Viata Rom. (R.), 1913, 29

= Ceea PPP IEI Pra ee a 
Proprietatea Bibliotecii 
Universităţii laşi 


e 


UL] UNIN 


1389 Periodice 


ada 


1913. ANUL VIII APRILIE. INO: 4» 


Tikt mecla: Birne A 
Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO ` 4. 
_ 19, 


SUMAR ! y 
St. O. Iosif .. . . Visul unei nopți de cară (Irad. după Shakes- e 
peare).- < 
*. „eu Hortensia Papadat Ben- 
p escu . . . . + s» - [minfa. 
Alice Cùlugäru . .- . Serpii | Versuri). 
Radu Rosetti . . . ., . O întrebe. 
G. Galaction . . . . . Nute pe maryinea cărților (Printre tomiri 
hrävwite). 
Ch. Drouhet . . Modelele franceze ale teatrului twi Alecsandri 
“11. Boeri şi Ciocoi), 
Otilia Cazimir. . . . . Viziune —Dilemð = Camtee | Versuri). 
M. Sadoveanu. . . . , Neamul Saimăreştilor, 


V. M. loachim . . . . Cronica rronomică (Statul gi fermețiomarii wo- 
merciali în Germania). 


T. A. Bădărău . . . . Cronica științifică (Vîrsta pimêntului). 
ÎI G. Duta , . . . . - Cronica externa (Criza balcanicd). 
L At .. . .  Mincellenea {Libertatea şi räspunderea „presei 
engleze”. — la panegiric al diwi lorga, pre- 
fuțiat de déa. Miorita” în frantuzegte). 
„Viaţa Rominească* . . Apel câtră cetitorii çi prietinii „Vieţii Romi- 
nepti*, 


Reveszii: L M, Bages, „Sub cupole de vis”: N. Poduresu, „Poema navolor ploaia", 
să, T.m Gripuroviia, „Amintiri. Bebite”; N. Bäneson p Y. Mihailoscu, „toan Masiorcsco* 
M. C. General Gr, Orăinielanu. „Organizarea rérervulor armate, — E. Cu Per. Papahagi. Din 
"Preuatu! Cultural al Aromindor*, — G- P.-—tărădiemn A, Dr. solni capenlelor mapeavenale”, 
T. A. M, 


Revisin revistelor L A E: „Cerna: smri Rovita Bevaină*; „Fronl*; „Retta Por 
tuzilor sl Navigațiunii Cəmmereiabe*; Kovista Jarins=; N. Broda irallomma Inarnsārilor*: Alber 
Hastio: „Problema Salonicul Werin: Nons besu militari iv zane: Apñre Cheu 
miks- „Chestia ceda zoc ea”: IM, Mihalis: O boaii a tärnor tropirate*; tir Vheriss Bruce 
„U pmmn intre tripla intpisgere » tripla alani” „Srpski mar imh". 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂȚII 
IAŞI 


LASI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Luza- Vodă 52 
1913 


Vinn Romineascà spare iupsr vu cel payu -Ù de papini, — Abonament 
ară . un an IA et; jamétste (ie an iei Numármi dim — Pentra iuvátātori, preoți de 
etaten: zn sa 15 Jel. Jumătate de an 7T., — Pentru Austro-Ungariei: un an 15 coroana; 
iaie de an T cozeane 30 ke Numérui 2 cprosne.— Pentru Davarbbia wh sa 6 rubia; 
se de an 4 rabie. Sumârul ! rubik -Pentre eráindiaie: me an 22 lej; jumătate ce ae 1il lek 
Samiri 3 lai si b — Pantra detalii è se venes parinn armâtnare 


E 
s3 


ţi 


Viaţa Rhomînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, 1. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 
IN ȚARA: 
Pe ai - . * . . . 15 la! 
Pe jumâtuta de an + - . Pe. 


2 


Un număr à 3 . ' a ° 
Abonaţii care nu-și vor achita abonamentul iu mod direet vor 


trebui să plătească în plus 4 lei pe un si 2 leipe 34 nn, ca indemai- 
aa a a a a 
zare pentru inessatori, 
iii i a 


Pentru ivățatori, preoți de sat, primari si funcționari sătești, stu- 
aenţi gi elevi, pe an {5 ler, pe jumătate de an 7.50.— (Acestia pot plati in 
trei rule a rile 5 lei trimise eu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA : 


Po an , E i ô + iò coroane 
Pe jumätute de an a x R r 7 cor. 30 h, 
Un număr 2 coroane 


Abonnmenlul unual se ponto achita în trei rate de elte cinei coroane, 
din patru in patru luni. 
IN BASARABIA: 

Pe un 


. ž A A e S ruble 
Pe jumatate de an y Ă - 4 ruble 
Un numar , 1 rubia 


Abonamentul anal se poate plati la fiecare două luni citu 2 ruble 
pănă la achitare. 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


e A ` . : a á 22 jei 
Pe jumatute de an a X > Š it iei 
Un numar R è 2 jei Mb, 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înnapoiază ; in schimă, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
înștiințaţi, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul dorii: în caz contrar, acesta 
se va fiza de cătră Direchiunea Revistei. 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXIX 
Axun VIL 
BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
IAȘI 


TASI 
Redacția şi Administrația: Str. Cuza-Vodă No. 52 


1913 


E Dono bono asha... 3 
intrat înainte 
de anul In 


-— 


B JUJ. 1094 : 


". bi obarooetaonmeeres 


+ 


A 
+ era 


SHAKESPEARE 


Visul unei nopți de vară 


ACTUL AL DOILEA 
Scena a patrusprezecea 


Titania, Quince, Snug, Bottom, Flute, Snout şi 
Stiarveling. 
itoti întră din fand in dreapta, cu olanternā) 


Bottom.—Ei, sintem tofi în păr ? 

Quince, —Sintem în păr, sintem în păr! Şi iată un loc mi- 
nunăt pentru repetiţia noastră! Luminișul acesta verde va fi 
scena, iar In dosul mărăcinilor de colo, culisele—și o să repe- 
tăm piesa innainte intocmai cum vom face-o in faţa Ducelui ! 

Bottom.— Petre Quince ! 

Quince.—Ce e, zurbagiule ? 

Bottom.— Vezi că 'n comedia aceasta a lui Pyram şi This- 
bei sint nişte locuri care n'au să fie pe placul tuturora. Mai 
intăiu Pyram ăsta vra să tragă spada şi să se ucidă, ceia ce 
n'are să facă plăcere damelor, ce zici de asta ? 

Ouince—Pe legea mea, au să se sperie cumplit. 

Starveling.—Eu cred că am putea să tăiem măcelul dela 
urmă, 

Bottom. — Ba nicidecum. Am allat eu tertipul ca toate să 
meargă strunā, Scrieţi-mi un prolog în care să se spună pu- 
blicului că nu ne pricinuim nici o meteahnă, lovindu-ne cu să- 


6 VIATA ROMINEASCA 


biile şi că Pyram nu se ucide aevea. Şi ca toată lumea să fie 
impăcată, mai spuneţi acolo că cu, Pyram, nu sint Pyram, ci 
Bottom, pinzarul ! Şi aşa scutim publicul de orice neplăcere! 

(Ouince.— Bine, vom avea un prolog In felul ăsta! 

Snout. —Dar nu credeţi că s'ar speria damele de leu ? 

Starveling.—bBa se vor speria de bunăsamă. 

Bottom. —Scumpi maeștri, gindiți-vă bine, Sa aduci, Doam- 
ne fereşte, un leu printre femei, e ceva grozav! Nu e pe lume 
frică mai infricoşată ca leul viu, şi cata să ținem samă de asta. 

Snoul,—Să se scrie un alt prolog ca să se arăte că nu e 
leu adevărat, 

Bottom, — Da, şi cel care-l joacă, să'și spună numele și să 
facă aşa ca sā i se vadă fața prin gura leului. Prin coama lcu- 
lui să vorbească. Să spună, de pildă: „Doamnelor !* sau „Fru- 
moaselor Doamne !* sau „Vas recomanda“ sau „W'aş ruga să 
nu vă spăriați*, „Să nu tremurați. Dacă vati închipui că 
sint leu în carne şi 'n oase, aş muri de năcaz, Nu sint aşa 
ceva. Sini om ca tofi oamenii“. Şi aci săşi dea pe faţă nu- 
mele. Să spună foarte răspicat: „Sint Snug, timplarul !* 

(uince.-—Bun, Aşa să fie. Dar mai sint două lucruri grele 
de lăcut. Mai întăiu, cum aduci, mă rog, luna n casă? Și 
doar că Pyram și Zisbea se 'ntilnesc noaptea pe lună ? 

Bottom.— Un calendar ! Un calendăr ! Căutaţi in almanach ! 
Căutaţi luna ! Găsiţi lumina lunii! 

Quince, —Da, e lună mine seară. 

Bottom.— Atunci n'aveţi decit să lăsaţi o fereastră deschisă 
în odaia în care jucăm, Luna va bate prin fereastră. 

Quince.—Da. Sau unul din noi ar putea să între 'n scenă 
cu o crosnie de mărăcini şi un felinar şi să spună că el defigu- 
rează și reprezintă luciul lunii. Alta, la rind. Ne trebue un zid 
in odaia cea mare, deoarece, după cum spune istoria, Pvram şi 
Thisbea își vorbesc prin crăpătura unui zid. 

Snug.—Nu vom putea nicicum să aducem cogeamile zid 
pe scenă. Ce zici de asta, Bottom ? 

Botlom.—Se poate prea bine ca cineva să facă zidul. N'are 
decit să se minjască cu puţin moloz și tencuială. și să'şi resfire 
degetele uite-așa : prin deschizătura aceasta vor şopti Pyram cu 
Thisbea, 

Quince,— Atunci, toate merg strună. Haideţi, staţi jos, copii 
ai mamelor voastre, și incepeţi repetiţia. Pyrame, dumneata tn- 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA T 


cepi. După ceţi sfirşești tirada, treci după tufiş și așa fiecare la 
rindul său. 
Puck {apare 'n tund, la stinga). 


Scena a cincisprezecea 
Cei dinnainie, Puck 


Puck 
Ce nătărăi fac larmă-așa de-aproape 
De leagănul Crăicsei 2 Ce ? Teatru ? 
Atunci să fac și cu pe spectatorul, 
Şi chiar pe-actorul, dacă am prilej. 
Uuince.— Incepe, Pyram, Thisbea îinnaintează. 


Pyram (Bottom). 
Ah, aceste flori, o Thisbea, cu miresmele grețoase 


Quince, —-Grațioase | Grațioase ! 


Pyram 
Cu miresme grațioase 
Ca răsuiletul tău, Thisbea, dulce şi frumos miroase. 
Dar auzi! Un glas acolo! Ce să insemneze oare ? 


Stai! Opreșteste o clipă. In curind voiu reapare. 
lase). 


Puck (aparte) 


Un Pyram minunat, pe legea mea! 
iese). 


Quince. —Fireşte, Ai priceput bine? El s'a dus numai să 
vadă ce zgomot a auzit şi se'ntoaree numaidecii, 


Thisbe 
Q, prea-strālucite Pyram, ca un crin de alb şi pal, 
Şi mai roşu decit crinul pe cotarul triumfal, 
Cel mai falnic dintre tineri, mai drăuuţ dintre Ebrei, 
Şi fidel ca cel mai sprinten cal ce'n veci nu oboseste, 
Vin, Pyrame, la mormintul lui Nini de mă găseşte. 


Quince.— Mormintul lui Ninus, omule! Dar nu trebue să 


8 VIATA ROMINEASCA 


S -— _-— 


spui asta acuma. E un răspuns lui Pyram, Dumneata recitezi 
tot rolul dintro bucată, cu replici cu tot. Intră iar Pyrame; 
dumneata incepi la: ...„cal ce 'n veci nu obosește...* 

Thisbe.—Ul! „..Și fidel ca cel mai sprinten cal cen veci 
mu oboseste... 

(Puck se 'ntouree, Bolton vine vu el şi are un cap de măgar). 

Pyram. — Dac aş fi frumos, o Thisbeo, aş fi tot numai al 
tău ! 

Ouince.— Grozăvie! Minune! Drace, sintem lermecați! 
Scumpi maeştri, să fugim! Ajutor! 

(fug toti, afară de Bottom). 


Puck 


Acum vă iau la goanā şi la joc! 

Prin tufe, bălți, la vale şi la deal, 

Prin bunget şi prăpăstii. şin tot locul 
M'oiu face cind un cine, cind un cal, 
Cind porc, cind urs lără de cap, cind foc, 
Şi mormăi, grohăi, urlu, rânchez, ard 

Ca urşii, porcii, cinii, caii, focul ! 


Boitom.— Oare de ce fug ei de mine? Au pus la cale 
vre-o păpuşerie, ca să mă sperie. (Quince se 'ntoaree). 

Snout.— Vai, Bottom, eşti transformat ue tot. Ce văd pe 
capul tău ? 

Botiom.—Ce să vezi ? la, un cap de mâgar! Pe-al dumi- 
tale, nu-i așa ? (Quince se totosrce). 

Quince.— Zeii cu line, Bottom. Zeii cu tine! Eşti trans- 
format ! (pleacă). 

Scena a şasesprezecea 


Boltom, Titania 


Bottom. — Acuma înțeleg eu şiretenia lor. Vor să tacă din 
mine un măgar, ca să mă sperie, dacă s'ar putea, Dar nam să 
plec de-aci, uite-aşa, Am să mă plimb In sus șin jos, ca să 
vadă ei că nu mi-i frică, (cină). 

Mierloiul 'n negru inveșmintat, 
Portocaliu la cioc, 

Şi sturzul meşter la cintat, 
Sticletele la joc... 


VISUL UNEI XN DE VARA 3 


Să-i alle vre-un cusur? 

Şi 'n adevâr, cine-ar putea să'și pună mintea cu o pasere 

așa de smintită, cînd iți strigă in față: cucu ! 

Titania 

Mai cîntă, muritor frumos, mai cintă! 
Cintarea ta auzul mi-l incintă 
Şi ochii mi-s orbiți de-a ta făptură! 
M'ai cucerit la cea dintăiu vedere 
Şi inima mea dornică îmi cere 
Să'ţi jur că te iubesc peste măsură! 

Battom.— Pare-mi-se, Doamnă, că nu prea ai cuvint să-mi 
vorbeşti astiel ; dar, la drept vorbind, mintea şi dragostea nu prea 
fac tovărăşie “n ziua de astăzi. Vedeți că mă pricep la glume, 
cind vreau. 

Tilania.—Eşti înţelept pe cit eşti de frumos! 

Bottom. — Asta nu. Nu's nici una, nici alta. Dar de-aş avea 
destulă ințelepciune să pot ieși din pădurea aceasta, aș fi des- 
tul de inţelept ca să mă folosesc de ea! 

Titaniu 

O, nu dori să pleci de lingă mine, 
Chiar fără voia ta te voiu reţine, 
Eu sint din altă lume, sint din ţara 
In care Infloreṣte veșnic vara, 
Şi uite ! Te iubesc! O vin’ cu mine, 
Vei fi slujit de ceata mea de zine 
Ce'ţi vor aduce perie din abisuri, 
Şiţi vor cinta, cind desiătat de visuri, 
Vei adormi pe aşternut de fori, 
Şi te voiu face-apoi să nu mai mori, 
Sa fii asemem unui duh din aer! 
Veniţi, Păinjeniș și Măzăriche, 
Fir de muştar, şi Molic! 

(Fir de muștar, Năzăriche, Molie, Painjeniş, intră pe la mijloc diu stinga), 


10 OVIA TA ROMINEASCA 


Scena a șaptesprezecea 
(Cei dinainte, Fir de muștar, Măzăriche. Molia, Păinjeniș) 
Fir de muştar. -Aci! 
Măzăriche.— Şi eu ! 
Molie —Şi eu! 
Muştar.—Ce vrea stăpina ? 
Titania 
Purtaţi-vă frumos cu-acest străin, 
Jucaţi sub ochii lui şi faceţi tumbe 
De stă pe loc sau vrea să se preumble ; 
Aduceţi-i smochine din pădure 
Capșuni şi struguri purpurii şi mure, 
Prădaţi de miere harnicele-albine, 
Alcătuiți luminărele mici 
Din ceara care-o poartă ele 'n poală 
-aprindeţi-le dela licurici 
Spre-a-i lumina cind doarme ori se scoală. 
Umbriţi-i ochii cu albe-aripi de Nuturi, 
Ferindu-i de-ale lunii reci săruluri, 
Si fiecare 'n faţă-i să se 'nchine 
Cu toată cinstea ce i se cuvine! 

Fir de muştar.— Slavă ţie, muritorule ! 

Măzădriche.— Slavă ! 

Molie.— Slava ! 

Păinjeniş.— Slavă ! 

Both. — Din toată inima vă mulțumesc, domnișorii mei, 
binevoiţi vă rog să'mi spuneţi cum vă chiamă > i 

Intăiul silf. — Păinjeniş ! 

Batfom.— Aş dori să facem cunoștință mai de-aproape, mu- 
siu Päinjeniş ! Binevoiţi, vă rog, și'mi spuneţi cam vă cheamă! 

Iniäiul silf.— Păinjeniş ! 

„Bottom.— Aş dori să lac cunoștință mai deaproape, musiu 
Paâinjeniş ! Dacă m'oi tăia cumva la deget, am să apelez la mata. 
Numele matale, cinstite domnișorule ? 

Al doilea silț.— Măzăriche ! 

Bottom. — Spune-i, mă rog matale, salutări din parte mi 
doamnei Pastaie, mania mătaluță, şi lui Conu Vrej, tatăl mâta- 
luță. Acum scarpină-mă puţin în ceată, musiu Mâzăriche! Aş. 
dori să facem cunoștință mai de-aproape, Numele d-tale, domni- 
şorule ? 

Fir de muştar. — Fir de muştar : 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA - t: 


Boltom.— Scumpe fir de muștar, cunosc răbdarea matale.. 
Uriaşul Rost-beaf a 'nghițit ca un mişel o sumedenie din fame- 
liunea dumitale. Amabilitatea matale, te asigur, mi-aduce lacrimi» 
in ochi. Doresc să facem cunoştinţă mai de-aproape şi ca mătăluță, 
scumpe fricel de muştar! 

Titania 
Veniţi acum şi-l duceţi la culcare! 
Scăldată 'n lacrămi insă luna 'mi pare, 
Şi cind ea plinge, pling florile toate 
De jalea vreunei fete inșelate ! 
Un farmec lege-i limba şi-l adoarmă! 
Purtaţi-i lin de tot şi fără larmă! 

(Toţi intră sub umbraral ce se deschide în fund. Raze de lună verzi,- 
roşii şi viorii se amestecă 'ntro ele, Cind au intrat cu toţii, umbrurul sẹ- 
inchide). 


Scena a optsprezecea 
Oberon, apoi Pack 
Oberon 
Sint curios să ştiu de s'a trezit 
Titania din somn, şi ce fâptură 
De care ca pe loc s'a 'ndrăgostit, 
S'a arătat Intliu vederii sale ? 


(Puck vine din fond) 


Oberon 
Dar iată] pe sburdalnicul meu crainic. 
Ei, să vedem acuma ce ispravă 
Ai pus în noaptea-aceasta lu la cale? 
Şi ce sa petrecut aci 'n dumbravă ? 


Puck 
Stăpine, prea-irumoasa ta Titanic 
S'a îndrăgostit, iertați, de o dihanie. 
Pecind dormea 'n culcuşul ei aici, 
O şleahtă de meșteșugari calici, 
Bieţi derbedei ce-abia ciştig 'o pine 
Prin circiumile-Atenei, de-azi pe mine, 
S'au adunat, vezi Doamne, så repete 


12 


VIAȚA ROMINEASCA 


O comedie ce-au de gind s'o joace 

In seara nunţii ducelui Atenei. 

Cel mai nerod, podoaba astei cete 

De nătărăi, acela care face 

Pe Pyram, intră la siirşitul scenei 

Aci 'n tuliş, pe citeva minute... 

Eu prind prilejul și pe umeri iute 
l-aplic un drăgălaş cap de măgar... 

Nu peste mult comedianțul meu 

Vrind să răspundă Thisbei, intră iar, 
Dar cind îl văd cum Il sehimbasem cu, 
Ca lişiți cind presimt un păsărar 

In ascunzișul lui, mai bine-ași spune 
Ca ciori, ce umplu de croncănituri 

Şi mătură văzduhu 'n sbor, nebune, 
La zgomotul unei detunături, 

Aşa o iau inspăimintați la goană, 
Mincind pămintul bunii mei prieteni. 
Eu, după ei, şi-i lugăresc o toană 

Prin mărăcini, ciulini, hățișuri, cetini 
Și "n spaima lor îi fac să vadă 'n toate 
Şi pretutindeni duhuri necurate, 

Sa dea din colț în colţ şi 'n crângi să-şi lase 
Fâșii intregi din straele soioase, 

Pecind amantul Thisbei ti așteaptă, 
Nebănuind ce s'a 'ntimplat cu el, 
Titania atunci se redeșteaptă 

(Precum era de așteptat) şi-asifel 
„Zări şi Indrăgi pe-acest măgar, 


Oberon 
E mai frumos decum crezusem, dar 
Pe tinărul acela din Atena 
‘L'ai fermecat cu sucul, cum ţi-am spus ? 


Puck 
“O, da, pecind dormea în iarbă dus 
Alăturea de el dormea şi lata, 
“Cind s'o trezi, o va vedea,—şi gata ! 
(intră Demetrias și Hermis) 


VISUL UNEI NOPTI DE VARA 18- 


Scona a nouàsprezecea 


Oberon ţa intrat cu Puck, după tufs, in stinga) 
Taci, uite | pe-Atenianul, vine-acum. 


Puck 
Pe ca o recunosc, dar pe el nu! 


Demetrius 
De ce m'alungi cu-atita duşmânie ? 


Hermia 
Mā mulțumesc doar să-ți păstrez minie, 
Ar trebui så fiu mai rea: mă tem 
Că voiu avea prilej să te blestem, 
O, dacă l-ai ucis, pecind dormea 
Pe scumpul meu Lysander, nu-ți rămine 
Decit să stingi acum şi viaţa mea! 
Căci soarele la scumpa-i zi nu ţine 
Mai mult ca el la Hermia-i iubită! 
Putea el să mă lase adormita ? 
Nu, niciodată! Tu mi l-ai răpus. 
Cum mă priveşti aşa pierdut şi dus 
Imi pari un ucigaș. 


Demetr ius 

Ba un ucis, 
Ca tu, neindurato, mi-ai trimis 
Săgeata morţii 'n inima-mi zdrobită ! 
ŞI, totuși, ucigașa mea iubită, 
Străluci senin ca falnica Cythera 
Acolo sus, In luminoasa i sferă! 


Hermiu 
Ce-i cu Lysander? Spune, fiie-ți milă r 
Ah! tu-ţi baţi joc de mine, o copila! 
De l-ai ucis, fii blestemat de-apururi ! 
Oh, spune-odală, fără de 'nconjururi 
De dragul meu, curatul adevăr! 
l-ai fi atins măcar un fir de păr 


>u VIAŢA ROMINEASCA 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


De nu-l găseai dormind! Nu, tilhăreșie, 


Schimbind prin li ta de chibzuin 
L'ai omorit, In somn, Ce mai ispravă! p 40 ţa 


—— mu 


Năpirca n'are colți mai plini de-otravă 
Ca tine, șarpe tirttor ! 


Demeirius 
Opreşte ! 
De unde poji avea așa prepus? 
Ca pe Lysander eu l-aș fi răpus? 
El, pe cit ştiu, întreg și tealăr este! 


Hermia 


E teafăr, zici? Ah, poți să-mi dai vre-o veste? 


Demelrius 


Și de-aş putea, m'aleg cu vre-o răsplată ? 


Hermia 


Cu-aceia ca de-acuma niciodată 
Să nu ne mai vedem, şi de-i în viață 


Sau mort Lysander, să-mi lipsești din faţă! 
jese prin fund la stinga) 


Scena a douăzecea 


Demetrius, Oberon, Puck, Hermia, Helena, 


Lysander, Titania 


Demetrius 
S'o urmăresc ar fi zădarnic chin, 
Mai bine stau și m'odihnesc puţin. 
Povara suferinții e mai grea, 
Cind somnu 'şi uilă vama să şi-o ia, 
Dar poate, de-l aştept, tot va să vină 
Să-mi imprumute:o clipă de hodină 


(se culcă în dreapta și adoarme) 


Oberon (intră din nou) 
Puck, ce-ai făcut ? Ai incurcat-o, Puck, 
Ai folosit greșit vrăjitul suc. 


lubirea-adevărată 'n necredință. 


Puck 


Aşa e scris, ca pentru-un credincios 
Să-şi calce milioane jurămintul ! 


Oberon 
Mergi in häțiş, mai repede ca vintul, 
Cutreerā-l și allă pe Helena 
Pe-acea lrumoasâ lată din Atena 
Ce plinge și se zbuciumă amar, 
De tinărul acela înșelată.., 
Mergi şi-ado printr'u vrajă-aci la mine, 
Eu "1 voiu vrăji pe dinsul, până vine. 


Puck 


Plec, zbor mai abilir ca o săgeată 
Din arcul celui mai dibaciu tătar! 


(Ese prin dreapta) 


Oberon 
Floare care ai singerat 
Amor cind te-a sägetat, 
Sucul tău pe ochi i-l pui 
Să-i apară draga lui 
Cum strâluce sus, în cer, 
Venus plină de mister! 
Cind te vei redeştepta 
Şi la ca te vei uita 
S'o implori, s'o rogi, s'o cei 


Şi să mori de dragul ei! 


(Puck se reintoarce) 


Puck 
Craiu al neamului de zine, 
lat-o pe Helena, vine. 
Tinărul de mine uns 
li cerșeşte un răspuns, 


le 


VIATA ROMINEASCA 
Ce nebuni, ah. uneori 
Sint sârmanii muritori ! 


Oheran 
Treci aici. Cu larma lor 
Au să-i sperie din somn. 


Puck 
$i-amindoi o vor peți 
Pană cind vor ameţi. 
Cind se 'ntimplă vre-un bucluc, 


Bine mai petrece Puck! 
merge în stinga) 


Scena a douăzeci și utu 


Lysander 
Poţi crede că batjocura se “mbracă 
In lacrimi? O, de ce n'asculţi ce spun! 
Nu vezi că plinsul glasul mi-l inneacă 
Azi când îţi jur că le iubesc nebun ? 
Aşa rostite-asemeni jurăminte 
Sint sincere. Cum poți să crezi cå minte 
Acela care'n faja ta se'nchină 
Ca robul care 'ntirapină-a regină ? 


Helena 
Din ce te-ascult, te cred tot mai puţin. 
Stiam doar că Hermiei aparţin, 
Nu mie, jurămintele aceste. 
Ce vreai să fac, la rândul meu cu ele 
Cind văd că sint atit de uşurele, 
Mai mincinoase chiar ca o poveste? 


Lysander 


Un orb am fost atunci cind i-am vorbit 
De dragoste. 


Helena 
Acum eşti mai orbit. 


Å- ._ 


VISUL ENEI NOPTI DE VARA n 


Lysander 
Demetrius e'ndrägostit de ca 
Şi nu de tine; poți să fii a mea! 


Demetrius (deşteptinău-se) 
Helenă ! Zina! Nimfa ! Vis! Minune! 
Cu ce s'asemui ochii limpezi, spune! 
Pe lingă ei e tulbure cristalul 
Şi buzele-ți ce-ar ruşina caralul 
Par două gemene cireşe coapte ! 
Omătul de pe Taurus în zare 
Mai negru decit corbul mi se part, 
Cind brațul tău cel alb se'nalță 'n noapte! 
ingâduie'mi să pun pe albati mină 
Acest sigil al fericirii, zinā. 


Lysander 
O chin! O iad! V'ați înţeles vad bine 
Sa rideți, sa va bateţi joc de mine! 
O, de-ați avea cit de puţin simţire 
M'aţi fi cruțat de-această umilire! 
Nu vi-i deajuns că mă uriţi, și vreți 
S'adăugați la ură şi dispreţ? 
O, dac'aţi fi voi oameni, w'ar fi mila 
De-o inimă sârmană de copila 
Şi n'aţi glumi cu-usemeni jurăminte 
Şi vorbe seci, cind ştiu de mai 'nainte 
Că mă uriți! Frumos de tot vă şade, 
E faptă demnă de-oameni cum-se-cade 
Să'şi bată joc de-o fată şi s'o facă 
Să plingă-amar numai ca să petreacă ? 


Lysander 
Demetrius, fii sincer, tu iubeai 
Pe Hermia : ţi-o dau, poţi să ţi-o iai, 
In schimb tu lasă'mi mie pe Helena 
Şi nu va fi un om pe lumea'ntreagă 
Mai fericit ca mine în Atena! 


VIAŢA ROMINEASCA 


Helena 
O ticãioşii! Cum mă rabdă firea ! = 


Demetrius 
Voiu fi iubit-o, dar sa dus iubirea 
Cu un pribeag ce'şi vede râtăcirea 
Şi se intoarce iar în scumpa-i țară, 
Aşa mă'ntore éu la Helena iară, 
Spre-a răminea la ca de-aci ‘nainte. 


Lysander 
O, nu-i adevărat! Helena! Minte! 


Demetrius 
la sama la ce spui, să nu plateşti 
Prea scump aceste vorbe nebuneşti, 
Dar iață-ţi pe Hermia. Mergi la ea! 


(Intră Hormia, din stinga) 
Scena a douăzeci şi dona 
Cei dinnainte, Hermia 
Hermia 
Tu noapte, ne lipseşti de simţ părechea 
De ochi, şi 'n schimb ne agereşti urechea ; 
Nu ochii imi călăuziră pasul, 
Urechea mea ţi-a prins, Lysander, glasul 
Şii mulțumesc... Dar unde-ai dispărut ? 


Lysander 
N'am mai rămas, fiindcă n'am mai vrut. 


Hermia 
Lysander totuşi cred că trebuia 
Sā mai rămină, 


Lysander 
Nu-i Ingăduia 
lubirea să rămină. Da, iubirea 
Helenei care 'ntrece 'n strălucirea 
Acestei mindre nopţi de stele plina 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 19 


Şi'ntunecă toți ochii de lumină! 
De ce mă cauţi dar, cind vezi prea bine 
Că ura m'a făcut să lua de tine! 


Herntiu 
O, nu se poate să gindești așa! 


Helena 
E-amestecută in complot și ea! 
Pricep acuma. S'au vorbit toţi trei 
Să faca haz pe socoteala mea ! 
O, Hermia, te-ai Infeles cu ei, 
ingrato! Asta nu-i prietenie ! 
Nu-i demn de-o fată! Este.o infamie 
Prin care tu, cu dinşii dimpreună, 
Insulți acum pe-amica'ţi cea mai bună: 


Hermia 
Mustrarea ta mă minunează mult: 
Tu m'ocărăşti și eu nu te ascult, 


Helena 
N'ai pus tu pe Lysander să se'nchine 
In laja mea, ca rob, unei regine ? 
Şi wai tăcut tu pe Demetrius 
Ce pân acuma mă privea de sus, 
Să'mi spună : nimiă, şi să mă numească: 
Divină, zină, rază şi cerească ? 
De ce vorbeşte-aşa unei femei 
Pe care o urăște? Pentru ce'i 
Lysander dirz cu tine, dacă nu 
L-ai pus la cale dinnainte tu ? 


Hermia 
Stau şi te-ascult tot mai nedumerită. 


Helena 
Ah, da! Prefă-te! Arată-te smerità ! 
Simi rizi in spate ! Faceţi-vă semne! 
Continuaţi păpuşeria. Jocul 


VIAŢA ROMINEASUA 


E minunat, dar nu-şi prea are locui! 
Dac'aţi avea in voi simţiri mai demne 
De cinste, şi o umbră de rușine 

N'aţi face-o ţintă-a glumelor din mine ! 
Vă las. Greşala-i tot a mea, în parte ; 
Prin depărtare, dacă nu prin moarte 
Am s'o răscumpăr.., 


Lysander 
Nu ; rămli frumoasa, 
Heleno ; şi ascultă-mă, iubito, 
Viaţa, inima, sufletul meu ! 


Helena 
Frumos ! 


Hermia 
Lysander dragă, las-o 'n pace! 


Demetrius 
Şi dacă rugăminţile n'ajută 
O voi sili, - 

Lysander 


Cu sila n'o vei face 
Sā te asculte, şi de-o ameninţi 
N'obţii mai mult decit prin rugāminți ! 
Pe tine te iubesc, Helena mea! 
Micești dragă, şi mă jur pe viața mea, 
Pe-această viaţă ce [i-o dărui ţie, 
Să dovedesc de mincinos pe-oricine 
Cutează-a spune că lu nu-mi eşti dragă! 


Demetrius 
i-o jur că te iubesc mai mult ca el! 


Iysanader 
De este-aşa, hai, vin” de fa dovada ! 


mea ee roma au serene onea- cero taimer aaa mata a ae tat. 


Demetrius 
Sint gata. 
Hermia 
Dar Lysander, ce 'nsemnează 
Aceasta ? 
Lysander 


Pleaca, Eliupearcă 


Demetrius 
O, nu! Viteazul nu va trage spada! 
Se laudă că vrea să mă atace, 
Dar stă pe loc. 


Lysander (Hermiei) 
Pisică ! Scaiu! Dă'mi pace! 
Demetrius, îmi ţin cuvintul dat! 


Demetrius 
Prefer să-l am inscris de mina ta! 


Hermia 
Ce 'nsamnă, vai? Ce s'a 'ntimplat, iubite? 
. Nu's eu Hermia ? Nu ești tu Lysander? 
In noaptea-aceasta mă iubeai atit 
Şi tot în noaptea aceasta m'ai urit ? 
N'a fost o glumă numai? 


Lysander 
Lasă gluma, 
Nn vreau să te mai văd in veci de-acuma ; 
Deci nu 'ntreba şi nu'mi mai face scene, 
Că te urăsc şi mă inchin Helerei! 


Hermia 
Vai ! Prelăcuto! Verme-ascuns in floare ! 
Tu mi-ai furat norocul, vrăjitoare) 
Ce? Ai venit în noaptea-aceasta-anume 
Să mă lipseşti de ce-am mai scump pe lume? 


ai 


VIAȚA RONISEASCA 


Helena 
Frumos de tot iți stă! Nu ţi-e ruşine? 
Sileşti astfel tu buzele'mi blajine 
Sa scape vorbe aspre și amare °? 
Pfui ! Păpuşico! 


Hermia 
Ce? Cum? Pâpuşica! 
Pricep acum. Ea-i mare, eu sint mică. 
Şi pentrucă's micuță, sint pitică. 
Aşa de mult aceasta te ridică 
In ochii lui, ce zici, prăjnă lungă ? 
Sint mică, hai 7... Tot nu's aşa micuță 
Ca unghiile mele să n'ajungă 
Să ţi scoată ochii... 


Helena 
Domnilor, scurtaţi 

Cu glumele, vă rog, şi m' apàarați ! 

Că tu nu sint și nici nu pot fi rea! 

Eu n'am o fire aprigă ca ca! 

Sint gingaşă și n'am putere 'n braţe. 

Vă rog să n'o lăsaţi să mā inhațe, 

Deși, precum vedeţi, ca e mai mică! 


Hermia 
Mai mică, iarăși ! 


Helena 

Hermia, fii bună 
Şi-ascultă-mă, că vezi, n'am altă vină 
Decit că doar prin mine-a prins de veste 
Demetrius de fuga voastră-aci. 
V'a urmărit, şi eu la rindul mcu 
L-am urmărit din dragoste pe el; 
Dar dinsul m'a certat şi m'a gonit 
Şi-acum, de mă lăsaţi să merg în pace, 
Mă 'ntorc cu nebunia mea acasă 
Şi nu vă mai urmez de-aci ‘nainte, 
Vedeţi că 's un copil fără de minte! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA ` 


Hermia 
Ei bine, pleacă! Cine te opreşte ? 


Helena 
U inimă pe care-a las aci! 


Hermia 
Ce ? La Lysander ? 


Heiena 
La Demetrius | 


Lysander 


Rámli, Heleno, fără nici o teamă, 
Nu-l voiu lăsa săi facă niciun rău, 


Demetrius 
O, sa, deşi o iai subt scutul tău! 


Helena 
O, Hermia-i cumplită la minie! 
La şcoală toate îi ştiam de frică 
Şi-i foarte rea, cu toate că e mică! 


Hermia 
lar mică, şi mai mică, şi tot mică! 
Și voi răbdaţi să fiu hulită-așa ? 
Stai că-i arăt cu ei acum! 


Lysander 
In lături, 
Pitico ! Stărpitură ! Poponeţ! 


Y Demetrius 
Eşti prea 'ndatoritor cu-o fată care 
Ţi-arată numai ură şi dispreţ! 
Dā-i pace! Nu vorbi despre Helena! 
Nu te mai face-apărătorul ei! 
De nu te-astimperi, vei plăti-o scump... 


VIAȚA ROMINEASCA 


Lysander 
A, ameninţi ! Atita mai lipsea! 
Urmează-mă, de ai curaj, iubite, 
Şi vom vedea a cui va fi Helena! 
(Lysander și Demetrius es} 


Hermia 
Din vina ta se bat, Stai! De ce pleci? 


Helena 
Nu! Nu! Ma tem de tine. Tu mă 'ntreci 
La mini, cu insă am picioare lungi. 
Incearcă dacă poţi dar să m'ajungi ! 
(ese ulorzini In dreapta) 


Hermia 
Mă minunez şi nu ştiu ce să spun! 
Inlourgă după Helena) 


Scena a donăzeri și treia 


Oberon, Puck 


Oberon țese din ascunaătoarea lui) 
Vezi, Puck, urmarea neghiobiei tale ! 
Cind nu dai greș, intotdeauna pui 
O nouă dracovenie la cale! 


Puck 
Mă iartă, Craiu al umbrelor, dar nu-s 
De data asta chiar eu vinovatul. 
Am căutat săi implinesc cuvintul, 
Mi-ai spus că-l voiu cunoaşte pe veşmintul 
Lui de Atenian,—şi, de l-a'mpins păcatul 
Să fie aliul cel vrâjit de mine 
E tot un Atenian în adevar. 
Şi-apoi Imi pare-aşa nespus de hine 
Să-i vad pe ambii cum se iau de păr! 


Oberon 
Tu-i vezi acum pe amindoi rivalii 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


— =. —— N n o 


TN 


Stnd gata să se 'ncaere. Aleargă 
Şi-acopere 'nstelata boltă largă 

C'un pil: de ceață grea şi ntunecată 
Ca Acheronul, și Indepărtează-i 

Pe luptători, aşa ca să nu poată 

Să dea unul de altul, Imitează-i 
Cind glasul lui Lysander, plin de ură, 
Sfidind din umbră pe Demetrius ; 
Cind strigă ca Demetrius şi 'njură 
Şi-aruncă lui Lysander zellemele 

Şi poartă-i iară rost in jos şi 'n sus, 
Ținindu-! pe-unul de cellalt departe; 
Până ce-un somn învecinat de moarte 
işi va aşterne aripele»i grele 

Pe ochii lor, silindu-i să adoarma... 
Atunci tu mergi tiptil şi lără larmă 
Şi-apasă 'ncet pe-a lui Lysander geană 
Această fermecată buruiană 

A Cynthiei, ce-ascunde 'n ca puterea 
De-a limpezi de năluciri vederea ; 
Cind s'or trezi cu toții, tot ce-a fost 
Li va părea un vis fără de rost, 

Şi S'or întoarce veseli la Atena, 
Hermia cu Lysander, cu Helena 
Demetrius, —și vor trăi în pace. 

Eu intr'aceia merg să văd ce face 
Frumoasa mea Regină și'ii voiu cere 
Din nou pe favoritul Indian; 

Apoi voiu smulge farmecul duşman 
Ce-apasă ochii ei, voiu isgoni 
Hidosul monstru din a ci vedere — 
Şi pacea peste tot iar va domni, 


Puck 
Stăpine, asta cere mare zor. 
Caci smeii iuți ai nopții sparg în zare 
In două norii, şi acolo ‘n zare 
Al aurorii crainic se năzare. 
Cind el s'arată, iristele năluci 
Reintră ‘`n gropi şi rtuhurile rele 


e 


VIAȚA ROMINEASCA „VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 235 


ooo eee me m eem o M 


Lysander Stind gata să se 'ncaere. Alearză 
A, ameninţi ! Atita mai lipsea! Şi-acopere 'nstelata boltă largă 
Urmează-mă, de ai curaj, iubite, C'un pile de ceață grea şi 'ntunecată 
Şi vom vedea a cui va fi Helena! Ca Acheronul, şi indepărtează-i 
(Lysander și Dometeius os) Pe luptători, aşa ca să nu poată 


Sā dea unul de aliul, Imitează-i 
Hermia Cind glasul lui Lysander, plin de ură, 
Din vina ta se bat. Stai! De ce pleci? Sfidind din umbră pe Demetrius ; 
Cind strigă ca Demetrius şi 'njură 


Helenu Și-aruncă lui Lysander zellemele 
Nu! Nu! Mă tem de tine. Tu mă 'ntreri Şi poartă-i fără rost în jos şi 'n sus, 
La mini, cu insă am picioare lungi. Ținindu-| pe-unul de cellalt departe; 
Incearcă dacă pofi dar să m'ajungi ! Până ce-un somn învecinat de moarte 
(exe alergind în dreapta) Işi va aşterne aripele-i grele 
; Pe ochii lor, silindu-i să adoarmă... 
Hermia 


Atunci tu mergi tiptil şi fără larmă 
Si-apasă 'ncet pe-a lui Lysander geană 
Această fermecată buruiană 


Mā minunez şi nu ştiu ce să spun! 
jalenrză după Helena) 


Scena a douăzeci şi troia A Cynthiei, ce-ascunde 'n ea puterea 
De-a limpezi de năluciri vederea; 
Oberon, Fuck Cind s'or trezi cu toții, tot ce-a fost 
Li va părea un vis fără de rost, 
Oberon ţese din ascunaâtoarea lui) Si s'or întoarce veseli la Atena, 
Vezi, Puck, urmarea neghiobiei tale t Hermia cu Lysander, cu Helena 
Cind nu dai greş, Intotdeauna pui Demetrius, —şi vor trăi in pace. 
O noua dracovenie la cale! Eu intr'aceia merg să văd ce face 
Frumoasa mea Regină şiii voiu cere 
Puck Din nou pe favoritul Indian: 
Mă iartă, Craiu al umbrelor, dar nu-s Apoi voiu smulge larmecul dușman 
De data asta chiar cu vinovatul. Ce-apasă ochii ei, voiu isgoni 
Am căutat săi implinesc cuvintul, Hidosul monstru din a ei vedere — 
Mi-ai spus că-l voiu cunoaşte pe veşmintul Şi pacea peste tot iar va domni, 
Lui de Atenian,—şi, de l-a'mpins păcatul 
Să fie altul cel vrăjit de mine Puck 
E tot un Atenian în adevăr. Stapine, asta cere mare zor. 
Şi-apoi imi pare-aşa nespus de bine Căci smeii iuți ai nopții sparg In zare 
Să-i văd pe ambii cum se iau de pār! În două norii, şi acolo 'n zare 
Al aurorii crainic se năzare. 
Oberon 


Cind el s'arată, tristele nāluci 
Tu-i vezi acum pe amindoi rivalii Reintră 'n gropi și duhurile rele 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ce dorm subt ape-adinci, precum şi-acele 
Ce zac inmormintate la răscruci, 


S'ascund în lumea lor de vermi, de groază 


Sā nu le-apuce ziua să le vază. 


Oberon 


Ci noi nu sintem spirite dé rind... 
Eu sint cu favoritul Aurorii 

Prieten bun, şi pot, ca vinătorii, . 
Sa vintur văi și codri până cind 

Din ale Răsăritului portaluri 
Deschise-asupra lui Neptun, mijește 
Strălucitoarea zi şi poleeşte 

Cu aur galben verzile lui valuri. 
Oricum dă-i zor, pănă se face zi 

Sa reseurcăm ce-ai încurcat aci, 


ies in dreaptal. 
Scena a douăzeci şi patra 
Puck, apoi Lysander şi Demelrius 


Puck 
Puck aici, Puck colea, 
Puck îi poartă-aşa cum vrea, 
Peste munți şi väi hai-hui 
Și toți știu de frica lui! 
lată] pe unul! 


Lysander 


Hei, unde eşti, Demetrius, voinice! 
Răspunde, unde eşti ? 


Puck 
Aici, amice ! 
Aici ! tu unde ești ? Unde-ai fugit ? 
Lysander 
Am sä te-ajung numaidecit! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Puck 
Urmează-mă pe-un loc mai potrivit ! 
(Lysunder ese urmărind glasul lui Puck). 


Demetrius 
Lysander, bun de gură, slab la faptă! 
Hai, laşule ! Vorbește ! Nu-mi răspunzi ? 
In care tulă capul ţi-l ascunzi? 


Puck 
Poltron ce ia de martore pe stele 
Şi fugi apoi de groaza spadei mele! 
Tu povesteşti cu tulele ; te lauzi 
Că lupți cu mine, şi nu vii! Hei, n'auzi? 
Am să te bat, copile, cu-o nuia! 
Cel care trage spada'n contra ta 
Se necinsteşie t., 


Demetrius 
Acolo erai ? 


Lysander 
Da! Iate dipă glasul meu, de vrai 
Să pui curajul tău la incercare ! 


(se'ntoarte 'napoi) 

Mereu mă strigă, merg pe urma lui 
Şi cind îl caut, ia-l de unde nu-i. 
Mișelul e mai iute de picioare, 
Am alergat cit am putut de iute, 
Dar alergă mai iute, ticălosul ! 
Am rătăcit pe câi necunoscute 
Şi grele, fără să-mi răzbun ponosul t 
Simt că un somn de neinvins mă lură. 

(se culcă la păminti 


O, vino mai degrabă, dulce zi ! 
Îndată ce lumina ta cea sură, 
Cazind pe ochii mei, mă va trezi, 
II voiu afla pe cel ce mă desfide 


VIAŢA ROMINEASCA 
VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Şi spada între noi doi va decide! 


Puck si Dematrina se 'ntore), = > 
ci lat-o!  Prăpădită ce-i! 


Cupidon, eşti un șirengar! 
Cum prastești tu pe femei! 


Puck 
Hoho ! Hoho ! Poltron, de ce nu vii? 


Hermia 
Nici cind n'am fost aṣa nenorocită 
Si-atit de obosită ca acum! 
Abia mă mişc de rădăcini rănită 
Şi nu mai pot: am să mă culc aci 
Să dorm până se face dimineaţă 


Demelrius 
Aşteaptă dacă ai curaj. Îţi place 
Să fugi mereu cind colo, cind dincoace, 
Nu indrăzneşti să stai pe loc, şi nici 
Să'mi stai In fața! Unde cești? 


Puck Şi dacă ei in spede sor lovi, 
Aici ! O, cer! păzeşte-a lui Lysander viață! 
Polteşte ! (ndonerme în dreapta) 
Demetrius Puck 
Rizi de mine! Dar să ştii Dormi pe jos 
Ca'mi vei plâti-o scump mini dimineață Sänātos 
De ne-om găsi vreodată fața 'n faţă! Am săţi fac 


Eu de leac 
Cu-acesi suc miraculos ! 
Apasă burulana pe ochii tui Lysandor)- 


Te las de-acuma, Poţi să-ţi vezi de cale 
Fiindcă obosala mă doboară, 
Dar mine, unul din noi va să moară! 


(se culcă la dreapta şi adoarme), Cind tresari 
tintră Helenai Ride-i iar 
Celei cari 
Helena Te'nchinai 


O noapte tristă, lără de stirşii! 
O de s'ar scurge ceasurile tale ! 
O! strāluceşte soare 'n răsărit 
Spre-a mi lumina pe drum spre-Atena iarăşi, 
Departe de mişeii mei tovarăşi, 
Tu, somn uşor, ce-adeseaori alină 
Durerile cele mai grele, vină 
Și pănă ce lumina va să vie 
"0 îură-mă pe mine insă'mi, miel! 
(a loarme şi ea In dreuptu), 


Şi să-i fiin veci credincios! 
Şi-atunci se va 'mplini zicala veche: 
Tot insu-şi va găsi a lui păreche 
Orice tigaie 'şi va găsi capacul 
Şi petecul şi-l va găsi tot sacul 
Şi toate-or merge cum le taie capul! 
fese prin dreapta). 


Traducere de St. O. losii 


Puck 
Pân'acum nu-s decit trei! 
Mai lipseşte una! Dar 


DORINȚA 


Şedeam pe o scorbură de copac in mijlocul pădurii bătrine, 
intrun colț de ţară. De-asupra mea se inălțau uriașe virfurile 
copacilor, incit ochii obosiţi nu mai căutau, de-asupra lor, cerul. 
Era tăcere măreață şi tainică. Șoseaua albă şerpuia departe ca 
o dungă de lumină și ea singură mai amintea de oameni şi de 
cimpie. 

De ce voiu fi venit acolo?. Sa caut lrunții incărcate de 
vise şi sufletului ostenit de doruri, desmerdarea răcoarii şa på- 
cii.. Pierdusem simțirea limpede a timpului şi locului, —o toro- 
peală necunoscută mă invâluia ca o beţie, Ochiul aţintit nu ve- 
dea până 'n zarea drumului nimic, şi urechea pinditoare nu prin- 
dea nici un sgomot; părea că codrul e fermecat şi ursit tăcerii... 
Aș fi vrut să gindesc, şi gindul nu se inchega, —aş fi vrut să 
plec şi puteri necunoscute mă ţintuiau. 

Pădurea ce mă impresura era un vestit codru aşezat in 
culmea Moldovei, pe unde odinioara atitea hoarde în şiruri lungi 
s'au strecura! pănă 'n inima țării, 

Codrul e de o neasămâănală frumuseță, 

„„Altădată, pe cimpia Intinsă, sufletul meu era singur stă- 
pin: mai Inalt decit copacii, mai adine decit pădurea, mai cu- 
tezātor decit pasările, el nu avea hotare. Dece acum e adormit 
şi învins ?... 

Mă uit la copacii din jurul meu... Ce-i lemnul pentru noi ? 
Măduva focului, el scintee, se aprinde, dăruește toată tăria lui, 
căldurii; arde ca un rug, se mistue și trece. Ele gardul cel 
strimb care mărginește satul, ori uluca vâpsită a tirgovețţului : 
e parul necioplit sau grinda măestrită ; e crucea înclinată pe mor- 


DOKINȚA 34 


pr == n —— 


mint, e osia de car sau aripa avionului; e unealtă vulgară to 
mina prețioasă a omului, care din inima lemnului ţese fir moale 
ca mătasa ori tae foae limpede ca geamul. E rob! Ela fost 
undeva stejar, precum sclavul negru fusese cindva rege în In- 
dia. La poalele copacului uriaş stă omul pigmeu ; şi uriașul se 
clatină subt lovitura de furnică, geme şi se prăbuşeşte invins... 

Glasul neobosit al gindului tace, pe cind codrul vorbeşte. 

Aici, el e stăpin sălbatec, puterea lui mă infringe, Il as- 
cult aiurită.,. Prinsă de scorbura copacului cu lanţuri nevăzute, 
mă simt caşi mușchiul ce a crescut pe trunchiu sau ca edera 
fragedă încolăcită în jurul lui,—şi în mine adoarme neastimpă- 
rul lacom de până acum. Mi se desprind toate patimile şi un 
suflet nou imi creşte, asemeni florilor de pădure, un suflet in- 
conştient și primitiv ca al plantelor. 

„Am văzut şi aiurea păduri; pe coastele ce se oglindesc 
în Rin, sau pe fruntariile Spaniei, pe cerul cenușiu al Scoției sau 
In insulele inundate-de soare ale Mediteranei. Frunze cu foşnet 
lin, aer dulce, farmec de umbre şi culori, jocuri de soare ce 
lasă să cadă inele de lumină prin ruginiul frunzelor. Păduri 
pline de pasări, de murmur și de poezie... 

Nici una însă nu mi-a vorbit ca codrul, Frumoase şi strå- 
ine, toate mă incintau cu glasuri felurite, —dar graiul Lui mă 
Ingenunche și mă doare... 

Am întins braţele să cuprind trunchiul, dar braţele nu i-au 
putut face calan; am netezit cu mina scoarţa aspră şi prin mină 
s'a strecurat cintecul lemnului... și am rămas așa, cu braţele in- 
tinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnu- 
lui în sufletul meu, 

Aş fi voit să arunc de pe mine hainele ca pe niște poveri, 
să nimicesc și carnea şi singele, să mă nasc noua, ca o intru- 
pare a pădurii din misterul adincimii ei, să fiu ca o mlădița, să 
fiu ca o tulpină plăsmuită din ea, pentruca astfel să ințeleg 
mai bine povestea ei bâtrină, 

Aș fi vrut ca ochii mei să nu fi văzut niciodată alt cer, 
nici orizontul altor drumuri, ca privirea mea să nu fi cunoscut 
amara nemârginire a mărilor, Aş fi vrut ca auzul meu să nu 
priceapă cuvintul altor limbi, nici farmecul altor sunete, ca min» 
tea mea să nu se mai adincească în rădăcinile atitor vremuri, 
să nu cunoască atitea locuri, atiția oameni, atitea fapte; ca su- 
Netul meu risipit pe fața lumii, care cuprinde înțelesul atitor iu- 
biri, palpitarea atitor dorinți, să fie intreg al unei singure simțiri. 


ma VIAȚA ROMINEASCA 


Aș fi voit ca inima mea care bate inirățită cu a lumii întregi, 
să ştie curăţenia une: singure iubiri; aş fi voit să nu cunosc 
parfumurile din Arabia, imbătarea florilor stranii de India, mires- 
mele tiparoselor, gustul ciudat al fructelor de aiurea, mlădierea 
ritmică a danţurilor felurite. Atunci neștiutoare de gingășia al- 
tor fețe, de bătăile altui singe, de dorul altor suflete, inima mea 
largă în care a găsit adăpost toate sbuciumele, cugetul meu care 
a inţeles atitea alte ginduri, a lresărit la ambițiile tutulor, sa 
mindrit la toate cuceririle, s'a incovoiat subt toate iniringerile, a 
ris tuturor bucuriilor, a suspinat cu durerea fiecărui,—aş [i voit 
să fi cuprins, în nesfirşitul lui, o singură nemărginită iubire, ver- 
ceața unei singure vegetații, căldura unui singur mers de soare, 
mirosul crăițelor şi-al măgheranului ; iar drept orizont gardul sa- 
tului, drept univers fundul negru al pădurii, drept joc pasul cu- 
minte al horei, drept cintec nota plingătoare a doinei, O! flo- 
rile care cresc în același colț de grădină, cași cum ar fi veșnic 
aceiaşi primăvară ! 

La acelaşi ceas glasul stins în zarea drumului, cintind ace- 
lași jalnic cintec... Un singur dor pe care-l creşti şi cu care 
mori lăsindu-l altora, acelaşi vis dealungul zilelor pe care nu le 
simți cum trec, vis a cărui fantezie țese pe gherghef minunea 
firelor de aur și mătasă, rostul neschimbat al trebilor din zori 
până in amurg... iubirea sirimlă a unui singur colț de lume, şi 
a fiecăruia in colţul lui... mila dulce de tot ce ai apucat că eal 
tău, toată mila şi duioșia sufletului larg, care-şi adună izvoarele 
in apa limpede a unei singure adorări,.. Şi ură sălbatecă pentru 
tot ce e dușman, nepăsare și sfială de tot ce e străin... aproape 
cruzime pentru tot ce e „incolo de fruntariile sufletului tău... sim- 
firea acelui care a sădil sămința, apoi răbdător a crescut răsa- 
dul şi, zi după zi, impletind viață, l-a pindit cum se înalţă In aş- 
teptarea rodului, şi a murit privind la el, farā să ştie că au 
mai fost pe lume şi altele... O frunte albă cu unde de păr auriu 
plecată pe un leagân, apoi încrețită de griji, cu plete albite ; o- 
chii care au obosit privind pruncul, şi care nu au depăşit locul 
dintre leagăn şi mormint... O dorință mare, puternică şi neisprăvită 
de o singură ființă, de o singură idee sau de un singur vis, în a- 
lară de care totul e uimitor, străin și rece! 

De ce tocmai acum m'a cuprins văpaia acestei dorinţi ? 

„şa aş vrea să simi, și ca mine să simtā mii de mii ctți 
sint In jurul meu, 

Pădurea !... Ea ştie cum e această mindră, sâlbatecă, In- 


- 


DORINȚA 33 


meee eenen tes a acea aa a o RR II 
mem bete 


gustă și minunată iubire. A răsări! din pămintul gras, trâgind din 
el tot riul vieţii, a fost rariște şi a crescut incet desmerdată de 
soare, şi s'a indesit In dumbravă, şi ani făcuţi veac au impli- 
nit codrul; ea a văzut luna răsărind şi culcindu-se după ace- 
lași tufiş, a auzit în frunzarele ei aceiaşi cintători, a privit ne- 
strămutat cum neamurile se Incăerau în lupte și singele păgin 
cu cel pămintean roşeau covorul ei de frunze. A supt pe cel 
rominesc, și a îngrăşat cu el lutul țării; iar vintul a cules de pe 
buze de viteji suspinul morţii... Şi de atunci, foşnind prin crengi, 
il spune mereu cui știe să asculte, De aceia glasul pădurii mă 
dezmeardă și mă mustră, 1l simt cu toată ființa mea  tremură- 
lare și supusă, 

Un vint uşor a răsculat pe drum o ceaţă de pral.. Nu trece 
nimeni... dar oare cine o fi trecut pe vremuri? Ce convoiuri ? 
Ce osti? 

De ce nu le pot vedea cu ochii infâptuitori ai minţii ? 

„ln pădurea Vincennes sau Fontainebleau, mi s'au arătat 
deslușit cavalerii cu mătăsurile lor bogate, cu străvezimea horho- 
telor prețioase, cu filliitul indrăzneț al penajelor, cu toată bo- 
vata lelurime a culorilor, in splendoarea vreunei calvacade re- 
gaie.. Prin brazii negri ai Pirineilor am avut, intrun amurg 
cenuşiu și fioros, vedenia unei cete de bandiți spanioli, cu frun- 
ție umbrite de marginea pălăriilor largi, cu feţele maslinii şi 
smede, cu scinteierea ciucurilor de argint şi a lamei de pumnal 
in faldurile mantiilor,., 

Am zărit întrind arcaşii pe porțile greoae ale unui castel 
din Scoţia cu cerul de oțel... In lumina portocalie a Orien- 
tului am privit In strălucirea miezului zilei burnuzele albastre 
și turbanele albe, pe caii cu hamurile impletite din mărgele, tre- 
cind pe drumuri unde toate zările inalţă minarete. 

Arată-mi-se acum alaiul unei nunţi romineşti din străve- 
chime trecînd pe panglica şoselei la ceasul cind umbra şi lu- 
mina lac din pădure un raiu.. Aș vrea să văd podoaba care- 
lor şi straiul mirilor, să pipăiu inul pinzeloe tesute In războiu 
briu! lung in fețele curcubeului ce se desfăşoară ca o poveste 
de dragoste, chimirul de mâtăsuri şi cilic, darul ruşinoasei mi- 
rese, blana scumpă a fiarei ucise in toiul vinäloarei, aruncată 
pe umeri ca un suman, iia subțire cu fire alese, fusta de mātasā 
cilibie, colanul scump al fecioarei şi, prin marama străvezie, faţa 
ei albă ce pare că n'a văzut lumina. 


VIAȚA ROMINEASCA 


saie | =m: SOD -o o ee oma a _——— Soanmamnth 


Ochii mei se lărgesc lacomi.. Cum va fi Tost chipul unei 
Domniţe romine care din părinţi în părinți ar fi închegat în ea, 
ca intro floare măiastră, mindreţa curată a neamului? cum, chi- 
pul voinicului din viţă moldovenească, —dulee la dragoste şi a- 
priz la luptă ?... Inchid ochii şi alaiul trece, învăluit în țesătura 
păinjenită a ceţii, nu limpede şi deslușit cum îl doream. Se aud 
cintece şi glasuri... ajung pănă la mine ca un sunet fermecător, 
ale cărui ințelesuri nu le cunosc... Vor trage intro curte boe- 
rească şi vor așlerne masă mare cu cintece care sau pierdut 
şi glume ce nu ne mai fac så ridem,. Apoi cind peste lina 
va trece un nour, mirii vor ieşi pe un cerdac şi, de-ortăcea sau 
tle-or vorbi, altă tăcere şi alte vorbe var Îi decit cele de astăzi, 

De ce nam fost cu dintr'o tulpină care, din întunericul tim- 
pulvi, nu sa Incrucişat şi care ar fi păstrat curat singele şi gra- 
iul neamului meu F... 

Am cunoscut cindva oameni care trăiau viața tutulor, um- 
blau, vorbeau, petreceau şi se purtau ca liecine, deşi veneau din 
norduri depărtate. lar intro zi allai că au pierit în vālmäāşo!a 
vreunei fapte fioroase, vreunei nebunii sublime și crude ;—ziusei 
am înţeles că ci purtau pe față o mască, subt care îşi păstrau 
neschimbată sălbateca fire sau culezătorul vis al neamului. 
Peste ei strălucirea popoarelor apusene trecea lunecind ca pe un 
cristal... 

Roma trufaşă a deschis porţile ei triumfale şi In ea au nā- 
pâdit toate neamurile; ele s'au îmbătat de deslatările şi minu- 
nile Romei, și ea s'a inmulțit din singele lor puternic, şi ne-a 
lăsat moştenire sufletul ci larg și mintea ei deschisa. 

Altarul meu, lingă care se inalțau libere toate altarele, — 
şi atriul cu statuele tutulor artelor, tot ce facea mindria mea, fra- 
mosul şi bunul adunat de pe toate cimpurile lumii !. 

De ce azi aș vrea să svirl moștenirea asta strălucită, ca 
să'nirupez intro cruce de lemn necioplit idealul încăpăţinat al 
iubirii strimte şi sâlbatece de ogorul ţării mele +... 

Binecuvintaţă și slintă pădure ! 

«Mam desculțat ca piciorul meu gol, atingind covorul a- 
dinc de trunziș putregăil, să simtă deadreptul scurgindu-se în el, 
din lutul umed, fiorul dragostei de påmint... 

Trupul meu tinăr şi alb cu singe viu şi bogat, toată ființa 
mea, tot ceia ce sint eu deosebit de alà laptură, şi tot sufletul 
meu risipit în trup. ca parfumul în carnea pelalei,—va li şi el 


dată pâmint 1. Ce greu neaten amisto de ext, Da 


DORINTA 35 


m a e eaa POD one aom: Pe ot 
. e - dt nt a ireen: 


-s 


pul mlădios şi părul bālaiu, visul și dorul... ochii albaștri şi lu. 
mina fericirii dintr'inşii vor fi țărină, lut negru, din care var 
crește flori minunate. Apoi şi ele sar vesteji şi putregaiul lar 
va Improspâta primăverile. Și toţi ai mei, din care pe rind s'a 
iaptuit altoiul ce m'a născut, sint şi vor [i toți pämint; și co- 
piii mei gingaşi vor fi odată pâmini,, 

Dedesupt strămoşii : apoi țirina şi misterul Hinții noastre ; 
deasupra copiii... 

Ce slintă Plămada! Şi ce bine ințeleg pe acei ce s'au a: 
plecat și au sărutat cu buze fierbinți pămintul neasemânat al a- 
cestei țări, 

iți mulțumesc, pădure, că ai adunat din taina ta sucul a- 
cesiei iubiri, şi l-ai turnat în mine, —iar cu, cu glasul stab şi ne- 
asemânat cu al tău, am povestit şi altora minunea. 


Hortensia Papapat Bengescu 


Lenin i aia 


SERPII 


Subt falnica desfășurare de crengi a umedei păduri 
Mă culc în ierburi legănate, şi'n palme timplele-mi se razină ; 


Şi nu las somnul să mă 'nfrîngă cu-a buruienelor mireazmă, 
Ci lin încep să șuier cîntul ce chiamă şerpii lungi şi suri. 


Să vie-alunecind subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, 
Cu zvircoliri de-ascunse flacări verzui ce-ar tremura subt jar, 
Să 'ntindă aşprii cătră mine vicleanul cap triunghiular 

In care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. 


Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cint 

Ce-o să-i adune de departe şamigitor o să-i dezmierde. 
Şi ei se vor tiri spre mine pe mușchiul înflorit şi verde, 
leșind pe rind din întuneric, cum ies izvoare din pămint. 


no rea i le i in e îl bt ii it e a i i ei, 


Şi iată că de pretutindeni aud un foşnet de stufişuri : 
Erau încolăciţi pe ramuri, ca lanţul iederei, vicleni ; 

Işi plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni ; 
Dormeau ca apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. 


Dar cînd descîntecu'mi departe zvirli întiiul său fior, 
Deodată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, — 
Şi nvinşi de jalea prelungită a fluieratului cromatic 
Iși măsurară'n ritmu'mi straniu, încet, alunecarea lor. 


Veniţi, o şerpi, tirînd prin ierburi, pe mlădiosul vostru pintec, 
Prin ierburi lungi—ca tânci—,prin pietre, al vostru chip de vis! 

Veniţi, 
Voi ce vă 'ncovoiaţi ca lanţuri, sînteţi de-acum înlânţuiţi 
De necurmatele cadenţe ce torc ne mai cintatu'mi cîntec. 


Veniţi misterioşi și falnici, voi fermecaţi de-un glas străin ! 
De-acuma zvircolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă 
Și fără vlagă e'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă 
Ce ca o floare otrăvită înnalţă-amarul ei venin. 


Eram prin ierburi lungi culcată şi v'aşteptam cu ochi de pindă 
Ș acum voi mi-aţi adus întreaga putere-a tainicei păduri 

Şi viclenia-i mi-aţi predat-o cu 'nşelătoare cotituri ; 

Iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă'n cîntec de izbindă ! 


53 VIATA ROMIXEASCA 


erer mm pana set oe. o -comann mem 


Mă reazăm de-un copac ș'acolo aştept tot neamul vostru'nvi 
Să mi se-adune ia picioare cu trupuri ăcere de spadă. 
Să'nalj, incolăcind pe braţu'mi întins, sălbateca mea pradă 
Şin cingători însufleţite să las. să-mi fie briu 'ncins. 


> 


Fär'de putere impotrivă-mi, pădurea 'ntreagă-mi este roabă. 
Ea ce mă 'nlănţuia cu aspra-i mireazmă şi cu teama-i grea, 
De-acum împărăţia-i toată de taină şi fior e-a mea 

ȘI nveninata-i vrăjmăşie e cucerita mea podoabă. 


Alice Călugăru 


O INTREBARE 


Articolul IX al legii rurale promulgate la 14 August 1864 
plăsuieşte ; 

„Art. IX Dreptul la pădure ce an sâte- 
nii din Moldova după art. 44 al legii Mun- 
telui (adică judeţele Putna, Bacău, Neamţu 
și Suceava) şi cei de pe moşiile din Ţara 
Rominească in virtutea art. 140 § 4 din le 
gea dela 23 April 1651, li se păstrează neta- 
tins şi pe'viitor 

După cincisprezece ani, proprietarii vor 
ii in drept acere liberarea pădurilor desub 
această servitute prin bună invoială, sau prin 
antărire judecatoreascăâ)), 

Innainte de toate cred nemerit să stalornicese pe ce teme- 
iuri s'au sprijinit autorii legii ruraie dela 1864 cini} au recunos- 
cut țârânimii unor părţi ale țării dreptul despre care este vorba 
in articolul reprodus mai sus, de unde provenia acel drept şi ce 
era in clipa In care a ieșit decretul dela 14 August 1864. 


Atit în Pămintul, Sătenii şi Stăpinii în Moldova cit şi, 
mai ales, în seria de articole publicate în 1911 in această re- 
vistă şi, după Incheierea lor, apărute în broşură subt titlul de: 
Pentru Adevăr şi Dreptate, am arălat cu prisosință că, la Ro- 
minii din vremea Iintemeicrii statelor romine, 
caşi la toate popoarele din lume allindu-se pe 
aceiaşi treaptă de cultură, hotarul unei a- 
șâzâri era bun obştesc (comun, colectiv) al între. 
gii aşăzări. 


D D. 0, Sturdea-Sehecanu, Acte gë Lagiuiri privitoare la chestia 
pirăneasea, II, p. 884. 


40) VIAȚA ROMINEASCA 


Fiecare gospodar avea drept de lolosinţă 
in intregul hotar al așăzării: în buştină sau vaira 
saiului, in farină, in cimp şi în pădure. 

La intemeierea satului hotarul lui se impărția în făşii ideale, 
toate deopotrivă şi numite la noi jireabii sau delnițe, cite una 
pentru fiecare gospodar; iar una sau mai multe pentru județul 
salului, fe că acesta era cneaz ereditar sau jude ori vatuman 
vremelnic. Fiecare jreabie sau delniță cuprindea loc in baş- 
lină sau vatra satului, in țarină, în cimp şi In pădure, 

Locul din vatra satului sau baştină răminea în folosința sta- 
lornică a gospodarului, părminhurile din țarină şi delniţile de 
finat din cimp se trâgeau la sorţi în fiecare an'), iar rāmāşița 
hotarului se lolosia în devălmășşie. 


1) Deşi documentele noastre sint mute în privinţa acestei trageri la 
sorţi anuale pentru păminturile de arătură și delniţile de finat, aste cert că 
cn a trebuit să facă parte din obiceiul pămîntului în Moldova si Tara Ro- 
mineaacă lu epoca intemeerii acestor state. (ăsim obicalnl erii anuale 
la sorți a păminturilor de hrană la toate popoarele caro nu trăit subt regi- 
mul obştiei re. Mai mult chiar, vedem acest obeela în filuţă şi astăzi 
în toate obgtiile agrare care mai sint în viată în Germania, Elvoţiu, Italia, 
Spania, Portugalia, Franța, Belgia și Marea Britanie. (Vezi pentru amărunte 
in ere privinţă: E. de Luveleye, De la propriété et de ses former 
primitives), 

Dar dovada cea mai puternică despre obieelul tragerii la sorti anuale 
a pămintarilor de arătură si n delniților de finat în evul mediu la noi, stă 
în faptul că acest obicelu care era in vigoare la Rominii din Ungaria în a- 
coiași vreme și s'a menținut în comitatul aproape exclaziv romin al Hunedi- 
vurei pănă în vremile din urmă, adică pănă Ja sfirşitul veacului XVIII. (Vezi 
in această privință, în Pentru Adevår_ și Dreptate, pag. 109 si, eita- 
tole din preţioasu lucrare a lui Tăgânyi: Geschichte der da peaneiatseha fi 


în Tagara), 

i n Trassilvanis, locul da hrană fiind puţin şi locuitorii relativ mulţi, 
obiceiul s'a păstrut pănă mal dăunăzi, iar la noi locuitorii fiind puțini, şi locul 
mas sor posava putind sămâna şi cosi aproape unde-i plăcea, el n dispărut de 
impuriu. 

Dacă in Pâmintul, Sătenii şi Stâpinii n'am vorbit de acest amărunt 
osto fiindeă acea carto a fost alcătuită numai pe temeiul izvoarelor interne 
care nu-l pomonesc. 

„__ Creil de cuviinţă să lămurese aici că atunei eind am seris Păâmtatul, Xätenii 
şi Stipinii în Moldova, dacă urmărisem chestiunea acestor legături timp de mai 
hine de un sfert de secol prin mii şi mii de documente interno, nu ştiam de- 
cit prea puțin despre modul în care aceiaşi ovoluțiuna se produsese la co- 
lela)ta popoure şi că, afură de Daresto dela Chavanne, Mistoire edes Classes 
Agricoles en France, do Meitxen, Siedalungen şi de operele lui Fastel de Cou- 
langes (care mai mult incareă) literatura chestiunii îmi era cu desăvirțire ne- 
cunoscută, 

O conversatio ca d. C. Stere mi-n revelat ființa operelor lui Maurer, iar 
agresiunile Ini Panu m'au făcut să cetese pe Morgan, Sumner Maine, Laveleye, 
Seebohm, Lamprocht, Roepeli, Cunow, Tàgànyi şi ceilalţi, Si cu cit îi ceteam 
cu atita creștea mulțăunirea mea sufi A eonstatind că bună şi adevărată era 
otpeprntecear ce o dădusem vechilor noastre hirțonge, că incheierile mele e- 
rau la fel cu acele ale invățaţilor susnumiti Si mai aveam bucuria să cons- 
tat că sito incheieri nici nu se încăpeau, căci procesul de evoluare al legă- 
turilor dintre pămint, săteni şi stăpinia fost același la toate poponrele, fie- 
cure evoluare în parte înfățoșind numai deosebiri de amărunt datorito factorilor 
(imprejarărilor) geografici și istoriei locali. 


ad e a T e i i 


O INTREBARE ál 


Aşăzările erau ocirmuite de cite o căpetenie purtind in 
țările noastre numele obşiesc de jude[, fiind unii ereditari (ene- 
jii’), iar ceilalți aleşi sau numiţi (jusii şi vatamanii). 

Judeţul avea drept la una sau mai multe jireabii, după mä- 
rimea hotarului, se folosia singur de ape (vaduri de piue, driste, 
mori şi heleşteie), putea singur să ție crişmă, avea drept la ze- 
ciuiala din ţarini și linațe, la produsul gloabelor pronunțate de el, 
precum și la oareşicare daruri în natură dela fiecare țăran care 
măi era ţinut să lucreze peniru judeţ cite trei zile pe an. 

După intemeierea, de câtră urmaşii intāilor domni, a can- 
celariilor domneşti, fiecare județ ereditar se grâbi să capete întări- 
rea scrisăa judeciei sale pentru cl şi urmaşii lui ; iar domnii, 
spre a ciștiga partizani sau spre a răsplăti servicii, Incepură să 
hărăzască pela diferiţi judecii ereditare peste satele in care se 
aflau pănă. atunci ijudeţi vremelnici sau chiar simpli locuitori ; un 
numâr însemnat de asemenea hărăziri fu facut şi în folosul 
mânăstirilor.*) Donatarii nu mai fură numiţi județ ci stăpini 
de sate. Cu vremea, puterea acestei clase de stăpini crescind, 
ea începu să obijduiască pe sătenii supuşi lor; dreptul lor de 
stăpinire find un drept scris, incepu să primeze dreptul 
tradiţional dar nescris al țărănimii, pe care stăpinii o 
şi Şerbise aproape cu desăvirgire în Intăia jumătate a secolului 
al optsprezecelea, fiind chiar pe caie să transforme pe țăran din 
șerb în rob. Această nelegiuire fu insă impiedecată, nu duară 
din temeiuri umanitare sau dintr'un simţ de dreptate, ci intr'un 
interes fiscal de fanariolul Constantin Mavrocordat. 

Dar stâpinii de sate işi ziceau acuma stăpini de 
moșii și începură să se poarte ca atari, In Moldova ei știură 
să stoarcă dela fanarioții, puşi de Poartă tn capul țării, condiţi- 
uni de muncă din ce in ce mai grele, arătind în chip vederat, 
incă dela inceputul celui de pe urmă pairar al acelui veac, nā- 
zuinţa de a ştiri dreptul de folosință al ţăranului asupra hota- 
tului pe care trăia, subt cuvint că moşiile sint ale lor şi că nu- 
mai prin toleranța lor şăd țăranii pe ele. Dacă, până la 1804, 
ei nu izbutiră să mărginească intinderea locului de hrană de 
care se Înlosia țăranul, ci obţinură dela Alexandru Moruzi, la 

28 Noembrie 1792, ca dreptul de lolosință al săteanului asupra 
pădurii cuprinse în hotarul așăzării să fie limitat şi impovarat cu 
dări în folosul stăpinului, 

In vechime pădurile erau folosite nu numai de toată obştia 
Satului dar şi chiar de oameni din alte sate. Pentru a apara 


1) Unii autori, printre care Lamprecht, crad că etenlile eredituro 
ila noi prin urmare enejii) nu erau alceva decit urmaşii fonstelor căpetenii 
ale ginţilor matrinrente, În care trebue să mai vedem ri inte 
rrari eang (Vezi mai cù samă Lamprecht, Deutsche Geschichte, I p. 
2) 'Asemene hărăziri se făceau și cătră persoane străine de stat. 


42 VIAȚA ROMIXEASCA 


ppa aaneen oaae PI iima 


o pădure trebuia un act domnesc cum este s. e, cartea lui Cons- 
tantin Mavrocordat din 1742, Ianuarie 4, prin care: 


ÀS lui Andrei Raset volnicie să apero pădurea Stinen, de pe mosia lui Po- 
sadaieii ot Jijia, să nu o taio nime de vramo ce ṣi mai înnainte o [ost apă» 
rătură (Ac. „ Ms. 237, p. 99) 


Din documente reiesă in chipul cel mai lămuri câ, până 
in al patrulea șiert al veacului al XVill-lea, numai rădiunle şi 
dumbrăvile puteau fi apărate!) de stăpinii hotarelor pe care se 
ailau, pecind în pădurile cele mari, în codri merei şi în lonci, 
oricine putea să taie fara a cere îinvoirea cuiva, lată în rezu- 
mat “ouă scrisori domneşti care nu lasă nici o Indoială in a- 
ceastă privință: 


1785, Martie 11. Grigoro (Il) Ghika Vv, serie lui Manole vel stolnic, 
ispravoieului de Hirlža; cum că i-au dat jalbă Neculai, mazil din Ostopceni 
|Darohoiu), zicînd că are moşie și asăzare la Ostopeeni și o pădure pentru 
trebuința lui şi a casei, „care pădure, dela o rreme, o taie oamenii ce sint 

sdtori împrejur“, cela ce fi pricinuește pagubă şi nefolos la moșia lui, 
domnul poronceşte ispravnicului să cerceteze şi, dacă pădurea „este pădure 
mare, atunci îşi vor thia fisște cine lemne cât li va Ji trebuinja lor, iar de 
este dumbrava lui, nime så nu aibă a täia lemne în dumbrava aceia”. 
Celor ce vor tălu să li se iu topoarelo și să-i aducă ispravnicului „să li vie 
de hac*, (Acad. Rom., CIT, p. 24) ? 

1785, Martie 17. Alexandzn lon Mavrocordat Vv. serie lui lordacho 
Canana, vornicului de Botogăni, ră i so ese Alexandru Uachi, mazi din 
ținutul Sucevei, arătind că pe moșia lui Coşalenii, dela ținutul Potaşăni, o 
fost mai înnainte vreme piilare mure care „au tieto pentru cherestea mi- 
menit împrejurași de-acolo de au rîndut-o în tiry cum gi temne de ars", 
si că avum ar fi rămas încit ol, cel ca moșia, n'ar fi putind să so folosească 
cu eelo trebuin: joase dintr'ucea pădure, nu corşut dreptate. Domnul poron- 
cesto vornicului să cerceteze și, dacă acea pldure vra fi luncă sou codru, 
nime să nu fie oprit a tăia cele de treduința lor, ior de va A nitel sau 
dumbrard, nime să nu taie nimica färd voia şi ştirea stâpinului, potri- 
vit ponturilor wisteriei cu caro s'an hotărit uceastă pricină pentru toţi de 
obşte, (Acad, Rom, XXXII, p. 166) 


Din textul acestui de pe urmă act reiesă că, în privința 
dreptului de folosință al pădurilor mari, al codrilor merci şi al 
lancilor, precum şi în acea a dreptului de apărare, de câtă siā- 
pinii de sate, al rădiurilor şi al dumbrăâvilor, era un obiceiu scris, 
insumat în Condicile Visteriei şi al cărui text este din nenoro- 
cire pierdut cu ele, 

+» 


l.egiuirea dela 28 Noembrie 1792 ?), a lui Moruzi este fără 


1) ȘI sceaata numai pentru esențelo do valoare care se afluu in pi- 
choaro, obytia find volnică a lua copacii căzuţi ṣi a tăia fagul şi alte c- 
sese mai de rind, 

2) Vezi și al mea Pământul, Sătenii și Stâpînii în Moldova, p. 
Bio sy Mai vezi textul şi în Uricar, I, p 154; Coleeţie de agăzăminte, Itsi, 
1657, p. 57—6t; Uricar, IV, p. 453 V: Ureche, Istoria Pominilor, IY, 
p- 15; Academias Romină, Mamiecripte, Codex 1, p, 153—138. 


E 


P 


O INTREBARE 43 


e a a E pe E e n e ee me aaa E -S 


indoială datorită presiunii fácute de boierime asupra domnului. 
In formă, aşâzâmintul pentru păduri al lui Muruzi 
este motivat de o anafora a boierilor divanului, prin care areg- 
lia cereau luare de măsuri pentru a impiedeca devastarea de 
cătră săteni a pădurilor, devastare care avea de urmare Impuţi- 
narea, depărtarea şi scumpirea lemnului. Măsurile propuse prin 
unufora şi încuviinţate de domn erau cele următoare : 


a) Dreptul exclaziv ul stăpinilor „să a și să gpn rădinrile şi 
ambrăvile* ș dreptul rexervat exeluziv lor să ție prin dumbrăvi mascuri şi 
vi earn să pasă jirul, putind însă să arendeze acel drept altora; oprirea do 
+ face în necele ridiuri şi dumbrivi cherestea, ciubuce, pari, nuiele, 
si cercuri fără á da stăpinalui dijmă din ele, fiind înså oprit stâpinul să 
la acea dijmā ta bani. + 

b) Luneila Prutului si ule Siretiulul și alte lunci şi păduri să ñe puprite 
ile a nu se strica, fiind însă oricine tulnie a luo lemnela de pe jos şi u 
tăia copacii de fag jură a da nici o srciuială. De nu se vor găsi nici 
iomna pe jos niei copaci de fsg, să poată thie și din copacii cei răi ce nu 
sint da trobuinţă, Cino va sveu teebuință de cherestea peniru cusb sau pen- 
tra vinzare să se iuvuluscă mai intăiu cu stăpinul, dindu-i zeciniala din zece 
lemue umil, 

e! Pădurile si codrii merei se vor păzi èa luncile. Oricine va spri 
foa lua lemne de fie din ele fără a da seciuială, Pentru lemne de cheres- 
tea sé va da voeluială stăpiuului, Sint scutite de darea zeciuelii; cheros- 
teann făcută din porone domnenscă, seea pentru biserici, precum gi acea 


_treburitrave feeuitorilur ce gd pe moşie pentru a-şi jace case, 


d} Oricine este rlobeed să ia spini, porumbei și cătină fârd a da nici 
n zeciuială stăpânului mogiri, 


Partea finală a textului aşăzămintului ne lâmureşie pe de- 
plin asupra adevăratului scop urmărit prin această legiuire. In- 
irudevăr, găsim acolo rindurile următoare : 

„„Sfăpimii maşiilor ce vor avea păduri vor cîştiga drep- 
lul lor, luin du-şi holărila zecinială a lemnelor, precum ien cei 
cu moşiile ce un la cimp, şi se face o dreaptă cumpănire de 
obştie. far celor ce laie orice fel de lemn... un | se face nici 
o strimbătate pentrucă vor da zeciuiala moşiei, căci locuitorii 
vind cheresteaua cu indestul preţ”, 

Interesul păstrării pădunlor nu a fost deci decit un pre- 
text, adevăratul motiv ai măsurii este o nouă concesiune, o nouă 
cotropire asupra (drepturilor țărănimii, concesiune stoarsă dela 
domn de läcomia clasei stăpinitoare. O parle din hotar rămăsese 
pănă atunci îertă de zecivrală, aproape stearpă de venit pentru stä- 
pini, ci se găbiră să sunuie roadele ei aceleiaşi dări căreia cra 
supusă rămășița aceluiaşi hotar, Dreptul strămoşesc al țarâni-, 
mii nu putea, față de lăcomia şi puterea oligarhiei, să cintărească 
decit prea puțin 

Este de observat că, din textul actului, reiesă cu prisosință 
că măsura propusă și încuviințată alcătuieşte o inovaţiune, 
iar partea finală a citatului de mai sus arată năzuința dea 
scuza ştirbirea unui obiceiu străvechiu, a unui drept a cărui 
ființă cotrupitorii na îndrăznesc să-l tăgăduiască, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dar dacă cotropirea există și dacă dreptul de folosință al 
obştici asupra pădurilor este şurbit în folosul clasei stapinitoare, 
acest drept, deşi ştirbit, urmează a avea fiinţă, el este recunos- 
cut printrun act scris, căci: 

a) Sâteanul poate lua fără nici o plată lemnul câzut pe jos, 
ori de unde, chiar din rădiuri şi dumbrăvi; 

b) El poate lua fâră nici o plată lemnul de foc ce-itrehue, 
chiar tăind spre acest siirșit orice copac de fag şi, la caz de 
nevoie, copaci de alte esențe care nu sint bune de altă treaba; 

c) El poate lua fără nici o plată lot lemnul de construcție 
trebuitur lui; 

d) Et poate lua fără nici o plată spini, câtină sau mărăcini 
(porumbei) ; 

e) EL poate lua în stirşit lemn de orice esenţa, pentru orice 
trebuinţă, chiar din râdiuri și dumbrăvi, dind stăpinului a zecea 
parte din acel material, 

Vedem deci că rămăşiţile acestui drept, ştirbit, de folosința 
al săteanului rămin destul de insemnate» chiar In urma știrbi- 
rii Jui. 

Aşăzămintul lui Muruzi fu întărit, aproape textual, de câtră 
Mihai Suţu la 29 Decembrie 1794)), 


Nu cunosc nici un act care să fi schimbat întru cliva dis- 
poziţiunile acestor legiviri pănă la alcătuirea Regulamentului Or- 
ganic, Insă date fiind năzuinţile de cotropire de câtră clasa stä- 
piniteare a tuturor drepturilor rămase țărănimii, puterea și lăco- 
mia crescindă ale oligarhiei, slăbăciunea şi incapacitatea puterii 
domneşti, este probabil că, de fapt, în cursul acelor patruzeci de 
ani, dreptul de folosință al obştiei asupra pădurilor să fi fost res- 
trins şi peste prevederile măsurilor dela 1792 şi 1794. 

Pentru Ţara Rominească unde bine ințeles, la origine, cași 
in Moldova, pădurea era lucru de folosință ohștească, nu cunosc 
legiuiri la fel cu acele ale lui Muruzi şi Suţu, Este probabil că, 
la punerea in aplicație a Regulamentului Organic, starea de 
fapt să fi lost aceiaşi ca in Moldova, 

Cu Regulamentul Organic insă, atit starea legală cit şi acea 
de fapt devin deosebite in fiecare Principat. 

Ambele aşăzăminte recunosc stăpinului transformat în pro- 
prietar dreptul excluziv la folosința pădurii de pe inoșia sa, 

Regulamentul din Moldova zice = 


„Art, 149. Proprietarul singur are dropt a vinde pe moşia sa vin, ra- 
chiu sau alte băuturi, și a avea măcelărie şi dughene, uceste drepturi 
fiind lipite cătră proprietate, precum și folosurile din mori, 
iazuri, păduri şi alte asemon on”) 


1} Id. p. S38. 
2) D. C. Stardza-Scheeapu, op. cit.. I, p- 125. 


| + bai 


O INTREBARE 45 


E eat ae- aa tepe 


lar regulamentul Țării Romineşti sună: 


Art. 148, Numai proprietarul are drept de a vinde pe a sa moşie vin, 
rachiu și alte băuturi gi să tie sesun de came și prăvălii, fiindcă u- 
cesto drepturi sint alăturate, firește, la proprietate, 
precum şi folosinţa dela mori, beleştoie, păduri şi 
“alte asemenea.) 


Vedem cu cită dezinvoltură se declară legate de proprie- 
tate, In imbele ţări, un drept de folosință pe care l-am văzut re- 
cunoscut cu palruzeci de ani mai innairte, prin acte domnești, ca 
aparținind, cu puţine resuicțiuni, obştiei. 

La monopolurile crișmei, a heleşteielor și a morilor, care in- 
iradevâr că dela inceput au aparţinut judeţului, se adaogă a- 


cuma şi acel al. păducii, care până In acea clipă fusese bun 
obştest! y 


In principiu, cotropirea este aceiaşi, tot atit de arbitrară, 
de nedreaptă şi de strizătoare in Țara Rominească caşi în Mol- 
dova. 

In fapt insă boierii munteni se arată de astă dată ceva mai 
omenoşi decit acei din Moldova: Regulamentul Organic din 
Ţara Rominească cuprinde, la paragraful 4 al articolului 140, 
următoarea dispoziţie : 


Pe acele mosii undo vor fi păduri, proprietarul va da voie elucaşilor 
săi a lun lomne do foe din eringurile și pădurile care însuşi le va arata şi 
nomai pentra a lor neaparută trebuință, şi după aceluş chip ca care s'a ur- 
wst pănă acum. *) 


Mulţămită acestei dispoziții, sătenilor munteni li s'a pastrat 
partea cea mai prețioasă a vechiului lor drept de folosinţă asu- 
pra pădurii : volnicia de a se incâlzi in vreme de iarnă și de 
a-şi fierbe ciaunul fără a fi siliţi să cumpere lemnele trebuitoare 
spre acest Slirşit, 

In zadar căutăm o dispoziție la fel în regulamentul moldo- 
venesc: ea lipseşte intr'insul cu desăvirşire, nu găsim macar un 
cuvint care să slăbească glăsuirea ripitoare a art. 129. Şi această 
glăsuire fu adusă la indeplinire fără milă: din ziua In care re- 
gulamentul fu pus In lucrare țărănimea moldovenească se văzu 
tesbrăcată de un drept strămoșesc ce i-l lăsase până şi Fanari- 
oții, Pentru a nu tremura de frig, pentru a Incàlzi apa in care 
îşi scâlda pruncul, pentru a-şi fierbe mâmâliga, țăranul trebui să 
cumpere iemnele asupra cărora, vreme de atitea veacuri, avu- 
sese acelaşi drept casi stâpinul ! 


1) td., ibid., p. 235. 
2y It, ibida p. 204, 


4b VIAŢA ROMINEASCA 


ae aaa oa i beed rm 


Art, 123 al Regulamentului wrganic 2l Moldovei hotara ca: 


La satele acele unde moşia este strimtă si proprietarul na vu mea 
loa ca să deie pămini după așăzămint, san dind na i-ar râminea nimlea lor 
pentru trebuința sa, atunci acolo moșia să se daia în trei părţi, din care 
două părţi să se deie loenitorilor, iar o a troia parte să rămie stăpinulai, 
înțelegindu-se că împărțirea aceasta are să urinoze numai pentra local de 
hrană, adică: îmaşul, finaţul şi locul de arătură,..!) 


Acei stăpini ai moşiilor strimte nedispunind pe ele de loc 
de arâtură pe care să-l fi putut munci, sau, în cazul cel mai fa- 
voralil, dispunind numai de loc puţin, locuitorii acelor sate erau 
siliți, în cele mai multe cazuri, să răscur:pere claca în bani, In 
schimb nu capatau nici ei decit prea puțin loc de arătură, această 
lipsă inlocuindu-li-se prin finat şi imaş de calitate proastă şi allat 
la depărtări de sate ce prea adesea erau foarte mari, 5 

Sătenii din această categorie făceau de obiceiu, cu stâpinii 
lor, invoieli prin care dădeau de fiecare nume cite o sumă fixă în 
schimbul căruia erau scutiți de boieresc şi se folosiau de ima- 
şurile şi linaţele moşiei. E: 

Cu deosebire lacomi şi hrapareţi fața de săteni erau stareţii 
şi soboarele mânăstirilor, închinate şi neinchinate, care slăpiniau 
număroase moşii de munte. 

Starețul mânăstirii Neamţu! Venedict, arată la facerea in- 
voelilor o lăcomie attt de cumplită, incit, dela o vreme, oamenii 
nu mai primiră să se'nvoiască. Starețul avu Indrăzneala să se 
plingă Domnului, dar Mihaiu Sturdza, om de firea lui puțin milos 
peniru asemenea lucruri, indignat de lăcomia călugărilor, puse 
pe jalba stareţului o rezoluţie în care zicea că soborul pretinde 
locuitorilor „să plătească bani ps văzduh” şi poroaci facerea la 
fața locului a unei cercetări de cătră un boier de toată Increde- 
rea, vornicul Ştelan Catargiu bătrinul. Cercetarea dădu în vileag 
nişte abuzuri care indemnară pe Domn să propuie, în levrua- 
rie 1944, Obşteștii Adunări, modilicarea dispoziţiilor regulamen- 
tare pentru satele dela munte.?) Proiectul lu admis de Adunare şi, 
la 2 Maiu 1844, se promulgă Legiuirea asupra Unbunatelor 
drepturi şi îndatoriri ale proprietarilor şi sătenilor din satele 
de prin munți. 

lată pe scurt rezumatul dispoziţiilor acestei legiuiri: 


1) Sub numire de sate de prin munţi se liţalez acele sate stutornicite 
in munţi unde locuitorii nu nu impărtășire de locari do urat la cimp 

2) Locuitorilor din asemene sate, proprictarii sint datori a li da pä- 
mintal hotărit de regulament, dind pentre loe de arat, iost, şi de nu va 
fi finat indestalător, să-l îndeplinnaacă cu locari de matări pășuni; unde 
wor f, fără a luu nici o dijmă pe tot păniuntol cuvenit sătenilur. 

3) In cazul cind proprietarul nu ar avea ile unde să li doa niti finat, 


ta Eraut PP Armenii m BRS ha 


0 INTREBARE Ci 


PNI OI PD eena oomme a a aeee e ee 


blei imag cu întdestulare, acei din locuitorii rămași fără împărtășşiroa cuvenită 
se vor putea mata unde vor găsi loc cu indăminare, inştiințiad numal ocir- 
maires și i i catarat fără altă indatorire, 

4) Vatra satului, afară de curăturile de care locuitorii se folosesc a- 
area, nu va fi nicicum scăzută din pămintul cuvenit locuitorilor nici soro- 
stă de imaş. 

D) Locuitorii sînt Sobozi a Iua ienne de fac din căâzăluri pentru tre- 
harințile caselor ior precum şi lemne pentru heturi, clădiri de case şi u- 
neltele de gos e, chiar din lemn verde din picioare din locurile o- 
rindluite spra acest sfîrșit de proprietar, plătind fiecare gospodar pentru 
aceasta îi lei pe an. 

6) Neavind proprietarii neea moşie loc indestul en să lueroze lo- 
esitorii după nașăzămint, vor plăti cite 98 lei cursul politicit, caprinzindu-se și 
podvezile, afară de zilele de meremeturi și de lemnele de foc pentru aga- 
zaren din sat a proprietarului, 

T} Pentru cherestoaua ce ar voi s'o lucreze locuitorii, se vor involi cu 
proprietarii, 

*) „Fiindcă Invoolile între proprietari si locuitori nu lucrarea lor in 
cilà vreme amindonă părţile rămin mulțămite şi statornicite în acele invooli, 
sa ințelage că de s'ar arata asemene nemalțămiri, atunci se va urma după 
acest asăzămiat precum și pontru invoelile care nu ar fi întărite de ocirmu- 
ire, iar învoolile pe viitorime nu se vor îngădui dacă nu vor fi ivite in 
pretari cu acest așăzămint, ssu mni lesnitoare pentru loenitorii după multă- 
mirea amhelor părți“ '} 


Observ aici că dreptul recunoscut sătenilor din satele dela 
munte a Moldovei, prin legiuirea din 1844, intățoșază pentru ei 
nu numai o restituire în parle a vechiului lor drept, ci şi un folos 
materia! foarte apreciabil, de oarece cuprinde volnicia de a lua 
„5i lemne pentru heiuri, clădiri de case și unelte de gospodă- 
rie, chiar din lemn verde din picioare... 


Modificările aduse aşăzămintelor regulind raporturile dintre 
săteni si stăpini prin legiuirea lui Grigore Ghyka dela 23 April 
1851 neaducind nici ò schimbare în privința lolosinţii pădurilor, 
starea în ființă a acestui drept de folosință *), în ajunul promul: 
pârii legii rurale dela 14 August 1864, pentru sătenii din Mol- 
dova, se rezumă în chipul următor: 

Pădurile sint proprietate excluzivă a stăpinului 
Iară nici un drept de folosinţă a sâteanului asupra lor. 

Fac excepţie la această regulă sătenii de pe acele 
moşii dela munte (in ținuturile Putna, Bacău, Neamţu 
si Suceava) „unde sătenii nu au Iimpârtăşire de locuri 
de arat la cimp.* În aceste sate locuitorii au dreptul să ieie 
nu numai uscături pentru lemne de foc, ci chiar lemn de trebu- 


1) P. textul legii vezi D. C. Sturdzu-Șeheaaun, op, cit, L, p. 778, 

2) Loginirea dela 1544 pentru „imbanatele drepturi” la satele dela munte 
este inserată întocmai, din cuvint In cuvint, în nglurea dela 1851 u lui Gri- 
gore Ghek». Pentru textul lerinirii vezi D. C. Sturdza-Șohoonna, ap. cit., 


I. p, Puf an, 


EL] VIAȚA ROMINEASCA 


Pta pete ea tate amet 


ință din picioare pentru heiurile, casele şi uneltele lor de gos- 
podărie, 

In Ţara Rominească dispoziţiile regulamentare rămaseră ne- 
modificate pănă la legea rurală. Prin legiuirea dela 1851 April 
23 a lui Barbu Ştirbeiu, dispoziția din art, 140, privitoare la folo- 
sința pădurilor, fu redactată în chip mai scurt,—sensul şi aplica- 
rea rămâănind aceiaşi, 


$. 4. Pe acele moşii unde vor fi păduri, proprietarul va da voie să- 
tenilor să iea din uscătari şi să tale din eringuri lomnele trebuinciouse de foc. ') 


Țăranii munteni pastrase deci, pănă la promulgarea legii 
rurale, dreptul de a lua din pădurea moşiei lemnele de foc tre- 
buincivase lor, 


Şi acuma mă intorc la art, IX al legii rurale dela 1864, al 
cărui tèxt l-am reprodus mai sus, 

Acea dispoziţie a lost calcată dela început: odată cu pu- 
nerea in aplicaţie a legii rurale, sătenii, atit acei dela munte 
din Moldova cit şi cei din toată Ţara Rominească, au lost opriţi 
de a mai lua macar un lemn, de pe jos sau din picioare, fără 
a-l fñ platit. 

in acea vreme de grea nevoie pentru țărănime (plata Intä- 
ilor rate ale despăgubirii clăcii a coincidat cu nişte ani răi şi cu 
prețuri scăzute), ea s'o văzut silită să mai cumpere cu bani Şi acest 
lucru de absolută necesitate: lemnul de foc. De parece ţăranii 
erau cu desăvirşire lipsiţi de bani, se vedeau in multe locuri 
siliți, pentru un car de lemne, să se indatoreze pe două, trei şi 
chiar mai multe zile de muncă în vara următoare. 

Şi, lucru de necrezut, această nesocoure a unui text formal 
de lege, nu stirni mirarea nimărui ; din nenumâratele declamări 


in favoarea drepturilor poporului care umple coloanele ziarelor și 


acele ale desbaterilor parlamentare de pe atunci, nu cunosc ma- 
car una care să fi lost privitoare la această nouă cotropire de 
cătră cei puţini şi puternici asupra celor mici şi slabi, 

insuşi alcătuitorul legii, Mihai Kogălniceanu, veni in repe- 
tite rinduri la ministerul le interne Îâră ca el să intervie, macar 
printr'un cuvint, pentruca acest drept ce cl îl pastrase atitor ob- 
ştiei ţărăneşti, så nu le fie tāgāduit in chip atit de arbitrar. 

Articolul in chestiune hotăráşte că: 


După clusprezece ani, proprietarii vor 6 în drept a cere liberarea pădu- 
rilor ei ca această servitute prin bună învoială san prin hotărire judecă- 
torească. $). 


1) Textul leginirii lui Știrbeiu în D. C. Sturdza Şeheeanu, op. vit, 1 


p 699. 
2) D. C. Stardza-Şekeeann, op. cit, W, p. E94. 


O INTREBARE 49 


ass. ea ma e poate oo eee 


Cei cincisprezece ani expirau la 1880; proprietarii, văzind 
că până atunci nime nu-i silise să dea macar o aşchie de lemn, 
avură grijă să nu sufle macar un cuvint despre răscumpărarea 
cu bani a unei servituţi ramase in neființă, iar guvernul la pu- 
tere şi camera urmară să tacă ca mormintul. 

Faţa cu un asemene fenomen te întrebi dacă există macar 
un singur argument, de ordine macar morală, pe care să se fi 
putul întemeia clasele stăpinitoare, corpurile legiuitoare şi gu- 
vernele, in rezumat partea activă a ţării, pentru a Iindreptăţi 
ignorarea încăpăţinată a unui drept scris al mulțimii pasive, 

Singurul pe care Îl văd este tocmai faptul că, din nenoro- 
cire, această mulţime era şi este pasivă, 

Fost-au oare legea rurală o măsură de favoare, o pomană 
atit de mare şi de nejustificată, incit clasele stăpinitoare cu oa- 
reșcare temeiu s'ar fi putut crede dispensate să mai îndepli- 
nească niște dispozițiuni ale legii alcătuind favoruri nouă pentru 
țărănime, favoruri cu desăvirşire exagerate şi neindreptățite ? 

Cu bună samă nu. 

Regulamentul Organic, în principiu, ripise cu desăvirşire 
țărănimii; dreptul său de lolosință asupra hotarelor locuite de 
ea!), iar in fapt 1 redusese la folosința unor parcele minime, 
mai supunind această folosință ia nişte munci a căror valoare 
intrecea cu mult acea a arenzii anuale ce sar fi putut obține 
atunci pentru acele locuri, 

Ce a făcut legea rurală ? 

Ea a răscumpărat dela proprietari nu parcelele, căci aceste 
nu erau decit o rămășiță neinsemnată a hotarului de odinioară, 
la folosinţa căruia din veci avea țăranul drept, ci munca impovă- 
rătoare impusă lui cu dela sine putere de oligarhia stăpimtoare 
şi cotropitoare. 

Poate că mi se va obiecta că preţul plătit pentru răscum- 
părarea acelei munci era indestulător ? 

Se poate, dar să nu se uite c 


„ra 
şi dreptul de apretinde-dela-ntăpini-pămini pe nicu pen 
neraţiile viitoare, drept recunoscut ei atit prin negula- 
ment cit şi prin leginirile posteriearer4)-— 


Să nu se wite în sfirşit că pre acea 
care ü lichidat trecutul în lapra Eg ilor dintre pănint, 
sătean şi stăpimi în Rominia dintre Carpali, Dunăre, Prut şi 
mare, adică în țara unde Rominul singur poronceşte, este ne- 
asamanat mai nedreaptă şi mai asupriloare_ peniru țărănime 
decit măsurile prin care acelaşi trecul a fost lichidat în Buco- 


vina, în pärit tocanite de Konni alë Ungariei şi chiar în 


1) Cu toată opunerea lni Kisselef, care sustina că „țăranul era obis- 
mult să sè folosească decăt lou credea de cuviință”, (Pâm?ntul, Sătenii gi 
Stăpinii, i > 420 |). 

3) Vezi şi în Pentru ce sau răsculat țăranii, p. 420 sj + 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


NEALE O NOAA VEERE TE E ae a aaan aah aaa A TA 


Basarabia, toate țări in care Rominul este şerbil şi unde po- 
ronceşte străinul. i. 

In Bucovina țăranii au lost improprietăriți pe toată intinde- 
rea păminturilor ce le stăpiniau în clipa in care acea parte a 
Moldovei i-o fost ripită. Această ripire desăvirşindu-se Inna- 
inte de cotropirile din Moldova dela 1804 şi 1832, ei i se datorește 
faptul că ţăranii bucovineni stăpinesc astăzi peste trei pâtrimi 
din locul de hrană al ţării lor, , 

In Ungaria asemenea, in comitatele locuite de Romini, fā- 
rănimea posedă şaptezeci și cinci la sută din intinderea cultiva- 
bilă, patentele impărâtești dela 2 Martie şi 21 lunie 1854, făcind pe 
țăranii din acele comitate stăpini desăvirșiți pe sesiunile ocu- 
pate de ei incă din evul mediu. 

Şi chiar in Basarabia (atinsă de cotropirea dela 1804). în 
Basarabia supusă autocrației rusești, țăranii prin legea rurală 
dela 1869 au primit dela 8; la 13 desiatine, după localităţi, fără 
a ţine socoteală dacă au vite sau nu d | 

Nu cunosc constatare mai jalnică şi pentru clasele noastre sta- 
pinitoare mai ruşinoasă decit asta : câtră țăranul romin, până şi 
străinul a fost mai drept decit acei de un singe şi de un gralu 
cu el, pe care o soartă nemiloasă ii adusese In capul lui! 

Legea rurală dela 1864 a fost o cumplită nedreptate... Fä- 
cută ţăranului, Ea a consfințit groaznica cotropire dela 1832 re- 
cunoscind ţăranului numai proprietatea acelor rămăşiți ale ve- 
chiului său drept ce i le lăsase Regulamentul Organic. Ea la 
silit să răscumpere, în condițiuni foarte impovâărătoare pentru 
starea lui economică de atunci, claca grea ce fără de drept i-o 
impusese de un veac incoace încălcările succesive ale stăpinilor. 
In schimb insă, pentru dreptu! ce-l aveau generaţiile viitoare de 
țărani să dobindească şi ele pâmini din hotarul aşăzării, drept 
recunoscul şi de regulament şi de legiuirile următeare,—legea 
rurală, desființindu-l, nu dădea ţăranului nici o despăgubire. Re- 
forma lui Cuza n'a fost decit o jumătate de măsură,o lege schi- 
loadă, Şi această lege, schiloadă din naștere, a mai fost schi- 
lodită şi de clasele stăpinitoare prin neaducerea la indeplinire a 
uneia din dispoziţiile ei care consfinția un drept al țărănimii în 
uz la punerea in aplicare a reformei dela 14 August 1864! 

O asemenea ignorare a dispozițiilor art. IX alcătueşte o 
incălcare a unor drepturi recunoscute țărănimii prin lege. Şi 
această incălcare nu mai este făcută in vremurile de răstriste, 
cind ţara gemea subt despotismul turcesc, cind domnia se vin- 
dea de Poartă veneticului care oferia o arendă mai mare, cind 
o mină de boieri se făcuse stăpină pe ce rămăsese din puterea 
publică şi din avuţia țării, cind dreptate nu era decit pentru acel 
ce putea s'o cumpere, cind poporul n'avea glas spre a se apara, 
cind presă și opinie publică nu existau. 

Incalcarea de astădată este făcută intrun regat neatirnat, 


1) Mai vezi in Pentru ce s'au răsculat țăranii, p. 422 sq. 


O INTREBARE 5i 


need bidit e ammm ii data ea mea man eee Do mmes eeroaeee no ameme mame 


care se bucură de una din cunstituțiunile cele mai liberale din 
Europa, la sfirșitul veacului al XIX-lea şi la inceputul acelui al 
XX-lea, cind nu mai există privilegii, cind boierimea nu mai 
«ste decit o amintire a trecutului, cind opinca ia, dragă Doamne, 
parte la ocirmuirea ţârii şi la facerea legilor, cind sint curți şi 
tribunale alcătuite din judecători titrați şi inamovibili, cind liber- 
tatea presei şi acea a cuvintului sint desăvirșite! 

Faptul că o strimbătate ca aceia care face subiectul aces- 
tui articol poate sta în picioare vreme de patruzeci şi opt de ani, 
fără nici o protestare, fără nici macar o veleitate de îndreptare, 
invederează incă odată cit sintem de departe de a fi rupi cu tra- 
dițiunile răle ale trecutului; arată că, dacă privilegiile s'au desființat 
pentru naştere, ele s'au menţinut peritru bogăţie, cå boierimea 
nasterii este înlocuită prin ălta, nouă, a banului, —bocrime ce-i de- 
parte de a fi mai neinteresată sau mai iubitoare de dreptate decit 
cea veche, că libertățile şi garanţiile constituţiei sint reale nu- 
mai pentru acei care ştiu să le valoreze şi că, în siirşit, tăranul 
ia pane la ocirmoire numai pe hirtie; iar în realitate, neincetind 
să fie calcat şi smerit, este tot factorul pasiv de altă dată, 
fără conştiinţă de drepturile lui, fără voință de a le recuceri 
cind i se ripesc;—acest fapt dovedeşte în sfirşit că dreptatea 
există şi astăzi numai pentru acel puternic, necum pentru cel mic 
şi slab, 

- 

Si acuma întreb : 

Drept este oare ca un drept recunoscut săteanului de trei 
texte de lege precise să râmie literă moartă ? 

Bine şi ce folos este oare pentru țară ca proprietatea mare, 
care s'a alcătuit la noi printr'un şir de cotropiri asupra dreptu- 
rilor obştiilor, cotropiri cărora li-a pus virf odioasa fără de lege 
regulamentară, bine și folositor este oare ca acea proprietate 
mare, cu dela sine putere, folosindu-se de pasivitatea şi de 
slăbăciunea obştiei '), să se facă că nu cunoaște sau nu bagă 
in samă 0 dispoziție care nu face decit să păstreze săteanu- 
lui fărămăturile unui drept străvechiu, fărămâturi recunoscute 
până şi de Regulamentul Organic şi de legiuirile domnilor regula- 
mentari ? 

Prudent este oare să se proceadă în acest chip, adăogind, 
la şirul nesiirşit al cotropirilor din epoca de barbarie şi de ru- 
şine, o cotropire nouă săvirşită in vremea de azi şi a cărei cons- 
tatare stă In putinţa tuturor? Prudent este oare a mai încărca 
şi cu acest păcat debitul şi fără el atit de incărcat al clasei stă- 
pinitoare (veche sau nouă) al contului dintre obștie şi ea? 

Deocamdată atita. 

Radu Rosetti 


PEPI E e a i 


1) Pasivitate şi slăbăciune datorite mai cu samă stării de usapreală 
in care obatia a fost ținută de câtră elass stăpinitoare. 


Note pe marginea cărților 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE 


2, Bou gecus d Avril, de Julia Hasdeu.— lată v carte care 
mi-a lost dragă în chip deosebit. Am primit-o, impreună cu celelalte 
două surori ale ei, Chevalerie şi Théâtre, pe estrada Ateneului 
Romin, la solemnitatea impărțirii premiilor, şi, dacă nu greşesc, 
chiar din miinile marelui Bogdan Petriceicu Hasdeu, E o carte 
mică deo şchioapă, cu coperta albastră cerulee și tipărită pe htr- 
tie foarte bună, la Socec € Teclu, anul 1889, Portretul autoarei 
impodobeşte inceputul cărţii, un chip drăgâlaș şi băeţesc, cu: 
ochi profunzi şi mari, Era, prin urmare, la slirşitul unui an şco- 
lar: am luat cu mine această carte şi în colțul de provincie unde 

trecut vacanța am deschis-o cu evlavie, 

ti i un an ae nainte, citisem Les Aventures de T elemague, 
dar vocabularul lui Fénelon nu se potrivește cu al Juliei Has- 
deu. Am pus mina pe dicţionar și am citit Bourgeons d'Avril, 
din scoarță până In scoarță, cãutind toate cuvintele decaneseute 
şi notindu-le pe caet, Aşa, traducind acest volum şi pe celelalte 
ale Juliei Hasdeu, am fâcut un pas mai departe in cunoştinţa 
limbii franțuzeşti, In aceiaşi vară, am mai citit, tot cu dicţio- 
narul, Paul şi Virginia şi de aci incolo am ieșit de subt tu- 
telă şi am pāşit singur, mai departe, major în vocabularul 
francez. i : 

Amintiri, poezie, planuri nici azi cu totul ruinate şi un stu- 

diu-poemă mä leagă de Bourgeons d'Avril şi de numele autoa- 
rei. E o vreme in viaţa noastră—la unii ţine mult, da alții se 
curmă de grabă—cind trebue să iubeşti, să treci din iubire în iu- 


ee Pi be e eee | 3 d bata a ata 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 53 


Pe pom pr m dd di i II d PP imna 


bire, sau chiar să duci în fritu, ca un aprig conducător de qua- 
drige, mai multe iubiri de odată. Ințeleg iubiri intelectuale, vor- 
besc de acele pasiuni nobile și fecunde, din clocotirea cărora 
ies lrumuseţile literare şi artistice, izbucnesc faptele eroice şi des- 
coperirile ştiinţifice, E o vreme, cind viața, subt forma ei cea 
mai incintâtoare, se zbate în pieptul nostru, ca o pasăre, în co- 
livie, lubim cărţile, iubim muzica şi celelalte arte, iubim pe prie- 
teni, iubim pe iubita ori pe soția noastră, iubim ceia ce scriem 
şi iubim planurile irealizabile pe care le vedem aevea, In lumina 
de lună plină a speranțelor noastre. Cite studii, cite romane, 
ce rafturi de bibliotecă nu visezi şi nu crezi că vei scrie, atunci 
cind nu te cunoaşte incă nimeni şi saltarele tale gem de pro- 
duchi geniale ! În această fază eroică şi incet-incet dezamăgită, 
am iubit poeziile Juliei Hasdeu și am conceput, pentru vecinica 
ei pomenire. literară, nimic mai puţin de cit un nou Parthenon, 
adică o operă idololatră, albă ca marmora de Paros şi desăvirşită 
ca meşteşugul arhitecților elini! 

După ce am citit și recitit cele trei volume tipărite, mi-am 
dat seama că am innainte-mi un material prea răstrins, cu atit 
mai mult cu cit ştiam ca in castelul dela Cimpina stau inchise 
teancuri de manuscripte. Tot așa, ceia ce cunoaștem din viața 
„Juliei Hasdeu era prea puțin, pentru intreprinderea visată. Am 
scris, atunci, de Incercare, un studiu foarte torturat şi l-am sfirşit 
cu un fel de feerie sentimentală, filosofică şi evhulogică. După 
aceia, printr'o scrisoare pe care o posedă azi amicul meu Juliu 
Dragomirescu, am cerut lui Hasdeu binecuvintare pentru marile 
mele planuri. lronicul bătrin a văzut sinceritatea, naivitatea a- 
este! porniri, dar și starea de fermentație sufletească şi literară 
în care mă găseam şi m'a lăsat să cresc mai mare și să mă 
limpezesc, Studiul meu, insă, l-am tipărit, după o meritată ca- 
rantină de vreun an de zile, In revista Literatură şi Artă Ra- 
mind, la 25 Noembrie, 1899, 

Am recitit, mai incoace, volumul Bourgeons d'Avril. Julia 
Hasdeu imi pare și azi vrednică de iubirea de odinioară. Dar 
ceia ce am scris asupra poeziei ei este prea stingaci, cirpit şi 
violent, ca să poată da cuiva impresiuni exacte. Pe lingă reali- 
tatea grațioasă și clară, care flutură In poezia Juliei Hasdeu, stu- 
diul meu e greoi și aspru ca o crisalidă, Julia Hasdeu era 
ð aristocrată, şi prin tatal ei, şi prin educaţia ei, şi prin temei. 
nicile studii clasice pe care le facea la Paris. Modelele ei lite- 


rare sint scriitorii bine crescuţi din toate vremile, dar mai ales 


din epoca de aur a literaturii franceze. 
Despre poezia Juliei Hasdeă şi despre autoare, aş zice azi 
ceia ce ea însăşi scrie despre Evantaliu : 


C'est un mignon jouet du siècle des marquises, 
Son brin d'ivoire est d'or et d'agate incrusté, 
Et sa feuille de gaze aux peintures exquises 
Sur un beau sein d'albâtre a souvent palpilt. 


Boucher, peintre mignard de ces grâces légères, 
Sur l'azur diaphane a peint l'Amour vainqueur, 
Qui badine et folâtre autour de deux bergères, 

Essayant, mais en vain, de leur percer le coeur. 


Au trecut destui ani peste scrisoarea mea cătrā Hasdeu; bä- 
trinul vultur a murit și gindurile şi visurile mele s'au risipit pe 
alte plaiuri, S'a intimplat, însă, că, după moartea lui Hasdeu şi prin 
hotărirea lui testamentară, toate manuscriptele Juliei Hasdeu cum şi 
corespondenţa dintre ea şi tatăl ei au intrat in stăpinirea unui vechiu 
şi bun prieten. Proectul meu de acum cincisprezece ani a ajuns 
realizabil! Entuziasmul şi ideile de atunci încep să crească din 
nou în sufletu-mi, dacă nu chiar pe ogoarele unde au lost, cel 
puțin—ca macii şi ca răsurele— printre aceste ogoare. Julia Has- 
deu ar merita intr'adevăr un studiu amănunțit și devotat. Și mai 
nainte de toate, sar cuveni ca interesanta corespondenţă dintre 
ea şi tatăl ei să vadă lumina zilei, Intr'o carte specială. Stiu că 
ar trebui un pumn de curaj pentru aceasta. Hasdeu şi fiică-sa 
nu-și puteau scrie lucruri fără interes. Oamenii și imprejurările 
contimporane sint judecaţi cu o innaltă şi strălucită libertate. Ge- 
nialul Hasdeu care, cind scria pentru toată lumea, era atit de 
sincer, era—dacă se poate— şi mai sincer, cind scria scumpei 
sale Lilice. Multe nume ilustre, multe figuri din Panteonul nos- 
tru vor apărea, subt pana lui Hasdeu, ca incoronate cu trăsnete... 
Ce ne pasă! Sintem urmaşii lacomi de adevâr. 

Dar mărturisesc că pe mine unul mă interesează in deo- 
sebi scrisorile Juliei Hasdeu. Ah! sint toate în franțuzeşie... (pe 
cind ale lui Hasdeu sint toate în romineşte). Cu voia vistierni- 
cului lor, excelentul meu amic Juliu Dragomirescu, am scos una, 
din tezaur. E scrisă cu nişte caractere corecte şi verticale care a- 
duc aminte de scrisul lui Haret, E o scrisoare de şase pagini 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 55 


oo raa mm name aa 


mea 


mici Şi, între altele, coprinde, asupra limbii romineşti, o părere 
n at f un inceput de răspuns la întrebarea de ce “Julia Has- 
eu n'a scris in limba ei maternă. O traduc aproape in intre- 
gime, dar nu juxtaliniar : 


„Scumpe tată, 

> ia iertâm fără de greutate tăcerile tale și stilul telegra- 

c al scrisorilor tale, şi rare şi scurte, te rugăm în schimb să 
üi tot așa de indulgent în privinţa noastră, Ai fără îndoială 
psi multe ocupaţii, munca ta monstruoasă te absoarbe ; o ştiu. 

ar noi ceștia, vai ! avem oare o clipă de răgaz ? De abia dacă 
avem vreme să mincăm și să dormim. Ba incă, de citiva timp, mama 
mânincă puţin şi nu doarme de loc, fiindcă are nişte dureri nebunești 
de măsele. Cu toate stăruințile mele şi cu toate poveţele şi răspove- 
tele tuturor celor ce o văd, mama se încăpăținează și nu vrea 
să-și dea gura pe mina nici unui dentist parizian, invocind mereu 
pe Esculapul fără de prihană, pe bărbierul ungur Tiez, pe care 
ca u crede neincetat—aşa de mare este puterea prejudecmii— 
ps meşter decit cei mai meşteri dentişti din Marele Oraş.—Cit 
espre mine, am de două zile dureri de cap şi torticolis (inţe- 
peneală de git); sint boli de student şi m'am deprins cu ele 
Domui profesori de la Sorbonna sint cu mine foarte drâgălaşi : 
pol s'o spun fără laudă, că numele meu e de cinste între ei: 
chiar azi am fost proclamată cea dintii la dizertația latină şi d. 
Jules Martha mi-a făcut foarte măgulitoare complimente dez 
cum dăunăzi şi d. Larroumet, In aceste momente mă lupt zdra- 
vân cu Logica, fiindcă în curind trebue să fac, pentru d. Séail- 
les, 9 lecție orală de cel puţin trei sferturi de oră asupra ipotezei ; 
apoi, m'am inscris ca să tâlmăcesc din Herodot, pentru d. Paul 
Girard, şi să fac, timp de un ceas, lecţia, în locul său: așae 
cà am curaj ? D. Ludovic Carrau mă primeşte la cursul său de 
agregafie care e foarte interesant şi imi va fi de folos, căci 
după licenţă, socotesc să-mi iau agregația, pregâtindu-mă, în i 
celași timp, şi pentru doctorat, In slirșit la Facultate sint fericită ; 
am luat, cum zic camarazii mei, l'air de la maison ; dar, Sfinte 
Dumnezeule, trebue să munceşti In lege, ca să-l ici! i 

ips Cu canto o duc bine; d. Lauwers e foarte mulțămit de mine 
şi zice că pun inimă in ce cint. Olandeza care mi-a dat lecţii 
anul trecut, d-na Storm,—şi care, ce e drept, avea o lrumuasă 
voce de contralto, dar nu și destulă metodă—mă învinuia, dim- 


PA VIAȚA ROMINEASCA 


potrivă, de răceală. Mă făcea să mor de ris, cind cinta, cu ac- 
centul nemţesc, Je Papillon et la fleur, de Hugo: 
La pofre fleur tissail au babillon celeste 
Ne ffuis pbas! 

Apasă cu putere pe pfas, ceia ce producea un sunel ase- 
mănător zgomotului pe care îl face, sărind, dopul unei sticle de 
şampanie, Şi se găsea incintătoare, O, fineța olandeză! 

Am citit dările de seamă ale şedinţelor Academiei din Bu- 
cueşti şi cuvintarea ta, sau mai de grabă prefața ta, pe care o 
găsesc foarte interesantă şi foarte justă. Cu acest prilej, dă-mi 
voc să-ţi pun o intrebare. Orice limbă a avut epoca ei de con- 
fuziune, de copilărie, de lungă şi trudnică formaţie. De asemeni, 
la un moment, toate marile limbi occidentale s'au—nu cutez să 
zic: fixat, căci poți să spui de o limbă că e vreodată fixată ?— 
dar s'au curâţit şi luminat; ele an dobindit o formă corectă și 
definitivă. Limba italiană a început cu Dante și cu Boccacio, cea 
franceză cu Malherbe şi cu Descartes. Ei bine, te intreb—eu care 
sint atit de ignorantă, vai! roşesc so spun, atit de ignorantă în 
limba mea maternā— crezi tu că limba rominească a ajuns să 
fie, la epoca în care ne găsim, o limbă în ințelesul desăvirşii al 
cuvintului, o limbă isprăvită, ajunsă la desăvirşita-i desghiocare 
şi la forma ei definitivă ? Avem noi, în limba rominească, vreun 
scriitor, prozator sau poet, care să ne infățişeze modelul ci defi- 
nitiv? Mărturisesc cu umilinţă că limba lui Alexandri insuşi, pe 
care totuşi o socotesc drept cea mai puțin incorectă, în compa- 
raţie cu ceilalți poeţi, drept cea mai bogată și mai drăgâlaşă, 
cu gustul ei atit de tinăr şi de lnbătător, limba lui Alexandri 
imi pare incă foarte stinjinită şi foarte nesigură. Orice aş face, 
cind citesc ceva în romineşte, fie cit de bună rominească, am 
sensaţia că citesc din Villon sau din Froissart; niciodată nam 
părerea că cilesc ceva de Goethe sau de Voltaire. Să fii bun 
să-mi explici de ce așa.” 


Scrisoarea aceasta fu scrisă la Paris, Joi 25 Aprilie 1887. 
Prin urmare (o observaţie invincibilă) , Eminescu stătea întreg, 
piramidă cu virful detunat, în lumăria Şi In miopia contimporană. 
Avem azi 13/26 Aprilie 1913... Trebue să credem că, dacă Julia 
Hasdeu trăia şi azi, ar fi ajuns să aibă alte păreri despre limba 
şi literatura rominească, 


G. Galaction 


Pap o ——— 


Modelele franceze ale teatrului lui 
Alecsandri 


ll, Boeri şi Ciocoi 


„Până acum, ti scrie Alecsandri lui Alecu Hurmuzaki în 
Martie 1865, am compus bucăţi mai mult sau mai puțin uşoare, 
in potrivire cu puterile actorilor şi cu nelndeminarea limbii; au 
venit insă timpul ca se cerc şi ceva mai serios, mai literar, fără 
a mă preocupa de gradul de inaintire a actorilor în arta drama- 
tică* 1). Această declaraţie care ne arată şi prețul pe care Alec- 
sandri 1l punea pe prima fază a carierei sale dramalice şi do- 
fința lui de a crea o comedie de-o treaptă superioară celei de 
până atunci, nu e izbucnirea unei stări sufleteşti trecătoare. Cu 
două luni inainte manifestase prietenului său bucovinean hota 
rirea de a părăsi „soiul pieselor ca Airiţa, Doi morți vii, Pea- 
ta din casă”, de care fusese nevoit să se țină din pricina „ne- 
culturei limbei“, a „gustului neformat al publicului” şi mai ales 
ä „lipsei“ sau a „neexperienţei“* artiştilor dramatici ; totodată îi 
impărtășea ispita ce-l mina să pătrundă in „regioanele comediei 
de salon“, să creeze caractere aparținind domeniului „comediei 
innalte* 3), E tocmai timpul *) cind Alecsandri lucrează fără să 
se zoriască la o „mare comedie in cinci acturi*, proectată din 
lanuarie 1862, în timpul şederii sale la Paris. 

_. Piesa aceasta, Ciocoii Regulamentului, nu era să fie urmată 
niciodată de partea a doua a ei, Ciocoii Convenţiei sau Cio- 
cos din zilele noastre, pe care tot atunci o plănuia Alecsandri : 
ba chiar ea insâși era amenințată să râmle de-abia schițată, să 
se mârginească la inşirarea „păpușelor“ *), cum zice autorul, ale 


Co 


1) Ms. 3549 al Academiei Romine. Serisoarea e datată di i 

2) Acolas ms.. Serinoare din 54) lanuarie 1865. "SE 
3) Ibidem. Cătră AL Hurmuzaki, Mircești, 9 Isnuarie 1866 „Am 
inceput o mare. comedie in 5 acturi intitulată Ciocoii Regulamentului, care 
à se fie urmată de Ciocoii Convenției*, Acelaș lueru il spune aceluiug co- 
osado la 20 Martie 1866. După o serisoare din 2 Septembrie 1867 că- 
|. Negruzzi, actul | din ia Ciocoilor era la această dată, 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


căror sfori vroia să le tragă in cursul reprezentațiilor și la dez- 
voltarea a două sau trei scene"), căci alcătuirea ei definitivă tā- 


râgâni până în 1871 f}. Pe scena Teatrului Naţional din Bucu- 
reşti comedia lui Alecsandri fu adusă numai în Februarie 1874, 
subt titlul modificat Boeri şi Ciocoi, doisprezece ani după in- 
colţirea ideii de a o scrie în spiritul autorului nostru. 

Această îndelungată pregătire a comediei innalte rămase 
fără folos pentru Alecsandri care, fără să-și fi dat toată măsura 
talentului său in genul pe care l-a creat la noi, il pârăsi in cu- 
rind pentru drama în versuri, 

Boeri şi Ciocoi sint singurul specimen de comedie innaltă 
a lui Alecsandri. Căci nu putem socoti ca atare comedia de 
salon Concia. Cum să-i acordăm acestei „comedioare” o mai 
mare valoare decit aceia ce i-o atribuia Alecsandri, cind, trimi- 
țind-o In 1865 lui Alecu Hurmuzaki 3} şi atrăgindu-i atenția câ 
e scrisă „pe forma proverburilor lui Alfred de Musset*, i-o pre- 
zinta ca un act de „simplă convorbire, fară intrigă complicată“, 
cu ajutorul căruia vroia să facă o cercare despre mlădierea lim- 
bii intr'o conversație de persoane distinse ? 4) Cercări de felul 
acesta le reinnoeşte Alecsandri în mai multe pasagii din come- 
dia sa cea „mare“. Scene intregi din Boeri şi Ciocoi se pe- 
trec, spre a ne servi de vorbele lui Alecsandri, în „regioanele 
comediei de salon“, cuprind roluri de „amoreze delicate“, de 
„dame de salon” *) cae, irecventind In străinătate  nobleţa cea 
mai autentică, caută să poleească şi societatea noastră și să facă 
să domnească un ton elegant în adunări %). Prinţesa din Con- 


d'une grande comilie en quatre setes intitulte les Cimol d'avant 1848, ce 
qui veut dire que je la ferai suivre d'une seconde piċce: les Ciocoi de nog 
Jours.” Să se obeerve că în primu ei concepţie piesa care a deveni! Boeri 
și Cimcoi trebuia să aibă patru arte şi că numai în 1866 e vorba do cinci nete. 

|) Aceusta a fost soarta comediei plină de aluzii personale Invidi i 
si a dramelor politice Desrohirea /igpanilor şi Năwilirea Jidanilor. Ul 
pentru Japidiogii serisorile din 5 Noembrie (Ms. 803 al Acad. Rom.) și i De- 
cembrie 1879 (in frunte» ediției lui Despot- Vodd) câtră 1. Ghica; pentru Des- 
robirea Țiganilor scrisorile din 26 lunie ṣi % August 1880, din S Msi 1881 
vātră acelaş (ms. 803 al Acad. Rom.) Prefuţa la Jentrul tui Alecsandri din 
ediția Carealechi gi Chendi (București Minerva, 1905) conține fragmentele 
rămase din aveste piese, cum gi din Văvălivea Jidanilor. 

2) În ms. 2241 al Academiei, care conține Ciocoii, se află mai jos de 
titlni comediei indicaţiunea datei: 1N7!. Manuscrisul acesta a fost dăruit la 
1 Martie 1874 de Alecsandri „amicului sãu G. Steriadi*, În manuscrisul 3239 
al Academiei titlul primitiv al comediei Boerii şi Ciocoii Regulamentului 
a fost şters și inlocuit—probabil în 1574, cind această copie a fost dată ca 
omagiu Iui Kogălnicean —cu titin! Boeri şi Cinroi. 

3) In serisoarea citată din ms, 349 al Acad. Romine, acest mic pro- 
verb e intitulat, după aria pe caro o cîntă personugiile, Harcarola. 

1) Comediile proverbe întrun net ale ini Musset, pe care Alecsandri 
le-a avut în vedere, Je Caprice și N faut qu'une porte soit ouverte ou 
fermée, sint le convorbiri întrun aet, intre două sau trei persanagii care 
aparțin lumii elegante. Proverbul întrun aet On ne saurait 
are prea molte personagii pentruea Alecsandri să f modelat Concina sa după 


ui. 
5) Citatii din serisoarea din 30 lunuarie 1865, in care Alecsandri ca- 
i comedia pe care vrea so creeze. 
6} Sint laudele pe care înterlocutorii le mine Prințesei în Boeri și 
Ciocoi, act, IV, se. 1. 


ra 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 59 


cina reapare in Prinţesa din Boeri şi Ciocoi, pentru a rosti Im- 
preună cu Elena, eroina piesei, „simţiri de un grad mai innalt, 
de o nuanță mai delicată“ ') decit ale personagiilor femenine din 
repertoriul de până acum al lui Alecsandri şi a mlădia limba 
pentru „scenele de innaltă comedie“, la a cărei intăptuire se 
crede chemat autorul. 

De oarece in desfăşurarea primei părţi a activităţii drama- 
ice a lui Alecsandri, Boeri şi Ciocoi intăţişează punctul culmi- 
nant al ei, se cuvine într'o cercetare asupra modelelor franceze 
ale teatrului acestui autor *) să i se consacre o cercetarea 


parte. 


Conceptia din „Boeri şi Ciocoii“ şi cea din „les Effron- 
iës*, Comedia socială, 

Comedia lui Alecsandri nu datoreşte nimic romanului lui 
X. Filimon Ciocoii vechi şi noi, apărut In 1863, după ce auto- 
rul nostru plânuise lucrarea sa dramatică, ale cărei situaţii, in- 
irigă şi caractere nu seamănă de loc cu ale romanului. 

Ideia de a scrie comedia sa răsare la Alecsandri in lanu- 
arie 1862, In timpul şederii sale la Paris, unde-l reține girarea 
afacerilor legațiunii noastre, în lipsa fratelui său Alecu 3), E 
momentul cind publicul spectacolelor aplaudă piesa Les Ef- 
frontes a lui Emile Augier, cind presa impărțită în două tabere- 
o huleşte sau o laudă cu entuziasm, cind critica discută genul 
nou al comediei sociale, creat în Franţa de Augier. Genul fu 
complectat în Decembrie al aceluiaș an cu Le fils de Giboyer, 
a cărui reprezentare avu un succes ce-i amintea criticului Sar- 
cey succesul dobindit In preajma Marei Revoluții de Le Ma- 
riage de Figaro *), 

Privirile lui Alecsandri se Indreptară câtră aceste comedii 
nu numai din cauza vilvei ce deşteptaseră, a aprobărilor zgomo- 


1) Citate scoase din serisoarea dela 50 lunuarie 1365, Calificările s- 
cestea convin oare ln pasagii en următorul: Princesa (cătră Elena, care nu 
vrea să-i deatăinulască dragostea ei pentru Radu)—MințilL ochiti strălu- 
ese... Na te tulbura, drăgulița me... (act. V, se. 7)? 

2, V. parten întăia a acestui studia : Modelele franceze ale teatrului 
ae Anai —1 „Cucoana Chirifa* în Viaţa Romîneased, Nr. 11 şi 12 

is y 

3) Ciocoii vechi ni lui Filimon zugrăvese societatea fanariotă din tim- 
pul lui Caragea, Dacă Filimon ar É se partea doua n romanului său, Co- 
eoii noi poeare ni i-ar fi intățișut ar fi lost cei ai domniilor regulamontare, 
adică ar fi fost Ciocoii Regulamentului, aduși pe sconă de Alecsandri în 

4 modific iocoi. Reamintim că această piesă cons- 
titue prima parte a dipticului dramatic, a cărui rte a doua, Ciocoii Con- 
renției sau Ciocoii din zilele noastr, n'a mai fost compusă, spre a trage 
constatarea că Ciocoii noi ai lui Filimon ar fi fost toemai Ciocoii vechi ai 
Jui Aloesandri, 

„A CL H. Gaillard de Champris, Emile Augier et la comédie sociale,- 
Paris, Grasset, 1910, p. 429. 


-60 VIAȚA ROMINEASUA 


toase ale unora, a invectivelor baljocoritoare ale altora, a desba- 
terilor furtunoase ale presei, dar și din cauza lavoarei de care 
autorul lor se bucura la curtea Franței, ceia ce constituia un 
merit capital în ochii lui Alecsandri, poet căruia i-au plăcut in- 
totdeauna consacrările oficiale ale talentului. Consilierul impăra- 
tului, nuvelistul Mériméć, pe care scriitorul nostru îl cunoștea 
'de aproape, primise dedicaţia comediei les Effrontes și-l induple- 
case pe Napoleon al Ill-lea să silească cenzura să revie asupra 
interzicerii reprezentării piesei Le fils de Giboyer, iar Augier, cu 
tot republicanismul său, era bine văzut la curte şi admis In cer- 
cul prințesei Matilda, protectoarea oficială a literaturii şi artei 
timpului ?}. 

Un alt motiv care aținti atenția lui Alecsandri asupra pie- 
selor lui Augier fu interpretarea lor scenică desăvirşiiă la Co- 
media Franceză—teatrul preferat al autorului nostru. Printre ar- 
tiştii a căror reputație se stabili sau spori cu acest prilej, fu 
(sot, creatorul rolului lui Gibover 2). Se poate ca amintirea jo- 
cului său superior în ambele comedii, cârora autorul nostru le 
datoreşte mult, să-l fi indemnat pe Alecsandri, mai tirziu, In 1874, 
in anul tocmai cind se reprezinta Boeri şi Ciocoi, să se gin- 
“dească la acest artist—in strinse legături şi cu Alecu Alecsandri 
—pentru a călăuzi educaţia tinerilor romini trimişi să înveţe arta 
dramatică la Paris 9), 

Le Fils de Gibover şi Les Effrontes a căror reprezintare 
An 1861—1862 determină tipul comediei pe care Alecsandri o ia 
acum de model, inaugurează in Franța comedia socială, 

Comedia socială trebue privită ca o specie a comediei de mo- 
'ravuri, gen de multă vreme ilustrat In literatura franceză prin nume- 
roase capodopere și In care Augier işi exercilase şi dinsul In chip 
strălucit talentul in anii precedenţi. Comedia de moravuri Le gendre 
de M. Poirier (1854), pe care unii critici *) o consideră drept piesa cea 
mai bună a lui Augier, a servit lui Alecsandri pentru reuşita sa 
localizare : Ginerile lui Hagi Petcu. Conflictul dintre aristocra- 
“ţia franceză ruinată, care cată să-și aurească din nou blazonul 
despoleit, cum face Gaston de Presles prin căsătoria cu sacul cu 
milioane al unei fete de negustor, și burghezia care, reprezintată 
„prin toptangiul îmbogățit Poirier, socotește că va ajunge la dem- 
mităţi şi la onoruri prin prestigiul ce-i va conferi un ginere din 
nobleță, a lost transpus pe scena noastră: protagoniștii francezi 
-sint Inlocuiți cu prințul Radu Movilă și cu bogasierul Hagi Pet- 
-cu; mai modest decit personagiul original, candidat la „pairie“, 


1) P. Morillot, Em. Augier, Grenoble, Gratier, 1901, p. 21-23-05. —H. 
Chami op. cit, p 442—H8. 
2) Seulptoru Barda îi reproduse trăsăturile în chipul te se asrnade 


monumentul ridicat drumaturgulni in 
Tata Teatrului Odeon |CI. Morilor, 27; cit pi 22). 
3) Cf. Serisori, ed. cit, din lanie 1874 cătră T. Maioresen, şi din 
28 Martie 1875 cătră LN zzi. 
4) Aşa R. Dosmie, Portraits d'fcrirains, Paris, Perrin, 1902 p. îl. 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 6p 


negustorul moldovean sar mulțumi să se arunce în sena- 
torlic*“ î), j 

Iniâţișarea scenică a unor ridicole ca vanitatea neroadă a- 
burghezului cu stare şi mindria obraznică, uşurinţa şi ironia ste- 
milă a aristocrației din timpul său, nu mulțumi pe Augier. In 
curind işi propuse un scop mai ambițios: se sili să studieze 
„rănile tăinunte* ale societății, să arâte „ulcerele* 2) de care su- 
lere, relele care vițiind atmosfera morală a timpului aduceau 
ruina edificiului social și distrugerea căminului. Les Effrontés 
(1861), Le Fits de Giboyer (1862), La Contagion (1866), Lions 
ei Renards (1869) aparțin genului comediei sociale, sau social- 
politice, gen pe care Augier il cultivă la siirșitul carierii sale, 
deşi unenri se intoarce la comedia de moravuri ca în Les Four- 
chambault (1878), iar alteori se incearcă in comedia de caracter 
ca în Maitre Guérin (1864), sau se lasă ispitit de comedia cu 
teză și scrie piese ca Madame Cuverlet, după formula teatrală a 
lui Al, Dumas fiul. E greu, negresit, a stabili deosebiri precise 
intre comedia de moravuri şi comedia socială, cea din urmă fi- 
ind o varietate a celei dintâi. Se poate zice insă că ne allăm 
In fafa unei comedii sociale de citeori autorul priveşte cusuru- 
rile sau vițiile unui om sau ale unui grup de oameni nu ca pe 
ale unor indivizi izolaţi—ca in comedia de caracter—nu ca niște 
greşeli a căror repercutare se intimplă sau e cercetată numai in 
jăuntrul cercului resirins al lamilei—ca in comedia de mora- 
vuri—dar ca niște păcate grave, amenințind nu numai fericirea 
dar şi existența societâţii. Omul e studiat nu în sine şi in na- 
tura sa intimă, nu in raporturile sale familiare, dar ca reprezen- 
tant al unei colectivități organizate, in indeplinirea indatoririlor 
sale de membru al corpului social, intrucit e atins de vre-una 
sau se impotriveşte uneia din boalele de care sulere societatea 
din epoca sa, intrucit lucrează la întărirea sau la slăbirea ei, De 
aici obligaţia pentru autorul unei astfel de comedii de a nu de- 
nunța, cum se intimplă in comedia de moravuri, defecte trecătoare, 
dar de a ataca vijiti inrâdăcinate printre contimporanii säi, rele 
a căror stirpire se impune dacă societatea nu vrea să se pră- 
ceai acoperind subt sfārmăturile ei și familia și indi- 

idul 3). 

Comedia Les Effrontés, care deschide seria comediilor so- 
ciale ale lui Augier şi după reprezentarea căreia Alecsandri con- 
cepe Ciocoii săi, zugrăvește neruşinarea financiarilor imbogăţiți 
prin speculaţii necinstite ; personagiile aceste cinice reuşesc să 
fe primite de lumea cum se-cade, să fie temute de unii, admi- 


 — ——— - 


1) Comedia franceză a fost redusă dela patru acte la două în „pro 
Imerareu* romineaseă În eare actiunea în loc să se petreacă ln Paris, ta 
1446, se întimplă la laşi în 18683, 

„21 Sint expresiile lui Angier în Prefaţa dela Les Lionnes pauvres 
USR), piesă cu care se indrumenză spre gonul noa al comediei sociale. 


5) CE H, Gaillard d p. cila XI XV. Mori 
di, p. 38-06, aillard do Champris op. cit, p. XIN—XV.—Morillot, op. 


-02 


a mem m 


VIAȚA ROMINEASCA 


em dm i 


NEE. 


ii, sti i iva, $ bure in folosul lor 
de alții, stimate chiar de cițiva, să turbure j. 
ein Dacica a altora şi să impună tuturora pilda scandaloasă 


m ma mi 


derile legii, ajunge, cu banii ce i-a 
i ui jurnal, ind E 
ran sia Acei a nega iri asupra guvernului și pent: i 
l e cititori prin informații n o 
ri wal eat De tineri prin servicii personale sau i 
măguliri, căutind prin cronici scandaloase inserate In pe 
să hotărască doamnele din lumea mare să îndeplinească < Print 
lui, ameninţind pe Charrier cu divulgarea unor fapte urce 
dintr'un trecut uitat de mult, dacă nu-i va da mina ei : te 
Vernouillet e gata să vadā mece Sa O A ari 
i i i, mai (A 
vietii lui, cind desnodămintui piese rusinea de a pu | 
x >p 
rsonagiului credea pinu 

iy re Epen sac o pars a societății de prezența sa nerușinală 
Scopul pe care şi l-a propus i 
intitulată PC ioroii Regulamentului, e de acelaș, natură caall 
Augier şi comedia sa, în felul celei a autorului francez, e 0 E 
medie socială. Precum Augier urătase descompunerea ră ; 
franceze subt acţiunea lermentelor vătămâtoare aruncate de caie 
goria socială a „Neruşinaților*, tot aşa Alecsandri ne pae N 
priveliştea turburărilor grave pricinuite în intocmirea oos i 1 
Moldovei, din ultimii ani ai Regulamentului organic, de c y 
Ciocoilor* —adică a „canaliilor mizerabile“, cum tălmăcește w 
"Alecsandri acest cuvint Intr'o scrisoare, în care explică intenții 
! 
tă da notăm că, după cum autorul francez transportă in he. 
subt domnia lui Ludovic-Filip, acțiunea piesei sale jucate in 18 
tot astfel Alecsandri pune acţiunea comediei sale, coooa 
acel an şi reprezentată în 1874, să se petreacă intre 1840 şi pa 
şi să mai observăm că după cum vițiul social biciuit de Augiti 
nu dispăruse cinsprezece ani după data la care erau arătate 
mările sale uricioase, ba char actualitatea lui perzista In 1883, | 
momentul cind se da din nou la teatru „Les Ejfrontes S) 
aşa douăzeci și chiar treizeci de ani după epoca indicată Ki 
autorul nostru ca dată a acțiunii sale, formele de manitestare al 
ciocoismului „Regulamentului organic” erau poate Înca di 
alte chipuri de inlăţișare, dar boala socială de care sulert 


cra aceiași. 


visori, eù. cit, căteă I. Negruzzi din 25 Febr. 1874 | 
pi n tia S p ndieaţi de autor în fruntea piesei sale; de fap 
cum se va v mai departe, acțiunea se petrece inire 1646—1500 + 
s) Cf J. J. Weiss, Autour de la comédie frangaise, Paris, C. 
1892 (Reprise des „Effrontés*, 12 mars 1883). 


63 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 

De lucrul acesta işi da seamă Alecsandri cind vroia să scrie ca 
urmare a piesei sale pe Ciocoii Convenției sau Ciocoii din zilele 
moastre. Foastele slugi ajunse proprietarii moşiilor stăpinilor lor de 
odinioară, prin inşelătoriile lor, prin abaterea în folosul lor a risipei 
boereşti, linguşitori pe lingă cei mari cită vreme au nevoe de 
a străbate şi obraznici îndată ce au ajuns să se imbozățeasra 
sau au incăput întrun post sau rang, transiormind slujbele ad- 
ministrative şi judecătoreşti ce le-au căpătat în izvoare mânoase 
de venituri, creaturile acestea ridicate din gunoi, cum va zice 
Hirzobeanu de Lipicescu, şi posedind avere, situaţii şi onoruri 
mulțumită nu numai iscusinţii lor perverse şi indrăznelei lor ci- 
nice, dar şi indulgenţii vinovate a societății cinstite, dispusă să 
primească in rindurile ci, fără de control, pe toți cei care pre- 
zintă aparențele onorabilității—iar demnitățile publice şi bogăția 
le au din belșug—-cincoii, al căror triumf şi a căror promiscui- 
tale cu Humea cum-se-cade era o primejdie serioasă de ruină a 
instituțiilor sociale și a legăturilor familiare, ne întimpină nu nu- 
mai subt domnia lui Mihai Sturdza, dar și subt aceia a lui 
Cuza- Vodă—şi poate, cu alte mâști, cu alte haine, cu alt graiu, 
şi astăzi, 

Şi aici stă meritul cel mare al unor comedii ca Les Ef- 
frontes sau Boeri şi Ciocoi : pătrunderea ageră a autorilor lor a 
descoperit pricina adevărată a desagregării societăţii şi dibăcia 
minci lor a fixat caracterele unui rău nu trecător dar cronic, 


"atingind nu o singură dar mai multe generaţii, a redat trăsătu- 


rile fundamentale ale unui vițiu social care, subt iviri schimbă- 
cioase, se împacă cu stările felurite de lucruri ale unei epoci 
indelungate, 

Intre reprezentantul „Nerușşinaţilor* din comedia lui Augier 
şi tipul ciocoilor din piesa lui Alecsandri există, cu toate deo- 
sebirile aduse de indeleinicirile lor şi de mediul în care se mişcă, 
numeroase puncte comune, atit in ce privește caracterul lor mo- 
ral cit și a raporturilor în care se altă cu celelalte personagii 
ale acțiunii. Lipicescu şi Vernouillet, bizuindu-se pe atotpu- 
ternicia situaţiei lor legale și pe starea lor materială, adunată 
prin fraudă, infruntā cu cinism lumea care le ştie păcătele, Şi 
unul şi altul mai ţin socoteală de toleranța prea largă a socie- 
tății, gata să ierte greşelile cele mai de ntiertat cind timpul şi 
mai ales succesul şi-a întins manta bogată în cute asupra lor. 
Şi unul şi altul sint meşteri să pue în serviciul intereselor lor 
interesele, slăbiciunile şi patimele altora ; şi unul şi altul cunosc 
asta de a se insinua pe lingă femei ca să-și îndeplinească gin- 
dunile lor ascunse : Vernouillet se foloseşte de trecerea pe care 
marchiza d'Auberive o are la bancherul Charrier, pentru a o in- 
demna în schimbul unui prețios serviciu să intervină in favoa- 
rea căsătoriei sale cu Clémence, fiica lui Charrier ; Lipicescu iși 
face din Tarsiţa, amanta ministrului Hirzobeanu, o tovarâşă pen- 
tru a-și ajunge scopul de mult urmărit, să se căsătorească cu 
Elena, o fată de boer. Căci și unul și altul nu se mulțumesc 


G4 VIAȚA ROMINEASCA $ De 


numai cu ingăduirea societății, mai pretind şi la consideraţia i 
Prestigiul averii şi al succesului nu li-e de ajuns; mai țin, nu 
atit din deşertăciune cit de nevoia de consolidare a poziției lor, 
la respectabilitatea pe care le-ar procura-o amindurora o căsăto 
rie, şi anume omului de afaceri necurate, Vernouillet, întrarea J 

| 


familia onorată a lui Charrier, ciocoiului Lipicescu incuscrireă 
cu neamul boeresc al lui Hirzobeanu, Şi amindurora le stă ti 
cale, dejucindu-le planurile, acelaş tip de om drept, sincer, | 
sufleţit în lupta pentru bine de acelaş curaj care mină pe potriva 
nicii săi în lupta pentru râu, neclintit în convingerile sale cins 
tite, sărac, şi fără altă poziţie decit aceia creată de talentul să 
jornalistul Sergine in les Effrontés, jurnalistul Radu in Boeri ş 
Ciocoi. Şi precum Vernouillet e la urma urmei izgonit de Ch 
rier, care acordă mina Clemencei lui Sergine, tot astiel, în loc 
lui Lipicescu, personagiul odios al piesei, personagiul simpatici 
Radu, băiatul sărac dar plin de merite, va lua pe Elena. 


Intriga : Schema dramatică din „Le fils de Giboyer* ş 
cea din „Boeri şi Ciocoi*.—Ctleva situații din dramele rom 
tice : „Ruy-Blas*, „Marie Tudor“ şi „Cromwell“, utilizat 
de Alecsandri. — Din „Les Effrontés* aşa dar a scos , 
lecsandri elementele generatoare ale noului său tip de comedie 
acestei piese fi datorește ideia satirizârii pe scenă a unui rău $o 
cial care în multe privinţi oferia asămănare cu cel combătut de 
Augier ; fizionomia morală a reprezentantului tipic al ciocoilor 
situația lui faţă de celelalte personagii ale piesei se potriveşte | 
multe puncte cu caracteristica sufletească și cu situaţia în ca 
se allă In mediul său personagiul principal din comedia Íran- 
ceză. Piesa următoare a lui Augier In genul cel nou al com 
diei sociale, li servi lui Alecsandri pentru injghebarea „scenariu 
lui“, a schelei dramatice pe care se razimă satira sa socială. | 

Le fils de Gibovyer (1862), al cărui adevărat nume, dup 
spusa autorului 1), ar fi trebuit să fie Les Cicricaux, titlu i 
neingăduit atunci de cenzura teatrală, e un atac violent în cor 
tra partidului clerical, format—ne-o spune Augier—din element 
unite numai prin ura democraţiei şi prin teama de dinsa, de o 
meni care in fond doresc toți intoarcerea la principiile distru Á 
de revoluția cea mare. Criticul Sarcey, semnalind intr un fo 
leton teatral indrazneala incercării de a arunca intro dramă cres 
dințele, ideile şi pasiunile politice ale timpului, saluta data pri 
mei reprezentații a Fiului lui Giboyer ca data unui evenimen 
capital în istoria teatrului francez ; gag ceată, eri neuh a 
semna oð Í inainte hotăritoare in genul c od 
crearea A mia acestei comedii, căci in Les Effrontés silinţele 


1) In prefața weestei comedii. 


i 


——... 


MODSLELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 6&5 


mame 


autorului nu izbutiseră pe deplin, teza socială mergea alăturea 
de dramă, nu o pătrundea, nu hotăra desiășurarea incidentelor. 
Astăzi, cind genul comediei sociale sau social-politice numără in 
Franţa piese ca La vie publigue a lui Emile Fabre sau L'En- 
enage a lui Brieux, în care numai faplele ce se leagă strins 
e chestia socială sau politică desbătută sint înfățișate !), ne dam 
seamă ră cele două producţii ale lui Augier nu constitue tipul co- 
mediei de acest fel, . 

Les Effrontés caşi Le fils de Giboyer conțin o intriga 
sentimentală, cu prilejul desvoltārii căreia se discută şi o pro- 
blemă sociulă. In a dova din aceste comedii antaponismul din- 
tre partidul clerical şi partidul liberal excită mai puţin interesul 
decit rezolvarea problemii : cine va lua în căsătorie pe Fernande, 
fiica bogatului deputat Maréchal : Maximilien, secretarul acestuia, 
băiatul unui boem, un declasat, fără altă avere decit talentul său, 
sas secul conte  d'Outreville? In jurul unei drame sentimen- 
taie la fel sint aşezate în piesa lui Alecsandri scenele care ne 
prezintă conrupția administraţiei, venalitatea judecătorilor, presin- 
nile în alegeri, alături de ea se inting discuțiile politice asupra 
acordării de drepturi Evreilor, asupra libertăţii presei, asupra ne- 
cesității reformelor în Moldova, la sfirşitul domniei lui Mihai 
Sturdza.  Caşi autorul francez, Alecsandri pune accentul pe in- 
triga amoroasă, ne face să [im curioşi să stim dacă Radu, co- 
pilul găsit, crescut de boerul Stilpeanu, va lua pe Elena, fata 
ministrului Hirzobeanu, de care-l desparte şi nașterea şi situa- 
ţia sa materială şi socială, sau dacă Elena va cădea victima tu- 
nelirilor lui Lipicescu şi va deveni soția josnicului ciocoi. 

Intriga sentimentală, redusă la liniile sale esenţiale, sea- 
mănă, după cum se vede, cu intriga de aceiaş natură din Le 
fils de Giboyer, combinată cu unele elemente din Les Effron- 
ifs, Radu, în loc să aibă de rival un nobil, sterp la minte şi la 
inimă, cum e d'Outrevilie, are de rival un intrigant neruşinat cum 
e Lipicescu, care reproduce în atitea privinţi pe Vernouillet din 
Les Effrontes. cinicul indrăzneţ, compeţitor impreună cu onestul 
Sergine la mina Clemencei Charrier, Radu însă n'a reţinut delh 
Sergine decit atitudinea hotărită şi curajoasă în faja biruitorului 
fără scrupule; notele ce întră în alcătuirea sa sulletească vin 
fie dela „amorezul“ Maximilien Girard din Le fils de Gibover, 
fie dela un cunoscut erou al. unei drame romantice de “care va 
fi vorba mai jos. 

S'ar putea obiecta că „scenariul“ din Boeri şi Ciocoi, des- 
bărat de accesoriile sale, simplificat in mod schematic, nu re- 
produce  numaidecit pe acel din Le fils de Giboyer, ñindcă 
întră intr'unul din cele treizeci sau patruzeci de calapoade *) in 


1) Alph. Séché și Jules Bertaut, L'évolution du thditre contemporane 
Paris, Mercare de France, 1908, p. 63—70, 

2) U entalogare a lor a incercata G. Polti, Les trente-six silnationa 
dramatigues, Paris, Mercure da France, 


5 


& PIATA DRINA aie 


care încape tol repertoriul dramatic. Ceia ce invederează deri- 
varea acestei combinaţiuni dramatice din intriga Fiului lui 
Giboyer e paritatea în ambele piese a cltorva situaţii particulare, 
e reproducerea de câtră Alecsandri a citorva amănunte caracte- 
ristice ale acţiunii Inchipuite de Augier. 

Radu se allă faţă de Elena, fiica ministrului Hirzobeanu, in 
acelaş raport ca Maximilien Gērard față de Fernande Maréchal 
—situația protagonistului romin e agravată prin faptul că Elena 
e nu numai cu avere dar şi de neam mare, Plebeeni, cu 0 naș» 
tere nelegitimă— Radu e un copil găsit, Maximilien e fiul natural 
al lui Gibover—cu o situație materială precară, deși işi zic şi 
unul și altul că iubirea lor nu poate să izbindească, totuşi nu 
pot să pue stavilă sentimentului ce deodată le-a copleșit inima. 
Felul cum îşi exprimă pasiunea, de care cităva vreme nu şi-au 
dat seama și care izbucnește cu atita putere incit fară voe se lasă 
tiriți de dinsa, e acelaş: 

Maximilien (Seul) .— Oh! qu'elle est belle ! Quelle ame 
adorable! Je me sens envahi par un amour insensé et je ne 
m'appartiens déjà plus assez pour me défendre! Eh bien ! pour- 
quoi lutter contre moi-même ? pourquoi me cramponer ă ma 
raison qui m'échappe ! Livrons nous plutót aux enivrements de 
l'abime! Le sort en est jeté ! Je l'aime ! je Vaime! je laime!") 

Monologul acesta exaltat îi ține şi Radu care, „privind lupa 
pe uşa pe unde a eşit Elena“, exclamă : 3) 

Ce inger! Ce sullet dumnezeesc ! Cum săn'o iubesc - 
Cum să rezist pornirii inimii mele ?.. O! Dumnezeule fe. Nu 
cereți dela mine ceia ce nu-mi este cu putință .. O iubesc, o iu- 
besc, o iubesc !... 

Şi deopotrivă In calea iubirii lor stau intrigile unor femei 
a căror ură a lost aprinsă de aceiaşi pricină, Soţia din a do- 
ua căsătorie a deputatului Maréchal dușmâneşte pe tinărul se- 
cretar al bărbatului ei, pe Maximilien ; inima ei bâtea pentru 
dinsul, cind află că e îndrăgostit de Fernande care răspunde Ía- 
vorabil sentimentelor ce i se arată. O intrigantă, barona de 
Piefters, i-a desvelit acest secrel, stors cu o iscusită ráutate dela 
Fernande, Jgnită de insinuațiile meșteşugite ale baroanti că 
Maximilien e „un homme de rien“, „un homme sans naissante", 
ca face parte din clasa „des petits messicurs sans conséquence", 
dragostea Fermandei se dă la iveală. La reflecția baroanei : 

— Une femme d'un certain monde ne peut pas faire atten- 
tion ă un homme de rien, n'est-il! pas vrai? 

Fernande râspunle cu un ton hotârit, dar plecind ochii spre 
a-şi ascunde tulburarea : 

__ Vous allez me trouver bien pleheenne, madame, de croire 
qu'an homme dWhonoeur n'est pas un homme ce rien 7}. 

In acelaş chip Tarsiţa caută să descoase pe Elena, în care 


1) Actul 1V, se. 4 
D Actal Ii «æ V. 
3) Le fls da Giboyer, 1V, 1. 


_ MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 67 


se teme să găsească o rivală la dragostea lui Radu. Prelăcin- 
du-se că vrea să-i dea sfaturile unei surori mai mari, ea um- 
blá să o iscodească: „Radu-i un om de nimică; lără familie, fără 
stare, un bonjurist ce are ambiţie a eşi la neamuri şi cearcă a-ţi 
fura minţile pentruca să uiţi cine eşti...” Convorhirile prea 
dese cu Radu compromit pe Elena „in ochii persoanelor care 
ştiu respecta rangul și poziția lor“, Caşi baroana de Pieliers, 
cucoana Tarsiţa e incurind luminată atit prin răspunsul tăios al 
rivalei sale fericite cit şi prin turburarea lăuntrică a acesteia, 
tradată de rrşeața ce i-a coperit obrazul !). 

Sfatul pe care-l dă barona de Pfeffers d-nei Maréchal de a 
curma iubirea celor doi tineri, umilind în” public şi în fața Fer- 
nandei pe Maximilien, căci „un amour humilié ne dure pas long- 
temps“, ?) porneşte dintrun calcul pe care şil face și Tarsiţa 
tind îi afirmă lui Lipicescu că amorul Elenei „ar scădea mult, 
sar, al chiar, cind Radu ar fi insultarisit, umilit în ochii 
ei, 3). 

Doamna Maréchal nu întirzie să aplice povaţa ce i s'a dat; 


chiar în seara cind baroana de Plefiers o învaţă cum să pro- 


ceada ca să se răzbune, ea chiamă din cellait colţ al unui sa- 
lon de bal pe secretarul bărbatului ei și-i poruncește ca unei 


slugi: 


— Monsieur Gérard !... debarrassez-moi de cette tasse. 
Contele d'Outreville de alături, sa precipitat; Doamna Ma- 


rêche] refuză insă serviciile lui şi stărue să interpeleze cu un ton 


disprețuitor pe Maximilien : 

— Laissez, monsieur le comte.. ce jeune homme est fă. 

Dar tnārul nu vrea să audă nici a treia somaţie a soției 
patronului său şi atunci Fernande, pentru a-i uşura situația, va 
pune pe Maximilien in imposibilitate de a se supune poruncei 
d-nei Maréchal : 

Madame Maréchal, tendınt toujours la tasse. — Monsieur Gérard ? 

Fernande, de la table. Monsieur Gérard! voulez-vous me 
permettre de vous servir ? 

Maximilien. Mademoiselle, j'ai déjà refusé. 

Fernande, allant à Iui avec une tasse de thé, —Vous nerefuse- 


řez pas de ma main. (Mazimilien sneline et prend la tasso. Etonnement 
général Grand silence). *) 


Scenei acesteia a „ceṣtei de ccai*, care prin urmările ei 
capătă aceiaș importanţă capitală ca scena „paharului de apă“ 
din celebra comedie cu acest nume de Scribe, li corespunde in 
Boeri şi Ciocoi acea a „luării la braţe“. Fapta Elenei se deo- 
sebeşte de a Fernandei dar e indephnită în aceleași împrejurări şi 
e săvirşită cu aceiaş intenție de a scâpa o persoană iubită de 
o umilire, 

1) Boeri şi Cioca, LL, 17. 

2) Le fils de Giboyer, 1i, 2. 

3) Beeri și Civeoi, TI. 8. 

4) Ia fis de Giboyer, IV, & 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 69 


ræ. 


53 VIAŢA RONINEASCA 


o — 


tale, Boeri şi Ciocai datorese mult pieselor Les Effrontes şi Le 
fils de Gibover, 

Structura comediei lui Alecsandri se deosebeşte Insă de a 
acestor producţii dramatice ale lui Augier. Piesele în chestiune 
au o compoziţie aproape clasică ; acțiunea e strinsă intr'un in- 
terval de timp scurt, expunerea porneşte dela un moment inve- 
cinat de al crizei, iniățişată in desnodămint”). Din contra, în Bgerè 
şi Ciocoi, autorul ne prezintă o impletire de fapte dintr'un şir 
de ani ; 1846 — 1850 2); în locul acțiunii simple pe care am inulni- 
to la Augier, ne intimpină aici o acțiune împodobită cu epiza- 
duri menite să zugrăvească intimplări sau moravuri din epoca 
la care se raportă Alecsandri, Uitind intenția primordiala a lu- 
crârii sale dramatice, alcătuirea unei comedii sociale, autorul pe- 
alocurea întocmeşte o dramă istorică, 

In loc însă să reproducă credincios realitatea istorică din 
timpul lui Mihai Sturdza, Alecsandri alterează laptele cu ajuto- 
rul suvenirilor ce i-au lăsat lecturile sale romantice. Alecsan: 
dri aplică şi aici metoda cu care a redat trecutul nostru In Le- 
gende; in intaţișarea situațiilor, in nararea intimplărilor, in cons- 
trucfia sufleteasca a eroilor, strecoară, printre elementele pe care 
Istoria, cronica sau tradiția naţională i le pun la indămină, tra- 


du, fugărit de poliţie a Intrat în sala de bal a lui Hir- 

RE ag Are Slugărică ce ti de Lipicescu, îl urmărește 
şi aici, și in fața invitaţilor și a Elenei vrea să pue mina pe 
Radu. Lipicescu, obraznic, îi vine In ajutor: A, 

— Domnul Radu-i un răzvrătitoriu... locul lui li la temniță, 
nu prin casele boerilor, şi incă mai puţin aici. (Insintind spre 
Radu). Domnule, nu ești poltit la masă, nu poți râminea in sa- 
lon... Afară... | 

Radu (Indigmut). Ticălosule ! SEA 

Tarsița (Cu intenţie). Adevărat li că nu e invitat: , 

Elena  (Inaintind spre Radu). Domnule Radu, vă rog să-mi 
dați braţul ca să mă duceţi la masă... Veţi fi cavalerul meu. 

Radit (Cu recunoştinţă). Domnişoară... (Se apropie de Elena) *Ì. 


Lipicescu pentru obrăznicia lui e dat afară de hatmanul 
Stilpeanu din casa vărului său, ministrul, Aplecările sale rele 
es la iveală acum; ciocoiul işi dă toate silințile sā sărăcească 
pe fostul sâur stăpin de pe urma căruia şi-a strins averea şi cu 
ajutorul căruia s'a ridicat; dar prin o lovitură de teatru perfidia 
lui e demascată şi Radu, carea venit în ajutorul lui Hirzobea- 
nu în momentele nenorocile prin care a trecul, îşi capătă răs- 
plata.  Desnodămintul Jin Boeri şi Ciocoi ar fi fost pe placul 
lui Gibover din ambele comedii ale lui Augier: bhocmul, adept 
al principiilor Marei Revoluții, vroia ca în locul aristocrației de 
neam şi in locul celei intemeiate pe bani să se înființeze o alta, 
acea a meritului personal 2), Aceasta e şi dorința prinţesei din 
comedia lui Alecsandri care, împingind pe Radu în braţele Ele. 
lenci, declară că „adevărata nobleță ti scrisă în inimă nu pe 
pergamente" ?). Maxima prințesei e inspirată de reflecția pe 
care precursorul mișcării Revoluţiei, J. J. Rousseau, părintele in- 
telectual al lui Giboyver, o face asupra eroului din La Nourelle 
Heloise, Saint-Preux, preceptorul plebecan, îndrăgostit de nobila 
Julie d'Etange: «La noblesse... il Va, non point écrite d'encre en e 
vieux parchemins, mais gravée au fond de son cocur en ca- 
ractères inelfaçables» 4), 


1) H. Parigot, Em. Augier, p.83, Paris, Lecène ot Oudin. 

2) In ms. 2231 ul Acad., Rom, care conţine o copie n neestal comedii, 
dedicată lui G. Sterladi, aețiunea e dută ca petrecindu-se in laşi, intre 
154H4—1545. In ms, 2939, tot al Acad, Rom., care contine è altă cople n 
piesei, dedicată lui Kogăinleeanu, indicaţia timpului acţiunii e aceiași cn în 
tomedia tipărită: 140—1346, Alecsandri nu -ga dat soamă că epoca spe- 
titcută de titiu e contrazisă de almziunile dia cuprinsul piesei, In scèna 
IN din actul V, Arboro aitindu-s in zaro la hietia pe care a întrobuin- 
ag Lipiceseu pentru a plăzmui o poliţă ce pourtă namele ini Hirzobeanu, 

opere că data de fubricare a hirtioi o 1545, în timp ce data pusă de 
plastozraf pe sinet 0.1545. Hirtiu aceasta o duse Hirzobeanu, cind era mi- 
distra, Tarsitei; e! o iseălise numai şi locul lăsat în alb trobula să fie um- 
piat eu un ordin de arestare a lui Radu (se. 5, a. IM). "Tarsiţa, protectoa- 
fea Ini Lipiceseu, o lucredințuse ciocoiului caro, neavind prilej să se răz- 
bane contra lui Radu, se răzbună contra lui ilirzobeana, din casa căruia 
lusese gonit. Actul II, cuprinzind aceste scene ce se referă la momentul cind 

vbeanu era ministru, se petrece aşadar în 1948. Ultimul act cure ne pre- 
tintă sfirsitul procesului intentat de Lipiceseu lui Mirzobeanu pontru È na 
3 J000 galbeni inserişi In spaţiul râmus gol al hirtiei in chestie, cum şi 
sirşitul procesului de divorţ nì lni Neamuş care a surprins pe nevustă-sa, 
Tarsiţa, în braţele lui Hirzobeanu, trebue, fireşte, să se petreacă citeva luni 
după al treilea set, in 1849—1850, pentru a permite indeplinirea faptelor in- 
dicate (ef. şi se, 1 din act. V). Lafo epocă foarte apropiată dè œ actului 
lII se patrece acţiunea din actal al doilea, la inceputul cărniu Lipiceseu ne 
spune că a trecut „un an și mai bine“ decind stăpinul său e miniatru—dem- 

te lu. care-l vedem innălțat pe Iirzobeanu în actul precedent, lu un | Ia- 
Wiarie. Concluzia care se impune e că acţiunea din Boeri şi Ciocoi se pe 
trece intre 1846—1549 | INI și nu între 1810—1846, cum indică Aleesan 
Probabil că autorul sia dat aeamă că miscarea revoluționară din al II-lea 
act (a cărui dati, o reamintim, o 1545), desi provoacă o cădere de guvern, 
ua reproduce nici pe departe pe cea din INIS din lași—de aici sehimbarea 
indleației de pe titlul comediei sale, care contrazice data ce reese din cu- 
prinsal piesei, 


In ce priveşte concepția şi dezvoltarea intrigei sentimen- 


1) Boeri şi. Ciocoi, 1, 1. 

3 Gihoyer— On a fait table rase des abus; il resta a reconstruira 

une socittă, e'est î dire å orguniser la résistance contre la foree des choses. 
en créant une aristoeratio on debors de l'argent. À 

p Ie Marquis—Mais sur qnoi ln fondez-vous dans ce pays dómotra- 

iue 7 

(îibayer-— Bur le principe même de l democratie; sur le merite per- 


(les Effrontés, I, 4), 
di Actul V, se finală, 


4) Partea l-a n romannlul, serisònren 82, 


sonnel 


emitenta ametit 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ Jii 


säturi culese din poemele lui Victor Hugo"). Marele romantic 
francez li servește şi aici de izvor de inspiraţie şi de câlăuză 
poetica—de astă dată însă dramele sale istorice: Ruy Bias, Ma- 
rie Tudor, Cromwell lolosesc autorului nostru, 

Prima scenă a actului al Ii-lea, consiliul de miniştri pre- 
zidat de Hirzobeanu, ne aminteşte îndată „lë conseil privé du 
roi*, avind in frunte pe Don Manuel Arias „président de Cas- 
tille*, care deschide actul al treilea din Ruy Blas.— „Messieurs, 
occupons-nous des affaires publiques“ exclamă onul din slet- 
nicii tronului, marchizul de Priego; şi trebile publice sint inte- 
reseje sleinicilor, impârţirea posturilor şi ä bunurilor statului; 
un nobil a pus mina pe monopolul tutunurilor ; un altul ia veni- 
tul ocnelor de sare; un al treilea işi Insuşește dările pe comer- 
jul cu negrii, în timp ce altul hrăpeşie dijma porturilor. -- „Acum, 
boeri dumneavoastră, să'ncepem jucrările* le spune Hirzobeanu 
divaniştilor moldoveni, şi „trebile ocirmuirii” pe care le „regula- 
risesc” sint de fapt punerea la cale a propriilor lor interese : a- 
rendarea „otcupului ocnelor* grecului Zaharaki şi evreului Lei- 
ba Kana în condițiuni dezavantajoase pentru fară dar excelente 
pentru miniștri, cumpăraţi de arendaşii tovarăși; invoirea dată 
evreilor venetici să se stabilească In țară—hatir plătit cu ciţiva 
fişici de galbeni fiecăroia din bărbaţii indatoraţi prin situaţia lor 
să apere interesele statului, 

Scenele XII şi XIII din actul al patrulea cuprind nā 
vala în casa ministrului Hirzobeanu a mulţimii râsculate din 
cauza impilărilor și nedreptăților şi cerind, lurivasă, căderea gu- 
vernului.  Impotrivindu-se exceselor la care ce gata, Radu vor- 
beşte poporului, îl linişteşte, se face ecoul revendicârilor lui, a 
căror implinire o făgădueşie hatmanul Știlpeanu, inlocuitorul lui 
Hirzobeanu la minister. În această apariție a mulțimii pe scenă 
nu ca o adunare de figuranți, dar ca un personaj colectiv care 
işi exprimă gindurile, voința, pasiunile, vocilerează, se mișcă, a 
menință sau se potoleşte, se entuziasmează sau e pe cale să 
sfarme tot, să jăcuiască şi să ucidă, trebue să vedem, la dată 
cind Alecsandri a intocmit Bosri şi Ciocoi, o inlluenţă directă a 
dramti romantice *)- 

Dacă apropiem aceste scene de cele din Marie Tudor 
lui Victor Hugo, unde ni se infățişează asedierea Turnului di 
Londra de poporul răzvrătit, 3) smitația reese ca Hagrantă- 


1) V. studiul nostra Victor Hugd şi Vasile Alecsandri, poet epic, În 
Viata Romincasch Nr. D HTa din 1012 


scenă, făcînd dintr'insu un adevàrnt persona iu al piesei; asa Emile Fa 

în [ie ventres dorés și La vie publique, Paul Hervion în Zheroi 

Merieuuvt ete. (Cf. Alph. Sicht et J. Bertaut, op. rit La fowle 
8) Jourute IH, 


_____ MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 71» 


k Mulțimea cere cu strigăte amenințătoare 7 i 
“ului Fabiano Fab'ani, amantul ce ptr ilor e pol 
«dreaptă în zâdar câtră gentilomii ce au insoţit-o in inchisoare 
unde e ținut italianul urgisil de popor, în zădar îi îndeamnă să 
nări „canalia*. — „Pardieu, milards, vous trembiez tous au- 
ar 3 rin il me semble... Estce que la canaille vous inti- 
ae? st-ce que les épćes ont peur des bâtons 2%  Prudența 
i răspunde însă prin glasul lui Simon Renard: „Ne laissez pas 
les choses aller plus loin. Cédez, madame, pendant qu'il est lenia 
encore, Vous pouvez encore dire la canaille, dans une caini 
vous seriez obligte de dire le peuple“. Reflectie pe care Ne- 
gruzzi are so redee prin „Proşti dar mulţi“ in situația în atitea 
privinţi analoagă din admirabilul său Alecsandru Lăpuşneanu *) 
şi pe care are 50 reice Alecsandri, utilizind şi expresia pregnantă 
a novelistului romin, Grupul de miniștri din jurul lui Hirzobea- 
nu vor să reziste mojicilor răzvrătiți, Cei mai Inverșunat e Vi: 
teazovici, generalul miliției : „să vie soldaţii, să dea cu tunurile 
in norod.. Mojicii 1. trebue impuşcaţi!* — „Mojici, mojisi, dar 
mulţi... Nu cerca marea cu degetul* îi răspunde cumintele răzeş 
Arbore, dai timp ce alară strigătele de „los miniştrii, jos ciocoii 
jos Aga“, continuă cu înverșunare, iar pietrele sparg geamurile, 
= scena corespunzătoare din Marie Tudor, replica inţeleaptă a 
iul Simon Renard e intărită de strigătele „Fabiani à mort, vive 
vesti: (regina izgonită de Marie Tudor şi ținută subt pază), 

rie Tudor e nevoită să se supună, Simon Renard ese in bal- 
con şi in cuvintarea pe care o ține mulţimii o asigură că Fabi- 
ani își va ispâşi prin moarte crimele, iar gloata se imprăștie a- 
clamind pe regină, după cum în piesa lu: Alecsandri, în urma 
cuvintării lui Radu, norodul se indepărtează in zgomotul uralelor 
pentru noul său ministru, Stilpeanu 

In Marie Tudor mulţimea rămine în culise. Alecsandri 

după ce ne-a făcut să urmărim caşi Victor Hugo intărtarea cres- 
cindă a ei, prin strigătele din ce in ce mai inverșunate ce le 
proiera, şi progresele ei In asediarea locuinții ministrului Hir- 
zubeanu prin larma ce se aude din ce în ce mai apropiată şi 
mai puternică, pune mulțimea bimitoare să năvălească pe scenă 
şi aici ca un protagonist multiplu să ia parte la acțiune și ladia- 
log. Dramele romantice oferă numeroase epizoduri, in care mul- 
țimea păşeşie în chipul acesta ca unactor pe planul întâiu al 


1) E cunoseută scena „burzuluirii* norodului care năv 
r < ši 
sae domnalni „capal lui Moţoc”, Lăpuşneanu își era li pie 
wițimea, cu un ceas mai inainte dugmwănoasă, pleucă nelamind pe Vodă, 
min ape in Marie Tudor se împrăștie, nelamind regina buiduită cu puţin 
= nto, Hang i so făgădunste cupal favoritului Fabiani. Beena aceasta din 
A pinrih Lăpușneanu mare nici un substrat istorie ; ea a fost plăsmaită 
aia de, aerea a o Omani ta LAST eo Mei ari. Lainie an por 
ià ' ul în „cu trei anl inainte a» 
mania sarea sale. In C. Negruzzi, viaja și operele lwi, aie Mii- 
n 5. 5, pe 240), d, Lovineseu semnalează că in Alec Läpuşnonnu 
păţal dela curte aminteste pe cel din drama Lareròce Borgia a lui Hugo, i 


-7 VIAȚA ROMINEASCA 


MA ui 


eco itt tt 


scenei. Actul al treilea din Juliu Cesar al lui Shakespeare cu 
Forul roman unde se urămădesc cetățenii aclamind pe Antoniu 
care le vorbeşte în fața cadavrului dictatorului asasinat, a frä- 
mintat inchipuirea romanticilor Írancezi 1. Aşa Dumas tatăl In 
Richard Dartuglon aduce Inaintea noastră tabloul unei adunări 


populare în vederea unei alegeri de deputat în Camera Comu- 


nelor: candidaţii, insultind din belşug pe adversar, expun pro- 
gramu! lor mulțimii inghesuite intro piață publicā; din rindu- 
rile tumultoase ale acesteia izbucnesc aplauze şi Hueräturi, intre- 
ruperi sarcastice şi aprobări violente, huidueli şi cuvinte de la- 
udă 3). Tot astfel in Cromwell, Victor Hugo ne infățișează sala 
cea mare dela Westminster, ințesată de popor care aşteaptă să 
vadă dacă dictatorul va primi sau nu să fie rege: apariția lui 
Cromwell e salutată de uralele guarzilor şi de reilecţiile pline 
de dispreţ, de exclamaţiile doveditoare de ură ale unei aglome- 
raţiuni ostile; printr'o schimbare neaşteptată, Cromwell, simțind 
dușmănia poporului, reluză coroana intrun discurs aclamat Íre- 
netic. 

Negreşit, aceste epizoduri menite in Boeri şi Ciocoi să ¢- 
oce- cit de neexact nu mai e nevoe să arătăm — trecutul isto- 
ric, intirzicază mersul acțiunii şi fac să se abată comedia ce le 
adăposteşte dela înțelesul care se desluşește din principalele 
părți constitutive.  Acelaș efect 1) produce introducerea in a- 
ceastă comedie serioasă a unei scene din Cromwell, o scenă 
de farsă sau de vodevil 3) după cum au numit-o criticii francezi. 
Sint cunoscute teoriile lui Victor Hugo asupra necesității impă- 
recherii în dramă a scenelor zguduitoare cu cele familiare sau 
triviale, a îmbinării grotescului cu sublimul, a tragicului cu co- 
micul pentru exprimarea complectă a vieţii reale în care pateti- 
cul e asociat cu bulonul, şi risul tăiat de lacrime, Un şir de 
scene parazitare 4) ale actului al Ilea din Cromwell sint făcute 
pentru demonstrarea acestei teze. 

Tinărul lord Rochester sa travestit în puritan spre a pä- 
trunde în casa dictatorului Cromwell care-l numeşte capelanul 
lui. Rochester vrea pe deoparte să servească uneltirile regalişti- 
lor, pe de alta să mulțumească dorințele inimii sale, plină de 
dragoste pentru Francis, fata cea mai mică a „lordului protec- 
tor". Îndată ce prilejul se ivește”), falsul capelan se aruncă la 
picioarele lui Francis, care se miră la Inceput de declaraţiile sale 
infocate, dar se minie cind pricepe inţelesul lor. Tocmai atunci 


1) Cf H. Parigot, Ia drame d'Alex. Dumas, Paris, C. Levy, 1899, 


pag. 583. 
2) Actul I, tabloul al Jles. Scenele se potree in 1813, Piesa repre- 
zentată în 1891, e inserată în Jheđtre complet ČAL Dumas, 2e serie, 


$ e i 18263. 

5) Actal V, se, 9—12. 

4) Calificările aparţin eea dintăi lui E. Dupay, V. Hugo, Paris, Le- 
cine ot Oudin, 1835, $ 140; cea de-a dona lui Ch. Dejob, conferință despre 
Ruy-Hlos în Revua des Cours et Conférences, 26 Martio 1895. 

D) Scenele 6—12. 


MODELELE FRANCEZE ALU TEATRULUI LUI ALECSANDRI 783 


Cromwell apare la uşă și Rochester tremură la întrebarea răs- 


tită pe care dictatorul i-o pune prinzindu-l in i : 
i icei i enun 5 
cioarele fiicei sale : genunchi la pi 


Cramivell, apereevant Rochester aux genoux de Francis, 
Par quel hasard, malire, aux genoux de ma fille ? 


Lord Rochester, attorå et sans changer de posture. A part. 


Dieu! Cromwell ! Je suis mort! Pour une peccadille 
C est dur d'étre pendu! Pris en délit flagrant! 
li maura pas pour moi de châtiment trop grand! 


E] + . . . . . 
. . . . . . . * . - 


Lady Francis, à part. 
Mon père le tuerait, le pauvre malheureux ! 


Cromtvell 


Ce drole ! de ma fille il ose ctre amoureux ! 
Et mon Eve écoutait sa langue de vipere! 
Quoi ! Francis | vous soulirez ?... 
Lady Franciz, avec omburras, 
7 . Pardonnez- moi, mon pere 
Milord ; ce n'est pas moi dont monsieur me parlait. 


Cromwell 
De qui vous parlait-il à genoux, s'il vous platt ? 


Lady Francis 


Monsieur, qui m'implorait de couronner ses ilammes, 
Me demandait la main de l'une de mes femmes, 


Lord Rochèsier, A part, se relevant ttonnă, 
Que dit elle ? 


Cromwell 
Et de qui? 
Lady Francis, souriant 
De dame Guggligoy 


Gugaligoy e bătrina şi urita guvernantă a lui Francis. 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


<o- “op 


Cromwell, à Rochester. 


Pourquoi ne point parler tout de suite, mon cher? 
Puisqu'il vous reste encor des penchants pour la chair... 


Lord Rochester. à part- 


Chair! une peau coliċe à des os faits en dutene! 


Cromwell 


On vous satislera. Je hais que l'on me craige, 
Je suis content de vous; je pourrai vous donner 
Votre belle. 


Şi, pe dată, Cromwel! anunță uscatei şi zbircitei Gugglizoy. 
vestea imbucurătoare a măritişului ei apropiat cu tinărul puritan. 

Hugo prelungeşte gluma: alarmarea prefăcută a pudicei bă- 
trine, apoi cochetăria ei ridicolă, pe urmă căsătoria sililă a lui Ro» 
chester, care n'ar scăpa de babă decit peniru a da de spinzu- 
rătoare, în stirşit, după formalităţile expeditive ale unei căsătorii 
celebrate după ritul anabaptisi, infocateie demonstrații amoroase 
ale consoartei lui Rochester, Alecsandri sa mulţumit să adap- 
teze în Baeri şi Ciacoi numai scena surprinderii şi să rezume in- 
trun scurt dialog scena declarației. 

indemnat de Tarsiţa, Lipicescu s'a hotărit să se arunce la 
picioarele Elenei şi să-i spue c'o iubeşte. Aducindu-şi aminte. 
cum izbutise altă data Neamuș să-i ciştige inima, povăţuitoarea 
ciocoiului 1l indemnase-să-i rostească frazė din Erotocrii, Lipi 
cescu n'a citit însă vestitu] roman precesc, pecinu Rochester 
ştie pe din alară pe /drahim ou Z Tilustre Bassa al d-rei de 
Scudâry şi deciamă cu foc lui Francis declaraţia de dragoste a 
turcului Lysandre câtră Zulmis, fără să uite amenințarea că se 
va arunca in Euirale dacă iubirea-i va fi nesocotită, Din cauza 
ignoranței lui Lipicescu, după citeva cuvinte asupra pauimei ca 
re] munceşte, ajungem la „scena surprinderii*. Hatmanul Stil- 
peanu, unchiul Elenei, intră însoţit de Arbore in odaia unde gā- 
seşte pe ciocoi în genunchi Inaintea felei care cu greu îşi dă 
seamă de intențiile sale, 

Arbore (Intrină prin tundi Ce-mi văzură ochii !.... Lipicescu 
bate mātānii ! A 

Lipicescu (n parte, spăriet), Na! c'am sfeciit-0... De acu's 
mort ! 

Stilpeanu (Inaintind), Lento, ce cată ciocciul ista la picioa- 
rele tale ? 

Lipicescu (In genunehi, intinzind minilo). Duducă, Îa-ţi milă și 
pomană... 

Elena. Moş Ştefan... sa Inamorat, sărmanul, de cameriera 
me, şi mi-o cere de nevastă. 


Di 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 75 


Stilpeanu. Aşa? Apoi dă-i-o, Sărmanul, că-s potriviţi 
împreună, 
Arbore (In parte, en prepus), Bizzz ! 
Stilpeanu.  Lipicescule, mergi de-ţi scoate peciul.. Te-oiu 
cununa chiar cu, băete! 
Lipicescu (Senlindu-se). Sărut minile, milostive... (Eind, în parte). 
Din mare primejdie m'au scăpat duduea.., Am asudat... 
Aceiaş reflecţie o face, in sinc, şi lord Rochester, cu toată 
festa pe care i-a jucate Francis : 
„Quel tour m'a joué là 
Cette Francis !... 
M'arracher à son père! ă sa duègne m'unir! 
Trouver, en me suvaant, moven de me punir! 


IV 


„__ Caracterele. Arbore „demonsiratorul* personagiilor din 
piesă. Opoziția între grupele de personagii. Radu. — Elena ṣi 
eroinele lui Augier. In salonul vornicului Hirzobeanu, în care 
se petrece acțiunea din Boeri şi Ciocoi lacem cunoștință cu e- 
xemplarele felurite ale unui „furnicar ciocoesc“, ocrotit prea multă 
vreme de stăpinul casei, el însuşi „ciocoi de starea intăi, care 
se crede coborit cu hirzobul din cer şi care se'nchină azi la 
slintul Neculai şi mini la Mohamed“. Omul care inchipue astfel 
portretul „cuconului*  lorgu Hirzobeanu c răzeșul Arbore, bun 
cunoscător al lumii ce ni e infaţişată, In expunerea situaţiei cu- 
prinse in actul intäi al comediei, el cată să ne-o facă cunoscută 
şi nouă, spectatori sau cititori, impărășindu-ne şi ura şi despre- 
țul său față de „jigăniile pocite“ din care e intocmit roiul 
ciocoilor. 

- In scenele din primul act, In care diferitele specimene ge 
ciocoi — Lipicescu, Trufandache, Slugäricã, Neamuș, Vulpe, 
Hirzobeanu— se perindă Inaintea noastra şi-şi desvelesc lrăsă- 
turile lor sufleteşti, Arbore, prin reflecfiile sale aparte, tălmăceşte 
impresia pe care interlocutorii au proilus-o asupra lui sau intipăreşte 
în mintea noastră imaginea lor morală, nelămurită în destul prin 
dialog. Rolul aceasta de „demonstrator al societății in mijlo- 
cul căreia se desiaşură comedia, îl indeplinește Arbore mai ales 
in scena unde işi ia sarcina să descrie lui Radu, sosit de cu- 
rind din străinătate, fețele ciocoeşii variate care au defilat Ina- 
intea ochilor săi uimiţi : 

— Mā simt încremenit, moşule... Unde må aflu ?... In ce lume 
lrăesc ? 1) i 

i Intrebarea aceasta o pune in termeni identici naivul provin- 
cial Raymond de Nanjac, Introdus de curind in societatea ile ca- 
valeri de industrie şi de femei cu reputația compromis, Je de- 
mi-monde, in care ne introduce o comedie celebră cu acest tit- 
lu a lui Al. Dumas fiul: 


———. 


1) Act i, se. 9, 


75 „VIAȚA ROMINEASCA 


— Mais dans quel monde sommes-nous donc? Car, en vé- 
tité, je n'y comprends rien! '). 

Olivier de Jalin, un parizian cu experienţă, are sarcina să 
explice noului venit, şi prin aceasta publicului, caracterele par- 
liculare ale figurilor lumii acesteia curioase; după indicarea tră- 
săturilor generale ale acestei socielăți, execută cu o ironie ele- 
pantă o serie de portrete, aplicabile fiecărei varietăţi din tipurile 
femeeşii ce alcătuesc clasa denumită „le demi monde“ °), Scena 
şi rolul acesta, considerate drept capodopere în genul lor,*) au fost 
adesea transplantate de autorii din a doua jumătate a secolului 
in comediile lor. 

Caşi Olivier de Jalin—dar cu un alt ton, cu o vehemen- 
ță batjocoritoare ce nu ştie de conveniențe şi de politețe —răze: 
şul Arbore îi dă lămuriri lui Radu şi ti prezintă speciile bogatei 
calecţiuni de ciocoi care umple salonul lui Hirzobeanu. Mai in- 
tăi, stăpinul casei, zugrăvit, sa văzut mai sus în ce chip. Pe 
urmă aga Neamuş, „ciocoi în doi peri, giumătate acâțat de proti- 
penda prin mărilişul unei mătuși a lui c'un boier mare, şi gin- 
mâătate atirnat în gios de rudele lui de starea a doua ; ludul sau 
umilit după oamenii cu care se găsește ; dar totdeauna gata a 
da cinstea pe rușine... Vulpe? Ciocoi c'o treaptă sau giu- 
mätate mai gios decit Neamuș, aprig, hrăpitor, spaima răzeşilor, 
molie de dulapuri cu dele afumate, faur de circiacuri, şi cu toate 
aestea creştin cu frica lui Dumnezeu, dus la biserică, spovăduit, 
impărtâșit şi erijil... Slugărică ? ciocoieş, ciocofleandură, ciocoro- 
feac, care se tirie pe urmele tălpilor bocrești, ca să le sărute și 
chiar să le lingă la nevoe... Trulandaki?  Ciocoi grecesc, 
intrigant care selurişează p'intre Romini, zimbind, gudurindu-se, 
linzușind, facind pehlivănii, pentruca să ridă hoerii, şi care fin- 
teşte a prinde rădăcină în pămintul țării, a se insura cu zestrea 
unei cuconiţe ertată de Dumnezeu şi de oameni, şa agiunge 
intro zi megas postelnicos... Lipicescu ? Ciocoi din gunoi ce re- 
sare pe nesimţite ca o ciupercă veninoasă, năpircă incâlzită la 
sin, care vra să muște mai întăi chiar pe stăpinul, pe tăcato- 
riul său de bine 1...* 

Procedeul de expunere e acelaş caşi în Le Demi-Monde, 
iar rolul demonstratorului galeriei de portrete din piesă Il inde- 
plinește—cu toate deosebirile de caracter și de condiție socială— 


— 


i) Le Demi- Monde, IIL 9. 

3) „Parmi ces fommes les unes s'attachent à un homme qui a eu la 
sottise de les prendre au sérieux et elles brisent sa vie comme olles ont 
brisi læ lour (asa ar fi Suzanne d'Ange); Wautros disparaissent 
sans qu'on venille savoir ce qu'elles sont devonues. Celles-ei se crampon- 
nent ă ce monde comme lu vicomtesse de Verniċres, et y meureut entre le 
désir de remonter ot la crainte de descandre ; colles-lå (cum e Valen- 
tine de Santis)ssoit qu'elles se repenteat sinciremont, soit qu'elles aient 
peur du desert qui se fait autour d'elles, imploront, au nom dos interâts de 
famille, na nom de leurs enfants, ie on de leur mari...“ 

3) L. Lacour, rois théâtres, Le tăcâtre de M. lex. Duinmas fils, 
Paris, ©. Lêvy, 1880, p. 152. 


_ MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 77 


armoe al lui Alecsandri în felul lui Olivier de Jalin al lui 

; „ln piesa mea sint două categorii de caractere: Ciocoii a- 
dică canaliile miserabile şi boeri cum-se-cade* (maică Alee. 
sandri unui prietin, vrind să îndepărteze învinuirea ce i s'a adus 
de a fi zugrăvit în rău clasa boerească. !) Nemulțumirea unor 
spectatori ?) işi avea rostul ei: categoria „boerilor cum-se-cade* 
cuprinde numai pe Hatmanul Stilpeanu, caracter construit mai 
mult după trebuințele piesei decit cu date culese din realitate. 
Nevoia de a zugrăvi un caracter de boer in fața cetei abjecte 
care uzurpă acest nume sau işi ocroteşte nemernicia pe lingă 
uoeri nevrednici, a împins pe Alecsandri să creeze pe Stilpea- 
nu — de-o uniformitate de merite care contrastează cu slâbiciu- 
nile şi greșelile vărului său Hirzobeanu, ciocoi de starea intăia, 


„cum Il caracterizează autorul prin gura lui Arbore, dar mai cu- 


rind boer căzut prin păcatele sale in rindurile ciocoilor. nemai- 
păstrând decit citeva însuşiri care Invederează nableţa acum 
alterată a inimii sale: mândria in răstrişte, demnitatea care-l 
impiedică să se umilească inaintea unui Lipicescu, 
Grupului ciocoilor i se opune în realitate nu grupul boeri- 
lor. dar cel al oamenilor onești, in care intră pe lingă Stilpeanu 
reprezentantul boerimii, Arbore, ™) răzeșul „cu inimă lipită de 
pâmintul Moldovei", și Radu, care rezumă toate calițăţile tineri- 
mii intelectuale a timpului. Opoziția între cele două grupe 
culminează intre cele două personagii caracteristice ale fie- 
căruia, intre Radu şi Lipicescu, Contrastul acesta intre nişte 
protagonişti care simbolizează insuşirile celor două tabere adverse 
care încarnează unul vițiile, cellalt virtuțile fiecăreia din ele la 
găsit Alecsandri in comediile sociale ale lui Augier, care i-au 
servit de model pentru piesa sa. Cinismul lui Vernouillet e 
mereu pus în relief de noblefa sufletească a lui Sergine In 
Tes Effrontés ; Josnicia lui d'Outreville face să reiasā şi mai 
bine generozitatea lui Maximilien in Le fils de Giboyer. Con- 
trast artificial după unii critici; 4) după alții formulă dramatică 
excelentă pentru priceperea limpede a personagiilor tipice, cu 
Sonia ca bed li = die a individualizare suficientă pentruca 
enti n bi i 
i Anei O M rrenan 7 sau în rău, cum proced uneori 


cau ALA Vie LIH (od. Chendi si Carealechi) cătră L Negruzzi, din 25 
2) In contra acestora, avea, la data serisorii citate, intenti 
A ry b > . + a on 4 x 
€ piot; Critica piesei Ioerii și Ciocoii, Alecsandri isi amines. 2 Molio 
punsese detractorilor comediei L7 Frole des Femmes printro comedie 
care-i mi: Fe iti de lUEcole des Femmes. 
MOSE. £. g Stra zica Arbore lui Radu, re la 
piesri SA tat inek să-l pretuească, sint „adovăraţi pt ante (se. gate 
a ) M- Spronek, Em. Augier în Revue dex Den Mondes, 15 Nov. 


5) A. Benoist, Essaie de critique « i 
chete, 1898.—V. şi Bpronek, art. re Tramatique, 249—250, Paris, Ha- 


5) Singur Hirxobeanu prezintă o ourecare varietate de însușiri 


Ma de castă, sentiment al demnității sale, ini a 


iubire plină de dnioşie pentru fata 


73 


VIAȚA ROMINEASCA 


Maximilien, „amorezul* din piesa lui Angle Sortat 
intelectual, întrunind toate distineţiile, toate superio A bca 
țitue un personagia pe care criticii lui Augier l-au gă 


tional’). 
intelectua 


i ia lui Alecsandri ; 
N îndeplineşte acest rol in comedia : ; 
hinog mina jurnalistului, publicistului care vrea 


să fie de folos țării sale, cum e Maximilien ete Aero 

i-a atribuit însă şi unele din însuşirile lui Ruy-B as, kiyn cani 

intr'o cunoscută dramă a lui Hugo, personifică popo T 

dura indignării sale *), avintul amoo s e a i 
ie in fapte şi de emiază in vorbire 7, o 

a dentală din rindul cărora hai rata e soie 
in şi lui Ruy-Blas, a cărui atitudi ite: sitna: 

rag oait exemplu în biciuirea miniştrilor venali şi nevred 


nici, © CO 


piează Radu *). 


i i itatea şi dela obser- 
> t că Alecsandri a privit şi realita A 
ri rate” cind a căutat să fixeze In eroul său unele din 


aspectele 
cauza scu 


i i 4 de redat din 
suristului dela 1848—lip aşa de greu de i 
i dtp cit a existat. Radu e un „duelgiu“ ; pen 


i i i i in arme lui Vi- 
bă jignitoare cere imediat satisfacție prin l 
kaiola. caii iel aşa de degrabă reluză reparația Sosa Aeris 
dirzie caracteristică in felul cum ÎȘI apără demnitatea 


lai, dar și ambiţie fără scrupule, vanitate ce reese din eheltualile sale nebu- 


neşti, în 
ile mora 


2) C | 
agă 2) 2 mug) A! miserabili t.. miserabili... Voi sinteţi răzerătitorii, 


voi vinzătorii sfintei re a t Peste voi s'ar cuveni să treacă fiorul plu- 
gului (1V, 11). CL. Bug las Ul, 


4) CE tunge învinuire ca O adresează miniştrilor, N, 3. 
5) Radu (1V, 11)—Lăsaţi-mă A opier 

n infamii în biata Moldova { 

od and ea complicitatea unor judecători eum j—Cl. în Ruy-Blas 


an, 23) 


i, di Hi 
toare de lămăeii, dispreţ pentru popor, í 
areg i Amar pi felul cum in de amantă pa menen eee: era 
Jai său Noamus. Caracterul acesta se arat, În cursu pe A kemen AX 
sa oarecare mlădiere. Doviaţiile goe pe 7 D O d pr a 
dinssa, morga, incre , „semnul 
ine reda Azi C ie ministru. Stilpeanu, Radu gi Lăpicescu su sau 
umai metéhne. i 
aan aa Gaillard de Champris, op- cit, p 3934. 


E penas dola Kuy- 
t 


s (eâtră ispravnicul Trufanduchi şi marele 


9): 

„0 ministres rieg 

H i vertueux! Voilà votre taçon 
apoen serviteurs qui pillez la maison ! 

Dono voua n'avès i i as d'autres “intéréts 
De pia iaren apl èt vous enfuir après ! 
“Soyez fétris... 


i lacrimile mă innāiuş 
tu indignarea şi a, re 


Î masti tagiă „daia: AROME PI ce mie aicea, 
harze norme et sous laquelle il ploie, 
oas Caa: parai vos pisisirs, pour vos Alles de joie 
Le peupie misireble, et qu on peee entor, 

A sué quatro cent trente millions d'or 


L'slguazil, dur au pauvre, au ricbe s'attendrit. 


pe e ae canman matot Ra ai ni asa sase 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 79. 


e atinsă; dorește nu numai incetarea arbitrariului administrativ 7). 
şi a impilării celor slabi *); visează nu numai „o soartă mai ò- 
menească pentru oameni“, ca Maximilien şi Sergine, umanitarii 
cu teorii inconzistente ai lui Augier, dar vrea pentru „Patria sa- 
o soartă mai fericită, mai demnă, mai independentă“, ™) reclamă 
un guvern care se înlăture controlul consulilor străini şi mai ales 
să nu solicite intervenția lor 4); printre punctele programului 
bonjurist pe care le dezvoltă în gazeta sa, figurează şi o idee 
scumpă lui Alecsandri *): interzicerea pronunțată contra Evrei- 
lor străini de a se aşeza în țară, unde înmulţirea lor, subt dom- 
nia lui Mihai Sturdza %), ajunsese o primejdie pentru viaţa na- 
țională, 

O opoziție la fel cu aceia dintre personagiile de băr- 
baţi ale piesei, se Intilneṣte și între cele de femei, Deoparte- 
Tarsița, şireată, răzbun?toare, cu dorința dea parveni in rindurile 
boerimii adevărate, înșelindu şi bărbatul pentru profitul pe care 
adulterul acesta il aduce situaţiei sale, vrednică soție de ciocoi; 
de alta, Elena, la care insușirile proprii clasei sale nu au fost 
atinse ca la tatăl ei, ministrul Hirzobeanu, de virusul ciocoesc. 
Tarsiţa e un rol: inseamnă elementul feminin din categoria „cas. 
naliilor mizerabile“ ale piesei, Elena e un caracter, 

Elena e chiar întâiul caracter de fată pe care Alecsandri L 
înfăţişează spectatorilor. În primele sale comedii”), în Chiriţa în 
Iași şi în Chiriţa în provincie, Aristiţa și Calipsiţa reproduceau. 
gesturile mecanice ale păpuşelor din repertoriul lui Scribe sau 
al lui Picard "ruşinnase, copilăroase și răspunzind, printrun sfios 
ui maman, întrebărilor mamei lor, care nu-și lua ochiul de pe 
tle, In Piatra din casă Marghiolița avea în şiretenia ei, pusă în 
serviciul dorinței sale de a se mărita, ceva din infâţişarea con- 


1) Intro scrisoare inedită din 9 Docombrie 1344 (ma. 808 al Acad.. 
Rom.) Vonjeristul Alecsandri i se plinge lui I Ghħiea de exilul la caro Ko- 
gàlniccanu şi C, Nogenzzi au fost condamnaţi, de suprimarea revistei Pro» 
pågirea de cătră marelo itivun şi de alto abuzuri ale guvernului timpului, 

3) Tot bomjuriatul Alecsandri, intr'o serisoare inedită din Talie 1842- 
iMs. 503 al Acad, Rom), aprobă pe ţăranii caro în tinuturile de sus ale Mol- 
dovei recurseseră În pari pentru a-și face dreptate. De altfel epizodal răs- 
scalei țăranilor din Arbareni, povestit în se. 11 din actul IV de răzagul Ar- 
bora, reproduce o intimplare autentică de atunci, pe care Aleesanări n pus-o 
și în versuri (PI 


ugul bidatâmat), explicind intro notă că proprietarul hră- 
parot l-au vodă Mihai Sturdza. j 


4) Cf. în actul 1, se 7, felul cum aprobă ideile lui Stlpeanu in a- 
teastă privintã.—In cărticiea sa orgi ct perae naționale în Moldova, 
„bonjuristul* Kogălniceanu sustine aceloas păreri (CE. analiza acestei bro- 
guri în N, lorga, Istoria literaturii romîneşti în veacul al XIX 
Vălenii de Munte, ed. „Neamului Rominesc” 1909.) 
3A 5) A reg tag pă formă sg în A- nee VAa Jida- 

llor, reprodus de Chondi în fața la vol, retor rompleete ale 
Îmi Alecsandri, editate de insetat] ardă i i 


6) il A. D. Xenopol, [atoria Rominitor, VI, 204, laşi, Goldner, 1893, 
7} CL Studiul nostru Mudele'e franceze alo teatrului lui Alecsandri, 
Cucoana Chiriţa (Caracterele) in Viata Romînoaseă, 1912, No. 12. 


lea, II, 9, 


ANA VIAȚA RONISEASCA 


vențională a fetelor ingenue ale lui Regnard. Din contra, > : 
e o ființă conştientă, cu o voință proprie, un personagiu ale c 
rui contururi morale sint neted trase şi care, deşi nu e copia 
de a dreptul după natură, realizează totuşi in chip fericit unul 
din tipurile de fete dela jumătatea secolului trecut. k 
Atenția lui Alecsandri asupra acestui personagiu a fost a- 
¿rasă de creațiunile similare ale lui Augier. Luindu-se după 0- 
mancieri, care cei dintâi substiluiseră mancchinului articulat di 
vodeviluri şi figurii false din literatura romantică personagiui 
studiat după realitate al fetei din burghezie ca Balzac (Eugenie 
Grandel), sau din aristocrația ruinată care se incuscreşie cu par 
veniții bogați ca Jules Sandeau (Mademoiselle de la Seiglicre), 
Augier a intățișat pe scenă fete modelate de ideile novă și £. 
fluențate în constituirea lor sufletească de intimplārile timpu u 
Ciémence Charrier din Les E/frontes, Fernande din Le fiis d 
Giboyer au ca note distinctive însuşirile ce ne farmecă şi în ca 
racterul Elenei lui Alecsandri : seriozitatea, tāria de voință ca 
se ascunde subt o aparență de blindeţă, limpezimea cu care- 
dau seamă de tinărul care răspunde idealului lor secret, resems 
marea față de loviturile soartei din care cea mai grea e nevoei 
jertiirii iubirii lor pentru o căsătorie cu un om ce-l dispreţuesc, 
o senzibilitate uşor mişcată, o îngrijire plină de dnioşie pent 
tată! lor, ale cărui păcate nici nu sint bănuite de dragostea lor 
ficască. 


y 


Incheecere. In lungul interval de timp (1864 —1871) care 
trecut dela conceperea pănă la executarea definitivă a comer 
Boeri şi Ciocoi, Alecsandri s'a supus la influenţe contra- 
dictorii şi a incercat preocupări discordanie ce sau răstrint | 
piesa sa, Pornind dela ideia comediei sociale pe care Augier 
o inaugurează în Franţa, autorul nostru dă lucrării sale dramas 
tice intenţiile de satiră socială din Les Ejfrontes, transpune pät- 
ticularitățile întrigei din Le fils de Giboyer şi adaptează cerin- 
telor piesei sale principalele caractere din ambele modele ce le 
are in vedere. Dar Alecsandri mai e şi un admirator pasionat 
al romantismului, în special un discipol frecvent al lui Victor 
Hugo, a cărui Légende des siècles li serveşte In acest timp ȘI 


. fost colaboratorul lui Angier la mai multe piese de 

anin a a “Ze fA e. de M. Poirier —A-elle de În Seigliève n Tost 

teatru în 1551. 

ct bela Za jeune fille dans la literature française p UH 
154. Paris, Michaud, fără datā.—0f, si Parigot, op. eif, 199—200 

5) Elena, degi iubogte pe Radu, e guta să ia pe Lipicescu, cu să-l map 

pe Hirzobeanu de urmările dezastroase nje procesului intentat de Tostul sân 

servitor. Clémence își calcă inima primind să se căsătorească cu Vernonillot, 

spre a scoate pe tatăl! ei din incurcătură în care ba înfunilut financiarul 

nerusinat. 


MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI ȘI 


le! izvor de inspiraţie și de indreptar al /egendelor, De aceia 
In situaţiile piesei sale se găsesc amintirile citirii entuziaste a 
lui Ruy Blas, a lui Marie Tudor, a lui Cromwell; in tonul a- 
desea declamator al lui Radu distingem emfaza tiradelor lui Ruy- 
Blas, cu care se aseamănă in rolul de apărător al drepturilor pa- 
porului contra guvernanţilor avizi şi fără durere de țară. La data 
cind aruncă o privire în urmă asupra repertoriului său comic şi, 
nemulțumit de uşurătatea lui, se arată dornic să lucreze la infăp- 
ruirea unei „comedii înnalte*, comedia lui Augier şi drama lui 
Hugo se îniățişeaşă de-opotrivă spiritului lui Alecsandri şi se im- 
pun atenției sale. Alecsandri însă nu-și dă seamă de antinomiile 
adinci dintre aceste producţii ; uită că Augier luptase printre 
părtaşii şcoalei „bunului simf“ în contra romantismului, că a- 
vusese ambiția să imbie generaţia sa la adoptarea idealului, lip- 
sit de exagerările lirismului romantic, al unei vieţi „cinstite, a că- 
rui poezie vine din mulțumirea săvirşirii datoriei şi din plăce- 
rile curate ale căminului. Negreşit, e greu ca un autor să rupă 
toate firele ce-l leagă de scrierile care i-au format educaţia li- 
lerară ; bine înțeles, romantismul a lăsat urme vădite la Augier. 
Dar, spre deosebire de ce se intimplă la Alecsandri, aceste ele- 
mente sint polarizate caşi cele esenţiale din Les EJfromles, din 
Le fils de Gihoyer, din La Contagion, din lions ei Renards 
in direcţia comediei sociale. Legile şi tonalitatea genului ce au- 
torul şi La ales sint respectate. Nu cădem niciodată in melo- 
dramă: nu alunecäm niciodata pe povirnişul vodevilului. 

Caci, printre alte situații din Boeri şi Ciocoi, schimbarea 
hotăririi lui |lirzobeanu de a da pe fiica sa ciocuiului Lipicescu 
in urma lacrimilor cei se pare că le vede în ochii portretului 
soției sale moarte, exclamarea lui cu vocea tăiată de emoție : 
„0! Dumnezeule! ce am văzut! ...0! Dumnezeule !.. Umbra 
soţiei mele plinge !* .. ') ni-l arată pe Alecsandri aplecind piesa 
sa spre melodramă, spre care afinități provenite din insăși na- 
tura dramei romantice duceau această elemeră creaţie literară. *) 

Pe de altă parte, în „innalta comedie“ a lui Alecsandri, în 
„comedia sa cea mare“, pătrund elemente de vodevil, In əm- 
bianța cărora repertoriul său dramatic trăise aşa de multă vreme 
incit nu se mai putea lipsi de ele. lăsăm scena de farsă din 
Cromwell transportată in Boeri şi Ciocoi, dar despuiată de li- 
rismul bufon care în textul original ascunde vulgaritatea situa- 
tiei; dar chiar procedeele comicului—denumirea personagiilor 


1) Actul V, se. 12. 

2) Asupra dramei romantice oșită din fuziunea melodramei p ularo 
si a dramai istorice, cf. A. Pitou, Les origines du málodrame an VIIe, 
şi J. Marsan, Le thfătre historique et În romantisme in Nevus d'histoire 
littéraire de la France, Bo. 3 din 1911 si No. 2 din 1010; v: j Faguet, 
Zope de thħhéütre IVi (articol asupra scrierii Les thé&itres des erards 
do M. Alberti.—Asupra melodramei în dramale lui Victor Hugo, ef. E. Du- 

y, V. Hugo, p. 151—155; Doumie în Hist. de la litt. frang, publicată ide 
etit de Jullevillo, VIT, 372-554, ete. a 


NI 


ci i eee at a. 


conac eee iti 


VIAȚA ROMINEASC A 


vențională a fetelor ingenue ale lui Regnard, Din contra, 
parea conştientă, cu o voinţă proprie, un personagiu ale că 
mi contururi morale sint neted trase și care, deşi nu e co 
de a dreptul după natură, realizează totuși in chip fericit unul 
din tipurile de Tete dela jumătatea secolului trecut, 
Atenția lui Alecsandri asupra acestui persnnagiu a fost a- 
irasă de creațiunile similare ale lui Augier. Luindu-se după ro 
mancieri, care cei dintâi substituiseră mancechinului articulat din 
vodeviluri şi figurii false din literatura romantică personagiu 
studiat după realitate al fetei din burghezie ca Balzac (Eugeni 
Grandet), sau din aristocrația ruinată care se incuscreșle cu pati 
veniţii bogaţi ca Jules Sandeau (Mademoiselle de la Seigliere), 
Augier a înfățișat pe scenă fete modelate de ideile nouă şi e 
fluențate In constituirea lor sulletească de intimplările timpulu 
Clémence Charrier din Les E/frontes, Fernande din Le fils d 
Gibover au ca nole distinctive insuşirile ce ne larmecă și în câ 
racterul Elenei lui Alecsandri : seriozitatea, taria «e voință ca 
se ascunde subt o aparență de blindeţă, limpezimea cu tare- 
dau seamă de tinărul care răspunde idealului lor secret, resem 
marea laţă de loviturile soartei din care cea mai grea e nevo s 
jertfirii iubirii lor pentru o căsătorie cu un om ce-l dispreţuesc, 
o senzibilitate uşor mișcată, o îngrijire plină de duioşie penini 
tatăl lor, ale cărui păcate nici nu sint bănuite de dragostea lor 
fiească. 


Y 


Imcheere, in lungul interval de timp (1861—1871) care a 
trecut dela conceperea până la executarea definitivă a comediei 
Boeri şi Ciocoi, Alecsandri s'a supus la influențe contras 
dictorii şi a încercat preocupări discordanie ce sau răsirint în 
piesa sa. Pornind dela ideia comediei sociale pe care Augier 
o inaugurează în Franţa, autorul nostru dă lucrării sale drama: 
tice intenţiile de satiră socială din Les Ejfrontes, transpune par- 
ticularitățile intrigei din Le fils de Giboyer şi adaptează ceri 
țelor piesei sale principalele caractere din ambele. modele ce le 
are in vedere. Dar Alecsandri mai e şi un admirator pasionat 
al romantismului, în special un discipol frecvent al lui Victor 
Hugo, a cărui Légende des siócies ji serveşte In acest timp Și 


Sandeau a fost colaboratorul lui Angier la mul malte, piese do 
centru, at peen Ia pendra de M. Poirier.—Alelle de în Beigliève a lost 
A tru teatru în 1851. 3 Ă i 
aes S Bertasi, La jeune fille dans la literature française, p IM — 
154. Paris, Michand, fără dată. —CI. si Parigot, op. cit- 199—240 l 

A) Elena, deşi iubeste Radu, ¢ gata să ia pe Lipicescn, ca să-l stapt 
pe Hirzoheanu de urmările dezastroase ale procesului intentat de fostul să 
servitor. Clémence îşi calcă inima primind să se căsătorească cu Vernoniilet 
spre a seonte pe tatăl ei din ineurcătura în varo ba infundat finanelaril 
nernşinat, 


„MODELELE. FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 


51 


fel izvor de inspiraţie și de îindreptar al Legendelor, De aceia 
în situaţiile piesei sale se găsesc amintirile citirii entuziaste a 
lui Ruy Blas, a lui Marie Tudor, a lui Cromwell; in tonul a- 
desea declamator al lui Radu distingem emfaza tiradelor lui Ruy- 
Blas, cu care se aseamănă în rolul de apărător al drepturilor po- 
porului contra guvernanților avizi şi lără durere de țară. La data 
cind aruncă o privire în urmă asupra repertoriului său comic și, 
nemulțumit de ușurătatea lui, se arată dornic să lucreze la înlăp- 
ruirea unei „comedii innalte*, comedia lui Augier și drama lui 
Hugo se îinfățişeașă de-opotrivă spiritului lui Alecsandri şi se im- 
pun atenției sale. Alecsandri insă nu-şi dă seamă de antinomiile 
adinci dintre aceste producţii ; uită că Augier luptase printre 
părtaşii școalei „bunului simţ* în contra romantismului, că a- 
vusese ambiția să imbie generația sa la adoptarea idealului, lip- 
sit de exagerările lirismului romantic, al unei vieţi cinstite, a că- 
rui poezie vine din mulțumirea săvirşirii datoriei şi din plăce- 
rile curate ale căminului. Negreşit, e greu ca un autor să rupă 
toate firele ce-l leagă de scrierile care i-au format educaţia li- 
terară ; bine inţeles, romantismul a lăsat urme vădite la Augier. 
Dar, spre deosebire de ce se îintimplă la Alecsandri, aceste ele- 
mente sint polarizate caşi cele esențiale din Les Effrontis, din 
Le fils de Giboyer, din La Contagion, din Lions el Renards 
In direcţia comediei sociale. Legile și tonalitatea genului ce au- 
torul și l-a ales sint respectate. Nu cădem niciodată în melo- 
dramă: nu alurecām niciodată pe povirnişul vodevilului. 

Caci, printre alte situaţii din Boeri şi Ciocoi, schimbarea 
hotăririi lui Ilirzobeanu de a da pe fiica sa civeuviului Lipicescu 
in urma lacrimilor ce i se pare că le vede în ochii portretului 
soției sale moarte, exclamarea lui cu vocea tăistă de emoție : 
„O! Dumnezeule! ce am văzut! ...0! Dumnezeule !., Umbra 
soției mele plinge !* .. !) ni-l arată pe Alecsandri aplecind piesa 
sa spre melodramă, spre care afinități provenite din insăși na- 
tura dramei romantice duceau această efemeră creație literară. 2) 

Pe de altă parte, în „innalta comedie* a lui Alecsandri, in 
„comedia sa cea mare“, pătrund elemente de vodevil, în am- 
bianța cârora repertoriul său dramatic trăise aşa de multă vreme 
incit nu se mai putea lipsi de ele, lăsăm scena de farsă din 
Cromwell transportată în Boeri şi Ciocoi, dar despuiată de li- 
rismul bufon care în textul original ascunde vulgaritatea situa- 
tiei; dar chiar procedeele comicului—denumirea personagiilor 


1) Actul V, se. 12. 

2) Asu dramei romantice eșită din fuziunea mo'odramel p are 
si a dramei istorice, ef, A. Piton, Les origines du mélodrame au X VIIe, 
şi J. Marsan, Le thdâtre historique et le romantisme in Kevue Fhistoire 
littiraire de la France, No. 3 din 1911 si Na. 2 din 1910; v. g Tum, 
Propos de thdâtre IVI (articol asupra scrierii Les théâtres daa lecards 
de M. Alberti.—Asupra melodeamei in dramele lni Vietor Hego, el E. Du- 

y, V. Hugo, p. 151—155; Doumie in Mist. de la litt. franç, publicată de 
tit de Jalleville, VIT, 372—384, ete.. ü 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


baiete atat gt oma O, 


———. 


cu nume care le concretizează defectul : Vulpe, Lipicescu, Stu- 
gäricä sau Viteazovici, botezat astfel prin antitrază ; vorbirea stri- 
calià a limbii de grecii Trutandachi şi Evghenides : ridicolul miş- 
căilor sau al gesturilor, ca scâparea „oboroacei de işlic* a lui 
Vulpe pe lungul ciubuc „cu talim turc* al lui Hirzobeanu,—sint, 
de aceiaşi natură ca mijloacele prin care provocaseră altă dată 
hazul spectatorilor kir Gaetanis sau paracliserul Colivescu din 
vodevilurile sau operetele sale fară pretenție. 

Boeri şi Ciocoi din cauza luării ca model a unor produc- 
ţii teatrale cu caractere potrivnice, din cauza amalgamâării unor 
elemente prea disparate, nu reprezinlă o formulă  dramalică 
limpede. 

Autorul a vroit să intocmească o comedie socială, dar lec- 
turile sale romantice şi vechile lui deprinderi de vodevilist l-au 
impiedecat să realizeze pe deplin virtualitățile subiectului său. 
Cele citeva insuşiri de observare a societăţii contimporane, Pe 
care le-ar fi putut dezvolta de aci inainte in genul comediei #0- 
ciale, au rămas sterile prin aplecarea autorului nostru câtră drami 
romantică, a cărei influenţa, aparentă şi aci, st invederează ins 
curind cu putere şi operează singură în seria de drame în ver- 
suri care închee cariera literară a jui Alecsandri. 


Ch. Prouhet 


Viziune 


Ce linişte-i afară !... 
Stau singură 'n cerdac. 
Pluteşte 'n noaptea clară 
Parfum de liliac. 


iei ie 


lar luna prin boschete, 
Cu razele-i subțiri, 

A răsfirat buchete 

De galbeni trandafiri. 


Tăcere și lumină... 
Pierdută, fâr'un gind, 
Privesc în luna plină... 
Şi iată-l!... Surizind, 


Incepe să coboare — 
Cu ochii plini de vis, 
Cu fruntea ginditoare, 
Sărmanul Dionis... 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dilemă 


Vine prinţul Kalidassa 

La Sudracu din Kaldele. 

— „Ce preferi: să-ți ardă casa, 
Ori iubita să te 'nşele ?...* 


Mult s'a disputat cu sine, 
Pănă ce-a răspuns Sudracu : 
—„Eu aş prefera mai bine 
Să te ia pe tine dracu !* 


Cintec 


Multe trebi am eu! Dar iute 
Le dau zor, le isprăvesc,— 
Cit mi-i ziua, pe 'ntrecute, 
Un minut nu prăpădesc. 


Numai sara, la culcare, 
Cind îmi vii în minte iar, 
Toată vremea asta-mi pare 
Prăpădită în zadar .. 


Oliiia Cazimir 


z 
r 


t 


Neamul Şoimäreştilor 


XIV. 


In sufletul lui Tudor Şoimaru băntuia intr'adevăr o furtună 
grozavă. Plecind dela mormintul părintesc, inconjurat de prietini 
şi de toate rudeniile, în nourii carii se frămintau în minte in- 
trezărise o lucire: se gindise să se răpeadă la Murgeni : dragos- 
tea lui cu fata Orheianului poate era impăciuirea şi liniştea. El 
era neam bun şi oștean tare; fata era a lui; poate ura din o- 
chii bătrinului Mihu se va alina; poate umbra mortului din tin- 
tirimul bătrinesc se va impăca. Pădurile şi imașurile, şi finaţu- 
rile, cu virtute ciștigate în războae vechi, se vor intoarce după 
dreptate neamurilor; iar pentru singe vărsat va veni zălog o co- 
pilă : şi amestecul va potoli dihoniile şi zavistiile, statornicind 
pace pentru un veac viitor.—Dar la Murgeni, unde se repezise 
intr'un suflet, neliniștit și bolnav,—toată nădejdea i se risipi ca 
nisipul în vint, Boerul implinise citeva datorii de pe mori și ha- 
nuri, Încărcase citeva căruţe la cai odihniți, —și repede venise, 
repede plecase pe-un drum necunoscut, 

«Ce lac eu?» întrebă el inspăimintat pe Birnovă, 

Boerul şi Tătarul il priveau serioşi, cugetind şi ei la nă- 
prasnicele intorsături ale vieții. Stăteau numai ei trei într'o chi- 
lie din casa curată a bătrinului Mihu, Ospătaseră puţintel.—ş 'a- 
cuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar sulerința care lu- 
cea ca o nebunie în ochii lui Tudor li ţinea pe tustrei treji. 

«Ce fac eu?* 


— Mai întăiu de toate, răspunse Simeon Birnovă, nu In- 
teleg ce-ai căutat la Murgeni. 


— Eram incredințat că am să găsesc pe fată... zise incet 
Şoimaru. 


— Ei şi? ce cra dac'o gäseai ? 


ga VIATA ROMĪNEASCA 


DC 


— Li dragă fata... cuvintă de la locul său Cantemir-bei. 
ù luc de înţeles ! A 
s ae ne lu, ieri cugeţi că ceia ce s'a intimplat azi la 
ţintirim e lucru fără rost? N'ai înțeles tu că „neamul lui Tudor 
ţipă Impotriva Orheianului? n'ai auzit pe Mihu sirigind că pi 
naşcu, tatăl prietinului nostru, a pierit ucis de buzdugan, de 

i Stroe ? 
aa us Ba da. Dar eu socot cà el se irăgea spre dragostea 
lui, —gi-şi părăsea neamurile !» rosti limpede Tătarul, 

Tudor Soimaru ridică ochii rătăciți şi-i îndreplă pe rind m 
supra prietinilor lui. Dādu incet din cap, In semn de impotrivire : 

«Asta nu se poate In re aa el, 

'antemir îl privi zimbind: h 

Nu se op Mermintul lui lonașcu l-ai văzut Intāta oară ; 
glasul lui Mihu pănă azi nu l-ai auzit; pănă azi toate neamurile 
tale ţi-au fost străine. Dar dragostea i intrat în ține ca un cuiu 
de Íoc ! 

— Asta nu se poate! asta nu se poate! murmura indä- 
râtnie Tudor Şoimaru. Eu m'am tras spre Răut şi spre neamu- 
rile mele pentrucă mă chemau amintiri şi un dor năprasnic. 
Sint fraţii mei cu toţii, Şin pămintul nostru dorm strămoşii me: 
cu toţii. l-am văzut azi intăiu. dar eu de ei sint legat din veci, 
cu singe şi durere! Şi cînd mi-a spus uncheşul Mihu că tata 
zace mort la picioarele mele, m'au zgťduit fori de moarte şi 
mi-au venit lacrimi! Nu se poate! IE: 

— Atuncea ce-ai căutat la Murgeni? întrebă iar Simeon 
Birnovă, , 

- — Nu ştiu, Mici dragă fata. Am avut o nădejile de inso- 
țire— care să impace vrăjbile... 

- Apoi, Irate, între tine şi neamul lui Stroe este singe | 
răi răspicat Simeon, Cind ar ala Mihu şi neamurile voastre 
numai de gindul tău, te-ar prigoni cu blastâm,..» 

Tudor Şoimaru privi ţinta la prietinul lui; se facu galben 
şi sirigă răuuşit şi brusc: 

«Atuncea ce fac eu 7» 

Birnovă dădu din umeri. Cantemir tătarul zimbi arătin- 
du-și dinții. 

«După cit înțeleg, grăi el,— Tudor pleacă după iată. ine! 
fierbe dragostea. 

— Se poale, răspunse Birnovă, dar asta trece, 

— Nu trece! nu trece! gemu cun fel de turbare Tudor, 
A căzut ca un trăsnet In sufletul meu, Nu ştiu ce voiu face! 
nu înțeleg cu se petrece cu mine! mi se pare cam să nebu- 
nesc! Am venit la mormintul părinţilor mei,—şacuma © vije- 
lie mă mină în altă parte, cine ştie unde! Văd că trebue să 
părăsesc toate, au să mă urmărească toți cu ură şi blăstăm că-i 
las, că nu mă ridic pentru dreptatea lor şi nu plătesc singele ce- 
lor morţi ! Dar ce pot să fac, prietinilor mei dragi, dacă Magda 


a NEAMUL ŞOIMARESTILOR 87 


— 


Orheianului mi-i dragă şi nu-mi mai pot ala loc şi stare din 
pricina asta ? 

— Atunci să mergem s'o căutăm! zise Tătarul cu acelaşi 
zimbel ascuţit, 

— Dar unde? 

__—_Alah are să ne indrepte.. Ș'ai să ne indrepți și tu,— 
căci vei fi ca copoiul pe urmele căprioarei: vei adulmeca urma 
dragostei tale... 

—  Atuncea merg şi cu cu voil.. rosti Simeon Hirnovă. 
Aşa-i voința Celui de-Sus, precit văd. Cind vor trece toate şi se 
vor limpezi toate ale sufletului tāu, atuncea te vei trezi şi vei 
urma calea dela care nimica nu te poate intoarce. Tu ai, Tu- 
dore, suflet prea pătimaş : şi ast dimineață, la crucea lui lonașcu, 
m'am îngrozit cind am văzut ochiul tău sălbatice şi obrazul ca de 
mort, Au să te cheme Inapoi amintirile şi morţii 1... 

— Deocamdată să-l lăsăm să meargă după vint! grăi 
rizind Cantemir. Acesta e lucru prea înţelept». 

Tudor Şoimaru sta cu fruntea răzimată în palme şi cu coa- 
lele pe wenanchi. Ridică iar capul. Parcă nici nu Inţelegea 
bine vorbele care se rosteau lingă el, Dintr'odată se zvirli dela 
locul lui în picioare. 

«Trebue să mergem | trebue s'o caut! strigă el, Văd că ce 
rugetam eu, nu se poate! văd că pentru mine zile de linişte nu 
pot ñ! Din lume am venit, in lume mă duc: trebue so gä- 
SESC (...3 

Văzu că prietinii lui nu spun nimica, că-i zimbesc şil în- 
țeleg ; —se lăsă la locul lui pe laița de plop ;șternută cu scorțuri, 

-Vra să zică plecăm ? intrebă el cu trudnic glas. 

— Da, răspunse Cantemir, Ne odihnim şi plecãm...> 

Şoimaru avu o clipă de destindere din incordarea şi ilu- 
rerea lui.—Se linişti, se lăsă pe-o coastă, şin scurtă vreme un 
somn de plumb îi amorţi mâdularile zdrobite,  Adormiră pe lăiți 
şi Birnovă şi Cantemir. Şi tirziu, cind da soarele în asfințit, se 
deşteptarä cu capetele grele, 

Din mijlocul chiliei îi privea zimbind bătrinul Mihu. Pe-o 
măsuță cu trei picioare aburea mincarea. 

«Vra să zică v'a deşteptat mirozna bucatelor... zise râzeşul. 
Poftiţi şi ospătaţi din ce s'a milostivit să ne dăruiască Domnul l.. 
Dacă ar fi fost dreptăţi în lume şi m'ar fi fost asupra noastră hră- 
piri şi moarte, —ospăţul ar fi fost mai ales t» 

Tudor privi tulbure la bătrin, Se trase întrun colţ, dădu 
cu apă rece pe ochi, apoi se aşeză pe un scăunaş cu trei pi- 
cioare. Birnovă se răcorea şi el. Cantemir, cu fața spre Meca, 
iși făcu spălatul legiuit şi rugăciunea şoptită. 

Cind incepură a gusta din mincarea de oaie,—Mihu întrebă 
pe Tudor, cu glasu-i aspru și indesat: 

«Vra să zică, nepoate, acu ai să te 'ntorci la lași? 

— Fără îndoială, răspunse oşteanul, 


88 VIAŢA ROMINEASCA -o o aa 


— 


— Da’ la domnia nouă este vre-o nădejde de dreptate ? 

— Este. Vodă Ştefan ţine cu norodul. - ; 

— Ei, şi pe urmă, adăogi răzeşul, după cit știu, Orheianu 
e boer de-a Movileștilor, 

— Da. 

— Il cunoşti ? 

— Il cunosc...» Ă : a 

Moşneagul cel mititel părea mirat de răspunsurile scurte şi 
ingheţate ale lui Şoimaru. Privirile i se intunecară, obrazul i se 
increți deoparte şi de alta a mustâţii tuşinate. 

«Băete, rosti el cu glas greu, ţi l-a scos Dumnezeu in cale, 
dar nu ştiai că el e prigonitorul nostru şi ucigașul mişelnic al 
tatălui tău. Acuma să-l cauți—şi să faci dreptate 1.» 

Ochii căprii ai lui Tudor se inegurară.— Bătrinul clatină 
din cap şi-l privi c'un fel de indirjire. Oşteanul nu indrăzni să 
pue cuvint de împotrivire, da . i 

«Dintre copiii mortului, grăi Mihu, tu singur ai rămas, 
Casa pustie și mormintul sint diata lui şi moştenirea ta. Cată 
şi priveghiază, căci altfel, pe ceia lume, sufletul lui se zbuciumă, 
Şi dintre toate neamurile, tu te-ai ridicat căptian de oști, cași 
lonaşcu : tu trebue, cași el, să ridici pe Orheeni, să ceri drep- 
tate, ori cu pace ori cu arma, A venit vremea; Dumnezeu te-a 
trimis inire noi, şi ai de implinit o datorie 1» Saiz 

Cantemir şi Birnovă priveau la fratele lor de războiu, Se 
ingălbenise ca la marginea mormintului, in ţintirim,  Vorbele 
tari ale răzeşului îl străpungeau și-l usturau. i 

«Moşule Mihu, zise deodată oşteanul, am să cer dreptate lui 
Voda Ştefan, — şi neamurile noastre au să între in stăpinirea 
păminturilor vechi ! : 

— Aşa este: să-ți ajute Cel-de-Sus! Şi pe urmă caută pe 
cel care a pus in mormint pe părintele tău. = 

— Dumnezeu are să-mi hotărască drumul !» răspunse Tudor 
cu ochi infrigurați. 

Inţeleptul Simeon îl privi țintă şi-şi făcu socoteală în gind: 
«Căile prietinului meu sint incurcate, Tomşa va face dreptate Şoi- 
măreștilor. Pe Magda, el se gindeşte s'o ripească pentru dragostea 
lui, lar pe Orheian, dacă-i va sta In cale, îl va călca în picioare...» 

Şi într'adevăr acesta era gindul lui Tudor Şoimaru: ii ve- 
nise la glasul aspru al lui Mihu, — şi i-l indreptățea pornirea lui 
de oştean pribeag, viloros şi crincen. Sufletul lui altfel nu putea 
găsi linişte: era ca a fiară flămindă care se domoleşie numai 
lingă pradă. 

«Vra să zică mergem să căutăm intâiu pe Orheian la laşi? 
intrebă Cantemir și-și arâtă dinții albi. 

— Mergem întâiu la laşi...» răspunse Şoimaru, şi oltă adinc. 


XV. 


Cei trei prietini și slujitorii lor ajunseră alaiul lui Tomşa 


NEAMUL ȘOIMAREŞTILOR 59 


aproape de Vama lașilor. Boerii de toată mina ieşiseră intru in- 
timpinarea lui Vodă cel nou, îi sărutaseră mina și i se plecaseră 
cu umilință. lar când ajunseră la Vamă, Domnul dădu poruncă 
de popas, cum era obiceiul vechiu, ca să se implineasca toată 
pătirea de intrare in scaun, 

Acolo se aşeză oastea, Darabanii îşi lustruiră curelele şi alā- 
murile, călăreţii iși inchingară caii. Domnul polti la o calea şi la 
sfat pe boerii cei mari. Un diac scrise toată rinduiala şi Nicoriță 
Armașul primi poruncă s'o facă cunoscută tuturora, fețelor alese, 
breslelor și orășenilor de toată mina. — Tomşa lămuri și lui Husein 
Aga toată feremonia care se face la domniile nouă ale Mol- 
dovei, - - iar Turcul, grav, clipi numai din ochi şi arătă printr'un 
semn, punind mina la piept, că are asupra lui lucrul cel mai de 
căpitenie : hatişerilul mărilului sultan. — După ce ioate fură puse 
la cale, Vodă eşi ca să vadă tabăra. Era mulțâmit şi zimbea. 
Instirşit, ajungea la laşi în scaun; zdrobise pe Movilești şi, prin 
dreaptă orinduire a lui Dumnezeu, se aşeza In locul care i se cu- 
venea, de unde poruncise țării şi părintele său Aron Vodă! Işi 
mingiia barba rotunjită din prvaspăt, frumos, de bărbierul lui grec, 
Nicola, — şi, privind la cerul albastru, se bucură in sine-şi de 
vremea frumoasă care avea să scoată a-doua-zi, Duminică. tot 
norodul Iașului întru intimpinarea lui. Aşa, vesel și mulţămit era 
cind dădu cu ochii de Şoimaru și de Birnovă, care-i pindeau 
trecerea, 

«Aha! zise tl oprindu-se şi punindu-şi minile la spate. Te-ai 
întors, boer Simeoane?— ţi-ai văzut ocina părintească, câpitane 
Şoimarule ? 

— M'am intors, răspunse Birnovă, ca să fiu față la aşe- 
zarea în scaun a măriei-tale! 

— Aha! prea bine. Dar Şoimaru ce-a făcut? 

— Doamne! grăi Şoimaru inălțind capul. Mi am găsit nea- 
murile sărăcite şi casa părinţilor mei pustie. Am să vin cu toți 
ai mei ca să ingenunchiem la dreptatea măriei-tale. 

— Vom face dreptate, căpitane, căci pentru asta am venit 
in Moldova...» răspunse cu bunătate Tomșa. Apoi, apropiindu-se, 
bătu pe oştean pe umăr. 

«Doamne, Indrăzni Şoimaru, nădăjduesc întru dreptate, chiar 
cind va fi s'o dai impotriva unui sfetnic al măriei-tale ! 

— Cum? cum? zise scurt Tomşa, ridicind tn sus barba, 
Cine v'a călcat hotarul? f 

— Măria ta, pricina noastră o avem cu boerul cel mare de 
la Murgeni, cu Stroe Orheianu ! 

— Ei? cum sfetnic al meu ? Orheianu e al muerii lui Irimia, 
nu e al meu! Unde-i, —ca să-l spinzur în cirlige! 

— Măria-ta, răspunse Tudor, am oblicit cum că jupin Stroe 
a venit să cadă in genunchi la măriata și să se roage de ertare, 

— Aşa? unde-i? nu-l văd; n'a venit. 

— Atunci ne-am inşelat noi. Am auzit numai zvon. 

— Vra să se plece la mila mea? să vie, să vedem, Unde-i 


au VIAŢA ROMINEASCĂ 


e = 


Nicoriţă ? Sa vie el, poate are Nicoriţă ştire că jupla Stroe Or- 
heianu vra să se plece, Nicoriţă t» mal 

Un slujitor domnesc de-aproape se răpezi, şi'n scurtă vreme 
aduse pe Nicoriţă. Boerul aţinti pe Vodă şi cu ochii vicleni şi 
cu virful lustruit al nasului lui ascuţit: voiă, ca de obiceiu, săi 
prindă gindul, Cind il văzu vesel pe Tomşa, zimbi şi el, ajuns 
sarcă de o veste bună. à : 

i «Ce ştii, armașe, despre jupin Stroe Orheianu? inlrebă 
domnitorul, 

— Măria-ta, ce să ştiu? $, ) 

—— A trimis veste că se pleacă la îndurarea domniei mele? 

— Nu, mâăria-ta : Orheianu e de partea Movileştilor şa Le- 
şilor, şi e fugar cu toți ceilalți. - : za 

— Aşa? Ştii bine? Atunci nu-i adevărat, câpitan Soimarule, 
şi cind va fi să-l vedem în scaunul domniei mele, avem sil 
vedem amindoi înălțat foarte sus, unde i se cuvine. lar pentru 
toate durerile răzeşilor, să ridicați juloba, casă se facă dreptate 1...» 

Nicoriță işi purta ochii de guzgan cind la Vodă, cind la 
Şoimaru, necontenit, — şi cind auzi că e vorba de jalobă şi de 
dreptate, crezu de cuviință să zimbească iarăși, pătruns de o mare 
jericire. A 

«Vezi ? grăi Hirnovă, după ce plecă Vodă Tomşa ; vezi că 
Orheiauu şi fata nu-s la lași? i 

-- Văd, răspunse intunecos Şoimaru. Avea dreptate Gan- 
temir. Va trebui s'o căutăm în hotarul legese...» 

Amindoi trecură prin zvonul taberei, — și găsiră curind pe 
bei, între Nohaii lui. Tătarii hodineau cu capetele pe șele, iar 
caii, în şiraguri lungi, ronțăiau ovăs din trăisti aninate cu baerele 
pe după urechi, Gherei mirzacul asculta, cu braţele încrucişate 
pe piept şi cu capul inclinat, poruncile domnului său. 

«Ce-aţi facut?» intrebă vesel Cantemir, intorcindu-se în loc, 

Birnovă zimbi: z : 

«Vad că înţelegi, beiule, fără să-ți mai spunem. Şiretenia 
lui Tudor a fost de prisos, câci Orheianu a trecut hotarul în Lehia. 

— Fără indoiala. Chiar cind sa intilnit cu noi, intorcea 
spatele domniei nouă. D 

— Aşa este, zise și Şoimaru; numai cu nădâjduiam că 
Magda îl va face să rämle in țară.» 

Tătarul zimbi: «De ce?» Tudor nu răspunse. Heiul il 
privi lung, «Să şedem», zise el scurt. j 

Bătu in palme şi unul din servii raşi pe cap intinse un 
covor pe iarbă, Se aşezară la sfat; și Cantemir, zimbind, întrebă 
iar pe răzeş repede: 

«De ce? . 

— A fost o socotință a mea... răspunse Şoimaru privind 
inir'o parte, în pămint. | 

— Pentrucă socotea că i-i drag felei. zise din locul lui 
Simeon Birnovă. 

— Intr'adevăr, credeam, — rosti cu îndoială Şoimaru. — Cre- 


NEAMUL ROIMARESTILOR si 


deam! urmă el cu inviorare; căci am avut amindoi un ceas de 
dragoste ! 


— Aşa? Ingină cu dulceaţă Tătarul. De-aceia iți fierbe in 
clocot sinele. Bine, Atunci mergem! 
— Unde? 


— Cum unde? doar am mai vorbit. Ascultă, frate! Tu 


„să mă crezi c'o fac şi din dragostea pentru line, dar o fac și 


pentru mine şi pentru Nohaii mei. De vreme ce-am răzbit pe 
Leși la Prut și in calea noastră nu mai avem pe nimeni, se cade, 
cum e obiceiul nostru, să prädäm olatul lui Craiu cit om putea 
şi până unde ne-a purta norocul! Pe oamenii mei cată sâ-i duc 
la dobindă, iar pe tine câtră dragostea ta. Poate s'avem a doua 
ară norocul s'o furâm altora, cum am răpit-o Cazacului |» 

Tudor Şoimaru sări In picioare, apoi se lăsă asupra beiului, 
imbrăţişindu- | şi sărutindu-l de două ori pe amindoi obrajii. 

«Bine, zise Cantemir, Ştiam cai să ie bucuri. Mă bucur 
și cu că merg în Lehia c'o sabie ca a ta... 

— Şi ca a mea! glăsui cu mindrie Simeon, ridicind in 
sus un deget, 

— Atunci răminem legaţi pe viață! strigă vesel Tătarul, 
Putem pleca indată ce s'așează Tomșa în scaun. Gherei al meu 
imi spune că a trimis olac in privirea lui Constantin Vodă, fe- 
ciorul lrimiei.—că pleanul şi robii trec in linişte spre Bugeac. 
Imi mai râmin destui oșteni ca să facem oleacă de harp peste 
Nistru, In Podolia,» 

Şoimaru avea o privire înfrigurată. Dragostea letei Orhe- 
ianului ardea în el ca o otravă dulce, Icoana Magdei, a singu- 
raticei lor tovărăşii, călare, pe supt mesteceni, cind se apropiau 
de apa Răutului; a arzătoarei lor îimbrăţişeri, In farmecul pădurii 
şal singurătăţii, ti stăteau in luminile ochilor. Lumea, tovară- 
şii, toate cite erau în jura i, le privea prin aburul acestor umbre, 

‘Of, Doamne, gemu el incet, cu infiorare ; eu cred c'avem 
so găsim, 

Simeon Hirnovă dădu din cap şi zise cu filosofie câtră bei: 

«Eu sint cei mai în cistig : n'am grija oştenilor, n'am du- 
rerea dragostei. Umblu prin lume cu doi prietini. Dar, vezi 
dumneata, beiule, cum naște furtuni şi dureri un căpuşor de 
iată care a şi uitat poate pe acel care a scăpat-o din ghiarele 
lui Vasca! 

— Cine ştie! zise şi Tătarul; fata Orheianului are ochii 
neliniștitori ; pare schimbatoare ca zilele de April. 

— Hm! azi poate-i pare rău după Vasca! mormăi Bir- 
novă. Asta poate să fi ascultat şi ea șoapla şerpelui, despre 
cate se vorbeşte în cartea cea siiniă t» r 

Culundat In visul dragostei lui, în picioare şi privind in 
zarea răsăritului, Tudor Şoimaru nici n'auzea aceste cuvinte. 

A-doua-2i, în stinta Duminică, alaiul domnesc se Intocmi, 
cu boerii mari și mici înainte, câlâri pe cai aleși, şi cu darabanii 
şi călărimea in lcală pe urmă, La mijloc venea Vodă, pe calul 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


lui alb, cu Husein Aga în stinga și Cantemir-bei în dreapta, 
inconjurat de paici şi slujitori domneşti. Hoarda şi ienicerii ră- 
măseseră tăbăriţi în afara tirgului, cu ştrașnice porunci de linişte. 
— Prostime multă din toate satele apropiate și toți mahalagiii Ga- 
latei şi Tătărașşilor umilau peste seamă, pe o lungime nemăsu- 
rată, convoiul domnesc : toţi holbau ochii la oștenii cu strae co- 
lorate roş şi albastru, la hainele strălucite ale iețelor alese, şi 
ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluere, surle şi 
tmpeni. Era o pulbere pănă la nouri, răscolită de atitea mii 
de oameni, şun marmur greu, prin care abia răzbătea cintarea 
muzicei.—Şi cum intrară în tirg răsăriră la toate zăplazurile şi 
pe toate casele alte figuri uimite, bucuroase totdeauna de prive- 
liştile şi petrecerile domneşti, In mijlocul tuturora, Ştefan Vodă 
Tomșa stătea mâăre| pe calul lui arăbesc şi nu vedea pe nimeni, 
orbit şi înferbintat.  Prostimea şi oamenii spinzurați pe acope- 
rişuri ţipau din vreme în vreme: «Trăiască măria-sa !» ; el dădea 
din cap. şi zimbea privind un punct dinaintea lui. In mina 
dreaptă purta schiptrul voevozilor, în cap cucă şi peste hainele 
scumpe cabaniţa împărătească, mărginită cu samur alb. Cu piep- 
tul scos, drept în şea, cu privirea incruntată și mindră, feciorul 
din flori al lui Aron-Vodă avea ceva din măreţia zilelor de o- 
dinioară : dar în stinga lui. Husein-Aga, simplu îmbrăcat şi cu 
privirea dreaptă şi aspră, arăta adevărul îinşelătoarei măriri și 
rana veacului. 

Printre case mărunte şi pe uliţi intortochiate alaiul mergea 
foarte incet. Acuma la fiecare răspintie se adăogeau alți privi- 
tori, şi eşeau la iveală mai ales multe mueri, irnbrăcate frumos 
şi împodobite la cap,—vorbareţe ca nişte țărci şi inveselite peste 
măsură de privirile piezişe şi de zimbetele pe supt mustață ale oşte- 
nilor tineri. În toate nenumăratele clopotniți ale Iaşului vuiau 
chimvalele : cele mici bătind repede și mărunt, cele mari c'un 
vuet tremurător, gros şi adinc.—lar la slintul Neculai «cel bogat», 
cum vesti un slujitor apropierea Domnului, eşi în pridvor Mitro- 
politul, cu toți vlădicii și egumenii mănăstirilor eşene, toți în 
veștmintele cele mari şi 'n odăjdii. Un crainic domnesc, aler- 
gind Inainte cu toiagul Inălțat, ceru loc; boerii impinseră cu caii 
mulțimea în lături, şi Vodă inaintă falnic spre scara bisericii, 
singur, —căci căpiteniile împărăției se trăseseră spre curtea dom- 
nească. Cum descâlecă Domnul și făcu un pas pe scara de 
piatră, Mitropolitul cobori o treaptă şi-i Infâţișă sfinta evanghelie 
cu scoarțele inilorite cu argint și cu iconiţe de smalţ albastru. 
Cu evlavie şi rar, Tomşa fācu trei cruci şi sărută cartea sfinta 
cu ochii închişi.  Indată trei psalți incepură a cinta pe nas, cu 
glasuri inalte, axionul... Intrind in biserică, impresurat de boeri 
şi cler, Vodă inâlță braţele ca să-şi scoată din cap cuca; me- 
terhaneaua bubui şi țipară fluerele ; iar Dirnovă şi Soimaru, cari 
se opriseră afară, începură a privi la mulțimea care se inghe- 
suia, cu strigăte și sudălmi felurite, în uliţă și 'n jurul bisericii. 


NEAMUL ŞOIMAREŞTILOR as 


Pentru Tudor Şoimaru toate alaiurile şi toată sărbătoarea 
nu Însemrau nimic. Deşi toate pentru el erau o privelişte 
nouă, ca pentru un strâin,—il stăpinea numai dorința aprigă a 
plecării, pe fior de furtună, spre dragostea de peste hotar. Si- 
meon Birnovă li lămurea ce se petrece In biserică, cum se in- 
chină Vodă, cum e purtat prin altar şi i se pune pe cap nebe- 
dernița, cum e binecuvintat şi uns, și sărutat pe frunte de Mi- 
tropolit, cum se aşează in strana domnească,—cum înalt-prea- 
sfinția-sa îl blagoslovește de domnie şi diaconul cu braț înălţat 
incepe rugăciunea «Și incă ne rugăm»,—şi pomeneşte, la rind, 
numele noului voevod... Tudor nu-l auzea; el se gindea că a- 
rm in zori, işi va lua zborul, cu Cantemir şi cu hoarda, spre 

otin, 

Se gindea Incă şi visa treaz pe cal, intre ceilalţi oşteni şi 
căpitani, —cind clopotele turnurilor incepură a bate de iznoavă 
și de sirg, și trăsniră puștile în apropiere, la curtea domnească, 
Poporul incepu a râcni: «Trăiască măria-sa Vodă Stefan în: cà- 
lăreți facură iar loc la scara bisericii și Tomşa, eşind în prid- 
vor, își aşeză iar in cap cuca.—De-aici alaiul se îndreptă spre 
Curte,—și Tudor il urmă in neştire, Acolo, la scara cea mare, 
descâlecă şi el, și văzu cum vâtavul de aprozi aşează scaun 
pentru vodă și pentru fețele Împărăției ; simți o clipă privirea 
Tomşei ațintită cu zimbei asupra lui ; li surise apoi, cun semn 
uşor de înțelegere, şi beiul Nohailor,—şi vremea trecu iar peste 
e! ca peste o piatră, pănă ce înaltul hatişerii fu citit şi tălmăcit 
şi se inchee toată rinduiala după izvod şi după datina. 

Era incă devreme; mai erau două ceasuri până la amiază, 
cind căpitemile și boerii mari urmau să Intovărășească pe domn 
la cea dintâi gustare in palatul lui. Mulțimea impresura zidu- 
rile curții, oșțenii erau tăbăriți și descălecați inlăuntru, iar Dom- 
nul intrase cu Husein în spălărie şi rinduia cele întâi afaceri 
ale stăpinirii. Era încă huet şi meterhaneaua nu mai contenea. 

Tudor simți o mină pe umăr. Se intoarse în colţul de 
zang în care se afla și cunoscu pe Cantemir. li zimbi cu bu- 
curie. 

«Ce faci, prietine? îl întrebă beiul. Te uiţi cum se a- 
şează Tomşa? 

— Ba aştept să plecăm mai curind! răspunse Tudor. 

2 Bine, vom pleca mini în zori; ori chiar la noapte, dacă 
vrai, 

— Până atunci, grăi deodată Birnovă in dosul lor, face să 
privim cum se țese o mărire, care mini se va destrăma şi va. 
pulrezi ca o pinză netrebnică... 

— Hm! de ce vorbeşti aşa? zise Tâtarul; şi eu sint 
neam de domn: imi aminteşti că sint pulbere şi ticâloşie ?ə 

Birnovă prinse a ride; 

«Văd că cunoşti şi tu adinc din cărţi, beiule,—dar tu te-ai 
ridicat şi te ţii sus, cu braţul tău; şi vitejii au in lumea asta 
altă soartă .. 


EL! VIATA NOMINEASOA 


— Nu: căci singur ai spus, și o ştiu şi eu, in lumea noa- 
stră totul e deşertăciure, Numai Tudor Şoimaru are dreptate, 
căci el urmăreşte o clipă de dragoste care face mai mult decit 
o viață de mărire, 

-- Of, Doamne... murmură Şoimaru, stringind braţul be- 
iului; amar şi aspru e acest dar dumnezeesc!,..» i 

Pe dinaintea lor trecu Nicorijă Armașul şi le zimbi priè- 
tinos. Işi fäcurá loc apoi şase oșteni care aduceau intre ṣpängi 
doi boeri. 

«Acestea sint rămăşiţi de-ale Movileştilor,..> murmură Si- 
meon Birnovă. 

Tudor, cu gindul la altele, tot putu bâga de seamă cum ese 
Vodă Tomşa in uşa spătăriei şi cum ride cu rulate câtă cei 

rinşi : 

J ET voi sinleți Iancu Flor şi Gheorghieş Ciudin! zise el 
ascuţit. Prea bine. Voi v'aţi închinat Movileştilor, pentru ei vefi 
muri, Dumnezeu să vă bată, șacest buzdugan!» Trăzind pe subt 
mantie, de la spate, din chimir, buzduganul de argint, făcu tre: 
paşi şi bătu pe nemernicii boeri în frunte şi "n piept. 

«Să vie lancu Ţiganul să înjunghie berbecii t...» se râsti el 
apoi repede, şi privi cu ură şi cu cruzime pe prinşii singeraţi.— 
După asta se îndreptă spre Nicoriţă şi-l înțepă cu ochiul cel fugar : 

«Ai pus la popreală pe cci cari ţi i-am dat cu pe izvod ? 

— Măria-ta, toți sint aproape şi ți-i aduc cind porunceşti ! 
răspunse grăbit Nicoriţă. 

— Ai, berbecilor, berbecilor! strigă Tomşa Intorcind ca- 
pul şi aruncind o câutătură repede şi grozavă în juru-i, Multe ne- 
credințe şi licăloşii ați săvirșii: acuma, la domnia Tomşei, va 
sosit şi vouă veleatul L...» 

Mitropolitul şi vlădicii, și boerii cei mari, cari eşiseră şi 
împresuraseră pe Vodă, râmaseră neclintiţi, fară să mai privească 
unul la altul. Glasul ascuțit şi rău al lui Tomşa li bâtuse 
parcă peste obraze şi le alungase singele la inimă.—lancu, Ti- 
ganul cel mare, negru și buzat, işi lăcea locin câmaşa lui roşie 
printre oşteni.— Vodă ridea incet in barbă şi strecura în juru-i 
privirea-i ascuţită ca un virf de jungher. 

«şi incepe Tomşa domnia, Şare să curgă singe boeresc; 
asta nu-i bine!.. grăi moale Simeon, 

-- Cum? tresări Tudor, A, date—şi privi spre Cantemir 
zimbind, caşicum cesta i-ar (îi şoptit ceva despre plecarea pe 
drumul Lehici, 


XVI. 


La inceputul lunei lui August, domnul Stanislau Lanco- 
ronski, voevodul nou al Podoliei şi căpitan al Cameniţei, mare 
magnat al Lehiei ṣi credincios al lui Craiu, repezi o ştaleta ca- 


NEAMUL ȘOIMARESTILOR 95 


zácească, cu scrisoare, câtră Sbignev Osolinski, 
domirului, 

«Prea luminate şi prea milostive pan voevoade ! scria el ; 
cea mai proaspătă ştire din partea moldovenească este năvălirea 
Tătarilor lui Cantemir în hotarul republicei noastre. lată cel din- 
tăiu rezultat al politicei femeilor şi al necugetării unora din şleah- 
ticii noștri. Fără invoirea Craiului şi fără un scop hotărit, trec şi 
se războesc intro ţară străină, întărită pe necredincioşi, şi la 
urmă trebue să suferim pagube nesfirşite noi nobilii dela hotar, 
Străjile noastre dela Nistru ne-au pus în cunoştinţă acum o săp- 
tâmină că Tătarii se pregătesc să treacă apa, Intr'adevăr, în cu- 
rind, răzbind prin trei locuri, au impuns şau alungat puţinii noş- 
tri oșteni, ș'au pornit pe acelaşi drum pe care, numai cu o săp- 
iămină inainte, se retrăseseră în grabă spre Leopol doamna 
Eiisabeta lui Movilă cu curtea ci şi cu lugarii. Ce putem face 
noi,—căci pan Potocki, care a cirmuit inaintea noastră acest olat, 
a risipit toți oștenii in războaele Moldovei, pănă ce-a ajuns sā 
cadă chiar el singur în minile necredincioşilor! Rogu-te, prea 
luminate, trimite-mi în grabă ajutorul ce vei crede de cuviință 
şi pregătește-te și maăria-ta singur a face (aţă sălbaticilor Nohai, 
— căci, după obice lor, pe unde trec, pradă şi ard, şi norodul 
ingrozit intoarce spatele și fuge lăsind ținuturile pustii. Ci dacă 
luminăţia-ta și măria-sa pan Zolkiewski, hatmanul coroanei şi 
voevodul Chievului, pe care deasemenea l-am ingtiințat,—veți 
repezi oşteni buni intrajutorul meu, vom putea cit de degrabă 
curăţi țara de această ciumă a pustiului. Si iarăşi m'aş ruga, 
prea luminate voevoade, să stăruești printre magnați, ca toți să 
se ridice şi să ceară, ca noi nobilii cei vechi să nu fim neliniş- 
tiți şi sărăciți din pricina muerilor şa cumnațilur! Incă odată 
nădăjduind la un ajutor al indurării tale, te rog a primi saluta- 
rea mea frățească l» 

Scrisoarea aceasta a lost numai un inceput şi a fost ur- 
mată de altele. Cum era şi firesc, voevozii dela hotar îşi păs- 
trară puterile pentru apărarea lor şi Podolia fu lăsată in seama 
lui Dumnezeu şi a Tătarilor, Aprigii călăreți ai Bugeacului, 
purtaţi de Cantemir şi Gherei, risipiră puțina impotrivire a Le- 
şilor, găsiră și săscoliră și cele din urmă rămăşiți din oastea lui 
Potocki; apoi, cu sulița intr'o mină și cu şumuiacul uns cu pā- 
cură in alta, se imprâștiară asupra satelor, a tirguşoarelor şa 
curților, Era tocmai în vremea cind ţăranii ruteni treerau cu 
caii orzul şi hrişca. Vestea năvâlirii tātāreşti izbucni și se risipi 
ca tunetul, Ingroziţi, gospodarii inhămau !a câruţe, trinteau clac 
peste grămadă boclucurile şi copiii şo apucau in goană spre 
miază-noapte, cătră ținuturi mai liniştite. Unii umpleau codrii 
ŞI păpurișurile bălților, Puţini aveau vreme să ingroape pinea 
lreerată. l.ăsau casă şi holdă la voia întimplării, a laclelor ne- 
credincioşilor ş'a vintului. 

„Aşa, in Ioga cailor, crunți şi zbirliţi, Tatarii lui Cantemir 
işi împlineau menirea pe acest pâmint. lar Simeon Birnovă şi 


voevodul San- 


Lil VIAŢA ROMINEASCA 


Tudor Şoimaru căutau, în țară străină, urma fetei Orheianului. 

La două popasuri dela Nistru, intre Hotin şi Camenița, cei 
trei prietini, descălecaţi la o margine de sat, se sfâtuiseră asu- 
pra drumului de urmat. | 

«Eu, zisese Cantemir, nu-mi pot lăsa aşa, în voia intimplă- 
rii, oştenii mei.  Cată să-i țin strins, căci dacă se resfiră e pri- 
mejdie. Nu vă pot intovărăși pănă la Lespol. Dar vestea fn- 
trării mele are să sloboadă toate drumurile, are să deschidă toate 
tirgurile. Aveţi să puteţi trece unde voiţi şi pănă unde veţi găsi 
de cuviință, fără nici-o supărare... 

— Drept cuvint, răspunse Simeon Birnovă ; sulița și locul 
de data asta sint chei bune. 

— Fără indoială, grăi rizind şi Şoimaru. Atuncea cu şi 
cu Simeon mergem la Liov. Limbile leșeşti pe care le-am prins 
la Nistru spuneau aşa, că sint rămăşiţă din oastea lui Potocki; 
că Moviloaia a pornit drept spre Liov, hotăriță să ceară ajutoare 
nouă rudelor şi magnaţilor... 

— Asta spuneam, zise Cantemir-bei ; vi-i deschis drumul 
la Liov. 

— Lucru prea lesne, răspunse Tudor, cu Inlrigurarea care 
nu-l mai părăsea. Eu am trăit şi m'am ridicat in Lehia, fratele 
Simeon şi el multă vreme printre Leși a sălășiuit; amindoi um- 
blăm ca'n ţara noastră. Bani avem, ceartă nu căutăm nimărui; 
trebue S'ajung tealăr In cetatea aceia, s'o văd pe Magda, să» 
vorbesc, şi så se aleagă intrun fel de vieaţa men... 

— Ce? nu cumva crezi că de dragoste piere omul ?» li strigă 
rizind înțeleptul Simeon, 

Soimaru îl privi lără să clipească şi fără să zimbească, 
Avea ochi pâtimași şi plini de foc. 

«Hei, ti zise domol Birnovă ; dacă ai îi tu cărturar ca mine, 
ai ñ pătruns de adevărul eclesiastului care zice că și aceasta 
este o deșertăciune, că și dragostea piere şi se scutură caşi flo- 
rile primăverii...» 

După ce mincară şi se inviorară cu cite-o cupă de vin, işi 
fâcură pianul de drum. Lie şi Ispas ascuţiră săbiile și junghe- 
rele, stăpinii cercetară cu amănunțime caii,— apoi se culcară şi 
hodiniră pănă ce lumina zorilor bătu în pleoapele lor inchise. 

Atunci se sculară, se imbrăcară cu strae leşeşti anume pre- 
gătite, şi se spălară la fintina cu cumpănă din bâtâtură. Pe vale, 
spre iazul acoperit de aburi lăptoşi, oștenii Bugiacului se pregă- 
teau și ei de plecare. Cantemir li imbrățișă şii sărută frāțeşte 
şi le zise la despărțire: 

«La vreme de primejdie aveţi incredere în jungherele cele 
de mine dâruile, mai mult decit în săbii. Sint tătute dintr'un 
fier minunat ; slarămă incuetori şi tae ca bricele !» 

Tudor şi Simeon incălecară. 

«Pe lingă junghere, vă dau şi pe Ilun, zise iar beiul. E 
credincios ca un cine, viclean ca un şarpe şi viteaz ca leul! 
| cunoaşteţi: să vă incredeți în el!» 


__ NEAMUL ŞOIMAREȘTILOR 97 


llun tâtarul primise poruncă și, imbrăcat în str; i 
A , ae | 
el, venea pe calul lui mārunt. Nu zicea nimic. Privea a ue 
mai cu ochii lui vii Și zimbea cu zimbetul lui misterios. 
Porniră la asfinţit, urmind linia Nistrului. Se deschidea din 
urma lor o zi mohorită și leşietică, Soarele se arătase o clipă 
în zarea răsăritului, numai ca o linie de singe, pe urmă nouri 
posomoriți astupaseră totul. La doua ceasuri după ce se lumi- 
nase ona, incepu să ploaie mărunt. 
«Văd că sintem buni la Dumnezeu... i Șoi i 
mărește pustictatea. „» Poema, Pi 
Intr'adevăr, in drumul lor, până la amiază nu înttiniră ti 
= + A . n rä Def 
nie de om. Se vestise la mare depărtare că Nohaii za A ans 
Nistrul, după războiul Tomşei, și hotarul se bejenise. Satele za- 
ceau în văgăuni şi supt poale de pădure ca 'ntr'un vă! fumuriu 
de moarte, lei colo, la o răspintie, îi privea dela o fintină, in- 
tro margine de cring, vre-un moșneag nevolnic, cu părul zbir- 
lit şi cu ochii rotunzi. „Ar [i vrut să-i întreLe veşti şi nu indrăz- 
ea ~ e oari vie ge Arii pe spre cătunul lui, unde rămăse- 
mifele îlăminde, paserile im ia i prisăci - 
sate = voia întimplării. 4 taie e iai 
` e ploaie ajunseră tirziu, după amiază, la cel dintăiu ti 
plin de oameni, la Vieluşca. Traseră la un han urit, alcatui 
dintr'o casă leproasă şi dintr'o şandrama lăsată pe o coastă, Han- 
giul era Ovreiu, după obiceiu, şi se înfâțișă inaintea domnilor 
cari-i faceau cinstea să-i aducă bun ciștig. Cai frumoşi, haine 
scumpe și slujitori: semn bun, dobindă grasă ! 
„ _ «Poltiţi, măria voastră! zise hangiul ploconindu-se cu mi- 
para pu: Aici „dee și ospâtărie: cea mai bună ospătărie 
„hnut, şi nişte odăi de hodină, cu chilote de i - 
tul voevodului nostru! s Sabu ia 
5 Bine, hae e răspunse Tudor, făra să-l priveasca. 
rguşorul întindea In toate părţile, ca o cracatiță, ulicioare 
intortochiate şi pline de glod, căsuțe tupilate şi şandramale in 
risipire. Numai biserica ortodoxă, cu turn bulbucat, era clădire 
de piatră şi se ridica deasupra, spre cer, Dezbrăcaţi de mantii 
paz ~ iei In casa scundă a negustorului, i 
„__ «loiuți o mincare bună? întrebă Ovreiul ploconindu-se. 
satu ee cea magia poate aţi auzit de mine; toţi domnii 
1 mă cunosc, la mine se ace mincare gusto i - 
seşte tao dela Moldova... zi ie can: 
— Aşa? îl întrebă Tudor zimbind, i- 
EIP vel e dă zimbind,.  Dumneata ești vesti 
— Da, eu sint, sărut mina, măria-ta, i ' 
cit vin să scot 2... PRE anl ala 
— Adă ce vrei, zise oșteanul, căci ni-i foame şi ni-i se 
Vinul intr'adevâr era bun, şi friptura ca ste oii 
minzi, lar negustorul deveni deodată un om cum-se-cade şi 
făcu pe cei doi prielini să-şi ridice capetele, cînd, plesnindu-și 


î 


98 VIAȚA ROMINEASCA 


.— 


palmele una de alta şi văitindu-se, incepu a vorbi despre lucrul 

ai din lume. 
sa MA da vinha mea! gemea bietul hangiu. Nu de multe 
zile au trecut pe la noi spre Liov boeri mari şi oșteni aleși, cu 
Doamna dela Moldova... Cite parale au lepădat la mine, şi la 
alţi negustori,..— numai Dumnezeu din cer să le dee sănătate şi 
bine... Atunci m'am gindit că se întorc vremuri bune pentru ne- 
gustoria noastră... Dar a venit o veste că au să pustiască fara 
Tătarii cei nelegiuiţi. Dumnezeu să ne păzească ! Dacă vin şi 
la noi, răminem calici lipiţi pămintului ! Ce ne facem ? Vai de 
noi! Dumneavoastră n'aţi auzit nimic? Mi se pare că veniţi din- 

artea Cameniţei... 
ze 7 Cum ? sir Tudor ridicindu-se în picioare. Doamna 
dela Moldova a trecut pe-aici ? ; 

— Da, măria-ta, a trecut prin Vieluşca, 

— Se ducea la Liov? f i 

— Nu ştiu, măria-ta, eu Ştiu că s'au pornit toţi, cu mag- 
naţii noştri, la tirgul cel mare, la lanev, 

— La lanev? ; s Ş 

— Da, au apucat tot drumul mare. Hei, ciţi bani au lå- 
sal şi'n sărăcia noastră |... i 

— Bine, zise Şoimaru, mai adă-ne o cană de vin... 

— Da, mărite stăpine; dar ce ne facem noi? Dumnea- 
voastră ce-aţi auzit dinspre partea Tătarilor ? à Ă : 

— Dä, Avramicule,—din ce s'aude am aflat și noi vești 
rele! 

— Au intrat Nohaii şi pradă ? 

— Au intrat şi pradă! ă A 

— Ai, Doamne, Doamne ! cum îi mai rabdă Dumnezeu şi 
nu dă peste ei o ploaie de pucioasă şi foc! cum nu se deschide 
pămintul să-i inghită ! Cum nu se ridică un Macaveu să le sfarme 
măselele şi să le dee măruniacle la cini şi la corbi! Vai de 
noi! Au să ne ardă şau să ne sărăceascăl..> | 

Negustorul aduse intr'adevär alt ulcior de vin, dar o clipă 
se opri la gura pivniţei ca să vorbească două vorbe dureroase 
cu vecinul,—și 'n curind, prin ploaia măruntă și cenușie, trgu- 
şorul incepu a furnica, Vestea alergase ca focul din prag in 
prag. Cind Simeon și Tudor isprăviră vinul, uliţa era plină de 
Ovrei uzi de ploaie și spărieți. Avramicu se văita, cu minile la 
timple; apoi, cu degetele râșchirate, arăta spre mușteriii lui din 
odaie ; și lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă c'un glas 
repede și răgușit. 


XVII. 


După ce plecară inainte, fiind pe drum, In cimpie goală, 
Simeon Birnovă zise: 

«Dar ştii, frate Tudore, că dragostea ta Incepe să te in- 
drepte la jel? 


dul 


NEAMUI. SOIMAREŞTILOR 29 
Sierra sam. e e 


comp aaa inna mn memeeeai 


e i a RR m 


— Ah! răspunse oşteanul, ca! n'am aripi, S'ajung mai re- 


„pede unde s'au cuibărit Movileștii! | 


— Mai va, cuvintă Simeon, căci eu cred că tot la Liov a- 
vem să dăm de ei; şi pănă la Liov mai avem cale lungă! — 


Dar cum plouă, cum plouă fărâ oprire !» adăogi boerul scutu- 
rindu-şi contâșul larg. | = 

Caii mergeau acuma mai greu pe drumul desfundat; za- 
rile erau inchise de pretutindeni In zăbranic. Cu toate acestea 
Tudor era impăcat, căci putea intra intăuntrul Lehiei neobservat 
Dacă trecea incolo, câtră Galiţia, se chema că nu mai eră om 
de margine, şi nici un ochiu nu l-ar mai fi cercetat şi priveghiat, 
Dar drumul era anevoios și prin sate găseau râscoala,— parcă 
vintul adusese veste despre ordia lui Cantemir.bei. 

Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine 
de sat Tot ploua,—şi la cina întinsă pe măsuța scundă cu 
trei picioare, omul, mirosind a ploaie ş'a pae umede, le mārtu- 
risi îngrijorările lui, 

«Toată ziua am muncit azi, boeri dumneavoastră ; am pus 
la loc adăpostit pinta pe care am izbutit s'o string în vara asta, 
La noi, poate nu știu luminățiile voastre, e tare greu,  Stâpi- 
nul nostru de-aici e bun şi ne impăcăm cu el, dar ne strică 
prea mult zilele cu vinâtoarea, cu clăcile şi cu podvezile,.. Ce sa 
faci? nu vă supăraţi, căci văd că şi dumneavoastră veţi [i find 
boeri.. E atevârut că şi magnații trebue să trăiască și să petreacă 
pe lumea asta, dar se cade să poală răsulla şi nişte bieţi oameni 
mişei și proști cum sintem noi!— Acuma, dacă dau peste noi 
necredincioşii, cum au mai câlcat pe părinţii noştri în zilele cele 
vechi,—ce facem? E adevărat, că stăpinii trebue să se Ingri- 
jească, să stringă oști şi să ne dee arme... Dar eu știu? nu vă 
supăraţi, dar domnii noștri anul acesta numa'n bencheturi și'n 
petreceri o duc,..> 

Aducindu-le căniţi cu mied și ospătindu-i din sărăcia lui, 
omul spunea că-l chiamă Maltei, că are muere și şase copii nu- 
mai ca ulcelele. Se scărpina la ceală, vorbind de năcazuri, şi 
se ingrijea de ziua de mine,—care totdeauna vine c'o picătură 
de amărăciune pentru omul cel umilit! 

Tudor îl asculta cu luare-aminte şi-i ațița sporul la vorbă. 
Apoi îl cercă cu citeva Intrebări şi putu să afle ceva nedesluşit 
şi fugar despre trecerea unor boeri străluciți pe drumul cel mare 
dela marginea satului, 

«Am auzit că voevodul nostru, pan Potocki, lămurea țăra- 
nul, a fost intrint de Turci In pămintul Moljovenilor şi chiar l-au 
prins... lar şleahticii cari au trecut erau dintre tovarăşii lui... Dar 
nu erau supâraţi,.. urmă cu oarecare uimire Maltei; nu! şăguiau 
şi se veseleau, cum i-i dat boerului cind umblă la drum cu 
mueri şi copile... 

— Va să zică erau cu ei şi femei ?... 

— Erau, da,—şi'ncă mindre groaznic ! şi'mbrăcate numa' 
cu mâtasă şi cu aur...> 


10 VIAȚA RONINEASGA 


Tudor tăcu. Deci era pe drumul cel bun! Omul iar 
iși ea tinguirile lui, scărpinindu-se In cap. ca cel ce vale 
aşa de năcăjit, dar acuma-l asculta numai Birnovă, căci oște 
nu! işi râpezea gindul cu dorul inainte, departe. IEI 

A-doua-zi soarele le luci in dreapta printre nouri increțiţi, 
—și parcă umbiuu printr'o ţară nouă supt lucirile lui. Urmau un 
dram mai larg, pe malul unei ape care se chema Podoreza. Gră- 
beau câtră lanev. tirg intemeiat, cu iarmaroace multe la sărbă- 
tarile împărăteşti intro parte a Lehiei, pe care Şoimaru începea 
s'a cunoască. Un vint RE, zbicea pămintul,—şi popasul de 
ami i se pāru lung răzeşului, 
sii ec, să plecăm, pă el; azi numai decit vreau să a- 
jung la tirg!» E , 
sin ele era perne = doi Avui se încrucișau cu 

i ii cari umblau la treburile și nevoile lor. 
si 73 e ținutul mai aşezat...» băgă de seamă Simeon Birnovă, 
lar Intimplarea, care e cel mai bun prietin şi învăţător 
cite-orată, — le scoase In cale știrea care urmă să lrăminte pănă 
untae pe Tudor Şoimaru. j 
i T Cies pi lingă o costişă trăgănată. In fund, în văi, lucea 
un iaz. Dincolo, se ridica la deal o pâdure, La poalele „pădurii 
şi la marginea iazului, departe incă, se inălța o curte boierească 
albă, impresurată de plopi subțiri. Era o curte de boernaş sârac, 
ori holteiu: căci era clădilă numai c'un singur rind și părea a 
fi din birne şi lipitură de lut. Satul de colibe zbirlite era gră- 
mădit dincolo, intr'o ripă. Pe oras toc oameni : treerau 

cai și tăvâlugi de piatră clâi mari de orz. Ă 
p tă adi. pia E pet ei in trap intins,— deodată zăriră 
un vinător. Era câlare pe un roib mărunt și venca câtră drum 
urmat de servul său, tot câlare pe-o mirţoagă slabă, i 

«Acesta trebue să fie stăpinul curții șa! moşiei... zise Si- 
meon Birnovă, Are să ne oprească în loc... F 

— N'avem vreme, n'avem vreme! răspunse neprictinos 
răzeşul, | 

— Cu toute acestea Iti spun care să ne oprească și nu ne 
putem impotrivi. Poate găsim în el chiar ua prictin !» 

Tudor Şoimaru mormăia nemulțămii, — cind boerul care 
suia costişa spre ei ti chiui cu voe bună: 

«Ehei! prietinilor dragi, aşteptați-ma puţintel 1... 

— Na! asta-i beleaua!, gemu râzeșul scuipind cu ciudă 
într parte. 4 

Dar n'avea ce se face. Opri Birnovă, opri şi el,—şi se In- 
toarseră spre cel ce venca. Era un om uscat, cu ochii arzători, 
Imbrăcat simplu, cu stra: mohorite. In cap purta o pălărie mare: 
de pac, larga şi plcuștită ca un clopot, cum poartă și azi în vre- 
mea verii țăranii Mazoviei, Cu dreapta stringea dirlogii câluțului, 
iar stinga ọ ținea ridicata la inâlțimea pieptului şi țeapănă : pe 
pumn sta neclintit şi drept eretele, cu care boerul eşise la vi- 


erei anna TEAMUL SOIMARESTILOR 


tot 


nătoare, Inaintea calului umblau cu bo 
pelicari cu pete albe și cărâmizii. 


„_ Strâinul era ca la trei süte de pași depărtare, pe minşte, 


şi dintr'odată struni friul $i privi cu fală şi mindrie spre cei 
doi drumeţi opriți cu Slujitorii lor in şosea. Intoarse capul şi 
spuse un cuvint servului care sta umilit şi trențeros pe gloaba 
lui, impodobit cu straele cele mai vechi și cu şapca cea mai 
Soivasă a stăpinului său. Cind intoarse iar capul spre ci, cei 
doi tovarăși ințeleseră lămurit că Leahul doreşte să le arâte vred- 
nicia eretelui, Intr'adevâr, servul sări de pe cal şi despărți cu 
grabă cinii Impaărechiaţi la acelaşi lanțţug. [i aţiţă cu vorba stă- 
pinul. —şi amindoi porniră prin mirişte adulmecind şi mişcin- 

Curind unul căzu în oprire, neclintit și c'un 
picior Intors în lături. Stăpinul locului făcu două copee cu ca- 
lul, se opri scurt şi ţipă ascuţit un cuvint de poruncă.  Cinele 
zvicni inainte şi prepelița sări in aer şi porni sfirlind in zbor, 
la înălțimea omului. Vinătorul, cu vioiciune inăiță braţul,— şi 
paserea de pradă, filftind repede și märunt din aripi, pluti o clipă, 
apoi porni ca o săgeată intrun zbor drept şi şuerător. Ajunse 
prepelița, o rupse din zbor cu căngile și se intoarse lin la vl- 
nâtor. Leahul își Inālță pălăria de pae in semn de saiulare ; 
cei doi tovarăşi crezură de cuviință să se inchine și ei in ace- 
lași fel; și, cind vinătorul ajunse la drum, se găsiră buni pri- 
etini, 

«Eu sint Nicolai Zubovski,.. le zise uşor şi în chip firesc 
Vinătorul. Trebue să fi auzit dumneavoastră de mine, căci ni- 
meni n'art cini ca mine şi erele ca al meu... Ma costă 0 avere la 
adăogi el cu fală, Inălțind spre ei braţul cu eretele. 

Tudor şi Birnovă se Inchinară, cu ochii plini de admiraţie 
neprefăcută. 

«Dumnevoastră cine sinteți? grăi iar Nicolai Zubovski, 
Trebue să fiți din părțile Chievului, căci nù vā cunosc... Altfel 
eu sint prietin şi rudā cu toată Podolia, Sandomirul şi Pocuția... 
Noi sintem casă veche 1.» 

De ce trebuiau să fie numaidecit din părțile Chievului, Soi- 
maru nu-și dădu socoteală ; insă nu kăsi nici o pricină de impo- 
trivire, 

«Aşa este, pan Zubovski, răspunse el; de unde ai gicit? 
Sintem într'adevâr din părțile Chievului. 

— ȘI pot avea cmstea să ştiu numele domniilor voastre ? 
întrebă boerul, 

— Da! se grăbi să se amestece Simeon. Sintem doi frați 
din neamul Barnovschi. Eu sint Simeon şi pe fratele meu H 
chiamă Tudor... 

— Sint nestirşit de fericit tə grâi cu o politeţă aleasă Leahul, 

Tudor îl privea nerăbdător, cu toate acestea nu putea să 
plece mai departe fără schimb de vorbe, ceremonii și vederi po- 
litice, şi fără a cinsti un pahar de vin : asta o înțelegea din pr- 
virea veselă şi fața deschisă a lui pan Nicolai Zubovski şi din 


turile în pămint doi pre- 


14:2 VIAȚA ROMINEASCA 


grozava lui mincărime de limbă. Crezu că-i mai nemerit să se 
plece fatalităţii, — şi se gindi să facă o plăcere acestui prietin cu 
sila, admirindu-i cu foc eretele. Ă ; 

Intr'adevăr pan Zubovski, lovit in cea mai delicată slā- 
biciune, il privi c'o neţârmurită recunoştinţă, 

«Eretele meu ? zise el. Vād eu că dumneata, pan Tudor, 
ești cunoscător... Acest erete, pe care-l] chiamă Ali. e o pasere 
măiastra. Ştiţi ciți ani l-am învățat? Doi ani, domnilor, în fie- 
care zi! — Şi ştiţi de unde mi-a lost adus ? — Domnilor, acest erete 
a fost furat, ca să zic aşa, pe cind se Invăţa la zbor, dela Hanul 
Crimului ! Şi ştiţi cit mă costă?...» 

Se opri la această întrebare şi așteplă rece și nepăsător. 
Tudor şi Simeon nu știau cit costă: mărturisiră asta cu sinceritate, 

«Domnilor mei, mă costă o avere! declară cu pătrundere 
pan Zubovski. Dumneavoastră, dacă sinteți în adevăr cunos- 
câtori, trebue să băgaţi de seamă, și chiar vă rog să băgați de 
seamă că Ali are cap lat, ciocul bine întors și ghiare negre! 

— Aşa este! grăi cu mirare Tudor, 

— Acuma veţi înțelege ce fel de om sint eu! sfirşi Lea- 
hul. Eu sint un om care petrec vara pe păminturile mele şi am 
o singură patimă: vinătoarea, lar iarna petrec la Liov ori la 
Varşovia, -- unde pot să spun că mi-am ruinat tinereţele ! Eu, 
domnilor, nici nu m'am insurat şi nici n'am să mă'nsor, căci din 
pricina vinătorilor, a cheturilor și a mazurcei, mi-a rămas fruntea 
cam pleşuvă!...» 

Rizind. domnul Zubovski işi dădu pe ceafă pălăria şi arătă 
o frunte nahtă, care se prelungea intr'un inceput de chelie. 

Simeun prinse a ride cu voe-bună. 

«Oi, pan Zubovschi, strigă el, fii vesel şi petrece,—căci in- 
vățătura cea din veacuri spune că pulbere sintem şin pulbere 
re vom intoarce! 

— Aşa? strigă şleahlicul stringindu-i mina. Tot astfel mi-am 
zis şi cu, —şi rosti fraza cu măreție in latineşte: Pulvis es... Ce mult 
mă bucur, domnilor mei, adăogi el, că am să vă ospâtez şi am să 
vă cinstesc cu vinul meu. Căci trebue să știți că in pivniţa mea 
se găseşte cel mai bun vin al L.ehiei: Tocai din vremea cra- 
iului Sigismund !» 

După acest modest cuvint, se grăbi să poltească pe drumeți 
în castelul său. «Am să vă fac cinstea, grâi el, să vă dau la 
masă și prepeliți, pe care azi cu eretele meu le-am vinat pentru 
înălțimea sa Vladimir Coribut, marele sfetnic al regelui nostru... 

— Aşa? Intrebă pătruns de uimire Birnovă, 

— Da, precum vă spun. Mini le primeşte prin servul acesta 
al meu. lar mine-seară, dacă lisus şi Maica-Precistă ne va ajuta, 
mă voiu înfățișa şi eu In straiu de galā la masa cea aleasă şi la 
petrecerea care se dă in palatul lui dela Ianev, unde a venit să 
petreacă puţină vreme şi să așeze pacea între magnați... 

— Cum se poate? 

— Da, şi mi-a făcut cinstea să mă poltească și pe mine, 


NEAMUL SOIMAREȘTILOR 103 


ori aparea mine o deosebită prietinie pan Vladimir Coribut. E 
cell se pue la cale o unire a lui Samoil Corecki cu domni 
7 ger a OR Dareh irimia prinţul moldovenesc t.» a 
i ră, size iu ca izbit în piept pe „calul lui şi obrazul 
epica È novă ii aruncă o privire plină de in- 
«Cum se poate, nobile domn * in 
d . * intrebă el cu i- 
erai Prea ştiinţele mele, curtea doamnei Pecs aere dee 
5 ugit din Moldova după războiul cu necredinciuşii şi cu 
omşa, pe air spre Liov. SA PA 
, — Wa, aşa este, precum spui., încuviin işnui 
peany pie Duet, ; însă trebue să vă e lia Pra ran 
s oamna lui Movilă cu pan Viadimi zi ii 
destul de apropiate, cum veţi fi ştii aeae A ee be 
5 apr E ştiind; şi'ndată au l 
ceva în privința domniței şi a lui pan S i au Seller 
ì a do - S pun Samoil, care vene: - 
cere ed can ta a ji ovaria nobilului nostru prietin 'Coribut ! 
ii la z — şi ! i Š 
aie si esop bella aney, — şi acolo va trebui să mă in- 
ñ fața acestei descoperiri neaşte 
f ice ico] ptate, rămāşiļja de indirji 
ae a iara ep ca printr'un farmec, ard limba Iui 
se 1 SI complimente pentru toate cite impres i 
EaR i pa oasia ye domnul Nicolai Zubovski IADE SO 
aceas e de cuvinte, Şi şleahlicul. Terici 
ua prebnie care-i aducea atitea dre i E seg e 
eri pred pina pen tpe şi cuvenite laude, — îşi 
f G pe tofi cuvioşii sfinți ai 
pre SR, el ințelege să găzduiască şi să iad vea kolero 
p -Ă ntr'un chip regesc şi vrednic de strămoşii lui! 
E a A vele toţii Pasiria şi veseli, spre curtea Impre- 
de ) „— unde ajungind, Z si inti 
drept i polti ceremonius și ci price Anat cu FU tată 
« Poltiţi, nobilii mei prietini. In această colibă a linişti mele!» 


(Urmează, Mihail Sadoveanu, 


Cronica economică 


Statul şi funcționarii comerciali in Germania 


I) Starea economică a funcționarilor comerciali. — Odată cu 
dezvoltarea sistemului capitalist în Germania, se schimbă complecta- 
mente organizația economică a fiecărei intreprinderi şi, deci, şi 
a intreprinderilor comerciale. In ceia ce priveşte legătura dintre patron 
şi funcţionar (funcţionari de biurouri, vinzători, voiajori, etc.), se obser- 
vă o dizolvare rapidă a vechilor raporturi patriarhale. După statistica 
Societăţii naţionale a funcţionarilor comerciali din 1910, numai 10.72%, 
locuesc cu întreaga întreţinere la patron, dar şi aceştia numai de nevoe, 
—de oarece ei nu sînt consideraţi ca înnainte ca membri ai familiei, ci, 
conform spiritului capitalist, ca simple obiecte de speculă. Funcţiona- 
rul comercial nu mal e considerat ca un viitor negustor, ci ca un sim- 
plu salariat condamnat să rămie toată viaţa în această situaţie. 

Această transformare se observă în toate ţările, unde capitalismul 
a pătruns, dar în nici o țară nu a adus capitalismul schimbări aşa de 
radicale In situaţia funcționarilor comerciali, Lucrul e explicabil de oàre- 
ce în nici o țară din Europa capitalismul nu sa dezvoltat cu mai multă 
repeziciune ca în Germania, apoi în nici o țară nu sa mărit preletariatul 
în aşa msură ca în Germania (in 100 ani sa indoit populaţia) în ultimul 
timp. La acestea se mai adaugă democratizarea culturii, specializarea, 
mecanizarea şi introducerea mașinilor in biurouri. Toate aceste im- 
prejurări contribue la mărirea continuă a ofertei, dind posibilitate femei- 
lor, copiilor şi oricărui zgirie-hirtie să găsească o ocupaţie potrivită, aşa 
că armata de rezervă a lui Marx se măreşte pe fiecare zi. 

Cu un cuvint, astăzi funcţionarii comerciali în Germania sint ade- 
vărați proletari, a căror situaţie nu se deosebeşte mult de a proletarilor 
industriali. Și ei, cași lucrătorii, sint în majoritatea cazurilor condamnaţi 
să rămic viața întreagă funcţionari. In 1881 prof. Bücher din Leipzig 
scria că toți funcționarii comerciali între 30 şi 32 ani ar putea să fie 
independenţi, aşa că cu timpul va fi o lipsă de funcționari; şi intrade- 


UROSICA ECONOMICA 195 


vär 7—8% anual devin negustori. După statistica iui „Deutschnatio- 
naler Handlungsgehilien Verband“, au devenit independenți 0,9, în 1903, 
11% în 1904, 1,6%, în 1905 şi 1,1%, în 1908. După cum vedem, propor- 
ţia sa redus mult. Dar şi aceştia, care devin independenţi, nu sint de loc 
independenți. Ei formează, după tum ii numeşte prof. Sombart-Beriin, 
existențe proletaroide ; adică nn sint proletari in adevăratul înțeles al 
cuvintului, dar nici independenţi; aşa d. ex. mulți brutari nu sint decit 
păpuşile fabricanţilor de făină, asemenea mulți tutungii, cofetari şi—în 
general—cea mai mare parte din detailişti în oraşele mari sint simpli via- 
zători ai negustorilor mari. 

Alte asemănări cu lucrătorii sint că şi luncţronarii depind de pa- 
tron (un tuncționar bănuit că e socialist greu găseşte loc) şi existența 
lor, caşi a lucrătorilor, e nesigură,—de oarece numai munca le e singurul 
mijloc de existență; în fine, concurența armatei de rezervă contribue la 
micşorarea salariilor şi la îngreniarea condiţiilor de lucru, 

In ceia ce priveşte salariul, găsim în sus zisa statistică că funcționa- 
rii comerciali subt 18 ani cîştigă 906.43 MK anual; 

18/25 ani „ 110156 , - 
25/30 . . 2%19— , » 
peste 30  . 251206 « . 
Ciştigul mijlociu se ridică ja 1711.07, in care intră şi eventualele locu- 
ințe, gratilicaţii, etc.; salarul pur se ridică la 1563.45 MK anual, 

Dintre funcţionarii care au răspuns la ancheta făcută aveau 20,94", 
salar anual de 1102 MK, 18.91%, de 1687.95. 13", de 1443.30 şi nu- 
"mai 8.15" un salar de 1930.40 şi 3%), Intre 2000—3000 MK anual. 

După statistica oficială salarul mijiociu a fost în 1903 de 1947.70 
MK. Ciţiva (3.59%) au şi alte ocupaţii din care ciştigă în mijlocia 
355.50 MK anual, 

După cum vedem, nici situația funcționarilor cu salar nu e toc- 
mai splendidă ; asemenea şi condițiunile de lucru lasă mult de dorit şi 
mai ales lăsau mult de dorit. După rapoartele Camerilor de Comerţ de 
acum cîțiva ani vinzătorii lucrau în prăvăliile de coloniale dela 6 dim. 
până la 10% seara, fără pauză pentru prinz: 

Dacă situaţia generală a funcţionarilor comercial! nu le suride, în 
orice caz se observă o uşoară imbunătăţire în ultimele decenii, cu toate 
că acele cauze enumărate mai sus, care contribue la inrăutățirea stărti 
funcţionarilor, devin tot mai puternice. In ultimul timp se observă că 
nu numai se paralizează, prin mijloacele pe care le voiu arăta, influ- 
ența sus-ziselor cauze; dar se şi obține pe fiecare zi îmbunătățiri in soarta 
acestor prejioşi auxiliari ai comerțului. 

1) Mijloacele pentru Imbunătăţirea soartei funcţionarilor com=r- 
ciali—După ce am expus starea nu tocmai favorabilă a functionarilor 
comerciali, mă voiu ocupa in acest capitol de mijloacele care în ultimul 
timp au adus o uşoară îmbunătățire in situația funcţionarilor comerciali 
şi dela care pe viitor se speră şi mai mult. 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Aceste mijloace se pot grupa in 2 mari categorii: 

A) Solidaritatea funcţionarilor comerciali şi B) Intervenţia Statului. 

Innainte de a arăta ce a lăcul şi face Statul pentru funcționarii 
comerciali, voiu schița mijloacele intrebuințate de înşişi funcţionarii, —căci 
o intervenţie a Statului presupune o bună organizaţie a celor interesaţi. 

A) Organizaţia funcționarilor comerciali.— Organizaţia funcționa- 
rilor comerciali in Germania a făcut şi face mari progrese. De unde 
in 1890 erau numai 100,000 organizați în societăţi, azi numărul lor 
trece de 350,000 (in 1908 erau 341,819) şi numărul creşte mereu. Ca- 
racteristica societăților germane de funcționari e numărul cel mare ce 
cuprinde o singură asociaţie, aşa: 

„Deutschnationaler Handlungsgehilten Verband" avea in 1908 memb. 120,133 
„Verein lür Handlungscomunis*, Hamburg 
avea 30.067 în 1890 și în 1908 » 86.641 
„Verband deutscher Handlungsgehilfen“, 
Leipzig avea 21.000 în 1881 şi in 1908 . 81.705 

Aceasta dă funcţionarilor comerciali posibilitatea să-şi realizeze sco- 
purile şi să influențeze asupra legii ofertei şi cererii, după cum vom 
vedea. 

O altă caracteristică e că în ultimul timp mulţi patroni au devenit 
membri ai acestor asociaţii (in 1908 în total 11,000), aşa că se realizează 
unu! din cele mai innalte ideale: înlrățirea muncii cu capitalul, 

Scopul organizaţiei.— Toate aceste societăţi urmăresc ridicarea e= 
conomică, socială şi culturală a membrilor prin următoarele mijloace: 

a) Organizarea de congrese, b) influențarea legiuirilr referitoare 
la funcționari, c) Organizarea de anchete asupra stării funcţionarilor co- 
merciali, d) Editarea de ziare şi reviste şi ţinerea de conferințe, e) Or- 
panizarea de cursuri şi excursii, [) Biurou de plasare, informații şi asis- 
lenţă juridică, g) Casă de economii, ajutor şi asigurare. 

ȘI toate aceste înlesniri le are un membru contra modicei sume 

-de 1—2 MK., lunar; aşa că ceia ce primeşte membrul întrece cu mult 
ceia ce dă el şi aceasta numai grație solidarităţii. 

Nu voiu intra în detaliile de organizaţie, ci voiu schiţa aici activita- 
tea celei mai mari societăţi ş. a. „Deutschnationaler Ilandiungsgehilten 
Verband*, Hamburg. 

Pănă în 1913 sau ocupat prin biuroul societăţii 25,722 locuri; 
orice cereri de funcţionari cu salarii derizorii şi condiţii de lucru prea 
grele sint refuzate. S'au dat 110,223 informaţii juridice. In caz de 
neinjelegeri intre funcţionari şi patroni mijloceşte societatea absolut gra- 
tuit împăcarea ; pentru membrii mai vechi de 2 ani, ia societatea asu- 
pra sa chiar şi conducerea proceselor pănă la ultima instanță. in 9600 
cazuri sa cerut mijlocirea societăţii şi 1356 procese a susținut pe so- 
coteala sa pentru membri. Graţie acestei intervenţii s'a putut obține pentru 
membri 1825 certificate de serviciu, pe care patronii refuzau să le eli- 


CRONICA ECONOMICA 107 


SARA a enma meet em eetetet- t 


bereze, şi frumoasa sumă de 558,830,91 MK., pe care patronii o opriseră 
din salariile funcționarilor. Aceste cifre vorbesc dela sine. Pănă acum s'au 
dat 63,000 informații asupra salariilor, condiţiilor de muncă la diferite 
firme, etc. 

Uu ro! foarte important joncă Casa de ajutor, asigurare şi economie. 

Până acum s'au acordat imprumuluri şi ajutoare în valoare de 
138,400 MK; lar pensii la cei fără post, în valoare de 700.000 MK. 

De oarece nici Germania nu posedă o lege de asigurare contra 
lipsei de lucru, casele particulare de pe lingă societăţile de funcționari 
umplu un gol foarte mult simțit. Mai toate societăţile mari au aseme- 
nea case; ceia ce caracterizează casa lui Deuts:hnationaler H. G. V, e 
că fiecare membru are un drept de pensie ce şi-l poate reclama prin 
justiţie. 

Orice membru, fără a plăti vreo nouă cotizaţie su primă, primeşte 
în caz de lipsă de lucru următoarele rente : 


După 2 an; 126 MK anual 
e 3 129 > - timp de 3 luni, 
X G:a SR iai | 
. f ý 188 , z 
. 1 7 pi 
. 19 » 414 a durata rentei se prelungeşte 
s W—34 „497—891 , : pănă la un an, după vechi- 
g o , 1000, g | mea membrului, 
. 45, 1200 , > 


Casa aceasta are acum o avere de 1.000.000 MK. 

La case de economii s'au depus dela 1908—1913 peste 5.000.000 
MK., care, cu toată eftinătatea dobinzii în Germania, se fructifică cu 4. 

Casa de ajutor pentru boală şi inmormintări a plătit pănă acum 
3: milioane MK., deşi există de scurt timp. 

Apoi societatea are 2 reviste, cursuri comerciale cu peste 12.000 
duditori, organizează in fiecare an excursii, etc. etc. 

Şi toate acestea le are luncționarul comercial contra unei colizaţii 
de 1,50 MK, lunar. Acum ne explicăm de ce aceste societăţi au aiiția 
membri. 

Celelalte asociaţii nu se lasă mai pre jos, căci şi între ele e o 
tebrilă concurenţă, de altfel binefăcătoare. Prin această concurență se 
întăreşte societatea şi cîştigă şi membrii direct și indirect. 

Una dintre ele, „Verein für Handiungscomunis“, a construit in 1911 
o vilă de repaus pentru membrii săi la Walsrode. 

Membrii tuturor societăţilor se bucură de reduceri la teatru, băi, 
abonamente, cursuri, hoteluri în ţară şi străinătate, etc. etc. 

B) Intervenţia statului.— Cu toată importanța mare pe care o au 
societăţile funcţionarilor comerciali, totuşi ele nu pot aduce o imbună- 
tăţire generală, fie pentrucă nu toți funcţionarii comerciali sint asociaţi, . 
fie că multe scopuri nu se pot realiza decit prin legiierare,—de aceia 


"105 VIAŢA HOMINEASCA 


intervenția statului se impune. Şi pe acest tărim insă asociaţiile joacă 
un rol de căpitenie, căci de multe ori numal graţie lor statul se vede 
nevoit să intervină, Legea de anul acesta relativ la asigurarea functio- 
narilor particulari desigur că nu sar fi întăptuit, dacă societăţite funcţi- 
onatilor comerciali nu luptau att de mult. 

Intervenţia statului se referă la: 

1) Legiierarea raporturilor dintre patron şi funcționar, pentru a li- 
mita puterile patronului la încheerea contractului de serviciu: 

2) Ridicarea stării culturale a funcționarilor comerciali, contribuind 
astiei la ridicarea economică; 

3) Asigurarea iuncţionarilor comerciali în cazul cînd din cauze na- 
turale nu pot munci; 

4) Crearea de instituţii pentru a judeca diterendele dintre patroni 
şi funcţionari ; 

5) Recunoaşterea asociaţiilor ca persoană morală; 

6) Crearea de biurouri de plasare şi informații, 

1) Legiferarea raporturilor dintre patron şi funcționar.— Pentru 
a evita exploatarea neomenoasă a funcţionaritor comerciali de patron, 
legiuitorul a Introdus în codul de comerț, cu ocazia modificării din 1897, 
un capitol special pentru ei. (Cap. 6 § 59—76). 

Legiuitorul obligă pe patron ca condițiunile şi timpul de lucru să 
fie aşa aranjate ca să nu sufere sănătatea, cuviința şi bunele mora- 
vuri, Dacă funcţionarul are locuinţă la patron, acesta e obligat a lua 
toate măsurile necesare ca sănătatea şi bunele moravuri să nu sufere. 
Neindeplinirea acestor condiţii atrage după sine daune»interese şi func- 
ționarul comercial poate să rezilieze contractul de servicii, 

Renunţarea la aceste drepturi din partea funcţionarului e nulă. 

Funcţionarul are dreptul la salar, chiar cind e bolnav, pentru 6 sip- 
tămini. Prin contract nu se poate renunța la acest drept. Salarul trebue 
să se plătească la sfirșitul lunii; prin contract se poate stipula mai de 
vreme, nu Însă mai tirziu. 

O mare importanță are pentru iuncționarul comercial termenul de 
anunțare pentru desființarea contractului, Avind în vedere că funcționa- 
rul nu poate să-și. găsească așa ușor alt loc şi că el nu are alt venit 
decit salarul, legiuitorul a prevăzut că un contract de serviciu nu se 
poate desființa decit cu un aviz prealabil de 6 săptămini (prin contract 
se poate reduce la o lună) pentru sfirşitul unui trimestru. Numai cind 
una din părţi are un motiv important, se poate rezilia contractul, fără 
aviz prealabil. Astfel de motive sint: 

a) Cind funcţionarul e incapabil să continue serviciul ; 


b) š e insultat grav: 
cC) » . nu vine regulat la serviciu; 
d) „ 5 insultă grav pe patron, etc. 


La părăsirea serviciului funcţionarul are dreptul la un certificat în 


CRONICA ECONOMICA 109 


care, numai după cererea sa, se poate Spune ceva asupra activității lui, . 

O deosebită importanță are clauza concurenţii, In timpul serviciu- 
lui e interzis funcţionarului a exercita un comerţ sau a face afaceri în 
ramura patronului. După părăsirea serviciului e obligat la aceasta numai 
dacă sa făcut contract, Prin contract se poate obliga a nu face concu- 
renţă patronului, dar această clauză e valabilă numai cind funcţionarul la 
încheere era major, cind nu e pentru mai mult de 3 ani, cind patronul 
nu a dat afară fără motiv pe functionar și cind funcţionarul, din cauza pä- 
tronului, nu a fost silit să părăsească serviciul. Dacă sa stabilit vre-o 
amendă în bani, funcţionarul se poate elibera de clauza concurenții plă- 
tind acea amendă. 

Orice convenţii contrarii acestor dispoziţii sint nule. 

După cum vedem mai toate dispoziţiile relative la contractul de 
serviciu sint obligatorii, adică nu se pot înlocui prin dispoziţii contrac- 
tuale. Acesta este marele merit al legii, căci altfel patronul ar fi putut 
oricind prin contract să deroage dela dispoziţiile legale ; iar funcționa- 
rul trebuia să iscălească, dacă voia să nu moară de foame. 

Afară de dispoziţiile din cod. com. se mai aplică la contractul de 
servicii dispoziţiile din cod. civil, apoi dispoziţiile din legea industrială, 
după care patronul e obligat să acorde funcţionarului timp de odihnă și 
pauză la prinz, apoi repaus complect de Paști, Crăciun și Rusalii, —re- 
paus parțial Duminica, 

Fiecare funcţionar pănă la 18 ani are dreptul să ceară timp liber 
pentru a se duce ia școala de adulți, 

2). Pregătirea funcționarilor comerciali.—Statul dă o deosebită 
importanță pregătirii funcționarilor comerciali, nu numai în interesul 
propriu al funcționarilor, dar şi în interesul economiei naționale, căci ~ 
dezvoltarea comercială și industrială depinde În mare parte şi de cola- 
borarea inteligentă a funcţionarilor. 

Printr'o pregătire serioasă ciștigă și funcţionarii, căci pot produce 
mai mult, — devin indispensabili patronului, 

Statul îngrijește de pregătirea viitorilor funcționari prin diferite 
mijloace, aşa prin legiferarea contractului de practică comercială. In Ger- 
mania joacă și acum practica rolul principal ; așa după statistica lui 
„Deutschnationaler H. G. V*, 64.100, aveau o practică de 2—3 ani, 24 96", 
apa 3 ani şi numai 11.01%, aveau sau aveau o practică mai puțin de 

ani. 

Era natural deci ca legea să reglementeze acest invățămint prac 
tic, cela ce a făcut-o tot prin codul com.. Dispoziţiile asupra luncționa- 
rilor comerciali sint aplicabile şi practicanţilor, 

Patronul e obligat prin legi să dea practicantului o cultură co- 
mercială suficientă, să-l înveţe cu economia şi cinstea; acel ce nu inde- 
plinește această obligaţie e pedepsit. De aici se vede ce importanță mare 
dă statul învățămîntului comercial practic. 


t10 VIAȚA ROMINEASCA 

Patronul mai e obligat să trimeată pe practicant la o școală de 
adulți, recunoscută de stat sau comună, așa că- mină în mină cu cultura 
practică merge și cultura teoretică. 

Rolul statului în învățămintul teoretic constă în încurajarea ini- 
țiativei private și In obligaţia impusă comunelor de a întreţine şcoale 
comerciale de adulţi. 

Aceste şcoale se împart în 2 categorii: 

a) Scoale inferioare pentru practicanți cu cultură de şcoală primară ; 

b) „Superioare „ x E © superioară. 

Aceste şcoale sau înmulțit foarte mult. In 1872 era numai 77, iar 
în 1902 erau 244 și în 1909 erau 390 în Prusia. In Germania erau 367 
în 1898 şi 650 in 1808, adică au crescut cu 77.11 +s. 

Intervenția statului în învățămintul teoretic constă și în obligația 
impusă tuturor practicanților şi funcționarilor subt 18 ani de a urma o 
şcoală de adulți sau o școală specială. In unele state se hotărăște chiar 
prin legi ce anume cursuri și În ce măsură să se predea. 

Afară de aceste şcoale ce sint în legătură cu practica, sint și 
şcoale comerciale, ce dau elevilor o cultură generală comercială inna- 
inte de a intra în practică. Acestea sint mai puține însă. Germania su- 
feră chiar de lipsa școalelor superioare de comerț. 

Intre școalele care pregătesc pe elevi pentru practica comercială 
sint: 

3) Şcoale reale cu secție comercială și şcoale reale saperioare : 

b) Şcoale comerciale superioare, care presupun o cultură elemen- 
tară şi au în general 3 ani. E curios că în centrele mari (Berlin, Ham- 
burg) statul nu are nici o școală superioară comercială ; 

c) Şcoale reale comerciale, care unesc cultura humanistă cu cea 
comercială ; cea dintăi însă prevalează. Acestea sint ale statului, dar nu- 
mărul lor este foarte restrîns. 

In general, putem zice că cultura comercială medie e neglijată în 
Germania ; în schimb se dă o deosebită atenţie lormării elementelor con- 
ducătoare pentru comerţ şi industrie, în special pentru comerțul de ban- 
că şi de export. Pentru acest scop există în Germania vre-o 6 Handels- 
hochschulen (şcoli înnalte de comerț) cu caracter universitar. 

Și în această direcție nu putem vorbi de o intervenţie directă a 
statului, căci statul nu are nici o universitate comercială,—au Însă ora- 
şele. Rolul statului și alci e să încurajeze inițiativa privată și să contro- 
leze instituțiile înființate, căci toate sint puse subt controlul ministrului 
de culte şi de comerţ, care trimete la fiecare examen cite un reprezen- 
tant și cărora se supune spre aprobare orice modificări de regulament. 

Intervenția statului în învățămintul comercial se manifestă și prin 
sumele ce le cheltueşte în acest scop; așa în 1909 sa cheltuit 238.902 
MK. pentru şcoalele de adulți, deşi, după cum am spus, aceste şcoli se 
datoresc mai mult comunelor şi inițiativei private ; în 1910 sa cheltuit 
pentru școalele comerciale 140,000 MK. 


| CRONICA ECONOMICA ili 


Tribunalele comerciale—Mult timp s' i 
: i ž p sau plins funcționarii comer- 
ciali că tribunalele ordinare nu sint potrivite pentru ei, pentrucă erau costi- 
aa pentrucă,—cu sau fără drept,—nu avea destulă încredere în ele 
şcarea pentru crearea de instanțe judecătorești i 
speciale pentru 
prea datează încă din 1890. Grație acestei mișcări, s'a seria 
za egea pentru crearea de judecătorii comerciale. Prin aceasta statul 
t ideas dovadă de solicitudine pentru funcționarii comerciali. 
ala n lege se obligă comunele cu mai mult de 20.000 locuitori să 
prigi bre me zra go torii. O judecătorie are un preşedinte, ce nu 
t patron, nici funcționar, şi cel K 
ci d T an. Ş puțin 4 membri (2 funcțio- 
Orice diferend dintre patroni şi i i j 
i şi funcționari se jud ju- 
decători în ultima instanță numai pănă la S MK. ADI 
a 300 MK. e drept de apel la curtea de apel. 
uncționarii cu mai mult de 5000 K 
itie aanl aa e MK. anual nu cad subt prevede- 
In unele împrejurări aceste j i 
judecătorii pot funcționa şi ca oficii 
de împăcare. In orice diferend, înnainte de proces, e obligat preşedintele 
să mijlocească împăcarea. 
eset a evita cheltueli, avocații sint excluşi. 
lasarea funcționarilor. — Pe tărimul plasării j 
joacă rolul impor- 
rea organizaţiile funcționarilor comerciali. S'a agitat și se agită încă în- 
lințarea de biurouri de plasare de stat, de oarece acestea ar fi mai pu- 
țin Spire ar oferi garanţii de imparțialitate. 
acum însă există biurouri de plasare cu caract i - 
mai pe lingă comune și camere de comerț. PT 
al oilor însă statul va centraliza aceste biurouri. 
ervenţia statului în cela ce priveşte plasarea, dacă i 
sii jt ° nu e directă, 
A E Ea consistă în legea pentru mijlocirea de posturi din 2 lunie 
De oarece biurourile de plasare particula 
i rè (nu alè soc. de func- 
tionari) exploatau în diferite moduri pe cei fără post, fie că le lua set 
rarii Înnainte, fie că combina biurou de plasare cu Ospătărie, hotel etc 
legiuitorul a intervenit, introducind sistemul concesiunilor. Conceslunea se 
poate retrage oricind, dacă biuroul nu observă dispoziţiile legii, care inter- 
zice a se lua onorarii Innainte, înterzice a face şi alte afaceri și fixează 
taxele. Pedepse destul de mari sint prevăzute pentru cei ce deroagă de- 
la lege. ia 
Recunoaşterea calității de 
persoană morală societăților. — Am 
văzut că o bună parte din îmbunătățirile aduse situației funcționarilor 
rapper şi de multe ori intervența statului se datorește societăților 
ja hoey Pentruca acestea să poată lucra mai bine, era nevoe ca 
ea calitatea de persoană juridică, şi în privința aceasta statul sa gră- 
dea concursul său dind posibilitate societăților ca, prin simplă în- 


o 


112 VIAŢA ROMINEA:CA 
registrare intrun registru de societăţi, să dobindească calitatea de per- 
soană morală. 

Organe pentru statistică.—Nimic nu îndeamnă mai mult pe stat 
ca să intervină, ca atunci cînd cifrele reclamă aceasta. Atunci cind in- 
susi statul prin anchete și statistice se convinge că o stare de lucruri 
nu mai poate dăinui,—atunci, zic, intervenția statului e sigură. 

De aceia funcționarii comerciali au salutat cu bucurie înființarea 
unei secțiuni speciale de statistică pentru muncă la Institutul imperial de 
statistică, 

Această secţiune, care e condusă de o comisie specială, organi- 
zeazä anchete, statistici, face monografii, trimete memorii asupra situației 
lucrătorilor şi funcționarilor, etc.; apoi publică, pe fiecare lună, o revistă 
foarte importantă (Reichsarbeitsblatt) cu o mulțime de date interesante 
relativ la ofertă și cerere, la condițiunile de salar şi muncă, etc. etc.. 

Asigurarea funcționarilor.—Am văzut că una din principalele pre- 
ocupări ale societăţilor comerciale a lost asigurarea funcţionarilor pentru 
cazuri cind, fie din cauze naturale (boală, accidente) fie die cauze soci- 
ale (lipsă de lucru), nu pot lucra pentru a-și câştiga existența. 

Am văzut însă că nu toţi funcțonarii sint organizaţi, deci rămine 
o bună parte neasigurați. De aceia societăţile de funcţionari au luptat 
pentru o asigurare de stat,—ceia ce au reuşit să obţie la început numai 
pentru boulă, apoi pentru invaliditate și bătrineţe. 

Principiile asigurării actuale sint următoarele : 

1) Asigurarea obligatorie, căci altfel o bună parte, fie din ne- 
prevedere, fie din sărăcie, n'ar profita de binefacerile asigurării. 

2) Asigurarea se întinde asupra tuturor cazurilor, în care luncţio- 
narii, trecător sau permanent, nu pot lucra. In această privință se mai 
studiază şi asigurarea funcţionarilor fără post, adică a acelora ce pot şi 
vor să muncească, dar nu găsesc ocupație. Sau făcut mai multe pro- 
puneri şi e probabil că în scurt timp Germania va avea o asemenea 
lege. 

3) Chiar cind din vina funcţionarului sa produs împrejurarea ce 
că dreptul la rentă, funcţionarul își păstrează toate drepturile, 

4) Asigurarea e nu numai obligatorie, dar statul creează şi in- 
stituțiile necesare, obligind pe funcționari a se asigura la acestea. 

5) Asigurarea cuprinde nu numai pe funcționari, dar și alte ca- 
teporii, al căror venit se apropie de al funcționarilor. 

6) Asiguratul primește sau lucrări in natură sau bani, în general 
o rentă, 

7) Nu numai funcţionarii, dar și patronii, uneori şi statul, contri- 
bue pentru stringerea fondurilor. 

3) Contribuțiile patronului sint de așa natură ca să nu scum- 
pească obiectele, pentru a nu îngreuia concurența față de străinătate. 


ra" Da dă 


___JCRONICA ECONOMICA 113 


ein errei ee 


Asigurarea contra boalei, — După le 
Ă gea de asi 
ensuing ultima oară in 1910, funcționarii al căror A M AS 
MK anual sint obligați să se asigure fie la casele statului, fie | 
age fie la ale societăților de asigurare chja 
tizația este în raport cu salarul : funcțion 
$ arul plăteşte +,, 
certa j Asiguratul primeşte în caz de boală ez o e 
pe mpul boalei şi are şi doctori la dispoziţie. 
contra i entru aceste 
"UE t ra invalidității şi morfii.— P cazuri 
1) Legea din 1889, subt care cad toji f 
` u arii al 
nit i trece de 2000 MK. Această lege nu vara a a 
Vionari, ci ea cuprinde şi pe lucrători, artişti şi în fine pe orice salariat 
cu venit maxim de 2000 MK anual, 
Pentru această asigurare funcţionarii comerciali co 4 
Poe cu 3 şi statul dă 50 lei de asigurat, PEM ii 
Legea din 1911, întrată in vi re anul 
toți funcţionarii cu un venit maxim de 3000 MK e EE ale 


V. M. loachim 


1) Vezi No. 7 ẹi & 


Cronica științifică 


Vrista pămintului. — Descoperirile moderne în domeniul fizicei 
nu puteau rămine neaplicate şi la o chestiune de mare interes pentru 
om, anume la incercarea de a determina vrista pămîntului. 

Pecind in teoria atomică descoperirile radioactivităţii, stabilirea 
legilor mișcării brownlene şi stării coloidale, etc., au contribuit la intà- 
țirea acestei fecunde ipoteze, în problema determinării vristei globului 
terestru noile descoperiri nu ne dau decit indicajiuni asupra lipsei de 
valoare a metoadelor întrebuințate mai înnainte spre a deslega această 
problemă importantă. 

Una din metode a lost să se calculeze timpul în care s-au depus 
anume straturi geologice, formate prin sedimentare In mări, cum se for- 
mează și azi depozite analoage. Cunoscind, de pildă, ce grosime de 
sediment se aşează întrun an În mările actuale, s-ar putea calcula ciți 
ani a trebuit cutărui depozit, de sute și mii de metri grosime, să se 
formeze în aceleaşi condițiuni. Dar, admiţind „aceleaşi condițiuni” azi, 
caşi în era arhaică sau primară, facem o ipoteză gratuită, intrucit nu 
ştim nici tăria vinturilor care mişcau valurile mărilor, nici iuţeala cursu- 
rilor de ape terestre, nici înnălțimea dealurilor şi munţilor din care și- 
roaele rupeau materialul sedimentat; deci, nu putem alima că ceia ce 
depune anual o mare sau un fluviu azi depunea şi în trecutul geologic 
al pămintului. 

inlăturind, pe cit posibil, in calcul, unele cauze cunoscute de erori, 
s-a ajuns, prin asemenea metode, a se stabili că vrista pămintului ar fi 
de vreo sută de milioane de ani, 

Altă metodă fu acela de a calcula timpul necesar răcirii pămintu- 
lui spre a ajunge în starea de azi, admijind că temperatura inițială ar 
fi fost de 3371" C. (7000 Farenheit), temperatură uniformă dela centru 
până la suprataţă. 

Această metodă a dat ca rezultat tot 100 milioane de ani, coinci- 
dență cu totul intimplătoare şi nesprijinilă decit pe ipoteze arbitrare. 


CRONICA ȘTIINŢIFICA t15 
O metodă interesantă, dar cu baze tot aşa de şubrede, este aceia 
de a calcula în ciţi ani apa oceanelor ar fi ajuns sărată cum e azi, dacă 
ea n'ar fi avut un miligram de sare în momentul condensării vaporilor 
de apă ce au format primul ocean general. 

După această ipoteză, toată sarea adunată in oceane ar fi adusă 
de apele curgătoare, care au dizolvil-o din roci. O parte de sare pro- 
vine, desigur, din depozite de sare,—ceia ce alterează mersul norma! al 
lucrurilor şi poate influența calculul; acest plus se compensează Insă 
prin pierderile ce suleră marea în lagunele unde se sedimintează ori s-a 
sedimentat sarea, incit putem face abstracție de aceste împrejurări şi să 
admitem că mările actuale, în conţinutul lor de 3—5 grame de sare l: 
litru, cuprind toată clorura de sodiu pe care apele au dizolvit-o în 
cursul vremurilor din coaja globului. 

Calculul ce poate da vrista pămintului prin această metodă se în- 
tege că are ca baze: volumul total al mărilor actuale, cantitatea anuală 
de sare pe care apele curgătoare o aduc mărilor şi cela ce apa mării 
însăşi poale dizolvi din coaste. 

Rezultatul calculelor, făcute pe aceste baze, dă cifre intre 95 şi 160 


milioane de anl, 


Cum se vede din indicațiunile de mai sus, am putea să ne mul- 


tumim cu rezultatul rotund de 100 milioane de ani, dacă am putea a- 


corda mai mult credit bazelor pe care se sprijină asemeni socoteli. 

Pe lingă indoiala ce se naşte chiar din critica metodelor întrebu- 
ințate, fizica modernă ne dă şi oarecare mijloace spre a ne încredința 
că nu ne putem pronunța, măcar aproximativ, de cite zeci sau sute de 
milioane de ani este bătrinul nostru glob terestru. 

Cea mai nouă metodă de calcul a vristei pămintului ne-o dă fizica, 
sprijinită pe radioactivitate şi transmularea elementelor ; şi anume calcu- 
lul timpului necesar pentruca o cantitate cunoscută de heliu să se ti 
născut din o cantitate determinată de uraniu. 

Cum s-a dovedit, in cei ciţiva ani din urmă, substanțele radioac- 
tive, cum sint: radiul, uraniul, toriul ş. a., sufăr distrugeri atomice, din 
care rezultă alți corpi simpli, de greutate atomică mai mică, şi Intre a- 
ceştia cel mal frecvent este heliul. 

Dacă inchidem Intro eprubetă o cantitate cunoscută de radiu de 
ex., se naşte, întrun timp determinat, o cantitate măsurabilă de heliu. , 
Avind cunoscute aceste elemente, se poate calcula ciţi ani trebue unui 
gram de radiu pentru a se transforma complect in hellu şialte produse, 
S-a calculat în acest chip că pentru un gram de radiu e nevoe să se 
scurgă un timp de 2000 ani. Pentruca un atom de uraniu să sulere o 
transmutare complectă e nevee însă de 6 miliarde de ani! 

Să ne îinchipuim—după aceste informațiuni—că un gram de ura» 
niu ar fi fost fixat întro rocă în momentul consolidătii cojel terestru : 
să ne inchipuim apoi că heliul, ce a început atunci se forma prin de- 
zintegrarea atomilor de uraniu, nu s-ar fi degajat, ci arfi rămas prins m 


115 VIAŢA ROMINEASCA 


volumul ocupat de uraniu În rocă. Ar urma, dacă aceste două condiţi- 
uni ar fi implinite, să cunoaştem timpul scurs dela dezintegrarea primu- 
lui atom de uraniu până ce a dat cantitatea de heliu pe care chimistul 
o poate determina cu preciziune. Dacă e atita heliu cit ar rezulta din 
dezintegrarea complectă a unui gram de râdiu—prins iniţial în rocă— 
atunci vrista rocei ar fi de 6 miliarde de ani... 

Cetitorul să nu se sperie: pămintul nostru nu e aşa de bătrin şi 
mai are incă mult, o! foarte mult de trăit. 

Oricine se va intreba insă: dar uraniul şi mai ales heliul sint 
substanțe foarte răspindite în toate rocele; cum se poate afirma si- 
gur că cutare cantitate de uraniu a dat cutare cantitate de heliu? E 
vre-un caz În care să fi rămas izolat uraniul, odată prins, şi heliul ce 
s'a produs prin dezintegrarea lui, adică a vre-unui caz în care în natură 
lucrurile să se fi petrecut ca in prubetele chimiştilor ? 

Diverşi fizicieni au ajuns la concluzia—după variate şi numeroase 
carcetări—că sînt unii cristali, cum sint cei de zircon '), Între alţii, care 
conţin o insemnată cantitate de uraniu. In ei pare a se li concentrat 
uraniul chiar în momentul cristalizării. Cum cristalul e un individ izo- 
lat, el nu imprumută din afară nici nu pierde uraniul cità vreme indivi- 
dul-crista! nu e topit sau dizolvit. In aceşti cristali însă uraniul n'a rä- 
mas ferit de dezintegrarea atomică și a dat neîncetat heliu. Acest heliu 
nu s-a degajat, căci se pare bine dovedit că ei—cristalii de zircon — nu 
lasă nici să între nici să iasă din cuprinsul lor heliu ; adică prin cris- 
talli de zircon nu difuzează subtilul gaz descoperit mai întăiu în soare. 

Aşa dar, caşi în prubeta chimistului, în cristalul de zircon—caşi 
alte substanţe de altiel—găsim produsul unul fenomen de transmutare 
a elementelor continuat din momentul cristalizării pănă în zilele noastre 
şi acest prejios conținut ne dă putinţa sa calculăm vremea în care de- 
zintegrarea a avut loc. 

In calcul intră cantitatea de uraniu ce poate concentra un cristal, 
cantitatea de heliu ce se găseşte ca produs al dezintegrării şi cantitatea: 
de uraniu ce-a mai rămas nedezintegrat. 

Plecind dela asemeni considerente, abia alinse în argumentajia de 
mai sus, Strutt a putut calcula vrista probabilă a globului terestru şi a. 
diferitelor epoci geologice, 

lată, după acest fizician, citeva cifre; 

Au trecut 710.000.000 ani dela formarea depozitelor arhaice ; 
150,000,000 ani dela depunerea calcarurilor din carbonifer ; 
31.000.000 ani deli aşezarea nămolurilor eocenice ; 
8.000.000 ani dela depunerea păturilor oligocenice, cînd 
existau superiori strămoşi simieni ai omului. 

Un alt fizician, Holmes, dă cifre şi mai mari. El pleacă tot dela 
RI 

1) Zi i în si = > 
rr mame cine înalte en patri pete vreti, din care ca 


CRONICA STIINȚIFICA u7 
considerentele Jui Strutt, dar nu calculează heliul produs de uraniu, ci 
plumbul născut din dezintegrarea aceluiaşi corp radioactiv. E cunoscut, 
din cercetările făcute pănă acum, că un atom de uraniu dă 8 atomi de 
heliu şi 1 atom de plumb, a cărui defuziune e mai grea, deci se poate 
găsi în cantitatea originară, 

După calculele acestul fizician s-ar fi scurs din Archean şi pănă 
azi intre | miliard şi 1 miliard şi jumătate de ani!... 

Cum se vede, nici această nouă metodă nu ne poale da cifre apro- 
piate şi nu ne ingădue să ne facem o idee mai precisă de vrista pš. 
mintului, 

Până cind alte metode, mai sigure, ne vor da putinţa să ştim 
ceva mai precis, trebue să ne mulțumim cu afirmarea că, dela formarea 
scoarței de prima consolidare şi pănă azi, au trecut mai multe sute de 
milioane de ani... 


T. A. Bădărău 


Cronica externă 


Criza balcanică 


S'a mai jucat un act din criza balcanică, Primul act a fost acela 
a! ostilităţilor propriu-zise. El s'a Incheiat de fapt după intrarea Grecilor 
in Salonic şi după oprirea Bulgarilor la Ceatalgea. Al doilea act care 
s'a terminat zilele trecute ar putea fi numit acela al rezolvării chestiunii 
Orientului din punct de vedere european. Acum mai rămine un al treilea 
act, acela care va cuprinde rezolvarea chestiunii Orientului din punctul 
de vedere al intereselor statelor balcanice. Sau, cu alte cuvinte, după 
lichidarea dintre beligeranţi, intrăm In faza lichidărilor dintre aliaţi. Aşa 
tind, să ne fie ingăduit, cu toate că firul evenimentelor continuă să se 
desiăşoare pe dinaintea noastră, ca să ne oprim un moment şi să reca- 
pitulăm rezultatele dobindite în acest al doilea act al crizei balcanice. 

Două sint rezultatele la care neindoelnic sa ajuns. In primul rind, 
s'a pus capăt dominaţiunii otomane in Europa, şi, în al doilea, cind sa 
înlăturat un conilici internaţional, impedecindu-se ca repercuţiunea pre- 
facerilor din Balcani să se resimiă şi în politica europeană şi să-i peri- 
cliteze pacea. 

Incetarea dominaţiunii otomane în Eur pa este un fapt indeplinit. 
Armatele statelor balcanice au realizat-o prin izbinzile lor, iar Turcia şi 
Europa au constințit-o. Turcia a consfințit-o prin recunoaşterea că nu 
mai poate avea nici o pretenție asupra vre-uneia din provinciile ei eu- 
ropene şi prin încuviințarea pe care a dat-o ca linia Enos—Midia să fie 
pe viitor graniţa dintre Imperiul Otoman şi statele balcanice. Europa a 
consfințit-o prin declaraţiunile formale făcute in toate parlamentele şi în 
conferința ambasadorilor dela Londra, că nu stărue în hotărirea ei de a 
menţine cu orice preţ sfatul quo, dimpotrivă că doreşte să respecte 
schimbările teritoriale operate prin spadă. 

E adevărat ca propoziția „incetarea dominaţiunii otomane in Eu- 
topa" poate fi contestată dacă o întrebuințăm în înţelesul ei ad litteram- 
Dar prin faptul că Turcia rămine stăpină pe porțiunea din peninsula bal- 
canică așezată intre Bosfor şi linia Enos—Midia, nu se poate spune că ea 
continuă să mai lie o putere europeană. Tot ce se poale susține e că 


CRONICA EXTERNA 119 


rămîne incă stăpină pe strimtori, Căci trebue să știm că linia Enos—Midia 
nu are alt scop decit acela de a asigura Turcilor suveranitatea acestor 
strimtori. lar dacă Europa a stărnit ca strimtorile să rămină tot în minile 
Turcilor, nu e fiindcă voia să-i mai păstreze situaţia de stat european, 
dar pur şi simplu fiindcă ii convine mai bine să vadă instalată acolo pe 
Turcia decit pe Bulgaria, şi fiindcă pe de altă parte nici chestiunea nu 
era destul de coaptă pentruca să i se poată da in momentul de față singura 
soluție cei se cuvine, —şi anume intemaţionalizarea strimtorilor subt o co- 
misiune europeană, asemuitoare aceleia dela gurile Dunărei. Puterile au 
înțeles că sezolvarea definitivă a acestei mari şi delicate chestiuni ar 
putea turbura atmosfera concertului internaţional şi, fiindcă dorinţa lor 
era ca să înlăture toate pricinile de neînțelegeri, au preferit să se amine 
şi chestia strimtorilor, menţinindu-le deocamdată subt dominațiunea Tur- 
cilor. Centrul de gravitate al forţei turcești va fi insă de azi innainte in Asia, 
Cu sau fără linia Enos—Midia, Turcia încetează de a mai fi un factor care 
să poată exercita vre-o influenţă asupra echilibrului european, 

Cind iji reaminteşti ce însemna odinioară această influență, cum 
veacuri întregi toate impărăţiile au tremurat innaintea puterii otomane şi 
cit timp a trebuit pe urmă ca această putere să lie siărămată ; cind iţi 
reaminteşti diferitele faze ale agoniei „Omului bolnav“,—nu poţi să nu 
consideri incetarea dominaţiunii turceşti in Europa ca un act istoric de 
o covirşitoare însemnătate. Acest act se datorește, în primul rind, atot- 
puterniciei principiului najioralităţilor. De mai bine de un veac se lot 
prezicea distrugerea Imperiului Otoman, izgonirea 'Turcilor din Europa. 
La atingerea acestui scop au luptat rind pe rind toate puterile. Dar 
ceia ce n'a lost în stare să săvirgească nici Austria prin duplicitatea şi 
siorțările unei politici stărultoare, nici Rusia prin toate uneltirile diabolice 
aie diplomaţiei şi prin toate atacurile armatei sale, nici Germania cu tot 
mercantilismul ei acaparator, nici Franţa odinioară cu ambițiile el cuce- 
ritoare încă, nici Italia mai dăunăzi cu tot imperialismul ei brutal, —mmicile 
state balcanice l-au putut înfăptui prin magia numai a principiului nas 
ionalităţiior, Aceasta constitue, fără îndoială, cea mai strălucită izbindă 
a acestul principiu şi ne dă voe să nădăjduim că întrun viitor apropiat 
se vor săvitşi şi alte intregiri etnice, aşa incit harta Europei să nu mai 
fie In vremurile noastre de intensă conștiință naţională brazdată de hotare 
convenţionale, ci de hotarele înseși ale diferitelor naționalități. 

In ce priveşte evitarea războiului european, nimeni nu o mai poate 
tăgădui astăzi, Evenimentele care sau destăşurat cu prilejul incidentului 
dela Scutari au confirmat-o în mod strălucit. Europa a vrut cu orice 
preţ să înlăture o contlagrațiune generaiă şi a reuşit. Recunoaştem că 
acest rezultat nu sa obținut fără oarecare greutăți. Darcum putea oare 
să fie altfel? Problemul era aşa de grav şi aşa de complicat? Austria 
nu voia să renunțe la ambiţiuniie el asupra peninsulei balcanice şi se 
opunta deci din răsputeri la împărțirea între statele balcanice a Impe- 
fiului Otoman. Pe de altă parte, Rusia nu putea să admită ca Austria 


120 VIATA ROMINEASCA 


să-şi întindă dominațiunes In Balcani, fără ca prin aceasta să renunţe la 
tradijiunile ei cele mai scumpe şi la intererele ei cele mai vitale. Aceste 
două interese diverginte urmau neaparat să fie conciliate, altminteri răz- 
boiul austro-rus devenea inevitabil şi, ca o consecință logică, se ajungea 
la o conilagraţiune generală. Trebuia deci intăiu convinsă Austria că nu 
e cu pulință să mai stărue in planurile ei de a cuceri vre-o porţiune din 
peninsula balcanică. Lucrul nu era uşor. De ani de zile sa agitat în 
monarhia Austro-Ungară ideia Intinderii dominaţiunii austriace pănă la 
Salonic. Contele de Aerenthal în deosebi se făcuse apostolul acestei 
politici şi dăduse anexării Bosniei şi Herțegovinei caracterul unui fel de 
preludiu al îndeplinirii ambiţiunilor mal mari pe care țara lui le avea in 
Balcani. Se crease astfel un puternic curent în favoarea unei politici 
de expansiune, la care a venit în urmă să se adauge şi neastimpărul 
războinic al cercurilor militare. Aşa incit toate laolaltă au dat politicei 
ausiriace o notă agresivă cu adevărat periculoasă. Poate că dacă in 
ultimii ani nu s'ar fi deschis Austrlacilor atitea speranțe, n'ar îi fost aşa 
de greu să-i convingi că n'au ce căuta in Balcani. Fiindcă li s'au dat 
insă speranțe cu desăvirşire exagerale şi fiindcă s'a creat astfel în această 
chestiune o atmosferă surexcitată, a trebuit multă stăruință şi mult tact 
ca Austria să consimtă a renunţa la pretenţiile ei balcanice. Ceja ce in- 
curaja pe Austriaci în atitudinea lor războinică e că Rusia se afla intro 
aşa situaţie militară şi internă, incit niciodată nu ar fi lost momentul mai 
prielnic pentru a o ataca. Totdeodată, in timpul acestei lungi şi anevoioase 
conversiuni a Austriei, trebuia domolită Rusia, care, oricit de îngrijită ar 
fi fost de situația ei militară şi internă, putea să piardă răbdarea, cu atit 
mai mult cu cit cercurile panslaviste impingeau mereu la războiu şi creau 
guvernului din Petersburg diticultăți pe care nici nu le-ar fi putut invinge 
fără admirabilul singe rece al d-lui Sasanov, căruia i se datorește în mare 
parte menţinerea păcii internaţionale. 

Ce e drept, pentru a se ajunge la înlăturarea războiului austro-rus, 
a trebuit să se facă intransigenței austriace unele concesiuni. Cind gu- 
verul austriac a văzut că nu mai are nici o speranţă să-şi indeplinească 
ambiţiunile cuceritoare din Orient, atunci el a cerut ca cel puțin să se 
creeze o Albanie autonomă şi ca delimitarea acestei Albanii să se facă 
potrivit dorințelor ei, nădăjduind că, din pricina dificultăţilor interne din 
această țară, el va putea să aibă asupra ei o înriurire hotăritoare şi să 
dicteze astfel in toată peninsula. După oarecari rezistențe, Rusia a primit 
propunerea austriacă. Şi aici principiul naționalităților a înregistrat un 
nou succes, Ceiace a determinat pe Ruşi să cedeze e că Austriacii in- 
vocau în favoarea tezei lor, şi cu drept cuvint, principiul naționalităților. 
Ei spuneau: „Albanezii sint un popor distinct, cu individualitatea lui etnică 
„bine definită, şi atunci cu ce drept admiteţi ca țara lor să fie împărțită 
„intre Serbi, Greci şi Bulgari? Noi recunoaștem Serbilor, Grecilor şt 
„Bulgarilor dreptul de a intăptui în dauna Turciei unitatea lor naţională, 
„dar nu le putem îngădui să transforme ceia ce numesc un războiu de 


CRONICA EXTERNA 121 
«eliberare a fraților lor, intr'un războlu de asuprire a vreunei alte națiuni 
„Aliate”. In fața atotputerniciei acestui principiu Rusia a fost nevoită să 
se închine. S'a mulțumit să pretindă pentru Serbi un port la Marea 
Adriatică şi pentru Albania o întindere mai restrinsă, dar acestea erau 
chestiuni de amânunt, cărora nu i-a fost greu conferinței . ambasadorilor 
dela Londra să le dea o satisfăcătoare deslegate, 

Dealtminteri, dacă Europa a consimţit la această concesie, e In mare 
parte și fiindcă şi-a dat seamă că Austria îşi face iluzii dacă işi inchi- 
pueşte că va putea să dicteze in Albania sau să îndeplinească prin «a 
ambiţiunile ei balcanice. Monarhia Habsburgilor va păți cu Albania 
cela ce Rusia a păţit cu Bulgaria. ȘI Ruşii după congresul din Berlin 
şi-au închipuit că vor fi stăpinii Bulgariei, care va deveni un fel de pro- 
vincie rusească şi un avant-post în Orient al ambițiunilor diplomaţiei 
moscovite. Experienţa le-a dovedit în curind cit de amarnic se inşelaseră. 
Bulgarii primiseră să beneficieze de protecţia Rusiei pentru a indeplini 
idealul ior naţional, dar nu ințelegezu subt nici un cuvint să iasă de subt 
dominațiunea Turcilor pentru a cădea subt acea poate mai apăsătoare a Ru- 
şilor.a Desigur că acelaşi lucru se va intimpla şi Austriacilor cu Albania. 
Populaţiunile viguroase din munţii Albaniei la care simțul neatirnării era chiar 
subt Turci atit de viu, Incit le asigurase de fapt, dacă nu de drept, o si- 
tuajie privilegiată, nu vor tolera nici un fel de amestec austriac şi vor 
scutura jugul străin cu o energie cu atit mal mare cu cit Europa le-a şi 
hărăzit o neatimare politică. Adevărul este deci că evenimentele gia 
ultimele luni pun definitiv capăt politicei de expansiune a Austriei la 
“Orient. Probabil că diplomaţii dela Baltplatz sint pe deplin convinşi de 
acest adevăr şi că au stăruit atit de mult să obție dela puteri autonomia 
Albaniei numai ca să mascheze iniringerea pe care a incercat-o politica 
lor externă şi ca să pregătească incetul cu incetul, opinia publică cu ideia 
că trebue renunțat la orice pretenții in Balcani, 

Intrucit ne priveşte. socotim că politica balcanică a monarhiei Austro- 
Ungare nici nu putea să aibă o altă soartă. Este un adevărat non-sens 
ca in vremurile noastre, în care statele compuse din mai multe națio- 
nalităţi tind să se destacă in atitea unități etnice cite naţionalităţi cuprind, 
ca în aceste momenie un stat european să mai urmărească cucerirea 
vre-unei naţionalităţi. Aceasta va tămine marea greşală a politicei con- 
telui Aerenthal, greşală cu atit mai mare cu cit cind vrei să faci politică 
de expansiune, politică mare de imperialism şi de cuceriri, trebue să al 
înăuntru dacă nu o unitate etnică indiscutată, cel puţin o situație politică 
puternic consolidată. Cind nu dispul insă nici de atita tărie incit să domini 
diferitele naţionalităţi din care se compune statul tău, cind trăeşii ca 
Austria intro veşnică irămintare şi subt ameninţarea permanentă a unui 
proces de descompunere, să te mai gindești să supui şi alte naţionalităţi 
este o adevărată naivitate, pe care Austro-Ungaria n'o putea plăti decit 

printr'o iniringere complectă şi dureroasă ca acela la care asistăm astăzi, 

Bine înţeles că înlăturarea războiului austro-rus mu s'ar fi putut 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


e a a aaa m 


obține dacă la toste considerațiuniie mai sus expuse n'ar fi venit să se 
adaoge şi interesele marilor puteri, care toate cereau menţinerea păcii. 
Cea mai interesată ca războiul să nu izbucnească era Germania. Nece- 
sităţile dezvoltării ei economice, precum şi primejdia care ar fi putut 
rezulta pentru ea, lie dintro lichidare a Rusiei dacă Austria ar îl eşit in- 
vingătoare, fie dintro lichidare a Austriei dacă victoria ar fi fost de 
partea Rusiei.—au indemnat-o să stărue cu toată energia pentru găsirea 
unei formule de conciliaţiune. 

Oricum ar fi şi oricare ar îi motivele care au determinat-o, ceia ce 
e neindoelnic e că pacea generală e asigurată. ŞI fiindcă acest rezultar 
e dobindit, diplomaţii şi-ar putea plăti luxul să suridă la rindul lor de 
toate ironiile cu care lumea s'a crezul indrituită să-i gratitice. Cine nu 
şi-a afogat dreptul în ultimele luni să acopere de sarcasm acțiunea in- 
iernaţională? Cine na vorbit de caraghioasa ei neputinţă şi cine nu i-a 
proclamat falimentul? Nu negăm că diplomaţia europeană a avut în ma- 
nitestăriie ei momente de nehotărire și de siăbiciune, şi ea adeseaori n'a 
cat spectacolui nici al unității ideale, nici al energiei dorite. Mai mult, 
nu putem tăgădui că va rămine o pată pentru Europa, că deşi voia cu 
Grice prej să evite războiul balcanic şi să menție sfatul guo, n'a fost în 
stare să impedece izbucnirea acestui războiu și a trebuit pe urmă să dea 
binecuvintarea ei schimbării statului quo. Dar, cu toate acestea, diplo- 
maţia nu merită asprele invinuiri ce i s'au adus, Dacă e adevărat că 
n am făcut încă progresele îndestulătoare pentru a putea obține o acţiune 
internaţională omogenă, am ajuns fără îndoială în stadiul în care nego- 
ciațiunile internaţionale au atins o pertecţie aproape desăvirşită, Prin 
urmare, dacă cereai diplomaţiei acţiune, cum | se cerea pentru evitarea 
"ăzboiului, nu e de mirare că n'ai putut s'o obţii; dar dacă te mulţumeai 
să-i ceri negociaţiuni, cum se cerea pentru circumscrierea conflictului şi 
inlăturarea unei conflagraţiuni generale, atunci nu numai că puteai so 
obţii, dar am şi obținut-o în condițiuni mai presus de cele mai optimiste 
aşteptări, Căci cine ar indrăzni să nege că rezultatele dobindite pe 
această cale nu sint strălucite ? Europa, cu toate aparențele trecătoare 
Ce nedumerire, a făcut ce a vrut: a tras între Turcia şi statele balcanice 
hotarele ce i-au convenit, a rezolvat chestia Albaniei, a insulelor mării 
Egee şi a indemnizaţiei de războiu, potrivit dorințelor ei a realizat într'un 
cuvint cele două scopuri pe care şi le propusese, ca Europa să scape de 
Eroaznica nenorocire a unei contiagrațiuni generale şi ca peninsula bal- 
canică să fie a popoarelor balcanice. 

Precum spuneam insă la inceput, cu aceste rezultate criza bal- 
canică nu se inchee, Ea intră numai într'o nouă fază, aceia a lichidării 
dintre diferitele state balcanice. Ce va eşi din această fază? Aceasta 
este întrebarea pe care toţi şi-o pun astăzi cu o legitimă nerăbdare şi 
cu o şi mal legitimă Ingrijire. Nu vrem să ne avintăm pe povirnişul 
proorocirilor, Ne vom mulțumi dencamdată să constatăm că atmosfera 
este așa de Incărcată, incit cei puţin alianța balcanică nu va putea supra- 


- 


CRONICA EXTERNA 123 


-T 


n.n 


viețul războiului. Pentru naţionalităţile balcanice dizolvarea acestei 
allanțe va constitui desigur o mare pierdere. Ele datoresc victoriile lor 
şi Indeplinirea întregului lor ideal naţional numai incheerii acestei alianțe- 
ŞI situaţia lor viitoare, influența de care se vor bucura în concertul eu- 
ropean, va depinde tot de faptul că vor fi uniţi sau nu. Ceiace se in- 
timplă dovedeşte însă Incă odată că din nenorocire nu rațiunea conduce 
popoarele. Popoarele au slăbiciunile şi păcatele lor, caşi oamenii sint 
un amestec complex de fel de fel de porniti şi de patimi, pe care arare- 
ori numai rațiunea reuşeşte a le domina. Dacă m'ar îi astfe!, ce simplă 
s'ar întățişa viața, ce lesne s'ar dezlega problemele care o lrăminată. De 
astă dată cauza inițială a tuturor neințelegerilor dintre aliaţi este intran- 
sigența şi megalomania Bulgarilor. Ei se dovedesc a fi nişte oameni 
cu care nu e posibil să te înţelegi. Cer totul şi voesc totul. Cer cu 
lăcomie şi voesc cu brutalitate. Au şi Grecii cusururile lor, şi cine ar 
cuteza să afirme că sint neinsemnate ? Dar la nevoe te poţi înțelege cu 
ei, fiindcă oricum se simte la ei influența veacurilor de înaltă civilizaţie 
pe care le-au trăit în trecut. Serbii deasemeni au păcatele lor, dar sint 
aşa de obişnuiţi, sărmanii, să cedeze, incit nu e cu putință sănu ajungi 
cu ei la vre-o invoială. Cu Bulgarii nu e chip. Intransigența şi truiia 
lor te duce la exasperare. ŞI acesta este şi stadiul ja care au ajuns fa- 
porturile dintre statele balcanice. Mulţi atirmă că războiul singur va putea 
pune capăt acestei încilcite situaţii, 

Ceia ce e sigur ecă toți acei care au In Balcani interese de aparat 
sau de valorificat trebue să se pue în această ipoteză şi să se pregă- 
tească în vederea unei asemenea eventualităţi. Insistăm asupra acestui 
punct cu atit mai mult cu cit o experiență recentă a invederat încă odată 
că în aceste materii soluţiunile care se lau fără cineva se iau impotriva 
tui. N'am vrea să fim siliți a tace încă odată şiîn dauna noastră această 
tristă constatare. De aceia şi încheiem rindurile de față cu speranţa că 
acei ce poartă respunderea destinelor Rominiei şi care au lăsat ca actul 
intăiu şi al doilea al crizei balcanice să se desfăşoare fără noi şi deci în- 
contra noastră, vor şti cel puţin să profite de oportunităţile pe care ni le 
oferă actul al treilea, pentru a repara greşelile săvirşite şi a ne reda locul 
şi influenţa ce ni se cuvenezu şi de care pănă astăzi ne-am bucurat în 
această parte a cuntinentulul european. 


|. G. Duca 


MISCELLANEA 


"Libertatea şi răspunderea «presei engleze» 


Nu de mult ziarul francez „Le Matin* a fost desigur surprins 
cind doi miniştri din Cabinetul englez, trecind peste /entente cordiale, 
i-a dat o aspră şi costisitoare lecţie de corectitudine ziaristică. 

Faptul e cunoscut de toată lumea: ziarul „Le Matin“, care are un 
biurou şi'n Londra, a afirmat că cei doi miniştri ar fi interesaţi în come 
pania, sau mai bine zis în chestia Marconi. Justiţia a fost chemată de 
“miniştrii vizaji să se pronunțe ; iat „Le Matin” şi-a cerul scuze, şi a 
plătit cheltuelile de incepere a judecății pentru inchiderea acțiunii, 

„Le Malin” e intăiul ziar francez care a fost invitat să facă cu- 
noştință cu legea presei din Angiia, şi a preferat să-şi dea singur ver- 
dictul, Poate şi unele cazuri întimplate ziarelor engleze i-au dat această 
inspiraţie, lată unui: acum doi ani ziarul „The Daily Mai!" a afirmat 
că marea firmă de săpun „Lever Brothers* vrea să facă trustul săpunu- 
lui ca să-i ridice preţul. Dat în judecată de această firmă, a fost con- 
- “damnat definitiv la suma de 50.000 livre, adică 1.250.000 lei, 

Anul trecut, trei ziare conservatoare au insinuat informaţii calom- 
nioase asupra persoanelor celor doi miniştri mai atacați din actualul Ca- 
binet englez: Lloyd George şi W. Churchil. Cei vizaţi nu s'au adresat 
justiţiei, dar au propus ziarelor vinovate alternativa de a fi date în ju- 
decată sau de a da, nu-mi aduc aminte cile mii de livre, spitalelor. 
„Ziarele au prelerat să se amendeze singure, iar miniştrii calomniaţi au 
primit mulțumiri publice dela spitale. 

Cheia de boltă a societăţii engleze e justiţia, şi menirea ei su- 
premă e să asigure libertatea personală a cetățeanului, —acea personai 
„freedom, pe care Englezul o pune mai presus de existența statului in- 
suşi. Dar intro țară individualistă ca Anglia, libertatea personală a 
-cuiva implică respectarea libertăţii personale a altuia, şi deci tăspundere. 
„Instituţiile, fie de stat, fie particulare sint pasibile, ca orice particular, 


MISCELLANEA 195. 


de a fi date în judecată de oricine a iost atins de ele în libertatea lui. 
individuală. Și o afirmare calomnloasă este un atentat la libertatea per- 
sonală. Fie acea afirmare făcută de o instituție de stat, fie de o per- 
soană oarecare, fie de un ziar, justiția e așa organizată încit ea dă po- 
sibilitatea chemării la răspundere. S'a mai spus în această revistă, cu 
alt prilej, cum un elev dintr-o şcoală superioară din Anglia, fiind dat 
alară din şcoală sub o acuzare intamantă, a dat în judecată pe Direc- 
tor, şi justiția a dat dreptate elevului, 

Dar din această garanție vigilentă de apărare a libertății indivi- 
duale, în esența el morală, rezultă o deosebită demnitate a presei in 
Auglia, şi un prestigiu pe care nu-l are presa nicăiri in lume. Presa 
are, în Anglia, o putere mai mare decit o au instituţiile de stat. Ceia 
ce se afirmă despre oameni in ziare e luat în serios, şi e luat în se-- 
tios pentrucă se ṣile că e scris sub garanţia răspunderii. 

Astiel, pe deoparte, cel vizat personal intr-un ziar nu poate trece 
cu vederea afirmarea calomnioasă despre el, căci atunci se expune ca 
lumea să-l creadă discaliticat ; iar pe de alta, ziarele trebue să fie fearte 
prudente cind e vorba de persoana cuiva căci ştiu la ce st expun. Ast- 
lel controlul opiniunii publice şi justiţia au tăiat răul tiraniei presei li- 
bere fără răspundere, de care, în unele țări, lumea are atita de suferit; 
şi a ridicat presa la cea mai mare putere şi la cel mai inalt prestigiu. 

Opinia publică e marea putere în Anglia şi ea işi găseşte expre- 
sia în presă, ea nu tolerează să fie tirită şi tiranizată de o grupare de- 
presă, după cum tot ea sileşte organizarea de stat să primească indica- 
tiile dela dinsa. 


Un panegiric al d-lui lorga, prefaţiat de d-sa. 
aaa Á 
Cităm dintr-o broşură: 


~ Acesta era crezul literar a d-lui lorga în 190% —formulat-— după. 
„ Cum poate vedea oricine — cu acea competență unică pe care numai cul- 
„ tura universală și geniul creator ale unui om ca D-sa le poate avea. Ši, 
„ în 196, cind d, lorga ineheagă in pagini de o frumuseți rară și de o 
„ structură de granit vederile sile“... ete. 


Acestea ar fi lost de ajuns ca să oprească pe d. lorga dea scrie 
o prefaţă la broşura cu pricina. Dar broşura întreagă sar putea inti- 
tula: „Panegiricul d-lui lorga“... şi totuşi d. Iorga i-a scris nu una, ci 
două preleje! A recomanda publicului o publicaţie care te ridică în 
slăvi, nouă ni se pare cel puţin o nedelicateță faţă de tine însu-ţi. 

Trecind însă peste acestea, ne vine să credem că d. lorga nici n'a 
cetit mai departe opul pe care” bi-pretaţiază. 

Lasă că n'ar fi avut răbdare (ca şi noi de altminteri, pe care nu- 
mai acel ton agresiv comic ne-a ispitit să cetim pănă la jumătate), — 


126 VIAȚA ROMINEASCA 


“dar l-ar îi fost şi imposibil apoi să nu simtă repulsiunea pe care orice 
"om inteligent şi subțiat o simie, faţă de ceiace e vulgar— în toate 


i papa 


utorul broşurii? Nu importă. E, ni se spune, un „Lăiat din 


„centru * ca oricare altul, cu care nu putem sta de vorbă. 


Dacă d. lorga însă îşi ia însărcinarea să cetească cu atenţie broşura 
“măcar pănă la jumătate, şi dacă declară că'şi insuşește argumentaţia opus- 


culului, noi sintem gata să intrăm în discuţie cu d-sa. 


pi 
„Mioriţa“ in franţuzeşte A dă 4 
Sp 
In revista pariziană „La vie* un domn Mateiu Rusu şi-a luat fn- 
sărcinarea de a pune publicul francez în contact cu tura romină 


prin traduceri din ce are aceasta mai distins. 


in ultimul No. (17), Intre alte traduceri, d. Rusu ne dă şi „Mio- 


„rița*. lată începutul: 


Pe-un picior de plaia 


Au pied d'une colline 
„ Pe-o gură de raiu, 


A l'entrée d'un purudis 1, 


lată vin în cale, Voilà qu'arrivent 

Se cobor la vale Et descondent 

Trei turme do miri Trois troupeaux de moutons 
Cu trei ciobânei. Et trois peti 

Jai poem ia est Moldave 

Unyi urean, 'autre Hongrii 

Și unu-l Vrincean. Et le troisième Vrantehten 
lar cel U: t Et celui qui est Hongrois 
Şi cu cel Vrineean, Et celui qui est Vrantehten 
Mări, se vorbiră, Se mirent A causer, 

ki se sfătalră, A se consulter 

Pe l-apun de soare Vers le coucher du soleil, 
Ca să mi-l omoare Pour tuer 

Pe cel Moldovan, Celui qui est Moldave, O)| 9 


Că-i mai ortoman... Parce que plus ottomanwe . 

Lăsăm la o parte maltratarea rimel, ritmului și a superbelor ima- 
gini din original. Observăm numai că autorul n'a înţeles În primul rind 
unele cuvinte: Ungurean nu însamnă Ungur, Hongrois: iar ortoman 
„nu însamnă ottoman, adică Turc, 

D. Rusu n'a înțeles că tustrei clobanii sint Romini! 

D. Mateiu Rusu traduce de mult din literatura noastră. Dar dacă 
nici celelalte traduceri ale d-sale de pănă acum (din Eminescu, Coşbuc, 
Alecsandri, etc.) nu excelează prin redare exactă și artistică a originalu- 
lui,—apoi, cu traducerea „Mioriţei” a întrecut măsura, şi de aceia ne-am 

„crezut datori să-i atragem atenția că astiel de traduceri sint departe de 
a aduce servicii literaturii noastre, 


V.R 


ca... | 


ME A 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti“ 


esi 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret impune lașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica in acest oraș un monument demn 
de memoria lui. 

Facem apel la toţi cetitorii şi prietenii noştri, care în cea mai 
mart parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească iniţiativa luată de „Viaţa Romi- 
mească*, cu prinosul lor oricit de modest, 

Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicația 
specială : „pentru monumentul lui Haret" —administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor. 


„Viaţa hRomineaacă* 


LEI B. 


Lista D-rei Eleonora Vasilescu, invățătoare, Pogoa- 
mele (Buzeu): Eleonora Vasilescu 2, C. D. Popescu, pro- 
prietar (Malu) 10, N. loan, administratorul plășei Cimpul 5, 
Bodun dirigintele oficiului Pogoanele 2, |. Stănescu, avocat 
Buzeu 2, Al. Cătănescu, magistrat stagiar, Cimpul 2, |. Ma- 
rinescu proprietar, Pogoanele 2, C. A. Ghica, proprietar, Ba- 
laciu 10, Nicu Rădulescu, avocat, Pogoanele 2, Eleonora 
Popesca $, A, PETE o. ee cei L ST E 

Lista d-lui N. Dumitrescu, magistrat, Viziru (Brăila) : 
D. S, Vasilescu 0,50, Gh. Moldoveanu 1, |. Negulescu 0.50 
din com. Pirlita ; B. C. Radian 1, Dinu lorga 0.20, V. lor- 
gulescu 1, Stanciu Bălan 0.50, Negoe Butu l, N. Constanti- 
nescu |, din com. Stăncuța; Marin Băcanu 0.50, Preot Stăn- 
culeanu 1, Stoian Radu 2 din com, Ciaciru ; Preot M. Geor- 
gescu 0.50, Alex. Polichroniade 5, N. Dimitrescu 1. 30 din 
Viziru, în tota. .. . . - aa d a 17 — 


De Reportat , MY W19 35 


123 VIAȚA ROMINEASCA 


Report . . 

Lista d-lui I. Purcdreanu, avocat, Piteşti : Preot |, 
Creangă, Stolnici, 1, ilie R. Necula 0.50, Alex. N. Barbu I, 
G. Constantinescu 0.50, loan Al, Pavelescu 1, E. Buzescu, 
Moşoaia 1, Stan C. Boboc 1, C. Marin, Albota 1, C. Mănescu 
(Prundu) 1, P. 1. Marinescu (Zernești) 1, lon Dunut (Albota) 
1, FI. Rizescu 1, G. Rizescu (Siseni) 1, G. I. Popescu (Uda 
de sus) 1, |. Protopopescu 1, llie N. Bulj 1, FI. N, Bulf 1, 
Badea |. Peaenitescu (Broşteni) 1, Gh, Anghel Ghiţă 1, An- 
għel Marin (Gruiu) 1, Gh. Tudor 1, C. N. Dobin (Albota) 1, 
M. Imu 1, Gh. D. Buzescu 1, Radu M. Dumitrean |, L 
lonicescu (Drăganu) 1, Tanase Zamfir 1, D. Cristescu 1, 
Anghel G. Vladu Í, Gheorghe Constin 1,1. M. Turuibucă IL, 
V. St. Dicu 1, Th. |. Constantinescu (Pitești) 1, lie lonescu 
(Oarja) 1, Anghel Raina 1, R. Constantinescu 1, Gh. M. To- 


mescu (Țuţulești) 1, Iie lonescu 3, G. Marino (Hinţeşti) 2, - 


G. G, Stanna (Suseni) 1, Preot G. Vişinescu 2, Radu Imoti 
(Cornățel) 1, Th. Cristescu 1, P, S, Puducu (Cocu) 1, FI. 
Teodorescu 1, llie Alexandrescu l, N. Ghiţulescu 1, Gh. I. 
Panait 1, |. T. Guţă 1, Eftimie M. Postelnic 1, |, A. Rădu- 
lescu (Piteşti) 5, C. |. Dimitrescu (Găvana) 1, Marin E. Cos- 
tache î, |. 1. Purcăreanu (Piteşti) 20, Marin Soare Stan LE 
loan C. Dragomir 1, |. Bărbulescu l, Dumitru S. Florescu |, 
Marin C. Ghiţulescu t, R. Georgescu (Bradurile) 1, Badea 
Cirstea |, Trandafir Mihailescu 1. Pr. tefan Deleanu 1, |. 
C. Stancu 1, C. Spirescu (Piteşti) 1, M. Mihaescu-Syrius 5, 
l. Predescu 1, S. Popescu (Stolnici) 1, Neculai Gheorghiu 
(Piteşti) 2, B. Frimu (Cornățel) 5, Gheorghe Lisandru Ruc 
(Oarja) 1, lorgu Dobrescu 1, Radu M. Voica 1, I. lonescu 
(Oarja) 1, iconom D. Ghimuş (Ungheni) 1, Pr. Th. Nicolau 
(Săpata de sus) 1, Marin Radu Dinoci Gruiu) 2, Pr. D. Di- 
cacon 1, Ilie C. Marin 1, Stancu Popescu (Mososia) 1, Nea- 
goe Alexa |, Gh, |. Marinescu (Bradurile) 2, P. Stănescu 1, 
Corodeanu & Bersan (Piteşti) 2, |. P, Rădulescu (Samara) 3, 
F. Stănescu 1, Al. Chiru (Piteşti) 1, D. R. Caldararu 1, Ma- 
rin A. Spăläțelu 1, Gheorghe Ileana (Oarja) |, D. Florescu 
(Cocu) 1, D. Stoica (Silişteni) 3, V. Parnuz (Cornăţele) 1, 
N. Popescu (Humele) 2, Nic. Șerbănescu (Rociu) 1, |. Oan- 
cea Eeg. 1, N. Constantin (Pitești) 2, David Feruştin (Pi- 
teşti) 10, Pr, loan D. N, 

pescu (Silișteni) 1, |. D. Pietos (Silişteni) 1, Prot V. Po- 
pescu-Telu 1, N. Drăghici 1, Neculau mi 3, L, lonescu 
(Oarza) 4, Const. T. Mihail (Oarja) 2, 

Marin Ene 2, Const. |. Popan 2, I, Petrescu 2, D. Vişinescu 


LEI 
3610 35 


176 — 


APEL 


Report .. . 

-lui I. lordan, profesor, Galaţi : Gh. N. Mihai- 

lescu pret 5, N. reseta Străvani de sus (Putna) 5, 
V. Surdu, secretar liceul Galați 1, Virgil Herda, pedagog 
seminar Galați 2, |. Tohăneanu, prof. Galaţi 2, I. Rişcanu, 
prof. Galați 1, Em. Constantinescu, prof. Galați 2, G. Pe- 
trovici, prof. Galaţi 4, Diacon Gr. Popescu, Galaţi 1, Eft. 
Metaxa, prof. Galați 1, N. G. Popa, avocat Galaţi 5, Al, 
Ispas, chimist Galaţi 1, M. Nestor, Galați |, P. Mihăescu 
adm, financ. Galaţi 2, D. Mircan, Galaţi 1, St. Ghiorghiu, 
student Tecuci 0.50, I. Alexiu, stud. Tecuci 1, l. Hozoc, avo- 
cat Tecuci 3, N. Hozoc 2, C. M. Ghiorghiu, institutor Te- 
cuciu 2, Gr. M. ser aer a ed |. Bogdan, Tecuci 1, N, 
„Hirja-Bacău 2, în total . . . . . . . . . 

ea, pe ed AL. Chiripa: învățător, Siminicea (Boto- 
i) : loan C. Radeș, cintăreț bisericesc 0.20, D. Andricioaia, 
dem 0.30, V. Andricioala, agricultor din Siminicea 0.20, Pe- 
trea Pinciuc 0.10, D. Daniliuc 0.10, Gh. Radeş 0.05, V. An- 
drici 0.05, D. Havriliuc 0.10, lordan Andrici 0.10, V. Gher- 
vas 0.10, I. Luchian 0.10, Al. Rusu 0.10, laltan 0,10, C. e 
lan 0.10, D. Verniciuc 0,10, I. V. Clim 0.20, M. B. Hirteț gena 
D, Simioniuc 0.10, Gh. Andricioae 0,10, V. Fedoaie 0.10, ră 
Mariniuc 0.10, D. Mariniuc 0.10, V. S. Antoniac 0.10, = 
Antoniac 0.05, |. Tucaliuc 0,10, N. L Căpuşniac 0.20, aa, 
Gh. Mariniuc 0.20, D. M. Tucaliuc 0.20, I. Nechifor 0. D 
Gh. D. Tucaliuc 0.20, M. Th. Tucaliuc 0,05, D. Ignat A 
i. N. Hänceanu 0.05, Gh. Clim 0.20, Gh. D. Iriciuc 0.10, D. 
Ìriciue 0.05, F. ae ep S AES Sey ae A. L. Ho- 
i tori din Simin si r N 

n rio Fa i Stoica Bosneanu, magistrat, Pătirlagele, 
Bazen: Vasile C. Vasile |, Stan lonel 0.50, I. D. Panait 1, 
Radu N. Mihalcea 0.50, C. C. Stănică 1, I. N. Zota 1, |. Di- 
mitrescu-Samson |, Pr. V. lonescu 1, Stoica Gh. Cirstea sa 
C. Lazăr 1, D. |. R. Barzoni |, C. I. Climescu 0.50, C. Ei- 
timiu, Vipereşti, 0.50, St. Dabija 0.50, Gh. Chiojdoiu 0.50, |. 
Gh. Mazilu 0.50, Victor C. Mazilu 0,50, Gh. Stroescu 0,50. 
|. C. Mazilu 0.50, M. D. Stoica 0.50, Preotul D. Popescu, 
Cistău 1, Simion St. |. Toma 1, D. Gh. Hodor 0.50, Niţă D. 
Ardeleanu 0.50, Maria |. Dimian 0.50, 1. 1. Popescu l "e 
rie P, Inga 0.50, C. Popescu, Paltineni 1, Lupu St. T., d 
Gh. Stânciulescu, Gura Teghirii 0,50, C. Tatulescu 0.50, >. 
l, Posescu, Nehoiaș, 0.50, Pr. Traian Popescu 0,50, Șt. Şte 
fănescu, Mărunţiş 1.50, Isar Posea, Nehoiaș |, loan N. Des- 


pescu 1, Gh. Baba Stoica 1, B. Dimitriu 1, Mie Rădulescu 1, - 


4 a dlui Dr. V. Buzoianu, Bujor (Covur lui): Dr. 
Vasile Buzoianu 10, N. |. Cuciuc 1, I. Vassiliu 1, D. Caba, 
farmacist 5, Vasile N. Grigore 2, Dr. Th. Ciuhurei 2, Lazăr 

ici 2, în total < e e e eee e ae 
par A dlui Li. O. Isbâşescu, Botoșani: Coca 1, Ri- 


129 


L E 
3806 35 


p 


46 50 


4 80 


29 50 


RECENZII 


I. M. Raşcu. Sub cupole de nis, po- 
ome. lagi, 1913, pretul 2 lei. 

Poeziile d-lui Raşeu exprimă mal ales 
ucelo stări de deprimare sufletească, 
pe care ni le-ar provoca, zice-se, ocho- 
laurii albastri-inehişi sau violeti, prin 
care am privi lumea înconjurătoare, 
Nici un sentiment violent, strigätor. 
Melancolie, tristeţă meditativă, depre- 
siune imorală în genere, şi aproape tol- 
daona an fol de uimire îngrozită în 
faţa aspectelor mistorioase alo seatlităţii, 
acestea alcătuese muterinlul psichie din 
caro d. Rașcu își desprinde cintaros. 

D-sa izbutește in evocarea tablourilor 

nocturne sumbre, a toamnei, a pelzu- 
jelor triste, lipsite do viaţă şi văzute 
parcă „printr-un binoclu întors", — şi 
mai ales în ovoearea melancolică a tre» 
cutului individuni. Așa siut bucăţile 
intitolate: „Oraş“, „ Albumuri“, „Pensl- 
ou”, „Buluda străbunilore şi „Fiarii se- 
rilor de toamnă“, 
. D, Rascu e mal puţin simbolist doeit 
pure. Numni prolixitatea şi vocabula- 
ral—cele două cusaruri nle volumului, 
—le are comune cu „simboliştii* ro- 
mini, 

Dar în privințu limbii şin vocabu- 
larului, imi permit citava considerații 
cam imliserote, care pot avea Insă o 
aplicare mui largă. 

Dacă d Raşea 0 sincor,—și se simte 
bine aceasta, —preforinta sa penteu no- 
vlogisme o, pănă lu oarecare panet, 
explicabilă, După cum reese din vo- 
lum, d-sa și-a petrecut copiiāria nu- 
mal lu oraș. Niciodată n'a teăit la țară. 
Ba încă, o parte a copilăriei şi-a tre 
cut-o În „goli froobeliene*, precum ue 
mărturiseşte în bucata „Pension“, din 
care cităm o strolă foarte caracteris- 
tică : 


„Intram în clasele stinghere..» şi guver- 
nante 'mbātrinite 

„Ne conduceau în bănci și cartea da bas- 
ma neo puneau "nainte... 

+0, cărți de basme luminoase atit de 
straniu zugrăvite 

„Mireazmu voastră nențeleasă şi astăzi 
îmi pluteşte "n minte”. 


Vă inchipuiţi ce limbă romineuscă 
a putut invăța d. Ragen dela ucele gu- 
vernnnte bătrine (mă prind că orau 
nemțoalee t) şi din basmele, desigur 
străine, pe care la citea In cărțicu ti- 
toro mari şi cu pozo colorate! 

Nouă, care um trăit multă vreme la 
țară, şi, In copilărie, am învăţat rula 
romineuscă şi am sorbit basmele chiar 
deia izvorul lor carat, din gurs hătri- 
nilur şi a mamelor noastre, nonă oră- 
sănismole şi nooloşismele mi se pur 
seci şi prozaice, nu ne spun nimic. nu 
ne evoacă nimic, E firesc însă en d-lui 
lușea, noolagismele si-i spună și să-i 
ovoaca mal multe decit nonă, căci pon- 
tru d-aa ale alcătuese udlovăruta limbă 
vie şi frumoasă pe care a învățat-u în 
copilăria... 

Toate ucostea mi-au fost suzurerate 
și se reduce la o observație făcută in- 
tr'o zi de cineva (observație cure nu 
aro nimic a face cu teoria „rasel în 
artă”): că simboliștii noştri, aproape 
toți, trelmo să fi avut mame care nu 
ştiaa hine rominește.. Cer ertaro 
tuturor pentru  ncoustă indiserețio, 
dar dacă presupunerea aceasta e ade- 
vărută, atunci se explică na numai 
limba întrebuințată de simbolisti dar și 
aversiunea lor pentru adevărata viaţă 
rominească, pe care o găsim intru 
formă cu wit mai specifică, cu cit ne 
coborim mai mult, spre păturile de jos 


——._ 


ale noamului. E cunoscută orourea lor 
şi de limba și de viața țârăneaseă,., 

Dar să revenim la d. Ragen. 

Duma a avut nenorocul să intro 
înțexe un voenbular (poate singurul de 
eare se putea servi) cu desăvirsire com 
promis de sacerdoții mărunți ai „scoa- 
lei nonă-, 

Nu-i aşa că, după ce Eminesen s in- 
trebuiațat expresiuui ea: vrajă, duro- 
ros de dulce, ete, pa care droaia de 
imilatori fără talent le-a compromis 
pănă la ridicol, astăzi nu le mai poți 
întrebuința în poezie, fără prejudiţiu ? 

Tot aşa s'e petrecut şi cu vocabu- 
fural special al simbolistilor, Adică nu 
chiar așa: El și-au compromis voen- 
bolarul, inainte de venirea aceluia {nici 
nu puteaftă vină...) caro să-l fixeze în 
forma artistice m igistrule, 


Cu tot eusurul acosta însă şi cu ver- 
Diajal sän prea gol de pe alocurea, va- 
lumal dlui Raşcu rămine intere:ant 
mai ales prin citeva bucăţi care do- 
vèlesc că nutorul lor, afară de ul. Mi 
uuleseu, e singurul poet sincer şi mai 
de talent, dintre „simholiştii* noștri, 

= 

N. Badurescu, Poema navelor ple 
eale, VCMII, Bacurești, 

Ceteşti volumul dela un capăt la 
altul, speria după fiecare filă că voi 
găsi epova cura să-ţi răsplătească oste- 
neala. Nu gäsogti nimic. Versuri co- 
recte, dar niei o imagină nonă, nici o 
idre originală, nici o simțire suceră, 
exprimată just și suggestiv. E o totală 
lipsă de putere, o unemie caro të s- 
doarme, 

Dar pretenția sa ridică, aproape a- 
Tensătoare, din focare vera, din fiocare 
atitndine voită, din desenurile cindate, 
din titlurile pompoase, din formatul 
volamului ca şi din vocabularul pedant, 
cure acut) nu mai poate să epatoze pe 
nimeni, Orizontul sidefut, efigia spe- 
sunjei, tavălurat, carene, prog de a- 
gati, purper fenician, laur corintios, 


RECENZII 131 


balcon de glycine, raluri, ete. eten 
stim noi acam ce sint toate acestea. 
Au devenit banale, atit de banale incit 
şi-au pierdut pănă şi frescheța comb- 
eului pe carol aveau la început. 


In prima bheută, autorul își asamână 


„ilusiile“ cu.. triremele cartagineze care 
„Sau uvintat* odinioară spre „orizon- 
tul sidetut.* 


De ca toemail cu ole? Și dece nu cu 


iehtyosuurii din era secundară ?.. Ca- 
prieiul acestei comparații retrospective, 
ca şi etulurea atitor nume spuciule din 
domeniul istoriei, al geografiei, al ar- 
heologiei, al mitologiei, ete., şi din et- 
toșitrela renuri,—remiiiiseențe sle to- 
noştintelor generale apropriute pe baza 
vastului program al învățămintului sa- 
cundar,—tuate an aceiişi explicație : 
dorința uutorului de a-ţi repeta la fie- 


are pagină: „Cu mine nu te joci! Eu 


sint poet cult !* 


Poeziile d-lui Budureseu îmi fse to- 
tegi imprestu unor imitații meisbutite, 
După cine? Na ştia. D. Bodurescu e 
protonțios ca Ervin și banal cu agrunia- 
tul Adrian Manin. 

Un singur merit are d. Buduresou t 


| acelli de a fi apărut dendreptul In vo- 
\ lum, fără să'şi i publicat producţiile In 


vre-o rovistă.. Această stăpinire da 
sine prosapune totuși o putere de suto- 
eritieñ, delu earo no-am fi așteptat Ia 
mai mult, 
G. T. 
e? 

Em. Grigorovitza, Amintiri. Sehife. 
Bucureşti, 1412. Editura proprie. Pre- 
tul 2 lei. 

ditura proprie! În vzemile ucestea 
de reclamă exasperată, cind apariţia 
celui mai neinsemnal volumut e pre- 
cadată de reproducerea portretului su- 
torului în tot felu! do poze, cind sub 
formă de informaţii exnelo do oditară 
aruucă zilnic In guzete laudele cele mai 
umilate despre” volumele editate do ele, 
iar prin berârii și rostaurante nu te 
pott räsulla de insistențele. colporto: i- 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


lor lor,—editura proprie e desigur cel 
mai nimerit mijloc pe care un scriitor 
îl poate găsi pentru u fuce ca volumul 
său să seape cit se poate mai neob- 
servat. 

Cum voiţi să cumpere o carte pe care 
intimplător ar zări-o undeva, cetitoral 
romin căruia i se formează deprinderea 
de a cumpăra cărțile—așa cum cum- 
pără unii provinciali ciorapi „de ocn- 
zle* ori soponuri „de contrabandă” la 
birturile de adoun mină ? 

Am nuzit că agenţi de-ai unei case 
do editură se coboară anume prin gări 
pentru a cere vinzătorilor de ziare vo- 
lumele casei, snpravegheuză vitrinile 
librăriilor, cercetează chioșcurile depo- 
sitarilor de ziare ca să vadă ducă sint 
bine expuse cărțile editate şi cu să im- 
pue o cit mai dasăvirşită etalare a lor, 
Și d. Grigorovitza faca editură proprie, 
adică tipăreste volumale și le trimite 
in voia soartei pe lu unii librari. Cine 
știe dar că d. Grigorovitea publică cu 
aceste „Amintiri* al zecelea volum al 
său, și cine a văzat nu pe toate, dar 
jumătute măcar din volumele sale (u- 
fară de cele fără.. editura proprie) 
pase la îndămina pablicului, prin libră- 
rii eel puţin? 

lată peatruce activitatea literară a 
“lui Grigorovitza nre Intrucitva un cn- 
racter clandestin, Autorul pare că nu 
are nici un interes să se ingrijască de 
soarta aporelor sale, victimele unei 
generule şi fatale conspirații a tăcerii, 

Dar nu voim nici să facem nice o 
protestare împotriva activităţii acelor 
case de editură do-ale cărora proce- 
deuri am vorbit şi nici să-l indemnăm 
pe d. Grigorovitzu să Între in ennter- 
tul reclamei obicinnite, 

Dacă ivsistăm asupra acestei nopă- 
sări a d-lui Grigorovitza, o facem pen- 
trucă in nevastă ntitudine a su vedem 
o ignorare a realităţii practice, o de- 
zinterosare, o lipsă de ingrijire care se 
vădeşte în grad asa de inalt în opera 
sa, incit aproape o caracterizază, 


———— 


D. Griorovitza are un foarte bogat 
material de intimplări şi observații din 
viață. Dar, ducă-i place să le astearnă 
pe hirtie pentru alţii, apoi forma în 
care le redă, compoziția bucăţilor, tels 
nica literară, stilal, limba îl preocupă 
prea puțin. Chiar alegerea materialului 
pare a nu fi pentru d. Grigorovitaa o 
problemă care merită mai malt decit 
atonția primei fulgerări de gindire. lată, 
do pildă, cea dintăi bucată din acest 
volam „Duduia Palcheria”, Autorul iși 
aduce aminte că, pecind era copil, a 
stat la familia sa o fată bâtrină din 
nesom bun, esre ştia să facă tot felul 
de dulcoţuri, murături şi alte preparate 
de gospodărie. A stat citva timp la ei, 
apoi a plecat la nişte rude. „Atit, Ce 
somnificuţie are bucata neeasta? Ce 
pòate să intereseze pe cetitor enume- 
rația tuturor felurilor de dulceçuri pe 
care le făcea Duduiu Pulcheria ori dos- 
eriorea acela atit de amănunțită a fa- 
bricării lor? D. Grigorovitaa serio bu- 
cata „Duduii Pulcheria” fiindeă şi-au 
adas aminte de acea ființă, după cum, 
serie adesoa bucăți interesante pentru: 
că a luat parte oria cunoscut în viața 
su intimplări mişcătoare, Totul pace a 
fi la intimplare. Dacă an să intereseze 
pe cetitor, dacă merită să fie scrise, 
dacă sint literatură, — iată ce pare a 
nu-l preocapa prea mult pe autor, 

Și atunci avem in d. Grigorovitza un 
caz foarte curios, Dacă rouşaşti să în- 
vingi displăcerile unui lipse pres ac- 
centuate de formă literară, cele ma? 
multe din povestirile sale to interesează 
şi adesea esti pe deplin recompensat 
pentru ingăduiala pe cenre i-ai acordat-o. 
Dacă însă cauţi în el urtistul,— găseşti 
lucruri care ar trebui să te facă să 
arunci volumul din mină dola cela 
diutăi rinduri:; trivialitate în expresie, 
stil guzetărese, limbă noingrijită, limu- 
riri de natură personulă, lipsă de se. 
lecție a amănuntelor, totu! în stil mare, 
Și cu toate aceste, volumul d-lui Gri- 
gorovitza nu-l! leşi neisprăvir. Adesea 


ai necaz de d. Grigorovitza, dur îl ei- 
teşti. ȘI ai tot dreptul să ai necaz: 
sabivetul e mişeător şi interesant, iar 
povestirea se ridică pe alocuri la inäl- 
țimila crontiunii artistice; puţină teh- 
nică in oxpunere şi redare, ceva ftn- 
grijira în stil și limbă,— şi bucata ar fi 
mai mult decit o lucrare de merit. Și 
iată, îl lipseşte acel cova care o mni 
mult chestiune de meşteșiyr, acel mod 
e a reda potrivit unor norme generale 
pa care și lo-a însuşit chiar şi cei mai 
nechemaţi, şi această lipsă Inca ca bu- 
cata să-și piardă în cea mai mare parto 
valoarea sa. Parcă ai vrea s'o dai pe 
mina cuiva s'o indrepte: ar ñ destul 
să so fețniască și să so lustrniuscă dia- 
muntul po etre aatoral nil dă brat, 
pentraca èl să ne apară în toată fru- 
museta rellexelor sale variata şi stră- 
lucite,— dar, din nofericire, nu poţi să 
rími decit cu regrotul că aceasta nu 
sa făcut, 

Desigur că forma aceasta a luerărilor 
d-lui Grigorovitza explică si ea în mare 
parte, mal mnlt chiar decit lipsa de 
langar> zzomotoasă, puţina răspindire 
in public a operelor sale. Chiar d-lui 
Azirbicoana, an talent de mina întăia, 
şi încă ii strică fonrte mult forma și 
limba care-l [ar să ño In gonere gustut 
şi prețuit cu malt mai puțin decit me- 
rită,—dar încă dlui Grigarovitaa. 

Si e păcat. Din opera d-lal Grigo- 
rovitza se degajază un suflu de sănă- 
tate sufletească, un interes paruren treng 
pentru oameni și luerari, o conceptie 
serioasă a vieții. De nocia ea merilă să 
ñe eotită. 

Dar volumul de faţă ne pare mai 
slab decit unele din cele dinainte, pon- 
trucă întimplările de alice sint mai ne- 
insemnate, mai puțin dramatice, mai 
reduse și mai puţin interesanto. Și d, 
VGrigorovitza nu poate valorifica prin 
ereațiune proprie și prin inăljare ar- 
tistică aspectele mărunte si simple nle 
vieţii ; d-sale li trobuose acțiuni poter- 
nice pontra a b interesant. 


RECENZII 133 


Ne folosim dar de prilejul acesta 
pentru a recomanda cetitorilor, cure nu 
le-au cunoscut la vremea lor, unele din 
lucrările anterioare ale d-lui Grigoro- 
vitan, în special volumele „€ hipuri şi 
graiuri din Bucovina” și „Dela hotare”, 
în care calităţile de fond ale autorului 
apar mai puternic și intunecă ori cel 
puţin ne fnac să suportăm mul cu uzu- 
rintă lipsurile de formă. 

Căci ni se pure că, luat în totul, d. 
Grigorovitza e un scriitor cam nedlrep- 
tățit de publicul nostra cotitor, 


+*s 


N. Bănescu ṣi V. Mihailesen. Joan 
Maiorescu. Seriere comemorativă cu 
prilejul centenarului naşterii lui, 1511— 
1911. Bucureşti, Tipografn rominească. 
Preţul d lei. 

Toan Maiorescu a jucat, în viața cul- 
turală și politică a poporului romin, 
un rol destul de insemnat pentruca să 
i se cuvină statua cel sa ridicat la 
Craiova şi pentruca centenarul naşte- 
rii salo să fie cinstit printrun volam 
comemorătiv, în care să se arăte nen- 
mulni viața şi activitatea Imi. 

lar d-nii Bănoseu şi Mihailescu, care 
şi-au luat sarcina do tle scoate lalu- 
mină, au depus spre atest stirşit o iwun- 
că ce merită toată fauda, 

Numai cit ni se pure că biografi lui 
loan Maiorescu au căzut prea mult in- 
tr'o gresală ce pindoşte de obieeiu pe 
autorii acestui gen de serieri. Cind cine- 
va face biografias unui om, e fatal cu 
personalitatea de care se ocupă să în 
iunaintea ochilor săi proporţii mărite: 
chiar incă nu ar & simpatia, comunita- 
ten de idei, admiraţia care ia solici- 
tat atenţia și interesul pentru acel per- 
sonagiu,— singură tendința de a da o 
cit mal mare însemnătate obiectului 
preocupărilor sale îl face pe biograf 
să nu vadă lucrurile cu o desăvirşită 
libertate de spirit. 

In mecastă ordine de idei d. Iorga 
explică foarte frumos undeva cum, îr- 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


tr'o lucrare din tinereţe, atribuise lui 
Bălcescu „Cintarea Rominiei* a lui A- 
leca Russo, läsind să-i scapo onrecara 
considerente cure ar fi trebuit să-i daş- 
topte cel potin bănneli, 

Numai printr'un astfel de proces su- 
fetes: ne patem explica pentru ce d-nii 
Bănescu și Mihailascu un făcut aşa de 
puţin secesibilă marelui publie biogra- 
fia lvi Ivan Maioresen, 

E drept că de obiceiu se dă o înlin- 
dore mare volumelor de omagiu ; dar 
cel puţin în ele ai o mure varietate do 
articole şi studii serise de diferite per- 
sonugii şi teatind chestiuni foarte de- 
osobite; în felul acesta oricine poate 
găsi într'un astfel de volum ceva cure 
să-l intereseze in mod deosebit, 

Dar cine din marele publie va ur- 
mări viaţa lui Jonn Maioreseu, desfă- 
surată adesea până În cele mai nein- 
somnate amănunțimi în celo peste 350 
ilo pagini, format mare, pe cure d-nii 
Bănescu şi Mihailescu i le consacră în 
test volum comemorativ ? 

Dacă trebue să credem că nu au s- 
vut intenţia numai să împlinească cu 
orice preţ un anumit număr de coli de 
tipar, şi dacă trebue să erodom că nu 
au seris pentru rafturile bibliotecilor şi 
pentru citiva curluşi, ei au voit să facă 
cufoseute marelui publie viaja şi ne- 
tivitatea luf loan Maiorescu, —nu avem 
dreptul să spunem că simțul proporții- 
lor lo-a lipsit autorilor ? 

Ne pure rău dar că, în urma corce- 
tărilor studioase şi obositoare ale d-lor 
Hănescu și Mihailescu, personalitatea 
insmanatului romina loan Maiorescu nu 
vu fi mai bine cunoscută publicului de- 
cit înnsinte, și că autorii vor fi reuli- 
zat astfel proa puţin fată de munen po 
care au depus-o, — pocind restrinsă la 
un endru mul potrivit, biografia lui 
loan Maiorescu ar fi putut fi o adevă- 
rată operă do educație naţională. 

M. €. 


General Gr. Crăinicianu. Oryani- 
zarea rezercelor armatei. Editare Ata- 
demiei Romine, București, 1912, Prețul 
20 bani, 

După ce fece pa scurt istoricul ee- 
lor 40 de butulioane de infanterie de 
rezervă pe cure le nvem, autorul se o- 
cupă eu organizarea lor, Sint două 
sisteme de a organiza rezervole : În u- 
nități do armată, udecă în divizii, care 
cuprind cele trei srmo: infanterie, cu- 
valerie şi artilerie la un loc, sau în 
unități de armă, proceden cure are 
ineonvenientul eñ poate ingrenia uni- 
tjilo active, pe lingă caro ele sinta- 
lipite. Rezervele la noi sint organizate 
„după procedon! unităţilor de urmă, 
iar nu după acel al unităţilor de ar- 
mată, care e superior“. Dar în sehimb, 
„uraste 40 de batulioane sint prevăzute 
în budget, udică sint organizate din 
timp de paee, deci după sistemul uni- 
tăților semi-actire, care esta cel mai 
bun”, Adaug că aceste rezerve orga- 
nizate deja din timp de pace cu unităţi 
de armă, vor fi organizate la mobili- 
zare cel puțin în parte (9—10 divizii, 
pe lingă cele 10 active) ca unităţi de 
armată. „ħu ne trebue decit timpal 
trebuincios pentru organizarea lor, pre- 

cum și material şi bani”, 

Autorul arată apoi că posedăm și 
vrmamentul necesar pentru 4 avea în 
caz de războiu armate bine organizate : 
netivă, de rezervă şi de miliții, 

„Ca moral, am credința că insafle- 
tiren, disciplina, patriotismul şi deyvu- 
tamental armatei cătră Ţară si Tron 
vor fi neintrecute, iar victoria sigură“, 

Intreaga comanieare respiră ua su- 
flat tare și dropt şi a fost făcută tn- 
tr'an moment, cind aveam nevoe da- 
cit mai multă încredere în noi, 

E. C. 


Per. Papahagi. Din Trecutul Cul- 
tural al Arominilar, Cu prilejul unui 
dceument de limbă. Bucureşti, Aca- 
domia Romină, 1912, 1 bros. în 4 de 
56 pag. + 3 stampe, preţul 20 bani. 

Intr-o lucrare à sa precedentă (Seri- 
itari Aromini în sec. XVIII) D-n P. ară- 
tase că în see. XVIII se dezvoltase o 
puternică mişcare culturală la Macerdo- 
romizi, mişcare cure aven ca centre 
Moseopole şi Amieiu (Meţoro). 

[n lurrarea «de faţă autorul intăreste 
vele spuse în luerareu sn precedentă 
studiind o inseripţie mr. depe un vas, 
eare n aparținut fumilici mr. Simota, 
și, după toite probabilitățile, datează 
din see. XVII 

Autoral începe priu a da mai imtàiù 
citeva date importante asupra familie] 
Simota în legătură eu activitatea co- 
mereială a neamului nostra din sudul 
Dunării, 

Incă depela jumătatea see, XVIII 
Anastase Simota intemoiase lu Viena o 
mare casă de manufuetură, cu sucursale 
în Turcia, si anume la Adrianopol, Ro- 
det, Seres și Volos. Aceste sucursale 
raŭ conduse de înșiși li lui Anastase: 
Mereu, Stefan, lanuehe si Constantin. 

Dapă moartea Ini Anastase atit cen- 
trala cit şi sueursalele, nemai fiind con- 
dusa cu zel, dispar. 

[n see. XVIII se alla doaltfel la 
Viena o Introngā colonie mr. În afară 
da familjea Simota se mai aflau Incă 
familiile baron Sina, baron Dumba (oris 
gipari din Moscopole), Cirja, Darvari 
(din Vlaho-Clisara) și altele. Colonies 
era constitultă intr-o societate culturală 
și de hinelacere, cu fonduri proprii, pe 
eari le trimateaă potrivit scopului com- 
patrioților din Pind şi Albanis. 

In curind unii din membrii acestei 
colonii încep, alături cu Greeli, a Inpta 
pentru înfiuțurea unui stat eroștinese, 
cam zicenii ei, din cauza nedreptăţilor 
pe care le sulereali dela Turel. 

In udevăr, încă de prin see. XV, 
Maeedo-rominii se buenrañ de anumite 


RECENZII n5 


drepturi și libertăți, mereŭ tunoite apol 
de oătră sultanii turel. Aceste drepturi 
şi libertăţi încep œ fi eñleate însă de 
Turei depelu 1769, cind èu revolta 
Muniaţilor în Peloponez, și mai ales pe 
vromer sutrapului Ali-Pasa din Ianina, 
care $ distrus n sumă do orase mr, 

Mal depaete autorul adange eitațiuni 
făcute din cartea părintelul Paveyrial, 
Les Valaques du Pinde, cu privire ln 
unele cărți mr, semnalate de Faveyriul 
ca apărute la Moseopole, si o lungă 
citaţiune din cartea călătornlui francez 
Pouiţueville, Voyages dans ln lirice, 
cu privire la starea îiniloritoare a ors- 
gulni Călarii, 

So studiază apol înseripțiea depa 
vasul Simota, Această inscriptie sună 
astfel în traducere: 

„Călărital mică, bea vin ea pe al 
tăă ; molt să nu bel ca să nu versi, ca 
să nu-ți facă ră, ca să nn te imbăt 
oñ; odată să bol şi acasă să te duci, 

Inseripţia o serisă eu carnetore gre- 
cești. 

Insfirsit autorul insiră diversele nu- 
miri sub eare e cunoscut orasul Cilari, 
Călarti şi nrută că singurul bun e, 
naturul, cel nenos rominesr. 

Citeva observații, 

Lungile şi desole citati din frantu- 
zeşte sint toate traduse în romineşte, 
In lnerarea sè „Ceriitoril Aromint* D-n 
P. are lung! citaţii din neogreaca care 
nu sînt totdeauna traduse în rominesto, 
Am dori să ştim după ce eritorii se 
conduce autorul atunci cind truidluce 
din frauţuzeşte și nu tradaco din neo- 
gresca. 

Tavdă şi fugă nu sint derivate imo- 
diate dela lardu şi fugu (p. 5) ci lut. 
lauda și fuga. 

P. 27 autorul a scăpat din vedere a 
trece pe dă — acas ca exemplu 
de =å. 

Căldreţi Hocuitori ai orașului Că 
lari” este considerat (p. 31) ea nn de- 
rivat prin -f <-icius, Ar fi fost bine 
ea autorul să fi adus și alte exemple 


de acest fel din toponimica mr., pentruca 
să putem şti bino că cuvintul m- ar 
putea A cumva pentru *Oäläriaji == 
pl. delat Câlariat < Câlari +- “iat > 
ngr “ATIS. 

Am dori instirsit cu stilul să fie cova 

J în t. 
SP ii G. P. 
„fa 

Grădinescu A. Dr. Rolul capselor 
suprarenale (Toză de doctorat Bu- 
cureti Aceste mici organe, uşezute 
pe partea superioară a rinichilor, aw 
fost obiectul cercetărilor multor fzlo- 
logi, mai ales dup ce sa stabilit că 
intre alterarea lor (prin bacilul tuber- 
culozei de pildă) și maladia bronsatä 
a lui Addison este o strinsă legătură. 

Capsulele suprarenala fac parte din 
grupul uşa numitelor „glande cu se 
erețiune internă“, glande ale căror se- 
erețiuui sint varsate direct în singe și 
joacă un rol considerabil în funepio- 
nares regulată a corpului, În această 
revistă n descris Dr. Parhon în 190% 
rolul hormonelor în organism, isr se- 
crețiunea capsulelor suprarenale întră 
in grupul acestor hormono. 

G. a fost ademenii să în în cercetare 
rolul ueestor glande, observind, în ex- 
perionțele de cirenlaţie artificială ee 
făcea cu d. profesor I. Athanasiu, că 
extractul do capsule suprarenala, injec- 
tat în vasele sanguine, impedien fitru- 
rea licidului cirealutor în ţăsutul con- 
jonotiv şi mai ules în cel al muş- 
chilor. 

Exporienţele făcute pe diverse ani- 
malo și examinarea rezultatelor extir- 
puțiunii glandelor ssupra diserselor 
functiuni ale corpului se pot rozuma 
in următourele panete: 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


1) Extirpaţiunea complectă a ambe- 
lor capsule produco, inevitabil, moar- 
tea animalului în citava ore (maximum 
observat la cine e 42 ore). 

3) După extirpare se produce o fil- 
trare de plasmă sanguină in țăsuturi, 
o scădere în schimburile respiratorii, 
scădere in consumația materiilor azo- 
tate, o scădere a temperaturii prin pier- 
dorite de căldură dutorite lărgirii va- 
selor capilare. 

3) Adrenalina (secreţiunea acestor 
glande) san extractul de capsule su- 
prurenale lucrează asupra endoteliuiai 
vascular, provocind contractiunes co- 
lulelor, deci îngustaroa luminii eàpi- 
larelor. 

„Se poata deduce, in urma acestor 
constatări, rolul important al capsulo- 
lor suprarenale ca regulator ul nutri- 
(iunii profunde a țăsuturilor, intrucit 
aceste glande contribue, prin secrețlu- 
nea lor continuă, ea să modifice, după 
împrejurări, tismetrul expilarelor și să 
pană celulele lor endoteliale în măsură 
de a executa schimburile care trebue 
să se facă în mod continuu între sin- 
ge și țăsuturi“, 

4) Imjecţiunile de adrenalină provon- 
că o contrachiune n vaselor şi ridica- 
roa temperaturii; înjectată la câinii lip- 
siti de capsule suprarenala, provoacă n 

supravețuire mui mare. 

lată deci, confirmată, şi prin o nonă 
lucrare făcută in laboratorii rominești, 
o conceptie modernă asupra unitătii 
organismelor complexe, In organis- 
mul animal există o vorelaţie norvon- 
să între diversele functiuni şi o core- 
latio circulatorie do ordin chimie, prin 
care toate celulele din organism sint 
dependente una de altu. 

T A.B. 


PPP a 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare. Dintr-un arii- 
«ol despre Cerna semnat L A. R., ci- 
tim următoarele : 

„unul dia cele mai mari suflete din 
cite vieţaiau printre noi...* sua pier- 
derea cea mai durercusă a neamului 
nostru dela Emincacu incoace”... U- 
nul din cele mai bogate și mai avin- 
tate spirite creatoare.“ „unul din su- 
fletele cele moi nobile“... „ncest sen- 
timeni ce sgudus flința nonsiră până 
in adineurile ci atinge acum cea mai 
cumplită desnadejde“... „una dintre 
cele mai mari valori umane”... „plutea 
la cele mai mari înălţimi ale ameni- 
rii“... „a celor mai alese însuşiri“... 
„tna din cele mai inâlțăloate și mai 
calde expresii... „cea mai înaltă eul- 
tură literară și Mosolică s omenirii“... 

„in rivna lui spre cea mai Inalta cul- 

tură”... „pierde pe eri mai aleşi dintre 

(ii său*... „conduealorii cei mai scumpi 

ui tuturor generaţiilor“... „unul din cei 

mai mari ai neamului”... „in lumea 
celei mai nubile umanita}i*,. 

Si toate nvestea le-am găsit numai 
pa trei pagini ! 

E evident că d L A. R. nu s'a con- 
irolat în de sjuns, Luăm, de pildă, 
sfirmaţia : ' „moartea lui (Cerna) e o 
mare nenororire publică, e pierderea 


- 


cea mai dureroasă a neamului nos- 
tru dla Eminescu încoacn*... Dela E- 
mineseu încoace au murit: Kogâlni- 
ceanu, Brătianu, Haret, Caragiale, Gri- 
goresev, Haaden, Gh. Panu... Si dacă 
ateste nume nu-i spun nimic d-lui I. 
A. R îi putem cita şi altele, poate 
mai elnevente: Lascar Katargin, A- 
lex. Lohovari, General Mano, Gh, Gr, 
Cantacuzino 

„Nu voim să miegorim, tocmai n- 
cum, pe Cerna. Am vrut numai să 
arătăm că d. LA. R. pren şi-a lat 
drumul! Si că niciodata nu e bine 
să-ți dai drumul aşa, fără control. 

Tot eu prilejul asta neam mai s- 

mintit cara: d. S, Mehedinti spunea 
odată că un străin nu va pulea så 
serie nici un rind esro să trăiuar2.. 
Cit va À suferit bietul Cerna de teo- 
viile acestea, emise de directorul său! .. 
El, cel mai „străin“ dintre toţi acel 
cari seriu în limba romineaseă, el, 
care a 'aeeput sa invețe romineşte ln 
virsta da 7 ani! 

La „recenzii“, d. Girieanu recen- 
zează pe d. Lovinateu. 

„Am cetlit, zice d. Girleanu, roma- 
„nul Aripa morții si d-lui Lovineseu, 
„dela un capăt In altul, enm ai bea 
„un pahar cu spå, rind ţii sete, pe 


138 __ VIAȚA ROMINEASCA 


„nerăsuflate. Asla inseamna, după ju- 
„decata moa burgheză, —faâra eche- 
„ruri ṣi compasuri— că romanul e 
„bun“, 

— Asta nu prea inseamaa.. asta! 
ar zice unul mai puţin burghez. Caci 
un „burghez“ poate ceti pe nerăsu- 
flate şi Crimele Parisului san Rocam- 
hole... Iar dacă judecata d-sale bur- 
gheza ware secheruri și compasuri”, 
cine îl pune să facă critica ? 

D, Girleanu e tare în critică, va d, 
Lovineseu în lleratură. 

Sau viceversa. 

Nona Revistă Romină. Intr-un Nr. 
trecut, recenzindu-se Junimea Lite- 
rard, mi se pare, i se cita a baljo- 
cură un vers: 


„Copiliţă scurtă, groasă“... 


Mai intâiu, cind recenzezi o revistă, 
nu e corect că-i cilezi un vers din- 
ir-o culegere de poezii populare. Al 
doilea, poezia din care se citează a- 
ves! vers, nu e urita: 


Copiliţa securis, groasă, 
Nu ști’ țese, na ști” coasă, — 
Dara "mi place că-i frumoasă ! 


Versurile acestea populare, dela 
care nu poţi cere mai mull, au cel 
puţin freschelă şi un ton de sioceri- 
tate naivă, pe cind cele „culte“ din 
Noua Rev. Rom, n'nu nimie decit a- 
crenlă și preteuție. 

E evident ca cei delu Noua Rev, 
Rom. nu dau asife! dovada nici de 
gust literar, nici de pricepere şi co- 
rectiludine prea multa. 

Dar nu la constatarea asta, banală, 
am vrot să ajungem. Ea ne dă nu- 
mai prilejul citorva reflecţii de un or- 
din mai general, in privința acelora 
curi fae publicistică în țara noastră. 

Ni s'a intimplat adeseori să stăm 
de vorbă cu oameni, à căror speciali- 
tate nu era literatura (ingineri, jude- 


rători, medici, ofițeri) dar care se pri 
cepeau de minune la l'eralura. No 
odata am rămas uimit de bunul simţ, 
judeenta limpede şi pu tul de care 
dădeau dovadă, fară ca in viaţa lor 
ră f publicat un singur rind, 

Pe de altă parte, şi mai adeseori, 
am văzut gazelari, publicisti, crtici 
şi eriticei, eu desăvirşire prosti şi fara 
ua dram de gust literar, Sar pârea 
că aceștia sa recruleaza, in marea lor 
majoritate, dintre elementele cele mai 
iveapabile ale neamului nostro, Si e 
o ironică anomalie că tocmai aceștia 
bban lual sarcina de a lumina pe 
ceialalți ! 

Aceasta anomalie s'ar explica poate 
prin faptul cà, pănă în timpul din 
urmă, publicistica Jn genere nu patea 
trece, In fera noastra, drept o tarie- 
ră. Chiar literaţii de tal nt erau pri- 
viti cu un fel de ironie, —dar mite cel- 
lslți î.... De aceia poate, aproape toţi 
oamenii inteligenți şi de bun simi, 
chiar dacă aveau careeare aplitudiui 
şi pricepere la cele literarieaşti, si-au 
indreptat activitatea spre alte ramuri 
mai pozitive. Iar in publicistică nu 
inteat, pe lingă cei puțini cari sim- 
teau în ei porunca irezistibilă a ta- 

lentului, toți naufragiații, bieţii fu- 
giți din liceu, ele.. 

Imi vine in minto un caz tipie, 

la clasa a cincea de liceu am avot 
un coleg greu de cap, un elec al ela- 
sei, pe care-l gasisem acolo și eu şi 
seria din naintea mes. 

Intr-un rind am venit mai de vre 
me la şcoală. L-am găsit invăţind,— 
nu mai ştiu la ce materie. Se plimba 
de colo până eolo, prin curte, ariad 
in mină o carte pe care o ţinea inchisă 
la spate, cu un deget între fle. 

— Ce faci? l-am întrebat, 

— Prepar! mi-a răspuns el grav. 
Și desehizind carteu, ceti o frazi no- 
isprăvită: „Pe coastele Suediei sint 
terase”, Apoi imehise cartea şi pe 
cind se depărta | auzii mormâind: 


REVISTA REVISTELOR 13% 


ÎN i n a 


„Pe evastale Suediei sint terase.. pë 
coùstele Suediei sint terase.. pe coas- 
lele Suediei sint terase”... Mam in- 
tilnit en ainici, am facut o copra. 
Peste vr'an sfert da evas m'am apro- 
piat iarăşi de el să-l invit la joe. „Po 
coastele Suediei sint terase... pe coas- 
tele Suadiai sinl terase.. pe coastele 
Suedioi sint lerase..* mormi èl fără 
să mă bage "m samă, Nu știu cit a 
mai lreeul, Pa poaria inira profeso- 
rul de latina. —.Pazen, ca vine !* zie. 
„Pa coastele Suediei sint terase“... îmi 
răspunse el incet, bilăbănind din cap. 

„Si astazi, fostul meu coleg e eritie 
simbolist, 


P, S. Serisesem rindurile da mai 
sus clod am primit ultimul Nr. (4) al 
Nousi Reviste Romine. Lu o rubri- 
ea din condi, unde se face critică“, 
sint citate nişte versuri de d, Goga, 
vu menţiunea că: „Ele reprezintă 
stava din geniul definitiv nl mediocri- 
„tății şi merită să râmini prin intu- 
sitia en care fug de orica interes”. 

Formula e ciupită pe de-antregul 
din Ploedra. 

Intr'adevăr, înlă ee găsim în Flu 
căra (Nr. 30) la „Ecouri“: 

„Jean Aicard.. u publicat de curind 
„un non volum de poezii.. care pat 
„fi socotite, precum spune un eritie 
„in drubşle sever, ca o operă n ngi- 

„viului medicerității”, pentru „reimar- 
„eabila stutornicia cu enre autorul ae 
„dispensează de a fi interesant“! 

Aşadar Noua Beristă Romind,—s'o 
potrivi nu s'o potrivi, aplică d-lui 
Goga o formulă, furată aproape ču- 
vint eu cuvint din Placăra Bi d-l Lor 
eusteanu doarme ! 

Ecoul, Organ pentru apărarea in- 
tereselor functionarilor comerciali. 
Anul at IV, No. 4. Apare lunar, Are 
articole, cural serise, potrivite en tit- 
lul revistei, polemici pe chestii de 
specialitate şi duce campanie pentru 

respectarea repausului duminical. 


Relevâm „Serisaraa unui băiat de- 
cireiuma*, care spune lucruri duro- 
roase, 

Revista Porturilor şi Navigaținnii 
Comerciale (April, 1913). 

Revista Marină (April, 1913). 

Nu avem intenliunea să rezutnăm 
articolelu şi studiile din aveste două 
reviste: sint Iwcrâri de specialitate, 
care se adresează unui publie anumit 
şi pe care cei inleresuţi le vor cãuta 
desigur la origine. 

Voim numui să semnalam apariţia 
lor «a va semo imbururător de pro- 
gresele ce sub ochii noşiri țara le 
realizază treptat în diferita ramuri de 
activitate, Caci e evident eñ, peniru- 
ca cineva să scoată o revislă speciala, 
trebua să ştie că nevoja ei esta sim- 
țita. Si apariţia Jo anul acesta a două 
revisla de marină, tocmai în momen- 
tele cind problema marinei militare 
şi comerciale, cum şi problema rapor- 

urilor noastre economice cu țările cu 
care nu sintem în legături decit pe 
aph, se pune cu o nouă vigoare, e tu 
totul caracteristica. 

Vom mai nola numai, ca lâmurire 
pentru rei ce ar dori sa și le procure, 
ca ren dinlèl revistă apare la Brăila 
şi se ucupă mai mult cu cercelâri de 
domeniul practic, pecind cealalta se 
tipăreşte în Galaţi şi e o revistă de 
cultură generala pentru marinari, con- 
snerind şi literaturii citeva pagini. 
Ambele reyisie sint, inshirii, ilus- 
trate, oleriad eetitorilor vederi din 
porturile Romìvisi şi ale altor țari, 
Imerări din şanliere, ele. 

Les Documents du Progrès 
(April, 1914). 

Intr'un articol relativ la problema 
inarmărilo”, dr. R. Broda fasce o pro- 
punere practică pentru a se pune sta- 
vilă creşterii din co în ce mai costisi- 
toure a inarmărilor și pentru n se sta- 
bili intro Franţa şi Germania reluţiuni 
bazate pe alte norme decit cole aetu- 
ale. Autorul constată că, desi în Ger- 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


"mania nimeni nu doreşte un războiu cu  deral, în care toate națiunile sar bu- 
Franţa (cel mult dacă există ciţiva par- cura do aceleasi drepturi de autono- 
tizani ai unui războiu naval, cu An- mie“, iată ce ur fi pentru Germanis o 


Alia), totuşi politica de inarmări e acea soluţie pentru regularea bunelor ra- 
care domină şi se afirmă tot mai malt, portari din lăuntru și din afară. 


In faţa acestei stări de lucruri Franța 
ar avea de făcut aceste două lucruri: 
mai întăi să inchee, cu tonte tările care 


La Xenvelle Revue (April 1913). 
Problema Salonicului este titlul n- 
uni articol în cure Albert Sauzède exi- 


vor vol aceasta, tratate de arbitraj o-  minează chestiunea insomnatului port 


Vligutor, şi cind aceste țări vor fi ma- 
joritatea, Germania va primi și es a- 
coastă bază pentru relaţiile internatio- 
nale; iar în ul doilea loc, să facă cu 
Germania ceia co a făcut Anglin în 
chestia marinei de războiu : să declara 
hotărit că orice va face Germanis, 
Franţa va păstra o anumită proporție 


a înarmărilor; atunci Germania îuţe- 
legind că raporturile de forţă dintre 
cole două ţări nu se vor puten schim- 
ba, va renunța la cheltuelile zădarnice 
reclamate de sporirea forţelor sule mi- 
lare, 

Pentru asta însă se cere ca spi- 
ritul public din Franţa să respingă tèn- 
dintele războinice ale imperialiştilor şi 
naționaliștilor și să nu urmărească de- 
cit echilibrul forțelor, care singur poate 
gruntu pacea şi dezvoltarea normală 
n vieţii întornaţionale. 

Pangermanismul şi panslavismul 
este titlul unui mic articol, a cărui con- 
eluzie à vă superioritatea culturală și 
veonomică a Germanilor asupra Si-vi- 
lor fiind evidentă, Germanii „pot do- 
mina pe Slavi fără să-i encerească* şi 
că „scăparea Germanilor consistă in 
utilizarea iscusită a enormolor forje 
slave“, intrucit ar fi o nebunie să se 
ajite şaptezeci de milioane de Germani 
contra a mai bine de o sută milioane 
de Slavi, Pericolul „panslaviamulaj* 
nu trebue să creeze „pangermanismul*. 

Cit despre Slavii din țările germane, 
ei nu au pentru ce să-şi îndrepte pri- 
virea spre Rusia cea săracă și inapo- 
iată; lor li-i suficientă autonomia in 
țările în care locuese. „Un nou stat fe 


Min Marea Egee, urătind pretențlunile 
ce se ridică asupra lui de cătră aliaţii 
baleaniei, interesele co se invirtese In 
jurul lvi şi perspectivele situaţiei sala 
viitoure, dapă rezularea definitivă a 
conflictului baleanie. lunuinte de izbue- 
nirea zeestui conflict, problema Salo- 
nicului avea un singur aspect: acel al 
intereselor uustriaee. Monarhia Habs- 
Imegilor trebuia să-şi usizure drumul 
către Marea Egee şi spre Asia. Mai 
mult, eu nu se putea mulțumi cu ora- 
şul și portul Salonic, ci avea nevoe și 
de hinterlundal acestuia, Era dar vorhu 
de o pătrundere economică In Penin- 
sula Palcanică, după eare avea să ur- 
meze și una politică. Azi, după schim- 
bărila aduse de războiul din Balcani, 
Austria trebue să renunța la Macedo- 
nia şi să se malțumească cu iniuenta 
pe cure își va ciştiguo in Albania. 
Asupra Salonieului se ridică dar pre- 
tenţiile aliuţilor balcanici, Grecii și Bul- 
arii în primul loc, Serbil mai upoi și 
mai indirect. La drept vorbind, Sorbii 
na pot nici na pretind Salonicul, dar 
dorese să se poută folosi de acest port 
pentru nevoile lor economice, maj ales 
că nu au nici un port pănă asi; dar 
chiar de vor obline un port la Adriu- 
tiea, tot au nevoe de necesul la Ma- 
rea Egee, Serbia ur îi deci foarte mul- 
tumit ca Salonicul să devio on coit- 
dominium al aliaţilor balcanici, Mai 
direet interosaţi pentru Salonie sint 
Grecii şi Bulgarii. Din punct de ve- 
dere etnografie Grocii an superiorita- 
tea: ei stat vreo j5—20 mil in Salo- 
nic (la o populație de 120 mil de ọa- 


meni, din care jumătate sint Evrei), pe 
tind Bulgarii aproape nu sint în Sa- 
unic. De aceia Grecii sperau că, luînd 
Bulgarii Adrianopolul, nu vor mai avea 
pretenție asupra Salonicului. Aceasta 
iusă pu s'a intimplat, căci în opinia 
publică bulgară este un puternice co- 
rent pentru a se roelama Salonicul, 
mlucindu-se ca urgument sacrificiile 
mari făcute de poporul bulgar în râz 
holul eu Turcii. Cum se va regula 
ehestia Salonicului nu se poate preve- 
dos, soluțiile find de pe acum mai 
multe. E sigur insă că propăşirea a- 
cestui port atirnă mult de solidarita- 
tea aliaților baleanici,—dar tocmai s- 
veastă solidaritate slăbește acam cînd 
pericolul comun a dispărut, și compli» 
că astfel problema Salonicului. 
Revue Politigne et Parle- 
menrnire. IF. Martin într'un studiu 
asupra noii legi militare a Germaniei, 
dà detalii interesante asupra acestei 
legi şi a împrejurărilor cure au pro- 
vocabo. Noua lege insamnă pentru 
Germania o creştere urmată de 117 mii 
oameni, crestere superioară aceleia pe 
care a realizat-o in 58 de ani, între 
1873 şi 1911,—interval în eare efectivul 
armatei în timp de pace s'a ridicat de- 
ia 401 mii la 544 mii oameni. Socotind 
sporul de 40 mii oameni votat în 1911, 
creşterea armatei germane între 1911 
si 1913 e de 157 mii oameni, forfa ei 


REVISTA REVISTELOR 144 


caron de o răpegiune excepțională æ 
legii. In ce privește Statele Balcanice, 
primejdia e după el numai aparentă; 
în urma războiului ele vor rămineu 
mult timp epuizate și nimeni nu poate 
garanta că Bulgaria va gravita tot- 
donuna spre Rusii. Alto motive ascunse, 
crede autorul, au indomnat guvernul: 
german la acest pas, Cu prilejul amin- 
tiril războiului de eliberare din 1813, 
exploatind sentimentele patriotice ale. 
națiel, el a putut executa planuri de o- 
origină mai veche. Cauza lor uemăr= 
turisită o dorința Germaniei de a fi tare: 
şi de a păstra beghemonia militară po 
continent; mai mult însă, e touma im- 
păratului şi a nobilimii prasiene de 
forța mereu creseindă a socialismului: 
In faţa dușmanului intern, nefiind sigur 
pe roverviști, mai toţi încorporuţi în 
si-dicutele socialiste, guvernul vret să 
aibă totdeauna la dispoziţie o mare 
armată metivă care să cuprindă toată 
tinerimea imperiului. Cheltuelilo nece- 
sitate de noua loge intrec un miliard. 
Pentru a le acoperi, cancelarul nu a 
putut merge la nol impozite indirecte, 
din cauza statelor federale esre s'ar îi 
opus la această măsură, niei nu a putut 
introduce impozitul pe succesiuni, pe 
care l-ar fi respins conservatorii şi 
centrul. Influențat de renumital ocono- 
mist Adolf Wagner, cancelarul s'a lor 
tărit să recurgă lu an impozit extra- 


i i impozit conzis- 
numerică în timp de pace va Ë darla, ordinar pe proprietate, 
sfirsitul anului acestuia de 700 mii tind întrun procent unitorm de 0,5°fo 
oameni. Motivele care pot explica noua la orice avere mai mare de 10,008 


logo și din care unele nu fost, în dis- 
cursul său din Reichstag, desvoltate de 
cancelar sint următoarele: eșecul pro- 
ectelor marocane ale Germaniei, Gès- 
voltarea patriotismului în ţările vecine, 
intărirea allanței franco-ruse, în primul 
rind recontele schimbări din Balcani. 
Dosi autorul recunoaşte valoarea rela- 
țivă a acestor motive, elo nu i se par 
saficlente pentru a justifica nici eroş- 


mărei. Dar averile sint foarte greu de 
ovuluat, frandele în privința valorilor 
mobiliare nu pot ñ evitate. După pă- 
rerea cunosrutalui economist din Min- 
chen, Lujo Brentano, din punet do vo- 
dere ecunomic, această reformă insamnă 
un salt în necunosent şi legislaţia fi: 
nanelară pe caro o inaugurează are ur, 
caracter de oxpedient de o estromă im- 
prudenţă. Cum s'a văzut și la diseaţiile: 


terea armatei atit de enormă, nici apli- din Reichstag, uețiunea guvernului ger- 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


man în această privinţă pare a fi lipsită 

şi de claritate și do necesitate. 

El e condus în realitate, caşi cer- 
“curile curții, de liga pangermanistă a 
războiului, care aro în fruntea ei pe 
generalii Keim şi Liebert, factor ocult 
şi puternic care îndreaptă politica ger- 
mană în această direcție atit de pri- 
mejiioasă pentru pacen europeună. 

Revne Hebdomadaire. Intro 
cronleñ intitulată : chestia celor zece 
romane, André Chaumieuz răspunde 
la întrebarea pusă de un jurnal pari- 
zian, care sint cele zece romane care 
merită primul loe în literatura fran- 
teză? 

Căutind să rāmină namui pe terenul 
estotie și tinind semaă de condițiile ge 
nului, Chaumieux alege din romanele 
secolului al XVII-lea numai La prin- 
cesso do Clives al d-nei Lafayotte. 
Pantagruel a Ini Rabelais din secolul 
XVI-lea și Astrie a lui D'Urte dela 
inceputul secolului al XVI-lea nu iso 
par adevărate romane. 

Din romanele secolului al XVIII-lea 
merită după el primul loc: Gil Blas al 
lui Losage, Candide al lni Voltaire, 
Les liuisons dangereuses àl lui Laclos, 

Din romanele secolului al XIX-lea 
alege din oparela lui Balzac pe Cousine 
Bette, dintre nlo Ini Stendhal, Char- 
trense deo Parme, Urmenzā apoi : A- 
dalphe al lui Benjamin Constant, Do- 
minique al lui Fromentin, Carmen a lui 
Mêrimċe. Dintre romanele Ini Flaubert, 
Madame Bovary, Romane de primul 
rang ca: Manon Leserut, La nouvelle 
Helolse, Graziolla, Rent, Les Misérables 
lipsesc din această listă, fiindeă au, după 
Chaumieux, un caracter mai mult lirie 
sau doctrinal şi nu sint adevărate ro- 
mane psihologica san romano de ob- 
servuție, 

Rivisin d'italia (Martie 1918}. 
R. Ribota. O boală a ţărilor tropi- 
cale. Boala nceasta se mimeoste Hil- 
Aarztasi si e dintre cole mai răspin- 


dite in ținuturile intertropieale. Ea a- 
tinge mai cu samă populația agricolă 
şi formează un adevărat flagel social, 
Boala e endemică, cu mers cronie, și 
prezintă ca simptom caracteristice emè- 
siune de singe prin urină şi fenomene 
disanterice. In 1851, doctorul Bilkarz 
z descoperit la Cairo că pricina aces- 
tei boli era un parasit din ordinul tre- 
matozilor: Sehistosomum hoematobi- 
um; în cinstea descoperitorului boula 
fu numită Biharziasi, En e răspindită 
pe toastele orientale ale continentului 
afrtean (Sudan, Ugunda), în Arabia, 
Siria, Persiu, Armenia, China și Japo- 
nia. Fergusson n constatat scum in 
urmă că jumătate din populația agri- 
colă a Egiptului e atinsă de această 
boală. Vermele, care provoacă aceustă 
bonlă, trăeşto în sistemul vanos ul o- 
mului, 
Cum pătrunde el in organismal o- 
menete Y Ouăle acestui parazit, njun- 
gind în contact cu upa, se umilă; in- 
vălișul lor sa rupe şi ese un embrion 
fourte mobil care, pătrunzind în orgi- 
nismul omenesc, se localizază În fient 
și se transformà în verme porfect, Do 
mult se emisose ipoteza că neest pa» 
razit, mai degrabă decit prin calea ba- 
cală, ar pătrunde prin porii peili si că 
de-uccia bonla loveşte maî mult popu- 
lația agricolă, pentrucă necnsta umblă 
tu pielourole goale prin locuri umede. 
Acum de curind doi suvanți japoneji, 
Hatsurada şi HMashegawa, au demon- 
strat că, tinind timp da o oră si jumä- 
tute o pisică cu picioarole in apă ins 
fectată de acest parazit, se obtine la 
acest unimul o infocture intensă; nu- 
topsin, după o lună, arată prozența a 
mii de vermi adulti, Confirmarea abso- 
lută a penetrației prin piele u dat-o de 
carind Pandi, care n studiat în Tani- 
siu această boală. El a obsarvut că la 
Gafsa există o baltă de ape termala 
eloro-sodio-magnesice, in care adoles- 
ecuții indigeni obiṣşnnesa să sa seules 


REVISTA REVISTELOR 143 


la taţi cei ce se îmbăcază în acen apă, 
ola constatat oxistonța Bilharziasoi. 
Boala, care la încoput 0 uşoară, a- 
junge ca timpul, prin înmulţirea para- 
ziţilor, foarte gravă și provoacă în 
cele din urmă moartea, mai ales prin 
complleațiuni care ating rinichii și pro- 
voacă uromie, Parasitul nu se poate 
înmulți în organismul omenesc, însă 
sint foarte deso cazurile de roinfecti- 
une, care constitue pericolul cel mai 
mare de agravare n boulei. Embrionul, 
care pătrande in organismul omenesc, 
nu se poate dezvolta din ou, decit în 
apă; dar, odată eşit din ou, nu poate 
trăi în apă mai mult de două zile; 
astfel apa, fiind ţinută timp de două 
zile, va putea fi întrebuințată fără pri- 
mejdie. Singurul mijlos sigur de profi- 
laxio, este evitarea de a merge cu pi- 
cionrele goale prin locuri mlăștinoase, 


Denisehe Revne (April 1913). 
Sir Charles Bruce: O punte între 
tripla înțelegere şi tripla alianţă, Ro- 
daclin acestei reviste a pus de mult 
în diseuţie această temă, publiciad nu- 
meroase urticole a diferiţi oameni po- 
litici germani şi străini, Sir Charles 
Bruce e partizanul ideii că intre cele 
doas mari grupe de puleri, care ar 
avea ¿a urmare inlaturarea neliniştii 
ce de ani domneste Iu politica euro- 
peană și mieşurareu progălirilar mili- 
tare ce apasă util de gren popoarele, 
nr f posibilă numai prin apropierea 
color dona mai puternice reprezen- 
tante ale celor două mupo: Germania 
şi Anglia, El urmărește in acest ar- 
ticol progresele pe eare incercàrila de 
apropiere intre aceste două popoare 
le-au făcut în ultimele timpuri, La 50 
Ort., anul trecut, a avut loe confe- 
rinja permano-engleză la Londra, ln 
care s'a discuta! loste interesele eco- 
nomie: comune ambelor țări, lu a- 
coasta conferință, dr. Carl Ralhgen, 
spre n dovedi importanta raporturi» 


lor comerciale dintre Anglia şi Ger- 
mania, a arătat eñ în anul 1911 Ger- 
mania a importat poniru 39 milioane 
pfunzi mărfuri engleze. Nici o ţară 
independentă nu exislă, În care An- 
glia să exporteze atita, şi dintre colo- 
nii numai India sta mai sus. Germa- 
nia singură imporită mai multe mär- 
furi engleze decit Rusia şi Franța 
impreună, 

Criza politică din Baleani a dove- 
dit că o rivalitate anglo-germană nu 
mai stă în centrul raporturilor din- 
tro tripla intelegere şi tripla alianța. 

Cnvintarea admiralului V. Tirpitz, 
ministrul de marină german, a dove- 
dit ea rivalilatea în privința fotei 
mu mai e ra altă dată şi ca raportul 
de 1, 6: 1, aga cum l-a arătat minis- 
trul englez Churchill, e primit de Ger- 
mania, 

Cuvintarea ministrului de externe 

german v. Jagow a constatat că, în 
chestiunile provocate de criza balea- 
nică, intre Germania și Anglia a dom- 
nit o intelegere deplină, iar discursul 
ambasadorului german din Londra, 
Prințul Lichnowsky, cu ocazia zilei de 
naştere a impâratului Wilhelm, a ceon- 
statal cit de necesară e armonia to- 
tre poporul hrilanic și rel german 
pentru mentinerea păcii europene, Po- 
litica care ar trebui urmată, zice au- 
torul, trebue să țină seama că o a- 
propiere intre Garminia şi Anglia 
poate fi durabilă şi folosiloare numai 
intr'atita cit Anglia va putea atrage 
in acsaslă direcție si pe Franța, — © 
sfărmare a înțelegerii Anglo-Pranceze 
ar îl fatală. Anglia trebue să convingi 
pe Francezi că, în apropierea sa de 
Germania, ea nu urmăreşte devil in- 
leresul păcii europene, şi că o aseme- 
nea inţelogere nu are nimic dogmi- 
nos cntră Franta, după cum pici in- 
țelegerea eu Franţa no trebud să In- 
semne o duzmânie impotriva Gorma- 
nisi. 


„amentul 


soţi da 
oroane ; 
rabie: 
ne ap 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


Srpski Knjizevni Glasnik 
(Belgrad, Martie, 1912). 

Vorbeşte nu eu simpatie de mişca- 
rea Rominilor Macedoneni care cer au- 
tonomia Macedoniei sau inglobarea 
lor în viitorul stat al Albaniei, insă 
şi aci ca un corp naţional rominese 
autonom. Nu vorbese cu simpatie de 
asla, fireşte pentruea Sirbiei nu-i poa- 
te conveni autonomia Macedoniei ; căci 
atunci, oraşele şi ținuturile cucerite în 
războiul balcanic şi ocupate de ca, ar 
urma să nu rămină, cum speră și vrea, 
parte integrantă din regatul Sirbiei, 
Apoi, evident, tot de aceasta nu-l cun- 
vine acesteia nici crearea unei Alba- 
nii, căreia | s-ar da şi Novibazar şi alte 
pârți din vechia Sirbie și Macedonia 
propriu-zisa, pe care acum le-a ocu- 
pat şi le administrează Sirbia. 


De altfe', acesta fiind ca motivul 
sufletese, poale, revista nu priveşte 
cu simpatie nici cererile Rominiei de 
a i se da rectificare de hotar cu Si- 
listra dela Bulgari. Zico că nu avem 
dreptate In această privinţă, Dar, ob- 
servi totuşi că „singurul punel In 
care Hominia poate avea dreptate este 
cind cere ca Arominii, care vor face 
parte din diferitele state balcanice a- 
liate care i-au luat prin cucerire în 
acest război, să-şi păstreze numele și 
limba lor“, dar şi aceasta, adaogă in- 
dată revista, „dacă ei inşişi cer“. Se 
vede că revista ¢ informută câ Armi- 
ni laşişi (sau unii din ei?) mar pro- 
tinde nici păstrarea numelui şi a liim- 
bii lor romineşti,.. 


a e Pnre 


» Nice Bărbulescu 


1913. ANUL VIH Maw. No. 5. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR ! 
M. Sadoveanu. ... . Neamul Soimăregtilor. 
M. Codreanu . . . . . Sonete (De inima alhastil, — Păcatul h 


St O. Iosif . .. . a Visul unei nopți de rară (Trad. după Shakes- 

peare). 

J. Botez... . + Nute pe margines cărților (Pe marginea unei 

biografii), 

Demastene Botez Note pe marginea cărților (Theis), 

Izabela Sadoveanu . Scoala mă în Garmania. 

0, pai, i ii Cintec | Verauri. 

De, N. Teufineseu . . . Asisteiiță copiilor în „deilut Gregorian” din laşi. 

L Al. Brătescu-Voineşti . Parisen.: 

M. N. Coşolu . , . . . Croniea finawciarå (Imprumuturilè de stat în 
legäturi cu prorctatul împrumut de 405 mil. 
lei pentru (PI). 

Cronica științifică [Moartea pâmintalui 

Cronica economici (Cooperativele şi negustorii 
detailigti). 

Din lumea balcanică (Noua orientare în poli- 
tica caternă la noi şi în Sirhia), 

Scrisori din Paris ( Despre mobism.— Teatrut 
Astruc. —Artiştii romîni la Paris—, Dingo, 
roman de Octave Mirbeau). 

C. Paltin .. . , . , Serisori din Purorina (Chestia limbii Ches- 
tia biseriecuseă,- Jubilenul unei seoli secun 
dare. Adunarea generală a societăţii de cul- 
fură. —A. J. Xenopol în Cernauti). 

Miscellanea („Trenul al dailia — (0 scrisoare. 
— Proces ru d, Radu D. Rosetti, Dela 
Administratie) 

Apel ctr cetitarii yì prietinii „Vietii Romi 
meti. 

Korremamii: C. Bumin-A stea. „Pe Màrgpnumom™, — C at Elena Farago. „Du Taina robilor 

Pipini k. 8.—G. Adamsa. elstara literasi romino®,--3M. C.-Q, Visan. O fază în po- 
lares Ţărilor Bamina —R. P-—Freotal Inan Antonovi „Documente Diriădeme*: R, P, 

are se fonges „Hintaire ce la Bulgarie Jepsis les nrgioes jusamta nos sours. Ah IE: E 


Biriamit et G. Monat. „Evolution du momie moderne, Hatolre politiae et selale (1515 -itih 
Y. D.—Vietet Cambon, „L'Allemagne su Travan. = 3. T.— 

Revisin reyistelor: „Cunvorbiri Lilerare*; „Nons Revistă Romina’; „Ouciat Maldnte. 
maci L. pagis: „Tisidhuiva jal Chmueaubriami*: Engelbert Permerstater: „Austria după ràx- 
becul din Dahenui”, Puu) Dwacampa: „Ursii Baivanilor diè ponet de veltro until”; Ligt 
Mantreâi „A pròpoiito di una rifèrma della libera dogrnza*; Joban Froäcrik Audecemst; Sumiai 
demneroiin finiandezå (ata de ajeyurid= cin 1943* Somer Brooks: „Sebimlarea înarmării Fara 
per d. E. e. de Mautimaromer : „Arta peturi m Shahnagpeare „Eavrememik*, 


T. A. Hădărău , 
V. M. Ioachim , 


N. L. Kostaki . 


P. Nicanor & Co. 


„Vinţa Rominească" 


LANI 


Redacția și Administrația: Str. Cuza-Vodă 52 
1913 


Viata Reiminenscă apare lunar ès oe) pupo O de papini, — Abonaments! in 
ará: an az 18 jei; jumătate de sm bile Semármni 2 lel — Pentru imvătători, preoļė iie sat si 
sndem: nn sn i5 jei Jamâtate de aa 7.50, — Petru Ausiro-Tagaris: en ar J3 coroane; jumi- 
tete Gb an 7 corcase iè h, Numărul } corosas, — Pentru Basarabis: un an & tebie: 
imie fe at 4 pubie. Xamârul 1 rubik —Pentra străinătate: an au V2 be; jumătate óa aa Ii im; 
Nemárei 2 im b b.—Pentro detalii à sa mama pagis armäioars 


| 


Viaţa homînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcția d-lor Prof. Univ. ©. STERE și Dr.!. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an è è é b j . 18 lö 
Pe jumâtule de an i 4 z í E) 
Un numar 2 


Abonații eare nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească in plus 4 lei pe np si 2 lei pè 4 mw. ca indemal- 
zars pentru ineasatori, 


Pantru luvăţători, preoți de sal, primari si luneţionari sătești, stu- 
oent! şi elevi, pe an 45 lei, pe jumătate de an 7.50.— (Aceștia pot plăti în 
troi rato a rile 5 loi trimise ru anliciparel. 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
I} cnronme 


an 4 . . > . 
Pe jumâtale dò an > x a i 7 eor, 50 h, 
Un numar . é i . „9 coroane 
Abonamentul anual se punte uehila in trei rate de cite cinei roronne, 
dia paira in patru luni. 


IN BASARABIA: 
an í = . i 8 ruble 
Pe jumătate dè an è A A A + ruble 


Un numar R 


A A A 5 1 rubla 
Abonamentu! annal se te plăti lu feearo două luni cite 2 ru 
pănă lu achilara. Pepi g. 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an A b > . e 22 im 
Pe jumătate de nn a 5 A è H Jel 
Un număr . è 3 jai Mb, 


Pentru Autori 
Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiază ; in schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice in revistă, vor f 
inştiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugaţi 
să ne comunice gi onorarul doril; în caz contrar, acesta 
ge va fiza de câtră Directiunea Revistei. 


Neamul Şoimăreştilor 


= 


XVII. 


A avut loc un chef la toartă, cum zic Moldovenii, în cas- 
telul lui pan Zubovski. Vinul din pivnicioara lui, de șase coți de 
lungă şi patru de largă, deşi nu va fi fost chiar de pe vremea 
gioriosului rege Sigismund, se dădea cu inlesnire la băut în nişte 
pocaluri mari, albastre, Cätrà miezul nopţii șleahticul 1şi săruta 
oaspeții şi incepu a le vorbi cu durere despre micimea timpuri- 
lor în care era sortit să trăiască. Nimenea, zicea el, in acele 
vremi de decadență, nu mai pricepea gustul pentru adevăratele 
şi marile vinători care au t pe strămoşi ; nimenea nu mai 
era în stare să Invețe un șoim, ori un erele, şi trebuia sā se gă- 
sească el, un boer destul de sărac dintrun fund al Poloniei, 
care să amintească pigmeilor de gusturile curate și de petrece- 
rile epocilor de slavă! Dar pentru asta şi-a cheltuit averea şi 
şi-a indatorat patrimoniul! Pan Nicolai era melancolic și entu- 
ziasmat, Era entuziasmat de generozitatea sa și se Intrista peste 
scamă de relele care bântuiau Republica. Nimenea nu mai tin- 
țelegea datoriile care leagă pe un cetățean de mărirea patriei. 
Au uitat să creadă, au uitat să lupte. In nefericita Polonie cei 
din urmă eroi supt ochit lui se stingeau şi domnia-sa li pulea 
număra cu ușurință pe cele zece degete ale minilor! 

«Vai nouă ! striga cu lacrimi nobilul. Am ajuns în vea- 
cul din urmă. Turcul ne umileşte, Tătarul ne calcă hotarul, ti- 
câlosul Cazac ridică cerbicea! Ce vom deveni? Până cind ne 
va roade politica? pănă cind neînțelegerile se vor răzima pe 
trufia personală ? Vom pieri, domnilor mei ! vom pieri!» gemea 
cu durere pan Zubovski şi umplea repede cupele cu vin chi- 
limbariu. 

Dar la această petrecere aleasă, Leahul, vorbind neconte- 
nit, rupse și vălul care ținea incă In neliniște şi nehotărire ini- 
ma răzeșului de pe Răut. Cu multă fereală şi foarte pe departe 
Birnovă intrebindu-l despre alesele obraze care intovâărășeau pe 
Elisabeta Movilovna,—pan Nicolai aşeză deodată între cuvinte 
necunoscute și răsunătorul nume al boerului Stroe Orheianu ! 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


«Cum? dumneata cunoşti pe pan Orheianu ? izbucni, dela 
locul lui, Şoimaru. 

— O, da! răspunse moale șleahticul ; noi ne-am impriete- 
nit acu două ierni la Varșovia şi ne-am înțeles de minune. De 
multe ori am petrecut impreună. E un om gras, are o barbă 
mare și ştie să guste numai din virful buzelor vinul, domnii 
mei! Ş'afară de asta cine să nu-l cunoască? V'aşi intreba dacă 
se poate să nu fie cunoscut tatăl celei mai frumoase fete din 
Lehia! Fata Moldoveanului, pe cinstea mea, a spăriat pe toți no- 
bilii Republicei! Nu ştiţi asta? Grozav lucru! Şi eu m'aşi fi 
amorezat de ea, dac'ași fi avut numai cu zece ani mai puțin 
decit am 1.» 

Straşnic ar fi vrut Tudor Şoimaru să mai întrebe odată pe 
pan Zuboyski dacă intr'adevăr fata Orheianului, Magda lui, se 
va înfățișa la petrecerea din laney! Parcă nu-i venea să creadă ; 
i se umeziră ochii; se invirtea odaia cu el. Ce insamnă asta? 
Prin ce incilcitură a Imprejurărilor ş'a intimplărilor, pornind dela 
lași pe urmele dragostei, a ajuns aşa de răpede la pragul feri- 
cirii lui ? Cum de s'au orinduit un hangiu ovreiu, un țăran 
prost şun şleahtic, în cărarea vieţii lui, ca să-l lumineze, să-i 
arăte calea, să-l ducă așa de aproape de Magda Orheianului ! 
Aici s'a așezat numaidecit degetul nepătrunsului orinduitor ce- 
resc! Zimbea, așa de fericit de vestea cea bună, așa de cufun- 
dat în lumea lui, tncit pan Zubovski trebui să-l tragă de două 
ori de minică şi să-i pue cupa'n mină. 

«Vra să zică mergi? ti strigă el, 

— Unde? tresâri Şoimaru. 

— Cum unde? Te intreb a doua oară, frate dragă ! Te 
intreb dacă mergi şi dumneata la lanev! Fratele dumitale stă 
la indoială! Eu tare vă rog să mergeţi. Așa de tare vă iubesc 
şi vă socotesc așa de buni prietini ai mei, incit fără dumnea- 
voastră nici nu vreau să mă infäțişez la petrecerea lui Coribut | 
Haideţi, dragilor mei, cu mine. Vă duc eu. Imi faceţi o mare 
plăcere !» 

Şoimaru îl privea cu gura căscată. 

«Mergeţi ! strigă Zubovschi. Aga-i că mergeţi ? 

— Mergem...» izbuti să Ingine răzeşul. 

Şleahticul fu foarte fericit de bunătatea pe care o arătau 
noii lui prietini: ti făceau lui un gust ş'o plăcere; se cuvenea 
să mai ridice în cinstea lor o cupă de vin, şi să le mai imcre- 
dințeze şi alte nobile dureri ale sufletului lui! Dar Şoimaru pă- 
rea spăriat și se uita inainte-i cu ochii țintă. Nu mai rosti până 
tirziu nici-o vorbă, şi pan Zubovski ridea tainic şi făcea din 
ochi câtră Birnovă,—arătind prin aceasta că cel mai slab dintre 
ei intr'ale vinurilor a trecut in lumea celor cu ochi painjeniți şi 
limba amorțită.., 

Tirziu, răminind singuri în odăița lor, la lumina unei făclii 
de seu, — Şoimaru rosti cu glas tinguitor cătră Simeon i 

«Spune-mi, frate iubite, dacă sint treaz... 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 147 


— Asta nu pot s'o ştiu... răspunse rizind boerul. 

— Spune-mi dacă nu visez, şi dacă am auzit bine! Ce 
se'ntimplă ? 

— Ce să se intimple? taci şi aşteaptă să se desăvirșească 
rinduiala care ne poartă pe acest drum... Până acuma tu ești ca 
unul care a găsil o comoară... Se uimeşie, nu-i vine a crede, 
se gindește că aşa lucru e cel mai rar in lume şin viață, cu 
toate acestea e adevărat !... WE 

— E adevărat, e adevărat... inginā Tudor Şoimaru. Parcă 
mă tem de-o nenorocire ! E 

— Se poate să vie şi asta, grăi Birnovā. Scrie la carte că 
era la Elini un rege care s'a îniricoșat așa din pricina neconte- 
nitelor lui noroace. Fii cu inimă tare, aşteaptă şi culcă-te, ca să 
fii hotărit mini... Cine ştie ! poate trebue să ripim pe lată...» 

Şoimaru tresări. Murmură : «Da, acesta a fost gindul meu...» 

Birnovă ridea: «Vezi ?— Dar tu te-ai mai gindit cavem să 
dâm cu ochii de boerul Stroe? Ce-are să zică el? El ne cu- 
noaşie ! ; A 

"Z La asta nu vreau să mă gindesc ! strigă Şoimaru. Ue- 
are să facă? Are să ne dee pe mina gidelui ? Doar i-am scăpat 
copila dela primejdie. Aşi putea spune că i-am scăpat viața... 
Pe urmă, eu numai două vorbe vreau să schimb cu Magda... 

— Bine, bine, fä-ți tu toate prepusurile şi toate planurile... 
mormăi Birnovă, invălindu-se cu pătura de lină. De ce ni-i scris, 

i să scăpăm... 

să Cum a da Dumnezeu 1...» zise senin Şoimaru, făcin- 
du-şi cruce. Şi suflind în luminare, se întinse în aşternut și în- 
chise ochii fericit.—Nu se trezi decit după șase ceasuri, în ziua 
albă, cu sufletul odihnit şi tare, căci visase toată dulceața şi fe- 
ricirea lumii. 


XIX, 


In palatul dela Ianev al marelui șleahtic Vladimir Coribut 
ardeau mii de lumini de ceară partumată, cind, după revârsarea 
serii, pan Zubovski cu prietinii lui îşi făcură loc printre domni 
şi servi. Lie și Nun Tătarul rămaseră la scări, iar Ispas, după 
porunca lui Birnovă, scoase caii din curte, şi-i dosi aproape, în 
dosul zidului, in ulicioara strimtă care dădea deodată în maha- 
laua ovreiască. Lumini și finare nu erau acolo, oameni nu um- 
blau, 5trăjerii toți slujeau la palat,—așa incit caii şi cotlonul erau 
la îndămină pentru orice Imprejurare. 

Tudor i Simeon se gătiseră cum putuseră pentru petrece- 
rea domnească in care intrau. Își scuturaseră de pulbere catile- 
lele şi dăduseră lusiru nou săbiilor şi jungherelor celor dăruite 
de Cantemir-bei, Bietul pan Nicolai nu ştia cu ce vine In 
urma lui; nici nu bănuia ce furtună impinge zimbind In sălile 
petrecerii; vorbea vesel și intăţișa cltorva prietini vechi, boernași 


148 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


de prin colțuri, pe cei doi nobili străini din părţile Chievului. 
Birnovă saluta adinc ; Şoimaru, cu bătae de inimă, cerceta cu 
ochii în juru-i şi aştepta. 

Slugi incepură a umbla cu băuturi răcoritoare, Nobilul 
domn şi stăpin al locului, un om cărunt cu înfăţişare măreaţă, işi 
iacu intrarea, iar Zubovski, ca toţi ceilaiţi rinduiți pe lingă pă- 
reți, își plecă adinc spre duşamele fruntea pleşuvă. Se aplecară 
și cei doi prietini, apoi căutară umbra unui colţ. Dar Coribui 
era prea falnic şi prea din apropierea regelui, iar boernașii de 
țară erau prea mulţi: le fâcu numai semn de dragoste cu dege- 
tele inmânușate, le zimbi, şi se opri Intre patru ori cinci șleah- 
tici de seama lui. Deşi om în virstă, credinciosul regelui îşi 
purta sprinten anii, şi ca unul ce toată viața se invirtise la 
curte ştia să fie galant şi curtenitor cu toate femeile în mătăsuri : 
de aceia, cum strigă un slujitor în livrea roşie numele văduvei 
lui lrimia,—el işi și indreaptă pieptul, puse mina stingă pe spa- 
dă, şi cu dreapta iși pipăi şi-şi indreptă grabnic gulerul drotat 
de horbotă. Unii din nobili, după pilda regelui, urmau, In acel 
timp, moda lranțuzească. 

Doamna Elisabeta intră cu paşi rari şi cu bărbia inălțată. Deşi 
călca spre treizeci şi opt de ani, văduva lrimiei era incă frumoasă 
și părea tinără. Mijlocu-i era strins In corset de coarde de fier, 
şi haina de catifea neagră li stringea sinii, fugea ca un val larg 
in josul mijlocului, și se prelungea intr'o coadă grea, purtată de 
un copil de casă. li luceau zalele unui lanț greu de aur la git: 
atita podoabă avea,— şi cercei mari de ametistă In urechi. Piep- 
lănătura ti era ingrijită, in vălurele nesfirșite, sprincenele arcuite 
negru, buzele uşor rumenite, obrazul de-o albeața fără lucire, 
Deasupra catilelei negre, obrazul acesta frumos şi energic avea 
pecetea stăpinitorilor, Ochii negri numai, îi erau ascuţiţi şi ne- 
prietinoși. — La dreapta ei intră Alexândrel, al doilea fecior al 
lrimiei. Pe acea vreme coconul avea numai paisprezece ani. 
Era subțirei şi bălan, blind la infâţişare ca răposatul voevod, şi 
puria cu gingăşie strălucitul straiu leşesc, Indată după ei, ina- 
intară două din cele patru fete ale Elisabetei, cele mai tinere: 
Caterina şi Ana. Cea dintăi mai ales, deşi purta straiul mohorit 
al pribegiei, era de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, 
lină, plină de locul tinereţii, Pentru ea se lAcuse această pri- 
mire regeascâ, — și'n preajma ei câla să se așeze nobilul Şi vi- 
teazul Samoil Corecki. — Coribut, cu paşi repezi, eşi inaintea 
Doamnei, se închină după toate regulile etichetei, se socoti fe- 
ricit de cinstea ce i se făcea, — şi dindu-i mina o duse Ş'o aşeză 
într'un jilţ aurit. 

Tudor și Birnovă, fără să și dea scama pentru ce, erau 
mişcaţi. Femeia aceia mindră era soața domnului moldovenesc; 
şi copiii aceia erau odraslele lui. Umblau in țară străină pri- 
hegi şi despărechiaţi. Unul lipsea și pierea la Nistru in valuri ; 
fetele celelalte, măritate după papistaşi, grăiau limbi străine tn 
țări indepârtate, Erau goniți de ţara lor, — deși cătră ca îi ia- 


NEAXUL ŞOIMAREŞTILOR 144 


drepta cu îndirjire Doamna. Pentru aprigul ei dor de domnie 
se risipea singe şi curgeau lacrimi, Cu toate acestea Birnovă, 
mai amestecat în luptele lăuntrice ale Moldovei, nu simțea in 
suflet ură. lar Şoimaru parcă era străbătut de o mişcare de dra- 
goste cătră copiii aşa de gingaşi, așa de senini şi așa de nefericiţi. 

Cum se așeză Doamna In scaunul ti, şi cum o impresurară 
şleahtieii cei mari, — porni in odaia de alâturi o muzică lină de 
viori şi viole, intovărăşite de bătăile moi de strune ale harfei. 
Erau muzicanți aleşi dela Varşovia, cintind pe instrumente cu 
forme ciudate, o melodie dulce şi subțire ca o tremurare de ape 
cristaline : ceva blind, ceva gingaş şi străin,—cum n'auziseră in 
viața lor asprii Moldoveni. 

«Acesta-i Corecki,..» zise deodată cineva lingă ei, 

Viteazul Leah care a cutreerat Moldova era un bărbat spä- 
tos de treizeci de ani, palid și cu ochii mari, negri, Se inclina 
zimbind asupra Domniței Ecaterina. li sărută minuța albă, apoi 
işi ridică ochii de foc ş'o aținti. Ea ridea sfioasă și-şi ferea ochii, 
răspunzind céva din virful buzelor la o intrebare Indrăzneață. 

Dar deodată viorile și harfa conteniră și Şoimaru se cu- 
tremură şi ingălbeni în colțul lui, Zărise lingă doamnă și lingă 
fetele Irimiei pe Magda Orheianului. Cind venise? pe unde se 
strecurase? Cum de nu bâgase el de seamă? Ea era. Avea 
zimbetul ei copilăros și ciudat, şi cra cea mai frumoasă, singura 
lumină Intre toate luminile stinse. 

Birnovă îşi simţi brațul strins ca'ntr'un cleşte de fier. 

«Ce este? intrebă el tn şoaptă. 

— lat-o !> ti sullă la ureche Tudor Şoimaru. 

Singele ti năvăli In faţă şi inima-i buinea cu grabă in coşul 
pieptului, 

O urmăre: ș'o sorbea cu ochii. O văzu depăriindu-se cițiva 
pași de grupul Doamnei şi trecind spre o perdea grea de postav 
care acoperea fereastra, Câuta cu privirile pe cineva, Apoi zimbi 
şi-şi clâtină capul c'o tremurare dulce, știută prea bine de Şoi- 
maru. Birnovă apucă pumnul sting al răzeșului şi-l strinse la 
rindul lui cu putere, căci spre Magda inainta zimbitor un tinăr 
cu părul bălai şi buclat, cu ochii albaştri. Numai nasul drept 
şi bărbia adusă inainte arătau energie pe obrazul lui frumos. 
Purta un dolman ușor aninat numai pe un umăr şi ținut de un 
şnur de aur, Mânunchiul săbiei intoarse era bătut in pietre scumpe. 
Mina răzimată pe sabie ținea şi cuşma cu pană prinsă cu bumb 
de rubinuri care îulgerau roșu. 

Şoimaru işi inăbuşi un gemät. Inchise ochii. Cind îi des- 
chise, văzu singe. Totuşi avu putere să intrebe cu linişte pe ve- 
cinul necunoscut care sta şi privea lângă el, 

«Panie ! rogu-te să nu te superi, Eu sint străin și nu cu- 
nosc lumea de aici, Ai putea să-mi spui, luminăția-ta, cine-i ti- 
nărul din dosul Doamnei, lingă perdea ?.., 

— Acel care spune vorbe dulci fetei celei nâltuțe? 


150 VIAȚA ROMINEASCA ; 


— Acela-i om de soiu, e un nepot al Radzivililor: il chiamă 
Pavel Minski. E Litvana şi are moşii de nu le mai ştie mar- 
ginile... Aici, vorba lui cu fata trebue să aibă un inteles.. Am 
auzit eu zvonindu-se ceva.,, Fata i-a unui boer moldovean. In 
adevăr, frumoasă, precum am auzit, Trebue să fie om deştept și 
şiret boorul acela de vreme ce vra să izbindească a avea un aşa 
ginere ales 1...» 

Vecinul se trase inapoi. Şoimaru Intursese spre el o pri- 
vire cruntă.  Birnovă simţi că mina pe care o ţinea tremură, — 
apoi se răsuci şi se smunci năpragnic din incătuşare, <A venit 
clipa primejdiei !» cugetă ca'ntr'o lulgerare înțeleptul boer, Privi 
în juru-i: nu vedea nicăcri pe pan Nicolai Zubovski. Măsură 
depărtarea până la eșire şi văzu că are de făcut zece paşi, Se 
trase mai aproape de uşa aceia care era scăparea la primejdie, 
— şi-şi câută alene şi nepăsător un loc indăminos. 

In vremea asta, cașicum nimic n'avea să se intimple, ur- 
mărea cu ochii foarte liniştit pe tovarăgul său, — Şoimaru îşi făcu 
greu loc cu coatele. Nu mai cerea ertare, nu mai asculta mor- 
mâirile şi injurăturile care-i izbucneau pe urme. 

El avea un singur scop: să se apropie de Magda, 

Cind fu la doi paşi de ea, viorile și violele incepură iar... 

Auzi glasul dulce al fetei Orheianului intrun uşor tril de 
ris : «Imi place... îmi place muzica, pan Minski! 

— A, nu, zicea tinărul, mie nu-mi mai place, câci mă'm- 
piedecă s'aud glasul lovarăşei mele l» 

Incel şi cu obrazul ca de piatră, Şoimaru se apropie şi 
alinse cu umărul, ca din nebăgare de seamă, pe Litvan. 

«Mă rog, ce'nsemnează asta!» întrebă şleahticul scurt, in- 
torcind capul. 

Magda, dind In această clipă cu ochii de răzeş, deschise 
gura şi ar fi slobozii un țipăt, dacă uimirea nu i-ar fi lost aşa 
de cumplită.  Pârea impietrită, și se făcu albă ca varul. Şoimaru 
se temu chiar o clipă că va cădea moartă la picioarele lui, 

«O greşală, pan Minski, zise cu linişte oşteanul: am vrut 
să spun un singur cuvint Domniței, 

— Poftim! 

— Un cuvint tainic... 

Litvanul privi nedumerit la Şoimaru, —apoi la lată. 

«Un cuvint tainic? vorbi el cu dispreţ, şi-l privi din creş- 
tei în tălpi. En văd că Domnița nu răspunde. Nici nu te cu- 
noaște |...» 

Răzeșul se simţi umilit de privirea mindră a șleahticului, 
de Inlățișarea lui bogată, frumoasă și sigură. Pentru întâia oară 
în viață se simţi mai mic lingă altul: și asta din pricină că ju- 
decâtor era o femee cart tăcea, «De ce tace?» se gindea Tu- 
dar cu moartea în suflet. 

O clipă ochii Magdei lulgerară spre el. l-au indreptat o 
rugă? o rază dedragoste? n săgeată de nepăsare ? 

<«Domniţă, zise Litvanul, cine este domnul acesta ? 


NEAMUL SOIMAREȘTILOR t51 


— Nu-l cunosc !..» răspunse cu glas dulce şi gingaş fata 
Orheianului. 

Şoimaru nu-și dădea seamă că lingă el stâtea poate un lo- 
godnic, şi încă unul din cei mai lrumoși și mai bogați logod- 
nici ai Lehiei. El primi ca o lovitură de măciucă în creştet răs- 
punsul fetei,—şi tremurarea ei de pleoape i se pâru clipire de 
fulger în furtună, In sufletul lui se răsiringea parcă aceiași ful- 
gerare şi începea să bintue vijelia. Pipăi mănunchiul paloşului, 
apoi strinse cu stinga jungherul lui Cantemir. Nu ştia ce face, 
Credea că stă în loc de-o veșnicie, și nu trecuse decit o clipă 
dela răspunsul fetei.— Cind în fața lui s'a aşezat ca un nour greu 
boerul Stroe? de unde a răsarit şi el? -- Minski intreba ceva 
și-l arăta zimbind cu bărbia lui adusă inainte. lar Orheianu, rt- 
zind larg şi scnțindu-şi burta în afară, striga cu nedumerire: 

«Cu ce imprejurare pe la noi, pan Tudare? L-ai văzut, 
Magdā, pe dumnealui?,,, 

— Domnița, —se amestecă Litvanul, nu cunoaşte pe acest 
străin, 

— Nu-l cunoaște ? a! da! de unde să-l cunoască! strigă 
Orheianu rotind intre cei trei o privire vicleană, Şi chiar dacă 
l-ar fi văzul undeva, de unde îşi mai poate aduce aminte? Și 
nici nu Inteleg la urma urmei ce caută dumnealui aici,—căci eu 
i știam căpitan în simbria Tomşei 1...» 

După felul cum s'a ridicat dela locul ei Doamna lrimiei la 
acest cuvint,—bBirnovă Ințelese că sa prăbuşit sabia primejdiei 
asupra răzeşului, «Atunci e un spion!» rosti cu dispreț Litvanul, 
şi trase repede sabia. Se iscă invălmășeală, şi Simeon ințelep- 
tul se alătură de uşorul uşii privind cu luare-aminte. 

Viorile tâcură. Şoimaru îşi lăsă brațele în jos ca la o trudă 
mare, După vorbele sepede şoptite ale Doamnei Elisabeta, Vla- 
dimir Coribut se intoarse şi strecură o poruncă fulgerătoare u- 
nuia din copiii de casă. Indată, după o clipă, pătrunseră sluji- 
torii imbrăcaţi în roşu ai nobilului, zmunciră străinului dela șold 
paloşul și-l luară între piepturi, Şoimaru abia avu vreme, co 
mişcare scurtă, să tragă sub chimir, la spate, jungherul, Era o 
mişcare de care nu-şi mai da socoteală, —căci in inimă i se a- 
hătuse disperarea morții, 


XX. 


in sala de petrecere se făcu o tăcere ciudată. Oaspeţii se 
uitau unii la alții, așteptind o lămurire, presimțind ceva grav. 
Pan Vladimir Coribut se intoarse de câtră uşă şi dădu citeva 
desluşiri Doamnei Elisabeta ; 

«Spionul va fi pus la oprire şi mini Îl vom cerceta...» 
sHrgi el, 

Atunci unul din cei mai mari boeri moldoveni din suita 
Doamnei, vomicul Nistor Ureche, om nalt cu ochi vii, cărunt 
şi bărbos,—se apropie aducind de braț pe Orheianu, 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


Do O a mee a a a a Meas 


«Se pare că vom descoperi lesne cheia intimplării, lumi- 
nată doamnă, cuvintă el, c'o voce groasă, rară şi adincă. Şi se 
intoarse şi spre Coribut, cu care era bun prietin: Pan Vladimir, 
ascultă şi dumneata! Ştiţi ce spune dumnealui jupin Stroe Ôr- 
heianu ? Din vorba lui m'am lămurit deplin...» 

Stroe Işi făcu loc, cu trupul lui mare, Inclinindu-şi pletele 
lucitoare spre Doamna lrimiei, 

«lată despre ce-i vorba, măria-ta, grâi el. Intr'o impreju- 
rare oarecare, după lupta cu vicleanul Tomşa și cu păginii, am 
văzut pe acel oștean în tovărăşia lui Cantemir... 

— Se poale ? zise Coribut inălțind sprincenele., 

— Pre cinstea mea, măria-ta, şi domnii mei ! adăogi grab- 
nic Orheianu. N'am putut atunci să le arăt minia şi disprețul 
meu, căci eram la o strimtoare, dar i-am cunoscut, şa trebuit 
să-i sufăr, măria-ta și domnii mei, deşi eram desgustat ş'ași fi 
vrut mai degrabă să-i văd Inälțaji In furci !,..> 

Nimeni n'avea vreme să întrebe de amânunțimi pe pan Or- 
heianu, Toți ridicară capetele şi-şi ațintiră ochii asupra vorni- 
cului Nistor, căci glasul lui greu răspundea parcă bânuelii tu- 
turor : 

«Eu socotesc, vorbi el, că spionul a venit cu rost inire 
noi, Cantemir, după cit știți cu toții, a trecut hotarul şi pradă 
cu Nohaii lui, Ce caută aici un oștean din leafa lui Tomşa şi 
legal cu beiul din Bugeac 9...» 

Toţi tăcură, Doarana lrimiei avu o infiorare şi privi spre 
coconul Alexandru, Ochii ei spuneau limpede téama pentru 
viața lui, Cei din jur ințeleseră această privire dureroasă. Cori- 
but zise cu lărie: 

«Doamnă, il voiu cerceta eu singur...» 

lar jupin Stroe pulni şi privi c'o mindrie indreptățită in jur, 
căci toți trebuiau să ințeleagă că dumnealui era cel care scăpase 
de aşa grozavă primejdie adunarea. Magda se apropiase şi ea 
şi ingenunchiase lingă văduva lui Irimia; era acuma rumenită 
de singele care-i zbucnise în fațā, ochii ti erau insulleţiți şi se 
strecurau des spre frumosul şi falnicul Minski: parcă el o scă- 
pase teafáră dintro cumpănă mare. Aşa părea mai frumoasă, şi 

tnărui Litvan simţi nebunia în singe, pentru ochii aceia ca două 
flori stranii. Numai domnul Zubovski nu se găsea nicăeri. ® 
fericită rinduială a zeilor îi făcuse să se despartă de cum intrase 
In sală de oaspeţii lui din părțile Chievului, pentru care, treaz şi 
tealâr, nu mai avea admiraţia şi dragostea ce i le insuflase vi- 
nul contimporan cu craiul Sigismund ; aproape nimeni nu-l vå- 
zuse în tovărâșia lor. Totuși era prudent să fie cit mai departe 
de o afacere așa de gravă şi de neplăcută, care-i arâta cit de 
Inşelătoare sint feţele şi cit de dușmane şi de trădătoare inimile 
omeneşti! Prilej de jalnice tnguiri In castelul lui singuratic 
dintre plopi! 

Cind văzu că slujitorii cu livrele roşii au cuprins pe Tudor 
şi i-au smult sabia, înțeleptul Simeon se năpusti pe uşă și pe 


NEAMUL ŞUIMAREȘTILOR 153 


eee am rome 


scările de piatră. Doi copii de casă coborau şi ei odată cu el, 
strigind câtră cineva pe care-l chema Onesim că stăpinul porun- 
ceşie oștenilor de pază să vie să ridice și să pue In lanțuri pe 
un spion prins în palat. «Stroe Orheianu nu ma zărit, se gin- 
dea boerul ; pan Zubovschi sint încredințat că nu va sufla un 
cuvint; cată să mă pun la adăpost şi să văd ce-i de făcut...» 
Prin invălmăşeala care se iscase pe scara largă de piatră, 
cobori, şi jos dădu cu ochii de Lie şi de llun.—Servul lui Can- 
temir, cu ochii lui mici ca de păcură, înțelese slova care era 
scrisă pe obrazul lui Simeon Birnovă. Lie intrebă şi el bā- 
nuitor : 
«L-au prins? el e spionul de care a venit zvon de sus? 
— Da; tăceţi , staţi liniștiți la o parte...» ie = 
Haiducii leșești sosiră cu paşi grăbiţi sunindu-şi pinteni 
şi șpăngile. lar pe scări, strins ținut ca o fiară primejdioasă, 
cobori intre slujitori căpitanul Tudor. Fruntea lui goală și fier- 
binte fu izbită de răcoarea nopții; armele sunară în juru; 
câtuşele li prinseră brațele, Atunci, ca printrun farmec, se 
dezmetici, şi omul aspru care era în el, bătut de-atitea focuri 
și primejdii, se deşteptă. Era prins într'o căpcană, erala o mare 
primejdie. Incepu să se liniștească, — trebuia să se Rindească 
fără pregel la scăpare ! — Deodată înțelese limpede ce sa In- 
Umplat, Şi gindul lui, izbit şi amorţit, atunci, acolo, lingă 
Magda, deodată se răsucea și sclipea: ah! acuma ti veneau 
în minte o mulțime de vorbe pe care ar fi trebuit să le 
rostească, vorbe ascuțite de mindrie câtră nobilul Litvan, cu- 
vinte amare câtră fata Orheianului, pentru dragostea lui călcată 
in picioare... Hm ! ar fi putut să-i amintească și de Vasca vata- 
manul, zdrobit pentru ea,—ș'ar fi putut s'o facă să Ințeleagă, rin- 
jindu-i, că pentru dragostea ei și el are soarta Cazacului.., Dar 
ar fi putut-o privi adinc în ochi, şin luminile lui ea ar fi văzul 
desluşii icoana celei mai arzătoare clipe din viaţa lui de oștean, 
— cind erau amindoi, alături, pe iarba poenii, şi susura uşor på- 
durea in juru-le ! Toate le-ar fi putut face, toate-i veneau acuma 
limpede, ş'atuncea, In fața ei, rămăsese zdrobit și neputincios | 
Privi lanţurile dela mini, se uită la chipurile haiducilor leşi, 
care-l luaseră între șpângi. Pe lingă haiduci mai erau și boer- 
nași, slujitori ai lui Coribut, —şi tresări, zărind la lumina unei 
facle cum umblă cu liniște intre aceștia Iun, tătarul lui Cante- 
mir. Atunci işi inăbuși cu desăvirșire turbarea și gindurile, şi 
mintea-i rămase limpede și atentă ; căci pentru un om ca el a- 
cuma viața avea un nemărginit : imprejurarea voiă să i-o 
scurteze, €l deci trebuia să lupte cu Indirjire, să iasă de-asupra ! 
În palat petrecerea nu se mai prelungi mult: doamna Eli- 
sabeta era neliniştilă, şi şleahticii auziseră un nume care Ince- 
pea să fie groaznic şi aveau vedenia licăloşiilor şi prădăciunilor 
tătărâști 


«Domnilor, zicea pan Vladimir Coribut, intimplarea din a- 
ceastă seară, deşi a fost foarte displăculă, a lost binevenită: căci 


154 VIAȚA RONINEASCA 


ea ne-a amintit că avem o datorie de implinit față de patria noas- 
trä. Fierul și locul Nohailor a intrat în păminturile dela mar- 
gine. Nenorocirea se poate intinde. Vä rog să aveți in vedere, 
inainte de toate, interesul demnităţii noastre şi neștirbirea ve- 
chii şi glorioasei noastre Polonii.. De mini să adunăm oști și 
să zdrobim pe duşman 1...» 

Nobilii, ușor de aprins, se strinseră în juru-i cu ochi lică- 
nitori şi jurară peirea Nohailor; cu mina pe  minerele săbiilor, 
fagăduiră ridicarea lor șa căzăcimii. “lar Coribut, care a fosi 
totdeauna legal cu Movileştii şi a fost şi cuscru Doamnei,— se 
apropie mișcat de scaunul Elisabetei ş'o mingiie c'un cuvint ca. 
valeresc: 

«Inaintea domniei-tale se vor pune piepturile nobililor Po- 
laniei 1... 

— Mulţămesc, pan Viadimir, răspunse văduva ațintindu.! 
cu privirea-i ageră. Totdeauna am găsit scăpare și scut in Re- 
publică. Totdeauna în acest pămint, care pot zice că e patria 
mea şa copiilor mei,—am găsit ajutor de brațe tari pentru do- 
bindirea drepturilor asupra Moldovei ?» 

Coribul tācu şi se Inclină. Elisabeta totdeauna găsea un 
sprijin în numeroasa ei înrudire leşească,— insă Craiul voiă pace 
cu Padișahul, şi nu se cădea ca un sfetnic, față de toata lumea, 
să facă un legāmint prea vădit. Totuși isteața văduvă a lui 
Movilă aceasta voià, La inchinarea mută a lui Coribut, işi 
strinse buza de sus între dinţi, zimbi cu graţie, privind în ju- 
Tu-i, Şi se ridică dela locul ei. 

După ce doamna, domnițele şi coconul se retraseră, adu- 
narea se sparse, nu fără multă vorbă şi făgădueli războinice. 
“lisabeta trimise căpitanului gardei franţuzeşti pe care o avea in 
leafă cuvint de plecare la Liov a-doua-zi în zori. lar Vladimir 
Coribut, ginditor, in odaia lui, pecind se lăsa a lene dezbrăcat de 
servi, Îşi aminti că are de indeplinit o cercetare. 

«Voiu supune la caznă pe spion mini dimineață, murmură 
ei. lar mini, ziua toată, am destulă vreme să-l spinzur |!» 

Era trudit şi oltă greu, mulțămit că putuse să-şi aminteas- 
că şi de asta intre Incurcatele lui treburi şi izbutise a lua o ho- 
tărire. Se lăsă imbrācat in halat, işi lăsă capul pleşuv să fie 
invălit în sculă şi se intinse c'un gemät de mulțămire în patu-i 
cu polog. In lumina celor două luminări de ceară care ardeau 
pe mâsuţa de lingă căpătăiu,—deschise, cum ti era obiceiul tot- 
deauna Inaintea somnului, una din cărțile latinești, cu scoarţe 
tari, care nu-l părăseau niciodată; căci nobilul era om cărturar, 
spirit rafinat şi prietin cu invățaţii dela școlile cele mari din 
scaunul crăiei leșeşti, 

Citea pentru a nu ştiu citea oară arzătoarele satire ale lui 
Decimus-lulius luvenalis. Zimbea ināljind sprincenele, cuprins 
de un fel de bucurie lăuntrică, văzind cum descopere in stihu- 
rile bătrinului poet asemânări cu inceputurile de putreziciune a 
Republicei.  Nobilime crudă și conruptă, cugeta el, iată-te des- 


NEAMUL ȘOIMAREŞTILOR 155- 


PoE iter- eeoe ao moame 


i Juvenal,—iată, te văd in senatorii lui, in acei 
Se e iar ra Jove şi beţivani, cari, In loc de interesele du- 
țeroase ale patriei, dezbat cu gravitate asupra celui mai bun şi. 
mai gustos sos al unui pește de mare!—Puţini sint astăzi bär- 

ii, cari se pot mindri că-şi inchină viaţa toată binelui public... 
Şi zimbind, pan Vladimir Coribut uita micile lui scăderi, Inăl- 
țindu-se pe aripa fulgerătoare a poetului roman. x ul 

Era tirziu tare după miezul nopţii, şi luminările era 
verzue de Veneţia se topiseră până la jumătate, Șleahticu le - 
pase cartea pe invelitoarea ușoară de pär de cămilă, —și e re 
în plăcerile celui dintăiu somn, cind, In curtea palatului iz sea 
o larmă repede şi sunară arme. Bătrinul lui serv mazur ar 
somnoros și poticnindu-se la prag. Işi freca ochii repede şi bil aa ă 

«Ce este ? strigă Coribut ridicindu-se In așternul. Cum 

iti inişte ? i Că 
F pie oA servul cu brațele intinse. Vin Tătarii !> 

Ce se 'ntimplase? Nobilul şleahtic sări desculț și gol din 
așternutul său şi zvirii intrun colț satirele lni Juvenal. PA 

Cum au indrăznit necredincioşii să savinie aşa de i 
parte? Cum de n'a sosit nici-o ştire mai din vreme? „Nu i i 
văzut mai întâi lumina incendiilor in satele cazacilor șa stè vA 
timit? Nobilii şi oştenii din lanev n'au sărit ca să apere pe 

i Lehiei ? 

yr p Sab pomii foc tirgului ? urlă el cătră servul Nega 
— Nu ştiu, înălțime; așa am auzit strigind jos şi pe uliți, 
s.. i 
W j Targa era prea Infricoşat, Insă era fără straie pe el și 
zbirlil. A E Mi 
«Cum de indrăzneşti să te Infäjişezi astfel inaintea mea, 
cite i strigă ca glas mare, deodată miniat, nobilul, e 

dinainte-mi, spurcatule ; du-te şi vezi ce este? Nu vine nim 

-mi ire adevāratā ?...» 3 

g i pi poticni Indārät şi dispăru In Rica: 
şleahticul văzu că şi el era într'o stare foarte apropia d.» 
ceia a moşului Adam, căci li căzuse scula şi i se deslăcu pam 
latul. Se gindea să se imbrace repede, căuta o armă, n B 
orice caz să fie găsit c'o Infäțişare ceva mai războinică, ps 
necontenit să intre cineva pe ușă, căci larma de jos es 
contenea. Dar nu venea nimeni şi zvonul incet-incet se pot Sa 
Atunci, miniat, magnatul sună clopotul de argint, N cir 
ele, porunci să se scoale toată lumea şi eşi imbrăcat ete 
cu ochii lui, cărei prostii, cărei fapte necugetaie se datora re 
niștea nopţii lui, Servii îl gătiră At simțeau minios şi umbla 
juru- jorată repeziciune. | 6, Mă și 

~ a a „rac de răcnetele și de bătăile lui din picior, și 

de pedepsele cu biciul pe care le orindui perene: N: n ri 

jilor, —cei cinci fugari, cari grăbeau spre Nistru pe, cal ri ti 
rin lumina zorilor, nu puteau avea știre. Ei numai işi po- 
re că după larmă şi cercetări de ceasuri,—măria-sa işi va 


1156 VIAȚA ROMINEASCA 


vārsa tot puhoiul miniei; şi cind va alla care a fost adevărata 
noimă a zvonului despre năvălirea Nohailor, va fi prea tirziu ca 
să răpeadă gonași. Dealtminteri goana unor călăreți puţini şi 
singuratici spre ţinuturile Podoliei, bintuite de oștenii lui Cante- 
mir, trebuia să fie cu îndoială, cu încetineală și cu oprire, 

Tudor Şoimaru călărea alături de Birnovă, Incruntat, insu- 
fejit numai de scăparea rivnită. Turbarea miniei, durerea inimei 
rinite toate le călca deocamdată in picioare cu fugarul,  Dezama- 
girea in adevăr fusese crincenă, dar viața avea preț cel puţin 
pentru clipa cea grozavă și viitoare cind va ținea-o pe copila 
aceia cu ochi inşelători supt fulgerul privirilor lui. «In viață mai 
putem avea Iniliniri !» cugeta răzeșul şi ațintea răsăritul inä- 
căra! al soarelui cu priviri inverşunate... 

Birnovă zimbea și era fericit de Intorsătura lucrurilor, după 
aşa de grabnice peripeții. Zimbetul lui mai ales era indreptat 
spre Ilun tătarul, care umbla liniştit şi fără ginduri pe harmă- 
sarul lui de Bugiac. — Ilun intrase cu slujitorii cari duceau la 
inchisoare pe Şoimaru; lun bâgase de seama gangurile şi locul, 
Jar ei, Birnovă, cu Lie şi cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită 
pe uliţile tirgului, în puterea nopții, vestind urgia tătărască. In 
invălmâășeala furtunoasă a oștenilor dela palat, Ilun îşi găsi dru- 
mul prin intunecime, ca mifa : — şi cu Ilun şi cu jungherul de 
la Cantemir, căpitanul Şoimaru ușor işi putu croi o cale grăbită 
pină în dosul zidurilor unde așteptau caii. Birnovă nici nu mai 
întrebă dacă fuseseră lovituri Și cursese singe. Jungherul crunt şi 
ochii răi ai răzeşului spuneau ceva, — dar picăturile de păcură 
ale Tătarului erau tainice ca totdeanna. 


(Urmează) Mihail Sadoveanu. 


SONETE 


De inimă-albastră 


Trudite cetitor, la fericire 

De poţi să mai visezi ca altădată, 
Ascultă iar romanța lermecata 
Cintată 'ncet de "'ntăia ta iubire. 


Pâtrunsă de-o suavă tresărire 
Incepe inima uşor <A-ți bată: 
Ca o privighetoare minunată. 
Suspină 'n tine dulcea amintire... 


Şi-atunci... tristeţa ta suride parcă: 
Prin lacul ei trecutul ca o barcă 
Alunecă pe-a apelor oglindă. . 


lar gindul tău e freamāt de chitară 
Şi-atil cit poate ochiul să cuprindă 
E numai cer senin de primăvară. 


VIAŢA ROMINEASUA 


Păcatul 


Zădarnic tragi la uşa ta zăvorul 
Cind singurică soțul tău te lasă, 
Căci pe furiș tot îți pătrunde 'n casă 
Tâlharul cel mai iscusit, Amorul. 


Auzi foşnind incetişor covorul ` 
Şi-o mină caldă sufletul ți-apasă ; 

In clipa asta de nimic nu-ţi pasă 

Și-asculţi ce-ţi spune 'n taină vrăjitorul... 


Ba chiar cind soțul tāu e lingă tine, 
Prin vis amantul cite-odată vine 

De stinge din ietacul tău lumina; 
lar versul meu pe-acest terțel misteric 
Cu răutate 'şi lasă brusc cortina 

Si ca Mefisto ride 'n intuneric. 


Mihal Codreanu 


e nra a UI a CP ti 


EN 


| 


SHAKESPEARE 


Visul unei nopți de vară 


Scena n douăzeci și şasea. 
Titania, Bottom, Zine. Namaidecit apoi Oberon, nevăzut în fund 


“pe contişă, Lysander, Demetrius, Helena. 


Titania. 
O vin’ pe-acest scump așternut de flori! 
(So aşază cu Bottom pe dîmbul de flori) 
Vreau să-ți desmierd obrazul tău plăcut, 
Să-ţi incunun drăguțul tău căpşor 
Cu trandafiri mușcați, stropiţi de rouă, 
Si-apoi, odorul meu, vreau să-ți sărut 
Urechile frumoase amindouă! 
Botlom (eu o cunună de flori pe cap). Unde e Măzăriche ? 
Măsâriche. — lată-mă-s ! 
Bottom, — Scarpină-mă'n ceată, te rog, Mâzăriche ! Unde-i 
Pâinjeniş? 
Păinjeniş, — Musiu Păinjeniş, dragă musiu, prinde armele 
'n mină, omoară-mi albina ceia cu pulpe roşii care stă pe scaete, 
colea; şi adă-mi punga ei de miere. Dar nu te 'nlerbinta prea 
mult, drăguță, în această ispravă, şi, Păinjeniş, ia sama să nu se 
spargă punga cu miere. Mi-ar părea grozav de rău să te văd 
năclăit de miere, Unde-i Firicel de muştar? 
Fir de muştar. — latā-mā-s ! 
Bottom, — Băele, lăbuţa ta aici, musiu Fir de muştar! 
Lasă reverențele, te rog, dragă Firicel de muștar. 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


Fir de muştar. — Ce porunciţi ? 

Bottom. — Nimic, drăguţule. Doar să-i ajuţi Măzărichei la 
scârpinai. Cată să merg la bărbier, drăguță; căci mi se pare că 
mi-a crescut o clae de păr pe obraz, şi sint de felul meu, un 
măgar foarte subțire ; cum mă minincă puţin capul, trebue numai- 
decit să mă scarpin, 

Tulania. — Nu vreai puţină muzică, iubite ? 

Bottom, — Am o ureche destul de muzicală ; zi-i să aducă 
cleştele şi cheile, 

Titania, — lubitul meu cel dulce, nu ţi-e foame ? 

Bottom. — Ba pe legea mea, aş minca o mină de uvăs 


uscat. Și mi-ar fi poltă şi de fin proaspăt. Ah, finul bun, finul 
pariumat ce delicios! 


Titania. 
Am eu o zină care-ţi poate-aduce 
Din magazia veveriţei nuce. 


Bottom. — Mi-ar tigni mai bine un pumn, două de mazăre 
boabe, Dar vă rog, să nu se mai deranjeze nimenea, Simt că 
mă lură somnul, 


Titania, 
O, dormi pe cind eu te 'mpresor cu brațul! 
Plecaţi la rosturile voastre, zine ! 
(Zinele dispar). 
Titania. 
Tot astfel lăurusca partumată 
imbrățişază rugul de pădure, 
Şi edera lingușitor cuprinde 
Al ulmului trunchiu noduros şi aspru. 


Ah, cit te-ador! Cum te 'ndumnezeesc ! 
(Oberonintră 'n scenă). Puck vine din dreapta) 


Scena a douăzeci și yeptea. 


Oberon. 
Ei, Puck, bine-ai venit! Vezi ce idilă! 
De nebunia ei mi-e totuşi milă. 
Şi parcă 'ncepe-acum să-mi facă rău: 
Mai adineauri chiar am întilnit-o 


H 


VISUL UNEI NOPTI DE VARA 


Cåtind p'aci miresme-adormitoare 

Pe seama-acestui mirşav nătărău, 

Mam miniat atunci şi am dojenit-o 

Cu vorbe aspre şi usturătoare, 

Căci cu ghirlânzi de flori Impresurase 

Stupidul cap cu limplele păroase; 

Şi-aceiaşi rouă, care strălucea 

Ca un şirag de perle-orientale, 

Acuma 'n stropi întunecaţi câdea 

De-alungul vestejitelor petale, 

Ca nişte lacrămi stoarse de ruşine... 

Dar după ce-am mustrat-o mult şi bine, 

Cind umilită și cu vorbe bune 

Mă agrâi, câtind să mā imbune, 

Eu i-am cerut copilul ; ea mi-l dete 

Şi porunci la una dintre fete 

Sa-l ducă in impărăţia mea... 

Acum că pajul e al meu, aș vrea 

S'o mintui de orbirea-i nebunească,.. 

Ridică, dragă Puck, această mască 

Străină de pe tidva ăstui prost, 

Ca deşteptat, caşi ceilalți tovarăşi, 

Sa se re'ntoarcă la Atena iarăşi, 

Incredințat că vis urit a fost 

Tot ce i sa 'ntimplat in noaptea-acesta. 

Dar mai intăiu merg să'mi desleg nevasta. 
{Atinge cu o buruiană ochii Titanlei). 

Fă-te iarâşi ce erai, 

Vezi din nou precum vedeai, 

Pentruca prin Oberon 

A Dianei Hoare castă 

Sa invingă cea nefastă 

Roşie-a lui Cupidon! 

Titania, trezeşte-te din somn, 

Crăiasa mea cea dulce! 


Titania. 
Oberon 


Ce bazaconii am văzul în vis! 
Părea că mă 'ndrâgisem de-un mâgar! 


161 


152 


i wa a o 


VIAȚA ROMINEASCA VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


a — 


Oberon. 
Acolea zace-amicul täu?! Priveşte-] ! 


Sa călătorim mai iute 
Decit sfera lunei mute. 


Titania. 


Haidem şi în zbor să-mi să spui 
Cum se face câ zăcui 
Pe pâmint aci "ntre Nori 
Intre simpli muritori ? 
(Es. Coruri de vinătoare în culise) 


Tilunia, 


Cum s'a 'ntimplat aceasta? Cum se poate? 
Ce htd 1) văd acuma ochii mei! 


Uberon, 


Tăcere. Puck, ia capul binigor. 

Titania, zi muzicei să vină 

Şi să inceapă-o melodie lină, 

şi-un somn mai greu ca somnurile toate 
Cuprindă-aceste cinci ființi culcate, 
Legind cele cinci simţuri ale lor! 


Theseu, Iippolyta, Egeu, suită de vinitoare. 


` Thesen. 


Să meargă unul dintre voi să cate 

Pe pădurar, căci slujba dimineţii 

De mini, ce-o datoram, am Implinit-o, 

Şi cum s'arată ziua, Hippolito, 

Vei asculta concertul haitei mele. 

Purtaţi bătaia cinilor ja vale 
Spre-Apus.— Dar staţi! Ce vad? Cine-s aceştia ? 


Titania. 
laceapă muzica adormitoare ! 


Puck. 


Cind vei deschide ochii tăi de prost, 

Să te cruceşti pindindu-te ce-ai lost! Egen. 
Oberon 

Hai, ziceţi, cintâreţilor ! Tu vina 

Să ne 'mpăcăm, frumoasa mea regină, 

Mini pe la miezul nopţii, tu şi cu, 

Vom dänțui la nuntia lui Thescu 

Şi-i vom aduce spor şi bucurie 

In fericita lor căsătorie, 

Tot în aceiaşi seară se cunună 

Pârechile ce dorm aci 'mpreună. 


Copila mea, stăpine, doarme-aci ; 
Acesta e Lysander; celălalt 
Demetrius ; dincoace e Helena, 
Copila lui Nedar. Mă minunez 

Căi văd aci pe toți patru 'mpreună! 


Theseu, 


Pe semne s'au sculat de dimineață 
Să celebreze Maiul și, alind 

De planul nostru, au venit aci 

Să tie faţa la serbarea noastră, 

Dar zi, Egeu, nu-i asta ziua "n care 
Hermia trebuia să se declare ? 


Puck. 
Craiu al zinelor, ne-am dus: 
Cintă ciocirlia sus! 


Egeu. 
Oberon., 


Hai, regină, in tăcere 
După umbra care piere 


Ba da, stăpine. 


163 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


Teseu. 
Chiamă vinătorii, 
In sunete de corn să mi-i deştepte. 
(Sunete de com în culise). 


Demetrius, Lysander, Hermia şi Helena 
(se deşteaptă şi sar în sus). 


Theseu. 
Ei, bună ziua! Sfintul Dragobete 
Trecu, şi-aceste păsărele-acum 
Se 'mpărechiază-abia ? 


Lysander. 
Ertare, Doamne! 
(Cad eu toţii în genunchi) 


Theseu. 
Sculaţi-vă cu toții! Vă ştiam 
Rivali neimpăcaţi. Deci cum se face 
Ca aţi căzut așa frumos la pace? 
Şi cum se poate două uri să doarmă 
Alături făr'a face uz de arma? 


Lysander, 
O, Duce, mintea mea buimacă Incă 
De somn, plutește intre vis şi viaţă. 
Dar ca să 'ncep (căci vreau să spun cum este, 
Şi-mi pare-că mi-aduc aminte-acuma), 
Cu Hermia venisem. Planul nostru 
Era să părăsim pe veci Atena, 
Punindu-ne la adăpost de legi, 


Egeu. 
Ajunge! Duce! Ştii acum de ajuns. 
Surghiunul vor, surghiun asupra lui! 
Voiau să iugă, o, Demetrius ! 


Demetrius, 


Stăpine, dela fata cea lrumoasă 
A lui Nedar allai de fuga lor 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 165 


Şi planul de-a s'ascunde-aci 'n pădure, 
Eu, furios, i-am urmărit; Helena, 
Aprinsă de iubire, m'a urmat, 

Dar nu pot ști prin ce putere, Duce, 
(Căci e-o putere supraomenească) 
Amorul ce-l simțeam pentru Hermia 
S'a risipit și s'a topit ca spuma, 
Așa că pentru mine este-acuma 

Ca amintirea unei jucării 

Ce mă'ncinta, pecind eram copil. 
Acum credința, dorul inimii, 

Tot ce m'atrage, tot ce mă desiată 
E doar lelena, prea-trumoasa fată 
A lui Nedar. Nainte de-a vedea 

Pe Hermia, era aleasa mea: 

Acum re'ntors la dinsa, voiu râmine 
Helenei credincios pe veci, stăpine ! 


Tesen. 

Norocul vă slujeşte de minune, 
Copiii mei! Vom mai vorbi pe urmă 
De minunata voastră intimplare. 
Tu păn'atunci, Egeu, te vei supune 
Voinţei mele. Chiar acum, în templu, 
Părechile acestea, dimpreună 
Cu noi, vor fi unite pe vecie! 
Şi cum e dimineața 'naintată 
Râmine vinâtoarea pe-altădată ! 
Veniţi toți la Atena, Trei părechi! 
Va fi cu-alit mai mindră sărbătoarea! 
Să mergem, Hippolyto! 

(Theseu, Hippolyta, Egen, şi saita es prio stinga). 


Demetrius. 
Tot îmi pare 
Aşa de mic, aşa nelămurit 
Ca niște munți pierduţi departe 'n zare... 


Hermia. 
Eu parcă m'aș uita ponciş: văd dublu, 


tos VIAȚA ROMINEASCA 


Helena, 
Eu tot aşa. Demetrius pe care 
L-am regăsi!, Imi pare-un juvaer 
Ce-ar fi al meu şi parcă nui al meu! 


Demetrius, 
Eu parcă dorm şi încă mai visez. 
N'a iost aci acuma bunul Duce 
Şi nu ne-a dat poruncă să-l urmăm? 


Hermia, 
A fost şi tatăl meu. 


Helena. 
Şi Hippolyta, 


Lysander. 
Ne spuse parcă să-l urmām la templu, 


Demetrius, 
Deci nu visăm: Să mergem. Şi pe drum 
Vom mai vorbi de visurile noastre, 
(Bottom se deşteaptă). 


Scena a douăzeci şi noua. 


Bottom. — Dacă-mi vine replica, strigaţi-mă şi răspund... 
Textul meu zice: „Prea frumosul meu Pyram!-—He! Ho! Pe. 
tre Quince, cirpaciu de foale! Ce Dumnezeu! Au plecat şi 
m'au lăsat dormind. Am avut un vis nemai-pomenit! Stă min- 
tea omului în loc şi nu poate să povestească asemenea vis! Ar 
trebui ca omul acela să fie măgar ca să Inverce așa ceva ! Se făcea 
parcă eram,.. nimeni nu poate spune ce... se făcea parcă eram... 
şi se făcea parcă aveam... dar ar trebui să fii o paiață 'n cos- 
ium tărcat ca să cauţi să explici ce mi se părea că eram. Na 
mai fost ochiu omenesc, n'a mai văzut ureche omenească, n'a 
mai gustat mină omenească, n'a mai istorisit vreodată aseme- 
nea vis. Am să-l pun pe Petre Quince să-mi scrie o balada 
cu visul acesta al meu.. Se va zice: Visul Iui Bottom, şi am 
s'o cint la sfirșitul piesei, In faţa Ducelui; ori—poate să pară şi 
mai plăcută—am s'o cint în momentul cind Thisbea işi dă duhul. 

(Ese prin faţă în dreapta), 4 


_ VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 157 
ACTUL AL TREILEA. 


Scenerie ca în actul întâia, 


După apusul soarelui. De pilastrul din colţ al palatului, spre funilul 
scenei, spinzară "n înălțimea frizei o candelă de mleiu care abis luminează 
scean, 


Scena lntăia. 


Intră Thesen, Flute, Snout, Starveling şi Quince 


Quince.-- Aţi trimis acasă, la Bottom? Incă tot nu sa 
mai întors ? 
Starvelina, —Nu se ştie nimic despre el. De bună samă 


-e fermecat, 


Fiule.— Dacă nu vine, piesa e compromisă. Nu se poate 
juca, nu-i așa ? 

Qaince.— Fireşte | Nu-i în toată Atena un al doilea care să 
poată juca pe Pyram. 

Fihute,— Nu, asta se ştie, e cel mai de talent dintre toți 
meşteşugarii din Alena. 

Ouince.—Şi cel mai chipeş. Amorez, ferească Dumnezeu! 


e un lucru de nimic t 
(Intră Snug). 


Snug,— Maestre, Ducele se 'ntoarce dela templu; mai vin 
cu el două-trei pârechi de cavaleri şi dame, cununați totodată. 
Dacă am putea să dăm reprezentația, ne-ar bate fericea ! 

(uince.—0O, dragă Bottom ! Ţi-ai pierdut cele şase drahme 
pe zi, pe care puteai să le ai o viaţă 'ntreagă! Că mai puțin 
de șase drahme nu putea să capete, și dacă Ducele nu i-ar da 
şase drahme pe zi pentru Pyram, mă spinzur! Şase drahme pe 
zi e nimica toată! 

(Intră Bottom). 

Boltom.—Unde's băeţii ? Unde's loguleţii ? 

Ouince. — Bottom! Ce zi colosală! Ce zi cu noroc! 

Bottom.—Scumpi maeștri, aș putea să vă spun clle'n lună 
şin soare. Dar mai bine nu mă 'ntrebaţi, căci dacă vaș spune, 
n'aş mai fi Atenian de omenie. Şi cu toate astea nu fac decit 
să vă povestesc ce-am păţit. 

Onince.— S auzim, dragă Bottom ! 

Bottom. — Puneţi polta'n cui! Atit vă spui că Ducele a ci- 
nat. Imbrăcaţi-va! Puneţi-vă băeri bune la bărbi și nojițe bune 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


la papuci! Ducele vine. Fiecare să-şi repete rolul, căci, ca să 
nu mai lungim vorba, piesa noastră a fost aleasă! In orice 
caz, Thisbea să se primenească; şi cel care face pe leul så 
nu-şi roadă unghiile, care trebue să-i alime alară ca nişte ghia- 
re de leu. Și, scumpii mei coniraţi, nu mincaţi ceapă nici us- 
turoiu ; avem de spus lucruri frumoase şi nu mă indoesc că 
Ducele, auzindu-le, va spune că e o comedie Foarte dulce... Nici 
o vorbă mai mult și înnainte, Vine Ducele! 
(Toţi ea prin dreaptah 


Scena a dona. 


Thesen, Ilippolyta, curteni şi suita (Vin din dreapta si stinga 
pe scări în fund, In frunte purtători da torţe si muzicanți, cu faute, elari- 
nete și trompete. Muzicanţii rămin sus, purtătorii de torţe se impart în 
spațiul ca-l au de luminat}. 


Hippolyta. 


U, soțul meu, ce spun aceştia este 
Cu-adevărat ciudat, 


Thesen. 


Mai mult ciudat 
Decit adevărat. N'am pus temeiu 
Pe basmele cu zine niciodată. 
Lunaticii, poeţii şi smintiții 
Mint mai presus de orice 'nchipuire, 
Cutare vede draci mai mulţi can iad; 
Acesta e nebunul. Altul care 
Z "'ndrăgostii, In frenezia lui 
Zăreşte a Helenei frumuseţe 
Pe lruntea unei negre Egiptene. 
Poetul, cind iși rătăcește ochii 
Scinteetori de pe pămint la ceruri, 
Din ceruri pe pămini, Intruchipează 
Atitea lucruri care nu viază ; 
la pana—le dă suflet şi dă nume 
Unor nimicuri care nu-s pe lume! 
Deșarte jocuri ale fantaziei ! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 159 


Hippolyta. 
Dar cele ce ne-au povestit de-azi-noapte 
Şi ce s'a petrecut cu ei, arată 
Ca nu's numai Inchipuiri deşarte, 
Oricit ni s'ar părea de minunate ! 
(latră Lysander, Hermin, Dametrias, Hoienu). 


Thesen. 
Vin logodiții sprinteni şi vioi! 
Noroc, prieteni ! Zile fericite 
Cum le doriţi! 


Lysander. 
Mai Iericiţi, o, Duce, 
Fiţi voi la drum, la prinz şin aşternul ! 


Thesen 
Veniți ! Să 'nceapă muzica și danfu! ! 
Maestrul nostru de petreceri unde-i ? 
Ce destäiāri ca să ne treacă vremea 
S'au pregätit? Chemaţi pe Philostrat ! 


Philostrat. 
Aci, mărite Duce! 


These, 

Ce petreceri 
Ai pus la cale pentru astă-seară ? 
Ce muzică şi danţuri ? Cum putem 
De nu prin veselie, să 'ngeläm 
Greoiul pas al vremii 2... 


Philostrat, 
tato listă. 


Thesen, 


Văd „Lupta cu Centaurul, cintată 

Pe hariă de un comic din Atena”. 

E-o povestire veche și pe care 

l-am spus-o mai de mult miresei mele 


Ss loria lui Hercul, ruda mea. 
A (Citind) 


VIAŢA ROMINEASCA 
mi a imi i a i i 
„Revolta cetei de bacante bete 
Cari slişie pe cintărețul trac“ 
E-o piesă care s'a jucat 
Cind m'am întors biruitor din Theba, 


(Citind) 
„Acele nouă muze ce bocesc 
Ştiinţa decedată 'n sărăcie“. 
Fireşte, vre-o satiră mușcătoare ; 
Vre-o critică ; nu prea se potrivește 
Cu veselia unei nopți de nuntă, 
(Citind) 


„O scenă scurtă şi plictisitoare 

A lui Pyram şi-a prea-frumoasei Thisbea, 
Prea tristă comedie“... Trist şi comic ? 
Scurt şi plictisitor ? E, cum sar zice, 

O ghiaţă calda şi-un omat fierbinte, — 
Ciudată 'mpărechere de cuvinte ! 


Philostrat. 
E-o piesă de vre-o zece vorbe; 
Dar pentru zece vorbe chiar, prea lungă 
Şi foarte plicticoasă, prin urmare. 
Nici-un cuvint nu e la locul lui, 
Nici-un actor în rol.. Şi-i tragică, 
Stăpine, pentrucă în piesa-aceasta 
Pyram se sinucide : ceia-ce, 
Mărturisesc, pecind se repeta 
Imi stoarse lacrâmi, însă nu de jale: 
Ci lacrimi cum n'a mai vărsat vreodata 
Nici veselia cea mai zgomotoasă, 


Theseu. 
Şi cine sint aceia care-o joaca + 


Philostrat, 
Bărbaţi cu palma aspră cari lucrează 
Aci 'n Atena, cari—de cind sint ei,— 
Nu și-au muncit cu-astlel de lucruri mintea 
Şi cari acuma cea dintăia data 
Şi-au chinuit memoria, s'o poată 
Juca in fața voastră 'n astă-seară, 


DE e 


VIRUL UNEI NOPȚI DE VARA 171 


— 


Theseu, 
S'o auzim. 


Fhilostrat, 

O, nobilul meu Duce! 
Nu-i vrednică de noi Am ascultat-o 
Si nu-i nimica, nu-i nimic de ea, 
Doar numai poate de-aţi simţi plăcere 
Văzind ce-amarnie Sau trudit, sărmanii, 
Spre-a vă sluji 'n āst chip. 


Theseu, 
Vreau s'o ascult, 
Nimie nu-i râu pe lume, cind porneşte 
Din zel curat şi din intenții bune. 
Chemaţi actorii. Doamnelor, poltiți ! 


Hippolyta, 
Nu-mi place să privesc cum neputinţa 
Se zbutiumă 'n zădar, cind sirzuința 
Nu-i ajutată de 'nsușiri firești, 


Thesen. 
Dar, Hippolyta mea, n'o să priveşti 
Aşa ceva. 

Hippolyta, 


Nu spune Philostrat 
Ca mau habar de ce voesc să joace? 


These, 
Cu-atit mai mult socot că li se cade 
Recunoştința noastră. De vor face 
Greşeli oricit de mari, şi de tot felul, 
Le voiu ierta cu bucurie zelul, 
Fâr a câta să-l judec după roade... 


Phitostrat. 


Măria-sa binevoeşte dar ? 
Prologu-i gata, 


12 VIAŢA ROMINEASCA 
na e a lea cs ude 


Thesen, 
Spune-i să Inceapă. 
(Prologu! intră), 


Scena a patru, 
Cei dinainte, Prologul, 


Prologul. 
De v'aducem supărare, ne veţi crede,—aşa sperăm : 
Ca nu vrem nici cum prin jocul nostru să vă supărăm. 
Ci ca să vă dăm dovadă de ce ştim și ce putem 
Asta e și cel din urma și intăiul scop ce-avem. 
De veneam spre-a vă displace, n'am mai fi venit de fel 
De-a vă place ni-i unicul şi adevăratul ţel. | 
Nu pentru plăcerea voastră sintem noi aci veniţi, 
Spre-a vă face ca să plingeţi sint actorii pregătiţi. 
Dar Vedeţi-i şi pe urmă, după ce-i veţi fi văzut 
Veţi putea atunci cunoaşte tot ce e de cunoscut. 


Theseu,— Nu prea e grămătic acest ștrengar ! 

I-ysander.—A cam luat-o peste cimp, ca un armăsar nära- 
vaş care nu ştie unde să se oprească. O bună invățătură, mărite 
Duce, nu ajunge să vorbeşti; trebue să ai şi măsură la vorba. 

Hippolyta. — In adevăr, a spus prologul întocmai cum ar cinta 
un copil din flaut, A scos sunete, dar fără cintec, 

Theseu.—Rostirea lui a fost ca un lanţ încurcat, nu lipsea 

nici o verigă, dar toate alandala, Cine vine-acum + 


(Puram, Thisbea, Zidi, Lawina 
AI. Da «i iwdetunë și Leul întră en porsoane 


Scena a cincea, 


Cei dinainte. Persoanele piesei, 


Prologul, 
Poate-această povestire să vă mire, n'am ce zice, 
Spectatori, pân' ce-adevărul vine totul să explice, 
Omul asta e Pyramus, dacă vreţi cumva să ştiţi, 
Thisbea e-această fată prea-frumoasa ce-o priviți. 
Omul plin de tencuială şi cu var minjit pe-o parta 
Este Zidul, uriciosul zid ce pe amanți desparte. 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 173 


Fericiţi cind pot, sărmanii, prin a zidului spărtură 

Pe furiş şi 'n mare taină să-și șoptească gură "n gură. 
Omul ästa cu fanarul, cu căţel şi mărăcine 

Reprezintă luciul lunii; căci, notați aceasta bine, 
Noaptea numai cind din ceruri luna lumina de sus, 
Se'ntiincau Pvram şi Thisbea la mormintul lui Ninus, 
Fiara asta cruntă cărei leu li place să se cheme, 

Into noapte cind venise dulcea Thisbe prea de vreme, 
A făcut-o ca să fugă şi'n acea sperietură 

Ea, fugind, lăsă să-i cadă 'n drum mantaua ei pe care 
Leul o minji pe urmă cu iînsingerata-i gură, 

Tot atunci, Pyram, un tânăr blind la chip, roz-alb, apare; 
El găsi mantaua Thisbei credincioase singerată 

Şi pe loc infipse viriul blestemat al spadei sale 

Drept inimă i în care singele fierbea de jale, 

Thisbea ce s'oprise 'n umbra unor mure, scoate 'ndată 
Janghiul şi muri. Şi-acuma Leul, Zidul, Luciu-de-lună 
Și amanţii 'n mindre stihuri ce-a urmat au să vă spună. 
(Prologul, Ihishea, Zidul și Laeiu-de-lună es prin dreupta). 


1 'hescu, 


Nu-mi vinea crede că un leu vorbeşte. 


Lysander. 
De ce, o Duce, n'ar vorbi un leu, 
Cind sint măgari atiția care vorbesc ? 


Zidul 
In acest poem se 'ntimplă, că şi cu numitul Snut 
Reprezint un zid, dar zidul ăsta, rog să fiu crezut, 
Are crăpături şi găuri multe care pot lăsa 
Sa şoptească-ades In taină pe Pyram cu Thisbea sa. 
Tencuiala, piatra, varul ce-l vedeţi, vădesc curat 
Ca sint zid in toată legea, că sint zid adevărat. 
lar la dreapta şi la stinga prin spârturile aceste 
Işi şoptesc lricoși amanții amoroasa lor poveste. 


Theseu. — Se poate cere dela var şi tencuială şi o perucă 
să se exprime mai frumos ? 

Demetrius.—N'am mai ascultat niciodată, stăpine, zid aşa 
de duhliu ! 


154 VIAŢA ROMINEASCA 
a pa N a 
Thesen, 
Pyram s'apopie de zid. Täcere ! 


Pram. 

Noapte neagră la culoare, noapte groaznică ce vii, 
Noapte care totdeauna ești pe loc ce nu e zi! 
Noapte ! noapte! noapte tristă ! noapte! noapte ! 

Vai! mă tem 
C'a uitat să vină Thisbea la 'atllnirea ce-o avem , 
lar tu, zidule, o dulce zid drăguţ, care te ţii 
Intre casele vecine şi desparţi pe-ai lor copii, 
Zidule ! O zid simpatic! Dulce zid frumos, mi-arată 
O spărtură-a ta prin care ochii mei pot să străbată | 

(Zidul își resfiră degetele). 

Mulţumesc, o zid prieten ! Jupiter te aibă 'n pază! 
Dar ce văd? Nu vădpe Thisbea mea iubită! Ce 'nsemnează ? 
Zid alurisit, nu zăresc comoara mea, 
Blestemată fie-ți piatra, dacă mă tratezi așa! 


Theseu. 
Imi pare că şi zidul s'ar cădea 
Să blesteme, căci, chipurile, simte, 


P'yramus— Nu, asta nu, mărite Doamne! „Dacă mă tratezi 
aşa“ e replica Thisbei. Ea va intra în scenă şi eu voiu pindi-o 
prin zid. Veţi vedea că e tocmai așa cum zie. Iat-o ca vine. 

(Intră Thialea), 
Thisbe, 

Zidule, ce-atit de-adesea în amara clipă cind 

Mă despart de mindrul Pvram, tu m'auzi cum gem plin gind, 

Gura'mi de cireașă-adesea se apleacă să-ți sărute 

Petrele cu tencuială şi cu var şi 'n veci tácute ! 


Pyram. 
Pare-că zăresc o voce... la spărtură mā reped 
Să aud figura Thisbei.. 


Thisbe. 
Ah, tu eşti, Pyrame, cred? 
Pyram. 


Crede ce pollești, iubito: sint iubitul täu fidel 
“Ca Lymandru cătrà Hera, ba chiar și mai şi ca el! 


VISUL UNEI NOPTI DE VARA 175 
Thisbe. 
Eu-ţi voiu f caşi Helena de fidelă, pănă mor. 
Pyram. 
Ceia-ce era Saphala pentru Procrus, tu îmi eşti! 
Thusbe, 
Eu cum adora Saphala pe-al ci Procrus, le ador! 
Pyram, 
Dă-mi prin acest zid o gură, Thisbeo, dacă mă iubeşti, 
Thisbe, 
Vai, särut doar zidul numai, gura ta nu. 
Pyrum, 


Vreai să vii 
Azi la a lui Ninus groapă? 


Thisbe. 
Pyram, viu de-oiu f 'ntre vii! 


Zidul 
Care va să zică cu, m'am achitat de rol, 


Neavinul deci ce mai face, zidul lasă locul gol. 
(Ese Zidul, Pyram și Thisbe), 


Theseu.—Care va să zică nu mai e nici-un zid între cei 
doi vecini, 

Demelrius.—Nici că se poale altiel, stăpine, de vreme ce 
zidurile au urechi, 

Hippolyta.—E. cea mai desăvirşită prostie pe care am au- 
zut-o vreodată. i 

Theseu.— Ce-i mai bun în genul acesta e jocul umbrelor 
şi tot ce-i rău nu mai este rău cind s'amestecă fantazia, 

Hippolyla.— Atunci fantazia dumitale lucrează, nu a lor, 

Theseu.—Dacă nu ne facem despre noi o idee mai rea, ca 
ei inşişi, pot trece drept oameni de toată cinstea. lată că vin 
ouă nobile dobitoace : o lună şi un leu. 

(Intră Lacin-derlună si Leul). 


178 VIAȚA RONISEASCA 
Leul. 

Doamnelor, a' căror inimi mici se fac mai mititele 
Cind zăresc cel mai mic şoarec care fuge pe podele, 
Veţi sări în sus de spaimă, lremurind ca varga, poate, 
Cind un răcnet straşnic leul din gitlejul lui va scoate. 
Deci aflați că cu sint leul, Snug, de telul meu timplar, 
Și că nu-s, Doamne fereşte, leu şi nici leoaică chiar, 
Căci de-aş da năvală 'n scenă ca un leu plin de turbare 
V'aş Inspăiminta degeaba şi-a; muri de supărare. 


Theseu.—lată o fiară de treabă şi cu bună creștere. 

Demetrius.— Cea mai excelenţă bestie pe care-am văzut-o 
vreodată, stăpine. 

Theseu, —S'auzim luna ! 


Luciu- de- lună. 
Ast fanar intățișază luna cea Incornorată. 


Demetrius. — Ar trebui să poarte coarnele în frunte, 
Theseu.—Nu e Craiu-Nou, Coarnele nu i se văd, peniru- 
că e lună plină, 


Lucin-delunä, 


Ast fanar Infățișază luna cea incornorată 
Şi cu mine dimpreună omu 'n lună totodată. 


Theseu.— Asta-i greşala cea mai mare din toate; omul ar 
trebui să fie In lună: cum ar putea fi altfel omul din luna ? 

Demetrius.—Nu poate, din pricina luminării: priviţi cum 
lumegă opaițul. 

Hippolyta.— Sint sâtulă de luna asta, aş vrea să se schimbe 
ca de obiceiu, 

Theseu.— Socotind după slaba lumină a minţii sale, ai crede 
că stă s'apună, Dar totuşi trebue <a fim politicoşi, şi cu rindu- 
ială, şi s'așteptăm pānāi vine ceasul, 

Lysander.—Zi mai departe, lună ! 

Luna.— Tot ce-am zis e că lanarul acesta e luna; éu o- 
mul din lună; crosnia aceasta de mărăcine ea mea și cățelul 
deasemenea. 

Demetrius. — Toate astea ar trebui să fie în lanar, deoarece 
sint în lună. Dar... tăcere! lată pe Thisbea! 


VISUL UNEI NOPTI DE VARA 177 
Thysbea.—Ninus zace-aci în groapă, insă unde e Pyram? 
Leul (eăeneşte). — O! 

Demetrius.— Bine-ai răcnit, leule ! 

Theseu.—Bine-ai fugit, Tisbeo! 

Hippolyta.— Bine luminezi, lună! În adevăr, luna străluce 
cu multă bunăvoință, 


(Leul sfișie mantaua Thisbei și pleacă). 


Theseu,— Bine sfişii, leule ! 
Demetrius —lată-l şi pe Pyram. 
Lysander, —Şi leul sa fäcut nevăzut, 


Pyram. 
Dulee lună ! lăudate fie-ţi razele de soare! 
Lăudată şi lumina vie şi strălucitoare, 
Caci la al luminii tale grațios torent de aur | 
Pot zări pe credincioasa Thisbe, scumpul meu tezaur! 
Insă, vai ! nenorocire! 
Ce zăresc aci? O, cer! 
Ce zăreşte-a ta privire, 
O sărmane cavaler ? 
Cum se poate-aşa ceva ? 
O, sârmana mea iubită, 
Puicu! Buna ta manta 
E de singe, vai, minjită! 
Furii crude, apăreţi, 
Smulgeţi, rupeţi și tăeţi 
Firul tristei mele vieţi! 


Thesen, — Jalea asta la moartea unui prieten Lun mai că te 


face să plingi. 
Hlippolyta.— Mârturisesc că-mi 


Pyvram. 


pare foarte râu de bietul 


Pyram. 


re ai adus pe lume lei ? 


ce, natură, oa ; Y 
apoi i mi rupă a vieţii mele foare? 


Pentruca un leu să- i 


178 VIAȚA RONINEASCA 


sewel etin = pie! Se: AR VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 173 


PPP PPPPePeP ame temmemee=e gs ” 


Ea... aceasta... nu... nu fuse cea mai mindră din femei, 
Care-a strălucit vreodată pe acest pămint, sub soare ? 
Porniţi potop de jale, 

O, lacrime, la vale! 

Tu, spada mea săracă, 

Eşi repede din teacă 

Şi vino să te 'mplint 

Aci In sinul sting, 

In care-i inima! 

Aşa! Aşa! Aşa! 

Acum un mort eu sint 

Cu trupul la pămint, 

Şi sufletul în cer! 

Astimpără-te, limba, 

Mergi, lună, și te plimbă! 

Mor! Mor ! Mor! Mor şi pier! 


Şi figura-ţi drăgălaşă 

Nasul tău ca u ciraşă 

Nu mai sint, ah, nu mai sint! 
Biată inimă se fringe, 
Fringe-te şi nu mai bate! 

O, veniţi voi trei surate 
Cu-ale voastre mini fatale 

Şi ca laptele de pale, 

Şi muiaţi-le In singe, 
Pentrucă tăiarăţi, Parce, 

Firul scump al vieţii sale. 
Limbă, stai şi nu mai toarce! 
Vino, spadă singerată 

Şi a sinului zăpadă 
Cu-ascuţişul tău sfişi-o ! 
Astfel Thisbe fu să cadă! 


(Luciu-de-lună dispare), 
Marcia funebre 


Mor! Adio! Mor! Adio! 


Theseu. — una şi leul au rămas să imorminteze morții. 

Demelrius.— Da, şi zidul tot aşa. 

Bottom.—Nu, nicidecum. Zidul care despärjea pe părinții 
lor, s'a dârimat. Dacă doriţi acum să vedeţi... 

Epilogul.— Sau să auziţi un dant bergamasc jucat de doi 
comedianți din trupa noastră ? 

Theseu.—Nici-un epilog, vă rog ; piesa dumneavoastră n'are 
nevoe de apologie. Nu vă scuzaţi. Actorii fiind morţi, e de pri- 
sos să mai fie fluerați. Dacă acela care a scris piesa ar fi jucat 
rolul lui Pyram și s'ar fi spinzurat de briul Thisbei, ar f fost o 
tragedie foarte frumoasā; şi aceasta este, nu-i vorbă, destul de 
frumoasă și foarte bine jucată. Incepeţi mai bine danţul berga- 


masc şi lăsaţi epilogul, 


Hippolyta, Cum se tace că | ' 
„i: 23 una s'a dus mai innai . 
veni Thisbe să-şi găsească amantul ? stă 
Theseu. || va găsi la lumina stelelor, Iat-o ! 


Ă Intră This 
Şi cu bocetul se 'ncheie şi piesa, € 


Hippolyta. Eu aş crede că n'ar trebui să bocească prea 


olie n'ar atirna mai 
decit Pyram cu Thisbea lui cu tot? greu la cintar 


Lysander. Mi se pare câ ochii ei dulci l-au și zărit. 


Thisbe 
Oare dormi tu, copilaş ? 
Hai deşteaptă-te! Ei aş! 
Ce? Mort? Mort? Spune un cuvint 
O, Pvrame, ce-ai făcut ? 
Nu răspunzi ? Râmii tăcut? 
Inveli-va un mormint 
Ochii tăi dulci şi senini! 
Şi sprincenele de crini, 


(Dans de clovni). 
Thesen. 
Cu glas de-aramă miezul nopții sună. 
E ora cind statiile s'adună, 
Prieteni, la culcare ! Căci mă tem 
Că toată vremea care o veghem 
In noaptea aceasta, mini o vom dormi.. 
La revedere! Somn ușor, copii ! 


di jat AĈAJ 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


are a 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 131 


N -—— 


De-aci "nainte incă cincisprezece 
Voioase zile 'n şir vom tat petrece, 


(Toţi întră in palat Lysander, Hormia, Demetrius şi 


Helena es prin droapta). 
Scena a șasea. 


Puck. 

Rage-acuma hămesit 
Leul; urlă 'n lună lupul 
Şi plugarul obosit 

Işi dedă odihnei trupul, 
Leneş pilpăe văpaia 

Pe tăciuni, cobind a moarte 
Țipă 'n turnuri cucuvaia. 
Ceasul tainic nu-i departe 
Cind strigoii 'n ţintirim 
Es din gropi Intredeschise ; 
lară noi, silli ce 'nsoţim 
Carul Hecatei, cu vise 

Pe turiș, goniţi de soare 
Şi ne'mprăşiiem ca vise 
După umbrele fugare, 
Nici un şoricel nu strice 
Pacea astei case sfinte, 
Eu's trimis cu-o măturice 
Ca să maâtur dinainte 
Şi să fac curat aice. 


(Intră Oberon, Titania, Zine). 


Oberon, 
Răspindiţi ca o lucoare 
Dulce-a unui foc ce moare, 
Zine, şi porniţi in zbor 
Şi dansaţi apoi uşor! 


Titania. 


Cite-o notă 'ngine 'n cor 
Fiecare vorbă a mea, 


Pană ce n'o răminea 
Nesfinţit nici-un locşor. 
(Linteco şi dant) 


Oberon. 


Mergeţi pân'la revărsatul 
Zorilor prin tot palatul. 


(Zinele întră 'n palat) 7 = 
(Oberon, N 
ară noi vom cerceta 
Cel mai mindru pat de nuntă, 
Ca feriti de soartă cruntă 
Fericiţi să viețuiască 
Cei ce'n el au să se nască. 
lar perechile tustrele 
Să-şi râmină 'n veci fidele 
Şi să aibă 'n toate spor 
j Şi noroc cu pruncii lor. 
Zinelor, până se face 
Zi, cu roua de pe väi 
Sa sfințască-aceste odăi 
Răspindind o dulce pace, 
Ca "n aceste săli mâăreţe, 
Gloria să strălucească 
Şi-o eternă tinerețe 
Pe stăpini să-i fericească! 
(Zinele se 'ntore din palat). 


Oberon. 


Şi acum 
In zbor, la drum! 
Ne "'ntilnim iar în amurg! 


Puck. 


Dacă umbre, ce sintem, 
V'am adus vre-o supărare, 


182 


VIAȚA ROMINEASCA 


Credeţi (și atunci avem 
Un cuvint de apărare) 

Că in somn v'au apârut 
Toate cite le-aţi văzut, 

Şi atunci povestea noastră 
Nu-i decit un sarbăd vis 
Care nu va fi proscris 

De bună-voinţa voastra, 
Dar pe numele meu bun 
Şi cinstit, mă jur, eu Puck, 
In curind am să v'aduc 
Ceva nou şi mult mai bun, 
De n'o fi aşa cum spun, 
Puck rămină de minciună, 
Puck e hotărit să facă 

Tot ce poate să vă placă, 
Şi acuma, noaple bună 
Tuturor, și nu plecaţi 
Până ce n'aplaudați ! 


Traducere de Si. O. losii 


wnan 


- 


Lo. 


_ 


Note pe marginea cărților 


PE MARGINEA UNEI BIOGRAFII 


Acum, de curind, s-a stins din viaţă Lordul Avebury,—cel 
mai iubit om de muncitorimea engleză, — tocmai cind intrase 
intr-a optzecilea an. Cine n-a auzit măcar, la noi, de Sir Lubbock, 
şi ciți nu i-au citit cărţile lui asupra furnicilor şi asupra plăcerilor 
vieţii ? Puține cârţi s-au bucurat de o așa întinsă popularitate, 
şi mai puţini scriitori încă au dobindit un atit de întins şi de 
înalt renume în timpul vieţii lor. Numele lui Sir Lubbock e cu- 
noscut in lumea întreagă, iar operele lui apărute In numeroase 
ediţii au fost traduse, în mare parte, In limbile lranceză, germană 
şi italiară. Sir Lubbock ajunge în 1900 Lord Avebury, un nume 
indiferent pentru continent, foarte suggestiv însă pentru arheologii 
de oriunde. Micul sat englez Avebury posedă cel mai vechiu și 
mai mare monument druidic, din Europa întreagă, Sir Lubbock, 
care era un arheolog de frunte, a făcut tot posibilul să cumpere 
acea parte de loc pe care se află renumitul templu druidic, și 
cind a fost lăcut lord şi-a zis şi-a rămas Lord Avebury. E şi 
aceasta una din caracteristicele acestei extraordinare personalități. 

Cind deschizi catalogul unei biblioteci publice, la paginile 
consacrate lui Sir Lubbock, nu poţi să nu râmli surprins de o 
atit de rodnică şi de variată activitate intelectuală. Chiar acei 
79 de ani trâiți nu alungă nedumerirea, cum unul şi acelaşi om 
a putut să scrie peste patruzeci de cârţi în domenii deosebite,-— 
unele în cite două volume de peste 500 pagini fiecare,—pe lingă 
sute de broşuri de conferinţi şi discursuri, Multe din aceste 
opere, apărute în cite şase și şaple ediţii, Sint traduse în alte trei 
limbi. lata activitatea care i-a stabilit lui Sir Lubbock o reputație 
fermă printre geologii, botaniștii, zoologiştii, antropologiştii, arhe- 
clogii, statisticianii și financiari! de întâia mină, din lumea Intreagā. 

În toate aceste ramuri ale ştiinții Sir Lubbock a observat 
fapte noud şi a adus explicări nouă, A contribuit nu numai la 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


progresul acestor ştiinți, dar, prin metodul lui de investigaţie 
şi modul lui de expunere, s-a silit să scoată ştiinţa din laborator 
şi s-o pue la dispoziția marelui public, Forma în care cărţile 
lui sint scrise explică în parte popularitatea lui Sir Lubbock, şi-l 
pune totodată In rindul literaților şi stiliştilor de primul rang. E 
o imbinare foarte rară: om de Șliință și literal totdeodată Sir 
Lubbock e un caz Incă și mai rar, aproape excepțional: e şi 
unul din marii oameni de acţiune. El e unul din acei luptători 
neobosiţi pentru ridicarea şi imbunătățirea stării claselor de jos, 
şi a ridicării prestigiului comerțului englez in concurența mon- 
dială. In această direcţie şi-a cheltuit el activitatea în cea mai 
mare parte, Treizeci de ani a fost membru permanent ales in 
„Camera Comunelor“, Inainte de a fi fost numit pair in „Camera 
Lorzilor“, A fost ales intăia dată ca membru al partidului liberal, 
in 1870; iar în 1880, un comitet compus din Darwin, Huxley, 
Lyell, Max Maller și Tyndall l-a propus ca reprezentant al Uni- 
Versităţii din Londra, care l-a trimes in „Camera Comunelor“ fără 
intrerupere pănă in 1900, cind a lost ridicat la rangul de Lord, 
Un lucru curios pentru noi, dar caracteristic pentru viața 
engleză : acest reprezentant permanent timp de douăzeci de ani al 
Universităţii din Londra, propus de un comitet compus din tot 
ce-a putut produce omenirea mai inalt în domeniul intelectualităţii 
pure, nu numai că n-a fost niciodată profesor universitar, dar n-a 
lost nici student, Marele Sir Lubbock, acel căruia Darwin i-a recu- 
noscut prin scrisoare publică ajutorul în rezolvirea unor chestii 
complicate din „Origina Speciilor“, n-a făcut studii universitare, 
nici măcar secundare complecte, —e un self-mademan, — un ban- 
cher din City, La vrista de cincisprezece ani a intrat clerk (am- 
ploiat) în banca părintelui lui, din City, bancher şi matematecian 
distins in același timp, Aici Unărul Lubbock a lost pus să mun- 
cească din greu, pentru carieră și pentru a [i în stare să conducă 
banca, cind părintele lui bâtrin nu va mai fi, căci așa cerea cinstea 
vechei firme de bancă. Aici Sir Lubbock şi-a lăcul educaţia de 
iness-man, peniru a ajunge mai tirziu preşedintele bancherilor 
din City. şi preşedinte al Camerei de Comerţ a Londrei, dem- 
nitate ce a ocupat-o patru ani de zile. Ca om de “faceri și de 
finanțe Sir Lubbock a venit in deaproape contact cu micii am- 
ploiați şi muncitori, şi a fost simţitor la greutăţile vieții lor. 
Activitatea lui parlamentară întreagă e determinată numai 
de simpatia ce o avea Inrădăcinată in suflet pentru milioanele 
de muncitori anonimi dar productivi, Şi ca parlamentar Sir Lub- 
bock a atins recordul: timp de treizeci de ani, cii a fost mem- 
bru in „Camera Comunelor, a izbutit sā treacă douăzeci şi nouă 
de legi —toate din iniţiativa lui și prin lupta lui, Toate aceste 
legi au un caracter de protecție a claselor muncitoare, afară de 
două, din care una e pentru „protecţia paserilor sălbatice“, sar 
alta pentru „Protecția monumentelor antice*. Două din aceste legi 
formează epocă în istoria contemporană a Angliei: 1) legea pen- 
tru „regularea şi limitarea oarelor de muncă a amploiaților şi 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 155 


i i i zilelor de repaos a 
uncitorilor* şi, 2) „legea pentru sporirea zile i 

ec iociloe Fa toate "gradele, cu şase zile pe an“,—așa RRT 
Bank-holidays. Aceste şase zile, numite sărbătorile Băncii. sint 
aranjate In şase luni fixe, ca să formeze şase grupuri de cite 
i os absolut, È - ; 

E acea zile muncitorii în Anglia le spun zilele siintului 
Lubbork,—e singurul sfint care are consacrate şase zile pe an. 


* 


i i ! Toate în 
iinţă, literat, reformator social, bancher! 1 
toli, pa e specialist competent, nu de pretenţios sn» 

i afaceri şi poet ! | 2 
iaj rai piere, d şi mai absurdă. Și cu toate apane Soy ; 
kespeare Insuși e reprezentantul cel ea pp anp bgp S 
trast izbitor, Shakespeare se considera în | ter fa ear 

ss-man* e scria piese pentru trupa lui ca ; l i 

A lent font abil in această afacere, puţin artistică pia NI e 
şi a „tăcut parale“ (make money), cum se spune în 
a ri lui „Romeo and Juliet şi A river se 

z n om de afaceri, nu ne mai pule 

E Oaia a putut fi şi unul din marii istorici, apa renale 
Prestwich să reprezinte atit de strălucit geologia, o e in 
tul de hirtie John Evans să ajungă preşedintele Socie 
aiig A privi fără mirare şi la bancherii mn și fa 
cum trec în istoria literaturii ca poeţi, și la oaza a pă e 
bock, care își conduce banca în City şi Camera e. a 
Londrei ; prezidează mag saca de TETUAN SOE ogie Aat 

isti : ie; ia mâsuri pentru «e i ; 

în ia germ pentru legi democratice; scrie volume Area 
4 Free Trade and British Commerce“, despre pernan 
Babuni şi minunile lummi în care trāim“, despre , akan rai 
lar*, despre „Simţurile, instinctele şi ere rara pr sira 
; icipal*, despre „Peisa A € e 
lg as 3 i e pet „Reprezentarea prop) Doe A lori 
isaj in Anglia și cauzele cărora se datoresc”, 

Pee ae viza i; ri primitivă mentală Pppeiati a pei ; 
tecilor*, despre "Piacerile vieţi ee aie în pg Analia sl 

i diţie în Anglia şi a ci f ntine 4 
pod z Ta paeiie e niari". ga ră pauni ee mem ae ', cei 

re * despre , „ des 
pre „Intrebuințarea vieţii”, remis el ne ars 
i amoriozelor la insecte“, a i ; 

e ar Ae E ATAA sălbatice din Anglia in prea Spee: 
tele“, despre „Furnici, Albine şi Vespi“, despre „Flori, ie 

i Frunze* despre Inseminţâri”, despre „Muzuri și ate d 
dar on dă "să mä opresc, — şi-au rămas Incă, pe lingă volume, 


186 VIATA ROMINEASCA 


peste o sută de „memorii“ şi „comunicâri* la „Societatea Re- 
gală“ şi nenumărate conierinați şi discursuri. 

La vrista de 76 de ani a scos a şasea ediţie din „Origi- 
nile civilizaţiei* in care se punea in curent cu toate noile des- 
coperiri, și la 77 de ani—citeva luni inainte de moarte — scoate 
un volum de antropologie: „Casâtoria, Totemismul şi Religia“, 
Observațiile asupra insectelor i-au luat muncă de zeci de ani 
de zile şi tratatele lui biologice cuprind mii de ilustrații de sec- 
țiuni microscopice, 

Am cital mult din titlurile operelor pentrucă Insuşi titlurile 
caracterizează mentalitatea autorului, Sir Lubbock nu € un co- 
lecționar de fapte numai : ceia ce urmăreşte e ințeiesul lor, viaţa 
ce se ascunde Indărătul lor,... raporturile dintre insecte şi plante, 
cauzele care modifică scoarța pâmintului... In toate urmărea idei 
şi înțelesuri, Sir Lubbock s-a ocupat ca studiul animalelor şi-al 
plantelor, fară să fie profesionist didactic, —profesor de ştiinţi. 
Şi el, caşi cei ma: mulţi din marii lui contemporani : Faradav, 
Owen, Lyell, Murchison, Herschell, Tyndall, Huxley, Spencer, 
Mill, Ramsay, Presiwich, Darwin... erau simpli cetățeni care se 
ocupau de plăcere cu chestii ştiinţifice ; şi nici o Universitere din 
lume n-a intrunit vreodată în sinul ei o astfel de pleiadă de oa- 
meni de ştiinţa, 

Sir Lubbock iubia cu pasiune natura, de aici interesul lui 
de a pătrunde in viața insectelor şi plantelor, Sentimentul na- 
turii e in rasa engleză. Noi admirâm natura pentru frumusețile 
ei, Englezul o iubește şi vra să irăiască in intimitatea ei. Iubi- 
rea de animale şi de cimp la nici un popor nu e allt de mare 
și de simplă ca la poporul englez, E caracteristic că nici un 
scriitor nu Intrebuințează atitea nume de plante ca Shakespeare ; 
și unul din omagiile pe care Englezii le aduc acum lui Shakes- 
peare e de a planta grădini care să confie toate plantele citate 
de cl. Una din plăcerile pe care le are Englezul e să meargă, 
cind äre posibilitatea, cit se poate mai multe mile pe cimpuri şi 
prin păduri, nu ca så admire, dar casă simtă brazda şi pădurea. 
Sărbătorile, oraşele engleze deșană milioane de oameni pe cim- 
pii; seara trenurile li intorc incărcați de Hori salbatice de cimp, 
Inviorați de acel „iresh air“ şi cu atit mai enluziaşti cu cit au 
călcat mai multe mile pe iarbă verde. Şi ştiu precis,—căci, odată 
cu biletul de tren, fiecare capătă din staţia de unde pleacă gui- 
dul tipărit al excursiei ce vrea s-o facă, in care planul şi dis- 
tanțele sint date cu precizie matematică. 

Sir Lubbock iubea adine plantele și animalele ca orice En- 
kiez. Avea în special slăbiciune pentru insectele inteligente, pen- 
tucă putea oarecum să se ințeleagă cu ele. In casa lui a a- 
vut toată viaţa furnici, albine și vespi dresate in libertate, pe 
care le cunoştea individual și care Il cunoşteau şi veneau la cl 
de le brânea şi le rlesmierda. O asfel de iubire într-adevăr 
pare curioasă, dar numai ca a dat posibilitatea lui Sir Lubbock 
să scrie o adevărată psihologie a insectelor, Ea nu e numaio 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 187 


formă i ii, ci şi i t de investigaţie : 
a sentimentului naturii, ci şi un instrumen investig 
viața nu se poate studia fără o largă simpatie, o mare iubire, 


vu știu cit de răspindită c în Anglia iubirea de insecte ; 
Bai insă şi de cini cred că nu lipseşte nimănui, ca 
mai mic grad și iubirea de pisici. Mi s-a Intimplat de ec 
tale ori să văd oameni sârutind cai și cini tn stradă; şi A.o 
expoziţie de cini din Londra am văzut cinii atit de alintaţi şi sä- 
rutați, incit incepusem să nu mai văd scara zoulogică Intre a- 
cest nobil animal şi homo sapiens. N-am avut prilej să aria 
o expoziţie de pisici, dar a kpas ze ara oa iara i a 

isicile nenorocite* („home lor cats in di „În 

a o pooles de a avea pensiuni şi sanatorii secta air 
le favorite“ („pets“). Cind Englezul pleacă cu familia e ară 
torie, cinii, p'sicile sau alte animale favorite — zic san ae 
male favorite, căci ştiu că Byron, de exemplu, avea in e 
și un lup şi un urs—sint plasate In pensiune. Un ne onn as 
publicat anul trecut o corespondență foarte sentimentală, rea ară 
intre directoara unti asemenea pensiuni, și o Lady a nea zi 
in Flveţia şi-şi lăsase pisica adorată în pensiune, lubi 


< cini e atit de mare la Engleji incit mulţi cini au ajuns renumiţi 


inți ii bri la dis- 
ile suferinți ce au incercat stăpinii lor cele s 
a e. re hagi nu ştie în Anglia că Byron a trecut pen 
cea mai mare disperare cind a trebuit să-și Ingroape pe rare 
ul lui cine Boatswain. Melancolia inscripţiei scrisă Să Byr 
i piatra lui mormintală pen ageri on petele E oda 
; x S | 
marginea mormintului cinelui lui W. Sc pu ear lenea 
ilia marelui scriitor a vărsat şiroae de 
iii la am văzut un frumos monument, —o apa 
şi un cine în grup. N-am putut aha cine in Cones, S ea 
i insă inscripție cum se numea cinele, 
niste lui, adera de marele poet Wordsworth, am ințeles că 
fi fost... un mare cine. i 
ii der avea slăbiciune pentru un animal pr: puţin 
nobil decit cinele, pentru magari. Paan gară pet aa, 
g şi duios titlu: „7o a young Ass— other e 
ira) fe (“Unui mâgâruş-— mama lui fiind pnponită lingă ue: 
in elanul sincer al poemului dedicat, Wordsworth esclamă „1 ! 
thee Brother!*, („Te salut frate t“). E un vers ra se pe 
oricine dintr'o atitudine gravă, fie el scris chiar de Wor lee 
Fără îndoială Insă că raporturile dintre om și -os pi 
dacă se poate spune, mai personale în Anglia decit a ră akad 
Şi animalul trăind mai aproape de om și mai incâlzit ra i a 
omenească devine mai blind, mai sociabil şi mai intelige Ran 
omul ajunge mai bun. De luni de zile, In fiecare sparg că 
la aceiași oară, pe strada din faţă a „Muzeului Britanic Me ka) 
sică regulat se primblă pe postamentul de granit al grilajului,. 


dss VIAȚA ROMINBASCA 


In sus şi 'n jos, primind cu o indiferență afectată desmierdările 
trecătorilor. Vine anume pentru asta: îi place să fie alintată,. 
Mult timp am trecut absolut indiferent pe lingă ea; fiind insă 
un trecător zilnic, pisica a inceput să mă cunoască şi să devie 
provocătoare. Cum, numai eu să n-o desmierd! 

Cum mă vedea, alerga iute spre mine, se uita drept în o- 
chii mei, cind ajungeam in dreptul ei, și se oprea. Nu-i dă- 
-deam nici o atenţie, până ce a inceput să și miaune. Era așa 
“de fericită cind am desmierdato. Dar entuziasmul ei n-a ţinut 
mult, și-am observat, după citeva zile, că se poartă şi cu mine 
tot așa de indiferent cași cu trecătorii de o zi. Am incetat să-i 
mai dau vre-o atenţie, atunci ea a Inceput să repete scenele de- 

la inceput; i-am înțeles feminismul, dar o bună parte din anti- 
patia mea pentru pisici a fost imprăștiată. 


|. Botez 


THAIS 


Te văd, Thais, ca printr'o rară ceaţă, 
Desăvirşit simbol al frumuseţii ; 

Te văd oprind în calea lor, asceţii, 
Te-aud chemind anahoreţi la viaţă. 


Te văd venind cu mlădieri încete, 
Cu ochii mari, şi fața zimbitoare, 
Văd gura ta ca o sfioasă floare, 
Şi păru'ncins de panglici violete. 


Aud foșnind tunica de mătasă, 
Şi simt parfumuri vagi de flori străine : 
Văd scinteind inele cu rubine, 
Comori întregi, pe mina ta frumoasă. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 


Prin negura închipuirii mele 

Văd Nilu-albastru cu nuanţe fine... 
Văd grota Nimfelor... te văd pe tine, 
O stea căzută de pe-un cer cu stele. 


Aș vrea să vii de-acolo... de departe, 


Şi ochii sâ-mi deschizi cu mina-ţi rece ; 


Să văd şi clipa care mă petrece, 
Şi vecinicia care ne desparte. 


Demostene Botez 


Școala nouă în Germania 


Intemeetorul şcolii nouă în Germania a fost d-rul Her- 
"mann ‘Lietz, cu vestitele sale Lunderziehungs hume dela Ilsen- 
burg, Haubinda și Bicbersiein. . 

Cea mai mare parlè din şcolile ce s'au creiat în urmă, s'au 
creiat de pedagogi care au colaborat un timp cu d-rul Lictz şi 
apoi s'au separat, unii In mod mai violent, alţii pe cale mai 
pacinică, pentru că d-rul Lietz, ca orice personalitate puternică, 


iși avea idealul său, hotărise până In cele mai mici amânunie 


calea pe care avea să urmeze pentru a | realiza şi nu ingăduia 
colaboratorilor săi nici o parte de iniţiativă în conducerea şcolii. 

Ori cum s'au petrecut faptele, lucrul cert este că s'au creiat 
şcoli nouă, destul de numeroase in zilele noastre, care —deşi au 
căpătat fiecare fizionomia particulară, deşi, proâtind de expe- 
riențele d-rului Lietz şi de propriile reflecții ale conducătorilor 
lor și ideile lor originale, au desăvirșit sistemul primelor incer- 
cări—au păstrat totuși Intipărirea genialului lor intemeetor, carac- 
terul de activitate idealistă, cu urmări îndepărtate etnice şi inte- 
lectuale, ce caracterizează de la Inceput şcoala nouă a d-rului Lietz, 

Nu pot fi considerate aceste şcoli nici ca intreprinderi de afa- 
ceri, nici drept născociri trecătoare ale vre-unui pedagog uto- 
pisi. Ele au izvorit din nevoile adinci ale vremurilor noastre, au 
fosi cerute de progresele stării noastre de cultură generală și de 
progresele psihologiei şi pedagogiei contimporane. Sint o reac- 
ție impotriva școlii de stat care s'a ținut pretutindeni în afară de 
progresul cultural, mai ales în ceia ce priveşte metoda, râmasă 
mereu la forma de invăţămint pasivă, la predarea cunoștințelor 
intelectuale şi morale pregătite gata, în loc să tacă din copil un 
instrument activ ce caută să-şi ciştige prin activitate proprie edu- 
cațiunea, atitudine care poate nu a adus niciodată atita rău o- 
menirii ca in vremile aceste de activitate intensivă. Şcolile a- 
cestea nouă sint in acelaşi timp şi manifestarea a o mulţime de 
tendințe caracteristice spiritului contimporan, tendințe de care 
nu-şi dă cineva seamă decit dacă intră puţin in mișcarea psi- 


ȘODALA NOUA DIN GERMANIA 191 


ho-pedagogică din apus și mai ales a tendinței pedagogiei mo- 
derne de a ține socoteală de nevoile legitime ale copilului, pe 
care stărue u le cunoaște din ce in ce mai bine, şi de necesi- 
tatea de a prepara copilul cit se poate mai desăvirşit pentru ne- 
voile vieţii vremurilor noastre, Pot fi privite aceste şcoli ca nişte 
laboratorii de pedagogie, care au nobila ambiţiune de a dovedi 
ce poale da practica celor mai nouă teorii pedagogice, vor să arăte 
prin lapte ce poate realiza educaţiunea dată în condițiile cerute 
la copii normali, 

Şcoala din Vickersdori, caşi acea din Odenwald, din Sol- 
ling, din Schondorf şi Bischopstein, au toate, — din această cauza, — 
un scop comun, spre care tinde fiecare sub forma ei proprie 
şi prin actiritutea ei particulară. Acest scop este crearea u- 
mei mediu educaliv, în care copilul să se poată dezvolta adap- 
tindu-se lui insuṣi și în acelaşi timp unui ideal moral; adică in 
condițiuni care să-i invoiască copilului a-și dezvolia cit se poate 
mai desăvirşit şi mai armonios dispoziţiunile sale trupeşti, mo- 
rale, intelectuale și artistice şi să realizeze astiel fiecare, după 
personalitatea şi după puterile sale, idealul! omenesc al epocii în 
care trăeşte. 

Cea întăi condițiune cerută pentru a realiza acest scop este 
de a depărta şcoala de oraș şi a scoate astfel pe copii de sub 
inriurirea nesănătoasă, ațițătoare şi obositoare a acestuia asu- 


= pra corpului şi sufletului lor, 


Toate școalele nouă sint la ţară, JWickersdorf e aşezat în 
inima pădurilor din Thuringia, pe povirnişul unui deal păduros, 
In mijlocul altor dealuri acoperite cu păduri şi privind asupra 
unei văi strimte şi pitoreşti, 

Odenwald Schule e în coasta unui munte, la 400 m, dea- 
supra nivelului mării, în mijlocul codrilor seculari, cu o vedere 
incintătoare asupra unei vâi splendide și asupra Rinului spre 
apus. 

Knaben.l.anderziehungsheim la Schondori, in munţii Bava- 
riei, la marginea unei păduri, nu departe de regiunea lacurilor. 

Landerziehungsheim dela Solling pe o pantă lină a mun- 
ților Solling in partea de vest a masivului Hartz, 

Bischopstein Schule este aşezat pe un domeniu seniorial, 
intrun castel istoric, in mijlocul unui peisagiu bogat şi variat, 
insulleții de amintiri istorice. 

In asemenea mediu poate realiza copilul cu adevarat acea 
intoarcere în sinul naturii visată de Rousseau, aşa cum o cere 
Și cum o vrea pedagogia novă. Acolo trupul i se poate întări 
Şi ojeli impotriva tuturor schimbărilor de chmaă și atmosferă, pu- 
terile i se pot dezvolta fără nici o piedică, poate să şi dea dru- 
mul zburdălniciei târă a fi stăpinit şi supraveahiat la fiece pas 
ca In şcolile dela oraş 

Spaţiul, aerul, apa şi lumina fac să-i sporească energia fi- 
zică şi să i se Inmulțească nevoile sufleteşti, Acolo poate el lu- 
cra pe cimp şi in pădure pentru a se pregăti să lrăiască, pen- 


192 VIAŢA ROMINEASCA 


tru a-şi exercita spiritul de iniţiativă, a învăța mai ales să cre- 
eze cu activitatea trupului şi sufletului lui lucrări folositoare, 
acolo va căpăta încredere in sine şi va putea trăi in bucuria 
plină a vieţii tinărului său organism 

Intoarcerea la natură, după cum se vede, e aici luată în 
înțelesul că se caută a se face copilului o viață mai potrivită 
cu nevoile sale reale şi legitime, mai naturală şi mai simplă, 
mai sănătoasă pentru trupul și sufletul lui, Să nu ne 'nchipuim 
insă că seamănă Intru ceva clădirile şcolilor cu coliba salba- 
ticilor primitivi. Dimpotrivă, aceste clădiri sint „case părintești“ 
(des foyers, heime), luminoase şi prietenoase, prevăzute cu tot 
conioriul modera, încălzit central, electricitate, băi, etc... Să nu 
ne'nchipuim iarăşi că asemeni şcoli seamănă intru ceva cu că- 
zărmile pe care ni le înfăţişează amintirea cind zicem vorba in- 
iernat. — căzărmile acele reci şi triste cu dormitoare vaste şi sāli- 
de-mincare comune, in care stau ințesaţi copii in turme.—hNu, 
şcoala nouă este locuința unei mici colonii, a unei republici în 
cart copiii trăesc In grupe mici, in familii restrinse, intemeiate 
pe afecțiunea dintre copii şi adulți și care fin locul familiilor 
adevărate, cu tendința de a deveni expresiunea ideală a spiri- 
iului de famile. 

Copiii trăesc acolo după regulele higienii, hrâniţi sănătos şi 
imbrăcaţi simplu. Nu se neglijează nimic din cele ce trebue să 
întărească și să perlecţioneze, să inlrumuseţeze corpul : gimnastica, 
jocurile, sporturile, excursiile ; totuşi se are in vedere in fiece clipă 
că scopul şcolii este dezvoltarea sufletească, munca spirituală, 
pe cind cultura fizică, căreia totuşi i se consacră fiece oră liberă, 
nu este decit o specialitate secundară, o preocupare pe planul 
al doilea. In sfirşit aceste şcoli, deși așezate alară la ţară, nu sint 
o protestare impotriva vieţii civilizate, o renunțare la cultură, nu 
reprezintă o tendință spre săhăstrie, o robinsonadă. Aşezarea la 
țară era o condițiune cerută pentru realizarea mediului educativ 
necesar şcolii nouă, Motive higienice şi pedagogice cereau im- 
perios depărtarea de viața de oraş a școlii nouă, dar motive tot atit 
de puternice impuneau școlii nouă legătura cu viaţa civilizată a 
centrelor mari de cultură. Din această cauză vedem că toți di- 
reclorii şcolilor nouă se preocupă acum să-și aleagă o așezare 
in apropierea unor asemenea centre, Cu modul acesta elevii vor 
putea sâ-şi facă in mare parte educaţia lor acolo ; profesorii vor 
avea posibilitatea să se ţie în curent cu mersul progresului şi al 
ştiinții. Elevii şi dascâlii se lolosesc pretutindeni de zilele libere 
şi ale vacanței să meargă In oraşele mari şi să petreacă cilva 
timp acolo, vizitind teatre, muzee, concerte, biblioteci, stabilimente 
de industrie mare, etc. Excursii mai lungi se fac în vacanțele 
mari, în oraşe cu trecut istoric, în centre artistice cum ar fi: 
Florenţa, Veneţia, etc., sub conducerea profesorului care iniţiază pe 
tinerii lui camarazi in frumuseţile comorilor de artă a lumii vechi, 
etc. Tendinţa aceasta de a se apropia cit mai mult de centrul 
de cultură, de a intreține relații strinse cu viaţa de civilizație din 


SCOALA NOUA IN GERMANIA 193 


oraș, este unul din caracterele ce disting şcolile nouă, așa nu- 
mitele Freieschuigemeinde, de primele şcoli ale d-rului Lietz, 
Landerziehungsheim. In adevăr, in şcolile d-rului Lietz era mai 
ales pronunţată tendinţa de a se acţiona impotriva școlii de stat 
germane : ele erau mai mult un refugiu, în care pedagogii şi mai 
ales şcolarii moderni nu căutau decit a se libera din cătușele în 
care educaţia şcolară stringea personalitatea lor din toate părțile, 
In primul avint în spre libertate, In tendința nelâmurită, confuză, 
in spre o viață simplă și datătoare de tărie trupeasca şi sufle- 
tească, ca acea a vechilor Spartani, au lost desigur exagerări 
atit în ceia ce priveşte îndepărtarea ostentativă de oraș şi de viaţa 
civilizată cit şi In ceia ce priveşte viața din „#eime*, cit şi infâţi- 
şarea exterioară a tinerilor „liberați*. Se gindeau prea mult in 
primele şcoli la liberarea personalității, la dezvo/larea armonioasă 
a individului, şi prea puţin la faptul că individul face parte din 
o colecțivilate, şi e chemat a trăi în colectivitate şi pentru co- 
lecțivitate. Erau aceste prime şcoli un teren newiru pe care se 
intilnesc mai mulţi Emile pentru a face gimnastică sufletească 
şi trupească în vederea de a se dezvolta cit mai desăvirşit şi mai 
armonios, şi nu şcoli în adevăratul înțeles al cuvintului. A 
trebuit luptă mare, experienţă, maturizarea concepțiunii de şcoală 
nouă, pentruca să se convingă şi să se supună sumedenia de 
tendințe contrarii care amenințau să nimicească această incercare, 
cum sau nimicit altele atitea Inainte, — pentru a se ajunge prin 
individualism la socializare şi a face pe copii, scăpaţi de subt 
ferula şcolii biurocratice și impingi intr'o pornire neinirinată spre 
libertate, să primească, de bună vog, datorii noud, călră comu- 
nitatea ce era şcoala nouă. fn școlile germane de tip nou s-au 
rezolvit în mare purte aceste probleme graţie bine înțeles, dure- 
roaselor experiențe facute de d-rul Lietz in primele şcoli, 

Freieschulgemeinde se numesc aceste şcoli care au căutat 
să dea o indrumare şcolii noi cătră un idea! de cultură isvorit 
dintr'o conceptie largă şi obiectivä şi să translorme astle! vechile 
„ Landerziemangsheime“ in şcoli adevărate. In adevâr nu se poate 
să nu se dea copiilor o slea călăuză în mijlocul conluziunii 
ideilor In formaţie, nu se poate să nu se stabilească o tablă de 
valori care să măsoare sentimentele lor morale, să nu se dea un 
scop activităţii lor şi un ideal vieții lor. 

Doctorul Wynecken dela Wikersdorischule nu vrea să pue 
şcoala nici In serviciul idealului creștin, nici în acel al idealu- 
lui naţional. Şcoala, pentru el, este un organism autonom În 
serviciul gadevârului obiectiv, al culturii, Scopul şcolii tretue să 
fie dobindirea şi conservarea culturii şi, dacă se poate, crearea 
ei. Idealul activităţii individuale trebue să fie aspiraţia de a lua 
parte la munca omenirii pentru realizarea culturii, pentru realiza- 
rea spiritului obiectiv. Emanciparea personalităţii, libertatea spi- 
ritului este fără îndoială una din cuceririle cele mai irumoase 
ale omenirii şi sâmnâtura epocii noastre ; dar nu libertatea per- 
sonalităţii trebue să fie scopul ultim al educaţiunii, căci această 

4 


194 VIAȚA ROMINEASCA a 


libertate va fi urmarea necesară a unei educații ce va avea ca 
scop final cultura ştiinţifică şi arlistică cea mai desâvirşită şi un 
adinc sentiment de responsabilitate, de cinste științifică și artis- 
tică. Desigur nu se poate numi aceasta o preparație fa viaja 
practică, dar, zice Wynecken, școala nouă nu priveşte copilaria 
ca o stare tranzitorie, ca o epocă de preparație pentru viața de 
mai tirziu, fără însemnătate în ea însăși. La virsta în care se 
potoleşte pornirea svinturatică şi pătimaşă a animalității copilă- 
rești și adolescentul deschide ochii asupra lumii, sufletul lui e 
plin de dorințe nemărginite, de avint spre tot ce e mare şi fru» 
mos în viaţă. E singura epocă din viaţa lui în care este şi are 
nevoe să fie idealist, singura epocă in care aspiră spre valorile 
absolute ale vieţii. Să ne folosim de ea. să dăm sufletului lui 
hrana pe care o cere și să căutăm ca tocmai In această epocă 
de idealism innalt şi curat să-i dăm o tablă de valori ale vieţii, 
care să-l poată indruma mai tirziu peste interesele lui practice 
Și de carieră câtră marile fapte de cultură din vremea lui. Co- 
pilul e nădejdea rasei omenești şi noi trebue să tindem a-l ridica 
mai sus de noi Inşi-ne, dacă vrem să pășească neamul omenesc 
inainte |! Prin faptul insuși că am căutat sa-l adaptăm mai sus, 
deasupra meschinei lupte de toate zilele, vam pune în el pute- 
rea și mijloacele de a-și cuceri locul ce i se cuvine in viața 
practică, 

Desigur Wynecken e raționalist şi intelectualismul său siit 
de înnalt poale să nu convie multora dintre vederile noastre şti- 
ințifice şi să nu corespundă nevoilor vieţii, —dar, ce orizont splen- 
did şi luminos pentru un suflet tinâr? 

Mai uman, mai legat de realitate, deși tot atit de măreț şi 
de idealist, e idealul de cultură al d-rulm Paul Geheeh dela O- 
denwaldschule, căci el indrumează educația mai mult spre par- 
lea socială. Problema centrală a educațiunii este pentru el gez- 
volturea sentimentului de dalorie cătră comunitate, interesul 
pentru propăşirea comunității, responzabilitatea pentru regresul 
ci, simpatia pentru bucuriile şi durerile či, necesitatea de a face 
să primeze interesul social asupra celui individual şi chiar ne- 
cesitatea şi dorința de a se sacrifica pentru ca, 

Celelalte școli sint sau şcoli cu ideal de cultură națională, 
Dentscheshaus cum se exprimă unul din directori, sau cu j- 
deal de cultură creştină, evanghelică. 

Dar oricare ar fi idealul unei şcoli noi, sini convinsă că 
nu i seva putea niciodată imputa, cum se impută cufatita ve- 
hemenţă şcolii de stat, că ar fi o confiscare a generaţiei noi de 
câtră generaţia veche, un mijloc de a întipâri în sufletul tinere- 
tului o atitudine, pentru a face din ea instrumentul vre-unei pă. 
reri dominante, Este un principiu de care e pătrunsă şcoala 
nouă, şi care va face din ea o şcoală a viitorului şi o va feri 
de toate greșelile actuale şi probabile ale altor instituţii şcolare. 
Acest principiu e Il Arbeitsprinzip, principiul activității proprii, 
lormulat în vremile noastre de dr. Georg herschensleiner. 


manea m ea 


ȘODALA NOUA IN GERMANIA 195 


Educația morală, caşi educația intelectuală, nu va mai fi im- 
pusă copilului din afară în lăuntru, ci va fi pus el in condiții 
să şi-o dobindească singur, să şi-o creeze prin el insuşi şi in el 
insuși prin dezvoltarea forlelor productive, 

Cea mai grabnică datorie a şcolii noi era de a reacționa 
impotriva lipsurilor strigătoare, impotriva cărora se ridică atitea 
voci autorizate, din toate direcțiunile gindirii. Trebuia sa se re- 
amintească educatorilor că Invățămintul cel mai desăvirşit nu dă 
decit instrucțiune, utaja singură dă cunoştinți, şi mai ales că 
adevărata ştiinţă trebue simțița întăiu ca o plăcere. Deci şcoala 
nouă caută în primul loc sa pue copilul In fața vieții, a faptelor 
concrete şi nu a ideilor abstracte, Memoria faptelor concrete 
este la maximum până la virsta de 12 ani şi până la această 
virstă, în libertatea vieţii din sinul naturii, copilul e in contact cu 
lumea concretă. cu lumea faptelor, pentruca abstracţiunea să se 
inchege din aceste fapte în mod Aresc şi nesilit şi orice abstruc- 
[iune să se poată proectu în orice clipă pe planul realități Și 
chiar în momentul cind îl vom vedea ca izbutește så lege fap- 
tele și că e copt pentru abstracțiune, trebue ca educatorul să fie 
prudenti şi să nu-i ceară copilului să lege după firul logic decit 
atunci cînd va vai-o el reaiminte, Numai în cazul acesta va 
urma plăcere pentru copil, va urma interesul, care e condiția in- 
terioară şi indispensabilă a muncii productive, va rezulta şi 
puterea, mlădherea, vioiciunea inteligenţi şi atenţiunii tui. Mai 
ales astel se va gäsi calea pentru a face pe copil să lucreze el 
insuşi cu propria lui activitate, sefâsistăndig. cu continuitate şi 
conştient de scopul pe care-l urmăreşte, și se va face fuvâtămin- 
tuni nefolositor cn timpul, S: Š 

În şcoala noua instrucţiunea e privită ca mijlec, nu ca scop ; 
câci, dacâ ea este un gest necesar dezvoltării virtualităţilor inte- 
lectuale, nu crează ea inteligența. Deci nu se va câula să se 
dea in asemenea şcoli un balast de vorbe şi abstracţium deşarie, 
memorizate farà să [ie asimilate, ci se va încerca să se formeze 
spirite tinere în stare de a lucra singure, li se va da o Indru- 
mare spre a căpăta o concepție de viaţă şi de omenire, urmind 
aceiasi cale pe care a urmat-o dezvoltarea cunoştinții în omenire, 
bătind drumul pe care l-au bàtut generaţiile precedente spre 
progres, Nu vor câuta şcolile nouă, deci, să islovească puterile 
copilului într'o storțare deșartă și nefolositoare spre a atinge un 
scop ce intrece puterile sale, dimpotrivă vor căuta să-i oțelească 
puterile sufleteşti și trupeşti printr'un exerciţiu, în care se vor 
succeda ritmat slorțarea, munca şi recreaţia, ca să capele, nu o 
Ştiinţă iluzorie, ci pregătirea pentru dobindirea ştiinții wen. 

O problemă importantă se pune azi pedagogici, problema 
culturii generale și a specializării, E invederai că fiecare inte- 
lizenţă omenească işi are forma ei particulară alături de forma 
generală şi romună omenirii întregi, Remy de Gourmont zice 

undeva cu mare dreptate: „Cultura generală este indispensabilă 
cu o singură condiție, aceia de a coincida cu una sau ma: multe 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


e s aa aaa 


secțiuni de cultură intensiva“. Care este partea care trebue să 
se dea fiecăreia din aceste culturi In şcoală, In ce raport trebue 
să stea cultura generală şi cultura specială în şcoală ? lată cum 
școala nouă a rezolvat chestia, Existā mai intăiu în aceste şcoli, 
pentru elevii ce au trecut de 12 ani, ramuri de invăţămint obli- 
galorii, destinate a da copilului Welanschaung, cultură generală, 
d sumă de cunoştinţe care sint neapărat trebuincioase unui am 
din vremurile noastre spre a [i ceia ce se chiamă un om culti- 
vat, care să se poată interesa de chestiunile ştiinţifice și artis- 
tice ale vremii sale. lață cam cum ar fi planul unei asemenea 
culturi generale. Trebue să înveţe copilul in chimie şi fizică in- 
suşirile fortelor naturale, în matematici şi mecanica legile ce o- 
cirmuesc, natura, în geograție şi geologie alcătuirea planetei prin 
jocul forțelor naturale, apoi atudiul vieţii care se dezvoltă pe 
planetă, istoria şi legile acestei dezvoltări In biologie. Toate a- 
ceste ar consului cultura științifică. Cultura literară ar fi con- 
stituită din studiareu științelor sufletului ; natura ṣi dezvoltarea cul- 
tarilor, limba, literatura, istoria religiilor și a artelor, economia 
politică, ete. Acesta ar fi în linii mari programul culturii gene- 
rale. Cit despre cultura specială, şcoala nouă ţinind socoteala 
de intreaga viață suflelească a copilului în multiplele manifestări 
ale personalității sale, li asigură și posibilitatea dezvoltării dispo- 
sijiilor sale speciale şi acordă o parte destul de largă lucrărilor 
prelerale ale copilului, Dar nu insistă prea mult asupra specia- 
lizării, căci specializarea prematură a copilului, alegerea unei vo- 
caţiuni Intro virstă prea fragedă, ar putea îi o primejdie, o pie- 
dică pentru dezvoltarea lui posibila. Specializarea presupune 
ncapăr al existența culturii generale despre care am vorbit, căci 
altiei ar pulea fi o violentare nejustificată a naturii copilului, 
Ceia ce e important insă în şcolile nonă e faptul câ se concen- 
trează toată sforțarea în a face din copil un om care să ştie să 
lucreze, ätit pe cit e posibil, cu achitilalea lui proprie, cà se 
caută a se dezvolta In toată activitatea şcolată un spirit de ab- 
negaţie in felul de a lucra, de devotament pentru şiiință, care 
tinde să se translorme în obiceiu înrădăcina! in sulletul omului 
devenit matur, Asemenea obiceiu de a lucra şi a privi lucrul 
intelectual îl va face să-şi valoreze puterile in orice ramură de 
activitate îşi va alege în viață, câci chiar in specializare nu e 
vorba in prima linie de a dobindi meşteşugul. dibăcia rutinară 
In tehnică, ci ojudecată proprie, vederi limpezi și juste, simţul 
adevărului şi fonā interioară, şi aceste calități ie dă cultura ge- 
nerală luată in sensul ci adevărat, 

Felul în care se face lucrul intelectual în şcoala nouă pen- 
tru a-şi ajunge la fel, e iarăşi foarte remarcabil. Invățâmintul e 
colectiv sau individuali după nevoile copilului şi felul cunoşiin- 
telor ce sini de predat. La Odenwaldschule. dr. Paul Geheeb 
a introdus aşa zisul sistem al „claselor mobite*, in care copiii 
sint grupaţi la fiecare specialitate după gradul de cunoştinle şi 
capacitatea individuzla ce posedă,—şi nu după virstă nici clasa 


ȘCOALA NOUA IN GERMANIA e 197 


în care se găsesc. Se ţine socoteală că o clasă e compusă din 
individualități de copii foarte deosebite şi e absurd a se im- 
pune tuturor acelaşi mers. Cei inteligenți vor juca în loc, iar cei 
slabi se vor istovi în sforțarea de a merge în pas cu ceilalți ; in 
mare parte din clasă interesul se va slăbi şi va rezulta plicti- 
seală și desgust de lucru. Pecind, daca se vor grupa elevii 
după capacitate ṣi gradul de cunoștinți, şi aptitudinile speciale 
vor fi grupate omogen și se va putea profita de late avanta- 
jele invâțâmintului colectiv: spiritul de emulaţie, avintul, imita- 
ţia. In acelaşi timp se urmăreşte pe «lt e cu putință invațâmln- 
tul individual alâturi cu cei colectiv. De mida la Wickersdori 
se întrebuințează pentru clasele mijlocii metoda din deal Schoo? 
de la Preston Scarch, la matematici. Se lasă copilul să Invețe 
singur, după carte îndicindu-i-se numai ce are de facut şi pro- 
biemele relative la materie, —preutalea e să se măscască o carte 
potrivită pentru acest scop. Profesorul nu dă decit lămuriri pu 
ici pe cole şi nu un ajutor efectiv, Dul Wwnecken povestește 
că ajunsese o adevărată pasiune rezolvirea problemelor şi ca la 
un moment dat o intreapă „casâ“, câci şcoalu e instalată în mai 
multe case, era in fierbere pentru o problemă mai prea. In mij- 
locul nopții un elev se sconia, aprinde luminarea şi gasește so- 
luția problemei. A fost o bucurie aşa de mere incit toată „fu- 
miiia* şcolară sa sculat să sărbătorească fericita intimplare... 
După un period anumit le vreme se fac exerciții cu toată clasa, 
pentru a se controla lucrarea individuala. Copiii pot astiel să-şi 
dea seamă de greutăţile pe care le intiineşie fiecare, după natura 
inteligenții sale și apreciază mai bine ajutorul profesorului, Sis- 
tema se poate aplica mai bine la repetiţia 

La Odenwaldschule s'a aplicat metoda Invâțâmintului indivi- 
dual şi colectiv In acelaşi timp la Invățămintul limbilor străine. Se 
face mai intăiu un curs comun de lectură franceză fonetică, apoi se 
dă fiecăruia de pregătit n cantitate anumită de materie pentru 
un timp hotărit şi. după ce a lucrat fiecare separat şi profesorul 
a loat pe fiecare şi l-a exercitat separat, se face din nou o lec- 
tură comună cu voce tare. În această şedinţă comună se corijă 
preşelile generale şi Gecare poate săşi dea seamă prin compa- 
rație de aceia ce-i lipseşte. Copiii, avind timp să se exerciteze, 
nu vor face atitea greşeli și nu vor auzi prea multa vreme în 
clasă o pronunțare proastă, au vreme să-şi corijeze preșelele 
iara a plietisi și a scoate din râbdâri clasa întreagă, şi elevu! ia 
obiceiul să lucreze singur, Tar profesorul are ocazia să cunoască 
puterile și lipsurile fiecăruia in pane, după aceste lucrări pe care 
ie face singur. 

Trebuia acum păzită o formă de organizare şcolară care 
să Invoiască realizarea principiului de liberă dezvoltare a čopi- 
lului în domeniul moral şi în acel intelectual, — Trebuia un me: 
din în care copilul să înveţe pric propria-i e atei cum să 
impace independenţa lui personală, Selbsiständichkeit, expansiu- 
nea individuală, cu respectul acestei libertăți la alții. Trebuia fa- 


198 VIATA ROMINEASCA 


O a e a 


> 


cut din şcoală un mediu în care raporturile şi sentimentele so- 
ciale să poată G invăţate direct de câtră copil.—in acest scop 
şcoala nouă trebuia să devie o adevărată comunitate de lucru 
şi viață. 

In școlile noastre publice viaţa e de obiceiu impârțită in 
2 tabere ; elevi şi profesori care, cind nu sint în vrăjmăşie, sint 
indiferenți şi străini cu totul unii de alţii şi nu-și bat cituşi de 
puțin capul nici unii nici alţii, cu ceia ce face interesul şi viaţa 
unora sau a altora, Școala nouă se sirădănueşte să asigure o 
colaborare In conducerea şi administrarea comunității, între das- 
câl și elev ; această organizare are urmări educative incalcula- 
bile. Organizaţia şcolară se razimă pe ceia ce se numeşte o fa- 
milie școlară, alcătuită din 6—8 elevi şi un dascăl, părintele 
sau Aamaradschafisfiihrer. Aceste familii şcolare sint mediul în 
care copilul învață să trăiască în strinsă legătură cu adultul, în 
care se dezvoltă increderea reciprocă și în care se capătă obi- 
ceiul de a colabora la fiecare moment impreună la scop, la rea- 
lizarea aspirațiunilor organizării, a şcolii. Şi e în adevăr de mi- 
ral ce iute se dezvollă In asemene Imprejurări simţul de datorie 
cătră colectivitate in copii şi de responsabilitate față de bunul 
sau răul mers al instituției. — Faptul e pus In evidenţă şi de câtră dr. 
(Geheeb care dă o atenţie deosebită acestei părți din şcoală, cit şi 
din fapte mai strigătoare decit orice vorbă. Un fapt ar fi chiar 
intemeerea şcolii dela Wickersdori, în care elevi si profesori in- 
dură cu voë bună lipsuri şi neajunsuri de tot felul într'un local 
nepotrivit, pănă să se prefacã acel vechiu şi să se faca altul nou 
şi nu au alt gind, alt țel, altă aspirație decit să realizeze idea- 
lul educativ al directorului, oricit ar îi de grele şi insuficiente 
condiţiile în care lucrează. Nimeni nu murmură, nici nu pregetă, 
toți lucrează cu încredere şi aceasta ni se pare un fapt de In- 
naltă solidaritate morală, 

Diriguirea şcolii stă In mina unci adunări in care i-au 
parte, lără deosebire de drepturi sau de grad, dascălii, dăscali- 
tele, femeile dascălilor, persoana care dirigează menajul, toate 
persoanele legale de școală şi care au un grad oarecare de cul- 
tură, precum şi toți elevii dela cel mai mic, Vechii elevi ai şcolii 
care se simt incă legați de şcoală şi se interesează de tot ce o 
priveşte, unii dintre părinții şi prieteni: şcoalei, sint membri de 
onoare în această adunare, 

Nu există director propriu-zis, există un prim între egali, 
purtătorul de cuvint şi reprezentantul acestei adunări. — Acest 
prim nu are nici un drept mai mull decit oricare dintre elevii 
săi ; în adunări îşi dă părerea și votează ca ori care dintre cei- 
laiți membri. Dacă la școala d-rului Wynecken sau Paul Ge- 
heeb s'ar intimpla ca adunarea să voteze Impotriva unei propu- 
neri de-ale lor, ei s'ar supune (deși nu sa intimplat niciodată ca 
adunarea să voteze vi'o holărire care să fie impotriva spiritului 
şcolii, chiar dacă au votat Impotriva directorilor în unele impre- 
jurări şi vom vedea In ce fel). Aceasta lace deosebirea între 


ȘODA LA NOUA SERMANIA 


199 


şcolile dr. Lietz şi şcolile aceste nouă.— Dirul Lictz nu ad- 
mile că s ar putea lua in școala lui a Hotârtre impotriva părerii lui, sau 
atunci trebue să presupunem + vieanizare şcolară rea. Dr. Ro- 
bert Drill, care a vizitat aceste! toli și şi-a publicat impresiile 
intro broşură, relatează că, dacă ar privi cineva de departe un 

dolest lui din şcoală, ar şti 
) i tre ei, — ceia ce nu se observă 
in raporturile dintre corpul profesoral în celelalte şcoli. —Cu ele- 
vii, dr, Lietz e foarte cordial și prietenos, dar are ceva părin. 
tesc Tajā de ei; In celelalte școli raporturile sint frăteşii. Această 
atitudine e semnul exterior al unei organizări diferite, al unui 
spirit deosebit de al d rulni Lietz. — Autoritatea exterioară. ve- 
dusă la cel mai mic grad de importanța, presupune un grad de 
dezvoltare a sentimentului responsabilități ia copii şi de incre- 
dere reciprocă neobişnuită, căci altfel o asemene organizare ar 
î un rău cu urmări ce nu se pol măsura, 

În principiu nu există nici o chestiune privitoare la şcoală 
care să nu fie dezbătută și rezolvită de adunarea şcolii. în prac- 
tica unele probleme dificile de metodă, chestiuni delicate de edu- 
cațtune elt, Şi In genere orice problemă care cere o pregătire 
specială sint de competința conferinţei profesorilor. Altele se dau 
spre a fi studiate unor grupe de şcolari mici sau mari, după gra- 
Jul de pricepere ce ar cere sau interesele ce sint in joc. Toți 
membrii adanării au datoria de a asista şi lua parte la discuţia 
scopurilor sociale sau etnice ale școlii, toţi sint ţinuţi să colabo- 
reze la aceste scopuri, să ajute la aducerea lor la indeplinire prin 
uetivitatea lor. Uni din membrii comunității au diferite insărci- 
nări limporare, funcții şcolare care nu le dau decit datorii și 
nici un drept mai mult decit au ceilalţi membri ai comunităţii. 

Toţi de-asemene au dreptul de a vota, nu se face deosebire 
intre cei copți sau necopli. — Numai cei noi de tot nu capâlă 
ürept de vot decit la citeva săptămini după sosire, prin n hotă- 
rire a adunării. În discuţie nu se 'niimplă nici un fel de stin- 
ahereală prin faptul că sint şi unii cu totul nepregaătiţi a se a- 
amesteca ; ceilalți copiigtiu să-l aduca pe calea adevărului pe 
cel ce ar năzui să se amestece intra chestie pe care nu o cu- 
noaşte, prin mijloace foarte pedagogice. 

Această egalitate de drepturi hărăzită unor copii, care al- 
cätuese mujoritaleu adunării ce trebue să conducă instituţia tn 
care trebue să fie educați, nu a dat decit rezultate lericite până 
acum, după mârturisirea tuturor celor ce conduc şcolile sau leau 
vizitat. În majoritatea copiilor şi mai ales în acei ce au o per- 
sonalitate marcantă și deci influentă asupra celorlalţi, se incor- 
porează idealul şcolii, sufletul lor se impregnează de spiritul 
școlii, astfel că, după cum: mărturiseşte directorul şcolii din O- 
denwald, care a prezidat sute de aceste adunări, şcoala nu poate 
decit să se feliciteze de urmările pe care le are acest fel de organi» 
zare pentru caracterul copilului. Astfel Invaţa prin puterea faptului să 
se supue necesității lor, interesului colectivităţi ; se exercită a-şi ex. 


e> 


200 VIATA ROMINEASCA 


pune clar şi coherent ideile, dorințele şi aspiraţiile în fața unui 
cerc mai larg ; dobindescs virtutea politică de a asculta cu råb- 
dare părerea altuia și a ținea socoteală de diverainţele din sinul 
adunării. În aceste adunări se naşte şi se lormează acel spirit 
de corp pe care poate să se razime în urmă directorul respon- 
sabii, cu incredere, şi care-i dă curajul să lărgească cercul awi- 
buţiunilor adunării şi să o socolească printre jactarii cei mai im- 
portanţi in progresul școlii, 

In principiu toate şcolile nouă din Germania urmaresc cre- 
area unui mediu social cohereul, in care să se formeze spiritul 
şcolii mai mult subt influența copiilor decit a profesorilor. Cu 
toată libertatea discuţiei, niciodată nu s'a intimplat ca să stea lață 
in față dascălii şi elevii ca nişte tabere dușmane. Se pol isca 
netnțelegeri, dificultăți între unii elevi şi profesori, dar aceste sint 
chestiuni personale care nu ajung în fața adunării decit în cazu- 
rile foarte rare, cind profesorul, Kamaradschaltslâhrer, nu poate 
rozalva dificultatea, sau se poate intimpla să fie deosebire de 
vederi intre membrii adunării şi să se împartă părerile In două, 
şi atunci în amindouă taberile sint şi prolesori și elevi, 

Voiu cita citeva exemple de hotăriri luate de elevi în adu- 
nările generale, pentru a ilustra felul cum se guvernează copiii 
şi a arăta cum diferă părerile lor (atunci cind diferă) de ale con- 
ducătorilor lor. 

Doctorul Paul Geheeb pecind era la Wickersdori a avut 
de două ori hotârirea adunării impotriva părerii lui. Întâia oară 
propusese să fie odată pe săptămină dani pentru a-şi petrece capiii 
orele libere, Propunerea a lost respinsă pentnuică... cei mai mulţi 
nu puteau suferi muzica, fără valoare, a danţului 1... A doua darà, 
àpropos de interzicerea alcoolului in şcoala, fusese de părere să 
se dea vpe elevilor celor ma: mari să bea un pahar de vin la 
sărbători, fiindcă beau și adulţii, Majoritatea s'a pronunţat contra, 
pentrucă la Wickersdori abstineața trebue să fie absolută !" 

lată şi alte deciziunt, foarte interesante, pentrucă ele au por- 
nit cu totul din inițiativa copiilor. Astie) e deciziunea de a nu 
se da decht jumătate de vol celar miei şi nici un vot în deciziile 
privitoare la chestiile personale, pedepse, admileri de membri în 
adunare, ete. La Odenwaldschule adunarea a decis, tupotriva 
dispozițiunii de a se lăsa după-amiezele libere, câ uncle lucrări 
cotporale, jocurile, sporturile, lucrările artistice să se faca după- 
amiază, că elevii cei mat mari să consacre cel puțin o după- 
amiază întreagă unei specialități, că ur trebui să fie o serată de 
discuţii ştiinţifice, ete, Altele mai puţin importante, dar foarte ca- 
racteristice + să fie exclus orice dandism din ţinuta copiilor, să 
fie mai mulţi copii cu rindul insârcinaţi să impodobească casa 
cu flori, să inireție grădina şi aleele parcului, să nu se fluere 
nici în şcoală, nici în curtea şcolii, ete, etc. 

Sá nu ne'nchipuim insă că această aulo-administrațiune ar 
[i un joc „dea parlamentul“. Dimpotrivă, este o reală și seri- 
oasă colaborare la organizarea „statului şcolar“, care și el, la rin- 


+ ȘCOALA NOUA IN GERMANIA 201 


dul lui, este, pe cit e cu putință, expresiunea tielii sociale şto- 
lare in diferitele ei forme, cu diferitele ei datorii și funcțiuni. 

Ceia ce trebue să reținem este storțarea pe care o face 
şcoala de a crea în jurul copilului calda intimitate a vieţii de 
familie; intro asemenea Freieschulgemeinde, În care sinl co- 
pii de toate virstele, în care adulți şi capii trăesc în o așa de 
strinsă intimitate, mediul familial devine un mediu In care pot 
să se dezvolte raporturi sociale diverse şi complicate, o viaţă in- 
terioară bogată, forme de viaţă multiple şi o mulțime de datorii. 
E o admirabila preparație pentru viața de mai tirziu şi nu se 
putea ca din această preparație să lipsească tocmai preparațiu 
legăturii celei mai insemnate din viața omului, legătura Intre 
bărbat şi fomee, 

Mai intâiu s'a căutat un răspuns la intrebarea : Trebue sau 
nu să se dea aceiaşi educaţie hâcţilar şi fetelor? Voiu imprumuta 
argumentarea d-rului Wynecken, pentru a ajunge la o Inchecre. 
Gothe a ris: „Băcţii trebue crescuţi în vedere de a servi, fetele 
de a fi mame“, şi desigur că nici noi nu putem ajunge la altă 
incheere pănă în ziua de azi. În realitate insă dacă pentru băeţi 
este ceva, un inceput de preparație In școală, pentru fete nu 
există absolu! nimic. Au inceput, e drept, unele instituţii să pre- 
pare oarecum femeia pentru rolul ei viitor, se învață cum st 
ține o gospodărie și cum se ingrijesc copiii până la oarecare 
punct Dar Wynecken consideră acest fel de invâțămint ca o 
renunțare la o reformā reală în educația femeii in principiu. 
Timpul şcolii in mare parte e un timp consacrat culturii gene- 
rale, dezvoltării luncţiunilor vieții şi trebue lăsat lemeii caşi bâr- 
batului libertatea de a-și alege singuri locul în omenire, câci 
orice viaţă omenească, orice muncă de carieră nu-şi dobindeste 
valoarea decit în măsura în care cultura omenească se oglin- 
deste în ea. Spiritul omenesc trebue să aibă a unitate, existenţă 
omentască un scop şi o aspirațiune unică şi acest scop trebuc 
sa fie realizat de sexe şi de indivizi In diversitatea lelului de a 
fi şi de a lucra a fiecăruia, 

La obiecţiunea că funcțiunile biologice ale femeii ar pu- 
ica fi turburate prin dezvoltarea spiritului său, nu este «decit 
răspunsul faptelor: Dacă spiritul femeii se trezeşte, nimeni și tn 
virtutea nici unei legi nu vu putea inâbuși aspiraţiile ci şi va 
putea Impedica femeia de a lua parte la activitatea spiritului 
omenesc. Pe de-oparte este cu nepulință să se dea femeii o 
dezvoltare pur biologică, pe de alta trebue să avem incredere 
in cultură, căci prin cultură femeia va şti mai bine să-şi gä- 
sească locul şi datoria pe care o are de implinit în viaţă şi și-l 
va îndeplini cu atit mai bine cu cit va A mai In stare să şi-l 
implineasca in mod conştient selbstständig. 

Dar problema relațiilor dintre sexe este o problemă prac- 
țică ce se pune nu numai între adulţi, dar şi în copilărie şi în 
adolescență, bine Inţeles subt alta formă; deci ea trebue să preo- 
cupe şcoala din prima activitate, şi iată de ce probiema coedu- 


Xe 


VIAȚA ROMINEASCA 


pă O OI e 


. 
cuției, care, la noi, ni se pare aşa de depărtată de realitate, în 


școala nouă se pune printre cele dintâi, Nu e numai motivul că 
şcoala fiind imaginea familiei, trebue să se găsească In viața ei 
caşi în viaţa de familie bărbaţi şi femei, fete şi băeţi, care ca- 
Şi în familie trebue să lucreze impreuna, —sint şi alte motive 
care prezintă coeducaţiunea ca o necesitate psihologică. 

Tinereţa este timpul idealismului, timpul în care omul se 
pregăteşte nu pentru un scop utilitar şi practic, ci intrun scop 
ideal, Faptul că cele două sexe au trăit acest timp impreună, că 
au lucrat împreună la opera cea mai înnaltă a omenirii, faptul ca 
au fost camarazi în această lrumoasă epocă a vieţii, va fo pu- 
lernică reacțiune impotriva antagonismului social de mai tirziu, 
în lupta dintre ambele sexe; şi va conduce probabil la o solu- 
țiune rezonabilă a feminismului, In tot cazul va rezulta din a- 
ceastă viață comună prietenie și camaraderie, raporturi normale 
şi sănătoase Inire bărbat şi lemee 

E vorba acum a se şti dacă influența unui sex asupra celui- 
lalt, in coeducaţiune, nu contribue a alemeia pe băcți şi a viri- 
liza pe fete în apucături și în tot felul lor dea fi, cum sac 
biectat deja impotriva coeducaţiunii. 

După experiențele făcute păn'acum, s'ar părea că prezența 
unui sex contribue dimpotrivă a accentua calitățile esenţiale și 
caracierele speciale în ceia ce au mai distinctiv ale celuilalt sex, 
Desigur sint calități, care prin faptul însuși al felului de educaţie 
te se dă In școală, vor [i comune, dar desigur că aceasta nu va 
strica nici unora, nici altora. 

Principiul fundamental al şcolii noi fiind individualizarea 
educaţiunii, putem fi siguri că se va căuta să se intărească la 
băeţi calităţile ce sint esenţial virile şi la fete ceia ce e esen- 
tial femenin şi lucrul va f cu atit mai ușor cu cit educația se 
face acolo in grupuri mici, Se va proporționa deci munca tn 
măsura în care va fi necesar să se adapteze gradului de dez- 
voltare corporală şi spirituală a celor două sexe, a băcţilor şi 
fetelor de aceiaşi vristă, şi se va da o atențiune specială dispo- 
zițiunilor proprii amindorura, pentru a le dezvolta la o epocă 
hotărită a vieţii. Rezultatul moral cel mai clar al coeducațiunii 
In internat este faptul că băeţi şi fete au Ajuns să se considere 
și altfel decit excluziv In raporturi sexuale şi să se considere, 
mai üles, ca nişte camarazi. Şcolile nouă au marele merit de a 
fi avut curajul să întreprindă o experiență care a dovedit posi- 
bilitalea şi necesilatea coeducațiunii. 

Ne rămine de vorbit de educația estetică ce se dă în 
Şcoala nouă şi vom avea şi aici de relevat multe lucruri 
importante. Mai întâiu trebuia să ştim ca se dă mare im- 
portanță  educațiunii estetice plecind dela principu! că nu 
se poate înţelege bine decit un lucru pe care-l poți face sin- 
gur în oarecare măsură, De două ori pe an sint expozițiile o- 
biectelor de artă şi lucrările copiilor: timplărie, fotografie, de. 
semnuri, acuarele, preparaţii zoologice şi chimice, ete.. Aceste 


9 7 


ȘCOALA NOUA IN GERMANIA 205 


m s oao am dpi n il d i oain d 


lucrări sint executate cu mult must, îndeminare şi multă ingrijire 
chiar cind nu denotă cine știe ce talent deosebit. Muzica are un 
loc fbarie întins în viaţa instituţiei, In fiecare după-amează pro- 
fosorul de muzică execută in școlile d-rului Lietz opere muzi- 
tale după gradul de ințelegere a elevilor. In celelalte şcoale şi 
mai ales la Wickersdori elevii şi adulţii lac muzică la serbări 
și serate muzicale, executind bucăţile cele mai alese pentru a da 
o cultură adincă şi serioasă copiilor și a-i face, dacă nu să c- 
secute, cel puţin să guste realminte operele de artă, A 
Imcrările de ară şi lucrul de mină, precum şi muzica, tre- 
bue să se facă dupâă-amează ; copiii sint liberi să-și aleagă ocu- 
pația după preferința,“ Pot chiar după voinţă să facă o excursie 
in loc să lucreze, să citească sau să scrie. În felul acesta se dă 
copilior ocazia de a se deda la lucrările pentru care simt că au 
măi multă Iinclinaţiune și-i deprinde a avea inițiativa şi dea 
se hotări şi în acţiunile conforme gustului și placerii lor, nu nu- 
mai în acele pe cure au datoria să le facă ca lucrări pentru a 
se instrui. A i l 
Scoala nouă pu caută să faca din copii estefi, rafinați, a- 
plecaţi a face din viaţa și casa lor opere de artă şi de frumuseţă. 
Idealul urmărit este de a le da repulziune pentru lucrurile 
urite si fără gust, pentru negligenţă şi lipsa de ingrijire a cor- 
pului și a lucrurilor ce-i înconjoară Şcoala insâşi este pe cit e 
cu putință un mediu de frumuseţă, așezată în paisazii ae 
sau mårefe, cladirile sint mici vile confortabile în stilul -= 
zidurile siat Impodobite cu tablouri şi gravuri, casa Intreagā cu 
ilori frumos așezate ; frumuseța, arta, nobieţa, toate vorbesc pa 
urilor, inteligenței şi inimii copiilor şi le insuilă gustul frumosu y 
Jocurile, sporturile, exercițiile corporale chiar contribuesc a e 
da. nu numai o bună maşină omenească, dar o ținută, un ie ar- 
monios de a se mişca de om cultivat deprins a-şi stăpini miş- 
cârile corpului și a face din el un organ de expresiune a Der 
sonalității, a spiritului său, a bogăției sale de cugetare şi de 
i b . + 
y trebue să ne amintim că nu există frumusefā nici 
In viaţă, nici in persoana omenească, fără ordine. Ordinea e 
condițiunea necesară vieții sufleteşti, căci ea singură ati anpe 
inirebuinţarea părții celei mai Insemnate de forțele personale i 
tru cultură Nu trebue să credem că nu se poale impâca ordi- 
nea cu libertatea, nici că e nevoe pentru aceasta să gb 
copilul la fiecare pas cu observaţii, cum fac uuvernantele; Erg 
numai să facem astle) ca /ucru/ sd lipe cind nu e la loc Ă sec 
Pentru aceasta nu trebue să tolerâm lucruri de prisos și e: a 
Ingăduim ca un lucru să fie intrun loc unde nu se a art S 
copilul se obişnueşte cu peaa și mai ales dacã- 
n d să facă pe sălbaticul. i i 
spe cr a libertaţii spiritului nostru este, desigur, cea ra 
mare cucerire a vremei noastre; numa! nu trebue să rege Bi y 
menirea a facut-o tirziu in dezvoltarea civilizației sale.— Nu e o. 


mea aaa nemo aa 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


a 


noțiune simplă şi elementară această noțiune de libertate, e 
expresiunea unui procesus cultural foarte complicat, care presu- 
pune diferențieri infinite, integrări și adaptări la condițiuni de 
viaţă şi de mediu foarte variate și astfel trebue să o înțelegem, 
dacă vrem să o aplicăm în educaţie. Caracteristica cea mai frapantă 
a școlii noi este: Fducațiunea în libertate pentru libertate, şi prin 
aceasta chiar e caracteristica vremurilor noastre! Totuşi nu trebue 
să uităm că evoluția libertăţii individuale ajunge la adaptarea socia- 
lā, după cum libertatea activităţii mintale a omenirii ajunge la 
integrarea acestei activității în activitatea culturală a omenirii. 

Pentru a aduce la indeplinire această evoluţiune, libertatea 
omenească nu poate fi considerată ca lără limite exterioare ; îără 
îndoeală că trebue să ajungă copilul prin propria-i experiența 
a-și măsura urmările faptelor, cu riscul şi primejdia lui, trebue 
să greşească, să simtă remuşeare sau bucuria timpului, să-şi 
sacrifice gusturile şi plăcerile altuia, să iubească, să se devote- 
„ze, să-și plece libertatea şi expansiunea individuală necesităţii le- 
gilor impuse de ordinea socială şi drepturile altora, să Tie drept, 
etc.. Şcoala nouă se strădânueşte să-i procure condiţiunile mul- 
tiple şi Imprejurările variate ca să poală să lacă experiențe mo- 
tale prin mediul fizic, intelectual şi moral pe care a ştiut să-l 
realizeze, prin organizarea sa ingenioasă, prezența dascălilor, in- 
fluenţa femenină, prezenţa celor două sexe ca elemente ale şcolii. — 
Atitea raporturi de creat intre aceste elemente aşa de variate, aşa de 
mare Variațiune In adaptare, trebuind să respecte atitea lucruri 
contrarii in aparenţă, cer un tact, o fincţă pedagogică care nu se in- 
tilnesc în toate zilele,—În adevăr, trebue să se 'mpace aici liber- 
tatea şi autoritatea, supunerea şi familiaritatea, afecțiunea între 
educator şi educat. — Primele trepte ale educației morale caşi 
ale educaţiei fizice nu pot îi inchipuite fâră ajutorul adulților, expe- 
riența liberă a copilului are adeseori nevoe de direcțiune, de 
sprijinul moral al adulţilor, — Autoritatea educaterilor nu se poa- 
le şterge insă în nici un momental educației, dar își schimbă 
forma după Imprejurări.— Ascultarea pasivă in primele incepu- 
turi ale vieții, pentru a da copilului primele obicriuri, cu tim- 
pul trebue să se schimbe în autoritatea convingătoare din vir- 
Sta cind începe a se dezvolta judecata ; şi mai tirziu, în prietenie 
plină de incredere și de dragoste, considerația copilului pentru- 
cel ce a devenit camaradul de fiecare minunt al vieţii sale, răma- 
nind totuși un profesor, —raporturi subțiri şi din ce în ce mai 
spirituale, care trebue să rămte toată viaţa inire elevi şi profe- 
sori, Autoritatea e deci in tot minuntul prezentă în educaţiune, 
dar ia forma care trebue să-i păstreze elicacitatea în orice împrejurare 
a vieţii copilului, şi Preieschulgemeinde au arătat cum se potim- 
păca în practică şi tendinţele diferite din natura copiilor şi cum 
trebue să fie autoritatea pentru a Îi un ajutor în educația liberă 
și a păstra caracterul de libertate acestei educații, a tnvoi dez- 
vollarea morală prin aclivilatea proprie a copilului. 


ȘCOALA NOUA IN GERMANIA Ma %5 


Acest fel de autoritate formează ceia ce am numit „spiritul 
şcolii”, autoritate Intemeiată pe incredere reciprocă, pe comuni- 
tate de viață şi de muncă, pe impărtăşirea suferințelor şi bucu- 
rilor, pe interesul comun pentru atitea lucruri, pe camaraderia 
sinceră între educator și copil, pe tactul, fineţa simțului peda- 
gogic al acestor apostoli, care ştiu minui sancțiunile, impărţi 
lauda şi blamul, așa fel incit dragostea intre elev şi profesor să fie 
şi mai vie după o pedeapsă dată, 

Faptul, că există asemene instituţii, că ne dau pilda citorva 
femei şi bărbați adunați în liniștea şi maiestatea naturii pentru 
a se devota creşterii unei generaţii viitoare după idealul de cul- 
tură modernă,—trebue să ne umple inimile de o cucernică ad- 
mirație și să trezească in sufletele cele mai incercate de greu- 
tâţile vieții pornirea de a se devota peniru a realiza măcar în 
parte acest ideal, în carieră sau în viața de lamilie,—trebue să 
electrizize indilerența şi scepticismul tinerilor care intră in 


viaţă !, 


Izabela Sadoveanu. * 


CÎNTEC 


O, tu, pe care niciodată 
N'au ochi 'mi trişti s'o mai revază, 
Te pling în cea din urmă rază 


Ce moare 'n zarea 'nsingerată... 


Te pling în cea din urmă floare 
Neprihânită-a primăverii, 
Ce-o zi abia luci la soare 


Și cade moartă 'n faptul serii, 


Te pling în nota cea din urmă 
A cintecului trist, ce piere 
Pierdut în noapte, —și se curmă 


intrun sughiţ plin de durere... 


St. O. osii 


Asistenţa copiilor în „Azilul Gregorian“ 


din laşi 


In orașul laşi creşterea copiilor părăsiți a lost încredințată 
unui institut pus sub auspiciile așezămintelor Si-lui Spiridon. In 
„trecutul istoric al Rominilor găsim totdeauna instituţiile filantro- 
pice puse sub administrații bisericești, Aceste aşezăminte de 
 binelacere, in marea lor majoritate, nu erau create de stat; de 
cele mai de multe ori ele erau înființate de câtră un donator, şi 
numai în urmă statul intervenea regulamentind unele dispozițiuni, 
Instituțiile, oricare ar fi ele, nu pot dura în decursul tim- 
porilor dacă rămin în forma lor primitivă, Ele riscă să devie 
inutile cind nu evoluează potrivit progreselor realizate in diferi- 
tefe ramuri ale activităţii omeneşti. 

In rindurile ce urmează voim să arâtăm, pe scurt, cum a 
fost înfiinţat institutul pentru asistența copiilor găsiți, cum e con- 
dus în prezent şi rezultatele obţinute vreme de 60 ani decind 
luncţionează. Din consideraţiunile asupra acestor rezultate şi din 
comparaţia cu așezâminie similare străine, vom cerca sā scoa- 
tem conciuziuni relative la transformările şi indreptările ce ar 
trebui făcute acestei instituții, pentru a o putea face să corespundă 
vremurilor actuale de civilizaţie şi progres. 


In anul 1852, Voevodul Moldovei Grigore A, Ghika înfiin- 
țează, in capitala laşii, un institut cuprinzind o secţie pentru mo- 
şit şi o secţie pentru prunci părăsiţi, pe lingă care anexează un 
biurou pentru mânci, o clinică ambulatorie pentru copii bolnavi 
şi un institut pentru vaccinarea pruncilor. 

In hrisovul aşezămintului, dat la 1 lanuarie 1852 sub No, 
lI, pe Jinga actul ctitoricesc iscălit de Voevod, de Mitropolitul 
țării şi de o serie de boeri demnitari, găsim şi regulamentul 


208 VIAŢA ROMINEASCA » 


administrativ al institutului, întocmit de protomedicul Moldovei, 
Postelnicul Gheorghe Cuciureanu. În deosebitele lui dispoziţii 
principale, acest regulament e mult asemănător cu acel al unui 
institut similar din Viena, inființat de impăratul Iosef al Il-lea; 
iar în ce priveşte diferile dispoziții mărunte pentru lormalităţi, e 
copiat după Regulamentul Organic, 

In actul ctitoricesc, Voevodul fondator enumără în primele 
5 articole sacrificiile ce le face pentru acest aşezămint, 

„Art. 1, Noi hărăzim acestor instituturi spre locuinţă și 
„proprietate casele Noastre părintești din Capitalie cu tot locul lor 
„şi cu toate heiurile afätoare pe dânsul potrivit documenturilor 
„ce st trădau acum epitropiei. 

„Art. 2, Spre a înlesni a lor neintărzietă deschidere publi- 
„culti, Noi am primit asupra casetei Noastre cheltuiala pentru 
„modificaţiile cărora se vor supune acele binale spre a răspunde 
„deplin scopului. 

„Art, 3. Asemenea am slobozit din caseta Noastră toți 
„banii trebuitori pentru Inzestrarea casei, cu mobilele, uneltele, 
aşternuturile, pinzăriile, garderoabe şi instrumentele lrebuitoare. 

„Art. 4. lar spre ţinerea institutului in bună stare Noi ăi 
„hărăzim un fondos de 15.000 galbeni adecă cincisprezece mii 
„galbeni din caseta Noastră privată, care s'au și numărat epi- 
„tropiei“, 

Prin art. 5 se încredințează institutul epilropiei casei Si. 
Spiridon ca să fie „parte Intregitoare acelui SI. lăcaş”, 

Prin art, 6 şi ultim se recomandă acest aşezâmint Siintului 
Spiridon, viitorilor Domni ai ţării și „iubiţilor Noştri compatrioți 
„ca să o sprijinească prin a lor Blantropică interesateța”, 

In aceiaşi publicație găsim Incă mai multe „ofisuri dom- 
neşii* menţionind donaţii dela diferiți boeri ai ţării, 


In cercetarea regulamentului administrativ al institutului ne 
vom mărgini la capitolul ce se ocupă de secția pentru pruncii 
aflaţi şi din el vom rezuma numai dispoziţiile principale, adică 
acelea ce ne-ar lămuri scapul institutului, principiile după care tre- 
bue să fie condus şi mijloacele indicate pentru aceasta, ln u- 
nul din primele paragrafe ale capitolului se spune câ: „Scopul 
„acestei secţii, este de a primi pruncii pârăsiți de câutarea pă- 
„rintească, de a scuti a lor fiinţă de neauiunsurile morale şi so- 
„tiale şi in siirşit, deși casa nu este destinată pentru pruncii nas- 
„cuți din căsătorie legitimă, ea va hărâzi și acestor din urmă a- 
„dapostire şi agiutoriu când părinții lor ar fi opriţi de boale sau 
„alte piedice de a se îngriji de soarta lor, când vrista pruncilor 
„ar fi pre crudă şi secţia va avea locuri vacante“, 

Mai la vale sint sperilicate 7 categorii de copii ce vor f 
primiţi fără plată ; 


ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN" DIN LASI 209 

„|. Pruncii femeilor sărace care vor naşte in școala pen- 
„tru moșii, sau ai femeilor care vor voi a sluji cu peer de 
„leală patru luni de zile mance în secția pentru pruncii părâăsiți. 
„2, Pruncii care se vor găsi lepădaţi pe lingă biserici sau case 
„particulare din cuprinsul capitaliei, 3. Cei născuţi cu pripire din 
„mume necăsătorite, care vor trebui să aibă mărturia preotului 
„de popor că muma este de tot săracă. 4. Pruncii mumelor 
„necăsătorite care, deşi n'au fost născuţi în casa de moşit, dar 
„avind institutul trebuinţă de mance, mumele lor se propun de 
„a sluji 4 luni de zile cu giumătate leaiă, 5. Pruncii recomănduaiţi 
„de tribunalul criminalicesc, 6. Alţi prunci din ţară ale căror mume 
„sărace sau holnăvicioase vor da vii dovezi despre aceasta re- 
„clamind apgiutorul institutului. 7. In sfirșit fiind interesul păs- 
„tării vieţii pruncilor părăsiţi, institutul voește a scuti de ruşine 
„pe mumele alunecate; apoi se vor primi şi pruncii depuşi în o- 
„blonul umblătoriu al portarului casei“. 

Despre mânci găsim următoarele dispoziţiuni : 

„Numărul mancelor aflătoare în secţie va [i acum deodată 
„de opt, din care măcar două să aibă numai câte un prunc la 
„sinul lor, şi să poată priimi, cerând trebuinţa, pe un al doilea ; 
„drept aceia ele vor fi numai bine îndestulate cu hrană, ce vor 
„priimi şi de două ori pe zi câte un păhar de vin sau bere“, 

Salariile se stabilesc „cum se va putea invoi casa cu dinsa“, 
dindu-se numai jumătate de leală celor ce-şi alăptează şi prun- 
cul lor pe lingă cel străin: şi leafa întreagă celor ce alăp- 
tează 2 prunci străini. „Osebit de aceste mancele vor dobindi 
„premii de incurajare“ care variază intre 50 şi 100 lei, 

In ce priveşte vrista celor primiţi găsim urmatoarea dis- 
poziție : 3 
„Vrista primirii lor trebue să fie mai puţin de trei ani; vor 
„avea preferință însă acei de vrista cea mai crudă”, 

„In privinţa religiei celor primiţi, statul regulamentează că 
orice copil va primi îndată botezul, dacă n'ar avea vreo dovadă 
că este botezat; iar în caz cind copiii vor fi reclamaţi de părinți 
sau bunicii adevăraţi, aceştia nu vor putea obține pruncul decit 
dacă vor dovedi că sint de religiunca ortodoxă a răsăritului și 
că au mijloace de a-l crește. i 

Prin dispoziţiile citate, Voevodul fondator accentuiază destul 
de clar caracterul creştin ortodox al instituției sale. Sr 

Cit despre rolul pe care trebue să-l indeplinească institutul 
în opera de creştere a copiilor, el este lămurit prin următoarele 
dispoziții : P 

„Pruncii care vor ave nevoe de căutare medicală vor rā- 
„mine în casă până la vindecare, pentru care sfărşit secția va 
„ave o înadins inlirmerie cu 3 odăi, din care una pentru boale 
"lipicioase acute şi una pentru cronice, Osebit de aceasta ver 
„mai sta în dispoziţia secţiei incă alte două odăi pentru mance 
„cu prunci sănătoşi, și una pentru moașa gospodină a secţiei, 


IL] 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


„chibzuindu-se încăperile şi pentru copiii care din feliurite intim- 
„plări s'ar aduce casei inapoi de cătră hrânitorii lor. 

„Fiind insă că ingrămădirea multor prunci mici la un loc 
„ar îi vătămătoare pentru dânşii, apoi va sluji de regulă, ca să 
„Du Se sue numărul lor niciodată in secţie decăl la ept pănăla 
„patrusprezece şi că totdeauna cănd va erta sănătatea şi timpul 
„să se încredințeze, după o petrecere de cel mult două luni de 
„Zile în institut, unei mance de alară spre hrănirea şi căutarea 
„cuvenită, care insă să fie o femee sănătoasă, de ispravă şi să 
„Se vadă că nu este mărginilă a trăi numai din leafa pentru 
„mâncit*, 

După ințercare, copilul râmine tot în grija Institutului, pănă 
la vrista de 10 ani, cind e incredinţat la diferiți patroni pentru a 
invăța o meserie. 

In alară de această perspectivă orfanii mai au pe aceia de 
a fi adoptați și pentru care scop: 

„Din vreme în vreme secția va întrebuința graiul foilor ofi- 
„ciale spre a înştiința pe public în favorul pruncilor părăsiți, 
„poltind pe persoanele care din milostivire ar voi a se Insărcina 
„Cu creşterea unuia sau a mai multora dintr'inşii*, 

Singura condiție ce se cere adoptatorilor, este să fie de re- 
ligie ortodoxă răsăriteană; și, incă, epitropia își rezervă dreptul : 
„de a privighea asupra soartei lor, şi aceasta mai cu deosebire 
„întru cele ce se atinge de așezarea copiilor de parte femeiască”, 


După spicuirile de mai sus pulem schița, cum urmează, 
rostul și modul de funcționare a Institutului pe care Voevordul 
Grigore A. Ghika l-a creat pentru ocrotirea micilor părăsiţi. 

Copiii, din cele 7 categorii enumerate, trebuesc primiţi in 
institut de preferință sugari şi, în tot cazul, vrista lor trebue să 
fie mai mică de 3 ani; cei care nu-s crestini se botează ime- 
diat în religia ortodoxă răsăriteană. După indeplinirea formali- 
tăților de primire, cei sănâloşi vor fi ţinuţi în azil numai timpul 
necesar plasării lor pe la crescătoare. Pentru a fi cit mai bine 
îngrijiţi, în această vreme de tranziţie, se prevede un număr de 
cel puţin & mănci In permanenţă. Vremea de tranziție nu poate 
dura mai mult de 2 luni, Cei bolnavi trebuesc izolați şi tratați 
până la vindecare. Institutul poartă de grijă şi plăteşte Intreți- 
nerca vrfanilor numai până ce aceştia implinesc urista de 10 
ani, De aici Inainte, se mulțumește a-şi rezerva un drept de 
control asupra condițiilor de traiu, în care sint plasați cei care 
rr fost adoptați de persoane caritabile sau reclamaţi de părin- 
ţii lor. 

In rezumat, localul institutului servă ca azil vremelnic, cil 
mai scuri, celor sănătoşi şi ca infirmerie pentru cei bolnavi. 


ASISTENŢA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN* DIN IAȘI at 


n na re mere mms ie 546 onea PRIMA atasa sias aaa tm etaeta. 


Aici e locul să spunem că multe din aceste dispozițiuni 
chibzuite au fost modificate in cursul timpului, Schimbările nu 
sau petrecut numai în amănunte, ci uneori chiar în dispoziţiunile 
principale, — așa că, astăzi, caracterul Institutului diferă in bună 
parie de cel pe care Voevodul fondator l-a indicat prin regula- 
mentul anexat actului ctitoricesc. Dacă modificările lăcute ar îi 
fost excelente sau cel puțin bune, nam putea decit să expri- 
măm recunoștință administraţiei care le-a introdus. Din cercetările 
statistice însă, putem constata că rezultatele sint departe de a fi 
excelente sau măcar bune ; şi atunci, cu drept cuvint, se naşte 
intrebarea dacă n'ar fi fosi mai bine ca voința şi dispozițiunile 
chibzuite ale Voevodului Grigore Ghika să fi rămas nealterate, 
cel puţin în liniile generale. 

Inainte de a discuta aceste modificări, vom expune în ci- 
teva schițe statistice situaţia celor aproape 10.500 copii ce sau 
primit pănă în anul acesta. ANI 

Statistica generală. Tabloul ce urmează schițează situaţia 
pe 60 ani, adică dela 1852 — data înființării — pănă la 1911 in- 
clusiv. În fiecare rind considerat, se allă in prima coloană anul 
şi, în coloana următoare, numărul orfanilor primiți in acel an. 
Soarta seriilor de orfani e rezumată în coloanele următoare, arâ- 
tind ciți dintre sceştia au fost reclamaţi de părinții lor, ciți au 
fost adoptați sau au rămas în grija institutului pănă la vrista de 10 
ani, şi în fine ciţi din aceştia au murit înainte de a atinge a- 
ceastă vristă, In sfirşit, fiindcă soarta unora n'a fost consemnată 
in registru, aşa că nu ştim în ce categorie să-i plasăm, vom face 

coloană aparte pentru dinşii. 
e e cai adepiați şi pe cei care au implinit vrista de 10 
ani li aşezăm Intro singură coloană sub denumirea de salvaţi. 


Anii Primii Reclamaţi Salvaţi Morți ? 
1852 32 d 10 21 — 
1853 107 3 3i 72 I 
1854 109 9 26 ZE -= 
1855 121 6 23 92 — 
1856 128 5 3 89 — 
1857 158 6 35 11 7 — 
1858 163 n 26 134 — 
1859 178 5 28 145 — 
1860 212 23 33 156 — 
1861 234 42 27 165 — 
1862 923 50 19 154 zi 
1863 227 37 30 153 

1864 208 45 26 136 | 
1865 241 35 30 179 > 
1866 290 32 38 216 S 
1867 264 26 37 ta 
1868 268 13 34 220 3 
1869 216 7 16 190 


Anii 


1570 
1871 
1872 
1873 
1874 
1875 
1876 
1877 
1878 
1879 
1880 
1881 
1882 
1883 


Ô ani 


Primiți 


220 
264 
246 
246 
241 
242 
269 
270 
312 
309 
302 
346 
344 
259 
154 
101 

116 
162 
131 

102 
106 


10.498 


VIAȚA ROMINEASCA 


Reciamați Salvați 


9 20 
23 
27 
32 
15 


7 
16 
9 
10 
8 
12 
10 
6 
14 
12 
7 
14 
13 
5 
7 
O 
19 
9 
4 16 
11 
9 
8 
13 
9 
10 
5 
5 
8 
6 
6 
7 
9 
9 
13 
11 
7? 
7 
4 
8 
8 
5 


Total 


726 1.514 


Morți 


"e 


159 
229 
22 
204 
215 
192 
231 


- pe — 
| -madai ] ml = o m tS DG ule liama i orato awnow | N = — — u O 


a — 
238 
E fă 


5.114 144 


hi „2 


___ ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN* DIN IAȘI 213 


Ca un corolar al acestui tablou, urmează statistica proc 
b -+ 1. .. . en- 
telor mortalității seriilor de copiii primiţi în fiecare an: e 


Tabela mortalității 


o v 
je lo 
1852 67.74 1882 88.54 
1853 69.90 1883 86.30 
1854 74.00 1884 85.41 
1855 80.00 1885 76.92 
1856 72.35 1886 81.81 
1857 76.98 1887 80.98 
1858 83,75 1888 85.12 
1859 83.81 1889 83.50 
1860 82.53 1890 77.63 
1861 85.93 1891 82.35 
1862 8901 1892 84.00 
1863 80,96 1893 85.10 
1864 83.95 1894 75.92 
1865 85.34 1895 78.95 
1866 8521 ii 7547 
1867 54,25 1897 2.35 
I868 86.6t 1898 81.96 
1869 92.23 1899 82.14 
1870 90.43 1900 88,34 
1871 90.87 1901 $3.20 
1872 88,21 1902 8201 
1873 86.44 1903 83.07 
1874 93.91 1904 7565 
1875 83.62 1905 76.10 
1876 89.88 1906. 72.22 
1877 88.49 1907 76.54 
1878 80.34 1908 8208 
1879 91.80 1909 75.75 
1880 87.36 1910 74.75 
1881 93.14 1911 58.18 


1) Pentruea procentele să reprezinte mortalitatea numai a copiilor 
crescuți sub auspiciile institutului, am ţinut seamă de următoarele impreju- 
rari: Copiii adoptați sint in genere cei mai sănătoşi și ingrijirea ce li se dă 
în urmă de adoptatori ne permite să-i socotim salvaţi; şi, pentru acest mo- 
tiv, i-am asezat în aceiași categorie cu pruncii despre cure am putut avea 
siguranța că au atins vrista de 10 ani. Am observat însă că cei reclumaţi 
mu stau în genere în institut decit 15—20 zile. Faptul se explică prin acela 
că maj tea reclumaţilor sint pruncii născuţi în institut, pe care mamele 
lor îi îndărăt după citeva zile dela plasare,—așa că din cele 15—20 zile 
sint îngrijiţi de înseși mamele lor, în vremea ce-şi fac lehuzia in sec- 
ţia de moşit. Tot în această categorie intră puținele cazuri de prunci pe care 
mame bolnave îi lasă in grija institatalui timpul cit dinsele stau în spitale, 


214 VIATA BUMINEASCA 


Cifrele scăzule, din ultimii ani și mai ales cea din 1911, 
se explică în modul următor: fiecare serie anuală a lost obser- 
vată timp de 10 ani; dela 1903 incoace, insă, nu s'a putut face 
acelaş lucru, de oarece nici unul din copii ce trăesc nua Impli- 
nit 10 ani: din cauza aceasta toate procentele au fost scăzute 
cu cazurile mortale ce vor sarveni până la complectarea vristei 
de 10 ani. 

Avem, insă, destule motive să credem câ fiecare serie, la 
implinirea celor 10 ani, îşi va urca procentul aşa ca să [ie des- 
tul de apropiat de cele precedente. Dacă ținem samă de acest 
fapt și calculăm cifra mortalității pănă la 1903, adică pe o pe- 
rioadă de 50 ani, găsim ca procent general al mortalităţii 85.£ 5%/0. 
Prin urmare, din 100 copii, primiţi şi îngrijiţi de epitropie, ră- 
min — după o perioadă de 10 ani, —abia 14 salvaţi; şi, dacă so- 
cotim că din salvați o mare parte sint adoptați, atunci nu rä- 
min decit vre-o 5—7 orfani, din 100 crescuţi sub auspiciile in- 
stitutului. 


Privind tabloul statistic şi procentul mortalităţii, ne putem 
da seamă, în mod lămurit, că asistența pruncilor primiţi în azil 
constitue pentru dingi un dezastru. O situaţie aşa de tristă ne 
impune datoria să studiem cauzele nocive, să căutăm remediile 
şi, de vom socoti util, să stabilim responsabilităţile. 

Inainte de intra în studiul neajunsurilor locale, vom arunca 
o scurtă privire In țările din apus, unde protecțiunea primei copi- 
lării a fost amânunțit studiată in lumina noilor cercetări asupra 
cauzelor mortalității infantile. Interesul crescind al acestei ches- 
tiuni a determinat chiar, în ultimul timp, o serie de congrese, ale 
căror concluziuni le vom rezuma mai departe. 


In Franţa, natalitatea scăzută, necompensată de o mortali- 
tate infantilă redusă, a determinat o reacțiune energică ce sa 
tradus prin o adevărată cruciadă contra acestei mortalităţi infantile. 

Asistenţa publică, diverse societăţi de binefacere, medici, 
eic. au căutat a combate această mortalitate prin o serie de mā- 
suri și organizaţii, precum : ecrèches», «salles d'asile», «consul- 
tations de nourrissons», eloi de Roussel», «Gouttes de lait», «Se- 
cours temporaires», Institute pentru «enfants assistés», etc, 


—- 


iar la vindecare îi inu indărăt. Pentru motivole enumărate, cateroria recla- 
inațilur a fost scoasă din cnlenlarea procentului. Citeva pikar «a copii re- 
clamaţi tardiv, şi care prin urmare ar trobui să micsoreze puţin procentul, 
sint pe larg compensate de o serie de adoptați care au stat în institut nu- 
mai citeva zile şi care totuşi s'au trecut ca salvați. Cei dospre care nu stim 
nimic an fost, pentru acest motiv, înlăturați din cifra mortalităţii, 


ii 


-y 


—— 


ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN* DIN IASI 215 


Institutele pentru copiii päräsiți dădeau o mortalitate enormă, 
ce ajungea cite-odată la 93%, iar actualmente intrece numai cu 
4—50/e mortalitatea infantilă obicinuită. ?) 

E de notat faptul interesant că societatea franceză caută 
să micşoreze numărul copiilor părăsiți prin acordare de ajutoare 
mamelor aflate în mizerie, O asemenea măsură merită toată a- 
ienţiunea, de oarece e mult mai folositor a preveni un rău decit 
a-l indrepta, 

Din Anglia avem la indămină dări de samă dela 2 mari institu- 
ți pentru copiii găsiți și orfani. Una din acestea, intitulată Found. 
ling Hospital, din Londra, datează din 1739 şi a primit pănă acum 
23,244 copii, Aici nu se primesc decit copii sugari mai mici de 
un an. Administraţia nu primește nici un copil, fără o serioasă 
cercetare asupra mamei, pentru a constata dacă în adevăr e ne- 
voită a-și părăsi pruncul, şi nu pot beneficia de ajutorul institu- 
tului decit fetele-mame părăsite. Se păstrează insă cu mare stric- 
ieță secretul profesional. Principiul conducător e ca să permită 
mamelor rătăcite şi in mizerie a se intoarce pe calea dreaptă, 
restabilindu-şi situația socială şi, numai atunci, să-şi poată relua 
copilul incredințat aşezămintului. Pentru acest motiv institutul 
Foundling Hospital nu dă copii în adopţiune, ci îi păstrează pen- 
iru eventuale reclamaţiuni din partea părinților restabiliți. /me- 
diat după primire, orfanii sint trimişi la mânci în provincie și 
bolnavii se tratează intrun spital anume. La 15 ani băcții pără- 
sesc institutul pentru a intra în muzicile militare sau la marină, 
alţii ca băeţi de prăvălie. Fetele sint educate pentru a fi bune 
serviloare şi sint plasate la vrista de 16 ani. 

Procentul mortalității pe ultimii 10 ani e de 1.099/4. 

O altă instituţie e Dr. Barnardo's Home, cu sediul, admi- 
nistraței principale în Londra şi cu diverse așezăminte sucursale, 
58 la număr, împrăștiate în diverse oraşe din Englitera, iar 4 în 
Canada. Totalul donaţiunilor primite pănă acum de această casă 
se apropie de 5 milioane lire st., iar budgetul cheltuelilor anu- 
ale trece peste 300,000 lire st. Instituția primeşte orice copil på- 
rāsit de orice vristă, avind deviza: „No destitute child ever re- 
lused admission* *); şi s'au perindat pănă acum 75.462 orfani 
in timp de 46 ani decind luncţionează ; se primesc anual peste 
3.000 şi sint întreţinuţi aproape 10.000. Băeţi și fete, sint plasați 
prin ateliere, fabrici, ferme şi o mare parte sint trimişi spre a 
coloniza întinsele domenii din Canada. 

Media mortalității pe ultimi 10 ani e de 0.87, *). J 

In Germania, pentru copiii părăsiți, s'au creat în ultimul 
limp o serie de institute, unele izolate, altele anexale pe lingă 


1) M. Porak. L'Obstótriqgue. Sep. 1907, p. 3858, 

3 Unui copil părăsit niciodată nu i se refuză admiterea. 

3) O cifră asa de scăzută se explică prin aceia că cei primiți în a- 
ali no gint numai copii mici, ci de toate vristele. 


oe 


216 > VIAȚA ROMINEASCA 


maternitaţi. Mortalitatea in aceste aziluri variază intre 5%/o şi 79%/o. !) 
După socotelile biuroului statistic din Berlin, muriau Inainte 
87.590 copii crescuţi în azil și 76.060 copii daţi la crescá- 
toare, Actualmente, procentul mortalităţii socotit la „Kinderasyl*, 
de sub direcția d-rilor Finkelstein & Ballin, sa urcat întrun an 
până la 25.500/e, socotit pe serii, așa cum l-am socotit și noi, lar 
la Moscova, în aceleaşi condițiuni, procentul mortalităţii variază 
intre 22—430/ș, după o dare de seamă din 1895. 


Vedem, deci, că şi In străinătate azilurile şi instituțiile pen- 
tru copiii găsiți dădeau o mortalitate enormă. Aceasta a determi- 
nat, în Ungaria, desființarea azilurilor „Crucii Albe* şi chiar, în 
unele părți din Germania, sa renunțat la asemenea instituţii. 
Studiindu-se insă mai bine cauzele mortalității, s'au putut reor- 
ganiza așezăminiele pruncilor päräsiți după principii higienice 
mai severe; şi, atunci, Sa văzul marea mortalitate scăzind me- 
reu, aşa că astăzi procentul în genere e mai mic ca 20o/o şi nu- 
mai rareori intrece această proporţie. 

„Rezultatele splendide obținute în ultimul timp au permis 
d-rilor Finkelstein & Ballin să spue în a lor dare de seamă din 
1904: „Richtig gelihri, isi die heutige Săuglingsanstalt nicht 
mehr, wie einst, eine Sitte des Sterbens, sondern der Heilung 
und Stirkung® $). 


Cauzele mortalității mari infantile din aziluri au fost studi- 
ate, în mod amănunțit in timpul din urmă, de diferiți medici. ”) 
Din studiile lor, extragem concluziunile mai importante. 

Mortalitatea excesivă a copiilor In aziluri se datoreşte urmă- 
toarelor pricini: 

|. Starea constituțională precară In care se găsesc aceşti 
prunci la primirea lor in azil. 


2, Influenţa nocivă a şederii in depozite intermediare, care 
Sana nu sint prevăzute cu o instalație apropiată creşterii prun- 
or. 


3. Posibilitatea irecventă a infecțiunii prin aglomerare, 
4. O scădere in vitalitate, provocată de un complex de 


1) Facom insă observaţia, că toate aceste procento sint culculate nu 
pe ses rri dr aci prani, gi pe numărul de puri prezenţi intrun au, Pen- 
e transforma în ente ii i 
boli rag o a procente pe serii, ar trebui: Inmulțite en coeficienți 
2) Bine condusă, antuulu institutie pontru suzari nu mal este e - 
nloară un sălas al morţii, el al jusănătoşirii și al tatăririi, i 
3) Putem eita din aceștia pe: Houbper, Budin, Schlossmann, Peters, 


Dmahorie), Siegert, Neamann, Sgalàrdi, Balestre, Gilleta, Mory, Keller, Epa- 
. ate, 


ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN* DIN IAȘI 217 
poaa ——_————————————————————————————————————————_— 


cauze, în afară de alimentație, —complex de cauze, căruia autorii 
nemți i-au dat numele de «Spitaleiniluss» sau «Spitalmarasmus», 
constituit In esență din o serie de influențe nocive, inire care se 
citează ca mai importante : aerul confinat, constanta şedere în pat, 
lenjurile umede schimbate rar, răceala și acea lipsă de ingrijire 
binevoitoare şi alectuoasă de fiecare moment; lipsă cauzată in 
majoritatea cazurilor de insuficiența personalului ingrijitor. A- 
ceastă lipsă de atenţie constantă şi afectuoasă crează, după ideia 
lui Parrot, o deprimare psihică in micul orfan şi influențează 
astfel indirect, prin sistemul nervos, asupra bunei dezvoltări fizice, 

5. Tulburările digestive care constitue, prin frecvența lor, 
cauza cea mai de seamă a mortalităţii infantile in genere şi în 
special în azilurile de copii. 

6. In legătură strinsă cu tulburările digestive, stă greutatea 
de a procura orfanilor din aziluri suficientă hrană naturală, lap- 
tele de mamă, la care orice copil are dreptul. 

Potrivit acestor concluzii s'a instituit o serie de indicaţii 
apropiate, din care citâm pe cele principale : 

Prima grijă in oganizaţia unui institut trebue să fie înlâtu- 
rarea ocaziunilor de infecțiune ; și de aceia se cere să domneas- 
că în sălile de copii o asepsie ca în chirurgie şi obstetrică '). 
Paralel cu asepsia, se cere o izolare, chiar exagerată, a indivi- 
dului in masă: căci, cum arată Schlossmann, „fiecare copil, 
chiar sănătos, în oricare loc al corpului său trebue considerat 
ca: infectios und infizierbar*, Principiul de izolare ex- 
cesivă a fost adoptat întâiu în Franța de cătră Grancher, Hutu- 
nel şi Sevestre în serviciile lor şi imitat in urmă de medicii 
germani, La . 

In privința alimentării s'a stabilit că cele mai lrumoase re- 
zultate se obțin prin alimentaţia naturală, cu laptele mâncilor, Sa 
constatat, totuşi, că și o alimentaţie artificială poate da rezultate 
excelente, cind se face subt supravegherea imediată, constantă şi 
minuțioasă a unui medic experien. - oA 

Pentru a înfăptui aceste deziderate, s'au inzestrat azilurile 
cu boxe, băi de faianță uşor sterilizabile, aparale pentru sterili- 
zarea laptelui, clocitoare, balanţe, conducte de apă, canalizație, 
etuve pentru lenjuri, plus o serie de lucruri mărunte ca: bibe- 
roane, termometre, vase şi o suficientă cantitate „de lenjuri; iar 
pentru buna ordine şi ireproşabila funcționare, sa dal o deose- 
bită atenţie recrutării şi instruirii unui personal suficient de nu- 
meros, conştiincios, gata oricind la sacriliciu şi cu multă bună- 
voinţă. In majoritatea institutelor pentru orfanii sugari din strå- 
inătate, luncţionează regulat, zi şi noapte, un serviciu de supra- 

vezhere condus din surori de caritate. P, 

Cu toate imbunâtăţirile, se urmează inainte cu principiul ca 
copiii să stee cit mai puţină vreme in azil şi, cind lucrul se poate 
face in bune condițiuni, să se dec la crescâtoare în familii, 


1) Finkelstein & Ballin, Die Waisensãugliage Berlins, 1904, pag. $3. 


Tre a e 


218 VIAŢA ROMI EASCA 


5 
* 


După această incursiune prin ţări străine, intorcindu-ne la 
Azilul Gregorian şi comparind regulamentul din hrisov, frag- 
mentele extrase, cu concluziunile formulate după autorii citați, ne 
surpinde un sentiment je admiraţie pentru dispozițiunile chibzuite 
de acum 60 ani. 

Totuşi, Voevodul fondator n-a avut pretenția că dispoziţiu- 
nile lui sint ideale. El şi-a dat seamă că instituțiile se uzează. 
că ajunge un moment cind nu mai corespund vremurilor, dacă 
nu țin seama de evoluţiile necesare ; de aceia dinsul prevede : 
„Şi cind veniturile ar covirși peste trebuințele curente, atuncea 
„să se intemeeze din prisosul lor o deosebită casă de rezervă 
„Specială numai a lor, pentruca după timpuri şi împrejurări să 
„se poată ele destinde treptat în perfecția şi sporirea cerută de 
„Propăşirea limpului şi de trebuința ce ar avea de ele pu- 
„blicul“, 

Apoi socotind că sacrificiile făcute de dinsul s'ar putea la 
un moment dat să nu fie suficiente pentru a menține această 
instituție umanitară, —pe de altă parte, avind in vedere caracte- 
rul Blantropic al așezămintelor Sf. Spiridon,—el impune şi epi- 
tropiei oarecare sacrificii, după cum se vede din următorul 
citat : 

„Infiinţindu-se secția pentru pruncii părăsiți şi hărăzindu-se 
„patronatului Si. Spiridon, atuncea se va privi ca parte a ace- 
„ui aşesămint carele de cite ori nu vor ajunge veniturile ci, va 
„îi datoare casa Sf, Spiridon a indeplini neaziunsul cheltuelilor 
„lrebuitoare“, . 

Considerăm că, dacă Epitropia a primit subt patronajul său 
institutul, s'a obligat a urma toate indatoririle “din hrisov, prin 
urmare şi sacrificiul mai sus citat. 

Subt asemenea auspicii, era natural de aşteptat ca institu- 
pa să progreseze şi să dea rezultate bune. Prin această digre- 
siune am voit să arătăm că, dacă lucrurile nu au corespuns aş- 
teptărilor, vina nu rezidă în direcţia inițială imprimată prin re. 
gulamentul din hrisov, ci pricina răului trebue căutată in alte 
imprejurâri. Pe de altă parte, faptul că institute similare din apus 
dau rezultate excelente, iar cel de care ne ocupăm oferä o situ- 
ație detestabilă, probează câ nu principiul în sine e râu, dar că 
trebue să existe Imprejurări defavorabile locale şi proprii insti- 
tutului de care ne ocupăm. De aceia, edificaţi intrucitva asu- 
pra cerinţilor moderne, vom proceda la o cercetare sumară a 
imprejurărilor defavorabile locale. 


Din cauza insuficienții localului, nu se poate pune la dis- 
poziție pentru orfani decit o cameră sau tel mult doua. Departe 


ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN” DIN IAȘI 219 


a a 


j i i i dispune 
e a putea infäptui măsurile de izolare, secpa nu 
„nalba pre cele 7 cameie prevăzute în hrisov. Această im- 
prejurare crează imposibilitatea absolută de a izola, nu numai 
diferite afecţiuni contagioase unele de altele, dar chiar copiii sā- 
pătoşi de cei bolnavi. i 
în ce privește mobilierul, notăm că el constă numai din 
citeva paturi, un număr insuficient de lenjuri, o bae de tablă 
pentru toți orfanii şi 3 scaune pentru mănci. Lipsesc toate cele- 
lalte lucruri, pe care le-am văzut constituind zestrea unor aseme- 
nea institute din apus, precum: boxe, băi sterilizabile, clocitoare, 
euve, aparate pentru sterilizat laptele, balanţe, biberoane, etc, 
Lipsa clocitoarelor a făcut ca din 132 prematuri primiți n 
azil in curs de 60 ani, unul singur a fost salvat fiind op : 
toți ceilalți au murit. Că e posibil a se salva o mare parte din 
aceştia, ne putem convinge considerind rezultatele excelente >: 
ținute la institutul „La Maternite de la Charite* din Paris, unde 
procentul celor prematuri salvați se urcă la 83.80%» LA i S 
In ce priveşte lipsa personalului, zi se zane mas an 
instituți iri alu 
ca în oricare instituție a SE Spiridon. Tot person K 
la o moaşă eat, e ag care parai ge pp ară Tou 
ivi i prin salele de faceri, de lehuze i 
s pino ră e in seama mâncilor, eg se erai Re e 
i i i i imar al institu - 
mànci in secție; de aceia medicul prima ra 
i i r de moaşe să facă, c 
zut nevoit a obliga elevele din şcoala l à h a 
ici i lor. Singurul inconvenien 
una, serviciul de gardă in secția orfani avenon 
i i i i te 50 la număr și schim 
al acestei măsuri e că elevele, fiind pes png a aura 
> ite una in fiecare zi, trebue ca perso lical să 
petec toată vremea cu inițiarea lor op e a inda 
i cind, la isprăvitul celor 24 ore de gai „ă 
aibe trebue s-himbată cu alta aapea i Op în i mea e proza 
i o zi de serviciu, nu po 
drd necesare unui serviciu așa de exigent. gr apan aee 
menea servicii sint încredințate surorilor de caritate din Kenge 
asociații religioase. Cind considerām ernes regane hra O 
ri de caritate, Îără voe m se indre ndu j 
pesta noastre, transformate în ateliere de țesut; ae ega În 
gret, constatăm că maicele își 'ntrebuințează je pete 
de altruism, de ahaegitie al ari ră uri mă arsa zener aie 
i i u : 
pinzei cu metru, — uitin 
A "Oa beril supraveghetor suficient e cu rugă oz preia 
în secția Vetinilor, cu cit mâncile în genere Pae pu se 
bună-voință pentru acest serviciu, Leafa prea AR pese 
lunar—, neacordarea premiilor, hrana insulicientă $ hagi roe Rean 
proastă "calitate, imposibilitatea de a dormi er pat lu ari 
ši a țipetelor multor copii grămădiți la un cil fii ago 
considere stagiul de mâncie ca o pedeapsă prea asp 


1) Ch. Maygrier. L'Obstótrique- Juillet, 1907, p- 398 


"229 VIAȚA ROMIN FASCA 


caută să se sustragă prin toate mijloacele. Cel mai simplu mij- 
loc e de a-și ințerca sinul pe furiș; și le este cu atit maiuşor, 
cu ci! de multe ori dela sine se intimpla acest lucru, din cauza 
alimentaţiei insuficiente. Dacă la neajunsurile constatate se ada- 
ugă inconvenientele uşilor şi ferestrelor stricate, sobele care scot 
fum, lipsa citeodată a apei şi a lemnelor, avem tabloul com. 
plect al stării precare, in care se găseşie secția orlanilor din 
Institutul Gregorian. 

Am insistat asupra acestor amănunte numai din convin- 
-gerea că gospodăria lucrurilor mărunte are o importanță covir- 
Șitoare în higiena pruncilor ospitalizaţi, 


Dacă cercetăm soarta pruncilor dați la crescătoare, vedem 
că nici ei nu-s mai fericiţi. 

Studiind condițiile de plată, constatăm In general urmă- 
toarele : crescătoarele copiilor mai mici ca un an sint plătite cu 
10 lei lunar, Cind copilul împlinește un an, se ințarcă şi cres- 
cătoarea primeşte numai cite 7 lei pe lună, Dacă copilul ajunge 
vrista de 7 ani şi e dat la şcoala, crescătoarea mai primeşte | fr. 
peste cei 7 pentru cheltueli de librărie. Modicitatea salariilor face ca 
numai familiile extrem de sărace să-şi ia asupra ior sarcinade a in- 
griji de orfani. Crescătoarele in genere sint femei în mizerie, impovu- 
rate de greutăţile unei familii numeroase, obligate de a merge la lucru 
şi a lăsa orfanii în grija copiilor mai mărişari, Alte ori unele din ele 
neavind alt venit decit leafa dela institut, sint nevoite să pri- 
mească in Ingrijire mai mulți orfani de odată, pentru a putea 
primi un salar mai mare. Personalul institutului constată mai tot- 
deauna asemenea lucruri ; le incredințează totuşi copii fiindcă nu 
se prezintă altele în condițiuni mai bune. f obligat la aceasta 
de mortalitatea excesivă a celor ce-s expuşi a râăminea în insti- 
tut și pentru care o atare măsură constitue o oarecare şansă de 
salvare. Starea orfanilor dați In asemenea condiții nu poate fi de 
loc fericită, 

Acum clțiva ani medicul de plasă dr. Buzenchi, vizitind 
casele mai multor crescătoare din circumscripția sa, a rămas in- 
dignat de starea  detestabilă In care a zăsil pe orfani şi a ina- 
“intat pe dată un raport detailat câtră epitropie, raport care n'a 
avut nici o urmare, 

Personalul de coniroi al crescâtoarelor se rezumă la un 
singur revizor, care, fiind impovoral cu prea multe lucrări de 

„biurou, n'are vreme în deajuns pentru a face desele inspecțiuni 
necesare la domiciliu. 

Toate aceste Imprejurări sint cauza că o prea mare parte 
din orfani sucombă sau sint aduși la institut bolnavi, intr'o stare 
așa de Inainlată, incit nu mai poate fi speranță de a-i salva, 

Pentru veracitatea constatărilor făcute, insăşi statistica stă 
la Indămină pentru a le lămuri şi confirma, 


ASISTENȚA COPIILOR IN „AZILUL GREGORIAN= DIN IAȘI 4! 


ba a 


Dacă cercetâm diagnosticurile afectiunilor ce aucauzat moartea 
găsim : Din 8.114 morți, la 772 nu sa trecut in registru cauza. 
morții, tar la 3.836 găsim boli ale aparatului digestiv. Calcu- 
lind procentul cazurilor din urmă, găsim 52, 240/0. Daci pe lingă. 
această cilră, adăugăm şi multe din cazurile de spazmuri, eclamp- 
sii și convulzii,.—de cele mai de multe ori simple simptome ale 
tulburărilor digestive grave, putem considera procentul acestor a- 
lecţiuni trecind peste 600. Deci, după statistică, mai mult de 
jumătate mor de tulburări digestive sau, cum am spune în lim- 
bajul comun, de lipsă de ingrijiri, Aici e locul să adăugăm că 
mulți din acei ce scapă din aceste grele Iincercări, datorii faptu- 
lui că organismul lor a avut prea mult de luptat în copilărie cu 
fiverse influențe nocive, râmin cu o stare de vitalitate scăzută 
și plătesc mai tirziu un tribut insemnat anemiei şi tuberculozei. 


* 


Dacă cercetăm situația socială a orfanilor ce reuşesc să 
treacă peste vrista de 10 ani, constatăm cu surprindere că soarta 
unora este, în unele privinţi, de invidiat. Scopul fondatorului 
a fost: „să se dee azil şi o creştere potrivilă pruncilor părăsiţi 

in vrista cea mai crudă“, a A 
. Cum a înțeles el acea creştere potrivită, a lâmurii-o prin 
următoarele dispoziţii. C , d 
„Secţia pruncilor părăsiți se va ingriji de copii in toată 
„vremea până vor veni în vrăsta de 10 ani; atunci sau rest 
inainte, cârmuirea li va așeza la şcoala pentru meserii, in şcoala - 
militara, sau de va fi înfiinţată ferma-modelă, acolo râmăind in 
"dispoziţia epitropiei, de a-i statornici și în slujbă particulară pe 
"la meșteri sau dughengii, cu purtări morale și cu frica lui Dum- 
„nezeu, unde să se poată deprinde la o meserie cinstită, Pén- 
“tru acest siărşit casa va inchee contract cu acele persoane spre 
sigurinsi soarta copiilor, 3 e, 
su SE Copiii gemă după implinirea vristei de zece ani, sar intâm- 
pla cu vre-un beteşug ce sar implini de a-şi agonisi hrana lor, 
"se vor ține tot pe cheltuiala casei sau se vor așeza in yeas 
"azil pentru incurabili, dacă pănă atuncea nu se va pote Infi- 
“i dins casă iru orfani”. ae: 
aaa: ereu mulți orfani, dispoziţiunile regulamentului din is 
sov au fost aplicate ad-litteram, pentru alţii insă apiizajia. A 
cut de multe ori sacrificii nepotrivite şi neinscrise In scr 
S'au întreţinut în licee și diferite şcoli superioare Pan x no 
debili intelectuali, ce reset epean hoge. ps Serg i 

ioare, iar alţii nici n'au fost în stare 6 ? A i 

diá ordni, kans fiind, continuă a sii şi. ră onge ona ni 

ie diferite subsidii. Faţă cu starea de m 

erogene intreţineri şi subsidii nemeritate apar ca un 


2 r VIAȚA ROMINEASGA 


lux nejustificat, care pe lingă alte dezavantagii mai are pe acela 
de a răci entuziasmul unor eventuali donatori. 

` Mai putem adăuga că asemenea dispoziţii au ațițat dorința 
unor părinţi de a încredința institutului chiar copii in vristă mai 
mare decit aceia prevăzută prin hrisov. In această privință, a- 
vem la indămină următoarea statistică : 

Din 10.498 orlani primiţi au fost: 

9.802 in vristă pănă la 1 an. 

372 în al 2-lea an de vristă. 

130. siS e re 

170 în diferite vriste variind între 4 şi 15 ani. 

In privinţa răspunderii, cercetind hrisovul, găsim că regu- 
lamentul lasă în sarcina medicului toată grija administraţiei; 
chiar bugetul instituţiei e lăsat tot In seama lui, după cum pu- 
tem vedea din următorul paragraf. 

§ 48. «Un budget cuprinzătoriu de toate cheltuelele anului 
«urmâătoriu alcătuit de cătră profesorul şcoalei de moşit, carele prin 
«această înşusire va fi purtătoriu de grijă speţial al acelui institute. 

Cu toate dispoziţiile categorice, din hrisov, epitropia a cen- 
tralizat cu totul administraţia, aşa ca medicul nu-şi poate lua 
răspunderea nici unei măsuri administrative. Cum că situația 
orfanilor a format preocuparea cuntinuă a șefilor de serviciu ce 
s'au succedat, stau dovadă teancurile de rapoarte nerezolvate, ce 
s'au adresa! câtră epitropie in diverse timpuri de cătră aceşti medici, 
De multe ori chiar lucruri absulut nescesâre le sint refuzate, după 
cum putem vedea din următorul fapt: Lunile trecute sa făcut 
un raport câtră epitropie, prin care s'a cerut un autocluv, Epi- 
tropia nu l-a furnizat cu toate că astăzi nu se mai poate conce- 
pe un serviciu de obstetrică fără a avea la dispoziţie instru- 
mente, lenjuri şi obiecte de pansament sterilizate. Chiar dispo- 
zițiunile ce nu comportă cheltueli se iau tot de cătră epitropie; 
uneori chiar contra avizului medicului. Ca ilustrație dăm ur- 
mătorul exemplu: O moaşă vine să nască In institut şi cere e 
pitropiei să i se primească copilul între orfani, lucru ce i se 
admite. Profesorul face un referat câtră epitropie, arâtind că nu-i 
de părere să i se admită cererea, fiindcă femeia nu-i nici săracă, 
nici nu vrea să se oblige, conform hrisovului, a servi ca man- 
că in institut cele 4 luni; apoi e şi antisocial ca o moaşă, cu 
rol educator in comună, să dee exemplu de lipsă de umanitate 
mamelor sătence de a-şi lepăda copiii,... mai ales-că dinsa— ca 
veche elevă a institutului— ştia că-și trimite copilul la moarte 
aproape singură.—Epitropia a repetat ordinul categoric fără mä- 
car a discuta motivele din referatul ce primise. 

In ce priveşte mica gospodărie, ea e făcută de cătră inten- 
dent. Pentru a nu intra în amănunte, vom spune că, în majori- 
tatea cazurilor, asemenea funcţionari sint aleși de epitropie din- 
tre membrii nevoeşi ai cluburilor politice şi trimiși în slujbă ca 
răsplată pentru diferite servicii electorale aduse partidelor res- 
pective, Mentalitatea multora dintr'inșii e caracterizată prin aceia 


ASISTENȚA COPIILOR IN sĂZILUL GREGORIAN- DIN IASI 293 


că ei consideră aceste funcții ca fiind tru dinșii create, şi 
admimisirează ca atare. Putem cita, cane a ilustra reni Adi 
că măsura administrativă cea mai importantă pe care am ob- 
servat-o in timpul internatului, a fost că intendentul s'a instalat 
intrun corp de case foarte confortabil, din curtea institutului, — 
corp de case ce fusese pe vremuri aranjat de câtră medicul 
primar dr. Negură pentru adăpostirea copiilor orfani sugari, 


* 
+ . 


După ce am trecut in revistă neajunsurile principale, ne rä- 
mine să inşirăm transformările pe care le credem potrivite a fi 
aduse aşezămintului, pentru a-i schimba situaţia tristă in care se 
alla. Instituţia lui Grigore Ghika Voevod, cu toate că a fost o imitație 
după apus, n'a fost creată ca un lux, ci infiinţarea ei a izvorit din 
o necesitate socială a timpului,— necesitate ce și astăzi tot aşa 
de viu se resimte. Organizaţia ei iniţială a fost treptat modifi- 
cată de câtră epitropie şi, din nefericire, modificările s'au dove- 
dit responsabile de insuccese,—căci, dacă scopul a corespuns me- 
reu vremurilor, rezultatele insă n'au corespuns aşteptărilor. Res- 
ponzabiltăţile sint greu de stabilit, 

_ Trebue să recunoaștem că sarcina ce și-a luat epitropia, 
primind răspunderea institutului, este foarte grea din punct de 
vedere financiar şi foarte delicată in ceia ce comportă chestiu- 
nile administrative. Natural că nu putem avea pretenția ca a- 
semenea lucruri să se petreacă tot aşa de bine ca tn Anglia, 
unde budgetul asistenţei publice se socotește mai mult de un mi- 
liard anual !); dar iarăși, nu putem afirma că starea Institutului 
Gregorian, corespunde vremurilor de progres și civilizație In ca- 
re trăim. Creşterea copiilor päräsiți fiind o problemă grea, epi- 
tropia are nevoe să fie ajutată in această privință şi de stat şi 
de inițiativa privată. Statul a şi luat măsuri şi, în legea administrati- 
vă, găsim obligația pentru fiecare comună de a se Ingriji de copiii 
găsiți pe teritoriul ei. Iniţiativa particulară a făcut enorme sa- 
crificii pentru epitropie şi, In măsură mai mică, face şi astazi 
E locul aici să adăugăm însă constatarea regretabilă că la noi 
clerul nu se ocupă, ca aiurea, cu chestiuni de caritate publică, 
O astfel de preocupare ar fi încă un motiv importantal existen- 
ţii unei astfel de clase in stat. In Anglia „pretutindeni clerul en- 
glez stă în fruntea mișcărilor umanitare şi culturale şi dă exem- 
plul sacrificiului de sine“ ^). 

In ce priveşte măsurile de indreptare, evident că nu avem 
a statua dispozițiuni regulamentare ; din cercetarea insă a nea- 
junsurilor locale şi din studiul unor asemenea chestiuni In lumi- 
na noilor cercetări, putem formula citeva deziderate. 


i) 1. Botez. Aspecte din civilizația engleză. 
2) L Botez, Op. elt 


224 VIAŢA ROMINEASCA 


Ar fi de dorit ca secția pentru copiii găsiți să aibă un lọ- 
cal propriu, cu mai multe odăi, bine aerisite, uşor de curăţit și 
sterilizat, avind şi contortul instalațiunilor de apă, canal şi lu- 
mină electrică. 

Ar îi necesar ca aces! local să fie inzestrat cu băi sterili- 
zabile, clocitori, etuve, aparate de sterilizat laptele, boxe, balanţe, 
lenjuri suficiente și o serie intreagă de aparate și instrumente, 
pentru a putea face ca localul să corespundă rolului de infirme- 
rie şi depozit provizor. 

Pe lingă local şi instalaţie, e de absolută trebuinţă un për- 
sonal de serviciu și de supraveghere, suficient ca număr, bine 
retribuit, permanent şi bine inițiat pentru o chemare aşa de grea 
şi importantă. 

Acest serviciu trebue pus subt controlul imediat şi constant 
al unui personal medical ad-hoc, 

Leafa mâncilor şi a crescâtoarelor ar trebui mărită, dacă 
nu de 3 ori, dar cel puţin de 2 ori și jumătate, — păstrindu-se 
şi dispoziţia din hrisov, care prevede diferite premii. 

Pentru crescătoarele din afară, trebue constituit un control 
eficace, nu numai administrativ, dar chiar medical, 

Pentru a nu impovora prea mult budgetul, s'ar putea renun- 
ţa la subsidiile şi sacrificiile neprevăzute de hrisov, cu care se 


intreţin in mod luxos orfani mediocri in şcoli superioare. Dacă * 


Anglia cheltueşte sute de mii de lire sterline pentru a face din 
orfani meseriaşi şi servitori, nu e tocmai potrivit ca Azilul Gre- 
gorian, cu un budget aşa de restrins şi cu o mizerie așa mare 
pintre sugari, să-şi permită luxul de a fabrica proletari inte- 
lectuali. 

Un ultim deziderat, exsprimat şi în hrisov, ar fi ca epi- 
tropia să Intrebuințeze „graiul foilor oficiale” pentru a atrage a- 
tenţia publicului binevoitor câtră această operă socială. 


Dr. N. Trufinescu 


Fariseu... 


— Dar ce conilici ai avut cu Păunescu, nene lorgule ? 

— Nici un conflict. 

— Ba am auzit că ai avut cu el un conflict, în tren, â- 
laltăen. 

— Nam avut nimic. 

Eu ştiam ce fusese între ci, — imi spusese Victor Mari- 
nescu ;— dar vream să-mi povestească însuşi nenea lorgu, Că po- 
vestește foarte frumos; de aceia stăruii din nou: 

_ Dece nu vrei să-mi spui? Spune-mi, te rog, și mit. 

Nenea lorgu incepu astfel: 

— Măi băete, ca să pricepi ce am avut cu el, trebue mai 
intăi să ştii, că nimeni nu mă scoate pe mine din sările ca fä- 
țarnicul, ca fariseul ; şi sint romin-neaoș, dar cu cred că nu e 
alt neam in care să fie mai mulţi farisei ca la noi; nu e alt 
neam la care să fie mai mulţi inţelepţi și sfinţi cu vorba, şi se- 
cături şi mişei cu fapta. Şi dacă ar fi numai in treburile lor 
particulare calea-valea ; da' sint şi In trebile țării şi asta crez c'o 
să ne ducă de ripă. Pe care-l auzi vorbind, ţi vine sa-l săraţi, 
aşa vorbeşte de frumos și de cinstit; şi apoi cind te uiţi la fap- 
tele lui, să-l pui la zid și să-l impuști, nu altceva, Eu cred că, 
teama grozavă de nesiguranța in care-i pune şi „de intunericul 
pe care i-l pricinuește în minte această nepotrivire intre vorbe 
şi fapte, a făcut pe bietul țăranul nostru să zică: «ori te poartă 
cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul». Ca cuvintele as 
tea în gura lui nu sint nici o povaţă, nici o amenințare, ci un 

6 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


apel rugător la sinceritate şi la bună credință : Ori vorbeşte cum 
ţi-e portul, ori te poartă cum ţi-e vorba, şi nu mă ameţi, să nu 
mai ştiu nici ce sā lac, nici ce să crez. 

Mulţi m'au supărat pe mine din pricina asta, ci! dar Pă- 
unescu ăsta m'a scos afară din pepene... 

Nu-l cunosteam, Mi l-a prezentat acum doi ani Vasilescu 
Intr'o 7i, in tren, și cum eu mă duc la Bucureşti cel puțin de 
două ori pe lună, de cind a cumpărat moşia Mălenii, din susul 
Piteştilor, regulat îl intilnesc în drumu-de-fer, 

Citisem eu prin gazete despre toate uheşelturile, ce se zice 
că le-a făcut, în scurtul timp cit a fost secretar general la fi- 
nanje; imi spusese mie Fotescu că e feciorul unui circiumâraş 
de prin Teleorman, ajuns nemai pe urma norocului şi a şirete- 
miei; dar mi-am zis: care om nu se birieşte la noi? Şicţi spui 
drept că de cum l-am văzul, mi-a plăcut. In ziua în care mi l-a 
prezentat Vasilescu, mai erau In tren lonescu, Pralea, mai mulţi ; 
şi din una intralta venise vorba de ţărani. Fiecare işi spunea 
părerea lui. Ei! dar cind a inceput să vorbească el, tti spun 
drept, parcă mă ungea pe inimă. Spunea lucruri aşa de adevă- 
rate, la care mă gindisem şi eu de multe ori, dar pe care nici- 
odată nu putusem să mi le inchieg în cuvinte atit de cu şir şi 
atit de frumos. Parcă auz:—Nenorocirea stă în lipsa de cul- 
tură a păturii de sus, care, necunoscind valoarea bunurilor su- 
feteşti, e prea ahtiată de bunuri lumeşti. De aia idealul fieca- 
ruia e să lacă stare cu orice mijloace; de aia fiecare e pornit 
“să coniiște și să tăgăduiască drepturile altora; şi fiindcă cel mai 
puțin în măsură să-şi apere dreptul e țăranul, această conliscare 
şi tâgada de drepturi se Indreaplă tot asupra lui, ŞI tot lipsa 
de cultură e pricina intunecării de minte a celor de sus, care-i 
lace să creadă, că interesele lor nu pot fi mai bine străjuite, de 
cit ținind pe țăran în neștiință şi 'n' ticăloșie». Dar unde pot 
să vorbesc eu ca el? O frumuseţe! Imi venea să-l sărut; şi-mi 
părea bine câ era de față şi Pralea, cu care mă ciorovoisem de 
citeva ori, că el e de idee că ţăranului nu-i trebue învățătură, 
că trebue lăsat la coarnele plugului... 

De atunci, de citeori il îintiineam în tren, imi părea bine. 
Nici nu băgam de seamă cum trecea timpul, stind de vorhă 
despre de-astea, sau despre ale vinătorii, că e şi vinător. Odata, 
cind iar aşa, Imi vorbea despre legăturile care ar trebol să fie 
între proprietar și oamenii de pe moşia lui, cum ar trebui să-i 


i Adi 


FARISEL... 227 


socolească tovarăşi, cum ar trebui să-i îngrijească şi să-i iu- 
bească ca pe nişte frați, —l-am luat de mină şi zic:—Ai copii ? 
—Am trei băeţi. Zic :—Bravo ! să-ţi trăiască şi să-i creşti în cre- 
dintele astea, că sint bune şi frumoase... 

Si au mers lucrurile așa până astă primăvară, cind într'o 
ri, iu minte, în joia patimilor, ieşind din casă, intilnesc în drep- 
tul spitalului un pile de 20 de țărani, pe care-i aduceau niște 
jandarmi. Mă uit bine şi recunosc de doi din ei,—erau din Fä- 
get. —Dar voi ?—laca, iaca, iaca. Ce era? Ştii că Făgetul e 
pe malul drept al Argeşului; in fața Făgetului pe malul sting 
vin Maălenii, moşia pe care a cumpărat-o Păunescu ăsta. Moșia 
Făgetul a fost a statului, La şaizeci şi patru cind sau impro- 
prietărit ţăranii, li s'a ales pămintul pănă în apa Argeşului, Ce 
s'a intimplat 2 De vre-o doisprezece ani incoace, din ce pricină 
nu ştiu, Argeşul a inceput să-și mute albia spre dreapta, în spre 
Făgel. La fiecare viitură minca ceva din pămintul țăranilor, 
Azi aşa, miine așa, în doisprezece ani le-a mincat peste treizeci 
de pogoane de pămint, prelăcindu-l in prundis. Bine înțeles oa- 
menilor le venea greu să treacă apa să-şi slăpinească pămintul 
rupt, şi apoi nici că făcea, că precum iţi spusei era prefăcut în 
prundiş pe care creşiea mărăcinet, cătină şi iarbă lâră căutare. 
În vremea asta bieţii creştini au dat jălbi peste jâlb. Imi aduc 
aminte că şi eu le-am scris una și mam dus de-am dat-o pre- 
fectului. Ajunsese apa pănă in spatele caselor. Se culcau oa- 
menii cu grija în sin, că peste noapte i-ar putea lua Argeșul cu 
totul, Ințelegi că dacă ar fi fost vorba de moşia vre unui bo- 
gātaş mare, stăpinirea ar fi luat ceva măsuri ca să impiedice 
intinderea răului; dar aşa, pentru nişte piniji de țărani... Au 
mers lucrurile aşa până 'n astă primăvară, cind se vede că i 
s'a tăcut lui Dumnezeu milă de ei, că din ploile alea mari, de- 
odată Argeșul se mută la matca veche din şaizeci şi patru. 
Dacă au văzut că le dărueşte Dumnezeu pămintul indârăt, oñ- 
menii au băgat vitele să pască in mărăcinetul de pe prundișul 
făcut din pâmintul lor. Şi iaca Maia erau acum aduşi pentru 
a treia oară cu jandarmii la parchet, după stăruința lui Păunescu, 
care zicea câ pămintul ¢ al lui, 

Am rămas trăsnit cind am aflat. Am intrebat „vre-o doi 
avocaţi ; mi-au spus că Păunescu arc dreptate, că zice i sa 
făcut proprietar pe pămintul țăranilor mincat incet şi treptat; iar 
acum era o schimbare de matcă dintr'odată și tat el rămine pro- 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


Esasraororenennsaemmmena ramm parme mee me 


prietar pe bucata de pămint, măcar că la inceput a fost al țăra- 
nilor.  Chiţibuşuri de ale lor. Dar în sfirșit, fie, să zicem că a- 
vea fireptate ; dar să aducă în joia patimilor douăzeci de inşi cu 
jandarmii după ci, pentrucă pășteau cu vitele o păcătoasă de 
iarbă de pe un prundiş făcut din pămintul lor, cine? el care-mi 
vorbise de atitea ori de lăcomia stăpinitorilor, de ahțiarea lor 
după bunuri lumeşti ! 

D'atunci l-am scos dela inimă. Cind îl intilneam; «bună 
ziua— mulțumim dumitale» ; și mă ieream să lim la un loc. O- 
dată a intrat el intrun compartiment în care eram cu alții şi 
dintr'una intr'alta, iar a venit vorba de politică şi iar aşa, vor- 
bea cu durere de suferințele țăranilor. De vre-o două ori mi 
sa adresat mie:—<Nu ce aşa, coane lorgule ?» Am clătinat din 
cap şi m'am uitat pe geam afară, Pănă în gură mi-a venit să-i 
pomenesc de chestia cu Făgeţenii, dar m'am stăpinit şi ziceam 
în gindul meu: li! dragă, pe mine-nu mă mai imbeţi. Te-am 
cintărit eu din chestia cu Făgeţenii... 

Trecuseră de atunci șapte luni. Aia sa intimplat la Ince- 
putul lui Aprilie şi acum sintem la stirşitul lui Octomvrie, cind, 
acun o săplămină, mă pomenesc la mine acasă cu patru oa- 
meni din Măleni, de pe moşia lui, li cunoşteam: vinători. Fu- 
seseră cu noi de multe ori la bătae de sitari. Cu unul din ei 
lusesem şi'n şcoală, unul Vasile Călăraşul.--Ce e, mă Vasile? 
—Cucoane lorgule, am venit să-ţi cerem o povaţă, câ am dat de-o 
comedie mare cu proprietarul nostru, ăsta noul,—Ce comedie ? 
— Acum dumneata ne cunoşti de mult pe citeşi patru. Avem și 
noi patima vinătorii. De unde am avut, de unde nam avut, 
ca să nu dām de bucluc cu jandarmii, ne-am scos permisuri de 
vinătoare ; am dat chte cincisprezece lei pe ele;—şi ne ducem 
şi noi pe locurile oamenilor, cind avem pas, duminica, de tn- 
curcăm cite un iepure, Ciocoiul ăsta noul sa brodit să fie şi 
el vinător şi cică-i prăpădim vinatul ; dar, cum iți spusei, coane 
lorgule, să ne prăpădească Dumnczeu, dacă am pus piciorul la 
vinat în moşia ori în pădurea boerească, de cind a pus table şi 
paznici. De trei-patru ori a asmuţit jandarmii pe noi, să ne dea 
in judecată, dar n'au avut ce ne face, că ne-au găsit cu permi- 
suri şi pe locurile noastre. Dacă a văzut așa, simbâta trecută 
ne pomeni că ne chiamă la curte.— «Mäi, voi aveţi permisuri 
de vinătoare pe anul ăsta ?— Avem.—Unde sint?—Acază.—Du- 
ceţi-vă de le aduceţi, să le vâd şi eu». Proștii de noi ne ducem 


PARISEL, 229 


acasă și i le aducem. Cum a pus mina pe ele, le-a luat, le-a bä- 
gat în buzunar şi ne-a luat la goană. Că hir, că mir, a pus argații de 
ne-a dat alară. Asta una. Eri a trimes oamenii dela curte în 
lipsa noastră, ne-au prins copoii, i-a adus la curte şi ni i-a tm- 
pușcat. Al meu se luase după mine la cimp, la culesul cocenilor. 
Seara cind m'am întors, mau pindit tilharii de argați şi cind 
treceam prin dreptul curții, haţ! mi-au prins ctinele cu laţul, Am 
intrat după ei în curte, mi-am luat ctinele în brațe. Zic: «boė- 
rule, nu-mi ucide clinele, ori ucide-mă şi pe mine odată cu el». 
Au sărit doi inși pe mine, mi-au smuls clinele din braţe și mi 
l-a ucis chiar dinsul cu mina dinsului.,. laca aşa am pâţii şi 
acum am venit la dumneata să ne Inveţi ce e de fäcut, 

(Aici nenea Iorgu, în culmea indignării, işi scoase batista 
din buzunar, işi şterse fruntea cu furie de credeam că şi-o ju- 
poaie, li trase citeva înjurături care nu se pot transcrie şi rebă- 
girdu-şi batista în buzunar urmă): 

— Auzi sălbăticie !! Auzi dumneata grozăvie! Cine? ăla 
care-mi vorbea... Nu-mi venea să crez. De patru-cinci ori am 
intrebat:—<Mă, cine v'a lâcut aşa2—Ciocoiul.—Care ciocoiu ? 
—Ciocoiul nostru ästa noul, Soare Păunescu, de t» Ce sfat să dau 
oamenilor? l-am sfătuit şi cu într'o doară să-l dea în judecată, 
și iacă aşa. 

Şi nenea lorgu tăcu. 

— Dar bine, zisei eu, conflictul pe care l-ai avut cu el In 
iren nu mi l-ai spus, 

— A!-—(făcu dumnealui)— Alaltăeri plec la Bucureşti. Eram 
cu mai mulţi într'un compartiment. Cind să plece trenul, tranc! 
mă pomenesc şi cu el, 

N'am putut să mă stăpinesc și, înainte de a-mi intinde 
mina, zic :—Mā rog, adevărată e istoria cu împușcarea copoilor ? 
Zice rizind :—Da' de unde ştii dumneata ?—De unde de neunde, 
e adevărată ?—Da, nişte braconieri.—Cum braconieri, că aveau 
permisuri de vinătoare pe care le-ai luat dumneata și vinau pe 
locurile lor, Zice :—Aşa e, ei stau pe locurile lor și ctinii go- 
neau in pădurea mea, 

Atunci l-am luat şi eu:—Apoi bine, stimabile, dumneata, 
care de cite ori le întilneam făceai paradă de democraţie și de 
dragoste de țăran, dumneata ai la Bucureşti fel de fel de petre- 
ceri: teatre, concerie, circuri, cinematografe, muzee, biblioteci, 
cluburi, sindrofii şi cite şi mai cite; iar bieţii nenorociţii ăia, ce 


e30 VIAȚA ROMINEASCA 


au la țară ca petrecere, rupă o săptămină de muncă, din care 
cea mai mare parte facuta pentru imbogâţirea dumitale? Cir- 
ciuma şi ciţiva din ei vinâtoarea, Și dumneata care mereu vor- 
eşti de ahtiarea stăpinilor, de tagăduirea drepturilor şi de con- 
fiscarea lor, dumneata le confișii permisurile de vinătoare, le u- 
cizi copoii...> și dă-i şi dă-i... Intrun rind a dat să spue ceva, 
dar iam tăiat vorba, zic: «—in stirşit, domnule, cind te-oiu mai 
auzi vorbind de dragoste şi de milă pentru ţăran, uite (şi am 
scos revolverul din buzunarul dela spate al pantalonilor şi t 
l-am aratat) zic: uite, cu port revolverul la mine şi pe bātrine- 
tele mele dacă nu te tmpuṣc, cum ai împuşcat dumneata copo- 
iul lui Vasile Călăraşul !» Şi mi-am luat geamantanul şi am tres 
cut în alt compartiment. 


loan AL Brătescu-Voineşti 


Cronica financiară 


imprumuturile de stat în legătură cu proectalul imprumut 
de 405 mil. lei pentru C.F.R. 


Ministerul lucrărilor publice proectează facerea unui împrumut de 
405 mil. lel, pentru satisfacerea trebuințeior căilor ferate,  Insemnătatea 
obietului, precum şi a sumei a provocat in presă emiterea diferitelor 
părer, care în general s'au mărginit la discuţiunea în legătură en locul 
unde tiebueşie emis acest împrumut, în fară ori în străinătate. ln cele 
ce umează voim să contribuim şi noi la această discuțiune, bazaţi numai 
pe pincipiile generale ale şiiinții finanţelor şi păstrind obiectivitatea cea 
mai dsăvirşită. 


Satele, caşi particulari, se păsese de multe ari în imposibilitate 
de aşi acoperi toate nevoile numai din veniturile lor normale. Sint aş 
zisele momente extraordinare, cind nceste orzanizaţiuni sint obligate, şi 
este rațimal, să tacă uz de imprumuturi. Lucrări care necesttează din- 
odată mme însemnate şi care nu pot H zminate fără să provoace per- 
deti matriale ori morale, de ordin general, sint executate mai țotdeauna 
cu bani le împrumut. Aşa sint Incrările de imbunâătăţiri ori de ajutor 
general, precum nevoia construcţiunilor repezi de câl tesute, porturi, di- 
guri de apărare, canaluri, stabilimente de instrucţiune publică, eten pre- 
cum şi ele cerute de trebuințele apărării naționale, Numai pentru ext- 
cutarea estul fel de lucrări este admis unui stat să uzeze de credit. 
In schimb, sint absolut condamnabile aceie Imprumuturi publice ce siut 
ficule pentru ridicări de palate luxoase ori pentru alte lucrări nepro- 
ductive. Prin aceasta s'ar absorbi atitea capitaluri, cate de-ar răminea pe 
minile apitaliştilor, şi-ar afla desigur întrebuinţări mult mai productive. 
Şi pe ligă asta, se pune pe spinarea contribuabilului sarcini, care cu 
ceva ma multă chibzuinţă i sar fi putut economisi. Pe scurt dar, se 
poate spne că un stat face bine să contracteze un imprumul, atita timp 
cit este rorba de executări de lucrări de iolos general, care promit o 
reptoduciune ori cate sint cerute de interesele apărării naționale. 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


Stabilit acest lucru, să mergem și să vedem de este bine ca un 
stat să-şi facă Imprumutul pe o piață străină ori de este mai preferabil 
ca acest împrumut să fie acoperit, prin subscriere publică, chiar pe piața 
internă. Răspunsul este foarte ușor de dat. In ţările în care produc- 
țiunea este mare, unde o populațiune densă, muncitoare, întreprinzătoare 
şi economă ajută întreprinderi vechi şi solide la dezvoltare şi expansune, 
acolo desigur vor îi totdeauna şi profituri mari, dividente şi plăţi ce curg 
din toate părţile, care toate vor contribui la formări de nouă bogății, nouă 
capitaluri. Aceste nouă capitaluri vor trebui să+și afle şi ele o itre- 
bainţare, un plasament. Pentru astfel de țări, care își au în ţară bun- 
dență de numerariu, care numai plasament aşteaptă, este natural ca orice 
imprumut să fie tăcut În interior, 

Nicăeri nu va putea fi primită cu mai multă Incredere decit la ea 
acasă. Căci nimeni nu poate cunoaşte mai bine situațiunea econemică, 
juridică a unui stat, decit cetățenii lui, 

Pe lingă asta, statu! insuși, prin cererea de capitaluri pentru ne- 
voile sale, ar contribui la găsirea unui plasament sigur şi muljunitor, 
pentru cei ce-l au. În cazul azesta dar, cind în țară se găsesc captaluri 
peste trebuinţeie producţiunii particulare, statul face bine ca să-şi facă 
imprumuturile la el acasă. 

Sint însă ţări, în care nu totdeauna, ba poate chiar niciodată, nu 
sint atitea capitaluri, încit pe lingă că indestulează toate nevoi co- 
merțului şi industriei naţionale, să mai poată acoperi şi un imrrumut 
mare de stat, Emiterea unui imprumut, pe o astfel de piaţă, 1u s'ar 
pulea acoperi decit prin deplasarea unor capitaluri ce erau Intreouinţate 
ori etau destinate intrebuinţării în alte întreprinderi cu caracter poductiv. 
Fiind astfel absorbite aceste disponibilităţi, inseamnă că acele ramuri de 
producţiune care se sprijineau pe ele sau care aşteptau numai nomentul 
propice pentru a le absoarbe, vor trebui acum să sufere. Vor tiobligate 
să-şi aducă pentru ele capitaluri de peste graniță, ori de nu, wr fi ne- 
voite să-și micşoreze producţia sau să renunțe la orice progres 

Pe lingă asta, acest imprumut absorbind deodată atited disponi- 
bilităţi, va provoca deodată o rărire de numerariu şi o scumpie insem- 
nată a dobinzilor, pentru banii zilnici. Prin asta, vor suferi destur toate 
ramurile de producţie. Agricultorul va plăti dobinzi mult sai mari. 
Costul de producţiune pentru industrii şi produsele lor se wa mări. 
Prin asta întregi categorii de fabricațiuni vor fi puse în imposiălitate de 
a rezista concurenței similarelor. De asemenea şi viața comrcianţilor 
va Íi îngreulată. Toate tranzacţiunile, în legătură cu creditul, ror costa 
mai mult, vor fi mai rare. Industriaşul deci va produce mii cump şi 
mai puţin, comerciantul va avea mai puțin de lucru şi va trebui să se 
mulțumească cu un profit mai mic, în timp ce consumatorul vaavea mal 
puţine posibilități de acţiune și va plăti totul mai scump. Și clar statul 
va trebui cu, întrun caz ca acesta, să acorde pentru sumele îmrumutate 


EM Abu i: CRONICA FINANCIARA 28 


în ţară condițiuni și dividende mai mari decit le-ar fi putut afla, dacă 
ar fi împrumutat capita! din străinătate, din ţări cu multe capitaluri libere, 
doritoare de plasamente. Deci, In ţările în care situaţiunea se prezintă 
in felul acesta, este mult mai bine, atit pentru interesele generale cit şi 
pentru cele directe ale statului, ca imprumutul să fie făcut peste graniţi. 
Prin asta, toate relele de sus nu mai intervin. Ba chiar apar în locu-le 
momente aducătoare de profituri. Aşa, prin aducerea din afară a capi- 
talului împrumutat, care—dacă va fi întrebuințat la lucrări cu caracter 
reproductiv—va reslringe asupra intregei economii najlonale fructele lui, 
In aceste lucrări se vor întrebuința desigur multe produse naţionale, mulţi 
indigeni işi vor găsi de lucru, multe afaceri în legătură cu el vor putea 
fi încheiate de comercianții ţării. Deci, mare parte din acest capital va 
fi absorbit de munca şi producţia naţională. ȘI avind în vedere că, dacă 
aceste sume nu ar îi venit în fară, nu numai că nu s'ar fi făcut acele 
lucrări de ordin general, dar toate profiturile sus numărate nu ar fi putut 
naşte, putem spune că nu sint o pagubă pentr acea țară dividentele 
ce natural vor trebui plătite străinătăţii. Aceste dobinzi apărind ca un 
al doilea moment, adică după venirea capitalurilor din afară în interior 
şi fiind In același timp numai o parte din ciştigul total, nu este rezonabil 
să se protesteze contra lor. Căci, de nu veneau aceste capitaluri în țară, 
desigur nu era nici nevoe de ase irimete peste graniță aceste dividenle, 
dar atunci nici acele îmbunătăţiri nu s'ar fi putut efectua, precum nici 
suma ciştigurilor ce ar rimine în țară nu ar fi putut iua fiinţă, Intreg 
acest „Zinstribul* pe care statul va trebui acum să-l piătească străinătăţii 
anual, nu-l va păgubi întru nimic, ba chiar îi va economisi lui şi in- 
tregei economii naţionale toate aceie urmări rele ce ar fi fost legate de 
contractarea împrumutului în interior, 

Tot contra împrumuturilor făcute în streinătate se mai ridică și 
obiecţiunea ci, prin ele, statul ce le contractează se pune în deperlența 
politică a aceluia în care în majoritate sint acoperite.. Şi lucrul acesta 
este pănă la un punct adevărat, cunoscind faptul că oricind o dependență 
economică aduce după ea şi una politică. Mai ales cind statul creditor 
este a putere de seamă, cu ținte politice dezvoltate, iar statul debitor 
este un stat unic, sărac, puţin puternic,—este lucru sigur că primul are 
să-și folosească, în acţiunele lui politice, influenţa economică ce a căpă- 
tat-o în secundul. Printr'o serie de astfel de împrumuturi, se poate dar 
crela pentru, statul datornic o adevărată stare dependentă de streinătate. 
ŞI, asta nu numai prin stipulațiunile dela început fixate, dar chiar prin 
influența naturală a lucrurilor. inceperea unei acțiuni politice în statul 
imprumutat, care însă nu ar conveni statului împrumutător, ar aduce de 
sigur după ea grija în sufletul detucătarilor titlurilor primului. Ar urma 
deci pe piața străină o vinzare exagerată, deci o scădere însemnată a 
cursurilor titlurilor împrumutului, intrun cuvînt o mare discreditare pen- 
tru statul ce le-a emis. Acesta, pentru a îndrepta aceasta, sau chiar de 


234 VIAȚA ROMINEASCA 


teama de a nu ajunge aici, va ști dela inceput nici să nu se avinte în 
vre-o mişcare ce nu ar conveni statului creditor. 

Și tot astfel, acestă din urmă, ar putea chiar determina o politică 
pe care statul debitor ar trebui să aducă, și asta numai pentrucă ar con- 
corda, cu interesele statului creditor, 

Şi argumentul acesta insă, nu râmine complet în picioare. 

Dependența aceasta poate să fie și de natură reciprocă, și aceasta 
este un lucru însemnat, care trebueşte reținut. Știind că statul creditor 
are atitea capitaluri angajate în statul debitor, primul va trebui ca ori- 
cind să ajute în acţiunile sale politice pe secundul. Căci, o mişcare ce 
Sar începe în statul Împrumutat, care dă greş, ar aduce după ea perderi 
însemnate nu numa pentru el, dar desigur și pentru cel împrumutător, 
care îşi are atitea interese legate de existența și succesul acţiunilor pri- 
mului. (Războiul din Balcani ne poate pune la dispoziție atitea exemple, de 
absolută actualitate şi de toată lumea cunoscute), 

În bună parte, deci, și acest argument! care în sine are mult ade- 
văr, şi care sar pronunța contra facerii de împrumut pe pieţe străine, 
se slăbeşte. —Rămine Însă În picioare, celalt, care îndeamnă, pe statele 
sărace în capitaluri iibere, să se adreseze străinătății pentru contractări 
de împrumuturi mari necesitate de lucrări cu caracter general şi repro- 
ductiv, 

Mergind mai departe şi privind lucrurile din ce în ce mai în amă- 
nunt, o să vedem că chiar atunci cind guvernanţii unul stat găsesc de 
cuviință, că e mai bine să deschidă subscripțiunea pentru un imprumut, 
pe piața internă, sau în cazul contrariu, pe cea străină, nu tot ei au să 
fie aceia care fn ultimă instanță au să decidă cum au să se intimple lu- 
crurile în cele din urmă,—Statul nu poate niciodată să-și aleagă singur 
creditorii, nu poate dela sine să fixeze in minile cui au să se găseas- 
că în difinitiv majoritatea titlurilor unui Imprumut, în mina conaţiona- 
lilor ori în mina străinilor (un împrumut se consideră ca făcut în 
străinătate, sau devenit astfel după cum majoritatea titlurilor se ailă 
în mina străinilor, și tot astfel contrariul). Fie că este făcut în țară, fie 
că prin ajutorul unui consorțiu de bancheri este plasat în străinătate, lu- 
crurile nu au să rămină așa, întocmai așa, cum au fost concepute şi în- 
făptuite de organele politice diriguitoare ale țării interesate. Alte mo- 
mente, precum relațiunile comerciale şi financiare dintre acea ţară și străi- 
nătate, schimbul și circulațiunea sint cele care pănă la urmă stabilesc 
ceia ce are să se întimple în realitate. 

Sint astfel Imprumuturi care numai de formă au fost făcute în 
străinătate, deoarece cu timpul titlurile respective au venit în ţară, pre- 
cum şi altele care, deși făcute în ţară, totuşi iînscurt timp o părăsesc 
pentru a merge peste graniță. incontestabil că sint şi împrumuturi care 
rămin acolo unde au fost contractate. 

Să vedem cum se întimplă în practică lucrul acesta, care, în paran- 


CRONICA FINANCIARA 235- 


tez fie zis, rezolvă toate obiecțiunile pro şi contra străinătății şi care a- 
rată cît pot face legile şi decretele ministeriale acolo unde, singure, mo- 
mentele de schimb şi circutațiune, pe nesimţite, tranșează totul, 

Este lucru cunoscut că la toate bursele de valori sint anume tit- 
luri (în special cele corespunzătoare împrumuturilor de stat, precum și 
acțiunii de mari întreprinderi, cu un caracter oarecum mondial), care 
peste tot sint cotate, Aceste valori, aşa numite internaţionale, fac obiec- 
tul a diverse tranzacțiuni, nu numai între înteresații din acelaşi oraș sau 
aceiaşi țară, ci între clienții lor obicinuiţi din oraşe și țări diferite. Le- 
găturile ce există între bâncile mari, din ţări diferite, înlesnesc de mi- 
mine lucrul acesta. 

Apei, de cite ori nu fau aceste valori rolul remizelor, în electua- 
rea diferitelor plăţi de pe diferite pieţe străine. Leroy-Beaulieu ne spune 
că Franţa și-a plătit aproape intreaga indemnizare de războiu, pe care o 
datora Germaniei, numai în felul acesta, adică numai prin trecere de va- 
iori Internaţionale şi aproape fără sa aibă nevoe să inai facă şi vre-un 
transport de metal. 

Nu trebueşte uitat nici însemnatul rol pe care aceste titluri îl joacă 
în zilnicele afaceri de arbitraj, ce se închee intre bancheri şi burse din 
diferite ţări. Şi aceste afaceri de arbitraj conlucrează în mod deosebit 
de insemnat, în acțiunea de transierare a titlurilor cu caracter Interna 
tional, dela un stat la altul, 

Să vedem acum cum acestea intervin în practica lucrurilor. Luăm 
cazul că un stat anunţă facerea unul împrumut public pe piaja internă. 
Urmarea imediată va fi o scădere însemnată a cursurilor valorilor ce se 
cotează numa! la bursele interne, precum și la cele aşa numite interna- 
ționale. Este ușor de gindit însă că, pentru acestea dim urmă, scăderea 
va interveni numai aici. La bursele de peste graniță, unde momentul a- 
cesta nu intervine, nici deprecierea nu va avea loc, sau chiar de va a- 
părea, va fi de însemnătate minimală. In străinătate însă are să se in- 
timple altceva, și anume toţi cei ce sint clienţii obicinuiți ai valorilor 
cu caracter internațional, au să se grăbească ca prin bancherii lor să se 
aprovizioneze cu cit mai multe din acestea, de pe piaţa statului ce ay 

teaptă contractarea noului împrumut. Lucrurile dar se întimplă astfel : 
posesorii acestor valori internaţionale, din statul luat ca exemplu, vor 
căuta să le vindă, dorind să-şi procure numerariu pentru noua subscrip- 
tiune. In tard însă vor fi puţini amatori, căci toți aşteapti nom impru- 
mut. Atunci vor veni bancherii, de care spa mai Sus, şi vor cum- 

ii străini tot disponibilul, A 
si pir rr ingib lingă subscripțiile comandate de străinătate ca 
făcute chiar în țară de câtră străinii care numai temporar se po eu 
mai vine şi mijlocul acesta de acoperire a imprumutului pp în 
finitiv tot cu bani străini. Deci, deşi subscripţiunea a fost desc pe 
piața internă, nu se poate spune că împrumutul sa și gta a Seară 
ta! naţional. Chiar dacă, pentru moment, din numărul titiu 


236 j VIAȚA ROMINEASCA 


împrumut, majoritatea au să rămînă în posesiunea indigenilor, nu se 
poâte avea însă garanţia în durabilitatea acestui lucru. Căci atita vreme 
cit pentru naţionali nu a fost posibilă o acoperire a subscripțiunii fără 
nevoia de a înstrăina celor de peste graniță alte valori, înseamnă că 
pe piaţa internă nu se găseau disponibilități care să ajungă la aceasta, 
Şi chiar de ar rămine lucrul acesta pentru multă vreme, nu se poate 
“spune că astfel sa creiat rentierilor şi tuturor posesorilor de capitaluri 
O situație mai bună, Aceştia, pentru a putea căpăta parte la acest împru- 
mut, au trebuit să-și înstrăineze valori care poate aparțineau la alte îm- 
prumuturi anterioare, ori care reprezentau participarea la diferite intre- 
prinderi naţionale, cu un caracter colectiv. ŞI instrăinarea aceasta sa 
tăcut cu pierderi la curs şi cu renunţări la avantagii viitoare. 

ŞI dacă aici se aminteşte de afacerile de arbitraj, precum şi de mo- 
dul de a inlocui remizele prin valori internaționale ce se pot cumpăra 
“acum aşa de eitin pe piaţa internă, deci toate printr'o perdere pentru 
vinzători şi pentru tirgul național în genere, operațiuni care în momente 
de felul acesta sint deosebit de dezvoltate, vedem încă și mai bine că 
în general tot capitalul străin a acoperit, indirect poate, acel împru- 
mut. Pe scurt, se poate dar spune că, deși naţionalii sint cei ce aco- 
peră în mare parte acea subscripțiune la împrumut, tot străinătatea a 
lost cea care a pus fondurile la dispoziţie, Costul acestei ambițiuni de a 
se face în țară imprumutul are să-l simtă destul de bine subscriitorii, 
“care au înstrăinat, cu perderi, efectele pe care le posedau pănă acum, 

După acestea se poate spune că este in zādar orice grijă ce se 
naşte atunci cind este vorba de a se contracta orice imprumut numa! 
în țară. Subscris în felul de sus prin renunțarea ia ale titluri, orichiar 
subscris pentru moment cu disponibilităţi temporar libere însă cu posi- 
bilitatea sigură, ca în scurt timp să treacă iar granița, nu înseamnă că 
imprumutul va fi făcut de naţionali. Aici nu poate îi chestiune momen- 
tană numai. Dacă se poate intrevede că prin diferitele acțiuni de schimb 
şi circulajiune majoritatea titlurilor corespunzătoare Imprutnutului vor 
trece tot in stăpinirea străinilor, atunci va fi cu mult mai bine să fie de- 
la început contractat peste graniţă, pentruca astle? să se economisească 
naţionalilor perderile mai sus arătate, 

In cazul în care se ştie că în ţară nu sint prea multe capitaluri 
care nu şi-ar găsi o întrebuințare mal rentabilă, un plasament mai bun 
decit în titlurile unul imprumut, atunci e mai bine ca imprumuturile să 
fie contractate acolo unde astfel de disponibilităţi sint in mare cantitate 
şi unde va fi oferit mai avantajos. 

Să nu se ţie la ambiția de a face Imprumutul în țară, cu riscul 
înstreinării altei părți din bogăţia națională, sau cel puțin cu siguranţa 
unei stagnaţiuni în viitoarea activitate economică a acelei națiuni, 

Şi acum, pentru demonstrarea aceluiaşi punct, anume că nu mi- 
nistrul finanțelor alege creditorii țării, ci numai circulațiunea, deci nu 
poale fi teamă pentru o țară, în cazul cind ea este bogată în capitaluri 


CRONICA FINANCIARA 237 


libere, chiar de se face imprumutul pe o piaţă străină, pentru indigeni 
tot rimine posibilitatea de a atrage în patrie acele titluri. Desigur, a- 
ceasta are să fie numai o Intoarcere a raționamentului care în definitiv 
are să ne arăte că nu este logică teama de străinătate şi capitalurile ei. 
Să admitem că imprumutul se face peste graniţă. In ţară însă, sint sau 
se formează atite capitaluri cit activitatea economică naţională nu peate 
absoarbe, Atunci vor căuta posesorii lor ca peste graniță să le gă- 
sească un plasament. ȘI de se vor duce la bursele străine să cumpere 
diferite valori, desigur că au să le prefere pe cele corespunzătoare im- 
prumuturilor statului căruia şi ei aparţin. In felul acesta, intocmai cum 
atătam mai sus că un imprumut făcut în ţară se poate instrăina, un 
altul făcut în străinătate se poale najionaliza, prin trecerea, ajutată de 
schimb, a majorităţii titlurilor lui in minile indigenilor. 

Lucrul acesta sa întimplat de multe ori şi în multe ţări. Să nu 
dăm decit două exemple, după L. Beaulieu : aşa sa intimpiat în Franţa 
cu majoritatea titlurilor imprumutului ei de 3 miliarde şi jumătate, făcut 
pasie graniță (vezi şi expunerea de motive a lui L. Say, la budgetul 
din 1874) şi tot aşa s'a intimplat în Statele-Unite ale Nord-Americei cu 
imprumuturile federale. Ş'ar mal fi atitea alte exemple de felul acesta, 
care toate ne-ar duce la acelaşi concluziune: împrumutul poate fi făcut 
în ţară şi totuşi în scurt timp se poate înstrăina, precum poate fi făcut 
şi în străinătate şi totuşi posibilitatea recăpătării titlurilor lui nu este es- 
clusă. Rămin dar singurele momente care decid aceasta: bogăţia evi- 
dentă a țării în capitaluri disponibile şi circulaţiunea. 


După ce am dat cit mai pe scurt cela ce ştiinţa finanțelor con- 
sideră azi ca lucru definitiv stabilit, să mergem şi să vedem cum şi 
unde ar trebui făcut Imprumutul de 405 mil. pe care voeşte să-l con- 
tracteze ministerul nostru de lucrări publice. Să arătăm aceasta, argu- 
mentind numai cu cele ce au fost date pănă acum ca generalilăţi bine 
stabilite, 

S'a observat la noi, în ultimii ani mai ales, o dezvoltare econo- 
mică foarte accentuată, o dragoste şi o încredere de Intreprindere necu- 
noscută Inainte, Instituţiuni şi Intreprinderi nouă au luat fiinţă; cele 
mai vechi au fost reintinerite şi mult lărgite. Industrie, comerţ, intre- 
prinderi de edilitate publică, inbunătăţiri în agricultură, etc., ne arată = 
fiece zi acest progres. Toate acestea au conlucrat la o incontestabi 

ei naționale, 
ge pista Por am ajuns noi chiar aşa de departe, încit să pu- 
tem spune că avem azi, în ţară, atitea capitaluri cit ne cere viaţa de pre: 
ducțiune pe care am început-o; că posedăm tot numerariul pan ma 
departea dezvoitare a industriei l-ar necesita; că stăpinim ati ; cit cer 
aproape zilnicele sporiri de capitaluri ale diferitelor întreprinderi; că a 
putea acoperi tot ceia ce întro zi ne-ar pretinde ameliorajiunile agricu 
turii; că am fi siguri să putem cu banii noştri să dăm viaţii unei socie-- 


288K VIAŢA ROMINEASCA 


tăţi de navigațiune maritimă națională; că o să ne putem singuri indes- 
iula cheltuelite de edilitate, ce d'abia sau inceput, ete. ete, 

Și trebue să ne punem aceste Intrebări atunci cind, dintr'un sen- 
timent desigur prea lăudabil, voim să contractăm la nol aces! impru- 
mut de 405 mil. lei. Trebue să ştim dacă putem Ti siguri că în țară, 
pe lingă ceia ce ar pretinde trebuinjele mai sus numărate, şi care desi- 
gurt trebue să primeze în faja noastră, mal avem nol încă attt, incit să 
putem acoperi acel imprumut. Numai dacă patem aprecia acest al doi- 
lea lucru, căci primul, adică cererile pentru cele de sus, este sigur, nu- 
mai atunci se poate vorbi de facerea unul Imprumut public pe piata 
internă, 

ȘI spun că de primul moment sintem siguri, bazindu-ne pe in- 
crederea şi dragostea de intreprindere pe care trebue să o recunoaştem 
azi în țară, văzind sporirile de capitaluri şi noile întreprinderi de bănci, 
fabrici, societăţi de electricitate, gaz, tramvae ; societățile de construcție, 
hoteluri și restaurante; studiile ce se fac în vederea începerii irigațiuni- 
lor, construcției de canalurt, întilnțării unei sacietăți de navigațiune ma- 
ritimă, etz. etc.. 

Multe din aceste întreprinderi sint începute, conduse şi stăplaite 
numai de Romin Nu se poale să admitem ca şi de acum În colo să 
lăsăm ca astfel] de acjiuni să mai cadă pe mini străine, 

Tocmai azi, cind se vede oarecum ceva mai multă Incredere de 
a scoate banul dela ciorap, ori de a plasa o economie, ori un mic ca- 
pital şi în altceva decit în livretul casei de depuneri, tocmai azi trebue 
folosit acest lucru, pentru începerea raţională şi chibzuită a recăpătării 
izvoarelor de producțlune ale țării, pe minile rominești. Dacă nu sin- 
tem siguri că pe lingă ceia ce ar necesita aceste întreprinderi mai a- 
vem şi pentru acoperirea unui împrumut, să nu-l facem la noi. Căci 
prin asta nu am aduce decit o piedică în opera de educnțiune econo- 
mici, pe care cu atit de gren şi-au fäcot-o şi şi-o fac ai noștri. 

Și putem spune, văzînd cite întreprinderi (-ite hânci, industrii, ex- 
tracția petroleului, societăți de asigurare, etc.) lucrează ori iau ființă nu- 
mai cu bani străini, că nu avem încă atit cit ne trebue, ori că mu sa 
dezvoltat încă toată Increderea în ai noştri pentru acțiunile economice, 
Dacă nu avem atit cit ne trebue, inseamnă, gindind la cele ce am spus 
în partea întiia, că subscripțiunea ate să se facă numai de lormă in 
țară, căci la urmă titlurile vor trece tot străinătății, 

Dacă avem atit cit în parte ar ajunge comerțului, industriei şi a- 
griculturii ţării, însă capitaliştii nu sint destul de încrezători peniru a-i 
pune la dispoziția acestora, iar nu este bine ca printrun imprumut 
să le procurăm plasament. Prin sili să-i decidem pe aceştia să înceapă 
singuri, ori să pună la dispoziţia societăților anonime, ori colective de 
altă natură, capitalurile lor, Un plasament procurat de un imprumut, 
fiind ceva sigur şi relativ tenlabil, ar slăbi chiar începutul tăcut. Poate 
chiar din cei ce-şi au capitulurile plasate in întreprinderi ce încă trec 
prin greutăţile începutului, şi le-ar relrage de aici pentru a le plasa in 


CRONICA FINANCIARA 239 


noui împrumut. S'ar incuraja ori ajuta tocmai dezvoltarea răului pe 
care toată lumea îl recunoaşte la Romin, anume neincrederea în puterea 
şi priceperea lui nepustorească, urmind să lăsăm ca mai deparie să se 
cteadă că numal străinul este făcut pentru lucrul acesta, 

Chestiunea deci trebue pusă astfel: avem nol atitea capitaluri în 
jară încît nu le mai găsim întrebuințare, este la nol spiritul de organi- 
zaţiune şi intreprindere atit de dezvoltat incit cei ce au capitaluri se tn- 
cred şi ştiu unde să le îintrebuinţeze 2 

La Intrebarea a doua nu mai este aevoe de răspuns, La prima, 
aproape că ar trebul să răspundem la fel. După cele ce constatam in- 
jaiste, unde spuneam că atitea capitaluri străine conduc tocmai cele mal 
însemnate intreprinderi dela noi, putem scurt răspunde că nu avem încă 
ati! cit ar necesita completa punere în stare de producțiune a tuturor 
izvoarelor noastre de bogății. 

ŞI atunci, stabilit acest lucru, rămine să alegem de este mai bine 
să admitem capilalurile străine la noi, În imprumuturi de stat, ori să ie 
admitem ca capilaluii ce vor Îl introduse In industria şi comerțul ării, 

Făcind o comparație simplă, vom vadea ce este de ales. 

Capilalurile ce ar veni în împrumuturi, ar veni pentru un timp 
mai mult sau mai puţin dinainte stabilit, şi in orice caz nu de prea 
mare durată. Dobinzile ce şi le-ar primi, ar fi iar aşa destul de scă- 
zute, ştiind că tara noastră se bucură peste graniţă de mult credit, Cos- 
tul contractării poate ar fl mal mic decit pentru unul tăcut în pară. Apoi 
acest bânet, fiind şi în străinătate adunat prin subscripțiune, inseamnă 
că nu va veni ca avere a unei persoane orl a unei organizalluni. Nu 
va aduce după sine, în țară, absolut nici un supus de al statului în care 
în majoritate s'a acoperit. Singura influență economică și politică a 
acestuia ar mai rimine să fie bănuită, Știind insă că nol sintem datori 
încă sume colosale sirăimătăţii, putem spune că şi, erl fără acest nou 
imprumut, dacă această influență va trebui să vie vreodată, tot va veni. 

Cit despre obligaţiunile ce ni s'ar pune în facerea furniturilor pentru lu- 
crările ce fac oblectul acestui imprumut, ca să le facem numal ln țara 
în care l-am contractat, lucru lar mu este prea infiicoşător, Acele furni- 
turi privind mărturi ce nu se produc la noi, înseamnă că pentru nol 
este egal unde avem să ni le cumpărăm. Numai preţul ne interesează. 
Şi desigur că nu ate să se poală primi obligaţiuni care ne-ar forja la 
cumpărări de mărturi mai scumpe ori de o calitate mai inferioară. 

Să lum acum al doiiea punct, şi să vedem ce se intimplă cind 
vin capitaiurile la noi peniru diferite intreprinderi economice, Intliu, au 
să ia locul pe care mal tirziu ori mal curind trebuia să-l folosească na» 
ționalii. Apoi, plasiud banii în acţiuni de felul acesta, va urma desigur, 
cu un oarecare risc, un cîştig mult mai thare decit cel ce s'ar îi pulut 
căpăta din dividentele unui Imprumut, 

Va trece în felul acesta, peste graniţă, mai mult decit în cazul de 
sus. Aceste capitaluri venind în arä, aduc după ele și aproape pe tofi 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


cei ce vor trebui să fie ocupați şi care vor avea deci mijlocul de ciştig 
din aceste întreprinderi dela noi. Aşa că pe lingă capitalul străin, au 
să ne vie acumși supușii străini, supuşi ai statelor mari, care la tot mo- 
mentul vor uza de protecția ambasadorilor şi consulilor respectivi. Știind 
apoi, că în aceste întrepinderi nu mai vin capitalurile ca simple sume 
adunate din o subscripţiune publică, ci în general ca părți din capita- 
lurile organizaţiunilor comerciale ori industriale, care chiar la ele in țară 
reprezintă o putere de seamă, inseamnă că in cazul acesta influența din 
afară va fi mult mai mare. Să gindim la întreprinderi ce sint subt pro- 
tecţia lui „Deutsche Bank” ori „Diskonto-Geselischalt” şi la sprijinul de 
care se bucură oriunde ar fi, şi este destul pentru a ne lămuri, 

Vin deci, în felul ăsta, capitalurile insaţite de străini şi in genere 
ca organizaţiuni filiale ale marilor întreprinderi de peste graniţă. Adão- 
gind aici şi faptul că, pecind in împrumut atit dividentul cit şi timpul 
şederii în țară a acestui străin (capitalul) este dinainte stabilit, lucru pe 
care în cazul din urmă nu-l mai intilnim şi posibilitatea pe care la îm- 
prumut o avem de a naţionaliza acest capital, prin cumpărarea titlurilor 
lui (cu caracter internaţional, deci cotate la toate bursele de valori), atunci 
cind în ţară sar forma atiiea bogății ce nu şi-ar mal găsi plasament, 
lucru care desigur pentru al doilea exemplu nu se mai poate gîndi, 
putem uşor trage concluziunile, 

Dacă singură teama influențelor din afară, de natură economică 
ori politică, asupra noastră, pledează pentru facerea imprumutului în ţară, 
ca astfel să scăpăm de aceste influențe, înseamnă că nu voim să recu- 
cunoaştem că acestea sint mult mai mari în cazul al doilea. 

Cred insă că lucrul este mai clar decit lumina zilei, spunind că 
tocmai în cazul al doilea îşi au o putere mai mare. 

Sint mai puternice influenţele inspirate de supușii străini, ajutate 
de organizațiuni puternice din afară, care chiar la ele in țară îşi impun 
de multe ori dorinţele, influenţe cu caracter de durabilitate veşnică. 

În felul ăsta, o să ne punem, prin preferarea contractării împrumu- 
tului la noi, deci prin iăsarea vieţii economice pe mina străinilor, subt o 
mai strașnică tutelă, care ar avea posibilitatea unei întinderi cit mai mare, 
care cu timpul ar lua caracterul unei complecte acaparări. 

Și prin asta, pe lingă toate celelalte, sar da lovitura de grație 
tocmai acelui curent de întreprindere şi muncă naţională, care în ultimul 
limp tăcea bucuria tuturor celor ce nu vor să cedeze, tot așteptind pentru 
Rominia și o independență economică. Acest imprumut absorbind toate 
disponibilităţile, ar însemna că ar trebui să aşteptăm incă mult timp 
pentru a avea în fară încă odată aceiaşi sumă liberă. Şi pănă atunci 
curentul se va slăbi iar, străinii se vor întinde, lar toate acele mari lu- 
crări ce se anunţă şi care numai naționale ar trebul să se nască, vor 
cădea tot In mina celor de peste graniță. 

lar noi am tămine cu mindria că am putut odată acoperi, în ţară 
la noi, un imprumut de 405 mil, lei. 

München M. N. Coşoiu 


au 


Cronica științifică 


Moartea pămintului 


Dacă asupra timpului, în care sa desfăşurat istoria globului teres- 
tru, ştim aşa de puțin, nici asupra momentului în care va avea loc eve- 
nimentul numit „moartea pămintului* nu sîntem mai bine informaţi, 

Moartea pămintului ar putea avea loc prin căderea lui în soare, 
ori prin sfărimatea lui în mii şi mii de părticele. Despre modul în care 
ar putea avea loc acest din urmă fenomen n'avem nici o idee; despre 
cel dintăiu ar da indicaţiuni oarecare variațiuni observate în orbita pla- 
netei noastre. 

in orice caz e probabil că, cu mult inainte de a fi murit pămintul, 
viața de pe el se va fi stins; omul mare deci pentru ce se îngriji de 
sulerințele urmașilor lui de peste citeva milioane de ani, în momentul 
catastroiei. 

Dar, ceia ce mai ales ne interesează pe noi, este putinţa dispari- 
iei vieţii prin înghețarea totală a globului, socotind drept vristă limită 
a pămintului momentul in care viaţa ar dispărea, lipsită fiind de căldura 
şi lumina solară, 

Prin urmare, vorbind de „moartea pămîntului”, problema se poate 
limita la două eventualități : 

1. E posibilă căderea pămintului în soare ? 

2. Avem indicațiuni că soarele va pierde întratita căldura încit 
pămintul să ajungă cu totul acoperit de un strat de yhiaţă, linţoiul mor- 
ţii veşnice? 

După cunoștințele nouă asupra materiei şi energiei, se pot considera 
atit soarele cit şi pămintul, ca nemuritori; cel puţin așa afirmă savantul 
Gustav Jaumaun dela Brünn. i 

El pleacă dela constatarea fizicianilor moderni că ipoteza newto- 
niană, ce susține că atracțiunea între astre se face direct şi instantaneu, 
fără participarea unui mediu intermediar, nu este dech o abstracţie, a- 
proape exactă, dar nenaturală. Fizica teoretică actuală admite transmi- 

teren, cu iteal enormă, prin eterul cosmic, a forţei gravitaţiunii, cum 


— 
Li 


a42 VIAȚA ROMINEASCA 


se propagă vibrațiunile electrice şi magnetice subt forma de raze electro- 
magnetice. 

Odată admis că puterea de atracție se propagă, adică necesitează 
un timp—oricit de mic ar fi el—pentru a-şi exercita influența, ştiind 
deci că pămintul şi alte astre în mișcarea lor sufăr fricţiuni în eterul 
cosmic, sau putut interpreta și anomaliile constatate în cimpul gravita- 
ției ( „cimpul“ gravitaţiei fiind înţăles cași cimpul magnetic). Aceste ano- 
malii sar compersa, în spațiul cosmic, după o lege analoagă cu aceia 
care stăpinește iregularitatea de distribuție a temperaturilor în sinul unui 
conductor termic. 

Perturbațiunile gravitațiunii, abateri dela legea newtoniană a efec- 
telor la distanță, se explică prin vatiațiunea cimpului gravitaţiei, varla- 
țiuni ce dau naştere la forțe nouă de atracțiune, adăugind efectele lor la 
cele ale forțelor newtoniene. 

„Deşi foarte mici, aceste forţe pot fi calculate cu mare preciziune ; 
cea mai importantă dintre ele e orientată în direcțiunea deplasării pla- 
netei, a cărei mişcare o favorizează, Ea crește cu viteza planetei și va- 
riază invers proporțional cu distanța ce o separă pe aceasta de soare. 
Aceste forje nouă de gravitație întroduc, in mișcările planetare, pertur- 
bări care se pot calcula fără dificultate şi determină abaterile dela le- 
gea newtoniană pe care le-am semnalat mai sus, precum rotațiunile pe- 
rihelice anormale, accelerațiunile anormale, oscilațiunile anormale ale 
verticalei, etc.“ 

Forțele nouă de gravitație dau sistemului planetar o stabilitate fizică 
limitată ; adică, datorită acestor torţe, orice schimbare provocată în or- 
bita unei planete nu e decit trecătoare. Dacă, de pildă, în vecinătatea 
sistemului solar trece un astru dotat cu o mișcare proprie foarte re- 
pede, și modifică cu totul orbitele planetare, intervin, ca efect al aces- 
tor perturbări, noile forțe de gravitație și introduc așa modilicări, incit 
orbitele planetare se reintorc exact la forma stabilă ordinară. 

Rezistența frecăturilor cu eterul cosmic restabilește, prin urmare, 
orbita planetei noastre, ce rămine veșnic același; deci „pămintul nu va 
cădea niciodată În soare“, 

Tot fizica modernă a zdruncinat puternic ipoteza că soarele—izvo- 
rul de căldură, lumină, de viaţă în fine, pe pămint—se va răci cu vre- 
mea și biosiera planetei noastre va inceta să mai influențeze asupra glo- 
bului înghețat pe veșnicie. „Se produce—spune autorul — spre soare, o 
enormă concentrare a unui flux nou de energie provenind din cimpul de 
gravitațiune, concentrare care, prin radiația sa, compensează pierderile 
de energie pe care le sufere, și asigură constanța eternă a temperaturii 
sale medii. Soarele, cum vedem, nu cedează de fel din energia sa regl- 
unilor depărtate, situate la periferia spațiului cosmic: ceia ce radiază 
subt forma de energie în spaţiul cosmic, primește îndărăt subt forma 
fluxului de energie al cimpului de gravitație“. 


[ză CRONIC A ȘTIINŢIPICA 


i n n pa mt damme 253 


Soarele răminind veșnic acelaşi izvor de energie, pămintul va trece 
probabil de repetate ori prin faze prin care a mai trecut și despre care 
geologia modernă dă oarecare indicațiuri. După vremea noastră ici tro- 
picală, colea temperată, dincolo înghețată, vreme ce pare să fi mai fost 
în tinerețea pămintului,—deși cu ceva deosebiri,— vor mai veni epoci 
cu climat uniform și umed, iar omul va îi în stare să evolueze fizicegte 
și intelectual în nestirșitul curs al timpului, stăpinind tot mai mult diver- 
sele forme ale energiei universale. 


Dar, tocmai în acest moment, de optimism pentru viitorul speciei 
umane, Îmi vine în minte o întrebare: 


E cu putință ca pămintul să ajungă stăpinit de o rasă de oa- 


„ meni şchiopi ? Intrebarea ar părea cu desăvirșire deplasată, dacă so- 


mități în arta chirurgicală n'ar fi dovedit că numărul cazurilor de scrin- 
teli ale piciorului la încheetura șoldului [că „luxaţiile congenitale ale 
coapse?! (femurului)*, cum se spune în limbajul tecnic) mar fi tot mai 
dese, 

Se pare că e un paralelism între progresul intelectual, rezultat al 
opririi capacității craniene, și scrinteala piciorului din naștere. Aceste 
două însușiri merg paralel, fără să scot de aici încheerea că toţi schio- 
pii sint cea mai înaltă expresie a inteligenţii, şi contrarul, 

Fapt este că scrinteala aceasta din naştere, luxaţiunea aceasta con- 
genitală, e foarte frecventă și—ceia ce este mai grav—e ereditară. Ea 
se produce chiar în momentul nașterii, în clipa cînd moașa așează co- 
pilul nou născut pe spate spre a-i da primele îngrijiri. Moașa nare nici 
cea mai mică vină, căci cauza luxaţiei e alta, e rezultatul superiorității 
speciei noastre, e datorită mersului biped, dezvoltării capului şi ba- 
senului. 

Să luăm lucrurile mai cu şir. 

Un prunc prezintă luxaţia articulației femurului cu şoldul. Chi- 
rurgii moderni pot repara nenorocirea prin o operație grea, dureroasă, 
rotuzind capul femurului și adincind scobitura din osul șoldului pentru 
a da articulației defectuoase înfăţişarea celei naturale. Operația bine fã- 
cută reușește, copilul nu prezintă nici o urmă de luxație; dar, după ce 
el merge citva timp, articulația se scrinteşte din nou, Cauza este că e 
rău orientat și capul femurului şi osul basenului, jar asupra acestei orl- 
entări nu poate lucra în același chip chirurgul corectind suprafețele arti- 
culare. In mod logic trebue a ne intreba: care-i cauza cauzei, adică din 
ce pricină sa produs această rea orientare ? 

Spre a ajunge să-și dea sama de această cauză chirurgul dr, P. 
Le Damany, dela facultatea de medicină din Rennes, a făcut cercetări 
foarte întinse, nu numai asupra omului și condiţiunilor dezvoltării lui în 


244 VIAȚA RONI 
uterul matern, ci şi asupra situaţiei embrionului, în ou la animale ovipare, 
în mitră (uter) la mamifere. 

La toate animalele mai superioare (Reptile, Paseri, Mamifere) pu- 
iul stă incovoiat, în formă de semicerc, cu membrele strinse, spre a în- 
` căpea în cavitatea îngustă în care petrece fazele dezvoltării sale. Po- 
ziția aceasta face șederea pulului destul de comodă, cela ce se poate 
recunoaşte și mai tirziu, după ce s'a născut și a ajuns oarecare dezvol- 
tare. Poziţia ce ja un pulu de găină cind doarme cu capul subt aripă 
ori un ținc ce se face covrig cind se odihnește, răspund poziţiunii pe 
care o aveau în cursul dezvoltării lor. Copilul de om nu va putea lua 
singur niciodată forma pe care a avut-o în „sînul mamei sale“, căci po- 
ziția ce avea acolo era silită, forțată de spaţiul neindestulător ce avea 
la dispoziţie. 

Avînd capul mare, femurul lung şi basenul lat, bietul făt uman e 
silit să ia o poziție extrem de chinuitoare, așa că mult rivnita fericire 
a copilului din sinul mamei sale— „fericit ca în pintecele mamei“ —dove- 
dește o complectă necunoaștere a realității lucrurilor. 

Din această poziție chinuitoare rezultă şi deformări, din care una e 
contormaţia defectuoasă a articulației coxo-femorale. Această deformare se 
moşteneşte cum am spus, şi tinde a se generaliza, avind aproape pute- 
rea unui caracter ciştigat. Dacă această modificare accidentală ar intra 
în patrimoniul ereditar al speciei, atunci ne putem gindi la o rasă de 
oameni şchiopi, stăpini ai pămîntului și folosindu-se de binefacerile des- 
coperirilor tot mai numeroase și mai bine stăpinite de om, dar incapabilă 
să se bucure de plăcerile vigoarei lizice şi irumuseții corporale atit de 
admirată de artiştii elini şi cei moderni. 

Această perspectivă tristă pare însă foarte îndepărtată de oarece 
omul, cu puterea lui de înțălegere a naturii, se și află pe calea de = 
combate aceste funeste consecințe ale mersului biped și noua știință, 
ostopedia, se aplică, cu succes, tot mai mult la corectarea acestor de- 
formäri congenitale, 

Ceia ce e și mai Imbucurător este că deformärile corectate nu mai 
apar la urmași şi ortopedia pare destinată să contribue la păstrarea unei 
populaţiuni umane normale şi cu toată vigoarea fizică a celei actuale. 


T. A. Bădărău 


Cronica economică 


Cooperativele şi negustorii detailişti. 


Trăim intro epocă, în care instinctul asocierii, favorizat de con- 
dițiile exterioare. ale vieţii, a provocat forme nouă de societăți şi a dat o 
dezvoltare gigantică celor existente, aşa că cu drept cuvint putem numi 
sec. al 19-lea şi 20-lea „secolele asociaţiilor“, 

Mai ales pe tărimul economic spiritul de asociaţie a obținut cele 
mai Îrumoase succese, 

Principiul economic — concurența — a făcut şi face atitea victime, 
incit pe fiecare zi se simte nevoia unei ancore de scăpare şi aceasta e 
numai: Unirea. 

“Dacă, contra principiului de asociaţie e greu a obiecta ceva, apoi 
anumite forme de societăţi au de luptat cu mulţi adversari, fie din cauză 
că cle uncori sint ogorul cel mai ferti! pentru tot felul de afaceri ne- 
curate, fie din cauză că adesea pătrund triumiale în terenuri cucerite de alții, 

Și tocmai cele două asociaţii mai nouă, dealtfel diametral opuse—as0- 
ciația de persoane (cooperativa), şi asociaţia de capitaluri (cartelele şi 
trusturile) au fost şi sint în continuă vrajbă cu anumite elemente. 

In cronica aceasta mă voiu ocupa numai de animoziiatea dintre 
cooperative şi negustorii detailişti, lăsind cartelele pentru o cronică vii- 
toare. 

Orice cooperativă are de scop apropierea producătorului de con- 
sumator, cu alte cuvinte dă posibilitatea funcţionarului, muncitorului, 
producătorului, etc., ca, prin asociaţie, să îndeplinească şi funcțiunea de 
negustor. 

Prin aceasta însă negustorii şi mai ales cei detailişti se simțeau a- 
meninţaţi în existənja lor, aşa că, din spirit de conservare, au declarat 
războiu cooperativelor. 

Vom vedea însă că au procedat greşit în alegerea mijloacelor de 
conservare. 

Argumente solide contra coopetativelor nu prea găsesc negusto- 
rii, pentrucă nu sint. Ei se folosesc de nereuşita unor cooperative, de 
excrocheriile unor conducători necinstiți, pentru critică, 


246 VIAȚA ROMINEASCA 


i ai ad mata a be ai ma caen mea ate i pa pa reroemmosn 


In sprijinul negustorilor vin însă unii teoreticiani, care spun că o 
cooperativă nu e o organizaţie economică modernă. Principiul economic 
modern èe diviziunea muncii şi, grajie acestuia, am ajuns la dezvoitarea e- 
conomică de azi. O cooperativă, care deshințează pe detailişti, ialătură 
diviziunea muncii, deci lucrează contra principiului economic modern. 

Această critică se poate înlătura uşor, de oarece diviziunea mun- 
cii e numai atita timp recomandabilă, cit prin ea se poale cbiine ceva 
mai eftin, mai avantajos. 

Ori, e lucru constatat de toţi că prin cooperativă se poale obține 
mai eftin lucrurile de prima necesitate, căci înlesnește cumpărarea în 
mare, regulată şi directă, nu are nevoe de magazine luxoase, de reclamă 
pentru a atrage cumpărătorii, avind o clienlelă sigură. Aşa se explică 
dividendele frumoase, pe care le incasează membrii la stirşitul anului, 
cind vinzarea se face pe prețul zilei, restitnindu-se ciştigul la bilanţ în 
raport cu cumpărările. Un membru al cooperativei de consum din Perth 
a ridicat in 25 ani 5.200 franci, iar unul din Manchester chiar 9.000 franci 
în acelaşi timp. 

Asemenea, e lucru probat cu date statistice că cu cit numărul de- 
tailiştilor se măreşte, cu atit prețurile se urcă şi falşificările se înmul- 
jesc, de oarece prin înmulțirea negustorilor se micşorează cercul de 
clienţi ; şi pentru a cîştiga aceiași sumă, care de multe ori e minimul 
existenţi, trebue sau să ridice prețul, sau să talşifice măriurile, sau să 
dea lipsă. Uneori se recurge la tustrele. 

Cu drept cuvint observă un spiritual francez: „| n'ya pas beau- 
coup de riches, qui pourront se payer le luxe d'acheter dans les même 
conditions que les pauvres." 

Dacă deci diviziunea muncii nu face decit să scumpească artico- 
lele de prima necesitate, de ce să fim contra unei organizaţii care su- 
primă diviziunea unde nu e necesară, unind într'o largă măsură scopu- 
tile economice cu scopuri culturale, morale şi sociale. 

Nimeni nu poate obliga pe un detailist ca să ţie pe un funcţionar, 
cind acelaşi lucru îl poate face el însuşi mai eftin şi mai bine, aseme- 
nea nimeni nu poale obliga pe consumator ca să se folosească de un 
funcționar devenit superilu, căci „le boulanger est fait pour faire vivre 
les consummateurs et non les consummateurs pour faire vivre le bou- 
langer." 

Acei negustori, care dovedesc că sint necesari consumatorului, că-l 
pot servi mai eltin şi mai repede, aceia nu pot să aibă teamă de co- 
operative. Loc subt soare este pentru amindoi. 

Un alt argument, tot de domeniul teoriei, e că prin cooperative se 
distruge inițiativa privată, interesul personal,—stimulentul cel mai puter- 
nic In organizaţia noastră economică. Negustorul, dacă reuşeşte, el se 
imbogăţeşte, dacă nu, avere, nume, totul e pierdut,—pecind conducăto- 
rul unei cooperative, e un simplu funcţionar. Dacă conduce bine atace- 
rea, primește cel mult o sporite de salariu; dacă nu reuşeşte, alacerea 


CRONICA ECONOMICA 247 


Ia aRaa 3340804 ej ae eee am ae e ameero emoma m ea 


mare ce pierde. La prima vedere acest argument ar părea just. In res- 
litate însă, conducătorii cooperativelor au de cele mai multe ori o parte 
din averea lor in cooperativă, iar numele lor se află pe toate publica- 
țiunile societăţii, aşa că nu le e indiferent dacă reuşeşte sau nu afa- 
cerea. Din contra au mare interes ca afacerea să progreseze. 

Acolo unde e vorba de un articol nou, de un articol de lux, de 
debuşeuri nouă, acolo e domeniul negustorului detailist. 

Argumentul cel mai puternic, care formează şi baza mişcării detai- 
liştilor, e ameninţarea existenţii acestora prin concurența victorioasă a 
cooperalivelor. 

Dela inceput însă trebue să afirmăm că pănă acum nu prea se 
resimte concurenţa societăţilor cooperative. Numărul detailiştilor nu nu- 
mai că sporeşte, dar sporeşte chiar într'o proporţie mai mare ca populația. 

După statistica oficială, erau în Germania în 

1875 662.492 detaililişti. 
1882 838.392 A 
1895 1.205.134 . 
1907 1.739.910 e 


Deci numărul negustorilor aproape s'a intreit în 32 ani, iar po- 
pulația nici nu sa îndoit în acest interval. 

in Franţa dela 1.176.146 în 1851 sa ridicat ia 1.477.851 in 1899. 
Creşterea e şi mai simțitoare în oraşe. In 1870 revenea la Paris un 
brutar la 1.800 locuitori, în 1904 unul la 1.300, în Basel un negustor de 
522 locuitori în 1877, în 1900 la 413 şi în 1907 la 337, cu toate că în 
Basel există cea mai puternică cooperativă de consum elveţiană. 

După o statistică a lui Wygodzinsky rezultă că prin cooperativele 
de consum se desface numai 5, 6”/, din valoarea mărfurilor desiăcute în 
total (4.200 milioane) în Germania. 

Nu cooperativele, ci credința că a fi negustor e cel mai uşor lu- 
ctu şi uşurinţa cu care se acordă credite, sint principalele cauze care 
îngreuiază existența detailiştilor. 

Dar să admitem că ar fi ameninţaţi de cooperative in existenţa 
lor, totuşi nu se poale cere din partea statului asigurarea existenţii lor 

in stăvilirea mişcării cooperative. 
j In lupta audi statul e de principiu ca să mu intervie, decit 
cînd se tac abuzuri de libertatea economică, sau cind interese superi- 
oare reclamă o intervenţie în favoarea celui slab. Dar slabi sint atit de- 
tailiştii cit şi muncitorii, micii funcţionari grupaţi in cooperative. 

Statul se află deci întro grea dilemă. 

Totuşi agitația detailiştilor din toate țările a fost aşa de puternică 
că nu arareori unele state sau văzut nevoite să satisfacă unele cereri 
ale negustorilor. 

Comercianţii, în avintul luptei lor, au cerut multe lucruri imposi- 
bile din toate punctele de vedere. Aşa, au cerut ca statul să cerceteze 


248 VIATA RONINFASCA 


PO 


sesse essnee nme memmen 


întălu dacă e nevoc de cooperativă şi apoi să dea autorizație, s'a cerut 
să se interzică cooperativelor a distribui devidende, Nici un guvern 
insă, oricită bunăvoință ar fi avut pentru negustori, nu a putut da as- 
'cultare unor asemenea cereri incompatibile cu principiile actuale eco- 
nomice şi de drept. 

In schimb au reușit să obție dela guvernanţi alte măsuri vexatorii 
pentru cooperative. 

Aşa, în Germania cooperativele sint supuse la patentă şi la taxa 
specială, pe care o plătesc marele magazine universale (Warenhiluser), 
aşa că impozitul se ridică şi la 2%, din beneficiu. 

in Franţa în 1904 sa depus o lege, prin care se impunea şi co- 
operativele la patentă, afară de cele ce nu au local. 

In unele părți ale Germaniei s'a interzis funcţionarilor de a face 
parte din consiliile de administraţie şi cenzori. 

In Elveţia se întrodusese o dispoziție identică, dar din cauza 
criticelor numeroase s'a revenit. 

Tot graţie agitație! detailiştilor s'a interzis în Germania, prin le- 
gile din 1889 (fără sancțiune) şi 1896 (cu sancțiuni penale), vinderea la 
nemembri. 

Această ultimă măsură a avut tocmai un efect coulrariu celul aş- 
teptat, căci a contribuit la întărirea cooperativelor, transiormind o clien- 
telă tiotantă în membri ai cooperativei. 

Toate aceste dispoziţii nu pot schimba natura cooperativelor, ele 
se vor dezvolta înainte, poate chiar cu mai multă forţă, căci lupta ojeleşte. 

Aceasta nu inseamuă insă că negustorul detailist va fi ameninţat 
in existența lui, căci el va fl încă mult timp necesar. Trebue insă să 
facă această dovadă, adaplindu-se cerințelor moderne, iar nu strigind 
după ajutorul stalului, Detailişiii fac întocmai ca lucrătorii, care voiau 
ss distrugă maşinele, în loc să se adapteze noii tecnici. Lupta lor a 
fost zădarnică, cum va fi şi a negustorilor, de nu vor schimba armele. 

Cooperativa nu e adversară negoțului, e numai o nouă formă, 
subt care se poate exercita negoţul mai practic. 

Dacă detailiştii ar [i apreciat avantajele cooperativelor, ar fi văzut 
că tocmai în ele e scăparea. In cooperativele de aprovizionare şi În co- 
operativele de credit, pe care puteau şi pot să le formeze negustorii, e 
salvarea acestora, nu în sprijinul statului, 

Călcăiul lui Ahile trebue să păstreze puterea ca să vindece ră- 
nile făcute. 

Ait mijloc, mai puțin eficace însă, intrebuințal de detailiştii din 
occident, constă în acordarea de rabat de 5—10", clienților, care piš- 
tesc cu bani gata. 

Negustorii dintro ramură oarecare se asociază intro uniune, de 
unde fiecare cumpără mărci pentru rabat, Aceste mărci se dau clientu- 


IRONICA ECONOMICA 249 


lui la cumpărare şi acesta le lipeşte intro cărticică care la 1—3 luni 
se prezintă spre achitare la uniune. 

Cum unii clienți nu se prezintă să incaseze mărci de mică va- 
loare, rămine a mică sumă pentru acoperirea cheltuetilor uniunii. 

Pe lingă acestea, mai e necesară o oarecare cultură comercială. 
Am văzut că tocmai credința că un detailist nu are nevoe de cunoştinţe 
comerciale preliminare a înmulţit considerabil numârul şi a ingreuiat 
existența micilo: negustori, 

A trecut timpul, cind clientul venea singur în prăvălie, azi trebue 
să alerge după el, să-latragă şi să-l menţie. 

Pentru aceasta e nevoe de o pregătire serioasă. 

Dacă, cu toate acestea, negustorul nu se poate menţine, atunci e 
probă că acolo a devenit superflu, că į sa găsit alt mijloc mai avanta- 
jos pentru circulaţia măriurilor. 

In acest caz negustorul trebue sau să se pue în serviciul consu- 
matorilor sau al producătorilor organizaţi în cooperative, sau să se apuce 
de alte ocupaţii mai rentabile, căci pe fiecare zi cimpuri nouă se deschid 
activități! omeneşti, 

V. M, Joachim 


Din lumea balcanică 


Noua orientare în politica externă la noi și In Sirbia 


Cam 30 de ani sint, de cind Rominia, — sub cirmuirea oricăruia 
dintre guvernele şi partidele ei politice ar fi,—trăește 'n foarte strinse 
legături economice şi de politică externă cu Austro-Ungaria. De vro 
12—13 ani incoace însă, alături de acest curent aproape obștesc de filo- 
germanism al opiniei noastre publice politice, sa înfiripat un altul anti- 
german şi mal cu seamă anti-austriac ; acesta cu concursul material și 
moral al unui literat sirb din Sirbia, Ilici, se concretizează încă dela 
inceput în ziarul propagandist, acum dispărut, „L'Orient orthodoxe“, la 
care lucra și răposatul Romin din Moldova Brăescu-dela-Scurta. Accen- 
tuez asupra datei întiripării acestui nou curent, precum și că un Sir 
din Sirbia conlucrează la concretizarea lui, pentrucă, din cele ce voiu 
arăta mai jos cu privire la stăpînirea, in același timp, a partidului radi- 
cal în această ţară vecină, se va vedea ceva ce nimeni incă na băgat de 
samă: legătura dintre curentul acesta anti-austriac dela noi și cel din 
partidul radical sirbesc, Firește însă, că sa putut observa şi mai 'nainte, 
că dedesuptul acestor curente se află mina manevratoare a Rusiei, care 
ne sugerează două motive ce voiu arăta, cu scopul de a îndepărta din 
Balcani influența Austriei căreia urmărește să-i ia locul acolo. 

Acest curent nou dela noi e astăzi ceva mal mare decit cind sa 
inceput, şi cuprinde 'n sine, pare-mi-se, mai ales grupările socialistă și 
naționalistă, care—nefiind partide de guvernămint,—nau, ce e dreptul, 
nici răspundere politică cătră țară ; el pretinde că ar fi bine ca Rominia să 
ia o nouă atitudine, nu ca pin'acum prietinoasă, ci protivnică Austriei, — 
pe deoparte fiindcă aceasta nu urmăreşte decit să ne exploateze eco- 
nomiceşte și să ne sărăcească, iar pe de alta pentrucă idealul politicei 
noastre externe trebue să fie mu peste Dunăre şi Macedonia, unde in- 
tenționat ne impinge Austria spre a scăpa ca de idealurile noastre na- 


DIN LUMEA BALCANICA 251 


AREE cart sa Daia eee a 


jionale, ci înspre miază-noapte. Chiar în sinul acestei împărăţii, să ne 
infigem, învaţă acest curent, spre a scăpa din ghiarele ei şi a încorpora 
la regat pe Rominii din Bucovina și Transilvania, cari sint în număr de 
vre-o 3 milioane, iar nu numai citeva sute de mii ca în Macedonia, ldealu- 
rile acestui curent anti-austriac, la concretizarea căruia luă parte un Sirb 
acum 13 ani, le vedem astăzi propoveduite și de unele ziare şi de reviste 
şi chiar în întruniri publice. Ziarul „Adevărul“ foarte deseori scrie pentru 
deslipirea noastră de Austria, întemeindu-se în deosebi pe aceste două 
motive ce pomenii; aşa, de pildă, în număru-i dela 10 Aprilie c. prin 
pana unui colaborator basarabean, și tot astfel la 25 Aprilie, cind zia- 
rul însuşi comentează discursul ce un coleg de universitate a ținut la 
Intrunirea înjghebată in București de „Liga Culturală“ cu o zi Inainte. 
Cu aceleași motive susține deslipirea noastră de Austria şi alipirea la 
balcanici un alt coleg, în revista sa „Neamul rominesc",—ca de pildă la 
19 lanuarie c., cind spune, că dacă nu vom căuta să ne înfăptuim idea- 
lul de a zmulge Transilvania, Bucovina etc., „vom peri“. lar alt coleg 
propovedueşte 'n intrunirea dela 24 Aprilie c.. a Ligei Culturale la Bu- 
curești, pentru aceleași motive, că: „idealurile noastre naţionale sint la 
Nord lar nu la Sud, deci sint împotriva Austro-Ungariei“, 

Eu însă cred că amindouă aceste motive (pe temeiul cărora noul 
curent de orientare în politica noastră externă cere să lepădăm aspiraţiile 
pentru Macedonia spre a ni le îndrepta împotriva Austro-Ungariei), sint re- 
zultat al observării superficiale, dar nu cu pătrundere istorică a faptelor. 
Intr'adevăr, nu ființează, desigur, decit în teorie, adică numa! în inchi- 
puire dar nu în fapt, pretinsa exploatare economică a noastră de cătră 
Austria. Tocmai de vre-o 13 ani de cind sa înfiripat acest curent, cu 
concursul variat al literatului sirb Ilici (el, fără 'ndoială avind la spate 
pe Rusia), Rominia a făcut cele mai mari progrese economice. In acest 
timp, pină astăzi, s'au creat, ori sau dezvoltat, ca dia apă, multe oraşe 
şi orășele cu felurite industrii în ţara noastră: Bucureştiul cu bogăţiile 
și înfăţişarea sa modernă, Predeal, Azuga, Buşteni, Sinaia, Comarnic, 
Băicoiu, Cimpina, Periş, Cocioc, și altele incă, care, evident, cănu ar fi 
putut fi ceia ce sint, bogate și înfloritoare, dacă noi am fi trăit întrun 
regim de exploatare economică din partea Austriei, Atunci, chiar dacă 
nu am fi regresat, dar cel puţin am fi stat pe loc, Apoi, întrun regim 
de exploatare economică, desigur că nam fi ajuns să avem astăzi un 
budget anual al ţării de 500 milioane lei, adică de citeva ori mal mare 
de cum era acum 13 sau 15 ani de cind cu noul curent al lui Brăescu- 
dela-Scurta şi sirbul Dragutin Ilici. In sfîrşit, nu se poate să fie în rea- 
litate exploatată econumicește de cătră Austria, —Rominia (despre a că- 
rei țărănime se tot spune, precum deseori, spre a ne lovi, zic şi ziare 
bulgărești ca Mir sau Narodni Prava, că ar fi exploatată de „ciocoi“, 
dar) care la Congresul Băncilor Populare din 1909 a arătat, că atunci 
această țărănime avea în acele Bănci un capital, strins din munca, im- 


292 VIAȚA RONISEASCA 


-portul sau exportul ei, de 50 milioane lei, capital care desigur că astăzi 
va fi cam indoit. 

Apoi, în cit priveşte al doilea motiv al celor care vor noua orien- 
tare în politica noastră externă: părăsirea aspirațiilor ce avem peste 
Dunăre și îndreptarea lor dincoace, impotriva Austro-Ungariei, —că a- 
ceastă nouă orientare ap fi o mare greșală care ne-ar expune la lovituri, 
sărăcie şi tinere pe loc, arată cele ce i se întimplă vecine! Sirbii care 
duce politica de atac și neprietinie față de acea puternică și mare im- 
păräņle. 

Cam de acum 13 sau 15 ani, de cînd incepe să se înfiripeze la noi 
acest nou curent, cu colaborarea sirbului Hici (el avind desigur, la spate 
pe Rusia care ajuta cu bani la apariţia revistei „L'Orient orthodoxe“), 
cam de atunci Sirbia întră sub stăpinirea ideilor și oamenilor partidului 
radical, carele nu mult în urmă se desparte în „bătrin radical" și „tînăr 
radical". Mulțumită ideilor acestui partid,—care izbutește mai întăiu să 
provoace abdicarea lui Milan, iar apoi moartea fiului acestuia Alexan- 
dru, amindoi filo-austriaci ca obștea noastră astăzi,—politica externă a 
Sirbiei ia orientarea pe care unii dela noi o cer acum pentru Romi- 
nia : idealurile naţionale ale Sirbiei sint nu în Macedonia, zic radicalii, 
ci dincolo de Dunăre în Austro-Ungaria, unde ca trebue să zmulgă Bos- 
nia şi Herţegovina, Banatul eft., spre a înfăptui unirea tuturor Sirbi- 
lor. Aşa cum curentul nou dela noi cere: unirea tuturor Rominilor din 
Austro-Ungaria cu Rominia. Dar prin această nouă orientare și în urma 
el, Sirbia, o țară mică, nu sa ales decit cu neîncetate lovituri din par- 
tea Austriei: și economicește, aşa că, ile şi proporţional cu întinderea ei, 
Sirbia e o sărăcață şi primitivă pe lingă Rominia; și politiceşte, îiind- 
că In acest timp nu numai că nu a izbutit nimic pentru unirea Sirbilor, 
dar Austria, chiar a unit ea In sine Bosnia și Herţegovina, tocmai idea- 
lul Sirbilor în spre nord-vestul lor. Și tot rezultat al acestei noi orien- 
tări a Sirblei sînt loviturile pe care ea le primește acum, cu prilejul 
războiului turco-balcanic, cind cu toată mulțimea de jertie ce face și cu 
toată vitejia fiilor ei, a fost nevoită să părăsească porturile ce a cucerit 
la Marea Adriatică, şi cine ştie dacă nu va fi silită să predea altora 
încă Novi Bazar, Veles, Prilep, Bitolia și Ohrida. Austro-Ungaria, md- 
zînd aspiraţiite Sirbiei împotriva integrității ei, caută, la rindu-i, să o 
ție cit mai slabă economiceşte și teritorialicește ; de acela îi dă numai 
4ovituri, în toată perioada aceasta de 13—15 ani în urmă, de cind și în 
care Rominia merge în viaţa economică și politică împreună cu Austria, 
se îmbogățește și progresează treptat şi statornic. lar Austria poate să-i 
îacă și Sirbiei și Rominiei cele ce face, fiindcă-i mare şi puternică. Fatal 
se întimplă și în viața popoarelor, ca între indivizi, că, în lupta pentru 
traiu, cel mic atirnă foarte mult de vrerca celui mare, 

lată ce mau băgat de seamă cei ce vor noua orientare 'n politica 
noastră externă. Dar ce a observat în Sirbia partidul ei liberal, care-l 

„de multă vreme în opoziţie; căci dela moartea regelui Alexandru Obre- 


EO, DIN LUMEA BALCANICA 25a- 


novici numai partidul radical (cu ideile noli orientări dela noi) cirmu- 
ește acolo. De aceia partidul liberal din Sirbia, dindu-ne de pildă pe noi, 
cere radicalilor să schimbe politica lor externă de dușmânie cu Austria, 
fiindcă, le spune, această politică a sărăcit și va ruina mica lor țară. 

Srpska Zastava, ziarul oficios al partidului liberal din Sirbia, dela 
8 Aprilie c., învinovățeşte pe radicali și pe șeful guvernului actual sirbesc  - 
Pașici că fac politică bu/garo-tilă („bugarofilska politika") iar nu în in- 
teresui Sirbiei, cind „vorbesc cu tonul ridicat” față de Austro-Ungaria și 
pe cită vreme umblă după zmulgerea Bosniei și Herțegovinei, în loc să 
se gindească mai intăiu a lua ei Macedonia (care-i sirbească), dar nu să 
o lase, cum vrea să facă, pe seama Bulgarilor. Același ziar scrie la 18 
Aprilie c. mai mult: că politica lui Paşici și a radicalilor e „țelul poli- 
ticei ruso-bulgăreşti“, care urmăreşte „să tirască Sirbia în o statornică 
ciocnire cu vecina Austro-Ungarie, ciocnire prin care ni se leagă miniie 
şi ne împiedică de a ne mișca spre miază-zi, în Macedonia, unde ar tre- 
bui însă să fie „lung şir de ani, tot țelul politicei noastre“. lar la 31 
Martie c, „Srpska Zastava“ scria, tot de acela învinuind pe Pașici și 
pe „ajutătorii“ lui radicali : „Să ne uităm în juru-ne. Rominia a cerut Si- 
listra şi i s'a dat. Austria și Germania i-au dat-o spre a o jine În a- 
lianțä, Rusia spre a o atrage spre sine, lar pe Sirbi nimeni nu-i spri- 
jine, ci îi loveşte, De ce? Aceasta vine de acola că politica noastră 
nu e așa de dibace ca cea rominească; hindcă cea rominească nu zice 
nimic despre Ardeal, de oarece nu acum € timpul pentru aceasta; pe 
cîtă vreme politica sirbească se aruncă înainte de timp la Bosnia, şi me- 
reu face pe grozava față de Austria, cu care ar trebui să trăiască în 
prietenie“. 

Eu am cinstea să cunosc personal pe d. Pașici și pe Liuba Stoia- 
novici, fostul șef şi prim-ministru al tinerilor radicali; cunosc de ase- 
meni pe profesorul universitar lovan Skerlici, deputat şi ministeriabil ra- 
dical, precum încă pe alți radicali influenți ; şi nu cunosc personal nici 
un liberal. Cu toate acestea, judecata cu pătrundere istorică a faptelor 
mă face si-mi permit a spune (lăsind la o parte sentimentul), că e o 
mare greșală politică externă a radicalilor Sirbiei, tot aşa precum ar ti 
ua mare rău la hol: întronarea nouii orientări de politică externă pro- 
tivnică și neprietinoasă puternicei Austrii. 


Pe de altă parte, noul curent care cere altă orientare politică, în- 
vață că mintuirea noastră de cele două rele pomenite va [i în apropie- 
rea de Statele Balcanice, anume în o confederație cu acestea, Astfel 
zice directorul „Neamului rominesc* nu numai în revistă, dar şi În zia- 
rul german „Die Zeit* din Mai c., că : „numa! alianța permanentă a sta- 
telor din sud-estul Europei, e singura soluție la care trebue să se opreas- 
că toate aceste state“ şi Rominia (cum traduce „Adeverul” deta 13 Mai 


"204 VIAȚA ROMINEASCA 


1913). Tot așa, directorul „Adevărului“, într'un articol dela 14 Mai c., 
subt titlul: „O nouă politică se impune Rominiei* declară că: „o con- 
federaţie a puterilor balcanice, fără de Rominia, ar fi mult mai puţin pu- 
ternică decit dacă noi am fi alături de popoarele balcanice, alcătuind un 
bloc de peste treizeci de milioane de locuitori cu o armată, fără de 
exagerațiune, de un milion de oameni“. Cam aceiaşi e părerea d-lui 
Gherea care se ocupă de „Conflictul romino-bulgar“ în revista socialistă 
„Viitorul Social” din Martie și April c. 


Decit, susținătorii acestui curent uită nu numai cele spuse de mine 
mai sus, cu privire la cele două motive ce ei iau în sprijinul „noii ori- 
entări*, dar încă și că, cum cu deosebire cu prilejul acestui războiu bal- 
canic sa dovedit, o confederație a Statelor Balcanice va fi o imposibi- 
litate de fapt încă multă vreme, și anume (precum ziceam şi fn cartea 
mea: „Relations des Roumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs"), 
cit timp principiul de naționalitate va fi un motiv principal de condu- 
cere în viața politică a acestor state. Afară de acestea însă, aceștia nu 
bagă de seamă şi că, lucrind pentru înfăptuirea unei aşa confederaţii, nu 
facem decit să lovim în Austria şi tripla alianță şi să susţinem intere- 
sele în Balcani şi impotriva acestora ale slavismului în deobște și ale 
Rusiei în deosebi, Acest lucru l-au văzut însă Slavii. De aceia ziarele 
bulgărești, cas, ex. Mir, ziarul oficios al actualului guvern Geşov care-i esen- 
țialmente filo-rusesc, în numerele-i dela 7 şi 8 Noemvrie 1912 se en- 
tuziasmează straşnic de acea că ziarul „Adevărul“ și profesorii N. lorga 
și A. D. Xenopol se declară impotriva Austriei și pentru înodări de le- 
gături ale Rominiei în viitor cu „Liga balcanică“, Tot de aceia, fiindcă 
se lovește în tripla alianță pentru folosul slavismului și al Rusiei, Mir 
dela 15 Noemvrie c., cînd încă era în războiu cu Turcia, stătueşte pe aceasta 
să considere ca fapt împlinit și pierdute teritoriile cucerite de aliați și să 
între cu el în alianță: „viitorul Turciei, zice ziarul, e nu în așteptarea 
de milă din partea Europei, ci în unire cu Alianța balcanică, în intrarea 
ei în această alianță“. - 

De altfel, Rușii înșiși mărturisesc că injgheharea unei confederații 
sau alianțe balcanice sar face în folosul lor. Mir dela 11 Mai 1913 
publică un prim articol, în care traduce articolul scris rusește și publi- 
cat în oficiosul ziar din Moskva „Golos Moskvy“ de un „talentat pü- 
blicist* Marmontov. Aci spune Rusul că: „păstrarea în intregime a 
Alianţei balcanice e indispensabilă nu numai pentru interesele Slavitor 
de miază-zi, dar și pentru Rusia", 

Astiel că, dar, apropierea noastră de statele balcanice, cum cere 
curentul de nouă orientare politică externă, nu e altceva decit: a lua 
partea Rusiei în lupta ei politică și de rasă ce duce impotriva germa- 
nismului și Austriei. Ceia ce face Sirbia cu multă pasiune de cînd o că- 
“lăuzește partidul radical, 


DIN LUMEA BALCANICA 253 


Dar Tripla Alianţă, cu Austria, sint și rămin încă pentru multă 
vreme forțe superioare diplomatic: și ostășești în concertul statelor euro- 
pene. Așa că. părăsind pe acestea și alipindu-ne de Rusia, prin Conte- 
derația sau Alianţa balcanică, nu am face decit greșala, ce au făcut ra- 
dicalii Sirbiei, de a ne uni cu mai slaba Rusie împotriva puternicei Aus- 
trii, Şi atunci ne-am expune şi noi ca Sirbia de a indura loviturile Aus- 
triel, care ne-ar slăbi și politicește şi economicește ca pe aceia. 

lată de ce înfăptuirea acestei „noi orientări in pelitica externă", 
care se cere de cătră unii, ar fi o mare greșală din parte-ne. 

ȘI iată, pe de altă parte, iarăşi, de ce Sirbia nu va putea obţine 
ce caută și ce ne-ar conveni și nouă : o alianță său legătură cu Romi- 
nia,—cltă vreme nu-și va schimba, In sensul arătat al liberalilor, atitudi- 
nea duşmănoasă și agresivă faţă de Austria și Germanism a radicalilor 
săi ; căci noi vom merge şi e bine că mergem impreună cu Austria. 


llie Bărbulescu 


Scrisori din Paris 


Despre snobism.—Teatrul Astruc.— Artiştii Romini la Paris.— 
„Dingo*, roman de Octave Mirbeau. 


Toţi care au trăit în centre mai mari l-au văzut şi il cunosc. E 
acelaşi la Bucureşti caşi la Viena, ia Berlin caşi la Paris şi la Lon- 
dra. De cind se scoală pănă noaptea tirziu trăeşie într'o stare de agi- 
tațiune continuă; e silit să fie pretutindenea: la şedinţele camerilor, la 
vernlragiele nenumăratelor expoziţiuni, la matineurile muzicale, la cealul 
din Hotelul X, la bridgiul d-nei Y., la cerc şi seara la premiera zilei sau la 
matschul de box... Snobul nu are un singur moment pentru sine: un 
ministru e mai puţin grăbit, un misit mai puţin ocupat, Gindiţi-vă nu- 
mai la nenumăratele costume ce trebue să schimbe în mal puţin de 
două zeci şi patru de ceasuri: un veston mai închis dimineaţa, mai în- 
chis la prinz, jacheta obligatorie pentru ceasurile patru şi în sfirşit 
smockingul şi fracul. Dintre toate meseriile, aceasta este desigur cea 
mai anevoioasă: nici una nu cere alita cheltuială de energie, atita abne- 
gațiune de sine! Pentru a fi desăvirșit, snobul trebue să se mlădieze 
unei disciplini de fier: singura lui normă este şicul, o regulă care nu 
suferă abateri; bune, rele el e nevoit să-şi însușească credințele şi gus- 
turile modei. Personalitatea sa nare dreptul să existe în admiraţiunea 
pe care o proclamă în fraze pompoase, în răceala pe care o mani- 
festă gesturile sale blazate, Absența spiritului critic este una din ca- 
racteristicele snobismului. Un snob care ar poseda spirit critic, ar in- 
ceta prin aceasta de a îisnob: În locul lui am avea un om ca toți oa- 
menii... sau poate mai mult! Am face în acest caz, în sens invers, pa- 
sul ce despărțeşte sublimul de ridicol, căci nu trebue să uităm că, pe 
lingă cele rele, snobul posedă şi o mare virinte: ura banulității, ori- 
cit de paradoxal pare, lipsa de personalitate a snobului este datorită în 
primul rind ahotei de a eşi din comun, dorinței de a fi cineva. E pä- 
cat, foarte păcat, că nu există procedeu pentru transtuzia calitäților in- 
telectuale şi că nu se pot face injecţiuni de personalitate concentrată. Cit 
de uşor am putea atuncea întrebuința iubirea, toate aceste elemente pier- 
dute astăzi fără folos, clți ca Oscar Wilde n'am descoperi poate ? 


SCRISORI DIN PARIS a257 


Snobismul şi originalitatea se aseamănă în multe puncte: dacă 
snobul nu este niciodată original, originalul este de multe ori snob. Pro- 
babil că aşa cum există artişti incapabili să exterioriseze cela ce simt, 
pictori orbi, sculptori ciungi, muzicanți surzi şi mai ales poeţi, atitea 
poeţi muti, există şi personalităţi incapabile de manifestaţiuni personale. 
Cită durere nu ascunde, deseori, veselia exuberantă, cità tristeță ridico- 
lul? Aduceţi-vă aminte de Poliche! Fără să vreau mă gindest la eroul 
lui Henry Bataille, cind văz perindindu-mi-se în faţă siluetele încovoiate 
ale acestor năpăstuiţi de soartă. 

Snobul este bolnav, dar un artist bolnav! Dispreţul, cu care Îl in- 
timpină pretutindenea părinți de familie şi venerabilele matroane şi copiii 
cei cuminţi, este acelaşi care acoperea şi acopere încă pe artişti în ge- 
nere. Instinctiv burghezul a recunoscut dusmanul ereditar şi a descope» 
rit sub pomada şi spilcuiala unora, pletele şi dezordinea celorlalți. De 
aceia păcătueşte artistul, cind ride de snob şi Îl huleşte: el ar trebui 
să se poarte cu acesta, cum un frate mai mare şi mal voinic se poată 
cu cel nevristnic şi slab, Să fie astfel îi porunceşte nu numai sentimen- 
iul de umanitate, ci o datorie de gratitudine: dacă multe au ajuns să fie 
cunoscute şi prețuite la vreme, este grafie srobismului. Ideile revoluți- 
onare, formele nouă, tot cela ce era făcut să sperie spiritul de trudiţiune 
meschină al burghezului şi să deştepte neincrederea sa, trebuia prin forța 
lucrurilor să placă acestor oameni dornici de neobişnuit. Entuziasmul şi 
admiraţiunea lora fost, ce e drent, adeseori rău întrebuințate: Copii ne- 
ştiutori s'au lăsat ademeniii de forme minclunoase; au păcătnit din ig- 
noranță și nu din rea voință. Greşelile lor însă nu pot intuneca meritul 
de a îl ajutat In fap: afirmarea curentelor nouă şi dea fi conlucrat asttei 
la reailzarea progresului şi a frumosului. 

In Franţa, unda mai mult ca oriunde burghezimea este în floare 
şi cu dinsa lincezeala, ura noutăților, disprețul pentru maniiestațiunile 
intelectuale din străinătate, snobii sint un factor cultural de prima im- 
portanță, singurii care au purut dărăma pe alocurea zidul chinezesc al 
tradițiunii, Lor le datorește Wagner reabilitarea sa, lor Ibsen cele citeva 
reprezentațiuni ce le-a avut la Paris, lor Isadora Dumau succesul, și 
baletele ruseşti entuziasmul ce au stirnit. lzolaţi la început, ei au siir- 
şit prin a deprinde și a atrage marele public. 

Snobilor nu le lipseşte decit o directivă conștientă. Bine diri- 
guiţi, ei pot aduce mult folos: în tot cazul cunstituesc o oră consi- 
derabilă. lată ce a priceput acum vreo zece ani d, Gabriel Astruc, in- 
temeind o antrepriză jumătate artistică, jumătate comercială, cunoscută 
subt numele de „La grande saison de Paris". Orișicite critice drepte 
sar putea aduce acestei intreprinderi, oricit de interesat şi de perso- 
nal ar fi fost țelul directorului, arta franceză a profitat. Cum formulele 
cele vechi erau răsuilate şi cunoscute pănă la saturăţiune, d, Astruc ca 
bun impresario și-a dat seama că pentru a ciștiga trebuesc noutăți și 
astfel in fiecare an, timp de aproape două luni, de pe la IS Mai la 1 
lunie, „La grande salson de Paris“ oferi Parizienilor spectacole neobiș- 

8 


255 VIAȚA ROMINEASCA 


e mm marea 


nuite : producțiuni dramatice contrare tradițiunilor de pe Bulevarda, o- 
pere cîntate de virtuoşi internaţionali, concerte diriguite de capelmaeștri 
străini şi în sfîrşit balete, dansate de trupa neîntrecută a Teatrului Im- 
perial din St. Petersburg, O sumedenie de opere originale şi de perso- 
nalități artistice au lost în felul acesta cunoscute, Rezultatele cele bune nu 
sau mărginit însă aci; pe lingă fond a cîştigat și forma. Odată cu 
autori şi interpreți, d. G. Astruc a adus regizori cu idei nouă in mate- 
tie de mise-en-scène, O întreagă revoluțiune sa săvirșit atuncia în mo- 
dul de decorațiune și de inscenare a ansamblurilor. Prozaicele pinze de 
pe vremuri, melancolicii și nedibacii figuranți, au fost înlocuiţi prin picturi 
menite să ilustreze gindirea autorului, prin artiști conștienți de gesturile 
şi de axclamaţiunile lor. 

Toate începuturile sint inconjurate de nenumărate greutăți: acela 
a întreprinderii d-lui Astruc n'a făcut excepție, Prima, dar și cea mai 
mare dificultate consta în crearea unui stoc de spectatori,—dar publi- 
cul cel mare se arătă neincrezător şi rece ; nu rămineau decit intelec- 
tualii şi snobii. Cei dintăi, prea săraci, nu puteau asigura viactoria ; cei- 
lalți, pentru a veni, trebuiau scuturați şi sugestionaţi. De acolo reclamă 
nebună și preţuri fabuloase: șiretenia a prins. La început mai timizi, 
snobii au isprăvit prin a veni cu duiumul. Odată înăuntru, au rămas. 
Partida era de acum ciștigată ; succesul a fost pe urmă atit de marecă 
d. Astruc crezindu-se stăpin pe situație, a hotărit să-şi construiască un 
teatru propriu și să joace tot anul. Noua scenă, clădită în apropiere 
de Champs-Elysées, vrea să rămle în tradiţiunea inaugurată de „La grande 
saison de Paris“: cit mai multe opere nouă, cit mai mulți artiști stră- 
ini. Italieni, Nemţi, Ruși, se vor perinda din toate părțile lumii. Trupa 
obişnuită numără și o Romincă, d-șoara Romanitza. 

Stagiunea a început cu Benvenuto Cellini, o operă inedită de Per. 
lioz ; au urmat concerte din Beethoven, diriguite de celebrul şei de or- 
chestră vienez: Weingartner, 

Sala construită în felul noilor teatre germane, e foarte mare : locu- 
rile sint în general comode şi ușor de găsit. Pictura alegorică de Man- 
rice Denys: muzica, poezia, drama, etc., decorează plafonul; pe zidu- 
rile din culoare Charles Bourdelle a făcut futurism, voind să reinvie arta 
perduță a îrescurilor colorate. O inovațiune este și suprimarea „ouvreu- 
selor" și înlocuirea prin nişte lachel uriași și acoperiți de aur. Locurile 
fără a fi eftine, nu sint atit de scumpe, cit se credea în primul moment. 

După cum se vede, sint multe, foarte multe in noul teatru de pe 
Champs-Elysées menite să orbească și să atragă: în seara inaugurării 
proectorul din turnul Eifel inunda clădirea de lumină. E păcatul d-lui 
Gabriel Astruc a fi prea om de afaceri. De acolo o atmosieră ostilă 
contra lui.  A»tot-ştiutorii prevestesc un faliment apropiat, dar cite guri 
rele nor fi printre ei şi ciți invidioși ? 

În scrisoarea viitoare ne vom opri mai mult asupra acestui su- 
biect ; pănă atuncia vom avea rezultate precise. Un program bogat e 
de-altminterea anunțat pentru luna Mai: balete ruseşti, operă rusească 
cu Chaliapine și atitea alele, 


SCRISORI DIN PARIS 259 
E a a Nea 


Din parte-ne dorim toate cele bune intreprinderii Astruc : griul bun 
nu se poate fără pleavă multă. Reclama, ușierii galonaţi şi elucubrați- 
unile artistice ale d-lui Charles Bourdelle sînt toate trecătoare, slăbi- 
ciuni pe care o singură operă bună, bine jucată și bine montată, le poate 
răscumpăra cu prisosință. Arta franceză nu poate decit ciştiga luînd 
contact cu artiştii şi cu mișcarea intelectuală din străinătate. Falimen- 
tul teatrului de pe Champs-Elisces ar însemna o perdere necontestabilă : 
noroc că d. Astruc a ştiut să cîştige snobii și că snobii veghiază! 

x 

Luna Martie este bogată în manitestaţiuni artistice: chiar dacă n'ar 
fi decit deschiderea celor două „saloane“. Cititorii mel ştiu, fără îndolală, 
că sînt acuma vre-o două-zeci şi mai bine de ani de cînd o mină de 
artişti cu idei înaintate : Meissonier, Rodin, Carolus-Duraud, Pavis de 
Chavannes, Bernard se depărtară de oficiala Societate a Artiştilor Fran- 
cezi pentru a forma o asociaţiune cunoscută subt nnmele de „Socidul 
Nationale des Beaux Arts*. Astăzi divergințele de pe vremuri mai că nu 
mai există: mentalitatea s'a schimbat, noutățile au intrat în obişnuit, Jup- 
tătorii din vremuri sînt astăzi oameni pașnici, revoluționarii conservatori. 

Expoziţiunile celor două societăţi se deschid aproape simultan : o. 
simp.ă uşă le despărțeşte şi un supliment de plată dă dreptul să le vi- 
ziiez! pe amindouă. Tonalitalea uneia nu diferă de a celelalte: in a- 
mindouă intiineşti lingă răceala maestuoasă a tradiţiunilor clasice colo- 
ritul viu al şcolilor nună: în amindovă le perzi şi te amețeşte mulţi 
mea pinzelor grămădile ca sardelele, fără nici o normă... decit pro- 
tecţia. Cu toată bunăvoința nu poţi vedea mult: după două ceasuri 
pleci cu mintea hulnd, isprăvit de oboseală, îără a lua wro impresie 
precisă. Publicul trece pilcuri, oprindu-se doar ici colo în fața unui ta- 
Diou cu subiect emoţionant sau a unui portret de general in uniformă; 
timp mai Indeluug nu pierde decit cu aceia ce-l interesează personal: 
Fiecare om ce se respectă trebucşie pasămi-te să aibă printre expozanţi 
fie o rubedenie sau fie o simplă cunoştinţă, 

O modilicare a „saloanelor* se impune ; astfel cum iuncționează 
astăzi, ele nu profită nici artiștilor, nici spectatorilor. S'ar putea expun: 
mai puţin, dar mai bine, In Anglia se pare că de mult s'a ajuns la 
acest rezultat : imprejurul fiecărui tablou este lăsat loc liber de aproape 
un metru; pinza reese în relief şi devine o personalitate, pecind în 
epozițiunile franceze nu este decit un număr. Cilă abnegaţiune n'ar 
trebui însă in acest caz din partea miilor de mediocrităţi ahotiice de 
reclamă şi cită severitate înţeleaptă din partea juriului?! 

Nu intră în specialitatea mea şi nici în cadrul acestor modeste 
„scrisori“ o dare de scamă amănunțită a saloanelor. In general impresi- 
unea e mai favorabilă ca anii trecuţi; sint mal ales foarte multe pore 
trete bune. Cubismul, Futurismal, Sferismul, Orlismul şi toate celealte 
produse bolnave din ultimul timp au rămas din fericire fără Influență. 
in necazul lor frumosul continuă să rămină țelul artelor, 

Ce m'a interesat însă au fost lucrările compatrioţilor noştri ; i-am tatil- 
mit la loc de cinste şi în salonul Societăţii Naţionale şi în acela al artiştilor 


za VIAȚA RUNINEASCA 


francezi. Simonidi, Pallady, Stefan Popescu expuşi în primul, d-nii Stoe- 
nescu, Severin, Albescu, lordănescu, Cichin şi d-şoara Plachet în celalt, 

Cu tot coloritul bogat şi viu, tabloul d-lui Simonidi „L'Abon- 
dance” mi-a plăcut mai puţin decit multe altele din pinzele d-sale, 
Găsesc mai ales grupul din pianul întăi complect nereuşit, „Courti- 
sane* de d. Ti. Pallady posedă calități indiscutabile: artistul dove- 
deşte mult talent; am dori însă mai multă şcoală şi mai multă ordine. 
E ceva în lucrarea d-sale care frămintă; nu simţi uitindu-te la dinsa acea 
mulțumire liniştită, care te cuprinde în faţa operelor desăvirşite. D. 
Stefan Popescu a expus patru pinze: două peisagii, un buchet de pe- 
tunii şi o piesă decorativă, Uitima, după mine, e cu mult superioară ce- 
lortalte: intrun peisaj de vis un cioban îşi dă tutma la apă, D. Po- 
pescu s'a Întrecul pe sine insuşi; în nici unul din tablourile d-sale nu 
este atita atmosieră artistică, atita poezie; poate în cele „Douăspre- 
zece fete de Impărat". 

La Salonul Artiştilor Francezi Romiuil au expus în primul tind 
sculptură: e multă putere în „La Petite Florentine," un bust de bronz 
al d-lui Secerin. Discipo! a lui Rodin, d. Severin caută să redee în 
primul rind expresiunea şi viața: lucrările d-sale sint eforturi fericite 
spre mai bine şi spre mai frumos. Portretul d-nei E. |. în „plâtre pa- 
tine” de d, Jordănescu è bun; am găsit Insă foarte slab nudul tăiat de 
d. Cichin, „Doux réveil“; puţină personalitate şi greşeli elementare; 
numai partea deta bazin până la genunchi este in adevăr bine. D, Sio- 
enescu, care pe an ce merge se aiirmă mai puternic, expune un Singur 
tablou: „Le Marcand de Bric-ă-brac”. „Portretul d-nei B.*, pastei de un 
tinâr pictor ardelean d. Albescu, dovedeşie talent şi originalitate. Opera 
d-sale promite mult, cum mult promite de-altmintrelea şi „Studiul= 
"d-şoarei Anne Marie Flachet din Tecuci. 

Producţiunea devine din ce în ce mai bogată. Fiecare zi aduce cu 
sine zeci şi zeci de volume, romane, poezie şi teatru. Criticii sint colro- 
piţi ; cei mai harnici şi cei mai congtlinciost nu-și maj pot indeplini misiu- 
nea, Dările lor de seamă sìnt in general fraze vagi, care fără a Inserina 
nimic, par a spune lotul; jar dacă autotul este cunoscut, o simplă re- 
petiţiune a judecăților şi a clişeelor din vremuri, Citeva pagini citite pri- 
pit la inceputul, la mijlocul şi ta sfirşitul -unai cărţi ajung cu prisosinţă. 

Pentru a le ciștiga indulgența, ecitorii şireţi caută de-altfel să le 
economisească şi această muncă, trimeţindu-le In acelaşi timp cu volu- 
mul o fose volanti, uude în citeva cuvinte subiectul e istorisit precis şi 
clar. In aceste condițiuni cititorul care s'ar lua după slaturile literare ale 
jurnalului său ar îi destori păcălit, Noroc că publicul este mai puţin 
naiv decit se crede, Cela ce spuneam acum două luni despre teatru, 
critică dramatică şi marea mulţime a spectatorilor, se poste aplica şi in 
cazul acesta. Un autor se citeşte sau nu, se cumpără sau se lasă in 
valturiie lbrăriiior cu voia criticilor sau fă voia lor. Cititorii îşi fac 
critica singuri, Din bibiiotec'ie publice, de sub gaieriile dela Odeon— 
unde dea 5 dunineaţă până la ceasurile şapte seara vezi oameni täs- 


SCRISORI DIN PARIS 381 


folid şi citind noutăţile expuse de librăria Flammarion — pornesc cu- 
rente latente, dar puternice, şi se formează împrejurul fiecărei cârni o 
atmosferă de simpatie sau de indiferenţă, Această atmosferă singură dė- 
termină succesul unei opere şi numai grafie ei scriitorii năpăstuiți de 
critică sau putut impune în necazul atot putinţilor lor judecători. Ciy 
nu Sar fi pierdut astfel? Printre cei mulți Emile Zola, Henri Becqua şi 
Octave Mirbeau ! 

Autorul romanului „Le Calvaires şi al admirabilel piese „Les At 
faires sont les Affaires* a scos zilele acestea o nouă operă; „Dingo“. 
Este istoria unui cine sălbatec din Australia crescut de mic printre os- 
meni, viaţa zbuciumată a unei Hinje născute pentru libertate, revoltele 
unui suflet cinstit contra fatiseismelur civilizaţiunii— sînt patru sute de 
pagini izvorite dintro minte inaltă şi dintro inimă sensibilă şi compăti- 
miionre cu cei slabi, 

„Sint acum cîțiva ani—exact nouă ani, o lună şi cinci zile—dimle 
neața, in ajunul Paştilor, cind Vincent Pigueux, zis la Queue, care face 
serviciul messgeriilor între gara dela Cortoise şi satul Ponteliles-en-Bar. 
cis, unde locuiam atuncea, îmi aduce o culie, ce venea dela Londra!" 
Cu aceasta frază incepe romanul d-lui Octave Mirbeau, In cutia de lemn 
de brad un biet cățeluş de citeva săptămini, flämind şi murdar. Un dar 
original trimes de un prieten englez — Sir Edward Herpert :— acesta 
teuşise a prinde în Australia o cățea sălbatecă, din rasa numită Dingo, 
(de acolo şi titiul cărţii) care, de abia debarcată în Europa, dădu naștere 
ia şase cățetuşi. Exemplarul primit era unul. Nici cu totul cine, nici vulpe, 
nici lup, Dingo are ceva dela clieşilreişi mal ales dela lup, de care 1! 
apropie „fără scuza foamei şi chiar fâră un gust pronunțat pentru carne, 
ferocitatea sa“. In felul său Dingo este un vinător; omorind, e! face numai 
artă pentru artă; găini, pâuni, fazani, oi şi chlar vaci şi bol, într'un cu- 
vînt toate vietaţile care din laşitate sau din prostie se complac a suferi 
şi a fi roabe, cad pradă colților săi de fler. O mentalitate originaiă, in- 
teresantă, Insugiri care denotă mult curaj şi multă nobieţă de sutiet, un 
animal însă greu de ținut în mijlocul Europei civilizate, Și în adevăr! 
Ascultātor în primele timpuri, Dingo trimes de Sir Edward Herpert de- 
veni pe fiecare zi mai nesupus şi mai sâlbatec 

Deşteptarea la adevărata lui natură d. Octave Mirbeau ne-o des- 
crie intro serie de capitole graduate între dinsele, şi care constituesg 
luate in parte epizoade destul de caracteristice pentru a forma bucăţi 
desăvirşite şi de sine stătătoare, Rind pe rind ne trec pe dinainte duş. 
manii şi prietenii lui Dingo. Prelerinţele sale sint pentru cei slabi şi 
sărmani; pe aceştia caută el să-l Imbărbăteze şi să-i mingie şi să-i a- 
pere de laşitatea mulțimii amenințătoare. Duşmanii săi sint circiumarul 
imbogăţit prin crimă, primarele ajuns prin temenele, omul de alaceri, 
care speculează banii văduvelor, şi atitea multe care trăesc cinstite 
după un trecut întunecat. 

Respect Insă nu-i inspiră decit un bătrin branconier: acelaşi ju- 
bire sălbatecă de libertate in om caşi In animal, aceiaşi dor de bohem 
sub aer liber în căutarea primejdiei. Un suflet de aventurier, dar şi de 


HI VIATA RUMINEASCA 


artist trăeşte în Dingo, sufletul mare a lui Don Quichotte şi al tul Cyrano 
de Bergerac: ca dinşii el urăște minciuna şi îățărnicia şi ca dinşii sfir- 
şeşte intro noapte de toamnă cu inima zdrobită de iubire. Pasiunea lui, 
idealul acestui cine cu trup de lup și suliet de poct era femeia stăpi- 
nului său! lată de ce atuncea, cind un nenorocit accident îi periclitează 
viața şi o lasă greu rănită pentru mai mult timp, Dingo reluză să mă- 
nince şi să bea; şi uitind pădurile stuloase şi cimpurile largi, se făcu 
colac la piciorul unui pat de durere. Suferințele Ini ură de scurtă du- 
rată: sfirşitul veni binişor într'o bună zi, Dingo se stinse întrun gest 
de iubire și de devotament. 

Moartea lui Dingo este poale cea mai tumoasă pagină pe care a 
scris-o Octave Mirbeau : emoţiunea te cuprinde şi fără să vrei lacrimile 
curg, cum au curs în timpuri, cind ai citit pentru prima oară, în Manette 
Salamon, paginile admirabile pe care Edmond de Goncourt le-a scris 
în amintirea unei biete momije. 

Se vor găsi desigur mulţi care, cintărind vorbă cu vorbă şi frază 
cu frază, vor descoperi greşeli de tot felul in romanul d-lui Mirbeau: 
vor veni alții, care se vor munci a gâsi idel ascunse şi vor proclama 
că Dingo este un simbol şi totul o alegorie; vor scrie mai invăţaţi şi 
mai deştepţi ca mine şi vă vor lumina, pănă cind de atita lumină nu 
veţi mai şti ce crede; se va mal strica incă hirtie şi va mai curge încă 
cerneală multă! Inţelepți vor îl aceia cure neascultind staturile filozofi- 
lor, vor citi cartea, aşa fără virgule şi fără notițe inghesuite în josul pa- 
ginilor. 

Toţi care au avut de prieteni pisici sau ciai vor pricepe pe Din- 
go, îl vor iubi, şi vor plinge moartea sa. Tovarăşii iubiţi din timpuri 
vor teinvia şi vor trăi citeva ceasuri alăturea de noi: în juru-mi să in- 
ghesuesc voioși prietenii copilăriel : iată-l pe bătrinul Hector mort acum 
cincisprszece ani la locul de cinste, la pragul casei; iată-l pe zburdalni- 
cul Romeo—fin nevinovat al unel romanticoase bucătărese; lată-l pe 
lordache motanul, care căzu victima ignoranței şi laşităţii omeneşti ; 
iată-i în slirşit pe toţi cei care m'au lubit, mau mingilat şi mi-au price- 
put tristeţile şi bucuriile. Veniţi cu Dingo, au plecat cu dinsul: ceata 
credincioşilor sa dus; dar singurătatea îmi apare acuma mai puțin tristă 
de cind ştiu că Descartes m'are dreptate şi că in felul oamenilor anima- 
iele au suflete nemuritoare. Pace vouă... 


N. L, Kostaki 


Scrisori din Bucovina 


Chestia limbii, —Chestia bisericească.— jubileul unei şcoli secundare 
— Adunarea generală a societăţii de cultură. —A. D. Xeno- 
pol in Cernăuţi. 


Din hărțuiala monotonă de toate zilele a luptelor noastre police 
se ridică în timpul din urmă şi se impun utențiunii publice două chesti- 
uni de o importanță mare de tot: chestia limbii și chestie bisericească. 
Chestia iimbii e veche și dacă azi a devenit actuală e de atribuit numai 
uuei intimplări, căci tot aşa de bine putea să fie pusă la ordinea zilei 
cu zece ani în urmă sau cu zece ani mai tirziu. ŞI să facem o consta- 
tare dela început. Că stăm atit de rău astăzi cu limba rominească e 
vina noastră, căci ne-am făcut de bună voe robii unei limbi străine 
fără cea mai mică impotrivire. ŞI unde nu ni sa cerut, ne-am folosit 
în daraverile noastre de limba nemțască, Cine-l silește sau îl ponte sil; 
pe parohul romi dintro comună rominească să corespondere cu consis- 
toriu} său nemțește sau şi cu altă autoritate? De ce consilierul consis- 
torial, care doară nu-i beamter, nu dă un exemplu demn de urmat şi nu 
redactează actele adresate parohiilor romine în limba bisericii, —sau e 
destul fraza că biserica e națională? Ce să mal zicem de o samă de 
invățători care se cramponează să serie nemțește chiar scriind rău şi 
ilcindu-se de ris? Cum să numim purtarea comitetului țării, care, ca 
cea mai de samă instituție autonomă, nu numai că nu merge in fruntea 
mișcării de emancipare, ci o Impiedicã lăsind ca functionarii săi să poarte 
în mare parte corespondența cu satele rominești în limba nemţască ? 

Sä mai vorbim ceva de intelectualii noștri, judecători, profesori 
ete., care în toate afacerile lor cu autoritățile, ba de multe ori și în 
cele particulare, nu se pot despărți de idiomul german? Să nu se creadă 
in afară că Rominii bucovineni duc cine ştie ce luptă crincenă. Mai ni- 
mic, puțin foc de paie, vorbă, ceva articole la gazetă, acele sarbede, 
scrise printre picături, și cite odată cu adorabilă naivitate, şi'ncolo linişte 
can mormint. 

Chestiunea limbii sa redeschis întimplător. Un advocat tinăr, dr. 
Oct. Scalat, unicul care duce cu o perseverență nu tocmai obicinuită in 
Bucovina compromisurilor lupta neiniricat mai departe, a incercat să ple- 
deze, inaintea unui senat judecătoresc întrun proces între două asociaţii 
rominești, în limba rominească. A fost oprit de consilierul ce prezida. 
A înaintat protest, pe care Curtea de Apel din Liov l-a respins, far pre- 
şedintele tribunalului din Cernăuţi sa grăbi ca în contrazicere flagrantă 
cu legile fundamentale ale statul ți să dee un ordin circular judecătorilor 
ca taţi să procedeze uniform-—se întimplase la vreo două zile după in- 
cldentul prim că un consilier romin, dr. N, Turcanu, l-a dat voe d-rulul 


264 VIAȚA ROMINEASCA 


Oct, Scalat să pledeze romineşte inaintea senatului — adică să nu ad- 
mită altă limbă deci! cea nemțască, Contra hotăririi dela Liov s'a trimis 
recurs la minister, de unde va fi sigur respins. După primu! incident 
partidele au ținut adunări de protestare şi au trimis numeroase tele- 
grame care au costat bani, Și advocaţii romini sau întrunit si, #ccep- 
tind punctul de vedere al colezului lor Scalat au hotărit să-l sprijinească. 
Dar iată că au trecut luni de zile și nici dintro parte a țării nu se sem- 
naleazã nici un incidenti, pecind același avocat Scalut, are în Cernăuţi 
aproape zilnic conilicte mal mari, sau mai mici. Ce să fie? Sau se per- 
mite în celelalte judecătorii să se pledeze rominește sau advocații 
nu pledează romineşte ! 

Şi partidele politice au amuţit. Deabia în no. de Joi, 22 Mai n. 
„Buk, Post*, organul lui Wassilko, anunță că deputații ruteni dimpreună 
cu clubul romin vor inainta guvernului un memorand şi-l vor interpela 
pe chestia aceasta. Cam tirziu, dar să vedem! Orice sar intreprinde, 
din astiel de acţiuni nu va răsări reîntinerit dreptul nostru, căci lipseşte 
avintul, focul sacru a! luptei, lipseşte mișcarea generală a masselar, sin- 
gura care impune, Zilnic sint sute de procese rominești pendinte la ju- 
decătorii—e necesară numal o acţiune solidară şi să vedem ce va îi. 

Cel mai nou incident l-a avut tot ady. dr. Oct, Scalat întrun pro- 
ces al deputatului M, Chisanovici cu o firmă de scont. Judecătorul, 
un încăpăținat apărător al dreptului limbii germane, care la un pro- 
ces al profesorului |... Tomolagă a declarat ci el se crede chemat 
să apere dreptul limbii germane, la judecătorie, nevoină să-l asculte 
pe d. Chisanovici în limba romină, acesta l-a respins și a înaintat pre- 
zidului următorul protest : 


„Onorat prezirtiu ! . 


in procesul meu cu firma Eskompte-Geselischait recuzez pe jude- 
cătorul i. r. d-nul dr, Griinleld din următoarele motive : 

La terminul din 14 Mai 1913 avea să se săvirşească audiarea mea 
ca parte litigantă conform paragrafului 376 din procedura civilă. Eu, 
fiind întrebat de cătră judecător în limbi nemțească, am răspuns în limba 
mea maternă. Judecătorul n'a admis răspunsul meu în limba rominaască 
şi ma provocat să vorbesc în limba nemțească. Avind cu un drept in- 
violabii și anume garantat prin legile fundamentale ale statului (A. 19 
din legea din 21 Decembrie 1567 Nr. 142) ca să fu audiat de cătră di- 
regătoriile statului în limba mea maternă, nam putut să urmez unei pro- 
vocări făcute în contra legii fundamentale. Atunci judecătorul d-nul dr. 
Grinleld a pronunțat că închee procedura și fără audinrea mea, deci 
ca eu să fiu lipsit de o dovadă ordonată prin lege şi nu făsată în arbi- 
trul unui judecător. 

Din aceste motive recuzez pre acest judecător, 

Din jurnale este cunoscut că d-nul dr. Grinield u declarat insusi 
că d-lui are să păzească dreplul limbii germene (deutschen Bezitzstand) 


SCRISORI DIN BUCOVINA 26% 


în însușirea sa de judecător. Prin această declarațiune, d-nul dr, Grûn- 
feld a arătat că In calitatea sa de judecător împlinește o misiune poli- 
tică, adică de a apăra drepturile pretinse ale unei naționalități și nu da 
a împărtăşi dreptatea, precum este unica misiune a unui judecător. Ma- 
nifestindu-mă cu ca un apărător al limbii mele materne şi anume în 
măsura, care îmi îngădue art. 19 din citata lege fundamentală, nu mai 
stau față în faţă cu un judecător nepărtinitor, ci față în față cu un con- 
trar politic, Eu apăr limba mea maternă și d-nul dr, Grünfeld limba 
nemțească. Intre noi nu mai poate fi vorba de acea relațiune, care ar 
trebui sa fie între judecător și parte litigantă, adică raportul complete! 
dezinteresări. Deci am pricină întemeiată să cred că d-nut dr. Grinteld 
nu-mi este un judecător nepărtinitor. 

Apoi mai am cererea ca să se intenteze in potriva dnului dr. 
Griinfeld cercetare disciplinară. Căci nerecunoscînd d-nul dr. Grânteld 
dreptul meu de a fi audiat în limba mea maternă, d-sa a nega! exis- 
tenja poragrafului. 19 din legea fundamentală a statului Nr. 142. D-nul 
dr. Grânfeld ca judecător a jurat însă că va respecta fără clintire legile 
tundamentale ale statului. Prin procedura sa mai sus expusă d-nul dr. 
Grinfeid a călcat jurämintul său de judecător. Ciicarea jurămintului de 
cătră un judecător constitue insă conform art. 2 din legea disciplinară 
din 21 Mai 1868,Nr. 46 un delict diselplinar.  Comiţind d-nul dr. Grin- 
ield şi un delict disciplinar, cer ca să se facă şi arătarea necesară cătră 
diregătoria disciplinară dela Curtea i. r. de apel,“ 

> P » 

Chestiunea bisericească a fost încă la ordinea zilei, căci în timpul 
din urmă nu mai alăm nimic, 

Pănă prin anii 80 ai secolului trecut nu se știa de o chestiune 
ruteană în biserica ortodoxă-orientală-romină a Bucovinei, Atunci sa 
pornit campania de desfacere, carea culminat în cererea ce-au adresat-0 
Rutenii în 1905 împăratului ca să le dee o dieceză a lor. Cercurile ho- 
tărltoare romine s'au opus cu vehemenţă acestei cereri şi numai un sin- 
gur glas autorizat, regretatul profesor dr. Vasile Gălnă a înţeles impor- 
tanța lucrului şi, prevăzind primejdia ce vine, a pledat pentru despărțire. 
ŞI așa sa intimplat. Chestia a devenit din nou acută după moartea vi- 
carului general Miron Călinescu, în locul căruia Rutenii cereau să vie 
unul de a lor, care mai tirziu să se urce și pe scaunul arhiepiscopere, 
Rutenii au azi o situaţie așu de favorabilă incit Rominii sint acei ce cer 
despărțirea diecezei. intr'o adunare ce sa tinut la Cernăuţi în 25 Mar- 
tie s'a aprobat un memoriu care a fost semnat de 46.136 credincioși ro- 
mini, şi sa cerut despărțirea diecezei în una ruteană și una romină, Pe de 
altă parte dr. Onciul a publicat un proect de lege prin care cere numai 
secțlonarea consistorului şi convocarea congresului bisericesc. 

In timpul din urmă Rutenii, avind grave certe interne (Wassilko 
contra Stocki) și flind rău sdruncinaţi prin debaciul dela „Selanska 


266 VIAȚA ROMINEASCA 


Kassa* (Casa centrală a băncilor rutene), au căutat să cîştige timp aştep- 
tind vremuri mai bune și au Intrat în tratative directe cu Rominii, După 
mai multe convorbiri prealabile Rutenii și-au lormalat postulatele lor în 
21 de puncte. Această adresă care cuprinde postulatele lor e o nouă 
dovadă de nemărginită obrăznicie şi dovedeşte că aveau dreptate cei ce 
afirmau că Rutenii nu tratează serios. 

în punctul prim sint cuprinse comunele care să facă parte din 
dieceza ruteană, Voiu arăta cu statistica oficială, care se știe că e 
tendențioasă, cite mii de suflete ar cuprinde dieceza ruteană după planul 
lui Pihuleak, preşedintele delegaţiei rutene. Intre comunele care ar tre- 
bui să aparție diecezei rutene sint trecute şi următoarele : Banila-mal- 
dovenească (1910 Romini), Breaza (154 R.), Ceohor (1540 R.) Davi- 
deni (1713 R.), Gemina (225 R.), Glit (351 R), Gogdina (135 R.), 
Hatna (302 R.), Măriței (1217 R.), Ipotești (1637 R.), Calinesti lenachi 
și Cuparencu (353 R.), Camenca (1404 R.), Corcești (T05 R.), Cueiur- 
mare (3781 R.), Lucavița (143), Mihalcea (911), Milesduţi (2096), Ostra 
(335), Sirete (715), Sinduţi-de-jos (164), Voicineţ (474), deci dară la un 
loc 20.283 Romini. Şi dacă arată statistica oficială atiția, putem fi si- 
guri că sint 50.000, căci toţi răzeși, cel puțin 20.000, sint trecuţi la dieceza 
ruteană ;—şi apoi citi Romini s'au şters la numărătoare în celelalte sate ? 
Rutenii şi-au întocmit dieceza lor pt baza datelor din 1900, deși cele din 
1910 erau de mult cunoscute și publicate. Apoi ei stau pe punctul de 
vedere că despărțirea să se lacă teritorial, lar Rominii nu pot admite 
altă despărțire decit pe baza unui cadastru confesional, în care fiecare 
credincios să se înscrie după voia sa liberă. Din celelalte puncte ale 
memoriului Rutenilor merită să fie amintite în special: 1 ) că episcopul 
lor să-şi aibă sediul în reşedinţa episcopală, 2) colegiul profesoral al fa- 
cultăţii teologice să se compue pe jumătate din Romini și pe jumătate din 
Ruteni, 3) crearea unui gimnaziu real pentru Ruteni în Sirete pe spesele 
fondului religionar, 4) episcopul rutean e virilist în dietă și 5) Rutenii 
primesc mănăstirea din Suceviţa. 

Ca răspuns la aceste postulate deputatul proprietăţii mari, baronul 
Constantin Hormuzachi, membru în delegaţia de 6 a Rominilor, a pu- 
blicat în rominește şi nemțește un contra memoriu, în care arată care 
trebue să fie punctul de vedere al Rominilor. 

Se zice că tratativele se vor rupe definitiv, convingîndu-se și cei 
mai moderați membri ai delegaţiei romine că toată munca e zădarnică. 


Şcoala reală superioară greco-orientală întiințată în 1863 din 
banii fondului greco-oriental-romin pentru populațiunea băștinașă a jä- 
rii, şi-a serbat zilele aceste jubileul de 50 de ani de existență. Festivi- 
tățile aranjate cu acest prilej de un comitet festiv, în fruntea căruia se 
află actualul director al școalei reale d. Const. Mandicevschi, consilier 
guvernial, au avut un rezultat foarte frumos. S'a dat un concert la care 


+ 


SCRISORI DIN BUCOVINA 267 


sa executat de elevi o cantată, apoi un cor de vro 150 persoane à cin- 
tat o liturghie grecească, compoziția d-lui Æ. Mandicevschi dela conser- 
vatorul din Viena, sub conducerea personală a compozitorului. A fost o 
frumoasă serbare şcolară în sala sinodală, la care a vorbit în limba ro- 
minească d. proi. A. Vitenco, arătind cit de puţin sau folosit Rominii 
de acest institut creat pentru dinșii şi cit de mult ne lipsesc nouă toc- 
mai specialiştii care se recrutează din absolvenţii şcoalelor superioare 
technice, unde se poate ajunge numai prin şcoala reală. Din cei 1300 de 
absolvenţi, nu ştiu de nu exagerez lixind numărul Rominilor ca 200. Din 
vizitarea diferitelor cabinete şi laboratoare sa putut fiecare participant 
încredința în ce chip insuficient a inzestrat fondul acest institut și cit de 
bine e condus de actualul director. 


Societatea pentru cultura şi literatura romină, cea mai veche 
societate culturală din Bucovina, care îşi va serba la anul jubileul de 50 
de ani, pentru care se fac pregătiri stăruitoare spre a face din acest ju- 
bileu o manifestaţie impozantă a Rominismului bucovinean, şi-a ţinut a- 
dunarea generală la inceputul lunii Mai. Comitatul a prezintat adunării 
un raport asupra activităţii sale În ultimii doi ani, Din acest raport re- 
dactat de secretarul societăţii, d. George Tofan, reproducem un pasaj. 
cel mai important, care arată activitatea comitetului în chestiunea şcolară : 

„În cei doi ani care au trecut dela ultima adunare generală comi- 
tetul societății noastre şi-a concentrat aproape toată activitatea sa, în 
jurul unei chestiuni de importanță epocală pentru viitorul Rominismului 
din această țară: în jurul chestiunii şcolare. Convingerea comitetului a 
fost că acțiunea şcolară este cea mai importantă acţiune culturală care 
sa desvoltat în ultimii 50 de ani în Bucovina, şi a crezut că e în drept, 
bă chiar îndatorit, ca să angajeze toate puterile sale în această direcție, 
cu atit mai mult că împrejurările care favorizează astăzi acțiunea noastră 
întrun mod extraordinar de însemnat, s'ar putea foarte ușor schimba în 
deiavorul nostru, cela ce-ar Ingreuia deosebit de mult continuarea acti- 
unii, costind mai multă muncă şi mai mulți bani şi reducind siguranța. 
rezultatului sau făcindu-l chiar iluzoriu, 

„Incepind însă acțiunea aceasta la timp, noi am salvat printro 
muncă încordată și mari jertie ceia ce se pierduse inainte, prin nepă- 
sare și lipsă de interes. 

„Cererile şcolare ale Rominilor, chiar cele mai modeste, au întim- 
pinat cele mai inverșunate împotriviri din partea administrației şcolare. 
Dreptul părinților de a-şi instrui copiii în limba ce o cred ei de cea mai 
potrivită a fost călcat în picioare, cererilor pentru deschidere de clase 
rominești li se puneau piedeci de neînvins, în scurt, desnaționalizarea prin 
școală => practică în stil mare, Comitetul anunță, că va compune un 
memoriu documentat și amânnnţit, care va arăta toate nedreptăţile ce ni 
se fac și toate cererile juste ce trebue implinite din partea autorităților 


268 VIATA ROMINEASCA 


dacă e vorba ca elementul rominesc să se poată desvolta în mod liber 
În țara sa, în cadrele legilor fundamentale de stat, 

„Cunoscind deci Rominii, că așteptind dreptatea s'ar putea foarte 
uşor intimpla, ca atunci cînd va veni să nu mai aibă nici o valoare 
practică pentru cei ce-o aşteptau, s'au hotărit să facă ei singuri, cela ce 
trebuia să le dee țara. Astiel s'a născut ideia şcolilor partieulare, for- 
tărețele de apărare ale elementului rominesc din Bucovina, 

„Lupta se dă în sate cu populație mixtă şi în sate care au fost 
tomine dar trec azi de rutene, şi are ca scop salvarea elementului to- 
min amenințat de slavizare. Acţiunea noastră e foarte indreptățit nu 
numai prin faptul că satele în care s'au făcut şcoli particulare av cerut 
şcolile din iniţiativă proprie, dar şi prin dreplul istoric, întru cit tn toate 
aceste sate luseseră Inainte şcoli rominești, care fără ştirea poporului, ba 
thiar contra voinței lui au fost utracvizate ş'apoi rutenizate. 

„Din această situaţie nu există altă scăpare decit o eroică incor- 
dare a puterilor proprii. 

„Această încordare sprijinită de comitetul societăţiia dat pănă acum 
14 şcoli particulare, a căror situație e pe scurt următoarea : 

„!. In Breaza există o şcoală de două clase cu 60 de elevi şi doi 
învățători, 

„2. În Calineştii lui Cuparencu există o şcoală de o clasă cu m 
proape 100 de elevi şi un învăţător. 

„3. În Calineştii lui lenachi există o școală de o clasă cu aproape 
100 de elevi şi doi invăţători. 

„Î. In Carapciu pe Ceremuş există o şcoală de două clase cu vr'o 
100 de elevi şi doi învățători. 

„5. in Comareşti-Centru există o şcoală de o clasă cu 60de elevi 
şi un învățător. 

„6. In Comarești-Tisovăţ există o şcoală de o clasă cu 47 de elevi 
şi un învăţător, 

„7. In Costeşti există o şcoală de trei clase cu 140 de elevi şi trei 
învăţători, 

„5. În Cotul-Bainschi există o şcoală deo clasă cu aproape 50 de 
elevi şi un învăţitor, 

„9. In Gemine există o şcoală de o clasă cu 30 de elevi şi un 
învăţător. 

„10. In Hiiboca existi o şcoală de o clasă cu 50de elevi şi un 
învăţător. 

„11. In Măziţei există o şcoală de trei clase cu aproape 300 de e- 
levi şi trel învăţători. și 

„Pentru această şcoală neexistind local potrivit, societatea a clădit 
o şcoală cu cheltuiala de aproximativ 40.000 de coroane. 

„12. In Mihalcea există o şcoală de patru clase, cu 235 de elevi şi 
“cu patru luvățatori, 

„13. In Panca există două şcoli cu 70 de elevi şi cu un învăţător, 


SCRISORI DIN BUCOVINA 269 


— 


„14. In Șerbăuţi există o şcoală de două clase cu 120 de elevi şi 
cu doi învăţători. 

„In total există 14 şcoli cu 25 clase cu aproximativ 1400 de elevi 
şi 25 de învăţători, ceia ce însemnează că prin acțiunea noastră se sal- 
vează astăzi pentru Rominismul din Bucovina una mie patu suie de 
suilete ! 

„Deschiderea acestor şcoli a avut ca prim efect sau depopularea 
complectă a şcolilor publice rutene, ca în Mihalcea, unde de doi ani de 
zile şcoala publică ruteană de 6 clase stă goală, sau ca la Măriței, unde 
şcoala ruteană e cercetată de vr'o 20 elevi—pe hirtie şi aceştia—sau 
scăderea numărului elevilor dela şcolile rutene, aşa incit cele mai multe 
din ele s'ar fi putut reduce chiar în cursul anului acestuia la şcoli de o 
singură clasă. Deoarece societatea nu poate suporta toate cheltuelile a- 
cestei acţiuni foarte costisitoare, s'a hotărit crearea unui fond cultural 
pe timp de cinci ani. Societatea a adresat un apel bine-motival întregii 
obşti romineşti din țară. Situaţia acestui fond se poate vedea din in- 
cheerea socotelilor, la partea financiară. Aici putem numa! constata cu 
durere că contribuțiunile au rămas mult în urma speranțelor noastre.“ 

Din restul raportului însemnăm reprezentațiile teatrale ale trupei 
„Petre Liciu” condusă de C. Belcot şi ale trupei Bărcănescu, care au 
iost protejate de societate. Imbucurătoare este imbogățirea bibliotecii 
care numără mai multe mii de volume, în care mai mare parte cării de 
mare valoare. 

Adunarea generală a luat la cunoştinţă raportul comitetului şi a 
proclamat membrii onorari al societăţii pe dd. A. D. Xenopol (laşi) şi 
A. Vlahuţă (Bucureşti). 

> » > 

D. A. Xenopol, iusoţit de soţia sa, d-na Riria, sa oprit la întoar- 
cerea sa din Berlin în Duminica Tomei În Cernăuli şi a ținut o conte- 
îință despre Originea Rominilor, care a fost mult aplaudată. D-na Ri- 
ria a recitat citeva poezii, corul Armoniei a executat citeva cintece, 


C, Paltin 


SP Cp 


MISCELLANEA 


„Trenul al doilea* 


Turcia a fost învinsă şi virtual a incetat de a mai fi O putere eu- 
ropeană. Alianţa balcanică a ajuns la rezultate la cari nici nu s'au pu- 
tut aştepta membrii ei, şi pe cari ei nu le prevăzuse în convenţiunile 
lor premergătoare războiului. 

Totuşi orizontul nu s'a limpezit, şi Europa nu poate reveni încă 
ia preocupările timpurilor normale, Pentru Rominia situaţiunea e mai in- 
grijitoare şi mai plină de primejdii decit ori-cind, —mai cu seamă faţă de 
dezorientarea desăvirşită de care dă dovadă opinia noastră publică. 

Ce să facem acum, în aşteptarea „Trenului al doilea“ ? 

Bulgaria şi Serbia stau gata să se incaere pentru impărțeala Mace- 
doniei: vom tăminea neutri? Ne vom alia cu Bulgarii împotriva Sir- 
bilor? Sau cu aceştia din urmă impotriva celor dintăi ? 

Pentru cei mai mulți această chestiune este un fel de joc de şah, 
o problemă de combinațiuni pur „balcanice“, pentru care se şi găseşte 
soiuțiunea de un exasperant simplism : „să frecăm ridichea Bulgatului, 
fiindcă prea s'a obrăznicit...* Cel mult dacă se mai adaogă considera- 
țiunea că nu trebue să lăsăm să se întărească Bulgaria pe socoteala Ser- 
biei, cu care avem interese comune naţionale... în Austria |... 

Dar istoria a pus la ordinea zilei impărțeala Austro-Ungariei ? O 
poate pune la ordinea zilei Serbia, fie chiar cu ajutorul nostru? ȘI 
chiar de am putea face acest lucru, trebue oare să-l facem, înainte de 
rezolvirea problemei celei mari dela Nord? 

Aceste Intrebări nici nu se pun, şi cu cea mai mişzătoare candoare 
sufletească se propovădueşte, în forma alianței cu Serbia, schimbarea 
de directivă în toată politica noastră tradițională ;— rusofilismul, conştient 
sau inconştient, Işi arată arama în nenumărate articole de ziare şi indis- 
cursuri de intruniri publice. 

Dar Austria ne-a trădat? Cind? Am pus-o noi în situaţia dea 
ne „putea träda sau nu ? In urma desbaterilor din Senat şi a recente- 
lor destătnuiri, mi se pare, că răspunsul nu poate fi îndoelaic.... 

Atunci ? 

E lămurit că chestiunea balcanică nu poate fi pentru noi izolată 
de marea problemă a neamului rominesc pe care trebue întemeiată acţi- 
unea noastră politică, 

Aspiraţiunile noastre naţionale nu se indreaptă peste Dunăre. Faţă 
de Bulgari, afară de revendicarea condițiunilor prielnice de desvoltare 
națională pentru Macedo-Romini, noi nu putem avea alte cereri legitime 
decit în ce priveşte asigurarea unei granițe strategice. Sintem datori 
bine înțeles, să luăm toate măsurile necesare pentru aceasta, să destă- 


MISCELLANEA N 


şurăm acţiunea cea mai energică, sintem în drept, in momentul psicho- 
logic, să recurgem chiar la arme,—dar în momentul în care această ne- 
voe de apărare naţională ar îl satistăcută, nu există nici un motiv se- 
tios de vre-o acţiune ostilă împotriva Bulgariei. Mai mult. Revendica- 
rea unei graniţe strategice, după cum aşa de bine a fost lămurit in des- 
baterile asupra Protocolului din Petersburg, nu este justificată față de 
Bulgari decit prin necesitatea de a crea o bază solidă unei prietenii trai- 
nice intre cele două popoare. 

Dar echilibrul balcanic? Bulgaria se va Intä prea mult, intin- 
zindu-se în Macedonia ? 

Trebue să reducem lucrurile la justa lor valoare. 

De fapt, intre aliații de eri nu este în discuţie teritoriul întreg al 
Macedoniei:  Sirbii nu dispută Bulparilor regiunea pănă la Vardar, iar 
aceştia acceptă ca granița Serbiei să fie coborită pănă la Veles, şi chiar 
ceva mai la sud, 

De sigur că prin concesiuni reciproce, aceste limite se pol încă lărgi, 
în cit discuţiunea nu rămine quasi-ireductibilă, decit poate asupra unui 
teritoriu de vre-o 12—15,000 km. p., şi a unei populaţiuni de vre-o 

4—500.000 de suflete. Ori cum sar hotări această discuțiune, poate 
ea în sine schimba esenţial raportul de putere intre noi şi Bulgaria ?... 
Vădit că alarma e ridicolă.  Rezolvirea multumitoare pentru ambele 
părţi a diferendului relativ la graniţă, creînd condițiuni necesaie pentru 
o prietenie trainică, ne poate lăsa indiferenți faţă de orice soluţiune a dife- 
rendului sirbo-bulgar, lar maximum de pretențiuni rezonabile în această 
direcţie, pentru noi, se rezumă într'a linie ce nu se poate îndepărta prea 
mult de linia Turtucala-Balcic. Dacă cu preţul acestei graniţe noi ne 
putem asigura bune raporturi politice cu vecinii noşiri de peste Dunăre, 
țăsindu-le mină liberă în conilictul cu Serbia, noi în acelaşi timp ne 
vom asigura şi cel mai prielnic echilibru de forțe in Balcani, 

In adevăr, noile cuceriri ale Bulgariei, care ajunge la realizarea 
aspirațiunilor sale naționale, îi vor solicita încă multe decenii toată aten- 
țiunea şi toată incordarea de forje, atit peniru organizarea şi asimilarea 
desăvirgită a noilor teritorii, cit şi pentru consolidarea lor faţă de Grecia 
şi Serbia, care nu se vor pules resemna aşa uşor cu rezultatele obţi- 
nute,—oricare ar fi ele,—atiil de mare este discordanța între visurile lor 
de altădată şi cruda realitate, Absorbită de această muncă, Bulgaria 
nu numai că nu va putea avea vre-o atitudine agresivă, ci va vedea în 
prietenia Rominiei singura chezâşie a izbindei finale. 

Ce am ciştiga noi poliliceşte dintro asemenea situaţie ? 

Situaţia internațională a Rominiei este tot aşa de deosebită de a 
Bulgariei! caşi cea geografică. In afară de Rominia, Bulgaria are nu- 
mal vecini cu mult mal slabi decit ca, atit în ce priveşte forja mate- 
rială cit şi în ce priveşte posibilitățile viitorului. Prietenia Rominiei nu 
numai că Îi asigură o desvoltare pacinică şi realizarea treptată a aspira- 
ţiunilor ei în Balcani, dar îi formează şi un scut puternic, un zid de apă- 
rare impotriva oricăror încercări de incălcare din spre nord. lar duşmi- 


272 VIAȚA ROMINEASCA 


nia Rominiei i-ar putea zădărnici pentru lungi decenii toale sforțările. 
Ne mai pulem oare indoi că bârbaţii-de-stat bulgari trebue să pună, în 
aceste condițiuni, mare preţ pe prietenia noastră ? 

Pentru noi, situaţia se prezintă cu totul alifel, Noi sintem inve- 
cinaţi cu două mari imperii rivale, a căror răfuială dacă a pulut [i ami- 
nală pentru moment, nu poate fi înlăturată întrun viitor poale foarte 
apropiat. Bulgaria singură nu ne poate asigura realizarea aspiraţiunilor 
năționale. In afară de ea noi trebue să căutăm şi alte combinaţiuni po- 
litice m. Oricit de mare pref am pune noi pe raporturile amicale cu Bul- 
garii, în această situațiune asigurarea acestor raporturi nu ne uşurează 
incă prea mult problema, precum şi pierderea amiciţiei Bulgariei nu ne 
dezarmează încă, dacă vom ști pe altă cale să ne sprijinim acţiunea po- 
litică în complexul „conceriului* european. 

Dar tocmai mulțumită acestul fapt no! putem să fim pe de-o parle 
şi mai utih Bulgarilor prin relajlunile noastre internaţionale, iar pe de 
altă parte Bulgaria trebue să înțăleagă că singura valoare reală a chesti- 
unilor balcanice pentru noi constă în siluajiunea poiitică ce ele pot să 
ne creeze în jocul forțelor internaţionale din această parte a Europei. 

Mal concret; viitorul statului şi al neamului rominesc întreg este 
legat de marele poces istoric ce se destăşoară între Rusia pe de-o 
parte şi Austria ji, putem spune, Europa centrală întreagă, pe de alti 
parte. Și numai din punctul de vedere al rolului ce ne poate asigura 
situațiunea din Balcani in acest proces, ea are vre-un interes pentru 
zoi De aci se poate vedea cit de naive sint toate co:nbinaţiunile sirbo- 
file. Serbia, evident, nu poate avea nici un rol independent în acest 
mare proces despre care vorbim. Ea poate servi cel mult ca o unealtă, 
mlădioasă şi şubredă prin sine-inseşi, în minile imperiului moscovit. 
Sintem noi În momentul . de față hotăriţi, uitind pe 1812 şi 1879, cind 
Moidova şi Rominia au plății aşa de scump prietenia cu Rusia,—sintem 
hotăriți să schimbăm directiva poiiticei noastre Internaţionale? Atunci 
nu cortiictul sirbo-buigar pentru Macedonia poale îi decisiv pentru o 
asilel de hotărire. Înţeleg că această hotărire să fie luată in vederea 
problemei noastre naţionale, dacă de pildă se crede că ceasul Austriei 
a sunat, sau că o nouă constelație politică de puteri ne asigură impo- 
triva vreunei nouă desmembrări pe urma alianţei cu Rusia. Dar pănă 
atunci, nu e numai o uşurinţă dar chiar o crimă a aţiţa rancunele şi 
pasiunile populare pe tema „Austriei trădătoare" sau a „obsăznicieli 
bulgărești“, 

Toată acțiunea noastră politică pănă acuma era bazată pe priete- 
nia cu Puterile centrale. Nu odată, In aşteptarea ceasului nostru, noi 
ne-am putut folosi de această prietenie pentru a exercita chiar oarecare pre- 
siune asupra guvernului din Budapesta, in favoarea Rominitor din Ardea!. 
E evident că această presiune va putea fi cu atit mal puternică şi mai 
eficace, cu cit mal multă însemnătate va avea pentru Puterile centrale 
şi prieten'a noastră, 

Aci este şi sostul adevărat al înțălegerii eventuale cu Bulga- 


MISCELLANEA 13 
Ea aa a ORGA e 50 


ria. Bulgaria puternică, în urma realizării aspiraţiunilor ei naţionale, şi 
prietenă nouă se poate emancipa de subt influențele politicei moscovite. 
Și dacă noi îi asigurăm rostul el în Balcani, ea pe de altă parte ne va 
putea servi de un punct de reazăm mai mult în acțiunea noastră. lar 
prietenia mai strinsă cu Serbia ne poate numai, pe de-o parte, sustrage 
dela incordar ea tuturor puterilor noastre în altă direcţie, ţintuindu-ne 
atenjiunea pentru decenii peste Dunăre, iar pe de altă parte neva duce 
fatal la renunțarea desăvirşită în ce priveşte aspirajiunile noastre najlo- 
nale de peste Carpaţi. Puterile centrale, ne mal avind nici un interes 
de prietenia noastră, şovinismul maghiar nu va mai avea nici-o stavilă, 
iar raportul intem de putere din sinul Imperiului austro-ungar, singur, 
ne va îl fatal. Să nu uităm că Sirbii se pot juca întro astfel de poli- 
tică, Majoritatea naţiunii lor—şi partea el cea mai bogată şi mai puter- 
nică culturaliceşte— se află subt Habsburgi, şi ei nu au un alt vecin puter- 
nic care să-i amenințe. Problema lor naţională, dacă nu va fi rezolvită 
la Belgrad, va putea la urma-urmelor fi rezolvită la Agram. Dar noi 
ne atiăm oare în aceiaşi situațiune ? Pentru orice om serios răspunsul 
este limpede. 

Imi permit să citez citeva rinduri din scrisoarea unul fruntaş arde- 
lean care are o situaţie înaltă şi plină de răspundere în sinul partidului 
național romin de peste munţi : 

„Stirşitul desbaterilor splendide din Senat mă îndeamnă să cred 
„ci diferendul romino-bulgar se apropie cu paşi repezi spre finalizare. 
„Adevărat că conflictul între Bulgari şi Sirbi se inăspreşte tot mai mult, 
„dat in definitiv tot nu cred să ajungă până la arme lucrul, deşi aş 
„dori mult o înlrăţire a armelor romineşti şi bulgărești, în scopul imbră- 
„ţişării văii Timocului și în cel al rectificării prietenești şi definitive a 
„hotarelor Dobrogei. Azi mai mult ca oricind găsesc a [i o greşală 
„căutarea sau primirea alianței sirbeşti. Sperind astfel că in curind va 
„sosi timpul cind Rominia— eliberată de subt presiunea crizei acute din 
„Balcani-—va putea să-şi îndrepte privirile intr'acolo, unde are de apărat 
„adevăratele interese vitale şi condiţiile de existenţă ale întreg neamului 
„tominesc, țin să vă arăt şi să vă rog să tălmăciţi la locurile compe- 
„tente adinca mea convingere că... fără aminare trebue să se pună la 
„cale lucrările pregătitoare pentru această acţiune...” 

Dacă nu trebue să scăpăm „trenul al doilea“, şi mai puţin sintem 
în drept de a ulita ţinta la care el trebue să ne ducă... 


O scrisoare 
Din partea distinsului nostru colaborator d. Radu Rosetti, am pri- 


mit, în chestia limbii literare scrisoarea de pe pagina următoare. 
Redacţia rătăcind manuscrisul, cere scuze d-lui Radu Rosetti că 
scrisoarea se publică tocmai acum. 
9 


374 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


Bucureşti, ! Feoruarie 1913 


„Iubite domnule Stere, 


Mi se atrage atenţiunea asupra unei lămuriri ce di. G. Dia- 
mandi, in numărul pe Noemvrie-Decemvrie 1912 al Vieţii Romineşti, a 
crezul cu cale să facă Ja cele spuse de mine, în articolul asupra limbii 
literare, publicat în numărul pe Noemwrie al revistei, în privința unor 
schimbări ce comitetul Teatrului Naţional le-ar fi pretins d-lui Diamandi 
cu prilejul cetirii unei piese. 

In articolul meu ziceam că acel comitet silise pe di, Diamandi să 
schimbe cuvintul bold prin acel de ac cu gămălie, 

Prin lămurirea d-sale, di, Diamandi zice că nu numai nua shim- 
bat nimica, dar că nici n'a fost vorba de bold. 

Prin urmare vorba că i sa cerut să schimbe pe bold în ac cu 
gămâlie ar li o poveste. 

Se poale. Dar acea poveste mi-a fost povestită de însuş di, 
Diamandi, nu odată ci de două ori și, ia a doua povestire, l-am cerut 
autorizaţie să mă servesc de ea in articolu} ce iam spus că aveam de 
gind să-l scri, lucru la care di. Diamandi a consimţit fâră nici o al 
ficultate. 

Alita şi nimic mai mult, 

Rugindu-te să binevoeșii a găzdui rîndurile de mal sus în viito- 
tul număr al Vieţii Romineşii, te tog să primeşti salutărite mele cele 
mai cordiale”, 


Procesul cu d, Radu D. Rosetti 
—————————— 7 _osetu 


ln procesul intentat de d, Radu D. Rosetti Direcţiei noastre, pam. 
irucă am refuzat să-i publicâm răspunsul, trimis prin portărei, în natia 
din Miscellanea „Radu D, Rosetti 1e-tedivivus* (Nr. 3a. 19:3), tribue 
nalul din Bucureşti ne-a dat ciştig de cauză, Cind procesul va fi tez 
minat definitiv, vom reveni asupra acestei incercări de colaborare for- 
fată ; dar acum, din motive lesne de ințeles, ni se Împune rezerva, 


Dela Administraţie 
e 
D-nii abonaţi care işi schimtă adresa, zint ragaji a me Indica nu 


numai noua adresă a d-lor, dar și pe cea veche—ca să evilăm cares 
pondența zadarnică și intirzierea expediției revistei, 


P. Nicanor & Ca. 


AP HU, D 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti” 


i 


i i i i fagului, el cărui 
rijia marelui cetăţean Spiru Haret impune Iașului, 
fiu a Angin pioasă de a ridica în acest oras un monument gemt 
că pn pai la toți cetitorii şi prietenii noştri, care în cea mal 
mare parte au dus lupta pentru deşteptarea satelor tgp lait aer 
cerea marelui dispărut, să sprijinea p inițiativa luată de „Viața m 
ască* rinosul lor oricit de modest. Li 
ne sumele destinate acestui scop, rugiim să fie obraz 
ciată: „pentru monumentul lui Haret” —ocministrației resis is 
has in fiecare număr vom publica numele subseriitorilor. 
„Fiala honinrasol* 


GEI Wh 
Suma din urmă 4046 OS 
n i S Gane 3 > AB 
WiC) r Podu Hoaci, lași a ide 14 = 
Poioleanu, Tămaşi, Bacau . a 
Tita ai "e S. Rosie, magistrat, Bariu: C. St, Po 


; il F i Oliviu 

$ 3 . Yatov'ci t, Emil Furnarachi į ivi 

Co e: E pr A dese 3, Toma Goiluv i, Cr, Circ 

EA. Mainasoviet, 1, Valente lenea T; E R7 T, D: Val 

liu 1, Gh. Berea 1, V. Mirica 1, Di + T T 

ha V nescu 1, Emil Sämure i i 

meet, și x ar r G. Cocea 2, G. Botez Ve . 
Desi T, A Figel |, Eugen Manaș ł, N, CANARI kih sj 

ise hymer 1, Lud, L. Goldstein 1, lacob Manea 1, în ta 
ac Lista d-lui Dr. M. Teodoru, Curtea de Arges A Sora - 
Mihai loan 2, Dr, A, CGrumberg 5. N, G. Baisar ~ ab 
-Subii. Aritezitu 1, D. Lăzărescu |, L Ap. ag) ră Á i 
M. C. Teodoru 4, N. N, Pătulescu 0.50, T. Enóche > Da 


i T restu |, E- 
V. Setăneszu 1, N, Constantinescu 1, |. T. Dobres a i l REA 
caterina Dr. M. Teodoru 5, În total . . >» f CA SaR 
Dr. L Mironescu TEN E a ESE e m 
Domnizoarele R. Păcuraru, Tecuci . . . tote go 
Gh. Varmali, Ploesti; . . - . «> < 5 D RIE 


itie Dobrescu, Tulcea tatal EP y ET 


RECENZII 


C. Sandlu- Aldea, Pe Mărgineanu, 
Minerva, 1912. Proţul 2 lei, 

Prima bucată din noul volum al d-lui 
Sundu-Aldea cuprinde mal mult de troi 
sferturi din numărul paginilor volum 
lui. Ar putea fi uproupe un roman, 
in folul cum intelege d-sa acest lu- 
em, Şi in adevăr, tomparind-o cu 
Dou neamuri al d-lui Sandu-ALlea, 
constatăm eñ atita e deosebeşte do iu- 
eraron anterioară à autorului, că-i lip- 
šeste titlul rezumativ și tezist, 

De fapt, Doud neamuri, casi Pa 
Mărgineanea, eua dintâi soentită de 
autor ca roman, ces den doas nepur- 
tind vreun subtitin care s'o definoas- 
tă, —amindouā sint nuvele, mai mult 
suu mai puțin amplificute. 

Cind am inceput să cetese Pe Mär 
gineanea, socoteam că voin wyea pri- 
lejul să fixea oarecare deosebiri carar- 
terisiice, care, ducă n'ar f arătat un 
progres urtistie sau da cemeoppio din 
partes autorului faţă de Iuerârile suto 
unterioure, cel puțin ar fi indicat un 
progres În varietatea subiectelor, a lăr- 
gire n experienței seriitoralui. 

Şi dacă n'am găsit nimie deosehit, 
vina desigur nne u autorului, care nu 
peate fi altceva dorit ceia eè asta; dar, 
În cois ce mă priveşte, am simtit o 
ciudă vă nu pot să spun mai mult decit 
va spus altădiră in seenstā revistă 


despre d. Sundu-Aldea,-— și nu mă pot 
opri de a adăoga (proât de faptul că 
cel ce le-a semnat, acum o în concediu 
tlela revistă și prin urmare äm toate 
Indriăanelile) atit do complect și de com- 
petent.. 

Prima eritică cure trobue adusă din 
nor d-lui Sandu-Aldea şi enre, ered, 
va trebui repotată până ln satietate, o 
ră d-sa nu ponte face vintetizarea di— 
feritalur tublouri, pe care separat le 
vèle admirabil: D-sa e—vai, cum pia- 
gier, dar n'am ce face—un receptie 
vizual. Insă în legarea diforitalor ta- 
blouri pentru invhogzarea unei acțiuni 
Ourecare, se simte o soluţie de conti- 
nuitute, cum se alee. E cu un sirar 
de mărgele scumpe, întrerupt prin largi 
guluri, ecin ce ar da prilej unui rău- 
tăelos să facă reflecții meschine usupra 
contrastului dintre valoarea miârgelelor 
şi vulguritatea firului caro le leagă, fir, 
care ese ln iveală, din nenorocire, po 
distanțe apreeiubile şi tare, cu durere 
trebue s'o spunem, e dintr'o materie 
fourte eltină şi foarte puţin durabilă, 
Tremurăm la gindal ca nu cumva un 
copil zburdalnie să apară din odaia 
vecină şi să transforme şiragul fru- 
mos de mărgele îniro grămadă in- 
formă de bonbe risipite.. 

Dacă însă la „romanule d-lui Sandu- 
Alea unitatea era susținuță pănă la an, 


RECENZII ni 


—— 


punet de teza exprimată în titlu (anra- 
gonismul celor „două neamuri“) alel 
miei acestă slabă legătură nu maie- 
xis. E o serie de întimplări potro- 
cute „pe Mărgineanea“, E gren de 
spus cine e personajul principal din 
uceastă întinsă nuvelă. Unitatea se 
evuporează, Intriga—brul do care vor- 
beam — e, cum să zie? — sint atit de 
neinsemnat şi d. Sanda-Aldea e un 
scriitor consoerat — e, ași fi zis, puo- 
rilă, dacă nu-mi veneau în minte con- 
sideraţiile acestea, care mi-an tăint toată 
îndrăzneala, Tinerii uită adesea multa 
lueruri... 

Dur trebue să spun numai docit, spro 
cinsten d-lai Sundu-Aldea, eñ firul a- 
costa așa do putin estetic, aşa decon- 
trastant cu märgelele preţioase, pe care 
lo susține, mn e al d-sale. Intriga bu- 
căţii nu-i apartine: o una din neonami- 
ratele intimpläri expuse cu atita bo- 
găție de detalii de gazetele de tiraj. 
D. Bandu-Aldea se plimba pe stradă cu 
mărzelele grămadă întrun pamn şi se 
givdon că ar fi bine să le facă șiraz, 
Ochiul i sa oprit pe un fr rosu, care 
zăcea în colbul străzii. Sa plecat, l'a 
șters puţin şi, puțin timp după aceia, 
d:su priveu cu o dragoste de părinte 
la şiragul col frumos enro selipea în 
soare, 

Dar n'am isprăvit incă. Am să-l ni- 
căjese rău de tot pe d, Sundu-Alden, 
Dealtmintrelea l-au mai năcăjit şi alții.. 

Voia spune deci numai rouă vorbe 
în treacăt. Ouşi In nuvelele anterioare, 
dsa nu poate sugrăvi decit onmenii 
tari. Aşa Gaman din Pe Mărginean- 
ca, 23%, pănă la un punet, Mărgărit 
«lin aceiaşi nuvelă. Numul că utunei 
simi vrea să-l facă delicat şi subțire, 
d. Sandu-Aldea devine adorabil, Ad- 
mirati vorbele acestul fost serjont-ma- 
jor, în momente de tamireţă : „A3 vrea 
să-l smule de pe cer je vorba de Crain 
nou] şi să-l aşoz ca pe o diadlomă în 
părul bălun al Îngerului meu de pază“, 

Apoi se observă inrăşi în această 


i 


bucată tezismul şi gazetărismul: „In- 
treiga convorbire de mal sus s'a fi- 
cut in nemțeşte pentru simplul motiv 
că sora lui Frant, venită namal de 
citeva luni în țară, na prea știa bine 
romineşte: Si chiar dacă nr fi stiut 
bine rominește, cu aș pune rămăşag 
că tot nemţeate vorbea, pentrucă orice 
popor tine mai mult la limba lui (a- 
fară bine înţeles de asa numita etită a 
neamului nostru)”, 

Cein ee vede d. Sandu-Alden foarte 
bine chiur in seenelo cole mai văzute 
ale d-sale, e natura. Stio să redea lu 
chip atit de admirabil fizieitatea na- 
tarii incit, cum s'a spus, e neintrocut 
in literatura noastră, Si do aceia, oo 
în ce am admirat mai cu samă in noul 
său volum sint Notele de drum, unda 
intriga joacă așa de paţin rol și unde 
natura e total. ŞI ce nutură! fimul- 
îmmese d-lui Sandu-Aldea că cetindu-l 
am simţit patarnie, fizic, rătoareu și 
aroma pădurilor de brazi. 

Concluzia care s0 impune e eñ d, 
Sandu-Aldea nu va patea seria nicio- 
dată un adevărat roman, D-sa va ex- 
cela totienuna în sehite in enre fap- 
tul să stăpineuscă ca strălucire unui 
fulger, elementar și loros. Și. des- 
erieri de călătorie, deseriori In cara 
sagrăvireu naturii să jonce rolul prin- 
cipal, iar omal să se ostompeze cn n- 
milință In dosul el, ea o pată co l-ar 
dozarmonisa puritatea liniilor, 

Și astfol cred că sa va pataa rezolvo 
și întrebarea pusă ido 1. Sandu-Aldea 
in Serisorile sule. Să-l lase în pace pe 
Goethe cu cele două suflete cara sa 
abat necontenit În dsa trăește cu 
putere dragostea de pămintul acesta 
nl nostru enre a hrănit utiten genera- 
i si s'a hrănit cn atitea generntii 
Ve acesta să-l cinte d, Sanda-Aldea 
şi, dacă are vrome, să-l studieze și 
după metodele stlințitice,., 

C.A. 


Cei VIATA ROMIAEASCA 


Elena Farago. Din Taina veohilar 
răspintii Edit Tip. „Ramuri, Cra- 
jova. 

Versarilo Ejonei Farago sint gren 
de jurleeat cu singe rece, fiindcă te ou- 
otrese cu ritmul lor de o muzicali: 
tute suavi. Regäseosc, în celo 10 poe- 
zil lirice dis partes intài: „Din Taina 
vechilor răspintii*, calităţi și lipsuri des- 
pro care am vorbit și sità dată; deli- 
enteță în simțiri, subtilitate femenină, 
tiiserejie și gingäste, dur si malt su- 
biectivism, Împrociziune, şovăiulă şi 
obscuritate, Versuri vibrante de emo- 
tii, poezii intregi fourte frumoase (Din 
taina vechilor răspintii, Zădăenleii, ote ) 
alături de vintece in cara inspirația stă 
să-și în elanul o clipă și apol cade ca 
o pasere rânită la pămint, pentru a se 
stinge bătind incet din aripi, 

In partea a doua—,„Dia proujma les- 
gânului* —inspirația se limpezesto, de- 
vine luminoasă și egală pentru n ne 
da în purtau treia—.Schito"— mici ta- 
blouri de o fineţă de desemn, de un 
desăvirșit In execuție și v emotivitate 
utit de puternică şi duioasă incit mul- 
tumegto toata nănlejlela pe cure le-a 
tăcut să se muscă în sufletul cititaru- 
lui primele încercări ule poetei. Elena 
Farago osimi din careul emoţiilor si 
preocupărilor prea întime, din Heismul 
prea subiectiv al primelor incercări, 
ne-a dat în fine măsura talentului ei 

real și de mn caracter profund per- 
sonal, 
L8 
Mes 

G, Adamescu. Istoria literaturii 
vomine. Bucaresti, „Bibliotecs pontru 
tois. Preţul 1.50. 

Sint aproape două decenii de cind 
d. Gh. Adamescu a tipărit an curs de 
Istoria limbii gi literaturii române 
pontra învățămintul secundar, potrivit 
programelor de po vremuri. Curtea a 
fost bine primită pentrucă aduveu, faţă 
de lucrările similare anterioare, mai 


multă sistamă și proporţie în expunere, 

și o informație mai bogută,— retmorein- 

du-se printr'un minuţios apendice hi- 
bliozratie, cure dovedea o muncă se 
rioasă și constiineloasă, 

Curtea nconsta, apărută de-atunci în 
mai malte ediții şi modificată după 
schimbările programelor, a sorvit de 
bază lurrării pe cure „Biblioteca pon- 
tru toţi“ o oferă astăzi numeroşilor săi. 
eotitori, 

Se înțelegea că natura lucrării de u- 
cum și timpul senrs dela prima ediţie 
pănă Ja acea de uzi au silit pe d. Ada- 
mesen să modifice considerabil Incera- 
rea su, 

lu primal loc, toută partea privitoare 
la istoria limbii a fost lăsată afară, 
intrucit oa nu mai avea ce căuta im 
tr'o istorie a literaturii. In al doilea 
loe, s'au introdus schimbări in reduc- 
ture acolo unde cercetările literare din 
acești douăzeci de uni au inlăturut pã- 
rorile eronate de pe vramuri, au adus 
date și fapte nouă. S'u făcut apoi loe 
unor seriltori (C, Faea, C. Aristia, Th. 
Codrescu, ete), ce nu eriu prevăzuţi 
in programele tolare, dar cemo tre- 
huese menționați intr'o tucrare kono- 
rală ssupru istoriei litoraturii romine. 
In sfirsit, expunerea care se oprea odi- 
nioarà la pragul vremilor noastre, a 
fost adusă de astădati pănă în zilele 
noastre, - 

Așa cñ, din cartea do odinioară nu 
Făsim nemodificate nice decit unele ca- 
pitola despre literatura populară serisă, 
unolo părţi din biografiile si aprecierile 
vperelor scriitorilor mai vechi, —peeind 
modificări sensibile si uneari radivale 
s'au făcut în celelulte capitole, intro- 
Uucindu-se şi părți cu totul nouă, 

Cu toate acestea lucrarea recentă a 
d-lui Adamescu nu e lipsită de scâpări 
din vedere, lată una rare ne vino în 

minte acum. D. Adamesca serie, cas 
in prima ediție, că Neculai Costin e 
„fiul mai mare al lui Miron Costin“, 


deci d. Forga a stabili: că Xeculaj e 
al doilea fu n) lui Miron, cel mai mare 
fiind Jonită, 

Dar astfel de chestiuni de amănunte 
mici se pot trece uşor cu vedorea. 

Mai curind nn neam împiăea tocmai 
bine cu împărțirea literaturii romina 
in epoce. Perioada eroici numeşte 
d. Adumeseu epoca dala 1850 ln 1870 
sl perioada critieă po caa dela 1870 
la Isit. Critic ? Dar dare epoca lal 
Alecu Ruzso şi Kogălniceanu nu afost 
tot aşa de critică ? Dar „epoca pols- 
micelgr literure*, cum numeste auto- 
rul răstimpul ola 1570 lu 1880? E 
neesi un epiteriu pontru impărțirea 
istoriei unei literaturi 2 Dar există vreo 
epocă fără polemiei literare ¥ 

Ar îi fost poate msi bine să nu se 
tacă subiliviziani atit de mici, pe e- 
poco de cite zoce ani, sau, în orice 
caz, să se caute alto ceritorii, 

Tot aşa ni se pare că ar fi putut 
lipsi eupitolul dola siirgit „Literatura 
care se formnasi”, Fatal, acest capl- 
tol mu poate fi decit o înşirara enm 
seară do nume. Și apoi autorul e ne- 
voit să treacă in Jetoria literaturii 
ramâne numele unor scriitori care, de- 
sigur, nu var răminea în istoria lite- 
ruturii noastre... 

Această parte, caşi capitolul anterior, 
în eara autorul e nevoit al vorbaaacă 
“despre unii geriitori în viaţă, ne arată 
doar obiectivitatea, măsura şi disere- 
tia de care d. Adamescu dă dovadă 
în situnția delicată în curo so aflñã,— 
ceia co nt e un merit tocmai neinsem- 
nat pentru un istorie literar. 

Laată În totul, inerarea d lui Ada- 
mesca, subt fonna ei modestă, nu poate 
fi decit de mare folos pentru cultura 
rominenscă. Pentru prima oară se pune 
la îndămina pollicului mare o Inerare 
compleetă asapra literaturii noastre, 
căci aceasta o cet dintâi istorie # li- 
teruturii romine necesibilă taturora prin 


RECENZII 279 


costal ei modest, prin proporţiile re- 
tase si prin limpezimeu expunerii, 
yM., €. 
+ 


. + 

G. Vilsan O Faz în Popularea 
[iilor Rominești. Cu prilejul anet 
hărţi vechi descoperite în ultimul timp, 
Extras din Buletinal Societăţii Gongra- 
fice Romine, anul 1912. Bucuresti, 8o- 
cec, 1913, 1 bros. în S% de 29 pag. + 
2 hărţi. 

Primele știri mal intinse și serioase 
asupru Țărilor rominesti upar itn seti- 
inl al XYVillea, Incapatul îl face D. 
Cuntemir en Descriptio Mohlarine din 
1716 si Del Chiaro cu /atoria delle 
möderne ricolusioni della Valachia, 
publicată in 1718, și caro cuprinde re 
produsi și o hartă a siolnicului Cons- 
tantin Cantaenzino, hartă tipărită he 
Padova în 1700. (Otiginalul acestei 
hărţi s-a plaedut), 

In a doña jumătate n secolului al 
XVIII-lea strălnătateu ne dă o atenție 
deosebită, In adevăr secat timp oste 
opocu de contizuitate u eelor trol mari 
impărății: Austria, Rusia si Tureia. 
Räzboaale intre Austria și Rusia de o 
parte şi Turela, în deocadonță, do alta 
se fňceañ in mod fatal prin Ţările 
noastre, 

In vederea unor viitoare prăzi T% 
rile noastre încep a fi studiate de Ans- 
teiaet si Rezk 

La 1769, după o jamtute ile vesae, 
se tipăreşte în fine, în linia germană, 
manuserisul Deseripţioi Iut Cantemir, 
Acenstă operă a desteptat un interes 
destul de viñ, deoarece namal după un 
an dela apariție se simte nevoia ungi 
editii noni.” 

La 1777 aparo Mistoire de fa Mot- 
dnavie et de la Valachiede Jean Louis 
Carra. 

La i778 generulul rus de Rawr, care 
luase parte la campania diu 1769, dă 
la iveală Mémoires historiques et gém 


îm VIAȚA ROMINFASCA 


graphiques mur la Valachie, publiés 
par M. de Ba*. Peutra intăla onr se 
face aici un mie dieționar geografie de 
judete. 

La 1751 Fr, Ios. Sulzer publică 
primu parte, geografică şi etnografică, 
din Geschichte des transalpinisehen 
Dacièns, 


La 1788 dalmatul Naicmcich, fost 
agant austriac în Moldova şi Muntonia, 
publică  Osservazioni storiche, natu- 
rale e politiche intorno la Valachia e 
Moldavia, Peste un an numai lucra- 
ron se publică în dodă ediții germane. 

Ln 1787 eontele d'Hauterive prezintă 
Domnitorului Moldovei Ipsilanti un Mé- 
moire sur l'état ancien et actuel de 
ta Moldavie, publicat abin în 1902 da 
Acalamies Romină, 

Prima hartă fäeută pe obsorvatiea 
proprie a Țărilor noastre se datorește 
lui Roth, publicată în 1777 la Poters- 
barg, 

Hărțile cure adne o adevărată lumină 
lu cunoasterea Țărilor romineşti sint 
ale genarulului pus Bawr, corectate 
mul apoi de Suder, 

O hartă foarte importantă pentru 
Ţările noastre este acela 4 statului 
major rusesc din 1895, coreetată la 
1853, Harta cuprinde reteaña hidrogra- 
fică cu numirile rominesti do atunci, 
intinderea pădurilor și curăturilor din 
seva vreme, împărțirea mâmiulatrutivă 

a judeţelor, căile de comunicație atit 
cele principale cit şi cele secundare, 
in fine toste satele și numărul gospo- 
dărilor, —adevăratul scop al bărții find 
stabilirea populații in vederea fisculul 

Autorul studiază cu deamănuntul a- 
coastă hartă şi constată tă populaţiea 
rominească dela munte era po atunci 
cu mult maf deasă dosit astăzi, ln 

schimb stepa noastră, astăzi destul do 
bine populată, era pe atunel aproape 
pustie. Popularen stepel s-a făcut prin 
păstori, 

G. P. 


— 


sa 
Preotul loan Antonovici. Documen- 
te Birlddene, vol. IL. Birind, 1919, lai 6. 
0 colecție de vre-o 190 de documente, 
care în 1500 au trecut dela Casa Ob- 
știei Birludului la Academia Romină. 
Documentele sint cole mai multe din 
ace, 15 şi 19, eltovu numai din sec. 
17; din al 16 niciunul, din al 15 unul 
dela Ștefan cel Mare, fourte interesant ; 
a mai fost publicat de d-nii Gh. Ghi- 
băneseu, N. Torga și L Bogdan; aci a 
dat după traducerea din sinvoneşte a 
d-lui I. Bogdan și însoțit chiar de u- 
nele comentarii făcute de d-ss in „Conv. 
Lit.* Nr. 1 din 1907. Colectia e inte- 
resantă intăiu pentru orasel Birlad, dar 
apoi și pentru istoria genorală intrucit 
priveşte mai ales partea economică si 
socială și neeis a organizării munici- 
pate. 
= 
R. P, Guérin Songeon. Histoire de 
la Bulgarie depuis lea origines jusqu'à 
nos jourg (455-—1915), cu o prefaţă de 
Gustave Schlumberger. Paris, Nouvelle 
Pita nationale, 1915, 430 pag. Pret 
Cind nm văzut această carte, apă- 
rută Inainte de semnarea păcii balta- 
nice, m'am gindit că va fi de sigur o 
lucrare grăbită, menită sii facă recla- 
mă Bulgariei prin teimbiţarea gloriei 
ei recente şi Suştearuă drum intorese- 
lor feunceze în noul regat. Părerea mea 
sa schimbat în urma eetirii. Preotul 
Gatrin Songaon a stat mai multă vre 
me in Bulgaria, a studiat poporul bul- 
gar și istorin lui și a seris apoi, on 
foarte multă simpatie, nceastà istorie, 
pe tare el singur o califică: „0 schi- 
tare răpede, politică și militară, scrisă 
fumiliar şi din punet de vedere bulgar“, 
E o istorie compleetă a Bulyrariei, fără 
uparat de erudiție, dar cu destul res- 
pect peutru adevărul istorie şi se ci- 
tește eu interes, E Impărțită în 9 cărți. 
In curtea | tratează despre popou- 


RECENZII : 251 


rele primitive din Baleani: Traco-lliri, 
Celi, Romani, Goti, Honi, Slavi, A- 
ceastă parta cam lusă de dorit. Rolul 
Romanilor şi Daco-Romanilor (a lost 
doar o Dacie Aureliană pe unde-i azi 
Sofia!) e trecut aproape cu volderea ; 
inr istorin Slavilor, en împărțirea lor 
in orientali şi occidentali, e cam in- 
turcată şi pe une locuri nepotrivită. 
Cartea H, III și IV cuprinde venirnu 
Buigarilor și formarea putriei bulgare, 
adecă primul regat bulgăresc, Sint de- 
talii interesante cu privire la raportu- 
rile Bulgarilor cu Avarii și locuitorii 
Daciei; dar Rominii sînt ignorati Car- 
tea V-a o relativă la dominaţia bizan- 
tină ș a Viu la al 2-lea imperin bul- 
gar, întemeiat de Romîni. Cartea a 
VII-a cuprinde luptele cu Turcii. Alei, 
desi sint pomenite rolaţiunile Romini- 
lor en Sirhii și Bulgarii, rola! Romi 
nilòr în luptele ctu Turcii e şters de 
tot; Mircea e ignorat și nu apare de 
loc un erou ul creștinătății; domnia 
lul Mircea nu iosă clară nici din isto- 
rille serise da Romini (preotul Songeon 
a cunosent istoria d-lui A. D. Xenopol), 
ti aro multe contruziceri; totuși Mir- 
cea n'a fost un las ṣi un invins, cum 
reesă din această istoria a Bulgariei, 
si Rominii au dat Tureilor mult de lu- 
eru. Rostul istoriei Bulgariei: jugul 
taroeso şi lanuriotie, redesteptaraa ph- 
porului bulgar, acţiunea comitetelor din 
Odesa și Bucuresti, statul cel nou, sint 
conştiincios tratate. Istoria religioasă 
şi ereala bogomilismului ocupă un loc 
larg, cum ers de uştoptut în earten u- 
nui eerie. Istoria clvilizațiai, și în spè- 
cial influența bizantină, e prea sumară. 
Ulimi! capitol cuprinde războiul re- 
cent din peninsulă, sub titul „epopein 
baleantcă+; sint Inerori atrăgătoare, 
înteresante şi foarte instructive pentru 
nol Rominii în istoria regelui Ferdi- 
nand si mai cu samă in epopeia bal- 
cunică; ela te fac să doresti © epo- 
pee carpatică. Nici o istorie erod că 


nu-i mdusă mai la curent ca aceasta a 
Bulgariei ; dar epopeia nu-i terminată. 


E. Driauli et. G. Moood. Evolution 
du monde moderne. Histoire politique 
et sociale (1815—1911). Paris, Felix Al- 
ean, 19114, 700 pag. Prej 5 lei. 

E o istorie generală contimporană 
foarte bună de consultat și pentru esac- 
titatea informațiilor din orice purte; 
stilul e concis si plăent. Autorii, bi- 
ne cunoscnți, au însoțit fiveare cupitol 
de bibliografia respectivă, În nitima 
parte (aprope 100 pag.) se caracteriza- 
ză civilizația actuală: e vorba de ru- 
portul puterilor, de libertăţile politice, 
de doctrinele socialo și legile pentru 
muncitori. Cartea conține și hărţi, ilus- 
trații şi un tablou sineronie al eveni- 
mentelor principale. 

Y.D: 
* $ * 

Victor Cambon. L'Allemagne an 
Travail. 

Autorul, inginer francez, pare câ cu 
noașta fourte bine şi de mult timp in- 
dustria germană în toate ramurile ei. 

Cauzele creșterii vortiginoase n in- 
dustrioi germană dala t865 sint mul- 
tiple. Ele trebusse căutate, in parte, 
în puterea de expansiune a trii, in 
creşterea repede a populației, în lipsa 
de colonii, în mediveritatea resurselor 
solului, Reușita eise explică prin cali- 
tăţile poporului, prin organizarea emi- 
namente ştiinţifică a introgel Germunii 
actuale, prin spiritul de disciplină, nl- 
velul cultural ridicut și Increderea In 
sine a poporului. 

S'a căutat adesea să se asemene Ger- 
mania eu Statelo-Unite sle Amaricei do 
Nord. Asemănare nu poate fi decit în 
faptul că în ambele ţări industrin a 
crescut foarte repede, în ultimele îi 
decenii, întrecind industriile vochi alo 
Franţei şi Angliei, Condiţiilu în care 
s'a făcut uecastă creştere sint complect 
diferite. Avem de-o parte o țară vir- 


32 


e 


mda “M o populație relutiv mică, eu 
ea sol imens de bogat. Desigur că în 
redleneu condiţii, în America, indus- 
tria, caşi agricultura, nu putea fi de- 
cit exteusivă, chiar în părțile mal po- 
ocara est. In Germania, unde re- 
es Li miniere, afară de cărbunii din 
esttulia, Silezia, Saxonia și de să 
rile potasice din imprejurimile Sires- 
slortului, sint mediocre și nosulicien 
paea populația e deasă și inchisă i 
$ ite rigide, nu putea fi vorba decir 
e 0 industrio extrem de intensivă. In- 
era lepra lucrind adesea cu sub- 
oma rute importate, nu putea lupta 
eri putea dezvolta decit intrebu- 
sa otdeaunu mijloacele cele mai e- 
” omice şi cele mai ştiinţifice, căutind 
A tragă folos din tot, chiar din rămă 
Siţele de fabricare, aruncate altă dată, 
şi orguniindu-sa cit mai disciplinat 
Er solid şi pm baze cit mai întinse, 
ezultatelo se știu; monopolul lamii 
pentru materiile colorate și pentru să 


____ VIAȚA ROMINEASCA 
Ia 


a sia i A MA. 


rile potasice, i 
a mårfurilor keon amie etape ing 
Capitolele care tratează diferitele 
mg imlustriale sint foarte Ma aia, 
Palossa cunoştinţă de chestie și 
zu o imagine fourte exactă gi die: 
cupă js APOE industrii, Cupitolele care 
sase espre agricultura si udminis- 
a germană, sint foarte interessnte 
păcătuind poate prin o admirație ade- 
seaori excesivă. Mai slab ni s'a părut 


și în eare, după părerea n 
i voastră, 
exista azi germenul unei gan Aaa 
itoare, Pee 
Autorul, inginer, n'a dat 
N destulă im- 
portanță acestei 
sime chestii extrem de im. 
Cele citeva rinduri ce 
: tratează 
tin socială şi socialismul în Gans. 
puteau lipsi. Ele na sint la locul lor, tn 
na A de serios și de intere- 
neadăogind nimir 
NEPE iese nou și distonind 


E T. 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri literare iNo. 5}. D, Iorga 
na ne-a răspuns Incă dacă iși insuşeşte 
părerile debitate într'o broşură profa- 
iată do d-sa, lu schimb, vedem că 
d, S. Mehodinţi se solidarizează pe de- 
plin cu autorul aeelei broguri. 

Dar cu d. Mehedinţi nu putem dis- 
cutu ehostii literare, pentracă pănă u- 
eum nu net lămurit în privinţa lui 
Kebhits.. 

Totuşi un singur laera l-am intreba ! 
enri eredo d-sa că sint eolaboratorii 
„Vieţii romineşti*, a căror morulitate 
este incompatibilă en publieistica 2. 
Să-i numească, Sar putea discuta si 
despro aceasta, zind de represalii ex- 
plicahile, 

Da altminteri ni se pare curioasă a- 
titndinen d-lui Mehedinti care tratează 
pe d. lorga de meeraet, și în acelas 
timp sa extaziază fără control în fața 
exactității celor debitate de un sub- 
sab-icrgbist. 

Decit să se rompromită reconzind en 
laude orice copilărie îndreptată impo- 
triva poastră, d, Mehedinţi ar face 
mai bine să stabileuscă o comunicatie 
între diferitele compartimente ala cre- 
eralui său, caro para fi despărțite 
prin păroţi de cartilaj impermeabil. 
Căci numai existența unei autonomii in- 
violabile u flecărui compartiment ce- 
rebrul, poato lămuri cum d, Mehedinţi 


a fost in sture, întrun articol tooro- 
tie, să susțină că un străin nu va serie 
un singur rind care să trăiască, iar 
într'un discurs ocazional să-și don to- 
și dremul afirmind că Cerna va trăi 
cit limba rominească ! 

Nona Revistă Romină (Xo 6) roşie 
de ciudă cam prins-o de urechi cu 
micul ei plagiut, vociferouză ascuţit şi 
face un apel disperat la d. Ibrăileanu 
so scape, (li inechipue adică recen- 
zenţii ei că d. Ibrăileanu se prăpâdețte 
cetind Nova Revistă Romină 2...) 

Revista d-lui Motru se înce a nu pri- 
cepo, — honţa! Eu declară că nu dapă 
Flacăra a plagiat, de oarece amindonă 
an apărut în aceiaşi zi. Dar Mercure de 
France, — din care Flacăra a citat în 
chip onest formula po care Nona Revistă 
Romină o ciapise deja—tot în aceiași 
zi a upărut ? 

„Băgăm de samă însă că prea luăm 
in serios revista d-lui Motru, Felul 
cum se apără eu, ne aduca iarăși a- 
minte de un colog din Liceu. bi ziceam Sci- 
lo Nazone,—poreclă foarte semnifica- 
tivă. Intr'o zi, profesorul de franceză 
prinzindu-l cu o temă copiată aproape 
mot-à-mot, l-a apostrofat : 

— Deta ni copiat după Popescu !.— 

— Nut adevărat! Eu am luat dapă 
carte,—a răspuns Nazonetoarte indignat. 

De atunci, care cum îl întilnea, îl 


nel VIAȚA ROMINEASCA 
VIAȚA ROMINEASC, 


întreba cu simpatie: De ee eşti tu hia vor putea ajunge să se poată fo- 
aşa prost, măi Nazone? losi în măsură mai mure de produsale 
„Intrebarea asta ne vine in minte literaturii romine de dincoace, 
ori deciteori däm cu ochii de revista De-o camdată ne facem o datorie să 
d-lui Motru, atragem ntentis asupra acestor două 
Cuvint Moldovenesc (Mai, 1919). publicaţii romine din Basarabia, nă- 
E primul număr dintr'o revistă ro- dăjluind că ele vor Făsi sprijin şi aice 
mineastă pe care „o mină de oameni* in Rominin şi vor fi incurajate de toți 
“şi-au propus s'o scoată în Basarabia, acei care îşi dau samă de marea in- 
la Chișinău, pentro a contribui la „doș-  semnătate co o aro pentru intreg nen- 
teptareu culturulă a moldovenilor din mal rominese trezirea la viața națio- 
Imperiul moseovit. Intomeintorii ei tai nală a Rominilor de peste Prut, 
propun st grupeze în jurul acestel ra- Adresa revistei „Cuvint Moldovese" 
viste „de literatură și știință practică“ este : alija Nemeleaia 16, jur a ziaru- 
toato energiile conștiente, toate forțele Jul „Glusul Basarabiei“ este: ulița Paş- 
răzlețe, pentru $ face din ea o întro-  kinseuia 5, ambele la Chişinăa, 
prindero obstească pentru scoaterea din Mercure de France. (Matu, 
„intunericul neștiinții* a poporului ro- 1918). 
min din Basarabia. Timiditatea Ini Chateaubriand de 
După cum e alcătuit acest prim nu- Zi Dugas. Folosindu-se de citații din 
măr, so vede limpede că intemoiatorii memoriile lai Chateaubriand, cum şi 
revistei şi-au propus eu pe de-o parte de npreciori şi curacterizări străine, a- 
sii studieze nevoile speciale ale Mol- utorul articolului scoate în rolief timi- 
dovenilor din Basarabia, iar po de altă ditatea care „era fondul naturii“, ma- 
parte să pue pe cetitorii revistei in cit rolul scriitor fruucez,—oricit de vuri- 
mii larg contuet eu producțiile lite-  oasă ar părea uceastă afirmare cini e 
rare ale scriitorilor nostri de frunte, vorba de marele cuceritor de inimi 
Astfel, alături de articole despre Pe- care n fost Chatoaubriund, Cu toata 
lagră, despra Cooperatie yi ultele,  acestoa, olucaţia, mediul familial pe 
găsim reproduse: Cîntecul gintei la- deo parte, caracterul său pe de altă 
tine, Nunta Zamfirei, Ointarea Ro- parte il făceau să fie timid, Si daca 
mîniei, Miorița și alte bucăţi literare. timiditatea „äro origini sexuule*, cum 
Revista aceasta, casi ziarul „Glasul observă Pierre Mille, apoi frica pe care 
Busarabici= de carini apărut tot ln Chateaubriand o ura de femèl, jenn și 
Chişinău, e tipărită cu litere rusești, totodată atractiu fati de ole, adeverese 
Impresia pe care ne-o produee verlorea pe deplin aceasta pontra el. Numai că 
aceasta a serisului rominese redat in Chateaubriand nu eru timid numai față 
earwotore străine nu poate fi decit ün- de femei. Autorul articolului erede că 
reroasă, Știm insă că e o necesitate: chiar şi stilul lui Chateaubriand, pom- 
Rominii din Basarabin ma pot ceti cu poa, solemn, monit parcă să uacundă 
altfel de caractere, Totuşi Joam sag- gindires, s'o deoa în mod indirect prin 
gara celor dela „Cuvint Moldovenesc“, aluzii, tot in timiditate își aro expli- 
taşi celor dala „Glasul Basarubiei“, ca carea. Ši tot timidității se dutoreste 
să tindă a inlonul inecet-iueet literele i inconstanta marelui scriitor, cara 
rusești prin cele latine, începind prin rind pe rind a fost republican şi ro- 
publicarea cu aceste litere u unor ap- galist, legalist ṣi revoltat, ete. Tar a- 
ticole scurte, caro le-ar servi moldo-  ceastă timiditate, care la Chateaubriand 
venilor să se deprindă en scrisul nes- se împacă cu toate tomeritățile, pro- 
tru- Numai astfel fraţii din Basara- vine dinte’o imaginație puternică, ve- 


REVISTA REVISTELOR 255 


care hea Austrie 
nelini nu sè poate fixa, și externe. Trabue ca vee 3 
vodh serap eei multe rolari nobi- să moară cu tot ce are pere ară 
să se poată naşte o 
lul seriitor, pentruea să le poată pune truca aţa sete 
toate şi ucoastă „imposi- Si această Austrie n piten 
orean fi în afe un moment o să fe decit o confederație de rgan 
însuşi cu totul şi tiuda pe cara o în- litäți, avind la buză ue ea 
cerea din pricina aceesta“,—iată timi- libertăţi politice mană şi o po 
ditatea lul Chateaubriand. tărit civilizatoare“, e : 
Les Documents dn Progres Subt titlul de Chestiunea Balcani 
(Mai, 1513), lor din punet ce bu e ae 
Austria după războiul din Bal- Descamps publică un articol, na > 
cani de Engelbert Pernerstorfer, vice dupä ce scoate in relief şi expl p 
esedintele parlamentului austriac, cinilo care au ereat caracterele nat ct 
De ă ce constată că monarhin austro- nalo distinetive alo celor pion 
tort e o necesitate pentru chiar po- ce vin în contact: eA mpa 4 Ke 
pasarele ve ò compun și că a avut și Bulgarii, ajunge ls azer engl 
va avea totdeauna o sarcină de inde-  Tareii dominatori, paza A bezea 
plinit, aşa că, ducii cumva imperiul sar Grecii vieleni, palavrag ia p alese 
dizolva subt forma actuulă, el ur trê- rioşi, și bulgarii mergi a dla aaa 
hai să se roronstitee subt o altă formă, i comunişti în ver r I 
—inultal personaj politie austriac se Bulgarii, siut -= : ns sa i se: 
introabă dacă Austro-Ungaria şi-a in-  ninaula Balcanie Si Li A 
deplinit rolul său, acels de a stabili o ciali a fiecărui din sai 
legătură organică Intre diferitele arsi rai eg jpet = Ag, ni: 
vtalităţi ce-u compun, şi faca o eritie A: a i 
anya politicei etate şi prezentea Prof. Luigi Manfredi bap ions 
imperiului. Austro-Ungaria nu vu pu-  iulitulat „A pap Ba pura 
tea fi niciodată un stat național și delna libera doce a Ee 
l dintre împărați cure a Imcor- chestiunea privat-locenți i pă 
seceta pentru a creu'oare-  versitălile italiene. Instituția psp 
sg unitate intre naționalități a fost ducenţi og Ture pere rage 
losit al (i-len : dur şi neesta a voitsă Se un oii ae 
facă o unitate în chip meranie, pecalo  loreşte ceata Apare mea 
administrativă, și de acela nu areaşit,  versiteţi ita apti a ia 
Autorul arată că din pricina rolei po- cercetarea știiul k pipe 
litici interne si externe, nnționulitățile cind, din pricini po prd e ee 
pe deo parte sint tot atitea explozive of reari cra ene Pepeni 
ce amenință prăbuşirea imperiului, iar iaa, cacaiks riaka ti roaipliari da- 


de nita afucerito din Peninsula Bal- à ilor 1 
PEER pen au fost conduse de Austro- plina libertate, poziţia doceo 


wveni 
Ungaria în folosul ei. Astfel că atit beri in Y EEE pni ee e 
rile ce reno iesea porti e Ai acela de a face 
mange nE a aprener” cencurență profesorilor rege i ur 
Panel curtea stă foarta rău,  luctu este ea AE erat os 
Concluzia lui Pornorstortor e: „după şi arnega DA oria Aarto FN 
lichidarea Turciei va voni cu siguranţă tato de a Nn 


sta de lucruri a trebuit sa 
y Ungariei, dacă ea par- Starea acen tbc 
zapis reni era sale interne  uiucă in mod futal decăderea in 


286 e v TATA ROMINEASCA 


ției doeenței libere. Astazi privat- 
docentul « ori wa tinăr, care intră in 
invâțâmiutul superiur, cu gindul de a 
ajange ndală prolesor titular, ori u- 
nii din candidații nemorocoşi, vesnic 
respinși pe la conenrsuri, De mulle 
-ori libera docenţă servește numai ca 
o etichetă profesională, in lipsa altui 
titlu academie care så fie superior 
celui de doctor, mai ales eñ se poale 
căpâta cu o extremă uşurinţa, Asifal 
Italia a ajuns fara cure are cei muj 
mulţi privat-locenţi din lume, pacind 
în Germanis, ln anul 1911, numarul 
privat-docenţilor deta facultaţile de 
drepi, medicină şi filosofie, ura de 
iois, îa Italia, pentru aceleași favul- 
tăţi, so gäseau 1523: singura faculla- 
te sie drept din Neapal avea mal mulţi 
decit cele 20 de facultăţi juridice din 
“Germania. Râu! vel mai mare l-a a. 
dus locmai incercarea da a oduce o 
imbunătăţire uceslai instituţii, prin 
legea loughi din 1875. Bonghi vre- 
zure eÀ criza de care ern atinsa ji 
bera ducenţă era provocata de lipsa 
de siguranjà materială și de aroia 
făcu să se provadi o plata luată din 
taxele de iuseziere vare so cuveneau 
statului, asifal va astazi se impart du- 
cenților peste BUDAI de lire din a- 
ceste laxe, Mozultalul a fosi că da- 
conții an ajuns să inperià cu loden- 
ţii venitul lor ca să capete nudituri 
spro a uver dreptul de a d plătiţi! 
Aces! lucru a trebuit sa-l reennoasen 
insusi Bonghi in pnrlumeni, regretizud 
amar legea propusă de el. lucrurile 
Hu sè vor pulea indrepta, ronrhide 
autorul, pină ce jasusi scopul nelivi- 
täpi doceuților Kbar nu va i #ehin- 
bal, făcindu-i să mu mai urmărească 
» concurență, acizi fară sens, eu pros 
lesurii titulari, ci mârginindu-i In vur 
suri de întregire a materiilor predale 
de titulari, atit de merexure s-un faţă 
de mares speciulizere morosară n 
toate stiintele, 


Sozinlistinehe Monnishefie. 
(April 1913) Johan Frederik Anker- 
smil, Socialdemocrația flandezá față 
de alegerile din 1913. Anul acesta, 
la Pasti, s'a ținut in Utreehtal 19-joa 
congres al partidului socialist din 
Olanda. Din darea de seumă facuta 
de sveretarul purlidului cu această s- 
catie, rezulta crosterea neintrerupia a 
uumârului membrilor. Cifrele sint ur- 
mătoarele: In 190, partidul numără 
E316 membri, 1996—7471 IW — èii, 
1905—8797, 1909 — 9504, 1910— $992, 
1911-12592 gi 1912114087. Astăzi nn- 
marul membrilor atinge suma de 17000, 
Astfel, pecind prima zece de mie a 
fust eiztigatä in 17 ani, a doua va fi 
vişlgstă in trei ani. Există setual- 
mente 21 de ziure 'säptàmiaala şi un 
ziar ziluie, eare, după L3 ani de exis- 
tenit, are acun 2000 do abonaţi, 
Creșterea mare se observă de ja 1911) 
incoace, da cind aripa radicală a esit 
dia partid, constituiad un partid pro- 
priu ce n-a crescut de utunei vu nici 
un membru. Paralel cu această erep- 
tere a partidului munritorilor stă şi 
mişcarea sindicatelor: la 1 unnur 
1906 exigluu 19 organizuții en on mu- 
mår de membri de 8916. La 1 Ori. 
sint 51 de organizatii cu 36,313 mem- 
bri. Da utunei numărul membrilur s'a 
urcat Ja (2000. Faţa cu usemenea 
progrese partidul asleapt vu multă 
sperants ulezerile peniru parlament, 
cure Vor avea loe in linie, Congre- 
sül n avut loe mai vu sama pestru u 
fixa linia de lupta be aceste alegeri. 
ba alegerile din 105, ministerul ele- 
vical Kuyper a lost rasturnat și, sus- 
tinut și de #acialisti, Ină cizma un ta- 
bine! liberal, În 1907 seest eubinet 
suferi o iafriogere iu cameră şi Irebui 
să se retraga, Suaciulişiii in pret eg 
majoritatea viei îcalilor vriează tu cot- 
Ira liberalilor, dooaroce Cabinetul pi-i 
îndeplinise Iuyidoinja de a miesure 
vh: Muelile pentru armată, ci incă le 


mai măsise, Urma iarăşi un cabinet 
elerieal, subt dr. Hoomskerk, care ln 
alegerile din 1909 cistiga o puternica 
majoritate prin fagăduiuțu unei intinse 
legislații sociale, 

Crvi 4 ani de guvernāmint insi, au 
dovedit că nu sint in stare să-si in- 
deplineases fagădunţile, din prieina 
intereselor opust din sinul insasi al 
partidului elerieal; afară de aceasta 
sa văzut prea clar intenţiile rearţio- 
bar» ala acestui partid, La alegerile 
care vin, cele troi partide liberale, 
dezbinate pina acum, s'au unit, cerind 
impreună păstrarea constituției, pre- 
dominarea şeolii Paice, vot universal 
pentru bărbaţi și drept de vot pen- 
tru femri, Progrumul socialist, con- 
ține în afară de acontunreu ilealului 
socialist, votul aniversa] şi pentru fe 
mei și intruducerea zilei de lucru de 
10 ore va o lrecere spre ziua de 
muna de $ ceasuri. În vongres s'a 
fixat programul da Juptă atit pentru 
alegori ct gi pentru balotaje, uşa ca 
să se pouta obținea cit mai mnit din 
evribirle progrumului purtidului, 

The North American Review, 
{Maiu IMH). „Sehimbarena înarmări- 
lor Europei“, articol datorit d-lui 
Sudor Brooks, discuta chestia dess- 
chilibralaij pe cure razboiul balesnie 
Fa provocat în balanța Marilor Pu- 
teri. Guvernul gəariman a aval drep- 
tate riad, in mol ofeial, a derlaral 
că mzhniul balcanic n schimbat ri- 
porturile do putere in restul Europei, 
şi că e de daloria lui să npreasea ar- 
mamenlul pentru păstrarea pheni,— 
numai dară atita pregalira pentru a 
pice inurmală mar ajunge mul one- 

rossà decil des-ărearea oi intrun 
răzinin vurupeanu, Fara indodală rā si- 
tuația Germaniei n esit foarta zdreun- 
cinata din aerst razbotu. 

Germanii a facut loste sforţarile 
ea să regenureze Tarcie și sa aibs 
prietevia Nominiei, în vederea ran 
Mictniui viitor intre Slavaui si Ten- 
toni. 


REVISTA REVISTELOR 257 


Germania avea ìn räsārit aceste 
țări varo opreau pe Rusi in eale, şi-l 
împodecau de a se uni cu Slavii dia 
Balcani, jar Austria era en totul Ji 
beră pentru a ajuta Germania. 

Acum situaţia sa sehimbat. Intran 
viitor răzhoiu, Germania va ramine: 
să se lupte singură pe două fronturi, 
ennlind puțin pe sprijinul Italiei, lata 
de ce: Turcia nu mal exista ca pntore 
militară pentru Germania ; în Balcani, 
statele slarire vor pune in voasta 
Austriei cel puţin 800,000 soldați care 
vor opri pe Austria sà fe folositoare 
Germaniei ; far Rominia si-a perdat 
eum eu totul importanta imilitarā in- 
irim asemeneu rhzboiu, ea aliata a 
Germaniei; eu nu va faca decil să-si 
rişte existența, Politica Hominiri vii- 
toare nu poate [i de cit cu popoarele 
din sudul Dunării, usigurindu-si ast- 
fel existenţa ei proprie şi facind po- 
sibilă existenta unei confederații na- 
lonome între Austria și Rusia, Cil 
timp va trăi regele Carol, probabil ea 

poliliea externă n Ro pinlei nu «è va 
schimba, dar exislenţa  Romlaiei in 

viilor uu poale hi cancepala derit 
printr'o ulianță cu popoarele din su- 
dul Dunäroi, Sausele nu mai sint en 
tripla alianță. Gurmania w trebat dar 
să-şi mărească armomentul, dur aress- 
la crostere apasă foarte greu finan- 
ciarmente asupra Germaniei, și ca vu 
fi neputiarioasă să mai concureze pe 
mare cu Anglis, In speeiul Anglia 4- 
ven interes sa sfarme Turcia, cărei ta 
e puterea care are eci mai mulţi Ma- 
homesdani subl sceptrul ei: sido rind 
Turein ineepuaa să ilea speranța ide 
regenerare, în hnperini Britanie In- 
capuze o imlemiri mizrare najionufi 

n Mabnomedunilor, Pein slrmarea Ture 

viei Anglia si-a relus rivala lè népi- 

tint, râri conserialele penira Ger- 

mania vor fi: slabirea Amalriei ma s- 

Hată in esz de răzimiu, eşirea Ramie 

niei din tripie alianța, nepulința Ger- 

manieji do u-zi spori fola din caura 
eheiluo'ilor cu sporirea armatei pe 


H8 VIAȚA ROMINEASCA 
0 S A aia i ice aaa 


useat. Și primejdia pentru Germania 
va deveni tot mai mare pentru viitor 
fața de evidenta regenerare & Fran- 
ței şi de vitalitatea de care dă do- 
vada Rusia, care n putot să revia a- 
tit de curind după sfărmarea ei de 
Japonezi. 

"The Contemporary Review. 
iaiu, 1913). J. E. G. de Montmorew- 
CY —„Arta picturii şi Shakespeare“ 
— un sirguitor analist a lui Shakes- 
peare, în chestii de detaliu, caută să 
determine anume pasagiile unde in- 
Tuența picturii italiene se poate in- 
vedera in inspiraţia mnrelui drama- 
turg, El reproduce pasugii din „The 
tiwo Genilemen of Verona“, „The 
Merchant of Venice“, „The Taming 
of the Shrew", „Romeo and Juliet", 
„Dove's Labour last“, „As yow like it", 
și din mai multe piese vu carzeler is- 
torie, Autorul erede că Shakespeare 
era familiar cu tecnica picturii şi s0- 
coate că el a călătorit in Italia după 
cum au călătorii mii pe tinipal lui, 
Autorul erede ca Shakespeare a vi- 
zitat Mantya şi ucolo a fost influen- 
tat de pinzele lui Giulio Romano, un 
pictor cu insuşiri foarte inrudite cu 
ale lui Shakespeare, şi cu același 
temperament. Autorul, la urmă, își 
exprimă îndoiala că, în studiul lui 
Shakespeare, criticul poale avea sè 
gurauță absolută; arta lui înşală pe 
critici. 

Savremenik (Agram, Mai, 1913) 
publică, între altele, un senrt istorie 
al dezvoltării societăților de gimnas- 
tică din Croaţia, udiea „Sokol* cum 
so numesc acestea de regulă la Slavi. 
Arată că întăiul „Sokul* su intemeiat 
in Agram, după model luat dela 
Cehi, în a. 1874. Odata aproape cu 
intemeerea socielății, Croaţii au in- 
ceput să clădească şi o literatură a 
sportului gimnasticii, întoemind Incă 


din a. 1778 o revistă eu numele „So- 
kol" şi scriind, pe lingă aceasta, bro- 
guri despre jocuri şi gimnastică. In 
a. 1899 s'a intemeiat în Agram o altă 
revistă, „Gimnastika”, la care seriau si 
diferiţi oameni de litere iubitori ai 
acestui sport. Se mai serisase apoi, 
paralel, şi diferite broşuri. În a. 1903 
se crează noua revistă „Hrvatski So- 
kol* care apare şi astăzi subt redac- 
ţia doctorului Bucur. Din jurul aces- 
tei reviste se născu, în urmă, sacie= 
tatea comună „Hrvatski Sokolseki Sa- 
vez“, adică „Alianţa Societăților de 
Gimnastică Croato“, care are astăzi, 
in Agram, şi o bibliotocăua sa cu cărți 
despre sporturi şi face felurite pu- 
blicaţii cu privire la scopul ei. 

Graţie arestei activităţi, societăţile 
acestea de gimnastica din Agram au 
lipărit pâna acum, în curs de vre-o 4 
decenii, aproape 100 broşuri cu pri- 
vire la sporturi, 

Trebue să se observe că, şi în Agram, 
sint membri ai acestei societăţi nu 
numai cei care isi fae dia sporturi o 
meserie pentru trai, ca maeştrii de 
gimnastici, ete. ei foarte mulţi, chiar 
cei mai mulţi, oameni particulari 
(bărbaţi şi femei), profezari, avocați, 
medici, ele., care găsese în gimunustică 
mijlocul de intărire fizica și morala a 
lor, Do aceia chiar şi rovistele și 
serierile pomenite despre «porturi sint 
făcute nu atit de cei care işi fac sau 
şi-au făcut o meserie de trai din 
sporturi, ci mai cu seamă de oameni 
culţi şi doctori literați, dintre cure u- 
nii de frunte (ea doctor Bosajakovie, 
doctor Iranilovie, doctor Car, doctor 
Bucar, ete). 

Cred că aceste citeva dale ar pu- 
lea sluji ca orientare sau indemna şi 
societăților de gimnastică romineşti 
şi oamenilor noștri culţi, 


De a a e e 


1913. ANUL vu lus. No. 6. 
m — m 


Viaţa Rominească 


Directori; C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR : 

M. Sadoveanu . P Neamul! Xoimårestilor. 

M. Codreanu .. . . . Spre Domnul.. (Versuri). 

ÎN Piri, 2. e: ee onstrueția orașelor (Städtebau), 

Prancis Lebrun . Icoane gi umbre | Nuferii— Ora virgilians.— Pe 
simis). 

L Botez TE EEE mariinea cărților Doud comedii vechi 
vuepleze ). 

Pa N Pe W: Industria micå (IN. C. D-Oherea şi prințul 
Kropotkin). 

St. 0. losif .. . . . Pastel (Versuri). 

G. Galaction . . . . . „Maica Rahila şi Sora Veronica. 

C. D. Anghel! , ., . „ , Retrocedarea Basarabiei (Dott manuseriae i- 

_medițe ale vinu mare log. 

St. Georgescu. .. . . Gagauzii și origina lor, i 

Alite i ao . . o Morii: 

LDun . . ..: . + + Cronica artisticd („Salonul Ofcial”). 

M. Carp. ., . . . = Cronica golari (Eramenul de nbsolvire a pa- 
tri clase gimnaziale). 

V. M. Ioachim . . . . Cronica fnanciard. 

M. Ungureanu . . > Arisori din Ardeal (Mobilizarea Rominiei— 


Scyalole noastre—Chertiunsa bisericceased. — 
Moartea lui Iosif si Chendi), 

„Misenilanea (Ravanga, t) serisoare.—i SE Ô. 
Josif si I. Chendi). 

„Viaţa Rominească” . , Apea Argh cetitorii yë priotinii `s Vieţii Romt- 

nsati*, 


P. Nicanor & La. 


Meyewaii: C, Timezaro. «Fossia marit! B Ielavratema. „Ein estetiza poeziei populars. — 
M, C.N, loryu. .Parrehmul mi Alesantra es Bun) vel dntăzu vhrp fe Damn romia’: D. Russu, 
„Din cupesposlauta Doamnei Aua Racovitit: OOd Deumuganu, „Păsnrmial la popoarele róma- 
Diiw =G. P.—Dr, V. Babes, „Docamonte privitoare în serum antadizterie preparat la institu- 
tal de patolog zi bartarluzie din Bovoresti, proome și rárpunenj la inserarea bèni Ata- 
Sasiu, fonta is Semat in ile do Si m 22 Marbe îti — Dr, P, Cu Pierre Latt Turgaie A- 

tiimit =i, Bory Polare. „Dezitoroa ponis =A. ZM. DI Bergson, H. Puincara, 
Ch Gide, Gh Wagner, Fiymim Joz, De Wer-Guwut, Frietal, Raston Riou. „Le Matèrislisme 
sotuat*, e F, MoM, Leolero dn Sabinum „Les lncèrièindis de la Biologie, =U, 4.— 

Rewista revistelor: 3L XNicosri: sFpisapia do Habindurug si adevărul tiurie; Gh. 
Pådare: „Lupta eontra leni) Appomyi”, Georges Mitas: „Teoria moleslară e gitinta contem. 
pParané* Jane Harvi: „Cea Ginti bire a Ini Walter Seati; Ch, Abadia: „Tratamentul 
melissi al ttberonšoesj"; Matui Iusti Riminija fn pioa: Sir Robert Stunt: „Legialaţia am 
talgootird in Nons-Zealandä=; A, © Nos „Baporrmrile dinite Diserică s Stat în Aweriva™; E» 
aiin Dalla Pettai „Xvile arizomturi aja biologiei) Brau Hade: Erich Séhimátt: Wilheim 
sehrâdar ; „Wapă alegorii Lanilisgulsi prièsian": D, Ai Thsupssi; „Ultima pmid"; P, Bine 
Brooks: „#itoape Merei Mritanii în Eiropa”. 

Mişcaren intolovannlă in sirsinātatr. 


Biblivgrnür. 
IAŞI 
Redactia şi Administraţia: Str. Cuza-Vodă 52 
1913 
ie e an 7 coroane S0 A Samarali 3 corina s Pentra Benz: n o, e rară Pand- 


Viaţa homînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr. |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 

IN ȚARA: 
Pe an . . A . A „15 let 
Pe jumātate de un H å è . 


-~ 


Un număr 4 s Š * k sati 
Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 


trebui să plătească în plus 4 lei pe an și 2 lei pe x an, ca indemni- 
———————————————— a 
zare pentru ineasatori, 


edu ego învă stă preoți = apt piang funcționari sätesti, siy- 
„pe an pe jumätate de an 7.30.— {Acesti plati 
trei ralo a rite & lei trimise ru anticipare), a PL 
IN ATOTEO-UNGAMA: 
e an s Fi . $ . CARA |. 
Pe jumatate de an A K $ i Fi red Ah 
NR et i i . - ț A A 2 voroane 
mamentul anual se ponte achita in trei rate d inci 
din pilih ta. pairi i a pi e! rate de vito cinci coroane, 


IN ROBABARIA: 
e an - r ° A . * bă 
Pe jumälaleė de an A A R 4 ame 
Un numar 1 rublă 


Abonamental anual se poate lati în fieca. i i cite 2 
ET prana poate piati lu fiecare doua luni cite 2 rubia, 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


Pe jumatate de an a i S =: i pi 
Un număr . à R 2 lei bb. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mile la redacție nu se innapoiază ; în schimb, acei autori 
aie căror lucräri urmează să se publice în revistă, vor Ñ 
înştiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul doril; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcţiunea Revistei. 


a N N N ——— - O... .”.” DL 


Neamul Şoimăreştilor 


XXI. 


Cantemir işi finu hoarda la tomnatic pe marginile Lehiei, 
pănă ce dădură cele dintăi înghețuri ale ernii, Birnovă şi Tu- 
dor Şoimaru se despărțiră cu mult mai devreme de el: pe cel 
dintăiu 1! chema Vodă-Tomşa la laşi, ridicindu-l în boene, iar 
răzeșul se trase la cuibul de pe Răut, ca un vultur rănit. 

Toate ale vieții lui, tinereța zburdalică pe tărimurile Apu- 
sului, bătăliile și faima ostăşiei lui, și furtunoasa lui dragoste, 
toate fuseseră pulberi la vint: cu nimica nu râminea! Deci îşi 
plecă intunecos ochii pe umărul bătrinului Mihu şi-i zise, întrind 
in săraca lui gospodărie: 

«Uncheşule Mihu, curind vom merge la Domnie pentru 
dreptatea noastră. Pănă atunci am venit să mă odihnesc de ră- 
nile şi durerile mele !> 

Bătrinul îl sărută pe frunte şi nu-l întrebă deocamdată ni- 
mic, H lăsă trei zile, îl lăsă o săptămină în chilia lui, ca'ntr'un 
intuneric,—după aceia il apucă de mină şi-l trase afară, în livada 
din coasta casei, 

«Băete, îi zise, așezindu-! alălurea de el pe-un scaun de 
stejar. Eşi la lumină și priveşte soarele cu lucire de toamnă... 
Eu cunosc oamenii, Tu ai avut, copile, un năcaz de dragoste...» 

Şoimaru nu răspunse nimic, 

eln adevăr, porni iar bătrinul, tu ai fost un pribeag şi nea- 
murile nu le-ai cunoscut. Noi ţi-am lost şi-ţi sintem poate incă 
străini. Dar cit ai petrecut tinăr, ai fost ca minzul cel sălbatic 
şi neşiiutor. Acuma, la cele "dintăi dureri, trebue să simțeşti 
şi tu că omul nu poate trăi singuratic pe påmint, 

— VA am pe voi... rosti cu greutate Şoimaru, 

— Tu vorbeşti din virful buzelor, nu din inimă, îi răspunse 
Mihu zimbind; dar aşa este! Ş'un fir de iarbă iși are rădăcina 
lui. Tu nici nu bănueşti cite legături ai In pămintul acesta pe 
care-l calci. Noi avem supt brazdă, în țârna neagră, mai mulți 
Şoimäreşti decit cei cari trăesc astăzi. Hunii și străbunii noșiri 
toți sint dedesupt,—și dacă ai venit la pâmintul tāu, să ştii că 
mina cea fără greș a lui Dumnezeu te-a indreptat 1...» 


290 VIAŢA RONMINEASCA 


Căpitanul Tudor ridică ochii şi văzu intr'o pinză de lacrimi 
privirile aspre ale moşneagului. 

«Ce braţ de criță şi ce suflet neintinat ai tu, copilule! Eu 
te-am înțeles dintr'o privire, cind te-ai arătat între noi întâia 
vară. Dar tot atunci am înțeles că incă nu eşti al nostu. O 
furtună te sulla pe alte căi. Dar eu ştiam c'ai să te intorci?» 

Bătrinul Mihu oltă şi-i apucă mina dreaptă între palmele 
lui, 

«Singuratic şi mihnit, urmă el, să ştii că am trăit eu pe 
lume! Eu nu m'am insoţit cu nimeni şi copii n'am avat. De- 
aceia Dumnezeu te-a trimes la mine, ca să fii brațul meu! Hi 
aduci tu aminte din pruncie de codrii noştri, şi de apele noastre, 
şi de turmele pe nestirşite imaşuri ?... 

— Imi aduc aminte... răspunse incet Soimaru. 

— Toate au fost ciştigate cu singe vitejesc de Şoimaru cel 
bătrin şi de cei patru feciori ai lui, acù două sute şi mai bine 
de ani, în Domnia lui Alexandru Vodă cel bun! Noi avem uric 
dela el, cu pecete domnească, şavem intărituri dela Ştefan cel 
bătrin şi dela Vodä-Rareş,—decind stapineam şi peste Tătarii din 
Bugeac... Tu nu te-ai gindit niciodată la toţi ciţi au trăit inain- 
tea noastră ?... Nu te-ai gindit. Erai un copil, şi erai un străin... 

— Aș mai vrea să văd mormintul tatei,..> răspunse Tu- 
dor oftind. 

Deodată îşi simți şi el glasul mişcat ca al uncheşului Mihu, 
Şi un timp tăcură amindoi, fără să se privească, cu ochii aţin- 
tiţi în lumina de toamnă. Se cernea o liniște dulce din cer, 
printre irunzișurile merilor, şi albinele bizliau moale in prisaca 
de-aproape. Fluera in guşă o mierlă, intr'un noc cu Îrunza arsă 
de brumărel. Şi se vedeau departe cimpii în ceaţă, — șin altă 
parte păduri pe coastele cărora parcă alergaseră suflări inflăcă- 
rate, Satul, cu casele răzeşilor curate şi albe, se revărsa pe 
coastă în livezi. Intr'un ochiu de verdeață sclipea crucea bise- 
ricii : acolo, supt ea, era și ţintirimul, cu mormîntul părintesc ! 

In sufletul oşteanului pătrundea pe nesimţite un simțimint 
necunoscut. Deodată ti apăru In amintire icoana unui bărbat 
trist, cu fața prelungă,—acela era tatăl lui; și văzu şi ochii al- 
başiri și duioși ai mamei care l-a strins la sin şi l-a legânat şi 
ia murmurat cintarea moale a leagănului. Fusese departe şi se 
trezea în pămintul prunciei ; fusese străin Șacuma deodată pri- 
vea cu ochi imblinziți la uncheșul Mihu, pe care-l cunoştea. 

Şi cun glas care lui Tudor i se părea că-i întră în inimă, 
bătrinul răzeş din neamul Şoimarului incepu a pomeni de bä- 
trini, fiecare unde a sălășluii, şi de feciorii bātrinilor, cari lui 
i-uu fost strămoşi, —și de toți cei vechi cari dorm supt cruci în 
țintirim. Și de păminturi vorbea, cărora el tot ebätrini» le spu- 
nea,—și le împărțea şi le arăta pe fiecare, intinzind mina în toate 
părțile zării ; și inşira nume de fintini, de prisăci, de vaduri, de 
hotare, care purtau nume de oameni din neamul lor. Pe urma 
tăcu și privi cu luare-aminte spre nepot, 


NEAMUL SOIMARESTILOR 291 


Tudor oltă iar. Soarele de toamnă era prielinos şi mingite- 
tor, —Și dintr'odată, fară să-şi dea seamă cum, simţi nevoia să şi 
descarce sulletul cătră bătrinul Mihu. Şi-i spuse simplu, în pu- 
ține cuvinte, cum a avut o dragoste care i-a rănit inima. şi dra- 
gostea aceia intimplarea şi Dumnezeu au voit să fie chiar fata 
Orheianului. 

«Dar m'a câlcat și m'a umilit, uncheşule...» grăi el cu glas 

teu, 
i Bātrinul il privi şi clătină din cap. Il întrebă cind a cu- 
noscut pe fată, și cind s'a întors de câtră ea. Apoi stātu tăcut 
vreme multă, cugetind. lar cind soarele cra aproape de zare şi 
toaca începu a bate In turnul bisericii, se sculă şi zise lui Tu- 
dor : 

«Scoală, copilule, să mergem la biserică... Astăzi avem 
slujbă pentru sufletele morţilor...» i pia 

Tudor se sculă în picioare, îşi strinse chimirul şi-şi trase 
dinainte jungherul argintat. Privi în juru-i, îşi cobori ochii spre 
uncheșul pitic de lingă el. Moşnegelul tăcea, cu ochii lui pā- 
trunzători şi cu barbari tuşinată: părea că ascultă cintarea gravă 
a clopotului din turn, care se revârsa tremurind în intinderi, : 

«Cind eram noi stăpini pe toate păminturile noastre, grăi 
el rar,—apoi clopotul acesta nu se auzea dela hotarele moșiei... 
Haide să mergem |...» 4 = za 

Eșiră în drum și apucară spre biserică. Răzeșii ceilalți 
avuseseră cuvint dela Mihu, căci se întorseseră mai de vreme 
dela treburi şi acuma eșeau şi ei la rugăciune, Làsarä pe 
Tudor să treacă inainte; tăceau ; și cind conteni clopotul, ră- 
maseră sunind pe drum numai ciubotele lor de piele roşie, cu 
tureteite săsirinte, A 

«Ei pe tine te-au așteptat ca pe Domnul Hristos...» li şopti 
Mihu, ridicind ochii selipitori. ȘI Tudor simţi suindu-i-se în creg- 
tet un fior de semeţie. 


XXII. 


In toamna aceia, moşul şi nepotul au străbătut toate hota- 
rele răzăşiei de odinioară, Tudor pe calul lui de oaste, Mihu 
pe-un mărunțel roib prins din ceair, cu Lie după ci, umblau in 
trap moale pe cărări, printre imașuri şi finaje şi pe margini de 
păduri. Se scuturau frunzele în vintul toamnei, şi semincerii 
cei bătrini de sute de ani oltau aspru si se pregăteau pentru o 
nouă iarnă, Bātrinul arâta oșteanului în ce locuri sint semnele 
de hotar şin ce copaci vechi au lost bătuţi odinioară botri. 
Hrumele scinteiau supt picla clmpiilor; şi Tudor sta privind in 
targul cupnns al moşiei părinteşii şi'n trecut.. pi 

Peste sufletul lui greu izbit şi singerat se aşeza O linişte 
şo hotărire. Dragostea lui ti părea o rătăcire,—şi hotărirea era 
să clădească iar casa risipită şi să ridice din parazină livada lui 
lonașcu. Fără să și dee seamă, veşnicile tinuuiri ale răzeşiior 


292 VIATA ROMINEASCA 


— 


pentru încălcarea și hrăpirile Orheianului, ti sfredeliseră urechile 
şi inima: durerea tuturor incepea să fie şi durerea lui. 

In cea dintăi zi de ninsoare, în postul Crăciunului, Mihu 
ìi destăşură Inainte şi uricile ingălbenite, — scrise de mini de 
mult putrezite, și inflorite cu peceţile Voevozilor celor mari ai 
Moldovei. Stătură mult de vorbă şi alcătuiră jalba căträ Dom- 
nie ;—după aceia, bătrinul, intro lumină fumurie, răspunse cu 
intreaga lui durere la o intrebare a oșteanului: 

«Vrai, copilule, zicea el c'un glas scăzut, —să-ţi istorisesc 
cuma pierit părintele tău pentru dreptul nostru? Asculta. —Tu 
n'ai suferit supl Domnia lui Vodă-Aron căci erai un prunc neşti- 
utor, dar află că atunci cu toţii, în toată fara, am petrecut crunt 
năcaz. 

Nu știu ce va fi avut Domnul. Poate haznaua lui era să- 
pată până'n adincimile Tartorului şi nu se mai putea umple; 
ori poate el era ca lupul cel nemilostiv, care voia să iee şapte 
piei de pe-o biată oae. Ştiu ca birurile s'au ingreuiat deodată, 
şi vatamanul nostru cind ne-a scos la cislă, a pus toiagul de-o- 
parte şa spus aşa: «Fraţii mei! eu nu pot jăcui norodul 1...» 

Atunci era vremea cind Vodă-Aron a poruncit să se iee de 
tot omul clte-un bou; şi dacă n'avea un sărac bou, dădea unul 
chiabur pentru el. Atunci a fost crişcarea, căci s'au revărsat ca 
lăcustele asupra ţării ilicarii, birarii, dăbilarii şi podvodarii. A- 
tunci au eşit In ţară oameni răi cari tăinu gospodarului punga 
dela briu, care ridicau în cângi şin lurci pe săriman! Vai 
nouă 1.2 

Bătrinul oltă greu și privi neguros spre oştean. 

«Ştii de ce s'a iscat pricină între noi şi Orheian ? urmă el 
cu glas înăbuşit. Caci talunul nostru de cai a fost găsit intro 
bună dimineaţă păscind lingă curtea Orheianului. Toţi haidăii 
lui s'au ridicat cu ciomezgile, au bâtut caii şi i-au inchis în o- 
coale,—iar boerul a scris carte la ispravnici, la vornic şi la 
Domnie. 

S'au iscat mărturii precum că noi de ani de zile impingem 
vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor, Au şi jurat oa- 
meni, — cari pe urmă au pierit, dupa fapta și jurămintul lor! 
Toţi erau slugi ale Orheianului, venetici de prin pustietățile de 
peste Nistru.—Şi s'a făcut o dreaptă judecată, fătul meu,—ca 
să plătim noi răzeşii gloabă ca pentru moarte de om: o jumă- 
tate intreagă din moşia noastră! Aceasta a fost dreptatea lui 
Aron-Vodă, pentru care l-au blăstămat neamurile să nu putre- 
zească şi veşnic să-i roadă inima viermii cei neadormiţi | 

lonașcu era oștean, cași tine, Işi incepuse anii supt lon 
Vodă-cel-Cumplit şi-i singeraseră multe räni la Roşcani ! Atunci, 
în nemila acelei vremi, $'a ridicat el, şi-a desprins sabia din cuiu 
şi s'a încins cu ea. Ne-a chemat pe tot neamul la biserică şa 
cuvintat așalel: «Fraţilor dragi !— (ia aminte, copilule, s'auzi 
ce-a spus părintele tău)! fraților dragi! noi am lost totdeauna 0Ş- 
teni de margine și neam bătut cu toate neamurile pămintului. 


NEAMUL ȘOIM AREŞTILOR 293 


-meeer emmena na. 


Noi ogoarele noastre le-am dobindit cu brațul nostru, şi le-am 
ingrāşat cu singe. Cum vine un om al Domniei, care-i boer de 
eri,—şi ne hrăpeşte drepturile noastre, nouă care stăm aici dela 
descâlecâtoarea Voevozilor celor dedemult i» Aşa fel a grâit! S'a 
mai spus: «Fraţilor! mai bine să ne-acopere tärna mormintului, 
decit să ne plecăm !..» 

Atuncea au jurat toji în biserică pe slinta evanghelie, şau 
bătut mătănii inaintea lui Dumnezeu, Şi mai întăiu am mers la 
Vodă ş'am cerut dreptate. lar Vodă a spus că atunci cind vine 
inaintea lui o pricină între un răzeș șun boer de mina întâia, 
dreptatea nu poate să fie decit de partea boerului! Ai auzit? 
Așa ne-a răspuns Vodă! Atunci ne-am ridicat în primăvară cu 
plugurile şam tras o brazdă pe unde era hotarul nostru cel 
vechiu.., 

Au venit călărași dela Birlad. Noi am prins caii. şam 
incins săbiile. Şi s'au sculat cu noi multe sate catra Soroca, 
pentru jacurile şi ticăloşiile dăbilarilor... : 

Atunci Vodă singur a venit să facă rinduială: Măria-sa 
Vodă-Aron... Şi-a pus coiful cu bold ș'a incălecat pe-un cal cu 
frie bătute cu argint, şa râpezit asupra noastră dărâbani şi că- 
lărime, Ne-am tăiat în săbii, ne-am impuns cu sulițele; ne-au 
răzbit | 

A trebuit să ne plecăm la mila lui,—şi el ne-a chemat la 
dreptate domnească. 

S'a aşezat in scaun în curte la Murgeni şa adus inainte-i 
pe oamenii noştri cei mai bătrini, 

A zis scurt; Sā le tae capetele !— Şi oştenii, cu săbiile, le-au 
rătezat capetele, 

După aceia Orheianu a strigat : 

«Doamne, fă-mi şi mie dreptate ! 

— Ce dreptate, jupine Stroe ? 

— Dreptate pentru năcazurile mele, pentru risipa averii, 
peniru incălcări, pentru toate valurile cari le-am suferit cu a- 
cești nemernici răzeși ! 

— Drept este, răspunse Domnul. Mai întăiu se cuvine să 
ți se intoarcă hotarul pe care ţi l-am dat noi... 

— Măria-ta ! acela-i pămintul nostru drept! a strigat atunci 
cu îndrăzneală şi indirjire lonaşcu. 

— Aşa? grăi Vodă cu bunătate, Cine aşti tu? Apro- 

ie-te ! 
E — Acesta-i căpetenia, Măria-ta! a strigat Orheianu. Şi 
tatăl tău s'a apropiat. 

— Bine, zise Voda cu linişte. Cum te chiamă? lonaşcu ? 
Foarte bine! Află, lonaşcule, câ pentru năcazurile lui, pentru 
risipa averii, pentru încălcări şi pentru toate valurile care a avut 
a le suferi din pricina voastră, i se cuvine lui jupin Stroe, pe 
lingă ce i-am dat noi odată, încă o jumătate din ce v'a rămas 
vouă ! 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


at ŘŮĖ — LA 


— Mărite Doamne! a strigat atunci cu tărie lonaşcu; pen- 
tru această dreptate, Dumnezeu din cer iţi va plăti?...» 

Stroe sa răpezit spre el: 

«Mişele ! i-a răcnit; cum culezi a vorbi cu Domnul tău ? 

— Foarte adevăral, a zis Domnul; pentru cutezarea lui, 
bate-l cu buzduganul...2 

Ş'atuncea i-a repezit Aron lui Stroe buzduganul persienesc, 
in chip de diavol cu coarne ascuţite. Orheianu din zbor l-a 
prins de coadă, şa impuns cu el în piept pe tatăl tău; apoil-a 
trăsnit In frante de trei ori de l-a singerat, şi iar l-a impuns ru 
coarnele ascuţite în luminile ochilor, — şi iar l-a bâtut cu mä- 
ciuca în moalele capului ! 

Așa a căzul părintele lău, copilule, pentru dreptate...» 

Băâtrinul Mihu suspină amar şi tăcu. 

Tudor Şoimaru, care zăcea intrun fel de neclintire, zvicni 
dintr odată din locul lui cu privirile inirigurate şi galben la obraz, 
Prinse de braț pe moșneag, Îl strinse, şi grăi co tulburare pe 
care nu și-o mai putea slăpini, 

«Uncheșule Mihu, iartă-mă!...» 

Bătrinul ți minglia fruntea muiată de sudoare; nu-i răs- 
punse, căci era de prisos, Copilul fusese deplin Intors cu fața 
câtră adevâr : aceasta o simţea răzeşul. 

lar oșteanul, deși ar fi voit să-şi mai reverse în cuvinte 
simţirea aprigă, carei bântuia sufletul cu aripi zimţuite, sta 
iără putere de vorbă. Sta incremenit, i se ațintiră ochii, şi'n 
umbra chiliei strimte, i se arâlă eşind ca dintrun mormint rä- 
zeşul care-i era tată, singerat la lrunte şi cu ochii închişi. Era o 
umbră : plutea nedesluşită, cu minile Incrucişate pe piept ca un 
Hristos,—Șoimaru gemu ca de suferință la vedenia aceasta, iși 
scutură capul, îşi trecu mina pe frunte si pe ochi,—şi și-o trase 
in jos mwiată de lacrimi, ca de un singe al mortului... 


XXII. 


Şoimaru se Infäțişă cu bătrinul Mihu la Domnie cu trei sâp- 
tămini inainte de sărbătorile de iarnă și deanul nou 1613. Acolo 
ridicară plingerea şi inminară lui Tomşa jaloba răzăşimii. Apoi, 
după ce din bunătatea Domnului se hotări soroc apropiat, unche- 
şul şi feciorul se intoarseră la Şoimărești cu mare nădejde, pen- 
tru a intruchipa credințele și mărturiile de trebuință.—Cu bätri- 
nii şi cu preotul Ștefan, ținură în biserică sfat, făcura cisla şi 
strinseră banii pentru cheltueli. 

Cu trei zile inainte de praznicul celor trei mari ierarhi, stir- 
şit de lanuarie a anului următor,— Mihu, preotul şi Tudor viriră 
zloții tătărăşti în chimiruri, îşi făcură cruce, se suiră in sănii şi 
porniră spre scaun, din mijlocul tuturor neamurilor adunate în 
preajma bisericii. 

«Să vă Intoarceți sănătoși şi cu veste bună!» le strigau-cei 
mai bătrini. 


 —————— 


NEAMUL SOIMARESTILOR 25 
Po Dea set 8, vale oceane ea N Pat cil AIE 


Era o vreme lină nu prea aspră, şun omăt de iarnă färä 
viscole, Cerul era senin și codrii plini de promoroacă.  Sluji- 
torii aşezară bine sânețele incărcate şi dăcură drumul celor trei 
săniuţi uşoare, cu cai iuți, pe calea lucie. Invălit în cajocu-i de 
oat, Tudor își făcea socoteală dacă şi-a luat toate îndreptările in 
tașca de piele, și cugeta ce vorbe alese să rostească în fața mä- 
ritului divan : căci pricina era mare şi cuprindea averea tuturor 
Şoimăreştilor de faţă şi celor ce aveau să vie: erau mulți și 
astăzi şi aveau să fie cu mult mai mulți în viitor: era vorba 
de o încălcare de șase mii de falci, — Clopotele de aramă ale cai- 
lor sunau cu putere, pe o întindere nemărginită şi albă, care på- 
rea pustie ca o țară din visuri, 

După sfaturi la conace, indoeli şi nădejdi întru dreptate, 
oamenii Şoimăreştilor ajunseră la laşi chiar în ziua de <ârbâtoare 
şi se îniâţișară In ceasul al treilea al dimineţii, la Curte. 

Tudor găsi numaidecit pe Birnovă care era In mare cinste 
la Tomşa, şi, după ce se Imbrățișară, li aminti în scurt pentru 
ce a venit 

«Aţi căzut bine... zise Birnovă celor trei răzeși, căci Vodă 
azi e 'n toane bune! Acuma ascultă slujba la biserica sfintului 
Neculai t> 

Şi poltindu-i în cămara lui din curte, le puse dinainte o 
gustare uşoară, ca de dimineață, şi Incepu a povesti lui Tudor 
ce întimplări au mai avut loc în scaunul Iaşului și ce schimbări 
sau mai facut, 

«Uiţă-te pe ferestruieă, il indemnă el, ai să vezi oșteni 
proaspeţi...» 

Intr'adevăr, în ograda impresurată de ziduri a palatului sur, 
pe supt bolți, umblau oşteni noi, cu strae strimte, cu ceapra- 
zuri, cu căciuliți mici cu pene, 

«De-aceia mă vezi și pe mine aici... urmă Simeon. Aceş- 
tia sint seimeni ungureni și Vodă mi-a încredinţat mie toată rin- 
duiala lor. Le-a dat și lor odăi lingă spătărie, şi, precum vezi, 
strae foare mindre...» 

Popa Ştefan şi Mihu ascultau cu luare-aminte. 

<Vra să zică, întrebă răzeșul cel bătrin, Vodă Tomşa se gă- 
tește de Domnie lungă! 

— Dä! răspunse cu obişnuita-i filozofie înțeleptul Birnovă; 
parcă cine poate ști intimplările ceasului ce vine? Domnia lui 
Vodă-Ştefan e 'n mina lui Ahmet sultanul, 

— Va da Dumnezeu și va sta... cuvintă preotul; căci după 
cit se zvoneşte în țară, e un om cu priință pentru norod... 

— Da, așa este., întimpină Simeon, însă e crunt, pă- 
rinte; şi dintr'un cuvint varsă singe... De muite ori ṣi la ospețe 
răpune capete boerești. Asta nu-i bine, 

- Aşa-i voia lui Dumnezeu... ingină preotul clătinindu-şi 
barba mare, albă, 

— Aşa s'aude ca fost şi Lăpuşneanul... rosti Mihu bătrinul 
indesat, Așa a lost și lon-Vodă. S'au pus cu paloșui asupra boe- 
rimii!.,» 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


In curind s'auzi alară zvoana alaiului domnesc. Răzeşii e- 
şiră cu Birnovă, şi grăbiră intru intimpinare. 

Pe poarta deschisă intră Vodă, intre boeri, falnic. Blana-i 
scumpă se revărsa pe crupa calului; gugiumanul de sobol cu trei 
pene de struț scinteiă in soarele de iarnă. Cu mina inmăânuşată 
galben ţinea friu de mătasă albastră, cu lanţ și zabale de argint. 
— Seimeni şi darabanii, inşirați inaintea bolților, stăteau drepți 
ca niște stane de piatră. Domnul ti privi cu mulțămire. Apoi, in- 
tre boeri, zări pe Birnovă şi ințelese că are a-i spune ceva. 

«Ce este, jupin Simioane ? il intrebă vesel, 

— Măria-ta, zise boerul; a venii căpitanul “Tudor cu doi 
răzeși din neamul lui şi se pleacă la mila şi indurarea Maâriei 
tale, rugindu-se de ascultare... 

— Unde-s? strigă Tomşa, şi răpezindu-şi ochiul cel scin- 
teetor In laturi, zări pe Şoimaru. Acolo ești, câpitane Tudor ? grai 
el. Apropiaţi-vă 1...» 

Răzeşii se apropiară, 

«Acesta-i uncheșul meu Mihu, Măria-ta ; ş'acesta-i părintele 
Ștefan...» grăi Tudor. Şi pe rind, alăturindu-se de scară, săru- 
tară mina Domnului. «<Măria-ta, urmă cu îndrăzneală oşteanul, 
ne-am înfățișat, căci Mâria-ta ai hotărit pe azi sorocul! 

— Bine. Noi n'am uitat, căpitane Tudore, vrednicia ta, şi 
am credință că la novoe vei şti să-ți pui pieptul iar... 

— Cu toate neamurile mele, Măria-ta !,.. rosti cu insullețire 
Şoimaru, 

— Noi am mai ridicat steaguri pentru domnii noştri, tatāri, 
cu glasu-i aspru, Mihu, 

— Mazilii şi neamurile la Domnia mea sint în cinste... le 
zise Tomşa zimbind, Te poltesc, căpitane Tudore, la masa mea, 
cu soții, Şi să poltească şi toţi cinstiții boeri cari i-am insemnat 
in izvod...» 

Boerii din juru-i descălecară. Doi paici ţinură de friu calul 
Domnului, şi armașul Nicoriţă se infâțişă la scară. 

«Pricina voastră merge bine...» îi şopti lui Tudor la ureche 
Simeon Birnovă. 

Şi trecind pe supt gang intrară In odăile palatului, Tomşa 
avea Doamnă şi era om cu gusturi. Toată toamna intraseră la el 
cu lucruri scumpe şi alese, negustori raguzani, Greci din Le- 
vant, Nemţi dela Liov şi Cracovia, Saşi din Bistriţa şi Sibiiu. 
—Ş'acuma răzeşii treceau prin odăi frumos împodobite cu di- 
vanuri, măsuţe incrustate, covoare persieneşti şi oglinzi de Veneţia. 

Sufrageria cea mare n'avea podoabe, Avea numai icoane 
la răsărit. O masă lungă de stejar acoperită c'o față albă de 
pinze incheiate cu horbote se ridica in mijloc, şi'n juru-i erau 
rinduite scaune cu spătare, In capătul de apus sta jiljul Domnu- 
lui, mai larg, mai bogat şi dāltuit cu Inflorituri. 

Cind se umplu incăperea, întră şi părintele mitropolit, cu 
Vodă. Tomşa se incredință dintro privire dacă răzeşii lui sint 
de faţă, apoi porunci să se aducă la masă. Boerii dela logoiăt, 


NEAMUL ŞOIMAREȘTILOR 297 


vornic şi hatman, fiecare după rang, se aşezară in dreapta şi'n 
stinga Domnitorului,—iar mitropolitul, ridicindu-se, se inchină la 
icoane şi blagoslovi pinca albă și cele dintăi gustări reci de 
pe masă. — După rinduială, spătarul, care era Irimia Suceveanu, 
se aşeză lingă Vodă, cu sabia domnească atirnată de git; și ar- 
mașul Nicorițä, la o poruncă, ceru mincările calde,—şi medel- 
nicerul se şi Intățişă cu tigâile acoperite cu capace... i 

Era în cișlegi, deci era vreme de petrecere, Și pentrucă 
Domnul avea gust să se veselească in ziua aceia, un taraf de 
lăutari incepu a cinta cu alăute, cobze şi naiuri. Cind stâtură ei, 
înălțară glas psalții dela slintul Nicolae cel domnesc. i 

Bătrinul Mihu nu spunea nici-un cuvint, Privea numai a- 
ceastă masă bogată pe care el in viața lui incă n'o văzuse, era 
peste seamă de uimit, insă se stăpinea și stâtea țeapăn și semeţ 
la locul lui. L 

Vodă ridică pocalul și armaşul turnă vin. Cind stăpiniterul 


“duse băutura la gură,—trăsni năprasnic o puşcă în ograda curții, 


de se cutremurară zidurile, Seimenii și darabanii hăuliră și urară 
supt ferestre. Boerii se ridicară și rostiră cu umilință : «Să-ţi fie 
de bine, Măria-ta !...»—Apoi incepură a bea vin cu toții. 

«De-aceia-i puţină dreptate în lume... se gindea râzeşul cel 
bătrin ; că cei mari o minincă cu mincările șo beau cu vinurile... 
Şi prostimea rabdă şi insetează.. > i 

Mesele lui Tomşa nu erau lungi. Domnul nou nu era nici 
mare mincău, nici beţiv. Se mulțämea c'o plachie de påsat şi 
c'o bucată de berbece fript, şi bea vin o singură cupă. Se scu- 
lară după un ceas de vreme, se inchinară, şi Vodă se trase în 
odaia lui la puţintică hodină. . Tu 

«ki, ce zici, uncheșule Mihu * Intrebă Tudor. Te bucuri c'ai 
ospâtat la o masă domnească ? 

— Nu prea, băete, căci am rămas fāmind .. răspunse răze- 
şul. Acuma aştept pe Vodă la divan: poate dreptatea lui ma 
säturä, , 

— Vodă-i om ager... le zise Birnovă. Dreptate vă va da, 
şi pentrucă o aveţi, și pentrucă Orheianu e fugar, şi pentrucă vrea 
să aibă la apa Răutului un steag de călăreți credincioşi. | 

— Ai lui vom fi, amin! rosti bătrinul; numai sā ne aline 
amărăciunea ! 

— Va îi lesne, căci eu văd că-i de partea noastră ! zise bu- 
curos căpitanul Tudor, a 

— Nu așa! grăi bätrinul ! Nu dreptate cu părtășşie. Eu vreau 
să ne judece divanul şi Domnul după urice, după mărturii, după 
toată rinduiala, cu toată credinţa, căci dreptatea-i numai una pe pă- 
mint, cum in cer e numai un singur Dumnezeu...» > Ma 

In adevăr, cind Domnul, după hodiaă, intră în spătărie și 
ceru boerilor să iee parte la judecata pricinei, zise privind spre 
marele logofăt lon Stircea care şedea din a dreapta lui: | 

«Nu-i aşa, cinstite jupine, că cel ce nu se infățișează la ju- 


no ANII yr VIAȚA ROMINEASCA 


decata Domnului sâu, arată el singur prin aceasta că este vi- 
novat ?.., 

— E foarte adevărat! şopti repede, în dosul Domnului, arma- 
şul Nicoriţă, 

— Deci, zise Tomşa, pentruce nu s'a înfățișat la acest ju- 
def dumnealui jupin Stroe Orheianu ? 

— El e hiclean câtră Voda şi hain cătră Moşie... grăi bä- 
trinul Stircea. fără să privească la ochiul cel rău al Domnitorului. 

— Va fi judecat şi osindit 1» strigă Tomşa. 

Boerii dădeau din cap în scaunele lor, Nu era de faţă nici- 
un neam al Orheianului : toți lugiseră, ori fuseseră tăiați din po- 
runca noului Domn, Pe ei judecata intereselor altora nu-i durea. 
Aşteptau indreptärile *răzegilor, în liniște, și ştiau că vor trebui 
să spue şi ei ce va zice Vodă. 

Mihu și Tudor eșiră inainte şi lâmuriră iar,—cum, dela dom- 
nia lui Vodă Aron, pămintul lor pe nedrept a fost rășluit de boc- 
rul „Stroe Orheianu. Domnul asculta cu barba răzimată în palmă, 
—$i cind tăcu Şoimaru, rămaseră selrțiind în condici numai pe- 
nele de giscă ale diacilor, 

- Vornicul de ţara de jos, Iosif Murgoceanu, ridică dintre u- 
meri capu-i de leu cărunt. Era un boer bătrin care fusese vai- 
mc Și tare în zilele lui, ý 

l «Doamne ! zise el; boeri dumneavoastră !,.. pricina aceasta 
mie nu-mi este necunoscută, căci râzeșii de pe Râut au mai por- 
nit judecată ş'au mai venit cu jalobe, dar totdeauna au fost alun- 
Bafi... Este adevăr ce spun ei,» 

Mihu aţinti uimit şi mișcat asupra boerului ochii lui stră- 
pungători. 

«Atuncea să je facem dreptate», grăi Vodă privind pe rind 
pe boeri, 

Dar răzeșul cel bâtrin înțelegea să-și dovedească altfel drep- 
tatea lui cea tare, Fäcu un pas Inainte și, desprinzind dela şol- 
dul iui Tudor taşca de piele galbenă, o așeză încet pe masa di- 
vanului. O desfăcu şi scoase cu luare-aminte şi c'un fel de evla- 
vie uric după uric și hirtie ingălbenită după hirtie inzălbenită, 

„__ «Mărite doamne, strigă el cu indrăzneală, gi cinstiţilor bo- 
eri! Va rog în genunchi să deschideţi şi sä cercetaţi aceste în- 
dreptări ale noastre, Aici este uricul nostru cel mai vechiu, din- 
coace sint întăriturile altor Domni, Vrednicul logotăt de slovenie 
să le cetească și să le mai tălmăcească odată ! Intindeţi minile şi pi- 
päiți peceţile și le vedeți neştirbite, şi vedeţi şi mărturiile scrise 
și întărite de viădica dela mănăstirea Comana,—ale unor oameni 
vechi, dintre cari unii au răposat, iar alții nu se mai pot purta. 
Din ele se vede că la cea dintăi pricină, cind s'a pus grozav 
hataim asupra noastră, pentru herghelia prinsă, —au venit măr- 
turii mincinoase ş'a ridicat ncadevăruri boerul impotrivă-ne ! lar 
peniru a doua râșluire, poate-şi aminteşte și cinstitul boer care 
sa milostivit să ne iee apărarea !... 

— Atuncea răzășii s'au sculat cu armele! zise cineva. 


LESTILOR 299 


ete te i ot te ceceaeaent ee - eto.. e mame taeete 


st-piărintele meu lonaşcu, grăi de- 
odată, inălțindu-şi capul, Tudor.! Pentru dreptate s'a ridicat ; și bo- 
cerul Stroe l-a batut cu buzdugânul şi l-a virit în pămint! 

— Şi oare noi nu sinte amuri? se amestecă Mihu. Şi 
moartea lui lonaşcu n'a răscur at neascultarea noastră? Și 
dreptul nostru nu rămine tot c 

— Bine, grăi Tomșa, cu 
răzeşilor, 

— Doamne! zise iar Murgoadanu, Tot ceiace spun râzeşii e 
curat adevăr. Boerol Stroe le-a luat cu sila moşia |... 

— In ffe lui Dumnezeu cel mare! zise şi popa Stefan cu 
pătrundere, Inălţind ochii la icoane; Incredințez, Maăria-ta, că măr- 
luriile scrise şi legate sint Tăcute după știință și după adevăr 1...» 

Carturarii cercetară pergameniele, Vodă işi intinse capul 
spre ele şi se arăbiră şi boerii să-şi stringă buluc pletele în ju- 
rul lui Tomșa. Apoi se făcu sfat cu glas încet şi un diac, cu 
nas mai lung şi mai subțire decit al lui Nicoriţă, şi slab de pä- 
rea că-i piele inlinsă pe oase,—scrise cu slove mari şi cu cer- 
dacuri hotărirea de dreptate a răzeşilor din neamul lui Soimaru, 
Această hotărire fu inşirată pe hirtie scorţoasă şi iscălită de Voda 
chiar pe loc, In ea scria toată pricina şi se arăta lămurit că se 
intoarce răzăşimii to! pâminiul, până dincolo de Murgeni, cu tot 
cu curtea boerului, care, deşi a fost clădită cu cheltuiala lui, pe 
vremea lui Vodă Aron, tot răzeşilor se cuvine, 

Mihu asculta cu luare-aminte şi era mulțămit mai ales de 
lungimea hotăririi şi de pomenirea hotarelor, după uricul cel de- 
la Alexandru Vodă bāirinul. Pipăi şnurul şi pecetea verde, și 
cel dintâăiu Ingenunchie şi sărută mina lui Ştefan Vodă Tomşa. 


? 
ātate, să cercetăm toate hirtiile 


XXIV, 


Cind se Intoarseră cei trei răzeşi inire neamuri, la Şoimă- 
rești, bătură din sănețe In semn de bucurie, şi popa Ştefan dădu 
poruncă dascalului să se sue in turnul bisericii şi să tragă clo- 
potele, Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte in o- 
dăjdii, slujind, Primiră vestea cea bună cu sufletele infiorate de 
bucurie,-—ş'apoi Iingenunchiară, cind preotul işi inălță braţele şi 
murmură, cu fruntea plecată, o umilită rugă. 

«Oameni huni! Dumnezeu ne-a izbăvit !> grăi el după a- 
ceia oftind, 

Şi toată răzăşimea. nebună de bucurie, cuprinse în brațe 
şi ntre inimi pe Mihu ṣi pe Tudor și-i purtă la casa cea mai 
incăpâtoare, ca să prăznuiască cu toţii, cu vin și bucate, ase- 
menea izbindă, 

Niciodată Tudor n'a așteptat cu atita nerăbdare o altă pri- 
măvară a vieții lui, Dar veni austrul cel răsunător și topi ză- 
pezile ; şi după ce sosiră cocoarele, căzu un călăreț vestitor de- 
la Domnie înștiințind satul că Vodă a rinduit pe starostele de 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


tente cocor ooremer er mp oc... ... 


Birlad să cunoască hotarele de demult după urice şi să aşeze 

iar bourii sfărimați. 

A venit starostele cu călărime, a implinit porunca Domniei 
şi s'a întors incărcat de daruri, ca o albină de miere. lar răzeşii 
au dat drumul vitelor In locurile cele vechi, au tăiat lemne de 
case din pădure, ş'au brăzdat locurile cele bune de lingă ape, din 
care dobindise avere şi osinză jupin Stroe Orheianu, 

«Doamne, copilule! grăi intr'un rind moşneagul, călărind 
alăturea de Tudor,pe-un drum lăturalnic al moşiei. Acuma poate 
să mă sluboadă Cel de sus: căci am ajuns ziua intru care am 
nădăjduit! » 

Şoimaru privea ginditor intinderile, înghiţea mireazma ji- 
lavă a pămintului,— şi părea dus pe ginduri, 

«Nepoate ! zise Mihu; eu te:aşi întreba un lucru, dar să nu 
te superi... 

— Intreabă-mă, uncheșule... răspunse încet aşteanul. 

— Copilule, intoarce-ți ochii spre mine şi spune mi tu dacă 
n'ai nici-o părere de rău în inima ta, 

— Parere de râu? Pentru ce? 

— Pentru dragostele tale. Cine ştie ! poate odrasla Orheianu- 
lui a fost prea frumoasă, ca s'o pofi vita... 

— Intr'adevăr era frumoasă... vorbi zimbind Tudor, 

— Şi poate dragostea ta învie ca iloarea după ger. Poate-i 
mai tare decit tot ce-ai putut găsi între noi. Căci patimile tine- 
reții lasă urme tari, ca de foc...» 

Tudor işi opri calul şi privi ţintă la bàtrin, 

«Uncheșule Mihu, grăi el. de cemi vorbeşti aşa? N'ai 
avut credință In mine. 

— Ba da, 

„_— Uncheşule Mihu, dacă inima nu m'ar asculta acuma pe 
mine, cum am ascultat-o altădată eu pe ea,— mi-aşi smulge-o din 
piept ş'ași zvirli-o la cini! 

— Cuvintul tău e tare... zise Mihu zimbind. Insă vad că 
trece vremea și tu n'ai ochi pentru alte sprincene şi pentru alte 
buze rumene, de cari s'or mai fi găsind pe lume, şi de cari se 
mai află poate și'n jurul tău... 

— Asta-i mai greu, uncheșule.. Alta femee nu-mi va mai 
îi dragă... 

— Hm! atunci, copilule, Incă nu te-ai tâmâăduit deplin... 

„_— Ba da, striga cun fel de minie oṣteanul, Inima e-a meu: 
o simt șo cunosc. Ce-a fost a trecut!» 

Bătrinul plecă fruntea, și suspină, cum îi era obiceiul la 
ginduri de amărăciune. 

Tudor strecură o privire neliniştită spre el.—Va fi avind 
oare drepiate bâtrinul ? Incă n'a prins destulă rădăcină intre ai 
lui ? îl cearcă incă dururile lui de pribegie? il Impunge incă în 
inimă amintirea dragostei ? Se temea parcă el singur să-şi dea 

seamă ce vint incepe să adie peste el. Simţea numai, după ce 
se deschisese asupra lumii lumina primăverii, că-l cuprinde o 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILAR 301 


nelinişte nedesluşitä.— Cu toate acestea parcă-şi da destul de bine 
seama că o intilnire nouă cu Magda n'o dorea decit ca s'o ardă 
cu ochi de minie. Incepea s'o amestece in inima lui pe fată cu 
tatăl ei, care era mare şi umflat numai de păcate şi de venin! 

Şi'n cugetul lui, amintindu-și de cuvintul de indoială al 
bătrinului,—deodată se ivi o înţelegere, De asta-i bănuise Mihu 
că nu mai are ochi pentru altă lemee: pentrucă adesea, pe la 
pirleazul din fundul livezii, decind inmuguriseră merii, intra o 
iată măruntă cu pelița smadă şi cu ochii negri, Avea sprincene 
codate. Gura-i era cam mare, dar plină şi rumănă, inllorită 
totdeauna de dinţii mărunți și albi, ca de-o veselie. «Asta-i o 
strănepoată... zisese Mihu, E copila lui Savin...» 

Şoimaru se intoarse in şea cătră uncheș și-l intrebă deo- 
dată ; 

«Cum o chiamă ? 

— Ce este ? răsări bătrinul, De cine vorbeşii ? 

— Intreb de fetița lui Savin, care trece din cind In cind 
pe la noi.. 

— Aşa? gräi bătrinul şi începu a ride pe supt mustață. 
Vorbeşti de Aniţa... Nici nu Inţelegeam ce vrai să spui. 

— Anija o chiamă? 

— Da. Pe asta erau s'o fure odată Tătarii, cind era de cinci 
ori şase ani, ṣi cind sau abâtut ei prin părţile noastre la pradă... 
dar Sau răzgindit, pentrucă era urită şavea o gură cam mare... 

— După cit am văzut eu, zise Şoimaru, n'au avut cuvint: 
ar [i trebuit s'o fure... 

— Aş! nu! răspunse bătrinul, E-o urttă 1..> 

Atunci băgă de seamă Tudor zimbetul viclean al moşnea- 
zului şi lăcu, 

<Hm ! se gindea el totuşi; de ce-o fi trecind aşa de des 
fetița lui Savin prin livada noastră ?,..» i 

A schimbat in două rinduri cu ea cite două vorbe. Odată 
se ducea să caute nişte boboci rătăciţi... Acuma se ntoarse Mihu 
şi-l întrebă : 

<A: vorbit vreadată cu dinsa ? 

— Da, râspunse Şoimaru aproape lără să-şi dee seama ce 
spune, A doua oară zicea că se duce să "'ntrebe de-o sită deasă 
la ninaşa... 

— Cum ? 

— Îmi spunea unde se duce, răspunse Şoimaru cu nepăsare. 

— Ce au și fetele acestea cu sitele dese şi cu drumurile 
la ninaşa l...» ingina moşneagul. : 

Cind se intoarseră in sat, se opriră la casa bătrinească şi 
risipită a lui lonuşcu, unde cărăuşi adunau lemn nou. Descăle- 
cară şi stâtură o vreme de vorbă cu meşterii care-și pregăteau 
bărzile, siredelele şi cuele de lema. Un Îintinar cu picioarele 
goale şi 'ncins peste cămașa udă cu îringhie de tei, curăța fin- 
tna părăsită. 


302 VIAȚA ROMINEASCA 


«Eu socot că la toamnă ai să te poți așeza In casa părin- 
tească...» ti spuse Mihu. 

Pe urmă intrară în livadă, unde bătrinul incă din mustul 
omâătului hultuise cu mlăzi bune pădureții de măr şi de păr ri- 
sipiţi în toate părţile, Amindoi cercetară mugurii, care porni: 
seră, —și, stind cap lingă cap, se bucurau de creşterea vieții 
intr'un simbure de verdeață şi de roada viitoare a unui pom u- 
riaş, inchisă numai intrun muguraş. 

De ce ridicarea casei părintești şa livezii părăginite îl in- 
duioșau astfel ca pe un copil? Şi de ce uncheşul Mihu fi vor- 
bea intruna de ele şi-l aducea necontenit acolo, ca la un izvor 
de viață vie? Vicleşugul moșneagului deodată i se lămuri cu 
desăvirşire, — dar vedea in el atita adevărată dragoste, incit 
parcă-l cuprindea o milă nespusă! 

«ți place cum se ridică toate, copilule?e întrebă incet 
moșul, 

Tudor răspunse dind din cap. N'avu cind vorbi: căci în 
fundul paraginei, între plete de cătină, deodată zări pe Anita, 
cea care era să fie furată de Tātari, Sta neclintită şi-l privea 
cu luare-aminte. 


(Urmează) Mikail Sadoveanu 


m S ~na 


Spre Domnul... 


Inalt spre Tine ca o rugăciune 
Suspicul meu pägin și plin de urā, 
Pornit din pătimaşa mea natură 
Intrun ecou de sulerinți străbune.. 


Ne bintuie vrăşmaşii cu furtune 
Si-ogorul părintesc mereu ni-l fură; 

De plinsul nostru nimeni nu se'ndură, 
lar printre noi nu'i nimeni să-l răsbune! 


Mii neamul, Doamne, pleavă şi ruină, 
Caci braţul Im de fier e azi rugină 
Şi-a veacurilor lui minărie “1 moartă... 


Sunt ale mele-aceste generații, 
Dar ca să stingi nevolnica lor soartă. 
Mai bine, Doamne, lulgeră-mi toți frații ! 


daşi 10 din Moi 1913. 


Mihai Câdreaun. » 


Construcţia oraşelor 


(Städtebau) 


Ca disciplină ştiinţifică, „Construcția oragelor* e de dată cu 
totul recentă, cu toate că orașele din toate timpurile şi din toate 
locurile presupun în viaţa lor evolutivă anumite norme atit in 
construcția lor, cit şi in satislacerea cerinților generale de tot le- 
lul, ce-şi au loc într'o societate omenească. Faţă însă de extra- 
ordinara dezvoltare orăşenească, mai ales din Germania şi din 
Statele-Unite, dezvoltare cum n'a mai fost vr'odată înregistrată 
in istoria omenirii,—n'a mai fost omul in stare In aceiaşi măsură 
să satislacă nevoile create intro societate cu tempo aşa de acce- 
lerat. Pentru a căpăta o vedere clară asupra siluaţiei în scop de 
a putea fi stăpinită şi condusă de mintea omenească, s'a născut 
acestă nouă ştiinţă, în alcătuirea căreia se intilnesc atitea alle 
variate ştiinţi, după cum e şi necesar față de un organism aşa 
de complex cum e un oraș modern cu milioane de locuitori, 

Această ştiinţă și preceptele ei, — prin natura lucrurilor, — 
apare ca o reacțiune Incontra soluţiilor pripite ce s'au dat pro: 
blemelor municipale în generalitatea lor, in care soluții pe de o 
parte se vădeşte un simplism Inspăimintător, ce în istoricul a- 
cestei științi poate fi denumit de vandalism în construcția ora- 
şelor, la care altă dată contribuiau genii ca Michel Angelo,—iar 
pe de altă parte acele soluții pripite date problemelor au avut în 
viața economică şi socială a marilor orașe consecinți extrem de 
funeste, după cum vom vedea din cuprinsul acestui articol, A- 
cest vandalism, ca efect, se'nțelege că stă alături cu manifesta- 
ţii simpliste analoage ale spiritului omenesc (ca presupunind a- 
celeași cauze): materialismul filozofic, inferioritate arlistică în 

toate domeniile, etc. Şi nici nu se putea altfel. 

Numai după ce s'au văzut cieciele dezastroase, —așa-i soarta 
omenească,—s'a Inceput reacţiunea, care presupune un criticism 
luminat, cu comprehenziune largă a lucrurilor, ce trebuesc pri- 
vite ca o continuare a trecutului şi măsurate cu măsură ome- 
rească. De aici noua ştiinţă a construcțiilor de oraș. 


CONSTRUCȚIA ORASELOR 3w 
— H a S U O 


In toată istoria omenirii nu se menește decit de or. 
mari izolate și care nu treceau de un milion de suflete, cu pa 
luţie lentă ŞI cerinți reduse, Azi insă, Germania, depildă, numai 
în 50 de ani a devenit țară industrială de primul ordin, ţară a 
a) rapi d a marilor orașe. $) $ 

„În 1855, Germania era egală cu Franta in ulație şi 

tāzi cu cele 65 milioane Germania ocupă be imediat a aak "Ru 
sia şi Statele-Unite, iar Franța nu mai ocupă locul al doilea ca 
în 1855, ci al şaptelea. Franţa, prin proporția locuitorilor dela 
sate față de cei dela oraşe, prin bogăţia şi innalta treaptă cultu- 
rală, în fine şi prin menţinerea cifrei populației,--a ajuns o fară 
in echilibru. Germania, dimpotrivă, în 1895 numără 35 de mili- 
oane de proletari (67%/,); capitala ei, sub formația Marele. Ber- 
lin, numără 3!/: milioane; iar sporul ei de populaţie e aproape 
de un milion de suflete pe an. In aceste condiții, trebuese cons- 
truite anual case in valoare de peste un miliard de mărci. Cred 
că aceste cifre dovedesc cu prisosință importanța ce o capătă 
aici intinderea oraşelor ca construcţie (Stadterweiterung). 
____ La început, această mărire a oraşelor a fost lăsată pe sama 
inginerilor, care, se'nțelege, erau cu totul nepreveniți de complexi- 
tatea lucrurilor cu care aveau de-a face, așa că opera lor e re- 
zultatul „metodei planşetei“ sau „a riglei și a compasului“ cu 
estetica corespunzătoare, de o simetrie simplistă şi artificială, ce 
există numai pe desenurile proectelor şi nici decum şi în spa- 
fiu; sau avut în vedere numai necesităţile mai urgente ale cir- 
culației. 

Pentru a da o idee de natura şi complexitatea probleme- 
lor de „Städtebau“, ar trebui să ating diferitele laturi! din care 
se pot privi chestiile municipale, de higienă, tecnică, circulaţie 
estetică și arhitectură, meteorologie, economie politică şi socio. 
logie. Se cuvine Insă, spre onoarea acestui loc de publicaţie, să 
nu mă ocup aici decit de chestiunile de un interes mai general. 

„Pentru necesități ulterioare trebue prealabil să fixez doi ter. 
meni : noțiunea de bloc și noţiunea de parcelă, Străzile, prin re- 
țeaua lor, separă porțiuni de teren cu menirea de a fi cladite. 
Aceste suprafețe, limitate de jur imprejur de străzi şi de pieţe, 
avind formele cele mai variate, să le numim Blocuri, La rindul 
lor, blocurile vor trebui impărţite in parcele, pe care se vor con- 
strui case, amenaja curți şi grădini, 


„„_ Dificultatea cea mai mare in proectarea oraşelor stă în sta- 
bilirea lăţimii străzii şi fixarea adincimii blocurilor. Căci, după o 
regulă aproape generală, din lățimea străzii se deduce înălțimea 
clădirilor și anume, obişnuit, inălțimea caselor e egală cu läți- 
mea străzilor, 

„Cu această normă se au în vedere condiţii higienice de aer 
şi lumină. Ceia ce inăreuiază însă covirșitor problema orașelor 


1) Se dă neest nume orașelor cu mai mult de 100.000 locuitori, 
2 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


ponyona aa 


“mari sint relațiile reciproce dintre lăţimea străzilor şi adincimea 
blocurilor. 
zi Ca principiu călăuzitor, nu insă și absolut, în fixarea blo- 
curilor avem deosebirea în cartire de locuit, cartier de fabrici, 
cartier de afaceri ş. a, m, d. Dacă vintul dominant e dela Vest 
spre Est, cum e cazul Berlinului, fabricile se vor aşeza la rā- 
sărit, ca vinturile să n'aducă fumul fabricilor in oraş; iar la a 
pus se vor întinde carterele alese, Centrul oraşelor e centru de 
afaceri, „city“. In apropiată vecinătate trebue să locuească şi cei 
ce-şi găsesc ocupația în „city*, în genere o clasă socială săracă, 
cu ocupaţii lesnicioase și foarte variate. Ceia ce e foarte impor- 
tant: trebue să se ție samă de clasele sociale pentru care se 
clădesc casele. Aceste consideraţii duc la o construcţie gradată, 
eşalonată, ce trebue să fie reglementată in vederea densităţii po- 
pulaţiei. Punctele de deosebire dintre oraşele moderne şi cele 
vechi le-am putea grupa astfel: Caracterul orașelor moderne e 
centrifugal, pecind al celor vechi era centripetal : centrul lor de 
gravitate lormindu-l castelele de reședință. In oraşele nouă se 
separă locurile de locuit de cele de lucru. In fine, clasele soci» 
ale au altă fizionomie decit in vechime; în special apariția pro- 
jetariatului caracterizează epoca noastră, Şi casele vor trebui dar 
construite după diferitele clase sociale. În Germania Insă, în o- 
raşele mari s'au construit numai clădiri enorme, )) ce au atras 
după sine o ingrămădire ingrijitoare de suflete in aceiaşi casă, 
Au luat astfel naștere acele „căzărmi de inchiriat“ (Mietskaserne), 
impotriva cărora se duce toată lupta, i 3 
Oraşele mari germane arată toate străzi mari, largi, impo- 
dobite, inconjurate de clădiri monumentale, fără nici o legătură 
intre fațadă şi clasa socială a locatarulului, Aceste străzi prea 
largi au atras o scumpire a blocului, de unde rezultă construcții 
ingrămădite în parcele, apariția unei a doua case în fundul par- 
celei (Gartenhaus), Așa că s'au putut construi case intro parcelă, 
—şi în marginile legii.—cu mai mult de 20 de locuinţi; aceste 
case se numesc „căzărmi de inchirat.* La această stare de lu- 
cruri a mai contribuit şi faptul că cheltuelile pentru stradă, tro- 
tuar, canalizări se plătesc după lungimea frontului la stradă, ceia 
ce a condus la o intindere exagerată a clădirilor în adincimea 
blocului, Un alt factor ce a contribuit la scumpirea chiriilor este 
şi speculația. S'au format societăţi care cumpărau de mai ina- 
inte terenuri, ca apoi să le vindă la timpul necesar cu prețuri 
de necrezut, lără să fi adus terenului nici cea mai mică imLu- 
nățățire, care să merite această compensație. *) 


1) Fiind vorba de Berlin: „Uu des caractères distiuctiis de cette eitë 
„consiste dans în grandour des immeubles et le nombre relativement faible 
„des propriĉtaires.* : 

Radois ct Bieber, „Assainissement compar de Paris et des grands 
villes do |! 
Aşa că avem de-n face cu o speculație de valori (Wertspekula- 


tion), iar mu eu o speculație comereiul indreptăţită (Handelsspekulationi). 


CONSTRUCȚIA ORASELOR 307 


Consecințile, 600.000 de Berlinezi träesc in aceste căzărmi 
de inchiriat, în condițiile cele mai mizerabile şi cu chirii foarte 
ridicate : In locuințile acestor 600.000 de suflete, fiecare odae e 
ocupată de cinci sau mai multe persoane, 40» din populaţia 
oraşului Berlin plăteşte ca chirie o treime din venit. Numai 
2,9 din populaţie trăesc în locuinţi proprii. Proprietarii de case 
deabia formează un procent din populație. De parcelă, adică de 
casă, revin 77 de locuitori. 

Trei pâtrimi din populația orășănească dispun de locuinţi 
lormate dintruna sau două camere; această pătură socială dă 
90" din cazurile de mortalitate anuală, iar In Berlin 10» din 
copiii crescuți în aceste locuinţi. nu sint primiţi în şcoli din in- 
capacitate intelectuală ori fizică. În ultimii 25 de ani au trăit 
în Berlin 22.000 de paralitici și 23.000 de epileptici. Au fost 
apți pentru serviciul militar dela 1902 până la 1907 numai 36,4") 
din cei ce au recrutat, pe cit timp în provincia Brandenburg, 
fără Berlin, această cifră s'a ridicat la 63" —etc. etc. lar pe de 
altă parte, numai lerenui pe care e clădit un mare magazin din 
centrul Berlinului a costat 18 milioane de mărci; un metru pa- 
trati dela marginea Berlinului costă 120 mărci şi mai mult; o 
societate pe acțiuni de 8 milioane de mărci a adus in zece ani 
19.700 milioane de mărci,—elc. etc. 

Chestia se mai complică pe de-o parte cu scumpirea arti- 
licială a traiului prin protecționism, iar pe de alta prin faptul 
că în atmosfera inervantă a oraşelor mari și naşterile, relativ, 
se impuţinează, De altfel natalitatea descrește în tuată Europa, 
afară de Bulgaria, Romima, Bosnia, Irlanda şi Portugalia. Dacă 
pentru Germania procesul acesta de descreştere va continua în 
măsura de pănă acum, atunci în 1925 populația va răminea 
staționară. 

In aceste condiții „nu e amenințată sânătatea fizică, morală 
„Şi spirituala a poporului nostru, adică puterile cele mai inalte 
„Şi mai bune, pe care se razimă orice viilor național? Azi ne 
„mai putem înşela asupra Intinderii pericolului, căci 40" şi mai 
„bine dintre locuitorii marilor oraşe ne vin dela țară sau din o- 
„răşele, Dar cu fiii căzărmilor de inchiriat, cu aceste producte 
„pipernicite ce n'au văzut un lan de griu şi mau auzit ciocirlia 
„cîntind in marea natură a lui Dumnezeu, ne vom mai putea 
„afirma locul ce-l ocupăm astăzi în lume ?“ ') „Și intro zi—ori- 
„cit ar fi ea de departe—dacă ar izbucni vre-o răscoală in aceste 
„Vliți suprapopulate, re fantezie şi-ar putea inchipui groaza ce- 
„ar răspindi aceste milioane lipsite de aer şi de lumină?* 3) 
Mai poate fi vorba de familie ca fundament al oricărei vieţi sł- 
nâtoase şi morale? Alecu Russo scria în „laşii şi locuitorii 


1) Dr. H. Herkner, Wobuungsiraze und Bebaunngsplan. Berlin, 1903 
2) Dr. Ing. Alb. Weiss. Dio Notwendigkeit einae Wohnungsreform, 


Dante Viortoljahresehrift [ir offeniliche Gesundhèitspilege. Zweites Helt, 
19 < 


sig VIAȚA ROMINEASCA Sakos 


Jui, în 1840*; „Societatea europeană se sprijină in primul rind 
„pe familiaritatea alectuoasă şi pe reciprocitatea sentimentelor 
„care există Intre membrii unei familii, izvor prim din care iau ei 
„caracterul de blindeţă, de uşoară nepăsare, de politeță lesni- 
„cioasă şi slobodă și gustul sociabilității, care e necunoscut în 
„ținuturile mai apropiate de orient*. 1) 

Toată lupta e îndreptată pe de-o parte în contra caselor 
din curte (Gartenhäuser), prin proectare de plane convenabile, 
ca astfel „căzărmile de inchiriat* să fie suprimate î), Şi doar 
intenţiile legiuitorului față de aceste Garienhăuser erau de un 
creștinism idilic : In Vorderhaus vor locui cei bogaţi, In Gar- 
tenhaus cei săraci; contactul lor va fi destul de des, instăriții 
vor da ajutor şi vor îngriji pe ceilalți în caz de nevoe şi de 
boală, se vor îndulci asprimele luptei de clase.. Alte remedii 
pentru Starea de lucruri descrisă mai sus sint suprimarea spe- 
culației terenului şi construcția de case mici, după cum sint ne- 
voile reale ale populației în marea ei majoritate (85%), Exem- 
plul ni-l lurnizează tot Anglia, a cărei capitală doar numără 7 
milioane de suflete, Dar pecind în Berlin revin unei case 77 
de locuitori, în Anglia numai 5, iar in Londra 7! Dacă metrul 
patrat la periferia Berlinului costă 120 marci, in Londra costă 
numai 5 până la 10 șilingi, iar în celelalte mari oraşe engleze 
numai 3 şilingi. In Anglia, 52,2" din populaţie dispun de lo- 
cuinți din cite 5 încăperi, aproape pretutindeni şi incase sepa- 
rate, pecind In Germania,j după cum am văzut, 75% se mulţu- 
mesc cu locuinți din una sau două odâi in acele căzărmi de 
închiriat. 

In Anglia, sa luat ca punct de plecare construcția de case 
re corespundea majorității populației: das normale Einfamilien- 
haus, casa normală de o familie. Cu aceasta s'au evitat atit 
urcarea artificială a prețului pămintului, cit şi apariția acelor 
vestite căzărmi de inchiriat, Edmond Demolins atibue chiar 
superioritatea rasei anglosaxone predomnirii caselor mici, 

Cei mai mulți găsesc soluția ideala in acele oraşe- grădini, 
„In care în mod conștient se intilnesc avantajele vieţii de oraş 
„Și dela țară, în care se va primi surplusul de populație din 
„marile orașe, in care comunitatea va deţine terenul, suprimin- 
„du-se astfel speculaţia, şi in care se va tinde la concor- 
„danța cea mai potrivită Intre interesele locuinţii şi ale muncii“, 3) 


+ 
» > 


Ca ilustrare a altor citorva principii de construcția oraşe- 
lor, vă voiu vorbi In ultima parte a acestui articol despre oraşul 
Salzburg, despre care Alex. v. Humboldti scria: „Locurile din 


1) Tradus de M. Sadoveanu, în „Viaţa Romineaseă“, 

s) Ca o limită să se considere 12 locuinți într'o singură rasă, 

3) Dr. H. Salomon. Die hygienischen Vorbedingungen für die Orta- 
ansiedelangren, 


CONSTRUCTIA ORASELOR 309 
„Salzburg, Neapol şi Constantinopol le consider ca cele mai 
„Îrumoase de pe pămint*. 

Cel ce a avut ocazia să viziteze Salzburgul, nu se poate 
să nu fi fost izbit de caracterul cu totul particular ce are acest 
oraș din ținuturi nemțeşti: el aduce aminte de oraşe italiene și 
de arta lor neintrecută, Aici nu mai întiinim ca în celelalte o- 
raşe germane verticalismul stilului gotic, neregularitatea pieţelor 
gotice ori neestetica piețelor moderne. Poate că această nere- 
gularitate stă In caracterul poporului german, cu tendința spre 
libertate, ncatirnare, personalitate. Ín Salzburg. dimpotrivă, dăm 
de liniștitoarea şi inviorâtoarea armonie a pieţelor şi străzilor, 
găsim chiar un grup armonic de pieje: o simfonie de pieţe, 
după cum Sa spus. In asemenea orașe, unde alături de fru- 
museţile lăsate de Dumnezeu stau şi frumusețile create de om, 
in asemenea oraşe găsesc alinare nervii obosiţi ai locuitorului 
din marile oraşe ; aici trebue să se cunoască și să se înțălează 
arta minunată a celor vechi, ideia lor de armonie în spațiu, că- 
lră care năzuește timpul nostru, 

Aici va învăța constructorul de orașe cum că dacă vrem 
să obţinem o piaţă unitar-estetică, va trebui ca mijlocul ei să nu 
fie ocupat de vr'o biserică, căci prin aceasta nu mai avem pri- 
vire liberă nici asupra pieței In asamblul ei şi nici asupra bise- 
ricii ; deasemenea nu trebue să impiedecăm privirea cu copaci 
mari prea mulți. Aici vom intilni bisericile alipite de alte clă- 
diri, iar nu izolate; cu aceasta, fațada lor contribue la înfrumu- 
sețarea pieţii şi însăși fațada bisericii e scoasă mai în evidenţă. !) 
Aici vom invăţa că pieţele peniru a impune trebue să fie inchise 
pe cit posibil, după exemplul odâilor ; construcţiile ce mărginesc 
piața să aibă legătură, contribuind impreună la armonia și fizio- 
nomia intregului. La una din pieţe (Domplatz) găsim întrebuin- 
tat mijlocul de Inchidere a pieţei prin colonade, procedeu ce-şi 
săsește aplicarea cea mai grandioasă în formarea pieței SI. Pe- 
tru din Roma, piaţa cea mai frumoasă de pe fața pămintului, 

Aici vom simți că străzile, cu reţeaua lor, parcă sint cres- 
cute din pămint, şi clădirile, parcă, nu se pot deslipi de peisa- 
jul incunjurător, Aici vom invăța să ne ferim de orice schema- 
tism şi de orice simetrie abstractă şi artificială, Aici vom des- 
coperi precepte neprețuite în înfrumusețarea pieţelor şi străzilor 
cu statui, cu Îlntini sau copaci. Aşa, d. p., statuile nu trebuesc 
aşezate—iîn mod general vorbind—in mijlocul pieţelor mari, căci 
după cum o biserică e prea mare pentru a marca mijlocul unei 
piețe, tot așa statuia se va pierde în mânmea pieţii. Locul statui- 
lor trebue să fie ales ca să scoată statuia în evidență, găsind spri- 
jin în construcţiile vecine (pentru monumentele gotice), sau să 
fie aşezate la colțurile clădirilor ori la despărțirea piețelor şi să 
fie proporționate dimensiile lor cu împrejmuirea, Centrul pieţii 
ori punctele ei principale se pot insemna cu un obelisc sau cu 


1) Excepţie face nowa biserică St. Andrei |1393). 


310 VIAȚA ROMINEASCA 


d e int Pa 9 


jintini ale căror coloane de apă nu pot jena cu nimic vederea. 
Pentru monumente sint proprii pieţe mici, inchise de jur Impre- 
jur (Marienstatue din piața Domului). „Dincoace de Alpi numai 
„arta barocului din sudul Germaniei şi carea fost sub influența 
„Italiei ne arată construcţii de fintini In felul antic sau italian. 
„In primul loc stă aici oraşul Salsburg cu ale sale instalaţii in- 
„tr'adevăr monumental executate“ ') 

In ce priveşte infrumusețarea cu copaci, sa ajuns azi să 
se considere copacul izolat ca unul din mijloacele mai potrivite, 
de care însă se face uz destul de rar. KResidenzplatz din Salz- 
burg ne dă şi in aceasta privință exemplu, prin cei clțiva copaci 
bătrini şi maestoşi dela o margină a pieţii. Şirurile regulate de 
copaci ce i-a plantat de-alungul străzilor vremile nouă nu numai 
că sint monotone şi acopâr fațadele caselor, dar sint de con- 
damnat şi prin umbra şi umezeala ce produc, prin praful ce a- 
dună pe frunze, prin energia ce o sustrag luminii solare, etc, 

Dar, cum spuneam mai sus, orașul acesta oleră exemplul cel 
mai remarcabil pentru o grupare de pieţe, Și aici am să las cu- 
vintul la două din personalităţile cele mai marcante în ştiinţa 
construcţiilor de oraşe. „Minunata grupare de pieţe din jurul Do- 
„mului din Salzburg este o operă italienească, datorită chiar maiş- 
„trilor italieni Scamozzi, Solari, ete. Aici, ca o raritate în nor- 
„dul Alpiler, s'a întrebuințat motivul colonadelor, spre a inlesni 
„efectul urmărit.“ *) 

„O grupare de piețe cu deosebire fermecătoare găsim în 
„jurul Domului din Salzburg, constind din Residenzpiatz, Ka- 
„pitelplatz și Domplatz, care prin arcade deschise sint despărțite 
„unele de altele. E uşor de înțeles, cum printr'o asemenea gru- 
„pare a suprafeței libere, ale cărei părți au fost incadrate sub 
„formă de piețe, —cum astfel se poate trata în chip neobișnuit de 
„măreț şi pitoresc împrejmuirea unei clădiri, al cărei efect e în 
„același timp şi mult mai puternic“, *) Domul însuşi e cons- 
trucţia cea mai mare şi mai desăvirşită a Renaşterei, pe påmint 
nemtesc, și e o imitație impunătoare a bisericii Si. Petru din 
Roma. 

In timpurile noastre tulburi, n care se incearcă o răstur- 
nare a tuturor valorilor, in aceste locuri ca Salzburgul ne putem 
insânătoșa simțurile, ne putem vindeca de scepticism și de a- 
beraţii. Pe aceste locuri ale Salzburgului au fost atitea intimplări 
vesele şi (riste; multe rinduri de vieţi s'au perindat cu bucuri- 
ile, năcazurile şi patimile omenești, Aceste locuri știu să poves- 
tească de vremile Romanilor, cind înflorea aici cetatea Juva- 
vum, ce se alla pe unul din drumurile vechi ce insufleţeau re- 


1) R. Borrmann. Monumentale W asserkunstanlagen im Stădtehan des 
Altertums und der neueren Zeit. 
2) Camillo Sitte. Der Stãdtobau, Wien, 1909. 
00 3) T. Mübben. Der Btädteban. Handbuch der Architektur, Stuttgart 
fa 


CONSTRUCȚIA ORAŞELOR SI 


giunile ce străbăteau ; ştiu să povestească de războae țărănești, 
de oameni care, zmulşi dela coarnele plugului, deveneau marti- 
rii religiei; de emigrații mari, de femei frumoase şi cochete, de 
viață uşoară și galantă cum nu se obişnueşte în altă parte lo- 
cuită de Germani; de timpuri cînd negoţul venețian trecea pe 
aici, cind oamenii pe aici erau bogaţi, cind se găsea aur, ar- 
gint şi sare; de viaţa şi activitatea celui mai însemnat arhiepis- 
cop Wolf Dietrich, acest Medicis german, care dărui iubitei sale, 
Salome Alt, castelul Mirabell cu încintătoarea lui grădină In stil 
francez, Acest arhiepiscop a dus timp de zeci de ani corespon- 
dență cu Tycho de Brahe; a tiranizat populaţia cu războae reli- 
gioase, a pus biruri grele pe əraş; era muncit de „văpaia pàti- 
milor“ și de pasiunea dè a clădi. Infâțişarea de azi a oraşului 
se datorește în cea mai mare parte lui, „On lui reproche d'avoir 
„eu une maitresse, on le déposa, et on lui donna pour succes- 
„Seur Afarc Sitticus, comte de Hohenembs, qui en eat deux", !) 
scrie un cronicar francez. Patima lui Marc Silticus era pentru 


" nevasta căpitanului von Mabon şi pentru sora ei, cărora le-a clä- 


dit Hellbron-ul, ce n'a fost însă pe placul iubitei: — „Colo sus, 
„pe dealul din față ai fi trebuit să clădeșii castelul, iar nu aici 
„în vale“, Şi intro lună a apărut pe locul desemnat de capri- 
ciul Temeesc acel castel ce se numeşte şi astăzi Monatsehlis- 
schen, 

Şi cazul nu-i rar: cele mai multe din minunile ce admirâm 
în oraşele vechi sint opera despotismului, bigotismului ori a pa- 
iimilor furtunoase. ?) 

Pe aceste locuri a trăit Mozart și arhiepiscopul de pe vre- 
mea aceia Colloredo, care avea în odae portretele lui Voltaire şi 
Rousseau. Aici au trăit Theophrastus Paracelsus Bombastus von 
Hohenheim, Michael Haydn, componist religios, pictorul Makart, 
savantul Christian Doppler. 

Vremurile noua n'au cruțat nici orașul, de care ne ocupăm. 
Sub motivul de a aduce „aer şi lumină” şi de a lărgi străzile 
în vederea circulaţiei, s'au distrus o mulțime din podoabele moș- 
tenite dela geniul altor timpuri. Cum nu sa cutremurat mina 
neștiuioare şi proiană, care a lovit în acele bogății, ce mai pu- 
teau da bucurie la nesfirşite generații în năcazurile noastre pā- 
minteşti? Aceste bogății se pot oare inlocui sau repara? Sau 
distrus monumente, rinduri de case ce contribuiau la armonia 
pieţelor ; nu s'a avut nici un respect faţă de aceste lucruri sfinte. 
Aşa, în Salzburg, s'a distrus Linzertor ce inchidea o stradelă, ca 
să îniesnească circulația într'un orășel de 38 de mii de suflete; 
sa proectat un tunel prin Mănchsberg, fără a fi indreptăţii și 


1) W. Fred. Oraşul Salzburg. Marqaardt, Berlin. 

2) Dar și în vremea noastră, curentul sănătos și imbacurător re a 
incapat să bată a și avut efecte foarte inălțătoare, căci same mari din ba- 
nul pablie se pan în med constient ls dispoziţia infrumasețării orașelor. Și 
zu ae „estatea eternă” dă exemplul cel mai semnifiealiv si în această 
privin 


812 VIAȚA; ROMINEASCA 


oma banana manea rres si. 


care ar fi putut distruge o parte din cimitirul SE. Petru, unic in 
felul său; s'au tăct pentru nevoile planului de ameliorarea ora- 
şului copaci seculari din Residenzplatz, in contra cărei barbarii 
s'a revoltat şi bunul simț al poporului. Sa construit podul me- 
talic Franz Ioseph peste riul Salzach ce străbate oraşul ; oricine 
a văzut Veneţia nu se poate să nu fi remarcat cum se proiec- 
iează ca niște ștersături barele podului metalic din faţa Acade- 
miei pe fațadele celebrelor palate. 


Cercetările istorice de tot felul, la care a dat loc noua şti- 
ință, au condus la concepția că un oraș trebue privit ca o cons- 
trucție unitară, ale cârei părți trebuesc dispuse după destinația 
lor în modul cel mai convenabil şi mai frumos cu putință. A- 
vem de-a face deci cu un tot organic vin, pentru evoluția căruia 
nu se poate fixa nici un principiu, fie constructiv, fie estetic: 


arta cea mare constă în înțălegerea epocii în care trăim și aspi. 


ritului ei, 


N, Protiri 


Icoane și umbre 


Nuferii 


Pictorul Claude Monet a er- 
pus lu Paris, la Durand-Ruel, 
patruzeci de pinze pătrate, toate 
egalo: „Les Nimphĉas*... Sint la- 
curi presărate eu nufori albi. T-a 
pietst In orice oră din zi. Se văd 


ndindu-se in apa lor cerul 
a metri nourii întunecaţi, apu- 
suri de soare, şi larba tărmalni. 


E o floare ciudată, Își suge viaţa din fundul tainic al ape- 
lor liniștite, din nămolul unde viermue vietăți stranii și necunos- 
cute. Ti plac apele stătute şi nesănătoase, apele tulburi unde 
ochiul abia străbate, unde razele soarelui se opresc ca să-și im- 
prăştie numai la suprafață glorioasele lor irizări. Apele acestea 
întunecate la fund, dar liniștite la suprafață, sint nişte oglinzi 
surprinzătoare, lşi ascund nămolul, ca să poată mai bine re- 
fecta cerul. Ceia ce trebue mai ales să caute ochiul în ele, e 
adincimea de sus! 

Nulerii acopăr apa cu largile pete rotunde ale foilor verzi, 
Plutesc, se indoae după uşoarele undoeri, și, mulţămită albas- 
trului adinc care se oglindeşte în jurul lor, uneori parcă paipită 
în aer. 

Ici colo, răsare floarea, mai invoaltă decit a crinului, şi tot 
ca ea imaculată... Şi tabloul înfățișează nuanțe fermecătoare, o 
nuanță rece, lichidă ; albastrul, verdele, albul, se amestecă în ar- 
monii intense, deșteptindu-ți nebânuite afinități de tonuri şi va- 
lori. Adesea armonia parcă se siarmă, cind floarea strălucește 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


în galben-auriu. Dar atunci gama se schimbă, se aprinde, ver- 
dele se şterge şi reflectările albastre ale cerului iau tonuri vio- 
lete, vinete, trandafirii sau roşii. Apoi, cind cerul e cenușiu, 
apa e opacă, moartă, frunzele se veștejesc, [loarea albă se pä- 
lează pe nesimţite ; o altă armonie tristă îi ia locul, 

Poeţii şi artiştii au iubit pururea îlorile acestea stranii, care 
răsar din adincuri umede, cu o frumusețe atit de calmă şi de 
senină... Au lost duhovnicii atitor visuri mărturisite în tăcere, 
martorii muţi ai alitor iubiri ! 


„Palizii nuferi pe ape adormile !* 
Au ascultat multe plingeri Inăbuşite : 


» Singuratic, 
„În sădar suspin și sufăr, 
„lingă lacul cel albastru 
„Incărcal cu foi de nufăr*. 

(Eminesea,- Lacul). 


De ce atracția aceasta misterioasă, sau mai bine ademeni- 
rea, chemarea aceasta nelămurită ? Căci, iâră îndoială, o putere 
bizară ne tirăşte câtră enigma adincimilor, Cu foile lor late, cu 
florile atit de curate, nulerii sint aproape nişte sirene. Unda vi- 
cleană ne suride ca să ne atragă In adinc... Ameţeala apei au 
simţit-o și-au cintat-o poeţii. E fabula frumosului Hylas, amicul 
lui Hercule, ademenit de nimfele fintinilor ; legenda Nixelor lui 
Rheingold și Loreleyei. 

Apa te lură, te cheamă... 


„is lächelt der See; es ludet zum Bade...“ 
(Schiller, —Prelud. v, W. Tell) 


ea-și leagână și adoarme prada, ca s'o tirască mai uşor: 
„Hal zog sie ihm, hal sanke er hin...“ 


Sirenele şi Nixele şi-au părăsit de mult apele. Fără indo- 
ială, au fugit gonite de uriţeniile pozilivismului nostru modern, 
Dar florile, fermecătoarele flori, ne-au rămas încă. Nuferii 
și-au păstrat încă numele de „Nymfea*: florile Nymielor. Şi 
pentru cei ce ştiu să viseze,—ele sint incă Nymfele apei miste- 
rioase, ademenitoare și adinci, 


ICOANE ȘI UMBRE 315 


asiseme -- - ceecee e ete e ta pete aaao R opere 


ii 
Ora virgiliană. 


Nu de mult, Jules Lemaitre scria cu fermecăloarea lui iro- 
nie — cam paradoxală, fie zis în treacât —că Virgil iși datorește 
gloria în mare parte unui „inţeles anapoda“, unui „înțeles gre- 
şit" şi unei „interpretări absurde“, transmise cu religiozitate din 
generaţie in generație, —de admiratorii săi comentatori. 

E drept că posteritatea a tratat pe Virgil ca pe un copil 
răsfățat. A făcut din el un profet, un sfint chiar, în Evul Mediu. 
Dante îl arăta ca pe un sol a! Ințelepciunii omenești, şi cel ce 
a simțit mai bine palpitind sufletul lucrurilor. Şi iată că i se 
atribue tot lui, preferința orei aceleia Incintătoare din zilele cal- 
de, cind soarele işi lungeşte peste coline și cimpii ultimile-i raze, 
— nestirşitele săgeți orizontale; ora cind munca isprăvindu-se, a 
dulce toropeală înfășură firea şi ființele ; ora cind fumul se ridică 
drept din căsuțele muncitorilor, —semn că se pregătește Inăuntru 
cina din urmă a zilei. Nu-i noapte încă, abia e seară, e ziua 
murindă, estompată, infășurată de-o ceață ușoară care topeşte 
culorile şi crează nuanţe neaşteptate. 

E ceasul virgilian. Aşa au voit literatorii şi artiștii, E o 
nouă glorie alipită de veci de aureola dulcelui poet latin, Și cu 
toate acestea, Virgil n'a scris decit două versuri numai pentru 
„ceasul virgilian* —ultimile două versuri din prima sa Eglogă : 


„Et jam summa procul villarum culmina fumant 
„Majoresque cadunt altis de montibus umbrae“. 
(Bac, 1—85, $4). 


„Şi iată, departe Incepe să fumege pe coperişuri 
-Şi lungile umbre coboară din crestele 'nalţilor munți“. 


Asta-i toată descrierea lui, Nicăiri el nu o mai reia, nici 
nu o complectează. Imaginaţia cititorilor sâi a creiat tot restul, 
Numai ultimul vers al Eglogei a Vl-a şi ultimul vers al Eglogei 
a X-a pot, la rigoare, să facă o depărtată aluzie, 

Cu toate acestea, dacă te gindeşui mai mult, Virgil are o 
intuiție poetică unică în felul ei, cind descrie „ceasul virgilian*. 

Până la el s'au făcut multe zugrăviri după aspectele natu- 
rii, dar toți aveau foarte pulin simțul lucrurilor simple şi reale. 

Pentru întâia oară Virgil a pus intrun mic colţ al tablou- 


316 Ai VIAȚA ROMINEASCA 


lui său un peisagiu adevărat, văzut şi simțit, cum il puneau 
vechii meşteri-pictori pe planul dinapoi al operilor lor. Nu mai 
e natura mitologică a lui Homer şi Hesiod, natura filozofică a 
lui Lucretiu, natura convenţională a Idililiştilor, Incepe să se 
strecoare ceva din sufletul modern in descrierile lui Virgil, E 
numai un germene,—dar un germene fecund, o sămință aproape 
nebâgată în seamă la Inceput, neştiută de contemporanii săi, 
pierdută in scolastica Evului Mediu,— dar care avea să producă 
flori mărețe în al XVI-lea şi mai ales in al XIX-lea secol, 

Astfel peisagiul, la inceput pus pe fondul tablourilor, operă 
accesorie, adesea neluată în seamă,—ia puţin cite puţin o insem- 
nătate mai mare, se emancipează și ciștigă pe seama lui, în artă, 
un loc de rindul intăiu, 

In literatură, Virgiliu va fi dar, mulțămită celor două ver- 
suri atit de scurte, dar atit de precise, —cel dintăiu dintre peisa- 
ziştii noştri emoţionaţi, sinceri, avind simțul realului destul de 
inalt Nu exagerez dar, dacă aș adăoga la scurta lui schițare 
cele mai frumoase versuri ale lui Ronsard şi ale lui du Bellay, 


„Quand reverrai-je, Helas, de mon petit village 
„Fumer la cheminee,..* 


tablourile mai largi ale lui A, de Vigny, de Brizeux, și în str- 
şit „Saison des Semailles* de Victor Hugo : 


„C'est le moment crépusculaire..." 


Şi dacă te gindeşti că unul singur din versurile sale conține In 
substanţă măreţul tablou al lui Leconte de Lisle: 


„Midi, roi des étés, cpandu sur la plaine 
„Tombe, en nappes d'argenl; des hauleurs du ciel bleu", 


Arel ager; vitio moriens sitit aëris herba“ 


atunci poți să te convingi că Virgil a fost în adevâr un precur- 
sor de geniu, 


NI 
Pesimism 


t Sint mode vechi ca lumea care se reintorc cu o desnădaj- 
duitoare Incăpäfinare, Pesimismul e unul din modele acestea 


. 

ICOANE ŞI UMBRE 317 
bâtrine. Nu vreau să zic că nu se găsesc pesimişti convinși, 
care au găsit viața rea, şi pe bună dreptate.. Dar cit de rari 
sint aceștia ! In schimb insă, e un furnicar de pesimişti de du- 
zinā, de molimă. 

Căci pesimismul e de-o potrivă şi o boală, dar şi o modă. 
Maladie făcută nu născută, aproape cu totul datorită suggestici 
intelectuale şi care iși are molimele sale regulate ca scarlatina 
și holera. Boala asta vatămă cu deosebire pe tineri şi femei, 
Ciţi din noi n'am văzut pe eroii aceia palizi, desgustați de viață 
la optsprezece ani, așternindu-și, cu voluptate şi într'o literatură 
bizară şi mediocră, iremediabila lor plictiseală ? *) 

Cunoaștem cu toţii pe tinerele şi nenorocitele femei pe care 
nimeni nu le-a putut „Ințelege* şi pe care o soartă crudă le-a 
condamnat să-şi vadă de treburile gospodăriei şi de slugi ! 

Nici vorbă, viața nu merită decit un grabnic suicid. Si 
uneori suggestia e așa de puternică, incit duce la sinucidere cu 
adevărat pe acești sârmani comediani, care sfirşesc să-şi ia rolul 
prea In serios. 

Mă gindeam la toate acestea dăunăzi, în liniştea cimpiei 
atit de imbelşugată in verdeață, atit de strălucitoare şi de vie după 
ploile ce ni le-a trimis primăvara, şi blestemam pe poeții cu la- 
crima în viriul nasului, pe romancierii lugubri care ne intristează 
Impuindu-ne urechile cu nesiirşitele lor mizerii, şi cu povestea 
restriştelor unor eroi demni de milă, 

Trăiască primăvara, belșugul şi veselia !— imi ziceam vä- 
zind cimpiile vaste, unde spicele drepte și strinse păreau că res- 
piră în bătaia vintului... 

Şi Imbătat aproape de viața aceasta revărsată ca o spumă 
care nu mai incape în polirele domnului, m'așez subt un copac 
şi trag din buzunar „Antologia Sanscrită* a poetului Coşbuc. 
Mi se părea incintâtor să visez puțin la ințelepciunea vechilor 
cugetători ai Indiei, in decorul primăverii. 

Şi am deschis, din intimplare, tocmai la urmâtoarea poe- 
zic. Nu mă pot impotrivi nestăpinitului indemn ce simt de a o 
transcrie aci: 


Cind vezi pe drum un cine, n'ai piatră, lucru trist! 
Cind ai in mină piatră, e goi de cini tot locul, 


+) Vezi la noi literatura d-lui Davidescu et C-nia Maniu: 


„Visez femeia 'n care să ador 
„Splendoarea putrezitelor organe !+ 


918 


+ Amen peer nat ee 


VIAȚA RONINEASCA 
Cind ai şi cini şi pietre și-arunci,—lu n'ai norocul 
Să-i poţi lovi! lar dacă lovești ca bun artist, 
Stăpinul lor te vede şi-ţi scutură cojocul— 

C'o soartă-așa perversă, să nu fii pesimist ? 


(Maxime şi proverbe, XXXVI). 


Y Numai la țară poți să guști, cu deosebire, farmecul acestei 
mici poezii ! E aşa de greu să te plimbi liniștit fără să te in- 
tineşti cu zăvozi colțaţi şi urlători, care te tulbură în meditațiile 
tale. E unul din deliciile Orientului. 

Şi iată două mii de ani şi mai bine, că tot mai găsim 
viața rea şi ne-meritind osteneala de a fi trăită, din pricina bles- 
tematelor de potăi care se mai dau şi la pulpa ta, după ce s'au 
mai hrănit „din splendoarea putrezitelor organe !* E! Cum să 
mai lecueşti atunci pe bieţii pesimişti ? 

Mi-am Inchis cartea, Primăvara mi s'a părul absurdă şi 
Stupidă, —şi am intrat acasă trist şi posomorit,—cu urletele cini- 
lor hirsuţi și colțaţi,—răsunindu-mi încă în urechi, 


Francis Lebrun 


OT NIN NANA 


Note pe marginea cărților 


DOUĂ COMEDII VECHI ENGLEZE 


In ele se vorbeşte de Moldova, de „regele* ei, de soția și 
de fiica lui. Au trecut trei sute de ani decind au fost reprezen- 
tate pe scena teatrelor din Londra. Intäia—, The Silent Woman* 
—(Femeia care tace) a fost jucată pentru prima oară in 1609 : 
e a lui Ben Jonson, prietenul lui Shakespeare şi adversarul 
şcoalei lui dramatice; a doua—, The Knight of the Burning Pestle* 
—(Cavalerul pilugului de foc) a văzul rampa întâia dată în 1610, 
şi e scrisă de Beaumont şi Fletcher—un fel de frați Goncourt 
în literatura engleză. Cele cincizeci şi două de drame ale lor le 
dă locul îndată după Shakespeare, In istoria dramei. 

Amindouă aceste piese sint produse aproape de apusul u- 
“mei epoci de înflorire literară ce n-a lost încă întrecută în istoria 
omenirii, —o epocă caracterizată în special prin apogeul literatu- 
rii dramatice. E perioada romantismului exuberant shakespea- 
rean: şi, ce nu era posibil pentru imaginaţia neinirinată de atunci ! 

Exploratorii engleji cutreeraseră toate continentele prin părți 
necunoscute încă, şi povestirile lor, cuprinse în cărți puse la 
dispoziţia fiecăruia, formau, impreună cu drama, literatura cea 
mai răspindită şi mai zustată. Povestirile minunate ale călăto- 
rilor exaltau imaginaţia publicului şi a dramaturgilor, care calcă 
toate regulele compoziţiei dramatice tradiționale, ca să se con- 
formeze gustului vremii. 

Drama şi călătoriile merg mină în mină, ațifind spiritul de 
aventură și aprinzind imaginaţia unei societăți deja imbaătată de a- 
vintul păgin al Renaşterii italiene. E o epocă de imaginaţie vul- 
canică şi de voință impulsivă necunoscută de alte timpuri şi de 
alte țări. Aventurile călătorilor sint dramalizate pe scenă, iar 
scena provoacă nouă călătorii de aventură. Nimic nu e imposi- 
bil, lumea nu are hotare ; eroii de pe scenă se primblă inir-ace- 
iaşi act pe trei continente şi vrăjitoarele le spun viitorul. De ce 
nu? Cum căpitanul Smith se luptase cu Turcii, avusese o i- 
dilă în Tartaria, ajunsese guvernator al Virginiei şi la urmă 


550 VIAȚA ROMINEASCA 
EEE AR, i TEE EA 


moare ca scriitor în Londra? Hotarele între realitate şi imagi- 
nație dispar; să stai în Londra e banal, Shakespeare îşi duce 
eroii măcar prin Danemarca şi Italia, ii deghizează in mauri și 
sille aeriene, răminind bine-ințeles cei mai autentici engleji de 
pe vremuri. Marlowe ti trimete in Asia, şi lumea întreagă i se 
pare prea mică pentru intreprinderile lor. Londra se imbogă- 
jește și creşte iute, absoarbe necontenit elemente nouă dela țara; 
mulți lasă munca cimpului, „fac parale" in capitală, se imbraca 
în haine, de pe care nu lipsește nici-una din culorile curcubeului, 
şi se duc la teatru să se distreze, Toţi au nevoe de senzaţii tari, 
de lucruri extraordinare, la nevoe vine şi berea înir-ajutor. No- 
bieţa n-are alte gusturi: literatura clasică e adinc cunoscută, Ben 
Jonson luptă din răsputeri pentru teatrul clasic, autorii vechi 
greci şi latini se citesc în original la Curte, teoria iubirii e cea 
a lui Plato, dar toți trăesc in „turma lui Epicur“, Regina Eli- 
zabeta Işi pălmueşte damele de onoare care ţipă de se adună 
lumea în stradă, şi pune placarde în vestibuluri că se va tăia 
minile celor care se vor bate în Palat. 


. 


E un suflet deo energie sălbatecă in această societate, în 
care totul încă e amestecat. E multă primitivitate, dar nu e slă- 
hiciune, Omul e „dintr-o bucată“, pasiunile năvălesc în tumult 
și imaginaţia se ridică în infinit de poezie. Fapte de cea mai 
crudă animalitate alături cu sacrificii dumnezeești : Caliban şi 
Juliet Işi dau mina; şi pasiuni aproape din epoci geologice deo- 
sebite se ciocnesc in nobilul suflet al lui Othello pănă ce il siarma 
in accese de delir şi nebunie, Viaţa însăși a celor mai mulți 
scriitori de drame din această epocă e o tragedie shakespea- 
reană. Zbuciumul, orgiile, mizeria şi boala îi aruncă în mor- 
mint, cu mult inainte de vreme, lăsind In opera lor nesiirşită și 
nedesciplinată scinteeri de geniu, Aceiaşi mină poartă condeiul 
şi pumnalul cu aceiași dexteritate ; și cel care pe scenă aduce 
zine din lumile aeriene ale poeziei se bate în crișme pentru pros- 
tituate, Marlowe, Intemeetorul teatrului englez, acel care promitea 
să-l intreacă pe Shakespeare, cade victima propriului său pum- 
nal la vrista de treizeci de ani, într-o tavernă ; Greene moare de 
prea multe indigestii, şi Ben Jonson— marele Ben Jonson —moare 
că prea adeseori suferise de foame. 

Nici-un cumpât, nici-o stăpinire de sine, nici-o logică în 
viață, în această societate bătută parcă de furtună cași fața o- 
ceanelor pe care se avintau cu miile contemporanii lui Shakes- 
peare. Ce departe pare sufletul Engiejilor de atunci de self.con- 
trolui lor proverbial de astăzi ! Vroiau, se vede, mai intăiu să 
stăpinească lumea și-apoi să se stăpincască pe ei inșiși,—ceia ce 
nu-i un lucru mai Puțin greu, 


NOTE PE MARGINEA UARȚILOR TOSA s321 


Li 


Cine era să respecte legile lui Seneca în teatrul de mană i 
In zădar se sileşte Ben Jonson : - caer done iși 
por stabili suveranitatea în teatrul clasic 3 r 
timp distincție de gen literar, şi tot bagajul Deae a se 
poate impăminteni in drama enpas Se E i prs 4 
nedisciplinată caşi viaţa : retorica şi lirica met, 
EE A pătrunde in tragedie, pa rep maia on ai ieri ha Sa 
: o realitate cum n-a trăit nici intr- i caa a 
Peg coliai nu numai cu viața lor intensă, dar ji Aam şi uri 
curile eternului suflet omenesc, în care puterea de discern goan eaan 
mai ascuțită îşi pierde siguranța. n ri car x hhee 
i steme A 
hotăritor în psihologia lui Hamlet? Şi c } apti 
trucă e viu, psiholo 
mai firesc decit Hamlet? Nu tocmai peni raze 
i i 2 Poate spune cineva că cunoaște 
gia lui nu se poate fixa? puntea sp 
it sufletul unui om, fie acel om el insuşi aria 
S G viață decit misterul, şi nici-un scriitor nu are intui 
jä i fapt atit de vie ca Shakespeare. R i : 
i iei ut mai reprezentativ nume al Tun eng af a 
matic din această epocă e şi cel mai realist ea d A: oa : 
timpurile totdeodată. Analiza peibelogică 2 cana ara no si Ahi 
istice ale lui Shakespeare : e ) loc, 
ea concepe Balzac și Maupassant, wa Parc Bagsegaen 
analizei psihologice ca Bourget. de exemplu, l rapel is Piina 
cioare, eroul lui Shakespeare e läsat să se mişte pă w SE 
resorturile misterioase ale vieţii, nu după logica pete ogiei Sute 
stabilite. Niciun scriitor n-a creat oameni atit de apă rect 
de influența autorului; și nimeni n-are o galerie at sr 
roasă şiatit de variată. Dar nicăiri, re gri a bosma e z" 5, 
j i ipăi i i espeare, - 
: t pipăi cu siguranță sufletul lui a 3 
biectiv are site : un lirism ce se amestecă cu elementele na 


turii ca al lui Leconte de Lisle, 


i tativ al vieţii a- 
S speare e cel mai mare reprezen i 
ERE T Pe in fapte, în gusturi, în artă. Sale Pas 
k n,— care prin docirinà vrea să indrumeze alt rare Ser 
eee Aa romantic ; şi numai cind man gH s erreko ios 
i — romantice — ca i 
a pei arti a eta e cel mai bun exemplu de sinuci- 
istica prin doctrină şi şcoală. i-a 
pt Firei kasuek ai lui Shakespeare, Beaumont şi Ties 
n-au serupule clasice; ei sint temperamente aria nds rea 
marilor aventurieri, care în ne ma Kpa peer nAg ae Kine 
rā acele ţări pe scenă la dra, i en 
of Moldavia" cu fiica lui Pompiona ṣì cu Mistress Epicoene 


3 


a VIAȚA ROMINEASCA 


principesa Moldovei, că apar într-un salon din palatul lor pe 
scena engleză, Dar cum pe timpul lui Shakespeare interiorurile 
de palate princiare se reprezentau numai printr'un anunţ scris 
pe-o scindură, scena răminind neschimbată dela inceputul pănă 
la sfirșitul reprezentaţiei, autorul trebuia să pue în piesă descri- 
erea locului, iar publicul era dator să-şi forţeze imaginația dacă 
vroia să se distreze, 

Scena 2-a, actul al IV-lea din piesa lui Beaumont şi Flet- 
cher se petrece „Intr'un hall al palatului regelui Moldaviei“, in 
care romanţioasa Pompiona are o intrevedere cu Ralph, cavale- 
rul pilugului de foc. 

La stirșitul scenei intăi autorul pune un personaj din piesă 
să facă descrierea ui, și să anunțe intilnirea. Dar soția 
cetățeanului care face descrierea e ignorantă şi romanţioasă, și 
coniundă Moldavia cu Cracovia : 


Nevasta. — „George, lasă-l pe Ralph să călătorească peste 
coline inalte şi s-ajungă căzut de oboseală la casa regelui Cra- 
coviei, tapisată-n catilea ; unde fiica regelui să stea la fereastra 
bătută în aur, pieptănindu-şi buclele aurii cu un pieptene de 
ivoriu ; şi să-l fure cu ochii pe Ralph și să cadă in dragoste; 
să se scoboare la el, și să-l ducă in palatul părintelui ei..." 


Apoi vine scena 2-a, care se petrece in hallul descris, 
intre Pompiona și Ralph. 


__ Pompiona.—,Fii bine venit, ilustre cavaler, in palatul pä- 
rintelui meu, regele Moldaviei !,..* 


In Actul V, scena 3-u. Ralph iși aduce aminte cu melan- 
colie de Moldavia și de iubirea Pompionei. 


Eroul piesei — cavalerul Ralph—e un ucenic de băcănic, pe 
„Ordinului pilugului de foc“ 
şi-l expediază după aventuri romantice in Moldova, ca să-şi bată 
joc de clasa ucenicilor de prăvălie ce era foarte numeroasă, pre- 
tențioasă și vanitoasă, in Londra. Satira tintea şi pe Heywood, 
un scriitor cu Succes tocmai pentrucă lingușia vanitatea acestei 

- i „Cei patru -ucenici din Londra*, din 
care unul, ce e ucenic de băcânie cași Ralph, imortalizează prin 
vitejiile şi aventurile lui numele de băcan din Londra, in țări 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 325 


îndepărtate, Fletcher şi Beaumont întroduc in piesa lor un per- 
sonaj care nu uită nici pe criticii teatrali, care nu protestau im- 
potriva pieselor de râu must ca a lui Heywood. Dar ce le păsa 
cetățenilor din Londra, de curind incheaburiţi, de gustul artistic 
şi de satira lui Beaumont şi Fletcher! Ei se duceau la teatru să 
petreacă, să bea bere și să se vadă respeclați, căci doar ei erau 
pinea și sarea țării, ei adunau banii din toată lumea, Numeroa- 
sele teatre care erau pe atunci în londra se concurau între ele 
Și exploatau înginfarea negustorilor : iată de ce minunata piesă 
cade şi trebue să treacă mulţi, foarte mulți, ani ca să i se re- 
cunoască valoarea. Beaumont și Fletcher nici nu mai incearcă o 
altă piesă in acest gen, căci o piesă nejucală nu aducea niciun 
folos pentru autori, — şi ci erau autori dramatici de meserie, 


Am spus că „regele Moldaviei* apare şi in piesa lui Ben 
Jonson „The Silent Woman“. Aici i se spune mai modest „Prince 
ot Moldavia : 


Clerimont. Cum, hărţi de persoane! 
La-Foole. Da, domnule, a lui Nomentack, cind el era aici, 
şi a prințului Moldaviei și a soţiei lui Epicoene. Act, V, se. 1. 


Istoricii literari au căutat să añe dacă aceste nume cores- 
pund unui adevâr istoric, In ce priveşte Nomentack, e lucru si- 
gur ştiut, că e numele unui șef din Virginia care fusese in Lon- 
dra clțiva ani inainte de a-și fi scris Ben Jonson piesa. 

In privința „regelui Moldaviei*, ori „prințului Moldavici*, 
după diferite presupuneri, istoricii literari engleji admit şi pen- 
tru el aceiaşi realitate istorică. Voiu da părerile tuturor care şi- 
au pus această intrebare. 

Henry Weber spune, vorbind de scena din piesa lui Beau- 
mont şi Fletcher: „Scena aceasta se găsește probabil în una din 
numeroasele romanțe din biblioteca lui Don Quixote, care erau 
foarte populare în Anglia pe arca vreme, In «The Silent Wo- 
man» a lui Ben Jonson se găsește aceiaşi aluzie, probabil referi- 
toare la aceiaşi romanță,* !) 

W. Gifford nu poate spune nimic sigur; „Despre prințul 
Moldaviei, nu pot da nici-o referință." *). 

John Nichols reproduce un document de pe acele vremuri : 
„În ziua de 7 Noembrie, anul 1607, Rowland White scrie urmă: 
toarele dela Curte contelui Shrewsbury : «Turcul şi prinţul Mol- 


1) H. Weber, The Works of Beaumont und Fletcher, London, 1812 


. 1., p. 239, 
si A W. Gifford, The Works of Ben Jonson, London, 1816, vol, II 
58. 


p 4 


524 VIAȚA ROMINEASCA 


daviei pleacă acum».* ') Turcul se ştie pozitiv cme era. E vorba 
de Mustafa Paşa, trimes de Poartă ca agent comercial la Lon- 
dra pentru a câdea de acord în privința unor chestii. Henry El- 
lis, fost prim bibliotecar al Muzeului Britanic, a găsit o scri- 
soare călră Sir Edward Hoby, In care se descrie pe larg sosi- 
rea lui Mustafa la Londra, dar in acea scrisoare nu se pome- 
neşte nimic de vre-un prinț al Moldovei *). 
Alexander Dyce iși exprimă şi cl indoiala: „Cu privire la 
Prinţul Moldaviei,—real ori prelins,—socol că nimic nu se știe." °} 
Frederick Gard Fleay crede in realitatea istorică a aces- 
tui prinţ al Moldovei ; „Prințul Moldaviei din piesa lui Jonson, 
despre care Weber a scris absurdităţi, și despre care Dyce spune 
că «nimic nu se ştie», cra cu ambasadorul turcesc la Curtea 
engleză în Noembrie 1607.* El, prin urmare, crede în documen- 
tul citat de Nichols 4), 
Herbert S. Murch admite deasemenea realitatea istorică a 
acestui dubios prinț al Moldovei, care era la Londra în 1607 Im- 
preună cu Mustafa P 
Las cuvintul istoricilor noştri, 


l. Botez 


Pg m a a a m A e 


Ja : 


1) John Ah The Pro 
1828, yol 1i., 1i» p 157 oin -apii ot King James the First, Loudon, 
„Original | 
saai va E. pe tă + illustrative ot English History, London, 
3 A: Dyo Wo Benamont and Floteher, London, 1843, 


j- 
vol. I. T ia in 
. Fleay, A Diogra hicat Ch J 
don, Mih vol, Ia pp pnl: phies! Chroniele of tho Engiish Drama, Lon 


) H. S. Murch, Tho Ruight of t z 
Fietabes; No York, DE A D n hig na be Burning Peste, by Beaumont and 


Industria mică ') 


| 
DI. C. D.-Gherea şi prințul Kropotkin 


Impărecherea aceasta poate să pară curioasă; avind însă in 
vedere chestiunile economice la noi în țară, ca: islazurile, im- 
proprietăririle, industria mare, industria mică, etc., care sint tra- 
tate cu allta profuziune oratorică, este bine să ținem socuteală 
de două cărţi, una a lui Kautsky, prezentata lucrătorilor romini 
de d, Gherea, și o altă carte a lui Kropotkin, neprezentată incă 
de nimeni, dar care cred că ar trebui cit mai mult răspindită 
la noi şi cit mai mult studiată de aceia mai cu seamă care ar 
dori să vadă limpede in chestiunile de industrie mare, mică sau 
casnică şi agricultură, 

Bine înțeles ca d. Gherea propagă ideile social-democrate 
și are toată simpatia pentru lycrătorii din industria mare și toată 
compătimirea pentru meseriaşi și lucrătorii din industria mică. 
In acelaşi timp insă Kropotkin, după o muncă de vre-o 25 de 
ani, ne prezintă un studiu asupra agriculturii, dar mai cu seamă 
asupra industriei mici în legătură cu cea dintâi, Dinsul ia parte 
la necazurile meseriașilor din oraşe și la acelea ale lucrătorilor din 
fabrici, şi inima lui bună simie o adevărată ușurare sufletească, 
cind constată că mica industrie dela ţară Imbunătățeşte Intra- 
Uta viața muncitorului, şi este silit să spună că belșugul lui 
este una din cauzele cele mai insemnate de bogăţie in o ţară, 

Noi, neputind face până acuma decit Incercări, iar unele 
din acestea trebuind să le plătim destul de scump chiar dela 
inceput, —studiile amintite mai sus pot să aibă o deosebită im- 


1) Lucrarea de faţă ni s'a părut interesantă prin subiectul tratat și-i 
dăm eu plăcere ospitalitute, deși nu impărtășim în totul ideile autorului, 
Nota redactiei 


g2 i x VIAȚA ROMINEASCA 


portanță pentru indrumarea activităţii noastre, cel puţin intrucit 


priveşte industria mică, 


D. Gherea a patronat traducerea pe romineşte a ii „Ba- 
zele social-democraţiei* de K, Kautsky, dar în pei di j a a 
căutat ca prima impresie şi cea din urmă să fie influențate de 
cite o expunere proprie, care ar adapta lucrarea bine cunoscută 
a lui Kautsky la nevoile ce ne frămintă pe noi astăzi. Lucrul 
nu este lără importanță ca, cu „tot renumele şi succesul atit de 
mare al acestei lucrări“, d, Gherea să caute a ne prezinta vo- 
lumul lui Kautsky în nişte tartaje aşa de frumoase, cum numai 
d-ncalui știe să Intocmească. In adevar, prefața d-lui Gherea ne 
arată cum ar trebui să pricepem, în acord cu preceptele social- 
democrate, o grămadă de chestiuni controversate, ca acea a mi- 
cilor proprietari, a meseriașilor, ete., lar după ce citeşti cartea 
lui Kautsky, găseşti o altă expunere a d-lui Gherea — „Un studiu 
asupra socialismului in ţările înapoiate“ —in care ne arată, intre 
altele, că rezultatul final al transformărilor în cursul timpului 
sint pentru noi-—țară Inapoiată — aceleaşi cași pentru ţările occi- 
dentale, deşi siliți sintem să incepem mai intăiu cu formele“, pe- 
cind ţările acum inaintate au inceput cu „fondul“. Atit din pre- 
față cit și din studiul care inchee acest volum, se vâd strā- 
duințile d-lui Gherea de a face această carte a lui Kautsky de 
actualitate in țară şi numai în acest scop d. Gherea ne spune că 
„In prefața ediției a 5-a Kautsky zice că, recitindu-și lucrarea 
n are nimic de schimbat sau de revizuit din fondul ideilor teo- 
retice expuse cu 12 ani mai inainte... fond de idei bazat pe in- 
vățăturile şi descoperirile economico-sociale ale lui Marx și Engels*, 

Este curioasă o astfel de afirmaţie intr'un timp cind des- 
coperirile se Ingrämädesc aşa de mult. incit intr'un interval scurt 
ne-am schimbat felul de a vedea asupra atltor chestiuni, de 
multe ori foarte scumpe nouă, cind a trebuit, ași putea zice, să 
ne schimbăm chiar concepția care o aveam asupra materiei şi 
să ne obicinuim cu ideia că şi aceasta are sfirșițul care ne aș- 
ieaptă pe tofi, adică trebue să moară. Probabil insă că această 
afirmare a lui Kautsky nu are o insemnătate mai mare decit a- 
ceia ce am da-o unei fraze oratorice, zisă de un om inteligent 
intr'o adunare de adepţi sau trecută în prefața unei cărți de pò- 
pularizare. 

In orice caz nu putem admite că .londul ideilor teoretice“ 
a rămas şi va rămine în tot largul lui neschimbat, şi mai cu 
seamă al ideilor teoretice. Se poate loarte bine ca societatea de 
eri să ni se pară aidoma cu cea de azi: nu e mai puțin ade- 
vârat insă că lrămintările economice ne fac să vedem altfel so- 
cietatea de mine, iar mijloacele de a ajunge la ea sint mult 
mai puţin teoretice de cele cu 13 sau 15 ani în urmă. În ade- 
văr, lucrurile s'au schimbat muli de cum erau pe vremea lui 
Marx !) și chiar de cum erau acum 20 de ani. E destul să spu- 


1) Intro 1559—1875. 


INDUSTRIA MICA 327 


nem că Kari Marx era sigur că va apuca societatea viitoare, 
societatea imaginată de dinsul :—absorbirea capitalurilor mici de 
cătră cele mari, a industriilor mici de cătră cea mare, a pro- 
prietăţii mici de cea mare, trebuiau să se producă, după concep- 
ţia lui Marx, cu atita furie, Incit urma să, gângrenizeze intrun 
timp foarte scurt corpul întregii societăţi de astăzi ; şi, vrind-ne- 
vrind, aceasta trebuia să-și lase locul societăţii social-democratice. 
Chiar socialiştii noştri de acum 20 de ani aveau o concepție 
la fel, iar Kautsky cam la aceiași epocă scria: „Toată mișca- 
tea economică se stringe In o singură întreprindere uriaşă, în 
care totul trebue să slujească pe un singur stăpin, să fie a unui 
singur stăpin... Dar, deși starea aceasta nu poate fi ajunsă nici 
odată, ne apropiem totuşi repede de dinsa, mai repede decit se 
crede în deobşte*,— şi mai departe: „nu mai este aproape decit o 
chestiune de formă“, Şi cu toate acesiea, astăzi trebue să o 
spunem, lucru ajuns runoscut de toată lumea, că industria mică 
şi proprietatea mică merg creseind ! 

Nu vreau să discut ideile social-democrate, ba din contra 
sint convins că „țările râmase în urmă intră în orbita ţărilor ca- 
pitaliste inaintate, ele se mișcă în orbita acelor țări şi întreaga 
lor viaţă, dezvoltare și mişcare socială este determinată de viaţa 
și mișcarea țărilor inaintate“ (pag. 246); dar de aici nu pot de- 
duce, câ trebue să considerăm clasa de mijloc şi cea săracă, 
mMeseriaşii şi micii proprietari, legate de mini şi de picioare in- 
tratita, incit să renunţe de a-şi imbunătăți traiul de astăzi!) In 
aşteptarea sociețăţii vintoare social-democrate. Și de aceia voiu 
pune în fața traducerii patronate de d. Gherea o altă traducere 
în lranţuzește, „Champs, usines et ateliers*, a prințului Kropotkin, 
ocupindu-ma în special de meseriasi, micii meseriaşi faţă de lu- 
crâtarii din industria mare, de industria mică faţă de fabrici şi 
uzine. 


Social-lemocraţii n'au avut niciodată vre o simpatie pen- 
tu meseriaşii patroni și micii proprietari, de asemenea simpa- 
tia lor este aproape aceiaşi laja de lucrătorii din mica industrie, 
— şi încă cuvintul simpatie este puţin la locul lui, cînd în cartea 
d-lui Gherea şi Kautsky citeşti fraze ca: „toţi aceşti microsco- 
pici aşa zişi capitalisti, mici meseriaşi, mici comercianți nu sint 
decit niște agenţi şi servitori ai capitalului mare. Ei trăesc din 
grația lui...” (pag. X). Kautsky merge mai departe, ti 
condamnă chiar dela inceput: „Mica indusirie se luptă cu moar- 
iea" ! ipag, 14) Fraze sentențioase care ar arăta mai mult do 
rința social. lemocrăţilor derit realitatea faptelor de azi, căci tre- 
bue să luäm aminte că condamnarea aceasta a fost formulată 
de Kautsky cu vre-o 25 de ani şi mai bine în urmă, cind lupta 


1) Intrarea jor în industria mure nu o consider ca o îmbunătățire de 
ù, 


mA VIAȚA ROMINEASCA 


pentru iraiu a meseriașilor nu era nici atit de perfecționată, nici 
atit de bine studiată ca astăzi, 

- Să fe oare industria mică mai condamnabilă la moarte decit 
industria mare? In realitate, nici una, nici alta nu pol f con- 
damnate la moarte. Toţi ştim că industria mare nu este toc- 
mäi stabilă, părăseşte incetul cu incetul națiunile bătrine şi se 
lasă să fie imbrāțişatā de cele tinere. Kropotkin ne arată în 
mod admirabil apucăturile de vagabondaj ale industriei mari 
(pag. 15 şi urm): „Anglia nu putea să aibă pentru totdeauna 
în stăpinirea ei monopolul producţiunii indostriale. Nici price- 
perea industrială, nici spiritul de intreprindere nu puteau să ră- 
mină la infinit un privilegiu al Insulelor britanice... Germania 
luată în întregul ci, ne infățişează spectacolul unei naţiuni in 
transformare. dotată cu toată puterea tinerețe: şi in toate ramu- 
rile vieții, Acum 50 de ani ca era clienta Engliterei, astăzi 
este pentru dinsa un rival... Uzinele nouă ale Germaniei încep a- 
colo unde ajunsese Manchester după 100 de ani de experienţa 
şi de încercări, iar Rusia pornește dela punctul unde a ajuns 
astăzi Manchesterul, Belgia. etc... În finc în timpul din urmă 
se ridică o concurență teribilä peniru națiunile industriale din 
Europa : republica Siatelor-Unite“, şi după această țară astăzi in- 
cep să se ridice Indiile, Japonia şi chiar China. „Monopolul 
națiunilor, care au fost pionierii industriei, dispare“; şi ca exem- 
plu mai concret putem adănga că industria mătasei scade mult 
în regiunea L.vonului, fiindcă răsare In altă parte, în Elveţia, 
Caucaz, etc, In adevăr, din acestea s'ar deduce, că industria 
mare nu moare, ca renaşte, dar în a/ță parte,  pecind indus- 
tria mică nu moare nici ca, ea are o calitate mai superioară, 
ea renaşte chiar în localitatea unde imprejurările voiau să o 
nimicească. 

Vom vedea mai la vale calitățile admirabile ale industriei 
mici, calități nesocotite de social-democraţi, dar mulţumită cà- 
rora ea progresează, hrâneşte o bună parte a lucrătorilor indus- 
triali de astăzi, ba unora le procură o stare materială superioară 
lucrătorilor din industria mare și încă mai mult: ea pune in 
consumaţie produse, pe care industria mare este incapabilă să 
încerce a le fabrica, etc. 

Dar industria mică ne interesează pe noi in cel mai mare 
grad, şi tocmai fiindcă ideile aduse In cartea lui Kautsky ni se 
par rămase in urmă, ce bine să se arăte cit sau schimbat de 
mult lucrurile şi ce dovezi de vitalitate a dat industria mică; şi, 
acestea odată stabilite, să arătăm care este indrumarea cea mai 
nimerită de dat maselor fără de lucru din oraşele noastre sau 
țăranilor In timpul ernei. 

Industria mică a fost studiată lără nici o precugetare de 
cătră Kropotkin, zic fără nici o precugelare, câci—deși a- 
cesta ținteşte câtră o societate viitoare bazată pe cultură şi pe 
tot ce are sufletul omenesc mai bun—dinsul studiază industria 
mică din toate punctele de vedere, In toate situaţiile in care se 


INDUSTRIA MICA 329 


gäseşte, şi ne-o recomandă pe acea care in adevăr poate să 
facă din noi oameni bine hrăniţi, sănătoşi şi veseli, prin ur- 
mare mai bine pregătiţi pentru progres. Şi este bine să știm a- 
ceasta astăzi cind totul se transformă: idei, concepții, mijloace 
de traiu, de luptă, etc.. căci in mersul acesta de lrămintâri de 
tot felul este mai logic să ne asigurăm pe cit e posibil o indes- 
tulare relativă (vorbesc de lucrători) pentru o epocă mai apro- 
piată, de care să putem profita şi noi, dind în acelaşi timp şi 
copiilor noștri mijlocul ca sà fie mai bine înarmaţi pentru trans- 
formâările viitoare. 

Este o datorie a acelora care se ocupă de aceste studii, 
să nu se mulțumească cu propaganda unei societăți viitoare, pe 
care poate nici copiii copiilor noştri n'au să o vada; ci, nutrini 
aceste dorinți, să caute să facă din viaja actuală un pas Inainte, 
să procure o viaţă plină de sănătate și de mulțumire, sacă nu 
pentru toți desmoşieniţii de astăzi, dar pentru ciji mai mulți, La 
fiecare pas numărul celor care se pot bucura de bunâătâţile vie- 
ţii să fie cit mai mare, 


De cartea lui Kropotkin s'a vorbit puţin la noi, şi de aceta 
mi se pare că aici ar fi cazul să spunem, cu d. Gherea, câ fap- 
tul acesta dă pe faja „slăbiciunea* noastră. Cu toale acestea, 
ce învățături bune putem scoate din aceste studii, noi cei lipsiți 
de capitaluri, puşi la discretia apusului, a arbitrului, ete. Citind 
cartea lui Kropolkin te intrebi: ce a lăcul pe Kautsky să pre- 
dice că: «zicătoarea : „meseria este brățară de aur* şi-a pierdut 
de mult rostul» (pg. 18): caci, dacă „fondul teoriilor” de altă 
dată conducea la aceasta, astăzi lucrurile le constatăm altfel. 
Deasemenea afirmaţiile de acum 25 de ani ale lui Kautsky sau 
mai vechi ale sacial-democraţilor cà „Numărul ramurilor de me- 
serii şi a ținuturilor în care micile meserii mai pot să trăiască 
de azi pe mine este destul de mârginit si se micşorează pe zi 
ce trece“, nu S'au adeverit şi nu e bine să perzistâm In ele, după 
cum vom vedea mai ia vale. 

Kropotkin imparte chiar dela Inceput meseriile în două ca- 
tegorii mari: „industriile (meseriile) practicate la sate şi care 
stau In legătură cu agricultura şi acelea care, practicate la oraşe 
sau la ţară, n'au nici o legătură cu pâmintul,—lucrâtorii scoținul 
mijloacele lor de traiu numai din lucrul lor industrial (de mese- 
riaş)* (pag. 214); cu alte cuvinte, meseriaşii, care-și procură mij- 
loacele de traiu lucrind şi ca meseriaș și ca agricultor după cum 
ji sint prielnice anotimpurile sau schimbarile atmosferice, şi In 
urmă moseriaşii care trăesc numai din munca lor ca meseriaşi 

lată cum vorbeşte Kropotkin de a doua din aceste cate- 
gorii de industrii mici: „Cea mai mare parte din industriile 
mici, afară de acelea care sint combinale ca agricultura, tre- 
bue să recunoaștem că se găsesc intro situaţie lipsită de sigu- 


ranță* (pag. 219), pne 
ai ar părea că dă intrucitva dreptate lui Kautsky, 


e 


300 VIATA ROMINEASCA 


care, pentru a arăta cum sărăcia dosneşte nesupărată printre 
Mese naşi, se intreba acum 20 de ani: „Ce Insemnătate poale să 
mai aibă mica intreprindere a meşteșugului ?*, cind „0 maşină 
producea incă atunci (acum 50 de ani) in 19 ceasuri şi 7 mi- 
nate atita fir, cit o torcătoare cu mina producea in 3,117 ceasuri 
și 30 minute“ (pag, 16). 

_ Kautsky, citind exemplul acesta din ancheta Biuroului Mun- 
cei din Statele-Unite, li dă o Insāmnātate așa de generalizătoare 
incil le miri că, după atita amar de ani (vre-o 50), tot mai există 
meseriaşi din industria mică, 

Cu toate acestea Kropotkin ne arată că: „în Anglia, pre- 
tutindeni, industria mică constitue un factor puternic de viață 
industrială. Ea da de lucru la mai bine de jumătate din tonla 
populaţia industrială a țării“ (pag. 252). Dar se poate zice ca 
pentru Anglia proporția aceasta este bazata pe calcule și ipo- 
leze, deduse din o statistică foarte necomplectă ; in Franţa insă 
datele statistice sint cit se poate de complecte, aici proporțiile 
se pol stabili cu precizie şi, studiind-u, Kropotkin găseşte că „in 
Franţa intilnești industrii mici foarte variate şi ele înfățișează 
unul din cele mai insemnate caractere ale economiei naționale, 
Kropotkin gāseşte că '/a din populația Franţei „träeṣte din in- 
dustrie şi această treime se imparte aproape in mod egal inire 
industria mare şi cea micà’. Studiind fiecare grupă industriala 
în parte, Kropotkin ajunge la concluzia: „Nu mai este nici o 
indoială că in Franța, ca pretutindeni, mica industrie este un fnt- 
tor foarte serios de viață industrială. Sau cam grăbil acei 
care Voreau să-i sărbătorească moartea“, 

„În Germania Kropotkin spune ca «Sorial-democraţii... tn- 
clinaji să accepte n concepție prea abstractă a chestiunilor ecs- 
namice, atacă cu furie pe toți acei care nu accepta că indus- 
iria mică luptă cu moartea, Social-democraţii tratează „cu dis- 
preț” industria mică, cu toate acestea studiile făcute in această 
țară asupra industriei miri sint de mare valoare şi loarte coim- 
plecte, incit se poate găsi in ele toate elementele necesare pen- 
truca să poţi să-ți faci o părere independenta asupra acestui 
subiect» (pag, 304—5). 
| După datele statistice este adevărat că în (Germania stabi- 
limentele industriale mari (cu mai mult de 50 de lucrători) au 
crescut dela 9,000 în 1882 la 29,000 In 1907, iar meseriaşi! care 
lucrau singuri au scăzul dela 1,430,000 la 995,000; in acelaşi 
interval, insă odată cu „cu creşterea considerabilă a stabilimen- 
telor, pe care statisticianii germani le numesc marea industrie, 
sa Inmulţii aşa de mult şi numărul stabilimentelor clasate in 
rubrica industriei mijlocii (dela 6—50 lucrători), care ar trebui 
să fie clasată mai degrabă în industria mică, fiindcă aici nu 
găsim In mijlocie decit 13 lucrători de stabiliment" (pag. 463). 
Jn adevăr, numārul stabilimentelor de mică industrie (dela 1—5 
lucrători) a crescut! dela 745.000 în 1882 la 875,000 in 1907; iar 
cea mijlocie (6—50 lucrători de stabiliment) a crescut în ace- 


INDUSTRIA MICA 331 


lași interval dela 85,000 la 187,000; iar dacă luăm aceste doua 
categorii impreună, găsim că, intre aceleaşi epoce, au crescut 
dela 831,000 la 1,062,006 stabilimente industriale, pe care le-am 
putea clasa în categoria industriei mici, aşa că „meseriaşii, care 
lucrează singuri sau cu clțiva dintre membrii familiei, se impu- 
ținează, dar industria mică se menţine bine sau se inmuljeṣte“ 
(pag. 464),—şi aceasta în Germania! 

Chiar In Rusia, „In guvernămintul Moscovei, principala re- 
giune  manulacturieră, numărul persoanelor ocupate in in- 
dustriile domestice este aproape egal cu acela al persoane- 
lor ocupate in manufacturi“ (pag. 322 Krop). 

Totuşi Kautsky mergind mai departe, amenință biata in- 
dustrie mică cu frazele sale croite ca pentru nişte condamnaţi 
la moarte: „Fabrica domneşte şi zilele meseriilor sint numă- 
rate“ (paz. 18), fiindcă „numărul ramurilor de meserii şi a finu- 
urilor în care micile meserii mai pol să trăiască de azi pe mine 
este destul de mărginit şi se micşorează pt zi ce trece“. 

Intrucit privește „finuturilo*, este destul să spunem, cu 
Kropotkin, că Londra, Parisul şi in gencre oraşele mari sint 
„centrele mari ale industriei mici*, adică locmai acolo unde se 
găsește mai la adăpost capitalismul, Deasemenea este destul 
să citeşti Cap VI asupra Franţei, „Les petites industries et les 
villages industriels*, să vezi cum aceste regiuni au rămas tot 
mdustriale, cum erau poate inaintea apariției lui Kautsky şi care 
vor fi schimbat cel mult felul industriei în lupta lor cu „labri- 
tile“, — dar aceasta nu i-a impiedecat să devină şi de multe ori 
mai artistici, dar totdeauna mai harnici. Citind acest capitol nu 
poţi să nu te impiedeci de-a exclama impreună cu Kropotkin: 
„Numai In mijlocul acestor regiuni (satele industriale) poţi să-ți 
dai mai bine seama de ce Franța, „dacă consideri masa popu- 
laţiei, trece drept cea mai bogată din Europa“. Şi atunci mă 
gindesc la biata Ţară Rominească, a cărei stare economică vroim 
să o imbunâtățim prin industria mare ! 

Dar atunci sentința: „Fabrica domneşte şi zilele meseriilor 
sint numărate”, ce rosi poate să mai aibă? Se releră oare la 
meseriaşii pe care orice fabrică sau uzină li crează pentru 
proprie «i nevoi? Aici da, fabrica „domneşte“, dar tocmai 
legătura aceasta strinsă Intre fabrică ṣi industria mică n'ar in- 
dreptați sentința categorică de mai sus. Cu toate acestea, avind 
In vedere că soarta acestor mici industrii este prea strins le- 
gatā, nu de bunul plac, dar de soarta fabricii sau a fabricilor, 

care le-au creat, le lăsăm de-oparte, mai cu seamă fiindcă aceşti 
meseriași n'au nimic a face cu mestriașii mici, cu „proprietarii 
individuali ai instrumentelor lor de muncă, de altă data“ (pag. X). 

Să vedem însă ce se intimpla (in legătură cu sentința de 
mai sus) cu ceilalţi meseriași, cind In regiunea lor vine de se 
aşează o fabrică pentru a fabrica aceleași obiecte caşi ei. Kro- 
potkin spune că atunci cind o fabrică vine de st aşează în o 
regiune prosperă de meseriaşi spre a fabrica aceleaşi produse ca 


332 VIATA ROMIN EASCA 


p --— — rr 


şi meseriaşii, atunci, din cauza „marelui capital* care co- 
mandă totul, dispare o ramură de meserie, —cu toate aces- 
tea „rămine joluşi ceva“, Citeva părți ale acestei ramuri de me- 
serii continuă și după aceia să rămină industrie mică şi încă 
pentru multă vreme Aşa cind fabricile de ceasornice au luat 
această fabricațiune din mina meseriașilor, aceştia s'au indelet- 
nicit cu ceasornicăria de lux, Cind fabricile de ţesături de m4- 
tasă s'au instalat în regiunea țesătorilor de acest fel, ei au con- 
tinuat mai depaite, insă au produs mătâsurile de /ux, Şi tot aşa 
cu catilelele de calitate superioară. 

In cazurile acestea și multe altele, nu se mai poale spune 
că aceşti meseriași trăesc din «milă»; fabricile mari nu vor pu- 
tea a-i concura niciodată, cind e vorba de a produce  ceasor- 
nice, mătăsuri, catilele de lux. Acestea vor râăminea incă multă 
vreme, dacă nu totdeauna, specialitatea micului industriaş : pus 
faţă în faţă cu fabrica, elare In ajutorul lui gustul artistic, spiri- 
tul inventiv și independența, — lucruri de care nu se poate vorbi 
in o fabrică, unde omul şi maşina de multe ori se confunda, Şi 
de aceia Kropotkin, studiind această industrie mică, exclamă : 
„astlel gâsim că această industrie mică este dotată de o viața 
extraordinară și că are o putere remarcabilă de a se adapta 
(împrejurărilor), 
| Citeva exemple sint de trebuință, pentruca să vedem cum 
industrii mici se menţin cu succes in mijlocul sau vecinătatea 
centrelor celor mai industriale, 

«Cuţităria de Shelfield—una din gloriile Angliei — nu este 
iâcută cu maşinile: ea este fâculă mai cu seamă cu mina... cea 
mai mare parte a celor care fac cuțite lucrează acasă cu famili- 
ile lor sau incă în ateliere mici, prevăzute cu forță motrice, şi 
pe care le inchiriază cu cițiva shilingi pe săptămină>. Dar să 
zicem că această glorie a Angliei <a păstra vechea ei organizaţie», 
insă «puţini știu că cele mai bune ace se fac cu mina la Red- 
-ditch (25 km, la sud de Birmingham»), 

«In Haute-Marne, în jurul orașului Nogent. vre-o 5000 de 
oameni lucrează cuţitărie şi mai cu seamă cuțităria aleasă. — Cu- 
jitele artistice (lucrate de țărani) se vind cite odată D00 lei bu- 
cata». Şi vorbind de țăranii din regiunea muntoasă Iyoneză : „am 
putea spune că această regiune formează un centru deosebit în 
civilizația şi arta lranceză, că aici s'a dezvoltal un spirit admi- 
abil de cercetare de descoperiri şi de invenții în toate direc- 
țiunile ştiinţifice precum şi industriale». 

Acestea sint citeva din numeroasele exemple, aduse de 
Kropotkin, pentruca să arăte rezistența, lecunditatea inventivä 
şi artistică a meseriașului. Acestea sint calități, datorită cărora 
industria mică va fi cu greu acaparată vre-o dată de industria 
mare. Spiritul inventiv şi arta vor f totdeauna mijloacele de 
conservare ale industriei mici ! 

Dar o altă calitate a acestui modest muncitor este, ceia 
ce am menţionat mai sus, ușurința cu care el se adaptează 


INDUSTRIA MICA 353 


la imprejurärile nouă, ce poate să i le aducă in localitale noile 
forme economice şi care l-au găsit lucrind între cele patru zi- 
duri, unde s'a născul: «cind concurența manulacturii devine prea 
din cale alară, micile industrii dau o probă de adaptare (cu noile 
împrejurări) la care nici nu ne-am gindit» (pag. 256). 

«La sud de Lyon, în oraşul Vienne, țesutul cu mina dis- 
pare. Produsul de astăzi este «shoddy» [postavuri vechi, linuri 
vechi, destrămate, prelăcute în fire pentru a îi țesute din nou), 
Din cele 120 fabrici (mici), care se găscan aici acum o jumă- 
tate de secol, astăzi nu se mai allă decit 28... Fabrici man, care 
întrebuințează în total 1800 lucrători, au luat locul acestor țesă- 
tori, iar «skoddy> a luat locul postavului=; «dar pe cind indus- 
tria mare cucerea asilel orașul Vienne, mahalalele şi Imprejuri- 
mile mai apropiate deveneau un centru de cultură de zarzavaturi 
şi fructe» (pag. 281—282). 

«La Nicvre şi în La Haute Marne.. micile turnătorii, care 
altă cată acopereau întreg ținutul, nu au dispărut: s'an trans- 
format ; şi astăzi regiunea este sămănată cu ateliere mici, unde 
se fabrichează maşini agricole, produse chimice» (pag. 271). 

«In 1830 Fougères era un mare centru pentru fabricarea 
la domiciliu a pantofilur impletiți. Dar concurența atelierilor din 
inchisori umori industria aceasta, deşi primitivă, şi fu înlocuită 
aproape imediat prin fabricarea pantofilor de pislă, Această me- 
serie dispâru la rindul ei şi fu înlocuită prin fabricarea ghetelor 
şi a pantofilor... şi produc în mijlociu 5 milioane de perechi pe 
an, a căror valoare se ridică la 40.000.000 franci» (pag. 265), 

Şi cite exemple de acestea nu s'ar putea cita tocmai în ţă- 
rile în care social-democraţia este mai inrâdăcinată ; cu toate a- 
cestea Kautsky, inconjurat de atitea probe de energie, nu se sfi- 
eşte să exclame şi în 1911 că «Menţinerea micei întreprinderi 
duce la o degenerare, la o mizerie aşa de mare, incit ne putem 
intreba: cu ce drept s'ar putea impotrivi cineva la desființarea 
ei, dacă această desființare ar sta în puterea noastră ?* (pu. 26). 

In urma probelor de mai sus şi acelora ce vom mai cu- 
lege din studiul lui Kropotkin, cred că oricine va conveni, că 
este timpul ca industria mică să-și recapete dreptul la muncă 
chiar în fața social-democraţilor. j 

Meseriaşilor acestora, care iau asupra lor partea artistică, in- 
genioasă, iaventivă, care mu sint creați de fabrici, dar care exis- 
tau şi mai inainte tocmai fiindcă pot să execute şi să creeze 
produse care trec peste putinţa «/fabricei»,— meseriaşilor acestora, 
care aş putea zice că sint din aceiași stolă caşi cei „de altă 

dată“, dar astăzi lucrează in alte condițiuni fiindcă timpurile s'au 
schimbat, —niminea nu le poate precupeţi insâmnătatea în „produ- 
cerea economică“ şi este nedrepl ai numi <agenţi şi servitori» 
chiar cind este vorba de «capitalul mare», Prin aceasta social- 
democraţii dau la iveală o nedreptate, pe care, din diferite Impreju- 


ap VIAŢA ROMINEASCA 
radu E IE ERE RE a E E faca, o i rai axa o E 
tări, se cred siliți să o menţină faţă de niște muncitori, care cu 
siguranță că vor fi cei mai de seamă in societatea viitoare, fie 
aceasta chiar cea social-lemocrată. 

Se pare că d. Gherea in «prefața» d-lui ar fi dorit să a- 
tingă şi chiar să râspundă la cestiunea industriei mici şi a me- 
seriaşilor, tratată de Kropotkin; dar oricare ar fi măestria cu care 
d. Gherea ştie să aştearnă ideile d-sale, mărturisesc că am ră- 
mas captivat de duioșia cu care Kropotkin studiază greutăţile, 
necazurile, luptele, priceperea şi bucuriile acestei clase de pro- 
ducători, cārora chiar Franța le datorește in cea mai mare parte 
bogăţia ei; și rămin nedumerit pe de altă parte de mulțămirea 
sufletească, care reiese la fiecare rind, cind autorii social-demo- 
crați pun în evidență nenorocirile ce apasă pe o mare parte a 
acestei clase, care totuși trăeşte nefiind ajutată nici de capitalul 
mare, nici de stat, care nu intră nici In vederile sau măsurile 
protecționismului, acaparatorul tot mai mare al statelor înaintate 
cași al „țărilor inapoiate*, 


„Dar să mergem mai departe şi să recunoaştem, cu Kropot- 
kin, că „cea mai mare parte a industriilor mici, exceptind pe a- 
celea care sint combinate cu ugriculiura, se găsesc... intr'o stare 
puțin sigură. Cișştigurile sint cit se poate de mici şi adeseori 
eşti Sigur să nu găsești de lucru, Crizele sint dese şi ţin cu 
anii. Lucrătorii dacă man ştiut să se organizeze în cooperative 
de producție sint cu mult mai la bunul plac al negustorului sau 
al patronului, iar patronul este la bunul plac al negustorului „en: 
gros*, Lucrăâtorii şi patronii sint expuşi să devină sclavii aces- 
tuia din urmă, devenind datornicii lui* (pag. 220), 

In cele de mai sus Kropotkin mai aduce două elemente, 
pe care Kautsky n'a vrut să le ieie în seamă chiar după 30 de 
ani după publicarea „Capitalului* lui Karl Marx.—şi anume mica 
industrie pe lingă pricepere, spirit inventiv, adaptare la impre- 
jurāri nouă, mai are inca două arme: imperecherea indeletnici- 
rii agricole cu acea a meseriei şi în urmă «cooperativele», 

În toată cartea lui Kantsky vei vedea totdeauna separați, 
de-o parte industriaşii mici sau mesenaşii, iar de alta micii pro- 
prietari-agricultori, Nu se pomeneşte o vorbă de buna situaţie 
economică de care se bucură micii agricultori care practică şi 
o meserie. De asemenea, Intrucit privește cooperativa pusă in 
serviciul meseriașului, nu vei afla din toată cartea absolut nimic 
desluşii, decit doară fraze generalizatoare şi nedocumentate, !) 

„Pretutindenea unde se vede dominind îndestularea pe un 
Pâmint aproape neproductiv, cauza este mai totdeauna unirea 
strinsă Intre aceste doua surori, industria şi agricultura“ (Krop. 


l) Pag. 105 al. al doiles. 


NICA INDUSTRIE 835 


—— M e 


pag. 255), Exemplele şi citațiile din autorii care au vizitat pe 
aceşii fārani-meseriaşi sint foarte numeroase, şi toți convin cà 
atunci cind au știut să se unească şi In cooperative, starea lor 
este din cale mab imbucurătoare. 

Kropotkin, vorbind de industria mică in Germania, zice tu 
drept cuvint: „văzind asociaţiile de lucrători renşind în coopera- 
tivele de producţiune, pe cind acum 20 de ani incercārile lor 
in această direcție se terminau totdeauna prin o nereuṣità, astazi 
chiar putem afirma că reuşita lor de la inceput nu trebue cău- 
tată in nepriceperea lor de-a organiza producțiunea în mod po- 
trivit şi economic, dar in meindemâănarea lor ca vinsälori Şi ax- 
poriatori. lzbinda lor de astăzi se explică foarte uşor prin aju- 
torul reţelei de cooperative de consumaţie, care dau o clientelă 
pe de-a pata... Toate sforțările care vor lucra ca să deștepie viața 
intelectuală la țără, sau care ar asigura drepturile țăranilor sau 
comunelor țărănești asupra pămintului, vor avea ca urmare ine- 
vitabilă de a favoriza desvoltarea industriilor* (pag. 316—7). 

„La Villaines, toți sint impletitori şi „toţi impletitorii“, — ne 
alrage alenţiunea Ardouin Dumazet, — „lac parte din o societate 
cooperativă. Nu există nici un patron; toată producțiunea este 
adusă odată la 15 zile in magaziile cooperativei, unde se vinde 
în socoteala asociaţiei, Vre-o sută cinci-zeci de familii fac parte 
din această asociaţie şi fiecare este proprietara unei case şi a 
unei vii“, 

In schimb, la „Thidrache, unde citeva mii de oameni lu- 
crează la aceiaşi meserie, nu sa format o asociație; urmarea 
este că aici salariile sint foarte mici? (pag. 274), 


Şi armele de luptă şi progres de care dispun industria mică 
şi meseriaşii incă nu s'au isprăvit, sint tocmai armele carora 
Kautsky nu le bănuia niciodată insâmnâtatea, câci atunci nu s'ar 
intreba şi astăzi: „este peste putință, intr'adevâr, de a ridica meş- 
teșugurile şi micile intreprinderi fărdnești la o stare iniloritoare 
astăzi, pe vremea aburului şi a electricitații* (pag. 26), a mo- 
toarelor cu explozie hidraulice, şi mai cu seamă a electricității 
adäogām noi, 

Tocmai motoarele mici de 4, 1, 2, 3, etc, cai putere fie 
electrice, fie cu explozie au făcut ca lupta industriei mici să fie 
şi mai uşor de susținut. Cu ajutorul cooperativei şi cu motoa- 
rele mici și mai cu seamă prin distribuirea curentului electric la 
domiciliu, regiuni întregi de meseriaşi înlocuese cu Succes d- 
mume fabrici, Ficare meseriaş sau țăran-meseriaş lucrează acasă 
cu toată dragostea pentru meseria lui, cu toată priceperea și cu 
spiritul lui de a produce cit mai frumos şi mai mon. Dacă so- 
cial-democraţii ar uita ura impusă de anume cauze, ar conveni 
că aceste regiuni ar putea fi luate drept Inceputul unei societăți 
viitoare de muncă plăcută şi viață indestulătoare. 


zya VIATA ROMINEASCA 


O pilda: „La Ovonnax.. avem un centru insemnat pentru 
fabricarea pieptenilor... Aici nu sint mai puţin de 100— 120 de 
patroni, care dau de lucru fiecare la 2—15 lucrători, şi mai bine 
de 1200 de persoane lucrează acasă... Fârţa motoare o in- 
chiriau altă dată In uzinele mici, dar nu de mult electricitatea.. 
li se distribue la domiciliu, unde pune în mişcare motoare mici 
14 12 cai putere. Şi lace să notăm, că imedial ce electricita- 
wa le-a permis să se întoarcă la Incrul de acasă, 300 de lu- 
crălori au părăsit imediat micile ateliere şi începură să lucreze 
ucusd, Cea mai mare parte din aceşti lucrători sint proprietarii 
casuţelor şi grădinilor în care locuesc și dau probă de un spirit 
ce asociaţie...“ (Krop. pag. 276), 

„La S-te Claude, în satele dimprejur și In cele mai mici 
cătune din munţi, mii de oameni sint ocupați ca să taie dia- 
mante... pe cind alte mii de persoane taie pietre prețioase mai 
eline. Tot lucrul acesta se execută în ateliere foarte mici, puse 
în mişcare. prin căderi de apă (pag. 278). 

Dar bine înţeles că, cu motorul, vine in ajutorul micului-in- 
dustriaș şi maşina, de care Kautsky zice că „schimbă totul: 
ea li face buni de lucru pe toţi lucrătorii fără de lucru din in- 
dustrie şi aruncă In piaţa muncei mulțime de femei și de copii 
proletari... Dela introducerea maşinismului In producere, lucrarea 
Ge prefacere a Intregei industrii într'o industrie capitalistă se in- 
deplineşte cu o repeziciune neobicinuită“ (pag. 197), 

Am văzut cu toate acestea că motorul nu a prea Impiede- 
cat pe micul industriaș să progreseze ; ba din contra, cu ajutorul 
micului motor fiecare işi face atelierul acasă; cu maşinile insă 
işi creiază o situație admirabilă atit din punctul de vedere al 
producțiunii, cit și din acela al progresului in fabricaţiune; el işi 
va schimba cu mai multă ușurință maşina lui mică, decit o u- 
zină care din cauza concurenței sau progresului, în altă parte, se 
vede silită să-şi perfectioneze instalația. Numai astfel se explică 
in mare parte de ce Germania concurează Anglia şi mine Rusia 
va concura pe cea dintii. Dar nu este greu de arătat că micul 
meseriaş işi periecţionează singur maşina sau inventează pe a- 
ceia, care-i trebue, aşa câ el este în fiecare moment în progres, 
— lucru care cu greu poate avea loc în marele uzine cu mașini 
şi instalaţii scumpe. Un exemplu: 

„La Thiers, se fubrichează cuţitărie foarte eftină... forja mo- 
trice este dată de riul Durolle, sau se obține cu ajutorul mo- 
loarelor mici de gaz; serviciile obținute cu ajutorul a unui mare 
numâr de maşini-unelle, inveniate amume pentru acest fel de 
iucrare, şi combinarea lucrului la maşină cu lucrul manual a 
permis ca să ajungă la o adevărală perfecțiune în partea ich- 
mică, Nici nu ne vine să credem că organizația marilor fabrici 
ar putea să facă o economie de lucru (mai mare)“ (pag. 273). 

„Industria tricourilor de fantezie s'a desvoltat In mod extra- 


Ix DESTRIA MIA 337 


ordinar in jurul acestui oraş (Roanne) şi 
( ') şi în curs de o jumat 
de army În 1564 erau numai 2000 de femei: duná iof ponsa 
prej ui ruga la vre-o 20,000 ; şi, tără să părăsească ocupațiile 
rurale, ele au timpul să țese cu maşini tot felul de articole 


de fantezie d 
franci pe clau lină, a căror valoare se calculează la 9.000.000 


In realitate mașina este mult mai hi i i 
. i „Mășir t ne întrebui 
Oe: iar spiritul inventiv domneşte mai in ta cb ac 
cul atelier de cit în uzina plină de mașini, unde lucrâtorul este 
măi mult condus de maşină decit o conduce el pe ea, 


Este insă din nenorocire foarte adevar 
să at cind Kautsky spu- 
ran că hora aruncă în piața muncii mulţime de Pae și do 
somi pia ee fa ae nici poin adevărat că „loarte adesea 
Oron. fak td exploatind în mod neruşinat copii” 


De altmintrelea Cap, X, „ziua de lucru“, din „Capitalul“ 


lui Karl Marx ne dă cea mai i 
ma! ingrozitoare i 
exemple, sro colecţie de asemenea 


Dar atunci, cind cu ajutorul industriei mici - 

multe specialitāți—ajange la acelaşi rezultat, ensa rage 
bun de cit al fabricilor, nu e drept să ne întrebăm de ce să 
slăvim intr'atita idustria mare, de ce să Impingem pe toți lucra. 
torii în infernul uzinelor mari? SA fie oare pentrucă suferințele 
atitor mii de barbaţi, femei şi copii să ne ducă mai repede la o 
sii mea pet uragan mai Inainte? În cazul acesta trebue 

risim, că sulletu i 
papura dl nostru ar da probă de o barbarie cel 


„__ Kropotkin ne arată însă starea actuală a problemei i- 
mismului; „În adevăr ar fi o greşală mare, ca pi: i: jacta 
că industria ar trebui să se întoarcă la laza primitivă a mese- 
rilor curat „mMaânuale“ pentruca să se poată intovărâşi cu agri- 
cultura, Ori şi cind am putea economisi munca omenească prin 
mijlocirea unei maşini. mașina aceasta este bine-venită... Mașina 
va răsturma munca manuală, cind e vorba să confecționăm o- 
biecte ordinare, pe cind lucrul curtat manual va fi tot mai mult 
stăpin, cind e vorba de obiecte, care cer un «finissage» mai 
mult sau mai puţin artistic". 


„Și atunci întrebarea următoare se impune: - 
sătoriile de bumbac, lină şi mătasă, Pg astăzi race Pi 
In sate cu mina, de ce în aceleaşi sate nu s'ar țese cu maşina 
fară ca prin aceasta lucrătorii să fie siliți să-și părăsească ocu- 
pațiile agricole? Nu este nici un motiv pentruca motorul mic 
sau transmisia forței la domiciliu să nu fie in viitor mult mai 


35E VIAȚA ROMINEASCA 


mult întrebuințată de cit astăzi, pretutindenea unde nu se simte 
nevoe de o instalaţie industrială mare.* (pag. 328—9.) ") 


(Sfirşitul în No. viitor) P. N. P. 


1) Este de mare însemnătate să cunoastem gi termenii de care se ser- 
veşte Karl Marx, cind vorbeşte de mica industrie: „Proprietatea individuală 
a lucrătorului asupra mijloacelor (uneltelor) lui de activ productivă este 
o urmare a industriei mici agricole sau manufacturiere şi acoasta constitue 
pepiniera producţiunii sociale, nnde se pre indemănarea manuală, 

in asă şi individualitatea liberă a luerătorului. Cu sigarauță, 


artistul (muzicant) față de instrumentul muzical, 

P acesta de producători mici şi independenţi, lucrind pe soto- 
tenla lor, că mai dinainte fărămițarea proprietății (de pămiut) şi a risi- 
i de oarece exclude concentrarea. 
mal maro, divizia muncii în nte- 


tari şi ind arena sure E aera a e de cit cu o stare de produc- 
tiune şi cu o soeletate fuurto mărginite. Dacă um căuta să o facem să du- 
roze, ar f cum ziċe foarte bine : „5ă admitem de dropt mediveritatea 


PASTEL 


Intunericul domină... 


E divinul nopții ceas ; 


Doar departe în lumină 


Numai culmile-au rămas, 


Murmură duios cavalul 


Intristatului păstor, 


Şi domol îşi mînă calul 


Obositul călător... 


St. O. losii 


7» 


Maica Rabhila şi Sora Veronica 


Pe o coastă din Prahova, intoarsă cătră miază zi şi incon- 
jurată de profiluri de coline, stătea acum vre-o sută de ani schi- 
tul de maice Roșioara. Tulărișurile şi dumbrăvile de prinprejur 
trebue să fi fost pe atunci și mai multe şi mai desfătătoare. As- 
tăzi dealurile sint pleşuve in bună parte, fundul văilor se vede 
şi un lung convoiu de sonde - intristează perspectiva. In citeva 
locuri, Sinul colinelor este inferat cu negru, din cauza erupțiu- 
nilor mai noi. Rezervoare rotunde, albe, roșii, cresc În vecină- 
tatea ripilor, ca nişte ciuperci enorme. Diferite clădiri, şi mai 
mari și mai mici, se ridică de prin vâi și prin coşuri subțiri fu- 
megă in fața cerului. Vagonete, care grele și automobile urcă 
şi coboară vecinic, pe reţeaua căilor de eri create, 

De lingă bisericuţa schitului, ce nu mai este, înfăţişarea a- 
cestui colț, subt care, în adincime, au dormit atitea mii de vea- 
curi negrele fintini de azi, e stranie şi rară. Uneori, în timpul 
infricoșatelor vărsări de gaze, aripele Arhanghelului plesnesc şi 
rad cu foc clte-o vale intreagă, impreună cu toți muritorii clți 
s'au aflat pe ea... Alteori, cite-o sondă se aprinde şi atunci, in 
văzul colinelor, roşii subt boltirea nopţii, sonda arde ca o spin- 
zurătoare uriaşă, căzută in mina unor revoluționari care au invins. 

Acum o sută de ani, vre-o zece case alcătuiau tot schitul 
Roşioara şi vre-o patruzeci de monahii slâveau în biserica de- 
abia încăpătoare pe Cel ce a făcut cerul și pămintul. Judecind 
după gropile care se vad azi lingă biserică și care sint pivni- 


MAICA RAHILA ȘI SORA VERONICA 341 


tele caselor dispărute, aceste case erau foarte mici şi strinse la- 
olaltă. Satul—azi mare şi bogat—care este devale trebue să fi 
lost şi pe atunci. O moşie, ale cărei hotare ating într'o parte 
judeţul vecin, era atunci, caşi azi, proprietatea unei vechi fami- 
lii domnitoare, Poate că maicele din schit primiau din cind în 
cind milostenii dela boerii vecini. Poate că schitul fusese in- 
temeiat pe moşia boerească, 

Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia, o cuvi: 
pasà aspră și bună cărturară, care credea că păzind cu străşni- 
cie tot ce scrie în pravilă și în tipic ai ciştigat împărăția ceru. 
rilor și ai făcut pe sf. Petru să-ţi deschidă, vrind-nevrind, por- 
file Raiului. Despre pătrunderea inimii şi despre darul supe: 
rior al induioșărilor cucernice, maica Evlampia n'avea nici o 
ştiinţă. Cu totul altfel erau simțirea și evlavia maicei Rahila. 
Maica Rahila apropia suta de ani și cra bunica dulce a cuvi- 
oaselor din schitul Roșioara. Nu primise niciodată să fie egu- 
menä fiindcă nu știa să citească și fiindcă, zicea ea, era prea 
proastă, Dar așa cum era, maica Rahila era vistiernica dragos- 
tei și a păcei slintului locaș. Toate maicele erau copilele ei du- 
hovniceşti. Ispitele, necazurile şi pricinele iscate intre cuvioase 
erau mărturisite mai întâiu maicei Rahila, Cuvintele ei de min- 
ziere şi de sfat cădeau în sullet ca sămința cea bună şi rodeau 
mintuitoarea roadă, 

Mai mult de jumătate din aceste mirese ale Domnului cres- 
cuseră, ucenice, in casa maicei Rahila, Farmecul și bunătatea 
bătrinei opriseră şi legaseră aci, schitului şi Domnului, multe 
inimi râsvrătite. multe porniri năvalnice şi vinovat, Maica Ra- 
hila era o stintă, fàrā nici o îndoială. Cu vrista, Dumnezeu li 
luminase cugetul într'un chip deosebit şi acum mai ales, a- 
proape de pragurile cele vecinice, roaba lui Rahila se invred- 
nicise de arățări şi de destăinuiri, care nu sint date omului nici 
a le şti nici a le spune. Fireşte, zmerita roabă niciodată nu 
spunea ceia ce o invrednicea Domnul să vada, Departe de su- 
fetal ei, plămădit din umilință şi din iubire, să f cutezat să 
spună vreodată, spre laudă deșartă, verdeniile trimise ei de sus. 
Dar uneori, cind vreun necaz amar, cind vre-o ispilă crincenă 
doburau la picioarele bâtrinei pe vreuna din maicele ori din su- 
rorile siintului locaș, maica Rahila, sfătuind, minglind şi întărind, 
ajungea pe aripele zelului ei duhovnicesc pină la zăvoarele de 
aur ale uşilor milostivirii, numai ei uneia știute. Atunci maica 


342 VIATA ROMĪNEASCA 


Rahila zicea ca în vis şi cu minele uitate pe obrajii aprinși ai 
penitentei : 

— Draga băâtrinei ! fata bunicăi ! de aș putea să-ți arăt In- 
tr'o dimineață spinzurătorile Iadului, chinurile şi balaurii de a- 
colo, ispita care te bintuește ar pieri dela tine ca buba de dălac, 
cînd pui pe ea fierul ars In foc!... 

Din nişte vorbe ca acestea și din allele, călugărițele din 
schitul Roşioara scoteau cu dreptate și şopteau între ele că 
maica Rahila vede uneori in zorii zilei cuptoarele ladului şi ur- 
gia ce e şi va să fie peste cei păcăloși. 

Şi iată că tocmai cind maica Rabhila apropia suta de ani li 
fu dat să crească pentru Domnul Incă o viță. O femee nevo- 
iașă din lumea largă veni la schit şi aduse o copilă ca de doi- 
sprezece ani, spunind că vrea s'o închine vieţii Ingereşti. Maica 
Rahila, rugată de sobor, primi In căsuţa ei pe copilă și incepu 
s'o înveţe cuviința şi zmerenia călugărească. Veronica era o 
fată blindă, iubitoare și cu totul nevinovată. Ca o ceară moale 
şi bine mirositoare, aşa se lăsă pe minile maicei Rabhila și in 
timp de cinci ani maica Rahila lăcu din Veronica o cucernică 
făclie, vecinic aprinsă rugăciunii și mistuită sfint de dragostea 
celor vecinice. Maica Rahila iși simţi inima legată și dată aces- 
tei copile mai dulce şi mai deplin decit tuturor ucenicelor ei de 
plină aci, Veronica mamei e ucenica mea cea din urmă!... 
spunea bătrina, induioșată de vederea Vironicăi. 

In cinci ani Veronica se făcuse mare şi frumoasă. Egu- 
mena li dăduse scufia de soră, dar în portul călugăresc frumu- 
seța copilei era şi mai izbitoare,  Maicele se grăbiseră să-i dea 
negru tocmai fiindcă Veronica le părea prea inflorită şi cu toate 
că schitul era rar cercetat de cătră cei din lume, ori cum, este 
mai bine cind la porţile minăstirii păzeşte grija. Mai aveau bie- 
tele maice de ce se teme, căci dela o vreme Veronica era tot 
galeşă şi visătoare. Se ducea după flori și după fragi, prin po- 
enele din preajma minăstirii. Se uita lung în văile uşor albas- 
tre și o neliniște ne mai simțită trecea ca un vint de vară peste 
făptura ei nevinovată. Maica Rahila o cerceta și o mingtia, Ve- 
ronica n'avea ce să-i ascundă; sufletul ci era curat ca roua, li 
spunea numai copilării, lucruri auzite şi văzute peste zi: 

— Bunico, azi de dimineață, cind am intrat în grădină, 
venia din deal un cintec dulce, care pătrundea dumbrăvile și te 
făcea să plingi. Cine cinta, bunico ? 

— Fata bunicăi, ciobanii dela stină cintau din bucium. 


MAICA RAHILA ȘI SORA VERONICA 4B 
ma aana aI 


—_—— 


— Bunico, de ce nu mergem şi noi la stină, ca să-i ve- 
dem cum cinta ? 

—  Veronico, îngerii Domnului cîntă şi mai frumos, aici în 
preajma noastră. Dar trebue să te deprinzi ca să-i auzi. Aţin- 
tește urechile inimii tale şi-i vei auzi slavoslovind. 

Altă dată Veronica venia roşie de soare şi cu citeva aglici 
în mină: 

— Bunico, dincolo, pe coastă, oamenii din sat au inceput 
să cosească, Fete mari string finul și aleg de prin fin florile 
cosite ! Lasă-mă, bunico, şi pe mine să mă duc să culeg fori, 
peptru icoana Maicii Domnului ! 

— Nu, fata bunicăi! Florile acelea sint de prisos. Inima 
ta e plină de flori plăcute sfintei, Rugăciunile tale fac mai mult 
decit loate [iorile de pe coastă. 

Odată Veronica veni tulburată şi cu ochii în pămint: 

— Bunico, m'am dus în fundul livadici, ca să culeg o ul- 
cică de căpşuni şi m'am uitat de pe șanț, jos în vale. Lingă 
pirtu odihneau două turme de oi şi aveau un cioban şi o cio- 
băniță. Şi ciobanul sta culcat, cu capul In poala ciobâniței.,. 

— Veronico, ţi-ai rănit inima cu o vedere pămintească ! 
Tu eşti făgăduită Domnului nostru lisus Christos şi nu trebue 
să mai cauţi spre pămint ci tot in sus spre cer, Lumea e cu- 
fundată în păcate şi călugărul trebue să fie orb, pe lumea a- 
ceasta, Ai văzul o icoană de iubire nemintuitoare, Goneşte-o 
dela tine, cu rugăciune şi cu lacrâmi, fata mea! 

Copila nu ieşia din cuvintul bătrinei şi se ruga, făcea mä- 
tănii, plingea, aşa cum o povăţuia mama sa duhovnicească. 
Era prea copilă ca să rămină prea indelung robită arătărilor 
neziditoare ale lumii. Totuşi copila căzu bolnavă sufletește. 
Intr'o zi, îi spuse maicei Rahilei cu fermecătoare simplitate : 

— Bunico, numai noi călugării ne mintuim, ori şi ceilalți 
oameni care trăesc în lume? 

— Se mintuesc şi ei, copilă dragă, dar după noi. 

— Atunci, bunico, de ce nu mă lași să mă inapoez la noi 
in sat, căci tot ne intilnim noi in locaşurile cele vecinice! 

— Veronico, eșli ucenica mea din urmă şi cugeţi să mă 
lași şi să te faci mireancă?... Eu gindeam să ies cu tine mai de 
cinste decit cu toate ucenicele mele de pină acum! la seama, 
Veronico, mă faci de ruşine înnaintea sfinților îngeri ! 

Era, prin urmare, limpede de tot că sufletul Veronicăi era 
chemat şi ispitit de glasurile văii, de șoaptele dumbrăvilor, de 


si VIAȚA ROMINEASÇA 


ee a e e a e 


străvechea, de păgina dragoste pe care o cintau păsărelele şi 
cavalele ciobănești, Drept aceia, maica Rahila ingenunchie la 
Domnul și se rugă o lună întreagă să lecuiască pe copila ei, 
cu un fulger de lumină şi de adevăr, cum lecuise odinioară pe 
Savel prigunitorul, făcindu-l Pavel, apostolul neamurilor. Se rugă 
la Domnul să-i descopere şi Veronicăi, intr'o dimineaţă, Intrico- 
şala taină a pedepselor ladului, așa cum de mai multe ori o 
descoperise roabei lui Rahila, 

Băâtrina care veghia bună parte din noapte, aşteptind utre- 
nia, se odihnea două-trei ceasuri după utrenie şi incepea iar ru- 
găciunile sau lucrul. Cind era timp de vară şi se infiripa faptul 
zorilor ieșca pe prispă, alară, şi privea cu sfintà admirare ridi- 
carea stelelor şi a nopții şi intoarcerea luminii prin porţile rā- 
săritului, 

Era într'o dis-de-dimineaţă spre slirşitul lui August, cind 
pămintul răscopt simic cu farmec roua, cind merele văratice cad 
de pe ramuri și cimpiile incep să se ivească, Focurile tăriei 
pilptiau incă în adinc. L.ucealărul dimineței se năştea ta limpede 
singurătate, Maica Rahila nu dormise de loc. Veronica aiurase 
toată noaptea şi avea lriguri. Bătrina o veghiase şi se rugase. 
Boala Veronicăi era numai o rătăcire şi o Inserare a sufletului, 
Maica Rabila se rugase fierbinte Mintuitorului să se indure de 
roaba lui Veronica și să-i moae sufletul, măcar o clipă, în lu- 
mina cea negrăită, cea mai presus de fire şi cea atotvindecă- 
toare, 

Deci Rahila, rugindu-se şi binecuvintind pe vistiernicul lu- 
minilor, privea, de pe prispa căsuţei ci, cum se stringea cortul 
nopței şi cum săreau, Innecindu-se in alba slavă. țărușii lui de 
argint, Atunci Infricoşata arătare pe care maica Rahila o aştepta 
se zămisli subt larga undire a dimineți ! Bătrina chemă, cu 
graiul zugrumat, pe Veronica : 

— Vino Veronico!... Priveşte copilă, cu cutremur, cetatea 
Iadului 1.. 

Copila se trezi din somnul ci uşor şi lrămintat şi alergă 
lingă bâtrină, La inceput nu văzu nimic, apoi, incet-incet incepu 
să vada... Dar cu cit vedea mai limpede cu atita i se părea că 
visează şi că pluteşte ca un fulg in slăvile deschise: Un şir lung 
de negre spinzurători umplea intinderea, dintr'un capăt la altul. 
Diavolii şi sufletele blestemate iși smulgeau părul imprejurul 
lor. De pe n vălcea, Arhanghelul gonea, intrun virtej de flacări, 
o ceală de suflete păcătoase. Focul cel nestins se ţinea de ele 


MAICA RAHILA ȘI SORA VERONICA 34 


ca de nişte luioare aprinse. Fumul urgiei dumnezeeşti plutea 
greu deasupra acestei văi a plingerii. Nişte cazane mari, roşii, 
albe, stăteau gata, pentru vecinica fierbere a celor ce, pe lumea 
trecătoare, fierseseră în nelegiuiri şi în plăceri, Nişte diavoli tur- 
tiți ca broaştele, cu picioare in chip de roți şi cu ochi de jăra- 
tic, fugeau in sus şi în jos, iar din spinarea lor ieşeau, cu in- 
grozită înfățișare, alte suflete păcătoase... 

Rugăciunea Rahilei fusese ascultată, Dar ceia ce vedea 
Rahila in dimneața aceia şi mai văzuse şi altă dată cu incre- 
dinţarea Intricoşată că vede Cetatea Iadului (care nu are nici o 
fiinţă materială) nu era de cit o misterioasă icoană din viitor. 
Icoana aceasta o vedea acum şi Veronica. Cerescul Mire, ca să 
vindece și să despresoare de ispitele şi de durerile acestei lumi 
sufletul și trupul miresei sale, ingăduise să se zămislească, in 
vedenie mintuitoare, aceia ce, in valea aceia, era să se petreacă 
adesea și aevea-—peste n sută de ani, 


G. Galaction. 


Retrocedarea Basarabiei 


Două manuscrise inedite ale unui mare logofăt 


Răscolinu nişte vechi hirtii uitate într'un pod, am dat peste 
două manuscrise cu siovă chirilică așternută in tinduri dese, pe 
o coală întreagă, şi pe-o faţă şi pe alta. Hirtia din care sint alcă- 
tuite manuscrisele e groasă, mată şi bâtini In gălbui. 

Cercelindu-le sumar, am văzut cu mirare că în ele era 
vorba de Basarabia. Nu-mi puteam explica ce caută printre 
hirtiiie mele niște asemene acte, cind pe langă ele am găsit un 
document de mare preţ, care-mi servi de chee pentru lămurirea 
originii şi rostului lor. 

Acest document era protocolul original al convenţiunii in- 
cheiate în 1857 pentru retrocedarea unei părţi din Basarabia cà- 
tră Moldova, conform stipulaţiilor tratatului din Paris, semnat de 
plenipotenţiarul rus d, Const. Strogonot şi de cel moldovenesc 
marele logofāt Petrache Rosetti Bălănescu, şi investit cu sigi- 
lite lor '). 

Cum manuscrisele asupra Basarabiei expuneau tocmai sta- 
rca În care se găsea ea in momentul trecerii sale câtră Mol- 
dova, paternitatea manuscriselor in persoana acelui mare logo- 
fa! Rosetti Bălănescu, care iscălea actul oficial de retrocedare, 
imi era neted indicată. 

Presupunerea aceasta imi fu dealtfel confirmată şi prin 
alte hirtii aflate mai tirziu, așa că nu-mi râmine nici o indoiala 
că ele sint opera lui P, Rosetti Bălănescu, tată! fostului ministru 
din timpul lui Cuza Vodă şi bunicul actualului director al Efo- 
rici și al senatorului de Neamţ. 

Cum insă hirțiile in chestiune, avind această origine, au 
ajuns în posesiunea mea? Foarte simplu. 

Parintele meu a cumpărat pe vremuri dela familia Băla. 


i 1) Documentul în chestiune lam dăruit Academiei Romine In arhivele 
căroia se găseste acum, 


RETROCEDAREA BASARABIEI MI 


nescu moșiile Cirligi şi Căciuleştii din judeţul Neamţ, leagânul 
familiei lor şi locul de reşedinţă a fostului mare logotăt. Aci, 
In castelul domeniului dela Cirligi, pe teritoriul căruia s'a pur- 
tat bătălia glorioasă dela Valea Albă, în preajma Ciahlăului mä- 
re, a trăit bătrinul boer și aci şi-a lăsat urmele activității lui 
pe pâmint. 

De aci hirtiile lui au fost mutate de părintele meu la laşi, 
iar ọ parte din ele, la imprâștierea noastră din casa părintească, 
m'au urmat pe mine în peregrinațiunile mele. 

M'am pus atunci să descilrez manuscrisele şi cu cit Inain- 
tam cu atit interesul meu şi curiozitatea-mi creșteau, căci gă- 
seam in ele o descriere documentată, clară şi intro prea fru- 
moasă limbă rominească, a stării economice, politice, adminis- 
trative şi culturale in care se gäsia Basarabia In momentul tre- 
cerii sale câtră Moldova. 

Cind am terminat tălmăcirea acestor file ingălbenite am 
căutat sâ-mi reconstitui persoana autorului lor, să-mi evoc trecu- 
tul lui, 

lată ce am putut afa. 

Marele logofăt Roseii Bălănescu, boer de viţă, proprietar 
mare, om cu distinsă cultură, s'a bucurat pe vremuri de mare 
considerație din partea stăpinirii şi a jucat roluri insemnate în 
statul Moldovei, 

El făcuse studii umanitare foarte serioase, poseda limba 
lranceză în perfectie, precum și limba germană, greacă Şi rusă, 

In afară de misiunea aceasta cu Basarabia, el mai primise 
in trecut dela ocirmuire îinsărcinări oficiale delicate şi de Incre- 
dere, pe care le implinise cu cea mai mare conştiinţă. 

Așa în 1839, subt domnia lui Mihai Voda Sturdza, el fu- 
sese delegat din partea Moldovei in comisia mixtă de regularea 
graniței țării despre Transilvania și efectuase această lucrare la 
fața locului, pornind dela Braşov spre munții Vrancei şi până 
la Prisăcani. Timp de cinci luni a petrecut boerul Bălănescu 
în munții şi pădurile dela frontieră, luptindu-se cu comisarii ce- 
saro-crâești pentru a fixa linia despărțitoare dintre noi şi Aus- 
tria, a stabili punctele de hotar, a incheia protocoalele şi a in- 
tocmi hărțile locurilor în litigiu. 

De asemenea in 1856, pe timpul Căimâcâniei lui Theodor 
Balş, el lu numit comisar al guvernului in comisia mixtă din 
nou alcătuită, pentru regularea diferendelor ce se ivise la fron- 
tera despre Transilvania şi Bucovina și pentru a restabili statul- 
quo aşa cum fusese statornicit de comisia din 1839. 

Marele logofăt a jucat un rol nu mai puțin important în 
adunările Divanului ad-hoc și in lucrările comisiei centrale dela 
Focșani, 

Acolo el s'a facut organul partidului marilor proprietari, cu 
ocazia discuțiunilor urmate asupra legii de improprietărire, sus- 
tinind punctul de vedere reacționar şi combătind în aprige dis- 
cursuri pe Kogălniceanu şi pe cei ce susțineau dreptul de copro- 
prietate al țăranilor asupra moşiilor pe care erau stabiliţi, 


348 VIAȚA ROMINEASCA 


Lucrarea de căpitenie a vieții lui a fost Insă luarea in pri- 
mire dela Ruşi a Basarābiei In numele ocirmuirii Moldovei și 
organizarea €i din nou, pentru care scop a fost investit cu pu- 
teri discreționare, avind pe lingă el o comisie administrativă 
compusă din Ilie Virnav, Dum, Constandiniade, Gh. Buichiu, 
Stefan Hagi şi Marin Vilcov. 

O listă a lui Bălănescu pentru a-i recomanda pentru deco- 
răre arată că plenipotențiarul rus d, Const, Strogonof a fost aju- 
tat de următorii funcționari spre a realiza retrocedarea : 

1) Membrul curții administrative, asesorul de colegiu Pan- 
telimon Zapelovski ; 

2) Consilierul de Curte loan Dabija; 

3) Procurorul criminalicese, consilier de Curte Ivan Marcu ; 

4) Amploiatul, cu titlu de consilier, Nicolau Mahlavak ; 

5) Şeful de masă la cancelaria gubernatorului, Petru Sus- 
chevici. 

Graţie măsurilor ințălepte luate la timp de Bălănescu, a 
propunerilor de organizare suggerate de experiența şi de sim- 
țul lui practic, grație spiritului său de moderaţiune și de conci- 
liaţiune, trecerea teritoriului Basarabiei câtră ţara mumă se face 
fără zguduiri şi fără neajunsuri, 

Cit priveşte notele lui, ele sint cu deosebire interesante, căci 
in ele se oglindește in mod fidel starea In care se alla Basara- 
bia în momentul incorporării ei cătră Moldova, şi din ele putem 
culege ştiințile cele mai precise asupra stării ci economice, po- 
litice şi culturale, asupra veniturilor visterie; şi impozitelor, pre- 
cum și a modului perceperii lor, asupra pazei frontierelor, orga- 
nizării instanțelor judecătorești, a poștelor, a poliţiei, asupra siä» 
rii in care se alau clădirile publice ; cu un cuvint, după aceste 
date, putem să ne facem o idee exactă de starea în care ni se 
retroceda acea provincie, smulsă dela noi cu atita siinicie, 

Acum cind privirile nis din nou şi mai mult ca ori cind 
ajintite spre acea parte de pămint, publicarea acestor manus- 
crise, cu totul inedite, cred că oferă un deosebit interes și ca- 
pătă un nou şi mai sporit temeiu de actualitate, 


Memuarul marelui logofăt Rosetti Bălânescu câtră ocârmuirea 
Moldovei 


Tot pămintul din Basarabia despre amiazăzi lipit cătră Moldova şi 
„despărți de Basarabia ramasă Rosiei prin linia statornicită, s'a lăcut şi 
se numeşte Moldova; apoi şi toţi lăcuitorii aflați cu lăcuința pe acea 
parte de pămint de toate stările şi de toate naţiile nu pot fi socotiți subt 
altă numire decit supuşi moldoveni, păstrindu-se numai clauza rostită 
prin tratatul Parisului cu însemnare de termin de 3 ani pentru acei ce 
vor voi a se desface de averile lor şi a trece In Rosia. Aşa dar, ass 
“tăzi, guvernul Moldovei nu poate nici trebue a socoti şi a privi pe toți 


RETROCEDAREA BASARABIEI 49 


lăcultorii acelui pămint decit ca drepţi supuşi moldoveni,—şi după tra- 
tatul Parisului a-i împărtăşi pe toţi de obştie cu dreptăţile țării. Pe acest 
temeiu socotința subiscălitului este ca la alegerea deputaților ce acum 
este a se face pentru Divanul ad-hoc, întru obşteasca legiuize a indato- 
firilor şi dreptăţilor tuturor lăcuitorilor țării în deobşte, să se ceară de- 
putaţi şi dela lăcuitorii acei părţi de pămint şi anume dela {inutul Ca- 
huluiui să se ceară deopotrivă precum dela toate celelalte ținuturi a ve- 
<hii Moldovi. 

lar din celalalt pămint care din vechi, parte se numea Bagiac tä- 
tăresc, iar parte Zarhaturia cetăților turceşti, lot pămintul acela intrind 
subt stăpinirea Rosiei s'au socotit şi au fost påmint al guvernului, pen- 
tru câre guvernul rosian cu dreptatea de proprietar pe pămintul pustiu, 
au statornicit colonii şi sate împărăteşti dindu-le deosebite drituri şi pii- 
vilegiuri. lar lăcultorilor de prin tirgurile Zarhatorii le-au legiuit deo- 
sebite alcătuiți, în care tirguri se găsesc lăcuitori proprietari, negustori 
cu mari capitaluri, şi dar socolința josiscăiitului este ca salele coloniş- 
tior în număr de 40 și acele numite impărăteşti în număr de 22 să n- 
leagă un depulai, far tirgul Ismail care este şi foarte insemnatoriu să 
aleagă dai deputaţi, pentru tirgul Kilia, impreună cu burgada Vilcov, 
asemiue şi pentru tirgul Reni potrivit cuprinderii înaltului firman.. 

2) Comisia a primit un memuar alăturat cu jalbă din partea lăcu- 
itorilor coloniști, care find în dialectul rosienesc s'au tălmăcit şi se su- 
pune a se ceti; asemine se inlățoşază spre cercetare şi al doile tălmă- 
cire prin care se arată limurit dreptul coloniştilor şi chipul ocărmuirii 
lor, iar socotința subiscălitului este aşa precum guvernul rosienesc ia 
proprietar pămintului lăcuit mai inainte de tătari, au statornicit sate de 
oameni străini cu anume condiţii, cu care asemine lăculturi s'au şi vesc- 
lit până acum, apoi tot cu asemine rinduială să se păstreze dreptățile 
şi îndatoririle lor, ca nu cumva de vreo asuprire să se mute în alte 
părţi, unde ar găsi mai mari indemănări şi atunci răminind pămintul 
nelăcuit va aduce pagube guberniei şi ţării, —precum pe larg în a ior 
memuar arată, pentrucă se allă incă mult påmint nelăcuit şi pustiu, care 
S'ar pute lăcui, cind gubernul va Inlesni pe străini cu aşazare pe el, şi 
cate påmint anume foarte puţin folos poale aduce guberniei. Asemi- 
ma urmează și pentru lăcuitorii satelor numite împărătești. 3) Se ali- 
lurează o lămurire de toate stările lăcuitorilor şi de toate îndatoririle lor 
din vremea ocărmulrii rosiane,—cu acea se va limuri plata cu fiecare 
clasă de osmeni era dator a face In folosul visteriei precum şi de acele 
venturi a statului însă, subiscălitul dorind a implini o datorie neapărată 
a comisiei, în mai multe rinduri au poronrit atit ispravnicului de Cahul 
precum şi la toate Dumele tirgurilor şi intendanţii coloniilor şi a satelor Sta- 
tutui ca să irimită o lămurită ştiinţă de toate dările şi alle venituri l4murite ce 
s'ar cuveni dar nu sau primit o sse:mninea, intãiu fiind vremea foarte 
scurtă, căci abia ja 7 şi pănă la 10 Mart sau mintuit primirea tuturor 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


delilor dela cinovnicii ruşi +i :| ~ ile fiind toate delile şi registrurile 
în dialectul rosian, nu sau găsit tălmăci spre a pune regulă în plinirea 
poroncilor în această privitoare. lar socotinţa subtiscălitului este ca po- 
trivit proclamaţiilor date şi in privirea rugăminţii ce-au făcut obştiile 
tirgurilor Ismail prin Kilia şi Vilcov, cu arălare întăiu, că pe tot cursul 
rezboiului au fost nevoiți a ţine oştiri foarte numeroase şi a nu avea 
vreme nici a se îndeletnici cu munca pentru îndestularea hranei lor, au 
ajuns într'o stare nenorocită şi al doilea fiindcă în pomenitele tirguri, 
după cum se obişnueşte în toată Rosia să se inscrie şi cu nume de 
tirgoveţi, oameni, care prin chezăşii luau sineturi pe terminul hotărit şi 
se hrănea cu deosebită închipuire pe cum putea şi unde putea şi nu- 
mai la terminul plății birului după cislă se îngrijea a urma plăţii, iar 
că din asemine mulțime s'ar găsi acum față şi care ar putea să sein- 
scrie la alte tirguri; apoi am cerut a-mi face o calagralie obştească 
(precum şi comisia a cerut), după care să se cunoască numărul şi su- 
mele ce-ar fi datori a plăti anual, după regularisirea noului guvern, iar 
a nu se asupri cu plata pentru feţe ce nu sînt față, după cum de că- 
tră Dumele tirgurilor ii s'au cerut, 

Deosebit s'au rugat obşieşie sprijiniți pe subt arătatele temeiuri 
ca să li se facă o mică mingliere, după prociamaţiile guvernului moldo- 
van şi să li se erte plata birulul pe o vreme pănă cind s'ar putea sä- 
Virşi şi catagrafiile. Socotinţa subiscălitului este ca la locuitorii birnici 
a arătatelor tirguri să se erte birul pentru şase luni socotite dela Ghe- 
nar, din care două luni pănă la 1 Mart, nici au fost sub! guvernul Mol- 
daviei şi cu asemine rindulală guvernul nu ar avea o perdere, căci deşi 
s'ar lipsi de birul pe patru luni însă manifestaţia milostivirii ar aduce 
îndoit rezultat bun pe viitor: căci în asemine împrejurare este de nă- 
“dăjduit că sar putea aduna şi acei ce acuma nu sint fată, şi încă şi 
alții mai mulţi. Dimpotrivă însă, este de ingrijit că sar putea impuţina 
numărul unor aşa lăcuitori, din care guvernul ar alege mare pagubă. 

4) In privirea că toată Rosia este impusă la plata de acciz pe spir- 
turi, şi dar şi pre partea aceasta a Basarabiei se lua cite o rublă şi 20 
kapeici argint pe vadra de spirt de 30" în mărime de 10 ocă şi 75 ka- 
pelci argint pentru asemine vadră de fuică, apol socotința subiscălitu- 
lui precum am mai făcut cunoscut că numai pentru pămintul Statului 
Sat cuveni a se legiui plata de acciz însă cu scădere, hotărindu-se 
numai o zublă argint pe vadra de 30° de 12 ocă în deobşte pentru 
toată acea parte, afară de judeţul Kahulul, din care s'ar putea inchipui 
şi un ajutor municipalităţilor tirgurilor care au deosebite îndestul ve- 
nituri. 

lar apoi regula statornicită acum ca să se ia plată de 15 lei in 
cursul visteriei pe vadră, afară de vamă, au inspăimintat norodul, pre- 
cum urmează întru această tinguire, de vreme ce unde obştia cere a îi 
slobodă vinzarea rachiului, precum esie în Moldova; iar apoi în cit 
priveşte lucrările comisiei în acest pregmet, subiscălitul găsesc de a 
mea datorie a le aduce la cunoştinţa guvernului. 


RETROCEDAREA BASARABIEI 1 


Indată după luarea în stăpinire a părţii din Basarabia lipită cătră 
Moldova sau dat obștești poronci pe la granițele toate că cu nici un 
chip să nu se erte trecerea rachiului în acea parte pănă la primirea dez- 
legării ce sau lost cerut dela guvern. În urmă avind în vedere pe de 
© parte că tot rachiul ce se află în acel loc al antreprenorilor de mai 
înainte s'au fost trecut peste noua graniţă în Rosia, odată cu despărți- 
rea desființindu-se și contracturile acelor antreprenori, comisia au po- 
roncit slobozirea rachiului din Moldova cu Indatoriri însă ca toți acel 
ce vor trece asemine rachiu să dee chezăşie că vor fi datori a plăti 
după dezlegarea ce se va face de cătră guvern, țiindu-se anume tăblițe 
de sumele ce vor trece; în urmă la 12 Mart s'au primit adresa subt No, 
1662 prin care se hotărăşte a se slobozi trecerea rachiului oricum va 
voi; iar la 22 Mart cu No. 964 sau primit adresa după raportul prin 
care se legiuește trecerea rachiului cu plată de vamă în folosul visteriei 
şi cu Îndatorire asupra speculanților de aseminea băuturi, să plătească 
pentru tot rachiul Intrat în tirguri cite 15 lei în cursul visteriei din care 5 lei 
să fie în folosul legii și politicilor iar 10 lei în folosul visteriei, acciz 
mai mare decit se lua în vremea stăpinirii rusienești.— La aseminea 
împrejurare de a mea datorie cred a fi, ca să arăt guvernului că rosti- 
rea unei asemine plată se pare înspăimintătoare, iar în ființă cu totul 
întru neputinţă a se pune în lucrare, căci toate tirgurile în deobşte au 
mari întinderi și nici unul șanțuri prin prejur nu are, și numai la ismail 
trebuiau dela 10 pănă la 12 verste întindere șanțului prin prejur şi după 
săvirşirea cărora să se așeze bariere și oameni credincioși a visteriei ca 
să aducă asemine venituri, aceasta însă neputindu-se pune în lucrare, a- 
poi urmează ca speculanții să descarce orice sumă vor voi prin sate fără 
nici o plată, şi de acolo iarăși fără nici o sporire să le bage în oraş și 
la așa împrejurări visteria nu ar pute trage nici un folos, căci după în- 
credințările ce s'au luat s'au lăsat trecerea de rachiu de peste Prut în 
aşa cătime, încit toate satele pănă şi acele a coloniilor s'au umplut de 
rachiu, fără a se face cunoscut comisiei că sar fi adunat vreo plată cit 
de puţină. 

5). Fiindcă după publicaţiile făcute de cătră guvern (de care co- 
misia s'au înștiințat particular) s'au luat încredințare că guvernul ar îi ho- 
tărit a se vinde toate veniturile de pe acea parte de pămint, în Eṣu, 
apoi comisia care publicase darea în antrepriză apescăriilor, a pămintu- 
lui nelocuit cu banii Statului, ale orînzilor din satele Statului, care sînt 
dreptul guvernului și altele ; îndată au oprit toată lucrarea deși muşterii 
se adunase în destui ; totuși însă sau luat slobozenia ca pănă la 23 zile 
din Aprilie, pănă cind se crede săvirşirea mezaturilor în Eșu să dee în 
posesie-vinzare orinzilor a 22 sate a Statului, pentru care, pentru ase- 
mine puţine zile sau luat 1615 ruble argint, și aceasta au urmat întăiu, 
pentruca să nu piardă visteria şi acest mic venit și al doilea pentruca 
să se dea prilej lăcuitorilor acelor sate de a crede că asemine dreptate 
ar îi a lor, precum o au coloniştii, socotința însă a subiscălitului este 


1a VIATA ROMINEASCA 


că facerea de mezat în orașul Egu a venitului părţii lipite cătră Molda- 
via ar li pricinuitoare de mari pagube visteriei de vreme ce acolo la 
tața locului sint mușterii cunoscători tuturor împrejurărilor fiecărei an- 
treprize și să poată eși un preţ mai ahotnicit, şi dacă guvernul nu are 
incredere În persoana comisiei se poate ca să meargă şi un d. visternic 
ca impreună cu comisia să stee la săvirșirea mezatului, 

6). Ocărmuirea rosiană a fost așazat citeva sate pe pămintul Stt- 
tiui, dindu-se lăcuitorilor veșnica stăpinire de un număr de vre-o 15.000 
de săteni și mai mult, cu condiţie ca acei lăcuitori din tatăl în fiu să 
lie păzitori graniței de pe Dunăre, care se şi numea Cazaci de Dunăre. 
In trecutul an 1856 după Incheerea tratatului păcei din Paris, ocărmui- 
rea rosiană au ridicat pe aseminea lăcuitori militari și l-au trecut în 
alte părţi ale Rosiei, iar acei Cazaci au vindut de veci pămintul lor dat 
cu condiție, pe care l-au cumpărat un negustor Creţul din Ismail, un ji- 
dov şi un neamp din Ackerman.— Asupra cărei vinzare Ex. Sa Muhlis 
Paşa au și protestuit. Sabtiscãlitul după puțina știință ce luasem în 
zilele cele dintăi a trecerii ocărmuirii acei parte câtră Moldova am fä- 
cul publicație pentru darea in posesie atit pămintul sterp, care a fost 
a gubernului și pentru care gubernul rusian nu făcuse nici o trecere le- 
giuită de proprietate cătră deosebite fețe mai înainte de 18 | 30 Mart 
1856. ‘In asemine pămint se cuprinde şi acela vindut de la Cazaci şi 
aratat pe planul delimitării cumpărătorul unui aşa pămint instituindu-se 
sau aratat nemulțumire întemeindu-se numai pe dreptatea ce ar fi cisti- 
git,—Mind actele cumpărături îmărite de locul competente; soco- 
tinja subtiscălitului este că asemine cumpărători care ar fi ertați 
de legile țării a ave proprietăţi de påmint în Moldova să arăte 
titlul proprietăţii vinzătorilor, fără care în toate Stăturile lumii veş- 
nică vinzare nu se poate face. Nişte aseminea legiuite titluri lip- 
sesc căci deși Cazacii au avut dreptul veșnicei proprietăți, dar asemi- 
nea drept au fost cu condiție ca și acei Cazaci în veșnicie să fie păzi- 
torii graniței după Dunăre, iar apoi guvernul înalt =! Rosiei cînd au po- 
ronci! ridicarea acelor militari grăniceri la 1856 după încheerea tratatu- 
lui din Paris, nu au făcut nici o legiuire deosebită ca să se cunoască 
dreptul proprietății Cazacilor și fără condiția primitivă, Incit acei Cazaci 
nemai implinind condiţia păzirii graniţei de pe Dunăre, nici au avut drep- 
tul de a vinde de veci pămintul guvernului; pe lingă aceasta apoi se a- 
duce la cunoștința guvernului că zișii Cazaci ar area pămînt proprietate 
a lor de citeva mii desetine cumpărat dela proprietarul K... și care se 
allă tot în acea parte de loc, apoi socotința subtiscălltului este ca acea 
parte a Cazacilor să se dee negustorului din Ismail, Teodor Tulcian, u- 
nul din cumpărătorii dela Cazaci, de vreme ce vinzătorii cumpirăta- 
Hi ave legiuită dreptate proprietăţii, și legiuit se cunosc Cazacii cum- 
părători și proprietari pe acel loc, cind din împotrivă pe acel vindut, 


RETROCEDAREA BASARABIEI 353 


nu aves aseminea dreptate, cum se arată mai sus; iar apoi pămintul 
fără dreptate legiuită vindut de Cazaci jidovului, care și acela după le- 
gile ţării nu poate [i proprietar de pămint, precum şi unui neamţ lo- 
cuitor în orașul Akerman, să se socotească cu dreptate proprietate a gu- 
vernului, precum și acela care sa cumpărat de cătră Tulcianu, căruia să 
i se dee numai pe atita întru despăgubirea sa şi cit se va afla dreapta 
proprietate a Cazacilor cumparată dela proprietarul K... 

7). Se înfățoşează spre cetire jaloba tirgoveţilor din Ismail, cei 
mai de frunte negustori, prin care se expun toate folosurile ce poate 
avea navigația, corăbiile și corăbierii, precum și toate orașele de pe Du- 
năre, care după a mea socotință și toată țara, dacă sar deschide cana- 
tul Dunărei numit Kilia, pentru care i-au fost rinduit pe locotenentul 
Barbieri, om cu ştiinţă de navigaţie și care au fost rindul de cătră gu- 
vernul rosian localnic la plutirea corăbiilor pe acel crac al Dunărei, ca 
să facă o lămurire comisiei, care iarâși se înlățoșează spre regularisire, 

8). Fiindcă subiscălitul a fost îndatorit a fi și comis sau casier, 
apol la ducerea d. Spatar Stihi, şelul secției Visteriei încă din Kișinău, 
pănă anu merge comisia la partea Basarabiei lipite acum câtră Moldova, 
am priimit dela d-sa 192 4 și una rublă; iar după mergerea comisiei la 
ismail s'au mai priimit și altă sumă din deosebite locuri, precum și din 
banii adunați la vama acolo rinduită (care în curgere de vre-o zece 
zile adunase o sumă aproape de 1000 + plată pe rachiul Intrat), precum 
condica ailată la comisia în |small dovedeşte, —care condică este dată cu 
pecetea Înaltei Visterii ; apoi alcătuindu-se o samă de toate luaturile și 
daturile deosebite s'a intățoşat Ex. Sale d. Caimacan spre a se cerceta și 
a se hotări cele de cuviinţă. 

9), Fiindcă de câtră guvernul rosian s'au fost vindut toate piche- 
turile atit de pe malul Prutului, precum și acele de pe malul Dunărei și 
țărmurile mării, apoi nevoia de a se regula paza Dunărei de cătră mili- 
ţia pămintească au silit pe comisie a cumpăra acele pichete, de pe mä- 
lul Dunărei al Moldovei și de pe țărmurile Mărei Negre (afară de piche- 
tele ce sint ale orașelor) în număr hotărit, cu preţul de 10004, precum 
contractul în original,—ce se Infățoșază, şi care este Inchiet între d. Vor- 
nic lancu Cantacuzino şi Spatarul Cerkez cu vinzătorul, —dovedește. ȘI 
fiindcă unele din pichete lipsesc din nr. coprins în contract, se va scă- 
dea prețul lor după analoghie și spre a se putea mai cu grăbire priimi 
asemine pichete de cătră d, K..., — sau şi plătit vinzătorului sumă de 
1615 ruble, precum prin sáma dată se arată; însă acele pichete, după 
aratarea comandirului, nu ar fi deajuns, şi că sarcere facerea din nou 

ta locurile unde li $ 
= Socotinţa Siac! este de a se face bordee in pămint, pre- 
cum sau văzut făcute de cătră guvernul rosian pe noua linie a graniței 
din partea Rosiei, Aseminea și pichetul ce ar trebui pe granița uscată 
dintre Basarabia rosiană, la care comisia nu are așazat nici un soldat și 


5 


o4 VIATA ROMINEASCA 


rămine ca guvernul să inchipulască pregătirea unor aseminea, cum va 
găsi de cuviinţă. 

10). D. Comandirul malului din Ismail, după indemnul ce i sau 
făcut ca să scoată soldaţii dela cuartir din tirgul Ismail și să-i aşeze 
pe granița Dunărei, fiind cu totul deschisă, incit oricare voeşte des 
carcă la orice parte a malului Dunărei orice marfă vroeşte și are, fără 
nici o grijă; însă d. Comandirul au propus că nu ar avea îndestul sol- 
dați nici macar pentru paza Dunărei dela Reni până la Ismail, și dar că 
nici a așaza pe acei puţini ce are, din care urmează nemulțămirea lä- 
cuitorilor cu cuartiruirea soldaților. 

11). in orașul Ismail se găsesc zidiri a guvernului foarte mari, 
bune, temeinice și încăpătoare, afară de ospitalul oraşului, care este zi- 
dire obştească a oraşului; iar asemine zidiri a guvernului sint urmă- 
toarele ; 

1) O zidire foarte încăpătoare de mai multe sute de oameni, și 
care de cătră subiscălitul s'au socotit a se face cazarmă pentru militari. 
2) O altă zidire încăpătoare pentru un număr mal mult decit o sută, 
care au lost și sau socotit a rămine de spital. 3) O cazarmă foarte in- 
căpătoare pentru jandarmi. 4) O pivniţă spre a arestul, în așa mărime fn- 
cît nu ar fi de dorit a se umple vreodată. 5) Cazarma de lingă caran- 
tină, care sau socotit a se întrebuința pentru poliție, poate pojărnicie, 
isprăvnicle, sămeșie și municipalitater—iînsă toate aceste zidiri au trebu- 
inţă de meremeturi pentru care subiscălitul, în lipsa tovarăşului meu, 
voind a găsi antreprenori cu vurta, mai întălu nu s'au găsit oameni siguri, 
al doilea ar fi cerut foarte mari cheltueli ; așa dar d-lui Dimitrie Anas- 
tasopol care este și consul al Greciei, om foarte cu ştiinţă, cu stare 
bună şi cu caracter cinstit, dela sine singur au propus că voeşte a face 
slujba guvernului şi mie Indatorire, şi-au prețuit să-şi ia sarcina impre- 
ună cu d. Administrator de Ismail ca să săvirşească asemine meteme- 
turi, cu Întocmirea celor stricate şi adăogirea celor lipsă şi care 
mai trebuesc, iar a le face toate ca din nou, pentru care au şi făcut un 
sinet de toate cheltuelile ce ar trebui, pe care se supune criticei guver- 
nului cu adăogire din partea mea, că pe cit ar fi de necuviință şi pe cît 
asemine mari zidiri să se lase în risipire, pe atit este de nevoe și de 
folos guvernului a se pregăti şi a se întocmi pentru neaparata trebuință 
ce se cere. 

12), Subtiscălitul găsindu-se în nevoe de comunicaţii în toată in- 
inderea acelui pămint, findcă guvernul rosian au fost ridicat toate pog- 
tiile, pe de oparte in lipsa toocerasului, fiindcă trahtul din Ismail pănă la 
Bolgrad are de neaparată trehuință a se așaza, s'au luat slobodenia a al- 
cătui trei stațiuni cite de 20 cai fiecare, cu plata de 30 ruble pe cal, pe 
termen de 45 zile precum am făcut cunoscut guvernului, din care sau 
și plătit o parte din bani, — după cum se arată prin samă; lar pe de 
altă parte văzind scumpetea plăţii ce cere antreprenorul şi greutatea 


RETROCEDAREA BASARABIEI S 


Visteriei, numai puțin şi nevoia comunicației, sau folosit de așezămine 
tul cel foarte nemerit a loastei guvernări, după care fiecare sat este dator 
a ţine un număr de "cai și poştă sătească, ce priimia plată cași an- 
treprenorii, fără însă a mal plăti ceva guvernului, şi dorind a se pas- 
tra asemine închipuire înlesniroare,—am dat poruncă li toate autorită- 
țile ca închipulrea trapsului ca neaparat trebuitoare, ca să se adaoge cai 
de pe la poştiile satelor mai departe de comunicaţie, spre a se alcătui in 
satele trapsielor cite 14 cal, spre a fi de inlesnire comunicaţiei cu in- 
semnare de plată ca să se dea cite 4 kopeici argint pe verotă în loc 
de una polkopeica ce se plătia de câtră guvern la antreprenori şi la 
asemini poşte sătești și cu condiție ca să nu se ceară plată pentru cu- 
rierul gubernului, pentru care am și poroncit a se tocmi aseminea 
curier cu chezăşie; şi după asemine regulă a comisiei sau și pus în parte 
în lucrare, încît comunicația între pămintul acei părți de loc se nă- 
dăjdueşte a se face deodată fără a se aduce vre-o îndatorire Visteriel 
de vre-o plată,—Insă această lucrare sau făcut vremelnic pănă ja regula- 
risirea guvernului, precum vreme nu este și alcătuire. 

Socotința Însă a subiscălhtului este ca asemine regularisire a sub- 
iscălitului, de se va găsi nimerită, să se publice darea în antrepriză cu 
aseminea condiții pe cinci sau șase ani; și este de nădăjduit a se găsi 
ahotnici, fără a fi vre-o greutate Visteriei, însă asemine lucrare nu cere 
intirziere, 

13} La tirgul Reni este poliția zidire a guvernului care cu puţin 
meremet poate a sluji cinului de poliție, dar şi de eforie și de toate tre- 
buinţile guvernului, fără a se mai plăti chirie precum până acuma urma. 

14), Asemine la Reni este o foarte mare zidire care, fiind cu de- 
partare de oraş, nu poate sluji de nimic: însă trebue a se păzi să nu se 
risipească şi cind comerțul acelui oraş ar îi la o desvoltare, precum se 
nădăjdueşte, poate sluji de magazie întru nădejde că nu va cere nevoe 
de carantină, pentru care s'au dat poroncă de pază. 

15). La Ismail iarăşi este o mare carantină care iarăşi trebue a se 
păzi de a nu se risipi, unde sau şi aşazat caraule spre pază. Ase- 
mine am aflat că ar fi şi la Kilia, dar fiindcă nu am lost să o văd nu 
pot să lămuresc în ce stare nici fiinţa lor. 

16). La Tuzla sint încăperi mari subt zidirea ocirmuirii (precum 
am auzit) care pănă la lucrare de sare de mare, dacă sar încuviința 
vreodată, amu deodată se poate face o antrapriză de feredee de mare, 
care cu vremea ar aduce folos. 

17). Fiindă s'au lasat cu totul în părăsire stringerea sărei de pe 
lacurile Tuzla şi foarte puţin fotos se poate nădăjdui, socotința subiscă- 
jitului este că la vinzarea prin mezata pămintului pustiu a guvernului, 
care era lasat pentru păşunatul boilor cărăușilor ce veneau la ridicarea 
sărei, să se dea drept sau mai bine să se pue indatorire cumpărătoru- 
Ini ca să albă dreptul a scoate sare ṣi ca să facă pre cit se va puter 9 


închipuire de stringere de sare, şi sar putea găsi mulţi lăcuitori ca frs 
termen de 5—6 ani să facă nişte ezături cuvenite spre a se aduce folos. 
Insă nu ezături precum guvernul trecut făcuse şi care costase milioane, 
pricină care a silit guvernul a le părăsi fiind mai multe cheltuelile decit 
toloasele, 

18). Destiinţindu-se din temelii cetatea din Ismail, au rămas în 
lăuntru acelui loc mai multe bune zidiri a gubernului şi magazii foarte: 
bune şi trei biserici; apol amu deodată s'au rinduit un mic caaul spre 
pază, însă toate zidirile au inceput a se risipi,—drept care socotința sub- 
iscălitului este că, dacă nu s'ar putea nădăjdui o inflorire a comerțului 
acelui port şi tirg, cu slobozirea de franco-porto, încit să se întindă tir- 
gul pănă la cetate şi atunci acele binale să poată avea un preţ mare, 
apoi decit să se risipească, mai bine să se vindă; precum şi zidirea de 
temniţă foarte mare, incepută de fostul guvern afară de tirgul Ismallu- 
lui şi care se risipește, trebue neaparat iarăşi să se vindă, 

19). Lăcuitorii negustori din Ismail se roagă a li se face telegraf 
în comunicaţie cu Galaţii şi se făgăduesc a plăți cheltuiala, putindu-se 
aşăza in vreuna din încăperile gubernului, precum în zidirea marei 
carantine; iar Încăperile sint cu indestulare, găsindu-se stilpii cu indes- 
tulare de brad pe la toate porturile Dunărei. 

20). Fiindcă prin dezlegările făcute comisiei s'au incuviințat a fi 
reşedinţa judeţului Kahul în oraşul Kahul, apol aşa precum în acest O- 
răşel s'au fost tăcut cu mare cheltuială încăperi pentru presudstvii cu 2 
elajuri, care încă au trebuință de cheltuială pentru pregătire, apoi ur- 
mează a se gāti asemine spre a se aşaza toate presudstviile în acele 
încăperi, avind pe de altă parte inlesnire intru aceasta şi însuşi d. pro- 
prietarul, cu care s'ar iconomisi mult pe Visteria de cheltuială; pe lingă 
care încăperi a presudstviilor, apoi mai, sint şi alte case de lăcuința is- 
pravnicului şi altor funcționari a judecătoriei fără plată de chirie, şi so- 
cotinţa subiscălitului este ca să se hotărască Intru aclasta cele de cuvi- 
ință spre regularisirea cuvenită intru statornicirea reşedinjei acelui judeţ. 

21) Fie-mi ertat a mă repeta încă odată ca să se ia in cercetare 
mai serioasă cele mai inainte propuse în privirea lăcuitorilor de pe ma- 
lul Dunărei a Moldovei, cum şi a proprietarilor din insula Deltei Du- 
nărei acea despre Ismail şi Kilia. 

22). La oraşul Ismail este trebuință a se numi un tribunal jude- 
câtoresc, însă așa precum în acel ținut proprietăți particulare nu sint și 
dar nici procesuri civile multe, apoi socotința subiscălitului este ca 
să supue acelui tribunal și procesuri de comerţ; și dar, pe lingă un 
prezident şi doi membri numiţi de cătră gubern, să se aleagă și de cătră 
obștia negustorilor doi membri ca să cerceteze asemine procesuri, cu 
ceva potriviri după cum se obișnuia și pănă acum spre a nu se aduce 
deodată o nemulțămire a negustorilor; iar la Kilia și Reni să se închi- 
pulască cite o judecătorie ajutătoare spre cercetarea micilor neinvoeli 


RETROCEDAREA BASARABIEI 357 
între lăcuitori pănă la valoarea de 2 sau 300 lei şi care să fie și ca o 
poliție îndreptătoare pentru mici pricini de stezi, bătăi și potlogării, a- 
vind tot odată recurs ia Tribunalul din Ismail, —iînsă aducerea Intru înpli- 
nire să se facă până la suma competenții acelei judecătorii ajutătoare, 
pentrucă judecătoria urmează a fi ca în toată Moldova. 

23). Fiindcă pănă acum, precum m'am înștiințat, încă nu s'au luat 
în Înțălegere obștească unirea părții din Basarabia cătră Moldova, din 
care pricină s'ar face multe piedici la comunicația lăcultorilor în unele 
părți, precum spre pildă am văzut la podul din gura Prutului unde se 
cere și se ia o vami, deosebită de vama dela Galaţi, pe mărfuri, pe fin 
şi pe oi și pe orice ar trece și deoparte și de aita; încît sint îndato- 
riți speculanți! a plăti trei vămi, pentru care cu trecerea mea pe acolo 
am avut prilej a mă încredința de toate și de plata inzăcită a brudului 
podului, luindu-mi mie însumi și pe trăsură și pe cai și pe oameni o 
mare brudină,—pentru care meryind la Galaţi am aratat părcălabului şi 
colonelului, și d-lui părcălabul mi-a spus că în mai multe rînduri ar fi 
dat aspre poronci, după care am primiit depeşa telegrafică a polcovnicu- 
iui Duca cu arătare de îndreptare; se aduce la cunoștința gubernului 
ca să se reguleze pe toată intinderea Prutului ca să contenească asemine 
neorindueli, slobozindu-se fără oprire comunicaţia și așazarea vămei la 
granița nouă, iar vama dela Dunăre să se dea deosebit în antrepriză, 
—din care se naște nedumerirea lăcuitorilor, întru crezarea că.... dreptății 
în privire cu ceilalți lăcultori a Moldovei. 

24). Podul din Gura Prutului fiind foarte prost şi din vechi drept 
proprietate a tirgului Reni a căruia pămint se întinde pănă la Prut, apoi 
socotința  subiscălitului este ca pe viitor să se reguleze de cătră 
guvern dreptatea acelui pod și statornicirea unui pod bun şi sănătos, 


Ştiri care cuprind în sine răspunsuri la cele 11 puncturi 
a cererii deputatului Moldovei despre părțile Basarabiei sudice 
ce se unesc cu Moldova. 


Păminturile proprii a haznelei, dacă de nu-s 

La l-iul punct. date în folosul personelor particulare, stau subt o 

pe vena _ deosebită cirmuire și privighere a gubernului și 

etăţii de p de veniturile merg in folosul haznelei. Păminturi 

felurite categorii. — căzăcești nu se află în locurile ce se unesc cu 

Moldova; păminturile coloniştilor bulgari, pămin- 

turite lăcuitorilor Statului și păminturile poliţiilor compun o proprietate 

a acelor comunități. Proprietarii particulari și răzeșii stăpinesc pămintul 

cu dreptul unei depline şi nemărginite proprietăți; iar mănăstirile stăpi- 

nesc pămînturile tot cu dreptul unei depline proprietăți, insă nujpot să 

le înstrăineze altfel decit cu învoirea și legiuita întărire a ocirmuirii du- 
hovnicești înalte în a căreia privighere se află moșiile mănăstirești. 


358 VIATA ROMINEASCA 


Populația părților ce se unesc cu Moldova 
se compune din următoarele clase : 
1) Nobilii ereditari și personali. 
2) Sfinţiţii şi bisericeștii servitori de con- 
ro mran goe lesie ortodoxă. 
din aceaste clase. 3) Soldații ce au sfirşit a lor serviciu. 
4) Negustorii creștini, 


La al 2-lea punct. 


5) Tirgoveţii creștini. 

6) Negustorii evrei. 

7) Tirgoveţii evrei. 

8) Răzeșii. 

9) Lăcuitorii haznelei (Statului). 

10) Coloniștii bulgari. 

11) Ţăranii așazaţi pe moșiile boerești. 

12) Ţăranii sclavi. 

Sistemul administraţiei în fiecare din numitele clase a populaţiei 
este următorul : 

a) Nobilii ereditari și personali se supun Mareșalului de ţinut a 
nobleței și poliției orăşâneşti privind după locul lăcuinții. 

b) Clerul se află subt privigherea consistoriei bisericești eparhiale. 

c) Soldaţii ce și-au slirşit serviciul se află subt privigherea poliției 
orășăneşti sau săteștii privind după locul lăcuinții. 

d) Negustorii și tirgoveţii dintre creștini și evrei se ailă subt pri- 
vigherea poliției sătești sau orășăneşti, iar în privirea gospodărească 
subt privigherea Dumei şi a ratușului orășănesc. 

e) Răzeșii se supun Mareșalului nobleţei de ţinut și poliţiei sătești. 

f) Lăcuitorii Statului se guvernează de cătră direcțiile sătești ce 
sint înființate pentru aceasta, pe care le privighiază superiorul de ocol, iar 
acest din urmă se supune palatului averilor Statului din Basarabia. 

g) Coloniştii bulgari se guvernează de cătră un deosebit guvern 
colonial, 

h} Țăranii se guvernează de câtră poliţiile săteşti și de cătră di- 
recțiile de balostii care dau subt privigherea Mareşalului nobilimii de fi- 
nut și a poliției sătești, 

i) Ţăranii sclavi se află în nemijlocita dispozare a stăpinitorilor 
lor, drepturile și marginile puterii cărora în această privire sint hotărite 
în art. 969—976 T. 9., Codex. legilor; iar pentru crime, privind după 
gradul însemnățății lor, se giudecă sau de cătră poliția sătească (Zems- 
coia) sau de cătră giudecătoria ținutului. 

Datorințile Mareșalului nobilimii in privința administrativă sint èx- 
puse cu amănunțimi în al 9-lea Tom al Codex. legilor despre bresle art. 
160—173, Drepturile și datorinţile poliţiilor orășenești se cuprind în To- 
mul al 2-lea a Codex. leg., art. 3929—3969; iar a poliției sătești 3324— 


26—25, acelaşi Tom, iar a direcțiilor de volostie, a poliţiilor sătești în | 


i 


RETROCEDAREA BARARABILI 359 


art. 97—133, aceluiași Tom, alcătuit pentru provincla Basarabiei. Dato- 
rințile Dumelor orășănești şi a ratuşurilor se cuprind în art. 3907 și 
4248 a Tom. 2-lea din Codex, leg. a generalelor instituții pentru gubern, 

Modul administrării lăcuitorilor Statului este supus în Tom. al 2-lea 
a Codex. leg., art. 980, 2791, 3325, 4291, 5186 și în al 3-lea Toma a- 
celuiași Codex a legilor, în aşezămintul despre alegeri, art. 509—564. 
Despre administrarea coloniştilor sînt regule în art, 4—69 Tom, XII, Co- 
dex, leg, 

Drepturile și privilegiile populaţiei ce trece 
la Moldova cu amărunțimi, ce sint expuse tot în 

Codexul legilor împărăției ruseşti şi anume : 
Rota free n pda t) Despre nobilii ereditari Tom, IX. Despre 
laţiei ? trepte (bresle), art. 14—233. 
2) Despre nobilii personali în același Tom, 
dela al Vi-lea până la al Xl-lea, adăogire art, 19 şi 46, 

3) Despre cler în acelaș: Tom, art. 234—366. 

4) Despre soldaţii ce au stirșit serviciul— Tom L Instituţia or 
dinilor în art. 457 Tom, al 3-lea, a așezămintului; despre serviciul civil art. 
4 şi £ în același Tom; așezămintul pentru pensii 136—138 în Tom. al 
4-lea, art. 202 în Tom. 9-lea, art. 495, 497, 501, 505 și 650 şi în Tom. 
14 art. 10—12. 

5) Despre negustorii creștini în Tom. 9-lea a Codex. legilor, despre 
bresle, art. 458, 597, 602, 617 şi 6I8şi Tom, 11, reglementul negust,, în 
art. 4—158, 

6) Despre tirgoveţi creștini Tom, al 9-lea a Codex. leg., despre 
bresle art. 458, 597, 602, 617 și GIS și Tom. 11 a reglementului de ne- 
gop în art. 277, 298, redij. anul 1842. 

7} Despre Evrei in ținerea negustoriei şi tirgoveţii în Tom. 9, 
Codex. leg., 1262—1367, 

8) Despre lăcuitorii Statului art, 140—147 Tom. XII a Codex, leg, 

0) Despre răzeși în adaosul cătră 742, Tom. IX a Codex. leg. pănă 
la a IX continuare, 

10) Despre coloniştii bulgari în art. 140—147 Tom. XII a Codex. leg. 

11) Despre răzeși In Tom. al 9-lea a Codex. leg., art. 841, 554 și 
adaosul cătră art. 212 a aceluiaşi Tom. până la continuarea a S-a. 
12) Despre țigani sclavi Tom IX desp. 4, în art. 914—1003. 

Lăcuitorii așazaţi în locurile ce se dau gu- 


La al 3-lea punet. 


La al Hea punct:  yvernului Moldovei poartă următoarele indatoriri : 
Ce indatoriri poartă 1. Nobilii ereditari sînt Indatoriţi a intra 


lăcuitorii în privirea în siujba ostășască sau politicească. lar dacă 

jagr tagr odpe ei stăpinesc påminturi, apoi plătesc banii pentru 

de care sint slobozi, pămint de flecare desetină lucrătoare: 1% ko- 

peică, iar de cea nelucrătoare cite | copeică pe 

an: afară de aceasta, acestei plăți se supun toți stăpinii de pămint de 
orice fel de treaptă ar fi. 


360 VIATA ROMINEASCA 


2. Nobilii personali nu au nici un fel de Indatoriri hotărite. 

3. Clerul, afară de serviciul bisericesc, nu poartă nici un fel de 
alte îndatoriri şi datorinţi. 

4. Soldaţii ce și-au stirșit serviciul sint liberi de toate dările, 

5. Negustorii dintre creştini şi evrei, afară de plata dirii la gilda 
lor, altă îndatorire nu implinesc, 

6. Tirgoveţii creştini plătesc Visteriei pe an peniru fiecare 
familie : 

a) dajdia birului și a plăţii 3 r. 46 k. 

b) dajdia zemscoi cite 84"/, k. de sufletul sexului masculin. 

c) în capitalul rezervei cite 5. k de suflet, 

7. Tirgoveţii plătesc aceleași dâri. 

8. Răzeşii plătesc visteriei pe fiecare an: 

a) de familie dajdia şi plata 3 r. 27 k. 

b) dările zemscoi de fiecare suflet de sexul masculin cite HX k. 

c) în capitalul de rezervă cite 3 k, de suflet. 

9. Lăcultorii statului plătesc: 

a) bir cîte 2 r. 86 k. pe an de familie. 

b) plata pentru pămintul pe care trăesc cite 6 r. 72 k. de 'amilie, 
şi burlacii cite 60 k. 

c) în capitalul rezervei publice cite 6 k, de fiecare an. 

d) in obstescul zemski zbor cite 84% k. pe an de familie. 

c) în publicul zbor cite 48% k, 

10. Cotoniștii bulgari plătesc pentru pămint cite 9H k. pentru o 
desetină şi 1224 k. în folos. 

11. Ţăranii plătesc Visteriei pe fiecare an: 

a) de familie dajdie de bir şi plata 3 r. 46 k. 

b) darea zemscol (de pămint) cite 84x k. de sufletul sexului 
masculin. 

c) capital de rezervă indestulare 3 k, 

Ţăranii sclavi de prin curți plătesc tribut pe an cite 95 k., lar cei 
cazaști cite 30 k. pe an și dare de pămint atit sclavii cît şicazaştii cite 
84% k. 

Toate persoanele clasei bisericii sint slobode de recrutaţii, afară 
de evrei care împlinesc această datorinţă. 

Amăruntele regule despre toate dările in ținere şi de aseminea 
scopul și menirea a fietărei adunări de bani sint expuse cu amăruntul în 
a! IV-lea Tom.a Codex. leg. reglem. despre dări, lar despre coloniști in 
art. 225, 310 Tom. XII a Codex, 

Luare aminte. Fiindcă știrile la punct. al 2-lea şi al 3-lea sint ex- 
puse în scurt cu aratare la articolel. Codex. leg. împăr. rusești, apoi 
pentru lămurire se pot trada într'un exemplar sau două înseși cărţile Co- 
dex. legilor cu cele 19 adăogiri, deşi cu arătoriul alfabetic în aceste 
legi și în adăogirile la ele se cuprind cu amărunțime driturile, datorin- 


RETROCEDAREA BASARABIEI ssi 


şile și privilegiurile fiecărei bresle, dările ce ele dau, precum și dato- 
rinţile stăpinirilor administrative și judecătorești în relații cătră fiecare 
breaslă și șirul sau rinduiala supunerii străinilor locali stăpinirilor mai înalte. 
La al 5-lea punct. uis em Visteriel Îl compun următoarele 
„Să pori eră 1.  Otcupurile de băuturi în locurile ce se 
inde, ce venit dau UNESC CU Moldova, care pe temeiul socotinţii sia- 
al ze lmi, ae tului cirmuitor inalt, întărite la 16 Fevruar 1856, 
e s'au dat dela anul 1857 pănă la 1859 în ţinerea 
cae it stiai: condiționată, adică pe tot timpul cit Insemnatele 
lacuri vor sta în marginile Basarabiei, pănă la tradarea lor ocirmulrii 
Moldovei, şi anume poliția Kilia cu satele Statului a ţinut, Akermany 
care au trecut după linia de demarcaţie sfetnicului titular Alex. hec. Le- 
bedef cu plata unei sume de otcup cîte 1200 r. pe lună; poliţiile Ismail 
și Reni cu 7 sate a uradona cialstvoi de Ismail și tabrotmistrului Alex. 
Mihailov Araz cu plata unei sume de otcup clte 2000 r. pe lună. La 
toate aceste otcupuri de câtră palatoi Visteriei Basarabiei nu au lost in- 
cheiate contracturi; și despre incetarea lucrării acestor otcupuri, după 
intăia înştiinţare a ocirmuirii locale despre trădarea locurilor sus nu- 
mite ocirmuirii Moldovei, s'au trimes din partea palatoi înştiinţare an- 
treprenorilor și cantorillor de băuturi. 

2, In locurile ce aparţin privigherii palatei averilor Statului, Vis- 
teria priimeşte venit de pe păduri întru citime hoțărit, In fiecare an prin 
sineturi care se întăresc de cătră Ministerul averilor Statului şi afară de 
aceasta se află următoarele articole ce aduc venit Visteriei : 

a) Pescărille Dunărei în cuprinderea cărora întră a Kiliei, a Vilco- 
vului, Anitoei, Şara și pescăriile la insulele Leti și Cetal, toate aceste 
pescării sint date, după contractul Incheiat la 9 Dec. 1852, neguţitoriu- 
lui Odesii de acea gildă, Leon Gidald, dela 1 lanuar 1853 până la | la- 
auar 1859 cu condiție de a plăti cite 22.000 r. pe an. 

b) Pămintul de stuhărie pe insula Leti în citime de 84.300 desetini 
343 stinj. cvadraţi, dat în antrepriză, după contractul incheiat la 7 lunie 
1854, fiului unul negustor din Ismail, Marcar Marcarol, dela 1 lanuar 
1853 şi pănă la 1 lanuar 1858 pe același termen, cu condiţii de plată 
pe an cite 750 r. 

c) 3 bucăţi de pămint tot pe Leti în citime de 468 deset. 1600 
stj- cvadrați, alta de 79 deset. 1300 stj. și a treia de 104 des, 400 st, 
date tustrele, după contractul Inchiet la 23 Dec, 1855, negustorului de 
a 3-a gildă din Kişinău, Baruh Velicovski, dels 1 lanuar 1856 pănă la 
1 tanuar 1859 cu condiție de a plăti pe an cite 450r. Articolul acesta 
s'au luat dela antreprenor pentru neplata banilor și acum nu aduce venit. 

d) Stepia (cimpia) Gazangaba tot pe insula Leti între păduri şi 
stuhărie, în întindere de 7025 deset. 1150 stj., au rămas fără a se da 
în antrepriză. 


362 VIATA ROMINEASCA 


¢) In insula Cetal două bucăți de stuhărie, una cuprin i 
17.340 des, 1.130 stj. cv. iar alta 4.750 des., s'au dat, rălespevrorddpe, 
chiet la 15, Aug. 1851, societății de orășeni din oraşul Ismail dela | 
lanuar 1852—1854 cu condiție de a plăti pentru anul 1852 cite 461 r. 
443% k., iar pentru anii următori cu un procent mai mult în contraa 
fiecărei antreprizi ce au urmat mai înainte. 

RE Două bucăți de pămint, în totul 245 deset. date în antrepriza 
aceleiași societăți, după contractul închiet în acelaşi an şi lună pe ter- 
men dela 1 Januar 1853 până la llan. 1865,cu condiție de a plăti, pen- 
tru anul 1853, 318 r. 65% k. far în anii următori să plătească după 
e, pu cași pentru stuhării; amindouă aceste articole s'au dat 

nității du oroncă mai 

Poiana p înaltă, ṣi pentru anul 1856 comunitatea 

3) In coloniile bulgare pescăriile şi păminturile de prisos, despre 
cate, precum şi despre cătimea venitului ce aduc ele, se adaoge pe 
lingă acestea deosebită înştiinţare subt litera a. 

4) Bălţile sarate, cu prilejul inundării lor de apa mărei dela anul 
1850, nici un venit nu aduc în timpul de faţă: Insă din actele foastei di- 
recji de sărărie a Basarabiel, după cum comunică iozenia plata de Ba- 
sarabie dela 10 Februarie No, 61 se vede că: 

a) Din toate tocmelile făcute în acea direcție la 1 lulie 1854 s'au 
dat după contractul inchiet de direcţia sărăriilor la 20 August 1854 tir- 
goveţului de Ackermann, Faibel Goldenberg, de a ţine pe 3 ani, adică dela 
15 August 185415 August 1857, 0 bucată de pămint a Statului aproa- 
pe de desiiințuta zastavă de Șagan a negujitoriei de sare a Basarabiei, 
in citime de 1496 deset., cu piată pentru fiecare deset. cite 53 k., peste 
tot pe an cite 792 r. 88 k. cu condiție de a plăti banii la acea direcție 
înainte pe fiecare '4 an cite 396 r. 44 k. 

b) După tocmelile făcute în aceiaşi direcţie la 28 Novembre 1855 
sau, dat după contractul inchiet, de direcţia Sărei la 17 Fevruar 1856 
tirgoveţului de Bender, Haim Rozninov, o bucată de pămint a Statului 
ce aparține negoţului de sare din Basarabia şi care se aila afară de li- 
nia bălților care cuprinde în sine 1937 $ deset. In anlrepriză de 3 ani, 
adică dela | lanuarie 1856 pănă Ja I lanuar 1859, cu piatà peniru fiecare 
deset. 48, peste tot pe an 944 r. 53 4 k. 

c) Foasta direcție a Sărei în urmarea dezlegării domnului implinitor 
funcției de ministru finanțelor dela 30 Iulie 1851, cu numărul 1365, du- 

pă dispoziţia sa din 30 Aprilie, despărțind 500 desetini de pâmint din 


ani locuitorilor Tirgului Tuzlov, de a plăti pentru fiecare desetină cite 
50 k. pe an, iar peste tot cite 250 r. pe an cu condițielde a aduce banli 
plăţii pe fiecare jumătate de an inainte, pentru cate sau şi inchiet cu 
dinşii contract de câtră direcţia sărei la 1 Mai 1552, 


j 


bucata ce se află lingă limanul Adrider, s'au dat in antrepriză pe 12 


RETROCEDAREA BASARABIEI 108 
Rinduiala polițienească şi judecătorească în 
La al 6-lea punct. —poliţiile şi comunităţile ce se unesc cu Moldova 
Ce fel de cr este statornicită acea care înliinjează în genere 
polițienească şi ju- în imperiu rusesc. Amărunţimile guvernării po- 
decâtorească este jjpieneşti sint expuse în Tom, II a Codex. legilor, 
pul de faţă în poliții art. 2384, 2624, 4952, 4014; iar rindulala jude- 
şi com cătorească în lucrările civile se hotăreşte in Tom. 
X, ia în iucrările criminale în al XIV-lea Tom a Codex. legilor şi în 
reglement pentru pedepsele criminale şi îndreptătoare. În acele legi 
sint lămurite oarecare excepţii de care se folosesc în legiuitele cazuri 
locuitorii Basarabiei, a cărei o parte trece cătră Moldova. Locuitorii 
Statului şi coloniştii, deşi se supun legilor obşiei, însă În oarecare ca- 
zuri se supun judecătoriei gubernorilor; cazurile aceste se hotărăsc des- 
pre cei dintăi în al Xil-lea Tom al Codex. legilor, aşezate pentru buna 
organizaţie a satelor Statului art. 160, 511; iar despre cei din urmă tot 
în al Xil-lea Tom, partea I-a, In aşezămintele despre coloniile străinilor 
din Imperiu, art. 466, 531. 
Duhovniceasca consistorie de Kișinău dela 
La al 7-lea puuct_ 31 a trecutei luni lanuarie cu No. 116 au făcut 
dispoziţii pentru darea subt privighere a guver- 
ce or Sera a nului Moldovei a bisericilor şi a clerului şi că 
acelea persoane, care se vor rindul la aceasta 
pentru priimirea bisericilor, vor priimi o deplină lămurire despre statea 
lor şi a clerului, precum şi despre veniturile clerului. Afară de aceasta, 
din pomenitul răspuns al consistoriei, se vede că la fiecare biserică este 
o vidomostie (progrom) care se înoește în fiecare an. In această vi- 
domostie se descrie biserica; se arată cit pămint este bisericesc cu care 
se folosesc bisericoşii, care din membrii bisericoşilor are casă şi cine 
irăeşte In casă bisericească sau nălmită; se arată de priimesc bisericoşii 
leată sau ajutor dela visterie sau dacă nu primesc, apoi cite anume de 
asemine; se arată bisericoşii allători în Stat şi afară de Stat cu familiile 
lor şi despre cel în Stat se lămureşte cine dintre ei au sfirşit cursul în 
seminarii şi cine nu a învățat In seminarii şi să scrie un formular cu 
arătarea purtărilor şi a căderii subt judecată; afară de aceasta în fiecare 
biserică se află un opis a averii, în care de aseminea se descrie bi- 
serica cu deplinălate şi se scrie loată averea bisericească, precum veşt- 
mintele şi toate vasele; de asemine sint in fiecare biserică condici pen- 
tru venituri şi cheltueli, în care se arată venitul şi cheltuiala banilor bi- 
sericeşti şi capitalul bănesc ce se allă de faţă, afară de acestea sint nişte 
deosebite condici, în care se scrie venitul ce aparţine propriu clericilor 
şi care vine dela poporăni pentru practicarea slujbelor creştineşti şi ru- 
găciuni, şi în aceleaşi condici se arată şi împărțirea lor intre bisericoşi. 
in locurile ce se unesc cu Moldova priimesc ajutor din Visterie biseri- 
coşii următoarelor biserici: ţinutul Cahul, satul Leu, biserica Arh. Mi- 
hail 85 r. 71 k.; satul Pogoneştii, biserica Adormirii, 85 r. 71 kK. 


364 VIAȚA ROMINEASCA 


Bisericoşii se folosesc cu veniturile : 
a) Dela pămintul bisericesc pe care el au făneaţă şi locuri de 
sămănat. 
b) Dela poporănii care de bună voe le plătesc pentru practica- 
rea slujbelor şi pentru rugăciuni ce le face felurite prinoase. 
In polijiile ce trec cătră Moldova nu siat 
La al 8-Jea punct. in timpul de față nici un fel de instituturi de în- 
Starea şcolilor de Văţătură. In satele Statului este o şcoală în sa- 
poliție și sate, numă- tul Cara Mahmet, aşezată Intr-o casă comunală. 
iri srl o aaa ad- Eaa avut în anul 1857 două zecişi cinci de In. 
văţăcei, învățătorul insă este localnicul preot de 
popor care primeşte pentru paradosire 100 ruble argint din capitalul 
comunal, pe cheltuiala căreia se încălzeşte şcoala, se numeşte păzitoriu 
la ea, şi se capătă ajutor pentru şcoală. —Invăţăceii sint datori să se a- 
dune după ce şfirşesc lăcuitorii lucrul cimpului şi să inveță pănă la în- 
ceperea lor, în anul următor; în zilele dintăi a lui Mai H se face examen În 
prezenţa localnicului nacialnic de ocrug (district); remunerează pe cel ce 
se deosebesc cu cărţi şi cu laude şi după aceia se slobod până toamna 
spre a ajuta pe părinții lor la gospodărie. — Pentru sfirşirea cursului se 
pune atit timp incit Invăţăcelul este în stare a trece obiectele Insămnate 
prin programa ce se află în şcoală. Cea mai de aproape îngrijire pen- 
tru şcoală este pusă asupra nacialnicului ocrujnoi, însă membrile pala- 
tului averilor statului în timpul reviziei ocrugului trebue să cerceteze 
şcoala. De asemine o cercetează amploiatul ministeriel instrucției pu- 
blice. — Afară de aceasta în satul Kara Mahmet sint 2 şcoli particulare, 
insă ele nu se pol socoti statornice, pentrucă în ele nu se orinduesc 
profesori—ci sătenii singuri fac tocmeală pentru invăţătura copiilor cu 
prezbiterul satului sau uneori simplu cu un om care ştie carte şi are 
moral bun; se dau încăperi pentru şcoală şi trimet acolo copii ca să in- 
vețe, iar dacă tocmitul învăţătoriu trece cu lăcuința în alt loc sau se 
leapădă de paradosit apoi şi şcoala nu ființează pănă nu se găseşte altul. 
Ia coloniile bulgare ce trec la Moldova se află 24 şcoli despre care 
se adaoge un deosebit catalog subt litera B. Aceste şcoli se fin pe chel- 
tueala comunităţii; învățătorii se aleg dintre aleşii comunităţii şi se 
întăresc de cătră guvernul colonial; serviciul Invăţătorilor este particular; 
leata învăţătorilor după alcătuire, plătesc comunităţile cu întărirea gu- 
vernului colonial. In aceste şcoli învață a ceti, a scrie, legea lui D-zeu 
şi cele 4 operațiuni ale aritmeticei, 


La al 9e punct. rea magaziilor de rezervă sătești şi 


Starea magaziilor de rezervă despre cătimea pinii ce se află în 
ce m pomi ral rare pri oroare ele precum şi despre starea semin- 
care se dau Moldovei și aproxi- ților, de poliţie și sate se vor impăr- 

ti 
în ele, taren cerol sa aiia tăi de căltă tocalniciie noastre stă- 
de poliţie și comunități, piniri chiar la tradarea acelor maga- 

zine caşi ospicillor orinduite din par- 


tea Moldovei pentru care s'au şi tăcut cuvenita dispoziţie. 


Cunoştinţi amănunte despre sta- 


RETROCEDAREA BASARABIEI 365 


punct Catalogul zidirilor publice ce se 
a at blice se află află în locurile Basarabiei ce se ce- 
e Daraa te se ANS dează Moldovei de aseminea se va 
dează. comunica chiar la tradarea lor am- 


i, À 
Papae aS Carantinele, vămile, cantora poliţiilor şi sta- 


La al li-lea punct. jile poliţiştilor ce s'au inființat pe linia de mai 
înainte a hotarului cu! tragerea unei noui linii 


de hotar s'au propus să se aşeze în modul următor: 

Cele din Ismail vor trece vremelniceşte in Cubei, iar în urmă a- 
proape de Tobal la hotar. — Cele dela Reni la Tatar-bunar, cele dela 
Leova In Carpineni, Catantina Sulinei vremeiniceşte în Camrol, iar can- 
tora poştilor dela Kilia şi despărțirea poştiilor dela Bolgrad se nimicesc,. 


C. D. Anghel 


Gagauzii și origina lor 


Citeva frinturi de popoare creştine, răspindite In Orient, prin 
Bulgaria, Dobrogea, Sudul Rusiei și Asia mică, întrebuințează ca 
limbă de vorbit limba turcă. 

Pentru unele limba turcă ¢ limba maternă, sau o limbă a- 
semănătoare cu ea; altele au adoptat-o siliți de diferite impre- 
jurări, 

Armenii din Constantinopol şi din celelalte oraşe din Tur- 
cia europeană sau asiatică vorbesc turcește chiar intre ei, în fa- 
milie, şi scriu limba turcă cu litere armenești. 

Caramanii din Asia mică au primit limba turcă, nepăstrind 
limba greacă decit in biserică. 

Ștefan Gherlaţi, care a trăit la Constantinopol dela 1573— 
1578, ne spune despre ei că sint de neam grecesc, însă vorbesc 
turcește fiindcă știu prea puţin, sau de loc greceşte. 

Ca limbă maternă, găsim limba turcă la Bazariani, popor 
aşezat la nordul mării Azov, la Surguci in sudul Bulgariei şi la 
Gagauzii sau, cum le zicem noi, Găgâuţii din Bulgaria şi Do- 
brogea. Existenţa Gagauzilor e foarte puțin amintită în istorie, 

Lejan in F/mographie de ta Turquie de TEurope spune 
despre Albanezii din Basarabia: 

Les Albanais de Volkonesti parient turc ou skipe mais ils 
sont chréliens grecs el se donnent le nom Gaghioul:. 

Pe Găgăuţii de pe malul celalt al Dunării li socotește caun 
amestec de Turci și Bulgari: Bulgares melis aux Turcs aux èn- 
virons de Kavarna et dans Dobroudja. 

Englejii St. Clair și Charles A. Brophy, care au trăit mult 
timp In Emine-Balcan socotesc pe Găgăuţii de pe lingă Marea 
Neagră very misced race, un neam ieșit din amestecul Bulgarilor, 
Rominilor, Grecilor şi Italienilor din epoca genoveză şi venețiană 
care pe lingă jimba turcă a corrupti dialect of Bulgarian or a 
very impure hRomaic, impreună cu vorbe străine italienegti. Ka- 
nitz îi socotește ca pe Greci, care și-au uitat limba lor şi au a- 
doptat limba turcă, 


GAGAUZII ȘI ORIGINA LOR 367 


După povestirile celorlalți locuitori cu care CGagauzii au 
trăit în contact, poporul Gagauz e născut dintr'unul din popoa- 
rele gret sau bulgar. 

Cind Turcii au supus pe creștini, ca să le impue limba 
turcă, au tăiat limba oamenilor în virstă. Aceştia nu mai pu- 
teau să vorbească, ci scoteau numai nişte sunete neințelese (gin- 
găveau, gigtiau şi deci de aici au fost numiți... Găgăuţi). 

Copiii lor, neavind dela cine să învețe limba strâmoșească, 
au învăţat turcește, limba care o auzeau vorbindu-se. 

Am menţionat această legendă numai ca o curiozitate căci 
nu prea pare să aibă la bază mult adevăr. 

„_ Până acum toţi au dat ca strămoşi ai Gagauzilor, popoare 
arice. 
St. Clair şi Charles A. Brophy ne pun și pe noi la con- 
tribuţie ! 

Că Gâgăuţii sint mongoli şi anume urmașii Pecenegilor şi 
Cumanilor o spune în ziarul Rupha (Înaintarea) scriitorul 
Petco R. Slaveicov, fost ministru bulgar, 

Irecek, istoric ceh, într'o carte de istorie a Bulgarilor se 
in doește de origina pecenego-cumană a Gagauzilor,  Comparin- 
du-i cu Caramanii din Asia mică, origina greacă i se părea mai 
de crezut, După venirea sa ca ministru in Bulgaria, şi mai ales 
după călătoria făcută pe litoralul Mării Negre s'a incredințat că 
Gagauziii se deosebesc foarie mult de Bulgari, Greci sau Romini. 

Gagauzii sint o populație turcă așezată în Bulgaria şi creş- 
tinată Inainte de venirea Turcilor in Europa. 

Dar, —mai adaogă ei,—nu e exclusă posibilitatea unei influ- 
enje a popoarelor cumanice care au trecut sau au locuit prin păr- 
file acestea. 

Fiind exclusă ipoteza că Gagauzii'au eşit din Greci, Bul- 
gari sau Romini, râmine ipoteza lui lrecek şi Petco Slaveicov. 

O scurtă privire asupra istoriei Pecenegilor şi Cumanilor 
ne va spune ce-a mai rămas din ei, căci e sigur lucru că dacă 
au pierit ca state, n'au pierit ca popoare, 


Pecenegi, — Poporul nomad al Pecenegilor,— numit de Greci 
Narţivăzat, Marwanin, de Slavi Pecenezi şi Peceneghi, de Un- 
guri Bezenid, de Arabi Bacinac, pe latinește în cărţile şi docu- 
mentele unaureşti Pisseni, iar de alţi scriitori Pințenați sau Pe- 
jenați, — locuia şi prăda prin secolul al X deşerturile Dunărei de 
Jos, pe lingă Silistra pănă la Nipru şi malurile mărei de Azov, 
ajungind uneori până la Cherson in Crimeia. Şi aveau 7 oraşe 
şi mult timp s'a păstrat In Carpaţi numirea de Silva Bissenorum. 

Poporul lor impârțit în 13 tabere era condus de un Han. 

Apăsaţi de Cumani, ei s'au indreptat câtră Apus şi lug Bi- 
zantinul (1048—1053) a avut lupte crincene cu ei pe ţinutul de 
la Dunăre ia Bosfor. Pacea încheiată pe 30 ani, na Impedecat 
de lac pe Pecenegi ca In 1072 să ajute in revoltă populaţia din 
Draster (roman., Durostorum; turc., Silistra). 


sr ITA co... wro 


Ultimul războiu insemnat l-a purtat cu ci impăratul Alexe 
I Comnenul în primul an al domnie sale. De atunci, puterea 
Pecenegilor a fost distrusă şi râmâşițele lor se Imprăştiară prin- 
tre Cumani sau prin ținuturile ruseşti, bizantine şi ungare. Prin 
veacul al Li-lea cete de Pecenegi s'au năpustit asupra Bizan- 
tinilor. 

Puțin inainte de 1048 s'a Incoronat voevodul Keghen, a- 
vind trei tabere și 20.000 Pecenegi. El a căpătat trei oraşe nw 
departe de Silistra, cu siguranță in Dobrogea, de unde el neli- 
niştea pe vecinii săi prin prădăciunile sale, 

După marea bătălie comandată de Hanul Tivah cu 1i ta- 
bere şi 80.000 de Pecenegi în 1048, rămăşiţele Pecenegilor au 
fost imprăştiate spre partea muntoasă a Apusului, în munţii So- 
fei şi Nişului. în Olcepole (clmpia oilor) în nordul Macedoniei 
intre Kratow şi Veles, 

O revoltă in masă a lor, reprimată, a pus sfirşit puterii lor. 

Centrele principale ale răsculaților erau pe riul Osăm (la- 
tinest Assemus) în locul numit So moghili (100 movile, izat» 
Font) in Dobrogea, în vechea capitală bulgară Veliki Preslav, 
la Şumla şi în orășelul A5iy, In județul Stiven. 

După pacea dela 1035 Pegenegii din Nord au trecut Du- 
nărea inapoi. E posibil să fi râmas citeva colonii. 

După terminarea ultimului războiu, de câtră impăratul Alexe 
I in 109), rămăşiţele Pecenegilor fură răspindite ca sclavi şi co- 
lonişti militari în părţile muntoase dela Moglena la N. V. de Salonic. 

In 1096 Cruciații au trebuit să se lupte cu Pecenezii fiind 
atacați de ei la trecerea peste Morava (Picenari qui Bulgariam 
inhabitant). 

Tot astfel Normanzii, in marşul lor, s-au intilnit la Boe- 
munda (1097) cu Zurcopuli care nu erau decit Greci şi Pinținați. 

Urmele Pecenegilor au rămas până azi in Rusia de Sud, 
Rominia, Bulgaria şi Serbia, In Gubernia Harcov se găsește 
satui Peceneg. Pe malul drept al Dunărei în Dobrogea intre 
Hirşova şi Măcin se găseşte rlulețul și satul Pecenecaga, locuit | 
de Romini, Turcii Il numesc Pecenic. j 

Un alt sat numit Peceneghi se allă in Serbia In județul 
Kraguevaţ, un altul Pecenelţe la Lescovâţ. Un sat rominesc 
Peceneşca se alla intre Mehadia şi Orşova. | 

Se mai vorbeşte Intr'o scrisoare a lui Ştelan Duşan des- 
pre un drum peceneg care duce spre Obrăşani, | 

Tabăra Berindei, aşezată prin părțile Kievului cu siguranță 
c o tabără pecenegă. 4 

Două sate Berende erau Intre Niş și Sofia după Golubovschi, 

Intre boerii dela curtea Moldovii se alla un stolnic Berin- 
dei (vezi Hajdeu, Arhiva Istorică a Rominiei) nume care arată 
origina pecenegă. 

Urme numeroase de ale Pecenegilor se găsesc și in Un- 
garia unde a ajuns o din Pecenegi. 

Locuitorii Bul dintre Troian şi Gabrovo şi cei din ju- 
rul Sofiei așa numiții Şopi, prezintă tipul peceneg. 


GAGAUZLU ȘI ORIGINA LOR 369 


ln biserica dela Boiana se găsesc scrieri In care se pome- 
neşte intre altele un hoer cu nume turcesc Oltimit, dar care 
pare a f Peceneu. 


Cumanii, — Pămintul stâplnit de Cumani—numiţi pe ruseste 
Poluili, pe ungureşie Cuuoc sau /'uloza. pe limba germană 
veche futi, pe limba cehă veche Pun, —se intindea dela 
Volgu până lu Carpaţi, avind şapte oraşe si o parte din Crimea, 

Ei se numeau Uzi. Numele de Cumania, dat ținutului pe care 
il locuiau, a fust in fuinţă mult ump Hupa slârimarea puterii lor. 

Țarile noastre, Moldova şi Muntenia până la Olt, se numeau 
Cumania neagră 

Dela veacul J4} incoace Cumanii, risipind pe Pecenegi, vin 
în atingere cu imperiul bizantin, Ajutorul dat de ei țarilor bul 
gan în lupă cu Bizantinii şi Latinii a fost de foarte mare in- 
semnălalu, 

In 4233 statul cumaân e distrus. 

Şapte dern (genws) cu familile şi animalele trec munţii 
in Ungaria, alele se inureaptă peste Dunăre spre Bulgari, iar o 
parte rămine subt stăpinireu Mongotilor pe lingă Marca Neagră, 
Marea de Azov şi Unmeia. i ; 

Din contopirea Cumanilor, Pecenegilor şi Mongolilor au e- 
şit Tätarii Nogai. 

In Dobrogea, sint mulţi Tatari Nogai, cunoscuţi de locuitorii 
dobrogeni că minratori sle carne ie cal provenind he dela un 
cal lăsat, lie dela un cadavru, Ei minincă şi pasârile moarte, pe 
care cenalți locuitori le aruncă în șanțuri, 

Limba cumană (lingua cumanesca) s'a vorbit mult ump In 
norul Pontului, ṣi după spusele lui Francesco Halducci Pego- 
Jotti tra întrebuințată ca limbă ie comerţ chiar in Asta inferioară. 

Mistonarul spaniol Fra Pascal de Victora, voind să propo- 
vâduiască prin părțile Mongoliei pe la 1337, a trebut så inveţe 
la Sarai pe Volga, timp de unan Anguna chomanicant,. 

In Veneţia se påâstreazå un abecedar de &2 foi, scris de 
mică pe la 1303, la Kaffa sau Crimeia, pentru învâţarea limbilor 
cumană şi persană $i Uâruit oraşului în 1890 de Graf Gheza 
Kutin, 

Frin părple Urmeii sint pumeroase urmele Cumantor creg- 
tinai. 

Pe la 1778 creşunii din Crimein emigrau spre nord, aşe- 
zindu-se pe ungå tiurie Kalea şi Kalmius in departamentul Ma- 
riopol. Var nu şi-au păstrat unitatea ca popor, ci s'au impárpit in 
Hazarieni şi Tafi. 

Bazanenn (numele lor înseamnă Urgoveţi) vorbesc o limbă 
cumani tâlarease A . 

Fi au fòst socuuţi de profesorul Grigorovici cu râmâșiţe 
de ale Alanilnr vregunaţi, 


370 VIAȚA ROMINEASCA 
eee |Á 


Satele dintre Sebastopol şi Tepekermen poartă nume de 
ale lor. 

Taţii (numele lor pe turceşte inseamnă nomad) vorbesc a- 
ceraşi limbă, dar au accent grecesc. 

Despre existența lor ne vorbeşte Schilsperger pe la 1400. 

Aici o mică digresiune: Cred că există o legătură intrea- 
cești urmași ai Cumanilor şi uşa zişii Tătari-Taţi care se gā- 
sesc prea puțin şi prin Dobrogea. 

Tat pe tâtărește inseamnă a gusta (de aici tatli==dulceaţă). 
Numele acesta, care dela prima vedere s'ar pârea că n'are nici 
o noimă, mi l-a explicat un Tătar prin următoarea legendă : 

Cind Mahomed a inceput să răspindească și să impue Co- 
ranul, au venit trimeşi de-ai săi sau de-ai urmaşilor säi printre 
Tătari ca să-i treacă la noua religiune. 

La un trib dintre acești Tătari n'a ajuns nici un propovă.- 
duitor. Fiindcă poporul era dornic de o lege nouă, au trimes 
pe unul din ei să cerceteze Invățătura lui Mahomed, Trimesul a 
venit cu o scrisoare dela Mahomed, in care li se explică noua 
lege.—Incintaţi pe deplin de noua lege, au sărutat scrisoarea şi 
cine o sărula, devenia Mahomedan. 

Scrisoarea tocindu-se de sărutatul numeroşilor Tātari ce 
imbrățișau noua lege, ca să puată trece cu toții la ea, au arun- 
cat peticul de pergament ce mai rămăsese Intr'o fintină, 

Cine gusta apă din această fintină, devenită acum siintă, 
devenia Mahomedan. Acesta a fost botezul lar, prin gustarea a- 
pei, și de atunci se numesc Tatari-Taţi, 

Tătarul meu, Insă, a mai adăugat şi o notă de orgoliu la 
legendă : „lar Tâtarii erau atit de mulţi, că abia a ajuns apa din 
fintinä ca să guste toți din ca“, 

In Muntenia şi Moldova găsim destule urme ale Cumanilor, 

Dela ei ne-a râmas numele de Coman şi numirile gtogra- 
ae Comarnic, Comana, Vadul Coman, Comănești, Uzul, Oitu- 
zul, etc. 

Teleorman dela noi şi Deliorman, numele unei regiuni pā- 
duroase dintre Silistra şi Şumla, inseamnă pe limba cumană : pà- 
dure nebună, adică sälbatėcā, 

Cumanii așezați prin părțile Teleormanului aveau reședința 
la Demniţicos (Zimnicea), de unde lăceau dese năvâliri în imperiul 
bizantin, 

Mare parte din movilele (tumulus) atit de numeroase in 
Dobrogea sint lăsate de Cumani. 

La 1241 Francii lui Balduin priveau cu mirare inmormin- 
tarea lui Jonas, conducătorul Cumanilor dela curtea din Cons- 
tantinopal. 

Cerpul, impreună cu jertfe de cai şi oameni, a fos! ingropat 
intrun tumulus, aşa cum ne descrie Ilefodot inmormintarea la 
Sciţi şi călugărul Rusbruck (1253) la Cumanii din stepele rusesti, 


upă Rösler prin 1416 se găseau în Moldova Cumani ma- 
homedani. 


GAGAUZII ȘI ORIGINA LOR rii 


Prin sec. 15 ni se vorbeşte despre așa numiții dmblinziți 
locuitori creştini, supuşi Mânăstirii Neamţ, w- i 

Aceştia purtau—pe lingă numele creştine ca Dimitrie, Fili- 
mon, Ştefan, etc.. —nume cumane, d, ex.: Ciabalai, Ciocian, Lu- 
caci, Tulea, Coja, etc. Unii din ei se numeau Tamăr taşi. care 
vine din cumânescul Temir taş, rudă cu turcescul demir taş 
(piatră de fier) pai 

Nu ştim dacă e vre-o legătură intre numele cuman : coja şi 
cojan, nume ce le-am auzit prin Dobrogea dindu-se țăranilor ro- 
mini veniţi din jud. Brăila și Estul jud. Ialomiţa, țărani care sint 
socotiți de ceilalţi. mai ales de Transilvâneni, ca inferiori, 

Numele Ciolpan şi Jolpan, numele unui boer moldovean, 
e de origină cumană, —deşi după terminaţiile Pan s'ar părea că 
sint slave 3 

Numele de Jolpan l-a purtat un ambasador de-al lui Iva- 
now, fiul lui Dobrotici, despotul Dobrogei, Ciolpan pe limba turcă 
din Asia centrală inseamnă lucealâr. Acest boer insuşi mârturi- 
seşte că e Cuman, şi faptul că la curtea lui din Dobrotici şi Iva- 
now au existat boeri cumani, mă face să cred că nu erau pu- 
țini Cumani in Dobrogea. | f 

Prin Dobrogea să nu Ințelegem numai partea stăpinită de 
nai azi, Ce e drept, terenul cunoscut subt numele Dobrogea a 
variat in decursul vremurilor, dar după geografii mai vechi, de 
ex. după geograful ture Magi Calfa, care a trăit prin secolul 17, 
Dobrogea cuprindea şi Sumia. 


Din scurtul istoric al năvălirii Pecenegilor şi Cumanilor, 
am văzut ce-a mai rămas din aceste doua popoare care au In- 
cetat de a mai exista ca state sau ca națiuni distincte, care să-şi 
păstreze unitatea de neam şi limba. 

Nu putem admite insă că ei au dispărut cu desăvirşire, că 
au fost distruşi până la unul. Urmele lăsate ue ei ne dovedesc 
existe i continuitatea lor, i dee 

orale vom putea alla studiind pe Nr img căci ei n'au o 
istorie sau literatură şi nici nu putem afla din altă parte adevă- 
ruri despre ei, căci nu s'a scris mai nimic pe această temă, —ne 
va da argumente care să ne Indreptăţească sau nu afirmarea că 
ei sint urmaşii Pacenegilor şi Cumanilor. 

Odinioară Gâgăuţii ocupau pâmintul cuprins intre gurile 
Dunărei, Emon, Provadia şi Silistra. Cel mai de sud sat ocupat 
de Gagauzi e Acdere, numit de Greci Aspro, iar de Bulgari Bela, 
sat așezat lingă gurile Camciei, i 

Dacă azi ozupă o intindere foare mică In comparație cu 
ce ocupau alta dată, nu trebue să credem că numărul lor sa 
micşorat, că au fost distruși. i 

Dacă se observă vre-o scădere, aceasta e din cauză cà pe 


s72 VIAŢA ROMINEASCA 
do E e e a 


alocuri s'au asimilat, iar în alte päri işi ascund naționalitatea 
dindu-se drept Greci sau Bulgari, 

Până la venirea Lipovenilor, a Tâtarilor din Crimeia la 1861, 
a Rominilor la 1878, caci e ştiut că până atunci erau foarte pu- 
uni Romini în Dobrogea, —așezaţi pe malul Dunarei şi cunoscuți 
subt numele de Turcani, Gagauzii erau aproape singurii stăpini 
ai acestei regiuni. 

Evenimentele din ultimii 200 ani i-au strins grupuri, grupuri, 
ca pe niște insulițe în mijlocul celorlalte naționalitâţi. 

localităţile ocupate de Gagauzi în Bulgaria sint: Acadert, gra- 
nija de sud a lor. Gagauzii din părțile acestea se dau drept 
Greci, În adevăr, mai la sud de Emon, trăese adevărați Greci 
care sint in legături de rudenie cu Grecii din Anhialo și Mese- 
noria, 

In Varna, majoritatea vechilor locuitori sint Gagauzi şi cei 
mai mulți aparţin patnarhiei de Constantinopol Mai la nord de 
Varna sint satele Chesterici, nume derivat din italienescul Cas- 
trisi, Geferii, Enichioi, Gevizii, Caţpacii, Ciauşchioi, Gheicikchioi, 
Ecrene. In spre apus e aplic, aproape de Carahusein, care la 
1830 a fost populat cu Grecii veniţi din jurul Adrianopolului. 

Cuvarna şi Ghiar Snincinc, aşezate aproape de Caliacra, 
Svbla, laliiuciorman, Ë ramant? şi alte sătulețe mici, 

Mai in interior e Carucurt şi alte sate din judeţul Hagio- 
glu Pazargic, care dela 1882 e numit Dobrici. 

in partea de nord a județului Provadia sint aproape bul- 
ganzaji, in Satele Moalici, Șudirchioi, Cara Aci, Aizilgilari, 

Aceştia mai ales dela Inființarea principatului bulgar au 
Inc put— subt influența lucunorilar buigan şi mai ales a autorită- 
Plur—să adopte limba bulgara. 

La Voevodachioi sint mai multe familii de creştini care 
Vorbesc turcește, 

Gagauzi se mai gâsese imprejurul Silistrei şi chiar in a- 
ces oraș, 

Centrul de unde s'au răspindit Gagauzii se crede că + mi- 
cul port Balcic, unde se aude vorbindu-se mai mult turcește de- 
cit bulgăreşie. Pe la ani 1812—1830 nu era în Balcic nici o 
ci=ă bulgărească Locuitori bulgari de acolo sint veniţi în tim- 
pure cele mai noi 

In Dobrogea numărul Gagauzilor e foare greu de stabilit. 
În amestecul acela de neamuri ei se pot da uşor drep Greci sau 
Bulgari, Gagauzii nu locuesc o anumită regiune, ci sint risipiţi 
Mai peste tor, 

Aşa zişii Bulgari negri lucuitori la gurile  Dunărei sint 
Bugari ca şi cei din regat ṣi nimeni nu le comestă naționalita- 
Ice sau le impută impuritatea etnică. În judeţul Tulcea se gå- 
se sc risipiţi ici Şi colo Gagauzi. Mai numeroşi sint în judeţul 
Censlanja şi mai ales in sudul caii ferate Cernavoda-Constanja, 

Socotind calca lerwa graniță de nord, in sud ar fi o linie 


GAGAUZI ȘI ORIGINA LOR ŢI 
tepe nl n O N 


Medjidia Olina-Mangalia. în satele cuprinse In aceasta parte nu- 
mărul Gagauzilor e mai mare, 

Centrele lor sint Cocurzeu şi Enigea, sate locuite aproape 
numai de Gagauzi. 

Tot prin părțile acestea mai sint şi puţini mahomedani 
care se numesc (azauzi, pe care la inceput (i credeam Turci, 
deşi limba lor se deosebeşte de cea turcească, 

Ei ţin sărbătorile turceşti, au obiceiuri turceşti, însă nu sint 
poligami. Femeile lor, alară de cele băvine, nu mai poartă cos- 
tumul turcesc. 

Nu mânincă iepure, fiindcă socotesc ca e pisica lui Ma- 
homed. 

loan Ivanov menționează că in sudul Basarabiei sint mai 
multe colonii de Bulgari care vorbesc numai turcește şi roml- 
neșie 

Aceştia însă nu sint Gagauzi, ci numai Bulgari care şi-au 
inlocuit din diferite motive limba, 

Bulgarii dela gurile Dunărei şi Bulgarii din Dobrogea 
sint numiţi de ceilal din patrie Bulgari negri, cea ce 'nsemná, 
după cum spune Irnek, că sint Gagauzi buigarizați. 

Chiar in Bulgaria, în Razgrad locuitorii erau împărţiţi in 
Bulgaii albi şi negri, jar numele de Bulgari negri a trecut 
celor din Dobrogea la emigrația Bulgarilor negri acolo. 

In Bulgaria au fost lupte intre Greci şi Bulgari din pricina 
Gagauzilor, pe care ambele popoare voiau să-i precizeze sau să-i 
bulgarizeze. Prin ajutorul şcoalelor şi bisericii, Grecii au izbu- 
tit să atragă o parte din Gagauzi. 

insă «dela formarea statului bulgar, lupta aceasta s'a ter- 
minat prin izbinda Hulgarilor. : 

In Rominia sau mai precis in Dobrogea, lupte intre naţio- 
nalităţi, sau tendinţi vădite de desnaţionalizare nu existența. 

Gagauzii sint lăsaţi In voia lor. 

Au inceput să vorbească şi romineşte, dar dacă-l intrebi 
ce e, nu-ţi răspunde nimic sau se dă drept Grec sau Bulgar, 
iar cind ştie bine romineşie chiar drept Romin, 

Aceasta impiedică alcătuirea unei statistici care să fie mai 
aproape de adevar, SA i 

Cu toate acestea un ochiu exercitat li deosebeşte dela pri- 

ma vedere de Greci, Bulgari sau Romini, | 
Gagauzii au corpul mărunt şi țapin, capul larg la baza şi 
ascuţit la virf, gitul scurt și puternic, minile şi picioarele mus- 
-culoase, ochii şi părul negri şi tenul inchis, 
Ochii tinerelor fete au strălucire deosebită, Insă femeile u- 
rite sint de o urājenie ingrozitoare, mai ales In şalvarii lor largi 
cu gâitane albe sau albastre, 
ici colo, se observa amestecul alor elemente, de ex. profil 


grecesc, sau păr bulgăresc, 


574 VIATA NONINEASCA 
e 


Expresia lor e prostească sau feroce, 

Caracterul lor iți insullă teamă și dispreţ. Ei beau mult şi 
sint arțâgoși. Omorurile din răzbunare sau invidie sint rare. În 
satele bulgăreşti, unde sint impărțiți in doua partide, bulgăresc şi 
grecesc, se incaeră de multe ori în cete Intre ei, 

In 1880, în Chestirici s'a intimplat o asemenea ciocnire, 
care luase proporțiile unei adevărare lupte, Motivele erau poli- 
uco-bisericești. 

La noi, in satele găgăuțeşti nu există asemenea partide şi 
Incăerările n'au niciodată vre-un motiv politic sau religios. 

Ei sint foarte cruzi şi locuitorii care trăesc In vecinătatea 
lor nu povestesc de ei lucruri frumoase, 

Un meseriaș din Varna, în urma unei prinsori şi-a tăiat o- 
bucată de carne din corpul său, a hipt-o şi a mincat-o. 

işi pun adesea foc caselor sau câpițelar de griu. 

Cranaaana X ponua (cronica scandalelor) din Varna e plină cu. 
tot felul de fapte barbare săvirșite de Gagauzi. 

irnek povesteşte o intimplare demnă de Decameron, au- 
zită de el pecind vizită Provada, 

O femee gagauzā a avut mult timp legături de dragoste 
tainice cu un Don Juan oarecare. Dar ea a observat mai tir- 
ziu câ, cu toate precauțiunile luate, dragostea lor nu a lost făra 
martori, 

De aceia, cind iubitul ei a venit din nou s'o viziteze, ea 
l-a întimpinat cu revolverul in mină. Amantul rânit și spāimin- 
tat, a luat-o la fugă urmărit de lurioasa femee, care apoia tre- 
cut fața de ceilalţi drept o eroină cinstită şi mindră, 

Ei sint creştini fanatici şi la 1877 s'au luptat contra Baş- 
buzucilor și Cerchezilor. Sint primitori la oaspeţi. 

Obiceiurile lor se aseamână intrucitva cu ale Turuilor, Nu 
sint poligami, dar femeia şade intro anumita cameră din casă. 
şi numai in timpurile mai de curind ca poăte fi văzută de străini, 

Femeile lor es foarte rar din casă şi asta o observa ori- 
cine trece printr'un sat de Gagauzi, 

Imbrăcâmintea lor se apropie de cea turceasca. Barbaţii 
“purtau fes, acum poartă căciula şi mai rar pălărie, 

Au apoi un tic albastru, briu to$, şalvari cafenii de lină 
de oae şi pantofi turceşti, Batrinii poartă numai costumul acesta, 
ceilalți poartă costumul nemţesc al ţăranului din Dogrogen, 

Femeile poartă o haina scurtă fara mineci, şalvari turceşti 
de diferite culori, dar mai ales de culori deschise, şi pe cap se 
leagă cu o basma. Din depârtare seamana cu Turcoaice sau 
Tatăroaice care şi-au scos feregeaua, şi cine le vede la cimp şi 
nu știe cå Turcii și Tătarii nu-şi scot femeile şi fetele så mut- 
‚ceasca la cimp, cu siguranță ca face cunfuzia aceusta. 

Ele mai aruncă uneori pe umeri che o haină turcească sau 
se leagă peste gură cu o basma, ca Turcoaicele, 

UGagauzii se ocupă mai mult cu plugăria şi creşterea vite- 


GAGAUZII ȘI ORIGINA LOR 375 


lor; cei de prin oraşt sint meșteșugari şi prea puțini pescari şi 
barcagii dintre cei ce lucuesc pe malul mării. 

Am spus despre ei că vorbesc turcește. dar au multe cu- 
vinte care se găsesc în limba cumană șiin codex cumanicus, a- 
cea carte de învățat limba cumană, 

In biserică citesc bulgărește, grecește, iar la noi romineşte. 
Cind preotul însă ține vre-o cuvintare Sau cind se spovedesc, a- 
lunci întrebuinţează tot limba turceascâ,—așa că auzi adesea prin 
bisericile lor pe preot adresindu-se credincioşilor cu cuvintele : 
cristian cardaşlar (pe turcește, —iraţi creştini). Multe nume crești- 
nești ei le prefac în nume turcești asemânâtoare prin sunet, 

Aşa ei zic în loc de Dimitrie, Demir, care pe turcește in- 
seamnă fier. i 

Numele lor, Gagauz (Gaâsăuţ, după cum pronunțăm noi) a 
trecut la popoarele cu care au venit in contact ca ọ poreclă de 
baljocură, 3 à E 

Mulţi din noi nu ştiu că există un popor al Gagauzilor, şi-mi 
amintesc că, spunind odată profesorului de geografie că în Do- 
brogea există o populaţie numită a Gagauzilor, mi-a răspuns ri- 
zind că Găgăuți sint pretutindeni, | 

Chiar Gagauzii se ruşinează de numele lor şi, după cum 
l-a deslușit unul din ei pe Irnec, numele lor e o poreclă data 
de Turci, care înseamnă cu totul altceva de ce înțelegem noi 
prin numele (ăgâuţ, y Eas 

Gaga pe turcește inseamnă cioc, gură; iar iz, drept, adică 
oameni care au gura (limba) dreaptă (la fel) cu a Turcilor, 

Eu cred că e oarecare legătură între az partea finală a 
numelui lor şi uz, numele Cumanilor. 

Un obiceiu al lor ne dă citeva indicii care să ne câlău- 
zească la aflarea originei lor. : 

La nuntă ci joacă un joc numit al zepurelui (in limba lor 
i n , lausan mini), : : 
dii La pagasi după ce-au mincat si-au băut bine, doi Nacãi 
joacă taugan ninmi. ; 

Unul din ei se îmbracă aşa ca så semene cu un iepure: 
imbracă un cojoc intors pe dos, iși maschează fața și la cap, în 
dreptul urechilor, îşi pune iminii, —așa ca să semene cu două u- 
rechi de iepure, și astfel deghizat vine in mijlocul oaspeţilor ur- 
mat de celalt flăcău care e cimpoer. E IRT i 

La sunetele cimpoiului începe să joace cu sărituri, imitind 
iepurele. ; vo 
iei In timpul acesta, Gagauzii veseli strigă cimpoerului ; pir- 
childat balam, pirchildat, adică : umilă (sula) băiete, suflă, iar 
jucătorului : „girt balam, girt balam", adică fin'te, băete, țin'te. 

In timpul acesta, un alt Gagauz dă fiecărui vaspe un pa- 
har de vin şi:l întreabă: „se vereim sana? şirah istermisin: 
adică : ce să-ţi dau? vin vrei ?—la care Gagauzul răspunde : 
„şirab istemen, cîmis ver bana", adică: vin nu vreau, mie 


STE VIAȚA ROMIN EASCA 


—_ Á 


dä-mi cims (lapte acru de iapă}. 

După aceasta vine un altul cu murături şi mezelicuri tur. 
cești care să ațițe pofta de baut a oaspeților, şi-i întreabă: me 
meze tereim sana?” adică: ce mezelic să-ți dau ?—la care i se 
răspunde : „meze istemen, cos isterim" adică: mezel nu vreau, 
nuci vreau, 

Unii in loc de cos (nucă) spun tiflaur, care pe tătărește in- 
seamnă nucă, sau ciallanc (alune) E curios că Gagauzii nu mä- 
nincă iepure,—poate in amintirea acestui joc unde iepurele o fi 
vre-un simbol,—dar ei spun că nu mânincă iepure fiindcă iepu- 
rele e pisica lui Mahomet! 

Cuvintele pe care le vorbesc aici Gagauzii nu sint turceşti 
(alară de verbele isterim şi vereim)., Pe turceşte la nucă se zice 
gefiz, la alună funduc, 

Vurbele acestea le găsim in limba Tătarilor din Crimeia. 
Tătari din Crimeia sint în Dobrogea, insă ei au venit în co 
rile mai nouă aici, pe la 1861, deci nu putem admite că Ga- 
găuzii le-ar fi luat dela ei. 

Nu mai punem la socoteală fanatismul religios al Gagau- 
zilor şi Tatarilor, care i-ar fi impiedicat să aibă intre ei relaţi- 
uni mai intime, 

Dar cuvintele acestea le au nu numai Tătarii din Crimeia. 
În limba vorbită prin central Turciei asiatice, balam are aceiaşi 
Insemnare, copil, 

Ciatlanc (alune) se Răseşte In Codex cumanicus şi In limba 
Tătarilor din Cazan şi Tobolsc 

Cos (nuca) se găsește in Codex cumanicus. 

Am spus că Gagauzul răspunde să i se dea cimis in loe 
de vin. Gagauzii nu minincă carne de cal nici nu beau lapte 
de iapă, 

Tâtarii o minincă, iar din laptele de iapă fac băuturi ca: 
arac (o băutură alcoolică), cimis (un fel de chefir) şi buză, o 
băutură tot cam ca chelirul. 

Cu toate că Gagauzii nu beau lapte de iapă sau băuturi 
preparate din el, spun vorbele acestea fără să ia in seamă ce 
Insemnare au, și uneori chiar fără să le ințeleagă. Dacă-i in- 
piesă cineva ce rost au, li răspund că așa au învățat dela bä- 
trinii lor, 

Pecenegii și Cumanii erau hipolagi şi beau lapte de iapă 
ca orice popor de stepă. 

Dar cind Gagauzii au imbrățișat religia creștină şi-au lăsat 
obiceiul acesta, păstrindu-i numai amintirea, 

Aceste indicii ne indreptățesc sa credem dacă nu să afir- 
mäm origina mongolă şi anume pecenego-cumană a acestui po- 
por.—Numirile localităților pe unde trăesc ne amintesc uneori 
pe Cumani. 

Numele Balcic al portului dela Marea-Neagră, unde se crede 
că aflyst centrul de unde s'au răspindit Gagauzii, daca are vre-o 


GAGAUZI ȘI ORIGINA LOR 77 
pie i S 


legătură cu turcescul baltic (peşte), se aseamână mai mult cu 
cumânescul bulciuc, Ciracman Bair vine dela cirac (lumină) ci- 
raclic (licăritor) 

Numărul Gagauzilor e greu de stabilit fiindcă ei se sau 
drept Greci sau Bulgari şi numai arare-ori spun că sint Gagauzi. 

Neavind istorie, cronică, nu putem şti nimic din trecutul lor. 

N'au literatură, iar literatura lor populară e inferioara lite- 
raturii populare romineşii sau bulgăreşti, 

Colecţia de cuvinte, cintece şi rugăciuni cumâneşti, intre 
care e şi ofe mas (Dumnezeul nostru} a contelui Cuun ajută 
mult ca să se stabilească sau sà se bânuiască origina lor cu- 
mană. 


St. Georgescu 


MAXIME 


Prostul te despreţuește, fiindcă nu ai calităţile care sint o 
altă iață a prostiei lui, 
+ 
Lingușitorul lin se sileşte să se incredinţeze că e pătruns 
de cel mai adine respect pentru persoana care-l poate sprijini, 


Unii Sint mindri in faţa tuturora şi modeşti cătră fiecare 
în parte; în acest chip, fiecare e măgulit că un om aşa de min- 
dru față de toată lumea, e modest faţă de dinsul. 


* 4 l 

Prostul îşi Innalțā In slava propria prostie, pe care o nu- 
meşte, după imprejurări: sănătate, modestie, obiectivitate, spe- 1 
cializare, simţ practic, criticism, ete., etc. | 


Nimic nu te desgustă mai mult de cit cusururile tale proprii 
— cind le găsești la altul, 


lentul şi caracterul la alții, să fie pe deplin Incredințat că are 


4 
i 
E cu neputinţă ca un om care nu respectă inteligenţa, ta- 
cl insuşi aceste calităţi, 


. 
„____ Cel plin de păcate își imbraca umilința în haina teleranţei 
ŞI a respectului uman, 


Cel ce vrea să ascundă, se trădează exagerind contrarul 
de ceia ce este, 


kd 


. Amorahtatea cade învinsă numai cind e intovărâșită de vis 
w Şi prostie; cind e inteligentă și stâpină pe sine, conduce. 
umea. 


MAXIME 579 


Sceptic faţă de glorie, e numai acela care nu o poate cuceri, 


Nimeni nu te intărită mai mult, decit un prost care face 
pe deşteptul. 


Să minți fără ruşine—cit de puțin, tot ai să fii crezut, 
- 


Cunosc un om, care sulere din naştere de o laşitate bol- 
navă ; totuşi a reuşit să-şi combine n reputație de erou, cu care 
a inşelat lumea o viaţă Intreagă şi care-i va răminea şi după 
moarte, 


Cunosc un scriitor, în viața căruia obsesiunea sexuală, des- 
brăcată de orice ideologie, a jucat un rol hotăritur ; totuşi a re. 
uşit să convingă publicul, că poeziile amoroase ale celor mai 
mari poeți, nu-l multumesc, fiindcă arată prea puţin respect femeii. 


Numai cel râu şi netrebnic realizează in mod  desăvirşit 
convenționala unitate uparenta a caracterului şi a vocaţiunii. 


Omul cinstit nu se poate ridica la Inăițimea idealismului 
propagat de şarlatan. 


Mulțimea nu cere omului public să fie sincer, ci numai să 
joace bine rolul pe care şi l-a ales,—intocmai după cum clien- 
tul, nu cere avocatului să fie sincer, ci numai să pledeze cu a- 
prindere. 


Prostul te numeşte frivol, fiindcă iei uşor lucrurile pe care 
el le ia in serios, 
+ 


in omul acesta copt, care-şi poartă barba cu atita cuviinţă, 
ticăloşia pe care i-ai cunoscut-o in școală, n'a dispărut: s'a mu- 
tat numai dela suprafață mai spre fund, 


A scruta prea mult mobilele sufleteşti alc oamenilor, ¢ ne- 
sănătos și imoral: prietenii pornite din interes, devin de obiceiw 
sincere, 

+ 


Omul comun iubeşte sincer pe cel de care are nevoe. 


Sw VIATA ROMINEASCA 
CER SA a a ni cit ia el DSO 


Nu-ţi îngâdui un cusur care altuia ise iartă: poate că a- 
“cela are o calitate compensatoare, care ţie-ţi lipseşte. Nu imita 
calităţile altuia: în cazul cel mai bun vei reuşi numai pe juma- 
tate; dar acele calităţi pot deveni chiar antipatice în persoana 
ta, Ci caută sa-ţi desvolți calitățile tale, şi să-ți atenuezi cusu- 
urile, pe care experiența vieții ți le va fi semnalat. 


Adese ești aspru laţa de păcatele celui mic, fâră sa te gin- 
<lești, că innaintea celor mari, despre care ştii bine cà au ace- 
leași păcate, iți scoţi pălăria. 


„aşa de puternică, incit sa impuie tacere raţiunii, care-ţi spune 
că le afi in faţa unei ficțiuni; intocmai așa, pentru a fìi moral, 
trebue ca sentimentele tale innăscule să fie aşa de vii, Incit să 
te silească să impui tăcere rațiuni, care-ţi dovedeşte fară nici o 
paat, că conceptia morală a vieții este o concepție neştiinţi. 

că ; în adevăr, este ştiințiliceşte cu neputinţă ca în lupta vieţii 
să triumfe cel bun, şi nu cel tare, şiret și fără scrupule. Viaţa 
după norme morale, o duc în omenire clțiva pasionați, de obi- 
ceu oameni de geniu, care se jeritesc în mod conştient, In sne- 


Cronica artistică 


Salonul Oficial! 


Sint cițiva ani de cind sa reințiințat expoziţia oficială de pictură 
şi sculptură, subt auspiciile directe ale Ministerului Instrucțiunii Publice. 

Cu multă bucurie s'a primit, atit de public cit şi de artizti—mai 
ales de cătră artiști— această protepuire din partea statului a manifesta- 
țiunilor artistice, şi e bine că statul sa gindit la aceasta, deşi așa de tirziu. 

Dela început, acum cinci ani, s'au primit pentru expoziție, pe lingă 
lucrări bune, și multe proaste î—aşă merg toate la inceput. 

Publicul a murmurat.—mai ales amatorii de artă. Sau strecurat 
mulți nechemaţi,—pretinşi artiști, —care nici cu titlu de amatori n'ar fi 
trebuit să figureze într'o expoziţie, necum la un așa zis Salon Oficial, 
unde nu trebue să pătrundă decit arta adevărată, 

S'a crezut că preșala se va mărgini numai la acea primă expoziție. 
Cu acea din anul acesta insă, care este a cincea expoziție, lucrurile tot 
nu s'au schimbat. Prin influențe, rugăminţi și umiliri de tot felul, Iu- 
crări proaste și persoane care nau nimic de-aface cu arta, —cariera lor 
poate f| oricare alta, numai pictura sau sculptura nu,—au pătruns și a- 
nul acesta la „Salon“, 

Nu vorbesc de tineri începători care sint încă în cultivarea talen- 
tului lor,—mulți fiind chiar în şcoală —și pentru care ar trebui să se gä- 
sească o modalitate pentru încurajarea lor, „Salonul“ răminind numai ar- 
tiștilor formați; dar e revoltâtor cînd se“ văd printre lucrări meritoase, 
lucrări care nici în magazie n'ar trebui să ocupe locul de peaba. Vina 
nu o dau pe expozanţi, căci ei, în ingusta lor vedere, pot crede cu tot 
dinadinsul că fac artă; greşeala cea mare e a juriului care este ales pen- 
tru primirea lucrărilor, juriu care se lasă influențat şi care, anul trecut, 
nu sa mărginit la preșala de a primi lucrări proaste, dar chiar ași pre- 
miat pe unele din acestea; iar parte din cle au fost şi cumpărate.—cu 
banii Ministerului. 


2 VIAȚA RONIN EASCA 


Graţie acestui procedeu, au rămas mulți dintre artiști, tineri ta- 
tentaţi, fără nici un fel de incurajare, fiindcă fondul prevăzut pentru pre- 
mii și cumpărări a lost împărțit submediocrilor cu alte talente decit ar- 
tistice. 

Tot pentru aceste motive, parte din artiștii cu reputație nu mai 
expun la Salon. ȘI au dreptate. 


Cum în anul acesta sculptura s'a prezentat cu lucrări mai insem- 
nate decit pictura, voiu începe cu observaţiile privitoare la lucrările de 
sculptură expuse în „Salon“, 

D. D. Paciurea expune un „Câp de expresie" de femee şi un cap 
al lui Beethoven. In ambele opere, concepția şi modul superior şi In- 
teligent de tratare vădesc un artist de mare temperament. Prin tecnica 
sa specială, prin exagerarea inteligentă a formelor și a expresiei, şi în 
genera! prin felul original cum d-sa concepe sculptura, d, Paciurea po- 
sedă în cel mai înalt grad la noi posibilitatea de a prinde trăsătura e- 
ternă și profund-caracteristică, de a scoate la iveală sufletul, încreme- 
nindu-! pentru vecie în formă concretă. 

D. Filip Marin expune mai multe bucăți, în care se vede un pra- 
gres relativ, Păcat că d-sa u ajuns la un fel de convenționalism în fi- 
gura omenească, formindu-și parcă un tipar pe care-l are veșnic înain- 
tea ochilor și-l aplică la toate capetele : gura mică cu același contur, o- 
chii mari şi închiși, ete. A ajuns să stilizeze figura omenească, cum se 
stilizează florile de pildă, în arta decorativă.  Lucrind tot așa pe din- 


prindă trăsătura caracteristică, expresia unitară a unei anumite figuri, 

D. loan Mateescu are „Grup din cor" şi „Minglerea ei“, în care 
se vede fineța desenului și a formei bine studiate şi înţelese, un trata- 
ment de modelaj prin care obține mai ales moliciunea cărnei. In aceste 
două lucrări se vădeşte artistul onest care nu umblă după electe eftine 
datorite mai mult subiectului decit mijloacelor sale artistice, și care, stu- 
diind numai după natură, caută să fixeze în același timp unele din varia- 
tele și trecătoarele momente sufleteşti ale omului. In bustul lui Liciu, 
„din care, deși e o lucrare de comandă, a tăcut totuși operă de artă,—a 
izbutit să prindă expresia obișnuită a biindului și iubitului Liciu, 

D. C. Mihailescu are un. bun cap-de-expresie : „Artist vesel”. Cea- 
laltă lucrare, „Joc de copil”, are un subiect atrăgător şi amuzant, care 
te-ar captiva mai ales văzindu-l viu, intrupat, În realitate. Dar în artă, 
subiectul mi se pare mai mult un mijloc decit un scop. A căuta să a- 
tragi prin originalitatea gentilă a subiectului, înseamnă a sustrage aten- 
ţia dela mijloacele artistice, uneori banale, cu care ai incercat să întru- 
pezi subiectul. Acesta “fiind numai an prilej al înfăptuirii aspirațiunilor 


CRONICA ARTISTICA s83 


tale artistice, —cum poți pune oare prilejul mai presus de înseși aces- 
te aspirații ?... 

Lucrarea „Spre Apus* făcea mai bine dacă nu O expunea. E o 
mare deosebire între „Artist vesel“ şi acest „Spre Apus, 

D. I. Jorddneseu expune, pe lingă un cap-de-expresie în marmoră 
(care deşi cam uscat tratat, totuși e o lucrare bună), expune o compo- 
ziție cu subiect militar, „Grivița“, incontestabil, d. lordänescu are un 
tratament plastic, dar în compoziție totdeauna a fost slab, Nu știe să-și 
aranjeze grupul şi nici pozițiunile celor ce-l compun, în. vederea unui an- 
samblu armonios, al unui efect sintetic, care trebue să se degajeze din 
Orice operă de artă, 

In „Grivița* este momentul unui atac, în care ligurează patru sol- 
dați așezați simetric: unul căzut jos, rănit ; doi care se sue pt o scară 
și care pozează ca la fotograf; iar unul—gornistul—dat pe spate, tinin- 
du-se de scară, cu goarna la gură, iți face impresia că bea dintr un clondir. 
În general văzuţi, au un aspect de cai de circ, aşezaţi fiecare in cite o 
poză simetrică, după cum le-a dat-o dresorul. 

Nu-i contest d-lui Iordănescu, după cum am spus, celelalte calități 
—excelente—, însă in compoziție e slab. 

Dintre sculptorii tineri, care promit, sint d-nii H. Boambă, A. 
Chiciu, O. Han şi Jelea care se remarcă prin niște schițe de compo- 


| ziţie : în capete e stab însă. 


D. Gh. Dimitriu, caşi în anii trecuţi, a venit şi acum cu aceleaşi 
“apete mutilate. Nici la morgă nu cred să se vadă capete mai difor- 
mate, decit acele pe care obișnueşte să le expună d-sa. Cind oare va 
înceta să ne mai arâte asemenea schilodenii ? Şi care-i rostul juriului, 
dacă astiel de enormități pătrund într'un templu de artă? Ar trebul să 
se inceteze odată cu influențele, căci numai atunci „Salonul Oficial* va 
avea prestigiul pe care trebue să-l aibă. 


Cași la sculptură, au pătruns și printre pictori o mulțime de „miz- 
zălitori de pinză“, unii neavind nici o chemare pentru a face artă, iar 
altora trebuindu-le incă multă experiență și studiu până să se poată pre- 
zenta publicului cu lucrările lor. 

D. Gh. D, Mirea de doi-trei ani nu mai expune, Se jenează, se 
vede,—și cu drept cuvint,—de a mai expune la „Salon“, alături de toți 
„diletanţii” și la un loc cu toate „tablourile» primite de juriul... din care 
face parte și d-sa. Are toată autoritatea ca să procedeze cum trebue, 
și ne mirăm că nu o face, încit să ne poată da şi nouă prilejul să-i ve- 
„dem lucrările, cel puțin odată pe an,—căci, incontestabil, d-sa « un 
maestru al portretului și compoziției, 

Dintre artiștii mai demult cunoscuți, nu văd pe nici unul cu lucrări 
mai merituoase, afară de d. Strimbu, care intotdeauna sa prezentat cu 


384 VIAȚA ROMIXEANCA 


pinze bine studiate şi ca desen și ca colorit. Ceilalţi, mulţi, se prezintă 
cu lucrări ce nu le fac cinste. 

Dintre pictorii tineri, care totuși ne îndreptățesc să punem speranțe 
în ei, sint: 

D. L. Biju, afară de incă alte citeva bucăți, are „Cosașul“, In 
care peisajul e bine ca colorit, dar cosaşul e râu desenat. in bucăţi 
mai mici d. Biju izbutește mai bine şi ar putea incerca cit de mult. 

D. Sofronie Constantinescu, cu tecnica pe care o intrebuințează 
la capete, socot că ar putea produce lucrări prea bune in peisaj. D-sa 
are o tecnică originală. Cu acele topiri de culoare şi fără contur pre- 
cis și-ar creia o bună direcție, Insă în peisaj și natură muartă, nu în. 
portret, 

D, Gh. lonescu, vine cu un nou colorit, un colorit viu, tratament 
larg și simplu. Sä-} vedem și de aici Inainte. 

D. Joan Mihail, dacă ar fi învățat și desenul cum a prins colo- 
ritu) dela Mirea, ne-ar fi dat speranțe mai mari. In afară de un nud, 
destul de bun, celelalte, capetele-—ca desen—sint mai mult nişte carica- 
turi ;— sint exagerate și diforme. 

D, D. Mihailescu expune citeva peisaje, și ar fi de dorit ca nu- 
mai de acestea să lucreze. Deși cam uscat în colorit, totuşi e un fin 
estompator în peisaje, Simplu şi uşor. Are mult sentiment şi multă 
prezic în lucrări, 

D. Teodorescu Sion dacă şi-ar stabili odată personalitatea, ar fi 
bine, Cred că are talent şi calități destule, —dar cele ce expune anul 
acesta nu-l ridică acolo unde trebue. Sint lucrări de artă decorativă, 
atit peisajele cit şi figurile din ele. 

D. Friyanu expune citeva lucrări din care se distinge „Atelierul 
meu”, Celelalte sint mai mult nişte simple cromuri prost desenate. II 
ştiam mai cu gust pe d, Teișanu,—cum a putut să aducă asemenea lt- 
crâri ? 

Un bun elev al d-lui Mirea este d. P. Troicanu, Dela maestrul 
său a prins bine coloritul și compoziția. Punem multe speranţe în d-sa, 
dacă va studia mai serios și cu mai multă râbiare. 

Să nu înceapă însă cu ceia ce ar trebui să termine... 

D-lui 7. Tincu, dacă nu i-ar lipsi desenul, ar face mult, căci are un 
colorit viu și natural. ȘI tocmai de lucruri care cer mai mult desen se 
agată,—de capete. In peisaj, fără îndoială, e foarte bun, are un colorit 
şi un tratament de o energică plasticitate. In direcțiunea aceasta am 
dori să stăruiască mercu. 

Dintre doamnele și domnizoarele care se prezintă, mai ules cu 
teenică îndrăzneață, sint Rodica Maniu, E. Iordănescu şi Virginia To- 
mescu. Desenuri şi bune crochiuri în creion expun d-nii O, Russu Se- 
verin, Macedonski şi Bulpăraș. 


Lies aa D= 


Hs: 


-ya 


CRONICA ARTISTICA 385 
a E 


Incheiu aceste impresiuni fugare cu mărturisirea că aprecierile prea 
elogioase, poate, de pe alocurea au numai o insemnare relativă. Dacă, 
vorbind de artiștii noştri, ne-am fi cintărit cuvintele cu balanța aceluia 


racteriza un artist mondial, ar trebui să epuizăm toate epitetele și să 
înventăm altele nouă. Orice lucru însă se măsoară cu o măsură rela- 
tivă şi convenţională, lar pentruca, vorbind de artiștii romini, să pu- 
tem ajunge odată a nu mai avea névoe de aprecieri cu totul convenţio- 
nále, ci absolute, vor trebui sforțări multe și variate, 

Una mică dintre acestea cade în sarcina juriului dela „Salonul Ofi- 
cial“ şi se reduce, precum am spus, la încercarea de a face o selecție 
mai severă și în acelaşi timp de-o nebănuită lealitate între lucrările care 
se prezintă la „Salon“. Să sperăm că membrii acestui juriu se vor pă- 
trunte din ce în ce mai bine nu numai de înțălesul imediat şi concret, 
dar și de acela îndepărtat şi mare, al rolului lor. 


I. Dan 


Cronica școlară 


Examenul de absolvire a patru clase gimnaziale 


Din felul cum s'au combinat probele scrise şi orale ale examenu- 
lui de absolvire a cursului inferior secundar, din criteriile ce Sau stabi- 
lit pentru aprecierea candidaților, se vede limpede că intenţia legiuitoru- 
lui a fost ca acest examen să selecționeze, dintre absolvenții gimnaziu- 
lui, pe acei cari sint chemaţi să treacă mai departe în liceu și să for- 
meze mai tirziu pătura de cultură superioară, —intelectualii țării. 

Rolul acestui examen, dar, nu ar îi acela de a încheia un ciclu de 
studii, cele patru clase gimnaziale, ci de a deschide un ciclu de studii, cur- 
sul superior de liceu, 

Cu toate acestea, în practică nu sa dat acest Înţeles examenului 
de absolvire de care ne ocupăm. Elevii cari cad la acest examen nu 
se consideră ei înșiși că au terminat cursul inferior, așa că foji elevii 
cari su eșit din clasa IV-a caută să treacă și examenul de absolvire, — 
ceia ce nu ar trebui să se intimple pentru elevii cari nu au de gind să 
urmeze liceul mai departe. La aceasta sint Impinşi şi de faptul că u- 
nele şcoli speciale, pentru care nu se cer studii de liceu, reclamă totuși 
diploma de absolvire a cursului gimnazial, în loc de a cere la inscrie- 
rea elevilor un simplu certificat de patru clase, 

De aceia elevii căzuţi la examenul de absolvire își pierd un an în- 
treg din viața lor și aşteaptă seziunea de anul viitor pentru a se pre- 
zenta din nou la examenul de absolvire, —ca și cum intenția legiuitoru- 
lui ar fi fost aceia de a amina cu un an pe elevii slabi cari aspiră să 
între în lumea intelectualilor, iar nu de a-i îndepărta cu totul şi a-i în- 
drepta spre alte îndeletniciri. 

Toate acestea, cum și faptul că examenul de absolvire se trece la 
citeva zile după terminarea clasei a IV-a şi din materiile acestei clase, 
fac să se considere acest examen ca încheerea ciclului de studii a cursu- 
lui gimnazial, 


CRONICA SCOLARA Ei 


Dar atunci pentru ce deosebirea aceasta intre promovarea clasei 
a IV-a de gimnaziu şi între reuşita la examenul de absolvire? Cum poate 
să cadă la examenul de absolvire un elev care a meritat să treacă clasa 
a IV-a? se întreabă nedumeriți părinţii, Ba se găsesc și profesori cari 
să se simtă jigniţi că ln examenul de absolvire au căzut elevi pe cari ei 
iau promovat din clasa a IV-a,—pentrucă, de fapt, elevul care nu rew- 
şeşște la examenul de absolvire, cade ori din pricina uneia din tezele de 
Romină, Franceză, Matematică, ori din pricina „materiei hotărite de co- 
misiune“ pentru oral, deci din pricina unui alt obiect oarecare; iar o- 
biectul la care cade e același și cu aceiași materie la carea reușit ca 
elev de clasa a IV-a. 

Din această pricină şi comisiunile dela examenele de absolvire şint 
în genere de o foarte mare indulgență,-—foarte mare nu intrucit e vorba 
de încheerea ciclului de studii al cursului inferior, dar dacă ne gindim 
că acest examen e menit să deschidă ori să oprească intrarea în pătura 
de înaltă cultură a ţării. 

Pentru a se îndrepta această stare de lucruri, socotim că acest 
examen de absolvire ar trebui desființat, iar pentru a îndeplini scopul 
în care legiuitorul a inființat acest examen, ar trebui instituit Un exa- 
men de admitere în clasa a V-a de liceu. 

Acest examen de admitere ar fi făcut în așa condițiuni, încit co- 
misiunea să aprecieze, în adevăr, nu atita cunoștințele elevului (ce'a ce 
fatal se face în mare parte azi), cit mai ales puterea lui intelectuală. 
In cazul acesta toți elevii care se indreaplă spre alte activităţi nu 
ar mai avea a trece, după terminarea clasei a IV-a, un examen de ab- 
soivire, far certificatul de clasa a IV-a ar fi înheerea firească a cursului 
inferior. 

Cit despre examenul de admitere în clasa a V-a, acesta avind me- 
nirea de a selecjiona pe viitorii intelectuali, sar putea organiza pe baze 
mai serioase, pentru a îndepărta de liceu pe toţi acei debili intelectuali 
pe care-i vedem azi trăgănindu-se cu greu prin clasele cursului superior, 
scoborind atmosfera generală a clasei, ingreuind bunul mers al școalei, 
indispunind pe profesori şi astexiindu-i cu lamentații și stăruinţi. 

Căci,—nu e nevoe să mai insistim asupra răului atit de cunoscut, 
—trebue să se pue o dată capăt năvalei pe care toţi nechemaţii o dau 
câtră studiile înalte. s 

Să nu se parä că, față de examenul de absolvire de astăzi, acel 
de admitere pe care-l propunem ar îi numai o schimbare de nume. 

După cum sa făcut în conștiința publică o distincţiune bine hotă- 
rită Între învățămintul primar și cel secundar, tot așa sar putea găsi 
mijlocul să se facă o deosebire tranșantă între cursul gimnazial și cel 
liceal, între chemarea unuia și a celuilalt din aceste două cicluri de 


studii. 
Pentru aceasta sar putea da examenului de admitere în clasa a V-a 


568 VIATA ROMINEASCA 
pe SE S Aea i poiiier te 


DS —————— 


o organizare deosebită, norme şi criterii de epreciare cu totul nouă, ŞI 
de vreme ce elevul care întră în clasa a V-a urmează să-și aleagă una 
din cele trei secţii, — reală, modernă ori clasică, — însuși acest examen 
de admitere ar putea fi o primă indicație In sensul acestei alegeri. In 
cazul acesta, examenul de admitere în loc să se țină la finele unul an co- 
lar, Sar face la inceputul anului, jar vacanța cea mare, după termina- 
rea clasei a IV-a, i-ar putea servi elevului pentru a-și da samă de dis- 
poziţiile lui speciale și a şi le exercita şi dezvolta în vederea alegerii pe 
care e chemat s'o facă odată cu inscrierea sa în cursul superior, —şi 
comisiunea ar ținea samă de aceste dispozițiuni speciale. 

lar intrucit examenul ar avea de scop să aprecieze înteligenţa, 
nu cunoștințele elevului, o nouă încercare a unul elev căzut nu ar mai 
avea nici un sens: examenul sar trece o singură dată. ° 

Dar nu e intenția noastră să întrăm în amănunte de organizare. 

Experienţa ne-a arătat că exameuul de absolvire a cursului infe- 
tior nu-și indeplinește scopul pentru care a fost creat şi am crezut de- 
datoria noastră să supunem aprecierii și discuţiunii această însemnată. 
problemă a învăţămîntului nostru public. 


M. Carp 


pp -A Sp 


Cronica financiară 


Tirgul financiar a suferit în cursul lunii lunie oscilațiuni puternice 
dela o zi la aita din cauza evenimentelor din Balcani, 

Pe la începutul lunii pacea părea a fi asigurată prin terminarea răz- 
boiului cu Turcia și prin intervenția puternică a țarului atit la Belgrad 
cit și la Sofia. Capitalurile ascunse așteptau de mult semnalul păcii, pen- 
tru a eşi din rezerva lor şi a da un impuls puternic industriei şi comer- 
tului stinjenit din cauza războiului. O recoltă abundentă se anunța la 
noi, așa că se spera ca, odată cu începerea exportului, un fluviu de aur 
Sa se reverse asupra ţării noastre. Optimismul acesta se oglindea în con- 


“stituirea de noi societăți, în înmulțirea afacerilor, în acordarea de noi 


credite și mai ales în cursul principalelor valori de bursă. In primele 
zile ale lunii lunie se observă o urcare generală a tuturor valorilor, şi 
mai ales a acţiunilor, care suferiseră scăderi însemnate în limpul crizei, 

Din tabloul de mai jos se poate constata această urcare generală, 
aţă de sfirşitul lui Mai. 

Buna dispoziţie a tirgului nostru financiar ne-o probează şi fap- 
tul că în citeva zile s-a subscris pentru Creditul Funciar Urban din Cra- 
iova 15.500.000 lei, aşa că a trebuit să se închidă subscripția. 

Optimismul acesta nu a durat decit puţine zile, fiind risipit de ve 
tile rele ce veniau dela aliaţii balcanici ; diferendul sirbo-bulgar devenia 
din ce în ce mai acut, — influențind foarte mult și asupra cercurilor 
noastre financiare, de oarece știut era că deastădată vom interveni sigur 
cu forja armată. 

Din nou se observă o oarecare rezervă in afaceri. Depunerile pe 
Ja bănci și case de economii sint mal puţin numeroase; din contra cei 
slabi de inger își retrag depozitele, băncile acordă credit cu mai multă ` 
greutate ; din nou deci se simte tensiunea pe piața monetară. 

Bursa, care e barometrul cel mai sensibil al situații financiare, no- 
tează ușoare scăderi, după cum reese din tabloul de mai jos (7 Aprilie). 

Scăderea a continuat în zilele următoare, din cauza veștilor din 
ce în ce mai alarmante. 


590 VIATA ROMINEASCA 

Această scădere a fost întreruptă pentru 2—3 zile aproape de 
mijlocul lunii, după cum reese din tablou, de oarece o oarecare imbu- 
nätățire părea că a intervenit între Serbia şi Bulgaria, graţie presiunilor 
serioase ale Rusiei, Credinţa generală era că In orice caz puterile vor in- 
terveni in mod colectiv spre a Impiedica războiul. 

Cei ce au crezut intr'o pace s'au înșelat însă, căci telegrmele so- 
site pe ziua de 15 lunie arată situaţia ca foarte gravă; cela ce a hotă- 
rit pe guvernul romin să ia măsurile necesare pentru o eventuală mobi- 
lizare. Aceste măsuri au avut de efect scăderi importante la Bursă, după 
cum se vede In tablou. A doua zi însă cele mai multe valori şi-au re- 
venit în urma revocării dispozițiunilor luate de statul romin. 

Calmul acesta nu a ștăpinit tirgul financiar decit 2 zile, căci mer- 
curi 19 lunie mobilizarea armatei romine era numai chestiune de ore, 
din cauza confirmării oficiale a războiului în Balcani. Aceasta a produs 
cele mai mari scăderi din luna lunie, scăderi insă care erau inferioare 
celor din toamnă, cind izbucnise războiul. — E interesant de relevat osci- 
Ințiunile cotei din acea zi. Aşa Banca Agricolă scăzuse la 548 lei, iar 
după citeva minute se ridică la 560; Dacia Rominia dela 1650 se ridică 
în același oră la 1685. De aci se vede cum se poate în citeva minute 
ciștiga sau pierde zeci de mii de lei, speculind asupra fluctuațiunilor 
cursurilor în asemenea momente turbure. 

Ziua următoare, mobilizarea e decretată. In acea zi fierberea era 
mare la Bursa din București, atit printre agenți cit şi printre vizitatori. 
O mulțime de spectatori veniseră la Bursă, pentru a vedea „panica“ 
ce o va produce mobilizarea. 

Spre mindria noastră o putem spune că na fost nici o panică; o 
probă că publicul sa învățat a privi mai rece asemenea evenimente şi 
a văzut că panica nu foloseşte decit unor pescuitori în apă turbure, 
care profită de frica şi neîncrederea celor neexperimentați pentru a re- 
aliza în citeva zile ciștiguri frumoase. 

In ziua mobilizării s'au Incheiat foarte puţine afaceri cu oarecare 
scăderi de cursuri, care nu însemnau nimic pe lingă scăderile la care 
publicul se aștepta. 

Zilele următoare s'au făcut puține afaceri la Bursă, cu scăderi nu 
tocmai însemnate, după cum reese din tablou, E de notat că, cu toate 
scăderile din ultimele zile, cursurile nu au ajuns încă la limita din 
toamnă ; aceasta înseamnă că, cu toată criza din iarna trecută, situația 
noastră financiară e destul de bună. 

Intr'adevăr Banca noastră Naţională posedă rezerve destul de fru- 
moase, —pentru bilete de bancă mai are o rezervă legală de 200.000.000 
lei. Soliditatea afacerilor pe care această instituție știe să le facă în 
totdeauna, ne îndreptățește a crede că, chiar in cazul unui războiu, nu 
se va simţi de loc stinjenită, după cum nu sa simţit nici In timpul cri- 
zei recente, 


CRONICA FINANCIARA s91 


Cu toate cererile de numerariu pentru sfirşitul semestrului, Banca 
Naţională menţine scontul de 6", şi probabil! că nu-l va ridica de loc. 

Asemene şi celelalte bănci mari se prezintă în condițiuni bune, 
De aceia băncile îndată după mobilizare au şi dat un comunicat că nu 
au nici un motiv să restringă afacerile. 

Statul are o rezervă destul de frumoasă pentru a a preintimpina 
cheltuelile necesare împrejurărilor, fără a recurge la un împrumut, pe 
care de altfel Germania sar grăbi să ni-l pue la dispoziţie, dată fiind 
soliditatea finanțelor noastre. 

Chiar în zlua cind sa decretat mobilizare», spunea ministrul nos- 
tru de finanțe unui zionist, statul a depus în casieriile indicate de sta- 
tul major sumele maxime prevăzute pentru trecerea pe picior de războiu 
a tuturor efectivelor concentrate. Serviciul cuponului e asigurat pănă la 
Decembrie inclusiv în aur la băncile din Germania şi Franţa, afară de 
depozitele pe care statul le are ia băncile din țară, 

Dacă recolta și treeratul se va face în bune condiții, ceiace e de 
sperat în urma dispozițiunilor luate de guvern, putem spune că n'avem 
nici un motiv să ne îngrijim, mai ales că e aproape sigur că în cel 
mult o lună armata noastră va ști să asigure pentru mult timp pacea 
în Balcani. 

De sigur că se resimte deja o stagnaţie în afaceri, stagnație ine- 
rentă oricărei acțiuni militare, dar de acest repauz oarecum forţat ne 
vom despăgubi cu prisosință îndală după restabilirea păcii şi întoarcerea 
glorioasă a armatei romine. 

Nu numai noi, dar și străinătatea priveşte cu Încredere evenimen- 
tele atuale, Că și străinătatea priveşte cu încredere în forțele noastre 
financiare ne probează faptul că, deși războiul oste la ușă, totuși valo- 
rile rominești au suferit numai ușoare scăderi pe piețele străine. Chiar 
acțiunile societăţilor de asigurare au suferit scăderi mult mai mici ca 
la Bursa noastră, după cum reese din tabela Îl, din cursul valorilor, pe 
care-l dăm pe contrapagină. 


„unie V. M. loachim 


i 


ri la Bursa Bucureşt 


lelor valo 


rincipa 
TABLOUL | 


Variaţiunea cursurilor p 


NIBE 


1 U 


5805 
1750 
26 
15 
945 
RIS 
1769 
1973 


5780 
1720/40 
605 
54 
936 
786 
1738 
1857 
90, LA 


e 9.7-7"'e ma 


s z sa E: 
An 
E n page 
ERE. 
PERRETE 
FEHER 
PERTEFEE 
EEEEKEFEF 


TABLOUL, II 


Berlin 


Renta romină 5” 


D N 


js 1903 împrumut de 185 mil. 
Lg 
verti 


A'i 1859 


„Qonerali"* , , 


Bruxelles 


Fabrica de gahar. . , , 


Triest 
Societatea sDacia-Rominia” Pie. pie. BOR. e 
Naţionala... 


1565 


1574 


Scrisori din Ardeal 


Mobilizarea Rominiei.—Şcoalele noastre. — Chestiunea biseri- 
cească.— Moartea lui Iosif şi Chendi. 


Noul războiu izbucnit în Balcani din pricina certelor dintre foştii 
aliaţi de eri pentra împărţirea prăzii luate dela Turci şi în special inter- 
venţia armată a Romîniei în noul confiict primează astăzi, în preocupă- 
rile tuturor cercurilor noastre, chestiunile la ordinea zilei. 

Acjiunea Rominiei ne interesează din două puncte de vedere: în 


sine, ca mişcare a neamului pe de-o-parte, şi pentru raporturile dintre 


Rominia și Austro-Ungaria pe de alta. 

Prea sint strînse legăturile sufleteşti dintre noi şi fraţii din regat, 
prea mult răsună în sufletele noastre lot ce se petrece dincolo de Car- 
pați pentruca momentele de Inălţare pe care Rominia le trăeşte astăzi 
să nu trezească puternice ecouri în sufletele noastre, Dacă luni de 
zile am suferit de insultele şi jignirile ce s'au adus țării de majoritatea 
ziarelor străine, apoi admiraţia şi aprobarea unanimă (vorbim de cel de- 
zinteresaţi) cu care astăzi gestul Rominiei e privit, nu poate decit să 
ne umple inimile de bucurie şi de mindrie, Eniuziasmul pe care mo- 
bilizarea l-a trezit în toate colţurile regatului, siguranța cu care opera- 
fiile de mobilizare s'au efectual, repeziciunea şi destoinizia cu care tre- 
cerea peste Dunărea şi desfăşurarea tactică a armatei sa făcul, graba şi 
patriotismul cu care feciorii ţării au. răspuns in apelul goarnelor şi al 
<lopotelor,—iată obiectul discuţiilor de predilecție ale publicului nostru. 
Veştile cate ne vin din ţară şi de pe cimpul de războiu sint sorbite, 
purtate şi comentate pretutindeni, Și fiecare nouă dovadă de vrednicie - 
ne umple sulletele de incredere și de speranțe. In tinerimea de aice 
se agită ideia formării unei legiuni de voluntari ardeleni, cari să plece 
pe cimpul de luptă, —iar în bisericile noastre se inaljă rugi cătră Creator 
pentru izbinda armatelor romine. 

Insfirşit, singuru! subiect al preocupărilor şi al discuţiilor e astăzi 
acţiunea Rominiei In noul conflict de peste Dunărea. 

Dar dacă pentru noi această acţiune e aducătoare de Inåljarea su- 
Metească şi de entuziasm, nu tot aşa e şi pentru alţii. Ştim că în re- 


Si VIAȚA RONINEASCA 

sat presa ungurească nu e prea cetită pentru că limba nu se cunoaşte, 
iar în traduceri rar se dau fragmente care sint mai caracteristice. To- 
ivşi cu oczzla aceasta am văzut teproduse în unele ziare rominești dela 
C-stră bucăţi din articolele ziarelor ungurești, —aşa că nu mai cred de 
nevoe să citez pasagii in această scrisoare, Tonul general a fost cam 
acelaşi în toată presa maghiară şi s'ar pulea rezuma in următoarele mo- 
mente: cind au auzit de mobilizarea Rominiei, ziarele ungureşii nu vo- 
iau la inceput să creadă; cind apoi s'a decretat oficial mobilizarea, în- 
dată au început să acuze Rominia că face jocul Rusiei contra Austriei,— 
şi bine înțeles tot felul de Rrațiozităţi şi pronosticuri defavorabile um- 
pleau coloanele lor... De fapt, peste totul se vedea aceiaşi ură neputin- 
cioasă, care este caracteristica şoviniştilor maghiari în atitudinea lor față 
de țara aliată, 

Dar ce să ne oprim la zvircolirile celor pătimaşi ? Destul că Eu. 
topa întreagă aprobă azi acţiunea Rominiei şi că ea se face in mod 
demn, civilizat şi destoinie, Austro-Ungaria, cu sau fără voia... ziarelor 
ungureşti, nu poate decit să primească de bună intervenţia Rominiei în 
Balcani,—iar noi salutäm cu drag tricolorul rominesc care filie astăzi 
pe Diistorul lui Mircea cel Bătrin şi pe locurile pe unde au stăpinit 
Odinioară legiunile romane, 

Sentimentele şi urările noastre au lost admirabil cristalizate de 
cătră fruntaşul nostru Dr. Vasile Lucaci în acea inimoasă „Binecuvin- 
tare” pe care a publicat-o în „Rominul“ şi pe care ziarele din regat au 
Teprodus-o cu dragoste. 


+ 


Dar dacà dela frumosul spectacol pe care Rominia liberă il oferă 
azi lumii civilizate, ne intoarcem gindurile şi privirile la viaţa noastră, 
a celor ce trăim subt stăpinire străină, — contrastul e prea dureros pen- 
truca inima să nu ni se stringă de durere. 

In chestiunea cea mare a şcoalelor, cu legea lul Apponyi am fă- 
cut un pss mare inapoi şi chiar daci, in mod practic, prin propunerile 
care se fac, vom găsi o soluție ca să salvăm măcar în parte şcoalele 

» Noastre. —in principiu am pierdut o citadelă puternică din fortificațiile 
la adăpostul cărora puteam rezista operei aprige de desnaţionalizare pe 
care cu atita indirjire o urmăresc duşmanii noştri. Prin legea lui Zichy 
şcoalele au primit o nouă şi grea lovitură. Avem astfel amenințate cu 
inchiderea peste 1000 de şcoli, —iar noi sintem incă tot la capitolul pro- 
punerilor şi discuțiunilor : vor da băncile cel aproape un milion de lei 
pentru scăparea lor? se va primi birul propus pe intelectuali în sino» 
dul dela Sibilu ? ne vom resemna pănă se vor Intemela bănci populare 
în toate satele, pentruca inseşi comunele să-şi poată susținea şcoalele ? 
vom începe din nou Ivpta în chiar contra principiului legei ? 

Deocamdată nu e nimic hotărit, iar timpul trece şi răul se întărește. 


SCRISORI DIN ARDEAL 


395- 


: 


Nu mai puțin am suferit o grea infringere cu crearea episcopiei 
de Hajdudorog: peste 80.000 de Romini din tinuturile cele mai expuse 
maghiarizării se ripesc bisericii noastre najionale. Zadarnice au lost 
laptele şi rezistențele toate. Stăpinirea nu s'a dat in lături dela violenţe, 
ptocese nedrepte, falșiticări de hărţi şi statistice, —pentru a-şi ajunge 
scopul. Ce vom face In faja acestei noi pierderi? Ne vom resemna 
tot aşa de repede? 

Dar atunci învingătorii nu vor face decit să capete nou curaj şi să 
continue a ne lovi. Și dovada o avem, Una din cele mal recente is- 
ptăvi este dispoziţia pe care decanul facultăţii de teologie din Buda- 
Pesta a luat-o cu privire la condiţiile subt carecei 15 teologi romini, ce 
urmează să-şi continue studiile în seminarul central, vor fi primiți acolo. 
Aceste condiţii sint ca el să converseze numai în limba maghiară, să 
facă paite din societaica de cultură maghiară, să nu crească ziare ro- 
mineşti şi să nu se grupeze pe naţionalitate, —adică se renunțe de a mai 
fi omini pe tot timpul cit vor fi în seminar. Sintem siguri că tinerii 

'omini vor renunța piai curind la seminarul maghiar decit la pop lor 
tominească, dar lovitura ni s'a dat, şi cine ştie ce ne mal aşteaptă! 


i i impresia 
i flindcă sintem in ginduri dureroase, să vă mai spun 

pe RR. a lăcul-o aice moartea celor doi scriitori ardeleni, St. O, losil 
i larie Chendi ? 
: Tineti incă şi putind îmbogăţi literatura romină cu frumoase lu- 
crări, dacă boala crudă nu i-ar îi răpus de timpuriu, cei doi Sapiu 
sint plinşi de tostă suflarea rominească de aice, după cum sintem si- 
guri că sint regretaţi și in regat, unde au tiăit şi au muncit. 


M. Ungureanu 


MISCELLANEA 


Revanşa 


Am trecut prin momente grele de durere şi de umilință. Cu la- 
-crimi în ochi am urmărit luni întregi şiturile din ziarele mari europene 
“care ne disconsiderau şi ne insultau, Și durerea ne era cu atit mai mare, 
"cu cit ştiam că suteream pe nedrept. 

Nu intră în cadrul preocupărilor revistei noastre să stabilească res- 
„ponsabilităţi şi nici nu e momentul şi nici nu avem toate elementele 
care ne-ar Ingădul să judecăm in deplină cunoşiință de cauză împteju- 
tările. Nu facem deci nici o Învinuire nimănui. 

Șim însă că am fost micşuraţi, umiliți, batjocoriți. Unii ne-au 
tratat de neputincioşi, alții de briganzi şi şantajişti politici. 

lar noi am tăcut şi ne-am Inghiţit lacrimile, 

“ȘI ştiam că sintem nedreptățiţi ! 

Și tată, a venit apoi ceasul cel mare, ceasul care trebuia să ne 
ridice deodată, în chip isbitor, acolo unde aveam dreptul să stăm in 
conştiinţa lumii civilizate. 

Forţa inâbuşită care clocolea de-abia stăpinită in zăgazurile im- 
puse de nu ştim ce împrejurări, a izbucnit triumtătoare, orbitoare în 
“strălucirea și vigoarea ei, impunind uimire şi admiraţie tuturor: prieteni, 
indiferenți ori duşmani L., 

luţala, preciziunea şi siguranța pe de-o parte, entuziasmul calm, 
stăpin pe sine, devotamentul şi abnegația pe de altă parte, cu care sa 
făcut mobilizarea, fac astăzi obiectul mirării şi osanelelor care în marele 

ziare europene au luat locul jignirilor şi insultelor de mai nainte. 

Voim anume să ne teţinem şi să scriem cu calm rîndurile aces- 
tea, dar nu ne putem lmpiedeca de a ne striga nouă Inşine şi de a 
striga lumii intregi :—Nol, Rominii, sintem un neam admirabil, —ori de 
ae “a punem țărănimea noastră în situație să-şi atate marile sale in- 


MISCELLANEA 297 
DS e a Dar 


O ştiam aceasta şi mai inainte de a se face apel la lumea satelor 
noastre şi de acela ne simțeam nedreptăţiți. 

Da, Europa nu ne cunoaştea. 

A fost destul ca momentul s'o ceară, şi țara şi-a dat tributul 
cu dragoste, cu seninătate şi cu acel avint stăpin pe sine, care e sem- 
nul neindoios al izbindei. Sătenii retuză să se întoarcă acasă chiar cind 
medicul militar li respinge dela inrolare, flăcăii au răspuns în număr în- 
doit decit fusese chemaţi 11 mobilizare,—şi chiar oraşele au făcut nu- 
meroase gesturi admirabile, inrolări de voluntari, ofrande şi donați- 
uni pentru războiu, etc., care nu pot decit să ne umple inimele de 
mindrie şi de incredere în vrednicia poporului nostru. 

Sint clipe care fixează lucruri eterne în mintea veşnic în schim- 
bare a omului,—şi acei cari au asistat, ca noi cei din laşi, la rugăciu- 
nea din noaptea mobilizării în Piaţa Unirel, ori la plecarea regimentului - 
XII „Ştefan cel Mare" din gară,—nu vor uita niciodată măreția acelor 
momente de înalt entuziasm. 

Se vor vedea mai tirziu rezultatele acţiunii militare a Rominlei, — 
şi nădăjduim că ele vor fi la înălțimea entuziasmulul cu care ca a pornit. 

Da o camdată această mobilizare ne-a scuturat din toropeala în 
care zăceam, ne-a sporit încrederea în noi şi ne-a răsplăti! pentru tot ce 
am suferit în momentele de deprimare de mai înainte. 

Binecuvintat fie dar momentul cind ni s'a dat prilejul să tim cela 
ce sintem. 


O scrisoare 
Primim scrisoarea de mai jos: 


6 Iunie 1913. Bucureşti 
Domnule Director, 


Vă rog să aveţi bunătatea de a-mi îngădui o lămurire, cu privire 
la citatul ce se face dintro notiță despre Cerna, în numărul din urmă al 
„Vieţii Romineşti".  Reproducindu-se numai 0 parte dintr'o frază, şi Iš- 
sindu-se astle! afirmarea din acea parte fără motivarea ce o urma în 
text, i se dă o nuanță de inţeles ce nu a fost în intenția mea și nu re- 
zultă din fraza luată în intregime. 

Aiirmind, în acea notiţă din „Convorbiri literare“, că pierderea lui 
Cerna e „cea mai dureroasă a neamului nostru dela Eminescu incoace“, 
atătam imediat şi punctul de vedere din careo socotesc astfel: „căci cu 
Cerna a pierit, înainte de a fi putut da întreaga măsură a fiinţei 
sale, unul din.....", ps- a dispărut, în plină tinerețe am.."— spuneam 
incă odată, mai jos, Epitetul dat are dar în vedere, pe lingă valoarea 
scriitorului şi a omului, moartea lui prematură, 


-398 VIATA ROMWXEASCA 
m L a i a 
Dureroasă e pentru o națiune moartea oricăruia dintre cei care au 

adaos ceva la fiinţa ei istorică; mi se pare însă că mai dureroasă decit 

toate e pierderea acelor [ii de seamă ai săi care mor înainte de vreme. 

Durerea ce o simțim la moartea celor mai în virstă « imblinzită, 
întru chtva, de gindul că ei ajunseseră aproape de capătul firesc al vie- 
ţii omenești, după ce-și impliniseră menirea: la moartea lor, și pentru 
ei şi pentru neam vieața le era mai toată în trecut. La cei tineri însă, 
pe lingă durerea pentru stingerea unui mare suflet, se adaogă şi adinca 
părere-de-rău pentru tinereța lor netrăită şi pentru pierderea a toate cite 
mai erau de așteptat dela dinșii : viața lor era mai ales în viitor. Mă 
gindisem și cu la cei dintăi șase bărbați mari citați de recenzentul 
d-voastră, răposaţi dela Eminescu încoace ; și am fost simțit şi eu durere 
la moartea lor, Dar dacă, tinind seamă numai de cela ce a făcut fiecare, 
indiferent de virsta pănă la care a ajuns, s'ar putea zice despre oricare 
dintre cei şase că moartea sa a lost pentru neamul nostru o pierdere 
mai mare decit a poetului Cerna (și nici nu discut acest punct, căci ce 
e mai relativ pe lumea asta decit judecata comparativă asupra valorii oa- 
menilor, mai ales cînd activitatea lor sa desfășurat în cimpuri atit de 
deosebite ?)—nu cred să fie mulți care să nu considere pierderea aşa de 
timpurie a lui Cerna ca pe cea mai dureroasă dintre toate. Căci nici 
unul dintre cei şase pomeniţi n'a murit, ca Cerna, „în plină tinereță=, ci 
toți Sau săvirşit din viață la o virstă cind lăsaseră în urma lor cel 
puţin 40 ani de plină maturitate. ȘI, dacă unii dintre ei ar fi putut con- 
tribui încă cu mult la patrimoniul de cultură al neamului nostru și ta 
lărgirea și înălțarea vieţii Iul cetăţeneşti, despre nici unul nu se poate 
zice că a murit înainte de a fi putut da întreaga sau aproape întreaga 
măsură a personalității sale. De aceia, din acest punct de vedere cel 
puţin, mi s'a părut că pot spune despre Cerna cele ce am spus, fără a 
săvirși vre-o impietate cătră nici unul din marii răposați dinaintea lui și 
fără a deștepta in cititori sentimente ce ar putea păgubi memoriei scumpe 
a poetului, 

Dacă-mi permiteţi, ași mai avea ceva de adaos, cu privire la acea 
recenziune din „Viaţa Rominească=. Nu credeți și d-voastră că e în inte- 
resul unei discuţiuni leale și al unei mai bune îndrumări a culturii noas- 
tre ca, cel puțin în marile noastre reviste, să nu se mai arunce bănueli 
asupra caracterului celor ce-i socotim adversari de idei (ca, de pildă, a- 
cela că ar judeca valoarea oamenilor mari ai neamului după presupuse 
simpatii politice)—cind asemenea bânueli nu pot fi îndreptățite prin nici 
una din manifestările lor publice și private? 

Cu distinse salutări, etc. 


—— 


L A. R. 


N. R. Scrisoarea d-lui 1. A. Æ. no face Pee că față de d-sa bä- 
auiala de care se plinge ar putea fi nedreaptă. Nu ne indărătnieim. unsă 
cetitorii nepărtinitori ai „Convorbirilor Literure“ din ultimii ani vor recu- 


399 


viate poate indreptăți toate būna- 
că col pala in privința d-lai 
tă în revista d-lui 3. Mohediaţi o... 


mare sutistaeție, decit publicinda-i în 
en 


de această 


Socotim că na-i putem da o 
o serisoa tiră 
Cetitorii cmnsg Ed 


+ St O. losif şi I, Chendi 


Literatura romină, dureros lovită în ultimul timp prin moartea ms- 
telni Caragiale şi prin dispariția prematură a poetului Cerna, primeşte 
azi nouă şi grele lovituri. 

St. O. lvsii, poetul „Patriarhalelor“, al „Credinţelor“ şi al „Cinta 
celor”, şi Ilarie Chendi, apreciatul cronicar literar, se sting din viaţă la 
citeva zile unul după altul, 

ȘI erau incă tineri amindoi şi dela activitatea lor literară am mai 
fi avut multe de aşteptat, 

În revista aceasta s'au recenza! la timp unele din operele acestor 
scriitori şi s'a vorbit de activitarea lor literară, iar pe losit în special, 
cetitorii noştri l-au apreciat din numeroasele lucrări pe care le-a publi- 
cal aice. 

Nu vom reveni dar acum asupra unor lucruri ce s'au spus şi nici 
nu vom incerca să dăm în momentele acestea o caracterizare generală 
a acestor scriitori, ori să fixăm locul lor în mişcarea noastră literară. 
Nici timpul, nici Imprejurările nu ne-o Ingădue. 

Cu gindul dar că activitatea lor literară va fl cercetată cindva mal 
în răgaz şi în dispoziții sufleteşti mai potrivite,—depiingem împreună 
cu toată suiiarea rominească moartea prematură a lor, 


in 


P. Nicanor & Co. 


A PI 
Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşii* 


a 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret impune Iașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn 
de memoria lui, 

Facem apel la toți cetitorii și prietenii noștri, care în cea maf 
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi- 
neascä", cu prinosul lor oricît de modest. 

j le destinate acestui scop, rugăm sä fie adresate—cu indicația 
specială : „pentru monumentul lui Haret" —administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare număr vom publica numele subseriitorilor. 


„Viaţa Românească“ 
LEI B 


Suma din urmă 4181 15 


Dr. Gh. Brătescu, Pătiriagele (Buzeu) . . . .. . $ — 
Er N Simvrestu, Galaţi 1... G a ate 20 — 
Lista d-lui D. A. Țăranu, avocat. Galaţi : Paul Balş 
100, 1. a egale 20, Lascar Vișan 10, C. ignat 5, |. Pä- 
unescu 5, Chr. Teodoru 5, Noach Schapira 20, C. N. Ca- 
ramii! 10, Charles Rosenthal 10, Goldiracht 5, E. Diner- 
mann et fii 20, C. Z. 5, M. I. Duca 5, Dr. Gri- 
gore Taranu (Bucuresti) 30, Nediscilrabil (Galaţi) 10, Blitz- 
stein 5, |. D. Kohn 5, J. Silberstein 5, |. S. Anastasiu 5, 
Braunstein et Lăwensohn 5, Banca de Credit Romin Galaţi 50, 
N. Cincu 5, Dr. I. Voinea 5, |. Măgură 5, Primăria Comunei 
pag + ae, M. Helder 200, Societatea Cooperativă „Galaţii» 
, în tota & re po re alei Oe dea se ar E pi ti S 
Lista d-lui D. M. Stamate, Invățător, Independenţa 
i): D. M. Stamate 1, lonescu Tudurache 0.50, Preot 

s Călin fi în toat i e a a a 
Alexandru Caligari, Paris, ..,......., 
Neculai Caligari, Paris S a a e SA N 


e a a a a 


ie 


RECENZII 


C. Toneguro. Poezia mării. Anto- 
logie. Bucuresti, „Minerva”. Preţul 1.50, 
Dară d-lui Tonegaro i-a dat în gind 
să adune întrun volum o parte din 
bucăţile în versuri şi proză în cure 
scriitorii noștri au cintat marea ori 
ne-au povestit intimplări în legătură cu 
de sigur se simţea nevoia unei ast- 
el de lucrări, şi nu am putea decit 
să-i fim recunoscători pentru osteneala 
ce şi-a dat ca să alcătuiască „le livre 
de chevet" al marinarilor nostri... 

Nu putem însă să-i fim prea mult 
recunoscători pentrucă, întrerprinzind o 
lucrare ce are puţină șansă do an fi re- 
laată de altul, nu și-a dat toată silința 
ea s'o facă, dacă nu perieetă, dar cel 
patin multumitoare. 

Cel ce-şi propune să facă o antolo- 
gie trebue să fie fourte bine orientat 
în literatura respectivă, să citenacă tot 
te s'a scris și să aibă un criteriu si- 
gar de apreciere și alegere; altfel ris- 
că să facă o lucrare superficială și 
mai mult decit inutilă— dăunătoare. 

Cetitorii d-lui Tonegaro, acei cure 
pu vor fi ei înșiși bine inițiați în lite- 
ratura romină, vor fi induși în eroare 
in mai multe privinţi şi îşi vor forma 
păreri greşite asupra literaturii noastre. 

Astfel antologia d-lui Tonegaro su- 
fere de trei mari cusururi: lipsa de 


ordine in aranjare, eliminarea unor 
scriitori şi lucrări de valoare și repro 
ducerea unor bucăţi care nu-s litera- 
tură. 

Din cauza primului defect, cetitorii 
antologiei, văzînd că scriitorii nu sint 
puşi nici în ordine alfabetică, nici în 
ordine cronologică, şi trebuind totuşi 
să creadă că nu se poate să nu fie 
vre-o oriline anumită în așezarta ma- 
terialului, vor A puşi în sitaaţia să-şi 
închipue că cel mai mare poet romin 
e d. i Minulescu, după care vine a- 
poi Eminescu, Jean Bart, Alecsandri 
şi alţii, 

Al doilea defect e şi mai mare. Dar 
trebue să spunem mai întăi că d. To- 
negaro, negăsind, probabil, destul ma- 
terial pentra antologia sa În ceia ce 
s'a seris despre mare, n adunat și alte 
bucăţi relative la ape în genere: pri- 
velişti dunărene, căderea Rinului, ete. 
Dar atunci, nu e curios să pai într'o 
antologie bucăţi de d-nli B. Nemţanu 
şi Corneliu Moldoveanu și să nu pui 
—ecind e vorba de poezia apei—des- 
crierea bălților Dunării făcută de d. 
Sadoveanu în „Păcat boerese", de 
pildă ? D. Tonegaro nu pane nimic din 
seriitori ca St, Basarabeanu (Dr. V. 
Crăsescu) şi N. Dunăreann, care în s- 
devăr au deseris viața de mare, după 


8 


4: VIAŢĂ RONINEASCA 


cum, dacă o vorba și de Dunăres, nu 
roproduca nimic din d-nii Chiriţoseu și 
Sumlu- Aldea. Ce să mai spunem dar 
vinil, într antologie, ul crei titlu e 
poezia marii, autorul nu reproduce nici 
o poezio de-ale lui O. Carp? Nu eu- 
cunoaste d. Tonegaro nivi versarilo: 


Zori de ziuà-s pesto maro, 
Peste valuri călătoare, 
Ca lumină, ee "ntristare ! 


snu crede că versurile : 


Pietro scumpe, aur pare 
Şi orgiat rostogolește 
Marea, caro străluceşte 
Liniştită in răcoare. 


nu siol poezia mării? 


Aga dar, lipsøso diu antologia d-lul 
Tonagaro bucăţi do d-nii Sadoveanu, 
0. Curp, Sandu-Aldes, Chiriţeseu, Du- 
năreanu,— și um mul putea adăugau! 
Gi. din Moldova, M. Cotreunu, Cinel- 
nat Pavelaseu, Traian Dametrescu, tte. 
oto. lar în schimb ni se dau bucăţi de 
d-nii Bălănescu, Stoianovici, Stratulat 
şi alții, alo căror lucrări întră in eu- 
prinsul unei untologii n poeziei mării, 
numai prin cel de-al doilea cuvint al 
titlului, pocind nol socotim că numal 
col dintăi ur trebui să deschidă eniya 
porțile intrării... 

lată de co credem că d. Tonegarou 
făcut un rău litoruturii dind în iveală 
n lucrare incomplectă și lipsită de 
orientare şi ne simțim dutori să atra- 
gem atenția cetitorilor că în antologia 
d-lui Toneguro nu se oglindește ade- 
văratu literatură romină, 


uda 
B. Ditevrileeă: Din estetica poe- 
R populare. Bucuresti, 1913, atal 
ou. 
E In tradițiile prutocolare ala Acu- 
demiei noastre ca diseursurile de re- 


copțluna să se rostească lu mai multe 
luni, adesea după un au chiar, dola 
primirea cuiva lu sinul Inaltei iustitu- 
ţii do cultară. Se erede că e necesar 
acalomicianilor uu timp aṣa de Inde- 
ungut ca să-şi prepare cavintările so- 
lemne sau e vorba numai de un obi- 
ovie fără insamnâtute, nu știm. 

Co d, Dolavraneeu însă avem un 
caz unie în analele tuturor ucudomii- 
lor din lume; autorul și-a progătit dis- 
cursul de recepțiune cn citeva decenii 
inninte de s ñ admis membru al Aca- 
domiti Romine. 

Sint numai vreo zece ani de cind 
nol, cel din laşi, wm avut plăcerea de 
a asculta frumoasa conlorență pe care 
d. Doluvrancea a ținute la teatrul na- 
tional asupra poeziei populare; mai fa- 
ticiti, bucurestenii o nusise mmi de 
mult—dacă nu și de mai multe ori. In 
orice caz, din 1903, oricine o puten 
cati in „Calendarul Minervel”. 

Dar, citată tn calomlarul Minorvei 
ori in broşura ile azi, conterența d-ini 
Dolavrancoi mu mai d cola co e cină 
o rostită. (Găsese şi azi nico puteralea 
descriere : 


Cunose calea godrului 
Până "n fundul fundului; 


ori duloasa rugare: 


Te lasă, te lasă 

Salcia pletousă, 

Să te bată vintul, i 
Să mi mmbroşti pămintul, 
Să-mi săruți mormîntul... 


dar fă glasul, intomațin, postul și 
mimica d-lui Delavruneea, cit de pu- 
ţin mă mişeă —compurativ— accentele 
bardului popular! 

Mi-adue uminte că u fost un ocas 
de fericire acel in care am ascultat o- 
dinicarä contoronțu d-lui Doluvrancea. 
Iar asi mă găsesc in faţa citerva ob 
aervații juste, intoresunte, redate In- 
tr'un stil uneori frumos, ulteori cintat 
şi afectat. —şi atita tot. Nu e nici an 


stedin complect, e, tocmai după cum 
arată titlul ceva „din estot ea poeziei 
populare". 

Dosigur că nu pentru așa ceva se 
acordà atita timp de pregătire diseur- 
surilor de recepție. Dar, cazi Germa- 
rii lui Caragiale pentru eintăreții lor 
Imbătriniți, sintom recunoscători d-lui 
Delavrancea pentru emoția înaltă în- 
teloctuulă pe care ne-a produa-o odi- 
nioară eu această conferinţă. 

Si fi mal sintem recunosrătari și 
pentrucă a păzit cele frumoase cu- 
vinte cu care upără prodneţiile poetico 
nlo poporului impotriva atacurilor care, 
se po acâiași tribună a Academiei, îi 
fuisse aduse na de mult, 

D. Delavrancea iubeste literatura po- 
pulară, o simte și o ințelego,—cein ca 
e foarte simpatie lucra din partea u- 
nui membru al înnltoi noastre institu- 
tii do eoitură, 

M. C. 


a". 


N. lorga, Patrabiru! lui Alexandru 
cel Bun: cel dintâi chip de Domn 
rowin., Bucuresti, Arndlemlea Romină, 
1513, 1 brog. tu P detpag.-1 stamp, 
preotul 30 bani, 

Patrahiral lui Alexandru cel bun se 
uită uatăzi în muzeul luvreă Sit A- 
lexandena Nevschi din Potersburg şi are 
o Joosebită insomnătuta : n cel msi 
vochió Inero în cusutură din Moldova, 
cuprinde cel dintăiă portret real al w- 
nui Domn al Moldovei şi singurul 
del: Alexandru. 

Un această ocazie Dn |. publică și 
nişta notin enre se vorbeşte de pictori 
de biserică, de zugravi romin! diu ven- 
eul al XVII. 

În transerierea primei note nu înţo- 
leg de co D-n |. întrebuințează intr-o 
mulțime de locuri w în loc de o: pi 
purù-popòr,  buculă-local, sufu-sofi, 
lucă-toc, tutü-tat, dusü-dos; în doiă 
lucari u in loc de oa rășriurid-cășei- 
vară, bula-boala. 


RECENZII 45 


Cine-ar lua drept bonă transcrierea 
D-lui I. s-ar înşela, căci limba rominā 
nu admite în cazurile citate, chiar pen- 
tru secolul XVII, decit numai o și va. 

= 


D, Russo. Din coreap omrlența Dorm- 
ne Ana Ravmijă (1708—1709). Bnou- 
resti, Göübl-Rasidescu, 1911, 1 brog. In 
8", 18 p, fără preț. 

Călătorii străini care au trecut prin 
țară în vencurilo trecute añ rămas ul- 
miți de luxul şi bogăţiea imhrăcămin- 
tei și a giuvaericalelor boerilor și ju- 
pineselor romina, Vasile Volā, ne sjur 
ne Paul din Halep, aveu 85 de bläni 
de samur, dintre care unu, toută en- 
sută în aur și impodobită cu perle și 
piotre de mare preţ, costa vreo 85.000 
de galbeni. Dismantele snrguciulut lui 
Brintovanu, precum ne spano Del chis- 
ro, se evnlusñ la 35—40.000 tulori. E- 
păchiță Văcărescu, povestind efectul 
produs de îmbrăcămintea sa ciepgantă 
asupra soclotății inalte din Viena, ne 
spune cu oarecare cochetărie cum prin- 
ţul Knnnitz Ti lăuda biănilo de samur 
și cum dameie Îl descinsese 3i de birth 
ca să-l vadă salul mar bine. Îmbrără- 
mintea unui boer reprozontu o avere 
întreagă, dupăcum ne nsigură Zallony < 
le luxe est une des plus chires jouis- 
sances des bovarda indigènes; leur 
mise est généralement d'une grande ri- 
chesse, Il existe chez eux des parde 
robea qui roprisentent un capital ef- 
fecti! de cent cinquunte mille francs, 
il en est d'autres qul le surpussent, 

So Ințeloge că luxul japineselor era 
şi mai maret. 

D-n R, publică do serisori pe care 
Ana Doamna, sotira lui Racoviţă, le-a 
udresat cumnatei sale în Conpstantino- 
pol si prin care o rugu să-l eumpore 
Ineruri seumpe in vederea unel nunţi. 

Serisorile sint publicate în original, 
in grecește, și în traducere, 

Doamna intrebuințează în prima peri- 
soare de doâă ori forma Victoria, iar 
In a doña de doiă or! Vitoria. In trs- 


+ VIAŢA ROMINEASCA 
= —————___———————————  ——————— 


ducere D-n R. întrebuințează numai 
Victoria (formă latină), Cred că ar f 
fost hine ca autorul să f întrebuințat 
și lorme din original Vitoria (formă i- 
sanosi În orice caz am dori o lämu- 


Pag. 7 nota 1 autorul aduce vorba 
despre cărțile greceşti dela Biblioteca 
Centrală din laşi. Îl previn că acestea 
se găsesc într-o dezordine caracteris- 
tică, 

=* e 

Ovid Densuşianu. Pistoritul la 
popoarele romanice.  Insemnătatea lui 
linguistică şi etnografică. Bucureşti, 
Viaţa Notă, 1913, 1 bros. 8° de 34 
pagini, 1 leii. 

„In regiunea Alpilor și Pironeilor, ea 
să incepem din apus, păstorii. cobo- 
rindu-se din munţi odată eu venirea 
toamnei, duc turmele lor, uneori pănă 
la depărtări mari, pentruca să le gă- 
soască loc de pășunat, la ṣes. Această 
transhumanță, cum e numită, e bine 
cunoscută telor co au călătorit prin 
acesto părți „(Cotte, Bladt, Fournier, 
Fribourg). 

Acelaş nomadism n cunoscut în Sar- 
dinia, Elveţia şi Italia. 

Asupra transhumanțel la noi avem 
puţine ştiri. Din ele se poate totuş 
vedea direcțiunea în care ea se făcea: 
clobani! plecaă cu oile din Carpaţi şi 
se lăsaă in şesurile Munteniei, Dobro- 
gei, apoi în Bulgaria. 

Migrațiunile păstorilor noştri aŭ lä- 
sut urme în toponimie: În mai multe 
jedete găsim drumuri ce se chiamă 
Drumul oii sañ Drumul oilor; apol 
In poezia populară, 

Origina transhumanței la popoarele 
romanice autorul o vede la poporul 
latin: „Romanii să fost la origine 
păstori... și avea dreptate Varro cind 
spunea despre strămoşii lul; Romano- 
rum vero populum a pastoribus esse 
ortum, quis non dicit 2*, 

„Putem înţelege acum interesul pe 


care-l prezintă problema păstoritului 
cind o urmărim pe domeniul romanie. 
Dela o extremitate la alta a lui, din 
Pirenei pănă în Carpaţi şi Balcani, o 
viaţă doosebită s-a desfăşurat Intr-o 
continuă mişcare, minind pe păstori 
cînd într-o parte cind într-alta... Mi- 
grațţiunile păstoreşti añ avat drept con- 
secinţă stabilirea de legături numeroa- 
se între unele rogiuni: toţi acei păs- 
tori care saŭ mutat din loc în loc pe 
pâmintul Franţei, Spaniei, Italiei, ete, 
aŭ contribuit la o apropriere intre 
diferitele ținuturi ale acestor țări“. 

Aceste migrațiuni păstoreşti aŭ tre- 
buit desigur să aibă influonță asupra 
limbilor romanice.  Precizarea acestei 
înfluenți este insă foarte delicată. An- 
torul se intreabă dacă nu cumva pro- 
teza lui a inainte de rin mr, în u- 
nele graluri retoromanice, în sasareză, 
în campidaneză, in dial. catalan din 
Alghero şi în gasconă, nu este cumva 
o influență bască. Eŭ unul mărturisesc 
că o asamenea întrebare nici nu mi-as 
fi pus-o. 

In adevăr, ca să admitem că un fo- 
nomen fonetic al unui popor s-a im- 
prumutat dela un alt popor, ar trebui 
să admitem între cele doiă popoare 
un contact cu totul intim şi particu- 
lar.  Asttel de pildă, în dialectul istro- 
rom. adeseori s se prefaco în ș după 
fol croat: participlul fost sună și foșt. 
Trebue do notat insă că Istro-rominii 
sint poligioți. Ei vorbesc în acelaș 
timp romineşte, italienesșta şi “roata, 
şi aŭ putut decl observa că s din cw- 
tare cuvint italienesc s-a prefăcut în $ 
in gura Croaților, şi Istro-rominii fiad 
croatizanți aù patut apol introduce și 
propaga in chiar limba lor fonetizmul 
șa 

Observ in treacăt că proteza lui a 
in mr. nu are loc numai la cuvinte izn- 
cepătoare eu r, ci şi la alte cuvinte, 
ca d. p. amură ‘panse = dr. murë 


< lat. mula, cl. vfr, mule, mullette 


RECENZII 405 


franehe-mulle, ngr. odă, alb. mulâ 
(G. Meyer, Ner. St. II 45), + 

Pe terenul cuvintelor cercetările ar 
putea da oarecare rezultate. Autorul 
nu încearcă însă nimie în această pri- 
vință. Nu putem ști nici care esta pă- 
rerea D-ale asupra unei explicati 
dapă care :pădure ne-ar fi venit din 
vordul Italiei (Paşchilă, Anuar de Geo- 
grafie şi Antropo-geografie, I). 

Că migrările păstoreşti añ trebuit să 
aibă o influentă apreciabilă în dezvol- 
Tarea limbilor romanice, aceasta o a- 
devărat. În acest chip s-a explicat la 
nol, îneă de mult, unitatea limbii ro- 
mine faţă de celelalte limbi romanice. 

Maron greutate a problemei este însă 
a proba în ce anume a consistat a- 
ceastă influență (fonetisme, cuvinte). 
Stadiul d-lui D. nu aduce nimic In 
acoastă privinţă, 

G. P. 
De 

Dr. V. Babeş.— Documente privitoa- 
re la serum antidijterie preparat la 
institutul de patologie și bacteriolo- 
gie din Bucureşti, precum și råspun- 
sul la interpelarea d-lui Atanasiu, 
făcută la Senat în zilele de 21 şi 22 
Martie 1913. 

Bucnreşti, 1915, 114 pag. în quarto. 

In toamna anului trecut Directia Ge- 
nerală sanitară a trimis la laboratori- 
ile: Pasteur-Paris, Colle-Berna, Madsen- 
Copenhaga şi Erlieh-Franeturt, probe 
de ser antidiiterie, preparat la labo- 
ratorul d-lui Babeş, din Bucuresti. Re- 
zultatele acestor cercetări, —prin care 
se constată că sarumul preparat la Bu- 
tureşti nu este steril, ci infectat şi nu 


*) Cuvintul lipseşte în Diction, Etim. 
po cara autorul, impreună cu D-n Can- 
„rea, à inceput să-l publice ln 1907. 

Profit de ocazie pentru a observa 
că Dictionarul a fost anunțat ca tre- 
buind să morede Aag ee pd apară 
«tit de răpede. Am tit abonamen- 
tul, añ apărut, eu chiñ cu vai, 9 eoale 
și... s-a oprit. Oare mal apare? 


A EN ONE 


eounline decit 400—500 unități antitoxi- 
co de flacon, pe cind pe etichetă se 
spune că conține 1000 —1500,—s"a comu- 
nicat d-lui Babeş pa cale ofcialš şi i 
s-a cerut indreptarea relelor găsite, 
propunindu-se şi o comisie de contra- 
anuliză. Intra Minister şi d. Babeş s'au 
urmat tratative şi schimb de corespon- 
denţă oficială și oficioasă, Intre altele, 
una din scrisorile d-lui Babeș, din a- 
cest răstimp, se află în dosarul con- 
carului privitor la catedra da hintolo- 
gie dela facultatea de medicină din Bu- 
enreşti, ca argument deciziv în favoa- 
rea unui candidat, In schimb d-lui Ba- 
beş i se oferea mărirea subvenţiei pen- 
Mu prepararea seramalui antidifterie 
dela 15.000 lei anual ta 30.000 lel. După 
ca sa stabilit înțelogerea s-a renunţat 
la comisia numită de contea-analiză, 
şi lucrurile urmau să meargă, după 
cum au mai mers, afară de imprejiru- 
rea că aveam un profesor noa și 15,00 
lei în plus la eheltuelile budgetara pen- 
tru ser. Tocmal cînd lucrurile se aran- 
juseră mai bine spre multumirea celor - 
două părți, s'a ivit un al treilea: cetă- 
teanul senator I. Atanasiu, cerind să 
se prepare ser bun, ser tare şi contro- 
lat de stat conform cu legea. Pontre a 
obține acest rezultat, d. Atanasiu face 
o interpelare la Senat; in această in- 
terpo'ure se divulgă rezultatele anali- 
zelor, până atunci cunoscute în cer- 
eari foarte rostrinse, se stabileşte că 
institutul d-lui Babeş a intrecut două 
dosare nocanoscute publicului şi anuma- 
un dosar de socateli nu tocmai aran- 
jute, intocmit de regretatul Spiru Ha- 
ret, și un dosar de lipsă da serum, ln- 
tocmit de profesorii Cantacuzino şi Sion. 
Pe lingă aceasta se calculează sursele 
de'venituri budgetare al institutalui Ba- 
heş, care sa urca la o sumă foarte res- 
pectabilă—dintre care sint nostimi cei 
2 mii lei prevăzuţi în budgetul univer- 
sităţii din Taşi pentru institutul d-lui 
Babeş dela Bucureşti; şi se fne şi o 


406 VIAŢA ROMINEASCA | 


malţime de alte constatări nu tocmai 
imbucurătoare, 

Această divulgare a luerurilor, me- 
pitä a rămine în dosare și în convor- 
birile disereta n înaltelor noastre cer- 
curi ştiinţifice, este aşa de neobicinuită, 
și a produs un elect atit de formida- 
bil, în ett d. Babeş, în loc se recurgă 
la o contru-unaliză pe baze de experi- 
mentaţiunea,—singurul mijloc pentru a 
restitui serumului său o parte din pres» 
tigiul, de care trebuia săse bucure un 
medicament do aşa însămnătate cum 
de altei ar fi făcut orice farmacist, 
dacă ar fi fost invinuit că Chinina, 
ce a debitat la un moment dul, ua e 
tocmai pură, ci conţine şi puţină cretă 
şi este şi rău dozată,—recurge la certi- 
ficute din partea Consiliului Sanitar Su- 
perior, Consiliului de Hygienă și Modi- 
calul primar al Capitalei şi n altor in- 
stituțiuni, asociaţiuni și persoane foarte 
respectabile şi amicale—dovadă că chiar 
d. Babeş este membru în ele,—dar eu 
totul ncehemate să rezolve prin voturi 
o chestiune, care nu se rezolvă decit 
prin cercetarea de laborator asupra 
serului de anume emisiune. 

Broşura d-lui Babeş este o colectie 
de asemenea certificute—lără nici o 
valoare pentru chestiunea pasă În dis- 
euțiune. Un singur argument ar pu- 
tea avea valoare şi anume acels n 
d-lui Erlich—ecum că serul, pe care i 
l-n trimis d. Babeş în Martie 1913, ar 
fi de 1600 unităţi pe 10 e, e., dacă cu 
acest argament s'ar putea stahili că se- 
rul Babes, trimis de dr. Mezincesca în 
Decombrie 1912 n'a fost aşa cam ba gă- 
sit Erlich atunci. Oricum, analiza se 
vului din Martie nu ne poate da niei 
o concluzie pentru cel din Noembrie; 
nici acest singur argument nu dovo- 
deste decit că în Martie serul era bun, 
şi nu duvedoşte de loc, cum ar vrea 
d. Babeş, că şi serul din Noembrie era 
bun. 

Deşi d. senator Atanasiu n'ar putea 

invinovăţit, de cit de divulgarea lu- 


erurilor, aflate în diferite dosare bud 
gete, statistice, etc., nefavorabile d-lui. 
Babeş, şi nu de intocmirea acelor dosare, 
d. Babeş îl invinovăţaşte mai malt numai 
pe d. Atanasiu şi pe un anonim „me 
die din provincie, cu totul ignorant în 
medicina ştiinţifică şi seroterapio“. A- 
cești doi în stil academie sint grati- 
ficaţi de academicianul dr. V. Baheg- 
cu epitete de felul acesta: „tartuferiile 
d-lui Atanasiu” (pag. 8), „inchizitor”, 
„sinteţi responsabili pentru neadevi- 
ratele și ealomniile avansate". „D-sa 
cu informatorul d-sale vreau să mă ni- 
micenscă“ (pag. 20), „răutate” (pag. 
g7", „inexaetitate“, „Minelună“, (pag. 
32), „ignoranță regretabilă“, „falsuri: 
de statistică şi calomnii; un profan să 
diserediteze serul... este criminal.” 

„Nu vezi, d-le Atanasiu, că afirmi o 
prostie..* (pag. 29), „Înfamă calóm- 
nie* (pag. 40), „interpelarea d-tale an- 
tipatriotică” (51), „Senatul nu est- o 
mahala, unde poţi să afirmi calomnii 
şi lucruri nedovedite aşa precum I-ai 
auzit” (pag. 53), „afirmare mincinossã“ 
(pag. 55), „iară o minciună” (pag. 55k 
„neadevăr monstruos” (pag. 56), „touti 
negligonțu, toată rea credința a inter 
pelatorului* (pag. 56), „dl Atanasiu 
nu ştie de cit să acuze şi să culomi 
nieze“, „infamul informator al d-sale 
este responsabil“, „această infamă În 
terpelare, care va stigmatiza” (page 
6), ete. 

Afară de d-nii Atanasiu și „inspiră 
torul* lui, mai sint gratificuţi cu ept 
tote academice și d-nii profesori Siong 
„duşmănle lapi cu mine cunoscută“, 
feet coleg“, „savantul nostru igleni 
elevul recunoscător şi marele legislator 
sanitar“, „este vina sa” (pag. 40 şi 1) 
și despre dl Slătineanu (pag. 29) spus ; 
„num să discut noţiunile d-sale i 
meu ete, a asprin 1a mă 


recunoştinţă, ete.*, „se oxprimă în m 
inezact”, „ce negligență din partea in 
spectorulai”, DJ Mezincescu subi- 
rectorul serviciului sanitar este tru 


mai amabil: „adversar, care n trimis 
în secret şi fără precauțianilo necesare 
prubele spre examinare în străinătate“; 
ipag. I) „mi-a mărturisit că regretă (7) 
mult că a trimis aceste probe şi incă 
jn condiţiile, în care s'au trimis“ ; „u- 
tari procese verbale se fabrică (12) la 
direcție după trebaință precam se fac 
şi so potrivese dosarele, după interese 
de diferite natură... lată Iimparţialitatea 
d-lui Mezinceseu* (pag. 50); „emm se 
poate ca serul men bun să fo devenit 
rău, după ce a fost trimis în secret și 
fără cunostinta nici n directorului ge- 
néral, nici a institutului nostru”. „Dl 
Mezineescu nu este bine dispus pen- 
tru inatitutal nostru“, 

Institutul din Copenhaga este invinnit 
„că n'a luat precauţiunile necesare la 
deschiderea şi examinarea fucoanelor* 
ipag. 11). 

„Instrucţiunea de la institutul Pas- 
teur greșoște“, ne spune d. Babeș (pag. 
33 și 7) 

intrun cuvint greșește toată lumea, 
afară de d. Babeș, 

Broşura în sine n'are absolut nici © 
valoare: plină de contraziceri, noadevă- 
ruri ştiinţifice patente, pentru cure un 
student în medicină nr fi trintit ln e- 
zamen, serisă într'o limbă oribilă, cer- 
tată cu cele mai elementare regule 
gramaticale, plină de injurături ordi- 
nare—nlei nu ar merita să fe recen- 
zată, de cit cu model de cum seriu 
unii membri ai Academiei Romine- 

Dr. P. C. 


t*s 


Pierre Loti. Turquie Agonisante, 
Paris, Calmann-Lévy, 1913, 124 pag. 
Preţ 2 fr. 

E—după enm spune autorul în prea- 
fuţă—o colecţie de serisori „teriies fé- 
vrousement, dans Vindignation et la 
sunfiranee“, în care sint demascate O- 
rurile Bulgarilor,—pe atunei cind toată 
presa europeană lăuda curajul armatelor 
Jor, —so deplinge soarta penarocită a 


RECENZII 


A LA 27.) 107 


Turciei, şi se arată lipsu do sinceritate 
în atitudinea țărilor civilizate. 

Pierre Lotia avat meritul şi curajul 
să arăte cel dintălu în presa caropeană 
cruzimile Bulgarilor în războiul cu Tur- 
cii, şi să protesteze impotriva lor. As- 
tăzi toată presa e plină de astfel de 
protostări impotriva sălbătăciilor ne- 
înehipuite ale Bulgarilor, săvirsite asu- 
pra fraților lor crestini, dar același 
presă era mută cind vietimile nparţi- 
nenu semilunei, Faptele demascate de 
autor nu sint multe, și modul de a 
judeca politica ţărilor e cu totul im- 
proesionist, dur sensibilitatea umanitară 
a scriitorului vibrează întrun mare su- 
flet, în care orice prejudecată dispare 
in faţa suferinții omeneşti. Tonul seri- 
sorilor e de multe ori liric, și trage- 
dia imperului tareese de acum face pa 
autor să-i vadă trecutul întru Inmină 
poetică ce-l întunecă judecata pentru o 
dreaptă chibzuinţă a împrejurărilor 
prezente. Pierre Loti iubeşte Turela 
cu o caldă tandreță, dar nu Turcis ro- 
generată, cum o voiau „Tinerii Turei“, 
ci Tureia vechiului regim, pe čare su- 
torul o idealizează util de poetic În por- 
spectiva romantică a trecutului: „Ol! 
ces hommes, laboureurs ou modestes 
artisans, qui vont å la mosquċo s'age- 
noniller cinq fois par jour et qui le 
soir s'asseyent à Pombre des treilles, 
près de tombes d'aneêtres, pour fu- 
mer en rêvant d'éternité !." Autorul 
invinuegte chiar pe „Tinerii Turci* de 
ruina Turciei, punindu-se astfel si el, 
dintr'an sentiment de iubire a trecutu- 
lui, în rîndul celor care din deosebite 
considerații interesate au ralomuiat pe 
singurii ommeni ce doreau sincer să 
scape Turcia de peire, prin reforme 
serioase și organizarea modernă n ar- 
matei. Marile puteri— și în special 
Anglia, care de fapt e cel mal mare 
imperiu mubomeilan — n-au vzat cu 0- 
chi buni opera „Tinerilor Turci” eare 
incepaseră să regenereze $i să moder- 
nizeze voehlul imperiu turcesc, rări o- 


7 


El VIAȚA ROMISEASCA 


dată cu această vitalizare u Turciei 
Imecepusară mişcări nationaliste islamice 
şi răsecule în posesiunile Marilor Pu- 
tori —ucute mui cu seamă In posesiu- 
nile engleze. 

Un adevărul complot a fost urzit in- 
tre Marile putori interesate ca să tor- 
pileze opera patriotică a Tinerilor Turei : 
calomnia şi intriga mi le-au repugnat ; 
şi presa engleză şi franceză, reprevan: 
tind opinia publică a celor mul olvili- 
zate și mul liberale popoare din lume, 
s-a făcut campioana color mai josnice 
calomnii impotriva Tinerilor Turel, TI- 
perii Turci au căzut, vechiul regim, 
sprijinit de intrigile Eurupoi, a fost in- 
stalat la cirmu statului turcese, și subt 
el imperiul turcesc s-a prăbuşit; dur 
presa europeună continui să puo ruina 
Turciei in contul Tinerilor Turei Se 
uită, intenționat, că Tinerii Turci n-aa 
condus destinele Turciei decit trei ani 
şi că tot ce-a putut ofari 'Tureiu din 
punet de vedere al rezistenți ei nu 
tionale în războlul trecut, a fost făcut 
exclusiv pumni după regimul lui Ab- 
dul-Hamid. Prelungirea regimului Ti- 
nerilor Terci insemna întărirea Tar- 
ciei, ca stat modern, și tocmai asta nu 
© doronu Marilo Putori interesato—An- 
glia în primul loc. Ultimul raport al 
Lordului Kitehuer, Guvernatorul Egip- 
tului, semnalează faptul că imdată după 
infringerea Turvilor a incetat orice 
mișcare putionalistă mahomeduană in 
Egipt. Aceusta a si urmărit Anglia E 
uşor de înțeles pantruee ca nu putea 
să fe prietena Tinerilor Turei pe care 
necontenit i-a arătat Europei pătaţi de 
propriile ei calomnii Odută cu sfär- 
marea Turciei, Anglia a stărmat și pe 
un aliat al Germanici: din ucoastă pri- 

cină Gormaniu a trebuit să-și sporească 
armats de uscat, cela ce, apăsiud greu 
asupra bugetului statului, pane pe ri- 
vala Angliei pe apă lu imposibilitate de 
a-şi înmulți iute vasele de războiu. Ast- 
fol Anglis, prin sfärmaroa Turciei, a 
urmărit și a atins două scopuri: poto 


liren răscoalelor iu propriul ci impe- 
riu și menținerea înferiorității fotat 
germane fără construcţii de noi dread 
nought-uri. Din ucoluşi interes al An- 
gliei reiesă atitudinea prosei engleza s- 
tit de favorabilă pentru Bulgari, şi a- 
tit de ostilă, nedreaptă și disprețuitoare 
faţă de noi, 

Deşi atitudinea lui Pierre Loti poate 
este nedreaptă faţă de Tinerii Turci, şi 
observaţiile lui usupra politicei Marilar 
pateri sint nalve şi uneori obtus de 
simpliste, căldura cu care pledează ca- 
uza Turciei şi larga simpatie umanitară 
pentru cei învinși, dau justa atitudine 
sufletească ce un om civilizat trebue 
să o aibă în judecata războiului Turco- 
Bulgar. 

l. B. 
. + 2 

Henry Poincar€. Dernières pensées. 
Paris, Emmeat Flammarion. 

In primal capitole vorba de „ovola- 
tia legilor“. Boutroux su intrebat 
nlscă legile nuturule n'ar fi suscepti- 
bilo de a se schimba, dacă în ovolația 
continuă » lumii, legile insesi, adică 
regulole după cure se face această e- 
voluţie, numai ele n'ar suferi nici o 
variaţie”. Autorul consideră citeva 
din aspectele acestei probleme. Subt 
forma do mai sus, chestia nceasta 
poata să ducă lu următoarea : Lea lois 
considârtea comme oxistant on dehors 
da l'esprit qui les erċe ou qui les ob- 
serve sunt-olles inunuablos ex «ui? Non 
sculement la question ost insoluble, 
mais elle n'a aucun sens, Odată ta- 
lățurută ueeastă faţă zădarnică u pro- 
blomei, ered că total se reduce, dacă 
na cumva ar fi posibil ca prinelpinl 
enuzalităţii să nn mat fie totdeauna ys- 
labil, La neeastă intrebure însă, erf- 
tea kantiană are răspunsul gata; de 
altfel şi celebrul geomotru a ajuns la 
uceleuși concluzii. Principiul cuuzali- 
tăţii e categoria judecăților sintetice a 
priori, subt forma el ure loc „experien- 
ţa”. Asa că nu-i posibil ca principial 


| 


RECENZII +8 


auzalităţii să sulere vre-o contradic- 
fie prin „experiență“, de oarece orice 
xporiențţă e condiționată de acest prin- 
<ipiu, iar savantul nu poate stabili le- 
gile naturale decit pe baza acestui 
prinetpiu, căutind tocmai ea principiul 
„auzalităţii să nu salere vr'o contra- 
dictie end va stabili legile naturale. 
Jn eaz contrar ne-am găsi In fața unei 
alte eatogarii, unui alt principia. 

Acest mecanism kantian nu spune 
nimic asupra legilor naturale; ori, 2- 
ceste legi nu-s perfecte, ci numai per- 
fectibile, deși presupun acelasi prin- 
<iplu al enuzalităţii. ȘI tocmai aveost 
fapt poata da loc la problema de care 
ne ocupăm. Pe lingă aceasta mai ob- 
serv că principiul eanzalităţii poate a- 
vea diferite intarprotări în diferite do- 
manii ştiinţiiice și, dacă vroiţi, chiur in 
stilnțile mitemutice pure poata fi vor- 
ba da o euuzulitate, ȘI ehiur din dez- 
voltările lui l'oincarê se poate cons- 
tatu mreastu.  Astiel: 

Qu'est-ce qu'une loi? Cost un lieu 
constant entre l'antécódent et le con- 
seijuent oxtre létat actuel du monde 
at son vtat immodiatement postărieur, 
Connaissant l'état netuol de ehuque 
partie de lunivers... 

L'ensembie des lols équivaut à un 
systima d'óquations différentielles... 

Des eflats identiques ne pouraiont 
avoir tie produits que par dès causea 
slontiques... > 

Le raisonnement sur loquél reposo 
Vividenca giologiue diffère beuacoup 
de celui da mnthimaticien, 

Les lois que nous donne lobservu- 
tion dirècte ne sont jamais qne des 
resultanter... ate. 

Capitolul ai VII-lea cuprinde rapor- 
tarile dintre morală şi stiință ; Il ne 
peut pus y avoir de morale scientifi- 
ane; mais Îl ne pout pas y avoir non 
plus de science immorale. Les mora- 
Jistes veulent appuyor ln morale sar 
quelque chose, comme si elle pouvait 
s'appuyer sur autre chose que sur 


dile-mĉme. Dacă e uşor de stabilit că 
logicaşte nn se poate Bxa nici un con- 
tinut legii morale.—imporativulai eu- 
tegoric.—se poate fixa însă „formale a 
priori* ule legilor morale, se poata fina 
cu alio cuvinte domeniul eticei şi ca- 
racterul logilor morale. In acestă 
privință găsim numai afirmația: On 
peat espirar sue l'ubaslu tout se con- 
cilierait et qu'à une intelligence infinie, 
les deux attitudes, celle de |'homme 
qui agit comme sil était libre et celle 
de homme qui panse comme si la li- 
berté n'était nalle part, sembleruient 
Cgulement ligitimes, Acoasta-i singura 
lipsă ce so poate găsi articolului.. chei 
meseria cronicarului e toomui de a găsi 
aceste lipsuri, Faţă Insă de leamuseţa 
literară n articolului, de stilul ulmitor de 
simplu, de înălțimea simţirilor şi de bo- 
păția sulleteaacă a acestui mare geo- 
motra,—obsorvaţiile nosatre critice de- 
nbis mai puteau îi menționate, 
As 2. 
t*a 
M. M. Bergson, H. Poincaré, Ch. 
Gide, Ch. Wagner, Firmim Roz, De 
Witt-Guizot, Friedel, Gaston Rion. 
Ie Matirialisme actuel, Paria, Fiam- 
marion. 
Conferința lai Bergson „L'ăme et le 
corps“, dela încopatal acestui volum, 
prezintă desizar cel mal mare interes, 
atit prin natura problemoi, cit si pria 
soluţia caracteristică ca | se dă, Dacă 
admirăm pănă In sfirsit calităţile sti- 
listice fermecătoare ale autorului, a- 
vem motive să nu spunem ncelagi lu- 
ecru şi despre analiza eriticã, cu eare 
o tratată problema, Dela Descartes şi 
pănă astăzi, adică In tontă filozotia 
modernă, „legătura intre corp și su- 
Hiet* formează central de greutate al 
sistemelor filozofice. Natura acestei re- 
laţii e aşa de subtilă şi deosebită de 
telul relaţiilor ce ni la dă lumen fono- 
menală, că vor lipsi și cuvintele pro- 
prii da s o dsni și carseterisu, A 
ceasta va îi și prima impatare ce o g- 


410 


ducem celebrului filozof. lată conclu- 
zio la care ajunge: „Viața spiritului 
„Pu poate fi un efect ul vieţii corpu- 
„lui din contra totul ce petrece caşi 
„tim corpul ar fi utilizat mrmai de 
„câtră spirit și că prin urmare nu a- 
„vem nici un motiv de a presupune că 
„corpul şi spiritul ar fi legate intre ele 
„in mod inseparabil, 

Vorolarul imediat ce rezultă de nici 
e nemurirea sufletului. Dacă e uşor de 
înțăles că „viața spiritului nui un o- 
tect al vieţii corpului” în senzul ma- 
terialist de explicare pretinsă ştiinţifică, 
după enre „cerebral a echivalent cu 
spiritual“, — intimplnăm o mare dificul- 
tate În înțălegorea ufirmuţiei: corpul 
ar fi numai utilizat de spirit și cu a- 


VIATA ROMINEASCA 


fără a admite namal decit paralelismul, 
cred că se poate concilia determinis 
mul cu libertatea voinții noustre, Pës 
cind Bergson, cu tonte că face p 
lelismului maximul de concesii: Ainsi 
je crois que si notre scionce du mées- 
nisme cérébral était partnite, et 
faito aussi notro psychologie, nons - 
rions deviner ce qui se passe dans le 
cerveau pour un état d'âme détern 
—admite totuşi ca posibil că logea 
sorvării energiei în domeniul sufletesa 
n'ar mai fi valabilă, că in orice ca 

„la quantită d'onergie cre solt trop 
faible pour affecter sensiblement nos 
instruments do mesure: l'offot pourra 
nĉanmolns en tre enorme“, Si nici 
mi sa pare că greşeșto filozolul, eiad 


censta spiritul ar avea o ourecare fn- admite că poate fi vorba de eners 
dependenţă faţă de corp. Pentru lï- şi de urmei ei în domeniul costă 
murirea acestei „utilizări“, vom cita țiinţii, ori că spiritul ar fi creator d J 
următoarele. Vivre, pour l'esprit, c'est energie. De nitfol, asupra acestei ches- 
essentiellement se coneentrer sur l'acte tii a mai fost vorba în această revistă 
4 accomplir. C'est done s'insdrer dans şi mu mai inzist, Am să atrag aton- 
les choses par l'intermédiaire d'un mê- ţa numai asupra cauzei care duce la 
canisme iui erfraira de la conscience noeastă eroare. Nu spiritul crelazà ori 
tont ca qui est utilisable, pour l'aetion, utilizează energie, cl viaţa, animalele. 
tout ee qui est mimable, et obscurcira biologice, adică spiritul și corpul im- 
akes grande partie du reste Am ima 
su A t in citaţiila precedente două bmj. Aşa că nu mise ni t 
cuvinte, rare ur arăta natura raportu- arè loc individul biologie. opri 
lui dintre cerebral şi mintal, dacă n'ap tratată, Și aceasta e ultima oblecție 
fi destul de obscure, cind le uplicăm ce o aducem vederilor filozofului nsu- 
în alt domeniu decit acel ce le-a dat pra acestei probleme, i 
naştere. Părtielea de adevăr conți- IH. Polncură se pronunţă asupra 3- 
nută în pasajul de mai sus ar f: nu-  coleiaşi chestii astfel: Tant que in wii 
mim cerebral numai rezultatele, ia cure ence est impai fuite, la liberté consi $ 
ve duce modul de cunoastere prin vora une petite place. Or, la science 
liința meeanismulvi creerului; și pe sera imparfaite par definition ; quwi dit 
ueoastă cale de cunoaștere, negresit seience, dit dualité entre l'esprit 4 
că rezultatele nu pot fi decit „ceia ce connait at l'objet qui est connu, øt tant 
e exprimubil în gesturi, atitudini şi «ne cette dualité subsiste, tant quo T 
miseări”, Și „eu acenstu aducem a doua prit se distingue de son objet, Il ne san- 
iuputare și umume: opoziția dintre rait le connaitre parfaitoment puisqu'il 
corp și sutiet pare că se dutoreştemai n'en verra jamais que loxtâriear. E 
aies dualismului cunoștințelor noostre, discutabilă numai prima afirmatie, după 
sau în tormeul podanţi, opozițiu aceasta care libertatea există datorită numai 
© pusă de subiectul cugetător prin imperlecțiet ştiinții. 
chiar setul cunoaşterii. Oricum, si Din celelalte articole voiu eita um- 


t 


bECENZII tr 


mai concluzie la care ajunge Ch, Gide  prefarare, ce carattorizeuză doctrinele 
în „Materialismul şi economia politică“. relative lu stiințile naturale, 

Ainsi, de mème que nous avons vu trois Savantul prolesor dela Tuluza, üns- 
stades dans Ihistoiro de In notion dela  lizează cauzele acestei stări caracteris- 
richesse: riehessa-terre, richossetra- tice, În lucrarea de cure vorbesc, ṣi a- 
vail, riehease-foi—nons rotronvona troia rată pe cele ce lucrează mai electiv, 
degrés dana la fonction de la richesse: Cartea e opera cinstită a unui om 
richesse-jouissanee, riehesse-puissanee, care știe să privonscă adevărul in faţă 
richezse - service. Et, Pascansion de gi să-l și spuo pe fuță si fără incun- 
l'Economie Politique sur cette double jur, Ea trebuie privită — după cum In- 
échelle, nous montro que, même dana suşi autorul ei spune—es o resetiune 
cotto scienee, le matêrialismo a siaga- impotriva tendințoj unora do n infățusu 
li-remont evoluat, Biologis „es un ansamblu de chestiuni 
simple şi complect fezolvite*. 

Serisă întrun limbaj doterminiat cu- 
rat şi întrun stil simplu, fără termini 
speciali, Ineru ce-i ușurează malt înţă- 
lesul, e la'ndămina tuturor acelor ce 
posedă oricit de modeste cunostinți de 
Botanleă. (Autorul fiind botanist, își 
trage exemplele mai cu samă din neras- 
t rumură a Biologie). Preţul cărții 
find relativ scoborit, îi măreste astfel 
şi mal mult aceealbilitatea- 


PR. 
a*s 

M. Leclere du Sablon. Les fncer- 
titudes de la Biolrgie. Paris, Flamma- 
rion, 1919, 1 vol. în 16 de $36 pag, 
proţul 3.50, 

Biologia e rodul observației, expori- 
enței și inducției. Metoda cara au dat 
naştere şi celorlalte ştiinți alo naturii: 
Fizica și Chimia. Motode pe care le s- 
plică Ja chip intuitiv tot omul echili- „Denltminteri—zico autorul lu sfirşi- 
brat, în viața sa practică, Și biologii tul prefatei— faptele citate in ncoastă 
se folosesc, este dropt, intr'o măsură carte mi-s nouă şi din refecţiile eo'n- 
mai strinaă, și de raționamentul deduc.  tovărăşese neesto fapte, na vor Invâţa 
tiv al Matemnticilur. mare jutru nataraliștii deprinși să cu- 

Cum se fuce atunci că, uzinu de u- geto asupra obiaetului ce studiază. In- 

celeaşi metode ca ştiinţile brico-chiml- tențianea mea n fost să ilustrez prin 
ce şi mntomutiee, rezultatele ju care u titera exemplo concrete principiile 10- 
ajuns Biologia n'an un euracter dectr- aice pe tare se intomelază stiințile na- 
titudine en cele ale Fizicoi sau ale Ma- turale şi să arăt complexitatea acestor 
temuticilor ? Cà asupra rezaltateloreă stiinţi cit și concertul provizoriu şi con- 
pătate de Biologie na s-a produs încă tingent n] reaultatolur dobindite pănă 
acel „acord ul savanților“, de care vor-  natăzi“. 

beşte Spencer undeva, că prin urmare Ar 6 interesant de vorbit asupru u- 

Biologia n'a intrat Incă în faza ytiin- tilitti unei atari lucrări și do umnărit 

țifică propriu zisă, pentru a ne oxprimu mal de uproape argumentarea strinsă- 

in limbajul lui Auguste Comte ? a autorului, tntomeiată pe exemple fri- 
Meritul cărții de care vreau să vor- pante și pline de invăţătură, care cir- 

hese, e tocmai că răspunde preeis şi «ulă ca o sevă abundentă și intăritonre 
documentat la această intrebare. dela un capăt la celălalt capăt ul cărții. 
Oricine nu se opreste la suprafață şi Dar acost lucro mir seonte din sei 

eată să pătrundă în inima chestiunilor, drul unei simple recenzii, așa că 
observă și-și dă sama intrun chip mai voii mârgini a indica punctele p 
mult ori mai puţin vag de starea de pale din ficeare eupitol al lucrării lui 
finetuarţă, de neprecizie și necontenită Leelere du Sablon. 


412? VIAȚA ROMINEASCA 


Capitolul I. E consnerat metedalo- 
piei ştiinților naturale. Autorul enu- 
mără principalele metoda de cercetare 


cetări și să no fie stimul pentru muncă. 
Primite fără nici un control, ele devia 
tiranice, iau forma de idei preconce- 


ale biologiei: observarea, experiența, pute, constituind un adevărat obstacol 


inducția. Arată rolul acestur metode 
şi "n ce măsură le putem aplica in cele 
trei ramuri ale Biologioi: Fiziologia, 


progresului științii in genere, și un iz- 
vor nesăcat de greseli, 
Ca pitelul IV. O dibcultate de care 


Morfologia şi Clasificaţia. In orice caz no mai lovest știinţile biologice şi din 


mui greu putem uza de aceste metode 
în Biologie, în comparatie cu cotelalte 


curo decurg o sumedenie ile neințăle- 
geri este eraluarra sensului cuvinte. 


tiinţi ale naturii: Fizica şi Uhimia. lor, Cnvintele cu care noi roprezintâm 


Biologin fiind un teren mai cumplox, e 
şi mul groa de explorat. Una din cau- 
zele care intirzie progresul Biologiai ar 
fi, doci, greutatea aplicării metodei şti» 
înţifice obiective în toută lărgimea ei, 

Capitalul IJ, Altă cauză cure su- 
praviețaeşte încă tn ştiințile biologice, 
întirziindu-le dezvoltarea mai departe, 
“e îinterpreturea finalistă a fonomene- 
lor naturale. Tendinţa generală a sji- 
ritului nostru e de n recurge În caw- 


loerurile sintinvarisbile şi malt mai aim- 
ple decit lucrurile co vor să exprime, Insă 
pe cită vreme cuvintul e invariabil, no- 
țiunea se complică şi la adesea un in- 
țăles cu total schimbat. 

Știința desi, care e traducerea reali. 
tății în cuvinte, nu numai că nu e un 
limbaj adecvat complexităţii lueruri- 
lor, dir nici măcnr nu poate să Im- 
brace bruma de cunoștinți ce nvom 
noi despre lueruri. Și, după Loclare da 


"ele finale ; şi Biologia n făcut abuz de Sublon niciodată nu vom putea să a- 


cauzele finale, creindu-şi insemnate di- 


vem un „vocabular aga de llexibil ca 


ficaltăţi, Autorul dovedește naivitatea să acopere în chip statorale infinita 


şi lipsa de temei n explicărilor finaliste, 


cătind să indeumere atențiu naturaliş- 
“tilor asupra forțelor oarbe şi inconsti- 
ente ce lucrează In univors. Aceste sint 
-qusele naturale ale lucrurilor şi pe 
„aceste trebue naturalistul să aibă am- 
bitia să le prăseaacă. 
Autorul mai face o constature astă 
-zi naume: Transformismaol deşi diferit 
din punct de vodere filozofie de dov- 
iring enuzelor finale, tutuşi—lueru clu- 
dat—pänä astăzi wma pus capăt expli, 
cărilor naliste, ci numusi le-a sebimbat 
forma, ducind la acelasi rezaltat, 
Capitolul III. in capitolul acesta 
autorul inşiră o serie de interpretări 
greşite la care uu condus ideile pre- 
“coneepiete ; ultă onuză în deobşte dňu- 
nătoare știinţilor biologice. Arată ro- 
dul ipotezelor în ştiinţă. Să admitem 
umaj pe acele ipotoze,căre-s sanctio. 
mute ide fapte, iar celur nesancționate 
“de fapte să le păstrăm un caracter pro- 
vizoriu, ca să ne poată călăazi in ter- 


variabilitate a lucrurilor”, Si de ar ñ 
posibil, n'ar fi de dorit, căci axaetitațea 
pe care ar ciştiza-o ştiinţa n'ar ràs- 
cumpăru claritatea şi simplitatea ei, 
Capitalul V. Insă principala gren- 
tate cu care au avut de luptat stiin- 
tila. biologice și vor avea de luptat 
totdeauna e multiplieitalea condițiilor 
care intervin in manifestările vieții, 
Aceasta e cauza din care decurg tonte 
celelalte, datorită cărora Biologia pre- 
zintă multe incertitudini, „Un fenomen 
nu e bine cunoscat decit atunci cind 
se cunosc toate coniliţiile (care-l pro- 
duo şin care se produce). Ori o ființă 
viețuitoare a un mediu atit de com- 
plex, incit e aproape imposibil să avem 
o cunoştinţă complectă despre toate 
condițiile care intră in joe”. Una sin- 
gură scăpată din vedere produse arori 
mult mai mari decit greșelele de rațio- 
nament ori insuficiențele de tehnică, 
Complexitatea condiţiilor externe (me- 
diale) și a condiţiilor interne (orgunica) 


-— 


din interacţionareu cărora rezultă viaţa, 
ulcăţuește deci cea mai serioasă greu- 
tate de care s'a lovit și se va lovi 
necontenit ştiinţa vieții. 

Capitolul VI. Multiplicitatea condi- 
țiilor și influența dọ multe ori precum- 
pănitoaro a unei cauze in aparonţă ne- 
însemnată şi trecută cu vederea, urută 
pontra ce cauze la prima vedere iden- 
tice dau nastere În electe deosebite 
ca tota), 

Prin urmare avem iluzia că ne ră- 
sim în fața unor conditii analosge—gi 
spro surprindere—na trezim In fața u- 
nor efecte cu totul diferite, De aici 
greutatea de a provedes ce se va pe- 
trece in cutare sau cutare imprejurare, 
chiar cind se știe ce sa petrecut în 
imprejuri anuloage. Și unul din carac- 
terela ştiinţilor exacte e prevederea. 
Să no gindim numai la Astronomie, 
care poate să prevadă cu sute de ani tn- 
nainte eclipsele tu aptoximaţii infinite- 
zimule, lăză să se teamă de vreo ca- 
uză perturbătoare neoprovăzută. 

Atunci pe dàm sama la co distanță 
stă Biologia fața de Astronomie din a- 
cest punct de vedere. 

Capitolul VII. Autorul prin consi- 
derații traso din diferitele științi ale 
naturii acută că „stabilitatea rolativă 
ce domneşte in lamen organizată vine 
de acolo, că cea mai mare parte din 
fenomenele nutarale se limitează singure 
și tind cătră oarecare staro de echili- 
bra în raport cu condiţiile externe, A- 
cest fel de echilibru e numit fiziologic 
şi o unalog cu echilibrul dinamie din 
ştiinţile fizico-chimice.“ 

Ei bine, „viața nu e posibilă decit 
pentru o anumită stare medie a comdi- 
iilor ee corespund unui echilibru fizi- 
ologic*. 

Acest echilibru rupt aduce moartea. 
Exemplu; stingeros spoţolor co azi se 
găsesc numai fosile, Starea actuală a 
lumii organizate rezultă tot dintr'un 


echilibru po care șil fao mai multe 


forje antagoniste, Pe de-oparte greutu- 


RECENZII 413 


tea adaptării vieţuitoarelor la medina) 
inconjurātor, unită cu lupta pentru 
existență (cauze de distrugere), şi pe 
dealta ajutorul reciproc al ființilor, 

Capitolul VIIL E o consecință i 
eap. IL Leclere da Sablon fuce să re- 
insă complexitatea legilor naturale față 
de legile formulate de ştiinţă, „Ori fe-- 
nomenele naturale sint de o infinită 
complexitate ; pentru a fi adecvate fo- 
nomenelor, legile ar trebui să fi com- 
plicate. Omul insă e cu atit mai mă- 
gulit cu cit ucesta legi sint mal sim- 
ple. Simplicitutea însă o in detrimentul 
exactităţii, şi cu cit cunoştințile noas- 
tre se adincese In cunoaşterea feno- 
menelor, cu atita se dovedeste nesufi- 
eiența logilor stabilite. De aici carae- 
tarul provizoriu și mereu schimbător- 
al legilor naturale. 

Cum var putea stonei, ca numai le- 
gile noastre să fo otern adevărate şi: 
mereu nescimbătoare, cind totul evolu- 
iază, totul se preface în acest univers ? 

Insă acest caracter de contingonţă si 
variabilitate æ legilor nutarii nu ne 
poate cu nici un chip deturna de pe 
calea apucat intra cercetarea udevă- 
rului, 

Capitolul IX. in acest capitol, Le- 
elore du Sablon arată rolul elasifieuţii- 
lor in știință, principiile pe cure se bu- 
zeazăi o bună elasificaţia (subordonarea 
caracterelor şi corelația lor), generali- 
tatea acestor principii. În materie de 
clasificaţie insă e foarte greu de dat o 
definiţie precisă, ducă nu chiar imposi- 

bil, „Lumes organizată alcătueşte un 
tot neinchipuit do complex și atit de 
variabil înelt e cu neputinţă a o trz- 
duce intr'o formulă, Be ca cit de com- 
plectă“. Poate elusificaţiile nu sint de- 
cit nişte aproximaţii grosiere,fourte mult 
depărtate de realitate şi toate, oricit 
de naturala ar fi, cuprind ceva subiec- 
tiv în ele, Insă fără clunificație stiin- 
pile naturale nu pot exista. 
Capitolul X. Proprietăţile materiei 
prezintă o complexitate progresivă de- 


4 O VINTA NOMINIEASCA 


a 


la corpurile brute la ființile vietuitoare 
si dela unimulele superioare la om, 
Singurele proprietăţi pe care le posedă 
corpurile brute sînt proprietăţile fizi 
raehimice. Acesta proprietăți sint o- 
bieotul Fizice și Chimiei, 

Pe lingă acesta se aduugă În mato- 
ela viețuitoare acele proprietăţi ce cm- 
xaetorizează viața, po caro uutorul le 
unmeste proprietăţile fiziologice şi enre 
mleătuose Obiectul Biologici. „Apoi 
proprietățile materiei vii se înmulțeae, 
crese în complexitate și se manilestă 
la om prin inteligență și voință“. Vi- 
aja intelectuală si morulă a omalni in 
genere formează obicctul de studiu al 
Psihologei şi Moralei. 

Domeniul Biolagiei este intermediar 
între acel al Pizi-o-Chiwmiei și al ştiin- 
tior morale, Din punct de vedere ul 
pradului de siguranţă atins în aceste 
stiinți, Biologis ocupă tot locul de 
mijloc, 

Capitolul XI şi ultimul e consacrat 
«lasificației  ştiinților. Drept eriteriu 
«ln elasifinaţie e luată complicația pro- 
priotàților materiei. Și nceastă clasifi- 
catie, nu departe de can a lui Aupgunte 
Comte, „îmbracă o oarecare realitate 
obiectivă prin faptul că în evoluţia u- 
niversului, aşa cum se îuță:ege, pro- 
prietăţile materici s'an manifestat în 
andines ereseindă a complexităţii“, 

Diferitele stilini studiază divorsale 
proprietăți ale mnterini, Hotare între 
ştiinți însă mu sa pot Gxu. E drept că 
in faza lor deseriptivă știinţile se pre- 
xintă nutonome, dar mai tirziu dome 
miile Jor încep să se fuzioneze, bario- 
rilo incep a se torzo pănă dispar, As- 
tăzi știinţile toate so pătrund una cu 
alta si progresul constă tocmai în s- 
ccastă unire a lor, E invers de cein 
ce se petrece într'an organism via, unde 


progresul o diferențiare, adică divizi- 
une, separare. 

Ştiinţa care studiază proprietăţile 
cele mai complicate ale naturii, o fatal 
mai bogată În nesigurunte, și 0 deci 
fatal întirziată in evoluția ei. Insă an 
punct de sprijin de mure importanță 
pentru asemenea știință e orientarea 
ei câtră ştiințilo stabilite deja, 

Biologia primeşte astăzi dels Fizo- 
Chimie acelengi servicii pocare la-a pri- 
mit Piziro-ehimia dela gtiințile matema- 
tiet. Trobule să sperăm atunci că și 
Biologia va răsfringe asupra stiinților 
morale ajutorul pe care ea l-a primit 
dala Yizieo-Chimie. 

Și ustăzi, progresele celo mai desa- 
mă ale Psibologiel și Sociologiel sint 
datorite întrebuințării metodelor bio- 
logiea. 

Biologia—ea să venim la problema 
ce ne interosnază-—dat fiind pradul de 
complexitate a proprietăţilor materiei 
ca stadiară, greutățile de care se lo- 
voto în acest studiu, e o știință ce 
prezintă Incă malte nesiguranțte. Dar 
cea mal sigură garanție a progresului 
stiinţilor naturale, nu o—cum au ere- 
zut-o unii—ascunderen acestor incerti- 
todini și credința că șHințile unturale 
sint perfecte deci, ci din contra „con- 
știința clară a imperlecţiunii lor seta- 
alẹ şi speranța fermă că le vom putea 
lărgi pe viitor indefinit domeniul lor”, 
Asta nu înssmnă insă că știința noas- 
iză va ajange vrewdlută să cuprindă 
întreagu roalitate. Căci zice Polncart: 
Vouloir faire temi” la naturezdans ta 
science, ce serait vouloir faire cutrer 
le tout dans la partie. 

RI apoi ce sint Incercările nonstre, 


cină „ştiinţa caşi viața noastră nui 


decit o clipă trecătoare In cursul col 
nemărginit ule vremei”!.., C.M. 


REVISTA REVISTELOR 


H.ucentărui (Iunie, 1913). 

U. M. Nicoară publica un violent ar- 
tieil, intitulat Episcopia de Hajdudo- 
rog şi aderărul istoric, în care, co- 
mentind discursul episeopului Gherlei, 
{iont in casa magnstilor, ajunge lu in- 
«heerea că episcopii uniţi siut in parte 
vinovati ră—prin nlitudinen lor - au 
inlesmit Ungurilor Infiintarea avalei o- 
pitcopii. Autorul wrtieolulni arată că 
in lupta dintre biserica unita și ven 
ralulla din Ungaria, episropii romini, 
în Ive da a lna parte la lucrările ron- 
prrselor eatuliee, ar trobai să Inereze 
Lu deanna separat, pepiruca forul su- 
p-rior din Romu să se adreseze direc! 
epis opilor romini atunci cind e vorba 
do interesela bisericii romlneşti, Dacă 
arrasta ar A foat atitudinea episcopi- 
lor romini, Papa nu ar f dat bula 
„Ubristifidules= şi maghiarii nu ar fi 
înfiinţat nonu episcopie, al cărei seop 
e să parulizeze acţiunea bisericii ro- 
mineşti în lupta pentru ridicarea şi 
întărirea neamalui nostru. 

Examiniad latura politică a luptei 
contra legii Apponyi. d. Gh, Pidure 
găsește ca Rominii s'au resemnat prea 
deerabi yi s'au impâcat prea uşor cu 
ideia că nimie nu se mai poale face 
în cootra legii lusăşi. Dovada e fup- 
žu) că toata diseuliu se mărginește la 


mijloacele finoneiare cu care s'ar pu- 
tea salva şeoalele, Autorul articolului 
cere rowducălorilor partidului nagie- 
nul să proclame lupta politiet contra 
legii Apponyi, chestiunea gcolarà fi- - 
ind azi cea mui Insemnula problemă 
din viața Rominilor ardeleni, El pro- 
pune să se convoace de urgență o 
eunferență ualiounla pentru a sa dis- 
cula chestinnea şenlară si să so tufe 
intezn o societate pentru apâratea geng» 
lelor, asa enm Germanii din Anntria 
au a lor „Deutscher Schulverein”. 
Acest număr mai are şi buraţi li- 
lerare In proză și in versuri, datorite 
d-lui Agirhiceanu, d-nei Ecaterinu Pi» 
tiş, lui losif şi alţii, cum și iatera» 
sanlo scene din opurole reprezentate 
cu d-na Triteunu şi dgoara Groavu, 
cu Mârcuș, Crișan, lu Sibjia. 
Mercurede France (lunie, 1913). 
Teoria moleculară şi ştiinţa con- 
temporană de Georges Matisse. E o 
examinare critică a teoriei moleculara, 
Atomi, molecule, — autorul le wumeg- 
le: o frumnasă imaginaţie, Stiinta de 
azi le-a primit cu entuziasm pentrucă 
prin ele explică ugor faptele: prasiu- 
nea, caldura, ete, toate sint datorite 
ciocnirilor si agitaţiunilor moleculelor. 
Georges Matisse nu se impacă de loe 
cu părerile fizicianului Jean Perrin, 


care susține și caulă så dovedească cx- 
perimental existenţa reală a atomilor: 
ucr astă existența nu poate f dovedită, 
iar teoria moleculara poate fi primită 
numai ca ipoleză comodă şi satisfaca- 
toare. 

In articolul „Cea dintài jubire a 
lui Walter Scott“, Paul-Lowis Her- 
vier şia dat osleneala să scoală din 
marea lucrare a lui Lockhar („Viaţa 
lui Scott", 7 volume, in limba engleză), 
şi să puvosteusea lmprejurârile care 
sint in legătură cu iubirea marelui ro- 
mancier pentru Margarela Stuart. Au- 
torul arută cum s'a facut prima eu- 
noştinţa intre cei doi tineri, relaţiile 
dintre cele două li milii, măritişul Mar- 
garelei cu bancherul William Forbes 
şi suferințele pe care această impre- 
jururei le-a pricinuit lui Walter Scott. 
Iubirea aceasta a avut o maro insem- 
pătate peniru opera romancierului en- 
plez: deşi insurat mai apoi cu Mar- 
gareta Curpeuter, Scott nu a uitat niei- 
odata impresiile primei lui iubiri; de 
ele se resimle opera sa, càci in toate 
romanolo sale, eroinele au aceloagi 
trăsături curaeteristice, avind același 
prototip, pe Margareta Stuart. Cu o 
curioasă ronincidența a lucrurilor de 
pe lumea aceasta, autorul articolului 
arată ci tocmal barbatul Margaretei 
Stuart, William Forbes, a fost acela 
car la ajutat mmi tirziu pe Walter 
Seolt, eind se pâsea in încurcături fi- 
panciare, 

La Nonvelle Revue (lunie, 19153). 

Tratamentul medical al inbercnlo- 
zei, Subt acest titlu, revista publică o 
comunicare facută do doctorul oculist 
Ch. Abadie din Paris, reluliv la mai 
multe cazuri de tuboreuloza pe care 
le-a vindecat prinir'o metoda cu to- 
tul nouă şi persunali. Această me- 
tudă constă în a administra zilnice bol- 
mnavului o preparație de iod organie 
pe care o poale bine suporte, în a-i 
face fricţiuni cu untură de peşte cu 
galacol şi in a-l brâni cu earne cru- 
dă ori cu suc muscular. Doctorul A- 


418 VIAȚA ROMINEASCA 


badie a incercat mai intăiu acest tra- 
tament combinat la bolnavi de tuber- 
culoză oculară, unde rezultatele in 
binə ori in rău se observă foarte 
lesne, şi reuşindu-i, a generalizat spui 


metodu, Tratamentul are numai dè- 


zavantaiul că cere mult timp, räbdare 
mare şi incredere, căci adesea pri- 
mele simptome de indreptare nu se 
arată decit dură şase luni ari chiar 
după un an întreg; dar odata ce a- 
meliorarea s'a inceput, ea progresează 
repede şi merge pină la complecta viu- 


decare. Ideile care l-au condus pe di. 


Abadie la aceusiă metodă de trata- 
meat al tubereulozei sint acelea ca io- 
dul organic e agentul cel mai poter- 
nic in contra baecilului Koch, că un- 
tura de peşte e singurul medicament 
pe care experiența l-a dovedit ca a- 
vind efect salutar in maladiile tuber- 
culoase şi că după lucrările lui Richet 
şi Héricourt s-a constatat eit de folo- 
sitoare pentru tuberculogi e carnea 
cruda. Și atunci dr, Abadie a ales din- 
tre compusele iodolului pe celo mat 
bune: amestecuri de iod cu peptone; 
a preseris fricţiuai eu untură de peşte 
pentrucă mulţi nu pot r-o suporte in- 
tern din cauza mirosului, şi in sfirșit 
a adăvgit la cură çi curnea crudă de 
cal in doză de 60 pina la 100 grame, 
ori 1—2 linguri do carnină ori mus- 
eulasină po zi. Rezultatele au foal că 
s'au vindecat radical mai multe cazuri 
socotite de alţi doctori ra iromedia- 
bile. E de sperat dar ca metodu doc- 
torului Abudie, cure aro baze aşa de 
rigaros ştiinţifice, vu aduce în sfirsit 
remediul pe care omenirea de-alita 
timp Il caută şi Il aşteaptă in conira 
teribilei boale, 

La Vie (12 Iulie, 1913). 

Subt titlul de Rominia in picioare 
găsim în acest numâr al revistei pu- 
rizione un inimos articol rsupru țării 
noastre. Autorul articotulni, d. Matei 
Rusu, după ce arata rit a suferit ln 
tăcere din pricina atacurilor nedrepte 
pe care presa frunceza ni le-a adus în 


timpul din urme, asigura pe Praneeri 
că țara lor se bucură do simpatia a- 
dinca şi nestrâmutată a Nomiuilor şi 
ii invilā să raute n cunoaste mai bino 
pe Romini, viața lor trecută de lupte 
şi suferința, sforţările lor de azi spre 
civilizație, Din partea sa d. Matei 
Rusu di celilorilor revistei v repede 
privire asupra istoriei romine şi a des- 
etiere generulă a (irii, seoțind |n re- 
lief şi cileva din enraeleristicela sifle- 
tului şi obiceiurilor romineşii,—atita 
ci! se poate da intr'on articol da re- 
visit, menit mai mult să deslepte in- 
teresul, decit să documenteze. 

Les Documents dn Progrès 
(lunie, 481%), 

Contrar obiceiului revistei, de data 
aceusla nu conţine nici un articol re- 
latiy la chestiunile de politică gone- 
ralk dela ordinea zilei. In mare parte 
acest numar e coosacrat problemei an- 
Halcoolismului și problemei religioase. 

Remarcăm din articolele privitoare 
la primu ehestinne pe acel întitulat 
Legislaţia antialooolieă in Nona- 
Zeelandă, dalorit prezidentului curţei 
suprema din Noua-Zeelandă, Sir Robert 
Stout. Autorul face o paralelă intre 
regiunile nnde s'a suprimat vinderen 
alcoolului şi acele In care pn s'a s- 
juus încă la această măsură și damon- 
streuză, pe baze statistice, ca rezulta- 
tele legislației antinlevoliee în Nona- 
Zeelandă sia! urmatoarele : nivelul ma- 
ral al societății mai ridicat, numărul 
crimelor şi delielelor scăzut, depori- 
tele dela casele de economie marite, 
comerțul prosper, bună starea gene- 
rali sporită. 

Cu privire la chesljunea religiousă, 
A. 0. Nod din Chicago publica uu mie 
artienl în care arată raporturile din- 
tro Biserică şi Statin America. Se- 
parația biserieii do stat e prevăzută 
expres in constituţia Statelor-Unite. 

Biserica oficiala nu există ; oricine è 

liber să ereadă cum voeşte. De aceia 

bisericu creștină e in America O aso- 


REVISTA REVISTELOR 417 


ciația liberă. Această situaţie a făcut 
ea pe da-o parle viaţa polilica să fie 
lipsită de orice amestee cu probloma 
roligiousă, iar pe de alla parte ea i- 
nițiativa privala să alba mare rol in 
materie de religie, Pentru preoți, si- 
iuuția lor de utirnare, în ceia ce pri. 
veşte salarul, de comunitate are de e- 
fèrt ră îi face să canto să fle populari 
şi să se jase tiriți eatră practice care 
nu se prea impucă cu demnitutea sa- 
verdotila. In schimb insă, tot aceasta 
sitoație îi face să nu so lase să cada 
in înerlie și in rutină, căci îndată ce 
nu mai satisfac comunitatea de cara 
atirnz, aceasta li poate inlocui Ast- 
fel din separuliu bisericii de stat re- 
zulia acolo pentru amindouă mai multe 
avantaja desi! dezavantaje. 

Nuova Antologin (lunile, 1913) 
Eschilo Della Sato, Nollie orizonturi 
ale biolọgiet. Viata animală şi-a luat 
inceputul dela o singură colulă. Care 
å fost oripina acestei celule gi in ce 
mediu a apărut ea pentru intăiu vară ? 
Lu aceste Intrebări răspunde binlogul 
francez Jenti Quinton in opera aa L'eau 
de mér milieu organique, apărută a- 
cun in a doua ediție. Viaţa animal, 
afirma el, a aparut in apā; căci pro- 
toplasma celulei, pentru a-si pulen dez- 
volta proprietăţile sale vitale, cere o 
cantitate de apà--15" din greutatea 
si. Această apă a fost ceu de mare, 
căci şi apele dulei, cum dovedeşte geo- 
logia, deriră din apa de mare și nu 
reprezintă deri decit o atare do tran- 
ziţie, Viața animala, zice Quinton, ere- 
ind organiame din ce în ce mai com- 
plexe, a tins să menţie totdeauna ve- 
lulele componente intr'un mediu ma- 
rin. Primele organisme din seria anie 
mali—spongiarele, idrozoarele, s.ifa- 
zoarale — trăese in mare și sint anas 
tomiceşte deschise faţă de mediul ex- 
tern : mediul intern, lichidul care se 
găseşte în organirmul lor, e inrāyi a- 
pa de mare. In vertebratele ma- 
rine mai innintate, pâretele extera 

9 


H18 VIAȚA ROMINEASCA 


al animalului e permeabil pentru apa 
și sărurile mării, astfel ca, prin osma- 
«#ā, mediul intern, din pune de ve- 
idere nl aonlizei chimice, e tot apa da 
mare. La nevertebralele de apă dulce, 
corpul animalului nu muie permlabil, 
insă mediul intern e cu totul asemi- 
nător apei marine. Același lucru si la 
cele mui ianintate organizme pe scara 
zoologică: se poate afirma că orice 
organism animal consista pentru u 
treime din greutulea sa, din apă de 
mare, in caro se scaldă, respiră, se- 
eretoază și exeretaază toale celulele 
sale. Aşa d, p. un om ee cinlăreşte 75 
kgr. conține în ol 25 kgr. apă de 
mare. Pentru a demonstra teoria sa 
Quinton făcu următoarele oxperienți. 
Dela doi cinj li se luă vinga plină lu 
un grad eà dacă ur N fost parăsiţi in 
„eceastă slure, ar f trebuit să moara: 
nu pumai atij, dar IL se provoca gi o 
infectie a rânii prio eare li se srosese 
singele. lupă neeasta li se injertă o 
cantitate de apă da mare egală cu a- 
ceia a Singalui pierdut. A dauazi cinii 
săreau veseli şi organismul lor avn 
ulita forţa invit invinse infectia pro- 
voeutii. După reitora zile, cinii erau la 
stare complect normală şi mai vioi ra 
inainte de experiența. Intr-o alla ex- 
perienţă, se injoctă la trei etni, făra 
să lise în singe, apă de mare, și anume 
primului 66”, din groulatea sa, celni 
de-al doilea SI^, şi cului de al troileu 
104". Nu numai că ei n-au soferit ni- 
mic, dar prezentară un aspect mal viol, 
«a Inainte de experienta. Mai departe; 
globulele albe ale siugelui sint ntit 
de gingaşë că mu pot trăi in nici nn 
mediu artificial; experimentindu-se 
Masă cu apa de maré, eu globulele 
albe dela animale din cele rinci elase 
de vertebrate (pești, bateacieni, rep- 
tile, mumifere si păsări) s-a văzul ea 
olo în acet mediu trăese în mod nor- 
mal. Stabilind astfel origina marină a 
“vieţii organice, Quinton a tras con- 
„etuziile terapeutice; ol a infinçat un 


„dispensariu marin” invaro se far in- 
jaci! cu apă de mare, pentru diferita 
boli. Avesto injecții au dat rezultuta 
ulit de favorabile, in cit astàzi exista 
mai multe asemenea „disponsarii” în 
Franța şi la Egipet si acom de curind 
s-a deschis unul în Londra. 
Dentsche Rnndschan, (lunio 
1013). Bruno Hake, Erich Sehmidt, 
Universitatea din Berlin a suferit, ni 
de malt, o mare pierdere: marele is- 
torie literar Erjeh Schmidt a morit. 
Pierderea sà răalringe insă şi in afară 
de univorsitate, asupra îinlregei vieți 
literare germane, căci Erich S-hmidt 
nu-şi mârginea aclivitatea numai la cè- 
tedra, ci lua o parta activa la toata 
manifestarile mişcării lilerare moderne, 
Nâsrul la Jenn, cu fiu al natoralisin= 
lui Oscar Sehenidi, el îşi Caru sevala 
la Graz, unde so duseră părinţii sai, 
in geoalu unei comunități evanralice; 
urină punnazial călugărilor Benedic- 
tini, apoi iastitutul herbartiunului Votk- 
mar Stoy din Jona si-si termină stie 
diile secundare in groala princiară 
Ptortu. După ee urmă universitatea in 
Jena, Graz, și Sirasahurg, sa uhilita la 
Wirzburg si in vristā de 24 ani fu 
chemat profesor la Strassburg, Do m- 
colo fu chemat la Viens, unde lu 158} 
deveni profesor ordinar. Ciaci ani rå- 
mase el aivi, pana ce--idupa moartea 
ultimului napot al lui Goothe,— portile 
cassi lui Goethe se desehiserà şi yti- 
ința literaturii cistiga unai din cele 
mai bogale terenuri de munci, Marea 
ducesă Sofio il cheamă din Vina rs 
prim director al Archivei goelhiane, 
Doi ani rămase el in Weimar, desfă- 
şurind o extraordinară activitate, pini 
cind in 1857, murind Schorer, el fu 
chemat en urmas ul hui la Berlin. Mal 
râmine de adâogal că in 1895 ol fu 
ales membru al Academiei din Rar- 
lin, pentru x slirgi aceste puține data 
biografice. Primela luerari ale lui E- 
rieb Schmidt ead loemui în timpul 


"vind ştiinţa literaturii se bucura la 


AN 


-— 


Germania, de o mare inlarire, dato- 
rità mai cu seamă aelivitaţii lai Sehe- 
rer. Acesta sehimbase eu desävir- 
ice bazele istoriei literare; ol aplică 
poezici vechi germane, vare pină la 
el forma numa! o temi pentru carct- 
tări limguistice si motrice, meloda mo- 
deruă a criticii literaro și saletien, nga 
cum fusese formală do Lessing şi de 
fraţii Grimm, pentru literatura nouă 
şi, invers, aplică principiile criticei de 
text a scoalei Larhmaniana, şi asupra 
poeziei moderne, Astfel se căpăta o 
metodă, care fu aplicata dela primele 
documente literara pina la ultimele 
produelii ale seriitorilor in viaţa. Erich 
Schmidt se declara partizan zl aces- 
tei metode chiar in lecţia do deschi- 
dere a cursului său din Viena. Stapin 
pe aceustă metoda el incepu ru n se- 
tie de cercetari speciale filologice, pen- 
tra a trece apoi la epoca nouă. ln a- 
coastă direcţie, iu alară de lurrârile 
sale asupra lui Goethe si fericita des- 
coperire n primei forme a lui Faust, 
= de ajuna da a menţiona studiul său 
asupra lui Lessing şi ultimele volume 
de critice „Ohurakteristiken*, 
Nozinlintisehe Monsaishefie 
(Iunie, 1913), Wilhelm Schröder, După 
alegerile Landtagului prustan. Subt 
regimul electoral, vare domneşte in 
Prusin, îufatigarea camerei deputați: 
lor nu s-a putul schimba vu mull, nici 
după ultimele alegeri, Faţa de 1908 
soclaldumoeruția a reuzitt deslul de 
bine: şi-a menţinut cele șase scauno 
şi a eiştigat patro. Cslelalie partide 
nu ciştigat sau an pierdut citeva muan- 
date, schimbari care nu preziala îm 
portanta decit sporiulă pentru anu- 
mite cerruri +leelurule. linportant e 
taptul că în anumite cercuri, d.p. în 
Niuderbuenim, progresistii {,Fortarhit- 
Mer», saw uliat ev socialigtii in con- 
tra vonservatorilor, S-a davodit deci 
eă col puțin in ujele punele, se poate 
ajunge la o înțelegere între aceștia 
si Bocinlişii. Importanța acestui fapt 


REYISTA REVISTELUR ttp 


a fost mai bine înțeleasă do conser- 
vatori docit de eäträ mulți socialisti 
care îşi ascund nepricoperea lor in 
därätul unor aşa zise „principii“. Con- 
servalarii gliu foarte bine, eñ doi suu 
trei progresięli in camera mal mult 
sau mai puţin, nu insamnä nimien, dar 
ck supremaţia lor in Prusia e posi- 
bilă numai atita timp cil muncitori- 
mea socialdemocrata gi burgbezis li- 
berală trāãese în dusmanie, 

Insă n-au conservatorii dreptate, 
cind afirma că burghezimea liberala 
tae In propria sa carne, cind se all- 
ază cu dusmanul shu de moarte? Nu 
vreu sovinldemocraliu să rastoarne or- 
dinea existenti ? la aceasta se poate 
raspunde: aoelallemucrația are alte 
griji mai apropiate, decit sä se gin- 
dvască la răsturnarea lucrurilor exis- 
tente. Și nici mu ura pevoe să se o- 
cupe de asta, căci alto forțe, în afară 
de partid, d. p. stutul şi camera, lu- 
crează, dach nu la răsturnarea cel pu- 
țin la miparea stării aclunle ocono- 
miee, ugu do bine, incit socisligtilor 
niei pu le råmino mull de complee- 
int, Diocamdatá, şi mai ales în Pru- 
sia, Irebue sfärmalā stâpinireu acelei 
mici grupe eare cearc ew toate mij- 
loacelo să oproasrà dozvoltarea poli- 
tica zi economies a (ärii- 

Socialdemoerujia, după experientelo 
de pion acum, cişligză in intindere yi 
josomnălale, in aceisgi măsură in caro 
va lsi coniarri forţele usupra relor- 
melur lu stutul acinal şi-şi påsireazā 
predica asapra Iuerarilor viitoare, nu- 
mai ca o distracţie pentru timpul li- 
bor ul duminici după amiază, 

The Contemporary Review 
(lanie, 1015). D. G. Thoumaian, — 
„Ultima ṣşansà?—so ocupă de viitorul 
Turciei, asa eum a rămas după râzi 
boiul buleaulr, si insisiă usupra ras- 
punderii Anzliei, Vureia a rămas Incă 
unul din vele mat mari imperii for- 
mule in cursul istoriei, Suprafaţa 
Turciei asiatice de astăzi îinirece su- 


420 VIAȚA ROMINEASCA 
cv o IE DR IRI E E IN) ine a avort tree sa 


prafața Germaniei, Franței şi Austriei 
la un loc, Un punet slab în structura 
ei e lipsa de unitate, atit în privinta 
etnică eit gi religioasă şi culturala: 
Turci, Armeni, Kurzi, Greci, Arabi. 
Torcii sint veniți mul tirziu și n'au 
pulut dezvolta o cultură în înțelesul 
superior al cuvintului, pecind Grecii, 
Armenii şi Arabii au o tradiție cultu- 
rală varhe şi superioară. Apoi aceş- 
tia find Iudo-Enropeni sint mai ne» 
cesibili ideilor europene decii Tare, 
Pe lingă deosebiri de rasă și de nivel 
cultural se adaugă incă şi deosebirea 
de religie intre populația creslină și 
cea mahomedată, gi iucapacilatea wd- 
migislrativă a Turciei. 

Peuleu a asigura viitorul Turelei 
nu e deajuns de a o apăra impotriva 
duşmanilor din afara, ci trebue de m-i 
aplica o epitropie inauntru. Turcis 
trebue tralalà ca un copil. Anglis nu 
si-a farut datoria faţa de Tureia dupa 
ca a scâpat-o din mlaile Rusiei la 
1852 şi lu 1977. Nu trebaia lăsată pro- 
pria ei organizare pe prapriite ei mini. 
Dacă Turcia s-ar fi organizat europe- 
nezle după tratatul din Berlin, nzi 
n-ar fi tust râzholul bafcanie, Anglin 
sa mulțumit atunci pamai ca stipu- 
taţii platonice în privința protecţiei 
populaţiei creştine diw imperiul tar- 
cest, 

Aceiaşi chestie se pune şi uri şi ea 
trobue rezolvata practic şi solid luind 
în seamă experiența din trecut. Chas- 
tia Armenilor se puna azi mai ur- 
gent ca inainte, Ei au rămas acum 
#ingora populație creştină compactă 
din imperial turrese, Situaliu Jor ma 
inrâutăţi!, căci creştinii dia Tureia 
europennă emnnnelpinițu-se nu var mai 
coopera cu ti in apărarea drepturilor 
lor; apoi owmigrunţii mahomedani din 
Europa, find aşezaţi de guvernul tur- 
cese toemai in regiinea loruità de 
Armeni, o sporire a clomentului ma- 
homedan, eu sufletul incărent de ura 
răzbunarii, e un nou factor de perse- 


cutie împotriva Armenilor, Anglia 
prezeşie dacă nu se interesează acum 
să garantera viitorul Tureiei ; şi pen- 
tru asta trebue så se amestece efec. 
liv în organizarea ei internă, ca să o 
imlăreusră, O Turcie slabă e o prè 
mejdle continua pentru pucua Europei. 
Turela acum sa adresat în Angilia ca 
la o pratactonre pentru a face un im- 
prumut, Anglia nu trebne să piarda 
ocazia: nu poale răminea indifereniă 
la naroile Turciei. A-1 refuza impri 
motarile Iipseamoăã a o condamna la 
péire și a ameninţa parea Europal; 
pe de altă parte a-i acorda impromtu- 
tul fara garanții solide de iatrebuin- 
{are a acelui Imprumut Înseamnă n- 
celaşi lucru: Turcia n dovedit că nu 
e lu stare să so regenereze, Turela 
pa mai poute trăi azi decit prin „su- 
praregherea efectiva şi conlrolul Pu- 
terilor, şi măsurile de indreptare tre- 
bunse aplicate direct de ageuţi euro» 
peni*, După-cum s& vele, subt pre- 
text de apărare a intereselor Tureiti, 
autorul sustine pe faţă,—caia ce de 


fop! aproape a gi lucepot în practieš, 


—vasulizarea Turciei faţă da marile 
Puteri. Nu incape indoiala ea uzi m- 
sorlul principal In politica Marilor 
Poteri e modatilutea cum să-şi im- 


parta Tuorein ca eit mai puțin zdrun 
cin pentru ele, nu pentru Turcia. Fa- 


tele ptegaliioare deja su Inceput: nu 


e vorba de trezire a Tureiei, nici de 


adormire a ei—căci in orice caz en 
nu se mai poate migeu,—ci e vorba 
numai de pieilire reciprocă intre ma- 
rile Puteri asupra Marelni Bolnuv. 
The North American Rewiew 
(lunie, 1913). D. Sydney Brooks, —sSi 
tuaţia Marei Britanii în Europa” 
— insista asupra rolului pe care Ap- 
glia l-ar putea avea intr-un războiu 
european, Cu toate eà Europa e im- 


părțită intre Tripla Alianța şi Tripla 


Inţil- gero nu se poale prevrdea ce 
actione ur avea Anglia în cursul u- 
nui rêzboiu. Acest faclor a fost deci- 


ziy də a Impiədera izbucnirea unui 
războiu european din criza balcanică, 
—războlu cura în unele momente era 
mai mult încă devit pe punctul de a 
izbucni, Se poate observa ca în urma 
creşterii armamentelor in toate tarile, 
Anglia a rāmas tot în vechea tradiție 
de a nu considera armata de uscat 
deci! en un factor de apârure, nu u- 
nul de ofensivă. Și in acest eaz epa- 
tural că lumea să ro intrebe ca aju- 
tor poate da Abgliu în caz do râzbolu 
in balanța puterilor continentale, Dar 
trebue să se ştie că Triplu Inţeligero 
este pentru Anglin o garanţie de paco 
nn e colsborare de răezbaiu. Anglia nu 
sa posle sinucide pentru a procura, 
lan ax eventual, soldați pealru unu 
măcel continental, 

în adevăr, sporirea arinalei parma- 
monte in Anglia ar fi în dezavantajul 


REVISTA REVISTELOR 


421 


fotei şi ar constitui o lovitură irepa- 
rabila sistemului ei industrial. Apoi 
ea ar cere introducerea serviciului mi- 
litar obligator, cein ce in Anglia nu sa 
poate. Asifel, ducă Anglia s-ar çon- 
torma necesităților unui viitor razboi 
european pe continent, in ealiluta de 
partază în scel războiu, ar trebui să 
piirâmtaseă toală tradiţia dezvoltarii 
ei istorice, ceia ce e imposibil. Ea ar 
face sforțari în aceasta direcție numul 
atunci clad ar vodea ea existenta ei 
depinda de soarta unul răzhboiu euro- 
pean, în care lupte pe continent l-ar 
decide soarta ei proprie. In starou da 
ustăzi Anglia nu erede că trebue să-și 
părăsească tradiția ci şi nu pâreșie 
necesari sporirea arinatel ci în ve- 
derea unui conhict suropean, Ea con- 
tinuă si-si încreadă tot viilurul ci tn 
puterea flotei, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE 


Bergson, H. Poincaré, Ch, Gide, ete. 
La matérialisme actuel Paris, Fiam» 
marion, 3.50. 

E o lunare da mai multe artivole, 
datorite unor cugetători de primul rang, 
aspru materialismului In filozofia deazi. 

Ernesto Caffi, Nietzsches Stellung 
zu Machiavellis Lehre. Bin literari 
cher-philosophischer-Essay. Wien, 

Autorn! şi-a propus să dovedeuscă 
că există p mare afinitate intro con- 
cepila atică a lui Machiuvelli şi acea 
a lui Nietzsche. 

Ed. Sprauger, Wiihann v. Humbouit 
und die Reform dea Hildungswesens. 
(Die Grossen Erzioher, bornusgopeben 
von Rad. Lehmann, Band IV) Berlia, 
Renther u, Reichard. 

E o operă pe care sa gindit Fr. 
Paulsen s-o serie, dar simţindu-și spro- 
plat sfirsitul, a întredințut-a elevului 
sau pranger, 


LONN 

1. Geikie et. P. Lemviae, Traité 
pratique de pâotogie. Paris, A. Hor- 
mann ot fils. 

Traducereu cărții lul Geikie făcută 
do Limolne, Lăsind la o parte disen- 
țiile teoretice, autorul dă nltimele ro- 
uitate ştiințifive pontru a puno la în- 


dămina cetitorului mijlocul do n studia 
în mod practice constituția şi viaţa pä- 
mintuluai, 

Dr. Wilh, Branca, Der Stand tn- 
serer Kenntnisse vom fossilem Men- 
schen. Leipzig, Voit et Co. 

Opera contio eelo mai noni rezul- 
tate ulo cereòtārilor asupra istoriei pri- 
milive n omului, 


ISTORIE 


H, Charles Woods. Ja Jurguio èt 
ses voisins. Paris, G. Gullwoto, 5 fr. 

peru ucoasta tradusă din engleză 
prezintă naintn interes de actualitate, 
intrucit studiază popoarele din Bal- 
tani. ) 

R. de Cesare, Merso secolo di 
storia romana. Edit, Lapi, Città di Cias- 
tello, 

Antorul consemnenză progresele fä- 


“onto în ultimii cincizeci de uni in Ita- 


lia, în domeniul viaţii publice. 

Castauzo Rinando, M. Risorgimento 
italiana, Città di Cantoilo, Lapi 

E o colecția de patruzeci şi pateu 
de conforinți caro tratează diferite 
chestii din istoria modernă a Italiei, 

Georg Veith, (sar. Lelpzix, Quollo 
u, Moyer, 1912, 

Autorul stadiszā viața lui Caesar, 
căutind, în opoziție cu Ferrero, să do- 


MISCAREA INTELECTUALA 


vedeasă gonialitutea lui, uşa cenm n | 


susținul-o Mormon. 

Sigmund Münz, Von Bismarck bis 
Bitaw. Erinnerungen und Bogegnun- 
gen an der Wende moeien Tahrhun- 
deris, Berlin, G. Stilke, 1012, 

O colecție de folletoano slo cunoscu- 
tului scriitor vionez, asupra vietti in- 
timo a intãiulni și àl patrulea vanrelar, 


EC POLITICĂ. SOCIOLOGIE, DREPT 


Panl Pic. Les assurances socit- 
lea en France et ù Letrangper. Paris 
Altan, 4 fr- 

Un studiu complect și comparativ al 
chestlunei asigurărilor muncitoreşti, pe 
care dezvoltarea crescindă a vieţii o- 
cunamice o pune tot mai vio şi mai 
urgentă lu ordinea zilei, 

R. Michels, La sociologi del yir- 
tito politico nedla domocraria imo» 
derna. Torino., 

Autorul ajunge ln coneluzia că și în 
aşa nnmitaje partide democratice „vo- 
inta massolor e în mod fatal subordi- 
uată unei mici oligurhii de conducători, 
Rich. Calwer. Zahrbuch der Welticirt- 
schaft. Jona, Gustav Fischer. 

U operă se consultat, bazată pe iz- 
voara oficiule, caro ne dă cifrolo stn» 
tistice aproape a tntaror țărilor: Fun 
pendant perman k cunoseulei opere 
cugleza States e Jou Book, 

H. Chr. Caro, /feinrieh von hirist 
und das Recht. Berlin, Puttkimmer i. 
Mihlbrecht. 

Autoral studiază din punot ie vé- 
der juridic acţiuneu din nuvela Mithaol 
Koħihaus’ și din comedia „Der zer- 
brochane Krug”. 


CRITICA LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ 


Ernest Dupuy. Poètes ct Critiqmea. 
Paris, Hachette, S5 

Studii critice asupra lul Jean Richo- 
pin, Paul Verinino, Manrice Bonchar, oto. 

G. Rossi, Varietà letterarie, Edit 
Zanichelli Bologna, 


e ŮŮŮ———M 


423 


— 


O colectie de stadii literare usupe 
folul do subiecte—dela Homer pină lu 
Varlueri, 

L, Celentano, Esiste un arte mader 
na în Jialia ? Milano, Libreria eđitrice 
milanese. 

Volumul conţine două părti: in pri 
ma uatorul tratează istoria urtai itali- 
na sela 1850 pină ln Sinolo sec, tro- 
cut; in a doun, se ocupă en arta ita- 
liană în generul și cu cea neupalitană 
in special. 

Heinrich Spiers, Dos poetiseha Ber- 
lin, München, Georg Müller. 

Autorul studiază rolul juvat de Bar- 
lin în mişcarea literară garmană, 

B. Haendeke, Fntiriekiungsyeschich- 
to der Stilarten, Verlag von Velha- 
gon u. Klassing, Leipzig. 

in evoluţia stilarilor, autorul aro in 
vedere în primul rind arehiteetara, dar 
ne neșrlijuză niti celelalte arta. 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORI 


Jocphin Peladan. Nor Eylises ar 
tistiques et historiques, Paris, Fote- 
maling, 3%, 

Deserierou mai multor biseriel din 
Franța, insomnate prin rotal lor isto- 
ric ori prin stilul In vare aini cuns- 
truite, 

Lonis Botte. Au Coeur iu Maroe, 
Paris, Hachette, + fr, 

Autorul a călătorit și æ vizitat multo 
localităţi din Maroc, pe caro la idaserio 
nice, dind și intorosante anunte a- 
supra vieții locale. 

Roald Amundsen, Dio Eroboruni 
dea Sădpale.Miinebeu, Lehmanus Verlag, 

Celebru explorator daneria mxpodițin 
sa la polui sudic, din 1910 |12 şi a- 
inse si probele deñnitivo că In mdovăr 
a sjans pină la Pol. 


Ad. Corean, Les Soridtea primiti- 
pes de V'Afrique ennatoriale: Puris, 
6 fr. 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


Trăind 80 de ani în Congo francez, 
autorul s avut prilej să cunoască foarte 
bine viața popoarelor primitive din ro- 
glunile equatoriale alo Africei, ngu că 
lucrarea sa e foarte bino documentată, 

Dr. R. Karutz, Unter Kirgisen und 
Turkmenen. Aus dom Lobon der Step- 
po. Leiprig, Klinkhurit u, Biermann, 

Autorul, diroctor al muzenlul etnogra- 
fic din Lübeok, deserie popoarele pen- 
insulei Mangysehlak, 


CHESTIUNI MILITARE 


Lieut Col. Boucabeille. Lo pusrre 
Turco Balkanigue (1912), Paris, Chi- 
pelot. 

Fără să îi fost de fst la luptele din 
Valeani, autorul n adunat, controlut şi 
clunibent informaţiile si datele relutive 
la răzhoin şi a uleltuit o expunerea ori- 
tică a operațiunilor militare. 

G. v. Grăvenite, Gesehihte des ita- 
lienisch-tirkiackhen Krieges. Erste Lie- 
ferung, Berlin, Eisenschmidt 1912. 

Necustă primă fuscieulă, povestește 
răsboiul dola inceputul său pină-a ziua 
de 27 Oet. 


LITERATURĂ 


Paul Rabot, Les Jouw dans la bru- 
me. Paris, Fontemaing., 5.50. 


Autorul pune in opoziție două ea- 
rattere diferite de femel, pe care le 
studiază nmănanțit pe bazu unei intrigi 
conduse en dibăcie. 

F. Chiesa, Istorie e favole. Ed. For- 
miggini, Genova. 

Autorul, un olvefian, care à căpătat 
do curind premi! Schiller, a reunit In 
acest votam mai multe nuvele. 

Giovanni Sforza e Giuseppe Gul- 
luvresi. Crrteggio di Alessandro Man- 
coni, vol. I. Milans, Hoepli 1912, 

Acest al IV-lea vol al operelor com- 
piecte a lui A. M, cuprinde corespun» 
denja sa. 

Ernst v. Wildenbruch, (Gesoiimelte 
Werke, horausgegobon von Berthold 
Litzmann, Erstor bis dritter, siebenter 
m. achter Band. Berlin. O. Grotescho 
Voila psbuohua dune, 

Primele volumo ale unei editii com- 
plecte a lui W, Prima serle vu conți- 
nea romanele şi nuvelele, în & vol. A 
doun, in 9 vol, dramele şi cu Inchevre 
poeziile lirive 

Peter Rosegger, Das Buch von den 
Aleinen. Leipzig, Staackmunp. 

Nu o o carto nouă a cunoscutului 
scriitor, ci o alegera din sorierile sale, 
caro se rapoartă ja copiii și nepoţii săi 


BIBLIOGRAFIE 


D. G. Teodorescu, Das contrats agricoles en Roumanie, 1912, Jouve 
et C-nle. 

Dare de seam! axupr aplicării legii pentru nwoeli agricole în 1912, 
1912, Bucureşti, Tip. „Carol Gibls, 

Octavian Prie. O viipoară, Piesă populură în $ ante, 1912, Blaj, 
Tip. Seminarului, Proj. 00 ft. 

Grigore Goilav, Bisericele Armene de prin țările vomine, 1912, Tip- 
Carol Gib. 

C-A. Stoianovici. PFleacuri. Botoşuni, Saidman, 1942. 

Inginer Th, C. Lecca. Blaborarea ai comercializarea invențiilor. 
Sfaturi pentru inventatori, Tasi, Tipografia „Dacis*, P. si D. Niesen, 1912, 
Preţul 2 lel 

Spiru C. Haret. Criza bisericească. 1912, Buenresti, Tip, Carol GOL, 

D. Tomescu. Actiunea Naţionalintă. 1912, Craiovu, Endit. „Ramuri“, 
Prot. 150 lel 

De. Onisifor Ghibu. Scoala rominească din Ungaria. MM2, Sibiu 
Tip. Krafft, Prot. 0 b. A 

Un dascal din Ardeal. Cum sar putea asigura viitorul poale! ros 
mineti din Ungaria. 1913, Arad, Tip. Niehim, 

Vicenzo Cento. Don Carlos. 1311, Pirenze, ufficio dola „Rassegna 
nationala“, 

Vasiliu-Bacău, Bucorina, Cutremurile de pămint, Foluuaele călăto- 
şiilor, 1912, Bucureşti, „Mioorva*. Preţ. 50 bani, 

Paul Goy, Chostiunea saxuulă din punet de vedere medical si mo- 
ral. Trad. de Dim, |. Corniloseu, 1912, tip. Rominească, preț. 50 bani. 

Petm Bogdan. Pondul molecular al liehidelor. 1812, Bucuresti, 
Academia Ramină, Prot- 40 bani. 

Tudor Pamtili. Boli şi loccuri, după dntinele și eredințele poporu- 
ini romin adunate din vomuna Pepe (Tecuci, 1913, Bucureşti, Avademia 
Nomină. Preţ. 1 lou 

N. lorga. Breasla biinarilor din Botopani. 1911, Bacuroști, Atado- 
miu Romină. Pret. 50 b. 

N, Iorga. 1. Privilegiul din 1815 al Tirgeliei» Frumos, I Din waja 
maşnenilor vieri ai ținutului Săewenitor, 3911, Bucuresti, Academia Romină. 
Preţ, 1 lon. 

D. A. Sturza. Zasomnätatea divanurilor ad-hoc din ași şi Bucu- 
veşti în istoria renașterii Rominiei (2 volj, 1911, Bucurosti, Academia Ro- 
mină. Preţ. 2.60 lei. 


426 „__ VIAȚĂ ROMISEASCA 


L C. Filitti, Jurburäri revoluționare în Țara-Romînenscă între 
anii 1840—1643. 1912, București, Acad. Romină. Preţ, 1 leu. 

N. lorga. Contribufii la Istoria bisericei noastre. 1912, Bucuresti, 
Acad, Rom, Preţ, 40 bani. 

1. Bogdan. O scrisoare din 1070 a Mitropolitului Dosofteiu, 1912, 
Bucureşti, Acad, Rom, Preţ. 50 bani. 

Dr. C, L Istrati. Citena date relative la diferite chestiuni de arhe- 
ologie. 1912, București, Acad. Rom. Pret. 1 lei. 

Dr. G. Z, Petrescu. Arsenicul în tratamentul sifilisului şi valoarea 
terapeutică a diozitimnidoareenoben solului. 1912, Bucureşti, Acad. Rom. 
Pret. 70 bani. i 

lon Mantu. Din carnetul unui dasci. Studii și articole. 1912, Si- 
biu, Tip. Arhidiocezană, Preţ. 1-50 cor. 

Aurelian Tăutu. Viața și minunile Kf. Ioan cel nou dela Suceava. 
191%, Suceava, Tip. Sac. „Şcoala Romină“. Pret. 20 bani. 

Ministerul ludustriei şi Comerțului. Anwarul Statistic al României, 
1912, Bucuresti, Impr. Statului, 

Georghe V. Hanes. Cariera militară, 1912, Bue i k 
„Poporul“ Preţ 1 ieu. 7 A P TR: 


€ D. Seraba. Vasile Conta, Studiu filozofic, 1912, B 
lierilo Socec, Preţ, 1,50) lei. 5 E EEEN IOT 


: Vasile Gireciue, Utraovismul de predare la liceele (gimnaziile) ro- 
minești din Bucovina. 1912, Cernăuţi, Tip. Soc. „Seoala Romină*. Fără prot. 
N. Băneseu. Un poòme greo vulgaire relatif d Pierre le Boiteux 
de Valachie. 1912, Bucureşti, Tip. Găbl. Fară preţ. 
Dr. P. Cazacu, Asigurările muncitorești în cas de boală. Bucureşti, 
Tip. „Coltura* Soe, Coleetivă. De Y 
+ Ed omu Biblioteca națională, No. 45 7. Menirea arma- 
i. Civilizația Greacă şi Rominii, Insemnätatea comerțului. 1912. Bueu- 
teşti Minerva. Prot. 58 buni. w PNS 
Alexandru Lupeanu, De vorbi cu sdtsnii (ginduri gi îndemnuri). 
1912, Cluj, Tip. Carmen. Pret. 70 bani. ý & Tie 


N. |. Philippide. egimul aD, ELE a ; 
mul Romin". Fără preţ. Regelui Carol, 1912, Galați, Tip, „Bucis 


Dr, L Nistor, Zür. Geschichte des Sehulicesena în der Bukowina- 
Cornomita. 1912. Pâră preț, 


Alexandrescu-Dorua. Popasuri, 1912, Bue „Biblioteca pentru 
toți“: Pret; 30 bani, sean, ý i 


Simicel. Epigrame. 1912, Făgăras, Tip. Yer. Preda, 1.20 coroane 
(L50 lei). 

Antimilitarismul. Desbaterile procesului Alexandru Nicolau, la Our- 
tea cu juri da Ifor, în ziua de 7 Mai. 1312, Bib, „Rominia Muncitoare” 
No. 33, Preţ, 1 leu. 

Dr. Vasile Loichiţă, profesor. Patriarhul Ciril Lucaris, Contestu- 
nea parudolucariană și urmările ei, 4912, Caransebes. Pret. 50 fileri. 


lon Pilat. Fisäri păgâne, poezii 1910—4912. 1912, Bucaresti, Min 
Preţ, 1.75 lei, tie făra 


i 
l 


BIBLIOGRAFIE Liri 


De. C. L Istrati. O carte puțin cunaseută despre apele minerale ale 
Valahiei. 1912, Bucuresti, Acad, Rom. Preţ. 20 bani. 

Dr. C. I. Istrati și Dr. M. A. Mihailescu. O metodă pentru puri: 
ficarea parafinei. 1912, Acad. Rom, Preţ. 20 buni. 

Dr, C. L Istrati şi Dr. M. A. Mihailescu. Acfizenen anilinei asupra 
fenolului. tribono-triiodat (1. $. 5, 2. 4. 6) 1912, Bucuresti, Acad, Rom. 
Preţ, 20 bani. 4 

Dr. C. |. Istrati ṣi Dr. M. A. Mihailescu. Albanita. 1912, București, 
Acad, Rom. Preţ. 20 bani, 

Dr. C. |. Istrati şi M. A. Mihailescu. Despre acțiunea acidalni azotos i- 
supra cieloboxadienului 3, Son parafoniminie di-tenumin 2, 5 (dianilido 
chinar anil) 4912, Bucureşti, Acad. Rom, Preţ. 20 bari. 

Dr, C. L Istrati si C. Teodorescu. Citeva date relative la dizolva» 
rea cuprului metalie în diferite fracțiuni obtinute prin distilarea petro- 
tului brut, 1912, Bocuresti, Acad. Rom, Pret. 20 bani, 

Dr. N. Leon. Insectele sugätoare de singe din Rominta. 1911, Be- 
curesii, Acad, Rom. Pret. 1 leu. 

Dr. D. lonescu-Bujor, Contribufiuni la studiul petrografice al Car- 
paților meridionali, 1911, Bucureşti, Acad, Rom. Preţ. 20 bani. 

M. Sadoveanu. Bordeenii şi alte povestiri, 1912, Bucaresti, Minerva. 
Preţ 2 lei. 

V. Kereyaghin. Amintiri din răzhoiul dela #877, trad. de Nicolue 
Pandele, Biblioteca Minerva No. 121. 1912, Bucuresti, Minerva. Preţ 30 bani, 

Pietari Plivăriuta. Nuvele finlandeze trad. de O, Bursch. Bibliotocu 
Minerva No. 15. 

Ouida. O frunză în vijelie. Trad. de Vasile Sadoveanu, Biblioteeu 
Minerva. No. 123, 1912, Bucnreşti, Minerva, Preţ 90 bani. 

Dr, ie Bărbulescu. O culturi u ronf Gori, Jetinje, 1312. (Tra- 
ducerea in limba sirbeaseă a articolului „Cultura în Muntenegru“ publicată 
în „V. R.“ în lunile 1911), A 

L Enescu. (oopevaticele sătești, 1912, Siblu, Tipografiu arbidiecezună, 
Preţ. 1.50 eur. 

E. Lovinescu, Aripa morții (romun), 1913, Buenreşti, Edit. „Vlacăra”. 
Preţ, 1.50 lei. 

Madame Conta-Kernbach, L'efjort volontaire dans education in- 
țelleetuelle, 1913, Bruxelles. imprimerie Victor Feron. 

3 „. L'educotion manuelle, 1918, Bruxelles, imprimerie 
Vietor Feron. 

Vasile M. Kogălniceanu. O criză națională (Kominis şi confiictal 
balcanic). 1913, București. 

G. D, Creangă. Politica de stat București, 1913, Prot. 75 buni, 

Al. Tzigara-Samureš. Biserica episcopală din Curtea do Argeș. 
1913., Bucuresti, Carol Gobl. 

C. Th. Moroşanu. Constitujiea materiei. Ideile moderne după Jean 
Becquerel. București, Cooperativa, 1913, Preţ. 75 b. 

loan St. Popescu, Unirea face muterea, Exigetice. Bibliot, Oetodosă 
răsăriteană. No, 16. Iaşi, 1913, Preţ. 20 bani. 

(Urmează în Na, viitor). 


DEAE IA 


TABLA DE MATERIE 


a 
Volumului XXIX 
(ANUL VII, NUMERELE 4, 5 şi 6) 


J.— Literatură 


_ Pag, 

! Aiceste.— Maxime 378 
_ Brälescu-Voinesti Al. Ë, — Fariseu... . 225 
Călugăru Alice. —Serpii (Versuri) 

Cazimir Otilia. — Viziune.— Dilemă.—Cintec (Versuri) 3 
Codreanu M..—De inimă-albastră. — Păcatul (Sonete) 157 
Spre Domnul... (Sonet) 3 s 303 
Galaction G..—Maica Rahila și Sora Veronica i 340 

Iosif O. St«—Visul unei opii de vară (Actul al 
doilea. Trad. după SENA Ă ; 5 159 
caii Cintec. (Versuri) E A 206 
7 Pastel (Versuri) 339 

Lebrun Francis. — Icoane şi umbre (Nulerii-—Ora vir- 
giliană. — Pesimism) i 313 

Papadat. Bengescu Hortensia. — Dorința 


Sadoveanu M..—Neamul Şoimăreştilor 


85, 145. 28o 


XI. —Stadii — Articole. Serisori gin ţările romine și 
din străinătate 


Anghel D. C..—- Retrocedarea Basarabiei (Două manus- 
crise inedite ale unui mare logofăv E 346 


Pug. 


Bărbulescu Ilie.— Din lumea Balcanică (Noua orien- 
tare in politica externă la noi şi in Sirbia) 

Drouhel Ch..— Modelele franceze ale teatrului lui A- 
lecsandri (Boeri şi Ciocoi) 

Georgescu ŞI.— Gagauzii şi origina lor 

„Kostaki L. N..— Scrisori din Paris (Despre snobism.— 
Teatrul Astruc.—Artistii Romini la Paris.— 
„Dingo*, roman de Octave Mirbeau) 

P; N. P. — industria mică (|), C. D.-Gherea şi pla 
tel Kropoikin) 

Paltin C..— Scrisori din Bucovina (Chestia limbii: — 
Chestia bisericească.— Jubileul unei scoli 
secundare. etc. etc.). 

Profiri N..— Construcția orașelor (Stadtebau). 

e Roselli Radu.—0O intrebare . 
Sadoveanu Izabela.— Școala nouă in Germania r 
Trufnescu N. dr. — ” Azistenţa copiilor în „Azilul 

Gregorian“ din laşi 
Ungureanu M.. — Scrisori din Ardeal (Mobilizarea 
Rominiei — Şcoalele noastre.— Chestiunea 
bisericească, ete) . a Ă 
„Viaţa Rominească*.—Apel . . . 127, 275» 


INI.—Note pe marginea cărţilor 


Galaction G..— Printre tomnri brăcuite (, ceata 


d'Avril* de Julia Hasdeu) , s 
Bolez 1..—Pe marginea unei biografii . 
Botez Demostene, —,Thaïis* . 2 


Botes Î..—Două comedii vechi engleze 


IV. Cronici. 


Bădărău A. T.—Cronica ştiinţifică (Vrista pămin- 
tului). 5 è x > - 
Cronica ştiinţifică (Moartea pămin- 
tului 
Carp M.. e, olară (Examenul de absolvire 
a ase gimnaziale) . | 
Coşoiu N. WE- Crale financiară (Imprumuturile de 
stat in legătură cu proectatul imprumut 
de 405 mi. lei pentru C. F. R) r 
Dan I.—Cromca anistică („Salonul Oficial“) 
p Duca G. I.—Cronica externă (Criza balcanică) 


319 


114 


iH 


Joachim M. V..—Cronica economică (Statul ṣi tunc- 
ționarii comerciali in Germania) 


A Cronica economică (Cooperativele 
” şi negustorii detailişti) A 
2! e Cronica financiară 


V. — Miscellanea 


nulă R.“.— Libertatea şi răspunderea „presei engle- 
ze*.—Un panegiric al d-lui lorga, prefa- 

țiat de d-sa..- „Mioriţa“ in franţuzeşte 
PP. Nicanor «& Co,.— „Trenul al doilea*.—0 scrisoare. — 
Procesul cu d. Radu D. Rosetti. —Dela Ad- 


ministralie 
z Revanşa.—O scrisoare, — 4 St, U. lo- 
sif şi L Chendi ; > i è 


ViL— Recenzii 


- Adamescu G.„—İstoria literaturii romine (M. C.) 
cumente birlădene (Vol. I) 


(V. D) 

bBânescu N, şi Mihailescu V..—loan Maiorescu (Seri- 
ere comemorativă cu prile Sp. aia 
nașterii lui, 1811—1 sger) ( 

Bergson, Poincaré H., Gide C Waan Ch, Roz 

Firmin, De Witi-Guizol, Friedel, Riou G aston. i 
matérialisme actuel (P, R.). 

Budurescu N..—Pocma navelor plecate (G. Te a 

Babeş V. dr, — Documente privitoare la Serum anti- 
dilteric preparat la institutul de patologie 
şi bacteriologie din Bucureș i, precum şi 
răspunsul la interpelarea d-lui Atanasiu, 
făcută la Senat In zilele de 2r şi 22 Mar- 
tie 1913, (Dr. P. C). 

Cambon Victor, Klema. au travail (E. `T) 

iina a e a Ta rezervelor ar- 

tei ( 

Driault E. si Monod G:—Evolution du monde mo- 
derne. Histoire paas et sociale 1815-— 
1911) (V. D.) 


y Dilie B..—Din etica poeziei populare 4 
„ Densusianu nRa Saris Popoarele R A 
(G. P, j 
Farago Elena.—Din taina vechilor răspintii ii S} 


- 


Grădinescu gi ri a Rolul capsulelor supraverhie 


Ciara Em..— Amintiri, Schițe M. Cy r 

lorga N..—Patrahirul lui Alexandru cel Bun: cel 
dintăiu chip de Domn romin (G. P.) ` 

Loti Pierre.— Turquie agonisante (|. B.) 

Leclerc a Incertitudes de la Biologie 

Papahagi Per..— Din trecutul cultural al Arominilor 
(cu prilejul unui document de ari) (G. A 

Poincar Henri.— Dernieres pensées (A, Z.) 

Raşcu M, I.—Sub cupole de vis (Poeme) (G. T.) . 

Russo 1).—Din corespondența Pin Ana ii 
viță (1708 > Marg: (G. : 

Sandu- Aldea C..— Pe rest P AJ) . 

Songèon Gucrin P. R.—Histoire de la Bulgarie de- 
puis les SkA jusqu'à nos i 485— 
1913) (V. D.) 

Tonegaro C..—Poezia mării (Antologie) IM, C) 

Vilsan G..—O tază In popularea Țărilor romine (G. P.) 


VII — Revista Revisielor 


Abudie Ch. dr..— Tratamentul medical al tuberculozei, 

Aukersmit Frederik Johan.— Socialdemocrația filan- 
deză faţă de alegerile din 1913 a 

Broda R. dr..— Problema inarmărilor X 

Broox Sydney.—Schimbarea inarmărilor Europei 

Situa aiis Marei Britanii in Europa . 

Bruce Charles sir.—0O punte între S Eaa 
şi tripla alianță 

Chaumieux André --Chestia celor zece romane 

<Cuvint Moldovenesc» (Nr. pe Mai) . r 

Della Seta Eschilo.—Noile orizonturi ale biologiei . 

De AMonbmnorenci G, S. J.— Arta picturii și Shakes- 
peare 

Descamps Paul. — Chestiunea Balcanilor din punct de 
vedere social s A 

Dugas 1...— Tumiditatea lui Chateaubriand 

«Ecoul» (Organ pentru apărarea intereselor functio- 
narilor comerciali) 

Girleanu Em..—~, Aripa aer pă de Eug. Lovinescu 

Hake Bruno. Erich Schmidt 

Hervier Louis Paul—Cea dintăi iubire a lui W al- 
ter Scott i A ` . 

I. A. R.— Cerna SE : . 

«Luceafărul» (No. pe lunie) 


Pag. 


Manfredi Luigi—A proposito di una riforma della 
libera docenza . .. am « 
Martin W..—Noua lege militară a Germaniei 4 
Matisse Georges, Teoria moleculară şi ştiinţa con- 
temporana . i K AEI 
Mehedinţi S$..—Moralitate incompatibilă cu publicis- 
tca... . . . i . 
Nicoară M..—Episcopia de Hajdudorog şi adevărul 
Noé C. A.—Raporturile dintre biserică şi stat în 
America A A . . 3 
«Noua Revistă Romină» 9 ai e b 
Pădure Gh.. —Lupta contra legii Apponyi . y3 
Pernersiorfer Engelbert.—Austria după războiul din 
Balcani A A s A $ 
«Revista Marină» (No. pe April) . w : 
«Revista Porturilor şi Navigaţiunii Comerciale» (No. 


April < > $ 
Ribolia RO boala a lărilor tropicale š 
Rusu Matei.—Rominia in picioare , . 
Sauzède Albert. — Problema Salonicului 5 
«Savremenik» (Nr. pe Maij .  . n o 
Schröder Wiihelm.— După alegerile Landtogului pru- 


sian A 3 s z 

ski Knjizevni Glasnik» (Nr. Martie) . : 

Sati Roberi sir.— Legislaţia ata akcodiici in Noua- 
Zeelandă = á ` 


* . 


Thoumaian G..—Ultima şansă Ă A š 
X..—Pangermanismul şi panslavismul . $ 
VII — Bibliografie : è i s 


BIBLIOTECA 
UNIVE RS] 4 7 


LA 31 


e S iii 


Pag. 


-E 


Pentru tot ceea te privește administratia : cereri 
de abonament. mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa Administrației revistei |, Viaţa Romineasea“ 


strada Golia, 52, lasi. 


_ D-1 1. Botez va continua sa reprezinte „Viata Ro- 
“ . 
minească . avind.dreptul sa primeasca sumele ce se 


cuvin revistei, 


Pentru tot ceea ce privește redactia: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, etc., a se adresa la Redacția Revis. 


tei „Viaţa Rominească“ 
Numai articolele știint 
chimice, medicale, etc.) se 


strada Golia 52, Iași. 
ifice (științi naturale, fizice, 
vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 


tineanu, str. Știrbey- Vodă, 111 bis, București. 


Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Viata 
Rominească, Sint rugate så se adreseze Administraţiei 
prin mandat poştal. 


AU APARUT: 


1 Em. Garleanu, Trei vedenii 

2 ŢI. Balzac, Câlâul 

314, Agârbiceanu, Prāpastia 

P. Heyse, Prizonieru 

N. Beldiceanu, Un singuratic 

6 Afred de Mussel, Mimi Pinson 

7 Carmen Sylva, Prinţul co- 
drului 

D a F ` 

9j Er. Renan, Viaja lui Isus 

10 Victor Efltemin, Fără suflet 

11 Benjamin Constant, Adoli 

12 C, Miczath, Cavalerii 

13 Anghel, Povestea celor necâjiți 

14 Prosper Merimee, Don Juan 

15 L. Zolstoi, Plăceri vinovate 


lo s . wi A 
i7 Al Constantinov, Bai Ganciu 


Ji de 


Biblioteca „Lumina“ 


Un număr 128 pagini, 30 bani 


18 7. Dragoslav. Pory 
tuluj 

t9 Rudolf v. Gotshal, Yrädātorul 

20. Th, Gaulier, Aria Marcella 

21 A, Beldiceanu, Neguri 

AA 

23) O. Minar, Cum a iubit Emi- 
neëscu 


triane- 


24 A, P. Cehov, O căsătorie visatā 

25 N. Dunäreann, Din negura 
vieţii 

26 Maxim Gorki, Omarul 

27 „4. Cazaban, Tovarâşul de 
drum 

28 C. Davle, O crimă celebra 

29 E. Lovinescu, Crinul 


30 Sacher Masoch, Fiul iubitei 
31 ran Vazoff. Sub jugul turcesc 


42 G. Asian; Cum să trăim 2 


AT E o DI