), pulverizare, saturație, 
soluție, sterilizare, facere de supozitorii, globule, tăere, triturare, facere 
de unguente, linemente, paste; apoi vine costul sticlei, borcanului, cu- 
tiei, capsulelor de hirtie albă, a dopului, etc, etc, și toate acestea alcă- 
tulte aşa fel, că cu cit ordonanța este cu cantități mai mici, cu atit pre- 
tul operațiilor devine mai mare relativ, 


CRONICA MEDICALA m5 


Situaţia budgetelor din aceste cauze devenea şi mai tristă. Dacă 
sar fi mers înnainte în condiţii legale, adică in limitele budgetelor le- 
gale şi după taxa farmaceutică legală, cu ordenanţele individuale, nu s'ar 
fi putut satisiace nevoile, care creştean şi din cauza Inmulţirii popula- 
pei şi din cauză că această populație a Inceput să aibă tot mai multă 
incredere In medic şi medicamente. 

Văzindu-se că rețeta individuală pentru cantități mai mici dă far- 
macistului intre 150), şi 511°% în plus, fără să se socolească adaosul prin 
multiplele operaţiuni, sticle, dopuri şi digestiuni, lăsindu-se intact prit- 
tiplul de a se aproviziona dela farmacii, s'au luat dispoziţiuni să se la 
medicamente în cantități mai mari, după o anume listă, şi numai în caz 
de nevoe absolută să se recurgă la ordonanţe individuale; cu alte cu- 
vinte s'au redus beneficiile farmaciztilor dela 511*j,—150%, la 31*"u— 
150", lăsindu.le totuşi intactă taxarea operaţiunilor de digestiune a fm- 
pachetării transportului, etc. 

Cu joci aia: ordonanța individuală a rămas în cel puţin 75 
din aproximări ; budgetele sporite nu ajungeau : iar nevoile creşteau. S'a 
mai luat o măsură, rețeta prescrisă de medic, ca să lie executată la far- 
macie, trebuia vizată de primărie; această autoritate certifică că, acel care a 
primit-o dela medic întradevăr este cu împrejutări de a ise da medica- 
mente în comptul asistenței publice. S'au mai adăogat abuzurile şi fa- 
vorurile; se vizau ordonanțe pentru oameni cu stare, se vizau ordo- 
nanje dela medici particulari, se dădeau în schimbul ordonanţetor vizate 
nu medicamente de nevoe. ci partumuri, pudre, zac pee o de 

rie bani, în loc de medicamente prescrise - 
ci perete acesti. în loc de rege gi in loc de 
i inà... supozitorii tără nimic... etc., etc. 
aT E AA saae. Multe din instituţiile de binefacere 
aveau farmaciile lor proprii (Si. Spiridon, Eforia Spitalor Civile) e Se 
plal lor a fost imitat de Ministerul de Război, de Aşăzămintele aaa 
coveneşti şi altele. Fără îndoială că farmaciştii au protestat şi a i 
dat numărul celor interesaţi fiind mic, protestările lor m'au pat iara X 
sunet. Şi statu! a început pe lingă EPA prea ei pe gres Sea 
t judeţele. Toţi n'au avu 
sea $ pele a mare economie budgetară, scăpau = Ager 
ta acordarea furniturilor, scăpau de socoteli foarte încurcate oa 
nstruite cipiile taxelor farmaceutice, de reclatmaţiuni, anc 
x nazal R ea ultumeau toate nevoile in mod 
protestări de întimplări murdare, şi m jum 
urile zor inte, eram însă li- 
lucercările acestea, deşi apg poi aaien a abasar eee 
de e 
foarte răspindite, comisiunea farmaceutică era yas deasă lori 
pentru control, budgetele nu ajungeau, plăţile baaa pa 
zile; credite extraordinare peste credite erau Inghijile 
tistăcute in special la țară. 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


Comunele rurale prevedeau în budgetele lor ia începutul anului 
o sumă minimă; pentru această sumă farmacistul lurnisor preda prima- 
rului o cantitate oarecare de medicamente, care In două-trei luni se is- 
prăvea, pentruca restul anului să nu rămie nimic. Rapoartele generale 
ale regretatului prof. dr. Felix, rapoartele inspectorilor sanitari, ale medi- 
cilor primari de județe, ale medicilor de oraşe şi circumscripţii rurale, sînt 
pline de plingeri de tot felul asupra modului de a se prepara medi- 
camentele, 

Trebuia schimbat sistemul, cu atit mai mult, cu cit centralizindu-se 
fondurile sanitare a judeţelor şi comunelor la Ministerul de Interne era 
cu putinţă să se facă o schimbare mal generală şi cu cil nevoia In- 
îringea în această direcție, La trecerea londurilor sanitare de la județe 
comune la stat nu s'au luat în scamă că multe, foarte multe nevoi sa- 
nitare, mal cu seamă de medicamente se plăteau din fonduri extraordi- 
nare, din noi credite ce se acordau prin verimente de fonduri, —cu plă- 
jile nevoilor dintr'un an se satistăceau din budgetul a trel ani. S'a cal- 
culat, că lăsind aprovizionarea cu medicamente să se facă ia farmaciile 
particulare cum se făcea innainte, se ajunge sau la faliment sau la nesa- 
tisiacerea nevoilor sărăcimil. Toate aceste considerațiuni au fost hotăritoare. 
Din ele sa născut Depozitul Central de Medicamente a Direcţiunei 
Generale a Serviciului Sanitar. 

Farmaciştii proprietari cu multă dreptate din punct de vedere al in- 
tereselo: personale, au salutat înființarea lui cu un protest energic, deşi 
în capul depozitului la înființarea lui era un farmacist proprietar, decla- 
rat fără indolală trădător al intereselor corporației. La Inceput din cauza 
proteslărilor pe de o parte, lipsei de experienţă, lipsei de organizație itt- 
tr'o atmosteră vrajmaşă, instituția a mers greu foarte greu. Totuşi a re- 
zistat tuturor atacurilor, Acum avem inaintea noastră datele asupra func- 
ționării normale a Depozitului central de medicamente, în cursul unui an 
intreg dela 1 Aprilie 1909 până la 1 Aprilie 1910, deşi încă tot la in- 
cepul şi susceptibil de multe ameliorări, pe care ie va indica experienţa 
şi timpul, putem judeca dacă rezultatele obţinute de stat cumpănesc nea- 
junsurite aduse corporației farmaciştilor. 

Depozitul central de medicamente a funcționat In cursul anului 
1909 | 910 cu următoarele filiale : laşi, Tecuci, Brăila, Galaţi, Bucureşti 
Piteşti, Cralova. 

Personalul Depozitului central şi a filialelor a fost compus din 20 
farmaciști licenţiaţi, un chimist cu două ajutoare, un farmacist compta- 
bil, 3 droghişti, 3 elevi în farmacie, 30 lucrătoare, un expeditor, un me- 
canic şi 12 laboranţi. 

Depozitul central cu filiale a furnisat 32 dispensarii de medici 
primari de judeţe, 251 dispensarii de circumscripţii rurale, 58 circum- 
scripţii urbane, 109 spitale, 300 intirmerii, 2995 mici farmacii din pri- 
mările şi şcolile rurale, întreg serviciul veterinar din ţară, penitenciarul 
Văcăreşti şi sanatoriul pentru tuberculoşi dela Filaret. 


CRONICA MEDICALA 27 


Pentru Depozitul central cu toate filiale, s'a cheltuit în cursul anu- 
lui 1909 | 910, 566,820 lei 75 b. şi anume: 
1) lefuri şi diurne 116,198 lei. 
2) mobilier aparate 84021 40 bani 
3) Chirii luminat şi încălzit 10010 lei 95 bani. 
4) droquri şi medicamente 248.553 „70, 
5) spirt zahar untdelemn etc. 15.479, 60 ,„ 
6) artic. expediţie sticle bor- 
cane capsule lăzi etichete 52665, 10 , 


7) Cheltuieli de transport 
vamă fond comunal 20413, 15, 


8) Diverse cheltueli mărunte 3969, 25 „ 
9) Pansamente 91.509 . 50 
Total 566.820 75. 


Calculind cit vin cheltuelile de personal asupra cheituelilor de 
material, găsim (116.198 lei la 436.942.75)—26.5|a. 

Calculind cit vin cheltuelile generale asupra materialului găsim 
(13980.20 la 436.692) 3.5 “le. 

Aşa dar asupra materialului prim, cheltuelile de persoane şi chel- 
tuelile generale reprezintă 30 «i. 

Mecanismul de funcţionare a depozitului este foarte simplu. Se 
stabilesc numirile, cantităţile şi calităţile substanţelor necesare pentr a- 
provizionarea depozitului central. Se cer oferte dela casele cele mai 
mari producătoare din străinătate şi țară. Ofertele primite se studiază şi 
se clasează după preţul fiecărei substanțe In parte ; se face comanda 
astie! că fiecare casă furnisează acele ariticole pe care le-a oferit mai 
ctin. Comandele se recepționează de cătră o comisie compusă dintr'un 
profesor de chimie, un farmacist diriginte al unei farmacii din oraş, un 
farmacist şi un chimist al depozitului şi un delegat al Direcţiei Gene- 
tale Sanitare, după ce se face analiza chimică la un laboratorit al statu- 
lui. Substanțele ce nu intrunesc condiţiile stabilite se tesping, cum să 
intimplat cu Etherul, Ol. Mentae, Aloes, Calomele, Palvis Opil, să 

Cererile de medicamente se fac numai de medicii oficiali ; 
nanjele lor pentru aprovizionare se execută de depozitul npes es 
pace di re pe vesa pageri e CR e piete, lipsuri şi 
se eda şi cind aprovizionarea se A 
aie iti se BUR de depozite dela farmaciile sau drogheriile 

locale reţuii de en gros. i 
Pe ia depozitul central este un laborator te tie fi aa 

tra prepararea flolelor. Toate depozitele au cite un 

di, A a dacă depozitul este avantajos sau nu ar părea 

just, a priori, să se compare sumele cheltuite de depozit iei an cu 

acele cheltuite de serviciile analoage întrun an anterior, rnizarea 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


se făcea dela farmaciile particulare, Acest procedeu, pe lingă că nud 
putem face, este şi nepractic. Nu îl putem face penirucă conturile res- 
pective se află inmormintate In dosarele relative ale diferitelor prefec- 
turi, comune urbane şi rurale, astfel încit facerea acestui calcul ar cere o 
muncă mare şi cheltueli; apoi dacă s'ar hotâri să se depue această 
muncă şi să se facă cheltuelile necesare peniru ca, ar fi foarte greu de 
unificat datele, intrucit în unele localităţi se cheltuia numai ce era pre- 
văzut in budget, în altele se dădeau credite extraordinare, în altele se 
trăia pe datorie, în unele (puţine) se satistăceau toate nevoile, în altele 
se făcea numai față necesităților inferioare ale momentului, iar în unele 
nu se dădea nimic, pecind acum în mod uniform se satisfac toate ne- 
volle. 

Din cauza acestor şi altor dificaltāți s'a renunțat la modul direct, 
dar neexact de demonstrațiune. S'a recurs la altele. 


In n-rul 4 a! Buletinului Direcţiei Generale a Serviciului Sani- 
tar din 28 Februarie 1911 este publicat un tablou, din care se vede 
cantitatea şi dimensiunile substanțelor aflate In depozitul central ia 1 
Aprilie 1909. ale acelor intrate şi eşite în cursulanului 1909 | 910 şi ale 
acelor rămase la | Aprilie 1910. In numărul 5-6 al Buletinului Direcției 
"Generale Sanitare din '*, Martie 1911 este publicat un tab!ou de preţul sub- 
stanjelor arătate în tabloul anterior (nu sint trecute în acest tablou substanţele 
preparate în depozit din materialul prim a cărui valoare s'a arătat sub alte 
denumiri în acelaşi tablou şi citeva substanțe primite dela farmaciile 
spitalelor şi depozitele judeţene vechi). In n-rul 15—16 a Bal. Dir. 
Gen. Sanit, din ‘a: August 1911 s'a publicat un tablou comparativ de 
substanțele aflate în depozit in anul 1909 -910, de valoarea lor reată 
(nu sint trecute citeva substanțe provenite din depoz. Hfov şi citeva 
farmacii de spitale, al căror preţ nu s'a putut afin), valoarea după taxa 
farmaceutică din 1900 și după taxa farmaceutică din 1910. Cifrele din 
aceste tablouri sint foarte însemnate, Valoarea reală a substanțelor aflate 
in depozit a fost de 332.745 lel 67 bani; dacă aceste substanțe s'ar fi 
procurat dela farmacii ar fi costat după taxa din 1900, 1.071.681 lei 
57 bani, deci o economie de 738.935 lei 90 bani, tar după taxa farma- 
ceutică cea nouă ar fi costat 1.245.882 lei 02 bani, deci o economie 
de 913.136 lei 35 bani, fără a se socoti prețul diviziei, ponderaţiei şi al 
altor operaţii de digestie şi saturație farmaceutică, 

Este evident un beneficiu mare în folosul budgetului pentru a- 
linarea suferințelor celor mulți şi săraci, anume 222 *, față de taxa veche 
şi 274*, față de taxa nouă. 

Dar acest calcul de minimum de beneficii este cu mult, prea 
mult, mal jos de realitate, intrucit substanţele prime primite nu se eli- 
berau serviciilor şi prin ele populației suferinde în cantităţi de kilograme, 
şi aşa cum nevoile cer în practică: chimia se dădea de ex. în pachete 
“sau cachete de 0.50 gr. sau 0.25. Alte prafuri şi soluții în doze pănă 


CRONICA MEDICALA 259 


la 0.01 gr. Ar fi fost o muncă prea grea şi inutilă a supune fiecare 
formă şi fiecare expediţie la taxare, după construcţiile arbitrare şi ne- 
logice ale taxei farmaceutice, ar fi trebuit pentru aceasta un număr prea 
mare de funcționari şi un timp îndelungat, ca din aceastămuncă să se 
incurce în mod arbitrar şi sălbatec socotelile, să se întirzie expedițiile 
numai în scopul artistic de a demonstra cela ce era evident dela Ince- 
put. S'a făcut totuşi un calcul cu un sistem mal redus, anume sa luat 
ca bază taxa farmaceutică pe kilogram, şi din ea s'a dedus in mod lo- 
gic, negustoresc şi omenesc, adică suta de grame s'a socotit de 10 ori 
mai puţin ca un kgr., zece grame de 100 ori mai puţin; acest calcul, 
iarăşi fără a se socoti operațiile de digestie şi saturație, etc, s'a aplicat 
fa materialul expediat tuturor serviciilor în cursul anului 1909 | 910, 
După acest calcul rezultă că s'au dat în cursul anului 1909 | 910 tutu- 
ror serviciilor medicamente în valoare de 640.588 lei 40 bani. S'a cãu- 
fat să se stabilească raportul între acest sistem de calcul şi acel după taxa 
farmaceutică : s'au luat o ordonanță pentru spitalul Gurbăneşti, Ilfov 
una pentru circumscripția Bolintin, Ilfov, 24 pentru comunele rurale din 
Teleorman, şi una pentru circumscripția veterinară Clezani, Vlaşca. S'a 
făcut taxarea după taxa farmaceutică şi taxarea după sistemul la kgr. 
Valoarea fatală a aceloraș substanțe calculată după taxa farmaceutică ne 
dă 3287 lei 30, iar după taxa la kgr, 825 lel 55, Adică raportist intre 
taxarea legală şi cea adoptată de noi arată o diferență de 298". aer 
cind acest coeficient la suma totală de area si adi erai E 
edicamentele primite de servicii In cursul a 3 
apara A anain după taxa legală 2.549.540 lei 65 bani, adecă sa 
realizat o economie de 1.908.952 lel 29 bani. În realitate toate cheltue- 
lile depozitului şi ale filialelor se urcă la 566.820 lei 75, astlei că cor 
mia este de 1.932.719 lei 90 bani, fâră a se socoti valoarea ma 
lui şi instalaţiilor rămase. 

À S'a o fäcut un alt calcul; s'au luat la intimplare a oome S 
diverşilor farmacişti furnisori actuali de spitale: s'au ne kari Neera 
farmaceutică în vigoare şi după valoarea din depozit. Dup spa 
ceutică ar fi costat aceste medicamente 1.683 lei 80 bani, iar pi ta i 
au costat 352 lei 72 bani. Incărcind valoarea m aecearineeaead să ran 
zit cu 40"), cheltueli (vama, transport, chirii, etc.) re A ore 
la spitale aceste medicamente ar fi costat 493 lei pp a 
mia realizată ar fi fost de 1.190 lei 28 bani, sau săi heroi 

Diferența dela coeficientul stabilit mai pd tă initia sn 
prin faptul că aceste rețete sint pentru apro Rica. 
unde ordonanțeie se fac pentru cantităţi de 
ERA : s'a luat o serie de substanțe în formele 
S'a mal făzut un calcul: sa 0 iat In aceleași forme ca cos- 
şi preţurile taxei farmaceutice şi sa 


tul depozitului. 


270 VIAȚA ROMINEASCA 


In depozit In farmacie Un plus de 
Acid boric pulv, kgr. 75 bani, 2 lei 166 +, 
suta de grame 7: bani, 25 bani 233 “je 
Acid boric cristal, kgr. 70 bani 1 leu 75 150 *je 
suta de grame 7 , 20 bani 185 “e 
Acid lactic kgr. 41.75b, 15 lei 321 e 
suta grame 47 4 bani 21.50 426 *l 
Chinina sulfur. grame 351.62 b, 85 Jei 140 *, 
suta grame 31.56 b 121e 50 259 *je 
zece grame 35 b. 1 leu 70 480%, 
un gram 3 bani 20 bani 566 °l 
Cocalna muriatică un kgr. 295 lei 25 b. 784 lel 166 *), 
r „una sută gr. 29 lel 52 b. 112 lei 282 +, 
. „ Zece gr 2 lei 95 b. 16 lei 442”, 
ó „Un gr. 30 bani 2 lei50b. 733°% 
Ol, ricin grame 95 bani 3 lei 226 tle 
suta grame 9 bani 50 bani 455 *je 
zece grame 09 bani 10 bani 900 +) 


Dar înființarea depozitului pe lingă economii budgetare a dat 
multe alie avantagii. 

Prin faptul că medicamentele se recepționează de o comisiune, 
după ce se face cercetarea calitativă şi cantitativă, se garantează cantitatea 
şi calitatea absolut superioară. De pe sistemul aprovizionării dela farma- 
cil se făceau atitea recepțiani, cite ordonanțe se dădeau, lar calitatea şi 
cantitatea medicamentelor nu era garantată decit de buna credință a furni- 
sorilor, cari erau prea mulți. In acest fel s'au siirpit complect o serie 
de abuzuri degradatoare ca transformarea medicamentelor în bani, par- 
fumuri, etc. 

Pe de altă parte necesitatea analizei chimice de control a medi- 
camentelor a născut laboratorul depozitul, care se ocupă cu prepararea 
medicamentelor după farmacopee. Avind laborator s-au putut pune la 
dispoziţia bolnavilor săraci multe forme medicamentoase, cari altfel ar 
fi costat sume colosale: astfel liolele cu Morforia Cocaină, Biodur de 
Mercur, Ergotină. 

Este incontestabil că Depozitul central de medicamente aduce pre- 
judicii farmaciştitor, Este însă de făcut în această privință o deosebire. 
Farmaciştii din oraşe, avind asigurată prin lege o clinentelă de 5000 
locuitori, iar în reailtate mai mare, n-au nici un drept de a protesta. 

Singurii cari au fost loviți sint farmaciştii din sate, Dar acestora 
ii s'au lăsat farmaciile spitalelor din satele unde sint astfel de farmacii, 
asifəl că ei au încasat în cursul anului 1909 | 910 142263 lei 35 bani. 

In cursul anului 1909 pentru a se putea afla neajunsurile Depo- 
zitului de medicamente în scop de a i se aduce Imbunătățiri, s'a cerut 
-dela toți medicii, care au fost serviţi de Depozit se respundă: 1) dacă 


R 


CRONICA MEDICALA rii 


calitatea medicamentelor primite a fost bună 2) Timpul care a trecut de 
la facerea comandei pină la primirea ci 3) dacă nevoile serviciilor au 
fost indestulate 4) dacă modul de aprovizionare de la farmaciile particulare 
a lost mai bun, decit cel dela Depozitul central. S'au primit 323 răs- 
punsuri, care formează un voluminos dosar. 

Toţi medicii, fără excepţie recunosc calitatea superioară şi ire- 
proşabilă a medicamentelor dela Depozite, precum şi îndestularea tutu- 
ror necesităților ; 292 recunosc superioritatea din toate punctele de ve- 
dere a aprovizionării prin Depozit şi numai 31 ar preferi aproviziona- 
rea prin tarmaciile particulare. Trebuie de notat că furnizarea prin De- 
pozit tugreuie munca medicului, el trebuie să facă la timp comenzile, 
se Ingrijească de păstrarea medicamentelor, de distribuirea lor, de con- 
tabilitate, etc, 

In aceste împrejurări răspunsurile favorabile a 292 Medici do- 
vedesc nu numa! ntilitatea Depozitului, recunoscută de cei în măsură a 
aprecia in mod dezinteresat, dar şi spiritul de abnegaţie a corporației 
medicale în folosul celor suferinzi şi al statului. 

In tăspunsurile Medicilor s'au găsit multe observaţiuni, de care 
Sa ținut seamă în îmbunătățirile aduse Depozitului. Din aceste obser- 
vațiuni menţionez una hazlie: „culoarea medicamentelor furnisate de 
Depozit este naturală, ele mau coloraţie politică nici liberală, nici con- 
servatoare, nici conservator-democrată, cum erau, cind se po dela far- 
maciştii particulari, care se schimbau cu schimbarea regimului“. 


Dr. P. Cazacu 


Cronica internă 


„Colegiul unic* 


Au trecut şase ani decind, o 
. opunind lozincii făţarnice de 
moravurilor“, necesitatea reformei electorale, am rezumat setat cui 
In această rubrică, atitudinea noastră: dă 
„Idealul nostru & cuprins în acea lormulă 
dreptului constituțional mod eso pe a 
S modern În această z 
Pa E a a privință : Sufragiul univer- 
„Dar, ca o fază de tranziţie, am 
E putea admite, ce? 
„unic pentru toți cetățenii vristnici ştiutori de carte“ sai caii. 
Cită vreme s'a scurs de atunci t.. ji 
mt cu un an Înainte de răscoale, scriam : 
„Dacă... marile probleme economice, dela rezolv 
A irea cărora atir 
pai ere id ovi gy deslegate pănă azi, cauza principală a 
d ui nostru electoral, care pnne interesele de gaşcă mai 
a eră pp one naționale. Un fost ministru de lerne fre 
k guvernul, din care lăcea parte, voind să ref - 
„Bea tocmelilor agricole—atit de neindestulătuare—a fost panas A 2 
„răscoala electorilor !*,.**) SE 
In anii ce au urmat răscoalelor 
am avot de atitea ori pril 
AEDE pe că acest sistem electoral nu mai este peer g 
rumare sănătoasă a vieţii noastre publice, incit şi congtiințile cel 
mai timide au trebuit să se revolte SP 
că cita kai dacă RAP actualul prim-ministru a putut spune 
5 e, „nu va face alegeri libere, ci nlegeri curate” 
zeu eie că însuşi d. P. P. Carp nu-şi mal face nici o iluzie în această 
tt n p as mă pot indoi, că d. P. P. Carp, dacă poate fi indife- 
= = zi “dit alegerilor, nu poate fi, orice s'ar zice, insensibil 
„Necurăţenia“ lor, precum nu mă pot îndoi, că astăzi, la 1911 conşti- 


+j M: Re orma morali” si 
1906, v. I, p- n 4 d şi reforma electorali, —. Viaţa Rominoască“, 
9) Ibid., p- 321. 


AAEN ATAI ' 
CRONICA INTERNA 273 
PI ———— a 
ința d-sale este pe deplin jămurită, intrucit gradul de „curăţenie” a a- 
legerilor poate atina de bunele intențiuni ale unui şef de partid, ori- 
cit de autoritar ar fi el.. în timpurile de opoziţie... ' 


Lă 


Aceste experiențe dureroase au pus la ordinea zilei reforma elec- 
sorală cu atita hotărire, încit ea nu mai poate fi înlăturată. 

Totuşi, aspectul sub care se pune la noi această chestiune nu este 
tocmai obicinuit. 

Am spus în articolul citat, acum şese ani, că în dreptul constitu- 
tional modern, „suiragiul universal egal, direct şi secret* nu mai poate 
da loc la discuțiuni doctrinale. Chiar pentru acel cari susțin că drep- 
tul de vot e o „funcțiune socială” pentru care statul e in drept să im- 
pună anume probe de capacitate, nu mai poate fi îndoială că această 
„tuncţiune socială” nu poate servi de bază unor privilegii de clasă, 
şi că măsura de capacitate necesară, —care in sistemul reprezentan- 
țiv se reduce la elementarul descernămint exprimat în Increderea 
acordată de alegător alesului său,—se vădeşie pe deplin prin gradul 
de educaţie politică, de cate dau dovadă masele chiar prin faptul că 
au pulut să-şi revendice dreptul de vot. Incit o dată ce aceste res 
vendicări sint formulate cu hotărire şi preciziune, mu poate fi nici un 
temeiu teoretic, cate să justifice rezistența impotrivă-le; dar nici nu poate 
fi vre-o forță morală sau materială, care să facă această rezistenţă 
eficace multă vreme: incapacitățile legitime, in aceste împrejurări, nu pot 
isvori de cit din insulicienți sau scăderi dovedite In cazuri individuale. 

Totul se reduce ta o chestiune de oportunitate, determinată de Im- 

urări de timp şi loc. 
m Dar la pt ep electorală a fost adusă ia ordinea zilei nu atit 
prin revendicările maselor populare, & căror participare la exerciţiul sü- 
veranităţii naţionale este mărginită san împedecată, — cit mulțumită revol- 
tei opiniei publice, a sufletelor de elită, impotriva „necurăjeniilor actu- 

sistem electoral. 

an Mal mult. Chiar acele elemente cărora le place să paradeze ca 
te ai revendicărilor populare, dau în acest moment dovadă 
de atita lipsă de educaţie politică, încit sint gata să zădărnizească incet- 
cările de retormă, din consideraţiuni jăturainice, sau din rancună pert- 

iá. 
zau in asemenea împrejurări nu numai că reforma electorală nu peste 
avea acea temelie largă, pe care numai sprijinul activ al spa - 
lor populare i-ar putea-o da, dar chiar rezultatele ei finale pot îl uşor 


äm din nimic factorii vieţii noas- 
Na stă în puterea noastră să cre a E ee 
S 


274 VIAȚA ROMINEASCA 


Da 


care clipă a desvoitării sale Istorice, sint Insă ținute să-si fa 5 
ii în împrejurările concrete in cari se ef rea PR sine rac 
Dacă nu pentru temperamentele fericite, pe cari poza 
frazeologia „revoluţionară“ le poate mingiia ie atei Da a 
poate dosi indiferența sau Indolenţa de fond, cel puţin pentru toţi accis, 
a căror conştiinţă nu poate fi intunecată de splendoarea pozei siu so 
noritatea frazei, analiza obiectivă a problemei electorale. în condiţiuniie 
de fapt In cari ea se pune la nol, poate singură determina atitudinea 
lor în faţa diferitelor soluțiuni ce se propun, 


ŞI numai pe aceştia din urmă îi vom avea 
PENE: cf in vedere în rindurile 


Partidul liberal s'a declarat pentru revi 
i zulrea constituției şi reforma 
electorală, pe baza colegiului unic şi a reprezentării minorităţilor. Parii- 
dul conservator-democrat a Inscris şi el în programul său de imediată 
aaae revizuirea constituției şi reforma electorală. Chiar in sînul par- 
ului dela cirmă n'au lipsit manifestări în acelaşi sens, şi în rindurile 
Prezan mie ns se Intăreşte pe fiecare zi tot mai mult curentul 
tealaliă grupare “conservatoare, 
Zuirii constituționale, ij "uitarea 
S'ar părea, deci, că cercurile conducăj 
oare, aproape fără deosebire 
de partid, sint astăzi convinse de defectuozitatea actualului sistem electoral, 
şi Tan de a nu mal întirzia reformarea lul. 
u toate acestea, atit in discuţiunile i 
presel politice cit şi In cuvin- 
= publice, adesea putem constats, Intro parte cel puțin a iai iza 
ce, oarecare şovăire şi lipsă de precisiune în ce piiveşte direcția In 
avh keyps căutată soluțiunea problemei electorale. Dacă necesitatea 
s pri . recunoscută aproape. unanim, — mulţumită „excesului de rău* 
stemului actual,—sintem, se pare, departe încă de înțelegere 
sensului acestel relorme. cca 
Dar o analiză cit de sumară a le 
| Rislaţiei în vigoare, spra a cer 
aeriana acestui „exces de rău” care a revoltat conştiinţa publică, ne 
tie gi cozi că în realitate reforma electorală, dacă sub pretextul 
urmăr 
ceară eşte un scop rearjionar, nu poate avea decit un singur 
In adevăr, innainte de toate, e vădi 
Ă t că o reformă electorală, spre 
aita ră ri (terta pariere şi democratică, nu poate lipsi pe aia 
grand rept ce-l are în virtutea constituţiei deaproape o 
n Eg că acest punct nu sufere nici o discuţiune, fiindcă cei ce 
È contesta ar mărturisi că nu urmärese democratizarea sistemului 
ectoral, ci dimpotrivă întărirea privilegiilor de astăzi, 


CRONICA INTERNA 26 


Pe de altă parte, în ce priveşte electoratul Adunării Deputaţilor (în 
articolul de faţă avem in vedere excluziv pe acesta), e tot atit de vä- 
dit că cu greu Sar mai putea largi dreptul de vot în sine. O privire 
cit de fugară aruncată asupra textului constituliei ne poale convinge că 
şi astăzi nici un cetățean nu este lipsit de dreptul de a vota În alege- 
rile pentru Cameră, In adevăr, după ce în articolele premergătoare se sta- 
biles. sondiţiunile peniru participarea In cele două colegii superioare, 
Constituţia, în art 61, glăsueşte ritos: „iac parte din colegiul al treilea 
toji cari nu sint alegdtori In colegiul Intăiu și al doilea şi plătesc o 
dare cit de mică cătră stat (şi toți cetățenii vrisinici plătesc ce! puţin 
darea pentru câile de comunicaţie).” 

Astiel, tăcind abstracţie de condiţiunea Indeplinită de toată lumea 
(plata de dare), pulem spune că, în ce priveşte corpul electoral pentru 
camera de deputaţi, condiţiunile pentru dreptul de vot se rezumă de 
fapt în următoarele dispoziţiuni ale legii electorale (art. 16): 

„Pentru a fi alegător trebue: 

a) A fi romin de naştere san a fi dobindit Impămintenirea ; 

b) A avea vrista de 21 ani impliniţi.* 

Textul legii este atit de larg incit defunctul Gh. A. Urechia, pro- 
fesor de drept constituțional la Universitatea din laşi,a putut susţine că 
după constituţia noastră şi femeile au dreptul de vot. Şi, inadevăr, fi- 
tera Constituţiunii nu le exclude nicăeri, lar, după cunoscutul principiu 
de drept, incapacităţile fiind de strictă interpretare, etc... 

Dar dacă, lisind chiar la o parte această Interpretare largă, putem 
astiei alirma că, pentru Cameră, şi legislația actuală admite sufragiul 
universal şi secret —el nu este însă egal, şi nici direct, pentru majoritatea 
covirşitoare a alegătorilor. 

Şi dacă revizuirea Constituției nu poate duce nici la mâărginirea 
dreptului de vot, nici la lărgirea lsi, ea nu poate avea ca scop decit 
modificarea condiţiunilor de funcţionare a acestui sufragiu quasi- universal, 
fiindcă, evident, viciul actualului sistem trebue căutat In principiul Insuşi 
de repartizare a alegătorilor în diferite categorii. 

In ce constă acest principlu? x 

Corpul electoral este împărțit în patru grupuri, foarte neegale în 
drepturi (alegătorii Indirecţi al colegiului al treilea formează, vădit, o ca- 
tezorie distinctă, radical deosebită de celelalte), pe baza censulul mate- 
rial, adică în realitate pe baza distinrțianii de clasă socială. 

Electele acestei împărțiri sau dovedit dezastroase, Ea a dezarmat _ 
corpul electoral atit în foja lorţel brutale cit şi în fața corupțiunii. 

Să vă gindiji în ce condițiuni se lac alegerile în colegiul al treilea: 

In fiecare Judeţ se numără 20 30.000 alegători indirecţi, cite odată 
şi mal mulţi: ei votează în mai multe zeci sau chiar sute de centre deo- 
sebite (in fiecare comună a judeţului), nu numa! lipsiți de orice arga- 
mizaiie dar şi fără să f putul avea vie-o cozsullațiă prealubilă til:e či! 


218 VIAȚA ROMINEASCA 


În asemenea împrejurări nu numai că lipseşte orice putință de control din 
partea partidelor politice, dar această masă amorfă nu poate găsi nici 
un sprijin în vre-un element mai ridicat socialminte, nu este în sinul el 
nimeni care să fi putut măcar îndrăzni a" 'opune vre-o rezistență 
abuzurilor celor mai strigătoare. Cit de mare Insemnătate pentru „bu- 
nele alegeri” ale colegiului al treilea are această izolare a satelor, se 
poale vedea din sforţările pe cari le face administraţia pentru a feri pe 
săteni de orice contact cu „surtucărimea* dela oraşe în timpul campa- 
niei electorale : pichete de jandarmi în toate părţile, cari arestează pe 
oricine circulă prin judeţ fără „biletul d-lui prefect"; suspendarea sere 
viciului postal pentru ziare, manifeste electorale şi chiar pentru scrisori 
recomandate; oamenii aduşi în oraş pe „căprării* şi închişi la gazde pă- 
zite de poliție ; formarea de trenuri speciale cari se opresc In cimp dè- 
parte de oraş, pentruca alegătorii să poată fi duşi sub escortă prin uli- 
cloare dosnice ; orașul însuşi inconjurat de cordoane militare, etc, etc... 

Nu e de mirare că adesea in locul alegătorilor votează jandarmul 
ssu chiar mai simplu: „preşedintele“ Liuroului ceteşte lista celor quasi- 
aleşi, în lipsa alegătorilor ţinuţi cu forja departe de localul de vot, nus 
mai în faţa „șefului de secţie* şi a „d-lui sub-prefecte,.. 

Delegații „aleşi* în aceste condițiuni formind adesea majoritatea 
colegiului, sint, fireşte, numal nenorocite unelte în mina administraţiei, şi 
servesc pentru a teroriza pe alegătorii direcţi. De altfel şi între aceştia 
elementele cele mai ridicate sint bieţii Invăţători şi preoţi dela țară, cari 
ce rezistență ar putea opune brutailtăţii administrative ? 

Izolarea colegiului țărănesc ni se arată cu atit mai cumplită, cind 
ştim că în această situație chiar şi „electorii* cei ma! pătimaşi, fi- 
reşte, il neglijează cu desăvirşire, indrepiindu-și toată atențiunea spre 
colegiile privilegiate, unde „lupta“ e cu mult mai uşoară, fală de nu: 
mărul restrins al alegătorilor care permite „lucrarea individuală”, —şi 
aceştia concentrați înti'un singur oraş, sub scutul presei, al procurori- 
lor, al dreptului de agitaţie şi propagandă. 

O amintire personală, care ne poate ilustra de minune această stare 
sufletească: 

Un mare proprietar din județul laşi, conservator „fanatic“, actual- 
minte deputat, In alegerile generale de sub guvernul libera! trecut şi-a 
adus el insugi oamenii din satele sale „pe câprării” (lucru pe care îl „ne- 
glijase* administraţia), poruneindu'le să voteze... „cu guvernul”! La mira- 
tea scriitorului acestor tindun,—pentru a cărui persoană şi idei, de altfel, 
„fanaticul” conservator simte cea mai profundă antipatie, —el răspunse cu 
seninătate ; „colegiul al treilea e al guvernului, şi cind vom fi nol la 
putere nu tè voiu lăsa să ie apropii nici la o bătae de puşcă de satul meu”... 
Şi acest domn nu socotea serviciul, dezinteresat şi necerut, tăcut astfel 
„guvernului“, necompatibil cu lupta aprinsă pe care o ducea, fiind în 
acelaşi timp candidat a! opoziției... la colegiul întâiu, bine înţeles |... 


_ CRONIG A INTERNA n 


Dacă colegiile ţărăneşti nn pot rezista brutalităţii, corupţia propriu 
zisă în ele este, putem zice, necunoscută. Şi cum ai putea de aliiel 
„cotupe“ un milion de alegători ai acestor colegii, țara intreagă ? 

Cu totul altă icoană ne înfăţişează colegiile privilegiate. În acestea 
majoritatea hotăritoare adesea scade sub 100 de voturi, nu arareori 
ajunge la 40, şi chiar la 30 voturi!  „Voturile* unei singure familji cite 
odată pot juca un rol deciziv. Ce perspective deschide astfel de si- 
tuaţie „lucrării individuale” ! Nu voiu pingări aceste pagini descriind 
procedeele cunoscule de toată lumea. 

Prea dese ori se declamă cu emfază că reforma electorală va In- 
neca elementele „luminate şi independente” din colegiile privilegiate în 
masa inconștientă a țărănimii. 

Dar pot fi elemente mai luminate şi mai independente decit cele 
reprezentate în colegiile universitare Pi.. 

Imi e penibil să reproduc aici consideraţiunile pe cate am lost nevoit 
să le scriu în această privință acum şase ani. De altfel eu am in vedere 
mai ales sistemul care poate da astfel de rezultate. Şi sistemul, care ne 
aduce in această situațiune şi face atitea victime, este condamnat, ori- 
care ar fi judecata moralistului asupra „caracterelor“, 

Suprataţa de rezistenţă în colegiile restrinse e prea redusă, „lu- 
crarea individuală" prea intensă pentruca într'o țară, cu o educaţie po- 
jitică încă atit de rudimentară, rezultatele să fle altele decit în situațiuni 
analoage, în țările de veche cultură, cu o viaţă politică seculară. Şi am 
avut ocazia să arăt ce groaznică corupție electorală a domnit şi în Anglia, 
păuă la şirul de reforme electorale, între 1832—1882,—corupţie constatată 
de multe ori în desbateri parlamentare şi anchete judiciare. Colegiile 
restrinse din „burguri putrede" au o tristă celebritate In istoria constitu- 
ționalismului, 

Dar dacă colegiile privilegiate nu pot rezista „lucrării individuale”, 
în faţa lor forța brutală e neputincioasă. Nu poţi teroriza cu jandarmii 
pe un mare proprietar sau pe un profesor de universitate ! 

De fapt cei ce vor cîştiga mal mult din „Innecarea In massă* sint 
tocmai elementele mai curate din colegiile privilegiate de astăzi. In rea- 
litate, elementele accesibile la corupțiune în aceste colegii formează one- 
însemnată minoritate, dar această minoritate prea adese ori e sufici- 
entă pentru a hotări rezultatul, şi astfel ca poate subjuga majoritatea 
de cetățeni convinşi ! Cunosc colegii în cari „nobilii* ce îşi vind vo- 
turite, după mărturiile „electorilor“ celor mi iscusiţi, nu se ridică la 10; 
din totalul alegătorilor, dar e! intotdeauna decid lupta. (Intr'un colegiu 
de 300 alegători, o deplasare de 30 de voturi determină diferența de 50 
voturi, —adică 20"), din numărul votanţilor). Pot fi la ordinea zilei pro- 
blemele cele mai importante, poate discuția să fie inălțătoare, lupta 
aprinsă intre oamenii cel mai sinceri și convinşi,—cununa de lauri pe 
fruntea învingătorului o vor pune tot minele minjite ale celor 10", de 
„nobili“, pe cari mimai „bumaşca” li poate hotări... 


228 = VIAȚA ROMIN" ASCA 


Dar odată „înnecaţi în massă“, cine se va mal gindi la cei 30 ne- 
gustori de voturi? Corupţia va ajunge tot atit de inutilă, cit şi imposibilă. 

Pe de altă parte, puterea elementelor curate, cu prestigiul pe care 
I-l dă inaa situațiune socială, averea şi cultura lor, va creşte inzecit prin 
ascendentul ce fireşte I vor cîştiga asupra mulţimii, în mijlocul căreia 
se vor cobori. In loc să cadă intoideauna victimă unei minorităţi co- 
rupte, majoritatea colegiilor privilegiate de azi va apare în rolul atit de 
rumos de conducători ai maselor populare. —şi în fața acestora, dacă își 
vor da silinţă, nimene nu le va putea distruge autoritatea, pe care o dă 
superioritatea reală. 

În asemenea împrejurări, a vorbi despre reforma electorală ca 
despre o „despulare* a colegiilor superioare, inseamnă în realitate a 
conlunda aceste colegii întregi cu minoritatea de „nobili“, singura care 
va pierde, pe urma reformei, in adevăr privilegiul.. „bumaştei”... 

Dar „Innecarea* în massă nu numai ar face cu neputinţă „lucrarea 
individuală”, —ea ar ingreuia foarte mult şi întrebuințarea forței brutale 
în scopuri electorale. Acest rezultat nu s'ar datori numal faptului că e- 
lementele de elită, amestecindu se In mulţime, ar apare ca tot alites cen- 
tre de cristalizare pentru masa amoriă a colegiului al treilea; şi nu numai 
fiindcă aceste elemente ar putea să o lumineze şi să o organizeze, ri- 
dicind astfel cu timpul până la Inălțimi necunoscute educaţia politică a 
poporului: dar şi fiindcă atunci cind dintr'un corp electoral alături de „mo- 
jicime“ fac parte şi .boerii* dela culmile societății, —adică cei ce 
O guvernează astăzi, au guvernat-o eri sau o vor guverna mine,—bru- 
talizarea acestui corp e morslinenle, şi aproape fizicezie, cu neputinţă, 

E vechie comparația cu betonul armat, care dă dovadă de mai 
multă putere de rezistenţă decit elementele separate ce-l alcătuese :— 
Astiel dacă mulţimea va feri corpul electoral de corupție, care ar 
ajunge inutilă și imposibilă, —elita Îl va feri de brutalizare administra- 
tivă, — fiindcă „lucrarea individuală* şi brutalitatea poliţienească, ca mij- 
losce de presiune electorală, nu sint decit rezultatul fracționării corpului 
electoral, pe temeiul distincţiunilor de clase sociale. ŞI fuziunea între 
masele populare şi elementele de elită, întrun singur corp electoral, 
după chipul şi asămănarea naţiunii însăşi, nu numai că va paraliza aceste 
mijloace de presiune, născute din sciziunea dintre ele, dar va fi punctul 
de plecare pentru adevărata educaţie politică a națiunii noastre, pe care 
sistemul celor trei colegii nu a putut-o desăvirși nici după o jumătate 
de veac de funcționare. 


Concluziunea e limpede: 

Dacă retorma electorală nu poate avea de obiect, cum am arătat, decit 
repartizarea în colegii, orice modificare cunstituțională, care ar păstra impăr- 
țirea alegătorilor în diferite categorii, pe temelul censului de avere, nu ar îi 
decit o crudă şi fațarnică bătae de joc, de oarece astfel ar răminea nea- 
tinse toate relele sistemului actual, lar ce altă bază rațională şi ce rost 


CRONICA INTERNA 279 


Ar mai putea avea invențiunea vre unui nou sistem de repartizare a ale- 
gătorilor pe diferite categorii, dacă s'ar face abstracţie de deosebirile de 
clase sociale ? 

In locul celor patru categorii electorale de astăzi se poate uşor 
combina irei, două sau cinci, cari ar fi deopotrivă funeste, dacă s'ar 
1ăzima pe clase sociale distincte, şi deopoirivă inutile, dacă ar izvori 
numai din cine ştie ce combinațiuni de pedantism doctrinar. 

Desființarea dar a tuturor ingrădirilor intemeiate pe cens din or- 
ganizaţia electorală de astăzi, cu alte cuvinte —colegial unic, e singura 
reformă demnă de acest nume, 

Dar conturul reformei se poate preciza, ca o necesitate logică, și 
mai bine 

Evident că tolf alegătorii din primele colegii de ari vor face parte 
şi din colegiul unic, 

Dar alegătorii colegiului al treilea ? 

Astăzi Constituţia stabileşie ca o condițiune de caparitate pentru 
votul direct în colegiul al treilea cunoştinţa de carte,—dar, consegquentă 
cu spiritul ei, spre a elimina din masa țărănimii pe fruntașii ei, subor- 
donează exercițiul acestui drept şi unei condițiuni de cens: „alegătorii 
acestui colegiu,—cetim în art. 61,— cari au venit funciar rural de 300 lei 
în sus şi cari ştiu citi și serie pot să voteze... direct pe deputat” etc. 

Odată ce este înțeles că trebue să dispară condițiunea de cens, e 
clar că toți ştiatorii de carte („cari ştiu citi şi scrie”) urmează să vo- 
teze direct, căci altici reforma ar avea un înţeles reacţionar, lipsind pe 
ştiutorii de carte de un drept pe care ei ilau chiar după Constitu- 
fia actuală. 

Dispărind din textul Constituţiunii de azi diterenjinrea censitară, 
cu o rigurozitate matematică, organizaţia electorală trebue să se cristall- 
zeze în formula : colegiul unic pentru toţi ştiutorii de carte. 

Evident, de asemeni, că nici neştiutorii de carte nu pot pierde 
dreptul pe care îl au astăzi, de a vota cel puţin prin delegaţi, in ace- 
laş colegiu 

Analiza noastră, credem, a lămurit pe deplin, că în această for- 
mulă se rezumă un minimum la care siniem In drept de a năzui în- 
tr'o seticasă reformă electorală, 

Nici un om politic, care se respectă şi căruia îl repugnă revizlonismul 
àla Farfuridi nu va putea lua răspunderea acţiunii atit de complicate de 
revizuire, dacă nu este hotărit să ajungă cel puțim până la această 
tormută. 

Altte], mai bine să aşteptăm vremuri mai prielnice ! 


z 
» » 


Intr'un articol viitor volu arăta cari sint, după credința noastră, alte 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


modificari constituţionale cari ar trebui să complecteze unificarea cole- 
giilor pe temeiurile arătate. 

Alci, spre a incheia, citeva cuvinte pentru a linişti scrupulele de 
conştiinţă ale acelor democrați cari s'au arătat gata să strige „jos colegiul 
unic | sus sutragiul universal 1...” sau chiar... să prefere contopirea în dond 
colegii... n 
Nu le voiu spune că oriunde colegiul unic pentru ştiutorii de 
carte ar îi identiiicat cu sufragiul. universal, —fiindcà e! nu admite vre ð 
mărginire a dreptului de vot pe motive de cens sau distincțiune de clasă, 
mici nu subordonează, la urma urmelor, exercițiul acestui drept unei 
probe de capacitate care n'ar fi accesibilă oricui şi oricind. 

Dar după ultimele statistici, chiar cele mai pesimiste, 40, cel pu- 
tin din populaţia bărbătească la noi ştie citi şi scrie. Vă daţi seama ce 
extensiune a electoratului implică acest fapt? Vă daji seama cu ce re 
pejune se poate răspindi ştiinţa de carte, cind de ca este legat un drept 
atit de însemnat? Vă daţi seama-. 

Dar, insfirşit ! 

Pot democraţii noştri face mai mult şi mai bine în acest moment? 
Aşi fi bucuros să le dau tot concursul. 

Generaţia noastră Insă nu va mai avea, probabil, prilejul să lu- 
creze pentru o altă revizuire a Constituţiei. Aceasta nu se face In île 
care cinci, nici în zece, nici chiar în douăzeci ani. 

Istoria nepărtinitoare iși va spune cuvintul faţă de încercările, din 
fericire neputincioase, de a zădârnici, în numele „democraţiei*, o reformă, 
care prin simpla răspindire a ştiinţii de carte duce la „sufragiul uni 
versal, egal, direct şi secret,” —idealul democraţiei din lumea întreagă 

Printr'o crudă ironie a soartei, această reformă, care de un pătrat 
de veac serveşte de Iczincă şi pentru „democraţia intranisigentă” din Ro- 
minia—va Ħ astă-zi realizată impotriva ei L- 

Căci va fi realizată... 

Dar la noi şi cea mai „revoluționară“ democraţie nu-şi poate pier- 
de izul şi parfumul orlental... 

Fatalitate... 


c, S. 


p a re 


Cronica Socială 


—— 


in chestia activităţii extraşcolare a învăţătorilor 


Di. C. Meissner, profesor de Pedagogie la Şcoala Normală de 
Invăţători, „Vasile Lupu”, din laşi, îşi arată părerile asupra activităţii 
e a învăţătorilor, întrun articol! pe care nu de mult 1-3 publi- 
cat în una din revistele bucureştene, şi face chiar şi o propunere prac- 
tică pentru regulamentarea activităţii economico-sociale a invăţătorilor. 
Piărerilor d-lul C. Meissner în această chestiune trebuie să li se 
dea o deosebită atenţiune, atit pentrucă ele sint ale unul om care, 
prin rolul său de profesor de Pedagogie la o şcoală normală, contribue 
în parte la formarea sufletului şi la indrumarea pentru viaţă a unul mare 
coniigent din invăţătorii noștri, cit şi pentrucă d. C. Meissner ocupă azi 
un loc de frunte în conducerea departamentului Instrucțiunii publice şi 
prin urmare se găseşte în situaţia de a traduce în măsuri, dacă nu le- 
gislative, cel puţin administrative, vederile şi soluțiiie sale, 
lată ce ne Indeamnă să discutăm aici părerile d-lui C. Meissner 
şi să examinăm soluțiunea propusă de d-sa. 
. y + 
„Au răsuflat din adine invăţătorii—spune d. Melssner— cind, la 
„congresul redea he au auzit pe şeful departamentului zi 
„țiunii declarind că recunoaşte roadele bogate date pretutindeni de 
„băncile populare şi de cooperative și că deci nu e adversarul aċti- 
j e“, 
e marei noi că au răsuflat din adinc Invățătorii, —şi numai 
prize aduce aminte de campania ce sa dus pe chestiunea ac- 
tivităţii extraşcolare a învăţătorilor contra fostului ministru de pp ipa 
în cei din urmă patru ani dela 1907 încoace, cine işi aminteşte = Feet 
ţin de interpelarea din Senat a d-lui Tit Maiorescu, ori de articole a pes 
S. Mehedinţi din „Convorbiri literare”, işi dă bine samă de unde n 
născul lngrijorarea cate cuprinsese pe acei ce au crezut serios amen 


activitatea economică i socială a învăţătorilor. 
pa ŞI cină a. cuceri act că „anumite ziare căutase să infil- 


treze incetul cu incetul convingerea cd d, C. Arion, ministrul rue 
"si cultelor, nu admite nici o activitate extraşcolară” u Şi € ata 4 
nia aceasta... ar fi impărtăşită de întregul partid patura să 
d-sa pare a uila că acele „anumite ziare” se bazau pt... anum 
clarațiuni categorice. rostite limpede, în fața tării 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar aceasta è numai o restabilire de fapte, şi nu insistăm. 

Declaraţiile asigurătoare dela Tirgoviște ale d-lui C. Arion nu au 
surprins totuşi pe toată lumea. 

Am Indrăzni chiar să spunem că nu sint tocmai puţini acei cărora 
ele le-au părut foarte... naturale, —fiindcă se deprinsese de mult să vadă 
astfel de deosebiri de atitudine, In chestiuni din care interesul politic nu 
lipseşte, altitudinea variind impreună cu lipsa ori cu prezenţa rás- 
punderii. 


ŞI tocmai răspunderea a impus actualului ministru de Instrucţiune 


să examineze situaţia cu seriozitate şi cumpătare, şi l-a făcut să înje- 
leagă astfel că ar fi mai 


mult decit o mare greşală să se lovească 
brusc, să se oprească de-odală o mişcare de-o așa intindere şi insem- 
nătate. Şi apoi ce e de mirare că, sceptic şi fin, actualul ministru al 
Instrucțiunii publice a Simţi! pulsul care bătea la congresul dela Tirgo- 
vişte şi şi-a fixat atitudinea pe care a adoptat-o? 

Dar în sfirgit L.. 
Acum € numai mai clar că 


activitatea extraşcolară a învăţătorilor 
va putea fi atacată platonic in blo 


& va putea fi criticată in amănuntele 
ei, stingherită pe ici pe colo, că i se vor atribui intenţii revoluţionare, se 
vor face contra e! insinuări şi ironii, şi mai ales că va trebui să ile re- 
Rulamentată şi reorganizală.—dar nimeni nu se va mai gindi de-acum 
înnainte la destiințarea ei pe de-a "'ntragul. 

ŞI aici este meritul cel mare al d-lui Spiru Haret: 
vola urgentă a aceste! activităţi şi a avut tăria 


jeze cu neclintită hotărire, impotriva tuturor atacurilor şi învinuirilor care 
is'au adus că răscoală satele şi distruge şcoala. Ca orice om convins de 
însemnătatea acţiunii sale, a Inftuntat cu bărbăție toate dușmâniile, 

Şi astăzi aclivitatea extraşcolară e un lucru definitiv ciştigat în 
conştiinţa publică: s'a impus prin însâşi evidenţa foloaselor ei. Ea in- 
deplinește astiel cea mai Insemnată condiție ce se cere unei miş- 
cări pentru a triumfa: asentimentul public. 

Nu rămine dar, peniru cei ce nu sint tocmai incintaţi de marele 


el succes, decit calea... rezervelor şi a restricţiunilor. 
Ce rezerve se fac ? 


a înțeles ne- 
s'o susțle şi s'o incura- 


Cu toate că învățătorii s'au arătat „apostoli sinceri, entusiaşti şi 
mindri” ai cauzei ridicării economice a țărănimii, cu toate că „ar fi 


„Nedrept să bânuim cd entusiasmul inițial ar fi fost susținut de ciy- 
«liguri bănești şi de dorința de a-şi Inbunătăți, în primul rind, pro- 
„pria lor stare materială”, totuşi, —urmează d, C. Meissner pe acelaşi 
pagină şi chiar în același coloană a fevistei— „ceia ce se 


„cu căldură dezinteresată... deveni cu vremea ün izvor insemnat de 
„ciştig personal: ba leafă de casier la bancă, ba leață de admi- 


CRONICA SOCIALA _____________%3 


„nistrator de moşie, ba chiar leafd de tej SATE la băcânie, ba 
- a" *). 
chiar mat multe de acestea de-o da 
é Această împrejurare, cum şi faptul că „ocupaţia cu bănci, ste, 
ctc, e in definitie mai lesniciasă decit acea migăloasă a şcoli i 
"că roadele celei dintătu sint mai vizibile şi se obțin mai repede; 
her această activitate extraşrolară era mai aducătoare de pică 
pp! : decorații, publicarea meritelor”, etc... au făcut pa 
ca treburile şcoalei să endă pe al doilea plan, dacă nu pe a E 
„celea* : „Învățătorul are altă menire decit aceia de a invăţa car 
- RI 
copii", 
di Fată deo astfel de stare de lucruri, fireşte : „Trebue så se schimbe 
-a "ntregul situația ce s'a creat“. 
K eos, pA „tetăpăduit că activitatea extrașcolară desțăşu 
tă de îmvățători a adus servicii reale stării economice a silon: 
g lui“ — dar „trebue să se schimbe pe de-a 'ntregul situația aceasta - 
at învățătorii sa pus pe lucru cu o viună demnă de tote pata 
dar 5 penliaca „să se concentreze asupra treburilor mai rentabiie, ps 
sg dag cu rezultate imediat vizibile, mai dâtădtoare 
iei 5 i bine apreciate de cei de sus"... 
ea rin P G Minier este pantru activitatea extraşcolară, dar pene 
numal că na trebue... desființată, şi e gata să acorde amaes ra 
de apostoli entustaşti, dar cu condiție ca şi el să e ere 
vechili şi tejghetari lacomi de cîştig, eporesdă RNE p pă Da 
—căei d. C. Meissner nu se $ : 
ori viera cind la rece, cind ia caid 1... —,sforțările ide oki 
ronate de succes ale învăţătorilor pe om Crede pA Ru DS 
N bile». Deci „în direcția începută : 
poteca „na văd de-ocamdată cel puțin, elemente or 4 ee 
“cinic, mai doritoare şi bune, tu pal şi Meg pe preot 
" Incredere decit tot elementul invățătoresc” — ru fi Er pene 
"că-i mai rămine timp disponibil suficient pen 
b 
18)" 
iag pismen t greutăţi şi contraziceri În care ge Sega rez 
sorul de Pedagogie dela „Vasile Lupu”, îi trebue numa 
e- 
cari C. Meissner o găseşte încă din 1906, rece adoră 
sul corpului didactic din acel an, iar acum IE ciment dead 
după cum am văzul din citatele de mai svs, In a 
äm. | 
SER Vom examina mai încolo soluția d-lui C respei idana 
Mal tanainte însă vom arunca O repede privire i creea 
extraşcolare a învăţătorilor, pentru a vedea în ce pat ap meta 
cu şcoala pe de-o parte, cu interesele mari ale neamului p 


i 
*) Sublinierila acestea şi tele co vor urma sint tenta de no 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


x 
. a 


E oare în adevăr cu neputinţă de împăcat activitatea economică a 
învăţătorilor cu ocupaţiunile lor de şcoală şi e drept că învăţătorilor nu 
le mai „râmine timp disponibil suficient pentru alte chemări* decit 
cele şcolare, cum crede d. C. Meissner ? 

Dacă ar fi să ne Inchipuim că un casier dela o bancă populară 
trebue să fie un fel de slujbaş aşa de ocupat cu operațiunile bănești 
ca şi un casier dela o administrație financiară din oraş, un om care tre: 
bue să fie la ghişeu! lui toată ziua, în oarele de birou, atunci ar trebai 
să credem, în adevâr, că învățătorul nu poate fi in satul lui nici măcar 
casier la banca populară, Atunci ar fi adevărată următoarea scenă pe 
care o găsim descrisă în acelaș număr din revista în care d. C. Meis- 
sner îşi publică articolul, şi pe care o reproducem numai pentru frumu- 
seța lucrului : invățătorul e în clasă şi:— 


„Posta cltova minute uşu sălii se deschide incet, cu shali, și o figrară neră- 
„jită, pasta care cad ploto în neregulă, so ivește, E un biot om, căruia ia 
„murit un bou şi p'are cu ca să-şi continue treburile deacela a vanit la 
„bancă să imprumute o sumă de bani, ea să-şi cumpere alți boi. Co va face 
„domnul învățător-casiar, om supru-natural şi extra-setiy ? Ce să facă ? Lasă 
„lecţia baltă, pune un monitor să țină liniste, inr el, urmat do omul ca pri- 
„tina, troco în camera de alăturea, doschide condlelte, serie în ele, sono- 
„toste, mai socotește odată, ca să nu greșenască, deschide lada, sconte pa- 
„Tale, le numără odată, de donă ori și timpul trece... trece, apoi lar se in- 
„toarca în clasă şi continuă lecţia, pe erre a incoput-o cn jumătate sau ca 
„n cons mai înnainte. Faca omul activitate şcolari 


Nu-i aşa că-i plastic? Totul parcă e văzul, trăit, Uite omul cu 
pletele In neregulă, ulte casierul care deschide condicile, scrie, sozoteşte, 
mai socotește, numără și lar mai numără, și... îşi pierde un ceas ca să 
dea o mică sumă de bani unui sătean!... 

Evident, in cazul acesta şcoala nu mai e şcoală. Decit Iucrul nu-l 
tocmai aşa. Țăranul căruia i-a murit boul nu lasă totul baltă pe cimp şi 
nu aleargă întrun suflet la banca populară ca să la bani, pentru sim- 
plul cuvint că boii de vinzare nu stau în sat aşa pata, la magazie: vine 
omul, dă banii, îşi ia boulşi se duce de ară mal departe. Nu, Cumpărarea 
unel perechi de boi e o afacere prea Insemnată pentru țăran, n'o face 
el aşi—cum ne-am cumpăra noi o pereche de mănuși. În orice caz, råb- 
dâtor cum e țăranul romin din fire, aşteaptă el pănă după terminarea cla- 
sului, cînd învăţătorul-casier îşi deschide registrele şi caseta băncii... 

Și învățătorul poate foarte bine să fle casier al băncii populare 
din sat, fără ca elevii lui să sufere din pricina aceasta, 

Acelaş lucru şi cu dirigulrea unei cooperative săteşti. „Tejghetar ? 
De ce atita dispreţ? ȘI apoi vrea d. Meissner să ne facă să credem că 
învățătorii cari întemetază cooperalive—de consum, să zicem !—ln sa 
tele lor, îşi pun numai decit şorțul dinnainte, ori inu la subiloară şerve- 

tul de şters mesele ? 

Singurele care in adevăr reclamă timp mult ori absenţă îndelun- 
gată invățătorului, aşa că se găsesc jn incompatibilitate cu protesarea, 
sint sarcinele de controlori la bănci şi de administratori ai moșiilor ob- 


CRONICA SOCIALA 285 


O a LU 


şteşti. Invăţătorul care şi-a luat una din aceste Insărcinări e silit să nu 
mai facă et tot timpul, ori cei puţin o mare parte din timpul cit 
o astfel de însărcinare. 
Se iu aceştia se pune in adevăr chestiunea incompatibilităţii din- 
tre aclivitatea şcolară şi cea extraşcolară. 
| iai ză acum, sub trecuta administraţie şcolară, li se acort- 
dau concedii, iar lecţiunile în locul lor se făceau de cătră supiinitori. 
Actuala administrație şcolara crede, pare-se, că s'a tăcut râu acor- 
dindu-se sprijin şi concedii acestor învățători şi vrea să „sthimbe pe 
'ntregul situația ce sa creat“. 
că Vom velă pei dacă acei ce vin astăzi să reformeze starea de 
lucruri creată de predecesori jin samă de toate elementele problemei că- 
un să-i dea o soiuţiune. 
a baga înnainte atragem atenția adversarilor activităţii extraşco= 
lare a Invățătorilor asupra următoarelor foarte adevărate cuvinte ale 
d-lui Spiru Haret („Revista generală a Invăţămintului”, No. 4, 
anul VII): 


varte oasă ureastă pretenția de a se supune int- 
i ri pei a pirori agis regim de excepție, numni pentrucă sint 


orbește şi se serie 
är, eind do patru ani al jumătate se vorbeşte și 
fără rind pa Era activității extrasoolare și exieeibiaeeioazii RE rr gir 
"isu-su măcar un singur cuvint asupra celei dela dng bă a 
vestea, la uraşe nu lipsoşto acest fel de activitate, ba er est pos fi 
”desvaltată decit cen Hela teg, mm manemiral] proex Prien s 

i cari au geoli priv i 
Araig E A avocaţi... O lege recentă permite pevtimtatiey a% Aga 
"focţi si primari, şi un proot chiar In momentul coala sorv 


„stare elvilă“. k 
ter d pentru invățămintul secundar,— deşi pregătirea pentru a 


cest invățămint a cerut sacrificii mai mari decit pregătirea unui invăţă- 
i mare. 

i deci paguba ce se aduce şcoalei e şi ma 3 
ra lar cind i vorba de invăţămintul universitar, lucrul devine în ora 
văr extraordinar, de oarece un astfel de profesor e un specialist, pir 
poale singurul în țară; de oarece, In orice caz, pentru pregne u cad 
profesori universitari statul a făcut uneori sacrificii pe ouă timet 

į mulţi ani... 
. irăinătate pe socoteala sa, peniru ma l 
i ri pr toate beii ciți prolesori secundari şi universitari mu sint 
iti scoalei de alie îndeletniciri l.. 2 
CA De ce să găsim lucrul natural aice şi să ne revolte dincolo ? 


s 
E] + 


Dacă admitem că anumite sarcini extraşcolare nu-i îmaterdecă > 
loc pe învăţători de a-şi indeplini cu stricteţă previi e pn 
am văzut că pentru unele lucrul ë In afară de po n eze m re 
problema activităţii extraşcolare a învăţătorilor, sub seg c 
pe care i-o dau adversarii ei, se reduce la următoarele : 


286 VIAȚA ROMINEASCA 


Invăţămintului primar rural i se aduc grave prej :dicii prin faptul 
‘că unii din cei formați în şcolile normale ale Statuini anume pentru a 
învăţa pe copii, imbrăţişază în sate alte ocupaţiuni decit acele şcolare, 
pe cind in locul lor sarcina de luminători ai fiilor de țărani este încre 
dințată la „niște băețași cu 2—3 clase secundare. „ nişte domnişoare tabs 
Solvente» a 2 clase profesionale, de nu a citorva luni făcute Intra 
secție de menaj“, cum spune d, C. Meissner, inspirindu-se dintr'un ra. 
port al Consiliului inspectorilor Invățămintului primar, prezentat fostului 
ministru de Instrucţiune. 

E drept că chestiunea suplinitorilor in învățimintu! rural e una 
din cele mal mari greutăți cu care autoritatea superioară şcolară are de 
luptat, fiind adesea nevoită să dea o şcoală pe minile unui om lipsit 
de cele mai elementare Insuşiri cerute de rolul ce i se incredințază. 

Trebue însă să observăm că, din pricina numărului prea mic de 
învățători pe care-i dau şcoalele normale faţă de trebuințele ţării, un 
mare număr de posturi de învățători sint încredințate direct, de câtră 
stat la „nişte băețași cu 2—3 clase secundare... nişte domnişoare“ etc.*), 

Ce se face dar cind se pune un suplinitor în locul unui învățător 
titular, normalist, care se dc:aşază ca administrator de moşie, ori gon- 
trolor la băncile populare ? Nu se face decit ceia ce însuşi statul prac- 
tică pe o scară foarte întinsă. Se mai inmulțeşte cu citiva numărul ace- 
lor învăţători-suplinitori, „băcțaşii cu 2—3 clase secundare“, din pricina 
„cărora învățămintul rurai sufere. 

Ne vine să credem că de obicelu învățătorul care trece ia o ins- 
tituţie economică se simte totuşi prea legat de şcoala lui, pentruca s'o 
încredințeze unor mini cu totul nedestoinice şi că deci acesta îşi alege 
mai bine suplinitorul decit cum e nevoit să facă statul,— dar să zicem că 
nu ar fi aşa, ci că şi aici suplinitorii ar ti de aceiaşi calitate ca şi si 
statului : vrem anume să admitem ipotezele cele mai defavorabile acti- 
vității extraşcolare, 

Dar atunci d-lui Meissner fi scapă din vedere faptul că amesle- 
cind, cum face d-sa, în chestia activităţii extraşcolare răul acesta — al su- 
plinirilor slabe—de care în adevăr şcoala rurală sufere, dar care nu are 
a face de loc cu activitatea extraşzolară, se expune să-i pue cineva în- 
trebarea : 

— Dar dacă nu ar exista nici o activitate exiraşolară, ar dispărea 
oare din învățămintul rural acei suplinitori, „băețaşi cu 2—3 clase se- 
„cundare.., domnisoare absolvente a 2 clase profesloaale“, etc? 

Intrebare la care d-sa ar fi nevoit să răspundă :—Nu, nu ar dis- 


părea l! 


*) După calculul făcut de Consiliul inspectorilor în Raportal cătră Mi- 
nistrul de Instracţiane, numărul locurilor vacanto de invățătari e în medie de 
3833 pe an tru ultimii 15 ani, jar numāral învăţătorilor daţi de şeolile 
normale e de 212 pe an. Deci în focare an trebue să so numoască 121 su- 
pilaitori, po lingă cei existenți. 


CRONICA SOCIALA 287 


Din raportul, citat mai sus, al Consiliului inspectorilor aflăm că nu- 
mărul suplinitorilor în învățămintul rural în 1909 e de 1743 față de 4711 
titulari, adică un procent de 27%. Vrea d. Meissner să ne facă să cre- 
dem că toți aceşti suplinitori funcţionează din pricină că titularii sint 
la bănci, cooperative ori obștii? De ce amestecă d-sa în chestiunea 
activităţii extraşcolare problema aceasta a suplinirilor care e o probiemă 
cu totul alta, care, o repetăm, nu are nici o legătură cu ea ? 

In chestiunea aceasta e, in adevăr, foarte însemnat lucru să ştim 
ciți astfel de suplinitori pune statul din lipsă de elemente pregătite a- 
nume pentru învățămîntul rural, şi ciți se pun ca să inlocuiască pe ti- 
tularii detaşaţi pentru activitatea extraşcolară. lar dacă numărul acestor 
din urmă e cumva foarte restrins față cu al celor dintăi, atunci pentru 
ce să exagerăm.,. pierderile pe care şcoala le sufere de pe urma deta- 
şării unora din învățătorii titulari la a/te ocupaţiuni ? 

Ei bine, ştiţi care e în 1909 numărul învăţătorilor titulari aflaţi în 
concediu şi supliniți ca revizori-şcolari, cotrolori la bănci, obștii, etc ? 

Acest număr e de 384 din un total de 1743 de locuri suplinite, 
adică 22", şi numai de 8" faţă de numărul titularilor! 

Şi încă! Nu avem date care să specifice, dar bănuim că cea mai 
mare parte din acești 384 titulari în concediu nu sint ripiți şcoalei de 
activitatea extraşcolară, ci mai curind de cancelariile revizoratelor 
scolare... 

Dar se va zice: oricit de puţini ar fi ei, acolo unde titularii îşi 
părăsesc şcoala pentru o altă ocupaţie, Invățămintul sufere din cauza 
lipsei de pregătire a suplinitorilor, din pricina nedeprinderei lor cu şcoala, 
a necunoaşterei metodelor de predare, a lipsei de interes datorite poziţiei 
nesigure de suplinitor, etc. 

Lucrul e adevărat, o recunoaştem. ȘI pentruca să ne exprimăm 
mai scurt, admitem că, dată pe mina unul suplinitor, şcoala dintr'un sat 
oarecare pierde 50*,, fiindcă titularul a trecut în fruntea unei instituţii 
economice. Copii vor învăţa mai greu, mai puțin solid, mai puțin siste- 
matic—tot ce voiţi, 

Dar dacă învățătorul titular din acel sat ar fi rămas la şcoala lui, 
iar instituția economică pe care el o conduce nu s'ar fi înfiinţat ? Atunci 
ni se pare că după oricare aritmetică din lume, pierderea ar îi fost de 
100'1.—pentru ridicarea economică a aen E să zicem, de pildă, pen- 
tru liberarea sătenilor din ghiarele cămătarilor,,. 

5 g” atunci am întreba pe cel mai fanatic îetişist al metodelor de 
predare, al treptelor formale, şi ai întregului aparat pedagogic, ce-i de 
prelerat: să piardă şcoala o parte din calităţile ei, ori imbunătăţirea stă- 

nomice a sătenilor— totul ? 

a; sa fim vrea şi să privim lucrul în față. Credem că, din două 
e va ale cel mai puţin rău. 

ec ae RA L nu se pune aṣa, deşi chiar aşa simplist pusă 

tot nu militează în contra activității extraşcolare, ci dimpotrivă în fa- 


voarea ci. 


———— 


ae + i 2 "Tea 


288 VIAȚA ROMINEASCA 


ti Sint Insă alte considerente care nu trebue să ne scape din vedere, 
cînd e vorba de o problemă atit de complicată. 

Acei cari sint contra activităţii extraşcolare a învăţătorilor pe mó- 
tiv că prin ea se distruge şcoala, cred, sau se fac a crede, că învățarea 
celor 5 clase de curs primar—,lumina, cultura“ săteanului !...—e mai nè- 
cesară pentru țăranul romin şi pentru ţară decit ridicarea lui economică, 
ori cel puţin că învățarea celor 5 clase primare e condiţia sine qua non 
şi poate chiar singura, prin care țărănimea va ajunge la un tralu mai 
înnălțat economiceşte şi moralmente. 

Adevărul însă e altul. 

Chiar pentru răspindirea numai a cunoştinţelor elementare se cere 
mai mult decit o simplă activitate „şcolară”. 

Căci pretutindeni unde o rea stare socială domneşte alături cu o 
mare lipsă de cultură, constatăm că ambele su la bază reaua stare eco- 
nomică a populațiunii. Aşa e în sudul inapoiat, incult şi sărac al Italiei 
faţă de nordul cu muit supetior din toate punctele de vedere, aşa e în 
Andaluzia săracă şi teodală faţă de Catalonia relativ modernă şi prosperă, 
aşa-i în Irlanda față de restul Angliei, în Germania orientală faţă de alte 
regiuni ale Imperiului, etc, 

| Analfabetismul nu e cauză, ci e rezultat. Şi e uşor de înțeles pen- 
truce. Învățătura cere sacrificii de timp şi de bani, iar sacrificiul îl face 
cineva cind are cu ce şi pentruce-l face, cind are deci mijloacele nece- 
sare şi interesul de a-l face, 

Dar după cum recunoaşte şi d. Meissner, „greutăți, uneori nein- 
„Vinse, întimpină învățătorul cu înacrierile dela inceputul anului 
„şcolar, cu frecventarea neregulată a copiilor, cu procurarea 
„cărților şi a rechizitelor necesare". 

Pentru cine n'a avut prilej să cunoască greutăţile pe care le în- 
țimpină învățătorii în sate cu înscrierea şi frecventarea elevilor, vom spit- 
ne numai următorul fapt caracteristic: cele mal multe denunțuri ce se 
fac la minister de cătră săteni împotriva invățătorilor sint datorite do- 
rinții de a se răzbuna pentru amenzile şcolare aplicate de învăţători, ori 
pentru înscrierea silită a copiilor la şcoală. Cel ce scrie rîndurile acestea 
a fost citva timp revizor şcolar şi a avut prilejul săse încredințeze de 
aceasta. Vin citeodată Invinuiri extrem de grave, lar cind te duci în 
sat şi faci cercetarea, vezi că“ totul e o invenţie; şi dacă iscodeşti pu- 
țin lucrurile, îndată înţelegi din ce dorinţă de a face rău bietului învă- 
țător isvoreşte pira. 

lar cit este de constrins în genere săteanul să nu-şi trimeată co- 
pilul la şcoală—mai ales în timpul muncilor agricole—ne arată faptul că, 
pentru o populaţie şcolară de vre-o 300,000 de copii, „Casa Scoalelor* 
încasează une-uri peste 300,000 lei pe in din amenzile şcolare, deşi a- 
menzile sint mici (10 pănă la 50 bani pe 3 de zi) şi se iartă Intro 
proporție destul de Insemnată, executindu-se numai în cazurile de prea reci- 
divă. ŞI tot din experienţa noastră de revizor şcolar notám aici faptul, 
iarăşi caracteristic, că de mai multeori ni s'a întimplat să găsim cite un 


| 


CRONICA SOCIALA 259 


țăran care cerea să i se scutească feciorul de şcoală sub cuvint că e 
idiot şi nu poate învăţa, —deşi nu era adevărat şi îşi calomnia cu bună 
ştiinţă copilul! 

Rezultă de aici că țăranul nu /nfelege toloasele şi însemnătatea 
învăţăturii ? 

Faptul că sătenii cărora situaţia materială le îngădue işi dau bu- 
curoşi copiii la şcoală, ne încredinţază că nu. ŞI mai evident ne doves 
deşte aceasta faptul arătat de d. G. Arghirescu, că în multe părţi să- 
tenii înşişi cer să li se facă şcoli şi la nevoe contribue chiar ei la în- 
temeerea lor. *) 

Cit despre regularitatea frecventării şcolare, ea e în foarte strinsă 
legătură cu starea economică a populației dela ţară, după cum ne do- 
vedesc următoarele cifre, pe care le luăm din raportul Consiliului inspec- 
torilor: procentul elevilor cari aveau frecventarea neregulată era în 
1893-—4 numai de 23%, pe cind în 1909—10 el ajunge la 33%. ŞI ştiţi 
de ce? Pentrucă în 1893—4 erau Inscrişi în şcoli numai 29, din copiii 
în vristă de şcoală, deci numai copiii sătenilor mai cuprinși, pe cind în 
1909—10 erau înscrişi 59", din copiii în virstă de şcoală, deci se în- 
scrisese şi mulți copii de-ai sătenilor mai săraci ; şi tocmai această adu- 
cere la şcoală a copiilor nevoiaşi face ca frecventarea să devie mai ne- 
regulată, — iar statul nu are alte mijloace de indreptare decit constringerea 
şi amenda... 

E vădit dar că atunci cînd starea economică a săteanului se va 
îmbunătăţi, însăşi problema înscrierii şi frecventării în învăţămintul rural 
va întra pe calea rezolvirii ei aşa cum interesele statului o cer, iar ine 
vățătorul nu va mai avea de luptat cu greutăţile enumerate mai sus, 

Dar la această îmbunătăţire a situației economice a țăranilor toc- 
mai activitatea extraşcolară contribue întrun grad foarte innalt,—nu o 
neagă nici d-nii Arion şi Meissner. 

ŞI atunci, făcind activitate extraşcolară, nu lucrează învățătorul 
direct pentru indreptarea celor mai mari rele de care sufere azi 
şcoala rurală ? 

Mai mult. Tot d. Meissner notează, cu drept cuvint, printre greu- 
tăţile speciale sarcinii de învățători pe aceia că, pe cind copiii dela o 
raşe se duc la şcoală „cu O desvoltare intelectuală superioară”, cei de 
la țară întră în şcoală „cu un capital de reprezentări cu mult inferior“. 

Dar această diferenţă rezultă tocmai din starea deosebită a me- 
diului familial, în care copilul trăeşte până la vrista de şcoală. lar 
acest mediu dela ţară-— foarte innapoial culturaliceşte față de acel dela 
oraşe—nu se va transforma decit tot prin ridicarea economică a ţărăni- 

mil. Căci numai țăranii ridicaţi din punct de vedere material vor avea 
şi timpul Hber pentru preocupaţiuni de o ordine mai înnaltă. 


s) G. Arubireseu. Recensemâîn tul i al ştiutorilor și neștiutori- 
lor de ră în România, din anul POA. Tuizodwcere, p- XXV. 4 


20 VIAȚA ROMINEASCA 
E N În a a ta N 


Se ştie că în Italia de sud analfabeti 

cit în cea de nord şi că, cu toate procese pl sola: e 
ridicare culturală a sudului merge foarte greu. E lucru larăşi cunoscut că 
această parte săracă şi înapoiată a Italiei dă un însemnat contigent de 
emigranţi temporari ori definitivi, care îşi duc pănă in cele două Americi 
braţele de muncă şi visurile lor de o viață mai omenească. Stiţi cine sint 
aslăzi pentru ltalia de sud cei mai aprigi propagandişti în contra anal- 
iabetismului ? Tocmai aceşti emigranţi. Ei sint acei cari în toate scrise 
rile lor îşi indeamnă rudele să-și dea copiii la şcoală şi să învețe carte 
inşişi adulţii. Și pentruce? Pentrucă în mediile nouă în care au emis 
grat şi-au dat samă de situația de inferioritate în care {i pune lipsa lor de 
orice cultură, şi au căpătat interes: pentru şcoală, 


Acum vre-o 16 ani studenții din laşi, —aproape intreaga shell: 


me—constituiţi într'o mare societate, numită „Datoria“, 
facem şcoale de adulţi în mahalalele Iaşului. Dar cu pese 
noastre, cu tot sprijinul profesorilor universitari, cu tot devotamentul 
membrilor societăţii, cari umblau din casă în casă pentu a recruta pe 
elevi, cu toate că lecţiunile se predau de cei mai buni iostitutori din 
laşi —nu am putut face nimic, şcoala s'a închis din lipsă de elevi: Jo- 
cuitorii din suburbiile Iaşului, în mare parte agricultori, cărăuşi salahori 
eic, nu vedeau la ce le-ar folosi certificatul de 4 clase primare, nu nu 
veau pentru şcoală un interes proporlonal cu sacrificiul de timp ce li 
se cerea, Din contra, la Galaţi, unde lucrătorii dela docuri şi din port 
au văzut că prin şcoala de adulți pot ajunge şefi de ateliere, suprave- 
ghetori, etc, s'a putut înființa acum chiva ani, din inițiativa unui singur 
om, o şcoală de adulţi din care au eşit în 4 ani peste o mie de absol- 
venji : aceştia aveau interesul să înveţe şi şcoala de adulţi a prosperat, 
luind pese Dope unei academii populare. 
clar atunci cind interesul c 

printre săteni—şi acest interes e solicitat paian ak p si 
ramuri ale activității extraşcolare—nivelul lor cultural se va ridica, lar 
copiii lor nu se vor mai duce la şcoală cu acel „capital inferior de Te: 
prezentări“, care face atit de grea sarcina învățătorului, 

lată dar cum trebue privită legătura dintre activitatea extraşcolară 
aha săteanului şi ce răsunet vor avea urmările ei asupra şcoalei 

Si atunci, să strigăm învăţătorilor — „indărăr, zi 
„intăiu şcoala, apoi... serif, e aie Supe da 
Îngeri poola de multe lucruri nu se ține samă cind se a- 


. 
0yo 


Dar cind nu ţii samă de toji factorii unei problem 
duci ta rezolvisea ei, sojoji unilaterale și deci dt aj op piată în 


CRONICA SOCIALA 291 


Se putea să | se intimple altie! decit aşa d-lui C. Meissner cu 
propunerea pe care o face pentru regulamentarea activității economice 
a învăţătorilor la sale ? 

„Părerea mea e—spune d-sa—ca dintre învățătorii cu o yg- 
„Chime ce sar putea specifica prin lege, de 15—20 ani bunăoară, să 
„St recruteze conducătorii deosebitelor instituti uni economice, detaşin- 
„du-i dela şcoală cu păstrarea drepturilor lor ctştigate în învățădmint 
„Şi asigurindu-le salarii suficiente în chiar fondurile instituţiuniior pe 
„care ei ar fi chemați să le conducă“. 

Aceasta e soluția d-lui Meissner : ia inceput, vre-o 15—20 de anl 
—mai spune d-sa—invăţătorii „să nu se ocupe decit cu şcoala și ca o 
„răsplată, învățătorii mai bâtrini, însă bravi, să fie Insăreinaţi cu 
„lucrări extraşcolare". 

Soluţia aceasta nu numai că „ar salva şi interesele Inväjåmin- 
„tului şi bunul mers înnainte al acțiunii începute pentru ridicarea eco- 
„homică a populaţiei dela țară”, dar e pur şi simplu miraculoasă. 

Ea face, în adevăr, pe d. Meissner să spue că prin ea „nu se 
„vor detaşa pentru misiunea de conducători ai instituțiunilor econo- 
„mice aşa de mulți Invățători, cum s'ar putea crede la prima 
„vedere“, după ce, în acelaş arlicol, d-sa spune ceva mái sus: „Şi aste 
„fel am ajuns unde sintem. Învățătorul are altă menire de 
„clt aceia de a învăța carte pe copii“, dind astiel a se înțelege că 
asta e ceva general in invăţămintul mural şi punindu-se astfel într'o cone 
trazicere din care nu-l poate scoate formula cu „stabilirea de circume 
scripțiuni care să deservească regiuni mai întinse”. 

Aşa dar, d. Meissner vrea ca 15—20 de ani învățătorul să nu aibă 
nici o parte în arțiunea de ridicare economică a țărănimii, iar după în- 
deplinizea acestui termena, ca un fel de răsplată pentru munca „migă- 

loasă* din şcoală, să inceteze de a mai profesa, să se facă... „tejghetar".., 

A, dar nu,—tejghetari sint învățătorii acuma ; de îndată însă ce so- 
iuţia d-lui Meissner s'ar admite, înseşi ocupațiile s'ar înnobila, probabil. 

Dar dacă învățătorul care a îndeplinit termenul cerut şi a muncit 
conştiincios în şcoală nu are de loc aptitudini ca să fie casier, controlor 
fa bănci, conducător de cooperativă ori administrator de moşie, şi cu 
toate acestea el vrea să fie, fiindcă legea îi dă dreptul? Să-l lăsăm să 
ducă instituţiile ta ruină ? Să-l obligăm, în contra legii, să rămie mai 

departe tot în şcoală ? Dar ce-l vinovat el că nu are aptitudini? Pen- 
tru ce să-l lipsim de „răsplată“ ? 

lar dacă în acelaşi sat cu el este un învăţător tînăr, care are deos 
sebite aptitudini pentru conducerea instituțiilor economice, să-l obligăm 

să aştepte până ce va îndeplini termenul de 15—20 de ani? 

Şi apoi cine şi după ce criteriu îi va alege, „dintre învățătorii cu 
o vechime ce s'ar putea specifica prin lege, de 15—20 ani“, pe acei 
cari vor avea să fie trecuţi la bănci, cooperative, etc, ? 

li va alege autoritatea superioară şcolară, fireşte, Şi pe ce-şi va 


baza alegerea ? 


292 VIAȚA ROMINEASCA 
RE RE IE SE SES fane Giro Sa za a 


—— 


La incercare pentru conducerea instituţiilor economice nu-l va fi 
pus nimeni pe învățători, Deci îi va alege după meritele lor didactice, 
tinind samă şi de cinstea şi conștienţiozitatea lor. 

Dar ponte cineva să fie excelent pedagog—şi pe de-asupra, om 
corect şi conştilnclos—şi cu toate acestea să fie absolut inapt pentru 
conducerea unei instituții economice... 

Instituțiile ar pierde astfel enorm. 

Dar oare şcoala ar ciştiga cînd i s'ar lua tocmai învățătorii cu 
cele mai mari aptitudini didactice? Fireşte că nu! 

Tocmai d. Meissner, profesorul de Pedagogie, nu vede că aice e 
vorba de o foarte serioasă selecțiune, de o selecțiune nu artificială, de- 
terminată prin lege, ci de o selecţiune naturală? Nu Înţelege d-aa că 
dacă un învăţător înființează în satul lui o bancă, o cooperativă, ori o 
obşte, o face pentrucă simte în sine forfa necesară, şi că dacă altul 
nu înființează nici una din aceste instituțiuni pricina e adincă, organică ? 
Nu ştie d. Meissner că nu în toate satele Invăţătorii conduc instituţiile 
economice, dar că în unele sufletul activităţii... extraşcolare e preotul, 
în altele notarul, în altele chiar medicul ori vre-un particular, adică 
acei pe care selecțiunea I| ridică, acel care întruneşte în gradul cel mai 
înnalt condiţiunile de voinţă, energie şi pricepere trebuitoare ? 

ȘI avem să hotărim astfel de lucruri prin lege ? 

Apoi, să luăm pe învăţător dela catedra sa tocmal după ce s'a 
legat mai strins, după ce s'a identificat cu ea, şi să-l bombsrdân—prin 
lege—in fruntea unei instituţii, în ale cărei afaceri iam interzis zeci de 
ani de a se amesteca?! 


Ni se pare că prin asta nu numai că mu „s'ar salva interesele In- 
vățămintului*, dar s'ar periclita şi „bunul mers înnainte al acțiunii ince- 
pute pentru ridicarea economică a populației dela țară“, —s'ar ajunge 
tocmai la rezuliatul contrar acelula pe care-l prevede d. Meissner, 


ȘI nu mai vorbim de faptul că după 20 de ani trecuţi în munca 
„tmigâloasă” de şcoală, invăţătorul a ajuns în vristă de peste 40 de ani, 
cind omul nu mai poate avea curajul Inceputurilor, şi lui i se cere à- 
lunci să Inceapă o activitate absolut nouă pentru €),—admiţind chiar că 
energia şi puterea fizică ar avea-o Incă deplină, 

lar din punct de vedere ul realizării praclice, cum să înceapă ? 
In satul fui—după 20 de ani? Ori trimis latrun sat X? Intro „Cr 
cumscripție” ? şi va părăsi omul, după 20 de ani, gospodăria lui ? 

Ar mai putea (i vorba alice şi de acea „psihologie profesionali“, 
cu care d. pedagog Meissner de sigur că e în curent, şi care şi ea sar 
cam opune unei schimbări de carieră la o astfel de vristă,—-dar nu mai 
insistăm, 

insă credem că avem dreptul să întrebăm: decit o astfel de regula- 
mentare nu e mal simplu să laşi pe om să se apuce de lucru, dacă-i 
indeamnă inima, şi după ce l-ai văzut că-i vrednic să conducă o insti- 


„CRONICA SOCIALA 293 
mai pci Vai pi CE N NI a 


tuţie economică, să-l acorzi concediul, în caz cînd are nevoe de el, fără 
să mai cauţi dacă a servit ori nu 20 de ani, în învățămint? Nu e şi 
mai practic ? 

Dar tocmai aceasta-i calea care s'a urmat pănă acum, 

De ce s'o înloculm cu alta mal rea? 


Urmează de aice că, aşa cum s'a exercitat până acum, activitatea 
învăţătorilor (şi a preuţilor, ar fi trebuit să spunem în tot cursul acestui 
articol— dar noi nu ne ocupăm aici decit de învăţători) la instituţiile e- 
conomice dela sate a functionat în condiţiile cele mai bune şi că pi- 
mic nu este de modilicat în mersul ei ? 

Departe de noi gindul acesta, 

Chiar dacă nuam cunoaşte fapte precise şi incă am fi dispuși să 
admitem a priori că şi aice, ca in orice Inceput, primele dibuiri au tre- 
buit să fle întovărăşite de oarecare greşeli, insuficiențe, abuzuri chiar. 

Deşi o viaţă de mai mulţi ani şi o voinţă constantă de a o in- 
druma mereu pe căile cele bune au adus indreptări multor scăderi ce pe 
ici pe colea apăruse, activitatea pentru ridicarea economică a sătenilor 
va trebui de sigur să île regulamentată. Cum? Nu se poate încă şti, 
pentrucă chestiunea trebue studiată. Poate cu vremea sarcinile de casi- 
eri şi controlori ai băncilor şi acele de conducători al cooperativelor se 
vor da absolvenţilor şcoalelor comerciale superioare, cari ar îi mul bine 
pregătiți pentru acestea şi cari acum îngroaşă rindurile aspiranţilor la 
slujbe in oraşe, iar acele de administratori ai maşiilor obşteşti, absolven- 
{ilor şcoalelor de agricultură, 

Poate. Dar va trebui să se ţie samă de un lucru. Orice s'ar zice, 
oricii s'ar vorbi de profitul material pe care-l au Invăţătorii ca salariaţi 
ai instituțiilor economice dela sate, trebue să fie cineva prea orbit de 
palimă  pentruca să nu vadă că un mare idealism e la baza activităţii 
economice a elementelor culte dela sate,—idealism pe care nu-l vom 
găsi în aşa măsură la elementele transplantate dela oraşe la sate fără o 
prealabilă pregătire, la elementele ce nu vor fi lost crescute în credinţa 
că menirea lor e să trăiască între săteni, față de cari au o mare misi- 
une şi pe care trebue să-i iubească şi să-l ajute, Idealismul pe care în 
unele momente nu-l neagă nici d. Meissner mişcării învăţătorilor se da- 
toreşte strinsel legături sufleteşti dintre aceştia şi lumea satelor, din care 
cel mai mulţi au eşit. Dar absolvenţii noştri de şcoli comerciale sint 
crescuţi în alt spirit şi cu alte aspirații. Ei nu se pot simţi astăzi le- 
gaţi sufletește cu țăranul. ȘI cind e vorba de munca pentru ridicarea 
poporului, vorba de „apostolat“ are o bază de seriozitate mult mal largă 
decit | se dă de obiceiu. | 

Nu negăm că, în vederea indreptării lor spre sate, sar putea să 
se pregătească în viitor şi elevii şcoalelor de comerţ în acelaşi spirit ca 


| 
| 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


şi acei al şcoalelor normale şi să se recruteze din acelaş mediu, din co- 
piii dela sate mai ales. Lucrul va necesita însă cheltueli mari din par- 
tea statului, mai cu samă p:nitru acordarea de burse fiilor de săteni şi 
dacă se va face, se va face de sigur tirziu. 

Dar pănă atunci de ce să impiedecăm pe învăţători de a lucra 
pentru ridicarea stării economice a satelor, cind ei trăesc Intre săteni şi 
au dat pănă acum aşa de hotăritoare dovezi că pot lucra cu folos în 
acest senz ? 

Pentruce să impunem o limită de vristă elementelor învăţătoreşti 
destoinice şi doritoare de a lucra pentru ridicarea economică a țării ? 

Nu aceasta, de sigur, va fi soluția problemei cînd se va pr oceda 
serios la regulamentarea activităţii pentru ridicarea economică a satelor. 
Pănă acum această activitate s'a desfăşurat nesistematic, a funcţionat ha- 
otic, şi nici nu putea să fie altfel, şi—nici nu trebuia să fie altfel! Prea era 
urgentă nevoia de a se lucra în acest senz, pentruca să se poată siste- 
matiza opera ; ca trebuia să se facă oricum, S'au deschis deci largi por- 
tile pentru oricine voia să între—şi bine s'a făcut. Trebula să încerce 
oricine voia, 

| Micile scăderi? Nu era timp să li se dea atenție. Toată ener- 
gia trebuia consacrată activității pentru început. Că puteau să se facă 
greşeli, nu era nici o primejdie,—ele aveau să se înlăture cu timpul: 
nu şiefueşte nimeni templul până nu l-a văzut ridicat. 

Singura ptimejdie—şi primejdie mare şi pentru neamul întreg—ar 
H fost să nu se înceapă nimic; In faţa acesteia, celelalte dispăreau, 

Activitatea extraşeolară a început ca un războiu—un războiu tm- 
potriva mizeriei, ruinei şi pustiirei pe care nepăsarea celor de sus, incon- 
ştiența celor mulți şi aviditatea celor interesaţi le revărsau asupra sate- 
lor noastre. 

Dar cine se uită, în războiu, la ceia ce face fiecare soldat în parle? E 
destul ca întregul să meargă spre izbindă; In toiul luptei, nimeni nu 
se gindeşte la morţi şi la răniţi, —va fi timp şi pentru ei după victorie, 

Astăzi opera are viață. Monumentul e în picioare, 

ȘI dacă a venit timpul peniru regulameniarea şi sistematizarea ac- 
tivității economice dela sate, aceasta nu se va putea face cu soluții 
date a priori de cătră oameni cari nu o văd cu ochi buni, Ea se va 
putea face cu folos numai În urma unor studii adinci şi serioase, fä- 
cute cu răbdare şi cu dorinţa sinceră de a pertecționa opera începută, — 
studii în care toate fețele problemei vor trebui să fie conştiincios cer- 
cetate pănă în cele mai mici amănunte, 

De aceia singurul lucru pe care-l pot fcce adversarii de eri, in- 
vinşii de astăzi ai activităţii extraşcolare, este să nu o regulamenteze 
pripit, s'o lase in starea in care se găseşte, şi la care, dacă e aşa de 
rea cum se silesc s'o arăte,—pot avea mingierea că ei nu au contribuit 


cu nimic... 
M. Carp 


ua 


CRONICA VESELĀ 


In jurul unni divorț 


Mişu St. Popescu vrea să divorțeze, 
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! 


Unii spun că Mişu singur e de vină 
Că la ei în casă n'a fost zi senină, 
Că nu poate nimeni să-i mai intre 'n voe, 
Ş'a avut norocul de-a găsi! pr Zoe 
Care-i rabdă toate de cind l-a inat, — 
Că de sigur alta nu l-ar fi răbdal 

Nici măcar o lunž,—insă biata fată 
Este bunătatea personificată ! 

Că "nainte dinsa, pină nu-l luase, 

A respins partide mult mal serioase— 
Georges Athanasiu, cind era flăcâu,.. 
Panţu dela Bancă... Guţă Popindău, 
Angrosist de vinuri, —(o pastidă rară 
Şi cu care Mişu nici nu se compară) 
Om cu carieră şi destul de bine, — 
Refuzat de dinsa, ca să ia.. pe cine?! 
Că săraca Zoe cind l-a cunoscut 

Era fără slujbă şi dator-vindut... 

Că de-atunci încoace ea zădarnic speră— 
Că cl m'are "n casă nici o manieră: 
Nu respeclă seara orele de masă, 
Rare ori cu leafa nimereşte-acasă. 


VIAȚA ROMINEASCA 


Frequentează cele mai de jos localuri 

ŞI se ţine noaptea numai de scandaluri, — 
lar cind stă cu dinsa, n'o mai lasă 'n pace, 
Tot mereu o ceartă şi nimic nu-i place, 
Bine, ştiu, se 'ntimplă... face omul gură,— 
Dar la el devine a doua natură! 

D'aia biata Zoe a ajuns o iască, 

De nu poate nimeni s'o mai recunoască... 
ŞI pe lingă astea,— nu-i destul atit! 
Seclestrată "n casă moare de urit, 

Pe cind el petrece, fără ea, cit patru— 

lar pe ea n'o scoate nici măcar la teatru. 
Dar mai e un lucru mal fenomenal: 

Mişu St. Popescu este imoral! 

Parcă ea nu ştie că de-acum un an, 
Dumnealui se ține cu madam’ Virlan ? 

O caricatură— nici nu se putea !— 

De se miră lumea, ce-a găsit la ea, 

Uite pentru cine şi-a trădat nevasta), 

Dar săraca Zoe o 'nghiţea şi p'asta. 


Alţii spun că totuşi nu-i de vină el, 
Că, din contra, Mişu e un soţ model! 
Însă ea, Popeasca, este o ingrată, 
C'ar fi stat ş'acuma tot nemăritată 
Dacă din păcate nu s'ar fi găsit 

Un neghiob ca Mişu, un imbrobodit! 
C'a luat-o tocmai de pe la Vastui, 
Unde se dusese la un văr de-ai Jul 
Care-avea la dinşii casă cu chirie, — 
Că vorbeau adesea la bucătărie 

Mai cu seamă ziua, cind trecea la masă, 
Că „duduca Zoe” scutură prin casă 
ŞI... nu zice nimeni că era bigotă, 
Însă tranțuzeşte nu ştia o iotă! 

Dar găsind odată nişte cărți franceze, 
A rugat pe Mişu „s'o iniţieze“... 


CRONICA VESELA 


(Ce vreţi,—moldoveancă !) Tot aşa mereu, 
Azi o sărutare, milne... mai ştiu eu? 

Ba cu tranțuzeasca, ba cu scuturatul — 
Pină cind la urmă a 'ncurcat bälatul t.. 
Toate astea însă, la un toc, —denotă 

C'a luat-o goală, fără nici o dotă. 

Trei perechi de case? Stie dumnezeu... 
Trei perechi de- mofturi !—N'o spun numai eu, 
Întrebaţi pe Lambru, pe madam’ Palade-— 
O persoană 'n virstă, foarte cum-se-cade, — 
Şi pe toată lumea care-o cunoştea: 

C'a luat-o numai cu ce-a fost pe ca L.. 

El putea desigur altfel să se 'nsoare,— 
Dar în loc să-i fle recunoscătoare, 

Să-l respecte 'n casă şi să-l menajeze,— 
Dumneaei din contra ţine să dicteze | 
Mişu nu e liber nici măcar un pas, 

Toată lumea vede că l-a dus de nas! 

Dar în schimb, fireşte, ea dela 'ncepul 
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut: 

Seara, cînd o cauţi, pleacă la cucoane, 
Ziua se ocupă namal cu romane,— 

lar bucătăreasa (Cau schimbat femeia) 

Are tot pe mină, pină cind şi cheia 

Deta magazie şi dela dulap,— 

Care va să zică şi-a făcut de cap! 

Foarte bine face,—pentrucă stăplna 

Nici nu-i vede nasul toată săptămina, 

Şi de cind o are a lăsat-o 'n voe,— 
Dumneaei ce-i pasă? 


Alţii spun că Zoe, 
Nu ştiu cind, odată la madam’ Lipan, 
A 'niiinit pe unul lorgu Damian— 
Flutur de saloane, mare pușlama,— 
Că ‘ntre ei de sigur exista ceva, 
Fi'ndcă ea 'ntr'o clipă de sinceritate 
A scăpat o vorbă la madam’ Stamate : 
— Ah, ma chère, ce nobil şi distins băet ! 
lar madam’ Stamate n'a ținut secret, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Şi-i destul să alle citeva persoane... 
Tot atunci, se vede, una din cucoane 
l-a făcut pe semne, lui, o anonimă 
Unde iscălise doar atit: „Cu stimă“, 
Şi-i scria acolo—spun din suzite— 
„Că madam’ Popescu prea se compromite”... 
Dar e! n'a cetit-o, nefiind francată, 
„Si-a trecut şi asta. 

În sfirşii, odată 
Trebuind să plece Mişu la Vaslui 
Pentru nişte case.—un amic de-ai lui, 
Unul dela Credit, l-a porni! cu sila 
Să ja trenul numai pînă la Chitila 
gi să stea acoio tocmai timpul strict 
Ca să-i poată prinde în flagrant-delict. 
„Că venind Popescu şi văzind lumină 
A intrat în curte tocmai prin grădină 
Și bătind la uşa care dă 'n salop, 
Cineva din casă i-a strigat: pardon! 


rău se "'ncurcă, 


lar săţii se ce E turcă, 
Ea "1 lua cu bine, nu-| scotea din „dragă“, 
Socotind cã-astfel va putea s'o dreagă, 
Dar apoi, cu 'ncetul, ca să-l „dec gata, 
A "nceput să facă, ea, pe supărata: 
Că ea nu msi doarme la un lot cu el, 
Trebue să facă astăzi la un fel,— 
Că nu-l cunoscuse chiar aşa mojic— 
Că-i abate pentru lucru de nimic, — 
„ȘI 'ntorcind o clipă capul Indărăt, 
l-a strigat din uşă: 
— T'ei prostit di tät! 

S'a 'nculat pe urmă singură ‘n salon, 
Plnă dimineața... 

Dar mai e un zvon. 
Că... plecind Popescu în străinătate, — 
Cînd veni să-l prindă pe neaşteptate, 
A găsit spre curte două uşi deschise 
Și întrind in casă,— Damian lupise!... 
Că atunci Popescu s'a trintil pe pat, 
Fără nici o vorbă, cum era 'mbrăcal, 
Ce-a îi fost într'insul... ştie dumnezeu! 
Că n'avea astimpăr: se 'ntorcea mereu, 
Cind pe partea dreaptă, cind pe partea stingă,— 
lar madam’ Popescu a 'nceput să plingă... 


Zoe sta de vorbă, nici nu s'aştenta,— 

Că era de vreme: zece şi ceva, — 

Şi crezind că-l mifa sau vre-un alt ecou, 
Cind intră Popescu, a rămas tablou 1! 


El păru ce-udată fosie incintat, 

Mă ertaţi— le zise-—că v'am deranjat! 
Puse-apoi paitonul peste geamantan 
Şi-avansind cu 'ncetul câtre Damian 

Care sta să plece, zise: bună-seara ! 
Damian atuncia s'a făcut ca ceara... 

— Ce, nu dormi la mine ?... poate că ţi-e somn... 
Te pgribeşti prea tare, mult stimale domn! 
Și zicind acestea cu o voce calmă, 

Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă. 
— Domnule Popescu... nene, stai un pic! 
Pe parola noastră că ma fost nimic,..* 
Damian săracul nu ştia ce zice— 

Dar găsind la urmă un moment propice, 


+ 


Insă toate astea n'au nici un temei, 

Că nu ştie nimeni ce-a fost între el, 
Vineri, toată lumea a putut să-i vadă 
Amindoi alături, braţ-la-braţ pe stradă ! 

Ei, şi ştiţi aseară, după ce-a stat ploaia, 
Ce-a afiat Tănţica dela Procoposia, 

Cind s'a dus să-i ceară un model de şori ? 


Că madam’ Popescu nu mai dă divorţ! 


G. Topirceanu 


VIAȚA ROMINEASCA 


Sufleurul 


Tăcerea lumii te insultă, 

Şi rabzi, căci gura ta nu muşcă, 
Deşi-—dihanle ocultă— 

La pindă stai în strimta cușcă. 


Porţi regi şi sculieri pe scenă, 
ŞI 'n taină şopotele tale 

Duc doamne c'o superbă trenă 
Şi cavaleri turnaţi în zale. 


„Priviţi o spadă ce scintee, 
Artista sinul şi-l desface, — 
Sufleurul dac'ar vrea să stee 
Intreaga tragedie tace, 


Trec ochi ca cerul fără pată 

Sau verzi ca adincimea apii; 
ingenua zimbind şi-arală, 

C'un gest cam indiscret, ciorapii. 


Avinturile {i-s tăete, 

Urmezi cu ochil pagini triste, 
Cind trec picioare de subrete 
Şi braţe goale de artiste. 


Nimic nu vezi-—doar slove repezi, 
Tot cite două 'nbrăţişale. 

Şi cartea, jos ai vrea s'o lepezi 
ŞI să te'nalţi cu cuşca'n spate, 


Cind taţi privesc cum se imbină 
Şi-apoi cum patimi se distramă, 
Nu bănuesc că în surdină 

Se joacă 'n cuşca ta o dramă, 


M. Sevastos 


CRONICA TEATRALĂ 


BUCUREŞTI 


Cu cronica teatrală bucureşteană stăm cam prost şi anume-—cre- 
dem noi—din pricină că avem astăzi dol cronicari teatrali şi nu unut 
singur, ca altă dată. Deşi, atit In literatură cit şi în negustorie, e lucru 
insolit ca să-ţi judeci singur, cu asprime, maria proprie, noi vom avea 
această originalitate. 

Din atitea piese cite s'au jucat la Bucureşti, în astă toamnă, pe 

cele două scene—Naţională şi Modernă—cronicarii noştri ne dau soco- 
teală numai despre treil... Afară de aceasta, procedeul lor e laborios şi 
rar. Unul face o nuvelă din Samson al lui Bernstein, celălalt un foişor, 
pe Stiipii lui Ibsen. Ni s'a intimplat cu d-lor şi aventuri de necrezut, 
Unul, de pildă, asistind la plesa Fetița, se achită, faţă cu nol, de rolul 
de cronicar, tipărindu-şi aprecierile intro revistă alta decit a moastră. 
Celălalt ne făcu, mai dăunăzi, una şi mai boacănă! ceva àla Neghi- 
nuță, din poveste, care se prinde cu Impăratul că-i va aduce, plocon, pe 
Zmeul cel bătrin. Inir'adevâr, cu o îndrăzneală uluitoare, a inştăcat 
Cometa de coadă şi a tras de ea pănă cind ne-a adus-o la laşi, 
cu cap cu tot... în sacul său de cronicar, Dar şi noi n'am fost mai pre- 
jos decit generosul Impărat. După cum Impăratul dă Zmeului, adus în- 
tr'un butoiu, libertate, tot aşa şi noi i-am dat Cometei drumul, să-şi zboare 
mai departe zborul ei glorios. 

Nu e mai puţin curioasă şi concepțiunea primului cronicar de 
a căuta să vorbească definitiv despre o piesă şi aceasta, vezi bine, 
după ce a văzut-o de trei-patm ori, adică atunci cind piesa e poate 
detunctă de pe afiş şi din interesul dv, şial! nostru. 

Și acum—subt aceste favorabile auspicii,—să ascultăm pe d-nii Ga- 
laction şi Arghezi: 


08 VIAȚA HOMINEASCA 


Teatru Modern: „Samson“ 


Jacques Brachart s'a născut In „mahalaua pungaşilor” din Marsi- 
lia, a crescut pe cheu şi pe maidane şi cind a fost destul de mare sa 
făcut hamal. După acela, a fost, probabil, matroz, contrabandist.., pină 
cînd steaua lui a răsărit din Orient şi l-a chemat In bogatul Egipt. In- 
zestrat cu multă inteligență practică, plin de voinţă, plin de răbdare, 
Brachart a învăţat în lumea cosmopolită şi comercială, prin care îşi face 
loc cu umerii Inl laţi, să nu-și spună niciodată planurile, să-şi ascundă 
căile, să cumpere conşiiințile şi să intrebuințeze mii de chei și de mij- 
loace, după împrejurări şi după greutăţi. In Egipt izbutește să desci- 
ireze taina Sfigxului şi începe să innalțe piramida de aur. Directorul u- 
nui mare ziar, administtatorul a două companii maritime, sue din treaptă 
în treaptă, din milion în millon, şi ajunge—Brachart-Paşa. Vine apoi la 
Paris, unde se Instalează ca un paşi şi asvirie cu zgomot o afacere nouă, 
Minele Egiptene, o intreprindere pe acţiual care prinde de minune şi 
care ÎI ridică pe Brachart şi mai sus, în fluxul mereu crescind al acţi- 
unilor, 

Dar acest luptător cu pumni enormil, acest cuceritor brutal, acest 
om de afaceri --care pe drumu) biruinților lui, a răsturnat cine ştie 
ciți protivnici In noroiu, cine ştie cite familii in nenorocire—păstrează în 
inimă-i, ca într'n vas impur, o ramură de crin! Acum 30 de ani, cind 
alerga pe străzile Marsilizi, desculj şi zărențăros, indrăgise un vis, © a- 
pariţie fermecătoare, o femee din lumea mares: In fiecare zi, o pindea 
cind eşea din casă-i; şi ea trecea miădie, mindră, suverană, pe dinna 
intea bietului copi! descuij, care lăsa ochii în pămint. Cine era—micul 
Jacques n'a cutezat niciodată să cerceteze mai de aproape, mulțumin- 
du-se să adune în inimă-i frumusețea şi dulceața intangibilei icoane, cum 
aduni farmecul depărtatelor stele. Această vedenie nu sa șters nicio- 
dată din amintirea şi din dorul lui Brachart şi cu toate că bogăţia l-a 
deschis mai pe urmă, în Cairo şi pretutindeni, vistieria tuturor destătă- 
rilor, cu florile şi cu femeile a trel continente limitrofe, e! a trecut printre 
ele, sobru şi plin de ginduri. ȘI iată că la Paris revede Intro zi, după 
30 de ani! dulcea vedenie dela Marsilia, subt chipul domniţei Anne 
Marie d'Andeline, fiica nobilului, copilăritului şi sărăcitului marchiz 
d Andeline, 

Brachart, ajuns milionar din hamal, crede căa pus mina şi pe si- 
nii ultimei lui dorințe. Mijlocul va fi cel de totdeauna şi fără greş: 
banii.  Marchizul şi marchiza d'Andeline, fiul lor (frumugica secătură 
d'Andeline) la apropierea şi propanerile teribilului mitocan, umflat cu 
milioane, îşi simt balamalele moi de tot. Pretenţii, repulsiuni, prejude- 
căji nobiliare... se inneacă toate in fluviul acţiunilor miniere. Anne 
Marie d'Andeline e vindută milionarului Brachart. 

Inima bietei femei e plină de nesiirşită scirbă. Pe părinţi îi iartă 


CRONICA TEATRALA 303 
AO Naer iads gaa 


şi îi rabdă; dar cela ce este 

z groaznic è contactul cu acest om 
faja legii wa emma este soțul ei. Anne Marie nu poale w, A 
stăpinească unea şi desgustul şi rupe cu soțul ei orice legături ma- 


DA pipera aceasta, printre jivinele fără număr, dar mai toate |- 
T ES ep oarece PE e ale lui Jacques 
spoit, obraznic şi cu succese ceata, Pod a eri rien 
sec” al tripoului, al destriului şi al Barsei ra în Le < crea ea 
pe sub pielea milionarului Brachart şi Sietidu-i vb sir pilon 
n e, a 
E ca ae i pe ura arc ea a e 
, nără şi netrăită, se îndră 
ai ae ep sara n it şi piece Le Govain tfräşte îasă daph el 
À creaturi, unei nenorocite curt 2 
Ritherford, Această Grace a fost şi este femela tut AAE ape 
A uror şi odată, pe la 
pina : À yann iga editor Le Govain îşi scotea ir 
pouri, Grace, milionară, il la dis- 
creţiune şi Le Govain era gala s'o ia în căsătorie. De ci gre 
A cind însă - 
ray a resfajă în acţiunile miniere, Grace nu mai are nici r usar 
vain a aruncat:o la cos, ca pe un simplu bilet de dragoste 

Cu aceste premise, Bernstein trage cortina de 

l ~ pe primul act 
opasa erei Facem cunoştinţă cu cei de mai sus, afim că kan 
eta ubeşte pe Le Govain, afiìm că bărbati-său e gata să plece, în 
x mastega. la Londra, şi vedem pe Grace, chinuită de gelozie, destii- 

t ui Brachart cum că Anne Marie il inşeală (fără să-l spună cu 
cine) şi indemnindu-! să simuleze că pleacă la Londra, dar să nu mai 
plece, ci să se înnapoeze acasă, după miezul nopţii. 

Actul II se petrece la para luminării, pe la trei ore dimineaţa in- 
tre soția dovedită că a plecat de acasă şi între soțul care cere lămuriri 
şi precizări. Sătmana Anne Marie şi-a dat inima pe mina unui nemer- 
nic. Banchetul la care a fost dusă astă-noapte, prin surprindere, de Le 
Govain a fost o orgie ticăloasă. De acolo a fugit cu rochia sfişiată, cu 
o mină plină de singe. Scirbită şi ingrozită, brusc şi deplin luminată 
pasa lui Le Govain, ea nu mai vede in juru-i decit pustiu şi moarte. 

chart află cu dibăcie cine este seducătorul şi unde s'au întlinit—şi o 
Sree de financiar se încheagă în capul lui, 

ace că a plecat Intr'adevăr la Londra şi se ascunde la 

în otelul Ritz, unde îl găsim în actul [II şi mea primeşte rind ări 
(îi chemase din vreme) pe Grace, pe omul lui de bancă şi apoi pe 
Jerâme Le Govain, Dela Grace, Brachart atlă detaliile orgiei de peste 
noapte şi pe comeseni. Grace neapărat nu putuse să lipsească dela aşa 
ceva. Pentru acest serviciu, Brachart îi va face alt serviciu: I va scu- 
tura pe Le Govain pănă la cel din urmă franc, aşa incit clocoiaşul să 
nu-şi mai vadă mintulrea decit în căsătoria cu nenorocita curtezană. Cu 


304 VIAȚA ROMINEASCA 


omul său de afaceri, Brachart pune la cale un dezastru financiar, o scă- 
dere lulgerătoare a acţiunilor miniere, iar pe Le Govain, care era un 
acționar de frunte, ca să nu poată afla nimic, Îl sequestrează lingă el, 
în otelul Ritz. 

Timpul prevăzut se apropie. Brachart dă masca la o parte, Intre 
hamalul milionar, între copilul uliţelor Marsiliei, între omul din popor, 
rău crescut, trivial, dar erou prin eroismul răzbunării şi între ciocolul 
cu pseudo-manlere, lustrult pe dinafară dar putred pe dinnăuntru, tot 
atit de trivial ca şi fostul hamal, dar fără nici o nobieţă şi nici o fru- 
musețe, au loc un dialog şi o scenă de o violență şi de o cruzime ne 
mai văzute în teatru... In silrşit, se aud pe stradă strigătele colportorilor 
de ziare: „Dezastrul dela Bursă!* Furia albă trece peste Le Govain, 
Toate injuriile ar vrea să i le sculpe lui Brachart în faţă, dintro dată, 
Şi ce ar putea să fie mai dureros pentru Brachart decit să-i spună în 
albul ochilor că a fost amantul nevestei lui. Fie! dar Le Govain va fi 
soțul unei femel care a trecut prin brațele tuturor, căci „decavatul“ Le 
Govain se va căsători inevitabil cu Grace Ritheford, 

Razbunarea lui îl costă pe Brachart 30 de milioane ! El scrie soe 
ției sale, ca un erou din alte timpuri: „Sint cu desăvirşire ruinat. Nu 
mă gindesc decit la tine, Te iubesc...” In actul IV, In aparență mai 
slab decit al II, dar frumos ca o liniştire a mării după furtună, Bra- 
chart învață pe Anne Marie ce înțeles are acestă catastrofă care i-a 
spulberat 30 de milioane... Uriaşul Samson cade în mina Filistenilor 
inimici, care ti scot ochii şi-l pun să Invirtească, în locul  măgarilor, la 
o moară. Apoi intro zi a ior de sărbătoare il aduc la templul idolului 
Dagon, ca să inveselească poporul, lar căpeteniile se urcă în toișorul 
templului şi petrec şi sărbătoresc ruşinea dușmanului răpus. Atunci în 
uriașul orb Inviază puterea de altădată. Cu amindouă brațele, el cu- 
prinde stilpii templului şi sguduindu-i cu furie, prăbuşeşte templul cu 
inimici cu tot. A murit şi Samson! dar a murit subt leşurile duşman 
lor striviţi. 

Ce inimă de femec ar tăminea de piatră, în faja acestul Sam 
modern, care prăbuşeşie un foişor de aur, numai ca s'o răzbune şi 
probeze că o iubeşte? Anne Matie e pe jumătate cucerită, pe trei sfet 
turi cucerită, şi plesa se isprăveşte subt un cer de impăcare, de s 
ranţă şi de satisfacţiune sutletească. 

S'a şoplit In presă că Samson e o piesă imorală, odioasă. Tre- 
bue să fie o glumă. Pentruce imorală ? Pentru cele 2—3 cuvinte tari 
din ea, pentru povestirea destul de sumară a unei seri de orgie, sa 
pentru cutezanța şi energia cu care autorul desvălue vederii turpitud 
nile societăţii actuale şi formele nude ale adevărului ? 

Reprezintarea acestei piese cu care incepe stagiunea 1911—12 
Teatrul Modern” interesează dintrun punct de vedere special. Fac 
cunoştinţă, în ea, cu un element nou al Companiei Davila, anume o 
d. C. Radovici (bancherul Jacques Brachart). Apariţia acestui artist e 


CRONICA TEATRALA ns 


eveniment.—Care li e trecutul, de unde vine... ar fi interesant să 
aitinn CAAS PEA Aela Na Ani d. AU AA age 
convină mal desăvirşit şi să-i pună calităţile Intro lumină mai prielnică 
decit rolul lui Jacques Brachart. A urmat acest actor Conservatorul? A 
învăţat Jacques Brachart şcoala comercială ?,. Nici Radovici Conserva- 
totul, nici Brachart vreo şcoală de comer! ȘI unul şi altul au făcut 
şcoala străduințelor necunoscute, a luptelor neincoronate de nici o s 
cademie. Mi se pare că l-am văzut pe Radovici, cindva, de mult... ha- 
mai într'un jalnic teatru de provincie. Povestea e aceiaşi. Brachart va fi 
într'o a milionar, Radovici : artist de mina Intăia. 

n primul act, ca de obiceiu, lucrurile merg domol şi artiştii nu se 
distanțează prea mult unul pe altul. In actul Il aoha ses lui 
Radovici şi al d-nei Maria Voiculescu. In actul II, di. Storin—un talent 
remarcabil-—rămine față cu Radovici ca un ostrov în mijlocul unui riu 
revărsat şi năvalnic, In actul IV nu mai văd decit pe Radovici, deşi a- 
dături de ei mai este şi puternica d-nă Maria Voiculescu. 

Radovici intră în scenă. Figura lui cheamă irezistibil privirile spec- 
tatorilor. Şi-a spus cuvinte! şi acum ascultă pe coleg, dar ochii noştri 
Întirziază asupră-i și din ligura lui atit de mobilă, atit de expresivă, cău- 
tim să înțelegem prețul cuvintelor ce i se adresează. Acest actor ştie 
sd asculte | lată un lucru rar. Aţi văzut artişti mindri de gesturile şi 
de oratoria lor, cate, îngheţaţi şi cam disprețuitori, aşteaptă pe parte- 
mer să isprăvească tirada, ca să înceapă ei pe a lor, cu şi mal mult 
accent, cu şi mal teribilă siorăială 1. Aceşti artişti sint niște psendo-ar- 
țişti. Priviţi pe acest necunoscut de Radovici cum ascultă pe coleg. 
Este el un actor care aşteaptă să-l vină rindul şi replica, sau este un 
om la el acasă, agitat de ginduri şi de planuri, de dureri şi de spe- 
tanje, de aşteptare şi de teamă ? Unde e masca aceia, spoită şi impie- 
trită, impertinentă ori falşă, a histrionului care mu ştie să asculte? O- 
chii, gura, muşchii feţei, miinele lui Radovici nu numai că ştiu să spună 
ce este de spus, dar ştiu să asculte, De unde a invălat acest actor aya 
meşteşug rar? Nu ştim! Noi constatăm faptul cu o deosebită mul- 
țumire. 

Efectul produs asupra noastră de jocul lui Radovici, este înnăl- 
ţător. La viaţă răspundem cu viaţă, la simţire cu simţire. Nu mal sin- 
tem la teatru, cel puţin nu la orice teatru. Răceala şi ironia, pe care ţi 
te provoacă sforile prea aparente, păpuşăria agiamie, se topesc în e- 
moţiune şi în entuziasm. Acest actor e un adevărat artist ! 

Piesa Samson la Teatrul Modem însemnează, cu deosebire, un 
mijloc meşter ales pentru publicarea talentului d-lui C. Radovici. DI. 
Davila, în privința aceasta, e maestru. D-sa se pricepeca nimeni altul să 
dea unul actor rolul cel mai potrivit cu forțele şi cu temperamentul lvi. ṣi 
cred că acei cijiva artişti, care au plecat dela Teatrul Modem, ducind 
intre bagaje şi cununa de Isur, mar fi izbutit cu una cu două, subt 
altă direcțiune, să se arăte lumii intro lumină atit de iavorabilă şi în 

10 


2305 VIAȚA ROMINEASCA 


—— a == 


roluri atit de avantajoase. O fi semănind şi dl. Davila cu acel nu ştiu 
care cuceritor despre care s'a zis: ştia să cucerească, dar nu ştia să păs- 
teze! Meritul d-lui Davila e şi mai mare. Il vom fi recunoscători să 
me scoată la iveală, la fiecare 2-3 ani, atari elemente nouă şi viguroase» 
care—de n'ar fi fost simțul d-sale devinator şi fin—ar fi umblat încă 
mnită vreme pe căi fără de glorie. 

G. Galaction 


Teatrul Naţional :—Stilpii societăţii —Fiul ei.— Programele 
de teatru. Afişe. 


Ţi-e sufletul atir de turburat de virtejurile ce trec prin piesa gran- 
diosului Norvegian, incit găseşti cu greu, sosind acasă, dela teatru, insem- 
nările inutile ce trebuiesc făcute pe hirtia cronicarului. E ceva de biserică şi 
de zi de revoluție mare in sensația cu care te 'niățişezi condeiului şi li- 
niştitelor călimări. Spectacol frumos, de-o irumuseţă morală sguduitoare, 
Pare că vii din nişte munţi cu zeci de trecători de ghiață şi tot atitea 
ripi. Aţi simţit vreodată la apropierea unui sentiment de inima noastră 
ca un contact cu tăiuşul unui cuţit afinat ? Cugetarea lui Ibsen are pe su- 
îletul nostru acest reflex vioiu şi primejdios al lamelor lucii, şi-l spintecă 
neted. Un furnicar de fulgere care dau la un loc lumină. Cită vijelie ti- 
răsc într'insele personagii ca Bernick care, îngreuiate tot mai mult de plum- 
bul destinului se rezolvă, surpindu-se, în renaştere definitivă ! 

Stilpii Societăţii, se înţelege că 'n gura lui Ibsen, cea strinsă de-o 
zbircitură amară, sint o ironie. Am simțit uneori in sală ca un oftat, Stil- 
pul citeunei loji simțea că amețeşte. „Stilpii“ sînt minciunile tradiţio- 
nale, ipocrizia socială, pe care nimeni nu le face, dar toţi le injghe- 
bează, le doresc şi le menţin; pe cari nu le dictează un singur om, dar 
poale un singur om să le denunțe dacă nu să le şi surpe. „Stilpli so- 
ctetăţii“ sint oamenii care au înţeles ce vrea societatea, gloata numeroasă 
şi anonimă, şi o slujesc pentruca să se ridice... pe dedesubtul ei. Min- 
ciuna, falsul, calomnia şi la nevole asasinatul, construesc situaţii şi 
fericirea de pleavă a celor ce vor juca rolul de stiipi... Insă deghizate 
subt cele mai selecte regule de morală. In casa consulului Bernick se 
găseşte de cum facem cunoştinţă cu dinsa, un predicator protestant care 
ceteşte damelor adunate să brodeze rutărie caritabilă, dintr'o carte foarte 
searbădă, dar foarte morală. Totul este sfint şi bine mirositor; un inte- 
rior plin de duhul Evangheli»i comentată calvineşte. In acelaşi timp, în 
biuroul de-alături consulul şi citeva notabilităţi comerciale din localitate 
pun la cale o afacere de drumuri de fier, care se aseamănă cu toate a- 
facerile foarte rentabile, cu multe Intreprinderi industriale şi cu o es- 
crocherie. 

Bernick, în localitate, i-o personalitate foarte îngrijată de opinia 
publică şi de ghiersul presei provinciale, o personalitate preocupată de 


PELEN O 


CRONICA TEATRALA 307 


un singur lucru, de avere și de efectul moral al acestei averi—averea 
împinsă la limită, acolo unde banul ia nume de capital, este o putere, 
se face ştiinţă, lege, stat, arlă, armă ucigătoare şi pasionează pe prințul 
ei inteligent. Bernick prezintă proporțiile masive al unui Nietzschean 
sdrobitor, Pe şantieril: lui, mi se pare, se construezc vase destinate mä- 
rilor ce rătăcesc printre continente. Omul acesta şi-a zidit viitorul pe 
minciună şi are un trecut, care de sar cunoaşte, onorabilitatea casei, 
foarte temută, s'ar scufunda ca Gazela cu coastele putrede. Cu trecutul 
lui facem cunoştinţă mai ales la intoarcerea unul fost camarad de biu- 
rou al lui Bernick, de tinereţă, din America, unde plecase acum 15 ani, 
însoţit de verişoara lui, lubita lui Bernick de pe vremuri, lăsind faima 
faisă a unul iur şi sora lui a unui soiu de stricată. Întoarcerea lor, oa- 
meni sănătoşi, fățişi, puternici, neposomoriţi de bigotismul tirguşorului 
cu aer curat norvegian, turbură pe consul, Familia, foarte protestantă, îi 
primeşte cu groază şi cu 0 rezervă creştină. Li se aminteşte trecutul, 
pe care ei nu-l înțeleg. In lipsa lor, aprobate de tăcerea biriitoare a lui 
Bernick, care le aude ne 'ncetat şi nu le desminte, zvonurile au țesut 
o opinie publică vrăimaşă, care a luat consistenţa unui strat de piatră, 
15 ani sa vorbit de exilați ca de ruşinea cea mai mare a loca- 
tităjii. 

Dar Ibsen nu cîştigă nimic la povestire şi-mi piace să nu-mi a- 
duc aminte din ce-am văzut astăseară decit schemele mari şi transfor- 
mate, cam obscure, cum ţi se înfăţişează oraşele medievale, prin care ai 
trăit şi pe care rămine să le mai doreşti toată viaţa. 

Depărtat de sentimentatitatea vulgară şi laşă, Ibsen şi firele cele 
mai fine ale vieții le răsuceşte cu degetele de bronz. Cugetător activ, 
care domină viața şi-o sileşte să se 'ncovoaie, îmi place mindria, Indir- 
jirea lul bărbătească şi mistic poruncitoare. Bernick face faţă ca o ar- 
mată entuziastă, călărind pe zimbri, tuturor imprejurărilor; şi după ce 
învinge universul, ca să fie complect se 'nvinge şi pe sine-şi, E atita 
iubire şi ură robustă in mina Norvegianului incit ce-atinge ea nu poate 
lua decit două forme : ridicolul sau splendoarea. Şi pretutindeni drama 
inevitabilă ascunsă, care face pe om hotărit şi nobil. 

In toate personagiile din „Stilpii societăţii= licăreşte o nobleță şi 
dacă Bernick poartă coroana lui pe frunte, Auler, meşterul corăbier,—are 
şi el una acasă. Lonna Hessel e luminoasă. lohan Tönnesen onest şi 


wiguros. 


Des Messieurs bien mis 
Sans nul doute amis 
De Royer-Collard 
Vont vers le château. 
J'estimerais beau 

Etre ces vieillards... 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


Pilda lui Ibsen şi-a Stilpilor, e învietoare de energii şi multu- 
meşte ca o plimbare, cum mai notai, prin munţi, unde piscurile ți se 
par nivelindu-se pretutindeni mai jos de frunte... 

Viaţa e o luptă neostenită în atitudinea mare a victorioşilor, dată 
şin vrăjmăşie cu acea căldură care face să semene ura cu iubirea. 

A iubi cu bucurie. A uri cu bucurie. Viaţa e o chemare victori- 
oasă, un sunet nesfirşit de cintece. Singele trebue să se verse, dar pe 
brazdeie mănoase. 

Scriitorii de obiceiu istorisesc. Ibsen naşte şi ridică. 

Firul povestirii cade 'n rindul al doilea la un astfel de autor; e- 
pisodul ne dă măsurile cu care să apreciem valoarea interpreţilor. 

D. P. Sturdza într'un rol numeros, de-o adincime formidabil com- 
piexă e un Bernick pe care l-am aplaudat frenetic, Dela Inceput la fine, 
acest artist şi-a trăit viaţa Ibseniană cu o intensitate feroce, muncii, rece, 
nepăsător, răzbunător, vizionar, calm la sfirşit şi blind bărbăteşte. Rol 
capabil să desființeze In fiece act cite un Bernick nou, d. Sturdza şi-a 
dus triumful până la capăt cu o stăpinire şi putere care a tăcut să 
prindă Sillpii Societăţi! la Bucureşti. 

Nu s'ar putea spune că şi celelalte personagii mai de seamă dis- 
puneau de interpreţi în stare să prezinte, fiecare, giuvaerul rolului lor ca 
linişte», mentalitatea şi nobleța savantă a d-lui Sturdza. Impresia că 
scenele fug repede și scapă din minile Interpreților, nepregătiți adine 
peniru Ibsen, a fost impărtăşită de mai mulţi, deşitalentul onctuos şi suplu 
al lui Soreanu, era de faţă. E greu în Rominia să redai un pastor pro» 
testant şi chiar un aspirant: trebuesc modele. D-na Demetriad şi-a com- 
pus figura cuvenită, mindră, frumoasă şi senină a rolului pe care l-a 
implinit poate în primul act cu o familiaritate intenționat exagerată. D-na 
Tina Barbu, cu totul tecioreinică în rolul Dinei Dorii, cu nuanțe con- 
tradictorii în voce. Excelent D. Belcot: „O-ho! o-ho!*, Sotle conjugal- 
mente cu adevărat suterindă, d-na Birsan, D-na Ciucurescu, institutoare 
exact calvinistă. Insă d, Demetriad cu o figură de zahar colorat in loban 
Tönnesen ne-a dat numai sensaţia plăcută că rolul fusese învățat pe de 
rost și regretul că publicul a plerdut un întreg şir de nuanţe „ibsen“, 

Cu toată gingăşia cu care ar trebui să ne rostim pentu micul 
Olal, nu ne putem impiedaca să mărturisim cit ne-a enervat acest bălat 
zburdainic, cu şoldurile mari, prin naivitatea lui atit de natural afectată, 
Veţi alla cu părere de rău că 'n pantalonii lui albi se ascundea o 
donmsă, d-na Fârcăşanu, 

Suilerul a luat şi cl o parte activă la spectacol. 

Traducerea d-lui loan Gorun trebue menţionată pentru limba bine 
rominesscă și nuanțele imprumutate unor cuvinte obicinulte să n'aibă, 
cu toate că stilul n'are săpăturile ce s'ar fi potrivit cu gindirea lui Ibsen, 
dar poate că nu şi cu publicul din sali., 


CRONICA TEATRALA 109 
be e a 


Asupra piesei d-lui Nicolau Fiut ei, cu un subiect attt de banal, 
care ar fi putut insemna ceva numai prin talent, şi încă un talent mare, 
am prefera, seînţelege, să avem cuvinte de laudă chiar exagerate, Dar 
nici stilul, nici chiar limba, fără alte pretenţii, din piesă, nu ne angajează } 
să luăm partea autorului, care in definitiv se bucură de compensația că 
a fost primit de presa neliterară într'un chip mulţumitor. 

Piesa a mai putut găsi în talentul d-nei Lucia Sturdza, o susţină 
toare chiar pe scenă, unde d-sa a colaborat cu obicinuita-l căldură şi 
distinsă eleganţă la electele „Fiului Ei”, Corect, bine Imbrăcat şi gla- 
cial ca 'ntotdeauna d. Bulandra, D, Livescu slab, D-ra Mihăilescu ? Cutez 
să reproduc în brutalitatea ei, o observaţie a unui spectator, dela spa- 
tele meu. „E ingrozitoare. De-aș fi director aş da-o alară“. N'aş putea 
iscăli o părere atit de radicală, mai ales cind e vorba de o domnişoară. 
D, Soreanu: admirabila siluetă de bătrin vicios şi—scuzaţi, mă rog— 
imbecil, a iui Rudeanu. Vom remarca şi scumpele toalete ale d-rei 
Filotti. ȘI ne vom opri aci. 


Nu e poate de prisos ca vorbind de teatru să vie vorba, din in- 
timplare, şi de programe. Fără intenția de-a turbura mulțumirile unui 
regal ce pare rentabil, nu mise pare nepermis să te simţi intrucitva jig- 
nit de înfăţişarea insolent comercială a unei cărticele ce se vinde la In- 
trarea Teatrului Naţional pentru iniţiarea publicului din sală. Doritor de 
citeva detalii asupra operii şi autorului ce se joacă, asupra distribuirii 
şi interpreţilor, acest public simte nevoia de un document precis, pe 
cate îl plăteşte bucuros. Până la ridicarea cortinei spectatorul e dator 
să-şi facă o idee de ce se va petrece pe scenă. O scurtă notiţă critică, 
extracte din ziare, un rezumat al piesei, o notiță biografică şi istorică la 
trebuință, toate acestea ar trebui să-şi găsească un loc estetic in pro- 
gram, cu portretele tuturor celor din spectacol, 

In loc de-o asemenea introducere instructivă, care s'ar putea trece 
intr'o colecție — de ce nu? — vedem la Teatrul Naţional vinzindu-se 
sub titlul pompos de program şi pe prețul enorm de 30 de bani o serie 
de afişe adunate în broşuri care ar trebui împărțite spectatorilor, cel mult 
graluit. De teatru şi spectacol se vorbeşte numai Intimplător pe două pa- 
gini din vre-o 30 cite cuprinde „programul* —şi aceste două pagini minzate 
in mare parte de anunţuri, Rezumatul pieselor e pur şi simplu o formali- 
tate, în treacăt, mizerabil scrisă care nu lămureşte nimic, In schimb siropu- 
rile, coaturile, biscuiţii, corsetele, bijuteriile sint etalate cu un lux Infiorător- 
Nici o precizie pentru piesă. Ai vrea să ştii cine-i Ibsen, şi trebue să te 
adresezi portarului sau să ceri printr'o petiție lămuriri dela Direcţie. Ai vrea 
să cunoşti rolul unul asemenea scriitor în literatură, să-i vezi cel puţin 
portretul —să ceteşti o pagină iscălită, asupra lui, şi nu o încercare ano- 
nimă de a prezinta pe bărbierul cel mai sprinten sau pe croitorul cel 
mai cu vază din oraş, Intr'o orgie de reclame. 


310 VIAȚA ROMINEASCA 


Nu s'ar putea impune dela direcție o normă onestă în alcătuirea, 
sub controlul unui literat, a programelor, care să folosească şi publicu- 
lui, nu numai autreprenorilor de programe ? Nu ti sar putea pretinde a- 
cestora oareşicare respect faţă de cei care se duc la teatru ca la o u- 
niversitate de psicologie ? Nu li se poate da o regulă precisă după care 
să-şi fabrice programele? In starea de-acum, programul e organul co- 
mercial al unei întreprinderi de afişaj care iți vinde două sute de ori pe 
an exact aceleaşi anunţuri pe care le-ai mal plătit de o sută nouăzeci şi 
nouă de ori cu cite treizeci de bani. D. Bacalbaşa credem căare cuvintul, 

Ar fi poate de zis ceva şi în privința afişelor oficiale, şi un obi- 
ceiu de introdus. Dela teatru ar trebui să pornească un curent educativ 
intens. De vreme ce Academia, fortilicată ca o cazarmă, nu face nimica 
pentru răspindirea gustului de lucruri frumoase şi se mărgineşie la şe- 
dinje misterioase şi la o rigiditate extraordinară, faţă de fondurile pe care 
le poate pune'n mişare, e nevoie să se la inițiativa de-aiurea. 

Cine cuncaşte capitala ştie cit e de urită şi ce face arhitectura în- 
deobşte pentru dinsa. Insăşi Calea Victoriei, reputată, e-o galerie de 
firme groaznice şi de tinichele cu patos poiichrom, Puţină apă în ver- 
deaja Cişmegiului şi citeva drumuri de copaci la Şosea e tot ce mode- 
rează pe departe tonul Inestetic al Bucureştilor. Singure librărille prezintă 
vitrine plăcute privirii. Avem pictori, talente adevărate, pe care nu-i iñ- 
trebiințează nimeni. 

Afişul ar putea aduce in vecinicul sezon de mediocritate estetică al 


Capitalei un zimbet şi o cadență. Dacă pe afişul Teatrului Naţional ar f 


trece citeva forme şi gesturi, umbra vre-unei reverii, acest afiş ar fi 
văzut, cetit şi zidurile ar ajunge nişte expoziţii mobile pe care şi-ar 
drege ochiul, domnii din elită, iar ucenicii din ateliere, copii din şcoli 
şi l-ar forma, 

Desinatori ca Ressu, ca Iser, ca alţii, ar avea de lucru şi-ar alcătui 
schiţe preţioase, siluete fluide pentru dăscălirea gustului ambulant al pu- 
blicului, atit de ocărit zilnic din toate prăvăliile chioșcurile şi zidurile 
de atişaj. 

E-o cheltueală suplimentară, Se poate. Care se acoperă totuşi din 
vinzarea cu bucata a alişelor trase pe-o hirtie deosebită, reprodusă 


în zeci de feluri. Un afiş ilustrat pe lună ar fi un început care-ar putea 


siirşi cu o secție în direcţia Teatrelor, pentru desenuri şi stampe. ŞI 


pilda ar fi urmată. Am asista pe'ncetul la transformarea crimelor şi ab- 


jecţiunilor In culori care căptuşesc oraşele romineşti cu hirtie hidă şi ti- 
nichea minjită. 

Această inițiativă ar găsi un teren pregătit chiar de natură la noi, 
unde rasa rominească, avută'n singe şin conture, produce zilnic şi din 
ce în ce mai mult: în vetrele satelor, în mahalalele mocirloase, In elitele 
oraşelor, acel tip admirabil de femei şi de bărbaţi a cărora înfăţişare pu- 
ternică răscumpără lipsa de gust orăşănescă a Romîniei moderne, 


Să mai zicem că d. Bacalbaşa are cuvintul 2 
E jj T. Arghezi 


CRONICA TEATRALA su 


LAŞI 


| 


Biruinţa — Funcţionarul dela Domenii—Lu ji 4 
Andromaca,— Taifun. — api isk 


Teatrul nostru merge din ce in ce mai bine. Galeria şi staturile 
au fost mai totdeauna pline; numai lojile ne aduc uneori mărturia vie 
că elita Iaşului tratează cu un antipatic şi nemeritat dispreț, arta romină 
Dar... să trecem. - 

In variatul repertoriu din luna aceasta, am avut nu mai puţin de 
trei piese originale : una istorică, alta. „hazlie şi alta serioasă. Aceasta 
din urmă e „Biruința” d-lui Herz, a cărei acţiune se petrece în capi- 
tală, în zilele noastre. lată deja o notă bună pentru autor care, deşi e 
foarte tinăr, atacă totnşi cu o matură îndrăzneală şi cu o vie încredere 
în puterile sale, subiecte luate din viața actuală, Tinerii autori dramatici 
de obicei ne aduc pe scenă oameni şi fapte din viaţa trecutului, feerii 
strălucitoare din domeniul visului şi al miturilor. Avind un suflet mai 
mult liric decit dramatic, ei ne atrag prin procedee mai uşoare, ne duc 
într'o lume core a fost sau care nu există, numai ca să evite controlul 
sigur şi imediat al spectatorului. D-l Herz însă e mai mult autor dra- 
matic decit poet cu fantazie constructivă. D-sa a părăsi! (incă de pe cind 
eta în liceu...) subiectele istorice şi... focul bengal, căutind să pătrundă in 
domeniu! aspru al vieţi! reale. 

Deşi subiectul „Birvinţii* e cam.. lungit (3% pare că scena are 
ceva din patul lui Procust: cind subiectu! e msi lung, îl retezi,-—cind e 
prea scurl, îl lungeşii pe măsura celor trei acte), intuşi autorul vădeşte 
destulă indeminare technic. N'am cetit piesa, E aproape o lună de cînd 
am văzut-o jucată şi, mărturisesc cu candoare, nu mai fin minte ince- 
putul (e vina mea 2). Dar văd limpede actul al H-iea şi maj ales puter- 
nica scenă dintre Dia şi d-na Cantea, care culminează în acel „tu !* atit 
de expresiv. Efectul a fost pregătit cu abilitale şi motival cu oare care 
lux de justificări psichologice, Má mir insă că autorul—care are gust— 
ma scurta: puţin ace! interminabil monolog al ini Dobrin in faţa 
soției sale, la slirşitul actului ultim. E oare nevoe de atita vorbă, ca să 
se impace doi oameni care se iubesc ? Mie mi se pare că uneori e des- 
tul ua siagur cuvint suggestiv, o singură privire mult vorbitoare, un 
gest--cu să doboare toate stavileie sulieteşt! dintre doi indrăgostiţi şi săi 
atunce pe unul în braţele celuilalt. Dacă aceste stavile n'ar li aşa de ṣu- 
brede şi vintul arzător al iubirii atitde puternic,— destinul multora dintre noi 
ar îi schimbat... Dar acesta e un argument prea subiectiv. Fiecare iubeşte 
şi înţelege amorul în felui său. fi apoi, se zice că autorul are Ìntotdea- 
una dreptate. Nu vreau să-l supăr prea mult,—mai ales cind ştiu că d-sa 
trebue să aibă în sultet un intim şi perpetuu motiv de supărare Impo- 
triza recenzenților. Adesea ori, cînd vine vorba de d. Herz şi de piesele 
d-sale, auzi cuvintele : „tînăr care promite“... Ei bine, nu! D-1 Herz nu 


—» 


n2 VIAŢA ROMINEASCA 


mai promite,—dă. E revoltător faptul că pentru unii oameni din timpul 
nostru, poți să ajungi la pragul bătrineţii şi să rămti totuşi „linărul care 
promite“ ! 

In domeniul ingrat al promisiunii se află de pildă, d. Locusteanu 
care, în „Funcţionarul dela Domenii“ promite exact celace, în „Ne- 
vasta lui Cerceluş", promisese că va promite... (Uf, cită repeţire ca să 
exprim o nuanţă!) Am fost foarte vesel în seara cind ni s'a jucat a- 
ceastă farsă *). Di. Locusteanu se pare că n'a fest niciodată funcţionar. 
Cu aili mai mare deci e meritul d-sale că, nu numai în „Nevasta lui 
Cerceluş” dar şi în „Funcţionarul dela Domenii“, îşi culege observaţiile 
din... domenii necunoscute. Autorul e un cronicar dramatic bucureştean 
de întiia-mină, e dec! un profund cunoscător a! teatrului şt poate deo- 
sebi cu nşurință un procedeu nou şi original de altul învechit şi eften, 
Numai aşa ne putem da seama cum d-sa a știut să scoată efect pănă 
şi din numele personagiilor: Cerceluş, Piscilling, Somnoiu, Flaimuc, 
Cocirţău, Carimb.. Ce exuberanţă ! Parcar fi anume căutaţi ca să ne 
facă să murim de ris, Pe lingă aceasta, farsa d-lui Locusteanu e plină 
de acel soiu de cuvinte de spirit fine, subțiri—aşa de subțiri încit nu-ți 
provoacă risul, ci zimbetul.... 

După cum vedeţi, pănă acum m'am relevat decit calităţile piesei. 
Delecte m'are, ŞI chiar dac'ar avea—un exces de prudenţă profesională, 
un legitim instinct de conservare m'ar impiedica să le pun în e.idenţă, 
Vreau adică se spun că di. Locusteanu e, pe lingă ziarist apreciat, şi 
un om cu multe „relații“ în societatea noastră cultă, acolo unde se de- 
cern meritele şi talentele,—care va să zică te are in mină. Și nu te 
iartă cind Vai atins odată... şi mai ales cînd tu nu eşti decit un modest, 


un singuratec făuritor de rime. Lecţia dată unul tinăr autor care şi-a . 


permis să spună ceva rău despre una din sus-citatele piese, m'a pus pe 
ginduri: d, Locusteanu, Intr-un singur foileton, i-a distrus volumul de 
debut! 

Nu tot aşa insă mi se intimplă acum, cind trebue să vorbesc ceva 
şi despre „Luceafărul* d-lui Delavrancea. Acest autor ştiu că „nu se 
formalizează”, Şi apoi, Excelenţa sa nu-şi poate pune mintea cu mine... 
Aşa dar, cu un vag sentiment de uşurare, încerc şi eu să „emit o pă- 
rere“, citeva impresii—de oarece critică s'a făcut destulă în jurul trilo- 
giel marelui nostru autor, 

— Săracii, moldovenii! Cum se băteau eil.. Aşa am esclamat 
cind am eşit dela teatru. Şi în această exclamaţie mi se pare că stă o 
mare parte din taina succesului d-lui Delavrancea. 

Pentrucă, mă rog, ce anume ne-a încintat pe noi mai mult la re- 
prezentarea „Luceatărului* ? Acţiune susținută, încordată ? Personagii vii 
şi bine caracterizate ? Conflicte puternice ? 


*) Somnataral cronicoi are intrare gratuită la teatru. 


CRONICA TEATRALA 313 


Să luăm de pildă un act., un tablou. Genuna, această vivandieră 
națională care iubeşte cind pe domnitor, cind pe Corbea—e adusă de 
d-l Delavrancea în pădurea în care se va da o luptă crincenă. „La un 
moment dat apare Corbea, viteazul Corbea, care iubeşte ioarte tare pe 
Genuna. Amindoi s'aşază pe o bancă. Azistăm la o scenă naivă, în 
care eroul se poartă cu o imbecilă stingăcie şi timiditate. Vine domni- 
torul, vin boerii, fac repede un plan de luptă. Noi asistăm mereu, Bo- 
erii pleacă. Lupta e aproape să Inceapă şi... Ei da, codrul se porneşte 
cu vuet prelung, codrul înviază, codrul se zbuciumă şi clocoteşte din a- 
dincurile sale, deşi copacii îi stau neclintiți parcă Intro supremă aştep- 
tare... Moldovenii! Se bat nefericiţii noştri moldoveni de odinioară, se 
bat cei fără odihnă şi fără noroc, ţăranii care de atitea oriau hrănit cu 
singe acest sfint petec de pămint al Moldovei... Tresărim fără voe şi su- 
fletele noastre se înfioară de un adinc sentiment de iubire şi de milă, de 
miîndrie şi de admirație pentru zbuciumatul nostru popor... 

D. Delavrancea însă ne dă numai prilejul acestui sentiment pu- 
ternic, pe care Va pricinuit întimplător nu în mod conştient, artistic, con- 
sequent, Pe noi nu ne mişcă atit piesa în sine, cit mal mult ceia ce 
punem fără voe în ea din sufletele noastre, Emoţia aceasta e rezulta- 
tul fericit al unei colaborări la care autorul ia prea puţină parte. 

Poate că de acela, în seara spectacolului, unii dintre noi sau sim- 
it ruşinaţi de emoția lor: an avut impresia unei profanări, caşicum ci- 
nèva le-ar îl forțat sufletul... 

Dar pe autor l'au preocupat mai mult Boerii (care dacă n'ar fi to- 
mini, dacă ar fi niscai conți străini într'o ţară străină, în jurul unui pring 
străin, nu ne-ar mai impresiona de loc) şi acel Petru, fiu al Răreşoaei şi 
al.. ț,—acel guraliv Petru-Vodă care, în actul ultim, parecă dinnadins 
chinueşte pe cei din jurul lui, cu nesfirşite şi zădarnice lamentări. 

In piesele d-sale, d. Delavrancea se foloseşte cu multă artă de o 
limbă colorată şi energică, dar care nu e nici arhaică, nici moldovenească, 
nici literară pură: e pestriță. 

Cuvintul „scirnăjie“, pe vremea lui Rareş, nu se pronunţa aşa cum 
îl serie d. Delavrancea, care a simțit în el un parfum arhaico-moidove- 
mesc. D-sa ştie mai bine decit mine, că această schimbare fonetică (scîr- 
năvie—scirnăjie), e posterioară vremilor în care a strălucit Petru-L.ucea- 
fărul. Apoi, împreună cu moldovenisme veritabile, găsim expresluni mun- 
teneşti ca: dia, aia, dsta,—oribile pentru urechea unui moikdoven neaoş, 
haziii pentru spectatorul atent. E caşicum ai zice: „crivatul ăsta“, „oghia- 
jul ăla”! De altminteri d. Delavrancea (nu-i vorbă, prin gura lui Mogir- 
dici), incearcă să reproducă şi graiul ardelenesc: Hi dă mereu cu „no! 
şi cu „slană“,—şi crede că ne-a convins- Multe-ar mai ti de zis şi aici.» 

Dar am spus destule pe care n'aveam de gind să le spun. Mă va 
eta Excelenţa sa pentru această nemalauzită lipsă de reverență? Cred 


ea VIAȚA ROMINEASCA 


că mă va erta, cind volu mărturisi că tot în noaptea aceia, acasă, am re- 
citit cu du:oasă emoție, pentru a nu ştiu citea oară, pe „Irinel” această 
gingaşă capod'operă, 

Și fiindcă am scris cuvintul „capod'operă“ nu pot trece mai de- 
parte tără să amintesc sici că Direcţiunea a avut fericita idee să aducă pe 
scena teatruiul nostru „Andromaca lui Racine. Nu ştiu dacă toţi spec- 
tatorii au pulut gusta irumuseţa muliipiă a acestei tragedii, în cate sen- 
timente de astăzi agită cu putere ființe de acum trei mii de ani! Marele 
poet tragic, care cunoştea aşa de bine abstractul mecanism al sufletelor 
noastre,—cu o analiză fină şi sigură, cu o abilitate rafinată de maestru a 
întreţesut in capod'opera sa amorul săibatec şi dezordonat a! Hermionel 
cu iubirea de mamă şi eroica credință conjugală a netericitei Andromaca. 
Aceste sentimente adinci, cu toate nuanţeie lor de o incomparabiiă deli- 
cateță, sint ex primate intro formă limpede, elegantă, poate prea elegantă 
uneori peiitru fondul sbuciumat pe care '] îmbracă. 

Traducătorul, d. D. Nanu, a izbutit adeseori să păsireze grajia ver- 
sului racinian, lapidar şi suplu în acelaş timp. Peşi d-sa repelă prea des 
rime ca „nädejde-primejdie*, totuşi trebue să-i lim recunoscători pentru 
difieila sarcină pe care şi-o fa, lraducind în versuri opere aşa de grele 
din literatura franceză, 

La reprezentarea acestei tragedii n'am putut Indepästa curioasa im- 
presie pe care ne-a făcut-o respectarea regulei numite : -unitatea de loc”. 
Personegiile vin, parcà in urma unei invocii tacite, „să-şi verse fotul* — 
mereu, veşilc ia acelaş joc, lingă aceleaşi colonade de carton, în fața 
noastră. Care cum are ceva da spus, vine, spune şi pleacă tăsind locul 
liber pentru alții.. Publicul nu prea părea obişnuit cu sceastă puriare ne- 
verositmilă. 

Spectatorii vor să radă pe scenă nu atit evenimente sufleteşti, cit 
ma! mult acțiuni concrete, ca în Taifun, bunăoară... 

Aici alat japonezi care fumează şi bera ceal îmbrăcați In chimo- 
nouri fantastice, e o femee care cochetează loarte concret, e un omor 
paipilant—o slrangulare digitală—e un tribunal, un acuzat, © ago- 
nic, — atitea elemente vii care te atrag, te captivă aproape ca o 
melodramă din timpurile fericue. Cind aceste întimplări dramatice se 
desiăşurau în fața mea, nu ştiu de ceun gind perzistent mă obseda ne- 
contenit: ce-ar îi. să fie un japouez veritabilin sală? Cesar zice el Pess 
Mă socoteam eu, nu-i vorbă: dacă acest japonez verilabil ar ii tot aşa de 
taciturn şi viclean ca acei de pe scenă, atunci, la întrebarea mea, ar îi în 
stare acest japonez să facă pur şi simplu pe chinezul! Atunci autorul 
(Melchior Lengyel) cum i-a putut cunoaște, în intimitatea lor? Nu cam- 
va ne serveşte niscal japonezi inchipuiţi, avind aerul că ne arată de cei 

vesitabili ? Nu ştiu... Dar gindul meu revenea, mă ințepa mereu, cu 
perzistenţa supărătoare a unei muşte care nu te iasă 'n pace de loc: 


pie e piine 


CRONICA TEATRALA st 
:RONICA TEATRALA >“ 


zice un japonez care...“ Şi, în cele din urmă, ca să ştiu „ce-ar 
ee, a e a recurg fără voe, la un vechiu procedeu. Cunos- 
cindu-te pe tine, poţi cunoaşte pe altul. Ca să ştii ce se petrece in su- 
fletul altuia, întreabă-te mal întăiu ce s'ar petrece în sufletul tău, dacă 
ai fi în locul lui? (In treacăt, acest procedeu şi moralizator: o palmă, 
de pildă, n'ar mai putea fi un „fapt împlinit“, dacă acel care o dă, sar 
transpune perfect în sufletul acelui care o primeşte...) Aşadar, am incer- 
cat să mă pun în locul japonezului meu. Mi-am închipuit că sint In 
Tokio, la un teatru unde se joacă o piesă palpitantă : In locul gal- 
benului Tokeramo —un european, şi în locul roz-albei Elena, o galbenă 
japoneză. Tokeramo stă cu capul pe genunchii Elenei, şi zice: „minile 
tale albe... obrajii tăi albi şi rumeni, ah 1...“ 

Europeanul (pe scena din Tokio) stă cu capul pe genunchii japo- 
nezei: „minile tale portocalii... obrajii tăi galbeni,*) galbeni pă Manila 
matură... ochii făi mici cit o gămălie de ac şiobiici.... oblici, -ah e 

Europeanul ăsta e cam anormal, aş zice en. Nu e ca mine. E un 
om straniu care caută satisfacţii rafinate şi cam perverse, la o femee cu 

„War însera în casă"! 
a = râpă zice despre Tokeramo japonezul meu, dacă ar fi exact 
ca mine. Aceste din urmă cuvinte vor să vă spună că, aici, € vorba DB 
mal de o impresie personală, pe care loluși au avut-o şi alţi WET 
Ştiu că faptele o contrazic: au existat in adevăr pasiuni aona să 
indivizi de rase diferite, Dar spectacolul concret al acestor pas pi ta 
neverosimi! şi e chiar dezagreabil pentru unii oameni care ne sti ra 
să călătorească departe, —sint cerea obişnuiţi numai cu farmecu 

i i, cel mult, limitrof... 
ppa judecind amorul „ă Veuroptenne” mi = re că = 
torul nu justifică în de ajuns căderea lui Tekeramo. Eru gas ste 
trece prea repede şi fără să băgăm de seamă, dela apma pa sr) 
furtunoasă care-i devastează sufletul. O fi avind altă psichologie.... 
osibil, d = 

că A pba piesă vedem că japonezul are sufletul tumat arek ară 
gură bucată, care nu se poale pana priză pisc n ces se ate 

a! Pe cînd europeanul are $ 
megane vijelii, anui tai/un, curopeanul, tot mai po = aa 
său o rezervă de puteri morale, care-i permite să trăias 


+ 


Jocul artiştilor a fost muiţumitor. Publicul ieşan ştie că artiştii noş- 


ipui neze, lot nu putezu fi atit de 
bai Şi încă obrajii tochipaite, maie, opon spectacolului obrajii D-nei 
A paa a care a avut rolul Elenei... 


äi VIAȚA ROMINEASCA 


tri sint, în mod fatal, impovärați cu prea multe roluri. La Bucureşti, 
unde o piesă bună se menţine mai multă vreme pe afiş, artistul are ră- 
gazul trebuitor ca să-şi aprofundeze rolul şi să dea tot ce poate da; la 
pi Se pete a In „Andromaca“ şi „Taifun* care s'au reprezen- 
ai multe ori,—progresul, în ceia jocul, 

pis Dea M pe i ce priveşte jocul, a fost evident, 

Spaţiul nu-mi permite să vorbesc mai amănunţit despre fiecare ar- 
tist în parte. Voi aminti în treacăt admirabila interpretare a comedioarei 
„Vioara“ (d-nii Momuleanu, Boldescu şi Petrone), succesul impresionant 
al d-lui V. Cuzinschi (Tokeramo) împreună cu jocul atit de inteligent al 
japonezilor (d-nii Demetrescu- Rada, Profir, Penel, etc.) şi al d-lor Cirjă 
(Preşed. Curţii cu juraţi din „Taitun*), GA. Stawnicu (aprodul din Tai- 
fun), Pelia, /onescu, Petrone, Popovici (la aceiaşi plesă). Apoi succesul 
totdeauna meritat al d-nei Pruteanu (Dia din „Biruinţa“ şi Hermiona din „Aa- 
dromaca”), jocul plăcut şi degajat al d-nei AT. Tonescu (Elena din Tai- 
fun") și, în sfirşit, succesul franc al d-rei Ana Cirjă, care, in „Andto. 


maca* a dovedit că are mult temperament, putere de 
joc de scenă expresiv, á ESTA 


T 


aaeeea a- 


Scrisori din Bucovina 


Modest Cav. de Grigorcea.—Romin la Universitatea 
din Viena—Jubileul „Societăţii pentru cultura și literatura romină 
din Bucovina“. — Lupta pentru şcoale.— Internat 
de meseriași —Criza economică.— 
Nicolai Wassilko. 


Intr'un sanatoriu din Berlin a murit boierul bucovinean Modest 
cavaler de Grigorcea. Modest Grigorcea a lăcut politică şi a fost, 
mai bine de un deceniu, în fruntea politicii Rominilor bucovineni. În 
deceniul dela 1890—1900 cind puterea politică in Bucovina o avea blo- 
cul conservator al boierilor, cind în fruntea afacerilor romineşti sta lancu 
Lupu, Don Volcinschi, bar. Vassilko şi Nicolae Musteaţă, Grigorcea era 
un membru influent al majorităţii dietale.. Organul lor era: Gazeta Bu- 
covinei, care înlocui Revista Politică dela Suceava, Răpit mai tirziu de 
curentul inaugural de dr. George Popovici şi dr. lancu cav. de Flondor 
el merse o bucală de vreme alături cu ei, apropiindu-se cel mal mult 
de noua mişcare, dar tla urmă o părăsi dimpreună cu ceilalți, incheie 
faimosul „pact* (înțelegere) cu guvernul şi scoase ziarul moderat „Tim- 
pul*. Cind cei dinții democrați pătrund în cetățula politică a dietei 
Modest Cirigorcea se retrage din viața politică şi, deşi conducător al 
grupului proprietarilor mari romini, nu ia mai mult parte activă la des- 
fășurarea politicii romine din ţară, 

in afară de politică Grigorcea s'a interesat de toate acțiunile ro» 
mineşti de scamă. A luat parte până la moartea sa, la lupta de apărare 
a independenţii noastre bisericeşti, a fost în fruntea marelui comitet 
care a organizat parliciparea Rominilor la expoziţia din 1906, şi a spri- 
jinit cu banul şi cu sfatul toate acţiunile culturate ale Rominilor. 

Cumpătat în acţiunile sale, gata totdeauna de ajutor, de-o infăţişare 
simpatică, moarica lui a fost regretată de toți Rominii bucovineni, 


Ministrul de instrucție a aprobat propunerea colegiului profesoral 
al facultăţii de litere din Viena și a numit docent privat pentru istoria 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


O ŮŮ 


Europei sud-estice pe prolesorul dela şcoala reală din Cerăuţi dr, 
Iancu l. Nistor. 
Dr. Iancu I- Nistor este fiu de gospodar din comuna fruntaşă Vi- 


covul-de-sus (districtul Rădăuţului). Studiile liceale le-a făcut la liceul 
nemţesc din Rădăuţi, iar universitatea la Cernăuţi. După ce a trecut li- 
cența a fost profesor la Suceava, apoi la şcoala reală din Cernăuți. 
Innainte de doi ani a fost concediat pentru a-și continua studiile. 
S'a Inscris la universitatea din Viena, unde şi-a luat doctoratul cu teza 
Die moldavischen Auspriche auf Pokutien, scriere care a aflat din par- 
tea specialiştilor cea mai favorabilă apreciare. A ascultat apoi cursuri la 
universitatea din Mânchen, lucrînd In seminarul din Krummbacher şi la 
universitatea din Berlin. In anul viitor s'a înscris apoi la universitatea 
din Bucureşti. Aici şi-a adunat materialul pentru importanta sa lucrare 
Die Handelsbeziehungen der Moldan in XV und XVI Jahrhundert, Par- 
tea | a lucrării a apărut în editura unei case din Lipsca şi a lost pre- 
zentată ca teză de abilitare pentru docentură. Teza a fost admisă şi, în 


vara anului acestuia, Nistor a trecut și examenul de docentură cu suc- | 


ces strălucit. 

Ministerul aprobind propunerea colegiului profesoral, Nistor şi-a 
anunțat cursul său pentru semestrul de iarnă la universitatea din Viena. 
Cursul se face în limba nemţască. După unul sau donă semestre Nistor 
va cere transferarea sa la universitatea din Cernăuți şi astfel se va rea- 
tiza dorința Rominilor bucovineni de a avea o catedră pentru istoria lor 
naţională, deşi deocamdată sub o numire nepotrivită şi în limba nem- 
ţască, ca doamne fereşte să sufere vre-o ştirbire caracterul german al 
universităţii cernăuţene. > 

Mai amintesc aici că partea a II a lucrării lui Nistor despre co- 
merų e în lucrare şi va apare pela sfirşitul anului acestuia. În afară de 
aceste lucrări el are o serie de articole, mai ales cu conţinut istoric, în 
revista „Junimea Literară“ pe care o conduce împreună cu d. George 
Tofan. 

Peste puțin va mai pätrunde un Romin la o catedră a universită- 
ţii din Cernăuți. Se va face propunerea pentru crearea unei catedre 
nouă: Histologia comparată, iar profesor va fi numit dr. E. Botezat, 
care s'a făcut cunoscut prin lucrările sale meritoase în toată lumea 


ştiinţifică, 


„Societatea pentru cultura şi literatura romînă din Bucovina”, cea 
mai de frunte societate culturală a Rominilor bucovineni, împlineşte la 
primavară, în Mai, cincizeci de ani de existenţă. Intemeiată ca Reun- 
niune de leptură în timpul de redeşteptare naţională, ea a fost, timp 
de 50 de ani ciţi au trecut de atunci, centrul activităţii culturale din 
țară. Au fost şi timpuri de stagnare, dar au fost şi timpuri de activitate 
rodnică. 

După cit a transpirat, comitetul societăţii se pregăteşte să sărbăto- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 319 


a en deosebit implinirea primei jumătăți de veac de activitate 
Se va publica un istorie al societăţii, la 
unei comisiuni speciale, între care allăm r T: e ded Paaa. 
riu, åt. lancu I. Nistor, George Tofan şi alţii. Se va arăta desvoltarea 
Rominilor dela încorporare pănă la infiinţarea societăţii, înfiinţarea, acti- 
vitatea ei pănă în prezent, situaţia materială şi, în legătură, se va vorbi 
de toate manifestările culturale şi naţionale ale Rominilor bucovineni 
Cartea, aşa cum e concepută, va fi o icoană a vieţii culturale dela des- 
ami ici speta de Moldova pănă în zilele noastre, 
u prilejul adunării generale, care se va ţinea în Mai, se 
o serie de serbări la care vor fi invitați preerie pă dia 
deni. E vorba de o mare manifestaţie culturală a Rominilor bucovineni! 
care si dovedească străinilor puterea noastră, să contribue la cimenta- 
rea legăturilor suileteşti şi să ne dea puteri nouă pentru lupta îndirjită 
ce trebue să o purtăm pentru apărarea naţionalității noastre. i 
La această ocazie biblioteca societăţii mărită şi cu cărțile altor bi- 
blioteci ale societăţilor din Cernăuţi va îi prefăcută în bibliotecă pu- 
blică. Va fi prima bibliotecă publică rominească în ţară. 


Se dă o înverşunată luptă pentru şcoale între elementul romin şi 
rutean. In toală țara e o îrumoasă mişcare de trezire a elementului ro- 
min, cuprins de apele tulburi ale slavismului. Sate, care păreau pierdute 
pentru totdeauna pentru Romini şi care erau trecute pentru vecie în ca- 
tastihul Rutenilor, se mişcă şi reclamă dreptul la viață naţională. Prima 
lor cerere este şcoala moldovenească. Și de oarece autoritatea şcolară 
nu incuviinţează şcoli publice, bazindu-se pe rezultatele falşificate aie 
recensămîntului din 1900, Rominii deschid școli particulare. Dar şi a- 
cestea caută Rutenii să le împiedece, şi ştiu ei de ce. Căci indată ce 
s'a deschis şcoala moldovenească, copiii aleargă cu toţii la ea şi şcoala 
rusească „uctaină*, cum îi zic ci, rămîne goală. Avem sate în care 
5—6 Invăţători ruteni cu cite 6 clase de invățămint la dispoziţie, stau 
degeaba sau învaţă 10—20 copii. Mişcarea pornită din districtele sudice 
ale Bucovinei a cuprins în scurt timp toată ţara. Nu va trece multă 
vreme şi ea va ajunge la Nistru şi nu va fi district în Bucovina care 
să n'aibă sate cu şcoală moldovenească. 

Dureros de neplăcută şi neașteptată pentru Ruteni e mişcarea re- 
zeşilor, care trăesc în districte ce treceau de curat rutene. Intreţine- 
rea acestor şcoli, plata pentru învăţători, local, acareturi, etc. reclamă 
mulţi bani şi Rominii bucovineni sînt săraci. Lupta ce se dă acuma 
e o luptă pe viaţă şi pe moarte a celor două neamuri induşmănite. Ru- 
tenii văzind că visul „marei Ucraini“, care era să ajungă pănă sub zidurile 
Sucevei, se distramă, nu se dau Inapoi, în lupta lor, dela nici o Incer- 


320 VIAȚA ROMINEASCA 


care. La sate au început atentatele, în presă înjură şi denunță, în par- 
lament interpelează, 

Acţiunea Rominilor e slăbită de veşnicile cerle politice ale lor, pe 
cind Rutenii sint solidari şi se bucură şi de sprijinul guvernului, 


Clasa mijiocie de meseriaşi şi comercianţi ne lipseşte nouă şi le 
lipseşte tuturor Rominilor, Negoţul e în mina străinilor, meseriile tot 
aşa; nouă ne-a rămas ogorul, cit nu l-au luat cămătarii, slujbele şi... 
Canada. 

Se fac şi In Bucovina stioase încercări de a eşi din această strim- 
toare, S'a inființat acum de clțiva ani o societale a meseriașilor, care 
a ridicat un frumos internat pentru ucenicii dela meserii şi din prăvălii. 
internatul, o clădire frumoasă care a costat cam 70.000 coroane, va îl lo- 
cul de concentrare a puţinilor meseriaşi, ce-i avem, şi adăpostul pentru 
cei ce încearcă să străbată, prin mulțimea străinilor, la acest izvor de im- 
bogăţire. Internatul a fost inaugurat in mod solemn pe la sfirşitul lu- 
nii Octombrie, 


Aproape toate ziarele romine mai de seamă din Ardeal şi Regal au 
publicat articole asupra crizel prin care trec organizaţiile economice To- 
mine din Bucovina. Toate aceste articole n'au contribuit la lămurirea 
chestiunii, ci din contră, la încurcarea ei. Cele mai niulte articole erau 
tendenţioase urmărind interese politice, altele meavind Informaţii safici- 
ente, nu arătau chestiunea în lumina ei adevărată, altele, în sfîrşit, se 
mulţumeau să scoată pipete de alarmă. Sa dovedit şi de astă dată că 
jurnalistica noastră e încă foarte Inapoiată In desvoltarea ei, că intorma- 
ţia ei e săracă şi că, pentru chestiuni care nu sint politice, lipsesc băr- 
baţii competenţi care să-şi spuie cuvintul de autoritate şi că în lipsa lor 
fel-de-fe! de băețaşi Işi exercită meseria de Incepători. 

Criza care în adevăr devenise amenințătoare, a trecut, organizația 
noastră economică a fost salvată şi acum a sosit timpul ca să încercăm 
a desluşi, fără patimă şi interes, pricinile care ne-au adus aproape de 
perzare, De aceia voiu Incerca a face lucrul acesta într'un articol amă- 
nunții in numărul viitor al revistei, 

Deocamdată aș dori să dau numai o lămurire şi să fac o cons- 
tatare- 

S'a scris In unele ziare serioase că ţăranii vor plăti cu banil lor, 
greu chivernisiţi pagubele iscate pe urma întreprinderilor riscate. Cei ce 
scrinu aceasta credeau că centrala însoțirilor este o instituţiune la care 
țăranii depun economiile lor, cela ce-i greşit, fiindcă Centrala e numai 
mijlocitoarea de credit între o bancă mare, în cazul nostru Ustredeni 
banka, şi singuraticiie bănci săteşti, Puținele depuneri, ce le au țăranii, 
sint la bâncile sătești şi nu la Centrală. Şi nici cealaltă afirmare, că tă- 
tanii ar răspunde cu toată averea lor pentru Centrală, nu e adevărată. 
Băncile săteşii răspund pentru obligaţiile Centralei numai de 30 de ori 


SCRISORI DIN RUrnVvINA 321 


părțile depuse (pentru 50 membri 100 cor.) și nici decum cu toată 
averea. Ori şi care ar fi fost suma, care ar fi trebuit s'o plătească 
falimentul Centralei, ar fi fost un dezastru național nemaipomenit. Acţi- 
unea de sanare a reuşit şi băncile au scăpat de pieire. ŞI aici vine cons- 
tatarea, dureroasă trebue să zic. Neunirea noastră proverbială s'a arătat 
şi acuma în faţa acestei primejdii naţionale Deputaţii noştri au fost 
împărţiţi în cel puţin trei grupuri, Incrind unul Impotriva altuia şi ur- 
marea a fost că a trebuit să intervie în această afacere Nicola! Wassilko. 
Băncile au fost salvate, dar din acțiunea pentru salvarea lor a eșit 
mare şi tare „cel mai mare duşman“ al Rominilor, cum şi place politi- 
cianilor noştri să-l caracterizeze la ori şi ce ocazie, Nicolai Wassilko; 


isr politicianii romini au pierdut uţinul credit ce-l - 
aeikepans şi puţi ce-l mai aveau la pu 


1 


MISCELLANEA 


O carte folositoare. 


Xa sura Naţională din Bucureşti a tipărit a doua ediție a lucrării 
ui Spiridon Popescu: „Contribuţiuni la munca pentru ridicarea popo- 
rului (Scrisori cătră Invăţători. Bucăţi de cetit fa gezători şi cercurile 
Se » apărută pentru întăia oară in 1904 şi În care autorul studi- 
3 x pătrundere şi competenţă problema educafiei şi a instrucției şco- 
are i sate, in legătură cu starea sufletească şi sucială a täränimil, 
K pieg volum apare pentru Întãia oară acei faimos Mos Gheorghe, 
e a făcut atita singe rău în anumite cercuri, Dar aci Moş Gheorghe 
en are i area sale decit numai asupra şcolii şi a medicinii, 
cg acelui -pon £ i : 
Romă 7 CĂ card ar Des corp, care se numegie Academia 
ind, insă, mai tirziu, ducindu-l „la expozitie", M j 
A N 2 xpoziţie”, Moz Căteorzhe 
A RAE A ass „Statului*, d. Spiridon Popescu a fost taxat 
Li amara cin Spiridon Popescu se compieciează unu! pe altul Ele 
i prind paginile cete mai adevărate şi mai cupriazătozre asupra pshi cola- 
giei ţăranului romia, documentul cel mai autentic pentru istoricul viitor, 


Grigorie Ureche redivivus 


lată Insă că un nou cercetător, d. L N. P 
+ d- L N. Popovici (intro | 

arag Sa teză de doctorat ja Sorbona) ne ikni că liteorie 
Hei, „Giigorie Ureache*, n'a murit. Aşa dar nu Simion Dascilul a 
scris Simte vechi despre gloria Moldovei! Ce bine... 

N'ar putea fostul nostru coleg, d. L N. Popovi i ă | 
textele şi să învie din mor ai ea iai 
aa n. ți pe Nestor ? Nestor, Secu, Milrotana, aerul— 


MISCELLANEA 23 


Dela S. S. R. 


S. S. R. şi-a premenit biuroul, In locul d-lui Sadoveanu au fost 
aleşi trei preşedinţi, doi de onoare şi numai unul activ. 

In afară de Majestatea Sa Regina, care nu mai ate nevoe de no- 
tița noastră, pentrucă gloria Ei a trecut demult peste hotarăle țării,——pre- 
gidinția de onoare a mai fost acordată şi d-lui Ministru al Cultelor şi 
Instrucțiunii Publice, directorul revistei „Pagimi juridice” şi un membru 
eminent al baroului bucureştean. 

In stirşit, preşedinte activ a lost ales d. Em. Girleanu, cunoscutul 
autor al „Lumii celor care nu cuvinlă*. 

Cu ocazinnea acestor solemnităţi, au fost admişi ca membri ai 
S. S. R. şi acei artişti literari, care pănă acuma, dintr'o cauză sau alta, 
nu intraseră în această conirăţie, 

Desigur că, acuma, stiins uniţi în jurul preşedinţilor lor,—scriitorii 
vor da un atac şi mal viguros ca să spargă zidurite indiferenţei publi- 
cului rominesc. 4 

Fie ca şi d. Haret, cînd factorii constituționali il vor aduce în ca- 
pu! Ministerului Instrucțiunii Publice, să mai lase puţin activitatea” ex- 
traşcolară şi să acorde o atenţie mai susținută Muzei roming- 


Funie în casa spinzuratului... 


Toată lumea şile că unul dintre colaboratorii noștri, d. Ibrăileanu, 
profeseză teoria estetico-literară, că un scriitor nu are nevoe de talent, 
ci îi ajunge să plingă asupra suferințelor țărănimii, pentru a trece dea- 


dreptul în istoria lieraturii mondiale. 
Este de asemenea În deobşte cunoscut că acelaşi d. Ibrăileanu a 


înliințat jandarmeria rurală în 1892 şi a ucis 11,000 (după alte statistici, 


15.000) ţărani în primăvara anului 1907. 
Constatind, cu o uimitoare putere de discernămint, această conira- 


dictie între estetica literară a colaboratorului nostru şi Intre actele lui de 
guvernămiat, una din mult excelentele publicaţii ale d-lui N. D. Cocea, 
întrun suprem strigă al conştiinţei el ofensats, peceliueşie pe colabo- 


ratorul nostru cu epitetul de „excroc literar", 
O mica observație numai: d. N. D. Cocea, cunoscutul intervie- 


wer, mu era tocmai d-sa indicat să scrie acest cuvin, sau, cel puţin, 
dacă simie cu totdinadinsul în dsa ut justițiar al moralei pubilce şi 
private, trebuia să mai aştepte miel, pănă ce vremea va fi prescris anu- 


ite afaceri. 
roii P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


Alexandru Ciura. Amintiri, 
Biblioteca seriitorilor dala noi apare 
sub auspiciile „Asocinţiunii pentru litera- 
tara şi caltara popurului romin“, in- 
grijită de d, Tâzlăuanu, Orăştie, Edit. „Li. 
brăriei Naţionale“, 8. Bornemien, 1911. 
În sfirşit iată unul „Mlovărat* ! D, 
Alexandru Ciura nu a€ompune“ pentru 
a scoate un volum, cl seria fiindcă 
are ceva de spus. Între clomautele do- 
osebite ce aleătuese fromaseta unei o- 
pere de artă, noutatea, adică faptul de 
a-ţi deştopta sonzații ne mal incareato 
până atunei în alte opere artistice, esto 
fără iadoială elemontul en) mai stator- 
nie şi mai caracteristic, şi opera d-lui 
Ciuru este nouă, no trezeşte sonzaţii 
nouă și ne dostăşură aspecto nouă ale 
vieţii, Na mi se pare dreaptă caracte- 
rizarea d-lui Tăzlăuanu din prefață că 
nu ar f autorul decit un foiletonist 
—nu mi se par chiar de loc foiletonint. 
Folletonul în gerere conţine un fapt 
de senzație, destinat a lovi imaginațin 
şi a ațița curiozitatea, concontrind tot 
interesul povestirii in aceat fapt. La 
d. Ciura dimpotrivă faptele şi intim- 
plările sint mărunte, interesul e im- 
prăștiat asupra figurilor și sufletelor 
eroilor In „lertaro- do pildă, una din 
cole mai romantice ca sfirsit, interesul, 
simpatia cetitoralui, lumina întrogil po- 
vestiri nu sint procetate asupra acelui 
sfirşit, ei asupra sufletului tare, care 
știe să tacă, să sufero şi să se impo- 
trivească ohomărilor puternica ale firii 


şi ale obiceiului, toată viața și în eli- 
pa morţii l... 

D. 'Tăzlăuanu mi se pare că se 
inşeală cind zice despre d. Cinta că 
„Bu are răbdarea să pătranză În uscan- 
zişurile tăinuite ale legilor care etrmu- 
ese lumea sufletească a oamenilor 
şi. a lucrurilor (7). D, Ciura nu 
are novoa de multă răbdare pentru a- 
ceasta, căci ştio să vadă şi prinde în 
treacăt mici fapte, Imagini, sentimente, 
co dau la iveală adincuri din lumile 
sufletului, sclipiri din poezia lirii şi fote 
nouă alo problemelor sociala şi națio- 
nule. Toate acestea însă cu foarte multă 
uşurinţă şi naturaleță, dur mai ales ca 
simplicitate și fără pretenție, ceia ce tn- 
șeală pe mulți 1... 

Ce bucată de paivologie copllăreas- 
că, fină şi adevărată o „Mariţi“, dar cât 
e de simplă, s'ar părea, în uidovăr, că 
0 văzută în troacăt, și eu toate astoa 
cetitorul e atit de mişcat incit simte 
mina nnestrului, 

Psicologia „băeșilor” cu acea por- 
niro de izbucnire de viață la chef și la 
muncă, ușoara beţia a populației ncas- 
toia asupra căreia se refloctă strălu- 
cirea uarului, fascinația norocului şi a 
primejdlei, puterea saperstiţiei, precum 
şi toată viaţa de belşug şi indestulare 
înflorită, așa lntr'o zi, în jurul „băii, 
strălucitoare şi fragedă cu o doare des- 
chisă pripit, într'o Amăgitoare și tim- 
purie zi de primăvară, sint redate cu 
atita putere de realitate, incit catito- 


RECENZII 325 
See e 


rul e uimit şi pare că s'a găsit pe no- 
aşteptate în fuja unei lumi noni si ex- 
truordinare, In toate povestirile de fo- 
lul acesta: Fiva Băii, Giiik-Auf, Pe 
valea Cerbului, partea anacdotică oli- 
sută cu desăvirslre în umbră și eatito- 
rul trăieste cu adevărat clipe din vi- 
nja acestui pon colţ de lume. Numai 
intimplător, zice tot d. Tăzlănanu, 
întilneşti ln Ciuru problema sociale 
san naționala. Cu toate acestea dela 
cintocele lui Goga n'am mai resimtit 
pănă acum iubirea mare şi pornită pan- 
tru neam, duiogia fierbinte care leagă 
sufletul intelectualului „de dincolo" 
de vinja din satul lui, de cimpul, ogo- 
rul, lumina soarelui și firul de iurbă 
do „acasă“ dela ol, In ficeure frază 
svienește similmintul acesta, In Decare 
clipă a vieții din oraş e răsunotul vijo- 
ţii doln ei din sat, în ficeure bătrin ce 
vine să-şi vadă feciorul la tirg, ţi în 
fiecare fecior ce merge în sut la oi sau 
nomni se gîndeşte la acel sat,e „prob- 
lema* națională a neamului most de 
dincolo. Numai după ce ai cotit intreg 
volumul, poţi înţelege caractere de 
naționaliști en „Nenea“ sau „Dascălol 
Cojoe* şi nuanța nouă a nationalismu- 
lui generaţiei de azi mal complicată și 
mai nfnată de intelectuali. D. Clura 
nu e preocupat de probleme sociale și 
naţionale ca un floxof, ci impregnat 
de olo ca un artis! adavărat. 

Nu e violent şi somptuoa, dar nu e 
nici sentimental şi dulceag, e calm şi 
cumplinit. Un colorit liniştit și nuanțat 
în stilul său, o lumină egal răspindită 
peste tontă serierea şi o mare ușurință 
şi îndemânare în minuireu frazei și a 
limbii, care poartă frumos cuvintele 
dialectale, uşa de nesuferite şi aspre la 
cei ce nu le ştia nici pune, nici alege 
cu gart, 

Na patem decit să fim recunoscă- 
tori d-lui Oct Tăzlănanu, care 3 înuri- 
jit să cunoaştem, într'o carta foarte frn- 
mos tipărită, opere în eare se oplin- 


deşte în întregime talentul atit do fru- 
mos al d-lui Alexandra Ciura. 
18 
+ 
Mérimée. Don Juan. Tra- 
ducere de Sofia Nădejle. Edit. Libră- 
ris Nouă, Culea Victoriei 78, București, 
Don Juan! amantul crud al telor 
trei mii trei nefericite femei, izvo- 
rul celei mai puternice legende a 
sonzibilității moderne, înspiratoral lut 
Mozart, Molitro şi Byron. 

Don Miguel Marannn Vieentello de 
Leen n'a fost nici cind pentru artă și 
poezie un uguratec dostrăblilat, cure 
a făcut viață, ci figura cea mai strn- 
nio şi mai aţițătoare din cite nu ix- 
vorit din inspiraţia artistică. O figură 
In care svicneşta putarea de viaţă cea 
mai ncinfrinată, în caro arde focul ne- 
stins al unei senzualităţi ce nu se poate 
satisface docit în dragoste şi moarte, 
o figură măreaţă prin gravitatea cu 
care-şi trăeşte patimile, E simbolul o- 
menirii însăşi insetat do toricire, plină 
do desnădejdea disproporției dintre via 
şi viaţă, plină do amărăciunea durerii, 
po care o împrăștie în Jural ei în gon- 
na dorinților schimbătoare şi de minis 
oarbă a ervzimilor inatile, a imposăibi- 
lității de a-şi potoli setea „cure-o soar- 
be“. Astfel au visat-o artiștii care au 
realizat-o In artă și astfel ne-o întfă- 
ţişează povestea acelni Don Miguel din 
Sevilla, care a umplut lumea cu faima 
dragostolor sale şi a sfirșitalui său atit 
de impresionant și do neaşteptat, 

In adovăr, voluptosul și păgiuul a- 
mant ul atitor nefericite frumuseți, ne- 
statornicul şi erodul cavaler al atitor 
udoraţiuul, sfirșește în ascotismul și u- 
milința colui mai pasionat misticism. 
Vestitul Don Juan Marannw Vieentello 
de Loca, a cărui sete de dragoste și 
viață na inu putat-o ragor reene 
trupuri fragede și tinere, în 
stirşital vieții în ordinul Caridad, să 
eerşească pentru cei săraci, să min- 


526 VIAȚA ROMINEASCA 


` gte colo din urmă clipe ale osindlţilor 

la moarte ṣi să la ducă trupurile, Iï- 
sate pănă atunci pradă eorbilor, la loc 
sfint de'ugropăciune! A fost, ca toți 
marii pasionaţi ni lumii, un adorator 
fronotie al vieţii și, In același timp, un 
chinuit îndrăgostit al misterului morții. 
Oroarea nocunoseatului „de dincolo“ 
îl faseinn tot atit de malt cit şi far- 
motul dragostei, Asa se explică de co 
tabloul vol mai îngrozitor, ce a patat 
iscodi imaginația artistică a omenirii, 
tablou ce se vede si azi pe zidurile 
ospiciului Caridad din Sevilla, si des- 
pre ruro Murillo zice că „nn poate Ñ 
privit doelt dacă-ţi astupi nasul“, a 
fost poruncit de Don Juan. Pâră indo- 
inlă, obiar do nu s'ar gti lucrul sigur 
dintr'an autograf, incă ar trobai să-l 
primim ea adevărat, căci eine altul, do- 
cit cel co æ trăit şi n murit ca Don 
Junan, ar fi patot să vadă realizat un 
aşa oribil via ul mortii, de paca unui 
maestru vestit ca Valdis Leal Don 
Juan Tenorio a dorit, inspirat și plătit 
pictaru color „Doud cadacre mêncate 
de viermi, weel rege și opiscop, n că- 
ror faţă hidoasă intrată în putrogiune şi 
devorată de viermi, se arată din lin- 
jolin; pe fondul alcătuit dintr'un munte 
de titvo goale, deasupra cărora atirnă 
balanța faptelor buno şi rele, şi sub earo 
fulgeră inscripția noimduplacută : Finis 
gloriae mundi | 

Figara #eoastu simbolică, măreaţă şi 
complicată. a ispitit, după ntiși uiţi sori- 
itori și artisti, și pe Merimée, dar eit 
e de sărac În mijloacele sale artistice 
pentru a o exocuta, ce lipsă de semt- 
nifeațio şi de poozie, ce palidă, rece 
si incoloră povestire ! 

Tradacerea făcută de d-na Sofia NÄ- 
dojde, unu din minultoarele cele mai 
adine cunoscătoare a limbii noastre, 
e foarte bine și corectă, ceia co face să 
regrotăm că munea d-sale nu s'a chol- 
tuit în folosul altei bucăţi mai fericit 
alose. L S. 


ate 

Duiliu Zamfirescu, Anna. (Coia co 
nu se poate). Roman. București, 1911. 

In acest roman, mai mult decit in toate 
perele sala anterioare, d. Zamûreaca 
n ținut să bravezo projudecăţila plabei, 
Acţiunea se potroee exclusiv în lumen 
uristocratică, în utmostera parfumată 
a buduarului, și dacă un „romun se poa- 
te briini din adultor ca viermele din 
cadavru“, după clasica expresie n d-lul 
Mehedinți, feutele da arme al d-lui 
Zambiresea, un asemenea roman o de 
asigur weesta. 

Generalul Vilara însută pa xoţia sa 
Anna eu elutăreața Berta, Anna îl tn- 
sală cu căpitanul Comăneşteanu, care 
Inşală pe soția sa Porţia, cn Anu, ca 
Berta, cu Urania Vucos şi cu molte 
altele, In multiplele combinaţii amo- 
roso care formează fondal romanului, 
firul! conducător pure n fi gelozia Annei, 
care urmăreşte cu furie po căpitan, ln 
escapadele lul variate, pănă ce sora sa 
mai mare Elena întearcă să o calmeze, 
mărturisinda-i că şi oa ii iubeste. 

Aceşti eroi, în vinele cărora curge 
un singe nobit, sint cemplect eliherati 
de ceia ce numește d. Zamfiresru en 
ironie prințipuri şi moral, minciuni in- 
dividunle, bune pentru popors) groso- 
lan. Adultarul e practicat de dingii ea 
un sport inocent şi în orele în cure nu 
siat cuprinși de delir erotie {chiar E- 
lana, cea mai eustă figură a romanului, 
„simte cite odată o poftă sălbutică de 
carne tinără şi de deopravare ideali“), 
Moxofează tot asupra inhirii făctad 

reflecții de originalitatea acestein : „Pe 
meia cuată amorul, filndeă aspiri câtră 
ideal şi natura şi-a pus propagarea spe- 
ciilor în amor, toemal pentru acela a- 
dică, pontrucă umorul stă în poezie, 
după cum poezia stă infemoo", în a- 
ceastă lume innaltă, distincţia maniore- 
lor e fireşte ireproşabilă; e dropt că 
Anna Vilara numeşte pe rivals sa 
„curcă murată“, dar asemenea exprosii se 


RECENZII 527 


întrebuințează cind tem o im i Ea 
cărcată E ln urma NS au- Gala Galaction. Løgd apa Voddis- 
torul, dovedeae aineeritatea simtirii. lavei. „Biblioteca Facla“. Bucuresti, 
Constiençi de noblota lor nativă, o- 191. 
roii d-lui Zamfirescu dosprejuese cu Arhaieme indrăzurţe si neologisme 
putere celelalte elase sociale pi mai  ncinretățenite, oxpreslunl guxetăresti şi 
ales: po „arivistii ignoranţi si poblivani altele de o rulnunată plasticitate, pra- 
care otrăvese ploboa eu mineluul so- duro n ofovtolui și stinizăcie de come 
cialo". Iubese în sehimb cu căldură pa pozitie, —uecasta o infătişurea ostnrivară 
fruţii de dincolo şi naționalismul lor n nuvelelor d-lui Galaction, 
inflamabil ma visează dorit euoarirea Bi dacă veți enceata mal adine, in 
Ardealului, Pentru aceşti eroi cure în- dosul acestei înfățișări în afnrā, veţi găsi 
trapoză aspiraţiile vale, d. Zamfirescu  îarăși cele mak surpriurătoare contra- 
nutregte o nesfirsiti simpatio si admi-  dieţli: naivitate si conceptio serioasă a 
raţie, In căpitanul Còmünestesnu, soest  wiotii, drägālāsonlo şi brutuiituté, pa 
vid şi banal Don Juanecu „mugohii oie- mū viloronsă, phgină și un dulce ur 
gani" caro se plingo mereu femullor ticism liniştit, romantism exotie și șa 
coi cad în braţe „că e în mod po-  renlinm, Simţi că ueolo se abate salle- 
sitiy ferielt și idealmente nenorocit“, tul unui răzvrātit și al unui rari in 
d-aa vede, cu Elena Miloseu, roprezen- pieptul unul evangelizator primi 2 ; 
tantul desăvirşit al unei rasé superi- Aivi e talentul d-lul Galnotion a aic 
oare, un eron viitor al luptelor pontra e şi slăbiciunea d-sale. Lit - eră s 
unitaten natională. Slăbiciunile lui le mare putere artistică ca să pol ze 2 
seozează, lo idealizenzā chiar, Coana atitea elomente disparute, e a ne 
lni după femei nu e un simplu närey  nnştare la cova hibrid și făr Maer 
Vărbătese, ci devine: „o sarcină pub- tot de acela vofi găsi printre paza 
lieă, o stcesâtate şi o bucuria najlo- d-lui Galaction unele ral rea 
lä", Nu o intăla oară cînd grandi- museti, care-l aşează prin re R 
venek: Zamfiresen a rougit să m- samă  seriitori actuali ai noştri, 
SAER een altele în caro o multă confuzie, lipsi 
"E a tele in acost roman do compoziţie şi do unitate, zar poetă 
ca A f ase: analize psico- se sustin numni mulțumită hainei stri- 
sarea pastă seal: te, portrete  luritoare în care sint inșeșmintate. a 
es mă i de mn deson sobro. Dar din mijlocul atitor epopeea 
grota mister noştri, d. ZamBres-  utitor tendiați caro tra n: p aP 
cu so distinge prin cunoștința snilotu- un panet do uzura e Rage 
lvi femenin, şi tot ea reia amr - prea isa to zbor omega dia 
Borta, Urania, Elens ohħinr, - > a raa TAANA 
ays pasionată, cu spontaneitutea pro- nea pees pp Shut 
turilor, elegan rația pată, cu clocotiri, 
R r Aien neS timpăr, cu a linişte în slirșit do mure 
cec pecete ii i 2 toi, în fandul căreia insă valurile 
wa ee uana. es S frămintă fără odihpä. 
iani: G6: aao; ena TOS "e iu şi d-ta, eetitorula, vulgars turmă, 
gusta fără îndoială aceste însușiri; 0- = roii pa d 
i pa ian ce gi it trăim, caro luptăm, care iubim, 
aulietul cate Taio pria e ne zbuciumăm în mijlocul atitor 


dineimoa. și inălimmea conceptiei soazari și al color citeva bucurii ale 


2% VIATA ROMINEASCA 
n aia RO eul a ca: E RE RR RE 


vieţii de toate zilele, nu vom forma dintăiu, Lîngă a Vodisla 
roaga obiectul preocupării d-lui Ga- din bucăţile kan ai pea ge 
D-sale ti trohaesc oameni tari, care arire pnka p nra eius 
A Sue a Pate l ie al panung ale d-lui Galaction. Cealaltă, Andrei 
2 nu intens, koful, are ; 

an zbuciumat, care să iubească viloras e odin pogoane ape 

erorii urască udine, caro să so porsonagiile sint abia estompate, 
e uto năvnlnie şi a căror potolio Sfirpene aceste citeva impresii. Ce- 
ie stitu zbucium sa pară asemenea titorul va fi Observat că, avind a vor- 
aia rasi * intunerie şi uitare, ȘI pi despre broşura a! cărul titlu figu- 
certe frg azi Ed mai puțin primitiv rauză în capul acestei recenzii, am vor- 
orzidree es rj Aous intimplările bit mai numai de d. Galaction în ge- 
trecutal pn Pepe eee ma a A ia să 
mai puțin și făptulau mai mult devit ait i a rea fu ep 5 
nol cei de uzi, a căror viață era plină ya dospre nutorul ni. Pa Pere: 
de frămintare, wle căror pitimi orau i AS 
mai violente, cure coreau maf pu- 
țin să-și domoleastă viforul elocotiri- in 
lor nebune alo vieții mai aproape da 
natură și care nici nu puteau päsi vro 
un morit acestei incercări moderne de 


+ 
N. Scartesceu, Rhea-Silvia. Dramă 
cizci acte. „Biblioteca pentru toţi», 
Bucuresti, 1911. 
Am luut în mină cu noineredere şi 


stavilire a instinctelor primitive. 


In nuvelele d-lui Gulnetion se intil- 
Heşte intotdeauna acelaşi om tare şi 
acoluși mister al vieţii zbuciumata, cure 
nu ştie do unda vine și nu ştie încotro 


porneşte. 

Natura deserisă va fi coa sălbatică 
aceia în cure mina omului se simto 
mui puțin, care a rămas mai nesehim- 
bată în scurgere veacurilor, 

Filozofia su? Dar cam va putea cu- 
Prinde cu mintea sa biata diaţă omo- 
neanră, aruncată în mijlocul naturii 
oarbe, veşuicul nocuprina?... In drive car, 
diceat om nu va avea decit un sentiment 
de inforare în fața imonsităţii, fără ca 
gindirea-i vă joace vre-un rol, Cel mult, 
filozofia ce i se poate ingădui va fi 
aceia care se degujează din textul căr 
ților biblice, atitudine în fața vieții 
care e mai direct inspirată din contom- 

pita infinitului de nopătruns şi filo- 

tare e prea pu 
pentru a G artifak, n eieebtată 
Cele două nuvele cuprinse Tu această 
broșură na sint de ncelași valoare, Cea 


în același timp eo curiozitate această 
e tate Autor absolut ignorat, cu toată 
adovărata lui valoare lite 1 
asta? La 1879... cui 

A! Inţeleg sä se întimple asta cu an 
A. Russo, care n'a seris la 1873, care 
a scris cole mai de samă bucăţi ale 
sale in franțuzeşte şi care nu şi le-a 
adunat niciodată in volum. Dar cs la 
1873 un autor, care şi-a scos piesa ln 
volum, ba încă şi în a dona ediție la 
1877, să fie ignorat cu toate Insușirile 
lui de scriitor adevărat ?.. x 


in lumină strălucitoare. Și laaţi 
sama, 
Eminescu nu şi-a avut „volumul“ de- 
cit foarte tirziu. 
Am desehis totuşi piesa lui N. Seur- 
teseu, editată de „Biblioteca pentru 
toți”, şi am catit-o cu utenţie. 


RECENZII 329 


Autorul, institutor, n'a făcut altoeva 
decit că, în orale de racreație. n lunt 
un patj din istoria legendară a Ro- 
mania, anume ncen logendă n ins 
cepaturilor Ròmei, pe care trebue s'o 
G ropetat de atitea ori cu ontmziasm 
micilor săi şcolari, în acele vremuri de 
fericit patriotism sentimental, şi sa 
gindit să facă din această povestire o 
piesă do teatru, cum sa făceau atitea 
la fel tu timpul său, O plimbare în n- 
fură de oraș i-a lurnisat _intriga* cu 
iubirės lai Amaliu pentru Rheu-Silvia, 
cu păstorul Faustul şi coi doi gemeni 
Romulus şi Romus, și în afirşit cu de- 
tronarea lui Amuliu şi reintronaroa lui 
Numitor. 

Qi înnainteu mesei sala de lucru a 
ficat împărțirea sintomatică în cinci 
nta și apoi, în atmosfera euldă a o- 
dii, a început să socoteaacă pe degete 
umnărul silabelor. Zi de zi versuriie se 
inchega unul după altal, intriga- se 
desfăşura și în curind autorul sfirşi și 
ultima scenă a actului al cincilea. D. 
institutor își frocă minilo ca mulţumire 
și, convins că a făcut o operă patrio- 
tică si morală, dăda la tipar piesa, 
Prietenii şi ciţiva curioşi o eetiră. Au- 
torul o mal scoase într'o nouă ediție 
iarăși într'un număr rostrins de exem- 
plare și iarăşi alţi câțiva prieteni mai 
noi şi alți cițiva carioşi o răsfoiră, lar 
vremea își arancă asupra el vălul său 
de uitare, 

După cum Asaki lua smbiecto de is- 
țoria națională, le mai localiza” po 
iei, pe colo, mai adăuga cite un mic 
dialog si apoi le prezenta publicului 
cetitor drept „navele“, într'o vreme 
însă cind ora nevoa do aşa ceva, tot 
tot astfel N. Seurteaea a luat un pa- 
saj din istoria străbunilor nogtri, cum 
putea lws oricare altă intimplare din 
istorie, cu deosebire de Asaki că a 
transpus-o în varsari şi ia dat toată 
contformaţia exterioară a unei piese de 
teatru, și cu altă doosebiro și mai im- 
portantă că a scris-o într'o vrome cind 


nu mai ora aşa mare novo do astfel 
de producţii, pentru nulvareu patrimo- 
iului literntarii naționale, —ecu siguran 
tä că nn mii ore nevoe: Eminescu se 
ivisa deja la orizont. 

Directiei 'Festralui Naţional din Bu- 
cureşti i-a trebuit o piesă rominesseñ 
cu gubicet putriotic-nuţional, ca care 
să înceapă staglunea. Alei, lu Ingi, de 
bine, do rău, am început-o cu „Despot- 
Vodă” de Alecsandri, scrisă pe la 7880, 
şi tot, vorba d-lui T..—arm nvut impro- 
sin că... umblă strigoii pe scenă, Ce 
țrobue să fi fost la Bucuresti...” 

Co n făcut atunci pe direcţiuuoa 
Tontrului s'o desgroape, căci trebue 
să-i f găsit şi însușiri ? luca, aici n 
fost moslesugul satorului şi penoroei- 
rea noastră. Piesu lui N. Scurtescu a 
scrisă In versuri da o toribilă eorocti- 
tadin-, care te seonto din sărito, Ai 
vrea şi tu ea măcar din eind în cînd 
vorsul să mai gohiopăleze citoolaucă. 
Aşil... Autorul ie porsocută cu regu- 

laritatea monotonă a versulni sãu. O 
proșali da ritm sici ur avea otectul 
unel variaţii, care te-ar scoate din pro- 
zaismul onarvunt al bucății. Ritmul mo- 
noton Îţi sună însă introun la ureche 
și delu o vreme 

Somnu-i cald, molatic, lin. 

Sint sigur că dacă plesu ar fi avot 
greşeli de formă, n'ar fi văzat nielo- 
dată lumina rampel, dar aps... aceste 
versuri do 14 silabo se pot recita cu 
o minunată dezinvoltură şi pe deanupra 
al şi avuntujul do n Ñ început stagiu- 
noa cu ò piesă națională, eare, 1mbo- 
gățind literatura noastră deamatică atit 
de săracă eu o nouă perlă autoetonă, 
in acelaşi timp ai redat literaturii ro- 


mine un autor „nodroptăţit* ... 
C.A. 


s*a 
Simion © Mindrescu. Friedrich 
Gottlob Klopstock. Bucureşti, „C.Gobl“, 


1911. 351 p Proţul 4 lei. 
Volumal de față oste primul dintro 


sorie de studii, pe caro d. Mindrescu, 


profesor de limba și literatura germană 
In Universitatea din Bucuresti, promite 
n le face asupra litoraturii moderne 
germane, Asupra necesității unor ast- 
iel de studii vorbeşte autorul în pre- 
faţă destul do amănunțit, si nu e ne- 
voe de argumente multe pentru acaas- 
tn: e destul a se aminti că e vorba 
de literatura unui popor, cu o cultură 
foarte veche, literatură pe earo noi o 
cunoastem numai prea puţin—și ado- 
sos din traduceri proaste—şi de earo 
în sperial noi—ușu do tineri în civili- 
iuţie-—avem nevoe. Caro să fle cuuza 
acestei iznorări a literaturii germane ? 
Autorul răspundea : cunoasterea prea do 
cătră puțini a limbii, în caro ea o seri- 
si ; deel, indiract, vina revine proleso- 
rilor de limba germană. Nu vreau să 
span că n'are droptute, Dar să fi fost 
oare profesorii de limba franceză cu 
atita maj superiori color de limba ger- 
mană, incit mai fiecare abaolvent de 
liceu să poată ceti frunţuzeşte, pe cind 
nemțeşte aproape nici unul? Cauza 
orod că e mal adincă, și neen expri- 
mată mai sus e ponte numai o urmare 
a acesteia. Avem de n faco aici eu o 
stare ponerală de spirit, caro e mal 
favorabilă învățării limbii franceze de- 
cit calel germano, Rominul se simte 
vhomut, ba chiar dator, să vorbească 
şi să cetească franțuzoşte în orice im- 
prejurări s'ar găsi; parafrazind o [rază, 
vare, intro altele, nu lasă pe d, D, 
Hamiirescu să doarmă) sar putea 
spune că „Rominal e născut... Fran- 
tus", In chipul acesta, oricit de puţin 
ur f învăţat franțuzeşte în scoală, 
unde „trage chiulul“—cum se exprimă 
curent elevii—tot aşa da bine profeso- 
ralui de franțuzeşte casi celui de nemi- 
eşle, luat Insă de ucost curent gene- 


2) cr, anggean pacii al ilustrului a- 
cademician, tinut la innugurarea momi- 
mentulul lui Eminescu dela Galați. 


VIAȚA ROMINEASCA 


Tal. ajunge cu vremea să se poată fo- 
losi de o curte franțuzeaseă. 

Pe de altă parte, mai este nici şi o 
chestie do psicologio—nuflotal nostru 
e mult mai departe de cel gorman de 
cit de cel francez, chiar numai In cela 
«o priveşte partea lui eroditară; adi 
ugini la neensta și educuţia, procam 
ši faptul că literatura pormună, prin 
firea ci, nu e aşa făcută cn să no re 
țio asupra ei, cred că problema pa- 
ziţiei noastre faţă de limbe si litoru- 
tura germană se urată sub toute fe- 
joie. 

Aceasta însă nu însamnă şi nu tro- 
bue să insemne tiä starou de lucruri 
poate să mal dureze, fără ea culturii 
noastre să-i lipsească o faţă, Ri alei 
vine roial dascălilor de limba germană, 
eare coi dintăi sint chemaţi și dutori 
a contribui în indreptarea lucrurilor 
peintr'o mai bună pregătire şi printr'o 
mai mare sirgaință și dragoste în cu-- 
rara lor, l 

Şi cartea d-lui Mindresen in acest. 
scop este scrisă : să populurizeze prit- 
tre cel mal mulți dintre noi cunoştin: 
țile asupra literaturii grermane. 

Fried. Klopstock èste primul poet 
național german din epoce nocă; os e 
dinsul chiar începe această epocă: s- 
nol 174%, cind îşi publică ol cele din- 
tăi troi einturi din sAfessiada" sa, O s 
pas de unii Istoriei literari ca înce | 
putul perioadei literare moderne. Şi 
tocinui aici este importanța maro a a 
cestui poet: o importanță mai ales, ori 
chiar numai istorică. Până la el tito- 
ratura gormană ern namal o imitație 

proastă n litoraturilor străine, mai ales p 
a celel francezo— In urma răcbolului de | 
50 ani, Abia cu primele decenii ale 
secolului al XVIII-lea, eam de po l» 
1120, cînd incape a fi cunoscută şi în- 
toloasă în Germania literatura engleză, 
se produce o reacția in contra spiritu- 


Em 


RECENZII 


lui de imitație a literaturii roționaliste 
din Franţa si alte ţări, reactie care 
erosta meron şi aro de rezultat întriu- 
gerea tendinţii de pănă utunei, ropre- 
sentată în acel timp de cătră Gottseked, 
şi proclamarea tireptului imaginaţiei și 
simațizii în literatura germană, tondin- 
ță apărată de elvoţienii Bodmer şi 
Broitinper. inr cele dintăi trei cin- 
turi alo „Mosgiadoi“ int eonsarrurea 
definitivă n teoriilor acestora din armă. 
Din vința Iul Klopstock, descrisă aşa 
de aminunţit de nutor, interesante 
pentru opera lui sint: edueaţiu lui, 
caro dozvoltă mal departe religiozita- 
tea moștenită dela tutăl său şi care 
il dotermiră In alegerea subiectului 
„Mossiadei”; sint citeva iubiri, pe care 
lea avut si carei dau subiect pentru 
poezin sa lirică, fără însă a-l faco să 
sconta necente veșnice impresionante ; 
sint în sfirsit studiile asupra antichităţii 
clasice gi asupra trecutului german, 
eare explică odele in spirit natie, O- 
dole și dramele naţionale. 
„Messiada* este, sau, mal bine zis, 
a vrut să fle o epopee, care are ca 
subiect ulțimele zila ule mintuitorulul 
pe plimint, suferințile, moartea şi apoi 
biruința lui. A fost împina In aconstă 
epopeo de cotiren „Puradisului pier- 
dut“ nl lui Milton, po care el crede 
să-l intrencă., Dacă ne gindim la fip- 
tul că subiectul însuși era nepotrivit 
pentru o epopee, unde mai cu samă 
se cère viață, și la faptul că Klopstock 
era un tomperament liric, am spas cu 
pecastu că „Messiada* e o operă ne- 
iabutită, Xi cu toate ncestos opera A 
avut un mare succes și numai cele 
dintăi trel cinturi han adus o glorio, 
pe caro mut tirziu, ca toată admirnţia 
de care se bucura, n'a întrecnt-o. Cola 
ce inssinnă că epopeea aceastu, gro- 
şită pentru noi din toate punctele de 
vedere, vorbea sofletalui contempora, 
orn izvorită din nevoile acestui suflet, 


33t 
caro avea ea un caracter dominant al 
său pietismul, ȘI tocmal alef stă im- 
portanța „Mossiadei“, Cam o priveau 
ruționaliştii se poate vedea din vor- 
bele lni Voltaire, care pe atunci sè 
găsea la curtea lui Frederic II: „do un 
nou Messia nu ere novog, pontrucă 
nici pa cel voohin nu-l mal eetește ni- 
meni”. 

Am spus că Klopstock @ fost născut 
port liric; ṣi totuşi nu putom coti us- 
tăzi nici o odă de n sa ca plăcere. 
Mâvar că cole mul multe ode sint le 
vorite din viața lui: cintă dragostan, 
prietenia, eresdința, libertatea, trocutul 
german,—eu touto moesten lo lipseşte 
viața, toemai pentracă din aceste lu- 
cruri trăite el la coin co e mal inmalt, 
mai etorie, deci mai departe do viață. 
Cind se simte nenorocit în driwoste, 
din cauză că ex o „rece“, ol dorește 
să moară pentru # fi... despăgubit pe 
immoa cealaltă. Xi în loa do a vorbi 
sincer despre cela cei plăcea lui în 
temoe—se spune că nu se putea stà- 

pini să nu sărute po fotela frumonse, 
oriunde le-ar f întiinit, cois ee a sean- 
dalizut po oei, care-l cunoșteau numai 
din poeziile lul—el cinta iubite, po 
caro încă n'o cunostea! Dar şi aceite 
poezii lirice au plăcut; și mni cu sa- 
mă și ele își au importanța lor prin 
modul alegerii subiectelor, dacă nu prin 

trataron acestora, lucru cara iarăși e 

nou şi aro éfocte bumo mui departe, 

Te co priveşte drumole, din cele de 
mai sus nu o greu de spus că ole vor 
fi sl mai nereușite, pentrucă mai ales 
drama are nevoie de viaţă şi acennta 
lipsea lni Klopstock. Dar și uici e 
novator: căci tratoază subiecte națjo- 
nalo germuna, 

În rezumat, Klopatoek, fără s f un 
poot în sensul nostru do azi, a fost un 
mare reformator și novator in get 
germană; a fost in foarte multe j= 
vinți cela co  Gormanii numese un 


ane VIATA ROMINEASCA 
D II AN 


„Bahmbrecher”; pa lingă aceasta, cel 
puțin în primii 20- 90 ani ai activită. 
ţii sale poetice, u fost un spirit repre- 
zentativ pentru epoca sa, și AŞ seex- 
plică admiruţiu și entuziasmul de no- 
deseris ce a produs, In sfirșit ol a cre- 
atorul limbii poetice, procum şi acel a 
o multimo de ritmuri nonă. 

Cartea d-lui Mindrescu, degi serisă 
pentra publicul mara, na o lipsită nici 
de aparatul științifie necesar unei İn- 
erări de știință. 

Aștaptăm eu nerăbdare continaurea 
acestei serii do studii, care să sperăm 
că vor contribui la indreptarea unui 
rän simțit. 


IL 


pd RR i 


Carmen Sylva, Mărioara, dramă tn 
trei nete, după o lagendă rominească, 
teaducere în versuri de A. Steuerman. 
Taşi, 1911, 

Opora, interesuntă prin nutor și prin 
subiect, sa vn ceti cu plăcere. La s- 
ceasta vu contribui şi forma, în enre 
este tradusă, căci d, Stenerman nu este 
un diletant, ci un poet, care are la ae- 
tivul său mui multe volume de poezii, 
şi enre s'a remareut prin acuitatea sep- 

zuţiei și prin paterea da auto-unuliză — 
Astăzi na mai serie versuri, pe cît ştim,— 
alură de spiritaalole epigrame zilnice 
dintr'un ziar local, în care mai publică 
şi cronici, tot zilnice, intorasante prin 
varietatea subiectelor şi plăeate prin 
ușurința formal. 


£. V. 


a a 


REVISTA REVISTELOR 


Luceafărul (No. 22 şi 25). Sfirgitul 
frumoasei traduceri a d-lui Nanu {„Vi- 
sul unul murg de iubire“, un nct, de 
H. Batalllei, Proză de d-nii Ciura, 
Birseanu, Grid—şi versuri de d-şourele 
Maria Cunţan, Ecat. Pitis, Alice Călu- 
găru. Desi vernarila nu-i sint totdea- 
una corecte,—totuşi inspirația originală, 
fondul nou şi puternie pe care-l Tm- 
bracă într'o formă plină de imagini 
neașteptate, nè fno să erodem că d-ra 
Alice Câlugăra e cea mai bună poetă 
din cîte am avut pănă acum şi merită 
un loe da fronto printre poeții noştri 
cei mai tineri. 

Convorbiri Literare (Noemvrie), Con- 
feriopa d-lui ©. C. Arion, ţinută la Ga- 
laţi, cn ocazia inaugurării statuali lul 
Eminoscu.,  Conaideraţii și citații da 
versuri, caro dovedesc că d. ministru 
este sen+ribil la fromnsețila de vis nle 
poeziei maestrului. 

O schiță de d, Duiliu Zamiiresca (fe 
msile și eoplil sînt rugaţi să nu co- 
toastă rindurile co urmează:) E vorba 
de o excursie n unor agenţi electorali 
(e şi an popă), care se duc să se scalde, 
impreană cu soțiile lor, întrun pirău 
de lingă Focşani. On să sa salveze 
pudoarea, ei despart scăldătonreu bär- 
baților de a femeilor printr'un cenrgaf. 
Dar unul dintre bărbați, trecînd pe sub 
ceargaf, se duco pe sub apă și clupeşte 
de posteriorul ci grăsulia pe fomoia unuia 
dintre tovarășii săi, Acesta, prinde de 
veste, şi, ca sä so răzbune, treco și eol 
pe sub coarşat,—dar, deceptie! posteri- 
orul femeci rivalului său nu-i dă com- 
ponsația la care aveu drept, căci era 
usent, nu grăsulin ca al propriei sala 
consoarte. După ce ios din bwe, bine 
înțeles că cele două femei uruneă pri- 
viri pline de chemări cătră ciapitorii lor 
respectivi. Cea cu posteriorul grus Il 
frige la inimă pe alei ciupitor, cealal- 


tă, useăţiva, în zădar face avansuri 
cavalerului ci sabaquatic.. Unul din 
personsjele acestea alo d-lui Duiliu 
exclamă, intr'un moment de inspirație: 
„Laptele măaii |! +... i 

Do nei încolo pot coti şi damolo-—și 
mai slès duducilo, căci este vorba de- 
hipergingaşul eritin Lovinescu, Do cind 
Wa Inenserit cu d. Moùodinți, ol ou mal 
poste suporta „țărănismul*, Intregul Iui 
amor ba depus ln picioarele d-lul Dui- 
lin Zamfiresen, 

In No. de faţă, O „fixează* pe d. Dul- 
lin Zamfirescu ; 1) d. Dailiu Zamfirescu 
este un suriitor mal maro decit Vlahuţă, 
Delavrancea, Coşbuc și Caragiale. (Do 
ultmintrolea, po Caragiale I-n destiințat 
d. Lovinescu cu totul ustă primăvară). 
3) D. Duiliu Zamârosen n'a ajuns un 
scriitor rovunoscut, graplo demagogii so- 
ciuliste şi naționaliste, earo su urait ade- 
värate conspirații impotriva sa. Inoopu- 
tal l-a făcut d. Gherea, care simțind în 
d. Duilia Zumâresoa („Pesimistul daln 
Soleni-) un scriitor mai mare docit eei 
de caro ora inconjurat, ñ căutat să-l 
intăture, „cină se putea Incă“, Opo- 
rația d-lui Gherea nu continunt-o f- 
apoi „Sămânătorual” şi „poporaniștii”, 
—D. Lovinescu nu mai puute „ingădui* 
acoastă nodraptate. In cuvinte foarte 
energice, d-sa distruge literatura natio- 
nslistă, ţărănistă şi poporanistă, și-i 
opune pe neoia a d-lui Zamfirescu, plină 
da obiectivitate şi dolicataţă (lar pentru 
nenorocirea d-lui Lovinescu, d. Zami- 
rescu so însărcinează să ilustreze, chiar 
in acest număr, obivetivitatea și, mai 
alea, dalieuteța lui do sentiment, în 
schita de caro am vorbit mal sus). 

Cetitorul enrè voda Innaltul dispreţ 
a! autorului pentru literuturu „țărănistă“, 
dacă-şi mai aduce uminte de articolele 
consacrate altădată de acest eritic serii- 
torilor țărănist, va răminea nedumo- 


584 


rit de evoluţii» acestai bărbat de ll- 
tere, — cum a rămas poate nedumerit, 
acum citiva ani, cind, la distanță de 
citova loni, sub pana aceluiași eritle, 
d. Girleanu n ajuns dintr'un om lipsit 
de talant — un prozator minunat, 

Neinmerirea însă este o jenă în faja 
necunoscutulai, B'o imprăştiem, Cind d, 
Lovinescu a descoperit un mare pro- 
zator în d, Girleanu, se intimpluse un 
» mie newiilont: d-an devenise coredaetar 
sl d-lui Girlennu la revista d-lul Dra- 
gomireseu, Acum, cind a descoperii, în 
silegit, că litaratura „ţărănistă* e ori- 
bilă, s'a intimplat iarăşi un sceidont — 
unul mal mărişor: d. Lovinescu in 
timpul din armă a dovonit un aristo- 
erat, taoreticlauul dlui Mahadinţi, co- 
inentaalul literar al împărătencalui băr- 
but d. Zamiroacu,, Nu ne trece prin 
cap să»! invinaim pe d, Lovinescu de 
platitadine ori parvonitiam, Lacrul o 
mail simplu, E o nfncore de mimetism, 
Omul -n'nre personalitatea inchoată, 
E cam feminin, Max Nordu spune; 
într'unul din „purudoxela“ sale, eñ un 
rindaș ajuns conto tot pâstraază ceva 
din veckoa porsonalitato; o slujnleñ 
dorenită cuntesă — pus Dar să lăsăm 
psicologia. 

Să upicnim mai bino cito cova din 
„ideile“ d-lui Lovinssew, întru olt no 
privaso pe noi, 

„Poporanistii* nici idee n'au că boo- 
rinaşii au făcut faptele mari alo isto- 
riei moderne u Rominilor. Daia nu pot 
sufori ei literatura d-lui Zamfirescu, 
cintărațul micii Doerimt! Si, conntatinul 
unest trist alavăr, d. Lovinescu îl n- 
pără pe boorivasi do furia demagopioi 
„poporaniste“... Curajul eminantului eri- 
tie dosido orice concaronță. Căel cine 
a arătat mai întălu yi pe larg că Ro- 
minia modornă e opera boorimii miei 
(și n burghozimii muntene), dacă pa 
Viaţa Romincasod ? 

Dar criticul devine și mai indrăznot, 
cind vres să ne tini nouă, o lecţia n- 
supra distinețioi suflateşti a boarinași- 


VIAŢA ROMINEASCA 


— 


lor! Analiza sentimantatităiii distinse 
n boerinnsilor şi a împrejurărilor enra 
an produs-o, formează doar obicotal w- 
nor lungi studii tipărite demult în Viaţa 
Homineasci (Articolele d-lul Ibrăileanu 
despre „Spiritul eritie In cultura romt- 
nesată* şi despre I. Al. Brăteseu-Voi- 
peşti, scriitor care a fost lănrlat tocmai 
pentra paicologis, de boerinaș, a sa yi 
a personajelor ssle,— ceia ta mai do- 
vedeşta că „poporanistii* nu sint iwpo- 
triva zugrăvirii simpatice a claselor 
tunalto}, 

lar «a să no buniunde eu iasăvir- 
sire, (l. Lovinescu no spane meres, tri- 
umfätor, că il. Zamáréseu e un elaste. 
„Orcdom nimorit, zice dea, să arătăm 
weslor co vor să Ințeleacă (observați 
„tonul !) că opera avestul serlitor e ela: 
„ied (sublinlarea, e a criticului, fertelt 
„că a găsit In sfirşit formula !1)+— Dar 
aceast caracterizare, pe care d, Lovi- 
nosey nu e sigur că o vom înțelege, 
im făcut-o nol în Viața Rominsascã, 
atam dol nui (Val. XIN, p. 371), cind 
am infinit pe d. Zamfrosea ca un seri- 
itor clasice, dind ca exemplu mai s 
les „Viaţa ln ţară”, căreia Pan ‘edus 
elogii, cu toate că acest roman. iden- 
leeuază pe boerinași și en toute ră d, 
Zamâireacu ne insultase dèja destul de 
grav. 

Până şi în pifiitoarea lui ssrjă im 
potriva literalari? ţărâniste” (vare, de 
alimintrėlea, na există!) Iui d. Lovi- 
nesen Ji sună marea prin urechi vesti- 
tul „fablon siuoptie* al d-lui Sanlele- 
viei; beţia (ln d. Lovinescu, riul, 
singura veleitate- de orizinalitațe), bä- 
tala şi adulterul, 

Altul își Inmoază maboreu sa, ori 
so lasă de tutun dară mure parale 
Dor altul cutego capoto de lizară po 
astună, zvirle cu imporfinenjă roto» 
coale de fum In ochii tresätoralwi, 
care-și fumenză propriul sân tutun și 
care poate urntsaja t: ai ara anl 
mai înnainte mucul eales de eminentul 
filfison. 


N 


REVISTA REVISTELOR 


P. S. Literatura țărănistă, care aga- 
sează nervii rafinaţi ai d-lui Lovinescu 
In revista d-lui Mehedinţi, nu sste oare 
acea „primăvară literară“, pe care o 
cinta scam ctjiva ani acost din urmă 
domn? Dar întrebarea noastră 0 cam.. 
postumă, D. Mehodinţi și-a mincat de 
mult „primăvara literară“, do-atunei do 
tind ia busculat-o d, Dullin Zamfires- 
cu în acenstă revistă martiră, po care 
0 rocentăm acuma. 

Danubo (No. 11—19): Organo de la 
rumanaj sperantistoj. Est unu ioter- 
nacii gazeta redaktata: nur en espè- 
ranio sprache, Non capisco rion ! 

Buletinul Comisiunii Monumente- 
lor Istorice (Fäst. 15) cu admirabile 
ilastrațţii și cu un sumur foarte inio- 
resant, 

Revista Genernlè n Luvăţă- 
mintnini (Noembecie, LALL), 

În fruntea uumârulul de pa Noem- 
brie ul wrestei reviste scolare, Fustul 
mialstra de Lustrucțiune, d. Sp. Ha- 
ret, inecpe să pubhea un studiu de 
loarto mare acluulilale si da o doo- 
sebită insemnate, Cu toate că incă 
nu e terminat, vom căuta totuşi să 
redâm aice In linii mari cuprinsul ar- 

licolului  „Invăţăâtorii și politica”, 
indemulnd să se adreseze originalului 
pe toli acei care doruse sa cunouază 
ideile, isvorito dinte'o adlacă patrun- 
dero à intereselor noamului nostra, 
ale avelui co de noi do zile o sulle- 
tal mișcării de ridicare economica yi 
socială n țăranimii rominu prim sju- 
torul elementelor eulte dela sale, 

` Probiuma tundamentală care do- 
minà azi Intreaga uoaslrs viaţă Je 
stat esta acea dea face „ea toate 
luzţele nuţiunii să Jugreze cu valor- 
res lor maximă pentru binele si in- 
tärirou”* noamului. Sintem datori să 
facem aceata fiudra sintem popor 
mic, Imparţit, deosebit do toato po- 
poarolv ce nt incunjuură şi ocupăm o 
situație geografica te ne pune jn ecs- 
lea multor planuri şi ambiliual, Din: 


tre cele doua concepţii enre pot fi a- 
supra organizării şi conducerii unai 
slat (poporul-masină conlus de o mi- 
naritate, ori poporul-naţiune cunști= 
ent şi condacindu-se priu sine), nol 
nu putem aves deci pe cea democra- 
Mică i conslituliu noastră proclamà 
principial egalității de drepturi și da- 
torii pentru toți celnțenii. De fapt 
insă, imensa majoritate a țărănimii 
noastre nu are drepturile acordate de 
constituție. Trebua dur ridicata la con- 
stiinta de sine uceustă Wrâuime. Cum ? 
Până acum zece ani se întrebuința 
pentru asta numai administrulia, evia 
ce nu # dus la nici un rezultat, De 
zero ani incoace, lnțolegindu-se că o 
vorba in primul lor dè ò operä eul- 
turaiă, s'au cdutul sä so intrehalnțeza 
pentru ridicarea țăranimii factorij cut- 
turuli dela suto: preoții st lavàțíto- 
rii —si de-alunei opera o po calea 
cea bună pi fece progrese repezi, 
Fac prin actasin politică preoţii si 
invâţitorii 2 Das—in intelesul cel bun 
al cnvintului, politica Insemnind ocw- 
parea de afacerile statului, munes 
pentru binele general, lu sensul a- 
esta orlice cetățean a dator sù fară 
politică, Dar ocuparea cu iularesele 
tcunomlea nle taranimii nu ripește 
pe preoţi și inraţălori bisurizii gi 
şeoalei ? Na. Ei nu utribulii bine mlu- 
bilita prin legi şi regulumanle, şi de 
indută ce gi le iodeplinese po aces- 
tes, pot consacra timpul şi energin 
de care dispun, allor penpaţiuni. Ba 
thiar legila şi regulamentele lor pre- 
vad anume intelelniciri ce nu sint 
computibile cu  demultuloa funcţiei 
lor; deci celelalte nu lo siut prohi- 
bile. Si eum participarea lu operulo 
pentr ridicarea ecaumnică gi socială 
a (ärinimi nu lo sint interzise, şi 
emi prin activitatea lor în azeastā 
direcție, factorii culturali dela sata 
contribue în mura parte ja îndrepla- 
rea stării nefericite în eare ţârânimoa 
nonsirä se alli,—preoţii şi invâlătorii 


336 VIAȚA ROMINEASCA 


au datoria să moargă Inainte pe acoas- 
tä eale, 

De un singur lueru vor trebui să 
sa ferească: să pu facă „politicia- 
nism“, D-la neeastă ocupație injusi- 
toare trebue să-l opreasca şi rospoc- 
lul pentru rolul lor de educatori ai 
satelor şi dorința de a pastra con- 
ştiinţa sătenilur neatinsa de uritelu 
vicii politice care au infectat viața de- 
la orange, Aceasta cu stit mai mult 
en cit sintem în ajunul unei mari re- 
forme, care va chema la viața poli- 
tici țărânimea intreagā, şi cu elt în 
vederea acestei reforme trebue pre- 
gătilă poturu dela sata ea să-și poală 
exercita cu demnitate drepturile ei 
viitoare, 

Revista Balcanică (Octombrie 
1911). 

Areastä reyistā, menită sa discute 
şi să aporo interesele Hominilnr din 
Macedonin şi Penjnsnla Balraniră, a 
inceput să apară sub direcţia d-lui 
George Murnu tu vara anului curent, 

lu numarul de pe Octombrie găsim 
amintiri de alla data, de pe vremen 
cind urma tursurile liceului din Bito- 
lia, indomnuri In npta şi sacrificii, de 
d. Afurnu în Invăţături din Trecut, 
slsturi eu traduceri de poezii nangre- 
capli, şi eronicñh, en articole isealite 
de domnii Foti, Hrisieu, Taşeu, A, 
Tovar, eta 

Mercure de F 3 
an. rance (Noombre, 

Cu prilejul apariției traducerii stu- 
diului, „Life and letters of Cromvoll* 
al lui Thotnna Carlyle in limba fran- 
cozi, Henri Mazel se o<upi, intr'un ar 
ticol intitulat Cromvall al lui Carlyle, 
de Inerarea arrasta pe rare Toine o 
socotea capo-d'opera marelui scriitor 
scoțian, Autorul articolului discuta pä- 
rerile exre s'au emis asupra persona- 
Maţii complexe n revoluționarului en- 
gle*, sențind ln relief marea putere de 
ințelegere cu eare Carlyle a patruna 
sufletul acestui erou. 


Sub titlul de Madame Bovary și 
timpul său, Renè Dumesril! ineepe un 
studiu de istorio literară; în primul 
artico) apărut pănă acum autorul a- 
rată starea de spirit a socirtaţii fran- 
ceze în momentul anariției romanului 
lui Fluubert, imprejurările care au dat 
naştere procesului cootra marelui seri- 
itor, cum şi polemirile en s'au deschis 
în jurul acestei opere literare. 

La Nouvelle Revne (Noam 
brie). 

Intr'un articol intitula! Italia și 
Tripolitania, Ragueni expune punc- 
tul de vodere italian in conflictul din- 
tre Turci şi Italieni, Autorul, care in- 
tr'un articol anterior răsboiului își 
exprimase credinţa eà agitațţiile na- 
ținnaliştilor italwni în favoarea rss- 
boiului nu vor uven succes, de vremea 
ee atit primul ministro, Giolitti, «it 
şi ministrul da externe italian, mar- 
ehizul de San Giuliano, ar fi contra 
Bzbnialui—ecoastată acum că ambi 
miniştri si-au schimbat părerea lor 
taţi de opinia publica italiană şi dă 
vinu po Junii Turei, care, prin govinia- 
mul, iutransigeulu, şi vexațiunile lor, 
ar f impins pe Talia la războin, Ra- 
queni credo a şti că regele Italiei ar 
ü fost şi el la Inceput contra rasho- 
iului, ea ar A stat mult la indoiala 
dacă să-l facă, dac că in cole din ur- 
mă, ea rege model constituțional, a 
cedat guvaruului, recomandind numai 
primului ministru ca să verse cit mai 
puțin singe. 

Les Documents du Progrès 
(Noembrie, 1911). 

Remarenm din acest numar, ea ches- 
iune de actualitate, articolul lui AZ- 
bert Sauzède: Ce valorează Tripoli- 
tanta ? 

S'au exprimat asupra acestui teri- 
torin african păreri diametral opuse. 
Astfel pe cind exploratorul german 
Rohlfs spunea în 1877 că „Tripolis 
esto choia Africei ; cine va avea Tri- 
polisul, va avea tot Sudanul“,—un alt 


REVISTA REVISTELOR BA? 


explorator, francezul Poureau, spunea 
că exploatarea Saharei prin căi fe- 
rate ce ar lega:o cu Tripalisul nu ar 
răspunde enormelor cholueli ce le-ar 
necesita. Intre neaste două pireri ex- 
treme o lor, fireşte, pentru tot felul 
de pareri mal optimiste ori mni pe- 
simiste, şi desigur că adevărul, en In- 
totdeauna, nu e la nii mna din celo 
duuă extremități. În ceia re privegte 
acțiunea recentă a Italiei in Tripoli- 
tania, autorul crede cà ra se dalo- 
reste şi dorinții Nulionilor dè a avea 
un port militar in Afeèediteranp, între 
Corsica francezi, Maila engleză si 
Teiertul nustrine, şi pront port nu tr 
puten f decit! Tobrurk din Cirenaiea. 
Do altfel şi din pune! de guilera ero- 
nomic se pare că idin iniroiga Tripo- 
liinpie, tot Lire oferă celan mei 
mari. avantaje poniru Ttslioni. 

Cit despre Tripolis, el parè menit 
dă derie o mare puti de rdoniurere, 
câlră curb se vor indrepla pe di-o 
parte caravanelo din gaze, iar po de 
alta produelele industrinio àle Pie- 
mentului si ale Lombardiei, 

La ttevne (Nocmhrio 19H) 

Scumpirea traiului, ale cărei influ- 
enyi au incepit s ñ simtite şi la noi, 
a nu funomen general dilurit in parte 
mersului narmal al «voluțioi erann- 
mice, în parle unor etuzo avcidevtole 
speri lieu Bachri pari — Yoes Guyot și 
4, Suwsdde studias In n} Soumpi» 
rea +i Protecţionismul $i b) Re- 
medii cunzelo acestui fenomen par- 
tieular Franței 

lu afară da seceta mure de anul a 
cesto, cara are o parle insemnată în 
provocare senm polei. pentecționi sul 
exagerat, nu numai național, ei şi de- 
Is dapnrtamen! la departament, dela 
comună la corună, t luerat mult la 
lagreueroa trainlni în momentul ile 
faţă. Exemplele dnta de Guyot rela- 
tivo la măsurile luate de prefeeţii di- 
furitelor departamente şi ls urearea 

ulni alimentelor rezultate din ele 
—mu lasă indoislă. 


Dar nu's singurele cauze; remodiilo 
indicate do A. Sauzdde ne-o dovedesc. 
Acesta vede înlăturarea răului in com- 
baterea trusturiloe şi marilor magi- 
zino de alimentare, cure senmpese 
mărtarilo Ia mod artifirial, favoriza- 
rea sorietiţilor de cumpärare in ro= 
minu a mieilor comercianți, exelu- 
zind u»atfel intermediarii, In societatile 
de consum, in cooperakia produiato 
rilor in ce privește purten taemică și 
industrială, otc., lucruri care se prac 
tieã de mult in Dənemareca si Anglia. 
Alte mijloace de eNanire n preturilor 
se pol găsi în perferţioniri comer- 
ciale şi industriale, pretum zi in më- 
sarile ee se pot lua do anloniați: 
mieşurarea tarifelor vamile, suprima- 
rea arcizelor gi Inarea do minir, 
carn så prefalimpene fraudele aliman- 
tare, procum şi iillininroa tHe enope 
rative moúicipole si explonlarena În 
regle + diferite nilimenie, eym se faco 
în unel» orange italiene, 

O sarie da măsuri, entre, cum vedem, 
star putea lua şi la noi, unda mu su 
țăent nprospe nimic în neon di- 
rov ție. 

Revuo des Dens Monder» (No 
ambii») 

Ernest Dupuy : Altred da Vigny şi 
patura, Degi păscut lu țară, in Tow- 
raise, Alfred de Vigay a trait, ia ta- 
pălărie. mai mult lu oras ti ib pri 
mele lni serieri n'a arint pentru na- 
tură dragostea pe cert o aveau ewilalgi 
romantici. Durul pitoresenini I lipsea 
și de obirei evita deseripţiile, rantind 
să pună in lumina ideile. Senzuţiilo 
lui vizuale sint puţine, celo anditive 
predomină improwna cu gustul pentru 
singuriitate pi intumerie. ln interpre- 
taren spostacolelor naturii, preocupa» 
ren de a ajunge Ls forma lradiţională 
n simbolului, In ulegorio, o totdeauna 
vizibila la Alfred de Vigny. In proza 
lui, Cinq Mur», neiuna răminu sabor- 
donată cerinţilor narațiunii şi pejse- 
jul are totdeauna un scop dramulir, 


ia parte lu acţiune, 
12 


yg VIAȚA ROMINEASCA 


Sə poale spune cå in prima parte 
a vieții lui de seriitor Alfred de Vigny 
sn uproplat de natură, dar fâră sā 
trăiască ta intimilateu ci şi fará să-i 
subordoneze nici unul din seopurile 
sale. Cind s'a stabilit la 1898 În țară, 
la castelul Maino Giran, viaţa rustică 
l-a imeinini la începul, ka desgustul 
apoi cu folul pe urmă, gi obligat si 
stea pururi În ură din cauza buulei 
soției sale n trăit din ce în ce mai re- 
tras şi singur eu ideile lui. Şi ince- 
tul cu încetul neest spirit profund şi 
mindru a devenit faţa do religia ele- 
giacă a naturii a unui Virgil şi Rous 
sau un ateu. In jurnalul său, serin Io- 
anul 1835; „lubese omenirea şi mi- 
milă de va, Natura v pentru mine 
un decor a cârei durută e insolentă”. 
Cele cincizeci de strofe din „la mai- 
son du berger“ ezalvază desigur adin- 
cimea si majestalena versurilor lui 
Lucrețiu. Acest erodo negaliv, procla- 
mat cu atita vigoare, Alfred de Vigoy 
nu l-a abjarat niciodata şi, la sfirsitul 
vieţii, în 1856, 'ntr'o srrisoare adre- 
sată unei tinere prietene, el spunea : 
-M'am convins, blastămină pâmintul, 
pădurile şi munţii, că le delest, eñ nu 
mai ered nisi in aor, nici în lumină, 
nici în marile orizonturi şi ră luate 
astea nu siol decit o pinză de tnblou 
hunā cs sà sorvrască de cadru fru- 
museţii po care o iubesti, persoanei 
care te lnsoțeşte în viaţa și pe linga 
cara totul trebue sa fie nimie, Ma In- 
gel? Am dreptate? Xa ştiu, dur tre- 
bue să cred aşa, pantrucu revolta o- 
mului să fie Inâbuşita in mine, pun- 
lruca să nu strig impolriva cerului“, 

Pasiunea exrlusivă a muncii cere- 
brale ajunsese s3 aseundă ochilor po- 
etulni nderâralul simi al vieţii şi a- 
cordul ei misterios cu universul, 

Revne tene (Xoembrie). 

B. Boutroua. Sully Prudhomme, 
poetul și filozoful, 

Serierilu lui Sully Prudhomme eñ- 
tră prietena sa dna Emile Amiel, 
intre anii 1865 şi 1851, publicate de 


curind, compleciează cunoştințile noar 
noastre asupra personalităţii poetulu 
şi ne fac să azistăm la geneza operei, 
la ehinurile de conștiință provocate 
in sufletal său de enigmele pat ur 
san de erenimontele zilnice. Colind a- 
ceastă corespondență, ne intrebam 
fară voo daca lu baza acestei perso- 
nalitați n'a fost suferința şi reflexiu- 
nea asupra suferinţii. Diu cauza unei 
paralizii ehpâtate in timpul războiului 
din 1570, Sully Prudhomme a ayut 
totdeauna suferinți fizice. lubiroa n'a 
fast pentru el decit vis şi decapțiu, 
Ca savant, filozof, cugetlâtor u suferit 
la inteligența sa, preocupat de ma- 
rele probleme, torturat de eternele 
contradicții ale firii. 

Conștient dr disproporţia existenta 
intre sarcina la caro se simțea che- 
mal şi mijloacele de enre dispunea, 
munca artistic a fast pentru elo pa- 
siune supremă şi un prilej de snfe- 
rință in acelasi timp, 

Safet ales şi profund, devolal in 
chip candid adevărului şi idealului, 
puţini cugetātori uu intravâzul cu a- 
tta luciditate lumea pe cere a croa- 
t-o ştiințu, acea lume inertā în rare 
nu exisit nimic cure să rorespuudă 
obiectului aspirațiilor noastre ideale 
lo meditațiile lui filozofice, Suliy Prud- 
homme a trecut prin troi faze. In 
prima, el vede abizul care separă lu- 
men inteligeuţii si a şilinții de neea 
a imaginaţiei şi a inimii, dar crede 
că ştiinţa eare probauza, și credința, 
enru dă vinţă, pot sta alaturi. 

In curind insă nenat daalism nu- 
mai satisface. Undò poate găsi won- 
ştiinţa un fundament, dacă caracterul 
realităţii e inconstiența și iasenzibili- 
tatea universală ? Ce inseamna drep- 
tutea, credinţa noastră in bine, iubi- 
ireu, dorul nostru de lerielie, într'o 
lume in care domneste inflexihil le- 
gea celui mai tare? Și dacă numni a- 
derârul poate multumi cerințile spiri- 
tului şi acesi adevăr e formulat cu a- 
tita greutate de omul de știință, poate 


fi el oure tradus de post”? În lața 
şilinţii, poeziu nu e derit un fragil 
edificiu de vorbe, un jne copilăros şi 
zădarnic. 

După unul 1876 Sully Prudhomme 
simte murind in el gustul poeziei și 
dela 1558 incolo, în ultimii douăzeci 
du ani si vieții male, o saerifeă cu 
total filozofii. Cercetările lui in acest 
domeniu p'an ramus infruclugase. 

ia studiile fui asupra expresiunii 
artistice a sjuns să recunoastă că in 
afară do caracterele re diferențiază 
intre ele senzibilitaten noastră şi lu- 
cerurile existente, există unele carac- 
tere co nune intre aceste două lumi 
şi între caractere figurează in primul 
rind frumuseţa. Funcțiunea artistului 
e să descopere, să extragă, #5 faca 
seuzibil omului ucest minnna! clement 
al lucrarilor care scapa privirii lui 
materisle pi superileiale. 

Dar dacă e aga, Intre siiluţă gi con- 
ştiinţă nu msi e o opoziţie adevarală. 
Prumuseţa e un caracter care există 
şi ta lueruri şi in suletul nostru, ea 
e sempol unui neord posibil şi al unei 
conexiuni tainice intre cele două lumi, 
Dar acest nou aspeet ul marei pro- 
biome a raportului dintro lumen gti- 
imții si acea a inimii p'a mwi pus 
de data aceasia in migeure lira pop- 
tului, Oboseala, bătriaeţa, imensitatea 


instituțiilor poate I-au tafeieogat. Po-, 


atul a renunţat să se mai exprime in 
limba versurilor, dar în opera filozo- 
falui vibreuză incă sufletul său. 
Savremenik (Agram, Decembrie). 
Cupriuda mai de seamă și intoresant 
pentru noi un studiu de „Historicus” 
despre Dostojevski ca seriitor politic, 
şi arată, în deosebi, ideile acestui mare 
romancier rus în chestia ovreiască din 
Rusia. După Historicus, Dostojevski o 
un aulisemit, en boule ct acesta, M 
serierilo sale, uve aerul de a tägêdui 
antisemitismul său.— Dostajevski spu- 
ne; ràspuuzinå la serisorile unor Evrei 
care ti imputan eă urâşle pe Evrel ca 
„că nimeni din Rusia, nici chiar 
simplul taran nui urişte pentru 


REVISTA REVISTELOR asa 


neeia ră sint de alt noum şi un alta 
religie, Zico că aceasta o spune din 
experienţă proprie: pe cind era în 
oştire, unde, cu toste că soldatii evrei 
işi făconu rugăciunile lor în gura mare 
şi cu şalurile pe dopt git, cum le o 
ritualul, totusi, ostazul rus nici mu 
ridea de ci, nici nu îi tucbura, ei fi 
privea indiferent, spunind nomai: asa 
è legeu lor, Dar ducă Rusul a #jans 
sà nu sufere pe Evreu, e Úiwdca s- 
vesta tinda sa faca stat in stat, 
dëspreļuind, chiar din instinzt, pe eres 
tin şi Rua, şi fèeriado-su de a intra in 
logaturi sufleteşti co el. Evreul, zire 
Dostojevaki, erede eñ in lume nu e da 
valoare decit un singur neam, el--și 
că cu velelulte popoare trebue si so 
poarte eusi cum elu mar exista. De 
atuis, din instinet, nu numai ca dis- 
preueşie, dar încă și exploatează fira 
milă pe ceilalţi. $i pentrueă dupa ere- 
dinga evreiască, eupriosă «hiar intr-o 
legenda pe care Moslojerski n unzlt-o 
in copilăria ss, Evrii așloaplă pe ai 
lor Mesia care îi va duce lu Erusalim, 
unde işi vor furi marele altul evreese ; 
de scala vi au en ideal, între popos- 
vele celelalte Intre cure trâcze, să nu 
faca ulteeca decit bani, nulică lucruri 
materisliste prin cara mu se leagă de 
ţările pe unde sint, uşa ca, la sosirea 
lui Mesia, să-i poata lua ca dinşiiiasta- 
tul ce-şi var ersa. Și tot pentru aceasta, 
zice Dostojevski, Evreii nu nsebril şi 
intermaționaliemul în politică. Matori- 
alismu! brutal şi intornaţionalismul po- 
litie sint creaţii ovrecşti, spune Dos- 
tojevski, eu care Ovreii, deşi sint pri- 
goniţi, au intiaeațat chiar sutielul ereș- 
tin al celorlalte popuare, inpiugindu-i 
in aceste doua direcţii în vencal al 
XIX. Dar totuşi, sfirsoşte Dostojevski, 
ar trebui ca în Rusia sa seden Evro- 
ilor drepturi, intrucit ei vor dovedi oa 
sint vapabili da a se sluji de acosta 
drepluri ale lor şi intrucit, prin accente 
drepturi ule lor, nu va suferi papara- 
yin băștinagă a Rusiei, = 
Hudozentrenn Hniiura (Sofa. 
Soptembrie— Octombrie). Lamia iniţi- 


> 


' Decease. No. 12.  - 


ia ! F eie a PN A 5 
" Pe: 19(1. ANL vi l 
Ooo RAAY | b, 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


ativa particulară a profesorilor de de- 
semn şi enligraiie de pe la scolile ne- 
spaciale din Bulgaria de n lucra, în 
meseria lor, și de n face ehiar expos 
ziţii. Astfel maestrul do desemn dela 
şennlu pedagogică de fete din micul 
oräşel Stara Zagora, onome un talon- 
tal pictor Marinov, impreună en idoi ab- 
solvenţi ni geonlei de ario tromonse din 
Sofia, un rentizat în arel orâsel + fn 
moasă expotiție de pielori, In rurgera 
de 2 Inul etta fust desehisn, expozi 
tia aceasta n fost vizitată de 679 per- 
soare, tein ce |uscameă tni frumos pro- 
Eres pentr snfetul unor penvineiali 
eu cei din Stara Zara, Carurlorinti» 
ra tablourilor expune e vealiamul, rare 
al väseste oxpresie plastici nn namai 
to boeaţi ale nalurii de acolo, ei inch 
şi în seano din siala n toale zilele 
a poporului bulgivear: naa: o coliba 
tigtnrsset, um amure o uelătaure (eas 
cadă), un enma, Pte—Designr ra niei 
nona Rominilnr mu na-pr sta riu, rind 
maiștri noulri de Mesemn si erligra- 
fia d- pe la Heee si gimni sr fasa 
erin co um väzot că fae Bulgari—lnerāri 
artistion—cbiar lu orele ie a Ieeja 
mină, ra Stara Zagora din tara lor, 

The Comicmporsry Review 
(Xoambriv, 1964. Lomiai Anglia « 
"ura slasiea A civinmulni ere nuar + 
nindari dorința retăteannini m a fue 
parte in mod libor În viața publier 
nu atit de adine spală in nullet rma 
in mevustă țară, Dricu migrare în Am 
giia mariă pacaztea a-rstel rararteris. 
Nici naţionale a poparului engler: iu 
birea de. Bhartale tn viata puablien. 
Instinelelu soriale, în Anglis, n'sy ina- 
uşi instinelate individualiste. Misca- 
rea feministă din Mirea. Britanie aro 
un enraeter special faţă de migrarea 
femeniniă din sie țări. Ea è môryi- 
nita exeluniv pe lepenul politic: niei 
s'n concenlea! loata nelivitatea femi- 
nismutui: programul de inptă s'n re 
dus în emanriparea politica: la wot 
pintre famei.—D-un Teresa Billing- 
ton-Oreig—, Feminism și! Politică — 
utila «A ncest program rodus e o pme- 
cesitain provizario de luptă si să ei 
nu vonatitue nie lee e mn sti, 


nu un scop. E drept însă el politica 
nu se interesează de idonluri, ci dea- 
plicarea practică a unor formula pre- 
cise, Apostolii idealurilor milerese 
calea politicii şi rämim totdispna ne- 
mulţumiţi —fară dreptate de funeli- 
onarea ei. Politica e o mașină eare 
functioneaza pe pämint, şi trebue deci 
să se supne ridicñturilor si seuboririlor 
terenului tea urmăreşte realizaren m 
nor Îneruri practice şi imediat pusi- 
bile —compromisuri, avuta politicii 
e toldenuna oportuniemul, Apostolii 
idealurilor au o situație mult mai u- 
goard; ei nu intilnese mici o predica 
în fânriren concepțiilor in himen i- 
doilor nn sint nlite mârginiri, sfarn de 
cele pur intelettuale, 

Imaginaţia omeneasră nu are nici 
un friu, realizarea tn practică însă a 
unei tearii, în orice ramură n tade 
letuieirilor omenesti, intimpina greu- 
Aţi eure de molte ori pu pol fi Hr- 
vine, Trlealurile <orinir, aorleit ar tu- 
mins, èle nu pol nirioidala prit ane 
dereal factori antivi al ac him ba rii sa 
cinle : trebue paul ru ueenal artizan pi- 
litisii, Dit ueest pune! da vede eul n 
rălorii mișearii feminitate nu devin: 
un program sia lupii fabo «a dio 
simplu si runeret, reci numai „aztlel 
nirugh multime — si mriţimra lor 
mssi apmutt alo lupta. Dar. orin ei- 
pitarea dreptului de val Terneihe nu 
vor päta decit o armi se lupte, ru 
care, abia, vor inenpa lupta pentru 
+manripuren lor socialt. Prin ot potè 
übiinea legi, dar legile, dica nu stut 
expresia unor schimbiri in moruvuri 
gi a unai mentalitati pubilso tores- 
ponråtoare, nu au polerea repencră- 
toare lu sprjieinte: legile trebue să 
nrmere—nu să precodeze — transfor- 
mările sociale pornite deja in suile- 
tul poporului. Ele gribesr un procese 
ineoput mai tnnainte, Ionuinte do legi, 
trebue pregătit terenul sebimbäritor 
legale prin propaganda gi apostolat, 
O loge earo na se sprijină pe lerenal 
suflete al poporului, pu nuna? că nu 
arn patere electivă, dar dosiger pnate 
area un efer! negativ, 


Viaţa Rominească 


Directori: C- STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR: 


Pudberii, 
Titin — Conuga ririri houat, 
notpte— Puțin | Vernet, 
Ch. Drouet .,..., o Munte ele frumerar ols tealhinilui lui Aleea 
Conan Chiriţa |, 
‘`. Topi P As Frig Versuri): ; 
i 5 Oaa, n VE O Splinter posi în zijuni, 
R. Noastti: -a îi. e Cora derpre {sioninn yi deajrre ovguurin ewro 
egli de emigrar yi de rolei sure, 
Tida, rîntul al yaispreneceled | Trid.) 
Chestii demografice {Orage orare desus), 
hocmmonte omenești ! Liragosten j. 
„Da popas. Sonia 
ivie (Sunat), 
NO j baliosoa tärtilorg Charira anale lire), 


M. Sudoveanu è . . 


Tudor Arghezi . .. Mina ude 


(5. dineu. 3 + 
N. Ti lomescn. . , 
i per eos revistei 

[| v aş . . Li] . 
M. ee e E A, 
Colaboratorii revistei . 
Dr. G. Mănculeanu și 

dr. |. Mihail i 
Mie Rarhulesca . » 
Goi. . 
GG ATAA 1. e. 


Donapiunile sanitare în Rom inin. 

Din lumea balcanic, — : 

Crgaicu caternă_(Situnţia in Anyta) 

Crmiea teatrali —Bucivegti (1 eiwtru Motern : 


++. 5 


negra a Bucuresti (Teatra (md t 
T ina ted —Hurureati | t 
Ie APR e ES pe para apnee e ct Teatru Naţional: „Îrinel*). 


Aa "anica teutrali- lazi ( „Prontul”, „O viaţă sfâr- 
PT ee OEI Cin polo ge: intra. Pidin”, „Romeo pi Jut- 
J Procter aA (tutregirila mecemarer reformei 

electorale), r iiti 

roni i [Elegia 
Ce igy II. Haset gi literaturu rowminegsod 
" few prilejul srbätoririi side)—lardyi popo- 

vane arde i D. lorga pi colegiul ergo p 
ne’; N. Pridicoams, «Negeri: D N Cimânti. stah Serie 
' „„eeenalt i i Dte ire desi ~ nevarna noatra Miururs mai noud M t- Apiridon 


gr ese ; iih „Paida ieta Cirămtine: 
ze ca Sa Daa Ar D n ac 


(„NS E ON 


AL Sevastos + - 
P. Nicmor & Ùo. . . >» 


mnes Pz e siny 
=- Vearinyi gt Prong“; eree eyy Rominë": p: Mar» d Liri 


prepretatr vera” Mil A pn i 

4 rage NEY se Îmi eimte-Bmttre”! Oniani PMaabis i Protestan Kipr A 

Pront: PEAN bap Vizrare gi mnzirsló În amar Ean 

erigi arm mighete: naa LaK anne y > eee i Be i 

haniai în PaA ieai pentra Hrirkatay* ie a Wiler’ 
Ar 


Viaţa Romînească - 


Sob directa a REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. i 
= P niv, C STERE şi Dr, l. CANTACUZINO 


4 p Å e—a. 9 i hd 4 
Cu colaborarea d-lor : 7, A i 
cai : 1, Agirbiceanu, D. Anghel, j 

Saa m he zi Tudor, Jean Bart, N. Bataria, dP. nt Pap eter 
na A f K trapa Botez, |, Al. Brătescu- Voineşti Vintila I B d. 
cpr fe ne Ilie Barbulescu, N. N. Heldiceanu Cara. 
ari Cap. r P. Cazacu, dr. D. Cilugăreanu Alice Cala- 
by Se Ciocirlan, A. Ciura. M Codreanu, G. Coşbuc "prof. 1 pae 
es Erene, dna Conta- Kernbach, Maria Cuantan. Barbu "Dela. 
y aaea, ro uca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, Q. Galaction. 4 
A Dalan. Arms ura Aa C Ana aN di. Olat 
Pe OREN ORE ar, Q ronen Sieg Nat Josif, SE O iosi piir S 
CA di „ Francis Lebrun, prof, univ. dr. N, d dr. l. 
rei = 2 AA prof. univ. dr M poet d iezi A 
Si. Morărescu v G e E A Midea, pă Moldovan 
. . . + í i AE ' 4 N, j, is 
er, Aurel cau. de Onciul, inginer N. P Pannie, 0 a T 

ae Angra N, Petrescu-Comnen, prof. unio, A, Philippide M atila 
eok h pi opea, prof, univ, dr. G. Proce, (O Carp), Cincinat P. ” 
caer, tt eroare dr. N. Quinez, Mircea D. Rădulescu, Radu Ro. 
eer n k Š rr tc rai M, Sadoveanu, C, Sandu-Aidea, H. Santeleui ră 
EE a K i A ion, dr. Alex, Sldtineanu, A. Stavri. maor 4 e 
a bete d | Tatuşesca, George Tofan, A. Toma, largu Toma Emil 

ani, “rest Triandafil, Gh. Topirceanu, AL Tzigara-S Ara 
„ Viahuţă, A, D. Xenopol şi alții. EE 


Condițiile de abonare 


IN TARA: — 
Pe an > + . 
Pe jumătate de an 3 . 15 lei 
Un mumăr F > d p pi - 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamental in mod-direet vor 
trebul să plåteaseå în plus 4 lei penn yi 2 leipe 1 un, ca indemn 

3 z 

zare pentru incasatori. 


Pentra invâțatori, preoţi de sat, prima 
dents și elevi, Sp Dre ce mai Sl ego și fonețioitari sătești. stu. 
trei rale a mt 5 lei eter pam ele an 750,— (Aceștia pul plati ia 


IN ANES RO-UNGARIA + 
T: ; * „dă enroane 


e an . . 
Pe jumâlute de an i š 
PP ăn A AEA EI OEE iad 
din patru în patru dani t se poata achita în trai rate de cite cinei coroune, 
IN BASARABIA: p 


lo an 
Pe jumatate d a x » e . 8 ruble f 
ë an A r G itadie 


n pmáår x 
A tal . . . La . 1 rubla 
co —- mega anual se poale piati lu fiecare două luni cite 2 ruble, 


IN STRĂINĂTATE: 
n ze = SI 
a număr Se e : 3 £ îi 
> ». $ lèi 50b. 


PUHOERII 


intrun rind eram cu bâdița Neculai la tăcut fin, în finaţu- 
rile de dincolo de Moldova, pe malul cel nalt. Adică bâdița Ne- 
culai făcea Hnul cu alți tre; Năcâi, iar eu, ca unul ce număram 
numai cinci ani pe lume, mă invirieam mai mult în jurul căruţii 
şi imparățiam în coliba de iarbă ridicată pe mal, de-asupra apei- 
Luna lui Cuptor era în toiu şi parcă țierbeau zările în tremur; 
soarele umplea lumea de lumină, Moldova işi impinzea apele la 
deal şi la vale cu străluciri orbitoare. Spre cimp, satele se ză- 
reau într'o ceață albastră, Din partea ceastălaltă, dela munte, u- 
neoti veneau lunecind prin văzduh, prin lumină, vulturi mari cu 
aripile targ desfăcute, Dela marginea colibei mele, 1i vedeam 
cum îşi mişcă capul, căutind o pradă în lumea de jos. Depârtă- 
rile nedesluşite, pădurile de-aproape, apele, cerul, iinaţurile, erau 
o lume minunată care se desfăşura unor ochi uimiți de copil. 
Eram pătruns ca de-o dulceaţă nestirșită, ca de o dragoste de 
mamă. Tot ce mă inconjura, pentru mine era cao ființă singură, 
care-mi arăta frumuseți nenumărate şi-mi mingiia odihna pe spate 
cu şopot moale de vint şi cu mii de glasuri mărunte ce susurau 
şi tremurau în ierburile din juru-mi. 
Dimineaţa trăiam intrun aer răcoros şi proaspăt, Și roua 
mare lucea pe fori In curcubeie ; la amiază cerul se boltea a- 
dinc şi nemărginit. Glasurile făcăilor sunau departe pe albia 
ritului. Mincam în preajma unui foc, între trupurile Yoinice ale 
tovarășilor mei ; rupeam ca şi dinşii bucăţi de maâmaligă aurie 
şi le întingeam In brinza de oac; le ascultam istorisirile şi sfa- 
turile fără să-i Ințjeleg bine; pe urmă, cind se culcau ei la um- 
bra colibei, m'aşezam şi eu cu fața 'n sus, cu ochii în lumină 
argintie a amiezii, şi din trupurile asudate şi muncite izvora și 
mă învăluia un abur ascuţit și pătrunzător, A i 
Din vremea aceia cu zile fericite şi line, Im aduc piete 


343 VIATA ROMINEASCA 
a 
de-o intimplare care a rămas pentru totdeauna zugrăvită in co- 
lori violente dinaintea ochilor mei. 

Era într'o după amiază apăsătoare, pe la toacă. Zările se 
tulburaseră. Dela munte se ridica peste codri o învăluire de no- 
uri violeți. Ințelegeam din vorbele Macâilor că trebue să se schimbe 
vremea, Tovarășii mei grăbeau cu adunatul şi cu clăditul u- 
nui stog. 

Dela deal, din susul apei, de-odata pătrunseră țipete lungi, 
glasuri necunoscute de paseri, Priveam, iniricoşat de Hifiirile unui 
stol negru; strigătele mi se păreau că sună ca nişte vibrări 
lungi în aramă. Paserile trecură chiar pe de-asupra noastră che- 
mind ca intr'a durere, 

„Aiştia-s puhoerii, zise bădița Neculai ; i-auzi-i cum chiamă 
apele ; are să vie Moldova mare.“ 

Eu ascultam și priveam uimit; râmaseră și [lăcăii spriji- 
niți în fäpoae: și priveam cu toții cum filfiie, cum se depăr- 
tează, cum se mistue departe, in josul apei, ulăsuitoarele acelea 
străine, Nu le mai vedeam. Dar vibrarea glasului lor de aramă 
parcă tot rămăsese in urmă, plutind peste Intinderi. 

„Eram cu așa ca nepoțelul ista, zise badiţa Neculai, cind 
am văzul intâiu puhoeri ; ș'atuncea mi-a spus tătuca o istorie 
lungă c'un năcaz mare care i sa 'ntimpla! lui, cind era cu oile 
la cimp...“ 

Flăcăii iar incepură a lucra grăbiţi ; bădiţa Neculai poves- 
tea; pe lingă glasul lui pâtrundeau pănă la mine şi vorbe de-ale 
celorlalți, şi priveam iar in susul riului de unde veniseră puho- 
erii și se ridicaseră nourii de vreme rea. 

Cum stam așa, luarea aminte imi iu chemată de-o zarvă 
mare de strigăte ce se apropiau crescind, Pe drumul ce venea 
dela sate, care trecea prin luncă şi cădea In vadul dela Jimi, 
ceva mai la deal de noi, se arătă de-odată o droae de Tigani 
secerători, Erau de toate mărimile, bărbaţi nalţi, bătrini Incovo- 
iați, femei și copii, Secerile le scinteiau in lumină cum le pur- 
tau pe umere ori In mini; se 'nvăluiau venind, și glasurile lor 
pornite parcă pe gilceavă ca totdeauna, aşa de tare băteau, incit din- 
coace flăcăii Işi lăsară lucrul Și veniră la mal, lingă coliba. 

„Sint Țiganii cari au secerat la Şoimărești, zise cineva, A- 
cuma vor să treacă prin vad acasă. Dar i-auzi-i ce tare cirtie ! 

— D'apoi s'or fi oprit pe undeva, pe la vre-un rateș, grăi 
bădița Neculai, Așa-i treaba Țiganului. Au băut rachiu, şi pănă 
aici s'or fi stadit şi bâtut de vre-o două ori!* 


PUHOERH 343 


Eu rideam asċultind ce se spune la spatele meu, şi priveam 
cu cea mai mare luare-aminte la Invălmăşeala care së iscase in- 

j i ie. Ţi dădeau din mini, 
preajma vadului, Era ca la o bătălie. Țipau, 
se izbeau unii în alţii, păreau câ unii voesc una, alții alta; A 
bărbaţi voinici urlau cu înverșunare, femei lovite zbierau ca x 
gura morții, şi copiii se vinzoleau și se tăvăleau în năsip pân 
la malul bălții, i 3 

Auzii la spatele meu glasul lui badiţa Neculai f L 

laca aşa-i totdeauna sfatul Țiganilor, Se 'nțeleg cum s 

acā a.* 
jrs ta aeii, se vede că secerătorii ajunseseră la o i aaa 
Repede începură să se pregătească. Bărbaţii îşi scoaseră o pe a 
din hainele albe, femeile îşi ridicară până de-asupra parale KoA 
suoară, fustele colorate, şun Tigan voinic și pletos intră n ia 
in apă ; iar după dinsul se înșiră toată laia, barbați, bătrini, 

i ii, ţinindu-se de mină şi de umeri. j E: 
+ E Aeep haida-hă t» indemnau cu glasuri geaca ; 
muerile şi copiii strigau ici-colo scurt, cu teamă. La s orbi 
sesė, încă pe mal, un Pigan innalt şi frumos, y a rie a 
roaba carului in cap. Se cumpânea și părea roteste ctre cea 
minios. O Țigancă măruntă și vioae, cu ee orgă > esti 

că it şi-l indemna să între şi 
G aap m aeie haida !» Şi-i zvirlea aceasta Intr o năvală 
z , . 
ite, ţigăneşti, S 
pa prian EAER hotări in sfirgit să incheie m ETN 
i el En cel din urmă. Cirdul felurit colorat soro 
ate iască cu'n sunet mai inna -asu- 

a de-odată prinse să vuias | 
ră zvonului ei tremurau chicote, risete și răcnete. Gari 
f Dar Darac era prea vesel, prea nepăsător, şi pasăre 

podea Cind se lăsa de lanţ, cind iar tion pi în 
ur de dă care-l strigau şi-l IPP era clor pe 
păsător şi dispreţuitor şi parc avea © zi 2 oa caile epean ln 
oda Suet m T atoral apei, deodată se 
celal lui, cind el, înc | 
cum e apei i date, in valuri, Apa-i sgar inci a 
d li pălăria singură porni la vale cumpănindu-s 

e-asupra ; 

murul şi înmlădierile undelor. 

Eu slobozii un țipet scurt: 


i i; cel că- 
age isa hăcăii rideau; apoi rămaseră tăcuţi ; ce 


i iganii lul nos- 
zut nu se mai ridica la fața apei, Şi Ţiganii, supt ma 


3H VIATA ROMINEASCA 
me ti tii N aooo a 


tru, dintr'odată Innălțară la cer un ramă prelung de glasuri fe- 
lurite, o larmă disperată şi lurioasă. Incepură a se zbuciuma şi 
i se impinge unul pe altul, dar nimeni nu indrăznea să intre in 
apă. Țiganca cea mâruntă zvirii de-asupra tuturor un răget de 
fiară ucisă; zmulgindu-şi părul, cu brabada căzută pe ceală, a- 
we fa lungul malului: ințindea minile după pălărie și chema 
»ocind : 


«Darac! Darac | nu te duce, Darac! Eşi la mal, dragă Da- 


rac |» Se opri o clipă şi se intoarse spre tovarăși, Zbuciumin. 
du-se, indrepta asupra lor, blestemind, minile cu degetele inco- 
voiate ca nişte căngi; apoi cu obrazul lucind de lacrimi, se 
indreptä spre noi, innâlță ochii şi minile rugătoare : 

P «Nu-l lăsaţi, oameni buni, că se 'nneacă! Sariţi, scapaţi-l! 
Vai de mine, creștinilor, mi se 'neacă bărbatul te $i se intor- 


cea, incovoială, cu 3: intins innainte, arătindu-ne cu amindauă 


minile pălâria care irecea la vale. 

Un fâcâu li grăi de sus: 

«Acolo nu-i Darac ; aceia-i numai pălăria lui tə 

Dar Țiganca se bătea cu pumnii peste frunte şi 'ntindea 
minile spre pălărie, alergind incolo Și incoace pe mal, 

Bădiţa Neculai și tovarășii lui iși dădură repede drumul 
de sus, lepădară de pe ei imbrăcamintea, se năpustiră printre Ti- 
gani Și întrară în apă, Incepură a căula prin vad, apoi se lä- 
sară la vale innotind, culundindu-se şi cercind adincul. Capetele 
ior tăsârcau din valuri ici, colo, giltind şi scuipind apă, pe cind 
Ţiganii se frămintau, se Imhulzeau și făceau Jarima Järä nici un 
spor, la țărm, | 

E Pălâria se oprise mai la vale, subt crengile unei säl- 
cii plecate pe apă, În dreptul ei se oprise şi Țiganca bocindu-su 
După lungă carcetare, Ilăcaii eşiră tăcuţi din valuri, işi chlask 
Siraele și suiră iar malul. i i 

in vreme ce se petreceau toate acestea, la asfințit se siin- 
scese soarele in nouri, Munți negri se innălțau cu grăbire in ce- 
rul albastru, ca in minunile unui vis, şun sunet de vint pormi 
pe coastele pâdaroase, Ierburile din [inațuri incepură a juca un- 
duind, parcà rinduri de călăreți neväzuți treceau gälopind la vale, 
Ş'un fum porni, ca din nişte negre volburi, din miază- noapte ; 


lumina se îimpuţina repede ; venea seara grăbită, şi imprejuri- 


mile parcă se pitulau şi se micşorau, ca Intr'a infiorare de teamă, 
Tovarăşii mei își strinseră pripit uneliele; vroiau sa 'nha- 
me vaii la câruță ; dar nu mai era cind. Ploaia venea năval- 


PUHOERII ss 


nică in virtejuri despletite ; se 'ntuneca tot mai tare, şi bădița Ne- 
culai mă trase la adăpost In coliba de iarbă, pe cind Tigani, In 
şirag unul după altul, incovoiați, cu secerele pe umere, urcau 
malul şo apucau la fugă, mistuindu-se în umbra vinătă, Şi pe 
sus de-odată iar porniră ţipete prelungi ca vibrări de aramă și 
fişliră pe vintul crescut paserile puhoaelor. Un fulger ca o sirmă 
ruptă lresări in intunecimea nourilor şi tunetul lrăsni rupind vëz- 
duhul, In urma lui rămase pe codri, departe încă, răpâitul de 
ploae care venea grabnic spre noi. 

Imi era frică, incepeam a seinci, şi bădița Neculai mă invăța 
să-mi fac cruce şi mă mingtia; dar tulburările din juru-mi fuse- 
seră multe și iuți, și pentru prima oară auzeam glasul grozav al 
vijeliei. Cu toate acestea ceva mă pătrunuea mai fioros, mai 
chinuitor : un glas subțire, tremurătar, desnădăjduit, care, din 
întuneric, siredelea ca un fior de foc vintul, zgomotele ploii 
şi larma apelor; era ţipâtul infricoşat al țigăncuşei lui Darac, care 
sta cu ochii negri aţintiţi şi cu minile intinse spre pălăria mis- 
tuită In negura rlului. N'aveam linişte, 1} auzeam necontenit. Ji 
auzeau şi tovarășii mei, căci ti vedeam stind cu urechea ațintitā. 

Bădiţa Neculai eşi intr'un tirziu din colibă; dar se intoarse 
tot singur, după puţină vreme. 

„Nu vrea să vie“, zise el cu glas încet şi trist câtră tova- 
rāşii lui. Mā minglic după aceia pe cap cu mina-i aspră şi u- 
medă de ploaie: „Dormi, Dumitrel], închide ochii şi virā-te bine 
in fin.* A 

Dar eu stam cu ochii deschişi şi priveam spre tovarāşii 
mei, care stăteau şi ei neclintiţi cu ochii mari în umbră; şi as- 
cultam ploaia, vintul şi bubuirile văzduhului, şi, intre toate, ți- 
påtul acela neincetat, ascuțit și supraomenesc. Nici azi nu l-an 
uitat 


Mihail Sadoveanu, 


Doliu 


Mai mult tu nu vei nai vedea 
Nimic, nici cer, nici fori. 

S'au prâluit din zarea ta 

Ca niște nori. 

Nici zare nu vei mai avea, 
Nici mini pe cari să le strecori 
Prin crini, spre fruntea mea. 


De-acum străină mina ta 
Îți va şedea de-o parte 

Ca un condei pe undeva 
Alăturea de-o carte, 

Şi ochii tăi de gura ta 
Mai mult vor fi departe 

De cit un nufār e de-o stea, 


Orbit-a viaţa, şi cu ea 
Şi cintecul şi luna, 

Şi unda 'n care strălucea 
S'a stins pe totdeauna. 


O! pentru veci tu n'ei mai fi, 
Şi-ai fost, mă 'ntreb, vreodată ? 
Atit pustiu mă 'nvälui 
Cind subt un plop mi se trezi 
Tot dorul de-altă dată. 


POESU 


Gindirea mea se pierde 'n fum 
Tot căulind un vreasc de rost 
Întraste drumuri fără drum 

În care toate doar au lost, 

Si nu mai sint acum. 


Cenuşa visărilor noastre 


Cenuşa visărilor noastre 

Se cerne grămezi peste noi, 
Precum se coboară pe glastre, 
Atinse, petalele-albastre 


De:un singur pâiajen căzul printre foi. 


Se scutură vintul şi geme, 
Pămintul e una cu cerul, 
Oraşele-s bulgări şi gheme, 
Ghitare adinci de blesteme 
Și aerul rece ca fierul. 


Pamintul e-o moară deşariă 
Cu larve cerind adăpost, 
Mişcindu-se 'n pulberea moartă 


Ce 'n haos mereu se deşartă-— 


Țărina visării ce-a fost. 


Miez de noapte 


Întilnite 'n virful crucii 
Faţă 'n fajā, steaua, luna, 
Se privesc şi, chte una, 
Stelele deşteaptă nucii. 


7 


|ë 


VIAȚA ROMINEASCA 


Şi peal cerului pieptar 
Scapără frumoşi şi teleri 
Sumedenii de luceleri 
Plini de voie și de har. 


Din apus la răsărit 
Toată iarba de pe cer 
Mică 'n bob cit un piper 
A ‘niorit şi-a tresărit, 


Şi pe cind imbătrineşte 
Lumea jos printre coteţe, 
Într'o nouă tinerețe . 
Zilnic cerul nopții creşte. 


Puțin 


— O vino fluture, te lasă 
Pe braţu-mi ostenit, 
Închide-ţi aripa frumoasă, 
Fii bunul meu venit. 


Strâmută-mi gindu "'ntr'alte părți, 
Strecoară-mi-l pe sub tulpini, 
Ca să-l intorc apoi pe cărți 
Nins, cum şi tu vii, de lumini, 


Cu trupul tău de catilea 

Ce tremură, de fin cei, 

Îmi amintești de ochii de cafea 
Din genele Ilincei, 


POESI 
În casa toamnei nu te vezi, 
De mic şi de uitat, 
Dar toate florile "n livezi 
Ți-aştern cite un pat. 


Şi toate frunzele te cer 

Ca să-ți legene somnul, 
Știind că leagănă spre cer, 
În sinul tău, pe Domnul. 


— O, du-te fluture din nou, 
Luminile tè chiamă 

Şi prin al linigtei ecou 

Fii băgător de seamă. 


O mierlă-şi poartă pe subt tei 
Un cioc și-o guşă-adincă: 
Domnul e prins şi 'n sinul ci— 
Şi mierla te minincă. 


Tudor Arghezi 


Modelele franceze ale teatrului lui 
Alecsandri 


CUCOANA CHIRIŢA 
HI 


Modelele personagiilor secundare : M-me Jourdain, Gor- 
gibus şi Chrysule din repertoriul lui Molière şi Pirzoiu al lui 
Alecsandri ; „les demoiselles à marier” din comediile lui Scribe 
şi ale lui Picard şi fetele Chiriţei ; Gilles şi Guliţă ; Jocrisse și 
servitorii nerozi ai lui Alecsandri, 

Repertoriul francez a oferit autorului nostru nu numai tipul 
personagiului principal al comediilor ce analizăm, dar şi mode- 
lele personagiilor secundare. 

Moliere, din. a cărui comedie La Comtesse d' Escurbagnas, 
Alecsandri luase citeva scene şi citeva note pentru intocmirea 
caracterului provincialei, i-a pus la indemina, prin Gorgibus din 
Les Precieuses ridicules, prin Chrysale din Les femmes savantes, 
prin M-me Jourdain din Le Bourgeois gentillomme, liniile gene- 
rale ale caracterului lui Birzoiu. Molière i-a mai dat ideea să o- 
pue pe cei doi soți—in Les Pricteuses ridicules, spre deosebire 
de cele două d'intăi comedii, contrastul de caractere e Intre fiică 
ȘI nepoată de-uparte, tātā și unchiu de alta—să intrupeze in fie- 
care din ei dorinți, idei, sentimente, o concepție de viață chiar, 
care se contrazic, pentru a scoate prin contrast, In chip vădit, par- 
ticularităţile morale ale fiecăruia. 

Ca şi caracterul Chiriţei, caracterul lui Birzoiu e lipsit de 
consistență. Tare de voință in Chirifa în Taşi, impunind la urma 
urme! nevestei sale să-şi dea fetele după bărbaţii pe care-i so- 
cotește destoinici, necedind capriţiilor ei de cit pentru a-i arăta, 
de indată ce le-a satistăcut, cit au lost de deșarte și de copilăreşti, 
Birzoiu in Chiriţa în provincie e moale şi slab; opune purtării ne- 
socotite a soţiei sale o impotrivire repede Incâlcată ; se supune, 
de şi fără tragere de inimă, poruncilor ei; stărueşte să fie isprav- 
nic, deși slujba aeeasta, lui, om simplu, nu-i vine la socoteală; 
incuviințează ca Guliţă să iea pe Luluța, cu toate ca vede ne- 
potrivirea acestei căsătorii, și Indată ce Chiriţa se supără, nu mai 
găsește nimic de spus in contra proectului ei de călătorie la Paris. 


Dar aceste variațiuni n'au, ca nepotrivirile ce le vom arăta 
mai la vale, o Insemnätate capitala. Gorgibus care vrea să fie 
„maitre absolu* la el acasă, care sileşte pe fiica şi nepoată-sa, 
Cathos şi Madelon, niște précieuses ridicules din provincie. să 
se mărite cu cine vrea dinsul sau să intre la mănăstire, e în lond 
un personagiu identic cu Chrysale care tremură Indată ce Phi- 
laminte se răsteşte la dinsul, care nare curajul să susțină în 
contra protejatului ridicol al ei pe Clitandre, băiat de ispravă și 
iubit de fiica sa, care indeplinește fară să le aprobe, toate voile 
nevestei sale. 

Gorgibus ca și Chrysale, ca şi M-me Jourdain, ca și Bir- 
zoiu al lui Alecsandri, personifică bunul simţ jignit de vanitatea 
ridicolă ; economia față de risipa ce-o aduc cerințele costisitoare 
ale acestei vanităţi; respectul de tradiţie şi iubirea de obiceiurile 
moştenite din bătrini, faţă de goana după schimbările impuse de 
modă; ba chiar acea Ingustime de spirit care osindeşte tot ce e 
nou fiindcă se deosebeşte prea mult de ce e apucat de la pârinţi, 
căre nu pricepe și se Indărâtnicește să nu priceapă tot ce ese 
din cercul Indelelnicirilor curat gospodăreşti, care se ingrijeşte 
numai de un traiu bun şi fără supărări!). 

Scandalizarea lui M-me Jourdain cind alā că „bădâranul ei 
boerit", la virsta la care a ajuns, umblă să înveţe să danţeze şi 
să se dueleze.e de acelaşi fel ca a lui Birzoincind vede pe Chi- 
rița la bătrinețe cercetind mereu „şandramandra* *) şi stind pe 
„landur la tauletă.* j 

Revolta comică a lui Gorgibus cind constată că pomezile 
şi dresurile fiicei şi ale nepoatei sale îl țin o groază de bani, că 
de cind au venit la Paris, „ces pendardes-lă ont usé.. le larg 
d'une douzaine de cochons, pour le moins, et quatre valets 
vivroient tous les jours des pieds de mouton qu'elles emploient*, 
are un răsunet în protestările pline de indignare ale lui Birzoiu, 
in contra „cheltuelilor, nu șagă* ale Chiriţei „pe trăsuri de cele 
cu fundul la pămint.. pe rochii cu jăletce, pe cuşme jiduvești de 
ascuns minile iarna... pe conţerturi de strins talia”, in loc să cum- 
pere „păsări In ogradă* ş: să umple cămara cu „cozonaci, pască, 
păstrămuri, dulcețuri și vişinapuri”. i f 

Cind Chrysale a cărui minie nu se mai poate stăpini şi care 
spune verde surorei și nevestei sale : 

„ il faut qu'enfin jeclate 

Que je lăve le masque et décharge ma rate ; 

De folles on vous traite... E 
sau cind M-me Jourdain dojenește aspru pe bărbatul ei: „Vous 
ètes fou, mon mari, avec toutes vos fantaisies; et cela vous „est 
venu depuis que vous vous melez de hanter la noblesse“, ei se 


lière ne în lumină, într'o seenă speciulă In vare se coartă cele 
două ie Aire y dpoziţia caracterelor lor, cf. Le Bourgois gentilhomme, net- 
M, se. 3; Les femmes savantes, not. I, se, Ti Les précieuses ridicula, se- 
5. Tot asa procesori și Alocsandri cf. Chiriţa în lapi, act. II, se, 9; Chi- 
se. 8 


i. prone act. 
mae m Adie „marganda-i do mode. 


T VIAȚA ROMINEASCA 


— 


exprimă la fel cu Birzoiu care-i spune supărat Chiriţei : „De cind 
te-ai făcut isprăvniceasă,... nu ţi-o râmas fire de minte în cap... 
aţi căpchiet cu toţii în casă... Sârmană Chiriţă! ai nebunit ia 
bătrineţe, fata mea!*. 

In Le Bourgeois gentilhomme şi în Les femmes savantes 
a căror acţiune e desvoltată în cinci acte, pe cind a Prețioaselor 
ridicole ține un act numai, Molière a dublat rolul interpreților 
bunului simț revoltat de fanteziile ridicole ale vanității. Servitoa- 
rea Nicole In prima piesă, Martine In a doua se dau de partea 
soțului cu minte şi rostesc în graiul lor de Temei fără carte, pre- 
sărat cu proverbe și sentințe de la țară, une-ori cu o cloquență 
necăutată dar caldă, gindiri sănătoase și judecăţi drepte. 

„ui, ma foi! cela vous rendroit la jambe bien mieux faite,“ 
exclama in mod comic Nicole cind d. Jourdain spune că are de 
gind să ia „pour renfort de potage*, tot vorba Nicolei, in afară 
de profesorii de muzică, de dans şi de scrimă şi „un maltre de 
philosophie*, „La poule ne doit point chanter devant le coq“... 
„d'un homme on se gausse, quand sa femme, chez lui, poarte le 
haut-de-chausse*, declară färă Incunjur Martine lui Chrysale, pe 
care nevasta:sa vrea să-l silească să consimtă la căsătoria Hen- 
rietei cu pedantul Trissotin, in loc s'o mărite cu Clitandre, när 
de treabă şi plăcut fetei. 

Birzoiu strecoară şi dinsul printre vorbele sale cu rost zi- 
cale bătrinești şi aforisme populare. Brustur şi Cociuriă, vecinii 
săi de moșie, sint feciori de oameni cum se cade, nu „ca de-alde 
Bondici şi Pungescu, nişte tirie.briu, ce sorb zestrele cu lingura !* 
„Ei nu-şi ridică nasu! mai sus de cit se cuvine“, cum face Chirita, 
care vrea „să se'nalje ca ciocirlia“ uilind de vorba bătrinească: 
„Nu te 'ntinde mai mult decit ti-i oghialu“. Cu toată simplitatea 
sa, Birzoiu găsește cuvinte, cu atit mai pâtrunzătoare şi mai calde 
cu cit n'au fost calculate, pentru a-şi apâra vecinii săi cinstiţi de 
învinuirea Chiriţei de a G „răzăşi şi altă nimica“, 

— Cucnană Chiriţa... să știi uta, că răzăşii din ziua de azi, 
au fost cele mai mari familii din vremea veche. Ei au apărat 
țara şi au scăpat-o cu peptul lor din mina duşmanilor, pentrucă 
pe alunci tot rominul era viteaz şi tat viteazul era boer. boerit 
pe cimpul războiului in fața Patriei intregi! 

Cit de nepotrivită apare după această bărbătească declara- 
ție, lipsa de energie a lui Birzoiu, din a doua comedie a lui A- 
lecsandri, şi mai ales nevrednicia lui de ispravnic mituit cu o 
carboavă ! Astfel de contraziceri, tot atit de grave ca şi cele ce 
se găsesc In caracterul Chiriţei, în înfăţișările sale succesive, In- 
vederează din nou neputința lui Alecsandri nu numai de a pà- 
trunde adinc in firea personagiilor sale, dar chiar de a le fixa 
trăsăturile cele mai lesne de prins. 


Picard, a cărui comedie Les Provinciaux d Paris ii ser- 
vise lui Alecsandri pentru intriga din Chirita în provincie, pune 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI B3 
A E i i a i i aa a 


In capo dopera sa La Petite Ville!) pe d-na Guibert să dea sia: 
turi fiicei sale, d-ra Flore, pe care vrea s'o mărite; spoindu-i o- 
brazul cu rosu, o invață cum să cucerească cavalerii : „Souvenez 
vous, ma fille, que la pudeur et la modestie sont la plus belle 
parure d'une demoiselle. Mais comme vuus 6les engoncie dans 
volre corset!.,.. Mettez-vous à la grecque, puisque c'est à la mode... 
Degagez un peu ce fichu; et ne vous éloignez jamais des prin- 
cipes de veriu et de bon ton que vous avez repus de votre mère,“ 2) 
De lecția aceasta profită şi Alecsandri, complectind-o cu 
citeva note culese din La Demoiselle d Marier’) de Scribe şi 
Melesviile, Baptiate, un servitor credincios, de felul celora care a- 
par des in comedia lranceză, amestecindu-se in treburile fa- 
milici, povățueşte pe Camille cum să-şi primească preterilentul: 
„Comme disait madame volre mere. îl faut d'abord vous tenir 
droite, et puis lui faire de petits airs, des mines er dessous 
comme font toutes les demoiselles qui veulent devenir des ma- 
dames.“ !) D-ra Flore răspunde prinir'un sfios „Qui, maman* tain- 
trebările ce i le pune, Innaintea invitaţilor, Doamna Guibert; re- 
comantațiile mamei sale ne-o arată timidă şi bine:crescută; ea 
cintă minunat din pian şi urce „o voce Ingercascâ*, cn şi d-ra 
Camille a lui Scribe care işi insoțește melodiile suave cu harpa, 
Acestea sint elementele cu care Alecsandri a alcătuit mai întâiu 
cuvintarea curoanei Zamţira câtre Margabioliţa In Piatra din casă: 
„Să le găteşti dintăiu lrumos; să te stringi în corset şi cind 
va veni Nicu, să-i dai pricina de v orbA...Insă iranțuzeşte! Să le 
viji la el cu echi galeşi. să-i zimbești, să-i cinţi din ghitară mar- 
şul lui Napoleon și în siirşit să fari ari ce-i ști peniru ca säd 
ameţeşt.* ”) i TAAA 
Chiriţa, cu mici variații, va da aceleași sfaturi Aristijei şi 
Calipsiţei, cărora singură le va pune roș spre a le -Imboboci 
şi benghiuri: cărora je va da sfatul să „se ție drept" şi „să zim- 
biască nurliu* lui Pungescu şi Boọndici, soji în expectativă, 
să facă „tali frumos“, să calce „tot pe virlul scarpilor*, să lacă 
„cochetarismosuri* şi „să mai tragă cu coada ochiului. * 2) Fetele 
ei seamănă cu d-ra Flore, păpuşa lui Picard; răspund printr un 
„ui maman” innaintea lumii), sint „ruşinoase*, „procopsite. 
„crescute cum se cade, cu ghitarda lor, cu cadrilu lor, cu fran- 
țuzeasca lor.” *), 


Guliţă, copilul răsfâţal din Chirita în lasi, are o figurà mai 
puțin near SI Curia în provincie, piesă in cure joacă rolul 
„prostului“. 


— 


i ntată în 1501, 
D l iE, p sara editis citată a tentrului lui Picard, 
5! Comedie-vodevil intrun act, reprezentată în 1536, la Paris. 
4) Seena 5, 
2 ră lagi, act 1, se, 5; act, JI, se. 8; act IH, se. 7, 
7) Tbidem, net. Il, ne. 9 în fine. 
8) chidem, act, Ii, se, 2 D și 9, 


-554 VIAȚA ROMINEASCA 


De la Les Heriliers (1796) a lui Al, Duval, nu mai era co- 
medie și mai ales nu se mai scria in Franța farsă sau vodevil 
fără să se introducă printre personagii un prost). 

Tipul sub înfățișarea băiatului de familie cu stare, căruia 
părinții ti iartă toate greşelile şi cu o induioşare comică îi atri- 
bue duh şi frumusete, fusese popularizat de vodevilistul Desau- 
giers în Les trois élages (1809), Il arrive, il arrive ou Dumollet 
dans sa famille (1810) şi Le Mariage de Dumollet (1812). 

Dar și un alt tip de prost, foarte popular In repertoriul dra- 
matic francez de un ordin inferior, i-a dat lui Alecsandri ideea 
cltorva din ridicolele ce i le hârăzeşte lui Guliţă. 

In piesele din secolul al XVIII-lea jucate la Comâdie Ia- 
tienne şi la Théâtre dela Foire, a căror acțiune era de-abia schi- 
fată, rămânind ca actorii, care jucau Intotdeauna aceleași perso» 
nagii ca în commedia del arle, să improvizeze dialogul şi să 
distreze publicul printr'o mimică bogată ; In operile bufe, In far- 
sele greoaie, In vodevilurile extravagante—parades, hilarodies, 

„folies,— compuse la sfirşitul acestui veac sau în timpul Imperiu- 
lui, apare foarte des un nâting, Gilles, de care fac mare haz ce- 
lelalte roluri; Gilles nu știe ce să răspundă cind e luat în ris 
şi râmine cu gura căscată In fața unei situații neașteptate *), Gil- 
les e nemaipomentt de fricos, primeşte loviturile fără să se im- 
potrivească nici să le Intoarcă, devine uneori obraznic dar o 
rupe la lugă indata ce i se pare că o primejdie 1l ameninţă. Gil- 
les mai e îndrăgostit de Colombine care-i preferă Insă pe Ar- 
lequin şi amindoi 1şi rid de amorezul cel nerod. 

Tot astfel l.eonaș şi Luluţa iși bat joc de Guliţă cind a- 
cesta ti prinde sărutindu-se, „Incremenit* intăiu în fața acestei în. 
timplări neprevăzute, Guliţă se „răţoeşte* —vorba lui Alecsandri 
—la rivalul său, dar „sare înapoi“ Indată ce Leonaş se apropie 
de dinsul; li cere dintro dată, furios, satislacție, dar „o slă- 
bește* cind leonaş îl amenință să-l treacă în rindul nagiților ce 
i-a ucis cu pistolul ; şi consultă pe feciorul boeresc cu intreba- 
rea nedumerită : „Ai auzit loane*, cind primeşte epitetele de 
„Strijit”, de „leu... bătut* și de „cherapleş*. 3) 

Opera bufă a lui Théodore Sauvage 4) Gilles ravisseur, jw 
cată in 1848, la Opéra comique şi succesele lui Deburau în pan- 
tomimele dela Théâtre des ambules unde juca rolul lui Pier- 
rol (personagiu care in repertoriul menţionat mai sus făcea 
„double emploi* cu Gilles), atraseră atenția lui Alecsandri a- 


— 


1) Lenient, op. c~, I, pag. H1. 


2) De Segonzac, Des Deux Gilles (prologue de parade en un acte, rë- 
touch polis retipărit de F. Barrière în p Cour stla Pilie sous Louis XIV, 
Louis XV et Louis XVI Paris, 18390; Poinsinet le joune, Gille i 


garçon pein- 
tre—n—amoureux et rival 1758; Chaussiou ot Bizet, Les Diahleries ou Gi 
„lea ermite, 1797; F. A. Gardy Gilles tout renl (1801); Bizet et Simonot, 
Gilles tout seul (1801) ete.. 
3) Chiriţa în provincie, act, I, se. 7. 
4) 1 act. Muzica de Albert Grisar. 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUL ALECSANDRI 256 
iii i E i ii aaia ii a 


supra acestui tip comic ce-i era cunoscut desigur, de mult, din 
anii cind era student la Paris. 

Dovadă că Alecsandri cunoştea innainte de compunerea co- 
mediilor asupra Chiriţei acest repertoriu căruia criticul Jules Ja- 
nin îi inchina panegirice entuziaste, jertfindu-i cu drag pe celul 
Comediei-Franceze, !) e prezența in Zoran wela Sadagura, din 
1844, a servitorului Eftimie care corespunde lui Jocrisse. 

In piesele dela Comedie Ifalienme sau dela Théâtre dela 
Foire, in operile comice şi In vodevilurile din timpul Revoluţiei, 
al Imperiului şi chiar al Restaurațiunei, Jocrisse e tipul servitoru- 
lui năuc, care face toate anapoda. Jocrisse pricepe deandoasele 
poruncile stăpinului, nu poate pune mina pe un lucru fără sa-l 
strice şi răspunde cu obrăznicie nerozii la observaţiile ce i se 
fac 3). Jocrisse dă afară „un clerc de notaire* palid și piperni- 
cit, care avea treabă cu stăpinul său, fiindcă acesta îi recoman- 
dase „de ne laisser jamais entrer les gens de mauvaise mine*3), 
pune ceaiu în lulea și tutun în ceainic, şi spunindu-i-se să friga 
puiul cenușiu și să fiarbă găina cea neagră din curte e foarte nedume- 
rit cînd a jumulit păsările, de oarece acum amindouă seamana. *) 

Aceste glume groase care aveau darul să inveselească pu- 
blicul nepretenţios ai „teatrelor mici* din Paris, le face şi 
Alecsandri cu Eftimie al său. „Tontul* acesta de servitor spune 
lui Conu Damian că nu se pot rumeni curcanii fiindcă nu s'a 
cumparat rumeneală din tirg, comunică vecinilor de moşie ai 
stăpinului sân că „l-a poltit boerul să le poruncească să vie la 
masă” și-i oleră bietului boer prize de piper în loc de tabac. *) 

Ioana Țiganca din Chiriţa în laşi care nu poate pinea In 
mină o cutie de pălării fără so scape jos, nici să calce o ro- 
chie fără s'o ardă, care află răspuns obraznic la toate *), mai 
păstrează citeva trăsături din tipul servitorului nătărâu, pe care 
contimporanii francezi ai lui Alecsandri | mai gustau incă, câci 
vodevilul La Soeur de Jocrisse al lui Duvert, autor bine cunoscut 
de dramaturgul nostru 7), fusese aplaudat In 1841, la Palais Ro- 
val, la Paris, 


1) Histoire du Théñtro à quatre sous, Deburau, Paris, Ch. Gosselin, 


2) V. in Royer, Histoire univ, du théâtre, V (Hist. du th. contemp. 

Zi, 40) o iita br de al căror erou e Joerisse, Cele mai cunoscute dio 
ele sint Jocrissė congédié, folie on deux noctes par Dorvigny, Paris, Rat, 
an. XI, în 5 şi Jocrisse jaloux, fulie en un acte, de ace Paris, Barda, 
an. XI, în 8°. 
soeur de Jocrisse, vaudeville on 1 acte, mêlê de couplets, ro- 

prezentat Ia Palais-Royal 17 lelie 1541, de Duvert şi Varner (reimpr. tn 


hétre i , Charpentier, 1877, T. IV). 
Hiroa prd sanj ada N, eceddió en un nete par Hanrion, Paris, 


„se. L 
7) A ei e pg es îă după L'homme blasé, comedie-vade- 


7) Doi 
i te Théodoro Lauzanne (1545), Piesa Joorisse 
cad prg Brapa bn pp vigar, revăzută de Varin și jucată la Pulnia 

, în Septembrie şi Octombrie 1547, dovedește şi dinsa că tipul coatinuă 


să fie popular, 


dbs VIAȚA ROMINEASCA 


IV 


Technica comicului lui Alecsandri—situaţiile comice, nmu- 
mele personagiilor, vorbirea stricată a limbii, jocurile de c- 
vinle — şi lecinica vodevilistilor Desaugiers, Bayard, Théaulon, 
Seribe ete.— Cuplelele: ind ăgostiții naivi ai ini Alecsandri şi 
tei ai lni Favart, 


Grija de a iniăţișa personagiile in situații nu numai co 
mice dar grolești, de n urmări un efect ieftin de obţinut prin jo- 
euri de cuvinte și glume de un haz cam grosolan, prin rostirea 
stricată de câtră străini a limbii noastre, prin nume proprii in- 
dicind în chip vizibil cusurul sau profesia personagiului, de a 
împâna scenele cu cuplete vesele, chiar In paguba naturalului și 
a mersului acțiunii, reese în chip vădit în Chirila în Taşi şi In 
Chirifa în provincie. Preocuparea aceasta are precădere asupra 
celei de a tanoda şi a deslega în mod logic intriga, de a im 
lânţui strins scenele, de a studia şi a reda cu măestrie caracte= 
rul personagiilor comice, de a conduce cu dibăcie un dialog In 
care se Iinvedereaziă felul de a fi al unor suflete potrivnice. 

E ușor de constatat că Alecsandri caută adesea sa intați- 
geze personagiile sale îinir'o atitudine, cu nişte gesturi sau cu un 
costum care, fără vre-un comentar oral, să provoace risul, Chi 
rița apărind călare pe scenă și nepulindu-se da jos de pe cal 
din cauză că e prea groasă, Birzoiu şi caraghioasa-i familie să 


rind prin casă arşi cu biciuşca de Leonas, deghizat In Piciu 
brişcarul ; pistolul de ciocolată cu care tot Leonas, travestit In 


ctiţer, ameninţă pe „impresionabila* Chiriţa că se va ucide 
dacă-i refuză portretul, „ată mijloacele la care recurge Alecsan- 
dri pentru a distra pe spectatorii simpli şi cu gusturi nerafinale 
ai leșului din 1850. 

La unele din situaţiile ridicole în care Desavgiers il aduce 
pe Benjamin Dumoliei, corespund unele scene in care net 
înfățișat Guliţă. Sosirea lui Benjamin Dumollet pe scenă, țipind 
Gu Secours, au Secours, speriat de haita de cini care-l latră 
i-au rupt pantalonii sau apariţia lui călare pe un măgar, tnnain- 
tea părinților care așteaptă In satul natal intoarcerea odorului lot 
din Paris *), au putut să-l indemne pe Alecsandri să-l pue pe 
Guliţă să țipe ingrozit: Nu mă dăsați, valou! de pe mirțoaga pe 
care Sa suit şi care a luat vint 3), 3 

Scenele comice cu care se începe Chiriţa în Jagi, dib 
Bența introenilă la marginea oraşului, călători siliți să tacă res 
tul drumului pe jos, certele lor cu surugiii, glumele lor pe soco 
teala cailor de poştă deșirați şi bătrini ce obosesc repede şi „3 
leargă... la pas", pe seama trăsurii hărbuite care hurducă pe ne» 
norociţii tiesiţi intr'insa, toate neajunsurile „căruței poştei“ de 
1) Dumollet dans sa familie. 

2) Chiriţa în provincie, aet. TI, se, 9—10, 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 367 
a a N 


care ride şi Negruţi in Scrisorile sale !), luseseră expuse publi- 
cului francez de vudeviliştii dela inceputul veacului trecut, 

Oprirea diligenţii in drum, în urma unei inumplări, e punt- 
tul de plecare al acțiunei din comedia La petite vile a lui Pi- 
card, pe care, cum am văzut, o cunoştea Alecsandri, Uneori a- 
venturile galante din timpul călătoriei sau la popasunile silite la 
hanuri, căsătoriile ce se pun la cale, intilnirile neaşteptate in 
drum, umplu cadrul a cinci acte slab legale dar cu numeroase 
situaţii hazlii ca în Le colateral au lu Diligence d Joigny (1801) 
tot de Picard. Alteori in sfirșit, autorii renunțind cu desavirşire 
la pretenția de a Injgheba o intrigă, infățişează intr'un şir de ta- 
blouri Jes jnconvénients de la diligence, cum sună și titul vode- 
vilului lui Francis, Theaulon și Dartois 2). Trăsura de abea a 
pornit-o şi s'a oprit, călătorii duşi „hurduz burduz* ca şi „monsiu 
Şari* al lui Alecsandri, sint siliţi să se dea jos pentru a urca un deal, 
ploaea li udă până la piele, iar poștalionii rid de dinşii. „Nea- 
junsurile diligenţei* ar putea f titlul cupletelor pe care le cintă 
dascălul francez al lui Guliţă, povestind Chiziţei pătimirile caâla- 
oriei sale dela laşi In ținut 3. 


Numirea personapiilor cu nume proprii care indică în mod 
hazliu profesia sau cusururile lor, care le fixează individualitatea 
lor morală, care previn oarecum dela inceput pe spectatori şi 
le amintesc mereu cu cine au de-a face, e un procedeu al iarsei 
franceze din timpurile cele mai vechi, care s'a bansmis şi co- 
mediei literare, Autorul anonim din secolul al XV-lea al Farse 
lui Patelin botează pe ciobanul său Agnele! după cum Moliere 
introduce in comediile sale pe doctorul Purgon, pe notarul M, de 
Bonnefoi, pe provincialul nâting M. de Sotenville, sau după cum 
Racine in comedia sa aristolanescă Les Plaideurs ridiculizează 
pănă şi in numele ei de familie pe „M-me la comtesse de 

s kd 
p adu era familiar comicilor și vudeviliştilor pe care 
Alecsandri ti cetia cu atita plăcere: coalorului lui M-me ADR 
ți zice Toupet, iar succesorului său Dupeigne ; titlul E 
lui Picard, Monsieur Musard ne spune că vom face ger 
om care-şi pierde vremea cu nimicuri (muser), iar M. g t 
unul din personagiile din Le combat des Montagnes (1817) al -= 
Scribe, va ajunge aşa de popular incit va designa de ură -i 
coace pe amploiaţii sclivisiţi din prăvăliile de Imbrăcămin 


6 tabloori. Paris, 

3) Chinua în provincie, net oopistnl Bellemain L'Intérieur d'un 
mureau de Bribe și po M. de Procin aa La (Modista pi cimovnieul) 
(719) al lui Dufresny „ea „einovaleul K 
(i cu răveșul Hartă ai lui Aleesandri i 


3568 VIATA ROMINEASCA 


Astel procedează şi Alecsandri botezind Pungescu pe unul 
din escrocii din comediile de care ne ocupăm, Birzoiu pe rus- 
ticul soţ al Chiriţei, Flutur pe berbantul care petrece cu Chiriţa 
la Café Anglais, Ellien Moghior pe aeronautul ungur ce o sue 
pe Chiriţa în balon și Năucescu pe gură cască care privește la 
ascensiune, 


Vorbirea stricată a limbii, lie prin deformarea ei dialectală 
de unul din personagii, cum e Pungescu, „coțcarul Bucurestean“, 
cu ale sale „am Influndatară pe dracu...* și „sau mai văzutără 
dă alea“, fic prin schimonosirea ei desăvirşită cum i se inlimplă 
lui „monsiu Şarl" e unul din mijloacele uşoare la care recurge 
Alecsandri pentru a face pe spectatori să petreacă, 

Dela Elveţienii din M., de Pourceaugnac şi dela Charlotte, 
Mathurine şi Pierrot din Don Juan al lui Molière, care vorbesc 
aşa de nostim țărânește, până la succesul de eri, la teatrele dela 
„Renaissance“ şi dela „Boulles Parisiens* al comediei Le Mari- 
age de M-elle Beulemans 1) in care tot hazul provine din felul 
cum se vorbeşte iranțuzeşte la Bruxelles, procedeul acesta, sub am- 
bele lui forme, se intilneşte de nenumărate ori in comedia lranceză. 

In autorii de care s'a servit în imitaţiile şi localizările sale, 
Alecsandri dase in special de Elveţieni și de Englezi care dis- 
trau publicul prin jargonul lor. Astfel sint Zürich în Le søllici- 
teur (1817) al lui Scribe și Jacques şi Jenny Spleen în Ze Con- 
teur ou les Deux Postes (1800) al lui Picard ; astfel sint în pic- 
sele lui Bayard 2) Milord des Coulisses care declamă aşa de ca- 
raghios versuri tranțuzeşti 3) şi compatriotul acestuia John Bull 4) ; 
sau Kniff *), fost portar la un minister, dat alară de noul regim 
şi jelindu-se cu un accent nemțesc de nenorocirea lui: Ya 
Monsir Robert, c'etre moi.. un homme pien malheureux, che 
havre perdu mon place,..* Cam așa se plinge in Credizarii lui 
Alecsandri cismarul Şvabe : „Ja, ia... Eu am das ehre să încalț 
pe her graf de doi ani, aber... parale... mics". €) Kniff cintă ver- 
suri în care comicul provine din imperechierea la rimă a vor- 
belor străine cu cele ale limbii noastre, după cum in Piatra din 
Casă doctorul Franţ se vaită intrun cuplet de leşinarea pe bra- 
tele sale a Marghioliţei şi a Coanei Zamfira : 


Tertaifel vas ist das 

Main Goti, main goll, ah vai! 
Imi vine să le las 

Să cadă alle zwai. °) 


1) De Fonson şi Wicholer. 
2) A cărui comedie Un issau de passage are s'o localizeze in Sp 


detul Dracului, 
Ja Le Pâre de pa Dibutante, 1837. 
n Dull au vaudeville en 4 tablesux MM. - 
Laurent, ot Wee (Bayard, după catalogul Bibliotecii iată 
places Paris, 


5) , comâdie vaudeville en un acte, 


m Foire aur 


4 
ton, St 
In Z 

6) Act. I, se, 4. 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 35% 


Citeva din formulele glumelor veselului vodevelist Desau- 
giers şi le-a insuşii Alecsandri. O rețetă care nu dă greş e de 
a pune un personagiu să rostească o vorbă sau două care să 
împlinească in chip comic fraza neisprăvită de unul din inter- 
locutori,  Asilel în Le mariage de Dumollet, Nanine citește cu 
glas tare Îrazele dintr'o scrisoare de dragoste pe care o scrie pe 
cind Dumollet Cadet işi numără rufele : ') 

Nanine.— L'amour n'as pas besoin de richesse. Je nai 
qu'une... 

Cadet. —Chemise. 

Nanine.—Je mai qu'une pensée, elle est toute å vous, ainsi 
que Mon, 

Cadet —Bonnet de coton, 

Nanine.— Ainsi que mon cocur. Je trempe de mes larmes... 

Cadet.—Six mouchoirs. : 

Tot aşa Monsieur et M-me Denis In comedioara ce poartă 
acest titlu joacă loto, stind de vorbă despre fiica lor care a ajuns 

trsta căsătoriei : i 
i M. Denis —Et à l'âge de Denise, plus de soixante soupi- 
rants vous adressaient leur hommage, ES 

M-me Denis. — Qui, mais combien en ai-je écouté. ? 

M. Denis (tirant et nmmant le numéro). — Cinquante-neul, 

M-me Denis.—Cinquante-neul !... regii dire ! 

laş chip procedează Alecsandri. A 

Ni creand au adus ispravnicului Birzoiu zece câpă- 
ini : in od i le numārā, pe cind 
țini de zahâr. lon trece cu ele prin odae $ n pe i 
Chiriţa manilestează bucuria ei de a fi isprăvniceasă şi de 
ié as EER in gind efect ce-oiu să fac în Paris ca isprăv- 
niceasă 1... Am să le par rege ci 

I trecînd prin fund). - Dou în 

tei see al sa numere căpăţinile de zahăr, In timp 
ita se ceartă cu Birzoiu. i 
bgi EE cind te-ai fäcut isprâvniceasă... 
de minte în cap nici măcar... 

Ton (trecînd).— Patru. 

Chiriţa (minioasă).—Ce eg TA 

In curind ti vine rindul şi lui îi Ea uite moară 

Chirița.— Ean... nu mai bodogâni... că p ploaie 
„stricată. ...Mai bine du-te la canţelărie, că te-or fi aşiep 
cinaţii. 5 
lon (Trecind).—Zece !, A 
Fata (tresărind). —Zece iapa ravnicu de treabā 
Chiriţa —Ha, ha, ha, ha... Sa pudel ae) că astăzi a- 
multă. Hai... cară-te şi vină mai de vreme acasă, 
em musafiri *). 

— Buena 19—Glume de aceiași natură în se. 9- 

» rareori ra Tis: i, sù 2i. 


nu ţi-o rămas fire 


— 


Lil) VIAŢA ROMINEASTA 


Ca şi la Desaugiers comicul e provocat foarte adesea de 
faptul că un cuvint e luat în altă accepție de fiecare din inter- 
locutori. 

Proprietarul, M. Vaulour, In comedioara cu acest nume, 
sue giiind cele cinci etage ale casei sale şi se răstește la un 
chiriaş rău de plata 

-- C'est pour vous dire que je suis trés las, 

Victorine.—Donnez-vous la peine de vous asseoir, 

Vantour,—Non, non, très las de vos éternelles remises. ?). 

Un „quiproquo* combinat in acelaş chip 1l face Bondici tn- 
trebind brusc pe Pungescu cu care vorbise cu o clipă inainte de 
Chiriţa şi de fetele ei. 

Pungescu.— Poate c'o À dormind după prinz... obiceiul pă- 
miniului, 

Bundici.— Aş! obiceiurile cele bone se perd pe toată ziua... 
insă, apropo, cum mergi cu curtea Y 

Pungescu.- Cu curtea... Îi trag opoziţie pă zdreavân pân' 
ce-oiu prinde un os... tot obiceiul pâmintului... | 

Bondici. —Ha, ha, ha... Eu te 'ntreb de curtea ce faci de- 
muazelelor., 2) 

Dar de multe ori hazurile lui Alecsandri sint de un gust 
mai indoios şi calambururile fără sare, cuvintele greşit pronun- 
tate spre a da loc la un ris vulgar’ 3) arată că s'a scoborit până 
la repertoriul teatrului de bilciu sau al barateelor cu butoni de 
unde adusese la noi pe Jocrisse şi pe Gilles. 

Aceasiă dorință să facă publicul să idä cu orice preț l-a 
impins pe Alecsandri s'o pue pe Chiriţa să spue o comicărie ce 
nu se potriveşte cu fizionomia morală sub care apare de obiceiu. 
Cu toate ridicolele ei, Chiriţa e o mamă bună, işi iubeşte fetele 
a căror urițenie se translormă inaintea ochilor ei induioşați in 
gingăşia unor „porumbiţe*. Cita mirare așa dar nu produce de- 
claraţia ei, cind şi-a găsit gineri, că-i pare bine că s'a „Colorosil* 
de „două manine*,3) 


Cupletul e una din preocupările de căpetenie ale lui Alec- 
sandri. Și în această privință, autorul nostru se apropie de Dé- 
saugiers care şi dinsul tae la fiece moment acțiunea şi intre- 
rupe dialogul prin citeva cuplete. +) Ca şi cele ale lui Desau- 
giers, ca şi cele ale vodevilurilor franceze in genere, cupletele 
lui Alecsandri cuprind desvelirea sentimentelor personagiilor, re- 
fecţii banale asupra situaţiei și morala piesei cu apelul final la 


1) Citat după Lenient, o. e, I, 230. 
einen eat oe E dul 
e nsu umolui rivalului d 
Cacao (n Le mariage sans owré publ, de F. Barrière y pda 
lui Leonas aid EM: bserv rd 
asupra numelui lui Gulită — Gurluiţă—Gărgăriță. Să 
n că lui Alocsandri nu-i place gluma entologiea Sam se tntilnes ere 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 361 


3 vecie publicului, ?}) care aminteşie pe Plaudite cives al lui 
laut. 

In desvelirea in cuplete a stărilor sufleteşti ale personagii- 
lor sale, Alecsandri arată de multe ori aceiaşi nedibăcie ca şi 
in cuvintele de spirit ce le atribue. Nu vom aduce decit o dovadă 
pentru a invedera ln acelaş timp influența incidentals exercitată 
asupra lui Alecsandri de un autor comic din secolul al XVIIL-iea, 
de care n'a fost încă vorba, Charles Simon Favari. 

După cum am arâta!, Guliţa e tipul prostului; trăsăturile 
sale sint copiate unele după Benjamin Dumollet al lui Desaugiers, 
altele după Gilles din repertoriul popular şi al operelor-bufe. Insă 
in scena şi mai ales în cupletele In care destăinueşte Luluţei 
simţirile confuze de care e cuprins cind se apropie de dinsa, 
Guliţă pi apare nu ca un prost, dar ca unul din tinerii şi naivii 
indrăgostiți lâră s'o ştie, ai lui Favart. Acest creator al operei co- 
mice şi-a manifestat originalitatea In intâţişarea pe scenă a inge- 
nuităţii ; copii la care simţurile se trezesc, mărturisesc în chip 
naiv iubirea care-i muncește și de care nu-şi dau seama. 

In Les Ensorcel/s,*) Jeannot și Jeannette se iubesc fără 
să bânuiască că ceeace simțesc unul pentru altul e iubirea. 

Jeannette cintă : 


Des que je vois passer Jeannot 
Tout aussitôt j'm'arrete, 

Quoi que Jeannot ne dise mot 
Près d'lui chacun m'paroit bete. 
Quand il m'r "garde, il m'interdit 
J'deviens roug’ comme eun’ fraise... 


lar Jeannot cind se află in fața Jeannetei simte : 


Du plaisir et du chagrin. 
Quand ei” me r'garde, je grille, 
Ca m'fail perdre la raison, 

Les yeux tant doux d'une fille 
Avont-ils queuque poison... *) 


poza în palae ea E 
cica “Chirita în Tagi) 


Decit ap tăm, 
ija în vincie) 
2) Ladislas EMA g; Ae Tramatiguis de Sedaine (discipol al lui 
Favart), Paris, Larose, 1909, p. 17—20. ii ; 


1 T. V.— 
1737, V, piesa în Thdttre de = in teatrul dela Variétés, din 


3) 
Piesele lui Favart se jucau des pe urice Albert, Lea thdâtrea des 
cel mai frequentat de s dal (CL nongie malio dia piesele vechiulpi 


Dia p D Beat p palat ei e 


362 VIAȚA ROMINEASCA 


„Ce sont des erfants qui ne savent pas encore ce qu ‘ils 
ressenteni l'un pour l'autre” spune Guiliaume, căruia acești co- 
pii şi-au deschis inima. „Elle n'est pas si béte, ellena que 
de l'innocence răspunde tòl Guillaume d-nei Dorville ce intrase 
la grije că fiica ei, Jeannette, sa prostit. 

n La Servante justifice, Lison ti spune lui Colin : „Je me 
trouve tout je ne sais commeni, des que je vous apercois, Par 
exemple, j'étais en colère contre vous, et j'oublie en vous voyant 
que je suis fâchee.* ?) Aceeaşi turburare o simte Guliţă In faţa 
Luluţei ; cind o vede, uită jocul, rămine fără suflare şi-şi pierde 
cumpălul, 

Imi plac arșicii şi zmeu 'mi place 
Mi-e drag cu mingea a arunca. 
Dar lingă tine, ah! cum se face 
Ca mi trece gustul dea mă juca? 
Nu ştiu Luluţă, cum zeu se face 
Caă-mi trece gustul de-a mă juca. 


In puf, sint meşter şi sulu tare; 

Dar cind pe line eu te zăresc 

Rămin de-odată fără sullare 

Și nu pot jocul să-l isprăvesc. 

Cind vreau să suflu, n'am răsullare 

Şi bani, și minte, tot prăpădesc. %) 
V. 


Incheere. Farsele lui Moliere, *) citeva comedii din secolul 
al XVI-lea cum e La Fausse Agnès de Destouches, piesele 
comice din timpul Revoluţiei şi al Tapaa ba uneori reperto- 
riul grosolan al „micelor teatre“ din Paris—iată modelele lui A- 
lecsandri în şirul de comedii inchinat Cucoanei Chiriţa. 

„_ Maillot, Aude și pe o treaptă mai înaltă Picard şi Desau- 
giers,—iată autorii care au tniluențat inceputurile carierei sale 
dramatice, 

Pentru crearea unui repertoriu rominesc, Alecsandri se a: 
dresă in mod instinctiv teatrului destinat nnei societăți ce avea 


multe puncte de asemânare cu societatea moldovenească dela 
1540 — 1860, 


piese ca Les Prâcieuses ridicules, Le Hou ilhomme sau Ia Com 
tesse d Esearbagnas et. Lanson, Molière ei la e in Recue de Paris, Mai 11. 


biar 
$ 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALEXANDHI 163 


Intimplárile tragice ale Revoluţiei care nimiciseră bună creş- 
tere şi bunul gust, care culundaseră societatea într o ignoranță 
desăvirşită ; războacle Imperiului care, zmulgind generaţia nouă 
dela invâţâtura, perpetuaseră această stare de lucruri; trezirea 
la viaţa socială şi venirea la putere a unor oameni şi a unor 
pături fără nici o pregătire pentru priceperea producţiilor artis- 
tice, aduseseră o injosire uimitoare în Hteratură şi mai ales in 
producția teatrală. Căci nici un gen literar nu atirnā atita E 
teatrul de public, ale cărui idei nu trebue să je contrizică, ale 
cărui sentimente trebue să le exprime, ale cărui cerinţi irebue 
sa le satisfacă, la al cărui nivel trebue să se coboare, 

Adresindu-se autorilor care cu humaorul lor grosolan mulju- 
miseră voia bună a unor spectatori nepretențioşi, ceea şi 
parveniți fără gusturi rafinate, tärā educaţie literară, ba chiar fară 
pici un tel de educaţie, Alecsandri lua ca modele piesele uri pi: 
teau fi pricepute şi apreciate şi la noi, li jumatatea veacului tre- 

i i “edeele unui comic, lipsit de aticism, singurul 
peri dei Apron i "o sală de spectacol publicul 
insă ce era in stare să rețină întru sa | i ia 
nostru şi să-l pregăţiască pentru înţelegerea unui reperto 
E A ala noastră de atunci mai semâna şi în me pă bbei 
cu societatea franceză din eră AE AN bare ppt i) pe 

ise rentele care o ma i i o mobi x 
arene a a a cu aaor că Si noastre, tip Pi 
cedase. În această neiner tată prelacere Mea perne A serie 

care se iveau, „bonjuristul” san „due giul „sciocoiu 3 
ee va zice Filimon, pârvenita cu fumuri, aveau, d onee 
prea achimbăcioasă pentruca autorul comic sv pri mă ore 
titare şi 5'ọ redea cu un relici puternic. Expresia sir VE 

; ior figuri ajungea să he alta în momentul € 4 
e SATE folosiască de desemnarile sale repede creionate pen 
Dua le transforma intr'un portret definitiv. | crea ec -sareeă 

ii ; 'ons melancolică a iai Pacara, - 
os toții = SACA E MAOC et Rampan!, Scrisă In ate = 
Ma e vieilli avant moi*. Puteau cu toții, cum făcu eiar 
ig pc Dumas tatal, să se jeluiască de modelurile ENE 
m 19 ravurile nedestui de caracterizate ce le aveau sub venin 
gige mo ilor, Alecsandri a cârui lipsă de pătrunde 

Pein. onpa ae edia înaltă de caracter, a 

ichologică îl ţinea departe de com a PR e 
psich B ocră imaginație dramatică ce SC inve c EAE ARA 
cărui m unii indată ce aulorul nu mai © ajutat oe A 
Foc e pi aicea comedia de intrigă, ar cea e air pete 
aa: ~ 2 E $ A 
de moravuri în care epic a ea tul pyp intatișaţi prin chi- 
dar superficiale, iar oamenii Umpu 


puri haziii dar neprecis desemnate, Ch. Drouhet. 


DP E uta 

— : Granges, La comédie et 
: „—(h. Mare dos Granges, -- 

1) Of. Tenient, ape cit În iti Fontomoing, p 55—4. 


les maeurs Sons la itestauvation, 


FRIG 


D-lui M. Sadoveanu 


Dela tirg la Vadul-mare 
Tae drumul prin poeni 
Legänindu-se călare,— 
Popa Florea din Rudeni. 


ŞI "n priveliştea bogată, 
Sus pe culme, jos pe drum, 
larna palidă 'şi arată 
Plăzmuirile de fum. 
Somnul răvârsat în fire, 
Gerul sfint al Bobatezii, 

A 'nchegat argint subţire 
Peste faldurii zăpezii— 

Şi legind In ghiaţă strapii, 
Bura care 'n aer joacă, 

A ţesut pe barba popii 
Fire lungi de promoroacă, 


FRIG 


Bolta sură ca cenuşa, 
Codrii vineţi - dorm adine.. 
Sună numai câldărușa 
Atirnată de obline. 


Bate Surul din polcoavă 
Drum de iarnă, tără spor, 
Calcă rar şi cu zăbavă 
Lunecuşuri de pripor., 

Şi 'n tăcerea care creşte,— 
Adincit ca 'ntr-o visare, 
Popa cind şi cind şopleşte 
Legănindu-se călare, 
Scutură din treacăt salbe, 
Reci podoabe care mint, — 
Surpă bolți de ramuri albe 
Cu portaluri de argint.. 
Lingă drum bătut de sânii 
Unde malul stă să cadă, 
Vede urme de dihânii 
Înstelate pe zăpadă. 

lar pe culmea unci creste, — 
Ameţit de zare multă, 
Stringe Irlul fară veste 

Şi "mpietrit pe cal, ascultă. 


Nici o şoaptă, nici un ropol... 
Numai din adincuri sure, 
Vine vuet lung de clopot 
Peste 'ntinderi de pădure. 


Lung îi sună in ureche,— 
Pe cind el cu grijă scoale 
Pintecoasă ploscă veche 
Din dăsaga dela spate... 


__ VIATA ROMINEASCA 


Și cu plosca ridicată, — 
Zugrăvit pe cerul gol, 
Popa capătă de-odată 
Mareţie de simbol, 


Colo "n vale, unde drumul 
Tae luminişuri rare, 

Printre plopi se vede fumul 
Hanului din Vaiul-mare.,. 
Calul vesel simte locul 

Şi s'abate scurt din cale, — 
Ca 'nvāțat şi dobitocul 
Patima Sfinţiei-sale ! 


lar hangiţa ese 'n uşă 
Hucuroasă de ciştig, 
Ochii "i rid spre căldăruşă,., 
— Frig, părinte ? 
— Strașnic frig ! 


G  Topirceanu 


O scrisoare găsită în zăpadă 


Azi de dimineaţă, cind am deschis ochii, am văzut deasu- 
pra Bucureştilor mansardei mele poalele de hermină ale iernei, 
sar în dreptul soarel ui absent fantoma furnicată de mii de puncte 
albe a dalbului monarh. A nins! şi ninge incă, bogat, tīhnit. 
Ce-am visat astă noapte... nu-mi mai aduc aminte. Lumina mată 
şi puternică a cerului colcâitor de nea mi-a umplut ochii brusc, 
ştergind fără de urmă lumile ireale ale visului. Imi pare câ vi- 
sasem ceva frumos, Imi pare că icoana dle coborise cu drag 
pe ochii mei închiși. Dar peste visul şters, iată, la lumina zi- 
lei, visul mult mai primejdios, cu ochii treji.. 

Am recăzut subt farmecul dulcei noastre convorbiri de eri. 
Te-am văzut In colţul d-le, în salonul d-le, atit de prietenoasă, 
atit de măgulitoare pentru bietul cintăreţ ce sint, atit de turbu- 
râtoare l.. Covoarele vechi, discrete, dimprejuru-ți, obiectele ftu- 
moase şi de preţ pe care știi să le dezordonezi cu atita iscusinţă, 
portretul şi fotografiile d-le, clavirul, ghitara, vasele cu lori şi 
in deosebi acea desmierdâtoare procesiune de crysantheme — acea 
procesiune de copiliţe, în zina primei cuminecâri — toute, toare i- 
cestea, adăogină și sonata pe care mi-ai cintat-o, Imi reveneau S- 
cum cu o limpezime, cu o preciziune minunată şi se Inserian 
nainte-mi, pe strâlucitorul alb de afară, ca un altar improvizat in 
Joia- Verde, pe un lan imens de crini în foare. 

Şi cuvintele d-le şi acel crescendo de intimitate și de im- 
presurăre care mi-a dat bătăi de inimă şi m'a tăcut să mă ridic 
bruse de lingă d-ta şi să-mi caut cumpătul, privind prin geam, 
în strad |... O, deaş putea să celesc fară de greşin inima d-le, 
de-aşi fi sigur că intr'adevăr există un mărgăritar de sentiment, 
subt aceste ape chemâloare şi splendide care sint aparențele d-le ! 
Dar nu må pot convinge- Ce te costa så fii ondulâtoare, ispiti- 
toare în vorbă şi în gest, naintea mea, cind aşa eşti întotdeauna ? 
Şi cu ce voi zvirli in aer siguranța mea că nu este inldia oară, 
cind incerci să fringi, din bunăi cumpănă, un sufet de bärbat, 
altul decit bărbatul pe care astazi nu-l mai ai ? 

Să-ţi pun Intrebarea aspră, pe care eri n'am lost în stare 
să ţi-o pun: Ce infâţişez cu în ochii d-le, ca să pot să cred 
deabinelea că iubirea mea te ispiteşte, că durerea mea, dijmuită 
in versuri, va fi dulce inimei, mindrici d-le ? Ca sint poet £.. A- 
mară ironie | un poet de care n'a auzit nici un editor şi ale că- 
rui versuri dorm astăzi, in saltare, somn adinc, visind la cele- 
britatea deceniilor viitoare. Imi vei raspunde : Ce-mi pasă! Ver- 
surile d-le tmi sint scumpe ca şi aceste vase arhaice, ca Și i 


8 VIATA ROMINEASCA 


cest inel pe care-l port în deget, şi tocmai fiindcă eu li sint sin- 
gura vistiernică. Să zicem că e aşa, deşi ar trebui să fii mult 
mai mult artistă decit femee din lumea mare, ca să te cred in- 
tocmai, 

E altceva la care se pare că d-ta nu le-ai gindit pină a- 
cum, dar la care eu m'am gindit netncetat, din ziua cind avui 
durerosul noroc să te cunosc. E ceva care ne desparte hotärit 
şi iremediabil. E prăpăstioasa deosebire dintre condițiunea mea 
şi condițiunea d-le. Te vei revolta, poate, cetind acest cuvint, dar 
revolta d-le, oricit de sinceră, este zădarnică, fiindcă dreptatea 
este de partea mea, 

Da |! drăgâlaşă doamna! in ciuda tuturor romanelor pe care 
le-ai cetit și de care iţi amintești acum, In ciuda celor mai de- 
mocratice convingeri pe care le-ai putea avea și In ciuda celei 
mai autentice noblețe pe care mi-o acordă nobila poezie: d-ta 
eşti din lumea celor ce 


+» fac din noapte ziuă şa zilei ochi inchid— 


d ta eşi copila bogăției, ai părinți, rude, amici milionari, locu- 
ieşti un mic palal incintător, ai servitori şi automobil ai tntdea- 
ună în salonul d-le vase ca forile anotimpului... Pe cind eu, 
dulce Marie l... Eu sint nu numai un om din popor, dar un biet 
locuitor al mansardei, cu trăiese de uzi pe miine, ros de sărăcie 
şi de mindrie innăbuşită, eu ma râzboese, adeseori învins, cu 
nevoile degradatoare ale vieţei, cu scriu in mansarda mea, cite 
odată, versuri, cu creionul, pe manșetă, fiindcă penele şi hirtia 
s'au isprăvit! lar în vremea asta, d-ta treci, pe subt mansarda 
mea, In vălu-ți alb, fMuturător, lässt moale in elegantu! d-le 
Dion-Bouton, fiindcă trăsura şi caii nu mai Sint azi la modă, 

Şi eu, eu acesta care nu mai am decit un singur rind da 
haine, incă onest şi prezentabil, sint poltit mine, incă orlată, în 
sälonol dlet Pentru ce m'ai ales tocmai pe mine, ca să expe- 
rimentezi puterea farmecelor d-le? Pentruce ai ales pe acest ne- 
norocit poet, destul de chinuit de miraziul lui frese, destul de 
slişiai de endemica-i sărârie ? 

Vai! incep să intrevàd: Îţi trebuiam tocmai eu, ca un fel 
de oglindă rară, in care să răsiringi ochii, zimbetul, şerpuirile 
rochiei şi ale capriciului d-le. Ii trebuia un poct, pentruca res- 
pirația d-le apropiată şi parfumată, fiorii glasului şi ai trupului 
d-it, pentruca —intr'o zi, cine ştie !— nebunia câmeșuţei d le de 
dantelă să nu se piarda, să nu moară in chip vulgar, ci så in- 
Vieze, rourate cu lacrimi și fragede ca zorelele, în dimineața 
slintă a inspiraţiei poetului ! 

Cit mă doare că trebue să-ți scriu aceste adevăruri, Şi 
totuşi —cit iți sint de recunoscător că mi-ai dat prilejul ca să le 
“simi în mine, sbâtindu-se și durndu-må | 

. 


Am intrerupt aici scrisoarea mea, plin de ciudă pe mine 


O SCRISOARE GASITA IN ZAPADA 259 


însumi, adine nemulțumit de cele ce-ţi scrisesem și gata să slişii 
aceste pagini. Privirile, atitudinile şi vorbele d-le mă recucereau, 
mă străbăteau din nou, ca un vin capilas şi lavorit. Natură ne- 
inchegata, inegală şi periodică, distrugesm acum, In gindu- mi, 
tot ce-ţi afirmasem! şi voiam să reclâslesc, cu fața spre alt snare, 
castelul convingerilor mele, dar vai, cu temeliile in aceiași ini- 
mA rănită și dementă. De ce n'ar fi posibil acest lucru visat a- 
desear o iubire splendida şi eternă, intre un poet sărac şi o fe- 
mee frumoasă şi bogată 2... Și apoi, de ce allta şovâială, de ce 
atita sterilă analiză ? Poate că Maria astăzi simte și spune se 
vărul ! De ce să lași să lreacă un „azi” atit de Imbietor și e 
frumos t... Şi castelul era gata ! ridicat pe locul celuilalt uree 
soare, plin de foc şi de noroc. ti imbrăca In luminile credinței 
Sti s $ 
" e miei în grabă (era aproape miezul zilei) şi pori 
lut convins că voi răspunde invitărei și voi veni din nou să su ri 
in salonul d-le, am alergat după lucrurile care imi epaia: SA 
ți le numesc, cu cinismul sfișietor pe care nu știu să-l Xp 
vre-o dată până la mine, vre-un biet tovarăș de poezie Şi « 
i i i aspete, fiindcă slaba mea 
ee de pana aci a pizenit, de multa spalătură și de clor. 
de pănă aci a plesni E i i 
„m terei să da la calea singurul costum de haine pe nur pi 
cunoşti, de cind ne știm. Trebuia ei, da, trebuia să g 
reche de botine... o ke 
jair ireen as in stradă, purtind i ara a banda rai 
pic mea pri az pir stiai, florile iernei mi-au 
dei «i a AB Niagek i ningea ! Uitasem umbrela și 
sînt dea e maue, a pă ma ape o la: Dorina 
culatele perdele, văzute din fereas r HESTS Aoa 
sträzi i Omätul se lerciuia și se top 
pe evrei scenei tele mele aveau pentru ca 
fund, pretutindeni, şi ghetele 
radeire pun sie pi Cu hainele (dragă serata 
făcute pachet—un pachet atacat de apă și lamentabil - rup dul 
trotoarele cleioase, pănă la umila croitorie al cel ageri 
la vedere am onoarea să fiu. Şi apoi de aco a arde gta 
i, reintrind în Calea Victoriei, muial ca pazio iaf jpe 
adhere cu deviza mea intimă şi amară: „Unde i 
seiri = % 
= PO, Marie ! tocmai în acel moment rr dvd păr pes 
mobil, pe lingă mine și at incrucişat pe mere Ace jder 
uasi-aerian, plescăiala mea greoaie și (și rimpunh ln 
cut perfect, fiindcă te-ai uitat la mine şi atita ri pali gpr in: 
lutul meu arhistupid! Frumoasă doamnă! aş A cp) duet gen 
sc intul să se nărue subt mine şi aş m tre 
apela, tă PO ință să fi fost ștearsă cu un 
ora în care ceia: coreean Azi. scumpă doamna, să-mi afirmi 
din cartea sorţilor 


că ai dori iubirea acelui (ragi-comic personagiu pe care l-ai vă- 
pace <a lucrurile în faţă. Nu voesc să mai fiu ridi- 


să privim i pirat 
A Me destul cit am fost pănă acum. Intiinirea noastră 


-370 VIAȚA ROMINEASCA 


in automobil, eu în hete permeabile—a fost o intimplare feri- 


„cită, a fost acea palmă neașteptată şi salutară pe care jio da 


un doctor original ca să-ți curmeze o nevralgie | Ah, ce noroc 
că s'a intimplat aşa şi ce prodigios cucurbitaceu poartă pe umeri 
poetul d-le]. 

Cit erai de frumoasă, doamnă! cit de suavă răsăriai 
subit cristalele automobilului! Şi acei crini de Florența (sau ce 
flori erau ?) care creşteau în trăsura d-le, cit de nimerit sporeau 
şi raflinau frumusețea d-le ! Unde te duceai, doamnă, cu ce ginduri, 
cu ce dor, cu ce icoană în minte? Spune-mi, doamnă, stintul 
adevăr: Aşa e că numele. figura ori măcar versurile mele erau 
departe de d-ta cit pâmintul de stele ? Vai, ce nâtărau am fost 
și sint! Această femee, tinără, libera, iermecătoare, această fe- 
mee care se răslață în aur, in mătase, in saloane, In serate şi 
in mese stropite cu vinuri celebre, această femee, care, din ia- 
tacul ei capitonat, trecuse în automobilu-i plin de flori şi de insi- 
nuärile caloriferului, se girdea, visa, dorea, se prăpădea- - tăind 
în zbor de pasăre Calea Victoriei—se prăpădea după golanul 
ăsta, ud până la piele şi nemincat de erit.. 

Adio, scumpă doamnă, adio Marie! Lasă jocul d-le crud, 
lasă pe un biet copil, sărac, naiv, să-şi meargă drumul lui fără 
noroc, dar cel puţin nu disperat şi nu numai decit cu o inevita- 
bilă prăpastie, la capât. Indreaptă-ți ochii intr'altă parte, Atiți 
bărbaţi tineri, bogaţi, imbrăcaţi in haine şi In lorme ireproșa- 
bile roesc în saloanele şi în serile vieței dle... Alege pe unul, 
fa-l soțul d-le, şi dă uitării pe acest drămuitor de vorbe, pe a- 
cest cernitor al hirtiei ! 

Am sfişiat poate cu o mină prea brutală vălul iluziunei Şi —s'"0 
spunem pe fafā—al unei mistificări ce ar fi pului să isprăvească 
rău. Marie! sint profund Incredințat că intilnirea mea de azi cu 
d-ta a izbit ca un glonţ în aripele cugetului d-le, din acel mo- 
ment, Sint profund încredințal că le gindeai la o altă tintil- 
mire, pe care vei avea-o astăzi, sau spre care tocmai atunci 
zbuvai. Sint dureros încredințat că le joci cu muane şi că inima 
d-le ori este a mai multora, ori m: este a nimdrui. 

iți aduci aminte de Mensonges a lui Paul Bourget ?. Ab, 
l'aulre profil dela Madone! lartă cutezanța mea, Marie. Dar sint 
destul de nenorocit ṣi sint momente cind, Inhămat la carul ne- 
norocirii mele, ajung : prins de friguri, sperios ṣi rebel, ca un 
cal de tramvai, care nu voeşte să ducă mai departe infernala 
cutie. 

Totuşi nu sint ingrat ! Iți mulţumesc—o, cit de mult !— pen- 
tru incintătoarea amăgire în care m'ai făcut să trăesc o toamnă 
întreagă, iți mulțumesc pentru rochiile d-le, atit de vii şi de tur- 
burătoare, Ifi mulțumesc pentru colțișorul acela în care te aşezai 
cind imi vorbeai, iți mulțumesc pentru parfumul d-le fa- 
vorit, pentru crysanthemele de eri, pentru fiorii sinului d-le, cind 
mi te-ai dăstăinuit intiia oară, ah, și mai ales...Iţi mulţumesc pen- 
tru acea delicioasă minușiță pe care ai culcat-o, prima și cea din 
urmă oară—eri—subt fruntea mea tumultuoasă şi neconvinsă ! 


G Galaction 


Ceva despre sionism și despre, 
organele evreieşti de emigrare şi de 
colonizare !) 


|. Despre Sionism 


Cind, după invingerea lui în anul 70 d. H., poporul jido- 
vesc părăsi Palestina pentru a se imprăștia In lume, el ducea 
cu dinsul credinţa că se va reintoarce odată în Ţara Fagâduin- 
ţii şi va reinființa statul jidovesc imprejurul Templului reedifi- 
cat. Imprâştial pe toată întinderea lumii, prigonit şi batjocorit, el 
nu părăsi niciodată această speranță. Ea lu, după frumoasa ex- 

resiune a lui Nordau, steaua care lumină lunga noapte, de 2000 
be ani, a desțărării lui. Ea ji servi drept minglere în mijlocul 
încercărilor grele la care fu supus şi contribui mult a-l tace să 

tita dirjie. , c 

p iay pe Do ca această nădejde, întrun decurs de 
optsprezece veacuri, să slăbească, şi să se preschimbe_ la ra 
care trăiau în Franţa, Italia, precis eră orz mpa În 

ceeaşi treaptă cu ceilalţi c i S, In- 

era Fara wa cărei realizare nu mai credeau, Dar in Jidovii 

trăind in mase compacte în părţile de răsărit ale Europei, unde 

din pricina numărului lor, ei siaa poan en ilagan 

i o primejdie națională şi econi $ à 

= t úa Fe felul, şi oneroase şi umilitoare, erag ia 

tnicerearii in Pămintul Sfint rămăsese tot atit de tie pi e) ape 
căra isipirii. Se priveau ca trăin 

pi mpa eng pari că are să vină ziua în care reia 
indurindu-se insfirşit de pence Ar as: and cs le va pune 

- ämintul si y Ă 

p” g mure Foe a Ena, ei nu se gindeau mi fr 
schițeze, chiar in chipul cel mai vag, vreun plan pentru a înce 
să preschimbe visul lor in realitate, 


303, 
Rind au fost serise ln sfirzitul anului 1 _ 
Daio ray e de mai e față vor fi complectate şi puse la zi într'un ar 


țicol următor, Autorul. 


372 VIAȚA ROMINFASCA 


Insă, in cursul jumătăţii a doua a veacului XIX, incepură 
a se auzi, mai ales in Rusia, voci izolate care cereau ca popo- 
rul evreu să inceteze de a se bizui, pentru a-şi reface o ţară, 
numai pe pronia dumnezeiască ṣi să inceapa a păși la lapte 
spre a-şi realiza Insuşi idealul, 

Pe la 1870 iucepură să se înfiinţeze mici ninni sioniste 
(Zionsvereine), avind de scop Intemeiarea de colonii agricole ji- 
doveşti in Palestina. Aceste Incercări, ajutate și de Sir Moses 
Montefiore, dădură naştere mai multor mici colonii agricole ca: 
Rischon le Zion lingă Jalta, infințată cu Jidovi ruşi, Pethach 
Thikwah cu Jidovi din lerusalim, Tot atunci se Infiinţară, cu 
Jidovi din Rominia, coloniile Sichron Iacob In Samaria și Rosch 
Pinah in extremul Nord al Galileii, 

Era firesc ca această mişcare să fie mai vie in țările unde 
Jidovii se simțeau mai nenoruciţi: se inființară multe asemeni 
uniuni, numite Choveve Sion, mai ales In Rusia. Baronul Ed- 
mund de Hoihschild, cîştigat de această mişcare, luă sub pro» 
tecţia lui mai multe din colomile asilei Inființate în Palestina. 

In apelurile făcute pentru stringere de fonduri, la 1882, se 
desemna lămurit Palestina ca fiind viitoarea patrie a poporului 
iidovesc și se exalta viitorul național ul obştiei jidoveşti. Se a- 
răta în aceste apeluri că Jidovii care emigrează trebue să dea 
Palestinei preferința asupra Americei, de oarece cheltuelile de 
drum sint neasămânat mai mici, fiindcă guvernul turcesc s'a 
arătat totdeauna binevoitor pentru Jidovi şi fiindcă este de dorit 
ca masele jidoveşti să se concentreze pe acelaşi teritoriu, 

Insă acțiunea se dezvolta fără plan şi fară metodă, fără co- 
eziune intre uniuni. Spre a ajunge la unirea puterilor răsleţe şi 
a face ca adunarea banilor şi lucrarea de colonizare în Pales- 
üna să se efectueze in chip mai metodic şi mai intensiv, Pins- 
ker, gelul Chovevei Sion dela Odesa şi Rabinovici, numit și 
Scheler, şelul Prietenilor Sionului dela Varşovia, convocară la 
Kattowitz, în Silesia de Sus (Prusia), delegaţii asociațiunilor si- 
oniste, Treizeci şi şase de delegați răspunseră la acel apel: dim- 
tre aceştia douăzeci și nouă erau din Rusia, cinci din Prusia, u- 
nul din Anglia şi unul din Franţa. 

Se intemeiă In Kattowitz o uniune numită Bnei Brith, a- 
vind de scop „să sprijine în chip spiritual şi material pe Israe- 
liţii persecutați in intemeiarea de colonii“. Un comitet central cu 
sediul la Odesa fu inființat şi se hotări a se cere Invoirea gu- 
vernului rusesc pentru ca asociațiunea să poată funcționa. Co- 
loniile (nesprijinite de Rothschild) ce urmau a se ajuta de câtre 
asociaţie, aveau să fie desemnate de Comitet după cercetări fă- 
cute la fața locului, şi se renunța deocamdată la înființarea de 
aşezări nouă. Insfirșit se holări a se trimite la Poartă o delega- 
ră spre a obține inlăturarea obstacolelor care Ingreuiau colo- 

area, 

Asociaţia luă numele de Masheres Moscheh sau Institut 
Montefiore pentru sprijinirea coloniştilor din Țara Siintă. Vin- 


CEVA DESPRE SION!SM 373 


bi de portrete de ale lui Moses Montefiore produse 40000 
ruble. 

Rezultatele imediate ale conferinții dela Kattowitz lură a- 
proape nule, chiar în Rusia; o a doua conferință, convocată la 
Drusgenik, in anul 1887, nu dădu roade mai bune; o a treia 
adunare se finu la Vilna. 

În anul 1890 se obţinu dela guvernul rusesc Invoirea de 
funcţionare pentru asociație şi putu să se ţină: „Întlia adunare 
generală a comitetului din Odesa pentru sprijinirea de agricul- 
tori jidovi In Siria şi în Palestina“ ; Pinsker fu din nou pus în 
capul mişcaârii. | 

In curind uniunile Choveve Sion se inmulţiră, nu numai în 
Rusia dar şi in Germania, în Anglia şi chiar în Franţa. In a- 
pelurile şi broşurile acestor uniuni se vorbea acuma lămurit de 
autoemanciparea Jidovilor. Dar guvernul turcesc, incepind a se 
ingriji de această mişcare a Evreilor, interzise In anii 1890—1891 
emigrarea lor în Palestina şi märgini dreptul lor de a cumpâra 

ămint în acea provincie. f 
x Tot EAI vocetiea şi activitatea societăţii I, ©. A. (Jewish 
Colonial Association) intemeiată prin testamentul baronului de 
Hirsch, care lăsase sumi insemnate pentru intemeierea de colo- 
nii jidoveşti, mai ales in Argentina. Greutățile puse de guvernul 
turcesc şi activitatea societății de colonizare avuse ca urmare n 
slăbire simţitoare a mişcării sioniste, cind Teodor Herzi luă con- 
ducerea ei. Herzl era un om de inimă şi un entuziast plin de 
talent, Fusese până atunci unul din redactori cei mai apreciați 
ai marelui ziar vienez Neue Freie Presse, care poate fi privit 
ca cel mai insemnat organ de publicitate al Evreimii in deubşte. 
Herzl rumpind cu toate tradițiunile trecutului, nu ezită să propo- 
vâduiască, prin scrisul și cuvintul său, rocejiepiare yenas 
doveşti şi Inființarea unui staf național jidovese in EAPN 
Era neobosit in acțiunea lui şi ştiuse să-şi asigure auto teză 
tor doui publicişti de mare talent: Max Nordau și ls sang 


will. 


Poarta spre a vbține un privilegiu 
colonii autonome jidovești 
altmintrelea de prevăzut, 
înăspri măsurile luate pen 
Ţara ar AR nu se descurajară. Cu prilejul ea i Pr i 
i i rivin 
pora se PaA aebae ceartă mare în j> E N : 
ropusese să fie definită prin cuvintele de „5 A grasa aoa 
legal inchezeșluit* pentru poporul jidovese.. ins u S$ pese 
brii comitetului Insărcinat cu seen prions Sp ce K iune 
nu găsiră expresiunea destul de puternică și, s 


ikd VIATA ROMINEASCA 


— 


rii lui Herzl, Palestina viitorului fu definită ca avind a fi „un 
sălaș inchezeșluit pe baza dreptului internațional“ pentru popo- 
rul jidovesc, Asemene se mai inseră in program că aşezarea Ji- 
dovilor în Palestina se va face cu consimțimintul marilor 
uteri, 

A Se vede cA Sioniştii sperau să ademencască pe acele pu- 
teri să impună Porții darea Palestinei pe mina Jidovilor, 

Cu prilejul cangreselor sioniste ținute la Basel izbucniră 
certe, se nâscură caterii, ieşiră la iveală patimi Şi interese per- 
sonale și, mai presus de toate, se vadi aplicarea înnăscută in 
Jidov peniru discuţiuni deşerte şi zădarnice. Cu greu izbutea 
marea personalitate a lui Herzl să liniştească certele, să doma- 
lească patimile şi să pună o stavilă șivoiului de declamaţiuni 
deșerte. 

Pe de altă parte, Alianța /sraelită Universală, londată la 
Paris de câtră Crimicux cu alţi cinci tovarăşi in anul 1860, şi 
care până atunci era privită ca reprezentantă acreditată a intregii 
Jidovimi, luase cu hotărire poziţiune Impotriva ideilor sioniste, 
Organele ei se pronunțau pretutindeni pentru asimilarea politică 
desăvirşită a Evreilor cu populaţiunea in mijlocul căreia trăiau, 
cu păstrarea numai a individualitații lar religioase, Pentru Ali- 
anță Jidovismul trebuia să rămină o religiune ; orice incercare 
de a alcătui o naţiune nu putea, în mintea șelilor ei, decit să 
compromită interesele jidoveşti și să le facă suspecte față de gu- 
vernele constituite. 

Se făcea mult sgomot la Congrese, cu prilejul altor adu- 
nări, prin presă, dar în realitale rezultatele obținute erau slabe, 
numărul Sioniştilor sporia incet, ca şi fondul național inființat 
de al V-lea Congres, la 1901. 

Nenorocirea cea mai simţitoare pentru Sionism a fost fără 
indoială moartea neașteptată a lui Herzi, la Iulie 1904. Până as- 
tăzi nu s'a găsit cine să-l înlocuiască, 

In urma refuzului Porții de a deschide Jidovilor Palestina, 
guvernul englez le oferi putinţa de a întemeia o colonie auto- 
nomă in Uganda (Africa Ecuatorială). Jidovii se prăbiră să tri- 
mită în acel protectorat englez experţi care să cerceteze țara şi 
să se pronunțe dacă colonizarea ei ar fi cu putință pentru Evrei. 
Răspunsul ce experții || aduseră innapoi fu cu desăvirșire negativ. 

Incă innainte ca acest răspuns să sosească, isbucnise certe 
lurioase, cea mai mare parte din organizația sionistă ținind mor- 
tiş ca să nu se aibă In vedere spre colonizarea cu Jidovi altă 
țară decit Palestina. Această majoritate cuprindea aproape totalila- 
tea Sioniștilor din Rusia şi din Rominia, pe mulți din acei din 
Austria (Galiţia), numai o mică parte din aderenţii din Germa- 
nia şi din Anglia. 

moartea lui Herzl ea rămase slăpină pe mişcarea 
și pe organizarea sionistă propriu zisă. lată trăsăturile de 
i ear ale acestei organizări intemeiate la Congresele ţinute 


CEVA DESPRE SIONISM 375 


Sionist este fiecarè Jidov care plăteşte darea numită gechel 
Și face parte din vre-o societate sionistă, Există un număr in- 
calculabii de asemeni societăți, purtind numirile cele mai deo- 
sebite. 
Societăţile sioniste din fiecare țară se federează Intre ele și 
aleg Comitetul organizației de tară i 
Fiecare Sionist în virstă de 18 ani este ulegător ; fiecare 
Sionist în virstă de 24 ani este tigani la Congresul sionist, Ei 
sint grupați în grupe de cite 200 alegători : 
are grupă de 200 alegători plătind șechelul alege cite 
delegat la Congres. 
= “Conero se alege și se Intruneşte la fiecare doi ani, ale- 
gerile se fac cu o lună Innainte de intrunirea Congresului 
Congresul alege Comitetul de acțiune cu președintele său 
şi diversele comisiuni ; el hotărăşte asupra Intrebuințării fondu- 
rilor şi asupra tuturor chestiunilor interesind, miscarea. 
Sediul Comitetului de acțiune este lå Colonia. | 
ioni 5 : ia Germania, din- 
Numărul Sionistilor este loarte restrins : ` 
i reias 0 suete nu sint decit 7000 
tr'o ulațiune evreiască de 600,000 sule : 
ast Rominiăa 5700, în Anglia 8500 
de Evrei care plătesc sechelul, in Rominià t zi 
= i fără indoiala în Rusia. Nu- 
Numărul tel mai mare se găsește fără ind d, 
mărul total al tuturor Sioniştilor abia ajunge la 80.000 (din 
000.000 de suflete). h Pc Pe 
12 (20 lingă şechel, mai sint o mulţime de dări i art gas 
uni benevole sub diferite denumiri, şi pna i fa pronun 
ale aceste venituri, nu a ' 
2.000.0000 orgă Anul 1909 a produs 400.000 marci, a 
"lată o dovadă sigură că marea finanță STOEN pikak a: 
a de câpetenie a Evreimii, n'are nici un fe | 
aia act şi este cu aprile ler ergere reg sa 
s; di ti bani se capi ză, res “ 
pert, me se în Palestina, (sub această denumire 
ai fine atei ii icole jidovesti), pentru sã- 
intelege Intemeierea de colonii agricole jido ri pae 
par ES pentru sādiri pe o scară foarte „intinsă de maslini, 
Cin dispăruse aproape cu desăvirşire de acolo), re rea 
kotiti că o Palestină tără maslini nu se zarea pien 
imi mii đe aceşti copaci pentru í 
ne or arenei o contribuţie adprorari aura gri dă 
pentru maslini. (O pădure care a pri i ma 15 păduiiti de 
i lini). Ea este impărţ r 
Knee IONO ee eaa ită iarăşi fiecare în 10 grădini de cite 
Ager O ai Padure de 15.000 maslini urmează să fie 


i int mulţime de 

Arifi. Apoi pe lingă aceste sint è 

Aa ani tid. g format ER AN PE norma poa re 
p range Pr e ani, o intindere de 9500 


i M Coina Fondului National. Mai sint in Palestina 
a 


Bezalel sau şcoală de arte, o şcoală agricolă, un gimnaziu 
un 


376 VIAȚA ROMINEASCA 


——————————————————_— 


ebraic, o bibliotecă centrală, un institut igienic şi de microbiolo- 
gie, un sindicat industrial, o societate de imobile, o societate de 
plantație in Galileia, etc, Banii se mai cheltuesc pentru infiin- 
țarea de stabilimente industriale, pentru irigații şi pentru şcoli. 
Cu toate restricțiunile puse de Turci, cete noui de Jidovi pä- 
trund în fecare an In Palestina ; bacşişul se mănneşte cu dibăcie. 

Cele dintii Congrese au fost ținute la Basel, al Vill-lea s'a 
ținut la Haga, acel din Decemvrie trecut (al IX-lea) la Hamburg. 

Cu prilejul ţinerii acestui Congres s'au intimplat scene tu- 
multoase, certe, scandaluri, denunţări reciproce, vituperațiuni şi 
un potop de declamațiuni seci. El nu a dat nici un rezultat. 
Delegații, în număr de aproape 400, neizbutind să se ințeleagă 
asupra alegerii unui nou comitet, hotăriră ca cel vechiu, prezi- 
dat de David Woliison, să rămină In fiinţă până la viitorul 
Congres, 

Acest rezultat sugpgerează unui organ (Les Archives Israé- 
lites) care işi primeşte inspirațiunile dela  Afianța Israelit, ur- 
mătoarele rellexiuni : 

„Les Congres sionistes qui ont cependant pour objet de lui 
en rendre la conscience (de ses destintes naţionales), de lui en 
donner le goùt, de renouer la chaine tragiquement interrompue- 
par le désastre de l'an 70, sont la démonstration vivante, brutale 
de l'inaptitude d'Isrël au ròle de nation, d'Etat autonome. Il a 
positivement désappris, au cours de son interminable et si la- 
mentable exil, l'habitude de se gòuverner, 

„Et à voir la facilité merveilleuse avec laquelle le Comité 
d'Action Sioniste est mis sur la sellette, tourné et retourne sur 
le gril par ceux qui ne partagent pas ses vues, on est čpou- 
vanté à la pensce de ce que serait le gouvernement d'un Etat 
juif soumis å une telle épreuve. Les vertus politiques d'Israël 
pour le moment ne sont que des vertus négatives, Et c'est pour- 
quoi Fexpérience cu Sionisme translormant la Palestine en Etat 
juif, mème si elle était, par extraordinaire, réalisable, nous ins- 
spirerait les plus graves inquiétudes sur sa durée. 

D'ailleurs je piétinement sur place du parti, malgré toutes 
les apparences de mouvement et d'agilations qu'il se donne, l'a- 
vortement de son plan, les variations qu'on peut relever 
dans sa ligne de conduite en continuelle oscillation, tantôt aiguil- 
Ice vers la politique active, ambitieuse, tantòt ramente vers le 
Sionisme pratique, denotent une sorte d'impuissance congenitale 
qui n'a rien de rassurant pour l'avenir de ses projets, 

„(due restera-t-il du Sionisme s'il continue ainsi à s'agiter 
dans lẹ tumulte de ses Congres et à tourner dans le vide? une 
aspiration ardente, éperdue d'Israël maltraité et persecutt vers la 
patrie historique et ideale, beau et passionnant rève qui risque de- 
ne pas se rtaliser de longtemps et de demeurer ce qu'il est de- 
puis des siècles; un pium desiderium", 

Vom vedea mai departe că Jidovilor le mai lipseşte şi alt 
lucru de căpetenie, fară de care întemeierea unui stat național 


CEVA DESPRE SIONIS» SN 


sau măcar acea a unei provincii autonome este absolut cu ne- 
putinţă. 

Sionişiii leagă mari speranțe de schimbarea de regim să- 
Virşită in Turcia, La Inceput cererile de a intemeiao colonie de 
100.000 Jidovi din Rusia, In Asia Mică sau în Mesopotamia, au 
fost rău primite de noul guvern turcesc care nu a ascuns că nu 
voiește să mai adaoge la multiplele chestiuni ce sint la ordinea 
zilei in Imperiul Oinman încă o chestie evreiască. Totuşi este 
un fapt că, in vremea din urmă, guvernul turcesc s'a arătat plin 
de atențiuni câtră Evrei. El a manifestat chiar dorința de a a- 
trage in Imperiu emigrarea jidovească, dar a intrat spre acest 
sfirsit în relațiuni, nu cu Sioniștii, ci cu altă organizare, precum 
vom arăta mai departe. 

Sionismul Insă îşi urmează incet opera de cucerire pașnică 
a Palestinei. Congresul dela Hamburg a votat o subvențiune 
din fondul național și s'au adunat dânii insemnate pentru Inte- 
meierea unei mari colonii cooperative, care va fi pusă sub direc- 
țiunea cunoscutului scriitor Dr. Frantz Oppenheimer. i 

in Congresul dela Hamburg s'a cerut de o parte din con- 
gresişti ca sediul Comitetului de Acțiune să fie in Berlin ; această 

ere a fost însă răspinsă pe motiv că în Berlin nu există 
nici un fel de viaţă jidovească, că Jidovii care trăesc acolo sint 
cu totul germanizaţi: ei au pănă și copaci de crăciun jidovești 
şi că prin urmare acțiunea ar risca, intrun asemene mijloc, să 

in marasm. . i 
Fi De notat este că In toamna trecută Preşedintele comitetului 
Alianţei Israelite Universale din Berlin, Dr. Goldberger, vor- 
bind de relațiunile dintre Sionism şi Alianţă, a denunţat a 
țele naționaliste ale Sioniştilor ca fiind de natură a periclita in- 
teresele evreeşti în deobște şi cele ale Evreilor turcești în par- 
ticular. 


IM. Despre I. T. 0. 


In Anglia se alcâtuise după moartea lui Herzl o organizare 
IE = orz luă numele de Jewish Territorial Organization 
(. T. O.) sau Organizare Teriiorială Jidovească, sub preşedin 

ia lui will. 4 i 
pa pc mirean mA părăsind cu desăvirşire ideea peer d 
țării statului naţional jidovesc in Palestina, avea de scop colu- 
mizarea în massă, cu Jidovi, a unui teritoriu oareşcare, pe is jes 
pune la dispoziție de vre-o putere şi care ar rămine, pi e op 
lonizare, sub stăpinirea acelei puteri, colonii mulțămi 


autonomie provincială. $ j A ; 
i pebcs a asitetulai nouei organizări ideea că Cire- 


se gră 


878 VIAȚA ROMINEASCA 
it oaa i aaa a 


dieze resursele acelei regiuni și posibilitățile de colonizare. lar 
unele organe evreeşti anunțau că, în siirșit, se găsise pămintul 
unde lto avea să așeze massele de Jidovi izgoniți de prigonirile 
rusești şi rominești. 

In primăvara anului trecut misiunea trimisă pentru cerceta- 
rea Cirenaicei se intorcea cu un răspuns căre larăşi cra negativ: 
Cirenaica avea o climă sănâloasă, țara era plăcută, comunicaţi- 
unile destul de indeminatece, autoritățile turcești foarte bine dis- 
puse pentru Jidovi, dar lipsa de ape, lipsa de ploi şi pâmintul 
impermeabil o făceau cu desăvirșire improprie, nu numai pen- 
tru agricultură, dar chiar pentru creșterea de vite pe o scară mai 
întinsă, Cu toate că ideia colonizării Cirenaicei nu fu cu totul 
părăsită, irebui ca Ito să se ocupe cu căutarea unei alte țări. 


Ea fu repede găsită, aproape de Palestina, In Mesopotamia. 
Acuma L T, 0, face In privința acestei provincii turceşti ace- 
leaşi planuri ce le făcuse pentru Cirenaica, 

La 15 şi 16 Iulie s'a intrunit la Londra consiliul internați- 
onal al I. T. O-lui, 47 delegați find prezenți sub pregidenția lui 
Zangwill. S'a decis a se studia Cirenaica şi Mesopotamia. Zang- 
will a zis că a vorbit in această chestiune cu 4 preşedinţi de 
consiliu şi cu malfi miniştri de cabinet, 

Greutățile de tot soiul ce ie prezintă colonizarea cu Jidovi 
a Mesopotamiei sint enorme. 

Guvernul turcesc este stâpin numai în oraşe, afară de ele 
incepe, la nord stăpinirea Curzilor, la centru și la sud acea a 
Beduinilor. Spre a putea inchizeșiui colonilor evrei liniştita po- 
sesiune a păminturilor ce li se vor ceda, Poarta va fi intăiu si- 
lit să ducă un adevărat răsboiu de cucerire a acelui pămint şi, 
pe urmă, să intreţină un corp de cel puţin 10—12.000 oameni, 
pentru a apăra pe coloni impotriva jafurilor Curzilar şi a Be- 
duinilor. 

Apoi Mesopotamia, adică țara dintre Tigru şi Eufrat, a fost 
odată într'adevăr grinarul lumii, dar aceasta mulțumită lucrărilor 
de irigație care nu mai există. Fără irigație Mesopotamia nu va 
produce nimic, ca nu prezintă astăzi decit pășuni sărăcăcioase. 
Pentru a-i reda vechea ei fertilitate. s'a calculat că vor trebui 
investite cel puţin 50 până la 60.000 milioane in lucrări de iri- 
ae, 

Apoi căldurile sint cumplite şi va trebui mult timp pentru 
ea nişte oameni crescuți în țări cu climă temperată sau rece să 
poată munci în asemenea condițiuni. 

In sfirşit Mesopotamia este fără comunicațiuni pe apă cu fä- 
rile de unde ar avea să vină colonii. Pe linga că incunjurul prin 
Suez şi prin Golful Persic este lung şi obositor din cauza căl- 

durilor de pe Marea Roşie, apoi nu există port care să primească 
vasele mari. Ar mai trebui cheltuite multe milioane pentru con- 
struirea unuiport. Iar o cale ferată ducind dela Ierusalim în Me- 
sopotamia ar costa enorm de oarece ar avea de străbătut pustiul 


CEVA DESPRE SIONISM 379 


Siriei. Este foarte probabil că ITO va renunța şi la Mesopotamia 
cum a trebuit să renunţe şi la Cirenaica, 


NI. Organizarea Generală de Colonizare Jidovească 
(A L K, 0) și Guvernul Otoman, 


Două conterinți jidoveşti internaţionale ţinute la Berlin au 
avut ca urmare intemeierea unei organizări nouă, numită Allge- 
meine lidische Kolonisations Organisation, avind de scop co- 
lonizarea industrială şi agricolă a Jidavilor in Orient, Deși Incă 
nu se ştia care va fi teritoriul menit să fie colonizat cu Jidovi, 
s'a citit şi sa discutat în şedinţele acestei societăţi „multe pro- 
ecte pentru irigarea, secarea, facerea de drumuri ṣi parcelarea 
acelui teritoriu necunoscut, t ; 

In direcţiunea nouei organizări din Berlin se gâeese, şi 
membri făcind parte din direcpunea sociviājei L C. A. şi ape a- 
bil că A.J. K. O, mai este sprijinită și de oareșeare cercari nanci- 
are. Precum am văzul, Poarta luase incă sub vechiul regim, măsuri 

niru a impiedeca pe Jidovi să se Inmulțească in Palestina. 
Chi inii jidovi la lerusalim fusese supuşi la 
Chiar pelerinii jidovi care are za i ipari e E 
ormalilàți supărăcioase şi umilitoare. li se lu: le la 
lupa şi ii se dădeau in locul lor nişte PIMS Kaylen 
i) i i in Palestina şi să stea a 
apdarai adesea "lui termen emu ținuți să 
mult trei iuni. La expirarea acelui termen era A 
za ete innăintea autorități care le cz ee ger gr Ea 
i i inu să plece imediat, + 
locul ci paşaportul, trebuiau s 
orele fler timpul specificat In ss gran hages iei: n 
i a nu uzau de mijlocul atit de pu ernie Să p 
zaț, ea Paşa, Ministrul de Interae, propuse în cur ul ea 
ut ca Palestina så fie cu desăvirşire Inchisa peace anni ji- 
ovo şi ca Jidovilor să le fie interzis de a cumpăra păr 
ovincie, iái 
ii jn vremile din urmă insă Poarta incepu să popă Ta 
binevoitoare câlră Jidovi. Unul din Prinipalele.. ace ec gi 
nitor Turci scriea astă vară că temerea cum că dă Aa e e 
ejdioşi pentru Turcia este cu desăvirșire greşi ia posi pro- 
chia in Palestina nu sint primejdioși, căci popu i r as 
inei fiind de 18—21 locuitori pe pigprega saad Patrat d 
lama a Libanului este de 50 orei gag tei inie mieit Cotöni- 
meaza că Palestina ar putea hrāni o | ese anricultura și crep 
zarea ei cu Evrei i-ar face nume! pei icii dindu-se astfel de 
terea vitelor ar înflori, s'ar inmulți fabricile, 
la mulţi lucratori arabi. E 
jai in Poieni lunii Septembrie apte | WER eo oroântt 
anna per e e e acum pusă mai presus de ori- 
i i ti 
mane şi a cărei! auten 


i t + + i N i 
Sa cr ame rilejul unei vizitei tăcule de Marele ri imag Y= aal 
hum Èffendi, Preşedintelui Camerei turceşti, Ahme 


380 VIATA ROMINEASCA 


acesta comunică rabinului că Turcia ar fi dispusă să incurajeze 
aşezarea de imigranți jidovi In deosebitele provincii ale Turciei 
ca să populeze teritoriile astăzi deşerte cu o populațiune harnică 
şi liniștită. Ministrul Vaculurilor Hamada Pașa facu o declaraţie 
similară în Senat. Din indemnul și prin mijlocirea ambasadoru- 
lui turcesc la Berlin, generalul Nisami Pașa, organele de direc- 
țiune ale Asociațiri Generale de Colonisare Jidoveşti. (A. |. K. 0.) 
adresară guvernului turcese un memoriu tratind despre aşezarea 
de imigranţi jidovi In Turcia, 

„Trebue observat că A, L K. O. este o asociațiune inter- 
națională şi umanitara, ale cărei statute exclud orice tendinţe po- 
litice şi de partid și in capul câreia se află Israeliți cunoscuţi 
din deosebite țari. 

„Spre a negocia verbal cu Guvernul turcesc, fu trimis la 
Constantinopol Preşedintele Comitetului Dirigent al societăţii A. 
I K. O., Dr. Alfred Nossig, In cursul negocierilor, care au ţinut 
şease sâptâmini, rămase şi ambasadorul Nisami Paşa la Con- 
stantinapol. 

„Rezultatul acestor negocieri, identic cu comunicările fä- 
cute de cei doi oameni de stat turci pomenifi mai sus, urmează 
să fie comunicate marilor comunități evreeşti din Europa. Ba- 
zele legale pentru imigrare şi aşezare vor fi stabilite prin legea 
ce trebue s'o prezinte în curind Ministrul de Finanţe, David Bey, 
asupra proprietăţilor persoanelor juridice şi printr'o lege asupra 
imigrațiunii. Direcţiunea acestei imigrațiuni va fi incredinţată u- 
nei societăți prin acţiuni constituită după dreptul otoman. 

„Apreciind scopul intreprinderii de care vor fi legate im- 
portante foloase economice pentru Turcia, s'a alcătuit un co- 
mitet compus din patrioţii şi filantropii cei mai distinși din Tur- 
cia, care va câlăuzi toate demersurile viitoare ale acestei opere, 
Prin faptul că hotărirea guvernului turcesc are să fie comunicată 
comunităților israelite chestiunea emigrării israelite in Turcia se va 
găsi aşezată pe o temelie nouă. Se insistă asupra faptului că negocie- 
rile să urmeze cu reprezentațiunile populațiunii jidoveşti. Cu toate că 
aşezarea coloniștilor nu se poate aduce la indeplinire decit prin mij- 
locul unei societăţi de colonizare cum este A. |. K. O., totuşi catrebue 
să fie indeplinită în înțelegere cu marile comunităţi evreești. 
Deși comunitățile evreeşti au un caracter pur confesional, totuși 
tot lor le revine grija pentru interesele materiale ale coreligio- 
narilor lor, Nu numai comunitățile țărilor de origine ale imi- 
granţilor, dar și acele din ţările prin care ei trebue să treacă, 
precum și acele din țările unde Evreii au emigrat până acum şi 
in care ei astăzi nu mai încap, au interes ca să se deschidă, 
pentru puhoiul emigrării jidoveşti, un nou debuşeu in vecinăta- 
tea Rominiei şi a Rusiei. 

„Mai este de prevăzut că comunităţile jidoveşti vor fi in 
Stare să Intrebuințeze pentru scopuri de colonizare jidovească 
mijloace cu mult mai insemnate decit cele de care dispune o a- 
sociație de binefacere, 


CEVA DESPRE SIONISM 3i 


„În sfirşii, patronajul comunităților alcătueşte o inchizeşluire 
că opera colonizării se va efectua cu excluderea oricărei ten- 
dințe de partid.* 

Totodată tfruntaşii Juni Turci făceau declaraţiile cele mai fa- 
vorabile pentru Jidovi. s 

Seful mişcării reformiste, Ahmed Riza Paşa, zicea intre al- 
tele astă vară: „Sintem absolut siguri de credința Jidovilor câtră 
patria otomană, Dorim foarte mult să vedem pe Jidovii altor ţări, 
s. e. pe acei din Rusia şi din Rominia venind In țara noastră 
spre a ne aduce concursul inteligenții şi a virtuților lor. In Im- 
periu se găsesc întinderi uriașe, pe care se află numai 5 suflete 
pe kilometru pătrat. Jidovii ar fi în siare să populeze acele re- 
giuni, să întindă cultura lor asupra acelor păminturi și, cu najti- 
torul ştiinții, să tragă din pămini bogăţiile ce sint ascunse in el, 

lar astă iarnă, Marele Vizir declara lui Arthur E. Franklin, 
un emisar evreu, câ: „Guvernul turcesc nu este dispus să fan 
vorizeze intrarea in Palestina a Evreilor fără mijloace, care să 
mai sporească populațiunea săracă allâloare in Ierusalim. Ar 
privi insă cu favoare pe acei posedind un capital sau cunoscind 
vre un «omerț sau o meserie. Guvernul turcesc nu are incre- 
dere în posibilităţile agricole ale Palestinei, dar ar fi Gapa a 
concesioneze întinderi mari de pămint spre colonizare in provinciile 
vecine cu Palestina aparţinind Imperiului. E convins de necesi- 
tatea să se aprovizioneze lerusalimul cu apă și, spre acest scop, 

racta un imprumut.“ y -a 

lic Franklin desa să ofere guvernului turcesc capital pann 
aducerea apei la Ierusalim, cu condițiune ca ag berea e 
migrațiunii jidoveşti condițiuni favorabile atit in Palestina şi 

i ale Imperiului. PAE. 
g dr pie avansuri făcute de guvernul oreesa „ret. 
lor trebueşte atribuit, cum observă foarte bine A, e RDS 
germane, speranjei hränitā de cară We  jidovilor din Europa și 

ile financiare ale i urop 

ren Ba oil e ii stării financiare a Imperiului O- 
MR este că guvernul otoman lucrează e ardă cec A mei 
tru a atrage și a aşăza In Imperiu pe emigranții jidovi. Cp i 
cest sfirşii se alcătueşte un proect de lege asupra recunoașteri 


sr mores sioniste proiectele de rea gi Jie 
Guvernului Otoman nu au nici-o legāturā cu $.. Seira 
pei cu totul independente de propunerile acestei asociaţiuni, 
re Li a a. M ; ; 
pei A Aa ge Apr corifeii partidului jonetun er s oa 
înființarea unei colonii de 5.000 Jidovi din F ra oră arăt 
Pi Vardarului. Aceasta ar fi inceputul punerii msi 
pa proiect avind de scop colonizarea a 200.000 Ji 


ia ni pia pei meri o dovoni, pentru organele spe- 


asa VIAŢA ROMINEASCA 


ciale ale Evreimii, Statul cel mai interesant şi cel mai plin de 


viitor din lume. Die Welt, Monitorul Sionismului, ti consacră. 


regulat mai multe pagini din fiecare număr. lar Jidovii supuși 
turci sint cei mai infocați patrioți otomani din intregul Imperiu, 


IV. Pentru ce Jidovii nu sint în stare să colonizeze un teritoriu. 


Societatea |. C. A, 


Este foarte posibil şi chiar probabil ca, in urma incercă- 
rilor combinate ale acestor trei organizări: Sionismul, |. T, O, şi 
A. L K. O., un număr mai mare de Jidovi din Rominia şi din 
Rusia să emigreze in Imperiul Otoman, totuşi nu mi se pare 


probabil ca această emigrare să devină un exod din țările în 


care Jidovii se alā astăzi şi să aibă ca rezultat colonizarea e- 
lectivă a unor provincii din Imperiul Otoman. 

Evreimii ti lipseşte ceva indispensabil pentru a coloniza 
un teritoriu In chip efectiv : țăranii, 

Pentruca un teritoriu să fie colonizat in chip electiv şi sä- 
nătos trebue ca pâmintul să fie ọcupat şi lucrat de coloni. Co- 
lonii trăind la ţară, din agricultură şi din păstorie, trebue să al- 
cătuiască majoritate: populaţiunii colaniale. 

Evreii, afară de rari excepţiuni, de optsprezece secole nu 
mai sint țârari, ci mai cu seamă comercianți şi speculanţi, cu 
e proporție destul de insemnată de meseriaşi şi de membri ai 
profesiunilor zise liberale, 

De optsprezece secole massa lor trăeşte în orașe, sa È 
dentificat cu viața orâșânească, Spre a Ñ un țăran adevărat, tre- 
bue să iubeşti pămintul, să iubeşti munca cimpului, să iubeşti 
vitele, să iubeşti traiul liniştit dar aspru dela țară, Evreul a ui- 
tat aceste lucruri de o mie opt sute şi mai bine de ani. El este 
neapi pentru viața țărâncască, are repulsiune pentru ca, 

Printre numeroasele dovezi ce le poscdam in sprijinul a- 
cestei aserțiuni voiu cita una care este hotâritoare. 

Statele-Umte au fost şi sint incă țara agricolă prin exce- 
lență. Zecimile de milioane de emigranţi eurupeni care au po- 
pulat-o s'au aruncat cu lăcomie asupra nemărginitelar întinderi 
de pămint roditor ce Guvernul le conceda colonilor, in lozuri 
de mare intindere, pe nimic sau pe un preț pur nominal, Şi tre- 
bue observat că cea mai mare parte a acestor pâminturi intinse şi 
rodnice se bucură de o climă temperată, aproape identică cu a- 
cea a părţii de mijloc a Europei, 

Chiar astăzi, dupa trei şterturi de veac de colonizare in- 
tensivă, se găsesc în "partea de Nord-Vest întinderi uriașe de pă- 
mint rodnic, care se vind pe preţ de nimic. 

In Statele-Unite se află astăzi peste 1.300.000 Jidovi. Care- 
credeţi că este numărul acelor care se hrănesc din munca pă- 
mintului ? Douăsprezece mii de sutlete, imparţite în 2164 de ex- 
ploataţiuni, adică nici umu la suid! Şi deşi indemnurile și ajutoa- 
rele pentru a-i face să cultive pâmintul nu le-au lipsit! 


, 


CEVA DESPRE SIONISM 383 


Din toate neamurile lumii, singuri Evreii nu sint decit prin 
excepțiune agricultori In Statele-Unite. 

n Argentina, dintro populațiune de 46.600 Jidovi, sint 
15.771 care trăesc la ţară, din exploatarea păminturilor ce le-au 
lost procurate, cu preţ ielten, de câtră fundaţiunea baronului de 
Hirsch, administrată de 1. C. A. şi de deosebite administraţiuni, 
Li s'a dat cite 150 hectare de familie. Să nu se creadă că aceşti 
15.771 Evrei sint țărani în sensul deplin al cuvintului, că lu- 
crează pâmintul cu minile lor. Nu, ei sint şi acolo speculanţi 
agricoli, care lucrează moşioarele lor cu ajutorul brațelor plătite 
ale unor luctători italieni. Unii din ei chiar arendează parte din 
pâminturile de care dispun. $ 

In Palestina lucrează de mai bine de treizeci de ani la in- 
fiinţarea de colonii agricole Rothschild, baronul Hirsch, Sioniş- 
tii L © A, 

|. T, O., Palestine Land Development Company, Intreaga 
Evreime a sprijinit cu sumi însemnate acele iIncercări ; cu mare 
trudă şi cu mare cheltuiala s'a reușit, după ani indelungaţi, ca 
ele să se susțină singure, dar care este numărul țăranilor evrei 
din Pămintul Fagăduinţii ? 11,492 suflete Impârțite în 2,118 ex- 
e bine decit cu coloniile agricole au reuşit Rothschild, 
|. C. A. şi celelalte organizări cu construcțiuni de case pentru 
emigranți la lerusatim, care alcătuesc un plasament folositor. 

Se înființase două colonii agricole jidoveşti și în paru 
Chipru, dar ele au dispărut cu desăvirşire. Acum s'au inființa 

in Asia Mică. A 

ut Saa petrecut şaptezeci şi trei de „generaţii consecutive de 
cind Evreii care n'au mai lost țărani. Nu mă indoesc că pentru 
a-i retransforma în ţărani ar ajunge generaţii mult mai puna 
ar ajunge poate două sau trei. Dar această traorr ar i 
bui efectuată în ţările In care lrăesc astăzi, spre a da, in fs 
nijle ce ar avea de intemeiat. țărani formuţi gata, pare, apas 
duşi acolo, să ştie cum să se pună pe lucru şi să se = Les 
greutăţile traiului țărănesc şi a meseriei agricole, intro f 

f i i lbatecă, L A i 
a Kisaa ap ariopa îndată, în citiva ani, teritorii ever: 
situate într'o climă toridă. paru a ha ponere „ema E 

aa Side. esie o pură utopie, orice. Incercare de aducere 
la indeplinire nar putea avea drept rezultat decit o neizbin 
aat roae. ha i coloniza, în chip apți, m Dinti 
in curs de un sfert sau chiar de o jumătate de egale arabe 
Mesopotania sau oricare alt teritoriu, trebue pae e i at de 
irealizabilă. Evreii pot da comercianţi, pot da me T eian 
i ineri, medici, profesori, avocaţi, dar nu au de un a gisizn 
tarani, nu pentru a coloniza o țară, dar nici măcar vre-u 

de o importanţă oareşcare. 


"984 VIAȚA ROMINEASCA 


Această imposibilitate pentru Jidovime de a coloniza, ea 
singură, un leritoriu nelocuit sau rar locuit, alcâtueşte o mare 
nenorocire, atit pentru ea cit și pentru țările unde numărul Jido- 
vilor este destul de mare pentru a sili pe neamul stăpinitor să 
ia măsuri de apărare în potriva cotropirii economocie, ei fiind 
mai bine pregătiți pentru luptele de asemenea natură. 

Este o nenorocire pentru Jidovi: 

L Fiindcă face cu neputinţă implinirea speranţei attt de le- 
gitime la ei că vor mai alcătui odată o naţiune de sine stătătoare, 

II, Fiindcă impiedecă plecarea in massă a Jidovilor din 
țările în care, ca in Rusia, Galiţia și chiar Rominia, fiind prea 
numeroși, sint supuși la restricțiuni care ingreuiază imbogățirea 
și chiar agonisirea traiului lor. 

Este clar că, pe cind trebuința de comercianți, de meseri- 
aşi și de lucrători industriali este limitată in toate țările, mai 
este incă in America, în Asia și în Africa loc pentru sute de 
milioane de țărani vrednici. Dacă massa Evreilor din Rusia, din 
Pominia și din Galiţia ar fñ alcătuită din țărani, de mult ar fi e- 
migrat acei țărani in Statele Unite și în Argentina şi n'ar mai 
exista în Orientul Europei o chestie jidoveasca. 

lată 'pentruce, din toate organizaţiile menite să inlesnească 
emigrarea Jidovilor din Rusia, Rominia şi Galiţia, | C. A. este 
acea care aduce mai multe servicii Evreimii. 

1i, C. A. sau Jewish Colonial Association, cu sediul la Lon- 
dra, nu urmăreşte vre un scop de colonizare, ci inlesneşte imi- 
grarea Jidovilor oriunde aceştia găsesc mijlocul să-şi cîştige tra- 
iul şi să prnspereze. Ea a mai inființat şi susține colonii agricole, 
se silește să impingă pe Jidavi spre agricultură şi face sacrificii 
in acest scop, dar aceste colonii susținute de dinsa se găsesc 
imprăştiete In Palestina, in Statele Unite, în Argentina etc. 

In vremea din urmă L C. A. a trimis și ea experți insăr- 
cinaţi să exploreze Mesopstonia. 

Ea mai ajută pe Jidovii din Rusia și din Rominia, clădind 
și Intreținind şcoli evreieşti, incurajind şi susținind fabrici şi dis- 
tribuind numeroase ajutoare băneşti. Insă scopul ei principal este 
de a inlesni emigrarea jidovească care, de un şir de ani s'a in- 
dreptat spre Statele Unite unde, în anul 1907, au emigrat peste 
140.000 Evrei. 


Radu Rosetti 


10 


15 


HOMER 


ILIADA 
CÎNTUL AL SAISPREZECELEA 


Astiel luptau imprejurul corăbiei bine podile, 

Cind la Ahile veni şi cu lacrime calde nainte'i 

Stete Patroclu plingind, iar plinsu-i curgea ca izvorul 

Care'şi prelinge pe-o coastă de stinci mohoritele-i unde. 

Cum luă seama şoimanul Ahile, “i fu milă de dinsul 

Şi glâsui câtră el rostindu-i cuvinte ce zboară : 

„Ce ţi-e Patrocle, de plingi asemenea unet fetițe, 

Care se ţine de mă-sa la drum, îi dă zor s'o ian braţe 
Şi apucind-o de poale, ea tot o oprește din fugă Ă 

Şi se tot uită la ca lăcrimind și se roagă s'o iee? —/ 
Tocmai aşa, o Patrocle, verşi picuri de fragede lacrimi. 
Ai tu ceva de vestit Mirmidonilor poate sau mie ? 

Ori auzit-ai tu singur cumva vreo ştire din țara ? 
Tatăl tău, fiul lui Actor, aud că şi-acum e în vieaţă 

Şi "ntre ai săi Mirmidoni trăeşte Peleu Eacidul, A 
Singurii care, de mor, ne vor umple de jale Pes = 
Ori mi te doare pe tine că 'n cugir sens ii, 

ceră moartea pe Ahei plătindu-le 

penal şi nu'mi tăinui, amindoi să ne-a A dup ea 
Tu suspinat-ai din greu şi-ai grâit, călăreţe ir ; 
Os din Peleus Ahile, tu fruntea vitejilor n „i 
Nu'mi bănui ; e atita necazul ce suieră pata ră 
lată că toţi care au lost şi luptat-au in capu Sa ; 
Zac la corăbii : rāniți-s din suliță ori din săge 


25 


35 


45 


55 


VIAȚA ROMINEASCA 


E săgetat și voinicul născut din Tideu, Diomede, 

E 'nsulițat și Odiseus vestitul în lânci și Agamemnon, 
Şi din săgeată e 'mpuns şi biet Evripilos în coapsă. 
Leacuri destule știu vracii, de aceia şi cată de dinşii 
Ranele lor vindecind ; dar tu neimpăcat eşti, Ahile. 
Doamne fereşte, ca tine şi eu sa mă supăr vreodată ! 

Tu al peirii viteaz ! La ce vei fi bun după aceia, 

Dacă tu astăzi nu mintui pe Ahei de urgia cumplită * 
Om unpietrit, nu ţi-a lost pârinte Peleu câlărețul, 

Nu ţi-a fost mama nici Tetis ; născutu-te-a vinăta mare 
Şi prăvălatele stinci—aut de hain eşti la suflet, 

Dacă cumva te fereşti de vreo prorocie ştiută, 

Dac'a ta mamă cinstită vreo taină ţi-a spus dela Zeus, 
Dar mă trimite incalte pe mine cu oştile noastre. 

Poate s'aduc vre un bine Danailor, poate să-i mintui. 
Lasă și armele tale să'mbrac şi să par la vedere 

Tocmai ca tine, căci poate pe loc s'or abate Troenii 

Şi vor putea să räsufle voinicii feciori din Ahaia, 

Mult necăjiţii, şi avea-vor un pic de răgaz la bătae. 
Neosteniţi după-aceia, putea-vom uşor să respingem 

Pe obosiţii dușmani departe de vase şi corturi“. 

Asta rugindu-se a zis, nebunul! Menit doar ti fuse 
Singur să'şi ceară prilejul de moarte și nenorocire. 

Geme din suflet Ahile cel iute ca șoimul şi zice: 

Valei, ce vorbă mi-ai spus, o Patrocle tu viță din Zeus; 
Mie nu'mi pasă de vreo prorocie, pe care aş cunoaşte-o, 
Nici a mea mamă cinstită vreo taină mi-a spus dela Zeus, 
Insă, cind cuget, mă seacă la suflet și amar mă mai doare 
Că un bărbat care stă mai presus, dar de-o seamă cu mine, 
M'a despoiat : mi-a luat Inapoi o răsplată așa scumpă, 
Asta mă doare cumplit, căci mult pentru ea pătimit-am. 
Tocmai pe fata ce Aheii pe ales ca răsplată'mi dădură 
Şi-am cucerit-o cu arma, cind tarea cetate dărmat-am, 
Craiul Atrid Agamemnon pe dinsa mi-a smuls-o din mină, 
Parc'aș fi fost un străin, venetic fără drepturi şi cinste. 
Dar să lăsăm la o parte trecutul; nici nu-i cu putință 
Veşnic in suflet minia să porţi, Şi-apoi insumi am spus-o, 
Ciuda mea nu va 'nceta decit numai In ziua cind tocul 
Luptei şi clocotul ei va ajunge cumva la corăbii. 

Hai dar imbraca pe spate vestitele arme ale mele, 


 —————.— i 


65 


70 


75 


95 


100 


ILIADA 387 


Du la bātaie pe-ai noştri ostași, Mirmidonii războinici, 
Dacă un nor viloros de Troeni s'a lăsat la corâbii 
Cutropitur, iar Aheii pe ţărmul bătut de talazuri 

Stau imbulziți și au abia o bucată de loc pentru sine, 

Şi naintează spre dinşii intreag'a Troenilor obşte 

Plină de'ncredere, Doamne, că nu'mi văd deaproape ei fața 
Coifului meu strălucind ! Ce iute la lugă-a lor leşuri 
Șanțul ar fi ințesat, dacă craiul Atrid câtră mine 
Prietenos ar fi fost! Dar tabăra-acu ne-o 'mpresoară. 
Nici Diomede Tidid cu mina nu'şi clatină lancea 
Cruntă, turbată, sa scape cu ca pe Danai de peire; 
Nici mai aude-se 'ndemnul din gura cea nesuferită 

A lui Atrid Agamemnon ; râsună doar glasul lui Hector, 
Care zorește şi 'ntartă pe-ai săi. Ei cu țipăt şi urlet 
Şeșul intreg il cuprind şi birue 'n arme pe-ai noștri 
Totuşi, Patrocle, de vrei dela vase potopul să 'nlături, 
Fulger să cazi peste ei strivitor, nu cumva să ne-aprindă 
Vasele şi să le ardă, că nu mai ne intoarcem în țară. 
Dar mai ales să mi-asculți şi în minte să ţii o povaţă 
Ca să te bucuri, naintea poporului nostru, de-o mare 
Cinste şi vază, şi-Alrid să mi-aducă napoi pe Brisèis 
Cea negrăit de frumoasă 'nsoțită cu daruri bogate. 

Cum dela vase i-alungi, Intoarce-te, chiar dacă soţul 
Herei, acel care bubue 'n cer, o să-ţi dee izbindă. 

Tu să nu cauţi cumva fără mine să'nchei bătălia 

Cu inimoşii Troeni, că mare necinste mi-ai face. 

Nici prea voios lăcomind la războiu şi la crincena valmă, 
Printre măceluri oştirea să-ți duci Inaintea cetății. 

Mi-e să nu-ți vie cumva din Olimp vreun zeu Inpotrivă, 
Ține doar mult la Troeni cel ce trage departe cu arcul, 
Zeul Apolon, Deci dă-te napoi, dacă vasele mintui. 
Zeus părinte, tu Palas Ateno şi Febos Apolon, 4 i 
Fie ca nici un Troian să nu scape de moarte, nici unu 
Dintre Ahei, numai noi amindoi să răminem în vie, 
Pentru ca noi să surpăm meterezele sfinte ale Troii! 
Asta vitejii atunci vorbeau amindoi între dinşii, 

Aias, silit de loviri, pornise să şovâe 'n luptă, 
Vrerea lui Zeus l'a întrint şi măriții Troeni ațintindu-l. 
Strălucitorul său coif, pe la timple lovit, dedea sunet 
Ingrozitor, şi la lănci tot curgeau peste-a coilului creste 


105 


110 


115 


120 


125. 


130 


135 


140 


VIAŢA ROMINEASCA 


Meşteșugite frumos, și obosise acum stingul său umăr 
Tapän mereu ţiind scutul pestrit, şi măcar că Troenii 
Tot il loveau şi din preajmă-i dau zor, n'a fost chip să-l abată, 
Aias intruna cumplit gliuia ; un părău de sudoare 

li picura de pe trup şi cu greu mai putea să răsuile, 
Singur de jur imprejur incins de un lanţ de primejdii. 
Muzelur, spuneţi-mi voi, a Olimpului locuitoare, 

Cum acu tocul Intăiu a intrat în corăbii ahte? 

Hector cu-o sabie mare de-aproape lovi 'ntra lui Aias 
Lance de Frasin la gitul de lemn, sub țuguiul de aramă, 
Şi-a rătezat-o pe loc; dar Aias Telamon cu mina 
Totuşi ştirbit-a sa lance a 'nvirtit, și departe de sine 
Viriul de aramă, desprins, pe jos zingini la cădere. 
Aias în sufletul său cel ales, ingrozit, înţelese 

(C'asta'i de sus, dela zei, şi că Zeus inalt-tunătorul 
Truda “i făcu de prisos şi Troenilor da biruințä. 

Deci se şi trase din toiu, şi 'n corabie dinşii băgară 
Aprigul loc, şi curind se lăți o văpae nestinsă : 

Coada corăbiei prinse să ardă 'mprejur.— lar Ahile, 
Seama luind, s'a bätut în coapse şi-a zis lui Patroclu : 
„Sai, o Patrocle tu viţă de zeu, câlărețe războinic, 

latä, văd focul dușman la corăbii cum pilpăe 'n flacări. 
Vasele mi-e să nu pierdem, că nu ne mai scapă nici fuga“, 
Asta grăi, iară cel se găti în straiu luciu de aramă: 
Pulpile 'nfăşură 'n mindre pulpare dintâi şi le prinde 

In cheutori de argint; pe pieptu'i pe urmă și 'ncinge 
Piatoşa cea presărată cu stele și flori a nepotului sprintem 
A lui Eac, și pe umeri şi-aruncă o spadă de aramă 
Plină cu ţinte de argint şi o pavăză sdravănă, mare; 
Pune şin capu-i vinjos o chivără bine lucrată, 

Sus cu o coadă de cal şi cu creastă ce filitie groaznic. 
la două ţapene lănci și lesne le 'nvirte amindouă. 
Numai a lui Eacid, care-i grea şi virtoasă și mare, 

N'o mai ridică Patroclu; nu poate doar altul s'o miște, 
Singur Ahile 'ntre Ahei e în stare să 'și clatine lancea, 
Care "i de frasin din plaiul Pelion, și dată de Hèiron 
Tatălui său oarecind, ca să fe a vitejilor moarte. 

Caii să 'nhame degrabă el mină pe Automedonte, 

Soţul la care ţinea 'ndeosebi răzbitorul Ahile : 

Cel mai supus ti era la poruncile sale 'n bătae. 


145 


150 


155 


160 


165 


170 


175 


180 


IIADA 209 


Automedonte inhamă pe loc telegarii cei repezi, 
Şargul şi Breazul, doi smei ce asemenea vintului zboară, 
Ambii născuţi lui Zefir de Harpia cea 'nspulberată, 
Cind păşuna intr'o luncă la apele lui Okeanos: 
Dinsul adaogă-alături la car pe alesul Pedasos 
Cel de Ahile prădat la luarea orașului Teba; 
Calul, deşi "i muritor, se 'ntrece cu cei fär’ de moarte. 
La Mirmidoni Intr'aceea tot umblă Ahile grăbindu-i 
Arme să'mbrace cu taţii prin corturi. Intocmai ca lupii 
Lacomi de carne şi plini de tărie nespusă Intr'inşii 
Care pe munţi, undeva, doborind o cerboaică cornace, 
Prind s'o inhape, şi toţi au fălcile roșii de singe, 
Şi după-aceeca în haită se duc la izvorul cu apa 
Cea 'ntunecată, și hleorbăe apa cu-o limbă subțire, 
Doar pe deasupra, vărsini tot singele supt; şi li-e pieptul 
Tare şi ne 'nfiorat, şi plin e hrănitul lor pintec— 
Astfel păreau Mirmidonii, mai marii şi toți căpitanii 
Cu vizitiul voinic al nepotului bun de picioare 
A lui Eac; între dinşii sta tocmai ca Ares Ahile 
Tot asmuţind telegarii şi armia cea "'mpăvezată. 
Cincizeci de repezi corăbii erau cele aduse de Ahile, 
Dragul lui Zeus, la Troia; și 'n fieştecare din ele 
Cincizeci de oameni erau rinduiţi să vislească pe laviţi. 
Fi ti făcuse mai mari pe vre-o cinci, ca să aibă porunca, 
Oameni de 'ncredere ai lui; iar el stăpinea peste dinşii. 
Şirul întăi din oştire "1 mină 'mplătoșatul Menestiu, 
Fiul zeescului riu Sperhios, pe care "| născuse 
A lui Peleus copilă cu chipul frumos Polidora, 
O muritoare 'nsoţită c” un zeu, cu Sperhtos ne 'nirintul, 
Dar după nume-al său tată fu Boros, a lui Pericres 
Fiu, care, dind sumedenii de darsri ca zestre, a luat-o 
Pe Polidora fățiş. Alt şir mai era subt Eudoros 
Cel de-o fecioară născut, Polimela, copila lui Filas, 
Gingaşă dănțuitoare. De ea ucigașul lui Argos 
S'a indrăgit, cind odată-a văzut-o la jocul şi cintul 
Larnmuitoarei Artèmis cu tolba săgeţilor de-aur : 
Repede sus în câmară la ea lurişatu-s'a Hermes, 
Izbăvitorut de rău, iar fata 'i născu un fiu mindru, 
Straşnie de 'iute Ta fugă și bun luptător, pe Eudoros. 
Cind Mitia, zeița ce-ajută la nașteri, pe-acesta © ` 

[i i ETIB a: i y 


VIAŢA RUMINEASCA 


185 Tealăr In lume l'a scos, de-a văzul ale soarelui raze, 


190 


195 


205 


215 


220 


Vrednicul fiu a lui Actor, Ehecle, a peţit-o pe dinsa 
Şi a luat-o la el dind zestre o groază de daruri, 
Ear pe Eudoros moş-Filas acasă '] crescu Ingrijindu 1 
Şi 'mbrăâţișindu-l cu drag ca şi cind era fiul său Insuș. 
Rindul al treilea 'i minat de Pisandru, feciorul războinic 
A lui Mema!, care se osebeă intre toți Mirmidonii 
La minuitul de lânci, dar nu-l întrecea pe Patroclu. 
lar în al patrulea rind domnea călărețul moş-Fenix ; 
Alkimedonte 'n al cincilea, lalnicul Laerkiade. 
După ce 'n urmă pe toți cu-ale lor căpetenii Ahile 
Bine osebindu-i ti puse la rind, le vorbi cu tărie; 
„Voi Mirmidoni, nu uitaţi cuvintele amenințătoare 
Ce le rosteaţi în corăbii asupra duşmanilor noştri, 
Cind eram eu mânios, şi mă 'nvinuiaţi fiecare: 
Neimpăcate Pilid, cu fiere hrânitu-te-a mama, 
Om nemilos care 'n tabără ţii pe tovarăşi cu sila, 
Haide napoi să ne 'ntoarcem acasă 'n corăbii pe mare, 
Dacă stăpin e pe sufletul tău așa neagră minie. 
Astfel cirteați adunându-vă adese, Dar iatacum ziua 
Faptelor mari de războiu, după cari aţi oftat inainte, 
Hai dar acuma, oricine "i viteaz să dea piept cu Troenii t!" 
Asta zicind, a sporit tuturora puterea si-avintul, 
Graiul crăesc auzind, mai tare 'şi-au strîns a lor rinduri, 
Ca şi un zid ce la casa cea naltă zidarul "1 inchee 
Piatră cu piatră 'ndesind, de 'ntruntă turbatele vinturi — 
Tota așa dese și strinse stau coifuri şi scuturi rotunde: 
Scutul și coiful de scut şi de coif şi-un războinic de altul 
Se sprijineau, și cind cei se plecau, cu lucioasele creste 
Dau de-a lor coifuri cu coamă de cal—aşa des era rindul, 
Doi luptători înaintea oștirii întregi se gâtiră, 
Automedonte, cu el şi Patroclu, amindoi cu un suflet 
Lupta să 'nceapă 'n șiragul intăi.—lIntre-acestea Ahile 
Merse la cort şi, luindu-i capacul, deschise un sipet 
impodobit şi frumos ce i'l] puse 'n corabie Thetis 
Cea cu picioare argintii, tixindu-l cu haine, cu mantii 
Nerăzbătute de vint, cu cergi şi covoare miţoase, 
Colo prin sipet era şi o cupă frumoasă, din care 
Nu mai băuse vin negru nici unul afară de dinsul, 
Nici adusese 'nchinare vreunui afară de Zeus. 


:225 


240 


245 


250 


255 


260 


ILIADA 391 


Cupa din sipet luind, o curăță 'ntăi cu pucivasă 
Și după aceea o spală cu limpede apă ce curge, 
Insuş se spală pe mlini şi scoate in cupă vin negru; 
Roagă-se 'n mijlocul curţii şi vin pe jertielnic inchina, 
Ochii în slava aţintind—și "i ruga ascultată de Zeus, 
„Zeus tu cel de departe, al Dodonei stăpine pelasgic, 
Domn al Dodonei cu iernile aspre, pe unde-ai tăi preoți, 
Selii, se culcă pe jos cu picioarele 'nveci nespälate ; 
Dacă vreodată, cind eu m'am rugat, auzitu-mi-ai graiul 
Şi m'ai cinstit pedepsind cu amar pe Ahei la corăbii, 
larăș ascultă-mă-acum şi dorinţa din nou Implineşte-mi: 
Eu râminea-voiu aici in lagărul vaselor noastre, 
Insă cu mulți Mirmidoni trimit pe iubitu-mi tovarâş 
Colo 'n războiu, Dă-i izbindă tu cel care bubui In ceruri, 
Inima 'n pieptu'i aşa "'mbărlătează, să ştie şi Hector 
Dacă, chiar singur fiind, se pricepe cumva la bătae 
Bunul meu soţ slujitor, ori numai atunci neatinse 
Fulgeră braţele lui cind eu lupt alături de dinsul, 
După ce valma şi hreamâtul ci va goni de la vase, 
Tealăr tu fă-mi-l pe urmă la repezi corăbii să-mi vie 
El cu-a lui arme deplin şi cu ne'niricoşaţii tovarăşi,” 
Astfel în rugă i a zis. Auzitu-la Zeus mintosul; 
Parte din rugā-a primit, iar parte dintr'insa-a respins-o : 


'S'a invoit dela vase, din lagăr, s'alunge războiul, 


S'a 'mpotrivit la urarea intoarcerii lui dela luptă, 

După ce el s'a rugat şi 'nchinat-a părintelui Zeus, 
Intră Ahile în cort şi în sipet işi puse paharul. 

Insă, din cortu "i eșind, sta în față mai dornic să vadă 
Cum se vor bate la 'ncleştetul crincen Troenii și Aheii. 
Ei inarmaţi și gătiți sub mult-inimosul Patroclu, 

S'au şi pornit şi au mers până cind, cu semeaţă dirzie, 
S'au repezit la Troeni ca roiul de viespi de pe cale, 
Cind sturlubatici copii, după cum li-i năravul, le 'ntartă 
Şi le tot sicăe colo 'n viesparul din laturea căii, 

Nişte nebuni, că din asta se trage la mulți nenorocul; 
Căci dacă vre-un călător la ele se 'ntimplă să treacă 
Şi pe nevrute le-atinge, deodată la el, indrăzneţe, 
Zboară "nainte şi 'ntins fiecare și-și apără pui — 
Tocmai aşa indirjiți şi cu suflet atunci Mirmidonii 

Au iuruşit dela vase cu chiot ce nu se mai curmă. 


VIAŢA ROMINEASCA 


265 


270 


A5 


to 
< 
gi 


Tare Patroclu cu țipăt pe-ai săi incepu să i indeme : 
„Voi Mirmidoni, voi tovarășii celui născut din Peleus, 

Fiţi, o prieteni, bărbaţi şi gindiţi la năvalnică luptă 

Ca să cinstim pe Ahile, pe cel care 'n tabăra ahee 

Este viteazul de frunte, arătindu-ne vrednici de dinsul, 

Şi să 'şi cunoască şi craiul Atrid Agamemnon păcatul 

Ce-a săvirşit necinstind pe cel mäi viteaz din Ahaia.* 
Asta zicind a sporit tuturora pulerea şi avintul, 

Deci năvâliră grămadă 'n Troeni. Fioros răsunase 

Vasele, jur-imprejur, la chiotul gloatei ahee. 

Oastea Troenilor, cum au zărit pe tirbatul Patroclu 

Şi pe tovarăşul lui strălucind în veșminte de aramă, 

A tremurat în adinc, şi cetele su prins să se 'ndoac, 

Căci s'au temut nu cumva la corăbii şoimanul Ahile 

S'a împăcat cu ai săi Inslirşit potolindu-şi minia ; 

Deci căuta fie-care 'ntotro de năpastă să scape. 

lată Patroclu, întâiul, cu sulița "i scinteitoare 

Dete deadreptul In toiu, pe unde duşmanii stau droae, 

Lângă corabia mărinimosului Protesilaos, 

Şi nemeri in Pirehme, acel ce-a condus din Amidon 

Pe câlareţii Peoni dela marginea largului Axiu. 

Umărul drept i-a răzbit, iar el a picat pe țârină 

Jalnic pe spate, gemind, Peonii, în juru-i, deodată 

S'au risipit, căci la toţi stirni 'nfiorare Patrociu n 

Cind le-a ucis pe voivodul, fruntaşu "ntre ei la bătae. 

L'a "'nlăturat dela vase şi-a slins a tăciunelui pară: 

Arsă râmase peloc jumătate de vas, iar Troenii 

Se 'mprâştiară în huet avan, şi-au dat proaşcă Danaii 

Printre albiate corăbii, şi srtașmică fu 'nghesuiala. 

Cum de pe creștetul 'nalt la o matahală de munte 

Negura deasă gonind dătătorul de fulgere Zeus, 

Es la iveală ponoare, stinci nalte şi culmi răsărite, 

Şi se desvălue 'n slavă seninul cel fără de margini; 

Astfel, de focul hain scutind alor vase, Danaii 

Se 'nseninară puţin. Dar tot nu se curmă războiul ; 

laca Troenii, măcarcă, loviți de Aheii războinici, 

N'o rup de fuga, ne 'ntorși Inapoi, dela negre corăbii, 

Dar se răsfiră 'mbulzeala, şi domnii răpun 'singuratici 

Cite-un duşman. Cel născut din Menetiu voinicul, intăiul, 

Cind a dat dos Areilycos, ajunsu-l'a repede 'n coapsă 


mi 


305 


310 


315 


14 


cin ILIADA ž EN 


tt pa j 


Gu un mäsdrac ascuţit, prin umăr arama "1 pătrunde, 
Osul li sfarmă de tot, iar el ameţit pe tärinä. 

Cade pe brinci, Drept Ares Menelas ochește pe Thoas, 
Pieptu'i fiind desgolit de sub pavăză, şi-l loropeşte, 
Alui Phileus fecior, cum vede azvirlit pe Aficlos, 

lute i-apucă nainte şi-l arde la şold, unde muşchiul 
Omului este mai tare 'ndesit, și pe loc ti dispică 
Vinele-al suliței bold; şi-o noapte pe ochi i se lasă. 
Dintre feciorii lui Nestor pe Atimniu cu lance ascuțită 
Bine 1! chițește Antiloh, şi 'n coaste “i răzbate ascuţitul, 
De se prăvale nainte'i zdrobit. Insă Māris, de ciuda 
Pacostei iratalui sâu, se aruncă cu lancea naintea 
Mortului gata-a lovi pe Antiloh ; ca un zeu Trasimede, 
Fiul lui Nestor, sărind 1! intimpină 'n umâr lovindu-l 
Fâră de greş, şi de muşchi îi jupoae ascuţișul de aramă, 
Braţul. din partea de. sus şi osul ii sparge cu totul. 
Maris bulneşie căzind şi o noapte pe ochi i se lasă, 
Dusu-s'au astfel, ucişi, In besna peirii doi vrednici 
De-a lui Sarpeden tovarăși, perechea de frați, luptătorii 
Indemânateci, copiii lui Amisodar, hrănitorul 

lezmei turbate. Himera, prăpădul atitora 'n lume, 


La Cleobul repezit cind pe el 1 ia 'n valuri virtejul, 


Aias Oilidul 1 prinde de viu, dar ti; curmă. vieața, 
Sabia cea cu frumosul: mâner In grumaz tnfigiadu-i 
Repede se înfirbintă întreagă de şinge, iar moartea 
Cea 'ntunecată şi soarta cea crudă "i invălue ochii. 
Cu Peneleu- se incaeră Lycon ; cu lăncile dinşii 

Nu s'au putut. nemeri;: în zadar amindoi le-azvirliră; 
De-asta eu săbii se 'acing. Ii-fulgeră Lycon in creastă 
Coiful cu coamă de-cal, dar sabia lui In pläsele 
Sfarmä-se; atunci. Peneleu la git sub ureche-l injunghe : 
Sabia lunecă-adinc, şi numai de piele.-se ține 

Capu 'i acum. atisnat ; şi se duce ar ape 
Iute păşind Merione | ajunge pe Acamas, în clip 
„Cind se urca în. leleagă, şi "n umărul drept L ocheşte, 
Cade Acamas din car, şi pe ochi i se lasă 'ntuneric. 
Idomeneus; a 'mpuns -cu-arma cea crudă de aramă 
Pe. Eryman! şi.pe loc sub creerul lui ascuțişul -n 
l'a străbătut în adinc; strivitu-i-a vasele albe, 

Dinţii atunci i-au sărit şi umplutu-s'au ochii de singe 


345 


350 


355 


360 


365 


370 


375 


VIAȚA ROMINEASCA 


Lui Erymant, iar din nări şi din gura îi câscală țişnit-ar 
Singele val, şi pe el s'a lăsat intunericul morţii. 

Astfel, pe cite-un dușman, fruntașii Danai prăpădiră. 

Ca şi prădalnicii lupi cind sar unde 's iezii ori mieii 
Şi dela turme ripesc pe cei ce, răsleţi pe la munte, 
Au rătăcit din prostia păstorului ; lupii văzindu-i, 
Repede siişie atunci niște biete ființi păcătoase ; 
Tocmai aşa pe Troeni năpădiră Danaii, iar dinşii 
Groaznica lugă-apucară, cu totul slābiți în putere. 
Marelui Aias mereu li ardeă să-l aţinte pe Hector 

Cel în aramă 'narmat ; dar el, iscusit la bătae, 

Umere late 'nvelind cu scutul din piele de taur, 

Tot se păzea de al lâncilor zvon, al săgeţilor şuer, 

Aias ştia că de acum biruința e 'n partea cealaltă, 
Totuş el sta neclintit ca să 'și mintue dragii tovarăşi; 
Cum din Olimp, din slăvitul senin, se înalţă un nour, 
Cerul intreg Inegrind, cind Zeus porneşte furtuna ; 
Astiel în tabără atunci se naşte-o nespusă armâlae, 

Nu 'şi mai țin rindul Troenii la "'ntors inapoi. Telegarii 
Fuga pe Hector il poartă 'narmat: părăsise In urmă 
Oastea ce-acum pe nevrute 'i de șanțul săpat stingherită, 
Repede șanțul trecind, o mulțime de cai dela care 
Capătul osiei sfarmă și carele 'ntr'insul iși lasă, 

Tare pe-ai săi Imboldind, din urmă "i tot poate Patroclu, 
Moartea țintind la Troeni. Cu urletul lor și cu iuga 
Umplu cărările ei risipiţi; pân” la nouri se urcă 

Colbul luat de virtej, şi caii cei tari de copită 

Dinspre corăbii şi corturi iau fuga şi-o 'alind spre cetate, 
Unde mai mare 'mbulzeală şi fierbere vede Patroclu, 
Caii cu glasu 'nteţit 'și-i indreaptă. Dușmanii subt osiii 
Cad de pe care pe brinci şi carele acolo se 'mburdă. 
Salta şi şanțu sar repede caii cei iuți, telegarii 
Nemuritori, darul mindru al zeilor dat lui Peleus, 

Şi innainte zorese. De Hector li e lui Patroclu, 

Vrea să-l aţinte pe el, dar caii 1! fură ca vintul. 

Cum se ingreuie negru pămintul intreg pe furtună, 
Toamna, în ziua cind Zeus începe să 'şi verse potopul, 
Cind e anume 'ndirjit şi duce necaz pe bărbaţii 

Cei care judecă strimb și umblă cu răul şi sila, 

Calca dreptatea 'n sobor şi de-al zeilor biciu nu le pasă; 


ILIADA 395 


SRE ERE a n med E 5 NN II ai RE E aura 


385 


405 


410 


415 


420 


De-asta curg apele toate, curg mari prididitele riuri, 

Tae pe cimp o mulțime de dealuri puhoaele repezi, 

Care din culmi dela munţi 'şi 'ndrumă spre marea cernită 
Gemetul răsunător şi spulberă-averile lumii; 

Gem tot așa 'ngrozitor telegarii in goană nebună, 

După ce rupe Patroclu a dușmanilor cete din frunte, 
Cearcă să "i deie 'ndărăt la corăbii; nu-i lasă pe dinşii 
Să 'nainteze la deal spre cetate; de aceea 'n cuprinsul 
Dintre corăbii şi rlu şi-a orașului ziduri inalte 

Zboară şi ucide mereu pe Troeni şi pe atiția "și răzbună, 
El mai întăi la Pronous ochi sclipitoarea lui lance, 

Pieptu "i pătrunse, cind fuse de scut nepăzit, iar Pronous 
Mort a căzat răbulinind. Spre Thâstor, fecior a lui Enops, 
Zboară 'n al doilea rind Patroclu, cind Thestor în carul 
Cel selivisit se stireise, căci fu buimacit şi-a lui häfuri 
l-alunecase din mini. Cu lancea deaproape "| impunse 
Dinsul la dreapta 'n obraz şi dinți-i răzbi, şi cind trase 
Lancea din el, 1! dădu peste car. Cum pescarul adese 
Cind aşezat pe o streşină-a stincei pe mal, în cirligul 
Undiţei prinde un peşte vioiu şi din mare | azvirie; 
Astfel In lance din car pe Thestor cu gura câscată 

Sus Il ridică şi-l zvirle pe brinci, iar el cade şi moare. 
Grabnie s'aruncă la el Eryal, ci Patroclu cu-o piatră 
Țeasta-i la mijloc pocnind, o despică In două sub coilul 
Cel sanatos ; Eryal cu fața prin pulberea țârnei 

Cade şi-asupra-i se lasă pulerea ce mistue, a morţii. 

Pe Amtoter dupâă-aceea, pe rind, pe Epalt, pe Erymas 
Pe-alui Damastor fecior Tlepolemos, pe Ehiu şi Pyris, 

Şi pe Evip, pe Heus și pe Polymel Argeades, 
Care se 'ndeasă spre el, pe toți îi doboară viteazul. 

Cind pe tovarășii săi cei cu haina ne 'ncinsă Sarpedon 
Jos ti văzu toropiți de Menetiade Patroclu, Mpare 
Prinse să certe pe-ai săi Licienii arâtoşi ca şi rogi S; 
„Vai, ce ruşine ! 'ncotro Imi fugiți? Hai Incoa şi fiți vrednici- 
Eu 1 întimpin aci pe viteazul acesta, să aflu 

Cine.o fi el care birue acum, care pierderi esto ia 
Pricinui la Troeni ; le topi doar pe mulţi A esa s 
Zice şi sare din car cu toată armătura pe insul ; 

Cind îl zâreşte, la rindu 'i Patroclu din PrO strimbe 
Cum nişte vulturi cu ciocul sucit şi cu ghia 


396 VIAȚA ROMINEASCA 


"425 Sfadā pornesc croncăind sălbatec pe-o culme de stincă, 
Ţipă voinicii la fel şi s'aruncă năva! laolaltă. 
Fiul vicleanului Cronos îi vede şi milă "i se face 
Şi cuvintează cu jale soției şi soru-sei Hera: 
„Vai, că Sarpedon, acel ce mi-e scump ca nici unul în lume, 

430 Scris e să peară de mina lui Menetiade Patroclu, 

Inima "mi şovăe acum intre două gindiri şi alege, 

“Dacă mai bine "i, cit el este viu, să-l ripesc din războiul 
Cel dureros şi să-l duc In Lycia, rodnica ţară, 

Ori după voe să-l las ca să cadă răpus de Patroclu*. 

435  Soţului insă-a răspuns ochioasa, cinstita zeiță ; 

" „Ce fel din gură-ai grâit, cumplite fecior a lui Cronos ? 
Pe-un muritor ce de mult esindit e de soartă să moară, 
Vrei să despresuri din brațele "'nfiorătoare-ale morţii ? 
Fă-o, noi zeii ceilalţi la asta nu ţi dăm invoire, 

440. Insă eu una ţi-oiu spune şi bine tu puneţi-o 'n minte: 
Dacă tu viu îl trimiți pe Sarptdon acasă, ia seama, 
Poate şi altul ar fi între zei care vrea din războiul 
Singerător pe fecioru "i iubit Inapoi să-l trimită, 

Căci o gramada de fii de ai zeilor luptă în jurul 

445 Marei cetăți a lui Priam, şi tare pe zei o sâ-i minii. 

Cit ti-i Sarpedon de drag şi în tine ți-i jale de dinsul, 
Lasă-l așa după voe cold 'n bătălia cea cruntă 

La lovitura lui Menetiade Patroclu să cadă, 

După ce-apoi părăsit o să fie de viață şi suflet, 

450  Mină tu Somnul blajin și Moartea să-l ia şi să-l ducă 

Pină sosi-vor la dinsul în Lycia, ţara cea 'ntinsă; 
Fraţii și rudele-acolo "'ngriji vor de-a lui ingropare, 
De un mormint și o piatră, c'alita-i a morților parte“. 

Zise, dar n'a mai deszis al lumii şi-al zeilor tată. 

455 De-asta pămintul cu picuri de singe-a stropit întru cinstea 
Fiului său cel iubit, care fuse menit lui Patroclu 
Jeriiă să cadă în rodnica Troie, departe de ţară. 

Cind se apropie unul de altul acum luptătorii, 

"Menetiade ochind_ pe vestitul bârbat Trasimelos, 

460 Bun la minatul telegii alături de craiul Sarpedon, 

"Il nemereşte in pintec, îl spintecă adinc şi-l omoară, 
2boară Sarptdon la el o suliță scinteetoare, 

Dar lovitura i dă greș, ci "n locu-i dă 'n calul Pedasos, 
Umăru-i drept slişiind ; ninchează dar calul, se zbate 


465 Şi se prâvale în praf horcăind pină 'şi pierde suflarea. 
Caii ceilalți dela car se dezbină şi pirie jugul, 
Frinele se incălcesc, cind, cade în praf. lăturaşul, 
Automedonte, dibaciul în, suliţi, găseşte atunci leacul : 
Sabia 'i mare ascuţilă şi-a scos dela coapsa 'i cea grasă 
470 Şi fără preget sărind, a tăiat lui Pedasos Iringhia, 
Caii se 'ndreaptă la, car și trag a lor hamuri nainte. 
Iară se 'nhaţă vitejii la vrajba cea mistuitoare, 
Jară Șarpedon. dă greş cu sulița 'i scintectoare ; 
w Viriul acesteia i trece la umărul sting lui Patroclu 
475, Fâr al atinge defel, Dar cind se izbi după-aceca 
Menetiade, nu dete cu mina 'n zadar lovitura, 
Ci'] nemeri colo 'n prapuri, pe unde stă inima tare. 
Cade Sarptdon atunci cum cade stejarul ori plopul 
Sau răsăritul molid ce meşterii | tae pe munte 
480- Cu agerite securi gătind, cherestea de corăbii; 
Zace tot astfel acum Inainte telegii Sarptdon 
Şi tot scrişneşie şi 'mpumnă ţărina stropită de singe. 
Cum repezindu-se 'n turmă un leu gttueşte un taur 
Inflăcărai, inimos, între beii cei leneși la umblet, 
485 Taurul geme cind moare 'ncolțit de a leului lalca ; 
Şi-al Lucienilor domn tot astfel, ucis de Potroclu, 
Sufa-a turbare, sẹ zvircole, chiamă pe scumpii tovarâşi : 
„Glauce, târtate, voinicul voinicilor,, iat "acum vremea 
Sa mi te-arâţi fără seamân de cutezător şi războinic. 
490 Una deacum să doreşti, pustiul războiu, de ești gata- 
A Licienilor oaste cutreeră 'ntâi şi zoreşie 
Pe căpitani sa se 'ncaere 'n jurul meu, lingă Sarpedon 
„Insă pe urmă şi tu să mă aperi cu armele a. mină, 
Căci pentru numele täu neșpusă ruşine și ocară 
495 Eu.o să fiu peste veacuri deapururea, dacă Ramai 
Au să mă prade de arme pe mine căzut la. corăbii, 
i tea raul iară Ta a 
don a zis şi moartea i-acop pita 
OMi şi nările'i scad. Căleindu-l, tn, ării Fr ue 
So Sulija.i irage QinuBiepiu. en AE de Mini ce prami. 
Şi-astiel, cu, suiletul lui, 1și smulge aşcuţişu ia 
lar Mirmidonii iopresc telegarii ce sforăe spasmo 
"i r it de stăpin li e carui. 
Gata de Iuga, cind văd că lipsi Cta aia 
Glasu-i atunci auzind, trăznit de durere stă & , 


"ți armia toată”, 


398 VIAȚA ROMINEASCA 


505 Sufletul tremură 'n el că nu poate sări la Sarpèdon. 
Braţu 'şi-apucă şi-l stringe cu mina: il chinue incă 
Rana ce Teucru, voind să-și apere soții de moarte, 

La repezirea 'i pe zidul inalt, ti făcu din săgeată. 
Roagă-se Glaucos atunci ţintașului Febos Apolon : 

510 „Doamne, tu cel care eşti în Lycia, țara cea grasă, 
Ori şi la Troia, m'ascultă ; tu poţi auzi de oriunde 
Pe necăjitul bărbat cum cu sunt acum în necazu-mi, 
Aturisilă e rana ce am, şi In jurul ei brațul 
Mi-e străbătut de ascuţite dureri, iar singele nu vrea 

515 Să inceteze din curs, şi mi-e umărul greu de amorţire, 
Suliţa nu mai pot țapän s'o ţin, și nici pot cu dușmanii 
Piept să mai dau în războiu. Perit-a voinicul de frunte, 
Fiul lui Zeus, Sarpedon, şi Zeus nu și-apără fiul ! 

Dar lecueşte-ră 'ncalte, tu doamne, de rana 'ndrăcită, 

520 Chinul mi-alină, dă-mi iarăşi tăria să pot pe tovarăși, 
Pe Licienii, să mi-i chem şi să mi-i imboldesc la bălae 
Şi să lupt insumi în prejmetul mortului ca să mi-l apăr”, 
Asta rugindu-se a zis, auzitu-l'a Febos Apolon ; 

Chinul indata i-alină și'i seacă din rana indrâcită 

525 Singele negru, şi'n piept ti strecoară puterea dorită. 

Asta o simte în inimă Glaucos şi se'nviorează, 
A Licienilor oaste cutreeră "'atăi și zorește 
Pe căpitani să se bată 'mprejur pela mortul Sarpedon ; 


Şi după aceia, umblind cu paşi mari, pe Troeni cercetează, 


530 Pe Polydamas întâi şi pe dumnezeescul Agenor 
Și pe Eneas, apoi şi pe Hector gătitu'n aramă. 
Cind de acesta s'apropie, "i zice cuvinte ce zboară; 
„Hector, uitat-ai cu totul de cei ce te-ajută la luptă, 
Care de dragul tău numai, departe de-ai lor şi de țară, 
535 Viaţa 'şi 'ngroapă pe-aici. Dar tu nici nu stai să ne sprijini. 
Uite, căzut-a Sarpedon, fruntașul oșrilor noastre, 
Razimul țării cu brațu 'n războiu, cu dreptatea în pace, 
FI sub Patroclu "i zdrobit de Ares armatu'n aramă. 
Hai dar inccace, prieteni, cu suflet aprins de minie, 
540 Mi-e să nu-l prade de arme cumva și să nu'i ruşineze 
Leşul acum Mirmidonii turbați că pierdură pe-atiţia 
Dintre Danai, de lovirile noastre râpuși la corâbii“. 
Zise, şi-atunci din adinc puternică, cutropitoare 
Jale-a cuprins pe Troeni ; fusese doar stilpul cetăţii 


545 


555 


570 


575 


Mortul Sarpèdon, deşi un străin, și-o mulţime de oameni 
Dinsul avea şi el insuși dej ante cra 'n vitejie. 

De-asta Troenii dau drept de anai, Inaintea lor Hector 
Negru porneşte auzind de Sărpidon.—Pe Ahei intr'acestea 
Firea bărbat'a-lui Menctiade Patroclu i-aprinde, 

Celor doi Aias Intăi, cu toată-a lor rivnă, le zice: 
„Alias, acum de nimic nu vă fie mai mult ca de harţa. 
Fiți ca nainte în rindul vitejilor, ba şi mai bine, 

Mort e bărbatul acel care 'ntăi a sărit peste zidul 
Vostru, Sarpedon. Hei, dacă-ar fi mina să punem pe dinsul 
Şi despoindu-l de arme, să-l facem de ris şi cu lancea 
Capul să punem la unii de-ai lui care-i apără trupul“. 
Asta le-a zis, dar şi dinşii ardeau pe duşmani să dea'nlături. 
Cind pe de-o parte şi alta-a lor şiruri şi cute "ntăriră 
Toţi Licienii pe lingă Troeni, Mirmidonii şi Aheii 
Inaintară 'mprejur la Sarpedon şi harța porniră 

Straşnic urlind, şi ce groaznic era zingănitul de arme! 
Zeus acopere atunci măcelul cu-o noapte grozavă 

Ca incleşiarea să fie mai crincenă pentru lecioru-i. 

La inceput au respins Troenii pe Aheii cei ageri, 

Nu cel din urmă bărbat Mirmidon doară fuse rănitul 
Fiu al oșteanului vrednic Agacl', Epigeus mâritul, 

Care nainte Budéion, cetatea cu suñete multe, 

A stăpinit, dar atunci, un războinic nepot omorindu-și, 
El s'a rugat de-adăpost la Peleu și la Thetis, zeița, ` 
Care Il trimiseră apoi cu Ahil, răzbitorul de cete, 

Ca să se bată sub dinsul în ţara 'sirepilor Troia. 

Cind Epigeus se-atinse de leş, nemeritu-l'a 'n țeastă 
Hector cu-o piatră de jos, şi'n două despică-se țeasta-i 
Colo sub coiful virtos, şi aşa peste leş Epigeus 

Cade pe brinci, cutropit de urgelnic'a morții putere. 
Vede Patroclu pe soțu'i pierdut și se minie foarte. 

Deci se avintă la şirul întâi, şin a lui repejune 
Pare că-i sprintenul uliu, cind sperie gaiţi și grauri, 

La Licieni tot aşa, călărește războinic, Patrocle, 

Şi la Troeni ai zburat, necâjit de-a fartatului moarte. 

Pe Stenelaos, a lui Itemenes fecior, cu o piatră 

EI 1 chiti în grumaz, şi sgirciul acolo i-l rupse: 
Inaintaşii s'au dat inapoi, ba și talnicul Hector. 

Cit este locul ce bate zvirlitu-unei lănci răsărite 


ie ALi! 


too A VIAŢA ROMINEASCA 


585, Ce o aruncă bărbatul, cercindu-şi puterea la jocuri 
„Sau în războiu cu duşmanii cei răpuitori de viață, 
Tocmai atita, respinşi, se deteră 'nlâturi Troenii, 
A Licienilor cei păvezați căpetenie Glaucos 
- Repede 'ntâiul s'a 'ntors şi-a ucis pe voinicul Baticle, 
590 Fiul iubit a lui Hâlcon, acel cu locaşul In Hellas, | 
Care 'ntrecea in avere şi 'n blagă pe toţi Mirmidonii. 
| Glaucos la mijloc in piept îl ajunse cu lancea pe dinsul, 
Cind de năpraznă s'a 'ntors, şi-a putut să'l apuce din goană. 
El a căzut răbulinind, şi rău supărasă-se Aheii 
595 Cum Il văzură căzut. Se bucură foarte Troenii, 
Gloată spre Glaucos iot vin, indesindu-se. Insă și Aheii 
Nu mai slăbesc, ci "mpotriva Troenilor vlaga şi 'ndreaptă, 
Fulgeră atunci Merione pe un linăr oştean Laogonos, 
A lui Onestor lecior curajos, al acelui ce preot 
600 Fuse lui Zeus din Ida, cinstit de norod ca și zeii: 
|| nemereşte 'n obraz la ureche, elt viața-i se scurge 
Repede din mădulări, şi-l invălue noaptea durerii, 
Ci 'n. Merione ţinteşte o lance de aramă Eneas 
Plin de nădejde că-l surpă, cind el de sub scutu-i răsare, 
605 Dar Merione, privindu-l in, față, se. pleacă nainte 
„Şi se fereşle ușor; deci dincolo sulița-i lungă 
Cade. și intră 'n pămini, dar incă se clatină coada 
Suliţei pină ce zdravânul Ares li curmă tăria. 
Galben de furie atunci Eneas Incepe să strige : 
610 „Hei Merione, deşi cum se vede la joc eşti lu meşter, 
Insă, lavindu-le, jocul Indatăţi curmam pe vecie“, 
Dar lui Enea'i răspunse dibaciul In-lânci Merione;: 
„Nu e ușor pici de cum, Enea, oricit ești de tare, 
Focul vieţii să'i stingi ori şi cărui bărbat care vine 
615 Sa mi te-abată luptind; muritor eşti și tu daar din fire. 
Dacă şi eu te-aș brodi pe la piept cu tăişul de aramă, 
Cu eşti de tare şi 'n braţe te bizui, pe loc 'mi-ai da mie 
Slava izbindei, şi viaţa lui Hades slăvițul, cu caii.* 
Zise ; dar Va dojenit puternicul Menetiade ; i au 
620 «Ce'i gura asta la tine, cind tu eşti, bărbat, Meriane ? 
Dragul meu, nu. cu ocări dela leş a, respinge „putea-vom 
Noi pe Troeni; mai curind o s'acopere tärna pe unii, 
Birue braţu 'n războiu şi numai la sfaturi cuvintul; 
Vorba "i zadarnică-aici şi totul e numai bâtaia.* 


ILIADA +91 


625 Zice nainte păşind; ca un zeu Merione "| urmează. 
Tocmai ca zgomotul care "i făcut pe la munte, prin codri, 
De tăelori de stejari, de s'aude vuind de departe; 
Vuc prin tabără-acum de pe largul pămint și răsună, 
Cind cele arme de-aramă şi scuturi din piei măestrile 
630 Sună la ciocnet de săbii şi suliți cu două tăișuri. 
Nimenea n'ar fi putut să cunoască pe bietul Sarpedon, 
Chiar de"! căta Inadins : săgețile, singele, praful 
L'acopereau pe de-a 'niregul acum dela cap la picioare. 
Tot mişunau luptătorii în juru-i, Intocmai ca roiul 
635  Muștelor, care la străchini cu lapte roind primăvara 
Zumzăe ades pe la stină, cind vasele 's pline de lapte; 
Astfel şi ei Impresoară pe mort, lar Zeus, intrasta, 
Nu vrea să'şi iee din tabără ochii cei plini de lumină ; 
El inspre-acolo "i tot ține mereu pironiţi, stă pe ginduri; 
640 Mult se firămintă cu mintea la moartea lui Menetiade, 
Dacă nu'i bine cumva şi pe dinsul în zarva cumplită 
Peste Sarptdon acum să-l siişie falnicul Hector 
Şi de pe uinere apoi să'i prade vestita-armătură 
Ori să sporească prileju 'n războiu de sdrădanie cruntă. 
645 Asta gindindu-se el, socoate căi mult mai cu cale 
Ca slujlitorul prieten alui Peleiades Ahile 
Tör spre cetate să 'mpingă napoi pe Troeni si pe Hector 
Cel in aramă gătit, şi 'n drumuii pe mulți să omoare. 
Deci inainte de tot el moae virtutea lui Hector, 
650 De se rapede la car, ia fuga şi mină la fugă 
Şi pe Troenii ceilalţi : ştie cumpăna sfintă a lui Zeus. 
Nici Licienii cei tari Impotrivă nu stau, ci cu toții 
Fuga pornesc dacă văd că lipsit de sullare li-i craiul 
Colo "n mormanul de morţi; o droae de oșteni doar căzuse 
655 Peste al eroului trup, cind Zeus lăţise  măcelul. 
Biruitorii atunci lui Sarptdon ti pradă-armătura 
Cea strălucitoare de-aramă, pe care voinicul Patrociu 
Soţilor săi o încrede s'o ducă la repezi corăbii. 
Ci a grăit lui Apolon aşa furtunaticul Zeus: 
660 „Dute; tu dragul meu Febos; gij curăță arum lui Sarpedon 
Trupul de singele negru țișnit la loviri. După-aceea 
la-mi | şi du! mai departe şi 'n undele rtului spală-l, “ 
Unge’! cu balsam zeesc şi "n haine zeeşti îl imbracă, i 
Şi după asta trimite- cu cei care 's iuți de picioare, 
665 Somnul şi Moartea, doi gemeni, ce'n grabă pe el îl vor duce 


42 VIAȚA ROMINEASCA 
Colo prin Lycia, ţara întinsă şi mult roditoare; 
Fraţii şi rudele acolo 'ngriji-vor de-a lui ingrapare, 
De un mormint şi o piatră, c'atită'i a morţilor parte.* 
Zise, iar el se grăbi pe părintele său să-l asculte, 
470 Deci se pogoară din Ida, din munte In fierberea luptei, 
Trupul ridică din mijlocul armelor Impungătoare 
Şi, mai departe ducindu-l, il spală 'ntr'a riului unde, 
"1 unge cu balsam zeesc și'n haine zeești îl îmbracă 
Şi după asta "| trimite cu cei care's iuți de picioare, 
475 Somnul şi Moartea, doi gemeni, ce'l duseră 'n grabă pe dinsul 
Colo prin Lycia, țara cea 'ntinsă şi mult roditoare. 
lară Patroclu, dind cailor zor şi lui Automedonte, 
Pe Licieni şi Troeni li alunga, Cu totul orbit e 
Nesocotitul, Păzind porunca cea dată de-Abhile, 
"680 Ar fi pulut a se smulge din ghiarele morţii cernite, 
Birue insă a omului pururea voia lui Zeus, 
Care silește la fugă pe cel mai bârbat şiii răpește 
Lesne izbinda, măcar că el insuș la arme 'l impinge; 
Zeus şi-acuna Inlacără inima 'n piept lui Patroclu. 
$34 Oare pe cine Intăi şi pe cine la urmă răpus-ai, 
Biete Patrocle, cind zeii au vrut să te cheme la moarte ? 
Pe Autonoos 'ntăi, pe Adrastos, pe unul Ehbeclos 
Şi pe Perimos Megad, pe Epistor şi pe Melanipos, 
lar mai apoi pe Pilarte, pe Muliu şi chiar pe Elasos— 
590 EI îi trinti, iar ceilalți o rupseră 'ndată la fugă. 
insăș cetatea cu porțile nalte luau chiar Aheii 
Povăţuiți de Patrociu, căci sta el turbat cu-a lui lance, 
Dacă de sus, de pe trainicul turn, luminosul Apolon 
Nu ajută pe Troeni și nu cugetă la peire"i. 
695 Colțul înaltului zid de trei ori îl calcă Patrociu, 
Dară de trei ori pe el 1l brultue Febos Apolon 
Scutul său luciu brincind cu brațele'i nemuritoare. 
Insă de-a patra cind el ca un zeu se răpede la ziduri, 
Straşnic Apolon îl mustră şi așa! ameninţă zicindu-i : 
700 „Feri, o Patrocle tu viţă din Zeus; nici ţie cu lancea 
Nu e menit ca să spulberi oraşul Troenilor aprigi, 
Nici lui Ahile, deşi te întrece pe tine 'n putere.“ 
Asta grăi, iar Patroclu, de teamă, se trase cit colo 
Şi se feri de minia țintașului Febos Apolon, 


| 


ILIADA dea 


705 Hector în fugă 'și-opri telegarii la Porţile Skee; 
Sta şovăind, au să intre din nou colo "n val să se ba, 
Ori să indemne pe-ai săi să se-adune cu toţii la ziduri. 
Cind el acolo stetea 'ngindurat, se-apropie Apolon, 
Chipu'i asemeni fiind unui tinăr in foare, puternic, 
710 Unchiul lui Hector și lratete mamei lui Hector Hecabe, 
Asiu, feciorul lui Dimas, acel cu sălașul departe, 
Tocmai în Frigia, lingă Sangariu, pe maluri. Cu dinsul 
Una 'n făptură fiind, vorbit-a născutul din Zeus: 
„Hector, dece-ai contenit cu războiul? Ce faci, nu e bine, 
715 Fire-aş pe-attt de viteaz pe cltu's mai slab decit tine! 
Astfel tu ai să te-alegi cu straşnice pierderi în luptă, 
Mină-ți dar caii cei tari de copită colo spre Patroclu, 
Poate pe el să mil culci şi Apolon să-ți dea biruința.” 
Zeul aceasta grâind, aleargă la zborul oștirii. 
720 Lui Kebrione dă ghes cercatul şi falnicul Hector 
Caii să'ndemne din biciu la pirijol. Cum Apolon pătrunse 
Colo 'n desimea de oști, stirni turburare cumplită 
Printre Argii, şi Troenilor da, şi lui Hector, izbinda. 
Hector pe toți ti lăsa nevoind pe niciunul s'omoare, 
725 Doar spre Patroclu da goană cu caii cei tari de copită. 
Insă la rindu-i sărit-a din chelnă Patroclu, în stinga 
Suliţa-avind, iar cu dreapta de jos apucase o piatră 
Lucie, albă, ascuțită, pe care-o cuprinse cu mina, 
Şi sprijinindu-se drept şi fară ca mul să aştepte. 
730 Nu inzadar o trinti; dădu 'n vizitiul lui Hector, 
In Kebrione, copilul din flori al slăviului Priam, 
Cind telegarii mină, și 'n frunte 1 pocni bolovanul 
Cel ascuţit, amindouă sprincenele 'i mpse; nici osul 
Nu mai ţinu la izbit, şi ochii In colb li căzură 
735 Jos la picioarele lui, cind el, ca și culundătorul, 
Cade din carul frumos, iar viaţa îi s duce din oase- 
Batjocurindu-! atunci ai zis, călăreţe Patrocle : | 
„Ce 'ndeminatic bărbat, cum se dă peste cap așa sprinten 
Dacă acest om ar fi fost pe marea ca plină de peşte, 
740 Cum s'ar fi dat el alund din corabit, chiar pe furtună, 
Şi după stridii umblind, ar fi săturat pe atiţia ! ie 
Doar se dă tumba cu-aşa 'ndeminar din car pe © ea e, 
Uite, că și la Troeni sint cufundător de cei meşteri 
Asta grăind, a päşit spre ucisul vieaz Kebrione, 


i VIAȚA ROMINEASCA 


745 Tocmai ca leul în salt, cind el pustiind la ocoale, 
Pieptul işi vede rânit şi dă drept, dar Il perde avintul + 
La Kebrione tot astfel aprins ai sărit, o Patrocle. 
Sare din caru-i așijderea Hector, şi iată-i aproape: 
Dinșii, alături de mort, se luară la harță ca leii 
750 Care, fdăminzi amindoi, cu trufe, se incaeră In jurul 
Cerbului pradă căzut pe culmile vre unui munte; 
Astfel alături de leş puternicii meşteri ai luptei, 
Menetiade Patroclu și falnicul fiu a lui Priam, 
Geth ahtiați să se spircue acum cu arama cea crudă, 
755 Hector îl prinde de cap, îl stringe şi nu-l mai slăbeşte, 
Dar și cellalt 1! inștacă de jos, de picior; iar alături 
Crincen se bat şi morțiș se indeasă Troenii şi Aheii, 
Cum pe pripoare la munți, cind vin şi se hărțue două 
Vinturi, de-ameazi şi de apus, şi sgudue greu din adincur 
760 Codrul de fagi şi de lrasini şi cornii cu netedă coajă, 
Lungile ramuri se bat, şi-auzi cum în codru răsună 
Freamâătul ingrozitor și troznetul crengilor frinte ; 
Astfel in tabără-atunci, năpustindu-se unii la alții, 
Se potopeau de istov și nu cugetau la fugire. 
765 Cine să numere lâncile care se 'nfipseră 'n trupul 
Lui Kebrioae, săgețile care sburară din strune ? 
Ce de pietroae pocnite cu furie 'n pavăza celor 
Care prin preajmă-i luptau ! Dar dinsul, cit este de mare, 
Zace 'n virtejuri de praf, şi itat-a cum caii se mină! 
770 Până ce Soarele 'n cer să se sue și 'n cruce s'ajungă, 
Tot vijăiau loviturile 'n taberi, și mulți mai câzură: 
Insă cind fu îm spre seară cind boii la plug se desjugă, 
Biruitori s'arătară Danaii "mpotriva menirii. 
Pe Kebrione 'l râpiră din mijlocul inghesuelii 
775 Oastei troene, din toiu, şi trupu-i de arme prădară, 
Ci la potrivnici cu gind de omor năvăleşte Patroclu, 
El năvălește de trei ori ca Ares de iute, dind strigăt 
Plin de fiori, şi de trei ori doboară bărbaţi cite nouă. 
Insă cind oara de-a patra s'asvirle 'n putere ca zeii, ' 
780  Biete Patrocle, atunci al vieții sfirgit ți s'arată, 
Zeul Apolon în clocotul luptei iți ese 'nainte - 
Iniricoşat la priviri; dat umbletu! nu-i vezi în valmă, 
Invălvit el fiind în pinză de negură deasă. ~- 
Stă după dinsul, în spate şi "n umere late "1 loveşte 
O i e ? STU T t | | 


795 Zeul cu palma, Patroclu se'nhoalbă privirea rotindu-şi. 


Coifa) li lcapăda jos de pe cap luminosul Apolon, 
“Printre copite sub car se rostogolește cu zornet, 
M Uoiful cu crestele mindre, şi-acolo de colb şi de singe 
Coumele lui sau miniit, Pan’ acolea nici-cind n'a fost voe 
700 Chivăra-aceasta cu tuiuri de cal intinată să fie, 
Ea ocrotise doar capul şi lruntea cea plină de farmec 
A lui Ahile—dar Zeus o dârue acuma lui Hector, 
El să o poarte pe cap, şi aşa îi grăbeşte peirea. 
"(e tui Patroclu în mină-i se sdrumecă lancea prelungă, 
705 Mare, puternică, grea, lerecată; i-alunecă 'n ţârnă 
“Scutul cel bine tivit, cu curele cu tot dela umăr, 
Piatoşa 'n urmări desprinde a lui Zeus odraslă Applon, 
Üümpätu-şi pierde viteazul, släbeşte în coarde, se nmoae 
"Si se opreşte ameţit, cind iată, din spate veninduri, 
300 Lancea-i infige 'n spinare un Unăr Dardan, a lui Pantus, 
"Riu Euforb, care n'aven potrivă pe-atunci la zviriitul 
Suliţei şi la minatul de cai şi 'n atălpilor lugă, 
Doar douizeci de bărbaţi din cat doborise dati, 
Cind la deprinderea luptei intâi luă parte cu ia S 
05 "El care-acuma întâi te ochi, călărețe post - zu 
Nu ţi-a dat însă la mir, ci după ce tancon i Aia Ne 
Trase 'napoi, a dosit-o In gloată perind ; n'a Ph 
Piept lui Patròciu să fie, deşi dezarmat gh a Pi 
Insă. lovit de Euforh şi de zeu, istovit e Pa 3 m 
0 Si o porneşte 'napoi "ntre-ai săi A să scape de mi u 
4 Hector Indată zărind pe mult inimosul Patroclu, 
Oam se dă 'n laturi atunci rânil de arama pia astă 
lnaintează "ntre rinduri, și acolo deaprapei e ae 
Arma 'n deșerturi adinc ŞI cu totului-tot “he pe 
15! Cade Petraclu cu bulnet, şi jalea pe Ahei 5 p ! E: zi 
su un plăiu, în coclauri, un vier neinirint şi si 
oaea de un leu, şise luptă amindoi E; dirzie 
Pentru răritul izvor, din care vor ei să d stepe iai 
Până ce leul doboară mistrețul ce gronie Mae. 
“Tocmai aşa pe Patroclu, cind el pe atiți r Pute i 
e k'a doborit a lui Priam fecior deaproape cz e 
i use i-a grăit în cuvinte ce 7 è 
A ar Ses ET cale ne va pustii, o aie 
Gi pe femeile noastre din Troia căzute n ro 


„20 200 „VIAȚA ROMINEASCA 


——— 


825 sad ed ae ke corâbii departe, In țară la tine— 
co entru ele doar caii 'nai i 
pe ce naintea lui Hector 
23 af yi TENA se 'ntind; apoi şi eu insumi cu lancea 
tie A p şii Troeni mā inalţ să le apâr de ceasul 
ea rii, Dar tu pe aici vei fi pradă la vulturi 
na » nu-ți fu de folos, oricit e de vrednic, Ahile : 
pal P o râminind, te tot indemna la corābji h 
ohe e 7 S la tabără-aici, o marite Patrocle 
a e sn pri fâr' numai atuncea cind cruntului Hector 
i dea pită de singe la piept o säi zdrențui cu arma 
bai a pupa şi crezutu-l'a mintea-ți nebună“ | 
Sullet puţin răspuns-ai a i 
şa, o Patrocle: 
ceea falește-te acuma cit poţi; biruința ta Giai 
ceea ti-a dat-o şi Apolon: ei singuri uşor imi scurtară 
Era ra de pe umerii mei armâtură'mi luară 
coreeana de bârbaţi de 'mi eşeau inainte ca tine 
ad pată lance râzbiţi, pe loc erau morţi fara-doaa 
"raba sa ice Ş!: zeul, nâscutul din Leto 
itor, Eulorh; tu al trei] E 
i Eu $ alea fusi la lovire, 
SA poză St ceai şi bine Inscamnă-ți-o 'n minte: 
> uci indelung, ci acuma cur i | 
i Ă Ind şi de ti 
eee PAROIS, moartea g'a soartei tărie E esta 
tor văi pierde cu armele-i neintrecutul Ahile Hi 
pomi pia e pasa a moartea c'un văl de 'ntunerie 
mădulari spre iad iși i 
i ER ia zborul, indu- 
„850 ere pieri doar in floare şi 'n toata aa A 
zile e mort, răspunsu-i-a falnicul Hector: 
is e „i ră o Patrocle, o moarte năprasnică mie ? 
, n'o hile, feciorul i zei : 
e, fec pletoasei zeițe 
jji rd cu lancea de mine străpuns, ọ să et mai i r 
iri ii aceasta rostind, câlctiul in mort işi indeasă ai 
ra $ din rană smuncind, il da peste spate cu di 
X ce pă o Cu lancea-i purcede spre Automedonte i 
ae ne hop a tot una 'n făptură cu zeii: 
oboare, dar el e du if cai 
tă DI, s de luparii ce i 
Nemuritori, darul mindru al zeilor dat lui i. 


Trad. de G. Murnu 


ana 
iii 


Chestiuni demografice 


Oraşe care descresc 


Rominia are avantajul de a vedea in fiecare an crescindu-i 
populaţia in mod considerabil. Sporul natural, adică prin naş- 
teri, dintrun an, tinde să se stabilească la o sută mii de locui- 
tori pentru întreaga țară (adică 14.5 la mie). 

La sate acest excedent este ca de 92 mii (16 la mie), iar 
la oraşe ca de 8 mii (numai 7 la mie). 

Dacă mortalitatea generală a țării ar fi mai redusă (acum 
e de 26 la mie).—şi se pare că ea Incepe să scadă, mulțumită 
progresului igienei şi a imbunătățirii stării economice,- atunci, 
cu natalitatea mare (40 la mic) ce ne caracterizează, excedentul 
va întrece media de 15 suflete la fiece mie de locuitori. 

Această stare satistAcătoare se poate constata numai dacă 
considerăm în total populaţia rurală sau populația urbană. Cer- 
cetind Insă procesul demografic (nașteri, decese) din fiecare CO- 
mună rurală sau urbană, în parte, găsim că sint unele locali- 
tăți in care numărul deceselor dintr'un an oarecare întrece nu- 
mărul născuţilor-vii din acel an.— Acest deficit se datorește, mai 
intotdeauna, unei creșteri exceptionale a numărului morților (epi- 
demie, etc), iar nu scăderii natalității. À 

Rominul ţine, In această privinţă, mai mult de popoarele 
orientale, care sint mai prolifice ca cele din apus, i 

Urmărind acest studiu al sporului natural de populație pe 
o perioadă de 5—10 ani, cercetătorul este izbit de constatarea că 
unele localități persistă, cind şi cind, a trage în Jos balanța po- 

ei, 
sie = comunele rurale In care se semnalează descreştere 
de populaţie 0 anchetă urmează să se intreprindă la faţa locului. 

Aceasta anchelă ar avea de limpezit următoarele puncte: 
1) Cui se datorește excedentul de morţi: natalității mici, sau mor- 


alităţii mari ? | 
Daca au murit copii în primele zile. sau In primele luni 


ale vieți. i 
Sint născuţi morți ? Avorturi? SM 
Concubinaje ? Celibatari ? Prostituate clandestine? 


sus VIAȚA ROMINEASCA 
PE fi PR 


2) Enumerarea boalelor care au pricinuit decesele într'o se- 
rie de ani. 

In caz cind predomina epidemiile, să se cerceteze : 

3) Apa de băut: cum sint puțurile ? 

4) Curăţenia generală a satului: ce se face cu gunoaele 
dela vite şi din locuinți și cu celelalte necurățenii casnice ? Ma- 
teriile fecale unde se depun ? 

5) Starea locuinţilor : materialul de constructie; numărul in- 
câperilor, numârul sufletelor dintr'o locuință ; mârimea ferestre- 
lor şi dacă ele se pot deschide. Dacă locuinţile se văruesc si 
de cite ori pe an. = - a] 3f 

6) Dacă sint bălloave In sat. Dacă şanțurile au scurgere 
sau slagnează in ele murdării, 

7) Clima: vinturi, ploi, uscăciune, geruri. 

8) Ciţi pelagroşi, sifilitici, tubereuloşi ? 

Impaludaţi sint mulţi ? Alcoolismul este intins ? 

9) Cite circiumi sint în sat? Cit se consumă pe an şi ce 
anume- băuturi de predilecție ? Bauturile au fost analizate vreo. 
dată şi la ce institut? 


10) Cine asistă obişnuit pe femei la faceri: empirice snap 
moașe diplomate ? 

11) Prejudecăţile, în ce privește ingrijirea bolnavilor: face- 
rea curățeniei după morţi. 

12) Alimentaţia. 

13) Îmbrăcâmintea, 

14). Munca, Cite iuni pe an muncese și atunci cite ore pe 
zi? Ocupaţia de căpetenie a sătenilor. 
f ig Starea materială a locuitorilor {avuți, înlesniţi, săraci, 
ipsiţi), 

Direcţiunea generală a serviciului sanitar, sezisată de a 
ceastă chestiune incă dela 1904, a întreprins cercetări in acest 
sens în unele localităţi dovedite a fi fost pănă atunci în descre 


rea populațiune (raportul asupra igienei publice pe 1008 


l Astăzi, puiindu-se face studii pe un Şir mai indelungat de 
ani, obiectul anchetei s'a fixat la un număr mai restrins de (EE 


mune rurale, asupra cărora a lost indreptată atențiunea auterită- 
ților locale, 


Unde?o Cercetare a cazurilor descreşterii populaţiei e mai 
complexă, aceasta e de bună seama la orașe, căci acolo n'avem a 
face numai cu abtohtoni, ca la sate, ci cu populații pestriţe, şi cu o 


mulțime de chestii social-economice, care trebuesc ținute 1p 
seamă. | 


CHESTIUNI DEMOGRAFICE 409 

E el 

lată o listă, din care se poate vedea anii şi oraşele în care 

s'au Inregistrat mai multe decese decit nașteri. Acest deficit a a- 

juns cite odată (in 1909) la valori mari (299) pe alocuri (Cra- 

iova) ; sau, cu 4 ani Innainte (in 1905), la 255 în laşi şi 177 in 
Birlad; iar intr'alţi ani la valori mici, sau chiar zero, 


Anii  Oraşele-capitale cu excedeut de morţi: 

1901 Piteşti, Botoşani, Craiova, - 

1902 Călăraşi, Fălticeni, Birlad. R.-Vilcea. 

1903 Si aan 

1904 ici un oraş. ; i 

1905 Iaşi, Roman, TA cei, Birlad, Călăraşi 

906 Huşi, Birlad, Slatina. 

1907 Tn. Severin, Birlad, Craiova, Slatina, Tg, Jit. 
aracal, Slatina, T, iu, ? TI AD 

eri a Birlad, iaa. Tn. Măgurele, Tn, Severin, Cra- 
tova, Ig, Jiu. 

1910 Roman, Tg. Jiu, R. Vilcea. 


i i itești Fn. Må- 
jām din această listă câ in Piteşti, Caracal, f 
DA Hagi şi Botoşani, numai în cile un an izolat numărul pă 
te as a depâșit pe al nașterilor, —pecind în celelalte rap = 
rage lucrul s'a repetat destul de des, chiar pănă la 5 ori, c 
i i re semnificativ ? 
Se Cua Donis observa că toate cele 5 orașe opie. e 
Oltenia intră In lista noastră, Dacă genă emana și en: 
inuturilor oltenești, sar € artea estică 
gi reg ae speciale care determină fenomenul de care ne 
if: asemeni, în lista de mai sus vedem că a AEA 
care se tin, aşa zicind, de mină: Tn. Severin, Te Jis, 
pia R. Vilcea, Caracal, Slatina, Pitești și Tn. reg area 
pe Explicaţiunea, cel puţin in parte, a saon mă ie ir 
de In imprejurarea câ, In unele din erp a tra ride 
a Tomita spitaliceşti care primesc popi da ati a date serică 
i te, cit şi din alte judeţe, aşa că, ete: fanani a 
G să fie mai mare. Astfel, în Craiova nanay nae. m 
instituțiuni de asemenea natură şi anume: spr eS 
cu 100 turi, în care se tratează anual penega Mt spitalul de 
Spi PTh 1. Preda“ cu 50 paturi şi 1,000 boln ii enaţi Mae 
grai cu 700 bolnavi şi ospiciul de ali > 
boale $ 


dona-Dudu“. 


i ; 5: 60 i, în 
„mg 10, erario DO An, SEM be aaa ot tt de Datini care a- 
i ă „se i 
moşie it aci şi din alte localităţi. Lp RAE pat 
In Tg. Jia un mare spital de 50 patu 


2.000 bolnavi pe an din intregul judeţ. 


tio VIAȚA ROMINEASCA 


in Pitești spitalul central posedă 45 paturi şi tratează anual 
peste 1,000 bolnavi, 

R. Vilcea, are un spital cu 40 paturi şi tratează ca la 1.000 
pacienţi, 

In Moldova, din 13 oraşe capitale de judeţ, numai patru 
au suferit In ultimul deceniu de o descreştere relativă de popu- 
lație, In frunte stau laşii, care aveau o populaţie, la inceputul 
anului 1901, de 77 870 locuitori, iar la inceputul anului curent 
de 79402. Așa dara crescut în 10 ani numai cu 1532 suflete, 
in loc să fi crescut după procentul sporului de 7 la mie în orm 
şele noastre—in cei 10 ani—cu peste 5.000 sullete, aşa că popu- 
lajia Iaşilor trebuia să ajungă azi la vr'o 85.000 locuitori. 

Se înțelege că aici vorbim numai de sporul natural al po- 
pulației (prin naşteri), nu şi de imiarări Cifra exactă a popula- 
ției nu se poate preciza, intrucit nu s'a [ăcut recensemintul dela 
1899, ci s'a stabilit cilra actuală prin adăogarea sporului natu- 
ral, rezultat din excedentul nașterilor asupra deceselor. Ciţi n'or 
îi emigrat, In cei din urmă 10 ani, dar, mai ales, ciți nu ne-or ñ 
venit şi s'or fi stabilit în țară! 

Dar, ia să vedem cui se datorește şi acel spor de popula 
ție: ortodoxilor sau mozaicilor ? 

In cursul ultimilor zece ani s'au născut vii In orașul lași 
11.947 copii din pârinți ortodoxi, 10,413 din părinți mozaici și 
824 din părinți aparţinind altor confesiuni (catolici, protestanți, 
mahomedani, armeni, etc.). In același interval de timp au dece- 
dat 13.414 persoane de religie ortodoxă, 7.375 mozaici şi 863 de 
alte rituri. Din aceste date constatăm că populaţia rominească, 
în loc să sporească, a suferit în 10 ani o pagubă de 1.467 su- 
ilete, în vreme ce evreii s'au înmulțit cu 3.038 ingi. 

Din ce cauză In lași autohtonii se impuţinează pe cind israu- 
liţii sporesc ? 

Trei cauze par evidente în special pentru lași : 

1) Existenţa „orfanotropiei* institutului Gregorian, unde se 
primesc copii găsiți şi chiar se depun prunci, care toți sint con- 
siderați ca romini, Acest aşezămint, ca toate cele similare, dă o 
mortalitate ridicată. 

2) Marele spital central al Casei Si. Spiridon, cu 350 pa- 
turi, In care se ingrijesc vre-o 5.000 bolnavi, mulți din satele, 0- 
raşele şi județele invecinate, precum și spitalul Cantacuzino-Pay 
canu cu 40 paturi şi aproape 1.000 bolnavi anual. 

3) Ospiciul de infirmi din localitate, 

Cauzele generale pot fi aceleiași care ar trebui studiate și 
in celelalte orașe, In care se semnalează creşterea deceselor: 
extensiunea sifilisului, tuberculozei şi paludismului, 

Birladul număra, la 1901, 24.388 locuitori, Azi posedă 24.304, 
Prin urmare cu 84 suflete mai puţin. 

In răstimp s'au inregistrat 5.094 născuţi vii ortodoxi, 1.985 
mozaici și alte rituri; iar decese au fost: 5.621 la ortodoxi, 888 
la mozaici şi alte 96 la alte religii. Prin urmare ortodoxii au 


CHESTIUNI DEMOGRAFICE «su 
IN Pietele Eden se 3 ridic 


— -~ 


u i ani 527 inşi, „Beria Pic seri sporit cu 497; iar 
cuitori au scăzut cu 54. Populaţia o lui 
in total cu 84 locuitori. ici i i ra 

Birladul de asemeni posedă un spital central cu 80 paturi 
Sechi anual ingrijiri la aproape 2,000 bolnavi veniți din toate 

e. 

In Roman, 2.423 născuţi, vii ortodoxi, 1.864 mozaici, 323 alte 
religii şi 2.769 morți ortodoxi. 1.359 mozaici şi 344 alte religii, 
Ortodoxii au pâgubit 346, mozaicii au ciştipat 505 

Roman, alături de policlinica oraşului, care tratează la 
pat bolnavii din localitate, există spitalul Spiridoniei „Precista 
Mare* cu 60 de paturi şi peste 1.000 bolnavi, 

In Fălticeni, In 10 ani orlodoxii au avut un spor natural 
număi de 41 suflete, pecind mozaicii de 428, 

Cei care au păgubit în acest oraş au lost locuitorii apar- 
tintnd allor religiuni, căci au avut 32 naşteri şi 45 decese. 


Din cele expuse reese că țara noastră se bucură în gene- 

ral de o creştere naturală de populație, care denotă o vitalitate 

o vigoare pline de speranţă. S 
4 Populaţia rurală e mai robustă, constituind o adevărată pe- 
inieră naţională, f 
ä Orasele au o creștere mai lentă, dar totuşi constaniă, cu 

ici excepţiuni. i 
= Din gari 32 oraşe capitale de judeţ, 14 au suferit, vre- 
melnic, In curs de 10 ani, oarecare) descreşteri de populație, 
prin lăsarea in minoritate a numarului nascuţilor, A 

In patru oraşe faptul s'a petrecut o singură dată întrun de- 
ceniu,— aşa că poate fi socutit ca accidental și deci neglijabil, 
în celelalte 10 sa repetat de 2- 3—4—5 ori. In aceste din 
urmă localităţi, se pare că deficitul se datoreşie, în parte, exis- 
tenții unor aşezăminte spitaliceşti centrale, spre care paare 
bolnavii şi din satele şi oraşele apropiate, care ctre be mu og 
in acele oraşe, sint foregbitrați de primăriile respective şi € 
istică, ca localnici. u 

a ace Capra recensemintul populaţiei, făcut în 1899, n re 

poate servi astăzi, mai cu seamă pentru oraşe, şi că tgp one 
- nouă numărătoare conștiincioasă a locuitorilor, pregă 

inţile moderne. 
toate cerinţile Spies 


efn] Stnatisticei din 
Direstitnoh Sapitură 


a e 


Documente omenești 


DRAGOSTEA") 


Lipovenii sint o curioasă specie de oameni, Imi spuse in- 
tr'un rind un tovarăș, fugar din Rusia, In sfinta impărăţie fri- 
guroasă şi nemărginilă, pe drumurile stepelor, in iarmaroacele 
tirgurilor, intilneşti oameni cari poartă stigmatele tuturor raselor 
asiatice, Intre toţi, deosebeşti pe Muscovitul acela, pe care, din 
operile marilor lui scriitori, îl ştii drept fire domoală de turmă, 
om mare cu ochii șterși, cu pomelele eşite, cu pletele cinepii, 
Vorbeşte cuminte, face cruci şi se gindeşie la Dumnezeu. Dintre 
moscoviții aceştia ai Marei Rusii ne au venit şi sectarii noștri Li- 
poveni. Dar Rușii aceştia nu-i vei cunoaşte în deajuns dacă-i 
vei judeca numai după carji  Moscoviţii Intradevar fac cruci 
mari, Îşi zic pravoslavnici, dar în sufletele lor trăeşte vechiul 
pâginism. Dumnezeul lor e ceva neguros şi neholărit—şi pen- 
tru ci ființă și făptură deplină, are depildă sfintul Neculai, căruia 
i se inchina, De această cinste se bucură şi alți sfinți şi mu- 
cenici nenumărați. Ba chiar și oile și rimălorii unora din sfinți, 
şi măgarii pe cari o sáma. de mucenici umblau călări. Moaşte 
de oameni şi de' animale adană mii şi mii de oameni in jurul 
lavrelor colorate albastru, cu turnurile In forma unor cepe uri- 
așe... Moscoviţii aceştia au aplecare mare spre petreceri zgomo- 
toase, beții adevărate, de cari dumneavoastră nu vă puteți face 
idee... Cintecele care sună In Ucraina, la Maloruşi, doinele de 
pe coastele Carpaţilor, au o poezie blindă şi dulce, Acolo, la 
Moscoviţi, omul uriă cu Inverşunare. Cind cântă adevărați cintă- 
reji, trebue să-i astupi urechile. Se sting lămpile, zurue şi se 
sparg geamurile: Din poporul acesta hiind al scriitorilor, ee Ca- 
zacii cruzi cari zdrobesc cu cnuturile pe frați lor Din pravos- 
lavnici creştini es negustorii şireți şi lacomi, şi cinovnicii laşi 
şi fără nici-un scropul. Omul acesta blind al stepelor işi ucide 
nevasta cu călcâiul dupa fiecare chel... Lipovenii, sectari nedo: 
moliți, au toate calităţile, şi mai ales toate scăderile fraților de 
cari s'au despărțit; şireţi și lacomi, cruzi şi netoleranţi... Fe- 
meia € o roabă: ai văzut-o, încovoiată și zdrobită, In viile dela 
Sarichioi.... lar In ceia ce priveşte dragostea—lucru care te inte- 
resează poate—ce să-ţi spun? Aici dragostea e o simţire gin- 
gaşă, complicată cu Inflorirea primaverilor, cu cintecele privighe- 
torilor şi luna plină. O fată mare, o nevastă tinâră, la Romini 


1) Dintr'o sorie de sebiţe şi impresii din Dobrogea, 


DOCUMENTE OMENESTI sa 
de pildă, așteaptă dragostea cu toate farmecele ci: cu vorbele 
şoptite, abia inţelese, cu glumele dulci, cu aşteptările infrigurare... 
Visează, poartă busuioc în sin, umblă pe ginduri, se impotrivește 
0 vreme. Dragostea, în dorurile ei, ln tot ce are ca innaiatea 
faptului, e ceva delicat; primăvara aceasta a simțirilar, Imprăş- 
tie peste tot restul vieții ca o mireazmA de amintiri şi mingleri,,, 
La Lipovenii de aici şi din centrul sfintei Rosii, iubirea e à- 
proape actul simplu și brutal... Sfiala, ruşinea, toată taina care 
învâlue dragostea, acolo sint necunoscute... 

Imi aduc aminte de multe întimplări, care ţi-ar putea tā- 
muri mai bine lucrurile. 

Eram întrun rind întrun sat de la granița siberiană MA 
oprisem pentru puțină vreme. Trâiam singuratic ași putea zice, 
la nişte țărani, cu cari abia schimbam două vorbe: bărbatul era 
un om mare şi pâros, cu ciubote și cojoc care miroseau a do- 
hot ; femeia lui voinică și grasă, c'o voce cicâlitoare şi ascuțită. 
Malurile unui pirâu care trece prin apropiere (ti zicea Zaluga) 
erau pustii şi triste, Zarea de stepă avea ò melancolie nespusă. 
Trăiam o viaţa mihnicioasă, MA duceam din cind în cind la 
primărie, —ascultam acolo pricini de procese. Auzeam oameni 
vorbind, îi vedeam certindu-se şi zbuciumindu-se ; era mişcarea 


vieţi ăi 

Pe staroste nu-mi mai aduc aminte bine cum LL chema. 
Mi se pare că-i zicea Matvei. Era un moșneguţ slab, c'a barbă 
ascuţită, un smoc de fire gălbui-cărunte şi rare. Vine Innăintea 
lui şi a bătrinilor carii țineau tovărâşie, o păreche : un barbat 
tinăr şi voinic şi 0 mueruşcă mititică, cu ochii plini de vioiciune, 

«Ce este, oameni buni? ce pricină aveţi ?» intreaba sta- 


cle 5 
99 Barbatul era cam bleg. Vorbea rar şi moale, uitindu-se 
ah acră m'a adus, moș-Maivei. Zice că nu vra să 


«Apoi nevasta 

iască cu mine... $ 

a pu Fireşte ! strigā muerea. Pine şi sare eu deacuma nu 

i mininc cu tine... 

EI Veabiete incet, Catia,—să intoarce spre ca starostele. 

spune, ce este? Spune tu întâi, băele, de ce nu vrea femeia 
să mai trăiască cu tine?... 

— Nu vreau! nu ee 5 

L Aşa? aşa? cuvinteaz 

di mă. Tu ce zici, băete ?.. ` j 

aie: Eu ce să zic? răspunde cu greutate bărbatul cu privi- 

i pâm eu zic că nui adevarat t... 0 
iğ gi. pre z cum nu-i adevărat? cum nu-i adevărat? incepu 
deudată ascuțit femeia. Cum nu-i adevărat?» Şi se repezia cu 


că spre omul ei... de ; 
cipel Aner aurosdié se îrcruntă la fața şi ridică o mină. Vorbi 


Pi SDr Cătia. fi cuminte, taci din gură... Aici nu stateți la 


voi acasă... 


ţipă femeia. E neputincios ! 
Matvei starostele, scârpinindu-se 


414 ESN VIATA ROMINEASCA 


— Nu mai träesc cu dinsul! mă duc la mama acasă! ori 
mă duc in lume!» striga femeia cu oțărire. 

Batrinii se priviră; apoi se adunară intrun colț de odae și 
se sfătuiră incet. In sfirşit starostele se intoarse spre pricinași 
şi le rosti hotărirea : 

«Asculta, Hia, și tu Catia... Noi nu ştim care are dreptate, 
Trebue dovadă... 

. — Foarte bine! foarte bine! sirigă neinduplecată muerea, 
Foarte bine !...» 

Şi s'a făcut dovada în faţa juriului. Dintro odae au egit 
bătrinii ginditori, barbatul mai bleg și mai supărat decit innainte 
şi femeia triumlâtoare şi mai ințepată decit oricind, Toţi cari 
erau în primărie au înțeles de partea cui era adevărul... 

M'am dus acasă, gindindu-mă la Basarabia noastră şi la 
oamenii ei... In sat a lost oarecare fierbere, Vedeam cum se 
adună femeile in amurg la porţi şi vorbesc despre ceva cu por- 
nire, cu ură. Judecau pe Catia. Era singura femee cu ochii 
intunecoși. singura subțire şi lrumușşică şi n'o puteau erta, In- 
jelegeam că plânuesc s'o bată, s'o alunge din sat. Şi 'nir'o seară, 
gazda mea, grozav de satisfăcută ridea cu lacrimi cutremurin- 
du-și tot trupul uriaș și povestea unor cumetre o intimplare foarte 
hazlie. Uitase că sint acasă--şi glasul ei țipător rāzbātea pu- 
ternic în odaia mea: 

3 “Ah, dragele mele, am spus eu că spinzurata teia e vră- 
jitoare... e neam de ţigancă şi știe fermeca. 

— Ce s'a Intimplat? ce-a fost? gâgăia grăbil un stol de 
gospodine. 

— M'am inţeles eu cu omul meu, Sa pindit-o în ripa pl- 
răului... l-am spus eu ce să facă. Ea și-a dus iapa la păscut 
și se intorcea acasă,,, Zic eu: Iaca vine, Du-te acuma şi să 
nu-ţi fie frică, să faci cum te-am învățat... Şi să vedeţi. li ese 
Gavril innainte şo apucă. Incepe ea să țipe. El o grâmădeşte 
lingă tufe. Sirig eu: Nu uita ce ţi-am spus: Spune tatăl nos 
tru! făţi cruce cu limba!.. Ciţi bărbaţi nu se puteau apropia de 
dinsa, bat-o Dumnezeu s'o bată de vrăjitoare! Ce făcea, ce dre- 
gea, nu-i puteau face nimic Da' așa Gavril, cum l'am învățat 
cu, i-a tras doi pumni buni, şi precum am spus a făcut rugă 
ciunea şi semnul cu limba—și pata! Numai așa i-a venit de hac 
și i-a stricat drăcoveniile şi vrajile ei 1...» 

Mie, In odăița mea, nu-mi venea de loc să rid.. Mă gin- 
deam că sint aproape de Asia neamurilor felurite, şi, caşi Ale- 
xandru Macedun, In trecere printr'o ciudată ţară... 

Dar mi s'a intimplat să văd tot aşa un lucru vrednic de 
mirare și 'n vecinătatea Moscovei, nu numai dincolo de Don. 
Eram la o moşie, la un prietin care tocmai işi isprăvise studiile 
de medicină. Petreceam la pescuit, la vinătoare, —eram şi'n In- 
tăia linereţe, şi 'n puţinele zile fericite pe care le-am avut. 

4 Intr'o zi se inlâţișază la curte doi gospodari tineri, nalți şi 
voinici. Fl in cămaşa roșie, incins cu fringhiuța impletită din 


DOCUMENTE OMENEŞTI us 


verde şi galben, cu canal la o parte; ea cu fusta largă și 'ncre- 
tita mărunt, fusta galbână cu flori roşii, şi broboada de mâtasă 
ca para locului. El aducea două rațe mari albe, cite una la 
fiecare subsuoară. Ea ducea in brațe invălit strins în scutece 
un sugaciu. 

Barbatul se înfățișează cu smerenie, Prietinul meu Alexei 
era fcciorul stăpinului moşiei, 

«Tiam adus, batiuşca, un plocon pentru facere de bine». 

Patiuşca Alexei intăiu s'a uitat cu mirare la plocon şi la 
om, după aceia a privit la gospodină şa zimbil. Atunci parcă 
Ințelese şi primi cu dragă inimă cele două rațe albe. 

După ce au mai vorbit puţin şau întrebat de sânâtate pe 
prietinul meu, bărbatul şi femeia sau închinat cu plecâciune. 
Alexei a scos un ban de argint şi l-a strecurat în scutecele co- 
pilului. Nevasta s'a plecat şi i-a sărutat mina, șia pironit apoi 
ochii galeşi asupra lui. S'au intors, s'au dus, 

La intrebările mele pentru ce s'au Iniățişal așa, de ce-au 
adus plocon, —prietinul meu zimbea cu stinjenire. Abia câtră scară, 
cind «şirâm cu puștile până la marginea unei dumbrăvi de mes- 
teceni, tmi istorisi rizind o intimplare : | 

« Inchipueşte-ţi, dragă, că oamenii aceștia anul trecut mi-au 
eşit innainte chiar aici la marginea dumbrăwii,,, Erau tulburați ; au 
căzut in genunchi şi-au ridicat spre mine minile, Batiuşca! nu ne 
lăsa, Alexei Ivanov, fie ţi milă de noi! grâia bârbatul. Noi ne am 
însoţit de doi ani, şi pănă acuma nu ne-a bucurat Dumnezeu cu 
nici un copil. Ce n'am făcut? Am plătit rugăciuni; am lost 
pe la lavre; am purtat amindoi la git pungulițe cu ciolănaşe 
sfinte, şi ţânduri din corabia mintuitorului ; degeaba! Am fost 
şi la babe, ne-au descintat. Pe urmă neam dus la un doctor 
la tirg la Moscova, Şi doctorul a zis că degeaba — degeaba toate | 
că eu sint de vină! Femeia-i vrednică, da eu amo pedeapsă 

mneztu... 
să la Du şi ce vreţi dela minc?—Femeia se plecă până la 
obrazu 'n palme... t 
e i ridică Kaf ea şi 'ncepu iar tinguirea lui incurcată, — 
nă ce, la urmă, c'o uimire pe care uşor ţi-o poți BAA ser 
aflat ce cereau de la mine. Femeia ridicase incet capul și 
iv i umeri... A 
PAS p pgarsta ascultat rugăciunea ? Intrebai eu pe prie- 


ong sa paa vezi, Dumnezeu i-a bucurat c'un copil. Ş'au 


i i i plocon... Dar omul era 
enit să-mi mulțămească. Mi-au adus şi p 
eroii incă de anul trecut cind sa depărtat de a noya 
Dumbrävii, şi a lăsat lingă mine pe lemee, care ofta stin 


pe iarbă, şi zimbea cu teamă parcă și mă privea pe furiş...». 


M. Sd. 


ppm (e 


UN POPAS” 


Pe inoptate, ajunserâm in Păltiniş. Casele, rar semânate pe 
amindouă lăturile drumului, incepuseră a dormita în mijlocul o- 
grăzilor largi împrejmuite cu garduri de răzlogi în zig'zag ; iar 
pe lingă locurile aprinse mai de-oparte, şi ale căror flăcări roşi- 
etice jucau capriţios In intunericul înprejmuitar, stăteau cei de 
casă. pregătind cina de scară, Aninal de o cujba inaltă, atima, 
nemișcat deasupra focului, ceaunul negru într'o bae de flacări è 
un cine cu urechile ascuţite şi istețe, conştient de locul ce-l o- 
cupa în familie, stătea şi el culcat în apropiere, cu botul pe 
labe şi cu ochii ţintă la foc; un copil cuun bâț lung, mai mult 
de joacă, scormolea de departe jaraticul, şi o puzderie de scin. 
tei se ridica, topindu-se în vazduhul inalt şi intunecos. 

— Jupineasă Catrină, Jupineasă Catrină ! auzirăm de odată 
pe Aximia strigind. 

Cind intorsei capul, o zării prin intuneric, acăjată de un gard 
de răzlogi şi suită pe el ca pe o scară. 

—  Jupineasă Cutrină, Jupineasă Catrină! şi cu pumnul ei 
mic bătea repede intrun răzlog, care răsuna inădușit ; jupineasă 
Catrinaăăă!,.. 

— Da cine mă striga? auzirăm noi un glas de lemee tn- 
trebind din intuneric, fără a se apropia, 

— Eu, jupineasă Catrina, Axinia din gura Borcei. Due pe 
dai boeri până 'n Şar, ş'am inoptat aici; ne-am intilnit în drum 
cu badea Gheorghe, șio zis să venim să minem în iasară la 
neata. 

— D'apoi că vifi duce neavoastră, juplneasă Axinie, in 
altă parte, că eu n'am unde să vă culc, răspunse ca scurt, în- 
tepat şi minios. 

— Nu te supâra, jupineasă Catrina, zisei eu, că nu-i nime 
de vină ; ia, badea Gheorghe a crezut c'are să-ți fie urit singu- 


*) Fragment din volumul „Pe drumuri de munte“, care va apare în 


UN POPAS M7 


— ——Ė 


rică in iasară ; păcat că nu ne primeşti; cind ai sti ce oameni 
de treabă sintem f., tdi si 

Drept răspuns auzirăm o ușă trintindu-se. 

= Ei, sfirleaza dracului, ai pus-o de mămâliga cu badea 
Gheorghe şi cu lelea Catrina ta? Unde dracu minem noi in 
iasäră 

— Da' las c'om găsi noi... 

- Da' adică de ce nu ne-a f primit, fa Axinio ? 

-~= Da' minca-o-ar jernii ; par'că crezi neata, că doarme sin- 
gură, cind nu ii omu acasă ? 

— Da ?... Atunci să mergem in altă parte. 

Cirnirăm caii şi intrarâm Intr'o ograda, care, de o camdată, 
părea pustie ; Inaintind însă puţin, zărirâm, la o parte, un ma- 
siv de umbră. Era o casă. O lumină slabă țișnea din loc în loc 
prin păreţii ei, şi dacă acea lumină ar fi fost mai puternică, ai 
fi crezut că arde casa pe dinlăuntru. Un cine se însârcină să ves- 
tcască pe cei din casă, despre sosirea noastră, Ușa se deschise 
largă, și un flăcău voinic se arâtă In privazul ci luminat. 

— Bună vremea, voinicule, zisei eu apropiindu-ma ; bucu- 
roşi la oaspeți ? 

ij =- Mimi d-voastră, bucuroşi, polim, răspunse el alun- 
kind cinele. 

Descălecarăm, P 

Eu şi tovaräşul meu intrarăm inlăuntru, Axinia râmase 

rai. 

la Pe o vatră mare plină cu praes, sub un pica epoca 
aşezat un We stejar, un lăcâuan cu pieptul gol şi r- 
se pă i bt era şi plină de sudoare, pălea o oaia a 
aşă, Un capăt de luminare de său, infipt intr'un poponeţ de lu 
şi cu mucul mai înnalt de cit flacâra, mijia pe o masă, aseme- 
nea unui trunchiu de căsăpie ; de jur imprejur, pe lingă parei, 
goale, unsuroase, şi aşezate pe picioare de lemn bătute în pă- 
mint, se întindeau nişte laviţi inguste. Birnele de cr ra aia 
erau durați pâreţii fără ferești, 13i arătau, pe sigure, go area 
lor rotundă și afumată de sub o lipitură coșcovită de ci gall ce 
minjit odată cu var. În cotlonul dintre horn şi parere e x es pi 
ușă, un teanc scornjit de piei miţoase de oae sineta ng rra 
i lea casa de un miros pătrunzător de stinā. Cind māmā 
liga E gata, llacăul o răsturnā ic gi paa oa piece 

a ce se alla în mijlocul casei. (etala u sc 
a grasi nişte ceapa, ucise Je int, e ari apt sapă mp pre 
aduse nu ştiu de unde o sca ie aieiai 
i i noi, începurâm a minca. Fără mult parera, 
iaje prize edil cinei frugale a. Dacus g garde 
trind cu tarniţele şi cu poclăzele dela cai tocmai la timp, P 

e de căruţă, : ; 
ag A ha. larh Creul insă începea de aici annaas Crona 
unele probleme de călătorie, foarte incurcate, pe. ag Agadir a 
răşul meu le deslega cu o iuțială şi o îindeminare - 


418 VIATA ROMINEASCA 


aşa de pildă fu de ajuns ca somnul să-i facă chip pe la gene, 
spre a-l vedea numai de cit, aşezind In lung o tarniță pe una 
din lăviţi, potrivindu-și In scobitura ci, plină cu o pernă virtoasă, 
capul său mic şi țuguiet, întinzindu-şi, ca o rimă, firul subțire 
şi lung al persoanei lui pe laviţa prea lată pentru dinsul, acope- 
rindu-se pănă peste nas cu una din poclăzi, și într'o clipă ador- 
mind.  Tovarăşul meu era o alcătuire fericită în puterea cuvin- 
tului.  Axinia umilă şi ea o pocladă şi o pernă fără să zică ni- 
mic, eşi din casă şi se făcu nevâzulă, Cit despre mine care, 
cind e vorba de somn, am de impăcat o sută de ochi, chibzu- 
iam un loc pentru acest soiu de moarte vremelnică. Lăviţile e- 
rau prea inguste pentru mine și mă hatării, deci, să mă culc jos 
la pămint. 

— Mäi băeți, Intrebai eu pe Măcăuani, da o leacă de fin 
nu Sa găsi pe la voi? 

— Ba s'a găsi, cucoane, cum să nu se găsească? 

Și fară altă vorbă, eşi din casă unul din ei şi, peste citeva 
minute, se intoarse cu coșcogea sarcină de fin, Destăcui finul 
in o pătură groasă jos In mijlocul casei, pusei şi cu o larniţă 
drept căpătăiu, mă lungii pe mirusitorul meu asternut, mă Invă- 
lii cu poclada rămasă, Inchisei ochii şi chemâi somnul. Cei doi 
băetani se şi lungiseră cu fafa 'n sus şi cu pieplurile deslăcute 
pe locurile de pe lăviţi rămase slobode, 

Stinsesem luminarea de mult, şi somnul, cu amețitoarele lui 
mingieri, căuta să amarțească şi să Inchege cursul idin ce ince 
mai Incet al gindurilor mele. Eram, poate, pe punctul de a 
păși în adinca linişte a somnului, dar mă opri o clipă zgomotul 
indesat şi răguşii, ce-l făceau nişte picături, parcă de ploac, care 
ar fi căzut de sus rar şi indesat pe poclada, cu care eram in- 
välit. Poate că afară ploua în adevăr şi, de prin acoperemintul 
spart, picura Inlăuntru. Se poale... În tot cazul, scosei mina de 
sub Invălitoare şi, pipăind, căuiai să mă incredințez... nici urmă 
de udeală, Şi totuşi, picăturile nu incetau de a cădea peste 
mine din ce în ce mai des.. Poate că vechimea lucra și noap- 
tea la desființarea coşmoagei, în care mă adăpostisem, și lutul 
din coşcovituri cădea peste mine în mici lărâmituri... Se poale; 
Scosei mina de sub Invelitoare şi căutai să mă Incredințez.. 
Nici o urmă zgrențuroasă L.. Şi, totuşi, micile fârămituri nu ince- 
tau de a cădea peste mine din ce în ce mai des. O beldie mai 
indrăzneață din îinul pe care mă culcasem, mă ințepă parcă la 
ceafa; Inlorsei mina, mă scărpinai Și impresia Ințepăturii dispăru, 
N'upucăi insă bine să-mi aşez mina la locul ei sub învelitoare, 
şi ințepăâturi simţii sub genunche şi pe la subsuori... Aproape in 
acelaşi timp, altele mă arseră în spate, pe pept şi după ureche. 
Si-ar fi trebuit să am o sută de unghii, spre a-mi putea apăra 
părțile atacate, Ca culme, simți pe lungul nasului şi pe curme- 
zişul frunţii mele, urma gidilitoare a unui mers uşor şi grăbit. O 
călătorie pe nasul meu? lată, In adevăr, ceva cu totul original, 
cugetai cu Şi nu mă dumiream de o camdală, care să fi fost 


UE POPAS ns 


natura ființelor silice, ce lunecau at 3 : 
urmă ale frunții şi ale nasului ret BAAI a piora paiia 
de luminare... şi aprinsei capătul 
Priveliştea ce se înlați i 
ilet și groaza şi răsări e pa din piane. altora 
lui meu dispăruse sub nesre şi nesfirşite Aare ca mg a pupă 
şi pinticoase, care, în pas de voe, urcau la deal drumul ba a 
diei ; şi, de oarece ploşniţele trebue să fie mai vechi de cti eo sera 
mi nchipui că meşteşugul şi ințelepciunea lor războinică. trebue sa 
fi slujit de noima măestritelor alcâtuiri ale armatelor i 
In adevăr. aproape de bagdadie, cițiva din ploşniţoii ul rege 
sifi erau trimeşi In recunoaştere şi, pipăind drumul deschideau 
marşa negurbasei armate; în frunte şi pe flancurile legiunilor se 
țineau alți ploșniţoi negri, grași și pinticoşi, care pâreau că se 
bucură de Innalte grade ierarhice ; iar duiumul armatei în lungi, 
tacute şi negre şiruri urca la deal încet şi cu pas chibzui: re- 
zervele cari seţineau la urmă, erau alcătuite din tineretul blond 
și roşietic al națiunei, inşiruit şi el după vristă, aşa în cit, la 
coada unliei, furnica iute şi neastimpârat o sumedenie de ploş- 
niji mici cit pâmălia boldului, prin a căror piele subţire transpira 
singeie roș şi nemistuit incă, pe care-l supseseră cu o zi mai inpainte. 
Ajunse la bagdadie și în dreptul poclazii mele, ploşniţele, cu o 
neinchipuita iscusință păreau că calculează perpendiculara şi, cu 
o preciziune matematică, dindu-și drumul de sus, cădeau drept 
peste Invâlişul meu. Numai atunci imi potui da seamă de pica. 
turile indesate, ce câzuseră din pod asupra mea, şi numi rā- 
mase decit admiraţiune pentru iscusința cu care aceşti mici, 
negri şi crinceni duşmani de noapte știuse să lese drumul ane- 
voios al culcuşului meu de fin, pentru drumul strategic al bag- 
dadiei,.. Oricum, umilai tarnija și poclada şi eșii afară... lar 
„visătoarea nopţii regină», care In drumul său etern plutea pe 
seninul adine al cerurilor, avu, de astădată, prilejul să mä pri- 
vească, din înnălțime, In haina pe care nimeni n'o poate lua omu- 
lui din spete; iar cinele de gazdă, drept pe picioarele de dinnainte, 
se uita la mine cind cu un ochiu, cind cu altul, neputindu-şi da 
samă pentru ce-mi vinturam eu așa de desnâdâjduit bulendrele 
în aer... Ma Iimbrăcăi, şi de nu mi-ar fi fost gindul plin de ploş- 
niți, cine ştie, dacă nu m'aş fi apucat să fac mărturisiri de dra- 
goste „regiunei blonde a nopţilor“, de oarece prea galeș și prea 
trist se uita la mine din innalta Iimpărăţie a umbrelor. Gasiti 
insă mai nimerit să plănuesc un loc, unde să-mi pot sălașiui, 
pentru ce-mi mai răminea din noapte, zviniurata mea persoană. 
— Mai Tărcuş sau Grivei, zisei, adresindu-mă cinelui; find- 
că tu eşti singura ființă din univers, care cunoşti nelericirile mele 
din noaptea aceasta, fă binc, te rog, şi-mi arată drumul spre 
vre-o câpiţă de fin oarecare, de vreme ce tu trebue să ţii un 
catastih în regulă de toate culcuşurile mai călduroase din ogra- 
da stăpinilor tăi. Și blind 1l netezii pe cap; iar el scheunind uşor 
dădu repede din coadă şi se părea că se silește să priceapă 


Ėė 


s» VIATA ROMINEASCA 


tnjelesul vorbelor mele. Cum insă nu ştiam, nici unul limba ce- 
luilalt, nu ne pulurăm ințelege şi căutăi, deci, să es singur din 
incurcătură. MA Indreptăi aşa dar spre un masiv rotund de um- 
brå, care părea a fi o căpiță de tin. Nu mă inşelasem., Fără să 
mai stau, pe ginduri, dădui brinci căpiţii şi-o, răsturnăi, 

= — Ho, boală! auzii de-odală strigind de sub, fnul, răs- 
turnat un glas subțire și spăriet, 

„Şi intro clipă, Axinia răsări drept în picioare în mijlocul 
vralului de fin., A 

— Pliu | ucigă-te crucea ; da aici ai fost, sfirleaza dracului ? 

L Da 'ncta ai fost? zise ea, sculurindu-şi repede de pe 
cap şi de pe umeri finyl, ce se acăţase de ca; am chitit câ: 
v'o boală de jită. | 

_— Bine, bine, cai chitit, şopiriă nebotezată , acum insă fiind- 
că nu-s nici boală, nici jită, ia să "mpârţim căpiţa 'n două şi să 
dormim. 

— Da ghine, neata nu te-ai culcat innuntru ? 

— Din lăuntru,—în luntru m'am culcat cu; dar m'am râs- 

„dit; şi in loc să dorm cu ploșniţele în casă, mai bine dorm 
in fin alară, alăturea cu tine. 

Nu mintuisem încă de regulat noul meu culcuş şi cind mă 
uităi, Axinia şi dispăruse sub o pătură groasă de, lin. 

— Fa Axinio, zisei eu culcindu-mă şi trăgind nul peste 
mine, șă nu cumva să horăești, că te-azviri din fin, de nu te 
zăreşti. Si fnul de peste Axinia tresări ușor sub. mişcarea e 
echilibru, ce căută să şi-o dea ea peniru dormit. 

— Da ce? ai şi adormit, diavol Impelițat ? 

Nici o mişcare, nici un răspuns... i A 

Nu răsărise incă soarele, cind intrai in casă şi aprinsei lu- 
minarea. Tovarâșul meu şi cei doi Măcăuani dormiau incă duşi, 
fară a se fi urnit din cum Îi lăsasem de cu sară, Nu ştiu ce se 
va fi fost petrecut sub poclada tovarăşului meu ; în schimb însă, 
pe piepturile desfăcute ale celor doi Năcâuani şi pe leţele lor a: 
burite de somn, mii de ploşniţi -negre şi cu pintecele sâtul, stä- 
teau nemişcate şi mistuiau In bihnă cina lor de cu noapte. Cind 
lumina le atinse ochii lor vbosiţi, poale de nesomn, incepură a 
«e urni incet şi greoiu şi a se indruma, luir'o mestirgită urdie 
neagră, cătră tăinuitele lor chilii de sub coșcuvilurile _lutului de 
pe pâreţi 
— Hei, scumpul meu, zisei apucind pe tovarâşul, meu de 
picior şi trăgindu-] jos; ia deşteaptă-te din somnul tău de veri, 
căci trimbița invierii a doua a sunat de mult. 

Se scula pe jumătate, se frecă la ochi şi cind văzu lumi- 
nara: i i 
“  — D'apoi-cà doar n'o f eşit bunică mea din groapă să hor- 
hăese cu noaptea 'n cap pe dealuri. 

Şi fără să mai zică ceva, se trinti furios Inapoi, trase po- 
clada pe cl, se intoarse cu fața la pârete şi se pregăti din nou 
de dormit. i Pa tal 


UN POPAS su 


eeaeee 


— Te ingeli, scumpul meu, zisei zmuncindu-i 
pa Saa A april egit din groapă de impare apara n 

n şi morții a şi cut-o în c i 
lume Ă hai scoală-ie să bora ARIE | OMcR 200. Va. esa 

‘avu ce face, cu o resignare de martir sesculă pe juma- 

tate şi râmase un moment ca buimac i i 
picioarele fos. pe marginea patului, cu 
— Mā rog, zise el desmeticindu-se și scârpinindu-şi cu 
dreapia iute și indesat umărul sting, mă rog cevra să zică asta? 

— Asta vra să zică, scumpul meu, cà cu fin cu ori ce 
preţ să mai râmină citeva macar, din picăturile singelui tāu şi 
pentru negrii tăuni din fundul tartarului, câtră care în curind 
vei pâşi. 

-- Breeceee 1... Da de dimineață a mai Inceput a se 'nvirti 
moara lui Tudoran cea pustie t... 

Pi polrivă, eu cred c'a Inceput prea tirziu ; ia priveşte, 
Şi apropiind luminarea arătai spre pepturile desfăcute și negre 
ale celor doi fiăcăoani, 

Rămase ca trăsnit; apoi iute şi lără să mai zică ceva o 
rupse de fugă pe uş'alară. lar după citeva minute, dădui peste 
el, după casă, lăcind ziua ceia ce eu facusem noaptea... şi tot 
în prezența lui Tărcuș. 

Axinia inşeuase caii, flăcăuanii se sculaseră şi noi eram 
gata. Voii să plătesc ceva pentru găzduire. 

— Mulţămim D-neavoastră, zise flăcăuanul cel mai mare ne- 
primind banii, să mergeţi sanătoşi şi mai poltiţi cind v'iţi întoarce, 

— Mulţămim D-neavoastră, făcăilor, zisei eu Incâlecind ; mai 


rămineţi sănătoşi. A 

— Să mergeţi sănătoşi, răspunseră amindoi întrun glas. 

Plecarăm. iu 

Dimineaţa era rece şi o pătură groasă de rouă argintie a- 
coperea imprejurimile verzi. O linişte şi o tăcere solemnă stă- 
pinea întreaga fire. Neguri albe se ridicau spre văzduhuri din 
văile depărtate şi adinci ; iar sub răceala aerului de noapte, 
respiraţia vie şi călduroasă a apelor Negrei aburia ernatic, trä- 
gind o brazdă sură de ceață mișcătoare Intre malurile ei curate 


de prund cu multe feje. 
C. Hogaş 


Poem liric 


Lirismul meu e stăpinii şi rece: 
Nici un suris măcar nu vă cergeşte.., 
Şi- adeseori In drum de vă 'ntlinesie, 
Nepâsător pe-alăturea vă trece, 


Dar tot ce 'n mine-atuncea se petrece, 
Pe voi, frumoaso, vă sărbătoreşte ; 
lar dacă ochiul meu nu vă privește, 
E că se teme 'n jos să nu se plece, 


Lirismul meu pe suflet stă să-mi cadă 
Cu sclipituri selbatice de spada, 
Prezenţa voastră cind | fascinează... 


lar de-aţi trecut, .. cu fruntea abătută, 
Într un sonet umil îngenunchiază 
Şi urma voastră, doamnă, v'a sărută... 


Mihai Codreanu 


Note pe marginea cărţilor 


CHARLES BAUDELAIRE 


In istoria luptelor noastre literare, Baudelaire are a- 
celaşi rol, pe care-l au afacerile veroase in luptele partidelor po- 
litice. Cind vreai sâţintueşti pe cineva la stilpul infamici şi să-l 
faci obiectul oprobriului şi a) vindictei publice, Îl denunţi că ce- 
teşte şi gustă pe Baudelaire, Căci a gusta pe acest poel, este 
a nu mai avea nimica siint, a da cu barda 'n Dumnezeu, a te 
complace in ignominie şi cinism. 

Ralinaţii insa, care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic 
al poetului „diabolic*,—nc-şi pot imagina brute mai relractare 
la frumuseţile nepieritoare ale artei, decit acei nâtingi cimpanzei, 
care admiră cu râgete țărânismele unui Coșbuc sau Goga. 


Ca Baudelaire e cam anormal, e sigur. Ca nu è un poet de pri- 
mul rang în literatura universală, iarăşi e sigur, Că proclamarea lui 
de şei mai ales la noi, e cam ridicolă, nu 'ncape 'ndoiala. A fost ri- 
dicol eminescianismul voit, dar-mi-te baudelairianismul... Un t- 
nār, care se inscrie, cl dela sine, Intro „coala, se hotărăşte 
singur să renunțe la ceia ce formează esența poeziei şi ambiția 
poetului: originalitatea de fond și „ue formă... Si tot atit de ade- 
văral mai este, că imitarea Il face ridicol şi pe scriitorul imitat... 
Parodia aceasta ofensatoare a caracterizal-o bine Tolstoi, intr'un 
roman al său: Un aristocrat iși cheltueşte banii în Italia şi tace 
pictură ca să-şi ucidă vremea . In fața tablourilor lui, un ri 
tor adevărat, cu care legase cunoștință, are un pieri e 
ceva, zice Tolstoi, ca sentimentul unui om piept nas a 
na pe ut li bf n dt "Ca ucenici n Bande 

i mare de porțelan. lui 
plaga arce se sala incurabili, nu string şi ei in brațe 
9 


pāpuşi de porțelan ? 


Dar tot atit deridicolă este şi pudibonderia acelora, care 


+t VIAȚA ROMINEASCA 


își dovedesc sănătatea lor debordantă, punindu-şi minile la ochi 
în fața „perversului* Baudelaire. 


E anormal în adevâr Baudelaire, sau numai alectează ? 

Dar mai innainte de a răspunde la această Intrebare, să ne 
oprim un moment la o altă consideraţie, Baudelaire a murit ne 
bun. S'a zis, deci, că poezia sa ar manifesta s'iematele nebu- 
niei.. Dar un om, Innainte de a Innebuni, incă... n'a innebunit 
Nietzsche, Maupassant, Gr. Alexandrescu, Eminescu, nu exprimă 
ei stări sufleteşti ale contemporanilor lor, generale? Operele 1 
sint expresia demenții ? 

Așa dar, incă odată, e anormal (in nici un caz nebun) o 
afectează ? 

Deși oarecare incidente biografice ar dovedi că omul avea 
obiceiu să alecteze,—ca, de pildă, cind iși vopsea părul tn verde, 
ori cind spunea tare prin cafenele, ca să epateze pe burghezi, că 
a asasinat pe tatăl său, —totuşi nu cred In afectarea lui, pentru 
nu cred in teoria afectării scriitorilor, Chiar cind ar afecta, 
râminea intrebarea : pentruce afectează in cutare direcție şi nu 
în alta? E drept, Sainte-Beuve a spus că Baudelaire, venit 
ziu după marii lirici. şi ne mai găsind alte sentimente de ex- 
ploalat, şi-a ales ce-a mai găsit. Dar Insuși marele critic spune 
in același loc, că poezia lui Baudelaire este expresia aceleiași 
„boli a veacului“, de care au suferit şi innaintaşii lui, 

Sinceritatea, — însușire greu de definit şi de dovedit pentru 
critic, greu de simulat pentru poet, ca să poată mistifica pe ce- 
titor,— sinceritatea din Florile răului nu poate lăsa nici o Indoială. 
Ea e așa de vădită, în cit, prin contrast, simţi imediat cind po- 
etul afectează, căci uneori afectează. Dacă e vorba de afectare, 
apoi se poate vorbi despre o alta: exagerarea sentimentelor. 
Dar acest lucru e firesc: e in natura artei de a exagera. Arta 
se poate defini şi ca o exagerare a realității, fie a realităţii obiec- 
tive, In roman, fie a celei subiective, in poezia lirică. 


+ 


In ce constă atunci „anormalitatea* lui Baudelaire ? 

Pe poetul, „autrefois amoureux de la lutte*, aşi defini, dacă 
mi-ar fi Ingăduiţi termeni prea proprii, un spirit contemplativ, 
lipsit de puterea de a reacționa suficient şi normal. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 425 


L'homme ivre d'une ombre qui passe, 
Porte toujours le châtiment 


D'avoir voulu changer de place, 
(Les Hiboux). 


In această maximă lapidară, se cuprinde tot Baudelaire. 
In aceste trei versuri se cuprinde şi tot ce-a spus Eminescu 
în Glossa. (Şi dacă Eminescu ar fi mers pănă la ultimele con- 
cluzii sentimentale ale Glossei, n'ar fi fost poetul idealist pe care-l 
cunoaştem, căci niciodată nu „ar fi tines dreapta în deşert”, 
după vre-o umbră lrecâtoare) 

Ce este această „ombre qui passe*? 

Este iluzia. Este ceia ce face câ 


Un rege împinzeşte globu 'n planuri pe un veac... 
Unul caută 'n oglindă de-şi buclează al său pâr, 
Altul caută în lume şi in vreme adevăr, y 
lară altu 'mparte lumea de pe scindura tărăbii... 


Pentru rațiunea pură, pentru „privirea serutătoare” fes: 

suggeräm din nou filozofia vr AREE: desigur totul este v 
umbră care trece“, , 

ji en as zan aA necontenită a vieții organice este un izvor ne- 
intrerupt de energie, care cere să fie cheltuită t perne y Cina 
Acţiunea trebue să aibă un obiectiv, care s'0 pere , AE 
ordoneze: scopurile vielii. Această impulsie Și a a 
sint iluzia. Iluzia este vâlui albastru pe care pet sri 
aruncă asupra micii şi goalei realități, pentru a Înșe 
rece şi a o sili să se pună în slujba sa. 


i un trois-măts cherchant son foaie : 
i : Ouvre lovil ! 

j oix retentit sur le pont: » eil: 

Ca i ardente el folle, crie : 


Une voix de la hune, i N 
ji theur !* Enfer! ces i 
„Amour... gloire... bor 


Notre âme es 


a a ie 
t signalé par l'homme de vigi 
egean is par le Destin; 


Est un Eldorado prom 
= tra $ orgie 
"imagination qui dresse 500 
A aki qu'un récif aux clartés du natia: | 
l (Le Voyage). 


42 VIAŢA ROMINEASCA 

Fără iluzie, viața ar f imposibilă, sau, ceia ce estea- 
celaș lucru, s'ar reduce la vegetare, căci concluzia fatală a lip- 
sei de iluzionare este inacfiunea. Dacă totul e vanitate, atunci ni- 
mic nu merită sforțare, La ce să te mişti („avoir voulu changer 
de place“), adică să te sforțezi şi deci să suferi („porter toujours 
le châtiment*) pentru o nălucă („une ombre qui passe*),-—ca să 
paralrazâm în acelaș timp pe Baudelaire şi pe Schopenhauer ? 


Viața incunjurătoare,—omenească sau cosmică—cu cit e 
mai puternică, mai izbucnitoare, cu atita e mai puţin suportată 
de un obosit, E un contrast, atunci, prea mare între forţele noas- 
tre şi cele care ne Inconjoară. 

Am cunoscut un om, care, în linereța sa, era un fervent 
admirator al aspectelor sălbatice şi grandioase ale naturii, al 
munților inospitalieri şi al marii deslânțuite, Neurastenie după 
zece ani, aceleași peisagii nu-i mai produceau decit frica şi 
dorința de a se îndepărta de ele. Patologia făcuse o prețioasă 
analiză de laborator psihic : Sentimentul fricii, din aliajul subli- 
mului, rămăsese singur; cellalt element, interesant aci, din a- 
liaj, sentimentul siguranței, dispăruse din cauza sărăcirii siste- 
mului nervos al cunosculului meu, Numai naturile forţi sint in 
elementul lor, in natura forte, 

Coşbuc, poetul viguros de altădată al țărănimii, care, in 
amor, era In stare să „lacă moarte pentru ea,“ a cintat lupta 
eroică a codrului cu vijelia. Eminescu, pesimistul, „decepţionatul*, 
autorul Glossei, și acela care nu „făcea moarte pentru ea,“ ci o 
intreba: „că te-am iubit atita, putea-vei tu să eri ?* a cintat 
natura blindă, şi nu codru? în vijelie, lar Vlahuţa, alt reprezen- 
tani al aceluiași suflet, în fața triumfului vieții in primăvară, a 
simțit că „inima-i se 'ntunecà şi moare.* În adevăr, natura cu 
care se impacă obosiţi, e cea liniştită, scăzulă, cind viața e în 
descreştere. 

Anotimpul obosiţilor e toamna. Din cele 24 de ceasuri ale 
zilei, timpul care se potriveşte mai bine cu sufletul lor e amur- 
gul și noaptea, 

Şi Baudelaire iubește, —şi deci zugrăvește, — mai ales toamna 
şi ceasurile crepusculare, cind incetează pla vie impudente et 
criarde* şi vine noaptea care, molcomind totul,” ingădue po- 
elului să-şi odihnească şi „Spiritul şi trupul* (La fin de la jour- 
nét; Brumes el pluies, etc.), 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR Aan an 
Dar antipatia pentru viață merge la Baudelaire mai departe, 
Uneori şi viața impuţinată a toamnei și a nopţii, încă e prea 
„impudente et criarde.* lată o natură și mai conformă cu su- 
Metul său : 


J'avais banni de ces spectacles 
Le végélal irrégulier.. 
Je savourais dans mon tableau 
!'enivrante monotonie 
Du metal, du marbre èt de leau 
Non d'arbres, mais de colonnades 
Les étangs dormanis s'entouraient... 
(Rêve parisien) 
Vegetaţia, pe care Baudelaire o alungă din peisajul aa 
este viaja! (Aţi observat ce rol joacă metalele la „discipoli 
i.—de aiurea şi chiar dela noi?) | 
= Cunoaşteţi, desigur, pe Monsieur Bergeret al lui Aa 
France. Cind e deprimat de condifia umilă a mintea para 
de desplăcerile conjugale, ele sigur cà celelalte planete iis e ae 
int lipsite de viață, de acest „mucigain,* care peste Azi 
z ta noastră „bolnavă.“ Dar cind e innaintat area age 
a i ' i igaiu,* oală specifie 
g mucigaiu,* O ; 
jour că viaţa (care nu ma e un „Muc! caca 
Slaai alone trebue să se desvolte și esa că apei seu 
ini r i iesprejucşte ' 
in infinit. In adevār, pentru cine « | | 
aeie ani ci şi urită,—şi desgustătoare, De aci considerarea 
e nu 2 


ii ivi ii imi spunea că, 

lucrurilor normale ale vieţii ca triviale, geene a aa ake 

imiți hițā la o revistă „modernā, - c A 
ein NE norabilă, indispensabilă la naşter 


care denumeşte o luncțiune o 


opn r p Je sul— 
c , 


i inată, e un 
: í ce e viață Impuținată, à 
Aceast WERS pie ps incit, in orice domeniu 


i Baudelaire, 
sentiment atit de natural = prag bate mal: JAA 


stații, pe dinsul il > A t at prin 
al opes AE et criarde.* Este ga e ze 
ah şi preocupaţiunea sa de pisici, uvint despre această 
peste intregi, încit nu pot să nu spun une 
poezi ' 


+a VIAŢA ROMINEASCA 


inclinare a lui. Numai citeva versuri vor fi deai į 
eajuns 
tiâce teza noastră : T "a 


Les amoureux fervents et les sayants austères 

Aiment également, dans leur mûre saisón, 

Les chats puissants et doux, orgueil de la maison, 

Qui comme eux sont frileux el comme eux sédenlaires. 


* + . . . . . 
* Li - - 


lis cherchent Je silence et thorreur des PONE N 
L'Erèbe les eût prit pour ses coursiers funèbres... 
(Les chats) 


ea Comparați viața debordantä, zgomotoasă, plebeiană şi so- 
ciabilă a cinilor de pildă, cu tăcerea, rezerva și aerul de obo- 
seală al pisicii, caracteristic urmașilor vechilor aristocrații, 


Cind omul nu se mai poate iluzi 
ind u tonă, cind nu mai urmă- 
reşte nimic, cind ii frică de acţiune, pentrucă nu poate reacţi. 
ona, atunci realitatea nu-l mai interesează, Atunci vine incurio= 
zitatea (oboseala nervoasă, neurastenia, a fost detinită şi ca o ra- 


refiare a stărilor sufleteşti). Şi incuriozi 
i curiozitatea este vesti Jj 
(ennui) al lui Baudelaire : m 


L'ennui, fruit de la morne incuriosité 
(LXXVIII, Spleen) 


Mais parmi... 
Les monstres glapissants, hurla 

5, nts, grognants, rampants 
Dans la ménagérie infâme de nos vices, s 
II en est un plus laide, plus méchant, plus immonde 


* + . . . 


C'est Pennui... 


. - . Li . . - + . . 


(Préface) 


Acest „urit* sau „plictis*, acea i 
leiaşi sleiri nervoase, Il pd casa pila pese 5 ied 
gia vieţii primitive, a omului sănătos, caşi un alt obosit pad 
passant, care a scris, într'o operă de pe la slirșitul carierei sat 
Sur lean, acele admirabile pagini, In care visează să duca e 
iul unui prinţ oriental In Asia Minoră, călărind până 'n fundul 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 429 


zărilor trandafirii, desmierdat de frumoasele adunate din lume n- 
treagă in haremul palatului său... Baudelaire, care işi aşază 
a > adesea idealul aiurea în spaţiu, uneori și-l așează şi aiurea 
n timp: 

Jaime le souvenir de ces poques nues, 

Dont Phoebus se plaisail ă dorer les statues, 

Alors l'homme cet la femme en leur agilité 

Jouissaient sans mensonges et sans anxiété, 

Et, le ciel amoureux leur caressant l'échine, 

Exerçaient la santé de leur noble machine. 

(Spleen et Ideal, V) 

Şi, caşi Maupassant, care, în aceiaşi stare sulletească şi în 
aceiaşi carte, „plictisit* de lumea aceasta, In care toate se re- 
petă, strigă: Să se schimbe decorul universului !— tot așa şi Bau- 
delaire va dori lucruri în afară de natură, anormale, Nevoia de 
anormal a obosiţilor, o cunosc bine psihiatrii, care se ocupă cu 
psichopatia sexuală (Aţi cetit tratatul clasic al lui Kralit Ebing 7), 
Şi fiindcă amorul este un sentiment care, prin importanţa și com- 
plexitalea sa, ne arată mai bine decit oricare altul, suiletul unui 
om, ne vom opri un moment şi asupra eratismului lui Baude- 
[aire. El n'a lost ceia ce se chiamă „amorezat*, Lipsit de pu- 
terea de iluzionare, el ma putut avea această supremă iluzie. 
Femeia nu i-a dat decit senzaţii, Şi dacă sentimentul lcagă de 
femee, senzaţia „plictisește* şi cere variaţie. Şi Baudelaire a fost 
un libertin, Dar dela o vreme nici variația în normal nu mai 
salislace. Cetiţi, iarăși, Krafft Ebing: ca să mai poată avea sen- 
zaţii, libertinul are nevoe „să 5€ schimbe decorul“, are nevoe 
de anormalitate. Și Baudelaire a fost și un „pervers*, (Şi, cum 
era loarte inteligent şi auto-analist, el şi-a analizat cu luciditate 
libertinajul şi perversitatea). 

[dealul de femee al lui Baudelaire, şi aici desigur că alec- 
tează, e sau femeia de altă rasă, sau femeia uriaşă, sau femeia 
slabă ca un schelet, sau femeia prea traitā ori trecută, sc 
femeia cu sulletul criminal, ori impur, Ori diabolic, sau piein 
insfirşit femeia „altfel*,— i rareori femeia normală, care ar ie X 
sa aibă aerul, oribil şi sespingălor! de mamă și de E 
dina ! Această din urmă femee e din rasa lui Abel, cart €, 
ghez*— şi Baudelaire e din rasa răsvrătitului Cain. 
Race d'Abel, sime cet pullule ! 


fait aussi des peuts. : 
lati (Revolte.— Abel ri Caïn) 


40 VIAȚA ROMINEASCA 
> Dra E E A re 


Neputinţa de a reacţiona, plictisul, inacțiunea explică şi altă stare 
specific baudelairiană : Energiile psihice, necheltuite In afară, 
slagnează, se corup şi dau naștere la stări sufleteşti caracte- 
ristice : lristeță, groază, exprimate prin imagini lugubre, ma- 
cabre, sepulcrale, (așa cum celitorul romin poate constata la dis- 
cipolii lui Baudelaire dela noi). 


Citeva versuri din acele admirabile şi suggestive S/leen-uri: 


Quand le ciel bas et lourd pèse comme un couvercele 
Sur l'esprit gémissant en proic aux longs ennuis... 
Des cloches tout à coup sautent avec furie 

Et lancent vers le ciel un alfreux hurlenent, 

Ainsi que ses esprits errants et sans patrie 

Qui se metlent ă gcindre opiniâtrement. 


—Et de longs: corbillards, sans tambours ni musique, 
Defilent lentement dans mon âme: l'Espoir, 

Vaincu, pleure , et l'Angoisse alrote, despolique, 

Sur mon crâne incliné plante son drapeau noir, 


Dar sufletul obosit al poetului e cuprins de spaimă şi In 
iaja lucrurilor celor mai obişnuite şi mai naturale. S'ar zice 
că uncori, are momente de o luciditate pe care numai el ọ cu- 
nvaște, şi care-i inzădue să vadă misterul infricoșâtor al lucrurilor: 


Horloge! dien sinistre, effrayant, impassible, 
Dont ie doigt nous menace et nous dit: „Sunviens-loi !* ‘ 


. . . Lă + . + - . - í 


Trois mille six cents fois par heure, la Seconde 
Chuchute : Souviens-toi! —Rapide avec sa voix 


.: . r t 
D'insecte, Maintenant dit: Je suis Autrefois, , 
Et jui tu vi - } n, 

Jai pompe tu vie aves ma trompa immonde ! i 


(L'Horloge), 
Uneori sufletul lui Inspăimintat se proscteazā tn alară, sub 


formă de halucinații, ca acei Sapte bătrini, care ji apar, unul 
după altul, şi care nu sint decit acelaşi 


4 


e 
| 


NOTE PE MARGINEA CARȚILORA 431 


Car je comptai sept fois, de minute en minute, 
Ce sinistre vieillard qui se multipliait ! 

„malgré tant de décrépitude 
Ces sept monstres hideux avaient l'air dternel? 


Imi pare rău că trebue să trunchez și bucăţile, şi strofele, 
şi chiar versurile,—şi să Je stric lrumuseţa. Dar aci nu lac un 
studiu estetic asupra lui Baudelaire, ci numai citeva consideraţii 
de psicologie literară. 


Această nelinişte In faja naturii i-a dat farul misterios al 
lucrurilor, care vor fi fiind dincolo de aparențe şi la lacul să 
exprime, poate îintăia oară așa de clar, acea stare de sullei, care 
se numeşte simbolism : 


la Nature est un temple où de vivants piliers 
Laissent parfois sortir de confuses paroles ; 
L'homme y passe à travers des loreis de symboles 
Qui l'observent avec des regards familiers. 


Comme de longs échos qui de loin se confondent 
Dans une ténébreuse el profonde unite, 

Vaste comme la nuit et comme la ciarte, 

Les parfums, les couleurs, et les sons se ri pondent. 


Il est des parfums frais comme des chairs zidar 
Doux comme les kautsbois, varis comme les prairies... 
(Correspondances) 


In această mult citată bucatţă, e tot simbolismul. Şi, are 
atā şi contextul, cele două insuşiri caracteristice ză ataca 
scoli iaar; sentimentul misterului, ce se zar în aa i 
i iți iilor, sint stări sute b 
enelor şi transpoziția senzaţiilor, sint ; 
pet zei A, impreunä— presupun aceiaşi psicologie. AEN 
j Ati cetit A rebours al jui Huysmans („A rebours, jama 3 
ă d dalbe decorul !*), în care eroul, tot un sleit, me 
7 i desfāteazā cu * 
i i i din noapte zi, se 
viaţă pidosnică, tace zi 
ei alcătuite din esențe mirositoare, etc. 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar oboseala, deziluzionarea, inacțiunea, slăbind instinctul 
vieţii, slăbeşte şi instinctul moral. Şi, la sufletele de elită, locul 
instinctului moral îl ia intotdeauna simțul estetic. Un „pervers* 
rafinat, se abține dela o laptă rea, numai dacă pe lingă rea, e 
şi inestetică, 

Atunci chinurile semenilor nu-l afectează ; bunătatea lor il 
lasă indiferent. Dar e foarte senzibil la uriciunea fizică, pe 
care 0 observă Intotdeauna şi pe care oși exagerează, Cuvintul 
care exprimă acest fel de a simţi este mizantropia. In același 
Sur l'eau, in același loc, unde strigă că s'a săturat de toate şi 
unde visează „aliceva* și „aiurea*, Maupassant iși exprimă şi 
groaza, aproape spaima de urițenia fizică a oamenilor, pe care-i 
vede ca niște apariții groteşii şi respingătoare.— Acelaşi lucru 
şi 'n Baudelaire : 


O ridicules trones! torses dignes des masques ! 
O pauvres corps lordus, maigres, Venus ou flasgues... 


Aceste versuri sint din aceiaşi bucată, din care am citat 
mai sus, cind vorbeam de idealizarea vieții primitive, E intere- 
sant, că amindoi obosiţii, şi Maupassant şi Baudelaire, iși cx- 
primă deodată, izvorind din aceiaşi concepţie, şi nevoia de pri- 
mitivitate, şi nevoia de anormalitate, și mizantropia estetă şi 
imorală, 

Exagerarea concepţiei estetice a lumii, pe socoteala celei 
morale, Baudelaire o exprimă adesea: 


„dla beauté du corps est un sublime don 
Qui de loute infamie arrache le pardon... 
(All/gorie) 


E 

in amor l'am văzut lipsit de sentiment. Nu are decit senzaţii, 
In genere, sentimentele acestui obosit sint slabe. Chiar sentimentele 
lui caracteristice, sint mai degrabă mănunchiuri de senzații stra- 
nii, (Cind Faguet spune că Baudelaire mare idei, in realitate 
constată câ n'are sentimente, căci ideile, In poezie, sint senti- 
mentele... metafizice).— Senzaţiile lui Baudelaire sint insă puter- 
nice şi precise, de aci lorma sa impecabilă. Ele sint şi nouă, 
ne mai simțite de alt poet, de aci originalitatea sa. 


NOTE PE MARGINEA CABȚILOR pr +33 


Discipolii lui Baudelaire nu sint numaidecit obosiţi, neu- 
rastenici. In marea lor majoritate sint sânâtoşi, dar sint anor- 
mali din alt punet de vedere. l 

Intr'o societate omenească, la un moment dat, sint mai 
multe forţe, mai multe curente In luptă, şi oamenii sociulmenle 
normali se clasează de la sine intr'un curent sau altul. Dar sint 
şi oameni in care sentimentul social este nedesvoltat ori slabit. 
Ei m'au sentimentul solidarităţii, care să-i tacă . elemente seciale 
(chiar dacă, de fapt, sint inregimentaţi In grupâri politice, sociale, 
literare, etc.) Ei râmin socialmente izolați, Ei sint anormali din 
punct de vedere social. Izolarea, singurătatea aceasta morală, a 
naştere, fireşte, la o paicologie speciala, alla, care-şi poate pe 
şi ea, formula în baudelairianism. Biografia discipolilor cre 
mar infirma această părere. 


Dacă Heine este poctul iubirii tinere şi nefericite ; pe 
Musset este poetul iubirii pătimaşge inșelate ; dacă Byron cs ° 
poetul revoltei impotriva ingustimii vieții; a dear onne 

iei i cu impasibilitatea naturi ; ` ssc 
= zen spala pet ră rău după cele ce au fost era 
S i minl - dacă aceşti poeţi, mai mari, răspund la ERA ea 
secetă normale, generale şi koponen E saca ba 
a 
rii posomorile, răspunde şi e tă 
a Atel înot Cine nu-şi simte uneori a oe de 
S acului“ ? Cine,—Hypocrite lecteur,— mon * E 
„boala ve 


frere ? 
ou GI. 


DE iii 


" vodo fp t- 
oscata £a seriero; „Dogennrara aaar 3 
Notä. Max Kordan, ea “gudelaire rolevate de aoi, j aa dogi e orar 
sole caraetere ale Pot templativ, lipsit de puterea mr Breyer 
merele 30 ele medicale ale degenării prev 

simpla n 


Donațiunile sanitare în Rominia 


Se povesteşte că un bogătuş Irantez, 
desgustat de desortăciunea vieții, se 
hotâri într'o zi să se inmaee în Sena, 
In momentul cind voia să-şi indepii. 
neastă planul zări o femoo sărmană, in- 
conjurată de ò puzderie da copii, cura 
i ceru de pomană. El îi dădu ga 
plină do parale. Văzind multumire fe- 
meti, fu atit de fericit inelt se hotări 
să-și consacre restul vieții operelor es- 
ritabile, 


Ciţiva dintre oamenii noştri politici susțin de curind ideia 
de a se lua bunurile Eforiilor Spitalelor Civile sure a fi impir- 
țite la săteni. Cum insă sintem Incredințaţi că realizarea acestui 
fapt ar aduce cu siguranță o serinasă atingere carității publice, 
am căutat să analizăm in mod succint, in acest studiu, motivul 
care determină apariţia sentimentelor caritabile, evoluţia cit şi in- 
fluența lor utilă asupra mediului social. In chipul acesta vom fi 
puși In posibilitate de a ne da mai bine seamă de răsunetul ce 
i-ar putea avea asupra carităţii publice disposițiunea luării bu- 
nurilor Eforiilor Spitalelor de cătră Stat 


I 


Tendințile altruiste ale omenirii nu le-au pus la indoiala 
niciodată psicologii, dar în ceia ce privește origina şi evoluția 
lor părerile sint impărțite. Din acest punct de vedere şi In trä- 
săluri generale ideile psicologilor se pot grupa in trei categorii 
distincte şi anume; 

1. Cei mai mulţi sint incredințați că sentimentele altruiste 
incolțesc cu deosebire din trebuinţile de reproducere ale ființilor. 
Plăcerile rezultate din satisfacerea unor astfel de trebuinți natu- 
rale ar avea la inceput un caracter egoist, iar mai apoi, sub in- 
fluenja educaţiei, In familie sau in societate, aceste plăceri ar e- 
volua luind o nuanță altruista, Aceiași idee e ascunsă şi în zisa 


DONAŢIUNILE SANITARE IN ROMINIA 4% 


unui pastor protestant care a definit altruismul „un egoism per“ 
fecţionate. | 

C Littré, l.anessan, Dubois, sint ctg cei ce susţin mai mult 
teza sexuală in geneza sentimentelor altruiste. i l 

2. O altā peste de psicologi admite că apariţia senti- 
mentelor altruiste este condiţionată de un interes. După dinşii, 
existența noastră a tuturora este Intro legătură aşa de saon cer 
a sotietăţii ce ne inconjoară, incit tot ce i-ar putea fi favorabi 
ei ne este şi nouă individual, iar dacă societatea sufere, o parte 
a suferinţilor ei cade fatalmente şi asupra fiecăruia din noi In 
parte. Prin devotamentul față de colectivitate nu am face decit 

jutâm propriile noastre interese. R Pgo 
i eter, Monod, sint partizanii mai autorizaţi ai ideei inte 
resului ca factor principal în producerea lendinților altruiste, 

3. O a 3-a categorie de psicologi, în frunte cu Ribot, Sp 
ține ideia ca tendinţile altruiste sint înăscute in fiecare din A os 
Sensualismul şi interesul nu ar TA apoi arenă să 

` dului altruist. iniţial. Aceas avea c: 
pre adapa ini e gaw i i observaţiunile facute în lumea 
ţi iințifică însăşi observaţiu i 1 lun 
ars Sia cate ke ele exemple clare de simpatie ana, 
seiibabe şi activă In afara oricărei atracţii sexuale şi a anano 
Sires Sentimentele altruiste nu ar avea la origină un 5 pati 
ne nțional, ci ar fi mai mult rezultatul intimplării si i Sei 
fințile au o tendinţă fundamentală de a se ep imi a M ia. 
i cheltui activitatea de care dispun. Ele posi e er ppt 
Poe disponibilă în mod destructiv, şi simt p Pigain 
aslan t cheltui in mod creator și au plâceri ce rr deasă 
pele, să creasca. „n chipul scena, obleci "punctul de pieeare 
, Si r a x Il 
cautat plăcerea, devine un aema ională a izbucnirii sen- 
al unei asociațiuni agreabile, cauza ocazi 
timentelor altruiste.. ; irilor altruiste se produce 

Expansiunea și poritei Onaca kiei şi mai ales prin rivna 

in mod lent, prin infuosia gauc iti inventatori In morala; 
i méris -s P i ai enirii ndatorii 

Dintra ei fao parte toți legisialorii mari a x pet i i și lu ser 

ra ligii, printre care şi Crist, care, anităţi îşi in intà din 

pp dea a învățat că fericirea intregei de 4 chiar pâna la jertfa 

reni fară margini a semenilor noștri, dus 

o iubi 


de sine. 


. 
. + 


re se manifestă tendințile altruiste 


aia A ri. 
i igina ei etimologică, ca 
g reale din F3[ jutarea tutu- 
ere mpeg te Zi cuvintului iubire. HE spe rera 
tatea este u se pot ajuta singuri și tinae. ri apr mas 
neS în mois sau face chiar imposi 
riei, care ingr 


i morală. 
gres său ameliorare 
> 


Una din formele sub ca 


456 VIAȚA ROMINEASCA 


Fondul psicologic al caritāții este constituit de plăcerea 
putinții de a da, căci faptul de a obliga pe cineva linguşeşte in 
noi sentimentul superiorității. Spiritul popular a surprins destul 
de bine plăcerea ce o resimte cel ce dă, cind a zis că: „e mai 
plăcut să dai decit săiei*, Este de altfel un lucru de observa- 
ție destul de obișnuit faptul că un om se alipeşte de un altul 
mai mult prin serviciile pe care i le face, decit prin serviciile ce 
primeşte. Este totdeauna un curent de bună voință mai mare 
dela binefăcător câtră protejat decit invers, căci binelăcătorul pune 
mai mult din el însuşi în protejat. Creștinismul spre a indemna 
omenirea la caritate a mers chiar pănă la a considera sărăcia 
voluntară ca meritorie şi bogăţia ca un pâcat, iar proverbul po- 
pular: «cine dă săracilor împrumută lui Dumnezeu” rezumă la. 
murit credința creştină în această privinţă. 

Caritatea a avut la inceput un caracter religios, de unde 
chiar i-a şi rămas numele de caritate creștină. Cum Insă toate 
cauzele de mizerie nu se mişcă inir'un plan exterior statului, el 
nu trebue să aziste impasibil la mișcările moleculelor sale soci- 
ale. Statul deci trebue să se ocupe de caritate în așa fel ca ca 
sa fie făcută in mod util şi moralizator și, cu atit mai mult, cu 
cit. o bună parte din cauzele mizeriei Iși au origina In condiţiile 
defectuoase ale organizaţiei economice şi sociale, 

Spre a indeplini insă opera sa utilă caritatea trebue practi- 
cată după anumite norme, iar operile caritabile ale unora dintre 
cei mai mari filantropi ai lumii, printre care numim pe Rocke- 
feller şi Carnegie, ne pot servi de modele demne de imitat spre 
a ajunge acest scop. Adevăratul filantrop trebue să se intrebe 
ore cum ar putea să servească mai cu folos interesele ge- 
nerale. 

Este necesar deci ca el să studieze chestiunea binefacerilor 
intrun mod ştiinţific, de oarece acesta e singurul chip în care 
năzuințile binefăcătorilor pot fi cu adevărat utile. În această pri- 
vință, filantropii nu trebue să piardă niciodată din vedere că, in- 
treprinderile care servesc masele, acelea sint mai utile și pro 
duc mai mult. Aceiaşi idee Il conducea pe Ruskin cind a zis 
că „nu dau decit dacă banii mei pot fi fecunzi“, Așa fiind, nu 
putem considera ca filantropi desăvirşiți pe aceia ce au suprave- 
ghează binefacerile lor, sau lasă averi în scopuri filantropice după 
moarte. Asemenea oameni nu se pot bucura de rezultatele ope- 
relor lor. 

Gindindu-se la ei Carnegie spune poate cam aspru câ: 
„dacă le-ar fi posibil să ia banii cu ei în groapănu ar lăsa nick 
e centimă pentru scopuri caritabile“. 

Spre a face ca binefacerile să devină mai active, marii fi- 
lantropi americani susțin ideea unei cooperațiuni și pun mari spe: 
ranțe în înființarea unui trust al binefacerii, care să se ocupe cu 
partea financiară a intreprinderilor de acest fel, permiţind astfel 


oamenilor bogaţi să controleze intrebuințarea banilor lor spre è À 


da roade cit se poate mai bune, 


DONAŢIUNILE SANITARE IN ROMINIA 437 


Ei au donat sume insemnate spitalelor însărcinate cu uşu- 
rarea suferinților omeneşti, precum și institutelor științifice, sau 
labotatoriilor inchinate cercetărilor științifice destinate să pâseas- 
că raţiunea boalelor și a mijloacelor lor de combatere. Cea mai 
importantă fondaţiune în acest scop este Institutul Rockefeller din 
New-York, care a adus servicii însemnale umanităţii, 

De curind populația Berlinului a contribuit cu 10 milioane 
mărci pentru a se fonda astfel de Institute. In Franţa, Institutul 
Pasteur, a repurtat deja multe victorii asupra diferitelor boale, 
ceiace a decis pe milionarul Oziris să-i lase prin testament 40 
milioane. Un foarte frumos succes a fost repurtat In timpul din 
urmă de cătră Institutul Experimental din Frankfort, unde Ehrlich 
şi Hatta au descoperit acţiunea salvarsanului contra sifilisului, 


In ţara noastră am avut și avem şi noi persoane caritabile 
destul de numeroase şi de inițiate, graţie cărora s'au inchiegat 
instituții de cea mai mare importanţă, ca acelea ale Eloriilor Spi- 
talelor Civile din Bucureşti şi laşi, care intreţin o mare parte din 
spitalele din ţară. Aşa fiind, găsim că e demn de interes să 
ştim : ce pot face astăzi aceste instituțiuni pentru uşurarea sulec- 
rinzilor din Rominia, care sini incă nevoile sanitare în diversele 
părți ale țării şi ce influenţă ar avea asupra acestor instituţiuna 
caritabile legiferarea ideei de a se lua bunurile Eforiilor de câtră 
Stat şi a se da pentru intreținerea spitalelor subvenţii echiva- 
lente cu veniturile pe care ele le au astăzi, Primul fapt impor- 
tant ce rezultă din analiza situațiunii spitaliceşti din țară e con- 
statarea că, veniturile pe care le posedă astāzi aceste instituții 
caritabile sint departe de a fi indestulätoare pentru nevoile sim- 
țite de populația țării, şi că sint incă numeroase lipsurile ce pr 
buesc implinite. Așa, în Bucureşti pentru numeroșii bolnavi de 
afecțiuni interne nu se găsesc decit 5 servicii cu mai puțin de 

turi, Ă > s 

ea Pentru internarea femeilor Insărcinate nu există decit À sin 
itate. Pentru copii avem un singur serviciu medic 

orgă pre pereti boalele in ecto-contagioast. Pentru tratamentul 

T oiilot e ochii nu există decit un singur apan pă or 

tru boalele de git, nas şi urechi. Un mic număr piah 

Pri admişi în Sanatoriul dela pilek magurele 

i işte is i, din serviciu în serviciu, 

lindă veșnic ca anecht me treptele unuia a n eee e, apă 

itali i ce nu li se mai dă. ar în E 

ceda opta e existente ale Eforiei, exceptind. pe, Sid u 

sest i ie di e mai . A 

etip nge y ze dea ai pre Pe d, Eians bolnavilor este e 
gi din CO arie Wi Bemierele sint plătite cu 

arabe In restul Parii boe Saia sanitar a făcut în eră 

D ue i incercari orare, totuși nu avem de 
purile din urmă mari încercări de ameli : 


43e VIAȚA ROMINEASCA 


cit: o pelagrozerie (Pâncești-Dragomireşti-Roman, 70 paturi), o 
leprozerie (Tichileşti-Tulcea, 30 paturi), 3 sanatorii de tubercu- 
loşi (Bisericani-Neamţu, 40 paturi ; Birnova-Vaslui, 40 paturi: şi 
Nilon-Buzău, 60 paturi), 2 spitale pentru boalele de ochi (Fi- 
liași-Dolj, 10 paturi şi Cimpineanca-Focșani, 24 paturi), nici o gra- 
nulozerie pentru o țară ca a noastră atit de bântuită de ravagiile 
conjunctivitei granuloase, nici un spital pentru maladiile infecto- 
conlăuioase de copii, cind mortalitatea infantilă in prima copilă- 
rie e aşa de mare incit a ajuns la cifra de 33%/ din totalul mor- 
ților. De asemenea nici o maternitate, 

Spintele optimiste au avut până acum speranța să poată 
remedia cu timpul toate aceste lipsuri urgente, grație măririi ve- 
niturilor Eforiei ca şi până in prezent, cit și noilor donaţii ce 
Spoo să se facă cu multă dărnicie de oamenii de bine 
ai ţării, 

Noul proect de lege urmărind alipirea bunurilor Eforiei la 
Slat e pe cale insă să comită o greşală, cu atit mai condamna- 
bila, cu cit nu ține scamă de experienţa trecutului care ne 
arată că, o dispoziție identică luată de Bibescu-Vodă la anul 
1851, cit și in Franţa, prin decretul dela 5 messidor, anul 
H, a avut drepturmare o reintoarcere la independența abso- 
luă administrativă a acestor instituții. In adevăr, noul pro- 
ect de lege nu poate pune decit piedici progresului institutelor 
filantrapice sanitare, căci, de îndată persoanele caritabile ar inceta 
să mai facă donaţiuni destinate să treacă in budgetul statului, 
rămânind astfel ca Statul să fie obligat să suporte singur nume- 
roasele cheltueli de care astăzi se ingrijeste caritatea privată, In 
afară de aceasta, mare parte din donatori ar intenta procese Sta- 
tului peniru amestec în averea lor personală. Prevăzind apoi un 
venit fix pentru cheltuelile spitalicești, Statul ar lua spitalelor 
posibilitatea de ameliorare pe care o aveau până in prezent, gra- 
ție măririi continui a veniturilor anuale ale Eforiei, şi grație do- 
națiunilor ee devin din ce în ce mai numeroase, după cum se 
poate vedea la Registratura Eforiei Spitalelor civile, unde s'au 
depus numai In 1910 testamente de mai multe milioane, Din 
toate aceste puncte de vedere este deci preferabil ca adminis- 
trafia bunurilor Eforiei să-și păstreze independența absolută de 
care sa bucurat până acum, recomandindu-se insă Statului să 
intervină spre a ajuta caritatea privată In năzuințile ei filantropice, 

; „n fine, un fapt care trebue lămurit persoanelor noastre ca- 
ritabile este că ar fi de dorit ca ele să se intereseze mai indea- 
proape de operele cărora doresc să le destine bunurile, căci dese 
ori se intimplă să doneze bunuri pentru intreprinderi care, uneori 
sint nepracticabile, iar alteori nepotrivite cu interesele societăţii 
pe care tocmai voesc să le servească, Un exemplu vădit din acest 
punct de vedere este chestiunea azilului Vetrei Luminoase, Sta- 
tisticile in adevăr, ne arată că avem în ţară un mare număr de 
bolnavi de ochi, dintre care majoritatea sint curabili, Este deci 
o greșală cind se creiază azile de orbi în loc de a se Infiinţa 


DONAŢIUNILE SANITARE IN ROMINIA 4 


“spitale care să prevină orbirea, Lucrul acesta deşi clar în esenţă, 
mu este totuși luat în seamă de donatorii noștri, pentru simplul 
motiv că nu cunosc situația noastră sanitară. Lumea filantropilor 
noştri trebue deci să fie luminată şi să nu disprețuiască slatu- 
rile celor mai inițiați In chestiunile ce o preocupă. 
in toate ţările culte este un obiceiu frumos ca persoanele 
bogate să viziteze din cind în cind spitalele pentru a vedea 
lipsurile şi a incuraja pe suferinzi. La noi, deşi nu credem că 
sentimentele filantropice sint mai puţin desvoltate, acest obiceiu 
nu există, incit nu am văzut sau auzit vreodată ca vre o Man- 
troapă să fi pătruns in spitale ca să șteargă vre o lacrimă su 
-să incurajeze pe alifia care au nevoe, z : 
A. Eforia Spitalelor civile din Bucureşti. După acest studiu 
rapid al caritāții private, credem interesant să arātām, cum wan 
luat ființa spitalele de astăzi ale Eforiilor și care e situația lor 
nn” ivi i i instituție alcatuită 
Eforia Spitalelor civile din Bucureşti e o insti apaa Erre 
cu scop filantropic şi datează in forma ei prezentă dela 1847 
i i g i ară, întruneşte in o singură 
cind Voda-Bibescu, pentru prima oară, intru a cca 
Eforie toate Spitalele din Capia şi provincie, fondate f 
i di națiuni particulare. | B 
NR mafe ratei desființează, —iar administrația rezida 
italicesti trece la Ministerul Instrucțiunii Publice. Aceast star 
a prea datează până la 1864 cind membrii administrației Spi- 
u > } i 
talelor adresează un ceară eră Copa, Bia) pirate 
i banii acestor stabilimente 
i on scopuri speciale de binefacere, pa rise jr 
destinaţiei lor, întrebuința la alte trebuinți ale Saten entalis 
se calcă voința donatorilor şi se tinde la ps ennan ai 
caritabile, Graţie egaga rel p-aci de atunci să 
i- ine seam e si , E t : sp Š 
per rpi casă specială cu administrație şi venitun separat 


Jei, pe care 1) întrebuințează Tot din acest 


precar Sha e întreține 13 mânăstiri şi schituri cr ornate de 
eri “Y conform legei shemela, kosa nas Epic a 
an ai ee true pă cheltuit 234 milioane cu mpi retete 
spitalelor. Intreţinerea unui pat în 
er ie der tate de Eforie sint : iesiti 
parri Coilea, care işi trage numele piis Ema ag ari 
fa la 1695 a clădit un metoh cu nu ani g Mihail 


jegat cu jurâmint să zidească un za, Aer să se clădească prie 


mu A 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


tui spital, spătarul a hotârit ca el să fie administrat de 4 epitropi 
primari și 4 secundari, ajutați de marele vornic şi logolăt. Tot 
deodată donează Spitalului moşia Slănicul cu minele ci. La 1800 
Constantin Moruzzi acordă Spitalului pentru ingrijirea bolnavilor 
5 sălaşe de țigani domneşti de vatră. 

Pe la 1812 s'ar f clădit vestitul turn al Colţei, de câtră 
soldaţii lui Carol al 12-lea. Acest turn era așezat în mijlocul 
zidului ce inconjura Spitalul. El ar fi servit domnilor pe vremuri 
drept o ripa Tarpea. A fost insă mult timp întrebuințat ca loişor 
pentru incendii. 

La 1842 a Inceput să funcționeze la Spital scoala de mică 
chirurgie, embrionul Facultății de Medicină de astăzi, Elevii a- 
cestei școli incepură practica chiar In spital sub direcţiunea lui 
Creţulescu ca prim profesor, La 1843 ies din această şcoală primii 
felceri care, după cerințele Eforiei ce aprobase invățămintul, tre- 
buiau să mai practice şi un alt meşteşug: bărbieria. 

La 1888 reconstruindu-se spitalul și aliniindu-se strada 
Colţei, turnul a fost dărâmat. Pe lingă spital a mai fost anexat 
in cursul timpului şcoala de copii începători, care mai apoi a 
lost mutată la Spitalul Pantelimon. 

S'a mai inființat și un laborator de chimie, pe care Eforia 
l-a cedat apoi Ministerului de Instrucție şi a devenit Institutul 
de Chimie Universitar. S'a creat şi un muzeu de anatomie pa- 
tologică, care în urmă a lost cedat Facultăţii de Medicină. In 
fine, tot pe lingă Spital s'a mai alăturat o şcoală de infirmieri 
care a fost desființată după o scurtă trecere de vreme, Din bü- 
getul Eforiei se constată că astăzi Spitalul Colțea are un număr 
de 316 paturi Impärțite la 6 servicii (1 medical, 2 chirurgicale, 
1 oftalmologic, 1 dermatologic, | genito-urinar) 

Ospiciul Pantelimon a lost fondat la 1735 de cătră Grigore 
Ghica şi după cum spune In hrisovul său: „întru slava lui 
Dumnezeu şi Intru cinstea şi lauda marelui mucenic şi tămădui- 
tor Pantelimon“, Intenţia lui a fost ca să se ingrijească in acest 
spital maladiile contagioase şi boalele cronice, In actul de fun- 
daţie el prevede ca Epitropi 2 boeri, vel logofâtul și vel vistie- 
rul, care: „să fie purtători de grijă peste toate, iar mitropolitul 
țării să fie ca un nazir (preşedinte) peste toți“, 

Pe lingă ospiciu s'a anexat la 1869 orfelinatul pentru copii 
găsiți şi azistaţi, din care copilele erau duse cind implineau 
vrista de 7 ani la Azilul Elena Doamna, iar băeţii erau reținuți 
la școala din ospiciu. Pe la 1891 s'a mai alăturat ospiciului și 
şcoala de sanitari rurali, care a fost apoi desființată curind. Din 
bugetul Elorjei se constată că Spitalul are un numâr de 300 
paturi, dintre care 30 subvenţionate de Primăria Capitalei. 
Aceste paturi sint Impärțite în 2 servicii (1 medico-chirurgical, 
1 boale nervoase). 

Spitalul Filantropia. La inceputul secolului al 19-lea nu 
existau In Bucureşti decit 2 spitale, care ne mai putind satis- 
face cerințele numărului prea mare al bolnavilor se plănui con- 


DONAȚIUNILE SANITARE IN ROMINIA Hi 


————— ATIUNILE SANITARE IN ROMINIA s 


struirea Spitalului Filantropia. 
paa cere Caracaş. 

„ saon In „Portrete Istorice" făcind biografia D-rului x 
racaş$ spune că : zărind intro zi cum un néant] bolnav de fras 

idă muri la un colț de uliţă, s'a dus la Gr. Baleanu, pre- 
lectul poliţiei, şi-l-a rugat să deschidă o subscripţie publică 
pentru clădirea unui nou spital, la care el să slujească ca doc- 
tor fără leafa tot timpul vieţii. Băleanu primi propunerea cedind 
Şi terenul necesar, iar la 1815 Spitalul a intrat în funcţionare. 
Spitalul a fost intreţinut la început cu ajutoare primite dela di- 
ferite corporaţii neguțitoreşti şi alți pioşi. Veniturile de care dis- 
puneau erau mici şi descori nu acopereau cheltuelile, Averea 
Spitalului era administrată de un Epitrop ales printre boerii 
care făcuseră cele mai mari sacrificii. 

Pe la 1879 Răducanu Simonide a lăsat Eforiei prin testa- 
ment moşia Cacaleţi (jud. Vlașca), cu insărcinarea de a întreține 
20 paturi In Spitalul Filantropia. Din veniturile acestei moşii, la 
1881, Eforia a clădit un pavilion separat în curtea Spitalului, 
care la inceput a functionat ca serviciu de boale interne, iar dela 
1891 ca serviciu de ginecologie. 

Din budgetul Eforiei se constată că Spitalul conţine un nu- 
mär de 235 paturi, Impärfite la 2 pavilioane: A i 

1) Spitalul propriu zis, cu 2 servicii medicale şi 2 chirur- 

icale. s , 
» 2) Fundația Răducanu Simonide (serviciu de ginecologie), 

Institutul Maternitatea. Regulamentul Divanului din 1830 
asupra Spitalelor hotāri ca din prisosurile averii Spitalului SI. 
Pantelimon să se clădească un spital pentru femeile ce trebue 
să nască. Acest spital a fost fundat la 1837 de banul M, Ghica, 
—odată cu şcoala de moaşe—in condițiuni insalubre. Din acest 
motiv spitalul a fost mutat la 1883 intrun local clădit in curtea 

i i Filantropia. e- 
SN 0 Masia Protopopescu a lăsat Eforiei prin testament 

A “hua f i copul de a se înființa la Institutul 
moşia sa Filiu (jud. Brâila), în scop A s at Biois 
Maternitatea un număr cit mai mare posibil de patu p Agea 
însă a hotārit ca aceste paturi să formeze o fundație mr ee 
cu numele donatoarei. Asta ee ni anexată pe lingă 

itatea luncţionează dela EI re : 
te Sia de cap a aat Ginta prin, initiata drites, a 
iy. oo- ea mi 1094 o ta pere an pavilion pentru boa- 
joias de copi, cl, Ta ul Eforiei acest spital are 130 paturi re- 


joase. buget } : 

Mie eoa T 3 am st ră medical, 1 chirurgical, 1 boale con 

tazionge talul it la 1864 pe un loc dăruit 
j Colentina a lost clădi 

ae Gătaia tine vă, cir fe 

i „bubăturiio : 1 g y 

pen pir a pb AEs La 1893 serdarul Dobre Carcaleţeanu a do 


nat Eforiei o sumă de 260 mii lei, cu care ea a clădit la 1890 un 


Inițiativa tundării se datorește 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


alt spital alături cu al Colentinei, destinat boalelor contagioase 
la adulţi, Spitalul Colentina este deci format astăzi din 2 părţi: 
spitalul propriu zis și spitalul Dobre Carcaleţeanu, 
După budgetul Eforiei numărul paturilor din acest spital 
este de 243, r 
Spitalul Boldescu din Ploeşti, a Tost cladit la 1844 din i- 
nițiativa clucerului Gh, Boldescu. După budgetul Eforiei conține 
40 paturi. 
Spitalul Ralet (comuna Cornățel Jud. lalomița) s'a instalat 
de Eforie in casele lui Dimitrie Ralet Ja 1875 şi are 10 paturi. 
Spitalul Zossima (comuna Armăşeşti, jud. Ialomiţa) s'a cla- 
dit la 1897. Conţine 20 paturi, 
Spitalul Sinaia a fost inființat de Eforie la 1897 şi conține 
40 paturi. 
Sanatoriul Maritim dela Tekirghiol, pentru copii scrolu- 
loși, a fost inființat la 1899. El conţine 70 paturi, 
Institutul de alienați Mărcuța datează dela 1846 căci mai 
innainte alienaţii erau ținuți pe la mănăstiri. La 1866 acest insti- 
tut trece sub administraţia Eforiei cu toate fondurile alocate în 
bugetul general al statului sub numele de subvenție. 
Spitalul din Craiova s'a clădit la 1846. 
B. Alte instituțiuni de azistență sanitară din Bucureşti. 
Pe lingă Eforia Spitalelor Civile azistența sanitară mai este dată 
in Bucureşti şi de Epilropia Aşezrămintelor Brincoveneşti, care 
intreține spitalul brincovinesc cu un număr de 165 paturi, avind 
un serviciu medical, unul chirurgical şi unul ginecologic, Ave- 
rea așezămintelor brincovineşti producătoare de venit se ridică 
la aproape 15 milioane lei. Din acest fond se Intreţine şi Azilul 
Domnița Bălașa cu un număr de 75 bătrine. 
Populațiunea ewree mai beneliciază şi de azistența sanitară 
ce i se dă în Spitalul Caritas, înființat pe la anul 1886 printr'o do- 
nație lăsată de lacob Loebel. Actualmente acest spital este în- 
treținut de Societatea Sacră, care îi dă anual un venit de 20—23 
mii lei. Spitalul conține un număr de 36 paturi. 
Azistenţa sanitară mai este practicată in Capitală de cătră: 
Policlinica Regina Elisabeta infiinţată din inițiativa Dr, Ță- 
ranu, Dă pe fiecare an 50.000 consultațiuni. Ea este ajutată de 
Primărie cu o sumă de 50 mii lei anual şi a creiat 7 dispen- 


sarii in cartierele  mărginaşe, care au dal în 1910: 64.000 
consultațiuni. 


Societatea pentru profilaxia şi azistența tuberculoşilor să- 


raci, creată in 1901. Ea a înființat un sanatoriu la Filaret cu um 
dispensariu, Bugetul său se compune din 150 mii lei daţi de 
Ministerul de Interne și din o donație a Principelui Ştirbei de 
100 mii lei. Spitalul-sanatoriu conține 86 paturi, 

Societatea pentru profiluxia tuberculozei la copii a Infiin- 
fat în 1909, grație penerozității d-nei G. Balş, un sanatoriu la 
Tekirghiol cu 200 paturi pentru copii predispuşi la tuberculoză. 

Socielalea Salvarea, a fost Inființată prin iniţiativa dr. N. 


DONAȚIUNILE SANITARE IN ROMINIA us 


Minovici şi este susţinută de un comitet de doamne din Socie- 
re pe său este de a da primele ajutoare în cazuri de ac- 
cidente, 

Există insă şi citeva Societăţi de carilate care practică a- 
zistența sanitară ca: Societatea Regina Elisubelu care a lostin- 
fiinţată la 1881 şi are un fond de 1.700.000 lei, strins Iin mare 
parte prin inițiativa secretarei generale, d-na dr. Cantacuzino şi 
a d-nelor Zoe Rimniceanu şi Lydia Filipescu. Această Societate 
are un azil de bătrine, 

Soc. Obolul de sub preşidenţia A. S. R, Principesa Maria 
a fost înființată la 1882. Ea ajută pe orfani şi pe copiii părinţilor 
în mizerie, 

C. Eforia Sfintul Spiridon din Iaşi. La lași și în Intreaga 
Moldovă azistenţa sanitară este practicată în mare parte de E- 
foria Spitalelor Sf, Spiridon din laşi, 

Bugetul casei Sf. Spiridon se ridică la suma de aproape 
3 milioane lei. Hunurile ce produc acest pe ea 1s Ee 

iferite persoane, 'ncepind pe la anul 1743, Cu ele Elo lași 
eri atat 12 Spitale, $ oaploii, băile din Slănicul Moldovei şi 
tăria Popovici. Din aceste venituri se intrețin 449 paturi în 
Spitalele Eforiei Si Spiridon și 417 paturi în cspicii, va tipua 
de fonduri s'a hotărit să se reducă numârul paturilor la dl 
dela 1 Aprilie 1911. l 
atituțiile ce ea conduce sint „următoarele : | k 

Spitalul Central din laşi, inființat la 1757 de ta „seară 
viţa, conţine 310 paturi repartizate în 3 servicii pa: seat A sani 
rurgicale şi 4 de specialități (infantil, dermatologic, OP ogi i 

nito-urinar} Hrana bolnavilor e calculată între 60 şi pei j daci 

Institutul Grigore Ghica Vodă (Iaşi) inființat la 1 jder a 

ntru internarea femeilor egee A pia obstetrica 
z ji icină din laşi, conține turi. i 
Facultăţii, de Meta rime. Pascani mixt, laşi, inființat de D-trie 
ra i 858 (45 paturi). 
ae ir răi de Met a de ja laşi, pentru boale ca 
de copii, a fost fondat la 1880 din o donaţie lăsată 

ie F aturi). ; A 3 
Laica Afar fig me i avoit; Iaşi, a fost cihdit de Stat și alai 
nține 320 bolnavi şi are Bor beget orei 

sinu . . 
Azilul de bătrine logofeleasa Sig, Intreţine 28 bâtrine, 
p) inființat la 1855 ră ba 
i „Spiridon care i 
vei de Ee ia de 50 miilei (65 paturi). 
in locuințile căluză- 


rilor Bisericii Precista (60 pan) ją 1841 din ordinul lui M, 
Spitalul 


rag pi Botoşani, creat la 1840 de lon Mavromate 
(44 paturi). 


4H VIAȚA ROMINEASCA 


Spitalul din Focşani, inființat la 1843 in chiliile cālugāri- 
lor deta biserica Prof. Samoil (32 paturi). 

Spitalul din Tg. Ocnei, inființat la 1851 din ordinul lui M, 
Sturza, lar pentru întreținerea lui antreprenorul salinelor s'a 
obligat să verse anual Eforiei SI, Spiridon suma de 24 mii lei 
(40 paturi). 

Spitalul din Hirläu, înființat la 1859 de logoleteasa Pul- 
cheria Ghica (20 paturi). 

Spitalui din Tg. Neamţ, inființat la 1866 (30 paturi). 

Spitalul din Hăceşti, inființat la 1896 din veniturile moșiei 
lăsate de frații Lascarache şi M. Mihalachi (15 paturi), 

Spilalui din Tg. Frumos, deschis tn 1906 din venitul mo- 
şiei lăsate de Spătarul D-trie Borş (24 paturi). 

Băile Siănic, au fosi lăsate Eforiei spre administrare de 
Const. Racoviţă, odată cu Spitalul Central, 

Ospătăria Popovici, a lost londată la 1907 de câtră Ior- 
dache Popovici pentru alimentarea zilnică a 40 persoane, 

Azistenţa sanitară a copiilor mai este practicată la laşi de 

Spitalul de Copii „Caritatea“, fondat la 1879 din iniţiativa 
Dr. Russ Senior şi a D-nei Eva de Basily (Calimachi-Catargi), 
care au strins primele fonduri adresindu-se carității private. A- 
cest spital dispune de un fond de 550 mii lei anual. Pe lingă 
acest Spital sa anexat la 1870 un paviliun de boale contagi- 
vase. 

D. Donuţiuni Sanitare în Județe. 

In toate judeţele din Rominia s'au găsit persoane caritabile 
destul de luminate, care au lăsat in interesul sănătății publice 
bunuri foarte importunte. Din tabela de donaţiuni făcute județe- 
lor în acest scop, tabela inlocmită de D-l Dr. C. Mihail până ia 
anul 1908, reiese că județele unde s'au donat sume mai In- 
semnate sint : 

Judeju! Dolj, a cărui bunuri provenite din donaţiuni se ri- 
dică la suma de 5.199.392 lei. 

Printre donaţiunile cele mai importante din acest judeţ 
sint: 

Donația Smarandei Filişanu, care aduce un veni! anual 
de 35,685 lei pentru intreținerea unui Spital general şi a unui 
pavilion pentru boale de ochi la Filiaşi, cu 10 paturi. 

Donaţia Alexandru Aman, care aduce un venit anuai de 
41,310 lei pentru Intreţinerea Spitalului Aman din Craiova 

Donaţia Canrciu, care aduce un venit anual de 115.920 
lei, din care trebue să se Intrețină : un pavilion pentru boalele 
contagioase, un azil pentru copii găsiți, un ospiciu cu 12 vā- 
duve şi în timp de răzbaiu trebue ajutat Ministerul de Raâzboiu 
sau Crucea Roşie. 

Județul Buzău posedă bunuri donate in valoare de 3.976.680 
lei, Printre donaţiunile cele mai importante sint următoarele : 

Donaţiunea Grigore Monteoru, care aduce un venit anual de 


DONAȚIUNILE SANITARE IN ROMINIA 445 


12 mii lei pentru întreținerea Spitalului din Comuna Pogoanele. 

Donaţiunea Picleanu, care aduce un venit anual de 32 mii 

lei, cu care județul intreţine spitalul din Comuna  Vintila- Voda. 

națiunea Ciochinescu, cu un venit de 120 mii lei, pentru 
întruținerea Spitalului Comunal din jud. Buzâu. 

Donaţiunea Maria Minculescu, cu un venit de 30 mii leia- 
nual pentru Spitalul Gărlaşi. 

Județul R. Sărat are bunuri donate în valoare de 1,398,033 
lei. Printre donaţii, cea mai importantă este donația Toma Bag- 
dat, care aduce un venit anual de 37.240 lei pentru Intreținerea 
bisericii și Spitalului din R. Săral. 

Județul Tecuci are bunuri donate In valoare de 1.031.049 
lei. Cea mai importantă donaţie e aceia a lui Anton Cincu, care 
aduce un venit anual de 13.600 lei pentru Spitalul din Tecuci. 
Celelalte judeţe posedă şi ele donațiuni sanitare care, deși mai 
mici, totuşi destul de importante, astfel : 


Judeţul Falciu posedă donaţiuni sanitare tn valoare de 916.842 lei 


„ Prahova , > Lu gara LA 
„Vaslui e 2 . ereat > 
„ Dorohoi „ = » 520 100 ai 
9 ilfov - * i 298.333 P 
„ Suceava , v e 275.500 ` 
a. Mehedinp + v 4 252.170 , 
„ Bacâu œ» " K 209.000 > 
yoo a è s 208.175 - 
E oei eoo BA 
" Covarwi „ . nf pt ? 
* On i - F 80.000 ; 
„ lalomiţa y n 7 68.600 » 
„ Romanați » . u 44.500 „ 
„ Botoşani , " 7 32.280 + 
„ Mușcel +, . A 32.000 „ 
„ Argeş >» . = 18.900 
„laşi m . = 17.800 > 
„ Dimbovifa, n nd 13,100 , 
„ Teleorman , - T 


In anii din urmă Eforia Spitalelor Civile a pei „ia be 
iuni importante cu Scopuri sanitare, iar nege 
oii sr ortantă şi mai trumoasă eite donaiunan, pef rr 
ea Etnii tegatar univyersal al ri Azi a Aral re pa 
jelor Civile din Bucureşti căreia, T a. pe 
Spita sr Ph cele mai nobile, i-a dat misiunea Akoe ae 
e tai Casotta (Buzău) un spital cu cel puţin 
m 


“s VIAȚA ROMINEASCA 


minindu-şi testamentul el spune: „Toată viața mea am avut i- 
cia că averea procurată prin muncă, grație căreia am avut cea 
mai mare satisfacție, să o las pentru ajutorul și mingterea locu- 
itorilar dela țară, care au contribuit la facerea acestei averi și 


de care nimeni nu se Ingrijeşte*, Un legat foarte important, de 


4 milioane, a lost lăsat Serv, Sanitar de defunctul D. Atanasiu, 
ca să se construiască un spital de copii In București, 


Din intreg acest studiu rezultă deci că, este de cea mai 


mare utilitate în ţară la noi existența unei carități private largi 
şi luminate, care să ajute caritatea publică. Ea trebue să urmă- 


rească: pedeoparie crearea a cit mai numeroase spitale, iar pe 


de alta să inființeze și să întreţină institute științifice de valoare, 
care să se ocupe cu aflarea raţiunei boalelor și a mijloacelor de 
combatere cele mai nimerite. Aceste 2 categnrii de opere fitan- 
tropice sint cele dintăi pe care trebue să le aibă in vedere per- 
soanele caritabile, căci, numai avind o stare sanilară bună o na- 
țiune poate să prospereze, 


Dr. G. Stănculeanu şi Dr. D. Mihail. 


Din lumea balcanică 


Două doncană 
cărți bulgăreşti : una cu privire la chestia mace 
h x, alta despre oștirea rominească, 


Ei te din Bulgaria poate 
Cunoscătorul mişcărilor politico naționale actua 
alirma, fără teamă de greşală că, im acest stat, toți conducătorii, lără 
deosebire de partid, țintesc mărirea țării lor cu A e aj orban 
duşmană ace năzu 
dată, şi că pe Rominia o socotesc i i ser 
de vecinii Bulgari inliiul pu 
une teritorială. Ori cit de mult ar ascut me 
ă ei nu urmăresc smulgerea 
al acestei constatări, sub forma c tr metoc 
i autonomia ei, nu vor putea H crezuţi, p 
niei ci ra lor conducătoare face educația poporului şi a eve 
Seice în sensul smulgerii, iar nu al ego criz jes eg ina 
- i ia solemn - 
ste şi recunoştinţă ne-ar rosti e |i 
ceda risboiui dela 1877, nu var putes : aey baay he 
e vedem că spiritul ostăşesc al lor 
e De ai fn sens poltivnic Rominiei, bânuitor şi neprietenos 


ii grin dovezi pentru aceste afirmări găsim în 2 cărți bulgărești de 


porta et acte s PE dee voesc a vorbi aci, fiindcă ele arată din 


nou nesinceritatea In vorbele vecinilor Bulgari: 


totdeauna 
sia, cind sint la guvern în 
„Puia sa egala nu urmăresc gre orară 
i alil ka ei la statul bulgăresc, cum au gr cu ară ngeni Răsâri 
a ia $ 1885, ci vor numai să facă pe Turcia să nu 


Bulgarii de acolo şi să le ingădue dezvoltarea vieţii naționale. Aşa, 
pe bu 


4s VIAȚA RONINEASCA 


de pildă, In a. 1903, pe cind era la cIrmă guvernul şi partidul stambu. 
lovist, primul ministru al lui de atunci, Petrov, zicea, întrun interview 
acordai ziarului nostru „Universul“, că: „nici un Bulgar nu vrea exten- 
sii teritoriale. Bulgarii vor numai ca, în Macedonia, viaţa, proprietatea, jus- 
tiția şi onoarea să fie un drept al tuturor, iar nu numai un drept al ce- 
lor mai tari, Aceasta e ce dorim noi şi nimic mai mult, foarte sincer şi 
fără ginduri ascunse de cucerire“ (A se vedea Universul dela 7 Oct. şi 
25 Noem. 1903), 

Cam aceleaşi lucruri le spune, de altiel, şi guvernul cu partidele 
de coaliție naţionalisto-progresist actual din Bulgaria. Aceasta se vede 
în discursurile primului ministru Gegov, dintre care voiu cita pe acel ți- 
nut înnaintea alegătorilor din Vratca la 22 Mai 1911 (publicat în Mir de 
la 24 Mai 1911), şi în cuvintările pe care deputaţii guvernamentali Ton- 
câv şi Kr. Todorov le-au ţinut în Sobrania în Noembrie c (şi publicate 
în Mir dela 4 Noem. 1911), 

Dar, cind sint în opoziţie, deci cind nu au răspunderea unei si- 
tuaţii, partidele bulgăreşti, prin şefii şi oficieasele lor zilnice, vorbesc 
altfel; atunci ele tac atmosferă şi educație poporului şi clasel culte în 
deosebi, în sensul! smulgerei Macedoniei dela Turci, adică tocmal pentru 
„expansiuni teritoriale”. Aşa stambuloviştii, democrații lui Malinov şi ra- 
doslaviştii, care acum sint în opoziţie, propoveduesc, în presa lor, că: 
„de oarece Turcia e ocupată în războiu cu Italia, Bulgaria trebue să se 
folosească de aceste imprejurări favorabile şi, dacă nu ar putea să în- 
făptuiască tractatul dela San-Stefano, cel puţin să Intemecze autono- 
mia Macedonie! şi a Adrianopolulul* (CL. Mir dela 7 Oclom. 1911), 
În ziarele democraţilor „Prepores* şi „Vardar“, declară odată, incă şi 
mai mult, că: „a sunat deja momentul ca să ne facem socotelile cu 
Turcia. Acum ori niclodată. Dacă, deci, nu ludm acum Macedonia şi 
Adrianopolul, atunci trebue să renunțim la conaţionalii noştri de acolo. 
Ostaşul ture acum nu mai e în stare să biruiască. Nu trebue să ne te- 
mem nici de o eventuală năvală a Rominiei. Intr'un războiu cu Turcia, 
Rominia ar mobiliza în adevăr oştirea sa, dar asta ar face-o numai ca 
să ne sperie şi nu ca să se bată cu nol Ea n'ar indrăzni să între in 
luptă cu noi, pe cită vreme Austria şi Germania nu se hotărăsc să facă 
războlu. Dar chiar de s'ar incumeta, atunci Rominia ar avea cu alții de 
lucru, Destul i-ar fi să se trimită de Rusia la graniţa ci două corpuri 
ruseşti, şi Rominia s'ar linişti numai decit. Şi de nu ar fi pentru noi 
Rusia şi Austria, ca să ne ajute barem la înfăptuirea autonomiei Mace- 
doniei, atunci va trebui să ne scuipăm în mlini şi noi singuri să nea- 
runcăm în iuptă, fiindcă, chiar a doua zi după atacul nostru, toate ce- 
lelalte popoare baleanice se vor ridica şi ele impotriva dușmanului co- 
mun: Turcia*.—Aşa scriu „Preporec“ şi „Vardar“, pe cind însă, acum 

(fiindcă e la guvern, probabil) le combate ziarul partidului guverna- 
menta! al lui Gešov, Mir dela 10 Noem. €). 
Un fapt rämine insă: că învăţăturile acestea ale opoziţiei, în de- 


DIN LUMEA BALCANICA tuo 


obşte, pentru smulgerea Macedoniei, au ajuns, în sulletu! Bulgarilor, 
una dinire cele mai obicinuite tendinţi şi cel mai apropiat ideal de re- 
alizat al lor, Toţi Bulgarii cred azi că Macedonia li se cuvine. In acest 
sens fi învaţă nu numai presa politică ci încă şi oamenii de şiiință al 
lor. Aşa şi profesorul dela Universitatea din Solia A. Fžirkov, în cartent 
mai sus pomenità,—al cărui titlu bulgăresc e: „Grad Solun, politiko- 
geografski i narodostopanski biizăki*, pe romineşte: „Oraşul Salo- 
nic, note politico-geogratice şi de economie naţionali“. —apăruiă la Sọ- 
fis în 1911. In ea spune mai întăi că, după cum arată istoria trecutului, 
a Rominilor şi a Turcilor, acel stat sau popor care va stipini Salonicul 
va domni peste Peninsula Balcanică intreagă, fiindcă acest oraş e punt- 
tul de necesară legătură intre Europa apusană (prin Durazzo, valea Var- 
darului, a Moravei şi Belgrad), şi Asia şi Africa prin Constantinopol. 
Deci, spune igikov, Bulgarii de azi să nu mai facă preşala strămoşilor 
lor care, în veacurile trecute, se gindeau să pună mina pe Constantino- 
pol lar nu pe Salonic,—ci ei să caule ca, înnainte de toate să predom- 
nească în acest de pe urmă oraş şi in imprejurimile lui, fiindcă numat 
ei e cheia Balcanilor, lar pentru aceasta, zice încă, Bulgarii vor trebui 
să caulc a coloniza liniştit, dar mult, cu de al lor—atit Salonicul cit şi 
ținuturile din jurul lui, pentruca. la un moment dat, ei să fe, între ce- 
lelalte neamuri, elementul cel mai numeros şi puternic acolo. „Căci, con- 
tinvă lgirkov (p. 134), noi Bulgarii avem dreptul ta o pane din Marea 
Albă (Egee). Acest drept Îl sancţionează fractatul dela San-Stefano, care 
determină pentru Marea Bulgarie o bună parte din țărmul Mării Albe. ŞI, 
regulata dezvoltare politico-naţională a statului nostru cere să se unească 
Bulgarii din Peninsula Balcanică intro unitate politică, ca sā se tragă 
hotarele fireşti ale statului şi să se capele mijloacele de economie Sie 
jională necesare pentru regulata dezvoltare a ini, lar între cereri 
formulate de noi pentru regulata dezvoltare a statului bulgăresc întră şi 
țărmul macedono-tracic dela Marea Albă, ca o parte ri peer a 
viitorului Imperiu bulgăresc. ȘI, oricum se va face, Intro zi meet, aa 
Turciei, noi vom dobindi o parte din ţărmul Mării = vie ee 
geografică a Bulgariei, puterea ei şi compoziţia paie. ra i ja arati 
în Macedonia şi Tracia, o fac important factor la rezolvarea c 
st Air "Macedoniei şi orinduirea hotarelor viitoarei peg 
intre Dundra Hi Marca Egee ara crt Ioen im a 
moastră—aceasta e educaţia pe care o 2 bir- 
a mul Lirkov şi opoziţia, oricare ar fi ea, din Bulgaria,—şi ali 


baţi de caste de acolo. ") 


are acum se allă 
1) A se vedea asupra acestui punot și eeraa n aneo lo ] 


sub tipar gi va apare în Curta; ie, en laison avec la question 


450 VIAŢA ROMINEASCA 


lată de ce, cu părere de rău, nu putem crede nici în interviewul 
pomenit al primului ministri Petrov și nici în celelalte declaraţii ale 
Bulgarilor că nu vor să pună mina pe Macedonia. 


lat sentimentele obşteşti ale Bulgarilor faţă de Rominia se våd 
încă odată în a dona carte din cele pomenite aci la inceput. Un mili. 
tar cu pseudonimul „Zenit* a scos la Sofia în 1910 cartea bulgărească 
intitulată „Voennoto mogâştevto na Bâlgarija i na nejni săsedi”, adică 
„Puterea ostăşească a Bulgariei şi a vecinilor el“. Revista sirbească Srpski 
Knjisewni Olasnik dela Belgrad, No. din 1 Sept. 1911 p. 399, ne des- 
tăinueşte că autorul Zenit este un căpitan de stat major bulgar şi că 
datele puse da el, in această carte cu privire la oștirea sirbească, nu 
sint adevărate. 

Dar care-i cuprinsul acestei scrieri a căpitanului Zenit cu privire 
la Bulgaria şi Rominta, şi sint ele adevărate datele despre oștirea 
noasiră ? 

Credinţa autorului e că „guvernanţii de acum, în Bulgaria, sint 
sullete fricoase şi scurt văzători”, fiindcă se tem de a incepe războlu cu 
Turcia; dar, oricit s'ar păzi ci de acest lucru „războiul, cu aceasta ni se 
impune chiar de imprejurări* (p. 5). Aceşti politicieni, zice Zenit mai 
departe, nu văd că, dacă ei nu vor ataca pe Turcia acum, cind oștirea 
ei e slabă iar cea bulgărească foarte puternică şi organizată, mai tirziu 
cu greu va mal ajunge la izbindă, întrun războiu cu aceasta, fiindcă Tur- 
cia, de cînd cu introducerea Constituţiei într'insa, a inceput să-şi orgari- 
zeze modem oștirea, aşa că peste vre-o zece ani va ajunge primejdi- 
oasă pentru Bulgaria. „Victoria noastră va fi sigură, continuă Zenit (p. 8), 
numai cind ştim că de peste 30 de ani ne aşteaptă o populaţie mun- 
cită, al căreia singe, ziua şi noaptea Îl varsă torturatorii ei [Turcii, în 
Macedonia). Această populaţie va mări cu jumătate puterea oștirii noas- 
ire. Îndată ce vom declara războiul, ea se va tăscula, va forma cete re- 
voluționare care vor năvăli din toate părțile asupra Turcilor, vor neli- 
nişti oşlirea lor, vor dărima întăriturile şi drumurile de fier turceşti, Ro- 
bul dinăuntrui Turciei va face, pentru eliberarea sa, tot atit cit şi noi 
din afara ei. Victoria noastră e în atară de orice îndoială! Ascultaţi-ne, 
vol suflete fricoase! Nu mai pierdeţi şi acum prilejul pe care l-aţi mai 
pierdut deja de cîteva ori! Dar nu e numai Turcia, zice mai departe 
Zenit, singurul duşman al nostru cu care trebue să ne măsurăm pute- 
rile. E foarte probabil că la o izbire cu ea, îi vor alerga în ajutor Ro- 
minii şi Sirbii, De aceasta ni se impune să vedem care-i puterea veci- 
nilor noştri separat şi în total" (p 9). 

Aşa scrie Zenit, şi trebue să spun că părerea lui despre sentimen- 
tele neprietineşti ale Rominiei față de Bulgaria care rivneşte Macedonia 
o mai are şi altcineva acolo. Astiel, Rodoslavov, șeful partidului de gu- 


DIN LUMEA BALCANICA st 


vernămint al „radoslaviştilor“, bătrinii liberali care acum 

ziție, In discursu-i ţinut in Sobranie la 4 Noembrie ge sr aa 
coaliţionist liberlo-progresist (Gezov-Danev) de acum declară că Bul- 
garia se află in bune relaţii cu statele vecine, zise: „Dar dacă raportu- 
tile noastre cu vecinii sint prietineşti şi bune, de ce s'a făcut alianţă 
intre Turcia şi Rominia ? Noi nu avem faţă de Rominia nici un fel de 
inteaţii agresive, şi să dea Dumnezeu ca legăturile noastre cu acest 
stat să se Indreple. ȘI dorința mea şi aceia a prietenilor mel politici e 
ca guvermul de acum să îndeplinească In politica externă tot ce sa an- 
gajat“. (Discursul acesta e publicat în Mir dela 6 Noemvrie 1911), 

Dar, île că guvemul de acum din Bulgaria, fie că radoslaviştii, 
sau alţii ar izbuti sau nu „să indrepte" raporturile el cu Rominia, Zenit 
reprezintă, în această carte a sa, cu deosebire ideile şi tendinţile parti- 
dului stambulovist (un numai pe ale celui democrat şi radasiovist) faţă 
de Turcia ; şi {inta lui aci este să arăte de ce Bulgaria ar ceşi biruitoare 
Intr'un războlu cu Turcia, chiar cind aceasta ur fi ajutată de Rominia şi 
Sirbia: „Eu, spune autorul în preiață, cred cu sinceritate în puterea 
straşnică („u strajmata most“) a oștirii bulgăreşti, şi cu ţilre şi fapte 
voiu căuta (in carte) să insuilu această credinţă şi In fiecare cetățean 
bulgar“. 

ŞI începe să arate puterea militară a Bulgariei, că ca are ; 700,000 
(şaple sute mii) oameni îmbrăcaţi şi capabili de a purta arme; din a- 
ceşiia, 200 (două sute) mii au virsta de peste 40 de ani şise vor socoti 
în sloate. Aceasta înseamnă că, pentru un războiu, Bulgaria are o jurnă- 
tate de milion de oameni. Dar, pentru Intreţinerea unei aşă numeroase 
oştiri şi pentra armament, ar trebui ca Bulgaria să aibă Incă și cel pu- 
ţin 200 (două sute) milioane lei, ceia ce ea nare, Aşa cum este insă, 
continuă Zenit, ţara noastră poate prevedea cu armament modem 350 
(trei sute cinci zeci) de mii de oameni, cu care să facăn siguranță tăz- 
boiu pe teritoriu străin“. Apoi mai departe, Zenit arată cită infanterie, 
artilerie, cavalerie, geniu intră în această sumă de ostaşi. 

După ce afirmă că: „cel mai cultural ama oy in intipe 

ii şi Grecii“ (p. 11), analizează amănunţit cadrele şi cuprinsu > 
rial g sufietescal oştirii turceşti, şi ajunge la rezultatul că: „in ear 
vorbind, în ce priveşte îmbrăcămintea oştirii şi bani, Turcia na ap 
trece, iar în alte privinţi : în instrucție, disciplină şi moral, oștirea el e 

oştirii noastre“. 

gig pază apoi puterea oștirii sirbeşti, pe care iarăşi o găseşie, 

turcească, inferioară celei bulgărești, şi ca număr şi ca ar- 
cs ppe pm Se intru cit vor fi exacte 
mament, instrucţie, disciplină şi moral. [Nu ştiu, i 

relative la oştirea turcească, în ce priveşte pe cea sirbească în 
dit Glasnik dela Belgrad spune că datele 
am văzut că Szpsk! Knjlăeuni t şi multe din datele cu 
jui Zenit sint talşe. De altfel tot neexacte sint și 
privire la oştirea rominească). 
Dar să arăt ce spune el despre noi. 


t: VIATA ROMINEASCA 


Zice următoarele : „Deşi e mai mare decit Bulgaria, Rominia nu 
ne intrece în privința armatei, din pricina chipului particular cum îşi are 
organizate puterile ei militare; căci pănă mai acum a avut de fapt o 
oştire de milițieni, cu toate că pretindea că se conduce după principiul 
oştirilor regulate. De asta Rominia nu a putut avea o armată puternică 
şi instruită, Numai în anii din urmă, bărbaţii de stat al Rominiei au In- 
ceput să indrepte starea, Legea generalului Averescu din 1908 face ca 
oștirea rominească să poată pună pe picior de râzboiu 19 clase de os- 
meni cu un număr de 250 mil de ostaşi. Generalul Crâiniceanu, în 1910, 
ca să mărească efectivul pentru vreme de războiu, face schimbări acelei 
legi şi creiază noui corpuri pentru Dobrogea.—Teritoriul Rominiel e Im- 
părții în 4 regiuni, în fiecare regiune cu cite un corp de armată cure. 
şedinţa: Corp. | la Craiova, Corp II la Bucureşti, Corp. Ii la Gaiaţi şi 
Corp. IV la laşi. Corpurile se compun din cite 2 divizii de infanterie, 1 
brigadă de artilerie, | brigadă de cavalerie, 1 batalion de vinători, | de 
pioneri, plus diferite elemente ajutătoare. Afară de astea, Rominii au Im 
Dobrogea şi o divizie a parte ; se pare că, din punct de vedere admi- 
pistrativ, această divizie atirnă de corpul din Bucureşti. 

Astfel că Rominii au, ca infanterie, 9 divizii care fac 18 brigade 
sau- 36 de regimente sau 188 batalioane; cavaleria lor se compune in 


total din 26 escadroane, din care av, bine organizate şi deplin gata pene 


tru marş, cam 40. Toată artileria rominească are 9 brigade, clte una de 
fiecare divizie de infanterie. lar pioneri sint in 4 batalioane, cite unul 
de fiecare corp, afară de cel dela fortificatiile Bucureştiului,—Nu vor- 
bim de flota Rominiei, fiindcă nici nu vedem ce rol activ ar putea să 
Joace ca Intr-un războlu cu noi, decit numai să bombardeze ţărmul mării 
nosstre şi să slujească ca mijloc de transport. Tostă acţiunea oștirii 
se va hotări pe uscat“. 

După ce spune acestea despre oștirea Rominiei, Zenit trece la 
concluzie, că: „Turcia nu poate să ne opună mai mult decit 300—350 
mii oameni corect îmbrăcaţi, deci cam cit avem noi [Bulgarii]. Dar 
oștirea turcească e inferioară celei bulgăreşii ca instrucţie şi disciplină. 
Sirbia nu poate să ne opue decit 200—250 mii oameni, dar aceștia sint 
foarte inferiori din pricina spiritului dezorganizat şi a indisciplinei care 
a pătruns acolo în anii de pe urmă (cu omorirea regelui Alecsandru). 
Rominia e cea mai bine organizată dintre vecinii aceştia ; dar totuşi, 0$- 
țirea rominesscă, din pricina sistemului după care e organizată, nu eo 
caste unitară şi bine instruită: aceasta azi seamănă mai mult cu o ar- 
mată de milițieni şi are toate defectele acestui sistem. Mare parte din 
oameni sint cu desăvirgire slab instruiți („săvdrseno slabo obuceni“); 
compoziţia oiițerimei ei e bună, a subotițerilor satisfăcătoare. lar în ce 
priveşte numărul ostaşilor el, Rominia nu ne întrece; căci ea nu poale 
pune peste 300 mil pe picior de războlu, ba nici atita“. 

Apoi continuă că: „dacă la un războiu cu Turcia, Sirbii se aruncă 
asupra noastră din dreapta, va trebui să ne luptăm cu o armată de o 


DIN LUMEA BALCANICA 458 


jumătate de millon. La un războiu cu Rominia va fi acelaşi lucru, dacă 
Sirbia se ridică 'mpotriva noastră. Situaţia ne va fi grea, dar nu fără 
nădejde, fiindcă nu numărul hotărăşte victoriile, ci moralul şi disciplina 
şi avintul trupelor ; iar aceste de pe urmă insuşiri nu le au niciuna din 
cele trei oştiri duşmane. Numai cu o mină de ostaşi a biruit Frideric cel 
Mare 'ntreaga Europă în războiul de 7 ani, tot aşa şi Napoleon cel 
Mare pe aliați, şi Japonezii pe Ruși, Aşa va îi şi Bulgarilor faţă de 
aliaţii Turci-Romini-Sirbi”, 

„Oticum însă, continuă Zenit, pentruca Bulgaria să intimpine 
mai puţină greutate in acest războiu pe care îndemn să-l înceapă, va 
trebui să facă de aci 'mainte 3 lucruri: 1) să-şi reorganizeze oștirea 
[după un plan propus aci de Zenit], 2) să tacă educaţie militaro- patriotică 
poporului, şi 3) să-şi caute şi ea apropiere şi alianță cu Muntenegru 
şi Grecia. 

Aşa spune Zenit in 1910, cind cunoştea şi legile miniştrilor ge- 
nerali Averescu şi Crăiniceanu. ȘI totuși, e! afirmă multe neadevăruri în 
cattea sa, prezentind chiar compoziția materială a oștirii romine mai 
prejos decit ca este 'n realitate. Căci, în adevăr, şi în momentul cind ei 
scria cartea sa, oștirea rominească se compunea din 5 regiuni şi 5 rd 
puri, iar nu 4, cum spune dinsul : din 10 divizii de infanterie, iar = i 
din 86 de escadroane de cavalerie toate gata în orice sat e A 

| la războlu, dar nu din 40 gata er 10 meri = ENS arn 

$ talioane de pioneri iar nu 4, cum spune - 
A TN k pag e Zenit toate aceste neadevăruri numai spre a yae 
Bulgari, dintr'un şovinism primitiv, sau pentret sotiei păi e 
ie de a începe repede războlul pe 3 fronturi deodată, cum îi Indes 


in carte? Greu de precizat. Oricum 


entele reale ale păturei co 
neaga) amai un episod dinun întreg cure 


7 Pi, urmăreşte sistematic zmulgerea Macedoniei şi lovirea Romi- 
i. 
niei, protivnica acestei zmulger Le E 
s 


Cronica externă 


Situaţia în Anglia 


Cu cit trece vremea cu stit se vede 5 
n'a început numai o nouă domnie, ci g e ap loa ea midi 
roua ge Anglia lui nu mai e Anglia lui Eduard VII. Ce as 
reiese i opace emo ? razii nu se surpase Incă structura 
e re unsaleasă, cealaltă er 

K aen şi straniu de tradijionalism şi de ema DAIEN TAT 
wah a E A aer şi ajuns la apogeul său sub 
„ Se prezinta ca un bloc - 

ei păr relaţiile ei externe, Anglia ştiuse să atragă eleron isa 
rouă ippen cu toji raporturile cele mai prietenesti, să se înfă- 

ca stie jeg supremație! şi ca isvorul păcii universale. 
PSI la a e situaţia actuală. Inlăuntru a murit Anglia aristrocra- 
a a fzilor va fi înlocuită printr'o instituție cu caracter de> 
oain acum se putea spune că Anglia este o democrație con- 
rima re rece luminată ; de acum înnainte Anglia devine o de- 
E G seră, pe propriile el destine, Votarea Hume-Rululul irlandez 
pă A njā a acestei transformări şi fiindcă autonomia Irlan- 
e dai ep ra de acea a Scojiei, se poale spune că din demo- 
sasea piane ice a Angliei va rezulta transformarea statului unf- 
Sa UA eg intr'un slat federat: Dacă n'ar fi decit atita, şi deja 
ab gura cu George V a inceput o eră nouă. Dare şi mai 
sari emeile vor dobindi dreptul de vot. Campania energică 
hr Sovi a „OS roadele, Oamenii politici au fost unul cite 
Dati Lio cet e, Majoritatea ministerului e în favoarea cauzei lor, 
w A A tge şi Sir Edward Grey au declarat-o în public. Sin- 
i a ce je imputriveşie, dar el este o minoritate in propriul 
a i acn nd, e destul să-ţi inchipueşti numai ce va fi 0 An- 
ae lg ee A Ae femellor, cu Hume-Rulul irlandez şi scoţian, pen- 
re de departe sîntem de vremurile lul Eduard VIL= 
ne Indreptăm acum privirile cătră imperiu, depărtarea ne Pare 


şi mai simţitoare, căci în locul imperiului atot-puternic, dominind mările 
şi continentele avem un imperiu care se clatină. Siguranța de odinioară 
a fost inlozuită prin temeri şi prin neliniște. Pretutindeni se artă sem- 
ne de sinistre prevestiri, nu numai fiindcă individualismul coloniilor de 
sine stătătoare se accentuiază, căci aceasta era firesc, dar flindcă în In- 
dia situaţia devine din zi în zi mal ingrijitoare, Aparenţe pot acolo să 
mai fie asigurătoare, realitatea e Insă plină de nesiguranță. La Delhi 
George V poate să mai fie încoronat cu o pompă nemai auzită, se pot 
da în cinstea lui serbări ca din basme, Incare să se destăşoare In toată 
splendoarea lui luxu! oriental, pot să se ploconească la picioarele Tro- 
nului Majestăţei Sale Britanice mabarajale acoperite de aur şi scăldate în 
pietre scumpe, sub acesi decor de o inşelătoare strălucire se agită însă în 
umbră revendicări puternice şi clocolesc In taină răzbunări violente, India 
a luat conştiinţă de individualitatea ci etnică, ea consideră dominaţiunea 
engleză ca o umilință, şi de aceia incepe pe țărmurile Gangelul şi sub poa- 
lele Himalayei, pentru Engleji, vremuri grele şi pline de pericole. lar tn 
afară Anglia nu mai are situaţia excepțională de altâdati. Imperiul Bri- 
tanic nu mal este arbitrul nediscutat al Europei. Raporturile lui cu Ger 

mania sint mai rele deat Innainte. Ostilitatea Germaniei a crescut Ini- 
tr'o proporţie mal mare decit aceia in care a crescut putinţa Angliei de 
a respinge un eventual atac al Imperiului German. Armata engiezi— 
toată lumea o ştie —na tăcut nici un progres şi este neindestulblor 
pregătită pantru a indeplini menirea ei. Flota engleză se menţine in 
starea de superioritate numerică pe care O avea, dar deosebirea dintre 
ea şi flota germană devine din ce în ce mal mică. Cu Rusia, Anglia 
nu mai are aceleaşi legături de amiciţie. Imperiul Moscovit înclină tot 
mai mult spre Germania, şi în Persia, unde interesele Angliei sint ma! 
strîns unite de ale Rusiei, evenimentele au luat în ultimele vremuri o 
astfel de întorsătură, Incit nu este exclusă acolo posibilitatea pantă ag 
sioase neințelegeri anglo-ruseşti. Chiar în Portugalia, situaţia Angliei e 
mai puţin satistăcătoare, De cind a căzut dinastia de Coburg şi A iost 
oclamată republica, — influența engleză a încetat de a fi atot-puternică 


A Lisabona. Ce e drept, Italia a păstrat ageri ga fopa 
, dar ea se sprijină astăzi în acţiunea € 
age air getea in Turela, Anglia 2 țăcut greşeli mari. După 


mai mult pe Franţa. 3 
radem tui Abdul-Hamid, ea ar ți putut să dobindească la Constan 


tinopo! o situaţie strălucită. Tinerii a pi a eoar 
inspre Anglia privirile şi speranţele lor. k 
on disiomaia engleză a nemulțumit insă pe Tinerii Turci şi a perm 


iul Otoman, situaţia precumpânitoare 
Guna Te petear Pe Angi au rămas bune, dar de cînd 


i jațiunile a 
ra ra o > ude nea a fost rezolvată, sonan Jeg i 
magica avind interes să menajeze Anglia, a dp ore dres 
ri Numai cu Franţa legăturile su păstrat într adevăr 


= VIAȚA ROMINEASCA 


ca sub Eduard VII, Dar ele nu sînt îndestulătoare 
gliei să joace rolul de arbitru al situaţiei ratei iaa: 
Fără îndoială că ar fi exagerat dacă am trage din aceste consta- 
tări concluzii prea pesimiste. Dacă situația colonială şi cea externă se 
prezintă, ia noua fază, sub o lumină mai puţin satisiăcătoare, în schimb 
democratizarea internă e de natură să creeze înăuntrul Angliei o situa- 
ție cu mult mal bună decit cea de pănă acum, E sigur că, sub imbol- 
dul unel poiilici sincer democratice, contrastul dintre prea marea splen- 
doare de sus şi prea cruda mizerie de jos va trebui să inceteze gri 
glia va deveni o țară în care repartizarea avujiilor va fi mai normală şi 
În care puterea nu va mai fi răscumpărată prin atitea suferinje ale prole- 
lariatului, nici prin neputința celor nevoiaşi de a gåsi de lucru- i 
Dealtminteri, tot ce vrem deocamdată să înregistrăm e existența ere! 
va ce se deschide in istoria Angliei, Viitorul va spune dacă Anglia a 
ost mai fericită în trecut şi dacă domnia lui George V va reprezinta, in 


evuluţiunea poporului britanic, un pu 
gustului său părinte. punct mai culminant decit domnia au- 


I. G. Duca. 


CRONICA TEATRALĂ 


BUCUREŞTI 


La Teatrul Modern s'a jucat cu un mare succes piesa Scandalul 
de Henry Bataille. A fost piesa cea mai splaudată şi mai cercetată din 
prima jumătate a stagiunii teatrale actuale, nu numai între piesele re- 
prezintate la Teatrul Modern, dar şi intre cele reprezintate la Naţional. 
Drama lui Henry Bataille a zguduit inimile, a tăscolit tugetele—tradusă 
în romineşte şi întățişată unui public rominese, tot atit de mult ca şi în 
împrejurările de acasă. Si cred că aşa va fi întotdeauna, ori care va ti 
limba de gazdă şi oricare privitorii, atit timp cit educaţia, căsătoria, o- 
noares... şi inima lemeei vor fi aşa cum astăzi sînt, In Franţa, pe la noi 
şi pe aiurea. 

Ce se întimplă în piesă este fapt divers, e un luctu de care aţi 
auzit—de cite ori! Dar ceia ce este şi va fi deapuruti nou—cind o mină 
de talent se apucă să şcobească albie, să dea încovoere, accidente, stă- 
vilare şi lringeri de cataractă apelor etern aceleaşi ale întimplărilor vie- 

noastre—este felul cum struneşște, sccidentează, cum fringe în cata» 
ractä marele talent Henry Bataille prea cunoscutul element dramatic al 
tuirii femeei măritate. 
a Maurice Ferioul—industriaş bogat, persoană onorabilă, greutate po- 
jitică..„—se duce, cu peer şi cu a Us Anaga p ra ua 
ci neva -e m ' 
ateu ai ape poti i a i şi să sgindări prosteşie fiara 


e duci la collvia nenorocirii . 
din colivie. Carlota Ferioul, temee tinără şi frumoasă, se Intiineşte În 
tr'o zi, în să 


ionul de cură sau în grădina băilor, cu o figură neobișna- 
itä, cu un tip exotic şi fascinator. 


La tel cu toate femeile delicat eri 
t mai mult 
lamentabil crescute, d-na Ferioul a învăţa poez 
ze oc de cit ştiinţă şi fitozofie, a visat feţi-irumoşi şi aventuri ro- 
mantice, lar înţelesul vieţii, 


asprimile şi primejdiile ei, realitățile negre 


438 VIAŢA ROMINEASCA 


şi înimice din această viaţă: l-au rămas nestudizte şi streine, ca geogra- 
fia Chinei. Necunoscutul intilnit îi apare deodată ca Intrupind idealul 
visurilor ei (absurde, imposibile!) şi biata creatură, soția cea mai cin- 
stită de pe lume, se pomeneşte soție trădătoare. Acest arbore rămuros 
şi plin de îinlățişare— sentimentul de soție şi da mamă din inima Car- 
lotei—era ros la rădăcină de viermele sentimental! . 

ŞI în braţele cui se aruncă biata mistificată ? In braţele unui sim- 
piu aventurier. Carlo Artanezzo, pe care cu l-am iust, după nume, drept 
italian, dar despre care mi s'a spus (nu ştiu cu ce dreptate, fiindcă n'am 
la Indemină originalul francez) că esie pur și simplu un compatriot, 
Carlo Artanezzo.., pare că ar fi întradevăr un exemplar dintro ediție spe- 
cific rominească şi cunoscută foarte mult străinătății. Pare., dar am ne- 
patriotismul să nu primesc asemănarea de cit pe jumătate. Deocamdată 
Artanezzo e un băiat voinic, frumos, bine imbrăcat, cu aere și cu pre- 
tenții de vice-conte. Mai afund, ¢ o existenţă echivocă, cu venituri proble- 
matice, cu patima jocului şi cu ponosul expedientelor frauduloase, ca să-şi 
procure banii care-i lipsesc grozav, adeseori. In ultim resort, Artanezzo 
e un eron al mizeriei, al escrocheriei şi apoi—cela ce răstringe asu- 
pra personajului lumina unei stranii redempțiuni —un erou al inimii, 

După opt zile de iubire, sinceră, pătimaşă, şi dintr'o parte şi din- 
traita, Artanezzo se scutundă.. Ca să scape de datorii, ca să nu fje 
demascat şi dat afară din otel cu scandal, Cario nu se sinucide, nu iz- 
bucneşte în lacrămi şi mărturisiri, ci la, cu Imprumut, Carlolei Ferioul, 


i 
i 


un diamant, din deget. Carlota se deşteaptă! o deşteptare amară, sinis- 
trä, şi care e primul ceas din cele douăsprezece ale dramei acum pornite. 


Familia Ferioul se intoarce acasă, la Grasse. Fireşte, bărbatul n'a 
văzut nimic, nu ştie nimic. Artanezzo, după ce a amanetat inelul Carlo- 
tel, mai face în numele ei, la acelaşi giuvaergiu-zarat şi citeva Impru- 
muturi.  Giuvaergiul, alt cavaler de industrie, Intelege că i-a căzut în 
mină o pasăre cu pene scumpe şi se pregăteşte de jumulit. Intentează 
lui Artanezzo un proces de escrocherie și implică în el, nu mai mult 
de cit ca martoră, şi pe d-na Ferioul, Şi iat'o pe biata femee acum 
trăind şi murind în fiecare clipă, lăcind tot ce-i stă prin putință ca să 
ascundă lucrurile faţă de barbati-său şi să Innăbuşească scandalul, In- 
ire acestea, Artanezzo, pretăcindu-se că vine să propună o afacere im- 
dustriaşului Ferioul, vine în casa acestuia, izbutește să aibă cu singură 
Carlota o convorbire şi, într'o scenă lungă şi zguduitoare, i se destăinu- 
eşte în toată ticăloşia dar şi în toată sinistra lui frumuseţe, E un mii- 
zerabil, un escroc, un om fără onoare, dar nu şi fără inimă! Cu toată 
ticăloşia lui, pe Carlola a iubit-o cu întlăcărare, a iubit-o cu eroism, atit 
cit poate să mai fie întrun om, care trebue să mintă, să inşele, să fure, 
ca să nu moară de umilinţă, ca să nu moară de foame.. Artanezzolli 
restitue Carlotei toate scrisorile dela Luchon (toate probele bietei iubiri 
ucise în chip năprasnic) pleacă şi nu mai vine. 


CRONICA TEATRALA 439 


Corespondenţa, citaţiile, conciliabulele necesitate de proces se țin 
cităva vreme în lalnă, mulţumită unui prieten al casei, pretierului Pari» 
zot Dar starea sufletească şi trupească a Carlotei şi manevrele lul Pa- 

ş 
tizot, orl cit de discrete şi de acoperite, atrag În urma urmei luarea a- 
minte şi bânnelile bărbatului. Maurice Ferioul, un om serios. muncitor, 
inteligent, incepe să simtă că prin grădina căsniciei lui n trecut un gar 
pe, călcind llorile şi inveninindu-le. $i Intro zi, după ce Parizol discu- 
tase cu Carlota, în salonul ei, disperata situaţiune şi o convinsese pe 
Cariota că e mal bine să se ducă la Paris şi să se intăţişeze la proces 
(în aparenţă să se ducă la Paris, lingă mamă-sa bolnavă) Maurice Fë- 
tioul dă peste Parizot, îl ţintueşte locului, îi stringe puternic în chingi 
şi bietul grefier, după o rezistență martiricã, dă pe faţă spâimintătoarea 
taină. Atunci inima şi sentimentele lui Ferioul răspund cu vehementa 
unei ape adinci în care al prăbuşit o stincă t Să vie toată casa, şi bä- 
trina lui mamă şi copiii şi servitorii şi soția criminală l.. Şi în fața tu- 
turor să asvhie acesteia, in obraz, infamia cei şi să o dea atară, de faţă 
cu tepis afară, afarà l. Și cind toji din casă, speriuţi şi cu siturile ine 
ținse năvălesc in salon (Carlota aibă ca tuberozele detunete), Maurice Pé- 
tioul, cu o fortare lăuntrică, de oprite, capabilă să facă să plesnca3că 
mecanismul unei locomotive care ar fi opriti astfel, se birueşie, se A 
reşte ca pe marginea unei prăpăstii şi dă miniei şi atitudinei lui o Ii- 
pes i iasilor :— Băiatul àsta (şi arată 
murire minusculă ca Gulliver in țara ur și O iţi cu 
pe copilu! lui cel mare) a fost isgonit din şcoală şi voesc s0 $ 
inarea uit... = 
suie uliu ceas, Carlota pleacă la Paris, convinsă, sărmana, că bâr- 
Papaa k torul Jannetier, o întovă- 
tie nimic. Un amic al familiei, doctoru ' A 
patul ei 853 i | că nici aceasta nu se gtis. 
răşeşte în călătorie, find Carlota lar cony insă că nic ni ini 
i | acestuia să se prelacă ne 
Doctorul ceruse lui Ferioul şi mame Oaai. a 
je două zile cit lipseşte Carlota, 
absolut streini de adevăr, In ce : cunlnenesc, se: prăvăleie 
intregi de ginduri şi de caine a pre oA soe A ză. caii E 
şi se nivelează In cugetul lui Mau m față cu el Insuph îi aduca 
ingurătate, I! pune faţă în 
in două zile de singu teptate în îsţă greşelile 
1 lui trecut, îi aruncă pe neaţiep 
aminte de proprie infamie pe cuget! Un copil cu 
proprii, ba infamiite popia: Şi el k frip pepe su 
n, un copil care irẹ, sdro- 
° ap a dela Paris, blafardă, a yi ae ion 
ASE Cu toală convențiu 
biiă de emoţiuni şi de nesomn. ie nimic) durerea şi revolta precum- 
să rămie în ideia i capre sl convenţiunei. ŞI atunci o zguduie ul- 
pânesc. Maurice zmulge perdea servil bietet femel.— Ştii tot! Omosa- 
timă trece peste sufletul si AnA pe canspea. Acum n'o mal apasă 
i-mă Maurice l.. Carlota cade m ca în viață”, adică pro- 
simic ! Totul se ştie. Și piesa se isprăveşte « 


eşte, + se ipsise 


4% VIATA ROVINEASCA 


lota, înțelege cit de scumpă, cit de dureros legată îi este această biată 
soţie adulteră. Și pe cînd Carlota adoarme pe canapea, el se lasă fu- 
tat de ginduri de viitor, de gindul iertării, al uitării, al reînvierii iubi- 
rii, intrun ipostas nou, umanizată, superioară. Dar Maurice observă că 
nu-l ascultă nimeni: Carlota doarme! Pumnii | se incleștează ; furia des- 
carcă în muşchii lui un fulger! Dar se recucerește imediat, izbit dee 
ideie protundă ; lată icoana vieţii! Ta te îrăminţi, te zbaţi, cu inima, cu 
gindul şi viaţa doarme !,., 

Băiatul lui Ferioul dă buzna în salon... „ — Tăcere ! Mama doarme!* 

„Adevărul! Ideal profund şi greu! Oricărei arte, izvor şi scop, 
Cu o grijă trudnică şi in veci neobosită, generaţiile işi trec una alteia 
oglinda în care se rășiringe icoana lui, fără ca să poată ajunge vree- 
dată să imbrăţişeze în intregime icoana aceasta..* Cuvintele citate— din 
preiaţi—prolesiune de credinţă care orează unul din volumele de tea- 
tru ale lui Henry Bataille— strălucesc deasupra piesei Scandalul, ca 
luna plină deasupra unei mări în flux. Cu fiecare val, cu tot adincul el, 
cu toată imensitatea el zbuciumată şi tulbure, marea tinde spre lună 

Mi se pare că am fost cel mai entuziast spectator al lui Radovici, 
acum tei luni, cind Teatrul Madern îşi deschise stagiunea cu piesa. 
Samson. Cel puţin, cel mai entuziast dintre spectatorii care-şi scriu şi ti- 
păresc linpresiunile. Azi, după sărbătorit serie a reprezentaţiilor Scan- 
daiului — Radovici joacă pe Maurice Ferioul, d-na Maia Voiculescu pe 
Carlota—relevez cu bucurie că entuziasmul meu avea de ce să fle şi că 
Radovici e un artist excepțional. Fie că vorbeşte, fie că ascultă, fie că 
se plimbă, fie că stă locului, fie că dislogează în tonul mediu, fe că 
izbucneşte, impins de sentimente violente, acest artist se proectează tot- 
deauna în lumină şi în ndevăr. Nu te jigneşte nici o stingăcie, nu te 
sgirie nici o notă ialşă. Radovici e totdeauna la el acasă, complet, firesc» 
stăpin pe situație. 

lată, atături de el, un element admirabil, o artistă minunată, d-na Maria 
Voiculescu, Ar fi interesant să stubileşti o paralelă intse jocul acestor doi 
artişti.. Care sint calităţile şi in ce rezidă puterea d-nei M, Voiculescu ?1 
acestei ziti dramatice, care a devastat în așa fel grădina unde cresc e- 
logiile criticei noastre teatrale, incii astăzi bieţii critici, cind vorbesc de 
d-sa, nu ştiu de unde să-i mal culeagă mâcar un bucheţel de toporaşi.. 
Cu ce puteri de artă ne suhjugă d-na M. Voiculescu ? Cind ascultă, d-sa 
nu ne spune decit prea puţin; cind meditează, cind se plimbă, cind 
vorbeşte domol, cind e voloasă ori fericită (afară doar dacă e vreo teri- 
cire à la Salomea, ţinind în miini capul lui Johanan) d-na Voiculescu 
nu ne face să gindim: iată un mărgăritar de artă! D-sa începe să ne 
inspire idela aceasta, atunci cind se luptă inpreajma a 100% de tempe- 
ratură dramatică. D-na Maria Voiculescu este cineva, un cineva splendid 
care țrăeşte, ca nu știu care animal fabulos, din Mitologie, în apele clo- 
cotitoare sau în toc. 


CRONICA TEATRALA ii 


Piesa Scandalul a fost jucată la Teatrul Modern cu o aproape 
desăvirşită armonie de forţe participante. Toată lumea a fost bine, chiar 
şi d. Economu, cărui îi doresc, din toată inima, pe lingă tivnă şi stă- 
muință, şi miracolul posibi! al unei resurecțiuni vocale. D. Simionescu, 
în greflerul Parizot, a fost vrednic de toate aplauzele. A jucat perlect 
de bine. [i lăsam la o parte pe Storin, interpretul lui Carlo Artanezzo ; 
il tăsam la o parte, fiindcă l-am aplaudat în Rampa, cu călduroasă con- 
vingere. Storin e un element de trainică valoare şi excelenta şcoală pe 
care o face subt ddirecțiunea d-lul Davila N va ascuţi şi impune definitiv. 

Cu Scandalul d. Davila apleacă Incă odată, pănă la noi, cerurile 
teatrului lui Henry Bataille, cerurile cele mai limpezi, mai scinteetoare 
de adevăr şi de umanitate, în care au tronat vreodală zeițele gemene 


Melpo Thalia. 
"ti G. Gal, 


Teatrul Comoedia: Ziua de deschidere 


Un tentru nou în București? Da, pepe sn yria mec A 
Bucureşti. Aveţi de bună seamă jot dreptul la mirare, 
care a teatru permanent din Capitală, cel Naţional, dădea deticite 
nstre, sint atit de apropiate de noi incit numal cu o storțare ajungi 
ca: ; d e ani publicul spectator sa 
să crezi că nu trecut. in mai puțin de zac 
tosa. Nimeni nu se ducea în tea- 
pile nt sare pa ` int 'o bună seară, loală lumea s'a 
z m f + 
pisi pete pen e da salt, la cassă. nemaipomenit, ŞI 
gal agati tra jt acel suris după care nm- 
de atunci Incoace casierul şi simya ati rezete Sapte mag tpar 
| de zile. Şi surisul a trecu i i 
ey anarak Azi un director de teatru e un bărbat aproape kgo 
yaan o fiinţă cu drepturi. În aceste goe N ea aa 
A vechi obicinuiți cu alt soi de pe = 
waeren ue şi băutura, Teatrul Modem Davila, ger se po 
ati comedii şi drame într'o sală fâră e a zică spe 
numa mai tirziu, ca un simplu cetățean, îşi schimbă nu tota Sar ara 
roca ani niru o insemnate, desigur, mal precisă şi pen ze pote 
seen > supuse şi el curentului. Nu mai petre goe Dat 
inecate de lume, nici recentele gi “i pere Pate teatral 
concertele şi conterin sale. ilie 
neul Romin aA adevărul, Nu vom lipsi pe ice sa E spusa jies 
s'a tnmulțit, de ce, tuind noi inițiativa unor explic pe nri 
pia re realitatea. Pentruca să spunem câ un n 
constatăm 


Bucureşti, atita ne-ajunge. 
poe er acesta nou e Comoedia. Construi 


1 Cere 
toate complicațiile de rigoare de arhiteciu 


t co un gust ales şi cu 
hez, el e destinat spec- 


45: VIATA ROMINEASCA 


tacolelor scurte şi variate şi atit oamenilor liniștiți cit şi noctambulilor. H 
In sala de sus, grajioasă ca o bijuterie, se joacă pănă la miezul nopţii 
comedie şi dramă, Sala de jos, cabaret-ul, îşi deschide ochii cind cea 
de sus incepe să adoarmă. Acolo vor lua loc pe moale, insomniile, ves 
selis, uritul cu speranța unel petreceri până la ziuă. Vor fi desigu 
cintece cu sens, dansuri şi baleliste, rochii scurte de mătase creață, cio 
rapi şi pantofi ridicați, „numere“ celebre şi toată tremurarea sclipitoar 
după care umblă fluturii bătrini şi tinerele insecte ale vieţii de o 
modern. Nimic nu va impiedeca nuanța spirituală şi artistică să dos 
mine in subsolul Teatrului Comoedia, Directorii lor au intenţia să in 
telectualizeze acest spectacol, vor să-l dea un gust de satiră, mi s 
pare. Faimoasele cazinuri şi varieteuri din Bucureşti, unde nici uf 
creer nu comandă spectacolul, adesea imbecil şi totdeauna sarbād şi in 
țristător, sint chemate să dispară ; şi de vreme ce ne trebue un loc d 
petrecere pentru noapte, toate preferințele vor fl date aceluia care se 
asemâna mai mult cu teatrul şi cu prezența de spirit. Intrun oraş 
tit de urit ca Bucureștii, fără munţi şi ape prinprejur, fără imprejurimi 
eternă cetate de pulbere şi noroae. distracţiile, pentru cei care simt nes 
voe de ele, adică pentru mai toată lumea, nu pot fi decit interne şi zi 
diie. Ne civilizăm noi oare zădarnic ? 
Comoedia şi-a deschis sala principală în ziua intla de Crăciur 
Lume peste capacitatea ei, şi familia Princiară, Scriitori, pictori, actori 
studenți. lume oficială, d. Arion ministrul, haine negre, presă, joben 
sclipitoare. 
Spectacolul s'a deschis cu un prolog in versuri de Tudor Arghezi, 

rosti! in murmurul de intrare al persoanelor vecinic intirziste, cu oare: 
care enervare, de d-na Maria Giurgea, deghizată intrun Pierrot de at 
alb. Ar fi supărător să facem aprecieri, chiar defavorabile cum este d 
preferat, asupra unui prolog iscălil cu acelaşi nume ca şi cronica de față. 
Să lăudăm mai bine jocul lui Le Bargy şi al d-nei Jeanne Lyon, o fe 
mee au părul de aur, desinată de natură cu o fineţă şi elasticitate d 
linii admirabile. Trupa talentatului actor francez a jucat, alternind cu 
spectacolul rominesc, în primele zile de deschidere. 
O piesă întrun act de Roberto Bracco „Mâștile”, tradusă de d. A. 
Buzescu, ne-a dat prilejul să facem cunoştinţă cu talentul, destătat de 
nuanțe şi viguros al d-lui Ion Manolescu, pe care ne-ar mustra sinceri 
tatea dacă nu l-am pune în rindul din fruntea comediei romineşti. Acest 
em mărunt, nervos şi slab face pe scenă impresia unei funii inodate ce 
se desface Intr'un lazo vast, Gestul lui are o viață considerabilă. In 
mişcările lui, concentrate, transpar sentimente şi idei. O pricepere mi 
munată de împrejurări. Sint! clipe cind glasul lui aduce imagina unel 
restogoliri sau ruperi. In rolul lui Palmieri Manolescu iscă o serie 
mestirşită de imagini legate de starea sufletească a personagiului şi 
extraordinar cum din acelaşi loc, cu un joc de fizionomie şi de gest, tot- 


i 


pe CRONICA TEATRALA +53 


deauna sobru şi precis, dă senzaţia dispariţiei şi apropierii bruște, a 
zgomotului uriaş lăuntric şi-a tăcerii de prăpastie, Nu mi-aşi Inchipul 
ut talent şi nu pot vedea talent într'altă parte decit in arta care mdo- 
eşle precizia materială cu o umbră abundentă In Imagini şi provoacă o 
strămtuare de lucruri. 

In acelaşi piesă d. Mărculescu e cit se poate de bine în rolul pro- 
curotului şi servitoarea Francesca, d-na Dumitrescu, ştie să aibă clipe de 
adevărată emoție. 

Piesa In subiectul ei e stranie şi sirinsă. Din acelaşi subiect, cu 
mai puţine efecte, un autor mai impersonal ar fi scos cu uşurinţă cele 
trei acte care compun o piesă moderni. 

Sosim la Rapsozii d-lui V. Eltimiu, care inaugurează în teatrul 
nostru o extrem de comodă rețetă de spectacole, D. Eftimiu este po- 
et, se ştie: vreau să zic versificator. Nu socot că plăcerea pe cate am 
avut-o ticind la nu mai ţin minte al citulea pahar de șampanie, prin 
bunele oficii ale poetului Cincinat Pavelescu, cunoştinţa autorului, tre- 
bue să mă oprească dela sinceritate față de piesă. D. Eltimlu poate fi 
un om incintător, însă ca poet mult este detestabil, Nu se poale ceva 
mal factice şi mai umplutură. In Rapsozii, care s'au bucurat de succes 
in presa cotidiană, unde cronica teatrală porneşte indeobste din alte 
sentimente şi necesităţi decit cele desinteresale, d. Eltimiu, hicru nefn- 
chipuit de un scriitor cu demnitatea respectului innăscută, colaborează 
nici mai mult nici mai puţin, cu Alecsandri şi Eminescu. Zece versuri 
absolut deşarie de Efiimiu se isprăvesc cu 5—6, frumoase, de tmi- 

u saw de Alecsandri. 
ajoi in mijlocul unui verbiagiu insipid intră de o dată o poezie de u- 
nul din.. colaboratori şi asta face ca versurile proaste ale d-lui ptr 
să fie învăluite şi salvate de versurile lui Eminescu... Alurez, O Aa a 
tate de stih e de Eftimiu, cealaltă jumătate de fabia be af 
cât ar fi de simplu de scris în felul acesta şi ce MR, p NR 

putea compune cu foarfece şi cu patru-cinci autori pe stra : i 
va scri cu Hugo şi Shakespeare. Georgescu va face Racine es 

eille. Jenică va compune Ibsen. Tineri autori, ce mai aşteptaţi , 

s ; sate teatrale l-a venit d-lui Eltimiu ci 

Ideia barocă a scamatoriei sa aas aii, 

să fie el mai a- 

denora pai nosaca aae iraia a cu versurile 

devăraţi şi eu mai literar, ți voi lăsa sā v 


cta mediocritate inte- 
noastră ca un asemenea seu 
tindă nostim zi —cu versurile, 
è miu încearcă întrun loc şi satira—cu 
ie erei ale goi adresate dacă nu mă înşei tocmai celor 
+ 
de talia d-sale şi In special d-sate. 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Nu ştiu cum concepeţi dv, opera literară. Poate că mai mult sau 
mai puțin, mulţi faceţi ca d. Eftimiu şi vă credeţi cu Eminescu şi ca 
Eminescu atunci cind îl citați, egal cu Juvernal cînd ați tradus o sută 
de versuri de Juvenal—şi în drept să aveţi sentimentele lor atunci 
cind le-aţi luat dela dinşii prin binecuvintata şi democratica lectură.— 
Cu o astfel de concepție nu cred că am mai avea vre-o literatură în 
zilele noastre şi talentele n'ar mai avea nici un rost, cu atit mai malt 
cu cit o aplicare cătră mediocritate, abilitate şi lichelism intelectual— 
dacă e permis să cuvintez ca un om scirbit—masele orăşeneşti au In- 
totdeauna. 

Era o vreme cind în țara noastră exista totuşi o critică şi o mină 
de oameni cu simțul cel bun într'inşii. D. Caro! Serob scria, e adevă- 
rat, şi d-sa versuri, dar critica știa să nu | le cetească. Pe atuncea ac- 
ţiunea d-lul Efiimiu ar fi trecut drept un plagiat şi genul d-sale drept 
o impudoare, O profanare atit de categorică a talentului unor scriitori 
de innaliă nobieță morală, ca Eminescu, ca Alecsandri, ar fi mişcat și 
produs o reacțiune. 

Nu vedem această crilică să continue a trăi în zilele noastre, cind 
un intelect rafinat ca I. L. Caragiale şi poate cel mai glorios din scrii- 
torii noştri, fuge peste graniță, se izolează întrun exil dispreţuitor pen- 
tru majoritatea unci generaţii nivelate. Ba găsim această critică incăpută 
pe cîteva mini ciudat de strimbe, care aplaudă de pildă în Rapsozii o 
lucrare, şi o lucrare de taient. 

Ne-ar fi penibil să ne întrebăm de nu cumva această scădere in- 
telectuală şi morală se găseşte în legătură ca zorile literare oficiale ale 
unei societăți ce s'a lormat; cu tralul bun—în sfirşiti!—al scriitorilor, 
Căci de ce sindicarea, logică pe interese, trebuia să vie neapărat cu 
dispariția onestităjii artistice ? Dacă nu mă înşel d. Eftimiu este unul 
din membrii marcanţi ai Societății Scriitorilor Romini, şi nu ştim că a- 
ceastă societate să fi blamat în vre-o ședință piesa Rapsozii, S'ar părea 
însă că această penibilă retlecție trebue făcută, 

Innainte de-a stirși trebue să notăm în oceanul de efecte eltine 
al Rapsozilor, o voce care ne-a cintat din depârtare Steluţa lui Alecsan- 
dri. E vocea caldă şi fină a doamnei Fârcăşanu dela Teatrul Naţional 
şi căreia în Sifipit Societății | se dăduse un rol ridicul de băiat. 


Spectacolul s'a Incheiat cu o foarte așteptată gustare in bufetul 
inaugurat cu şampanie multă, după miezul nopți. Prudent, d. Sipson, 
cart s'a relevat deodală excelent director de teatru, nu şi-a rostit discur- 
sul pănă ce mai multe rinduri de butelii şi de sandmwich-uri nu fură con- 
sumate. D-na Aristizza Romanescu lua parte la sărbătoare înflorită de 
cunosculu-i suris. Printre zimbetele fine şi misterios malițioase trebue 
notat acela al d-lui C. Arion şi nici al d-lui Liciu nu trebuie uitat. DI. 
Cincinat Pavelescu cultiva calamburul, roza şi săgeata lui Cupido. Intr'um 


4 CRONICA TEATRALA 465 


cuvint, celebrităţile erau de faţă, care cu icre'u gură, car 
, e cu paharul } 
mină, într'o universală fraternitate. ETE 5 semana 


Teatrul Național: /rinel de d. Delavrancea. 


Subiectul cunoscut, de-o seniimenitalitate arhaică, impresionant pen- 
tru bălrini, l-am mai celit, l-am mai auzit adesea. Boerul X. are o fată 
Igrecel şi un băiat adoptiv Dubluvescu. Aceste două necunoscute aige- 
brice se iubesc. Conul X se opune la căsătoria lorşi, om bătrin şi cum- 
secade, se pune pe jertie şi dă-i şi tae. Dubluvescu a să plece. Igrecel 
tămine-va să-l piingă pre el. Romantismul! Dubiuvescului e atit de idiot! 
Dar ce-are aface? Sint amorezaţi de-aceşiia şi la teatru fac efect Sce- 
nele se petrec într'o casă de proprietar, foarte plăculă mai ales pe din- 
țăuntru: pat de lemn sculptat, covor de perete cu ghinărar italian sau 
neami cu sabia scoasă pe cal, icoană de argint, portretele M.M., I.L. 
RR. Regele şi Regina în cromolitografie de tirg: sobă, masă şi gră- 
dină la fereastră. Proprieterul (Brezeanu) are joben negru şi pantaloni 
albi. Tinărul amorezat e d. Bulandra care-şi rotunjeşte ochii 'n cap tontă 
vremea—după recomandarea expresă a autorului probabil, care veghia, 
pasionat, din lojă. Tinăra ingenuă e d-ra Agepsina Macri, cu un nume 
atit de frumos şi cu o ingenuitate atit de puţin simțită. intrun act vine 
cu o rochie roşie ce-i şade nespus de rău. Tiganut cel tinăr din piesă, 
e d. Mihalescu, care, împotriva credem a sfaturilor ministeriale primi- 
te, a reuşit să-şi Inveselească rolul cu intetigentul său talent. D-na A- 
ristizza Romanescu îu silită să şchloapete pe Mama Anica. Sint şase 
personagii In piesă. 

Toţi acești tineri şi bătrini par însă costumaţi pentru teatru şi = 
tograt. Sintem sincer mihniţi că d. fa e nu a avut vreme sä- 

că şi bine studiată. 
cină rca 0 corp zale insistim asupra unul insucces datorit în defi- 
utul său şi aşteptăm răzbunarea cu 
nitiv unui scriitor cu o operă la trec ce apara 
care se va intoarce pe scenă d. Delavrancea sub forma un 
trate admirabile. 

Pomul de Crăciun. In ajunul Citu pierre gat 
Teatrului Naţional inaugură, pornind dintro idee ca E TaS patut una 
Pom de Crăciun pentru oamenii teatrului cu cop 


a utea întiini tot cea stră- 
brad Incărcat de jucării şi sădit a e maci, une-ori numai po- 


lucit mai mult sau mai puțin pe sie Diamandy, în care faunul 

interesantă a d-lui Dia , 
Ar a A E 
tismul üpulai rus de revoluţionar, se găsea e Ta un coş cu 
pa aeia e Si ep ete Bac e eojeloe şi a simplilor 
hăţul dat peste redengotă, trecea 


405 VIAŢA ROMIXEASCA 


actori şi autori cu țigări „gingaşe*“—cele mai potrivite cu împrejurarea. 


ȘI afară de copiii cu haine de catifea mai erau, pe lingă ziduri, departe, 
şi rindurile copiilor „săraci“ şi timizi, care pricepură de grabă ce ral a- 
veau să joace, Erau copiii care au slujit celebritatea multor tablouri 
străine, copii! cu ghete de două ori cit piciorul, cu îmbrăcăminte cenuşie, 
singuratici şi ginditori, tăcuţi în fața unul brad ce-și arată numai viriul, 
şi așezați cu mirare pe canapele de catiiea singeri= —copiii urmăriţi de 
cini pe uliți şi alintaji de muze. 

Şampanie, vinuri, prăjituri şi sandwich. Lumea nrtistică e prie- 
tenă cu farmacele lui Bachus. ȘI mai ales era pe la şapte seara, cind 
artistul are un apetit de lup şi, prevăzător, îşi umple mina cu cite 
patru sandwich uri de-odală, fără să mai socotim pe cele incepute. 


T. Arghezi 


IAȘI 


Minunat lucrul e teatrul ! lată, în acest colţ de țărişoară, în laşul 
nostru, pe scindurile aceleaşi scene de cijiva metri patraţi, la interval de 
citeva zile, de citeva ceasuri uncori,—Hermiona din Troia cea antică şi 
Piscihing din Bucureşti, Japonezii lui Lengyel şi Doris americana cu 
Hăberlin- prostul, Romeo din medievala Veronă şi apariţia de vis a Ju» 
jietei, Vidra cu ţiganal ei şi Victor Axente cu Nineta d-lui Petrovici, au 
venit să glăsulască, să plingă, să se zbată, să ridă, să gesticuleze în faţa 
aceloraşi spectatori sceptici n căror majoritate pare a suferi de bronşită 
acută... Extraordinar! Cu care să incep? 

Despre comedia lui Fulda s'a mai scris anul trecut, cu multă com- 
petență, în această rubrică, Mi-ar mai răminea deci să vorbesc ceva nu- 
mai despre modul de interpretare a plesei, dacă n'ay mai avea nimic de 
adăogat la consideraţiile pe care distinsul meu predecesor le-a făcut asu- 
pra eroului zis „Prostul“ între ghilemete, 

Exagerarea tipurilor, lipsa compilcaţiilor sulletești, intriga simplă 
şi intenția prea evidentă a autorului, dau piesei un caracter de simpa- 
tică naivitate. Totuşi, fiindcă Fulda şi-a iubit mult eroul, piesa a fost 
scrisă cu grație şi cu căldură, y 

Deşi acțiunea din această comedie e destul de complicată, —su- 
biectul mi se pare foarte simplu, Häberlin, un om bun din cale-atară 
şi cu mult mal naiv decil Bergonzoli din „Zile de sărbătoare“, cade vic- 
timă increderei sale nemărginite în cinstea şi bunătatea semenilor săi. 
Dat oamenii răl, (in speţă, chiar rudele sale, avocatul Engelhart şi ingl- 
nerul Beck) după ce-l despoae de tot ce are, îl fac să ajungă chiar şi 
la balamuc, de unde Îl scapă o americană indrăgostită de el, Atita-i tot. 

Simplitatea în artă e o mare calitate. Uneori, ea e forma ex- 
tremă a celui mai rafinat suilet de artist. Expresia simplă probează gust 
iar simplificarea subiectutui probează unitate în concepţie: amindouă is- 


ter 


_PRON ICA TEATRALA 


vorăsz dintro inteligenţi limpede, care n 

teorii filozofice sau estetice, nebuloase. pico asi preia za unor 
sent m pictul unor ape clare şi adinci. za cani 

ar, să revenim la „Prostul*. Un poet 

pare: „e împărțită omenirea în cel ce ea E p TAr aa 
4 m că lumea 
e împărțită in două tabere de oameni: deo parte cei ce trăesc intena 
viața reală şi actuală, oamenii de acţiune, bărbaţii normali şi practici, 
tâspindiţi în atitea milioane de exemplare pe faţa pămintului ; de altă parte 
vizionari, poeţii şi Ilozulii, „proşiii* cet înjelepți, marii şi micii specta- 
fori ai lumii, care nu-şi chelivesc energia în afsră ci duc mal mult o 
viață internă, -in stirşit cel ce trăesc din trecut şi din viitor, din amintiri 
şi din speranţe, din visuri şi din ginduri, 

Hăberlin, eroul lui Fulda, face parte din această a doua categorie. 
Diz, în viaţă, niciodată nu se poate Iniiini o atil de pară sinteză de 
calități funeste, un om cu totul lipsit de cel mai elementar simţ practic. 
Un tip aşa de reprezentativ, aşa de simplificat, ar merge întrun poem 
dramatic, intro comedie romantică, dar nu în. cadrul unei plese da vină 
reală,  Naivitatea lul Häberlin nu e verosimilă. Increderea lui În pa- 
meni te exasperează. El tace de citeva ori prostii aşa de mari, incit 
sint unele momente cind porecla sa „prostul* rimine... tâză ghilemete! 

Şi e păcat. Autorul putea să ne Impue cu mal multă pulere con- 
cluziile sale morale, putea să ne mişte, să ne intereseze şi mai mult, 
fără să aibă nevoe de exagerări. 

Totuşi, după cum am spus, pizsa a lost scrisă cu multă căldură. 
Tema e simplă şi captivantă. Chiar şi Intervenţia salutară a American- 
cel, înloc să „choqueze“, salisiace, ŞI satisface nu numal pentrucă Pros- 
tul ne e foarte simpatic ci şi pentrucă această fiică a Noului-continent e 
vie, trepte. Ea nu e tot atit de convenţională ca apariţia ei în piesă, 
ci pe cit pare de excentrică, pe atil e de logică. Doris iubeşte pe 
Hăberiin pentru sufletul lui naiv, şi se căsătoreşte cu e], numa! 
ca să-l salveze. Dar această Doris mal are un motiv af zi, destul 
de puternic, de omenesc şi de egoist, aş zice chiar destul de practic 
Ea n'a mai fost iubită. E prea bogată ca să nu aibă mulji adoratori, 
dar în acelaşi timp e prea inteligentă ca să nu vadă că toţi iubesc ne 
mal zestrea ei, (Dar asta e partea fetelor bogate gi.. revanto ci 
sărace, care cel puţin ştiu că sint cerute numai pentru aaa mal a 
moşi). Doris pare a fi făcut un legămint ss Pa salii să-l 
tunci cînd va avea siguranța că e vabită, ip de nobil, pe atit de 


firesc şi de justificat. Publicul aplaudă din toată ra ca Spete sate 
mobi ara SA tape ya a dota reprezintare a piesei. 


Aceştia nu simpatizau cu Prostul. Ei se simi 
cu avocatul Kurt Engelhart şi 
păreau încintaţi. Ba incă, unul dintre 


468 VIAȚA ROMINEASCA 


de prostia lui Häberlin și simţea o aşa de irezistibilă simpatie pentra 
verii lui cei norocoşi, incit [i venea să se ducă la ei, să'i bată cu do- 
sul minei peste pintece :—Nu'l slăbiţi, mon cher ! Aşa piscă, mai rat Lu 

Dar am vorbit prea mult despre „Prostul* şi mă tem că voi vorbi 
prea puțin despre piesa ciiginală a d-lui Petrovici, „O viaţă sfârmată*, 
în patru acte.. De trel ori făcui rezumatul acestei lucrări dramatice și 


tot de atitea ori am văzut că nu l'am făcut bine. E şi greu de rezumat. 


e piesă cu atitea elemenle dramatice, cu alitea amănunte care de care 
mai semnificative, cu atitea evenimente mari. Avem mai întăi o scenă 
de dragoste, o căsătorie precipitată, apol ascensiunea socială a unui om 
pănă la portoioliul ministeria), un act de moravuri, un incest quasi 


consumat, adulterul unei ministrese, un accident de automomii, o ago 


nie, un deces... E exasperant! 

Totuşi, fără rezumat nu se poate: să mal Încerc unul, —de dată 
asta pe acte. l 

Actul I. Nineta Ciocirtie, o fată inteligentă, frumoasă şi bine it 
struită, într'o clipă de nesocotință justificabilă, nu vrea să dea un ris 
puns sentimental favorabil, profesorului Victor Axente care o iubeşte şi 
care pare a fi iubit de ea. Atunci Victor Axente,—fire foarte mindră,— 
din răzbunare cere şi obține mină Olgăi, sora mai mică şi mai oropsilă 
a Ninelei, 

Actul Il, După zece ani, Victor Axente, ajuns ministru al Culte: 
lor şi Instrucțiunii, se allă pentru citeva zile la ţară, la Nineta, care, În 
acest interval, se căsătnrise cu un moșier. Aici ministrul primeşte multe 
solicitări scrise şi verbale. 

Actul 111. Nineta cade In braţele cumnatului său,—dar nu de tot: 
o surprinzătoare rămăşiţă de scrupule o impiedică... Şi Victor fiindcă n'o 
poale convinge cu argumentele lui nietzscheane, se înlurie tot ca acam 
zece ani şi pleacă imediat la Bucureşti, deşi pulea să mai râmină cel 
puţin o noapte... In timpul acesta Nineta află că sora ci, Olga Axente, 
se găseşte chiar în noaptea aceia în braţele şefului de cabinei. Uitimele 
scrupule ale Ninetei se topesc: ea regretă că nus'a dat cumnatului e!) 
şi argumentează cu putere acest regret. Ca să inlăture cel puţin o ne 
norocire, pleacă imediat la Bucureşti, Intro goană iurtunoasă cu auto- 
mobilul, 

Actul IV. Nineta, răsturnată de vehicul, cu grave leziuni interne, 
ajunge totuşi înnaintea lui Axente în casa surorei sale unde, după ce 
face morală Olgăi, după ce sărută din nou pe Victor, işi dă obştescul 
sfirşit. 

Cred că n'ar mai fi nevoe de nişte comentarii, pe care oricine 
le-ar putea face cu uşurinţă. Cetitorul a putut băga de seamă că Ni» 
neta ar fi trăit mult şi bine dacă sora ei ar fi fost cinstită. 

Deznodămtul fatal e pricinuit de o împrejurare lăturalnică, in loc 
să fie rezultatul exclusiv al structurii sufleteşti şi al faptelor eroinei, 
Faptul acesta infirmă chiar titlul piesei şi derulează pe spectatorul 


A CRONICA TEATRALĂ 


459 


———_—— 


pase DA pa un înţeles limpede, precis şi unitar din destăşu- 

Ce-a voit să spună d-i Petrovici? Că e rău să se 
fără chibzulală ? Da, e foarte rău. Că o fată trebue să Etonmuiră ora 
goric şi afirmativ la întrebările unul băiat de viitor pe care-l lubegte ? 
ee age a o clipă de nesocotință poate stărma o viaţă întreagă ? 

Dar dacă nam putut sesiza bine ideia care se degajează din piesa 
d-lui Petrovici, am putut totuşi observa că actul al li-lea nu mişcă de 
loc... acţiunea spre deznodămint. Mă mir că autorul n'a contopit acest 
act cu cel următor. cind ştia că, nu un act intreg ci o singură scenă 
care nu contribue la mersul acţiunii, e de ajuns ca să strice o lucrare 
dramatică bună. D-sa pare că a intercalat într-o piesă psichologicd de 
trei acte, o ylesetă de moravari într'un act... Aici am atita dreptate în- 
cit mi-e ruşine să mai inzist. Trec la personagii. Lăsind la o parte 
cele citeva tipuri secundare, cum e d-na Ciociriie şi tanti Miţa, —erali 
piesei mi se par lipsiţi de consistență. Victor Axente nu stăpineşie de 
Joc „substratul de realități“ al acestei vieţi şi toate acele mici abilități 
de diplomaţie individuală practică, necesare unui om care vrea să se 
ridice pe scara socială. El nu ştie că e nedelicat şi imprudent să in- 
trebi pe o îată, cam aşa: Mă iubeşti? Da sau nu? Scurt!.., El nu 
pricepe ceiace chiar şi un adolescent ar fi priceput, —că Nineta îl lubeşte 
şi că în definitiv mai multă însemnătate are sentimentul ei decit vorbele 
ei. Apoi Axente, din răzbunare, ca un simplu poet, face un act aşa de ire- 
parabil şi stupid : se căsătoreşte cu Olga! O, ştiu, există în lume a- 
meni de felul acesta. Insă ei (vă dau cuvintul meu, domnule Petrovici) 
nu ajung miniştri decit... pe scenă teatrului național, 

Dar Nineta? In actul I, ea ne apare ca o femee cu un suliet deo- 
sebit, Cum ajunge ca, în actul Ii, să culce capul lui Axente pe sinul 
ei palpitant ? Noi n'am fi crezut'o capabilă nici măcar de adulter, pe 
cînd celace face ca, € tot atita cît un incest desăvirşii. ŞI cind ? 
După zece ani, cind aproape orice amor începe să treacă in amean 
amintirilor, cind işi pierde violența inițialä,—ca să mä exprim și aa. = 
termeni technici, Pe Nineta o trezeşte din beţia ei criminală, numai a- 


că morală Olgăi 
ăcatului fiziologic ! Totuşi mai are curaj să fa 
pe pa a muri, după ce o minte că a venit numai pentru ea. ŞI 
peste citeva clipe după această morală jignitoare, sărută din nou pe băr- 
batul surorei sale, minţindu-l că a venit numai pentru el!... 
Mai sint în această piesă şi citeva imposibilităţi materiale. vai nu 
je mai relevez, de oarece—trebue să recunosc—e greu ra cerură rea 
plesă n'ai cetit-o în linişte şi pe care a - 
printi ori feo one aici doar citeva impresii. Şi se ştie că impre- 
sia t condiționată de jocul artiştilor în primul rind, şi de alte impreju 
sări care în mod fatal o colorează- 


i0 VIAȚA ROMINEASCA 


sera raamma 


Vă maj aduceţi aminte, de pildă, cum au judecat unii, Ja Inceput, 


drama istorică a lui Hasdeu? Totuşi „Rdzvan și Vidra* şi-a făcut 
drum, a fost reluată de multe ori pe scenele noastre, Dar această dra- 
mă istorică, deşi are o parte slabă comună cu una din părțile siabe ale 
piesei despre care am vorbit mai sus (deznodămintul— moartea lui Răz- 
van-—e mai mult un epilog. nu e rezultatul inevitabil şi direct al acţiu- 
nii de mai înainte) totuşi ea n'a plăcut unora, la început, mai mult din 
motive... sociale decit literare. „Răzvan şi Vidra“ e povestea unui om 
care porneşte de jos de tot, ca să ajungă sus, foarte sus. Piesa întreagă 
e plină de idei larg-umanitare, de porniri democratice, de ironii la a- 
dresa boerilor pe care autorul ni'i arată lacomi, hrăpareți, proşti şi răi. 
Fireşte că toate acestea nu puteau să placă mai ales aristocraților dela 
vechea „Junime“. Şi fără Indolală că unul dintre aristocrați a trebuit să 
ja condeiul şi să exagereze defectele piesei. Pentrucă... ce piesă nu are 
defecte ? Chiar „divinul” Shakspeare n'a fost şi nu e incă scutit de ob- 
servațiile cirtitoare ale criticei. O, şi cit ar rămine de mare acest bar- 
bar şi sublim poet, chiar dacă nu ne-ar îi lăsat decit numai „Romeo şi 
Julieta” | Am scris aceste două cuvinte cu o adevărată emoție şi con- 
deiul mi-a rămas multă vreme suspendat de-asupra hirtiei... 


O, nu jura pe lună, pe luna schimbătoare 
Ce 'n drumul ei pe boltă necontenit se mută,— 
Ca nu cumva amorul... 


Da, e ca o melodic neinchipuit de pătrunzătoare, ca un 
ameţitor care se desprinde din acest sălbatec poem al iubirii nefericite, 
din aceste versuri pasionate şi adinci, culese parcă din aer şi rostite de 
aa gi a jann ea de nevăzut. 

n aceia timp, sufletul ni se umple färä voe de i - 
ma depărtată a amintirilor... Mă gindesc la vremea aere AA 
nu e mult de-atunci !) cind, sus, în binecuvintata galerie ințesată de lu- 
me, sprijincam In spate un ciorchine de spectatori pestriți şi entuziaşti 
giicevitori şi veseli, care băteau cu trenezie şi din mini şi din picioare diia. 
teori intriga piesei lua o intorsătură favorabilă pentru personagiul simpatic 
Ţiu minte şi sara cind am văzul întiia oară pe Julieta. La spatele meu, 
sus pe bancă, sta din întimpiare un ţigan cu redingotă. Acesta, cind ars 
vorba de strigat „brava, Notara !“—domina toată galeria, Niciodată n'am 
auzit răcnete mai cumpiite de entuziusm. şi era cald, grozav de cald 
simţeam că-mi vine rău... Totuşi, urmăream cu sulletul men uimit cele ce se 
petreceau colo, departe, jos, in splendoarea ireală a lumii lui Shakes- 
pams Uitam şi migrenă şi teatru şi actoti şi decoruri. Balconul Ju- 
ietei mi se părea intr'adevăr luminat de lună şi cuvintele ei ajungeau 


la mine î i 
ee era ne încărcate de simţirea cu care o lată le-ar rosti pentru pri- 


CRONICA TEATRALA ATI 


anem 


Dar, cu vremea, această putere de iluzionare scade pe măsură ce 
creşte tot mai neindupiecat regretul acelula care o pierde. Acum,—ca 
şi 'n viaţă, ca şi 'n dragoste, ca şi 'n atitea altele, —nimeni nu te mai 
poate iace să uiţi, o clipă măcar, că te afl! la teatru, 

Și cum să poți uita, cind înţelegi toate trucurile materiale, cind 
vezi de aproape tot concursul reaiităţilor meschine care alcătuesc prive- 
liştiie scenice—gi mai ales cind nici actorii nu vor săţi dea această dulce 
uitare! In „Lucreția Borgia” unul dintre simpaticii noşiri artiști, în urma 
unei tirade spuse fără greş, a rămas aşa de satistăcul, Incit a exclamat 
destul de distinct câtră sonileur : văzuți că 'mi ştiu rolul?! 

Totuşi, noi avem elemente foarte bune. Aşa, de pildă, d. Momu- 
leanu cu verva si Indrăcită te ciştigă tără voe, deși abuzează de unele 
trucuri (tuse semnificativă, exclamaţii onomatopeice, etc.) de care trebue 
să uzezi cu imăsură, ca nu cumva să scoţi efecte comice acolo unde ele 
par depiasate. D. Pella, un artist de primul rang al scenei noastre è 
mai precaut În această privinţă. Păcat numai că d-sa nu căută săşi va- 
ricze mal mult jocul, mimica şi masca dela o piesă ia alta. Publicul nu 
trebue să te recunoască allt de uşor, incă mal înnainte de a ti deschis 
gura. D. Boldescu e mai greu de recunoscut. Un cap admirabil şi-a 
alcătuit mai ales în Judecătorul din „Prostul”, pe care Va interpretat cu 
surprinzătoare artă. Tot aşa d. Demetrescu-Radu în „Funcţionarul dela 
Domenii“ şi d. Cuzinschi (despre catre regret că nu pot vorbi acum 
mal pe larg) s'a arătat maestru In privinţa alcătuirii capetelor, în ce 
tele roluri pe care le-a insulleţit cu un puternic talent asi test ro 
tal e şi grija cu care aceşti artiști caută să respecte pasca ea i 
autorului, tără să urmărească electul cu orice preţ. D. Girfă, aie 
în Franz Moor din „Hoţii“, a Impresionat mult spectatorii, ard are cs 
nervos şi foarte bogat în nuanţe, —lar d. Profir a plăcut tututor, 
luri care'i conveneau de minune. 


Despre ceilalţi, mai pe larg, In cronica viitoare- 
G. T. 


Mică notițiă. g v p. Locusteanu sa indignat. Vor- 
bind undeva despre sine şi despre esa d-lui, xico intrè altele : „Da-ti pasă 
N À spuneai cu : 


de debutant." ete: - ție absurd. 
čo ar slăbuţă, O pretenţie n 

= post, Un function că liter a, cu 
Un piesă p ie tica opinează er aplice cut 


Cronica internă 


Intregirile necesare reformei electorale 


Reforma electorală adoptind colegiul unic pentru toți ştiutorii de 
carte, va putea servi ca punct de plecare pentru însănătoşirea vieţii pu- 
blice, chiar prin faptul că ea va face cu putință o luptă serioasă atit 
impotriva corupţiunii electorale, cit şi impotriva sistemului „unguresc“ 
de a „face alegeri" numai cu ajutorul jandarmilor şi al întregului apa- 
tal administrativ. 

Dar am da dovadă de o excesivă naivitate, dacă am crede că sin- 
gură reorganizarea electoratului nostru pe baza colegiului unic e dea- 
juns pentru, vindecarea tuturor relelor vieţii noastre politice. 

Oamenii noştri de stat, cari alături de unificarea colegiilor, au a- 
firmat necesitatea introducerii unui sistem oarecare de reprezentare a mi- 
norităților, sau chiar a reprezentării proporționale, au pus problema pe 
adevăratul teren. 

Una din cauzele permanente ale „necurăţeniei* alegerilor noastre re- 
zultă din dorința guvernelor de a „distruge“ opoziţia, sau cel puţin de ain- 
terveni în alcătuirea însăşi a partidului de opoziţie, cu ajutorul,—ca să uzez 
de termenul obişnuit, —a! vre unei „opoziții miluite“, căreia, bine înțeles, ise 
decerne cu multă grațiozitate titiul de „adevărat partid de guvernămint*, in 
deosebire de „cealaltă fracțiune“ care Îşi permite să se afirme fără iagi- 
duirea guvernului. 

Prea adesea bărbaţii noștri de stat nu vor să-şi dea seamă, că opozilia, 
adevărata opoziţie, nu-şi poate îndeplini rolul ei constituțional, atit de indis- 
pensabil pentru functionarea normală a mecanismului parlamentar, şi chiar 
pentru garanţia libertăţilor publice, decit dacă'ea reprezintă curente de idei 
şi de sentimente reale. Atunci opoziţia ar fi teprezentată în Parlament nu 
după gradul de simpatie pe care l-ar putea avea pentru ea partidul dela 
guvern, ci numal după puterea ei efectivă de tracţiune în masa electorală. 

Nici chiar guvernele nu pot fi la înălţimea situaţiunii, pierd orice bază 


_ CRONICA INTERNA n3 


solidă în acţiunea lor politică şi legislativă, dacă între ele şi opinia publică 
se ridică paravanul meşteşugit al unei opoziţiuni talşiticate. 

Experienţa unui trecut recent ne arată că partidul care, fiind la guvern: 
îşi aranjează” astle! opoziția plăteşte prea scump acest sistem... orienta! de 
Teprezentare a minorităţilor... —mai scump decit adversarii pe care a voit 
să-i „distrugă“ pe această cale. 

Adevărata reprezentare a minorităţii, asigurată prin organizarea însăși 
a sistemului electoral, nu numai că va pune orice guvern în situaţia de a-şi 
da seamă de toate curentele opoziţioniste şi de relativa lor tărie în opinia pu- 
blică, dar va Inlătura definitiv încercărilea oricărui partid de a-şi afirma atot- 
puternicia guvernamentală. Guvernul şi opoziția vor reprezenta întot- 
deauna realitățile politice: raporturile dintre ele, impuse de aceste reali- 
tăți, vor putea lua mai lesne caracterul unei colaborări pentru a asigura 
funcţionarea normală a regimului parlamentar şi lupta politică va putea 
în sfîrşit pierde acea înfăţişare de răsboiu civil între coterii înduşmânite, 
care otrăveşte atit de des toată atmosfera unei vieţi politice. 

Aceste afirmăti nu sint numai rezultatul unor speculaţiuni teoretice, 
ele se pot răzima pe o experienţă decizivă pentru ţara noastră. 

In Bulgaria funcționează de mult sufragiul universal. Dar cu toate 
că țăranul bulgar, economiceşte, se allă intro situaţie cu mult superi- 
oară ţăranului nostru, şi in consecință e mult mal enegie; cu toate ar 
în acelaşi timp, în faja lui nu se ridică o „clasă ditigentă tradijiona : 
care să fi avut un trecut secular de dominajiune şi apăsare : tea 
in Bulgaria înfloria, cu toate frumusețile lui, „parlamentarismul balcanic“, 
căruia regimul nostru nu l-ar ti putut invidia nimic, CA 

insă față de curentul în favoarea reprezentării popor pa 3 n 
nisteru! democratic al d-lui Malinov, în ajunul dia ape hai 
tere, s'a hotărit să introducă,—pentru experienţă, în do Apya 
electorale (din 12),—la Tirnova şi Plovdiv, un sistem de 
tos în drept vorbind, — si gaara prepara "i rezultatele acestel 

Alegerile recente ne dau gasnak ia s judeca 
a e sa că Da Re pna a tost experimentată reprezen- 

nara se aleg 42 deputaţi. Din aceştia sau pupi e vadă 

, z V, A 
kaki, dintre fruntașii politici ai Bulgariei: Ghenna 


ea a E iDEA, în care s'a aplicat rapel apar 
i mäi... 

z, aleg 171 deputaţi, şi din aceştia s'au gahe o Pi 

a T nişte obscuri electori“ de provincie, cari au 

zan ” 


p a Garagens sine înseşi sint mai eloquente decit toate 
s 


E i i 
pă ă în toată Bulgaria ar fi funcţionat sistemul eeno? p 
acolo Aa f ales şi de data asta numai şase-şaple rome de re 
vermnul n'ar fi voit el însuşi să-şi „aranjeze 
gu 


434 VIAŢA ROMINEASCA 

peste tot ar fi funcționat sistemul de reprezentare proporţională din Tir- 
nova şi Plovdiv, în Sobrania bulgară ar fi pătruns 70—80 opozanți, 
dintre fruntaşii recunoscuţi ai tuturor grupărilor politice (în Bulgaria 
partidele au fost întotdeauna mai fractionate decit la noi). 

In aceste condițiuni, şi opoziţia 1şi poate indeplini rolul ei de con- 
trol, şi nici guvernul nu se poate juca combinindu-şi o „opoziţie milnită* 
(fiindcă atunci ar putea uşor răminea In minoritate), — viaţa parlamentară 
capătă toată seriozitatea şi sinceritatea necesară. şi ln acelaşi timp lupta 
politică se înalţă şi se puritică de spiritul de coterie, 

Aceste rezultate sint atit de hotătitoare, încit astăzi toate parti- 
dele de guvernămint din Bulgaria au înscris în programele lor repre- 
zentarea proporţională (lupta se duce numai pe temeiul celui „mai perfect” 
sistem de reprezentare a minorităţilor). Şi, desigur, puţine zile ne des- 
part de acel moment cind în toată Bulgaria acest sistem va funcționa 
atit pentru alegerile legislative cit şi In organizaţiile locale. (El a şi fost 
aplicat pentru alegerea consiliului comunal din Sofia). 

Ştiu că înţelepciunea politică la nol se manilestează in obiceiul 
de a deplinpe,.. repejunea vertiginoasă cu care am „maimuţări” institu- 
țiunile nepotrivite geniului nostru naţional, şi în disprețul afectat pen- 
tru vecinii noştri de peste Dunăre. 

Dar supun reflecţiunii Inţelepților noştri bărbaţi de stat o consta- 
tare tristă : atitudinile noastre superbe, nu împiedică pe aceşti vecini să 
ne intreacă tot mal mult pe toate tărimurile, de oarece ei nu se stiesc 
să „maimuţărească* Apusul în loc de statele asiatice... de altădată, sub 
pretextul originalității naţionale... 

Volu reveni altădată asupra Importaalei chestiuni : cate din nume- 
roasele sisteme de reprezentare proporțională ar îl mai practic pentru 
țara noastră. 

Dar mai întăiu ni se impune să arătăm că reforma electorală, —ori- 
cit de largă şi adincă,—singură, nu poate incă însânătoşa şi inălța viața 
noastră publică, şi nici asigură educaţia cetățenească a maselor pò- 
pulare, dacă ea nu va fi Intrepgită cu prilejul revizuirii constituționale şi 
în altă direcție. 

ŞI anume, realizarea acestui scop, pe lingă reforma electorală în 
sensul arătat, presupune încă două condițiuni esenţiale: 

1) Reforma organizaţiunilor noastre locale ; 

2) Asigurarea mijloacelor legale de apărare a drepturilor» cetățe- 
neşti impotriva abuzurilor de putere din partea agenţilor administrativi, 


Să-mi lie ertată aci o citaţie cam lungă din cele ce am scris 
chiar in acest loc încă acum şase ani, relativ la reforma oiganizaţiuni- 
Jor locale, —dar progresul nostru este atit de „vertiginos, incit un pu- 


„CRONICA INTERNA ~ 


secetă dal putea cita scrierile cu tot interesul de actualitate, şi după 

„Au ajuns —scriam atunci — banale atacurile în contra vieții noastre 
nege Frei puțini îşi dau seamă, că viciarea pariamentarismului nos- 

„La 1866 am introdus instituţiile centrale ale constituţionalismulai 
„englez (constituția belgiană) ; şi constituanţii noştri an înţeles, că rga- 
„Dizaţia locală, împrumutată din Franţa în epoca cea mai detestabilă n 
„Vieţii sale publice, nu e compatibită cu aceste instituții centrale, —care, 
„după cum a arătat cu alita putere Gneist, nu sint în Anglia decit o des- 
„YDilare, O excrescență a autonomiei lucale 

„Pentru aceste motive, Constituţia din 1866 prescrie reorganizarea 
„administraţiunii locale în conformitate cu piiacipiile de autonomie şi 
„descentralizare (art. 37 şi 107). 

„Această prescripţie constitațională a rirmas literă moartă, şi In con- 
„secință—pnriamertatismui nosiru e lipsit de bază, e suspendat în aer, 

Numai astfel se explică ja fiecare „schimbare de regim“, adesea 
„in urma unui scandal de stradă sau a unel intrigi de culise din Bucu- 
„reşti, aze! spestaco! ruşinos, cind în 24 ore se schimbă faţa țirii şi toste 
„Drganeie trec în alte mini. 

„in asemenea condițiuni. cind organele locale nu au O viaj pros 
„prie, cl numai ung Fefiectatà dila ceru, mu ponte fi nici viaţă cetă- 
„țenească adevărată ia baza organismului politic, nici administraţie pri- 
„cepută şi cinstită: o admimntraţie vrednică nu e ferită de mazilire, tică. 
„logia na se îndepărtează dela atacerile publice. tot aparstal instituţi- 
„unilor locale serveşte numai pentru săsplata servitiiior electorale 

„Superticialitatea gîndirii noastre politice, cin nimic nu teesă mal 
„eloquent, decit din [iptu] că această stare de lucruri a dat naştere nu- 

mai frazeologiei făţarnice împotriva „amestecului politicei în adminis- 
s č A da de a cren artificial un mandarinat ine- 
straie” şi încercărilor cete ia ` foeda 
i ante gradele de funciit € 

i ia cHeace este crearea uiel vieți karon m 
„țeneşti în adincimite organismului național —în organele locale vigu- 


par ză numai din punctul de vedere a! efectelor unei reforme pur 
adectoriile o organizaţie inculti solidă și eonseqientă cu principiile con 
re o enormă insemnătate. a pE 
pes ere stadiaţi de pildă, topografia electarătă a Angliei, puteţi uşor 
ea i „ din colegiiie electorale meg intotdeauna 
5 și şi numai în restul circumscri pe 
iderat, i na sea 
seta sieetorale rezultatele variază după curente:e nege - o s 
rară pubilcă— (şi incă fluctuaţia de votanţi, care decide pr via ir 
i in zealitate foarte neinsemnatt), Giadstone, aproape ut 


î , Li 
ia locală”, Viaţa Romtneasei, vol, |, P 


constat, că acolo vreo au” 
i. vr'o die—pe conservato 


să EE “St: -Organizat 


476 VIAŢA ROMINEASCA 


m an eee pepene aimeadas s0 coccomoneat 


zentat în Parlament acelaşi colegiu (Glasgow), care şi acum alege tot pe 
liberali |... 

Şi la drept vorbind, numai această stabilitate relativă ne poate da 
un regim" parlamentar serios, poate asigura continuitatea necesară în acţiu- 
nea de guvernămint, cu toate fluctuațiunile politice, şi poate desă- 
virşi educaţia polițică a maselor populare: cetățenii conştienţi şi com- 
vinşi nu se pot doar schimba /n masă, de azi pe mine, urmind calei- 
doscopul formațiunilor ministeriale... 

Dar, vădit, numai o serioasă autonomie locală poate duce la fi- 
xea acestei „topografii politice”, după variațlunea condițiuailor şi a im- 
teresetor locale, 

Cum vedeţi, toate manilestările vieţii publice se leagă între ele ;— 
constatăm aici o logică proprie a lucrurilor, pe care am neglijal-o prea 
mult, clădind pe nisip... 

Spre a ajunge la acest scop, precum am arătat in cronica citată, 
pe lingă reorganizarea administrativă, plecind dela unitatea naturală, satul 
(substituindu-se aci tutelei pretectoriale,—controlul consiliilor judeţene), 
e necesar ca În ce priveşte organizarea insâşi a consiliilor județene şi 
comunale, în genere, să fie prevăzute anume principii de stabilitate şi 
continuitate pe care te-am schiţat atunci astfel: 

„1) Dreptul de disolvare al ministrului trebue desfiinţat şi inlocuit 
„prin retragerea mandatului de consilier de cătră justiţie, în cazurile 
„anume specificate de lege (în acest sens a fost intocmit proectul din 
„1598 al d-lui M. Pherekyde, ministru de înlerne),—peniru a asigura 
„independenţa organelor locale şi a le feri de înriurirea iluctuaţiunitor 
„politice. 

„2) Reinnoirea integrală a consiliului trebue abrogată şi introdus 
„principiul de reinnoire parţială, cite o treime la fiecare doi ani, a mem- 
„btilor consiliului, — pentru a asigura stabilitatea şi continuitatea admi- 
„Nistrațiunii locale. 

„3) Reprezentarea minorităţilor in consiliu, —pentru a asigura un 
„control eficace şi a feri şi mai mult organele locale de îluctuaţlunile 
„politice, 

„Numal aceste reiorme,—impreună cu reforma sistemulai electo- 
„Tai in sensul arâtat.—pot „asana“ almostera noastră publică, — numai 
„ele pol da o bază solidă instituțiunilor noastre şi desăvirşi cu timpul 
„educţia politică a maselor, numai ele pot stimula toată vigoarea şi c- 
„nergis naţională, Inlesnind în acelaşi timp marile reforme economice 
„Şi sociale de care avem atita nevoe",.*) 

Revizulrea constituțiunii trebue să ne asigure realizarea tuturor a- 
cestor deziderate, —dacà voim ca ca să nu rămină onouă „minciună“ 
şi mai tristă decit toate celelalte impreună.. 


=) Ibid., p. 505. 


CRONICA INTERNA 417 


+ = > 

Nu mal puţină insemnatate pentru eficacitatea reformei electorale 
ate şi asigurarea mijloacelor legale de apărare impotriva abuzurilor ad- 
ministrative. 

Dar aici atingem o chestie prea Insemnată pentruca să o putem 
irata în limitele spaţiului de care disounem.—cu atit mai mult că vom fi 
siliţi să ne oprim și asupra incidentului tragi-comic al istoriei noastre 
politice, —jalnica intimplare cu faimosul „Contencios administrativ. 

Aici țin numai să relevez o curioasă anomalie în evoiuţia instituți- 
unilor noastre. 

In Angtia, ale cărel institnțiuni le-am imitat, asigurarea apărării 
drepturilor cetăţeneşti a fost dobindită dela inceputul veacului al XII-lea 
—prin Magna Charta Libertatum (1215),—ea a dus logic şi necesar la 
desvoltarea autonomiei locale, iar din aceasta au crescut instituţiunile 
centrale ale pariamentarismului, 

Noi însă am crezut că putem 'copia pe acestea din urmă, fără a 
ne insuşi în acelaşi timp şi principiile de autonomie şi descentralizate 

anizarea locală. 

a Egi teamă mi-e, că vom incerca şi reorganizarea locală fără să uedi 
scriem in legislația noastră principilie so eat, ale unui „stat de drept”, 

turilor cetăţeneşti... 
azi ae a E oaan An cu acelaşi interes de actualitate să tot 
reproducem exerciţiile noastre publicistice 

Pentru nitădată, 


Cronica veselă 


Elegie 


Copului „Vieții Romnegti* 


O! cite gingaşe poeme, 
Urzite'n nopţi cu lună plină, 
Şi cite daruri şi blesteme 

In golul tău adinc suspină! 


Acorduri zmulte'n sări de vară 
Din lrunzele ce se frământă, 
Acum, cu şoapta lor uşoară, 
O tristă melodie cină. 


Și gindul călător mă poartă 
La eroinele uitate, 

Cum ui căra peo nouă hartă 
O urmă ştearsă de cetate. 


Se zbate o lume anonimă 

ln nopți albastre da vaahere, 
Să 'ncătuşeze'n ritmi şi rimă 
Un vis, o gonptă, o durere, 


De imda asta milă nu-mi-i- 
Filozofie ta umila 

Mi-arată Înţelesul lumii 

Ce frămintarea ei sterilă, 


Di 42 + $ 
Se va úämmit, cindy, Diimpui 
ia cate criticii m'ur puue ; 


Volu fi şi en zvirit—cēci timpu! 


E coşul operele? bune. 


M. Sevastos 


MISCELLANEA 


D. Haret şi literatura rominească (cu prilejul sărbătoririi sale). 


D. Harot nu prezidează nimio în literatura romină i nu so pameană, 
la momentul psicologic, în taps trumusețelor el, Incurajează gi d-an po serii- 
toril de talent, cărora le acordă, sub diferite forme, acel nervus rerum gë- 
rendarum, de care vorbeste poetul, dar aceasta diserot, fără surle şi tobe, cum 
faco d-sa toate lucrurile pe lumes aceasta, ciei focul nāu nieru arde as 
cuns şi intens, nu ca acele iluciri albăstrui, reci şi ingelätoure, enro pilple 
po deasupra putregniurilor, 

Dar nu În incurajarea persoanelor stă marele morit al d-lui Haret pesi- 
tru libertatea rominā, 

EI stă In acea uetivitate a d-lui Harot, pe care mal ules at sărbâte- 
rito umicii şi admiratorii săl In ziua de 12 Decembrie I9 

Această uetivitate, tu o repereusiune infinită asupra intregii viaţi nu- 
tionale, a inceput să-si urate efectele şi asupra miscării noastre literarie. 

O mişcare literară are doi factori : scriitorii si publivul, aerul nrestu 
o un sdevär simplu şi clar, dar se uită intotioauna, 

In ţările seandinave, in colțurile indopârtate de inme, țăranii și poron- 
rii au cărți şi primese revisto şi gazete, Și ce gusete ! În Dnnernarua, tură 
cu o populstio cit Moldovu, sint ziare tare apar in sute de mii de esem- 
plure, en corespondenți politici, literari. teatrali, ete, în tonto capitalele mari 


pr arce ERĂ vine susține această bogată înflorire litorură? Poporul tn- 
trog, a okra majoritnte esta mees täränimo bogată, liberă şi esltă. ral 
penteucă viața economică e admirabil organizată, prin acele miei pupo ; 
rii țărâneşti Infloritoare şi prin sistemul cooparstis : liberă, poatencă = ngt 
(io se adsogā yi dreptul de vot. care face din țărani „cetățeni i e a pr 
trucă omul bogat gi liber pricepe foloasele învățăturii și egar paee? = 
teu carto, si pontrucă stutul, în care țărănimea are cuvint, so Ingrijest 
rispindenască învăţătura, h ME aea E 

serg mari as e Pi pable cațitor explică întlorirea extraordinară 
aut Starii tit Inehipniţi-vă eñ scriitorii noştri buni ar fi avut e 
pompe” de cetitori ! Gindi vă în ce atmosferă morală ar fi seris 


toste siure, reviste și pe Ib- 


450) VIAŢA ROMINEASCA 


n... ss -e mmm emma sies 


e 


ti sar fi desvaltat oi! Și cu ce siguranță a silai do mine, pentru ei și pès- 
tru ai lor! 

Știu, a stabili o legătură intro condiţiile sociale ale unei țări şi lite- 
ratura ci, e mal mult de cit ò blusfomie pentru constiinta delicată a unui 
estetician bucsrestean, FI pur si mute. 

La noi, sa constată cu bucurie, do cătră unii intorosați cu fatuitate, 
uvintul simţitor ce Va luat fiteratura în ultimii ani. Scriitori, editori, reviste, 
biblioteei de popularizare, —toţi și touto merg mul mult sau mai puţin hine. 

Această miscare literară coincide, sau, mal just. este un aspect ul unei 
mișcări generale, —transformaren vieţii noastre publice dols 190 incoace, de- 
la mires criză, 

Atunei s'a pus o problomă capitală. Sau se vor valorifica toate oner- 
giile nuţionale, suu vom pieri. Atunel sa simţit (innaiute se cunoştea namai) 
necesitatea ridicării unei clase mijlocii naţionale şi nevoia urgentă de u face 
din țărănime nn eloment soelal gi politie. 

In mişesreu literară, în caro taaste se reflectează, ncoastă trezire şi u- 
oeste soluţii suu reflectat sub forma literaturii naționaliste şi țărăniste, Și 
băgaţi de samă ce corespondenţă perfectă există intre lucrurile soelale şi 
cele literaro: Literatura nouă a fost şi mie-burgbeză, 

Şi dacă conținutul ueostei literaturi se explică prin acest „moment is- 
toric", suevenul ei se explicà tot prin ol. Literatura neoasta, rolex al nevo- 
ilor i spiritului timpului, corespundea perfect publicului romioese, preocapat 
și ol do ceia ce proocupa pe seriitari. 

Dur și predecesorii acestei literaturi, Eminescu, Vlahuță, Caragiale, 
Delavranceu,—și ei au corespuns parfeet spiritului epocei lor, şi ei au fost 
cotiţi. Dar an uvut an publie cetitor ușa de restrins faţă de cel de ayit! 

Cetltorii s'au înmulţit. S'au înmulțit gi'n oraso, dar mai ales san Ùr- 
mulţit la țară. 

tanda și surda frăminture dela țară, —bâneile popalara, cercurile 
eulțurale, obatiilo sătesti, invhearea de contracta, înmulțirea scolilor : avtivi- 
tatea extraşeolară,—uveustă mişcare cu forţa ei elementară, acest maro eve- 
niment istorie, a produs o schimbare colosală, Un incopat de bună stare, 
mai înaltă stiință do carte, oaroeure ileprindere cu Inerurile vivilizației, 
trezirea intoresalui pontra cein ce se potreca în lumea mare. 

Dar această mișeuro nu insamnă namai redeșteplarea țhrănimii, ci şi 
pidlicareu „intoloctualilor“ satelor la o viață mai fanaltă. Invăţătorul, preotul, 
ete, cind şi-a făcut datoria, prin ehine faptul acesta, Imbrățișind interese 
generalo și fiind silit să gindesscă şi să studieze, s'a înnălțat și ol, a Ince- 
put să uibă tot mai multe ngvoi sufletesti și mai innalte. 

Xi aceşti intolectuali al satelor, dimpreună èn olemantele țărănești 
deșteptate la viaţă, au mărit numărul cetitorilor, au rreat publicul eetitor, 
Chei, dacă o mia de oameni, de pildă, nu pot forma un publie cetitor, cinci 
mii sint de ajuns. IE unul din acele cazuri, cind cantitatea se sthimbă te 
calitate. 

De aceustă mişeure Insă, va f legat pentru totdanuma numele d-lui 
Haret, Gloria d-lui Haret esta dintre acele, care eresc cu vremea, pentrucă 
opera sa este ou efecto eterne şi folosul ei se va vădi tot mai mult şi mai 
Hămurit, cu cit vu trece vremea, 

4 Desigur, nu d. Haret a creat această mișcare, Un om nu poate crea 


MISCELLANEA 4i 


d d i PI dl d i ni a 


fenomene sociale, A creat'o vromes, nevoia. Dar o operă nu progresousă 
decit dacă-şi găseşte an om reprezentativ, un conducător, care s'a ințaleaă, 
să i se consacre, s'o ajute, s'o apare, s'o indrumeze. 

idøilo d-lui Hurot, planul său de organizare sint meritorii, desigur. 

Dar ideile nu sint forțe, Cola ce face, în adevăr, meritul d-lui Haret, 
sint sentimentele sale bune și puternice, Juoru nemăsurat mai rar și mai pre- 
ios de cit planurile de orgunizare. Și, lucru şi mòi tur, virtute admirabilă, 
voința re n realiza, energia, tenacitatea, munea fără progot, lupta impotriva 
dușmanului obscurantist, urmărirea persistentă, an după an, n neolulssi bine 
pentru alții. 

Cu cit mă gindesc, cu utitu d, Hsrot Imi uparo tot mai mult oa pri- 
mul cetăţean al acestei țări, —o spune aceasta un om mie, nniusomnat, un a- 
sonim, dar eare pronunţă foartn rar uxemonou cuvinte, 


larăși poporanismul 
i litøraro- 
Un alar a intreprins ò anchetă în privința curentelor 
Fireşte, poporanismul nu poate lipsi din răspunsurile intarviewatilor. 
Curentul“ şi „scosla“ poporanistă lò stă in eale, desi noi, singurii cara a- P 
ka cuvint în această chestie, am declarat că popor iei nue nici vuront 
lä litora ci namai o concepţie asupra vieţii. 
E perenă orice: is aplicată In literatură, nu exclude nioi un apa 
ri scoală literară. Cineva ponto să île un poporanint Inenrnat și, în ard 
insi timp, simbolist, fin in artă dacă e artist, fie în porcau e w 
ducă e pen ȘI, tot asa de bine, un alt hagip e, oniri ya e era 
reolea 7 tompersmente. Acess viată, 
pături sr ponei beads si prin upreciarile el eritiés, este rrap 
pasca şi fâră replică la sserțiunile divarante ale acalors, tare vo 
terară ranistă. * 
pe pes Scipia, cite ta literatură, este, mai gr Aer 
adevărată, că literatura, romantică ori simbolistă, © rotoare 
sosega sv ri franceză, esto cu stit mui urlginniă, mai a ca cec mă 
ne tă și ni prețioasă literaturii universale, cu cit poartă ma 
interesan 


pistina: apese eta aplicată la literatură, este in al pozele pa 
ORDET PE AS adevărată, că un seriitor lipait do see pu aE Ùa 
maron tot egi si prejudecăţi, va ditormu realitateu Ernest Seii i 
nat de avea or intotdeauna falş pe mare visit al poporalai va xu- 
h rile do emancipare, Un | mal mult sau 
arii remember pe irani Și mea ee sentiment de 
i tient, m: tai. 
mai puţin, conştient ori rezete: să se intimple © atanga pagea 
despre. pentru mec ii n reuși să devină imparțial în mai mult sau mat 
să devină „feminist“, get om din clasele suprapuse nre; reper 
conştient sau inconştient, un son | Tai, să de- 
„de obicela mai mult, să se intimple o rovolaţie în sutietu or 
ear atat cavintal „puporaniat“), pentru a reay 
si e arănimii. 
devină imparţial în judoeata si asupra t artă, onġi 'n filozofie, se intim- 


42 VIAȚA RONINEASCA 


plă mai ales. cind scriitorul zugrăvește pe fomei ori pe tărani în evwoftietul 
de interese, în ciocnirea eu stăpinitorii, 

In fața conflictului, seriitoral uită adesea un fapt esenţial: CA femeile, 
ţăranii sint oameni miei, dezarmaţi, robi, că ei sint categorii bedreptăţile sto 
istorie şi că, prin urmare, faptele lar, sovotite prin prizma acestei concepţii 
juste, au altă gravitate morală decit a velor mari, Innarmați şi stăpini. O, 
groşulă a celor dintălu esto mnai putin reprobubilă deelt acelasi gresală s 
celor din urmă, 

Victor Hago a spus cuvintul cal mai frumos din lume în favoarou fe: 
meilor, cuvint In care se cuprinde o prolundă filozofie = 


tea jamus une Teme gui tombe pA 


»„Nu insaltați nici odată nici pe un (äran, caro se rătăcosta! 
| Feminismul si poporanismul nu insamnă, niel idealizare, nici preferință 
„exeluzivă. Ele nunui ujută pe seriitar să priceapă realitatea, să fio realist, 
să transpună în operă justele raporturi dintre lucrurile, pe care le zugrăvește. 

Der noi na protesăm feminismul. L'am adus în diveuție, namni ca să 
lämurim mui bine ceia ce aveam do spus, Femenismul este legitim, dur pon- 
tru moment nu aste cea mai migentă problemă. Sintem numai poporanisti 
Şi poporanismul nostru, mult mai important pentru noi in alte domenii, —în 
«domeniul literar nu însumnă, luă odată, devit: revendicare Spiritului spes 
cific național și neea simpatie peasrn popor, care permita scriitorului să vadă 
just in viața eclur mici şi “n conilietele lor, Cu nito cuvinte, originalitate in 
artă şi realism gi'n xugrăvireu vieții țărânesti. Un scriitor, esre ricanonză 
cind zagrăvoşte țărani (caşi atunci cind zugrăvește femel, proletari, ete.) nu 
mamai că fulşifcä roatitaten, dar ofonsoază și simțul moral al csttorului ci- 
vilizat, căei este penibil să stai de vorbă cu un om morstmenta inferior si 
erud, chiar ducă are talent 

S's "nţeles eñ, adversari ai oricării fulşifieări a vieţii țărănosti, uu noi 
am fi aceia, care să propunem înfrumusețarea în artă a vioţii și a sufletu- 
lui țărănesc, Aceasta ar fi o enrieaturizare, şi deci o ofensă, și, dacă voiti, 
ar f un net anti-poporanist. "Țăranul trebae arătat în tostă goliciunea in- 
Teriorhăţii, sălbătăciei și barbariet Iui,—dacă e inferior, sălbutie și barbar. Să 
nu į se cruțe nici o apucătură rea, nici un vitm, Să fe însă zugrăvit com- 
piei, asa cum zugrăvese cai mal mart romancieri. cum zugrăvește Tolstoi pe 
Ana Karenin, ou toate contingențele curplicatoare, cu faptele luminate de 
cauzele lor, —si atunci imagina țărănimii, fiind adevărată şi Just luminată, cu 
cit vu f mai rospingătoure, cu atita va fi o protestare mai vie impotriva 
soartei, care i sa ereat și de care este răspunvătoure istoriu şi sfetnieii oi, 
—perit poate îi vorba ide răspandere în acele lucruri în eare „bietul om e 
sub vremi“. 

Insamnă toate acestea ră sintem excluziviști, că nu recunoastem decit 
un fel de literaturi ? Scoala poporanistă—care na există? 

Colaboratorii noştri, prozatorii și poeții, ai fae parte din şeoli. fără 
să vrea. Unii sint romantici, uiţi” realisti, altii simbolişti—toţi mal malt snu 
mai puţin poporanisti, pentrucă au sufletul rominese şi pentrucă, atunci rind 
vorbeste de ţărani, nu-și arată caninil, rinjind de ură și de despreț. 

Noi, redactorii, care nu seriem navele și poezii, caro n'avem temperu- 


__ MISCELLANEA PRI 


mentul așa de puternie și tranțant, ca să putem fi clasați, noi nu statea de 
miel o şcoală, 

Dăgaţi Line de samă: în ţura aceasti, sintem aproape si 5 tru 
care toate șeolile şi curentele sint eguale. RC aiiis 

Sint reviste și Inilrumātori, care nu pot suferi țărănismul. Sint reviste’ 
şi indrumători, care nu nu pot suferi simbolismul. Sint reviste si indramă- 
tori, care nu pot sufori de vit un curent, o seonlă—pe a lor. ti știți, 

Cutare indrumâtor e „modeorniat* și simbolit și are oroare de tirä- 
nism. Cutare indrumitor o „intolectualist* şi urintoerat, și are oroare de pi- 
rănism. Cularo îndrumător e țărâmit, și iro oroare de „inteleetualiam* şi de 
simbolism. 

Şi tocmai acestia ne uumase pe noi exelazivişii ? Fiindcă nu sintem 
miei aristocrați ca X, nici țărănisti ea Y, nici simboliți ca Z,—apol X, Y si 
Z crod că sintem încontra lor. Și, dacă sintem încontru tutarora, Predare sã 
avem şi noi „weoala“ noastră! 

Dar ridicatu-ne-am nol vreodată împotriva unei şcoli, unui corent, cum 
fac ci? Dimpotrivă. Am publicat serieri de toate şcolile, um läudast, am rw- 
comunduat, în recenzii, în eronici, în studii, în note pe marginea cărților, 
serlitori de toate felurile, romini și strāini. 

„Si acum, reluați-vă cinteeal, domnilor ! 

inevitabila! d. Lovinescu, și-n și dat părerea, Poporunismal, zice dlui, 
ia „un fel de literatură drept toată litorataru” (subiinierile sint ale ponten 
Poporanistii ajung „chiar pănă In înloeairea talentului literar prin formulă”, 


Acest om e fără milă. z 


D. lorga si colegiul unie 
n ziarul său „Neamul românese pentru popor", (d. lorga duce ran 
nie nur colegiului unic, ca să so udeverească a a za nava 
tiile din ţara romineaseă luptă împotriva tuturor reformei Mea sr 
B Marele indurerat de mizeria celor desmoşteniţi şi răspinditarul lu 
se Induioaşeară de sonrtu chiaburilor, cure nu T: Seet Bai cl gcren 
şi nu-şi ponte conținea despreţul pentru oamen R 


Em Un gospodar de frunte, întreabă d. pis gr grijă mai multă de 
i decit un an cu patru clase primure 
ele ea, i Sea primare è personajul căruia grena camera 
„orului li dostinează „Neamul romănese peniru popor” portia 
dinti r, că cine are avere, trebue să aibă și putares as desi 
e jabs uită că se adresează „golanului cu clase primare”, și 
rele - patru 
i ji reco- 
<a deă n'avem nimic impotriva chiaburului, i 
M hy preiars kaga schimbul unei sume modice, îl va Invājs In e 
teva uri piigere ra ate i mai zica 1. lorga, a 
e iar” mulţi, foarte mulți dintre direcții de azi, 
„seri piarda dreptul gi îi Sopa condilii în atitea judete la Ca- 
i beer itp ae acest publicist, nu stie logoa sere na știe 
paisg w frora cerute pentru a fi alogător direct la Cu . 
«are sin 


em TATA ROMIERASCA 


Critical sistemelor electorale cre cineva 
i da că astăzi poate 
fără să stie carte ? «Mulţi, foarte mulți o să-și piardă Parte d ude 


stiind carte“ !! D, Iorgu crede că chiaburii d-sale, care nu stiu earte, vo- 


tează direct, astăzi ? Dacă ar runoaşte lu 
vii sarpe ar sti („golanul* din piony oras bagata pie 
ga ing stie) că. pentru a fi alegător direat în colegiul 
a ea şi piiinţă de carte! (Aruoolul 61 din Constituția) db 
„Să vedeţi, n'o să ne injure numai pe noi. O să injure şi Constituţia 


că nu so potriveste cu articol 
adela 3 colul destinat să facă deliciile „Bulanului cu pa- 


cop, ai Serra diplomatică reacționarului Brătiana cu aceaatii reformă d 
iman alte ara eoni si va deseurea Brătianu Duminică la kA i tree i, 
i. a presă”. Și, In acelaşi timp zugrăvea po d. X ppm: 
pare more pian unic, în vreme co d. Brătianu se ținea de un inta 
| atragă soarele. Marţi însă (se upropia Duminte ilie. 
pariu, pregătirea Întelirentă se face în doze keai apsk i 
ATD pes sea clnteeul. Æ posibil, zicea ca, ca d, Brătianu să a er 
- , roacțlonar cum e, nu va ERE rtizan orme 
a stie à Ela Er aan cu gindul uscuns să nu a ţină A ozn 
zei p crede în døclaratiile d-lui Brătianu ?* Asta era Mi a 
ne în pi se tot apropia. Trebuia forţată doza. ȘI Miercuri Rei apesi 
re i ge articol, dovedes că colegiul unie, (acarele de Luni E pina 
na păreau patică reseționarului Brătianu Luni yi Murti) nu o de 
peA» pensete ua pentracă ripeşte ţăranilor pe cei 38 da defeti 
keel țărunii noştri au o fericire, pa care nu o au coi din 
lisat i noştri mu 38 da dopatați ai lor, Cei din Fra cab ra a 
glin, n'an nici unul special al tor.. "A zi 
Si credeţi că catitorii acestei „an 
zu s umite ai 
il dozajalui ? Deloc! Se parearea au În i memei ai ec aţa ni 
: 2”, căci pe cea de eri o uitau, Cine mai ţine minte Miere Piper 
uni, opri dacă Luni toxtul era ilustrat ? ai Aaa 
kazotă rovolujionază 4 urgumentat mai bine. Duminiei 
etnie ntul ştiutorilor de carte osto de 16*/. Deci... şi urma pacat ouav 
verin atietică, Duminica viitoare (publicația aceusta e săptăminnlă), nce- 
el făcea socoteli, plecind foarte liniștit dala alt procent: 
a lore enorm dont H% ştiutori de curte.  Trocuse şapte pg me 
O ME aaa ?—N'am cotit de-atunci enorgica publicaţie revoluționară... 
ret e procent o f ajuns in ultima Duminică, anni i 
fr pl aaa nalui nou... Sof 


Aşa so combate în 
E pure teligen! reforma electorală, nu spunind cetitorilor 


P. Nicanor & Co. 


Îi a 


i 
li 
4 
E 
: 
' 


RECENZII 


N. Davidescu Iov, 3 Acte. Librăria 
Nouă, 

Fac parte dintr'o gonoruţie caro nu 
stia să privească naturi decit cu ochii 
liberi sao cel mult răsirintă în o- 
pera şi cugetarea artistilor si cugetă- 
torilor mnri; inry aceştia, modeşti ca 
toţi oamenii mari consacrati, știau prea 
Vine că dela Homor incoace forma li- 
torară și pootică n evoluat și s'a mo- 
dificat atit de putin incit modificarea 
e abia apreciabilă. 

Inţelogem perfect și azi pe Homer, și 
ducă Homor w'ar redeștepta azi, do si- 
gur că nu s'ar simți ol insuşi toemni 
uşa do străin în mijlocul poetilor şi rö- 
muncterilor noștri contimporabi, chiar 

dacă aceștia sar mumi Henri de Règ- 
niler, Verhaeren, Maoterlinek san Jean 
Morias... 5 
In faja însă n atitor scriitori, eara 
privese lumea prin „monocluri de sma- 
raid”, meditează ln „Candeli negra“ şi 

se silap la „Fiutina Castaliei”, noi 063- 

tin carene-am delectat cu Flaubert, Théo- 

phile Gautier, Anatole France, ote—şi 
n'am tăcut cunoştinţă cu sinhotiştii decit 
tirziu, cind acestia consimţise deja de 
mult a serie şi pentru noi, umila! dar 
sovirşitor do numeroani publio eetitor, 
sol coi tare îndumnezaiam pe limpo- 
dale şi cutapătatul maostru Caragiale, 

— pe oprim eam pedumeriţi în înţa acos- 
tor noi vouiți, care an pretenţia de a 

săpa un abis între literatura lor şi a 

generației precedente, de a creis m 


numai o artă nouă dar, și simțuri nouă ? 
Generaţia mes a dst, co e dropt, tării 
şi literaturii cîțiva oameni: I. Brūtes- 
cu, O. Carp, G. Ibrăileanu, moestral KI- 
riae, pictorul Ştefan Poposen, ote., dur 
a nvnt intotdeauna păcatul da a fi pron 
modestă, a avut oroare de zgomot, da ra- 
clamă, de brutalitate în lupta pentru 
teala și... pontru glorie, Acest senti- 
mont ne-a lăent să choltnim mulţime 
de spirit şi enorgie in sňdar, n'am f- 
vut niciodată carajul să dim publici 
täpi incorcările nosstro de linarută, 
să le inpunam mlmirnției publico eu 
sila, sfidind bunal guat si bunul img, 
tare s'ar fi împotrivit exigențelor nom- 
cotitel noastre tineroto, n'am privit pro- 
testările opiniei publice ca pè niște mi- 
nitestări nle îmbecilităţii eontimporane, 
co nu so poate ridica până la gonlul 
nostru, Am avut ui kenl, ba chiur și 
un steag, am căutat să servim Mlealul 
şi steagul nostru cit şi cum am crozut 
că e mal hina și ne-am dat de-uparta 
cu modestie în fatu şuvolulai nollor 
veniți, asteptind Târă uri si fără rovoită 
operele lor pontraca säd sdmiräm.. 
lată um innuintea moa 2 aeto, inti- 
inlate- „Job“, ule A-lui N. Davidoscu, 
autorul unul volum de versuri „la Pins 
tina Castaliei* şi viitor autor ul unul 
volum de navale, după cum nto ves- 
teste el Inausi: Prin monociul de sawi- 
rald*— și al altui vulum de versuri 
„Candali megre: 
Tonainta dea deschide volumul nu pot 
10 


să nu-mi amintese o schiţă a figurii lui 
lov, evocată într'o seară în faţa unul 
pahar cu ceal de unul din generația 
mea. 

Era cea mai măreață figură de răr- 
vrătit din cite a croat vre-odată ima- 
ginaţia artistică. Darul de canseirr no- 
intrecut al prietenului nostru, imagina- 
ţia Ini patornică, dar mai ales contras- 
tul dintre gruiul lui limpede şi cumpă- 
tat, care sobita figura lui lov en in- 
iun desemn form şi puternic, și pasa- 
gille colorata și pasionate din evans 
glelistul Matei, pe cara ni lo ceten en 
dovadă şi mirturie a dreptăţii tezei lui, 
tăcură asupra noastră o întipărire a- 
dincă. Prietenul nostru ne făgădui că 
va arăta odată lumii faţa adevrat a 
lui lov într'p seriero literară. Eu însă 
tinm hine că nu vi face-o, pentrucă 
era din generaţia acala de oamani prea 
pâtrunsi de admirație pentru artiştii şi 
seriitorii mari al lumii cu să albă in- 
credere în oi, pentrucă m'avea mono- 
clu de smarald, nici casă cu geamuri 
portocalii ! 

Dar dacă generaţia mos n'a avut eu- 
rujul să scrie, ca mulți alţii, dintro o- 
Xagerare a simțalui de anto-eritieă, 
dacă n'a avut indrămeală în lupta 
pentru traiu și în lupta pentru glorie, 
a știot întotdeauna proni îndrăzneala 
nollor veniţi, cind a simţit lu el o sein- 
toode talent, Admiruţia meu pontra Flan- 
bort, Guy de Maupassant şi Anatole 
Franco, nu m'a impedicat de a À ofer- 
ventă cetitoare a simboliştilor, am uvut 
intotdeauna entuziasm pentru avintu- 
rile îndrăznețe nle tinerilor artişti, elle 
cind aceștia purtau panuse pren golo» 
rato pl fåcoau proa multă gălăgie, Mi- 
ara destul să almt o saintoo de talant, 


"ca să tree pesto exagerări și abaurdi- 


tăți. De uceia mărturisege că gunt des- 
tul de mult versurile d-lui Minulescu, 
oricit ar fi de. portocalii! 

Doci nt calosroa mai mult sau maj 
puţin sinvlia a monwelulul d-lui Davi- 
descu ar fi impodicat să-l admir pe 


VIAȚA ROMINEASCA 


lov, Cit ngi fi fost de rocanoseătoare” 
dimpotrivă, d-lui Davidescu, dacă mi-ar 
G răsirint prin monoclul mău un lor 
puternic, o creație îndrăzneață, o &- 
gură umană, care să-mi! fulgere incă 
odată in suflet foral pe care-l daş- 
teaptă după utitea veacuri cuvintul e- 
vangholistului: Esti tu om ca mine, ca 
să mă judeci? ui tu ochi cu mine, a- 
rechi ca mine ? (citezilin memorio) ote. 
Dar nu, vorsurile d-lui Davidescu sint 
de v transparență exasperantă, Actele 
sale monotone se trăgănează in scene 
şi strofe fără nici un rellel, și cind să 
ujunzem la răsvrătiroa lul lov, panc- 
tal culminant al desvâlirii subiootului, 
jastifenrea tuturor cotor ce au preco 
dat, somnifieurea oporei intregi, auto- 
rul pune în gura lul lov 18 versuri în 
cure acesta se tingue de nenorocirea 
lui în cuviuto atit de șterse şi ahatrac- 
te, cn atit de puţină revoltă impotriva 
lui lehovab, că nu pot motiva nioi sa- 
părirea, nici imlignurea prietenilor lui, 

Apoi stireyte printr'un dialog intre na 
colitor cu un misol pe genunebi și ua 
seriitor on un ralou de pergament, di- 
alog în euro sa rezumă minunata carte 

n nora din vechiul testament, toată re- 

volta, toată poozia, toată măreţia şi 

sanzul figurii lui lox,—în aceste citeva 

versuri sarbede. 

Cartoa a nona din vechiul testament 
arată cum lov, stăpinitorul, leprosal dia 
oriont, incourcă, prin eâințţă şi josnlre cu- 
vinte, să-şi rogăsească drumul eroit de 
mai ‘nainte ! 

Cu să credem tot coin pe me spune 
untorul in cele doni acte si mai ales 
ca să no impresioneze slirșitul, nu ora 
destu) să no vorhonscă namai d-sa, tra- 
buis să volom, să anzim, să pipăira, 
să suferim, să plingom și să ne răa- 
vrătim, Pentru ușa ceva, trebue un mo- 
noelu pe caro d. Duvidosca urmează 
să-l mai caute încă. Două acte do w- 


coste, în care nu so destmnează nioi o > 


figură, în care versurile sint lipsite de 
culoare şi imagini, în care nu stat 


RECENZII 


miei sentimente puternice, nici idei ori- 
ginale și în care vrai să evoci o fi- 
guri ca a lui lov—pe de-oparte bana- 
lizată în cărţile de cetire de clasă pri- 
amară, lar pe de altă parte zugrăvită 
de cuvintul ovanghelistului cu atita 
putere, mâroţie și colorit pasionat, nu 
însemnează aproape nimic, Mai multă 
aato-oritică în asemonea cazuri nu ar 
strica, Un serlitor nu trobuo să publice 
tat ce serie, și mai ales un autor ti- 
măr care are vreme innnitea sa! 
» 


N. N. Beldiceanu. Neguri, Librăria 
Nouă, Bucuresti. 

N. N. Beldiceanu s seris în timpurile 
din urmă multe lucruri frumoase, nu 
stiu însă să mă fi miseat ceva din 
scrierile lui de pănă acum ca buost 
din volumul de faţă : Noguri. Sint în a- 
coastă nuvelă bucăţi rupte din satio. 
tul unul copil sfios și aimțitor, un ne- 
eent de suferință de o sinceritate 
caro tn pătrande şi o putere de ade- 
vär în redarea lumii din sufletul copilu- 
iul, în fetal său de a simţi şi presimti re- 
alitatea, care pun această bucată printre 
colo buna ale literaturii noastre de nai, 
Bucata serisă sub formă do amintiri, e 
plină de un paterule uvint liric stăpi- 
nit și turuată în forma prețioasă pro- 
prio lui Boldiceanu. Sint scene care ta 
urmärese multă vreme, după ce-si în- 
chis curtea, şi pungii pe care simţi 
dorinţa să lo reciteşti sec mal multe 

tit sint de frumos seriso- ; 
b Tadaa prostogolului“, deşi 
soris cu multă „varvă si violciune, 
pierdo în vecinătatea desăvirşitei za 
vole cu care ne începe volumul, destu 
do frumos şi ca intățişure, find bine 
şi ingrijit tipărit pe hirtie mată, cu ci- 
racteore mari, în editara Librărlei gre 
cărcela-l datorim o colecție destul do 


bogată. 


2 
D. N. Ciotori Calea Robilur. Nen 


mul Mominese, 1912. 
MO colectie de legende şi basme seur- 


48T 


te, gen literar în caro e foarte gron să 
te ridici deasupra mediocrului, în ut- 
ma lul Ioan Cresngă și a iui Curagi- 
ale. Cartea d-lui Ciotori e de altfel 
scrisă curgător şi plăcut, tntr'o fru- 
moasă limbă rominească. 
L 8. 
k + > 

Vasile Loichiţă. Ceva daspre mip- 
carea noatră literară mal nouă, Ca- 
runsebag, 1912, 

O scurità ochire asupra mişcării lite- 
rare din ultimii zece uni. Pentru pri- 
ma jumătate p acastul parioă, untorul 
rezumeuză o broşură a d-lui Sextil 
Puşcariu, nu fără oarecare abateri la 
ce priveste apreciaron seriitorilor și a 
vurentelor. 

D, Loichiţă constată cu un winputie 
entuziasm renasterea și inflorirea lilara- 
ră din vremen din urmă. Bine înțeles că 
d-sa oxapereuză. Afară da aceantu, ib-wa 
è lipsit de diseernămint on toţi ontu- 
siaştii, 

Viahuţă, Coşbuc, Slavici, Tosif, Chen- 
di, lorga, a a, Sandn-A dea, 
Cloctrlan, loneseu-Boteni, Anghel, Cor 
neliu Moldovanu, Zaharie Birsan, G 
Vilsun, Stănică Berariu, L Gorun, Cun- 
stanta Hodos, Stavri, O Carp, Maria 
Cunţan, Elona Farago, V usile Pop, N, 

Dunărounu, Ion Birseanul, 1. M. Sorien, 
A. Mindru, D. Nanu, G. Ţutovoanu, 
A, C. Cusa, E. Girleanu, Agirbicoann, 
Goga, Vietor Eftimiu., Ecaterina F Itip, 

N. Vulovic (. 5. Fägejel, Stolna 

Broborescn, Elona din Ardosl, H. 

Frollo, |. Minuleseu, Cincinat Pavolus- 

cu, Brăteneu-Voinesti, P Cerna, a 
Chiriţeseu, A. Mor E. Ciuebi, Tha € 
vruncot, Miclescu, Florescu, capre: 
nu, Ciara, IL Borcia, Maria Popov t 
G. Rotich Ton Qocirii-Loaniru, ra 
Beuca-Constantineanul, V. ee ă 
viu Marian, Ton Grămadă,—pontru separa 
toți sint seriitori, toțisint talente, ză i 

in ordinea ln care iam găsit in 
brogura d-lui Loiohiţă, passim) 

No sint cam mulţi? 


ALE > La 


nici curioasă. In deobgte, si la nel se 
coteazd tot aşa, D. Loichiţă e foarte 
reprozentativ în această privinţă iși de 
aceia lungim vorba), 

D-sa e victima societăților de admi- 
ratie mutuală şi a agențiilor de lan- 
sare. Procedeul acestora e variat, dar si- 
pur: Poetul X şi-a alos subieetul,. Poe- 
tul X laerează la poems anunțată, cure 
vaii admirabili... Poetul X a isprăvit cin- 
tul 1... Poetul Xşi-a dat In tipar Nopți- 
la“... +) Apoi oxeuraii literare, flori, ban- 
chate, arcuri de triumt, discursuri în gări, 
peosidenții, comitete, lnerimi din partea 
soxulul frumos entuziasmat. Intervi- 
ewuri, eritlei favorabile impuso, oer- 
şita, auggorate. Autooritici iscălite de 
alții, ori, eu cinism, de însusi autorul, 
Și aşa mai departe, 

Ați observat frequente formulei: 
Poetul X? „Sa reprezentat Foust de 
poetul Gocthe* nu se aice, ar fi ridicol, 
Niei : „Sa reritat Luceafărul de poatul 
Eminescu." ȘI miei: „Poetul Cosbuc 
va publiea inenrind traducerou Infor- 
nului”, Că vezi, ci n'au novoin im- 
porioasă de a-și asocia, cu de-usila, a- 
cest enlificativ de numele lor. 

Atesto mijloace, conştiente san in- 
congtlonte, de a forta naivitatea bunu- 
lui publie, isbutese ? In Parto, de sigur. 
Dar pontra puțină vreme, Mal upoi 
vine istoria literară, canu poetului X.. 
D. Loivhiţă să nu-și ln asipră-i nl- 


*) În Rampa de azi, 29 Decembrie, 
cini seriu aceste rimluri, păneat urmă. 
tourea informația ; ' - 


„Cocoșul negru“ ud bila lucen- 
re dramatică în n te d-lui Yintor 
Eltimin, nu so ya mai roprotonta la 
Teont! National, după cum se anun- 
{tse Hn m AET la Teatrul Comedin, 
= Wăetoe itimie e foarte multumit 

neroaren sa, tare o va $ 
s pe firsi în 


atit de multe prin colțurile îndepărtate 


ate Ardealului... D-sa, În urma urmei, 
este unul din public, unul din cai fas- 
cinaţi, mistificaţi de poetul X și eraf- 
nicii lui, 
G. 1. 
"æ 

Spiridon Popescu. Din porestirile 
unii vândtor de lupi. „Biblioteca pen- 
tru toţi”, Bucureşti, 1911. 

Această broșură, caprinzind un nu- 
măr de scarto articole de popularizare, 
se îndreaptă, prin tonul în care sint 
serise, mai mult cătră elevii şcolilor 
noastra primare, în deosebi câtră ñil 
orășenilor, care au mai putina prile- 
Juri de a cunoaşte prin ei Ingiși Inera- 
rile povestite aici, Ea formează insă 
în acslași timp o cetire plăcută pentru 
oricine, prin sulletul oi sănătoa,— pureă 
un vint do înrnă {i-ar bieiui obrajii to- 
fiarbintaţi, prin atmosfora priotononsã 
a viaii de țară, eniro labmteste pentru 
o clipă să ne încălzenscă și viața nons- 
tră mal puțin spontană și, mai presus- 
ido toate, prin minunata putere de ob- 
sarvația a autorului, cure transformă 
acesto runoştinți, de o ariditate didni- 
tică sub pana altuia, intro pagină de 
epopee populară, 

Seriitorul se străvode apoi netnee- 
tat printre rinduri, și pagini «le litera- 
tară adovărată ehsar lei și colo din 
mijlocul meostor povestiri, co vor să 
fie „ştiinţifieo“, 

Bucata dela sfirsit, intitulată Din 
vacanțele de iarnă, eso din cadrul t- 
cestoi broşuri și e în roalitato o fru- 
monsă schiță literară, cupriuzină po- 
vostirea emoţionantă a rătăcirii unor că- 
lători în mijlocul pădurii „în vacanţele 
da inmi”, 

C.A. 
se 

Dr. Iosif Popovici. Palilia dela O- 
văștia (1582), Dacuresti, Academia Ro- 


nnt C oa Lla 


mină, 1911, 1 brog. în 4° de 
prețul 20 b. 22 pag, 

Din Paliia, adică celo cinei cărți ale 
lul Moise, nu s-a tradus in romineyte 
decit primele dobă (Faceron si Eşiren), 
cel puţin atita s-a tipărit. 

Din acenată carte se cunose numai 
tinel exemplare, dintre eare complect 
unul singur, ln Oraden-Mure. 

Traducerea s-a făcut în Orăştie (Ba. 
nat) do câtră Herco Stefan, predicato- 
rul din Curansebeş, Zacan Efrem, das- 
enl de dăscălie, Peṣtiġol Moisi, propo- 
văduitorul ovangheliei din Lugos, yi 
Arthirio, protopopul Hunedoarol, 

După sintaxă, forme gramaticale și 
elemente lexica, D, P. probează că tra- 
ducerea Paliol s-a făcut după textul 
respectiv unguresc, publicat de Heltai 
Gåspår la Cluj, în 1551. 

La sfirsit D. P, dă lista complectă n 
augurismelor din Pulia, in număr de 
63. Ungurismul unor cuvinte carurră, 
marhă ar fi trebuit maï bine sprijinit. 
Adiectival feminin făiroană “insăreina- 
tă” mu osto ungur, terhes, ci un deri- 
vat rominese prin-us dala tard “sarcină”. 
Unele cuvinte, ca aleaneş, buduglõñ, 
chelehiug, ne ñ trebuit traduse, 

> 


Dr. G. Pascu. Cinulituri Romineyti. 
Anexă lu 'Despra Cimilituri”. București, 
Acudomina Romină, 1911, 1 broş. in 4 
de Jp pag, preţul 40 b, 

Această colecție cuprinde cimiliturile 
inedite, de care m-am servit în lucru 
ren meu ‘Despre Cimilituri”, Colecţia 
aste astfel intocmită, incit să răspun- 
AA atit cerinţilor ştiinţifice ale unui 
coreetător, cât și dorinţii legitime a co- 
respondenţilor de a-şi veden specificu- 
tă partos lor de contribuţie. 

Pontru această broșură—contrar O- 
bicelulul !—mi s-a trimes dela Acade- 
mie numai o singură coreetură, Din s- 
ceastă enuză mah strocurat unele prre- 
şel] de tipar. Proft de ocazie pentru a 
releva pe cele mai puţin suportabile. 


E RECENZII 
ea a ESI 


459 


———— 


(Dai maj întăi parina şi rindul, apoi 
îndreptată ori complectată) 

5—14: cine— ein ;——4—16; roca—rica; 
—A-—A jos: Băibarac— Bulbarae i= 
19, 20: retoveii—rataveit -3—8 : gin- 
fă-mi-se,—gânfă-mi-se, cerbonealin stoa- 
lh-mi-se; 8—31: gonucho—genunche ;— 
W—1 jon: tät—tot; 10—10 j: răzor— 
Păgoa ;—4i—7 j: pästao—păstaro ;—4i 
—12 j:popa—popa pe;—15--5 j: tovi 
—opi —27—12: dirjele—dirjăle ;—27 
—6 |: tapân-—tapan;—27—4, 10 j: 
bălainică, bălniniei—balatuieă, balar- 
nici —91—2: vulpie— vulpe. 

l RAE 1 G. F. 

Edmond Rottach, La Chine moderne. 
Paris, Piarre Rogor ot C-le, 4 fr. 

Dintre ţările po care ultimile oveol- 
morte le-au pus ln ordinea zilei, de si- 
gür că imensa Chină este cea mui pa 
țin cunoscută, E drept că aunpra Tri- 
politaniel părerile sint fonrie diforite 
in ecia ce priveşte, de pildă, valoarea 
gi cconomică, şi ch armatele italiene 
intimpină acolo greutăţi la care nu se 
aştepinaa : nu @ mai puţin ndovărat că 
şi Informaţiunilo pe care lv avem nsa- 
pra Porsiei lusă în umbră multe Mituri 
ale vieţii populațiilor dintre Mares Cas- 
pică şi Golful Poraioi,—dur miei mna 
din uceste regiuni nu-i nici usa de te- 
tinsă, niti atit de necunoscutii ca ma 
role imperiu ul celeştilor. 

SI nu mmal că nu-i cunoscută strā- 
inilor Chinu, dar, ceia co e mai curi- 
os, niei sio Insăși nu-i cunosouth ia 
multe privinţi, lar regiunile muntoasa 
alo apusului vor rămiuea tară mult 
timp un teren de exploraţiune chiar 
pentru cercurile copducătoaro ûela Pe- 
cir străiai, în oriee caz, China 

nu-i deschisă decit 3.30 sale de 
de-a lungul m t. 
e pentruee niei lucrarea de faţă 
nu aduce pres multa ştiri nouă asupra 

marelui imperiu, eu toate că autorul a 


ra 


4% VIAŢA ROMINEASCA 


trăit mai mult timp în China şi a visi- 
tot mai multe regiuni ale oi. 

Edmond Rattach e preocupat intr'un 
grad innalt de relaţiile Chinei cu tä- 
rile civilirate ale Earopei și alo Ame- 
rioel și mai sles do rolul pe caro Fran- 
ţa l-a avat şi il poate aves în mişca- 
rea economică şi culturală a marelui 
imperiu. Acest preu vădit interes pen- 
tra punctul de vedere francez” li ştir- 
beste lucrării ceva din caracterul de 
expunere ohicctivă, făcind-o să ia pe 
ulocuri forma unni raport consular. 

Dar, dacă trecem posto wnelo scè 
deri și lipsuri pe care cartea uceuala 
le prezintă, săsim in ea o expunere 
generală, care, pe elt datele setuala a- 
supra Chinei o îngădue, no face să că- 
pătăm o cunontință sumară a stării de 
azi şi a problemelor to se pun în ma- 
rele imperiu al orlentului asintie. 

In wpecial—cela ce de sigur ar face în 
primul loc po cineva să la neum in 
mină vo carte asupra Chinei—pentra 
mițrarea revoluționară de astăzi, deşi 
surtea lui Rottaeh e serină cu citeva 
luni înnainte de isbucnireu revoluției, 
gisim totuşi în en citeva date, în lu- 
mina cărora sọ limurește uspactal cu- 
rios pe care-l aro acolo singeroasa ten- 
153 de răsturnure a vechiului regim. 

Autorul arată destul de bine deose- 


birile dintre nordul viguros, muncitor, 


serios, liniștit, si dintre sudul turbulent, 
iubitor de intrigă și de jocuri de no- 
roc; dintre nordul izolat, intorzis stri- 
inilor pănă acum jumătate do secol, si 
dintre sudul cosmopolit, în cure ideile 
europene se agită de uni de zile și far 
din ce in ca mai nesnierită stirpires 
dinastiei munciuriene, tu tot cortegiul! 
ei de madarini intriganţi, brăpareţi, spo- 
liatori, El faco de asomeni să râsară 

limpede pricinile xenofobici chinejilor 
—manifestată violent prin răseoalele 
boxarilor, paeiuie prin boieotarea și i- 
solurea lor—unulizind raporturile din- 

tre chineji şi dintre oamenii do rasa 

albă, care au invadat orașele libere ale 

Chinei, 

In sfirsit, chiar prin lipse de infor- 
moții asupra unor regiuni ale Chinei, 
prin nesiguranțu orientării în testarea 
vastului material pe care-l oferă stm- 
diul unei țări asa de Intiuse, prin sis- 
tematica lipaă de sistomă n expunorii, 
autorul reuseste să no deno impresie de 
varietato și de complexitate, de ceva 
caro nu poate & cuprins si pa deplin 
ințelea,—adică tocmai imaginen acelui 
haos misterios care va fi incă multă 
vreme marele imperiu al Chinei, 

M. C. 


0 


JA 


REVISTA REVISTELOR 


Luceafărul instiințează pe cetitorii 
săi, că dela 1 lunuarie devino hobdo- 
mudar. Revista de arinuinte va fi şi 
politică. Direcţia o va lua d, Octavian 
Gopa.—Urăm vechiului nostru canfrute 
viață indelungată si indețiinirea tutu- 
ror dorinților sale. 

In No, acesta (24), la cronică, sub 
titlul de „Strigoii in literatură“, se 
vorbeşte de resurecțiunea literară n 
divi Kadu Mosetti, Noi vom mai it- 
dinga coras Ducă il. Rosetti, seriitor 
fără talent, a apărut din nou pe cu 
perțile revistelor, upoi d. Haralamb 
Lecea, scriitor eu oarecare indăminire, 
a ineeput să is un loe exagerat pe aco- 
Jeasi coperţi. E un somn al vromii, ori 
sn incident datorit anor Imprejarări o 
altă ordine ? 

Ţara Nouă (No, 0.—D. A. D. Xe- 
sopol, caro pregăteşte ediția n doua a 
marii salo opere „istorin Rominilor”, 
publică, în urmare, sini fragment: mătu- 
rea Rominilor în celo dintăi veacuri 
ale stăpinirii unguresti”, —în caro lgt 
aplică principiile sale de filozofie a ir 
torii. —D. D. Anghel, în „Sonata lunii”, 
no dă una din acele traomoase ale sale 
poeme În proză, cu care ne-a deprins 
in vremea din urmă.—„Crobien infor- 
mativă*, iseãlitðà M. 5., este o inovatie 
îm publicistien noastră: Se duu su- 
marele altor reviste, din care uneori 
se extrag mici pasagii (fapte, consido- 
raţii, aprecieri), 

Flacăra 


bii „ea două picături do pă- 
cară, ti din acele femei, pe care 
zu le uiti, şi după o bucati de vreme 


parcă le-ui văzut aeveu, Părul roșu și 
thii negri! Hm.. Se zica căe tot ce-a 
născovit mal cu dibăcio Diavolul 
pentru pierzarea sulleteler,. D. Sado» 
voanu nu e nsa dọ „hitonche“, cum ar 
avoa nerul, 

Multă vervă, si foricită, in „gaseta 
rimată“ n jni Meñsto, intilnlată „Pro: 
letarului dola Fueln™. 

Cu n deosebită pläcero am cotit in- 
terviewul acordat de d. Brâtesau-Vol- 
nesti unuiu dintre reporterii litoruri ni 
„Fincării”, D. Brătescu este fntotleauna 
interesant. Curioaitutea, ou care te introbi 
cind ini în mină o bucută litorară: „Oare 
co mai spune nou seriitoul 7* derini iro- 
sistibilă, când o vorba de d, Brätesmsi, 

In intorviewul d-sale, d. Brătesen na 
spuno ponire ce serie ayit de puţin. 
Mai întălu o cauză subiectivă : Nu serie 
decit atunel, cimi nu mal posto tinea 
ceva în ol.—Ali îşi trunserin eu o 
«ongtiință aşa de impăeată neantul dia 
suiletni lor! (asta n'o apune d. Brā- 
toscu, o spunem noi)—A dous cauză, o 
uns soclală.—dar cethi „In lumea 
dreptăţii“ si „Serisorile lui Misu Ge- 
resti"! — D. Brăteseu arată apoi pen- 
tru co nu in subiecte din viața järi 
nonacă: Pentruch nu aro curajul să 
spună că cunonate bine sufletul ţără- 
nese. Ce mai do scrupule! Dar alţii 
nu-l cunose de folt E un motiv u- 
ceata de a no face literatură „tárä- 
nistă*? Noi aci, la redacţie, am primit, 
mai alos în urma lui 1907, mii de 
schite, nuvele, romane, ete. „ţărâninte” 

ə, Tntenţii admirabile— 
și „poporaniate ~ rii 
păcat că nu ernu literatură ! Auto 
lor, se vode, luau drept monedă cin- 
stită spasele adversarilor noştri, po 
voind să me compromită, afirmă 


TI N 
e 


+» VIAȚA ROMINEASCA 


ase uni că noi cerem seriltorilor să ne 
inte programul şi că, mulțumiți cu i- 
ceastu, inchidem ochii asupra talentu- 
lui, ori chiar că-l alungăm din litera- 
tură. 

D. Drătescu anunță că serie un 
roman. O ştim, Cannaştem și subiectul 
și unele idel. Dar lăsăm cetitorilor in- 
roagă plăcerea noutăţi. 

D. Galaction, intrun frumos articol, 
„Pentru slavă, pentru bani“, vorbeşte, 
cu sufletul său sincer și arzător, des- 
pre spinoasa problomă, caro a agitat 
aşa de mult pe unil dintre eontempo- 
runii nostri. —răsplata materială a scrii- 
tarilor, „americanismul literar“. Artico- 
lni d-lui Galaction este wa ultim ecou al 
„luptei“, care, credem, sa isprăvit tn 
favoarea „americanilor“, 

D. Galaction uită să-i întrebe un 
Ineru pe contru-mmericani (nol i-am In- 
trobat): Ce fae idoaliştii aceştia cu 
argințli po care-l Incuseuză și tare 
(dacă publicaţiile lar au trecere) întrec 
cheltuelile de tipar * Ti pun în pangu 
lor? Be fac ci „umoricani Iiterari"? 
Fae acest aet de supremă abnega- 
ție? Fpi sacrifică onoarea.—numai en 
s'o aporo po » colaboratorilor lor 2.. 
D., Galaction sfirsoşte aga de frumos! 
«Atunci ciad primesti argint, să dai In 

schimb nur și piotre prețioase*. 

Noua Revistă Romină (No. 7), Vine 
cam apropo nel. La pagina 110 ce- 
tim că un roprezentant ni colegiului 
HI a spas în parlament că „numai 
bogații au drept să facă politică”, 
Ne-am intoresat elno o ucest re 
tant ul colegiului ML Am afat din gu- 
sete ră e d, Mohedinţi.—E prea crud 
d, Mohedinţi. Dacă d-sa a avut noro- 
cul să fio urmaşul ungi vechi şi mari 
familii booreşti, nu ure dreptul să păl- 
muinseă eu disprețul săa pe urmașii 
acelor sărmani țărani, care şi-au tirit 
umarul vieţii in bordee, robi al pă: 
mintalui și bătuţi la scară de vătaţi 
boerești. 


De altmintrelea aristocratisma) d-lui 
Mehedinţi e consecvent şi multilateral. 
Într'o revistă bisericească, dsa 
protestoază încă odată împotriva im- 
portației civilizaţiei străine la nal 

E nedrept şi aci, D-sa, urmaş al proti- 
pendadei, a plerdut, desigur, multe pri- 
vilegii cu introdacerea formelor nouă, 
Dar sint atiţia fii de țărani, care, fără 
această xonomanie, n'ar Ñ avut nici 
licee, nici universităţi, niel burse, nici 
protectori, nioi situații politico, și 
ar fi rămas să cinto din tricà la oi. 

In aceiasi revistă bisericească, d, 
Mehedinţi tună împotriva necredinelo= 
pilor. E nedrept iurăsi, căci e aşa de 
groa şi de rar să fii creștin ortodox, 
ca d. Mehedinţi, adică să erezi în 
minuni, în invierea lui Isus Hristos, 
să mergi regulat lu biserică, să pos- 
teşti Miorearea și Vinerea sih postul 
Crăciunului, al Paştelor, nl Simpotru- 
lui, al Sintămăriei, să to spovedueşti, 
şi să te împărtăşosti odată pe un, să-ţi 
stropesti casa cu ughiazmă lu 1 un fio- 
cărei luni, eto, (cici fant astea nn 
ești creștin ortodox) ! +) 

Versuri si Proză (No. 7), O foarte 
frumoasă poozio de d. I. M. Raşea, 
„Albamari*, 

Nustraţinnea Romină, cum o arată 
numele, este o revistă Jlustrută. Și e 
foarte bine ilustrată, din punet de ve- 
dere tocnic. Nu pros ințologen însă 
criteriul, do care e condusă in alege- 
roa oamenilor şi a luvrurilor de ilus- 
treat, O reviată ilustrată, dacă nu ne 
inşelăm, trebue să no dea, in imagini, 
*) In ultimul moment primim ð pu- 
ee deo piete ap A 

re d. 
făşură din nou profanddu-i filozotie s0- 
cială, E vorba do relele care bintae 


biserica. Cauza lor, neost boer de viță 
voche o găsește în faptul că iorarhii 
bisericii săteni 


so recrutează tre „ Na 
şi uiti oameni „novuieși”, și nu din 
„neamurile cale mul mari* gi din 


prinți". 


coia co este și nctual și 


REVISTA REVISTELOR 


intere- 
sant, Face Juatrațiunea romînă a- 
coastă solecțio in haosul do rea- 
lität? Parcă nu—ori criteriul nostru 
este greşit. — Revista are bucăţi literare, 
semnate de scriitori, pe care-i cunons- 
tom de pe la alte rovinte. Vro-un „gros 
bonnet* nu găsim... — Aderentă la 
Nustrațiunea, am primit și Analele 
literare, artistice pi sportive — patru 
flè Eraneo-romine ilustrate, puse sub 
ingrijirea unui comitet, franco-romin 
si el. 

Fie bineveniţi, acesti oaspeţi nobili, 


4 pe mama „poporanistei* noastre re- 


dneţii.. 

Revista Generală a Invăţimintului 
(Decembrie, 1911.) 

D. Sp. Haret urmează și tormină fru- 
mosul sân articol, Invăţătorii şi po- 
itiea. După co faco teoria partidelor 
politice, urătind ce insamnă un partid 
și ce rol au partidele in vinta unui stat 
constituțional, d-sa oxumineuză diferi- 
tole propuneri co s'an făcut în privința 
rolului pe care trebue să-l aibă antăzi 
iavățătarii în mișcarea politică n ţării 
noastre. D. Haret pune în evidentă, 
prin citova cuvinte, absurditatoa ideii 
de n se erea un partid al înrățători- 
lor; care nici mar fi partid politic de 
vreme ce mu ar reprezonta interese ge- 
nerale, ci nomaj interesele unei talo 
gori de slujbasi ; demonstrează pe larg 
neputinta înființărei nnui pertid far- 
mese antăzi, cind țărăniinea nu aro niei 
educația necesară, nici măcar deplina 
conştiinţă a propriei sule valori; iar în 
coia ce priveşte raportul dintre învă- 
țători și partidelo actuale, îşi arati př» 
roren că nu trebue să se coură ca in- 
vățătorii să Intre, ca grupare, in ar 
un partid, ci fiecare să lucroze cu za 
partid care i se pare că răspunde es 
bine nevoilor țării. Pentru d. Haret, 

re îşi dă samă 
și pentru orice om ca dtii 
de situația reală a țării reset pe 
pul de activitate al invăţătorilo zei 
cultivarea masei țărănești, ridica 


493 


ei economică şi culturulă, educaţia a- 
cestei mase in vederea rolului pe care 
va f chemată să-l jonee într'o țară 
care fatal va trebui să se organizeze 
pe bazele unei largi democraţii. 

Mişearea economică ja sate oste 
titlul unni studiu al d-lui N. Nicola- 
escu, lost înapector ul luvăţămintalui 
primar, care, po bazn unor dnte statis- 
tice adunate cu multă rivnă, dovedeste 
că activitatea oxtraşceolară a învăţăto- 
rilor nu numai că nu-i dăunătoare co- 
lei voolure, dar chiar 1i foloseste. Ar- 
ticolul d-lui Nicolaescu aduce multe 
date cure intārest concluziile eronicol 
noastre sociale din No. trecut: „lu 
chestia notivităţii extrascolare a învă 
ţătorilor*. Cifrele adunate de tostal în 
spector al Invăţămintului primar slnt o 
contributio utilă ln studiul acestei In- 
semnata probiame și pontru orite con- 
stiință curată nu pot docit să vădeas- 
că si mal mult imonnul folos nl activi» 
tătii oxtraşeolare o Invhțătorilor, 

La Xonvelle Rovne (Decem- 
brie, 1911). 

Intr'an articol asupra acțiunii ita- 
liene in Tripolitania, 16, Raqueni, 
după ce arată loloaselo politice ale 
intreprinderii Italienilor în nordal A- 
fricei (stabilirea echilibrului in Modi- 
terana şi introducerea pruv inviei 4- 
felcaue in sfera inñuenjelor.. binefá- 
cătoare ale civilizaţiei), enută să tu- 
lsture părerile pesimiste co s'an arà- 
tat de catra unii eu privire la valoa- 
rea economică a Tripolitaniei. Aulo- 
rul erode că uceastu, prin influența 
şi activitatea Halienilor, nr putea s- 
juuge cein ee Tunisul a ajuns mmlju- 
milă Franerjilor- Climatul e bon, lip» 
sa de riuri stubile se poale remedia 
prin crearea de finlini arteziene yi re- 
zervoare (om erau pe veemile de Ii- 
forire a Arabilor), pămiatul e an 
til in cea mai maro parte, aro păda 
foarte bogato in esențe variale, si ra 
dovada cà regiunra poale deveni e 
țară populată gi prosperă servese mi- 


i i 


434 VIAȚA ROMINEASCA 


merontele ruine romane, care arată 
ce a fost odală aceasta regiune. Daca 
Italia nu va face decit să indrepte 
spro Tripolitavia pe emigranții săi din 
sud şi din Sicilia, care acum valori- 
Scă prin munca lor Tunisul francez, 
si Încă va fi un mare bine pentru l- 
talia. Și autorul eredo că aceasta se 
va putea face ugor, de oarece emigran- 
ţii italieni sint mai ales muncitori a- 
gricoli, iar pentru agricultura Tripoli- 
tania oferă condiţii foarte bune, Do 
aceia Raqueni eredo ca spre u atruge 
pe emigranţi acolo, guvernul italian 
ar lrebai, imilind pe Argentinu şi pe 
alte ţări, să dea pămint gratuit 
coloniștilor, cel puţin la începu, De 
acela al aprobă decretul dat da gene- 
valul Caneva, guvernatorul general al 
Tripolitaniei, prin care opregte. eum- 
pāraren şi vinzarea pâmiaturilor ; ast- 
fel ele nu vor putea intra pe mina 
speculatorilor şi statul va putea dia- 
pune do ele in folosul colonizării. 
Doctorul Æ Doyen publică un ar- 
licol pro domo, Sânătatea fără me- 
dicamente, in care arată imprejură- 
rile care luu condus la stabilirea me- 
todei sale terapautice, cara are ca 
principiu intârirea orgunismului con- 
tra tuturor boalelor prin mărirea re 
zislenței salè vitale, cara are on for- 
mula intrebuinţarea unui aliment oe- 
tular ideal, lar en renlizare praetică 
intrebuințarea unor doze anumite de 
Aycolisyuð (o soluție de extracte de 
diferiți fermenţi selecționați), fo pe 
cale bucală, ñe prin injecții şi inso- 
ile ori no de vaccinarea speciliea, 
după trebuiuţa. După cum se ştie, teo- 
riile lui Doyen siut mult combâtute, 
Autorul erede că mulţi doctori le com- 
bat din interes, căci lo vor mieşura 


Mercure de France (Docem- 
brie, 1911), 

„Morala politica nu a evoluat dela 
Alexandru cel Mare ori dela Gengis 
Khan până astăzi“, spune cunoscutul 


— 


seriitor socialist Paul Louis, Int ‘un 
articol intitulat Dreptul celui mai 
tare, in care trece in revistă cale mai 
recente şi mai insemnate conflicte po- 
litice internaţionale, armate ori di. 
plomatiea, Toate neeste episoade js- 
torice mai nouă, chestiunea Marocului, 
a Congului, a Tripolitaniei şi a Par- 
siei, formează un tot coherent, se de- 
due unele din altele şi au ca bază im- 
perialismul, iar ca procedaro : dreptul 
celui mai tare. Dacă in afară do a- 
coste patru chestiuni, mai ținem rama 
şi de umoxările cele mai recentes 


Bosuia- Herzegovina la Austria, Cuba - 


şi Filipinela la Stalele-Unile, Coreus şi 
Formosa la Japoniu,—apoi vedem ea 
nevoia aceasta de a cuceri ori eolo- 
niza + generală şi se manifestă de- 
vpotrivă la tuale țările caro au ajuns 
la ọn anumit stadiu al desvoltärii ca- 
pitaliste, In udcăve, aceste cuceriri 
derivă din mecanismul intern ul so- 
cietăților moderne; protutindeni unde 
se implantează regimul capitalisti, ol 
dă naştere imperialismului agresiy— 
din pricina nevoii po care avest re- 
gim o aro de piețe tot mai intinse 
de desfacere. Aceaslă nevoa © mai 
urgentă în regimul capitalist decit ori- 
cind, de aceiu niciodată „n'au fost 
violate tratatele en alita uşurinţa ca 
ucum*, de aceia „cinismul diplomației 
contemporane nu are pâreche in so- 
ciotaţile treeuta*. In veia co priveşte 
legătura sirinsă dintre esenimentele 
atălalo mai sus, e destul să observăm 
că de lodată ce genoralul Moinier a 
intrat în Fez, Germania s'a mişcat 
pentru a obține „compensaţii terito- 
tiale“ ia Congo; vâzind pe Germania 
ocupată, Italia a şi trimis armate In 
Tripolitanis, iar Anglia şi Rusia, pro- 
fitind de incurcätura generală, an in- 
trat cu armatele in Persia, una po 
parte şi alla po cealalta, Ce poate 
pune stavili acestei nevoi do expan- 
siuno colunialt? Numai organizarea 
şi rezistența acelei clase sociale care 


în războiu nu are nimic de clştipat şi 
totul de pierdut: de acela, inches au- 
torul, «lupta între războlu si paca 
este de-arum lnnainte 'un episod al 
luptei de clmsă“, 

O chestiune de proprietate lite- 
vară esto titlul unui articol in care 
Josë Thery comentează sentința tri- 
bunalului Senei caro a urhitat pe Jules 
Bois, dat in judecata de dr. Hacka 
penirură in romanoi „Vaisseau "den 
earesses" a plagiat multa episoade și 
descrieri din „A Bord du Courrier de 
Chine” al său. Autorul articolului, 
dapă ce dă citații care dovedose pln- 
giarea fară nici o umbră de indoiala, 
erilică sentinţa de achitare, pentrucă 
ea va crea un Irisi preceileu!, parmi- 
Vind ca, sub pretext de documentare, 
să se ntilizeze munca altuia. 

Les Docnments du Progres 
(Decembrie, 1914). 

seful socialigtilor belgieni, deputa- 
bul Emile Vamdarvelde, publică un ar- 
ticol in chestiunea Păzbolului Italo- 
ture. Caracburizind procodarea Italiei 
tu acest conflict, Vandervelde spune 
cà „niciodată in istoriv, atit de bo- 
gata în nebunii și erime, a politicii co- 
lomiale, n'a existat intreprindere mai 
evidont nebuneuseă şi mui cinie cri- 
minala decil expediția tripolitană“, 
introprinsă In urma unui „ultimatum 
de o brutalitate no mai auzita”. Au- 
torul erede că lalin va cheltui foarte 
mult şi va saerifica mulţi soldaţi, iar 
in schimb Tripolitania nu-l va aduce 
mai nici un folos, căci nu va putea fi 

pusă in volowre. Cit despre proceda- 

rea Italici şi de cruzimile re sau så- 
virşit de-o parte şi de alte, autorul 
mu gâseşto destule cuvinte ca si 
le înfioreze. Dar cel mai mare rău 
pe care deputatul socialist crede ca-l 
va pricinui acest râzboiu este că face 


REVISTA REVISTELOR 


495 


celelalte puteri un dat dovada si cure 
a jignit adinc pe Turei. O reacțiune 
politică contra progresiştilor şi o ereg- 
tere a tendinţilor militaristo se va 
produce iu Tareis şi va opri in toe 
opera de transformare a Imperiului 
Otoman, incepută sub așa de bune aus- 
picii. Protestind contra acţiunii gu- 
vernulvi italian, deputatul socialist 
crede că are in acolași timp dreptul 
de a pune la indoiali protestarile pre- 
sei burgheze din Anglia, Germania, 
Austria, intrucit ureustă proză nu pro- 
testează cind ţările căreia aparine so 
dedan la acto la fel cu acel al guvur- 
nului italia. Vandervoelde, ca orice 
socialist, nu vede Ineheerea erei rz- 
bonelar decit în organizarea şi rezis- 
tența proletariatului internațional. 

La Revue (Docembrie, 1911) 

J. Troubat publica la numărul uces 
ta a parto din Scrisorile inedite ale 
lul Sainte Benve. Nelevâim părerile ma- 
relui critice asupra lui Mussel yi La- 
martine. Iata ce spunea despro cel 
dintai intr'o serisoare mirosată in 1842 
Ini Ulric, apropo de nişte versuri, In 
cara acest amie al lui Suinle-Bouve gi 
Musset blama spiritul şi ideile din 
poeziile autorului Nopfilor „Versurile 
voaslre sint lucintătoare, adevărate, 
Ale lui Musset, en tot spiritul lor, su 
un fel de pretenţie și ingimfurr, inu- 
tile talentului său. Etu ele prea multă 
reacțiune impotriva rimei și s versi- 
ficatorilar, saponine poeziei ETE 

, din earo la urma u ş 
era E un mic deteci, E destul de 


ji 
in 18535: „Intre nul vorbind, camen 
de szi Inudă pras mult pe Massel; de 
altfel se lauda 


496 VIAȚA ROMINEASCA 


uórolo sale violente şi in necesele lui 
de supărare... o trenezie de negligență; 
gi ueeasta, in parte, madine, Adevara- 
ta pasiune a venit pe urmă, cu un a- 
devărat sentiment de guat, prea tirziu 
insă, Se toeise ceva în el, Cu toate 
acestea, lrumosul in secolul nostru e 
uşa de rar, poezia adevărata un lacru 
așa de rar, incit două din Nopțile sale 
din patru, o clegie a Amintiri şi ci. 
teva sute de vorsuri de ici de colo, 
innecate in sute altele detestabile, in- 
coerente, neterminate, sint de ajuns 
pentru a-i asigura toate simpatiile și 
regretele, Avea un geniu natural, po 
care nu l-a întrebuințat bine.* E o pà- 
rere pe care o putem lusuşi şi azi. 

Despre Lumartine vorbeşte in trea- 
căt, Mra să sa extinda în consideraţii 
şi motivări, fi reproşează lipsa de de- 
Heateţa faţă eu memoria lui Masset 
şi lipsa de sim| eritir, o oarecare fn- 
gimfare şi ușurința co Jigmeste. Coia 
ce admiră, nproape fară rezervă in 
Lamartine, o poetul: „Aveţi dreptate 
să credeți ca eine a iubit pe Lumar- 
tine, il iubeşte totdeauna. A fost in- 
adevăr una din pasiunile tinereţii 
mel, marea mea pasiune poetică, 
de cum sa deşieptal în mina sufletul 
poetic”. Nu poate înțelege insa, din- 
trun delicat scatiment cam excluziv, 
pentru litere şi poezie, faplul că el 
sa aruncat in politiea, 

Enigmuti: a sensul articolului Pro- 
testanţii în Franţa de Ondine Re 
lua, căci an injelegem rostul acestui 
alae în contra unei secte religioase n 
rărei număr sendo (ubia mai sint 
1400100 Faţa de o populaţie de 39 mi- 
linane) şi care şi azi inea da Franţei 
mulţi condacători în raport cu Imsäm- 
nătatea ei numerică. Ori poale tocmai 
pentru asta, sau e o gelozie retros- 
pectivă faţă de rolul protestanților in 
istoria Franlei ? 

Revne des Idées. (Noembrie). 

“Intr'wa stadiu interesant asupra 
Rezistenţii calităţilor literare și 


muzicale la cauzele demenţii. Dr. 
Voivenel caută să dovedească inde- 
pendenta centrelor psihomotoare şi a 
celor senzoriale faţă de centrele into- 
ligonļai, care aleätuose, după Flechsig, 
zona de asociație. Cole dintăi pot fi 
alterale fară ea cele din urmă să su- 
fere în chip senzibil, după cum zonele 
de aaneiaţie pal avea leziuni care n'au 
nici un răsunel vizibil asupra centre- 
lor de proeejiune. Alteraţia primor- 
diala a unei psihoze se pruduce la ni- 
valul celor mai recente şi mai fino f- 
brile de asociaţie, dendritele cele mai 
delicate sint dezagregale, dar fibrele 
de proeeţiune rezista. Nebunia izo- 
lează neuronii mai degrabă daci! ti 
distruge, şi de uici raritatea relativă 
in alienaţia mentală a tulburarilor 
motoare san psihomoloare, Această 
independența a centrelor intelectuale 
şi a eelor relativ mai inferloure e mai 
ales interesantă în privința zonelor 
limbajului, La inceput cuvintul a suc- 
cedat ideii, fiindcă nu s'a nâscul de 
cit pentru 4 exprima ideia, Cu timpul 
a ştiut Insă atit de bine să ia forma 
lucrului pe care era insâreinal să-l 
exprime, iacit pâna acom câtva timp 
cliniciunii considerau vu aphazie ea un 
alienat, fiindză acestuia lipsindu-i cu- 
vintele, Îi se părea că-i lipsesc și ide- 
ile. Azi incă, eei care fac cu uşurinţa 
fraze, par adesea la prima vedare ea 
foarte inteligenţi, pecind ei sint in 
multe cazuri nişte puri mecanici, ale 
căror centre doscarea colectii de ima- 
gini verbale. În schema cunoseulă 
a poligonului său cerebral, Grosset a 
reprezentat ucensiă aulunomie a cen- 
trolor limbajului, dur imunitatea spe- 
cială de care parcă se bucură aceste 
centre in aljenația mentală și faptul 
eh ele continuă a funcţiona eind a- 
proape totul e ruinat, dovedeste per- 
feclia şi independența lor, 

lo ultimu fază a vietii sale, Rousseau 
prezinta tulburări intelectuale, un fel 
de delir sistematice, cauzat de arterio- 


seleroză sau de brighlism, Dar dacă 
asociaţiile sale de idei erau slăbite, 
după judecata color mai buni eritiei, 
imaginile lui verbale au conservat 
toată bogăția şi toati stralucirea. Sethu- 
mann a fost toata viața lui un emo- 
tiv, un nervos de o impresionabili- 
tate extrema şi a murit distrus ince- 
tul eu incetul de o meningo-eneefa- 
lita totală. Cind boala mentală îi mic- 
şorase inteligența, cind rațiunea lul 
lupta cu halucivaţiile si memoria lui 

goniul său muzical continua 
inci să se manifeste, Centrul imagi- 
nilor auditive fancţiona înca perfeet 
ia chip automalie, Cind inteligența 
lui Nistrseho era ulterată, cind işi 
purduse memoria şi cugetarea lui de- 
venise incorehenta, el simţea nevoiu 
de a seri, ultima lui manifestare a 
fost o manifestare literara și poeliea, 
Aceste trei exemple dovedese că cen- 
irole de proecļiuno rezistă în chip 
relativ la nebunie şi ca la un alienat, 
al cârui centru de proecțiune verbul e 
desrollat în rhip anormal, la un mu- 
zicant, poet sau seriilor de geniu, chiar 
Gnd asociațiile iuteleetuule slut dis- 
truse, persista incă o bogăţia relativā 
de imepini verbale sau muzicale. Ele 
arată deasemeul că idein trebue dif- 
rențiată do cuvint și dovedesc, impo- 
tiva ideilor recente alu lui Pierre 
Mario şi elevului =au Moutier, exis- 
tenja şi indepemleuia centrelor de 
imagini verbale, care sint mai ales 
centre de proceținni. 

Rivista d'itniin (Noembrie, 
t011). G. Sergi- Prezentul şi viita- 
rul antropologiel. Urmārind pro- 
gresalo gliințifce de jumatate de veac 
de viața naţionali italiană, eu privire 
la antropologie, lrebue să se recn- 
noasră en uceastă ramură a știinţilor 
biologice Inseamna un progres gena: 
ral in cultura italiană. Prima catedră, 
ivflințata la Florenţa (1570) prms 
Paolo Mantegazza, fu gi cea dintai ain 
Europa. După zece oni se inina o 


REVISTA REVISTELOR 


e 
4% 


alta la Bologna (G. Sergi) şi la Nea- 
Pol (G. Nicolueei). Nu mult mai tr- 
ziu, So laliinţa la Roma (Sergi) şi la 
Padova (Todesehi). Astfel, astazi patru 
universităţi şi Institutul din Finreaţa 
uu extedre speciale pentru antropolo- 
gie. Afara do aceasta, doua pulerniee 
Vehicule de propaganda și dedifuzionola- 
ară naştere ; doua societăți antropo- 
logice, loñințatä una de Mantegazza la 
Florența şi alta, mai tieziu, la 4883 
la Roma, Astfel dacă progresul unei 
ştiinţi trebue sà se masure după nu- 
mărul muncitorilor in ogorul el, şi 
după operele produse, atunci nu mai 
poate N îndoiala că antropologia a 
făcut muri progrese în Italis, și aiv- 
rea, în ultima jumătate do secol. Dacă 
Insă uceni progres lrebue si sè mä- 
sure dupa fixarea definitiva u meto- 
delor raţivnale caro pot da rezultate 
definitive, stuneci trebue să so reeg- 
noasră că antropologia se pâseşta 
incă to faza în lială, im earo luetorul 
personal în aprecierea fapielur jură 
rolul principal, ior lantaziu are pre 
duminurea, Ea e şi aruma, caşi la ln- 
veput, cind se credes că cu metoda 
lui Broca, mai mull ori mxi putin 
modificată, s'ar pulea rezolva probly- 
mete antropologice, Areal metod, euro 
g de natură statistică și nu morfolo- 
glcă, poate descoperi variațiuni de ti 
puri ideja determinate, dor nu caroë- 
tero morfologice: poste descopar) di- 
vergențļe Intro tipuri, fără a le putea 
determina ; ponto separa tipuri, vara 
păreau a so confunda ; fără ale pu- 
lea defini, penirură cu an uramenea 
metod se întunecă, ve anulează, se 
nivaleuză toste caraclerilo morfologi- 
ce şi dari se pot roalapi intr'o singură 
farma ehiur şi caracterile celo mmi di 
ferite. O asemnea ennfurie ar f com 
plecta, daca im separarea grupelor 
n'ar inira ca elemrnl deseriptir et 
racterela tegumentare şi opsailicelo 
eutanee.— Aceasta metodă reduce e 
menirea la o unitate ubsulută şi pro- 


1% VIAȚA ROMINEASCA 


zinta această familie, care uro totuși 
atitea varietăți, tot aga ca pe-o limi- 
tată grupă de mamifere. Această di- 
rectie în antropologie trebue conside- 
rulă numai ca o fază Incopâtoare. În 
curind trebue să apură o altă direcția. 
Această nouă direcție nu poate fi alta, 
decit aceia pe care o are și zoologin, 
din care antropologia, ca o ramură, 
s'a despărțit, Omul trebue studiat tot 
uşă după cum zoologia studiază orice 
mamifer. Trebuese observate formele 
sale după acolsaşi metode, trebue ur- 
“mărită distribuţia geografică impreună 
eu a altor animale, pentru a putoa 
rezolva problemele care sa prezintă. 
Trebua aplicate și la om uceleuși legi 
biologice earo s'au descoperii pealru 
celelalte organisme, fie animale, tie 
vegetale. Na trebue să se inventeze 
pentru om legi excepţionale, ragi cum 
el ar f în afară din legea comună; 
ueest lucru a incă un rest de antropo- 
morfism, de care, in mod inconstient, 
cercetătorii sint încă stäpiniți. 
Nuova Antologia (Decembrie, 
1911). Scipio Sighole. Nietzsche și 
teoriile blologice moderne. Oricit de 
mult s'a seris deja asupra lui Nielz- 
sche, nu s'a rougit toca pe deplin de 
a Jumina supt toata raporturile gin- 
direa cam obscură a marelui filozof; 
unele din ideile sale, prin earo e mai 
ales cunosent de majoritatea publieu- 
lui, precum „voinţa de a putea" şi 
teoria  „sopraomului“, sint interpre- 
tute in toate felurile, fără a se tinon 
seamă de geneza lor științiliră. Astfel 
pecind unli il prezintă ca pe un dis- 
cipul al lui Darwin, alţii I considera 
ca pe un antedarwinist desărirșii. 
Clara Richter (Nietzsches et les théo- 
ries biologiques contemporaines, od. 
Mercure de Franee; Paria 1911} a in- 
cercat en mult suecees de a radure la 
o unitalo gindirea ştiinţifică a lui 
Nietzsche. Mai Intēi Irobue bine deo- 
sebito teorin descendențoi, care apar- 
“ine lui Lamark, de teoria selecțiunii, 


a lui Darwin. Nietzsche a Impromu=- 
tat dela amindoi unele idei, dar lea 
imprumutat fără să ştie, de aecia el 
niei nu bänucşlo că este Inimarkist și 
se apără cu energie contra celor ce-l 
numesc darwinist ; el nu poseda o eu- 
noştinţa directă n acestor doi mari 
autori. Cunoştinţi binlogice si-a insu- 
şit el, mai ales după ce a fast numit 
profesor de filologie la Basel (186%), 
mai ales prin convursații cu colegul 
şi bunul său amie Rütimeyer. A de- 
venit e! un evoluționist convins? un 
diseipol al lui Lamark? Ug răspuns 
precis e imposibil. Din serierile sale 
se vede ci el credea in evolulie, casi 
Lamark, dar nu credea că evolulia 
insamnă în acelaşi limp şi progres, Şi 
la privința chestiunii originii vieţii 
se deosebeste de acesla : Lamark ad- 
miten generația spontanee, adică nag- 
terea malariei orgunice din cea Inor- 
ganică, Ninizavho [neugă necesitatea 
de n atribui vieții un inrepul. Pe de 
altă parte se apropie de Lamark, ad- 
miţind origina de maimuţă a speciei 
umane Evoluţionist in această pri- 
vință, el este şi în aceia ca priveşte 
activitatea intelectuală gi marali. El 
crade că in instinctul procurarii hranei 
şi apărării de duginaui stă baza inlregei 
vieţi animala, de acela e] recunoaşte 
intiuenta mediului extern asupra fune- 
(ionilor organismului, Astfel, prin 
forţa logicei, el e adas să-şi insugenseă 
şi teoria adaplarii la mediu u lui La- 
mark şi urmarea indirectă a acesteia > 
mimeotismul, Nietzsche îl aplică po a- 
cesta la onmeni: „Omul se ascunde 
îndărătul moralei nocintatii, Omul e 
un animal imitalor și cauza princi- 
pală a mimetismului său moral e wä- 
hiciunea sa*,—Faţi de Darwin, degi 
prufesează o profundă antipatie pen- 
tru tooriiie acestuia, are ia realitate 
o mare simpalie pontru teoria lui 
fundamentală: lupta pentru existență. 
Numai en, după el, lupla aceasta na 
trebue explicată printe'o suprupapu- 


laţie, căci nu e o lupta numai pentru 
conservare, ei o lupta pentru proemi- 
nenţa, şi aceasta deriva din voința de 
a putoa, care e inăseută oricul, care 
© rădăcina vieţii. Și în ce priveste 
teoria selecțiunii naturale, Nietzsche 
e darwinist malgré lui, Nu trebue 
însă, după el, a conchide că aceasta 
selecţie duce totdeauna spre perfee- 
ţionare. De multe ori tocmai dimpo- 
trivă, căci In lumea omenească i se 
opun mari obstacole, Aceste obstacole 
sint: biserica, „o soliduritute intre cei 
slabi”, și mila. Do aceia el propune 
o selecție constient, intenţionată: să 
dispară cei slabi, iar cei tari să se 
întărească prin suferinta și primejdie. 
Și selecția sexuale, dupa el, trebue 
facuta ronștieni: oamenii coi tari ar 
trebui să aiba dreptul de a avea mai 
multe femei, iar femeile colo frumoase 
pe acela do a aves copii dela mai 
mulţi bărbaţi.—In afara de acesto i- 
dei darwiniste și lamarkisle, se gä- 
sese la Nietzsche pasajo care amin- 
tese teoria mutațiilor lui De Vries, 
cari el celise pe marelo botanist Ni- 
geli, precursorul lui De Vriċs. 
Dentsche Rnodschawu (Docem- 
brie, 1011). Dr, T. Benrubi. Ronaşte- 
rea idealismului la Franţa. Autorul 
sehiţează Inceputurile mişearii filozo- 
fico idealiste în Franţa, care a apărut 
cu o reaeliune impotriva nețărmnritei 
imerederi in atotputernicia ştiinţilor 
exacte, ce domnea po lu Inceputul 
veacului trocut. Ceia ce caracterizează 
acossta mişcare filozofică e faptul că 
insişi reprezantanţii şliinţilor exncte 
s'au cazut nevoiţi de a protesta în 
cuntra pretențiilor ştiinţilor şi de a 
accentua independenţa vieţii spiri- 
tuale. Cu unul din cei mai timpurii 
reprezentanţi ai acestoi direcţii tre- 
buo considerat Claude Bernard : el 
avea o conceptio absolut anlimeca- 
nică a vieții; viața o defineṣto ol drept 
creare ; ideia creatoare O numeşte el 
ideia organică. Impotriva idolutrizării 


ză REVISTA REVISTELOR 


ts 
Sr ccm a 


„faptelor pozitive“ luptă şi marele 
savant A. A. Cournot. EA rocunoaste 
că flozofa e imposibilă fara ajutorul 
ştiinţii, dar na crede că ncoasta din 
urmă poate Ñ considerata ca ultimul 
tel al muncii spiritului omenese: fi- 
lozofia fară ştiinţa e goala, ştiinţa 
fâră filozofie e oarbā—astfel s'ar pu- 
teu rezuma gindirea lui Cournot. Mai 
intensivă aparo reactie in contra fa- 
natiemului ştiioților exacto la elțivu 
matematicieni şi fizicieni contempo- 
rani. Asttel, marele matematicion, 
mort de curind, Jules Tannery, arma, 
impreună cu teoria cunoglinții idoa- 
listä, că cunoaşterea lumii externe e 
condiționati de orgunizaţiu noastră 
mulieteasză şi că deci aces regularilale 
a „legilor naţionale“ are un caracter 
convenţional. Nu corpul omului, ei 
pindireu sa e punrtul central al lu- 
mii; in afară de gindirea noastri na 
există nici linio droaplă, nici punet, 
nici plan. O şi mai mare insemnâtate 
in această direcție ocupă M, Poincaré 
şi Hzicianul P, Duhom. Col dintai w- 


Arma că orice știința se bazează pe ` 


ipoteze şi că deci valoarea si ji a a- 
devârului In general depinda de e 
conventie. El, caşi Tamary, consideră 
ca adevărata realitate gindiroa, Da- 
hèm afirmă că lizien nu e în atare să 
cuprinda natura metafizică n lucruri» 
lor; ea nu e o şiilață apliratoare, an 
ne dă o cunoştinţa ahsuluta, Și eri- 
tien pe caro chimstul Æ Mayerson e 
face ştiinţilor exacte, porneşte dintre 
conceptio idealista. El ausține că em- 
pirismul, ceum H ințelegoa d.e. Ba- 
con, mu se poale susțisea: cA expe- 
rieuța nu e decit o ocazie pentru rens- 
lizarea procesului ptadirii şi ca deei 
aşa numitele ştiiaţi empirice În ph- 
transa do elomeule apriorice, 
Interesanlă e lupta pe caro o duce 
G. Măhaud In contra paozitivisinului 
el admite, pe lingă cele trei studii ale 
lui A. Comte, un al patrulea, care ar 
putea fi numit al inferioritâţii, şi caro 


500 VIAȚA ROMINEASCA 


ur corespunde convingerii omului mo- 
dern că nu exista o realitate 
denta de pindirea noastra. Fizicianul 
Joseph Wilbois se sforțează să dove- 
deasă ci ştiinţa urmareşie un scop 
pur practic şi prin urmare ca nu ne 
poate da o cunoștință a adevăratei re- 
ulitaţi. Aşa numitele legi ale fizicei nu 
siot expresia unor logi a lucrurilor 
inseyi, ei mai degrabă expresia slabi- 
ciunii noastre, EA. De Roy ntinge în 
această direcție culmea: el ueagă fap- 
tei brute orice existență şi declară 
ştiinţa exactă ineapabilă de a cuprin- 
de faptele, Orice faplă, tico el, este 
rezultatul unei concluzii intre spiritul 
nostru şi nalură. Se găsește in tapte 
un rest mislerios de obiectivitate, dar 
ştiiuța care tinteste numai fragmen- 
tarea realității, nu poate veden cein ce 
© În baza tuturor faplelor, Aceasta o 
poate face numat Blozoliiu, — Le Roy 
ca şi Wilbois e influențat in cugeta- 
res sa de Bergson, Acest din arma si 
cu E Bontrouz—umbii discipoli dife- 
riţi ni lui Ratatason-—reprezinlă celo 
mai inalte culmi pe care gindiraa ide- 
alista filozofica le-a ajuns in timpurile 
noastre in Franţa. 
Dentache Revne (Dacem. 1911). 
Alphons Victor Miller. Colegiul Car. 
dinalilor şi conelavu). Boala lui Pius 
X, luinil în considerare si cwi 76 de 
uni ai lui, face ca atenţia multora si 
se indreple spre colegiul enrdinalilor 
4i spro viitorul conclav, Carneteristie 
uetualalui colegiu de cardinali este 
numărul său redus, Din cele 75 de lo- 
euri de enrdinal —iu realituta niciodata 
nu s'a lracul peste cifra de 70—sint 
ceupale astăzi pumni 47, Papa Pius 
X, in timp do uouă nni. ui pontifice- 
tului său, n'a ereat dorit 16 cardinali 
din care unul a murit, aşa că, dacăar 
avea loc astazi un cuneluv, s'ar ridica 
aumai 15 buldachine lu culoarea de 
doliu violet, pe cind celelalte ar f 
verzi, căci numai sereaturile* unui 
papă trebuo să poarte doliu după el. 


41 sint „ereaturile” lui Leon XIII, jar 
uaul a lui Pius IX: decanul colegiului 
de cardinali, Oregila di Santo Stefano, 

a fost „ereat" la 1873 de Pius IX şi 

în ultimul conelar fo singurul cu bal- 

dachinul verde, Lucrul acesta se ex- 
plică prin simţul de economie al ac- 
tualului papă, căci pentru fiecare loc 

liber economicoşte vre-o 25,000 fr. a- 

nuul. Afară de acoasta insă, Pius X 

mu prea pune mare preţ pe aceşti 

sfeiniei ai Curiei, căci numai puţini 
din ei se bucura de trecere la dinsul: 

anume, spaniolii Merry del Val şi Vi- 

vès y Tato şi italianul De Lai (ai 47 

de cardinali sa impart ln troi „ordi- 
nes“ cum urmeaza: 5 cardinali epis- 
copi, 3 cardinali preoți şi 4 cardi- 
nali diaconi. O prea mare deosebire 
intra aceste ordine nu exista. Papa 
poale „crea numai diaconi şi preoți, 
tare apoi, după anumite reguli, cind 
se ivese vacanțe, sint făcuţi episcopi. 
In timpuri mai verhi, se inlimpla ca 
demnitatea de cardinal sa fe acor- 
data şi la copii: aşa Leon X la Itani 

«ra deja cardinal; acum se esre cel 
puţin 50 do nni impliniti, dur de o- 

bieelu sint mult mai în vrištā coi ce 

ajung să capele pălăria roşie. In pro- 

zeul pu e niclun cardinal enra să albă 

mal puțin de H da uni: doi— Merry 

del Val şi urhiepiscopul do Praga— 

sint intre 40—50 de ani; gase intre 

50—00; 17 inle 60—70; 17 intre 70 

—80 şi în sfirşii 5 intre 30 zi 90 de 

ani, După naționalitate sint dintre 

eurdinuli 25 Italiani şi 19 sträini. 

Leo XIII avea mare respect penlru 
știința şi ținea să sibă savanți In co- 
legiul cnrdinalilor; actualul papă insa 
nu. Niciun savant cutolie n'a ohţi- 
nut dela el, pentru acesta, purpura. 
Pater Ehrle, d. e, invațatul bibliote- 
car ul Vaticanului, aşteaptă zădarnie 
o asemenea distineție. Innainte se pu- 
nea pref şi po nobleța familiei; ss- 
tăzi nu e în colegiul cardinalilor nici- 
un membru al nobletii remane, Nici 


REVISTA REVISTELOR sói 


ii A AR 


ordinele râlugirești savante nu se bu- 
cură de favnareu lui Pius X, Jesuiţii 
şi Dominieasii n'au azi niciun cardi- 
nal din sinul lor în colegiu. In total 
numai 7? cardinali reprezintă ordinele 
călugărești, printre ei atotputernicul 
capucin Vivès y Tuto Daca astazi 
s-ar intruni conelavul, cei trei favoriţi 
ai lui Pius X ar fi pierduţi, căci sint 
foarte uriţi de rostul cardinalilor. E 
probabil insa că ei 1) vor faca pe papă 
la timpul oportun să creeze numerosi 
cardinali. Ciţi cardinali poata crea 
papa deodată ?; Tradiţia core ca să 
nu ereeze deodată mal puţin de dol 
şi să nu treacă peste numărul total de 
10, In lăuntrul acestor limite, poate 
cren ciji vrea: Leo X a creat într'o 
singura zi 31 de cardinali, 
Sozinlistisehe Monuis-Hefte 
(Decembrie 1011). Eduard Bernstein. 
Intelectuali! şi alegerile pentru 
Reichstag. Apropierea alegerilor pen- 
tru Reichstag, zice B., pune intrebarea : 
In co măsură ponle acest eveniment 
interesa pătura intelectualilor? In- 
nalute do a da un răspuns, trebue insă 
precizal ce ințeles social poale avea 
cuvintul „intelectual ? * Un doctor în 
chimie, d. o, care cu propriul său en- 
pital fondează şi conduce o fabrică, 
esta el un intelectual? ln înteles so- 
cial, nu ; ol este numai un patron, s&u 
cum zie soelaliştii, un sxplotator. la- 
telectuali in senzul social al cavialui 
sint acea pătură de oameni culţi, ră 
sau nu-şi intrebuinţează această Ba j- 
ința decit pentru cercetări nica tă 
sate, sau o exercilează în schimbul u 
nui salar, pentru a-şi ciştiga Cayapa 
Ca pentru asemonei pătură xoc = 
un eveniment politie ca alegorea pa E 
lamentului imperiului trebue să ze 
zinte un deosebit interes, nu ei = 
capo tadoială. Prin politica REY pei 
i de däri a imperiului, penea ai 
Sint de-aprospe atingi, E crini 
celei grupe a cărei salarii, peaa 
viciile facute, nu so pot schimba } 


— 3 


mări uşor, şi dâri toate masurile eco- 
nomice eare tind spre scumpirea tra- 
iului se răsfring direct asupra lor, 
Legătura mai adinea însă dintre poli- 
tică şi chestiunile generale ale vieţii 
publice nu se poate vedea aşa de u- 
şor, făra oarecare cercetare şi numai 
acela își ponte da seama de local po- 
lilie ce i se cuvine, care pricepe ten- 
dinţile şi direcţia in cure evuluiaza 
societatea, Din acest punet de vodere 
insă, se poata afirma că nicâiri nu se 
gäseşte mal puţina pricepera doeit la 
clasa intelectualilor. Exista la ei no- 
mulţumire, dar râmine particalarista, 
ba ehlar individuals, în loc să devio 
sociala. Alegerile pentru Hoichslag ar 
trebui să fie pentru oi cea mal bună 
ocazie de a-şi examini ideile lor soci- 
ale,— aici e vorba de luptă Intrè partide 
politice, in dosul carora stau mari clase 
sociale, enre vor rezolvi chestiunile din 
puncto do vedere generale ce vor o- 
glindi ideilo şi interesele acelor elase 
sociale, Alăturea de care partida tre- 
bue să sten un intelectual? Ar fi o 
iluzie de a cere ca intelectualii, fară 
deosebire, să se simtă drept prolo- 
tari. Afirmația că el siat proletari e 
mai malt o nfoctare. Dar dacă ei nu 
ocupă aceiaşi poziţie ea adeväraļii 
proletari, nu e mai puţin odavărat eñ 
ocupă o poziţie analogă şi pontru 
mulți dia ei ramine adevărat că sint 
muncitori eu intoligențu, care depind 
de o piață, cu toste fluctuarile ei. A- 
cest fapt ar trebui să-i faca, daca nu 
sa vie direct In rindarile, cel puţin să 
vie sliturea de ucel partid care apără 
drepturile muncii hoa er pre 
ativele rietăţii gi naşterii, 
“The Worth Amerikan Review. 
(Noembrie, 1911). D. Collier W — 
Nietzsche: Un doctor pentru su- 
fetele bolnave--acoate in evidenţa 
apologia voinţii ce reesă din opera 
poetic-filozofică a lui Nietzsche. Cu 
vohemența sălbatică a unui profet o- 
breu Nietzseha proclama că viața e 
11 


m VIAȚA ROMINEASCA 


esențial roa şi că el a găsit romediul 
acestui rau. Se credea inhailibil! Cu 
toate meeste, acest „cănil şi uristoera- 
tic” cugetator, cu tot „egoismul lui 
prandius*, a fost un „maro nefericit“, 
Fundnmentul filozofiei lui Nietzsche e 
axioma că lumea e rea. El nu-i a- 
doce scuza ct o cea mui buna din 
cite sint posibile. Lumea e esențial 
ròn pentrueă oamenii, singurii crea- 
tori ai valorilor şi Ințelesului ei, 
wau izbutit să o faca şi să se facă 
şi si mai buni. Filozofia lui Niet- 
rseha aminteşte sistemele altor doi 
eugetitori: Whitman şi Blaka, So- 
min îmză pentru a indura această 
viaţă într'o lume rom ti deosebeşte 
de Nietzsche. Whitman uiseşte min- 
tuirea în solidaritatea vieții, In tvoria 
jubirii care identifica sourta individu- 
lui eua omenirii întregi. Nietzsche 
nu admite desi! un singur mijloc de 
a putea suferi oroarea vieţii: să fii aut 
de tare inelt să poți suferi distruge- 
rea tuturor pentru victoria celor pu- 
ini aleși cu voinţă neinduplecată. El 
găsea in artă mijlocul de a eşi din 
miărgiuile orite ale vieţii. Cind omul 
e absorbit in conlemplulia artistică 
scapă din propria lui inchisoare, și se 
simte ea „o suflare a vintului etern 
al voinţii earo sufi printre sferele 
infinitului”, Astfel omul devine prin 
raporturile şi concepţiile lui, indis- 
truetibil şi etern; él scapă da frica 
norii, de pesimiam, de suforință. In 
perpalun schimbare u vieţii, omul si 
contemple voinţa eterna, Progrosul 
vieţii ma atirna piei de Dzeu, nici de 


ri n 


evolutie, ci de om, Omul, impunindu-șă 
voinți, crează şi afirma valorile in 
viaţa. Radacinile răului şi binelui stat 
in mustele noastre, nu în viaţă, în 
intimplare, In noroc ori în lumea cer- 
lulta. „Sint momente, spune Nietzsche, 
cind noi lrebue să egim din noi, şi 
să ne uităm la noi de deasupra, de 
dəsubt şi de pe delaturi, ca să putem 
ustfol rida şi plinge asupra noustră, 
din ufura, eu spactatori“, 

fdele lui Niotzscho asupra femeii 
şi căsătoriei siol contradictorii. Acest 
lucru l-a observat si ol, de acoin sin- 
gar se exprimă intr'un loc că lumea 
e destul de mare pentro a avea loe 
în en tot felul de contrazieeri. Prin- 
tra multele disenlificări aduse femeii, 
Niotzscho ufirmă că cu toate aceste 
„femela perfectă este un tip supe 
rior bărbatului perfect şi se gäsegte 
mult mai rar”. Căsătoria nu o seu- 
zeuză decit prin „necesitate interna“, 
intelegini prin aceasta cel mai spiri- 
toal impuls, Casâloria nu e pardona- 
blä, apune Nletesrhe, decit pentru u- 
cei enre au cel mai înnall respoet u- 
nul faţă de ultul gi eare au en seop 
lo viaţa inobilarea nnturii tn ei ingiși 
yi în urmaşii lor. Pentru a explica 
diseulificările brntale aduse femeii în 
unele capitole, ol spune en acele dis- 
enlifieări se adresează femeilor care 
nu au suflul, ci numai masei, „Vai de 
birbatul eare e prins da asemoneu 
senrpii, Astfel de femei ndeseori știu 
să tragă în cursi pe bărbatul care 
caută în zadar un -uflet.* 


BIBLIOTECA 


| UNIVERSII AŢI 


LASI 


BIBLIOGRAFIE 


Traian D 
Pret 


(Nr. 608). 7 = pr cz Intim (Poeme în proză. Nuvele), „Bib. p. Toţi 


Basilescu. La cas de Mr, A. Cousa. Extroit du journal „La 


Goumans”, 25 Sept. 1900, 1900, Bucarest, Imprimerie „La Roumnsle", E. S, 


i Simion C. Mindrescu, Din istoria ii : x 
Gottlieb A lopetecă. 1841, naiul GoM dietei fidea troian 

„N. A. Bogdan. De srîrba boilor (Nuvelă). Extras din Arhiva 8 ie. 
tăței Stlinţifica și Literare, din Tasi, pe Martie şi April 1911, 1911 ri jjrd 
stitatul de Arte Grafice N. V, Stefăn e < laşi, In- 

-; ȘI . ia &. Comp. Fără preg 
„loan C, Filitti. Agesimintul cultural al mitropolitului Dositsi Ptitti 
deta p eaen Vând astäzi 187—1910. Bucureşti „Carol GObI* 1011. 
ja. nalo arhan e vag dama e ari e mea age 

D " in LR „BV iieea, Tip. Sot. Coop, 
„Matei Baaurabe. Preţ. 9 1. 

Anuarul Băncilor Populare şi Cooperativelor Săteşti din Rominia 
pe anul 1909. 1511. Bucuresti Stabilimentul Grafice Albert Baer, 

„ Aurelian Tăutu. Viața afîntului pårintelui nostru Vasila cel Mag. 
Arhiepiscopul ui Cesareri- Capodockiei. 1910, Cernăuli, Bib. Poporală Ba 
casă (Nr. 1), Monet. Tip, ae aim esa muie b.. i 

* m Viața pi minunile n ui mucenic yi purtitor de M- 
Ac soţii Gheorghie. Fuia, arenai Bib, Poporală Religioasă i 2), Bovier 
P Bnacovineană. p S0 bh. 
Seb. Bornemisa. Catalogu! „librărie Naţionale”. 1511, Orâstia, „Tip, 
Nouă“ f. Mota. Fără preț. 
Lt. Corciu Stefan. Spre casteg nouă. 1910, Bucureşti, Tip, „Univer 
sală”. Preţul 1.50. 
Dr. A. Urbeanu. Nentobăyia a AT ra fața de hrana popula: 
iri (Răspuns d-lui C. Dobrogeann-Ghurea). 1911, Bucurati, Tip. Cooparativă 
is pe Fără preţ 
„Poporul“. Ă 

itait Drăgănescu, Matitotiuni. Impresii, Nuvole, Stiintă. 1911, Cra- 

San; Ti iT Bao E are Tendances et problèmes. 1911, Zitrieh 
* at. Nietzswhè Ten . M 

l Lei A her & Copie. Libraires Editenrs. 
Fi Consi. C. Dienlescu. Turburările gre şi Propapetiița entolicd, 
Mamorin innalntat sf. sinod dea 35 Mai 1511. 1911, Bucureşti, Areng y, i 

Björnstjerne Björnson. natare, (Roman, traducere 1 de Dr. Ho- 
i „Petrese alt, Acad, Tip. Dievezună. Pret. t cor. (1.40). 
PR Pet rsang- l Bus ina. Apel cãirä răzeși din satele înstrdinate 
n rāz in Bucovina. i $ 
(Lāmuriri hjani i originii rhzeşilar şi fodoemmuri cătrå niiet Mnee acei ve 
sa emanelpa da influența ruteană). Extras din „Gazeta Muzililor şi Răzoșilor 
e 7 1, Social. Tip, Bucovineană. Fără pret. 
Bueovinoni”. 1911, Cernăuţi, A T Mai 19114 
N. lorga. Doud conceptii istorice, Cuvintare ținuță la 17 Ma 
intrarea In Academia Romină cu råspans de A. D. Xenopol. 1911, Bucuresti, 
30bL 1 1 len, A : ET O 
ER Dimitrie a A Sturdza /nsemnātatea divanurilor ad-hor oin laşi Noi tpar 
curegti în istoria renașterii României. ZII anul 1857. Extras Ay Pre. 
cadeniei Romine Serin I, Tom XXXIIL 1911, Hucuroști, Socer . 
țul ia 35. ia, Sistemele de aréndare aplicate pe mașiile Acade- 
miei. 1911, Bucuresti, Socec & jo. Proţu $ E plora Ceahlaului. Extrus din 
ch. C. Panţu. Contriùufiuni nou r i 
EE y- cudamiei Romine, Seria T—Tom XXXI. 1911, Bucures 
ra : „a, E 
cu ară S. Făgăţel. Copiii nopții: Piesă în vorsuri; în cinel sete. 1 
ois teacă Erei Do Ef isten der Tntelligenten, 1011, Himebirackerel 
Ant. Kimple. Jena, ZA ritik der Grundbegrifje der 
Teodor fereg: A Deriatlent e ses Erlangung der Doktorvrăe 
ace mb Sarea re Fakultät der Universität Leipzig). Bu ; 
în numărul viitor. 


O tii 


TABLA DE MATERIE 


Volumului XXII] 


Pag. 
Anghel D.— Scrisorile... . - ; 39 
Arghezi Tudor.—Doliu.—Cenuga visărilor noastre.— 
Miez de noapte.—Puțiu (Versuri) . . 6 
Călugăru Alice.—Munca (Versuri) . A 
Codreanu M.—Unei femei (Sonet) x A h 79 
E G: d Efect de lună (Sonet) . . . 239 
i s Poem liric (Sonet) f a > 422 
Feraru Leon.—Cintecul de jopgăa (Versuri) . Ă 204 
Galaction G.— Pădurarul Ion tu . , 5 
Galaction G.—O scrisoare găsită în zăpadă è 367 
Hogaş C. -Un popas ; ; é 4I 
Homer.—lliada (Cintul al XVI-lea, trad, de G. Murnu 385 
Iosif O St. —Scrisoare lui Goga & ; 


» » __ Cintece (Versuri 3 = > 161 
Nanu D.—Unui sfint (Versuri) ` 3 j r81 
Popescu Sp.—Diplomata din Vädeni . : 244 
Rădulescu Dem. Mircea.—Marinā (Versuri) - x 213 
Sadoveanu M.—Puhoerii $ A { € 341 
Samielevici H.—Icoane fugare (Impresii din Dobrogea) 214 
Topirceanu G.—lIn noapte (Versuri) . ə f: 


n. » G.—Frig (Versuri) i a å 
Bărbulescu İlie.—Din lumea balcanică (Două cărţi bul- 
gărești : una cu privire la chestia macedo- 

neană şi alta despre oștirea rominească) 447 


II. — Studii. — Articole. Scrisori din țările romine și 
din străinătate 
Botea 1—Caracteristice naționale din limba şi litera- 
tura rului englez ° ; ş 17 
i ia Leas le cetățenești şi instituțiile publice 


în n . ê . . . Li 
Drouhet Ch.— Modelele franceze ale teatrului lui A- 65 
lecsandri (Cucoana Chiriţa) , + 183, 350 


Il 


ER A 


Jarnik Urban loan dr.—Aniversarul al 5o-lea al Cen- 
> tralei Culturale Romine din Ün ia 

onescu Ae aae 7 Chestiuni demografice (Orage care 

„_____ descrese S A E 

Phil de <1.— Pseădoştiinţă contemporană . : 

R.— Scrisori din Bucovina (Modest Cav. de Grigor- 

$ cea... ete) . i é EP 2 

+ Rosetti Radu. Despre scăderea populaţiunii jidoveşti 

din Rominia in ultimul deceniu și despre 

cifra nE actuală ` $ Š i 

> * va despre sionism şi despre orga- 

: nele evreeşti de emigrare şi de ace al e 

Stănculeanu G. dr. si Mihail D. dr.—Donaţiunile sa- 

nitare în Rominia , . A A 


NEI. — Documente omeneşti 


— Un cuceritor (Mihail Sadoveanu) 
— Lacrâmile unui cetățean (M. Sa.) 
— Dragostea (M. Sd.) A 


IV.— Note pe marginen cărţilor 


— Reflecţii melancolice (G. 1.) . 
— Pe marginea lui „Manasse* (M. Sd.) 
— Charles Baudelaire (G. I.) Š 


V. Cronici. 


hegi T.—Cronica teatralä—Bucureşști (Teatrul Na- 
oau tional: „Stilpii societäții“.— „Fiul ei*.— Pro- 
gramele de teatru.— Afişe) k E o s 
Teatrul Comoedia : Ziua de deschidere 
— Teatrul Naţional: „lrinel* de d. Dela- 
vrancea p $ A E 
Carp M.— Cronica socială (In chestia activității ex- 
traşcolare a inv afator lor citi anta 

 dr.— Cronica medica jepo. 
N E i meri al si aa Generale Sa- 
i , în anul 1rgog—gro > > 
Cigaren D. Oroalca diapifca (Lumina ultravi- 
oletă) ° . E A 
. I.—Cronica externă (Chestia Tripolitaniei) . 
Poasa Oranien externă (Situaţia în Anglia) : 
Galaction G.— Cronica teii a i apare (Teatru 
: „Samson“ : Ă F 
e one teatrală — Bucureşti (Teatrul Mo- 
”” dern: „Scandalul*) . ; ; A 


Lad » 


P.—Cronica artistică (Societatea Naţională de A 
Frumoase, — Societatea Artistilor Indepen- 


denţii) i ied e 
+ C.—Cronica internă („Colegiul unic“) 


a >»  Întregirile necesare reformei electorale A 
adoveanu /zabela.— Cronica literară (Charles Louis 


Philippe) . A è 
Sevastos M.—Cronica veselă (Sufleurul) 
Beuli wb O 


T.—Cronica teatralä—laşi (,Biruința*.—,Funcționa- 
rul dela Domenii“.— „Luceafărul“. — „An- 
dromaca*.— „Tailun“) > : ; 

T. G.— Cronica teatrală — Iaşi („Prostul“.— „O viaţă 
sfărămata“.— „Răzvan şi Vidra“.-—, Romeo 
şi Julieta“) . ý 7 i 

F: ii ra veselă (Doleanţele unui cronicar tea- 


Ni > 3 ; ; ; 
Topirceanu G.—Cronica veselă (In jurul unui divort) 
V1. -Miscellanea 


— Două comemorări : Kogălniceanu, Eminescu. —A- 
cademia d-lui Duiliu Zamfirescu A 
O carte folositoare.— Grigorie Ureche redivivus. — 
Dela S. S. R.—Funie în casa spi atului... 
Ð. Haret şi literatura rominească (cu pri ul sărbă- 
torilor.)-Ptarăși poporanismu ee Iorga şi 
colegiul unic : E è . 
VAI. — Recenzii 


Beldiceanu N, N.— Neguri (|. S} y ` E 
Carmen Sylva.— Mărioara (Dramă în 3 acte, după o 


legendă rominească, trad. In versuri de - 


A. Steuerman) > 
Ciotori N. D.—Calea robilor ( 1,5.) 
Ciura Alex.—Amintiri {L S) . : i 
Davidescu N.—lov (2 acte) (|. S) . . 
Făgețel S. C.—Copiii nopţii (|. S) . ; 
Galaction G.—Lingă apa Vodislavei (C.A) 
V Goga Octavian—Insemnările unui trecător (G. 1) . 
V Loichiţă V.— Ceva despre mişcarea noastră literară 
mai nouă (G. L) . Á 3 ; 
Mérimée TS Juan (Trad. de Sofia Nä- 


dejde) (l S: | 
Mindrescu e Simion.— Friedrich Gottlob Klopstock 


(l. L) 7 3 f is : 
Pascu G. dr. —Cimilituri romineşti (Anexă la „Despre 
Cimilituri*) (0, P) L ` é 


A -A 


130 


/ Popescu Spiridon. Fees Gheorghe la Expoziţie (Nu- 


vele) (G. 1) 5 


Din povestirii j i i 
lupi (C. A) p e unui vinător de 


“Popovici Josif dr.—Palua dela Orăştie (158a) G. Pj 
) 


Rottach Edmond-— La Chine moderne (M. C. 
Rouz Paul—La question agraire en italie. La Jati: 
"SARA Sonam romain (M. C) si A a 
ourtescu 4V.— Hhea-Silvia (Drama In s acte) (C. A. 
Soutzo Gr. Al.—Mihail r. E prmeratelgil ianea eits 
traduites en français (G. L) ; A 
Stanca Iosif.—Şeoala "omină şi invâțătorul romin din 
ž Ungaria in lumină adevarata (M. C.) 7 
Sturza A. Dimitrie.— Insemnătatea Divanurilor Ad- 
hoc din laşi şi Bucureşti in istoria renaş- 
i terii Rominiei fasciole) (V. D.) i 
Vermeylen A.—L'oeuvre Const. Meunier (N. B.) 
Zamfirescu Duiliu. — Anna (Roman) (O. B} . . 


VIIE —Revisia revistelor 


Ahnfeid Astrid.— Gustaf Fröding 
Brälescu- Voineşti Al, I—loterview . A A 
Bernstein Eduard. —Lupta de clasă şi progresul cul- 
turii í Ă ; ; Í 
Benrubi l. dr.—- Renaşterea idealismului in Franța . 
Billingon-Greig Teresa.—Feminism şi politică 
Bodrero Pompeo.—Expansiunea economică i 
Boutroua E, Sully Prudhomme poetul şi filozoful . 
Bernstein Eduard. — Intelectualii şi alegerile pentiu 
sate = i > 
Buisson F.—Votul femeilor 
„Convorbiri Literare“ . A Dai a 
Deibos Victor.— Critica psihologismului şi concepția 
unei logice pure . >o WE 
Debvallă Albert. —Un manuscris inedit de J- Racine . 
Doyen E. dr.— Sănătatea fără medicemente . 
Dimesnil Rene. — Madame Bovary şi timpul său 
Dupuy Ernest, — Alfred wA Vi ed și trei ERN 
Aner mann Prof- „na 2 
ii arian po ed şi inflorirea literară a unei 
naţiuni . 5 ada 8 s è 
Finot Jean. —Ştiinţile contra femeii 
Flacăra * . . . . =: 
} Educația europeană in India 
iar L o ri morala lui Octave Mir- 
beau 


Guyot Yves. — Scumpirea şi protecționismul . 


145; 333 


v 


Pag. 


Haret C. Spiru.— Invăţătorii şi politica A . 3854 
Flistoricus. —Dostojevski ca ht. an politic . . pei 
„Hudozestvena Kultura” . . > . 339 
s Žlusirajiunea Romină“, — 492 
iha per pa air ü f Pi. 
evue“,—Pentru pacea de mine I 
Lovinescu .—Duiliu Zamfirescu . a 
Louis Paul—Dreptul celui mai tare F 494 
„Luceafărul“ (No. 20, 21, 22 şi 23) 5 145:333:492 
Mazel Henri.—Cromwell al lui Carlyle : 336 
Mehedinţi S.—Aristocratism i 492 
„Mercure de France“ —(Decembrie) . i : 494 
Mitrinovici i —Expoziţia „Societăţii Croate a Artiş- 
tilor* . . R . A š 156 
Moskov M.—Pagini din istoria nouă a Sirbiei . pe 
Miller Victor Alphonse.—tolegiul cardinalilor şi con- 
clavul . z . . s 500 
Nicolaescu W.—Mişcarea economică la sate . ; 493 
Nathan Maud dna.—Muncitoarea și buletinul de vot 150 
„Noua Revista Nomina” A ; A 146 
Orth P. Samuel.—Rolul individualităţii in desvolta- 
rea istorică a omenirii , i ; 157 
Ragueni R.— Acţiunea ltaliei in Tripolitania . 4 
Ragueni.— lalia şi Tripolitania . r per 
„Revista Balcanică* . A > 3 336 
Sauzède Albert. —Ce valorează Tripolitania ? s 336 
= ü emedii A i ^ è 337 
Schina Albert. —Universităţile Statelor-Unite ale A- 
mericei A s , ; A 146 
Schoen H. prof. dr.—Un seminar modern de profesori 152 
Sergi G.—Prezentul şi viitorul antropologiei. . 497 
Şerif-Paşa general. — Falimentul continuatorilor lui 
ul- Hamid j . Ă 148 
Sighele D ea şi teoriile biologice mo- 
n E s E . 498 
Troubat J.—Serisorile inedite ale lui Sainte-Beuve 495 
Ze abe Nouă*.— , . ` š f 146,492 
„Versuri“ (No, 4) z r 3 146,493 
Vandervelde Emile, — Războiul italo-ture 5 ; 495 
Voivenel dr.—Rezistența calităţilor literare şi muzi- 
cale la cauzele dementii , A A 496 
Wiilox Collier L.—Nietzsche: Un document pentru 
sufletele bolnave , ersitg, E 501 
Zamfirescu Duiliu.—0 schiţă . m 333 
EX. —Migearen intelectuală 159 
X.— Bibliografie 503 


Pentru A utori 


Se aduce la Cunoştința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiază ; in schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
înștiințați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Udată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 


să ne comunice Și onorarul dorit; în caz contrar. acesta 
se va fixu de cătră Direcțiunea Revistei. 


Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise, 
reviste, ziare, cărți, elc., a se adresa la Redacţia Revis- 
tei „Viaţa Rominească“ strada Golia 52, lași. 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. BIA- 
tineanu, str. Stirbey-Vodă, 111 bis, București. 


Pentru tot ceea ce priveşte administrația : cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, speria 
se adresa Administraţiei revistei „Viața Rominease 


ia, 52, laşi. o 
-n Se Botes va paa RE a TS hanian tota 
ind. i i sumele ce ni sint dato- 

av dreptul de a incasa sum € sin 
rite ppa dacie in privința anunciurilor. 


boneze la Vraja 

care doresc s53 se a ja 

R - ara rugate să se adreseze  Admnistratiei 
omin % 

prin mandat postal. 


Inştiinţare 
Îi a, 


Administrația revislei „Viaţa Romineascâ“, avind un nu- 
mar limitat de colecţii din primii cinci ani ai revistei, peste 
mijlocia cererilor de abonare a anilor din urmă, face cunoscut: 
societăților de lectură, bibliotecilor publice şi ale şcolilor, bănci- 
lor populare, învăţătorilor. preoților rurali, studenților și elevilor 
— care sunt abonaţi de mai înainte: precum și oricui se abo- 
nează acum cu incepere de la No. 1, anul VI-lea, (în care caz a- 
bonamentul îrcoue plătit odată pe un an întreg)—ca, după cererea 
intovarășita de cite un leu şi zece bani (Leu 1.10) în marci pos- 
tale, porto de fiecare au cerut, vor primi gratis de la adminis- 
trația revistei oricare sau toate colecțiile celor dintai cinci ani ai 
revistei „Viaţa Romineasca“ — afara de câteva No, 

Administraţia revistei „Viaţa Romineascâ“ 
Strada Golia 52,--lași 


— 


PREȚUL 2 LFI 
PS RE E N N N 


Au aparut în egitura cevistea „Viata 
Romineasca* si se afla de vinzare la principalele li- 


brarii din tara. precum si la administrulia revistei : 


| AlL Prăteseu- Voinești, Jn honea dreptății. Nuvele. Un vo- 
lum, în 80, de 290 pagini, —Preţul 2 Lei, 

A. Philippide. Speciatistal Romin. Coninbuție la istoria cultu- 
rii rominești din sec. al XIX-lea. Un volum. în format mare, 
de 96 pigini.— Preţul 1 Leu 30 Bani 

M. Lermontov, Demonul, Poemă tradusi de loan R, Rădulescu, 
precedată de o notiţă privitoare la „Poetul Caucazului”, O 
placheta elegantă, pe hirtie velina, format special. de 64 pä- 
gini.— Preţul 1 Leu, 

St, O, Iosif și D. Anghel Legenda Funigeilor, Poem drama: 
tic, În trei acte. -O placheta elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini. — Preţul 1 Leu. 

G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura romineasca. Un vo- 
lum, in 8o, se 267 pagini. — Preţul 2 Lei. 

G. Ibrăileanu. Seriitori şi Curente. Un volum în 8e de 320 p. 
Preţul 2 lei. 

D. D. Pâtraşcanu Schițe și „AImtintiri. Un volum in 8 de 292 
pagini. Preţul 2 Leij. 

A. Stavri. Luminisuri (Versuri). Pr. 2 Lei. 


T a = &