Viata Rom. (R.), 1913, 28

ao z FI - - 
Proprietatea Bibliotecii 
Univərsitäții lași 

N a, 


îi 


IUL 


4041390 Per ilodice 


712 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
IAȘI 


TABLA DE MATERIE 


a 
volumului XX VIII 
(ANUL VII, NUMERELE 1, 2 și 3) 


I. Literatură 


Pag. 


jeldi canu N. N..—Fetiţi doctorului - 
B. P. Hortensia, — Viziune ă = 
Caragiale 1. Mateiu. Grădinile amâăgirii.—Întoarce 
rea Invinsului.— Mărturisire (Versuri) 
Diamandy G..—Un om 
Galaction G..—MHaret 
FA —Minăstirea Cetatuia - i ; 
Goga Octavian.— Revedere-— Singur. Taină (Ver: 
suri) : ; r : r 
Iosif 0, St.—Cintet (Versuri) 3 ă ; 
3 -Visul unei nopţi de vară (Trad. după 
Shakespeare) ; 3 . 
Mihalache 1..—Cum am cunoscut pe Haret 
Morăreseu S1.—Spiru Haret 
Pătrăşcanu D. D...-Aducindu-mi aminte. 
P, Em..-— Tirziu (Versuri) è ; s 
Popescu Sp.—Spiru Haret (Amintiri şi note) 
Pricopie I. Mih.. — Noaptea (Trad. în versuri) 
Rădulescu Dem, Mircea.— Demonul (Versuri) 
Rodo.— Toamnă. — Amurg (Versuri) 
Sadoveanu M..—Neamul Şoimăreştilor 
S. M.—Dintr'o Scrisoare 
Topirceanu G..—Primävară (Versuri) 
E p -Intr'o noapte de vară... 


Shăriulescu Ilie —Injghebarea alianței 
melia ei . a . . . 


ti 


15. —Ntuaii. — Articole. Herisori din țările romine și 


din străinătate 


Arghirescu G..— Situaţia invăţămintului primar, In 
raport cu cheltuelile budgetare . A 


Brătianu 1. Vintilä.—Haret om politic 


Bädärðu A, T. — Din mişcarea științifică š 
23 —Potopu - è 
— Regiunea inundabilă a Dunărei 


# Duca G. T..— Situația creată Rominiei prin ultimele 


evenimente din Balcani . i i 

= . — Spiru Haret . . . - 

Kostaki L. N..—Secrisori din Paris (Criza dela Come- 

dia-Franceză.— „L'Embuscade*, piesă in 

4 acte de Henry Kistemaekers.—Un duel 

senzațional. etc.) . ; . A 

` a — Serisori din Paris (Un păcat din ti- 

nereţa.—Fra copilului —Franța de mine.— 
Orphismul. etc.) 


Nadețir 1..-—Haret și reforma invă mintului A 
Sadoveanu Jzabela. Probleme pedagogice (Coedu- 
cațiunea) Ă 


Slătineam A. dr, —Evoluția bacteriologiei dela Pas- 
teur plină azi : = . : 

Un bucovintan.—Scrisori din Bucovina (Situația şco- 
lilor primare la sfirşitul anului 1911. -l-up- 
ta Rominilor pe terenul şcolar) , 

Xenopol D. A_—Proprietatea mare şi cea mică in 
trecutul Taărilor Romine » . 


III. —Note pe marginea cărţilor 


P. B. 11..—Marcel Prevost 
Octav Botez.— Brand 


. . 


IY. Cronici. 


Alexandrescu C., — Cronica teatrală — laşi („Baba 
o Hirea*.— Bébé". — Hamlet“) é t 
Arghezi T. — Cronica teatrală— Bucureşti (Teatrul 
Naţional: „Cocoşul negru“ de Victor Ef- 

timiu) ; ; Ssi s F 

FĂ 4 — Cronica teatrală — Bucureşti (Teatrul 
Național: „Păiajenul“ de E, | Poezia 
depărtării* de Duiliu Zamtirescu.— "Teatrul 
Comoedia: Trupa de comedie bufă de subt 

direcţia d-lui Niculescu Buzeu) 


balcanice şi te- 


Paz. 


113 


422 


108 


II 


Pag. 


Cădere M. D.—Cronica pedagogică (Academia co- 
mercială) . 3 A s i 

Creangă D- G. dr.—Cronica politică (Orientări in 
politica interna) à . A A 

Duca G. 1.—Cronica externă (Situaţia in Franţa) 

Grue N..— Cronica juridică (Judecătorul penal) 

Pisosehi D..— Cronica ştiinţifică (Inrlurirea industriei 
omeneşti asupra climei) 


Răducanu 1.—Cronica economică (Criza de credit a 
cooperațici sătești) A S = 

S. C..—Cronita internă (Invălâminte din räzboiul 
balcanic) . 


Slatineanu A. dr.— Cronica medicală (Facultatea de 
medicină din laşi) - . i i 
Topirosanie (Cronica veselă (Fum) . 


vV, --Misecelinnea 


Articolul dlui Stere și „Noua Revistă Romină*,— 
ID. Brătescu-Volneşii despre Haret.— t lon 
R. Rädulescu-— Glasul ţărănimii luminate, 
la moartea lui Haret (Discursul invățătoru- 
lui I. Mihalache) — Diverse, —Futurismul) 

— Curentele literare si criticii— Militarismul şi indi- 
vidualismul englez.—hRominia in presa şi 
literatura străină... Diverse.--Dela redacție) 

— 4 P. Cerna.—O amintire despre Haret.—Dela re- 
actie . a é a A 


VI. Recenzii 


„Analele Academiei Imperiale Ruseşti, Secţia Limbii 
şi Literaturii Huseşti” (T. 11) - ; 
Anestin Fa "Orele eclipsele şi bolizii S s'au ob 
servat în Rominia, în anii t şi 1853 
An By: : > . 
. . —Planeta Venus în rogir (T. A, B.) 
Antipa Gr. dr„— Cercetări hidrobiologice in Rominia 
Pe ippoetanta lor ştiiințifică si economică 
T.A.B 


Băicoianu I. G.—Criza tracţiunii animale in agri- 
cultura Rominiei, Efectele ei și mijloacele 


de indreptare. Problema tracțiunii meca- » 


nice (H. L.) e . Li Li . 


IV 


Rürbulescu Ilie, — Relations des Roumains avec les 
Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Cro- 
itie, en liaison avec la question macedo- 
roumaine (C. A.) -> ` . : 

Boceanu te sat de cuvinte din jud, Mehedinţi 
IG. P3) ` A è i A 

Cazaban Al. —Intre femee şi pisică (|. S) ` 

Chesterton a E Victorian Age in Literature 
(i B) z K ; $ a 

Chiritescn T. A. —Grânicerul (l. S.) 4 r 

Delage ves prof- şi Goldsċhmidt M-me.— les théo- 

ries de l'évolution (S. M.) 5 / i 

Dumas- Fiul Al.—Un pachet de scrisori (F.) 

Dunăreunu M.—Din negura vieții (M. C) . 

Filipescu C. — Evolutia obstiilor sătești (C. D) 

Fili C. loan. Turburări revoluţionare in Ţara Ro- 

= minească, intre anii 1840 $i 1843 (V. D.) 

Ginulascu A, C..—Privelişti și amintiri (F.) ; 

Gorki Maxim, — Suflete desnădăjduite (F) - x 

Gusti D...-Necesitatea reorganizării Bibliotecii Centrale 
de pe lingă Universitatea din laşi (G. P.) 

Haret C. Spiru.—Pata cea mare roşie de pe planeta 
jupiter (T. A. B} - s x A 

Lem N. dr. —Contributiuni la studiul insectei Cochylis 
Ambiguella Habn, in Rominia (T. A.B.) 

Lovinescu E. Aripa morții (l. S.) s 

Mendès Catulie. —Romanul roşu (F) - A i 

Murnu G..—Istoria Rominilor din Pind, Valahia Mare 
(g80— 1259) (N. N. R.) ; ; 

Negru Natalia.— Mărturisenii (L 5.) . : 

Pascu G, dr.—Sufixele macedo- ṣi megleno-romine 

i de origină neogreacă (G. P.) i 

trăşcant D. D..— Timotheiu Mucenicul (L S.) 

Pirvan Vasile.— Cetatean Ulmetum (V. D) . 

Popovici Maximilian şi Cipăianu George.— 

= în de. en izalrre (S. R) B : i 

isso D..—Elenismul in Rominia. Epoca bi ină si 
fanariotă (G. P) - 4 : eare E 
> »  —Filologia greacă medie şi modernă la u- 
niversitatea din Bucureşti (G 

Serao Matilde —Adio iubire! (Trad. de 

rel (F.) ` 


Societatea Macedo- Romină de cultură intelectuală — 


y La Macédoine aux Macâdoiniens (V. D 

Sfurdza Lucia. Actorul si art SA (UC): 
Toisto; seu ir A arta dramatică (M. C.).. 
Vasiliu- Bacău D..— Arominii. 


24 linuar (E. C) 


Manual 
lonescu:Mo- 


— Omul preistoric. = 


V 
vil.—Revisin Rovistelor 
Pag. 
Ambrosi Luigi—.Die Finfahlung* in istoria filozofiei 2907 
„Arhiva“ . : . - . 293 
“Atanasiu I. prof „— Limfa x 3 293 
Barker Ellis J. .—Rominia ṣi pacea Europei . 301 
Barnsiein Ed. — impozite jubilare A Aa 462 
Bissolalti Leonida dr..— Partidul socialist-reformist i- 
talian la întâiul său congres. . . 300 
Bogdan-Lhwică G. —Centenarul naşterii lui Gr. Ale 
xandrestu + ` > tă 291 
Bompiani Gior gis.— Concentrarea Bulgarilor şi sur- 
priza strategică F A $ - 459 
Brooks Sydney, —Europa şi războiul balcanic | 160 
Ching- Chun Wang. -Revoluția chineză Și electele el 302 
Curierul Liceului“ (din Ploesti) a . : 1 
Delisle Burns C..—B n: O critică a filozofiei lui zu 
Della Sela Al. — Arheologia dela Greci pină la Win- 
kelmann si plină la noi + A | 208 
Deil Isola M..—Citeva cuvinte în privința Futurismului 460 
De Pamteray J.-—Albania şi chestiunea albaneză 155 
$ —Confictul austro-sirb și chestiunea 
albaneză . i $ 5 A 294 
Deschahid Hussein. — Tinăra şi bătrina Turcie 15 
Dillon J. E. dr..— Cererile Bulgariei : 159 
Dillon dr —Rominia şi Bulgar Ă . 302 
Drăghicescu D..—Răspuns articolului d-lui C. Stere 291 
Dussaud R.—Rolul Fenicienilor in Mediterana primi- 
tivă j è F $ í 297 
„Economia Naţională“ (Nr. de Ianuar) : ; 1 53 
Faguet. — Locul lui La Fontaine in literatura universală 45' 
„Flueraşul* ; a - . ; . 154 
Fried A. Alfred. — Problema austriacă - i x 45 
Giraud Victor.-Opera scriitorului elvetian Edouard Rod 43 
Galimberti T„—O soluţie a pro emei orientale 299 
Guède dr. — Ampra evadärii lui Casanova ~ 155 
Leitzmann Albert. — Cultura literară a lui Beethoven 208 
Les Documents du Progres” : : 5 295 
Litzica C.— Texte grecesti privitoare la noi > 456 
„Luceafărul“ (No. 1, Ianuarie) i . s 152 
= No. 4 à AEN 291 
Massm Emile.—Nostimade Carlyliene 156 
Waunder W. EE..—Petele solare : : - 296 
Vazauecheti I..—Ugo şi Parisina iu poema din ti- 
nereță a lui Giacomo Leopardi - A 156 
Mehedinţi S..—Respectul person itāții . è 148 
y Minar Octav.—Eminescu despre „Junimea“ + . 152, 2391 


Myler Al.—Spiru C. Haret $ i 


= 


VI 


Nesselrode. Simplicitatea poporului rus i 
„Orientul Romin“ ' 
Palut gtn. Cauzele adinci ale dezastrului Turcilor ; 
Pharasius. —Spiritismul şi fenomenele sale . > 
Nagqueni R.— Tripla alianța , . 
„Revista Generală a Invâţămintului“ (No. 5 şi 6j 
Revista Porturilor, Navigațiunii Comerciale“ (Nr. 1) 
„Revista Ştiinţifică eV. Adamachi»* ` 
„Hevista teatrală * R 
Rohin L.—Platon si stiinta socială 
Wolne IT. gen. —Adevärul asupra tunurilor franceze 
şi germane in războiul balcanic 
Rondet-Saint Maurice. -Lupta pentru 4 pECIRA VIA mon- 
daia A a A 
9 daia! Erich— Otto Brahm . a 
Seriban August. — Etimologii . í í A 
Sheila lord Lordul Haldane şi perspectiva re- 
formei educaţiei Á A a è 
„Srpski Knjizevni Glasnik* . Ă 
Siroltzot Ponta. Piatro Alexeievici Krapotkin š 
sUmunca Membrilor Corpului Didactice Primar* . 


A EATI. i i 
Vintilă L Brătiana . . - Horst om politic. 
pP.B.HB..,... ep margines cărților (Marcel Prévost). 
G. Galaction . Jta „ Bare. 
St. Morăresca EU li ge 
loan ERE N şi reforma învățămîntului. 
T. A. 3 e. Din mişcarea științifică. 
M. Cădere. . . . . (Oremicu pogică (Academia cemerciald) 


CS. ...,.-. . . „ Cronita internă (Invăţâminte din războiul bal- 


canic 

T. Arghezi . . + +. + ~ Cronica teatrală i (Teatrul Naţional: 
„Pâiajenul* — „ Poezia i mării. i 

C. Alexandrescu > „ » Cronica teatrald — laşi („Baba Hirca". — 
„Bibi, — „Hamlet™). 

Mie Bărbulescu . . . - + rac aber pana balcanice și temelia ri, 

Å Ia ellanea (Articolul d-lui Stere şi „Noua Re 
mistà KR Brätesceu- Voi 


amină” — D. - Voineşti e la 
Haret.—ţ Ton Iè Räduleseu.— Glasul 
nimii luminate, la moartea lui Haret.— 0 

serisoare.— Diverse.—Puturiemul ). 
„Viaţa Rominească* . - 49 sa cetitovii și prietenii „Vieţii Romi 


; D., D. Pitron. „Timotbeta Hucenivyi*,—t. Pu —N. Danäreant. „Dis ne 
viga. — N. O.. piru Tiaret. „Pata moni pe planeta Jupi 2 V. Anestin. Pis- 
meta Venna În 1911"; V. Anestin. „Commisie, eubipuvle gi bolizi ce mats observèt in Homisis In- 
? made T, A, Bah Goati, „Nonesistus reorganbekrii Eibtiotesii Centrala de po 
tingă Vnivorsitstva din iagi"; Kag. Romanul, „indremări în Crganirarea M stiminimraree Bibi 
csnoilur*.— G Pie Hérbolerou „Brian dor Hovmeins avto jen Serra, en Nulgarmi, ios 
Groos et le Orpatin, en Mabn avec în quelos macbdoqoumsine”.= 0, A— 
Kevinin revtutelor i „Oontnrhiri jierare*i „Luceatăral*; „Eeosomia d’: 
Grnoralà a inthgämistulus* Romia’; „Piuveayul”, „Cureral Lialia: Marista Por- 
tupur, Nevigayumi Cumarealn*; „Unimiea membrii eoyulul Acartia primar”; 
„Tripla sitanţă”; J. án Poatoray > „Albania și ebe=timina side”: Dr. timâda! 
Casanova”, mile Masan ! Soimide Cariylinne” L. Musenrebheti: „Ugo pe Parisina în i 
din ti a lui Gisoomo Leopardi’; Rrivh Scèmiit: „Oita Rri’; E m Dechsdid: + 
si Masina Toresa"; Romas Streitayw : „Pinte. Aleseteviet Kraputkim*: „Jrpeki E ujizovul Olaamk* 
E 7. Diliòn: „Carerite Delgario”; #Pyaney Pronks: „Eurupa $} rardi- 


LAŞI 
Redacţia și Administratia: Str. Cuza-Voda 52 
1013 


E OO aaa în 
: Da dala aaao adi aut aih SOO ds pagint — Abonamantul in 


mp a Aa —— 


Viaţa Romîneascu 
REVISTĂ LUNARĂ - 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |, CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 
IN ŢARA: 
Pe nn 15 led 


Pe jumătate de an > 
Cn număr A a +. ; 9 i 
Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 


trebui să plătească in plus A lei penn şi 2 leipe i un, ca indemni- 
Da ii dl a aA 


sare pentru incasatori 


Pantru Muvâtători, preoţi de sul, primari şi functionari săteati, stu- 
uenți i olovi, pe un {5 lei, pe jumâtule de su 7.50.— (Acestia pul plati in 
tei rule a celte ñ lei trimise cu anticipare), 

IN AUSTRO-UNGARIA: 

Pe an $ ` A - : . f5 voroarno 

Pe Jumătule da an i F A 7 eor. àt h 

Un număr . . > . . Y coroana 

Abonamentul anual se ponte achita în trei rate de cite cinci roroune, 
dia patru în putru Inmi, 


Pa un X x 5 e , 8 ruble 
Pa jumatate de an . è 5 ô 4 ruble 
Un numár 1 rubla 


Abwnumentul anual so poate plati În focare doua luni ette 2 vnble, 


până lu achitare 
IN STRĂINĂTATE: 


Pe un à p > . è 22 le: 
Pe jumâlule de an i ni $ á ii iei 


Un număr $ i b- 2 ioi 50b. 
Pentru Autori. 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiazā : în schimb. acei autori 
ale câror Incrări urmează să se publice în revitä, var fi 
înșființați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii enanuserisului. 


Pentru tot ceea ce priveşte redacţia : manuscrise, 
reviste, ziare, carți, elc., a se adresa la Redacţia Revis- 
tei „Viata Rominească“ strada Golia 52, Taşi. 

ui Numai read paz (Științi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey. Vodă, 111 bis, București. 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |, CANTACUZINO 


VOLUMUL XXVIII 
AnuL VII 


ANI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Cuza-Vodă No. 52 


19.3 


Spira C. Murot 


Neamul Şoimăreştilor 


IX. 


La han In urmă, boerul Orheianu eșise la soare sprijinit 
de subsuori de doi slujitori. Minia nopții ti trecuse; acuma ne- 
contenit işi indrepta cu grijă ochii lui mari şi bulbucaţi-pe şieab, 
spre răsărit  Fâcea doi paşi şi șchiopăla uşor, ș'atunci trāsātu- 
rile feţii parcă i se răsuceau, Alte două slugi cercetau şi orin- 
duiau boclucuri într'o căruță uşoară cu roțile nalte. Boerul 
își aruncă și spre ei ochii; și incepu a vorbi scuturindu-și barba 
mare, 

«laca, nemernicilor, aţi intirziat pe drum, v'aţi ascuns prin 
tufe, nu ştiu ce-aţi făcut... De abia acuma mi-aţi adus căruța și 
caii. Dacă erați pe urma mea astănoapte, mă repezeam și eu 
după ticălosul acela, după hoț... Chiar am crezut că va tăiat 
beregalele, şa luat trăsura cu toate cele tirguite în țara le- 
Şească ! 

— Dă, stăpine, răspunse vătavul cu umilință, am lăcut şi 
noi cum am putul. Bine ca dat Dumnezeu şam scăpat! 

— Ce face? aţi făcut cum aţi putut? M'aţi lăsat singur cu 
ceilalţi pe jos,—m'a zvirlit calul In pulbere ;—acicine urmăreşte 
pe Cazac? cine-mi scapă copila ? Aşa ? aţi făcut cum ați putut? 
Am să vă arăt eu, păcătoşilor, dac'aţi făcut cum ați putut! 

— Stăplne, după atita năcaz, și oaste, cu toate clte-am pä- 
timit, bine c'a dat Dumnezeu şi te-am găsit... 
| — Așa? Ei, da, bine că m'aţi găsit; altfel vă găseam eu 
pe voi şin borta şerpelui... Hm! La urma urmei bine că m'aţi 
găsit... Da' lucrurile-s toate ? Neatinse? Nimica nu lipseşte ? 

— Toate, stâpine, după rinduiala cu care mi le-ai dat... 

— Ei bine, bine, măcar altta.. Da' ce-mi folosește ? Oare 
boerii aceia cari mi-au făgăduit ajutor se țin de cuvint? As- 


ë VIATA ROMINEASCA 


ta-mi roade mie inima!.. Parcă mă arde în măruntae neli- 
nişte a 1...» 

Chirilă eşise in prag şi-şi sticlea în soarele dimineţii nasul 
roş, Şİ lui ti trecuse minia nopţii; fără vorbă multă se impă- 
case cu boerul, şacuma ti privea cu ochi plini de veselă vicle- 
nie; mai ales că vedea cân buzunările adinci ale vaspetelui se 
zăresc galbeni adevărați, cu zimţi şi cu chipul craiului leşesc, 

«Cucoane ! strigă el cu gtasu-i gros; să nu-ţi fie cu bānat! 
Da' ce credinţă poţi avea In nişte flăcăi? Bine, boeri or fi fiind 
ei, da-şi au și ei drumul lor; mai ales dacă licălosul cel de 
Cazac a apucat pe drumul lui! Parcă drumurile oamenilor se'n- 
tilnesc numaidecit 1. 

— Ce spui? Intrebă bocrul Intorcind peste umăr capul, 

— Spun, boerule, cå in ziua de azi e greu să ai credință 
în oameni... 

— Aşa? Ai dreptate. En pe boerii aceia nici nu-i cunosc. 

— Degeaba ai lâcrâmat dumneata şi i-ai rugat... stArui Chi- 
rilă cun zimbet abia văzut, 

— Ei, omule! răspunse boerul bărbos: astă noapte eram 
tulburat tare, Eu Is om cu minia repede... Hm! Poate så ai 
dreptate, Am cugetat și cu că poate să fie așa, decind stau ca 
pe jăratic și mă frāmint, Dar am și hotărit ce am de îâcul... 
Trec repede şi eu Nistrul, şi în Lehia am prietini slavă Dóm- 
nului... Am pe domnul Vladislav Dumbrovschi, voevodul San- 
domirului, cunosc și pe castelanul Braslaviei... Ei pol da po- 
runcă, și mi-l aduc în fiare pe Cazac. Cu boerii Leşilor nu-i de 
glumit.. E adevărat, avem şi noi averi caşi dinşii; am dobin- 
dit în viaţa noastră pâminturi şi sate: din mila lui Dumnezeu 
avon on, ce trăi; dai vorba că ei au şi putere.. La noi cu 
s Need Domniei, intruna trebue să păzeşti drumul hota- 

— Hei, cinstite jupine, strigă Chiri 
lucrurile, Schimbarea aiof-oena baarne av pa Dar p 
nimica. „poe trec i noi răminem pe loc. r 

— Apoi, omule,—temelia ţării n' : ii 
se chiamă că fin obiceiurile şi finduak e A gre saga 
ce nu-i. Prosti i vita, s Ma a Saas 

“umea, cași vita, stă cu botu 'n pămint. Da' nea- 
murile boerești sint cap şi minte pentru Moşie... 


decit ! răspunse cu pătru ilā. Şi- 
fäcu în gind socoteală că o vorbă torii rea pi ineaca 
an rotund ciştigul. Ca bangiu cu- 
sească și de pghioagă țintată şi de 
«Prea cinstite boerule! zise el iar i ami 
arine nesocotitė dela miezul nopții; T pieri ari 
avem Se Datem gli? Nu știm nici seama vorbei, nici nimica ; 
miei o Şliință cit păr pe broască... Noi cu ghioaga şi cu 
proastă !.. Nu zic de mine.—cu in adevăr am greşit, dar 


PEON == 


NEAMUL SOIMARESTILOR g 


îndată ce-am văzut cu cine am de-aface, am văzul boer cu greu- 
tate şi cu bani, mi-am dat cu palma asta peste gură și mam 
certat cum se cuvine.. Da’ cunosc pe alții, cari nu ştiu, cins- 
tite jupine, cum să se poarte cu lumea...» 

Boerul nu răspunse; încruntă din sprineene și mai făcu 
doi paşi spre șleah ; iar șchiopătă şi i se increţi obrazul de su- 
ferință.  Vâtavul, Tigan cu obrazul plin de șiretenie şi de lin- 
gușire, grăi cu mindrie Indreptindu-se spre crișmar : 

«Bade Chirilă, măria-sa are păminturi la Orheiu cit poţi 
cuprinde cu ochii de pe-un munte. Cine le mai ştie seama ?,.. 
La boerul nostru numeri douăzeti de prisăci şi vite de nu le 
mai ştie nimeni seama, Şi mori, şi hanuri... phii! lucru mare! 

— Apoi am aflat noi puţintel din toate...» răspunse blajin 
hangiul.— Chirilă, om inţelepi, după ce-și arâtase ghioaga, din 
două vorbe descusese pe servitori, şi, cind se întorsese boerul 
prăbuşit de pe cal, amenințările şi le inghiţise şi ghioaga se mis- 
tuise in intunecoase lunduri. MHangiii în toate veacurile sint 
oameni cu socoteală ! 

Boeru! privea în lungul drumului şi clâtina din cap cu ne- 
răbdare ; 

«Nu vine nimeni, nu se vede nimica...» zise el, şi se'n- 
toarst în loc, 

Şi nădejdea și curajul pe care le avusese, parcă-i pieriră. 

«Ce fac eu aicea ? striga el mai mult cătră sine, dind din 
mini; de ce stau? pe cine aştept? În ziua de azi numaiin tine 
să ai credință... Pregătiţi căruța! strigă el cu ochii infăcăraţi 
spre servi; așezați blană moale ca să nu mă zdruneine tare... 
Trecem Nistrul cit nm putea mai repede, şacolo pun cu mina 
pe hoţ. Am să mi-l spinzur în cirlige în fața mea, şi cu mina 
mea am să-l şfichiuesc cu harapnicul... Am săi arăt eu lui! 
Cum să cuteze el a pune mina pe o copilă ca o floare? Ele 
un păcătos nemernic, pulbere, un om de rind, care lrăește alā- 
turea cu caii şi cu porcii, ca toţi ceilalți, in cocioabele lor din 
țara Ucrainei.. Cum să 'ndrăznească el să-și ridice ochii spre 
o cheughină ? A, dar copila noastră se junghie mai bine, decit 
să sulere atingerea lui... Am trăit şam crescul-o noi între oa- 
meni aleşi, am fost cu ca şi la petrecerile lui Craiu, în pala! cu 
marmură și aur, unde au venit boeroaicele lește numai în mā- 
tăsuri îmbrăcate şi cu juvaeruri gătite... Şi cepila noastră avea 
veştmini caşi ele, numai că era mai lrumoasă,., Copila nnastră-i 
neam de voevod. Cum îndrăzneşte el? Să vie, dacă vrea, să-i 
dau dintre țărancele noastre dela Orhei una, şi încă şaceia nu-i 
de nasul lui, pentrucă-i din servele mele L.» 

In minia lui scurtă boerul iși scosese în alară pi şi 
parcă se asculta vorbind. Privindu-l cu ochiu şiret moş-Chirilă 
îşi aduse aminte de fala şi mindria unor şleahtici dintre cei 
mulți care se abâtuseră pe la hanul lui. 

«Apoi, prea cinstite jupine, grâi el cu umilință, se cunoaşte 
bine că ai sâlășluit intre boerii leși, la curtea lui Craiu, 


n VIATA ROMINEASCA 


DE Am sälāşluit, da, răspunse scurt boerul, pentrucă din 
mila Ziditorului şi a Maicii preciste, am avut cu ce mă Infățişa. 
Păminturile dela Orheiu toate sint ale mele. Cind au cutezat 
nemernicii țărani să se ridice, cerind ocini, i-a bătut Aron-Vodă 
cu buzduganul,. Şi noi, cași strămoșii noştri, avem urice şi 
ru jpeg dela Domni, Nouă ni se şi cuvin, căci sintem neamuri 

jsd 

Moş Chirilă se plecase din şele cu smerenie. 
Sia E adus caii ? strigă cu glas mare boerul,.. Irimie! unde 
poe l-am adus, stăpine! răspunse vâtavul țigan. Pregâtim 

— Trebue să plecăm pe dată!» rosti cu hotârt 

ec l re boerul 
In fala lui leșeasca, şi 'n supärarea lui, prea cinstitul pan Orhe- 
janu nu uita că Domnia nouă se aşează și că el trebue să se 
pue ră Bet 28 poate! prietinilor lui. 
ar ochiul cel ager al lui moş Chiril isnui 

ce» oi papi arsă in depărtare călăreţi. citi 

«Jupine ! strigă el cu capu "'ntors spre răsări i pare 
că te beşti. reni i = plic 
ori pa şti. Văd venind călăreţi ; poate-s boerii noştri de astă- 
EN TERNE? strigā bocrul repezindu-se iar la marginea șlea- 
roca lare N 3 pareat uitase Eeron piciorului, Doamne- 

z i i-au găsit fata ? Se vede ceva? 

se zăreșie. Are blăniță albastră, oa i buni! caz 
de repede vin. Irimie ŢI Spirite ere A zl ue 

pe $ gane, caută repede în răcli i i 
dă-mi lanțul de aur care] a ie a 

- : pun eu Ş äi 

primeşie else și mare cu toată ea Che SEY G 
„> Jupine! strigă sar hangiul, Daca d i i 
cerea i albastră, apoi atuncea o aduc... Acù renal emo a 
pa osr E i beruppa Apoi se și cunoștea că sint voinici cu brat 
ari orei să ne bucurăm tare pentru isprava lor |...» 
SR pae iga scbiopai ad ce cn Jups gtt tantagal de aur, pan Orhe- 
ug | calea celor trei oșteni. O bu- 
curie mare ti umplea f i eta e pe 
a vrac a inimi minile. taceperă: si trepotăre de azi 3 
i in goana repezită a cailor, cu t š 
refi se opriră, Descălecarā, şi Soi Ro ecuria; gase cali- 
F f , ŞI Şoimaru cobori d 
ina ont, a i ia arta ocroti. OF 
braji, pe frunte, 1i grămădi sai adevărate; o sărută pe o- 
glas gingav de. fies Sapni ye Popi și 0 legäna c'un 
Şi sue Da SĂ L Sr ve ! te socoteam prăpădită şi moartă...» 
minica largă a hainei - pol prinse a-și şterge lacrimile cu 
angiul Chirilă i 
PARERE iapa tai Fero. sed apara in prag foarte bucuros: <Acuma-i 
pra n heem la arzi re a face ca şleahticii leşeşti...> 
mbeau cu puţină induioșare şi bucurie. 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR s 


X. 


ă dela pieptul părintesc o- 
boerul intinse minile spre 
cuprinse cu dragoste, şi le 


După ce fata Orheianului 
brazul zimbitor şi dulce imbuj 
Şoimaru şi spre tovarășii lui. 
grăi cu căldură : 

«Mi-ati dâruit copila! S 
„dau bogăţiile mele? Spuneți- 
să vă rostesc numele până la 


ne sinteți, ca să mă bucur şi 
rte, cind m'oiu ruga lui Dum- 


ătar. răspunse beiul, arâtin- 
du-și dinții albi, şi mă chiamă-Gântemir ! 

-- Cum! strigă cu uimire mare boerul, dumneata eşti cel 
care ai adus oarda Bugeacului ca să pui Domn pe Tomşa? 

— Eu sint, jupine, răspunse Tatarul, De ce te miri? Sg- 
coți că necredincioşii n'au inimă şi nu te pot ajuta la nevoe? 

— Ah! strigă boeral ridicind ochii la cer, fapta ta să fie 
primită la scaunul dreptului judecător. De asemenea ajutor al u- 
nui om de neam străin, pe care laşi fi socotit mai curind vrāj- 
maş, cu numai istorisindu-se am auzit, cum că ar fi fost la nea- 
murile Apusului... 

—  Hoerule, grăi Simeon Birnovă cu linişte, așa oameni 
se găsesc şi 'n țările Răsăritului, precum vezi Dumoezeu milu- 
eşte c'o inimă bună pe cine crede el de cuviinţă. Voința lui e 
plină de taine! 

— Adevărat! adevărat! strigă boerul grâmâdindu-şi de Y 


orti în piept barba stuloasă. 
— Să nu te miri, jupine, cuvintă tot surizind Cantemir, 


cu am îrâţie cu doi viteji din legea dumitale. Eu pe om H caut 
după inimă, nu după lege! Şi ei nu s'au uitat că slâvesc pe 
Mahomet, cind mi-au scăpat viața ! 

— "Ţi-au scăpal viața? strigă iar cu uimire boerul, 

— Miau scăpat viaţa, jupine. Dumnealui Simeon Birnovă 
şi dumnealui Tudor Şoimaru... 

— Simeon Himovă? prâi Orheianul inturnindu-se spre 
boer. Dumneata vei fi feciorul lui Mibäilaş. Eu pe părintele du- 
mitale l-am cunoscut. Se vede câ eşti om tare și de ispravă caşi 
el! Şi e bucurie mi-ai pricinuit! — Dar pe dumnealui, urmă 
bătrinul întorcindu-se spre răzăş, nu-l cunosc după nume... 

— N'ai de unde mă cunoaşte, jupine, răspunse Tudor, Eu 
sint Orheian de pe apa Răutului, şi de neamul meu sint răzăș, 
Dar am umblat mult prin străinătăţi,..» 

Faţa boerului se incruntă uşor deodată, la aceste vorbe. 
Privi cu luare-aminte spre oștean, Din tâcerea ei izbucni însă 
fala privind ţintă pe cel ce-o scăpase din brațele Cazacului : 

«Tată ! dumnealui e din părțile noastre, E Orheian! Şi de 
pe apa Râutului pe care și eu am vâzut-o în pruncie.,. Ce po- 
trivire ! urmă ea cu gingâșie, impreunindu-şi minile, Dumitale 
ţi-a fost dat să mă smulgi din braţele Cazacului Vasca! 


10 VIAȚA ROMINEASUA 


t — Dumnealui te-a scăpat ? vorbi boerul privind hmg la 
Soimaru 

— Atuncea mi-au fost plătite toate trudele | zise domol Şoi- 
maru, stăpinil de privirea albastra a fetei. Asta a lost ca o 
minune şi ca o rinduire cereasca l» 

Boerul privea cu luare-aminte spre Tudor. 

«Soimaru ? Şoimaru ? Ingină el. 

— Da, boerule, Satului meu îi zice Şoimăreşti, după bä- 
trinul nostru. Dar de douăzeci de ani nu l-am văzul Ai mei 
au pribegit cu mine de pe cind ceram eu un prunc, au pierit prin 
străinâtați, șacu am rămas singur pe lume... Dar mi-am adus 
aminte și vreau să mai văd locul copilăriei. Pe urmă, cine știe 
unde m'or purta valurile vieţii...» 

Privinle bocerului dabindiră deodată tărie. 

«A! strigă el iar cu glas mare ; vrednic oştean a eşit din 
pâminlurile noastre, căci şi noi tot pe Răut ne-am trăit veleatul. 
it mine mā rhiamă Stroia Orheianu ! N'ai mai auzit de numele 

m 7 

— Poate să fi auzit, jupine, dar nu mi-aduc aminte... 

— Nu-i nimica, ai plecat crud printre străini, N'ai ştiut nici 
de necazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. 
Au fost destule ; dar vremea le-a tămăduit pe toate şi toate s'au 
liniştit... Să-ţi aduci aminte de vorbele mele, câci eu iți vreau 
pet ea un oștean vrednic, jupine Tudore Şoimaru, și vreau 
pe or ari In braţe căci mi-ai scăpa! copila din ghiarele duş- 

Şoimaru nu Infelegea bine vorbele Orheianului primi 
ez je pape raci lui; apoi iar işi TADAA pA i 

ată: ca îl ațintea din vre j d iv - 
părea plină de nikia titlu iai aae a 1 at 

Şi Lătarul și Birnovă privegheau privirile acestea zimbind, 
a ai coţindu-şi la iveală pe piept lanţugul de aur şi minglin- 
asia one hocrul Orheianu se intoarse deodată spre Chirila 
"oe H, care privea din prag la asemenea intimplare puțin obig- 

sta chiar la un han de pe șleahul cel mare basarabean : 

Chirilă ! strigă Orheianul ; astăzi sint vesel ca 'n ziua in 
aie vag mea muere mi-a dăruit odorul acesta! Caută tu 
pas Moi of tpar Chirila, şi vezi de ne cinstește, şi ospătează 
ci pet a net trudiţi. Au umblat noaptea toată ş'acuma le 

— Boeri dumneavoastră, cit iti zice tată! no 
ee ue TA inci CEIA a in vaze see pg 
sli chirk ri ră = ducindu-se spre beciul lui, hangiul 


e; icù, boerul nostru s'a facuț moldovy 
P + ovan adevărat a , 
că la voe-bună işi cintă omul cintecul l> ! Se vede 


Boerul Orheianu, în bucuria lui 
în adevărată, a i 
getul neadormit, Trei prietini, oșteni fruntaşi ai iai Ta $ 
Li 


— 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR it 


rau un sprijin mare pentru el. Nu mai avea a se teme de cer- 
cetaşi domneşti, putea să-şi vada puţintel și de interese la Orheiu. 
O intrebare a lui Birnovă nu-l gâsi de loc nepregătit. 

«Boerule , li zicea Simeon, dumneata erai pribeag la Leşi 
cu vâduva lui Irimia? 

— E prea adevărul, răspunse Stroia Orheianu cu hotărire, 

Am fost cu vâduva lrimiei; i-am ţinut partea; um şi venit cu 
Constantin Vodă şi cu Potocki până la laşi; dar cindam văzul, 
boeri dumacavoasiră, toate cite cad pe biata Moşie, mai tele 
decit focul şi apa, cind am văzut câ l.eahul şi Cazacul pradă şi 
din pricina lor vin şi alte oşti pe capetele noastre, mam bătut 
cu pumnul în piept șam spus aşa că cel mai lare are dreptate, 
şi dacă Tomşa Vodă se aşează cu ajutorul Porții în scaun, se 
alină și năcazurile Moldovei. Hai să-l primim pe el cu toții, 
Așa am zis cu, boerule! 

— Ai cugetat prea bine, jupine Stroia, grái Simeon. Im- 
părecherile boerilor şi oştile mezieşilor au dus țara în ristpire.., 

— Acesta e cel mai sfint adevăr!» întări cu mare glas 
boerul Stroin, 

Si cu pieptu-i de uriaș, întinzind în lături şi brațele, luā 
ianaințe pe prietini rizind cu voe bună: 

«Prictinii mei cei buni! sirigă cl. Poitiți să cinstim un 
păhar pentru veşnică ailucere-aminte l...» Apoi intrebă, că în treacăt: 

«incotro vii drumul, boerilor ? Pe cit am înțeles, mer- 
geţi chiar pe drumul meu... Şi eu aveam treabă puţină ta Or- 
heiu, şi pe urmă voiam să mă înlăţoşez la Domnia nouă. 

— Mergi la Orheiu, jupine? întrebă repede Şoimaru, cu 
ochii scăpărători. 

— Mergem... dădu din cap boerul. Noi avem la Murgeni, 
pe Râul, casă mare de piatră... ȘI în fafa casci noastre Râutul 
face iaz şi se găsește în mijlocul lui un ostrov minunat care 
mult imi era drag in tinerețele mele.. Mergem, căci avem pu- 
țină socoteală de luat pentru mori, prisăci și hanuri. 

Atunci mergem tovărăşie, jupine Siroia, zise Cantemir 
cu zimbetul lui subțire, 

— Pentru asta mă bucur nespus !,. grăi Orheianu, 

— Bucuria e şi de partea noastră...» răspunse Tătarul și 
privi țintă spre Şoimaru. 

Magda lui Orheianu pornise visătoare Innainte; schimbase 
două vorbe cu lrimia vătavul și intrase intr'o cămară, ca să-și 
cerceteze straele și obrazul intr'o oglindă cu cerc de argint, pe 
care un shujitor, după ce scotocise indelung, o descoperise 
intre feluritele boclucuri din câruță, Cu ochii lui aprigi, rāzā- 
şul o urmărise până în pragul hanului. 

lar boerul cel bătrin, văzindu-şi orinduite toate treburile, 
fără grijă şi cu sufletul deschis numai spre bucuria acelui ceas, 
duse ca'ntr'o imbrățișare pe prietini la vinul cel vechiu al lui 
moş-Chirilă, 


13 VIAȚA RCMINEASCA 


XI, 


In ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gos- 
podărie mare. Țipau giște și cotcodăceau găini; zburdau prin 
soare vițeluși purumbi ; şi doi slujitori trebâluiau in lemnărie 
subit un şopron. O gură neagră de girliciu se căsca în coasta 
clădirii ; pe trepte de stejar nrca acum a doua oară moş-Chirilă 
din hruba cu poloboace, ducind in mină o oală mare smălțuită, 
plină de vin invechit la intuneric, la adincime de patruzeci de 
trepte spre măruntaele pămintului. 

Intră pe uşa scundă di dindos. Baba Maria, nevasta lui 
din tinerețe, eșea dela o vatră de jar, c'o figla lungă de fier 
in care erau trecuți străpunşi prin mijloc o jumatate de duzină 
de pui rumeniţi, 

Chiar atuncea se arăta în tinda strimtă şi Orheianu, vesel 
şi roș la laţă, răcnind c'un glas mare: 

«Vinul este, moş-Chirila ? 

— Este! răspunse hangiul, ridicind cu grija până la barba 
boerului oala smălțuită roş. 

— Dar puii pe care mi i-ai fAgâduit? 

— De seama lor ştie babal.. și Chirilă impinse pe mătușa 
Maria Innainte, cu figla ei uriaşă. 

— Dar de fetiță aţi avut grija ? râcni iar boerul, 

— Maria-ta ! răspunse atunci cu glas tinguitor şi repede 
baba; am fost eu la puiculă, şi i-am descintat de deochiu,.. 
avea ca o siirşeală.., o dureau timplele.,. S'au ațintit ochi mulţi 
asupra ti... Ce să faci? O fală mindră e ca o floare rară. Acuma 
se odihnește puţintel. l-am dat g'o leaca de friptură. O ari- 

„pioară de pui. Abia a gustato... abia a ciugulit... ca o vrăbi- 
uță, boerule,,, 


a — Vreau s'o văd și eu! vorbi boerul mai tare decit tre- 
uia, 
| — Mi se pare că doarme, măria-ta... dar nu te teme, n'are 
nimica... n'are nimica... Și eu ştiu câ-i trebue după  descintecul 
meu numai o leacă de hodină,, s 
— Aşa? 
— Aşa, mâria-ta, fii fără grija ! 

„—,Alunci dă figla cu puii să-i due eu la prietinii mei, şi 
tu, Chirilă, vină după mine cu aghiazma creşiineasca... Bea bo- 
erul cel tătar, oameni buni, de-mi place să mă uit la dinsul,. 
Haide după mine |...» i 

Ușor amețit, Stroia Orheianu intră in odaia unde èra întinsă 
masa, cu sulița plină de pui ridicată sus ca o arma răzbună- 
soare, iglia « vesel de ris 1l Inumpina, Moș Chirilă, c'o miş- 

uşaarā, scoase parcă din p -i i A 
rile p pintecele-i uriaș oala ş'o așeză 
i «Halal de tine, Chirilă t» — 
lingindu-și din cind în cind deg 
într'o strachină mare, 


strigă boerul Stroia, şi cu mina, 
cetele, Impingea de pe țiglă puii 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 13 


Beiului tătar îi sticleau ochii ca jăraticul. Cu mina pe pă- 
har, zimbea necontenit, arătindu-şi dinţii ascuţiţi ca de lup tinăr. 
Era insă senin la laţă, şi slujitorul lui cel tacut șt palid, sta în 
picioare în dosul lui, şi parcă-l priveghea. Lie şi cu Ispas „se 
impăârtăşeau şi ei din mila stâpinilor, intrați numai pe-o clipă. 

arme. 
“A Borio zise Tâtarul cu voce limpede, așa înțeleg eu 
prietinia : legată cu vin moldovenesc, Are fara voastră lucruri 
bune, de aceia li cunoaștem noi aşa de bine drumul... carat 

— Atuncea bea un păhăre! proaspăt ! strigă boerul Stroie. 

— Beau, căci încă nu mi-am ajuns măsura... răspunse Tá- 
tarul. Cit oiu stăpini eu bâutura aceasta aleasă, nu e răul— 
Apoi, pecind boerul orheian rupea in două un puiu, sc plecă la 
urechea lui Şoimaru : «Ei, frate Tudore, văd că taci și asta nu-i 
lucru bun... Tu nu bei? 

— Nu mi-i sete... | se 

— Frate, zise Tătarul, eu citesc în inima ta ca intro carte... 

— Trehue să iasă la vint să se răcoreascâ,..> Strecură o 

inţeleptul Simeon, dar el se părea că nimica n auzise, 

aie fiesta ar fi ascultat de-o poruncă, Şoimaru se ridică: 
uşor din locul lui şi se strecură In umbra lindei. După el eşi 

L-A ` 
E? «Stăpine, şopti slujitorul, caşicum ar fi primit o intrebare, 
jupinița se hodihneşte în cămăruța din partea cealaltă a tindei... 

— Bine, răspunse Şoimaru fără să se mire „de asemenea 

cuvint; şi-i puse mina pe umăr. Întră In lăuntru și niv beată -a 

Faţa rotundă a lui Dumitru Lie se intinse întrun zimbet 

de mare mulțâmire. Se strecură iar în odaia unde boerul Stroie 

işi ridica glasul Heno c'o Bimi de puiu într'o mină și cu- 
vin chilimbariu în alta. f 

dig E seama petrecerilor §'a prietiniilor ! striga el. Eu. 

am petrecut cu şleablicii la curtea lui Craiu !... Eu am băut din 

vinurile lumii 1...» 
cină Vocea liniştită a lui Birnovă incepu să-l aţițe cu Intrebări 
felurite; și boerul, indemnat de e ini spite) își scutura 

arba şi umplea încăperea cun g etunător. ' W 

i A ra dâdu * capătul tindei de baba lui moş-Chirilă. 
Fără indoială că femeia avusese vreme să ințelează „dela soțul 
ei multe lucruri, căci se opri şi-şi ridică ochii mititei așteptind: 
o întrebare, 

«Unde-i jupinița 2...» intrebă repede oșteanul, 

Şi aducindu-și aminte de aurul dăruit de Tomşa, virt două 
degete întrun loc anume al chimirului şi scoase un zlot tătărăsc. 
Banul luci numai o clipă, și bâtrina Il mistui în ghiara ei. Şoi- 
maru mai voi să întrebe ceva, dar simți că ușa cămăruței sa 
deschis. Baba se strecură spre cuptorul ei cu jar, nesimțită și 
răzâșul, intorcind privirea, văzu cu uimire pe fata Orheianului. 
Parcă era mai albă In imbrăcămintea-i de catifea ca mura. 


1 VIAȚA ROMINEASCA 


Părul castaniu îi era lins pieptānat, cu cărare la mijloc. Ochii 
albaştri, cu gene lungi negre, îl priveau cun fel de lucire 
tainică, i A 

«Ţi-am auzit glasul, Dan Tudor... șopti ea. Am vrut să-ți 
mai mulțămesc odată...» 

Şi se trase indărăt în umbra cămâăruței. 

Şoimaru lăcu un pas Iinnainte. Apoi indrăzni; trecu pra- 
gul, inchise ușa și se așeză cu spatele în ea, Nu spusese nici-o 
vorbă, dar in coșul pieptului li ardea o flacără năprasnică şi 
inima îi bătea, cum nu-i bătuse niciodată la primejdii : 

«Ce faci? zise fata punindu-și o mină la obraz. Dacă vine 
tata ? 

— Nu te supâra! răspunse repede Şoimaru. vreau să-ți 
spun numai o vorbă». 

Atunci lata zimbi, Sta dreaptă în mijlocul camării și se 
uita la el ţintă. 

«Ce vorbă vrai să-mi spui 7...» 

Şoimaru tăcu si-şi înfipse ochii învăpăiați în privirile ei 
dulci. Ea chpi şi-şi plecă pleoapele, apoi deodată incepu a ride: 

“Te uiţi la mine fioros, ca atuncea cind ţi-am văzut intâiu 
ochii, în ripa pirăului,, 

Atuncea te-am văzut şi eu Intăia oară. grăi blind Şoi- 
maru. Eu poate te-am spăriat. Dar tu, jupiniță, de-atunci imi 
eşti dragă...» 

ȘI deodată Şoimaru îşi scutură capu *nfierbintat, Intr'o eli- 
pilă rostise vorba cea grozavă. Intr'o clipă se petrecuse ceia ce 
de atitea ceasuri ti chinuia şi părea fară scăpare şi eşire, |] se 
Inegură privirea,— dar pe urmă väzu limpede pe fată. Nici nu 
țipase, nici nu se trăsese tremurind intr'un colț! Numai îşi ple- 
case din nou ochii şi i se îmbujorasera obrajii. 

«Nu te-ai supărat! rosti Tudor Şoimaru cu blindeţe,. Cind 
le-am văzut, parcă mi s'a intățişat 0 domniță ca'n istorisirile cele 
frumoase şi de demult... De-acuma viața mea nu mai insem- 
nează nimica, O pun la picioarele tale... Porunceşte-mi să mor,..> 

Ea dădu din cap zimbind: «Nu | asta nu se poate £.. 

— Într'o clipă, urmă oşteanul, s'au răsturnat toate in jurul 
meu... ințeleg care-i pricina. Ar trebui să mà mihnesc, şi sint 
ca nebun de bucurie. Văd că taci. Spune-mi un cuvint...» 

a nu-i răspundea ; îl privea numai pe supt gene, cu frun- 
tea puţin aplecată, Şoimaru dădu trist din cap ; iși aduse aminte 
de porecla pe care i-o dăduse Cantemir: ti spusese Limbă 
dulce ; Ș acuma nu găsea cuvinte destule ca să cucerească pe 
lata care-i era dragă, 

«Răspunde-mi un cuvint...» grăi el iar, cu glasul stins. 


Ea nu-i răspunse nici acum: ivi 
el o privi cu sprinceana in- 
cruntata. i d , y 


«Nu te uita 
— Mā ui 


aşa la mine, zise ea zimbind Și clătinind capul. 
“fim singuri | 


i, căci vremea trece, şi cine știe cind o să mai 


NEAMUL SOIMARESTILOR 4 


— Atunci nu mai mergeţi cu noi la Murgeni ?» H întrebă 
cută grijă, E i 

y leul ae incepu a-i bate inima cu grăbire. — Voiă 
să mai spue ceva, dar afară, la uşă, cineva incepu să zgine 
“jemnul. Glasul lui Lie se auzi vorbind câtră cineva: «Caut pe 
pen, i i inti * el o mină, cu capul puțin 
Ma, Orheianului întinse spre el o mină, 

ferit în mă El cuprinse degetele subțiri, le sărută de ei 
ori, le simţi că-i scapă, —și i ameg 3 Andärát se strecură pe 
ușă i de dadu te Dumitru Lie. A 
al Ma poian : aes. eCa este + 1 întrebă cu asprime ol- 
E” i t ji opti Lie, şi 
— Boėrul cel bărbos strigă să plecăm - i 
vine să-şi caute îata.. | sa pus In ușă boerul Bimovä și-l 
į 'o pi lin sfinta evanghelie. | i . 
e iz pad peer caii și carele |! vorbi cu oare A 
şul. Mergem la Şoimârești la noi, acasă...> Şi pe cind pen 
strecura afară, oşteanul se gindea şi parcăşi zicea x g să 
«Deacuma toate s'au tulburat In jurul meu... Trece pe „ame 
un virtej mare !...»—eMergem la Murgeni, işi zise el iar c 
curie. Acolo se alege de sărmana mea inimă!...» Și se repez 
spre odaia tovarăşilor lui 


XII. i. 


Se apropiau, după citeva popasuri, de apa menit hpr 
impovărat rămăsese cu mult în urmă; Magda lui a pu ei 
se odihnise mult în blănile intinse în el, acuma ce enim 
şeuat, şi intremată de somnuri dese, zburdalnică din pri dpi 
museții apusului de Cireșar, ponse RA iţi a fese eg 
pădure chemind după ca co vor j po ee agate: 

curat şi el că se apropia de stăp í 
mae. Ra fi Ar vre-un olăcar naprasnic dela aau k 
grābea calul, O vreme istorisise tovarășilor despre are ar 
lui petreceri la curtea lui Craiu, apoi cu durere n pieței x 
pierderea In țară străină a soției, care fusese aşa de sc 
nie AAI boeri dumneavoastră... zicea el cu voce migena: Mean 
in viața mea am adunat multe bunuri ale pans fă rari 
sint zădarnice dacă n'ai mulțămire sufletească... Soţia 


i i i lui Dumnezeu... 
l noastră și mă unisem cu ea innaintea 
Ati vazut pe Magda mea; era tot aşa de frumoasă și tot așa e 


i. t năcazurile şi bucuriile... Cări trebue să ti 
near spun a la nişte prietini,—am și cu copilița asta 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


a leacă de nâcaz. Işi are incăpăţinările ei, şi hotăririle ei, şi cite 
edată parcă-i o căpriţă fără asuimpâr şi fără hodină...» 

Aşa pgrăia boerul cu glasul lui neistovit, pecind călăreau 
printr'un ținut minunat. Codrii apropiaţi, in valuri negre, cei ai 
depârtării invăluiți In piciă, dealurile şi vaile unduioase, apele 
curgind In făgaşuri adinci de păminturi văroase, toate, prevăzute 
prin lumina cea din urmă a soarelui, alcătuiau o icoană care 
nu mai este, a vechii Moldove cea plină de daruri. Era o sin- 
gurătate desăvirşită ; nu se vedeau incâ fumuri de sate, şi în f- 
națurile fară hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii şi 
cerbii. nesupărați de desimea oamenilor. 

Simeon Birnovă grăi Incet câtră Cantemir bei: 

«Decind am dat de Orheian, prietinul nostru Şoimaru tace 
şi-i ard ochii. E bolnav. 

— Fără îndoială, răspunse Tătarul, la noi se zice de aşa 
om că a intrat in luna cca oarbă, Fiecare dintre noi trebue 
să aibă un necaz ca el, şi i-a venitşi lui rindul. lar fata e fru- 
moasă ca o Georgiană, stăpină de serai... Dar se deşteaptă el 
curind, căci un om ca dinsul cu inimă tare şi cu patimă nă- 
prasnică, se izbeşte cu fruntea de multe stinci ale vieţii... 

— Am vrut să schimbăm numai o vorbă, Cantemir, răs- 
punse zimbind boerul. Are și el un ceas fericit, dacă trece o 
fată frumoasă prin viaţa lui... Sa-l lăsăm să se depărteze şi să 
îndemnâm la vorbă multă pe Stroia...» 
em Pecind prietinii tăbărau cu intrebärile pe capul Orheianului, 
Şoimaru şi Magda lui Stroie coborau in trap ţăcănit un drumu- 
şor lin de costişă, In lucirile amurgului, oțelele oșteanului ful- 
gerau, Cu fusta largă și increțitā de lină vişinie revārsată In 
juru-i pănă la scările de argint, fata călărea bărbâtește şi tunica 
de catifea strinsă pe mijloc, cu puf de blăniţă la git şi la minici, 
o țineau dreaptă in șea, cu sinii mici bulbucaţi uşor; in mersul 
calului se inmlădia pe şolduri; cu obrajii imbujoraţi, cu ochii lu- 

cind, părea Imbătată de fuga calului, de mireazma marginei de 
codru şi de lumina fumurie care scădea cu cit innaintau şi parc'o 
Bee, isa TA ya al umbrei. 
urea de fagi se isprăvea şi marginea ei colea pe văi. 

După lageţelul tinăr care urma, se ridică spre fundul vāli o pä- 
dure tinâră de mesteceni, în care deodată parcă se făcea lu- 
mină. Îşi innâlțau trunchiuri albe şi-şi răsfirau rămurele subțiri 
cu frunziş mărunt, Peste valul uşor al mestecenilor se zăreau 
alte păduri şi poeni, şi iazuri, care arătau că oamenii şi-au fä- 
cut acolo aşezart. 

Magda işi opri calul şi ridică o mină: 

«Vezi colo 'n fund? Acolo-i Răutul !» zise ea, 

Şoimaru o privea c'un fel de salbătăcie, 

«Văd, răspunse el; ca prin vis mi-aduc aminte de toate. 


Mai cu seamă sticlirea aceia de ape mi-a răm 
nile ochilor... Vad c'am ajuns boz La a as parcă în lumi- 


NEAMUL SOIMARESTILOR 17 


—- Cum repede ? strigă rizind fata. Doar am mai apucat o 
noapte cu lună... A 

— Atuncea te odihneai în căruță. 

— S'acuma răsare luna iar, plina, şi sint alăturea cu dum- 
neata câlare... Ori in câruță, ori aicea, pentru dumneata e tot 
una cred... Şi pentru mine,—câci våd c'ai tăcut şi eri, taci și 
azi. i na : 

i — In adevâr, vorbesc prea puţin... zise rizind Şoimaru. Aşi 
vrea eu să-ți spun multe, dar glasul e nevrednic...» 

Fata zimbi vicleană şi ciâtină repede din cap. «Să mer- 

mi să mergem |...» strigă ea repede. a , : 
d intr'adevâr, glasul lui Şoimaru era nevrednic. “Tâcut mai 
mult şi c'un fei de indărătnicie în privire, râzăşul işi petrecuse 
până acuma ceasurile. In el crescuse deodată iubirea ca o floare 
de singe; şi sta ca 'ptr'un vis incă, nedumerit, incolțit de visuri 

i dorinţi, 3 Ì 
y Sa repeziră la vale prin dumbrava de mesteceni. Și deo- 
dată incepură să se legene crengile fine deasupra lor, purtate 
parcă de cea din urmă jumină a zilei. Fata le privea câlărind 
repede, şi sorbea cu capu 'nălțat și cu nările tremurătoare Mi- 

a văii, o . : d 
e SD codai privi cun ris repede pe Şoimaru Şi cu pintenii de- 
la cizmuliţele ei de marochin roş lovi calul Şi zvicni innainte, Oş 
teanul simţi ca o lovitură In piept ; îşi indemnă şi el fugarul, 

Dar la o cotitură fata se oprise subt crengile unui mestica- 
cân bâtrin, Intoarsă In ṣes, ii facu un semn de taină cu dege- 

tul ta gură. T privea şireată, cu ochii aprinşi, Și atita, cu bu- 

in deschise, ațintindu-şi urechea. f 

i că cat şi ed simțind, în tăcerea carei impresură 

deoilată, ca o Infiorare tainică cuprinzindu-i pe amindoi, 0 p 

vighetoare Işi ascuți parcă de citeva ori glasul intro tulă din 

apropierea lor ; apoi In tăcerea vâii, rămase ca O bâtae surdă şi 

depărtată, necontenită, ca şi cum lucrători necunoscaţi băteau 
“cu maiurile In adincimile sinpurătățu, 

Pe a mai auzit... şopti Şoimaru innălțat in șea și ascultind... 

Cind eram odată cu bunicul iam şi vâzut bâlind cu coada în 

ri ile tor... | e Să r. 

ase Cinii de apā l.. zise lata rizind şi privindu-l țintă. $i 
cu iam vâzut.. Și i-am mai auzit de multe or zi locul acesta... 
ici e frumoasă şi tainică pădurea de mesteceni. > i 
zi Fară ladoială că lrunzişul gingaş. şi ecourile, Şi răsutlările 
pădurii aveau un indemn, dar şi fata, cu inmiladiereai de ra- 
mută şi cu privirea-i de şerpe, visase clipa aceasta pe cind In 
tanuri moi o legâna căruţa. Cum stăteau alături, deodată oştea- 
nul o cuprinse scurt cu braţul şi ea se abātu ja pieptul lui. Sta 
inlânțuită ca o liană de el, şi primea cu ochii inchişi sârutările 
lui pâtimaşe. Un braț o stringea s'o iringă şi ea ofta biruită de 
iubirea lurtunoasă a bărbatului şi de bolnava ei curiozitate de 


fecioară, a 


18 VIATA ROMISEASCA 


Rāzbäturā pe subt mesieceni mai departe in umbră, se făcu 
pe urma lor tăcere; și tainica bätae a castorilor iar incepu a 
sună in adincimi, 


XIII. 


Cind Tudor întră în satul strămoșilor lui, la Şoimăreşti, parcă i 
se luă un väl de pe frunte. Toată noaptea stătuse ca ameţii, cu 
icoana fetei Orheianului innaintea ochilor. După ce tată! şi fiica 
intrară in curtea lor de piatră, oșteanul, ca să poată revedea pe 
Magda cit mai curind, să despârțise de ei ca să facă un ocol 
grabnic în satul lui. Hotārise să se întoarcă cu calul umed inca 
de [uga dusului. Pentru el iubirea cea mare a vieţii lui era mai 
presus de toate, Ce-i mai păsa acum de celelalte? A plecata 
puţin în şeaua ei, fecioara il privise cu ochi umezi, arşi de sä- 
rutârile lui. Cu zimbetu-i neclintit şi viclean, parca-i spunea cà | 
așteaptă şi-l chiamă ; ii zimbea intocmai ca 'n umbra mestece- 
nilor, cind frintă dela mijloc, se agăța de grumazul lui, lăsin- 
du-se biraită pe iarba moale, umezită de roua inserării, 

Acum, vintul dimineţii il deştepta incet-incet. Il deșteptau 
şi amintirile vechi, 


«Fraților, zise cl cuprinzind minile tovarășilor lui, acesta-i 
satul meu! 
— E un sat ca oricare altul... îi răspunse Cantemir. 
— Se poale, dar acesta-i al meu și nu l-am văzut de doua- 
zeci de ani, 
— Totuşi, Tudnre, adu-ţi aminte de cuvintul meu: cit de 
tare schimbă Dumnezeu și întimplările toate hotăririle noastre...» 
Somaru se incruniă ușor: 
«Ce vrei să spui? 
— Vreau să-ți spun că ai pornit aprig întracoace. Dar 
drumul ji-a schimbat tare gindurile.» 
Şoimaru privi cu luare-aminte spre tovarășii lui, dar taina 
9 ascunse în fundul sufletului ca pe un lucru scump. 
l «Vă Inşelați, prietinilor, răspunse el cu linişte... 
rea, lată fintirimul.  Aicea zac 
casa în care m'am născut... 
„Satul cu casele mari acoperite 
Şes, se întindea într'o vâlcică, su 
tului curgea pe vale, subțire şi li 
ii, Nuci mari se ridicau din vii, ȘI un gangur cinta în pacea 
satului, in lumina dimineţii, Era o zi de Duminică și toaca in- 
epu să sune în clopotniţa bisericii albe, c'o duruire melodioasă, 


____ Soimaru se opri, Isi desco ri ca 
RPR: sare ali A ş pe pul cu plete scurte, crețe, 


«De Invățătura aceasta vech ieului 
eche a 
ël Incet. bunicului, 


Apoi descalecă, şi prietinii punind şi ei piciorul pe påmint, 


+ i lata bise- 
mulți de-ai mei, Mai incolo e 


cu stuh, case curate, rază- 


pt poală de pădure. Apa Rău- 
mpeile, scăzută de secelele ve. 


uitasem...» zise 


NEAXUL ŞOMAREŞTILOR 19 
niră tustrei pe cărarea din marginea drumului, lăsind sluji- 
gi ee fete cu caţaveici de vulpe şi cu fuste de i ei 
dungate cu virste galbene şi roşii pe fund negru, me re itp 
trghie. “Femeile aveau broboadā ienie Pe, car i te moase 
oale, gătite cu Mori de grădină. * 
O i, cu priviri agere pe cei trei oșteni. = TĂI 
7 Veneau şi răzăşi in urma lor, îmbrăcaţi in stra ! kivi 
aveau obiceiul să iasă la oaste: ciubote de „pri: area i 
loni largi şi Increţiţi în jurul mijlocului dinte sr po Saa Tati 
ilice negre cu nasturi rotunzi de argint şi cu eer aeree AOE 
iveau curioşi la străinii cari intraseră în sat. S D Aer 
ata cu luare-aminte la ei, dar nici-un obrar roih a here 
E Cind apucară pe poteca bisericii, unul rua re A cai a 
cârunt cu obrazul brăzdat, se abâtu spre ei şi lë po 
„aa catia să nu vă fie cu bânat. Eu asipi vataman in 
sai aicea V'ași intreba dacă cântați pe ars tă & cutu 
ză * Soimaru siitu în loc zimbind. atei aa i 
cAi ri imdată ce caut in 5 pasirâ, 
cind Soi pedangan mă chiamā..—Dumnealor sint numat prie 
tinì ai mei... ) su 
— Dar dumneata cine ești Pi 
Femeile şi bărbaţii se opriseră curioși, Și oe i Re: 
«Pe mine mă chiamă Tudor Şoimaru t> zise ogl 
vind în juru-i, - f 
Indată se siirm zart 


3 cu ne 
tai Dar cine-i h liind dumneata şi de unde? intrehă 


A Soi- 
incredere valamanul, Noine cunoaştem tojt; cu toți sintem $ 
maresti şi neamuri şi ştim unul de gri ăi deală un bâtrin mä- 
s “Deodată toag: îi -târ PE ea N a Gehi ascuţiţi și aspri. 

a scurtă şi ţepoasă, ăi 

a: pralea pipi ral din ni nostru... É au ei 
& desa uit şi eu la el...» i 
EA a ZA în apuca mina jui Tudor, i trase spre el și 

vi in ochi.. 
ai «Nu eşti iu, zise el scurl, 

ibezi ste Nistru * iscat Soi- 
pribegit pane Tudor, feciorul lui Jonae bca ea Ae 

ane- Åi i pribegi, cu singur mi au. strigă 
At leur er ză ii sint moş drepi, trate cu talál tău... strig 
| “tate la mine şi må cunoaşie! $ 
pige Te pe moşule Mihut» toginā are lut. seri: 

Deodată glasurile răzăşilor, a tuturor nerean fire each 

i i brațe multe se intinseră spre el ca ațdură ne- 

dicară, Şi br i işi simţi pieptul infierbintatide n € 


à intre răzăşi; oamenii se apropiar cu 


dintre ai lui lonaşeu. cari au 


Deodată, ușteanu 
«unoscultă. 


£0 VIATA ROMINEASCA 


sE feciorul lui lonaşcu şal Anisici...> grăiau şi femeile cu 
glasuri Unguitoare, Şi dintre cele mai bâtrine porniră a boci 
incet. 

iopotele bisericii cintau, Fără să ştie de ce, in mijlocul 
oamenilor adunaţi deodată cin toate locuințele satului, în mijlo- 
cul glasurilor, care intrebau şi răspundeau, Cantemir şi Birnava 
se simțeau mișcaţi, Şoimaru era cuprins de mini, imbrățişat de 
veri şi de mâtușe, şi glasuri rosteau nume: toți erau ai unui 
Şoimar;, dar unul era Gavril al lui lon al lui Vasile Neculai Soi- 
mary, altul era Grozav al lui Dumitru al lui Matei Neculai Soi- 
maru; alţii se trăgeau dintr'un Vasile, alţii dintr'un Mihai, — din 
bâtrini vechi cari luptaseră pentru maşie ṣi dobindiseră pâmiut 
pe vremurile dinaintea lui Ştelan-Vodă cel bâtrin, 

«Vino cu mine!» zise cu glas aspru bâtrinul Mihu. 

Il apucă de mină şi-l trase intre mormintele țintirimului, 
Clopotele bisericii tăcură :; se alinară şi vocile oamenilor: şi 
supt cireşii sălbatici, care-şi coborau râdâcinile intre oasele mor- 
ților, se făcu in lumina dimineţii tăcere. 

Batrinul 1 opri dinaintea unei cruci de piatră, linză un 
mormint plivit cu ingrijire, acoperit cu flori răsădite. 

«Aicea, băete, grăi Mihu indesat, odihneşte părintele tău 
lonașcu ! La mormintul lui noi Iingenunchem cu toții...» 

__Ca prin farmec, clopotele porniră iar, a treia oară —şi rā- 
zăşii ingenunchiara, Cu ochii impinziţi de lacrimi Tudor citea 
slovele săpate pe crucea de granit : 


Aici este groapa 

Unde zace robul ini Dunmezeu Ionașcu 
din neamul Şoimărestilcr, 

care sa strămutul la vesnicele lăcașuri 
lu unul de la zidirea lumii 7102, 


«Aici e ingropat părintele tâu ! ti strigă la ureche bătrinu? 
Mihu. A pierit ucis de buzdugan mişelesc, pentrucă s'a ridicat 
pentru drepturile şi ocinile noastre strămoşeşti, sculind la război 
toate neamurile şi toate așăzările Oiheenilor £.» 

Clopotele tăcură iar, 

«Tu nu ți mai aduci aminte? || întrebă Dâtrinul. Erai un 
copil cind s'a intimplat aceasta : pe urmă, printre străini, ai ui- 
lat de toate 12 $ 
i Amintiri crincene râscoliră deodată mintea şi sufletul lui 
r udor. Cu ochii Incruntați citea necontenit slovele mari: de pe 
crucea tatălui său, — și i veni in minte dintr'odată dintre icoanele 
Dica lv “fa. y chipul palid, stropit de singe, al unui oş- 

mo cela era tatal său. Si ciol i j , 
în picioare ae Şi ciolanele lui se odihneau 
«Priveşte și'n vale dincoace, in livada părâgini 
A ' 5 ginităä, casa 
voastră | li strigā rözāşul cel băâtrin. Sulla prin ca vinturile 
erni și bat peste dinsa puhoaele ploilor. Ca ca S'au risipit, — 


NEAMUL SOIMARESTILOR 2 


eee ai sare 


i i i lar cel ce ne-a 
3 uri si vinturi, odraslele lui lonaşcu. ta 
ea dei ee pita de păminturile de bătrini ciştigate, dela Alexan- 
Gak Voda şi dela Ştefan Vodă, se ingrașă şi ride nepedepsit, și 
į- iciorul rrumazul nostru... 7 a 
pi sea Cine ? ia Tudor sărind în sus cu Ar pill 
— Cine-i? rinji bătrinul, Cine nul știe? Și copii 
Teagăn A e icre cu blăstâm! căci ne-a sărăcit ră near 
umilit! pe-a bătut și ne-a singeral | Și pe tine te-a lăsat i 
— Cine-i igà innâbuşii! Şoimaru, č — : 
— oniinn mare dela Murgeni! Siroia Orheianu cei 
Min de averi şi fala 1.» zise răzășul Mihu intunecat și pi à ini 
4 La aceste vorbe Cantemir şi Simcon se repeziră A re 
T udor Şoimaru rămăsese ca fulgerat, cu cetei ati e 
i de- ază Muntrică, Abia avu putere $ A, 
matei er de citeva ori şi rămase privind intunecos spre mor 
mintul! de dinaintea lui. | 
Mihail Sadoveanu 


SPIRU HARET 


tAmintiri şi noto) 


Dädeam lecții la şcoala de adulţi din Galați. Erau mai multe 
secţii, la care dăueau lecţii gratuite institutori, profesori de li- 
ceu, avocaţi, ingineri, medici, diplomaţi In comerţ şi ofițeri de 
marină, Nu poate fi mai mare mulțumire sufletească pentru cineva 
decit aceia ce o simte cind impăriăşeşie altora din cunoştinţile 
pe care le are. Un profesor, care n'a avut prilej să predea lec- 
ţii la o școală de adulți, nu-şi poate da seamă de ce va să zică 
o astiel de mulțumire. Cind dai lecţii la o școală de stat, la 
elevi obicinuiţi, simți bine câ pentru cea mai mare parte din 
elevi eşti un calău al libertății lor nediseiplinale. La o şcoală 
de adulţi se schimbă lucrul, Ai de aface cu oameni loviți cu 
greutăţile vieţii, care vin, din proprie pornire, cu suflete doritoare 
We cunoștinți, Simţi că fiecare cuvint, fiecare mişcare a ta esor- 
bită, potoleşte o dorința, 

Dacă nu sint destule şcoli de adulți in timpul de fața, 
asta pu araţă nici că acum nu mai este nevoe de ele, nici că 
nu sar găsi destule elemente în stare să predea lecţii. Ba, so- 
ceotese eu, acum sint şi mai mulţi adulţi lipsiţi de cunoştinţi 
complecte pentru viaţa intețită şi mai multe clemente doritoare 
de a face lecţii cu ei. Atunci ? 

Este vo parte grea în tecnica injahebării unei școli de a- 
dulți şi anume : convingerea adulților că an nevoe de şcuală. 
Asta-i pedica şi pricina pentru care nu sint mai multe şcoli de 
adulți. Nu-i greutate, ba chiar ii lucru peste măsură de plăcul 
să faci lecţii cu adulții; greutatea stă numai în aducerea adulți- 
an Sf rea Dupăce li ai adunați, dacă ştii cum sa-i iai, ca, 

escurajezi, mai ales la inceput; dupăce v 


i ād ei singuri 
că pot prinde cunoștințile tale şi că chiar au ney w 


oe de ele, in- 


SPIRU HARET 29 


cepe i `s i le de aduiți. 
artea frumoasă, întăritoare de suflei a unei şcoa e de: 
In fast fază am găsit eu școala de adulţi din Galaţi, cind 


“m'am prins întăiaşi dată să (lau lecții. Tot în această lază au 


găsit-o toate elementele de care am vorbit mai sus (ini cotat, 
ptolesori, ingineri, elc.), care, caşi mine, n'au putut rezista ispitei 
de a cere să dea ṣi ci a sh 
aici, până la faza aceasta : 
Da isi era asi unui singar om, un cine ea SE 
in administraţia revistei „Viaţa Romineascâ“ — care avusese ră + 
darea ca ani intregi, de-arindul, să stea in legătură cu capeti 
mea din port, din fabrici, dela drumul de fier şi de prin p i 
ln, s'o ciocânească mereu prin ceainării. prin catenele, ad àt x 
pârile de petreceri muncitorești și so indrumeze in r ni ani 
nice. Până la atita erau legaţi sufletește adulţii de insu Ai 
dupăce am venit noi la şcoala lui, el nici na mät avut ne 
vre-o lecţie. | 
s A dee o grijă ; în fiecare sară. la fiecare secție, = 
vind, stătea citva ca să-l vadă adulții, fn acensis a stat toa : 
tecnica tInjghebärii şcolii de adulți dio Galați, care ERA 
azi in baza atmosferei creată de dinsul. „(La fel sa petr a a 
cerul şi la Cimpina, unde şcoala de adulţi se găseşte in ces 
strălncită inflorire, datorită muncei unai alt institutor), niath. 
Nu ştiu cui îi trăsneșie prin cap să lanseze AR AA 
toratului şcolii de adulți din Galați, Imi pare că mi u is cr 
a eşit din capul unui prolesor secundar. Cum se peee ke 
tea elemente culte, de elită, care dau lecţii la şcoala ba EN + 
să stea subt direcția unui institutor *! Şi, lucru sigur, € poz i 
sArnită de unul care n'a dat niciodată pe la şcoala de a g i 
Ar îi vrut domnul acela să fie el director la şcoala l de p pa 
Vedea în această boeric, nejustificată prin nici eră n 
muncă, un mijloc de a se prezenti şefului unui partid po pri $ 
reprezentind o torţă electorală. Nu dădeam, la EE A ç i 
importanță acestei pomiri de impăunare. Mai pe are ie Să 
<chimbat lucrul. Viermele păunului il scormonea apr că 
sează vorba că la şcoala de adulți se face sovialism, a aa 
ca nu reuşeşte să ia direcţia şcolii, Presa negra rep 
mini dă alarma. În scurtă vreme, şeful marinci din e aţi, ka 
el: un acevărat romin, chiamă pe maiorul care nr bari 
noi şi-i interzice de a mai continua cu darea lecţiilor e a 
— Apoi, eu fac lecţii din electricitate, domnule colo 
face maiorul mirat. 


Fra ministru Haret, 

Tot imi dădea prin gind să-i scriu, decum au Inceput hår- 
țuelele, dar tot nădâjduium că vom înlătura piedicile din catea 
noastră, fără să mai fie nevoc să-l mai stingherim și noi. 

Cind am văzut că se ingroaşă gluma, iam scris ọ seri- 
soare, în care li arătam greutăţile. 

Nu mi-a răspuns nimic direct; dar peste clieva zile, mă 
pomenesc cu maiorul in. ntător. 

E te Ştii ce ?—face cl, Ma chemat colonelul şi mia dat or- 
din să dau mai departe lecţii ja adulți. 

Peste alte cheva zile, mă pomenesc poftitla o sârbătorire: 

Revizorul şcolar avea ordin ca, în fața autorităţilor şi a 
adulților, să pue In pieptul directorului şcoalei de adulți din Ga- 
lați medalia „Răsplata muncii, clasa |*! 


à Eram director la o şcoală secundară din provincie. Prin 
RED primesc ordin de Iniocuirea unui suplinitor cu un al- 
sea care se însurase chiar atunci In oraş şi care, prin legātu- 
d sale nouă, căpătase numirea la o catedră, In locul altuia, 
tă iara ea nici o legătură în oraş decit doar că-i cra nevasta 
mia Și nu tocmai cu uşurinţă Işi pregătise totul pentru ernat. 
nea omul cum era mai râu ŞI făra nici un mijloc ve traiu. 
> se prin jurnale, la informaţii, câ ministru! Haret se intoarce 
din concediu peste două zile, 
li Scriu şi-i arât situați ini 
. sitpapia suplinitorului intocui in zi 
i ocmi 2 Li 
primesc telegrama: eaaa 
Ministerul revi 
PR ine asupra ord. na şi i i 
. na, + Şi menține mai de- 
parte pe domnul... ca suplinitor”, l a 
z4 E out Ş 
5 A patra Zi primesc o Scrisoare particulară, pe cure o am 
Și-acum, Prin ca scuza pe secretarul general, 


locuirea, care facuse in- 


ga NAA Se minister, aveam cea mai mare groază de 
sul. Nu uteam inchipui vreodată că i, în 
pt 4 că pot sta alături, în 
Bei ca iy cum stāteau în mine, față de dinsul, iubirea şi groaza. 
pee ziare cra urmarea firească a iubirii. Si doar cH 
isasem cu în linereţă să dau peste oameni cu calitățile lui Ha- 


vs 


SPIRU HARET 25 
qet! Şi doar avusesem norocul, nebănuit vreodată, sá dau pesie 
un om, chiar pe pămintul acesta al nelericitei mele ţări, un om 
in carne şi oase, în felul cum visam cu! Poate că năzuința 
lui, voința lui, limpezimea cu care vedea situațiile şi dorinţa lui 
nemârginită şi netrimbițată de a vedea ţişnind fericire cit mai 
multă în toate colțurile țării; poate că munca lui necondiționată, 
lipsită de răgaz, impârţită in toate direcţiile activităţii omeneşti ; 
poate că toate acestea la un loc, peste care domnea cea mai 
neclintită credință, văzute cu ochii, îmi prindeau sufletul şi mi-l 
striveau. Cind am văzut Ciahlăul, pentru prima oară, de pe 
culmea lui „Pâtru-Vodă“, am avut sentimentul sublimului ; cind 
m'am apropiat de el, dela Durău, mă 'ngrozea măreţia lui, 

Măreţia Ciahlăului nu stă doar în mărimea, ori innălțimea 
tui, căci sint munţi mai nalți decit dinsul. Sint viriuri mai nal'e 
cu mult decit al Ciahlăului ; dar, ca s'ajungi pe ele, urci, ca pe 
trepte, virlurile altor munţi, Piscurile cele mai răsărite stau pe 
umerii altor munţi. Ciahlăul se ridică singur, pe sama lui, in- 
ueg, uriaș, dela rădăcină până la virf 1.. 


- . * . . - > . g Li + Li Li . . . ' , . - 


De zece ani incoace, de cind am venit aproape de Haret, 
am fost tare incurcat de întrebările prietenilor: „Ce mai face 
Haret? Ce mai zice Haret?* şi inchipuiau amicii mei câ cu 
trebue să fiu zilnic, de nu şi de două ori pe zi, în casa lui Ha- 
ret! Eu.. inuăimam ceva şi, probabil, treceam de mare fățar= 
nic în ochii lor. Şi nu spun lucrul acesta ca să-mi fac laudă 
cumva. Din contra: în afară de contactul cu opera lui, îmi gă- 
tesc eu singur vină groazei mele, căci contactul cu persoana lui, 
de care cl nu se Terea, m'ar [i învățat nemâsurat de multe lucruri, 


Decind e fara romincască şi decind a avut ca miniştri, de 
s'ar putea face o socoteală, s'ar dovedi că Haret a văzut mai 
multe sale, a vorbit cu mai mulți țărani în satele lor, decit au 
vazut şi au vorbit toți miniștrii la un loc, pe ciți i-ar putea nu- 
mära istoria tuturor păminturilor locuite de romini, din timpuri 
uitate şi până astăzi. 


Gândul dela care a pornit, cind a inființat medalia „Răs- 
plata muncii“ a fost să dea o incurajare morală corpului didac- 
tic In activitatea socială, Cum li era obiceiul de a răspunde 


N e VATA ROMINEARCA 


la scrisori, ori dela cine iar fi venit— deopotrivă suplinitorului 
din fundul vreunei văgăuni pierdută între munţi, caşi profesoru- 
lui universitar: unui notar de sat cași unui prefect sau unui 
ambasador ; cum apoi, îndată ce-i ajungea ceva la ureche, pro- 
vaca el singur răspunsuri lămuritoare, dela oricine avea nevoe 
şi credea că le poate căpăta ; cum, intrun cuvint, în afară de 
o memorie extraordinară, se mai ajuta de o Intreagă arhivă a 
sa personală, plină cu notițe şi scrisori grupate pe chestii şi pe 
ani, imi explicam cum işi facea tabloul celor propuşi pentru me- 
daliare cu „Răsplata muncii*. Aveam o mare grij cind pri- 
meam acest tablou, scris cu mina lui şi trimis in taină ca să 
cercelez statele personale, nume cu nume, să văd de nu cumva 
cineva o fi avind vre-o pedeapsă, cu ce ocazie i sa dal și pen- 
truce anume Invinuire, Tot In taină trebuia să-i înapoez tabloul 
cu insemnări in dreptul ficcărui nume, pentruca apoi să primesc ta- 
bloul definitiv, scris tot cu mina lui, de rindul acesta cu motivarea 
medalierii fiecăruia şi cu ordinul de a-l da in birouri să se lu- 
creze raportul la rege. 

Intr'o zi mă chiamă la telefon, 

— Domnule Popescu!- -spune el. Să faci imediat rapor- 
tul de medaliarea invățătorului M, din A. pentrucă... 

— Are pedepse !—Il întrerup eu imediat, 

— Atit mai bine !—răspunide ministrul, 

In clipele acelea, cind vorbeam la telefon despre acest in- 
vățător, mi se ridicau, cu ințală de fulger, tot felul de nedume- 
riri şi despre ministru şi despre Invâţător. In administraţia mi- 
nisterului sint nume de ale udministraţilor, care vin atit de des. 
innaintea şefilor, incit, dela o vreme, nu se mai uita. Citisem 
alltca rapoarte de anchetă despre învățătorul M., fusese de-atitea 
or pe la consiliul permanent, luase atitea pedepse, incit tmi rå- 
maâsese numele ini in minte și nu mi-a lost greu să-i răspund 
imediat ministrului că are pedepse. Nedumerirea mea creștea 
cu atit mai mult, cind, din tonul ministrului, intelegeam că imb 
dă acest ordin cn mare buturie, 

— Motivel t- urmează ministrul, A inființat cea dintâi ob- 
ştie țărăncască pentru vinzarea produselor agricole În comun. 

— Dar cu pedepsele ?—intreb cu din nou. 

— Nuci nimic !—face ministrul, Att mai bine: am acazie- 
să-i arăt că n'am avut nimic cu el Va să zică nu-i aşa de râu, 


cit Il credeam : ba, Dumnezeu să mă erte, poate cå am greșit. 
„cu pedepsirea lui, 


SPIRU HIRET i ar 


— 


De-atunci sia iont la soflet propaganda pentru inființarea 
a it felul de obștii ţărâneşti, mai ales că vazuse cu ochii roa- 
vele propaganilei cunoscute cu inființarea băncilor populare, 


* 


Se agitā ideia, peste măsură de nimerită, de a se aduna, 
in minile oricui s'ar gâsi, scrisori de-ale lui Haret, cu caracter 
de interes obştesc, fie ele primite in umpul cind era ministru, 
fie în timpul cind ru era, Cu aceste scrisori şi cu tot ce-a seris 
şi a vorbit el în legăună cu propâşirea (árii sar face un mu- 
zeu. Numai atunci sar vedea ce-a insemnat Haret in istoria des- 
vohării ţării noastre ; numai atunci s'ar vedea ce insamnă muncă 
pentru binele obştesc, Urmaşii au chiar daloria de-a face acest 
muzeu, care ar fi şi un înbold şi un model de muncă neirim- 
bițată. Sar vedea atunci şi de neștiutori că el muncea tot atit 
de mult şi In timpul cind nu era ministru, pentru binele obştesc- 
Atunci ar vedea toată lumea, chiar şi „adevārații* romini ce ințe- 
ies a avul apărarea lui in parlament, cind a răspuns la bene 
rea că ține corespondenţă suspectă cu invăţătorii și preoţii (scriu 
din memorie): „Nu nex că am corespondență cu satele, ba chiar, 
pentrucă mă provocaţi, lac aici această declarație : De-ar fi să-i 
vie cuiva în minte, după moartea mea, să-mi ridica un monu- 
ment, ar f să-mi adune toate scrisorile mele şi sar alcātui mo- 
numentul care ar face mindria ṣi mingierea mea”. , | 

Ca model, dau una din aceste scrisorele, primită de revi- 
zorul şcolar de luzău de-atunci, de felul câria, referitoare la 
felurite chestii, am convingerea că-i plină țara 


MINISTERUL 7 Junie 1002 
Instrucțiunii Publice 


si al 


Cultelor 


Cabineini Ministrului 


Domnule Niculescu, 


D. larca mi-a spus că la Vispeşti sătenii se ocupă 
mult cu cultura cireşilor. Cercetează, te rog, Și mi Co- 


ax 


TE 


VIATA ROMISEASCA 


munică dacă şcoala de acolo are grădină ingrădită, şi 
dacă învățătorul se pricepe la pomologie. În acest 
caz aş căuta să-i procur altoaic bune de cireşi, ca să 
le propage in sat. 

Haret 


Mult mai suferea, bietul om, din pricina inchterilor şi a 
concluziilor la care ajungeau feluritele comisiuni, însărcinate cu 
studiarea şi propunerea diferitelor măsuri, Se temea grozav, în 
măsurile pe care voia să le ia, să nu cumva să greşească, mai 
ales cind era vorba de avut părerea unor cumpelinți In materie. 
Simţea cl că lucrul trebue să fic întrun fel şi se pomenea cu 
incheeri din partea comisiunilor, cu fel de fel de considerente, juste 
in aparentă, dar detestabile in urmările practice, Dau o parte 
«hntr'o rezoluţie, pusă pe un raport, în 16 Noembrie 1910, care 
se găseşte inregistrat la minister la No. 81335. Cunosc impre- 
jurările care l-au adus să pună această rezoluție. L-am văzut 
zhuciumindu-se și luptindu-se în fața unui neslirşit număr de a- 
vize şi de comisii, Mi-am copiat aceas.ă rezoluție penirucă in ca 
se trădează şi inima omului care a puso! 

„Elevii normalişti bursieri fiind totdeauna foarle săraci, nu 
trebue să li se îngreuieze intrarea in şcoală până a o face untori 
imposibilă, Regulamentul le cere la intrarea în şcoală un numâr 
enorm de obiecte dintre care multe inutile sau de lux, ca ṣo- 
şoni ete, Această parte a regulamentului trebue modificată şi nu- 
mărul obiectelor redus la minimum posibil, SA se suprime tot 
ce este de prisos, sau în dublu, sau care la rigoare poate lipsi. 
Și eu am lost bursier şi nu am avut nici trei plapume şi cu- 
verturi, nici papuci, nici două perechi de ghete, nici o mulțime 
te alte lucruri, care se cer azi dela copii orfani sau de săteni 

săraci. Alară de aceasta trebuc să se inceteze cu abuzul unifor- 
melor, şi al modelelor : saltea după model, perne după model 
şi alte absurdităţi de acestea. Copiii vor aduce obiecle, cu care 
să se poată servi ori de ce model ar fi, Cei care întră In şcoală 
peniru prima oară vor fi admişi cu hainele ce vor avea şi pe 
care le vor purta pănă se vor rupe, chiar dacă nu vor fi de u- 
nilormă, Cei care vor voi, sau vor putea să-și coniecţioneze a- 
casă obiectele de imbrăcăminte, o vor puica face. Fetele şi vor 


SPIRU da ARII NINE RE 3 


eoase uniforma în şcoală, incet-incet. Părinţii vor avea și facul- 
tatea de a depune o sumă de lei 70, nu mai mare, peniru a li 
se procura de școală obiectele pe care le cere regulamentul. Co- 
piii care, la intrare in şcoală, nu vor avea toate obiectele ce- 
rute, vor fi ingāduiți să şi le procure treptat pănă in da, luni. 
aret* 


Invăţătorii, preoți şi toţi care preţuiau năzuinţile lvi Haret, 
U țineau in curent cu ceia ze se petrecea in ţară, fie bine, fie 
rău. li comunicau pe cele bune, pentrucă ştiiau căl bucură; li 
cereau părerea asupra neajunsurilor de tot felul, atit cind era la 
minister, cit şi cind nu era. Era solicitat din toate părțile, cind 
nu era ministru, peniru aranjarea apărării la procesele de disci- 
plina şcolară. Se adresa atunci foştilor săi colaboratori şi i ruga 
să studieze dosarele şi, In cazul cind sar găsi căi vorba de 
vre-o inscenare pe socoteala dascalului, să meargă să-l apere 
gratuit. , 
j E proaspăt incă vestitul proces disciplinar de anul trecut, 
proces care sa Jesbătul trei săptămini, pentru o librărie coope- 
rativā, inina de dascali in Caracal. Urmarea, sârmanul, acet 
proces, caşi cum ar fi fost dinsul în cauză, căci, drept judecind, 
acţiunea de cooperare este opera lui, Şi, de nar fi cu bânat, ew 
am convingerea că Haret vedea bine in contra cui se dau lo- 
viturile ! 

„Toate bune !— spunca el intrun rind—ca sānu zic toate 
råle ! Chestiile care vin pe la Bucureşti, tot mai merg, de bine, 
de râu. Sint in ochii noştri şi ştim ce så lacem : mai cu apâr 
rarea, mai cu presa, mai cu parlamentul... tot merg cumva. Dar 
ce ne facem noi cu nenoruciţii ceia de prin sate, care n'au nici 
un ajutor dela nimeni, care se zbat 1n intuneric şi ale căror ne- 
dreptáți nici n'ajung la urechea noastră şi nici nu vin cu ches. 

ii la București ! 
TI pa ceace pn „din , , . stă suspendat din Invâțâmint. 
mai mult de-un an, fară să fie judecat. Am fost la Casa Cen- 
trală a bâncilor populare şi am aflat că nu-i vinovat; ba, chiar 
diasa a stăruit de s'a anulat la tribunal mandatul de arestare a 
tavățătorului. Ce facem noi, in cazuri de-acestea şi în altele, de 
care am cunoştinţă că-s pornite din răutatea a tot felul de ban- 
diți pâgubiţi de acțiunea cooperării ?* 4 
Peste citeva zile, apare apelul lui Haret pentru constituirea- 


30 VIAȚA RUMINEASCA 


— 


<o 


unei ligi de apărare a acțiunii de cooperare şi a combaterii ori- 
cărui fel de abuz din partea celor tari In contra celor stabi, 

De aici a luat naștere „Liga Deșteptarea”, al cărei scop se 
rezumă în numele ei, 


* . 


Articolul prim din No. 1 al foaci „Liga Deşteptarea esie 
seris de Harei, care ne-a cerut să fie iscàlit de comitet. Ne-a ru- 
gat numai să-i traducem textul pe Injelesul tuturor. Nu ne-a fost 
tocmai uşor să-i facem această schimbare de factură. 

Am rămas încremenit, cind mi-a adus primel articol scris 
"Şi iscălit de el : N'am avut nevoe să-i Inlocuesc nici un cuvint, 
nici la acel articol, nici la cele următoare, atit de curată limbi 
populară putea să minuiască! Abea acum înțeleg toată durerea 
pe care o avea el, cind mi-a spus mai anii trecuţi: „Scolile 
normale reuşesc pe deplin să-i facă pe băcțu de țăran sä-şi 
piardă limba de-acasă !* Era vorba de extmordinara limbă på- 
sărească, In care unii Invățători vorbese țăranilor la cercurile 
“culturale. 

Nici in pragul morţii nu-şi schimbase felul de a lucra, Fä- 
cea el singur lucruri, pe care oricare dintre poi le-am fi făcut 
bucuros, numai să ne f spus. De pildă: Cind a seris în „Liga 
Deşteptarea“ articolul „Nedijmuirea porumbului“, mi-a trimes, 
transcrise de el, articolele din legea tocmelelor agritule, pe care 
le-am pus la urma „Nedijmuirii porumbului”, Aladală am pri- 
mit un anunţ din partea ministerului de domenii cu o scrisoare 
în cuprinderea următoare : 


„Domnule Popescu, 


Găsesc în revista „Albina“ un anunț al ministerului de 
domenii, prin care st încearcă prevenirea sătenilor de şariatani 
în chestia pracurării pămiaturilor, 

L-am tradus pe romineşte, căci are o limbă imposibilă de 
Infeles pentru ţărani. Cred căi bine sal publicăm şi noi, In 
foaia noastră. 

Haret“ 


a e 4 
Cu două, săptămini Innainte de moarte mă pomenesc cu 
“el, iniro sară, la mine acasa. 


SPIRU HARET a 


= Uite ce-i, domnule Popescu. Mie, te rog, să-mi dai loc 
mai des la fone. 

— Ba, nu prea !— răspund eu, cam în giumă, cam intr'adins, 

— laca de ce !—urmează el. Eu am de gind să public o 
serie de articole. Nu te speria! Am să fi le lac potrivite, cu le- 
sâtură intre dinsele, dar cu titluri deosebite și fără „va urma.” 
Eu acum ştiu cum să potrivesc lungimea manuscrisului: cinci 
păzinuţe de-ale mele, mul! șase, iesâ o coloană jumătate, mult dona. 

— Apoi, domnule Haret—fac eu—nui tocmai bine. 

Vad că se uită la mine mirat. 

— Şi nu-i bine—urmer tu rizind—pentrucă eu vreau să 
am articole iscălite de d-v, cit mai rar, Ştiţi, bucatele alese se 
minincă mai rar şi-s așteptate mai cu poftā... 

— la, să nu-mi umbli cu fleacuri!—mă ntrerupe el voios, 
En credeam că ai altă nbiecţie de făcut, Ţin eu mult să urmeze 
articolele mele unul după altul, ca să nu se piardă legătura 
pentru cetitori, 

— Ma tem, domnule Haret, că o să înceapă lumea să vă 
spună ră v'aţi facut gazetar, 

— Eit—intrerupe el, mereu voios. Nu-i întâia dată cind 
mă fac gazetar, Am mai lost în două rinduri gazetar. Nu-mi 
pasă de asta! 

In aceiaş: sară mi-a lăsat primul articol din seria pe care 
iși propunea s'o serie, Intitulat „Țăranii arendași”. 


Sp. Popescu 


CÎINTEC 


O, pentruce-ai venit 

Sa 'mi tulburi pacea ?— Du-te, 
Gind trist şi ostenit 

Al dragostei pierdute ! 


Şi pentruce mă smulgi 
Din paşnicele vise 'mi, 
Din al uitării giulgiu 

In care mă 'nvelisem ? 


Şi pentruce mă porţi 
Pe căi părăginite, 
Să bat tirziu la porţi 
Pustii şi ruginite ? 


Şi pentruce “mi distrami 
Râni vechi în suflet iară ? 
Vin, moarte, tu şi ia'mi 
Această grea povară !.. 


St. O. Iosif 


Situaţia creată Rominiei prin ultimele 
evenimente din Balcani” 


Sint dator să vă previn că veţi avea o deziluzie. 

Subiectul conferinței de faţă cuprinde marea chestiune politică dela 
ordinea zilei. Ca acest subiect atit de pasionant prin natura şi prin ae- 
taatitatea lui să fie tratat cum se cuvine, ar trebui să colorez expunerea mea 
cu toate patimile pe care în chip firesc un asemenea subiect le trezeşte 
in sufletele noastre, în povestirea mea ar trebui să se poată oglindi toate 
decepţiile care ne-au trămintat şi toate speranțele care ne mai înbăr- 
bătează, 

Veţi Inţelege însă că nici ccasul în care vorbesc, nici atmosiera a- 
cademică ce trebue să domnească in acest cerc de studii nu-mi îngădue 
să tratez chestiunea in acest fel. 

Aşa incit voiu fi silit să mă mulțumesc a face o expunere cit se 
poate de obiectivă a politicei balcanice a Romîniei. 

Spre mai multă claritate volu împărți expunerea mea în trei mari 
subdiviziuni. În prima parte voin cerceta care a fost în trecut politica bal- 
canică n Rominiei ; Ina doua parte volu arăta care a fost polilica noastră 
dela izbucnirea crizei balcanice incoace şi în a treia parte voiu căuta să 
văd ce învățăminte se pot trage pentru viitor din evenimentele prin care 
am trecut în ultimele luni. 

2) Care a fost în trecut politica noastră balcanică ? Ca să pu- 
tem răspunde mai bine la această intrebare trebue să lămurim mai in- 
tälu ce interese avem în Balcani. Cei ce au ținut aici conferințe inna- 
intea mea vi le-au arătat cu dcamănuntul. Fără ca să mai vorbesc de 
istoricul chestiunii pe care vi l-a făcut în mod foarte documentat amicul 
nostru d. G. Meilani, d. Berlescu wa descris situația Rominilor 


*j Sub soest titlu blicăim mai conferința rostită de d-nul 
I G. Dea în gius de 15 smart curont ap Mer de Btudii al Partidului 
Naţional Liberul din Bucureşti. 

8 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


poop pra 


din Macedonia şi din Epir și va arătat ce interese şi ce obligaţiuni mo 
rate are statul nosire față de această numeroasă şi vajnică populațiune. 
De asemenea d, Mihail Paşcanu v'a spus pentruce cuvinte întreaga 
noastră dezvoltare economică depinde de chestiunea strimlorilor, în fine 
d. G. G. Danielopol, examinind chestia rectificării truntariei dobro- 
gene, a pus în lumină însemnătatea unci graniţe care să asigure stăpini- 
rea noastră asupra Dobrogei, 

Pe lingă aceste trei interese pe care le-aşi numi interesele speciale 
ale Rominiel în chestia balcanică, noi mai avem un alt interes cate le 
covirgeşte pe cele de mai sus. 

Avem un interes de ordin general: toată situaţia noastră externă 
este strîns legată de starea de lucruri din Balcani; mei mult, se poate 
spune că situația noastră internaţională este în luncţiune directă cu ra- 
portul de forje din peninsula balcanică, 

Intr'adevăr prin pozițiunea noastră geogratică noi avem o situa- 
ție exțernă din cele ma! puţin prielnice, fiindcă sintem o insulă de la- 
tini înconjurați de pretutindeni de siavi, fiindcă prin dezv” „area noastră 
istorică nu ne-a fost dat niciodată să ne întindem pănă la o mare, lar 
cind abea după războiul din 1877 elementul rominesc a ajuns la mare, 
am dobindit acces la o mare închisă iar nu la o mare liberă, Și In sfirşit 
fiindcă sintem aşezaţi Inire două mari impărăţii care amindonă ţin sub 
dominaţiunea lor şi adesea sub o dominaţiune vitregă, fraji de al noştri 
şi totuşi ca să putem trăi sinlem nevoiţi să ne asigurăm île prietenia u- 
neia fie prietenia celeilalte din aceste două puternice împărăţii. Aceasta 
este partea aproape dramatică din situația noastră de stat, 

Norocul nostru că ne-am găsi! cel puţin Ja gurile Dunărei, cela ce 
mai ales in trecut ne-a adus mari foloase. 

Eutopa opunindu-se ca gurile acestei mari artere de navigaţiune 
să cadă in minele Rusiei sau ale Austriei, noi am beneficiat de aceste 
competițiuni şi am putut astie! în mare parte să ne scăpăm existența. 
ŞI ceia ce ne-a slujit şi mal mult interesele, mai cu seamă În vremurile 
din urmă e pe de o parte că la sudul Dunărei aveam o Impărăție oto- 
mană care nu mal era destul de tare ca să constitue un pericol pentru 
dezvoltarea noastră, dar era incă destul de puternică spre a ţine în frtu 
naționalităţiie balcanice. lar pe de altă parte, că alătari de acest imperiu 
trăiau certindu-se intre ele mai melte state care luate fiecare în parte 
erau mal mici şi mai slabe decit Romina. i 

Această stare de lucruri crea Regatului Romin itunţi 
ra e robe, căci îl permitea să vrema in nE podea 

olositor lu Îi garanta 
desvie mi md sa astfel în acest colf al Europei un rol cu 
umal această situațiune privilegiată compensa gr 
kii ale poziţiunii noastre geogralice si AS aleea tea Kasoran 
am putat deta constituirea noastră ca stat să ne asiguräm un loc ono- 


SITUAŢIA ROMISIEI PRIN EVENIMENTELE DIN BALCANI AG 


«abil în concertul internațional şi să dobindim toată însemnătatea noa- 
stră in politica europeană. 

Aşa fiind, naşte întrebarea: care putea să fie in trecut politica 
noastră balcanică ? 

Cred că e destul să reamintesc interesele ce le aveam În Balcani 
pentruca să fie limpede, pentru oricine, că nu puteam avea decit o sin- 
gură politică şi'anume să menţinem, cu ajutorul Turciei, echilibrul de forţe 
din peninsulă atit de favorabil nouă. 

Trebue să trăim intr'a stare de completă nepregălire în ce pri- 
veşte problemele externe, nepregălire care se datoreşte faptului regreta- 
bil că de ani de zile discuţia politicii externe a fost eliminată sistema- 
tic şi din întrunirile publice şi din dezbaterile parlamentere, pentruca să 
fie cu putință ca orice idee venită de ori unde şi susținută de oricine 
să seducă chiar minţile oamenilor luminaţ!, 

Aşa, spre pildă, am auzit adesea in ultimele timpuri spunindu-se că ar 
fi trebuit în trecut să ne unim cu statele balcanice, că a fost greşală neer- 
tată că am susținut pe Turci și că mam intrat în coniederațiune, Dar iti- 
treb, lace ne-ar fi slujit să facem o politică de înțelegere cu statele bal- 
canice contra Turciei? O asemenea politică n'ar fi putut duce decit la 

realizarea şi mai grabnică a aspiraţiunitor naţionale ale diferitelor state 
balcanice. Cu alte cuvinte este evident că tot ce am fi obiinut, urmind 
o astfel de politică, era să distrugem singuri echilibrul favorabil nouă, adică 
să nimicim cu propriile noastre mini toată situația noastră externă, toată 
influența precumpânitoare de care ne bucurăm în această parte a lumii. 

Nol nu mumia! că m'aveam nici un interes să micşorăm sau să ni- 
micim Turcia, dar, dimpotrivă, aveam un interes covirşitor ca să menţi- 
nem cu orice preţ puterea otomană. 

Numai aşa puteam scăpa propria noastră situație privilegiată şi 
dominantă. Aşa incit de che ori e vorba da Tuzcia Imi revine fătă voe 
în minte faimoasa frază a lui Voltaire despre Dumnezeu: „Dacă Dum- 
nezen n'ar fi existat ar [i trebuit să-l inventăm”. Existenţa Imperiului 
Otoman ptezintă un aşa de mare interes pentru întreaga situaţie in- 
ternaţională a Rominiei, incit, patairazind fraza lui Voltaire, aş [i ispitit 
să spun: „Dacă Turcla near H existat, noi am fi trebuit s'o inventăm". 

ŞI să-mi dea voe distinsul nostru amic d. Vaiaori dacă voiu fi 
silil să! contrazic, dar cred că d sa a fost nedrept cu oamenii noştri po- 
litici cînd a susţinut, rindul trecut, că nimeni n'a ştiul ce anume urmă- 
ream în Balcani. 

Politica noastră a fost dimpotrivă cit se poate de precisă. Nol n'am 
vrut să impiedicăm statele balcanice de a ajunge la Inisptuitea idealurilor 
lor naţionale, fiindcă şi nol avem un ideal naţionai şi prin urmare nu pu- 
team să fim impotriva idealului naţional al altora. Dar ceia ce am vrai 
e să Intirziem cit mai mult ceasul îndeplinirii acestor aspiraţiuni, ceia 
ce am vrut e ca, pë clt posibil, momentul acestei realizări să coincidă cu 
realizarea idealului nostru național Noi nam vrut ca aceste state să se 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


mărească Innaintea noastră, căci e lesne de înțeles că atunci ela ar îi 
putut nu numai să ne intreacă şi să ne îngreueze dezvoltarea, dar să de- 
vină chiar o piedică la realizarea în viitor a propriilor noastre aspira- 
{uni naţionale. 

Actasta a fost concepția foarte clară şi foarte justă a tuturor oa- 
menilor noştri politici şi de aceia, luată în trăsăturile ei generale, politica 
pe care am urmâri-o în Balcani a fost o politică inspirată de adevăra- 
tele noastre interese de stat. 

Singura observaţie care se poale face este că în ziua În care e 
devenit evidentică Imperiul Otoman nu se mai putea menţine trebuia să-l 
părăsim şi noi. Recunosc că această observaţie este intemeiată. Într'a- 
devăr, cind toate ţările s'au năpustit asupra Turciei, cind Austro-Ungaria 
l-a ripit Bosnia şi Herzegovina, cind Italia i-a smuls Tripolitania, cind 
in interior procesul de descompunere s'a accentuat cu atita tărie Incit 
devenea vădit pentru oricine că Turzia trebuia să "piară, noi nu pu- 
team să avem pretenția ca, singuri, să salvăm prezența Imperiului 
Otoman în Europa. In acel moment eram datori şi noi să de- 
solidarizăm acţiunea noastră de a Turcilor. Dealtminteri de aceia oamenii 
noştri de stat au şi refuzat mereu să închee o alianţă cu Turcia, Deşi 
toți recunoșteau ca nu putem urma o altă politică decit acea a unei 
strînse amiciţii cu Imperiul Otoman, spre a contrabalanja statele balca- 
nice, —totuşi nici unul nu a consimţit să ne legăm soarta de Turcia prin- 
run tratat formal, fiindcă toţi au prevăzut că poate veni o zi în care 
Turcia să fie aşa de slabă incit să fie un pericol pentru noi de a fi 
incătuşați de un corp care nu se mal poate ține singur în picioare. Dar 
dacă imprejurările ne sileau să ne schimbăm atitudinea tradiţională față 
de Turcia, trebuia imediat să ne amestecăm printre statele balcanice şi 
să le dăm dela inceput impresia că chestia Orientului este o chestiune 
de care se leagă prea multe interese generale şi speciale ale statului no- 
stru, pentruca să putem admite ca ea să se rezolve lătă intervenția şi 
fără voinţa noastră. 

Care a fost politica noastră dela izbucnirea crizei balca- 
nice incoace ? Dacă nu putem decit să aprobăm politica noastră balca- 
nică din trecut, nu tot asttel stau lucrurile cu politica pe care am ur- 
mat-o dela izbucnirea conilictului incoace, 

Intreaga noastră situaţie externă depinzind de configurajiunea po- 
litică din Ba'cani, de echilibrul de forje dela sudul Dunărel, care tre- 
buia, la izbucnirea crize!, să fie linia noastră de purtare? E lămurit că 
nu puteam să urmăm decit două căi: întăiu trebuia să luptăm din toate 
puterile ca să menţinem echilibrul din Balcani ce ne era atit de favo- 

tabil, iar dacă nu reuşeam, trebuia cel puţin să nu lăsăm cu nici un 
chip ca chestia Orientului să se rezolve fără nol, fiindcă, rezolvindu-se 
fără noi, ea nu se putea rezolva decit impotriva noastră. 


Din nenorocire noi n'am urmat nici una nici alta din aceste două 
politici. 


SITUAŢIA KOMINIE! PRIN EVENIMENTELE DIN BALCANI ED 


Recunosc că se pot contesta sorții de reuşită ai primei politici. 
Se poate spune ; Turcia era prea putredă şi statele balcanice prea ho- 
tärite pentru a mai putea impiedica izbucnirea conllictului. Totuşi intiru- 
cit mă priveşte pe mine personal păstrez credința că o asemenea poti- 
tică era posibilă şi că avea sorţi de izbindă. Bine înţeles cu o condipe. 
Cu condiţia să fii hotărit a impune voinţa ta. 

Dacă pleci dela concepţia că nu trebue să vrei nimic prin tine in- 
suţi, că trebue să te supui in mod automatic Ja tot ce spun sau voesce 
marile Pateri, atunci nu mai incape îndoială că o asemenea politică ar 
fi fost cu desăvirşire Imposibită, că este insă cu putință să beci peste 
hotăririle puterilor cred că Bulgarii au dovedit-o cu prisosinţă. Dacă şi 
ei, în loc să se călăuzească numai după interesele lur, ar fi ascultat de 
sfaturile pacifice ale Europei, dacă s'ar fi intimidat de amenințările lui 
Sir Edward Grey sau ale d-lui Kiderlen Waechter, şi ar ți Inat drept bune 
declaraţiunile d-lui Poincar care în numele marilor Puteri afirmă intrun 
timbagiu înfiorit că, orice s'ar intimpla, ele nu vor admite schimbarea statu- 
quo-ului din Balcani,—desigur că Bulgarii n'ar fi declarat niciodată răz- 
boiul şi că nu şi-ar putea azi îndoi teritoriul. Nouă nici nu ni se cerea 
să avem o atitudine atit de îndrăzneață, flindcă ceia ce dădea tocmai ac 
țiunii noastre și mai mulţi sorţi de reuşită era că spre marea noastră fe- 
ricire în această chestiune interesele noastre concordau cu ale marilor 
Puteri. Europa, ca și noi, voia pace şi menjinerea statu-quo-ului din Bal- 
cani, Dovada cea mai bună că Europa era sinceră ne-o dă atitudinea ei 
de atunci incoace şi sforțările pe care fără încetare ea le-a făcut pentru 
localizarea conflictului şi pentru înlăturarea unei contlagrațiuni generale. 
Schimbările teritoriale din Balcani s'au indeplinit fără voia ei şi ea a tre- 
buit să le ratifice numai fiindcă se găsea în faţa unor lapte îndeplinite, 

Ce făcea însă la inceputul crizei slăbiciunea Europei ? Este că 
ea nu avea putinţa să traducă în fapt politica ei pacilică. Acţiunea ei 
era osindită să se evaporeze în poveţe şi în deziderate. Condiţiunile 
politice în Europa sint astfel incit o acțiune militară sau navală comună 
cra imposibilă. Singurul stat care pulea să aibă mai mult decit o ali- 
tudine platonică, să traducă în fapte voinţa lui de a împiedica distruge- 
rea stata-quo-ului balcanic, gram noi. ȘI de această situaţie excepţională 
trebuia neapărat să protităm, 

Aveam putinţa să facem chiar o politică mare. Puteam să fim 
intermediarii dintre Turcia şi statele balcanice pe de-o parte, dintre sta- 
tele balcanice şi Europa, dintre Europa şi Turcia pe de altă parte. Tre- 
buia să ținem statelor balcanice următorul limbagiu: „Vreţi autonomia 
„Macedoniei şi a Albaniei, vreţi o soartă mai bună pentru frajii voştri 
„din Imperiul Otoman ? Puteţi conta pe intregul nostru sprijin. Şi noi 
„3vem frați de ai noştri care năzuesc să se poată dezvolta etniceşte In 
„condițiuni mai bune subt o dominaţiune otomană, prin urmare vom 
„interveni alături cu D-voastră la Sublima Poartă pentru a dobindi în- 
„deplinirea acestor comune dorințe. Dar dacă nu vă mulțumiți cu a- 


bază VIAȚA ROMINEAECA 


„tita, dacă vreți schimbarea statu-quo-ulul prin declararea unul războiu 
„atunci să ştiţi că ne veţi avea în spatele D-voastră, fiindcă nu putem 
„admite să se schimbe un echilibru politic pe care se intemeiază toală 
„situaţia noastră externă și toată influența noastră internaţională”. lar 
Tarcilor trebuia să le spunem: „Vedeţi ce pericol vă ameninţă. Acor- 
„daţi fără Inttrziere naționalităților creştine retorme largi şi sincere. 

„Aceasta este ultima D-voastră scindură de scăpare. 

„Cit timp vă vei menţine pe acest teren veți avea 'o! sprijinul 
„nostru. Dacă veţi cerca însă să rezistaţi cu nesocotință, vom îi şi noi 
„siliți să vă părăsim şi să căutăm a ne asigura partea noastră din lichi- 
„darea posesiunilor d-voastre europene”, 

Sint convins că, procedind astiel, am fi avut aprobarea şi sprijinul 
întrege! Europe şi că îndemnurile noastre ar fi fost ascultate și în capi- 
talele balcanice şi pe țărmurile Bosforului. 

In orice caz, se cuvenea să încercăm o asemenea acţiune ? Ce, in- 
teresele pe care aveam să le scăpăm nu meritan ele o astfel de sior- 
jare? Cel puţin, chiar dacă nu teuşeam, am fi avut conştiinţa împăcată 
că am făcut tot ceia ce a stat în puterile noastre ca să Impiedicăm dis- 
rem echilibrului balcanic pe care se întemeia situația noastră ex- 
ernă, 

Dar este admisibil ca noi să fi lăsat să se distrugă tot raportul de 
lorțe care asigura situația noastră precumpănitoare fără ca să fi tăcut 
nici cel mai mic gest de împotrivire? Este oare ertat ca noi să Îi asis- 
tat cu brațele Incrucişate la indoizea Intinderii teritoriale a Bulgariei, a 
Serbiei şi a Greciei fără ca să ne fi dat măcar osteneala s'o impiedicăm ? 
Este de conceput ca noi să fi privit la asemeni trastormări politice în 
care se juca soarta şi viitorul nostru, cu acelaşi mepăsare cu care privim 
astăzi la destăşurarea tratativelor dintre Kotukta dela Urga şi Dalai-Lama-ul 
din Thibet? 

Dar să admit că mă Ingel, că-mi fac iluzii, să zicem că aceasta 
era o politică prea mare, prea îndrăzneață şi că nu se putea adopta. 
Politica cealaltă Insă, mai uşoară, mal modestă, care constă pur şi sim- 
plu ina nu admite ca chestia balcanică să se rezolve fără nol,acea po- 
lică de ce nu s'a urmat? Cine ne-a impiedecat să intervenim şi să 
ne spunem cuvintul în dezlegarea unei probleme care atingea de aproape 
atitea interese vitale ale statului nostru ? Oare nu găseam mijlocul prac- 
tic de a interveni? Slava Domnului, aveam la îndămină destule modais 
tăți.  N'aveam decit să alegem. Puteam să intrăm în confederațiuni, 
puteam, printro prealabilă înțelegere cu Bulgarii, să determinăm condi- 
țiunile neutralității noastre, puteam să plătim chiar revendicările ce le 
aveam de formulat printr'un concurs militar determinat şi mărginii, şi 
cite alte formule. 

Că procedind astfel am fi obținut tot ceia ce am fi cerut rezultă 
cu claritate din interviewul pe care d. Malinoii, lost preşedinte al Con- 
siliului de miniştri şi actual șef al partidului democrat din Bulgaria l-a 


SITUAŢIA ROMINIEI PRIN EVENIMENTELE DIN BALCANI 89 


acordat ziatului „Universul“. Judecind chestiunea din punctul de vedere 
bulgăresc, d. Malinofi face guvernului său o imputare din faptul că el 
n'a căutat să rezolve înnainte de izbucnirea războiului toale pretenţia 
nile Rominiei, 

Prin urmare, este vădit că ar fi fost destul să facem un semn pentruca 
Bulgaria să primească propunerile noastra şi pentruca dezlegarea ches- 
tel Orientului să nu se poată săviri decit cu noi şi in felul care 
convenea mai bine intereselor noastre. 

Aceasţă politică ne era cu atit mal imperios impusă cu cit oamenii 
noştri politici au susţinut incontinuu că Rominia nu va admite niciodată 
ca problemul oriental să se rezolve fără amestecul şi consimţimintul ei- 

Canceltariile europene ştiau de mult că acesta era punctul de ve- 
dete formal al Statului Romin şi cela ce e mai însemnat primiseră şi £- 
probaseră legitimaţia acestui fel de a vedea. Incă dela 1903 d. lon I 
C. Brătianu, pe atunci ministru de externe, adresase tuturor cancelariitor 
europene wrmâtoarea circulară care precizează punctul de vedere romi- 
nesc în eventuatitatea unei dezlegări a chestiunii Orientului, circulară 
pe care d. lón Lahovarv a reamintit. în scrisoarea publicată mai zilete 
trecute în ziarul „Le Temps", 

lată pasagiul cel mai insemnat a| acestei circulări : 

„Guvernul M. S. Regelui Rominiei, încrezător In storțările făcute 
„de Marile Puteri spre a asigura statu-quo-ul din Peninsula Balcanică 
„şi insufleţit de cele mai vii dorinţe de a contribui la menţinerea pâcei 
„atit de fotositoare regatului, s'a abținut dela orice iatervențiune capa- 

„bilă să sporească actualele cauze de complicațiuni. 

„Nici excitațiunea spiritelor, nici agitațiunile repetate din Balcani, 
„nu l-au făcut să părăseaseă atitudinea liniştită şi rezervată pe care şi-a 
„impus-o faţă de afacerile din Macedonia. 

„Politica noastră n'a incetat un singur moment de a se inspira de 
„principiile permanente care au călăuzit-o întotdeauna şi care au tăcut 
„ca regatul să île considerat ca reprezentant al marilor interese pacitice 
„din Orientul Europei. Acţiunea noastră sa manifestat în mod constant 
„numai lu această direcție. 

„Dar atitudinea noastră corectă nu slăbeşte întru nimic nici inte- 
„tesele care ne leagă de evenimentele ce s'ar putea ivi în peninsula 
„balcanică, nici atențiunea serioasă pe care trebue să le-o arătăm. 

„In special afacerile din Macedonia sint obiectul neincetatelor noss- 
„ite ingrijiri de oarece ele interesează viitorul unei numeroase populație 
„uni de rasă rominească precum şi echilibrul politic din peninsulă. 

„Nam nevoe să insist nici să dezvolt motivele pentru care nimic 
„din ceia ce atinge acest echilibru nu poate să lase Rominia nepâsă- 
„toare. 

„Pe de altă parte legăturile noastre cu Rominii din Macedonia nu 
„ne permit de a ne desinteresa un singu moment de soarta lor*. 
Cind acestea au fost in mod constant declarațiunile noastre, dece 


40 VIAŢA ROMINEABCA 


a 


in momentul traducerilor în fapt ne-am schimbat deodată atitudinea şi 
am lăsat să se rezolve chestia balcanică fără nol, adică impotriva 
noastră ? 

Căci aș vrea să ințelegeți bine că ori ce-am putea obține de acum 
încolo nu va putea să compensere marca pierdere pe care am suferit'o. 
Cind se vorbeşte de „succese diplomatice”, de „Inscrieri de pagini gho- 
rioase* se induce în eroare opinia publică. Adevărul este că am pierdut 
situaţia precumpănitoare care o aveam până acum, și nimic nu ne-o 
mai poate reda, Fie că vom scoate, fie că nu vom scoate sabia, fie că 
vom dobindi linia Turtucaia-Balcic sau Silistra-Cavarna sau Sitistra-Bal- 
cic, nu vom reuși să ne asigurăm decit crimpee din prestigiul nostru de 
odinioară, și Rominia va fi mai mică prin însemnătatea ei internațională 
decit era înnainte de izbucnirea crizei balcanice. De acest trist adevăr 
trebue să ne pătrundem cu toții. 

Am scăpat momentul istoric. Marea, neertata greșală de care vor 
avea să răspundă în faja istoriei cei ce sau făcut vinovați de ea, sa 
săvirşit. Ce se putea face în urmă > Era de ales între două politici: 
o politică de pasivitate și o politică de valorificare tirzie și în condi- 
țiunile cele mai puţin prielnice, a drepturilor noastre. 

Deşi sint argumente În favoarea ambelor acestor politici, tot cred 
că cea mal nimerită era cea de valoriiicare a drepturilor noastre, Hindcă 
—dacă această politică nu mal poate asigura interesele de ordin general 
ce le aveam în Balcani,—ea poate cel puţin să satisfacă interesele speciale 
ce le avem la sudul Dunărei și, în deosebi, dezvoltarea etnică a Ront- 
nilor din Macedonia şi din Epir şi dobindirea unei granițe apărabile la 
sudul Dobrogei, 

Această politică implică însă o condiţie: să fie dusă pănă la ul- 
timile ei consecințe. Fiindcă,—dacă e vorba să ceri, dar să fii dinnainte 
hotărit a nu trage toate urmările pe care 0 asemenea atitudine le re- 
ciamă,—atunci această politică devine o concepție atit de absurdă şi atit 
de ridicolă incit, pentru demnitatea acestei țări, nici nu vreau să presupun 
că ea a putut să încolțească în mintea vre-unuia din oamenii noştri po- 
Hitici serioși. 

Ce învâțăminte putem trage pentru viitor ?—in faţa schimbărilor 
ce sau petrecut, mulți se gindesc la o nouă orientare a politicii noastre 
externe. Cer să nu-mi pretindeţi să vă spun astăzi în ce direcție cred 
că ar trebui să îndreptăm politica noastră externă, fiindcă atita timp cit 
criza balcanică nu e încă tămurită pe deplin, cit timp nu se ştie dacă ca 
va îi sau nu urmată de un războiu european, nici măcar dacă confedera- 
țiunea balcanică va supraviețui sau nu războiului, este cu desăvirșire im- 
posibil să spună cineva in mod precis ce directivă trebue dată în viitor 
politicii noastre externe, 

Dar ceia ce aveţi dreptul să-mi pretindeţi de pe acum este să vă 
arăt care sînt, după părerea mea, învățămintele ce se pot culege de pe 
urma evenimentelor întimplate. Primul învățămînt, cel ce izvorește mai 


SITUAŢIA ROMISIEL FRIN EVENIMENTELE DIN BALCANI 4t 


tuminos din tot ceia ce sa petrecut e că, chiar dacă politica noastră ex- 
ternă trebue să râmie aceiaşi în fond, ta trebue neapărat să se schimbe 
formä. 

za Politica externă a Rominiei nu poate să mal fie o politică de in- 
feodare. Ea poate să ție o politică de simple amiciţii, poate să fie o 
politică de alianțe, chiar de alianțe intime și credincioase, dar nu o pe 
jitică de supunere oarbă şi de abdicare a oricărei individualităţi și a 
oricărui spirit de iniţiativă, căci o asemenea politică este incompatibilă 
cu interesele acestui stat și cu demnitatea noastră naţională. 

Marii noştri oameni de stat au conceput întotdeauna În acest chip 
politica noastră externă. In momentul în care lon Brătianu căuta ami- 
ciția Austriei _Nindcă, după 1877 şi în vremurile În care Ţarul mu re- 
nunţase incă la ideia de a transforma Bulgaria într'o provincie rusească, 
nici nu era cu putință să se razime pe Rusia,—în acest moment în care 
amiciţia Austriei ne era deci de un indoit folos, el nu se sfia totuși cind 
credea că Interesele noastre economice sint periclitate, să-i declare răs 

vamal. 

"X O asemenea politică demnă şi care se inspira exclusiv de intere- 
sele noastre nu numai că nu ne-a micşorat sape a Cop pe a con- 

i rnic la ridicarea și la intärirea prestigiului nostru, 
ei aromâni dacă mai pci vre-unii care să se indoiască de acest 

lucru să-mi dea voe să semnalez atențiunii şi să supun meditaţiunii lor 
îndemnurile pe care Bismark ni le dădea în această privinţă. lată cum 
reproduce într'un raport adresat în Februarie 1847 Ministerului de ex- 
terne, însărcinatul nostru de afaceri la Berlin, vederile ul Bismark asu- 
pra felului cum urmează ca noi să concepem relațiunile noastre cu ma- 
tile Puteri şi cu amicii noştri : | 
„Guvernul din Berlin nu- pretinde cituşi de puțin câ Rominia să 
„urmeze față cu Rusia sau cu Bulgaria O atitudine identică cu aceia a 
„Germaniei, Axioma nestrămutată a politicii germane este: fiecare tre- 
„bue sä se îngrijească din toate puterile de propriile sale interese şi nu- 
„mai de aceste interese Și precum politica germană a adus la o mare 
„perfecțiune aplicarea acestui principiu a unul egoism legitim, astfel îl 
„înțelege și la alţii. in scurt, guvernul din Berlin nu ne cere să subor- 
„donăm interesele țării şi ale naţiunii romineşti intereselor germane, din 
„contra apărarea stăruitoare, tenace şi totodată cumpănită a intereselor 
„țării, precum o susţinem de exemplu față de Austro-Ungaria, nu poate 
„decit să înnalțe increderea și considerațiunea de care se bucură guvernul 
„M, Sale la Berlin. Această încredere și considerațiune de care ne-am 
tut din nou convinge cu ocazia ultimelor negocieri comerciale, poli- 
„tica germană o acordă numai acelora care dau dovezi de vitalitate, de 
„energie, de înțelepciune în apărarea intereselor statului. Acelor care 
„nu se lasă să fie exploataţi sau întrebuințați şi care arată prin aceasta 
„că sint factori politici reali şi temeinici”. 


id | VIAŢA ROXINEASCA 


Aceste cuvinte ar trebui să fie veşnic întipărite în mintea noastră 
și să ne călăuzească mereu în raporturile noastre internaționale. 

Al doilea învățămînt care reese iarăşi cu multă evidență din ulti- 
mlle evenimente este că politica externă a Rominiei nu trebue să fie o 
politică de exclusivism, Politica de alianţă cu unii nu implică ostilitate 
față de ceilalți, Ceia ce caracterizează tocmai vremurile noastre este că 
în diplomaţie sa petrecut în ultimii ani o adevărată transformare. Toate 
Puterile au simţit nevola ca, pe lingă alianțele lor recunoscute, să inchee 
cu celelalte state înțelegeri de tot felul. Așa de pildă Franța deși a rä- 
mas credincioasă alianței cu Rusia care constitue baza situației eiexterne, 
totuşi şi-a întărit situația internaţională printr'o înţelegere cordială cu 
Anglia, prin raporturi Intime cu Spania, şi printr'o apropiată amiciţie cu 
italia, adică cu una din țările care fac parte din constelațiunea politică 
opusă dublei alianțe, Mai mult, se afirmă că legăturile cu Italia ar fi 
așă de strinse încit există chiar o convenţie de pe vremea cind 
di. Prinetti cra ministru de externe al Italiei şi în baza căruia ltalia 
și-ar fi luat angajamentul ca în caz de războiu să nu atace Franţa. Tot 
astiel a făcut și Germania, deși politica ci externă să reazimă pe tripla 
alianță, adică pe unirea cu Austria și cu Italia; ea n'a pregetat si menţie 
retățiunile ei de cordială și tradițională prietenie cu Rusia și să caute 
şi astăzi să-şi consolideze situația externă printro apropiere de Anglia. 

Acelaşi lucru ÎI observăm la Nalia şi la Austria. Statornicia faţă 
de tripla alianță nu a împiedicat pe cea dintăi să întreție cu Franța le- 
găturile de care am vorbit şi să urmeze In Mediterana o politică de In- 
timitate și de desăvirșită comunitate de vederi cu Anglia, precum mi a 
impiedecat nici pe Austria să închee în timp de ani de zile allanţe cu 
Rusia, privitoare Ja afacerile din Balcani și să întreție în mod ostentativ 
şi astăzi raporturile cele mai prietenești cu Anglis și cu Franța. În iine 
chiar Anglia care atiția ani sa mindrit cu politica ei de splendidă izolare, 
a simţit nevoia de cițiva ani să se apropie de Puterile continentale, să 
închee o ințelegere cordială cu Franja şi cu Rusia și să accentueze bti- 
nele el raporturi cu Austria, 

Singurul stat carea rămas credincios vechei concepţii diplomatice, 
a fost Rominia, Cit de dăunător a fost pentru noi că nam încercat să 
complectăm sistemul nostru de alianțe prin înţelegeri cordiale şi rapor- 
turi de bună prietenie cu toate statele, sa putut vedea în cursul ulti- 
melor funi, şi pe această greșală diplomaţia noastră nu trebue so mäi re- 
pete In viitor. 

Al treilea învăţămint e că trebue să ne bizuim mai mult pe noi 
decit pe alții. 

Cancelarul de fer obişnuia să spue : 

„Ca să poţi tace o bună pelitică externă trebue să ai mai intäiu o 
bună și puternică situație internă“. Cit timp vom avea O țărănime să- 
racă, lipsită de lumină și fără drepturi politice, adică fără legătură de 


SITUAŢIA ROMISIEI PRIX EVENIMENTELE DIN BALCANI 43 


Po 


jidarhtate cu clasa ocirmuitoare, nu Vom putea avea ô 
eri lee întradevăr bună. Ca politica externă a unei țări es 
puternică ea trebue si se razime nu pe aprobarea cope În ger 
ci pe o periectă comunitate a A sac e întreaga națiune de Ş 
j ublică vie și mată, 

Si cun potent zilelor de astăzi trebue să oa si e: 
ință şi mni hotărită decit după criza financiară. din 1901 i m sso 
din 1907, de a tămădui fără intirziere rănile organismului nos 


Evenimentele ne impun mari datorii, Casă fim la înnălţimea lor, să nu 


i iuni lăturalnice și mici, Să 
ne impledecăm de nici unt fel de consideraţiu gi si Aer 


i la 
devărul lärä inconjur, să smulgem din v i i 
Pata Hcţiuniie în care s'a complăcut atita vreme gps git 
i äm nimic pentru atran 
superiicialitatea altora şi să nu crut reies 
A sărată, sănătoasă și putern 
curind țara noastră într o adevărată, e 
italitate pentruca, dindu-l-se 
in neamul acesta este destulă vita i 
tocmire democratică, toţi germenii lui de forță să se pegina! ‘i 
dezvolta spre propăşirea obștească și am convingerea s AAEREN 
vom putea asigura In viitor realizarea tuturor aspirațlunitor 


stat şi ca neam, 


L G. Duca 


maeaea n 


VIZIUNE 


„No robesa sufletul şi trupul, ne încă- 
tașează faptele, no pindese gindurile, 
dar stăpinirea lor se apreşte la porțile 
visului“, 


Mi sa părut? sau miai cerut Incet sâți spun un basm 
de iubire... 

Visam! Departe, marea părea ca o lespede albastră, nisi- 
pul era cald şi pustiu. Nu era nimeni... Şi de odată s'a întrupat 
un copilaş, un băcţel cu plete incirligate. 

Se juca, făcind să sclipească pe rind scoicile la licărirea 
soarelui, 

Copiii frumoşi imi plac L.. Adinioarea copilul se juca sin- 
gur, acum, alături de el Ingenunchiată pe nisip, oumbră albă se 
apleacă... Cind sclipirea razei care o cuprinde se face mai vie, aceia 
care mingle copilul pare că-mi seamănă... Sec uită mult şi dulce 
ia ei, Îl desmeardă uşor cu minile, şi ochii ci par grei deo 
dragoste caldă, cind cercetează obrazul mititelului, Pe frunte 
părul îi era dat la o parte, un colţ sclipea din peliţa lui albă,—şi 


incel, cum ar fi lipit buzele pe o icoană, acoloi ii 
f; i j ntre buclele aurii 
l-a sărutat, Visam.. Din ce în ce ceața se ridica, şi grupul 


biblie pe nisipul pustiu, se lumina mai limpede: o femee ṣi un 
copil... El a pus gingaș mănuşițele pe după gitul ci şi ea l-a 
prins strins in braţe și nebunește l-a sărutat, Era un copilaş ce 
se juca cu scoici pe marginea mării, şi o lemee care, de dră- 
gälaş, Il desmerda, Un moment de viață fragedä,—un tablou 
ce licărea In lumina snrelui. În fund se desiășura pinza mării... 
Visam... şi pare că cra mai mult decit atit, fiindcă vedeam tre- 
cind, în unde calde şi dragul sărutărei, şi In adincul umbrei ve- 


PI 


VIZIUNE kad 


————_———— 


deam cum inima ti bătea repede ; curgea prinir'insa un foc dulce 
in valuri mai încete şi mai iuți.. pârea că pe fruntea micuţului, 
în imbrâţişarea lui strinsă, ar fi sărutat intreaga fericire a lumii... 
Visam... 

Deodată un bărbat veni repede spre copil şi 1l luă de mină. 
Era tatăl, şi poate demult, cu griji îi câuta. Femeia deslăcu 
anevoc strinsa imbrățişare ; înlăuntrul ei vedeam undele de sim- 
jire cum aleargă mai furtunoase, cum se zbat și se lovesc fier- 
binți una de alta. Pe faţă avea un suris şters, şi cu cuvinte de 
acele ce se vorbesc în lumea trează, şi care nu sint decit e 
perdea mincinoasă aşternuiă pe simţirile noastre, — împinse câtră 
străin copilul, care-i trimise cu minușiţa lui mică o sărutare, şi 
sărind 7globiu de mina tatălui, se depârtă uşor. 

Era numai un copil ce se juca pe marginea mării, o tre- 
cătoare care vâzindu 1 gingaş l-a Imbrăţişat, un tată care în mie- 
zul zilei venea să-şi ia copilul. 

In jocul de raze vii, vedenia cu incetul se ștergea, umbra 
albă a lemeei se topise, dar imprejurul ei Incă se mai sbăteau 
undele de iubire ca nişte păsârele calde. Copilul incet se pier- 
dea intro boare de umbră, și abia am mai avut timp să zăresc 
un colţ din fruntea albă a bărbatului, ce semâna cu acela pe 
care mai înnainte se pusese aşa de adinc şi de dulce buzele ei, 

„Nisasem. Vedenia pierise, dar nu am deschis ochii pe 
urițenia lucrurilor, şi mă gindeam. Ciţi nu caulă In stringeri pă- 
timaşe, în iubiri rafinate, să zmulgă unul de pe trupul celuilalt 
scinteia dragostei ; ei se obosesc în inlânțuiri nebune, și nu pot 
cuprinde în ele nimic decit desgust şi sațiu. lar cu, privind la 
grupul de pe marginea mării, simţisem palpitind toată volupta- 
tea iubirii... 

Cine mi-ar putea spune? Poate acel om trecuse odată in 
drumul acelei femei şi fiinţa lui trezise într'insa vre-un amor 
ceresc şi imposibil, H privise,—şi ochii ei păreau mii de ochi 
care ardeau, şi in care trăsăturile scumpe se infigeau adinc, cași 
cum prin ochii fara fund ajungeau la inimă şi o lopeau, Era 
un om caşi alții şi poale multora chipul lui nu le va fi spus 
nimic. Din ce adincimi misterioase ti venea ei acea atracţie 
nebună ? Cind ridea, un ris copilăros şi leneş, glasul lui trezea 
intr'insa toate cintecele închise şi răsuna ca coardele atinse in 
tot trupul ei, dindu-i o simțire şi dulce şi obositoare, care o du- 
rea, şi de care durere nu ar fi vrut să se despartă niciodata. 
Avea un colț de frunte de pe care ridica pârul, cu o mişcare 


+ VIATA ROMINEASCA 


inceată a minii, şi gestul lui trăgea intrinsa ca o diră de Feri- 
cire şi de foc, Era un colţ al gurii, şi-i părea că ar fi murit 
înnainte de a-l] săruta, dar că nici n'ar fi fost ceva mai nesfirșit 
de dulce, Şi zeci de alte femei il sărutase cu buze calde sau 
reci, cucernice sau mincinoase, buze de amantă, de soră, de 
soție, de copil, A fia lui—de tot? Poate era uşor lucru pe 
lume, dar ei ti era cu neputinţă, — și nici ademenirea unei mai 
mari ispite nu-și putea închipui, 
La încrucișarea unui drum, unul pe lingă altul trecuse de 
abia atingindu-şi mina, şi a ei rămăsese arsă, Atit fusese, un 
gust ncbun de dinsul a tutulor simţirilor ce dau viață și trupului 
şi sufletului. Un dor, o dorință,—şi apoi cu încetul deasupra 
lor, uitarea. Şi niciodată nu aveau să fie unul pentru altul mai 
mult. Mai tirziu, pe fruntea copilului, între bucle, zârise colțul 
ispitei, și fusese imbrățișarea pe care in unde divine o văzu- 
sem trecind, 
Amintirea unei dorinţi— voluptate amară și slintă ce nu se 
intrupează — vis de amor, mai dulce decit toate amorurile im- 
plinite. 
Hortensia P. B. 


i pia 


UN OM 


Ochii, plutind adese în melancolie, visau, în ceața timpu- 
rilor viitoare, uriașa trezire. 

Şi in acele clipe de nădejde nelămurită, Haret zimbea sfios, 
desvălindu-şi sufletul unei raze blinde şi calde, Bărbatul intu- 
necat se lumina, prin cele două lerestruici veşnic deschise spre 
colțişorul albastru, sorbind in sine multumirea de a crede şi be- 
ţia fericirii celorlalţi, Clipe rare şi trecătoare. 

Omul muncea un an pentru un vis de-o clipă, idealist era 
desigur, altlel ar fi fost un profesional şi un specialist, Tăria lui 
insă sia în rivna înfăptuirii. 

Intreaga infăţoșare era neclintit de stăruitoare, aproape incă- 
păținată, cu străveziul autoritarism al firilor tăcute, care cred nu 
numai pentru ele, ci şi pentru alţii. 

Totuşi pe trăsăturile tăioase, ca pe nişte culmi, fulgera cre- 
dința, pe muchi şi ascuţişuri. Alte ori umbre adinci se întindeau 
învăluind faţa de bronz ; arătare de durere amărie, Se risipeau 
cind vorbea Haret: vorbea nu ca să placă, ci să învingă. Dar 
în sine, firea omului era desdoită, 

Apriga voință a realizării a ceia ce el credea, era stinje- 
nită, încleştată de oameni și de Imprejurări, strinsă Intre duşmă- 
niile de culise şi inerțiile naţionale. Ades imi părea despicat, 
Intre mina lui şi cei cărora o întindea, care erau tot el—o ne- 
gură groasă de nepăsare, zid de rea voinţă, prăpastie de bănveli, 
mociriă de minciuni, atitea piedici zilnice care ii hărţuiau sufle- 
tul, fără a-i toci voința, | 

Atunci pe acea Golgota, acest mare romin se Innălța până 
a fi un mare Stingher. 

Dar pe un palmac de țară, cu o mină de oameni, nu mică 
e durerea să fii un Singuratec, Şi totuşi aceasta e māreața pe- 


VIAȚA ROMINEASOA 


cetie a lui Haret: pustnicia lui sufletească. Şi printre cei mulţi 
şi mari, la banchete, la părăzi, la Cameră, tot sihastru era, căci 
nu acolo se aflau cei cărora tăcutul închinase intreaga lui viață 
de necontenită siorţar e, 

Astfel cum se Intelege cuvintul, el n'a fost un om politic 
şi mai puțin un electoral. Apostolul insullețit insă a făcut mi- 
nuni în politică. El n'a fost un sociolog cărturar, dar a născo- 
cit trei cuvinte şi a infăptuit un principiu de guvernămint de- 
mocratic. 

Toată organizația Invāțāmintului, toate legile dăscălești, In- 
treaga lui conceptie de om al şcoalei, adecă de om al datoriei 
profesionale Impotriva oricui, nu fac cit aceste trei vorbe: acti- 
vitateu exlra şcolară. În această formulă sta nețârmurita dra- 
goste de neam a lui Haret. Ea este şi râmine nu numai ọ In- 
drumare de guvernămint, ci lozincă adine omenească, prin lărgi- 
rea simțului datoriei, a tot puternică afirmare de solidarizare intre 
Aleşi şi Chemaţi. 

Intindeţi acest înțeles asupra tuturor manifestărilor vieţii 
noastre morale, economice, militare, juridice, intelectuale, poli- 
tice, sociale, cu un cuvint asupra unei Rominii viitoare, veţi 
pune trainicele temelii ale desăvirşilei solidarităţi naţionale, lată 
de ce pierderea lui nu lasă un gol neumplut în învâțâmint, ci 
In societatea rominească, 

Şi astfel pot zice că a fost nu numai un mare Romin ci 
şi un Om mare, căci din acest oropsit colţ de omenire a răsărit 
unul care a Infăptuit o formulă de echitate socială intre Cirmuire 
şi cirmuiți. Activitatea extra şcolară e gindire rominească cu 
aplicaţii universale. Avurâm şi noi un Om al Contractului Social. 

Toată virtutea lui Haret vine din neclintita lui incredere 
in viitorul neamului nostru, Şi de ar fi să-i bânuim ceva, ecă 
jui nu-i era ingăduit să ne lase orlani în ceasuri alit de grele 
pentru rominism, cind un nume, al lui, era pentru cei mulţi, un 
stindard, 

G. Diamandy 


Aducindu-mi aminte... 


Isprăvisem clasa a treia primară şi lrebuiam acuma să 
pârăsesc şcoala „Vasile Adamachi” al cărei invăţămint se ler- 
mina aici, Părinţii mei auziseră că cel mai bun profesor din 
laşi era Toma Sâvescu şi deci m'au înscris pentru clasa urmă- 
toare la şcoala din Sărărie. Şi cu adevărat, numele pe care-l 
ciştigase prolesorul era bine meritat. Până astăzi incă Imi amin- 
tesc cu plâcere de timpul petrecut aici. Chiar la inceputul anu- 
lui d. Săvescu ne spuse ciji oameni mari învăţaseră la dinsul 
în cursul celor 30 de ani de cind era dascăl, El slirși arâtind 
spre un capăt de bancă: 

„In banca asta a stat Haret”, 

Aşa am auzit pentru intăia oară pomenindu-se numele lui. 

De-atunci d, Săvescu ne-a vorbit de multe ori despre din- 
sul. El mai pomenea și alte nume—de care nu-mi mai aduc 
aminte—dar de nimeni altul nu ne vorbea cu atita căldură, De 
aceia numele lui Haret mi s'a fixatin mintea mea de copil Intr'o 
lumină cu totul deosebilă, 

Au trecut ani mulţi de-atunci şi copilul sburdalnic care se 
uitase de multe ori cu respect la locul unde învățase omul mare 
al profesorului, după ani mulţi și grei de ucenicie şcolară, a ajuns 
şi el profesor. Absolvisem şcoala normală superioară, părăsi- 
sem Iaşul cu durere şi mă mutasem în Focşani, unde trebuia 
s4-mi exercit meseria. Intro zi am aflat că ministrul nostru a 
sosit în oraş şi va veni la liceu. Şi intr'adevăr pe cind expli- 
cam elevilor întrun clas superior, ușa sa deschis şi Haret a 
intrat incruntat—aşa mi s'a părut. I vedeam pentru intăia oară, 
El s'a aşezat în bancă, lingă un elev, unde a stat nemişcal pănă 
la sfirşitul lecţiunii. Eram tinâr şi de curind numit prolesor: 
mărturisesc că nu-mi era de loc indâmină. Cind a sunat, Ha- 
ret a părăsit clasa, spunind pe drum directorului : 

„Până acuma n'am ştiut ce este arianismul, Astăzi am 
invățat și eu acest lucru“. 

Pe Haret nu l-am mai văzut şi nici n'am mai avut de a 


+ 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


jace cu dinsul. Peste trei ani, cînd situaţia mea de profesor su- 
plinitor mā adusese la Bacău, un ordin al ministrului mă trans- 
fera in luna Decembrie la seminarul din Vilcea, care dela Tunie 
viitor răminea desfiinţat. Motivul mutării era „interesul invâţă- 
mintului“ care, vai, nu coincida de loc cu interesele mele din 
acel anotimp şi nici cu situaţia mea în corpul din care făceam 
parte. Căci subt forma legală şi superioară a binelui public 
eram pur şi simplu scos din invățămint. Mam dus la Bucu- 
reşti şi am cerut audiență ministrului, Ministrul era advocat. 
Motivul adevărat, aşa mi-a afirmat superiorul, era „ideile subver- 
sive pe care le introduceam în şcoală“. lar prefectul judeţului 
in unire cu directorul meu, îl puseseră în cunoştinţă, recoman- 
dindu-i totodată şi pe succesorul meu, om paşnic şi cuviincios 
intru toate, 

Eram un profesor căruia nu i se putea nimic bănui. Foş- 
(ii mei şcolari pot s'o mărturisească — o Spun nu pentru a mă 
îngimia. Lovitura care mi se dădea era nedreaplă și odioasă. 
Ministrul mi-a făgăduit o anchetă, dar nu s'a ținut de cuvint, Am 
venit din nou la Bucureşti pentruca să-i aduc aminte — dar el 
n'a voit să mă primească. Purtat cu vorba şi amăgit, de şapte 
ori am sträbätut drumul dela Bacău la Bucureşti, şi în stirsit am 
văzul încă odată faja radioasă a ministrului, De data aceasta 
mi-a făcut laude mari, mi-a vorbit de studiile mele și de locul 
pe care-l voiu avea mai tirziu In invățămint, iar concluzia era 
„Să mă duc la Rimnicul- Vilcea“, Ministrul cu alte cuvinte Işi 
bătea joc de mine. Pentru dinsul omul năcăjit nu insemna ni- 
mic şi eu eram un om năcăjit. La refuzul meu categoric, mi- 
nistrul mi-a răspuns enervat : 

„Dacă-i aşa, îți voiu trimete anchetă“. 

Şi intr'adevăr a sosit la Bacău un inspector şcolar. Până 
astăzi am pentru acel om—pe care adesea îl intilnesc pe ulițele 
Bucureştilor—cel mai adine dispreţ de care Sint în stare. Are 
un nume de împărat, iar sufletul de rob. Eram acuma vinovat 
cu toate formele şi cu toate dovezile. Atunci mi-am dat dimisia 
din inväțämint, hotărit să-mi schimb cariera. Şi cind ministrul 
m'a întrebat: 

— Ce vrei să faci? 

l-am răspuns textual : 

ET Mā voiu face advocat, căci țara asta are nevoe de advo- 
cați, nu de profesori, 

N'a trecut însă mult şi guvernul advocatului a căzut. Pe 
atunci eram cu totul străin de politică. La ministerul instrucției 
a venit Haret. M'am prezentat innaintea lui şi i-am povestit lu- 
crul cu toată indignarea mea, pe care nam stăpinit-o,. l-am a- 
tras atenţia asupra duplicității ministruiui, care în adresă îmi 
spunea că sint mulat în interesul invăţămintului, iar la ureche 
că ideile mele subversive sint pricina. Harct m'a asculiat sever, 
iâră să mă întrerupă, fără să mă aprobe. lar la siirşil mi-a spus: 

— D-ta eşti profesorul dela Focșani... 


" ADUCANDU-MI AMINTE 51 


l-am răspuns afirmativ. 

— FPă-mi un memoriu, Voiu cerceta cazul d-tale. 

Peste două zile eram reintegrat telegrafic: Haret nu-şi bä- 
ea joc de oamenii pe care era chemat săi administreze, Pentru 
dinsul profesorul, incepind dela cel mai umil învățător, avea 
au numai obligaţia să lumineze mintea elevilor, ci era şi un 
factor puternic social, pe care greutăţile noastre specifice, îl che- 
mau să intervie direct pentru indepărtarea lor. Căci, Imi spunea 
„el odată, „care altă breaslă ar fi mai în stare så facă aceia ce 
ser eu dela dascăli ?* Deaceia Haret, dacă natura lui aleasă îl 
făcea să prețuiască omul in general, pentru profesori el avea— 
aş putea zice—un fel de respect, lar pentru colaboratorii lui cei mai 
de samaă,--pentru invățătorii lui, care au pierdut intrinsul „pe 
părintele lor*, pentru acești moileşti funcționari în care cel dintăiu 
a avut atita incredere,—el trebue să fi avut şi sentimente foarte 
duioase, Şi dacă Haret a lost iubit aşa cum n'a fost nimeni altul 
in ţară, iar moartea lui a produs o durere adincă tn toate clasele 
sncielății— pricina trebue căutată in bună parte în cuviința curat 
omenească pe care el o punea in toate relaţiile sale. De aceia 
el, şi cind pedepsea şi cind recompensa ca ministru, se simţia 
in actul lui o augustă seriozitate. 

Mai tirziu, după cẹ m'am ales deputat, l-am cunoscut de 
aproape. Imi arâta o oarl impatie, mai deosebită, dar n'am 
fost printre intimii lui. Căci cu firea mea limidă şi solitară— 
nu-mi plăcea să-l importunez, De aceia nu mă duceam la dinsul 
„decit atunci cind mă chema, sau numai cind aveam absolută ne- 
voc. Dar cind mi-am dat samă de marta lui dragoste pentru po- 
porul nostru și de opera lui uriaşă pe care o săvirşia pe tăcute, 
cind mam convins că democratismul lui nu-şi uăseşte păreche, 
«ăci subt figura lui severă bătea o inimă caldă cum n'a mai bä- 
tut alta, după ce ma uimit de atitea ori fermecătoarea lui mo- 
estie, am simţit pentru dinsul o dragoste şi o admiraţie nemăr- 
ginită, lar cind mă gindeam la dinsul mă stăpinea uneori o a- 
dincă emoție. Căci pentru mine, care mi-am petrecut tinereţa in- 
călzit de idei şi sentimente umanitare, a rămas pănă azi ca cel 
mai nobil atribut al omului politic dragostea pentru cei care su- 
fär şi sentimentul solidarităţii. lar în ironiile noastre de oportu- 
nism şi de transacţii cu conştiinţa, convingerea este desigur cea 
mai frumoasă podoabă pentru bărbatul de stat, Şi cine aitul le-a 
avut în mai mare măsură decit ilustrul dispărut, și cine vre 0- 
uată le-a pus în serviciul unui scop mai nobil, care la dinsul 
se confunda cu inseşi existenți neamului nostru, lar munca ex- 
cesivă, grozavă, uriaşă — căci Haret n'a cunoscut niciodată 0- 
dihna — pentru realizarea marelui său ideal, i-a scurtat desigur 
viața ! 

i S'a zis că Haret a fost un sectar politic... am auzit de 
multe ori această inepjie. Haret a avut iniradevăr un principiu, 
dela care cred că nu s'a abătut niciodată, Pentru un interes mm- 
dividual —dacă era convins —nu lua niciodată o măsură cu ta- 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


racler public. Acest lucru nu i-l puteau erta unii parlizani af 
lui, Am auzit de multe ori bărbaţi politici—şefi in judeţele lor— 
care se piingeau în contra ministrului Haret. Nu odată am au- 
zit că „Brătianu trebue să slirşiască odată cu Haret, căci doar n'a 
luat ministerul moştenire.* Calitatea de liberal era mai degrabă 
o piedică pentru satisfacerea intereselor tale—din scrupulul omu- 
lui eminamente cinstit. Chiar scriitorul rindurilor de față a fä- 
cul această experiență, într'o imprejurare capitală în viața lui și 
care atirna de Haret. A isbutit concurentul lui, care era conser- 
vator şi care avea şi mai puţine drepturi şi merite mai puține, 

Economia lui cu banii statului ajunse proverbială. Fiind o- 
dată oaspetele lui la Valea Călugărească, unde Haret mă invi- 
tase ca să-mi aräte via, un intim al casei mi-a atras luarea a- 
minte asupra unui vraf de plicuri galbene, uzate, aruncate după 
sobă, zicindu-mi : 

„Uite ce tel de om e Haret, Stringe pănă şi plicurile in- 
trebuinţate, numai pentrucă sint ale ministerului." 

Pentru cel care-mi spunea aceste vorbe, lucrul avea o nu- 
anță comică. Eu am rămas cu privirea ațintită la acele hirtii 
galbene, fară să spun nimic: Haret imi apâru in acel moment 
ca un om antic, ca un erou al lui Plutarch. Dar altădată fiind 
cu dinsul la Cotroceni şi automobilul nostru inglodindu-se, Haret 
a rugat pe cițiva soldaţi să dce o mină de ajutor. Automobilul 
a fost ajutat sâ-şi poată continua mersul, iar Haret a scos 
hirtie de 20 de lei pe care a dato celor cițiva soldați. Atunci 
mi-a venit in minte plicurile galbene de după sobă şi am gindit: 
„Balantom cu banii lui, econom cu banii statului. Ce minunat 
om e Haret)’ 

Dar una din calităţile cele mai de frunte, care | făceau să 
fie cu adevărat bărbat de stat, era că, ocupat totdeauna cu ches- 
iunile mari, el nu scăpa din vedere lucrurile mici, nici nu i se 
părea curios cind cineva ti cerea sprijin pentru un lucru străin, 
care interesa Insă binele public. L-am văzut in această privință 
cu ocazia acroplanului lui Vlaicu, 

i Vlaicu venise cu Goga, pentru a construi la noi aeroplanul 
lui; dar amindoi erau gata să se intuarcă lnnapoi fără nici un 
rezultat, Nu ştiu penteuce—nu ințeleg mare lucru in chestiunile 
de aviație — dar cind am văzul modelul, am câpâtat convingerea 

aa venit de peste munţi cu un lucru bun. M'am dus 
la un ministru, apoi la altul, în urmă la al treilea. Cel dintâiu 
sa uitat la mine in chip straniu, cind a auzit obiectul vizitei 
mele şi m'a ascultat cu o prietenie simulată ; dar pe figura lui 
citeam din cind în cind: „de asta imi arde mie?“ Cel deal 
doilea mi-a spus scurt că nu se pricepe în asilel de lucruri ; 
cel din urmă mi a verbit cu patos despre frații noștri subjugaţi. 
Aeroplanul era compromis. Atunci secretarul de redacţie al a- 
ceslei reviste, m'a sfătuit să mă duc la Haret. L-am găsit pe 
Haret in odaia lui de lucru incunjurat de hirtii şi dosare, lucrind 
cu un director dela minister--pe cind altul aștepta In odaia ve- 


ADUCANDU-MI AMINTE 53 


inä. Haret m'a ascultat cu luare aminte, apoi cansultind un 
carnet mi-a dat o oră şi o zi, cind va veni să vadă aeroplanul, 
Era tocmai ziua cind Haret a fost afurisit la Sinod, dar asta nu 
l-a impedecal ca dela şedinţă să vie la Filaret, Numai astfel 
aeroplanul a putut în urmă să se construiască la noi. 

Astăzi acesi aeroplan se găseşte la Londra, unde se fac cu 
dinsul experiențe peniru războiu, și nu este exclusă posibilitatea 
«a statul romin să-l introducă în armată cumpărindu-l dela Englezi. 


In ziua de 17 Decembrie eram bolnav in pat, Nu citisem 
gazete nici in ziua aceia, nici cu o zi mai innainte, Dar a doua 
zi dimineaţă mi-am aruncat ochii pe un ziar. Am rămas aiurit. 
Moartea lui Spiru Haret! Soția mea pe care vestea o inmărmu- 
rise a zis după clteva minute; „ce bine ar fi să fie un vis!“ 
Mam imbrăcat şi m'am dus la locuinţa lui. Zăbranicul dela 
poartă m'a infiorat, Vrasă zică eadevărat! Am intrat innăuniru 
cu sentimentul unui om care pâtrunde intrun loc misterios. 

Chipul lui, senin, cra liniştit, Pe fața lui moartea, infama 
moarte, nu-şi pusese pecetea ei grozavă. Părea că doarme: mu- 
rise fără dureri, murise lără să știe, Părul era mai alb de cum 
și ştiam. Acuma se odihnca. Era cea dintăi odihnă a lui! Lu- 
minările ardeau, iar flacările lor care pilpliau Incet, Imi spuneau 
că omul de pe masă e mort. lar acel om era Spiru Haret! 
Peste dinsul, în toate părţile, Mori, fori... nenumărate flori! Nici 
odată ele n'au avut un rost mai frumos, La picioarele lui un bă- 
trin cu părul alb, plingea liniştit, Cine era? Nu ştiu, Dar 
l-am vâzut la inmormintare, cu capul descoperit, ținindu-se cu 
greu in urma carului mortuar. Cine era, nu ştiu, Am stat lingă 
catafalc fără gind, fără durere, lar în minte mi-a venit deodată : «ce 
bine ar fi să fie un vis!» Dar cind am văzut mulțimea gran- 
dioasă venită din toate unghiurile ţării ca să-l petreacă la locu- 
ința de veci; cind imensul convoiu l-a Iintovărăşit pănă la mor- 
mint; cind trupul lui neinsullețit a fost dus la groapă de vii- 
torii învățători, şi cind lacrimi multe au curs din uchi bărbătești, 
am simțit In mine o durere fără de margeni, căci am ințeles cu 
desnâdejde că a murit înnainte de vreme cel mai mare Romin ! 


D. D. Pătrășcanu 


i i e A 


+ 


Cum am cunoscut pe Haret 


— „Va raportez ministrului, Cil e de aspru ministru ăsta 
nou, Haret, vă dă afară pe toţi dela diplomă !* 

Aşa am auzit intăiu vorbindu-se de Haret, prin 1901, In aju- 
nul examenului de diplomă, cind clasa mea intrase intrun mic 
conflict cu drecţiunea Şcolii normale, 

Haret, ministrul cel nou,—om aspru, Şi din figura direc- 
torului, din privirile profesorilor strinsi In conferință, putea ve- 
dea oricine că, In adevăr, Haret trebue să fie om tare aspru, 

Nu ne-a raportat directorul, ca să simţim asprimea minis- 
trului,  Daram plecat din şcoală și m'am făcut invăţător, știind 
că am de a face cu un ministru aspru. Figura directorului, pri- 
virile profesorilor, mi-aduceau mereu aminte, 

Dar, puţin timp în urmă, m'am văzut In mare incurcătură. 

Chiar in vara aceia, de nu mă'nșel, se ţinea „congresul 
corpului didactic primar” in București, la Ateneu, În grădina 
Ateneului am văzut intăia oară pe Haret. Venea regulat la ṣe- 
dinţe, cu cite o jumătate de oră mai de vreme, şi sta de vurbă 
cu Invăţătorii, înnainte de deschidere. 

Un coleg mi-a spus că In grupul din fața Ateneului, este 
d. Haret. M'am apropiat cu multă curiozitate, dar şi cu multă 
sfială: „e om aspru*, Şi de cum l-am zărit, cu mustaţa lungă 
şi cu figura posomorită—cum părea la prima vedere—m'am in- 

credințat că blind n'ar putea fi, Dar văd cu uimire că omul cel 
aspru dă mina cu învățătorii, îi întreabă unde au şcoala, ce greu- 
tăţi intimpină, cum o duc cu administraţia ; pe unii li cunoaște 
pe nume, Şi vorbeşte cu un ton așa de familiar şi-atita blin- 


CUM AM CUNOSCUT PE HARET 55 


dejä sinceră văd în ochii acelui ministru „aspru“, atita bunătate 
de inimă şi atita cald interes—că nu ştiam ce să mai cred: 
„asta e Haret ?..* M'am pomenit tocmai pe la spatele grupului 
care creştea mereu ; cum eram mic, tinăr şi imbrăcat țrâneşie, 
toți care cum veneau, mā dădeau la spate ; măcar că Haret 1n- 
treba de vorbă mai cu samă pe cei îmbrăcați ca mine. Aş [i 
vrut să fiu mai aproape: Haret tocmai incepuse să tâinească 
despre bâncile populare. Dar n'am mai putut. Am tras numai 
cu urechea şi, odată, am prins aceste vorbe, care mi-au pătruns 
adine în sufiet: „Prevâd câ țara seva umple de bânci populare ; 
pe lingă ele, şi cu banul din ele, se vor face sindicate agricole ') 
şi tot felul de cooperative ; satele vor fi prinse într'o reţea coope- 
rativă. Nu vă inchipuiţi cit de fundamental se va schimba fața 
satelor şi a țării intregi...“ 

Şi a vorbit mai departe, in acel grup—dar eu n'am mai 
auzit  Mi-era de ajuns că auzisem cuvintele lui profetice. 

Acesta era Haret, nu cel pe care-l cunoscus«m la ieşirea 
din Şcoala normală, 

Mai tirziu am putut înțălege cum el putea fi in acelaşi timp 
şi om aspru, Și blind, şi „rău“, și „bun*. 

Innainte de 1907, scrisesem un articol, cum credeam cu că 
s'ar putea organiza poliliceşte țărănimea. Trec răscoalele şi in- 
cepe goana după instizatori, Măcar că In Muscel nu fusese ma: 
nici o mişcare, totuși, prefectul județului nostru, fiind un viteaz 
militar, pune mina pe articolul meu şi face ce face de-mi vine 
un avertisment, 

Fac un memoriu lui Haret — şi pedeapsa mi se ridică 
imediat, 

Peste vre-o doi ani, inspectorul şcolar mă oprește dela exa- 
menul de innainiare, cu un alt avertisment, pentrucă nu m'am 


ținut strict în cadrele subiectului unei conterințe de psihologic *}). 
Ma hotărăsc atunci să mă duc personal la ministru : nu 
mai aveam incredere lutr'un simplu memoriu. 

Ma duc şi măntimpină 'n ușă: „Cum te numeşti?"— ti 
spun numele, Imediat şi-aduce aminte de... antecedentele mele : 
„A! D-ta ești dela Topoloveni Muscel”. 

— Da, zic cu, bucurindu-mă că mă cunoaște și că deci 


am trecere.—„De ce nu eşti mai prudent, domnule ? Te-am mai 


J) Aşn li se slican obatiilor de arendare po atunci. 
3) Deşi mai apoi inspectorul, ia făcut onoarea s'o laude şi să mă in- 
demne n o tipări! 


56 VIATA ROMINEASCA 
scăpat acum doi ani de una,—nu te-ai învățat minte? Imi pu- 
neți atita lume pe cap cu imprudențe d'astea.: “ 

Vâzind tu că ştie totul, am cercat să-i vorbesc, Dar mi-am 
pierdut cumpătul : doar am putut zice: „Voiu să lămuresc cum 
stau lucrurile, domnule ministru“. 

Dar mi-a răspuns scurt; „Fă-mi un memoriu amânunţii; 
şi puteai să-l faci șşi-acasă, să nu mai pierzi vremea pe-aici“. 

M'am dus, am făcut memoriul, l-am lăsat, am plecat,— cu 
puțină nădejde. 

Na trecut moli, şi mi sa ridicat şi pedeapsa aceasta, 


Aşa am cunoscut pe Haret; pe veneratul nostru Haret. 
L Mihalache 


Intr'o noapte de vară... 


Candela se stinsese de vreme și numai fereastra insemna 
o pată albă In intunericul chilici. 

Sofia, maica tinără, nu putea să adoarmă. Cum sta cu 
braţele sub cap, inchipuiri bolnave, plăzmuirile ispitei, o chinuiau 
în fiecare clipă şi “i induiau în sus trupul fără de prihană, intr'o 
încordare zâdarnică şi dulce, 

Ea se cobori din pat și își tinu strins citeva clipe in minile-i 
teci, sinii grei care parcă o dureau, Apoi deschise fereastra și 
rămase în bătaia lunei. 

Afară era lumină, că puteai vedea cum tremură pe zid 
umbra firelor inalte de iarbă. Şi pretutindeni stâpinea tăcerea 
limpede a nopții de vară. Numai la răstimpuri rare, freamălte 
prelungi, pornite cine ştie de unde, străbăteau desimea pä- 
durilor, 

Sofia trecu uşor pe marginea leresirii și prinzindu-se cu 
minile de privazul ingust, se lăsă în jos. Pămintul era aproape. 
Ea tsi simţi, cu un fior de mulțumire, picioarele goale şi fier- 
binți în iarba răcoroasă. Apoi porni încet, fără să-şi dea sama, 
pe cărarea dintre fagi care sue până 'n poenița de deasupra 
schitului, unde mirosul de căpşuni sălbatici se amestecă noap- 
rea cu mireazma ameţitoare a lițoverelor de pădure. 

Schitul dormea in vale, sub lună. Dormeau chiliile bä- 
irine, cu cerdacuri inalte de lemn, Incărcate de flori, şi cu fe- 
restruici zăbrelite prin care străbâtea uneori, în umbră, o dungă 
“de lumină, 


Şi din negura pădurilor răvârsate peste coaste, se auzi In- 


DA VIAȚA ROMINEASCA 


tr'un rind, un lătrat scurt, răguşit, un strigăt dureros de sălbă- 
tăciune fămindă. 

Era o vulpe, 

Departe, într'o răspintie de plai, abia se lămurea printre 
mestecenii de pe culme, ca un sul de umbră mişcătoare, um- 
blind de colo pină colo, fără sgomot, alunecind parcă, prin lu- 
minişul plin de iarbă înilorită. Se oprea uneori cu laba de di- 
nainte ridicată şi atunci, din gitlejul ei sugrumat, porneau două 
sunete impărechiate, stridente, pe care pici ecoul văilor nu le 
putea prelungi în noaple. l 

De acolo, peste virfuri negre in fundul văii, clopotnița se 
vedea inaltă, albă, neclintită, ca o ruină In mijlocul acestei 
singurătăţi. 

Vulpea işi luă deodată drum printre fagi şi incepu să co- 
boare furiș cătră schit, 

Mergea acum, pinditoare, pe subt bolji intunecoase de ramuri. 

Pe deasupra ei trecea din cind în cind cile-o pasere de 
noapte cu sborul plutitor şi mut, iar luna cernea printre crengi, 
tremurătoare ochiuri de lumină galbănă pe covorul frunzelor uscate. 

Vulpea ajunse în capătul unei poeniţe cu iarba de curind 
cosilă şi se opri In bătaia lunei. La capătul celalt, lingă o că- 
piţă de fin, două umbre uşoare se apropiau, se depărtau, se im- 
brățişau într'un joc neințeles, 

Erau doi indrăgostiţi. 

Amindoi inalţi, ca mai subțire şi mai mlădioasă decit el, 
imbrăcată în veștminte negre... 

In mijlocul codrului, părea c'au ieșit şi ei din ascunzători 
la lumina lunci,—la fel cu toate vietăţile acestei firi ocrotitoare, 
adormite, 

Ei rămaseră nemișcați, privind spre capătul poenei, 

Dar peste o clipă nu mai văzură nimic, 

Arătarea pierise in umbră. 


Peste ripi, peste buturugi, peste crengi uscate doborite de 
vint, vulpea fugea, fugea inainte, prin troian de frunze moarte, 
coborind pripoare repezi, trecind ca o săgeată prin luminişuri 
scurte, peste licăriri de izvoare, se afunda adinc, tot mai adinc, 
in inima codrilor... Şi în urma ei răminea un lreamăt ce se 
mistuia treptat în liniştea nețărmurită. 

Deodată se opri scurt, 


Ajunsese la marginea unei prăpăstii. Era o ripă dreaptă 


INTR'O NOAPTE DE VARA se 


şi inaltă, cu păreţii dungați în ogaşuri mici, săpale de ploaie. 
Marginea ci de sus părea ninsă: luna lumina un covor de mușchi 
brumat şi cre, umbrit ici şt colo de afinişul mărunt. Jos, la 
poalele prăpâsliei, se vedeau cîțiva mesteceni albi, ca niște fan- 
tome subțiri. Un miros amețitor de ferigā venea de acolo, 


Şi noaptea incepu să-și stringă călră apus perdeaua de 
umbre, pe cind zorile coborau, sfioase, din răsărit. Şuviţe vinete 
de ceaţă pluteau peste adincimi şi tot mai clar trunchiuriie sure 
de fag se lâmureau din văsduhul fumuriu; pe iarbă, pe irunze, 
pe ramuri căzuse o burā uşoară de picături mărunte, ca 0 rece 
pinză de brumă, 

Priveliştea, pe nesimţite, iși schimba fața. 

lar vulpea sta tot acolo, neclintită. Foamea, ca un cirşie 
dureros, îi stringea pintecul go). Cu ochii tulburi de suferinţă, 
cu un geamât incet, plingător, ca un vaet de copil bolnav, că 
işi spunea cerului chinul ei sălbatec. 

Şi cerul era atum senin şi rece ca 0 mare de ghiață al- 
bastră, iar răsăritul pârea o vâpace limpede privită printr'e pialră 
de rubin. 

De undeva, dintr'un desiş de frunză, picură un ciripit do- 
mol. Apoi o pitulice shură, ca o nucă aruncată peste tufe. 

Si toată viața care mişună nebănuită în tainica umbră a 
codrului, tot ce naște şi se desfâtează sub intinsa lui ocrotire, — 
pițigoi şi gaiţi, pupeze moţate, grieri și casaşi, gize roşii care 
impovărează firele de iarbă, gindaci galbeni cu miros tare, țin- 
țari verzi de frunză cu aripile străvezii, şopirle și șoareci ro- 
cați, — toate se deşteplau cu glasuri felurite, incepeau să miște, 
pe cind vintul intr'un lreamăt vioi, porni să vestească pădurilur 
izbinda luminii, 

Şi deodată, cu cea dintâi țişnire de raze vii, soarele Im- 
brăcă în lumină roşie de apoteoză virful prăpastiei, tufele vinete 
şi lighioana jlimindă care râmase nemişcată, privind cu uimire 
răsăritul. 


G. Toplrceanu 


n-m 


Spiru Haret 


Dacă ceva confirmă teoria că valoarea e In raport cu rari- 
tatea, desigur că e viața lui Spiru Haret. Prin activitatea caşi 
“prin personalitatea lui, Haret se deosebea de toți oamenii noştri 
politici. 

Pe cind marea majoritate a paliticianilor noştri s'au ocu- 
pat in deosebi de interesele clase: ocirmuitoare, Haret s'a in- 
grijit aproape exclusiv de nevoile poporului, Spre nenorocirea 
noastră, pe pămintul acestei țări locuesc două lumi: cei de sus 
şi cei de jos. Marea generațiune, In preocuparea ei de a cons- 
titui statul romin, a dat fatal precădere păturii dominante şi a 
neglijat țărănimea, Generaţiile care i-au urmat, n'au avut insă 
grija să implinească această lacună. Ele au continuat să con- 
centreze atenția şi acţiunea lor asupra celor ce formează numai 
stratul subțire şi superior al structurii noastre sociale. Şi astfel 
s'a ajuns la Intocmirea unei organizațiuni de stat, care nu ține 
in deajuns seamă de interesele mulţimii şi s'a făcut fără voe mai 
mult o politică de laţada. 

Ani de zile politiciani au lucrat la impodobirea decorului 
Şi și-au Inchipuit, in rătăcirea lor, că realitatea se potriveşte cu 
strălucirea aparențelor. Au trebuit să vie zguduiri adinci ca să 
ne trezim din lumea de iluzii in care trăiam ȘI, ca crudă desvă- 
luire a răului, să ne cheme lao altă concepție a datoriilor noas- 
tre politice. 

Singurul, aproape singurul care n'a aşteptat nici aceste 
zguduiri, nici aceste prevestiri pentru a şti în ce direcţie trebue 
să-şi concentreze storțările a fost Haret, Din primul moment el 
a ințeles că, dacă vrei să faci ceva trainic, trebue să părăseşti 
politica de suprafață, in care se complăceau contimporanii săi : 
că trebue să inlocueşti artificialitatea distrugătoare printr'o poli- 
tică de realism și că acest realism nu poate consta decit în ri- 
dicarea şi intărirea pe toate căile a țărănimii, 

: Acestui ideal Haret i-a inchinat cu entuziasm şi cu o su- 
blimă dezinteresare, toată inteligenţa şi toată munca lui. E greşit 
să credem că opera lui s'a mărginit la şcoală. Tot ceia ce pri- 
vea viaţa satelor l-a trudit şi pe toate aceste ogoare găsim ur- 
“mele puternice ale gindirii și ale străduinților sale, 


SPIRU HARET UL E 


Se vorbeşte mereu de activitatea extraşcolară, fiindcă în ju- 
rul ci adversarii lui au făcut mai mult zgomot și se cam uilă 
broşura asupra chestiunii țărănești dia 1905, în care nemai 
problemul agrar subt toate feţele lui şi care conţine multe rapi 
țiuni atit în privința Casei Rurale, a trusturilor penegen cit şi 
a tocmelilor agricole, care au fost pe urmă adoptate de egiui- 
tor. Jar pentru reforma electorală, n'a fost apărător mai ci poi 
nici luptător mai aprig. De aceia nu se poate spune că sei 
a jucat un mare rol in ceia ce se obișnuește a se numi ja a 
politică ; dar desigur că atunci, cind se va face bilanţul generați = 
sale, multe din celebritáțite, care au umplut scena vieţi mai 5 
publice cu zgomotul agitaţiunilor lor deşerte, vor fi de mult u 
tate, — iar numele lui Haret se va repeta mereu, fiindcă in ie a 
ceasta, în care mulţi au vorbit dar puțini au lucrat, Haret a 08 
unul din cei care nau vorbit dar au muncit, care au lasat aiba 
in urma lor unul, care prin activitatea lui, a contribuit intrun chip 
real la propâşirea acestei țări şi la consolidarea Inţocmini ei 50- 

iale. | i 
= Aşa fiind nici nu se putea ca Haret să aibă o paron 
iaie care să se confunde cu aceia a celorialți pameni pooo R 
Politicianul nostru are un tip bine definit: E vorbărej şi eray x 
tor, scinteetor dar superficial, tenace cind e vorbă orbire 
personale, oportunist cind sint în Joc convingeri. Intriga apr 
arma şi clientela baza puterii sale, Haret navea nici Spa: die 
aceste Insuşiri. Era străin de această mentalitate şi de a e 
apucături. Darul vorbe: îi lipsea li ascultai pentru ceia ae 
spunea, nu pentru forma în care iși inveșminta apei Sr 
era nici simpatic, după concepția obișnuită, Era grav, ai 
rezervâl. Nu te atrăgea prin măguliri, nu te ademenea pri că 
mabilități, nu te cucerea prin farmecul persosnei sau al ae e 
sațiunii sale. Trebuia să-l cunoşti bine ca să ez page bara 
delicateța lui de sentimente, toată innâlțimea admirabilă a su 
tului său. Parcă modestia Il impedeca a desvâlue oricui p 

i omoare care se ascundea intrinsul, i 

se Haret avea oroarea superficialității. Spre deosebire m dart 
tul politicianilor, el lua lotul In serios. Cele mai Koras reseta 
le socotea demne de o minuțioasă cercelare şi spiritului san e 
ințific ii plăcea să adinceasca tonte chestiunile, så le clasi rioa 
metolā, să le rezolve cu maturitate și să piugarâe = tri 
ință indeplinirea lor. Tenacitatea era una din calitțile pn 
minante. Dar această prețioasă insușire el ma pus-o nici s-a 
in slujba ambițiilor, ci numai a ideilor lui, poeren a 
jertlit el idealului pe care Il urmărea * Cind prea uni atea 

cestei vieţi, iți revine în minte vestitul vers al lui Eminescu: 


„ae ee Viaţa lni întreagă 
Caşi cedera deun arbor, de-o idee i se leagă. 


La un asemenea om oportunismul şi intriga n aveau ce căuta. 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


> 


Nu numai că Haret nu era in stare să sacrifice o convingere 
vre-urei consideraţiuni personale, dar dimpotrivă nu se sfia pen- 
tru izbinda unei credințe să expue toată situația lui. Niciodată 
nu s'a văzut mai bine acest lucru decit la 1907. Invățători şi 
preoți erau acuzaţi că au fost instigatorii răscolelor, iar în jurul 
ini Haret, vrăimaşii creaseră o atmosferă de suspiciune. El n'a 
stat nici o clipă la indoială, Deşi şua că va intări bănuelile și 
că-şi va atrage ura multora, a îniruntat furtuna și cu hotărire a 
luat apiiarea publică a celor ce-i credea pe nedrept invinuiţi, 
Cit despre întriză, Haret avea pentru micile combinaţiuni de cu- 
lise, pentru acele uneltiri meschine care joacă un rol atit de co- 
virşiler In viața noastră politică, o inaptitudine organică așa de 
proiundă, turit ai fi crezut că se preface, dacă n'ai fi cunoscut 
sinceritatea lui firească, Candida lui naivitate deconcerta până 
şi pe cei mai Incercaţi în arta acestor meşteşugiri. Lealismul 
său inalterubil purifica aerul și inviora conştiinţile decepţionate. 

In jurul unei astfel de personalilăți nu se putea forma a 

clientelă in înțelesul roman al cuviniului, fiindcă nu i se putea 
cere să fie nici un distribuitor de favoruri, nici un corupător de 
sufleie. Dar în jurul puterii de idealism pe care o radia, se a- 
dunau, ca în jurul tuturor luminilor, inteligenţe și energii şi se 
stabileau Jeptiturile puternice pe care le împletesc intotdeauna 
comunitatea ue idei şi identitatea de aspirațiuni, 
i Haret n'a cunoscut popularitatea masalalelar și a recepți- 
ilor la gara, aplauzele interesate ale clientelelor săturate, dar a 
avut nobila satisfacţie de a se bucura de dragostea şi de re- 
spectul mulțimii anonime, 

Sa ne ne surprindă, deci, dacă contemporanii săi nu l-au 
înțeles şi dacă adesea l-au nedreptăţit. Cit timp a fost în viață, 
aceste atacuri nu i-au putut împedeca mersul înnainte, Astăzi 
ciad a dispărut dintre cei vii, eie nu vor putea să-i Intunece 
gloria, Dimpotrivă, prin contrastul dintre trăinicia operei lui şi 
inanitatea atacurilor adversarilor va reeși în mod şi mai clar, 
însemnătatea istorică a carierii sale, Şi depărtarea timpului va 
stabili drepte proporţii intre reputaţiile intemeiate şi cele usurpate, 

„Multe stele care au ars de o lumină vie pe firmamentul 
politicii romine se vor fi stins şi vor îi apus de mult, cind sieaua 
lui Spiru Haret va luci abea cu toată și adevărata ei intensitate, 


I. G. Duca 


Pa 


Dintr'o scrisoare 


Iubite prietine ! 


In ziua cind a venit vestea cea tristă umblam pe uliţile u- 
nui orăşel de provincie, Era o zi umedă, amurgul presura pe 
lume ca un fum, ca o mihnire. Pe «ulița mare, la un debit 
de tutun și jurnale, îndată ce se'aprinseră luminile, un om negru 
lipi pe geam o telegramă din București. Credeam că e vorba de 
obișnuitele veşti ale războiului balcanic. M'am apropiat. Cineva, 
un necunoscut, care citise telegrama innaintea mea, Imi aruncă 
trei cuvinte : A murit Haret! 

— Cum se poate! am răspuns eu fară voe, cu un accent 
care l-a oprit în loc. Ne-am vitat unul la altul. Nu ne cunoş- 
team, fețele noastre se priveau însă speriate și înțelese, Apoi 
necunoscutul s'a dus, eu am rămas citind cu amărită nedumerire 
cele citeva vorbe zgtriate în prip pe un sfert de coală de hirtie. 
Un val de întrebări bătea în mine: în citeva clipe liniştea cu 
care-mi incepusem plimbarea fără scop, pe uliji, era silşiată, 
Intrat cu totul in mine-mi, cu ochii privind acum înlăuntru, mă 
primblai un timp la deal şi la vale pe subt nişte salcimi uscați 
care fiştiau în vintul serii. 

Eram foarte abătut, ca la moartea unui bun prietin, Era 
însă mai mult decit atit. Cel ce murise deştepta în mine 0 mul- 
time de intrebäri şi de probleme dureroase, care ne chiamā de 
cităva vreme spre viața poporului nostru. Spiru Haret insemna 
o intreagă mişcare democratică de regenerare. Şi Spiru Haret 
murise, căzuse deodată în necunoscut şi 'n veșnicie.—Ce se va 
inuimpia după ci ? 

Amintiri Imi veniră repezi şi trecură licărind. În 1904 e- 
ram copist la Ministerul Cultetor și Instrurției Publice, şi-l ve- 


SA VIAȚA ROMINEASCA 


deam din cind în cind intrind ori eşind pe coridoarele întune- 
coase ale înaltei clădiri din strada Diaconeselor. Trecea repede 
şi avea totdeauna o iniățișare sură şi rece, Prin birouri soseau 
din cind în cind castele, In care erau întrebări scrise de multe 
ori de mina lui. Cerea răspunsuri precise asupra unor chestii 
care-l interesau.  Hirtiile care treceau pe supt ochii lui, şi pe 
care punea o rezoluție, deci nu râmineau uitate. Astăzi cra o 
chestie mare, care privea clădirea unei școli, mini afacerea u- 
nui umil învățător. Nu-i era străin nimic din lucrările enormu- 
lui minister,.— Aspru, rece şi precis ca un matematic... Cu toate 
acestea intățișarea înşela. Omul acesta uscat în aparenţă era un 
sentimental. Pe cind caetele circulau şi funcționarii le priveau 
cu bătae de inimă, pe cind rezoluţiile lui ministeriale scrise cu 
slove neregulate şi mărunte, trase de-un viri de ac parcă, pro- 
vocau adrese şi circulări, care n'aveau un înțeles complect 
pentru fiecare serviciu In parte, —din toate, ministrul școalelor 
dădea un tot armonic şi pregătea opera lui şcolară şi econo- 
mică, La munca aceasta punea pasiune, durere şi patriotism, 
Cn cercurile culturale urmărea luminarea norodului; cu intovă- 
răşirile, ridicarea economică ; cu inmulțirea școlilor, răspindirea 
culturii. Cind se intemeiau primele bănci, spunea zimbind cu 
teamă parcă: Aşi vrea s'ajung vremea cind vor fi adunate In băn- 
cile ţărăneşti zece milioane! Astăzi bâncile au o sută cincizeci 
de milioane.— Opera lui a avut rezultate neașteptate din pricină 
că omul acesta işi urmărea visul cu o încordare şi o stăruință uriaşă, 
De-aceia a murit aşa de senin şi stoic: își dădea seamă că şi-a 
facut toată datoria. 

In 1904 innainte de-a-l cunoaşte de aproape, ministrul mi-a 
arătat că nu se interesa numai de lucrurile reci ale lumii. Ti- 
părisem într'o revistă citeva povestiri din războiul dela 77. Haret 
a dat acestor prime povestiri un premiu. Apoi în 1905 l-am 
văzul in locuința lui liniştită din strada Verde, Eşise din minis- 
ter, avea răgaz, putea în siirşit să se odihnească. Era acolo, in 
strada Verde, o grădină mică cu arbori nalți şi casa impodobită 
cu ghirlănzi înflorite de capritoliu. Doamna Haret vorbea de li- 
teratură ; umblau Incet pe drumuşoarele umbrite, și «domnul Mi- 
nistru», cum i se spunea şi cind era în opoziţie, rostea rar, din 
cind in cind, cite-un cuvint. Am vorbit ceva şi despre chestia 
noastră cea mare socială. Atunci am văzut cit de puţine lucruri 
spune Haret cu vocea lui stinsă, şi cit de multe lucruri simte, 


DINTR'O SCRISOARE 65 
pinaesan SE e 


PN 


Am avut impresia că e şi un timid. Se știe tema tirziu) 
cite adevăruri curate şi indrăzneţe a spus prin S l i 
L-am mai văzut de citeva ori, destul de rar, şi mat mult 


in afaceri de serviciu, căci la 1907 a intrat din nou în minis- 
ter. Parăsisem în 1906 Bucureştii; dar, după răscoale, el mi-a 
încredințat conducerea cercurilor culturale. 
Amintirea aceia, grădina liniştită din strada Verde, îmi re- 
venea in plimbarea mea. Mi-l m dn Sa pe Haret mort, şi-l 
ata liniştită şi senină de-atunci, 
E E a a a privi in juru-mi se [ăcuse noapte 
deplină. Salcimii cei destrunziți oltau şi-şi sunau păstăile - 
cate. La geamul luminat, unde stătea incă lipită ini = ? 
opri un cetățean singuratic, Se aplecă, citi, —și deodată v 
zui că-şi pune minile la umple c'o exclamaţie inabușită. aa 
Ma apropiai. Nici pe acesta nu-l cunoțieain,; dar şi zi A 
mā întrebă c'un fel de groază: A murit Haret !?—In = v a 
două fete, vlazătoare, rideau pe furiș cu mina la gură. ap 
sei că stau la pindă și petrec,—deci omul care-şi Sea gena 
la cap cu un strigăt, la citirea telegrame, nu era în u ne e 
tele fete mai așteptau şi pe alţii. Din seara aceia it n ro 5 
a vedea că cel ce se dusese eră mai iubit şi mai înţeles 


se credea... 


25 Ianuarie 1913. M. S. 


pa 
annn 


Haret om politic 


Nu am competința să scriu despre activitatea specială pe 

care a avut-o Spira Haret în lunga sa carieră publică, 0vspre 
activitatea lui ca om al şcoalei ; fără indoia'ă însă, că rosdele, 
azi recunoscute de toţi, ale operei fostului Ministru al Șroaleior, 
nu ar îi fost atit de temeinice, dacă mai îniăiu de toate ei nu ar 
fi fost omul ţării, sau cum Sar zice inir'un limbagiu mai innalt, 
un adevărat om de Stat. 
La noi, nelăcindu-se destulă deosebire fatre omul pôlnic- 
om de Stat, şi omul politic în sensul mai comun de politician, 
mulţi din cei ce vor citi aceste rinduri vor găsi afirmația mea 
cam exagerată. Astfel vor crede toți acei care îşi vor reaminti 
nu numai plingerile adversarilor săi, dar chiar ale unora din 
amicii lui politici, care spuneau câ Haret nu ținea seamă inges- 
tul de interesele „politicii“ aşa cum o Injelegeau ei. 

„Deşi din cele ce voiu arăta mai la vale nâdăjduesc că va 
pan lämurit rolul de om de Stat al lui Spiru Haret, totuşi este 
ae ca dela inceput să ne explicăm asupra ințelesului ce trebue 
$ ām acestui cuvint. Cred că trebue să o facem, nu numai 
pein punerca in evidență a calităţilor supericare ale bunuini 
ron a dispărut dintre noi, dar și fiindcă socotesc că nu este mij- 

s ae onn de a cinsti memoria oamenilor mari, decit irā- 
w fa trezea pentru viitor din pilda ce o găsim în cuvintele 
die pe e lor, $ Prin moartea unui om ca Spiru Haret se inchide 
ph poen e frumoase ale luptei pentru ridicarea poporului 
E big Fe să za datoria noastră a tuturor ca, înnecind durerea, 
a per um să întărim şi să continuăm opera incepută 

» Prin cunoaşterea cit mai adincă a principiilor care l-au 
condus şi a mijloacelor care l-au ajutat. 


HARET OM POLITIC 67 


a e 


Dacă prin „a face politică" se ințelege goana pentru satis- 
sacerea intereselor personale sau de partid, în dauna celor gene- 
ale, pregătirea şi urmărirea intrigilor meschine, atunci desigur 
ca Haret nu era un om politic. Sinceritatea caracterului său 
nu-i ingăduia să-şi falșşilice, sau să-şi ascundă gindirea, să com- 
bine intrigi pentru a incurca pe cei care îi stăteau in cale. In- 
«epind cariera sa politică printr'o innaltă situaţie administrativă, 
find secretar general la Ministerul Instrucțiunii, subt d. Dimitrie 
Sturdza, Spiru Haret, caşi Gogu Cantacuzino, se loveşte din ziua 
intăia de multele şi marile nevoi ale Statului. Nu se putea ca în 
armă, grija interesului general să nu copleşească orice influența 
Jăturalnică, care ar fi putut să-l abată din calea cea dreaptă. In 
isata activitatea lui se va regăsi urma adincă pe care o lasă 
omului politic o pregătire serioasă, cercetarea și cunoașterea 
pevoilor în ramura de care el se ocupă. Prin analizarea operei 
lui Spiru Haret apare și mai limpede diviziunea foarte bine ca- 
-acterizată ce se poate face în grămada acelora pe care super- 
Acăalitatea noastră ii pune la un loc, subt numele de oameni 
politici, Unii sint oameni într'atevăr de Stul, acei pe care i-am 
putea numi consiruclori, care prin activitatea lor politică, in opo- 
zie sau la Guvern, contribue real la ridicarea şi întărirea edi- 
ficiului naţional: alţii, poliliciani, neprenătiți pentru a face faţă 
marilor nevoi ale Statului, necunoscători ai acestor nevoi, ajunşi 
în capul administrațiunii işi istovesc toată activitatea lor tn com- 
binaţiuni şi lucrări sterile. 

Se uită prea muli la noi că intro ţară cu regimul nostru 
„oustituțional viața unui partid este direct legată de viaţa còm- 
piicată a Statului. 

Un partid poate, In perioade de opoziţie, să-şi ascundă in- 
=uficienta sa pregătire; insă In timpul de guvernare el trebue 
prin statul său major să tacă faţă nevoilor speciale ale adminis- 
trațiunii şi deci să aibă- miniştri şi conducători ai organelor elec- 
tive pregătiţi, pentru a face [aţă din prima zi tuturor nevoilor ce 
se prezintă. Este și aici, In viața din ce in ce mai complexă a 
Statului, de care trebue legată viața de partid, necesitatea unei 
diviziuni cit mai complecte a muncii. 

Nu contestăm că in viața constituțională, bine ințeleasă, adică 
pentru slujirea intereselor generale, nu există luptă şi nici nu se 
simte nevoia unui instrument de luptă, adică a unui partid bine 
arganizat. Ca urmare, omul politic—ta sensul cel bun al cuvin- 
tului—-are şi el nevoe să facă și strategie şi tactică pentru iz: 
binda cauzei ce servește, Dar atit în organizarea luptei, cit și 
a wijloacelor de acțiune, cl nu trebue să uite nici un moment 
scopul final de indeplinit, Aitiel lupta politică alunecă pe po- 
wirnişul periculos care pune Statul în slujba partidului și deci 
a partizanilor, iar nu partidul in aceia a Statului, 


Am insistat asupra acestui punc fiindca socotesc că lui 


fa VIAȚA ROMINEASCA 


N RI 


Spiru Haret, care lăsa altora grija organizării instrumentului şi 
țacticei de luptă, nu i se poate tăgădui, din cauza aceasta, cali- 
tatea lui de om politic, în sensul bun al cuvintului, adică de 
adevărat om de Stat. Legind activitatea lui de aceia a unui 
partid de guvernămint, care arătase indestul grija Insemnată ce 
o are pentru interesul general, el putea păstra pentru dinsul nu- 
mai prima şi cea mai rodnică parte de activitate a omului de 
Stat, Haret găsea în principiile care dădeau directivele de con- 
ducere ale acestui partid — naționalismul şi democratismul— cadrul 
in care putea să servească ramura de activitate ce şi-o alesese. 

Astfel, chiar în chestiunile pure de tnvāțàmint, Haret nù 
era numai pedagogul luminat, doritor de a contribui la ridicarea 
culturii generale a neamului, nu era numai Ministrul de resort, 
rompetinte, in stare de a administra bine departamentul său, dar 
era şi omul politic, care lega toată această activitate de nevoile 
mari ale Statului şi ale neamului. 


Acţiunea lui Spiru Haret ca om de Stat s'a arâtat mai cu 
scamă în activitatea lui pentru ridicarea stării culturale şi ma- 
teriale a poporului. 

Nu mă ocup aici, nici de numărul şcoalelor rurale şi nor- 
male, nici de cercurile culturale, de obştiile sau băncile popu- 
lare înfiinţate din indemnul lui Haret, ci de faptul că, în înnaltub 
şi temeinicul său patriotism, el a Ințeles că propăşirea oricărui 
Stat modern nu se poate face decit prin întărirea In toate direc- 
țiile a întregului popor şi mai cu seamă a masei sale cele mari, 
Adevărat democrat şi cunoscător al calităților ţăranului nostru, 
Haret avea caşi conducătorii marii generații, o Incredere lumi- 
natà în nevoia şi putinţa de a baza temeliile acestui Stat, nu 
pe o clasă restrinsă, ci pe masa mare a cetățenilor săi. El reia 
acțiunea de atita vreme lincezindă a generației care redeşteptase 
Statul romin şi care, atit în mijlocul revoluțiunii dela 1848 cit 
și mai tirziu, după Unire, recunoscuse esențiala nevoe de a baza 
viața Statului nostru pe solidarizarea materiala şi sufletească a 
intregului popor. 

In concepţia sa, Haret voia să lege cit mai strias viața 
scoalei primare, de Imbunătâțirea situaţiei economice a celor 
mulți din această ţară, Pedagogul s'ar f ocupat numai de 
organizarea Invățâmintului primar, de zidirea de școli şi pre: 
dare de cursuri; omul de Stat nu putea însă să nu-şi dea 
seama că, mai ales peniru cei ce se opresc la 5 clase pri- 
mare, influența şcoalei trebue să fie pentru intreaga viață a lor. 
in chipul acesta şcoala putea să aibă o inrlurire asupra propă- 
şini generale, Chiar pentru viața de toate zilele a ţăranului agri- 
cultor, trebuia o indrumare astie] ca el sa poată să se infrupte 
din toate progresele fäcute de știință, să cunoască foloasele aso- 
ciației, aut de necesară celor mulți şi slabi, şi să fie inarmat 


HARET OM POLITIC 69 


cu mijloace mai nouă şi mai puternice, pentru a putea izbindi 
în lupta aprigă dintre păturile societăţii și chiar dintre popoare. 
De aceia omul de Stat vedea, In activitatea extra-școlară şi In 
dezvoltarea spiritului de asociaţie, nevoia şi putinţa de a intări 
poporul şi Statul romin. 

In grădinile școlare copilul săteanului găsea Indrumări pen- 
tru principala lui ocupație, agricultura, iar acest invățâmint se 
complecta pentru doritori prin școalele elementare de agricultură, 
pe care Spiru Haret dorea sa le vadă în număr cit de mare 
pe toată intinderea țării, Prin cercurile culturale, prin şcoalele 
de adulți, care trebuiau să luncţioneze imprejurul școalei, se 
complecta şi cultura şi educaţia cetâțenească a marei mase a 
poporului, râmas inapoiat. 

Ca un cunoscător adinc al vieții ţăranului şi a nevoilor 
lui, pe deoparte, în darinja de a-l scăpa de piedicile ce Intilnea 
in dezvoltarea lui normală, iar pc de alta, pentru ari organiza 
viața cit mai puternic, Haret organizează mişcarea băncilor po- 
pulare, Aceste instituțiuni nu numai că insullan săteanului spi- 
ritul de economie, dar li dădeau şi independența necesară ca a- 
ceste economii să nu fie In folosul exclusiv al cămâtarilor de 
tot felul. Prin obştiile de arendare, pe lingă putinţa dată micu- 
lui cultivator de a se folosi şi ei de beneficiile muncii sale, i se 
dădea şi pe aceia de a scăpa de contractele agricole oneroase. 
Se restabilea astfel in parte egalitatea ce trebue să existe în tran- 
zacțiile dintre capital şi muncă, Totodată, pe lingă imbunătăţi- 
rea culturii mici, făcute subt supravegherea agronomilor obştiilor, 
se făcea şi o operă de impăciuire socială. 

Dar cui putea să se adreseze omul cu spirit practic şi cu- 
noscâtor atit al stării sufletesti cit şi al gradului de inapoiere a 
săteanului, pentru a dobindi accastă neatirnare economică? Sub- 
prefectului sau agenților comunali şi fiscali, cu spiritul nenoro- 
cit in care işi înțeleg în cele mai multe cazuri sarcina, nu de 
acrotitori şi de siâtuitori ai sâteanului, ci de asupritori? Faţă 
de spiritul de neincredere pe care acești funcționari, cei mai 
mulţi dela oraş, îl insuilase sătenilor, învățătorul şi preotul erau 
singurele organe care puteau duce la bun sfirşit o astfel de o- 
peră. Mai culți decit consătenii lor, aceste două organe cu rol 
sufletesc sint mai toţi eșiți și rămaşi de fapt în mijlocul țărăni- 
mii, purtind în cele mai multe cazuri portul ci, avind relații zil- 
nice şi de familie cu ea. Cum, pe de altă parte, o mişcare de 
emancipare trebuia să fie întinsă deodată pe toată suprafața țării, 
ar fi fost o utopie de a se incerca ridicarea unui popor întreg, 
numai prin cițiva apostoli, oricit de inimoși ar fi fost ei. Asi- 
gurarea izbindei nu se putea face decit prin cucerirea nealirnării 
economice de câtră insăși masa cea mare a sătenilor, şi In primul 
rind prin elementele ei mai luminate, lată de ce Haret a înțeles 
că numai legind-o de şcoală și de activitatea extra-şcolară, miş- 
carea va fi temeinic pornită. Prin interesarea acestei pături la 
ridicarea ei, se dâdea şi o garanţie de rezistența puternică la pe- 


e o o 


DN 


dicile rău vnitoare pe care noua mişcare putea să le intimpine irè 
viitor. Ra 

Prin ponegrirea activităţii extraşcolare $i prin renumăra- 
tele încercări de a impedeca mersul ci, s'a văzut cit de prevâ- 
zător a fost şi In această privință Spiru Haret. i 

Grație rolulvi mare pe care l-a dat invăţătorului in sat, fos- 
tul ministru al şcoalelor a diriguit în sens folositor pentru Stat 
mişcarea gata de revoilă şi de desnădăjduire care incepea să se 
producă intre învățători acum vre-o 15 ani, văzind de aproape 
greutăţile prin care treceau părinții, frații şi copii lor ; e"noscă- 
tori mai luminaţi şi ai catităţilor semenilor lor, şi ai pulinții do- 
bindirii unei stări mai bune, revoltați de nepăsarea şi neingriji- 
rea administrativă, ci deveneau pe nesimţite organe de irămin- 
tare, din pricina suterinţilor fară nici o putință și speranță de in- 
dreptare, ale săteanului, Unul din cele mai mari merite ale lui 
Haret este desigur că, făcind din şcoală centrul de ridicare cul: 
turală şi materială a ţăranului, a transformat pe cei revoltați în 
organe de solidarizare a statului. Învățătorul nu mai era nu- 
mai cel ce constata sulerințile— cum poate fi şi azi în multe ca- 
zuri—el are acum conştiinţa că este principalul factor de indrep- 
tare a acestor rele; el vede jos nevoia, dar cunoaşte prin indru- 
mările date de sus şi mijloacele practice şi sigure de indreptare. 
Era şi aici o adevărată operă de om de Stat. 

Acciaşi grijă continuă a servirei intereselor permanente ale 
Statului a inspirat pe Haret și in organizarea invâțămintutui pro- 
jesional pentru a pregăli Rominia ca să poată face față nevoilor 
crescinde ale unei activităţi economice mai mari. Preocupat de 
exclusiva îndrumare a tinerilor câtră funcţiile statului, Haret ve- 
dea o primejdie naţională în faptul că comerțul şi industria se 
dezvoltă cu organe străine nouă. Desigur că şi aicea grija omu- 
lui de Stat pentru propâșirea economică a țării a copleșit și de 
rindul acesta pe omul şcoalei. Organizarea invățămintului pro- 
lesional şi mai cu seamă punerea acestor şcoale la dispoziţia ce- 
lor mulţi va fi una din părțile cele mai utile ale activității ma- 
relui dispărut. Aceiaşi concepţie o intilnim și In organizarea in- 
văţămintalui secundar şi în organizarea invățămintului superior. 
Trebue să mârturisim însă că din nenorocire influența lui Haret 
nu s'a simţit in Universitate cași în celelalte ramuri, Acum 
cițiva ani manifestam amicului dispărut aceasta constatare. După 
ce îmi arălase că şi acest invățămint trebue legat mai de a- 
proape cu viaţa țării, că trebue să urmăm pilda universităţilor 
germane, care au făcut din Universitate focare pentru ridicarea 
activității economice a țării, ii spuneam că In starea actuală, fa- 
cultățile noastre dau diplomele universitare cu foarte mare ușu- 
rintä, Unele facultăţi și din cele cu mai mulți studenţi, în a- 
ceste condițiuni deveneau un mijloc de corupție, dind o diplomă 
de licență fără aproape nici o muncă, diplomă care nu corespun- 
dea gradului de cunoştinţe ale posesorului ei. Haret tecunoştez 
această slăbiciune şi imi spunea că a renunţat să nădăjduiască 


HARET OM POLITIC Te 


o indreptare, din cauza modului cum cei mai mulți din profesorit 
universitari îşi ințelez rolul. El adăuga că nu poate face o in- 
dreptare cu sila şi că aceasta nu ar f posibilă, decit dacă ar 
găsi şi In reprezentanţii invățămintului celui mai înnalt spiritul re- 
generator ce l-a găsit în cei mai modești invăţători. 

In invățâmintul privat grija formării simţimintului național 
inspiră lui Spiru Haret principiile pe *care dorea să organizeze 
acest învățâmint. De aceia el nu înțelegea să lase să se infin- 
țeze—cum s'a tăcut de fapt in cele mai multe cazuri—un Iinvă- 
țâmint străin de ţară și cerea ca Statul să păstreze în mina lui 
direcţiunca iustrumentelor de educaţie națională. 

Tot astfel şi în preocuparea lui pentru ridicarea bisericii 
noastre, Spiru Haret, prin reforma ce a incercat să facă, sa arä- 
tat un adevărat om de Stat. El înțelegea că o biserică națională 
nu putea să râmie inio formă invechită şi necorespunzăloare 
cu întreagă organizație democratică a Statului. Ca un om de Stat 
el nu putea concepe o instituție de acest fel, unde recrutarea 
conducătorilor bisericii se facea, nu printr'o selecțiune naturală 
din masa cea mare a preoţilor, ci printr'una depinzind de con- 
diții fortuite, Izbindu-se de rezistența pe care adversarii reformei 
ə găseau in canoane, el credea că este cel puţin îngăduit să Ía- 
că prin legea consistorulvi o mică parte din ceia ce In celelalte 
biserici ortodoxe se făcuse pentru legarea bisericii de viața de 
toate zilele a poporului. ÎIntr'o țară unde vechea credință nu fu- 
sese înlocuită prini”o cdecaţie morală, prin şcoală şi pilda celor 
de sus, unde nici chiar practica zilnică a datoriilor bisericeşti de 
altă dată nu se mai făcea, Haret, prin indrumarea cea nouă ce 
schiţă, prin solidarizarea ce relăcea intre biserică şi organizaţia 
modernă a Statului romin, esa adevăratul apărător al bisericii 
naţionale. 

Criza puternică prin care a trecut această instituţie în ulti- 
mele timpuri, rezistența pe care a găsit-o reforma care era sin- 
gurul mijloc de a scâpa biserica, modul cum s'a rezolvat criza 
bisericească şi rolul avut de conducătorii chiar ai bisericii, arată 
că răul este mare şi face să apară şi mai mult nevoia transfor- 
mării pe care Spiru Haret voia să o tacă. Dar aici fostul Minis- 
tru al Cultelor nu a găsit nici o opinie publică suficient pregă- 
tită, nici chiar un ajutor destul de puternic în intreg corpul preo- 
tesc mirean, a cărui regenerare trebuia să iasă din reforma mo- 
destă pe care a incerca. 


Analiza repede a unei opere atit de mari şi variate ca ace- 
ia pe care a indrumat-o Spiru Haret, arată indestul că el era in 
realitate un om politic în sensul bun şi folositor al cuvintului. 
Ca un adevărat om de Stat el concepea biserica și şcoala ca un 
mijloc pentru întărirea Statului şi deci a neamului, Ca om de 
știință, prin increderea lui cea mare în cultură, înțelegea că in- 


CE VIAŢA ROMINEASCĂ 


vățătorul și preotul, singurele organe care vorbeau sufletului, 
erau cei mai puternici factori de ridicare, nu numai culturală, 
dar si economică a unui popor, Tot ca un om-de-Siat practic, 
el era convins că nimic temeinic nu se capătă prin milă şi da- 
ruri, ci ca o cucerire a muncii și a destoiniciei celor ce se vor 
folosi intr'o zi de roadele operei înfăptuite ; iar patriotismul său 
luminat il făcea să întrevada putinţa acestei regenerări a popo- 
rului prin participarea lui efectivă la înfăptuirea ei. 

Cunoştinţa adincă a condiţiilor în care se găseşte neamul 
nostru, precum şi a condițiilor vieţii actuale a popoarelor, a dat 
tui Haret convingerea că numai prin naționalism şi democralism 
putem să asimurâm propăşirea acestui neam, De aceia, în In- 
treaga lui activitate politică, el 2 lost incontinuu inspirat de aceste 
două mari principii, care singure pot forma in condițiile actuale 
crezul adevăratului om de Stat romin, 


Vintilă | Brătianu 


< aen 


Note pe marginea cărților 


MARCEL PREVOST 


„„Pămtatul subt mine se sgudue ușor, Poate nervii mei 0- 
bosiți imi dau această iluzie, sau + iarăşi vreunul din acele 
cutremure, alit de dese de o bucată de vreme? Să fie siirşitul 
vreunei misterioase catastrofe subpăminteae, sau numai un în- 
ceput ? 

Dacă vre-o groaznică prăbuşire ne-ar ingropa, că pe un 
nou Pompei, călătorul curios de antichități m'ar găsi poale 
peste o mie de ani. inmârmurită in gestul gingaş de a scrie, 

De ce oare luasem condeiul?... Voiam să stăm de vorbă 
despre Marcel Prévost. 

Nu-l cunoşti ca om?—Nici eu. Cu de uşor o să ne fie 
sā vorbim despre el, nestingheriţi. Chipul lui, cunoscut din fo- 
tografie, nu mă poate influența; Prevost nu are unul din acele 
capete, care-ţi inspiră cu violență antipatia sau simpatia. De- 
abia privirea şi surisul ji sint uşor baljocoritoare; altiel, sub 
masca corectă a omului de lume, sufletul i se ascunde cu In- 
grijire. Să-l căutăm dar, în opera lui, 

Mai intăiu să-mi spui care Prévost ji place? Care din 
cele doua îintâțişeri ale lui? Prévost dela inceput, care serie 
pentru el, şi care nu e sigur dacă scrie şi pentru glorie? Auto- 
ml care pipăe până găseşte forma definitivă a talentului său 
spontaneu și sincer, conşhent de valoarea lui, dar neconsfinţi! 
incă de succesul oficial, autorul „Scrisorilor de Femei” şi al a- 
celor „Demi-Vierges” care l-au dus binişor de minăpână la A- 
cademia Franceză, cea plină de duh, ca o străbunică, ştiind să 
adune şi să reţie imprejurul ei spiritul, subt orice formā ar 
veni la ea. Acesta e tocmai momentul pe care îl prețuesc mai 


74 VIATA ROMINEASCA 


mult, la un scriitor. Scriitorul, în acest moment al evoluție: 

sale, seamână cu acele „frumoase* pe care intimplător lè sur- 

prindem, intro clipă de gingășie firească, intrun moment de ui- 
tare de sine. 

Prévost priveşte imprejurul lui; ochiul pătrunzător și si- 
gur rupe, fără inconjur, vălul uşor dela suprafața lucrurilor; el 
descopere rănile ascunse, dar in loc să se arunce asupra pra- 
dei omeneşti stişiind-o, tăind în carne o brazdă adincă, se fe- 
reşte de a pedepsi cu brutalitate acele ființi pălimașe, recunoaște 
că ele sint victimele unei anume stări sociale, sint Iructul cam 
straniu, dar firesc, al unui anume pămint; el e chirurgul sufle- 
tesc care operează cu batjocora dar și cu mila, cuțitul lui deli- 
cat desvelește rana, fără să o singere ; cl infelege... şi cine in- 
țelege, iartă. Totuși, in chipurile ce ne inlățișează, cei ce iau 
servit de model, se pot recunoaşte fără Incoojur. 

lată-le, acele „demi-vierges* : Minora svâpăială, cu fuste 
scurte, cu coada pe spate, speriind bărbaţii cu vocabularul ci 
vicios, jucindu-se Indeminatec cu ci, joc menit să slirnească un 
larmec nesânâtos, cu tinerețea şi perversitatea ei— contopite. În 
ea toate curiozitățile sint ațițate, dar nici un vis : trupul şi sulle- 
tul îi sint neatinse, dar cugetul ei e întinat, Cind viaţa adeva- 
rată o va năpădi, ce fel de lemec vom avea? 

A doua, Actriţa, Innainte de greşeală, dar cu toate iluziile 
smulse ; traiul zilnic i le-a ucis, una cite uaa, Crescută in mij- 
locul realităților de tot felul, amorul aşa cum l-a văzut o tn- 
grozeşte, are un suflet dornic de viață liniştită, visează o câsă- 
lorie burgheză, e limpede, e simplă, c mai sigură şi mai sincera. 
decit multe altele, 

l Apoi Maud, adevărata eroină, sulet complex, esenţă ame- 
țitoare, chinuită Intre ceia ce crede a fi dreptul ei la viaţă, și 
ceia ce simte a fi dreptul ei la iubire, Ea calcă in picioare 
toate scrupulele, minile ei mici siişie toate prejudecățile, cu atita 
mindrie şi atit de Irumos, incit disprețul se dă inapoi. Ea se 
ştie superioară lotului de viaţa ce i-a fost hărăzii, şi vrea să-și 
eA altă viață ; irumuseţea ei delicată ascunde o voință de 
asr, Innainte de a eşi din noroiul lumii cosmopolite ṣi suspecte 
i A 7 ce innainle de a fi cinstită şi bogată, lasă de bună 
rile aria cin avale o cuprindă ; cind va suna cea 
saibe aa văpaia pasiunii, și se va duce, rece, a- 


Vă revoltați, strigaţi că a zdrobit inimi! A strivit-o pe a 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 35 
ci mai întăiu, de aceia ii e faţa atit de palidă, privirea aşa de 
ginditoare, zisul atit de amar, jrumuseţea atit de stranie. Sclava, 
nu ar fi plins, dar nici lanțurile nu le-ar fi suferit, le-ar fi rupt 
cu preţul oricârei răscumpărări. Innaintea multora, innainte chiar 
ca cuvintul să Ñ intrat In limbagiul curent, ca ne apare ca o 
„arivistă*, Aşa insă cum €, foare stranie şi ademenitoare, pur- 
țătoare de venin, infierată cu numele de „demi-vierge* care ii 
arde trupul ca tunica lui Nessus, rămine in galeria figurilor fe- 
meeşti din romanul contimporan, una din individualitățile cele 
mai atrăgătoare. 

.. Te-ai gindit oare, în ziua cind ai luat aceste cărți de pe 
rail, şi ai căutat cu cititul lor să omori urltul unui ceas,—că a- 
titea lucruri stau ascunse intr'insele ? Ţi-au plăcut fiindcă erau 
necuviincioase cu măsură, şi fiinuică prețueşti viciul zugrăvil cu 
discreție, Volumele ti-au rămas subt căpâtăiu... 

Nu cumva insă să-ți întrebi prietenele, cît adevăr cuprind 
acele „Scrisori de Femei" şi dacă ele sint întradevăr cele o 
mie şi una de leje ale sufletului de femee! Chiar dacă le vei 
intreba n'au säti răspundă, —și bine o să facă, S'a văzut oare 
“rodată un inamic, fie cit de naiv, vinzindu-şi propriile arme 
de supta ? 

Jubir: dar pe acelaș Prévost, din cauze poale deosebite. 
Romancier amar fără scepticism, batjocoritor cu indulgență, el 
ridică usor şi cu indeminare pinza care ascunde păcatele şi 
slabiciunile noastre; seamână cu 0 „mamă bună* pe care viața 
a făcut-o ingăduitoare, care Inchide ochii asupra micilor greşeli, 
dar e neindurată cu păcătoșiile, Din colțul lui, priveşte lumea 
comoi, şi spune tot lâră preget. Acolo a venit să-l găsească 
gloria. Gloria insă cere unele concesii, mai ales cind ea a facut 
primul pas: nu poţi să o jigneşti. Fără să mărturiseşti, li faci 
sacriliciul unor idei. Pe femeia legitimă, nu pofisă o duci ori- 
unde, — sînt privelişti de care trebue să o cruți; serii tot peniru 
dragostea operei, dar ştii cine o judecă. Maestrul pictor celebru, 
cind stă în laja pinzei, cintăreşte dinnainte şi succesul, și prețul 
ce-i va aduce tabloul. Cind porţi galoanele de academician, cu- 
noşti respectul ce li se cuvine, nu mai arzi cu fierul roş pe cei 
chemaţi să te laude; ceia ce priveai fâră sfală din intuneric, te 
face să clipești la lumina vie, Este tot „frumoasa“ de adinca- 
ori.—dar ca a băgat de samă câ e admiraţă, şi s'a așezat în 
chipul pe care-l crede mai atrāgātor; e incintătoare şi aşa, dar 

acei farmec al graţiei necalculate a pierit... 


76 VIAȚA RONINEASCA 


p 


lată-ne ajunşi cu incetul ṣi In mod firesc la al doilea Pré- 
vost, 

|| preţuesc, de oarece sub noua lui infăţişare Imi aduce totuşi 
aminte pe cel dintâiu, Cum să arăt mai bine această evoluție ?... 
Avem acum un scriitor de seamă, răstațat de public, ajuns la 
locul pe care-l merită. X, admirator și editor, are un plan bine 
chibzuit: o lucrare adresată fetelor tinere, un tratat de educaţie 
şi morală scris de autorul „Demi-Vierges*-lor şi al „Scrisorilor 
de Femei“... Ar fi de sigur o lucrare menită sā aibă un mare 
succes, deşteplind curiozitatea tuturor, prin contrastul dintre ire- 
verenţa cunoscută a autorului şi moralitatea operei, Predica nu 
trebue să fie plicticoasă,—şi nimene altul decit un astfel de scri- 
itor nu ar putea-o face cu un spirit mai atrâzător, 

Scriitorul, surprins, mrmârit de teama ca avintul să nu-l 
împingă peste marginile cuviinței adevărate, se stăpineşte mai 
mult decit trebue, se încrunță, se Ingrijeşte de morală mai mult 
decit i s'a cerut: el e acum „1. Onele de Franţoise*, nu e toc- 
mai voios, şi nepoatele lui cititoare se plictisesc... puţin. 

„. Şi eu, caşi dinsul, mă impac anevoe cu subiectele de po- 


runceală. Mi-ai cerut să scriu cite-va „note“, iar cu am incer- - 


cat o analiză specială și poate —indiscretă, 
Precum vezi, călătoria cu femeile, nu e niciodată banală ! 
Ştii bine de unde pleci, nu ştii niciodată unde o să ajungi, 


P. B. H. 


Aan ai ie D ame 


HARET 


e] 


Pentru mine unul, Haret a fost o siluetă depărtată și severă, Nu 
l-am Intfinit decit ca ministru şi, ce este mai grav, ca ministru în drept 
să-mi cea poruaci. O singură dată i-am zis „Domnule Haret”, după ce 
mä pregătisem bine să nu greșesc cumva şi să-i zic „Domnule Ministru“, 
Dar și cînd era ministru, i-am stat înnainte numai ce cinci sau șase ori. 
Mărturisesc cu părere de rău că în două rinduri l-am supărat, Am in 
firea mea, plină de impertecțiuni și această ciudăție : Mi-e cu neputinţă 
sä fiu plecat și cu totul de aceleași păreri, faţă de un om prea impor- 
tant. Cind mi se întimplă, din fericire foarte rar, să stau de vorbă cu 
vre-un bărbat puternic şi ilustru (volu să zic mare bogătaș sau mare dem- 
nitar, om obicinuit să nu întilnească în drumu-i decit ascultare şi res- 
pect) singura mea preocupare este să nu-i par prea amabil, E la mijloc 
nu un sistem cl o fobie. Mă înspăimintă gindul că interlocutorul meu 
ar putea să mă la drept un lingușitor și mă port și vorbesc în aşi fel 
incit ilustrul personagiu trebue să mă judece defavorabil. Cu Haret, . 
însă, mai era altceva. Scurt la vorbă, precis și energic în gindire cum, 
era, el se incurca în ipotezele și în frazele mele, ca un om grăbit intr'o 
livadie necosită, De acela, in rarele împrejurări cind trebuia să urc sus, 
la ministru, şi să dau ochi cu el, aveam bătăi de inimă și arătam po- 
somorit și tragic. Nici ministrul nu arăta mai bine! Niciodată nu l-am 
văzut pe Haret rizind și nici nu pot să-mi închipuesc cum era cind ridea. 

Mă întilneam mult mai des cu rezoluțiile lui, scrise cu o pană ex- 
trem de subțire, în niște caractere tremurătoare și răsucite ca lirișoarele 
electrice. Aceste rezoluții erau, de obicelu, nu mai lungi ca de trei linii 
şi cu ele—traduse în ordine speciale — alergam prin toată țara, zbuciu= 
mindu-mă să culeg adevărul și să semân dreptatea. Simţiam deasupra 
mea ochii severi ai aceluia in numele căruia mă înfăţișam și cind des- 
făceam, pe masa primăriilor, jalba cu rezoluția ministerială, un fior de- 

“solemnitate trecea prin mine. Acele trel rinduri de rezoluție erau puse 
de mina lui Haret! 

Mi s'a intimplat însă odată să mă opresc în casa unui preot dela 
țară, undeva pe malul Oltului. O comună pierdută în nolanul comunelor 
rurale și un preot retras și liniştit, fără titluri și fără glorie politică. 
Am discutat impreună diferite lucruri, completind reciproc cunoștința și 
prietenia noastră şi am adus vorba despre energicele lui rezoluții de trei 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


anam 


linii. 1t asiguram pe preot că mam văzut niciodată slova ministrului, 
alergind mai departe ca sej rinduri. Preotul de pe malul Oltului a 
zimbit. 

— Să-ţi arăt eu scrisori întregi, scrise pe toale paginile, de mi- 
nistrul d-tale! 

Şi Intr'adevăr, preotul scoase dintr'un sertar un pachet și din pa- 
chet—de probă—o scrisoare. Erau patru fețe intregi, scrise de mina 
tui Haret! Am rămas înmărmurit. Eu care veneam din ministerul con- 
dus de acest om, dregătorul şi reprezintantul lui, nu mă învredniciscm, 
pănă acum, să-l văd scrisoarea decit pe coiţul petițiilor şi al rapoartelor, 
pe cind un modest preot dela țară putea să-mi răsfoiască și să-mi ci- 
tească atitea scrisori dela Haret ! 

Atunci am inţeles lucruri adinci care au subțiat mult din coaja de 
înghețat respect dintre inima mea şi posacul ministru. 

Au venit apoi zile cind acest om. născut ca să fie ministru, n'a 
mai fost. Cu o împrejurare oarecare a trebuit să mă duc la el încă 
odată-— şi cea din urmă —ca sii-i cer de data aceasta nu poruncă ci con- 
siliu. L-am văzut pe Haret subt o înfăţişare nouă. L-am văzut liniștit, 
melancolic şi de o ideală rezervă sufletească, Și l-am privit, în acest 
moment, cum priveşti luna de pe cer, cind se ivește pe neasteptate, ar- 
gintie şi sfintă, după o crincenă încăerare de nouri. 

Şi am mai înţeles incă ceva din sufietul acestui om care nu se- 
măna cu noi. 

in ziua de 18 Decembrie, acum 40 de zile, am aflat, chiar în casa 
aceasta de unde scriu, că Haret a murit şi că înmormintarea are loc a 
doua zi. M'am urcat în tren şi am venitin București. 

Am răzbit în casa din strada Verde, printre oamenii care se stri- 
veau, printre coroanele şi florile care creştezu pină subt tavane, şi l-am 
privit pe Spiru C. Haret, în pervazul eternității. Cum mam mai văzut 
pănă acum, lingă catafaicul deiuncților iluștri, am văzut, lingă catafalcul 
lui Haret, oameni lăcrămind, 

M'am ridicat pe treptele cernite și am căutat să disting din tro- 
ianul de flori pe cel ce fusese binetăcătorul meu, țără să mă întrebe 
niciodată dacă Imi voiu aduce aminte de binefacere, fără să se intereseze 
de convingerile mele personale. intăia oară Haret era mai jos decit 
mine și eu mai sus. Intăia oară seriozitatea şi răceala lui nu-mi mai 
dădeau fiori. O undă caldă sa zbuciumat în pieptul meu. 

Wam aplecat și cu recunoștinţa pe care nu i-o arătasem în viață 
i-am sărutat mlinile şi fruntea—orbit deodată de gindul că acele mlini 
pierduseră, pe veci, secretul uimitoarei lor energii şi că subt fruntea a- 
ceia se zbătuse proectul regenerări a cinci milioane de țărani! 


G. Galaction 


PIPI 0 E a ama 


Spiru Haret 


Spiru Haret, purtătorul de lumină pri 
caii De ea prin întunecatele noastre 
Vestea morţii lui a străpuns ca un fier ars inimile 
4 tut 
Honom: SER de doliu întreg pămintul rominesc. E 
____ Ucenicii lui — inväțātorii satelor— neputindu-se împăca cu 
ideia cà marele lor învăţător, pe care-l credeau fără de zeta 
pe mai este, așteaptă să-l vadă iarăși apărind, îmbrăcat în mo- 
estia ce-l prindea aşa de bine, şi, prin pilda faptei sale, să-i 
imbărbăteze din nou la luptă impotriva intunerecului şi mizeriei ce 
invâlue satele noastre şi spre a răspindi lumina și a propăvă- 
dai cuvintul nouei evanghelii a cooperației, în toate unghiurile 
Fire modestă, un amestec de bunătate şi energi i 
gie, muncitor 
fară preget, cu o adincă convingere in idealul ce-şi lăurise, Sp. 
Apri Aos am poe ae centrul de gravitate în jurul căruia 
prin care sau mișcat toate energiile țării puse în serviciul ri- 
SR, prison i, sr one cultural şi economic. 
3 i precum un fluviu primeşte şi duce in cl spre mare— 
ținta vieţii sale—apele tuturor piraelor, pe cele de ie eroas lu- 
minoasă a munților, caşi pe cele din văile umbrite, pe cele re- 
pezi şi vijelioase, cași pe cele line și maestoase, tot astiei Sp. 
Ha. a atras spre el, cu puterea omului sorlit să fie sinteza 
virtuților unui popor, pe toți ciţi şi-au făcut din ridicarea satelor 
cul, Vote arie aa cei mari, caşi pe cei mici, pe cei cu care 
reni contact personal, caşi cei cu ca veni i 
: oaiae rierren: , caṣi pe i re a venit numai 
Şi dela toţi aceștia a cules note despre starea lucrurilor dela 
țară, irge nevoile si aspirațiunile mult tncercatului nostru ţă- 
n, şi pe baza acestor note şi-a întemeiat el cunoaște 
a chestiunii țărănești. am ig Aaa ga 
N'a fost idee luminoasă, n'a fost propunere bună, de inte- 
res general, venite din izvoarele umile, dar clare, ale energiei 
neamului, pe care Sp. Haret să nu le fi primit şi utilizat. 
Nici o prejudecată, nici o considerațiune de amor propriu, 
rău ințeles, nu l-a impiedicat vre-odată de a primi ideile și pro- 


RO VIAŢA ROMINEASCA 


Á 


punerile bune ce i se țăceau, indiferent de poziția socială şi cu- 
loarea politică a persoanei dela care veneau. 

Din acest punct de vedere, el a indeplinit, In sinul națiu- 
nii, funcțiunea de acumulator de energii, pe care apoi, cu multă 
sistemă şi preciziane, le-a dirigiat căra un scop bine determi- 
nat: luminarea şi ridicarea economică a sutelor. 

Intr'o vreme, cind orice mişcare pentru această ridicareţeul- 
turală şi economică a satelor era socotită ca subversivă, iar cet 
ce indrăzniseră să se avinte pe această cale, despârțiţi de fami- 
lie şi trimeşi în vre-un colţ indepărtat și izolat al țării spre a-şi 
ispăși păcatul, Spiru Haret, prin minunata lui putere de pătrun- 
dere, pricepind rostul vremei sale, a fost cel dintăiu dintre guver- 
nanţii țării noastre care a inţeles, după ce pornise acțiunea de 
prigonire — și aceasta e unul din marile lui merite, — că sâminţa pe 
care cei cițiva vizionari o aruncau prin sate, nu era o săminţă 
subversivă, răsturnătoare a ordinei de stat, ci sâminţa cea bună 
şi adevărată din care era sa răsară o nouă Rominie. 

insuşindu-şi ideia, fâcind din şcoală pirghia cea mai pu- 
ternică pentru ridicarea poporului, iar din aceasta scopul vieţii 
sale, Spiru Haret nu şi-a recrutat tovarâşii din rindul marilor 
cărturari, nici din al fariseilor, ci, caşi Fiul 'Peslarului din Na- 
zaret, şi i-a ales din rindul celor mai modeşti, dintre cei cu di- 
plome mai mici, dar cu suflete mari, cu orizonturi largi şi cu 
un devotament dus până la jerifirea de sine, dintre cei prigoniți 
de el mai innainte, dintre Invâţatori, 

Şi nu s'a inşelat In alegerea sa. 

Invăţătorii s'au arătat vrednici de increderea ce marele lor 
indrumător, o pusese in ei. Şi nici el ma regretat niciodată că 
şi-a pus in cumpână toată autoritatea sa, pentruca la adāpostul 
ei Invățătorimea să poată lucra nesupărată. 

Şi, din colaborarea acestor doua forțe, acea a marelui dis- 
părut şi acea a invăţătorimii, pe care el, In ciuda tuturor criti- 
cilor, a ştiut so apropie aşa de bine nevoilor țărânești, a eşit 
monumentala mişcare cooperativă, ce va marcă epocă în istoria 
dezvoltării noastre economice, 

Aceste două lucruri : luminarea ţăranului prin şcoală şi in- 
tărirea lui economică prin cooperaţie, constitue cel mai frumos 
monument ce se putea ridica lui Spiru Haret şi pe care, în viață 
fiind, şi l-a ridicat singur. 

lată de ce subscripţia băncilor populare, ca omagiu adus 
memoriei sale, nu s'a făcut în scopul de ai turna chipul în 
bronz, ci pentru a constitui un fond care să-i poarte numele şi 
care să servească tot la ridicarea culturală şi economică a sa- 
telor— ideal pe care Spiru Haret l-a urmărit cu o energie nese- 
cată până in ultimele lui clipe. 

u din bronz să i se ridice monument lui Spiru Haret, ci 
din sufletul poporului, luminat prin şcoala organizată de el şi 
intărit prin mișcarea cooperativă, născută şi dezvoltată subt In- 
demnul şi ocrotirea lui—căci suflet a lost cit a trăit in viaţă şi 
sullet a râmas și după moarte. 


SPIRU HARET si 


— 


- Gāsim de prisos a adresa vre-un indemn conducătorilor 
mişcării cooperative in acest sens, de oarece nu credem că se 
va gâsi nici unul care să aibă nevoe de indemnul nostru pen- 
tru a-şi implini pioasa datorie câtră memoria aceluia ce și-a In- 
chinat toală munca vieţii sale pentru luminarea satelor. 

Sumele subscrise ar putea să râmină, ca depuneri apre 
fructificare, In păstrarea bâncilor care le-au subscris, subt titlul ; 
„Fondul Spiru Haret*, pentruca numele lui så fie înscris in 
toate societățile cooperative, de orice tel ar fi, asupra cărora și 
pentru buna lor propâșire, sufletul lui «lin cer va veghea. 

Un alt mare merit al lui Spiru Haret, în care siă tot se- 
cretul bogatei sale activităţi şi care l-a facut atit de mult iubit 
şi ascultat în rindul invăţâtorimii, este contactul personal, prin 
scris şi prin viu grain, ce ñ intreținut cu fiecare in parte. N'a 
Iost scrisoare ce i Sa adresat, de câtră învățători, li care să nu 
fi răspuns, 

Din aceste scrisori, Ce se cilrează cu miile şi care ar 
putea fi adunate intrun volam şi date publicităţii, se vede şi 
mai bine, mai clar, ce suliet mare şi buna avut Spiru Haret. 

Prin moartea lui, țara pierde pe unul «lin cei mai aleși fii, 
care a servito cu credinţă, şcoala pe cel mai bun organizator, 
invățătorimea pe cel mai bun sHtuitor şi mai devotat susținător, 
iar țărânimea pe părintele ei sulletesc, 


St. Morărescu 


Haret. şi reforma învățămîntului 


Urmind indemnul ce direcţia acestei reviste mi-a lăcut să 
scriu ce ştiu mai bine despre lucrarea şi ideile acestui iruntaș, 
aşa de timpuriu pierdut pentru ţară, voiu arāta care au fost ve- 
derile ce l-au călăuzit în reforma de care numele lui va rāmi- 
nea legat 

Reforma aceasta n'a fost, la Haret, rodul unei idei, ce i-ar 
fi venit din intimplare sau care i-ar fi fost sugerată de vre-un ar- 
ticol pedagogic cetit Intr'o revistă. Am face greşeala mare şi 
l-am nedreptăți pe Haret, dacă ne-am inchipui că astăzi reforma, 
câtră care toate gindurile răposatului se 'ndreplau, este săvirșită 
măcar în liniile ci de căpetenie. 

Haret era omul care ținea seamă de dăscălimea ce avem, 
pe toate treptele invâțămintului, de aceia nu pulea să se aştepte 
a așeza invățâmintul pe temelii nouă, cu oameni vechi şi ne- 
pregătiți pentru sarcina grea şi plină de răspundere ce au ca 
pregătitori ai cetățenilor și muncitorilor de mine. Dar Haret a 
lucrat la emanciparea economică şi culturală a țărănimii, prin 
invățători şi preoţi. Şi, cu elemente nepregătite, a lost in stare a 
face minunea băncilor, coaperativelor şi obștiilor sătești, cit și 
acea mişcare culturală a şcoaleior de adulți. Tot aşa à dat in- 
drumare reformei îinvățămintului, folosindu-se de corpul profeso- 
ral în hinţă, dind prilej celor in curent cu pedagogia modernă 
cit şi celor cu pricepere şi cu tragere de inimă, să arate că n 


adevăr chiar şi cei dintăiu paşi pe calea deschisă de el pol da 
roade mâreţe, 


Ce-a voit Haret? 

Ne-a spus el insuși in raportul său, de pe cind erä numai 
inspector general. Şcoala nu trebue să umplă capul copiilor și 
tinerilor de cunoştinţi verbale, de lucruri parte nepricepute de loc, 
iar parte abia zărite ca prin sită, Scoala trebue sa exerciteze 


HARET ŞI REFORMA INVAȚANINTULUI s3 


toate facultăţile tinerilur, să fie gimnastica minții. Tinerii nu 
trebue socotiți ca meniji a fi dresați şi pregătiți mecanicește, 
mai mult sau mai puţin, pentru o meserie ; ci dascălul să-i so- 
coată ființi cu inițiativă şi să le dea prilej de a afla singuri a- 
devărul. In deosebi şcoala are, după Haret, menirea de a de- 
prinde pe tineri cum să se orienteze în cercetarea adevărului, 

Din punct de vedere intelectual, şcoala nu are a ne da pa- 
pagali sau fonograle, nici automaţi pertecționaţi, ci oameni cu 
mintea limpede şi exercitată, In stare a descoperi adevărul și 
calea ce duce la el, judecind singuri şi neaşteptind la fiece pas 
sà li se sulle răspunsul sau să-şi aducă aminte de ce-a zis, în 
această privință, cutare sau cutare. E 

Avind in vedere acest scop, Haret a desființat toate mij- 
loacele artificiale de a sili pe copii să inmagazineze cunoştinți. 
A desființat pedepsele trupeşii şi chiar notele, cari erau nuiaua 
„morală“ cu carc dascălii işi uşurau sarcina „de a isprăvi“ 
materia din program. A desființat examenele, alt chin peniru 
copii şi sperietoare spre a-i sili, farà bâtac, să memorizeze 
materia ; a desființat premiile. 

Cum c'a atins la sagnă pe mulţi, avem dovadă protestările 
ce aceste desființâri au stirnit în corpul dăscălesc. Avem do- 
vadă „greva pasivă” ce nemulțumiţii au organizat, cum și intro- 
ducerea pe furiș a mijloacelor de constringere faţă de şcolari. 

Se ştie ce nemulțumire a pricinuit declaraţia lui Haret că 
examenele de capacitate, după isprăvirea a 4 şi a B clase de 
liceu, le socoate nu examene ale şcolarilor, ci ale «dascălilor lor. 
Examenele de capacitate nu aveau rostul de a constata cunoş- 
tințile căpătate, ci inițiativa absolvenţilor, putinţa ce aveau de a 
se folosi de anii trecuţi în şcoală spre a deslega probleme, u- 
soare de deslegat, dacă invâțămintul sar fi facut aṣa cum cert 
spiritu) reformei lui Haret. ~“ 

Totodată el şi-a dat seamă că şcoala nu arc A se îngriji 
numai de mintea copilului și tinărului, ci şi de inima lui. Ge- 
nerația ce se ridică trebue să fie alcătuită din oameni de carac- 
ter. Mintea cea mai ageră şi mai dibace, cunoștinţile speciale 
cele mai desăvirşiie, pot fi primejdioase, dacă nu vor fi nu nu- 
mai intovărâşite, dar chiar stăpinite de-o inimă mare, de-o mo- 
ralitate neprihânită. Pentru lormarea caracterului, istoria reală şi 
pipăită a patriei, cum şi sentimentele religioase, sint de neapă- 
ratā nevoe. De aceia vedem cà Haret sa ingrijit de indruma- 


at VIAȚA ROMINFASCA 


tea generației nouă spre iubirea de patrie şi spre sentimentele 
religioase. 

x Haret şi-a dal seamă că şcoala singură nu poale ajunge 
la scop, dacă nu va lucra mină In mină cu familia. A indru- 
mat, deci, câtră această conlucrare, 

Haret a ințeles că şcoala cea mare este viaţa Insăşi, de 
aceia a privit biserica şi armata, cil şi viața economică, socială 
şi politică, tot ca nişte secţii mari ale şcoalei; iar supt nume de 
activitate cextraprofesională a chema! pe toţi binevoitorii să-şi dea 
mina, să aibă grijă de educarea tuturor Rominilor şi de indru- 
marea lor pe calea luminii şi a binelui. 

Nu pot să documentez cele ce spun aci; dar ştiu din con- 
vorbirile indelungate cu râpnsatal D, A. Teodoru, că aşa privea 
Haret rostul său de dascal mare al hominilor, şi câ, la orice 
semn de descurajare a celor tineri, faţa de greutăţile intimpinate 
şi chiar de reava voinţă a unora, Haret răspundea mereu ; 

„lu sint foarte mulțumit că s'a putut face ṣi atita, în Impre- 
„jurârile şi cu mijloacele ce avem la indtâmină. Am cea mai deplina 
„incredere că opera se află pe caica cea bună, Numărul celor 
„care au înțeles-o şi i sau devotat e mult mai pre sus decit l-am 
„ășteplat. Să urmăm innate pe calea aceasta, să facem paşi 
„Mereu înnainte şi urmașii noştri vor vedea Incoronarca strârdu- 
„ințelor noastre“. 

ŞI, uilasem lucrul de căpetenie, Haret era deplin incredin- 
fat că iubirea câtră şcolari şi patrie, poate lase minuni. Admi- 
tea ca şi Isus In morală, că în şcoală legea şi proorocii se co- 
prind in porunca dragostei, 


loan Nădejde 


Din mișcarea științifică 


O broască zburătoare nu arfi tocmai lucru de mirare, căci este 
știut doar că toate clasele de vertebrate au reprezentanți zburători, Sint, 
adică, patrupede zburătoare, reptile zburătoare, și chiar peşti zburători ; 
de ce mar fi și broaște zburătoare ? Broasca zburătoare din lava, nu- 
mită ştiințiflcește Polypedates, merită însă o atenție deosebită, nu nu- 
mai din pricina modului cum zboară, ci mai cu seamă din pricina în- 
suşirilor adaptative particulare, Insnşiri ale formei trupeşti, însuşiri ale 
instinctului genesic,—și din pricina curioaselor adaptări ale larvelor, ne- 
volte a suferi primele faze de desvoltare departe de mediul absolut ne- 
cesar: apa unui lac, pirău, etc, 

Broasca javaneză trăeşie în păduri, pe arbori, cași bratăcelul dela 
noi și în unele privințe ca seamănă cu mincinosul profet care ne anunţă, 
in zile de vară, mult dorita ploze. Cași brotăcelul, broasca javaneză 
se urcă iscusit pe copaci, se prinde de frunze, sare din cracă în cracă, 
depe frunză pe frunză, își schimbă culoarea, etc. În aceste privinţe ea 
întrece însă pe brotăcel, avind a se acomoda la un mediu mai variat. 

Prin lava, ca prin toate regiunile pădurcase tropicale, plouă aproape 
în fiecare zi și vegetaţia este foarte variată și luxurtantă, in păduri, 
afară de arbori şi arbuşti care cresc din pămint și trăesc o viaţă indi- 
viduală independentă, sint numeroase plante cpifite, care se prind, cele 
mai deseori, cu rădăcinile de coaja arborilor și se urcă spre virful gaz- 
dei, ori se împletesc pe crăci şi trec dela un copac la altul, formînd a- 
cel desi; de nepătruns, așa de caracteristic pădurilor tropicale. Variația 
culorilor e de asemeni neinchipuită, căci în tot cursul anului florile cu 
sutele lor de culori, fructele cu feţe strălucitoare, împodobesc pădurea. 

in asemenea raiu pămintesc trăește broasca zburătoare, care, totuși, 
e ameninţată de atiția dușmani şi nevoită, deci, să se ascundă ; are ne- 
voe să vineze gihgăniile cu care se hrăneşte și trebue să se facă cit 
mai puţin vizibilă. lar cind vine vremea reproducerii trebue să la mă- 
suri pentru a asigura desvoltarea urmașilor pănă vor reuşi să ajungă în" 
apa cea mai din apropiere. 

La toate aceste multiple necesități ale vieţii, răspund minunat adap- 


se VIAȚA ROMINPASCA 


DN 


a——— 


tările broaștei zburătoare, cum au dovedit, de curind, observatori iscu- 

ăbdători. r y 
ijs ea javaneză mimează şi culorile și formele mediului. işi 
schimbă culoarea cași cameleonul, incit se acomodează cu oricare cu- 
loare predominantă a mediului. Ca formă samănă cu irunze de piante 
epilite și atita vreme cit e în r= a ten eu 
mare utate distinge. Pentru a se ține de frunzele în e 
Că, prin ip particulare ale pielei pintecelui, o materie cleioasă. 
Noaptea broasca devine vioae, se caţără pe ramuri şi pe frunze, sare 
din loc în loc și prinde insecte din zbor. Pentru a se menține în aer, 
pentru a zbura, mai exact pentru a pluti în aer—un zbor planat cum se 
zice în aviațiune—, își alătură picioarele de trup, își reșchiră degetele 
unite prin pielițe ale labelor şi în modul acesta poate parcurge o dis- 
tantă de 1 pănă la 2 metri, 

Cind vine vremea depunerii wuâlor nu se scoboară dept copac 
spre ast duce la ape ca alte broaşte arboricole, ci copulația și depune- 
rea ouălor se face chiar pe frunze. Femeile duc în acest timp pe bâr- 
baţi pe spinare, se țin de frunze cu labele de dinnainte și Încep a oua- 
Pe măsură ce ies ouăle, bărbatul le fecundează. Ouăle, învălite de o 
materie mucoasă, sint apoi frămintate de labele dindărăt ale femelei până 
ajung învălite de o materie spumoasă. Această grămadă spumoasă e des- 
făcută apoi În părticele mici, în pogoloşi, pe care femela le prinde pe 
irunze sau le invălătuceşte In frunze- Fiecare ou are o învâlitoare mu- 
coasă destul de groasă. Această învălitoare se transformă într'o mate- 
rie apoasă în partea ei lăuntrică și astfel putul, mormolocul, se desvoltă 
in licid, caşi cum ar fi ajuns în apă. În acest licid, destul deabondent, 
se observă primele mișcări ale larvelor. Curind membranele speciale ale 
ouălor se rup, și în gogoloșul spumos se amestecă licidele din toate 
ouăle, iar larvele înnoată într'o masă comună de licid, sporită încă prin 
o licelacere a unei porțiuni din materia spumoasă, care, și ca, a suferit 
o modificare în regiunea externă: sa întărit şi a ajuns o adevărată 
coajă. 

Aceste prefaceri au loc în 24 ore dela depunerea ouălor. După 
acest timp gogoloşii cad depe frunze. Dacă vine numaidecit ploae, CO- 
jile se destac şi ies larvele. Uneori balta ori pirăul e aproape, alteori e departe 
de 50—60 metri şi mormolocul e o ființă prea delicată ca să lacă acest 
drum. De aceia nu-i rămine decit se aștepte. Poate aștepta Intro pi- 
cătură de apă, într'o gropiță, subt o frunză, intro coajă de fruct, chiar 
intro picătură de rouă şi nu numai că aşteaptă, dar chiar se desvoltă și 
ajunge în stare să-și caute hrana. Cum ploile sint dese, e neindoios că 
în răstimp de citeva zile va veni o ploae repede, care, producind șioae, 
va spăla şi terenul cu mormolocii şi-l va transporta astfel în mediul ne- 
cesar desvoltării. In citeva ore numai mormolocii altor broaște ar îi pierit 
în asemeni condițiuni ; numai datorită puterii de rezistență a mormolo- 
cilor, specia broaștei javaneze nu e amenințată. 


DIN MIŞCAREA ŞTIINŢIFICA sI 


Rămine de lămurit numai cum sau desvoltat aceste calităţi adap- 


tative ; chestiune foarte importantă și interesantă, care cere însă expune- 
rea mai multor fapte introductive și mai multe lămuriri. 


De-ale căsniciei struţilor. —Struţii bărbaţi sint monogami, cum 
sint în genere păserile ; cu toate aceste fidelitatea lor nu rezistă la in- 
cercări. Din pricina acestei slăbiciuni... struțeşti, se întimplă multe și 
mari supărări în căsnicia urlașilor lumii păsăreşti. 

In căsnicia obișnuită „legitimă“ clocitul ouălor şi îngrijirea puilor 
le fac ambii piirinţi, ce râmin nedespărțiţi în tot timpul acestor ocu- 
pațiuni. 

După împărechere femeia își caută un loc potrivit pentru depus 
ouăle. Ea scurmă năsipul pustiului în care viețueşte, face un fel de li- 
ghian mare și depune, în citeva zile, 10—15 ouă în această groapă și 
apoi se începe clocitul. La clocit se rinduesc bărbatul și femela. Fie- 
care se așează pe ouă în așa fel incit numai un ochiu ager poate des- 
coperi struțul clocitor ; căci el, deși mare, voluminos, se tupilează to- 
tusi minunat. intinzind capul, gitul și coada pe pămint, îşi lasă apoi 
arlpele în jos peste picioarele intinse înnainte și-și apleacă penele—de 
ordinar sburlite—foarte strins pe corp. Numai trupul formează o mo- 
viliță, greu și ea de recunoscut, avind culoarea locului, 

Interesant este că rinduiala la clocit corespunde și cu intensitatea 
luminii solare. Femela clocește dela orele 8 ori 9 dim. pănă la 4 sau 
5 p. m.; bărbatul dela 5 înnainte și toată noaptea, pănă adouazi dimi- 
neața. În timpul cit clocește el, lumina fiind ceva mai slabă, nu bat la 
ochi cele citeva pene albe, mari, lucitoare, care sint așa de căutate de 
negustorii de pene și aşa de apreciate în găteala damelor. Struţul bär- 
bat își poate, deci, permite luxul unor podoabe, ce vor îi avind un rol 
în raporturile lui cu sexul frumos al neamului său. 

Viaţa familiară se scurge liniștită în condițiuni normale. Şi la struţi, 
insă, caşi la alte animale superioare, au loc lupte între bărbaţi înnainte 
de momentul împărecherilor. In aceste lupte crincene cad destule vic- 
time și numărul masculilor rămine adeseori mai mic decit numărul fe- 
melelor, încit multe din ele rămin desperechiate, nefecundate. Aceste, 
doritoare să contribue și ele la înmulțirea neamului, sint foarte cochete 
în prezența bărbaţilor, chiar căsătoriți. Aceştia nu rămîn nepăsători la 
cochetăria unei străine și de aici înnainte începe tragicul în căsnicia 
legitimă. 

Femela desperechiată, neuvind schimbător la clocit, se dedă la un 
fe! de parazitism. Ea nu face cuib ci depune ouăle în cuibul legitimei ; 
iar la clocit nu se rinduesc ci vin ambele femele deodată. In zelul lor 
de a-și îndeplini datoriile cătră specie, se împing una pe alta, se învir- 
tesc prin cuib, rostogolesc şi sparg ouăle, ori lasă pe unele neacoperite 
şi nimic nu se mai alege din cuib. După citeva zile de năcazuri lemela 
legitimă părăsește cuibul, însoțită fiind de bărbatul său, iar stăpină rā- 


B VIAŢA ROMINEASCA 


mine numai rivala, care, şi ea, nu stă multă vreme să se bucure de ocu- 
paţia sa, neavind schimbător, şi lasă totul în părăsire. 

Din pricina infidelității steuţului bărbat nu se alege nimic din toate 
ouăle depuse într'un cuib şi se uduce astiel o scădere neamului struțesc 
și pagube breslei căutătoritor de pene rari. 


Explicare interesantă. — in domeniul încă puţin studiat al vieţii 
psihice a animalelor se cunoss O mulțime de fenomene inexplicabile. U- 
mul din aceste este, de pildă, purtarea painjenului-temee lață de puinje- 
nul-bărbat. Femeia, departe de a răspunde în deohşte dorințelor bărba- 
tului, îl ucide cind se apropie ce ca şi [i minircă. Painjenul bărbat 
nu-și poate îndeplini rolul său în perpetuarea speciei decit apropiindu-se 
pe nesimţite şi cu mare iuțeală de femelă. 

Un alt fapt. Bufnija e una din păserile de pradă, care iace nu- 
meroase victime în neamul păsărese, Nu e, deci, mici o mirare dacă 
speciile de păsărele care dau cel mai mare tribut voracităţii acestei tiare 
inaripate sint cuprinse de spaima morții, fug şi ţipă, adunindu-se uneori 
în mare număr în jurul bufniței cara-și ia prinzul, dar |inindu-se totdea- 
una la o mare distanță și manilestindu-și ura lor prin anumite sunete şi 
un fel particular de a zbura; nu se poate recunoaște insă Întenţiune de 
a atăca, ci numal o atitudine de apărare, 

Dacă însă vre-una din aceste păsărele descopere o buiniţă ziua, 
cînd ea stă tupilată pe vre-o crac de copac, ari în vre-o scorbură piü- 
țin adincă, atitudinea păsărelelor e alta. Ete se adună prin ţipete de 
alarmă şi iau atitudinea lor de apărare maj întäiu ; dar văzind că buinița 
stă imobilă, încep a o lovi cu labele și ciocul, cu un curaj necunosciit, 

Vinătorii de păsărele cunosc ura acestora pentru bulnițe, ştiu cit de 
multe se grămădesc în jurul unei bulnițe pe cere au descoperit-o și de aceia 
ei se folozeac de bufnițte captive pentru a atrage în anume loc păsăre- 
lele, Explozia de ură a păsărelelor înăduși instinctul de conservare şi 
multe din ele cad victime vinătorului, 

Să mai citez, în line, un alt fapt- O turmă de oi e pusă pe lugă 
de un cine străin. Dacă cîinele străin apare pe neașteptate In apropie- 
rea turmèl, cea dintăi mișcare a oilor este să se adune grămadă și să 
ja un fel de poziţie de apărare, Dacă cinele trece însă înnainte fără a da 
vre-o atenție oilor, aceste se întorc spre el, se lau chiar citeva mo- 
mente după dinsul, schimbind atitudinea de mal înnainte întrun fel de a- 
menințare... gest de frică curajoasă. 

Ce explicaţie psicologică sar putea da acestor fapte ? Căci de 
raționament, de inteligenţă in inţălesul priceperii scopului pentru care 
ele au loc, nu poate fi vorba. 

llachet.Souplet, în lucrarea sa recentă La genèse des instincts. 
dă următoarea explicaţie interesantă, 

Flinţa vie, nutrindu-se, Imprumută energie din lumea exterioară ; 
ea acumulează această energie în massa ei protoplasmică sau în apara- 


DIN MIŞCAREA STIINŢIPICA 83 


tele nervoase (după superioritatea organizării sale), Această energie € 
capabilă să provoace trei categorii de reacțiuni, răspunzind la cole trei 
funcțiuni principale al vieţii: nutrirea, reproducerea și instinctul de 
conservare. 

Excitaţiile externe dirijează spre cutare sau cutare mușchi, cutare 
sau cutare glande, energla somatică (energia corporală), care la orga- 
nismele mai superioare e centralizată in aparatele nervoase. 

Să ne inchipuim că o fiară vede un animal ce poate fi mincat, In- 
treg aparatul de nutrire şi mușchii ce pot intra. în serviciul său sint 
excitaţi: victima e urmărită, prinsă, ucisă... Fiara vede însă un animal 
de același specie și de sex contrar ? Sensibilitatea ochiului deşteaptă 
spre funcţionare organele ce au rolul veprodncerii, In fine: fiara vede 
un dușman, Același simţ al vederii provoacă descărcarea energiei 80- 
matice în muşchii ce servesc la apărare. 

Prin urmare aceiaşi energie, energia corporală, poate acționa trei 
resorturi diierite ; are loc, deci, o deplasare a punctelor de aplicație a 
forței acumulate, a energiei latente, şi datorită acestei deplazări, acestei 
oscilații a punctelor de aplicaţie, animalu! face față diverselor nevoi 
ale vieţii. 

Uneori aceste oscilații sint brusce și explică fapte curioase, ca 
cele citate mai sus. 

In cazul painjenului. Palnjenii sint animala vinătoare și, ca toți 
vinătorii, nu rareori flăminzi. Cind femela, care prin rolul ei de pro- 
ducătoare de ouă e mai deseori îlâmindă, simte apropi ndu-te te ea un 
painjen-bărbat, prima manifestare a excitiției sensoriole se produce în 
organele de nutrire. Muschi corpuul şi membrelor, apoi muşchii filci- 
lor, Întră în acțiune pentru & apuca.. prada. Bărbatul neatent e ucis 
imediat şi trupul lui potolește foamea alese! inimii sate. Pentruca ex- 
citantul—palnjenul-bărbat—să provoace ceșteptarea funcțiilor de repro- 
ducere, a apetitului sexual, e nevoe ca organele de nutrire să nu fie în 
suferință, Spre a obține, deci, ca energia somatică, deșteptată de bär- 
batul ce se apropie, să se indrepte spre organele generațiunii, e nevoe 
ca femela să fe sătulă., Experiența a dovedit cä o femelă sătulă pri- 

meşte cu plăcere pe bărbat; cind e flâmindă îi minincă... 

în cazul bufniței,  Bulniţa e un animal nocturn. Noaptea este 
ca feroce şi indrăzneaţii, și atunci nici nu bagă în samă țipetele și atitudi- 
mea victimelor sale. Ziua însă vede râu de tot, e țricoasă, se pilește 
printre crăci, ori se ascunde in scorburi şi nu îndrăzneşte nici să se a- 
pere cu ererzie. 

E mai mult ca sigur că păsărelele nu cunosc neputința buinițel de 
a ataca ziua, De aceia ele, în primul moment cind văd groaznica fiară, 
lau atitudinea de apărare: ţipă, zboară în cercuri... Cind tot apropiin- 
du-se văd că bufnița se pituleşte și caută a fugi, atunci atitudinea de a- 
părare se schimbă brusc într'o mişcare de atac, și ciupesc cu energie. 

Excltantul a rămas același: bufnița ; el deşteaptă instinctul de con- 


39 -VIAȚA ROMINEABCA 


servare, care pune în mișcare anumite organe. Mișcările de apărare nu 
sint însă necesare din cauza inactivităţii bufniței; mișcările totuși con- 
tinuă, paserea pare atrasă înnainte și din victimă devine vrăjmaș.—Nu 
trebue să vedem aici nici curaj, nici revanșă, nici bătae de joc—cum se 
spune—, ci numal reflexe defensive ușor modilicate. instinctul de a a- 
tăca e uneori rezultatul fricei, pecind în deobşte e derivat al nevoei 
de hrană. 

Acelaşi proces psihic în cazul oilor ce văd pe neașteptate un cine 
străin; același în fenomenele de fascinație a păsărelelor de cătră şerpi. 

Aceste sint, cum spune Hachet-Souplet, fenomene de oscilație a 
energiei somatice; ele sint instinctive şi nu acte inteligente cum se 
crede în genere. 


Pentru dreptate şi adevăr. Biletele ploşnițe, acuzate de toată 
lumea pciitru lăcomia lor de singe și blestemate pentru sirguința cu ca- 
re-și înmulțesc neamul, găsiserii detractori și chiar persecutori nemiloși 
în igienişti, Aceştia însinuau că multe din bolile care prăpădesc neamul 
omenesc au ca agent de propagare această insectă... inocentă (1). 

A fost învinuită ploşniţa că transmite dalacul. Dovada (?) fu fä- 
cută de amicul unui academician francez. Academicianul bolnav, rău in- 
grijit, își zăcea ultimele zile ale vieţii într'o oribilă murdărie. Un amic 
ce sa dus să-l viziteze sa simţit înțăpat de o ploşniță. Impunsătura fu 
iocarul unui antrax (bubă neagră). 

S'a cercetat apoi dacă nu cumva ploşnițele transmit şi bacilul tu- 
berculozei. In camera unui ftizic sau găsit ploşniţe infectate cu bacilul 
tuberculozei. Sucul rezultat din zdrobirea acestor ploșnițe fiind injectat 
unui purcel de India, provocă o tuberculoză generalizată. 

S'a mai atribuit ploşnițelor rolul de agent de transmitere a micro- 
bitor ciumei, leprei sau a unor tripanosomi, precum și a spirochetului 
ce produce frigurile recurente (tifosul recurent). 

lată cum povesteşte d, dr. N. Leon, în voluminoasa lucrare „iit- 
sectele vătămătoare din Rominia* dovezile ce acuză ploșniţa, 

„Tiktin in timpul unei epidemii de tifos recurent la Odessa, in 
1896, observind că majoritatea bolnavilor de tifos recurent sint oameni 
nevoiaşi, care se adăposteau în azilurile de noapte, și că aceste aziluri 

sint pline de ploşnițe, s'a gindit dacă nu cumva aceste insecte ar putea 
să transmită spirochetul dela indivizii bolnavi la cei sănătoși. El făcu 
următoarele experiențe : luă mai multe ploșnițe flăminde pe care le puse 
să sugă pe un tific al cărui singe era plin cu spirocheți. Examinind 
stomacul lor găsi spirocheţi chiar după 18 ore. Puse apoi ploşniţe flă- 
miede să sugă singe pe o maimuţă bolnavă de tifos recurent; izolind 
în mod aseptic singele supt de ploșniţă, îl injectă unei maimuțe sănă- 
toase, care se îmbolnăvi şi prezentă în singe spirochete, 64 de ore după 
ineculațiune“. 


Cind igieniştii erau mai convinși ca oricind că ploșnița e unul din 


DIN MISCAREA ȘTIINȚIFICA si 


cei mai ređutabili vrăjmași al neamului omenesc și se preparau cele mai 
drastice instrucțiuni pentru stirpirea neamului ci depe faţa pămintului E 
cînd, prin urmare, gospodinele leneşe erau amenințate că vor fi silite să 
se despartă pe vecie de unul din animalele lor de casă, iată că se ivește un 
apărător din oficiu, d. Ch. Andre, care, „după numeroase cercetări și 
experiențe“ declară drept calomnioase învinuirile aduse acestei biete 
insecte, 

Andre dovedește : 1) Că în tubul digestiv al ploșnițelor neinfectate 
experimental, adică al ploşniţelor ce-și duc traiul lor de toate zilele, 
nu se găsește nici un microb! ă 

Miraculos | Cind ar şti un profan cite mii şi milioane de microbi 
de tot felul focec într'o picătură din conţinutul intestinal al altor in- 
secte... de casă, cum e, de pildă, ştabul negru de bucătărie, ar înțelege 
ce va să zică: în stomahul ploşniței nu e nici un microb ! 

2) Andre mii dovedește apoi că microbii, supţi de ploşniţă odată 
cu singele. nu pot vieţui mult timp în tubul lor digestiv. Astiel, extra- 
ordinar de rezistenții bacili ai dalacului n'o duc mai mult de 4—5 zile ; 
vioaele tripanosome nu rezistă nici ele peste 5 zile ; iar spirocheţii tiio- 
sului recurent dăinuesc maximum 108 ore. A | 

Tot cam aceleași cilre și pentru alţi paraziți microscopici inghițiți 
è ijä, 

E gya zice însă : bine, nu vieţuesc mult microbii, dar, în cele 4—5 
zite cit trăesc, ploşniţa îi poate trece în corpul unui om sănătos. De 
sigur | Însă aceasta se întîmplă foarte rar și anume numai atunci ei 
ploşnița a fost întreruptă în timpul mesei. O ploșniţă care nu sa şă- 
turat cum se cade pe corpul unui bolnav, fiind speriată tocmai cind su- 
gea mai bine, caută indată o nouă victimă, fie pe bolnavul de mai Inna- 
inte, fie pe cel dintăi om ce-i vine în apropiere. In aceste împrejurări 
ințepătura ploşniței e periculoasă, De ordinar însă ploșniţa suge repede 
cit are nevoe şi apoi mistue vreme de cîteva zile, stind liniştită in col- 
țişorul ei și îngrijindu-se pentru inmulțirea neamului. In timpul mistuirii 
se distrug și agenţii patogeni, iar ploşniţa devine inofensivă. | 

Deci,— după Andri,— neamul omenesc poate fi liniștit: nare în 
ploșniță un vrăjmaș așa de periculos, cum dăduseră alarma igieniştii ; 
răminind numai cu renumele de a fi „cea mai desgustătoare din insec- 
tele care atacă omul“, cum spune d. dr. Leon. 

Dar, mai spune apărătorul ploşniţelor, dacă oamenii n'au totdeauna 
dreptul să se plingă de bolile căpătate prin ploșnițe, ploșniţa ri apa 
plinge, pe dreptate, de neajunsuriie ce-i face contactul cu omul. Sa o- 
vedit că ploşnițele murdărite de scuipatul tuberculoșilor (aviz direcţiei 
C.F. R, spre a depărta tăblițele cu avizul : scuipatul,.. etc.) ori cele 
care sug singe infectat de dalac, se îmbolnăvesc, capătă o molimă uci- 
agia toată apărarea nobilă a d-lui Ch. André, rămine totuși 0 în- 
dolală în sufletul igleniştilor : nu cumva ploşnița e agentul propagator at 


92 VIAŢA RONINEASCA 


unor organisme necunoscute încă şi care produc unele boli cum sint: 
scarlatina, conjonctivita, cancerul, etc, etc, 

E posibil ca să se răspund negativ şi |n acesta Intrebări, ploșnița 
rămine Însă tot „cea maf desgustätosre Însectă* și cu preu va rezista 
goanei ce i se dă din ce în ce mal energic, parale! cu progresul Iglanii, 


O distinețiune deplin meritată. Premiul Nobel pentru inmtainti- 
rea ştiinţelor medicale a fost decernat tinărului doctor Afeais Carrel, 
directorul institutului Rockefeller din New-York, cure a obținut în cițiva 
ani o celebritate mondială, revoluționind medicina și biologia în genere, 
chirurgia în particular, 

Ziarele an povestit în citeva rinduri despre minunile realizate de 
chirurgii americani ; dar aceste ştiri au fost în genere primite cu neîn- 
credere, privite ca „americanisme“, chiar de persoane obișnulte cu mi- 
nuniie chirurgiei moderne. Lucrările lui Carrel au provocat Insă discu- 
uni, au fost controlate experimental, au suscitat nol ipoteze biologice 
și astăzi biologiei îi stă deschis un nou cimp de cercetări: viațuirea pä- 
sulurilor înafară de organismul din care făcnau parte, 

Carrel sa distins la început prin operațiuni de tranaplantare a unei 
porțiuni de piele, în locul altel porțiuni de piele; ape! prin alte trans- 
plantări încercate cu Oarecare succes și de alți chirurgl. In particular 
transplantările unor porțiuni de plele reușeau cu oarecare uşurinţă şi 
vor fi fost încercate, probabil, şi la noi, In orice cux asemeni operațiuni 
îi erau socotite ca imposibile. 

La 1906 Carrel făcu enorm zgomot cu o comunicare a să, în care 
expunea cum a înlocuit o porțiune de arteră dela un animal prin ọ por- 
țiune din o arteră corespunzătoare dela alt animal de acelaşi specie. 
Dacă reuşita operațiunii surprindea pe specialiști din cauza Mlicultăţilor 
technice, ca părea de necrezut prin perfecta sudare, lipire, a capetelar 
puse în contact, Se știe că în artere curentul sangvin e intens, produce 
pulsații, prin urmare poate Impiedicu sucarea și regenerarea țăsuturilor. 
După ce s'au făcut însă experiențe de control, cu aceleași rezultate ad- 
mirabile, au început a crede și cei mai sceptici chirurgi în minunile artei 
Iul Carrel. E în atevăr o minune, să scoţi o bucatii dintro arteră, să 
pui fa loc o altă bucată luată din corpul altu! animal, să prinzi bucata 
străină pentru a complecta tava arterială, operația să reuzască, circulația 
să se restabilească și să nu se maniieste în corp nici o tulburare: se 
părea un basm t 

Carrel nu sa oprit insă la primele lul cercetări, ci le-a variat. Aşa, 
a reușit să înlocuiască porțiunea scoasă dintr'o arteră a unui animal, prin 
O porțiune de arteră scoasă cu citeva zile mai înnainte dela alt animal 
şi păstrată în ghiaţă. Operația reuşi de mimune şi curentul circulator 
se restabili caşi cind nimic nu sar fi intimplat. 

Apoi Carrel și cu asociatul său Guthrie au urmărit şi alte proble- 
me : au înlocult o porțiune de arteră cu o porțiune de vină; a înlocuit 


DIN MIŞCAREA ȘTIINŢIPICA 33 


a. 


o bucată de arteră dela un cine, prin o porțiune de arteră luată.—cu 20 
de zile mal înnainte—dela o pitică (deci transplantare între specii deo- 
sebite) şi în urmă a făcut chiar transplanțări de organe întregi. 

Voiu cita, după revista Kosmns, din care culeg cele de mai sus, cum 
a reușit să transplanteze rinichi, 

A luat dela un animal ambii rinichi, rătazind, la oarecare distanță 
de rinichi, arterele, vinele și ureterele corespunzătoare. A prins apoi 
acești rinichi la un alt anlmal—ce suferise același operaţie de scoatere 
a rinichilor —prinzind arteră cu urtera, vîna cu vina corespunzătoare, ure- 
ter cu ureter, Organele sau sudat, regenerarea a fost deplină și rinichii 
străini au functionat cas! cei proprii... 

Cela ce a surprins pe însuși Carrel a fost extraordinara lengevi- 
tate a tesuturilor ținute la răceală In afară de organism. Porţiuni de 
piele au pulut îi păstrate peste o lună; iar porțiuni de arteră 60 zile, 
fără să-și fi pierdut forțele lor vii, 

in fajit acestor rezultate surprinzătoare, pornite, dela nişte concep- 
tuni aşa de profunde, comisiunea Insărcinată cu decernarea premiilor No- 
bel nu s'a găsit, probabil, în nici o încurcătură. Carret a deschis orizonturi 
nouă cercetărilur biologice şi e probabil că ea va îndrepta chirurgia pe 
niște că! ubea bănuite si prin care se va cruța de multe dureri neamul omenesc. 


T. A. Bădărău 


ppt aAA E e 


Cronică pedagogică 


Academia comercială 


Actualul ministru al comerţului şi al industriei este preocupat de 
dorinţa de-a complecia invățămintul nostru comercial prin crearea unei 
instituţii de studii superioare comerciale, a cărei organizare este chiar 
in studiu. 

Necesitatea reorganizării şi a cumpiectării invăţămintului comer- 
cial la noi, era puternic simțită, așa că iniţiativa d-lui ministru a venit 
la timp. 

Se ştie că în prezent avem două categorii de şcoli comerciale: 
a) elementare cu 3 ani de studiu, complectate prin cursuri serale cu 
durată tot de 3 ani, Şcolile elementare primesc absolvenţi al cursului 

' primar, şi au menirea a pregăti pe micii funcționari comerciali şi ai co- 
operative'or sătești; ar mai pulea servi—cu succées—bäncile populare ca 
comptabili şi mai pe urmă casieri,—dacă aceste instituţii economice n'ar 
fi silite să se serviască numai de învățători, atit de necesari şcolii și 
mişcării culturale dela sate. 

Şcoala elementară de comerţ inchizind absoivenţilor ei accesul 
oricărei alte şcoli superioare, ar fi indicate să servească esclusiv numai 
comerțul în toate cerinţile sale, insă, aşa cum sint organizate, ele nu 
pot răspunde pe deplin acestui scop, căci prezintă un mare neajuns, 
anume lipsa din ‘cadrul studiilor a oricărei limbi moderne, instrument 
indispensabil—mai ales la noi-—unui finăr absolvent pentru a putea de- 
veni cu timpul un funcţionar comercial lruntaş, sau chiar conducătorul 
unei Intreprinderi comerciale modeste. — S'a incercat a se indrepta—in 
parte— acest nenjuns prin introducerea studiului limbilor franceză şi 
germană la cursurile de sară; dar e peste putință a se obținea rezul- 
taie chiar mediocre pentru aceste limbi predate cite waa, mult dond lec- 
țtiuni pe săplâmină, sara dela 8 la 9, unor elevi În vristă, plictisiţi şi 
obosiţi de munca de peste zi din magazine şi compiuare, şi adunaţi 
pe bănci numai prin speranța reducerii stagiului militar. In sarea ac- 
tuati cursurile de sară, cu toată buna lor intenție, nu-şi put atinge 
scopul, 

b) Scolile superioare de comerț cu 4 ani de studia şi de prac- 
tic obligatorie, primesc numal absolvenţi a cel puțin 4 clase gimna- 


CRONICA PEDAGOGICA E” 


ziale. Acestor şcoli li s'a dat o aşalel de nizare, incit 
răspunde mai multor cerinți deodată, libanda pregăti şi pre asa 
cesare conducerii intreprinderilor comerciale, şi pe acele reclamate de 
instituţiile financiare şi de credit, şi pe agenţii consulari, vamali şi chiar 
pe profesorii necesari şcolilor de comerţ, etc. Urmărirea atitor scopuri 
diferite a dus tatal la o încărcare excesivă a programelor de studii şi la 
Ingrămădirea celor mai variate studii ce se pot intilni în organizarea 
vreunei şzoli; de aceia găsim la un loc cunoşiinți ce se predau—in 
alte țări—în şcolile medii de comerţ, alături de cunoștinţi ce fac parte 
din programele institutelor, ori ale academillor comerciale. Firește că 
nici pregătirea absolvenţilor nu a putut da rezultate deopotrivă de sa- 
tislăcătoare in fiecare dintre aceste direcții urmărite, Intreaga stare 
de fapt dovedeşte că s'au pregătit excelente elemente pentru cerin- 
le institutelor financiare şi de credit, particulare sau ale statului 
care au absorbit aproape 80", dintre absolvenţii şcolilor superioare de 
comerţ, Restul absolvenților au devenit funcţionari vamali, sau chiar 
administrativi; foarte puţini profesori în şcolile de comerţ, de oarece nu 
au suficientă pregătire a preda alte studii decit comptabilitatea. In co- 
merj au intrat relativ puţini, şi aproape numai acei care au dispus de 
capitalul necesar unei întreprinderi comerciale, deci numai ca conducă- 
iori; căci nici nu se poate admite ca un tinăr la 19—21 ani, după S 
ani de studii secundare și speciale, să înceapă cariera în comerţ ca mic 
funcționar comercial, de oarece a trecut de vista uceniciei. In aseme- 
nea imprejurări se poate alirma, că pentru cel puțin X dintre absolven- 
ţii acestor şcoli cariera de comerciant le este închisă, 

lată deci o lacună pentru comerţ: şcolile elementare nu pot da 
pe imacţionarul comercial superior, nici pe conducătorul intreprinderilor 
comerciale, căci nu cunoaşte nici o limbă modernă, afară de cea ma- 
temmă ; lar acele superioare nu pot da aceste elemente decit intro mă- 
sură foarte restrinsă, pentru motivele arătate mal sus, 

Din această schiță se vede necesitatea reorganizării actualului in- 
văţămint comercial, şi anume : 

1) Lărgind cadrul şcolii elementare prin studiarea intensivă şi 
practică a cel puţin o limbă modernă străină, mai reducind ceva din 
unele studii teoretice, cărora I s'a dat o prea mare dezvoltare, şi păs- 
trind riguros actualul caracter de şcoală închisă, tără posibilitate de tre- 
cere la alte şcoli superioare; păstrind şi organizind totodată actualul 
sistem mixt al studiului în şcoală combinat cu practica în comer|: 

2) Reorpanizind fundamental cursurile de sară şi de duminică, 
aşatel ca să devină un mijloc, nu de complectare a oarelor profesori- 
lor—ca în prezent—ci de complectarea culturii proiesionale a oricărui 
funcționar comercial şi industrial, prin conferințe ingrijite; 

3) Reorganizind actuala şcoală superioară de comerţ pe baza a 3 
ani de studiu, cu adaos de G luni pentru practica obligatorie, şi mär- 
ginind scopul ei la pregătirea funcționarilor necesari instituţiilor finan- 


a6 VIAȚA ROMINEASCA 


i 


ciare, vamale şi de credit, precum şi a elementetor care doresc conti- 
nuarea studiilor comerciale, linanciare, economice, consulare, de stat stică, 
ctz., în viitoarea academie comercială. 

Ca complectare, această teorganizare reclamă Injshebarea proec- 
tate! academii comerciale, unde se vor aprofunda diferitele stadit cu pri- 
vire la comerţ, comptabilitate, finanțe, statistică, economie politică, legis- 
laţie ; apoi se vof pregăti seaios o bună parte dintre profesorii necesari 
şcolilor elementare şi medii de comerţ. Paralel cu această activitate 
proiesională, desigur va iua naştere o activitate ştiinţifică propriu zisă, 
care sii dea partea de contribuţie rominească la progresa! şiiinții co- 
merciale, economice şi financiare. Tot în această instituţie superioară 
va irebasi să se găsească orice informații cu privire la întreagă migesre 
economică, culturală, politică, comerziată, industrială, etc. a țării şi a 
țărilor cu care avem raporturi economice şi politice, după chipul cum 
sint organizate cunoscutele institute coloniale din lamburg, Paris, etr. 

Organizarea unei stari academii comerciale se poate face: 

a) independent de aite instiiuţii culturale existente, ori 

b) în strinsă legătură organică cu alte Instituții superioare de 
cultură, îndeosebi cu universitatea. 

Pentru a vedea care din aceste două forme de organizare convine 
Rominisi, „red necesar să expun În primul loc citeva consideraţii de 
ordin genetul. 

in veacul trecut tendinţa era ca fiecare categorie de studii spe- 
tjale eri superioura să fie organizată în mod independent; aşa s'at crezi 
institute agricole şi elecirutecnice, academii şi institule comerziaie, etc, 
_— chiar unele dinte universităţile actuale işi trag originea din vre-0 tacu- 
tate de drept, medicină, ort de litere, organizate la Inceput în mod izolat, 
mai ales in centrele slab populate. 

Cu timpul sa văzut că nu există nici a categorie de preocupări 
intelectuale, caze să nu aibă o parte din siudti—indzoscbi aceie cu 
caracter general—comune cu alte categorii de studii. Totodată sa con- 
imiat că universitatea, cu mijloacele ci multiple de cercetări, cu spiritul 
riguros ştiinţific ce domneşte in ca, este mediul cel msi prielnic pen- 
iru desvoltarea şi progiesarea stit a studiilor teoretice, cit şi a celor cu 
caracter exclusiv practic. Acestă constatate a indrumat pe marele Liebig 
să propună stăruitor, incă dela 1861, ca diferitele institute agronomice, 
din Germanis, organizate izolat, să île alipite pe lingă universiiăţi, cela 
ce s'a tealizat aproape deplin în urmă, atit in Germania cit şi In alte 
țări, atit cu institutele superioare agronomice, cht şi cu acele etectrotecnice, 
comerciale, eto 

O atare simbioză a devenit utilă şi universităţilor, cate au deve- 
nit mai viabile şi s'au legat prin mal molte fibre cu socletatea şi mediul 
în care irăesc. Totodată au găsit In studiile speciale aplicate, noi cimpuri de 
cercetări ştiinjilice, după cum şi studiile aplicate au găsit nol apiica- 
iuni şi lmbunătăţiri de ordin tecnic din cercetările curat ştiinţilice, Aşa 


CRONICA PEDAGOGICA LI 


se explică, dece în ultimul timp aproape toate institutele de studii 
speciale superioare, din nou create, se alipesc universităţilor, e cum este 

invăţămintul superior agricol la Cracovia, creat acum 22 ani, institutul 
superior de comerţ din Berna, Institului electroteenie din Lille, Fri- 
bourg, institutul de notariat din Bordeaux, şi atitea alte studii superioare 
create in ultimii 15 ani, mai ales in vederea unei pregătiri tecnice 
speciale, pe lingă universităţile provinciale lranceze. Numai in centrele 
universitare prea populate şi cu mijloace materiale indestnlătoare, cum 
sint Paris, Berlin, Viena, se păstrează organizarea independentă a insti- 
tutelor existente, contribuind la aceasta şi tradiţia pe ngā mijloacele 
materiale îndestulătoare şi pletora de oameni invăţaţi. Căci, evident, pot 
progresa şi institutele organizate În mod independent; multe dintre 
cele existente au fost şi continuă a fi focare de bogată activitațe ştiinţi- 
fică şi culturală; însă au reclamat insemnate sacriticii materiale, şi chiar 
cind asemenea sâcrilicii au avut loc, eie nu sau putut dervoita decit 
mtrun mediu creat tot de câtră universităţi, 

Rominia nu dispune măcar de suficiente mijloace materiale pen- 
irua crearea unor atati Institute superioare de cultură şi de instrucție spe- 
clală, aşatei incit organizarea lor să nu lase nimic de dorit subi rapor- 
tul material; nici nu dispune de o suficientă pletoră de specialişti, care 
să poulă satistace şi cerinţile tinerelor noastre universităţi şi pe acele 
aie diferitelor institute superioare, ce s'ar crea independent de cie. Pe de 
altă parte nici universităţile noastre, afară de iacultatea de drept din 
Bucureşti, nu sint în deajuns populate cu studenți, dupăcumn— probabil 
pentru mulță vreme—nici acele institute, ce s'ar crea independent de 
universităţi, n'ar îl prea frequentate. De altfel incercarea făcută prin 
createa şcoiii dela Herestrău, independent de universitate, a dovedit 
pe deplin, că asemenea institute izolate nu pot reuşi ia nol; ele au iz- 
butit să pregătească namai tecniciani, da; despre © activitate ştiinţifică 
proprie nu poate fi vorba; o atare activitate se aşteapiă tot dela univer- 
sită, unde—conform nouel legi a invățămintului supezior—s'au intăp- 
tuit modeste inceputuri de organizare a studiilor snperioare agricole şi 
electrotecnice. 

Pe lingă considerentele de ordin material, socot că nu trebue tre- 
cut cu vederea şi unul de natură sutieteascâ. Se ştie că la noi, mai mult 
poate ca In alte pârți, în ochii mulțimii şi al tinerilor studenţi, univer- 
sitatea, cu mediul ei, se bucură de prestigiu şi de o atracţie deosebită, 
de care niciuna dintre celelalte şcoli speciale superioare nu s'au bucurat 

acum. Această particularitate contribue considerabil la consolidarea 
şi viabilitatea unei tinere instituțiuni, creată sub auspiciile universităţii 1). 


1} practică do eleetriciani, erestă din inițiativă particalari pe 
lingă facult. do ştiinți din lași, ar fi avut un succes mult mai mie, dacă s'ar 
îi înjehebat în acela oraș, tu scaloaşi olomente, dur inatară de universitate. 


7 


95 VIAȚA ROMINEASCA E 


A fi „student universitar“ sună parcă mai plăcut şi mai măgulitor pen- 
tru amorul propriu al tinerilor şi al părinților, decit „elev“ al cutărei s- 
cademii, şcoală superioară, institut etc. 4 

Intr'un cuvint, toate consideraţiile pledează pentru crearea acade- 
miei comerciale pe lingă universitate, dela care se va folosi de toate 
mijloacele de instrucţiune proprii şi de spiritul riguros științific ce dom- 
neşte acolo. 

Căci fără îndoială, o samă de cursuri, precum acele de drept civil, 
economie politică, drept comercial şi maritim, drept comparat, dreptul 
ginţilor, dreptul administrativ şi constituțional, dreptul internațional ; apoi 
cursurile generale de geografie, fizică şi de chimie, ete. pot îi audiate 
la acelaşi profesori impreună cn studenţii dela drepi, ori ştiinţi; după 
cum nu mai incape îndoială, că toate cursurile speciale de comptabili- 
tate, limbi moderne, studiul mărfurilor, studii de finanțe, statistică, tran- 
sporturi, tarile, istoria comerțului, ete., vor trebui organizate osebit. 

Din punct de vedere practic realizarea acestei propuneri nu poale 
intimpina dificultăţi de neinlăturat. Noua lege a invățămint lui superior 
prevede posibilitatea organizării diteritelor categorii de studii speciale su- 
perioare pe lingă universități; prevede deasemeni posibilitatea unor cursuri 
comune pentru studenţi apartinind oricărei facultăţi ori institut Jegat de 
universitate. 


+ 
. 


in ceia ce priveşte situația administrativă, socot, că intregul nostru 
invățimint comercial, dela şcoala elementară şi pănă la proectata acade- 
mie comercială, s'ar găsi nai bine subt conducerea ministerului de co- 
meri, unde cel puțin se vor bucura de mai multă solicitudine, dat fiind- 
că ministerul instrucției abia poate face faţă, cu mijloacele de cate dis- 
pune, atitor cerinți imperios reclamate de numeroasele şcoli ce are de 
administrat. Faptul că o eventuală academie comercială, administrată de 
cătră ministerul comerțului, s'ar găsi incorporată unei universităţi, socot 
că nu poate fi o pedică serioasă, dificultăţile administrative liind mai 
mult nişte chestiuni de formă, uşor de inlătural. 


D. M. Cădere 


Cronica internă 


Invăţăminte din războiul balcanic 


Biruinţele ameţitoare ale Bulgarilor au creat peste tot in ţară un 
deosebit interes pentru vecinii noştri de peste Dunăre, pe cari prea dese 
oti pazetarii noştri şi oratorii de întruniri publice eran porniţi să-l tra- 
teze de sus, Lipsa lor de cultură, „sălbătăcia balcanică“, în compara- 
ție cu „parisianismul” nostru rafinat au suggerat atitea cuvinte de spirit, 
si atitea gesturi superbe |... 

Iar astăzi cind „znrzavagiii* ăştia sini primiţi cu atita cinste în sa- 
erat gps ape europene, la mulți grandomania, atit de puţin 

em e altă dată, cedează locul sentimentelor i 
puțin justificate, i tale puli 

Dar nu lipseşte nici nota de admiraţie adincă pentru energia şi 
vitejia acestui neam, care a reuşit să doboare un imperiu cu o populație 
de şapte ori mai numeroasă. 

Şi, în adevăr, cum să-ţi stăpineşu admirația faţă de un popor, 
maximum de 3,500,000 de suilete (făcind abstracție de populația mu- 
sulmană, nesupusă serviciului militar), care a putut să mobilizeze aproape 
500,000 de soldați? Pentruca să se păstreze aceiaşi proporție, Romi- 
nia ar trebui să pună subt arme peste un milion de oameni !... 

Dar aceste cilre nu ne dau incă imaginea complectă a efortului 
realizat de Bulgaria: in realitate poporul intreg acolo a luat parte la 
războlu —copii, bătrini, femei, cu un entuziasm şi spirit de jertfă, cum 
puține cunoaşte istoria ; tot mecanismul vieţii economice şi culturale a 
statului a fost subordonat intereselor apărării naționale, In vederea nece- 
sităţilor de aprovizionare şi transpotturi, sau a serviciului sanitar; cotes- 
pondenții ne vorbesc de bănci, fabrici şi prăvălii inchise, de şcoli pus- 
tii; n'a rămas, parcă, pe acasă din populația validă, decit strictul nece- 
sar pentru asigurarea mersului acestui mecanism. E un adevărat războiu 
național... 

De o asemenea siorțare nu € capabil decit un popor, la cate sen- 
timentui de solidaritate socială e atit de puternic, şi conștiința națională 
atit de vie, incit el apare întradevăr ca un singur suflet. Și pilda Buri- 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


lor în războiul cu Anglia ne arată că un astfel de popor poate Indrăzni 
orice şi nu are a se teme de nimic. Anglia a lost şilită să trimeată în 
Africa o armată mal numeroasă decit toată populația Transvaalului. Dar, 
şi învinşi, Burii tot au biruit: generalisimul lor se aiā astăzi în fruntea 
guvernului întregii confederaţiuni Sud-Atricane (cu desăvirşire indepen- 
dentă de fapt) |... 

Care este taina acestei puteri? Insuşirile de rasă? Sint mulţi 
ideologi ai teoriei de rasă, care nu se sliesc să explice orice prin aceste 
însuşiri. Dar, cind este vorba de Bulgari, pentru ce astfel de Insușiri nu 
s'au manifestat prin nimic în lungile secole de vegetare a raialei turceşti ? 

Vădit, explicaţia se aliă în altă parte,—şi scriitorul acestor rinduri 
a avut de mult prilejul să indice direcţia în care ea trebue căutată, 

E întotdeauna o tristă satisfacţie pentru un publicist de a constata 
că scrierile sale vechi au păstrat încă un interes de actualitate, — tristă, 
pentrucă implică mărturisirea lipsei lor de răsunet în opinia publică. 
Totuşi nu volu cruța cetitorilor noştri o prea lungă citaţie dintr'o cronică, 
publicată în „Viaţa Rominească" facă din 1906 

După o expunere a situaţiunii noastre agiare, pe baza unul raport 
oficial, rămas celebru în analele vieţii noastre pubiice, am crezul atunci 
de cuviință să linstrez consecințile aceste! situaţiuni prin pilda Bulgariei, 
care, precim se ştie, nu numai că n'are latifundii, dar a ştiul—prin tegb 
inţetepte—să impiedice şi pe viitor formarea lor (cetitorii, bine ingeles, Îşi 
vor da seama că toate cifrele din pasagiul citat se referă la anu! 1906): 

„Pentru a invedera efectele politice şi cultarale ale acestei situaţii 
„agrare, vă rog si luaţi în mină măcar „Atlas Universel? de Hickman 
„pentru 1905 şi să compataţi datele relative la Bwlgaria, țară de pro- 
„prictate țărdnească (şi cae a luat măsuri legislative impotriva agio- 
„merării proprietăţii funciare) şi cele relative la Rominia, pară de lati- 
„Fundul, 

„Na sint nici trei decenii decind Bulgaria a scăpat de regimul 
„ralalelor turzeşti, şi nici astăzi nu e independentă, —populaţia ei ubia se 
„urcă la 3,750,000 de locuitori, budgetul el este numai de 98 milioane, 
„pun imprumut ea n'a căpătat pentru nevoite ei decit 324 milioane, 

„Cu cit sar părea că e mai prielnică situațiunea unei țări ca Romi- 
„nia, care n'a fost niciodată raia turcească, care are o populaţie de 
„aproape Gh milioane, budgelul căreia întrece 320 miloane pe an, şi 
„care pentru „utilajul” ei a avut aproape 1! miliard (1420 de miloane). 

„Mai mult. Nu numai în mod absolut, dar chiar relativ mica 
„Bulgarie cheltueşte pe an mai puţin decit Rominia, cu populația ei cu 
„73%, mai mare ca a Bulgariei: cheltuelile acesteia pe cap de locuitor 
„Sint numai 27 ir., pe cind ale Rominiei—37 fr., adică mai mari ca peste 
„0 treime. 

„Să vedem cum aceste două ţări au ştiut să salisiacă nevoile vieţii 
„de stat... 


CRONICA INTERNA toi 


„ŞI cu uimire constatăm, că în Bulgaria sint 4.720 de şcoli pri- 
„mare, pe cind în Rominia numai 4.040, cu 680, adică cu 17% mai pu- 
„tin; numărul elevilor în aceste şcoli în Bulgaria e de 360.000, in Ro 
„minia numai 320.000, cu 40.000 mai puţin, — iar îață de populaţie în 
„Bulgaria se numără la 1000 de locuitori 96 de şcolari, iar in Rominia 
„numai 52—aproape de două ori mai puţin; mai departe, — 0 şcoală 
„primară în Bulgaria vine la $00 locultori, iar în Rominia la 1600, an 
„număr îndoit : pe de altă parte In o şcoală buipărească frequentează în 
„mijlociu 76 de şcolari, pe cind in Rominia 54,—adică aci sarcina invă- 
„țătorului e mai grea... 

„in rezumat, cu mai puține mijloace, nu numai absolut ci şi rela- 
„tiv, mica Bulgarie a putut să tacă mai multe şcoli, pe care ie frequen- 
„lează mai mulţi elevi, şi nu numai relativ ci şi absolut, decit în marea 
„Rominie. 

„In schimb noi avem și relativ şi absolut mai multe şcoli secun- 
„dare (na degeaba sintem o țară de „ciocoi*), dar în piramida, ce pe 
„p. 46 a „Atlasului” invederează proporția de analfabeți Intre recruți, 
„mal jos decit noi sint numai Sirbii (chiar Raşii stau mai bine cu 62% 
„de recruți analfabeți, îaţă cu cei 68, ai Rominiei)).. [Omit alci din 
text dateie relative ta organizaţia militară, de o importanţă secundară, 
in fond, deşi de o dureroasă actualitate.. | 

„Se poate ilustra mai eloquent deosebirea intre gospodăria unui 
„Stat țirânese şi a unui stat boieresc ?... 

„Innainte de a lăsa condeiul, Imi permit o ultimă întrebare. 

„La Romani, ai căror urmaşi ne lălim de a fi, oricit de crunt opri- 
„mau patricienii pe plebei, atunci cind prin aceasta se periclita Insăşi 
„existența statului, in fața primejdici din afară, cel puţin, predomina In- 
„leresul superior al statului împotriva intereselor de clasă, și concesiuni 
„Inţelepte asigurau desvollarea pacinici a vieţii de stat, 

„Nu cred oare cercurile noastre diriguitoare, că in împrejurările 
„actuale prin care trece atit statul romin, cit și neamul nostru de 
„pretutindeni situația descrisă preziută o primejdie pentru tot viitorul 
„nostru de stat şi de neam? Nu socot aceste cercuri, că a venit mo- 
„mentul imperios de concesiuni înțelepte Pe.. 

„Dela răspunsul la această intrebare atirnă, dacă viitorul istoric va 
„putea sau nu caracteriza rezultatul storțărilor milenare ale poporului 
„Romin cu perifraza bătrinului Pliniu : 

„Latifundia perdidere Romanium...* *) 

Un an abia după publicarea acestor rinduri au şi isbucnit răscoa- 
leje ţărăneşti, iar acum, după şaple ani, asistăm la dezlegarea violentă 
a chestiunii Orientului, fără să îi putut incă spune „cuvintul nostru“... 

Mârturisese că atunci cînd le scriam, n'am crezut că alit de curind 
realitatea însăşi se va însărcina să ne dea aceste grozave avertismente. 


~) C. &, Cronica Internă, „Viaţa Rom, 1905, vol, IO, p. 631—632, 


302 VIATA ROMINEASCA 

Dar pentruca să ne dăm seama de izvoarele acestei forje vitale 
de care ne dau dovadă Bulgarii in momentul de faţă, nu trebue să scà- 
păm din vedere încă un fapt esenţial, 

La temelia constituțiunii bulgare e sufragiul universal. 

Art, 86 al acestei constituţii se reduce la cea mai simplă formulă < 
„dreptul de vot aparține fiecărui cetățean bulgar major (de 21 ani), care 
n'a pierdut exercițiul drepturilor civile şi politice“... lar în anii din urmă 
sistemul electoral e desăvirşit prin introducerea reprezentațiunii pro- 
porționate... 

Acest „stat de zarzavagii* a ştiut deci, abia în vre-o trei decenii de 
existență, nu numai să asigure organismului economic național © temelie 
neclintită în proprietatea țărănească sănătoasă şi, cu mijloacele lui financiare 
totuși atit de modeste, să dea o mare desvoltare învățămintului primar 
şi să creeze o minunată organizație militară, dar încă, în așteptarea cra- 
sului de realizare a aspirațiunilor naţionale, sa îngrijit şi de educaţiu- 
nea cetățenească a întregului popor, prin participarea activă a tuturor la 
viața publică. 

Va să zică: țărani proprietari,— nerobiți nici latifundiarului, nici 
arendaşului,—ţărani știutori de carte, țărani cetățeni activi... 

Trebue oare să mai facem apel la teoria de rasă pentruca să înţelegem, 
cum acest popor, cînd a sunat ceasul de mult așteptat, sa putut stringe 
ca întrun singur pumn pentru a da o lovitură de moarte dușmanului 
secular ? 

Acest ceas a fost de mult așteptat, așteptat de întregul popor. 

Dar noi nu l-am aşteptat ?.. ŞI doar, cînd a bubuit tunul în Tripoli- 
tania, numai surzii nu i-au auzit răsunetul în Balcani |... 

Cum ne-am pregătit no? pentru acest ceas ? 

Nu vorbesc despre anii din urmă numai, cari vor caracteriza pen- 
tru veci nivelul conștiinții politice al acestei epoci: 

Europa întreagă urmărea, îngrijorată, peripeţiile războiului italo- 
ture,—iar noi am dezlănțuit în țară un adevărat războiu civil... pentru 
tramvae ; de pe înnălțimea piramidei guvernamentale,—de acord cu re- 
voluționarii, care visează dărămarea temeliilor înseși ale societăţii ac- 
tuale,— miniştrii şi presa lor defăimau cel puțin o jumătate din lumea 
noastră politică,— partidul care a guvernat 30 ani sub Regele Carol,—ca 
pe o bandă de puşcăriași ; terfeleau Justiţia ca venală ; vestejeau armata 
pentru „Orori inutile“; săpau creditul naţional, ponegrind Banca Naţio- 
sali ca „cea mai vastă escrocherie 2 veacului“ ; amenințau Coroana, pe 
care o presă deşanțată o solidariza expres cu toate turpitudinile denunțate... 

Și furtuna ne-a surprins în mijlocul unor laborioase tratative pentru 
„concentrare" sau „colaborare“, 

Ştiu că pentru aceste rinduri volu fi acuzat de sectarism politic și 
mă pot aștepta la exploziunea de insulte obicinulte în polemicile noastre. 

Dar pot asigura pe toți oamenii de inimă și cu cugetul senin că, în 
clipa de față, sint cu totul străin de orice zel giadiatoric : îmi dau bine seamă 


CRONICA INTERNA 103 


că în toată această tragi-comedie, partidele și personalitățile politice au 
în realitate o însemnătate cu totul subordonată: nici un partid, și nici 
o personalitate politică n'ar fi fost In stare să creeze o astiel de situaţie, 
dacă n'ar (i existat un viciu constituţional în însuși organismul nostru 
politic. Ca o erupțiune supracutanee, aceste manifestări ne denunță nu- 
mai un rău ascuns, 

Nu urmăresc a polemică, ci Încerc să desvălesc un râu, 

Să fim şi drepți: indolența și lipsa de prevedere dovedite cu acest 
prilej sint numai un reflex fatal al unei stări învechite. 

Desigur, de un veac moare „Omul bolnav”, şi toată politica euro- 
peană era îndrumată în vederea eventualei împărțiri a succesiunii sale. Dacă 
această impărțeală trebuia să se resfringă adine asupra istorie! mondiale, 
asupra destinului nostru ea putea să albă o înrturire hotăritoare, Ro- 
minia, prin urmare, era datoare să supravegheze de aproape desfăşurarea 
evenimentelor, spre a-și apăra viitorul. 

insă oricită însemnătate ar avea pentru nol regularea succesiunii 
orientale, istoria ne-a pus în faţa unei probleme și mai grozave: 

Sintem învecinaţi cu două imperii mari, cari, în vecinicul antago- 
nism dintre ele, sint frămintate de forțe istorice năprasnice și deopotrivă 
amenințate de prefaceri adinci, care pot să schimbe faja lumei. Pentru 
oricine e clar, că toată această parte a Europei nu a ajuns încă lao 
aşezare politică definitivă, Din generaţie în generație trăim în aşteptarea 
evenimentelor, care pot decide pentru vecie asupra existenţii noastre po- 
litice şi chiar naţionale, cu atit mai mult, cu cit peste hotare zac înstrăinaţi 
milioane de frați de singe. ŞI doar de cite ori puternicii noștri vecini n'au 
tratat impărțeala acestor țări, şi mam scăpat decit pentrucă nau putut 
cădea de acord ?,.. 

Această situație impune statului romin, In care sa închegat intr'o 
ființă politică de sine stătătoare numai © parte a neamului nostru, o 
datorie primordială de a crea aici un organism național atit de puternic, 
incit nici o vijelie istorică să nu-l mai poată primejdul. 

O armată de cazarmă, oricît de numeroasă și instruită, nu poate 
constitui o garanţie îndestulătoare. Numai poporul întreg, cind este în- 
sufiețit de acelaș dor de viaţă și de acelaș ideal național, poate ajunge 
o forță formidabilă în stare să stăpinească valurile dușmane ale istoriei. 
Peste un popor de 7,500,000 de Buri, —care fa nevoe poate ridica şi 
1,500,000 de ostaşi ca să-și apere vatra, la care şi în sufletul copilului 
din cea mai umilă familie e sădit simțul de solidaritate socială și napio- 
nală,— peste așa popor nu e putere pe lume care să poată trece: in 
faja măcelului pe care ar trebui să-l facă spre a trece peste cadavrul lui, 
în fața jertielor de singe și de avuţie la care sarsexpune, sar îingrozi 
şi dușmanul cel mai crincen! 

De altfel in vremurile noastre armata nici nu mal poate fi izolată de 
popor, cum era în acele epoci cind forța militară a unul stat se măr- 
ginea la un număr oarecare de profesionali sau mercenari înarmați. 


104 VIAȚA RONINEASCA 


Vigoarea națională peste tot e determinată în primul rind de starea 
materială și morală a poporului, care se resiringe şi asupra insușiri- 
lor războinice ale oastei. 

lar în această privință, cum ne-am pregătit noi? în ce măsură 
ne-am făcut datoria față de țărănimea noastră,—faţă de majoritatea co- 
virşitoare a naţiunii ? 

Prevestiri nu ne-au lipsit, și prevestiri care ar fi trebuit să ne m 
tingă dureros mindria  ională. 

incă din 1857, Comisiunea europeană, Intrunită la Bucureşti spre 
a cerceta protocoalele Divamirilor, a descris în culori negre starea 
țărănimii și şi-a manifestat melncrederea în clasele noastre stăpinitoare : 

„Chestiunea condițiuni! sociale a țăranilor, —cetim în raportul Co- 
„misiunii,—a percurs de un veac faze deosebite, dar nici un guvern na 
„ştiut să asigure o bună stare populațiunii rurale, nici să preintimpine 
„răul, care astăzi începe a la praporțiuni atit de mari”... 

„Acest rezultat negativ, lipsa de înţelegere “supra aplicării unei 
„măsuri recunoscute în unanimitate ca fiind indispensabilă, dovedeşte încă 
„odată că, dacă această reformă va fi lăsată în singura grijă a pår- 
„ilor interesate, ea nu va putea niciodată să fie realizată cu echi- 
„taie și spre muljumirea tuturor“... *) 

Raportul comisarului francez, Talleyrand, e şi mai drastic : 

„In condiţiile politice şi sociale în care se află Principatele, este 
„vederat că această problemă socială nu poate fi părăsită in voia ini- 
„fiativei lor ocîrmuitoare sau legiuitoare. Desbaterile Divanului möl- 
„dovenese, care n'au ajuns la nici un rezultat, dau o dovadă despre a- 
„cest adevăr. O soluțiune, fie ea chliar cea mai echitabilă, va fi primită 
„fără zguduire numai dacă principiul care-i slujeşte de temeiu ar Hi ob- 
„ținut de mai înnainte sancţiunea Paterilor“...**) 

Cu alte cuvinte, comisarii mariior Puteri aiirmă categoric, că clasa 
noastră stăpinitoare e incapabilă să dea o soluţie dreaptă chestiunii 
agrare, gi că această soluție trebue sd-i fie impusă din afară... 

Și, spre ruşinea noastră, Comisiunea europeană ne indică şi primej- 
dia ce izvorăşte pentru ţările romine din faptul că reforma agrară a fost 
realizată, din 1848, in Transilvania şi Bucovina, şi se pregăteşte şi in 
Rusia, adică pentru țăranii Romii din Bassrabia,...***) 

Acesta este fierul rog, pe care reprezentanţii oficiali ai civilizațiue 
nij europene l-au pus pe lrunica claselor nosstre diriguitoare.... 

ŞI istoria a dovedit că pedeapsa a lost meritată, căci după o ju- 
mătate de veac, cum constată raportul oficial din 1905, am ajuns la a- 
cea constituție agrară, in care, în virful piramide! sociale, o mie de oa- 
meni stăpinesc patru milioane hectare (cu păduri), la baza ei se sbat 


+) D. C. Sterdza-Sehreanu,— „Acte si legluiri privitoare | 

tārānoaaea“, vol i, p. 173. ky cto si legi p ze ln chestia 
A, Sturdza — „Acte si documeato, ete:* v. VII, p. 145 

w) D. C. Sturdaa-Neheeanu, op. cit. I, p. 172. i 


CRONICA INTERNA 105 


aproape 1,500,000 de nevolnice gospodării ţărăneşti, cu numai trei miti- 
oane hectare,—și dacă statistica mai poate inregistra o ridicolă cifră de 
proprietate mijlocie, aceasta se datorește mai cu seamă... Dobrogei |]... 

lar istoricul țărănimii noastre poate astfel rezuma sludiul compa- 
tativ al situaţiunii agrare din Ardeal, Bucovina, Basarabia şi Rominia: 

„Constatim, că din toate țările locuite de Romini, Rominia liberă, 
„adică țara unde ar fi trebuit ca Rominul să se simtă mai la îndămină, 
„să trăiască mai dulce, era aceia în care obsita neamului, puterea iui, 
„era tratată mal cu neomenle, era mai desbrăcată de drepturile ei stră- 
„moşeşti asupra pămintului ce-l siropia de veacuri cu singele şi cu su- 
„dostea ei*,..?). 

Şi din tot studiul se desprinde ca o lege fatală: cu cit un teritoriu 
sominesc a fost deslipit mai din vreme de trunchiul Rominlei libere, cu 
atit starea țărânimii lui e mai prosperă, şi cea mai prosperă este în 
acele părți cari n'au fost niciodată alipite de acest trunchiu,.... lar cobo- 
nitorii ostașilor lui Mircea şi ai lul Ștefan, aruncindu-şi privirea peste 
Dunăre, se pot intreba cu durere : care le este răsplata pentru vitejia, 
cu care strămoşii ior au scăpat țara de soarta raialei turceşti 7... 

Această situațlune, în primul rind, determină acea groaznică izo- 
lare a satelor noastre, mulțumită căreia țara parcă ar fi locuită de două 
popoare străine. De aci decurg şi toate scădesile vieții noastre de stat: 
politica mioapă şi lupta vehementă de coterii, destriul administrativ, re- 
gimul electoral! oligarhic şi analtabetismul asiatic, —după o jumătate de 
veac de constituţionatism şi de invăţămint „obligatoriu“... 

Cind, cum spune d, Radu Rosetti, o ofigarhie stot-puternică se 
ridică deasupra abştiei, robită ecenomiceşte, lipsită de drepturi politice 
şi de cea mai elementară cultură. — nici o viață națională sănătoasă nu-i 
cu putinţă. 

Cu drept cuvint, într'o broșură recentă, d. Vintilă Brătianu pune 
in legătură cele trei „crize de stat”: din 1901, 1907 şi 1913 

Toate nu sint decit rezuitatui dezechilibrului social : 

Cind glasal „obştiel* muncitoare şi plătitoare de dări nu este as- 
cultat,—un „guvern popular” înseamnă un pguvem cheltuitor; raportu- 
rile agrare se înăspresc peste limitele imaginabile Intro țară civilizată : 
şi o coterie la guvern se poate juca de-a războiul civil. cînd adevăratul 
războiu bate la uşă... 

lar pentru această situație cu toţii sintem responsabili, toată clasa 
diriguitoare : faţă de egoismul feroce al unora, şovăelile şi lipsa de 
energie şi curaj a altora nu se prezintă decit ca o formă de complicitate 

Dar astăzi am ajuns la cel mai primejdios povirniş al istoriel na- 
tionale, cind clasa noastră diriguitoare are, poate, pentru uitima oată pu- 
tinţa de a-şi da dovada de vitalitate şi de conștiința datoriei. 


3) Raidu Rosetti, „Pentru ce s'au răsculat țăranii 24, p. 426. 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Locul Imperiului Otoman luindu-!, eventual, coniederația baicanică, 
sinlem amenințați să iim stringi ca intrun cleşte de două mase de slavi. 

In momentul acesta chiar, ca răspuns ia revendicarea din parte-ne 
ä celor mai elementare garanţii pentru viitor, presa rusească ne-a ame- 
ninjat cu impărțeala in „gubernii“, iar cea bulgărească—cu răscoale ţă- 
răneşti... 

Ziarele noastre, cu drept cuvint indignate, au invocat dragostea 
de țară a ţăranului nostru, 

Au dreptate. 

Insă... nu patriotismul ţăranului romin are nevoe de apărate, căci 
țăranul e singurul care şi-a făcut datoria față de țară, şi singurul care 
nu ¢ responsabil pentni situaţia în care ne găsim. 

Patriotism trebue să dovedim noi, clasa diriguitoare,—să-l dove- 
dim, arătind ţăranului că el nare nevoe să asculte glasuri amăgitoare 
de peste hotare, că numai în ţara lui el işi poate asigura dreptatea şi 
o soartă mai fericită, 

In taţa realităţii triste, nici declamaţiile patriotice, şi nici chiar vota- 
rea grabnică de credite militare, nu sint de ajuns, 

Sintem datori să astupăm prăpastia care ne izolează de satele noas- 
tre, dind astfel vieţii naţionale o lemelie mai sănătoasă şi mai multă in- 
tensitate. 

Emoţiunea atit de vie. provozală in toate clasele societății noastre 
de moartea lui Spiru Haret,—care toată viața a chemat la datorie clasele 
culte şi a muncit fără preget la deşteptarea salelor,—ne dovedește că în 
conştiinţa naţională astăzi a pătruns adinc necesitatea imperioasă de a 
pune la ordinea zilei rezolvirea definitivă a acestei mari probleme de 
regenerare naţională. 

Pentru toate sufletele vii ale acestul neam, evenimentele din urmă 
şi perspectivele viitorului apropiat nu mai ingădue trăgănire, 

lar elementele problemei pentru întreaga opinie publică progresistă 
a-țării,— indiferent de nuanțe şi etichete, indiferent chiar de ciorovăelile 
meschine ale politicianismului curent.—se incheagă intrun vast plan de 
reforme, care poate fi precizat în puţine postulate: 

1) Lărgirea dreptului de vot, pe baza colegiului unic, pentru toţi 
ştiutorii de carte, ca o indrumare firească spre suiragiul universal, şi re- 
prezenlarea minorităţilor. 

2) Întărirea, pe acelaşi bază, a organelor de autonomie locală, şi 
ocrotirea lor împotriva abuzului de dizolvări arbitrare. 

3) Asigurarea pentru fiecare cetăţean a dreptului de apărare legală 
impotriva abuzurilor administrative şi a încălcărilor libertăţii individuale. 

4) Intiinţarea de şcoli indestulătoare pentru intreaga populație şco- 
Iară, pentruca invăţămintu! obligator să fie o realitate. 

5) Legislaţia protectoare a muncii şi recunoaşterea sindicatelor mun= 
citoreşii ca mijloc legal de apărare a intereselor profesionale. 

G) In sfirşit, intregirea reformelor agrare, atit in ce priveşte ocro- 


CRONICA INTERNA 107 


tirea muncii, cit și pentru a trece în stăpinirea țărănimii, fhā intirziere 
şi la nevoe prin expropiere silită, a cel puţin două milioane de hectare. 

Pe această cale numai, ruptura dintre orzze şi sate va putea dis- 
pare şi țărănimii | se va asigura în stat locul ce i se cuvine, după in- 
semnătatea ei reală în viaţa naţională, 

Atunci țăranul-proprietar liber, ştiutor de carte şi alegător, —cind la 
majorat, ca şi cetățeanului Elveţiei libere, i se va da în mină puşca— 
va fi chezășla cea mai neclintită a viitorului naţional. 

lar fără aceste „compensaţiuni interne", după expresiunea fericită 
a d-iul N. torga, orice am putea dobindi prin stăruința diplomaților 
va tăminea fără rost trainic, şi chiar cheltuelile pur militare nu ne-ar 
mal da pentru mult timp un scut de nădejde, îlindcă în aceste vre- 
muri o armată recrutată din robii satelor nu mai poate constitui o forţă 


naţională... 
CS. 


Cronica teatrală 


BUCUREŞTI 


Teairul Naţionni: Păiajenul, comedie în trei acte de d. Herz.— 
„Porzia depăridrii*”, 4 acte de d. Duiliu Zamfirescu. 


Deşi avem dea face înnainte de toate cu baronul, o să ne scuze 
autorul că-i stilizăm numele democraticeşte. Plăcerea sa particulară ne-a 
obligat chiar să i-o socotim ca o lipsă şi a strecurat În opinia noastră 
despre tinărul aristocrat indoieli, Incă de mult, şi rezerve. 

Odinionmră, in epoca de obscuritate, d-lui Herz li plăcea să-şi iscă- 
lcască Încercările literare cu un pseudonim aliază din cale de nesoş. Nu 
numai că renunțase la von, dar suprimase cu totol pe Herz, şi transfor- 
mindu-se în Ramură ținea să-l cheme şi Dinu, o denumire de felul lui 
Niţă sau Costache. Desigur că timpurile s'au iniulcit de-atunci incoace 
şi nu se mai teme nimeni de rigorile grupului naţionalist, care cenzura 
literatura. Căci altfe), de ce sar face d. Dinu Ramură la loc, Herz și 
mai cu seamă de? 

La spectacolul premierei ne-am dus cu prejudecăţi de-această na- 
tară, Şi cu Impresii de publicitate, adaose la ele, Fără să cunoaştem pe 
d. Herz ca autor de teatsu, observasem la d-sa o lăcomie stranie pentru 
o ctiebritate la care contribuesc relațiile şi stăruința mai mult decit a- 
portul brut şi categoric al materiei create. Poate să fie o eroare, noi o 
ținem însă ca o dogmă, Atitudinea talentului ne place să o concepem 
dreaptă ca spinaren copacilor. Ni se pate ca deşertăciunea gesturilor de 
sineşi srătătoare reproduce accentul de gol interior, şi nu putem alia te- 

clama, vonitatea şi arivismul Iterar cu valoarea. Cind anotimpuri vigu- 
roase și de-o splendoare în care toată arta nu face cit o frunză moartă 
de arțar, se ridică şi se stărimă ca o cenuşă, in ignoranța universului 
indiferent, deliciile şi rivna omulejului scriitor, fiu de trimbiţă şi nepot 
de tobă, sint meschine şi triste. Flaubert visa o artă din care artistul să 
fiè absent, ca Dumnezeu In natură, E-o generaţie de sctiltori la noi, care 
Şi-a pune nu personalitatea, dar portretul ta fiece pagină scrisă. Să ne 


CRONICA TEATRALA 108- 


erte Fiaubert. li vezi în toate redacțiile, sînt la toate mesele cafenetil, 
subt masă sau pe scaun, acostează pe unul şi pe altul, string mini, să- 
rată picioare adoraie. Şi scrisori! şi dedicații! şi laude! —Și In acest 
timp străluceşte cerul, cintă marea, cristalizează în fundul pămintului 
diamantul... şi gazetele apar. 

Căci de scris se scrie întocmai cum se face săpunul, untul de mig- 
dale, picăturile doctorului Davila—fără aluzie la Thalia—cosmeticul, Li- 
teratura În genere se-apropie mai mult de Industrie decit de artă şi cei 
mai mulţi din meșteșugarii peniței se nasc din hirtia bibliotecii ca molia. 

Am exagerat Intradins. Pe cit ne gindim să displacem d-lui Herz, 
tot pe-atit să cuvine să facem şi-un act de onestitate şi să mărturisim 
că "n ce priveşte pe d. Herz ne-am înşelat. In acest autor dotat prin 
excepţie, poate trăi în bună tovărăşie, larma cu talentul. 

I s'a recunoscut in totdeauna d-lul Herz, dibăcia de-a conlecţiona 
o piesă pentru teatru, Noi l-am văzut acum intăiaşdată. E-o dibăcie, de- 
sigur, să intetesezi publicul trel ore 'n şir, cu o comedie romineastă, 
neiscălită de Caragiale sau cu o dramă alta decit Manasse ; dar e-o di- 
bicie de om de teatru consumat, şi la d, Herz care-i foarte tinăr, dibă- 
cis s'ar aşeza mal repede intre talente. 

Cela ce ne sileşte incă să ezităm, în ultimul loc, şi să nu facem 
declaraţii entuziaste, èste conştiinţa că autorul Păiajonului, In tot ce 
spune mai vorbeşte cineva, Cuvintele și situaţiile murmură de şoapta re- 
miniscenţii. Dar o reminiscență discretă, pe care de originalitatea com- 
piectă o deosebeşte o nuanţă. D., Herz se allă In această nuanţă, care 
lipseşte tuturor concurenţilor săi de pănă azi, cunoscuţi nouă. D-sa nu 
aminteşte de alţii după cum de pildă o bicicletă ar aduce aminte o altă 
bicicletă, ci numai după cum un velociped ne-ar face să ne gindim la roată. 
E-o tiansmutare de imagini ce se păseau înseşi periecţionate. 

Materialul cu care lucrează d. Herz subt această presiune, este ob- 
servarea exactă, deși la supratețe, şi poale că tocmai de-acela exactă, 
E! nu trădează o cerebralitate şi o înfăţişare lăuntrică, 

Actul întăiu din Păiajenul e în telul acesta, minunat. Dacă s'ar fi 
menţinut in toată piesa aceiaşi atmosferă şi acelaşi chip de-a trăi, Păia- 
jenul ar ti fosi o piesă delinitivă. Punctul banal şi dureros e Insă idila, 
acolo unde d. Herz avea să răspundă singur de puterile sale, În actul 
al treilea autorul este serios, voeşie să fie poetic şi este banal, de-o 
banalitate care permitea unui vecin al meu de scaun, nepriceput și me- 
diocru, să afirme că-i plin de poezie. Definiţia poeziei, după poeți chiar, se 
cuprinde toată într'o descripție enumerativă. O cameră noaptea, cu alcova 
inchisă, o canapea dincoace cu doi indrăgostiji şi ci toate neroziile pe care 
ie pot debita nişte amanți convenţionali ; lumină puţină şi dantele şi a- 
mărunte femeeşti. Poezia e pentru mulți borcanul cu cremă de frumu- 
sete, sau O jartieră, sau un crimpei de fustă—iîn stirşit literatura, adică , 
apusul poeziei, din care se hrăneşte mai toată poezia. 


710 VIAȚA BOMINEASCA 


E de prisos cred, să povestesc cele trei acte, din care al dollea 
reproduce subt o altă lormă actul întăiu. Tot ce-aş putea adăoga este că 
piesa, aplaudată cu ochii, cu urechia şi minile, n'are pretenția de-a Hl 
fost şi scrisă, ceia ce-i inutil în teatru, O piesă trebue jucată şi o piesă 
trebue să şi moară, 

Păiajenul e-o temee ademenitoare de tineri care se prind în d- 
jele-i nevăzale, ca nişte muşte, Titlul se potriveşte mai ales cu actul in- 
tăiu şi ne aminteşte de-o ilustrație popularizată de cărțile poştale, un 
păiangin:ş al căruia centru e ocupat de-o muză carnivoră. D. Herz care 
reuneste in sufletul său un tapijer de lux, o modistă, o gospodină fe- 
ricită şi e American dela Sud, trebue felicitat pentru hazul măsurat şi 
pentru justul echilibru al episoadelor sale şi publicul i-a lost recunoscă- 
lor pentru serile petrecute subt direcția d-sale, seri de umor sănătos şi 
candid ade trebueşte. 

laserpretarea bună, a suierii mai mult din partea d-nei Giurgea, 
printr'un abuz de ingennitate. 


Deta d. Herz pănă la d. Duiliu Zamtirescu, spectatorul parcurge o 
distanță. D. Zamfirescu e o persoană gravă, La d-sa nici spiritul nici 
faţa nu cunoaşte roua impalpabilă a surisului. Zimbetul d-sale este căz- 
nit atit în tăveiura aspră a buzelor, de sar zice cusute, cit și în tiparul 
glumeior aruncate în piesă, 

Spiritele grave surid cu toate acestea, însă opera lor cade mult 
mai lesne în mediocritate decit veselia chlar superiicială, tăiată 'n tate- 
tele mobil scinteieteare, ale comediei care dilată, după o expresie veche, 
splina. Dificultatea spiritelor grave este că ele nu însemneiză și nu 
viețuese târă o adincime genială. 

Dacă sar face socoteala cită literatură gravă şi cită literatură 
plastică sa scris, cantitatea celei dintăi este neinchipuit de mare. A- 
cademiile, universitățile, bisericile; matematicile, dreptul, medicina, filo- 
sofia, dicctpline cit se poate de serloase, sint motoare de gravitate. 

EI bine, ceia ce a rămas grav şi solemn în picioare se poate mă- 
sura cu degetarui, pe cind cela ce am putea numi plastic, se menţine cu 
abundență, se păstrează, şi împotriva lucrurilor grave, stabilite de marea 
mediocritate, se ridică zilnic insurecția vieţii și-a gindirii. Pe cît se afi- 
nează omul, pe atit își pierde gravitatea nimbul, virgin In epocile de ig- 
noranţă. Puritanii numesc gravitatea : morală, În republica lui Calvin fetele 
trebuiau să se poarte ca niște bălrine şi zuluful de aur lăsat cu o funtă, 
pe trandafirul urechii era pedepsit cu închisoare, ca o idee, ca o indo- 
inä, Lumea pe vremuri, era de rigoare să se nască sbircită și posomo- 
riti. Ca să înveţe cineva matematicile trebuia să se costumeze. Barba 
rasă, obrajii fără lunete, haina cu minecile strimie, odala fără simbole 
în păreți și masa fără o hircă, nu se potriveau cu studiul, care trebuia 
sä fie grav; ca osinda, 


CRONICA TEATRALA 111 


a o ————— 


Măştile dispar, umbrele chineze se subțiazä, surisul străbate filo- 
sofia, ştiinţa, Spiritele grave, pentru care tinerețea e imorală şi iubi- 
rea vicioasă, se depărtează de noi. Dar au mai rămas, şi multe. Ne- 
putind să fie grave în felul lui Pascal, Goethe, Larochefoucauld, ele vor 
păstra gravitatea d-lui Duiliu Zamfirescu. 

Banalitatea d-sale a fost aplaudată, căci e banalitatea pretențioasă 
cu care se hrăneşte o bună parte din public în toate profesiile lui și se 
autohrănește.  Atitudinile falşe şi sentimentalismul de operetă iși au ad- 
miratorii lor entuziaști. Priceput la o calitate anumită de veselie, pu- 
blicul se găseşte quasi-elelant în fața unei literaturi mai grave, iar între 
artă şi caricatura ei, alege pe cea strimbă, mai intotdeauna. 

Am auzit şi scriitori afirmind că Poezia depărtării le-a „plăcut”. 
În jurnale s'au tipărit cuvinte pompoase, plutitoare și umflate. Cei care 
găseau „poezie” în actul de dragoste al Păiajenului, descoperiră „artă* 
în actele d-lui Duiliu Zamfirescu. Adevărul este că acești poeți și pro- 
zători înțeleg tot atit de puţin arta cit și autorul. Pe scara inteligenții 
se reproduc duritățile minerale, şi talcul, cind cauţi, îl vezi uzurpind 
toate treptele, 

Poezia depărtării reilectă, încă dela titlu, intelectualismul ei de 
pensionat de domnisoare, lecturi excelente și nedigerate, E-o „mi&vrerie* 
de școli literare. Un ifos prostănac, un romantism de provincie mică. 
Soţia judelui cîntă la pian, pictează flori, citește pe Guy de Maupassant 
in iranţuzește și se ține mindră pentru cuvintul că e „damă cultă“, Ceva 
lemeesc și rău lemeese. Pudră, roman și găuri la ciorap. Opinii, perle 
pe un grumaz negricios, justă de mătase, cămaşă undelemnoasă subt cor- 
sij, o ploșniță Intro cută. Poezia depârtării... Princesse lointaine... o 
poezie care nu apare de nicăiri, dar care revine n piesă. independent 
de dinsa, în cuvinte, În îraze fără cadru, de un efect crispani de ridicol. 
Nu te poți gindi la una, de un comic desăvirșit, fără so citezi: 

— Domnule Ministru, adu pe fiul meu inapoi că micșorezi poe- 
zia depărtării.., 

Un act e ocupat de-o recitare de versuri. Un bărbat in vristă, a- 
morezat de soția lui, un idiot grav, spune poezii la biurou și povestește 
tin Oscar Wilde, cu neruşinare, pe zece pagini... Și mai e şi noapte și 
arde lampa. În fund se vede biblioteca inevitabită. pe care o cunosteam 
din piesa d-lui Daug. 

In actul al patrulea însă, versurile sint spuse de soția bărbatului 
în vîrstă, acuma răposat, versuri antologice, din abecedar şi de-diurea, 
debitate în fața unei colivii, înlăuntrul căreia ar [i o privighetoare, ca În 
povestea lui Wilde. insuşi Wilde a semnat o artă falșă, cu toate că a- 
bilă, ca în emfatica Salomea. D., Duiliu Zamiirescu e de o sută de ori 
mai „livresque“ și mai baion. 

Nicăiri invențiune. D. Duiliu Zamfirescu e victima bibliotecii. To- 
tul e compus. Rellecţiile filosofice au infățișarea copilărească şi ridi- 


112 VIAŢA RONINEASCA 


culă din raționalismul falș al unei mijlocii de liberi-cugetători, care nu 
sînt nici liberi nici cugetători. Educaţia din cărţi a unei minți afectate, 
formată din preciozități. Nimic nu trăește, nimic nu e viguros, intuitiv, 
spontaneu, 

Intr'un loc autorul reușește să aducă vorba de votul universal. 
Şi-a făcut întăiu o listă... Aci voiu prăpădi pe cutare, dincoace voiu 
zdrobi pe cutare... Vreţi vot universal ?... Vă distrug cu O frazä! ca- 
naliilor. Uitaţi-vă la mine... Dar pretutindeni pecetea neputinţii, for- 
midabilă, 

Atmosfera sufletească a unei clase al căreia suflet cască prin sa- 
loane, se întinde pe canapele și care leneşă la inteligență și flască, își 
omoară timpul citind cărți frumoase, dar inchise pentru puterile ei, ca 
niște lăcate, E salonul cu vegetația lui de bibelouri, cu intunecimea per- 
delilor lui grele, cu tineri savanți prea de vreme, sosiți de curind pen- 
tru mintuirea patriei, din tripourile și bulevardele Parisului, tineri croiţi 
cu foarfeca, și care n'au înțeles nici munca, nici idealismul Parisului, E 
salonul unde pute a miasme flaconate, unde mobilele par ciștigate la lo- 
terie sau furate, unde lucrurile iau atitudini medicamentoase, E casa unde 
în mici o odas, afară de bucătăria care prepară sosuri pentru stomacuri 
trindave, nu se muncește. Academie de cinism mistic, de ipocrizie şi 
scepticism inăbușit cu principii de moarte. E lumea în mijlocul căreia te simţi 
minjit şi revoltat pănă la nihilism. E Paul Bourget, sarbăd. și deșert în 
neamul lui, importat în Rominia, de doamne cu sentimente moi şi macre. 
E răscoala importată, a citorva temperamente ca Lemaitre, Barrès și 
Maurras, visătoare de frumuseţe medievală şi cu rostul varietăţii în re- 
publica lor, pe care au pus brațele stăpinire, In Franța, o aristocrație 
împuţinată, îără rost, se retrage prin saloane, cu tezaure sufleteşti mari 
de inferioritate şi pedantism, aşteptind pe d-na de Thèbes să-i ghicească 
imperiul în palmă și pe d. Bourget să-i facă psicologia, Acești infirmi 
ar vol să îndrepte universul după ce l-au stricat şi au fost vărsaţi a- 
fară din talazele lui, ca niște cadavre, 

lată ce ne dă d. Duiliu Zamfirescu la noi, omenire tinără şi ince- 
pătoare, o simili-psicologie străină și sleită, copiată, factice și rău con- 
fecţionată și-acela, O literatură de ramolisment, de flacări stinse,- de 
parvenitism în odihnă, așezat turceşte ; un filfisonism artistic după cog- 
nac, pocker şi femei neiubite. lubirea chiar, pe care o speculează in 
cele 4 acte, e-o iubire ca puştile de salon. Eforturi de ciocoism, nicl- 
un accent, niciun avint. 

Dela deschiderea stagiunii pieselor romineşti singur d. Herz face 
față teatrului național. 


Teatrul Comoedia : Trupa de comedie bufă de subt direcţia 
d-lui Niculescu Buzeu 


Teatru nenorocit din născare „Comoedia“ răsare și apune odată cu 


CRONICA TEATRALĂ 1153 


felinarele-! dela intrare, tn fiece anotimp de citeva ori, De odată, fără 
veste, se face lumină multă. Tot subit, intr'altă seară, nu se mai vede 
nimic. O uliţă sumbră și catafalcul cochet al clădirii, în stil funebru. 

Construit de nişte capitaliști și advocaţi care au crezul că se poate 
face din orice articol milloane; fără nici-o direcţie precisă și cunoscută; 
deraiat de cum pornise, zăpăcit și haotic, teatrul de lingă Capşa na ro- 

dit păn acum decit confuzie si insuccese. 

D: Nieulescu-Buzău, comicul maestru, comedianul « froid, un ta- 
lent şi o inteligență, sa gindit probabit la o iarsä, hotărindu-se să în- 
cerce Comoedia cu degetul. Şi incercarea pare că reușește. Jocul ci- 
torva actori de calitate, printre care d-nii Morţun și Mărculescu, şi tem- 
peramentul actrițelor, alese pentru comedia uşoară, atrag publicul dis- 
pus să petreacă fără concursul artei d-lui Duiliu Zamlirescu. Sălile sint 
pline ca niciodată, trupa se impune zilnic mai mult. 

In seara de deschidere sa reprezintat și actul bine cunoscut Re- 
comandaţia, © schiţă, cu care d. Niculescu-Buzău ciştiaă laurii cu sacul. 
E istorisirea rapidă și spirituală a unei scene petrecute în cabinetul u- 
nui director de întreprinderi industriale. Postulantui timid şi mizerabil 
îmbrăcat, care vine să ceară o slujbă în biurouri, și găseşte pe servitor 
dormind şi conștient de importanța rolului de odăiaş. Convorbirea u- 
nui domestic arogant și condescendent, cu un cerşetor de funcții, res- 
pins de pretutindeni și îngrozit. Sosirea în biurou a patronului violent 
şi fanfaron care crede a li găsit in sfirşit mina de fier ce-i trebuește, în 
omul neras şi nespălat, surprins bilbiind în cabinetul său. Contrastul 
dintre realitatea tipului de timiditate și Impresia de energie pe care o 
inspiră şi se Inspăimintă că nu ştie cum so susție. Apoi contrastul in- 
terior al siujbaşului, care, Imbărbătat fără să se aștepte, caută să iasă 
din sineşi cu violenţă, se împiedică în personalitatea lui adevărată, de 
om fricos, tremură, gingăvește și în sfirșit se face îndrăzneţ cu exagera- 
rea obișnuită timizilor. 

Sint în această schiță cu trei persoane, momente admirabile, a că- 
rora valoare, numai de joc, se datorește d-lui Niculescu-Buzău, solicita- 
torul timid, un artist cu resurse comice excepționale și un adevărat ar- 
tist de scenă, 


T. Arghezi 
IAŞI 
Baba Hirca.—Bâbe.—Hamlet. 


Nu mă aşteptam ca reprezentarea unei piese din vechiul reperto- 
riu rominesc să aibă atita succes. Fără exagerare, Baba Hirca a lost 
nna din cele mai reuşite reprezentații. Parcă sufiul artistic al generației 
lui Milo şi ceilalți a trecut și în noua generație de artişti. A lost cea 

$ 


114 VIAȚA ROMINEASCA 


mai frumoasă dovadă de continuare a tradiției artistice pe scena teatru- 
lui moldovan. 

Actul întăiu al acestei operete m'a ținut Intro încordare plăcută 
şi, fără să bag de samă, cortina se lăsă încet, încet, parcă mar fi vrut 
mici ea să pună capăt acestui farmec. 

Sub impresia primului act, gindul mi se duse fără voe la vremea 
cind un Milo juca Baba Hirca și piesele repertoriului Alecsandri pe scena 
teatrului eșan, cind bocrimea țării socotea ca o mare cinste de a fi vă- 
zut jucind pe neintrecutul Milo, şi parcă vedeam șirul de carete boerești, 
urcind în noaptea de iarnă încet dealul Copoului spre teatrul moldove- 
mesc. Prin coridoare rău luminate, înguste, de abia te puteai strecura 
și în care te izbea un miros rece de aer umed, ajungeau apoi la lojile 
păstrate dinnalnte, Întunericul din sală mai stărula puțin şi deodată can- 
delabrul cel mare cu mulțime de luminări aprinse începea să se coboare 
de sus, dind o intățişare sărbătorească sălii, Cind tirziu, în noapte, ṣi- 
rul de trăsuri pornea in jos la vale, acum ceva mai grăbite, deoarece 
frigul devenea mai simţitor și cite un fulg se legäna alene în văzduh, tr- 
välit în blana sa, boerul își simțea sufletul plin de cele văzute acolo 
sus, în clădirea din dealul Copoului. 

Azi în locul vechiului teatru de odinioară se ridică în altă parte 
a orașului un edificiu splendid. Scări frumoase și scăldate in lumină 
duc spre lojile elegante. Dar scările nu le mai urcă azi boerul moldo- 
van de odinioară și nare cine să-și mai șteargă lacrima în amurgul lojii. 
Şi nici lașul nu mai e cel de odinioară. In locul clădirilor mărunte de 
altădată se înnalță hoteluri cu trei etaje, lumina electrică și tramvaie 

dau orașului un aspect modern. De fapt, însă, laşul dă îndărăt. O sta- 
tistică recentă arăta că un oraș comercial al țării are două sau trei mii 
de locuitori mai puţin decit capitala Moldovei, şi desigur peste citiva 
ani o va întrece, ȘI iată lașul devenit al treilea oraş al ţării. Cine nu 
ştie dacă mai tirziu nu va fi și al patrulea... 

Din turlele numeroaselor sale biserici, clopotele împrăștie trăgănat 
fiorul morții : 

Na 'nvie morţii, e 'uzădar, copile. 


Ce asămănare între soarta strălucitoarei Veneţii și aceia a vechii 
capitale a Moldovei: cea dintăiu a fost ucisă de găsirea unui nou drum 
pe mare, cealaltă din pricină că necesităţi de existență națională i-au 
impus nobila renunțare la toate avantajele de capitală a țării Moldaviei. 

In plictiseala antractului, deschid gazeta din buzunar. Cetesc şti- 
rile: miroase a praf de pușcă. Și deodată, un gind: Basarabia. Da, 
numai alipirea ei din nou la trupul țării va putea da acestui Oraş, rămas 
prin pierderea ei și a Bucovinei la un colţ al Moldovei de azi, o parte 
din strălucirea de odinioară, Cine ştie ?... 

Și atunci, la prima reprezentație de atunci, vei îi mulțumit vă- 
zind lojile iarăși pline, și 'n ele figuri neobișnuite și ceva mai aspre, pen- 


CRONICA TEATRALA tib 


trucă un vint mai tăius le-a brăzdat fața. Şi atunci, biet cronicar, pier- 
dut in mulțimea zgomoteasă, vel fi mulțnmit că se face iarăși întuneric 
în sală, ca acum pentru reprezentarea celui de al doilea act, vei fi mul- 
țumit că în intuneric nimeni nu va băga de samă că nu ţi-ai mai putut 
păstra figura imobilă de critic nemilos, că, neștiută de nimeni o inimă 
se zbate, se fringe și abia îşi poate stăpini năvala simţirii ce o cople- 
şeşte. Aşa, atunci cași acum, îţi vei putea şterge lacrima în voe: în 
i uneric... 
a i pa pere Hirca, d. Boldescu a lost minunat. Şi trebue să 
mai vorbesc oare de simplicitatea și delicateța jocului d-nei Pruteanu, 
în rolul Vioricăi ? Foarte bine și d. Profir, în rolul ţiganului Chiosa. 
intrun cuvint o reprezentaţie, care însamnă un succes şi care în același 
timp e o pioasă comemorare i vechiului teatru moldovenesc. 


n sara de 23 lanuarie a avut loc reprezentaţia de retragere a ar- 
R Penel, cu comedia Bebe. E a doua reprezentație de rii 
din această stagiune și ea e cu atit mai melancolică cu cit excelentu 
artist e silit să se retragă la o virstă, cînd putea da tocmai ceia ce era 
mai bun. Publicul, venit în număr covirșitor de mare, a dovedit că n 
uită pe cei care au știut să pătrundă în inima lui. Cuvintele simţite = 
d-lui Penei au sporit și mai mult atmosfera de tristeță a capia f 
Nădăjduim că cronicarul teatral al acestei reviste va putea vorbi pe cit 
Je jocul d-sale, atunci cind, întrun viitor apropiat, artistul, oen ma 
restabilit, va apărea iarăși pe scena teatrului de care ise leagă atite 
amintiri. 


i {u şti m so încep. Dar, în stirşit, 
in sfirsit, Hamlet. Hm! Nu ştiu cum so 
Hamlet. Rolul principal al piesei Hamlet de Shakespeare a fost sus- 
i d. State Dragomir. 
i Ta merge... Va ca trebue să devin extrem de serios. Jubilarut 
scenei bucureștene, nefericitul prinţ al Danemarcei, merită să fie altfel 
tat. D. r tot așa. 
gi ai ra mai adiugăm și noi ceva la cele spuse de atiția Set 
tict asupra figurii eroului shakesperian. Să vorbim maj bine ceva des- 
pre d, Dragomir. i A 
4 D. Dainik e un om inteligent și un om cult fără îndoială, și 
desigur d-sa a avut Q deplină înțelegere a semnificației adevărate a ro- 
tului, care îi sa încredințat, in general, interpretarea, pe care s dat-o 
dea fal Hamlet, e cea adevărată şi nam avea de făcut decit citeva mici 
observaţii neinsemnate. f 
zu d. Dragomir a pus în lucrare în interpretarea acestui rol nu 
mai inteligența și cultura, nu şi sufletul d-sale. S'o spunem drept, p% 
avut impresia că d. Dragomir a combinat admirabil în minte, înnainte 


H6 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


reprezentație, diferitele situații ale piesei, și-a imaginat ce gest trebue să 
facă în anumită împrejurare, ce privire trebue să arunce în alt moment 
al piesei. Dar toate acestea au fost numai combinaţiile omului de ca- 
binet, Pe scenă toate acestea sau evaporat. Nu era sufletul tinărului 
prinț al Danemarcei care se zbătea pe scenă, ci numai formula artistică 
care îl strinsese ca întrun cleşte și se agita neputincioasă pe scenă, 
Toate erau pe scenă, Intelegerea deplină a caracterului, Intelegerea si- 
tuațiilor, numai viața era absentă, 

Şi aceasta e soarta rolurilor d-lui Dragomir, care nu sint con- 
«forme cu temperamentul d-sale. Un critic teatral spunea de d-na Voi- 
*culescu că d-sa e neîntrecută în situațiile dramatice a căror temperatură 
trece de 100°. Aș, d. Dragomir tocmai la 100 devine sloiu de ghiață. 

Şi dimpotrivă, d. Dragomir e la înnălțime în rolurile cu tempera- 
tură normală, 37”. Acolo unde e vorba să apară pe scenă un perso- 
nagiu serios, cu mișcări cumpătate şi cu vorba așezată, d. Dragomir e 
la largul d-sale. Vedeţi, ce bine a reușit d. Dragomir în rolul judecăto- 
rului dela instrucție în La instrucție sau în scena din actul IV din Dama 
cu camelii, atunci cind Armand Duval aruncă biletele de bancă în fața 
nefcricitei Marguerite Gautier, Era expresiunea unei indignări curat o- 
menești, a unei îndignări accesibile majorităţii oamenilor, ȘI cîte alte ro- 
tiuri mar oferi d-lui Dragomir ocazia să ne iniăţișeze creațiuni reusite! 

Din nenorocire, si jeunesse savait, si vieillese pouvait.. D. Dra- 
gomir fuge după temperaturile înnalte din Sahara, cind clima temperată 
a Europei îl așteaptă cu brațele, deschise, 

Despre splendida creațiune a d-nei Pruteanu în rolul Ofeliei sa 
mai vorbit altădată în această revistă, Nu rămine decit să depun și o- 
magiul meu necondiționat, 

Bine, foarte bine, d, Boldescu în rolul groparului, caşi d. Deme- 
trescu-Radu în acela al actorului, 


C. Alexandrescu 


a a a i a 


- Injghebarea Alianţei Balcanice 
şi temelia ei 


ideia coniederării sau cel puţin a alianței popoarelor balcanice 
este, chiar în cadrul tendințelor politico-nwțlonale ale generaţiei de a- 
cum, mult mai veche decit Infăptuirea ei astăzi Impotriva Turciei, Această 
idee o vedem, intr'adevăr, manifestindu-se de multe ori, teoretic, în a 
doua jumătate a veacului trecut, nu atit răsărită, atunci, înmijlocul po- 
poarelor cari ar părea cele mai interesate: Grecii, Bulgarii, Sirbii, Tur- 
cii, Muntenegrenii, Albanezii, Arminii, ci ca pornită între aceştia dela 
Francezi, Englezi, Ruși, adică dela „Tripla Înţelegere“ de astăzi. Deo- 
sebirea între ceia ce sa făcut acum şi ceia ce se urmărea înnainte de 
Franţa şi Engiitera este, insă, că acestea de pe urmă se gindeau să inj- 
ghebeze o Alianţă Balcanică nu împotriva şi pentru distrugerea Turciei, 
ci protivnică lui „Drang nach Osten*, adică numai expanziunei econo- 
mice şi leritoriale a germanismului în Balcani spre Marea Egee şi Ţa- 
rigrad ; de aceia, mai cu seamă Anglia, dar și Franţa, lucrau să intre şi 
Turcia în Alianţă, pentruca statu-quo să se păstreze. 

Intr'adevăr, în anul 1897, ca să nu merg mal departe, cind suve- 
sanul Bulgariei şi al Sirblei şi primii lor miniştri se Intilniră între din- 
şii, ziarul parizian „La Correspondance Politique* scria articole pline de 
căldură şi îndemnuri ca aceste două țări să se înțeleagă lrățeşte şi să 
se alieze, spre a nu mai putea „marile puteri” (aluzie la germanism!) 
să le exploateze. Cam acelaşi lucru îi scria acum ciliva ani ziarul en- 
glezesc „Teims*. Apoi, Z. M. Perić, profesor la Universitatea din Bel- 
grad, intrun studiu ce publică în 1912 în revista „Bulletin de la Société 
de Législation comparée“ sub titlul „Alanţa Balcanică" (studiu ce l-a 
tipărit şi în traducere sirbească în revista din Belgrad „Arhiv za pravne 
i druMvene nauke“ din 25 Aug. 1912), arată că ideia unei Alianțe Bal- 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


canice în care să intre şi Turcia, pentru păstrarea statu-quo-ului, a por- 
nit din egoista Anglie, lar, în cartea-mi „Relations ces Roumains avec 
les Serbes, les Bulgares, les Grecs el la Croatie eic.” (p. 81), am ară- 
tat cum această idee de confederație se manifesteazä la Bulgari s. ex. 
prin profesorul Boev dela Universitatea dia Sofia: la Sirbi, s. ex. prin 
fostu! ministru Vladan Gjorgjevie; şi la noi s. ex. prin Hasdeu în stu- 
diul său „Strat şi Substrat, genealogia popoarelor baicanice” apărut în 
1892, Hasdeu slirgia lucrarea aceasta a ba cu rostirea: „fericirea mea 
cea mai mare este, că rezultatul delinitiv al muncii mele nu impinge la 
desbinare, ci îndeamnă la înirâţire. Toate popoarele balcanice, Rominii, 
Grecii, Albanezii, Sirbii şi Bulgarii, ne apar acum ca o singură familie 
strins înrudită“, 

Dar ideia de a se înjgheba o Alianță Balcanică, pentruca aceasta 
să rupă stalu'quo-ul, distrugind pe Turcia e, desigur, de origină curat 
slavă. O găsim la Ruși, numai cu acest gind, incă dela Petru cel mare; 
iar cu altă nouă intenție o vedem înfăptuită acum, în chiar acest războiu 
care s'a inceput impotriva Semilunei la sfirşitul lui Septembrie 1912. As- 
tăzi Alianța s-a înjghebat cu declarația că vrea să elibereze de sub a2- 
supriloarea Turcie pe frații de singe ai ei; de asta slatele ce o compun 
numesc acest războlu „lberator“,—„osvoboditeina vojna“ îi zic Bulga- 
rii. In realitate însă Alianța nu e, desigur, altceva decit rezultatul gii- 
dului de a lovi in „Drang nach Osten”, luladu-i germanismului, prin 
cucerirea Turciei, putinţa de a se mai întinde prin Novi-Bazar şi Ma- 
cedonie ta Salonic, Aceasta chiar în senzul articolului mai sus pome- 
uit al profesorului Peri, care cere Europei să nu mai asculte de Anglia 
cu al ei statu-quo, ci să dărime Turcia pentru bineie culturii europene 
şi spre a scăpa de priponiri şi asuprire pe creştinii din ea. Nu spune 
direct nici Perić, precum nici Alianţa însăşi nu declară, că slavismul ur- 
măreşte de fapt, sub forma Alianţei Balcanice, nu numai „eliberarea fra- 
(ilor“, ci mai cu seamă cucerirea Turciei, pentruca astel să inchidă apoi 
germanismului putinţa de orice solu de expansie în Balcani spre mia- 
zăzi, putință pe care acum i-o dă acestula existenţa Turciei ca stat. 

Dar, indiferent de gindui ascuns cu care sa injghebat Alianţa, 
ziarul bulgăresc Mir (dela 28 Dec, 1912) deciară cu mindrle ceia ce 
spusel şi eu mal sus: că cae operă curat slavă acum, Numai că, spre 
a nu se vedea adevăratul scop al Intemeerii ci, ei mici nu dă măcar á 
se înţelege că la înjghebarea Alianței a operat mai întăi mina Rusiei, 
cum spuneam in „Viaţa Rom." dela Oct. 1912, mină care lucrează, în 
acest sens, nu numai din acest an, ci incă din 1910, cind iot ea a pus la 
cale Congresul neo-slav dela Solia, despre care am votbit în No. din 
Iunie 1910 al acestei reviste. 

Oricum, iată evoluţia îintemeerii Allanţei Balcanice, aşa cum o dau 
Bulgarii în Mir şi cum, tot ei desigur, o dădură, incă mai înainte, sub 


iscălitura unui corespondent, în ziarul francez „Le Journal“ dela 30 
Dec, 1912. 


DIN LUMEA BALCANICA iip 


Cu toate că Sirbil au pretins că răposatul ministru de externe al 
ior, Mijovanoviă, a întemeiat Alianţa Balcanică, Bulgarii susțin că dinşii 
au făcuto. Mi sa trimis dela Sofia, ca supliment la Mir, un „Kalen- 
dar na Nacodnata Partija", adică „Calendarul Partidului naţional“. E un 
calendar obişnuit, cu lunile și zilele anului 1913. in fruntea căruia se 
află portretul actualulu! prim-ministru şi şef al partidului naţional bul- 
găresc, cu inscripţia că este: „lv, Ev. Geğov, săzdatel na Baikanskija 
şăjuz“, adică „lv. Ev. Gešov, întemeetorul Alianţei Balcanice“. 

Şi iată cum pretind Bulgarii că ef au înjghebat Alianța. 

In Sept, 1911, innainte de ziua de 28 cind izbucni războiul italo- 
ture pentru Tripolitania, Gešov a însărcinat pe un ministru plenipoten- 
tiar al Bulgariei care se alla în concediu la Sofia, să înceapă cu Milo» 
vanovit la Belgrad tratative pentru o alianță între Bulgaria și Sirbia. La 
28 Sept., cind începe războiul italo-turc, Geiov, care era la Paris, după 
ce se întilneşte acolo cu ministrul de externe de atunci al Franţei și 
după ce trece, apoi, prin Viena pela Ehrental, porneşte să se reîntoarcă 
la Sofia. Prin acel ministru plenipotențiar stabilise ca să se întilnească 
cu Milovanovig în gara din Belgrad, și se și întilnește în noaptea de 28 
Sept într'un vagon ministerial acolo. In acea noapte din anul 1911 ei 
au pus temelia Alianţei Balcanice, pe care începură si o înjghebe formal 
la Sofia în Februarie 1912, cind tăcură tractatul de alianţă fatre Bulga- 
ria şi Sirbia. Apoi Gegov începe tratativele cu Grecia; şi la Mai 1912 
inchee alianță şi cu această țară tot In Sofia; iar la August închee ali- 
anţă cu Muntenegru, In sfirșit, la 13 | 26 August, un consiliu de miniştri, 
ținut la Sofia sub președinția regelui Ferdinand, hotărăște să se propună 
celor 3 state aliate, ca cu toții să declare războiu Turciei, în cazul cind 
aceasta va refuza de a face reforme în provinciile europene ale ci. 
Ceia ce se şi întimplă la 17! 30 Sept, 1912, cind cele 4 state aliate pro- 
clamă mobilizarea generală a oștirilor lor împotriva Turciei, care relu- 
zase să ia in considerație cererile provocătoare ale lor. Şi astfel, Ali- 
anța începe războiul, 

Cu privire la mina care, în legătură cu congresul neo-slav din Sofia 
din 1910, a pus la cale, pe furiș, această Alianţă, atrag atenția asupra 
acestor date istorice ce am inzirat aci după Mir din 28 Decembrie 1912, 
cari oarecum se ciocnesc contradictor cu alte fapte aduse de acelaș ziar 
la 7 Oct, 1911, cind spunea că Turcia nu şi-a angajat multe forje ‘n 
Tripolitania contra Italiei și că, deci, de asta, ar fi primejdios pentru 
Bulgari să-i declare atunci război Turciei cum cereau partidele opoziţio- 
niste la Solia (A se vedea și ce am spus în Viaţa Rom. din Oct. 1912 
p- 103—104). Deci, sar putea pretinde că Indrăzneala de a ataca pe 
Turcia a căpătat-o Gešov după ce a înjghebat Alianţa, fiindcă acum 
bulgaria nu mai era singură ca la 7 Oct. 191. 

Care.e Insă temelia pe care sa clădit această Alianță Balcanică, 


120 VIA Lă A ROMINEASCA 


pusă la cale și înfăptuită în primul rind de slavism și în deosebi de 
Rusia impotriva gernmanismului ? 

Pentruca si ne cunoaştem cit mai bine vecinii, e vrednic de ob- 
servat că: precum e înfășurată în negură mina care a impins la consti- 
tuirea Alianței, tot aşa de neguroase ne apar și condiţiile, pe temeiul 
cărora Sau legat între el aliații spre a o clădi, Aceste condiţii chiar au 
fost ținute ascuns; şi, numai mulțumită dezbinării întimplate în cursul 
războiului între aliați, am putut afla două, cari au rămas pină acum 
nebägate în seamă, Anume, una din condiții privea acțiunea militărească 
ce avta îndatorirea să desiăznare fiecare aliat, iar cealaltă privea împăr- 
pirea între el a teritoriilor ce eventual vor cuceri dela Turcia, 

Intiia condiție am surprins-o întrun articol de polemică, scris de 
ministrul de interne al Serbiei Protic în ziarul semioticios. „Samouprava“ 
din Belgrad. Cu prilejul acestui articol, despre alcărui conţinut vorbeşte 
şi ziarul german „Vossische Zeitung“ dela 13 lanuarie st. n. 1913, se 
arată și de Protić caşi de opoziţia liberală şi radicală din Serbia, că 
planul de război al aliaţilor a fost ca Sirbii sä cucerească ceia ce au 
cucerit, adică vechea Serbie și Macedonia cu Bitolia, Grecii Epirul, Mun- 
tenegrenii părţi din jurul lacului Scutari, iar Bulgarii să ia Adrianopolul 
şi să meargă prin Ceataluea ja Constantinopol. Deci, fiecare din aliaţi 
și-au luat de executat o temă; jar Bulgarii, constată Protić, nu au exe- 
cutat-o pe a lor, Intrucit ef sau oprit și la Adrianopol şi l Ceatulgea, 
şi acum sa trimis În ajutor oștirea sirbească spre a-i ajuta să-şi Impli- 
nească tema acolo. 

A daw condiție a tractatului dintre Aliați, care şi ea, ca ceadintăi, 
a fost ținută secret de Bulgari, se dă pe față tot cu prilejul dezbinărilor 
ivite între ci în cursul războiului, 

In discuţia tăcută în Sobrania bulgărească, în Decembrie 1912, cu 
prilejul răspunsului la Mesagiul regal, șefii partidelor de opozitie (Ge- 
nadiev, Tončev, Radoslavuv)-—e interesant a observa !—se prefac că nu 
ştiu care este învoiala de împărțire între aliaţii teritoriilor ce vor cuceri, 
şi cer guvernului, lui Gekov, să declare bazele pe care sa clădit Alianţa 
Balcanică (Discuţia aceasta e publicată în Mir dela 12 Dec. 1912). Pe 
de altă parte însă, un simplu particular iar nu om politic, profesorul 
fost rector al Universităţii din Belgrad, Cvijić, într'un articol ce publică 
în revista sirbească „Srpski Književni Glasnik" dela 1 Noemvrie 1912, 
spune, la p. 655, că „hotarul care desparte sferele intereselor sirbeşti și 
bulrare sa determinat prin înțelegerea (tractatul), dintre Sirbia şi Bul- 
garia”. lar „Vossische Zeitung“ dela 28 Ianuarie st. n. 1913 destăinu- 
eşte că, încă innainte de inceperea războiului, sa făcut între aliaţi 
tractate de împărțire a teritoriilor şi că, în aceste tractate scrise, făcute 
sub arbitrajul Țarului Rusiei, se stipula că ținuturile Macedoniei dela 
nord de o linie care se întinde și pină la Ohrida, să fie ale Sirbiei, iar 
cele cela miazăzi ale Bulgariei. Pare-se că în tractat se prevede că E- 
pirul să fie ai Greciei. Dar din dezbinările ivite intre Greci și Bulgari, 


DIS LUMEA BALCANICA 131 


<u privire la Salonic, ar rezulta că Alianța, la constituirea ei, nu pre- 
vedea să cucerească şi acest oraș, şi de asta nici nu va fi stipulat ceva 
cui să se dea el. 

Acum, fiindcă e vorba de temelia Alianţei Balcanice, cred intere- 
sant a mai destăinul ceva ce a rămas neobservat de presă. Ministrul de 
finance a! Bulgariei, Teodorov, sa dus, li stirşitul lui Dec, 1912, la Pe- 
tersburg, Aci a acordat un interwiev ziarului rusesc „Birževija Vădo- 

mosti“, în care, între altele spune următoarele: „În ce privește chestia 
raporturilor romino-bulgare, Incă Innainte de a se începe războiul, sau 
început tratative prin care noi, fiindcă preţulam neutralitatea Romîniei, 
ne-ati Invoit la rectificare de graniță“. Această spusă a lui Teodorov e 
reprodusă, absolut fără nici un comentar, ci numai cu gîndul de a se 
relata conţinutul interwievului,—în Mir dela 8 lamuarie 1913. A doua zi 
însă, În număru-i dela 9 lan. c., Mir revine ṣi spune că şiel areprodus 
eri interwievul acela după ziarul rusesc, dar, nebăgind de seamă: inter- 
wlevatorul rus, zice Mir acum, n'a înţeles pe ministrul Teodorov, fiind- 
că: „între noi şi Rominia n'au fost tratative, înnainte de Inceperea răz- 
hoiului, pentru rectificare de graniță”. 

in rezumat, Alianţa Balcanică a iost pusă la cale de Rusia,—acum 
nu numai cu vechiu-i gind de a distruge Turcia, ci mal ales cu gindul 
nou de a lovi în germanism, care prin expansiunea-i în Balcani, grație 
Turciei, amenință slavismul pe care] reprezintă în sinteză sufletească 
Rusia, În acest punct: reducerea germanismului,—Rusia simte la fel cu 
Franţa și Anglia; de asta aceste două tovarăşe ale ei, par a fi acum în 
totul de părerea ei, cu privire la ruperea Turciei de cătră aliaţii bal- 
canici. Pare-se că acum, Franţa şi Anglia au început a crede, că păs- 
trarea Turciei ar însemna să lase germanismului putinţa de a se totin- 
tinde și Imputernici ; fiindcă, cum sa dovedit cu Bosnia și Hertegovina, 
el creşte pe socoteala slăbiciunei Turciei, 

Eu stărui însă a crede că, dacă acum, de cind cu acest război, 
Franţa şi Anglia și-au tras într'adevăr această nouă orientare în politica 
lor faţă de vechia lor orientare (statu-quo), apoi desigur că ele greşesc; 
consideraţiile ce am adus în No. din Oct. 11912 al „Vieții Rominești“ 
mă împing si cred mereu că greşesc, dacă nu cumva acele acorduri ac- 
tuale ale lor cu Rusia nu vor fi numai simple prefăcătorii diplomatice, 
și dacă, deci, sfîrşitul nu va fi tot cam statu-quo, cum a fost tractatul 
dela Berlin care prefăcea tractatul dela San-Stefano al învingătoarei Rusii 
dela 1877. 

Faţă cu toate acestea, eu cred că marele şi vitalul nostru interes 
este nu rectificare de graniță în Dobrogea ci lupta pentru păstrarea 
cit mai întreg a lui statu-quo în Turcia. Prin statu-quo, Bulgaria va 
rămîne tot mică şi, deci, forțamente neprimejdioasă nouă în Dobrogea. 
lar atunci, nu vom avea nevoe denici o rectificare de graniţă, 


llie Bărbulescu 


MISCELLANEA 


Articolul d-lui Stere și «Noua Revistă Rumină» 


E. In No. din 6 lanuarie a, c., „Noua Revistă Romină“ consacră stu- 
diului d-lui C. Stere, publicat în No. nostru precedent, un lung articol 
de polemică, datorit savantului publicist d. D. Drăghicescu. 

Tinărul scriitor, de obicelu atit de blajin, îşi justifică nota foarte 
agresivă din acest articol prin faptul că d. Stere l-ar îi vizat pe d-sa și 
aranera agaian ine care tratau de asemeni chestiuni de politică 

Ne permitem, chiar în lipsa d-lui Stere, să asigurăm K i- 
gescu că directorul nostru nu numai că nu a avut ră T ei a 
savantului publicist dela „Noua Rev. Rom.*, dar din nefericire na avut 
pace plăcerea să cetească palpitantele-i şi desigur foarte valoroasele-i 

ii, 

Acest fapt ne îndreptățeşte să trecem peste toate observațiunile de 
natură personală ale d-lui Drăghicescu, În adevăr d. Drăghicescu mai 
mult de jumătate a articolului d-sale o consacră studiilor psicologice, 
cercetează motivele sufletești adinci care ar fi suggerat d-lui Stere teza 
ce-o susține, (i caracterizează mentalitatea și sentimentalitatea, etc. Și 
d. Drăghicescu reușește să ne dea o icoană sumbră a acestui caracter, și 
ne desvelește patimile ascunse care-l conduc pe d, Stere în activitatea-i 
publicistică. 

Nu ne vom pune pe acest teren. Nu pentrucă am crede că per- 
soana d-lui Drăghicescu n'ar fi interesantă.— Dimpotrivă, sintem con- 
vinşi că posteritatea se va interesa de motivele publicisticei d-lui Dră- 
ghicescu, de mentalitatea și sentimentele d-sale, atunci cînd persoana d-lui 
Stere va fi fost de mult uitată. Dar socotim că, într'o discuţiune de na- 
tură publicistică, astfel de cercetări sint cu desăvirșire inutile. Ceia ce 
ne interesează, în adevăr, într'o asemenea discuţie, sint numai argumeu- 

tele autorului și faptele pe care el se întemeiază în argumentarea sa, 
Dacă un publicist în expunerea sa nu falșifică realitatea, și dacă faptele 
afirmate de el sint controlabile ; dacă în argumentarea sa, el nu cade 
în sofisme și în greșeli de logică, —ce interes pot avea cercetările de ordine 


MISCELLANEA 13% 


psicologică sau excursiunile biografice, întemeiate pe cunoştinţele noastre 
personale, străine de articolul analizat ? lar dacă faptele invocate de 
publicist nu sint adevărate sau dacă logica lui dă greș, nu este oare mai 
simplu pentru un polemist să restabilească faptele și să răstoarne silogismele 
falșe, în loc să se infunde în subtilităţi de inehiziţie personală ? 

Nu ne este oare indiferent dacă d. X vrea sau nu vrea să fie minis- 
tru, deputat, ori cel puţin profesor de Universitatė sau suplinitor, sau dacă 
mentalitatea d-sale este Intunecată ca negurile Siberiei, ori limpede ca 
cerul ltaliei,—-odată ce am putea stabili că acest d. X nu ştie despre ce 
vorbeşte și se contrazice la fiecare pas? 

N'ar fi fost deci mai simplu pentru d. Drăghicescu să discute ar- 
țicolul d-lui Stere, lăsind la o parte persoana d-sale, oricît ar îi de is- 
pitit de portretistica literară ? 

Acest procedeu, prin sine-insuși este suspect şi dă de bănuit că, 
pe această cale, polemistul vrea să înconjoare discuția adevărată. 

Ne vom märgini deci să cercetâm ce opune d. Drăghicescu fapte- 
lor afirmate de d. Stere și argumentelor d-sale, 

Pentru a arăta slăbiciunea, în momentul de față, a imperiului rus, 
d. Stere în primul rind, arată că toată marginea apuseană a acestui imperiu 
este locuită de o populație duşmană de aproape cincizeci de milioane 
de suflete, 

in fața acestei teze, un polemist poate incerca să dovedească : sau că 
faptul nu este adevărat, sau că, chiar adevărat fiind, din el încă nu re- 
zultă o așa slăbiciune incit, întrun războiu eventual între Austria şi Rusia, 
aceasta din urmă să fie expusă la o îniringere. 

Să vedem cum procedează d. Drăghicescu, 

Cităm textual : 

„Noi nu ignorăm că Polonezii caşi Pinlandezii și Rutenii şi Ucrai- 
„tii nutresc oarecare duşmănie față de Rusia, și că la unele din aceste 
„popoare dușmânia este inplacabilă”... 

Notăm că dintre popoarele amintite de d, Stere, d, Drăghicescu 
omite pe Estoni şi Lettoni din provinciile baltice, pe Lituani și pe Evrei. 

Ne permitem dar în primul vind întrebarea: pentruce a omis d, 
Drăghicescu aceste grupări etnice? Trebue să Inţelcgem că, după d-sa, 
ele nu simt nici măcar „Oarecare dușmănie” faţă de Rusia ? Atunci pentruce 
nu o spune ritos, aducind dovezi? In cazul acesta l-am fi putut arăta 
că în provinciile baitice chiar în momentul de faţă ordinea nu este men- 
ținută decit prin teroare muvernamentală (dovezile ce-am putea aduce n'ar 
indrăzni să le conteste nici d-sa: decrete imperiale, rapoarte oficiale, sta- 
tistica execuţiunilor capitale, etc.), am ti putut invoca rolul Lituanilor 
in toate revoluțiunile poloneze, am fi putut pruduce mărturii oficiale 
despre partea pe care O iau Evreii în agitația și lupta teroristă a re- 
voluționarilor ruși de astăzi, etc. 

Dar in fața simplei omisiuni, ce vreţi să lacem ? 


14 VIAȚA RONINEASCA 


In al doilea rînd, în fraza d-sale citată mai sus, d. Drăghicescu parcă 
suggerează o distincțiune ; unele grupări etnice citate de d-sa ar nutri 
numai „oarecare dușmănie" fată de Rusia, iar altele „dușmănie implaca- 
bilă”, Dar care sint considerate de dsa ca „implacabile* și care mu- 
mai cu „oarecare dușmănie“ ? Nici o lămurire. D-sa citează patru nu- 
“me: Polonezii, Finlandezi!:, Rutenii şi Ucrainii (aceste din urmă, vădit 
sint pentru d, Drăghicescu doud popoare diferite). Dacă d. Drăghicescu 
ne-ar fi dat putinţa de a şti cum le clasează d-sa între aceste două ca- 
tegorii, am fi avut un teren de discuție solid și am fi putut încerca să 
dovedim că oricare ar fi nuanțele de sentimente care deosebesc diferi- 
tele elemente etnice pomenite în studiul d-lui Stere,—din punctul de ve- 
dere al acestul studiu, lucrul este indiferent, întrucit chiar și numai „oa- 
recare dușmănie“ a acestor populațiuni, creiază Rusiei, în conflictul cu 
Austria intrevăzut de d, Stere, o vădită şi incontestabilă stare de inferi- 
oritate. Dar d, Drăghicescu pe baza acestor omisiuni sau nuanțări ne- 
motivate se crede indreptățit să adauge : 

„Știm însă că la altele (popoare) ea (duşmănia) este factice, ați- 
„fată și întreținută de banii austriaci. Această dușmănie este resimțită 
„de unele individualităţi intelectuale, gras plătite: de Austria dar fără ade- 
„tență prea mare cu masele populare", 

i Care sint aceste alfe popoare, a căror dușmănie, numai „lactice şi in- 
treținută de banii austriaci“, nu-şi găseşte răsunet în masele populare ? Sint 
„dintre acele patru naționalități citate de d, Drăghicescu, sau dintre acele 
omise ? Și de unde știe d-sa că aceste popoare sint agitate de „indi- 
Vidualităţi gras plătite de Austria“ ? Şi ce dovezi are? Dacă d. Dră- 
ghicescu ar îl produs aceste dovezi, cel puţin ne-ar fi dat putinţa dea le 
discuta şi de a cerceta întru cît dușmănia unei mase de cincizeci de mi- 
lioane, —fie chiar „oarecare“, fără să mai vorbim de cea „implacabilă“, — 
poate să fie întreținută de banii austriaci (D-sa ne-ar fi dat atunci și do- 
vadă că e mai perspicace decit poliția rusească insăși, care, chiar 
cu organizația ei neîntrecută și cu mijloacele ei extraordinare, n'a pu- 
tut da de urma „individualităților gras plătite de Austria“, spre a le 
suprima fără cruțare). 


Dar cum vreţi, iarăși, să discutăm o afirmație goală, de această 
natură ? 

Plătește Austria, pentru „agitația factice", pe Finlandezi? Pe Es- 
toni? Pe Lettoni? Pe Evrei? Sau pe Polonezi ?.... 

S'ar părea că tocmai pe aceștia, flindcă d. Drăghicescu riscă urmă- 
toarea temarcă : 

„Este chiar probabil că broșura citată de d. Stere să fie tipărită 
„cui bani austro-ungari“, i 

E vorba de lucrarea d-lui Wladislaw Studnicki, un vechiu publicist 


polonez, cunoscut și respectat în țara lui, autorul a aproape douăzeci 
“de volume de studii economice şi politice. 


MISCELLANSA 125 

Las la o parte chestia morală: cu ce dreptd. Drăghicescu îşi per 
mite să acuze pe acest patriot polonez de venalitate ? 

Dacă această invinuire va cădea sub ochii d-lui Studnicki, care, 
din fericire pentru d. Drăghicescu probabil că nu ştie rominește.—va lua: 
d-sa răspunderea, cu toate consecințele el pentru un om cinstit 2... 

Dar, dată fiind istoria el tragică, nu este oare in drept oropsita Po- 
lomie să fie cel puţin feriti de astfel de insinuări, cind este vorba de 
justificarea sentimentelor ei de duşmănie [aţă de opresor? 

Ce fel de discuţie este aceasta? 

Sperăm că cetitorul începe să înțeleagă rostul încercărilor de psi- 
cologie și portretistică ale d-lu! Drăghicescu. Căci toate aceste i-au 
trebuit d-lui Drăghicescu, penirucă. d-sa afirmă că d. Stere „şi-a luat 
informațiile din broşura unui revoluționar polonez", —udică toate intor- 
maţiile 1... D. Drăghicescu poate astfel ajunge la concluzia că „atunci în- 
țelege oricine ce lamentabili dovadă poate aduce acest document (bro- 
şura d-lui Studnicki} În susţinerea tezei d-lui Stere”. 

Polemistul nostru se face a uita că d. Stere de nenumărate ori a 
scris asupra situației din Rusia și că, chiar în articalul vizat, nu ia toate 
informațiile din broşura u-iui Studnicki, jar pe acele pe care te ia, le lä- 
murește și le justifică. 

Aşadar, sintem în drept să conchide că d, Drăghicescu nu numai că 
nu poate tăgădui faptul afirmat ded. Stere in ceia ce priveşte sentimentele 
populațiunii mărginaşe din Rusia, dar încă, cu toate omisiunile şi insinu- 
ările, recunoaşte „oarecare dușmănie“ şi chiar duşmănia „implacabilă“, 
de care este insuflețită această populațiune, şi în orice caz prin nimic nu 
dovedește contrariul, 

Dar atunci, poate, d. Drăghicescu nu admite că acest fapt creiază 
Rusiei o situație atit de inferioară în războiul eventual cu Austria, încit 
so expună la infringere? 

De loc! Cităm iarăşi textual : 

„Este adevărat că, privind realitatea în faţă, se poate afirma, cum 
„am recunoscut și noi în precedentele articole, că Rusia este minată de 
„transiormări interne radicale, care o slăbesc și o vor modifica cu totul 

„în viitor, reducindu-i granițele. Am admis chiar că Austria, ajutată de 
„armata noastră, ar bate de ar svinta armateie rusești”. 

Prin urmare, după d. Drăghicescu, nu numai că sint adevărate fap- 
tele pe care d. Stere își întemeiază argumentația, dar este justă și con- 
cluzia d-lui Stere că, întrun războiu cu Austria și Rominia, Rusia va 
fi Invinsă ! 

Atunci la ce ia servit d-lui Dräghicescu toată portretistica și 
psicologia ?... 

A fost poate mai fericit d. Drăghicescu în ceia ce priveşte desvelirea 
greșelilor de logică pe cari le-ar fi comis d. Stere? 

D-lui Drăghicescu îi place să creadă că a descoperit în argumen- 


126 VIATA ROMINEASCA 

tarea d-lui Stere o contrazicere grosolană, care constitue o „scandaloasă 
desprețuire a celei mai elementare logice“, care „este tot ce rămine 
din articolele d-lui Stere”. 

O invinuire atit de categorică, mai ales cind d, Drăghicescu, bla- 
jinul domn Drăghicescu, nu se sfieşte să întrebuinţeze expresiuni atit de 
aspre, cată sătie dovedită cu evidență, chiar pentru cetitorii d-sale. 

Cum o dovedește d-sa? 

Polemistul nostru afirmă că, după ce d. Stere, în prima parte a 
articolului său, „sfișiase* și „destrămase“ Rusia, „acea Rusie, care de- 
„venise chimerică de te întrebai dacă a existat vreodată, intervine deo- 
„dată—iîn a doua parte a articolului— ca un deus ex machina, a to! 
„puternică și cucerește Dardanelele, Rominia, își anexează pe Slavii de 
„Sud, etc..." 

In adevăr, ar fi o contrazicere scandaloasă, 

Dar d. Drăghicescu se fereşte de a cita chiar cuvintele d-lui Stere. 
Să facem noi aceasta, 

D. Stere pune întrebarea dacă, în războiul pe care îl prevede In- 
tre Rusia și Austria, Rominia trebue să se alătureze Austriei sau Impe- 
riului moscovit. Faţă de convingerea d-sale că Rusia va fi bătută în 
acest războiu, întrebarea nici nu are rost. De acela d-sa face o ipoteză, — 
că Rusia ar fi destul de puternică pentru a birul. ŞI, pentru a con- 
vinge și pe acei care n'ar crede în slăbiciunea Rusiei (cum pare a fi, cu 
toată declarația d-sale contrarie, cazul d-lui Drăghicescu), d, Stere trage 
toate concluziile necesare din această ipoteză, a victoriei rusești, a Ru- 
siei atît de puternice încît să înfringă monarhia habsburgică. Și d. Stere 
crede a dovedi că pentru Rominia e preferabil, chiar în această ipoteză, 
să rămină credincioasă alianței cu Austria, 

Cităm textual : 

„In urma însă a celor expuse mal sus, alăturarea la Rusia, nu nu- 
„mai că, intrucit omenește se poate prevedes, ne-ar expune la dezastrul 
„înfringerii, dar chiar dacă am presupune contrariul, se poate vedea 
„cu ușurință că triumful Rusiei, fie și aliata noastră, ar avea urmări 
„mai fatale pentru viitorul statului și e! neamului nostru, decit chiar o 
„infringere alături de Austria”,*) 

Urmează analiza consecinţelor acestei ipoteze şi se invederează că 
triumful Rusiei, căreia nu i-ar mai sta In cale Austria, ar fi mai fatal 
pentru Rominia aliată cu Imperiu! moscovit, decit pentru Rominia infrîintă 
alături de Austria (şi deci avind dreptul de a invoca sprijinul Puterilor 
Centrale). Şi pentru a sublinia caracterul ipotetic al acestei întregi ana- 
lize, d. Stere o închee cu următoarele cuvinte: 

„Dar toate probabilitățile tind pentru Intringerea Rusiei, cu atii 
mai netedă este calea pe care sintem datori s'o urmăm“. 


+) C. Stere, gtorpeliveia războiului Austr o-Rus şi Rominia*, V. R. 
No. 13, 1912, pag. 


MISCELLANEA NS. 


Unde este dar „scandaloasa contrazicere“ ? 

Mai mult, ipoteza d-lui Stere are şi un alt rost. La 1905, cum 
arată d-sa, un războiu cu Rusia ar fi fost o jucărie pentru Austro-Unga- 
ria. Astăzi, încă se poate avea siguranța biruinţii. Dar cine poate ga- 
ranta că peste zece, cincisprezece sau douăzeci de ani, situaţia va rămi- 
mea aceiaşi ? ŞI acesta este faptul care îl face pe d. Stere să creadă că 
Austria, caşi Rominia, trebue să dorească războiul cu Rusia cit mai cu- 
find. 

Din intimplare, ne cade subt mină primul număr al revistei vieneze 
„Oesterreichische Rundschau” din 1913, apărut la începutul lui Ianuarie, 
adică după articolul d-lui Stere. Găsim in acest No. un documentat 
articol al Baronului de Chlumecky (presupunem că d. Drăghicescu 2 auzit 
despre acest om politic şi publicist austriac) care, tocmai pentru aceleaşi 
motive, predică un războiu neintirziat cu Rusia: 

„La urma urmelor toată chestia este a cui influență va îi prepon- 
„derentă la Belgrad (şi în Balcani): a Rusiei sau 2 Austro-Ungariei, şi 
„în această rivalitate timpul profită Rusiei. Dacă noi acuma nu vom 
„ajunge cit de curind la țintă, vom fi bătuți pentru totdeauna“...*) 

Aceste cuvinte sint şi mai suggestive cind le punem în parale! cu 
un pasagiu din prefața unei cărți rusești, apărută in Decembre—şi al 
căreia autor, d. Amiiteairov, deasemeni sperăm, că nu este necunoscut 
d-lui Drăghicescu : 

„Acest răsboiu slavo-austriac ce se aştepta în 1909 (incidentul 
„D Aerenthal-lzwolski) n'a fost înlăturat cu desăvirşire, ci numai omi- 
anat”... *) 

Cum vedeţi, nu numai d. Stere sufere de coșmarul unul războlu 
austro-rus, 

Din cele de mai sus, credem că cetitorii şi-au putut da seama în- 
trucit d, Drăghicescu a rengit să răstoarne faptele şi argumentele din 
articolul d-lui Stere. 

In ceia ce priveşte vederile personale ale d-lui Drăghicescu, nu cw- 
moaştem studiile d-sale anterioare pentruca să ne putem pronunța, in 
deplină cunoştinţă de cauză, asupra temeiurilor politicei internaționale sus- 
ținute de d-sa. Dar, pe lingă pildele de mai sus, vom cita chiar din acest 
articol de polemică numai vr'o două mostre (şi sint multe de acestea!) 
de respectul pe care-i are d. Drăghicescu pentru realitate și pentru 
logică. 

Cum aţi văzut mai sus, distrugătorul d-lul Stere recunoaşte că: 

„Rusia este minată de transformări interne radicale, care o slăbesc 
şi o vor modifica cu totul în viitor, reducindu-i granițele“, etc 

Peste citeva rinduri însă cetim : 


a ") Leopold Freiherr ron Chumecky: „Zokunitasorgen“, Oest. Rund- 
seban, Ag o. 1, p 


e A y Bo A sAd „Durerea slavismulni“ (in raseștej; p, ME, 


128 VIAȚA ROMINEASCA 


„Chiar Invingători cu Austria nci nam putea ciştiga în nici un 
chip Basarabia“... peatrucă „imperiul moscovite. nui poți reduce nici 
„constringe la cesiuni dezonorante, fără ca el să nu revie asupra lor. 
„Rusia este inatacabilă, în tot cazul inexpugnsbilă ca un ariclu” etc., 
(cu toate că ca poale fi „svintată“ de Austria şi Rominia!), 

Una din două: sau In viitor Rusia poate fi „moadiiicată cu totul“, 
„reducindu-i-sc granițele”, şi atunci pentruce mam putea nol ciştiga 
Basarabia chiar după ce am „Svinta” Rusia? Sau Rusia este „inatacabi- 
lă* şi „inexpugnabilă“, şi atunci prin ce minune crede d. Drăghicescu 
că i-s'ar putea „reduce“ graniţele ? 

Altă mostră. 

Cu obicinniteie prațiozități de sti!, d. Drăghicescu aruncă direc- 
torului nostru următorul zeprog : 

mess. Stere are tristu! curaj să nege aspiraţia noastră de întregire 
„națională, cea mai înnallă şi cea wai legitimă aspirație ce putem avea 
„că neam.“ 

In cela ce priveşte respectul de adevăr, el se învederează din urmă- 
toarea citație din articolul d-lui Stere: 

„După biruința şi imprăştiarea coşmatului panslavist, răminind noi 
„în-de-noi, Rominii, Slavii din Balcani şi conglomeratui de popoare din 
„imperiul Habsburgic, vom putea, în deplină conştiinţă a idealului nos- 
„tru național, să ne croim cărarea istorică după povața cugetului nostru 
„şi în măsura puterilor noastre morale și maletiale,—cu toţii împreună 
„sau fiecare în deosebi. Atunci ne va servi şi realizarea În momentul 
„de față a espiraţiunilor naționale ale Bulgatilor, pentru care, în fond, 
„nu putem avea decit adincă simpatie, deşi nu sintem in drept să ne- 
„socolim astăzi aspiraţiunile roastre naționale,“ *) 

Oare părerea aceasta a d-lui Stere, că regularea definitivă a socotelilor 
noastre cu Austro-Ungaria, eventual chiar cu ajutorul Siavilor din Balcani, 
nu poaie avea loc decit în urma înfringerii Rusiei, constitue „negarea” 
celei msi legitime aspirațiuni naționale ?... Fie! Dar atunci ce este ge- 
nerozitatea cu care d. Drăghicescu, cu tot iredentismul său, renunţă pert- 
tru totdeauna la Basarabia („in nici un chip” 1)? 

Nu mai calificăm nici logica, nici curajul d-lui Drăghicescu. 

Chiar „minţile cele mai puţin avertizate*, socotim, sint pe deplin 
edilicale asupra procedeelor acestei elegante polemici, şi-şi pot da seama 
ce rămine din ea, dacă lăsăm la o parte toate invectivele şi trivialităţile. 

Nu intrăm dar în mai multe detalii. 

Desigur, părerile d-lui Stere pot fi greşite. O critică conştiin- 
cioasă a acestor păreri numai utilă ar putea fi opinie! noastre publice 
şi chiar d-lui Stere însuşi. Insă chiar dacă ar avea dreptate d. Drăghicescu că 
„este ceva absolutist, exclusivist, tiranic chiar în această minte (a d-lui 


*) C. Stere, loc, cit, pag. 279. 


MISCELLANEA 129 


Stere) provenit din intiuența rusească ce a suferit“, totuşi, intrucit această 


“minte tiranică* se manilestează numai pe cale publicistică, pentru ce- 


titori sint perfect indiferente excursiuaile d-lui Drăghicescu în sfera por- 
tretisticei şi a psicologici personale. Cu atit mai mult, cu cit d. Stere 
nici nu prea se complace in polemică, şi nici nu-şi permite vreodată alu- 
ziuni necuviincioase la trecutul sau la aspirațiunile personale ale publi- 
ciştilor de alte păreri. 

De altfel curajul d-lui Drăghicescu, chiar şi iäră calificativ, vor- 
beste pentru sine. In adevăr, d. Stere, cum recunoaşte însuşi d. Dräghi- 
cescu, pleacã, la urma urmelor, din punctul de vedere al „politicii noas- 
tre oficiale“, al politicii pe care de treizeci de ani o urmăresc toți oa- 
menii noştri de stat şi toate partidele. Cuvintele înaripate aruncate de 
d. Drăghicescu („trist curaj“, „patriotism dubios”, „absurditate*, „scan- 
daloasă despreţuire a logicii", „ignoranţă”, etc.) vizează, în aceste con- 
dițiuni, o suprafaţă prea vastă, în care d, Stere ocupă un loc atit de 
neinsemnat, încit îşi poale păstra, în mijlocul acestui cimp de vedere, ali- 
tudinea de spectator modest, şi neatins, al exerciţiilor titanului dela „Noua 
Revistă Romină“, 

Cetitorii ne vor ierta deci că, în ceia ce priveşte portretul intelectual şi 
moral al acestui titan, îl lăsăm, cu cugetul senin, pe seama posterității... 


D. Brătescu- Voineşti despre Haret 


Ne permitem să tipărim aci fragmente dintro scrisoare a d-lui Bră- 
tescu-Voineşii, care vor interesa desigur pe cetilorii noştri : 


Nu ştii cit îmi pare de râu, că na pot satisface dorința dumitale 
şi datoria mea, de a scrie un articol despre marele nostru dispărut, Haret. 
Nu mă simt în stare şi orice aşi serie ar fi mai prejos de veneraţiunea 
ce port memoriei lui. 

De multe ori In convorbiri cu unii şi cu alții mi-am exprimat pă- 
rerea că avem un singur om polic cu totul superior, pe él. Da, îţi 
mărturisesc, că el era singurul om, în fața căruia mă simţiam umilit. Mă 
utmliea măsura lui, conştiinţa lui de datorie, curăţenia sultetului lui e-+ 
vlavios şi uriaşa lui putere de muncă. 

În vremea ncastră de americanism și de scepticism, care admite 
toale, era singurul om câte nu glumea cu anumite lucruri, care despre- 
{uia zetiemeaua, cate nu confunda şiietenia cu inteligența, — singurul om 
penisu care realitalea sulletească era mai de preţ decit realitatea mate- 
rială, singurul suflet de apostol, pe care pusese complect stăpinire ma- 
rea şi fără de preţ credinţă, că mintuirea neamului nostru nu stă atit în 
îmbogățirea lui, cit în insulleţirea lui. 

De trei oii am recetit articolul lui asupra inteligenți animalelor, 
din ultimul număr al V. R, nu atit pentru observaţiile cupiinse înti în- 
sul, cit pentru notele intime asupra vieţii lui, lachideam din cind în 


cină ochii, ca să-l văd la vie, în trăsură, în tren... 
"9 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


———— 


„Bietul Haret! şi biata noastră ţară. 

Acum mai mult decit oricind aveam nevoe de el, —acum cind mi 
se pare că nu tragem invățămintele ce s'ar cuveni să tragem din izbinda 
Bulgarilor. Poate că greşesc, poate judec rău,—(şi d'aia mi-e necaz pe 
depărtarea care ne desparte și ne împizdică de a sta de vorbă) dar mi 
se pare că ne ducem de ripă. Aveam un excedent de 110 milioane. 
Din cite suterinţi, din cite privaţi! era făcut acest excedent? În cite 
case a intrat perceptorul cu silnicie, în tipetele femeilor şi ale copiilor... 
110 milioane! Ce nu sar fi putut face cu atiţia bani? Cite şcoli şar 
ți putut înființa şi îmbunătăţi ? Cite dispensarii ? Și acum toţi banii a- 
ceştia se cheltuesc pe armament; ba ne mai imprumutăm cu încă 150 
de milioane in acelaş scop! 

O fi bine? Oare grozăvia armatei noastre ne-a apărat de a fi in- 
ghițiji pănă acum de Austria, sau de Rusia? Oare armarea noastră 
pănă in dinţi e cea mai grabnică, cea mai strigătoare din nevoile noastre ? 
Şi cheltuelile astea nu insemnează aminarea vindecării altor rele mai 


crude ? 
Mai de preţ să fie un laş şi ticălos în zale, decit un viteaz fără 


zale? Mă gindesc la broasca țestoasă cu o carapace de-asupra, cu alta 
pe dedesubt, tirindu-se greoiu prin mociriá şi la pasărea rudă cu ea, lără 
arme de apărare, sburind în văzdub. Mă gindesc la toate animalele din 
geologie, paradoxal de inarmate pentru atac şi apărare, —la pieirea lor 
şi la biruinţa necontenită a făpturii celei mai dezarmate. Ce a tăcul cu 
putință această birnire, dacă nu sporul de putere de cunoaştere, sporul 
de suflet ? 

Mă gindesc la omul, care, acum aproape o sută de ani, a venit 
în ţara noastră şi a pricinuit o mişcare grozavă, nenitată, Jl chema 
proza Lazăr. Şi n'a venit nici cu puşti, nici cu tunuri —a venit cu 
suhet. 

Acum mai mult ca oricind aveam nevoc de Haret; acum mai mult 
ca oticind mă rog lui Dumnezeu să ne dea urmaşi al lui Haret, care 
să înțeleagă că mărirea şi tăria unui neam stă în ridicarea cit mai mu- 
tor suflete, 


+ lonk, Radulescu 


La Ca mieneț-Podolek (capitala guvernămintului rusesc cu acelaşi 
nume) a incetat din viață acum citeva luni, în singurătate și uitare, lon 
Radu Rădulescu, excelentul traducător al „Demonului*, cea mai de frunte 
poemă fantastică a lui Lermontov („Poetul Caucazului“). 

Din cauza originii sale romineşti și a simpatiilor vădite pentru tot 
ce è rumin, Rădulescu, după insistențele arhiereului basarabean Serafim 
a fost mutat de cătră Sinod dela Seminarul teologic din Chişinău la 


Camieneţ (Podolia), ca pedagog. Aci l'a biruit tuberculoza, de care su- 
ferea de mulți ani, 


MISCELLANEA 131 


Moartea unui poet romin în Rusia este, desigur, ceva şi mai du- 
reros decit moartea—și așa destul de amară—a unui poet tinăr, talentat 
şi sărac, 


Glasul țărănimiii luminate, lu moartea lui Haret 
(Discursul învățătorului l. Mihalache). 


Doamne al Tăriilor, dă tărie glasului meu să poată plinge durerea 
ce ineacă sufletul a 6000 de învăţători ai Țării——acum cind părintele lor 
îi părăseşte—şi să poată plinge durerea a miloane de țărani, acum cind 
cel mai mare iubitor al lor, dela Cuza şi Kogălniceanu încoace, îi lasă. 

— A murit, fraţilor, Haret al nosrru. 

Şi moartea lui Spiru Haret inseamnă cea mai crudă lovitură pen- 
învățătorimea şi țărănimea romină, cu care el era identificat în simţi- 
minte şi năzuinți. 

— Părinte al nostru, şi suflet din sufletul nostru, ne lași, cind 
incă aveam nevoe de tine, Inspăimintaţi de imensitatea golului ce laşi 
in urmă, strigă în noi cu tărie—şi toate văile țării poartă răsunetul a- 
cestui strigăt—măreaţa operă ce al săvirşii pentru a noastră mintuire. 

Ne chinuiam să trezim la viață satele noastre. Cei mari şi cu 
putere vedeau în aceasta, operă de anarhie ; şi slabi, risipiţi fără pic de 
stabilitate şi de garanţie legală, eram de batjocură tuturor, şi toți ne hu- 
dian şi ne loviau. 

Eşti cel dintiiu care ne-ai înțeles ; şi iubindu-ne cu iubirea sufletu- 
iul de apostol, în loc să ne loveşti, ne ai ajutat; în loc să ne opreşti, 
ne-ai indemnat; în loc să ne încurci, ne-ai luminat calea; ne-ai coordo- 
nat siorțările, te-ai pus în fruntea noastră ca un viteaz general şi ai Îm- 
părtăşit laolaltă cu nol bucuriile muncii de dezrobire, dar şi suferinţile 
şi lovirile de martir al unei cauze mari. In noi se asviriea o săgeată, 
în Tine n sută. Totdeauna însă cu capul sus, ne-ai imbărbătat şi ne-ai 
strigat: înnainte, cu credință în izbindă. ȘI şcolile noastre pustii s'au 


“populat. ŞI numărul nostru sa mărit. Şi şcoala poporului a devenit 


cu adevărat a poporului, servind nevoile iui. 

Lumina a pătruns în masele largi ale poporului. 

Dar ceia ce va lega pentru veșnicie numele de Haret cu tärni- 
mea romină, este „activitatea exira-şcolară”. 

O putere uriaşă, necunoscută, se pune în serviciu! nației. Țăranul 
adult este chemat la adunări—prin cercuri, şezălori —şi începe să aile 
şi el rosturile ţării acestela, câri şi el este fin al țării acesteia. Pentru 
el se organizează biblioteci populare, societăţi corale şi de lectură. Şi 
de odată cu mişcarea culturală se organizează mişcarea economică prin 
Băncile Populare, Obşiii, Couperative— care scapă pe țăran de cei ce-l 
storceau, şi-l fac stăpin pe munca lul şi conştient de soarta lui. 

Se pune inceput dezrobirii economice şi cu aceasta se ivesc zorile 
unei nouă Rominii, luminată de-o conştiinţă de sus pănă jos. 

Opera nu era desăvirşită, ȘI noi ştim cit îl muncea gindul de a 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


ajuta să se facă cit mai de grabă dreptatea cea mare, cea întreagă, 
chemindu-se şi țărănimea la viața politică a țării, 

— N'ai avut parte s'o vezi intăptuindu-se. Ea se va înfăptui subt 
puterea ideilor ce ai sămănat. 

Precum la căldura soarelui de primăvară, se deşteaptă viața in 
grăuntele amortit, şi creşie firul verde chiar prin bolovanii de piatră pră- 
văliţi în cale-i, aşa, la raza ideil ce ai semănat, forțele trezite în adin- 
curi vor cere dreptul la viaţă, 

Mergi, slăvitule, în împărăția Domnului. Și nu ne uita nici dea- 
colo, pe toţi cel ce ne-ai Iubit. Pune cuvint de bine pe lingă A-tot- 
Puternicul să lumineze pe toţi oblăduitorii țării acesteia şi să înmoae 
Inima celor tari, ca cu toții să ducă înnainte opera-Ţi măreaţă. 

ŞI Tu Doamne Actol- Puternic, aibi în paza şi grija Ta pe al nos- 
tru Spiru Haret. Un norod întreg, cuprins de jale şi de suferințe, te 
roagă. ȘI întăreşte paşii noşiri, cugetul nostru şi voința noastră, ca să 
putem merge cu vrediilcie pe calea ce ni sa deschis de Spiru Haret, 


O ţară inireagă, un neam întreg te va binecuvinta acum şi în vecii 
vecilor, 


O scrisoare 
Primim următoarea scrisoare dela cunoscutul învățator, G. P. Salviu. 


Onorată Redacţiune, 


Mișcătoarele fapte întimplate în timpul din urmă, unele mai însem- 
mate decit altele, pentru viitorul ţării și mişcarea Innălțătoare începută la 
sate, ca: Înființarea ligei „Deşteptarea“ de cătră cel mal mare om al 
școalei, Spiru C., Haret, urmată de apariția crganului ei de publicitate, 
pus sub înțeleapta conducere a adincului cunoscător și deseriitor al su- 
Hetului țirănesc, d, Spiridon Popescu, cu concursul unor puternice per- 
sonalități, ca d-nii dr. N. Lupu, G, Adamescu, dr. V. Sion, P, Girbovi- 
ceanu, l. Nădejde, C. Banu și a; războlul vecinilor balcanici, cu urmă- 
rile lui încalculabite pentru țara noastră, şi moartea neașteptată şi in- 
cremenitoare de inimă a prea iubitului și în veci neuitatului părinte af 
școalei, a! Invăţătorului şi săteanului ramin, neasemănatul luptător şi 
bărbat de stat, marele Spiru C. Haret; în deosebi această grozavă in- 
timplare și mare pierdere pentru neamul rominesc, tocmai în aceste 
momente, a lăsat pe unii amorţiți și muţi de durere. Dar reacţiunea, 
ca o mișcare de împotrivire la nenorocire, n'a întirziat, şi o mișcare a- 
duce pe alta, ca şi un lreamăt, care nu se mai poate opri și ale cărui 
sgomote se ridică tot mai puternice și mai cotropitoare : dela un capăt 
la altul al țării, nu se vorbeşte decit despre războiul ce-și flutură flamu- 
rile deasupra țări! ncastre.... decit despre Hota naţionzlă de războiu,,.. 
decit despre înveșnicirea chipului și numelui marelui Haret, prin statul şi 


MISCELLANEA 133 


fonduri, care să lase urmașilor și țării numele și chipul nemuritor al a- 
celula care a știut atit de bine să muncească pentru țară: lagii (la f- 
niţiativa luată de marea revistă ieșană „Viaţa Rominească“) se întrec cu 
Bucureștii ; profesorii din Severin se întrec cu cei din București şi cu 
învățătorii din Muscel și din toată ţara; toate băncile populare din țară 
se întrec a da cit pot mai mult, pentru statuile, busturile şi „fondurile 
Spiru C. Haret", cu acelaș avint și acelaş dragoste ca şi pentru „flota 
națională“, amindouă fapte deopotrivă de mărețe, care se îmbrățisează 
într'o dulce tovărăşie şi se leagă în lumina scînteetoare a zărilor vii- 
toare: „Fondul cultura! național Spiru C. Haret“, care va ajunge la mi- 
lioane de lei, pentru a ajuta și innălța în veci de veci cultura neamului, 
şi „Fondul pentru fota națională”, care va purta tot aşa de măreț și 
sțrălucitor de izbinde steagul țării, cu acelaș mindrie peste crestele va- 
lurilor, cum lau purtat și-l vor purta în veci de veci voevozii nostri, 
peste crestele şi plaiurile munţilor, ca și peste văile și cimpiile înecate 
şi adăpate din belşug cu sîngele dușmanilor noștri. 

Pentru a contribui şi noi, în măsura putinții, la Infăptulrea celor 
două mărețe acte naționale, banca populară „Isvorul“ din Smulţi-Covur- 
lui, în şedinţa dela 15 lanuar a. c. a donat 500 lei pentru îlota naţio- 
nali de răzhoi şi 100 lei pentru statuile nemuritorului Spiru C. Haret, 
sumă din care o parte se va da pentru statuia din lași și o parte pen- 
tru cea din București. 

Banca noastră populară va înfiinţa, afară de aceasta, un fond cul- 
tural cu numele „Spiru Haret”, din care se vor ajuta intotdeauna ele- 
vii lipsiţi de mijloace din localitate, iar o parte se va da în fiecare an 
pentru „Fondul național cultural Spiru C. Haret, ce se va înființa în 
țară din diferite donaţiuni şi se va ajunge cu bună samă la milioane 
de lei, fiind alimentat an cu an de toate băncile populare, de băncile 
financiare şi de alte instituții culturale şi de stat. 


Diverse 


+*, Sa zis, de cătra naționaliști, de cătră antinaţionalişti şi, insfir- 
şit de cătră mulți adversari și dușmani al noștri, că „poporanismul* este 
o fază ulterioară a naționalismului d-lui lorga. Că noi am fi urmașii, 
discipoli! savantului istoric. 

Pe vremuri am răspuns. Am arătat că ideia aceasta a fost arun- 
cată în public pentru întăia oară în anul 1893, intro serie de foiletoane 
din Adevărul literar, iscălite Un observator ipocondric ; că mai apoi această 
idee a format crezul unel reviste, Evenimentul literar, în 1894 și 1895, 
—și că, deci, nu sintem discipoli și prelungire a naţionalismului d-lui 
lorga. 

Le spunem toate acestea ca o introducere la relevarea unei cons- 
tatäri ce am făcut-o de curind și cart, so spunem drept, ne-a surprins. 

Intr'o scrisoare a lui Haret, dată în facsimile de ziarul Liga Deş- 
jeptarea, cetim aceste rînduri : i 

„Sînt 4.500 de invățători și eu evaluez la cel puțin 500 numărul 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


„acelora care fac ceva pentru mișcarea poporanistă, excluzind pe acei 
„care vorbesc, dar nu fac”. 

Această scrisoare este din 7907, cînd noi nu mai scriam, cînd na- 
ționalismul d-lui lorga nu apăruse şi cind mai aveau să treacă cinci ani 
pănă la apariția „Vieţii Rominești”. 

Cind noi desbăteam doctrina poporanistă, în 1893, 1894 şi 1895, 
nu cunoșteam pe Haret, nu eram tovarăși de luptă, nu eram într'un par- 
tid, Şi dacă-l vedem în 1901 înveşimintindu-şi ideile cu acest cuvint 
„poporanism“, (cu acest oribil barbarism, cum zice d. Sextil Puşcariu, 
sau alt onorabil adversar al nostru), aceasta insemnează că propaganda 
noastră na răsunat în pustiu. Desigur, Haret nua luat dela noi ideile— 
dar a auzit de ideile noastre, ne-a cetit publicaţiile și, întrun moment 
dat şi-a exprimat concepția sa democratică și naționalistă prin cuvintul 
„poporanism“. *) 

at, Am cetit întria gazetă că arhiereii cer să ji se egaleze leafa 
cu a profesorilor universitari, pentrucă au făcut aceleaşi studii. 

Noi ştim că pentru a fi arhereu ni se cere doctoratul. Mai ştinr 
că nu li se cere docenţă, agregaţie, concurs, opere și toate celelalte furci 
caudine. 

Mai știm că, —economia politică e de acord cu noi, —leafa tuturor 
salariaților e socotită ca să întreţie o familie (De acela cînd intră fe- 
meile în fabrici, salariul se micșorează), —iar arhiereii nu au familie, cel 
puţin legalmente. 

Mai ştim, apoi, că arhiereii sint călugări, oameni care sau lepădat 
de viața lumească şi care trăesc (sau trebue să trăiașcă) viaţa de re- 
nunjare a creștinului primitiv. 

Şi, mai departe, știm că preoţii, care nu-s călugări, care au fami- 
jii—și încă numeroase,— au salarii foarte mici şi o duc foarte greu. 

Și de aici conchidem că arhiereii, cu acea minunată lepădare de 
sine a creștinului primitiv, ar trebui să ceară urcarea salariilor preoților. 


+”, Goliescu este trădător, Mindcă este de orlgine străină şi anume 
poloneză, zice o gazetă, care publică în același timp telegreme despre 
amiralul austriac, contele de Montecuccoli și despre generalisimul rus 
care va lupta impotriva Nemţilor și pe care-l chiamă Rennenkampf- 

Aşa dar, stim bine—noi, cel legaţi cu tripla alianță: Austria, a- 
liata noastră, şi-a salvat Rota din ghiara ltalianului, pe cind Rusia, duş- 
mana, va fi condusă în contra Nemţilor de cătră un Neamţ... 

Stăm, totuşi, rău din altă pricină: In clasa noastră dominantă, in- 
tre conducătorii noştri, în armata noastră sint foarte mulţi străini (cei 
1,000,000 de orăşeni scurși din toate părțile—ai d-lui lorga)—chiar și 
dacă și-au schimbat pe opo! sau pe ewski În escu. 


EEN Ay deica a d-lui Chendi, din 79023, d-sa vorbeste de popora- 


MISCELLANEA 135 


$i stăm şi mai rău, dacă ne gindim că printre cei care ne-au format 
sufletul, scriitorii „neamului“ sint mulţi de origine străină, cum arată 
d. lorga în „istoria literaturii romine din veacul 19*. 

Şi cu atit mai rău, cu cit originea vorbește şi peste sute de ani, 
Așa de pildă, un domn întro conferenţă dei, „Societatea Analeior* (ce-o 
mai fi şi asta ?), dovedind că Ronsard se irage din „banul Mărăcine* 
şi că Napoleon li se trăgea din Ronsard, explică filo-rominismul lui Na- 
poleon II prin glasul singelui. EI, ce te faci atunci, dacă ministrul 
nostru de externe, ori de războiu are printre ascendenți săi dela 1300 
vre-o bulgăroaică ? Nu-i așa că are în singe o vie aversiune pentru în- 
corporarea Silistrei la Rominia ? 

Dar cu Cioliescu lucrurile stau altfel. Tatăl său a fost un imigrat 
polon fugit de spinzurătoarea rusească. Mama sa tot străină. Aşa dar 
mediul din casă, limba de conversaţie, psicologia—au lost străine. A 
crescut străin de viaţa rominească, în copilărie, Atunci, da, e un străin 
romanizat —ca atiția şovinişi rrromini de-al noștri... 

Dar atunci Goliescu în casă a supt psicologie poloneză—ela Po- 
lonezi fugiți de groaza Rușilor, dela Polonezi duşmani de moarte ai 
Rușitor... 

Şi prin urmare, originea sa trebuia să-l facă un rusolob neimpăcat, 
(mai ncîmpăcat decit dacă ar fi romin) și nu un vinzător în slujba Rusiei, 

Şi iată ce rău ne-am încurcat cu originea lui Goliescu. 
S'o lăsăm baltă, 


;*, Polemica in zilele noastre a ajuns... unde știți. Salvarea no 
vedem de nicăeri. Jurații nu condamnă pe vinovaţi presei. A deferi proce- 
sele de presă (fie și de litografie) la tribunale, ar fi o crimă în contra 
atitor jertfe făcute pentru libertatea presei. Ar fi a da foc casei, ca să 
ucizi şoarecii. . Libertăţile trebue apărate, orice abuzuri Sar comite în 
numele şi sub scutul lor, căci o libertate e ușor de distrus, dar extrem 
de greu de ciştigat. 

Atunci ce e de făcut? Apărarea individuală, ca "n orice societate, 
în care lipseşte justiţia, dacă „polemica“ te atinge,—nepăsarea, dacă ai 
destulă forţă morală, 

lar cind conştiinţa publică se va schimba, prin cultură adevărată, 
atunci poate nu se vor mai găsi polemiști fără demnitate, ori, dacă se 
vor găsi, vor fi eliminaţi din publicistică, fie prin disprețul public, fie prin 
giasul conștiinței publice reprezentat prin jurații — dela anul 2000. 


s*a „Societatea scriitorilor romini*, prin preşedintele ei, ironizează, 
(îrizind uneori insulta) pe scriitorii demisionaţi, cu toate că aceștia au 
demisionat fără sgomot, în chipul cel mai discret posibil. Sint demisio- 
naţi dd. Sadoveanu, Brătescu, Stere, Jean Bart, Pătrășcanu, Ibrăileanu, 
Codreanu, Beldiceanu, Stavri și alții dintre colaboratorii noștri. Făcut-au 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


aceştia vre-un zgomot în jurul demisiei lor? ȘI chiar d-nii Anghel, Da- 
vila și alţii, de care sa vorbit, sint ei vinovați de reclamă—pentaucă au 
vorbit la furtunoasa şedinţă, cînd d. Dragomirescu a fost ales preşedinte ? 

Atunci pentruce atitea ironii voluminoase, domnule președinte ? 

Şi de ce atiția nervi? Noi nam demisionat /n contra d-lui Dra- 
gomirescu, care e un om cum se cade (condiţia esenţială, poate unică, 
a unui președinte al S. S. R.) Noi am demisionat, pentrucă în loc de 
o societate de ajutor mutual, S, S. R. a ajuns o arenă, în care se in- 
trec—spre a triumfa—curente literare, coterii literare, ambiţii personale, etc. 

Și cum nu simţim în nol nevoia unor astfel de sporturi, am in- 
teles că nu acolo este locul nostru. Și dacă ne-am dat demisia cu o- 
cazia alegerii trecute, aceasta se datorește faptului că lucrurile întim- 
plate acolo — felul alegerii, injuriile, scandalul,— ne-au determinat să fa- 
cem pasul, la care meditam mai de mult. 

Şi acum o chestie mai de principii. 

Cine este şi cine mu scriitor ? 

Dar să ni se permită o digresie. 

Cizmar-—cu dreptul de a face parte din corporaţie—e acela care 
are prăvălie, care plătește chirie, foncieră, patentă şi altele. Cineva 
nu se poate improviza cizmar, pentru a face parte din corporație și a 
beneficia de avantajele de a fi în ea. Sau, ca să se improvizeze, trebue 
să închirieze casă, să plătească dări—iar avantajele înscrierii în corpo- 
rafie nu i-ar ajunge nici pentru o lună de chirie și däri. 

Dar scriitor? Scrii citeva „poezii“ ori „nuvele“. Faci să apară 
un volumaș (acuma nu se mai cere nici condiția asta) şi ești scriitor. 
Beneficiezi de marile bogății adunate de d. Dragomirescu în lăzile de 
fier ale 5. S. R.. 

Şi, recunoaștem, criteriul e greu de găsit, dacă e vorba sä inter- 
vie critica literară, 

Insă e foarte uşor, dacă se lasă la o parte critica literară și (so+ 
Cietatea nu e literară, ea e de ajutor mutual) se pune sănătoasa condi- 
ție ca scriitorul să fie un meșteșugar al literelor, care s'a consacrat bres- 
lei literare, care vrea să trăiască din ea și care dă semne că va putea 
trăi din ea, pentrucă are clienți, Cu alte cuvinte scriitor, bun de mem- 
bru al S5. S. R., trebue considerat acela care e plătit de editori şi de re- 
viste., Marii scriitori, care nu mai scriu, ori pentru care scrisul e dile- 
tantism, să fie membri de onoare, 

lar în societate, să nu se facă politică literară—nici lupte de cu- 
rente, nici de gașcă, nici de persoane. Lucrul cel mai literar să fie ches- 
tiile de apărare a operei literare împotriva editorilor, ori aranjarea de 
şezători,—și de aci în colo, tot mai jos, mai înspre practic, pănă la în- 
mormintarea reciprocă a membrilor pe socoteala societăţii. 

Asupra unul astfel de program pot cădea de acord toți scriitorii, 
din orice școală și gașcă ar fi ei. Altiel—începe disensiunea şi haosul. 


MISCELLANEA 137 


Dar să nu se creadă că am scris aceste rinduri ca să dăm rețete, 
Nu sintem atit de naivi să credem că S. S. R, se va sinucide (exclu- 
zind pe toţi cei care nu sint scriitori), pentru a face loc d-lor Brătescu, 
Sadoveanu etc., care sint scriitori. 


s*, Un deputat din Botoșani, care nu apreclază pe Caragiale, pentrucă 
nu-l pricepe, a fost sincer și a făcut obiecțiuni, cind a venit înaintea 
Camere! pensia urmașilor marelui scriitor. Pentru cine nare imagina 
scriitorului Caragiale, nu poate fi înțeleasă o recompensă naţională. ' 

Şi toate spiritele noastre tine, ratfinajii, literaţii, criticii, pazetarii— 
au găsit fericitul prilej de a arăta cit sint el de înţelegători în ale artei, 
cum se pricep ei să aprecieze talentul, cită scirbă simt ei cînd văd un 
obtuz în ale literaturii ca deputatul de Botoşani. 

Nu se mai isprăvea polemica. Triumful era aşa de efin, că se 
aruncau ca la o destacere totală. 

Şi, totuşi, ce lipsă de recunoștință. Apoi dacă nu era obtuzul lå- 
tifundiar botoșănean, cum erau să-și arate ei fineţa artistică, înnălțimea 


morală ș, c. l? 


Futurismul 


Minunea sa întîmplat în aeroplan, după cum mărturisește d, Ma- 
rinetti, promotorul de frunte al principiilor care vor preface arta şi di- 
teratura mondială. i 

l-a venit așa, deodată, pe neaşteptate, — ca 'n Daudet. La o altitu- 
dine de două sute de metri de-asupra ogeagurilor milaneze, în sborul 
vertiginos al vehiculului aerian, a simţit de-odată „inanitatea vidiculă a 
bătrinei sintaxe moştenite dela Homer” ! 

Şi atunci d. Marinetti a decretat: 

Trebue să distrugem sintaxa. 

Trebue să suprimăm adjectivul, care „nu e compatibil cu viziunea 
noastră dinamică“, și adverbul, care dă frazei „unitate de ton". 

Sä întrebuințăm verbul la infinit, ca să dăm „elasticitate intuiţiei”. 

Nu ne mai trebue punctuație. Vom inlocul-o prin semne matema- 
tice x + : — = > < ca să indicăm cantitatea, direcția și mișcarea, 

Să introducem substantivul dublu, în locul comparației imediate, 
Ete, Etc. 

Aşa a decretat d. Marinetti, şi toată pieiada aventurierilor intelec- 
tuali, care sint gata oricind să urmeze pe inovatorii de geniu, a pornit cu 
trimbiţele ; principiile acestea pur-technice, au fost apoi complectate de 
altele, şi mai profunde, artistice, muzicale, sociale, etice, etc. 

Precum vedeţi, literatura în special e amenințată de o prefacere 
atit de fundamentală. încit acum nu mal poate fi vorba de un „curent” 
sau de o „şcoală“ nouă. In cimpul uniform şi vast al literaturii mile- 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


nare, clasicismul, romantismul, naturalismul, apar ca niște nuanțe impers 
ceptibile, Iaţă de erupția acestor principii renovatoare. 

Aşteptăm cu nerăbdare apariția „futurismului“ și în literatura ro» 
mină (asta se va intimpla, după prognosticul nostru bazat pe experiența 
cu simbolismul, tot cam peste vre-o treizeci de ani...) 

Nu-i vorbă, noi știm bine că și atunci ne vom solidariza tot cu 
literatura pe care au învechit-o veacurile. Dar cel puţin vom avea pri- 
lej să fraternizăm, într'un singur punct, cu simboliştii noștri, Ei care ne 
tratează astăzi de „innapolaţi“, vor fi atunci şi mai înnapoiaţi decit noi. 


Se vor fi ruginit cu totul! Simbolismul va fi literatură, cela ce astăzi 
in modă e furnura. 


Spectacolul ne înveseleşte de pe acum... 


Uite, parcă "1 văd pe Ervinul viitor, In faţa unui nou pension de 


domnişoare, închizind din ochi o subtilitate şi țuguindu-și buzele : Nous 
autres futuristes... 


P, Nicanor & Ce. 


APEL 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Româneşti” 


m 


Dispariția marelui cetăţean Spiru Haret impune lașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn 
de memoria lui, i 

Facem apel la toți cetitorii și prietenii noștri, care în cea mai 
mare parte au dus lupta pentru deşteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească iniţiativa luată de „Viaţa Romi- 


- mească“, cu prinosul lor oricit de modest. 


Sumele destinate scestui scop, rugăm să fie adresate-—cu indicaţia 
specială : „pentru monumentul lui Iaret*—administraţiei revistei noas- 
tre, In fiecare număr vam publica numele subscriitoritor, 


„Viața Rominiasot" 


Publicăm mai jos numele primilor subscriitori, dintre membrii re-- 
dacţiei şi personalul administraţiei și al tipograiiei : 


L El B. 
„Viața Rominească 500 
C. Stere 200 
V, Dimitrescu 100 
D. Pătrășcanu 100 
M. Carp 100 
G. Ibrăileanu 100 
G. Topirceanu 20 
C. Soroceanu 50 
|. Botez . 100 
M. Jacotă 100 
D. lonescu 5 
G. Pascu 5 
M. Sadoveanu 100 
M. Sevastos 25 
|, lonescu 20 
Al. Carp 10 
M. Pastia 50 
P. Iiescu 100 
Personalul tipograiiei 13 55 


PE ASE. 
Total 1698 55 


In urmă au mai subscris : 


G., Nădejde, profesor, lași 100 
Th. Pavel, institutor, Brăila 50 
D-na Eliza Vrabie, lași 5 
Garabet Ciomac, Botoșani 100 


Radu G. Radoveanu, Birlad 10 


140 


VIAȚA ROMINEASCA 


LEI B 


Vernescu-Vilcea, laşi 
Banca pop. Vrancea“ din Vidra (Putna) 
D-na Ana Conta-Kernbach, lași 
D-ra Luiza Stoica, lași 
G. Ulrich, lași 
1. C. Simionescu, gara Sirca (lași) 
Pandele Zamfirescu, lași 
Ath. Ghiorghiu, laşi 
G. Antonescu, arhitect, București 
P. Prelipceanu, Bacău 
C. Wortman, avocat, Bucureşti 
N. Negru, învățător, Răsboleni 
Dr. Al. Zambilovici, Burdujeni 
A. Minzat, Bucureşti, i 
C. Gr. Ghiorghiu, avocat, R.-Sărat 
N. Caligari, Bucureşti 
|. Iscu, Bacău 
|. Bălușescu, Piteşti 
Florea ltimescu, Odobeşti 
Cr. Stefănescu, Roman 
A. Triandatil, lași 
V. Botez, prolesor, laşi 
i. Dragomirescu, institutor, Huşi 
Dr. M. C. Teodor, Curtea-de-Argeș 
Banca pop.„Nădejdea", Berleşti (Neamţ) 
Octav Tomida, student, laşi 
Chiriac |. Dragomir, inst. Grozești (Buzeu) 
Preot M. Pienescu, Lespezi (Suceava 


Total 


5 
20 


10 
10 
5 
3 


D, D. Patraşeanu. Timothei Mu- 
cenicul, Ed. Revistei „Viaţa Romineas- 
câ”. laşi, 1915. 

De cite orl ese cita o carte mai in- 
țeresantă, cite-o operă de talont, tot- 
deanna se întimplă en autoral să fie din- 
tre colaboratorii revistei şi coia co e 
mai grav dintre prietenii noştri.. Căci 
In ciuda mereantilismului nostru ame- 
rican, colaboratorii rovistei sint şi rā- 
min legaţi sufletește de revistă şi în 
jurul revistei Redactia în cazul acesta 
pune surdină eutuziasmului, recenzen- 
tul îşi pune cătușe libertăţii, serio roce 
si sarbăii ca să nu pară părtinitor, u- 
prociorom o stingace şi fără culoare, 
publicul nu primeşte nimio din câldara 
sufletului nostru, Artistulul îi rămîne 
atunci presa celor ca au biserici si bi- 
sericaţe care-i măsoară lunda şi ocara 
cu măsura interesului cc urmăroate fie- 
vară, š 

Nouă, dela „Viaţa Pomineasră*, nu 
ne rămine decit să comentăm elertele 
de lumină răsfrinte prin ochelari de a- 
metist, cindățeniile muzicii din trimbițe 
We aur comise pentra generaţiile de 
mal tirziu, cind Hecare ştie doar că 
revistele sint mai ales pentru actnali- 
tate. 

Amical meou și colaboratorul nostra, 
d. D, D. Patrassuna Insă, are norocul 
să fa un seriltor cara are succes şi po 
lingă dsi am și ou norocul să mai pot 
spune cite ceva iin impresiile mele 
mderărate, fără să se xbirleaseă scrapu- 
lele .. d-lui Ibrăileanu, 

D. D. D. Patraşeanu este un seriitor 
tare are suerea, întă un fapt care atir- 
nā mal greu decit toate vorbele și fra- 
zòle eare aleñtuese bagajul namit press 
unei pere literare. Critica literară gsto 
cea mai dagirtă dintro tonte pretențiile 


RECENZII 


inteligenții. fiindcă nicăiri nu se inve- 
derează mai limpede neputința ei de-a 
prinde roalitatea. In faţa operei do urtă 
criticul eade in greșula einolni care se 
oglindeşte in apă ; erede că are oima- 
gine s operei pe cure o judecă, pe cind 
în realitate nu are decit propria-i ima- 
gine. Nu există decit un control pen- 
tru... puterea de iluzia a criticii, faptul 
real al gustului altora, saocesal, și d. 
Patraşeunu îl are şi l-a avut de eind 
n seris prima bucată în „Viaţa Romi- 
nească*. Publicul nn jadecã, nu aos- 
lizează, nu caută să vadă dacă se po 
triveste sau nu cole scriso do autor 
cu mănunehiul de tradiții, de obicoiari, 
de idei și de credinle co alcătuase eri- 
teriul său estetic, el mărturiseşte pur 
și simplu gustul lui, senzația directă 
care-i vine dela opera de artă, și ou 
orel că aceatta trebue să fie criteriul 
adevărat. 

Felul de a povesti al d-lni Patra 
canu cucereşte pr în însuşiri ce scapă a- 
nulizei,—pluce prin acel „nu ştia ce“ 
şi „nu gilu cum* care faco ca unele 
lucruri să placă şi ultole să nu placă 
și upraciaraa nevasta este coa mai justă 
fiindcă sensibilitatea omului este 
conruptiliilă, nimic mo poate face să: 
mintă. 

Atitudinea însăşi a autorului dă pro- 
babil tot farmoenl irezistibil din unele 
bacăţi din volum, simpatia aecin to- 
municativă, felul plin de ingăduință eu 
care-și ride de micilo slăbiciuni ale 
creaturii, humorul uşor, plin de natu- 
ral şi de simplicitate în care învăluo. 
sutira și caro faco ca risul să izbuc- 
nease dintr'o voselia fără nici un pio 
de amărăciune, să încline sufletul spre 
resemnare impăcată eu fatalitatea unor 
rele, în care puterea comicului covir- 


143 VIAȚA ROMINEASCA 


şeşte orice alt sentiment. Sintem faţă 
de ele în situația inspectorului la d-na 
Pompiliu. 

Ce sentiment poate să reziste comi- 
eului din povestirea Timotheiu Muce- 
nicul şi cind poate să mai poarta pică 
răposatului mitropolit, pentru toate pă- 
catele, după ce-a ris cu atita poftă de 
povestirea lui Timotheiu căreia tonul 
călugăresc atit de bine nimerit îi dă 
atita sare? 

In alt gen şi una din cele mai izbu- 
tite mi s'n părut povestirea „Arhan- 
ghelul Mihail”. O pagină din viața 
peimitivilor noştri „sfinţi“ dela ţară, 
zugrăvită de uutor cu naivitate vită, 
in simplicituteu el firească, dar obser- 
vată de un suflat complex din vremile 
noastre. E în această povestire o în- 
ţelegere largă şi fină a tipului, intere- 
sul mişeat pentru o creatură omentască 
in care se resfringe avintul creațiunii 
spre perfoețiune iv dureroasa infrin- 
gere a unei opere neizbutite — toate con- 
tradicţiile ce izvorăse din lipsa acelui 
cara, co face ca toută injehebarea ar- 
monică a unui organism superior, serin- 
ttà undeva, intro mică trăsătură, să 
„devie haotică, absurdă și limentalilă, 

Sufletele din popor simt în întniţiu 
lacidă n simplicităţii lor, frumuseţa și 
tristeța futalităţii, care poate să pres- 
chimbe atit de usor soarta unei făp- 
turi omeneşti şi Arhanghelul Mihail iși 
are locul lui botărit printre ei. D. Pă- 
trăseanu a observat-o foarte just, pre- 
cum foarte jast e dată purtarea acelora 
pe care intimplarea ourbă i-a ridicat 
din popor deasupra poporului, oru- 
zimen îngustă a neelora ce au deye- 
nit autoritatea în minăstiri. 

Poezia naturii, frumuseți morală, sim- 

"ţimintul urtei, sînt redate în persoana 
Arhanghelului Mihail în toată freseboţa 
sufletului lui naiv de creatură primitivă, 
“fără imagini căutate, fără niei un fel 
ie artificiu do compunere și de seriere. 
eeit ce e dovadă de un gust literar 
sigur şi faco multă plăcere, 


„La apa Nemţisorului monahal s'a 
oprit—iar Mibai a trecut puntea subt 
ochii autorităţii, bocindu-se cu glas... 
Apoi a stat în loc, neștiind încutro să 
se indrepte... Șidupă ce şi-a ștera ochii 
cu mineca surtucului, a apucat încolo, 
peste munţi 1...* 

E simplu şi ingrozitor... nimie nu mai 
poate opri aici revolta impotriva auto- 
rității, se simte fartunatiea și nemari- 
toarea pornire de răzvrătire a celor care 
cu aceasta și-au început viața... 

L 8. 


«se 


N. Duanăreanu. Dia negura vietii. 
Bucureşti, 1912, Biblioteca „Lumina”. 
Preţul 30 bani, 

D. Dunăreanu nu are nici intelege- 
ron udincă a sufletalai omenesc, nici 
finețu de obsarvaţie care extrage eson- 
țiulul şi reliafauză situaţiile prin elteva 
date caracteristice ; d-su nu are despre 
viaţă și societate o concepţie determi- 
mată, care să dea o samaificație celor 
povestite și o unitate produeției sale 
literare ; nu are nici viziunea puternică 
a lucrurilor, a persoanelor şi a fapte- 
lor, nici abundența verbulă care colo- 
rează expresiunea, nici alcătuirea meş- 
teşugită şi armonioasă a frazei- 

Cu toate acastoa între povestirile 
d-lui Dunăreanu s'an găsit intotdea- 
una unele care s'au cetlit ca plăcere. 
Acele pentru cart însușirile ce-i lip- 
sese d-lui Danăreanu nu sint absolut 
indispensabile, 

D. Danăreanu nu va reuși să ne dos 
un portret viu, să eracze un tip, chiar 
cind personajul pe eare vrea să ni-l 
prezinte e destul de caracteristic în 
sine, — după cum nu va rougi nici în 
acele mici schite fără o intrigă intere 
santă, În care un Brătescu-YV olneati ori 
un Sadoveanu estompează, unul cu 
discreție şi duioşie, celalt cu poezie 
şi cu melancolic, o nuanță, un uspeet 
fugitiv al sntlotului, 

Cind însă d. Dunăraanu va povesti 
n întimplare curioasă, miscătoure, inte- 


tesantă prin însăși desfăşurarea ci; 
cind acea intimplare va fi luată din 


-viața reală a unor pături sociale pe 


care le cunoaste îndestul de bine pen- 
troen săi o poată pune în atmosfora ei 
naturală, bucata d-sale va fi plăcută şi 
se va ceti cu interes,—aşa cum cu in- 
teres nm urmări povestirea nomoşte- 
suzită a unui om care ne-ar istorisi 
fapte şi întîmplări la care a asistat ori 
a fost partag. 

D. Dunăreunu e un povestitor, nu e 
un creator de viaţă —şi cna atare vo- 
immele sale dinnainte au fost primite 
eu oarecare simpatie. 

In volumagul de fată d. Dunăreanu 
aro și citeva bucăți ee nu se potrivesc 
mijloacelor sale literare. Maxim, tipul 
marinarului înamorat de marea, care 
işi părăsește logodnica pentru n urma 
vasul pe caro a servit înnuinte dea 
se elibera, nu trãeste viu înnaintea noas- 
tră. Ni se istoriseşte despre dinsul, 
dar pe ol nu-l vedem. Jar cela ce ni 
se istorisește nwi destul de interesant 
ta să rejio atenția. O astfel de bucată 
sar menține numai dacă tipal ar trăi 
pentru noi. Si tot astfel în Dorinţa ne- 
împlinită, domnul François Moitié nu 
ne interesează destul pentrucă nu-l ve- 
dem. iar intimplarea cu trecerea te- 
lor 200 de Francezi fără a se opri ln 
Sulina, unde domnal François venise 
en să-i saluto, rămine o simplă anec- 
dotā. 

In genul care-i reuseşta d-lui Dună- 
feanu ar fi suferintele scriitorului Bar- 
bu din bucata Amar, dacă autorul nu 

le-ar Á tratat aşa că purecă el insusi nu 
stia dacă să-l iain serios pe eroul său 
ori să-si bată joc de dinsul, — şi mai 
cu samă nuvola Sura care ca tonte 
slibiciunile si de factară și lipsa ei de 
adintire psihologică, rămine cea mai 
miscătoare din tat volumul, 

Sa pare insă că autorul a seris-0 rè- 
pede, fără să lase timp travaliului in- 
conștient s'o plămădenscă și s'o fn- 
ebega într'o alcătuire definitivă, și nici 


RECENZII 143 


nu ia îngrijit In de-ajuns forms, aşa 
că citind-o ai impresia că autorul n 
voit mai euriod să ne dea materialul 
pentru o nuvelă, decit să ne ofere lu- 
crarea desăvirşită. 

De altfel defectul acesta al pripirii, 
lipsa de ingrijire şi atenţie se vădeste 
şi prin numeroase expresiuni gazetă- 
reşti, absolut nepermise într'o bucată 
literară, cum de pildă sint: „să vedeți 
ee hotărită, ce ștoță de femee era Cw- 
conna Casandra“, ori: „cîştizul acesta 
era neînsemnat pentru casa lui care 
se înmulțise cu un ins“, ori încă: 
„Inase toate măsurile ca să mu lase ni- 
mie de dorit în privința ținutei”, ṣi 
altele, 

Și e păcat pentru un seriitor tinăr 
să nu-și îngrijească lucrările pănă in- 
tr'atita, încît să lase în ele defecte 
pe caro e evident că leur fi putut in- 
drepta și e și mai păcat pentra d. Du- 
păreanu că lasă ca cel mai non volum 
să însemne o scădere față de cole din- 
nainte. 

MEC 
Păi 

Spiru C. Haret, Pata cea mare ro- 
gie de pe planeta „Jupiter, e subiectul 
unei comunicări făcută de autor Aca- 
demiei romine. Haret, examind ipote- 
zele diferiților astronomi, se alitură 
de susținătorii opiniunli că această pată 
ovală, de dimensiuni enorme—61.000 
km. pe 200.000 km.—¢ o insulă pluti- 
toare, pe o masă licidă (apă ?). Această 
insaiă ar fi formată din diverse res- 
tari şi firimătari (minerale şi vege- 
tale), aglomerate intre ele. Pe această 
insulă plutitoare s'ar dezvolta o vego- 
tatie mai mult sau mai puţin bogată, 
variind după anotimpuri și prin miter- 
narea diverselor feluri do vegetale. A- 
semeni insulo platitoare se găsest și 
pe unele ape dope pămint (pe lacal 
Titicaca din Bolivia), 

Ipotezu că pata roşie depe Jupiter 
ar îi o insoltă plutitoare, pare întă- 
rită—spune autorul—şi de schimbările 


144 VIAŢA ROXINEASCA 


culorii sale şi de variuţiunea dimen- 
siunilor. Culoarea ar varia cu felul şi 
starea vegetației, iar dimensiunile ar 
varia din pricină că uneori aspectul 
vegetației e așa fal incit nu imprasio- 
uează ochiul observatorului, Aceasta 
s'ar intimpla atunci cind culoarea ve- 
pgetaţiei nu diferă decit pren puțin de 
letăa! pe care pluteşte insula, 

In fine, Harot—pentru a intări şi 
mai mult această ipoteră—sa foloseste 
şi de observuţiunile revonte ale avin- 
torilor în privinţa transparenţei mări- 
lor, văzute dela innălțime—din depăr- 
tare, prin urmare, şi po direcția ver- 
tieută, 

Această comunleure, interesantă prin 
rigerozitaten demonstrației, dovedeşte, 
odată mai mult, că Haret, cu tonto mul- 
tiplele-i ocupaţiani, mu lăsa neexa mie 
nate ipotezele în cars din știința pe 
care u iluatral-o. 

Acaaată comunicare e, azi, mai de 
netaalitste decit acum citiva ani, din 
pricină că din observaţiile setuule ar 
rozulta că pe Jupiter, noconsolidat 
incă, sar G format ua prim continent, 
up prim uscat, cure pluteste pe o masā 
topită. Acast uscat 1?) atrage atenția 
observatorilor prin miscarea repete in 
care so găseşte de vitva timp (100 ki- 
lumetri pe zi) și noile observațiuni vor 
întări san infirma vre-un din ipote- 
zole setualmente în discuție. 


-= 

V. Anestin. Pam ts Venus în 1911. 
Harnicul astronom din Bucureşti a få- 
cut o sario de obsorrcațluui jutorostnte 
asupra planetei Venns., În nota pte- 
zentată Academiei. găsim şi ioforma- 
tuni asupra mijloacelor de stadiu 
eo sint în tara noastri pentru 
ohservaren cerului, D-sa spune că în 
ultimii 4 ant s'au întrodua la nsi 
aproape 20 do lunete astronomice, ul 
căror diametru ul obiectivului wnriază 
intra 45 și 150 mm. Ces mni mare, do 
150 mm., a instalato d Amiral Ur- 
sennu Într'o cupolă inadins construită, 


Do lunetele aceste se slujesc diversi 
astronomi-amatori. 

Anestin a observat planeta Venus, 
ziua, pentrucă în acest timp se gäse- 
şto mult deasupra orizontului și pen- 
trucă lumina ei, prea puternică noap- 
ten, e temperată ziua de lumina soa- 
relui. Strălucirea planetei e în adevăr 
așa de mare incit un observator o 
poate găsi și studia chiur la amiază. 

Prin observațiunile sale, Anestin a 
stabilit că strălucirea maximă a plane- 


tei e la 10 Angu-t.—rozultat în concor , 


danţă cu Nantical Almanac și dife- 
rind do utto însemnări astronomice : 
că pa partes luminată sint ceva pete, 
dar fugitive și în genero mici.—numai 
una e mare, permanentă și semnalată 
și do niți observatari, 

După ce faza luminată a scăzut, Pla- 
neta are o curioasă lomină censgie; 
care nase datorește unor fenomene op- 
tiee şi asupra cărei na sa dat pănă 
în prezent o explicare mulțamitoure. 

Aatorul îndeamnă pe amatori să fată 
asemeni abservări, căci „orice lunetă 
ponte îi introbuințată pentru observa» 
roa planetei Vonus, iar observaţianile 
făcute, oricit de noinsomnute ar părea, 
contribuese și ale ln deslegareu unora 
din misterele acestei frumuseți vou- 
tate, cum Ti zie unii astronomi englezi 
acestei planete vecine.” 


z 


V. Anestin. Crmete'e, eclipsele şi 
balizii ce Kau tbservat în Rominia 
între anii 1386 şi 1853 (Editura Atz- 
demiei romine. Bucureşti 1912.—Pret 
JD bani.) In această notă se dă an ca- 
talog complect—după cit au putut con- 
tribui la nenasta documenlele—despre 
aceste fonomene astronomice, caro au 
făcut şi fan enormă Împrozio, asu- 
pra populației doprinse cu veşnicu sta- 
tornicio a înfățișării ceralui, 

Citutele din serieri vechi, pe lingă 
farmocal limbii cronicarilor, mai an şi 
iuteresul de a lămuri credințele despre 


RECENZII 143 


raporturile fatale între fenomenele ce- 
rești si cele sociale păminteşti, 

Cum despre comete şi bolizi s'a scris 
în V. R, semnalez din comunicarea ci- 
tată explicarea credinței populare că 
În anumite date—la Bobotează și Si. 
Andrei—se deschide cerul. „Lu începu- 
tul lai Ianuarie şi la sfirsitul lui No- 
embre, Pămintul Intilneşte pe semne 
in drumul său pe unele din aceste cor- 
puri cereşti, ale căror orbite cu mult 
mai mult eliptice decit acea a Pămin- 
talal, se întrotao cu a acestuia, Dacă 
la acele date Pămintul întilneşte un a- 
semene corp ceresc, îi atrage, bolidul 
intră în atmosfera pămintului cu o iu- 
țeală mijlocie de 30 km. pe secundă, 
prin frecarea cu atmosfera pămintulai 
se aprinde lu suprafaţă, devine inean- 
descent şi de cele mai multe ori face 
explozie..." 

„Pentru n se produce însă „deschide- 
rea cerului”, cum zie ţăranii noştri, 
trebue să se îndeplinească o unumită 
condițiune : trebue ca cerul să fie inno- 
rat, cu astfel să nu se vadă însuşi bo- 
lidol, ei reflectarea strălucirii lnl, lu- 
mina lui cca vie fiind cernută printr'o 
deasă pătară de nori, po cara o gă- 
sim de cele mai multe ori spre sfirşi- 
tul lui Noembro, ca şi la inceputul lui 
Ianuarie.“ 

Dela 1406 pănă la 1912, în două 
rînduri „s'a deschis cerul* și despre 
primul din acoste fenomene, cel din 1 
Ianuarie 1906, a comunicat d 8t. C. 
Hepites ; eel dela 50 Noembrie 1911 s 
fost semnalat de Spiru C. Haret, care 
a făcut un fol de anchetă spre a deter- 
mina regiunile pănă unde fenomenul 
a fost semnalat. Despre acest fonomen 
Haret a făcut două comunicări și a 
menționat numeroasele serisori primite 
acizi cit și din Bulgaria și Mace- 


T. A. B. 


se 
D. Gusti. Necesitatea reorganizării 
Bibliotecii Centrale de pe lingă Uni- 


versitatea din Tagi. laşi, Stefäniu, 194% 
1 broş. în 8° de 15 p., fără preț. 

Eug. Bonreanul, Indrumâri în Or- 
anizarea ji Administrarea Bibliote- 
cilor. Iași, Tipografia naţională, 1919, 
1 brog. în % de 87 p., fără preț. 

In „Viaţa Rominească* din Decem- 
bre 1910 am dat, cel dintăii, alarma 
asapra incuriol și barburiel care dom- 
neşte la Biblioteca Centrală din lași: 
toată biblioteca se reduce ln o singură 
sali de lectură, luxoasă şi ineomodă, 
un subsol umed, rece, plin de colb, de 
murdării şi de fum, si un pod plin de 
colb—cărţile se strică din aceste cauze, 
sa deteriorează de cetitori şi uneori 
chiar se sustrag de amatori ori sè hră- 
pese de antorități—cataloagele stat de- 
plorabile—budgotul este lilipntan— per- 
sonalul este insnficieut atit ea număr 
cit şi ea pregătire științifică— remune- 
ren funcţionarilor este ridicolă — poli- 
ticianismul revoacă şi numeste funeți- 
onari după considerații de club, 

Nu m-am mulțănit însă numai cu 
articolul seris. Pe lingă grija ce am 
avut do a îndrepta relele relevate în 
măsura puterilor mole în timpul scurt 
al celor doi ani cit am functionat ca 
bibliotecar-ajutor (| Octombre 1908§— 
20 lanuar 1911), mi-am dat silința şi 
de a convinge personal pe eițiva din- 
tre profesorii mal tineri al Unlversită= 
Wi din Iaşi despre dezordinea dela Bi- 
bliotecă și de canzele si, 

Mi-a fost ușor să coaving, intre al- 
ţii, pe D-n Gusti. care abis venise pro- 
fesor la Ingi, dupăce studiase zace ani 
în Germania. 

D-n Gusti a reluat chestiunea şia 
provocat, împreună cu alţi cîțiva pro- 
fesori, convocarea senatului universi- 
tar, cărula l-a expus sitoațina dezolaută 
a Bibliotecii, cerind indreptare urgentă. 
Senatul a aprobat în totul concluziile 
D-lui Gusti şi a delegat po D-n Rector 
al Universităţii şi pe D-uii profesori M. 
Cantacuzino, C. Stere și Virgil Arion, 
membri ni parlamentului, să susție canza 


10 


145 VIAȚA ROMINEASCA 


Bibliotecii în faţa autorităţii superioare 
şcolare și a parlamentului. 
Intr-un ceas bun! 


Inlocaitorul mieă la Bibliotecă a fost 
D-n Boureanul, de profesiune avocat, 
Cum a păşit scările Bibliotecii, acest 
domn a început să descopere că bibli- 
oteca se face cu cărți, cu clădire şi 
mobilier, eu persoaal, eu organizare, 
cu fişe, cataloage, ote. În toate aceste 
descoperiri untorul a avut ce-l! drept o 
călăuză,—artieolul miei din „Viaţa Ro- 
mineaseă“, pe care însă nu-l citează niet- 
odată, chiar cind îl transcrie pe dean- 
tregul (nu. 8 al articolului miei, o pa- 
gină de tipar, a devenit lunga notă 
dela pg. 97 si 35). 

GP. 
.t+ 

Hie Bărbulescu. Relations des Rou- 
moins avew lex Serbes, les BDulyares, les 
recs eiYa Croatie, cn liaison avec la 
quzstion macedo- roumaine. lagi, 1912. 

Cartea d-lui Tlie Bărbulescu, profe- 
sur de slavistică la universitatea din 
lssi, esto de o interesantă și în acelaşi 
timp tristă wetualitule, acum cind un 
războiu vu urmări neasteptate a izbuc- 
nit in apropierea noastră şi probabil 
vu urmări nefavorabile pentru noi. En 
devine ca ațit mai interesantă cu cit 
cu a apărut innulute de lahucnirea rău- 
botulai actuul, 

|. Bàrbulesen n tinut înnainte de 
toute să facă operā de ştiinţă, şi ducă 
in iecastă lucrare se dau sfaturi de 
urmat pentru politica noastră viitoare, 
ela sint numai ca o concluzie logică a 
cercetării ştiințilica. Les Relations n- 
pure eu o sintotizare u ultimelor rezul- 
tate ale slavisticei, Bazată pe un in- 
tins și variat material de studiu, ea 
poate ulnre servicii tot atit de reale 
domeniului stiinţii, cit şi aetianii prac- 
tier. 

Cartea dni Bărbulescu cuprinde pa- 
tru mari capitole: 1) Romtaia în fața 


luptei dintre Bulgari şi Sirbi pentru 

Macedonia, 2) Romînia pi Arominii 

faţă de Patriarhat şi de Greci, 3) Re- 

laţiile Principatelor Romîne cu Sîrhii 

şi Bulgarii din vescu? al XIV-lea 
întral XVINea și 4) Vechile 

relații ale Principatelor Romine cu 
ia, 

In capitolul întăiu, autorul se ocupă 
în mod amănunţit de lupta dintre Sirbi 
și Bulgari pentru Macedonia. Sirbii 
urmăresc cucerirea Macedoniei sau a 
unei părţi din ea pentru a-și putea eroi 
un drum la mare, Pe cind deci pèn- 
tru Sirbi aceasta e o chestiune ilo exis- 
tentä natională, pentra Bulgari cuon- 
riren Macedoniei constitue numai o pra- 
tenție nejustificată în vederea renlizã- 
rii unei Mari Bulgarii. Argumentele 
ştiinţifice, istorice şi filologice, cure se 
adue dintro parte și din alta, n'au nici 
un temeiu, fiindeă Macedonia n'a fost 
niciodată în stăpinirea  exeluziră și 
statornică a vre-uneia din elo, iar limbi 
populaţiei slave din Macedonia cuprin- 
de caracteristice și de alo limbii bul- 
gare și de ale celei sirbe, fără ca ști- 
ința să fi putut ajunge la o concluzia 
sigură asupra naturii ci. 

Po cind idealul național al poporu- 
lui sirb, găsirea unui drum la mares 
Eget, mu poate fi în contradirție ru 
idealul nostru naţionnl, aspirațiile po- 
parului bw'gar ating îmtegritatea sia- 
tului romin. 

„Tot sistemu) setual de educație ci- 
vilă şi militară în Bulgaria”, spune d. 
Bărbulescu, „este îndreptat în vederen 
formării și preparării tinerei generaţii 
pentru realizarea idteniului anexării Ma- 
cedoniei sia Dobrogei la Bulgaria”. Intr'o 
carte un locot-colonel de stat major și 
profesor la şcoala militară din Sofia 
susține necesitatea „de a otaca direct ini- 
ma Rominlei cu ajutorul unei puternice 
Hote dunărene“. In cărțile de scoală, 
aprobate de ministerul ide instrucţie, 
cărți caro se iutrehuinţează şi în şeo- 


RECENZII 147 


N ——————————— 


tile bulgare din Dobrogea, se spune 
că această provincie e pămint bulgă- 
rest, 

Antorul arată apoi cit de greşită a 
fost politica noastră în Macedonia, unde 
am făcut jocul Balgarilor. deşi singura 
noastră atitudine trebuia să fie spriji- 
nirea tendințelor sirbeşti. 

In capitolul al doilea, d. Bărbulescu 
arată altă greșală săvirşită de noi in 
Macedonia, prin lupta dusă impotriva 
elementului procese, Faselnaţi de mo- 
mentane și neinsomnate avantagii cul- 
turale, noi am contribuit prin aceasta 
la întărirea clementalui bulyărese şi în 
mod indirect s'a dat o lovitură exis- 
tenţei regatului romin, căci a dous zi 
«după cucerirea Macedoniei, Bulgarii se 
vor indrepta asupra Dobrogei. D. Bär- 
baleacu atrage atenția conducătorilor 
Arcminilor că numai prin întărirea stn- 
tului liber al Romîniei se va putes m- 
junge la o îmbunătățire a soartei Ro- 
minilor din Macedonia. 

Schimbarea hărții imperiului turcese 
în urma războiului actual face insă să 
privim acum ea melancolie la sifatu- 
vile indreptățite ale autorului în cein 
co priveşte politica noastră în bace- 
donin, acum cînd e prea tirziu. 

Vitimele două capitole ale cărţii d-lui 
Bărbulescu au un deosebit interes şti- 
înţiie. Pentru » arăta că politica ilo 
alianță cu Sirbii, singuza în conformi- 
tate cu interesele noastre naţionale, isi 
are temeiul şi în trecutul nostru, d-sa 


se ocupă întrun al treilea capitol de 
relaţiile Principatelor Romine cu Sir- 
bij şi Bulgarii din veucul al XIV-lea 
pănă intral XVil-lea. Impotriva pä- 
rerii curente în ştiinţa romină și cea 
străină, d. Bărbulescu dovedeşte că 
dacă în veacurile XI—XIV există în 
udevăr o influență bulgară, în vereu- 
rile XIV—XVII sirbismul este domi- 
nânt în țările omine în toate dome- 
nille, 

In sfirşit en o continuare a relaţiilur 
noastre cu Sirbii, d-sn stubileşte pen- 
tru prima oară că au existat relații și 
eu Croaţia, unde se afan mulți Sirbi. 

Regret că spațiul restrina al unei 
recenzii m'à silit să mă mulţumese cu 
un palid rezumat, fără a putea intra 
în amănuntele discuţiei interesante a 
autorului, Inerarea d-ini Iie Bărbu- 
lesen prin lumina interosuntă ce aruncă 
asupra diferitelor chestiuni de insem- 
nătute politică şi națională, prin păre- 
rile ariginulo cé aduce in domeniul fi- 
lologiei şi al istoriei, sprijinite pe o 
serioasă si docmmentată cercetare n iit- 
voarelor, şi prin faptal că, fiind serisă 
în limba franceză, oferă opiniei pu- 
blice străine un mijloe pracis de ori» 
entare în chestia balcanică, atit de fals 
infățizată Europei apusene de cătră 
Bulgari- este în acelaşi timp O seri- 
oasă contribuţie științică în domeniul 
slavisticei şi o operă de naționalism. 


C.A. 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri literare. lunuarie 
(şi Săptămâna politică gi culturală, 
N-rele 6, 8, 10). 

Activitatea și rolul Junimii în eul- 
tara şi politica țării ne-a preocupat a- 
desea în această rovistă. Și de aceia 
socotim că nu este lipsită de importanţă 
relevarea atitudinii celei mai nouă s 
d-lui Mehedinti, directorul „Convorhi- 
rilor Literare” şi deci reprezentantul 
actual al doctrinei teoretice junimiste, 

la luna din urma, d. Mehedinţi şi-a 
revizuit conștiința. Rezultatul acestei 
operatiuni s'a închegat intron arliec), 
pe caro l'a publicat și republicat subt 
diferite forme şi în dilerite organe. 

Intr'o variantă a articolului său d. 
Mehedinți, —congtient de importanța 
momentului : elibararea sa dn sub ju- 
gul doctrinei mnaioreselane,—cinia un 
ima volos „Bespeetului personalității“, 
— Şin adevăr, acuma d. Melediuţi 
nu mái este ecoul d-lui Maiorescu, 
Liscipolul s'a emancipat, imbrățişind 
alte două-trei doctrine, pe care luncă 
w'a putut si le topeasca în una singură. 

D. Mehedinți o in plină reroltă impo- 
iriva maestrilor şi tovarășilor săi deeri, 
Aşa de pilda, d-sa zugrăvoşte un ideal 
conducător do oameni, un realist cunos- 
cător adinc al maselor, în sufletul vā- 
ruia să se reperculeze toate simţirile 
profunde ale neamului şi apoi ulăturea 
ne evoră figura unul conducator dela noi 
care e o reula putere intelectuala, dar 
eare vrea să facă pe originalul, luind 
atitudini riseate şi cure nu se poate 
dezbâra de apucâturile frivole ala u- 
nui cabotin. D. Mehedinţi nu-l numeşte. 
Nu-l vom numi aici noi, Dar șetul po- 
litie, desprețuitor al maselor, reala 
putere intelectuală, originalul vu ati- 
tudini riseale şi cu apucâturi de 


cabolin — eine nu-l cunoaste? și, 
mai alea cind aiurea d, Mehedinti, 
spunind că elementul autoblon în 
Rominia încă n'a eşi! la suprafața 
vieții publi=e, serie: „ehiar oamenii 
cari s'au crezul moderni în conceptia 
lor despre stat, au judecat valorile 
politice după criterii de mondanitate, 
rentă amuală, etc, Intocmai ca pe 
vremea lui Caragea şi a intregei pe- 
rinude fanariote“ („Renlu* anuală no- 
cesară pentru a faco politică, d. Carp 
a ilxat'o, dară nu ne iogelâim, la 40,000 
franci acual). 

(Pentru „mondanitate“ vezi mai jos}. 

Dar dsa infierează scandalul bise- 
ricese diu 1977, scandalul universitar 
din 7912, visează, cu aceasta orazie, 
miniştri mai cbibzuiţi, mai serupuluşi 
yi mai corecţi, Se ridică impotriva 
schimbărilor dela instrucţie din 1904, 
1407 (vom discuta această dulă), din 
1912. Se indignoaza de regulamente 
eare sosesc tocmui în mijlocul exa- 
menelar, de lurburările cu schimbarea 
orariului, de samavolnicia eu numirea 
profesorilor, de examene da corigentt 
peste lermenul logal, de numirea e 
pialorilor la examen ea directori do 
gimnazii, mi inspectori, D-sa spune 
că anarhia aceasta dola ministeru! de 
iastrueţie trebue slavilita, Şi avam, 
mai pe sleau: „Bârbaţii politici din 
toate partidele, câre au făcut teoria 
moralității publice şi a impersonali- 
tății în afaceri de stat, au chemat 
pealru indrumarea educaţiei poporului 
oameni fără nici o vocuţiune, care au 
văzut in şcoală şi biserică o simplă 
ocazie a vieții de partid, iar alții o 
ccazie de mondanitate san chiar de 
salis/arere a intereselor personule“. 
Ce şef de partid a facut „teoria mo- 


REVISTA REVISTELOR 149 


ralității publice şi a împersonalității 
în afaceri de stat? O ştie wricine. 
Cine e ministrul de insirueție, care a 
vârul in şeoală şi biserică „o simplă 
ocazie a vieții de partid"? O glie oricine. 
Cine e ministrul eu „mondanitatsa” 
şi cu „interesele personale”? O ştie 
oricine.—. Mehedinţi, en să mascheze 
lovitura, ziee că „bărbații politici dim 
toate partidele” au pus ln instrucție 
ministri „fără nici o voraţiune”, mi- 
nistri cu „mondanitaţi”.— Desigur, nici 
d-sa n: poale spune că Haret, singu- 
rul ministru liberal da instructiv, a 
faat lipsit de „orice vocație", eà n 
găsi! ocazie de „mondanități”, da „in- 
toreso personale“, Şi tot aşa, nici geñi 
partidului liberal n'au facut „teoria 
impersovalită ţii ote". 

Şi oare de eci perseculă atita d. 
Mehedinţi pe d-nii Arian și Divearu ? 
Oare do ce ? 

E drept insă, că în afară de mimis- 
tarul instrucției, d-sa mai are şi alte 
dureri: Exagerurea cheltuelilor dela 
1910 încoace —şi, cine s'ar uslepta ? 
reproşul că pe eind Bulgarii se pre- 
gâtozu pentru indeplinirea unor mari 
idealuri, noi aşteptam sentința in pro- 
cosul tramwaelor, „caro a liritin fata 
tribunalelor partidele ţări”! 

Ba mai mult. „Pe cind alţii intin- 
desu fațada statului lor până lu ma- 
roa Egee, noi, zica d, Mehedinți, im- 
păârțeam prefecturi şi locuri de deputat: 
pe cind alţii mobilizau toată energia 
neamului lor pentru a eroi viitorul 
statului, noi cintăream forțele relative 
ale grupărilor şi cluburilor pentru a 
hotări chestii de gefle și succesiune la 
gucern (gi d. Diseseu venea la in- 
Mrueţie )—Şi aiurea, chipurile despre 
toate partidele; „Prin lovituri ca cele 
din Seraiu, zice d. M., șefii incep 
a f ungi sau decapitai şi vechea luptă 
pentru domnie de care voisem a scăpa, 
chemină o dinastie străină, reinvie 
acuma în lupta pentru şgefie, care um- 
ple mai loală perioada de umbră dela 


războiu până ari“.—Aci este vorba 
numut de partidul d-lui Mehedinţi. În 
partidul celalt au fost: T. Brâtianv, 
D., Murdza, | L Brătianv,—un singur 
gef, necontestat, 

Dar d. Mehedinţi merge cu inde- 
pendența „personalității* aşa de đe- 
parte, încil feo şi procese istorice 
partidului conservator. D-a blamează 
antidinasticismul acestui partid dupa 
1881, iar pe junimişti ii invinovâţeste 
de o alitudine nehotârită, „aendemiră“, 
de lipsa indeplinirii datoriei în wre- 
mea organizării Rominiei moderne si 
chiar de „lipsa unei insaflețiri muai vii 
pentru idealul istorie al Mominilor*, 

O uliă—nu evoluție, ri revalulie a 
d-lui Mehedinţi este rerunoaştarea ma- 
rilor merite ale generației deia 184%, 
„dela Băleesea pănă la Kogalniceanu” 
(pentruca „dela—pănă laf? n'an inete- 
put odata 7) „Mişcarea ascendenlă, 
pregătită de marea generație dela 
Bălcescu pănă la Kogălniceanu a in- 
eetal odată cu războiul pentru nea- 
tirnare,..* Dar această generaţie a fost 
hulilä, deapreiwila de Junimea. Dar Ju- 
nimea aven pretenţia să drezgi ecin ce-a 
strirat această generație! Asa dar 
Junimea a combătut „mişcarea scen- 
denta“ gi pe reprezentanții acestei mis- 
cări—şi en însăşi, Junimen, n'a facut 
nimic (cum recunoaşte d. Mehedinţi)! 

„Barbaţii serioşi dela 1848 (ponte că 
tol Balcescu)” nu seris pe steagul lor 
revendicări cuminţi : Dreptate In locul 
Egalităţii revoluției franceze. Va sa 
zică bărbatii dela 148, cei varo zu 
făcut programul miacării, au fost „se- 
rioşi“. Dar d. M, de frică să nu se 
prindă cu acest „serioţi”, pune în pa- 
rantez pe acel: „poate Hăleeseu”, 
Com? Bálcesca să fi pus, impotriva 
intregului partid, formula ss, nepla- 
cultă tuturor celorlalţi? 

Oricum, d. Mehedinti a părăsi! com- 
plect atitudinea Junimii, D-sa glorifică 
arum acea generație şi asea mişcare, 
al cărei reprezentant superior a fast 


150 VIAŢA ROMISEASCA 


Kogăâlniceunu, acea mişcare, pe care 
noi o preamărim delu apariția „V. R.* 
şi a carii atitudine în faţa problemelor 
sociale şi nationale o recomandăm, de 
multa vreme, pentru nevoile actuale 
(cum face, acuma, şi d. Mehedinţi !) 

Pe un singur om dia aces generații 
d. M. nul poate întelege: po © A. 
Rosetti, Mai ales că nu-i tunvuşie ac- 
tivitatea, cum sa va vedaa. 

Și, crezind că loveşte în Rosetti, lo- 
veşte... în Kogălniceanu. 

In adevăr, dsa zice: „Granie de 
miazăzi esta cum oste, Bindcă cei ce 
au contribuit la formarea ei in 1876 
nu slinu pici ce pierd nici ce cișligă”, 
Şi, ca dovezi, aduce citera fraze din 
Romanulu lui C. A. Resetli din 1575, 
care spunea că nu vrea påmint străin 
(Dubrogea), în locul pâmlutului romi- 
nese (Basarabia de jos). Cum ? Naa- 
vea dreptate Rosetti? Dar oare parti- 
dal d-lui Mehedinţi nu invinueşte mereu 
pe Brătianu sipe Kogălniceanu că au 
dat Basarabia în schimbul Dobrogei? 
(Bine înțeles, fără dreptate, căci Basa- 
rubin a fost rîpită, nu dută de bună-voe 
în schimbul Dobrogei). 

Dar d. Mehedinţi uilă ei ministru de 
externe atunci a fost Kogalniceanu, pt 
care-l admiră şi recomandă ca model 
de urmat—zi uita fori n'a cotit nici- 
odata documentele in chestie) că Ko- 
gâlniceanu şi Brătianu şi-au dal per- 
fect sama de toate, dar marile puteri 
nu i-au ascultat, 

Am văzul căd. M. alacă pe conser- 
vatori. Marcă daa şi pe liberali—dar 
mai puțin. Mai puţin, caci ori vorbeşte 
de „toate” partidele, ca să-și muscheze 
revolta impotriva partidului său, ori 
invinueşte pe liberali pentru nani- 
festäri ale unur simple personalitaţi, 
nu ale purtidului. 

Am vazul că desa alwa Ministerul 
de instructie în genere. D-sa zicecă 
la acest minister au fust oameni „fără 
vocatio", care nu găsit „ocazie de mon- 


danitate” şi caru nu facut schimbări to- 
tale în personal, aducind clientela lor 
in funcţii, ete. Evident, aceasta nu se 
potriveşte pentru liberali, adică prem- 
tru Haret, care a făcut s-himbări to- 


tale in 1907, pentrucă in 1904 d. Vis 


deseu, aimar combatut de junimisti, 
[avuse veia ce facuse; Haret care, in- 
nainto de d. Viădeseu, a avut utiția 
inspectori conservatori ; Haret care şi 
după 1907, a pus în comisia pedagm 
gien (inspectori de licee vremeloici) o 
multime de vonservatori; Haret care, 
p după I9 a pus pe d. Mehedinţi 
președinte al consiliului permanent de 
pe Tingă ministerul de instructie; Ha- 
ret earo n'a pus in funcţiile dela minis- 
ter oameni politiei, electori, agenti e- 
lectorali, oameni care să fi ficut ser- 
vicii politica partidului liberal; Iaret 
care a făcut legea instrucției consul- 
tind şi pe juonimişti; Iaret caro n 
ereat şi condas n revistă de tndru- 
marea nvâţămintului impreună cu jii- 
nimiştii—printre ei şi d. Mehediuli, 
ele. 

D. Mehedinţi bănueşte liberalilor ct, 
după război, in loc să se ocupo cu 
chestia agrară, şi-au pierdut vremea 
cu revizuirea constituției (Lirgirea 
dreptului de vol nu e o netrebnirie, 
cum erede d-sas Fară eu, toato refor- 
mela sint monite să deu puţine «ezul- 
tate). Dard. Mehedinţi uită că înnainte 
de revizuirea dia 188%, acel hulit C. A. 
Rasetti a făcut In J888 li gea Tocinelijor 
agricole (desfiinţată de Lascar Calar- 
giu) şi cf, prin urmare, liberalii s'au 
gindit şi lu chestia agrară, uşa de 
scumpă d-lui Mehedinţi de o lună in- 
conce, —aga de oribila pentru d sa până 
in 193! 

D-sa mai spune: Trebuiau şcoli, nu 
pentru simpla alfabstie, da care acu- 
ma se face alita caz, ei pentru deştep- 
tarea congştiintii uaţionale.,. Da, ire- 
buiau— şi le-a făcut Haret, po cind 
conservatorii cereau şcoli (când le ce- 


REVISTA REVISTELOR 151 


reau) pentru siinpla „alfabejie*—com- 
bătind activitatea extraşeolară ca o 
pacoste. 

Dar d, Mehadinţi recunoaşte şi direct 
meritele partidului liberal. Aga d-sa 
spune că duph 1907 oamenii politici 
as inceput a-și deschide ochii. ŞI cum 
partidul d-sale a combatut reformole 
agrare, evident că d-sa se gindeşte la 
jibaruli, cind vorbeşte de deschiderea 
ochilar. De altmintrelea, dsa eom- 
bate și politica de luisses faire, lais- 
ses aller—adică politica agrară, pre- 
conizată la 1907 de conservatori. 

D, Mehedinţi se mai bucură și de 
faptul că plugarii, tustăriti prin obștii, 
bēnci ete. au iacepnt să aibă conştiinţa 
națională. Aşa dar, d-sa se mindreşie ru 
rezultatele aduse de legiuirile liberale, 
Ba încă, imbunătaţiia, Casa Rurală 
{subversiva !) va aduce, zica dsa, re- 
zolrarea ehesliei agrare ! 

Ca sa isprăvim cu atitudinea d lui 
Mehadinţi faţă cu liberalismul, vom 
releva (ii vom face acest râu!) invi- 
puirea că liberalii după 1575 au fost 
impotriva oștirii, pe cure o suenteau 
ca un „tău necesar“. Apol, ducă o 
saeoteau necesară, ce atita vorbă! 
si urmează d-aa, că pentru socialis- 
ul diutre 1880—1890, mrmagii fireşti 
ai liberalilor, (muriserà liberalii 7) oas- 
taa deveni un simbul al barbariei. Da, 
ușa e pentru socialişti (deşi ei au susţi- 
nut cu tărie marile ehelueli pentro 
fortificaţii J, ei visa pseea universală 
şi, pănă atunci, innurmarea națiunii 
ca in Elveţia, Dar liberalii au fost 
impotriva armatei?! Dar printre ti- 
nerii dela 1548, cure priceptau insem- 
nătatea inparmării Rominilor şi cure 
s'au băgat în oştire, nu citează d-sa și 
pe Brătianu, şeful liberal de după 1881? 
Si dacă recoluționarul Brătianu dela 
i848 nu era impotriva armatei—=erā să 
fe impotriva ei omul de stat Brūtis- 
nu dela 1581, care a făcut războiul din 
1877? Pe ce documente so sprijină d. 
M. în aficmaările sale ?! Ș'apoi socinliş- 


tii au fost urmaşii fireşti ui libera- 
lilor?! A cutit. Mehedinţi eranghe- 
lia socialistă din 1884, „Ce vor soria- 
liştii romini* ? 

Si acum, caro e programul pozitiv 
al crilicului d. Mehedinţi ? 

Mai intai să vedem exompleloce ni 
le dă. 

J} Puterea Romei.— Dar puterea Ro- 
mei se datoregte;—o spon istoricii — 
faptului că Roma a fost un stat țără- 
mese. Aga dar d-sa vrea o democrație 
puternică rurala, 

2) Anglia,— Aşa dar, d-sa vrea ca 
fiecare om să fie un cetâțenn, cure-ţi 
apune cuvintul său în trebile publice. 

3) Bulearia.— Aşa dar, desființarea 
jatifundliler şi votul universal, 

Dapă exemple, să vedem programul 
formulat dirert: 

Continuarea „mişcării ascendente” a 
generaţiei Bălcezeu-Kogâlniceanu. — 
Aşa dar naționalism şi democrație, 

„Demoeraţie şi nu demagogie“. — 
Aşa dar demorraţie! (D. Mehedinţi 
democrat 1). 

„Egalitate civilä”—nw gi politică 
Asa dar, sa dus „democratia“, s'a dus 
exemplul Angliei, al Bulgariei! 

ȘI eu toate eh d. Mehedinți vroa „să 
indrepte cugetul poporalui spre ținta 
de câpetenio a Statului“, cu toate că 
vren „logalitatea da toate zilele",— 
totuşi d-sa este inpotriva reformei 
electorale. Dar cînd omul nu este a- 
mestecat în trebile Statului, cum are 
să prireapă şi să ajute „ţinta de căpe- 
tenie a statului ?* Si cind adminis- 

tratia nu e controlată, cind puterea 
statului nu întimpină rezistența cetă- 
țenilor,—de vnde „legulitatea de toate 
zilele 2* Acestea sint luerori simple, 
Compară Bulgaria şi eu Rusia. 

D. Mehedinţi banuoşte liberalilor că 
m'au ates (adică mumi? f) deputaţi 4ă- 
rani ia 1907. Ar trebui sa intrebe 
de ce nu sau ales țărani ? De ee mà- 
car wau luptat țăranii in alegeri? 
Luerul e simplu: n'au conștiința ce- 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


tățeneasea, penlrucă n'au drepturi, 
Dar de ce liberalii au ales siberali, 
surlucuri - în alegeri (afară de judeţul 
Iaşi) ? Foarlo simplu: Orice partid din 
orice țară, fiud la guvern, caută să 
fe ci! mai tare, să cistige cil mai 
multe locuri. Şi dacă nu lolilnegto 
rezistenți, nu se dă iadâră!. In lupta 

peniru a-si realiza programul, orice 
guvern englez ar face alegeri romi- 

neşii, ducă war inlimpioa o formida- 

bilă rezistența. ȘI ionaiole de refor- 

ma electorala din veavul recul, ale- 

gerile in Anglia erau mai urile, poate, 

dectt la nui. E adevărat Insă că chiar 

şi nlezerile de specia rominoască ian 

diforite aspecte de urițenie. Cind un 

partid o mai tare, alegerile sint mai 

puţin urite. Cind cai caro fue alege- 

rile au muai multe scrupule, mai multă 

demnitate, mai mult respect pentru om, 

alegerile sint mai puţin urite. Dar nici 

odată nu sînt şi nu pot fi adevărate 

alegeri, Aceasta atirnă de alegători. 

Şi atunci, fira reforma electorală, 
cum ereda d, Mohediaţi că va veni 
premenirea ? 

Foarte simplu: Sa se hotarasză gt- 
ful Statului şi ciţiva oameni politiei 
eu vază din toale purtidelo—şi să Ba 
bine !.. Ce romantism politie, şi ce ef- 
tin romantism! Nu samănă puţin eu 
republica Ini Conu Leonida ? 

Oricum, d. Mehedinţi (din ce cauze 
nu ne importă—ehlar dacă ar fi ade- 
vārato cauzele arătate de ziare), oricum, 
d. Mehedinti nu mai este junimist. Ri 
dacă nici urmaşul d-lui Maiorescu nu 
mai e junimist, ce mai e cu junimismul? 

Junimismu) literar, social şi politie a 
trăit... Evenimentul e insemnat, De aceia 
am seris aceste pagini, 


Nerul de Ianuarie al „Couvorbirilore 
păstrează o tăcere mormintală despre 
moartea lui Haret, Revista, care con- 
sacră articoje funebre arhitectului Min- 
cu, magistratului Grigore Buleliu, n'are 
un cuvint pentru Haret, E singura pu- 


hlicaţie rominească care a tăcut, Și 
doar Hareta fost cineva mare. Si (mai 
important din punct de vedere al co- 
lor dela „C. L.*) doar Haret n'a fost 
lipsit de generozitate faţă cu tinerimea 
junimistă,.. Dar dacă acuma îl urăse, 
mai bine că n'au vorbit de mourte» 
lui. Dacă ar fi vorbit de bine despre 
el, n'ar fi fost demni, 

Luceafărul (Ianuarie, No 1) Ua 
articol al d-lui Goga : An nou, vremuri 
noud —pagiai pline de o virila durere 
şi de n pasionată chemare la luptă, 
mai frumoase decit vestitul „It a! 
lui Grigore Alexandrescu, 

Reproducem mai jos, dintrun arti- 
col ul d-lui Octav Mionr, citeva frag- 
mento dia nişte serisori alo lui Emi- 
nesen câlră Veronica Micle: 

„åm venit la Iaşi, impins de dorința 
de u cunoaşte veches capitală a Mol- 
dovei, și mal ales de zvonul ce se răs- 
pindiso in Cernăaji, că în acest oraş se 
întemeiase o societate literară „Juni- 
meu”, eare pănă atunci nu stiam, că 
are vreo legătură cu revista „Convor 
biri literare“, unda publicasem eitera 
Ìncercări. Abia azi, rid do naivitatea 
de utunei, Tot acum pricep, de ce 
Jacques Negrnzzi, îmi tot da a in- 
elege, că d. Maiorescu w'a ajutat mult, 
făcind să fin cunoscut, adecă un fel da 
celebritate, pe cure ot n'am rivnit-o 
nici cind, dar mai ales din partea d-lui 
Maiorescu, care s'o fi lăndind cu talen- 
tul mou, fără să ştie, că mie nu-mi prea 
place lauda d-sale lipsită de sinceritate, 
avind tot interesul să cîştige cu numele 
meu un creilit moral revistei „Convor- 
biri litorare", unde pablicau toți neche- 
matii literilor romine, Un astfel de om, 
ered, că nici tie nu-ţi doreşte mnit bine : 
a fost și este un vanitos incorigibil“, 


„Ar trebui să mă crezi un ingrat 
dacă n'ag recunoaşte, că la „Junimea“, 
n'am avut un raport sufletesc. L-am 
avut, dar mai tirziu, cind a venit, adus 
de mina, Creangă, pe eare il intilniseta 


lè Bolta-Rece intro seară, Apoi cu 
Pogor, Conta şi alţi prieteni. 

„Ei m'an făcat să rămin în acest core 
literar, mai line zis prietenese, mai 
muit timp. În mrmă după cum stii, am 
fost logat prio diferite slujbe, care mi-au 
făcut mai mult rău decit bine. Din fire 
mă ştii împăcialtor, maş f în stare să 
protestez impotriva nimănui, chiar dacă 
aș fi couvins, că am dreptate, De 
această slăbiciune su profitat mulţi 
membri din „Junimea“, punind stăpi- 
nire pentru totdeaunu şi pe restul de 
voinţă ce-l mai aveam. Încit am fost 
condas, cu toate că aveam dreptul să 
conlue—fină superior multor din acel 
cere literar. Domnul Maiorescu, a cà- 
utat să-mi impune modul său de-a ve- 
dea, dur eu îl priveam în pehi fix, așa, 
ca să creadă că-l inţelez, pe cind de 
fapt zbnram en gindul în alte părți. 

„La cotiam poezia, apoi dezinteresat 
cu totul do cgis ce ereiasem, îl lăsam 
să facă ce vreu cu dinsa. Ei o cerce- 
tau, o publicau, Insușindu-şi drepturi 
de autor şi critic. 

„Din îndtmnal lor n'am seris nici un 
rind, nici n'am fost inspirat. Domnul 
Maiorescu mă îndemna să tradue din 
satori germani. Dar cu nm rezistat 
acestei ispite”, 

Pe si ce merge legendele junimiste 
se tvaporeuză, 

Economia Naţională (lanuar, 1913), 

Intre articole da specinlitale, revista 
aceasta ennsucră memoriei lui Haret un 
studiu întitulat Spiru Haret ca econo- 
mist, Antorul articolului analizeaza lu- 
crurea „Chestiunea țărănească“ a ma- 
relui dispărul, care n fost lipărita |n 
1905 şi în cure s'au pus pentru in- 
Min dată unele din problemele că- 
rora după răscoalele din 1907 li s'au 
dat dezlegare, Haret a fost unul din 
eef dintai bărb'ţi politici ai noştri 
care an înțeles Insemnātalea şi ur- 
gonța chestiunii țâraneşti : cu doi ani 
inainte de isburnirea fo ului din 1907 
el a arătat că situaţia sătenilor e in- 


REVISTA REVISTELOR 153 


tolerabila, a susținut că chestiunea ţă- 
räneasr trebue rezolvila în întregime 
şi de urgență gi a prevesti! lumii 
noastre conducătoare dezastrul ce tre- 
buia să-l adură pepăsarta generală 
pontra starea țărănimii. Examinind 
slarea economică şi socială a ţăranu- 
lui rurin, Sp. Haret a arâtal incă din 
1905 că lrebuese lualo măsuri pentru 
imbunâtățirea ei, ajutindu se tărani să 
devie proprietari şi srenduşi, să eul- 
tico pamintul mai rațional, ṣi punta- 
du-se friu exploatarii şi nedrepiaţirii 
taranilor de râtră proprietari si ares 
daşi. Da asemeni a arătat câ treburse 
luate urgente măsui pentru asigura- 
rea jărânimii eonlru secetei. a risipei, 
contra boalelar, contra alcoolismului, 
a cumelei, ete. Condos de aceste i- 
dei, el a propus o serie de soluţii 
care unele de-abia după râsenale nu 
fost transformate ia māsuri legisla- 
tive; in mintea lui Hareta incoljit de 
mult ideia că ţiranii constituiți in 
obşte să fio preferați ca arendaşi la 
prețuri egale, ideia en statal şi insti- 
tuțiila să arendeze țăranilor moşiile 
lor, ideia că trusturila srendăzeşti tre- 
buase infrinate, ea proprietatea țaraă- 
peaseă trebue oprilă due a se frag- 
menta iurăși, ele. In sfirsit Harel, in 
studiul lvi, a propus solulii la mai 
tonte relele de care larânimoa sufare, 
soluții din care unele sau pus în 
practică vel pulin în parte, contri- 
buind la ugurarea greutăților, lar al- 
tele aşteaptă ines nplicureu lor. Ast- 
fel şi pe acest teren enniribuția lui 
Spiru Haret pentru ridicarea stirii 
Mrănimii noastre a fost foarte in- 
semnată. 

Revista Generală a Invăţămiatu- 
lui (No. 5 şi 6). în memoria lui 
Spiru C. Haret.—Cuprinde articolele 
din reviste şi ziare, scrise cu prilejul 
morţii lui Harel. Sint nemăsurut de 
interesante artirolole reproduse din 
publicațiile invățatorosti, In toate se 
veda durerea adinci produsă de moar- 


154 VIATA ROMINEASCA 


Wwa „Parintelui, Aceste articole iţi 
dou impresia că invățatorimea lumi- 
nată, care şi-a inchinat manca des- 
rabirii poporului, se simte lipsita de 
udevărstul şi unicul sprijin pe care-l 
avea, În clasa dominantă, in persoana 
marelui Marel,—uri de cite ori roar- 
iunea, într'o forma san alla cauta 
s'o slriveaseă. —Antipalice sint arti- 
colele acelei prese care, pănă la moar- 
tea lui Harot, l-n insultat gi lu ea- 
luminat. Ce bine ar fi, ducă din ase 
menea intimplări, oamonii ar luvata 
minte să-şi cintăreasea vorbele, ză fle 
drepti In criticile şi atacurile lor—cit 
träeste omul, Ori, dacă aceasta le 
este peste putiulă, să nu wai serie 
articole elogioase la moartea acolora, 
pe care i-au terfelit pănă in ultimul 
momenl al vicţii.—$Şi ridicole sint a- 
cela articole, care caută să polemi- 
zeze cu parlidul din care a făcut 
parte Spiru Haret, susținind ea parti- 
dul în care n fost Haret, era impo- 
triva lui Haret, Un partid nu ține in 
“Inul său un ministru, dach netivita- 
tea lui nu-i convine, Sa ponte con- 
cepe Haret ministru, eu activitatea lui 
—in alt parlid ? N'ar fi foat dat afară 
in 24 de ceasuri ? 

Orientul Romin. revistă politica și 
vulturală, Cluj, director V. E. Moldo- 
van (No. 1.—E, cazi dispătulul Ori- 
zontul, o revista de discuții politice, 
In cadrele vieţii de partid şi inlinn- 
iral programului partidului romin din 
Ardeal,— Orientul Romin esto o revistă 
a stingei, El propuna schimbări în 
normele de conduită ale Rominilor în 
lupta lor naţionala. 

Fimeraşul (revistă ilusirată pentru 
copii, apare odată pe luna, ubona- 
ment 6 lei pe an, Redacţia și admi- 
nistratia Bucureşti, Str. Ojetari 6). 
Foarte utila pentru copiii din clasele 
primare şi scrisă potrivit cu necesi- 
tățile lor sufleteşti şi eu puterea lor 
de înțelegere. O recomandăm tuturor 


acelora, care simt neroia nanei aseme- 
nea publicaţii, unică in fura noasiră. 

Curierul Liceului (din Ploeşti) nu 

ne-a inţeles. Sintem şi noi penlru ac- 
tivitutoa extra-geolară literară şi gtii- 
țifica a elevilor. Aplandăm cind şeo- 
larii în loc să petreacă prin localuri 
publice ori să spargă geamnrile la E- 
vrei, cetese, tai consemnează cuneos- 
tiuțile dobindite în conferenti {inulle 
pentru colegii lor, ete.—Dar nu inţe- 
legem încă bine penlruee incercarile 
lor— lalalmente juvenile, pentrucă un: 
torii sint adulescenți—să fie dute pu- 
blicitaţii, în „reziste“. Noi găsim eì 
uceste premature rovistu sint primej- 
dioase, de oareco pe lemem că eola- 
boratorii lor, cind vor esi din liceu, 
nu yor depuno pana, ci vor coatinuu 
så fava ariā in proza și în versuri și 
să alimenteze, astfel, seribentiteul din 
zilele noastre, atit de antipatie. 

Revista Porturilor, Navigațiunit 
Comerciale, No. 1,—apare in Brūila, 
eun colaborarea unor oameni compe 
tenți ca d-nii C. Boeresen, Eng, Bo- 
tez (Jean Burt), Paul Florineses, ele- 
tte. Cuprinde interesanto nrlicolo de 
specialitate ṣi tratouză ehesliuui vare 
pot interesa pe oricine. 

Uniunea membrilor corpului di- 
dactic primar, Ianuarie, 1918). 

Ne facom o plăcere să semnalăm a- 
pariția unei reviste a corpului dida: 
tie primar din toată țarn, Noua revistă 
e organul de publicitate al societăţii 
cu același nyme, de curind înființată, 
caro urmăreşte unirea tuturor membri- 
lor corpului diduetie primar — institu- 
tori şi învățători—intr'o mare asocia» 
ție generală, care să poată lucera mai 
eu tărie „la realizarea scopului edu- 
cutiv național al şeonlei primare şi ln 
realizarea dorințelor privitoare la ai- 
taatia morală şi materială“ a corpului 
didactie primar. 

După cum è alcătuit primul număr 
pe care-l avem dinnainte, nu știm dacă 


vam mai avea prilej să revenim asu- 
pra acostei revisto : revista pare o pu- 
blicaţie de spectalitate și ca atare ches- 
tianile ce constitua materialul său de 
diseuție nu cadrează cu preocupările 
de ordin general ale noastre. Dacă 
insă noua rovistă își va propune să 
disente problemele mari naţionale ce 
se pun azi în legătură cu invățimintul 
primar și cu rolul membrilor corpului 
didactic primar în viața economică și 
culturală n ţării, vom fi foarte fericiţi 
să cunoastem părerile pe care invăţă- 
torii şi institutorii Je um în aceste ches- 
tiunt şi să semnalăm observaţiile pe 
care experiența le va fi suggorat. 

De-ocamdată salutăm upariţia revis- 
tei engi constitnirea societăţii pe cure 
o reprezintă şi îi dorim spor lu muncă 
şi reuşită în lupti. 

La Nouvelle Reyne (lunuarie, 
1913). 

Tripla alianţă este titlul unui ar- 
tirol, pe eare reiņofrea recentă niri- 
tatelor dintre Germanis, Nalia şi Ans- 
tro-Upgaria i-a dat prilej lui R. Ra- 
queni să | serie, Am putea adăuga, 
lingă litiul pus de autor, şi vorbele 
„din punet do vedere italian”, pentra 
ca titlul să corespundă exact eouţi- 
uutului, In adevăr, autorul priveşte 
Tripla alianță eu ochii unui italian 
cure e partizan al unei cit mui mari 
aproprieri intre Franța şi Italia, Pen- 
tru Raqueni, Tripla nlianţă „n'a fost 
proftubila derit Germaniei şi Austro- 
Ungarioi*, jur Italia „intron moment 
de spaimă nebună,a căzut în mrejalo 
lui Bismarek*. Azi Tripla alianţă zer- 
voşte doar ca si impiedice o neie- 
rare între Austro-Ungaria şi Italia ale 
căror interese sint atit de contrare în 
Adriatica şi care mai au intre ele şi 
dilerende naţionala. Dar relonbirea 
Triplei alianțe pe un nou period de 
sase ani nu face să dispară antugo- 
nismul dintre elu,—cel mult le opreşte 
dela o acțiune militară. Acesta rămine 
azi, cel puţin din punct de vedera 


REVISTA REVISTELOR 155 


italian, inţălesul şi rostul Triplei ali- 
unţe, şi în această privioțà retonoirea 
ej nu poate f privita decit ca un act 
de prevedere. 

In articolul Albania și chestiunea 
albaneză, J. de Ponteray fara o èx- 
punere a chestiunii albaneze din punet 
de vedare albanrz, atomam, baleanie 
si european. După ce dă o sumară 
dezeriere gengralică a leritorului Al- 
baniei,—o lungă inlănţuire de munţi 
co se intinde între Muntenegru şi Te- 
salin pe coasta mării Adriatice, —au- 
lorul arată împrejurările care au ere- 
iat chestiunea slbanoză, situaţia pe 
care Albenezii au avut-o subt regimul 
Ivi Abdul Hamid, lupta dintre wi şi 
junii-turei, interesele care se cloenese 
în jurul problemei albaneze, De ases- 
meni de Ponteray se ocupă în seurt 
de moravurile şi viala Albunezilor, 
peniru a arèla dilivultatea rare rezultă 
din felul lor da viaţă şi din organi- 
zaţiu lor sociala peulru supunerea gi 
stipinirea ucestoi peam iubitor de in- 
dependenţă. In sfirsit autorul caută 
să arunce oarecare lumină asupra 
rivalilații italo-austriace în chestia Al- 
banici, eum şi marile interese ale Sla- 
vilor şi Grecilor din Baleani, care se 
opun la crearea unei Albanii mari și 
puternice. Autorul e da părere că to- 
tul e do cereal la noul stat ce pare 
menit a-şi lua Biuţa din ruinile bä- 
trinei împărații n sultanilor, și erede 
că la Londra se va da Albaniei un 
slat eivil, frontiere, drepturi şi—oare= 
eare datorii, de care pănă acuma nu 
s'a prea simţil această populație in- 
dependentă a regiunilor celor mai pu- 
ţia cunoseule din Europa. 

Mercure de France., (anuar, 

1913),— Asupra evadării iui Casanova 
din loehisoare au fost intotdeauna oare- 
cate deosebiri de păreri intre acei 
care uu comentat memoriile marelui 
aventurier şi şi-au dat silinţa să vė- 
rifece relalarile sale, să afle numele 
personajelor pe care autorul le a dat 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


numai prin iniţiale ori prin pseudo- 
nime, să reconslitne istoriceşie viaļu 
redată in opera Ini. Dr, Guède e unul 
din acei care eontesta exartitatea po- 
vestirii lui Casanova despre evadarea 
sa; el găseşte că unele amănunte sint 
contrare oricărai posibilităţi, iar altele 
sint infirmate de împrejurări bine sta- 
bilite ori sint rontrazise chiar de a- 
firmărilo faeule pa aiurea de Insusi 
autorul, In articolul de faţă dr. Gutde 
râspunzind lui Adoesse, care intran 
număr anterior al lui „Mercure de 
France” îndreplase oarecare presupu- 
neri şi deducţii de ale sale, recunoaşte 
de bune unele din observaţiile Iui Ad- 
nesse şi işi menține afrmația ră re- 
lainrea fugei din inchisoare nu e re- 
dată exact de Casanovas. De siifel el 
arată că şi alții au desroperit mulle 
ueadevăruri Iin memnriile acestuia și 
vă descoperirile acestea se inmaltese 
pe măsură ce se sindiaza opera Jui 
mai mult. 

Sub titlul de „Nostimade Carly- 
lene", Emile Manson analizează coo. 
versalia pe care seriitorul F. Harris 
o dă en avută în anul din anii 1877— 
1878—1879 cu marele Carlyle. Din 
ceia ce Harris da ca spuse ule lui Car- 
lyle relativ la Goethe, Heine, Shakes- 
pesare, Isus, elen Emile Masson dove- 
dəşle ră „conversaţia“ nu poate fi 
exacið, pontrucă cele afirmate in va 
de Carlyle slal in contrazicere cu pi- 
rerile lui exprimate in operele sale. 
Mai mult, cind e vorbu du Darwin, 
despre care în „conversațiile“ eu Har- 
ris, Carlyle ar f spus că l-a cunoscut 
prin 1821, Masson stabileşte că aceusta 
e cu totul noadevâral, de vreme ce 
“Carlyle nu a cunoscut pe Darwin de 
cit în 1575, Și cum nu se puate hA- 
nui că neadevărurile cuprinsa In „con- 
versațiile* redate de Harris pot fi da- 
torite uitării sau seapärii din vedere 
a lui Carlyle, de oarece acesta şi-a 
păstra! luciditatea pâna In sele din 
armă momente, autorul articolului 


erede că, dica acele „conversații“ alo 
îmi Harris na sint pur şi simplu in- 
senlatr, atunci Harris ari e înşelat 
de memorie, ori în cazal cind sa ser- 
vil de un carnet vechiu în care îşi 
notase ronvorbirea (după cum spune 
el), apoi el interpretează azi cu tolul 
deosebi! si greşit notele sola de ntunri, 

Remareâm ra o curinzitale despre 
revista „Mercare de Frunea* ră, in 
vromile nensten de preocupari mari şi 
urgente de politică mondială, etud 
loste relelalle reviste publică articole 
da actnalitute, pentru revista aceasta 
paroscă nici bu ar vxisia clestinnile 
dela ordinea zilei,—nu are nici un stu- 
diu asupra problemelor de azi. E cel 
pulin vuriua, 

Bivista d'Italia (Decrmbre 1912), 
L. Mazsuecheati, Ugo ṣi Parisina in 
poema din tinereţă a lui Giaromo 
Leopardi. Cum au anunțat ziarele, 
Pietro Mascagni lucrează l» o dramă 
muzicală, a eñrei libret „Ugo şi Pa- 
risina” va [i seris do Gabriele D'An- 
nunzio. Legenda ureslei Fedre medie- 
vale, care a plătit eu viața lubirea ei 
criminală cntră ful său vitreg, si-a rã- 
pătat nimbul romantice prin poema lui 
Lord Byron „Parisiua”, 

Mult mai puţin cunoscut e faptul 
că şi Giacomo Leopardi, in poemul 
său, intitula! „I Appressamento della 
morte” (Apropierea morții), seris cind 
era ia vristă de 18 ani, in lanuarie 
1816, dedică acestei pererhi neroro- 
cite un pasaj lotreg din cintul al 
2-lea. Aceasiă poema, considerată de 
Leopardi ca un păcul de tinereță, n'a 
văzut lumina tiparului decit foarte 
Virzio, în 1850, ciod a publicat-o Za- 
nino Volta după mannsrrisu! păstrat. 
Venilă aşa de tirziu, cind arta poetu- 
lui englez, consacrate deja de mult 
imortalitalea acelei perechi indrăgos- 
tite, ju natural ca mulţi să so gin- 

dească la o influență byroniană, dat 
find ca poema engleză a upărul cu 
un an innuinte de a fi seris Leopardi 


REVISTA REVISTELOR 157 


pe usa, Criticii en influență, însă, sus- 
Vinuri părerea că totilnirea celor doi 
poeți asupra uceluiaşi subiect a fost 
intimplătoare. Dacă ar fi aşa, zice au- 
torul acestui articol, atunci ar trebui 
să se găsească un râspuna la intre- 
barea: De unde a putut Leopardi |să- 
şi estragă inspiralia ? Innaiute de By- 
rom, Ugo şi Parisina, nu aparțineau 
încă literaturii, în grupa acelor solii 
inhdele idealizate de poezie. Dela 1425, 
cind a avut loc inlimplaroa acenstu, 
pănă la 1516, singurul literat, la care 
ar Îi pulul recurge Leopardi, în afara 
de Byron, e Bandello, care in nuvela 
44 din tomul Îl o povesteşte. 

E foarte puţin probabil ea Leopardi 
să fi citit în 1815 nuvelele lui Ban- 
dello ; chiar însă de lesar G celit, e şi 
mai puţin probabil că ar A putul că- 
pāta inspirația, uşa cum se vede din 
poema sa. Felul eam Bandello po- 
vesteşte iubirea Parisinei, i-ar fi pro- 
vecat lui Leopardi mai degrabă dez- 
gost decil mila și admirație. Ipoteza 
cea mai plauzibilă deci, e că Leopardi 
sa inspirat dia poema lvi Byron. 
Pontru aceasta nu o nevoo ca Loopardi 
să o li citit; poema poetului englez a 
făcut mult zgomot si numeroase dări 
de seamă au apäiut prin revistele şi 
ziarele timpului şi chiar dacă cele două 
periodice—Bibliolera Italiana şi Spet- 
tatore—care veneau regulat in casa 
poetului din Reeansti, nu conţia ni- 
mie in această privință, nu sa poale 
alirma că acestea erau singurele ziar- 
care puleau să cadă ln mina lui Leo- 
pardi. 

Dentsche Rundschan (lanuar 
1313). Erick Schmidt: Otto Brahm. 
Directorul teatrului „Lessing“ din Ber- 
lin, a mürit nu de mult, în vristă de 
abin de 55 uni, In mişcarea artistică 
din Germania el ocupa unul din pri- 
mele locuri; el, cași Antoine in Pa- 
ris, reuşi să impue publicului teatral 
modern, maj ales pe lbsen, care apă- 
rea pe scena teatrului său, in fiecare 


stagiune, de mai multe ori, în cicluri 
complecte, Prof. Erich Sehmidt, un 
prietin intim al său, li consacră cite- 
va pagini in acest număr, ca unui 
fost colaborator al acestei reviste, cip- 
tigat oi de câtră Wilhelm Scherer. 
Erich Schmidt se ocupă de Brahin nu 
aut ca de un vestit director de scenă 
eit ea de un talentat istoric literar. 
Otto Brahm, de origină din Hamburg, 
şi-a facut studiile superioare la uni- 
versitatea din Strasburg, unde a pro- 
movat pe baza unei foarte erudite Ju- 
erări asupra „dramei cavalerești”, Şi-a 
inceput cariera literară ea erilie tea- 
tral la „Vossisehe Zeitung”, incurajat 
fiind de Fontane. In curind publică 
mai multe studii de istorie lilerură, 
care alraseră alenjiunea specialiştilor. 
Cel mai reușit din toale fu studiul 
sbu asupra lui Kleist, care la 1911, 
cu ocazia centenarului lui Kleisi, a- 
pāru intro a doua ediție, pusà lu eo- 
rent cu toata literatura ştiințilica £- 
sopra poelului. EI eare nu era unul 
din admiratorii lui Schiller, şi care a 
incereat să modernizeze po scenă 
„Rabale und Li: be”, a pornit să serie o 
„biograñe* a marelui poet german, pe 
care diu nefericire n'a apucal să o 
ispråveaseñ. Brahm a intemeiat, in 
1859, întreprinderea numită „Freie 
Bühne”, caro pe lingă multe experi- 
mente indoelnice, a făcut cunoscut u- 
nui cere intins dia publicul german, 
opere ca „Strigoii“ lui Ibsen, „Pule» 
rea inlunerieului” a lui Tolstoi, „Ina- 
inte de răsăritul soarelui“ şi „Ţesă- 
torii* lui Gerbart Hauplmunn. Din 
Soplembre 1895, mai intäiu în Deut- 
sehes Theater“, apoi în „Lessingthea- 
ler” se consacră numai netivitaţii 
de direclor de teatru, Ibsen, Gerhart 
Haupimanna, Sobolizier şi înca puţini 
alți autori moderni, formară exclusiv 
repertorul teatrului său, a câcui tru- 
pă, datorită muncii fără preget şi ma- 
relui talent de regisor al lui Brahm, 
deveni uga din cele mai vestite din 


158 VIAȚA ROMINEASCA 


Germania, Dai ani incă mai voia să 
rămină in fruntea teatrului şi apoi 
voia si se ralragă spre a so consa- 
cra exeluziv istoriei literara— soarta 
însă a hotarit altfel. 

Dentsche Revue. (anuar 1013). 
Hussein Dechahid, Tinăra şi bătrina 
Tureie. Autorul, şef redactor al zia- 
rului „Tanin“ şi fost deputat in Con- 
stantinopol, vra să explice in avesl 
articol, publicului «uropean, pricinile 
căderii regimului june-ture, Xeinţele- 
gerile, zica el, care stăşie imperiul 
ture, de patru ani incoace, nu sint re- 
zultatul unei lupte intra idei. Cind 
junii turci uu făcut să se dea țării o 
constituție, Europa s'a lăsat ingolatā 
de cuvinte şi a crezut că noul partid 
ar A un partid liberul şi progre- 
sist, In realitate însă partidul junilor 
turei cuprindea în el şi elemente li- 
berale şi elemente conservatoare, A- 
teste forțe eterogene nu erau înțelese 
deci! asupra unui singur punct: inla- 
turarea regimului despotic. Comite- 
tul „Unire si Progres" se compunea 
din toute elementele cinstite ale Tur- 
ciei, care nu mai putea suporta regimul 
de teroure și necinste al Jui Abdul Ha- 
mid. Daca acestui comitet iar f fost 
dat să rămină mai multă vreme la pu- 
tere, e] sar fi seindat eu siguranță în 
două părți şi-ar f inceput atunci o luptă 
de idei, eare pentro viața politica n Tur- 
tiei ar ñ fost o binefacere, Oamenii 
vechiului regim insă, după ameţeala 
primei izbiazi n junilor torei, şi-au ve» 
pit repede în fire, s'au adaptat noilor 
împrejurări şi serviadu-se da armele 
po vare tocmai nova constituite li le 
punes Ja îodămină, ndien libertatea 
presei, a adunărilor, a vorbei, ince- 
pură lupta tocmai în contra acelora 
ce däduso patriei o eonstitutie. S'ar 

părea eà ar fi iocopul o lupta Intre 
partide, in realitate insa øra lupta 
conrupțioi şi a necinstei contra ace- 
lora ea le luaseră avantagiile vechiu- 
lui regim. In aceustă lupta junii turei, 


au fost Invingi. Penlruce ? Siol două 
feluri de pricini. Mai intăiu sint vino- 
vați înseși junji turei; în sinul lor 
chiar, elementul adevărat progresist 
şi liberal era în minoritate. Pentru 
a nu jigni suseeptibilităţi ei trebuiră 
să faca roncesii insemnate ideilor con- 
servatoare, Aceasta le-a adus perde- 
rea multor simpatii. Cu toate eonee- 
siile însă, elementul conservalivo-la- 
natie nu putu fi ciştigat şi deaceia po- 
litica june-tareă nu puta câpata o di- 
reeţie unitară. Ia al doilea rind, mai 
toți şefii juni-turei erau oameni fárā 
experienta politica ; ei trebuiră, în o- 
para lor regeneratoare, să sa servens- 
că de funcţionarii vechiului regim- 

fură puşi deci in situaţia de a eladi 
pe o temelie pulredä. In contra tine- 
rilor turei se coalizoză toți acci ale 
căror interese fusese lovile prin răstur- 
narea vechiului regim şi aceştia du 
seră campania cu armele cunoscute 
lor: calomaiu, intriga şi necinstea. 
Mulțumită faptului că marea majori- 
tate a publicului tare se dezintere- 
seazi compleet de ufacorile publice, 
ei au reușit pentru un moment să ca- 

pele iarăşi puterea—enre a fost ur- 

marea acestui fapt pentru Turcia, se 

ştie, 

Sozinlistisehe Monats-Helte 
(lanuar 4913). Roman Strelisow, Plotr. 
Alexeicviei Keapotkin, Artiritutea 
intelectuală a marelui anarhist rus nu 
este organie legala cu mişcarea de i- 
dei propria poporului raa—asa eum e 
acea a jui Tolstoi, Herzen, Luwrow 
ori Plechanow. Tdsite Ini RKrapotkin a- 
parțin mai mult omenirii intregi de- 
eit Rusiei şi el nici n'a avut in ve- 
dere poporul rus deci! într'atită Intru: 
cit şi el e oparte a omenirii. Cu toate 
acestea persomilitalea sa spiritusiă 
poartă adine întipărită pucoteu tme- 
diului rus, din carea eşii: ol estu wt 
product tipic ul istoriei ruse, toate e- 
lamentale psihicului său răsar din ji- 
mintul rusese. latr'un sat ruseste, ja 


veni el un duşman a) tiraniei şi al o- 
Forţa distruetivă a absolatis- 
mului rusese Il impinge la celălalt 
extrem —anarhia, In virsta de 15 ani, 
e] fu trimis de tatăl său la Peters- 
burg ea să între in corpul pajilor ; 
in acest mediu, direcția democratică 
a firii sala, prin contrast, s'a intărit 
şi mul mult. Numai dragostea pen- 
iru Tar, lasuflețită lui din copilă- 
vie, mai era puternică în el. Cind 
in 1359, in vristă de 17 ani, scoase 
un ziar revoluționar (în troi exem- 
plare surise eu mina), el era încă con- 
stituționalist şi pleda cu căldură pen- 
iru necesitatea unei constituții în Rusia- 
Mai tirziu, cind avu ocazia dea ecu- 
noaşte mai de aproape pe ţarul liba- 
rator, entusiasmul lui se răci muit, 
După absolvirea studiilor sale, el primi 
o slujbă administrativă în Indepārtata 
Siberie. In cei cinei ani trăiţi acolo, 
aru el ocazie să cunoască viaţa a 
multor feluri de oameni şi si medi- 
teza mult asupra evadițiilor vieţii o- 
meneşti. Aici ajunse el la convinge- 
rea ci „omul e mai bun decit in- 
stilnțiite omenesti", Siberia ia dat 
multe sugestii poolru viitoarea sa 
doctrinž, nu numat negativo ci şi po- 
zitive; maf ales din punetul de ve- 
dare din urmă, a avut o mare influ: 
enlă asupra Îni secta Duchoborilor. 
Anarhismul lui Krapolkin îşi are ri- 
dăvina în experiențele sele din Rusia; 
alingerea cu mişcarea europeană upu- 
sună, nu ia dat decit ultima formu- 
lare. Aceasta atingerea s'a intimplat 
in 1972, cind el pentru prima dată 
veni în Belgia şi în Elveţia. Cu mare 
zel se apuri el de studiul mişcării in- 
ternalionale muncitoreşti gÈ aici se 
hotări el să-şi dedice viața poporului 
muncitor şi să se desparta de chisa 
din care făcea parte. El devine un 
membru ul Rusiei suptâmintene, Cu- 


REVISTA REVISTELOR 459 
o ————— 


eit însă mai intensiv sè ocupa el cu 
mişcarea internaţională, cu atit mai 
mult trebuia să observe el opoziţia 
dintre cele două direeţii care atuneea 
işi disputau mişcarea, E ușor de in- 
jeles că el, cu temperamentul sân, 
trebui să se depărteze de socialismul 
parlamentar şi să se apropie de Ba- 
kuniamul fedoraiiatic. 

Srpski Knjizevni Glasnik. 
(Belgrad, 16 lanuarie 1913. Are intre 
altele un articol, în care so arats re- 
pedeu dezvoltare ce o ia prera ziare- 
lor şi a revistelor in Serbia şi eu de- 
osebive 'n Bolgrad, in focare an. După 
statistica ce o dă aici se vede că in 
a. 1912 au eşit in Serbia, eu lotul 19% 
ziare, dintre care 126 in Belgrad yi 
71 in restul țării, peste tot cn Dă mai 
multe decit in anul trecut. Tot in arest 
an an apărut 20 da reviste literare; 
ştiinţifice şi politice, adică 4 mai in Ilk 
decit unul trecut. Apoi, în 1912 au e- 
şil 69 revite de specialitate (pentru 
agricultură, vinătoare, poștă şi țelegraf 
tragere la ţintă. poliție, cai ferate, 
biserică, oştire, ete), adică 12 majl 
mult decit în anul trecut 1911. 

Dintre celelaliu orage ale Serbiei, 
cel mai rivnitor de cultură este cum 
rezultă din aceasta statistiză, Nişul; 
căci, după Bolgrad, el ure cele mai 

multe ziare: 17 in 1912, faţa de 10 
din anul trecut, pe cind toste celelalte 
oraşe din Serbia au mult mai puţine: 
Kragujevac 9, Pozarevac &, Sabac 8, 
Negotin 5, Valjevo 2, Pirot 3, ete. 

The Contemporary Review, 

(Innuarie 1913), D. de. E.J. Dillon—.„Ce- 
rerile Bulgariei*—sa ocupă de com 

diţiila pa care delegatii Bulgariei vor 

sa le impua Turciei pentru inrheerea 
păeli. Punctul principal e cedarea de 
căteă Turei a Adrianopolalui. Bulga- 
rii vor si reduca Torcia europeană la 

Constantinopol, eu puţin teritoriu in 
jur. E sigur cà Bulgarii na vor re- 

pusta la Adrianopol, chiar in cauza 
celei mai ernice rezistenți a cetăţii. 


190 „VIAȚA ROMINEASCA 


Delegații Bulgari cer uitarea trecutu- 
lui și vor ră lucreze pentru a asigura 
o pare traivira şi o prietenia sinceră 
pentru prusperitatea ambelor țări be- 
ligerunte în riitor. Pentru arest mo- 
tiv— deopotriva de hotaritor şi pentru 
Turcja yi pentru Bulgaria— delegaţii 
Bulgari nu pol să renunțe la Adria- 
nopol, Europa doreşte şi ea cedarea 
Adrianopolului in minile Balgarilor, 
cărei allfel aceasta cetate ar sta ca 
un spiu iritant in coasta Balgarioi ce 
ar perpetua chestia orientulni, inlra- 
aind necontenit o politica războinică 
din partea Bulgariei. Turcii oferă o 
frontieră la zero mile engleze depăr- 
tare de Adrianopole, pe care Bulgarii 
n'o accepta și declară că în asemenea 
imprejurări na namai că nu Sar pa- 
lea lega vr'o prietenie intre Bulgaria 
- şi Turcia în viitor, dar pacea n'ar pu- 
tea dura nici cinei ani. Argumentul 
insă are două lăiușuri căci tat aşa de 
bine posta (i intors de Turcia impo- 
triva Bulgariei, Apoi, cum Rowiuii 
trăeac în raporturi prietenești eu Bul- 
garii de treizeci şi trei de ani, spun 
«delegaţii turel, deşi singuru linie fe- 
rata a Hominilor la mare e dominuta 
de Silistra ? Pentrure Bulgaria ar îl mai 
sensibila decit Romioia in ințelepeiu- 
nea ei politică? De sigur va moti- 
vele Turciei de a rofuza cedarea Adrin- 
nopolului siot lot atit de raționale şi 
de logice caşi ale Bulgariei—siat chiar 
tot ueeleaşi. 


m ae 


The North American Review. 
(lanuarie, 1413). D. Sydney Brooks 
— „Europa şi Războlul-—arala starea 
actuală a raporturilor politice dintre 
diferitele state diu Europa, determi- 
pată de conflictul baleanie, şi-şi exprimă 
speranța că orizontul se va Insenina, 
In defioiliv imprejurările par că favo- 
rizează pacea. Eurupa are oroare de 
a incepe un războiu pe un protext a- 
tit de absurd eu eşirea Serbiei la 
mare: oricită retorică s'ar chellui pe 
tema coniietului inevitabil Intre Teu- 
toni şi Siuvi, Germania şi cu Anglia 
fue slorţări sincere să slabileasea un 
compromis şi să dea o satisfactie po- 
poarelor prea sensibile în acest eon- 
flict de interese. Franţa de asemenea 
s'a silit să găsească formula de re- 
conriliare. Nimeni nu vrea războiu, 
eu atit mui puţin aliații baleanici, care 
s'ar malţumi cu stâpinirea a o zecime 
din ceia ce au cucerit prin războiu. 
Oricine ştie cå dacă focul se aprinde, 
nu se ta pulea linge pâna ce toate 
puterile din Europa îşi vor vărsa sin- 
gela până la complectă istavire. Franţa 
va fi silită să sara în ajutorul Rusiei 
şi Germania tn al Austriei, iar Anglia 
Be va gåsi sililă şi ca sä Intre in luptă. 
Această perspectiva inspiră alita u- 
roare diplomaţiei, cure s'a aralut pană 
acum atit de flexibilă şi adaptabila ta 
nelunla criză europeană. E de exuzut 
că en nu va îi învinsă până la urmă şi 
va putea asigura Europei pacem. 


a... 


1913. ANUL VIU 


FEBRUARIE. No. 2. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR ; | 
A. D. Xenopol. . . . . Proprietatea mare şi cea mică în trecutul Jë- 


N. N. Beldiceanu . . . Fetița doctorului, y 
e te nea cărților (Brand). 
Seo. bait aa ala cere i aer «de rară (ra după Shakes- 


à Patopil, 
T. A. Bădărău. . . .. topul, . 

iy ri} 
3 E Eta d Sirah Paris (Criza dela Comedia Fran- 
= > cesă.—u L Emmseade”, piesă îm patru acie 
de d mt Kistemarkers—Un duel sentr 
tional. -~ Critica dramaticd.—~Suctesul pieselor 


iotice—Ultimu?] roman al d-hui Maurio» 


i), PERA í 
Serisori din Hueneina (Situaţia şcolilor prii- 
pp ger anului  1941.— Lapte Ro- 

mu trai, fevenul yeotar)j îi 
Cronica științifică | Inrîurirea industriei oute- 


Un Hucovinean . 


D. Pisoschi. - 


i am climei), 
Ce jusidied (Judecðdtorul! pema). 
Miscellanea (Curentele literare gi eriticii—Mi- 

litarismul şi individualismul englez.—Rom® 
mia ia presa și literatura strdind.— Diverse. 
— Dela redacție), a E A 

Viaţa Rominească, . . Apel cdtră cehitarii gi prietenii „Vieţii Rom 
~ negii“. 


- = D 

Kötenzit: Natalia Nogru. „Mărtarimeniie; M. V. Chiritemeu. „ărănimernle, — 1. 8 

a E aa Oro iiae Beran Adia Jabiren. >i Pr 1, „Musee, Ele 

smal in Romina. powa bizantină gi fanariotă: D. Paan, „Piloi pin erens ina oara = a 
la taiversitataa din Wacaresti*; jon Iowesmi. „A ehali 

Pascu. „Aunxcie macedo yi române ucatesalei 


N. Cine. e. 
P. Nicanor & Co. 


erau je te: nvenicá i becali Oo- 
portanta e] . N. Leon. „Contribaţiuni la stadiu 
p4 lje eea a mia ia f Aaronen 3 pat B.— Lucha Sturdza. „Autorul şi arta dramatică”, 
E. 0.—0, H Chesterton. The Victorias pye in bterature”, 


Revista i vast 
peer itarar 3 aa iana y g itela: „Proòlema patzdur eu mal melte 4i- 
di 27 roi e a g rară, ore EAR met e “Tureilor*; 1. dn Puuberay : Per mar 
peairemapr și ehestiunte albaneză”: Maurice : „Lapta pentru sn - EMES 
Ta pocumenis du Suea Priman oag É „Sir phioitasea Kerai esii, rA dep “ie ur 
5 *% E. Dusman! „Ro Mediterane mo 
Dare 3 w Alossandro Delia sutat „A a deit Grori până ia Winsk Iman 


Bibliogenfie. 


LAŞI 


Redacţia şi Administraţia: Str. Cuza-Vodă 52 
1913 


Viaţa Romîneascu 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ; C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an . b . + è . 15 jol 
Pe jumătate de an A ` b x 9, 
Un număr 3 De 


Abonuţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebut să plătească in plus 4 lei pean yi 2 leipe X an, ca indemni- 
zare pentru ineasatori 


; Pentru învă hori, preuii de sat, primar! şi funcţionari sătezti, stw- 
agenți și elevi, pe an {5 lei, pe jumătate de an 7.50.— (Acestia pot plati im 
trei rate a eite 5 lei lrimise ca anticipare). s 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


e nn . š è x s A 153 voroane 
Pe jumätate de an b e à A 7 cor, î bh, 
Un număr . 3 2 coroane 


Abonamentu! anual se poate achita in trei rate de cite cinei ' 
Pe baka w saa la: p ei rale de cite cinei coroane, 


IN BASARABIA: 
e an ó p i n b 5 ruble 
Pe jumătate de an i E s 3 + ruble 
Un număr 1 rubla 


Abunamentul anual se oul i lati | foca ioui i 
RE car ma porte pi n arè două lumi cite 2 ruble, 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an - j c $ è 5 22 jei 
Po jumatate de un > A è A il lei 
Un număr . s $ 2 lei 50b, 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redactie nu se innapoiazä ; in schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice in revistă, vor fi 
ingtiinfafi, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcțiunea Revistei. 


Proprietatea mare și cea mică în tre- 
cutul Ţărilor Romîne ” 


In timp ce în clasa nobilimii romine se intimpla acea trans- 
formare care o impingea câlră dregătorii, în straturile de jos a- 
le societăţii se petrecea o alta care o arunca tot mai mult în ro- 
bia câtră marii proprietari, Se incepuse acel proces fatal de 
absurbire a proprietăţii mici de câtră proprietatea mare, care s'a 
stimpârat abia în timpurile noastre, şi atit de vajnice erau pri- 
mejdiile ce incunjurau pe proprietarul mic, incit a trebuit feno- 
menala lui iubire de moşie, spre a apăra de o distrugere totală 
acest preţios element al economiei oricărui popor. 

Am văzut la studiul descâlecării cum prin însuși faptul co- 
bortrii Rominilor din Transilvania, locuitorii Munteniei şi ai Mol- 
dovei incăpură intro stare de supunere câtră elementul în mare 
parte nobiliar venit de peste munţi. Din această supunere se 
explică clasa rumimlor din Muntenia şi a vecinilor din Moldova, 
a căror origine se urcă chiar la timpul descâlecării. Este insă 
invederat că, la inceput, aceste denumiri insemnau mai mult un 
raport de supunere socială, care numai cit mai tirziu aduse după 
sine roadele sale fatale şi în domeniul economic, La originea 
lor atit ruminii cit şi vecinii erau indatoraţi numai la facerea u- 
nor munci în favoarea boierului sau a Domnului de care ascul- 
tau. Așa erau locuitorii satelor domnești, care prin dăruire de- 
veneau boiereşti sau mănăstirești. 

Pierderea proprietăţii de cătră locuitorii Intraţi intrun ra- 
port de supunere câtră stăpinii lor nu se făcu într'un chip vio- 
lent, ca o urmare a descălecării; căci acest eveniment nu fu o 
cucerire cu sabia a pâmintului Ţărilor Romine, care să fi ingă- 
duit o asemenea urmare, ci fuga unei poporaţii asuprite, ce căuta 
un adăpost In contra prigoniriler, dincoace de munţi, Cu toate 
aceste, deşi pribegi, boierii de peste Carpaţi nu puseră mai pu- 


*) Un capitol din ediţia Iba a Istoriei Rominilor pregătită acum de d. 
A. D. Xenopol. 
Li 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


ţin în lucrare o stăpinire asupra norodului ce-i primise în sinul 
lui, cum se întimplă întotdeauna cind omul mic găzdueşte pe 
unul mare, Despoierea țăranilor de proprietăţile lor nu fu ur- 
marea unor împrejurări politice, precum se întimplase lucrul tn 
Anglia, pe timpul cuceririi normande, sau în Irlanda după acea 
engleză, ci a unora economice. caâre—apăsini tot mai mult pe lo- 
cuitori —1i lăcură să-şi piardă ocinile şi să rămină in mare parle 
ca muncitori pe moşiile marilor proprietari. Numai cit mai tir- 
ziu, cind, cu trecerea timpului, țăranii supuşi ajunseră în o a- 
tirnare tot mai deplină de stăpinii lor, autoritatea dobindită de 
aceştia asupra libertății și muncii lor se răsirinse tot mai mult 
asupra proprietății lor. Intruci! persoana țăranuiui devenise lu- 
crul boierului, era neapărat ca şi intinderea personalității sale 
în afară, subt forma dreptului de proprietate, să incapă şi ea tot 
in stăpinirea lui. Altfel țăranii supuşi începură a ñ consideraţi 
ca neavind păminlurile lor, ci ca locuind pe proprietățile boie- 
reşti sau mănăstirești. 

Flemeniul ţăranilor supuşi sporia insă necontenit prin co- 
borirea în rindul lor a moşnenilor scăpâtaţi, care se vindeau ru- 
mini sau vecini, puternicilor zilei, Ei incăpeau în rindul şărbi- 
lor, impărtășind intotdeauna soarta majorităţii în sinul căreia 
intrau, 

Dacă originea țăranilor supuşi și deci a şărbilor de mai 
tirziu este de căutat în faptul descălecării, inmulţirea şi adăugi- 
rea lor se făcu din pricina greutăților ce se năpustiră asupra lor. 


In timpurile cele dintăi ale istoriei Țărilor Romine, am vă- 
zut că armata slujia pe a ei socoteală, îngrijind singură nu nu- 
mai de îmbrăcămintea şi înarmarea ei, ci chiar şi de hrana tre- 
buitoare, Această indatarire era impusă tuturor proprietarilor de 
pămint. Ei erau datori să slujască călări, şi se Impărțiau in 
boieri, curteni şi câlărași sau slujitorii câlări (luați din moşneni sau 
răzăşi). Pe lingă armata călare era acea pedesiră,darabanii, ce 
slujiau cu leală ; apoi oștirea „in dobindă* care constituia aşa 
numitele miliții, cu participare la armată, nu obligatoare ca acea 
a boierilor, călăraşilor şi dărăbanilor, ci voluntară. 

Indatorirea de a sluji in armată pe propria socoteală pu- 
tea fi purtată fără pericol de clasa bogată a marilor proprietari, 
nobilii sau boierii; nu insăde acea a răzăşilor sau moşnenilor, 
cărora mica lor părticică de pămint abea le procura zilnicul 
traiu. Se repetă deci şi la Romini, același fenomen pe care-l 
experimentaseră străbunii lor, Romanii. Pecind insă la Romani 
cetățeanul sărăcit răminea în oraş, unde trăia din vinzarea drep- 
tului său de vot câtră cei bogaţi ce aveau nevoe de el, țăranii 
romini neputind „răbda şi duce atitea greutăți*, după ce-şi vin- 
deau proprietățile, rămineau ca rumini sau vecini pe moşia bo- 
lerească în care pămintul lor se prelăcea. 

Imprejurarea vinzării de păminturi pentru a tatimpina ne- 
voi de oaste, este dovedită prin mai multe documente care, deşi 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ȚĂRILOR ROMINE 163 


e a 


aparțin unei epoci mai tirzii, nu fac decit se repete fapte petre- 
cute fără indorală în chip mult mai des în acea pe care o cer- 
cetim, Prin unul, tirgoveții din Piatra (Neamţ) mărturisesc că 
venindu-le poroncă dela Dabija Vodă (1665) så dee oameni de 
oaste (cind cu expediția turcească sfirşită prin iniringerea dela 
Leva in Transilvania) „Mau avut putere ca s3 rabie atita nä- 
voie și s'au socotit cu tot tirgul ca să vindă o dumbravă mā- 
dăstirii Bisericanilor pentru 20) de lei bătuți*, Un alt document 
este acel al breslei butnarilor din acelaşi oraş, câreia tot Dabija 
Voda îi impusese trimiterea de oameni de oaste. Breasla find 
lipsită de bani, arată cum „a vingut niște delniți ce au fost a 
noastre, a butnarilor, sfintei mânăstiri a Bisericanilor, cină au 
vindut și tirzoveţii dumbrava, cind a trimis Dabija Vodă pe Du- 
mitru Banțăş şi pe Constantin Arabu să fach oameni de oaste") 
Alt document tot din veacul al XVila, însă [ară data anuala, 
este scrisoarea unuia lancu din Dumeşii care se roagă de Pos 
telnical lordache „să | scoată dela siujbă, caci îl propese şi-l 
gătue de oaste, şi ei e sărac, ceia ce în faptă nu prea era asa, 
de oarece lancu fAgäiduegte Posteinicului 50 de stinjeni de pa. 
mint, dacă izbieşte sal scoată dela oaste“. Mai amintim apsi 
documentele aduse mai sus prin care curtenii căutau să scape 
de curtenie şi de dârile legate de dinsa, lepădindu-se de moşia 
moştenită dela părinți, 

În alară de această nevoie a oastei, apâsau asupra tāra- 
nilor tacă o mulţime de altele, Așa, intăia, năpăstile pentru morţi 
de om aflate pe maşiile lar şi chiar până în cuprinsul a 12 sate, 
şi care pricinuiau grele gloabe şi despăgubiri cătră fetele dăunate, 
Am văzut mai sus cum Bogdan ful lui Lăpuşneanu ia ca dom- 
nesc satul Albotenii, pentru a despăgubi pe niște Greci despre 
uciderea unui tovarăș al lor. Satul apoi fu dat boierului Albotă 
ce locuia în el şi-i dăduse numele prin vaza lui, pentrucă acest 
boier răspunse greaua gloabă impusă țăranilor, Alt document 
mult mai nou, dar care reproduce acest vechiu obiceiu, este din 
1780. In cl vedem pe armașul cel mare apucind pe leremia 
Misaiu pentru o moarte de om întimplată pe moşia Turceștii şi 
Misaiu neavind cu ce plăti amenda, i se ia o parte din moșia 
lui. 2) În 1622 găsim un alt document straniu, în care un Țigan, 
Dumitru, se vinde cu toate ale sale, negustorului Stan „cum să-i 
fiu Tigan de moşie şi de strâmoşie şi mi-a dat un cal drept 600 
de aspri şi hier 20 de ocà dirept 200 de bani de mi-am făcut 
ciocane şi mi-au dat o pereche de foi drept un galben şi am 
mai luat cu Dumitru Ţiganu ughi 6 de mam plătit de un Ture 
ce mi-a căzut asupra. *) 


De aceste năpăşti se vor fi abâtut pe fiece zi pe capul oame- 
nilor nevoiaşi, și adeseori vor fi fost. siliți să se vindă rumini sau 


1) Arh. ist, 1, 1, p 8. 


lorga, udi gi Deggmene, V p 38, 
3) Arh. ifa D. 1, P m 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


vecini, precum se vinduse Dumitru Țiganul rob, spre a se putes 
mintui de ele. Am väzutla domnia lui Mihaiu Viteazul cum 
Knezii şi moșnenii se vindeau pe Intrecutele şărbi cu ocinile 
lor, câtră boieri, sau erau supuşi sub stăpinirea domnească, pen- 
tru a se plăti de grelele biruri ce le cădeau necontenit după 
grumazi. 

Aceste vinzări sau luări de moşii pentru neplata dărilor 
câtră stat sau a datoriilor câtră feţele mai mari, se intilnesc in- 
toate părţile prin documente, Așa unul din 1634 dela Moise Mo- 
vilă cuprinde un șir de 13 cumpărături făcute de pârcălabul 
Patrașcu Boldescu dela deosebiți răzăşi. Unul din ei iși vinde 
pâmintui pentrucă „părcâlabul li plātise darile în trei ani; altul 
„pentrucă le plâtise multă vreme“ ; al treilea pentrucă nu putea. 
răspunde boierului datoria de 2 boi și 20 de lei; al patrulea 
pentrucă innecase o iapă de preţ a boierului, şi așa mai de- 
parte !). Alt document din 1643 ne arată pe Mateiu Basarab 
dind lui Stroia vistierul să țină meşia Vulpeşiii „pentrucă acești 
oameni hicleni fugiseră de bir, iar boierul plătise birul pentru ei*. 
Tot Mateiu Basarab dă lui Neagoe logolâtul „trei delniți ale unor 
oameni ce lugiseră In țara ungurească“. Un document din 1646 
ne arată pe același domnitor dind jupănesei Ilenei cluceresei ot 
Păârdeşii voia „Să stringă pe toți oamenii fugiți, ori unde li va găsi. 
si ai duce la Părdeşti să-şi plătească birul şi să fie jupănesei 
Ilenei rumini ohabnici în veci, pentrucă ei au fugit și a doua 
oară şi au lăsat birul asupra jupânesci Ilenei, de sint trei ant 
de cind plătește“. Prin alt document din acelaşi an (1646) Mateiu, 
Hasarab ia ca domnesc salul unor megieşi ce iugiseră din el. 
Acest domnitor care părea că vrea să se Intreacă cu Mihaiu Viteazul, 
in stingerea răzășşilor, amenință pe alți megicşi că „dacă nu 
vor plăti datoria cătră logofătul Dudescu, li va da pe toţi ru- 
mini d-sale“, In un alt document din 1649, nişte săteni din 
“Tătaru, anume enumeraţi, mârturisesc că „i-a luat vornicul In 
„hizăşie şi i-a scos din inchisoare ca să şedem să plătim birul, 
si incă am făcut şi jurămint să nu-l 'nșelâm; iar după aceia nus 
ne-am ținut de cuvint şi am fugit”. Urmarea a lost că boierul 
le-a luat moşia ?). 

Un document din 1610 arată pe unul Tudor din Voineşti, 
(Muntenia). că ar datori de O ani jupinului adecă boierului Mi- 
haiu cu 7,700 de aspri, şi că-i „pusese zi* in mai multe rin- 
«uri pentru plata acelor bani, dar nu o putuse face; „iar acum. 
m'am rugat de mi-a pus zva la sfeti Dimitrie, iar să nui voi: 


| Ghibânesea, Japi i Zapise, Iu I, p. 25. 
2) 1643, Acad. Flom, TA Su ; 1646, luă Studii şi Doc, F, p- 
IR?; 1646 Acad. rom, XLII 114; 1449 Ibidem, XCII, 17. Vezi ṣi alte 
luări de int pentra bir, din cele nenumărate și s'ar puten aduce: lor 

Wudii și Doe, V, p. 125 (1677) „pentru Albeni 500 de aspri două birat. 
1586 p. 457: Deagoşcoleari mozis oštrå Chiron edoi îi plátiso birul; (157%) £ 


Vlăeosea vinde moşia ei ln vama dọ bir. 1579 p: 435: Neagu plătește 1500- 


e lei birul lui Stroia; poutra acești bani I se fa moşia Alboni şi a. m. & 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ȚARILOR ROMISE 165 


putea plăti asprii la zi, iar cu să-i fiu rumin cu feciorii mei şi 
“cu toată moşia mea“) 

Alături cu aceste vinzări mărunte de moşii răzăşești, intil- 
nim şi inghițiri mai mari, Un document din 1592 enumeră cum- 
părâturi ale boierului Andreico biv părcălab de Roman dela un 
număr mai mart de răzâși din hotarul Virtopului: Stan și Gliga 
copiii Oaului; Varvara fata leremiei; Mihail, Anija și Magda- 
lina surorile lui; Vasile fiul Sorcăi; Petriman şi sora lui Tim- 
poaea fiii Creţoaci; Costina fiica Mariei; Gavril şi sora lui O- 
glindoaca ; lonașcu, Vasile, Miron şi Ana copiii lui Drăgan co- 
misul (un răzăş ce se innălțase in boierie, dar nu avuse incă 
timpul de a face avere); lonașcu şi sora lui Odochia copiii Duscâi ; 
alt lonaşcu fiul lui Nicoară; Simion şi fratele său Pintea; Toader 
şi sora lui Maria copiii lui Uscatu—toţi aceştia vind prin 11 
zapis= pârțile lor din moşie Virtopul, „ce se vor alege*, bo- 
ierului Andreiu. Era deci moșia devălmaşă, răzăşească. Prețul 
vinzării variază, după intinderea bucăţilor de pămint, între 16 
zloți partea lui Vasile fiul Sorcâi şi 120 partea lui Gavril şi a 
Oghindoaei și tot atita şi acele ale copiilor comisului Dragan *). 

Boierii insă işi intindeau cumpărăturile în mai multe moşii 
văzăşeşti, fie deodată, fie pe rind. Un document din 1633 ne 
arată pe un boier mic, un treti logofăt, Dumitru Buhuș, posedind 
un număr insemnat de moşii in mai multe judeţe ale Moldovei, 
ale cărora proprietate domnul Alexandru [liaş i-o întărește, 
“Gădinții, Criveşti, Piăvăcanii, Gâăurenii, Holceştii şi Dudeşui, 14 
din Movileni, 2 vii, 2 heleştee, 3 mori în județul Roman; parți 
din Plotuneşti, Câcăceştii in Tirgu-Frumos, Talhăreştii şi Chi. 
cera, 2 heleştee şi 2 mori în judeţul Cirligătură ; Văvătiegti, Spi- 
moasa, părți din Toloceşti, Nerghicenii, 2 heleştee, o moară în jud. 
Hirlău ; Puricenii, o moară şi o prisacă în jud. lași; Cupcicii, 
Brătăşanii, pârţi din Trebinţi. Costriţa, Dumenii, Begovija, Răs- 
teul, Tulmacea, 5 heleştee, 4 mori şi un pod pe Prut în Hotin; 
Mâneșştii, parte din Urozeşti şi Muncelul, cu finaf, o vie și un 
fiereseu in Trotuş; parte din Mesteacân, 2 mori, o prisacă in Baia; 
Neculeştii, parte din Româneşti, 3 heleștee, şi 3 mori In Neamţ; 
Protopopești, parte din Otăşei, Bombaăţeştii, Mesteacănul, Lehacii 
o pivă şi o moară în alt județ nearătat. 

Dacă găsim un boierânaș posedind atitea moşii, nu trebue 
să ne mire Intinderile urieşe de pămint cuprinse pe tot lungul 
şi latul ţării de boierii cei mari. Un document din 1636 întărește 
dui loniță Prăjescu, 9 cumpărături dela vr'o 30 de nume în moşiile 
răzeşeşti Lieştii, lonăşenii, Băloșeșiii, Războienii și Vlădenii, 2) 
Alt document ne arată cum moșia Dristleve din Dorohoi a lost 


1) Arh. ist, l, ip. 8 d gs 
2) Ghibăneseu, Tspisoace și Zapise, l, 1, p. X18, 
3) Ibidem, 11, 1, p. 211, 


166 VIAȚA ‘ROMINEASCA 


inghiţită de Toma sulgerul.!) Vornicul Nistor Ureche își rotunzeşte 
moşiile prin vr'o 98 de cumpărături de deosebite proprietăţi. 2} 

Un mai vajnic răzăşolag este Toma vel stolnic care cum- 
pără sauia prin judecată mai tot satul Porceştii din jed, Neamţ, 
precum şi alte moşii, unele boierești, cele mai multe răzăşeşti din 
acel județ, 2) a 

Acela insă care a inväluit şi stins cele mai multe moşii 
răzăşeşti In Moldova a fost vist. Iordache Cantacuzinu care a înghițit 
in nenumăratele lui proprietăți satele foaste libere de proprietar: 
mici: Ţigăneştii, Cliceştii, Borâştii din Vaslui; Băşenii din lași; 
Popeşti din Neamţ, toate moșii urieşe, şi multe altele. Cumpă- 
răturile lui Cantacuzino se numără la mai multe sute, și im- 
pâtrit şi incincit este numărul feţelor ce-i vind pâmintul prin 
zapise și hrisoave. Insemnat este mai ales zapisul de vinzare 
din 1661 prin care Vasile Apostol şi Dumitraşcu şi Arvasia, fe- 
ciorii lui lonaşcu a Reaniei din Țigăneşti, vind vistiernicului lor- 
dache partea lor din acea moșie, parte ce singură mai râmâsese 
ca o insulă pieritulă în oceanul proprietăţii marelui boier, Moș- 
tenitorii lui Reantea, cei de pe urmă stăpini liberi ai acestei moşii, 
nu se pot impiedeca dea scrie in zapisul lor de vinzare un fel de 
rămas bun dela pămintul ce le hrânise neamul și pe tovarășii lor de 
greutăți in decursul veacurilor, Eispun că, prin vinzarea părții 
lor, „s'au istovit lot satul și cå să fie de acum innainte tot satul 
Țiganeşti veşnică moşie dumisale lordache marele vistiernic, 
jupinesei şi coconilor lor“, *) Citā amârâciune, cite dureri și cite 
lacrimi nu ascundea acestă hiritisire ! 

Tot aşa de numeroase și de bogate sint cumpărăturile de 
moşii mici, de rumini cum spun documentele, ale Cantacuzineş- 
tilor din Muntenia, firi lui Constantin Postelnicul. şi acele ale lui 
Radu Buzescu care cuprind vr'o 200 de moșii. *) 


Uneori mincâtoria răzâşilor pornea dela unul din ei, mai 
istovit sau mai cu noroc. Aşa păsim un document cu atit mai 
interesant cu cit fața cotropitoare este o femcee, ba chiar 
o văduvă care, de obiceiu, erau victime şi nu făptuitoare. 
In anul 1617 văduva Varvara Hacimândoaca, răzăşița din moşia 


1) Ghibănesru, Înpisoace şi epin l, p. iñ, 

9) Mem, Surele şi Izroade, M, i; p. 168, 171. 

3) Ghibänescu, Indicele lu numele Toma vel “tolnie în Jepiscace şi 
Zapise, vol, ÎI, | sibl, 2 unde sint arătate vr'o di de cumpărătari de moşii 
dela mai mult da 100 de fete. 

4! Ghibinescu, Ispitoace gi Zapise II, 1, p. 169, Cumpărăturile lui 
Iordachi Cantacuzino sint cuprinse în LIY zapise și hrisoave, Vezi indicilo la 
numele lai, Ibidem I, 1, Ii, 1i ṣì IM, 1. In totul I C. a înghiţit vro 300 
de răzășii, Avarea luise compunea din #0 de sate intregi, 15 jumătăți de sat, 
2 jerebii, 53 fălci via in valoarea totată do 14.300 de galbeni. Vezi catastifat 
proprietăților lui, Ibidem II, 2 p. 29. 

Di Vezi un şir de doc, pablicat do N. Torga în Documentele privitoare 
la familia Cantacuzino, p. 11—69, și helsovul cel urios asupra cumpărătarilor 
Ivi Buzescu în Itev. Tinerimea român, 1595, p. 89 si urm. 


i a - < 
fA - à 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL TARILOR ROMINE 167 


Topenii, cumpără pe rind toate părțile cor&zāşilor ei, in numâr 
de 8, şi întruneşte astfel Intregul sat în minile ei!) 

Și mai la nrmă, alară de Cuntacuzineşti care veniseră ca 
boieri în Ţările Romine, ce erau toți boierii, chiar cei mari ai ţării, 
decit râzași râsăriți deasupra massci lor, din proprietarii mici ? 

Cu toate că aceste documente cuprind dearindul clauzula 
că vinzarea se facea „de bună voit, denime nesilit şi neasuprit*, 
totuşi este invederat că moșnenii nu-și instrăinau din bunul lor 
plac acinile lor, pricină pentru care, de che ori le sta prin pu- 
tinţă, ci le rescumpărau, Nu totdeauna siluirca era fățisă, precum 
în cazul cini domnul lua maşia pentru neplata dărilor; dar în 
toate imprejurările se ascundea o mare nevoie care Impingea 
pe moşnean a se desbrăca de ocina lui, moştenită dela strâbuni, 
și la care trebuia să țină ca la cel mai scump lucru. Aşa gă- 
sim intrun document inca de pe timpul lui Siefan cel Mare, care 
prin grelele sale răsboae a pus în Moldova întro mai repede 
mişcare instrāinarea propriclății mici, pe unui ivancu Tolocico, 
un simplu moşnean, care vinde fratelui său, spatarului Purice, 
deci boier mare, a cincea parte din satul Drulivoaea drept 30 
ue zloți tătărăşii 2). Dacă această vinzare ar putea fi atribuită 
unor împrejurări personale, nu este tot astiei cu acele cuprinse 
in documentele urmâtoare, care constată pe rind càderea unor 
moşii răzăşeşti în minile celor cu mijloace, 

Prin unul din ele din anul 1545, alăm pe Petrea Oarţă 
vinzini episcopului de Raman, Macarie, a șesea parte din satul 
Orteştii drept 150 de zloți tătârâști, și tot atunci Teodosie epis- 
copul Rădăuţului cumpără alte două părţi din cele trei ce le a- 
vea unul Fâtul în acelaşi sat. drept 200 de zloți 5. în 1552 gä- 
sim pe fostul uriadnic de Huşi, loan Pâstrâvul, ful vâtrinului 
Păstrăvul, picrzind partea iui de sat din- Biràcgti pentru crima 
trădării, deci cătră domnie, şi curind după aceia vedem că frații 
lui sint nevoiți să-şi vindă şi ci pârțiie lor din acelaș: sat lui 
liie Vodă (fiul lui Petru Rareş) care luase şi partea lui loan, 
primind ca preţ al acelei vinzări suma de 600 de zloți. Gita, 
fata lni Dumitru Foltea ; Ciorcia și Irina, fetele lui Mihaiu, şi unul 
Nistor vind părţile lor din satui Jugăreşii episcopului de Roman 
Nicanor, pentru 580 de galbeni iñtāräşti în anol 1586, şi prin 
acelaşi act se mai văd şi Romaşcu si lonaşcu, aiti simpaârtaşi din 
acelaşi sai, vinziad episcopului și părţile lor drept 90 de galbeni 4). 
Tot atunci găsim pe un alrăzăș, Roman Ples rela Pra, că-şi 
vinde partea sa de moşie jupănesei Anghelina Goioaga, deci unei 
boieroaice, drept 200 de bani gata *). Răzâşii din satul Peres- 
cenii şi anume: Petrea, Mihail, Mirza, Dumitru, Creţul, fratele 


1) Ghibănoseu, Surefe şi Tzvoade, I, p. 104. 
3) Document din 1490, Arh., st bpe Dr, 
4) Metehisaedak, Cron. J2 amd, 1, p. 18L 
4) Idóm. p, 217. 
3) Idem. p. 220. 


168 VIAȚA ROMINEASCA 


acestuia Liciul, Anisia, Nistor, Purcariul. Birlă, lonaşcu şi Radu 
vind biv-cămăraşului Apostolache, deci iarăși unui boier, a patra 
parte din satul lor în 15921). Ilie, feciorul lui Nistor din Poc- 
nari, vinde episcopului de Roman partea lui din sat „şi din fa- 
rină şi din [in şi din tot ce este“, drept 30 de taleri tătărâşti *). 
Dumitru Goia, vel comis, cumpără părțile moșului şia mătuşei 
sale, Vasile şi Anghelina din satul Doljeştii, drept 100 de taleri; 
mai cumpără Insă şi dela Ignat, Vasile şi Isaico, fiii lui Oană 
Caia, 2/2 din satul Balomireştii drept 20 de taleri şi apoi, mer- 
gind tot mai departe cu absorbirea acestei de pe urmă moşii, 
mai sileşte şi pe Baluţa cu fiica ei Irina să-i vindă părţile lor 
din acelaşi sat, drept 70 de taleri %), 

Aceste documente, care sporesc cu cit ne apropiem de timpu- 
rile mai nouă şi care sar putea inmulți la nestirșitele —de oarece 
alcătuesc marea massă a documentelor păstrate dela Petru Rareş 
şi Radu Paisie incoace—nu mai pot fi interpretate ca intimplă- 
toarele zapise de cumpărături din vremile mai vechi şi care nu 
erau decit rostirea unor daraveri voluntare, cele mai multe schim- 
buri cu adaose de bani făcute cine știe in ce interese *), 

Se vede in ele reproducindu-se un fapt constant, că răzâşii 
işi vind proprietăţile lor câtră boieri sau mănăstiri, cu alte cu- 
vinte că cei slabi şi mici se despoiau de moșiile lor in favoarea 
celor tari şi bogaţi. In asemene documente se vede maniles- 
tindu-se din ce în ce mai pe față cangrena economică care in- 
gusta fără incetare mica proprietate. Şi nu numai țăranii moş- 
neni erau expuşi la asemene pericol, ci chiar și acei din boieri 
care, ne mai încăpind la dregătorii, erau uitaţi la ţară şi deve- 
neau mazili. Cu timpul moșia lor se impărțea şise subimpărțea 
intre urmaşii ce-i aveau, care deveneau astfel simpli moşneni, 
căzind şi ei in nevoia de a-şi vinde moşiile. Un document din 
1549 arată cum lie Vodă, fiul lui Petru Rareș, impărțeşie în 5 
trupuri jumătate de sat din Hosănești între cele 5 stirpi cobori- 
toare din iostul său proprietar Văscu lepure: Jurja; Frăsina şi 
Marina, fiicele surorei lui lurja; Marița; Văscu, al doilea frate 
al lui lurja; Fātul şi Andreicu, fiii Magdalinei a doua lor soră, 
şi în slirşit Păcurar, Odochia, Marina şi Stanca cei patru copii 
ai Ilenei, a treia soră a lui lurja şi Vascu 9). Bine înțeles că 
acele 5 părți din jumătatea satului s'au subimpărţit în cite ca- 
pete numărau moștenitorii, incit astfel ce va fi rămas pe sama 
fiecăruia ? Mai mult o greutate decit o avere. Un exemplu mi- 
nunat de adinca subimpărțire între coboritorii moştenirilor rā- 
zăşeşti ni-l dă un doc. dela Vasile Lupu din 1635, în care unul 
Anton vinde boierului Neniul vornicul din jumătate de jumătate 


1) idom, p. 235. 

2) Idem. p. 227. 

3) Docupent din 1615, Arh. ist. l, 1, p, 158. 
$ Li) ar 3 d. e. documentele din 1483, 1489, 1319, 1590 si 149 în Arh. 
ést, 1, i, p. 70, 154, 37, 132 şi 86. 

5) Doc. din 1549, Arh. ist. J, 4. p. 42. 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ŢARILOR ROMINE 169 


din a treia parte de a patra parte jumătate şi Maria fica Sa- 
fiicăi vinde aceluiaşi boier din jumdlate de jumătate a freia parte 
din a palra parle jumălule, adecă ‘foa din intreaga moşie! ), 

Prin asemene subimpărțiri ale ocinilor primordiale se cobo- 
rau şi boierii azili (căci cei în funcţii gaseau totdeauna mijlocy! 
de a-şi rotunzi averile) in rindul răzăşilor. şi de aceia Intilnim 
adeseori In documente boieri ce nu au stăpinire decit părți din 
un sat?j. Ce era mai laurmă deosebirea primordială intre boier 
şi răzăş, decit intinderea proprietăților? Cu restringerea aces- 
tora se ingusta şi insāmnātatea economică a individului, care 
raicşura in proporție pe acea politică. Potrivit cu asemenca 
împrejurări, boierii scapataţi, mazilii şi rāzăşii sint supuși impreună 
aceluiaşi proces de absorbire din partea proprietăți mari, Ast- 
fel aflăm pe unul logofătul Hrizea, Grec de neam, care cum- 
pără mereu la moşii între anii 1627—1638, fâră deosebire, cind 
dela răzăşi, cind dela boieri sărâciţi, După ce pune mina pe 
Voineşti, cumpârind părțile lor dela Pană Armaşul (boier) şi dela 
Dobrea, fata Pirvului, răzăşiță $), se abate pe moşia Gemenele, 
cumpărind Intăiu partea lui Socol, paharnicul (boier), drept 68 de 
galbeni, apoi acea a lui Marcu Armașul (boier) drept 12 +. 
Acel paharnic Socol, el insuși, cumpărase parlea vindută de el 
qui Hrizea, dela postelnicul Preda, care-i vinduse Intâiu doua părți 
«de peste tot locul din satul Gemenele „din cimp şi din apă ṣi 
din pădure şi dintr'amindouă siliştele satului“, drept 30,000 de 
aspri, impreună cu doi rumini, tinind pentru el a treia parte din 
acel sat şi cu un rumin. Peste vr'o două luni insă, văzind câ 
nu mai putea [ace nimic cu rămăşița ce o păstrase, o vinde şi 
pe acea tot paharnicului Socol, numai drept 6,000 de aspri, pe 
cind pentru celelalte două pârți luase 30,000 °). Se vede deci 
că numai silit se destăcuse postelnicul Preda de moşia părinților 
săi şi, cu amărăciunea in suflet, părăsi cl hotarele micei sale 
patrii spre a nu le revedea niciodată, 5i de cite ori se repetau 
aceste drame intime, ale căror rezultat noi îl insemnăm astăzi pe 
hirtie într'un chip socolitor, pecind acei cu care ele se petre- 
ceau vărsau lacrimi de singe pe pierdutele lor proprietăţi. Tot 
pe acel Hrizea îl intilnim pe aceleași vremuri cumpărind niște 
wii ale lui Stanciul Şoimarul *) 


1) Uricarul, XVI, in 3R. 

3) Vezi d. e. doe, din 1555 şi din 1557 în Arh. ist, l, 1, p, 110 ṣi49, 
precum şi unul din 1633, roprodas de V. A, Uroebia, după sistema! autorului, 

nt şi imbacătăţit, în ediția lui Miron Costin. l, p. 77 

3) Documente din 1627, Arh. ist. I, 1, p; 8 şi 14 

4) Documente din 1630 gi 1638, ibidem. p 25 şi 92. 

òt Doe. din 1629, abidem, p: 15, Galbănul valora pe atunri 200 de us- 
pri. Vozi un document din 1640, Arh. ist, 1, 1, p.24. Pubarnicul Socol care 
dăduse lui Preda pe părțile lui 30,000 de aspri, deci 150 de pain, si nu 
duase deln Hrizea decit 6%, vinduse cumpărăturile sale cu '/+ diu pretal 
„care-l costase. 

6) Doç. din 1636, Arh. fst. 1, 1, p. 15. 


170 VIAŢA RONINEASCA 


Vinzarea unui pămint din partea răzășului sau boierului stä- 


pătat atrâgea de-ocamdată numai ieşirea din loasta lui proprie- 
tate. Dacă el făcea greutăți de a părăsi moșia vinduiă, în con- 
ştiinţa silniciei suferite, cra izgonit cu puterea. Aşa un docu- 
ment din 1621 ne arăia pe un răzăşdin Nisporeşti care, pierzinb 
n judecată pentru pămintui lui, i se pune zi spre a-l părăsi la 
Si. Gheorghe, ceia ce el neindeplinind, este scos cu puterea 
ile pe moşia ce nu mai era a lui, de câlra un fost Postelnicel, +} 
Vinzarea pâmintului deci nu atrăgea numai decit şărbirea după ca, 

Ventruca un om să cada în rindurile degradate ale romă. 
niei sau vecinătăţii, se cerea ca el să şi f vindut pe lingă mo- 
șie și persoana lui, sau numai pe aceasta dim urmă, cind—cum 


sc intimpla uncori— moşia q pierduse de mai înnainte. Cele mai. 


multe din documentele existente ne arată că acei ce se vindeau 
rmini, treceau deodată cu moşiile Jor in stăpinire străină. Aşa, 
unul din 1633 reproduce o judecată între nişte rumini şi bote- 
rul Chesar paharnicul. Acesta dâduse arvonă 125 de ughi unor 
moșneni din Dobriceni ca să-i românească, îndatorindu-se însă 
a-i scoate dela maglă țocnă), ceia ce Chesar nu făcuse, Moş- 
nenii jăluindu-sc lui Mateiu Basarab, domnul rinduegie ca săte- 
mii să inapoiască arvona şi să rămină liberi. Chesar împotri- 
vindu-se, este hătut în divan cu 300 de toege 7). All Joc, din 
1699 spune că „satul Hurezul fiind mai Jinnainle vreme remini 
Je moşia Buzestilor şi ei răscumpăârindu-se de rumânie dela stä- 
pisii lor, dela Buzeşu, cu toate părțile lor de moşie, și Rind 
niște oameni judeci și slobozi, sculatu-s'au şi de a lor bună voie 
s'eu vindut rumini Dimei Chivrcibaşa cu toate părțile lor de 
moşit* 1). Un alt document dela Mateiu Basarab dă lui „Preda 
şi Udrea logofeţi, pe mai mulţi oameni din Dăieşti, ca să le fie 
rumini cu feciorii jor şi cu toate părţile lor de moşie, pentru nişte 
dări pe care logoleţii fusese nevoiți a le răspunde în locul ace- 
lor oameni ce fugise de dare* 4), Se inumplă lasă ca să in- 
Ulnim uneori, în documentele vechi, oameni iertati de rumânie, 
„Însă numai peniru capetele lor fără de moşie”. Aceştia bine 
înțăles redeveneau liberi în ceia ce priveşte persoana lor, pe care 
însă o puteau iarăşi apleca subt jugul rumâniei, dacă libertatea 
devenia prea grea de suportat, ceia ce din nefericire era cazul 
vbişnuit *), S'ar pârea deci câ ar trebui să se f aflat trei clase 
de țărani: acei liberi cu moşiile lor—răzâşii seu moşnenii — im- 
preună cu coboritorii boierilor scâpătați-— mazlii ; şarhii. adică 
ruminii şi vecinii supuşi in totul ca persoane şi ca bunuri pro- 
prietarilor mari; domni, boieri şi mânăstiri, şi o clasă de mij- 


1) Gihibănescn, Japisoace și Zap, H, 1, p 40. 
2) Arh. Statului Cond. mănăstirii Anale p. #—8. 
3) Cond, logofefiei tui Brincoreanu, p, 103, 
PR 4} Docum, din 1645, inedit din Arkiva statulni, Condica docum. I 
o. 5, p. 4 
A î) Vezi între altele nenomărate, d e, doc, din 1693. Condica logare» 
piei, p. 2 &; 10144, /bidem, p. 52 169, Zbidem p. 390. 


PROPRIETATEA MARE SI CEA MICA IN TRECUTUL ȚĂRILOR ROMINE 171 
a iii 


loc: țărani fără pămint dar liberi ca persoane. Această dia urmă 
clasă era Insă numai un popas pe calea ce ducea din libertate 
câtră şărbire ; căci un țăran râmas liber, însă fără pămint din 
care să se poată hrâni, trebuia să cadă In curind în pulerea u- 
nui proprietar. ') 


Asupra chipului nu prea cu dreptate, cu care boierii ajun- 
geau adeseori să pună stăpinire pe moşiile răzăşeşti, multe do- 
cumenle ne dau foarte preţioase desiuşiri şi ne lasă a intrevedea 
ce se ascundea subt formula mult intrebuințată a acelui timp a 
vinzării nesilile şi neasuprite. 

Era greu boierului până intra, [ie şi numai cu o parle mică, 
in o moşie răzăşască ; aceasta din pricina dreptului de precă- 
dere ia cumpărâtură (protimisis) al corăzăşilor *). Cu timpul insă 
intrebarea indatoritoare cătră coproprictari, dacă nu vreau éi să 
cumpere bucata de pâmtnt olczită spre vinzare, căzu în desobiş- 
nuință. Pe la jumătatea veacului ai XVil-a ca se intilnește mai rar 
prin zapisele de vinzare. Cu incetul ea devine mai mult o 
fosmulă ce se introducea în act, fără a di lost precedată de o 
inirebare aere, şi de aceia atare formulă nici nu se mai in- 
Waeşie în cele mai multe din zapisele de vinzări rāzāşeşti, 
Dacă in 1643, cu prilejul vinzării păminturilor râzăşilor Şoldan 
câtră Toma stolnicul, se află arătarea câ „până n'am întrebat 
pe răzăşii noşiri, n'am vrut să vindem dealniţa ; iar dacă i-am 
intrebat, nu s'au aflat nimene din răzăşi să cumpere şi deci 
am mers la stolnicul cel mare şi am vindut moșia"), Sint 
sute de alte documente în care această intrebare nu este cu- 
prinsă, şi lucrul era aproape de prisos, căci cum ar fi putut 
lupta răzâşii săraci cu punga unui boier bogat care era în stare, 
cum spune Soboruicescul Hrisov, „să dea mai mult de cum face 
pâmintul, numai să poată boierul a se face răzăş în moşiile al- 
tora, nădăjduind că cu vremea să se lățasca după dorința lui* *) 
Era insă un mijloc de a inconjura protimisul in cazurile in care 
e! nu putda & inlaturat, „anume prin o lormă de danie făcută de 
cel mic câtră cel mare, care ascundea o adevărată vinzare, dar 
nu nevoia Intrebarea cerută de dreplul de innainte cumpărâtură, 
Acest sistem pieziş de a zădârnici obiceiul pămintului fu prac- 
ucat veacuri intregi în timpul cărora intilnim nume mari ale tä- 
rii că primese danii deli supuşi ai căror proprietăți voiau sâle 
contopească. Aşa aflam pe „Miron Costin lupotâtul, pe loan 
Custia postelnicul, pe Gavril Costache vornicul, pe Vasile Dă- 
mian logofătul, pe Gheuca logofătul, pe Dediul serdarul, pe 


1) Vezi şi D. Gileiu în Convorbiri Literare XXXL, 1899, p 
67. Si dsa recunoaşte că acel țărani dispăreau în rindurile vecinătăţii. 
2) Asupra acestui dropt, vezi Vol, IV, capitrlul Fondul Dreptului. 
B) Ghibânoseu, Ispisoace şi Zapise 11, 2 p. 41, Mai vezi p. 127 gi 129. 
4) Dricarul H, p. 75. Un doe, din 1742 spune despre 'Fodiraseu Can- 
tacuzino că prin o danie şi o cumpiărâtară s'a lent moginag în mosis ră- 
zăsaseă Rotompănestii, Jorga, Studii gi Documente, VIL p. 115, 


"112 VIAȚA ROMINEASCA 


“Cerchez comisul, pe Aldea aga, pe Panaite ușeriul şi pe alţii 
mulţi, primind danii dela diferite persoane mici care le vindeau 
“în ascuns moșiile, fără a mai avea nevoie de a trece prin Intre- 
barea înnainte mergăloare cătră corăzăși* 1). Foarte vorbitor este 
in această privire un zapis de danie pentru t/a parte din un bă- 
trin din satul Goruneşti judeţul Falciu, făcută cătră marele boier 
"visternicul Teodor Palade, în anul 1768. In acel zapis citim: 
„ateză eu Cojan Diaconul sin N. Cojan, nepot lui Dobindă din 
Micşuneşti, am dat dumisale Teodor Palade vel visternicului, a 
"mea dreaptă ocină și moşie din satul Goruneşti pe Elan ce e 
in ţinutul Fâlciului (a treia parte din al 3-lea bâtrin în care se 
imparte tot satul) ce a rămas nevindute si acum dindu mā la 
sprijinul d-sale vel vist. cunoscind mult folos și socotind că de 
-nici un lolos nu ne este această parle de moșie, fiind şi puţină 
Şi incunjurată de alle moşii a d-sale ce le are dela Cantemir: 
Vodă (acesta cumpărase ceilalți 2*/a băfrini şi ii căduse zes- 
tre fetii lui măritate după Palade), am socotit de am dat-o danie 
dumisale* 2).  Sobornicescul Hrisov din 1785 căută, de sigur insă 
fără izbinda, a stavili această fără de lege, 

In afară insă de acest mijloc, care acoperea trecerea in- 
välitä subt mantia legalității, boierii şi chiar domnitorii nu se 
sfieau a recurge chiar la meşteşuguri și la silnicii fățişe spre a răpi 
averile răzăşeşti san ale boicrilor mai mici. Într'un document 
«lin 1700 se vorbește de unul „Stoian, tatal Gaunosului, moşul 
Aldei, ce a fost mezgieş judeciu cu moșia lui, că vinde Radului 
postelnicului moșia lui“, iar capul lui nu l-a vindut ca săi fieru- 
min. Cu toate acestea Ghinea, fiul lui Radu postelnicul, ajun- 
gind mare vistiernic și trecind mai mult timp dela cumpărătura 
săvirşită de tatăl său, faceo carte „cu meşteşuguri“, adecă falşă, 
pe timpul lui Mateiu Basarab, cu care vrea să tragă la rumânie 
pe Vlad, fiul lui Stoian, ceia ce aducea judecată innaintea Bran- 
covanului In care Vlad se curăță de rumânie. 2) Un alt document 
din 1669, dela Dabija Vodă, rinduește pe Poiană Uricariul să a- 
leagă părţile de baștină ale Doamnei Dafina, soția domnitorului 
Dabija, in moşia Țigâneşti, „că el Domnul nu va ingâdui să ție 
răzăşii lor Intre hotarele Măriei Sale Doamnci*, „Poronceşte deci 
acestor râzăşi să se adune şi să spună lui Poiană Uricarul ce 
preț voesc pentru moşiile lor care li se va plăti indata“, Era cu- 
rat vorbind o expropiere-—nu e vorbă cu prealabilă despăgubire — 

„a răzășilor in folosul particular al Doamnei lui Dabija Voda») 


1) Ghihănescu în Profaţă la vol, V Surete și Jzosade, p. IV—V. Ghi- 
escu spune la p, V: „Daniile acestea erau o ocolire şio eludare!! (subt 
pana lui Ghibănescu) a e prea de protimis*. 
2) Reproduse de Ghibănescu în volumul său Cuzeștii, p. CXVIIL 
3) Condica lugafeţiei Brincoveanului, p. 159. Vezi mai multe docu- 
mente cu fulşificări citate de loan leg prd in articolul său Formarea pro- 
prietății mari, în revista d-lui Ghorea Latezatură și știință, ÎL, 1394, p. 4», 
Si răzășşii, luînd pildă dela boieri, Intrebuințează documente falșe, vezi Ghi- 
bănesnu /spisoace și Zapise, IV, p. 163 (14931. 
4) AL Papadopol-Uulimah, Scrisoare despre Tecuciu ta Conv, literare, 
XIX, 1868, p. 921. 


PROPRIETATEA MAREȘŞI CEA MICA IN TRECUTUL TARILOR ROMINE 173- 


Acelaşi lucru tl vedem repetat de Constantin Cantemir, dom- 
nitorul Moldovei, față cu rāzāşii de pe Milcov, pe care îi alungă. 
de pe moşiile lor, pentru a le da mânăstirii Mira din judeţul! 
Putna, „Dacă veți vedea cartea Domniei Mele, zice Cantemir In 
scrisoarea lui, iar voi să luaţi banii pe moşie, cine cit i se va 
veni, precum s'au socotit aici, laca v'am trimis şi banii; deci. 
numai să-i luaţi şi să nu mai umblaţi fară isprava, că vedeţi 
voi că cu domnia mea nu'ţi putea fine moşie să fiți râzâşi“. Mai. 
spune domnul că le face favoarea „de a le da peste preţul o- 
bişnuit al fiecărui pâmint de 2 orţi, incă un adaus de 2 potro- 
nici, numai să nu umble fară ispravă“ şi în adevăr, domnul fi- 
ind pe atunci inchegarea justiției supreme, la cine sar mai fi- 
putut plinge răzăşii contra samavolnicici domneşti, !) 

Alt document din 1712 arată pâtimirile lui Vlad logolâtul. 
din partea puternicului vornic Șârban Cantacuzino care, la ince- 
putul domniei Itrincoveanului, cind acest domnitor avea interes- 
a trăi bine cu Cantacuzeniştii „pusese mare pizmă şi urgie a- 
supra Vladului logofat de i-a luat toate moşiile cu livezile și 
viile ce a avut pe moşia Mâgurenilor, bâgindu'l în inchisoare 
şi în lanţ până ce sa luat trei hrisoave ce a avut peacele mo- 
şii, ca să nu se mai pomenească nimeni moșnean în Mágu- 

reni. Deci şi Vlad logofătul neavind ce face, fiind Șărban vor- 
nicul Cantacuzino puternic şi silnic, nu s'a putut pune impotriva. 
şi a luat de a stăpinit Șărban Vornicul toate iazurile şi ocinete 
lui pănă la moartea lui". La judecata Brincoveanului din 1712. 
„Domnul care stâtea acuma râu cu Cantacuzeniştii, restitue lub- 
Vlad moşiile“. ?) 

Altă silnicie fäțiṣā şi sallatică este pusă in lucrare în 1765 
de Banul Ştefan Sturza proprietarul moşiei Ruginoasa contra u- 
nui mazil loniţă Pisoschi, pentru al nevoi să'i vindă răzâșia ce 
o avea lingă moşia lui, Prin jalbă câtră Domn, Pisoschi se jä- 
luește că „banul Sturza i-a facut multă pagubă şi sărăcie, prin. 
hergheliile dumisale care Imi minincă tot ce sădesc, Maria ta, 
primăvara, vara şi toamna pe moşia mea Onicenii şi'mi vin 
pănă li ogradă mea şi dacă le zic ceva herghelegiilor şi vāca- 
rilor, iar ei mă uiduiesc şi mă ocărasc şi vreau chiar să mă u- 
cidă (in limba mai veche : a bate), după cum anul trecut mau ŞI. 
ucis un hergheleuiu al d-sale, un Ţigan care ieşindu-mi inainte 
pe moşia mea, m'a ucis cu o măciucă până mai ma omorit şi. 
mi-a rupt o mină şi mi-a pus arcanul în grumaz, zicind că aşa 
ii este poronca dela stăpinul său să mă ucidă până la moarte 
si mort să mă aducă cu arcanul de grumaz în ograda d-sale, 
că este d-lui banul putincios să mă plătească pe un ciocoiu ca. 
mine“. 2. 


1) Miron Costin, opere complecte de V. A. Ureche, I, p. 187, 
a Hrisov din 1781, in N. pe Doc. agroar age oror a 
3) Radu Rosetti, Cronica Vaseanilor,in Analele Ri mine, M,- 
Tom. XXIX, 140%, p. 68. 


174 VIAŢA RONINEASCA 


O allă pățanie care cu toată barbaria mijlocului întrebuin- 
jat, înfăţişează și o parie hazlie, este acea suferită de loan Popes- 
cul unchiaş din sud Saac, dela parcalabul Bucur „care-i statea 
de zulum“ (adecă cu asuprire) ca să-i vinda o vie. „leşind 
anume poruncă dela Mavrogheni Voevod să facă catane, şi Bu- 
cur allindu-se pe alunci pârcălab şi din pizma ce avea pentru 
vie asupra mea, cu toate că nu eram vrednic a fi câlană, fiind 
un om bâtrin, neputincios, iar cl umblind cu tot dinadinsul să 
mă facă calană, am fugit de frică. El atunci mia luat o fată 
mare ce aveam şi aducind căciulă şi nadragi voia să o facă 
catană, zicind câ o lasă dacă voi vinde via*, A lost nevoii 
bietul om să facă pe placul boierului, vinzindu-i via „4 pogoane 
numai pentru 78 de taleri“. Se roagă Popescu de ispravnicul 
lui Alexandru Moruzi Voevod „să'l Ingădue să dea banii Ina- 
poi, că este păcal să mă sărăcească cu acest fel de urmare ce 
eu ticălosul iam dato de frică, căci era să'mi trimită fata cu- 
tană la Turci, lucru ce nu s'a mai pomenit“ 1). 

Ala siluire pusă de cătră aga loan Carp asupra singutilar 
patru răzaşi din Țibâneşti ce mai rămaâseseră, este redată de un 
document din 1828 în chipul următor: „Unii din răzășii noştri 
şi-au vindut părţile de moşii dumisale ama loan Carp Incă din 
vechimt, care sintem numai patru rămaşi nevinduţi şi Intr'acesi 
chip pătimim grele asupriri de cătră numitul boier, că cu sila, 
cu Țigani. ne ridică la lucru boieresc, ca pe nişte robi, şi noi 
pe moşia dumisale cu nimica nu ne hrânim ; nici de arat, nici 
de cărat; cu totul ne vedem instrimbâtați de pe a noastră moşie 
baştină" 3). 

Această inghiţire a moșiilor răzăşeşti de câlră marea pro- 
prietate se urmează. cum am văzul din ultimul document, pănă 
la începutul veacului al XIX-le, pentru care împrejurare voim 
să mai aducem citeva dovezi. Aşa o diată (testament) din 1814 
a Armaşului Vasilache din Tirgul-Ocnei arată modul cum şia 
alcâtuit moșia, cumpârind 49 de stinjeni dela lon Milireu în (812, 
10 stinjen: dela popa Dincă în 1813; 3 dela Tânase sau Mi- 
haiu în 1813; 30 dela Vlad Ursian tn 1810, 24 dela Maria Gre- 
ceanu in 1818, 17 dela Nicolae şi Oprea, 2 dela diaconul loan 
sin Eni, ambele din 1813 şi încă alte cumpărături 3). 

Cine dădea mai ales prilej la rotunzirea moşiilor boiereşti 
era elementul femeesc, văduvele sau fetele rămase lără bărbați 
apărători, şi pealru care viața era o veşnică ispită, 

In 1801 găsim pe Constantin Ipsilanti dâruind fiului său, 
Alexandru, trei moșii ale răzășilor din Cimpulung: Dorna, Şa- 
rul şi Pâltinişul pe care le privea ca domneşti, de narece prin 
luarea Bucovinei de Austria ele rămăseseră in Moldova farà stă- 
pin. Şi cu toate aceste locuitorii lor fuseseră chemaţi la divan 

-să.li se facă cunoscut dăruirea acelor moşii câtră Biezadeaua 
1) N. lorga, i g a V: 

2 biden NI. polig, scari 

3) hirtii vechi d. |. Lahovary în Conv. lit, XXIV, 1520, p. 663. 


i 


Pa er a : 


"PROPRIETATEA MARE ȘICEA MICA EN TRECUTUL TARILOR ROMINE 175 


lui Ipsilanti i). În t817 Scarlat Calimah laudindu-se intăi că „vă- 
zind facerile de bine cei sau căzut pentru odihna şi folosul 
obsiescului norud, socoteşte că şi pentru prea iubitul său fiu Bei- 
zadea Alexandru Calimah, după rinduiala altor luminaţi domni 
(se uindea probabil la procatohul său Ipsilanti) a avea şi el 
dreptate a urma şi a cuprinde pe fiul său cu domnescul şi pà- 
rintescul său ajulor*, găsind la Tecuciu un schit Tolea pe care” 
afla stăpinind o moşie fără nici un hrisov de danie, se hotăreşte 
a înzestra pe fiul său cu această moşie ; dar fiind ea prea mică, 
trimite pe un boier, pe Manolache Radovici biv vel sârdar, care 
să cerceteze impresurăriie ce le-ar fi făcut In moșia Tollea răză- 
şii de Stăvăeşti și Mâlăeşii, şi acest bovier cercelindu-le hrisoa- 
vele, zâseșie că ar Ë stăpinind mai mult decit s'ar cuveni, pri- 
sos ce se socotește de Calimah ca pâmint domnesc, stăpinit de 
răzăși cu nedreptate, şi cu care tată! rotunzeşte Im atotpulerui- 
cia lui domnească, moşia mănăstireană dăruită fiului $), indepli- 
ning pe lingă păcatul contra bisericii şi o nedreptate contra oa- 
menilor pentru aşi imbogati lamilia, el domnul cunoscător si 
alcăluitor de pravili și care ar fi trebuit să se arâte temâtur de 
Dumnezeu şi cruțător de oameni. Căci roar în condica lui de 
legi stătea scris subt $ 1940 că „pentru prescripția de 40 de 
ani nu era nevoe de titiu* şi de sigur că această prescripţie se 
împlinise pentru stăpinirea răzășilor. In puterea aceluiaşi prin- 
cipiu „predecesorul lui Scarlat, Grigore Calimah, Inzestrase pe 
un alt membra al familiei lor, pe mătușa lui Maria jitnicereasa, 
cu cițiva munţi stăptaiți din vremuri străvechi şi deci fără do- 
cumente, ale Cimpulungzenilor, din care cu toate aceste Calima- 
hii işi trăgeau obirşia 3). 

Hoierimea romină cea atit de hemesită de pămint, ame- 
ninja pe răzăși cu stingerea lor desăvirșită, intemeindu-se pe 
principiul lui Calimah că proprietatea se stabileşte numai prin 
drese (acte), Tat in puterea acestui principiu -alt domnitor, A- 
lexandru Moruzi dăruise lui Iordache Ruset visternicul tot ținutul 
Vrancea, baştină mai veche decit descălecarea a răzăşilor de a- 
colo. Cu toate că domnitorul Scarlat Calimah iscodise moşia 
Tolea pentru odrasla lui, şi cu toate că fiecare boier in parte 
făcea ca lordache Ruset, cătind mai mult la rotunzirea latifun- 
diilor decit la temelia juridică şi morală a acestei rotunziri, di- 
vanui domnesc întrunit în o mare şedinţă, și dat râmas de logica 
puternică şi de ştiinţa vornicului Andronachi Donici, marele 
pravilist al acelor timpuri, trebui să subsemneze o analora care 
tocmai răsturna principiul dovedirea proprietății prin danii dom- 
nești, arătind cu argumente hotăritoare că proprietatea răzăşască 
se. trăgea în multe părți dinnaintea întemeierii domniei în Mol- 


1) Iorga, Studii gi Doc. VI, p. 8—9. gS a 50. 
2) N. lorga Documentele Calimahilor I, p. 5 
3} A. D. p arg Gencalogia casei Calimah, Introducerea ; lorga, 
„Studii şi Documente, VI, p. 529. : 


— 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


dova 1). E unul din rarele exemple, cind adevărul şi dreptatea 


puserà un friu lăcomiei de ciştig a clasei stăplinitoare, și această. 


neauzită izbindă fu datorită lui Andronachi Donici, părintele rä- i 
zāşilor care a pus pentru intăia oară o stavilă pornirii stingă- 
toare a proprietăţii mari asupra celei mici. Răzâşii de Vrancea 


iură restituiți în proprietatea munţilor lor pe care ti ţin şi astăzi, 
eu toate că nici în vremile noastre ei nu au scapat de mincă- 


iuriile îmbrăcate bine ințeles în formele mai tâinuite şi mai civi- 


uzate ale vremilor in care trăim, A 

Din cele aduse până aice putem incheia că proprietatea 
mare actuală dela noi s'a alcătuit din îinghiţirea treptată şi re- 
petată a pârticelelor celor mici stăpinite de rāzāşi ab antiguo, 
sau care se fărămâturiseră din impârțala succesivă a moșiilor, şi 
ele mai mari la origine, uparținind unor boieri, dar ai căror ur- 
maşi se Ințârâniseră din nou prin trecerea în starea mazilească = 
că această inghiţire, imbrâcată in formulele nesilirii şi neasu- 
pririi, ascundea toldeauna o instrăinare constrinsă, rodul sau al 
pevoiei omului mic, fără milă exploatat de cel mare şi protivnic, 
sau adese ori chiar acel al siluirii mai mult sau mai puţin 
pe față, cind boierii Intrebuințau toate mijloacele pentru a se virt 
in o moşie răzăşască; sau cind ascundeau vinzările subt chipul 
daniilor, pentru a inlâtura dreptul de răscumpărare” din partea 
cosâtenilor ; sau cind întrebuințau chiar manopere viclene pen- 
wu a pune mina pe moşiile râzăşeşti. Daca se adaone pe lingă: 
aceste mijloace piezişe, bataile şi silniciile fațișe, vom avea in. 
mânunchiale mijloacele prin care s'au ajuns la constituirea celei 
mai insemnate părți din proprietatea mare. E 

Nu se poate deci Innăbuşi udevărul cel dureros şi greu de 
rostit, dar pe care neinduplecata cercetare trebue să'l arăte, că 
temelia proprietăților mari dela noi din tară este în deobşte 
zdruncinală prin un vicu fundamental. E adevărat că pentru lon- 
gissima temporis praescriptio, bona fides nu este cerută, nici 
chiar de dreptul roman ! 


Rare ori, se găseşte pentru cinstea omenirii cite un suflet 
generos care emancipează din jugul șerbirii pe şărbi împreună 
cu ucinele lor. Până acum sint cunoscute în lungul șir al vea- 
curiior trecute numai citeva documente, care să cuprindă ase- 
mene mârinimoase dispoziţii. Unul este al Holosinei, soţiei pi- 
tarului Dima, care apropiindu-se de moarte, găseşte cu cale să 
dăruiască şărbilor ei din Vâlsânești (judeţul Argeşului). toate 
deiniţele şi toate locurile lor, „ca să se hrănească ei acolo şi să 
fie kneji, şi în loc de fii săi pomenească pe dinșii după moarte, 
şi så nu-i mai robească nimene In veci“, Nu numai atita, dar 
fiindcă jupâneasa Bolosina avuse judecată cu jupăneasa Caplea 
pentru acei vecini din Vâlsânești, „deşi dinsa ciștigase judecata, 


1) Anafurana din 1817, Darul, IV, p. 325. 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ȚARILOR ROMINE 137 


totuși „nu se uită la aceia, ci dărueşte jupânesei Caplei 12,000 de 
aspri, numai ca niciodată să nu se mai lege de acei vecini’ !) 

Al Goile document care conține iarăşi o Ingrijire mai ros- 
tiitä peniru sătenii desrobiţi, porneşte dela jupineasa /leana vă- 
duva lui Constantin Cantacuzino postelnicul, celui omorit de Gri- 
gorie Ghica Vodă. Prin el Ileana iartă de rumânie pe mai mulți 
şărbi cu toate moşiile lor; „insă lingă iertăciune şi aceasta au 
pus, cum că de ne vom ispiti care cumva vre-o diniuară să ne 
vindem la alți boeri, să [im rumini cu moșiile noastre, atunci să 
fie dumnealor volnici să ne ice iar rumini lără nici un ban; in- 
tocmai aşa cum am lost şi mai innainte* 3). Postelniceasa vroia 
prin acest act să silească pe şărbii ei a păstra libertatea hără- 
zită, iar la cazul cind cu toate aceste sar aluneca a şi-o perde. 
ei să se întoarcă iarăşi sub oblăduirea familiei sale, sub care 
ştiea ca vor [i mai bine tratați decit la oricare altul, Un al treile 
document din 1617, dat de Dragomir al Zlotei ot Bira şi de ju- 
pincasa lui Chira, conţine dăruirea moșşiii lor Tamburul, rumîni- 
lor de pe ea „ca să fie judeţi și să-i pomenească în veri, 2). În 
siirşit un al 4-le document din 1649, căci în fapte bune şi mă- 
rete degrabă se închee răbuşul, arată iarăși un act de mărinimie 
din partea lui Vasile Lupu cătră nişte oameni din Oaceni. ținu- 
tul Tecuciului, anume lonaşco fiul lu: Costin şi Dumitru fiul lui 
Avram şi Dumitru Miţul nepot lui Petru Cioară şi Gheorghe 
fiul lui Simion şi Radul fiul Besei şi Paval fiul Gramei şi cu 
alte seminții ale lor.—deci un sat de răzăşi— cârora domnitorul le 
restitue o maşie de 160 de paşi, satul Oncenii, „pe care incă din a 
noastră hoierie înnainte de domnia domniei mèle, îl cumpărasem, 
şi acuma Îl däm acestor țărani.“ 4) 


Condiția ruminilor şi a vecinilor se Ingreuia pe fie ce zi, 
La inceput, cum am observato in mai multe rinduri, ei erau In- 
datoriţi numai a munci pentru proprietarul, în puterea căruia că- 
zuse, un număr de zile pe an, „iară soroc* cum se rostiau do- 
cumentele 2). Mai erau indatoriţi incă så dee o zecime din pro- 
ductele scoase de pe păminturile lucrale de ei şi din vitele lor. 
De alileliu aceste pâminturi insuşi erau ca şi In a lor proprie- 


1) Hrisov deln Alexandru Hiag din 1517, caro intărește dania făcută. 
Col. lui Traian. 1532, p- 281. 

9) Zapis din 1665 reprodus de DI. A. Papadopal- Calimah în Convore 
biri literare, XX, p. 9. 

3) Acad. roan- Pachet XLI, 65. 

4) Ghibănesea, Zspisoace și Zapise IE 2, p. 311. Alt document care» 
deşi nu so rapoartăà la țărani arată însă o mare innalțare suticteuscă o ele- 
mentalni femeest, este acel din 1755, o scrisoare n Catrinii spătăroae  căteă 
Mitropolitul Iueov în care îl roagă ca pentru o moşie să mo pună în car- 
tea de blăstă, şi că pămiut nu-i trebue ci pumai 3 coti de pămint unde să 
wingroape. N. lorga Studii și documente V, p. 61. Sint multedoe, cure iurtă 
pe rumini de rumâmie insă numai pentru capetele lor, Tără do mosie, 

5) Un doc. din 1773. In Maguzimul isterie pentru , Dacia, H, p. 296, 
spune „că in vremile trecute toate mănăstirile și neamurile bocreşti aveau pe 
moșiile lor vecini, core fără sorvo slujieu*, 

2 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


tate, de oarece stăpinul moşiei nu'i putea strämuta de pe ele 
fară Invoirea lor, un drept care nu se poate ințelege, dacă nu 
admitem o legătură oarecare intre pămint şi locuitor. De aceia 
nu se puteau vinde ruminii sau vecinii unei moşii câtră altă fața 
deslipiți de păminturile lor, ca Țiganii, ci numai Împreună cu 
moşia pe care se aflau, adecă cu vastele lor ocini, şi călcarea 
acestor deprinderi consfinţite prin obiceiul pămintului, însuşi bo- 
ierii o declară de neindreptăţită prin o vestită a lor anafora '). 

Acest drept al şărbilor asupra pämintului ce le aparținuse 
cindva in deplin fu ingemānat după vremuri cu o indatorire, 
care schimba fostul drept în o sarcină, cea mai grea şi mai im- 
povărătoare, şi care dădu rumâniei şi vecinălăței caracterul său 
osebitor. Anume unii din boeri indatorind pe şărbii lor la lucrări 
ingreuietoare, aceștia părăsiau moşiile lor, pentru a căuta pe al- 
tele şi la alți stăpini o tratare mai blindă, Vom vedeau însă cum 
interesul statului şi chiar acel al satelor insâși, pe lingă acel al 
boierilor lacomi şi doritori a se bucura de foloase nedrepte, in- 
toarseră in contra vecinilor principiul stabilit de obiceiul pămin- 
tului în a lor favoare, câ şărbii nu puteau fi deslipiți de moşia 
pe care se hrâniau, susținind că nu numai proprietarul nu-t 
poate desprinde de pe ca, dar că nici w singuri na unu dreptul 
a o jace. Ceia ce fusese până atunci ua drept al lor deveni ast- 
feliu o Indatorire. Proprietarii incepură a urmări şi a aduce cu 
de-a sila îndărăpt pe locuitorii instrăinați. Obiceiul, la Inceput 
incălcâtor, căpăta prin lunga şi deasa lui repetare, caracterul de 
legalitate, precum se Intimplă în de comun cu aşăzămintele ^- 
meneșii, aşa că mai tirziu găsim pe vecin sau rumin definit ra 
„sătean megieş fără de moşie, atita numai că din sat nu este 
volnic să iasă, care poruncă este ṣi dela domnie, şi dela vis- 
terie şi a pravilei, poruncind ca săteanul să nu fie volnic a ieşi din 
sat, şi unde va ieși să se dee la urmă“ *). 

Astieliu se introduse şi dincoace de munți aşăzămintul io- 
băgiei ce exista Incă de mai innainte de ceia parte de ei, pre- 
cum In deobşte în toate statele și la toate popoarele europene, 


Sg 

Asupra timpului cind acest așăzămint ajunse la deplina ini 
desvoltare în Ţările Romine, nu st poate spune nimic hotărit. Ca 
toate alcătuirile sociale, se desvoltase cu încetul şi pe nesim- 
tite, Incepind a fi insemnat şi amintit numa: după desăvirşita lui 
arătare. Originile lui cad, precum am văzul, în timpul descâlecă- 
rej, şi el era desigur pe deptin alcătuit cu toată nelegiuita lui 
intovărăşire incă Innainte de Mihaiu Viteazul, cârma cu nedrepiui 
i se atribue introducerea lui, cind el nu făcu altă ceva decit a'l 


1) Act pentru desrobirea vecinilor în Moldova Mag, ist. Îl p. 20: 
„cure nea a se schimba numui oamenii fără de moşie uu este cu calo.“ 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ŢARILOR ROMINE 179 
n 


recunoaşte. !) Un document dela Radu Mihnea, din '1613, dove- 
deşte atare imprejurare în chip hotăritor. Prin el domnul îintăre- 
şte Pirvului şi Radului postelnicul din Stăvileşti, ca să le fie 
lor doi rumini Oprea şi Ioan din Bădeni și cu feciorii lor „pen- 
trucă aceşti rumini au fost mai înnainte vreme a lui Cirstian 
dela Ohaba pănă în zilele reposatului părintelui domniei mele 
Mihnea Voevod, au fost fugit din fară şi au lost dat găleată 
de ieşire, și fof au fost fugari pănă în zilele lui Alexandru Voe- 
vod, cînd au venit de sau închinat acestor mai sus zişi boieri 
de a lor bună voe”. °) 

i Din acest document reiesă într'un chip inviderat că acei ru- 
mini fusese a lui Cirstian dela Ohaba pănă In zilele lui Mihnea 
al I-le, cind atunci ei fugise (Mihnea domnise în două rinduri 
în Muntenia, I, 1577—1583, II, 1585—1591 in ambele dâţi inna- 
inte de Mihaiu Viteazul). şi că ei venise să se Inchine boierilor 
dela care dosise, pe timpul lui Alexandru al II-le, 1592—1593, 
fot înainte de Mihaiu Viteazul %. Dacā insă ei fngise dela a- 
cei doi boeri pe timpul lui Mihnea al Il-le, aceasta o făcuse nu- 
mai fiindcă strămutarea lor voluntară nu mai era cu putiuțà, și 
deci fiindcă se formase pănă atunci obiceiul de a nu lăsa pe 
țăranii şărli să iasă de pe proprietăţile boierilor. O scrisoare a 
lui Ieremia Movilă Domnul Moldovii din August 1598 răspunde 
unui staroste din Polonia că'i va restitui şărhii ceruţi, dacă se 
va adeveri că sint Leşi; iar dacă sint Moldovenii care scăpa- 
seră in Polonia peniru a Jugi de robie şi apoi reveniseră in 
Moldova nu-i va putea da). Se vede deci şi de aici că era lucru 
obişnuit pe la 1598 ca țăranii moldoveni să fugă in Polonia, pen- 
tru a scăpa de robie, adică de vecinătate. şi că deci acest așe- 
zămint era mai vechiu decit Mihaiu Viteazul. Un alt  ocument 
din 1664 dela Radu Leon, făcind istoricul unui proces, arată „cum 
sub Alexandru al II-le fiul lui Mircea Ciobanu, în anul 1570, s'au 
ridica! cu piră toți ruminii din Vilceni, şi le-a dat reposatul A- 
lexandru Vodă lege să jure in două rinduri cite cu 12 boeri și 
au rămas ruminii de lege şi de judecată. Sub Mihnea al Il-le 
fiul lui Alexandru, 1588, iar s'au ridicat ruminii, dar nici de 
cum n'au putut să jure“ *%, Erau deci rumini care doreau prin 
jurători să scape de rumânie incă din 1588 şi chiar din 1580, In 
slirşit un document al lui Constantin Şârban din anul 1658 urcă 
incă şi mai sus aşezămintul rumânici, Domnitorul întărește a- 


— 


1) Papadopol-Calimah onnorhiri literare, XXI, p. 7, spune: „ușa 
au întrodua vecinătatea, rumăula în Moldova și în Valubia, prim agizd- 
mintul lui Mihaiu Viteazul”. 

2) Mag. ist Ili p. 277. 

_ 3 Mai sus, p 15, 38 gi bA Și domnul A. F. Philippide în toza sa 
de licență, Încercări asupra stări sociale a prporului romina în trecut, laşi 
1854, p. 54, susține părorea că sărbirea este mai veche decit eroul mnn- 
tean, deşi nu aduce în sprijin dovada documentală invocută de noi. 

4) Hurm. Doe. supl, 1), 1, p. WO 

5) lorga. Studii și Doenmente, IV, p, 21 notu, 


120 VIAȚA ROMINEASCA 
peris die 


nume prin acest act stăpinirea unor vecini (aşa numiţi în locul 
:erminului muntenesc de rumini) lui Dragul luzbaşa „pentru „că 
aceşti oameni au fost vecini boierului Domnii mele dela moşi şi 
strămoşi, dela moşul său (bunicul) Staicu păharnicul, şi tot au 
trăit ruminii în pace, şi a văzut domnia mea cartea lui Vladislav 
Voevod fiul lui Vladislav Voevod (1623) şi cartea lui Patraşcu 
Voevod (1540) şi cartea lui Mihnea Voevod fiul lui Alexandru 
Voevod (1577) şi ale cărţi bâtrine“ !, Un document dintre 1578 
— 82 dela Mihnea Vodă vorbeşte de „nişte vecini de pe Bughea 
ce erau de zestre Dobrei fetei lui Vlaicu logofätul din Coteşti“ °}, 
un altul din 1574 hotărăşte o pricină asupra proprietăţii „unui 
rumin Neagoe din Ştelănești, cumpărat de Dumitru sulgerul“ 9}. 

Din aceste toate rezultă că rumânia sau vecinătatea este mai 
veche decit domnia lui Mihaiu Viteazul căruia deci fără cuvint se 
atribue introducerea acestui aşezemint doboritor al condiției fā- 
râneşii. 

"Ca vecinătatea şi rumănia erau stări fără de lege se vede 
de pe aceia ca şărbul fugit nu mai putea fi urmârit, după trece- 
rea unui răstimp. Acest termin era, după felul lucrurilor de â- 
tunci, nepreciz și lăsat la apreţuirea domnitorului sau a jude- 
cătmului ce'l înlocuia. Aşa un document dela Ștefan Tomşa în 
a doua a lui domnie (1622— 1623), dispune ca „acei oameni să şi 
ice vecinii Innapoi, care vor fi fugit de prin zilele lui Constantin 
Movilă (1695—1611); iar cei mai din vechiu fugiți să-i lest 
foarte în pace a hire unde sunt". Barnowski în 1628 voind să re- 
impoporeze țara râu hrentuiță, holâreşie câ „de vor fi fugit vecinii 
«după impăratul incoace, să hie tari și puternici, cu cărţile dom- 
nii mele călugării şi leciorii de boeri de țară a'şi lua vecinii; 
aşijdere vecinii ce vor fi duși innainte de impăratul într'alte țari 
şi vor veni acum și vor vre så mearză de bună voie la jupinul 
său, să hie slobozi a merge unde le or fi voe“, Dela Împăratul, 
vra să zică dela expediția sultanului contra Polonilor în 1621. 
Aceste arâtâri insamnă desigur ca vecinii fugiți innainte de Iim- 
păratul nu puteau fi întorși cu sila la locuinţele lor. Un al treile 
document dela Duca Vodă din 1670, invoeşte mânăstirii Galata 
„să aibă a'şi lua pe toţi vecinii de grumazi cu toate bucatele lar, 
insă care vor fi fugit dela Ghica Voda incoace“, (1658—59) T 
Se vede deci cà prescripția dreptului de readucere cu sila a veci- 
nilor la satele din care fugiserā, era de aproximativ 10 ani, ter- 
min prescris şi de obiceiurile juridice de peste munţi pentru dubin= 
direa libertății strămutării, după cum se vede lucrul dia un do- 


1) Raprmulnas de Nicolaescu Doc, Sammromine p 244 Comp. p 243- 
55 şi 33 si mai sus p, 15 si vol N, p. 487 și DUN, 

2) N, lorga Studii şi Decu VIL p. 22, 

D Ibidem, p. 48. 

4) Stefan Tomşa Melhisedek, Crou. Romanului |, p. 24%: Bartowski; 
Arh. ista p. 175; Ducs Vodă, Ureche, Miron Costin i, p. 183. 


PROPRIETATEA MARE ȘI CBA MICA IN TRECUTUL TARILOR ROMINK 181 


cument din anul 1497 care dispune ca dreptul de reclamaţie con- 
tra iobagului să se stingă în 10 ani ')}. 


Ce împrejurare Insă adusese oprirea strămulărei ţăranului 
din satul lui? Mai întâiu ocirmuirea era inleresală a nu ingādui 
asemene strămutare. Dările anume nu se Incasau In vremile 
vechi in chip individual, ci dela satul intreg, Intr'o sumă impusă cu 
toptanul acelei comunităţi omeneşti. Sfatul satului împărția pe 
fiecare locuitor ceia ce trebuia să răspundă, prin operația așa 
numită a cislei. Se înțelege deci că satul avea tot interesul ca 
numărul dajnicilor să nu se micșureze prin strămularea unura 
din ei în altă parte, intrucit o atare strâmulare aducea ingreverea 
celor rămaşi care trebuiau să se Insărcineze fiecare cu o parte din 
plata: datorită de ce! dispărut. Statul avea și el tot dreptul să se 
teamă că incăsarea va merge cu atit mai greu, cu cit va spori 
partea fiecăruia. De aici deci nevoia de a impiedica subțierea nu- 
mâărului locuitorilor satelor, Se intelege însă cum această subțiere 
ingreuia poziţia celor rămaşi incit satele Insăşi aveau fot intere- 
sul de a readuce pe locuitori la aşezările lor, Mai multe docu- 
mente nu lasă nicio îndoială asupra acestor împrejurări, Acel din 
1628 adus şi mai sus, dela Barnovski Vodă, dispune ca stăpinii, 
ce'şi vor lua îndârăpt vecinii fugiți, să le iee şi cisla, ceca ce 
documentul imbracă în cuvintele vorbitoare „că şi cisla să se 
mute după ei*. Totaşa spune și un hrisov din 1648 allui Ma- 
teiu Basarab care ordonă „să se prindă oamenii fugari şi să 
se ducă la siliştile lor, ca săși dee birul“, Altul dela Vasile 
Lupu 1634 dispune ca acel „vecin care nu va vrea să asculte 
şi va fugi, cum s'au invāțat și nu vor vrea să plătească cisla, 
să aibă a'l lega şi la domnia mea să-l aducă“, 3) Câtră acest 
interes al ocirmuirii și al satului se adănzea și acel al proprie- 
tarului căruia vecinul va lucra la început „fară soroc*, mai tirziu 
cu un nart oarecare, şi mai era indatorit să dee stăpinului și 
dijma din recolta lvi. Asupra nartului pe care Constantin Ma- 
vrocordat || hotărăşte la 24 de zile pe an, găsim încă de mat 
innainte, în un document din 1677, că „vecinii din satul Ciorbe- 
ştii lucrau călugărilor dela Birnova cite 2 zile pe lună peste tot 
anul“, adică 24 de zile pe an, incit se vede câ fixarea acestui 
nart din partea domnului reformator nu era decit aplicarea unui 
vechiu obiceiu. 3) 


Sa cercetăm însă şi altă prea însemnată întrebare, anume 


1) Revista Transilvaniei V, 1873, p. 42. Cf. Hurm. Doe.. I5, p- 88 
„Mundatim est quo prehibitiam ne iobbsgiones f0 annis in fando rogio Sa- 
sonuni habibantes ud petstina sun loca reddantur". Un doe. din 1653. Aricesen 
Istoria Cîmpulungul ui pune ua termin mult ma! scurt „dela Aron Vodă” 1629. 

I 1628. Mai sus p- -=i 1645 Acad. rom, Xi, 25; 16%, Ibidem 
XLII, R2. 
3 Acad, rom, Manuscrise |. p. 2. 


182 VIATA ROMINEASCA 


ce Insamnă în adincul ei dispoziția că țăranul nu are voie de a 
se muta de pe proprietatea lui ? 

Ea insemna că vecinul şi rumtlnul, prin intrarea lor în acea 
stare (cu atit mai mult deci țăranul supus) nu-și pierdeau proprie- 
tatea asupra peticului lor de pămint, cişi instrăinau numai o 
parte din libertatea lor, indatorindu-se a munci stăpinului un nmu- 
mär de zile pe an, a-i da dijmă din recoltele culese pe bucata 
lor de pămint şi, mai tirziu, după intemeerea şărbirei, a nu se 
indepărta din satul in care trăiau, Atita insă, Dreplul lor de pro- 
prietate asupra moşioarei lor nu-l perdeau prin ajungerea lor în 
stare de țăran supus sau, mai tirziu, de vecin sau rumin, Nu- 
mai aşa se poate explica dispoziţia de a nu se putea deslipi 
de moşia pe care trăiau, 

Sä dovedim această prea Insămnată Imprejurare care 1n- 
dreptăţeşte principiul pus de Cogâlniceanu in fruntea legei ru- 
rale din 1864, că „sătenii clăcaşi sîni şi rămin proprietari, pe 
locurile supuse stăpinirei lor, in intinderea ce se hotărăşte prin 
legile în ființă”, şi nimiceşte părerea protivnică că sălenii ar f 
numai nişte chiriaşi ai pămintului proprietarilor, a câruia chirie, 
ei o plătesc în muncă în loc de bani, nimicind deci și urmările 
acestui principiu : incercare de a deslega chestia rurală prin li- 
bertatea brațelor şi a praprietăței. 

Sint numeroase documentele care constată, că atunci cind 
un țăran se vindea rumin sau vecin unui proprietar mare, el tre- 
cea în acea stare cu feciorii lui şi cu loală moşia lui, ceca ce 
insamnă că el ti supunea persoana, familia şi moşia ini cu titlul 
de rumânie, dar că pămintul lui, prin actul incheiat, nu dispărea 
în moşia proprietarului, 

Aşa prin zapisul citat mai sus, din 1610, am văzut cum 
Tudor din Voineşti arată că de nu va plăti cei 8000 de aspri ce 
datora lui jupinul Mihaiu la zi, „iar eu să-i fiu rumin cu feciorii 
mei şi cu toală moşia mea“. Prin un act din 1619 se vind 10 
delniți de pămint Mirzii paharnicului ; far rumînii care vor fi 
pe acele delniţi, să aibă a-i trage ca să-i (ie rumini. Un altul 
din 1620 constată, că „s'a vindut Stoica Zopa cu feciorii lui și 
cu toală ocina lui să-i fie rumin“. In 1622, Dragomir a lost 
vindut rumin lui Stoichiţa vistiernicul, „cu ocină cu lot". Un do- 
cument din 1624 vorbeşte de nişte „rumini de moşie din Hoh- 
neşti;* unul din 1626 de „rumini de moşie din Lungi*. Un al- 
tul din 1628, glăsueşte : „pentru că noi aceşti moșneni ai satu- 
lui Polovineţ lost-am toți megieș: pre ocinele noastre ; insă după 
acea venit-am cu toţii la jupinul Necula vistier de ne-am vin- 
dut rumini noi şi feciorii noştri şi oale moşiile moasire*. Prin 
un zapis din 1619 „Melca din Polovaci se vinde ca rumin cu 
toală moşia lui“ aceluiaşi Necula vistier. Un document din 
1643 arată că Mateiu Basarab întăreşte lui Stroia vistier mai 
multe cumpărături de rumini: „Stanciul cu pariea lui de moşie 
din Răscăâieţi, Dragomir din Potlogi cu feciorii lui şi cu moşia 
lui de peste tot hotarul, Voicu şi cu fratele său Siroia şi cu fe- 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL ŢĂRILOR ROMINE 183 


ciorii lui şi ca părțile lor de moşii cite se vor alege, pentrucă 
s'au vindut, ci megicșşi, rumini lui Stroia“. Un document din 
1645 arată că acelaş domn intărește lui „Preda şi Udrea, logo- 
feti, pe mai mulți oameni din Dăeşti că să le fe rumini cu fe- 
ciorii lor şi cu părțile lor de moşie, pentrucă plâtise darea in 
locul lor“, „Un document din 1699 constată, că „satul Hurezul 
fiind mai dinnainte vreme rumini de moşie ai Buzeştilor și ei 
răscumpărtadu-se de rumănie dela stăpinii lor dela Buzești cn 
toate părțile lor de moşie şi fiind nişte oameni judeci şi slobozi, 
sculatu-S'au şi de a lor bună voie Sau vindut rumini lui Du- 
mitru Chiurci-başa cu toate părțile lor de moşie“. Cind aceşti 
rumini se răscumpără, ei işi reiau moşiile lor a câror stăpini- 
re deosebilă mu o pierduse, şi tot cu ele se vind din nou rumâni 
lui Chiurcibaşa,  Insiirşit să mai citām un document interesant, 
din nenumăratele pe care le-am putea inşira, din care se vede că 
se substitue ca noțiuni identice ruminul şi delnița lui. Docu- 
mentul este din 1572 şi prin el Alexandru Voivod „da lui La- 
zăr să-i fie lui un rumin Stan al lui Mogoş pe care lau cum- 
pârat dela Stanciul drept 4000 de aspri, şi a vindut Stanciul mai 
sus zisa delniță (adecă vra să zică pe rumin, Substituind un 
cuvint celuilalt”). 1) 

Cind ruminii şi vecinii se răscumpărau din starea lor de 
sărbire, se intrebuința totdeauna formula : „răscumpărindu-se de 
rumânie dela stăpimi lor, cu toale părțile lor de moşie, *) do- 
vadă că de şi ei căzuse In şârbie, păstrase proprietatea pâmin- 
tului lor pe care-l redobindeau indărăpt, liber de orice sarcină. 
Cind se intimpla să se răscumpere ruminul sau vecinul numai 
pentru capul ivi, fără de moşie, se insâămna aceasta, ca o excep- 
țiune anume in document. ?) 


Mai de samă este împrejurarea că atunci cind o fațā vin- 
dea unei alteia un rumin sau un vecin, totdeauna se specifica, 
că el era vindut cu toată moşea lui. Aşa un document din 1635 
arată că unul Vasile din Râtivoeşti vinde lui Stroia logofătul un 
rumin Cristea Smaăcioc din Stefâneşti, cu feciorii lui şi cu del- 
mila lui din Stefâneşti drept 9000 de bani. Prin un zapis din 
1619, unul Marcu Armașul ot Dragoteşii vinde jupinului Hrizca 
vornicul „un rumin al său din Gemenele anume Sava, cu del- 
nija lui, cîtă se va alege partea lui, din cimp, din pădure, din 


1) Vezi documentele reproduse : 1610. Mai sas, p. 17; 1619, Academia 
română, Documente, pachet "Rir, No. 52: . lbid, XLIL 209; 1622, 
Tiid. XLi 102; l6, lbid, XXXtI, 197; 16%, Ibid, LVI, 173 1028, 
Ib3d, XXXI, 140; 1643. Ibid, XXIX, 89; 1545, Condica de documente la 
Arhiva statului, il, 5, p. ¢; 1649, Condica logofejiei lui Brancovanu, 
(needită la Arh. statalui), p- 108% 1672, Acad. TOM, IX, 354. 

2 Doeumontal din 1669, în Condica logofeției lui Brancovann, p.83. 
Mai veal : 1635; Acad. rom, i, 125. i 

3) Documentul din 1659; Condica lopofeției lui Brancovanu, p. 205. 
Mai vezi 1694, p. 52; 1704, p. 694; 1703, p. 742; 1746, Acad. rom, Con- 
dica mănăstirea Arnota, p. 36; 1645, Acad. roem., XV, 17. 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


apă, din şăzulul satului. de preste tot hotarul, cilă se va alëge 
partea lui de ocinä*. Const. Brancovanu prin un hrisov al său 
din 1692, arata că Petru Căpăţină şi cu ceata iui sau vindut 
raumini cu toate moşiile lor, reposatului Mateiu Vodă drept 80 
de galbeni ungurești ; iar după aceia reposatul Mateiu Voda, 
i-a fost dat sfintei mănăstiri Strehaia cu loate moşiile lo. Cons- 
tantin Brancovanu, întăreşte gi el această danie, dind mănăstire: 
Strehaia pe acei rumini cu toale moşiile lor, Jiecare cit a 
dea, !) e 

Tot aşa într'o judecată dintre boieri, Radu Leon hotărește 
in 1668, „cum să ţie boierul Patraşcu pe Bănuţ ruminul cu fc- 
ciorii lui şi cu partea lui de moşie cilă se va alege +’) Prin acte 
de buna voie, pre cil şi prin judecați, ruminul sau vecinul tre- 
cea la cumpărător sau la cişiizălor, impreună cu păminiui lui 
de baștină, dovadă înviderală că legătura între om şt pămint nu 
se stiugea prin căderea lui în rindul șărbilor. | 

Mai mult încă: se ronstală că şârhii nu pierdeau chiar 
dreptul de a avea, pe lingă proprietățile lor inchinate stapinilor, 
şi altele libere. Aşa un document din 1648 arată pe Cristea, 
raminul jupinului Siroia, vinzind o vie proprie a lui unui alui 
boier, lordache vistierul, 3) vie ce după cit se vede nu fusese 
supusă în rumânie odată cu delnița lui, căci altleliu cum ar fi 
putut ruminul unui boier să vindă o vie a lui unui altui baier? 

Cu de deştept era simțiminini in rumini, că ci pastrase 
dreptul de a avea proprietăți, se constată din faptul, că nişte 
rumini pretind a poseda niște mori pe Bogdănești, moşie a må- 
năstirei Arnaota, Egumenul pune să strice morile, huminii se 
jăluese. Comisia de judecată rintvită hotărește, „că nu s'a cà- 
zut să facă mori pe moşia mănăstirei, fiind remini; ca să in- 
toarcă cgumenul cheltuiala acestor mori și să rămină ele pe 
sama mănăstirei“, €) Alt document arată pe niște rumini slo- 
bozi şi lără de moşii. avind nişte vii, Judecata hotărește ca să 
aibă treavă numai cu vita, lar pâmintul să fie al mânăstirei, ”) 
Din faptul că in veacul de mai innainte (anul 1648) șărbii pu- 
teau poseda vii, deci şi mori, iar câ acuma li se tâgăduesc a- 
semene drepturi, dar totuşi li se recunoaşte cel puțin dreptul la 
proprietatea viței, reiesă întrun chip înviderai, că obiceiul mat 
vechiu le recunoştea deplinul drept de proprietate, asupra altor 
proprietăți ale lor decit acele inchinate in rumănie, care drept să 
tot Iingustă, cu cit se Înrăutăți soarta sărbilor. 

Coniorm cu această legătură a vecinului cu moşia lui, se 
hotăreşie, cind e vorba de stâpinirea asupra unor vecini sinbozi 


1) 1685, Acad. Rom., XXIX, 20; 1615, Arh. ist, I 1L p- 235; t692, 
Condica lui Brancovanu, p. 202. 

2) 1668, Acad. rom., LXX, M. 

îi Acad, rom, XXIX, 200, 

4) 1740, Acad. rom., Condica măn, Arnota, p. Să, 

5) 1739, Acad, rom. Manuseripta, 500, p. 77. 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL TARILOR ROMINE 185 
a 


fară de moșii, că ei aparțin acelui sal unde şi-au avut rădăcina, 
adecă unde au avut påmint, Aşa Neculai Mavrocordat judecă 
pricina dintre Partenie episcopul Romanului și jupinul Prodan 
deia nişte vecini, şi dă pe aceştia episcopului, pentru că i-au 
adeverit că sint „din rădăcina lor, din părinții lor, vecinii din 
Levenseni ; câ ci numai s'au șăzut in satul lui Prodan, Ițcanii, şi 
aiure printr'alte sate, pe unde au putut*.!) Cind era să se arâte 
un vecin de unde este, ji se căuta unde-şi avuse vatra casei. %) 
Cind vecinii prin abuz erau strămutați in alte sate, mde nusi 


tuse moşia, ei se jăluiau că nu pol răspunde cisla; de unde 


se vede, că răspunderea birului era legată de proprietatea gär- 
bului asupra pămintului lui, cauză şi pentru care precum am 
văzut, cul vecinii la rindul lor fugiau de pe moşiile lor, erau 
readuși cu deasila, spre a-şi plăti birul. 2) 

Aşa fiind lucrurile, şi șârbul pâstrind dreptul de proprie- 
tate pe bucata lui de pămint, cu toate că'şi ingustase sfera li- 
bertăţei lui, ințălegem răstringerea pusă de obiceiul! pămintului, 
că vecinii sau ruminii nu puteau fi vinduti decti odată cu del- 
nija lor; ba prin o simţire de reţinere creştinească, actul pentru 
desrobirea vecinilor din Moldova spune chiar că trecerea stăpt- 
nirii vecinilor câtre altă față nu era o vinzare a lor, ci că 
atunci cind se vinde moşia, oamenii să nu se vînză, cr ca nişte 
săteni ai satelor, în sal să rămte, făcind slujba obicinuită «). 


Paralel cu aceste împrejurări care învederează conştiinţa 
unui drept de proprietate al săteanului, asupra pâmintului pe 
cart se hrânia, se ivesc alte serii de fapte care trebuiau să in- 
tunece această conştiinţă, dacă nu in mintea celor mici ce nu 
puteau- uita că fuseseră proprietari, desigur însă in mintea celor 
mari, câte aveau chiar interes a scurta memoria unei aşa stări 
de lucruri, Încetul cu incetul ideea că țăranii erau proprietarii 
farimii de påmint, din care işi trăgeau traiul, fa Inlocuită cu a- 
ceea că ei erau numai nişte muncitori ce se hrăneau pe pămin- 
tarile proprietarilor. Dela această concepţiune pâna la aceea de 
a privi pe locuitori drept chiriaşi, cu chiria plătită in muncă, nu 
era decit un pas, şi acest pas lu făcut, mai ales ca răspuns la 


1) 971%, Acad. ront, CXV, 36, 

2) 1610, Ibid, XI, 164. 

3) 1645, Ibid., XXXII, 144. 

4) Mag. izt, Ti, p. 2999, Părerea d-lui Ran Rossetti, despre clasele 
agricole dia Moldova în Revista nouă a Ini Hasdeu, I 1555, p, 470, că 
taranii ar fi fost numai uzufructarii locurilor enitivate de ei, nn sọ posto 
sustinens față en dovezile din təxt. Părerea d-sale se intemeiază nu pe fapte, 
ei pe un argument, că „dacă domnul dăruia ncel sat cu tot hotarul, san 
întăria posesiunea acelui sat em tot fatarul unei n treia persoane, este evi- 
dent că acei țărani nu pateau fi proprietari ămintal pe cure se hră- 
miau“, Noi nu vedem evidența argumentului, în istorie nn se stabilise 
fapte pe argumentări. decit ca ipoteze. Adevărul istorie trebue în toldenuna 
să fie răzâmat pe dovezi documentale. D. Rosetti în scrierile salo ultorinura 
mai ules în Pämôntwl, stăpînii și sătenii sa loapădă de tor de aceastà o lui 
părere anterioură, 


186 VIAȚAROMINEASCA 


revendicările făcute, nu e vorba, nu atita de țărani, cit de alţii 
in numele lor, 


Trebue să cercelăm, cum s'a putut indeplini această strā- 
mutare a ideilor care a ajuns, la sfirşit, a desbrăca în teorie, 
aproape intreaga clasă agricolă a poporului romin, de temelia ma- 
terială a existenței și deci păstrătoarea neconştiută a comoatei sale 
intelectuale de impărtășirea la stăpinirea pămintului. Nu e vorba 
atita de a invinui pe boieri de hrăpire, de nesățioasă lăcomie şi 
de a prezenta pe ţărani ca jartă acestui nesaț al clasei mai pu- 
ternice, deşi lucrul nu se prea poale tăgădui, cit de a înţelege cum 
asemenea râşluiri neincetate şi calcare a dreptului şi a moralii 
au fost cu putință ; câci atita este menirea istoriei, de a expune 
şi explica desfășurarea trecutului— problemă desigur din cele 
mai grele şi care ajunge lără tagadă pentru a umplea vastul 
privaz al unei ştiinţi, 

Inceputul strămutărei ideei de proprietate a şărbului asupra 
petecului său de moșie provine din fără de legea de a se vinde 
şārbii fără moşiile lor, sau moșiile fără șărbi, răminind aceștia 
lipsiţi de pămint. Aşa un zapis din 1628 arată, că unul Andreiu 
a vindul lui Vlad vistierul doi rumini, Goran și Dumitru, drept 
3400 de bani, „Aceşti rumini fost-au de moșie din Copăceni, 
Ocini cite au fost avut in acel sat, fost-am vindut mai dinainte 
vreme tot dumnealui; iar ruminii mai sus scriși lostu-i-am lasat 
mie (deslipiţi deci de păminturile lor); iar acum ajunsu-m-a ne- 
voia şi vindutu-i-am dumnealui, ca să meargă la moşia lor iar 
la Copăceni“ 1). Dacă insă acei rumini se întorceau de astă dată la 
păminturile de pecare fusese ripiţi, cele mai adese ori deslipirea se 
facea pentru totdeauna. Aşa alt document arată, că Dumitraşcu 
clucerul vinduse lui Mateiu Basarab nişte rumini, însă numai 
capetele ior, fără de moşii ;%) de asemene boierul Manta ot Dol- 
gopol vinde lui Stoica un rumin Petre, fără leciorul său Ifrim, 
insă cu delniţa lui 3). Ifrim deci rămine la Dolgopol rumin fără 
moşie. In catastihul moşiilor lui Iordache Ruset, se spune între 
altele, că Neculai Costin li vinduse 5 vecini, fără să se arâte 
vre-o moşie pe care ei ar fi stat*), De asemene Stanciul pos- 
telnicul cumpără o parte din Brăești dela Dumitru, însă numai 
vecinii fără de ocim 5). Aici avem o vinzare numai de oameni 


fără moşiile pe care stăteau, iar de altă parte un document din. 


1651 ne spune, că „megieşii din Barboşii de jos, judeţul Ilfov 
vind minăstirei Căldăruşani ocina lor, 1940 de stinjeni, drept 
194 de ughi, fără de rumini*, *) pâstrind pe aceştia, spre a'i 


PROPRIETATEA MARE ȘICEA MICA IN TRECUTUL ŢARILOR ROMINE 187 


vinde mai tirziu cu alt preţ. In ambele cazuri 
pelin sia ară i te pe moşiile sa preia a 

„a acelaş rezultat conduceau alte Imprejurāri, pri 
aducea ruminilor o favoare. Anume se abea | tastei ca 
un proprietar ierta de șârbire pe vecin sau pe rumin, însă numai 
peniru capul iui, fără de moşie, desigur faptă miloasă, dar care 
avea de efect a arunca pe vecin In voia soartei. Astiel Neacşa 
Logoleteasa iartă de rumănie pe toți ruminii din Golești, să fie 
în pace, pentru sufletul reposatului părintelui cei Iani postelnicul ; 
iar ocina pămintului o dă fiului ei Radu logofăt Dudescu, ') In 
1720 găsim pe Anica Vorniceasa vinzind 14 din Pomirla lui Du- 
mitru Macri, încă fără vecini, căci pe vecini i-a iertat, ?) bine 
pa numai pentru capetele lor, fără de moşii. i 

n aceiaşi stare câdea şărbul, cind dorința lui de li 
ii fäcea să-şi răscumpere cel singur capul, eta se ia seca: 
intrun document prin care riminul Dragomir din Bogdănești ica 
bani cu imprumut dela logoiâtul Alexandru ot Costeşti, spre a 
se răscumpăra de rumânie: «ca să fim slobozi in lume noi și 
leciorii noştri», și apoi trece moşia lui, creditorului, răminind 
întradevăr «slobod in lume», 2) Caracteristic este încă urmă: 
torul document din 1678 în care se spune, că «am fost noi vecini 
d-lui llie Sturza şi dumnealui ne-a iertat, să fim volnici să ne 
hrânim și să ne ducem unde ne-a fì voia noastră» 4), 


Acești vecini, așa aruncaţi în lume, umblau pribegind di 
sat în sat, până cind sătui de asemene viaţă, se E era şărbi 
iarăşi unor boieri, de astă dată insă fără de moşie, şi deci a- 
proape de a fi amestecați cu Ţiganii care şi ei işi vindeau nu- 
mai trupurile, sau cum se spunea în un limbagiu mai figurat, 
Şi poate mai adevărat, sufletele lor, Un document din 1641 con- 
stată, că mai mulți oameni se vind rumini lui Mateiu Basarab 
spunind, că «ne-am vindut mo; fără ocină» *) Alt document din 
1652 arată pe Vlad Țurcanul și pe alţii mărturisind, că au fost 
megieși şi au locuit în satul mănăstirei Micșuneşiii, căci acum 
ne-am vindut rumini însă fără de moşii, că mam avul>.*) Tot 
aşa ne arată un doc. din 1690 pe doi boieri judecindu-se dela 
un vecin. Domnul întreabă pe acest vecin, dacă are moșie In 
satul boierului reclamant. Vecinul răspunde că mu are moşie, 
şi domnul il lasă dus în satul pirttului, unde el se nplogise.? 
Aceşti şărbi nestatornici işi dau ej singuri numele de venetici, 
precum o fac intrun document din 1671, în care nişte oameni 


D I Bt: BA a aut, p De me 

) 1720, .. ica iut > P 43. De 

3 Ibid., Cica man: palene 3 doc. sint malte. 
i . ica man. Barbogii. XVII, 13. 

5) 1641; Acad. Rom, XXI, 229. K EN: WE: 

6) 1632; Jbid, XX. 2235. 

7) 1690; id., LXV, 104 


158 VIAȚA ROMINEASCA 


a 


din Brăgăgeşti, reclamaţi ca rumini de minâstirea Snazovul, 
spun că ei nu sint de moşie din acel sat, ci venetici din altă 
parte. !) 

Şărbii încă se mai rupeau de pe păminturile lor. prin lugă, 
pentru a scăpa de greutățile birurilor sau de apăsarea boierilor. 
Am citat mai sus documentele în care domnia poruncea ca să 
readucă pe şârbi la satele lor, ca sa'și plătească cista, ?) Sint 
nenumarate documentele care constată fuga șărbilor și părăsirea 
ocinelor lor de răul vremilor. Aşa am vâzut că una din cele 
mai vechi amintiri despre rumini, Îi pomenește ca lugari, acei care 
fugiseră pe timpul lui Mihnea. 3) Prin un document din 1631 Irimia 
Moghilă spune lui Toderaşcu Camăraşul, să-şi stringă vecinii cu 
toate bucatele lor, ori unde s'ar ala, şi să-i ducă înapoi la satul 
Şcheia. 4) Un alt dac. din 1679 conţine ordinul lui árban Can- 
tacuzen către Murguleţ Moldavanul «a-şi stringe a lui oameni 
care sint rumini dela Moldova, ori unde s'ar afla, în ţară”. 9) În 
1780 Grig. Ghica dă o carte lui Miron Cuza, „să prindă vecinii 
şi Țiganii, să-i ducă la moşia lui”, %) Asemene vecini fugiți 
erau adese ori strămutați de buieri, poale spre pedeapsă, pe altă 
moşie decit pe a lor de baştină, Aşa Neculai Mavrocordat dă o 
carte lui Solomon Botez ca să adune vecinii, de unde vor Ñ rå- 
sipiți, şi săi aşeze iar unde-i va Ji voia.) Uà alt document 
fără dată ne spune, că niște vecini ar fi fəst strămutați din Şăr- 
bana în bBușila. $) 

Pe lingă acești şărbi, desrădăcinați din păminturile lor, bo- 
ierii mai primiau, pe moșiile lor, adese ari oameni străini care 
nu erau priviți ca șărbi la inceput; ba erau tratați chiar mai 
bine decit şărbii, de oarece erau liberi să se strămute și nu e 
rau indatoriţi a munci decit 6 zile pe an, *) Copiii şi coboritarii 
mai depârtați ai acestor oameni vor f intrat însă ia rindul ve- 
cinătăţii, dovadă procese in care sini traşi la vecinătate, chiar a- 
cei “aşezaţi de curind ca străini pe moșiile boierești, De ase- 
mene şi cu slugile. Aşa un document din 171! dela divanul 
Knejiei Moldovei, în timpul ocupaţiei rusești, spune, că oamenii 
bejănari ce au stat cițiva ani pe moşia Câuteştii şi sau hrănit 
acolo, să s'aducă indărâpt şi să nu-i lese să se ducă afară dacă 
s'ar dovedi, că au aparţinut altor stăpini '9) Videm deci cum oa- 
meni străini crau traşi In şărbire, dacă zăboviau civa timp de 


————— ——— 


1) 1671: bid, XX, 157, 

9) Mai sus, p 4i7. 

8) Mai sus, p. 416. 

4) 1631; Acad, Ront, IV, 156. 

p} 1579; bid, XLV, 37. 

6) 1720; thid., XXU, 42. 

7} 1712; Ibid., 1V, 218. 

3) Ihid., 1, 65. 

9) Aşňzāmintal ponteu desroblroa vecinilor din Moldova. Mag. isë, I 


290, 
10) STIL; Acad, Rom, M, 277- 


PROPRIETATEA MARE ȘI CEA MICA IN TRECUTUL TARILOR ROMINE 189 


se hrăniau pe o moşie, De asemenea un document din 1636- 


conţine judecata asupra unui om reclamat de Malceciu ca ve- 
cin pe cind el susținea că n'a lost vecin ci slugă.!). 

Pe de oparte deslipirea sătenilor de pe păminturile lor și 
aşezarea lor pe alte moşii, unde boierul le împărțea pămint spre 
a se hrâni, pe de alta aceiași împărțire făcută la străini sau la 
slugile boierești, ai cărora urmaşi intrau apoi în rindul şărbilor, 
nu mai puţin invechirea şărbilor adevăraţi, ai celor cu pâmintu- 
rile lor sub stăpinirea boierească şi amestecarea lor cu ceilalți 
oameni venetici de pe moşie, foale aceste împrejurări explică 
întunecarea în mintea proprietarului a vechiulu raport ce lega 


pe şărbul originar de pămintul lui, şi considerarea lui ca om 


ce se hrănia pe moşia proprietarului. 

Mai este apoi de luat în privire o altă nevoie a săteanuiui 
care-l împingea chiar pe el, a prefera să fie considerat ca im- 
părtășit cu pămint de câtră boier, decit ca avind påmint prapriu. 
Aceasta era inmulțirea copiilor săi. Cum cra săi aşeze, dacă 
avea mai mulți, pe bucata lui de påmint, şi ce le-ar fi râmas din 
ea, la o repeţită impărțală? Dacă, dimpotrivă, boierul considera 
pe noii veniți la ospâţul vieţii, ca pe niște venetici pe moşia 
lui, şi le dadea pămint, toţi copiii săteanului erau asiguraţi in 
traiul lor. Aşa se stabili cu încetul obiceiul, ca boierul să fie 
dator a da insurâţeilor o citime de pămini, pentru a se hrăni pe 
ea, Odraslele șarbilor contribuiră deci și mai mult la intuneca- 
rea dreptului acelora din care ei se trăgeau, 

Schimbarea raportului dintre boier şi ţăran și considera- 
rea acestuia ca un om ce se hrania pe moşia celui dintâi, este 
deci rezultatul unui proces psicologic, determinat prin prefacerea 
faptelor exterioare, şi nu atita acel al unui abuz conştiut, repe- 
tat în curs de veacuri. El se poate privi ca incheiat în legiui- 
rea lui Caragea care spunea, că „claca este un chip de cladire 
(traducere necorectă a cuvintului grecesc îppwrsb57,s, care insamnă 
embatie, adecă inchiriere veşnică) obişnuită în Țara Rominească 
şi se întocmeşte cind stăpinul moșiei primeşte pe clacaş, adecă 
pe sâditor, să şază pe moşia lui* (Cap VI § 1). 

Dar dacă se schimbase în mintea boierului, cugetarea asu- 
pra raporturilor dintre țăran și pâmintul pe care statea, ce se 
petrecuse în mintea acestui din urmă ? 


Era peste putință de stirpit din cugetul ţăranului ideia, că 
pămintul esie al lui, chiar în cazul cind ti era împărțit de jiz- 
noavă de boier: căci fiecare din ţărani lusese proprietar sau fiu 
de proprietar şi, dacă cl pierduse proprietatea, privise totdeauna 
această pierdere ca rezultatul unei nedreptăți, unei asupriri, după 
cum şi fusese lucrul in nestirşita majoritate a cazurilor. Apoi 
cei mai mulți din ţărani se coborau din foști proprietari ai oci= 
nilor lor, Acei ce sc aṣ:zau Intre ei, fie străini, fie slugi, fie- 


1) 1630, tbid, IV, 234. 


—— 


— 


1190 VIAȚA ROMINEASCA 


insurăței, cu trecerea timpului şi amestecarea împrejurărilor, in- 
„cepeau și ei a se privi drept băştinași pe moşia pe care stăteau, 
şi se imbrăcau şi ei cu tradiţiile adevăraților băștinași. Aceiaşi 
strămutare a pozițiilor care Impinsese pe boieri a nu vedea în 
locuitori decit oameni ce se hrâneau pe moșiile lor. adusese pe 
țărani a se privi cu toţii de stăpinitori cu dreptate ai păminturi- 
lor lor. In fiecare clasă, dreptul se răsfrinsese după îmboldirea 
interesului individual şi sădise în mintea fie-căreia din ele, cu a- 
-tita mai adine cu cit se scurgea timpul, idei protivnice asupra 
naturii relaţiilor juridice ce legau pe locuitori de pâmintul pe 
care stăteau. Pe cind boierul inglobase majoritatea sătenilor de 
rădăcină în minoritatea veneticilor, săteanul cuprinsese minori- 
tatea venetică In massa celor de baștină. Pentru proprietar, toţi 
sătenii deveniseră oameni fără pămint dela Inceput, sau pe care”! 
instrăinase desăvirşit câtră proprietari. Sâtenii din protivă se 
priviau cu toţii, ca vechi proprietari ai pămintului pe care ei iși 
-duceau traiul. 

Cine avea pentru el dreptatea? Cum sar mai putea des- 
lega această intrebare, cind veacuri întregi o împleticise şi o in- 
ciicise într'un chip nedescurcat? Dacă este însă să se hota- 
rască lucrul după majoritatea cazurilor, este invederat :% drep- 
tatea stătea pe partea țăranilor, care mai aveau apoi peniru el ŞI 
argumentul fară răspuns, că nu se pulea ca temelia poporului 
tocmai să fie privită ca destipită de pămintul țărei sale, Istoria 
insă nu este cimpul unde se realizază ideia dreptăţei, ln lupta 
Intre formațiunile ce se imping la lumină, izbindește turmaţiu- 
nea cea mai tare, cea mai cu rost de a trăi, Relapile intre pro- 
prietari şi ţărani impinsese la suprafața apelor trecutului, cele 
două concepţiuni protivnice asupra raportului țăranilor cu pămin- 
tul pe care stăteau, concepțiuni oglindite in mintea celor două 
clase şi ele protivnice, ba chiar vrăjmaşe. ale proprietarilor şi lo- 
cuitorilor. Era vorba nu atit Je văzut care din ele era mat intemeiatā 
pe dreptate, cit mai mult de aşteptat care din ele era sā repoarte 
izbinda în lupta pentru viață, și istoria trebue tocmai sê arāte 
pentruce concepțiunea țărănească izbuti să Incalee pe acea bo- 
crească, şi aceasta tocmai în o societate condusă și stăpinilă de 
boieri. Din cauza acestei conştiinți totdeauna vie, de si intu- 
necată, pe care ţăranul o avea despre dreptul sâu asupra pāmin- 
tului, el privea starea lui de şărb şi de rob al stăpinilor nu ca 
-o bătae a lui Dumnezeu, căreia trebuia să se supună. ci cao 
apăsare a căreia nedreptate el o simțea, Inainte ca protestâriie In 
contra acestei stări să iee în Transilvania şi in Țările Romine 
forma silnică a răzvrătirii, mai multe rostiri insemnatoare dădu- 
seră pe ie cugetele lor nemulțumite. Aşa într'o scrisoarea bi- 
răului de Dorna câtră acel de Bistriţa de pe la jumătatea vea- 
'cului al XVil-lea găsim cuvintele „şi noi am mers cam de frică, 
“că ne-au minat cum ne ţin de pâr, cum merg şi iobagii d-stră 
unde-i minaţi”. Ba mai insemnat este incă cunoașterea stārii 
'șârbilor de peste munți din partea ruminilor și a vecinilor de 


PROPRIETATEA MAREȘI CEA MICA IN TRECUTUL ȚARILOR ROMINE 191 
Pa n OS pt e 50 a fc pe toalete ta 


dincoace de ei, și cum ei se interesază unii de alții cind de o 
parte cind de alta a Carpaţilor, întinzindu-se tot mai mult con- 
vingerea că „Dumneavoastră nu veţi fi fără țara noastră nici 
noi fără a Dumneavoastră”. Aceste vorbe sint mai limpede täl- 
măcite In altă scrisoare din 1669: „Cind va fi greutatea la noi 
să se ocrotească de Dumneavoastră şi cind va fi la Dumnea- 
voastră greu, cu noi să puteți trăi“. !) 

În perioada de care ne ocupăm, se îndeplinesc două mari 
transformări în clasele societății romineşti care se accenturază cu 
atita mai puternic cu cit ne apropiem de sfirşitul ei, şi schimba 
cu totul condițiile de viață ale poporului romin, anume: boierii 
în majorilalea lor devin dregători, iar (ăranii şărbi. Liberta- 
tea şi neatirnarea atit ale unora cit şi ale altora devine excepţia. 
Pe cind însă cei d'intăi trag din alipirea lor cătră domnie în- 
semnate foloase care le imbogățesc casele, țăranii legaţi de pā- 
mint cad într'o supunere tot mai mare câtră boieri, prefăcută cu 
timpul într'o adevărată robie. 

Ambele aceste schimbări In starea locuitorilor trebuiau să 
aibă cele mai fatale urmări pentru neatirnarea Țărilor Romine. 
Ele se bucurase de dinsa cit timp şi elementele lor sociale de 
căpitenie fusese neatirnate, incit starea lor din afară oglindea nu- 
mai decit pe cea internă, De îndată ce în lăuntru începe apre- 
domni linguşirea şi robia, trebuia şi în afară să se manilesteze ace- 
leași însușiri. Nu se putea doar răzăma libertatea pe robie şi 
nealirmarea pe slugărie. 

Dacă insă şi decăderea clasei boiereşti din oameni liberi 
in aspiranţi la dregătorii făcu un rău nespus statelor romine prin 
intrigile nesiirşite pentru domnie, care-şi aveau motivul principal 
in rivalitățile boierilor dela ocuparea posturilor, fără îndoiala cà 
pricina de căpitenie a căderei lor stă în distrugerea elementului 
militar, pe care se răzămase la inceput lupta: pentru neatirnarea 
lor şi crearea unei poziţii insemnătoare în sinul statelor ce le in- 
conjurau. Clasa cea întinsă și numeroasă a proprietarilor mici 
care formau simburele cel puternic al oştirilor lui Mircea, Ţepeş, 
Stefan şi loan se impuţina pe fiece an. Căzind cei mai mulți 
moșneni în starea de şârbi, aceștia deşi cu durere vedeau dis- 
părind odată cu moşiile lor şi traiul nealirnat, deși din oameni 
liberi deveneau slugile unui stăpin, totuşi adeseori găseau o 
compensare a acestui rău în scutirea lor de a mai merge în 
oaste.  Baitrii care aveau interes a-și reținea sărbii pe moşiile 
lor, nu le puteau invoi înrolarea în armată, pentru a nu se in- 
străina de moșia boierească, Elementul de baştină dispărea tot 
mai mult din rindurile oștirilor romine, find înlocuit cu lefegii. 
Odată ce se schimbă sistemul, cel nou ajunse în curind predom- 
nitor, în sensul că armatele năționale incepură chiar a f despre- 
țuite. Domnii aveau mai mare Incredere în singele cumpărat de 
cit în acel al copiilor țărilor însă-şi. Acel care aduse mai ales 


1) Aceste scrisori in loc Bistriței de N. Iorga. |, p. 99, 102 și 16. 


192 VIAȚA ROMINEASCA 
na eia 


la vază pe lefegii, fu Mihaiu Viteazul. Sub el erau incă destui 
moşneni în Muntenia spre a constitui o oştire de valoare, după 
cum se poate vedea aceasta din faptul că numai cu 20 de ani 
mai inainte loan Vodă cel Cumplit putuse lupta cu atita energie 
in contra Turcilor, sprijinit aproape numai de armata țărânească. 
In loc însă ca eroul muntean să-i intrebuințeze spre apărarea 
țărei, socotea pe knejii şi moşnenii Munteniei numai ca ọ mā- 
terie bună de stors pentru a scoate banii cu care să-și plătească 
numeroşii mercenari, aruncind el însuși pe moşneni în şărbire, 
cind nu puteau plăti uriaşele dări, și contribuind el Insuş la dä- 
răpănarea puterilor militare, pe temeiul cărora vroia cu toate a- 
ceste să-şi clădească măreţele sale planuri. 

Astfel Muntenia şi Moldova, despoiate de bani prin jafurile 
ne mai pomenite ale stăpinirii turcești, cu o clasă boierească 
prelăcută în bande dușmane de compeţitori la dregătorii, slăbite 
în puterea lor de impotrivire prin scaderea şi desconsiderarea 
armatelor naţionale, ce puteau ele deveni de acum inainte de 
cit o jucărie din ce in ce mai ușoară In minile  asupritorilor 
lor? Numai cit în adincul cugetării se făureau strunele ce e- 
rau să răsune cind-va, sub arcușul vremilor viitoare, 


A. D. Xenopol 


Fetita doctorului 


__ in fiecare seară doctorul Ulrich se așeza i i 
violoncelul şi cinta, cu ochii albaştri duşi ran ai e 
ori vro sonată, Și Brinduşa se lipea de dinsul, și asculta ; cu 
ochișorii țintiți departe, cu iruntea înnaltă şi boltită Ingindurată 
cu fața palidă, fină ca de fildeş, cu nările umflate _caşicum ar 
fi sorbit lacome o mireasmă,—cu gurița roşie, trista, cu colțurile 
arcuite puţin în jos. Era în stare să stea aşa ceasuri 
neclintită, —s asculte, pă ac aer 

Cind ti fu fetița de cinci ani, incepu să-i dea lecții i 
snig in lumina lină a lămpii, cu abajurul de mătase pe poza 

e punea pe frunte, pe mini şi clape răstringeri de frunzare, 

Fetiţa avea un talent rar pentru anii ei, și prindea repede 
cu urechiuşile ei trandafirii, toate melodiile pe care le cinta doc- 
torul. Cind era numai de șapte ani, incepu a cinta bucăţi in- 
tregi, cu o uşurinţă și o simțire care uimeau pe musafiri şi-l fä- 
cea pe doctor so ia de subțiori de pe scaunul pianului şi s'o 
innalje până ’n bagdadie, Cintau citeva bucăţi impreună: fetița 
serioasă la pian, mingiind clapele cu minușițele ei de copil, a- 
lintindu-le uşurel, lăsind, uneori, căpşorul bălai şi creţ pe spate 
alene, închizind pe jumătate ochişorii; tremurindu-şi dulce ge- 
neie negre-lucii, care-i așterneau două umbre viorii pe umerii o- 
brajilor ; doctorul din violoncel, la spatele ei, cu colțurile gurii 
mari räsirinte spre urechi, intrun zimbet de fericire fără sea- 
mân, ascultind parcă şi cu ochii cum cîntă fetița lui de sigură, 
şi ținindu-şi, —la părțile mai grele,—răsullarea, gata să sară de 
pe scaun, so stringă la piept. lar cind venea cite o parte fur- 
tunoasă, ochii Brinduşei se aprindeau, ca de minie; intre sprin- 
cenele negre i se adinceau două increţituri, pe fruntea boltită i 
se lămureau două vine albastre; şi, aplecindu-se asupra pianu- 
lui, degetele mărunte băteau in clape, să le siarme, făcind să 
vuească, să greamă adine coardele, ca nişte glasuri depărtate de 
tunet, — pecind ò șuviță aurie li cădea mereu în ochi, iar eao 
zvirlea indărăt, scuturindu-şi capul pe spate cu un „ah* de ne- 
caz, rostit printre dinţii albi şi mărunți de şoarec, 

__ Cu încetul, în capul doctorului Ulrich inmugurise un 
vis, pe care nu îndrăznea să-l mărturisească nimărui, nici ne- 
vestei. — mai ales ei, care, de bună seamă, şi-ar fi ris de el. Visa 
să facă din fetița lui o pianistă mare,—o pianistă care să cutre- 
ere lumea, să dea concerte pretutindeni: și și zicea, depânin- 
du-şi visul, — mai ales cind rătăcea pe ulii singuratic, şuerinad 


194 VIAŢA ROMINEASCA 
sees Eta pa: 


vre-un licd de Schumann ori vre-o sonată de-a lui Heyden,— 
muzicanți lui favoraţi,— „și adică de ce nu s'ar putea să fie fe- 
tita lui o pianistă de seamă ? In familia lui nu cintau toţi, de 
era o adevărată orchestră cind s'adunau cu toţii, sărbătorile ?,... 
Maică-sa nu cinta la pian dumnezeeşie din Chopin ? Muzica 
plină de văpaia lunii, in care rătăcesc parcă perechi singuratece 
de îndrăgostiți... Tatal lui nu cinta din violoncel ca un muzicant 
desāvirşit ?* ; 
Si in urechi ii suna vinloncelul, ca un glas cald de bari- 
ton ; şi-l vedea pe bätrin, aplecat asupra violonceluiui, cu părul 
alb, poleit de lampă, ca suflat de vijelie în jurul frunţii tnnalte și 
boltite ca fruntea fetiţei lui... „De ce n'ar fi și fetița lui o muzi- 
cantă mare ?* $i doctorul simţea crescindu:i inima în piepl; 
zimbea şi şucra ca un zânatec, de se uita lumea după el. 


Lumea se intreba: de ce o fi umblind doctorul așa de 
prost îmbrăcat? De pâthimaş, nu c pătimaş ; n'are nici o patimă : 
cărţi nu-l vezi jucind, chefuri nu face... Nimeni nu-i știa visul: 
să-şi ducă fata la Conservator, Ja Viena. Asta-i hotărirea lui ne- 
clintită; de asta el, care n'a strins, până acun, nici o leţcae,— 
acuma stringe parale. Umbla cu acelaşi rind de haine,—şi vara 
şi iarna,—ue vreo trei ani; paltonul i se inverzise, i se justru- 
ise pe la coate,--ll purta de cinci ani,—dar nici gind n'avea 
să-si cumpere altul : 

„Las', că e bun incă“, murmura. li ține cald; ce-i trebue 
mai mult? Şi simte car fi în stare să umble ca un cerșitor, 
să infrunte privirea batjocoriloare a luraii intregi, să minince ani 
de zile numai pine goală, —numai să-şi poată trimite fetița la 
Conservatorul din Viena: 

„He.hei, acolo sint prolesori, se gindeşte doctorul; acolo, 
halal, profesori...“ 

Până şi nevastă-sa,-— care n'avea niciodată obiceiul sâ-i vór- 
bească de haine,—incepuse să-i spue că-i imbrăcat mai râu ca 
un hamal: 

„Fă-ţi, omule, un rind de haine, că ride lumea de tine; 
ce insamnă halul acesta de nesimţire ?...* 

Şi doctorul zimbea cu filozofie : 

„Las' dragă, mi-oiu face mai tirziu...“ 

Şi adăuga, cu o licărire de glumă în ochii lui buni: 

„N'am doar de gind să mă'nsor a doua oară; mi-ajunge 
odată...“ 

Hainele lui vechi o fac şi pe Brindușa să sufere intr'as- 
cuns, să-şi amintească de unele priviri ale oamenilor cind trece 
doctorul pe uliți in redengota lui inverzită, In unele seri, doc- 
torul, după ce s'au culcat toți, îşi şterge redengota cu ben- 
zinā, — privind, cãutind de aproape petele cu ochii lui miopi ; 
ori viră, cu greu, aţa în ac, cu degetele lui osoase, cu 
bătături la virturi din pricina strunelor violoncelului, privind in 
zarea lămpii, şi-şi coase neindeminatec un nasture ori işi firle 


FETIȚA DOCTORULUI 145 


se pg pria cu nasul mare virit în ea,—şi, din cind în cind 
asa as Pener ochilor, spre patul nevesti-sa ori a fetiţei, Brin- 
e ede bine printre gene, dar se face că doarme: simte 
tu bure că dinsul se fereşte şi de ea, nu numai de maică-sa $ 
i urare PENER 1 se stringe de milă. Se gindeşte: „Saracu' 
. - un şi necăjit., Dac'ar avea ea paral 
DY să pre: la o. prăvălie şi iar lua un rind P berea) 
ge ra nimeni, și i l-ar pune binişor pe scaunul dela căpă» 
seva gresi Ra sar trezi dinsul şi-ar da cu ochii de hai- 
he doarme) ră cita au ca sprincenele ridicate, —ea s'ar lace 
incep, apoi, a i se depâna alte ginduri: j 
ce-o fi fiind așa de rea cu dinsul; de ha nu Şi iey ei papilor 
Şi simte c'o urăște în clipele acelea: nu pentrucă se poartă ră 
cu ay fir fiindcă se poaria râu cu dinsul. E sr 
imțirea ei prea finā pentru un copil.—i i 
niște coarde subțirele ca niște fire de Ra are Rear pa or 
esua să nu se simtā bine lină maica-sa, fără să-și dea seamă 
de ce—cum nu-şi putea da seamă de ce se simte aşa de bine 
ae a am de ce-l aştepta cind era numai un bot de doi- 
A "i auzea i ii i iți, şi-i 
ea ei na es i Alea Pașii grei, osteniți, şi-i a- 
Wamna Ulrich n'avea nici o linie i : 
toată era alcătuită din linii frinte. Totul era etate loc S S 
glasul, faţa colţuroasă, ochii siredelitori ; şi sufletul ti era izvo- 
dit parcă numai din ascuțişuri, ca intreaga ei ființă, Toate ascu- 
timite acestea de cremene; răneau sufletul ei de copil inchis,— 
de copil prea cuminte, prea ginditor, în care răsunetele vieții vi- 
brau prea puternic, se prelungeau prea mult. O giumă răută. 
cioasă pe care o făcea pe sama ci o colegă; o vorbă prea as- 
pră, pe care o arunca vr'o profesoară, care habar n'avea ce 
iastrument de simțire fină se ascundea în fetița aceasta cu su- 
felul zăvorit, cu ochii prea adinci şi cu fruntea prea involată şi 
inoaltă,—o urmărea, o chinuia zile intregi, o fâcea să geama 
noaptea în pat, cu dinții strinși, să se zvircolească până tirziu 
ca de durerea unei räni. Dar niciodată nu spunea, nu se plin- 
gea nimâru acasă; mindria,—tot aşa de rară pentru virsta ei 
op arenei RR A Incleșta indărăinic gura, o făcea să ascundă 
milințile, infi i i 
i ami sai aa: sulerinţile ei de copil, în cea mai adinca 
Dintre toate prof “ i 
aa n Rore a esoarele, acea care o făcea să sufere mai 
Sufletul fetiţei aceştia ginditoare, era ca o vi 
moștenită dela cei doi bunici,—ca o vioară de ptk. ehs gre 
să Incapă in minile unui artist, incăpuse în minile neindema- 
Dalice şi grele ale unui lăutar. Directoara era profesoară de ma- 
tematecă, „Şi Brinduşa era cea mai slabă din toată clasa la ma- 
tematici, Subt fruntea ei boltită,—fâcută parcă anume ca să sune 
in ea mai adinc şi mai frumos muzica, — gindirea păşea Incet, 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


greoae, ca amețitä, ca zăpăcită de răsunetele adinci ale simţirii. i 
Si doamna directoară își rotunzea ochii bulbucaţi de broască, 
care stăteau parcă gata să-i zvicnească din orbite, şi fipa tăios + 

„Idioato, treci la loc...* a s 

Şi fetița intra palidă in bancă, cu ochii arzind ca de fri- 
guri, cu gura strinsă, caşicum gar fi zăvorit un ţipet, gata să 
izbucnească,—şi s'aşeza la loc în risetele inlundate ale fetelor. 
Şi ipetul acesta al directoarei i se infingea, ji gäurea parcă 
fruntea involatā; îl purta zile de-arindul ca pe-o aşchie infiptă n 
creer, li stredelea urechi'e ca un burghiu de foc, ti aducea în 
inimă ca o suflare de frig, izvorită din hruba unei pivniţi și o fá- 
cea să lresară noaptea prin somn. 

Somnul ti venea greu şi atunci cind se întorcea acasă cu 
sufletul liniştit. Atunci îi cinta in cap vro melodie pe care-o 
învățase de curind ori pe care o cintase seara doctorul, la pian 
ori din violoncel, în lumina verde a lămpii cu abajur? Şi noap- 
tea, în pat, subt fruntea ei boltită, melodia aceasta cinta mai 
frumos parcă, cu răsunele ciudate, ca venite de pe alte tărimuri; 
se impletea ca o horbotă ușoară în căpşorul ei cref, căpăta ințe- 
lesuri pe care nu le-avea ziua. Plingeau tainic în ea giasuri 
omeneşti, se tinpuiau sfioase sulerinți ascunse, Și, deodată, i se 
părea că-și plinge Incelinel inima ei, toate suferințele ascunse, 
prefăcute în cintec,—ş'atunci simţea că i-s dragi durerile ei, că-s 
dulci aşa, inchise în murmurul unui cintec. 

Cind erau vinturi grele, iarăși nu putea adormi până tir- 
ziu; sta trează, ghemuită, cu genunchii la piept, subt plapomă, 
şi asculta, cu ochii inchișşi, cu o infiorare plâculă de frică, gla- 
surile felurite ale vintului care-i închipuiau melodii ciudate. Citeo- 
dată, i se părea cintecul depărtat al unui violoncel; parcă se 
trezise doctorul şi cinta undeva departe, In altă odae. Uneori, 
melodia vintului se subția, se urca sus, se tinguia în game cro- 
matice, ca izvorite dintr'o vioară. Apoi, deodată, — după un răs- 
timp.—prindeau a tremura, In podul vechiu, glasuri de faute şi 
glasuri mai subțirele, mai tinere, ca de piculină. Citeodată, cā- 
deau tăceri mari, ca nişte lacuri de intuneric. care făceau săi 
zvicnească inima mai tare. Şi, deocată, cobora, venea, ca din 
văzduh, o voce lină de tenor, şi după ea porneau glasuri per- 
dute de soprani,—cintau dulce, adieau ca un cor de ingeri, de 
parcă s'ar fi deschis porțile cerului, 

Asilel vuetele vintului, care, pentru lumea obişnuită, nu 
spun nimic, în sufletul Brinduşei cintau cu voci felurite, cum 
«intă vuetele obişnuite, — zgomotul unor pași, al unui scaun rès- 
turnat, un Slripăt,—în bolțile adinci ale unor biserici: jos vuele, 
—şi sus, în noaptea bolților, fecare din vuetele acestea, — până 
la cel mai urit.—cintă cu glasuri de serafimi, De aceia, visurile 
doctorului nu erau o nebunie de părinte pe care dragostea 
il orbește şil face să creadă că copilul lui are toate daru- 
rile alese. În şapte ani de zile, de cind lăcea atitea economii, 


FETITA DOCTORULUI 197 


— se lăsase şi de fumat, — doctorul izbutise sa s ig 
opt mii de franci. Banii i-a ținut, la taceput, ici, cet pi 
numele Brindușei. Apoi, cind s'au adunat mai mulţi, a cum- 
părat bonuri, — firește, că tot pe numele fetiţei lui, 'Si une- 
ori, seara, cind adormeau toți, se apropia, adus de spate in vir- 
ful degeielor, ca un hoţ, de săltarul în care-şi ținea, intr'o geantă 
veche, bonurile, şi scoțindu-le, le răvășca pe genunchi cu un 
zimbet de avar care-şi mingie aurul, 

„Peste un an, avea să-și trimeată fata la Viena ; o mai lăsa 
să şi facă şi clasa a patra, și, pe urmă, s'a isprăvit, o duce la 
Viena Acolo sint profesori mari, adevărați maistri, nu clrpari 
cala Conservatoarele noastre,—se gindea, el, clipind fericit, in lumi- 
na micșorată a lămpii, cu teancul de bonuri pe genunchi. 


. 
+ . 


, Era intra recreație de după-amează. Fetele se primblau 
prin clasa. tristă, mohorilă, in ziua aceia ploioasă de toamnă. Dia 
cind in cind, uşa din fund se deschidea şi intra ori eşea o fată 
Şătuinei se vedea un coridor lung, intunecos, prin care se 
primblau, la braţ, alene citeva eleve în şorțurile lor negre ca 
nişte rochii de doliu. Din toate clasele se innăâlța un zumzel äs- 
pru, adinc, din care, uneori, tresărea un strigăt tinâr,— un nume 
— Ori tremura un ris subțirel, Brinduşa sta, ca intotdeauna, la 
locul ei, cu fafa albă răzâmată într'o mină; şi'n ochii ei negri 
—de-un negru de catilea în ziua acea,—se oglindea parcă toată 
melancolia aleii de castani de-afară, care iși cernea incet frun- 
zele ruginite, Asculta, așa, fâră nici un gind, zbirntitul ca de 
ghitară pe care-l făcea undeva o şuviță de apă In vrun cazan. 
Urmărea cu ochii, în neștire, cite o frunză care cădea în unde 
tremurâtoare şi, —-innainte de-a ajunge joa, in noroiu, —lupta, cer- 
ca parcă să se întoarcă innapoi la ramura de pe care se des- 
prinsese, — şi cădea apoi, ca sileitä de puteri, Si prin ochi, prin 
urechi, — odată cu priveliștea aleii de castani şi cu susurul, cu 
suspinul, cu lreamâlul ploii, —ti intra în suflet şi Irigu) umed de 

ră; şi inima, ca înfiorală, se stringea, se pitea parcă, aseme- 
nea unei vrâbii ude, In burniţa rece. 

Cum stătea astfel neclintită, la locul ei,—işi auzi numele ; 
intoarse capul şi clipi mărunt din genele lucii. În fața ci sta di- 
rectoara și o privea țintă, tăios, cu ochii rotunzi și bulbucaţi, 
Verzi, — caşicum s'ar fi ridicat intr'inşii o undă din veninul sulle- 
tului ei mic. O auzi ca de departe: 

— Ce slai Innaintea mea jos ca o dobitoacă ? În trei ani de 
zile, de cind eşti aici, mai invăţat nici atita lucru mâcar: să fii 
Cuviincioasă cu prolesoarele ? 

Şi Brinduşa se ridică cu mintea ameţită, ca de-o lovitură 
grea de pumn in creștet. Imprejur,—suite pe bânci,—letele se 


Îngrămădeau, se striveau, să audă, să vadă. Şi fetiţa doctorului 


zărea, ca printr'o ceaţă, clipind, licârind, lucind zeci de ochi răi, 


19% VIAȚA ROMINEASCA 


a 


——_—_ČĆČŮŐ M 


ca ochii unor jivine,—și nu pricepea ce s'a intimplat cu ea şi unde 
j aT e la mine: nu te uita In altă parte..." răcni directoare 
in i, $ ind-o până în adincul sufletului; 
sgtițiind-o de umeri, scormonin p i iangat 
spune-mi de ce te-ai ingălbenit aşa, de ce te-ai zâp cit așa, 
dacă n'ai nici o vină ? Ori te ştii vinovată cu ceva, — spune, vor- 
i Li 
ee taia unghiile în umere că nişte ghiare, omite: 
asupra ei cu nările umilate, zvirlindu-i în obraz oo 
gurii cu dinții stricaţi, innegriţi, caşicum ar fi muşcat din 
cală. - 2 
i E peer se rinji directoarea, zauduind-o mai tere, —lui tie 
ghelea rare stă lingă tine, ti lipsesc doi franci, —înţelegi? l-a dă 
rat cineva doi franci.. Ea astăzi a stat „toată vremea lingă ani 
nu s'a mişcat de lingă tine decit numai cind a băgat de, get 
că-i lipsesc banii şi a venit la mine plingind... N'a avut cine 
banii, alta, deci! line...“ i a OPNE 
pa Şi prinse a fipa ascuţit, din git, ca eșită din minţi : 
„Mărturiseşte c'ai furat; mârturisește, Ifi zic... A, rep 
De ce lremuri,—dacă eşti nevinovală, de ce tremuri ? De ce te 
uiţi la mine aşa de speriată ? Ha ? A, stai, stai, câ nu scapi, nu 
a á 
scapi, prinse a-i scotoci buzunarele, cu mişcări migr: gi- 
iind; şi, deodatā, cu un răcnet sâlbatec, innâlțind o mină dea- 
supra capetelor Ingrămâdile imprejur : = 
„Uitaţi-vă, fetelor, banii.—uitaţi-vă... RS 
Şi arâlind Intre degete banul de argint, cu cealaltă min 3 
pălmui obrajii galbeni ca de ceară, râcnind räguşit, innecindu-se : 
Hoaţo... Hoaţo... O problemă nu ştii să dezlegi ; da” să 
furi ştii... “Dacă mărturiseai, ticâloaso, scăpa mai eftin, — da' așa, 
fiindcă n'ai vrut să-mi portiera, i să te dau aijară din şcoa- 
să te invăț minte să mai furi... N R 
3 ptodusa e se desvinovățea ; privea numai cu ochii spe- 
rieţi imprejur, cașicum ar fi căutat un loc pe unde să fugă, —şi 
tremura din tot trupul ca de Îriguri: ti tremurau picioarele mee 
voiate, 1i tremurau minile,—şi lumina zilei se stinsese parcă, A- 
ia auzi țipâtul directoarei ; h i 
iza TA iai cărţile și pleacă acasă! mie hoaţe nu-mi As 
buesc,.. Ş'o lună sā p mai calce piciorul la şcoală, că te zvir 
astră,..  Alară, afară...“ ) 
á i "Biuauța se pomeni in mijlocul străzii, în ploae, strin- 
gindu-şi geanta cu cărți subțioară. Se uită aurită pri 
neștiind incotro s'apuce. Porni cu picioarele moi ; dar Sopo 
ulița se invirteşte cu ea; Intinse o mină, ca prin wone şi er 
sprijini de un felinar, | se păru, însă, caude niște tipe Pi 
ridică ochii. Zári, ca printr'o negură, capele îngrâmâdite la o 
fereastră a şcolii şi tresări ca de ee ranco aaa Şi se trezi 
ind prin ploaea piezişă, ca gonită din urm 
pag DR de se Pe felinarele, şi fetița doctorului mer- 


gea mereu innainte, pe uliți nef'unoscute, Rochiţa-i era grea de 
apă. Ploaea o răzbise pānāflaļ piele; dar ea nu simţea ; 
mergea innainte, ca gonită de dlăsul tâios care-i pipa în urechi: 


„Hoaţo-hoaţo-hoaţo...* 

Şi zgomotul paşilor ei prih: moroiu, şi murmurul neslirşit al 
ploii, —toate vuetele, —rosteau, sfijau cuvintul acesta, pe care il 
simțea în cap pe-o rană. Rataţiad aste! in neşiire, se pomeni 
deodată în faja casei. Se opri “ehir nu Indrăzni să intre. Işi in- 
cordă auzul ; ascultă ținindu şi răsuflarea, În casă nu se auzea 
nimic, Pe la ferestrele luminate trecu o umbră şi inima Brin- 
duşei se izbi speriată, Pe uliţă se apropiară nişte paşi grăbiţi, 
Se strecură repede In intunericul ogrâzii în care luceau citeva 
bălți. Rămase n clipă nehotarită, neştiind unde să se ascunda. 
Zāri la ciţiva pași lintina, — şi fugi subt acoperişul ei. De aco- 
lo, lipită de un stilp, vedea drept in odaia în care cra pianul 
şi răzemat de pian, violoncelul. Lampa cu abajurul verde nr- 
dea liniștită pe pian, ca în fiecare seară, punind pe violoncel şi 
pe luciul pianului citeva răsiringeri verzi, 

„Tata nu-i acasă.“ murmura cu buzele uscate; și se 
gindi : 

„Nu i acasă; mă caută...“ 

Şi dintr'odată, ca niște Irinturi de fulgere, li clipi gindul, că 
poate dinsul ştie, a fost la şcoală; și directoara i-a spus c'a da- 
to afară fiindcă a furat, Ochii îi ard orbitele ca doi cărbuni. 
Mintea i s'a aprins parcă şi arde, se mistue ca o grămadă de 
vreascuri uscale. Și inima ti ţipă in urechi, cu fiecare zvicnitură : 
„Hoaţo, hoaţo, hoațo“. S'aud iar pași, Pe poartă intră doctorul 
câlcind deadreptul prin bălți, cu capul gol, dind din mini ca un 
om cu minţile spulberate în virtejul nebuniei, 

Fetiţa iși simte tot trupul cutreerat de dacări. Se fringe 
peste pghizdelele lintinii. In fund, apa luceşte ca un ochiu de 
fiară. Rosteşte printre dinţi o vorbă neințeleasă, intinde braţele 
in gol, — şi se prăbuşeşte in noaptea umedă a îintinii, ca ame- 
țilă de ochiul din fund. Ciutura se izbeşte de două ori de pä- 
reții de piatră, făcind să zurue lanțul; şi, — după un răstimp 
scurt, —răsună In adincuri vuetul apei, caşicum ar fi zvirlit cineva 
un bolovan. Apoi nu se mai aude decit scirțiitul ușurei, ca de 
reer, al ciuturii, care se leagână in noaptea fintinii, deasupra 
ucirii apei, 

N, N. Beldiceanu 


Note pe marginea cărților 


BRAND 


Orice om, peniru care categoria idealului reprezintă ceva 
mai mult decit un cuvint sunător; orice om care nu privește viața 
prin prisma unci animalice quietudini, sau nu se poale resemna 
să păstreze In fața ei atitudinea estetică a juisorului,--a cunoscut 
în istoria lui sentimentală momente în care valoarea, care ex- 
prima pentru el idealul, a avut ce suportat conflicte cu datorii 
familiale, profesionale sau sociale, datorii impuse de necesităţile 
vieții şi alu istoriei. Te 

Momente de dureroasă criză, în care insuficiența principiilor 
etice abstracte și formale, in fața aspectelor multiple și variate 
ale realitaţii concrete, apare întrun relict atit de izbitor ! 

Chiar dacă am face la ele un apel desperat, în asemenea 
imprejurări, aceste principii nu ne pot da decit vagi norme de 
apreciare şi nici un răspuns clar asupra liniei noastre de con- 
«uită. 

Impulsia profundă, forța motrice a acţiunii individuale, tre- 
bue câutată In altă parte, in regiunile afective şi obscure ale per- 
sonalității noastre. A 

După Insuşirile ci native, cumpâna hotăririi se apleacă, în 
ultimul moment, intr'u direcție sau in alla, 

In voinţele tari, in sufletele logice şi unitare, ea inclină cà- 
tră drepturile idealului ; In voințele slabe, in sufletele sensibile şi 
divizate, cintăresc mai greu celelalhe datorii imperioase. 

Oricare ar fi insă rezultatul luptei, în mod fatal insă una 
din părți trebue să fie învinsă, și în sufletul nostru răsună tot- 
deauna dureros glasul părții Invinse. 

In acei în care triumiă idealul, murmură sentimentele na- 
turale şi sociale nesocotite ; In acei In care aceste sentimente sint 
mai tari, protestează innaltele cerinți ale idealului ingenunchiat, 

intrucit şi pănă unde una din părţi trebue să se plece și 
să renunțe la drepturile ci in faţa celeilalte? Problemă grea in- 
tre toate, problemă pe care viața o pune cu neincredere în ca- 
lea noastră. E un moment penibil şi solemn in acelaşi timp, acel 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 2 


în care omul se allă la punctul de intretăere a două drumuri, 
silit să apuce pe unul din ele, conștient că acele două drumuri 
se îndreaptă cătră două puncte extreme și opuse, de o valoare 
desigur inegală, dar pentru firea noastră tot atit de greu de su- 
portat, eroismul sau lașitatea. 

Şi dacă acest moment e atit de grav pentru orice om care 
priveşte dincolo de această zi trecătoare, cu cit trebue să fie el 
mai profund pentru individualitățile superioare, care simt în sufle- - 
tul ior o chemare şi pentru care idealul are cu deosebire un ca- 
racter imperativ, absorbant şi mistic | 

Conştiinţa omului cult din toate epocile a cunoscut desigur 
această problemă, In unele epoci ea a fost insă pusă cu mai multă 
intensitate decit în altele, In epocile clasice și organice, în care 
aspirațiile individului nu se ciocnesc cu spintul instituţiilor şi 
acei al mediului social, mai puţin decit in perioadele critice, 
care coincid cu marile transiormări sociale, 

Epoca noastră, —in care drepturile individului şi acele ale 
comunităţii, drepturile raţiunii și acele ale tradiţiei, drepturile spi- 
ritului critic şi acele ale forțelor inconstiente sint revendicate c'o 
egală pultere.—nu face parte desigur dintre cele dintâi. 

Incepind cu Antigona lui Sophocle, poate cu Prometeu al 
lui Eschil, marea problemă care —pururi veche şi pururi nouă—n'a 
dispărut niciodată cu totul de pe scena conştiinții omenești, şi-a 
găsit în nenumărate opere literare poetica ei expresie. 

În vremea noastră nu cred Insă că ea a lost pusă undeva 
cu mai multă vigoare, adincime şi innâlțime de cugetare ca in 
Brand, marea operă a lui Ibsen. 

Acest puternic poem dramatic are desigur înnainte de toate 
un caracter profund norvegian. 

In țara fordurilor şi a gheţurilor veşnice, în fața unei naturi 
triste, aspre şi neindurâtoare, omul işi concentrează toată capa- 
citatea lui de observaţie şi de analiză innăuntru, asupra vieţii 
sale interioare şi a înfinitelor ei adincimi. 

Cele mai mici conflicte, care se petrec aici, iau ușor în ochii 
lui proporții uriaşe şi un caracter sever de gravitate tragică, 

Pentru spiritul latin, spirit de măsură şi de graţie, pe care-l 
pasionează înnainte de toate natura sensibilă sau variatele aspecte 
ale vieții grupului, conflictele care tulbură pe un om dela nord 
apar ca ceva disproporționat şi straniu, ca niște fapte c'o sem- 
nificație obscură, exprimate într'o limbă neințăleasă. 

E surprinzătoare, In această privinţă, lipsa de comprehenzi- 
une cu care un spirit de o fineţă și de o pătrundere neintre- 
cotă, ca Jules Lemaitre, a vorbit totdeuna de teatrul lui Ibsen, 

Profund norvegiană prin seriozitatea gravă a caracterelor 
şi a siluaţiilor, cași prin lorma tâioasă şi extremă pe care o dă 
conflictului, Brand are însă un accent profund omenesc şi fixează 
citeva din trăsăturile frii noastre eterne. 

Un suflu de idealism grandios străbate această poemă. Cine 
trăeşte puţin în intimitatea ei respiră aerul tare al innălțimilor 


202 VIAŢA ROMISEASCA 


şi simte aproape de dinsul prezența imaterială a unuia din marii 
poeţi ai lumii, 


Brand e reprezentantul lipic al marilor fanatici ai idealului, 
E! face parte din acei oameni care pun în serviciul credinţii lor 
o voință neşovâitoare şi inflexibilă, voință pe care obstacolele 
drumului— departe de ao opri sau a-i slăbi puterea—nu fac decit 
s'o oțălească şi s'o exalteze. Pentru idealul său imaterial, această 
voinţă e gata să sacrifice totul: cele mai mari legături pămta- 
tești— viaţa, soţia, copilul. In fața idealului, nu pot exista pentru 
conştiinţa lui Brand tranzacţii, nici compromisuri. 

„lot sau nimic* e constanta şi teribila lui deviză. Dum- 
nezeul lui Brand e judecătorul aspru şi neînduplecat al Bibliei, 
nu un moșneag comod şi indulgent lață de slăbiciunile noastre. 
Acest Dumnezeu cere omului jertfe, Avram a sacrificat oilinioară 
lui lehova pe fiul său, Isac, şi Brand oricind e gata să facă și 
el un astfel de sacrificiu, 

Viaţa nu insamnă nimic pentru dinsul şi nici o primejdie 
nu-l înspăimintă. „Dacă nu eşti gata să dai pentru Dumnezeul 
tău viaţa, insamnă că nu-i dai nimic* spune el ţăranului care, 
chemat la patul de moarte al fetei lui,e gata să dea orice pen- 
tru sufletul ei, dar nu Indrăzneşie să-şi expue viața pentru a as- 
culta ultima ei dorință, 

Preot, nimic nu oprește pe Brand dela indeplinirea Inda- 
toririlor lui sfinte şi nu odată, pentru salvarea sufletelor, él in- 
fruntă furia valurilor sau a lurtunii, In fața idealului său, obli- 
gațiiie câtră părinţi sau cătră familie nu însamnă nimic, 

Mama lui Brand e o bâtrină care a dus o viață uşoară și 
nu poate renunța ușor la bunurile lumii, Dar se teme de moarte 
şi de judecata care o aşteaptă şi imploră pe fiul ei, ca preot, 
să-i făpăduiască că in momentele din urmă va indeplini 
serviciul divin la căpătâiul ei, Brand li pune o condiție: să re- 
nunţe la toată averea ei. Cind ceasul morții se apropie, Brand 
e chemat. El intreabă dacă condiția pusă de dinsul a fost inde- 
plinită. Mama lui Brand renunță la jumătate din avere, la nouă 
părți; dar n'are curajul să renunţe la totul. Brand refuză cu ho- 
tărire să vie la căpătâiul ei și insistența doctorului, cași acea a so- 
pei, Il lasă neinduplecat. Mama lui moare fară preot. „Dum- 
nezeu nu e desigur atit de aspru ca fiul meu“, sint ultimele ci 
vorbe. 

Satul în care Brand e pastor e aşezat într'o regiune sâlba- 
tecă şi intro climă aspră. Cu teamă vede Brand și soția lui, 
Agnes, copilul lor devenind tot mai slab şi mai palul. Un medic 
prieten le spune că viața copilului e în primejdie, dacă nu pā- 
râsesc cil mai repede localitatea şi nu se mulă intro regiune 
mai dulce. Brand e un moment mişcat în sufletul lui de pă- 
rinte, dar indată datoria lui de pastor și drepturile imperative ale 


i 
l 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 203 - 


idealului inving, căci în fața lor, după nestrămutata lui convin- 
gere, orice afecţie terestră trebue să tacă. Şi pecind Agnes cu- 
copilul în braţe se pregăteşte să plece, Brand poruncitor 0 0- 
preşte, Ea se intoarce indureratā şi supusă în fața acelui teribil 
Iehova care cere sactriliciul copilului. 

Un an a trecut dela moartea lui. E seara Anului nou. În 
casa cernită a lui Brand, în faţa pomului aprins, trecutul dispărut 
invie cu toate amintirile-i scumpe. Imagina iubilă a copilului 
chinueşte greu sufletul mamei şi cu ochii în lacrimi priveşte 
Agnes cimitirul din lață In care zac rămășițele lui păminteși. 
Ea scoate din scrin hăinuțele copilului mort, le pipăe şi le pri- 
veşte lung, cu induioşare. Afară e furtună şi frig, şi o cerşetoare 
caută adăpost cu copilul ei gol în scutecele lui înghețate, Cu 
lăcomie priveşte hainele scoase din scrin şi le cere pentru 
copilul ci, lui Agnes. Ea ezită să se despartă de aceste lucruri 
scumpe, dar Brand intervine poruncitor şi Agnes le dă îincelul 
cu incetul, una cite una. Ar vrea să mai păstreze măcar ceva 
din ele, cea din urmă amintire dela copilul pierdut, dar voința 
lui Brand e ncindurâtoare. „Tot sau nimie* spune cinsul și, zdro- 
bită, ea îndeplineşte dorința lui pănă la capăt, Resorturile ei su- 
feteşti sint insă sfărămale şi, cind Brand vrea s'o Intărească 
arătindu-i cit s'a innâlțat prin mărimea sacrificiului, ea-i răspun- 
de : „Cine a văzut de-aproape pe.lehova trebue să moară!" Şi 
Agnes va muri, 

E desigur una din cele mai delicate creaţii ale lui Ibsen 
această figură a lui Agnes, vie întrupare a celor mai nobile trä- 
săluri ale idealului femenin, cu entuziasmul lui aprins pentru 
valorile innalte ale omenirii, cu puterea lui infinită de devotament 
şi de resemnare. 

Era o fata veselă şi zglobie care suridea cu inconștient în 
fața vieții cind a întilnit în cale pe Brand. Ea nu văzuse până 
atunci decit aspectele exterioare şi superficiale ale vieţii. Nici o 
notă cu un accent serios şi profund nu tulburase Incă orizo- 
nul ei sufletesc. Caşi logodnicul ei, pictorul Eynar, ea nu pri- 
vise până atunci viața decit din punctul de vedere al momen- 
tului trecător, ca o piesă frumoasă cu tablouri variate, izvor ne- 
sfirşit de plăceri estetice. Dar pecind Eynar, estetul „prinzâtor 
de fluturi* — aşa numea viteazul Ludvig Börne pe artiştii de 
această trampă—era menit să râmină veşnic in acest stadiu sau 
să se coboare tot mai jos pe scara hedonismului, Agnes ascun- 
dea în sufletul ei germenii unor porniri de o altă esenţă. 

Dela inceput,—ce trist şi inexorabil e pentru unii destinul t 
—"ntunecatul idealism al lui Brand o impresionează, ea presimte 
innălțimea lui. Şi mai tirziu cind Brand, gata să Infrunte furia va- 
lurilor pentru a salva un suflet, cere ajutorul cuiva din mulţimea 
adunată pe țărm şi cind logodnicul ci, indemnat de dinsa să dea 
acest ajutor, ezită să-şi expue viața,—ea zăreşte deodată, cu ful- 
gerâtoarea intuiţie a femeii, tot vidul moral care s'ascunde in 
sufletul artistului, „O prăpastie ne desparte de-acum Innainte* ti 


- 


24 VIAȚA ROMINPASCA 


spune ea cu hotărirea chpelor definitive, Brand i-a deschis vi- 
„ziunea unei lumi nouă, Cu un nobil curajea sare în barca aces- 
tuia și infrunta cu el primejdiile drumului şi ale vieţii. 

Cu elanul aprins al unei firi pasionate care conţine rezerve 
infinite de sentiment, îmbrățișează ea asprul ideal al lui Brand, 
pe care-l iubește, Îl admiră și, tovarăşă credincioasă, îl urmează 
cu eroism pe o cale spinoasă, nespus de grea, samânată numai 
cu jertfe, 

Nu odată mărimea jerttelor, severitatea întunecată a idealu- 
lui o apăsă, dar sulletul ei innalt și devotat se resemnează fără 
de murmur. Suspinind, ea spune lui Brand: „Eşti prea aspru. 
Acolo unde trebue să atingi, loveşti.* Sau altă dată: „Biserica 
în care ne rugăm e parcă prea ingustă, prea lipsită de aer“, 

Dar puterile omenesti au limitele lor pe cae nimeni nu 
poate să le depăşească, Forţele vieții nesocatite se răzbuna co 
inexorabilă fatalitate şi, într'o lentă agonie, coardele fragile ale 
acestui suflet pur amuţesc incetul cu încetul. 

Cu nuanţe deosebite de temperament, Brand şi Agnes sint 
reprezentanții idealismului etic, creațiile alese ale unui cugetător 
şi ale unui poet. Înirun contrast izbitor cu aceste nobile tipuri 
şi cu penelul crud al satiricului, a zugrăvit Ibsen figura prima- 
ului şi pe acea a protoereului, ca reprezentanții unei concepţii 
a vieţii prozaice și utilitare. Pecind Brand sacrifică totul ideaiu- 
lui, primarul urmăreşte cu aceiași tenacitate interesul lui perso- 
nal şi acel al familiei. Tot ce nu vine în imedială atingere cu 
acest interes nu are pentru èl cea mai mică valoare, E caracte- 
ristică scena in care o femee din popor cere ajutor peniru bâr- 
batul ei care moare. Pecind Brand se grăbeşte să răspundă la 
chemarea ti, primarul rămine indiferent, spunind: „E un lucru 
care nu întră în atribuţiile mele, și e vorba de un om care nu-i 
din comuna mea“. 

Perini Brand, logician dogmatic şi rigid, e mai totdeauna 
lipsit de comprehenziunea justă a oamenilor şi Imprejurărilor, 
primarul știe să pătrundă c'un miros fin de vulpe In sufletul al- 
tora și cu o mare abilitate ştie să se adapteze situaţiilor, utili- 
zindu-le totdeauna în favoarea lui. Pe Brand l-a ințăles repede. 
Luptă la inceput centra acestui rival primejdios ; dar, cind vede 
că forfa a trecut de partea lui Brand, schimbă imediat tactica și 
ii propune singur pacea. Necruţind nici un mijloc ca să-şi refacă 
in ținut popularitatea care Incepe să se zdruncine, el se hotă- 
reşte să lamseze o idee nouă: Inliințarea unui azil de infirmi, la 
un loc cu alte instituții mai puţin onorabile, Dar pentru asta are 
nevoe de bani şi în acest scop apelează la Brand, a cârui influ- 
enţă asupra poporânilor ti poate servi planului. Cind Brand re- 
fuză concursul sâu, dezvăluindu-i intenţia lui de a clădi o bise- 
rică nouă în locul celei vechi care a devenit prea strimtă, pri- 
marul renunță imediat la azilul lui şi, cu un zel deosebit, imbră- 
țișează ideia lui Brand, olerindu-se să colaboreze cu el la clâdi- 
rea bisericii, căci a văzut pe dalā că în această intreprindere 
„poate găsi o bună ocazie să-și relacă iarăși popularitatea. Male- 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 25 


abil, fertil In resurse, cu măestrie ştie el să manevreze toate re- 
sorturile inferioare ale mulțimii şi dacă nu poate calcula exact 
totdeauna, acest demagog lipsit de scrupule e dintre acei care 
in lupta vieţii, la urmă, totdeauna ciştigaă. 

Mai puţin cinic şi tot atit de reprezentativ e protoereul, un 
personaj care-ţi aduce aminte de unii eroi din „Provincialele* 
lui Pascal. 

Acest servitor al bisericii nu neagă drepturile idealului, 
dar crede că ele nu trebue afirmate decit in zilele meri. Cele 
șase zile ale săptăminii sint ale vieţii comune, duminica e pen- 
tru ideal. Şi chiar atunci preotul nu trebue să mustre decit cu 
indulgență, căci Dumnezeu e bun şi îngăduitor [aţă de păcatele 
muritorilor, 

In fața bisericii noi clădite, după storțarea lui Brand, şi a 
cărui inaugurare peste citeva momente va fi serbată, el dă sfa- 
turi păr ntești acestuia. Zelul moral e un lucru demn de laudă, 
dar nu trebue să râmină decit o afacere particulară; el nu tre- 
bue să se manifeste contrazicini moravurile, drepturile autorită- 
ților sau prejudecățile epocii. In vremi'e noastre de egalitate, 
aceasta nu tolerează valori nouă şi în aţa ci aspiraţiile cele 
mai profunde ale personalităţii trebue să abdice. 

Uulitarismul egoist şi cinic al primarului, ipocrizia şi laşi- 
tatea somnolentă a protocreului revoltă adine pe Brand, Desgus- 
tat de tut ceia ce-l incunjoară, noua biserică care trebue să adă- 
postească asemenea suflete i se pare acum mică, uria, meschină. 

Pe virlurile cele mai innalte ale muntelui va clâdi el alta 
nouă, mai frumoasă, mai spațioasă, mai largă. 

Cu elocuența aprinsă a profeților, vorbește Brand mulțimii- 
adunate. Vorbele lui aprinse, puterea hipnotică care se dega- 
jează din această. voinţă tare, subjugā sufletele şi, într'o vilorăasă 
şi nebună ascenziune, mulțimea își urmează profetul, pe drumul 
care duce spre extremele culmi. 

Dar drumul devine tot mai greu, suişul mai drept, pretutin- 
deni stinci, gheţuri, şi gerul care creşte, Oboseala, foamea In- 
cep a slăbi avintul. Unii murmură, alții intreabă pe Brand cit 
mai e de suit, ce jertfe mai sint de facut şi care le va fi răs- 
plata? Brand le răspunde cu dispreț: „Drumul vostru nu se 
slirșeşte decit odată cu viața, jertfele pe care trebue să le fa- 
ceţi sint sacrificiul tuturor idolilor şi a dorințelor voastre teres- 
tre, prețul victoriei, unitatea voinţei. elanul credinţii, puritatea 
sulletului, veselia dea fi jertfit totul şi pe frunte corona de spini“. 

„Trădare !* strigă mulţimea. „Am fost inșelați*, Unii vor să 
se întoarcă, alpi desperează de a mai merge Innainte, Protoereul 
şi primarul, care iau ajuns din urmă, deslează situația. Prima- 
rul care-şi cunoaşte poporânii mai bine decit Brand, a inventat 
0 Siratagemă, El vorbeşte eloquent de cantitatea enormă de 
peşte pe care a aruncat:o pe țârm luxul mării şi care-i poate 
imbogăți dintr'o daia, Ştirea face impresie și cind protoereul 
fâgăduește oilor rătăcite că nebunia lor momentană va fi ertată, 


z205 : VIATA RONINEASCA 


cei mai mulți incep să părăsească pe Brand. Cei mai zeloşi 
chiar şovâesc ; alţii se revoltă impotriva lui, indignați că 
s'au putut lăsa Ingelați de dinsul ; unii dintre ei Incep al blăs- 
tâma şi al lovi cu pietre. Toţi îl părăsesc în cele din urmă și 
trec de cealaltă parte. 

Protoereul mulţumeşte lui Dumnezeu care a transformat re- 
voluția în reacțiune, şi cind zăreşte pe Brand, care svind mun- 
tele se depărtează singur și singerind, primarul exclamă: „Ori- 
com, judecata asta a poporului nu mi se pare tocmai umană“, 
Protoereul ti răspunde, clătinind din umere: „Vox populi, vox 
dei“, 

Ce profund adevăr psicologic întilnim aici, în această e- 
vocare a turmei credule care e mulțimea, şi totuşi nu merită nu- 
mai disprețul nostru această turmă. Desigur egoismul, laşitatea, 
violența, instincte, pe care primarul a șuut att de bine să le 
deştepte, o lirăsc în jos cu toată covirșitoarea greutate a forțe- 
lor terestre, dar nu trebue să uităm totuşi că ea nu a fost cu to- 
tul surdă la glasul idealului. O bună parte a drumului ca aur- 
mat chemarea inilăcărată a lui Brand şi nu l-ar fi părăsit poate, 
dacă el ştia unde şi cind să se oprească, dacă se resemna să 
clădească noua lui biserică pe o innăâlțime c'o climă mai blindă, 
măi potrivită cu acea a sulletelor care-l urmase, şi nu pe pri- 
mejdioase piscuri de ghiață, piscuri care se pot confunda cu ce- 
rul, dar care pentru ființa omenească sint prea depărtaie sau 
inaccesibile, 

Singur, părăsit de toți credincioşii de odinioară, Brand sue 
mereu povirnişul drept al muntelui. Dar desperarea începe a-l 
cuprinde şi, obosit, cu hainele ruple, cu trupul singerat, el cade 
in omâtul rece. Viziuni din trecut apar în chinuitul lui suflet. 
Imaginea soției iubite care-i vorbește de copilul lor, de viaţa fe- 
ricită de odinioară. Ea-i lăgădueşte că o vor reincepe iarăşi, 
dacă el se va întoarce iar la biserica din vale şi va renunţa la 
teribila lui deviză : „Tot sau nimic*, Brand ascultă, se înduio- 
şează, dar rămine neinduplecat. Viziunea dispare. Brand se 
trezeşte, se ridică în picioare, vrea să pornească înnainte, căci n'a 
renunțat la luptă. Dar nu poate uita cu totul trecutul şi în a- 
cest moment suprem sufletul lui e cuprins de nostalgia păcii, a 
afecţiilor liniştite, a razelor de soare, a vâilor calde. 

O fată cu spiritul rătăcit il întiineşte acum şi, ultimă ironie, 
văzind hainele sfişiate şi trupul lui singerind, ea crede că se 
allă în faja mintuitorului și i se închină cu minile impreunate, 

O azalanșă pornită din Innălțimi li acopere pe amindoi şi 
in vuetul căderii se distinge o voce cerească: „Deus caritatis". 
Voce, care în fața bilanţului unei vieţi omenești ce insamnă e- 
nergie, sulerință, luptă, parcă în acelaşi timp mustră, injālege 
Şi iartă, 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 207 


Ca toate operele mari, acest simbolic şi măreț poem ne si- 
leşte să privim mai adinc în sufletul nostru şi râmine un izvor 
„de innalte şi durabile invâățăminte. 

Un nimb eroic incununează aspra figură a lui Brand A- 
ceastă tensiune superbă a voinţii în serviciul idealului lasă de- 
sigur impresia victorioasă a sublimului, ca orice forță omenească 
desfăşurată până în ultimele limite ale virtualității ei. Dar in 
această impresie trăește insă şi un element de neliniște și de 
teroare şi acest eroism orb, care samână în calea lui atitea de- 
zastre, uneori jianeşte, alteori revoltă conștiința noastră, 

Ce drept avea Brand să sacrifice, pentru ficţiunea abstractă 
a idealului său, viața soţiei şi a copilului? A-ți jertfi viaţa pen- 
tru ceia ce socoţi idealul, cind apare necesară această jertfă! 
Dar a jertfi pentru acest ideal viaţa altora cind nu poţi avea si- 
guranța că aceştia I ințăle şi il aprobă, e un idealism inuman 
şi crud, un idealism care—asemeni unor divinităţi orientale—nu 
poate trăi fără victime, un idealism care violentează și drepturile 
vieţii şi acele ale persoanei omeneşti. 

Nu mai puţin nesocoteşte acest idealism drepturile realită- 
ţii sociale şi istorice. 

Incercarea lui Brand era condamnată de mai innainte, căci 
cu ochii fixați numai spre cerul absolutului nu se poate crea 
ceva durabil ın această lume terestră a relativului. 

Un ideal fecund nu poate fi de o esență cu totul deosebită 
cecit acea a realității sociale în care işi face apariția. El trebue 
să ție samă de condiţiile speciale ale acestei realități, căci la 
urma urmei tot din ca orice ideal izvorăşte şi tot din ea pornesc 
prolundele lui rădăcini nutritive, 

Valorile ideale nu le inventează profeții, nici răsturnătorii 
vechilor table, ci le descopăr numai în valurile tulburi ale rea- 
lităţii sociale şi, alirmindu-le, le ridică la o mai Innaltă potenţă. 

A şti să reuneşii produetivul cu istoricul, e marea taină a 
acțiunii fecunde, după cuvintul ințălepi al lui Goethe. „Tot sau 
nimic* e vocea intransigenţii sterile, vocea spiritelor simpliste 
şi rectiliniare, care, voind prea molt, nu reuşesc să realizeze 
nimic, 

Căci mai mult sau mai puțin, totul în această lume a rela- 
tivului e rezultatul unui compromis sau al unei tranzacții ; şi un 
ideal nu trebue să râmle o formulă osificată şi rigidă, el trebue 
să aibă plasticitatea şi facultatea de adaptare a fiinjilor vii. 

Desigur, drepturile acelei valori care reprezintă, pentru con- 
Şliința noastră morală, idealul, trebue, innainte de toate, cu orice 
preț afirmate şi, după expresia frumoasă a lui William James, 
pe calea celei mai mari rezistenți ; dar dacă în faţa idealului, 
celelalte datorii, pe care ni le impune viaţa sau realitatea socială, 
trebue să-şi plece capul, această infringere nu lrebue să insemne 
sacrificiul lor. Şi dacă în acest caz rezultatul acţiunii noastre 
e productul unui compromis, orice-ar spune idealismul intransi- 
gent, acest compromis nu are desigur la bază o lașitate. 


ans 6 VIATA ROMINEASCA 


Cu ce mindrie vorbeşte Brand de voința lui liberă care 


poate scutura lanţurile materiei și slărăma jugul necesităţilor vie- 
ţii și ale istoriei! 

E reală oare libertatea cu care se mindrește el? Nu-i oare 
Brand robul unui ideal transcendent şi acest idealism, cu care 
crede el că s'a ridicat deasupra vieţii și a depâşit-o, nu Insamnă, 
mai degrabă, o limitare şi o mutilare a ei? Intre domeniul he» 
donismului estetic şi acel al moralei absolute există vastul do- 
meniu al relativului, cimp al acţiunii fecunde și al adevăratei 
morale omeneşti. 

Drepturile idealului nu găsesc aici un loc pentru ele numai 
In ziua de duminică, ele pot Fi practicate în fiecare zi, lără a 
zugruma forțele vieţii şi ale istoriei. Atitudine modestă şi to- 
uşi grea, echilibru instabil intre tendinţi adesea contrare, acord 
mereu reinoit, care nu poate fi realizat fără durere şi fără luptă, 
căci acesta e destinul sărmanei noastre vieţi clemere şi poale, 
in același timp, titlul ei de onoare, 


Octav Botez. 


e a pe e ii 


SHAKESPEARE 


Visul unei nopţi de vară 


PERSOANELE : 


Thesen, Ducele Atenei. 
Egeu, tată! Iormiei. 


mere mă ( Curtenitorii Hermiei. 


Philostrat, maestru de ceremonii 
lu cartea lui Theseu. 


Helena, în ostită de Demetrius, 
Oberon, Craiul Zinalor. 
Puck, elf (spiriduș). 


Floare de miizăriche | 


Tort de pâiajen 

Snug, timplar. Fir de muștar aci 
, pinzar. Molie 

Starveliag, eroilor. 
Fiute, Mpasie de foale. Le koronga i 
Snont, căldărar. Zid į Persoanele In- 
Hippolyta, Crăcasa Amazoanelor. Luciu de lună | termezalui 
Hermia, fiica lui Egeu, îndrăgos- Leu | 


tită de Lysander. 


Alie zine în alaiul Craiului Oberon şi al Titaniei, 
Suita lui Theseu şi a Hippolytei. 
Acţiunea se petrece In Alena şi în pădurea Invecinată. 


ACTUL ÎNTĂIU 
(la Atena, Sală în palatul lui Theseu) 
Scena L 
Thesen, Hippolyta, Phylostrat și suita 


Thesen 


Acum, frumoasă Hippolyto, ceasul 
Uniřii noastre işi zoreşte pasul. 

Trec patru mindre zile de-așteptare 

e-aduc o aliă lună; dar Imi pare 
Ca prea incet de tot cea veche scade, 
Şi-mi tot amină dorul meu cel viu, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ca maştera bătrină care roade 
Prea muli din renta unui vitrig fiu... 


Hippolyta 
Curind în ale nopţilor abisuri 
Cad patru zile, și degrabă pier 
Şi patru nopți cu-aluiul lor de visuri, 
Cind, arc de-argini nou-incordat pe cer, 
Va străluci din bolțile albastre 
Craiu-Nou la sărbătoarea nunţii noastre. 


Thesen 


Adună, Philostrat, tot tineretul 
Atenei, la petreceri și la jocuri, 
Deșteaptă-al veseliei duh sburdalnic, 
Gonind melancolia, palid oaspe 

Ce n'are nici-un rost pe-aceste locuri 

(Philostrut ese). 

Cu spada te-am pețit eu, Hippolyto | 
lubirea, ca vrăjmaş, ţi-am cucerit-o ; 
Dar ziua nunții noastre vreau să fie 
Prilej de pace şi de bucurie! 

(Intră Egon, Hermia, Lysander, Dometrius). 


Scena Il. 


| Cei dinnainte, Bgeu, Hermia, Lysander, De- 


mebrius. 


Egeu 
O slavă lui Theseu, marelui Duce! 


Theseu 
Ce veşti prea bunul meu Egeu mi-aduce ? 


Egeu 
M'aduce-obida, Doamne, și minia : 
Viu să mă pling de fiică-mea, Hermia. 
Demetrius, apropie-te, lată, 


Stăpine, cel pe care eu, ca tată, ` 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Copilei mele l-am menit de mire... 
Lysandre-apropie-te !... Şi, o, Duce! 
Acesta-a scos pe fata mea din fire. 
Da, tu, Lysander, i-ai trimis aceste 
Scrisori, şi 'n nopți cu lună, subt ferestre 
I-ai înginat cu glas inşelător 
Inşelătoare stihuri de amor ; 

Tu ai momit-o 'n mreajă-ți cu inele, 
Cu schimb de daruri, cu brățări din plete, 
Cu fel de fel de vrăji şi drăgănele, 
Solii primejdioase pentru fete. 

Mi-ai scos din minţi copila-ascultătoare 
Şi ascultarea ce-mi era datoare 

Ai prefăcut:o 'n oarbă răzvrătire. 
De-aceia eu, stăpine prea-mările, 
Fiindcă ea nu vrea să se mările 

Cu Unărul ce eu il dau de mire, 

Cer, după legea-Atenei care spune 

CA tatal de copilul său dispune, 
Să-mi facă voia, sau, dacă nu vrea, 
Pe Thanatos de mire să şi-l ia! 


Theseu 

Ce spui, frumoasă fată ? Eşti datoare 
Să vezi un zeu În tatăl tău, El doar, 
Te-a inzestrat cu-al irumuseţii dar... 

In mina lui ești ca un chip de ceară 
Ce-i porți tiparu 'n forma omenească : 

El poate să-l păstreze-ori să-l zdrobească. 
Demetrius e-un tinăr demn de tine. 


Hermia 
Lysander e deasemeni demn, 


Thesen 
Prea bine. 
Dar tot e mai prejos ca el, că nare 
De partea lui pe tatăl. 


212 VIAȚA RONINEASCA 
nara a ENPI a A : VISUL UNEI NOPTI DE VARA 213 


b ———————————— 
Hermia 
O, de-ar vrea, 
De-ar ști cu ochii mei să vadă tata! 


Să mor,— decit vrendată să-mi minjesc, 
Jertiind acestui linăr, viața mea, 

Al cărui jug urit de l-aş purta 

Thesen Mi-ar umili și cuget şi simțire. 
Să vadă ochii tăi cu judecata 


Bătrinului tău tată, s'ar cădea ! Theseu 


Ai încă patru zile de gindire, 

Dar cind Craiu-Nou răsare (zi aleasă 
De mine şi iubita mea mireasă 
Spre-a ne serba nnirea),—te găteşte 
De moarte, sau de nu, îndeplineşte 
Voința părintească, sau in faţa 
Altarului Dianei te inchină 

Jurind că 'n veci vei răminea străină 
De dragoste, și castă toată viața! 


Hermia 
Cer, indurate Duce, iertăciune, 
Dar nu știu ce putere mă supune 
Şi-mi dă 'naintea Indurării Tale 
Curaj sfielei mele virginale, 
Să-mi spun pe față cugetele mele. 
Doresc să știu la ce pedepse grele 
Voiu fi supusă, de mă 'mpotrivesc 
Să iau de soț pe-acel ce nu-l iubesc, Demetrius . 
Ascultă, mindră Hermia, povața 
Măritului stăpin, şi tu, Lysander, 
Renunţă la pretenții 'nchipuite 
In faja unor drepturi legiuite. 


7 heseu 

Ar trebui să mori, ori să stirpeşti 
In tine toate poltele trupești. 
Intreabă-ţi dar, frumoasa mea copilă, 
Pornirile ce-abia mijesc in tine 
Şi singele ce-ţi clocoteşte 'n vine 

| Aşa zglobiu, şi daca nu ţi-e milă 
De anii tăi cei tineri să-i petreci 
De-apururi între zidurile reci 
Ale-unui schit, în haină de vestală, 
Slăvind In imnuri stearpa lună pală ?... 
O, fericite de trei ori acele 
Ce-și stăpinesc pornirile, că ele 
Sporesc alaiul sfintelor fecioare | 
Mai fericită-i totuşi mindra floare 
Ce prin mireasmă-şi supraviețueşte ; 
Pe spinul ei virgin cealaltă creşte, 
Ursită să tinjască şi să moară 
In trista-i fericire solitară ! 


Lysander 
Demetrius, tu ești iubit de tatăl 
Hermiei, care mă iubeşte... lată-l! 
Insoară-te cu el, şi lasă-mi mie 
Pe mindra și iubita mea Hermie ! 


Egeu 
Mă iei în ris, Lysander! Da, el are 
lubirea mea, şi-i dărui tot ce am: 
Hermia-i tut a mea, şi prin urmare 
l-o dau acestui om de nobil neam, 


Lysander 
O, Duce! Sint de neam, bogat ca el, 
Şi în iubire mai bogat ca el. 
Norocul mi-a suris mereu şi 'n toate 
La fel cu-al lui, de nu mai mult chiar, poate, 
Un lucru însă meritul mi-l creşte: 


Hermia 
Mai bine-atunci să cresc, şi să tinjesc, 


gi4 


VIAŢA ROMINEASCA 


Hermia cea Îrumoasă mă iubeşte, 

Cum deci să las eu drepturile mele ?... 
Demetrius a izbutit să 'nșele— 

O spun aci—pe lata cea frumoasă 

A lui Nedâr, Helena,— şi o lasă 

Acum să plingă și să-i ducă dorul, 

Caci ea-l adoră şi azi-pe-amăgitorul 
Acesta, ca-l adoră ca pe-un sfint 
Pre-acest om crud, nedemn de crezămint! 


Thesen 


Märturisesc c'am auzit și eu 
Vorbindu-se de-aceasta ; gindul meu, 
Demetrius, era dorit să-ți ceară 

O lămurire ; dar mă 'mpresurară 
Atitea treburi mult mai insemnate, 
N'avui răgaz să mă ocup de toate. 
Ci vino, tu, Egeu, şi tu, băiete, 
Vreau să vorbesc cu voi mai pe ‘ndelete. 
lar tu, frumoasă Hermio, alege: 

Ori iţi supui voinţei părintești 
Capriciul tău, ori, dacă nu voeşști, 
Vei fi jertfită după vechea lege 

Ce în Atena-i incă în ființă, 

Şi-a cărei immuabilă sentință 

Noi nu putem nicicum s'o înduleim: 
Sau intri 'n schit, sau dormi în ţintirim. 
Să mergem, Hippolyta mea |—Egeu, 
Demetrius, urmaţi alaiul meu : 

Am trebuință să vorbesc cu voi 
Asupra marilor serbări, și-apoi 
Purcede-vom așa cum legea cere... 


Egeu 


Supuşi noi te urmăm, şi cu plăcere! 
(Theseu, Hippolyta, Egeu, Demetrius și oamenii cur- 


tii ies). 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Scena II. 
Hermia, Lysander 
Lysander 
Ei, dar de ce-ţi păliră trandafirii 
Obrajilor? 
Hermia 


Din pricina mihnirii 
Că ochii mei, invăluiți de nori, 
Nu pot stropi aceste biete flori... 


Lysander 

Vai, din mulţimea cărților cetite, 
Din basmele ce-mi fură povestite, 
Ştiu că iubirea cind e-adevărată 
In cursul ei e 'ntruna tulburată 
Şi foarte rare-s zilele-i senine... 
De pildă, cind o mare diterință 
De naştere... 


Hermia 


O! crudă suferință 
Cind cel iubit e mai prejos de tine! 


Lysander 
Cind, altădată, iar, nepotrivire 
De ani... 
Hermia 


Cind bătrinețea se unește 
Cu tinereţea, ce nenorocire ! 
Lysander 
Cind unul din părinți nu se *nvoește... 


Hermia 
O, chin din iaduri! Săţi alegi bărbat 
Prin ochi străini... 

Lysander 

Sau dacă s'a 'numplat 
Ca doi ce se iubesc să se aleagă, 


VIATA ROMINEASCA 


Războiul, boala, moartea, lumea "'ntreagă, 
Toţi împotriva lor se conjurară 

Făcind norocul lor fugar să piară 

Ca sunetul, ca umbra sau ca visul, 

Ca fulgerul ce-o clipă schinteiază, 

Că nici n'apucă cineva să-l vază 

Să-i strige: „stai !*—și e 'nghiţit de-abisul 
Intunecimii... Vai, aşa se duce 

De repede toi ccia ce sirăluce !... 


Hermia 
Dar dac' aceasta-i voia sorții rele 
Să indurăm şi noi primejdii grele, 
Ca toți amanţii, —noi s'avem răbdare, 
Ca nu-i pe lume-amor lipsit de chin, 
De ginduri negre şi de-adinc suspin, 
De dor, de lacrimi şi de griji amare! 


Lysander 
Un sfat cuminte, Hermio. Ascultă : 
Am o mătuşă cu avere multă, 
Avută 'n ani, săracă în copii, 
Ea stă la şapte leghe de aci 
Şi mă iubeşte ca pe-un fiu al ei, 
In casa-acestei vrednice femei 
Vom merge şi ne vom căsâtori: 
Acolo nu ne poate urmari 
Urgia vre-unui jude din Atena... 
De mă iubeşti, Hermio, te strecoară 
Din casa părintească, mine seară ; 
Te-aștept în cringul, unde cu Helena, 
Frumoasa ta prietenă, te-aflai 
Intăia oară la o sărbătoare 
A unei mindre zile 'ntăiu de Maiu! 


Hermia 
Lysander, jur pe arcul cel mai tare 
Al lui Amor, pe agera-i săgeată 
Cu virful de-aur, pe cea mai curată 
Şi albă porumbiță a Cytherei, 


” r” S 
. i 

T 

-æ 

[e 


VISUL UNEL NOPȚI DE VARA 


Pe milostiva zină-a ‘mpärecherii 
Acelora ce se iubesc, pe-aleanul 

Ce-o mistuia pe Dido, cind vicleanul 
Troian a părăsit-o, şi pe toate 
Făgăduinţile de-amor sfărmate 

Mai multe de bărbaţi, ca de femei— 
La miezul nopţii, mini, viu unde vrei! 


Lysander 


Te-aştept, iubito... Uite pe Helena! 
(Intră Helena) 


Scena IV, 
Cei dinnainte, Helenu 


Hermia 
Bine-ai venit, frumoasa mea Helena |! 


Helena 
Tu-mi zici frumoasă? Nu-mi mai zi astiėl 
Tu eşti pentru Demetrius frumoasă, 
Luceferi ochii tăi sint pentru el 
Şi vocea ta e mai armonioasă 
Ca trilul cioctrliei, cînd păstorul 
“ascultă vesel, cind dă 'n verde-ogorul 
Şi raja albă-i gata să îniloare! 
O! dacă boala e molipsitoare 
De ce m'ar fi şi vraja frumuseţii? 
Ţi-aş lua din ochi văpaia, merii leţii 
Si armonia dulcelui tău glas, 
Şi lumea dac'ar fi a mea, te las 
Pe lumea 'ntreagă să rămii stăpină, 
Demetrius al meu doar să rămină! 
Invață-mă cum să-l privesc și spune 
Prin ce ascunse vrăji 1l ştii supune, 
Arată-mi taina frumuseții tale... 


Hermia 
El mă iubeşte, deşi-i fug din cale, 
Deși mă uit la el urit. 


218 „VIAȚA RONINEASCA 


VISUL UNEI NOCȚI DE VARA 19 
Helena 
O, dacă Pe stratul de brinduşe plin de rouă 


Ne hodineam In dimineţi senine i 

Ma va 'nülni Lysandru-al meu pe mine. 

Pe urmă, intorcindu-ne privirea 

Dela Atena, vom căta airea 

Prieteni noi, tovărăşii străine... 

Tovarăşă de-amor, rămli cu bine, 

Te las, şi facă 'ndurâtorul Joe 

Demetrius al tău să-ţi intre 'n voe... 

Lysander, nu uita... De-acuma cată 

Sa ne lipsim privirea însetată 

De-amor, pănă-ce noaptea va să vie. 
(Hermia întră 'n palat) 


AȘ ști cum să mă uit la el, să-i placă! 


Hermia 
Deşi-] gonesc şi-l cert, el tot mă cere.. 


Helena 
Vai, plinsul meu nu are-acea putere! 


Hermia 
Deşi-i arăt dispreț, el mă slăvește... 


Helena 
Eu il slăvesc, el mă disprețuește. Eyii 
Hermia Imi țin cuvintul, scumpa mea Hermie ! 
Ce-s vinovată eu, dacă-i nebun! (Eso prin dreapta) 
(Melena se 'ndreaptă spre polut, în vreme ce cortina cade) 
Helena 


O, de-aș putea și eu la fel să spun! 


Hermia (Schimbare de decor) 


Ascultă, şi fii veselă, Helena: 

Eu şi Lysander părăsim Atena. 

Cind pe L.ysandru 'ntăiu eu l-am văzut 
Ce paradis oraşul mi-a părut, 

Şi vezi, așa puternic e misterul 
Amorului, că 'n iad imi schimbă cerul! 


Odaie într'o colibă 


Seară. Scenă 'ngustă. 

Snug, Bottom, Fiute, Snout, Quince şi Starveling. 

Quince, — Sintem toţi în păr ? 

Bollom.— Ar fi mai bine să-i strigi pe toţi, unul după altul,- 
după listä, 

Quince.—lată-i, aci-s trecuți toţi pe care i-am socotit des- 
toinici să joace la reprezentaţia de gală ce-o dăm innaintea Du- 
celui şi-a Ducesei, In seara de nuntă, 

Bottom. — Mai intăiu, cinstite Quince, povestește-ne subiectul: 
piesei, apoi eetește numele actorilor, și pe urmă să ne apucăm 
de treabă. 

Ouince.— Piesa se chiamă : „Prea jalnica comedie și cum- 
plita moarle a lui Pyram şi a Thysbei.* 

Boltom.—E un cap de operă, să mă credeţi, și foarte haz- 
lie. Acuma, Quince dragă, strigă pe actori după listă. —Scumpi: 
maiștri, nu vă ngrămâdiţi ! 


Lysander 
Cuvintele Hermiei nu te mint: 
Cind, mine, în oglinda apei clare 
lşi scaldă Hebe fața ei de-argint, 
Stropind cimpia cu mărgăritare, 
La ceasul cind dorm incă cetățenii, 
Ne lurişăm. prin porțile Atenei... 


d Hermia 
Şi "n poienița unde amindouă 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


Ouince.—Să răspundă fileşicare ! Nick Bottom, pinzarul ! 

Bottom. — Aci, Spune-mi rolul care am să-l joc, și apoi 
vezi de altul. 

Ouince.— Dumneata, Nick Bottom, ai să faci pe Pyram. 

Boltom.— Ce-i Pyram ? Un amorez ori un tiran ? 

(uinee.—Un amorez care se omoară foarte frumos din 
"dragoste. 

Boltom.—U, are să lie nevoe de ceva lacrămi ca să iasă 
bine rolul ăsta! De l-oiu juca eu, n'am să crut de loc ochii a- 
dunării! Voiu stirni o furtună de lacrămi, voiu geme cum se 
cade... Cu toate că mai drag mi-ar fi să joc p'un tiran ! Sint in 
stare mai bine ca oricine să lac pe Herculea! E un rol ăsta în 


care toate se prăvălesc şi se duc de ripă!... 
Dar stinca se prăvale 
Sfârmind ce-i iese 'n cale, 
Răzbubuind în treacăt 
Și sparge orice lacăt, 
lar Phoebus ne desiide 
Din caru-i de lumină 
Şi 'mbină și desbină 
Destinele stupide !.., 

E frumos, hai ?,.. Zi acum pe ceilalți coniraţi. lată ce ton 
trebue să ia Herculea sau un tiran oarecare; amorezul e mai 
„lulceag, mai plingător... 

Ouince.— Francisc Flute, cărpaciu de foale! 

Fiule, — Aci! 

(Quince.—- Dumneata vei juca pe Thisbea, 

Flute, — Cine-i Thisbea ?  Vre-un cavaler rătăcitor ? 

(Ouince.— Nu; 'Thisbea e domnița pe care Pyram trebue s'o 
iubească, 

Flute.— Ba nu, zău. rogu-te, nu mă face să joc un rol de 
femee, că, uite, încep să-nti dea tuleele... 

(Ouince,— N are alace; ai să joci cu mască şi-ţi. vei subția 
glasul cit vei putea mai tare. 

Botlom.— Dacă pot să pua mască, lasă-mă pe mine să joc 
şi rolul Thisbei! Am să mi fac un glăscior ingrozitor de subțire: 
Thisbea! Thisbea! Ah, Pyrame! Scumpul meu dulce! This- 

„bea ta, iubita ta Thisbea! 

Ouince.— Nu, nu; dumneata ai să joci pe Pvram, şi dum- 
“neata, Flute, pe Thisbea! 

Bollom.—Bine, fie ; treci la altul. 

Quince.— Robin Starveling, croitorul ! 

Starveling.— Aci, Petre Quince ! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 91 


Quince.—Dumneata ai să faci pe tatăl lui Pyram. Eu In- 
su-mi pe tatăl Thisbei. Snug timplarul sa facă pe Leul. In siir- 
şit, cred că am impărțit bine toate rolurile ? 

Snug.—E copiat rolul Leului ? Dacă da, dă-mi-l, te rog, 
să] învăţ, că sint cam greu de cap, 

Quince,— N'ai nevoe să-l inveţi, mai decit să râcneşti. 

Bottom.— 0, lasaţi-mă să joc cu şi rolul Leului ! Aș răcni 
'n aşa fel, că aş răni toate inimile simțitoare! Aș răcni 'n aşa 
fel că Ducele ar striga: „Bis răcnutui! Bis răcnetul !* 

Ouince.— Dacă râcneșii aşa de fioros, te pomeneşti că [aci 
pe Ducesa și pe damele ci se leşine de spaimă, — şi-ar fi destul 
ca să ne spinzure pe toți. 

Taţi.— Si spinzuraţi ar fi copiii mamelor noastre !,.. 

Bottom.—Fâră doar şi poate, scumpi maiștri, dacă spericm 
damele, toate au să aibă un singur gind: sā ne trimeată la spin- 
zurătoare! Dar cu pot să-mi prefac așa de bine glasul, că voiu 
răcni gingaş ca o turturea cind gingureşie. Voiu răcni ca o 
privighetoare ! 

COuince.—N'ai să joci alt rol decit al lui Pyram, Pyram 
ăsta e un om dulce la chip, un om pe care fiar plăcea să-l 
intilneşti într'o lungă zi cu soare; un cavaler drăguţ şi nostim. 

Bottom. — Bine, să-l joc. Dar ce fel de barbă sar potrivi 
mai bine cu rolul meu? 

Cuince.— Care ţi-o plăcea, 

Bollom,— Aş putea să joc rolul ăsta cu o barbă în culoa- 
rea paiului, sau cu o barbă portocalie ca bronzul, său cu o 
barbă îranțuză, galbenă de tot, 

Quince.—Cele mai multe lidve lranţuze și-au pierdut părul ; 
vei juca deci şi tu fără barbă, Acuma, scumpi maiștri, aveţi 
fiecare rolul vostru. Vă conjur, vă cer, vă poruncesc să le știți 
pănă mine seară şi să ne intilnim cu toţii in poiana de lingă 
palatul ducal, la o leghe de oraș. Acolo vom face o repetiţie 
ia lumina lunii; căci, de-am face-o în oraș, am fi opâciți de toți 
cască-gură şi toată lumea ar alla de planul nostru. Eu acuma 
dau fuga să faco Insemnare de toate lucrurile ce ne trebue pen- 
iru reprezentaţie, Vă rog să nu carecumva să lipsească vreunul, 

Botlom.— Nu vom lipsi, Acolo putem să repetâm în toată 
voia. Căutaţi să [iți cu toţii la 'nâlţime. 

Ouince.— Să ne 'ntilnim la stejarul Ducelui. 

Botlom.— Venim, venim, orice s'ar intimpla! 


Traducere de St. O. Iosif 


re 


POTOPUL 


o —_ 


Chiar cu riscul de a provoca multor cetitori un suris de compă- i 


timire, pentru îndrăzneala de a aduce din nou la lumină „inmormintata (2) 
chestiune a existenți sau neexistenţii Potopului”, voiu încerca să schiţez 
starea actuală a acestei probleme. 

Ea este cu deosebire Importaniă şi prin interesul pe care-| deş- 
teaptă, ca oricare credință păstrată în lungul curs al vtremilor la foarte 
multe popoare; dar şi prin impulsiunea pe care a dat-o cercetărilor geo- 
logice, cercetări care su luminat atitea probleme ce păreau de nepătruns. 
Datorită in mare parte imboldului dat de discuţiunile asupra Potopului, 
geologia a făcut aşa progrese, încit omul iniţiul ceteşte astăzi, ca intro 
carte deschisă, istoria planelei pe care ne-am născut şi pe care piutim In 
spațiul nesiirşit, istorie însemnată cu slova multelor şi variatelor intim- 
plări prin care au trecut straturile cojei terestre, 

Incă de mult, de cînd s'au adunat de cercetători serioşi primele 
scoici marine din malurile vreunei ape ce tăia o coamă de deal; de 
ciad sa bănuit că marea a lost odată pe unde azi sint irumoasete culmi 
ale Alpilor, sa pus geologizeşte problema existenţii sau neexistenţii u- 
nui Potop, in felul în care e păstrat şi dramatizat de tradiţia biblică. 

Pentru oamenii de ştiinţă care găseau prea multe contraziceri in- 
ire interpretarea biblică şi cea științifică a fenomenelor naturale, pro- 
blema s'a rezolvat repede : Potop n’a existat şi tradiția biblică e o sim- 
plă povestire fantastică. Voltaire, de pildă, pe care-I cam încurcau melcii 
şi scoicile de origină mediteraniană, găsite In coastele munţilor Alpi, in- 
cerca să tăgădulască chiar existența lor în straturile uscatului, susținind 
că exemplarele găsite nu-s decit nişte scoici pierdute de pelerini, care 
obişnulau a se Impodobi cu ele. 

Problema Potopulul nu era însă aşa de simplă peniru a se rezolva 
cu um da sau nu, deaceia a şi revenit de multe ori în discuţiune şi 
revine şi astăzi, cu toate că marele geolog vienez Ed. Suess l-a dat— 

de acum 30 de ani—o soluție aproape definitivă. 

Suess a studiat în amănunte multe variante ale tradiţiei Potopului, 
a căutat să stabilească de ce fel de fenomene nalurale e vorba şi dà- 
torită documentelor adunate, a unei critici severe, a unei neintrecute pu- 


POTOPUL 22 


teri de sintetizare, a dato descriere ce a tăcut epocă şi pe care volu 
rezuma-o mal la vale, 

Cu toată documentarea erudită a lui Suess, unii invăţaţi au încă 
indoeli dacă tradiţia Potopului se sprijină pe un fenomen local sau 
dacă ru cumva ca traduce un eveniment aproape universal. 

Sorgintea acestor îndoeli e mulțimea variantelor locale, autohtone, 
ale tradiţiei. S'an adunat peste 100 de variante ale acestei legende şi sa 
recunoscut că vreo 60 dintre ele sint originale, nu s'au născut subt in- 
fluența misionarilor. 

Cum aceste 60 de variante sint păstrate de popoare depărtate in- 
tre ele şi care, probabil, n'au avut niciodată—in timpuri istorice—vre- un 
contact unele cu altele, s'ar putea crede că tradiţia are aceiaşi origină : 
existența unui Potop universal, Dacă am admite că unele legende sint 
izvorite din imaginajia popoarelor care au încercat să explice origina lu- 
mii, istoria munţilor şi apelor, împrejurările în care s'au format stratu- 
rile cu scoici, melci, arici de mare etc.„—nu putem tăgădul că o mare 
parte din ele cuprind povestirea unor catastrofe groaznice, în care apa, 
Potopul, a jucat rolul covirşitor. 

Dacă pentru a susține ştiinţiliceşte ideia unul Potop general nu 
via în ajutor multe fapte geologice, totuşi unete ipoteze au destul interes. 

Cum se înţelege din cele de mai sus, sint două păreri diferite în 
privința Potopului şi deci două categorii de ipoteze care caută să-l ex- 
plice geologiceşte. Ambele admit implicit că tradiția nu e izvorită din 
imaginaţie, ci se sprijină pe o „bază fizică“, pe un eveniment pe- 
trecut realmente în timpuri zelativ recente, cind omul ajunsese la oare- 
care grad de civilizaţie. 

După unele ipoteze Potopul ar fi fost o catastrofă aproape gene- 
rală, contimporană sau posterioară epocii ghețarilor din cuaternar ; după 
alţii, tradiţia biblică reproduce amintirile unei catastrofe locale. 'Tradiţiu- 
nile locale, autohtone, neizvorite din imaginație, au—după aceşti din 
urmă autori—ca substrat evenimente analoage cu cele desfăşurate în a- 
proplerea pollulul Persic—regiune în cate g'au desfăşurat evenimentele 
povestite subt numele de Potop în tradițiile orientale—şi forma subt care 
ele s'au transmis din generaţie în generație trădează acelaşi fond co- 
mun, omenesc, de simtire şi interpretare a faptelor ale căror cauze nati- 
rale nu sè cunosc. 


kg 


Apariţia omului pe pămint!) eè, relativ, recentă, şi chiar dacă elva 
fi azistat la evenimentele extraordinare din terțiar: la ridicarea munţilor 
Alpi, Carpaţi, Himalaia ; la schimbarea basenurilor maritime şi la apari- 
ţia unor cursuri mari de apă, —tradiţla ma păstrat nimic, pentrucă stră- 
moşii noştri de atunci erau pe o treaptă de dezvoltare cu totul innapo- 
iată şi duceau o viaţă mai mult animalică, 


1) Vezi V. R., vol, 18, din 1910, pag. 912 și urm. 


934 VIAPA ROMINEASCA 


O catastrolă ca acea a polopului trebue să se fi produs mult mai 


tirziu, cind omul ajunsese la un grad însemnat de civilizaţie, cind avea 


aşezări statornice şi cunoştea meşteşugul călătoriei pe apă şi ata con- 
struirii năvilor. 

Ea nu sa produs însă în Palestina şi aceasta se înțelege chiar 
din felul povestirii biblice, povestire care mare farmecul descrierii unor 


evenimente trăite ori măcar înţelese în toată grozava lor măreție şi nici 


nu are logica impusă de inlănțuirea evenimentelor. 


Catastrofa, prin care s'au distrus multe aşezări omeneşti şi sa cur- 


mat firul multor vieţi, sa petrecut în altă parte a Asiel şi anume în ve- 
cinătatea golfului Persic. Intimplările de acolo, la care au fost, se vede, 
martori şi oameni prevăzători, au lăsat puternice amintiri care sau po- 
vestit şi s'au păstrat din generație în generaţie, sau comunicat dela po- 
por la popor, ajungind şi in Palestina, de unde sau transmis în alte părți 
prin tradiția biblică. 

Deslăşurarea evenimentelor a fost însemnată insă mai înnainte, în 
țara Babilonului, pe cărămizi, în scriere cuneiformă, de un autor necu- 
noscut, un fel de Ilomer al locului, în cintul al Xl-lea dino mă- 
reață epopee de 12 cînturi, cunoscută subt numele de epopeea lui /zdu- 
bar şi care e o adevărată operă najională. Povestirea vieţii lui Izdubar 
se sprijină pe un fond istoric, iar cursul acestei vieţi reprezintă alegoric 
cursul soarelui, cele 12 cinturi fiind cele 12 regiuni ale zodiacului. 

Izdubar—cum povesteşte cinlul al XI-lea al epopeii—mihnit şi bol- 
nav se duce la gura fluviilor, la strămoşul său 'Hasis-Adra, care se a- 
şezase acolo din porunca zeilor, după ce scăpase de Potop, Izdubar 
găsește pe strămoșul său, îl întreabă asupra evenimentelor la care a a- 
zistat şi povestirea se deslăşură minunată prin înlănțuirea logică a fap- 
telor, prin frumuseța şi sobrietatea imaginilor; iar prin exactitatea amă- 
nuntelor ne permite să stabilim: locul în care a avut loc catastrofa, for- 
tele naturale care au provacat-o şi chipul în care ele au contribuit la 
ea ; aceste impletite in istorisirea peripeţiilor dramatice ale prevăzăloru- 
lui Noe babilonian: 

Locul de origină al tradiției. După observaţiunile geologice ac- 
tuale, o catastrofă, cu caracterele celei povestite de epopeia lui Izdubar, 
ar putea avea loc aproape de gura unui îluviu, pe şesul vecin acestul 
Huviu, ori pe un platou nu prea înnsit. Epopea citează numele oraşului 
Șurippac, unde catastrofa ar îi avut loc, vorbeşte de un munte din re- 
giunea Nizirulul, pe care sar îi oprit nava eroului 'Hasis-Adra, şi intre 
materialele de construcție pomeneşte de un material particular locului, 
de bitum sau asfalt, cu cure iubitul zeilor a călătătuit, pe dinlăuntru şi 
pe din afară, vasul pe care a imbarcat pe toţi ai săi, proviziuni şi ce a 
lost mai de preţ din averea sa. 

Aceste lămuriri imputernicesc pe geologi şi archeologi să stabi- 
lească regiunea unde s'a intimplat catastrofa. Această regiune e cea ve- 
oină goliului Persic, în Mesopotamia, pe terenul din apropierea gurii 


POTOPUL 25 


a D 


celor două îl uvii—separate pe atunci pănă la mare, coniluente astăzi— 
Eutratul şi Tigrul. După cercetări geologice golful Persic înnainta însă 
mult mai departe spre Nord-Vest decit azi (cam cu vre-o 400 km. mai 
sus ca acum), încit locul dispărutului Șurippac ar fi în interiorul Meso- 
potamiei actuale. 

Exploratorii moderni,—unii urmărind deslegarea acestei prob'eme a 
originii subiectului epopeii lui Izdubar, alţii preocupaţi de alegerea tere- 
nurilor pentru construit căi ferate, —au dat descrieri foarte interesante 
despre modul în care indigenii actuali îşi construesc vasele pentru plu- 
tit pe ape, cum exercită ei meşteşugul călăfătuitului şi de unde capă- 
tă asfaltul, material abondent şi azi în depozitele miocenice ce imprej- 
muesc terenurile de aluviune prin care şerpuesc cele două fluvii. Aceste 
cercetări invederează exactitatea povestirii epopeii şi întăresc constatarea, 
tăcută şi în alte locuri, despre inceata evoluţie a ocupațiunilor şi meş- 
teşugurilor, chiar în regiuni destul de frămintate de contactul cu alle 
popoare. 

Regiunea aceasta a Eutratului trebue să fi fost de repetate ori 
zguduită de cutremure și spălată de mici unde de apă aruncale pe uscat, 
anainte de catastrofa finală. Aceste continui amenințări au lost socotite 
de prevăzătorul 'Hasis-Adra ca prevestiri ale bunului Ea, zeul mării şi 
protectorul marinarilor, al cărui glas li părea că-l aude în mugetul va- 
lurilor drept credinciosul mesopotanian (Supraviețuitorii unei catastrofe 
produse de valul mării în insula Fidji au stat mulţi ani gata să se îm 
barce, pe vase construite pe uscat, în cazul unei noi măvăliri a apelor). 

"Hasis-Adra a stat citva timp pe ginduri, înnainte de a-şi construi 
nava pe uscat, spre a nu se expune glumelor concetăţenilor lui. Credinţa 
însă că numai aşa va scăpa de furia valurilor a invins şi construcția începu 
şi se isprăvi pe uscat, aşteptind acolo apele pe care era să plutească. 

Felul în care a lucrat vasul, modul în care l-a călăfătult, grija ce 
a avut de a-şi lua un cirmaciu, dovedeşte că în partea locului se ştia 
ce va să zică navigaţie ; dovadă, cum am mai spus, că Şurippacul era 
în apropiere de coasta mării. 

Descrierea catastrofei ne dă putinja să urmărim mersul evenimen» 
telor şi să facem apropieri de observațiunile geologice modeme. Spi- 
sitele rele—cum era şi natural să creadă omul necunoscător al fortelor 
naturale —spiritele rele aduc un nor negtu care intunecă lumina soare- 
lui, fac să țişnească apa din canaluri şi crăpături, să se ridice valurile 
mării, să zgudue pămintul, să se umile apele „pănă la cer” şi să plară 
lumina. 

Din această descriere se înțelege că la catastrofă au contribuit : 

a) Atmosfera, prin mişcarea el subt forma unui virtej gigantic, 
căci furtunile, uraganele, sint rare pe acolo. Acest viriej va fi ridicat 
nisipul şi praful, intunecind lumina soarelui, cum s'a mai Intimplat de- 
altfel şi la 20 Mai 1857 la Bagdat. „Un nor mare de pulbere invăii, în 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


mal puţin de un sfert de minut, oraşul în pulbere şi dela lumina zilei 
s'a trecut la cea mai intunecată noapte ; efectul era groaznic“ spune dr. 
Duthieul, martor ocular. „Oamenii nu se mai puteau găsi între ei 
chiar în case, locuitorii spăimintați credeau că sosise sfirşitul lumii,” 

b) Pămintul, din care au ţişni! apele subterane. Țişnirea de ape 
din pămint nu e un fenomen rar în cazuri de dislocări In terenurile de 
aluviune. In timpurile moderne s'au observat puternice ţişniri de apă 
subterană cu prilejul diverselor cutremure din reginnea fluviilor Missi- 
ssipi, Gange, Ind, Dunărea, ete, Căci în toate depozitele de aluviuni 
sint ape subterane, care se întind departe de albia fluviului prin depo- 
zitele recente şi au un nivel cu atit :nai innalt cu cit ajung mai departe de 
cursul Huviului, Straturile cara vin subt nivelul pinzei de apă subterană 
sint umede și mobile ; solul care acopere pinza de apă este insă uscat 
şi fărămicios. In aceste straturi superioare se fac numeroase crăpături 
prin cutremure de pămînt şi apa ce iese din sol e uneori curată, alte- 
ori noroioasă, cite odată neagră ca dohotul, tind amestecată cu părti- 
cele de cărbune subteran provenit din descompunerea plantelor îngro- 
pate de aluviune. 

Dintre modificările geologice mai nouă, şi care au produs adevărate 
catastrofe în terenuri de aluviune, interesantă e prăbuşirea regiunii sl- 
tuate la sudul lacului Baical, la 1 lanuarie 1862. Această regiune de 
deltă s'a lăsat pe o suprafaţă considerabilă, avînd 21 km. lungime şi 
9—1ă km, lărgime. Din crăpături ţişniră ape subterane pănă la 6 m. 
innălțime, iar Baicalul îşi revărsă apele în această depresiune, inecind tot 
ce era mai înnainte pe teren, Aşezările Buriaţilor, pe care le-a prins a- 
ceastă catastrofă, au căzut victime şi supraveţuitorii au putut povesti de 
un adevărat Potop modern. Mongolii au fost aşa de speriaţi incit au 
cerut preoților lor să facă slujbe religioase pentru a domoli spiritele rele, 
care, după părerea lor, zguduiau pămintul. 

c) Desigur că cutremurele de påmint, scufundările de teren, ţiş- 
nirile de apă şi poate şi revărsarea peste maluri a Eutratulul au jucat 
„un fol considerabil în primele faze ale catastrofei, Adevăratul Potop a 
fost însă, fără indoială, opera unul ciclon, care—după expresiunea epo- 
peii—a. ridicat apele in văzduh şi „a înspăimintat chiar pe zel, care se 
ascunseră in cer." Acest ciclon a ridicat din largul mării, din golful 
Persic, o undă uriaşă, unul din acele valuri cunoscute subt numele de 
raz de marte, care s'a răstrint pe uscat, a atoperit şesul Mesopotamiei 
şi înnălțimile de prinprejur, a oprit cursul Eulratului silindu-l să se 
umile şi să se reverse peste maluri, inecind şi distrugind totul. Această 
năvălire de apă a ridicat din loc şi nava prevăzătorului "Hasis-Adra îm- 
pigind-o spre interiorul țării, spre colinele din regiunea Tigrului, punin- 
d-o mai apoi pe uscat, pe coasta unei coline din regiunea Nizirului, 

Acest ciclon a complectat dezastrul început de cutremurul de pã- 
mint, făcind şi atunci opera de pustiire pe care au mai făcut-o ciclonii 
în diverse regiuni de coastă oceanică. 


POTOPUL x SSF 


E foarte probabil că scăderea bruscă a presiunii, scădere ce a dat 
naştere groaznicului ciclon, a provocat și ploi mari, diluviene cum se 
spune, ploi care au durat citeva zile şi au contribuit şi ele cu ceva la 
complectarea dezastrului. 

Apele s'au ridicat la înnălțimi mari, mai mulți metri peste nivelul 
obişnuit, dar n'au ajuns îunălțimile enorme de care se pomeneşte în tra- 
difia biblică. Colina pe care s'a oprit nava nu putea fi mai Innaltă de 
300 m, şi povestirea spune limpede că punerea pe uscat sa făcut pe 
coastă, nu pe virful colinei. Acolo s'a coborit "Hasis-Adra cu ai lui şi a- 
poi s'au urcat pe coama dealului spre a aduce jertfe zeilor, 

Oricit de groaznică a fost această catastrolă, ea ma fost unică în 
istoria omenirii, căci unele regiuni au suferit în diferite rinduri dezas- 
tre cumplite şi din aceleaşi pricini, Astfel în goliul Bengal la 26, 27, 
28 şi 29 Octombre 1876, au fostmai intălu virtejuri şi furtuni, apol groaz- 
nice cutremure şi în fine un ciclon extraordinar care a ridicat apele pe 
uscat, a distrus complect aşezările omeneşti, şi a înecat peste 100.000 
oameni din populația de un milion a întregei regiuni. 

in faţa unor fenomene afit de mărețe in grozăvia lor, „conștiința 
zdrobitoare 2 micimii omului ia faţa imenselor forte ale naturii consti- 
tue elementul religios al legendei Potopului. Acest element religios are 
in nalura cmenească aşa de adinci rădăcini, că tradiţia acestui teribil e- 
veniment a găsit imediat primire in numărul miturilor sacre ale popoa- 
telor celor mai diferite; şi tocmai extrema difuziune a legendei face aşa 
de anevoioasă aprecierea exactă a Intinderii fenomenului fizic.“ (Ed. 
Suess, La face de la terre, |. pag. 84.) 


z 


Dela Babilonieni tradiţia s'a imprăştiat la popoare vecine şi a do- 
bindit înţelesul mora!, pa care-l cunoaştem, la Evrei, care au tradus isto- 
risirea păgină In limbajul lor monoteist, Tot *dela Babilonienii sa răs- 
pindit la Greci, care i-au dat att colorit, încit varianta greacă, ajunsă 
mai tirziu iarăşi câtră Babilon, avea infățişarea unei povestiri originale. 
Prin biblie tradiția Potopului ajunge aproape universală, 

Tradiţia biblică nu are însă valoarea originalului mezopotamian 
din cauza lipsei de pricepere a desiăşurării evenimentelor. Nepricepe- 
rea totală în ale navigaţiei, de pildă. se vădeşte la acest popor de păs- 
tori, prin deszrierea navei—care e o arcă, un fel de ladă —, apoi prin 
neințelegerea necesității unui cirmaciu; şi cu toată lipsa cirmaciului 
arca ajunge pe un munte în loc să fie tirită spre ocean, cum ar fi fost 
-şi logic, de oarece potopul a fost pricinuit de ploi şi la încetarea ploi- 
lor apele s'au scurs, fireşte, spre mare. Textul biblic (8.3) spune lä- 
murit : „ŞI apa se retrăgea depe pămini, scurgindu-se necontenit”. ŞI 
cu toate că apa se scurgea necontenit, nava se mişca în direcţie contrară, 
:spre munie!.., i 


228 i VIAȚA ROMINEASCA 


Această contrazicere a atras luarea aminte şi exegeţilor moderni 
care interpretează cuvintul ebraic scris mjm ca fiind mijam=a mării, 
nu cum se cetea mal înnainte majim=>ape. Prin această interpretare s'ar 
pune în concordanţă tradiţia biblică cu cea babiloniană şi cu logica eve- 
nimentelor. 

Tradiţia biblică alterează de altfel puţin originalul epopeii lui Iz- 
dubar; în alte țări cu civilizație veche, cum e în Egipt, tradiţia dobindi 
o culoare locală şi chiar faptul principal: inecarea lumil prin ape, e 
denatarat. 

In tradiția egipteană răzbunarea zeului Rå pentru necredința Oa- 
menilor se face cu sabia. Ţinutul întreg „până la Heracleopolis e aco- 
perit cu singe", inundația e un fenomen accesor, provocat de vărsarea 
ulcioarelor în care se adunase, din porunca zeului, singe omenesc cu 
fructe de mandragore... 

Tot culoare locală are şi tradiția chineză despre Potop. Această 
tradiţie e povestită în vechea cronică Şu-King sau „cartea documentelor 
istorice", care Incepe istoria Chinei de pe la 3000 înnainte de Hristos. 
După cronică, pe la 2357 innainte de Hristos fluviul galben (Hoang-Ho) 
sia revărsat peste maluri, departe de albia sa, „Incunjurind munţii şi aco- 
perind cele mai înnalte coline; valurile amenințau cerul, aşa că popo- 
tul de jos era nemulţumit şi murmura“. Impăratul Yăo, chemă pe Khwân 
care se sili 9 ani să Inlăture dezastrul, fără să reuşească însă; apoi 
chemă pe Yu care în vreme de & ani săvirşeşte lucrări technice imense, 
tăind luminişuri în păduri, regulind cursurile apelor, făcind diguri, des- 
chizind gurile fluviilor în mări şi, procutind şi alimente populaţiei, reuşi 
să pună ordine în imperiu. 

Din nenorocire cronica nu spune nimic despre origina acestor 
inundaţiună. 

Tiadijia chineză e sprijinită pe fapte istorice şi lucrările săvirşite 
de Yu au fost recunoscute de marele explorator F. v. Richthofen, 

Tot povestirea unor evenimente locale sint şi multe alte tradiţii, 
recunoscute de cercetători ca autohtone. Numărul acestor tradiții trece 
de 60, din care 13 în Asia, 4 în Europa, 5in Africa, 9 in Australia şi 
Polinezia şi 39 în America, Ele sint mai răspindite în acele regiuni 
unde s'au putut destăşura evenimente analoage cu cele din golful Per- 
sic şi care s'au observat ici colea şi în timpurile moderae. Astfel pe 
coastele vestice ale Americei de Sud, unde s'au cules multe tradiţii au- 
tohtone, sint regiuni în care au fost cumplite revărsări. Pentru a nw 
cita de cit una, e de ajuns a spune de cea din 28 Octombrie 1746 la 
Callao (Peru), cind marea s'a ridicat pe uscat acoperind oraşul, sfărimind. 
unele din navele ancorate in port, tirind pe altele, peste ziduri şi tur- 
nuri, pe coasta clinei ce încunjura oraşul în partea opusă mării. 

Dovada originii locale a altor tradiţii se vădeşte şi din contribuţia 
la dezastru a unor fenomene caracteristice locului : topiii de ghețari în. 
Nord, vulcani în regiunea Cordiilerilor, etc. 


POTOPLI, 22 


E. Suess, pe care l-am rezumat în cele spuse mai sus, respinge 
prin urmare ideia unui Potop general şi susține că origina tradiţiei e 
catastrofa petrecută cindva în regiunea golfului Persic. El susține că 
această regiune a Eulratului şi nu una pustiită în repetate rinduri de 
cicloni şi cutremure e leagănul tradiţiei, „Ţara in care sa născut ira- 
diția Potopului trebue să fie o regiune în care un asemene eveniment 
e foarte rar, unde e, îndrăznesc a spune, ceva nemaipomenit; acolo, în 
adevăr, a lăsat urme neşterse, Marea s'a precipitat pustiind cimpii cul- 
tivate şi bogate, cimpii care n'au fost niclodată teatrul unor atari eve- 
nimente şi unde o asemene catastroiä nu s'a mai produs, ceia ce ex- 
plică promisiunea divinității că nu va mai pedepsi pe oameni prin Po- 
top; o asemenea tăgăduială n'at avea nici un sens într'o tradiţie ce-ar 
avea ca leagăn delia Gangelui aşa de des pustiită de inundaţii”. 


* 


O altă ipoteză care încearcă să explice cum sa răspindit tradiţia 
Potopului, pune catastrola în legătură cu imigraţiunea popoarelor din 
leagănul lor primitiv, din Asia. Această ipoteză are ca autor pe F. v. 
Schwartz, care în 1805 dă la lumină o carte intitulată Potopul şi mi- 
grațianile popoarelor (Sintilut d, Vălkerwanderungen). In această carte 
autorul emite următoarea ipoteză : 

în Asia centrală, în locul actualei pustii mongolice, se găsea o 
mare închisă, cam de mărimea Mediteranei actuale, Această mare, in- 
cunjurată din toate părţile cu munţi innalţi, se despărțise de mări mai 
intinse, primitive, prin gigantice mişcări orogenice şi nivelul său era cu 
peste 6000 picioare mai sus ca nivelul oceanelor. Prin culremure— 
frecvente În toate regiunile de dislocări—s'a produs la un moment dat 
o spărtură în munţii incunjarători şi citimea enormă de spă s'a vărsat, 
ca un torent năpraznic,—de 20—30 km. lăţime şi 1500 m. adincime,— 
spre depresiunea Aralo-Caspică şi apol în marea Neagră şi Mediterana. 

Schimbările climaterice care au rezultat din acest eveniment au 
provocat migraţiunile popoarelor şi prin ele s'a răspindil povestirea des- 
pre acest groaznic Potop. 

Evenimentul acesta ar fi coincidat cu enormele Inundații produse 
de fluviul galben, care ar li primit o parte din apele acestui lac imens, 

Ipoteza lul Schwartz e iscusită, dar ea nu poate răspunde la toate 
problemele în legătură cu chestiunea specială de care se ozupă autorul 
şi apoi lipsesc şi suficiente dovezi geologice. 


ipotezele care încearcă să demonstreze că universalitațea tradiţiei 
Potopulul se sprijină pe un eveniment geologic, pe inundații ce au cu- 
prins într'un timp aproape toată suprafața pămintului, admit în genere 


at) VIATA ROMINEASCA 


—— 


—cum am spus dela inceput—o strinsă legătură intre formarea ghețarilor 
şi marile inundaţii. 

Cum se ştie, din pricini puţin precizate !), în era cuaternară a fost 
o exiraordinară abondenţă de precipitațiuni atmosferice. Aceste preci- 
pitaţiuni au ctădit enormele masse de ghiață care au acoperit sute de 
mii de kilometri în jurul polilor şi piganţii ghețari, care se lăsau agale 
din viriurile munţilor innalți spre väl, chiar in regiunile ecuatoriale. In 
locuri calde şi mai joase în loc de zăpadă cădeau ploi abondente. 

Revărsările de ape datorite ploilor, inundaţiile torentelor, iurilor 
şi fluviilor ce porneau din capetele ghețarilor, au lăsat triste amintiri în 
mintea strămoşilor noştri şi povestirile despre Potopuri s'au transmis din 
generație În generaţie. 

O ipoteză in acest sens clădi Hennig în 1894, dar dè ea sevurbi 
foarte puţin, între allele şi din cauza influenţei puternice a documenta- 
tei lucrări a lui Suess. 

O altă incercare de acelaşi natură a făcut Riem în 1906, dar ră- 
masă tot fără răsunet. Această nouă ipoteză prezintă oarecare originalitate 
în expunere şi voiu rezuma-0, deşi faptele aduse în sprijinul ipotezei 
sint forțate. > 

Riem pleacă dela teoria, îndreptăţită de altfel, că in trecutul pla- 
netei noastre a fost o vreme în care o ceaţă deasă, de nepilruns, aco- 
perea pămintul, slab luminat, din această pricină, de soare. Dar el sus- 
{ine că pămîntul era in această stare—in care e planeta Venus astăzi— 
chiar la începutul erei cuaternare, după apariţia omului. 

Din cauza acestei învălitori protectoare, climatul era uniform și 
umed—climat de seră—iar schimbări de anotimpuri și zone climaterice 
nu erau, Numai puțină apă se condensa și ploile erau scurte și rare. 
Pămintul răcindu-se continuu, sosi însă un moment cind întreaga masă 
de nori se condensă brusc și adevărate ruperi de nori au grămădit can- 
tități enorme de apă pe toată suprafața pămintului, <“ Evaporări puternice, 
grămădiri de noi nori şi alte ploi diluviene au repetat fenomenul, care a 
continuat multă vreme. În regiunile înnalte şi reci, apa prefăcindu-se în 
omăt a dat naștere la ghețari, încit marile inundații și ghețarii sint eve- 
nimente contimporane, 

Abia după această catastrofă, a înecului general, au cunoscut on- 
menii soarele, luna, curcubăul, etc; iar pe întreaga suprafață a pămintului 
sau ivit condițiuni particulare de trai, altă presiune atmosferică, alte 
condițiuni climaterice, deosebirea climatului în zone, alternarea anotim- 
purilor ş. c I. 

Fără îndoială, teoria lui Riem e poetică și îndrăzneață, concordind 
cu unele legende străvechi, cum e mitul cosmogonical despărțirii apelor 
de uscat în biblie, cum e mitul că Arcadienii sau născut înnainte de for- 
marea lumi, etc.; dar nu concordă cu fapte stabilite de geologie. 


1 „V. R.* vol 18, din 1910, pag. 973, 


POTOPUL 251 


Geologii au stabilit că încă din era secundară, —cu citeva milioane 
de ani mai înnainte de apariția omului, —a început a străluci soarele şi 
sa ivit probabil și luna în nopţile senine; prin urmare din secundar pla- 
neta noastră a luat o altă înfățișare decit acea pe careo atribuim vecinei 
Venus. Apoi, studiul migrațiunilor faunelor şi orelor secundare întăresc 
ideia că din acest trecut îndepărtat se puteau deosebi zone climaterice, 
In fine, azi se admite de majoritatea geologilor că epoci glaciare au lost 
şi în alte ere ale istoriei terestre, chiar în era primară,—încit ipoteza 
cu climatul de seră pănă in cuaternar e hazardată. Pe de altă parte, 
autorul, care a examinat variantele tradiţiei potopului, nu explică de ce 
la Negrii din Africa lipseşte cu totul o tradiție a Potopului, pecind ipo- 
teza lui Suess lămureşte că la popoare continentale—din lăuntrul conti- 
nentelor—nu sa putut naște o legendă de această natură. 


* 


Din examinarea ipotezelor citate mai sus, se vede ci, cu toate 
incercercările făcute, nu se poate da o explicare plauzibilă tradiţiei unui 
Potop universal, nici ru se poate stabili că aiurea, decit în regiunea Eu- 
fratului, trebue căutată origina tradiției biblice și deaceia trebue să rž- 
minem la concluziunile autorului măreței sinteze geologice, Das Antiitz 
der Erde (Faţa pămintului) a marelui Ed. Suess, concluziuni pe care le 
dau in traducere: 

1. Evenimentul cunoscut subt numele de Potop a avut loc spre 
gura Euiratului, elementul principal fiind o inundație foarte întinsă și 
pustietoare a şesului mezopotamian ; 

2. Cauza esențială a acestui eveniment a fost un violent cutremur 
de pămint, care sa simțit în regiunea golfului Persic sau mal la Sud și 
care a lost precedat de repetate zguduiri de mai mică importanţă; 

3. E foarte probabil că, în timpul perloadei zguduirilor celor mai 
violente, un ciclon, venit din Sud, a străbătut în goliul Persic; 

4.  Tradiţiunile altor popoare nu ne împuternicesc cu nimic să sus 
ținem că Potopul a trecut granița basenului inferior al Eutratului și Ti- 
grului, şi mai puţin încă să afirmăm că sa întins pe toată suprafața pä- 
mintului. 

Amintirea acestui eveniment, subt influența Ipotezelor celor mai di- 
ferite și prin o curioasă înlănţulre de împrejurări, a trecut, după cea 
trăit mii de ani în amintirea popoarelor, din cărţile sfinte ale anticităţii, 
unde sa păstrat, în domeniul ştiinții geologice și a dat naștere la ex- 
presiuni ca: diluviu, formaţinni diluviene, depozite diluviene. 

Potopul a fost violent și pustietor, dar nimic nu probează că a 
fost prea întins, lată pe scurt cum se înfățișează geologului trăsăturile 
principale ale acestui eveniment natural: 

„In cursul unei perioade seismice, cutremure de pămint au provocat 
în mai multe rînduri revărsările apelor golfului Persic pe șesul ce fn- 


— 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


-Á 


cunjura gurile Eufratului. — Inştiințat de aceste inundațiuni, un om pre- 
văzător, numit 'Hasis-Adra, adică „înţăleptul temător de zei*, construeşte o 
navă pentru a se scăpa pe el şi pe ai săi, şi o călătătueşte cu asfalt, cum 
se mai face incă şi azi pe țărmurile Eufratului. Zguduirile pămîntului 
cresc, el se refugiază cu ai săi în navă, apele subterane țişnesc prin cră- 
păturile şesului, o scădere considerabilă a presiunii atmosferice—din a- 
cele ce caracterizează furtunile și ploile torențiale, probabil chiar un a- 
devărat ciclon venind din golful Persic—intovărășe ște cele mai violente 
manifestări a forței seismice. Marea se precipită pustietoare pe șes; 
ea ridică pe valuri nava salvatoare, o impinge departe în interiorul țării 
şi o pune apoi pe uscat, pe una din colinele miocenice care mărginesc, 
spre Nord și Nord-Est, șesul Tigrului, mai jos de gura Zabuluil mic”. 


E cu putință ca studiile ulterioare să aducă oarecare modificare 
acestei ipoteze; pentru moment ea este admirabil sprijinită şi de tradiţia 
babiloniană, scrisă cel puțin cu 3000 de ani înnainte de Hristos şi de in- 
fănțuirea naturală a evenimentelor geologice observate, Modul în care 
e descrisă in epopeea lul lzdubar deslăşurarea evenimentelor pare o pā- 
gină de observațiuni locale, într'o regiune în care cutremurul de pămint, 
uraganul și ciclonul şi-au dat concurs. S'ar putea numai ca fenomenele 
analoage observate în timpurile moderne să fie accidente neinsemnate 
faţă de catastrofa din acele timpuri epice. 


T. A. Bădărău 


PRIMĂVARĂ 


O, vis al iubirii trecute! 
Sint singur... Omaătul tirziu 
Pătează aleele mute, 

Şi parcul e încă pustiu. 


Vad iarâş castanii şi plopii. 
Prin ramuri suspine străbat... 
Acum cu sfială m'apropii 


De banca pe care ai stat. 


Şi pieptul incepe să-mi bată... 
De sus fluturind a căzut 

Pe bancă, o foaie uscată, — 
O frunză din anul trecut... 


G, Yopirceanu 


Scrisori din Paris 


Criza dela Comedia-Franceză.— „L.'Embuscade“, 
piesă in patru acte de d. llenry Kistemaekers.—Un duel senzaţio- 
nal.-—Critica dramatică —Succesul pieselor patriotice.—Ultimul 
roman al d-lui Maurice Barrès. 


Februar. 


Un vint rău pare a sufla dela un timp încoace asupra Comediei- 
Franceze şi efectele sale nefaste se simțesc atit de partea interpretațiunii 
cit şi a repertoriului. După defecţiunile aproape simultanee a d-şoarei 
Provost şi a maestrului Le Bargy, am avut la începutul anului acesta 
plecarea d-şoarei Geniat, o artistă din cele mai bune şi mai iubite. La 
un moment dat s'a vorbit chiar că d-nii Grand şi Bernard ar nutri pro- 
«cte similare. Situaţiunea ar fi fost în cazul acesta din cele mai cri- 
tice pentru templul lui Molière. Excelentă cu partea din trupă consa- 
crată repertorului clasic, Comedia-Franceză nu mai posedă decit un 
ansamblu Imperfect şi mediocru pentru moder. Sint în adevăr d. 
Feraudy şi tineri ca d-nii Grand şi Bernard, dar ce sint şi aceştia de- 
cit oameni supuşi îluctuațiunilor şi care dintro zi într'alta ar putea imita 
gestul foștilor lor tovarăşi. Ei sint singuri, de altminteri, în stare de a 
susținea comparația cu marii interpreţi ai teatrelor de Bulevard. 

Sărăcia Comediei este atit de cumplită, că d. Brisson, venerabi- 
lul pontif dela „Le Temps“, a stirşit prin a se ingrijora:—nu s'a incre- 
dințat pănă şi romanticului Albert Lambertiiul un rol important într'o 
comedie hipermodernă de Paul Hervieu, şi na jucat cu toate aparen- 
tele contrare d. Grand rolul unui copilandru de 19 ani? Succesorul 
lui Lorroumet şi Sarcey începe prin a constata că pericolul este mai mic 
decit se arată, şi a scoate din prafu) arhivelor dovezi că pe vremuri Co- 
media a trecut prin momente şi mai grele; siirşeşte însă prin a reco- 
manda măsuri şi reforme urgente. Printre altele d. Brisson propune 


SCRISORI DIN PARIS 235- 


mărirea subvenţiunii; plătiți mai bine, actorii vor putea rezista ofertelor 
avantajoase ale anireprizeior comerciale de pe Marile Bulevarde. Pentre- 
saltimbancii meseriei mijlocul este fără îndoială excelent: indopaţi cu aur, 
vor isprăvi probabil prin a se crede artişti adevăraţi şi a face artă pen- 
tru artă... Artiştii însă vor continua să plece. Cine ar putea astfel acuza 
pe d-na Suzanne Deprts de a fi părăsit Comedia-Franceză peniru mo- 
tive atit de josnice ? 

Nu subvenţii lipsesc Teatrului Francez, ci in primu! rind o direc- 
ție capabilă să aprecieze talentele trupei şi să le ţină intro antrenare 
continuă, —o minte care să cintărească la dreapta lor valoare pe cel tineri 
şi să-i formeze, Prea nu se lucrează nimic şi prea multă somnolenţă! 
Entuziasmul şi mulţumirea fericită pe care o dă lucrul, conștiința datos 
tiei împlinite şi lupta pentru deschiderea de orizonturi nouă lipsesc dela 
Teatrul Francez. Multe intrigi, coterii, pasiuni meschine, nulităţi ma- 
jestoase, puţin ideal, confienţă, sinceritate, personalităţi reale şi modeste. 
Atmosfera este grea, curentele de aer curat puţine. Lincezeală şi bä- 
trineţe. Un singur omar putea încă remedia această nenorocită stare de 
lucruri : actualu! director al Teatrului Odeon, d. Antoine. Apariţiunea 
jul in mişcarea dramatică franceză este unul din evenimentele cele mai 
importante ale ultimilor patruzeci de ani. Alături şi paralel cu Lugné- 
Poă, un alt gigant, Antoinea croit drumuri nouă, a deschis perspective 
măreţe, a făcut cunoscute capo- d'operele literaturilor străine şi a descope- 
rit în mare parte talentele celebrităților de astăzi, Nici o schimbare ori- 
ginală şi în bine, fără ca numele său să nu île amestecat. Odeonul a 
devenit grație lui o şcoală a gustului public, singura scenă parisiană, 
clădită în afară de zidul chinezesc al vandevilului uşor şi al piesei „å 
grande scène", lată locul unde se lucrează fără preget, unde se incear- 
că tendințele nouă şi se ocrotesc talentele originale! Trupa, perfect de 
bine antrenată, posedă o sumă de valori netăgăduite. PFascinaţi de ge- 
niul directorului, mari şi mici lucrează cu acelaşi dor pentru realizarea 
frumosului adevărat. Munca a fəst incoronată de roade bogate; tea- 
trul gol din vremuri face astăzi serii intregi de săli pline. 

Toată lumea ştie aceasta şi toată lumea e convinsă că Antoine 
este singurul în stare să facă față crizei prin care trece actualminte Co- 
media-Franceză. Dar anli d-lui Jules Claretie impun respect şi iată 
cum cite odată sentimentele cele mai generoase pot avea consecințe 
iuneste. Pentru liniştea egoistă a unui bătrin se prăpădesc sumedenie 
de talente, se nărueşie o instituţiune excelentă în sine şi venerabilă. 
Răul e cu atit mai mare, cu cit mina debilă, care dirigueşie trupa, de- 
semnează în mare parte repertoriul. „Mieluşa rătăcită* a d-lui Tratoux, 
„Căsnicia lui Molitre* a lui Maurice Donnay, „Bagatelle” a d-lui P. 
Hervieu au lost un neintrerupt şirag de triste căderi. Un vaudevil- 
melodramatic al d-lor Robeit de Fieis şi Caillavet, „Primerose“, a fost sine 
gurul succes al Casei, in necazul oamenilor de gust. Neincrezătoare şi 
aspră pentru cel tineri, deschisă în primul rind gloriilor oliciale, ajunse 


236 VIATA RONINEASCA 


“şi înflorite de preferință cu laurii auriji ai „Academiei Franceze", Come- 
„dia nu mai reprezintă decit operele lirzii, lipsite de vlagă şi de persona- 
litate, ale unor „măriri* debilitate de vristă şi de onoruri. Publicul începe 
ja rindul său să fie conştient. Desigur aureola venerabilei instituțiuni e 
încă destul de puternică pentru a insufla respect şi a stringe lume, dar 
tejetele cele mari sint făcute de reprezentațiile clasice. De acolo trium- 
ful fervenţilor lui Corneille și Racine, proclamarea izbindei şi reintronă- 
qtii tragediei. O întreagă generaţie de neo-clasici este pe drum să se 
formeze, grație acestei cauze ctemere şi modeste : toate frazele cele 
«mari se reduc la superioritatea trupei clasice dela Comedia-Franceză, 
asupra celei moderne, şi a mediocrității noutăţilor de pe această scenă. 
De voe, de nevoe, publicul este silit să se ducă la reprezentaţiuniie aşa 
zisului „repertor*, dar sint convins că proporția s'ar schimba în ziua 
cind o direcție mai energică şi mai prevăzitoare ar complecta şi imbu- 
nătăţi ansamblul sărac al trupei moderne şi ar ridica nivelul noilor tè- 
prezentaţiuni. 

in astfel de momente critice, „o premieră” la Comedia. Franceză 
prezintă un interes deosebit: un hazard binevoitor, o descoperire no- 
rocită, o licărire de geniu poate schimba momentan cel puţin aparența 
lucrurilor şi reda în fapt Casel lui Moliere Intăietatea ce i se recuhoaşta 
în formă, Ne-am dus dar cu sallelul greu de iluzii la repetițiunea ge- 
merală a plesei d-lui Henry Kistemaekers, „L Embuscade”, pe care Co- 
imedia-Franceză a reprezentato la inceputul acestei luni. Autorul, care 
anul trecut a repurtat un mare succes cu „La Flambee*,— piesă cu ten- 
dinje palriotice, jucată la Teatrul Porte St. Murtin,—a dat in mai mutte 
riduri dovadă de puternice calităţi dramatice. Ne puteam dar aştepta 
la mult şi la bine... 

De cite ori în viață nu sa întimplat să vezi un om mulțumit, H- 
niştit, bogat, născut parcă în zodia fericită a celor lipsiţi de griji şi dă- 
tuiți cu toate, căzind dintro zi întralta victima unui stupid accident ma- 
terial sau moral? Post equitem sedet atra cura, cîntă deja acum două 
mii de ani Horaţiu. Tiliul piesei d-lui Kistemaekers vrea să spună ace- 
laşi lucru: „L/Embuscade“,—ia traducere literară „cursa“, „pinda“,—este 
nenorocirea ce stă în umbră, gata mereu a se arunca şi a-şi infige ghia- 
tele de ficr in ceafa celui mai paşnic şi mai fericit, 

La vrista cind fetele sint mài uşor încrezătoare farmecului mis- 
cinos al vorbelor, Serginaa avut un copil din flori, Robert Marcel, 
pe care l-a crescut departe, în absoluta neştire de părinții săi, prin 
intermediul unui vechiu și devotat prieten, Gontran de Limeuil. Puțin 
“în urmă fecioara vinovată s'a măritat cu un bogat labticant de automo- 
bile, Guéret. Laşitate, pudoare, frica de a nu Indureta saflelul omului 
iubit, şi încă multe altele,—pe care Alex.-Dumas-liui le explica pe larg 
în prefața plesei sale „Monsieur Alphonse“,—lac pe Sergina să ascundă 
adevărul, băsbatului său. La ce bun de altfel? Seducătorul a murit şi 


SCRISORI DIN PARIS 27 


iubirea ei pentru Guéret este din cele mai sincere şi mai profunde. O+ 
tată, zglobia Anne-Marie este iructul nouei căsnicii. Ani trec după ani 
şi în timpul acesta Robert Marcel isprăveşte, întăiul, Şcoala Politech- 
nică: dar cucit a înnaintat în viistă, cuatit linărul inginer s'a convins 
că oamenii sint răi pentru cei lipsiţi de familie legitimă şi, pentru a scăpa. 
de hulă şi dispreţ, s'a hotărit să părăsească Vechiul Continent şi să trea- 
că în Noul. Sergina, pusă în curent de aceste planuri, graţie bunului: 
Gontran, doreşte să-şi revază copilul. Aici începe acţiunea piesti. 

Actul întălu se petrece la Nissa, în grădina vilei Guéret: e noap- 
te, nenumărate lampioane feeric aprinse, muzica de țigani, bărbaţi fn- 
frac şi femei luxos decoltate ; pierduţi în mulțimea invitaţilor, Gontran 
şi pupilo! său, Marcel. Mişcătoare scenă, la un moment dal, intre mama. 
vinovată şi fiul neştiulor. „Vocea singelui”, celebra descoperire roman- 
ticã, se manileslează puternic cu această ocaziune : un farmec neînțeles 
il atrage pe Robert spre Sergina. El, care cu citeva minute mai devreme 
vroia să plece şi să fugă de lume, pradă gindurilor negre ce-i chinuiau- 
sulletul în calitate de bastard, ar petrece acum o viaţă întreagă făcind 
conlidențe cu stăpina casei. Vă mărturisesc că un fior a trecut în acele 
momente prin întreaga sală: nu oarecumva d. Kistematkers vrea să 
ne întăţişeze pasluni sofocleene şi să învie pe Oedip? Duo-! este între-- 
rupt de venirea lui Anne-Marie. Fratele şi sora fac o păreche minu- 
pată; alte cumplite pasiuni înnegresc orizontul. Gindul numai că în 
curind Robert va părăsi în citeva zile Europa ne linişteşte. Din păcate,. 
Gucret apare la rindul lui şi ne iipeşte şi această ultimă speranță. Cum 
fabrica ate tevoe de un inginer capabil, naivul soţ angajează pe Robert 
în condițiuni atit de avantajoase, incit toate argumentele şi revoltele 
„copilului naiural* sint învinse, lată 1 dar instalat pe neştiutor alături: 
de o mamă incă tinără şi frumoasă şi o soră de toată nostimada. Ce 
ne mai rezervi, o Doamne, în negura celor trei acte următoare ? 

Pesimistele prevederi ale publicului au fost din fericire înşelate =- 
D. Kistemzekers n'a vrut să ne dea o Lucreția Borgia, revăzulă şi adap- 
tată timpului. Complicaţiunile grozave, ce se desenau la sfirşitul actu- 
lui întăiu, au făcul loc unui conflict economico-social. Victor Hugo s'a 
retras modest în faţa Iui Pau! Bourget. Dupăo colaborare de citva timp,— 
în tare uzina lul Guéret a făcut afaceri bănoase, datorită invențiilor şi Im- 
bunătăţirilor aduse de Robest Marcel.—o grevă e pe cale de a izbucni 
printre lucrători. Adept al vechilor sisteme, Gutret e prea aspru cu sub- 
ordonaţii lui şi intransigent. Degeaba Robert caută să-l aducă la sen-- 
timente mai liberale. Guéret îi interzice să se amestice în chestiunile 
de disciplină administrativă. „D-ta ai toată puterea in partea technică”, 
răspunde e! observaţiunilor lui Robert, „lasă-mi mie grijile direcţiunii”. 
Tinărul inginer se supune şi lucrurile sar fi isprăvit probabil aici, dacă 
un accident lipsit de orişice seriozitate mar Îi venit să despartă pe- 
cei doi tovarăşi. Anne-Marie, pe care părinții vor: so mărite cu um 


23s VIATA RONINEASCA 


burghez simplu dar bogat, se plinge lui Robert şi il rosgă să intervină 
pe lingă Sergina pentru stricarea logodnei. Acesta se execută, spre ne- 
norocirea tuturora, la- prima ocazie. Sergina, în credința că Robert face 
intervenţiunea din motive personale şi iubire pentru Anne-Marie—bieţii 
copii nu ştiu că sint frate și soră—, li răspunde cam brusc și îl roagă la 
rindul ei să se ocupe numai de partea technică, şi să-i lase dinsei gri- 
jile familiare. Aceasta este prea mult pentru mindria sălbatică a bas- 
tardului!  Amăreala suilelului său izbucnește în imprecaţiuni inflăcărate 
şi răsvrătite. Mii de draci şi mii de bombe! Tirade lungi contra capi- 
talismului, a burghezimii şi a statului civil. Greva se declară în acest 
timp; cu un gest tragic Robert îşi ia pălăria şi lraternizează cu nemul- 
4umiţii. 

Actul al treilea se petrece la miezul nopții, în cabinetul de lucru 
al lui Guéret. Au trecut trei luni dela proclamarea grevei, fără ca vr'una 
din părţi să-şi fază concesii: lucrurile stau rău pentru toată lumea, Pa- 
tron şi lucrători sint ruinaji de rezistența lor încăpăţinată, Guéret e cu- 
atit mai abătut, cucit greutăților materiale sa unit o mizerie morală: 
in sufletul său încrezător o princesă rusă, posesoara a acelui re- 
numit „farmec slav“, a turnat venin, povestindui că între Sergina şi 
Marcel ar fi existat o intrigă amoroasă. Conducătorul greviştilor este 

: dar peniru dinsul mai mult decit un adversar în lupta socială: un duşman 

personal. O scenă între cei doi oameni se impune, şi lată cum: Cu 
toată ora tirzie, un servitor introduce pa Robert, care vine să 2ducă 
sărmanului capitalist ultimele condițiuni ate greviştilor. Ele sint grele, 
dar, dacă nu le va admite, o mină de camarazi hotăriți vor face să sară 
uzina în citeva zeci de minute. În faţa ruinii, ura şi durerea în Gué- 
ret izbucnesc, întrun acces de furie nebună ; sâlbatec se aruncă asupra 
omului în care vede uzurpatorul averii şi al cinstei sale. Robert, mai 
slab, va plăti probabil cu viaţa temeritaiea acestei vizite nocturne, cind— 
ia zgomotul luptei —Sergina se deşteaptă şi soseşte la timp pentru a în- 
lătura ireparabilul. „E copilul meu!” ţipă dinss. Cu orosre şi desgust 
Guéret îşi descleşiează degetele, pecind în depărtare o bubuilură gro- 
„zavă anunţă că tovarășii şi-au îndepiinit consigna. 

Cortina se ridică acuma pentru ultima oară : scena reprezintă rul- 

“mile fabricii, citeva ceasuri după accident. Guéret e hotărît să plece cu 
aristocrata slavă, acolo, în Rusia depărtată, pentru a-şi reface o viaţă și 
o fericire. ideia că Seryina lui, femeia pe care o crezuse o siintă și o 
înnălțase pe un piedestal măreț, putuse să aibă relațiuni cu un alt om 
și să-l înșele atit de indelung, îi este insuportabilă. Degeaba bunul și 
blondul Gontran caută să facă fraze și să explice că devotamentul ne- 
norocite! şi lungul ei martir o rescumpară de greșala trecută. Guéret 
rămine neînduplecat,  Atuncea deodată, printre ruine, chemări sfășie- 
toare: „Tată, tată !* Este Anne-Marie. O piatră grea se ia de pe sufletul 
spectatorilor. Copilul va împăca încă odată urile părinților. Ceia ce nu 
-au putut face lacrimile femeii și discursurile prietenului izbuteşte să 


SCRISORI DIN PARIS 239 


săvirșească tinăra fecioară, Tatăl iartă și, întrun acces de nobilă gene- 
rozitate, prezintă pe Robert Marcel ca un copil natural al său. Tăcută și 
fericită mulțum re din partea Serginei. Robert, redevenit fiu legitim, uită 
revendicările greviştilor pentru a imbrățișa probabil morala burgheză. 

„Și acuma la lucru !*, cu aceste cuvinte Guéret arată poruncitor 
lui Robert ruinile, pe care vor trebui să reclădească noua lor avere și 
fericire. 

Alexandru Dumas-tatăl și Alex. Dumas-tiul, dEnnery şi Paul Bour- 
get şi atiția alţi romantici şi făuritori de piese „à grande scène“ retrăesc 
în opera d-lui Kistemaekers. Pentru citeva scene mişcătoare, o acțiune 
derivată, tirade cunoscute pănă la banalitate, personaje convenționale, 
lipsite de viață, construite după tiparele venerabilei melodrame., Rolu- 
rile secundare sint inexistente, căci ce sint altceva decit figuri scoase din 
fasciculele romanelor populare, demonul—princesa, cu farmec slav—, ge- 
neralul rus mitocan și bețiv, tuberculosul căre vrea să-și petreacă ultimile 
şase luni de viaţă intro continuă orgie? Scrișniturile de dinți, revolta 
sălbatecă, discursurile interminabile şi grandiloquența copilului natural 
nu sînt plămădite dintr'un aluat mai bun, şi apoi prea sint cunoscute din 
Antony, baăstardul tenebros prin excelență. E cu putinţă ca acum optzeci 
de ani piesa d-lui Kistemaekers să fi plăcut și să fi stirnit chiar entu- 
"ziasmul acelei generaţiuni, care se complăcea in manitestaţiuni pompoase 
şi în gălăgia vorbelor mari. Astăzi a fost primită cu surisuri ironice, 
Amalgamarea unui conflict social na înşelat pe nimeni, Șiretenia ne era 
„cunoscută din operele trecute ale autorului; caşi frazele milităreşti din 
„La Flambfe“, teoriile economice din „L Embuscade" nu constituesc fon- 
dul piesei ; ele nu sint altceva decit Infrumusețări moderne ale unei clădiri 
putrede și vechi, pospălală menită să orbească și să înșele pe neştiutori, 
intregul merit al zilei revine interpreților și în primul rind d-nei Berthe 
Cemy și d-lui de Peraudy, care au pus în rolurile Serginei și alul Guéret 
multă pricepere și mult talent. 

Cu multe flori și fraze meşteşugite, critica a fost aproape unanimă 
să recunoască slăbiclunea piesei d-lui Kistemaekers. Numai d, Emil 
Maas, unul din colaboratorii jurnalului „Comoedia“, special însărcinat cu 
activitatea Comediei-Franceze, sa Încăpăjinat a vedea un capo-d'operă. 
Dar d. Emil Maas este o persoană cu mentalitate specială, cum numai la 

Paris se mai pot intilni, o rămăşiţă a celebrilor „obișnuiți“ ai Teatrului- 
Francez. Lumea şi mişcarea dramatică se mărginește pentru d-sa în zi- 
durile acestei instituțiuni. Tot ce trăește și se face în afară de dinsa îi 
rămine prin forța lucrurilor necunoscut. Orizontul d-sale nu depăşeşte 
repertorul, activitatea sa rezumindu-se a nota zilnic modificările făcute 
în interpretațiunea rolurilor de artiști. Natural că o specializare atit de 
absolută împiedică vederile de ansamblu și iată de ce opiniunile d-lui 
Emi! Maas, a cărul sinceritate nu o contest, sint deseori contrarii atit 
gustului marelui public cit și vederilor acelor spectatori, care In afară de 
Comedia-Franceză mai cunosc și mai admit existența unei mișcări dramatice. 


-= 


240 3 VIAŢA ROMINEASCA 


Mai aspru, în formă cel puţin, ca fraţii d-sale în critică, sa pro- 
nunțat asupra „Embuscade“-i d. Abel Hermant, cunoscutul literator și 
actualmente criticul „Journal“-ului. Un incident care a dat bogate subiecte 
saloanelor parisiene, ahtiate de așa zisa conversațiune, a fost urmarea a- 
cestei sincerități.  Judecindu-se ofensat, d. Kistemaekers a provocat la 
due! pe autorul „Carierei“. Supusă arbitragiului d-lui Marcel Prévost, a- 
facerea a luat sfirşitul natural și a fost clasată, intențiunea d-lui A. Her- 
mant nefiind să atace persoana d-lui Kistemaekers. Atita afost deajuns 
băutorilor de ceai şi mondenelor pentru a readuce la actualitate vechea 
controversă între „dreptul criticei“ şi „dreptul autorului“, Procesul li- 
terar a rivalizat la un moment dat În importanţă cu procesul bandei 
Bonnot et Co. Nu întră în menirea acestor „scrisori* explicarea şi da- 
rea de seamă a teoriilor inutile şi copilăroase. „Dreptul criticei“ este 
pentru noi incontestabil ; fiecare are dreptul a-și spune părerea, cit de 
severă ar îi ca, asupra unei opere încredințate publicității, atita timp cit 
această părere este sinceră și cinstită. O critică însă, care întrebuin- 
țează criterii deosebite, ca hatirul persoanelor, pierde dreptul inviolabilității. 
D. Abel Hermant nu a fost întotdeauna atit de sever cit sa arătat! în 
această ultimă ocazie, şi atit de just cît ne-am fi așteptat să fie un om 
de valoarea d-sale. Atingem aici una din cauzele principale ale ruinii: 
teatrului modern francez: lipsa de bună credinţă și indulgența criticel 
dramatice. Monopolizată în parte de autorii ei înşişi, care îndeplinesc 
astfel dublul rol de prevenit și judecător, făcută în general de oameni 
lipsiți de independență și de cultura trebuitoare, această nenorocită in- 
stituţie e pe cale de a cădea în cel mai absolut discredit, Nenumăratele. 
foiletoane consacrate mișcării dramatice nu mai constituesc aici decit. 
proză bună pentru provincie și pentru străinătate. Parisianul de baștină 
le cunoaşte greutatea și trece indiferent asupra lor. Publicul, care plă- 
teşte, îşi face singur critica și acesta e norocul. Zilnic avem astfel 
piese ridicate în slavă, pe care direcţiunile sint nevoite să le înmormin- 
teze după citeva reprezentații. 

E dureros, pentru un centru de cultură ca Parisul, spectacolul oferit. 
de uneltirile acestor cerberi al gustului şi frumosului, Severi cu cei 
mici şi necunoscuţi, ei se fac cor de laudă împrejurul celor care dintro 
cauză sau alta pot să le fie necesari. O mreajă de compromisuri mes-- 
chine, cu traficuri josnice, acopere producțiunea dramatică, Locurile 
lăsate goale de Sarcey, Larroumet, Zola, Blum, Jules Lemaitre şi chiar- 
de Emil Faguet nu sint ocupate decit mult subt mijlocie. Apostolatul cri-- 
ticef nu mai prezintă decit o frază goală, și surisuri miloase primesc pe: 
naivul care îndrăzneşte să o proclame. 

Deasupra generațiunii actuale nu se ridică decit două nume: Henry’ 
Bordeaux dela „La Revue Hebdomadaire* şi Henry Bidou dela „Journal 
des Debats“, Volumul acestuia din urmă—l.'annce dramatique—publicat 
acum două luni, dă o cinstită și clară expunere a mişcării dramatice dim: 


SCRISORI DIN PARIS Mi 


anul trecut. Fără paradă de erudiție deșartă, într'un stil curgător, simplu, 
dar ioarte literar, d. H. Bidou analizează ideile diriguitoare ale teatrului 
francez, spune cu surisul pe buze adevăruri crude şi arată în totul multă 
pricepere și o cultură întinsă. Cu cit prefer această carte, volumului pe 
care d. A. Brisson l-a adăogat seriei sale din „Le Theâtre”, bogată deja de 
șase tomuri! Criticul dela „Le Temps“ și-a pierdut și ultima licărire de 
personalitate, de cind, flămind după un loc la Academie și director la 
Anale, aleargă după voturi și după colaboratori. 

Am uitat să menționăm, printre loviturile primite de Comedia-Fran- 
ceză, supărarea d-lui Lavedan. Cunoscutul autor al „Marguis-ului de Priola* 
şi-a retras piesele din repertorul acestui teatru, după scrisori publice pu- 
țin cuviincioase. Cauza a fost primirea, cam rece, ce sa făcut ultimei 
sale apere, „Servir“. Degeaba au protestat d. Jules Claretie și mai mulți 
din societarii teatrului: hotărirea d-lui Lavedan a rămas aceiași. „Servir* 
a fost încredințat actorului Lucien Guitry, celebrul interpret al lui Chan- 
teclair, care diriguește pentru moment Teatrul Sarah-Bernhardt. Motivul 
principal care a hotărit atitudinea Comedici-Franceze a lost tonul răz- 
boinic şi tendințele germanotobe din piesa d-lui Lavedan. Proclamate 
de pe n scenă atit de oficială ca Teatrul-Francez, ideile acestea ar fi 
putut jigni şi înarijora vecinul de peste Rhin. 

Manifestaţiunile patriotice sint de altminterea frecvente dela un timp 
încoace. Conflictul dela Agadir a redeșteptat orgoliul național și dure- 
roasele amintiri ale înfringerii dela 70, Armata, cizută în disgrație după 
afacerea Dreyfus, și-a reluat locul de cinste: retraserile militare, reînfiin- 
țate de fostul ministru Millerand, provoca în fiecare simbătă seara entu- 
ziasmul cetățenilor. Camera a votat credite enorme pentru sporirea e- 
fectivelor și îmbunătăţirea armamentului, guvernul și noul președinte al 
Republicei sint pe cale a propune restabilirea serviciului obligator de 
trei ani; antimilitaristul Hervé chiar a sfirşit prin a face mea culpa şi a 
trece de partea apărătorilor drapelului. Mişcarea dramatică trebuia la 
rindul ei să urmeze curentul. Anul trecut piesa d-lui Kistemaekers, „La 
Flambte“, mu și-a datorit succesul decit imnurilor patriotice și unifor- 
melor ce ascundeau o simplă intrigă sentimentală. Pentru moment avem 
„Coeur de Française" la Abigu, „Alsace la Teatrul Râjane și „Ser- 
mir" la Teatrul Sarah-Bernhardt. Cum prima piesă este veche deja de mai 
multe luni, ne vom ocupa numai de cele două din urmă. 

Conflictul împrejurul căruia se închiagă acţiunea operei d-lui La- 
vedan este antinomia între patriotismul războinic al colonelului Eulin şi 
umanitarismul pacifist al fiului său Petru. Soldat din suflet, prin tradiţie 
şi prin convingere, colonelul sa văzut nevoit să părăsească armata În 
plină vigoare, din cauza unor întrigi meschine—afacerea fişelor. Nimic 
mai trist decit soarta unui ofițer scos la pensie: tinăr, ar putea încă să 
găsească fericire într'o nouă activitate; dar, silit a desbraca uniforma în 
virstă matură, a renunța la obiceiul de a comanda şi a fi comandat, a 
redeveni din semi-zeu om ca toţi oamenii, saluta: fără grabă de prieteni 


+2 VIAŢA ROMINEASCA 


şi primit acasă fără sunete de trompetă şi prezentări de armă, iată o 
schimbare pe care marea majoritate nu o pricepe şi nu o poate suporta, 
Sint trei sau patru ani, Lucien Nepoty a scris o dramă mișcătoare asu- 
pra acestui subiect: „L'oreille fendue". 

Colonelul Eulin tršeşte dar zile dureroase, mulțumit mumai la gîndul 
că cel trei fii ai săi au îmbrățișat la rîndul lor cariera militară. Neno- 
rocirea pare însă a urmări pe bătrinul soldat: primul său născut e o- 
morit în Maroc, la postul de onoare, și cum al doilea fiu face pentru 
moment aceiași periculoasă campanie, inima bieţilor părinți se stringe la 
fiecare întirziere de curier, Lovitura a fost mai ales cumplită pentru 
d-na Eulin : consolarea ei este Petre, cel mai tînăr și mai „dragul mamei” 
din copii. Garnizoana acestuia se găsește la Orléans; contrar fraţilor 
săi, nu tragerea de inimă l-a făcut să devie soldat, ci tradiția și atmos- 
fera din casă. Cucit înnaintează în virstă, cu atita Petre se simte mai 
străin spiritului militar și nutrește mål mult teorii umanitare şi paci- 
fiste. Disclpol al lui Tolstoi, chimist pasionat, el preferă tacticei şi ca- 
zarmei speculaţiunile filozofice şi laboratoriul. O ironie a soartei 
face ca acest apostol al păcii să descopere un explozibil grozav, praiul 
verde, Experienţe de care nu știu decit el și colonelul dau rezultate 
miraculoase. Speriat de puterea explozibilului și de ravagiile ce ar putea 
cauza, încredințat oamenilor, Petre nutrește gindul să-l distrugă. Nu tot 
aceleași, bine înțeles, sint intenţiile tatălui său; cum războiul este pe cale 
de a se declara între Franța și Germania, colonelul nu ezită să den In 
ascuns formula ministrului de războiu. Petre află şi o scenă teribilă ur- 
mează între cel doi oameni, mari fiecare în felul lor; tatăl și fiul sînt 
pe cale de a uita legăturile de singe ce-i unește: mirose a carne de 
om, cînd o lovitură de tun anunţă începutul războiului. Colonelul e de 
acum stăpin pe situație, Patriotismul latent din inima lui Petre izbuc- 
neşte. El pleacă la războiu cu atit mai hatărit, cu cît o tristă veste vine 
să anunțe moartea fratelui din Maroc: tînărul ofițera căzut victimaunar 
asasini plătiți de Germani. Urii de rasă se uneşte cu aceasta dorul de 
răzbunare personală, 

Cele două acte ale piesei d-lui Lavedan au fost întrerupte deseori 
de aplauze furtunoase şi au stirnit manifestațiuni entuziaste, După o 
introducere lungă și tărăgănată, scene puternice urmează cu repeziciune, 
Numeroase sint tiradele mișcătoare, replicele vii, momentele ce zgudue 
sufletul și țintuesc atenţiunea. Nu știu dacă în cîțiva ani impresia, pe 
care o produce „Servir“, va răminea aceiași. Surisuri sceptice vor înlocui 
poate lacrimile şi entuziasmul de astăzi, căci opera d-lui Lavedan este în 
primul rind o piesă de actualitate, plină de zbuciumările și de gindurile 
zilei. In aceste „timpuri de bejănie“, cind din toate părțile se string 
nouri groși și semne urite prevestesc cataclisme și vărsări de singe, în 
fiecare spectator trăeşte un colonel Eulin şi un Petre. ȘI lată de ce uma- 


SCRISORI DIN PARIS 243 


nitarismul pacifist al celui din urmă a fost tot atit de mult aplaudat ca- 
şi patriotismul războinic al celui dintăiu. Publicul avea impresia că frazele 
de astăzi trec scena şi nu mai departe ca mine vor putea fi schimbate 
în fapte. De acolo și impresia de nemulțumire pe care o lasă sfirșitul, 
Metamoriozarea lui Petre se face prea bruscă, 

— ŞI ideile tale? îl întrebă colonelul, 

— Ideile mele, nu le mal am. 

Vocea tunului şi asasinii, mijloace dramatice excelente, nu cores- 
pund gravităței situaţiunii, Un om ca Petre, care personifică un principiu, 
trebue să rămie consequent și integru atita timp cît principiul na lost 
răsturnat prin argumente logice și naturale. Dar aceasta este în general 
defectul pieselor „à thèse” și dreapta pedeapsă acelor ce vor să schim- 
be scena intr'o tribună. „Alsace“, piesă în trei acte a d-lor Gaston Le- 
roux et Lucien Camille, jucată de Teatrul Rejane, tratează—după cum 
indică titlul—conilicte din viaţa provinciilor luate în anul 1870. Gaston 
Leroux, jurnalist şi romancier, celebru mai ales prin pasionantele aventuri 
ale lul Rouletabille, reporter-detectiv, şi-a făurit piesa după îndicaţiunile 
umoristului şi caricaturistului alsacien Hausi. Cartea acestuia: „Professor 
Knatschké et sa fille Elisa“, apărută anul trecut, a avut mult succes. Seri- 
să întrun spirit pătimaș şi extrem de germanofob, ea conţine to uși 
temarcări juste și redă, întrun mod spiritual, multe din ridiculele po- 
porului german. Piesa d-lui Leroux şi Camille păcătueşte prin aceleași 
defecte, fără însii a poseda calitățile: un pamilet, în care totul este pen- 
tru gloria Francezilor şi nimic pentru bieţii Nemţi. Insurătoarea unui 
Alsacian cu o Germană serveşte autorului ca motiv pentruane prezenta 
o sumedenie de păpuși îmbrăcate in costume simbolice: Herr Profes- 
sor, Herr Kommisăr, Herr Ofizier, Frăulein Backfisch, și fiecare are 
pretenţia a reprezenta mentalitatea unei clase sociale, și toate la un loc in- 
ferloritatea intelectuală a „dușmanului ereditar”. Caşi în „Servir”, răz- 
boiul izbucnește în actul din urmă, Alsacianul renegat redevine în acest 
moment Francez pur sînge și plăteşte cu viața temeritatea de a îi stri- 
gat: „Vive la France“ ! 

Succesul piesei Îl face sfirșitul actului întăiu, cu o Marseilieză 
cîntată în surdină de d-na Rejane și întreaga trupă. Afară se presupune, 
pasă-mi-te, spionii și zbirii polițienești în cap cu Herr Kommisăr. Vorba, 
celebra vorbă a lui Cambronne, revine, cam obișnuit, dela un timp în- 
coace pe la mijlocul actului al doilea. In general piesa este mediocră, 
fără nici o valoare literară; arii patriotice cintate pe o flașnetă. Publicul 
petrece ca la panoramă; acesta e norocul, căci altfel poate ar fi peri- 
culoase manifestațiunile care răspindesc neadevăr și caută să formeze o 
atmosferă de iritațiune şi de falẹ patriotism. O atracţie deosebită este, 
în cazul de faţă, ținerea unul rol de o Germană pur singe, o biată ac- 
irijä, Kâte Marlitt, angajată prin surprindere, fără a cunoaște spiritul 


Mi VIAȚA ROXINEASCA 


piesei şi care printr'aceasta și-a făcut un trist nume în Germania, fără 
să cîştige aici simpatii compensătoare. 

Ce ne miră însă în momentele acestea, cînd—mari şi mici—naţio- 
naliștii se mişcă şi produc opere violente, este pasivitatea d-lui Maurice 
Barrès. In loc deo urmare războinică la „Romanul energiei naţionale“ sau 
la „Bastionele de—Est*,—ultima d-sale operă, „La Coline inspirée", se mul- 
țumeşte a istorisi pacinic viaţa și tristul sfirșit al unei modeste erezii 
din secolul trecut. Un puternic stil literar dela un capăt la altul, ob- 
servațiuni fine, descrieri de toată frumusețea, figuri plastice,—dau ro- 
manului o valoare netăgăduită ; nu împedică insă ca cele patru sute de 
pagini să fie prea lungi şi prea numeroase, 

N. L. Kostaki 


a e a 


Scrisori din Bucovina 


Situaţia școlilor primare la sfirșitul anului 1911.—Lupta 
Rominilor pe terenul şcolar. 


Bucovina !) e impărțită în 12 circumscripții şcolare, care 
sint identice cu cele politice, şi are 531 şcoli primare, din care 
100 de o clasă, 133 de două clase, 72 de trei clase, 69 de pa- 
tru clase, 95 de cinci şi 62 de şase clase, in districtul Cernâu- 
tului urban nu-i nici o şcoală de o clasă, iar districtele Cotman 
şi Văşcăuţi n'au nici o şcoală de 6 clase, 

În cele 12 circumscripții școlare se repartizează numărul 
şcolarilor după cum urmează; 

1. Cernăuțul urban, cu o populaţie de 87.128 locuitori (din- 
tre care 41.360 Nemţi, ințelegindu-se şi Evreii, 15.254 Ruteni, 
14.803 Poloni şi 13.440 Romini) şi cu o populaţie şcolară de 
10.673 elevi (din care au frecventat numai 7.584) are 22 şcoli cu 
171 de clase, revenind astfel 345 elevi pe școală sau 44 elevi 
pe clasă. 

Din aceste 22 şcoli numai două sint cu limba de instruc- 
ție rominească, ambele în cele mai depărtate cătune ale subur- 
biilor Horecea şi Teţina, restul sint: nemţeşti 3, nemţești-romi- 
ne 3, nemțeşti-rutene 4, nemțești-polone 2, nemţeşti-romine-ru- 
tene 1, nemțeşti-rutene-polone 1; scurt zis, în Cernăuţi din 22 - 
şcoli, două sint romine și restul nemţeşti, deoarece cele cu două 
şi trei limbi de instrucție sint cași nemțeşti, limba a doua san 
chiar a treia jucind un rol de cenuşoică. incetul cu incetul fn- 
cepe a se sparge şi Intunericul cosmopolit din Cernăuţi şi a stră- 


1) Vozi: Statistische Nochweisung über den Stand der Volkesehuten 
und Lehrerbildungsanstallen nebst einem Sehematismus der Volkssehaler 
und Lehrer in der Bukovina nach dem Stande vom 31 Dezember 1911. He- 
rausgegeon vom Buk. K. K. Landess-bulrate. Chernowitz, 1912, 


~ 


26 VIAŢa ROMINEASCA 


bate, deşi foarte greu, razele școli naţionale, De regretat, e insă 
că Rominii mau putut obține pănă azi nici o şcoală rominească 
în centrul orașului. 

 Cernăuţul rural, cu o populaţie de 104.016 locuitori 
(dintre care 157.136 Ruteni 1), 29.563 Romini, 12.924 Nemţi) şi 
cu o populaţie şcolară de 15.718 elevi (din care au frecvental nu- 
mai 13.130 elevi) are 58 școli cu 270 clase, revenind astfel cam 
226 elevi pe şcoală san 49 elevi pe clasă. 

Din aceste 58 şcoli, 13 sint cu limba de instrucție romină 
şi 33 cu cea ruteană. De aici rezultă că o şcoală ruteană revine 
asupra a 1.731 locuitori ruteni şi o şcoală romină asupra a 2.274 
locuitori romini. Nedreptatea aceasta se vede dacă luăm şi sta- 
țistica elevilor, care e şi mai tendențioasă ca cea a recenzămin- 
tului. Av=m în circumscripția şcolară a Cernăuţului rural 8.653 
elevi ruteni, deci 262 elevi la o şcoală și 3.638 elevi romini, deci 
280 la o şcoală. In acest calcul am primit însă atitea cifre fal- 
şificate, incit starea adevărată e intunetată cu totul, Noi am adu- 
nat numărul elevilor obligaţi a cerceta şcoala, nu cel ce de fapt 
cercetează şcoala, și am inscris In numărul elevilor ruteni şi ace- 
le sute de copii romini care, deși pe hirtie sint înscriși în şcolile ru- 
tene, de fapt frecventează școlile particulare romine. (Caz clasic 
e Mihalcea, unde statistica şcolară arată 232 elevi ruteni, de fapt 
nu e nici unul, toți fiind înscrişi in şcoala particulară romină). 
Dacă desbrăcăra statistica oficială de aceste „daruri“ și luăm 
ca bază numărul elevilor ce de fapt cercelează școala, avem: 
3.709 elevi ruteni, deci cite 773 de şcoală, şi 3.060 elevi romini, 
deci cite 233 de şcoală. Rominilor li se cuvine după bună drep- 
tate încă 5 şcoli, la un loc 18 școli, dacă ne bazâm chiar pe ma- 
terialul tendenţios al statisticei. Pentru cei 5.709 elevi ruteni sint 
170 învățători, deci cite 34 elevi de invăţător; peniru cei 3.060 
clevi romini numai 81 învățători, deci 38 de un învăţător, Aceas- 
ia e icoana unui district mixt. 

3. Cimpulung, cu o populație de 60.594 (dintre care 33,091 
Romini, 17.068 Nemţi și 7.553 Ruteni) și cu o populaţie şcolară 
de 9.750 elevi (din care au frecventat numai 7.947) are 56 şcoli 
cu 170 clase, revenind astfel 142 elevi pe şcoală și 47 peclasă, 

Din cele 56 şcoli ale Cimpulungului 28 sint cu limba de 
instrucție romină, 12 nemţești, 9 rutene, 6 nemțeşti-romine. Şi 
în acest district elementul rutean este favorizat, Pentru cei 7,553 
Ruteni, existenți numai pe hirtie în mare parte, există 9 școli, 
deci revin 839 locuitori la o şcoală, iar pentru 33.091 Romin: 
numai 28 școli, deci 1,146 locuitori la o şcoală. Cele mai mici 
cătune rutene au fost luate în seamă și au de mult școli. 


1) Asupra acestor cifre eare reprezintă rezultatele recenzămintului ofi- 
cial din Dee. 1910, a fost vorba în uceastă revistă şi s'n arătat cit sint de 
tendențioase, Ducă totuşi ne folosim de ele, e că altele n'avem lu dispozi- 
ție. Dar chiar pe baza acestor date statistice, te în multe locuri la masa 
s prefecturilor, se va vedea clar eltă reptate ni se face pe tere 

ar. 


SCRISORI DIN BUCOVINA A7 


4. Cojmani, cuo populație de 45.135 locuitori (dintre care 
39432 Ruteni, 4.049 Nemți) şi cu o populație școlară de 7.160 
elevi (din care au frecventat numai 5.688), are 30 de școli cu 
112 clase, revenind cite 189 elevi pe şcoală şi 50 pe clasă, Din 
cele 30 şcoli ale circumseripției şcolare de Coţmani 27 sint ru- 
tene şi 3 nemțeşti. Aici, caşi mai jos, la districtul Vijniţei, se 
vele avantajul teritorului compact al naţionalităţii rutene. Șco- 
lile rutene sint toate separate naţional şi utracvismul este îinlă- 
turat, Sint în toată Bucovina 19 şcoli utracviste (nemţești-romi- 
ne) şi numai 6 nemțeşti-rutene şi aceste In Cernăuţul urban şi 
rural, Districtele Coţmani, Vijniţa, Zastavna, Vășcăuți nu cu- 
nosc instituția fericită a școlilor utracviste, 

5. Humorul, cu o populaţie de 61.395 locuitori (dintre care 

2664 Romini, 13.706 Nemţi şi 1.287 Ruteni) şi cu o populaţie 

şcolară de 11.099 elevi (din care au frecventat numai 9.382), are 
56 şcoli cu 205 clase, revenind cite 187 elevi pe școală şi cite 
45 pe clasă. Din şcolile Humorului 31 sint cu limba de instruc- 
ție romină, 9 nemțeşii, 3 rutene, 3 polone, | maghiară, 2 nem- 
țeşti-romine şi 1 nemțească-polonă. Pentru cei 1.287 Ruteni ai 
Fstrictului Humorului, cu 173 elevi, sint 3 şcoli, dar pentru 
20-30 răzeşi in nordul Bucovinei, cu miile lor de elevi, nu-i 
nci o singură clasă. 

6. KRädäutul, cu o populaţie de 91,018 locuitori (dintre care 
54.162 Romini, 23,822 Nemţi şi 8.533 Ruteni, mai exact Huţani) 
şi cu o populație școlară de 14.107 elevi (din care au frecventat 
numai 11.439), are 49 şcoli cu 221 clase, revenind che 233 pe 
şcoală şi cite 51 pe clasă, 

Din şcolile Rădăuţului 27 sini romine, 10 sint nemțești, 6 
rutene, 4 nemţeşti-romine, | polonă şi una maghiară, 

7. Siretele, cu o populaţie de 65.604 locuitori (dintre care 
26 819 Ruteni, 19.199 Romini, 9.936 Nemţi) şi o populaţie şco- 
lară de 10.322 (din care au frecventat numai 8.577), are 43 şcoli 
cu 157 clase, revenind deci cite 199 elevi pe şcoală sau 54 elevi 
pe clasă, 

Din cele 43 şcoli 16 sint romine şi 16 rutene (să nu se 
sperie nimeni de această paritate, care ar fi ceva neobicinuit în 
Bucovina; dar n'ar fi nimic neobicinuit in districtul Siretului, in 
care dacă statistica oficială ne arată la 20.000, vom îi sigur ma- 
joritatea, deorece cele 16 şcoli romine au la un loc 52 clase, iar 
cele 16 rutene au la un loc 58 de clase), 5 nemţeşti, 2 maghiare, 
1 polonă, 2 nemțeşti-romine-rutene și una (singură in Europa) 
nemțească-romină ruleană-polonă. In acest district sint comune 
intremi care au fost disnaționalizate prin şcoală. Lupta de trezire 
a inceput deocamdată în 2 comune, in /iliboca (centru ucrain) 
şi in Serbâuţi, dar va cuprinde în scurtă vreme și alte sate, în 
primul rind comunele de la graniță. Rominii au în districtul Si- 
retelui, chiar după statistica școlară, 2.166 elevi şi Rutenii 2.271, 
şi dacă adăuzim numai în iugă 300 elevi înscrişi în şcolile par- 
ticulare din Hliboca, Şerbăuţi şi Petriceanca, avem aproape 2.500 


243 VIAŢA ROMINEASCA 


clevi romini, față de 2.271 elevi ruteni. Dar ce va fi în districtul 
Siretelui, cind vor primi minoritățile romine școli in Bălcăuţi, 
Botuşaniţa (sat răzăşesc care nare şcoală de loc), Cindești, Ne- 
guştina, Rogojeşti, Sinăuţi-de. Jos, Tărăşeni, Vaşcăuţi. În distic- 
tul Siretelui Rominii mai pot repara multe din greșelile trecutu- 
lui. Intre şcolile rutene ale Siretului ji trecută şi şcoala lipori- 
nească din Climăuţ. 

8. Storojinețul, cu o populaţie de 69.288 locuitorii (dinte 
care 33.469 Romini, 17.845 Ruteni şi 13.819 Nemţi) şi cu o popu- 
laţie şcolară de 10.583 elevi (din care au frecventat şcoala 8.94), 
are 64 şcoli cu 188 clase, revenind 139 elevi de şcoală şi 47 
de clasă. Din cele 64 şcoli 30 sint romine, 18 rutene, 9 nem- 
teşti, 4 polone, una nemţească-romină și 2 nemţeşti-romine-rutete, 
Şi districtul Storojineţului e un district mixt prin excelenţă și 
deci un district de luptă.  Favorizarea elementului rutean e 
evidentă din chiar datele statistice : asupra unei şcoli rutene E- 
vin 991 elevi, asupra unei romine 1.115 elevi. Sate ca Pana, 
Comăreşti au școli curat rutene, care stau aproape goale, căi 
copiii cercetează sau şcolile particulare din aceste sale sau șc!- 
lile publice rominești din satele din apropiere (aşa toată populi- 
ţia şcolară din Panca, Zabahna cercetează școala romina dn 
Broscăuţii-noi). In Bucovina avem la ordinea zilei şi greva şo- 
larilor. În anul trecul s'a pus in grevă populaţia şcolară din M- 
halcea, ca Innainte cu mulți ani cei din Ipoteşti ; iar acum de 
citeva zile a sosit ştirea că deschizindu-se pe neaşteptate, ca să 
paralizeze acțiunea noastră din Panca, şi contra voinței unani- 
me, o şcoală ruteană in Panca-Zrub, părinții copiilor au hotărit 
să nu trimită atita vreme copiii la școală până nu li se va dca o 
şcoală rominească, În şcolile rutene stau cite 34 copii în clasă, 
in şcolile romine cite 39. In acest district avem şi o şcoală ruteană 
sistemizată, In Broscăuţii-noi (centru) pentru 25 copii frecventanţi. 

9. Suceava, cu o populaţie de 66.827 locuitori (dintre care 
46.529 Romini, 11.723 Nemţi şi 6.327 Ruteni)şi cu o populaţie șco- 
lară de 10.548 copii (din care au frecventat 8.636), are 40 şcoli 
cu 174 clase, revenind deci cite 215 pe școală şi cite 49 pe cla- 
să. Din, aceste şcoli 32 sint romine, 5 nemțești, 2 rutene (una 
numai pe hirtie) şi una maghiară. Acesta e districtul rezistenții 
pasive din partea Rutenilor. Sint In acest district 4 comune: Da- 
nila, Calineștii-lui-lenachi, Calineștii-lui-Cuparencu şi Slobozia 
(Milişăuţul-de-]os) cu mai multe mii de locuitori şi cu sule de 
copii de şcoală care n'au școli, deoarece guvernul vrea să le 
dea şcoli rutene și gospodarii vreau școli romine. In cele trei 
sate dintăi sint şi edificii şcolare moderne care stau neintrebuin- 
jate. Dar acest district e pe calea cea mai bună a trezirii și pu- 
rificării naţionale, Aici sint 3 școli particulare, care peste scurt 
timp vor trebui să devie publice şi atunci va răminea izolată 
Hatna, in care elementul rominesc, care azi trimite mai mult de 
40 copii la şcoala particulară din Măriței, va trebui să capele o 
școală de minoritate rominească, 


SCRISORI DIN BUCOVINA 243 


10. Districtul Vășcăuți, cu o populaţie de 42 290 locuitori 
(dintre care 34.670 Ruteni, 5.625 Nemţi 1.700 Poloni şi ca de bat- 
jocură 242 Romini) şi cu o populaţie şcolară de 5.806 elevi (din 
care au frecventat 5.171) are 31 şcoli cu 104 clase, revenind deci 
166 pe şcoală și 48 pe clasă. In acest district sint o serie de 
sate răzăşești, care mau şcoli rominești. In Costeşti şi Carapciu 
pe Ceremuş, două centre răzăşeşti, sint şcoli particulare rominești. 

11. Vijnița, cuo populaţie de 55.541 locuitori (42.779 Ru- 
teni, 11.359 Nemţi şi 1.185 Poloni, ba şi 90 Romini) şi cu o po- 
pulație şcolară de 7.961 copii (din care au frecventat 6.126), are 
52 şcoli cu 118 clase, revenind deci 118 pe şcoală şi 51 pe 
clasă. Din şcolile districtului Vijniţa 45 sint rutene şi 7 nemţeşti. 
Nici o şcoală utracvisia, 

12. Zastavna, cu o populaţie de 51.263 locuitori (dintre 
care 47.466 Ruteni, 2.543 Nemţi și 1.118 Poloni) şi cu o populaţie 
şcolară de 8.287 copii (din care au frecventat 6.787), are 36 școli 
cu 137 clase, revenind asupra unei şcoli 188 copii şi asupra 
unei clase 49 copii. 

Cele 534 şcoli se împart după numărul claselor în: 100 
şcoli de o clasă (cele mai multe, 23, In districtul Vijniţei; Cer- 
năuţul urban n'are nici una), 133 şcoli de două clase [cele mai 
multe, 20, In districtul Storojineţului; cele mai puţine in Cernâuţ, 
3), 72 de 3 clase, 69 de 4 clase, 95 de 5 clase şi 62 de 6 cl. 
(cele mai multe le are districtul Humorului). Din cele 62 şcoli 
cu 6 clase—aceste fiind şcolile cele mai bine organizate — 26 
siat cu două şi trei limbi de instrucţie, 16 romine (acest fapt e 
de atribuit activităţii rodnice a unor inspectori romini in deosebi 
in districtul Humorului), 10 nemţeşti, 8 rutene şi 2 maghiare. In 
această direcție cei mai favorizați sint Nemţii, căci pe lingă cele 
10 curat nemţeşti, cel puţin jumătate din cele mixte sint de fapt 
nemţeşti, 

Din cele 531 şcoli, 23 sint şcoli de băieţi, 26 de fete şi res- 
tul de 482 mixte. 

După limba de instrucție aceste şcoli se împart in 82 nem- 
teşti la 160.000, loc. (Nemţii au de fapt mai multe, căci majoritatea 
celor utracviste sint nemţeşti), 179 romineşti la 274.000 locuitori, 
216 rutene la 305.000 locuitori (pe hirtie), 12 polone la 36 210 
locuitori, 5 maghiare la 10.391 locuitori, Uiracviste sint de toate 
37, din care majoritatea In districtele romine (19 nemțeşti-romine 
faţă de 6 nemţeşti-rutene şi 2 remine-rutene), 

Dela 1907, cind sa publicat ultima statistică școlară, s'a in- 
mulţit numărul școlilor cu 55 (dela 476 la 531) şi al claselor cu 
278 (dela 1.749 la 2.027) deci cam 13 şcoli pe an şi 69 clase. 

În toate şcolile bucovinene (cu excepția a vr'o două rute- 
ne) se predă limba germană ca obiect de studiu şi fiecare în- 
vățător, care vrea să fie definitiv, trebue să fie calificat din lim- 
ba germană, 

Limba romină se studiază ca obiect de studiu obligator în 
16 şcoli, neobligator în 37 şcoli, . 


250 VIATA ROMINEASCA 


Numai 403 școli au avut edificiu propriu de şcoală, 29 au 
fost adăpostite în edificii intrebuințate şi pentru alte scopuri șco- 
lare, 94 n'au avut local propriu pentru invățămint, iar d au fost 
adăpostite în localuri care au lost intrebuințate şi pentru alte sco- 
puri decit școlare. 

Au fost in total 1.566 săli de invăţămint, 

Din totalul de 122.014 copii, obligaţi să cerceteze școala 
primară, au cercetat-o de fapt 99.391, restul a frecventat şcoli 
profesionale, cursuri de repeţire (11.290), şcoli particulare (2.208), 
şcoli superioare (2.323), au învățat acasă (1.177) ; din cauza delec- 
telor corporale n'au frecventat 1.423, fără molive legale au lipsit 
dela școală 4.060. 

Pe lingă cei 99,391 elevi ai şcolii primare, au fost 112.752 
in cursurile de repeţire, 650 copii au cercetat şcoala înnainte de 
virstă, 450 au rămas voluntar, iar 963 involuntar peste termenul 
obligativităţii şcolare, așa că de fapt erau în școlile primare in 
anul 1901: 112.752 copii (57.310 băeţi şi 55.442 copile). 

Avind Bucovina 531 şcoli, revin in mediu 212 copii pe o 
şcoală sau 55 pe o clasă. 

Din numărul de 112.752 copii de şcoală, 14.489 frecventează 
şcoli nemteşti (deci cite 176 copii la o şcoală), 40.512 școli romineşti 
(deci cite 282 copii pe şcoală), 39.796 şcoli rutene (deci 183 la 
o şcoală). Aproape 3.000 copii romini frecventează şcoli utracviste 
nemțeşti-rominești. Dacă considerăm că Rominilor, chiar la cifra 
dată de statistică, li s'ar cuveni,—tratindu-i măcar egal cu Rutenii, 
dacă nu şi cu Nemţii,—încă 42 școli, la un loc 221 de şcoli; iar 
pentru cei 3.000 din şcolile utracviste incă 16 şcoli, deci 237, şi 
la urmă pentru cei vr-o 10—15.000 copii care stau în şcolile 
rutene sau în cele particulare (azi avem 14 şcoli particulare) 
incă vre o 8l, în total vr'o 378 şcoli primare romine —alunci vom 
vedea cit de tare neglijați sintem pe terenul școlar, Ne lipsesc 
139 școli primare 

Din cauza absenţelor dela școală s'au amendat părinţii In anul 
1911 în 54238 cazuri (3038 cazuri în bani şi 28.044 in pedeap- 
să cu arest, iar în 23.156 cazuri nu s'a executat pedeapsa). S'au 
incasat ca amendă 21.263 coroane în anul 1911. 

La şcolile publice din Bucovina erau In serviciu 2.142 fin- 
văţători (1.292 invățători şi 850 invățătoare). Din aceștia 1,550 
erau cu examenul de capacitate (993 bărbaţi şi 557 femei), 259 
cu bacalaureat (143 bărbaţi şi 116 femei) şi 207 fără examen, 
aşa numiții auxiliari (138 bărbaţi şi 169 femei). 

La 1 Septembrie 1912 erau in Bucovina 1.215 învățători 
definitivi (838 bărbaţi şi 877 femei); din ei 364 (251 bărbaţi şi 
113 femei) erau in categoria I-a, 608 (420 bărbaţi și 188 femei) 
in categoria Il-a și 243 in categoria lil-a. 


* 
» . 


Lupia Rominilor din Bucovina pentru şcoala naţională e 
o luptă de dată recentă. Timp de decenii intregi chestiunea şcolară a 


SCRISORI DIN BUCOVINA 2351 


lost neglijată, Autoritatea școlară supremă in Bucovina era con- 
dusă de străini, care nu că ne tratau vitreg, dar direct duşmânește. 
Pecind şcolile romineşti se închideau peste noapte şi în locul 
lor se deschideau rutene, deschiderii de şcoli romineşti i se 
opuneau piedicile cele mai mari. Și astfel, cind ne-am trezit, ne- 
am afat în fața unui dezastru. În timpul din urină se lucrează cu 
multă febrilitate, dar şi azi întimpinăm o mulţime de piedici, 
Ca dovadă, și cu tilu de document, publicăm următoarea inter- 
pelaţie-memoriu, scrisă de secretarul „Suc. p. cult, şi lit. rom.*, 
d. G. Tofan, şi depusă pe biuroul camerii provinciale de depu- 
taţi romini din toate fracțiunile : 

„De mai bine de două decenii se luptă poporul romin din 
Bucovina pentru ciștigarea de şcoli romineşti în satele în care 
deşi trăesc şi Romini sau aproape numai Romini, sint şcoli 
rutene sau nu sint şcoli de loc, deoarece şcoli, rutene nu vrea 
să primească poporul, iar școli romineşti nu dau autorităţile, In 
urmă văzind Rominii că cu toată lupta lor de decenii, cu toate 
memorandele şi deputăţiile trimise forurilor competente —în accas- 
tă privință e caracteristic cazul Mihalcei, al cărei recurs!) aş 
teaptă rezolvarea de vr'o zeci ani—din țară şi chiar din Viena 
nu isprăvesc nimică, ba că nesocotindu-se sistematic dreptul lor, 
duşmanii lor etnici innaintează tot mai mult în regiuni curat romi- 
neşti, au căutat să-şi ajute singuri şi, doritori de carte- romineas- 
că, au inceput a-şi deschide şcoli particulare. S'ar crede că 
acest pas doveditor de spiritul de jertfa al unui popor pentru in- 
țeresele sale culturale e suficient ca să arate că poporul romi- 
nest nu se lasă subijugat pe terenul național, şi e polrivit ca să 
readucă forurile competente la sentimente mai bune față de stră- 
duințele culturale ale neamului rominesc din această ţară romi- 
nească. (Căci ce dovadă mai bună ne trebue decit aceasta, că 
Rominii bucovineni plătesc bani grei pentru fondul şcolar, din 
care insă se creiază institute de desnaţionalizare și se plătesc 
cei mai infocaţi agitatori antiromini, şi pe deasupra tot ei îşi im- 
pun un nou sacriliciu material creindu-şi din puterile lor proprii 
şcoli particulare. Dar de abia s'a pornit această mișcare de sal- 
vare a elementului rominesc periclitat din țară, şi au inceput a 
curge pe deoparte denunțările calomnioase ale contrarilor și ṣi- 
cănările nemaiauzite din partea autorităţilor, 

„Pecind la școlile publice sint angajate, chiar după datele 
statistice oficiale, 307 puteri didactice necalificate, în marea lor 
majoritate cu o pregătire de tot insuficientă, pentru şcolile parti- 
culare se cer numai puteri calificate. Celor cu examenul de ca. 
pacitate nu li se numără anii de serviciu şi cei cu examenul de 
maturitate Işi pierd drepiul de a se prezenta la examenul de ca- 
pacitate, aşa incit sintem intre Scylla şi Charybdis, lar ca mā- 
sura să fie deplină, li se opreşte invăţătorilor, contrar dispoziții- 


1) Se zice că s'ar fi Intors sănătos din Viana ! 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


lor legale, de a instrui la o şcoală particulară in timpul liber. 
Pentru justificarea acestui procedeu nu poate fi adus nici un 
motiv plauzibil, căci legea permite învățătorului ca să instrueze 
5 ore pe săptămină la o altă şcoală și, în loc ca învățătorul să-şi 
piardă timpul liber cu alte ocupaţii, e mai consult ca el să-l in- 
trebuinţeze în şcoală in interesul generației tinere, avind posibi- 
litatea să-şi ciştige ceva Lani peniru a alina greul traiului și tot 
odată a face un serviciu neamului său, Oprirea învăţătorilor de 
a instrui în timpul liber la şcoli particulare e ilegală și nejustă, 
intrucit aproape toţi Invățătorii din oraşe sint angajați la institute 
particulare. De ce li s'a oprit aceasta învăţătorilor dela sate? 
Dacă dispozițiile aceste râmin şi mai departe în vigoare, atunci 
autorizarea ce se dă şcolilor particulare este iluzorie, intrucit 
Rominii nu pot avea învățători pentru aceste școli decit pe cei 
ciţiva învățători trecuţi la pensie. 

„Apoi vin şicanele cu /ocalurile. 

„Multe din şcolile publice din ţară sint adăpostite în case, 
care constitue o adevărată ruşine. Nici dimensiunile cerute de 
lege, nici fereşii reglementare, nici podele, nici closete, nimic, şi 
cu toate acestea funcţionează nestingherite, 

„La școlile particulare însă se cercetează fiecare amănunt şi 
pentru cea mai mică lipsă școlile se inchid, cauzindu-se cheltueii 
mari cu comisiile, tulburindu se mersul învățâmintului, Şi în ur- 
mă vine şicanarea părinților. Aceştia sint citați pe la prefecturi, 
trebue să piardă zile întregi până ce sint Interogaţi și aceasta 
nu odată ci de repeţite ori, după cum se poate vedea la Mihal- 
cea, unde același gospodar, avind mai mulţi copii la şcoală, a 
fost citat de atitea ori ciţi copii are de şcoală, 

„Ca această procedură poate amări pe oameni şi trebue ca- 
lificată ca şicănătoare va concede orişicine na pierdut simțul 
judecății obiective, 

„ŞI, ca culmea şicanei, vin amenzile şcolare. Conducătorul 
şcolii rutene trece îintr'o listă pe toţi copii obligaţi să frecven- 
teze şcoala şi, fară a ținea cont câ mulţi din ei frecventează 
şcoala particulară romină, ii amendează sistematic cu sume mari, 
iar executorul scoate din casele Rominilor hainele de sărbătoare 
şi le duce să putrezească prin cele magazii. (Vezi cazul Şerbă- 
uți). Intrebăm : ce idee de imparțialitatea autorităților chemate să 
privigheze la egala tratare a tuturor națiunilor- să-şi facă cetățenii 
loviți de aceste nedreptâţi ? 5 

„Și ca să nu aibă aparenţă că am vorbi numai in general, 
vom arăta cu clteva exemple individuale marea nedreptate ce ni 
se face pe terenul şcolar, 

„Şi vom începe cu cazul cel mai tipic: cu Mihalcea. 

„De cincisprezece ani luptă poporul din Mihalcea pentru o 
şcoală rominească.  Nenumărate sint concluziunile unanime ale 
consiliului comunal, reprezentantul legal al poporului, nenumă- 
rate deputăţii care au bătut scările palatului guvernial din Cer- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 23 
asalt a cd la II E ar 


năuţi, nenumărate comisiile care au fost la fața locului ca să 
studieze afacerea, şi până azi Mihalcenii nu s'au invrednicit să 
primească măcar un răspuns la recursul lor innaintat autorităţilor 
colare. 

; „In Mihalcea există o școală sistemizată de șase clase cu 
limba ruteană, cu un local mare şi corespunzător. De doi ani. 
de zile nu frecventează această şcoală nici un copil. Ţara plă- 
teşie, iar Rominii trebue să susţie o şcoală particulară, care e 
frecventată de peste 300 copii, f 

„In Danila (distr. Sucevei) există o clădire şcolară nouă, gata 
de irei ani de zile, Acest edificiu, pentru care comuna—care e 
săracă —a singerat, stă gol, şi copiii cresc fără învățătură, din pri- 
cină că autorităţile vreau să deschidă o şcoală ruteană, iar CO- 
muna a cerut de repeţite ori şcoală rominească. 

„Tot aceiași situaţie e in Călineştii-lui -Zenachi şi Cuparencu, 
unde clădirile şcolare stau goale, iar Rominii trebue să susție 
din calicia lor şcoli particulare, : 

„In Măriței există o şcoală ruteană cu 2 clase sistemizate 
şi o paralelă pentru 20 copii, şi aceştia numai pe hhtie, căci de- 
fapt sint zile cind învățătorul e singurul care frecventează școala. 
Rominii din Măriței trebue să-și susțină singuri o şcoală pentru 
cei 300 elevi romini. 

In Breaza (distr. Cimpulungului), Rominii, deşi au numărul 
cerut de lege de 40 copii obligaţi a frecventa şcoala rominească, 
trebue să susție acuma, ventru al treilea an, o şcoală particulară. Mai 
interesant şi instructiv e cazul din Gemine. Aici s'a inființat o 
şcoală primară ca şcoală rominească şi peste noapte sa prefä- 
cut printr'o hotărire a comitetului comunal în şcoală ruteană. 
Consiliul şcolar al țării a executat cu o iuțeală, care dă de bă- 
nuit, hotărirea comitetului comunal de a prelace şcoala romi- 
nească in ruteană, dar holăririle luate de atunci ce a da Ro- 
minilor o clasă cu limba de propunere romină, au rămas nebă- 
gate in samă şi Rominii trebue şi aici să susție o şcoală par- 
ticulară. E instructivă procedura autorităţii școlare la Gemine și 
Danila; la Gemine, se preface o şcoală rominească existentă in școală 
ruteană; la Danila, unde școala e numai sistemizată cu limba 
de propunere ruteană, dar nu-i activă.—nu se poate preface in, 
şcoală romină, cu toate cererile unanime şi repețite In zeci de 
memorii, telegrame și deputăţii ale consiliului comunal şi ale 
comunei întregi, şi cu toate că in această comună există după 
recenzămintul dela 1910 unu Rutean. by 

„Un adevărat martiraj sufăr pe terenul şcolar răzeşii şi ma- 
zilii din Bucovina. Pentru cei 20—30.000 răzeşi şi mazili bu- 
covineni, Romini din moşi strămoşi, conşticnţi de romanitatea 
neamului, locuind parte compact în sate curat răzeşeşti sau În 
minorităţi considerabile, in districtele Storojineţului, Vășcâuțului, 
Vijniţei, Coţmanului şi Zastavnei nu există nici o singură şcoală, 
ba mici o singură clasă rominească publică. 

„Şcolile particulare deschise în Carapciu p. Ceremuș, Cos- 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


teşti, Comăreşti (Dealul lui Mintici și Tisovăţ), Panca au indurat 
necontenite şicane. Pentru cele mai mici neajunsuri aceste şcoli 
sint inchise şi părinții copiilor amendaţi. In cele mai multe din 
aceste sate școlile publice rutene sint deşarte, iar Invăţătorii plă- 
tii de ţară, dar rămași fără ocupație, se țin de agitaţii în contra 
Rominilor şi a şcolii romineşti, fapt care provoacă tulburări prin 
aceste sate, 

„In Comăneşti Centru există pentru 47 elevi o școală de 2 
clase cu 2 puteri didactice, iar in Comăreşti-Zrub, tot o școală 
ru 2 clase cu 2 puteri didactice pentru 39 elevi. 

„Caracteristic e că între motivele pentru care a fost inchisă 
şcoala particulară din Carapciu pe Ceremuș e indusă şi lipsa 
de perdele, 

„In Şerbăuţi (distr. Siretelui) sint 4 clase rutene cu 4 învă- 
ţători, iar 130 copii cercetează şcoala rominească particulară. 
Dacă scădem cei 130 din numărul total de 230 copii obligaţi a 
frecventa școala, rămin la şcoala ruteană pe hirtie 100 copii.—în 
realitate nici 50, pentru care se plătesc 4 Invăţători şi le stă la 
dispoziţie o şcoală spațioasă care e insă deșariă. Şi accentuăm 
că aceste sint datele din 31 Decembrie 1911, pecind azi situa- 
ţia acestor şcoli rutene e mult mai nefavorabilă ; multe din ele 
stau deșarte și învățătorii fără ocupaţie. 

„Interesant e faptul că, discutindu-se în una din ședințele 
consiliului şcolar districtual din Cernăuţi reducerea numărului 
claselor dela școala din Mihalcea dela 6 la 2, Rutenii s'au opus, 
cu toate că şcoala e goală. 

„In Petriceanca (distr. Siretelui) nu-i şcoală publică. Autori» 
tatea şcolară le-a declarat locuitorilor că, dacă vrezu școală ru- 
teană, capătă îndată, dar şcoală rominească nu capătă, Mai vin 
apoi alte nedreptăţi. In Ceahor au Rutenii o școaiă de trei clase, 
In această şcoală au lost inscriși 76 copii, au lost clasificați insă 
numai 44. Deci pentru 44 copii, 3 învățători; pecind de altfel 
un invățător instruește 80 copii. In Panca sint pentru 95 copii, 
3 puteri didactice ; iar în Costeştii pentru 108 clevi, 5 puteri di- 
dartice. 

„In Cuziur, mare ad, St. Demetrium, Rutenii pentru 162 copii cla- 
sificaţi in Noembrie au 6 puteri didactice, deci mai puţin de 30 elevi 
peniru un invățător, iar la şcoala ad. Si. Maria au tot pentru 163 cla- 
sificaţi chiar 7 puteri didactice. Rominii care au chiar după sta- 
tistica oficială la școala ad. St. Demetrium 85 -interesant că la 
Ruteni, din 481 resp., 592 inscriși sint clasificați numai 163; iar 
la Romini din 65 înscrişi, 65 clasificați—iar la școala ad. St. 
Maria 128 elevi, n'au nici-o școală independentă, ci stau subt 
conducerea superierilor ruteni, fapt ce dă loc la o sumă de inco- 
veniente, mai ales cu ocazia inscrierilor. 

__ „In Camenca (Cotul-de.]Jos), Rominii cu 183 elevi au 2 clase 
şi o paralelă cu 3 puteri didactice, Rutenii cu 276 elevi cinci 
clase și o paralelă şi 7 puteri didactice, 

„In Milişăuţi {distr. Rădăuţului) de ani de zile e vorba ca 


SCRISORI DIN BUCOVINA 255 


Rominii să capete o școală separată, dar pănă azi n'au cäpātat 
nimica. De ce, ne intrebăm, cei 78 elevi ruteni din Hliboca pot 
avea o şcoală publică a lor cu 2 puteri didactice și Rominii din 
Hliboca nu pot avea nici o clasă cu limba lor de propunere. 

„Toate cazurile inşirate se bazează pe realitate şi se pot 
controla orişicind. ; Ă ; 

„In vederea celor arătate mai sus ṣi a faptului că fiecărui 
popor îi este garantată prin legea fundamentală cultivarea sa in 
limba naţională, subseranaţii cer ca autoritatea şcolară să dispue 
din oficiu revizuirea uricului de fondare a şcolilor in chestiune 
şi crearea de şcoli romineşii ; iar pe viitor şcolile particulare şi 
părinţii copiilor, care cercetează aceste şcoli, să fie cruțați de 
șicanele de pănă acuma, 


Cernăuţi, Faur 1913. 
n i Un Bucovinean 


Cronica ştiinţifică 


Inriurirea industriei omeneşti asupra climei. 


Rolul meteorologic a diferitelor elemente care constitue atmosfera 
pămintească este cunoscut. 

Apa, prin cantităţile enerme de căldură ce le absoarbe sau le slo- 
boade cînd îşi schimbă starea fizică, are rolul principal de regularizare 
a variațiunilor climaterice cu perioada scurtă (anuale sau zilnice). Rolul 
gazului carbonic în grămădirea căldurii primite dela soare este mai pu- 
țin cunoscut şi a fost invederat de Arrhenits. 

Lumina soarelui pătrunde aproape integral prin atmosieră ; Lan- 
gley admite că 50%, din energia solară oprilă de câtă pămint atinge 
suprafața lui, Insă radiațiunea întunecoasă a pămintului spre golurile in- 
terplanetare are maximul ci de intensitate avind o lungime de undă de 
10 œ; pentru aceste raze acidul carbonic şi aburii de apă sînt foarte 
opaci.*) 

Fără a mai lămuri amănuntele teoriei lui Arrhenius cunoaştem 
concluziunea lui: clima uniform tropicală, care domnea pe faţa pămin- 
tului în vremurile geologice trecute, a fost datorită excesului de gaz car- 
bonic ce cuprindea pe atunci atmosfera noastră. De mult paleobotaniş- 
tii dela vegetațiunea imbelşugată a vremilor secundare au incheiat, în a- 
fară de o climă uniformă şi caldă până în olaturile polare, o proporție 
de anhidrid carbonic mult mai ridicată ca astăzi în atmosferă, Pădurile 
secundare de criptogame s'au hrănit cu prisos din acest gaz carbonic, şi 
carbonul ce l-au fixat îl aducem nol Iarăşi la iveală din minele noastre 
de cărbuni de pămint;—şi, cu toate lăcrămările economiştilor, îl ardem 
în cantități zilnic crescătoare, îl înapoem atmosferei subt formă de gaz 
carbonic pe care hoarnele industriale sau gospodăreşti îl revarsă cu mi- 
Jloanele de metri cubi. 

Vom ajunge oare prin nesocotința atit de certată cu care omeni- 
rea îşi cheliueşte rezervele de combustibil la o sporire simţitoare în 
procentul gazului carbonic din atmosferă? Impotriva creşterei acestei ct- 
timi lucrează fixarea gazului carbonic prin vegetaţiune şi grămâdirea 
lui în apa mărilor subt formă de bicarbonaţi solubili şi disociabili. Este 


*) Aceste radiaţiani stat intra-roșii, razele vizibile ale spectrului avind 
o lungime de undă între 04 şi 08 p. 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 257 


puțină nădejde cu vegetațiunea ; despădurirea continentelor innaintează 
cu paşi grabnici, numai blocul pădurilor ecuatoriale se mai menține în 
Congo, în Amazonie, şi în Indiile neeriandeze ; iară absorbirea gazului 
carbonic de apa mărilor care creşte întradevăr cu presiunea acelui gaz 
în atmosieră, este totuşi un fenomen de disociaţiune care va ingădui 
sporirea presiunii proprie a gazului carbonic în atmostară ; cel mult 4/5 
poi fi sustrase in asemenea fel. 

Ar rămine să vedem ce cantitate de acid carbonic fabrică indus- 
tria omenească anual. Dacă in 1889 s'au extras 511 milioane de tone 
de cărbuni, după 1890 s'a ajuns ia 723 milioane; astăzi am întrecut cu 
mult miliardul, Să admitem 80%, carbon în combustibilul ars, atunci pro- 
ducem în fiecare an aproximativ 6 miliar de tone de gaz carbonic, adică 
0.24%, din totalul conţinut în atmosferă. 

Arrhenius crede că dacă proporțiunea de acid ar ajunge la 25 
până la 3 oriceia ce e astăzi, temperatura medie a supraleţii pamintu- 
lui ar creşte cu 8 pănă la 9% în latitudine mijlocie,—şi cimpul Moşilor 
s'ar impodobi cu palmieri. Repartizarea climelor ar semăna celei din 
timpurile carboniiere; schimbarea ar fi mal ales în regiunile temperate: 
la poluri şi la ecuator ridicarea temperaturii medie ar îi numai pe ju- 
mâtate. 

Acum cliva ani un articol în „Scientific American” lua în seamă 
că consumațiunea cărbunilor va ajunge in curind la 1 miliard de tone şi 
producțiunea de gaz carbonic la 3 miliarde pe an, şi deci socotea că 
procentul respectiv în atmosferă ar putea să se indoiască ca în 812 ani, 
Noi am socoti acuma cu 6 miliarde tone anual, căci în 20 de ani pro- 
ducțiunea de cărbuni aproape s'a întreit. ȘI dacă sporirile anuale sar 
menţine—fără să crească ca până acum—am produce chiar în 50 de 
ani o cantitate de acid carbonic egală cu ceia ce există astăzi în at- 
mosferă. Numai că asemenea jurnale uită între altele de toate fenome- 
neje de sustragere, dintre care am pomenit mai sus cele mai de căpetenie : 
vegetațiunea şi apa mărilor. Am spus că credem influența vegetațiunii 
neglijabilă. Dacă numai o cincime din gazul carbonic revărsată anual în 
atmosferă ar prisosi absorțiunea oceanelor, totuşi proporţia lui ar trebui 
să se indolască ca în 71 de ani şi să întreiască ca în 87 de ani. 

Chiar dacă civilizația nu va fi în putință să menţie creşterea con- 
sumului de cărbuni de pămint, este puţin probabil că va renunţa la a- 
cest izvor de energie şi ne vom mingla cu gindul că se află in sinul 
pämintulul cărbuni acumulaţi în decursul perioadelor geologice tocmai in 
de'ajuns pentru a restabili odată ciima vremilor carbonilere, atunci cînd 
vor fi secate rezervele de carbon mineral. 

indepiini-se-va visul lui Arrhenius pentru vre-unul din noi? De 
ani de zile sint învăţaţi care constată o înceată încălzire a tuturor cli- 
metor şi sint dispuşi a o atribui unei sporiri a citimii de gaz carbonic, 
drept un fel de chezăşie a teoriei lui Arrhenius. 

D. Pisoschi 


EAA m 


Cronica juridică 
Judecătoral penal 


Dacă judecătorul civil întimpină mai multe greutăţi în soluţionarea 
cazurilor ce | se prezintă, din cauza varietăți! lor, precum şi din cauza 
tăcerii sau obscurităţii legilor; totuşi şi asupra judecătorului penal apasă 
o altă greutate: aceia a insemnătăţii misiunii lui şi a consecinţilor pe- 
depsei ce pronunţă. 

Judecătorul penal ţine la un moment dat, în minile sale, nu nue 
mai averea justițiabililor, ci şi onoarea şi libertatea lor, care sint tot aşa 
de scumpe caşi viața pentru un om civilizat, Soarta unui om şi a 
unei întregi familii atirnă de multe ori de hotărirea sa. 

Din punct de vedere social, rolul său, dacă nu e aşa de redutabil, 
e însă şi mai însemnat, E! e stilpul oricărei societăţi organizate, e „fun- 
damentum regnorum“, e chezăşia fericirii şi prosperității sociale. EI e 
cenzorul implacabil, chemat să ţină disciplina silită în stat, punind friul 
legii egoismului desfrinat şi neputincios a se adapta mediului social 
in care trăeşte. Adevărat preot al Themisei, lui îi incumbă să facă e- 
ducaţia socială a indivizilor, cătind să corije prin pedeapsă pe cei ce 
întring normele legale stabilite şi să întărească in virtute şi cuminţenie 

i şovăelnici. 
sis Pctud parte dintr'o mutualitate, omul, în activitatea sa, trebue să 
se preocupe totdeauna, intirun scop interesat, ca să respecte interesele 
celorlalți, cilă vreme interesele acestora sint admise de societate şi pro- 
teguite juridiceşte. Jignirea pe care ar aduce-o altuia, ar însemna O 
împedecare a desvoltării lui, o micşorare în capacitatea lui de a produce 
utilităţi, cela ce în societatea noastră bazată pe schimbul reciproc, in- 
seamnă o vătămare adusă tuturor, inclusiv celui ce vatămă. Fiecare ar 
trebui să se facă convins, după cum spune Diderot, că cel mai mare 


avantaj pe care poate să-l aibă e să se facă lubit de congenerii săi şi - 


că e mai bine, pentru fericirea sa în această lume, să fii om drept 
şi cinstit decit hoţ sau şarlatan. 
De aceia cauza unuia trebue să lie cauza tuturor şi cu toţii trebue 


să luptăm pentru dreptate. 
Dreptatea o imparte judecătorul. Quo animo ? 


CRONICA JURIDICA 259 


Să nu se zică că el e Ingrădit de lege, că hotărirea ce o pro- 
munţă nu e a sa, ci a legiuitorului. Pe lingă elasticitatea textelor, ej 
are latitudinea legală destul de întinsă de a se plimba între maximul şi 
minimul pedepsei şi chiar de a sări peste minim cînd o crede necesar. 
Criteriile şi temperamentele au destulă libertate să se manifeste! 

Judecătorul penal trebue să fie energic şi impasibil caşi legea pe 
care o aplică. „Pitié pour les coupables est cruauté pour le public“). 
Mila este un dizoivant pentru societate, Căci, după cum spune un 
mare poet, ce prieşte buruienii mai mult ca aerul lin şi ce face pe hoţi 
mai îndrăzneţi ca slăbiciunea ? O societate care are compasiune pentru 
rău, se distruge singură ca Elva a lui Vigny. Inlupta pentru dreptate, 
justiţia trebue să fie, caşi selecţia naturală în lupta pentru tralu, o forjă 
naturală necruțătoare. 

Oamenii se iniluențează foarte puţin de raționament şi mai de- 
grabă prin puterea emoțiilor. De aceia pedeapsa, ca să fie eficace, tre- 
bue să fle severă şi, dacă e posibil, graduată după emotivitatea incul- 
patului, 

Caşi medicul, judecătorul penal nu irebue să consulte sentimen- 
talitatea sau filozofia indoelii, înnainte de a-și da hotărirea. El nu tre- 
bue să considere faptul ca din Sirius, de dincolo de bine şi rău, de 
merit şi responzabilitate, Insăşi filozofia delerministă unită cu necesi- 
tatea conservării sociale legitimează pedeapsa. 

Innalnte vreme justiţia era cu mult mai severă, deşi religia şi frica 
de Dumnezeu erau mai puternice şi prin ele înşe-şi constituiau o stavilă 
destu! de tare la poarta crimei şi a fărdelegilor, Astăzi în afară de mä- 
tinimia relativă a codurilor, nu rareori ne e dal să asistăm la achitări 
întradevăr senzaţionale. Asasini şi briganzi redutabili, abia prinşi, sint 
retrimişi în mijlocul societăţii pentru a-şi continua opera lor nefastă, în- 
trerupă un moment printro parodie de justiție. Juraţii, căci ci msi cu 
seamă ne oferă acest spectacol, îşi revarsă, cum spune Proal, de multe 
ori intreaga lor milă asupra criminalului, fără să mai păstreze nimic 
pentru victimă, 

Din toate aceste considerente nu rezultă însă că judecătorul trebue 
să fie un calău feroce pentru cei abătuţi. In medio stat virtus! - Dra- 
gostea de omenire trebue să-i fie cealaltă călăuză care să imblinzească 
rigoarea prea excesivă la care l-ar conduce numai considerajla interesului 
social. Căci dacă dragostea ar exista in toate inimile, rolul său ar fi 
inutil.  Alminteri dorind să regenereze omenirea, prin aplicaţia frecventă 
şi apăsată a „fierului roş”, va-ajunge să o distrugă, ca tragicul Gamelin 
al lui Anatole France 2), sau ca acel judecător de acum două secole,—Car- 
pzovius,—de altfel foarte virtuos, care îşi făcea un merit că a pronunțat 
20.000 condamnări la moarte, ad majorem Dei gloriam! ȘI cine ştie 


1) J. Bentham (Thearios des peines) 
2) Les dieux ont soif, 


MM 


dacă şi el n'avea obiceiul colegilor săi din acele timpuri, care, după cum 
ne spune Rabelais, vidau procesele cu ajutorul zarului şi care la sflr- 
şilul carierei aveau o singură remuşcare, acela că din cauza bătrineţei 
nu mai puteau ceti bine zarurile şi se putea intimpla uneori să greşească ! 

Afpeteaei prea aspră se intoarce în unele cazuri chiar contra 
scopului pe care-l urmăreşte, înăsprind urile şi deşteptind psitele de 
răzbunare. Judecătorul nu trebue să fie ecoul lor, ci din contra să caute 
să le potolească, şi pentru aceasta singurul mijloc e blindețea. Să nu 
se uite că mai ales la țară, unde justiția efectivă datează abia de ciţiva 
ani, codurile se găsesc incă ia o mare depăntare de cunoştinţa şi mo- 
ravurileftradiționale. Care Romin nu injură în momentele lui de obidă 
şi nădul? Onoarea lui s'à deprins cu acest obiceiu al pămintului şi nu 
se găseşte otensată cind intimplarea îl face obiectul ugurării celui ne- 
căjit. Numai cind vre-un dor de răzbunare, născut din alte cauze, ii 
cere satislacție, recurge ei la acest mijioc simplu : provoacă o înjurătură 
şi aleargă la judecător. Şi sint judecători care găsesc şi aici să fie 
drastici! Ba încă, seloşi de pedepse, cum constată că injuria a fost 
cumva suferită şi cauzată, pune şi pe reclamant în stare de inculipare, 
deşi olensele s'au compensat oarecum reciproc, şi legea lăsind pentru 
aceste cazuri acţiunea publică la dispoziţia părţii ofensate, ea ar trebui 
să se închidă caşi pentru împăciuire, atunci cind se constată că partea 
şi-a tăcut dreptate singură. 

E un lucru aprobat şi cunoscut, că nu trebue pedepsită iniracţia 
în sine, ci infractorul, precum un medic nu tratează boala în sine cipe 
bolnav, tinind seama de toate imprejurările particulare lui și care daw 
boalei sale un caracter specific. 

in drept, la multe intracţii, caşi in medicină la multe boale, cau- 
zele trebuesc căutate şi se găsesc in starea rea economică, socială şi 
culturală a clasei din care infractorul sau bolnavul face parte, 


Orice pedeapsă şi orice remediu în acest caz sint ineficace cît timp» 


dăinuesc aceste stări, Un om chinuit de foame nu ştie de preot sau 
de judecător. Trebue întăiu mijloace mari: o justiţie şi higienă socială. 
incriminărilor acelora care susțin că in societatea noastră bazată pe sn- 
tagonismul de clase, justiţia, apărind ordinea socială, nu face decit să 
apere situația priviiegiată a claselor stăpinitoare '), le putem totuşi răs- 
punde că aceiaşi justiţie ocroleşte şi apără in acelaş timp interesele celor 
mici şi slabi față de lăcomia şi voinicia celor puternici. Ea joacă astfel 
rolul unui tampon menit să impedece ciocnirile şi zguduirile sociale prea 


1} A. France: a- ta reconnu que toute ia jastice sociale repose sur 
ces doux ntiomes : Le vol est condamnable, Le produit du vol est sacri”, 
(Les opinions de M. Jérome Coignard)—„Ne ma pumni pas, mon fils, s'é- 
eriut-t-il, ee turioux qui coupe avec ses dents le nez de son adversaire ter- 
rast, et cot nutre qui broje la tête d'ane femmo sous une ierro éċnorme ? 

— Je les vois, rèpondit Bulloch. Ie eréent le droit; iis tondent la pro~ 
pričtė; ils établissent les prineipes de la civilisation, les basos des sociétés. 
ot les assises de l'Ftat*. (L'Ile des Pingouins). 


CRONICA JVRIDICA 261 


violente, asigurind in acelaş timp o evolujie pașnică spre idealul cătră 
care tinde societatea, Acest ideal trebue să-i fie şi criterul de orientare, 
„politica juridică“, a judecătorului în activitatea sa. „Scopul este creas 
torul întregului Drept” a spus Ihering. ȘI scopul societății nu poate fi 
altul decit dezvoltarea individualităţii și binele obştesc. x 


Pletora de legi următoare fatalului 1907, nu e lăcută pentru a a- 
păsa pe săteni ci ca să le ajute dezvoltarea. Rigorile lor trebuesc cin- 
tărite precum se cuvine. Să nu ne iluzionăm a crede că schimbările 
dorite se pot opera prin lovituri de baghetă. Rezultatele ce aceste legi 
țintesc, nu se vor putea substitui vechei stări de lucruri decit printro 
lentă evoluţie, cum e soarta oricărei transformări In natură. Să lucrăm, 
dar să tim răbdători. 


Apostilă, 

Pentruce am scris aceste rinduri? Pentrucă mai sint judecători 
{testimonii ai unor vremi apuse) care-şi debitează judecăţile, cu uşurinţa 
cu care-şi debitează automatele vinzătoare maria lor, Arunci moneda 
şi dorința ţi-e la moment satisfăcută. Iji vine intracţia ; te uiţi în cod, 
însemni maximul şi minimul, cîntăreşti însemnătatea inculpatului și dai 
hotărîrea după ponderea socială a inculpatului şi temperamentul cu care 
te-a hărăzit natura. 

Unii sint aşa de zgirciţi cu aplicarea art. 60 (al circumstanțelor 
atenuante), că i-au uitat aproape întrebuințarea : iar alţii 11 aplică uniform 
şi tără nici o distincție. Unii sint veşnic sclavii textului, alţii, — sclavi 
ai conştiinţei lor morale—, torturatorii lui. ȘI clteodată textul, e dictat sub 
iniluența unor nevoi şi contigenţe anterioare, nu-şi mai are In prezent 
raţiunea de a fi, alteori conştiinţa morală, rezultată din supunerea inde- 
lungată la obiceiuri şi prescripļii ancestrale care in starea socială actuală 
sint poate erori, trebue controlată şi eventual scoasă din funcţie, 

In jurisprudența caşi în legislaţia noastră domneşte o „invariabilă 
variaţie“, care numai spre creditul şi prestigiul justiliei nu poate fi. lar 
infractorul blestemă sau binecuvintă soarta că s'a născut mai curind sau 
anaj tirziu, în cutare ocol de jurisdicție şi nu în altul. 


N. Grue 


a Ra pa e ae 


MISCELLANEA 


Curentele literare şi criticii, 


Acum şapte ani scriam în această revistă {Anul I, No. 4) urmă 
toarele rînduri : 

„S'a gindit oare vreodată acest autor al ditirambului că d. Gherea 
nici nu era natura! să tacă școală literară, pentrucă nici un critic n'a 
făcut şcoală ? Pentrucă un critic ştiinţific e un om de ştiinţă, csre cons- 
tată şi explică ? Ce şcoală a făcut Sainte-Beuve, Taine, Faguet, Brune- 
tière, Brandes? Că se pot clasifica şi criticii la olaltă cu scriitorii, pe 
care-i urmează, nu precedează, intro şcoală ? Apoi asta e altă vorbă! 
Viaţa unei societăți produce un curent literar, întrupat în scriitori, criti- 
cul teoretizează curentul, filozoful sintetizează această viață cu toate 
manifestările ei. 

„Că d. Maiorescu, care n'a tăcut critiză ştiinţifică, care a fost un 
jandarm—în înţelesul bun al cuvintulul—a! liieraturii, încurajind pe scrii- 
torii buni, lovind pe cei răi, că d. Maiorescu a grupat pe cei buni, 
asta insâmnă că operele acestora sint datorite teoriilor d-lui Maio- 
tescu ?= 

Aceste lucruri le spuneam d-lui M. Dragomirescu, care, făcind bi- 
lanţul activităţii „Convorbirilor literare”, cu ocazia jubileului de patru- 
zeci de ani al acestei reviste, constata cu satisfacţie că d. Gherea na 
insuflat părerile sale scriitorilor dela „Contemporanul“, aşa cum a făcu- 
t-o cu scriitorii „Convorbirilor literare“ d-sa, şi înnaintea d-sale d. Ma- 
iorescu. 

Ideia din rîndurile noastre citate mai sus, de altmintrelea banală 
de adevărată şi curentă ce e, am mai exprimat:o noi şi mai tirziu, şi 
mai bine şi mai pe larg. Am citat însă rindurile acestea, pentrucă în 
ele am spus pentru prima oară părerea noastră asupra curentelor, 

In rîndurile citate am putea face oarecare corecţiuni— oarecare res. 
tricţii. Sainte-Beuve numai la începutul carierei sale se poate clasifica 
întrun curent. Taine, deşi produs al aceloraşi cauze, cărora se dato- 
seşte Auguste Compte şi Flaubert, deşi, aşa dar se poate însuma intrun 


MISCELLANEA 263 


curent de idei, nu se poate însuma întrun curent literar—cu toate că a 
avut preferințe pentru realiştii şi romanticii creatori de viaţă intensă şi 
culegători neobosiţi de documente omeneşti, Brunetitre, na făcut nici 
e! parte dintr'un curent, deşi simpatia lui s'a indreptat spre realismul 
clasic, lar Faguet şi Brandes, ar putea fi clasificați incă şi mai cu greu. 

In rezumat: criticii nu produc curente. Curentele se produc fără 
ei. Ei iau numal actide ele, se pun uneori în serviciul lor, dacă acele 
curente convin temperamentului tor. 

Să vedem atitudinea citorva critici literari tomini. D. Malorescu 
a gustat şi pe Eminescu şi pe Caragiale, şi pe Creangă şi pe d. Duiliu 
Zamfirescu, şi pe d-nii Slavici, Goga, Sadoveanu, Prin urmare n'a făcut 
parte din vreun curent literar. D. Gherea a gustat şi pe Eminescu şi 
pe Coşbuc şi pe Caragiale, deşi poate ar fi dorit o literatură ca a lui 
Björnson. Aşa dar, cu o preferință pentru literatura optimistă, preferință 
vădită în articolul despre „poetul ţărănimii”, d. Gherea nu s'a insumat 
întrun curent. D. lorga, deşi admirator a! tuturor literaturilor frumoase 
şi al tuturor scriitorilor buni din fara rominească, şi-a manifestat, cu 0- 
cazia luptei, o preterință aproape exclusivă pentru un anumit ie] de 
literatură, şi aceasta numai penirucă credea că atunci era necesară o 
reacţie (şi era !). D. lorga, aşa dar, fără să creeze un curent (căci cu- 
rentul incepuse dela sine, din cauza împrejurărilor sociale) sa pus În 
slujba lui, Va reprezentat. 

Dar dacă curentele nu sint produse de critici, ele nu sint produse 
în chip voluntar nici de poeţi, deşi ei cred adesea că ei vreau curentul 
nou, cred în liberul lor arbitru. Așa, Victor Hugo în faimoasa lui „pre- 
tajā". E o iluzie psihică. Romantismul francez nu Va creat nici La- 
martine, nici Hugo-—nici Rousseau şi Chateaubriand, nici Influența ©- 
mantismului german ori a poeziei engleze. Cauze adinci socisie şi lite- 
rare au cerut o literatură nouă, şi anume cu caracterele romantismului, 
—şi acei scriitori care aveau însuşirile sufleteşti să realizeze o asemencă 
Mteratură, au eşit la suprafaţă, ajutaţi şi de influențele străine, şi au fost 
gustaţi, lăudaţi, glorificaţi. 

Aşa cu patruzecioptismul nostru literar, aşa cu eminesctanismul, 
aşa cu naționalismul țărănist şi tradiţionalist, 

Şi aşa şi cu „simbolismul“ ori mai bine cu „decadentismul* nos- 
tru. Noi nu credem că necesități profunde sociale au dat naştere aces- 


iui „curent“. ȘI dovada este că el e slab şi nu prinde. Dar credem | 


că tot are un substrat: altmintrelea mar exista, 


e 


Cind s'a produs mişcarea de reacțiune, care fine dela 1900 încoace, | 


mişcare socială de-o importanță colosală, —o sumă de tineri nau găsit 
îm ei nimic care să-i mişte pentru idealurile nouă. Au rămas izolați. Și 
cu cil mişcarea cea nouă era mai puternică, cu atita ei îşi simţiau mal 
mult izolarea lor socială. Această izolare socială, acest „egotism”, de 
care am mâi vorbit, este cauza socială, deci cea principală, a decaden- 
tismului nostru, 


264 VIAŢA ROMINEASCA 


N e 


Rupţi de generaţia lor, departe de mişcările cu caracter puternic 
național, ei s'au adresat la o literatură străină, care nu este izvorită din 
condiții analoage cu cele romineşti, lucru ce li lau reproşat şi simboliş- 
tii francezi cind au putut să-i cetească în franțuzeşte. (Quillard despre 
d. Macedonski). 

Curente ori şcoli literare străine s'au importat la noi în tot cursul 

' veacului al XIX-lea: romantismul francez, romantismul german,— dar 
aceste curente se potriveau cu stările noastre şi erau o pirghie pentru 
crearea unei literaturi naționale. Romantismul francez se potrivea cu 
starea sufletească a celor dela 1840. Dezgroparea literaturii populare, a 
trecutului istoric şi legendar, ca să nu mai vorbim de alte lucruri, lite- 
ratura dela 1840 o datoreşte şi năzuinților sale politice (luminate de 
ideile revoluției franceze) şi şcoalei romantice franceze. lar depresiu- 
nea sufletească, „pesimismul“ generaţiei dela 1880 (datorite cauzelor so- 
ciale), cînd a fost să se exprime în poezie, şi-a găsit un auxiliar înro- 
mantismul german, pesimist. 


Sintem convinşi de cele spuse mai sus. Dacă nam fi convinşi, 
nu le-am fi spus, căci pentru fericirea noastră personală, este absolut in- 
diferentă filozofia curentelor în literatură. Şi fiindcă sintem convinşi că 
lucrurile sint aşa cum le-am spus, ni se pare ioarte curioasă, ca să nu zi- 
cem chiar comică, pretenția acelora care vreau să creeze, ori, ceia ce e 
acelaşi lucru, să dezgroape curente. 

E una din cele mai naive manilestări ale concepției că intimplă- 
rile sociale se pot produce prin voinţa unui om—cind, în realitate, ele 
nu se pot produce nici chiar prin voința unanimităţii oamenilor. Trebue 
teren favorabil arborelui, trebue apoi arborele, trebue apoi să înflorească 
arborele, floarea să lege—pentruca să ai fructul, 

Acest lucru n'a prea fost înțeles la noi. Innainte de 1900, în niş- 
te foiletoane, G. Panu, plictisit de eminescianism, cerea scriitorilor să 
se inspire din Pann, Bolintineanu, Alecsandri, — cerea învierea unui 
curent mort. După 1900, o gazetă care făcea şi literatură, cerea, şi ca, 
imitarea lui Alecsandri, adică acelaşi lucru pe care-l cerea şi Panu. 

Acum patru-cinci ani, foștii scriitori minores ai d-lui lorga, ce- 
teau, după dispariția „Sămănătorului*, învierea curentului naţionalist 
şi readucerea d-lui lorga în fruntea mişcării literare. Lucru, iarăși, im- 
posibil, căci în literatură, ca in orice domeniu al vieţii, trecutul nu se 
mai intoarce şi „morţi sint cei muriți“. 

In argumentarea lor, acei scriitori de mina a treia dădeau a inje- 
lege că, de cind a dispărut revista, care le publica producţiile poetice 
şi decind s'a retras d. Iorga dela şefia literaturii, — nu mal avem scrii- 
tori de talent (deşi scriitorii talentați dela „Sămănătorul” nici nu muriseră, 
pici nu se ramoliseră). 


MISCELLANEA 265 


Cauza eremiadelor lor pe ruinile literaturii romine era alta. Serii- 
tori fără talent, ei beneficiau de gloria șelului şi a colaboratorilor de 
talent. Citeo rază, din cele care cădeau pe colturile celor mari, se re- 
Hecta şi cădea şi pe tichiile lor de hirtie poleită. ȘI chiar cind nu scri- 
au la „Sămănătnrul*, ci la o sucursală oarecare, faima șefului şi a sta- 
tului major se resiringea şi asupra lor. 

După desiacerea „marii armate”, fiecare rămase numai cu pro- 
priile lui puteri—şi viaţa deveni grea. Și nostalgia frumoaselor zile de 
altădată îi făcu să dorească reintoarcerea acelor vremi—reînvierea curen- 
tului de altădată şi readucerea d-tui lorga la şefia literaturii. 


Incă odată : curentele au cauze profunde sociale, şi nu stă în pu- 
tinja noastră să le creăm. 


Militarismul şi individualismul englez. 


Pe lingă alte urmări războiul balcanic a avut şi consecinţa de a 
spori militarismul Europei, Sub impresia panică ce-a făcut-o asupra tu- 
turor faptul că un vechiu imperiu de 35,000,000 locuitori a fost zdro- 
bit deodată de un tînăr stat cu 3,500,000 locuitori, ochii tuturor s'au pi- 
ronit parcă numai asupra armatelor. Aici deocamdată se vede în mod di- 
rect siguranța tăriei unci țări. Toate statele mari de pe continent au må- 
qit deodată budgetu! războiului, sporind aproape peste puteri numărul 
soldaţilor şi armamentul. Impresia părea aşa de generală, incit aproape 
nu s-a ridicat niciun glas autorizat să contrazică noul impuls militarist 
al statelor continentale, menit parcă să istovească întreaga energie a po- 
poarelor. În Franţa entuziasmul tinerilor de a readuce serviciul de trei 
ani în armată e unul din acele gesturi cavalerești cu care Franţa nu 
odată a atras admiraţia lumei întregi. Dar în Germania lumea a inceput 
să protesteze energic Impotriva noilor taxe, şi guvernul e în incurcă- 
tură de a găsi noul miliard pentru armată. 

In presa europeană panica a trecut, şi privirile par acum că trec 
şi dincolo de zidurile vii ale armatelor. Poate e o observaţie nu fără 
oarecare temeiu, că Turela, cea zdrobită, totdeauna a trăit numai pe bază 
-militaristă ; iar Bulgaria e o țară de țărani, fără tradiţie militară. Nu sol- 
„daţi căzărmilor au zdrobit pe Turci, ci țăranii veniţi de pe ogoare, fără 
uniforme măcar, Acei țărani singuri au voit războiul, căci ei formează 
o opinie publică atit de puternică incit guvernul ţării nu se poate gindi 
măcar să treacă peste ca. Sint investiţi cu toate drepturile cetăţeneşti, 
şi-şi simt adinc datoriile cătră țară. Bulgarii au armata compusă din ce- 
tățeni liberi ; iar armata turcească e recrutată din turma stăpinită de o 
oligarhie privilegiată. Aceşti țărani bulgari au atita conştiinţă de demni- 
statea omenească, incit au desființat serviciul de ordonanță În armata lor, 
care e o deviare atit de umilitoare a celei mai nobile Indatoriri ce o are 
„un tinăr în țara lui, 


265 VIAȚA ROMINEASCA 


Față de panica militaristă din întreaga Europă, numai Anglia nu 
şi-a perdut singele rece. Budgetul ei de război nu prezintă decit o ne- 
insemnată creştere la secţia aeroplanelor, 

Mai mult, opinia publică s-a clarificat Hotării, tocmai în aseme- 
nea împrejurări, împotriva armatei permamente de cazarmă. Până a nu 
se pune chestia aşa de violent, Europa putea să creadă că şi în Anglia 
începe o direcție mititaristă; acuma, şi tocmai acuma, nu mai poate fi 
nici o îndoială că Anglia nu va tiniciodată militaristă. 

Lordul Roberts, de numele căruia se leagă campania militaristă în 
Anglia, a vorbit hotărit intr-o mare adunare publică, insistind cu repe- 
tate lămuriri că el nu voeşte o armată profesionistă de cazarmă, ci pre- 
gătirea numai a întregului element valid pentru a apăra ţara la caz de 
invazie străină. Vrea najiunea întreagă bine pregătită : toți, şi cel bogaţi 
caşi cei săraci,—epalitate In îndatorirea apărării patriei caşi înnaintea le- 
gii. Această pregătire se poate câpăta nu zmulgind pe tinăr dela viaţa. 
civilă, ci obligindu-l ca un număr de zile pe an să înveţe la caza:mă 
ştiinţa şi exercițiul necesar unei armate. Perioada să fie de trei ani: 
în .care trei ani fiecare tinăr va trăi în cazarmă anumite săptămini şi 
simbete. Opinia publică e impotriva armatei permanente, şi generalul 
Roberts a fost silit să se explice, 

Partidul libera! a fost intotdeauna Impotrivă; unioniştii însă, din 
spirit de partid, au ridicat steagul militarismului, dar au fost siliți iute 
să-l aplice. 

La o alegere parțială, unioniști au pus candidatura unul colonel,- 
caie a fost silit să ceară voturile pe baza unul program ce merge cu 
concesiile încă mai departe: administrație civilă în armată. Cei msi mi- 
litarişti din Anglia nu cer azi decit generalizarea măsurii luate de ios-- 
tul ministru de război, lordul Haldane, care a înliințat corpul teritoriali- 
lor: Un corp compus din soldați angajaţi să servească un anumit nu- 
mär de săptămini şi simbete in cazarmă. Nu se cere decit o sporire în 
impul petrecut în cazarmă a tinerilor, şi măsura să fie obligatorie pen- 
tru toţi tinerii deopotrivă. La atita se reduce campania militaristă în An- 
glia. Şi atit lordul Roberts cit şi candidatul unionist, un colonel, au fä- 
cut declarații categorice că armata ţării mare alt ro! decit să apere ţara 
şi că „nu va fi niciodată întrebuințată să impedice grevele lucrătorilor 
„in apărarea drepturilor lor“. 

Toată presa engleză azi e impotriva armatei permanente de ca- 
zarmă, pentrucă opinia publică nu o acceptă cu niciun prej.. Se cere 
de fapt națiunea inarmată în numele Jibertăţii individuale : „Numai acela 
„este complect un om liber, a spus lordul Roberts, care simie că e în 
„stare să-şi indeplineașcă datoria ca apărător al casei lui şi al ţării“, E carac- 
teristic acest limbaj, în care nu se vorbește de interesele statului, ci de intere- 
sele individuale ale cetăţenilor. In Anglia nici nu se poate pune ches- 
tia altfel. La Englezi, întâiul lucru e respectarea" libertăţilor individuale, 


MISCELLANEA 207 


sacrificarea cărora nu se poate cere, în numele interesului statului, —de 
multe ori prea abstract în scopurile lui. Unul scriitor engiez, cu pres- 
tigiu în Anglia, nu i s-a părut temerar să scrie: „mai bine dezastru na- 
„tional decit sacrificarea libertăţilor individuale”. 

Un exemplu caracteristic cum înţeleg englezii respectarea libertă- 
ților e ceia ce se petrece acum cu sufragetele, care nu trebuesc confundate 
cu partidul serios al luptăloarelor pentru darea drepturilor de vot la femei. 

Unele din gesturile ior au întrecut ridicolul şi au ajuns odioase: 
miniştri bătuţi, geamuri sparte, corespondența poştală distrusă, gări arse. 
Partizanii drepturilor politice la femei văd în această tactică o compro- 
mitere a chestiei insăşi. De multe ori se produc curente violente impo- 
triva Jor: toate întrunirile lor acum se fac sub proteciia poliţiei. E cu- 
rios se vezi cum vorbzsc la întruniri acuzind guvernul şi manilestind 
pe stradă impotriva guvernului sub paza poliției, care le protejează im- 
potriva publicului. 

Guvernul nu se simte în drept să înăbuje această mişcare, Intru- 
cit este o manifestare a opiniel publice; dimpotrivă se simte dator 
să o apere, cit va putea, Cind curentul în opinia publică se va ridica 
destul de puternic impotriva sulragetelor, sulzagetele vor amuţi şi sanc- 
țiunea va fi venit dela opinia publică, nu dela forja publică, care Ire- 
bue să urmeze indicaţiile opiniei publice. 


Rominia în presa şi literatura străină. 


Conflictul balcanic a adus în discuția presel europene nu numai a- 
țitudinea noastră politică dar şi organizarea noastră socială. 

Pentru atitudinea noastră politică față de Bulgaria, unele ziare 
engleze, prea grăbite, nau avut răbdare să trează de zona romantică, — 
în care Bulgaria se reflecta ca apărătoarea creştinismului, iar moi ca o 
țară care stăm la pindă, căutind să ciștigăm ceva pe urma eroismului 
bulgar,—și ne-au dezaprobat neobișnuit de violent, Astăzi atmosfera sa 
limpezit, presa engleză a încetat să ne mai atace, recunoscind legitimi- 
tatea pretențiilor noastre, și acuză acum pe Bulgari că prin pretenţiile 
lor extravagante sau făcut vinovaţi de reinceperea unel campanii de mă- 
celuri inutile. lar despre fostul reprezentant al Bulgariei la Londra, pru- 
dentul Dr. Dillon, scrie în „The Daily Telegraph" că eun „home-made 
diplomatist* (diplomat produs de gospodăria casnică), care m'a ştiut nici 
cum să se poarte, nici cum să înțeleagă chestiile ce priveau interesele 
Bulgariei și ale Europei întregi. 

Dr. Dillon, al cărui cuvint cintăreşte atit de greu în presa engleză, 
vorbeşte cu o pretectoare simpatie despre Rominia, orideciteori atinge 
chestiile ce ne privesc, în „The Daily Telegraph”. Cu toate acestea nu 
se opreşte de a-şi spune toată convingerea ce o are despre statul şi 
țara noastră. Acum citeva luni, el a fost anume în Rominia și şi-a scris 
impresiile în marea revistă engleză „The Contemporany Review”. Cu toată 
prietenia ce ne-o arată, spune direct că a fost curios impresionat de cons- 


268 VIAŢA ROXINEASCA 


tituționsiismul Rominiei. Rominia e o ţară constituțională, spune Dr. 
Dillon, cu toate aceste poporul nu participă deloc la conducerea lui. | 

Opinia publică nu are nici o semnilicație în Rominia, dupăcum nici 
simpatiile ori antipatiile poporului. 

E foarte firesc ca mai cu seamă pe un Englez să-l lovească acest 
lucru. Noi ne-am deprins cu el și nu ni se mai pare o monstruozitate. 

Acum un an, un corespondent al ziarului „Westminster Gazette" 
a trecut de asemenea prin țara noastră, şi-a fost impresionat mai cu 
seamă de contrastul între luxul din capitală și mizeria de la sate. El a 
a publicat o carte: „Trough savage Countries" (Prin țări sălbatice). in 
_acea carte, autorul găseşte că Bucureștiul e cel mai corupt oraş din lu- 
me, decind un alt oraș din America a încetat să mai albă această repu- 
tație. Autorul a stat mai mult timp în București, a fost primit în societatea 
înnită, și vorbește amănunțit de cluburile, localurile hig-lile şi jocurile 
de cărți din înalta societate bucureșteană. 

Limbajul acesta tăios al unui scriitor englez e parcă mai dureros 
prin excepționalitatea lui. Scriitorii englezi sint de obiceiu foarte rezer- 
vați în aprecierile lor, și nu fac afirmări categorice decit cind convinge- 
rea lor e izvorită din evidenţa insăși. 

Referințile asupra noastră nici în marile opere ştiințilice străine 
nu ne sint tocmai favorabile. In asemenea lucrări, obiectivitatea cea mai 

„absolută e urmărită, în cele mai mici amănunțimi, eliminiadu-se orice 
aprecieri ce nu rezultă logic din fapte. 

Astfel în ultima ediție a „Enciclopediei Britanice", unde Rominia 

_are consacrate, în vol. XXIII, 25 pagini in-folio, găsim la pg. 828, col. 

l.: „Situaţia țărănimii e departe de a fi satisfăcătoare, și starea ci ne- 
_„mulțămitoare a fost cauza principală a răscoalelor din 1907*. Despre 
instigatori n-am găsit nimic. 

La pg. 829, col. |. găsesc: „Marii proprietari sint proverbial de 


„extravaganţi și proprietarii țărani, nevoiași ; pămîntul țării ar putea curind ` 


„cădea în minile Evreilor dacă n-ar fi legi să-i oprească să cumpere påmint". 
lată în două cuvinte arătate toate dificultăţile rezolvirii chestiei 
evreești la noi,—o chestie care ne expune necontenit la atitea atacuri 
în presa europeană, şi pe care n-o putem rezolvi pentrucă marii pro- 
“prietari sînt „extravaganţi” şi țăranii mici proprietari „nevoiaşi“. Cuvin- 
tele „proverbial de extravaganți“ nu sint decit o minimă parte din înțele- 
sul pe care cenzura ştiinţifică a fost silită să-l admită pentru a zugrăvi 
o întreagă stare socială. De aceia trebuesc luate într-o foarte gravă ac- 
- cepţiune. 
In „Die Kultur der Gegenwart", vol. „Die Romanichen Litera- 
turen und Sprachen“ la pg. 435, profesorul H. Mort, face următoarea 
comparație intre doi poeți, a două popoare romanice, între Huonder 
(poet elveţian contemporan care scrie în dialect reto-romanic) și Coşbuc : 
„Cuvintul lui Huonder și cuvintul lui Coşbuc! Noi vrem pămint, 
„strigă la Coşbuc țăranii romini, cei lipsiţi de pămint, într-un refren ti- 


MISCELLANEA 269 


d 


„ios, stăpinilor lor:—„Să nu dea D-zeu cel sfint, să vrem noi singe nu 
„pămint...* 

„Cîntecul lui Huonder e întitulat „Țăranul liber“, şi cintă: „Ogo- 
„rul, coșarul sint proprietatea mea; nu mă uit la nimeni să-i mulțu- 
„mesc, şi starea mea e acea de rege”, 

„Sfirşesc, spune Morf, istoria literaturii romanice cu aceste două 
„cintece țărănești, în al căror contrast izbitor se oglindesc două lumi 
„deosebite ale întinsei lumi romanice", 

Contrastul literar i s-a părut atit de izbitor învățatului german, 
pentrucă-i reprezentativ al unei vieți reale; nouă, starea reală însăși 
nu ni se pare izbitore; și avem adeseori bunăvoința să ne clasilicăm în 
rindul țărilor apusene, mai cu seamă pentrucă putem îmbrăca pe flăcăii 
noştri în uniforme noi de ordonanță şi de soldaţi; tările din apus însă 
care ne trimet aceste uniforme, se uită curios la noi, cînd ne înumără 
inalfabeţii, constată mizeria ţăranului şi „extravaganța proverbială“ a 
marilor noștri proprietari. 


Diverse. 
Pai 


4 Există o gazetă sâptăminală, întemeiată de marele Haret şi în- 
titulat „Liga Deşteptarea“. Ea este organul ligii cu aceiaşi nume, inte- 
meiată tot de Spiru Haret. Scopul ligii şi programul gazetei este deş- 
teptarea şi ridicarea țărănimii, cu alte cuvinte acea acţiune socială, care 
trebue să primeze pe toate celelalte. 

„Liga Deşteptarea” este cunoscută şi imbrățişată de marea majo- 
titate a intelectualilor satelor şi de o bună parte din masa conştientă 
orășenească. Şi dorim ca liga să cuprindă toată suflarea democrată, iar 
gazeta ei să se răspindească in toate unghiurile ţării. 

Un lucru este semnilicativ. Această mişcare şi acest ziar sint ig- 
norate de mai toate gazetele, care formează deliciul catenelelur noastre. 
Se vede că mişcarea aceasta nu convine nici oamenilor regimului actual, 
nici celor ai „socielăţii viiloare», Se vede că toţi aceştia şi-au pus nă- 
dejdea numai în patriotismul şi virtutea bravei noastre orăşănimi, 

Totuşi gazetele bucureştene cunosc ziarul acesta popular, căci a- 
tunci cind vreau să „prindă” cu ceva pe vreun colaborator al „Ligei 
Deşteptarea“, nu simt nici-o aversiune să scrie numele acestui gazete, 

„subversivă* desigur pentru unii, „teacţionară” pentru alţii. 

Sintem foarte occidentali în comparaţie cu balcanicele popoare pe 
care le despreţuim. 

+, Fiaubert pornogral,—aceasta este ultima descoperire a criticii 
estetice romine. Un ziar a fost condamnat pentrucă a atentat Ja bunele 
moravuri printro gravură. Directorul ziarului a susținut că gravura sa 
este o operă de artă şi că această condamnare nu-l înjoseşte, ba din con- 
tra Îl onorează, căci aşa a păţit şi Flaubert. (Cine a cetit dezbaterile 
procesulai lui Flaubert, tipărite la stirşitul romanului Madame Bovary, 


270 VIAŢA ROMINEASCA 


ediția Charpentier, cunoaşte chestia : Flaubert dat in judecată în vremea 
despotismului lui Napoleon al ll-lea, pentru nişte pagini din romanul 
său, afost achitat de tribunal). 

Un estetician duşman al ziarului cu gravura „artistică ia apăra- 
rea lui Flaubert, pe considerajia că romancierul francez a lost un mare 
talept, căruia i se pot erta citeva pagini pornografice. 

Aşa dar, după ambii campioni, povestirea amorurilor Emmei Bo- 
vary şi gravura condamnată fac parle din acelaşi gen... 

Pentru gravura cu pricina a fost condamnat ca „girant“, un prc- 
“detar oarecare, Unii s'au indignat de această substituire. Indignart ne- 
justificată. Un proletar e o valoare minimă In lupta unui partid pen- 
tru revendicările mari, şi vremelnica lui absenţă din armata luptătorilor 
nu aduce o pagubă simțită în mişcare. Nu tot aşae şi cazul unui con- 
ducător. Conducătorul scos din luptă o vreme oarecare, însamnă o pier- 
dere reală pentru acțiunea de revendicare a cerințelor proletariatului, Și 
e util pentru cauză ca el să rămină liber şi să intre altul în închisoare. 
Vă aduceţi aminte cum în Taifun crima şi-o ia asupră-şi un simplu 
membru al coloniei japoneze, căci Tokeramo are de făcut lucruri mari 
pentru cauza cea slintă, 


+", Insfirşit unele ziare au început să se desmetecească şi deci să 
înjure pe Spiru C. Haret. Nol am spus-o în No, trecut: ne displace 
> ipocrizia cu care duşmanii lul Haret, lau judecat in ziua morții sale. 
Nouă ne-ar fi plăcut să fie sinceri. Ne-ar fi plăcut de pildă, ca aceia 
care lau amenințat cu inchisoarea — fiindcă incă nu-şi puseseră planul 
în lucrare, să se folosească de ultimul moment, și să tocmească o bandă 
de „cetăţeni“, care să năvălească asupra carului funebru, De ce nu? 
Dar să revenim: gazetele au inceput să-şi rela libertatea de „cri- 
tică“. Una, din cele care Tau insultat mai mult Innainte de moarte, 
descopere că Haret în ultimii ani se siricase—inlrase in afacerile colec- 
liviste sau, cum se zice mai ironic, patriotice, Nu-l vorbă, se găseşie 
o cauză : influența şefului partidului din care făcea parle Haret, Ar fi 
cam aşa : Cit timp a fost şei d. Sturdza, Haret n'a făcut parte din nici 
o ciladelă colectivistă, pentrucă exemplul şefului îl oprea. După ce d. 
Sturdza s'a dus, Haret s'a stricat, după exemplul noului şei! (Haret, la 
vrista de 60 de ani se strică prin contagiune...). Dar asta e numai aşa 
o vorbă, căci d. Sturdza a lost director al unuia din acele oribile aşeză- 
minte colectiviste, al „Credilului rural“, pe cind şeful de mai apoi al 
lui Haret nu are nici-o însărcinare de acest fel. Ar fi fost mult mai fa- 
vorabilă pentru acea gazetă o altă ipoteză: că Haret, rezistind o viaţă 
întreagă exemplului partidului său, a sucombat ispitei la 60 de ani... 
ŞI fiindcă a venit vorba de d. Sturdza, ne vom permite să cădem 
puţin în politică. Acest em mare în toată puterea cuvintului, a lost, 
-după lon Brătianu, bărbatul politic cel mai insultat şi mai calomniat din 
„această țară, „Roade ruble“, „trădător de țară“, nau fost din însușirile 


MISCELLANEA zi 
lui cele mal rele. Acum 14 ania fost alungat cu bolovani dela pu- 
tere. Și nu credem să fie vre-o crimă, vre-o mirşăvie din cite pot 
—la ideal !—să comită oamenii politici, pe care, după adversarii săi, d. 
Sturdza să n'o fi făcut, Și acum, cind a împlinit 80 de ani şi cind na 
mai face politică, aceiaşi adversari îi tămiiază cu o lipsă de demnitate 
şi de pudoare, care te inmărmureşte. În loc să-l înjure, cum au făcut 
40 de ani, ori în loc sătacă prudent, se dau întrun spectacol, care ar fi 
hazliu, dacă n'ar îl respingător. 

Şi cînd te mal gindeşti că pricina acestor eluziuni lirice este do- 
rinţa de a insulta pe urmaşii politici ai d-lui Sturdza! Pentru a insulta 
chiar pe Spiru Haret, care, după dinşii, se apucase innaintea morţii de 
gheşeituri | 


«te Reclama e sufletul comerțului în comeri, şi destătarea mizan- 
tropilor în literatură. Ştiţi d-voastră că, Insfirşit, sărind peste o mulţime 
de genuri literare, am ajuns să creăm epopeia filozofică a vremurilor 
moderne? La aurora filozofiei şi ştiinţei moderne onoarea acessta a 
avut-o Germania: Faust al lui Goethe, După o sută de ani, după un 
drum destul de lung parcurs de acea filozofie și știință, la a căror apa- 
riție asistase Goethe, onoarea de a face a doua sinteză a cugetării ome- 
meşii i-a revenit țărişoarii noastre, E vorba de Faustul d-lui Victor 
Eftimiu. 

Cu toate acestea părerile sînt impârțite. O parte din critică susļine 
că intreg „Cucoşul negru“ e Faust. O alta susține că în „Cucoş* sint 
două opere: Un Faust în două acte ale piesei, iar în celelalte o altă 
operă ; iar Faust-ul din cele două acte are deosebiri de cel al lui Goethe. 
{Nici nu se putea altiel, tinind seamă de deosebirea de epocă, de tem- 
peramentul scriitorilor, Goethe şi d. Eftimiu, etc.). 

Şi cind te gindeşti că Goethe, greoiu, ca orice german, a scris 
in cincizeci de ani numai actele II şi Ili ale d-iul Eftimiu... 

s*, — Flăminzi! La Flăminzi atmosfera e încărcată de electricitate. 
Flăminzii e un sat, care-şi poartă pe drept numele. Ş apoi de-acolo a pornit 
şi semnalul în 1997, D. lorga a cerut acte in Cameră pentru o in- 
terpelare, şi bine a făcut. 

— Un învăţător ne-a făcut cunoscut că printre țărani domneşte, în 
aceste momente serioase, o stare sufletească foarte gravă, dar foarte ex- 
plicabilă. Sa răspuns, de un junimistoid, că ţăranii nu sint recu- 
noscători țării „care-i hrăneşte“. Indiferent dacă țara hrăneşte pe ţărani, 
ori țăranii pe ţară—dar faptul există—şi e grav, Şi faptule mai gene- 
ral decit se crede. 

— Sus, în virful piramidei sociale nelnțelegeri mari : Cine va con- 
duce la... glorie această țară ? Cutare partid ? Cutare fracțiune ? Cutare 
şef? Duşmanul e la porţile cetăţii. Comandirii se luptă dela întăitate, 

E grav, » grav de tot. Dumnezeu, cind vrea să piardă pe cineva, 
îi ia mai întăiu minţile. Să fie cazul nostru? 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


Avem un ideal, fie şi îndepărtat: unirea tuturor Rominilor. De ce 
n'am începe de unde e mai uşor? Unirea celor un milion de orăşeni 
cu cele şase milioane de țărani? De ce nu am incorpora definitiv țara 
celor şase milioane în statul romin, punind-o subt regimul comun, cum 
am tăcut cu Dobrogea? 

„„Divagaţii de poporanist! 

sfe S. S. R. va avea de dat o sentință întrun proces dintre ad- 
ministrația unui teatru şi administraţia unei reviste—pentrucă ambii ad- 
ministratori sint scriitori din S. S. R. 

lată un prilej de invidie, pentru noi. Avem şi noi librari, care se 
fac surzi la cererile noastre foarte legitime, ȘI nu ştim ce să mal facem 
cu ci, 

Dar dacă librarul Zelig Schor şi administratorul nostru ar fi mem- 
bri in S. S. Rọ, ori măcar ai Academiei Romine !.. L'am vedea noi pe 
Zelig Schor ! 

.*, Un cunoscut al nostru ne atrage atenţia asupra stării sufleteşti, 
din acest moment, a țărănimii din munţii Moldovei. Din lungul şi du- 
rerosul şir de mizerii, aceia care frapează mai muit prin absurditatea 
paradoxală a împrejurărilor, e că țăranii dela munte stau în pădure şi 
iama mor de frig. Işi imaginează cineva ce trebue să se petreacă in 
suiletul ţăranilor? „Codrul frate cu Rominul“. Şi țăranul care stringe 
găteje în „codru“ e bătut de jandarm. 

Codrii au fost ai ţăranului, La 1864 H s-a luat dreptul la pădure. 
Legea prevedea ca să fie despăgubiţi. Legea nu s-a aplicat. In senti- 
mentul ţăranului pădurea e încă tot a lui. Şi casa lui e sub streşina co- 
drului, a codrului care se'ntinde din dosul casei lui până dincolo in Ar- 
deal—şi el n'are lemne. Care poate fi efectul sufletesc proporționat aces- 
tei cauze? 

Eminescu a greşit cind a zis „sărac in ţară sătacă.* Acela de ca- 
re a vorbit marele poet e sărac în ţară bogată. 

„*, „Arta nouă“ cucereşte ca ori nu literatura rominească ? Pro- 
blema se vede că este foarte incurcată, dacă n'o poate rezolvi nici chiar un 
partizan al acestei „arte“. 

intrun articol, în care face bilanţul „literaturii din 1912*, autorul 
începe cu o constatare, care e o concluzie : „A fost un an sărac în sur- 
prize“. Şi, mai încolo, cetim, din ce în ce mai nedumeriţi, constatări 
ca acestea : „cercul literar al Vieţii nouă a stăpinit atmosfera artistică a 
acestui an”; „stmosiera artistică a anului a fost aproape excluziv stă- 
pinită de noile tendinţi* ; „Maica cea tînără a d-lui Emil Isac... n'a prea 
plăcut publicului: dar ea s-a jucat—şi asta e mult" (sînt modeşti |): „Po- 
emele în proză ale lui Baudelaire (traduse de d. Stamatiad) au fost.. 
un focar de cultivare a gustului pentru noua înlelegere a artei“ ; „Două 
reviste de popularizare şi de propagandă, cu aceleaşi tendinţi, au putut 
trăi aproape trei luni: insula şi Farul, care n'au lăsat decit regrete în 


MISCELLANEA 278 


urma dispariției lor. Au fost, fără îndoială, unele din cele mal bune 
publicaţii din cite s'au tipărit la noi”; „Citeva volume noi au ilustrat 
cu succes biruința noului curent*; „Cruceanu... a dat Cetatea zorilor, 
modelul cel mai complect al adevăratei poezii simboliste”; „Maestrul 
insuşi—d. Macedonski—a venit în țară să îngrijească singur de tipărirea 
Florilor Sacre“; „Davidescu... apreciata schiţă Zina Lacului” ; „Manit, 
plin de talent şi de neaslimpär, se ceartă şi azi cu surprinderea şi ad- 
mirația publicului, cucerit şi Ingrozit de noutatea ironică, frivolă şi bles- 
temată a Figurilor de ceară”; „Vestitor şi posomorit ca o amenințare, 
Simbolul cîtorva tineri, care au şi concursul celor consacraţi...” „aştep- 
tatul volum al d-lui Densuşianu, şeful... acele inchegări de gind în lu- 
mea unei alte priviri sufleteşti"; „Tripticul dramatic al d-lul Păltănea şi 
Visări păgine de lon Pilat se adaogă şi ele cu cinste la activitatea reală 
a literaturii care a stăpinit anul trecut, 

Apoi dacă e aşa, ce insamaă declaraţia dela începutul articolului 
că : 1912 „a fost un an sărac în surprize" ? Un curent nou, un potop 
de reviste neintrecule, o avalanşă de volume admirabile—şi „an sărac 
in surprize“ ? Sau cum se mal exprimă autorul: „Acciaşi lipsă de en- 
tuziasm şi aceiaşi suficiență monotonă în vechile deprinderi şi cre- 
dinţi estetice“ ? E extraordinar ! 

in nici o epocă a literaturii romineşti n'au apărut atitea talente 
cite ne Ingiră autorul pentru singurul an 1912, — ba poate chiar nici în 
toate epocile la o laltă, —şi, totuși, anul 1912 a fost „sărac“, „monoton“. 
S'a mai văzut vreodată o astfel de concluzie trasă din astfel de premise ? 

ŞI, totuși, in articolul acesta nu este nici o aberaţie. In subconş- 
tientul autorului s'a petrecut un proces foarte logic. 

Autorul mai combate în articolul sâu „căderea definitivă a naţio- 
nalismului în ultima lui fază care este poporanismul”. (Hai să zicem 
că poporanismul e o fază a naționalismului; că poporanismul e şcoală 
literară; că poporanismul a „căzut”). D-nealui mai constată că „litera- 
tura vechilor norme... Sadoveanu... Caton Teodorianu, Pora (!), Sandu- 
Aldea „n'a adus nici o surpriză”. (Autorul uită pe Brătescu, pe Pâlrăş- 
canu şi pe alţii). 

Aşa dar, literatura „vechilor norme“ na adus „nici o surpriză”, 
Apoi atunci am înțeles pentru ce 1912 „a tost un an sărac În sur- 
prize“. A fost sărac în surprize, pentrucă „normele vechi“ — ele — au 
iost sărace in surprize, — pentrucă, chiar incontra teoriilor sale, şi pen- 
tru autorul articolului adevărata literatură serioasă e tot acea a „norme- 
lor vechi“, şi in caracterizarea mişcării literare nici pentru el nu contea- 
ză decit aceste vechi „norme“. 

Au mai păţit-o şi alţii aşa. D. Lovinescu cita ca „intelectuali“ 
vre-o 5—6 scriitori, dar declara că literatura noastră e intro tază nein- 
telectualistă, pentrucă... găsea că „d. Sadoveanu nu e intelectualist, re- 
ducind toată literatura la d. Sadoveanu. Atunci am scris o notiţă, pe 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


< 
care am intitulat-o: Apoteoza d-lui Sadoveanu—de cãtră d. Lovinescu. 
Notiţa de faţă am putea s'o intitulăm: Apoteoza „normelor vechi"... 

Poate am fi datori, față cu cetitorii noştri, să le spunem cine sint 
scriitorii „noi de care vorbeşte autorul nostru, dar nu avem vreme 
acuma, 
Cineva ar putea spune: Ce atita importanţă unui foileton de ziat ? 

Am răspunde : Fiindcă din acest foileton reese o întreagă psicologie... 

Æ, Vorbeam mai dăunăzi cu'n stiip ai societății, cu unul din 
„elită*, dar prin adopţiune şi mimetism. 

ideatul lui: unirea tuturor Rominilor. „Aceasta să île lozinca noas- 
tā. Gieneraţiile nouă să fie crescute în această idee”. 

Convorbirea continua. Bărbatul Infiat de elitä condamna mişcarea 
de emanicipare a satelor, ca „subveisivă“. Condamna acţiunea Rominilor 
ardeleni pentru votul universal, „reformă socialistă“. Condamna tinerimea 
basarabeană, ca contagiată de „revoluţionalismul rusesc“... Și dorea me- 
reu unirea tuturor Rominilor, alipirea la Regat a tuturor acelor elemente 
subversive... Omul avea cincisprezece compartimente in creer, fără nici 
o comunicație intre ele—separate prin cartilage impermeabile. 


Dela redacţie. 


+ Mai mulţi cetitori îşi arată nedumerirea că pubiicăm articole de 
d. Radu Rosetti, căruia uneori îi aducem şi elogii,——lar pe de altă parte 
îi disprețuim... versurile. 

Ținem să lămurim pe cetitorii noștri, 

E vorba de dol oameni, cu numele asămănătcare. 

Unul, d. Radu Rosetti, marele istoric al proprietăţii, autorul ops- 
telor Pămintul, sătenii şi stăpinii In Moldova şi Pentru ce sau râs- 
culat țăranii, şi care ne face onoarea să colaboreze la „V. R.*; şi altul 
d. Radu D. Rosetti, versificator din Bucureşti, căruia nu-i facem această 
onoare. 

* Cronica teatrală din Bucureşti, sosindu-ne prea tirziu, vom pu- 
blica-o în No. viitor, 


P. Nicanor & Co. 


A WE L 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Românești“ 


i 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret impune laşului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica in acest oraș un monument demn 
de memoria lui. 

Facem apel la toți cetitorii şi prietenii noştri, care În cea mal 
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească iniţiativa luată de „Viaţa Romi- 
nească“, cu prinosul lor oricit de modest. 

Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicaţia 
specială: „pentru monumentul lui Haret" —administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare număr vom publica numele subseriitorilor. 


„Viața Romineasci” 


LEI H 

Suma din urmă 2396 05 
S, Haliţa, profesor, laşi 100 
Petru Bogdan, prof, univ. laşi 50 
|. lordan, prof. Galaţi 15 
D. Ardeleanu, magistrat, Bacău 2 
Th. Ardeleanu j R 3 
Natalia Vartic, tav. Botesti (Roman) 1 
Dim. Mihailescu, înv. Cleja, Bacău 10 
A. Vlahuţă 100 

Dr. Th. L Theodoru, med. spit, Mäāläesşti-Corbu 

(Falciu) 20 
Dr. |. Teudorescu, med. spit. Bicle (Mehedinţi) 20 
V. Bude, profesor, laşi 50 
C. Calciu, Sirbi, Tutova 10 


Tolali 2777 0S 


RECENZII 


Natalin Negru. Märturisenii. Edi- 
tura Reviste! „Flacăra“, Bucureşti, 

„Graiul a fost dut omului ea să-ţi 
ascundă cugetul*... In adevăr, utunei 
se iveste graiul in viața conștientă 
eind omul ştie să adauge la emoțiile 
reale pe cete inchipuite, iar culmes 
prefacerii realității în iluzie supremă e 
în literatară—in graiul poetic, Arta 
însă e un joc superior al sufletului o- 
menese, forma desăvirşită n unni in- 
stinet primitiv, iar origina lui a fost... 
„taetiea soeială* u femeii, mijlocul su- 
prem pentru u înduloșa, a induapleca, 
a place şi în cele din urmă n invinge 
pe învingătorul el—bărbatal. Această in- 
geniousă ipoteză a lui Remy de Gour- 
mond mă ademonoşie adese pe căile 
el, izvorăște ascuţită și irezistibilă din 
impresiile mele generale dapă citirea 
multora din operele literaturii feme- 
RIDE 

Mărturiseniilo d-nei N. Negru pot fi 
o soaptă în umbra unui confesional. 
Dar uşa confesionalului e larg des 
chisă spre un numaros publie ascultă- 
tor. Din umbra confesionalulai pt- 
blical intrezărește panglicuțe, horho- 
jele şi un puternice parfum de oroz se 
amestecă cu mirosul florilor de cimp 
din pasturalele volumului... 

Sentimentalisma! lanyoarea, zburdāl 
nicia artificială a unei daamne de sa- 
loa, care se şile privită și admirată, 
caprițiul, verăbdareu și răstăţul palpită 
3n fraza d-nei Negru, rind pe rind, cu 


frivolitatea şi gentileta unui uşor © 
vantuliu cu care autoarea ar „marga“ 
pe cititorul naiv, care dela o mărtu- 
risenie la alta ar aştopta spovedania 
făgăduiră. 

+ 

M. F. Chiriţescu. Gränicerwl. Edit 
Minerva. Bucureşti. 

In literatura noastră, cure e partea 
zilnică a unui recenzent de revistă, e 
deobiceia atita lincenzeală, un sentimen- 
talism atit de plingătur, atita lipsă de 
vingă și o usa sărăcie de viaţă, incit 
o carte en n ului M. Chiriţescu tue 
vivlent monotonia și sila eu care osin- 
ditul se tirăşte dela o pagină lu alta, 
ca să uree calvarul volumelor de cer- 
ectut. Hecenzentul piăcut surprins se 
trezeste la accentul onergie al poves- 
tirii, priveşte uimit și noinerezător chi- 
purile eroilor. eare deşi adeseori sint 
numai sehițule în citeva trăsături, se 
țin totuşi pe picioare şi întră în ueţi- 
une cu vizoara si bărbăţie, într'un ca- 
dro cu desemnal hotărit. lată în sfir- 
şit un scriitor pentru cure lumea re- 
alā există, caro a eşit dia limbul cg- 
nusiu ul lurvelor şi inchisoarea strimtă 
gi pustie u rului său lamentabil, 

Chiparite și priv oliştile d-lui M. Chiriţes- 
cu ne intăţișează o parte a ţării noastre, 
eu un colorat si n fizionomie bine caracte- 
rizată și puțin cunoseată, sint oameni şi 
priveliști din partea șesului de pe margi- 
nea Dunărei. Priveliştile sint zugră- 
vite In pete largi de lumină și umbră. 


.—— 


violentă, fără nuante și treceri, fără 
poezia tainei, în linii largi şi simple 
de o monotonie măreață și liniştită. 
In ele trăeșta o viaţă ce izbneneşto in 
fapte crude, pornite şi neasteptato— 
putere elementară ce rupe din cind în 
cind zăgazurile, ea și apela ce briz 
doază şesul, se revarsă iute, răstoarnă, 
tarbură și distruga totul în jurul ei, 
pentru a intra iar In bognşul obiş- 
nait, tot atit de simplu și de neagtep- 
tat precum a și ẹyi Omul însuși în 
mijlocul frii dela care-i vine şi răul 
şi binele în același revărsare năpras- 
nică să peinfrinată, este o ființă cu o 
viaţă sufletească redusă la citeva li- 
nii adine brăzdate, într'o veșnică oe 
lire spre luptă, eu atitudini simple, a- 
proupe instinctive, hotărit în dragoste 
ca și in ură, impulsiv și neinfrinat, O 
viață sulieteaseă zugrăvită in pete 
largi de umbră și lumină violent alā- 
tarate, ca si In privoliștile în care trà- 
eşte, care insă nu o lipsită nici de a- 
devăr nici de poezie. Patimile eroilor 
d-lui Chiriţeseu se revarsă abia în lu- 
mea sufletului, dar zgudno eu atitmai 
violent trupal oamenilor. Elo nu se 
tălmăcese în fraza si lungi ehibzuiri 
inemreate, ci so revarsă iute în ges 
tari scurte și expresive ale corpului 
intreg, în fapte violente și năprasnice, 
motivate de autor atit de just şi sigur 
incit ne dovedeste ce minunată intul- 
ție are despre firea acestor primitivi, 
Sint aceleaşi tipuri ca gi la d, Sandu 
Aldea, eu deosebire că d. Sundu Al- 
den nu le redea in echilibrul vieţii lor 
adevărate şi complecte, ci numai tn- 
tr'o singurà manifestare a vieții lor, 
exasperută pănă la monstruozitate gi 
ls crimă, nejustificată psichologiceste. 

In cela ce priveşte limba d-lui MI, 
Chiriţeseu, e de observat în primu li 
nie bogăţia vocabularului, Indrăzoenla 
figurilor şi coloritul violent al imagi- 
nilor. De multe ori insă cititorul e o- 
bosit de ingrămădirea ostentativă a 
cuvintelor nouă și neobișnuite, precum 


RECENZII 277 


şi de violentarea frszelor in elocta ce 
se viul a f voite, căutale, o afectaţie 
tare contrastează neplăcut cu natura- 
lul şi eumpătarea din alte bucăţi, Sint 
insă defecte de care autorul se va le- 
păda încetul cu încetul şi se poate ob- 
serva deosebirea și șlilairea acestor 
mici asperităţi in bacata Orînarii, eare 
e o îmcată de mare uvint literar și en 
multe calităţi, 
RES 
ti 

Bibtioteca Minervei, No. 125; Un 
pachet da scrisori de AL Dumas 
ful; No. 126-127: Cazacii de Tolstoi ; No, 
195: Romanul rogu de Catulle Men- 
des; No. 129: Suflete desndddjdurite 
de Maxim Gorki, 

Biblioteca Minervei înnalntează cum 
greu de o bucată do vreme, Nu știu: 
pricina să fe graba ca care a pornit 
la inceput ?—Micile biblioteci de popu- 
larizare, bine conduse, sint fourte fo- 
lositonro publicului celui numeros cure 
nu poate citi dendreptal opere de va- 
loare în limbi străine. Abhoteca Mi- 
mere, Biblioteca pentr toti şi alte- 
le mai mărunte an adus adeyārato ser- 
vicii în aceustă privință, împrăștiind 
cărticele pănă în cele mal umilita că- 
suța şi dozroltind gustul cititului, 

E udovărat însă că operele străine 
sint alese cam la intimplare, Se tipă- 
rege traduceri după cum se infăţisea- 
ză, dintr'o limbă, din alta, după gus- 
tul unuia și altuia care le traduce şi 
caută să le tipărească undeva. In pri- 
vința nasta Biblioteca pentru tofi mal 
ales merge pănă la absurd, Aici nu 
numai eñ nu-i control usupra alegerii, 
dar nu este control nici asupra tradu- 
cerii. Multe lucruri bune apar într'o 
limbă rominească ubsolut sălbatică. 

Intr'adevăr e greu să susţii la nol 
o bibliotecă de popularizare dacă nu 
faci toato aceste sacrificii: dacă nu 
romunți la un director pricoput și la 
traducători buni.—În privința asta se 
simte si în Biblioteca Minervei alege- 


278 VIAȚA RONINEASCA 


rea la întimplurea şi scăderea tradu- 
verilor. Totuşi această publicatie stă 
pe un nivel mai ridicat decit bibliote- 
ca domnalui Alcalay, ṣi cineva poata 
găsi în sumaralei opere de adovărată 
valoare, Observăm pe lingă aceasta, la 
răstimpuri regulate, traduceri din ști- 
ințele vulgarizate şi chiar lucrări ro- 
minesti de stiință pentru marea multi- 
me: așa cărticele de astrono- 
mie, de medicină, de filozofie, de po- 
mologie practică chiar. Dacă na ne in- 
selăm, asemenea lucruri apar tot laze- 
ce numere, 

Asupra traducerilor de mai sus n'am 
aven multe de spus. Cai ce le-un tri- 
dus nn sint niște artisti, nişte seriitari, 
cum s'ar căilou să fie—totuşi sau si- 
lit să facă Imerăci conştiincioase. Ca- 
zarii, trumosul roman al lui Tolstoi, s'a 
bucurat, am putea spune, chiar de-o tra- 
ducere ună, 

+ 

Matilde Serao, Adio iubire, tra- 
ducere de d. lonescu-Morel, 

Paslonatal roman al scriitoarei itali- 
eno ar morita o recenzie în revista 
noastră; asupra Matildei Serao însă s'a 
seris tn această publicație un stadiu. 
Ş'apoi alei ar urma să vorbim mai 
mult de traducerea d-lui loneseu-Mo- 
rel. Traducerea aceasta însă e departe 
de a Á o operă de serlitor, „Nemişea- 
tă, sabt plapoma albă daepă pat..* xi- 
ce intr'an loe d. Morel. In altă parte: 
„lar în casă se făcea din co în ce mai 
frig: Ana însă nu-l simțen..“ Apoi: 
„însemndtatea acestei mari hotăriri Ji 
amauţiră și-l ținea nomişeaţi”, Și iarăşi: 
„Ana seobori scara cure după terasă da 
în bucătărie“. Altu: „Copila care fage 
din casa color ai săi—“. In altă parte 
d. Morel zice: „Uentilomul conruptat* 
și te descurajează cu desăvirşirr.—Nu 
cumva d, loneseu-Morel va fi crezind 
că amănuntele acestea, care ia urmă 
ulcătuese un st”! curat și limbă romi- 
neaseă, pot fi privite aici, şi citite cu 
dispreţ, de domnia-sa ?—Nu cumva şi 


seriitorul acesta va privi en ironiespre 
cei care se încurcă de aceste amănuii- 
te ?—Alteeva nu putem totuşi să jude- 
căm, pentrucă opera, în intregimea 
ei, este a italioncei Matilda Sorao. 
F. 
>» . + 

D. Russo, Flenizuul în Rominia. 
Epoca bizantini şi fanariotă. Butu- 
resti, Gub!-Rasidescu, 1912, 1 broş. în 
S de 7N pag. fără pret. 

„Limba atică, devenind o limbă u- 
niversală prin cuceririle lul Alexandru 
cel Mare, ṣi fiind în dcobste întrebu- 
ințată în tot Orientul, i dat naștere la 
limba eleniatică sañ %otvÝ... În acens- 
tă limbă obştesscăà. mal simplă și mai 
clară decit eta atică, sa seris litera- 
tura elenistică şi Noul Testament... Din 
limba obşteaseă s-a născut limba me- 
die, în care s-a seris literatura greacă 
cu incepere dela al IV pănă la al XI- 
lea sañ XIV-lea secol p. Chr. (epoca 
bizantina), Acoastă limbă, care în mo- 
numentele mai vechi nu se deosebește 
decit foarte puţin de limba greucă în 
doobyte întrebuințată în epoen nlexun- 
drină, simplilicindu-se și devenind mai 
clară şi analitică, a dat nastere limbii 
grecesti moderne, caro se ivește deja 
în al XI-lea secol şi se precizează Vine 
de la al XIV-lea incoace”. 

'Trecerile dola o perioadă lu alta a 
limbii greceşti s-añ făcut firește treptat. 

Importanța extraordinară a literatu- 
rii atice a fascinat şi fascinează şi pă- 
pă astăzi pe epigoni în aşa mod, încit, 
disprețuind limba populară, seriitorii 
nu aprobă decit limba eapodoperilor 
greceşti şi se opun din răsputeri la 
orice inovaţii populare. Această boulă, 
numită aticizmu, şi care a dovenil așa 
de fatală dezvoltării limbii grecești, s-a 
manifestat incă din primul secol a. Chr. 
şi primul ei reprezontuut este rotorul 
Dionisie din Alicarnas. 

Aticismul a provocat diglosiea, care 
face ca țăranul grec să nu poată im- 
elege pe tirgovăţul instruit. 


RECENZII 274 


L ame 


Limba greacă modernă literară se 
numeste lathareriaa (pură, aleasă), 

Cercetători ai secolului XIX-lea aū 
pus în deplină lumină importanța eul- 
tarii bizantine. 

literatura bizantină are o vuloure 
estetică, dar mat alex unu istorică : „In 
mveastă litoratură se află Ansiole Eu- 
rope şi Asiei timp do un milenia, serisa 
de seriitori, printre care găsim, alături 
de clerici şi învățați. și oameni care, 
grație situaţiei lor, cunoaşteni toate 
enlisele politicii sui o comlureaă elin 
persoană 

Cele mul vechi stiri despre trecutul 
poporului daco- şi mavedo-romin se 
datorese serlitorilor bizantini. 

Bizanțul mat are însemnătate fiindcă 
dola el s-a răspindit civilizația și ereş- 
țintamul în tot Orientul și, prin luptele 
saie milenare in contra barbarilor, n 
salvat omenireu, 

Bizantinistica are o Insemnătate deo- 
sobită pentru istoria culturii romine, 
In atlevăr ţările romine aŭ stat supt 
influența greacă timp de mai multe 
secole şi añ primit dela Bizanj cuvinte, 
obiceiuri, erodinţi, instituții, ete. Ada- 
seori această influență sa exercitat 
prin întermediu slav. 

Apot din grecește s-aŭ tradus iu ro- 
mineşte, într-o măsură mal mare ori 
mai mică, o sumă de cărți literareori 
populare (luvăţăturile lui Pseulu-Nea- 
goe, Cuvintul lut Toader Dascalul, Is- 
toria Poamelor de A. Pann, Cronogru- 
fo, Cronica lui Macarie, Cronica lwi 
Asurio, ete Codex Dimonie seris în 
«dial, mr.) 

Lesăturile între Romini şi Bizantini 
datează cu mult inainte de 1453. Ast- 
fel, cind la 1359 s-a intemeiat mitro- 
polia Ungro-Vlahiei, primul arhiereu 
care a ocupat scaunul mitropolitan a 
fost un tree. 

Patriarhul din Constantinopole inter- 
sine. încă din 1320, îm afacerile mi- 
tropoliei Moldovei, trimeţind arhierei 
care să ocupe seaunul mitropolitan 


(fără succes, căci la 1401 patriarhla 
recunoaşte pe Tosif ca mitropolit al 
Moldovei). 

Imchinarea mânăstirilor incepe lease- 
menet insinte de 1455, și primul ear 
pare a fi din 1391. 

Eraii şi Romini care se duceniăi în 
Bizanţ, Astfel, unul din fii Ini Mireea 
cel Hătrin se alta la curtea impăratu- 
lul bizantin Toan VITI (1425—1418) ea 
ofiter, in societatea unor tineri valahi, 
destoinict In minuirea armelor, În se 
colul XV-lea veneaă in țările romine 
Greci, care, punindwse în serviciul 
Domnilor, sa imbogăţeali, 

Infimenţa greacă în tările romine 
devine mal simțitoare după distruge- 
rea imperiului bizantin. 

In adevăr, nu mult după 1453 Gro" 
cil se pun în sorviciul 'Tureilor şi a 
jung să aibă o influenţă hotăritoare în 
numirea Domnilor în țările romine, Pe 
de altă parte, ceva mai tirziñ, o sumă 
de Greet culți se refugiază lu princi- 
pate. 

Curentul grecese ereşte în principate 
tn secolul XVII, cind Grecii se in- 
mulțese şi se încuserese cu familiile 
hoeresti romine, pi culminează în sec. 
XVIII-lea (epoca fanariotă). 

Odată cu meeste cunostinți limbii 
greceşti să lățeşte foarte mult intre 
Romin Un renumit elonist a fost 
spătarul Milescu (1635—1714); un cu- 
noscător subtil al limbii grecesti a fost 
Constantin Cantacuzino Stolnicul, unul 
din traducătorii Biblie! dela 1655. 

Autorul arată mal departe inflnenta 
greacă in eronogrile, literatura po- 
pulară serisă, ceremonialul curţii, artă, 
institaţii, legislaţie. 

Cartea este scrisă cu orwdijin cea 
mai sigură și cuprinde vederile colo 
mal judicioase. 

a 
D. Russo. Filologia greacă medie pi 
„ modernă la Universitatea din] Bucu 
veşti. București, Găbl-Rasidescu, 1913, 
1 broş. în 8° de 9 pag, fără preot. 


280 VIAȚA ROMIXEASCA 


Importanța bizantiniaticii pentru Ro- 
mini a fost pusă in relief cu toată vi- 
goarea de câtră autor in lucrarea pre- 
cedentă, De aecastă importanță s-a 
eonvins și lumea oficială dela noi, și 
anul trecut Universitatea din Bucs- 
reşti a cerut ministerului de instruc- 
ţia crearea unel catedre da studii bi- 
zontine. 

Ju broşura de laţă D-n R, arată că 
acest titlu este nepotrivit, singurul titla 
potrivit fiind filologia greacă medie şi 
moderni, 

No unim în totul cu vederile auto- 
ralul şi dorim ca D-n R., care este nn 
numai cel mal do sumă bizantinist ul 
nostru, dar şi un învățat distins care 
face onoare ştiinţii romine, să obţie 
toate succesele pe care le merită, 

a 


lon Boceanu. Glosar de cuvinte din 
judejul Mehedinţi. Bucuresti, Acade- 
mia Romină, 1913, 1 broş. în 4'de 25 
pag. proțul 30 bani. 

Primim cu un vii interes aparitia 
oricărui noñ glosar. Autorul are mo- 
ritul de a f oxplicat cuvintele In mod 
inteligibil și de a fi notat accentul pe 
cuvinte acolo unde era necesar, deși 
nu totdeauna. (Cum se uecentuează 
de pildă cuvintul cråpet 7), 

in cursul lecturii miam notat o su- 
mă de etimologii. lută citeva: 

Calaiie *mabula'-ture, kadilil *ju- 
dicature, narrondissemant”, 

Canap 'ştoară'<turt, Anab. 

Câpiciii ‘partea triului ce se pune în 
capul ealulu” cap, de unde și mold. 
cãpefulå. 

Cirip “făină cu apă pentra lipit hir- 
tin saù căptugală la căciuli <ture. 
Čiriş ‘colle, colle-forta; sorte de påte 
employe comme colle’. 

Ceata “malțime de lueruri cuprinse 
intr-un anumit spatio” bule. eat 
‘engo’, klcatka tengo ; grille; grillage’, 

Duvar 'zid’ ture. durar, 

Floran 'nogru și alb, despre cine 
< flor imr.) ‘alb, despre capre” =ngr- 


apos ‘alb, despre capre şi of (G. 
Meyer, Ngr. St- HI 70). 

Gäloesc ‘mingii, dezmierd, alint' 
bule. galia. 

Glidjdor 'rod' bule. gloddia. 

Gorneagu ‘vintul dela vest —bulg, 
gorneak, 

Hici ‘delov <ture. kič- 

Jigmiţi 'magarie' <bulg. Zitnița. 

Năpoiniţă “adalmaş <bulg. napora- 
mam ‘donner à boire, fairè boire, part. 
tr. na là 
Ohmicese ‘agl promite, a-și da cu- 
vintul! bulz, obričam. 

Opór “împotrivire, opunare' <bulg. 
opora ‘appui, support. 

Pámet ‘minte, cap' < balg. pamet 
mémoire, souvenir’. 

Pastă "grămadă de fin de un cur 
<bulg, plast ‘eouche, lit, plastia 
mouler, mettre le foin en tas, ra- 
masser les andains’, 

Plăwdese ‘n spune verzi și uscate, 
u nu-și da samă dece vorbeste —bulg. 
palav ‘vif, pétulant, folâtre". 

Róvind “groapă, adineătară” << bulg- 
rov "fosa", 

Biog ‘hotar între mogi? imlg. slog 
thotar’, 

Strigheajà ‘lapte închegat —hul. 
strigăt, 

Top ‘pechet! <turc, top ‘tout ce qui 
est de forme ronde, boule, globe, balle’. 

Virfării, ‘virfari de creng? <bnlg. 
erhari ‘broutilles, ramillos, bran- 
thaago', 

+ 

De. G. Pascu. Sufiwele maceilo si 
megleno-romîne de arigind neopren. 
Bucuresti, Academia Romină, 1915, 1 
brog. în 4* de 54 pag, pretul 40 bani, 

Sufizele macedo- şi meglèeno-romtne 
de origină neogreacă sint: Subatanti- 
vale (achi, radă, -ane, -arjio, -ată, 
J, <cată, «iati, jazmă, «tele, it, -ie 
-i0t, «ir, <ise, drâ, dñ, -temă, Ariñ, 
„ateu, -oplu, »så, —uli, ură), Adiocti- 


RECENZII 251 


vale (-alic, -an, -at, -înr, area, Arei 
-îe, =Σ, men, -uë, utos), Substantivale- 
Adioctivale (-ar, -ific), Verbalo (fps, 
tis, «is, -us), Adverbiale (-d, +a). Afară 
de 6, deja cunoscute (achi, -arlă, -ie, 
-izmâ, -men, -8ă), tonte celelalte l6 
sint studinte de mine aici pentru prima 
dară, Brosura cnprinde apol nume- 
ronse ctimologii nofiă neogrece, pre- 
cum și citeva albaneze, italiene turcești 
şi bulgare. 


6. P, 


ate 


Analele academici imperiale ruseşti, 
sectia limbii și literaturii rusești, Tom 
SA. St. Petersburg, 1910. 


Volumul acesta cuprinde trei părți, 
fiecure parte formind ette un studiu 
deosebit. Partea l-a cuprinde o eon- 
tinuare a luerării; Material pentru 
studiul praiurilor bieloruse de E. H. 
Kaeskil. E interesantă pentru noi listu 
de cuvinte dialectale bielorusa culese 
in guvernămintul Moghilev, «districtul 
Hogacev, vare pot servi cu material 
do eomparare in cercetări de etimolo- 
gii (pg. 8—15). 


Partea M-i o formează lucrarea pre- 
miută de aentiemia rusă: Influențele 
apusene în limba rusă din epoca lui 
Petru cal Aare de N. A. Smirnov. Au- 
torul ne spane că introducerea furme- 
lor civilizației apusene în vremea ma- 
reli impăruat a provocat un imprus 

mut considerabil de elemento de limbă. 
Primele clemente apusene insă, veni- 
seră încă în secolul al XVil-lea prin 
influenţa culturii polone ṣi acestea au 
format tiparul după care sau turnat 
în veacul următor neologismele apu- 
sene., Asn că elementele apusene Éran- 
| coze, germane ori latine sermanizate) 
au parcurs un drum indirect spre Ru- 
sia, trecind printr'un media polonez. 
"Mare parte insă din aceste elemente au 
fost introduse și direct dela Pruneeji 


şi, mai ales dela Olandeji şi Germani. 
Studia! e incheiat printr'un vocabular 
bogat „e cuvinte apusene din limba 
rusă a diferitelor texte din epoca lui 
Petru cel Mara (pg. 27- 960} Această 
lnerare aro o importanță dublă pen- 
tru studiile privitoare lu limbu nons- 
trä; pentru problema necloyismeler 
la nsi și pentru influența noud ru- 
seasoð asupra limbii remîne, 


Partea Ilter o formează; Moterial 
şi carcetāri în domeniul filologici si 
arheologiei slave de Ă, 1, Sobolevskil, 
prefesor universitar la St. Petersburg, 
insemnat pentru cercetări importante 
în istoriu limbii ruse. Imerurea esto 
impărțită în f6 capitole, care cuprind 
diferite cercetări do monumente lite- 
rare vechi slavoneşii, importante pert- 
tru specialiști în materie de slavistică 
generală. Pe nol ne interesează des- 
proape numai următourele eapitole : 

Cap. XIV. Namirile toponimice și 
însemnătatea lor în etnografia rusens- 
că (pg. 224 și următ.). Autorul se o- 
cupă de numirile toponimice, care con- 
servă numele vreunul popor ourecaro 
străin de Ruși şi le imparte în două 
grupe: 

t) „Acele numiri, care in lutrogime 
ori aproape“ în intregime sint identice 
după sunete en numirile de popoare, 
şi care au forma ori a singnlurului {ea : 
Cuad’; Vor; Marin; Moseera; Korol- 
ka; Litva), ori a pluralului (ea Cadki ; 
Vesi; Goliadi; Prusi; Moseori; Lo- 
pari; Lial; Poliaki; Nlomesi ; Lattsip 
Acese numiri an două proveniente: 
u) Primii locuitori ai acelor localităţi 
su fost străini en numele de mmi sus; 
b} Primul colonist al unei astfel de to- 
eulităţi a fost un Rgs, dar n avut po- 
recla : Poliak, Momets ète. {=Leahul, 
Neamţul ete. Autoral dă mui multe 
exemple de astfel de numiri toponi- 
mice, 

2 „A doua groapă o formoază inna- 
inte de toate nunirile In ọwọ (mal rar 


‘222 VIAŢA RUMINEASCA 


ýt; —ora !)* şi cele în—osiha, care 
sint derivate din porecle personale de 
soiul lui Oudin Varinzko ; Liasko ete, 
De grupa a doua țin şi namirile de 
localităţi îin—ino (mai rar—in;— ina) 
de felul lui Meseerina, Korelino; Pe- 
rorine, lasino, Hozarina, Litrino, care 
numiri, spune autorul, provin din pres- 
eurtarea unor mai vechi In-—tnoro |V 
intervacalie cade adesea în limba rusă, 
Aceste numiri din urmă, autorul spune 
că trebue să le comparăm cu numele 
de familii ruseşti: Mescerin, Korelin, 
Kum tmin, Vesin, Bolhovitin, Morsa- 
nin, Incheiu rezamatul acestui espi- 
tol eu observațiile armătoare, Numele 
menţionat si subliniat de mine Iasino 
a derivat din numele poporului Tasi, 
menţionat. alături de Kasogi în cronica 
lui Nestor (od. Miklosich. Wien, 1860, 
Cap, XXXI pg. 357} lasi i Kascgi” 
(piara). Analog cu formarea acestui 
name în ruseste am putut avea în ro- 
mineşte un nume de familie * Jagul 
pl. agii, o etimologie probabilă u nu- 
melui orasului Japi, etimologie care a 
și fost propusă de Tomaschek. Acel 
* Jax putea fi ori un Romin de baştină 
eu această poreclă, ori poate un veo- 
etic, en atiția alţii, dintr'o parte oare- 
care a Rusiei, unde această poroelă 
avoa mul multă rațiune de a fi în uz 
Namele de familie rusesc Bolhovitin 
ne amintește de Holohuuţii, de care 
vorbeșta cronica lui Ipatie (după Ka- 
luzniacki). Acest nume trebne adăogat 
în cele ce voi da mai la vale (subt 
Cap XV No. 9). 

Cap. XV. Obsercðri asupra nume- 
lor proprii (pg; 228 şi urmāt). Subt 
No. Ts Numele proprii din hilinele *) 
velicoruse. 


1) Eu îmi explice segasta în felul ur- 
mător ; aceste numiri sint În mare parte 
izolări pe lingă cuvintul selo=sat, de 
genul neutra, şi doci orga să nibă su- 
pan pip 009 w enal neutru. 

Bilinele sint un fel balade la 
Roni moscoviți, 


Autorul se ocupă de numele propriu 
de persoană Dunai cu forma diminua- 
tivală Diuenila Cu această ocazie ne 
însiră o mulțime de numiri de loeali- 
tăi derivate din acest nume, atit la 
Ruşi cit şi la alți Slavi. Sobolevskii 
pune ucesi nume în legătură cu dis- 
lectul ruseste și polon dunai=—riu, pl- 
rău, la Mazuri dunai inseamnă o apă 
adizcă cu maluri înnalte, în alte părţi 
dunai înseamnă prăpastie. Degi 5o- 
bolovskii nu ne spune, eu socet că 
trebue să amintim faptul că Slavii nu- 
mese Dunărea—/Dunai și că radicalul 
Dun din acest nume trebue pus inle- 
pătură eu numele fluviului Don, ca 
Din din vechiul name al Nistrului 
Düniestr (Nestor ed. cit. cap. IX pg 
6 şi I f} și al Dniprulul Dinapr (Mik- 
losich, Lexicon palaeoslov.— gres. lat. p. 
185. In Nestor, ed. Miklosleh peste tot e 
scris Dnieper, însă în Index la traduco- 
rea lui L. Lêger, p. 2%, e dată și forma 
Düniepr), pecare Miklosich în Lexicon 
le traduce prin danastriz şi danapris. 

Sab No, § Sobolevskii se ocupă de 
numele propriu de familie și toponimie 
Hotien (pag. 240) pe cure îl derivă 
din verbul hotieti (=u dori, a voi, a 
polti ete.; pentru derivarea din verbe 
eL Zdan din Zdati=a opera, a aştepta) 
si inşiră mai multe numiri toponimice 
derivate din acest Hotien, adăogină : 
„Afară de aceasta noi ştim un oraş pe 
Daieprisie], care în documentele mol- 
doveneşti din sec. XV e numit Hotieni 
(colecția Vlanicki, pag. 55,75)". Lasă 
tă Sobolevskii comite un act de ne- 
wligenţă, cu care noi sintem deprinși, 
üe n pune Dniepr în loc de Dniestr, 
dar nici nu ne dă alte explicaţii nsu- 
pra costul Jotieni, caro pe noi ne 
interesează deapronpo, fiindcă e chiar 
vestitul nostra Motin. De acela să-mi 
fie mie permis să explic pe Hotin din 
acel vechiu Hotienš din docum, mold. 
din see. XV. Anume în jurul Hotinului 
au trăit și trăese pină azi Ruteni (Ma- 
loruşi), în limba cărora—id din limba 


RECENZII 


literară rusi è reñectat regulat prin i 
Ex: rus, liter, diód i=—moşi malorus 
did; rus. lit. bies malorus bis ete. 
Conform acestui fonomen In limba ma- 
lorosă Jeni a trebuit neapărat să 
dea Hotin. In mol anslog explie eu 
pe Nistru din v. rus. Däniesir mulorus 
miste ras, liter. Dniestr, şi pe Nipru 
din rus, liter. Dniepr malorus Dnipr. 
După eit stin, mn fenomen ea ncesta 
na există în limba noustră, de ex. pir 
să dea pir, fiér să dea fir. Sub No. 4 
Sobolevskii se penp de numele Ko 
sarin și de toate derivatele radicalului 
Kosar in numirile toponimice rusesti, 
eu care ocazio mal dă exemple ans- 
Inuge de mmiri toponimice si perso- 
nale din nume do popoare, far iu pag. 
H2 vise: „Compară numele din biline 
Zidovin şi Voll. Cel din urmă de nu 
va f esit cumva iin Volah: cel puţin 
in eronien lui Lavrentie avem volūhi, 
tohi=volohi, larnumele Vote | =Vlah j 
s's păstrat în netele din set. XV—XVII 
in familia Pula (pe lingă familiile 
Voosaninor, Volosinori şi In numirile 
de localităţi Valoara (zuborn. Kilnga ; 
Vladimir, trei în gub, Tver), Volo- 
hovseina (gub, Tver)“. La aceste Iro- 
lue să sdiogăm si pe Bolheritin, de 
rare am pomenit mai sus [la cap, XIV). 
Prezența acestor numiri de loeulităţin 
care conservă în ele numele mai vechi 
ale neamului nostru, în ținuturi aşa de 
depărtate de teritoriul ocupat de Ro- 
mini atit în trecut cit și În prezent, e 
cam cnrioasă, Totuşi dară vom consi- 
dora aceste numiri de localităţi deri- 
vate din numiri de persoane (după cum 
e și cel mai probabil), atanci explicaţia 
nu e asa da groa. După cum noi avem 
numele Oiudin, care conservă numole 
unui popor, eu care noi Rominii n'am 
venit nielodată în contact, tot astfel 
numele neamului nostru a putut fi dus 
ea poreclă pină în eentrul Rusiei eu- 
ropene şi cine ştie dacă nu și în Si- 
berla si Cancazia ehlar! 
Cap. XVI ipag. 123 și urm.) e inti- 


284 


tulat „din domeniul credințelor gi o- 
Diceñurilor” și în el autoral se ocupă 
de citova superstiții și obiceiuri prac- 
ticate de poporul rusesc. Studiul e in- 
teresunt pentru acei care ar studis 
obiceiurile şi superstiţiile noastre în 
legătură cu ale Slavilor. 
Tik 
ata 

Vasile Pirvan. Cetatea Timetum. 
O broșură de IL pg, ca figuri, ins- 
cripții si o hartā a Dobrogei romane. 
Edit Acad. Rom, Bucuresti, 1912, L. 5 

D. Pirvan identificà o cotate ro- 
mană, desgropată de d-sa lingă satul 
Pantolimozul-de-Sas (in mijlocul Do- 
brogei), cu cetatea Cimitvn, pomenită 
de Procopius printre cole rostnurute 
de lustinian in Seythiu minor (=Do- 
brogeaj. Se bazează pe faptul că Pro- 
copius înșiră cetăţile dela Sud la Nord 
in aşa ordine că nu poate fi aita care 
să eoineilă eu Ulmiton, decit aceasta, 
în drumul ce străbate Dobrogea dela 
S. Cyrilus ipe Dunăre, la Sud de 
Cernavodă și Axiopolis) spro Aegaessus 
(=— Tulcea), prin mijloc. Læ Pantoli- 
mon se "'nerueisează drumul costa 
S.—N. cu altele din curmezis, d. e. dela 
Carsium (—Hirgova) la Toni şi dela 
Capidava |=—Calachioi, lingă Dunăre, 
intre Cernavodă și Hirţova ; e © ve- 
che loenlitate ducică), lu Mistria (pe 
lagună cea mare). Locul este domi- 
nant; un podiş de 150 m. nălţime dea- 
supra mării Aici s'a găsit un altar 
ridient în 140 de cetățenii Romini și 
Bessi (Traci) din sata Ulimetum, lui 
Jupiter, prin primarul satului. 

Altă inscripție (tot din sec. II) arată 
că C., Iulius Quadratus, primar (=toei 
princeps) din satul Ulmetum, e în a- 
celaşi timp magistrat (puinguennalia) 
al teritorului Capădavei; udică mai 
multe sute (zici) din jurul Capidavei 
romanizate forman impreună cu aceas- 
ta un territorium, o confederație de 
sate cu organizaţie manieipulă: fio- 
care sat își avea primarul lui, dar toate 


la un loc aveau un senat de curiales 
și magistrați quinquenuales. Alte ins- 
criptii arată înrudiri între locuitori din 
Vimetam eu cei din Capidava, san le- 
gàturi cu Histria, 

Inseripţiile arată un foarte mure nu- 
mār de Romani, de origină veche, ve- 
nii Imnainte do 140, Alăturea cu ei 
sint Traci veniţi In urmă. Influenţa gre- 
censcă e puţină şi se simto în reliefurile 
artistice de pe unela pietre, în numele 
de persoana, după obieelul groe, ote. 
Cetatea ara forma unui trapoz (140 | 160 
mi; din ea s'au desgrapat 8 laturi; 
zidul e gros de 2.60 m. sì aro îi tur- 
uuri dreptunghiulara, citeva semiciren- 
lare si, la colțuri, altele rotunde. Zi- 
durite din urmă sint dela Justinian s 
cole dintăl au fost ridieate probabil 
prin sec. TI în epoca primelur năvă- 
liri; Slavii Je-au distrus cu totul, spu- 
ne Procopius; dar gatul a existat me- 
ren, căci sint mici Ineruri cure eon- 
firmă neeaata. Cetatea lui Iustinian a 
Aus lupte urate eu barbarii (Avarii, de 
es: a lost de 3 ori arsă; sint urme 
da conusi și dănnături în ziduri; u- 
nela porți s'au strimtat, altele s'au ns- 
tupat şi uşa a mai durat pănă in ves- 
cul 7: avem și 2 inserinții creştine 
(din see. V și VII. Acestea sint rogul- 
tateie primelor săpături ale d-lui Fir- 
van la Pantetimonul du-Sus și erod că 
ele vor fi confirmate prin altele ulte- 
rioare, 

+ 

loan C. Fllitti. Jurburiri revoluția 
nara în Tara Romirească intro anii 
1540 şi ISEL Brogură de 9S9 pag.. E- 
dit. Acad. Rom. Bucuresti, 1912. L 1. 

E vremsa Regulamentului Organie 
şi a consulilor străini, ¢are-şi protejau 
sadiții fără multă considerație pentru 
domn şi tară. Colson, un fost ataşat 
la consulatul francez, Colyuhonn, con- 
sulul englez, ş. nl., sint în legături en 
tinerii învățați, care au idel innaintate 
şi agită contra domnului Alexandru 
Gihiea si a Regulamentului rasese (Cim- 


254 VIAȚA ROMISEASCA 


pineanu, Golesti, C. A, Rosetti ete.) 
Colson îi servia la răspindirea prin 
broşuri şi ziure franţazesti a ideilor 
lor. Agitaţiile prindenu mai ales în 
clasa de mijloc (boerii mici şi clasa 
cultă; văci negustorii erau mai mul! 
străini: în Brăila, spane Timoni, n» 
gentul austriac, era pela 1540 numat 
un negustor romin); ele nemultumiau 
curtea proteetoure (rusească) si Ghica 
voia să 'mlăture Iasilor motivele de 
intervenire., In 1540, Vănuindu-se un 
complot, au fost arestați mai mulţi in- 
tetectuuli care avezu lejături şi în Ar- 
deul (eu G. Bariț, si în Moldova cut. 
Negruzzi) ; în acost complot fusese a- 
mestecat si Vulllant (profesorul carea 
seris La Roumanie) ; el a trecut în Mol- 
dova. Vinovații nu fost tnehişi-—De- 
căderea Turciei și inenrajările useunse 
ale Rusiei an făcut să se ugile și Ser- 
bii şi Dulgurii pentru emancipare dla 
Turci. Bulgarii din Brăila nu cerut în 

1541 voe să treacă Dunărea în Bal- 
garin; ei erau adăposti lu noi do 

vre-o îi! de ani; eirmnirea nu le-a dat 

vot si el au tras focuri în dorobanpi 
județului, dar an fost opriti; unii răz- 

vrătiți găsisoră axil pe vase englezeşti, 

Mihai) Sturza, care umbla și după tro- 

nul Munteniei, intriga și el contra Iui 

Gbies. In 1842 Bulgarii din Brāiln se 

răsvrătese din nou en ini să omoare 

pe colonelul de acolo, să în comands 

trupelor, contribuţii dela loeuitori si 

apoi să treacă Dunărea; ilar jnr n'au 

ronsit. Ca aceasta Ghien satislăcea 

po Turei, dur nemulţămea pe Huși si 
de acest fapt profită Bibescu, şeful 

boerilor opozanți. Ajans domn Însă, 
a avut şi el de înăduzit un complot 

bulyărese In 1543, 

Acum era vorba şi de arderea Iră- 
ilel, chiar dè uciderea domnului, Se 
fac arestări; din anchetă se vedo yi 
amostecul boerilor şi nădeplea 'n in- 
torvenirea Rusioi. 

Documontule aduse de d. Filitti, deși 
nn ilustrează fapte mari, sint intere- 


sunte pentracă arată cure ora starta 
spiritelor înnainte de 154%. 
a 


Societatea Macedo-Romină de cnl- 
tură intelectuală. La Macéloine aus 
Martdontena. Drogură. Bacureşti, 1912, 

Comitetul societăţii din Bucureşti pu- 
Mică această broşură pentru a evi- 
doentia care sint alevăratele interese 
aie Macodonenilor, cure trăose ames- 
tecaţi, şi în special ale Rominilor ma- 

vedoneni. Concluzia e că niti o nație 
heligerantă nu poate ocupa o parte 
din Macedonia fără a jigni drepturile 
altor naţii conlocuitoare acolo; aliaţii 
an uitat principiul in buza căruia au În- 
tepat lupta, au ajuns la barbarii cum- 
pite contra Hominilor și au dovenit 
cuceritori; Macedoniu trebue să devie 
liberă, dar să râmie a Macedonenilor, 
formind un stat autonom În care He- 
vare natie să fie egal respectată în 
drepturile ei, 

st V.D. 

Antipa Gr. dr. Cercetări hidro- 
biologies. îr Rominia şi importanța 
lor ptiatijisi gi econmuică.—(Din pu- 
blicayinnile Academiei Romiat, Bueu- 
reşti 1917). Această broşură cuprinde 
discursul de recepțiane ca mombru al 
Academiei, eu care ocazie d, A, sehiteară 
importanța subiectului și stabileşte un 
program de lucru pentru cercetătorii 
actuali si viitori. 

Rareori un subiect științifice poate da 
o satisfacţie așa de mare cu celirea 
acestui discurs, in care autorul vă- 
deşte vuntitatea cunoștințelor sale bio- 
logice, pătrunderea importanţei pro- 
Vlemelor,  prolunzimes cunoștințelor 
speciale și o innaltă apreciere a ra- 
portarilor dintre ştiinţa pură şi nete- 
sităţile economice ale natiunii. 

După o scurtă introducere usupra 
problemelor de biologie generală, în 
care d, A. dă un număr insemnat de 
punete de vedero sabt care trebue stu- 
diate fiinţele, insistă asupra importan- 
jei particulare a hidrobidogiei. 


RECENZII 25 


—————. 


Studiul vieţii acvatice oste in adevăr 
de cea mai mare importanţă, „atit find- 
că apele adăpostese un număr incom- 
parabil mai mare de organisme, cit şi 
fiindcă problemele ce le intilnim aici 
sînt cu mult mai mărete şi mai variate, 
incepimi chiar cu problema originii 
vieții pe pămint şi desfășuraroa oi trep- 
tată pănă a ajuns În viața aeriană“. 

Cu tot interesul cel mure al unui a- 
semenes studiu, la noi puţini osmeni 
de ştiinţă au lucrat cite ceva și între 
ei locul de frunte il ocupă d. A., care, 
ca bun cunoscător a:t chestiunii, face 
un mare serviciu detaliind programul 
după care cercetătorii ar fi scutiţi de. 
dibuelile inceputului şi ar contribui 
mai bine la deslegarea unor probleme 
locale, da mare interes pentru stiință, 
În genero, pentru economia noastră nu» 
țională in particular. 

Pentru e pune în adevărata lumină 
întreaga importanţă a chestiunii, d. A, 
rezumă citeva din caracteristicile bio- 
logice alo apelor noastre, purtinda-ne 
mui intăin pe undole limpezi ale toren- 
ilor din munţi, unde apa e rece, cu- 
rentul repede, hrana puţină. Acolo nu- 
mai organismele care pot îndora ră- 
cealä, stin să sufere zile și săptămini 
de foame, siut tartite cu niste fui— 
pentru a prezenta mai mleă suprafață 
suvoaelor—şi se lipese cu mestesug de 
pietre, numui aceste au reusit să stă- 
pineaseă apele. 

Ne conduce apol pe nesimţite în riu- 
rile cu cursul mal domol, cu undele 
mai tulburi, cu temperatura vartabilă, 
cu y Vegetație destul de bogată la 
maluri, eu o faună de suprafnjă ubon- 
dentă, unde domnesc multe feluri de- 
pești și de unde se alimentează cu fe- 
larite orgunisme şi upelo stătătoare 
vecine, 

Dar regiunea cea mai interesantă 
pentru cercetările biirobiologice e Du- 
nărea, cu bălțile din lungul ei. Rela- 
ţianile strinse dintre fauna Dunărei și 
acea a bălților din regiunea inandabilă: 


206 VIAȚA ROMINEASCA 


trecerile ucostei faune din apa curgă- 
toare în ape stătătoare şi pericolele la 
care este expusă, au determinat adap- 
tări cu totul speeiale și neașteptate. 
O adaptare interesantă este rezistența 
organismului la căldură, secetă, frig, 
inghet, foame, ete.  Vără această s- 
daptare n'ar fi putut persista specii 
euro, rămase, după retragerea apelor 
revărsate, prin bălți paţin adinei, prin 
jepei, trebuiau să aştepte vremurile bune 
ale unei noi inandaţii, 

Nu numai fauna microscopică a or- 
sanismelor mici, ci și animalele mari, 
superioure, un găsit mijlocul să reziste 
în aceste condițiuni neprielnice, „Ca- 
racuda şi țiparul (chişeurul) se retrag în 
nămol cind începe apa a seca, gi adese- 
eri în jepci cu totul uscate, peste fun- 
dul căror se poate umbla cu curul, 
săpind, găsim la o adincime de vre-o 
30 cm., în nămolul umed, tipari sza 
earacude vii. Aceştia se mulțumese eu 
putina umezeală ce mai rămine şi re- 
ducindu-şi activitatea vitală la mini- 
mum pot rezista în uceastă stare până 
ln o nouă inundație”. 

Vălţile an apol filnța lor proprie, ele 
constitue unități biologica cu viața lor 
particulară, ca anumite raportari cu 
natura imeunjarătoare, incit studiul t4 
sar întrepriude pentru Dunăre și re- 
glunea inundabilă trebue să țină suma 
de aceasta. 

Programul pe care-l dezvoltă d. A. la 
pag. 23—3t este dovada cea mai stră- 
lacită de cunoaşterea aprolandată a 
chestiunii; acest program poate iapiti 
pe cei ce are citde puţin posibilitatea 
să contribue cu ceva la realizarea lui. 

Delta Dundrei cu lacarile acoperite 
de plaur care împiedică Incălzirea şi 
oxigenarea apelor; Lagunele cu varia- 
țianile lor de salinitate, Marea Neagră 
cu regiunile sale ici mai malt dobei, 
dincolo mai sărate, sint medii hidro- 
biologice nocintilnite aiarer, 

Menţionind din non importanţa hi- 
drobiogiei din țara noastră pentru $ti- 


ința pară, d. A. îşi termină instrue tiva 
cavintare insistind asupra interesului 
ei economie, schițind și un program de 
mari lucrări naţionale pentru a spori 
tot mai malt produejis pescăriilor, 

Urosuru se termină cu elogiile deplin 
meritate, pe care d. Mrazec le aduce 
noului academician, In această cuvin- 
tare sint părți de udevărată poezie şi 
dovezi de o fierbinte dragoste do şti- 
Inţă, expuse cu eloevența omulai in- 
spirat da înnvlta apreciare un cercată- 
torului pentru tovarășul de muncă în 
ozorul srid al stiinţii 

o 


Dr. N. Leva, Contribujiuni la stu- 
diul imsretei Cochylis ambiguella 
Hübn, in România. (Din pablicatianile 
Academiei — Bucaresti, 1912) Se ştie 
ce emoliune a produs podgorenilor i- 
virea acestei insecte im unul trecut. 
Pentru moment s'n crezut că această 
insectă era o non importație cu to- 
tul recentă; de fapt cu era cunoscută 
mai do mult, fără să des însă prea 
malt de gindit celor inter saţi, de 
garer stricăeiunile erau nelnsgmoates, 
In vara trecută însă apariţia parasita- 
lni se semnală prin o formă epidanict, 
produeind şi lu noi ravagii pe rara 
le-a produs în divers: riuduri lu pod- 
goriilo din Franţa. Evident că, impre- 
jurarea că insecta existi şi pănă ucuni 
la noi dur un făcuse ravagii, și isbuc- 
nirea pe neaşteptate n cpipemiei din 
vara trecută, trebuia să atragă sori- 
oasa atonțiune nu numai a peigoreni- 
lor ci şi a oamenilor de stiință, 

E posibil să se determine previs con- 
dițiile favorabile de desvoltare a in- 
sectei şi să se poată prevedea în co 
anume imprejurări pot isbucui epide- 
miile, studiile sint Insă aila la inte- 
put. D. ir. Loon a stadiat geest moi 
flagol în podgoriile dels lași şi n pi- 
tut constata precis epocile depunerii 
ouălor şi motul de desvoltare a lar- 
velor, oxperimentinil si usura ebeari- 


RECENZII 2N7 


tipi mijloacelor recomundațe pontru 
distrugere. 

Imseeta adultă e un fluturaş noe- 
turn, care depune vre-o 50 de ouă 
foarte mici şi transparente incit nu se 
pot lesne observa. Prima generaţie 
de îluturași apare prin hai și depune 
ouă cam pe la epoca înfloririi. Lar- 
vele se viră în mugarii florali ai vi- 
tei, și-i distruge, apoi roade bobițele 
ce încep a se formà, pănă pe la ince- 
putul lui Iulie, Atunci larvele inte- 
tează să se mai hrănească, se ascund 
prin crăpăturile cojei viței, ori pe sub 
cojile haragilor, unde se transformă in 
erisalide. Generația n doua de fluturi 
iese pe la sfirşitul lui Julio, iar în Au- 
gust larvele nouă atacă aguridu, dis- 
trugimă mai multe bobițe pe zi. Toe- 
mai prin Septembro larvele se ascund 
spre a se transforma in crisalide, ce 
vor da fluturii din primăvara urmă: 
toare 

Cind numărul larvelor e mare, re 
colta o periclitată, mai ales dacă tim- 
pul e umed. in timp secetos bobifa s- 
tăcată se usucă : pe timp umed însă 
bobițele atăcate sufăr o farmentaţie 
acidĀ care atacă şi bobiţele neatinse 
de larve: 


Cum se vede, insecta aceasta e foarte. 


perica'oasă ṣi din nenorocire pănă a- 
cum ou s'a găsit niei un mijloc radi- 
eal de distrugere, Cele întrebuințate 
cu : adunarea și distrugerea larvelor, 
cursa luminoase pentru fluturi, insec- 
ticide ș. a. stat foarte ron de prac- 
ticat. 

Ne liind altele însă, autorul roco- 
mandà şi opinează că „Statul trebue 
să vie cu o lege prin caro să se im- 
pue obligativitatea lor * 

Lucrarea,—o monografie stiințibcă 
cu multe figuri și tabele numeroase 
sa cateşte uşor şi poate f utilizată de 
orieine. 

T. A, B. 
+ 


+» 
Lucia Sturdza. Actorul şi arta dra- 


matică. Bucureşti, 1912. Atelierele So- 
coc & Co. Proţul 2 lel. 

Pără indisereția pe care o săvirgese 
acum, d-na Sturdza m'ar fi ştiut nielo- 
dată că, acum citiva ani, în vechia ea- 
pitală a Moldovei, era să fie obiectul 
unei curioase manifestații, 

Se jucase „Maman Colibri“, mişeătoa- 
rea şi adine omeneasca dramă a lul 
Henri Bataille, in care d-na Sturdza 
imtrupează cu atita desăvirzită nrtă— 
îmbinare fericită de distincţie, pasiune, 
natural şi discreție — pe nenorocita 
mamă şi amantă. Tirzia după repre- 
zentaţie, in sala repede golită a unei 
berării rămăsesem numai noi, vreo ciți- 
va prieteni, la o masă, și grupul d-nei 
Sturdza la altu, Fusese adine im- 
presionaţi de piesă și de jocul rar al 
d-nei Sturdza şi, Broşte, nu puteam 
vorbi decit de interprotarea dramei la 
care asistasora, Rechemam în convor- 
birea noastră gesturile, vorbele, miş- 
tările artistei, momentele mai caracta- 
ristice ale dramei şi fiecare din noi sto- 
tea în relijel cite vro-unu din trăsăturile 
mai deosebite ale talentului interpre- 
tatoarei. 

Nu ştia ce impresie ar fi avut i-na 
Sturdza dacă ur îi văzut de odată ili- 
nuinte-i vre-o patru-cinci persoane nè- 
cunoscute, care, la acea oară tirzie și 
în acel local, ar fi venit săi multu- 
mească pentru rara destătare sufletous- 
că ce le procurase prin jocul ei,— şi cu 
ce ochi ar fi privit acest post ul unor 
oumeni dintre care eltira cu Are alla 
în bărhi... Dar stin că dacă mu ne-am 
pus în aplicare zintul, apoi pricina a 
fost numai excesul de autoeritică și 
timiditatea care l-a impiodecat chiar și 
pe cel mai hotărit dintre noi, pe acel 
care îşi formulase şi micul discurs pe 
care trebuia să i-l ţie şi pe care i-l 
aprobasem cu toţii, 

Manifestaţiu deci nu a avut loc, dar 
sara acela a lăsat pentru noi intro 
frumoasă lumină personalitatea artis- 
tică a d-nei Sturdza. 


28S VIATA ROMINEASCA 


Si jată acum, cind urmărese paginile 
cam dogmatice ale studiului d-sale a- 
supra actorului şi artei dramatice, ro- 
găsesc acea inteligență distinsă caro 
era caracteristica jocului său în „Ma- 
man Colibri şi surprind mecanismul 
intim al acestui joc, complexul de pă- 
trundere sufletească, putere de obser- 
vaţie, adincime de studiu, enmpătare 
în expresie, justeţă în atitudini, = - imi 
dau seama cum a ajuns la neta artă 
desăvirşită pe care o pane aceustă ar- 
tistă în compunerea rolului său. 

Stiam în mod vag că d-na Stardza 
a intrat în teatru fără o pregătire spe- 
vială. Din paginile cărţii sale inţăle- 
gem de-abia ce muncă intelizentă, ce 
studii şi observaţii pline de răbdure, ce 
voință neinduplecată de a aburi, co 
adincă cultură dobindită prin cetire și 
meditare, şi ce jastă și fericită ingele- 
gere a rolului actorului pe scenă au 
trohuit să se unească pentru a face, 
dintr'o diletuntă, pe artista care ne-a 
*pudait în „Maman Colibri“. 

Cartea d-nei Sturdza e o lucrare de 
staturi si Indrumări, E ceva din vre 
un curs pe care l-a ținut elevilor con- 
servatorului ? Ori e o lucrare scrisă 
anume pentru tipar? Nu ştim şi ne e 
indiferent. Fapt e că ea se adresează 
in primul loe ueelor co se dedau ca- 
rierei teatrale,—i nu credem că pot fi 
indrumări mai folositoare pentru ci- 
peva decit acele dato de un iunaintaş, 
care prin munca personală, prin expe- 
rlența proprie a ajuns să învingă toate 
greutăţile ce se pun de obiceiu în ea- 
lea oricărei rougite. 

Poate am fi preferat să găsim altă 
ceva în lucrarea d-nei Sturdza, mai 
multe amintiri persunale, mai multe 
amănunte profesionale şi mai puțină 
teorie, Dar nu e vinn autorului că 
te-ai așteptat să-ți dea altă ceva decit 
ce a avut ol intenția, Faptul însă că 
urmăreşti cu interes pănă la stirșit o 
carte care nu se adresează nici preo- 
cupărilor, nici iudeletaicirilor tale—nu 


e oare o dovadă că os te-a prins şi a 
reușit să te stăpineastă ? 

Și desigur că neesta nu-i un merit 
toemai neinsemnat pentru o are 


„fa. 

G. K. Chesterton: he Victorian 
age in literature, Home university li- 
brary of modern Knowledge, Witi- 
ams and Norgate, London. 

Din volumele de istorie și critică li- 
terară, apărute pină acum în lunga se- 
rie ce creşte necontenit a acestei bi- 
bliotoci, nici unul nu e atit de intere- 
sant şi de instructiv totodată ca volu- 
mul acesta al d-lui Chesterton. 

Numele autorului e cunoscut pe con- 
tinent dela studiul lui asupra lui Dic- 
kens, volum care a văzut a șaptea e- 
diție în Anglin, iar la noi a străbătut 
în traducerea franceză. 

Să îmbrățişezi aproape întreaga miş- 
care literară a Angliei din veacul tre- 
cut, într'an volum de 2%) de pagin: nu- 
mul, e un lucru peste măsură de grou: 
concentrarea te expune la podantizm ; 
selectarea îţi deschide perspectivele u- 
nei lucrări necomplecte, mmbrită fatal 
de banalitate şi superficinlitate. Epoca 
din literatura engleză, — reprezentată 
prin nume de întâia mină în litera- 
tura universală ca George Eliot, Die- 
kens, Thackeray, Carlyle, Ruskin, Ten- 
nyson, Browning, şi prin mult mai 
multa nume încă, care singure sint de 
ajuns să ilustreze o epocă literară mure 
a unei țări—0 cea mai bogată după 
epoca reginei Elisabeta. 

Asupra acestei epoci volumele groase 
datorite specialiștilor na aruncat lumi- 
na lor asupra tuturor colțurilor obs- 
cure. D. Chesterton, in urmărirea re- 
dării fzionomiei literare a epocei in- 
trogi, totuşi de malte ori rewṣeęte să 
descopere nouă trăsături în caracteri- 
area individuală n seriitorilor. E- 
poca reginei Victoria, spune autorul, 
are giganți, dar niciunul nu-i integral, 
toți sint şchiopi : aici stă deosebirea in- 


P 


tre oumonii mari, ai epucei victoriane 
și acei din trecut, 

Un om mare întradevăr trebua să 
fe un om intreg. Goorge Eliot une- 
ori din proleteasă se transformă în gu- 
vernantă : acelasi lueru il face şi Rus- 
kin, deși nu are măcar scuza sexului. 
Ceia ce te surprinde și te ciştigă dela 
imcepat în volumul d-lui Chesterton e 
însăși personalitatea scriitorului: stil 
nervos și compact, fără să fie opar. 
Ca să fie cit mai elar si luminos zisă 
den suggestii în loc de aBrmări, av- 
torul nu evită comparatiile vulgare; 
dimpotrivă le caută chiar, ñe din no- 
bilol instinct do æ păstra contactul in- 
telectual cu marele publie în păturile 
lui adinci (așa cum a feat și Shakes- 
peure), fie din disprețul ce-l are pen- 
tru dandism. Evità gravitatea si so- 
lemnitatea și preferă să îmbrace cele 
mai serioase observaţii critice întrun 
humor, uneori buf. Comparind pe Die- 
kens eu alți seriitori găseşte ră: Car- 
lyle vedea ca un profet; Matthew Ar- 
mold ştia ca un învăţat; Diekens gus- 
fta ca un om care avea simțul asoaţit 
și sănătos, „EL n'avea învățătură; nu 
„putea Á înșelat de eticheta buteliei, 
„Desehidea gura si inehideu ochii, şi 
„simtea just ecin ce Epoca Ratiunii îi 
„dădea în gură. Și după ce gusta, 
„scuipa afară”,  Comparină pe Dic- 
kens en Thackeray, spune că Dickens 
e un luptător şi, în acelaşi timp, un mare 
romantie și un mare realist totodată, 
căci fantazia lui nu lucra cu abstracții 
ci numai eu realități. „EI a putut crea 
„toată farsa si tragedia epocei lui cu 
„creaturi nenăseute să păcătulusră ori 
„henăseuta să sulere”, Atit Dickens 
cit şi Thackeray sint realisti: Dickens 
întrebuințează realitatea, Thackeray nr- 
mărește redarea vi. Dickons face din 
ineredibil credibil ; Thackeray ne redă 
vechi cunostinţi—el e romancierul me- 
moriei, a lui proprie cit și a noastră. 
Personajele lui Dickens sint străini pe 
care nul canoaștem: ne produc insă 


RECENZII a89 


plăcere, Interes ṣi surpriză : si sint a- 
tit de vii încit ne vine să plocăm Jn 
lame săi găsim in carne şi oase. Per- 
sonajele lui Theckeray ne amintese 
sute de cunosenți, aşu că avem senti- 
mentul să căutăm locul unde mari pu- 
tem găsi, Marele talent poetic al lui 
Ternyzon il curucterizează în citeva 
cuvinte, mai suggestiy decit printr'an 
volum Întreg : 

„Tennyson avea mult mai multă pu- 
„tere do expresie decit avea nevue pen- 
„tru a exprima evia ce aves in elr, 
Vorbind de revoluționurismul lui Dic- 
keng, îl caracterizează ustfel: „Hevu- 
„uţionarismul lui la început eru privat 
„i intim ca boala ide mare”, Carae- 
terizarea aceasta exprimă exact atitu- 
linen Ini Dickens faţă de epoca lui. 
Si autorul insistă asupra acestei atitu- 
ilini nu numai lu Dickens. D. Chester- 
ton nu contestă faptul că simpatia Ini 
Dickens pentru cei ca sufăr, singară, 
mar Ñ făcat din ol un scriitor; dar 
fără această simpatie, spune autorul, 
Dickens n'ar fi fost un seriitor ca Dic- 
kens, și probabil n'ar îi fost deloc 
seriitor, Pentru id. Chesterton, fixarea 
atitudinii scriitorului faţă do epoca lui 
e punctul cel mai important in arac- 
terizarea individanlităţii lui ca seriitor. 
„Este fără nici un folos pentru esteţi 
„lori altă specie de anarhisti) să se si 
„lească a găsi individualitatea izolată 
„a artistului, despărțită de atitmlinea 
„lui față de epoca în care teăoşte, A- 
„bitudinea Iui e îindicidualitatea lwi : 
„oamenii nu sint niciodată individuali 
„cind sint singuri“. Puterea de sug- 
gostie în caraeterizări a d-lui Chester- 
ton ajunge uneori, intr'o formă ireduc- 
ibil de lupidară, la adevărate scăpă- 
rări intelectuale, ce luminează deodată 
perioade de veacuri: ustiel vorbind de 
Revoluţia Franceză, spune că e cel mai 
insemnat eveniment din istoria Angliei, 
in veacul al XVill-lea, petrecut în 
Franţa. Un volum intreg asupra reln- 
țiunilor dintre Franta și Angilia, in ves- 


Ki] 


cul al XVI-lea, nu-ți pironeșto mai 
mult windirea în uceastă direcție, In 
earactorizările sale, d. Chesterion nu 
refuză, cind vrea să fio clar şi con- 
eret, să sa urce şi pe aripile imagina- 
ției, Vorbind incidental de Shakos- 
peare, spune că nu se poate opri cind 
citeşte deserierea unei furtuni din 
Shakespeare, săi nu vadă un imens 
balon ridicindu-se dela pămint, iar 
Shakespeare din balon udresindu-i-te 
să-i strige: „Acum nu mă mai poţi opri, 
sint deasupra raţiunii“. Sint foarte 
rari scriitorii care pot uni la un loc 
ascuțimea observaţiei cu bumorul viu 


290 VIAŢA ROMĪNEANCA 


şi sănătos ; seriozitatea principiilor cu 
lipsa de gravitate şi solemnitate pe- 
dantă; imaginația fantastică cu simțul 
coneret al realităţii. Bi sint încă şi 
mai rari cazurile cind toate aceste în- 
suşiri ale spiritului sint hrănite de o 
nobilă generozitate a unui sufiot băr- 
bătese şi viguros, pănă ln brutalițatea 
adevărului crud în analiza faptelur 
sociale şi literare, lată de ce cartea 
d-lui Chesterton e una din acele cărți 
care interesează adine, produce plăcere 
pănă la deliciu, luminează şi Innsită 
demnitatea omenească, 
l. B. 


REVISTA REVISTELOR 


Luceafäral (No. 4). O frumoasă poe- 
zie de d'ra Ecaterina Pitis. — D. Bug- 
dun-Duiea iși tipăreşte discursul raos- 
tit Ja centenaral naşterii lui Griogore 
Alexandrescu, Ca tot ce spune sau 
serie despre vaches noastră literatu- 
ră, şi aceste pagini işi au importanța 
dor. Constutăm insă, mu fără ourecure 
surprindere, că d. Bozdan-Duică, unul 
din susţinătorii de altă lulă ai teoriei 
eñ seriitural esto absolut refraelar me- 
diului, — acuma explică „erolulia” lui 
Alexandrescu prin imprejurărila prin 
caro a trecul poetul. D. Bogdan-Duics, 
in acest discursa, dă o importantă exage- 
vală mediului, Noi eredem ra Alexan- 
alreseu a fost un „pusimisl” (in lipsă do 
alt cuviat mai propriu), care, lu pos- 
zile sociale, n'a putut rezistu almos. 
ferei vremii sale, scoțind citeva ar- 
cepe de un nesigur si neconsrevenl 
„óptimism“.—D, Octav Minar urmează 
eu desvăluirea relațiilor diutre Emi- 
nescu şi Junimea, pe baza corespon- 
denţei dintro poet şi Veronica Micle, 
Heproducem următoarele fragmente 
din scrisorile lui Eminescu: 


„Acum cind sint doparie, imi sună in 
„urechi, sfatarile—spase pe un ton dul- 
„ee, ademenitor, cu scopul dea mă a- 
„lrage—ea paiangenul prada—apoi sa- 
„lisfăeul, dacă se poate umilire—jată 
„cine o chemat să stăpinească, Mărire, 
„tit so poate; prin <a mijloace, pu in- 
„lreba, suni mai murdare şi mai negre 
„decit glodal. Şi totusi privind super- 
„cial la fastul Junimisi, ai crede, eă 
„armonia domnește în acele suflete, mai 
„ales în acel sufict, il ştii Veronica, el 
„de multe-ori mi-a vorbit cu râulate 
„despre tine; de ce ochii tăi albaştri 
„ca nemârgiuirea, părul tàu blond ea 
„spicele de griu din bătaia soarelui, a 
„impresionat aşa de hain un silet ome- 
„ese? Ah, inima mea adeseori a fost 
„străpunsă.. Eu eredeum, că pu voiu 
„găsi egoişti în acest areopag literar, 


„dar cel mai mare, şeful lor—e stapl- 
„uit de această manie desgustăloure, 
„Dispreţul, iată arma ta gia mea, o o 
„arme, pâca!, care se incurci şi se des- 
„Carcă numai iu sufletul nostru”! 


„Jaques Incă da pe la 70, Imi tot 
„da tireoale, şi-mi promitea fară neru- 
„nare o mulţime de favoruri dacă vin 
„la Jagi şi azi mă iucunjara cum to 
„incunjură si pe line, 

„Co le pasă; şi-au făcut trebuzoa- 
„tele pe <prtele noastre, acum s'au 
„Sălurat de Iaşi şi au venit la Bucu- 
„reşti să speeuleze aici ca şi acolo po 
„baișii cari mai ered in măreţia lor. 

„Imi este nesuferit, peulrucă Iräes- 
le prin lingaşire“. 


Noua Revistă Romină. (Xo, 19), D, 
Dimitrie Draghiceseu răspunde la rãs- 
punsul nostru. D, Drâghicescu face 
spirit, dar nu reuşeşte, fiindcă este un 
am prea echilibrat. D. Drăghicescu 
face ironii, dar nu reuşeşte flindeă es- 
ta ua om foarte bun, Voind să ne ri- 
diculizeze, se scuzează că nu ponte 
serio in limba poloneză, ca nu are do- 
cumenta in limba poloneză şi apu mai 
departe. Cauza acestor ironii? Calilo: 
rul işi aduce aminte că d. Drăghices- 
cu a acuzat de venalilule po seriito- 
rul polonez Studnicki. Iam aratat că 
Studnicki e un seriitor recunoscut şi 
uu patriot sincer. D-sa face amendă 
onorabilă, dar face şi ironiile, po ca- 
re am avut onoarea să le citim, Cui 
adresează d-sa ironiile? Lui Studnicki? 
Polonezilor? D-lui Stere? —la privia- 
ţa portrolisticii de care îl invinuiam, 
are teorii admirabile adversarul nos- 
tru: „Portretul şi analiza psicologică 
a omului cara sustine o teză esto e 
senţial şi deciziv, cu toate că poţi 
fi invinuit că faci persunalitați. Nu 
cumra Taine, cind a făcut portretul 
şi psicologia lui Napoleon, şi Mom- 
men, cind a seris porteatul lui Iu- 


292 VIAŢA ROMINEASCA 


liu Ces., făceau personalități ?* — A- 
şa dur, Taine şi Mommsen fae por- 
tretele lui Nopoleon şi Cesar, pentru- 
eñ aceşti doi mari espitani au sus- 
ținut o teză” ?—Dar d. Drăghiceseu işi 
desvolta ideia: D-sa face psicolo- 
gia şi portretul d-lui Stere, ca să con- 
siugă mai bine publicul cà trebue să 
ne aliam cu Rusia. Noi persistâm in 
a erede că peulru scopul d-lui Dràghi- 
cescu era mai ulil să răstoarne argu- 
mentele austrofñlie ale d-lui Stere, đe- 
eit să-i facă portrelul—inlocmai cum 
iaceau şi predecesorii săi, Taine şi 
Mommsen, cind discutau părerile al- 
tor filozof, eritici sau istorici, D. Drä- 
għicescu mai are încă un motiv, să 
se dedea la portrelistica d-lui Stere, 
D. Drăghicescu speră că prin aceasta 
i] va face pe directorul nostru să se 
analizeze, Să-şi facă un examen de 
coaştiiață — şi, ca rezoitat, să Imbră- 
țiseza ideile d-lui Drăghicescu. O spu- 
nem drepl, la asla nu ne-am gindit. 
=- D. Drăghicesea, lotus, recunouşie 
cà a fost cam „agresiv“ şi că a între 
buinţat um ton prea „ridicat“. Dar dsa 
are o scuză, care este un merit si un 
motiv de mindrie penlră d-sa: Tadu- 
reral peste măsură de nefericirile pa- 
triei sale, i se părea că ideile pori: 
culoase ale d-lui Stere [in realitate 
ideile tuturor partidelor noastre] tre- 
buesc combätute energie şi violent, 
căci alunci cind vremurile sint grele, 
patrioții işi pierd măsura, E cazul lvi 
Evarisle Gamelin din Des Dieux ont 
soif, zice d. Drághieescu.. Aşu dar 
sintem in Teroare, iar d. Drăghicescu 
e un discipol exaltat sl lui Robespiar- 
re, — Bine, d-sa e Evarisle Gamelin. 
Dar urmaazá de aici ca Irebuo să fie 
arogant cu d, Stere? D., Draghicoscu 
declara că d, Stere e un om convins 
de lucrurile pe care le susţine. A- 
tunci de ce aroganță faţă cu nn om 
convins ? D. Drăghicescu mai declara 
cà d. Stere e un personaj considerabil, 


Atunci, aroganta nu e şi mai depla- 
sata ? Nu, D. Drighicescu nu o Eva- 
riste Gamelin —e prea cuminte pèn- 
tru acest rol. D-aa ar pulea fi celă- 
țeanul Jean Blaise, arogantul pegus- 
tor de stampe.—Cit despre fondul ehes- 
lianii desbătute, d. Draghicescu « de 
n modestie rară. D-su nu are neroa 
de fapte, de „citaţii”, d-sale îi ajunge 
imbaeiția. Altul, ca si afle adevărul. 
cercetează faple, le compară, trage 
coneluzii — 0 muncă penibila. D. Dră- 
ghicescu arè imbuiții. D-sa cunoaşte 
geografia, elnogrulia, piicologia pop oa- 
telor din Rusia prin.. intuitie! 

Inainte de a isprăvi aceasta nolița 
prea lungă peniru obivelul ei, lrebue 
så spunem că d, Droghiceseu, ajutat 
de „iatuilia* sa, e sigur că vom că- 
pata Basarabia dela Rosia, ciad a- 
ceasla se ta „lemocraliza“, Pentru ce 
şi eum o țară democratica se desmem- 
hreaza sigură, nu ni se spune. E in- 
tuiție-.- 

Revista Teatrală, Publicatie teutra- 
lü-cwlluralä, Orgunul „Societăţii pen- 
tru fond de teatru romin*. Apare bi- 
lunar (in Ianuarie, Martie, Mai, Iu- 
lie, Septemurie şi Noemurie), sub con- 
ducerea secretarului hilerar al socie- 
tății: Dr. Horia Petra-Petreacu.— Re- 
dacția şi Administruţia: Dr. Horie 
Petrescu, Braşov (Brassó) Tirgul griu- 
Iwi, 4. Abonament 4 lei pentru Romi- 
nia. Numărul 50 bani. 

Socielalea peniru tund da teatru ro- 
min, din Ardeal, e bine cunoscuta și 
la noi. Ea are de scop să realizeze 
uns din cele mai losemnule unelte 
pentru cultura naţională a fraţilor 
noştri de peste Carpali,—iar directv- 
rul revistei, d. de. H. Pelra-Pelresen 
e ua linär inteligent și cult, care are 
w bună şi specială pregătire pentru 
sarema ca i sa incrodiuța!. — Revista 
publică numai articole relative la tea- 
tru şi nu ignorează mig:area teatrala 
dela noi. 


REVISTA REVISTELOR 2 


Arhiva (No. 9—10, 1812) 

D, August Seriban continuă a pro- 
pane Etimologii de origină nelatină. 
O bună parte din aceste etimoloszii tre- 
bue primită fără rezervă. Inir-ọ notă 
dsa no aduce la cunoștință că a ajuns 
«a Dicţionarul săi la cuvintul gah. D. 
8. Imerează conștiinelos si sperăm ca 
in curind să putem avea un bun dic- 
ționar rominese de şcoală. Înaltă no- 
tă d-ax arată o sumă de lipsari în Dic- 
ționarul Academiei, care apare în fas- 
cicole, 

= G. Pasew, Etimologii Romineşti, 
Elemente latine şi romanice: úr- 
nin, arap, bigă, vigă, bilă, griv, gună, 
mitane, agordu, orca, porumbae, rune, 
sărmaţi strindzel, sentic, spes, strioelu, 
tumbă, veşti. 

Revista ştiinţifică „V. Adamuchi“, 
care apare iv al 4-lea an, contribue tot 
mai mult să informeze pe retitorii sai 
asupra mişră:il ştiiutiflivre din țară şi 
sirăinătale. Făra a li loemai o revista 
de vulgarizaro, ea poate il vetita cu 
înloa de orice perzoană cu o buna cyl- 
tură generala, «ări autorii prezintă ar- 
ticolele, notele și inforimiațţianile uşa 
fel iwit pot f ugor urmărite, 

Numărul din Februarie p. e, are 
ca prim articol cuvinte inchinate lui 
Spiru C. Haret, de unul dintre cei 
mai distinși elevi ai săi, d. AL. Myler: 
„Activitatea lui Iaret nu sa mărginit 
la alcatuirea citorva legi fandamen- 
tale. Toate lelurile de manifestare a 
vieții noastre culturale ‘l'au interesat 
şi în toate părțile s'a simţit influența 
lui binevenită, Activitatea lui a tre- 
cut şi granitele şeoalei, Convins că 
instruclia nu se poate râspindi şi nu 
posle du roade fără o buna stare eco- 
nomică, a luptat din răspuleri şi cu 
izbinda la ridicarea materiala a țara- 
nului. Ela creat uşa numita activitate 
extraşcolară şi din indemnul lui s'an 
inființat băncile populare“, 

Profesorul 1. Atanasiu din Bucu- 
cești, ia articolul Limfa (compozitio, 


formațiunea şi circulația ei) dovedeşte 
că limfa e o derivatiune a aparatului 
sanguin, aralind: |) raporturile care 
exista intre vesele sanguina și cele 
limfatice, precum și între aceste din 
urmă şi țăsuturi; 2) compoziţia lin- 
fei faţa de cea a singelui. 

Limfa are ca origine trecerea plas- 
mei singelui pria periţii capilarelor, 
dar această trecere nu e un act me- 
canie, in care ondoteliul capilar să nu 
joace niti un rol, ci din contra, ce- 
lula endotelială are un rol activ, ex- 
stata fiind la lucru de presiunea hi- 
drostatica, 


Ajunse intre celula țăsulurilor, subs- 
tanțele singelui constitue plasma in- 
terstițială, care formesză mediul intèrn 
din corpul vertebratelor ; această plas- 
mā pătrunde, în parte, prin pereţii ez- 
pilarului limfatic si formeaza limfa 
propriu zisă. La actul trecerei, endo- 
leliul capilarului joacă un rol artiy și 
„acest travaliu celular lrebue să fie 
coordonat tot do câtră sistemul mer- 
vos“, 

(3. Tijeica, in ucelagi număr, se o- 
cupă de problema spațiilor cu mai 
multe dimensiuni, chestiune ce pren- 
cupă foarte mult spiritele culte, dar 
neinițiate in abstrarțiile mutemateee, 
„Geomelrii nu vorbese de existența 
fizica a acestor spaţii ; ei se mulțumesc 
cu existența lor abstractă, vare cu 
toate acestea e simplă, precisă şi aro 
un caracter numere bine determinat". 

Dr, N. Lson face un rezumat asu- 
pra cercetărilor d-ale privitoare la 
inserta Cochylis, despre care am fà- 
cul o dare de seamă, chiar in acest 
număr, 


La Nouvelle Revne (Februar, 
1313). 


Cauzele adinei ale dezastrului Tur- 
cilor sint, după generalul Palat, de 
mai multe categorii și s'ar putea te- 
zuma în următoarele: serviciile admi- 
nistrativo ale armatei și în special in- 


254 


tendența foarte defectuos organizale 
si conduse; cadrele au fost slabite 
prin suprimarea oBimilor eşiţi din rin- 
durile ostașilor lunainte de a se pu- 
tea inlocui cei eliminaţi prin ofiţeri 
cu goală; introducerea luptelor poli- 
tiee in armata şi deci slăbirea disei- 
plinei şi a camaraderiei necesare, și 
in sfirsit inzesirarea armatei turco cu 
arme și munitiuni declasate şi Inve- 
chite de-ale Germanilor. la adevăr, 
Germanii, care au luat asupra lor reor- 
ganizarea armatei lureeşti, nu şi-au in- 
tins activitatea la toato serviciile şi 
tonte armele: aga. de intendență nu 
s'au ocupat aproape do loe, — adira 
tocmai acolo unde ar À fost mai mult 
nevose de ordine şi regularitate, In 
schimb Germanii au organizat stagii in 
Gecnania peniru ofițerii turci, stagii 
rare find de scurtă durată şi pesu- 
pravreghiate, nu au folosit la nimie,— 
doar lu slibirea sentimentelor naţio- 
naje şi la părăsirea vechilor obiceiuri 
şi tradiții şi Introduenrea în armata 
turei a unor obiceluri nouä pe care 
slagiarii lo aduceau la Intoarcere. Pe 
de alta parte Germania a irecut Tur- 
eiei puştile, tunurile, proiectilele și 
chiar vasele de războiu da care ea nu 
voia să se mai servească, Dacă la a- 
eeste consideranle mai adăugăm şi a- 
mestecul polilicei in armată, care a 
adus inlaturarea unor elmnente da vn- 
toare și inlocuirea prin elomente tla- 
be, cum şi lipsa de exerciții şi de mia- 
nevre serioase, lipsa de educație mi- 
litărească n soldaților şi reaua apro- 
vizionure a armalei turce, uşor ne pu- 
lem da sama pentra ce Tureii au lost 
aya de repede învinşi dela primele eloc- 
I. de Ponteroy publică un articol in» 
titulat Conflictul Austro-Sirb şi ches- 
tiunea albaneză, jo care arata into- 
resele contrare ale celor două state, 
Sirbia voiud să-şi deschidă un drum 
ia marea Adriatică şi Astro-Ungaria 
avind ferma hotarire de a o impieideca 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


să-şi realizeze uceastă dorinţi, —cunv 
şi interesele contrara wle Austriei şi 
Italiei în Albanias. Dar ridicindu-sa mai 
sus de aceste interesa locula oarecum, 
autorul vede in dosul conflictului nus- 
tro-sirb, problema mai nare şi mab 
insemnata, rivalitatea dintre germa- 
nism şi slavism în Peninsula Balcani- 
eă,—după cum şi este, 

Intr'un articol Iolitulat Lupta pen- 
tru supremaţia mondială, Maurice 
Rondat-Saint se ocupă de relațiile an- 
glo-germane, în jurul cărora pare ch 
se va invirti pe viitor toată activila- 
ten polilică internaţională ouropeană. 
Autorul crede cn Anglia a făcul ò ma- 
re gregali în 1570 cind a lăsat ca 
Franța să fe zdrobila de Germania = 
pe atunci Anglia nu vedea decit aiz- 
birea țarii care era a Ia putere ma- 
ritimă a lumii de cătra o țară care 
nu avea mare Însemnâtate pe apă. 
Dar în 40 de ani Germania sa ridi- 
cal ea la rangul de a Il-a putere na- 
vală şi, bogată, puternică şi bine po- 
pulată, lindo chiar să rivalizeza eu 
Anglia. Astazi Franţa e mai puţin u- 
menințală de Germania in interesele 
ei decit Anglia şi apoi deşi Germania 
are armati mai mara deelt Franţa, 
totuşi ciod ar fi vorba de răzhoiu in- 
tre ele, lot nu se pol puna în aeţiu- 
ne eferlivele intregi, deci vor lupta 
ambele țări cu forţe aproape egale. 
Cit despre Anglia, ca de po acum e 
nevoită +a ranunie la vechea politică 
navală „Two Power Standard", adică 
să aiba flota tgulă eu flotele reunite 
ale altor două puteri: ar fi să se rui- 
nozo ducă ar construi ulilea vase de 
războlu, Și tot de pe acuma Anglia e 
silită să renunțe la preponderonțu na- 
vală în Mediterana, fiind nevoila să-şi 
aduna forțele mnritime în apele An- 
gliei. Aşa dar, prin faptul ca a lasat 
să se ridica Germania units, Anglia 
şi-a pierdut supremația navala peca- 
re a avut-o elțiva secoli şi de sigur 
nu şi-o va mai reciștiga niciodata, 


Les Documents du Progrès 

(Pebruar, 1813). 
Ideia marei Austrii sa manifestat 
pentru prima oară in domeniul prae- 
lie eu prilejul crize» provocate de con- 
flagraļia din Balcani: ea ur consta tn 
crearea vnuk imperiu mustriae cu o 
"onstituție noui şi eu frontiera mult 
mai intinse derit acele ole Austro- 
Uogariei de astăzi, Cu toale că de-o 
camidata partizanii meestei idei nu siut 
destul de puternici pentruca să aibă 
a inriuriro hotariloare în politica imo- 
uarhiei vecine, totuşi ideia marei Aus- 
trii eapātā un deosebit interea priu a- 
ceia că mogtenitorul tronului Austro- 
Ungariei este parlizau al ei. Și vum 
in politica cxlernă a imperiului Habs- 
hurgilor, impâtatul e acela vare deci- 
de, se intelege cà suira pe tron a 
moştenilorului actual, partizan al ideii 
marei Austrii, va aduce partizanilor 
ideii un sprijin puternir. In ee a 
nume ar consta modificarea constitu + 
ției Ausiro-Ungariei și eare ar f, pre- 
cia, teritoriile co ar trebui añ alcâtu- 
jască marea Austrie, nu se poale şti 
de pe acum nimie hotarit. De sigur 
insa că amestecul Austro-Ungariei in 
Balcani şi faptul că un mure număr 
de Sirbi locuese azi in monarhia babs- 
burgică ne dau oarerare imdivaļii in 
areusia direcţie. Do asemeni politica 
uusiriacă faţa de Poloni şi Ruteni e 
un indiciu în alla diceețiune. Se pare 
dar că Awstria mare nu ar mai f un 
siat dualist, ci nr li constituită din 
"inci mari stale, rare, sub sceptrul 
Habsburgilor, ar alcătui o ronfedera- 
ție pulernlict, in care naţionalităţile 
war pulea bucura de parece nulono- 
mie şi ar fi egal indreptațile în stat; 
uvesteu ur fi: Austria propriu zisă, ță- 
rile maghiare, teritoriile slave din sud 
cu Sorbie, Provinciile polone impreu- 
pă cu Pulunia rusească şi la sfirgit 
Ukraina. Cum se vede dur, e sora și 
de, un războiu victorios contru Rusiei. 
in acest numâr al revistei se publi- 


REVISTA REVISTELOR ; 205 


eşi o scurta notiţă asupra Pretenţiu- 
niloe teritoriale ala Rominiei, in care 
se arulă insemnâlalea stralegieă pe 
care Silistra o prezinta pentru noi şi 
peniru Bulgari, fara sa se utingā Ja- 
tura juridica a chestiunii şi foră să 
se intre în discutarea mai amânuaţi!ă 
a ei, 

La Revue (Februarie 1913). 

O piatră aspră, ce ascunde in sinul 
wi pietre pretioase, o piatră plink da 
noroiul ce poarta numele tuturor slu- 
țeniilor ce rau apropipt de ca, rsie 
sufletul mojieului rus, care şi ascumie 
toate enlitațile pentru a-şi arnla nu- 
mai cusururile ; aceasta ur fi, în esen- 
ţa, cuprinsul urticolului Simpheita- 
tea poporului rus al lui Nesselro- 
de, Taranul e neinerezător in loţi a- 
esi pe eare al nosiru îi numeşte 
pantalovari, oririt va A de ospitalier 
și politicos, pentrucă lastinetul de 
feiea dispure greu din sufletul său. 
Dacă reuşeşti insă să inlaturi acea ne- 
incredere, pe caro orice nou venit i-o 
inspiră, veri alunel, în locul ţâranu- 
lui care-i numai genullexiuni, sàrutari 
de mina, umiiinţa, laşitale, un om, al 
carui sullel este plin de dragoste, şi 
a cărui limba şiie să gàsearen cuvin- 
te desmiertatoare, 

Hunătatea domină fondul sufletului 
acestui popor, bunătate la care sò a- 
dangà u cinste, uneori comic se nai- 
vă, pentru cure furtul propriu zis e 
Imeru rar, iar micile pollogării tree ne- 
băgate în sară, 

Pentru Mranul rus, criminalul e 
un „uenorocit*, peulru care soarla a 
fost aspra; erima lui e privilă ca e 
nenorocire, o fatalitate, pedeapsă a 
lui Dumnezeu. 

Pline de miş'are şi viața sint see- 
nete de bulie din jurul uşa numitelor 
kazionnaia lawka (erizmele (leului), 
unde se bea pănă la abrulizare. To- 
tusi (âranul e cumpâtat; acasă nu bea 
decit apă, braga şi kvas. Despre nl- 
coollsm propriu zis nu se poste torbi 


296 VIAȚA RUMINEASCA 


docit la oraşe şi aceasta numai in 
straturile prea bogate suu prea săra= 
ca; luerâtmul regulat nu se duce de- 
cit rar la crişma. In general alcoolul 
sa consumă azi mai puţia în Rusia, 
dar cauza trebue căutulă in degene- 
rarea rasi, în putinţa tot mai mică 
de a suporta băutura ; ceia ce insam- 
nă că Rusia nu sa poule otrăvi oi ea, 
clici e deja olrâvita. 

Peutru a se indrepta râul, măsurile 
fiscale luate de guvern siot pilialire, 
insuficiente. Ar trebui iulaturută ex- 
ploatarea sub fele deosrbile co-apasă 
pe țăran şi introducerea adorăralei 
vieti democralive. Ca exampla cileuză 
o scenă trisi a tocmelei unei såra- 
ne femei eu preotul pentru botezul 
unui copil, unde cinismul reprexen- 
lantului divinității te revolia ; as-mf- 
nea lucruri la pui cel puțin nu mai sint 
deci! amintiri penibile ale trecutului. 
Tot aga de edificatoare e şi libertatea 
cu care țăranii Îşi exereită drepturile 
electorale acordate de țar, dronturi 
înlăturate cu un gesi de semskie nat- 
chatnik, un fel de subprefect, sau a- 
Şi ceva. : 

Scientia (lanuarie 195). 

In Petele solare, E. W. Maunder 
expune rezultatul oltimelor observa- 
ţii şi descoperiri in domeniul acesla 
şi mai ales concluziile ce se deduc 
din legea zonelor facuta de Sposrer- 

Dinsul a aratat că variaţia pelelor 
solare în eo privește numărul şi su 
prafata lor mu e unica pe care o pre- 
rintă în cursul unui cielu solar ci ef 
mai e şi o variaţie a distribuţiei lor. 
Apoi vielul pelelor solare nu e de 11 
ani şi fracţie, ci de 12 sau 19 ani, şi 
un ciclu nu incepe după ce unul sa 
terminal ci cilva timp lanainte de sfir- 
tul primului ciclu, 

Relativ la distribuirea in latitudine 
a petelor, ciclul de 11 ani poate f 
împărţit in trei: in timpul fazai maxi- 
me sint perle in două zone largi in 
fiecare einisler, pecind lu ecuator sint 


mici, puține şi de scurtă durată; in 
a doua. latitudinile superioare sint 
lipsite de pete, iar in centrul eenata- 
ralui e o zonă tulbure de pete mărunte 
şi dese ; in u treia fază în fine, petele 
sint distribuite în Irei zone elar deu- 
sebile, căci un nou ciclu incepe inna» 
inte ra nitimele urme de pete din zona 
ecuatorială să hi dispârnt, 

Heinceperea uelivității petelor se 
produce în latitudinile superioare in 
ambele amizfere, la o distanţă şi, pe 
măsură ce progresează, se aprupie de 
centru. Acest fenomen prezintă mti 
mulle caracteristica: 1) incepe bruse; 
2) incepe atunci cimi soarele e în re- 
paos; 5) incepe intr'o regiune care 
nul prea supusă exploziilor de acest 
fel şi care a rămas in repaos mai 
mulți ani; 4) incepe simultan în hati- 
tudinile ridicate dela Nord și Sud; 
5) sediul celei mai imari activitati a 
polelor se deplasează în jos pe mā- 
sură ce ciclul tapainlează. 

O concluzie ce reosă dela sine e că 
vu putem atribui petele acţiunii unor 
corpuri exterioare, planete, comete 
sau curente de meteori, ci ele trebue 
să aibă o cauză în schimbările ce se 
petrec În interiorul soarelui. O a dona 
concluzie, mai importantă, e că nu 
există nici sub-perioade, nici perioade 
multiple, cum se susţinuse, 

la fine petele mici su o viaţă 
de citeva zile, iar grupele mari du- 
rează, cel mult, citeva sâptămini. 

Cu tol numârul mare da descopa- 
riri ce sua ficul În ultimul veac în 
țarile vecine bazonalui mediteranian, 
mu w» putem face încă o idee clară 
de rostul şi rolul jucat de feluritele 
poposre ce au apărut şi dispărul suc- 
cosit pe această bucată de pâmint, 
care a lost mai bine de trei mii de 
ani scena lumii yi unde sa plămă- 
dit lumua de ari. 

O nouă ipoteză, cu aparonţe de i- 
devär, greşită in unele puncte, justă 
ia altele, emite K. Dussaud în artico- 


iul său Rolul Feniclenilor in Medi- 
rana primitivă. 

Miezul pūrerii sale e urmātorul: 
S'a exagerat importanța acestui po- 
por și a rolului stu elnd s'a spus, cu 
incepere de prin veacul al XVII-lea, 
ră ei siat sămănătorii civilizației in 
hazenul medeteranian. Această gre- 
şala se datorește seriilorilor elasici- 
taţii greco-latine, Bibliei si interpra- 
tării grăbile a unor monumenle din 
Egipt. Dupa Dussaud Fenicianii apar 
si joacă un rol mare de ahea la in- 
cepulul primului mileniu w». Chr., în 
urma mişcării de popoare ce distruge 
n veche civilizație prehelenieă, ruinată 
de năzboae lungi, civilizaţie repre- 
zantata prin Troin, Argos, Micene și 
mai eu seamă prin regatul Cretan, cñ- 
reia ei îi jau locul pentru un timp în 
toată Mediterana, apoi numul în ves- 
tul ei. 

Innainte de ei insă, fusese o civili- 
zaļie egeieă insemnata prin arla, lile- 
ratura, sculptura, pietura, ceramica şi 
chiar prin serierea ei particulară, gă- 
sita in Creta. Aceşti Egeeni, prin ac» 
țivitalea lor comercială și maritimă, 
au pus în contact Asia Mică şi Egip- 
tul eu popoarele din Nordul şi Vestul 
Mediteranei. Astfel eñ din cele troi 
perioade ale istoriei feniciene, numai 
ultima Irebue luată în consideraţie, 
cind è vorba de rolul lor în istoria 
universală, 

Partea finală a articolului arată ri- 
dicolul maniei de etimologii feniciene 
ce stăpineşte lumea eruditá de sai şi 
face o justă criticà operei lui V- 
Gerard, Les Phéniciens et L'Odyseee, 
care n'a lacul decit să suslie cu ar- 
gumente moderne ideile vechi si pă- 
vasite din veacul al XVIl-lva. 

Rivista d'italia (lanuar 1913) 
Luigi Ambrosi, „Die Einfûhlung* in 
istoria filozofiei. In esteliva germs- 
på modernă predominează o concep 
tie, eu care se crede că se poale ex- 
Pligg faptul estelic prin excelenţă, mo- 


REVISTA REVISTELOR 


27 
mentul in cure constiinta ennlemp tea- 
ză frumosul, îl gusta și-l creiază. A- 
ceastă conceptie o numeste Nemţii Bin- 
Pihlung, iar Englejii o lraduc prin emt- 
pathy, şi inseamnă simlirea la unison 
cu obiectele externe, proieetuea şi 
infuziunea noastră in ele. intorpretu- 
rea Eului a'leniva prin Eul nostru, 
lrăirea gindarilor şi simțirea unui alt 
Eu; insulisţirea obiectelor lipsite de 
personalitate, deln elementele matee 
tiale și formale cele mai simple pină 
la manifestarile cele mai innalte ale 
nalurii și artei. Acest fi nomen de au- 
toproivețiune, de efuziune şi infuziune 
a nousiră în alţii, exprimat prin cu- 
vintul Einfiblung, vrea să arâte at- 
torul ci! de necesar esto in istoria f- 
lozoĥei, Sistemul filozofie e şi el o o- 
peră de artă, e natura văzulă prin- 
Ir-un spirit, eo viziune a realităţi 
rave nu poate îi lipsilă de o intensă 
emoție, care colorează înlreagu aeti- 
vitale practică in cimpul moral şi po- 
litin, estetice şi religios, Filozofia nu 
r un sistem de abstracții seci ci o 
veblală intuiţie a universului; şi nu 
sa poale prezenta altora sistemul său, 
adică intuiţia metafizică a vieţii şi a 
lumii pe care el u avut-o, ducă nu se 
poseda din näseare și nu sa aprofun- 
dează prin studiu insusirea de a på- 
trunde și de a reproduce in sinoşi a- 
cea viziune a realității, ori mot dè- 
grabă, acea realitate insiși, care s-a 
revela! spiritului Blozofului. Ia acest 
«hip istoria marelor sisteme filozofice 
davine un bogat izvor de stări emo- 
tionale, eäci diversitatea doctrianlor 
nu e un eonflict intre adevăr şi nea 
devar, ci sint felurite moduri dea 
proximare a adevărului, cara 99 răs- 
fringe in sisteme cași lumina ln ca- 
lori. Imediata cuprindere sau intuiți» 
uue a principiului fundamental al fa 
căeul sistem filozofic, a unităţii sale 
organice şi a adevărului, dacă nu ab- 
solut, cel puţin relativ, trebue să fie 
ținta istoricului, ea şi cum el ar fi 


298 VIATA ROMINEASCA 


pentru un moment, însuși filozoful 
sludiat de e), insăşi acea conștiință 
căreia s-a revelat area vizione filozo- 
fică. 

Nuova Antologia (Febr. 1913). 
Alessandro Della Seta, Arheologia 
dela Greci pină la Winckelmann 
şi pină la noi. Autorul vrea să in- 
cerce a determina obiectul şi metoda 
ştiinţei arheologiei, în care astăzi dom- 
nesle o mare varietate de păreri. Pen- 
iru aceasta dă Întâi o schiţă istorică 
a dezvoltarii arheologiei din timpul 
Grecilor pina astăzi. Arheologia apare 
intaia la Grori, unde pentru inlăia oa- 
vă apare şi o artă care nu inlea nu- 
mai producerea utilului și provocarea 
+maţiei estetice, Cereetaările arheolo- 
gice încep cu menționări sporadice s- 
le operelor de artă la Herodot, Platon 
si Xenophon. Intre veac. IV şi VI a- 
pur două feluri de preocupări, care a= 
reau Să pragălească calea cercetărilor 
arheologice : serierile teorelice, cu ea- 
re artiştii îşi transmiteau preceptele 
sense din experienta lor, şi serierile 
periegeli-e, cure deserieaa monumen- 
tele cunoscute, Toata aceste serieri 
s'au perdut şi rezultatolu lor nu le eu- 
noaştem decit din opere posterioare, din 
epoca romană: Vitruvio, Plinius şi 
Pausanias, la timpal acesta arta anti- 
că decade și locul ei îl ien arta creg- 
tinā. In evul mediu orbrologia nu mai 
faco niciun progres, Cind Henaştrrea 
face să s trezească iarăşi interesul 
pentru civilizaţia veche, cercetările ar- 
heulogice par că vor să se mârgineas- 
că numai la antichitatea romană; in- 
cep u fi studiate minele numai din- 
trun interes estetic şi anliquarie, In 
veacurile al XVI şi al XVII se naşte 
simţul istorie, se descopere imporlan- 
ţa monumentelor pentru reconstrui- 
rea trecutului. Winckelmaan, in a doun 

jum. a veac. XVII, este acola care dă 
o nouă direcţie studiilor arheologice. 
El eè cel dintăi care a simţit că arta 
antică a fost creația spiritului grec — 


şi el n-a fost niciodată în Grecia! El 
scoate opera de arti, din izolarea an- 
tiquarică, şi o pune în mediul ei isto- 
ric. Tot el lărgeşte orizontul clasic, a- 
râtind importanța artei egiptene. Pi- 
rocția istoriei dată de Winckelmann 
a dominat in tot veacul al XVII-lea. 
Pecind însă direcția istorică se dez- 
volta mai departe, ulăturea de cea es- 
tetica şi antiquarieă, dată de Umaninu, 
apar trei discipline nouă, care trebu- 
eau să scoată arheologia din izolarea 
ei wuperbă : arheologia orientala, pu- 
lolnologia şi etnografa. Marile dosco- 
poriri Lăcute în Egipt, Babilonia, Asi- 
rin, Persia şi Fenicia au nrâtul ră ra- 
giunile scăldate de Mediterana au a- 
vut civilizaţii nn mai puţin Inloritoa- 
re; cercelările civilizaţiilor preistori- 
ce au scos la iveală urmele popoare- 
lor vechi, documentele aclivităţii lor 
materiale; einografia, in sfirşil, ne-a 
făcut să cunoaştem stadiile activitații 
omeneşti, pa care popoarele civilizate 
le-au depăşi!, dar pe care le găsim 
şi astăzi la popoarele râmase în ur- 
mă. Aceste trei diseipline au facut 
ca arheologia să capete o nout ori- 
entare, universală şi ştiințiflca. Uni- 
versala pepirucă deşi lumea clasică 
râmiae încă nucleul fundamental nt 
arheologiei, ea pe de altă parte nu 
mai are botare în timp şi in spuliu: 
sliințilică findea ea studiază transfor- 
mările pe care materiile naturale le- 
au suferit prin munea omenească, cău- 
liad cauzele şi în afară de ruracterul 
individual al artiștilor. 

Deutsche Bundschau (Febru- 
arie 1913). Albert Leitemann, Cultura 
literară a lul Beethoven. Darà se 
compara marile personalitați muzica- 
le din secolul ul XVII lea cu cele din 
veacul al XIX-lea, se vede indata de- 
osebita lor poziţie faţă de mişcarea 
culturală a naţiunii, mai cu sumă în 
co priveşte cultura literara, Marii ma- 
eştri al veac. a XVIII-lea se dezvoltă 
în mod uniluteral din sinul breslgiapu- 


REVISTA REVISTELOR 299 


zicale, eu o educație plina -de lacune mat in activitatea lui Beethoven — că 


și numai tirziu, prin ei însiți, ajudg 
să se impâriăşeaseă la cultura timpii | 
Ivi lor. Astfel la Sebastian Bach, teo- 
ria şi praclieu muzicală, înlătura dala 
inceput orice alta preocupare, Tot aşa 
la Hiadel şi incă mai mult lu ia 
şi la Mozart, timpuriul talent muzibal-! 
impedieă în anii copilăriei orice cultură 
mai serioasă; în sforțările pe care ul- 
limii doi maeştri le fae mai tirrin 
spre a-şi apropia o oarecare cultură, 
se poate vedea progresul pe eare vi- 
aţa spirituala a poporului german ba 
facut in timpul lor, Cu totul altfel se 
prezintă lucrurile la muzicanții seco- 
lului trecut: Mendelzohn, Schumann, 
Bülow, Brahms, Wagner, Lisiz ne a- 
par în deplina posesie n culturii mo- 
derne; mulli dintre ei se relaveuză 
şi ea seriilori de valoare. Beethoven 
«ste ultimul din generația genialilor 
aulodidacţi, cărora o insuficientă edu- 
cuţie le-a Inchis calea «pre apropri- 
eroa culturii timpului são. Cultura pe 
care şi-a ciştigat-o mai tirziu singur, 
poartă peceteu lipsei da sistem, dare 
eu atii mai caracteristică, cu ril ere- 
zultatul temperamentului său. Despre 
felul ei ne putem face o idee din seri: 
sorile sale, din comunieările contem- 
poranilor săi, din compoziţiile sale 
vocale, care pe nrală ce pnezii lirice 
il inspiran, din diferite notițe râmase 
dela el şi dintr-un rest al bibliaterei 
sale, care acuma 0 in stăpinirea bi- 
bliotecei din Berlin: tre; dicționare, 
unul latin, unul francez şi unul fati- 
an; două volume din traducerea E- 
arhenburg din Shakespeare, Odissoa in 
traducerea lui Voss și Weslallicher 
Diwan al lui Goethe şi „Consideraţii- 
le asupra operelor lui Dumnezeu în 
natură” ale lui Sturm. Toato meeste 
carți se vad a fi fost mult citita, is 
pline da suplinieri şi desemna, In ce 
priveşte literatura germană, se vede 
din compoziţiile lui vocale — eare de 
altmintrelea nu ocupă un loe însem- 


el işi lua textele din vreun „Almanac 
al Muzelor”, cum apărea multe pe vre- 
mea area, care din intimplare li că- 
dea in mină. Rar şi le lua din yolu- 
mul vreunui autor, cum e cazul pen- 
tru Seame, Matthison şi Elisa von der 
Rerke şi desigur şi peniru poeziile 
lui Goelhn În orice caz trebue să re- 
cunoaştem că Beelhoren n-a trecut cu 
vederra po cei mai mari lirici ni tim- 
pului, po Goethe (care la Mozart ère- 
prezentat printr-o singură poezie) şi 
pe Bürger. În cesia co priveşte felul 
cum judeca el literalura timpului, n= 
vem puţine informații. Știm eñ îl m- 
precia foarte mult pe Schiller şi că 
pentru Goethe, ca poet, avea O ne- 
mărginită admiraţie, deşi pentru el ca 
om avea mulle rezerve. Toată viața 
s-a purtat eu gindul să compună pe 
Faust, dar n-a ajuns să-şi realizeze 
gindul. 
Deuntsehe Revue (Februar 1913). 
T. Galimberti, O soluţie a problemei 
orientale. Este interesant, zice auto- 
rul, de a considera rhestia orientulă 
in lumina judecății unor oameni, pe 
cit de insemnaţi pe atit de deosebiți 
in concepţiile lor politice. Karl Marx 
spunex : „dv rile ori se mai pololoşte 
pulin migrarea revoluționară, putem 
fi siguri că o problemă apare iarăşi 
la iveale, veşnicn problemă orientală“. 
El caracteriza chestia orientului cu 
următoarele vorbe: „Rusia nu poate 
să se mulțumoaseă pentru tot imen- 
sul ei teritoriu, ru un singur port 
intr'a mare, care jumâtala de an nu e 
navigabilă şi jumâtalo de an e des- 
ehisă atacurilor Evglejilor ; en trebue 
să cauto o egire la marea Mediterană 
şi peulru aceasta trebue să rupă mom- 
brole imperiului otoman, pănă ce în- 
sfirşit inima, Constantinopolul, va in- 
cata să bată” şi adäoga: „e sigur insă 
că nu va îndrăzui aşa ceva, până nu 
se va asigara prini'o Entente cordi- 
ale din partea Angliei şi a Franciei”. 


000 VIAŢA ROMINEASCA 


Singurul zăgaz impotriva Rusiei, il ve- 
idea Marx in Austria. 

In aceste idei, pe care Marx la ex- 
prima în 1553, se întilnea el perfeet 
cu cunosentul istorie Cesare Balbo, 
va monarhist constituțional hotarit, 
prezidentul intaiuloi parlament vons- 
Hilulional în Piemont. Amindoi rele- 
vau primejdia slavi<mului pentru mo- 
narhia habsburgică. Balbo spunea Incă 
din 1546: „Austila e între dauă ame- 
ninţiri, din Jăuntru şi din afară, Din 
afară, eventuala dezmembrare a impe- 
viului lurcese şi ridicarea provinciilor 
slave; fie că Rusia se va folosi de a- 
ccastă dezmembrare, spre a se intinde 
la Sudul Dunărei, fe că provinciile sla- 
ve se vor constitui in state indepen- 
dente, scopurile Austriei in peninsula 
Balcanica vor fi impedieate și chiar 
cenlrol monarhiei va răminea expus, 
fie la atacurile Rusiei, fie la mişeă- 
rile rerolulionare alo propriilor sai 
Slavi". Problemele aceste n'au ince- 
tat pâna astazi de a apâsa conștiința 
publică în Austria și azi mai molt ea 
oricind. Cum s'ar putea rezolvi în 
viitor această întreita problemă, a unei 
Rusii prea puternice, ori a unei ali- 
anţe balcanice care Să atragā spre ea 
pe Slavii din Austria, ori n unei Aus- 
trii, în fruntea alianței balcanice şi 

ameninţatoare pentru Rasia? O pace 
eu orice prej, care mai sfăşia ceva 
din imperiul ture şi mai mărește sta- 
tele balcanice, nu rezolveşia aceste 
probleme, cel mult le mai amină. Tro- 
bue de cercetat dacă nu se găseşte 
an drum pentru a neutraliza supre- 
matia rusă ori cea austriacă, Ideia 
unei contederaţii balcanice, impreună 
eu Grecia, care să ţină cumpăna latre 
Rosia și Austria, e dedgur frumoasă, 
insă e prematură, de oarece starea de 
civilizație în aces'e liunluri n'u ajuns 
incă nivelul necesar pentru aga ceva. 
Mult msi folositor decit principiul na- 
ționalitaţilor, s'ar păreu să lie acel al 
„autonomiei va pregătitor al viitorului. 


Dacă leritoriile luate dela Turci ar 
forma o zonă liberă, nentrala, dès- 
«hisa comerțului dela Mirea Nesgră 
până la cea Adriatică, s'ar câpâtu po- 
sibilitalea unei cureriri pașnice a Ori- 
eutului şi sar câpila un element de 
linizte penteu marile puteri. Aceasta 
idee, care azi e alit de departe de 
poftele popoarelor balcanica re vor 
să-si imparti prads, se va impane 
cind un viitor apropiat va dovedi că 
v altceva să cucereşii și nitceva sā 
menţii şi cind poftele și rivalitațile 
din nou nāscote, vor pune din nou pè 
tapet chestia orientată, care desigur 
in anul de faţă nu va fi pentru multa 
vreme inlăturată, 

Sozialistische Monats-Helte 
(Februar 1519). Dr. Leonida Bisso- 
lati, Partidul socialist-reformist itt- 
lian la intãiul său congres, În De- 
cembrie, am| treenl, s'a ținut la Roma 
primul congres al partidului refor- 
miat-socialist din Italia, Cum se ştier 
seest partid s'a inființat in Iulie 1912 
in  Meggzio-lEmilin, dupăee congresul 
partidului sorialdemnoera! a exclus pu- 
tzu depulaţi din partid, din pricina 
ideilor lor reformiste. In asa scurtă 
vreme, e natural, nomi organizaţia ma 
putut numericeşie să se dezrolle mult ; 
nu din pricină că arfi puţini eti eare 
iinpärtägese ideile celor excluşi, Din 
potrivă, mulţi din cei ce au râmas in 
vechiul partid nu se deoarbes: de loc 
la idei de noul partid, dar din dife- 
rite motive, unele sentimentale, altele 
practice (apropierea alegerilor gene- 
rale) au preferat să rămină. Dacă 
lasă numărul membrilor noului partid 
nu e aşa de mare, cu alit mai impor- 
tante an fost chestiunile dezvoltate ln 
primul său congres. Primul punet, 

n fost fixarea țelului sia taclicei par- 
tidului reformist. Rezoluliunea luata 
in aceasta privință stabileste ca scop: 
sprijinirea claselor muncitoare în lupta 
lor pentru înfăptuirea unei societați 
lipsita de elase; pe domeniul politie, 


REVISTA REVISTELUOR 30t 


cucerirea pulerii politice prin votul 
universal, și intrucii cere interesul ela- 
selor muncituare, cucerirea treptată și 
parţială a puterilor statului. 

Partidul se alalurează migearii in- 
fernaţionale a prolelariatului, tinind 
seamă in inlereaul comunităţii naio- 
nale de împrejurările resla ale situa- 
Liei internaliunule, 

Faţa de partidele demoeralice nu 
ia o poziţie principial duşmânoasă, ci 
lasă posibilitatea unei aprop.eri, după 
cum $ va părea, sau nu, oportun, 
Pixindu-şi astf 1 {iata şi tactica, con 
gresul discata cererile coacrete ule 
muncilorimei, care au nevoo să fie a- 
cordate prio legi, holârind a lupta pen- 
tru câpătarea lor. Se discuta apoi rhes- 
tia colonială, punindu-ze din punctul 
de vedere, câ aceasta chestie nu poale 

fi pur și simplu ignorată, cum fue so- 
cialiştii radicali, pe moliy că ci sint 
impotriva coloniilor, ei că e o datorie 
de n chula acea solutie a problemei 
colonizări: Lybiei, care e mwi avants- 
joasa pentu clasa muncitoare. Sa 
discutat de asemenea şi chostiunea 
contribuţiilor căliă stal; două idei au 
fust fixate in uceastă privința : intai 
cå forțele financiare ale Statului, faţă 
cu intinderea serviciilor publice, tre- 
buese mărite şi, al doilea, că aceasta 
mārire trebue să se indeplinească prin 
un impozit progresiv pe venil, In pri- 
vința provinciilor de Sud, care pen- 
tru Italia formează o problemă a parte, 
pe care vechiul partid socialdemocrat 

a ignorato tuldeauna, congresul a ho- 

Hărit următoarele trei punele: 1} o 

reformă vamulă, care să scape popu- 

latia de Sud de exploatarea industri- 
agilor din Nord ; 2) treptata trerere 
in posesia Statului a minelor de sul- 
fure din Sicilia şi 3) crearea unor mari 
domenii de calra Stat. lateresanla 
sint şi diseuțiile în privinţa polilirii 
exleine. În rezoluția luată, se recu- 
noaie că ținta misearii muncitorești 
este pacea intre loule naţiunile, dar 


se accentuiază, că muncitorimeu nu 
trebue să se mulțumească numai cu 
simplu declarație a infratirii iaterna- 
tonale, ei are datoria de a gâsi prin 
ea soluțiile chestiilor internaționale şi 
nu trebue niciodata si se arăle dezin- 
leresală lață de cereri indreptațite de 
s Xpansiune à propriului său popor. 
The Ninctumh Century iHart, 
1915). Numarul ultim din această Im- 
semnala rerisiă are un lung articol 
intitulat; „Rominia şi pacea Euro- 
pel“ de J. Ellis Barker. Articolul are 
o introducere istorică în care se re- 
zameuză tol trecutul Rominilor dela 
colonizarea romană. E seris cu molta 
căldură şi simpatie peulru țara moas- 
ică. la special asupra nodreptății ce 
ui s-a facut de marile puleri la 1878, 
vind am ajutat pe Rusi si-am contri- 
buit lu independența Bulgariei, arti- 
colul are detalii documentare şi pro- 
testàri legitime. La 1577 Bulgarii an 
căpătat Bulgarii, care împreună cu 
Rumelia inseamnă 96.000 k.p.: Serbia, 
care a intral in războiu după luaren 
Plevnei, n câpălat 10.000 k.p.; Grecia 
care n-a descărcat o puşcă a primit 
Tesalia şi parte din Epir; Rominia a 
primit 0.000 k.p. şi a perdut Basara- 
bis. Rominia astăzi nu conţine decit 
jumătate din numarul total al Romi- 
lor şi e prinsă intre două stale mari în 
coaste : e ca o insulă romană într-un 
mare ocean de Slavi si Germani. Vi- 
torul ei va slal nu poate nici Intr-o 
alinnlă eu Austria nici Intr-una cu Ru- 
sis. O victorie a Austriei impotriva 
Rusiei va pune Homiuia în atirnaro 
de Austria: o victorie a Rusilor impo 
lriva Austriei vu alrage o incorporare 
a Romiuiei in marele corp ul Rusiei, 
Asa cum e acum, ea e prea slabă ca 
să pue condiţii cu garanţie de reali- 
zare în ajunul unui război între Aus- 
tria și Rusia. Numai cind ea va f în 
capul confederației balcanice, atunci 
la momentul oportun poale dicta con- 
diţiile de alianța uneia din cole două 


-3r2 VIAȚA ROMINEASCA 


“mari puteri cind ele s-ar cioeni. $ia- 
tunci Rominia ar avea siguranța eñ 
şi-ar putea incorpora pe frații dia u- 
na din cele duuă megieşe care o pln- 
dese de veacuri, 
The Contemporary Review 
(Februarie, 1913), Dr. Dilon—,„Roml- 
nia şi Bulgaria“ —analizează raportu- 
rile dintre Rominia şi Bulgaria. Eşirea 
la Marea Nesgră e o chestie de exis 
tență pentru Romisia, şi de aici re 
zulta că orice sforțare va face Romi- 
mia ca să-şi asigura această eşire e 
vital motivata. Rominia are azi uu ex- 
port «nai mare decit u) tuturor țărilur 
balcanice la un loc; fară miare oa e 
înăbușită pe loc; n-ar mai putea exis- 
ta, Apoi Dubrogea, singura ei pro- 
vincie spre mare, nui sa dat dogea- 
ba : Romluiu a perdut pentru ea Ba- 
sarabia. Guvernul bulgar face promi- 
siuni solemne că niciodată uu se va 
gindi la o agrsiune impotriva Dobro- 
gei, dar sentimentul publie in Bolga- 
ria e locmui din polrivă. ŞI, cela ce 
e mai curios e că guvernul întreţine 
oficial acest senliment, Există o curte 
fouarto răspindită în Bulgaria: „Manyna- 
lul pentru recrulii tuturor armatelor”, 
a sasea odilie, revăzulă şi adăugată 
de càpitanii în rezerva Guyguloff şi 
Kotef, Sofia, 1911. Ediţie autorizată de 
Ministerul de Război, eu ordinul No, 
76, Mart 14, 1907, şi autorizată şi de 
şeful suprem al armatei, Acest ma- 
nual răspindit pribire soldaţi are o 
bartă in care Dobrogea e untală: „Aid- 
garia  Irridentă”. Ia şcoli, se spune 
«elevilor aceleuși lucruri. Aceste lu- 
ceruri Europa nu le slie; odata şliule, 
în special Englezii vor înțelege pre- 
tențiile Rominilor, în cunilictul balea- 
nic. În nueva rerio este urmăloarea 
frază: „Bulgaria are datoria ca, a- 
tunci cînd ea nn va mai fi absorbită 
-do suferinţele Macedoniei, să-şi în- 
toarcă privirile spre Dobrogea, să o 
amulgi dela Jominia, şi să o încor- 
„poreze la Bulgaria“. Bulgaria peste 


*ren 20 de api vu fi un formidabil stat 
balcanic, —ra area pesle 15.000.000 lo- 
cuitori, In asemenea inpeejurâri Ro- 
minia are daloria faţă de generațiile 
viitoare să-şi asigure acum slăplairea 
Dobrogei în viitor, 

The Norih American Review 
(Februrie, 1913). D. Ching- Chun Wang, 
după cum se vede un chinez, serio 
despre: „Revoluţia ehineză şi efec- 
tele ei”, Autorul e plin de recunas- 
linţă pentru Siatele-Uuite, unde şi-au 
făcut educaţia toţi revoluționarii chi- 
nezi, în cap cu dr. Sun, cel mni in- 
somnat dintre ei. Şi azi, spune auto- 
rul, universităţile din Stutole-Unite 
sint pline de studenți chinsji, și zeci 
de mii de Americani samana ideile 
lor educative în China, prin şcolile lor 
şi prin propaganda religioasa. Rela- 
tiile sincere prietenesti dinlre aceste 
doua cele mai mari repub ici care au 
existat vreodată nu pot decit sa se 
intäreascà ln viilor, căci în aceus- 
tă parte æ lumii idealul păcii veşnice 
intre slaleo mult mai realizabil decit 
în alte părti, 

Revoluţia chineză e inconceptibilă 
firă influenţa Statelor-Uuite, şi poate, 
pe drept, aceasta revoluție á fost nu- 
mita in unele părţi revoluţia america- 
nd, America a contribuit enorm şi la 
dezvollurea materială şi la cea intelec- 
tuslă a Chinei. 

Dar, dupăre autorul chinez îşi plà- 
teşte ubelul de recunoştinţă pentru 
Statele-Uaite, nu uită că-i rhinez, si 
adaugă şi alte consideraţii patriotice 
cu trednică mindrie. În regenerarea 
noastră, spune autorul, nu e numai o 
dezvoltare materială şi morală, Tra- 
dițiile noastre ne spun, că atunci eind 
ne bucurăm de prezint, wu trebue să 
pe ingrijim nomai de prezent, dar să 
relivelăm şi asupra trecutului. China, 
c: republică, e un copil, ca națiune e 
strebuna tuluror popoarelor. Ei a vă- 
zut ridicarea şi ruina Egiptului; şi a 
privit la splendoarea ţi descompune 


S 


vea Imperiului Roman. Ea a fost in 
slare să reziste la valurile acestor e 
pori, şi să supraviețuiască națiunilor 
contemporane ei, nu din cauza pros- 
peritaţii ei materiale, ori petrucă 
„şi-a inarmat poporul pina în dinţi ea 
să se lupte cu alţii, dar pentrucă ea 
şi-a invățat poporul să fe harnic, cins- 
tit şi iubitor de pace. Aceste moşie 
niri ne-au ținut pe noi în trecut și ne 


REVISTA REVISIELOR ‘03 


vor ţinea şi In viitor. Aceste cuvinte 
ale autorului chinez, cu toată mindiia 
lor, arală că senlimeutele republica- 
ne încă nu sint adine săpate In sufe- 
tul pălurii culte chineze; şi că reac- 
Vianarismul oriental poate A arătat in- 
tr-o fermecătoare splendoare, chiar da 
cei mai inbuențaţi de cultura ameri- 


BIBLIOGRAFIE 


M. Sadoveanu. Un instigator. 1912, Bucureşti, Bibiotecu „Flacăra.“ 
Prețul 1.25. 

se vangnet Oglinda fermecată, 1912, Bucureşti, Biblioteca „Flacăra. 
Preţ. 1.2, 

L l. Chiţulescu. Jucercâri ptiințifice, 1912, Ploești, „Progresul.” 

Alex. Läpädati. Scurtă privire asupra conservării şi restaurării mo- 
numentelor istorice în Rominia. 1911, Bucuresti, Tip. „Carol GI," 

Alfredo Rocco. Cuneepția juridice a bancrutei. 1912, Bucuresti, 
Edit. „Curierul Judiciar." 

Maufredo Blumer. Zradulzirmes i Tradultores. 1912, Rilota, Fran- 
sisko Eurikez. 

poia araur pământeni adresată corpurilor legiuitoare, 

l. Nistor, Das moldovische Zoliwesen în 15 und 16 Jahrhundert- 
Extras din Jubrbuch für Gesetsgebung, Verwaltung und Volkswirtschaft in» 
Deutschen Reiche, heraus von Schmoller. Leipzig, Duncker und Humblot, 
1912, | broş. 5 de 285—282 pag. fară pret, 

Petru B. Bratu. Reformatorul romîn-american. 19114, Cleveland, Tip. 
UCniunei societăţilor romipe, 

Const. Cantilli. Bucuregti—Paris. Din zborul bicicletei, 1912, Bucu- 
rèsti, Tip. Kalber. 

A. Cehov, O căsătorie. Schite alese, din rusește de G. Carp. m2. 
Bucuresti, biblioteca „Lumina” 20—24. Pret. 30 bani. 

Théophile Gautier. Moarte înnamorată, Trad. de Caton Teodorian. 
1912, Buvuresti, Bibiiotecu pentru toți No. 745—749. 

lie Gherghel. Zur Nachricht des Raachid-ad-din Faldiallăh über 
Muzuran-ban* und „Cara-Oulag*. Sonderabdruck aus Horrespondenrblutt 
des Vereins für Stebenbiirgisehe Landeskunde, XXXV, No. 2. Hermanstadt,. 
Krafft, 1919, 1 broş, în 5 de ii 2 d 

M. Maeteriiuck. Steaua. Trad, de M. Negru. 1912, Bucureşti, Biblio- 
teca „Lumina“ No, 107. Preţ. 15 bani. 

L Kant. Filozofia creștinismului. Trad, de A. Suleină. 1912, Bucu- 
resti, Biblioteca „J.umina” No. 108. 

iiumönien, 192, Berlin, Druck von Radolf Mosse. 

Calendarul național al ziarului „America 1912, Clevand, Inst. tipo- 
grafie al Uniunii 5. K. A. Preţ. 60 centime. 

Preot loan D. Petrescu. Biserica yi Democrația. 1913, București, 
Tip. „Hominească”. Prot. 70 bani. 

Al. Trigara-Samurcaş. Istoria artei yi însemnătatea ci în învàfjd- 
mîntul universitar, 1912, Bucureşti, Tip. Carol Gubl. 

Dr. Corneliu Sumuleauu. Despre acidul Solicilie. 1912, Vălenii-de- 
Munte, Tip. „Neamul Rominese”, 

Negrim.  Befia za! n 1512, Bucureşti. Tip. Socet. Pret. 75 bani, 

Dr. Gh. Laugier. Holera în Dolj în 1911. 1912, Institutul de arte 
graece „Sumitea”, 

Legea pentru descentralizarea administrativë. 1912, Bucureşti, Impr. 
„Independențta". Pret, 1 teu. 

Michail C. Vlădescu. Voica. Dramă in ò acte, 1912, București. Tip. 


Anuarul Băncilor Populare şi Cooperaticilor Sătești din Romania 
pe anul 1910. 1912, Bucuresti, Ti „Universală“. 

Generalul Alexandru M. Fălcoianu. Amintiri din războiul ruso- 
romitaoture din 1877—1878. 1912, Bucureşti, Tip Sfetea. 

Emile Staico. Kouwmains et Serbs. 1912, Paris, Impr. H. Jardin. 

Preot. Gr. Popescu-Breasta. d ve ngg eaey religios în pcoalele Ger- 
maniel. 1919, Craiova. Tip. Sache Pavlovici. Preţ. 2 lei, 

Cum i deveni kipmotizator? 1912, Bucuresti, „Biblioteca pentro 
toţi“ No. 745—746. Prot. bani, 


NU IN ema 


1913. ANUL VIII Martit. No. 3. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR. 


Mateiu lon Caragiale . . (Grădinile amâgirii.— Intoarcerea învinaului— 
> Marturisire | Versuri 
EnA Poe pere Ad» 1îreiu ! Versuri). 


Eas è . Foamnå— Amurg (Versuri). 
M. L F e . . . - Noaptea (Versuri). 
Dr. A. Slătineanu Evolutia bacteriologic (Deta Pasteur până azi). 
T. A. Bădărău . - - Regiunea inundabild a Dunårei. 


St O., løsif . >. > + Vipul unei nopți de vară | Irad. după Shakes- 


re). 
G. Galaction . - .- Milea Cetătuia, 
Izabela Sadoveanu . . . /'robieme pedagogice |Coedereaţiunea]. 
Mircea Dem. Rădulescu , Demonul | Versuri). 
G. Arghirescu . » . Situatia încățămintului primar, în raport cu 
cheltuelile bugetare, 


0, Gogi. s .. Revedere —Singuer.— Taină | Versuri). 
Dr. A. Slătineanu Orele medicală | Foeultaten de medicină din 
L Răducanu Cronica reonomică (Oriza de credit la coope- 


rațiile adtegti), 

Lu. Duca . .. > Cronica externă (Situaţia în Franţa). 

Dr. G. D. Creangă . Cronica pulitică (Orientiri în politica internă). 

T.Arghezi .. .. . Cronica teatrală— Bucuresti (Teatrul Național : 
„Cocopui e ga 

G. T m... a Cronica veseld (Fum). 

N. L. Kostaki . Serisori din Paris (Un picat din tinerete. — 
Era copilul ui.—P'ramţa de mêne.— Orphismul. 
—„Îa secret, piesă în trei acte de ÎN, Bern- 


stein). 

P. Nicanor & Co. Miscellanea (t P. Cerna. O amintire despre 
Haret—Dela redacție). 

„Viaţa Rominească, . . Apel cãtrå estitorii gi prietenii „Vieţii Romi- 
pegti”. 


Mevamait: Al. Cambon „inirn femen si pică"; W. Lorinesen, „Aripa Morti”, =h Ba 
Const. 4. Giudseu, Priveihyt și amintiri. =F. — G Mursu, „ien Romindor din Plat. Visk» 
Warr (D120. N. N. Rei, Filipis, „Evoluţia abetiilor sinsi”, —C, D.D Familia Banda, 
Arerioa Omul preialarie, Si ammar". — E, Cn- Q. 5. Häloolamti- „Criza tredan snimalo in s 
griubtura Romimiit, Efovtele oi mi mijiavele de indreptare Porhlema tracțiunii mamiioe™ — H. 
14, — Maximilian Voporici să George Ciy dana, agmoremi Bonnal de sgrirultură*.—3. IE. Pros, 
Yren Delage et Mme Déidschmhith, „irs Iti de l'orólntion*, =, M, — 


: ea m 
taroa Dolrsrilor şi enrpriea siralegiă”: M. Deil mds: „Citem entinte îm pèivințje Pwterivanti» 
Wi: H- Mohn.: „Adevărul sepre tenuribor franceze și germane in răzhoini bajomnio*; Blooard 
pernatatn + „tmapaaite jmbilara”: Shebesd: „Lortot Mellane si perpectiva tiome eingi 


LAI 


Redacția şi Administrația: Str. Cuza-Vodă 52 
1913 


“Tinga Bomimeneră apare binar pi pr preng -0 de papai — Abonamentu? in 
i] $ rnga y amâne! 2 lei — Pamiru ivin. preot se 

studeat: um an 15 iei. Jumătate de ab Sü, — Pentra Asrtro-Dugaria ! In ar enroane ; 
tatr de an T poranse 50 b. Numărul 2 coroane. — Pentru Baarshè: en sn & robiei TEE 
tais de an 4 robis. Samārygi i rublă. —Pentri mräinitme: ah an 23 eti Jumătate de an Îl latr 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ ; 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C., STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 
IN ŢARA: 
P A s A 
Pe jamătate de an A i > i E ” 
Un număr s 


Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul in mod ‘dirot vor 
trebui să plătească in plus 4 lei pe an şi 2 lei pè 5 an, ca indemni- 
zare pentru incasatori, 
biet A Aeneas brzac a pese iu 


„Pentru lnvătitari, preo] de sat, primari i funcţionari sătesti, stu- 
entl și elevi, pe nn fi lei, pe jamātate de an 7.3. (Acontia pot plati in 
trei rate a rile 5 lei trimise eu anticipare), ; 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
Pe an 15 coroane 


Pe jumatate de an > > . 7e, Wh 
AF mars sn H š A A 2 coroane 
mameplul an nai Î “inci 
PNPN acer mer nara se poale achita în trei rute de cite cinei coroane, 


IN BASARABIA: 
e an . . ; F . -Sru 
Pe jumätale de au A ` : è 4 ruble 
Un număr s 1 rublè 


Abonumentul annal se te plati i y - 
până la achitare. poate plăti In focare două luni eite 2 ruble, 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an A A 3 4 e p 22 Jei 
Po jumâtule de an ` A k = “i lei 
Un număr . 2 lei 50b, 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redactie nu se înnapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințuți, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
sü ne comunice gi onorarul dorii ; în caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei. 


Grădinile amăgirii 


Grădinile-amăgirii te-aşteaptă-acolo unde 
Apusa-ţi tinerețe s'a ofilit de dor, 

Şi apa care doarme în luciu-i rînjitor 
Visările-ţi oglinda și 'ncheagă-ale ei unde. 


Şi cind ursuză luna in tulburi nori s'ascunde 
Şi mut văzduhul veşted tresaltă 'n lung fior, 
Va răsări vedenia cu chip înșelător, 

Cu ochi a căror taină tu n'ai ştiut pătrunde. 


Dar în zâdar vei cere viclenei năluciri 
Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri, 
Că va pieri, zimbindu-ţi, cu degetul la gură ; 


Şi singur iar vei plinge, în searbedele zori, 
Amara soartă care te-a prigonit cu ură, 
Încununîndu-ţi fruntea cu mohorite flori. 


306 VIAȚA ROMIN EASCA 


Întoarcerea invinsului 


lar cind, sfioasă umbră, prin ceața rece-a sării, 
Purtindu-ţi trista taină, de ginduri chinuit, 
Tirziu te vei întoarce înfrint şi istovit, 

Spre casa părăsită în văile uitării, 


Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a 'nstrâinării 
Şi-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit, 

La 'ndemnul Amintirii ce 'n prag ţi-a răsărit, 
Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioșării 


Zădarnice.— Respinge deşarta-i mingiere. 
Şi oricit de adincă ar fi a ta durere, 
Trufia nu ţi-o perde, rămii nepăsător, 


Nu te opri, nu plinge, şi dacă-ţi stau morminte 
In drum, treci peste ele, inăbuşă-al tău dor, 
Şi 'n neagra noapte pleacă cu fruntea sus 'nainte. 


Mărturisire 


Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale, 
Arse stinci o 'nchid în groaza sterpelor pustietăți, 
Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale, 
Ea in negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi. 


Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină, 
Edera şi muşchiul verde zidurile-i năpădesc, 
Strajă a singurătăţii trist veghează pe colină 

Şi în juru-i, seara, tainic liliecii filfiesc. 


Sufletu-mi e o floare rară ce muiată pare 'n singe, 


Spulberată-i fu mireasma de-al restriştei aprig vint, 
E-o cintare 'ndepărtată ce visări apuse plinge, 
E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormint. 


Mateiu lon Caragiale 


me e 


Tirziu 


Mă uit cum trece Vremea şi se duce. 
Nu 'ntoarce capul, nu rărește pasul, 
N'arunc'o floare, nu-şi încearcă glasul, 
Tot scade, până piere la răscruce... 
N'aş plinge, de n'ar fi luat cu ea 
Nădejdile și tinerețea mea ! 


Toamnă 


Ea cîntă 'n liniştea de seară, 
In umbra vechiului pian, 

Şi chipu-i alb şi diafan 

Se perde 'n palida lumină 
A două luminări de ceară... 
Ea cîntă... muzica divină 
Adie dulce şi prelung 

In timp ce minele-i s'alung' 
Ca două porumbiţi în zbor 
De-alungul albului sonor... 


Şi, în sfîrşitul trist al serii, 

Al clipelor murmurătoare 
Suspinător şi tainic freamăt 

E parcă "'ndureratul geamăt 

Al toamnei care 'n umbră moare... 


Amurg 


Cind moare 'n zări amurgul arămiu, 
Ascult în pacea ce 'ncunună firea 
In inimă-mi cum plinge Amintirea 
Ca o privighetoare într'un parc pustiu. 


Rodo 


NOAPTEA 


(DIN EICHENDORFF) 


Al pasărilor cîntec blind 
Şi toate-a florilor podoabe 
S'au stins pe rînd... 

In noapte, trează, 

Iubirea singură veghiază. 


Să nu mai eşi de-acum pe-afară ! 
In noapte e un cînt ciudat. 
Răsună cornul,—ş'o să-ți pară 
Că tu eşti cel chemat... 

De glasu-i amăgit mereu, 

Subt labirintul din pădure 

Te aibă 'n pază Dumnezeu! 


VIAŢA ROMINEASCA 


NI 


Asupra firii înoptate 
Puternic stele scinteiază. 
lubita mea e-acum departe 

Şi la căminul ei veghiază. 
Pe cimp pustiu cînd latră cînii, 
Cind luna plină luminează, 
Cu mii de guri suspină codrul : 
Te aibă ceru 'n a lui pază! 


IV 


Auzi cum chiamă valea 
Trezită ca din vis? 

O, din castel coboară 
In tristul nopţii-abis ! 


Privighetoarea cîntă, 
Grădina-i numa șoapte,— 
Minuni atit de multe 

Ţi-ar spune blinda noapte |... 


Mihail I. Pricepie 


Evoluţia Bacteriologiei 


dela Pasteur pănă azi 


Bacteriologia e una din ștințile cele mai tinere. Ea abia 
împlineşte virsta de o jumătate de veac. Cind considerăm de un- 
de a plecat şi unde a ajuns, e de admirat ciclul parcurs.— Toate 
şuințile invecinate au lost profund influențate şi schimbate gra- 
ție microbiologiei.—Dela concepția întrează a medicinii şi a Doa- 
letor infecțioase, trecind prin prepararea berei, alcoolului şi 
vinului pănă la chestiunile de inurăşare a pămintului, toate a 
ceste ramuri ale activității omeneşti au fost profund modificate 
de şliința a cărei existenţă e datorită marelui Louis Pasteur, 
Iustrul chimist a început cercetările sale bacteriologice studiăând 
chestiunea lermentaţiei. Din această chestiune a lermentaţiunei a 
eşit toată microbiologia. 

In momentul incepulurilor studiilor lui Pasteur, noţiunea de 
lermentaţiune se prezenta subt aspectul urmâtor : se ştia dela La- 
voisier că fermentaţiunea alcoohcă dedublează zahărul în pro- 
porții egale de acid carbonic şi de alcool. Analizele lui Lavoisier 
fusese confirmate de Gay-Lussac. - Dar subt ce influența se in- 
tmplă această dedubiare ? Din teoriile lui Libieg, pe atunci ma- 
rele pontif al ştiinţii, fermentația se produce în presenta şi subt 
influenţa unei mici cantități de materii organice pe cale de des» 
compienere.— Acesta era termenul sau drojdia care provoacă fer- 
mentaţia (materia descompusâ). 

E adevărat că cițiva ani înnainte (1825) Cagnarii-Latour 
in Franţa şi Schwan în Germania semnalase existența unur cor- 
puscule microscopice in drojdia de bere, corpuscule care prezen- 
tau cite un mugure care se desprinde de celula-mumă pentru 
a deveni și el un corpuscul adult mai in urmă, Dar la acest 
singur fapt Cannard-Latour adăugase după frumoasa expresie a 
lui Duclaux o idee: el articulează formal că levura face să fer- 
menteze zahărul printun „efect oarecare al vegelajinni. şi 
vieții ei, 

Pentru rezolvirea problemei fermentaţiunii Pasteur era ad- 
mirabil preparat. Din cercetările sale anterioare asupa acidului 
tartric, trăsese concluziuni importante în ceia ce privește dysi- 


312 VIAŢA ROMINEASCA 


melria moleculară şi puterea rotatorie. Prin putere rotatorie in- 
țelegem proprietatea pe care o au uncle substanțe, fiind In so- 
luție, de a devia planul de polarizaţie a unei raze de lumină 
care pătrunde prin ele. După cum planul de polarizaţie va fi de- 
viat la stinga sau la dreapta- substanțele se vor numi substanţe 
active drepte sau stingi, în opoziție cu substanţele care nu au 
nici o influenţă asupra planului de polarizație şi care se vor 
numi inactive (Duclaux). 

Cea mai mare parle din substanțele pe care le găsim in 
nalură (produse directe sau indirecte ale vieţii celulare) sint ac- 
tive, pe cind din contra aceleaşi substanțe create de noi în la- 
borator-—prin sinteză sau altă metodă ; sint inactive., De exemplu 
acidul tartric produs de struguri este activ din contra acidul 
tartric de sinteză e inactiv, Această observațiune făcută de Pas- 
teur fu generalizată de el şi formulată astfel: natura singură 
crează substanțe dysimetrice (care influențează lumina polarizată) ; 
noi In laborator nu putem crea de cit substanțe inactive. 

lacă fraza texluală a lui Pasteur: Ainsi se trouve introduite 
dans les considérations et les études physiologiques, l'idée de 
l'influence de la dissymétrie molėculaire des produits organiques 
naturels, de ce grund cuructere qui établit peut-étre la seule 
ligne de démarcation bien tranchée que lon puisse placer aujour- 
d'hui entre la chimie de la nature morte et la chimie de la 
nature vivante* '). 

Concluziunile lui Pasteur nu erau periect exacte, de oarece 
astăzi putem crea in laborator substanțe active, deviind planul 
de polarizaţie. Dar pentru majoritatea cazurilor faptele constatate 
de el erau adevărate, Substanțele pe care le crează funcțiunile 
celulare sint active; ceia ce creăm noi în laborator e inactiv, 
de oarece în majoritatea cazurilor substanțele create de noi se 
compun din două substanţe reunite: unele deviind la stinga pla- 
nul de polarizaţie, altele deviindu-l la dreapta. Reunirea celor 
două substanţe in proporții aproape egale ne dă substanța neu- 
trä inactivă. Un exemplu practic ne va lumina: In laborator 
putem crea acidul tartric de sinteză care, conform definițiunii e 
inactiv, Această inacțiune este aparentă. Căci prin diferite metode 
putem arâla că acidul tartric de sinteză se compune din doi 
acizi tartrici, unul drept și celalt sting, și reuniunea acestor doi 
acizi ne dă acidul tartric inactiv. Separațiunea acidului tartric 
drept de cel sting nu e tocmai uşoară. Cäutind s'o realizeze, 
Pasteur puse fondameniele micro-biologiei. Intr'o soluțiune de 
para-tartrat de amoniac (inactivă) Pasteur constată că pe mă- 
sura ceo ciupercă se desvolta, la suprafața ei soluțiunea devenea 
activă. Pasteur trase concluziunea prevăzută că din momentul 
ce o ființă organizată se desvoltă produsele acelei vieți con- 
stituiau o substanța care iniluențează lumina polarizată, Dysime- 
tria observată era legată de viața ciupercii. In realitate ciuperca 


D Pastour—Leçons prolessées à la Soe, Chim, 1860, 


EVOLUȚIA BACTERIOLOGIEI J13 


consuma numai para-tariratul drept, lăsind pe cel sting ln soluțiune 
şi, acesta râminind singur, influența lumina polarizată. Pentru Pas. 
teur însă dysimetria era legată de viața ciupercii, Din această 
eroare fecundă se creă bacteriologia, 

Cu modul acesta el începu studiul fermentaţiunilor, Deşi 
cea dintăi ca dată lermentațiunea lactică, o vom trece subt tä- 
cere pentru a expune fermentația alcoolică, pe care vom studia-o 
mai cu deamânuntul. Pasteur controlă din nou experiența lui La- 
voisier și Gay-Lussac, şi arată chimicește că cei doi iluștri pre- 
decesori au o mică eroare în calculele lor: de oarece 100 gr. 
de zahar nu dau sută la sută proporția de acid carbonic şi al- 
cool, ci 95%/0. Restul de 5". se rtpartizează în modul următor : 
3e glycerină, 1" acid succinic şi t°» este luat și utilizat pentru 
formarea levurei, 

Dar ce este această levură” 

Pasteur demonstră că această levură e o ființă organizată 
care trăeşie şi că, graţie desvoltării ei, fermentațiunea are loc. 
Atit timp cit avem apă și zahar întrun balon ermetic inchis, fer- 
mentajie nu «xistă. Pentru a avea fermentațiune trebue să in- 
troducem levure. Deci fermentația e funcție de levură. Levura 
fiind ființă organizată, fermentația e funcție de viaţa. 

Aceasta este una din cele mai mari descoperiri ale sec. al 
XIX-lea. Diferiți chimişti şi fiziologi, Intre care Traube, Berthe- 
lot şi Cl. Bernard, susțineau că lermentațiunea se produce sub: 
influența unei diastaze (ferment solubil), La acea epocă se cu- 
noştea amylaza care translormă amidonul în maltoză. Dar în 
momentul acela demonstrația unei diastaze solubile care se tirans- 
forme zaharul in alcool nu era făcută și nu se putea face. De 
aceia stabilirea că fermentația era opera fiinţii vieţuitoare sau 

mai bine zis funcția de viaţă, a fost perfect făcută de Pasteur. 

Mai tirziu, cum vom vedea, sa putut realiza de câtră Buch- 
ner transformarea zaharului în alcool și acid carbonic fără inter- 
venţia vieţii prin acțiunea unui ferment special: zvmaza, Insă 
chiar acea zvmază, izolată de Buchner, este scoasă tot din levure 
inghețate şi strivite. La rindul ei zymaza e tot funcție de viaţă 
(fiind scoasă din levure). Pasteur însuşi in discuţiunile sale la 
Academie în 1878 zice formal: „L.orsqu'ă l'exemple de Cl. Ber- 
nard, M. Berthellot aura tente d'appuyer par l'expérience ses hy- 
potheses, aujourd'hui sans valeur parce-que elles sont toutes gra- 
tuites, s'il découvre un ferment alcoolique soluble, japplaudirai 
à sa découverte, qui sera des plus intéressantes et ne me genera 
aucunément. J'ajoute, en terminant, que c'est toujours une énig- 
me pour moi que l'on puisse croire que je serai gêné par la 
découverte des ferments solubles dans les fermentations proprement 
dites ou par la formation de l'alcool à l'aide du sucre indépen- 
damment des cellules (30 Dec. 1878). 

Descoperirea lui Pasteur că fermentația alcoolică e funcpie 
«le viaţa se intinde foarte repede asupra celorlalte lermentațiuni 

îm ocaziunea aceasta el demonstră că sint lermenți care 


314 YIATA ROMINEASCA 


au nevoe de oxigenul din aer peniru a se desvolta și alți care 
iau oxigenul din mediul ambiant descompunind materiele organice : 
și face a doua descoperire de o importanță capitală, viața aero- 
bie şi anacrobie, 

Pentru a putea cultiva in mod cert şi sigur diferiţi lermenți 
necesari demonstrațiunilor lui, Pasteur a avut nevoe de medii 
perfect sterile în care să insăminţeze levuăra pură sau microbul 
pe care-l studia. Această descoperire interesantă o face cu oca- 
ziunea unei discuțiuni celebre pe care o are cu Pouchet asupra 
peneraţiunii spontanee. Această discuţiune nu este altceva de 
cit reluarea vechilor probleme care pasionase mult sec. XVIII, 
cu Reddi și Spalanzanni deoparte, Needham, Tyndall, Schwan, 
Helmholtz, Liebieg de altă parte. Pasteur şi aici, graţie meto- 
ilei și geniului lu, dă soluțiunea problemei. Arată câ sterilizind 
mustul de bere, sterilizare pe care o obține incălzind nu numai 
la 100%, cum credea la inceput, ci la 120%, —putem avea medii 
perfect sterile (controversa cu Bastian), 

Un astel de balon în care Pasteur a pus must de bere, 
sterilizat şi Inchis ermetic acum 40 de ani, a ramas neschimbat 
și ca aspeci exterior (nu sa tulburat) şi ca compoziție chimică 
până azi. ' 

Dacă intrun astfel de balon punem levură de bere, avem 
fermentație alcoolică, levura de bere transtormind de 4—5 ori greu- 
tatea ei de zahar. Sint alţi lermenţi care transformà 50—100 de 
nridgreutatea lor, Dacă pe acest flacon 1] lăsăm desfăcut la aer, după 
ce fermentația alcoolică s'a produs, se desvoltă pe el tot feluri 
de mucegaiuri şi microbi care distrug şi sazeilică toată materia 
organică pe care mustu! de bere il conținea, Aşa în cit din 100 
de grame materie organică pe care-l conține un ltra de bere, abia 
a rămas citeva centiarame ie detritus. Acest proces de distruc- 
te a materiei organice, care se petrece în mic in balonul conți- 
nind malţul de bere, se petrece în mare in natură. . 

Dacă viața pe pâmint e functie a razelor solare şi a cloro- 
filci a cărei acțiune analoagă cu acea a unei diustaze e evidentă, 
această viaţă nu ar fi posibilă fără existența fermenţilor şi mi- 
crobilor. Ei sint agenți distrugătari ai materii organice, care li- 
chefiază şi gazeifică toate substanțele organice, redind marelui 
lot particulele care au constituit o fiinţă organizată Numai gra- 
fie acestei lichefacfiuni ṣi wazeificāri, celelalte ființe vieţuitoare 
pot trăi. Fără microbi şi fermenți viața ar [i imposibilă, înecată 
fiind de hoiturile tuturor fiinţilor care au trăit innaintea noastră pe 
pămint, 

Dacă microbii constitue condiţiunea vieţii pe påmint, apoi 
tot ei sint uneori cauza morţii. Încă de la primele descoperiri 
ale lui Pasteur, Trousseau — marele clinician —avusese intuiţiu- 

vea rolului considerabil jucat de ci In patogenia boalelor. 

lacă cuvintele lui Trousseau, (1867): Voilà donc lu grande 
ihcorie des ferments rapportée å une fonction organique. Tout 
Jerment est un germe dont la vie se manifeste par une sécrétion 


EVOLUŢIA BACTERIOLOGIEI 315 
ai E E P 


speciale. Peut-être en est-il de méme des virus morbides, peut-étre 
sont-ils des ferments qui déposés dans l'organisme a un mo- 
ment donné ci dans certaines circonstance déterminés, se mani- 
festeront par des produits muilliples. einsi le ferment varioleux 
fera la fermentation varioligue ; ninsi le virus morveux, ainsi 
le virus de la clavelte, D'autres Virus semblent agir localement 
—mais par la suite men modifient pas moins tout r organismie— 
ainsi la pourriture Chôpital, la pustule maligne, les drisypeles 
contagieux, Ne peul-on pas admettre en ces circonstances gue le fer- 
ment ou matière organique de ces virus sera transporte ici par 
ia lancelle, lù par taimosphere ou par les pièces de pansement. 
* Cuvinte profetice intr'adevâr. În 185| doi medici francezi, 
Rayer și Davaine, au observat In singele oilor moarte de cărbune 
nişte bastonaşe, care Insoțesc, ziceau autorii, boala cârbunoasă, 
In 486! Davaine, în urma publicâni lermentaţiunii lactice a lui 
Pasteur, revine asupra primelor sale studii şi atribue cauza sin- 
gură şi unică a maladiei, e bastonaşulni semnalat de ei în 51, 

Numai in 1877, Pasteur demonstră ştiinţific şi riguros că 
microbul e cauza boalei. Demonstrația fu tăcută cu meloda și 
logica care domnise In precedentele-i demonstrâri, 

O picâtură de singe cârbunos fu insămințată In bulion de 
cultură steril. Se desvoltă o mulţime de bastonaşe. Aceste bas- 
tonaşe puse cap la cap şi facind lanţ, Inoculate la un animal, ti 
dă cârbunele. Aceiași cultură fiitrată printr'un filtru destul de des 
(bougie Chamberland), microbii rămin pe filtru şi lichidul care 
trece nu ia maladia. Proba experimentală că microbul e cauza 
maladiei fu dată. De atunci şi numai Ce rue adică dela 1877, 

zia experimentală deveni o ştiinţă 1). : 
ga imasi dată memorabilă putem afirma şi demonstra 
o maladie infecțioasă experimentală, cocă 

Pasteur işi continuă opera începută : descoperi principiul vi- 
rulenţii microbilor şi a alenuări acestei virulențe, vaccinul con- 
tra cărbunelui şi in siirşit işi incoronează opera prin descoperi- 
rea vindecării turburării. Şi astăzi in multe institute din străină- 
tate se aplică incă metoda descoperită de Pasteur pentru vinde- 

acestei boale, j ş 
ze Pe calea deschisă de Pasteur descoperirile curg Aproape 
pentru mai toate hoalele contagioase se descopere agentul lor cau- 
zal. O menţiune specială o merită Robert Koch, care se ilustrase 
innainte prin descoperirea LAT rira cărbunoase ; el mai 
A microbul tuberculozei și al holerei, ; 
aa rca tuturor care au contribuit la ridicarea mărețului 
edificiu al microbiologiei moderne este nestirşit de mare şi nu-i 
loc de a-i cita pe toţi. | j 
Totuşi trebue să arâlăm o aplicare aproape imediată a 


rel tăcută o menţiune specială pentru adevăratul fundator al 
Ber. hiser dioere Villemain rw in rea capre ard a rr aaa 
i vre Li na a ulo- 

e n boulă contagioasă şi motodeia de transmi si so pa În atmasa 


s16 VIATA ROMINEASCA 


celor dintăi descoperiri ale lui Pasteur. Vreau să vorbesc de an- 
tisepsie. In 15 Februarie 1874, Lister scrie lui Pasteur : „Permettez- 
moi de vous adresser mes plus cordiaux remerciements pour m'a- 
voir, par vos brillantes recherches, démontré la théorie des germes de 
la putrefaction et de m'avoir ainsi donne le seul principe qui peut 
mener å bonne fin le système antiseptique, Si jamais vous veniez d 
Edimbourg, ce serait, je crois, une véritable récompense pour vous, 
que de voir d notre hõpital, dans quelle large mesure le genre hu- 
main a profité de vos travaux*. 

La aceste cuvinte ale marelui Lister nu am nimic de adău- 
gat. Toată chirurgia modernă a eşit, ca o nouă Minervă armată, 
-din capul genial al binefăcătorului omenirii. 

- Pentruca să ilustrez cu un exemplu probant folosul prac- 
lic al descoperirilor lui Pasteur, voiu lua exemplul febrei galbene : 

. _ In urma cuceririi insulei Cuba, Americanii au numit o co- 
misiune compusă din Reed, Caroll și Agramonte, pentru a stu- 
dia febra galbenă, Cei trei savanți urmind o idee emisă de dr. 
Finlay din Havana, că maladia e transmisă prin țințari, au in- 
stalat un cimp de experienţă, numit cimpul Lazear, după numele 
colegului lor, dr, Lazear mort de lebră galbenă,—în care cimp 
experimentind pe om (de oarece nu există nici un animal care 
să poată lua febra galbenă), ajung la rezultatul urmâtor: febra 
galbenă este provocată de un microb invizibil, care are proprie- 
tatea să treacă prin filtrul Chamberland, şi care se transmite 
dela om la om prin impunsătura unui țințar, Stegomya, care pro- 
pagă boala.. Guvernatorul Havanei, generalul Wood, fost medic 
militar, ia măsurile de combatere a țințarilor cu atita preciziune, 
incit un an după luarea măsurilor, febra galbenă dispare dela 
Havana, Dau aci un tablou in care se vede mortalitatea innainte 
“Și după luarea acelor măsuri: 


Inainte Dupä 
1503 | 19% | 1590 | 1596 | 1897 | 159% | 1899 | 1840 | 1901 | 1902| 1908| 1904 


136 | 103 molj o | o] 


| 


aice 
o | 0 


] sas | za | 553 |1832] ses 


Elocvenţa cifrelor mă dispensează de comentarii. 
___ Cu ocaziunea febrei galbene pomeniiu cuvintul de microb 
“invizibil, Cercul microbilor patogeni indicat de Pasteur şi de pri- 
"mii bacteriologii s'a mărit foarte mult: afară de microbi obiş- 
nuiji care sint consideraţi in genere ca nişte plante (alge inferi- 
oare, cercetările urmașilor lui Pasteur ne-au arătat o altă se- 
rie de paraziți care sint animale inferioare, cu evoluţie sexuata 
sau asexuală și cu oaspeţi intermediari, cum văzurăm cu febra 
galbenă și cum ştim că se petrece şi cu malaria in țară la 
noi. In fine in 1898 Loeller de-o parte în febra altoasă, Roux 
şi Nocard de altă parte In peri-pneumonia boilor, semnalează 
“microbi pe care microscopul nu-i poate vedea,—dar care se cul- 
“vă în bulion şi dau experimental maladia. Existența microbi- 


EVOLUȚIA BACTERIOLOGIEI s17 


Jar dincolo de limita văzului nostru fu demonstrată, De atunci 
cercul se măreşte din ce tn ce, Pasteur de altminteri din 1881 
emisese ideia că microbul turbării e aşa de mic incit nu se 
poate vedea, 

Masurind ciclul parcurs vedem şi ne pulem da bine seama- 
de revoluția profundă provocată de Pasteur intr'un moment cind 
in afară de tendința adevărat științifică şi metodică a lui Claude 
Bemard, medicina se resimțea incă de partea teoretică şi sco- 
lastică a diverselor doctrine animiste, humorale, ete, 

Noţiunea vitalistă de ferment şi microb-ființă vie care provoacă - 
efecte aşa de mari şi disproporționate cu mărimea lor, multiplicitatea 
şi ubiquitatea acestor ființe microscopice, în aer, în apă şi pe pămint, 
acţiunea lor lolositoare-—dela fixarea azotului pe leguminoase pănă . 
la posibilitatea vieţii pe pămini, precum şi acţiunea lor dăuna- 
toare şi cauzătoare a tuturur boalelor contagioase şi pestilențiale, 
—iacă bilanțul activităţii vieţii lui Pasteur, aşa de bine intro- 
buinţată, 

Determinarea diverşilor microbi, agenți cavzali ai lelurite-- 
lor boale, faptul că oricind putem realiza în laborator cutare sau 
cutare boală experimentală, a cărei evoluție o putem preciza in- 
wun mod «quasi-matematic, toate acestea au determinat ideia 
specificitaţii microbilor, specificitate care Sa crezut întrun mò- 
ment dat a fi aproape absolută. Vom vedea mai tirziu că speci- 
ficitatea microbiană există, dar nu e aşa de absolulă cum se cre- 
dea, De altmintrelea absolutul nu exist nici în biologie și niei 
aiurea, 

Această specificitate a contribuit foarte mult a provoca ideia 
că intro maladie contagioasă microbul este totul, organismul avind 
un rol foarte redus, 

O descoperire importantă iâcută tot in laboratorul lui Pas-- 
teur dă o teribilă lovitură teoriilor sale generale. E vorba de 
descoperirea toxinei dilterice de câtră Roux și Yersin, in 1889— 
1890, a toxinei tetanice de Knud Faber, făcută ceva mai în urmă, 
demonstră posibilitatea de a provoca o maladie in afara de mi- 
crobi. Roux izolează din bulionul de cultură a microbului difte- 
ric o otravă puternică, care, inoculată la animal, îi provoca dif- 
teria cu tot aspectul ei clinic, Avem prin urmare maladie care 
nu mai e provocată de microbi ci de-o otravă chimicește aproa- 
pe definiţă. Inocularea unei cantități oarecare de toxină teta- 
nică în laba unui animal, dā paralizia acele: labe la inceput, 
paralizie care se intinde şi la cealaltă labā, și animalul moare 
intoxicat, cu toate simptomele tetanosului tipic. Deci avem boale 
provocate de substanţe chimice definite, numite toxine, care se apro- 
pie de ceia ce numim în chimia biologică diastaze sau enzyme. Boala 
e provocată nu prin ființa vie, cum credea Pasteur, ci prin acțiunea 
asupra organismului a unei substanțe chimice definite secretată de 
acea ființă vie, Dar nu numai boala ci şi fermentația se poate 
produce in alară de existența unei ființe organizate. Avem, deci, . 
fermentație în alară de acțiunea directă a levurei. Buchner izo- 


3s VIAŢA RUNINFASCA 


Aează alcoolaza, substanță chimică, care nu e altceva decit o dias- 
tază extrasă din levură prin presiune, substanță chimică care 
transiormă zahărul in alcool şi acid carbonic, In afară de inter- 
venţia elementului figurat. Rezultatul este că atit maladia cit 
şi fermentația, nu sint produsul vieţii microbiene, ci sint provo- 
“cate de substanțe secietate de aceşti microbi sau fermenţi, sub- 
stanțe chimice definite numite toxine şi avind analogie complectă 
cu ctiace se chiamă diastaze sau enzyme. Acţiunea acestor 
diastaze, care pe timpuri se credea că sint caracteristice ale 
vieţii biologice, prezintă la rindul lor o mare asămânare cu ac- 
țiunea metalelor în stare de diviziune exlrem de mică, cum e 
aurul şi argintul coloidal sau musa (spuma) de platină. 
Intre puterea de oxidaţie a diastazei, numită oxidază, şi acea 
a platinei în stare de spumă, analogia e complectă, cu diferența 
numai că acțiunea spumei de platină e mai puternică. Am pu- 
tea multiplica exemple care identifică acțiunea diastazelor (acţiu- 
ne aşa zisă vitală) cu aceia a metalelor în stare coloidală, A- 
ceste iapte ne arata că în locul vitalismului aproape exclusiv, dacă 
nu mărturisit totuşi evident, al lui Pasteur, se iveşte o altă teo- 
rie, teoria fizico-chimică, care inlocueşte satisiâcător pe cea dintai. 
Nenumărate inoculări de toxine şi de microbi, făcute de ex- 
perimentatari diferiți la intreaga serie animală de o parte, de 
alta variind modul de inoculare, s'a constatat că nu Intotdeauna 
pătrunderea toxinelor sau microbilor în organisră era suficientă 
pentru a provoca maladia. Modul de inoculare juca un rol anu- 
mit, care a fost precizat. Dar ceia ce juca un rol şi mai mare 
era organismul, Oricare ar f fost puterea microbilor inoculaţi, 
nu totdeauna provocau maladia. Deci virulența, ca să intrebuin- 
ţăm termenul technic, nu era numai o calitate intrinsecă a mi- 
crobilor, ci cra un fel de raport intre calitatea microbilor şi re- 
zistenţa organismului. Acest raport a fost admirabil văzut şi de- 
finit de Duclaux, incă de pe timpul cind trăia Pasteur: „Ainsi 
(p. 171) la virulence n'est plus une qualité absolue, allant en di- 
minuant peu å peu, à la façon d'une réserve de maitre alimen- 
taire ; c'est une qualité relative, dans l'appréciation de laquelle il 
faut faire entrer non seulement les conditions spéciales au mi- 
crobe, mais encore la nalure, l'âge et, comme nous verrons bien- 
tót, l'individualitė de l'animal sur lequel on l'étudie. Le mot vi- 
rulence renferme le résultat d'un conflit entre deux ètres,—il faut 
donc tenir compte de la qualité des deux adversaires. Celles de 
ces qualités, qui commandent l'issue de la lutte sont souvent in- 
saisissables—et il ne faut pas s'étonner de voir la virulence va- 
rier avec les circomstances les plus insignifiantes en apparence*, 
Variantele individuale ale virulenței microbilor au fost stu- 
diate cu deamânuntul de Pasteur și următorii săi. Cel ce a pus 
piatra iundamentală a explicării modului cum organismul se 
apără, rezistă sau e invins de invaziunea microbiană, fu ilustrul 
Metchnicoli, Prin studiile sale anterioare asupra ființelor inferi- 
“oare din scara zoologică era admirabil preparat pentru aces 


EVOLUŢIA BACTERIOLOGIEI 319 


studiu. In urma unci serii de comunicații strălucite, publică car- 
tea sa asupra inylamațiunii, în care studia modul de rezistența 
a organismului contra microbului invadant. El arată că intre mi- 
<robii care pătrund şi intre celulele organismului (în special glo- 
bulele albe ale singelui, numite leucocyte) se dă o luptă cum- 
plită, din care nu microbul ese totdeauna învingător, Ba din con- 
tra leucocyiul mânincă microbul, şi incepe chiar să-l digereze 
intro vacuolă digestivă care se formează imprejurul pradei sale, 
Mierobul se topeşte în interiorul acestei vacuole, ca o bucată de 
zahar in apă. Dar dese ori şi leucocytul invingătur — otrăvit de 
otrăvunile provenite din digestia microbului incorporat—moare şi 
el căzind prada altor leucocyte numite mononucleare (sau ma- 
crolage), care-l incorporează cum a incorporat el adineaori mi- 
crobul. Această Iliadă a microbilor și a leucocytelor şi-a găsit 
poetul in Metchnicoffi. 
Profesorul Cantacuzino descrie In mod admirabil de precis 
această luptă la care asistă ca spectator imparțial ; 
„Une dose non mortelle de vibrions cholériques est injectee 
dans le péritoine d'un cobaye, Ce changement brusque du mi- 
lieu fait périr un certain nombre de vibrions; mais l'immense 
majorité y trouve un milieu favorable, sy multiplient et secre- 
tent leurs toxines. Celles-ci vont impressioner les leucocytes qui, 
surpris par cette modification subite du milieu, se mettent à 
Fabris dans les organes å circulation ralentie, d'ou hypoleucocy- 
tose du sang. Les leucocytes présents dans la cavité générale, 
également mal ă l'aise, séjournent au milieu des vibrions sans 
les englober mais bientôt l'accoutumance se fait; les leucocytes 
rentrent dans les vaisseaux en grand nombre (hyperleucocytose) ; 
la dilatation vasculaire autour du foyer infecté devient de plus 
en plus forte; la dìiapédėse commence; pendant quelque temps, 
Vafilux leucocytaire dans le peritoine est faible et lenglobement 
aussi, Puis ces deux phénomènes saccentuent el les leucocy- 
tes englobent rapidement les microbes qui, parvenus à linte: 
rieur des cellules, prennent la forme de granulations spheriques. 
Les vibrions intracellulaires, enfermés dans une vacuole devien- 
nent cosinophiles, puis se resolvent en fines granulations cosi- 
nophiles. Un certain nombre de vibrions restent longtemps, sou- 
vent vingt-quatre, quarante-huit heures, dans l'exsudat, sans étre 
englobes. Ce sont les plus virulents : ils luttent contre les pha- 
gocytes et les éloignent par lcurs sccretions. Cultives, il de- 
viennent une race plus virulente que celle dont ils dérivent. Mais, 
finalment, laccrutumance des phagocytes se faisant, les derniers 
parasites sunivivants sont englobes et détruits. Je n'ai observe 
famais de destruction extra-cellulaire des vibrions, Au bout d'un 
nombre assez variable d'heures, de gros leucocytes mononucele- 
aires pénètrent dans lexsudat: une lotte s'établit entre les mi- 
crophages bourres de microbes et les macrophages, lutte dans 
laquelle les polynucitaires les moins résistants, les plus aflaiblis, 
sont saisis et digérės å l'intérieur des vacuoles. Le résultat de 
. 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


cette seconde phase dans la lutte est la constitution, par sclec- 


lon d'une race de leucâcyles plus adapiés à la lutte contre les 


vibrions*. 

Cind din contra organismul nu rezistă, microbii inoculaţi 
rămin liberi, leucocytele nu se apropie de ei (chimiotaxie nega- 
tivă, microbii se înmulțesc mai Intăiu pe loc, mai apoi năpâdesc 
tot organismul. Acest fenomen constitue infecția, pe cind celalt 
(descris mai sus de Cantacuzino) constitue imunitatea naturală. 

Dar nu totdeauna inoculind acelaşi mierob, obţinem efecte 
analoage, Deși microbul izolat de noi prezintă toate caracterele 
speciei sale, totuşi inocularea lui precum și studiul lui mai de 
aproape ne arată că nu avem de-aface cu o specie bine definită. 
Cu alte vorbe microbii nu constitue specii bine determinate In 
sensul lui Linnce ci specii rele, rău delenite, apropiindu-se mai 
mult de speciile lui Jordan. Aşa de exemplu intre microbul fe- 
brei tiloide şi al paratificului precum și microbul care se găseşte 
în intestinul omului normal și care uneori dă infecţii teribile și 
se chiamă bacterium coli, există numeroase caractere comune. 
Ceva mai mult, între ei există o serie de microbi intermediari 
ale căror caractere ţin cind dela unul cind dela altul, In cit sint 
aproape imposibil de definit. Aceşti microbi atit de strins inru- 
diţi unii cu alții, în cit alectează relațiuni de rudenie aproape 
incestuoase, nu mai au o individualitate proprie bine definită, ci 
au un caracter comun, așa In cit reacţiunile pe care le repre- 
zintă, sint reacțiuni de grup sau de familie, nu de individualități, 
Analogie cu ceia ce se petrece la oameni pentru a determina în- 
trebuințind numele familiei in loc de numele mic individual. 
Aceste noțiuni de grup sau de familie sau imbogăţit în timpii 
din urmă prin cunoştinţa „purtătorilor de microbi patogeni“, cum 
sint de exemplu purtători de vibrioni holerici sau tifici sau di- 
zenterici. Avem deci o serie de oameni care, deși in aparență 
sânătoşi, conțin in organele lor microbi dătâtori de boale. fără 
ca ei inşişi să fie atinşi. Aceşti microbi prezintă toate caracte- 
rele speciei din care fac parte, ei pot da boala altor persoane, 
lăsînd pe purtătorul lor indemn, 

Totuşi şi purtătorul de microbii uneori prin circumstanțe 
greu de precizat, din om sânălos se transformă in bolnav de ma- 
ladia al cărui purtător de micrebi era. Tot Metchnicoli a deter- 
minat care e cauza acestor brusce aparițiuni. Noţiunile de mi- 
crobi iavorizanți sau impiedicători ai holerei, sint datorite lui. 

Vedem în ce măsură noțiunea de specificitate microbiană 
aproape absolută la inceput sa complicat grație noilor cunoştinţe 
a rezistenții organismului și a asociaţiunilor microbiene—pe de o 
parte,—a specilicităţii relative a microbilor, pe de alta. Aceste 
cure se vor complica şi mai mult grație descoperirii serote- 

i. 

Incă de pe timpul lui Pasteur se ştia ce este o vaccinațiune. 
Inoculind unui animal doze crescinde de microbi la intervale re- 
gulate, s'a observat că animalul astfel ifoculat la o doză de mab 


EVOLUŢIA BACTERIOLOGIEI sa 


— 


multe ori mortală de microbi virulenți. animalul rezistă, Ace- 
laşi lucru in mog identic se petrece cind inoculăm toxine în loc 
de microbi. În ambele cazuri zicem că avem animale vaccinate 
in contra cutărui sau cutărui microb, sau contra cutărei toxine. 
Singele unui astie) de animal vaccinat se scoale alară, se lasă 
chiagul så se prindă şi se desparte serul (partea lichiiă). Acest 
ser inoculat la un animal,—după, sau impreună cu o doză mortală 
de microbi sau de toxină,—impiedică pe acest animal să moară, 
adică prezervă pe animal de moarte sau, mai technic spus, il i- 
munizează. Această proprietate a fost menționată pentru prima 
oară de Richet ṣi Héricourt tn 1837, insă nu a fost pe deplin stu- 
diată și ințeleasă, de cit in urma studiilor lui Behring și Kitasa- 
ato (1896) şi Roux şi Martin (1594), 

Aceştia din urmă au obținut un ser care vindecă dilteria-- 
de unde numele de antidilteric—de o mare eficacitate, care a 
scoborit mortalitatea anterioară de difterie cam dela 56°/a la 10 
— 1207. Ceva mai mult, pe lingă această acţiune curativă, el 
are proprietatea ca, inoculat la un om sănătos, să-l împiedice a 
lua boala chiar cind vine în contact cu bolnavi de difterie. Deci 
are şi o acțiune preventivă, Acest mod de acţiune a serului an- 
ti dilteric curativ şi preventiv, ne arată pe de o parte invadarea 
bacteriologiei în terapeutică, pe de alta transformarea aspectului 
clinic al acestei boale. Descripţiunile teribile de difterie lăcute 
de Bretonneau şi Trousseau nu mai au aplicare azi. 

Din toate părţile serurile curative se ivesc: ser anti-pestos, 
anti-dyzenteric, graţie căruia mortalitatea de la 20—50"/e (epid. 
Bretagne 1899) scade la 1.34%, anti veninos, anti-cărbunos, etc, 


Ceva mai mult, Bordet în 1896 arată că, inoculind unui a- 
nima! globulele roşii ale altui animal de specie deosebită, serul 
animalului inoculat are proprietatea mai întăiu de a grămădi (a- 
glutina) globulele roşii ale celui de al doilea, apoi de a le topi, 
Serul hemolytic era descoperit. 

Prin urmare microbii, toxinele precum și diferitele celule 
ale organismului au proprietatea de a forma în singele anima- 
lului inoculat substanţe determinate şi specifice, care au proprie- 
tatea de a le neutraliza cind sint toxine sau virusuri, dea le topi 
cind sint microbi sau celule. Deci serurile au proprietăți aglu- 
tinante, precipitante, neuiralizante, bacterio sau celulo-Iytice. Tot 
Bordet in 1897 face o descoperire de o extremă importanță. In 
serul animalelor imunizate el descoperă două substanțe: una 
care se găseşte la toate animalele în cantități mai mari sau mai 
mici, care se distruge prin câldură la 56" (thermo-labilă) şi nu- 
mită alexina, alta corespunzătoare microbului injectat, specifică 
prin urmare şi thermostabilă—nu se distruge de cit la 65, Gra- 
ţie acestor două substanţe el descoperă o metodă extrem de fină 
şi de preeisă, care ne permite până la oarecare punct să iden- 
tificăm speciile microbiane și care poartă în știință numele de 
reacţiunea lui Bordet. i 

2 


822 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Rezultatul sero-terapiei pentru un număr oarecare de boli, 
ca difteria, cărbunele, dizenteria, veninul șerpilor,—lu admirabil. 

Tot atit de interesant fu rezultatul studiului științific al pro- 
prietăților acestor seruri imunizante chiar atunci cind rezultatul 
terapeutic fu nul sau aproape nul. Caci există o serie întreagă 
și considerabilă de boale In care rezultatele terapeutice fură com- 
pleci negative, Cui se datoreşte acest fapt nu ştim incă, şi stu- 
dii indelungate sint necesare pentru a elucida această problemă. 

Dacă sero-terapia n'a realizat toate speranţele pe care le pu- 
sesem într'insa, spiritul cercetător al bacteriologilor moderni s'a 
indreptat In altă parte. Se cunoştea incă din sec. al XVIII-lea, 
e adevărat, în mod accidental, afinitatea deosebită pe care o au 
sărurile de quinină asupra agentului cauzal al febrei palustre, 
Chinina exersează o acțiune umoritoare selecționată asupra he- 
matozoarului paludismului.  Aceiașşi acțiune o exersează sărurile 
de mercur asupra spirochetului Schauddin, parazitul sifilisului. 
Cum A. Gautier a semnalat faptul că compușii organici ai arse- 
nicului au o acţiune mult mai puțin toxică asupra celulelor or- 
ganismului, s'a incercat o serie de compuşi arseno-organici ca 
atoxylul, 606 al lui Erlich, şi toată seria compuşilor arseno-or- 
ganici care ne-au mărit mijloacele noastre terapeutice, exercitind 
o acțiune ucigătoare-electivă, asupra protozoarelor parazite în in- 
teriorul organismului omenesc ; cultivarea acestor protozoare pa- 
razite nefiind incă realizată In vitro, Ceva mai mult, s'a incer- 
cat a se utiliza proprietăţile tinctoriale ale substanțelor colorante, 
de a se fixa electiv pe un țesut mai mult decit pe altul, cum 
de exemplu proprietatea pe care o au unele culori bazice de 
anilină de a da colorație intra.vitală, cum de ex. albastrul de 
metylen, roşul neutru, ete. Mormoloci vii puşi intr'o soluţie de 
albastru de metylen, se colorează din ce in ce in albastru, lutnd 
toată substanţa tinctorială din apa In care innoată, după cum 
inversul iarăşi se produce, depunindu-i in apă distilată îşi pierd 
toată substanța tinctorială. Acești coloranți îşi datorese proprietăţile 
lor de a colora țesuturile faptului că sint dizolvaţi de substanțe zise 
lipoide. Așa o mică grămadă de cholesterină, de lecithină sau de 
protagon iau toată substanța colorantă din soluțiuni extrem de 
intinse, unu la 50.000 sau unu la 200,000. Analogie complectă cu 
ceia ce se petrece cind punem un firicel de mătasă într'o substanţă 
tinctorială oarecare, extrem de dizolvată (eozină In soluţie de unu la 
500,000). Urmind aceste principii, trei savanți germani, frații Was- 
serman și v. Keyser, observind faptul că sărurile de seleniu şi 
telur se depun în mod electiv pe celule canceroase ale Şoare- 
cilor, a dat ca conductor al acestor săruri, substanțe colorante 
din seria floresceinei. Sărurile de seleniu conduse de cozină in- 
jectată la un şoarece normal 1) colorează uniform in roşu, pe 
cind la șoarecele canceros nu colorează decit tumoarea, care 
după citva timp incepe să se inmoae şi se rezorbă. Uneori re- 
zorbția e aşa de repede incit șoarecele moare otrăvit de tu- 
moarea rezorbită. O cale nouă, neexplorată incă, e deschisă 
cercetărilor In această direcţie. 


5 


EVOLUŢIA BACTERIOLOGIEI 323 


Din studiul amănunţit al seroterapiei a eşit ultima desco- 
perire microbiologică de o extremă importanţă : anafilaxia. 

Erlich, căutind să imunizeze caii contra toxinti letanice, obser- 
vă că uneori,— după o prealabilă injecție de toxină,—în momen- 
tul cind se face a doua injecție de aceiaşi toxină, calul în loc 
să suporte această a doua injecție mai bine decit pe cea dintâiu, 
sau moare imediat sau slăbeşie din ce In ce și moare, Aceste 
fenomene erau cunoscute subt numele de fenomene de sensibi- 
lizare, cind Richet într'o serie de experiențe magistrale demons- 
tă existența fenomenului pe care-l numeşte anafilaxie. j 

In ce constă acest fenomen ? Se ia un cobai, i se injectează 
subt piele 1/20 parte dintr'un centim. cub de albumină de om.—o can: 
titate infimă prin urmare. După un timp determinat— 12 zile — 
se face aceluiaş animal o injecție intra-venoasă cu o cantitate 
puțin mai mare, t/a c. c. de aceiaşi albumină de om. Animalul 
moare. | 

Vedem deci că dubla inoculare, la un interval determinat 
de timp, a aceleiaşi substanțe perfect de bine suportată de alt- 
minteri chiar cind ar f inoculată în cantități mai mari dar de-o 
singură dată, — determină moartea. Acesta e fenomenul de ana- 
tlaxie, și experiențe numeroase probează că avem a face cu un 
fenomen general, care se intimplă cu o mulțime de alte sub- 
stanțe,—-ser, lapte, etc., diferite sucuri albuminoide animale şi 
chiar vegetale. E absolut necesar numai cași a doua inoculaţie, 
numită inoculaţia hotăritoare, să fie făcută cu aceiați substanță 
cu care a fost făcută cea dintâi, numită injecție preparatoare. 
Dacă cele două injecții sint făcute cu substanțe deosebite, rezul- 
tatul e nul, E atit de specific fenomenul de anafilaxie, în cit 
aplicațiunile lui practice sint nenumărate, 

Dacă injecţia preparatorie e făcută cu zeamă de carne de 
porc, atunci a doua,—injecţie hotăritoare, — trebue făcută tot cu zea- 
mă de carne de porc, pentruca animalul să moară. In caz con- 
trar, — dacă intrebuințăm zeama de carne de bou, nimic nu se 
intimplă, Această anafilaxie este deci riguros specifică. Studiul fe- 
nomenelor de anafilaxie ne lămurește unele fenomene inexplica- 
bile de până acum. Aşa de exemplu se știe că unele persoane, 
— cind li se face o injecție de ser antidilteric,—prezintă o serie 
de simptome morbide cunstituind o adevărată boală a serului, pe 
care a studiat-o von Pirquet. Temperatură, dureri articulare, du- 
reri de cap, erupţiuni şi mincărimi de piele formidabile consti- 
tuesc această boală. Actualmente se știe că această boală a se- 
rului intră in fenomenele de anafilaxie. Explicaţia acestor feno- 
mene e incă in domeniul ipotezelor. Nici una din aceste teorii 
nu e destul de bine stabilită pentru a-şi lua locul definitiv in 

iza 5 studiul anatiiaxiei a lost de o extremă fertilitate. O se- 
rie intreagă de fenomene necunoscute şi-au găsit explicațiunea. 
Faptul destul de cunoscut că sint persoane care nu pot suporta 
să mânince ouă, carne de porc, ragi, raci, şi alte substanţe, fără 


324 VIAȚA ROMINEASCA 


să prezinte simptomele unci intoxicațiuni reale, intră In fenome- 
nele de analilaxie, Idiosincraziile pentru unele medicamente, in- 
tră probabil în aceiaşi categorie. Cazuri de moarte subită cind 
puncționâm un kist hidatic sau un cancer, şi cind citeva pică- 
turi de lichid cad sau inundă peritoriu intră de asemenea în acest 
domeniu. Chauffard a făcut un studiu important asupra anafi- 
laxiei cu lichidul hydatic, Chiar cazurile de eclampsie sau de 
vârsăuyi incoercibile ale sarcinei, sint justificabile de acest mod 
de a vedea. 

Dar cercul anablaxiei poate deveni şi mai mare, Până 
acum am văzul că e necesar ca cele două injecţiuni—prepara- 
torie şi hotăritoare — trebue să fie fäcute cu aceiaşi substanță, 
ceia ce ne-a lăcut să spunem că analilaxia e riguros specifică. Ri- 
chet se incearcă să facă citeva experiențe cu substanțe deose- 
bite şi, deşi rezultatele nu sint incă complect dovedite, totuşi ne 
putem aştepta la existența unei anafilaxii generale, in care in- 
jecția preparalorie e una, cea holăritoare e alta, adică cu substanțe 
variate, Această anafilaxie de grup în care injecția sau ingestia unei 
mici cantități de o substanță determinată ar provoca o impresio- 
nabilitate pentru toate celelalte substanțe mai mult sau mai pu- 
țin analoage, ar avea o importanță practică şi doctrinală consi- 
derabilă. Pentru a pune in evidență orizontul pe care ni-l des- 
chide anafilaxia, citez următoarele fraze ale lui Richet: „De mè- 
me (ue nous avons une personnalité psychique, par laquelle 
nous sommes nous et, nan autres, de méme nous avons une per- 
sonnalité humorale qui nous rend différents de tous autres ; et 
cette personnalité de nos humeurs est due précisément aux in- 
gestions et aux intoxications multiples qui ont affecté notre orga- 
nisme en laissant une trace indélébile*. 

Din cele expuse mai sus, putem să ne dăm puțin sama de 
evoluția parcursă, A fost nevoe de vitalismul puternic al lui Pas- 
teur, pentru a da fiinţă microbiologiei. Dar incă tăia Pasteur 
cind descoperirea toxinelor zdruncină bazele vitalismului. Pro- 
prietăţile toxinelor ne fac să venim la origina chimică a boale- 
lor, Modul de a se comporta al acestor toxine in organism, afi- 
nitatea lor pentru substanța nervoasă față de care se comportă 
ca 0 substanță lincturială, modul lor de a fi neutralizate prin 
anti-toxine, In vitro și in vivo, ne conlirmă că toate fenomenele 
produse de ele sint de ordine lizico-chimică. Vitalismul lui Pas- 
teur are însă un moment de renaştere cind Metchnicoli demons- 
tirä rolul considerabil jucat de celulele organismului in fenome- 
nele de apărare. Teoria lui Metchnicoli e incă in picioare in ce- 
ia ce privește imunitatea naturală contra microbilor. Dar desco- 
perirea seroterapici ne readuce in seria fenomenelor fizico-chi- 
mice, În apărarea organismului la animalele injectate cu un ser 
preventiv şi curativ, acțiunea elementului celular, deși importan- 
tă, nu e exclusivă. Serul curativ influențează atit țesuturile cit 
şi humorile (zemurile) animalului injectat, 

Ceva mai mult, studiul amânunțit al microbilor ne arată că 


EVOLUŢIA BACTERIOLOGIEI 325 


partea lor morfologică este secundară. Partea importantă e deter- 
minată de reacţiuni chimice, cum sint toxinele secretate de ei. 
sau proprietăţi fizice, Ivicl le a se comporta față de serurile co- 
respondente precipitante, i:uiutinante, bacteriolytice, reacţiunea lui 
Bordet, ete. E un fel de mers paralel şi din ce în ce mai covir- 
şitor al fenomenelor biologice câtră fenomenele fizico-chimice, 
aliit în ceia ce priveşte microbii cit şi reacţia organismului, 

Şi dacă întrun moment dat se putea naşte intrebarea, care 
din cele dovă elemente (microb sau organism) joacă un rol 
măi covirşitor, astăzi ştim că nu ¢ destul să pătrundă microbul 
în organism pentru a avea boala. Exemplul purtătorilor de vi- 
brioni— deja citat, —rezultatele autopsiilor, care ne arată că ma: 
toţi avem microbul lui Koch în noi fără ca să fim tuberculoşi, 
ne dovedeşte partea din ce in ce mai importantă pe care o are 
organismul în faimoasa equaţiune : organism- microb=virulența 
Organism-+ microb nu înseamnă totdeauna maladie, Ba încă des- 
coperirea anafilaxiei transformà aşa de mult noţiunile noastre 
asupra acestui raport In cit organismul ia partea leului. Exage- 
rind puţin expresiunile autorilor peniru a le face mai plastice, 
în locul afirmaţiunii de pe vremea lui Pasteur: „microbul e to- 
tul“, actualmente avem doctrina contrarie : „organismul e totul” 
— microbul sau toxina fiind numai cauza provocatoare. 

Revenim färă să vrem la teoriile şcoalei din Montpellier, 
la teoriile lui Barthez și Jaumes. lată ce spune acesta din ur- 
mă: „Quand la cause extérieure existe, elle n'est que provocatrice. 
Le corps vivant est solicité à manifester une capacité pri- 
existente. Ainsi dans ma pensce le corps vivant et rien autre que 
lui est l'auteur dune fièvre d'accès, d'une variole, etc.. dont 
Velhuve marécageux, le virus variolique ne sont que la cause pro- 
vocatrice. La gale elle méme, j'entends la gale maladie, c'est å 
dire une réaction qui se manifeste par fluxion—phlegmasie— 
prurit, etc., ne peut étre produite que par le corps vivant. L’acare, 
corps ĉlranger iune espèce particuliċre, n'est là que comme le 
stimulus provocateur. Donc en concédant que la fièvre d'accés, 
la variole, sont des réactions d'origine parasitaire, on m'échappe 
pas å celte conclusion que le corps vivant en est la cause gé- 
ncratrice*, 

Şi de altă parte Grasset, ilustru reprezentant actual al şcoalei 
dela Montpellier, zice : „Il faut bien se garder de voir dans la 
lutte du médecin contre la maladie, une bataille semblable å 
celle qu'on livrerait ă un ennemi extérieur, La maladie n'existe 
pas comme une entilt que l'on doit essayer de pourfendre ou de 
tuer, Ce qui existe c'est le microbe, le poison ou l'agent phy- 
sique qui cause la maladie, mais ce n'est pas lå, la maladie. La 
maladie n'est pas cet agent pathogène, la maladie c'est la vie 
même de homme touché par ces causes de perturbation: c'est 
la vie de l'homme qui se debat et s'efforce de revenir å son type 
normal de vie physiologique. C'est l'homme qui est malade, c'est 
lui qui fait sa guérison ou qui subit la défaite definitive, C'est 


3N VIATA ROMINEASCA 


dont à l'homme et à l'homme seul que le médecin doit s'adres- 
ser, c'est par l'intermédiaire actif de l'homme qu'il doit s'efforcer 
d'agir sur l'agent pathogène“. 

Aceasta este concepția medicală de azi. 

Dar atunci se poale intreba cineva: de ce a lost necesară 
a aşa de enormă storțare pentru a ajunge la crezul şcoalei din 
Montpellier? Imaginea șarpelui care 'şi mușcă coada, aceasta 
este toată reprezentarea şiiinţii ? 

Nu, căci șanțul care separă ideile lui Richet și Grasset de 
acele ale vechei şcoale din Montpellier, e mult mai adine de cit 
credem. Și Democrit şi Lucrețiu işi imaginase o teorie atomică, 
dar e oarecare distanță între atomismul lui Lucrețiu şi acel a) 
lui Van tHolt. l 

Pe cind cei vechi (şcoala din Montpelier, — Lucrețiu) dä- 
deau liber curs imaginațiunii lor fertile şi adeseori aproape pro- 
fetică, concepțiunile pe care le expunem azi sint rezultatul ex- 
perienţii. Şi cum experiența este singurul intermediar intre fe- 
nomenele exterioare şi savant, rezultatul experienţii poate fi con- 
siderat ca adevărul demonstrat. 

Din lungul drum parcurs vedem că „le perpétuel devenir“ 
al microbiologiei ne indrumează in mod precis şi sigur câtră 
științile fizico-chimice, Noi bacteriologişiii insă precedăm pe chi- 
mişti. În curind ne vor ajunge şi se vor justifica cuvintele lui Cl. 
Bernard; „Îl n'y a donec en réalité qu'une physique et qu'une 
chimie dans lesquelles rentrent toutes les maniféstations pheno- 
menales de la nature, aussi bien celle des corps vivants que 
celle des corps bruts. Sous le raport physico-chimique la vie 
n'est donc qu'une modalité des phénomènes généraux de la 
nature“. 

Fenomenele de viață se reduc In totul la schimburi Îizico- 
chimice. Toate lenomenele care se considerau odată caracteris- 
tice pentru viaţă, le intilnim in fizico-chimia inorganică. Totuși 
insă pănă azi n'am putut crea parcela de albumină care să con- 
ție potenţial proprietăţile protoplasmei vitale. Dar aceasta nu 
un motiv că nu se vor putea crea odată şi odată. Cind? ne este 
imposibil s'o spunem. 

Cercetările ştiinţifice la siirşitul ultimului veac au fost a 
de fecunde, în cit şi această ipoteză ne este permisă, 


Bibliografie: 1! Histoire d'un espril.—Duclaux, 2) Histoire d'un sa 
vant par un igaorani,—Valltry-Radol. 3) Ler fermentations, —Duclaux. 
Broussais,— Diet, Dechambre, 5} Boinet,—Les du lrinez m dia o4, 5) 
net, Microbes et toxines, 7) Dasire,—La vis el la mori, E) Guiart — Para 
site» inoeulatears de n nladir. 9) Grueset, — Les limites de la Biologie. 
Grassel,— Physio-Pathologie chimique 11) Dur aux,— Chimie de la matie 
viranle 12) Ostwald,—Vio des granda hommes, 

Dr. A. Slătineanu. 


tt 


Regiunea inundabilă a Dunărei 


Acum doi ani, cînd se luase în discuțiune chestiunea punerii în va- 
loare a terenurilor inundabile din regiunea Dunărei şi altor ape curgă 
toare, d. dr. Gr. Antipa a dat la lumină o extrem de interesantă des- 
criere a regiunii dunărene, explicind „starea ei actuală și mijloacele de 
a o pune în valoare“. Lucrarea aceasta, cuprinzind trei hărți şi mul- 
ime de schiţe şi secțiuni, e o adevărată podoabă prin marele număr de 
liguri în text și mai ales prin cele 23 table iototipice, care dau peisage 
ce o extremă frumusețe, ce descopăr încă o serie de locuri poetice din 
țara noastră, 

Cu toate atracțiunile ei, ca studiu original pe deoparte, ca podoabă 
artistică pe de alta, lucrarea aceasta e prea puţin cunoscută, Sa discu- 
tat latura financiară a chestiunii, sau emis oarecare păreri banale asu- 
pra rolului capitalului străin ori național ; sa înfiinţat apoi un serviciu 
al „imbunătăţirilor lonciare“ și chestiunea a dispărut dela ordinea zilei. 

Problema aceasta a punerii în valoare a zonei inundabile a Dună- 
rei e prea importantă însă şi de aceia imi permit a schiţa cîteva părţi din 
lucrarea d-lui Antipa. Această regiune e poate singura resursă de mari 
venituri în viitor, dacă va fi pusă în valoare în mod științific. 

„Singurele bogății reale și permanente pe care le avem noi sint și 
rămin : natura, adică solul nostru și puterea de muncă a poporului nos- 
tru; pe acestea dar trebue să căutăm innainte de toate ale pune cit mai 
mult în valoare, subt toate iormele în care ele se pot manifesta", 

Dacă ar fi să ascultăm părerile unor dintre cei grăbiţi, să imităm 
ce sa făcut aiurea, ar trebui să rezolvim cu aceiași ușurință de suliet și 
problema ameliorărilor zonei inundabile, cum am rezolvit chestia pădu- 
rilor, petroleului $. 2; pe cind o asemene problemă cere studii generale, 
cercetări de amănunt, experiențe și comparațiuni cu experiențele altora. 

Lucrarea d-lui Antipa, rezultatul unor observări și cercetări de 17 
ani, a venit la vreme; și ea, precum şi reuşita încercărilor de lucrări fä- 
cute de serviciul pescăriilor, au dat îndrumarea prin care se va pune în 


828 VIATA ROMINEASCA 


reală valoare, incetul cu încetul, o imensă suprafațä—in totul, socotind 
şi riurile, cam 1,2000.000 hectare—care azi produce cind foarte mult, 
cind mai nimic, 

in cele ce urmează nu dau multe amănunte din cuprinsul acestei 
prea interesante lucrări, îndemn Insă pe cetitorul doritor de cunoştinţi 
mai complecte să urmărească întreg studiul autorului, care se cetește cu 
înlesnire şi e foarte atractiv prin considerațiile generale de ordin știin- 
țitic sau economic. 


Descrierea generală à regiunii inundabile a Dunărei.— Regiunea 
peste care se întind apele Dunărei în timpul creşterilor mari e de 
891.232 hectare, din care 463.615 în Dobrogea şi 427.187 ha, în stinga 
Dunărei. Din această suprafață 432.187 ha. sînt bălți și stutărie ; iar res- 
tul de 459.045 ha., teren inundabil, acoperit cu apă în timpul răvărsărilor. 

Cel mai mare proprietar din această regiune este statul cu 
740.977 hba., din care numai 291.616 ha. teren inundabil, restul bălți și 
stuhărie, 

Fășia de inundație numită zona inundabilă, albia majoră a ftu- 
viului, este numită de popor Balta sau Lunca Dundrei și se întinde pe 
o lăţime de 5—6 km. dela mal spre cimpie. In unele locuri această fă- 
şie ajunge pănă la 12 km, strimtindu-se in alte părţi pănă la citeva 
sute sau zeci de metri. Pe părțile înnalte ce innaintează până la Dunăre, 
pe aceste peninsule ale Bălții, sau așezat orașele-porturi, 

Separaţia între cîmpie și zona inundabilă se face prin o coastă in- 
naltă de 10—15 metri. 

In apropiere de malul fluviului terenul e puțin mai ridicat (50—60 
cm. pănă la 1 metru) decit Balta propriu zisă; această ridicătură for- 
mează un fel de dig natural, grindu! malului. Valul acesta de pămint, 
lat uneori de 1—1.5 kil., este constituit prin depunerea nămolului purtat 
de apele în revărsare, și areo inclinare domoală dinspre fluviu cătră re- 
giunea bălților. Grindul malului e tăiat de numeroase guri de plrle, 
privaluri sau rupturi, prin care se alimentează ori se descarcă bălțile. 

Bălți mari sau mici, temporare sau permanente sint în tot lungul 
Dunărei ; unele din ele sint vechi brațe de ale fluviului, care a reuşit 
să-şi croiască ici-colea drumuri mai bune, părășind vechea albie; altele 
sint depresiuni ale solului sau scobituri produse de eroziuni. 

Alimentarea bălților se face mai cu samă de Dunăre. Fiecare baltă 
importantă are două girle ce o leagă cu fluviul: una din sus, dinspre 
cursul Dunărei, din amonte ; alta spre curgere, spre vale, din aval. Una 
din girle, cea din amonte, e mai totdeauna potmolită, avind praguri de 
nămol și la comunicația cu Dunărea și la deschiderea în lac. Aceste depuneri 
de nămol sint favorizate de liniștirea bruscă a apelor ce pătrund din Du- 
măre spre baltă. Odată intrată în girlă, apa înnaintează greoiu și depune 


REGIUNEA INUNDABILA A DUNAREI 329 
a 


<hiar la gură un bane de năsip ; ajungind In lac şi neavind putere să 
înainteze lasă, şi la gura de comunicare cu lacul, nămolul ce are în sus- 
pensiune. 

Peste aceste praguri vine puţin nămol în bălți; ele, pragurile, apără 
de impotmolire, de colmatare, bălțile permanente. 

Girla din aval se potmolește mai greu, pentrucă prin ca se scurg 
apele bălții în Dunăre cind apa fiuviului scade. Aceasta funcționează 
deci ca girlă de deşertare; iar scurgerea mai repede a apei, cînd Dunărea 
scade, spală din nămolul depus, şi girla din vale rămine totdeauna mai 
adincă decit cea din amonte. 

Cînd apele încep a crește, giria din aval serveşte ca girlă de în- 
cârcare ; dacă creşterea e mai mare, începe a funcționa şi giria din a- 
monte; la deșertare nu slujeşte însă decil girla din aval, Pragul sau 
prispa ce | sa format la gura de comunicație a girlei din aval cu lacul 
reține apele din baltă cind Dunărea scade mult de tot, cind ea atinge 
deci nivelul mediu cel mai mic, etiajul: datorită, prin urmare, acestui 
prag bălțile mari rămin cu apă şi în vremea acăderilor mari ale luviului. 

Cea mai vastă regiune inundabilă e Delta Dunărei unde terenul è 
mai tot băltos afară de un număr oarecare de grinduri înnalte, ce nu sint 
inundate decit în vremea creşteriior mari de tot. Cum regiunea Inundabili 
a Deltei e cam cul m. 80 subt zero al Mării Negre, se poate socoti că 
această regiune a Dunărei e un vast lac, întrerupt ici colea de grinduri, 

Dacă nu se poate spune că revărsările Dunărei sint periodice, se 
constată totuşi că sint anume epoci la care fenomenul poate avea loc 
Apele Dunărei cresc primăvara, toamna şi uncori la topirea ghețurilor d= 
pe fluviu şi afluenții săi. 

Creşterile de toamnă rareori produc inundațiuni. Revărsările pro- 
vocate de grămădirea ghețurilor, sioilor, la anume coturi ale fluviului, 
n'au nici ele mare importanţă. 

Creşterile de primăvară preduc mai totdeauna revărsări, care 
schimbă cu desăvirşire înfățișarea obișnuită a regiunii inundabile. Aceste 
creșteri sint provocate de topirea zăpezilor în vastul basen al Dunărei și țin 
de ordinar din Martie pănă în lunie. In anii ploioşi, cum a fost 1897, 
creşterile sint extraordinare din cauză că basenul de alimentare al fluviului 
este enorm. Dunărea are, în adevăr, un curs de 2.850 km. şi afluenții 
săi drenează o suprafaţă de 817.000 km, pătraţi, suprafață de 7 ori mai 
mare ca Rominia, incit creșterile nu atirnă atit de precipitațiile din țara 
noastră, cit mai cu samă de cele din regiunea Dravei, Savei şi mai ales 
a Tisei, care, singură, drenează o suprafață de 157.186 km, p.. In 1897, 
prin lunie, apele au crescut cu 8.50 m. la Turnul-Severin, cu 6.44 m. li 
Galaţi, deasupra etiajului. 

Creșterile mici ale apelor Dunărei alimentează bălțile prin girlele de 
comunicaţie ; creşterile mari se intind peste toată zona inundabilă, zona în 
care pe timpul „apelor mici” se fac culturi de cereale de o neinchipuiză 
productivitate. A 


aan 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dac 
e n Sea se mea face pănă la sfirşitul lui Mai, tere- 
pp separe poate servi ca pășune, însă venitul la hectar 
In anii cind apele sint mari ' 

x și rămin multă vreme pe terenurile inun- 
poe această regiune a Dunărei asigură o extraordinară bogăție de iata 
sc K sspe găseşte cu atit mai bune condițiuni de desvoltare şi de 
pes AR cit suprafața apei e mai întinsă. El n'are nevoe de apă adincă 
pradă arna, în timpul îngheţurilor ; cită vreme apa nu e îngheţată și mai 
pe a ee verii în apele puţin adinci se desvoltă o mulțime de plante și 
x ai treagă de microorganisme, favoriza te de pătrunderea razelor so- 
p e. Cu cit terenul inundat a fost mai bogat în materii vegetale în 
cepe £ ran nica ru foiesc mai multe microorganisme, cu atit 

à multă hrană ; de aceia în unele țări, în cari 
stirea raţională là, se Îîngrașă terenul înnainte de = Anii > ai 
iad e zel picta 0 mare producțiune de pește este ca 
t nd: se scurgă toamna, pentru ca inghețul de i 
distrugă acizii și huminele terenului. La noi arts: a ag ip = 
lalte ză altfel, e îndeplinită în mod natural Sa ads 

acă aceste condițiuni sint ind i 
eplinite, un pui de crap de doi ani 
cu pn de jumătate chilogram primăvara, ajunge la un chilo RPR 
și jumătate toamna, deci o producție de 200 la sută. A 
n „Producția pescărlilor creşte în proporție directä cu suprafața de 
ren inundată ; cu cit apele sint mai mari și acopăr suprafețe mai în 


tinse și cu cit durata creşterii 
ete, reșterilor ține mai mult, cu atit şi producția e mai 


+ 


Zona inundabilă a Dunărei este co i 

i i n mpusă din bălți mari - 
eai miwsig nane bălți mai mici şi japșe (jepci), Peace oree 

e an n timpul verii), terenuri joase i 
şi terenuri mai înnalte care nu se inundă decit atunci ci puteai 
peste cepe și în fine grinduri înnalte. e ăia 

n Deltă predomină bălțile mari 

„ permanente, căci enormele - 
an za pă < por nu sint cum sar crede girle și eros pa 
k a „ dar mascate de podişuri intinse i $ 
> metru, formate din tulpinele tiritoare de i, Kaaa noni era 
ra app în genere cu o lature de mal, constitue o formațiune spe- 
tei Dunărei și e cunoscut subt numele de plaur. Pe el se gă- 
PAAA humus, incit se pot desvolta cu ușurință ramurile aeriene 
ATN ui, pi formează acea vegétațiune abondentă, acele păduri de 
= eey cresc din pămint, din teren, și nu din plaurul plutitor, 
anset jile mari permanente din lungul Dunărei sint unele izolate, al- 
"a grupate pe anume insule formate în albia fluviului (cum sint insula 
rcei, insula Brăilei) ; în ele se adună peștele mai cu samă iarna, cind 


REGIUNEA INUNDABILA A DUNAR El sat 


—— 


în apele mici e ameninţat de îngheţ. Aceste bălți mari, impreună cu girle- 
le, jepcile şi terenurile de inundație colaborează pentru a asigura o mare- 
producțiune de pește, cea mai mare din toată Europa, 

Părțile nesupuse continuu inundării pot produce venituri constante- 
prin pădurile de salcie, care se desvoltă repede, precum și prin exploa- 
tarea stuhului, care dă o bună celuloză pentru fabricarea hîrtiei. 

Pe lingă ioloasele directe, bălțile din regiunea Dunării joacă un 
rol considerabil în păstrarea umidității atmosferice asigurind o mai frec- 
ventă cădere a ploilor. Vinturile care suflă dinspre baltă sint totdeauna 
aducătoare de ploi. Cu cit suprafața apelor e mai mare cu atît evaporă-— 
rile sint mai abondente, cu atit și perspectiva unor noi precipitaţiuni: 
este mai posibilă. Bălţile contribue prin urmare ja indulcirea climatului, 
îndeplinind rolul pe care l-au indeplinit altă dată pădurile, pe care le-am 
dat în exploatare cu atita nechibzuinţă, incit de pe urma golirii munţilor 
se pot înregistra în fiecare an pagube de milioane. 

„A seca bălțile sau a micșora chiar suprafața lor, fără a le îinlocul 
cu alte isvoare de umiditate cel puţin egale cu ele, ar fi a se produce un 
dezechilibru în economia naturii, care ar avea efecte foarte periculoase 
atit pentru viitorul agriculturii cit şi în general pentru clima acestor re- 

giuni și a tot ce depinde de dinsa”. 

Bălţile mai joacă un rol enorm în regularea cursului iluviului, 
a cărui debit variază foarte mult dela un timp la altul. Dunărea 
varsă in mare în timp normal- cam vre-o 2.000 mc. pe secundă ; 
în timpul creșterilor mari debitul se urcă pănă la 28.000 m. c. pe se 
cundă : viteza obişnuită a apelore de 0.31 m. pe secundă ; în timpul creș- 
terilor ajungind până la 1.65 pe secundă. Cum se vede deosebiri enorme,- 
care nu pot tăminea fără eiecte considerabile, lucru lesne de înţeles, mai 
ales ținind samă că gurile Dunărei sint în bună parte ezite de bancuri 

de năsip. Scurgerea repede a unei masse enorme de apă, cum e în timpul 
marilor creșteri, se face cu foarte mare greutate, ceia ce explică dezastrele : 
din lunie 1897 și din toamna anului trecut. 

Să ne închipuim că sar pune în practică ideia unora de i restringe - 
regiunea inundabilă prin un dig făcut cit mai aproape de fluviu, Această: 
lucrare ar fi un dezastru, cum dovedesc de altiel marile lucrări făcute pê- 
malurile riului Po (Pad) în Italia; şi indiguirea fluviului Tisa. 

Prin o asemene îndiguire: |. Sar lăsa in apropiere de fluviu o 
fășie de teren, absolut neproductivă (în lungul Tisei se plerd aşa’ 
200.000 ha.); 2. Producţia peștelui ar scădea la a suta parte din ce 
este azi (ex. Tisa). 3. Digurile n'ar garanta pe vecie terenurile din dă- 
rătul lor, ci ele ar da loc la o schimbare în nivelul fluviului, care ar fi 
urmată de consecințe dezastruoase. Concluziile sint trase, cum am mai 
spus, din rezultatele lucrărilor de această natură făcute de alții. Padul,- 
de pildă, și-a ridicat patul cu mai mult de 5 metri şi jum. din secolul: 
al 15-lea pănă azi. Aceasta se datorește imprejurării că fluviul, impie- 
dicat de a-și depune nămolul pe maluri, Îl depune în albie și apele cresc 
mult mai mult ca altădată și nu rareori rup digurile ce au ajuns insuficiente. 


332 A, VIATA ROMINEASCA 


Alt neajuns e că apele ridicate mai mult decit atunci cînd aveau 
acces peste maluri, se infiltrează prin diguri, pătrund în regiunea inunda- 
bilă de altă dată și, ne mai putindu-se retrage odată cu scăderea flu- 
viului, vor transforma regiunile apărate (!) în adevărate macirie. 

In fine, alt neajuns: fertilitatea fenomenală a terenurilor inunda- 
bile ar scădea, fiind lipsite de nămolul fin, lăsat de ape, şi care dă zonei 
inundabile a Dunărei aproape valoarea văei Nilului. 

Bălţile mari și mici joacă încă un rol binefăcător, acumulind o mare 
parte din apele aduse de Dunăre în timpul creşterilor violente, alimen- 
tind În schimb ele Dunărea cînd nivelul ei se coboară repede. Bălțile sint, 
prin urmare, adevărate supate de siguranţă. 

„Sistemul de ameliorațiuni pe care-l vom aplica zonei inundabile a 
Dunărei ar putea din acest punct de vedere îi numai acel care va tinde 
să menție acoperită cu apă o suprafaţă de teren cel puţin egală cu su- 
prafața actuală a bălților Dunărei“, 


u 


Cnm se pot pune In valoare aceste terenuri —Au fost igieniști 
care au susținut că terenurile băltoase sint clocitoriie pentru desvolta- 
rea țințarilor purtători de malaria. Această părere e cu totul nespriji- 
nită de fapte. Ținţarii nu se pot desvolta în bălți unde se produc va- 
duri, ci în smircuri, şanţuri etc. 

} Sint oameni politici care susțin că regiunea inundabilă și Deita Du- 
"nărei trebue săcate pentru a deveni „grinarele Europei”. Ei nu cunosc 
de fel condițiunile reale în care se află regiunea și imposibilitatea de a 
se realiza o asemene idee. 

Din cele expuse mai sus se Înţălege că „secarea“ regiunii inundabile 
nu este o soluțiune și nu merită a fi luată în discuțiune. 

Pentru a nu întreprinde o luptă, condamnată la neizbindă, cu for- 
jele naturii, trebue să urmăm învățămintele ei. Aşa cum sint azi aceste 
terenuri produc alternativ cind foarte mult pește, cind foarte bogate cul- 
turi de cereale. De aceia, oricare ar îi modalitatea practică a amelio- 
rării, în principiu trebue să asigure rotația pisciculturii cu agricultura pe 
același teren. 

„Modul cum se va aplica acest sistem depinde de sigur înnainte 
de toate de condiţiunile speciale ale fiecărei regiuni în parte. In linii cu 
totul generale însă lucrările ce ar urma a s face pe aceste terenuri ar 
îi următoarele : 

l. De a le încunjura din toate părţile pe unde te veni apa cu 
“diguri insubmersibile, fie pentru a le feri de apă, fie a, meci 
a putea păstra apa pe ele întot timpul anului cind vom avea nevoe de ea. 

Asemene lucrări insă pentru a fi rentabile, trebue să se facă pe 
suprafețe intinse, căci dacă sar indigui de jur împrejur fiecare proprie- 
tate cheltuelile ar fi cu mult mai mari decit valoarea pămintului cîştigat. 


REUNEA INUNDABILA A DUNARE 333 


Pentru aceste lucrări trebue dar făcut abstracție de limitele proprietăți- 
lor între ele și digurile transversale trebuesc așezate după cum o indică 
mai bine configurația terenului, profitindu-se cit mai mult și de diferin- 
jele de nivel, spre a avea astfel cit mai puţină construcție de dig posibilă, 

2. După ce vom îi încunjurat astlel cu diguri insubmersihile o 
suprafață de teren cit mai mare—d. ex. de 12.000 hectare—formind un 
„polder* va trebui apoi printr'o serie de diguri transversale, perpendi- 
culare pe digul dela Dunăre, să impărțim polderul principal intro serie 
de polderuri secundare sau „basene*, de exemplu în 3 sau 4 basene de 
cite 3 sau 4000 hect. fiecare. 

3. Fiecare din aceste polderuri secundare va trebui să fie astfel 
amenajat, încit, după voinţa noastră, să poată fi inundat lăsindu-se în 
timpul creşteriior Dunărei să intre în ele cantitatea de apă de care vom 
avea mevoe. Cu modul acesta, după unul sau mai mulți ani, cite unul 
din cele 4 polderuri secundare va putea fi utilizat alternativ pentru pis- 
cicultură, iar celelalte pentru producțiunea agricolă '); astfel într'o serie 
de ani fiecare din aceste polderuri secundare va fi pe rind inundat, stind 
un an subt apă și îngrășat treptat prin aluviunile aduse de inundaţiuni și 
prin materiile organice provenite din cultura peştelui. 

4. Polderurile secundare trebue să fie legate Între ele printrun 
canal comun, care să poată conduce apa dela basenul inundat, în care 
am înmagazinat apă suficientă în timpul creşterilor de primăvară, la ce- 
lelalte basenuri în care se fac culturi agricole, spre a servi astiel la iri- 
gățiunea lor. Acest canal interior trebue dar să fie prevăzut în dreptul 
fiecărui polder secundar cu cite un conduct cu stăvilar, sprea putea lăsa 
prin el să curgă sau să oprim apa după cum vom avea nevoe. 

5. In interiorul polderurilor secundare se vor putea face în urmă 
toate amenajările și instalațiunile necesare în vederea diferitelor feluri 
de culturi, pe care vom voi să le facem, cit și în vederea ameliorațiunii 
solului prin irigațiune, drenaj, etc. 

In figura schematică de mai jos am încercat să schițez modul cum 
ar trebui amenajat un teren pentru a putea fi pus în valoare prin siste- 
mul rotativ cu culturi alternante, pe care le-am descris aici” (pag, 249 
și nrm.) 

In Delta Dunărei nu poate fi vorba de secare. Se vor pune în 
valoare bălțile prin mici lucrări hidrotecnice, se va asigura buna ex- 
ploatare a stuhăriilor și pădurilor, iar pentru a coloniza Delta se vor 
feri de inundaţiuni grindurile, asigurind pe acestea desvoltarea perma- 
mentă a agriculturii cu feluritele ei ramuri. 


Statul fiind cel mai mare proprietar și fiind în măsură să vegheze 


1) O cultură foarte pennan ar Á cea de orez, încereulă ru suecea 
la Folteşti (jud. Covurlui) și la Gruia. 


94 VIAŢA ROMINEASCA 


„de aproape chiar dela inceput asupra bunului mers şi desvoltării lucrărilor 
„care să salveze această sursă naturală de bogăție în viitor, are datoria 
-să intervină cu toată puterea şi autoritatea sa în această chestiune. 


Tya ie. 
; 


E, 
+ pf osti 


. + 
- 
- 


— — 
- — 
pas 
ei) 


FA Si, | 

le b | ui pl pă 

, silih HREN EET Kidi 

1 ră UL A) 

j i e iLAN j) e 7 
E a AU S 


lj 


loare prin sistemul rotatie al esliurilor altornante, (Agrieultură combinată eu Piseieultură). 


Figura schematică arătiud modul de amenajare a upal teren inundabil pentru af pus in va- 


Prima datorie era ca să ia asupra-și cheltuelile necesare unui stu- 
«diu amănunțit,—lucru ce s'a și făcut prin înfiinţarea serviciului de ame- 
Tiorări funciare, —apoi găsind mijloacele de a obliga pe toţi proprietarii 
interesați să contribue împreună cu statul la lucrările de îndiguire, înles- 
nindu-le creditele cuvenite. 


Măsurile propuse de d. dr. Antipa sint cu atit mai justificate cu 
-cit serviciul pescăriilor, condus de d-sa, prin mici lucrări de ameliorare 


= 
i 
i 
: 
. 
i 
; 
: 
> 


REGIUNEA INUNDABILA A DUNAREI 335 


Ba ramii 


fie a bălților, fie a terenurilor inundabile, a reușit să sporească veni- 
turile statului dela 740.000 cit era cu 14 ani în urmă la 5.000.000 lei 
în 1909. 

Profitind de studiile făcute pănă acum, folosindu-ne de experiența 
altor țări, în particular de experiența Ungariei care deplinge ușurința cu 
care sa procedat la indiguirea Tisei; urmărind cu tot interesul studiile 
de amănunt ale oamenilor speciali și adoptind numai acele păreri care 
mu se abat dela principii așa de judicios formulate, cum sînt în lucrarea 
mai sus rezumată, vom avea bucuria—dacă nu noi, urmaşii noștri—de a 
fi păstrat şi sporit chiar una din bogăţiile naturale ale țării, după ce am 
risipit cu atita nepricepere pe altele. 


T. A. Bădărău 


SHAKESPEARE 
Visul unei nopţi de vară 


ACTUL AL DOILEA 


O poiana liogă Atana, 


la fand un drum povirnit din care coboară două poteci, una spre: 
dreapta, alla spre slinga, La mijioe, in stinga, no tăpşan mie, umbrit de 
tufe înflorite, unde adoarme Titania şi e fermecată eu buruiana dragosiei 
de Oberon. Noapte, Palide dungi de raze lunare printre frunzele copacilor- 


Stele. Luminiţe rätäcitoare. Fâşii de neguri plutitoare. Licurici. 


Scena întâia 
Puck. O sinä, din cealaltă parte, 


Puck (din stinga) 
Hei, spiriduş! Unde te duci ? 


Zina 
Peste văi, colini, 
Mărăcini, hirtoape, 
Tarcuri şi grădini, 
Prin loc și prin ape, 
Trec plutind şi 'ntrec In zbor 
Globul lunii plutitor, 
Şi stropesc cu rouă rece 
Cercurile ce le lasă 
Doamna zinelor cind trece 
Peste iarba de mâălasă, 
Cu-ale sale jupiniţe 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 237 


Care-s naltele cräije,.. 

Pe-ale lor fuste-aurite 

Tu zăreşti aceste pete, 

Sint rubinuri, favorite 

Ale gingașelor fete, 

Pete care cu parfumul 

Lor imbălsămează drumul... 
Dar merg să string vre-o cițiva stropi de rouă, 
S'anin de orice foare-o perlă nouă. 
Cobold greoiu, te las, că iată vine 
Crăiasa mea cu-alaiul ei de zine... 


Puck 
Şi Craiul meu dorește, mi se pare, 
Să dea aci, la noapte, o serbare. 
Fereşte-ţi pe stăpina ta s'o vadă; 
Caci Oberon e prea pornit pe sfadă 
Şi dornic e de răzbunare Craiul, 
Fiindcă ea tirāşte cu alaiul, 
Ca paj, pe-un drăgălaș prunc dolofan, 
Răpit dela un rege indian. 
Prunc de furat mai scump ea n'a avut, 
Şi Oberon, gelosul, ar fi vrut 
Sa-l aibă printre scutierii săi, 
Sa-l poarte la vinat, prin munţi şi väi... 
Far ca nu vrea cu nici un preţ să-l piardă, 
Cu flori îl încunună şi-l dezmiardă 
Şi zi şi noapte 'n preajmă-i vrea să-l ţină... 
Acum, de se 'ntilnesc la vre-o Îintină, 
Subt licărul de stele, în dumbravă, 
Sau în hăţiș, s'apucă de gilceavă 
Şi se sfădesc și hojma se delaimă 
Că bieţii silfi s'ascund prin ghimpi de spaimă... 


Zina 
Sau mutra și tâptura la mă 'nşală, 
Sau dacă-mi dau eu bine socoteală 
Eşti duhul hitru căruia ti spun 
Cei ce te stiu „Robin-băiatul-kun*, 
Nu eşti tu cel ce viri pe fete 'n boale, 
Şi noaptea furi smintina de pe oale, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Te-ascunzi în ite şi incurci urzeală, 
Faci morile să umble alandala + 
Tot tu impiedici untul să s'aleagă, 
Ca biata gospodină ziua 'ntreagă 
Asudă înzadar şi unt nu iese; 
Strici vinurile care fierb, şi-adese 
Inşeli pe călător şi rizi de el, 
Pe-acel-ce-ţi zice insă „Prichindel* 


Sau „micul Puck* —pe-acela tu-l slujeşti 


Şi chiar i-aduci noroc... Așa-i că eşti 
„Robin-băiatul-bun*... ? 


Puck 

E-adevărat. 
Sint vagabondul duh neastimpărat 
Al nopţii, ce cu pozne de bufon 
Adesea-l fac să ridă pe-Oberon, 
Cind nechezind ca iepele, atrag 
Pe harmasarul brudnic în huceag. 


Ades mă lac că-s măr copt în cuptorul 


Cumetrei, şi cind vrea să ia ulciorul 
Să bee, eu de nasul ei m'anin 

Şi alul curge "n veștedul ei sin... 
Ades cea mai sfătoasă din bunici, 
Cind e rugată de nepoții mici, 


Să spue-un basm, mă ia drept scăunel 


Cu trei picioare :—vrea să stea pe el, 
Atunci alunec ; baba se trezeşte 

Jos, pe podele, blăstămă, tuşeşte ; 

lar toţi ceilalți fac haz, se țin de șale 
De ris, pulnesc, strănută in basmale 
Şi jură că de cind sint ei pe lume 
N'au pomenit aşa poznaşe glume ! 
Dar uite-l pe-Oberon. Adio, zină! 


Zina 


Ah, uite şi pe mindra mea stăpină! 
O, dacă n'ar zări-o craiul tău !... 


VISUL UNEL NOPȚI DE VARA 


° Scena doua 


Oberon (Intră eu alaiul său prin dreapta). 
Titania (Ca al ei, din stinga). 


Oberon 
Aici, pe lună, ne 'ntilnim cam rău, 
Titanio, semeaţo ! 


Titania | 
| Oberon ! ` 
Gelosul ! Haidem, zine, să fugim : 
Jurată sint să ocolesc pe veci 
Tovărăşia şi-aşternutul său. 


Oberon 

Nesocotito ! Te grâbeşti să pleci? 
Ce? Nu mai sint eu oare soțul tău? 

Titania 
Atunci eu s'ar cădea să-ţi fiu soția: 
Dar ştim că, părăsind impaârăţia, 
Tu zile "ntregi, subt chipul lui Corin, 
Cintaşi pe fluer versuri de amor 
Culcat pe al Philidei sin de crin, 
De ce te 'ntorci acum cu-atita zor 
Din ale Indii plaiuri depărtate ? 
Ori pentru mindra amazoană poate, 
Războinica-ți ibovnică 'ngimiată 
Ce să mărită cu Theseu, şi vii 
S'aduci belşug in căsnicia lor? 


Oberon 
Mai indrăznești, Titanio, să-mi faci 
Mustrări că sint iubit de Hippolyta, 


Cind ştim ce mult tu pe Theseu îl placi? 


Nu tu l-ai smuls pe-o noapte Instelată 
De lingă Perigenia 'nşelată 

De el? Şi, spune, cine l-a făcut 
Să-şi calce jurămintul dat Egleei 

Şi Adriadnei, şi-Antiopei, —spune ! 


VIAȚA ROMINEASCA 


Titania 
Păreri şi născociri de om gelos ! 
Din toiul verii nu ne-um mai văzut 
In văi, in lunci, in huciuri, la izvoare, 
Și nici pe ţârmul nisipos de mare, 
Să ne jucăm zburdalnicele hore 
La șueratul harfelor sonore 
Eoliane,—fără ca deodată 
Tu să nu vii cu certurile tale, 
Să nu ne tulburi veselia toată... 
De-aceia, minios pesemne, vintul 
Că n'ascultăm la ariile sale, 
Sorbi din ape neguri otrăvite 
Care-au făcut, acoperind pâmintul, 
Şi cele mai nepricopsile girle 
Să rupă malul și să se azvirie 
Din albia umilată de trufe... 
Zădarnic boii indurat-au jugul, 
Zădarnic omul asudă cu plugul, 
Căci griul verde putrezi 'n cimpie 
Pân'ce să prindă spic, şi e pustie 
Păşunea, corbii 'n cete nestirşite 
S'abat pe cimpul plin de moarte vite... 
Popicele In glod zac ingropate, 
Potecile sint părăsite toate 
Prin lunci, prin luminişuri, prin poiene 
De nu le mai cunoşti din buruiene. 
Şi n nopţi de iarnă nu s'aud poveşti 
Prin case, nici colinde la fereşti 
Şi nimeni la petreceri nu se 'ndeamnă... 
De-aceia luna, peste ape doamnă, 
Umplu văzduhul, palidă de ciuda, 
Cu ceaţă 'mprăștiind răceală udă; 
Şi timpurile anului se 'ntoarnă 
Anapoda pe crug : căci alba iarnă 
Sărută roşii roze parfumate ; 
Pe capu! nins, de umplele 'mbrumate 
Ale lui Crivăţ, spinzură-o tiară 
De ghiocei... Zulobia primăvară, 
Senina vară, toamna 'mbelșugată, 
Zaircita iarna,—işi schimbară toate 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA st 


Veşmintul ... Lumea 'ncearcă 'nspăimintată 
Să le cunoască, însă nu mai poate 

Nici după roade, nici după culoare, 
Şi-acest noian de zăpăceli şi rele 

De unde crezi că izvorăşte oare? 

Din certurile noastre , da, din ele, 

Noi sintem vinovaţi de toate cele... 


Oberon 


Indreaptă-le, că-ți stă doar în putere! 
De ce-l jigneşti pe Oberon? Ce-i cere 
Titaniei ? Nimic, decit să-i dea 

Un prunc pierdut, pe care dinsul vrea 
Sa-l faca paj de-onoare-al curții sale, 


Titania 
Cit despre asta, Oberon, nici ale 
Împărăției zinelor comori 
Nu-mi pot plăti pe-acest copil din fori, 
Cu maică-sa eram caşi o sură, 
Şi-ades în parfumata atmosferă 
A Indiilor, şedeam cu ea culcată 
Pe galbenul nisip al lui Neptun... 
Stam, şi privind ades cum dela maluri 
Corăbii grele se 'mbarcau pe valuri, 
Făceam mult haz de albele vintrele 
De vint umilate, ce păreau că-s grele: 
Atunci şi ea să 'nnoate incepea, 
Cu pintecu-i rotund, făcind ca ele— 
(Căci chiar p'atunci era şi dinsa grea 
Cu pajul meu de azi)... Dar, muritoare, 
Muri in ceasul chiar cind l-a născut. 
De dragul ei, l-am luat şi l-am crescut 
Pe-acest copil, şi tot de dragul ei 
Nu-l dau, că-mi este drag ca ochii mei! 


Oberon 
Cit stai pe-aceste locuri 2 
Titania 

Ştiu şi eu? 


342 


VIAŢA ROMINEASCA 


Plec poate după nunta lui Theseu. 

De vreai să facem hora impreună, 

Şi să ne vezi cum dânţuim în lună, 
Rămii cu noi; de nu,—atit mai bine... 


Oberon 
Sāmi dai copilu 'ntăiu,—şi viu cu tine... 


Titania 
Nu-l dau pe toată 'mpărâţia ta! 
Să mergem, zine. Că, dacam mai sta, 
S'ar face siadă, 


(Titania cu suita ei pleacă.) 


Scena a treia 


Oberon, apoi Puck 


Oberon 

Caută-ţi de cale! 
Dar nu vei părăsi această vale 
Mai înnainte de-a'mi plăti ocara 
Ce mi-ai făcut-o... Vino, dragă Puck, 
Ţi-aduci aminte tu de ziua cind 
Stam noi pe-un promotoriu,—şi cintind 
Veni acea sirenă pe-un delfin, 
Un cintec dulce şi așa de lin, 
Că amuţi războinica fanfară 
A mării, și, desprinşi, alunecară 
Vre-o doi luceleri din înnaltul zării 
Spre-a asculta cum cintă fata mării ? 


Puck 


Mi-aduc aminte. 


Oberon 


Tot atunci văzui 
(Tu nu puteai să-l vezi) cu arcul lui 
Pe-Amor zburind intre påmint şi lună, 
Țintind cu ochiul ager pe-o frumoasă 
Vestală ce'n apus şedea pe-un tron, 


Și, cum intinse arcul, Cupidon 

Putea râni cu sprintena-i săgeală 

Un milion de inimi dintr'odată ; 

In casta rază-a lunii umezi însă 

Vaăzui săgeata lui de pară stinsă 

Şi fata de 'mpărat trecu senină 

Ca o fecioară candidă, străină 

De dragoste... Dar eu atunci văzui 

In care loc pică săgeata lui: 

Căzu 'n apus. pe-o mică buruiană, 
Cu albe flori, dar de-a săzgeţii rană 
De-atuncea roşii... Fetele, la țară, 

li zic „năvalnic“. Du-te așa dară 

Și adă-mi-o. i-am aratat-o-odată. 
De picuri, la bărbaţi sau la femei, 
Pe ochii lor închişi, cind somnu-i fură 
Un strop din sucul fermecat al ei, 
Se'ndrăgostesc de cea dintăi făptură 
Pe care-o văd cind se trezesc din somn... 
Aleargă dar, şi adâ-mi buruiana 

Şi fii 'nnapoi, pân'ce Leviatanul 
Innoată preţ de-o leghe... Haide, dute! 


Puck 
Incing pămintu "n treizeci de minute! 


(Puck ese; se crede zburind în adincime, dela 


dreapta spre stinga). 


Scena a patra 


Oberon lingur) 


Avind această buruiană, cind 

Titania adoarme, umezesc 

Pieopele-i c'un strop din sucul ei, 
Şi-orice 'ntilneşte-apoi cind se deşteaptă 
(De-ai fi un icu, un lup, un urs, un taur, 
Un cimpanzeu san un balaur) 

Şi-l urmăreşie-aprinsă de iubire 

Și până cind o fac să-şi vină "n fire 
(Ceia-ce pol cu-o altă buruiană) 


343 


VISUL UNEI NOPTI DE VARA 


H» 


VIAȚA ROMĪNEANCA 


O vom sili să-mi dea pe pajul ei... 

Dar cine vine ?... Nevăzut, cum sint, 

Voiu sta puțin s'aud cam ce-au să-şi spună, 
(Intră Demetrius și Helenu din dreapta). 


Scena a cincea 
Demetrius, Helena. Oberon 
Demetrius 

Nu te iubesc, dă-mi pace. unde sint 
Lysander şi Hermia cea frumoasă ? 
L-aş omori, că dinsa mă omoară. 
Tu m'ai vestit de fuga lor aci, 
Eu am venit să caut pe Hermia 
Şi n'o găsesc... Ascultă-mă și pleacă ! 
Nu-mi mai aţine calea ! 


Helena 
Tu m'alragi, 
Magnet fără de mila! 


Demetrius 
Eu te-atrag ? 
Ma port frumos cu tine? Nu ţi-am spus 
Ca nu-mi ești uragă, nici nu poţi să-mi fii? 


Helena 
Şi chiar de-aceia-mi eşti aşa de drag! 


Demetrius 
Cuminte e din partea unei fete 
Să părăsească peste noapie-Alena 
Urmind pe-un tinăr care n'o iubeşte, 
Şi să-şi increadă relelor poveţe, 
Ispitelor nocturre-ale-unui lac 
Pustiu, comoara fericirii sale ? 


Helena 
Mā apără chiar scutul cinstei tale 
Şi nu e pentru mine noapte ciad 
Vad ochii tăi, de-aceia cu nu cred 
Căci noapte, nici pustiu In jurul meu 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Nu e aici ființa ta cea dragă 

Ce pentru mine este lumea 'ntreaza ? 
Nu-s singură, nici părăsită nu-s, 

Căci lumea'ntreagă-asupra mea veghează ! 


Demetrius 


Mă duc, m'ascunid in fereda. Te las 
In voia fiarelor... 


Helena 
Eşti mai hain 
Decit o fiară! Du-te şi ma lasă, 
Dar fabula atunci pe dos se 'ntoarce, 
Apollo, luge, Daphne-l urmăreşte ; 
Vulturul e gonit de porumbiță: 
Slioasa ciută-aleargă după tigru... 


Demetrius 


Nu mai te-ascult. Dă-mi voe să mă duc. 
De te mai ţii de mine, sia! în stare 
Să-ţi fac vre-un râu... 


Helena 


Atunci te-aş urmări. 
Făcind din iadul meu un paradis; 
Acesta mi-este cel din urmă vis: 
De mina celui drag să pot muri! 
(Amimloi ies prin stinga), 


Scena a şesea 
Oberon, apoi Puck 


Oberon 
Mergi, nimiä 'n pace! Lasa-l tu pe mine! 
Nu va ieși din codru pân” voiu face 
Ca tu să fugi de ei, el dupa tine! 


Puck (Vine din adincime 'n stinga cu o floare mare, sosio) 


Oberon 
Bine-ai venit, hai-hui ? Adus-ai floarea ? 


VIAȚA KOMINEASCA 


Da, iat-o-! 


()beroon 


Daă-mi-o rogu-le incoace. 
Cunosc un loc ferit și singuratec, 
Plin de mireasma cimbrului sălbatec 
Şi unde cresc crăițele innalte 
Și viorica cea tremurătoare, 
E-umbrit de rug cu 'ntunecată floare, 
De trandafiri mușcaţi și lăuruscă, 
Aicea, legănată lin de zine, 
In cuibu-i parfumat de flori, îi place 
Titaniei să doarmă 'n nopți senine ; 
Aici işi lasă smălțuita piele 
Şopiria, straiu destul de larg să 'mbrace 
Pe-oricare dintre zinele acele. 
Aci voiu aştepta so ung pe gene 
C'un strop din sucul astei buruiene, 
Umplindu-i ochii ei cu fel de fel 
De năluciri nebune. la din el 
Şi tu un sirop, şi cată prin poiană 
Pân'ce 'ntilneşti o mindră-ateniană 
De-un tinăr atenian innamorată, 
De care el vrea cu-orice prej să scape. 
Mergi, şi cind doarme, unge-l pe pleoape 
Cu buruiana-aceasta lermecată. 
Daâr să purcezi cu-atita iscusință 
incit, fireşte, cea dintâi ființă 
Pe care-o va zări, să fe ea. 
Il vei cunoaște după 'mbrăcămintea 
Lui de-atenian. Fă tot ce-ţi spun, aşa 
Ca el de dragul ei să-şi piardă mintea, 
Precum ea şi-o pierdu de dragul lui... 
Mă vei găsi aici mai innaintea 
Cintatului, , Mergi dar şi ia aminte! 


Puck 


Stăpinul meu feeric, vorba ta 
Se va 'mplini aidoma cum spui! 
(Oberon se ascunde 'n dreapta 'u faţă şi stă la pindă), 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA HT 


— a em 


Scena a șaptea 
Titania, Zine, Oberon 


Titania (Vine cu'zinele ei din fund, în stinga). 
Acuma, zine, cintecul şi hora! 
Şi toate-apoi la rostul tuturora ! 
Voi, curăţaţi de vierme tot bobocul 
De trandafiri; voi prindeţi lilieci 
Şi smulgeți-le-aripele de piele 
Croind rochiţe pentru silfi din ele! 
Goniţi, voi, huhurezul nopții reci 
Al cărui caier trist ne strică jocul! 
Și-acuma legânaţi-mă domol 
In cîntecele voastre. Pân' mă scol 
La muncă! Şi lăsaţi-mă să dorm! 
(Re culeă pe tăpsanal din stinga, subt umbrar).. 


Cintec 
Intăia zină 

Şerpi vârgaţi, jepoşi arici, 
Salamandre verzi, plecaţi ! 
Doamna noastră doarme-aici, 
Nu cumva s'o tulburați! 

Corul 
Hai, privighetore "n cor 
Să-i cintam încetişor! 
Hai, luia-lui! Dormi uşor! 
Fie lin, 
Lin somnul tău 
Şi apărat de ceasul rău! 
Adormi uşor cu lui-luia-lui! 


A doua zină 
Voi, bondari, ținţari uşori, 
Negri cărăbuşi, tāceți ! 
Voi paianjeni țesetori, 
Mergeji, teseţi unde vreți! 

Corul 

Hai privighetoare 'n cor 
Să-i cintăm încetişor ! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


VIAŢA ROMINEASCA Lysander 
PN EA i Aceste flori ne vor sluji de perne: 
“lui ! 
Hai luia lui ! Dormi uşor! O inimă, un pat şi o credință! 
Fie lin, 
Lin somnul tău Hermia 
Popa de tepe ra ii O, nu, Lysander! Nu e cu putință: 
ormi uşor cu lui-luia-lui! De ţii la mine, să dormim răzleți! 
Întăia sinä Lysander 
Toate-s bine! Haidem copii! Nu bânui 'nțelesul vorbei mele 
Una stea de pază aci! Amorul se rostește-aşa cum ştie, 
i a să : 
(Zinele se duc și dispar In fund, Titania doarme in stinga, în față) orice S poa a R ii: 
Oberon Unite, că e una-a lor credință 


Făcind din noi o singură ființă. 
(esa din nscunzătoarea lui, şi apropie de Titania, apăsind tHoares Deci lasă-mă alături să mă nting 
pe pleoapele ei) 


Ca nu mă 'ntind prea mult, şi nu te mint.. 
Cind din somn vei tresâri 


Sa 'ndrăgești ce vei găsi: f 

Tigru, leopard, motan, O, ce drâguț impărechezi cuvinte! 

Urs mistreț ori şobolan, Aş Íi nebună de-aș fi vrut să spun 

Cit de prost ar fi şi-oricit Măcar o clipă câ Lysander minte! 

De sălbatec şi urit, Dar, scump Lysander, fii aşa de bun 

Drag să ţi pice, cum îl vezi Din dragoste, ca şi din curtenie, 

Şi de dragul lui s'oftezi. Treci mai departe, dar nu mai departe: 
“(Pleacă rizind prin stinga, în fund. Intră Lysander și Hermia). Decit o bună creştere desparte 
Pe-un seț de viitoarea lui soție... 
Adio, drag Lysander, noapte bună! 
Dea cerul ca iubirea-ţi să n'apună 
Decit cind scumpa-ţi viaţă va apune,... 


Hermia 


Scena a opta 
Lysander, Hermia, Titania 


i e IRINEI A 


Lysander 
Ai obosit de-atit amar de drum 


Lysander 
Şi eu pierdui, iubito, drept spunind, Innalţ şi cu aceiași rugăciune: 
Cărarea noasiră, Toate dorm acum, O, dee-ţi somnul toată tihna lui! 
Să poposim şi noi, aci 'n pădure 
Şi să lăsăm, Hermio, până cind Hermia 
Se face ziuă, somnul să ne fure. Ba nu, ci să păstreze jumătate 
f Şi pentru ochii prietenului care 

Hermia Imi face mie-asemenea urare ! 
'Lysander dragă, fic-aşa cum zici, (Amindoi se culcă și adorm.) 
Eu mi-am ales culcuşul meu aici 


Pe-acest răzor... Tu, unde-ţi vei aşterne? 


VIAȚA RUMINEASCA 


Scena a noua 
Cei dinainte, Puck 


Puck (intră prin fund, in stinga.) 
Prin pădure, peste tot, 
Am umblat și n'am găsit 
Pe. Atenianu-alurisit 
Pe ai cărui ochi să pot 
Pune sucul cel vrăjii. 
Noapte şi tăcere... Dar 
Cine doarme-aci 'n umbrar? 
Cel de care Imi vorbi 
Oberon că n'ar iubi 
Ticălosul, pe-Ateniana ! 
Şi dincoace doarme dulce 
Şi nenorocita lată 
Pe pămintul ud şi rece! 
Uite, n'a 'ndrăznit, sārmana, 
Lingă dinsul să se culce... 
Gogomanule ! voiu trece 
Farmecul asupra ta, 
Cind te vei redeștepta, 
Dragostea alunge-ţi somnul 
De pe ochi... Te vei trezi 
Cind eu nu mai sint aci! 
Chiar mă duc să-mi caut Domnul! 

(Pleacă prin mijloc, în stinga, Intră 

Demetrius și Helena, ulergind.) 


Scena a zecea 
Hermia, Helena, Demetrius, Titania 


/lelena 


“Opreşte-te, chiar dac'ar fi să mor 
De mina ta! 


Demetrins 
De ce mă urmăreşti ? 
Tiam spus să pleci! 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 301 


Helena 
Vreai să mă părăseşti 
Aci pe întuneric? O, fii bun! 


Demelrius 


Rămii şi fă ce ştii! Atita-ţi spun! 
(Pleacă prin dreapta.) 


Scena a unsprerecea 
Hermia, Lysander, Helena 


- 


Helena 
Ah, goana-aceasta-mi taie răsuflarea ! 
Oricit il rog, de-a surda mi-e rugarea, 
Dar unde-i Hermia ? Ea-i fericită ! 
Ea mare 'n ochi a dragostei ispită, 
A dragostei ce-atrage... Ochii ei 
Lucesc... De ce lucesc așa de viu? 
O, nu de focul lacrimelor, știu, 
Că n'ar luci atunci mai viu ai mei? 
Ce văd? Lysader la pămini? E mort 
Sau doarme ? Nu zăresc nici rană, 
Nici singe... O, Lysander, de trăești, 
Deşteaptă-te! Lysander! 


Lysander (desmeticinilu-se) 
Inger sfint! 

Heleno, ah, ce străvezie eşti! 
Cum toate se schimbară fără veste ! 
Văd inima-ți, o văd prin sinul tău! 
Demetrius, ce face? Unde este ? 
Un nume-al unui om ce-i demn să cadă 
Ca un mişel, străpuns de-această spadă! 


Helena 
O, taci, Lysander! Ce-l vorbeşti de rău! 
Fiindcă lui, Hermia ta i-e dragă? 
Tu totuşi ai iubirea ei întreagă! 
Fii mulțămit! 


VIAȚA ROMINEASCA 


Lysander 

Să fiu, zici, mulțămit, 
Ca Hermia ma place ? Nu! Mi-e silā 
De timpul risipit cu-acea copilă ! 
Nu Hermia,— Heieno, tu mi-eşti dragă ! 
Ce om ar sta la ginduri să n'aleagă 
O porumbiţă 'n locul unei cioare ? 
Voința noastră minţii se supune 
Și mintea mea abia acum imi spune 
Ca tu eşti cea mai demnă din fecioare. 
Oricare rod işi are vremea lui... 
Eu, până azi, prea tinăr, nu avui 
O minte coaptă... Simţurile mele 
Sint azi desăvirșite, şi prin ele, 
Stăpină pe voință, mintea mea 
Mă ingenunchiază azi in fața ta 
Și "n ochii tăi mă face să cetesc 
Povești de-amor cum nu se mai găsesc 
În cea mai mindră carte a iubirii! 


Helena 
Ah! m'aţi ursit, legi maştere-alejiirii 
Să fiu batjocorită cu orice preţ? 
Vai, merit eu asemenea dispreţ ? 
Nu mi-e deajuns că nu pot căpăta 
O vorbă bună, o privire-a lui, 
Mă faci să 'ndur şi ironia ta? 
Te las. Mâărturisesc, nu m'așteplam: 
Aşa se poartun cavaler de neam ? 
Se poale ca o fată părăsită 
De-amantul ei, să fie-așa jignită 
Şi luată 'n ris de-un alt bărbal? 
(Pleacă), 


Scena a douăsprezecea 
Hermia, Lysander, Tilania 
Lysander 


Ea pleacă 
Şi n'a văzut pe Hermia, O, dacă 


VISUL UNEI NOPȚI DE VARA 


Nici cu naș mai vedea-o niciodată ! 
De-acum închin Helenei tot ce firea 
Mi-a hârâzit ca daruri, viaţa loată 
Mi-o voiu jertfi să-i cuceresc iubirea | 
(Pleacă pe urma Helunei]. 


Seena a treisprezecea. 


Hermia 

Vai, ajutor, Lysander! Ajutor! 
O, smulge acest şarpe "'narozitor, 
O, be-ţi milă... Doamne, ce-am visat ? 
Mă vezi ? De spaimă tremur toată incă! 
Lysander dragă 1... Se făcea că vine 
Asupra mea un şarpe 'niricoşal 
Şi că-mi cuprinde inima şi-o mincă, 
lar tu priveşti surizător la mine, 
La chinul morții 'n care eu mă zbat... 
Lysander, unde eşti? Ce? Ai plecat? 
M'ai părăsit, Lysander ?... Nu se poate! 
Lysander dragă, te implor pe toate 
lubirile din lume !,.. Nu-mi răspunde ? 
Aiunci, da, ma lăsat... sa dus.. dar unde? 
Se poate, vai, să-şi calce el cuvintul ? 
Merg să-mi găsesc iubitul sau mormîntul ! 

(Aleargă căutind pe scenă si po urmă pleacă printund 
în stinga.) 


Traducere de St, O. losii 


33 


Minăstirca Cetățuia 


După ce ai lăsat in urmă gările Birnova şi Ciurea şi co- 
bori spre laşi, şerpuind printre dealuri şi printre vlăstărişuri, mi 
se pare că primul monument pe lingă care treci, cu trenul— 
primul val impietrit şi ascuţit spre ceruri, din frumoasa revăr- 
sare a capitalei Moldovei--este Minăstirea Cetăţuia. Am trecut 
de multe ori In sus şi In jos pe lingă Cetăţuia, fară să am timp 
prielnic ca să cercetez în ce adincuri ale istoriei şi ale intim- 
plărilor Moldovei se infig temeliile ci şi care domn este fericitul 
şi pururea pomenitul ei ctitor. Acum în urmă, intro zi fără 
soare și cu orizonul vinât ca orizonul mării, am urcat din lași 
până sus la minăstire. Din ziua aceia, ctitoria lui Gheorghe 
Duca s'a desprins pentru mine, din imaginea complicată, tulbure 
şi lugară a Iaşilor istorici, din ce în ce mai limpede şi mi-a ră- 
sări! chemătoare, plină de interes, pe innălțimea de miază-noapte 
a dealului Hlincea. 
Am inceput să ştiu că multă vreme (pănă mai zilele tre- 
cute) această minăstire era pustie, Numai odată pe an şi anume 
în ziua de 29 lunie, hramul bisericii, venia un preot din Oraş şi 
săvirşa aici, In Liserică, SI, Liturghie, in cinstea Sfinţilor Apos- 
toli Petru şi Pavel, Incolo, sfintul locaș era inchis, In minăs- 
lirea pustie nu veniau, afara de copiii hoinari, decit rari vizita- 
tori, care zatrieau cu briceagul ori scrieau cu cărbune, pe ziduri, 
pe birne și pe clopote, numele lor, altiel amenințate de uitare. 
Minăstirea Cetăţuia, cetate adevărată, are un zid inconjură- 
tor, care odinioară trebue să fi fost neştirbit. Intrarea in cetate 
era cum este şi astăzi pe subt turnul clopotniței. In mijloc, se 
înnalță biserica inchinată Sfinţilor Apostoli, iar imprejurul bise- 


d 


MIX ASTIREA CETĂŢUIA sg 


ricii se găsesc, aiară de niște chilii acum in lucru, două paeo 
de case şi o construcție curioasă, pătrată, terminată cu o cupolă, 
Dintre cele două rinduri de case, unele spre miază-zi, altele spre 
miază-noapte de biserică, cele dintâi servesc de stăreţie şi de 
casă oficială, cele din urmă-— în rind cu chiliile neterminate — 
servesc de locuință provizorie celor vreo zece monahi aflători 
azi in minăstire. Chiliile ce se zidesc vor adăposti pe ze 
cuvioşi părinţi care au redeșteptat din pace adincă iraga e, 
“Gheorghe Duca și-au redat bisericii viaţa slujbei celei e gite, 
In anul 1842, luna Mai, Minăstirea Cetăţuia a lost Cercetat 
de Alecu Russo, şi pe cil se pare chiar de aici din Fotie 
el a scris asuprăi, prietenului său Vasile Aleseanări, 9 raap a 
descriptivă, Scrisoarea aceasta, sau sti puțin roi engl 5 A 
publicat, subt titlul Palatul Iui Duca Vodă, in Columna a fe: 
ian, an. V, no 1, 1874. Alecu Russo descrie cu scap te e 
sele dinspre laşi (unde stau azi monahii), dar ia barte s 
grabă asupra casei celeilalte, aceia, unde se giace pinua ai 
sală gotică. El zice : „în stinga porții se inşiră nişte ae i 
cu două rinduri, ce par a [i mai moderne — și care, a zi 5 
sint azi informe şi ruinate, deși servesc drept trapeză şi bucă- 
tărie—iar de acestea se ține un rind de case vechi că e o 
sală lungăreață de-o Îrumoasă arhitectură, Proporțiile sint po 
chibzuite, iar mai cu seamă bolile, de stil gotic, so aa e 
admirat. Subt ea se ana pivnițe lungi, largi şi trainice z ; 
Această sală lungāreațā-—-lāsind la o parte biserica şi e 
musețile ei picturale, lăsind la o parte sculpturile ei in a e 
este podoaba cea de mare preţ a Minăstirei Cetăţuia, „Se pris e 
că acezstă sală cra, cum am zice astăzi, sala tronului, ecu 
Russo nu insistă asupra caselor cu sala gotică ri el S ieza 
a doua, după părerea lui, casa de locuit a lui Gheorg s Aap 
—0 descrie aşa cum este: două odāi in stinga tindei, pe era 
in dreapta tindei. Dintre odăile din dreapta, cea ge in sta 
vedere spre laşi. Aceasta ar fi fost odaia lui Duca Vo - ye 
desubtul ei este o hrubā, slab luminată, prin seic pei 
pre care Alecu Russo crede că, cra iatacul Doamnei, ghs s 
de deusupra cobori în acest iatac printr'o scară pg bau S 
scobită in zid, Intre ọdāile de deasupra şi pivnițele e pe sà 
mai sint, in rind cu iatacul Doamnei, niște tainiţe, pe need 
unul le-am cercetat cu prilejul unei a doua treceri prin : 


elâțuia. A W ; 
ji pres oficială are mai Intäiu o odae boltită, apoi vine o tindă 


i VIAŢA ROMANEASCA 


și din tindă dai în camera cea mare, unde stă in perete hriso- 
vul amintitor reinnoirii acestei minăstiri. Mai vin o cămăruță 
dacă nu două și la urmă minunata sală gotică.  Boltitura aces- 
tei săli aminteşte forile de crin, iar columnele sălii par a fi lu- 
gerii acestor Ilori. Pe columne se răslață iscâliturile şi datele- -un 
alt soi de vegetație parazitară, care atacă şi imbracă pietrele şi 
zidurile vechi, dar care, dacă a trecut multă vreme peste ea, 
ajunge din supărătoare, interesantă. 

Aș fi dorit să găsesc asupra Minăstirii Cetăţuia o mono- 
grafie care să cuprindă descrierea ei, tilcul arhitecturii ei, rostul 
Şi viața ei la Inceput, în slirșit evenimentele petrecute ori legate 
de ea în decursul celor 240 de ani, de cind ghimpii ei de aramă 
înţeapă bolta cerului, aci spre miază-zi de laşi. Dar această 
monografie n'a lost scrisă pănă acum, Atunci am încercat să-mi 
caut, singur, drumul și m'am apropiat cu stială de altarul mu- 
zelor istoriei romine. O, specialiști, iertați unui profan această 
cutezanţă ! şi dacă, din intimplare, articolul de față va cădea subt 
ochii vreunuia din voi, să se știe bine că l-am scris fară nici-o 
pretențiune şi că sint foarte bucuros să primesc mai bună învă- 
țătură. Mai mult, Aș dori ca aceste pagini ale mele, superfi- 
ciale și pur repetitoare, să Indemne pe cineva din voi la o lu- 
crare temeinică, 


Minăstirea Cetăţuia a lost zidită de Duca Voda cel bătrin, 
care a domnit în Moldova în trei rinduri și intrun rind şi în 
Muntenia. In Moldova a domnit Intăiu dela 1665 — 1666, citeva 
luni de zile, a doua oară dela 1668 pănă în vara anului 1672, 
a treia oară din iarna anului 1678 până la 25 Decembrie 1683. 
lar in Muntenia a domnit dela 1674 pănă la 1678. 

Care este leatul ctitoriei lui Duca Vodă cel bătrin, cu nu- 
mele său intreg Gheorghe Duca (iar „cel bătrin*, spre deosebire 
de fiul său Constantin Duca, domn şi el, în Moldova, in două 
rinduri) ? Nicolae Costin spune: 7180, iar dela Hristos 1672, 
Dar in pronaosul bisericii există un mormini pe care stă săpat: 
Aici zace Doamna Maria, fata lui lo Duca Vodă, anul dela Hris- 
tos 1672, Seplembrie 17. Pe lingă aceasta, fericitul Melchise- 
dec a găsil un orar care a fost dăruit Minâstirii Cetăţuia de 
câtră Duca Vodă și doamna sa Nastasia la 7177 (1568—1669). 
D. N. lorga (Inscripții din Bisericile Rominiei, vol, |, pag. 13, 

3173 
| K G ra 
3 5 94 


MINASTIREA CETĂŢUIA 357 


no. VII) explică lucrurile astfel: Duca se sui in scaun a doua 
oară in Noembrie 1668.. Lucrarea se incepu Incă in 1669... Ea 
se lucră în 1670 și fu gita în 1671, toamna. — Așa trebue să fie. 
Anul 1672 este anul inauurării. In acest an. trecu prin Moldova 
sultanul Mohamed al IV-lea, pornit cu război impotriva Poloniei, 
căreia aproape fără nici o luptă îi luă Camenița. Sultanul işi 
aşezase tabăra la Țuţora şi deacolo venind la laşi-—a doua oară 
—cercetă și Minăstirea Cetăţuia, „Și iar, după aceia, au mai 
venii Împăratul In primblare şi s'au suit In deal la minăstire, la 
Cetăţue, de au văzut-o, şi privind locul in toate părțile, şi iar 
Sau întors la urdie la Țuţora* (Kogălniceanu. Letopisețe, vol. 
N, pag. 199). Aşa dar putem să credem că toată clădirea era 
gata și Mohamed al IV-lea a privit de pe zidurile Cetăţuei fru- 
moasa înfățișare a împrejurimilor Iaşului și a multor lui biserici. 
Cu acesi prilej s'a intimplat prolanarea de care vorbeşte croni- 
carul : „Zic atunce să fie strigat și hogea in clopotniţă la sfintul 
Nicolai în lași, şi zu stătut beserica pecetluită pănă la venirea 
cu domnia lui Antonie Vodă“, 

Acest sultan nu înțelegea toleranța și delicateţele inter.reli- 
zioase, dar râmine fapt preţios pentru privitorul istoric că Meh- 
met cuceritorul Candiei, stăpinul lui Kara-Mustala, şi protivnicul 
biruit al lui Sobieski —in oştirea lui, bătută subt zidurile Vienei 
—a arcat cu alui dealul Hlincea și a binevoit să cerceteze Minăs- 
Vrea Cetăţuia, ctitoria lui Gheorghe Duca, 

Minăstirea Cetăţuia, prin poziţia ei şi prin zidurile care o 
Incing, este în primul loc o cetate, o clădire militară şi 
strategică. Prin slintul locaș ridicat în mijlocu-i ea este şi o 
minăstire. Aşa sint mai toate minăstirile noastre. Despre înfi: 
ințarea și menirea Minăstirii Cetăţuia, Neculai Costin (Z.etopisețe, 
vol. II, pag, 7) vorbeşte mai de aproape: „iar cind au fost cursul 
anului 7180, iară dela Hristos 1672, au zidit şi sfinta Minăstire 
Cetățuia, lingă lași, în deal, despre amiază-zi. cu mare osirdie 
şi cheltuială, și cu multe ndoare şi vestminte scumpe şi cu mo- 
şii bune înzestrind-o, deciia au tnchinat-o sfintului mormint al 
Domnului nostru lisus Hristos, la lerusalim, indreptind pre acea 
vreme scaunul patriarșesc fericitul părinte Kir Dositheiu, patri- 
arhul de lerusalim şi a toată Palestina, la care este hramul sûn- 
ților apostoli Petru şi Pavel iproci*. Aşa dar, Minăstirea Ceta- 
tuia a fost din capul locului o minăstire irchinată şi anume SI. 
Mormint. Aceasta insemnează că Patriarhul Ierusalimului a tre- 
buit, foarte curind, să-şi trimită aici în minăstire egumenul şi 


DS VIAŢA ROMANESCA 


călugării săi de incredere, ca să-i administreze moşiile ce-i fu- 
seseră dăruite şi să-i trimită regulat veniturile lor, lasuși Sanc- 
titatea Sa, care a umblat prin ţările noastre in mai multe rinduri, 
a venit în laşi în anul 1680 şi a inființat in minăstirea Cetăţuia 
o tipografie grecească : „lar în anul 1680, fiind la lași şi văzind 
pe Moldoveni că au tipografie, iar Grecii nu, muream de necaz. 
lar Dumnezeu, conducâtorul şi săvirşitorul celor bune ne aduce 
pe un romin izromonah anume Mitrofan și i-am dat şeasezeci de 
lei şi ne-a construit o tipografie nouă...* (Loc citat In Biblio- 
grafia romincuscă veche, |. Bianu şi N. Hodoș, vol. I, pag. 257). 
In treacăt, acest prea fericit oaspete era și el gelos de tipogra- 
fia moldovenească, după cum, cu opt ani mai înnainte, sultanul 
Mehmet al IV-lea fusese gelos de multele biserici din lași și 
pusese pe hoge să strige din turla bisericii SI, Nicolae. Astfel 
sa înfiinţat la noi o tipografie grecească, aşezindu-se şi luncţi- 
onind in Minăstirea Cetăţuia (N. lorga, Geschichte des Rumä- 
nischen Volkes, vol. II, pag. 63). 

În această tipografie grecească sa tipărit: Intimpinarea... 
Patriarhului Nectarie... în contra argumentelor despre primatul 
Papei. Tipărită acum pentru întăia oară în respectabila patri- 
arhicească și domnească minăstire a sfinţilor şi slăviţilor întâi 
corilei Apostoli numită Cetăţuia, in anul mintuirii 1682, luna 
lui lulie, în lașii Moldovei. (Bibliografia romineuscă veche, vol. 
l, pag. 252—254). In fruntea acestei cărți, patriarhul Dosithei, 
prin mila lui Dumnezeu patriarh al sfintului oraş Ierusalim, scrie 
lui Duca Vodă o ditirambică dedicație : „Tu... ca un alt Elizeu, 
primind dela Dumnezeu cărarea respectului de Dumnezeu, îniru- 
museţindu-te prin tacerea de bine şi luptind cu înțelepciune 
după chipul zelului lui liie, te-ai încărcat de cinste prin inființa- 
rea tipografiei grecești... ”, Aceasta insemnează că Sanctitatea Sa 
dăduse ieromonahului Mitroian şeasezeci de lei, ca să-i facă ti- 
pografia, dar restul, cine ştie cit, și cheltuelile cu cărţile tipărite 
erau din punga lui Duca Vodă, ori mai exact din vistieria Mol- 
dovei, Confirmarea ne-o dă o altă carte, tipărită tot în Minăsti- 
rea Cetăţuia : Jn conlra Ereziilor de Simion Arhiepiscopul Te- 
salonicului... upărită cu cheltuiala lui Duca Vodă, în Minăstirea 
Cetăţuia, 1683, luna Octombrie (Bibliografia rom. veche, p. 273). 

Vedem, prin urmare, că Minăstirea Cetăţuia nu numai că 
era închinată Sfintului Mormint, dar era şi sediul unei tipografii 
greceşti. Cei ce oblăduiau în ca, fe ca servitori ai bisericii, fie 
ca meşteri tipografi trebue să fi fost mai tofi greci și probabil 


MINABTIREA CETAȚUIA 3559 


călugări, Este o întrebare pe care cu unul nu pot s'o deslèg 
şi o las cu totul pe seama celor competenți: Dacă Minăstirea 
Cetățuia era închinată SI, Mormint şi veniturile moșiilor cu care 
era inzestrată Intrau în tezaurul patriarhului din Ierusalim, ba 
incă aici în minăstire era ṣi o tipografie grecească, ale cui erau 
casele unde se zice că n locuit Duca Voda? Cu călugării greci 
socotesc că Vodă se înțelegea lvarte bine, fiindcă grec era şi el, 
dar proprietatea minăstirii și-o rezervase el, ori o impărțea cu 
patriarhul ? 


Cind te apropii de intrarea minăstirii, vezi pe turnul clopot- 
niţei, săpată în piatră, stema Moldovei,  Imprejurui stemei este o 
inscripție cu următoarea tiicuire : Herbul prea luminatului Domn 
lọ Duca Voevod, cu mila iui Dumnezeu al țării Moldovei, anul 
7178 (1630) luna lui lunie în 10. (N, lorga, Inscripții, vol. I, 
no. LXXVI, pag. 337). In dreapta porții, scrie Alecu Russo în 
scrisoarea arătată, lingă zidul cetăţii, despre Prut, este o zidire 
de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de ele- 
ganță și ce măestrie, Lumina o primeşte pe deasupra, ca do- 
mul Panteonului. Ce păcat că acel mic capucoperă de arhitec- 
tură servia, precum se spune, de bucâtărie!,., Această zidire 
este şi azi la locul ei. Partea cea rotundă e deasupra, ridicata 
pe un pătrat de zidărie, Atit numai că Alecu Russo se pare că 
a lost rău informat asupra menirii ei, căci nu era bucătărie, ci 
baie domnească. Cuvioşii părinți care se găsesc azi la Cetăţuia 
i-au şi pus o tăbliță cu inscripția: Baia Domnească. De unde 
se. știe aceasta ? Eu n'am găsit alte deslușiri şi informaţii decit 
o fotografie a zidirii admirate de Alecu Russo şi anume în cár- 
tea Sate şi Minăstiri a d-lui N. lorga (pag. 135), cu menţiunea : 
O baie domnească (Cetăţuia). Astăzi această baie este pe dinăun- 
tru neagră ca un cuptor şi atila slavă i-a mai rāmas că aiâpos- 
teşte vechiul rădvan al mitropoliţilor Moldovei, iar dela serbările 
inaugurării statuei lui Cuza Vodă mai adăposteşte şi caleașca 
marelui domnitor. 

Clopotele din turnul clopotniții sint dăruite minăstirii tot 
+ domnul a toată Moldova şi ctitorul lo Duca Vodă, Ele sint 
inate in Danzig, în anul 1669, de câtră turnătorul Gherharu 
Eningk (N. lorga, Juscripții, vol. 1, pag. t3—14. no, Vii). 

Biserica din centru, inchinată Sfinţilor Apostoli Petru și 


85 VIAȚA ROMANEASCA 


Pavel, seamānā, observă Alecu Russo, cu biserica Goliei, pro- 
Wil așa cum le privea el la 1842. Biserica e spațioasă; pic- 
„se păstrează bine. O caracteristică a bisericii stă în nişte 
intreiți şerpi de piatră care incing bolțile și-i dau ocol şi pe 
dinafară. Dar aut pictura cit şi arhitectura rămin bun neatins 
peniru arheologul care le va studia... 

Acum, In urmă, ducindu-mă a doua oară la Minăstirea Ce- 
tăţuia, am auzit dela monahi că subt altar s'a dovedit o ascun- 
zătoară  Observind că o piatră din pardoseală se mişcă, au 
ridicat-o. Atunci au văzul ca acea piatră stătea ca un capac 
pe gura unei pivnițe. Au coborit înnăuntru şi s'au găsit intr'o 
încăpere boltită, Întrun colţ se arăta, In pămint, locul în care 

ihnise un sipet, E foarte cu putință ca această tainiță de 
SR aiar să comunice cu vreuna din cele două case ctitoreşti, 
“dar deocamdată nu s'a făcut nici-o cercetare. 

In pronaosul bisericii e îngropată : doamna Maria, fata lui lo 
Duca Voevod, anul dela Hristos 1672, Septembrie 17, Inscripţia 
mormintului e in grecește (N, lorga, /uscripții, vol, T, pag. 13). 
Un al doilea mormini, tot cu inscripție grecească, dar nu toc- 
mai citeaţă, pare a fi mormintul unui frate al lui Duca Vodă. Ja 
Minâstirea Cetăţuia, in biserică ori pe lingă zidurile ei, mai este 
ingropat şi un distins cărturar grec, doctor şi filosof [iatrofilosol) 
cu numele Nicolae Cherameos. El este autorul celui de al pa- 
trulea opuscul—Cele impolrivitoare la primatul Papei Romei — 
din cartea grecească Tomul Bucuriei, tipărită la Rimnic, la 1705. 
In inștiinţarea pe care patriarhul Dosithei al lerusalimului, acelaşi 
de mai sus, o pune la inceputul cărţii, Sanctitatea Sa arată că 
doctorul filosof Nicolae Cherameos a murit in laşi la 1672 şi căa 
fost ingropat In minăstirea Sfinților Apostoli, zidită de Duca Voe- 
vod, fiind această minăstire inchinata Sfintului Mormint (Biblio- 
grafia rom, veche, pag. 456). 

Astāzi, imprejurul bisericii dela Cetăţuia, se fac săpături şi 
lucrări de nivelare. Poate că, de subt stratul adinc de mo- 
loz și de huma ce se va ridica, va ieși la lumina zilei şi 
mormintul lui Nicolae Cherameos, afară doar dacă iatrofilosotul / 
nu doarme liniştit în mormintul cu inscripţia neințeleasa. 

In biserică, deasupra uşii, se vede zugrăvit ctitorul cu fa 
milia lui, El îşi fine biserica in mina dreaptă. Soția lui es 
doamna Anastasia, iar copiii sint: Constantin, care era / 
fie mai tirziu Constantin Duca Vodă, și domnițele Ecater!: 


Ileana, Ruxanda şi Maria. Ileana era să fie soția cronicati 
Nicolae Costin. i 


MIN ASTIREA CETAŢUIA si 


Fiindcă anul 1672, anul inaugurării Minăstirii Cetăţuia, este, 
în acelaşi timp, şi anul mazilirii lui Gheorghe Duca din a doua 
lui domnie (1665 —1672), trebue să admitem că ctitorul voevod a 
locuit aici mai ales in a treia a lui domnie (1678—1683). Avea 
Duca Vodă la! Cetăţuia mai mult o reședință de vară sau acesta 
a fost palatul lui statornic ? lată, din a treia domnie a lui Gheor- 
ghe Duca, o singeroasă ispravă, povestită de Nicolae Costin: 
siat In ce zi au trimis pre Sărdarul să prinză pre Lupul Sul- 
gerul, îndată au închis şi pre Gheuca Visternicul și pre Bogdan 
Jignicerul ; și l-au pus în beciu, subt casa cea mare; iară pre 
Gheuca Visternicul, in Visterie ; iar pre Lupul Sulgerul l-au tn- 
chis în beciul de subt casa cea mică... iară Simbata. Octomvrie 
în două zile, i-au scos pre cite trei și, după judecata Divanului, 
le-au tăiat capetele la lintină,. şau şezut trupurile cele tāiate 
până în seară, la lintină...* Două case, două beciuri sint şi la 
Minăstirea Cetăţuia. Era chiar şi o fintină care astăzi nu mai 
este. Dar Vistieria nu putea să fie decit jos, Ja Curtea Dom- 
nească, și atunci și casele şi beciurile sint tet acolo. Il găsim, 
aşa dar, pe Duca Vodă locuind, la 2 Octombrie, la Curtea Dom. 
nească.  Minăstirea Cetăţuia era. atunci, numai un loc plăcut, 
pentru lunile de vară. 


Aceste citeva desluşiri, pe care le-am găsit mai în apro- 
piere, imi lipseau cu totul în ziua primej, mele cercetări la Mi- 
năstirea Cetăţuia. Imi mai aduceam aminte, doar, de izbilura 
dintre domnul Mihail Racoviţă şi căpitanul austriac Ferentz Er- 
nau.. Zidurile și cuprinsul Minăstirii Cetăţuia zăceau naintea 
mea, subt cerul de Noembrie, cu farmecul opac al morţii pe 
care nici un epitaf n'o tulbură, Cine a lost Duca Vodă, care au 
lost cărarea şi laptele lui subt soare, cum a trecut el prin zilele 
Moldovei —uitasem cu desăvirşire. Zidurile rămase încă în pi- 
cioare, în lupta lor cu veacurile, sint cu atit mai impunătoare 
cu cit taina lor e Ingropată mai adinc, Un turn derăpânat şi 
fără nume, ori zdrențele unei biserici, în care se cinta SI Li- 
turghie cine ştie cind, de mult, te infioară ca gindul marilor ne- 
cunoscute Destinul și Moartea. Fără de istoria delatoare, operele 
omenești, gata de risipire ori de mult risipite iau ceva din mä- 


= VIAȚA ROMANEASCA 


E, 


rețul anonimat al operelor naturii. Uitasem cine a lost Duca 
Vodă ; lon Neculcea a Inceput să mă învețe : „Era om nu prea 
innalt, și gros, burduhos şi bălrin; numai iși cernea barba; pe 
atita se cunoștea că nu avea a cătare minte, sau frica lui Dum- 
nezeu... Cind ieșia afară în norod, tot posomorit căuta, ca să ice 
oamenii de lrică; că el apucase învățătură dela Vasilie Vodă, 
fiind cămaâraş mare la Vasilie Vada,..* 

Nicolae Costin, ginerele lui Duca Vodă, descrie astfel pe 
socrul său: de lăcomie mare ce avea ca să tot mai stringă 
bani mai mulţi, şi Domn era, şi Visternic mare, şi neguțător, şi 
vameş, că toată hrana tutulor luase el și Doamna, de precupia 
toate cite erau, și da dela sine din casă unde ce trebuia țărei... 
Doamna sa, de altă parte, cărciumăria bucatele din casă, pă- 
nea or pe unde avea, şi băutura și pocloanele ce le veniau la 
beciu ; încă făcea boi de negoj, și minca iarna linaţele oameni- 
lor, săracilor, cu boii lor, pină se vindea aceia, şi apoi se apu- 
ca de alții“, 

lată un ginere care nu ştie să măgulcască pe socrii săi. 
lon Neculcea nu spune mai bine: „„„Punea pe boieri dăjdi şi 
imprumute peste putinţa lor, cit nu se mai puteau plăti, că era 
boul doi galbeni şi vaca un galben, și_istoviau Blotașii tot; şi 
nici cu odoarele ce le zălogiau pre la neguţitori nu se puteau 
plăti ; ce erau pline inchisorile de boieri şi grosurile de cei să- 
raci, de i băteau şi-i căsneau, cu capetele pin garduri şi leşi- 
paţi de foame, şi bărbaţi şi femei, şi muriau prin grosuri ; şi pre 
giupânese sărace Incă le legau la pusce și le închideau la Sii- 
meni pentru bani. Pentru acea vrăjmășie şi groază ce li umplu- 
se inima diavolul, de Tacomie ce avea, uritu-l-au toți pe Duca 
Vodă, şi se rugau toți lui Dumnezeu să-i mintuiască din minele 
lui; şi-l blestemau dela mic pină la mare, de auziau slugile lui 
cu urechile“, 

Cit de triste sint destăinuirile istoriei ! Cite voci slişietoare, 
cite blesteme, cit piinset nu înviază din aceste ziduri sfinte, cind 
pui cu dinadins urechea să asculţi ! Legenda M-rei Argeşului, 
cu nevasta lui Meşteru-Manole, zidita in temelie, este un simbol 
singeros, pe care istoria 1 aplică și-l comentează pretutindeni 
unde credința sau trulia omenească au voit să se nemurească 
In argilă arsă și in piatra, 

In ziua primei cercetări la M-rea Cetăţuia, cind toate aceste 
lapte precise mi-erau încă departe, stăteam și cugetam, subtce- 
rul de Noembrie, la „prea fericiții şi pururea pomeniţii ctitori“, 


i 


MISAȘTIREA CETAȚULA na 


i i i iți de blesteme care 
bieții oameni pătați de crime şi acoperiţ blest 
iba acest locaș... Atunci, tără de veste, de pe zidurile moarte, 
un păun a bâtut din aripi şi cu zboru-i inflorit incingind ps 
Domnească s'a lăsat în minăstire. În cerul meu de visuri şi e 
induri cernite, această pasăre superbă a desfășurat calea aer 
Aa a resignărei... De prisos este visul, Zădarnic tristul extaz » 
fața trecutului şi ironică măreţia Mapai repară 
i istorie și istență arhitectonică, 
250 de ani de istorie și de exis chit À N 
de mii de ori milenara frumusețe a vieţii, nepăsătoare şi per 
ca în ziua ei dintăi! i i 
pi Cite de searbădă vechimea operelor omeneşti ! Cit de sear 
bädā este vechimea Romei, cind te gindești pi la piper 
| A e 
ii zburau deasupra Coiinelor Eterne, pline rb: 
i prite h că, multă vreme, vor mai zbura peste sinistra. 


ei pustietate! G. Galaction 


Probleme pedagogice 


Coeducațiunea 


Idealul celor care in apus au creat „școli nouă“ 
ales și mai presus de orice, a face din 
model, laboratorii in care să se pue la 
-dagogice, teoriile nouă şi îndrăzneţe şi 
ce poate da educaţiunea realizată in condiţiile cele mai favora- 
bile ŞI cu cel mai bun material copilăresc. În adevăr, in Ger- 
mania, in America, în Anglia, în Eiveţia, Suedia și Norvegia 
en aoui A SAL. pextltată ce pot fi privite ca nişte adevărate 

nte Ştiinţifice, ca un ad i i 
în aaa Ei it X evărat material experimental pen- 


jgbebai an de studii ce trebue să cores undă dez- 
voltării psihice şi fizice a copilului, 


ales o concepţie a scopului educațiu 


a lost, mai 
aceste școli instituțiuni 
incercare inovațiile pe- 
să se dovedească astiel, 


o metodologie nouă şi mai 
nii care trebue să corespundă 
să facă din școala instituțiunea 
copilului pe care au visat-o 


a vremilor noastre, 


pus ainte spiritului omenesc este 
problema coeducațiunii, pe care şi-a pus-o și şcoala nouă șia 


izbutit să o rezolve in modul cel mai fericit. Nu e mai in a- 
devărat că această problemă e foarte complicată, de zi pe a se 
tinge chestii delicate de morală, chestii arzătoare de luptă so- 
cială şi luptă între cele două sexe, precum și discutata chesti- 
vea dacă scopul educațiunii trebue a Fi nizelarea sau accen- 

-tuarea dilerențierii dintre cele două sexe. Cum vedem problema 

S plină de dificultăţi morale și psihologice, dar aceasta nu poate 
1 un motiv de a fi dată la o parte dintre preocupările noastre, 


PROBLEME PEDAGOGICE H5- 


ci ne impune numai multă prudență şi mare scrupulozitate în 
cercetarea ei, 

Colaborarea celor două sexe la acţiunea socială, la opera 
de „mintuire a lumii“, la orice mișcare nobilă și generoasă spre 
realizarea unui ideal, s'a impus întotdeauna ca o necesitate ne- 
inlăturabilă tuturor sufletelor generoase. Intre nenumăratele scri- 
eri in care acest ideal a lost formulat, voiu cita cartea plină de- 
avint, de nobil idealism şi de innaltă curăţie sufletească a d-nei 
Pietzinska ; „La fraternile entre les sexes*. D-na Pietzinska este 
o doctoriţă in medicină la Berna, femee deja în virstă tnnain- 
tată, complect surdă, aproape oarbă, căci a pierdut un ochiu cu 
totul, iar cu celalt abia zăreşte și care totuşi consacră fiecare 
clipă din viața ei operelor de binefacere socială şi are o influ- 
enţă morală irezistibilă asupra tuturor celor cu care vine in a- 
tingere. Pentru ea colaborarea celor două sexe la tot ce e fo- 
lositor şi binclăcător omenirii este singurul temei pe care se: 
poate face legäātura „pe viață* intre cele două sexe şi singura- 
dovadă că între un bărbat şi o femee există cu adevărat afini- 
tate profundă şi reală. Cind pasiunea e înlăturată, zice ca, le- 
gätura dintre bărbat şi femee e delicată şi sinceră, şi devine um 
adevărat stimulent pentru voinţă şi inteligență, In Rusia, nihi- 
lismul, care a pornit războiu impotriva a tot ce numim „minciună 
convențională“, a realizat In primele faze ale dezvoltării sale cea 
mai nobilă şi mai curată frăţie între bărbat și femee. În fiecare 
oraș din Rusia, in fiecare mahala din Petersburg se formau cer- 
curi de bărbaţi și lemei care căutau să se cultive unii pe alții 
pentru a se face folositori maselor. In tot timpul colaborării lor 
pentru nitrea operă socială, bărbaţi şi femei s'au arătat mai pre- 
sus de preocupările patimilor trupeşti, deşi dragostea a lost, cum 
era şi firesc intre oameni tineri, adeseori urmarea legăturilor 
irățeşii ; a avut insă mai intotdeauna un caracter de frumuseţă 
morală şi lrăţească prietenie, cred, unice în istoria omenirii. De 
ce insă Îrâția aceasta intre bărbat şi femee se stabilește așa de 
rar, se Intreabă d-na Pietzinska ? Pentrucă bărbatul şi femeia 
se cunosc in mod vaz, cam cum se cunoaște Geografia, şi nu 
sint chemaţi niciodată să lucreze ceva serics impreună, pe față, 
deschis şi simplu, Intro colaborare reală, incă de cind sint co- 
piil.. Nu trebue să uitām însă câ in viața omenirii ca şi in 
viaţa individului, momentele măreţe ca nihilismul, momentele de 
încordată tensiune sufletească pentru realizarea unui innalt ideal, . 
sint momente unice, izolate; deci nu acolo vom găsi soluţia greu- 
tāților de care ne lovim, deşi găsim fără indoiala „direcţia“ tn 
care trebue să lucrăm, steaua după care trebue să ne călăuzim, 
nu pentru a ajunge până la ea, ci pentru a nu ne râtăci pe pă- 
mint]... 

Ideia coeducațiunii n'a răsărit numai în sufletele idealiste: 
ale generoşilor visători, ci şi-a avut origina ṣi In faptele prozaice 
din viața de toate zilele, La începutul răspindirii instrucţiunii - 


366 VIAŢA HOMANEASCAI 


in popor şcolile au fost mai toate muxte, din necesitate econo- 
mică, În adevăr, primele şcoli s'au creat numai pentru băeţi, 
pentru a-i pregăti la indeplinirea unor anumite funcții. Mai Ur. 
ziu, simțindu-se necesitatea de a se da oarecare lumini şi celei- 
lalte jumătăți a omenirii, comunele, pentru a nu-şi Incârca bu- 
getele și a face şcoala să servească cu puţină cheltuială la cit 
mai mulți copii, au pus fetele la un loc cu băeţii. 
Observind aceste şcoli şi rezultatele ce se căpăta în ele, 
unii pedagogi au ridicat chestiunea coeducaţiunii şi discuția s'a 
incins foarte aprinsă. Pe deoparte cei protivnici sint acei legaţi cu 
sufletul de tradiţie, duşmănoşi față de tot ce e nou, cei in care 
protesteaza vechiul instinct de proprietate pentru cel din urmă 
sclav al lumii moderne ; pe de alta partizanii sint promotorii i- 
deilor nouă, prea optimişti ca tofi cei ce luptă pentru introduce. 
rea unei idei nouă, iar printre aceşti și intre aceştia mulţi oameni 
de ştiinţă și pedagogi care caulă să-şi dea seamă coştiincios şi 
cu singe rece cum se pune problema, care sint dificultățile, dacă 
şi în ce măsură se poale deslega o asemenea problemă. 
In Germania chestiunea e pusă în dezbatere de vre-o suti 
de ani. Fichte, în faimosul său „Discurs câtră națiunea ger- 
mană“ zice: „Amindouă sexele irebue să înveţe impreună a cu- 
noaşte și a iubi omenirea. Bărbatul şi femeia trebue să fie pri- 
eteni înnainte de a li se fi indreptat atențiunca asupra deosebirii 
Intre cele două sexe, innainte de a fi soț şi soție“, Rectorul K, 
E, Palmgren, conducăturul şcolii Samskolo din Stokholm se in- 
treabă : „Este oare separația aceasta intre sexe în vederile natu- 
rii, să fie oare hotărit pe pămint ca să trăiască numai fete intr'o 
casă şi numai băcţi in altă casă? De ce numai biţi intro 
provincie şi numai fete in altă provincie? Totuşi, urmează el, 
Dumnezeu i-a zâmislit să trăiască impreună ; iar noi, oamenii, sin- 
tem aşa de inţelepţi că nu lăsâm măcar surorile şi frații să 
crească la un loc!* Din fericire, zice doctorul Paul Geheeb, nu 
se poale ridica un zid chinezesc între copiii de un sex şi celălalt, 
Chiar dacă gimnaziul de băeţi ar fi la răsăril şi şcoala de fete 
la apusul orașului, incă s'ar intilni băeţii şi fetele in drumul spre 
şcoală. Decit tocmai fiindcă e lucru oprit, fiindca ştiu şi unii 
şi alţii că pedagogii doresc separațiunea strictă a băeţilor şi a 
fetelor, şi unii şi alții privesc intilnirea ca ceva foarte plăcut şi 
picant. Imaginaţia tăureşte un nimb de mister şi dă toată pu- 
terea de atracție a necunoscutului acestor intilniri. Profesorul 
doctor W. Rein, conducătorul seminarului universitar din lena, 
socoteşie că nu numai elevii de ambe sexe să fie crescuți im- 
preună, dar şi corpul profesoral să fie „alcătuit din bărbaţi şi 
femei, pentrucă numai astfel influența educaţiunii asupra copii- 
lor vă îi binelăcâtoare și armonioasă. Tonul unei astfel de al- 
cătuiri, urmează Rein, va fi mai omenesc și mai subțire. „Viaţa 
impreună in școală va produce o revoluțiune in lumea lemenină, 
fâcind-o să vadă cu totul cu alți ochi valoarea intelectuală şi 


PROBLEME PEDAGOGICE 36T 


morală a aşa zisului sex tare*. Pe de altă parte insușirile fe- 
menine vor f judecate mai drept şi chestiunea femenină va fi 
pusă în lumina ei adevărată. Dar mai ales se va ajunge lao 
mai mare considerație a femeii şi cu aceasta la o viața de o 
moralitate mai fină. Bācții se vor deprinde a privi femeia din 
alt punct de vedere decit acela al unei fiinţe destinată în mod 
firesc a fi sacrificată și a cărei viață sufletească atirnă de plă- 
cerea şi senzualitatea lor Fetele tinere, în tendința de a se e- 
mancipa, nu vor fi aşa de mult expuse a se depâria prin ore- 
acţiune violentă de datoriile lor firești, Rein totuşi este foarte 
departe de a fi ceia ce se chiamă un revoluţionar ! 

In cartea d-nei Adele von Schreiber, „Buch dem Kinde”, 
intrun articol ce poate fi privit ca o pledoarie in lavoarea coe- 
ducaţiunii, d-na Bäumer ţine totuși să atragă atențiunea,— mai 
ales in Germania unde este o aplecare specială pentru teorie, 
„Princibenreiterei”. —asupra rezervelor ce sint de făcut în ceia ce 
priveşte introducerea coeducațiunii in şcoli, 

in adevăr, mi se pare loarte importantă pentru chestiunea 
ce ne preocupă considerațiunea profesorului doctor Claparede, 
din cartea sa „Psychologie de lenfant*, relativă la rasiringerea 
urmărilor creșterii asupra luncţiunilor sufleteşti şi asupra puterii 
de muncă intelectuală. lată ce zice profesorul : „Dacă diversi- 
tatca individuală este foarte mare, diversitatea între cele două 
sexe este și mai mare. Creşterea fetelor atit in ce priveşte sta- 
tura, cit şi în ce priveşte greutatea are în mersul ei tota! aceiasi 
fizionomie ca şi a băeţilort Dar e mai puțin forle, mai acci- 
dentută şi mai precoce, Criza creșterii, care la băcţi are loc In 
anul al 7-lea al vieţii, la fete incepe in anul al 6-lea. În ado- 
lescenţă pentru fete incepe criza dela 10—11 şi se termină la 
13—14, pentru bäeți dela 11—12 şi se termină la 14—15. Cu 
alte cuvinte caracterizează Ciapartde creșterea comparată la 
băeţi şi la fete ca un match de cursă: băeţi şi fete pleacă odată, 
apoi fetele intrec băeţii, dar aceștia le ajung la rindul lor; fetele 
intrec din nou băeţii pentru a fi intrecute ṣi bătute in mod de- 
finitiy de băeţi. Comparind fazele de evoluţie ale diferitelor func- 
țiuni mintale după virstă și stabilind, după cercetările experimen- 
tale ale unui număr considerabil de autori, curba dezvoltării lor 
cantitative, profesorul Ciapartde constată legătura frapantā dintre 
curbele dezvoltării fizice şi curbele dezvoltării funcțiunilor min- 
tale. În adevăr, curbele dezvoltării mintale in adolescență pre- 
zintă căderi urmate de urcâri mai mult sau mai” puţin bruste, 
după care urmează iarăşi căderi. Zigzagul curbei este mai ac- 
centuat la fete decit la băeţi. Căderile din curbele mintale co- 
respund cu urcările din curbele creşterii fizice şi aceasla ar pu- 
tea să ne ducă la încheerea că poate creşterea, mai ales în sta. 
tură, pricinuește o deprimare in funcțiunile mintale. Claparède 
inchee cu foarte multă siguranță că există la copil o vădită scã- 
dere in aptitudinea pentru munca intelectuală in timpul perioa- 
delor puternice de creştere, 


Jön VIAŢA ROMANEASCA 


Putem oare conchide de aici, cu Foerster, că deosebirea in 
dezvoltarea celor două sexe este aşa de mare incit educațiunea 
comună este impotriva tuturor legilor pedagogiei şi higienii ? 

lată acum şi opiniunea doctorului E, H, Clarce, care—după 
ce sa introdus in America coeducațiunea—a scris o carte inti- 
tulată : „Sex în Education“. Clarce constată că se cere de o- 
bicemu fetelor o sforţare intelectuală tocmai în momentul virstei 
critice, ceia ce e pernicios pentru fiziologia femeii. Dar, mă in- 
treb: se cere o asemnea slorțare numai in şcolile mixte din A- 
merica? Ce facem noi altă decit această greşală în şcolile 
noastre de separare a sexelor ? 

Obiecţiunile lui Foerster şi Clarce insă sint destul de seri- 
oase și consideraţiile profesorului Claparède aduc în discuţie 
Japie peste care nu se poate trece. Deslegarea problemei, insă, 
nu ne poate fi dată numai de discuţia teoretică, soluția ei se 
poale verifica numai prin practică şi voiu căuta să văd deci 
cum s'a lăcul coeducația in practica şcolilor nouă şi ce rezul- 
tate a dat. In special mă voiu servi de raportul d-rului Paul 
Geheeb asupra chestiunii coeducațiunii, în care sint culese do- 
cumente prețioase în această chestiune, raport pe care am avut 
prilejul să-l consult înnainte de a fi dat publicității, 

Un fost ministru de instrucție german, Bosse, era de päre- 
rea că statul să dea cea mai mare libertate institutelor private, 
pentrucă ele au menirea de a face incercările cele mai indrăz- 
neje in reformele pedagogice, a procura experiențe şi a croi 
drumuri nouă, in care școlile statului, organizate așa fel că se pot 
mișca mult mai greu, nu le pot urma decit incetul cu incetul, 
dar carc in definitiv mai ușor se pot preinnoi după ceo reformă 
a lost pusă la încercare de şcolile private. Dar ca să ne facem 
o idee ce oameni sint în fruntea unor astiel de şcoli, lără a mai 
vorbi de Lietz, a carui nume va răminea in istorie alăture de 
marii pedagogi ai altor vremuri, voiu cita numai citeva date din 
viața lui Paul Geheeb, care conduce şcoala din Odenwald, 
școală, care dimpreună cu Bedales din Anglia şi Hoff Oberkirch 
din Elveţia, sint privite ca cele mai perfecte din Europa. 

Doctorul Paul Geheeb s'a pregătit pentru activitatea sa de 
educator 20 de semestre la universităţile din Giessen, Weimar, 
lena și Berlin. Incă de pe bâncile școlii şi-a simţit chemarea 
spre profesoral şi toată lunga lui pregătire a fost facută după 
un plan conștient şi indelung meditat. 

La eşirea din Gymnazium a studiat mai intăiu Teologia şi 
şi-a luat ceia ce numim noi licenţa la Weimar. Apoi, pentru a 
precumpâni unilateralitatea culturii istorico-teologice şi a fi in 
stare să priceapă firea enpilului şi dezvoltarea lui trupească, a 
studiat Medicina şi Știinţile Naturale. A studiat după aceasta 
Filosofia şi in special Psihologia şi Pedagogia. Ciţiva ani dea 
rindul a urmat Psihiatria tn institutul lui Troper şi a făcut se- 
minarul universitar din lena, In legătură cu chestia introducerii 


PROBLEME PEDAGOGICE 369 


lucrului manual ca mijloc educaliv in şcoli a ținut să înveţe le- 
gătoria de cărți şi timplăria, în care scop a lucrat ca ucenic în 
ateliere de timplărie şi legătorie de cărți. Apoi, după ce a con- 
dus citva timp un sanatorium de copii, a practicat în școlile lui 
Lietz ca profesor şi director al şcolii din Haubinda 4 ani şi ju- 
mătate. După care a intemeiat şcoala din Wickersdori. Fiind 
însă de părerea că școala nouă, deşi trebue să fie in natură, la 
țară, trebue să fie Insă, în acelaşi timp, şi foarte aproape de un 
centru de cultură ; şi, fiindcă Wickersdori era cam izolat, a in- 
fiinţat şcoala dela Odenwald, lingă Darmstadt., lată cam ce fel 
de oameni sint în fruntea şcolilor private, cărora statul german 
se simte dator să le lase libertatea Intreagă în experimentarea 
mir mud pedagogice! i 

n școlile nouă problema, ridicată în ceia ce priveşte nepo- 
trivirea intre perioadele de creştere şi deci variațiile în evoluția 
luncţiunilor mintale la fete şi la bäeți, e rezolvită prin in- 
dividualizarea cea mai complectă posibilă a educaţiunii. Clasele 
numeroase în care copiii sint adunaţi după virstă pentru a li se 
aplica o educaţie comună sint înlocuite prin aşa zisele „clase 
mobile“, grupe mici de copii adunați după gradul de dezvoltare 
şi capacitățile individuale, in care natura fiecăruia cu cerințele 
fazei de creștere în care se găseşte, este luată in consideraţie 
şi slorțarea este impusă, in mod inteligent, proporționat cu forțele 
de care dispune copilul în momentul respectiv, Experiențele fä- 
cute in Suedia de Palgrem, în America, Anglia, Germania şi 
Elveţia dovedesc cu prisos că sănătatea fetelor în şcolile mixte 
este mai Intloritoare decit in şcolile separate ; aceasta bine ințe- 
les pentrucă şcolile, in care sa introdus coeducațiunca, sint şcoli 
nouă care realizează condiţii superioare de Higienă și Pedagogie. 

Foerster şi alți pedagogi, între alții Sanley Hall și Laisant,*) 
insistă foarte mult asupra diferenţierii ce există între personali- 
tatea femenină și cea masculină. Laisant socoate munca inte- 
lectuală a femeii ca o muncă caracterizată prin periodicitate şi 
tensiune nervoasă, pe cind munca bărbatului este mai perseve= 
rentă, are mai multă continuitate şi e mai naturală, După pă- 
rerea lui femeia are mai multă tendință pentru ingrijirea formei 
exterioare a expresiei; iar bărbatul dimpotrivă, dominat de spiri- 
tul realist şi tendința ia acțiune, are plecarea a neglija forma 
exterioară, Foerster asemenea consideră diferenţiarea profundă 
intre personalitățile celor două sexe ca un fapt indiscutabil și 
existența ci ca ò condiție pentru progresul culturii omenești, 

Femeia e mai alectivă, mai intuitivă, zice el, pe cind băr- 
batul e mai raționalisi şi fiecare reprezintă o față a sunetului 
omenesc tot alit de prețioasă, fiecare In felul ei, pentru progres. 
De aici teama ca nn cumva prin coeducațiune să se ajungă la 
Ştergerea acestei diferențieri, la nivelarea şi unitormizarea firii 


*) Laisant: „L/tduvation basée sur lu science”, 


370 VIATA ROMINEASCA 


omenești. Dacă scopul educațiunii ar fi să se ajungă la turna- 
rea, ta să zic aşa, a personalității omenești în acelaşi calapod, 
la formarea personalităţilor după aceleași norme şi pe acelaşi ti- 
par, Și Incă nu ar putea f vorba de nivelarea şi unilormizarea 
personalității umane,-—probă rezultatele educațiunii din şcolile sta- 
tului, care, cu toate storțările de a nivela şi unilormiza tipul „o- 
mului școlar“, nu izbutesc totuşi a şterge dilerințele individuale, 
cu atit mai puţin diferinţiarea sexuală, Cu atit mai puțin poate 
fi vorba de o asemene unilormizare in o educație care ar avea 
de scop dezvoltarea personalității cu dispoziţiile şi capacităţile ei 
speciale, dezvoltarea armonică şi complectă a individualității, 
preconizată de Psihologia şi Pedagogia contemporană. Urmarea 
unei asemene concepții asupra educației nu poate fi decit intà- 
rirea şi adincirea caracterelor diferențiate, dezvoltarea calităților 
aşa zise „virile* la báeți şi cultivarea „eternului femenin? la 
fete. Toţi conducătorii școlilor nouă şi partizanii coeducaţiunii 
admit existența acestei diferențieri ca un fapt şi au convingerea 
că nimic nu poate fi mai absurd decit pretenţia de a unifica şi 
indrepta Intr'o singură direcţie educaţia celor două sexe. 

lată părerea d-nei Marianna Weber din Heidelberg în a- 
ceastă privință: „Educaţia modernă voeşte să menţie „tipul fe- 
menin“, dar Imbogăţit. Nu vom atinge insă acest ideal prin „di- 
lerenţiarea cu orice preţ", căci sint multe însuşiri femeeşti care 
nu sint de dorit a se păstra în tipul femenin și multe insuşiri 
care fac valoarea şi bogăţia personalităţii, ca puterea şi origina- 
litatea gândirii, voința statornică și disciplinată și care totuşi nu 
sint însuşirile unui singur sex cu excluderea celuilal, Ele sint 
de dorit pentru amindouă sexele și se capătă pe aceleaşi căi de 
dezvoltare la ambele sexe“. Dar se zice, şi Intre alții foarte cu 
multă insistență Foerster, că fetele se masculinizează şi băeţii 
se lemenizează prin coeducaţiune, Aici iarăşi nu incape multă 
discuţie teoretică ; şi practica poate să ne dea răspunsul cel 
mai categoric la această obiecţiune. Alit dr, Winecken cit şi 
dr. Gehecb şi toţi conducătorii şi conducătuarele şcolilor mixte 
sint unanimi in a recunoaște că influența unui sex asupra ce- 
luilalt contribue a indrepta şi complecta lipsurile celuilalt sex ; 
dar în acelaşi timp prezența celor două sexe în acelaşi internat 
contribue să facă să se afirme cu mai multă putere caracterele 
diferențiale ale personalității fiecărui sex. lată in această pri- 
vință şi părerea Mrs. Mary Ralph, conducătoarea unei şcoli en- 
gleze de coeducaţiune : „Fetele crescute In şcolile mixte au ca- 
racterul și purtarea mai egală decitfetele crescute singure. Băe- 
ţii sint mai indeminatici în felul lor de a se purta, mai politi- 
cod şi în același timp mai pape porniţi a bate fetele.*. D, A- 
dolphe Ferrière, profesor la Institutul J. J. Rousseau din Geneva, 
care a petrecut timp indelungat în mai toate şcolile nouă din Eu- 
ropa ȘI care are surori şi rude crescute in aceste şcoli nouă, mär- 
turisește că a observat la mai toate fetele din aceste şcoli nouă, 


PROBLENE PEDAGOGICE STI 


mamme nana 


inire 12-14 ani, ceva sălbatic, pornit şi foarte neplăcut; dar că 
mai tirziu aceleaşi fete, deja formate, i-au apărut tot aşa (le fe- 
menine in maniere cași oricare altele crescute in şcoli de fete. 
Feminizarea, grația in mişcări şi in gesturi se nasc odată cu do- 
rința de a plăcea, cind criza pubertāții se rezolvă. Intre 12—16 
ani, in aşa zisa vristă critică, băcți şi fete au ceva sălbatic, stin- 
gaciu şi neplăcut în felul lor de a fi,— deci nu poate îi cauza coe- 
ducația.  Masculinizarea femeii subt influența ideilor moderne a 
fost „un momeni* in eliberarea ei de subt jugul social, o stare 
de tranziţie până ce s'a efectuat adaptarea ei la libertate. 

In mișcarea lemenină de azi, dimpotrivă, există o tendință 
prea accentuată chiar spre individualizare personală şi spre dez- 
voltare în femee a feminității sale, 

Dacă se pare justă opinia lui Foerster în ceia ce priveşte 
rolul diterenţierii dintre bărbat şi femee in creșterea şi imbogà- 
irea culturii, tot atit de justă mi se pare și partea pe care oa- 
duce în cultură concentrarea. Dacă in adevăr bărbatul e mai 
rajionalist, influența irmenină—fără a-i limita şi ştirbi raţiona- 
lismul —ar putea contribui să-i dezvolte alectivitalea şi să-l facă 
apt a înţelege, aprecia şi a se folosi de intuitivitatea femeii și 
vice-versa. Comparind familiile unde sint numai băcți sau nu- 
mai îete cu acele In care sint şi băeți şi fete, ne vom convinge 
că în aceste din urmă copiii sint mai sănătoşi, mai lericiţi şi 
mai echilibraţi. 

In ceia ce priveşte pericolul imoralitâţii nu sa putut do. 
vedi pănă acum de câtră protivnicii coeducațiunii că, in țările 
unde s'a aplicat coeducaţiunea, ar f mai mare imoralitate deci! 
in țările unde există educaţie separată, Pe de altă parte mär- 
turiile tuturor celor care conduc şcolile mixte sint toate in fa- 
voarea coeducațiunii.  Voiu cita in primul loc părerea profeso- 
rului Hugo Monssterberg dela Universitatea din Harward în lu- 
crarea sa „Americanii“ (vol. II, 264),—ca unul ce e In afară de 
orice interes, de oarece nu conduce nici o școală mixtă: „Traiul 
comun in şcoală micşorează excitația senzuală, Spiritul de 
muncă comună, ambiția comună, teama comună trezesc spiritul 
de camaraderie şi micșorează simțul de deosebire Intre un sex 
şi altul. Fete şi bäeți care zile şi ore intregi s'au ascultat reci- 
tind lecţiile şi s'au văzul scriind socoteli la tablă, nu mai simt 
unul pentru altul dorința misterioasă şi romantica așteptare de 
acum. Se poate, urmează profesorul, ca aceste rezultate să fie 
din alte puncte de vedere regretabile ; romantismul acesta poale 
să-şi aibă valoarea lui, însă in alte domenii decit ale şcolii. Pen- 
tru tineretul din școli, micşorarea senzualităţii precoce in anii 
de dezvoltare trupească şi sufletească insamnă curăție în rapor- 
turile sexuale, putere şi sănătate. Aplecările nesănătoase sint 
inlăturate prin coeducațiune*, lată o constatare prețioasă, făcută 
intr'o ţară unde s'a aplicat coeducaţiunea în mod general. In 
1880 guvernul din Washington a trimis un mare număr de ches- 


972 VIAŢA ROMINEASCA 


tionare în 340 de oraşe din Statele-Unite, asupra avantajelor şi 
inconvenientelor coeducațiunii ; răspunsurile au fost toate că eu 
are o înriurire excelentă asupra caracterului şi întregii dêz- 
voltări a copilului. In țările din Europa ca Anglia, Olanda, 
Suedia şi Norvegia, Finlanda şi Elveţia, unde coeducaţiunea s'a 
introdus, a dat rezultate excelente. Se zice in genere cà popoa- 
rele dela Nord sint acele unde sistemul acesta izbuleşte cel mab 
bine şi că, în special in Franţa, neizbinda a fost complectă ; to- 
tuşi şcoala dela Cempuis a dat o dezminţire strălucilă acestei 
afirmări şi apoi Italienii şi Spaniolii, care sint de aceiaşi rasă 
și poate de un temperament mai aprins, au introdus de mult co- 
educaţiunea și rezultatele, —după cum se constată din rapoarte o- 
ficiale asupra cărora, pentru moment, nu pot da indicații precise ; 
dar pe care le-am avut eu însă-mi spre cercetare,—sint cit se 
poate de mulţumitoare. 

Mai mult decit atit: şcolile din Smyrna, asupra cărora există 
un raporta d-rei Dupont, directoara școlii profesionale din Ternes ; 
şcoala dela Hamston, fondată de generalul Amstorg Incă dela 
1668 pentru negri; şcolile mixte fondate de 4 ani la lalia pentru 
Evrei,—toate dau rezultate excelente. 

Ceia ce e insă de remarcat este că nu Pedagogia tinde a 
introduce coeducația în şcoală, ci însăşi viața socială și cel din- 
täiu argument pentru coeducațiune este scos tocmai din observa- 
ţia condiţiilor sociale in care bărbatul şi femeia sint chemaţi a 
trăi, Dr. Hurris, „Comissioner for Education* din Washington, 
priveşte coeducația ca sistemul „cel mai firesc“, pentrucă „stabi- 
lește o continuare a alcâtuirii fireşti a familiei în societate“. Di- 
rectorul şcolii reale din Heidelberg, în care sint ca la 55 de 
iete şi băeți laolaltă, după ce face bilanțul rezultatelor admi- 
rabile ale coeducaţiunii asupra fetelor și băeţilor in școala pe 
care o conduce, alirmă că părerea lui este că, iară coeducaţie, 
şcoala nu poate fi privită ca o continuare a dezvoltării fireşti a 
copilului din casa părintească, In siirşit Mrs. Mary Ralph, despre 
care am mai vorbit, opinează : „Societatea omenească nu e alcă- 
tuită după norma minăstirilor. Ea e alcătuită din bărbaţi şi fe- 
mei, care trăesc unii alături de alţii şi unii irapreună cu alții. 
Cum trebue să ne purtăm In viață în legăturile sexuale este o 
problemă a cărei soluțiune, bună sau rea, ne minincă mulţi ani 
din viaţă. Insă în şcoli tocmai o astfel de problemă însemnată 
este înlăturată prin separația strictă a băeților de fete in educa- 
țiune şi orice pregătire este neglijată. Cind apoi și unii și alţii 
intră în viaţă, atmosfera socială este prea tare pentru ei şi, in 
beţia pe care noua atmosferā le-o produce, le vine foarte greu 
şi unora și altora să sc poarte înţelept şi aşezat. 

„Educaţia comună le dă toate elementele atmosferii sociale 
in care sint chemaţi a trăi mai tirziu. Subt supravegherea ințe- 
leaptă și ocrotirea inteligentă a prietenilor mai in virstă, ce sint 
şi trebue să fie educătorii, li se dă prilej băeților şi fetelor să-și 
măsoare puterile şi sa-şi cunoască adevăratele slăbiciuni, să-şi 


PROBLEME PEDAGOGICE 578 


cultive spiritul de camaraderie in muncă și cercetări comune, 
ceia ce este mijlocul ce! mai bun de a preveni „curtea* pre- 
matură*. Cum vedem deci, educația comună este privită de toți 
cei care au experimental-o ca sistemul cel mai firesc, pentrucă 


răspunde felului de alcătuire a societății omeneşti im casa părin- 


tească şi în lume; şcoala cu modul acesta nu mai e o întreru- 
pere şi o izolare a copilului de condițiunile In care a crescut 
pănă a venit la şcoală și de condițiunile în caree chemat după 
ce va eşi din şcoală, Trebue să ne gindim pe de altă parte că 
problema raporturilor între cele două sexe nu se pune numai în 
sufletul omului matur, ci şi in copilărie și in adolescență şi ia 
diferite forme după momentul in care se pune. Ceia ce fiecare 
„a adunat şi a prias in sufletul său In primii ani ai vieţii e ho- 
țăritor pentru conţinutui valorilor morale In raporturile sale se- 
xvale de mai tirziu : atitudinea lață de celalalt sex precum şi so- 
luția problemei moralității vieţii, a personalității In dragoste şi 
in căsnicie. ` 

După cum vedem din aceste repezi considerafiuni asupra 
chestiunii coeducațiunii, atit teoria cit ṣi practica ne dau puter- 
nice argumente in lavoarea ti. Totuşi nu trebue să ne ascun- 
dem gravitatea răspunderii pe care şi-o ia o şcoală întroducin- 
do în programul ei. Problema e plină de greutăți psihologice 
şi morale ; dar rezultatul soluțiunii ei este așa de insemnat pen- 
tru dezvoltarea sufletească a omenirii, incit orice om cu dorința 
de a se devota pe terenul educațiunii ar trebui să-şi facă o cinste 
din învingerea acestor greutăți. Rolul educatorului este cu atit 
mai mare și mai nobil cu cit numai dela direcțiunea ce va şti-o 
e] da educațiunii comune atirnă toate fericitele rezultate ale a- 
cestui sistem. Legátura strinsă intre cele două sexe poate să 
aducă totuşi după sine şi unele primejdii şi este de regretat că 
cei ce au dat rezultatele bune ale coeducațiunii nu au insistat 
mai precis şi mai amănunțit asupra acestor primejdii şi asupra 
greşelilor ce trebue să se fi ivit, pentruca educatorii să fie pre- 
veniți şi să ştie la rindul lor să le previe înnainte de a se f co- 
mis. În numărul destul de considerabil de documente de care 
m'am servit, nam întiinit nici unul de acest fel. In tot cazul 
-şcoala, care va Introduce la noi coeducaţiunea, va trebui să ne 
prezinte garanția unui personal în special pregătit pentru 0 ase- 
mene carieră dificilă şi delicată; prudenţa şi cercetările conști- 
incioase se impun ca o datorie de conștiință şi de innaltă răs- 
pundere morală. 

Practica coeducaţiunii, cel puţin în Europa, a lost făcută 
numai în şcoli în care educarea individuală a copilului era a- 
sigurată. Aşa de pildă dr. Wynecken dela Wickersdori are 
15 profesori şi profesoare şi două gospodine foarte cultivate, 
pentru 85 de copii. Idealul organizării din şcoala lui e „fami- 
lia“, Copiii sint grupaţi cite 6—8 în familii sau „Aameraden- 
schaften*, nu după virstă şi sex, ci după simpatii. O asemene 
„organizare garantează individualizarea educațiunii și în acelaș: 


S4 VIATA ROMINÉÀSCA 


timp o adincă prietenie şi încredere intre capii pe de o parte, 
intre copii şi dascăli pe de alta. Numai în astiel de atmosferă 
caldă de iubire și incredere, atmosteră de adevărat câmin pă- 
rintesc, se poate întroduce lără grijă sistemul coeducaţiunii in- 
trun internat. La Wickersdori experiența s'a lăcut pe baze foarte 
salide şi numai cu elemente excelente. elementele indoioase au 
fòst Indepărtale. Asemenea şi la Odenwaldschule şi probabil în 
toate şcolile nouă reputate excelent. Aceasta insă trebue mai ales- 
să ne pue încă odată In vedere delicateța şi complexitatea pro- 
blemei, precum şi strinsa ei legătură cu unele din problemele 
cele mai însemnale de educaţiune modernă : raportul dintre das- 
cali şi capii— „Sell-governement şi Selbsistindigkeit*, probleme 
asupra cărora voiu spune citeva cuvinte In numerele viitoare ale 
revistei, 


izabela Sadoveanv 


DEMONUL 


Imi V. Manolescu. 


Şin noaptea aceasta tirzie de vară 
Taverna te cheamă cu viaţa-i barbară 
S'aline o clipă cterna durere... 


E ora cînd albe sosesc baiadere 

Ritmiînd în lumină, cînd vălul le-ascunde 
Războinice sînuri şi forme rotunde... 
Ş'acum dinnaintea. privirilor triste 

Uşoare s'avintă dansind baletiste 

Cu rochii de spumă învoalte ca floarea, 
Cu braţe ce'şi poartă în aer ninsoarea 

Şi trupul flexibil ca sveltele trestii— 

Să toarne văpaie în ochii de bestii... 


Absintul şi vinul ce curgen pahare 
Răscoală instincte şi patimi barbare ; 
In ora aceasta iubirea se vinde, 

Şi singele arde şi carnea s'aprinde... 


876 


VIAȚA ROMINEASCA 


Te strînge cu brațe de foc curtisana, 
lar gura-i fierbinte și crudă ca rana 
lfi picură 'n singe şi 'n suflet otravă, 
Subt forţa ispitei simţirea e sclavă, 


lar omul acuma se schimbă "'ntr'o fiară |... 


Ce rece e aerul nopţii afară! 

Curg fluvii de aur pe calea lactee... 

O gotică turlă aprinde-o scîntee 

De fulger... Subt lună, oraşul enorm 
Visează himere... Clădirile dorm... 

Dorm cuiburi învinse de somn și de vise, 
lar roua căzută din blonde abise 

Presară lumină pe arbori şi plante 

Şi parcă pe case au nins diamante... 


Dormi, dragă, în noaptea tăcută şi bună, 


Dormi dragă, dormi dulce şi goală subt lună... 
Curg valuri de aur pe albele perne, 
Dormi albă 'ntrupare de forme eterne, 
Dormi albă'n lumină şi lin legănată 

Cu vise naive și blonde de fată... 

Prin geamuri lumina de lună-ţi trimete 
Şiraguri de perle și albe buchete, 
Te'nvălue 'n valuri fluide şi fine, 

Pe virfuri de sinuri ți-aprinde rubine,— 
Dormi dulce, dormi albă înnoaptea ce creşte... 


DEX ONUL 


E 


In umbra de-afară un demon pindeşte. 
Un demon e'n mine. Il simt cum se zbate, 
Il simt cum mă duce pe căi vinovate, 
Stăpîn peste ginduri şi visele mele 

II simt cum întruna mă 'ndeamnă spre rele ; 
Revolte şi neguri în suflet mi-adună, 
Năprasnice valuri de neagră furtună, 
Aviînturi nebune de hoarde barbare, 
Văpaie în singe șin suflet o mare-— 

O mare de patimi ce-mi poartă simţirea... 


Dormi dragă şi iartă-mi acum rătăcirea ; 
Căci sufletu-mi negru ce'n noapte s'avintă, 
Nu-i vrednic s'atingă făptura ta sfintă ; 
O, iartă-mi avintul şi visul şi vina 

Spre trupul tău tinăr mai alb ca hermina, 
Mai alb ca zăpada, mai alb decit crinii... 
Dormi dulce și lasă-mi dorința ca spinii 
Să-mi sfişie carnea de friguri trudită, — 

In noaptea aceasta învins de ispită 

Şi ars de văpaia ce-o poartă în singe, 
Un demon, în umbra ferestrelor plinge, 
Cercînd să-şi zugrume durerea-i nebună... 


Dormi albă, dormi castă, dormi goală—subt lună! 


Mircea Dem. Rădulescu 


Situaţia învățămîntului primar, în ra- 
port cu cheltuelile bugetare 


Pa 


Instrucţiunea primară la noi este organizată după legea din 
1896. Subt regimul acestei legi, ea a luat o dezvoltare consi- 
derabilă, cart se poate rezuma în următoarele cilre : 

Pentru invățămintul rural in 1895— 1896, aveam 3.307 şcoale 
cu 3.878 învăţători (117 învăţători la 100 de şcoale), avind un 
număr de 198,534 şcolari înscrişi. 

In 1909—1910 aveam 4.695 școale cu 6.460 invăţători (138 
invățători la 100 de şcoale) şi 504.297 școlari. In interval de 
15 ani, numărul şcoalelor a crescut cu 42", al învăţătorilor cu 
66"), iar al şcolarilor cu 154, 


Creşterea insemnată a numărului de şcolari în raport cu 


aceia a școalelor și invățătorilor se datorește şi intervenției ac- 
tive a Casei Şcoalelor, înființată tot în 1896. Până la acea 
dată naveam decit 1850 localuri proprii de şcoală. în mare 
parte și acelea In condiții rele; iar restul, adică 44%, din totalul 
şcoalelor, aveau localuri inchiriate şi cu totul improprii. Pănă in 
1910 s'au construit după planurile Casei Şcoalelor incă 2.088 
localuri proprii cu 3.721 clase, nerăminind decit 757 scoale inchi- 
riate, adică numai 15" din total. 

Pe cind In 1897 localurile nu puteau primi In mijlocie decit 
60 elevi in fiecare, In 1910 această mijlocie se ridică la 107. 

In același timp Sa dat o mai bună utilizare corpului didac- 
tic, In 1895—1896, de fiecare invățător, in mijlocie, revenea cite 
51 elevi ; iar în 1909—1910 acest număr se ridicase la 78 elevi. 

Invățămintul urban ajunsese la o dezvoltare oarecum normală, 
în epoca celor zece ani anteriori. În 1895—-1896, erau 60.928 în 
şcoalele publice urbane; iar In 1900 — 1910 acest numar st ridicase 
la 80.656, adică cu 34". Numărul școalelor şi institutorilor a 
rămas aproape staționar, cam 380 şcoale şi 1.824 institutori. 

__ Creşterea populaţiei şcolare a lost îngăduită prin imbună- 
tățirea condiţiilor în noile construcții şi o distribuţie mai raţio- 
nală a lor în orașe. In 1895—1896 revenea în mijlocie 46 elevi 
pentru un institutor ; iar în 1909—1910, acest numâr ajunge la ót. 

De altfel in vraşe funcționează şi invăţămintul privat care 
in 1896—1897 aspira 11.779 copii din populaţia în vristă de şcoală 
ŞI ajunsese încă din 1908—1909 la numărul de 25,536. 


li 


| 


INVAȚAMINTUL PRIMAR ȘI CHELIUELILE BUGETARE 879 


Aceste insemnate creşteri de cifre pot da măsura progre- 
selor realizate in interval de 15 ani. Fără îndoială rezultatele 
trebuesc atribuite inmulțirii şcoalelor şi invățâtorilor, pregătirii 
și selecțiunii acestora, activității lor şi mai ales garanțiilor ce 
s'au luat pentru o funcționare regulată. 

Acestora dalorim şi creșterea şliutorilor de carte în masa 
noastră populară. 

În recensămintul general din 1899, se constată numai 22% 
ştiutori de carte în populaţia întreagă (urbană și rurală) a ţării, 
iar în cea rurală numai 15,2". In anul 1909, după recensămin- 
tul făcut de ministerul Instrucțiunii publice, numerile respective 
erau de 39,9) si 34.9%e,—adică aproape indoit pentru populaţia 
întreagă şi mai mult ca indoit pentru cea rurală. In special 
invâţămintul rural, in aceşti 10 ani, realizase o răspindire a ştiin- 
ţii de carte intro proporție mult mai mare decit se făcuse dela 
înființarea lui la 1838 în timp de 60 ani. 

Acest considerabil rezultat, constatat In ultimii zece ani, nu 
poate f atribuit, la ţară, de sigur, decit activității învăţătorilor, 
desfăşurată în școală şi anume în incinta ei. Cind această ac- 
tivitate curat şcolară a fost atit de rodnică, celelalte activități 
extraşcolare ale învăţătorilor nu mai pot fi atăcate de nimeni. 

Energiile celor mai luminați cetățeni ai satelor nu trebuesc pa- 
ralizate cind ei işi indeplinesc cu astfel de rezultate datoriile 
pur profesionale. 

Aceasta mai reese și din micul număr de acuzări şi pe- 
depse disciplinare individuale, discutate şi aplicate in Consiliul 
permanent al Instrucțiunii. In curs de 4 ani au fost, în 1907, 
27 acuzări din care 7 achitări : în 1908, 40 acuzări şi 4 achitări; 
în 1909, 24 acuzări şi 2 achitări şi în fine, în 1910, 41 acuzări; 
—in mijlocie cite 33 acuzări pe an şi 30 pedepse disciplinare a- 
plicale.  Raportate la numărul cel mare de 6.400 de învăţători, 
aceste cifre rămin cu totul neinsemnate. 


+ 


Dezvoltarea şcoalei primare este in legătură cu cheltuelile 
bugetare pentru acest fel de invățămint. 
In 1895—1896 se cheltuia pentru școalele rurale : 4.625 800 lei 
iar pentru cele urbane : 4 234.179 . 
adică pentru tot invățămintul primar : B.859.979 Ter 
Jn 1909—1910 se cheltuia pentru școalele rurale : 8.539.869 
iar pentru cele urbane : 4.737.403 


adică pentru tot îinvățămintul primar: 13,297,271 lei 
Putem observa că In 1895—1896, bugetul invățămintului pri- 

mar se impărția în 52" pentru cel rural şi 48% pentru cel ur- 
ban, deși populațiile respective sint în raport de 87 fața de 


350 VIAȚA ROMINEASCA 


18» din populaţia totală, Această neegalitate de tratament a 
fost atenuată până in 1910 in proporția de 65"; pentru populaţia 
rurală, față de 35" pentru cea urbană. 

In timpul celor 15 ani, bugetul învățămintului primar a 
„crescut cu 85%, pe cind numărul şcolarilor crescuse după cum 
-am Văzut cu 154%. In acelaşi interval bugetul invăţămintului 
urban răminind aproape staționar (14 creştere), numărul elevilor 
-S'a ridicat cu 34%. 

Fără îndoială, aceste ciire şi cele ce vom da mai jus do- 
vedesc o întrebuințare excelenţă a fondurilor bugetare. 

Se cunoaște, de toată lumea, activitatea, energia şi grija 
generoasă, desfăşurate de regretatul Haret pentru o mai intinsă, 
bună și mai rațională funcţionare a mecanismului complicat al 
Instrucțiunii. In deosebi, pentru cultura populară rolul lui a fost 
imens, în timpul ultimilor 14 ani din epoca citată şi în care n'a 
părăsit conducerea ministerului decit în două intervale de cite 
doi ani. Prestigiul şi atitudinea lui energică i-a permis, chiar 
"din opoziţie, să impiedice adesea ca indrumarea să nu fie de- 
Vială; şi, dacă aceasta se intimpla, ne aducem aminte cu ce promp- 
titudine, cind reintra in minister, readucea lucrurile pe calea 
cea bună. 

Dela 1898 — 1899, cind putem considera că organizaţia actuală 
incepuse să intre în regimul ei normal, până la 1908—1909, pen- 
tru care posedăm ultimele date mai amănunțite, se constată câ 
„Promovările dintro clasă în următoarea, în școalele rurale, au 
crescut dela 89.100 din 168.000 elevi care frecventau regulat 
şcoalele in 1898, la 271.045 din 300.276 elevi regulaţi in 1908, 
—adică dela 55%% la 90%». Nu numai că frecventarea regulată a 
Şcoalei a crescut cu 78, dar şi numărul absolvenţilor a trecut 
dela 9.798 la 26.096, adică cu 146%. 

„Toate aceste sporiri Imbucurâtoare, nu numai câ recoafirmă 
“ŞI precizează și mai bine roadele activității invățătorilor în școală, 
dar dovedesc că intreg mecanismul invățâmintului rural functio- 
nează bine in organizația lui actuală, că, incercat într'un interval 
destul de lung, subl o supraveghere severă şi dreaptă, atentă şi 
continuă, a dat rezultate minunate, în măsura dimensiunilor lui. 

Râmine să cercelăm totuși dacă aceste dimensiuni, adică 
proporţiunile mecanismului prin care căutăm a Imprăştia bine- 
#facerile culturii populare, corespund numărului populațiunii noas- 
tre, nevoilor ei de şcoală, necesităţilor absolute ale timpului de 
față şi mai ales aspirațiilor noastre naționale. 

„ȘI pentru a găsi o măsură mai obiectivă, mai justă, să ne 
rolim privirea In jurul nostru și să vedem ce extensiune a cà- 
pâtat, in epoca contemporană, invățămintul popular, în diferite 
țări, mari şi mici, mai apropiate ori depărtate, nouă ori vechi, 
intrate de curind ori mai de mult în civilizațiunea modernă. 

_ Elementul numeric cel mai comparabil, ca să ne dea ex- 
tensiunea învățâmintului popular, e proporția elevilor din școa- 
Aele elementare, față de populaţiunea totală a diferitelor state, 


INVATAMINTUL PRIMAR ȘI CHELTUELILE BUGETARE sst“ 


Pentru noi, posedind datele pănă in 1910, se poate stabili- 
uşor această proporțiune ; pentru celelalte state, datele sint ceva 
anterioare şi nu pot [i considerate decit ca cifre minimale pen- 
tru acest an. 

In 1910, populația totală a țării era 

evaluată la: 6.966.000 locuitori din care 
populația rurală era de: 5.771.000 5 
şi populația urbană de; 1.195.000 x 
La această populație 
corespundea : 611.300 şcolari primari in total, din- 
care, rurali; 504.300 în şcoalele publice rurale şi 
urbani: 107.000 în şcoale publice şi private, 

Raportind respectiv cele două categorii de cifre găsim că 
numărul total al şcolarilor era de S,8' din populația inireagă ; 
şi anume 3,7% şcolari rurali din populația rurală și 9. şcolari 
din populaţia orașelor, 

Innainte de a vedea în ce situație ne pun aceste procente 
faţă de alte țări, putem observa că, graţie organizaţiei actuale a- 
invățămintului primar, am apropiat extensiunea acestui invățămint 
la ţară de extensiunea celui dela oraşe; $i aceasta cu sacrificii 
bugetare disproporționat de mici. Conceptul de-a egaliza invāțā- 
mintul elementar public la toţi cetățenii, ca atari, a Intrat tirziu 
în mentalitatea noastră publică, ca o datorie a Statului ; şi multă, 
vreme a fost o prăpastie intre numerele relative corespunzătoare, 

Graţie numai politicii şcolare realizate de Haret sa accentuat, 
tendința spre această egalizare. 

lată acum şi un tablou care ne dä, în dilerite țări din lume, 
procentul şcolarilor la populaţia totală, în ordinea insâşi a aces- 
tor procente, care reprezintă extensiunea Invățâmintului popular >- 


1. Statete-Unite Americane N. 
19.9 şcolari la t00loc., adiză 17 373.839 școl, 


2. Canada 194 » 3 1.274.000 , 
8. Regatul Unit al 

M. Britanii și Irl, 17.4 . 5 7.567.000 .. 
4. Germania i k RIES = 10.224.000 „ 
5. Elveția ob , pă 706.000 „- 
6. Norvegia 16.3 , E 365000 , 
7. Olanda 10.3 » 891.000 ,. 
8. Austria 132 e = 4.152 000 , 
9. Ungaria 148 , i 2.827 888 „.- 
10. Francia 142, s 5.600.000” „ 
11. Suedia 42 , E 771.000 ,- 
12, Danemarca 128 , N 558.000" 
13. Japonia DO a k 6.479.000 ,„ 
14. Belgia a > A 914,000 
19. Argentina OB y A 765.000 , 
16, Italia Da A 3493.000 „- 
17, Bulgaria 92, z 412.000 , 
18. Spania 40; i i 2000.000 , 
19. Cuba 96 ş A 196,000 p, 


382 VIAŢA ROMINEASCA 

20, Grecia 9 şcolari la 100 lòc., adică 241.000 şcol. 
21. Rominia 8&8 „ Să 611.300 è 
22, Serbia 49. + é 132.000 F, 
23. Portugalia 44 , x 240.000 e 
24. Rusia 37 3 4 5.505.000 D 
25. Egiptul RI 3 e 262.000 = 
26. India 1.3 A 4.750.000 5 


Aş mai fi putut intercala coloniile engleze din Australia, 
care au procente, ce variază intre 14 şi 17 şcolari la 100 de 
locuitori. Incă citeva state americane ne iau innainte: nu le- 
am mai citat, 


Acest tablou poate servi drept scara in care diferite state 
au realizat conceptul modern al şcoalei populare. 

In numerele considerabile care reprezintă populația școalelor 
populare, putem vedea un element caracteristic şi bine definit al 
civilizaţiunii contemporane, cu aceleaşi dimensii cași numerele 
care reprezintă puterea de creare şi schimb a bogățiilor in vre- 
mea noastră, mașinismul, mijloacele de comunicațiune şi alte 
asemenea caracteristice in ordinea materială; iar in ordinea poli- 
tică putem să-l punem alături cu extensiunea și exerciţiul liber- 
tății, a spiritului democratic, a participării celor mulți la suvera- 
nitatea naţională, 

Numerele mari care reprezintă extensiunea instrucţiunii po- 
pulare au corespondente în efectivele mari ale armatelor moder- 
ne Și În necesitatea ca toți să înțeleagă noţiunea fundamentala 
de Patrie. 

In invățămintul popular mai ales, conceptul școalei moder- 
ne contemporane se deosebeşte de acela al şcoalei ințelese de 
popoarele vechi, medievale şi pănă în secolul trecut, Extensiu- 
nea acestui invățămint nu era, nici nu putea fi concepută; pe 
cind şcoalele medii şi superioare işi găsesc corespondentele în 
toale timpurile. 

Civilizaţia modernă a schimbat structura intimă a popoare- 
lor, care acum abia au pus stăpinire şi organizează jur imprejur 
tot globul pămintesc, 

In structura organică a statelor contemporane s'a simţit tot 
mai mult nevoia răspindirii culturii elementare la toți, La ince- 
put cra mai mult un sentiment nehotărit, instinctiv, cu forme fi- 
lantropice, care s'a clarificat cu incetul şi a devenit apoi o nece- 
sitate precisă și exigentă, capabilă de-a impune şi sforţări ma- 
teriale corespunzătoare, pentru a fi satisfăcută. Vremea din ur- 
mă a fost adesea martoră la lupte politice pe tema şcolară, ca- 
re au slirşit prin a limpezi tendințele şi conținutul ce trebue să 
aibă acest invăţămint, a-i desluşi foloasele şi posibilitățile şi în 
fine a-i determina considerabila lui extensiune actuală. 

Obligaţia de-a învăța carte In anumite vriste a lost impu- 


INVAŢAMINTUL PRIMAR ȘI CHELTUELILE BUGETARE 383 


să legal in toate statele din listă pănă la Serbia inclusiv şi lis- 
ta lor s'ar putea lungi cu altele. 

Dintre ele, libertatea de-a fi ignorant, cum zic semnificativ 

partidele innaintate, a fost mânținută pănă acum—deşi cu foarte 
mare greutate—numai in Belgia. Aici Insă, în fapt, graţie nu- 
mai necesităților impuse de viața și progresele acestei țări în 
vremea noastră, numai 5% din copiii în virstă de şcoală nu 
sint școlari. 
Şi, dacă nu ne mirăm de statele care ne luaseră cu mult 
Innainie, trebue insă să tragem concluzii instructive dela statele 
care s'au dezvoltat odată sau in urma noastră In Europa şi dela 
statele ori coloniile extraeuropene care aproape nici nu existau 
acum 100 de ani; dar rare, nu numai că pricep necesitatea, dar 
realizează mult mai bine ca noi extensiunea invățămintului po- 
pular. În Japonia, 97%, din copiii de şcoală, o urmează; Cuba 
în cițiva ani, subt civilizaţia americană, stă mai bine ca noi; 
Bulgaria şi Spania in timpul din urmă ne-au intrecut și în fine 
Grecia trece pe lingă noi şi ni se aşează în laţă. 

Intercalați intre aceasta din urmă și Serbia, nu întrecem 
apoi decit numai Portugalia, Rusia, Egiptul şi India engleză; pe 
cind locul nostru, după populaţia în vristă de şcoală, ar trebui 
să fie alături de Ungaria, adică cu procentul de 14.8. Şi pentru 
a cumpăni siorțarea ce trebue să facem ca să cucerim acest loc 
re ni se cuvine in mod natural, adică să mărim cu 60/e din po- 
pulația totală a ţării numărul școlarilor, calculul e uşor de fä- 
cut. In adevăr 1%, din populaţia noastră actuală reprezintă 75,000 

copii care să intre în şcoală, pentru care ne trebue cam 1.000 
de învăţători şi 700 de şcoli. Şi aceasta păstrind proporția exce- 
siv de redusă de 140 învăţători la 100 de şcoli! 


o 


Cu tabloul de mai sus, ne-am putea deda la un dureros 
joc de statistică. Am dovedi, de exemplu, cãin 1873 la popula- 
ţia de 4.356.000 locuitori aveam In total 78.000 școlari, adică 
1.7", ceva mai mult ca India engleză din uitimii zece ani; că in 
1385- 1886 aveam 2,5" (140.000 elevi la 5.000.000 locuitori), ceva 
mai mult ca Egiptul; că în 189| ne aşezam In fața Rusiei 
{211.000 şcolari la 5.400 000 loc); că in fine la 1896 intrecem 
“Serbia. Şi pentru a nu fi descurăjator, n'am considerat deosebit 
situaţia învăţăturii la sate ! 

Numai nişte cauze puternice, fundamentale, ar putea expli- 
ca această penibilă ascensiune, care de altiel n'a devenit mai 
considerabilă decit dela 1896. De atunci ne-am ridica: cu peste 
4", adică am îndoit intinderea culturii elementare, în interval 
de 15 ani. 

Voiu examina numai două din cauzele elective, care ne-au 
ţinut atit de innapoiaţi. 

Una din cauze este cu un caracter mai general, mai greu 


3S4 VIATA ROMÎNEASCA 


de concretizat, de natură socială şi politică ; cealaltă, mai ime- 
diatā, mai precisă, de ordin bugetar şi care în mare parte ntr 
e decit o față a celei dintăi. 

Prima cauză derivă din inseşi imprejurările In care s'a fä- 
cut transformarea modernă a statului nostru. 

Deşi cu inceputuri foarte penibile, totuși —mulțămită rolului 
predominant al orașelor în această transformare —invățămintul ur- 
ban a ajuns mai de timpuriu la o dezvoltare apreciabilă, in pro- 
porția necesităţilor mai viu simţite şi în condiţii mai prielnice 
invățăturii, 

Masa rurală, cea numeroasă, răspindită pe tot pămintul ţă- 
rii, cea atit de omogenă din punct de vedere rominesc, avea să 
lupte cu greutăți mult mai mari. Progresele noastre au pătruns 
prea puţin în adincurile ei, 

Subt organizațiunea veche, țărănimea forma o clasă inferi- 
oară, de clăcaşi, de care statul nu se interesa decit pentru fap- 
tul că ea numai plătea dări şi ducea sarcinile publice. Numai 
ca să evite sărăcirea excesivă și fuga peste hotare a țăranilor, sin- 
gura lui materie impozabilă, statul s'a văzut silit să intervie ca 
să le reguleze raporturile cu proprietarii de moșii—cu boerii— 
prin urbarii şi ponturi 1). 

Infiinţarea învățămintului primar sătesc, în 1838, coincide 
cu conflictul recent atunci între cele două clase sociale, in urma 
regulamentului organic, care schimbase urbariile ce luseseră în 
vigoare până la 1828, Țăranii sărăciți de războaiele dintre Ruşi 
şi Turci, de epidemii teribile, și de abuzurile ṣi vexaţiunile ad- 
ministrației și proprietarilor — care indignaseră şi pe Kisselef — 
erau acum mai nemulțămiţi prin Ingreuierca raporturilor cu pro- 
prietarii de moşii și inspirau neincredere acestora. Proprietarii nu 
puteau vedea cu ochi buni înființarea şcoalelor săteşti care-i 
amenințau cu liberarea muncii țărănești, 

„De aceia nu trebue să ne mirâm de reaua lor voinţă şi 
rezistența ce opuneau chiar îndatoririlor formale față de şcoală, 
pe care itgulamentul și autoritățile le lăsau In sarcina lor, cum 
erau zidirea sau găsirea localului şi grija de şcoalăa.. Să nu ne 
surprinză nici temerea, neincrederea şi abuzurile lor ṣi ale oa- 
menilor lor faţă de şcoală şi de învățători. 

In broşura Scoalele Săleşti a lui V. A, Urechie din 1867 
şi in /staria Școalelor a aceluiaşi găsim, în anexe, mai multe 
documente şi anume corespondențe oficiale între Eforia Şcoale- 
lor şi autoritățile admimistrative, uneori şi cn profesorii, din ca- 
re putem scoate dovezi asupra stării reale de lucruri, pe atunci. 

Administraţia şi Eforia voiau să improvizeze şcoalele să- 
teşti, „indatorindu-se proprietarii moșiilor ca să găsească casă 
„pentru școală, sau a se clădi încăperi intr'adins pentru aces- 
stea“ *). „Departamentul este bine incredințat că toţi proprietarii 


1) Vezi Kogălniceanu, discurs la şedinţa solemnă n Academiei Ro- 
mine, în 1891.—Vezi A. D. Xenopol. Istoria partidelor politice. 
2 Anexa i0, Soalele Săftepti de V. A. Urechie, 1867. 


INVAŢAMINTUL PRIMAR Și CUHELTUELILE BUGETARE 35 


— 


„vor imbrăţişa cu bucurie această lucrare care prevestește la 
„luminarea a unui norod* !). 

Invăţătorii erau ţircovnicii dela bisericile satelor şi adesea— 
aceştia nevrind— alţi tineri din satele lor, obligaţi să urmeze două 
lani de vară la şcoala primară din Capitala judeţului. 

Toţi copiii de familie din sat erau obligați să contribue cu 
cite 2 lei pe an pentru leafa invăţătorului. Acesta mai avea drept 
la 2 chile de bucate pe an din magazia de rezervă a satului, 

Din raporturile profesorului Jorj *), la inceput, şi apoi in 
tot timpul următor, din constatările făcute mai tirziu asupra lo- 
calurilor, rezultă că proprietarii n'au dat localuri, că şcoalele se 
adăposteau unde puteau, la rigoare în casa sfatului sătesc și 
că localurile lor au fost întotdeauna proaste 3). : ; 

Să vedem cum s'au comportat proprietarii faţă și de acei 
invățători atit de rudimentar pregătiți şi despre care Odobescu 
chiar la 1863 putea incă zice că nu ştiu ceti nici scrie t) 

De oarece o parte din aceșiia erau săteni, „Horia interve- 
nise pe lingă Departamentul din lăuntru ca proprietarii să-i scu- 
tească „măcar numai de clacă, dacă nu şi de dijma"); a- 
ceasta la 4 August 1838. La Noembre 1838, Departamentul din 
lăuntru dă o circulară câtră ocărmuirile din judeţe, In care cons- 
tată: „Fâră nădejde au mai primit Departamentul acum otnoşe- 

„nia Cinst. Florii a Scoalelor cu No. 1190, arătare că, din ra- 
„porturile ce âu primit dela unii din profesorii şcoalelor naţio- 
„nale de prin judeţe, sau înștiințat că mulţi din candidații de 
„invățători pe la sate se apucă de câlră arendașii maoşiilor prin 
Silnice mijloace, cu dorobanţi, ca să plătească toate drepturile 
„proprietăreşti cu cuvint că acei candidaţi le sint dajde de clă- 

CaşI...* ù). 

zi La 1842 Februar 6, î] e o circulară a Eforiei cătră profe- 
sarii din judeţe: „Eforia a luat ştiinţă dela cei mai avuţi pro- 
„prietari din acel judeţ că Invățătorii şcoalelor de prin sate nu 
„păzesc şcoala, cind sint indatoraţi a da invâţături la copiii satu- 
„lui, ci o pustiesc foarte des și că in biserica satului nu fac sluj- 
„bă de cintăreţ sau de ţircovnic unii din acei candidaţi, ce pri- 
„mesc acele două chile de bucate şi că In sfirşit acei învăţători 
„iau acei doi lei şi porumbul fără a face vre-o ISpravâ“ Sar 
părea câ învățătorii erau de vină, cum credea şi Eforia; insă lu 
1844 găsim o adresă a Eforiei, după anchetă, câtră Logoleţia Bi- 
sericeştilor care ne dă explicaţia situaţiunei : *). 


1) Anesa 7 și 5. id, 

2) Op. cit. pass im, A , 
A Vezi si Istoria Stoalelar de V. A. Ureehie, T. T, pag. 316. 
b) Vezi Senalele Sătești, Urechia, pag. 26. 

3) Anexa 21, op. cit. (No. 715 al adresei). 

ë) Anezu #1 (bis) op. cit. 

7) Anexa 35 (bish op, tit 

3} Istoria Seoatelur de V. A. Vrechie, T. 1, pag. 238 


Jhi VIAŢĂ HONINEASCA 


II —— 
— 


„Din adesele raporturi ce prim a orii 
poemele, s'a inştiințat Eforia CE 0 sn A al antet 
) „Că învățătorii satelor tntimpiì i i şi 
il aţă pină mari greutăți şi sma- 

„tinări pentru primirea acel i lei 5 i 
i diesel or doi lei ce le sint hotăriţi dela fie- 
2) „Că breslașii, precum neamuri icei i 
2 că pi uri. postelnicei, mazili, pa- 
„lentari, sudiţi, doroban rălăjei şi s ii v B 
ne rand ți, vătăjei şi surugii vor să se apere de 
3) „Că acele două chile de bu i 
j > ei cate ce le sint iar hotărite 
OA UNA A 30 raspunu subt feluri de pricinuiri*... Si du. 
dă rue este cereri. P. Poenaru, care semnează peniru 
Pentru multe sate ss imit re i 
E r te sau primit raporturi că ori proprietarul 
GP Epa Tain se impotrivesc de a primi pe invățatoruli iubi de 
E“ ref sau paracliser, (iindcă voesc să dea chilele de bucate 
apă va rE gi spt r lor, şi cu aceasta invāțātorii satc- 
4 : psifi de un drept ce regulamentul le-a ho i 
„de aceia mulți dintr'inşii... ori se leapădă de această SAA 2 
a er cu cuvenita stăruire“, 2, 
. Bezultá din aceste citate modul efectiv 
PEA cu Școala şi cu invāțļātorii, Na: pila ci a 
ar mai caracteristică e bănuiala a itori 
i î generală de răzv 
orgi era pis invăţătorilor după 1848 și care face pi seg ia- 
aeres ripy x toate din țară. Deşi invățătorii erau țircovnici ori 
ar mai i de fear) Aa fr n amet ag ae ci abia prinseseră 
l a in Capitala de judet, în ti 
două luni de vară, cind i E Aa MORe 
ilun i o urmau, şi totuși dau ocazie - 
hi circulară din partea Departamentului din lăuntru e tera 
cu tr de judeţe: !) m 
„Luind Departamentul ac ii andidaţii i 
„de sat oarecum şi logofeţi, is rr Bir ireal 
estra ioira deea au lost cele mai île etice, ca: 
$ or răzbunătoare şi turburătoare mi i d 
P - > - . ar š 
irita „pe toţi cei înclinați cu dinşii, potrivit Pda a ab 
era L ră ee, ri şi chiar acum nu incetează pe clt 
a le- x emnările scandaloase de a intrepri 
„Ce mișcare netrebnică ca să propăvedui i a arap i 
! treb cduiască şi să ad . 
dA È ani ygn mare cu Ă me. Impotriva ului pp udk 
„lui o uirii ; partamentul urăbe 
ir Mag asa e „luare aminte a Domnului Cimo oa pr vag 
„şi pe ciţi din oranal a E angr iae a rea REET 
e + i lo it va dovedi... săi 
*» »- trimiţind Departamentului listă dea 
e * - . m je 
„melc şi categoria felului invinovăţirii lor... SC EE 
Imprejurarea fii ante ae sute Cit i uz 
a Mă | fiind foarte serioasă şi cerind 
„Minte a Domnului Ocirmuitor, i se pune Innainte cpu marinei 


1) Anexa 44, op, cit, 


INVAȚAMINTUL PRIMAR SI CHELTUELILE BUGETARE 3A 


„cele mai iscusite mijloace spre Indeplinirea celor poruncite prin 
„aceasta, cu adăugire că pentru aceia din candidaţi și logofeți 
„ce se vor dovedi câ au luat parte in asemenea neprăvilnicii 
„sau că vor fi bânuiţi să se afle ocinmuirea cu o deaproape po- 
„lițienească privighere asupră-le şi la intimplare de a simţi din 
„parte-le vre-o urmare care arda pricină la cea mai mică re- 
„voluţionare şi mişcare sau propoveduială, pe aceia să-i arestuias- 
„că îndată și să raportuiască Departamentului”. 

Acest document ne aminteşte acuzările tot alit de generale 
şi vagi făcute Iavâţătorilor după 1907 şi pe care Haret le-a spul- 
berat, fiind ministru, în urma unei anchete condusă personal. şi 
ale cărei documente au lost anexate la un raport cātrā M. >. 
Regele. El conchidea că, dintrun corp de 11.000 Invâțători şi 
preoți. numai 9 preoţi şi 11 invăţători puteau rămine în discuție ; în 
schimb se dovedea hotăritor spiritul de ordine, respectul legii şi 
devotamentul general pentru binele public şi al învăţătorilor și 
al preoţilor. În urma acestui raport au fost medaliați 72 de in- 
vățători şi 59 preoţi, care au dovedit un merit deosebit pentru 
liniştirea răsculaților, 

Tot la 1849, paralel cu documentul de mai sus, Eforia tri- 
metea o circulară câtră Ocirmuire, din care extrag un pasaj ca- 
racteristic : 

„Cu circulara dela 10 lanuar, Eforia a scris Onor. Ocir- 
„muiri despre trebuința ce este ca toate casele, ce au slujit de 
„şcoală pentru invățătura copiilor de prin sate, să se Inchi- 
„dă fără a-le întrebuința spre vre-o altă locuinţă,... şi apoi să se 
„pecetluiască acele case şi să dee subt ingrijirea jaraţilor*, 

In mentalitatea ce respiră, în rindurile citate din corespon- 
dențele oficiale, cum putea să nască şcoala sătească $ 

Cred interesant să citez şi un document care så ne arāte 
dorinţa sătenilor de a Invăţa carte, 

La 1858, după redeschiderea şcoalelor inchise la 1848, a- 
wem urmatorul raport al Eforiei câtră Căimâcan '): 

„Eforia conform dorinţii sale, vine plecat a Vă supune și 
„acum, pedeoparte necontenitele cereri ce intimpină din partea 
„satelor celor fară şcoli, ca să înființeze şi Ja zisele, şcoli, ast- 

„iel cum interesul comun o cere și dreptatea reclamă; de vreme 
„ce din numârul de 3.379 de sate care plătesc cei doi lei de fa- 
„milie, numai la 956 s'au putut înființa până acum şcoli*... con- 
tinua expunind dificultatea de a găsi învăţători cu leafă numai 
de 300 lei, anual,--apoi: 

„Prea innâlțate Doamne ! Indouirea fondului şcoalelor sătești 
„este indispensabila şi s'ar putea spera cu cea mai mare înles- 
„mre, dacă s'ar putea lua de fiecare familie cite 5 lei In loc de 
„2, ce se plătesc acum. Ceia ce s'ar face cu cea mai mare mul- 
„țămire a locuitorilor şi fără altă formalitate, decit simpla vo- 
„inţă a lor de a mări această dare, ca una ce priveşte numai 


1) Anexa Gl, op. eit. 


bilei VIAȚA ROMINEASCA 
se SR E op SE Sa SE, 


„interesul sătesc, indestul numai să li se dee guranță, chiar in 
„laptă prin Infiinţarea școalelor, că fondul lor nu se va intrebu- 
«infa decit in scopul pentru care este afectat, Dovada cea mai 
„sigură despre bunăvoința țăranilor este că ei, in dorința ce au 
„de a se împărtăşi fiii lor la învăţătură, indată ce s'au publicat. 
„luminatul Ofis pentru redeschiderea școalelor văzind că Eforia 
„Du găsește lesne învățători cu plata potrivită de 300 lei, ei in- 
„Şişi au voit a adauge plata chiar şi peste indoit“... 

Insă Eforia nevoind să dee loc la neorinducli, cere apro- 
barea prealabilă a acestei măsuri. 

Trebue să ajungem tocmai la Raportul câtră M. S. Regele 
făcut de Haret in 1903, ca să mai găsim incă odată o afir- 
mare administrativă că țăranii doresc şcoală şi vor să facă sar 
crificii pentru ea, 


Din documentele citate, reesă destul de caracterizat spiri- 
tul general în care trebuia să ia naştere şcuala de sat 

Natural, şcoalele n'au fost decit o superietaţie care aş spune 
că a durat numai până la 1863, cind ministrul Odobescu, vä- 
zind inanitatea lor, hotărise să le închidă pe toate, zicindu-şi să 
le înlocuiască numai cu 450 de şcoale, ceva mai serios organi- 
zate; dar cl n'a reuşit, ṣi școalele in condiții atit de  nenorocite 
au vivotat incă până după 1886. 


In Moldova, spiritul timpului a fost mai viguros și mai sin- 
cer. Până la 1858 nu sa inființat nici o școală publică sătească, 
Și, dela această dată până la 1864, abia mMugureau vre-o sută. 


Dar acest spirit, pe vremuri, era determinat de imprejurări 
care se impuneau ca o fatalitate istorică. Pe atunci era luptă 
irarcă intre clase, „ţăranul era singurul factor, singurul venit al 
boerului*, cum zicea Kogălniceanu într'o şedinţă solemnă a A. 
cademiei in 1891, Pe atunci (1848) țăranii din comisia mixtă 
pentru relorma agrară, la intrebarea cu ce au a despăgubi pe 
proprietari, puteau răspunde: „Cu aceste brațe robite, noi am 
„Muncii veacuri și am purtat toate cheltuelile Stăpinilor de mo- 
„Şi; libere, brațele noastre vor munci indoit şi fti siguri că nu 
„Vă vom lăsa pâgubaşi de ce dreptatea ţării va hotâri să vā 
„plătim“, Şi ceva mai tirziu, la 1862, întâiul prim-ministru al 
Țării Unite, Barbu Catargi, incă putea afirma fără scandal, în. 
plin Parlament, „că braţele făranului constituiau capitalul pro- 


„prietarilor* 1), şi el nu se inșela asupra ințelesului complect ab 
termenilor, 


1) Tot sin disvaruul citat ul lui Kogălniceanu, 


INVAȚAMINTUI. PRIMAR SI CHELTUELILE BUGETARE 553 


Spiritul timpului concarda în fond şi In formă cu impreju- 
rările istorice ale dezvohârii noastre politice şi sociale, Dar, ce 


este cu totul anormal, ceia ce poate fi considerat ca o curiozi. 


tate istorică, este faptul că acest spirit a domnit mult mai tirziu, 
subt forme mai molcome. mai ascunse chiar după transformarea 
modernă a Statului Romin, după introducerea și exerciţiul for- 
melor constituționale ; şi regăsim, in multe manifestari chiar ofi- 
ciale pănă In zilele noastre, același spirit reacționar. 

Mă voiu mârgini a da citeva din aceste maniiestări— sub! 


titu de exemple—și numai In aspectele mai evidente şi in lega. 


tură excluziv oficială cu şcoala, 

Astlel la 1875 d, Maiorescu, prezentind un proect de lege 
al instrucției, păstra încă iluzia că poate da, in comuna rurală, 
ingrijirea şei alei unui alegător de colegiul | din acea comună-— 
era forma nouă subt care se desemna atunci marele proprietar : 
boerul, Acestuia-i dădea drept de inspectare şi obligația de a-şi 
da avizul asupra bugetului şcolar! in 1838 li se dăduse, ce! 
puțin, obligaţia de a procura local şcoalei. Pe lingă aceasta pro. 
ectul facea, tot cași la 1838, invățămintul obligator numai iarna 
Şi numai acolo unde era şcoală, —ştim cite, şi ce fel de şcoli 
erau. Pe învăţător îl dadea—după proprietar—in sama preiec- 
tului, prin revizorul școlar dependinte de acesta. 

Mai tirziu, tot d. Maiorescu in 1891 pare că, nevăzind ine- 
ficacitatea legii din 1864, nu-i modifică nici o dispoziţie relativă 
ia şcoala sătească, decit în aceia că lista de numire a Invățăto- 
rilor era prezentată ministerului —care decidea —de cătră revizorul 
județului, ei însuşi omul prefectului. 

Obligativitatea şcolară era lăsată la formele vechii legi. 
căci —zicea ministrul—proectul „nu tinde la măsuri coercitive şi 
„se lerește de reglementări pe hirtie, ci voește a atrage in mod 
„cit se poate de puternic buna dispoziție a săteanului“. 

Cu privire la Invâţători găsim insă un pasaj interesant în 
discursul d-lui Maiorescu, prin care-şi apăra proectul, care de- 
altfel urma să cadă din alte pricini. D-sa zicea relativ la stabi- 
litatea invăţătorilor : 

„Chestia cea mare, care unor rătăciţi din ei le pare mică, 
„este să deştepte interesul ţăranului prin citire şi scriere, prin 
„aritmetică, geografie şi istoria țării, prin purtarea lor ca oameni 
„devotați numai şcoalei şi cind aceasta o vor indeplini au inde- 
„plinit un mare și-au îndeplinit toată chemarea“, 

Aceste rinduri trebue reținute, căci vom reveni asupra lor, 
printr'o voce mai autorizată. | 

Discursul se continuă apoi: „Dar sint din păcate lucruri 
„mai ademenitoare pentru mulți din ei. Această misiune de cea 
„mai mare importanță, adică de a fi oamenii şcoalei elementare 
„Și nimic alta, dacă au zelul trebuincios pentru ale şcoalei, le 
„pare prea modestă. Este mult mai briliantă şi atrăgătoare o- 
„cuparea superficială cu alte interese așa de puţin precizate in 
„mișcarea socială de azi, cu starea politică a ţăranului, cu ches- 


to 
$ 
S] 


VIAŢA RUMINEASCĂ 


ia ntului fajā de proprietar (iată dece, la 1875 punea 
parere la dizsetia basa aten «cu activitatea elecioralá», cu 
„drepturile indescriptibile» (intre ghilemete in text) ale ţăranu- 
„lui şi alte asemenea chestii mai picunle !* *) y A 

In aceste rinduri sint explicate, mai bine chiar decit în cir- 

culara de după 1848, motivele gura La re şi neincre- 

sre de corpul invățătoresc, luat în intregime, 

dere O E a bou cetățeni sp luminaţi = pg 
ățeni şi intre concetățeni consideraţi iberi și ega eilalţi, 
an sr fi incă A nici in principiu. Căci, ce altă semnifi- 
care poate avea ironia delicioasă cu asemenea chestii pete A 
ca „drepturile imprescriptibile“, „activitatea electorală şi celelalte 
chestii care sint de natură mai mult economică ? > 

Mai urziųu, prin legea din 1893, tot această mentalitate a 

i ia forme concrete, = 
dig a expunerea de motive a acestei legi se constata oficial 
—ceia ce era afirmat de toată lumea--sciziunea care exista In- 
ire stratul care beneficiază de cultură și masa adincă a poporu- 
jui romin „Este aci o primejdie națională care trebue să ne in- 
„Erijească pe toţi şi pentru a cărei inlâturare autoritatea este în 
„drept să intervină şi uzind chiar de mijloace represive să ga- 
„ranteze dreptul la lumină al copilului, dreptul la viaţă a aces- 
„tei țări“. Expunerea de motive pretindea apoi câ legea va um- 
ple această prăpastie și va Inlălura primejdia. i 

D-nii Poni şi Sturdza, intre alții, cu toată autoritatea lor, au 
denunţat atunci chiar inelicacitatea şi nesinceritatea măsurilor 
size regulă legea nu prevedea decit o singură scoală de 
comună rurală. Statul nu plătea decit pe primul învăţător; cei- 
la)ţi invâţători reclamaţi de populaţia şcolară ar fi urmat så 2 
plătiți pe jumătate de comună și de stat. Comuna mai avea de 
plătit construcția și intreținerea materială a școalei, 

Rezulta, sau se menținea, nedreptatea şi neegalitatea cum 
trata statul satele fața de orașe, cărora-—deși mai bogate—le plă- 
tea toți institutorii, Indestulători deja pe atunci. ; 

Obligativitatea devenea imposibilă, chiar prin măsuri re- 
presive, de oarece puţine comune ar fi putut contribui pentru al 
doilea şi al treilea invățător şi prin urmare numarul acestora ar 
îi rămas cu totul prea mic față cu populația şcolară. 

Apoi şcoalele cu un singur imvâțător n'aveau decit aşa 
zisul curs inferior şi mediu, primele 3 clase rurale ; deci Invăţă- 
mintul rural răminca in cea mai mare parte o categorie inferi- 
oară, ceva rudimentar, 

Nu prevedea nici un mijloc care să inlesncască comunelor 
nici împrumutarea fondurilor necesare construcţiei, nici controlul 
întrebuinţării lor. E Ma 

Măsurile coercitive rămineau şi aci inspirante sau ar fi a- 


1) T. Maiorescu. Discursuri politice. 


INVĂȚAMINTEL PRIMAR ȘI CHELTUELILE BUGETARE sa 


nihilat din atribuțiile esențiale ale micii administrații comunale, 

insă, mai semnificativ, situația modestă a invāțjàtorilor era 
asravată printr'o măsură care le atingea stabilitatea, Transfe- 
rarea se putea face de ministru în interes de serviciu, „pentrucă 
„—Zicea ministrul— echilibrul social sa rămină neatins, va trebui 
„i disciplină socială mai reală ; într'o asemenea societate, eu nu 
„pot lăsa pe Invăţători in alară de acţiunea tutelară a Statului i). 
Și această tutelă se reducea In a-i pune la discreția personală 
a ministrului, fără alte forme, 


Este greu a defini n anume mentalitate socială, un curent 
politic, aşa cum se realizează el, cind conduce trebile statului, 
cum reiese din înseși faptele lui. O ambianţă intelectuală și 
morală născută din raporturile politice şi sociale este in general 
prea multiplă şi variabilă, se schimbă uşor, şi-şi ascunde adevă- 
ratele tendinţe. Nu se prinde decit prea anevoe intro formulă 
și, chiar prinsă, formula tot rămine contestabilă. De aceia acest lung 
şir de citate, pentru a da o idee la ce m'am gindit cind am zis 
că prima piedică a extinderii Invățâmintului nostru popular e de 
ordin social și politic, 

Pentru a degaja mai bine, natura electivă a acestei cauze, 
m'am suit până la originile școalei sătești, pentru a o urmări 
apoi până in timpurile noastre. Mentalitatea, care la inceput se 
opunea școalei, avea forme mai reduse dar mai clare, mai evi- 
dente, mai brutale ; ca era explicabilă și în fond şi în formă. 
O mină de orientali, primitivi şi prea puţin culți, considerați in 
krup, Stăpineau o țară întreagă pentru a fi atit de geloși de pri- 
vilegiile lor. Orice schimbare îi infricoşa. Fenomenul de alt- 
minteri se petrecuse identic şi la alte popoare în stadii sociale 
unaloage. 

Acum formele aeestei mentalități au pierdut din contururile 
lor netede, se Imbracă într'o negură de principii, care reușesc 
adesea să ascundă fondul real. (Căci ce înseamnă ca, pe deo- 
parte, să se recunoască că avem constituție, egalitatea tuturor în 
fața legilor, drepturi cetățenești ; iar pe de alta sătse impiedice 
realizarea lor şi cite odată să se conteste chiar în principiu—şi 
asta oficial—existenţa lor sau necesitatea ṣi înseși slabele ten- 
dinţe de a îi infăptuite ? 

Şi exemple de aceste tăgăduiri de drepturi putem sasi până 
in zilele din urmă, din discuţia ce a avut loc in Camera depu- 
taților, relativ la chestiuni de invâțămint, în şedinţa dela 28 la- 
nuarie anul curent, Sint declaraţii, fäcute de un ministru şi un 
fost ministru, că vor să impiedice pe invățători, care în definitiv 
sint cei mai luminaţi cetățeni ai satelor, dela orice activitate în 
zlară de şcoală, chiar cind nu se dovedește individual că ei nu 
și-ar fi făcut datoria profesională ; să-i dezbrace de drepturile lar 
—câci ori cum, deşi Invăţători, tot rămin cetăţeni, cel puţin în 


1) Take luneseu, Discursuri politice. ÎI, p. 1, pag. 391. 


au2 VIAŢA BROMINEASCA 


principiu, —de oameni liberi şi să-i oprească ca să-și lumineze con- 
cetățenii, să-i apere legalmente de camătă şi exploatare, prin 
bânci populare ori ubştii cu caracter economic '). 

Această mentalitate Işi are obirşia, cum am arătat, incă 
dela inceputurile scualei prin sate. 

Contra acestui curent. care se ascundea subt forme mai nouă, 
a avut să lupte şi Haret în vremurile din urmă; ameninţarea 
că va fi arestat cl Insuşi intro garā. ca instigator, se datorea 
tot acestui curent. 

Cu acesta a avut să lupte școala populară romineasca. El 
a impiedicat-o în mare parte și mult timp ca să ia o dezvol- 
tare mai corespunzătoare aspirațiilor şi necesităţilor naționale ale 
statului nostru modern. 

In el apare incă fondul real şi electiv ce ne-a rămas din 
vechea noastră alcâtuire socială, care nu este incă bine acoperit 
de formele moderne ale organizației actuale. 


Trec la cauza de ordin bugetar, care a impiedecat mai 
nemijlocit şcoala noastră pupulară să ia dezvoltarea ce i se cu- 
vine in zilele noastre, 

Intăia dată, cind s'a pus întreagă la noi problema şcolară, 
a fost in 1886, cu ocazia proectului de lege a instrucţiunii, 
studiat şi prezentat ded. Sturdza,— Haret fiind atunci secretar 
general. 

Documentarea expunerii de motive, schimbarea de opinii, 
agitarea convingerilor şi intereselor generale in toate mediurile 
legate cu şcoala, clucidaseră dificultățile şi soluțiunile problemei. 

Baza şcoalei trebue să fie națională. Ceia ce constitue or- 
ganic o națiune decurge din conceplul coeziunii ei, care singură 
poate să dea un ideal comun. Şcoala devine astfel un instru- 
ment de protecţiune a naţionalității. Şcoala primară, cu un învă- 
ţămint național, conştient distribuit în sutele de mii de suflete 
ale cetățenilor viitori, le va da acestora putinţa de a înţelege 
măreția sentimentului de Patrie şi va da Patriei un suflet şi o 
bară tundamentală de continuitate. 

Statul, de aceia, îşi ia electiv prerogativa de a fi adminis- 
tratorul învățămîntului, regulatorul şi dispensatorul lui predominant. 

_ Expunerea de motive se exprima astfel: „Şcoala este o 
„instituție publică organică, care are un singur şi unic funda- 
„ment: Statul; un singur şi unic scop: Întărirea și asigurarea 
„lui în viitor“. 

Invățămintul devenea un drept, o funcțiune, o datorie a 
Statului; un element integrant al acestuia. 

Necesitatea de a se da un minimum de instrucție obliga- 


1 Vezi Desbuterile Ad 
PE ră e Adunării Deputatilor, Ne. 13. Şedinţa de Lani 24 


INVAŢAMINTUL PRIMAR SI CHELTUELILE BUGETARE 53% 


torie tuturor micilor cetăţeni apărea mai ales subt acest aspect. 
Latura utilitară,— prin care, graţie culturii, mărim puterea econo- 
mică a masei populare, —vine imediat şi după aceasta îşi ia loc 
interesui local şi personal al fiecăruia. 

Se degaja limpede concepţia contimporană a școalei popu- 
lare, cum e înțeleasă, In toate statele civilizate. Haret a dez- 
voltat apoi intro admirabilă broşură „Școalele Saâtești“, apărută 


in 1889, şi da caracteristicile acestei concepții la noi, 


Cu ocaziunea studiului sistematic al proectului în f686, sa 
alcătuit şi o statistică a invățâmintului public primar, executată 
de V. Palade cu o ingrijire, competență și scrupulozitate, care 
pot servi de model ori cind şi ori unde, 

In această statistică se constata Inanitalea “invățămintului 
rural de atunci: 8t°/o din copiii populaţiei rurale erau în impo- 
sibilitate de fapt, prin lipsa de școale și de învăţători, „d'a scapa 
de lanţurile ruşinoase ale ignoranţii“. în concluziile acestei sta- 
tistici se schița şi planul unei organizaţii bugetare, Se ajungea, 
pentru îinvâţămintul rural, la un minimum de buget care ar fi 
putut garanta punerea in praciiră a obligativitāții şi gratuitāții 
şcolare. 

Acest minimum, foarte rațional distribuit, era de 12.800,000 
lei anual, pentru necesităţile momentului acum treizeci de ani, 
şi se spera realizarea lui treptată intrun interval de 10—12 ani. 
In acoperirea acestui buget, comunele ar fi contribuit pentru 
şcoală cu 25%/, din venitul lor, iar judeţele până la 20°% din al 
lor. La sumele adunate statul ar fi dat complimentul, adică ceva 
mai mult de indoitul acestor sume. 

In acest proect de buget, se socotea ca indestulătoare 
4,500 şcoale In localuri proprii și 7.500 invăţători,—dintre care 
3.000 numai erau plătiți numai cu 1,080 lei anual, iar 4.500 cu 
900 lei; ceia ce totuşi pentru acel timp era o bună schimbare 
de situație. 

Pentru invățâmintul urban ajungea asemenea la un buget 
minimal de 7.750.000 lei, pentru 400 şcoli cu cite 5 clase (2 di- 
viziuni la clasa l), şi cu 2.000 de institutori, cu un salar primitiv 
de 2.700 lei anual. Și aci impunea comunele cu 20 din ve- 
nitul lor. 

E inutil să adaug că nici unul din aceste bugete minimale 
“a 1836, n'a fost atins nici până astăzi, 

Aş îi fost tentat să fac o socoteală analoagă pentru timpu- 
rile noastre, dacă această constatare n'ar fi dovedit vanitatea ei. 


Dar, pentru a ilustra mai clar neajunsurile care rezultă pen- 
tru invățămintul popular din exiguitatea cheltuclitor bugetare, voiu 
raporta cit revine din ele pentru fiecare locuitor şi pentru fiecare 
-şcolar şi voiu compara aceste cifre cu analoazele ler din alte țări. 


4 VIAȚA RONINEASCA 


———————————— —————— 


In 1910, cind posed toate datele, situați 
rca din urmăloarele cifre, TEER PORTA “ae. PONS 
A o populație totală evaluată la 6.966.000 loc. di 
5.771.000 rurali şi 1.195.000 urbani, se cheltuia peniru a învă 
țămintul primar 12.864.976 lei, din care 8.160.452 pentru cel ru- 
d ba Dle ew cel urban, —revenind de locuitor pentru tot 
y .90 lei şi anume 1.45 lei j 
ih K mem bg a i pentru locuitorul rural 
Numărul total de elevi publici era de 585.000 di 
E l ti 3 K din ca 
aoso turali şi 81.000 urbani, costind anual fiecare elev din 
otal 22.90 lei şi anume 17 lei cel rural şi 59 lei cel urban 
Să comparăm, acum, aceste cifre cu analoagele lor din alte 


țări, pe care de altfel nu a n alte 
anteriori lui 1910. m putut pentru moment decit din anis 


1, In Statele-Unite americane 


se. choltuia În totul, sau 
1.654.491.000 lei 2 ] 
2. . Elveţia 59.697.000 SE pe cai casa 
3. + Anglia 520.015.700 , 14.90 > i 
4. a Scoţia 66.408.600 „ 14.80 2 i 
5. Olanda 64.808.000. 1150 ` j 
b. „ Germania 653.563.750 - 10.78 » A 
7. 0 Islanda 41.682.300 9.35 c 
a, „ Belgia 51.713.876 | 7.25 - 7 
9 i Norvegia 16.240 000 „ 7.25 7 a 
i0. Franţa 283.000.000 ' 705 - 2 
11. + Suedia 35.354.940 667, 7 
I2. Austria 130.753.000 > 5.00 7 F 
15, + Ungaria 88.611000 ` 453 $ 4 
14. 5» talia 128.185.400 ` 3.80” i 
iS, + Bulgaria 13.071.000 , 3.20 7 ; 
ié n Grecia 6.448.000 > 245 7 x 
, > Serbia 6.377.000, 223 ` E 
18. Rominia că E Sf 3 
(1912-13 16.335.76 2,25 
á Ramiai. SA FA z 
(1910) 12.664.976 EI 
19. + : Spania 25.000.000” 12s fi 


Rominia rurală cu 1.45 lei de locuitor (1910 
7 ud. se coboa 
97 AOPP (de Spania pe cind  Rominia arina se por 
ează cu 4 lei de locuitor, intre Ungaria şi italia Si să nu ui- 
tàm a cifrele celorlalte ţări sint toate anterioare anului 1910 
Un al doilea tablou ne poate arâta costul anual al Invâta- 


„ÎN Ca să ne dìm seama de diferențele di 
> gindim că, pentru n ue ridica ca f tele cheltueli praan eh preda 
mar trebui să mărita bugetul învățămintalui primar cn 7.250000 lei 


INVAŢAVINTUL PRIMAR ȘI CHELTUELILE BUGETARE Ba 


mintului pentru un școlar primar. De sigur că este o relațiune 
intre acest cost şi calitatea sau intensitatea invăţămintului, 

Deşi Rominia are un mic număr de școlari (8.8'+ din po- 
pulaţie, care o aşează lingă Grecia şi ceva mai sus de Serbia),. 
totuşi costul fiecărui şcolar e aşa de mic, In cit o așează în si- 
tuaţie tot atit de inferioară cași în tabloul de mai sus, 

lată cit se cheliuește în diferite state pentru fiecare şcolar 


primar: 

i. In Statele-Unite A. N. 96,65 10. In Belgia 42.20» 
2. „ Anglia şi Wales 91.60) 11. „ Elveţia 40.95 
3. , Scoția 8595 | 12. „ Austria 32,95- 
4. „ Olanda 74.50 | 13. „ Ungaria 31,60 
5. + Suedia 7205 | 14. „ Grecia 26.15 
6. „ Germania 52,20 | 15. „ Bulgara 26.40 
7. „ Franţa 5220 | 16. „ hominia 22. 
8. „ Norvegia 4725 17. „ Spania 12.50» 
a, , ltalia +3 20 | 


Dacă distribuim şcolarii, vom avea in Rominia: pentru un» 
şcolar urban cheltuim 59 lei, care ne intercalează între Germa- 
ma şi Francia ; iar pentru un şcolar rural 17 lei, care ne apro- 
pie mai mult de Spania. 

Aceste tablouri sint instructive nu numai fiindcă ne arată- 
sutuațiunea noastră în raport cu alte ţări, dar şi fiindcă ne mai 
dau şi alte indicaţiuni. 

Ele subliniază ncegalitatea cu care Statul tratează la noi 
populaţia rurală față de cea urbană, deși în ultimul timp Sa câu- 
tat să se micşoreze aceasta inegalitate, 

in aceste tablouri intrezârim cauza imediată pentru care in- 
vățămintul popular nu e mai răspindit, şi numărul cel mare de 
analfabeți. 

Dar mai ales calitatea invāțāmintului de sigur nu poate 
râmine independentă de modicitatea costului acestuia, Adesea, 
fără să se ia in considerațiune acest cost redus, cind se con- 
stata inferioritatea şcolarilor noştri rurali, se conchidea pur și sim- 
plu la inutilitatea acestui invățămint. Era o lormă particulară. 
subt care indirect se căuta incă reducerea dacă nu sprimarea lui,- 
până s'ar “fi putut—se zicea—lace sacrificiile necesare. Ad ca- 
lendas! . 

In Franța, unde invățămintul popular a luat in timpul din- 
urmă dezvoltarea cea mare de până acum, şi cu cheltueli con- 
siderabile, s'a căutat să se exploateze in același sens u anchetă 
facută acum doi ani de ofițeri asupra recruţilor. Se constataseră. 
inferiorități în cultura soldaţilor care trecuseră prin şcoala pri- 
mară, —care şi acolo conduceau anumite persoane şi anumite cer- 
curi politice la concluzia tot aşa de pripită, pe cit de nejustificata, 
a inutilității invățămintului primar. Dar şi acolo lucrul se ex- 
plică prin caracterul violent pe care l-au avut luptele in politica- 

şcolară, în urma laicizārii acestora. 


dup VIAȚA ROMINEASCA 


La noi totuşi incă din 1889, Haret răspundea la acuzări 
analoage in broşura citată : 1) „Munca intelectuală pe care copi- 
„lul v săvirșeşte Invățind ceia ce in urmă uită, nu poale să ră- 
„mie zădarnică: şi dacă se întăreşte brațul, cu care săvirşrsc 
„limp mai indelungat o lucrare regulată, se întăreşte şi capul, 
„pe care şcoala il ține timp de mai mulţi ani intro lucrare. 
„condus după un program bine chibzuit. Tāria aceasta e ceia 
„ce nu se pierde, ci râmine crescind mereu : in vederea ei are 
„Să fie întocmit şi condus invăţămintul primar“. 

Şi să nu uităm că în urma șşcoalei—de ori ce fel ar fi— 
chiar dacă se pierd din cunoştinţe mai tirziu, ceia ce remine mai 
permanent ¢ impresia morală cu care iesă şcolarul, și pe care 
trebue s'o facem cit mai puternică. 


Dar ceia ce reiesă mai evident din ultimile două tablouri 
este câ problema extensiunii, calității şi intensificării Invățămin- 
tului popular se reduce la noi, caşi aiurea, la o problema fi- 
nanciară. 

D. Vintila Brătianu in concluzia broșurei sale, „Crize de 
State, desfaşoară un mare şi frumos program politic pentru tim- 
purile imediat viitoare, 

„Nesatislacerea la timp— zice d-sa—a nevoilor de prima 
„Necesitate (şcoala, armata, mijloacele de transport) a aglomerat 
„aceste nevoi; iar dezordinea bugetară pune în neputinţă, fără o 
„revizuire generală, de a găsi mijloacele necesare pentru satis- 
„lacerea lor, lată de ce în primul rind se pune revizuirea gene- 
„fală pentru refacerea unităţii şi ordinei bugetare atit pentru Stat 
„Cit şi pentru celelalte administrații publice, impreună cu reforma 
„benerală a impozitelor, pentru a permite o mai dreapta repar- 
„tizare a lor. Mijloacele astfel căpătate trebuesc utilizate mai în- 
„fäin pentru invâțămintul primar rural Şi, din cauza timpurilor prin 
„care trecem, pentru complectarea apărării "Țării...* 

Şcoala primară are nevoe de fonduri insemnate pentru a 

corespunde necesităţilor actuale ale Țării. 

eminența pe care i-o acordă fruntaşul partidului liberal, 
în programul activităţii viitoare şi conexiunea ci cu apărarea 
Ţării în timpurile prin care trecem, sint garanții sigure că a- 
teste fonduri vor trebui găsite. 


De aceia propunerile nu vor avea de cit caracterul de su- 
gestiuni de ordin general. 
„Şcoala este o instituțiune publică organică care are un 
„Singur şi unic fundament: Statul; un singur şi unic scop: in- 
„tărirea şi asigurarea lui In viitor“,——proclama, încă din 18836, 


1) Seoalele Săregti. 19%. Bacaraşti. 


INVAŢAMINTUL PRIMAR SI CHELTUELILE BUGETARE s97 


— -e 


expunerea de molive a proectului de atunci.— Statul trebue prin 
urmare să-şi ia toată sarcina de a satisface nevoile ṣcoalei, sa-i 
procure toate mijloacele exislenţii reale, să-i garanteze obligati- 
vitatea pentru toți şi pretutindenea, El e dator să-i asigure în- 
tinderca și calitățile necesare rolului ei în timpurile noastre, spre 
folosul lui şi al tutulor. 

Sarcina această întreagă i se impune mai ales la noi, mai 
exclusiv de cit ori unde. La noi comunele şi județele n'au a- 
junis organismele viguroase din alte părți; ele sint cu totul sub- 
ordonate statului şi tutelate de el. A le lăsa Incă lor, construc- 
ţia şi Intreținerea materială a şcualelor este a perpetua pentru 
mult timp starea actuală, Mijloacele lor cel mult ar permite să 
se subvină la necesităţi auxiliare, cum ar fi ajutorarea elevilor 
săraci, şcoalelor de adulţi, cercurilor culturale, bibliotecilor sā- 
iești, etc, Şi chiar pentru acestea trebuesc organizate sancţiuni 
pe de oparte de coerciţiune, iar pe de alta de inlesnire ṣi in- 
curajare, 

Şi dacă după revizuirea generală şi refacerea unității buge- 
tare, fondurile ce vor reveni invățămintului primar vor rămine 
neindestulătoare, să se avizeze la un imposit special in vederea 
exclusiv a acestui invățâmint. Dacă şcoalele soperioare răspund 
la necesităţi culturale innalte, reprezintate printrun număr restins 
de profesioniști, cele secundare la nevoi ceva mai întinse de or- 
din administrativ și economic, nu trebue să se uite că şcoala 
primară e aceia cure râspunde la marile nevoi naţionale ale 
Țării. Pentru cele dimai interesul mai evident personal şi lo- 
cal pot ajuta şi stimula Intreținerea lor; pentru cele din urmă, 
intră In joc însăși fâptura mai intangibilă a Statului, a cârui t- 
xistență şi prosperitate trebue el însuşi să şi-o garanteze. 

Şi In primul rind la contribuţia in folosul şcoalei primare 
trebue impusă proprietatea, câci proprietatea la noi, caşi in alte 
țări, e in cea mai strinsa legatură cu noțiunea de Patrice. In a- 
devăr, Patria in Inţelesul ei complect implică două concepte e- 
sențiale, Cel dintăiu, de un ordin mai imediat şi material oarecum, 
este ceia ce face ca in vorba ruminească cuvintul mosie, mo- 
şi strâmoşască, să se confunde cu cuvintul însuşi de Patrie: 
prin acest cuvint care-l leagă de påmint, Rominul se simte că-şi 
moşteneşte moşii şi strămoşii, că se leagă cu ei, şi instinctiv 
concepe continuitatea neamului in timp Și Spaţiu, 

Patria, insă, işi desâvirşeşte ințelesul printr'un al doilea con- 
cept cu aspect ideal. E sentimentul înnalt al solidarităţii, care ne 
stringe la un loc pe toţi ile un singe și de o limbă; e conşti- 
ința limpede a coeziunii și continuității naționale, care ne leagă 
pe toți cu trecutul Țării acesteia, ale cărei străluciri ne mindresc, 
ale cârei sunferințe ne dor, 

Şcoala primară are in societatea modernă functiunea de a 
făuri acest ideal, 

Pentru a impleti cit mai strins în mintea tuturor Rominilor 


BAN VIATA ROMIN BASCA 


aceste două concepte care se desăvirşesc unul pe altul in no- 
(iunea de Patrie, e necesar ca toți care posedă o bucată din pà- 
mintul “Ţării să contribue In măsura ei, ca latura ideală a pa- 
Ariotismului să strălucească cit mai viu în sufletul tuturor şi să-i 
-conducă pănă la sacrificiul suprem pentru apărarea ei, 


Dar pentru a evita ori ce fel de ideologie socială, să reve- 
“venim la o temă mai concretă. 

Scoala populară în zilele noastre este cel mai bun pregă- 
"titor şi colaborator indispensabil al apărării Ţării, al armatei in 
ăsboaele moderne. 

Convingerea cred că se poate dobindi in mod obiectiv din 
„Citeva lecţiuni din trista experienţă a războiului ruso-japonez” !) 
publicate de un specialist care a practicat el insuşi acest războiu, 
generalul Martynof din Statul Major rus, După ce constată toate 
„calităţile cunoscute ale soldatului rus, generalul Martynol ne 
spune: 

„E nelndois că soldatul nu e întrecut în vitejie nici de un 
„ădversar atit de unic In lume cum e japonezul ; dar îi este cu 
„mult inferior în cultură intelectuală, 

„Fiecare soldat ştie să citească şi să scrie; fiecare sol- 
„dat japonez Işi citeşte jurnalul, se simte cetățean complect şi 
„Şlie în ce scop precis se bate. ln raniţele japonezilor morţi 
„„păseam totdeauna scrisori, notițe, adesea cite un jurnal şi cite 
„odată chiar un jurnal de marş sistematic. Suboliţerii posedau 
„Şi cite un „aide-memoire“, o hartă şi schiţe (crochiuri) făcute 
„cu mina de aşezarea trupelor lor şi a poziţiunilor presupuse ale 
„vrăjmaşului. Era evident că soldații japonezi urmăreau cu de- 
„plină cunoştinţă de cauză ceia ce se făcea imprejurul lor. 

„Din contra, soldatul rus nu ştia, de obiceiu, unde și pen- 
„truce mergea, cine era la dreapta şi la stinga lui, El mergea 
„lără să cugete, fără să-şi dea samă de ceia ce-l inconjura, su- 
„punindu-se orbeşte la comandă. Cu ofițeri buni el săvirşea mi- 
„nuni de valoare: dar tabloul se schimba imediat indată ce oti- 
„terii erau afară din luptă, ceia ce e un lucru normal in bâta- 
„liile actuale, 

„into companie japoneză dispariţia ofițerilor nu oprea de 
„loc operațiile ; fiecare soldat, cunoscind misiunea pe care o a- 
„vea compania sa, continua să meargă Innainte, profitind de te- 
„ten, alegindu-şi obiectivele în care să tragă şi pâstrind lega- 
„tura cu vecinii săi; intrun cuvint se siorța să atingă scopul 
„Misiunii. La noi nimic asemuitor. Îndată ce cădeau ofițerii, 
„compania, care pănă atunci se bâtuse vilejește, se schimba in- 
to turmă râtăciță, incapabilă de vre-o acțiune gindita. 

_ „Această inconştiență, pe care au aråtat-o chiar clţiva ofi- 


t) ues leçons de la triste expérience de la guerre russo-japo- 
naise par le`Général Martynof.—Paris—Charlos Levanzelle, éditeur mili- 
taire, 


INVAȚAMISTUL PRIMAR ȘI CHELTUELILE BUGETARE 399 


D 


I$ 
„leri, a lost cauza principală a nur 
„manifestat in acest războiu, Eu am 
„exemple“. | 3 

După ce povesteşte citeva ek 

„Din punctul de vedere al fo 
„că, soldatul rus nu mai e ceia cë 
„Se resimte mult de sărăcirea 
„tescenţa poporului....* 

Şi mai jos: „Pentru a-şi ti un soldat bun, Rusia tre- 
„bue înnainte de toate să creeze un mediu favorabil dezvoltării 
„lui. Armata națională actuală nu e ceva independent, despăr. 
„tit de societate; ea nu e decit expresia exactă a calităţilor f- 
„Zice şi morale ale poporului său. Cind vorbim de importanța 
„Şcoalei, nouă ne place să citām exemplul războiului franco-ger- 
„man, unde invingätorul a fost Inväțätorul german : dar in Ru- 
„Sia înțelegem acest adevăr incontestabil intrun fel prea îngust 
„Învățătorul german a invins nu numai fiindca învățase citirea, 
„Scrierea şi diferitele ştiinţe, tinerimii; dar mai ales fiindca de 
„la şcoala primară până la universitate, i-a inoculat spiritul na- 
sional şi patriotic, respectul isprăvilor militare“. 

„Să nu uităm că scriitorul e un rus, dar care scoate această 
lec ie din experienţă proprie; e un militar care a practicat răz. 
boiul, un patriot care se intoarce dela luptă mortificat de In- 
vingere, dar cu atit nai obiectiv in constatări. E interesant sa 
apropiem ultimele rinduri citate din discursul d-lui Maiorescu, 
din 1891, 

Dezastrul Rusiei provenea din faptul că a stat pe loc şi 
a neglijat un alversar mai mic, dar care parvenise in mai puţin 
de 40 ani să-şi schimbe străvechea lui civilizaţie şi sa se pue 
la innălțimea vremii și mijloacelor actuale. 

Pentru noi timpurile sint prea solemne ca să nu consule- 
râm cu toată atenția această lecţie. 

E momentul să ieşim din definițiile subtile ale juriştilor şi 
să considerăm puterea noastră cea mai productivă, care grație 
slorţărilor Statului a luat dezvoltarea cea mai mare, a cărei vä- 
lvare şi rentă a trecut de inzecit, numai prin transformarea noas- 
trä politică— proprietatea.—şi s'a concepem ca o functiune sociala. 
Prin rolul ei, ea va trebui sa contribue în primul rind la instru- 
mentul mare de protecţie generală— Statul —şi in special la pre- 
pararea conștientă a mijloacelor pentru apărarea lui In viitor. 

In statistica din 1886, pe care am citat-o, am gâsit sugges- 
tiunea timid ascunsă "intro notă dela pagina 56: „Mai în toată 
„Germania costul şcoalei primare apasă după legile speciale, 
„pentru '/s din cheltueli, asupra marei proprietâţi...* 

In altă parte ') am găsit exemplul că în Prusia. seniorii 
ionciari plăteau retribuţia școlară (Schulgeld) pentru copiii vasali. 


eroaselor panici care sau 
avut chiar subt ochi citeva 


ple, adaugă : 

i fizice şi al rezistenţii tn- 
fost acum un sfert de veac. 
nuă a satelor şi de degene- 


1) Instraction populaire en Allemagne etc., par Frederic Monnier, Pa- 
ris. 1R66.—pag. 255. 


4i VIATA RUMINEASCA 


lor lor săraci. După un rescript din 1837, deşi transportată prin 
Casa Sāracilor, această sarcină subsistă pentru seniorul funciar 
pentru familiile puse subt suzeranitatea sa patronală. 

Astăzi chiar, cind se parcelează marile domenii din Prusia 
orientală se iau garanţii legale care să salvgardeze partea con- 
“ tributivă a proprietăţii, datorită comunei, pentru caritate, biserică 
și şcoală )), 


Avem prin urmare exemple de luat chiar din țările cele 
mai conservatoare, 


Din cele precedente cred că apare că, ceia ce se impune 
imediat pentru extensiunea şi intensificarea invățămintului popu- 
lar, sint fondurile indestulătoare. 

Celelalte dificultăți, cum ar fi lipsa de invățători, Inmulți- 
rea Şi reformarea şcoalelor normale, crearea şcoalelor complimen- 
tare, „Fortbildungsschulen“, şenalele de adulți, înființarea unui tip 
de școală superprimară la satele mari, care să lege pâlura țā- 
rănească cu cea vrăşănească, şi să răspindească şi o intelectua- 
litate mai ridicată la sate ; toate acestea râmin chestiuni de or- 
din tehnic școlar şi administrativ, Soluţiile acestui fel de greu- 
tăți se pol găsi cu siguranţă, 

Şi, in definitii, organizațiunea actuală a Invățămintului pri: 
mar € un mecanism care subt direcția şi activitatea lui Haret 
şi-a făcut probele şi a luncţionat minunat. Este de ajuns în pri- 
mul rind să-i mărim dimensiunile ca să corespundă aspirațiilor 
noastre şi să continuăm în toate direcțiile opera marelu Om al 
Şcoalei. 


G. Arghirescu 


En c, B. lomesen, „Studii usupru legislației ograre In Prosia*.—Bucu- 
osti, 1905, 


Revedere 


Tu, minunată poezie, 

Uitatul meu ostrov de flori, 
Imi mai deschizi tu poarta mie, 
Cind mă întorc din pribegie, 
Străin cu paşi rătăcitori ?... 


Imi tremură sfiala 'n gene, 

Cum cale pe vechiul drum bătut... 
— Sărmane crînguri şi poene, 

Vă năpădiră buruiene 

De cînd noi nu ne-am mai văzut... 


Ca un drumeţ din altă ţară 
In cale mă opresc ş'ascult: 
Cat în grădina solitară 

Un glas să-mi reinvie iară 
Din praznicele de demult. 


Dar val de neguri mă'mpresoară, 
Furtuni au bintuit pe-aici, 

Nu-s stelele de-odinioară, 

Pe urma lor abia mai zboară 
Un roi plăpind de licurici, 


VIAŢA KOMINEASCA 


Printre cărări dărăpănate 

Cresc spini, — iar flori de-mi mai răsar, 
Se'nclină toate 'nrourate 

Cu lacrimile adunate 

In drum de bietul grădinar... 


Singur 

Pustietate arsă mi-e sufletul acuma, 

Se plimbă risul morţii și-mi strigă din țarină, 
Nici nu-mi mai vine-a crede c'abia-i o săptămină, 
De cind dormea cu mine şi cintecul şi gluma... 


De-atunci s'a stins in neguri puzderie de stele 
Şun roi de vise albe ce-mi adumbria păcatul, 
Azi trupul mi se fringe în friguri, vinovatul, 
Şi bintuie samumul singurătăţii mele. 


Vei mai veni vreodată, minune călătoare, 

Să-mi lumineze'n noapte din ochiul tău o rază, 
Să-mi schimbi pustietatea din nou într'o oază, 
Să 'nvii pe beduinul ce blestemă şi moare ?... 


- Taină 


lubirea mea 'nchisă cu tainic zăvor, 

Te port printr'al anilor şir, 

Te port şi cu tine pe drum mă strecor, 
Păzindu-ţi în suflet temutul fior 

Ca floarea polenu'n potir. 


TAINA 


In jurul meu urlă al lumii război 
Cu vifor flămind şi păgin, 

In jurul meu cade şi praf şi noroi 
Şi nimeni nu ştie din tristul convoi 
Ce string eu statornic la sin. 


Tu chiot selbatic din sute de guri, 
Zădarnic îmi strigi în urechi, 

Prin vâmile vieţii şi prin cotituri, 
Ea vine cu mine și nu poţi so furi 
O taină din zilele vechi, 


Cind noaptea-mi coboară la geamul închis 
Şin casa mea nimenea nu-i, 

Ca de pe alte tărîmuri trimis, 

In zborul molatic plăpindul meu vis 
M'atinge cu aripa lui... 


Atunci se desfac ale tale comori 
Şi ceru-mi aduc pe pămînt, 
Atunci la fereastră-mi vin priveghitori 
Şi toate te cîntă, —le-ascult pănă'n zori, 
lubirea mea, şi eu te cînt.... 
Octavian Goga 


igi 


Cronica medicală 


Facultatea de medicină din laşi. 


De curind numit la facultatea de medicină din lași, poate că se va 
părea îndrăzneață intențiunea mea de a expune calităţile și defectele fa- 
cultăței căreia aparțin. — Faptul că sint de vre-o 10 ani în învățămîntul 
superior!) mă îndreptățește să fac acest lucru, cu atit mal mult cu cit 
ceia ce voi expune e o critică pur ştiinţifică fără alte preocupări. 

Invăţămintul medicinei la lași sufere ca, și cel din Bucureşti, dealt- 
minteri, de o grea boală. Ca tot învățămîntul nostru primar, secundar, 
şi invățămintul superior e prea mult teoretic şi prea puţin practic. Sco- 
pul unei facultăţi de medicină este de a face în primul rînd buni medici 
practicanți, în al doilea rind de a permite crearea şi existența unui mic 
număr de savanţ. 

Nici primul nici al doilea din aceste două scopuri nu se realizează, 
—5ă concretizăm prin exemple: Am copiat din organizaţia facultăților 
similare din Franţa - crearea de catedre ca: patologia internă şi pa- 
tologia externă, (chirurgia) teoretică. Vedeţi interesul acestor cursuri : 
elevul ascultind pe profesor care-i expune la tabelă simptomele pneumo- 
nici sau ale scarlatinei— pecind colegul său dela chirurgie teoretică de- 
semnează pe baston operaţiunile necesare? Desigur nimene nu vede in- 
teresul unor asemenea cursuri—și nici nu există vre-un interes. Orice 
text, din orice manual, îl înlocuește cu prisosință. Azi nu ne mai pu- 
tem închipui patologie internă sm externă lără prezența bolnavului. 
Pe bolnav trebue să învețe studentul medicina. Cursul teoretic făcut 
de cel mai ilustru medic nu valorează nimic. — Totuşi aceste cursuri există 
la Bucureşti și la lași — şi nu văd momentul cînd li se vor da compli- 
mentul necesar : spitalul. 

Aceste catedre există.—Dar o catedră sau un serviciu spitalicesc în 
care să se învețe metodele de prim-ajutor — (intervenţiile chirurgicale în 


© Set 


šel de lucrări la laboratorul de mediei - 
ut bu aboratoru meilicină experimentală, dola 1 fa 


CRONICA MEDICALA i 


caz de hernie incarcerată, de exemplu, și multe altele)—un astfel de învăţă- 
mint nu există, — Se învaţă la facultatea de medicină cum se face ope- 
rațiune pe laba piciorului (operațiunea lui Choppart), pe care nu va avea 
miciedată ocazia so tacă, dar cum se operează o hernie incarcerată, 
asia nu se învaţă. (Obligator bine înțeles). 

Un al doilea inconvenient este modul de organizare a cursurilor, 
Siera medicinei devenind din ce in ce mai mare, specializarea sa ime 
pus. Numai un specialist cantonat în ramura lui poate să o cunoască 
cu deamănuntul. Această limitare a provocat crearea de catedre de spe- 
cialități (ochii, piele, boale nervoase etc). Este un bine şi de mare fo- 
los pentru o facultate ca să aibă ciți mai mulți specialişti, Timpurile de 
Universae medicinae au trecut. Dar nu văd de ce studenții ar fi obli- 
gaji să urmeze toate specialităţile. Un student care aspiră să fie medic 
practicant are nevoe să-și cunoască cit va putea mai bine medicina inter- 
nă, chirurgia şi facerile. Nu văd de ce voi căuta să fac din el și un 
specialist în boale de piele și de ochi, şi aşa mai departe, 

De aci nu rezultă ca specialităţile să dispară din învățămintul 
facultăţei. Din contra, să se creeze cit mai multe, Cind vre-unul din stu- 
denți va dori să-și ducă mai departe studiile și să devie un specialist în 
boale de piele—să poată găsi alături pe profesorul care să-l îndrumeze. 

Ar trebui ca studenţii să nu fie obligaţi de a face specialităţile ca 
scolaritate. Nici în Franţa, nici în Germania, specialităţile nu întră în 
scolaritate şi pe acest capitol ar fi bine să le imităm. Cu sistemul pre- 
conizat, ei vor fi scutiţi de scolaritatea specialităților, rămănind ca acei 
care au o tragere de inimă deosebită să urmeze specialităţile dorite. 

Cu riscul de a mă repeta, cer creare de catedre de specialități, 
dar studenții să nu fie siliți să le urmeze cursul, ca scolaritate. Capro- 
bă că sint pentru catedre de specialități, cer crearea unei catedre de 
boale de ochi—actuala titulatură „fiziologie şi boale de ochi* fiind un 
non-sent, al cărui echivalent desiid să se găsească în vre-o altă facul- 
tate din lume. 

Examinind numărul catedrelor dela facultatea de medicină din laşi 
reese că ar îi aproape suficiente, mai cu seamă dacă sar schimba cate- 
drele teoretice în catedre clinice. 

In afară de cursuri care formează partea cea mai puţin importantă 
din învățămînt, medicina se bazează aproape excluziv pe spital și pe labo- 
rator, Spiridonia pune la dispoziţia facultăţei de medicină un număr oa- 
recare de paturi din spitalele ei pentru învățămint. Nu mă voi ocupa de 
această parte în detaliu, voi cere în treacăt numai mărirea numărului ser- 
viciilor de medicină, care nu sint suficiente pentru nevoile populațiunii, 
şi în al doilea rind crearea de externi și de interni—aceștia din urmă obli- 
gaţi să șadă în spital, Numai un contact prelungit cu bolnavul ne va da 
buni practicanți. Cum Spiridonia pune la dispoziția facultăței serviciile 
ei, e de sperat că cu timpul aceste mici deziderate se vor îndeplini pen- 
tru satisfacerea tutulor,  Dealtminteri nici nu se poate impune unei 


tos VIAȚA ROMINEASCA 


instituții de binefacere să aibă concepţii generale asupra învățămintului 
superior. Acest lucru întră în competenţa ministerului de instrucţie, sin- 
gur responsabil de fapt. 

Vin acum la cel de-al doilea element pe care se bazează învățămîntul 
medicinei. E vorba de laboratoare. Aci nue mecesar să întrebuințez multe 
circonlocuţiuni, Facultatea de medicină din laşi n are laboratoare, nici mijloa- 
cele de întreținere a acestor laboratoare. Sint silit să mă citez cu această 


ocaziune, căci cred că reprezint un caz unic în Europa: sint profesor de 


bacteriologie,— fără laborator, Da, fac bacteriologie pe tablă și nu mi-e 
rușine să o spun, de oarece nu pot face altfel. Nam local, nam mate- 
rial, Nam animale. Chiar şi tabla pe care desemnez microbii mi-o im- 
prumută colegul meu dela chimie. 

Dealtminteri această stare de plins e starea generală a tuturor la- 
boratoarelor din lași. Pe ici, pe colo —unul din profesori, în urma 
multiplelor demersuri, a smuls o mie-două dela vre-un minister și a fă- 
cut ceva. Dar e excepțional, aşa încit se poate formula: la facultatea 
de medicină din lași—profesori sint, leafă au, dar laboratoare nu. 

Dau aici cifra pe care statul în mărinimia lui o acordă tutu- 
ror laboratoarelor dela facultatea de medicină din laşi. Această su- 
mă este de /9,900 (adică nouă spre zece mii, nouă sute lei). Cum ve- 
deți, laboratoarele din laşi nu ruinează pe nimeni. Cind din această su- 
mă, vom mai adăuga că tot statulia cel puţin 20", ca taxe vamale—ră- 
min 18,000 lei efectivi; apoi cel puţin 1000 taxe de transport— rămin 
17.000 lei pentru toate laboratoarele facultăţei de medicină din lași. +) 
Ţin să dau citeva explicaţii, Cred că marea majoritate a cititorilor 
budgetului, care privesc cifra considerabilă pe care o dă vama, igno- 
rează că furnizorul important al acestei cifre este tot statul. Cum sta- 
tul este marele importator, tot el e marele platnic, 

Un exemplu tipic: negăsind nici etuve, nici autoclave, nici micro- 
scop În țara rominească (țară eminamente agricolă cum se ştie) sint sî- 
lit să le comand în străinătate, Toate aceste articole plătesc vama—și 
vamă țeapână, care untori se ridică peste valoarea obiectului. Cum o 
plătesc ? Ministerul de finanțe nu scutește laboratoarele statului de taxe, 
de oarece veniturile vămei ar putea scădea niţel și, pe de altă parte, de 
cind lumea ministerul de finanţe nu se poate inţelege cu cel de instrucție. 
Şi cel de instrucție plătește prin intermediul laboratoarelor, iar venitul va- 
mei crește. Statul dă din virful degetelor (instrucție) și iacu mina toată 
(finanțe). Nu mai vorbesc de timpul perdut în demersuri și curse inu- 


1) Ca să-şi poată face cineva ideia clară de ce puțin dă statul pentru 
lasi, citez sumele pe care statul ungurese le cheltueşte pin facultatea rez din 
Buda-Pesta, cicu cea din Cluj.—Statul pentru toată universitatea cheltueşte 
sama de 2,044,350 coroane, care pentru material 37 . Laturi şi diur- 
ne 925,290 eor.— tru biblioteca universităței 30, cor, anual. Pentre 
elinice 500,000 cor.— Si Clujul are 326 studenți in medicină! (Minerva, 1911). 


— 


CRONICA MEDICALA 407 


tile la vamă la minister etc. `), de oarece în țara Rominească timpul 
nu-i monedă, 

Cind un microscop foarte simplu costă circa 500 lei (fără vamă și 
'ransport), vedeţi ce multe microscoape se pot cumpăra la laşi? Cind la 
tot ce aducem pentru laboratoare: substanțe chimice, sticlărie de labo- 
rator, autoclave, la tot se plăteşte vamă, me putem da samă ce fel de 
lucrări de laboratoare se pot face la lași. 

De altă parte animale pentru laborator nu există în lași, nici epuri, 
nici cobai, Pot oferi 4—5 lei pe un cobai,—nici nu găsim în lași. Un capitol 
special pentru întreţinerea şi creşterea animalelor nu există în budget 
pentru facultatea din lași. Vedeți ce multe animale poate întrebuința 
un laborator cînd are o subvenție de 1000 de lel? (laborat. de higienă), ŞI 
ziarele politice scriu aproape în mod serios că statul cheltuește prea mult 
cu facultățile. Dar o să se spună că așa este în țară la noi. Nu se vede 
încă utilitatea învățămîntului superior. Totuşi statul întrebuințează două 
măsuri: nu e așa vitreg cu Bucureștiul. Un singur laborator din Bucu- 
reşti are aproape aceiași sumă ca întreaga facultate de medicină din laşi, 
Laboratorul de bacteriologie și anatomie patologică din Bucureşti are 
14.500 lei subvenție anuală pentru material, pecînd Facultatea de me- 
dicină din lași are 19,000 lei. 2) 

De ce două măsuri? 

Sistemul de două măsuri se practică dealtminteri regulat faţă 
de lași. Oraşele Sulina, Constanţa, Craiova, Galaţi, au laboratoare de 
bacteriologie, dar n'au facultăți. Bietul laşi are facultate, are chiar ca- 
tedră de bacteriologie, dar nu are laborator. 

Concluzia : Facultatea de Medicină din lași are 19,000 lei pentru 
21 de laboratoare,—pentru material.—şi nu poate face, nu știință, dar 
nici măcar unele experiențe necesare pentru cursuri. Restul ce va urma 
decurge fatal din această premisă. Neavind material pentru laboratoare, 
nu are nici personal suficient, nici ca număr, nici ca plată. Intr'un la- 
borator, nu şeful laboratorului poate face totul, Are nevoe de ajutoare. 
La laşi mai cu samă-unde studenţii sunt foarte săraci—un mic post de 
asistent la un laborator ar putea ajuta pe un student săși facă studiile, 
permiţindu-i să se specializeze într'o ramură oarecare a higienei, bacteri- 
ologiei, chimiei, etc, ȘI aci lectura bugetului devine interesantă. Pecind 


1) In laboratoare mai mari, — cum e acel ai prof. Cantacuzino din 
Bucuresti, avem un laborant apeeial a cărui menire este să-și toceaseă to- 
curile de 5— ori pe săptămină la vamă. 

2) Din cei 14 ai laboratorului din Bucuresti 2,000 de lei sint In- 
scriși în budget la faenltates din Iași, De ee? Sint sigur că intrebarea mea 
va rămine fâră ră s. — Mai siog că neelasi laborator primește dela mi- 
nisterul de interne 15,000 (viitorul get 30,000} lei pentru pre saru- 
ini anti-difteric, că are inscris la Ef ra ş H, pag. 15— lei pen- 
tru intreținerea enilor, în fine că are dreptul să vindă acest ser la particu- 
lari şi venitul să-l întrebuințeze cum o vrea. Laboratorul e un ed gran- 
dios—uvind gaz, apă, electricitate, nnmeronse săli đe cursuri, instaluțiani 
pentru distrugerea animalelor și grajluri foarte bine instalate pentru fatre- 
tinerea lor.—Cu Bucurestiul statul nn e asa vitreg, 


40 VIATA ROMINEASCA 


ia laşi nu există decit un post de şei de lucrări și acela plătit eftin 
(250 lei lunar), la București numai la un singur laborator sint patru șefi 
de laborator cu 4—500 lei lunar, larăşi două măsuri, Nu că la Bucu- 
rești se cheituește mult pentru facultatea de medicină, asta nu se po- 
menește in țara noastră, cheltueli inutile pentru învățămint (vezi chel- 
tueli utile, capitolul automobilelor prefecturilor). Nici la București su- 
mele alocate nu sint suficiente, dar, în comparație cu lașul, Bucureştiul 
reprezintă Eldorado. 

Pentru tot personalul laboratoarelor (profesori, şefi de laboratoa- 
re, șefi de lucrări (unul singur), preparatori şi servitori) facultății de me- 
dicină din lași, statul cheltuește suma de 82,765 lei, 

Pentru un singur laborator din București, tot numai pentru capi- 
tolul personalului, același stat cheltuește suma de 48,960 lei. Exagerez 
cînd spun că laşul e năpăstuit ? 

Mai rămine de ndăogat că în lași nu există nici o bibliotecă me- 
dicală, Numărul publicațiunilor medicale fiind enorm, nici chiar în spe- 
cialitatea lor medicii nu pot poseda o asemenea bibliotecă. Pentru pre- 
pararea unei chestiuni cit se poate de mică, medicul trebue să plece la 
Bucureşti, unde va găsi la facultatea de medicină o bibliotecă frumoasă, 
bine organizată și destul de hogată. 

Deci local nu, material nu, personal nu, bibliotecă mu. Aceasta 
este partea lașului şi leșenii se miră de ce profesorii care vor să fie in 
curent cu cela ce se face în occidentul Europei, se grăbesc să! părăsească ? 

Eu mă mir de un singur lucru, cum se face că se mai găsesc studenţi 
care să urmeze la facultatea de medicină din laşi. La drept vorbind, nu au nici 
un interes și iată de ce. Am arătat ce mu se găsește la lași. La Bucureşti, 
dela începutul studiilor studenţii pot intra externi la vre-un spital, unde 
pe lingă căși fac studiile, sînt și plătiți (externatul nu există în laşi). 
Pot intra ca preparatori la diferite laboratoare, unde iarăși pot ciştiga 
ceva. Odată ajunși interni, sint în afară de orice nevoe, Eșiţi doctori, la 
orice concurs vor avea o comisiune compusă din foştii lor şei iproie- 
sorii dela facultatea de medicină din București fiind singuri membri din 
consiliul sanitar superior, dela facultatea de medicină din laşi nefiind 
decit unul sau arare ori doi), șefi cari i cunosc, îi apreciază şi-i sus- 
țin. Pecind bieții elevi din lași, afară numai dacă ar fi vre unul excep- 
țional, îi deșiid să răzbată. 

Aceasta este situaţiunea facultății de medicină din laşi în anul 
de graţie 1913. Care-i remediul? E foarte simplu. Ori să se inzestreze 
facultatea de medicină cu cele necesare, ori să se suprime, A vegeta in 
modul în care vegetează mi se pare inutil. Afarä numai dacă țara romi- 
nească, fiind țara ficțiunilor, nu vrea să aibă o ficțiune maf mult. Pe 
lingă ficțiunea constituțională să aibă și ficțiunea universitară — aceasta 
din urmă dublată de ideia „că trebue să avem aerul că facem ceva şi pen- 
tru Moldova“, 


Dr. A. Slătineanu 


a a ea 


Cronica economică 


Criza de credit a cooperaţiei sătești 


Ceia ce era de aşteptat, dar la care nu sau aşteptat unii, s'a in- 
limplat. Criza de credit, cu caracter atit de acul, la Inceput în centrele 
comerciale ale țării, îşi intinde acum efectele ei dăunătoare şi atinge 
simțitor mersul cooperației săteşii, 

Cu toate că avem astăzi un capital social vărsat de peste o sută 
milioane in băncile populare şi celelalte cooperative dela țară, şi cifra 
aceasta aproximativă nu este de loc exagerată, totuși nevoile de credit 
care s'au înmulţit în chip firesc cu dezvoltarea operaţiilor, în ultimul timp, 
n'au fost satisiăcute îndeajuns ; iar acum se găsesc in marea primejdie 
de a nu fi de loc satisfăcute. 

intr'adevăr Statul, prin instituţia Casei Centrale a Băncilor Popu- 
lare şi Cooperativelor Săteşii, a pus la dispoziţia mişcării un izvor de cre- 
dit, care, dacă la început putea să facă față cererilor, în prezent se află 
in trista împrejurare de a nu mai avea sumele necesare pentru indestu- 
larea băncilor populare, obştiilor de arendare şi celorlalte cooperative. 

Dotaţiunea tăcută de Stat, capitalul de 20.000.000 tei trecut dela 
Creditul Agricol odată cu lichidarea acestui aşezămint la Casa Centrală 
a Băncilor Populare şi Cooperativelor Săteşti, pe lingă că nu repres 
zintă un capital în numerar de egală valoare, nici nu este insă propor- 
țională cu creditul pe care îl merită cooperaţia sătească prin insemna- 

uri rii de care dispune. 
= pete ra ci mai puţin-—valoarea portofoliului Creditului Agri- 
col, care la sfirşitul anului 1912 se urca la 3.500.000 şi in afară de va» 
loarea creanţelor transmise de Creditul Agricol băncilor populare, —deci 
mai puţin totalul acestor sume, care se poate prețul la 6.000.000 lei, 
este de iapt capitalul Casel Centrale, cu care această instituție rulează 
Aüt efectele aflate incă în portofoliul Creditului Agricol, cit şi ace 
tele de imprumut transmise băncilor populare, de instituție de Stat în li- 
chidare, sint valori imobilizate, care de fapt nu pot fi socotite momen- 
capita! di ibit, 
a Ia epocii între ceia ce poale da Casa Centrală, in 
ultimul timp, şi între ceia ce are dreptul să ceară cooperația sătească 
cu multiplele-i ramiticări, ajungem la constatarea că actuala organizaţie 


410 VIAȚA ROMINEASCA 


centrală de credit a rămas cu mult în urma progresului mişcării, pro- 
gres pe care nu-l mai poate ajuta, ci mai mult stinjeni. 

Am putea spune că s'au Inchis obloanele la Casa Centrală a Bän- 
cilor Populare, odată cu epuizarea fondurilor disponibile, că nu se mai 
acordă imprumuturi nici chiar pentru cazuri urgente, decit rar, cu dispo- 
nibilul destul de modest ce rezultă din aconturile date sau împrumutu- 
rile achitate de cooperativele debitoare Centralei. Acum cîtva timp, şi 
relatez faptul luat din sursă sigură, stăteau îngrămădite peste 150 de 
cereri in valoare de un milion şi jumătate lei, la Casa Centrală. Unele 
bânci populare văzind că bat în zădar la poarta Casei Centrale sau 
adresat cu mai mult sau mai puţin succes la instituţii comerciale; iar 
în alte cazuri, obştiile săteşti au fost nevoite să recurgă la capitalişti 
particulari, plătind o dobindă destul de mare. 

Această situație nu poate, nu trebue să mai dăinulască. Ce e de 
tăcut ? 

In primul rind trebue să observăm că criza de credit in coopera- 
jia sătească nu provine—şi acest punct e bine să-l reținem—din nein- 
crederea depunătorilor faţă de această instituţie. 

Dealminteri, precum se ştie, depunerile spre fructificare în băncile 
populare, care ar trebui să fie restituite la cerere, nu sint in sume prea 
mari, ci se găsesc intro proporție foarte favorabilă față de capitalul so- 
cial vărsat și fondurile de rezervă. 

Prin urmare nu dintro goană nebună pentru retragerea depuneri- 
lor provine criza de credit. Ea este mai mult rezultatul fatal al dezvol- 
tării operaţiilor din diferitele cooperative şi o dovadă evidentă a nein- 
destulătorului capital din instituția, din singura instituție autorizată, de 
credit a mişcării noastre, 

O reformă cit mai grabnică se impune şi în această direcţie, ca 
în multe altele, în actuala organizare centrată. 

Faptul că Ministerul de Finanţe sesizat de intervenţia Casei Cen- 
trale, a pus la dispoziţie incă două milioane pentru satisfacerea cereri- 
lor urgente de credit, nu inseamnă decit că se recuneaşte lipsa de elas- 
ticitate a Casei Centrale, pe de-o parte, şi mai ales neindestularea fon- 
Curilor de care dispune această instituţie, pe de altă parte. 

Criza de credit a cooperației sătești nu este atit un efect al crizei 
đe credit general, cit un simptom al necesităţilor de reorganizare, intru 
găsirea noilor mijloace mai propice pentru regularea în chip mulţumitor 
a creditului popular la sate *), 

De aceia nu se poate găsi o soluţie salutară decit inzestrind miş- 
carea cooperativă cu organe astie! alcătuite incit să poată răspunde cu 
eficacitate cerinţelor indreptăţite pentru nivelarea nevoilor băneşti ale 
cooperajiei. Casa Centrală a Băncilor Populare şi Cooperativelor Săteşti, 


1) În această privință, am schițat în lucrarea „Le Crédit Populaire 
ta Roumanie*, Gand, 1912, un intreg plan de reforme. 


- par 


CRONICA ECONOMICA 4i 


cu prea modestul capital de care dispune, şi avind o activitate strinsă 
şi restrinsă de normele rigide ale biurocrației, astfel cum e constituită, 
devine din zi în zi mai mult un anahronism, 

Mai multă libertate de acţiune intrucit priveşte legălurile financi- - 
ate cu piața, mai ales cu Banca Naţională a Rominiei, o impârtăşire 
electivă în primul rind a băncilor populare la alcătuirea capitalului şi in- 
conducerea instituției, prin urma:e o instituție mixtă, la care să conlu- 
creze Statul şi cooperaţia, iată care trebue să fie tendința principală 
a reorganizării, 

Deocamdată, numai aşa văd eu posibilitatea de a apropia criza 
de credit din cooperația sătească de rezolvarea ei, 

Mai tirziu insă trebue să ne gindim la o rezolvare cit mal com- 
plectă a chestiunii procurării capitalului necesar—şi garantat de mişca- 
tea cooperativi—pentru multiplele nevoi ale țărănimii. Asupra acestei 
chestiuni, imi rezerv dreptul să revin pe larg, cit mai curind, 

Orice Intirzirre provenită din lipsa de interes şi din necunoașterea 
situaţiei de fapt, va infăşura incetul cu incetul corpul cooperaţiei intro 
camaşă de forță, şi cel care nu vor îi înfăptuit la vreme reformele ne- 
cesare, vor fi traşi la răspundere că au nesocotit interesele cooperației 


turale. 
|. Răducanu 


Cronica externă 


Situaţia în Franța 


Temperamentul francez. schimbăcios și impresionabil, conduce Franța 
—periodic—la crize politice mai mult sau mai puţin violente. In mo- 
mentul de faţă ea este iarăși zguduită de o asemenea criză. Două sint 


„chestiunile care au determinat-o : reforma electorală și serviciul militar 
„de trei ani. 


Să le cercetăm pe rind, 

In ce constă chestiunea reformei electorale? De cițiva ani a În- 
ceput să se manifeste în Franța un curent împotriva actualului sistem 

electoral. Se pretindea că el favorizează corupţia electorală şi pune pe 
reprezentanţii naţiunii atit de mult la discreția alegătorilor, încît îi si- 
leşte să subordoneze interesele generale intereselor locale. Pentru tä- 
„măduirea acestui rău se propunea o reformă a sistemului electoral: in- 
locuirea regimului de astăzi care este bazat pe scrutinul nominal și pe 
principiul majorităţii, printr'un regim bazat pe scrutinul de listă și pe 
reprezentațiunea proporţională a minorităţilor. Propovăduitorii acestei 
schimbări vedeau întrinsa, pe deoparte, un mijloc de a pune capăt nea- 
junsurilor și vițiilor regimului electoral de astăzi şi, pe de altă parte, un 
mijloc de a face și mai mult din parlament oglinda credincioasă a diie- 
ritelor opinii și partide care există în Franţa. Puritatea, cel puţin apa- 
rentă, a acestor intențiuni a sedus repede Camera deputaților, care a și 
"întreprins studiul unei reforme electorale. Dupä numeroase conciliabule 
cu guvernele şi, după lungi şi interesante desbateri, în primăvara anului 
trecut Camera a votat cu o mare majoritate un proect de lege, care ad- 
mite sistemul reprezentațiunii proporționale a minorităţilor. 

Reiorma electorală ce se proectase părea deci asigurată. Cind 
proectul a ajuns însă la Senat, maturul corp l-a întimpinat cu dușmânie. 
Un mare număr de senatori, subt conducerea d-lui Clemenceau, au decla- 
rat că i se vor împotrivi din toate puterile, fiindcă votarea unei aseme- 
nea legi ar atrage după dinsa distrugerea întregii opere a partidului rè- 
publican, dela 1870 încoace. D. Clemenceau a expus intro scrisoare 

>publică, admirabilă ca formă, toată teza lui și a partidului radical. A 


+ 


CRONICA EXTERNA 413 


constituit o ligă numită a apărării sufragiului universal și a întreprins în 
tot cuprinsul Franței o luptă energică impotriva reprezentațiunii propor- 
tionale. Rezultatul sa putut repede vedea. Cind consiliile generale sau” 
întrunit În sesiunea lar ordinară de toamnă, mai toate au adresat guver- 
nului şi parlamentului moțiuni, prin care cereau menţinerea principiului 
majoritar, lar acum o lună, după o discuţie din cele mai vii, în care d. 
Briand nu sa stiit să pue în joc și soarta ministerului său, Senatul a res-- 
pins proectul votat de Adunarea deputaţilor. 

Prin acest vot a adus oare Senatul un serviciu Franţei, sau dimpo- 
trivă a împedecat-o să facă un gest, din care putea egi întărirea şi înnăl- 
tarea ei? Dacă chestiunea reprezentaţiunii proporționale a minorităților 
se judecă dintrun punct de vedere teoretic, netăgăduit că hotărirea Se- 
natului poate să fie criticată, Dacă această chestiune, după cum e şi fi- 
resc să fie, nu se judecă însă dintr'un punct de vedere teoretic, ci dim 
punctul de vedere practic al realităţilor politice, atunci nu mai încape: 
nici un fel de îndoială: Senatul a făcut un act de înțelepciune, care me- 
rită toată lauda și toată recunoştinţa democraţiei franceze, — fiindcă ur- 
marea inevitabilă și imediată a introducerii sistemului reprezentațiunii: 
proporționale, ar îi lost ọ deplasare a majorității dela stinga la dreapta, 
adică o îndrumare conservatoare și retrogradă a politicii franceze. Că 
acei care regretă intocmirea democratică a Franței moderne și care ar 
vrea so vază reintorcindu-se spre formulele reacționare ale trecutului, 
—să imbrățişeze cu căldură cauza unei reforme electorale, nu ne miră.. 
Dar ceia ce ar îi fost inadmisibil este că acei care au adincă convin- 
gere că numai subt un regim sincer democratic Franţa poate trăi in pace 
şi se deszvolta cu folos, ca toți aceștia, pentru considerațiuni de echi- 
tate teoretică, să fi scăpat din minile lor singurul instrument care este 
în măsură să asigure Republicii o liniștită desvoltare democratică, Acest 
lucru ar fi fost cu atit mal neertat apărătorilor demacrației franceze, 
cu cit ei ştiau din experiența trecutului că, subt aceste aparenţe anodine 
şi preocupări dezinteresate de îmbunităţiri electorale, se ascundea de fapt 
o intreagă conspirațiune impotriva Republicii însăși. Intr 'adevăr, istoria 
celei de a treia Republici na fost decit un şir neîntrerupt de lupte între 
reacţiunea care nu voia să se recunoască învinsă și democrația care, în 
mijlocul unor asemeni greutăţi și atacuri, se străduia totuşi să se men- 
ție şi să se organizeze. Ceia ce dădea acestor lupte un caracter și mai 
primejdios e tocmai că de mult ele nu se mai dădeau pe faţă „è visière 
dezouverte*, ci întrun mod perfid la adăpostul unor măşti amăgitoare, 

Reacţiunea, încă dela 1876, după faimosul 16 Mai, a înțeles că im- 
popularitatea èl nu-i ingădue să desvăluiască scopurile ce le urmăreşte. 
De acela, cu o tenacitate pe care n'o întrece decit ipocrizia ei, și-a in- 
văluit fața cu diferite măști. Boulangismul la 1887—88, Panama la 1892, 
naționalismul la 1898-1899 au fost cele mai cunoscute și mai simbolice 
din aceste măşti, Astăzi masca era reforma electorulă, 


Ait VIAŢA ROMINEASCA 


Trebue să mărturisim că condiţiile erau și prielnice, ca reacţiunea 
să încerce un nou atac impotriva regimului republican. Franța trecuse 
în timp de 10 ani printr'o perioadă de intens progres democratic. Subt 
guvernele Waldeck Rousseau, Combes și Clemenceau, politica franceză a 
făcut un pas hotăritor spre stinga, Bine înțeles, o asemenea operă nu 
sa putut realiza fără a se cădea în unele exagerațiuni și, cum natura 
ține intotdeauna să readucă lucrurile la realele lor proporții şi nu su- 
fere nimic care să depășească scopul urmărit, sa intimplat în viaţa po- 
litică a Franţei cela ce se întimplă de obiceiu în asemenea cazuri, adică 
o mișcare de oscilațiune înapoi, destinată nu să revină asupra progre- 
sului Îndeplinit, dar numai să desbare acest progres de toate exagerațiu- 
nile care îl înconjurau și |i ialşificau adevărata semnificațiune. De oarece 
această distincțiune e insă prea subtilă ca să izhească pe toată lumea, ea 
se traduce, în spiritul mulțimii, printr'o coniuzie. lî dă impresia că in- 
se-și progresele săvirşite au fost o deziluzie și o îndeamnă să-și rein- 
toarcă privirile cătră trecut, 

Era destul ca democraţia franceză să aibă un asemenea moment de 
slăbiciune pentruca reacționarii, care de mult stăteau la pîndă, să profite 
de ea. Campania a fost cu atita dibăcie condusă, incitera cit pe aci să 
reușească, Acţiunea de sistematică ponegrire a instituțiunilor republi- 
cane întreprinsă de presă prinsese; mulți republicani, fie conştient fie 
inconştient, îi dăduseră aprobarea lor. Insuși d. Poincaré devenise apus- 
tolul reformei electorale, așa încit alegerea lui apărea ca un simptom 
foarte favorabil reușitei tezei proporționaliste. Agitaţiunea era insă su- 
perficială. Cea mai bună dovadă e că, de îndată ce Senatul s'a opus le- 
gii electorale, sa observat o complectă schimbare de păreri în opinia 
publică. Cei ce-și închipuiseră că hotărirea Senatului se va izbi de im- 
potrivirea președintelui Republicii sau că va provoca un grav conflict cu 
Adunarea deputaţilor, s'au înșelat cu desăvirșire. Ei au uitat că poporul 
francez, din pricina mobilităţii sale firești, poate să fie cu înlesnire in- 
dus în eroare; dar că el este atit de puternic devotat ideilor democratice, 
încit e de ajuns ca cineva să-i atragă băgarea de seamă asupra rătăcirii, 
a cărui victimă este, pentruca pe dată el să redevie un apărător înfocat 
al așezămintelor democratice amenințate. De asemenea ei au făcut gre- 
şeala de a lua părerea Parisului drept expresia Franței întregi. Ori e 
ştiut că nimic nu este mai înșelător decit să-ți închipui că Parisul re- 
prezintă opinia Franţei. Pe cît de lesne se pot crea în Paris atmosfere 
surexcitante și pe cît de ușor în mediul lui artificial pot înflori cele mai 
stranii agitațiuni, pe atit provincia păstrează neatinsă liniștita ei judecată 
şi sănătosul ei bun simț. Așa încit, în ceasurile grele de cite ori os- 
menii politici au făcut apel la provincie împotriva capitalei, provincia a 
restabilit intotdeauna echilibrul în spirite și a salvat astfel regimul re- 
publican, 

Așa stind lucrurile, ce soartă mai poate avea de acum încolo re- 


-a 


- 


~ por 


CRONICA EXTERNA H5 


forma electorală ? Din două lucruri una: sau susținătorii ei vor pro- 
pune Senatului o formulă tranzacțională atit de anodină, încit reforma 
electorală nu se va reduce la nimic, sau ei nu vor renunţa la o formulă 
care să reprezinte într'adevăr o schimbare a stării electorale de azi şi 
atunci Senatul va tărăgăni discuţia pănă la anul, cînd trebue să aibă loc 
viitoarele alegeri generale, lăsînd țării grija să rezolve ea neințelegerile 
dintre cele două Adunări, Și în acest caz, dacă ne călăuzim după schim- 
barea ce se observă în opinia publică, sintem autorizați să privim fără 
teamă verdictul țării, căreia | s'au demascat din vreme uneltirile reacţiunii. 

insă, pe cit desigur ne pare că reprezentațiunea proporțională a 
minorităţilor este osindită să fie înlăturată, pe atit ni se pare de proba- 
bil că legea serviciului de 3 ani va fi adoptată. Ştim că în unele cer- 
curi această lege întimpină o vie opoziţiune, dar această opoziție nu va 
găsi nici un răsunet În rîndurile partidului radical. Nu fiindcă cei ce 
vor vota-o sint încredințați că serviciul militar de trei ani va realiza 
toate speranțele, pe care propunătorii lui le-au pus întrinsul. Radicali 
nu-și prea fac multe iluzii în această privință. Ei ştiu foarte bine ci 
orice sar face, puterea militară a Franţei nu mai poate să ajungă la ni- 
velul puterii militare a Germaniei. Inferioritatea Franţei e fatală din 
cauza disproporției dintre populațiunea ambelor state. Nici un sacrificiu, 
de orice natură ar fi el, nu poate compensa această inegalitate naturală. 
Germania are 65 de milioane de locuitori și numărul lor crește in fie- 
care an, Franța are numai 39 de milioane și populațiunea ei descrește. 
Dacă totuși partidul radical va sprijini serviciul de 3 ani, e pentruca să 
mu j se poată aduce vreodată învinuirea că na făcut tot ce i-a stat în 
putință pentru a reduce la minimum posibil disproporţia dintre armata 
franceză şi cea germană. Dar mai sint şi alte cuvinte care vor indemna 
pt radicali să voteze serviciul de trei ani. Primul motiv este un motiv de 
ordine psihologică. Pentru o țară care ani de zile a muncit ca să-şi 
întărească apărarea națională și s'o ridice la înnălțimea armatei germane, 
e dureros să constate într'o bună zi nu numai că e întrecută de acea 
armată, dar că a pierdut orice nădejde de a o mai putea ajunge vre-o- 
dată, ŞI de aceia nici nu i se poate pretinde ca, fără şovăire şi cu re- 
semnare, să se încline în fața unei asemeni constatări. O mişcare de 
revoltă o cuprinde şi trebue să caute, fie măcar printr'o sforțare zădar- 
nică, să-și dea ei, dacă nu altora, iluzia că trista eventualitate ce i se 
înfăţişează mai poate să fie înlăturată. Partidul radical are prea mult 
conştiinţa de legitimitatea acestei stări de spirit şi ţine prea mult so 
respecte, pentruca so nesocotească prin atitudinea lui. 

Al doilea motiv este un motiv de ordine politică. Tocmai fiindcă, pentru 
cuvintele arătate mai sus, partidul radical sa împotrivit reformei etec- 
torale, el va ține să arăte lumii că în mînile lui interesele naționale ale 
Franţei nu vor fi niciodată periclitate, Partidul radical poate să creadi 
că democrația este singura pavază a propășirii și a progresului Franţei, 


416 VIATA ROMINEASCA 


el nu alunecă însă pe povirnișul utopiilor pacifiste care, pentru dragos- 
tea unor deziderate abstracte sau unor formule seducătoare, expun sta- 
tele să rămină dezarmate și prin urmare neputincioase în mijlocul unor 
popoare puternic înarmate și însuflețite de porniri cuceritoare. 

Dacă aceste două chestiuni se rezolvă in acest chip, avem convin- 
gerea nestrămutată că va fi și spre binele Franţei şi spre binele Europei, 

Spre binele Franţei, fiindcă orice reîntoarcere spre dreapta nu poate 
să expună democraţia franceză decit la zbuciumări care so slăbească, 
Spre binele Europei, fiindcă pacea ei va îi asigurată numai intrucit Franţa 
va fi o puternică și liniştită democrație, iar nu o ţară tulburată de frac- 
țiuni care, pentru a ajunge sau a se menţine la putere, vor avea nevoe 
să se gindiască la diversiuni şi să recurgă la aventuri. 


t G. Duca 


Cronica politică 
Orientări în politica internă 


Printre cele dintăl datorii pentru regenerarea noastră, la care ne 
forjează mai ales moştenirea ce ne-o lasă evenimentele externe, este få- 
ră indoială în primul rind schimbarea modului nostru de a face şi con- 
duce politica internă. 

O politică internă sănătoasă esie baza unei bune politici externe ; 
—ambele se condiţionează. Dezacordul între ele ne-a jăcul să suferim o 
dureroasă experiență în ultimul timp. 

Nu voiu căuta să arăt relele enorme ce decurg din modul cum 
facem noi politică, căci ele se văd şi se simt de fiecare suflet conştient; 
nu voju cău!” să arăt nici efectele morale dezastroase asupra populaţi- 
unii şi cu roade aşa de păgubitoare atit pentru propăşirea sănătoasă şi 
temeinică a ţării, cit şi pentru educaţia publică. 

Aceste efecte nu se văd şi nu se simi numai de câtră acei care 
cu bună intențiune nu vreau să vadă şi să audă. 

Sint citeva mii de oameni—ca să nu zic citeva sule—in mina 
cărora stă destinul unui întreg popor de 7 jum. milioane şi în bună 
parte—aş putea zice—destinul intregului neam rominesc de pretutindeni, 

- Deia exemplul şi faptele acestor citeva sute sau mii, depinde in- 
treaga educaţie a acestui popor, întreaga propășşire, întregul viitor al 
țării şi neamului rominesc. $i atunci nu constitue aceasta o răspunde- 
re atit de mare față de prezent şi viitor, pentruca conştiinţa noastră să 
ne dea o sită indrumare de ordin mai superior, decit de a ne pierde 
timpul în certuri personale şi interese meschine ? 

Intreaga noastră dezvoltare s'a făcut de sus în jos, şi aceasta ex- 
plică de ce mare importanţă este pentru masa poporului exemplul ce- 
jor de sus, mal ales exemplul bun sau rău al partidelor politice, care 
impreună cu presa au rolul covirşitor in educaţia naţională. Partidele 
politice nu constitue un scop, ele sint numai un mijloc pentru o mai 
bună conducere şi dezvoltare a statului şi a ţării: ele deci nau rațiu- 
nea de a fi, cind nu-şi înțeleg rolul şi cînd nu ştiu, nu vor sau nn pot 
să-şi indeplinească datoria în dezvoltarea ţării. 

g 


415 VIAŢA ROMINEASCA 

Prima şi ultima dalorie, caşi continua preocupare a partidelor po- 
litice, este şi trebue să fie interesul general, cărui trebue subjugat ori- 
ce ali interes personal, 

Cind însă partidele politice trăesc în o astfel de duşmănie, cind 
luptele personale sint aşa de violente, incit am crede că nu e o luptă 
politică intre aceiaşi Romini, ci o luptă de distrugere dela străin la stră= 
in, atunci să nu ne mităm dacă masa cea mare de populație ne răs- 
punde că „peştele dela cap se împute*. Duşmănia şi violenţa în luptele 
politice nu sint nici idei, nici principii, ci simptome de decădere. A- 
ceste duşmănii personale şi violențe de vorbe şi fapte sint exemple dis- 
trugătoare pentru morala publică, pentru educația poporului, 

Efectele dăunătoare devin apoi și mai mari cind luptele personale 
se întind chiar în sînul aceluiaşi partid, care îl pun ia imposibilitate în 
cazuri normale să lucreze, iar în cazuri de grea cumpănă să facă faţă 
imprejurărilor,—cum a fost in 1907 şi cum e cazul şi in timpul de faţă. 

Am avut ocaziunea să ne convingem cu prisosință de imensul 
rău ce sa făcut țării cu acea nenorocită chestie a tramvaclor, care a 
înveninat sufletele şi a invrăjbit ciasele de populaţie, snihilind timp de 
aproape 3 ani orice activitate rodnică pentru țară, şi absorbind guver- 
nului întreaga preocupare, pentruca în schimb evenimeniele externe să 
me găsească întrun hal, care să ne creeze situația umilitoare de azi şi 
de mine, Nu cred ca vre-un suflet conştient să nu fi simţit toată revolta 
şi mihnirea ia impasibilitatea noastră şi la moştenirea ingrijitoare ce se 
lasă celot mai tineri şi generaţilor viitoare de pe urma acestei Impasibi- 
Vtăţ, 

i Că populaţia se va convinge pe deplin că chestia tramvaelor, de- 
parte de a fi o pungăşie, cum s'a afirmat de spirite întunecate de pati- 
mă, a lost o iascenare nepermisă, că dividendele acţionarilor vor îi de- 
parte de acelea care s'au afirmat şi aşteptat, ele reprezentind un benefi- 
clu mediocru; că tramvaele pe de altă parle vor deveni tot mai utile 
şi mal indispensabile populaţiei sărace şi mărginaşe a Capitalei prin ma- 
rile înlesniri ce le procură, prin eftinălatea şi comoditatea ce oferă; că 
cu chestia tramvaelor iniţiativa privată rominească face un însemnat pas 
înnainte in dezvoltarea ţării pe baze naţionale; că autorului tramvae- 
lor, d. V. Brătianu, i se poate zice orice de cei pătimaşi, dar numai de 
necinste sau de tolerări a unor astiel de fapte nu poate fi acuzat, şi 
care întreaga viaţă şi o muncă din cele mai intensive şi-o dedică progre- 
sului țării; toste acestea nu ajută cu nimic atmosferei înveninate de eri 
şi de astăzi, cauzală de această nenorocită chestie a lramvaelor, şi a 
imenselor pagube rezultate de aci pentru țară şi pentru educațiunea pu- 
blică. Atit de mult a inveninat suljeiele această campanie, încit nici 
cind tunurile bubuiau la frontiera noastră, ea nu s'a abandonat, ci, subt o 
altă formă, marele vinovat, d. V, Brătianu, e fäcut responsabil de toate 
accidentele întimplate cu tramvaele. Zilnic apar articole ale ziarelor 


Do a a 


a Mamre > - 


eyen 


CRONICA POLITICA $19 


interesate contra marelui vinovat, întrun timp cînd diferendul nostru 
cu Bulgaria poate face ca războiul să bată la uşă, şi cînd cerbicia ar- 
matelor aliate de a ajunge la Constantinopol ameninţă pacea europeană, 

Ce ar fi dacă, la rindu-i, partidul liberal, bazat pe toate sentințele 
judecătoreşti, ar face responsabili cu toată averea lor pe cei doi verita- 
bili vinovaţi, care au inscenat chestia ttamvaelor ? Cu o opinlune pu- 
blică încă foarte schimbăcioasă, ca consecință a unei stări culturale mal 
puțin dezvoltate, cu o integriiate de caracter care nu la toji este desă- 
virşită, cu uşurinţa cu care se judecă astăzi lucrurile de o foarte mare 
parte din populaţie şi cu o presă care în loc de a servi ca mijloc de 
educaţie serveşte mal mult ca armă de partid sau de ciştiguri pe cale 
de comercializate a Ideilor şi principiilor educative, —uşor ne este, şi ne 
va îi pentru multă vreme, ca cea mai ireproşabilă afacere să o scoatem 
în ochii opinlunii pubiice— şi s'o creadă—ca cea mai mare pungăşie, 
Oare Banca Naţională n'a fost designată din izvor direct guvernamental 
ca cea mai mare excrocherie ? Este aici o parte slabă a firii omeneşti 
de a crede imediat o vorbă rea, de a o răspindi, ba chiar de a simţi o 
bucurie egoisiă la o astie! de ştire; pecind o vorbă bună trebue so 
sepetâm de 10 ori şi nici a'unci nu sintem siguri că prinde. 

In această atmosferă turbure şi de bănuială generală, omul cinstit 
este confundat şi băgat în aceiaşi ciorbă cu cmul pungaş, 

Omul cinstit este atacat Şi învinuit de necinste, penirucă aşa cere 
deplorabilul sistem politic, pecind pungaşul veritabil fură subt scutul 
cinstei altora, pozind in victimă politică. De fapt nu există personalitate 
politică cinstită din ţară, care să nu fi fost învinuită de tecinste ; tot 
aşa cum nu există pungaşi veritabili care făcind politică spre a putea 
opera mai bine şi mai sigur în această atmosferă turbure să riu se fi 
apărat cu cunoscuta formulă de „calomnii politice“, de „prigoniri politice“. 

Oare nu văd conducătorii conştienţi din toate părțiie imensul rău 
ce decurge de aizi? Nu văd că la astiei de «xempie şi procedeuri, 
masa poporului răspunde: „şi voi pungaşi, şi voi pungaşi; de ce n'aş 
pungăşi şi eu“! Nu văd că din o astfel de almosieră nu profită decit 
elementele rele în dauna țări! şi a moralei publice ? Aş vrea să fac 
apel la toţi oamenii de bine din toale partidele, să intrevadă pericolul 
anel astiei de politice pătimaşe. 

Generaţia actuată are deja o mare tăspundere în istoria ţării, A- 
bia sint 6 ani de cind am trecut prin o criză internă care era să zdrun- 
cine statui romin din temelie, peniruca astăzi să azistăm impasibill şi 
nepregăliți la nişte evenimente externe ale căror consecințe in viitor nu 
se pot calcula şi prevedea. 

Trebue să ne punem odată pe muncă serioasă, ciastiiă şi adevă- 
rat rominenscă. Detestabila lozincă: „fac tău penirucă şi tu ai făcut 
tău”, trebue lalocuită cu „al făcut bine, dar eu mă voiu sili să fac şi mal 
bine”. Altfel grele timpuri vor veni peste noi şi cei viitori. 


< 


420 VIAȚA ROMINEASCA 


Niciodată m'am aruncat vorbe în vinl. Atirmaţiunile mele mi ie 
bazez totdeauna pe date temeinice, pe studii aprofundate. 

Cind atirm deci, că imprejurările curente sint foarte propice pen- 
tru o puternică mişcare orăşănească, cit mai apropiată, care va fi cu s- 
tit mai periculoasă cu cit de astădată parecă va îi condusă de pătura mai 
cultă ; ciad afirm că modul nostru de a face politică, cu toate relele ce. 
decurg de aici, nu face decit să grăbească această mişcare,—dacă nu vom 
lua măsuri mari, serioase, fundamentale pentru îndreptarea răului,—dacă 
nu vom şti să prevenim această mişcare prin altă muncă, prin altă men: 
talitate, prin alte procedeuri, fapte, intențiuni şi sentimente—am dese- 
vărşita convingere că spun un crud adevăr. 

Și atunci instigatori şi vinovaţi nu sint cei ce prevăd răul şi cer 
măsuri de indreptare, ci cei care au fost în stare să provoace o asanare 
şi nu au făcut-o. 

In Decembrie 1906, in lucrarea „Proprietatea rurală“, constatam si- 
tuaţia precară a ţărănimii şi prevedeam, bazat pe date temeinice, dezas- 
trul care n'a înfirzial a se ivi in Martie 1907; în Mai 1912, pe date şi 
observațiuni sigure, am dat alarma asupra crizei economice şi finan- 
ciare ce ne amenință, dacă vom continua pe calea ce am apucat, temin- 
du-mă de o recoltă rea şi o complicaţie în Balcani care na intirziat 
se realiza. La inceputul războlului cerusem mobilizarea, căci Bulg 
nu ne va da nimic de bună voe, şi evenimentele par din nefericire 

a-mi da dreptate. 

Nu enumăr toate acestea pentru a-mi face un titlu de glorie, ci. 
pentru a putea convinge pe ace! citeva sute sau citeva mii, în mina că- 
rora stă destinul țării, a nu ignora nici temerile mele asupra viitorului, 
nici apelul rominesc ce fac de a nu se întirzia cu înlăturarea relelor ce 
ne copleşesc. | 


Acei care işi fac din viață singurul scop de a irăi comod, de a petrece, 
a se imbogăţi, a pune plăcerile personale şi deşărte deasupra tata 
altor misiuni superioare şi scopuri salutare, desigur că vor da puţină 
importanţă afirmaţiunilor mele ; căci pentru el totul este prezentul ce 
vede şi se pipăe, nu viitorul ce se presimte, 

Acei insă care depun o activitate intensivă şi nelntreruptă penru 
un scop Innalt de a îl utili ţării căreia aparțin, sint desigur cei mai 
măsură să cunoască pe lingă nevoile lor şi nevoile altora, nevoile stă 
nerale. 

Dela aceştia este de aşteplat in înteriorul fiecărui partid, atit libe= 
ral cit şi conservator, caşi în atară de partide, o muncă comună, —avind 
drept bază şi scop asanarea răului şi ridicarea ţării. - 

Nu înţeleg aici formarea de grupuri şi grupulețe bazate pe ang 
țiuni personale, căci in ce mă privește am fost totdeauna contra gru ză 
leţelor politice injghebate şi bazate numai pe simpatii personale, fiecare 
plerzindu-şi timpul şi epuizindu-şi o parte din muncă şi forje pentru a 


CRONICA POLITICA al 


ciştiga simpatii, în loc de a-şi face un fel in o muncă neclintită şi ne- 
înberuptă, ca flind cu mult mai util ţării. 

Astiel de grupuri şi grupulețe cu ie consider foarte periculoase 
din punct de vedere politic, căci ele se transformă inir'un fel de socie- 
tate de laude mutuale şi de ajutor reciproc, închizind ochii Ja orice fap- 
te greşite, spre a deveni mal tirziu camarile, forma cea mai urpisită de 
populație, şi cea mai păgubitoare pentru pătrunderea elementelor capa- 
bile acolo unde munca şi meritul le dă dreplul. 

ȘI fără a avea cituşi de puţin intenţiunea de critică, imi exprim 
totuşi foarte mult temerea, dacă partidul nou creat, la care simpatia şe- 
îului a jucai rolul covirşitor în înjehebarea lui, se va putea menține 
multă vreme numai în baza acestei simpatii care va varia dela Interes 
la interes, şi dela o epocă la alta. 

De aceia eu înțeleg grupări—şi exemplul îl vedem cu prisosinți 
la partidul liberal—în care legătura dintre membri să se bazeze pe o 
comunitate de Idei şi principii de muncă intensivă şi rodnică, prin cea 
ce se dă grupării caracterul distinct de durabilitate, utilitate şi de ma- 
tură seriozitate, pecind simpatiile personale sînt tot atit de schimbă- 
cloase caşi firea oamenilor, a intereselor personale şi a împrejurărilor 
prin care trec, 

In politică simpatiile personale de obicelu se pierd, pe cale de in- 
vidie sau lipsă de interes, cu urcarea unora şi cu căderea altora. Co- 
munitatea de idei şi principii tace, însă, ca oricare ar îl scata de urcare 
sau scoborire a unora sau a altora, munca, scopul şi aspirațiunile lor 
în dezvoltarea țării, să meargă paralei. 

Dr. G. D. Creangă 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Teatrul Naţional: Cocoșul negru, şase acte, de d. Victor Eftimiu. 


Ni s'a servit acest clapon, un an de zile, pe toate tăvile, cu toate 
sosurile, în toate folle tipărite, ciosvirte. Autorul găsise un titlu care-l 
umplea de satisfactie şi a ținut să şi-l vadă cit mal des în capul frag- 
menlelor sale de o banalitate dusă la apogeu. Gelos că Rostand inven- 
tase pe Chantecier, d. Eftimiu n'a suferit să rămiie mai prejos şi nu s'a 
lăsat pînă ce nu-l întrecu, 

Numai că Chantecler avea o Insemnare. In balu-i avicol Rostand 
pusese să joace şi să cinte cocoşul cel adevărat, singurul cocuş auten- 
tic şi existent, cu trimbiţe 'n gitlej, cu fulgi de purpură în coadă. „Co- 
coşul negru" nare nici un raport cu pgăinile, chiar de i s'ar. acorda u- 
nele afinități cu găinăria, El nu e cocoş după cum nu e chibritelnița 
timplar şi tot atit de bine i-ar fi stat numele de lepurele galben sau de 
Cumâtra violetă. Ștergeţi cuvintele Cotoşul negru şi Inlocuiţi-le 'de pildă 
cu Pincu Bercovici! / Credeţi că feeria d-lui Eltimiu se va fi schimbat 
întru ceva ?... Intra nimic! Legătura dintre piesă şi titlu e aceiaşi. 

Desigur că nimeni nu trebue siciit pentru un tillu şi admitem 
orice abateri dela regula în virtutea căreia opera transpare in nume- 
le ei. Dacă n'ar îi vorba decit de-atita, lipsa de legătură, am trece 
peste, Din fericire, scrierile nu se judecă după titlu, cu toate că titlu- 
rile, cultivate cu mai multă abilitate decil opera, la mulți din scriitorii 
mai tineri, artişti ai cuvintelor peltice şi-ai inspiraţiei piţigăiate, formează 
singurul produs literar serios. Titlul d-lui Eftimiu ne dă însă intilnire 
cu cerebralitatea autorului, copilărie, pretenţie şi reclamă, ceia ce face că 
nu-i atit de lipsită legătura lui cu lucrarea, pe cil ni se pare. la „Co- 
coşul negru* d, Eftimiu caută să pue pe piaja vocabularului un element 
verbal compus de d-sa, sinonim a! lui Satan, ca şi cum această împă- 
rechere stricată, de vorbe, ar face parte din limba rominească, în care 
dracul n'a servit niciodată în frac de cocog, şi credem că în nici o altă 
limbă. Avea nevoe de un afiş, de o confuzie misterioasă. Ce-o îl acest 
cocog ?... Nimeni n'a înțeles decit după un an de zile de anunțuri, în 
seara reprezintaţiei... Unii cronicari de teatru n'au putut pricepe nici a- 
tunci. Seninătatea cu care s'a vorbit a doua zi, în articolele lor deo 
tradiţie rominească, era mişcătoare. Intre aceşti virtuozi ai criticii şi 
gustului se afla şi un profesor de academie... D. Eftimiu trebue să fi 
fost încîntat. Nu tot d-sa jucase anul trecut, publicului dela Comoedia 


m. ...- 


CRONICA TEATRALA sa 


o tarsă—cel puțin aşa pretinde—anunţind pe afiş o piesă de Cehov, 
pseudonimul său de vară? „Cocoşul negru" a fost o farsă a fatalităţii 
şi rodul unel absesii universale. Și n'a suferit de obsesia lui Chantecter 
numai d, Ejtemiu. Alţii mai naivi decit desa şi mai puțin literați l-au 
tradus în piaţă cu „şanticliru* care pe |igăneşte echivalează, în Bucureşti, 
cu minunat şi nemaipomenit. 

Coszoşul autorului nostru face pe cucuveaua şi pe clinele urtător, 


li pare că pe ziduri cocoşul negru cîntă. 

Pe zid cocoşul negru, în noapte a cintat!... 
Nici eu! Dar vazi, şi-atuncea spunea că s'abătu 
Aici, cocoşul negru, şi-aşa a fost... 

Goniţi cocoşul negru, să nu-i aud cinlarea |... 
Cocoșul negru cîntă... goniji-J, n'auziţi ?... 

Să taci! Cocuşul neagra nu cîntă fără rost t.. 
in ceruri nici un îulger!... Cocoşul cîntă iar... 
Cintă cocoşul negra pe zidul vechiu, cinta... 
Cinta cocoşul negru mai tare, tot mai tare... 
Cinta cocoşul negru pe-o noapte fără stele... 
Cocoşul negru cîntă din nou. E pentru mine! 


Pentruca tonul falş şi afeclarea ridicolă din aceste rinduri rimate 
să poată trece, Il trebuesc Cocoșului negru publicul bon enfant dela Bu- 
cureşti şi nişte critici cum nu-şi mal au perechea pe lume decit poate 
la Salonic, 

Aceşti nefericiţi reprezintanţi fără remiză ai fabricilor de cerneală 
şi hirtie se găsesc în faţa autorilor care i-au luat în serios şi prieteneşte 
i-au bătut pe genunchi ca nişte Adami făcuţi din-sculpat şi ţărină de curind, 
prin faţa cărora defilează, blinde şi de mucava, fiarele pădurii, pe care 
ei au să le boteze. Ceia ce se scria îi păseşte cn desăvirşire dezarmaţi. 
N'aş dori nimăruia să fie în pielea lor cind profesia şi intelectualitatea 
li obligă să judece o scriere asupra căreia nu sa rostit vreun franjuz 
ori neamţ, Ei se găsesc în situația logofătului romin care obicinuit cu 
juica n'a ştiut cum să-şi bea cafeaua turcească şi-a dat-o pe git, lierbinte, 
dintro singură înghițitură.  Nesiguranţa impresiilor, haosui mintal, dalo- 
tia de-a fabrica o dare de seamă silesc pe cronicar să scape cum va ni- 
meri, dintro săritură. ŞI odată pornit îl vezi sgiriat pe ochi şi cu u- 
rachile umilate, bătind cîmpii literari, proclamind „arta superioară" a 
d-lui Duiliu Zamfirescu şi genialitatea domniei sale domnului Victor Ef- 
ae aenită acestor paleşi vijei, au intrat în literatură citeva rinduri 
de nume tără vocaţie, dăunătoare bunului gust şi asupritoare de incer- 
cări şi avinturi tinereşti. 

A lăuda o mediocritate și a impune un suflet idiot este un sacri- 
legiu. Celace se numeşte publicul, ignoră necum arta, care cere oste- 


424 VIAȚA ROMINEASCA 


neala, dar insplratoarele ei cele mai comune şi mai imediat simţite, ce- 
rul, lumina, stelele, arborii, iubirea. Acest public mare şi mare miop 
trebue cuprins, trebue iniţiat, trebue afinal, purtat ca pentru o mintuire, 
şi la nevoe cu forța, închizindu-i toate uşile prin care se întră automa- 
tic, în dependințele mici şi vulgare ale gindirii. In sinoadele intelectu- 
ale dela berărie, auzi adese ori aprecieri infiorătoare şi surprinzi într'o 
frază ce se deschee sau căreia îi plesneşte tricoul, atitudini sufleteşti co- 
rigibile cu bătaia. Nu e rar ca o ființă omenească purtătoare de două 
picioare să mustre pe Creangă sau Caragiale de a nu fi ştiut să scrie şi 
să aplaude in schimb, pe d. Mircea Demetriade! pe d. Emil Nicolau! 
pe d. Victor Eftimiu!!! 

Pentru a păstori oaia publică sint două metode, metoda mălăiați 
şi metoda aspră. Cea de-a doua trebue neapărat adoptată pentru lite- 
ratură, In epoca noastră primejdioasă, cind Izolarea celor cinci-şase per- 
sonalităţi ale geniului rominesc autorizează invazia prostului gust. Pe 
lingă ritmul de energie irebuincios sănătăţii, ea prezintă folosul! de-a nu 
minţi niciodată. Şi chiar nedreptăţită, opera stăpinită de talent ştie să 
învingă prin sineşi, prin puterea ei, independentă de o critică rea, ale 
căreia erori se găsesc astel compensate in chip mecanic. La urma ur- 
mei şi scrierile proaste sint supuse acestui mecanism care le elimină, o- 
dată ce tobele au tăcut, Noi ne gindim însă la educaţia publicului, 
lesne pervertit, și vrem să menţinem arta la un nivel de cinste per- 
manent. 

Larma ce s'a făcut în jurul băşicii de săpun a dJul Eftimiu, noi o 
socotim lipsită şi de pudoare. Intru citva eram hotăriţi să lăsăm Co- 
coșul negru să se consume în linişte, scrupulul că tăcerea noastră ar 
putea îl luată, cînd se va inventaria produsele lilreare actuale drept o 
adeziune la telul de a vedea al orbilor, ne-a silit însă să luăm aceste 
însemnări şi să tăgăduim. Dacă d. Eftimiu ar îi nu personalitatea pe 
care o parte din presă, rău populată, a descoperit-o, dar numai un pre- 
ludiu al unui talent ascuns, m'am pregeta să-l salulăm şi să ne dăm 
de-o parte ca să treacă; mai ales că persoana lui ne-a inspirat o sim- 
patie pe care nu ținem să o tănuim, şi care întră in primul rind in re- 
putaţia lui literară, din piaţa teatrului din Bucureşti. Departe de-a îl 
nu ştim ce luminăţie a literaturii cum vor să-l facă prietenii, d. Eftimiu 
e de fapt un saltimbanc literar dibaci, capabil de toate figurile in aer şi 
pe nisip. Noi nu vom zice că aşteptăm lucrările sale viitoare, in care 
se va defini progresiv un talent. Noi negăm radical acest talent cătră 
care nici o fibră din scrisul d-lui Eftimiu nu duce; iar dacă din notele 
de fajă nu reese palpabil acest adevăr, vina nu este a d-sale că ar fl 
pus calităţi în scrisul său ci numai a noastră că ne-am slujit de metodă 
defectuos, 


CRONICA TEATRALA 425 


Ca să şi-l facă tragic, d, Eitimiu şi-a zis că nu-i poate să-i fie cu- 
coşul decit negru. Astfel colorate, obiectele impresionează macabru. | 
De altfel d-sa suferă de colorism, după cum alţi scriitori sint obsedați de 
numere şi văd lucrurile tot cite 1], 4 sau 7. De număr d. Eftimiu nu abu- 
zează decit în ce priveşte actele; cocoşul său are şase. Cu tot numă- 
rul lor, cocoşul nu face totuşi nimic, rămîne tără deziegare. Se vorbeşie, 
e adevărat, că acest cocoş a cintat, dar nu se ştie de ce şi cu ce rost; 
de acela şi cîntă el atit de mult, E un cocoş accesoriu. ȘI totui eac- 
cesoriu, altfel nu merita numele de feerie. Scenele Cocoșului negru 
sint scoase dintr'un borcan cu allile, sau dintr'un repertoriu alfabetic şi 
puse la rind, oricum, nu importă, luminate cu proecții electrice, colorate, 
costumate şi Intre ele se ţin ca „numerele“ de variété. E o piesă 0- 
tova, un album otova, o friză pe un singur plan, de banalităţi, o stambă 
cu caricaturi imprimate. Numele de feerie li s'a dat celor şase acte, în 
disperare de cauză. Autorul a voit el, să facă ceva altceva, dar n'a iz- 
butii. Feeria scapă de-o scrutare serioasă, In volum e şi mai bine zis: 
„fantezie dramatică“. La orice obiecţie se răspunde: dar e o fantezie! 
—şi absurditatea trece, O singură lantezie este bună şi îşi merită nu- 
mele, aceia care-i nouă În toate punctele el, care n'a mal fost in nici- 
un chip şi niciodată, fantezia lui Edgar Poă, fantezia lul Twain, a lui 
Allais, a lui Jarry, a Iul Wells. Cocoșul negru na e fantezie, este fan- 
tezie pentrucă n'a putut îi nimic sit. Fantezia e un gen; Cocoșul negru 
e de d. Eltimiu. 
Părerile cele mai reuşite în genul burlesc, şi-au făcut loc după ju- 
carea piesii. Nu se ştia cum ar fi lost mai nimerit să fie comparat d. 
Eftimiu cu Goethe sau cu lisus Hristos, Diavolul său de circ, cu o 
garderobă a la Fregolli, a fost aşezat şi dat în leagân pe acelaşi scin- 
dură cu Faust. S'a vorbit serios de izvoarele de inspirate ale autorului, 
de preocupările lui, de illozoția lui!! Articolele acestor candizi evocau 
prin analism, stil, pedantism prostesc şi cugetătorie, ziarele care subt 
nume ca Steaua Dimboviţii sau Trompeta Sutinei, apar în tirgurile țării, 
cu elogii pentru Bismarckul localităţii, primar sau poliai. 
istorioara d-lul Eftimiu e simplă. Din cetitul literaturii, alcătuită 
in majoritate de variantele aceloraşi teme şi lucruri, d-sa a tras conclu- 
zia că literatura se face cu uşurinţă, ceiace-i perfect adevărat. Acesta e 
ciştigul pozitiv al cetituiui, şi dacă literatura a slujit ln ceva în lumea 
asta, a fost să înmulțească numărul autorilor. Orice autor cuprinde in- 
tr'insul cițiva gemeni, care altfel n'ar fi văzut lumina zilei şi care se 
nasc îndată după cetit. Cetitul dezvoltă gustul scrisului, inconvenient 
capital căci Introduce în literatură pe toată lumea, pe toţi nechemaţii, 
Cetitorul care nu se grăbeşte să scrie, lectura I stă de minune, cărţile 
i-au inirumusețat personalitatea. La scriitor excesul de celit, adică mini- 
mul de intuiţie se vădeşte ca o tară. Am putea aduce o sută de pilde. 
Paradox oi nu, ne place să-l repetăm. Contimporanii noştri de 


4d 4 VIAȚA ROMINEASCA | 
Á i db 
i 
vîrstă sint mai tofi nişte imitatori, cu voe, sau, şi ceva mal rău, nişte 
tălmaci ai scriselor altora. Ei n'aduc în lucrările lor nimic care să e- 
voce din aerul, din pămintul, din vigoarea şi din poezia vie şi nelite. 
rară a naturii. 

D. Eftimiu a scris odată o piesă Rapsozii, în care Alecsandri şi 
Eminescu se luati Ja întrecere cu versuri de-ale lor, imperechiate cu 
de-ale autorului, ca să demonstreze mentalitatea unui poet romin din 
zilele noastre. E metoda d-lui Eftimiu, de-a compune din cele învățate. 
Citeva efecte de panoramă, raze, intunerec, costume, cintece, jocuri şi 
piesa e gata. Fantezie, feerle! Foarte mulțumim. 

D-sa a mai scris, evident, şi poezii. E greu să se găsească bu- 
câţi mai şterse şi ma! orişicum decit cele vre-o sută din volumul tipărit 
la Orăştie, Poemele singurătăţii. 


Sint clipe cînd omul e-atita de mic 
ŞI gindul atita de mare! 
Sint clipe cind lumea îţi pare nimic 
Și-un haos gindirea iţi pare. i 
Ţi-e teamă că-i gata să cadă 'n abis 
Pămintul cind tremură vintul, 
lar cerul de-asupra stă gata, deschis— 
O gură să 'ghită pâmintul. 
(Nemărginire) 


Intrun sonet aș vrea să "'nchid trecutul 
Ce şi-a infipt săgețile în mine 
Şi inima mi-a preficut-o în ruine 
Căci Nepăsarea nu-mi dăduse scutul. 
(Sonet). 


De-ai fi văzut maesire, ce flori te petreceau 
In ziua cind prieteni ia groapă te duceau, 
De-ai fi văzut lumina şi cerul larg deschis,— 
O „stanță* minunată, maestre ai fi scris. 
(La moartea lui Jean Morvas) 


Vraja zărilor senine 
Din Inalturi îşi revarsă 
Lungi priviri de duloşie 
Pe ruina Curtea-arsă. 
(Curtea arsă) 


Pe soclui de marmură neagră, maestrul 
Urcase icoana iubirilor sale: 

Statuia 'nchinată idilelor moarte, 
Amantelor brune, amantelor pale. 


(Statuia "'nchinată) 


CRONICA TEATRALA An 


O viaţă plină de păcate tilharii mintulau acum... 
Dar cine va fi fost străinul ce-i insoțea pe-al morţii drum ? 
Cu cei ce-şi ispăşiau în lăcrămi vieaţa plină de păcat, 
Murea uşor Nazarineanu! cu 'ntregul suflet împăcat, 

{Trel cruci...) 


Toate aceste bucăţi, cilate la intimplare, au în lipsa lor de stil, 
de relief și inspirare, caracteristica de-a ti fost compuse, fiecare, subt in- 
fiuenţa unei obsesiuni exieriuare. Unde nu e fals poetul e în versurile 
dedicate lui Morcas (!)—acolo e mahalagiu. 

Atmosfera aceasta, avivată de un romantism de pensionat trebuia 
să stăpinească şi Cocoşul negru 


Născut din raza lunii cu apele senine, 

Veni pe-a scoică verde minată de zetir... 
Minciuna-i piatra scumpă prin care vezi palse, 
Oraşe... poduri... ape... ţinuturi fermecale— 

E scoica unde cintă şi pliug intinse mări, 
Amurgul ce zideşte oraşe "n depăntări— 
Minciuna e lumina ce face dintro pirlă 

O mare fără margini, un vultur din şopiriă, 

Ea pune tot ce nu ce în toate cite sini,— 

Prin ce vezi lumea "n stele şi stele pe pămint. 


Aceste imagini tocite, această limbă au mai fost şi sint ale tutu- 
ora. „Un vultur din şopiriă* e prost: aparţine autorului. Tot proprie- 
tatea lul şi tot prost intro pildă de exagerare: pomul balaur: 


Cind vede-un pom în cale, un prost va zice: lată 
Un pom. Dar mincinosul cu mintea mai bogată (!) 
Răspunde : „E balauri”... 


Cocoșul negru nu mai este scris în colaborare cu cel doi amici af 


autorului, Eminescu şi Alecsendri, ci cu concursul cîtorva personilicări 
şi persoane din galeria iatalității: Dracu, Arhanghelul Mihail, Nenoro- 


„cul, Voia-bună, Făt-frumos, Zine, Calău, etc, 


Toţi joacă după cum au învăţat în aceleaşi isprăvi, Dracul banii, 
Arhanghelul puritatea; amindoi luptă ca să dobindească pe oameni. 
Autoru! şi-a umplut subiectul, ca să zicem aşa, cu o mie şi una de ma- 
şinații melodramatice. Aici apare in 300 de luminări lumină arhanghe- 
lul, aci se aude corul, aci e muzică, acie dans; cind temniţă, cind tron, 
cînd spinzurătoare, cind revoluţie, cind circiumă ovreiască. Toate aces- 
tea n'au nici-un Dumnezeu, sint puse cap în cap şi gata! Ele sint ca 
problemele de adunare fantastice cu care Invăţătorul şmecher caută să 
prindă copiii: 7 nuci + 12 pisici + 52 mere +8 curcani + 19 străchini 


| 
| 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


cu unt. Bucăţile din Cocoșul negru puteau fi aşezate în orice ordine 
cași adnntrea; orice se putea, Fără un for și senin ca un odălaş, au- 
torul iscăleşte orice, grămădeşte tot ce-i rece prin cap. 

Pe-alocurea d. Eftimiu a introdus cite un soi de imn, din coche- 
tărie, cintare pentru sur, pentru minciună... Cei care au criticat piese 
cu oareşicare asprime şi-au zis că nu e politic să desbrace pe autor de 
tot ce pare că ar putea să aibă şi au recunoscut „poezie adevărată“ în 
acele proslăviri sarbăde şi incolore in care se exaltează banii și femeile, 

S'ar putea lua vers cur vers întreg Cocoșul negru, care a adaos la 
supliciul nostru de a-l fl văzut și auzit, suferința de a-l fi şi cetit, şi 
s'ar putea detalia sutele de semne de pe marginea volumului. Sint 
însă prea multe și nici navem intenția să facem un curs de victorel- 
timism. 

Din următoarele versuri se mai vede ce fel e la d. Eftimiu ori- 


ginalitatea. 


Treceam pe lingă focul de care spune el 

Și văd o turmă. Doamne, ce vite! Prind un miel 
Și wsvir* cu el în flacări... Mai prind şi o mioară 
Și „svir“ cu ea în flacăni ușor... cra ușoară! 

Mai prind apoi o capră, dar, vezi, era cam grea... 
„S'o spintec* zic, Cu pumnul am scos apoi din ea 
Uh ied şi măruntaie și fof—le-am scos afard ! 


Sentimentul de groază urmărit in aceste exagerări nelzbulite a- 
duce aminte oiştea şi gardul care se intilnesc pretutindeni, şi în stihu- 
file în sfîrşit următoare : 


Eu stau aci bâete, de şapte mii de anl... 
Nevasta mi-e şopiriă... copiii mei guzgaul... 


după cum s'au ciocnit cu ifos şi în titlul tot atit de înfiorător al fante- 
ziej dramatice, Cocoșul negru. 


T. Arghezi 


~a ra rr 


CRONICA VESELĂ 


E IP 


In gustul pervertit al contimporanilor moi: 


Vis aerian al firii !... 

Cum se 'nalţă 'ncet din sfera 
Păminteştilor combustii, ca un sol spre Infinit,— 
Cu podoabe ireale decorează atmosfera 
Anunţind Nemărginirii opera unui chibrit. 


Colonade imobile leagă cerul cu pămintul.... 
In ogeacurile albe, stau înfipte... 


Dar acum, 
Peste câse, ca o mare de lumină, trece vintul: 


Spulberind arhitectura colonadelor de fum. 


450 VIAŢA ROMINEASCA 
(dn e pipi i aaa Ea a a 


Din cădelniţi şi din pipe, prin văzduh se întretae 
Fum albastru de tămie 

Cu fum galben de tutun,— 

Ori pluteşte 'n lungi stindarde peste cimpuri de bătae 
Fumul singelui 

Ş'al morţii, 

Fumul gurilor de tun... 


Alteori, din mari dezastre, isvorăşte ca un fluviu,— 
Dar cu-aceiași nepăsare îl primeşte cerul trist: 

Din incendiile Romei, 

Din Stambul 

Sau din Vesuviu, 

Din altarele lui Buda şi din templele lui Crist... 


“Orientul îşi înalță fumul greu de mirodenii, 
Visul pàgodelor albe ş'al fakirilor gingavi. 
Miazănoapte, ceața deasă care 'nchipue vedenii 
lar Apusul, fum de fabrici — 

Jertfa turmelor de sclavi... 


CRONICA VESELA 431 


Sus, 

In spații reci, 

Adună cataracte de zäpadă,— 

Lungi corăbii, la hotarul infinitului, sträbat 
Altitudini glaciale care-amestecă 'n grămadă 
Cu buhai de pe Negoiul, aburii din Eufrat. 


Sint acolo scări înalte 

Străvezii ca floarea spumii... 

Dar cu ochii câtre ele, în zădar aştepţi mereu 

Să se clatine azurul din catapiteazma lumii 

Şi pe treptele de marmur să coboare Dumnezeu... 


Fum ! 

Inconjură pămîntul ca să-l apere de soare... 
Fum |. 

Cu 'ncetul ne cuprinde şi ne stringe ca un zid 
Şi ne 'năbuşe de veacuri în rotundă închisoare 
Cu ferestre provizorii care nu se mai deschid ! 


G. Topirceanu 


vean an 


Scrisori din Paris 


Un păcat din tinerețe. —Era copilului.—Franţa de mine.—Orphis- 
mul.—,„Le secret“, piesă în trei acte de d. Henry Bernstein. 


V'aţi pus vrodală întrebarea : ce s'ar fi intimplat, dacă Cid Cam- 
peadorul n'ar fi fost vristnic să poarte armele în ziua cînd venerabilul 
Don Diego fu atit de crunt batjocorit de trufașul părinte al Chimenei ș 
să răzbune astfel cinstea rănită a numelui său ? Bine înțeles că nam. 
fi avut în acest caz nici minunatele romanțe spaniole, nici tragedia lui 
Corneille, —pierderi însemnate pentru frumos. Existenţa minunatelor bü- 
căți se datorește dar unul capriciu al naturii. O diferență de cițiva ani. 
în viaţa lui Cid ar fi avut consecințe funeste, Sau, poate nu! Cine 
ştie drumul ce l-ar fi urmat evenimentele în acel caz și dacă roadele. 
n'ar îi fost tot atit de bogate, 

Cunoşteam pe vremuri un tinăr smead, cu părul lung,—un p 
cum sint atiţia, care umbla cu gindul a scrie din nou tragedia lui Cid, 
luînd ca punct de plecare această nouă premisă. Din nenorocire imagi- 
națiunea iubitului de muze era mai bogată decit talentul și, maiales, d 
cit puterea sa de muncă. „Cid Neimwinsul* se duse, așa dar, să mărească 
şiragurile melancolice ale capodoperelor nescrise. Viaţa lui fu scurtăș. 
el trăi citeva seri în frazele pompoase ale unui cenaclu de provincie 
hrănit de țapuri și cornuri sărate, asfixiat de atmosfera îmbicsită a 
mului de țigară. Ar fi fost şi greu ca acest copil al naturii și al soi 
relui să se desvolte într'o biată cafenea, la lumina murdară a unor lămpi 
veșnic fumeginde. Intr'un alt mediu ar fi trăit, probabil, căci era născut 
viabil Cidişorul nostru, din părinţi tineri și sănătoși: ar fi avut stoti si 
calce pe urmele uriașe al Celui mare ! 

Sint ami de atuncea și nu-mi amintesc decit vag chipul eroul 
nostru. Știu numai că actul întiiu trebula să-l arăte pe Don Diego, ne 
cinstit de palma violentă a lui Don Gomez şi incapabil de a se răzbu 


SCRISORI DIN PARIS 483 


prin mijloacele obişnuite de cavaleri. Bătrinul nu mai avea decit să 
moară. Numai singele vărsat de bună voe putea scăpa curată aureola 
falnicului nume, Deja pumnalul găsise locul ce nu iartă, şi se pregătea 
să pună capăt unei vieţi nefolositoare, cînd rîsul argintiu al unul copil 
făcu să tremure mina bătrinului Grande. 

Un moment fu de ajuns pentru a-l convinge de posibilitatea unei 
alte soluțiuni : dacă dinsul e prea slab, fiul său va fi odată destul de voi- 
nic pentru a-l putea răzbuna. Actele următoare arătau diferite momente 
din viața aceluia, care într'o zi trebuia să fie „spaima Maurilor“, cum 
şi nerăbdarea lui Don Diego, întunecată de grija că fiul său nu va co- 
respunde poate sarcinii grele căreia îl destinase. Asupra slirşitului nu 
eram de acord: unii din noi îl vroiau pe Cid conform tradițiunii, răzbu- 
nătorul implacabil al tatălui său ; alții îl făceau să prefere iubirea Chi- 
menei unui ruginit cod de onoare; alții, în sfirșit, doreau să-l vază mai 
presus de îndatoririle filiale și slăbiciunile sulletului, consacrat numai şi 
numai idealurilor superioare ale omenirii. 

Fără să vreau trebue să mă gindesc la acest păcat al tinereţii, as- 
tăzi cînd din toate părţile curg anchete și studii asupra tinerimii și cînd, 
în felul bătrinului Don Diego, Franţa crește cu multă grijă o generețiune 
menită să răscumpere, cu singe, injuria adusă acum patruzeci de ani in- 
vincibilităţii franceze. „Secolul copilului“, prevestit de Ellen Key, şi-a 
început ființa. Relele toate sint pentru cei ce-au fost şi cei bătrîni, 
cinstea și laudele pentru cei ce vor fi şi cei tineri, Timpurile cind băr- 
bile albe erau respectate şi experienţa crezută pe cuvint, sint uitate ; as- 
tăzi ne închinăm bărbiilor netede ca palma şi inspiraţiunilor spontane. 
Ce este copilandrul care, cu fruntea sus, calcă țanţos şi privește cu 
milă la sărmanii burghezi, înșiruiţi respectuos de-alungul căii sale? The 
last hope of nation,—ultima speranță a națiunii, —pentru a mă servi de 
expreslunea, jumătate ironică jumătate solemnă, consacrată în Anglia ce- 
telor de Boy-Scouts. Dincolo de canalul Minecli superioritatea copiilor 
asupra părinţilor a fost proclamată, sînt ani deja, de Oscar Wilde in- 
trun paradox rămas celebru, In acelaşi senz propovăduește şi Bernard 
Schaw. Mai toate piesele dramaturgului englez sint şarje diriguite im- 
potriva conservatorismului oamenilor în vristă, imnuri de glorie Innălțate 
spiritului novator al celor tineri. Dela copil se aşteaptă totul; totul 
trebueşte făcut pentru copil! La rindul ei, ştiinţa a fost silită să ție 
seamă de mentalitatea modernă şi să-și adaoge un capitol inedit : pueri- 
cultura, atit de vast, că a trebuit să fie împărțit în trei specialități ; 
puericultura innainte de procreare, după procreare și după naștere. Ro- 
lul părinților scade pe zi ce trece: misiunea lor se restringe in a da 
viața şi primele îngrijiri. Unelte päminteşti necesare realizării unui i- 
deal divin: copilul; rele trebuitoare, îngăduite încă astăzi a trăi și după 
împlinirea misiunii, dar suprimate probabil mine—iîn felul trintorilor— 
fie chiar cu ajutorul mijloacelor violente de pe vremuri. O probă și a- 
ceasta că toate cele nouă sint vechi și că pămintul este rotund. 


t3 VIAȚA RONINEASCA 


Un studiu dar, care să ne deschidä perspective în sufletul blagos- 
lovitei tinerimi și să ne lămurească asupra aspirațiunilor și credinților sale, 
nu putea fi decit binevenit. Cartea d-lui Agathon-—pseudonim subt care 
se ascund d-nii Henri Massis și Alfred de Tarde—/.es jeunes gens dan- 
jourd hui, caută să elucideze bună parte din aceste chestiuni. Volumul 
se imparte în două: primele 120 de pagini formează studiul propriu zis, 
bazat pe anchetele personale ale autorilor şi publicat anul trecut în co- 
loanele revistei „L. Opinion* ; restul de 160 pagini sint impresiunile și 
criticile diferiților reprezentanți ai tinerimii asupra rezultatelor d-lor 
Massis și Tarde, anexe menite să complecteze și să controleze lucrarea. 
Nu putem fi decit recunoscători d-lor Agathon că au dat întietatea păr- 
ţii documentare și că au prevenit astfel concluziunile dezastroase pentru 
dinşii, ce sar fi putut trage din citeva fraze nedibace din prefață: „De 
altminterea nimenea nu ne împiedecă să credem că influența unei astfel 
de anchete e tot atit de însemnată cași exactitatea sa istorică. Ea in- 
săşi este un act"; şi mai departe: „Definind aspirațiunile arzătoare ale 
multor dintre ei, ea ajută pe cei nehotăriți însă a le distinge la rindul 
lor, le măreşte credința şi le indoește energia, De ar putea numai dinsa 
realiza, deasupra discuţiunilor individuale, într'o unire de bunăvoe a for- 
telor lor, idealul nostru comun, care este: un Francez nou pentru o 
Franţă nouă !* O lucrare lendențioasă dar ; autorii o mărturisesc singuri, 
printre linii; nu ne mai răminea decit să catagrafăm „Les jeunes gens 
d'aujourd'hui", alături de miile de volume și broșurele, care—de cind e 
lumea—au căutat cu același nesucces, dar cu aceiaşi încăpaținare, să a- 
ranjeze datele științifice și să probeze cu ajutorul citorva sofisme opi- 
niuni lipsite de orișice temeiu. Dacă n'am făcut-o, și ca noi mulți, este 
numai grație „anexelor*. l 

Tinerii pentru d-nii Agathon sînt oamenii născuţi pe la siirșitul a- 
nilor optzeci, care numără astăzi între 18 și 25 de ani; studiul mu se 
întinde însă asupra întregii generaţiuni: el se mărginește la „tinerimea 
intelectuală“, Cunoscind mentalitatea diriguitorilor de mine, vom cw- 
noaște prin forja lucrurilor pe acea a diriguiţilor. Un punct de vedere 
ușor de combătut : curentele din sferele de sus sint deseori cu totul o- 
puse celor din straturile interioare. Nu dar o perspectivă generală a 
supra tinerei Franţe ne prezintă „Les jeunes gens d'aujourd'hui“, ci nu- 
mai un simplu capitol asupra tinerimii burgheze. De aceasta şi numai de 
aceasta va fi vorba în rindurile următoare. 

După o critică nespus de severă a generaţiunilor precedente—scep- 
tici lipsiţi de voinţă, de o sensibilitate morbidă și un intelectualism ex- 
cesif şi negativ în manifestaţiunile sale—d-nii Agathon descriu tinerimea 
de astăzi, bogată in calităţi vitale: încredere în sine, sensibilitate mode- 
rată, dor de lucru, inteligenţă pozitivă, și în materie intelectuală, prepon- 
derența doctrinei asupra criticei. Un patriotism viu și credința absolută 
în viitorul Franței au succedat resemnării orgolioase de pănă acum; M- 


SCRISORI DIN PARIS 45 


— m — ma 


ralel cu aceasta un spirit războinic accentuat şi un antigermanism, care 
se întinde nu numai asupra Germanilor ca popor, ci asupra a tot ce 
este de origină germană : știință și literatură. Pentru meritoșii tineri tot 
ce vine de peste Rin se rezumă întrun „pedantism nehulos*. Speculaţi- 
unile pure şi învățate nu se potrivesc cu această generațiune de oameni 
practici, adoratori aprigi ai principiului „mens sana in corpore sano*. 
După exemplul Anglo-Saxonilor, sportul a siirșit prin a deveni ocupați- 
unea de predilecție : cenaclurile literare s'au schimbat în societăţi de foot- 
balluri ; legendarele discuţiuni intelectuale, ce înflăcărau pe vremuri min- 
tile de douăzeci de ani, au fost înlocuite de matschuri și rivalități spor- 
tive. Trupul, disprețuit atit amar de vreme, ocupă locul de frunte în 
programul tinerimii. De aici nouă izvoare de energie, o adevărată renaş- 
tere a calităților morale: deprins de mic copil cu greutăţile materiale, 
adolescentul modern intră mai pregătit în lupta pentru viaţă, mai puţin 
expus ispitelor, mai capabil să se domineze şi să invingă. El urăște des- 
ordinea şi desiriurile de orice natură. Studentul de astăzi nu mai are 
nimic comun cu bohemul lui Murger: minîncă la ore regulate, bea apă 
în loc de vin, malț în loc de calea, se culcă devreme, fumează țigarete 
de eucaliptus şi tratează sexul frumos cu indiferență, căci—şi aceasta 
este una din caracteristicele principale—generaţiunea născută cătră sfir- 
şitul anilor optzeci este înnainte de toate mora/ă, Plăcerilor trecătoare, 
ea preferă voluptăţile sănătoase ale căsniciei. Conştienţi de menirea lor 
socială, idealul tinerilor este crearea familiei şi Intrarea cit mai timpurie 
în bătălia vieţii. Astăzi nu se mai pierd ani la Universitate, ani frumoşi, 
după spusele bătrinilor noştri, singurii în care aveai iluzia liberului ar- 
bitru şi mindria persoanei tale ; fiecare tinde în schimb a ciștiga o pa- 
talama şi a începe O carieră. Inregimentarea e singură în stare să mul- 
jumească pe deplin această pleiadă darnică de disciplină ; oroarea de i- 
narhie o face să încline în politică spre un regim monarhic ši să revie 
în viaţa sufletească la dogmele religiunii catolice, Tinerimea nare timp 
de pierdut cu discuţiunile zădarnice: ea preferă o doctrină falşă, unei 
critice drepte ; catolicismul îi oferă avantajul unei clădiri solide, încer- 
cate de vremuri; ea îl acceptă ca o necesitate, fără entuziasm, dar şi fără 
murmur, și procură astfel liniștea trebuitoare conştiinții unui bun cetățean, 

Cam aceasta ar fi, după d-nii Agathon, caracteristica tinărului fran- 
cez: generaţiunea actuală este dornică de muncă, încrezătoare în viitorul 
patriei sale, realistă în politică şi disciplinată în materie religioasă. 

Din păcate „Anexele“ ne prezintă un tot mai puţin armonic : tine- 
rimea nu este unanimă decit În a recunoaște superioritatea ei asupra 
generațiunilor trecute,—oh, subt acest raport armonia este desăvirșită ; 
dar cind vine vorba de felul cum fiecare înţelege această superioritate, 
opiniunile diferă dela om la om: unul o vede În desvoltarea gustului 
sportiv, altul în generalizarea studiilor clasice, „le camelot du rol ta 
înflorirea spiritului monarchic, viitorul funcționar in consolidareu ideii 


436 VIAȚA ROMIXNEASCA 


republicane ofiţerul în entusiasmul tinerilor recruți, misticul în renaște- 
rea cultului catolic şi așa înainte. De altminterea, chiar atuncea cind 
toți sar simţi animați de sentimentele şi idealurile notate de d-nii Aga- 
thon, un MHarţa-Răzeşul ar avea multe de spus și de îndreptat. Don 
Diego n'a fost atit de slab și noul Cid nu este atit de perfect pe cit vor 
să-l arăte autorii. Dacă bătrinii au avut defecte mari, au avut și mari 
calități. Nu trebue să uităm că lor le datorește Franţa locul de frunte, 
pe care continuă să-l ocupe, în necazul dezastrului dela Sedan, atit în 
literatură, artă și știință, cît şi in politică și industrie. Bravura, abne- 
gațiunea și capacitatea n'au lipsit în trecut ;—dovadă : eroii care au cuce- 
rit „marea Franţă* colonială, victimele admirabile ale experienţilor ştiin- 
țitice și ale aviațiunii ;—dovadă : Zola, omul care, pentru o idee, a ţinut 
piept unei lumi întregi ;—dovadă : industria bogată a automobilului și a ae- 
roplanului.  Intelectualismul excesiv poate avea consecințe fatale pentru 
un popor, dar o viață sportivă nemăsurată de asemenea: reprezentanţii 
tinerimii, ei Inșiși, constată o scădere a gustului pentru frumos și a ma- 
nierilor ; cit despre celebra politeță franceză nici să mai vorbim. A fost 
odată... Dacă ura contra Germanilor ca popor se pricepe, o grozavă 
ignoranță explică numai disprețul pentru manitestațiunile intelectuale de 
peste Rin şi pentru tot de altfel ce se scrie, se gindește şi se face in 
afară de hotarele Franţei. 

Unde este „poporul ales* care se înilăcăra pe vremuri pentru cau- 
zele sfinte și ideile mari, apărătorul celor slabi și găzduitorul celor fără 
de adăpost? Entuziasmul piere și în locul lui crește puternic un spirit 
meschin de șovinism şi avariție. „O generaţie de burghezi a muşchi- 
lor* numește d. Albert Bozailles, profesor de filozofie la liceul Condor- 
cet, tinerimea franceză de astăzi ; burghezi xenoiobi, săraci în idealuri și 
lipsiți de visuri, arhotnici de situațiuni și de lefuri. Atit neţărmurita lor 
iubire pentru țară cit și fervența religioasă sint sentimente de ordin cu 
totul platonic:  seminarele şi școalele militare continuă să sufere de 
lipsa candidaţilor. Același lucru sar putea spune despre morală şi abs- 
tinență : statisticile stării civile nu sau îmbogăţit prin uniunile tinere și 
scandalurile zilnice din Cartierul Latin şi Montmartre ne arată tineretul 
otrăvit de pasiunea excitantelor : morfină, ether, etc.. Inclinațiuni bol- 
năvicioase trăesc în această generațiune de atleți și pozitivişti. In Jite- 
ratură ideile clare, stilul simplu şi precis, sistemele solide, sint despre- 
țuite pentru amalgame nebuloase și difuze, 

Jules Renard, Taine, Anatole France, Renan, Emile Zola şi atiţia 
alții au trebuit să se retragă in fața lui Paul Claudel, Francis James, 
Charles Pegoy şi Maurras. In materie artistică „Salonul Independenţi- 
lor" este caracteristic: multă mediocritate şi multă aberaţiune; teorii 
care de care mai nebune apar pe fiecare zi. Deja cubismul și futuris- 
mul nu-i mai mulțumesc ; o nouă școală, care răspunde la pomposul 
nume de „orphism", şi-a făcut aparit unea. Dacă futurismul vroia să 
redee m'şzarea, cubismul să reducă totul la o figură geometrică, noil 


SCRISORI DIN PARIS 437 


maeştri tind se reprezinte viaja colorată a moleculelor luminoase de 
acolo un potop de culori aruncate la intimplare. 

Stăteam umil şi ascultam pe un copilandru Toşcovani şi plin de sã- 
nătate, tălmăcind unui cerc de bieţi muritori frumuseţile superioare ale 
operei sale: o pinză enormă zugrăvită in culorile curcubeului. Mari 
sint minunile tale, Doamne! Și, cine ştie, aşi mal fi stat poate mult să 
observ „de visu“ această curioasă autinomie între corp şi minte, dacă 
la un moment dat unul din auditoriu n'ar fi exclamat cu vocea pierdută : 
„Am înţeles !* M'am apropiat atunci pe furiş şi am citit în ochii lui 
slova nebuniei, o nebunie admirabilă însă, care descoperise ordine în 
haos. Nu-mi răminea decit să mă sirecor şi să ies la soare şi la aer 
curat. Nebun dar trebue să fil pentru a pricepe, şi d-nii Massis şi de 
Tarde care vroia să explice, cu ordine şi deducţiuni logice, mentalitatea 
tinerimii ne astăzi! Nu-i oare mal mare nebunia lor, de a îi vrut să 
lămurească mintea unei generaţiuni intregi, cind sufletul unui singur 
om e menit să rămie pentru orişicine, şi poate pentru el însuşi, un mis- 
ter veşnic? D. Henry Bernstein o crede desigur, aşa cel puţin reesă 
din ultima sa operă—,„Le Secret*,—piesă în trel acle, reprezentată la tea- 
trul Bouffes-Parisiens. 

Sint citeva luni decind a fost publicată o statistică a autorilor dra- 
matici francezi. Nu-mi mai aduc bine aminte dacă erau citeva mii sau 
citeva sute, Ştiu numai că numărul era impunător. Publicul parisian 
poate dormi fără grija noutăților teatrale: subt acest raport abundența 
ii este asigurată pentru mult timp. Teatre să fie şi directori indulgenți! 
Legiuni întregi de tineri pletoşi aşteaplă să le vie rindul la banchetul 
sompiuos al succesului. „Coada“ este mai mare ca în serile extraordi- 
nare dela Comedia-Franceză : se înnaintează cu gren; trebue să dai din 
coate şi să impărțeşti pumni. La casă cumpărătorul nu mai isprăveşte 
vorba ; frica, singură, il face să plece. Următorul la fel şi aşa inna- 
inte |... In condiţiunile acestea „talentul lincezeşte” revoltat: calenelele 
de mina a patra gem de nemulţumiţi, care se indignează imprejurul u- 
nui boc gol contra stupidităţii burgheze. Pentru moment d. Henry Bern- 
stein stă la ghişeu şi vrea să aibă in amănunțimi veste despre nevasta 
şi copilaşii d-lui casier, Conversaţia promiie să dureze mult: vocilerăe 
rile amenințătoare ale mulțimii, nu sint făcute se impresioneze pe at- 
torul lui „Après moi“, boxeur dibaciu şi spadasin de oră. D. Bem- 
stein a ştiut să-şi mlădieze formula gustului de astăzi şi să inloculască 
criminalii uriaşi din vremuri cu personagii anemice şi sentimentale. 

Actul intiiu se petrece la Paris în locuinţa lui Constant Jeannelot 
şi a nevestei sale, Gabrielle. O primă scenă între soţi, de o intimitate 
cam riscată, ne arată că-—după doisprezece ani de căsnicie— Constant şi 
Gabrielle continuă a se iubi cu pasiunea arzătoare a lunilor de miere: 
proza vieţii în comun na omorii amanţii din primele vremuri, Impre- 
jurul lor domneşte o atmosleră de fericire voluptoasă: certuri răstățate 


438 VIAȚA ROMINEA:SCA 
i IRI i E m e E 


care isprăvesc prinir'un sărutat. In aceste condițiuni nimic mai natural, 
pentru cei doi porumbei, decit să dorească fericirea, măritişu! dar, bu- 
nej lor prietene Henriette Hozeleur, o tinără văduvă. Partidele nu lip- 
sesc ; dintre toţi Henrieta preferă insă pe un secretar de legaţie Denis 
Le Guenn, om perfect din toate punctele de vedere, dar timid şi de o 
gelozie cumplită. Trecutul este pentru dinsul tot atit de important ca- 
şi prezentul şi viitorul; ideia existenţi unui alt om în viaţa nevestei 
sale i-ar fi insuportabilă. Idealul lui ar H fost o fată țînără şi curată, 
dar pasiunea ce l-a Inspirat Henrieta şi certitudinea, că primul ei mări- 
tiş a fost un şir de citeva luni nenorocite, il fac să accepte noua posi- 
bilitate. Dacă nu se hotărăşte încă, cauza este că dela moartea lui Ho- 
veleur au trecut doi ani şi, în doi ani, cite nu se pot intimpla, Le 
Guenn ar vrea să ştie precis, dacă Henrieta n'a avutin acest timp vr'o 
aventură sentimentală. Numai Gabriela, prietina intimă a Henrietei, 
poate să-i dea lămuririle necesare. O soluțiune cam indiscreță, dar iu- 
birea iartă multe! laţă-l, aşa dar, pe Le Guenn în casa lui Constant 
Jeannelot. Timid, de o nedibăcie ridicolă, el incepe interogatorul : comi- 
cul atitudinii sale ne face să uităm şi să iertăm mobilul josnic al de- 
mersului. Gabriela dă cuvintul de onoare că viața Hanrietei nu ascunde 
nimic. E drept că, la urmă, adaugă că tot aşa ar îl vorbit şi dacă tre- 
cutu! Henrietei n'at fi fost ireproşabil. Le Guenn pleacă totuşi con- 
vins pentru a se întoarce intro jumătate de ceas, cînd o va pulea găsi 
şi pe Henrieta. In acest scurt timp aflăm lucruri grozave: d-na Hoze- 
leur a avut un amant, Charlie Ponta-Tulii, pe care l-a părăsit după sfa- 
turite Gabrielei; mizerabilul avusese imprudenţa să confieze d-nei Jean- 
neloi că nu va realiza promisiunea de maria] ce i-o făcuse Henrietei. 
A trecut de atuncea mai mult de un an. Ponta-Tulli e uitat acuma ; Le 
Guenn domneşte singur în inima tinerei femei. Nimeni, afară de Ga- 
briela, nu cunoaşte secretul şi Gabriela este o prietenă devotată şi diş- 
cretă. De partea lui, Ponta-Tulli, poate avea defecte mari şi fi o cana- 
lie, dar este un om de lume, pentru care cinstea unei femei e stintă. 
La ce bun dar să mai amărască sufletul lul Le Guenn cu mărturisiri ne- 
trebuincioase ? Gabriela o slătueşte însă să spue totul, şi insistă pănă 
ce Henrieta e convinsă; dar în faţa fericirii încrezătoare a lui Le Guenn 
ea nu mai găseşte curajul necesar marilor abnegaţiuni, şi îi acordă mina 
surizător, liniştită, caşi cum n'ar tiri după dinsa povara unui secret, ce 
intro zi poate deveni teribil. 

Actul al doilea se petrece, citeva luni mai tirziu, la Dauville în 
vila contesei de Savegeat, o mătuşă a Gabrielei. Intreaga societate din 
actul trecut este reunită : Constant şi Gabriela, Le Guenn şi Henrieta, 
tineri Insurăței, O fatalitate nenorocită a tăcut să fle Invitat în acelaşi 
timp şi Charlie Ponta-Tulli. De aceia o atmosferă grea, prevestitoare de 
furtună. Henrieta este jenată de presența fostului ei amant; iubirea ei 
pentru Le Guenn e prea puternică pentru a admite ridicolul situaţiunii, 
Bărbatul, ca toţi bărbaţii, nu vede nimic şi, mai mult, se simte—în felul 


pm m PI mp a RR RR a i 


SCRISORI DIN PARIS 439 


inşelaţilor clasici—atras de o simpatie nemărginită spre Ponta-Tulli, Lu- 
czul acesta stirşeşte prin a exaspera nervii Henrietel, In culmea des- 
perării ei, roagă pe Gabriela să intervină pe lingă Charlie şi să-l şi- 
lească să plece. D-na Jeannelot acceptă; rezultatul întrevederii este însă 
conirariu celor aşteptate: după insinuările Gabrielei, Ponta-Tulli se crede 
incă iubit de Henrieta. Mai mult ca oricind, el este hotărit să râmină şi 
să aibă mai ales o explicaţie asupra trecutului cu fosta lui iubită. După 
multă ezitare Henrieta se decide a-l asculta şi atunci—lovitura de tea- 
tru—atlăm că Ponta Tulli nu este omul, pe care-l credeam, că iubirea lui s 
fost sinceră, că Insurătoarea cu Henrieta era idealul vieţii sale, şi că 
toate afirmajiunile Gabrielei au fost invențiuni mincinoase. În acest mo- 
ment apare şi Le Guenn, în sufletul căruia Gabriella a tăcut să reinvie 
gelozia şi neincrederea, Henrieta îi mărturiseşte adevărul: fericirea ti- 
zerei perechi este zdobită; după o despărțire de citeva luni, va urma 
divorţul; şi toate aceste nenorociri din ura unei invidioase: smerita Ga- 
briela este un demon de răutate bolnăvicioasă; subt aparențe atrăgă- 
toare ea ascunde un suilet negru, venin şi ghiare ascuţite, 

Actul mrmător nu este decit continuarea imediată a celor petrecute: 
temușcări de conştiinţă silesc pe Gabriela să se mărturisească Jul Jean- 
nelot: eu a provocat cearta între dinsul şi sora sa, ea a făcut să fie 
invitat Ponta-Tulli în acelaşi timp cu Le Guenn şi ia montat reciproc. 
Femela, pe care bietul om o suise pe un piedestal atit de innalt şi se 
deprinsese a o adora, i se desvălue ca o ticăloasă, Desesperarea lui 
este imensă. Doisprezece ani trăiţi în minciună, alăturea deo necunos- 
cută, Mal poate exista în fața acestui dezastru, durerea lui Le Guenn? 
Constant, ca cel mal incercat, Îl convinge să ierte. 

— Dar cum voiu putea trăi lingă dinsa, acuma cind cunosc „se 
cretul" ? 

— Ce secret ?! răspunde, cu vocea înecată de iacrămi, bărbatul ne- 
norocit al Gabrielei. Mister e totul şi cum vrei tu, sărmană creatură 
pămintească, să cunoşti vreodată protunzimile sufletului omenesc?! * 

Le Guenn se închină: va certa şi va căuta să fie fericit! Cons- 
tant e prea bun şi prea işi iubeşte nevasta pentru a divorța. Căsnicia 
lor va dura. liuziile vor fi probabil mai puline, mai rare zburdările nes 
vinovate ; conşliinţa insă pentru cel mal tarecă va avea de aici înnainte 
să apere pe lovarăşul slab, dar iubit, de ispitele răului şi speranța pen- 
tru acesta de a putea, cu ajutorul iubirii şi devotamentului, deveni şi 
e! odată iubitor şi bun, le va da poate mulțurmirea necesară şi cine ştie ; 
fericirea ! 

„Plinge dealul, plinge valea, pling pădurile bătrine*, plinge Cons- 
tant, plinge Le Guenn, plinge Gabriela şi Henrieta, plinge probabil su- 
feurul În cuşca lui, numai in sală nu plinge nimeni. Actul al Hi-lea 
este dela un capăt la altul inecat în lacrimi! Curios, —insă maniiestaţi- 
nalle exterioare ale durerii par a impresiona mult mai puţin decit emo- 
țiunile stăpinite, Actul al II-lea, [ră atitea suspine, a mişcat insutit mai 


440 VIAȚA ROMINEASCA 


mult. Nu, genul larmoiant nu convine deloc d-lui Henry Bernstein! E 
de sperat că această primă incercare va fi şi ultima. 

Prin suprimarea actului al II-lea piesa n'ar putea decit să ciştige. 
Ideja şi caracterele sînt complect explicate In primele două acte; acţiu- 
nea nu mai continuă. La ce bun dar a ne face cu orice preţ să pri- 
vim la crizele de lacrimi a pairu oameni, care nu ne interesează. 

Critica a primit piesa d-lui Bernstein cu entuziasmul de care vor- 
biam în „scrisoarea“ trecută. „C'est du bon et du meilleur Bernstein”! 
Ne-am deprins să vedem fraza aceasta la fieştecare operă nouă a scrii- 
torilor cu vază: un clişeu ca multe altele, „Le secret” este departe 
de a îi un capo d'operă. Multă, prea multă tiicuială în vederea electu- 
lui teatral! Ce înseamnă pe urmă răutatea asta bolnăvicioasă dar lu- 
cidă şi care după doisprezece ani își descoperă o conştiinţă şi face măr- 
turisiri interminabiie ? Piesa conține însă scene puternice şi bine con- 
duse, momente admirabil redate ; se recunoaşte mina dibace a unui ma- 
estru întrale teatrului. Interpretațiunea este excelentă: d-nele Simone 
şi Madeleine Lély, d-nii Garry, Boucher şi Roussel au rivalizat întra- 
devăr în periecțiune, 


N. L. Kostaki 


MISCELLANEA 


+ P. Cerna 


In ziua de 26 Maitie a încetat din viaţă P. Cerna, în virstă numai 
de 32 de ani. Această moarte prematură ne-a răpit nu numai un poet 
valoros, dat şi un om de o înaltă distincţie sufletească, plin de senti- 
mente generoase, frăminiat de ginduri şi probleme. 

intrun No. viitor vom publica un articol despre opera distinsului poet. 


O amintire despre Haret 


Primim din partea d-lui Adolf Magder, directorul şecalei israclito- 
romine din Podul lloaci, următoarea scrisoare: 

„in unul din anii trecuţi Spiru Haret, ca ministru, a vizital oră- 
şelul Podul-lloaci cu o numeroasă suită compusă din prefectul de judeţ, 
inspectori, revizori şi diferite alte autorităţi, Cu prilejul acesta am fost 
invitat de autoritățile locale să iau parte la primirea ministrului, în cali- 
tate de director al şcoalei israelito-romine. impreună cu alte persoane 
l-am aşteptat la şcoala rominească, unde a fost primi! de corul şcoalei. 
După obişnuitele prezentări a inspectat şcoala, cantina, biserica: iar la 
ora prinzului trebuia să aibă loc banchetul oferit în onoarea sa, Fiindcă 
n'am avut o invitaţie specială pentru banchet, am crezut de cuviință, 
după ce l-am însoţit pretutindeni, să mă retrag. Dar cum am ajuns 
acasă mă pomenesc cu o trăsură trasă de doi cai albi, care se opreşte 
în fața şcoalei. Comandantul poliţiei locale coboară repede, întră gifi- 
ind şi mi se adresează grăbit: „D-I ministru vā polteşte la banchet !" 
[ji făcea impresia că nu call au alergat la goană, ci el. Surptins de a- 
ceastă onoare l-am intrebat: „D-l ministru mă poiteşte ?*—. Da, din or- 
dinul d-lui ministru“, răspunde comandantul mirindu-se oarecum că nu 
dau crezare cominicării sale. Ca să-l scot din situația sa neplăcută, îi zic: 
„Bine, ordinul se va ezecuta”. 

După banchet-—noblesse oblige—am invitat la rindul meu pe mi- 
nistru să viziteze şcoala israelito-romină, Fără să ezite o clipă, mi-a 
răspuns afirmativ. La şcoală l-am condus prin toate clasele şi sa inté- 
resat — cerindu-mi multe amănunte—despre mersul ei. 

In anul următor, Spiru Haret luind parte la inaugurarea une! școale 
dintro comună învecinată cu Podul-iloei, m'am dus să-l invit la grădina 
de legume lucrată de elevii şcoalei istae'ito-romine. La auzul acestor 
vorbe, vădit impresionat, Imi răspunse că va veni. Incredinţat de va- 
loarea cuvintulul dat al lui Spiru Haret, l-am aştepiat la grădină Impre- 
ună cu elevii şcoalei, care lucrau la tarlalele lor ca în orice zi de lucru, 

Ministrul a sosit în Podul loaei ia ora 5 şi a lost invitat la un 
cealu în sala Primăriei. La 6 jumătate, cînd trece trenul prin Podul: 
oaei, aud flueratul maşinei şi ministrul nicăeri. Mi se aduce apol şti- 
rea că s'a îndreptat spre gară, Trenul se opreşte ta Podul Iloael numai 
două minute; dar în ruptul capului nu-mi venea a crede că Spiru Haret 
e în stare să nu se ţină de cuvint. Timpul, cu toate aceste, a trecut 
Mihnit de această curioasă întorsătură încep, fireşte, a mă indol de con- 


442 VIAȚA ROMINEASCA 


vingerea mea. Mā uit spre gară... Darcind mă aşteptam să văd trenul 
In mişcare, zăresc deodată pe Spiru Haret, însoțit de alte trei persoane, 
cum vine apostoleşte spre grădină. Trenul sta pe loc... Oricine işi 
peate inchipui adinca mea satisfacţie. Din această clipă—mărturisesc — 
„antisemitul* Spiru Haret m'a subjugat. 

Cind a ajuns la grădină mi-a întins mina şi s'a grăbit să-mi spue 
cu o voce dojenitoare şi blindă, însoţită de un zîmbet iertălor: „M'ai 
tăcul să întirzii trenul”, Vroia să-mi atragă atenţia asupra altei greşeli 
făptulte, pentru a nu făptui marea greșală de a-şi călca un cuvint dat, 

„Dar prezenţa dv. este un imbold înnălţător pentru aceşti cc pii care 
vă aşteaptă tremurind de plăcere“, zic ew, arătind cu mina pe harnicii 
muncitori din jurul nostru. „Da, ştiu“, răspunde el. „Deaceia am ve- 
nit", A străbătut apoi grădina în toată lungimea şi s'a oprit la cite un 
elev, spre a-i pune diferite întrebări asupra chipului cum ştie să-şi lu- 
creze bucata de pămint. Pe faţa ministrului se zuarăvi o scinteera de 
mulțumire, cu un amestec de adincă surprindere. Inaintea ochilor săi 
să desfăşura aevea un tablou original: Copii de Evrei, cu sapa şi gre- 
bla, udind şi prăşind un pămint lâcrat cu micile lor brațe.. Pămini şi 
Evreu! lată două noțiuni care nu s'au imperecheat niciodată în crierul 
poporului romin. 


In drum, spre gară, cind a zărit sutele de călători care mizunau 
în jurul trenului, iuți pasul, scoase ceasul din buzunar şi zise cu ingri- 
jorare : „Am făcut să intirzie trenul", Asupra conştiinții sale apăsa 
mereu greutatea situaţiei In care se alla. Se incinsese o luptă sufle- 
tească Intre „om“ şi „ministru“. „Omul“ însă a biruit. „Omul“ apre- 
ferat să abuzeze o clipă de autoritatea sa de „ministru“ şi să oprească 
trenul, decit să-şi calce cuvintul şi să se lese In zădar aşteptat de o 
şcoală, [le ea şi israclită. 

Spiru Haret a murit. El nu mai poate face nici bine, nici rău. 
Dar voju nutri totdeauna pentru acest om de caracter un cald senti- 
ment de admiraţie și de stimă“. 


Dela Redacţie 


D-) Ibrăileanu luindu-şi concediu pentru o vreme mai indelun- 
gată, toate manuscrisele şi corespondența redacțională se vor trimite de 
acum înnainte numai pe adresa Redacţiei. 

è 

Manuscrisele mepublicabile se ard. Rugăm pe d nii autori să nu 
ne mal trimită mărci pentru Inapoere. Pe viitor, aceste mărci vor fi so- 
cotite ca o subscripţie la fondul pentru Flota Naţională. 

Inapoem numai manuscrisele voluminoase (roman. piesă de teatru, 
epopee) la care ni se alătură mărcile necesare, 


P. Nicanor & Co. 


Dac... 


APHL 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti” 


ai 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret impune lașului, al cărui 
fu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn 
ie memoria lui. PANT i 
X Facem apel la toți cetitorii și prietenii noştri, care în cea mat 
mare parte au dus lupta pentru deşteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi- 
nească", cu prinotul lor oricit de modest, 

Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicaţia 
speclată : „pentru monumentul lui Haret” —administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare numir vom publica numele subscriitorilor. 

„Viaţa huminrasea* 


LEI H. 


Anatole Verona, lasi. so.. - a ak 
Alex. Ganea, magistrat, laşi . e. s . s s ss p- 
M. Podoleanu, învățător, Neamy CES. Ya 


v. D. Vasiliu, Botosani NE SATE 190 ze 
N, Enăşescu, Botoşani . o . e ee eee 
Lista d-lui A. Festiropol, avocat, Piteşti: G. M. Pi- 

teșteanu 2, Th. Pirvanovici, 2, M. Zamfirescu 4, C. Ghioca 

1, Sr. Popescu 1, V.Stoicănescu 1, V. iliescu 1, ny G. S 

gänescu 1, D. Luca 1, G. Georgescu |, Ea Fost ds i i as 


ur | MIEREA e N CR IO Na ES E z 
Carol Hynek, apt isca TR Sucot A 
i: Corbu, Bistriţa, Ungaria  . . - = © «e s e» 
Lista d-lui l. I, Raianu, prof.. Birlad: |. |. Ratanu 
30, Gr. Gr, Patriciu 2, Z, Popovici 2, G. C. ae met 
profesor 5, Gr. D. Vasiliu, avocat 5, ]. E, Pallady 20, i 
G. Diaconescu, institutor 2, |. Tudurache, învlițător ale, 
Balmuş, învățător 2, V. Triandai, profesor 2, G. |. Bar TER 
prolesar 2, Şt. Buzdugan, profesor 2, M, Bally 5, în tota 
De Reportat . a aie 3110 05 


KALI VIATA ROMINEASCA 


Report . , 
Lista d-lui Vasile Dorin, învă , Româneşti (jud. 
e ie Vasile Dorin 10, D. Enăşescu, înv., Larga 10, |. Sta- 
vilă, inv., Forășşti 1, V. Sterienescu, înv., Bulbucani 1, Pa- 
raschiva Teodorescu, inv., Potingeni 2, Preot Gh. Lazăr, 
N l, pi ai Ciolan, agricultor 4, N. Costache, agricultor 
1, lorgu tanu, itor 1, V. Ghemu, agricultor 1, 
Preot C. Bogdan, Româneşti 2, loan Costeanu, secretar Mo- 
ENI 05 EELE a ae E a ai AGA ia 
Lista d-lui dr. Al. Zambilovici, Burdujeni: E. Luci- 
nescu 1, Elena V. lonescu 0,50, |. Lucinescu 1, C. Dellade- 
cima 5, Stan N. lonescu 5, V. Fellner 1, Gh. Popovici 1, 
Al. Bujoreanu 3, R. Bersan 4, E. Țrebian 2, Niţescu 2, V. 
Doboş 2, Carol Rang, farmacist 2, V. Botez 2, Alex. Botez], 
lie Lahman 1, Isidor Popovici 1, Valeriu lonescu, contabil 
1, l. Vasiliu 1, N. G. Neagu 1, Gh, Buznea 2, Clinceanu t, 
Mazilu 1, Al. Florescu 2, Siet. p in 1, Marin Rădulescu 1, 
Gh. N. Paviu 1, D. Covrig 1, V. Tempovici 1, D. Petrescu 
1, A. Buzagiu 1, A. Orghidan 1, V. Giossanu 1, T. loachim 
1, Nicolescu 1, Băloiu 1, N. lonescu 1, I. Năsturaş 1, L. 
Bottez 0,50, M. litimie 0,50, D. Caton 0,50, AL Chirilescu 
1, Gh, Pitaru 1, lie Bunescu 2, N. Corpaciu 2, Al. Velciu 
1, Al, Cuzin 1, Șt. Dimitrescu 1, Brăiliţă 3, N. Cerchez 1, 
E SON ie a eo st ae al o aa ci 
G. G. Burghele, avocat, Dorohoi . . . . 
A. Myller, prof. universitar, "e Si: 
răila . . 


V. |. Popescu, înv., Insurăței, 
George a Straja, Bucovina . 
Dr. Vi N. Botez, Vaslui .. . 
F. Bruteauu, T. Măgurele .... . . 
G. L. Paltinescu, farmacist, Vizir (Brăila) 
A. Ramaşcan, Vizir , . .,. a A 
Gh. Chirvăsuţă, institutor, Bacău 
Ernest Triandatil, Paris 

N. T. Popp, Craiova 
General Č, larca. Buzău , 


d: 20: pane 4 
* 


. . . . - - 


- . . . g . . 


LEI B: 


3110 05 


20 — 


Total 3555 35 


RECENZII 


Al. Cazaban. Intre feimee şi pisică. 
Institatal de arte grace şi editură 
„Flacăra“, 

D. Cazaban are darul vioi şi secin- 
teietor de a povesti şi mai ales de a 
povesti anecdota, Areastă monedă un 
spiritului uşor care a colindat lumer 
gidilind uşor beatitadinea digestiei gi 
4 primel țigări după masă dinaintea 
unui șwurţ, analizată și ştearsă prin 
uz. devine adese în povestirile d-lui 
Casaban o medalie prețioasă. Trăsă- 
turile se adincese gi luu Bemnificurea 
loviturilor de creion scurte i expre- 
sive din caricatarile bine izbutite, semm- 
nificare ce se ridică uneori pănă la ca- 
racterul uman, profund şi tipic. Am 
zis adesea, Cum însă d. Cazaban este 
și un seriilor, mărturisesc acum ca şi 
ultă dată, că îmi pare rău de multe 
ori de această facilitate strălucitoure 
a darului său dea povesti. Din ne- 
fericire lucrurile usoare, de indeminare 
literară, care sdomenese nationala noss- 
trà aplicare spre un doles far miente, 
dânnează muncii serioase, care adin- 
cind talentul literar al artistului l'ar 
face să găsească mai des comori, iro- 
site zădurnie în povestiri uşoare și 
mărunte, 

Trocind peste bucata „Intre emee 
şi Pisică“ mam oprit cu plăcere la 
bucăţile „Instrãinat+, „Bărăganul, lar- 
na*, „Vestitorul furtunilor”, in eare 
sub o formă compătată, de un desomn 
pur, suggestiv și plin de adevăr, sint 


redate colțuri de natură, sentimentul 
ascuţit al măreției ei, poezia ef nemu- 
ritoare, fără puncte de oxclamuție, 
fără poză și sentimentulism. Fraza 
d-lui Cazaban e mlădioasă, limpede, 
curge repede și sunător. lar după ce 
am citit „Bodoreaneu“, acel mic cupo- 
d'operă, just și adevărat pănă în cele 
mai mici amănunțimi, de o putore de 
viață Impunătoare, măsurat in drama- 
tizarea situaţiei şi zguduitor prin sim» 
plicitate, nu mai voin să mai vorbese 
de celelalte bucăţi care nu sint lipsite 
de talent, dar... nu mai fac pentru un 
seriitor ca d, Cazaban. 
2 


E. Lovinescu, Aripa Morții. Edit. 
Institutului de Arte Grafice „Flacăra“ 
Bucureşti, 

Ce deziluzie pe cititorul eare, ade- 
menit de eticheta macabră și imvelișul 
simbolic al cărţii d-lui Lovinescu, ar 
cñuta inlăuntru vre-o „istorie pe apă“, 
ereațlunea unei zvăphiate imaginaţii, 
eare să-l plimbe din aventură în a- 
ventură, zpnduind-o puternice, storein- 
du-i lnerimi ferbinţi, rurmindu-i răsa- 
flarea în paroxismul euriozităţii ațițute 
la exces, cu romanele da altădată, ca- 
rosi tineau cu prisos făgăduelilo date 
în titla! Nu, iubite cititor, seriitorii 
de uzi nu mai povestese istorii care 
să te facă să petreci clipe de viaţă 
intensivă. Cu usemenea „literatură de 
toileton“, au putut să se indolotnicenaeă 
odinioară seriitori răsuflaţi, eşiti din 


446 VIAŢĂ ROMINEASCA 


cirenlație : Balzac, Georges Sand, cote. 
Serlitorii de azi fac literatură seriousă, 
„documente omeneşti“, lar dacă în 
loe de aventurile miraculoase ale lui 
„Ciorup de piele“ vei fi silit să asculți 
afacerile mărunte nle.. d-lui Adrian 
Leriun și voi strîmba din nas, vina e 
a ta, paivule cititor, a ta. cure n'ai 
ştiut să ermluezi cu maeștrii cugetării 
moderne.. 

„Fusese odată la o răspintie: de 
drumul apucat atirna siguranţa zilei 
de mine. Luptase, nu pres cu multă 
înverșunare, dur cinstit şi cu deplină 
crodință că i se cuvonea coir ce cerea. 

Priutr'o potrivire de împrejurări, prin 
putima socotelelor mărunte, un altul îl 
înlătură, Fusese astfel aruncat în via- 
(n tulbure şi nesigură“... 

Ridiei din umeri? Ce-ţi pasă ţie, 
inbite cititor, de afacerile d-lui A. L. ? 
Sint lucruri private, vei zice, El, Z 
sau Y îţi povesteac în fiecare zi ase- 
meneu lucruri mărunte din viața lor şi 
dacă îi asculti oste că-i enuoști. Dom- 
nul A. L. este un trecător cu oricare 
altul și ţi se pare cel puțin bizar, vă 
ta opreşte în loe să-ţi povestească aşa 
ne tam, ne sam daraverile d-lui A. Le- 
rian — individ făcînd parte din wni- 
vers! Ei bine, iubite cetitor, d, E, Lo- 
vinescu iti oferă „un document omo 
mese“, Nu mai e vorba acum să tes- 
muzeai citind romane de senzație, tro 
baie să fii serios căci literatura e un 
studiu, Răsuflaţii scriitori de altă dată 
scrieuu o limbă literară— Vanitaa Va- 
nitatis! Documentul e prețios prin eon- 
Vinat—e quintesenţa psickologică a u- 
nei drame sulloteşti, conflictul Intre 
"forţele dezlânţuite ale unui eu şi de a- 
cela nu trebuo să fii atit de ușuratoe 
să-i cauţi nod în papură pentru ono- 
“natopei ca: „cela ce cerea“ şi să te 
impotrivoşti cu înverșunare la stilul 
de proces verbal saw de gazetă dle 
provincie in care d. A. L. îşi rela- 
tenză aventurile prețiosnlui săn eu 
Aventură niei e simbolice însă, lubite 


cititor, Din vechile tale lecturi ul că 
pătat răul obiceia să nu te intereses 
de cu decit atunci cind se revarsă în 
fapte sau măcar în gesturi. Ei bine 
„documentul“ te va disciplina şi în a- 
ceastă privință, te va spiritunlizu cu 
totul, căci după ce te vu tămădui de 
păcatul de a voi să vezi, să auzi, să 
simți realitatea pe căile obişnuite ve 
cehilor tăi idoli. pentru care realitatea 
există şi trebue neupărat să existe şi 
în operile lor do artă, te va obișnul 
să contemplozi spiritul în mod pasiv 
şi resemnat. 

Vrai înconjurul lumii, călătorii mi 
nunate În goună nebună prin spațiile 
cereşti în lană, în soare, în fundul mà- 
rilor sau în fundul! pămintului ? Ei 
bine, vei fi tinut prizonier timp de 150 
de pagini în... spatiul mărginit al su- i 
fletalui eroului d-lui Lovinesca, chei 
wutorul me declară cu hotărira că e 
roul såa „o silit pentru totdeauna să 
trăiască în sine” ṣi vai „nimica nu e 
intimpla pe întinderea pustie! 0 sin- 
gură nădejie îţi mai rămăsese: d. Lo- 
vineseu spune din primele pagiul ale 
cărţii că „tăria eroului său era eiti 
din tăcere gi taină“ ș cu parfidia Dali- 
lei însă iscusitul sutor răpește tăria 0- 
roului său, Vei cunoaste, iubite citi- 
tor, toate tainele d-lui Lerian și ale 
tuturor amielloe și cunoscaţilor sìl 
Vei ati lucruri pe caro un om, care 
nu are tăria făcută din taină, nu le 
povesteşte niciodată... X, Y sau ami 
cil tăi de cafenea, siu colegii tài de 
birou, nu se vor lăada niciodată, sint 
sigură, en aventuri ca acea dintro tab- 
nicu! orou și Mab! Vei fi desigur stii- 
gherit iubite cititor, vei cânta să im- 
chizi cartea ruşinat, jenat de destăi- 
nuiri aşa de. respingătoare si paie 
de orice delicateţă ca ucele priv toare 
lam prima ïntilnire dintre Mal gi 
eroul cu tăria „făcută din tuină si ti- 
core“. Nu uia Insă că d, Lovinescu 
Va trădat, în răpit tăria, De sigut, 
sint unele clipe, în care un muritor 


obişnuit care are slăbiciunea de a fi 
limbut, ur găsi că a comenta un gest 
final și inevitabil este o brutalitate și 
o necuviință. Eroul tăcut al d-lui Lo- 
vineseu însă ține un discurs, po care 
natorul I califică „o rugăciune care i 
se ridică in ochi ca fumul de tămie“ (t) 

„—Ai venit, şi um trăsărit. Nu mă 
iubeşti incă, dar lasă-mă să-ţi sorb pri- 
virea drăgăstoasă ce mă face să trà- 
sar... Nu mă iubesti Incă, dar îţi mul- 
tumese că ai venit să-mi împrospă- 
tezi dragustea, pe care o simt so 
sind (17)... Nu volu să ştiu dacă şi i 
nima ta îți bate pentru, Mie frică! 
Nu te întreba. Asteaptă, Dar pănă 
atunci vino! Dar pănă atunei vino! 
Lasă-ţi coaja de alun! vino!” 

Dacă cumva acest discurs si multe 
altele, pe care eroul tăcut şi tainic le 
tine la orice cotitură de stradă, noap- 
tea, ziua, dimineațu şi sara pe lună, 
pe soare şi chiar pe plonie, dacă cumva, 
zic, aceste nesfirsite potopuri de vor- 
be pe care eroul d-lui Lovinoscu le 
exulă „in tăcere”, te-au făcut cumva 
să te gindești la „Moital Romin“, nu 
uita că marele nostro Caragiale si 
uealtatul ironist Tony Bacalbasa au 
murit, s'au dus, iay pe mormintul lor 
n năpădit triumlătoare, lacomă şi ne- 
stingherită de nimeni o puzderie de 
claperei baroce şi rău mirositoare. 

Arde tot ce-ai adorat, iubite cititor, 
şi punimdu-ţi cenuşă n eap, ascultă 
pocăit destăinuirile „eului*, documen- 
tul psihologie care te va iniția în tai- 
nelo d-lui Adrian Leriun, vei afla mi- 
cile sale afuceri, voi sti că n trăit fn 
tovăcăşia morţii şi a altor dame mai 
mult sau mai puţin avuabile, te vei i- 
niţia în literatura mitologică și vei 
găsi material pentru un viitor Baede- 
ker în călătoriile talo reale sau ima- 
ginure prin Europa, vei cunoaşte in 
fine, indărătnle cititor de romane de 
senzaţie și pretențioa căutător da fru- 
musat literură, documentul omenesc, 
Atit mai rău pentru tine dacă voi es- 


RECENZII 4 


clama cu Anatole France „Hors de la 
Mtterature*, căci nici nu e vorba de 
un Georges Ohnet, ci de d. E, Lovi- 
nesen, romanțiar și literat, critic literar 
in orele perdute, 
l. S. 
pe - 

Const. A. Giulescu, Privelizti şi 
amintiri, Minerva, București, 

D. Const. A.Giuleseu nu este un serii- 
tor cunoseat, desi de multă vreme d-sa 
4 pătruns prin reviste şi gazete. D-sa 
4 tipărit şi schițe şi poezii încă da- 
acum opt ani. In viața lai de paşnie 
funcționar a găsit vreme pentru ucesta 
nobile îndeletniciri. Timpul liber rareori 
şi-l petrecea in cafenenua bucureşteană 
a intelectaalilor: prefera să moditeza 
în odăiţa Iui și să încredințeze birtiei 
alle gindiri și sentimente, 

Schiţela din volumul de faţă ne dau 
dreptul să avem o părere bhotărită asu- 
pra d-lui Ginlescu. Volumaşul acesta 
poate arăta și tot viitorul literar al au- 
torului. 

D. Gialescu serie liniştit, — și ştie să 
înjghebe o mică povestire, un portret 
minuscul. Urmărești volumul dela in- 
ceput pănă la sfieșit, ori dacă n'ai timp 
Il părăsesti cu uşurinţă ca să-l reiai;-— 
uneori găseşti plăcere Intr'o întorsă- 
tară de frază, intro imagine fugară ; 
pe urmă, e adlovărat, nu-ţi rămine fixat 
nimie în minte. Nu ţi-a rămas insă niei 
ceva jignitor ori dezagreabil, 

Cu toate acestea d. Giulescu esta un 
seriitar. Este wn seriitor din familia 
acelor pläcuți artişti dintre care face 
parte de pildă și d. Girleana ; din fa- 
milia acelor artiști enre cred că onu- 
velă ori o schiță pot fi anecdote s- 
greabile.—fără adincime ori samnifieu- 
ție. Mi separe că şi d. Lovinescu spu- 
mea odată cum eñ e fericit că poate 
să serie elteva pagini asupra păharu- 
lui eu bere pe care i-l aduce ehelnn- 
rul, ori asupra ţigării pe care o fu- 
mează, A serie, a jongla cu vorbele, 
a pune pe hirtie reminiscenje din lec- 


448 VIAȚA ROMINEASCA 


—— 


turi — înseamnă covu. Dacă omul are 
oarecare spirit, pagina lui o poţi citi 
simbind cit sorbi cafeaua. Arta foilo- 
toniştilor aşa s'a dezvoltat, —și încă nu 
a tuturora, căci unii sau hotărit să 
rămte gravi în fond, după vechea modă, 

Literatura insă, schița şi nuvela, nu 
ss poate face cu vorbe. O nuvelă tre- 
bue să insamneze ceva, să cuprindă un 
sentiment adine, un aspect al vieţii. 
Seriitorul trebue să aibă convingerea 
că u pus în paginile pe care le-a seris 
cava din spiritul său,—că între inima 
lui şi bucata lui literară sa stabilit un 
curent circulator. Toate acestea sint 
mofturi, însă, ar putea opune unul din- 
tre prietenii mei. Principalul lucru e să 
ai talent. , 

In adevăr, dacă sintem ințeloşi asu- 
pra acestui cuvint, atanci putom hotări 
soarta literară a d-lul Const. A. Giu- 


lescu. 
F. 


G. Murnu, Istoria Hominilor din 
Pind, Vlahia Mare (990—1259). 

Cărticica d-lui M. cuprinde 4 capitole : 
5 apărate întăla dată în Convorbiri 
Literare prin 1905—1907 şi unul, pus 
nici ca Anexă și publicat întăia dată 
în Îmeeățărul jubilar din 1906, Lu- 
erarea in total cuprinde „istoria coca 
mai veche și mai întunecată a Romi- 
ilor din Vlahia Mare (Thesalia)“ 
(Pret. 5). 

1) Primul capitol tratează despre „fn 
tàia apariție a Romînilor în istorie”: 
e vorba de Rominii din Pen. Balea- 
nică. In privința asta, constatăm că 
à. M. înlătură, din consideraţii cu to- 
tal subieetive, informația lui Kedrenos 
da subt a. 976 despre Vlahi, apoi că 
d-sa no cunoaşte, eăei pa discută ni- 
căiei măcar un izvor mult mai vechin 
(120-—780) : e manuseriptul da la Cos 
tamunitu şi a fost publicat în Istorija 
atona III de Uspenskij; o notă despre 
dinsul e la Thomaschok, Zur Kunde 
der Haemus Ilalbinsel in Sitzungs- 


berichte v. 99 p. 42—43. (Toate aceste 
informaţii le dăm după cursal inedit 
al d-lui profesor Philippide, Originile 
limb. rom. sapt © 7). 

Deci pe informaţia lui Kedrenos nu 
pune d, M. buză; am observa că oeri- 
tieñ temeinică a izvoarelor de acest 
fel fiind pănă seuma imposibilă, dato- 
ria ştiinții o mai bine să se märgi- 
nească ln simple constatări de fapte.— 
Un izvor pe care îl discută pe larg, 
am putea zice chiar eu pasiune d. M. 
„pare a fi însăși transcrierea hriso- 
vului original ce se alla în arhiva Ni- 
enlițeştilor“ (15), Acesta ar fi din 980 
şi asta e data după d. M. a „intãoi n- 
pariții a Rominilor în istorie”, Izvorul 
ucesta e publicat în Adyoș veofizry aie 
zpos fanta, anexat la Cecaumeni 
strategicon. Autorul acestui izvor vor- 
besto de bunicul său, care a fost pe 
ln 980 (timpal lui Vasile al II-lea} Aom- 
nitor „peste Vlahii din Elada”, Și bu- 
unicul său şi autorul izvorului erru din 
familia Niealiţa, care-i după susținerile 
d-lui Murnu o familio rominească (15 
Of. şi 110) E stabilit de pe acuma că 
Rominii „loenese masivul Pindului“, 
Trobue să so admită şi o emigrare a 
Rominilor inspre Sud. De ce ndmite 
d. Murnu că vu fi existat o Vlalie 
„pe munții Thesuliei în veacul ul X-lea?” 
Precis nu se ponto ști cam au ajuns 
Vlahii în Klada., Mult timp Rominii 
au trăit, după d. Murna, subt Bulgari 
şi cu Balgarii în veacul do mijloc. Do 
ce? D. Murnu aminteşte aici numirea 
„sluvă*, zice d-sa, de wah pentru Ro- 
mini, cuşi instituţia celnicatului. Cu 
„valah“ lucrul e complicat și afirmaţia 
d-lui Murna na poate fi primită de şti- 
ință. Apoi, dacă Rominii vor fi trăit 
așa de mult cu Bulgarii (desigur sla- 
vizaţi), cum se explică faptul că limba 
maceilonenilor cuprinde asa de pujine 
clemente slave? In altă ordine, d. M. 
primeşte despărțirea Rominilor în 
Romini din Pind, Balcani și Carpaţi în 


RECENZU 449 


veacul al Vil-lea (Jorcek), ci o pune 
intre al Vii-lea şinl X-lea veac, 

2) Capitolul al doileu tratează dos- 
pre „Kekavmmos și Pominii în vea- 
cul al XHea* şi e un capitol impor- 
tant în Inerarea d-lui Murnu, dată fiind 
și importanța izvorului, care poves- 
taște fapte între 1071 — 1078, D. 
Murnu diseută pe farg asupra familiei 
scriitorului, familie iurnditä și ca Ni- 
culițeștii, asupra sèriitorntui insusi, nn- 
molui (=,arsul“), asupre rolului jucat 
de dinsul în imperiul bizantin ote. Ul- 
timii uni ai vieţii lui vor fi fost pe vremea 
lui Mihail a Vil-lea Duca (1071— 
75), Până la Domnia lui Ducu avem 
vești despre Romini, care se întinse 
seră mult în vremea asta, din hrisovul 
iai Vasile al Il-lea privitor la arhiepis- 
copia din Obrida (a. 1019), De aici 
înnainte sint din ce în ce mul multe 
pomeniri despre Valahi. 

In ordinea cronologică a erenimen» 
telor, d. Murnu nü aminteşte nbniet de 
locul din Ana Comnena subi unii 101 
105, p par. t38, scos întâia dată de 
Hopf, Geschichte Griechonlands, YI, 
165; în schimb pomeneşte de id. ib, 
p- pur. 20—227 şi Hopf, op, cit, 165 
(CL. şi Philippide, Origini subt 5 şi 6), 

Rominii se lărgesc In peninsula bal- 
canică după distragerea imperiului tul- 
grese din ce in ce mai mult, Ei erau 
păstori, dar desigur şi agricultori ICE 
5S sqq. şi 90), In privința stării lor s0- 
ciale şi politice amănuntele lipsesc, 

La p. 65—66 zice d Murnu: „nu 
stiu dacă... na orasi peaeolo, prin munţi 
|Serhia!, ca în toată peninsula, o altă 
populaţie rominească, deo potrivă în 
staro (?] cu cen din Pind*. Era dar, du- 
pă cum se ştie pănă azi, „nu e deopo- 
trivă în stare (7) cu cea din Pind*. Căci, 
de pildă, în privința limbii, se cunoaşte 
din documentele sirbeşti că limba see- 
lor Romini prezinta particularități co- 
mune mui malt dialectului daco-romin, 
decit celui macedo-romin. Apoi însuși 
d. Murau spune că anumite căpetenii 


se numiau „la Daco-romini și ln Ro- 
minli din Serbia... cneji şi voivozi, 
în cei din Pind purtau namele de cel- 
nici“ (p. 69). 

Rominii trăiau prin munţi, împărțiți 
în triburi, eu căpetenii ca se chemau 
celnici. Atribuţiile eelnicilor erau ace- 
leași cu ale enejilor dela noi. 

După Vasile al Il-lea, domnii slava 
în Bizanţ, ca aceain lui Constantin Duca, 
favorizează spirital de răzvrătire al mul- 
tors, În 1066 Rominii din Elsda se 
răscoală din pricina birurilor. Kekaom- 
enos povesteşte pe larg răscoala, Cu- 
noscutul protospatar Nienliţă è atras 
de Romini la dinșii. Uncorirea cetăţi- 
lor Kedros și Lervia atrage îngrijoru- 
rea lui Duca: se Indaplecă să-i satis- 
tacă. Niculiţa trece prin multe peripeții. 

D. Murna susţine că familia Nieuliţa 
e rominească, Totusi, din „forma dată 
de Kokavmenos” mu se poate aceasta 
deduce, cum ereda d-sa; de acoiu lu- 
cerul e discutabil, eu atit mai mult căd. 
Murnu intrebuintează foarte mult lo- 
gica, în lipsa faptelor, care să-l dove» 
densă. 

Discutind izvorul Veniaminde Tudela, 
d. Murnu nu pare m-i acoris multă in- 
credere, In altă privinţă, zice d. Murnu 
In p. 155 nota: „E fouarto probabil, însă, 
că părerea lui Veniamin despre comu- 
nitatea originii Rominilor cu Evreii are 
ca buză usămănarea limbii rominești 
cu cea spaniolă, vorbită de Grecii spn- 
nioli, din care făcea parte Rabinul nos- 
tru*. Greu lneru să pui pe seama unai 
om, care nu era de fel filolog, atita f- 
netă fiolosiră şi apoi, dacă Veniamin 
va fi auzit vorbind pe Vlahi el însuși, 
cum reiese din cuvintele de mal sus, 
cum rămine cu afirmaţia d-lui Murnu 
că „Rabinul n'a cunoscut de sisu pe 
Vatabi* ? (134), 

5) Capitolul penaltim vorheste despre 
Rominii din Pind între anii 1204— 

1239, Cruciații apaseni împart impo- 
riul bizantin în 1204. Degi numele de 
Vlahia mare (Thezaliu) nu apare decit 


10 


450 VIAȚA ROMINEASCA 


în 4306 la Nik, Choniatis ca: Ysy 
Bhasin d. Murnu erode că „cu mult 
iunainte de venirea cruciaților Thesa- 
lia incepuse a lua numele popular de 
Vlahie sau Marea Vlahi“ (164). Nu 
intelegem de ce. 

Intre Rominii din Balcani şi cei din 
Pind vor fi existat legături totdeauna. 
Po la 1204 „in Vhesulia de apus se 
întemeiază un început de domnie naţi- 
onală romineaacă“ (176). Anumite le- 
gături se stubilese între Romini şi epi- 
roți. Erau aceşti Romini o natiune eu 
limbă proprie, cu rol politie ? Bazat 
po izvoare, dar şi mult pe logică, au- 
torul crede că da. 

$) Capitolul fool: Pomii din pe- 
ninxula balcanici e suplimentar. El e 
seris ocazional şi autorul ne varbeşte 
de: 1) Hominii din Pind, concentrati 
în Evul mediu în Thesalia și Epir; și 
de 2) Românii din cuprinsul M. Hemus, 
cu ramuri ce ajungeau prin Serbin şi 
Nordul Albaniei, venind des în contact 
en populaţia romină din stinga Dunării. 

Läsind lè o parte mersul argumen- 
tărilor logice în malto părți, am cău- 
tat fapte în lucrarea d-lui Murnu. Me- 
mitul ei de căpitenie e că discută pe 
larg pentru intăin oară la noi izvorul 
de novontestată insămnătate: Kokavy- 
menos, 

N. N, R. 


ma 


C. Filipescu: Foolufia obgtiiler så- 
fosti,  Buenresti, 1912. 

Literatura cvoporatistă romină se 
imbozăţeşte cu o nouă lucrare apărută 
do curimi subt titlul de maisus, lucra- 
re curo—~idagi nu e voluminonsă (di pag.) 
—e destul de importantă totuși, prin 
punctul de vedero sincer, drept si larg 
din care sint privite ubştiile sătești. 

Antoral—un controlor agronom al 
casei Contralo—face în această broșură 
un rezumat lämuritor şi succint ul ul- 
timului anuar al Bănellor Populare, pu- 
pind in evidenţă ce-nu fost, ce sint și 


ce tind sñ devie obștiile sătesti în țara 
noastră. Toate concluziile sint intere- 
sante și, pe baza datelor explicate de 
autor, chiar cel mai îndărătuie dușmau 
al obștiilor trebne să recunoască utili- 
tuten lor din punctul de vedere al re- 
penerării noastre economice, 

In afară de relevaren, demonstrarea 
și explicarta faptului că uceste obstii 
au crescut in proporție de 75%, „atit 
ca intindere de teren cit şi ca arendă 
anuală“, în afară de lămurirea distri- 
buirii terenurilor în obștii, a mijlociel 
aronzti, și a sarcinilor pe hectar, in- 
teresantă în deosebi o constatarea după 
date neindoelniee despre cine sint a- 
rendatorii moșlilur date in ohştii—capi- 
tol în care autorul dovedeşte că nu 
numai statul și instituţiile de binefu- 
cero dă moșiile la obștii cum se zice 
în deobşte ; el mai ales particulari și 
aceasta în proporție de 88.2 °) din nw- 
mărul total al obştillor, fapt ce dova- 
deste spiritul do incredere pe care-l an 
particalarii acostei instituții si modul 
prompt si meindoias cu enre obstiile 
si-aa indeplinit indutaririle lor”. 

C. DP. 


* * 

D. Vasilin-Bacãu. Aromânii, Owiul 
preistorie, 21 Januar. Biblioteca Na- 
țională No. 44—30. Minerva, Bucuresti, 
1913. Pretul 0,30, 

Sint trai stadii serise simplu si fără 
pretenție. Publicate întru bibliotecă 
de popularisere, ele prozintă oarecare 
interes, Studlul asupra Arominilor, fără 
n intra în prea multe detalii și fără u 
aduce ceva nou, poate contribui În ine 
tinderċa cnnostinților asupra lor, lucru 
destul de important.-—căci aşa do pu 
țin ne cunuaştem noi frații din provin- 
ciile subjagate! Namai cit chestiunea 
atit de controversată n numărului Aro- 
miniior nu e toemai extet rodată, 

„Grecii sustiu că în toată Peninsula 
Baleanică mar exista decit vreo 70,000 
Aromini. Serbii şi Bulgarii sint mai 
durniti, ei ridică numărul fraților nos- 


tri din acele părți la 200,000 sna chiar 
100,000. In realitate însă trebue să tră- 
iască în dreapta Dunării pesto un milion 
de Aromini“, 

De fapt nici Serbii si Bulgarii nu-s 
chiar aşa de daralei, nici numărul Aro- 
minilor nu-i chiar acesta. Cifra iu ge- 
neral admisă este de 600,000, Chiar la 
întrunirile Ligei Culturale s'a oscilat 
în jurul ei; lar unele statistice mal re 
cente, publicate în ziare, o reduc la 
400.000. In schimb d. Vasiliu arată con- 
trele unde ei sint mal numeroşi si pro- 
portia lor faţă de celelalte popalațiuni. 

Autorul termină astfel: _Viaţu Ro- 
minilor dela Pin va atirna mult şi de 
interesul ce noi le vom purta, Cum n- 
aesti frați al noştri au mari înclinări 
spre comerţ : prin ei, cu o flotă de trans- 
port puternică și cu numeroşi consuli 
pricepuţi, am putea să suhjugăm oco- 
nomicoște tot Răsăritul “uropei, Egi- 
petul şi Asia-Mică. In ebipul aceata, din 
pricina strinselor logături nerustorești 
cu patria mumă, Arominii vor izbuti 
să-și păstreze naționalitatea și vor lu- 
cra in acelaşi timp la o mai mare pro- 
păsire a Țării Rominegti», 

EC 
+ + . 

G. 1. Băicoianu, Criza traețiunri 
animale în agricultura Romîniei, E- 
netele ei și mijloacele de îndreptare- 
Problema tracțiune moranice. Bacu- 
resti, 1913. (fără indieuţie de propyl. 

Broşura d-lui Băicoianu ridică o ches- 
tiune de mare însemnătate pontra viața 
oconomică a țării noastre. E vorba Je 
râul pe carel aduce agriculturii noas- 
tre împuţinarea treptată a vitelor de 
muncă şi degeneraren lor progresiyñ, 
Din ce în ce mai pmţin vitelo noastre 
pot face fată nevoilor ugriculturii, no 
voi ce trose eu totul disproporționat 
în raport cu mijloacele do cure ţara 
dispune în cela ee priveşte tracțlunea 
animală. De aici rezultă că nrătarile 
se fac tot mai superficial, pămirtul nm 


ac. RECENZII 151 


se rexanerează, producția agricolă de- 
caile. 

Ca un remediu contra acestui rău, 
d. Băicoianu propuue întrebaințarea 
tracţiunei mecanice. Deja unii din pro- 
prietarii mari uu adoptat maşinile agri- 
cole și sint foarte muljumiți de rezul- 
tatele obtinute. 

Dar nu e vorba de marii proprietari, 
Aceştia pot să-şi procure maşinile pen- 
trucă dispan de capital şi nu mijlonea 
să-și aleagă cole mai bune tipuri, 

Ceia ce-l preocupă pe autor este ca 
şi In agricultura mică să se introducă 
tracțiunea mecanică. Dar micul agri- 
cultor nu ponte să-și procure singur pa 
seama sa maşinile adesea foarte costi- 
sitoare. Do aceia d-sa crede că atatal 
ar trebui să intervie pentru a organiza 
asociații agrleole,— căi numai astfel 
şi cultivatorii miei, unindu-se mai mulți 
la un înc, ar putea să se folosească de 
cele mai nouă şi mai profitubile achi- 
ziții ale técnicei agricole, 

D. Băicoianu dovedeşte cu cifre şi 
eu exempla că prin intrebuințaroa trac- 
tonei mecanice agricultura noastră ar 
deveni şi mai productivă gi mai co- 
modă şi ar fi ferită de eriza prin eare 
treco ustăzi,— coja ce ar avonun mare 
răsunet asupra întrogei vieți econo- 
mice a țării, 

Nădăjdnim că ideile onunţate da d. 
Břiexisnn își vor fiee drum, vor  a- 
profumlate și vor conduce la rozaltu- 
tele po cure d-au le prevede, 

H- 
+“. 

Maximilian Popovici și George Ci- 
păianu, agronomi. Mannal de agricul- 
tură pentru nzul șeoulelor superioare 
și inforioare de agricultură, al liceelor, 
al şeoalelor normale, seminariilor, pro- 
cam și pentru toţi agricultorii praetiei, 

După cum se vede și din titlu, ear- 
tea ponta îi cetită cu mult folos da orl- 
cine se intoresoază de agricultura tã- 
rii noastre, 


452 VIATA ROMINEASCA 


Pi a 


Pe lingă o expunere sistematică a 
datelor teoretice, lucrarea d-lor M. Po- 
povici şi G. Cipšianu cuprinde o su- 
medenle de interesante observații per- 
sonale. Este serisă, nu numai cu com- 
petința unor specialişti, cu siguranța 
unor praeticiani încercaţi, ci şi cu dea- 
gosten unor adovärați plugari pentru 
meseria lor. 

Deși diferitele chestiuni de agricul- 
tură nu putenu fi expuse decit separat, 
în capitole, totuși o continuitate sus- 
ținută leagă intre ele aceste capitole 
și te face să vozi că nu ți se oleră— 
cum se cam obișnueşte pe la nol—o 
compilare după autori străini, el o ela- 
borare, după principii neşovăltoure, a 
unul material bogat sistematie cules, 

Lucrarea esto un manual de agri- 
cultură romînească şi aceasta se simte, 
s'ar patea spune, din fiecare pagină: 
toate chestiunile atinsa sint tratate în 
legătură cu interesul pràctic pe care 
acestea l'ar putea avea pentru agricul- 
tora ţării noastre. In deosebi, v pre- 
ocupare constantă de gospodăria mi- 
cului cultivator, țăran, se face remar- 
cati, 

Expunerea limpede și explicită ; in- 
trebuințarea de cuvinte scoase, pe cit 
se ponte, numai din vocabularul co- 
mun, popular; prețul modest al vola- 
mului, cu totul îm disproporția cu mun- 
ca depusă de autori, arată că unica 
dorință a acestora este cu strădania 
lor să fie de folos la elt mai mulţi, 
Fie cu dorința lor să se realizeze 
deplin. 

8. R. 
.. 

Prof. Yves Delage et M-me Gold- 
schmidih. Zes thdories de l'évolution. 
Ed. Flamarion 364 pag. Paris, 1911, 

Monografia tratează una din chosti- 
unile poate cele mal banale: Teoriile 
evolnţioniste în domeniul biologiei — 
zicind banale nu înțeleg nici prea cu- 
noseute, nici fără importanţă. Dar cn 
toată această banalitate, prin cluritatou 


expunerei pe de-o parte, pe de altă 
parte prin autoritatea necontestată a au- 
torilor—eu doosebire Dolage,— şi prin 
valoarea taptelor pe caro lo redau, lucera- 
rea prezintă interesul ei purticular. 

Cu oarecare lipsuri—neagă cu totul 
valoarea teoriei embriologiee Frita Mil- 
ler-Haeckel şi a lucrărilor lul Le Dantee 
—are meritul unei lucrări valorouse, 
căci intrun studiu rolativ seurt şi con- 
densat, critică paind în evidență, par- 
tea adevărată din mai toate teoriile e- 
volaționiste, care sau perindat în de- 
cursul vremii, 

Delage și D-na Goldschmidih pan în 
evidență, in primul rind, greutatea și 
valoarea problemei ştiinţifice actuale, 
corelația între ştiinţile biologice şi fi- 
sleo-chimiee, între viaţă şi materie, pro- 
blemă care în prezent domină aproape 
toate stiinţile şi concoptele filozofice. 
Atit ca chestiune generală, ctt şi ea 
chestiune specială, atit pentru student 
cit şi pentru dilotant şi specialist, va- 
loarea acestei chestiuni este notăgădu- 
itä; intra cit pune în legătură biolo- 
gia ea tonto celelalte științe și, după 
cam înşişi autorii ne arată, influența 
reciprocă între ea şi științele actunle, 
deci unitatea tuturor stinților formind 
o ştiinţă universală. 

Dela început, autorii stabilese idein 
evoluției, erātind că poste f privită 
din donă punete de vedere, larg și 
strict. a) Din punct de vedere mai 
general „ideia evoluţiei este strins le- 
pată de aceia n cauzalităţii: nimic nu 
se poate produce fără cauză, nimic nu 
poate dispărea fără n lăsa urme, totul 
provine din ceia ce precedă şi dă nas- 
tare la ceia ce urmeuză“, b) Din punet 
de vedere strict, „ideia evoluției esto 
un proces, unde diferitele stade nu sint 
legate numai prin cauzalitate, ci pre- 
zintă o sorie neîntreruptă și mererer» 
sibilă, în care o întoarcere îndărăt, 
sau 0 repețire exactă din ceia ce a 
devenit în trecut, este imposibilă“. Din 
acest din urmă panet de vedere con- 


slderă autorii evolutiu organismelor vil, 
unde ideia evoluției devrine idoia des- 
cendenii, 

Autorii își iau ca punct de plecare 
teoria darviniană, dezvoltind întiiu teo- 
riile existente pănă lu Darwin. In An- 
glia se resimțea influența concepţiei 
fixităţii speciilor redată de Linnte, -In 
Franja, chestiune se complică, La- 
marek intrun sistem Blozofir expune 
frumos şi captivant o sehit n teoriei 
evoluționiste; în timp ee Cuvier îşi 
formula foarte documentat, prin geni- 
alitatea spiritului său, teoria fxitūņii 
speciilor în biologie şi a cataelismelor 
în geologie, Situaţia politică a Franței 
ti dădu lui Cavier tot concursul mate- 
riul si moral. Pe terenul știinţilie tri- 
namfal i-a fost mai dificil, teoria evolu- 
ției fiind susținută in domeniul ştiinți- 
fic eu sucees de Gooffroy Saint Nil- 
lsire. La Academia de Științe, cele 
donă mari spirite se Intilnese și timp 
de doi ani se angajează o discuţia me- 
morabilă, demnă de amindoi naturalis- 
tii. Geoffroy, spirit inductiv, cu me- 
tuulă profundă dar grecae, iyi sinta- 
tiza principiile ; Cuvier dia contra, 
dialeeticisn distins, prin expunerea in- 
tr'un stil mărej și logie a dedueţiilor 
sale, supune și descurajează po rivalul 
săm Geoffroy şi teoria fixității rămine 
triumtătoare, până la Darwin. In Ger- 
mania teoriile translormisto inu uvint 
cu concepțiile geniale u Iui Goethe și 
Öken si eu Inmultirea docamontelor 
geologice. 

In urma acestor preliminări, autorii 
tratează pe larg tworia darwiniană mo- 
„lificată de noii adepţi ai acostei teorii 
nao-durwiniste. Arată coreluția între 
teoria lul Darwin și celelalte ştiinţe, 
cum Darwin s'a inspirat din lucrările 
predecesorilor săi: Malthus, „Traité 
de population” si Lamarel, ,Phyloso- 
phie Zoologiqur* și e de mirare, sie 
autorii, cum Darwin n'a almis cea mul 
mare parte din ideile lui Lamarck, 
insă se explică cind privim felul do 


RECENZAI | as 


judecată a acestor doi mari naturalisti. 
„Lamarck mergind repede la mari go- 
neralizări, Darwin ne temindu-se da 
nimio uiteova decit de roneluzii tim- 
purii, incanjurindu-se de fapte pe care 
nici odată nu le considere pres malta“, 
Arată cum Darwin și-a coueeput ideia 
evoluției în lumea organică, cu ajuto- 
rul gefeofiei naturale si a celei sexnala, 
datorită aşa numitei „lupt peniru eris- 
tenjä*. După ca expun teoria darvini- 
ună, o erițică fäctndui următoarele 
ableeții : n) Rivalitatea intre membrii 
unei specii nu este aşa generală cum 
o consideră Darwin, b) Intru cit poate 
folosi unui individ o mică modifenre a 
unui organ, în lupta pentru existenţă ? 
© Cauzele variațiilor sint totdeauna 
mai slabo ca colo ale fixităţii (Lozen 
lui Delboeuf). d) Darwin lasă cun totul 
la o parte aorizina variațiilor primor- 
disle Neodarwinistii susţin că nr fi 
o tontdință de varinţie care se moste- 
unește; Delage si Goldsehmidth pretind 
că o tendinţă nu se poate mosteni, ei 
Timpul, pe care-l coro teoria lui Darwin 
pentru formarea speciilor, e prea mare, 
faţă de existenta scoartei pămintului, 
căci după valeulela fizico-matematice, 
ea ar exista de 100 milioane ani, Apol 
conclud că tormonul de „luptă pentru 
oxistonță” a fost prea restrins de nsn- 
darwinisti şi redus numai la lupta In- 
tre Indivizii de aroiaşi specie, Cei doi 
autori cred că selecția cind are loe 
in sînul aceleiași specii poate fi an 
bun regulator ul enractorolor, însă nici 
odată un creator al lor. 

După ce termină eu diseuţia teoriei 
darwiniene, autorii ne prezintă chost- 
unea eredității raructeralar, pe care o 
grupează In două eategorii : Unele caro 
explică ereditatea ca o proprietate fi- 
zieo-ebimieii a protoplazmei si altela 
earo o explică cu ajutorul unor parti- 
cule reprezentative, Autorii pretind 
că probabilitatea mai mare ar fiu pri- 
mei gupe do teorii, susținini că pro- 
prietăţile ereditare sau neeroditare, tro- 


bue să rezulte din constituţia fizicu- 
chimică a celulei şi progrosul În a- 
ceastă direcţie nu se pouto face decit 
odală eu progresul ulbuminelor, In ca- 
tegoria a doua întră cele mai malte 
teorii clasice și anume: Teoria unită- 
ilor fiziologice a lui Speucer, teoria 
gemulelor lui Darwin, teoria lui Noe- 
geli, teorin pangenesă a lui De Vrios 
şi teoria plasmei germinative a lui 
Weisman ; toato aceste teorii pretind 
că eurueterul oste incarnat intro par. 
ticulă reprezentaticà materială. De- 
lage și Goldsehmidti susțin că „No- 
tiones caracter este o noţiune abs- 
tract, proveniti din fractionsren pe 
care o facem noi mintalmente senza- 
ilor proluse nsupra noastră de o- 
biecte. Un obiect va avea pentro noi 
atit mai multe caractere, cit vom fi noi 
capabili a le generaliza impresiile par- 
ticolare, Caractorele n'au nici o exis- 
tentă prin ele înşile, doci na se pot 
ineama în nici o particulă materială”, 

Ereditatea caracterelor dobândite es- 
te de asemenea cu succes abordată pe 
larg. Arată cum idein de „caracter că- 
pătat* nu esto fixată, paturaliştii nu 
sint de acord in înțelesul acestei ex- 
presii; unii îl definesc: Un caracter 
care la un individ nu numai că este 
nou in raport cu părinții, dar nu ţine 
niei de ou nici de spermatozoid. Difi- 
vultutea acestei vehestiuni provine din 
faptal că autorii în general nu caută 
decit să răstoarne teoriile adversarilor 
lor. În domeniul experienţii chestiunea 
in en totul altă formă şi anume fizico- 
chimică. Autorii ered că numai chimia 
protopluzmei, relativ puțin cunoscută, 
va rezolvi complect necastă purta n 
problemei eredității, presupunind că 
între elemente singe şi celulă, care vor 
da naştere la o nouă ființă, este o in- 
fluentă directă. Le Dantoc aro la baza 
sistemului sân definitia chimică n spo- 
ciei. 

In urma arestei lungi teatări a teo- 
riei darviniene, untorii oxpuu teoria lui 


Lamarck şi lamarekiznul modérn, Dis- 
cută luerareu-i capitală „Phylusophie 
zoologique” oprindu-se cu insistență a- 
supra celor două legi. u) Caracterele se 
pot modifica prin uz și newz. b) Aces- 
ta caractere sint ereditare, Intre lamar+ 
ckianii moderni, autorii eritică pe amo- 
ricanul Kope și focundul Le Danter. 
Kope original prin urhaestetismul său, 
cure susține că variațiile pot îi sau de 
ordin fizico-chimie (plhysiogintse) sue 
de ordin functional (cinttogenise), Le 
Dantec, original prin asimilajia func- 
țională, idee co liguroază în toate lu- 
erările sale de ordin biologie, prin fe- 
lu] său de raționament și prin vastele 
sale generalizàri, a sedus pe cititor, 
dar chestiunea n'a făcut nici un pas in- 
naiute prin lucrările lui, 

Delage și Goldsehmidth, după ce nu 
studiat separat teoriile lui Darwin și 
Lamarek, lu pun față în Laţă și arată 
că ele pot merge alături, fără să se es- 
cludă, ci din contra se comploctează 
una po nita, ambele avimi idoia fun- 
damentală comună: evoluția organis- 
melor dela simplu ls complex. Una se 
ocupă cu origina variațiilor, (Lamarck) 
ceenlaltă cu enuzu care menține acens- 
tă variație (Darwin), lăsînd eu totul In 
o parte origina lor, 

In sfirsit autorii studiază trei teorii 
secundare : 

1) Zeoria selecției organice sau n va- 
riațiitor coincidente, intermediară in- 
tre a Ini Lamarek gi Darwin, prin ca- 
re numul ucele carnetere dobindite sint 
ereditare care coincid eu aceiasi vari- 
atie germinală, sau invers. 

2) Teoria segregației !saparaţiunli) 
prin care variabilitatea speciilor este 
menținută de o sepuralio fie geografi- 
că, fe fiziologică ; după cum factorul se- 
parator este geografie san fiziologie, 

B) Teoria ortogenezei (variațiilor pre- 
destinate). , 

Autorii se oprost analizind teoria 
nouă u mutației, care'n senrt timp 
căpătat mulţi adepţi. Contrar prinoi- 


RECENZII 45 


piului lni Darwin, „Natura non faeit 
saltum", De Vries, bazat pe o seria de 
probe experimentale, sustine că numai 
acele caractere sint ereditare caro sint 
produse printr'un salt ul naturii (vari 
aii bruște sau discontinue) formulind 
astfel teorin mutaţiei. In rezumat teo- 
ria se coprinde în următoarele 7 legi: 
Speciile nu apar de elt brusc, se des- 
voltă lateral de trunchiul principal şi 
devin instabile. Unele sint specii ele- 
mentare evidente, altele variatii regre- 
sive, putind deveni dintr'un mare mui- 
mår de indicizi şi speciile se produe 
în diferite direcţii, oxeluzind Insă va- 
riațiile Huetuante, 

„Teoria matației, zie autorii, ne indi- 
că pur si simplu unu din căile posibile 
ale evoluţiei, a cărei realitate oste de- 
munstrată prin numeroasele şi exnctele 
experiențe nlo lai de Vries”. 

Rezumat. „Ne găsim deri innsintea 
a donă mari fenomene, care curueteri- 
vează Inmon organică: de o pariè a- 
pariția speciilor, diforonțiurea în toate 
grupele. complexitatea ereseîndă a or- 
ganismelor şi evoluția lor dela forme- 
In cela mai inferioare la cele mai su- 
perioare ; de altă parto adaptarea fiin- 
ilor vii la condiţiile şi trebaințile me- 
slinlui co lo înconjoară“, Aceste doni 
procese au loc simultan, dar sint cu 
totul diferite prin natura lor și nu se 
pot suprapune." Dori două sint ches- 
tiunile co trebue să cuprindà o teorie 


PPE 


biologică ca să fie comploctă, însă toate 
teoriile sint soluţii parțiale. Chestlanii 
adaptării la mediu nu-i dă nici o teo- 
rie un răspuns satisfăcător și de ace- 
ia rămine desehisă. Se intrenbă anto- 
rii dacă adaptarea ineepo prin fuucție 
său prin structură; ei pretind că in- 
cep prin tuneţie, Fără a rezolvi, pan 
lu discuție următoarele chestiuni, „De 
ce în istoria vieţii Binţilor, unele ca- 
ractere urmează o direcție determinată, 
urmimiu-se în mamara care evoluează 
fără repetiţie, fără întoarcere înapoi?" 
Susţininil însă că se prea poata cÀ n- 
nel  inllaențe se prelunirase timp inde- 
lungat și ele să scape de observatia 
noastră sau poate canstituția chimică 
a organismelor imprimă ucostor fac- 
tori un mod hotărît de reacțiune fără 
a-i permite altul, 

Cit despre prublemu evoluției, dife- 
rențicrii gradate, autorii consideră es 
acest răspuns este de domeniul cerce- 
tărilor fizico-chimice; actualminte rhos- 
tiunea rămine deschiaă. 

Autorii sfirsese lucrarea urătind ro- 
lul ce nu tonte aceste toorii in esis- 
tența materială a omului, în chestiuni 
de filozofia, morală şi sociologio, nd- 
mitind că da aici a laat nastere multe 
stiinte particulare și comparate, între 
care citez palhologiu comparată care 
tinde a oenpa un loc important în ști- 
ința generală. 

S. W 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare. (Martio 18918} 


Texte greciṣt! privitoare la nol, 
DI C- Litzica inlerpreteaza cuvintele 
luy Niketas Akominatoa pws HON Ts 
valpas tv Buonóvtoy abiy nat Tony 
+15 Cahite cplmv Mafóusvos* in sèn- 
sul acela că Andronic n-ar fi ajuns 
deju la hotarele Galiției, ci sa credea 
numai ca şi ajuns la acele hotare: 
„Dar cind Andronic incetaze de a so 
mal teme, ca şi cum ar f scăpat din 
minile celor cure-l urmata gi ar f 
ajuns la hotarele Muliciului, ealra care 
se indrepta ca spre o ascunrăluare 
sigurt, loemat alune! cade in mrejele 
unor vinâlori, căcl find prins de nişte 
Vlahi, În cure ajunsese zvonul despre 
fuga lul, era dus Turăş la impăratul”, 
Do aici trage cuneluzica DI Litzica 
cum că Vishbil despre care oste vorba 
in acest colobra pasaj pu erañù niscal 
Vlahi de a stinga Dunării, ei Vlahi 
de # dreapta acestui Nuyiu. La acestea 
avem de făcul observaţiile următoare. 
1. Pentrueu Andronic să inceteze de 
a se mal teme și să se creada ca și 
ajung la hotarele Guliţiei, apol, chiar 
dacă nu ajunsese deja la acele hotare, 
ole erat in imediută apropiere. 2. Pen- 
tru ca să fle vorba de Homini de a 
dreapta Dunarii in meest pasaj, tro- 
buese duba lucruri: u) Cu dela Anchi- 
alos Andronic sa fi plecat pe useat 


spre Galiţia, tar nu pe mare, cela ce 
este foarte putin probabil. b) Ca ho- 
tarele Galiliei să fi ajuns pănă la 
Dunare, lueru care ar trobui intiiû sā 
së probeze. 

La Nouvelle Revne (Mart, 1913). 

Spiritismul şi fenomenele sale de 
Fharusiua. Autorul cauta să iolăture 
oarecaro idei gresite care circulă a- 
supra spiritismului și-l diserediteazā 
in opiniunea generala, şi să der o 
expunere generală a teoriei spiriliste, 
aga cum è concepulă si primită dei- 
depții seriogi ai spiritismului, Ceia 
ce n compromis spiritismul a fost pe 
de-o parte pretenția unor mistificatari 
vare au încerca! să înșele buna ere 
dinţă a publicului prin tot felul de 
experionțe fraudoase, iar pe de alta 
interpretarea greşită data de unii te- 
oreliciani fenomenelor un levărate şi 
constatate va astfel. Cei caro au pre- 
tins că spiritul e acel curo face ra 
musa să sa invirleasci, ori că spiritul 
inută un obiect dintro ode In alia, 
ote, an făcut un to! așa de prost ser- 
viciu spirilisanului cazi experimenta- 
torii care au fost prinși cu frauda şi 
trucuri, De fapt spiritul râmine tol 
spirit, iar masa re iavirteşte din cau- 
za mugnetis:nului animal, pria forțe 
nervoasă ce so degajoază din corpul o» 
menese, hedusă la elementele cele 
mai simple ale sale, teoria spirihistă 


a mg a 


REVISTA REVISTELOR 47 


se preziuiă alfel. Fiinţa omenensci 
e compusă din trei principii: a) su- 
fletni ori spiritul, b) perisprilul rare 
o radiația sufletului și e) corpul ma- 
terial. Prin perispril sufletul se u- 
peşte cu corpul ; deci morții se deo- 
sebere de cei vii prin acela că nu au 
corpul material, ci numai spiritul gi 
perispritul ; şi locmai prin acest pe- 
riaprit morţii pot comunica cu cai vii, 
Teoria mediumnitâţii dar se poate 
astfel formula: mediummitatea este 
facultatea pe care o au unele per- 
soane, numile madii, de n simţi prin 
perisprit infuonța spiritelor, Inlro 
spiribsen şi bipnolism e o mare use- 
mănare: în ambele cazuri mediul e 
supus unei voințe striine ; deosebirea 
e numai eñ în hipnotism acen voință 
šträipă e a unui spiril incarnat, a onui 
om viu, pe cică in spiritism aren voință 
=irâini e a unui spiril desincarnal, a 
unui mori, Priu urmare un mediu 
spiritist poata lucra, vorbi, serie, ete., 
subt inluența spiritului unui om mort, 
după cum un mediu hippotizat lucrea- 
ză subt ordinele unui om viu, hipno- 
Mzatorul : şi intrun coz şi in altul e 
vorba de somn : somnul mediumnie gi 
somnul hinnotir. Atifa tot, Si toate 
celelalte pretenții ră spiritul se infa- 
țişenza u=istenţilor, că e] mizeă me- 
sele, sebimbă obiectele, elr., că poale 
i fotograbat şi colelalte,—loale sint 
absurdități şi şărlătănii; ele au dis- 
creditat spiritismul, despre care au- 
torul spune că, redus la „teoria me- 
diumnilații pasive, este eminamente 
rațional şi stiinţiile”, 

Les Docymenis du Progrès 
{Mart, 1915). 

Problema austriacă e o scurti e- 
xaminare a situației politice interne 
gi externe u Austro-Ungariei, datorită 
seriitorului vienez Alfred H. Fried. 
Autoral ulribue naţionalismului tosta 
relele de care imperiul vecin sufere. 
Pentru statele locuite de un singur 
neam, spune el, ideia naţională a con- 


tribuit la întărirea ṣi progresul țării 
(Germanis, Italia, ete): pentru statele 
în earo neamurile Elut amestecate, na- 
ționalismul nu poale să fie deat un 
eloment care mimează și distruge. 
Astfel in Austro-Ungaria antagonis- 
mul naționalităților a impiedecul nas- 
terea unei democraţii puternice şi 
prin aceasta sa lasat cimp liber pe de 
o parte tendințelor extreme ale pro- 
letariatului, iar pe de alta cloricalis- 
mului și mililarismului, Acest din 
urmă absoarbe aproape toate resur- 
sele unei țari În genere nn tocmai bo- 
gåte, cum e A-slro-Ungaria gi face 
ca instrucțiunea poporului, higiena 
publică şi toate interusele vitale ale 
statului să Be lasule intra stare ade- 
sea deplorabilă, Poalru a-şi justifiera 
rațiunea de a fi zi luind de normă 
procedarile unar țări bogale ca Ger- 
mania, Anglia, ete, mililarismul #- 
nsiro-ungar reclamă din an in an 
sume lol mai mari pentru intraţine- 
rea sa. la acelaşi timp stirneste come 
Fliete şi lasă să se ințeleagă că apla- 
naren lor pașnică se datorește numai 
faptului că „armata era gata“... Prio 
aceasiu Austro-Ungaria e o primejdie 
permanentă pentru Europa = militaris 
mul ei are nuvoo moron de conilicte 
şi de alarme, pentru a se mentine. Ca 
dovadă e faptul ca si acum, în eon 
Bietul balcanic, Austro-Ungaria in loe 
de a câula si trugă cele mui mari fo- 
loase prin mijlouce pasnice şi prin 
ințelegerr, duce o politică de ame- 
nințări şi de mobilizări provocâloure, 
Indreptaren rilelor de care imperiul 
Habsburgilor sufere, autorul nu o vede 
in schimbarea stării de Ineruri din In- 
săşi monarhic, ci o nådajdueste dels 
Germania, eare, avind nevoe de n a- 
lata solida şi pulernicã, va Irebui să 
exervile asupra militarismalai austriac 
o influența moderatoare. 

Revue des denx mondes 
(Martie, 1915), 

Victor Giraud incearră să caracte- 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


S CI 


rizeze spiritul şi opera seriitorului el- 
vețian Edouard Rod. Comparate cu 
acele ale lui Maupassant şi Daudet, 
caracterele zugrivite de Rod nu au 
viață căci el e mai mult un ovocalor 
de stari sufleteşti deelt de finţi con- 
erele, Mai toate romanele lui nu sint 
decit ilnstrurea ingeninasă a unei idei 
abstracte şi pu pornese ea cele mai 
multe din operile marilor artişti dela 
o Viziune totală şi conerela a realită- 
ţii. Ca romancier el râmina totdeaunn 
eritie, llosot, moralist şi cugetarea lui 
abstractă  niciodala nu-l părăseşte. 
Din punet de vedere al formei, opera 
lui foarte bogată,—hodl n seris cinei- 
veci de volume, cu toate că n mnrit la 
cincizeci și Irei de uni, —conţine mal 
multe pagini frumoase dar și multe 
setise neglijent sau avind un earseter 
prea retoric, căci Rod n'a fost desi- 
gur un maestru al limbii. 

Dacă n'a ereat tipuri literare în stare 
de n face concurenta stării elvile, is- 
tarieii viitorului vor găsi totuşi ln o- 
pera lui preţionse documente psiho: 
logice asupra sensibilităţii epocii noas- 
trp ṣi a chipului în care s'au pus in 
fața cugetarii şi a conştiinții ei ma- 
rile chestii morale ale prezentului. 
In fața doctrinelor varisto şi contra- 
dietorii ale neestei epoci Rod n'a luat 
niciodata o poziţie hotarită, poate din 
egnza indacizlunii fonviare a spiritului 
său, poate şi din cauza slăbiciunii lui 
de voință. A fost un nelinistit, un 
suflet complex şi divizat io viaţa lui 
interioară; reprezentantul fidel, simbo- 
lul expresiv al unei generații. El sin= 
gür se numea uu anarhist conserva- 
tor. Tendinţa anarhic predomină in 
romanele lui pasionale, aceu conser- 
vatoare in cele soelule. 

In Elveția, ca profesor la universi- 
tatea din Geneva, ca romancier, ca 
crilie, ea essayist, rolul sân a fost 
considerubi), In viața sufletească a 
poporului său, el a stiut sā intreție 
lo jurul innultelor chestii de morală 


individualā şi socială „la graude in- 
quiétude". Giraud vedè in el uu fe? 
de Bourger, mai pulin latin, mat mal- 
tiform, mai inderis, mai puţin geome- 
tru şi mai puțin artist. 

Revue hebdomadaire (Martie, 
1913}. In ultima, dintr'an ciclu de 8 con- 
ferinți asupra lui La Fontaine, canta 
Foguet să varncterizezo opora poela- 
lui şi Jocul foi în literatura nniversala. 

După Faguet, La Fontaine a fost un 
spirit de o infinită comprebenziune, 
sapleță și originalitate. E de remur- 
eat că a cultivat toate genurile po- 
etice : poezia narativă, deseriplivii, 
dramatică, elegiaca, filozofică. la toate, 
afară de tragedie, n dovedit un lalea! 
superior. Ca tabalist şi povestitor a 
fost genial. 

Originalitatea lui constă în primul 
rind in sentimentul naturii și in dre- 
gostea pentru animale. Faguet com- 
bate părerea după care sentimentul 
naturii ar [ cava neeunosent in m» 
eolul a! XVII-les. Contimporanii lui 
La Fontaine posedau şi ei acest sen- 
timent, la dinsul însa acesta are un 
caracter mai intim, mai profand, mai 
pasionat. Ca predecesor in privința 
aresta a avut pe Racan, cn urmas 
pa Rousseau. Dragostea lui La Fom- 
taine pentru animale apare lasă fata 
de epoca lui cu ceva excentric, cera 
eu tolul nou şi original, Din teest 
punct da vedere, erode Faguet, opera 
lui a avul, deși indirect, o insamnată 
influenţă morală, căci dragostea ani- 
malejor è poate singura iubire pură, 
singura iubire in udevăr dezinteresala 
pu care o cunoaşte omenirea, Din a- 
cost punet de vedere La Fontaine va 
compta nu numai in istoria literară, 
dar și în acea a moravurilor, 

Subt ce eticheță poate fi clasat” 
Romantic, clasic, realist? Dacă înță- 
legem prin romantism preponderența 
imaginațioi san a sentimentului, sau 
porsonalismul, La Fontaine a fost cel 
mai romantic seriilor al epocii sale. 


— E 


Prin supunerea lui la nbiect însă, prin 
Hdelitatea Ini absoluta in observația 
naturii poate fi considerat ca un mare 
realisat. La Fontaine poate fi numit 
deri un romantie realist, 

Ca e insă un romantie veslist decit 
un lasit superior? Căci adeviratul 
lasi e um om esre are imaginatia 
și seusibilitalea romanlieului, impre- 
ună cu pasiunea observației gia ren- 
lităţii. Aceste valilați întrunite pro- 
ine ceia ee numim senlimentul ade- 
viirului şi al măsurii, sentiment pe care 
l-a posedal îm grad snperintiv acest 
mare poet, rlasicul rel mawi originat al 
hteraturij fangere elasice, 

Revne de métaphisiqune es 
de morale (MNurtio, 1915). 

Inte'un stadiu interesant Platon si 
ştiinţa soclali, Z. Kobin enută să 
senată In lumină valoarea lui Platon 
ra sociolog şi economist, 

Cu un mare lux de detalii el dove- 
desto că filozofol grec e unul din vei 
“intăi ginditori cure a recunoscut fo- 
loasele ṣi importanța diviziunii mun- 
tH în viaţa economică si soviulă, de- 
asemeni Platon a fost pe deplin con- 
stiant se influenta înctorului economie 
asupra vieții politice cagi de realitatea 
luptei de clasa, In această privință, 
Aristot n'n făcut decit să dezvolte idei- 
le lui. 

Impotriva lui Guiraud, cure in stu- 
diilo lui economice asupra Greciei con- 
testă valoarea stlințibcă a perii lui 
Platon pe care-l consideră mai wlos ca 
un utopist și un visător, susține Robin 
ch neesta a plecat dela observații so- 
riuuse asupra societhții timpalui său și 
istoria vieţii lui, cele trei călătorii pe 
vare le-a făcut în Sicilia, relaţiile sale 
eu Dion de Syracaza dovedesc că a 
urmărit cu tonseitute realizarea prac- 
tică a idealului sân. Cois ce la im- 
presionat po Platon în epoca sa afost 
progresul pe care-l făcuse indivirluu- 
lismul anarhie cu urmările lui nefaste, 
tendința de a jnisu fără mărzini și do 


REVISTA REVISTELUOR 459 


a specula färà limită, Convins de pri- 
mejdia de moarte a acestui sistem pen- 
tru nuţia helenă, el a căutat să regc- 
țloneze împotriva lai, construind cu e- 
lemente împrumutate—parte constitu- 
tiei spartane, parte vechilor instituții 
ale Atenei, parte altor sugpestii siră- 
ino—o formă de stat, hazută pe règula- 
rizatea mecanismului economie; și pe 
schimbarea relațiilor juridice și poli- 
tice mergind paralel cu educația mo- 
rală a societăţii și æ individului. 

După Robin există o mare analogie 
intro ideile politice alo lui Platon și 
acele ale lui Auguste Comte. Poate 
că geniul sistematice al nvestuta a fosă 
condus de admiraţia, pe care o avea 
penru orgunizarea şi disciplina bise- 
richi eatolice atit de impregnate de 
platanism, la reproduceres ineongti- 
enlà a imaginii politicii platoniciene. 
Casi pentru Platon politica e pentru 
Comto scopul suprem al unei educalii 
stiintifice terarhizate, 

Caşi pentru Platon diviziunea mnn- 
«ii și specializarea funrțiilor iurarhi- 
zale, au pentru Compte o importantă 
capitală, Areiasi ură impotriva indi- 
vidualismului, subordonare n indivi- 
dului fata de culeelivitate, obaesie a 
diseiplinii sociale și a unitătii, ornure 
a Yvarieluții şi oleropgensilaţii spon- 
tanca se găseşte la ambii cugeinlori. 
Caşi Platon a voil Comte să des sit- 
vanților constituiți In putere spiritu- 
ula o autoritate suverană în stal, iii- 
rredinlind in minele lor intreaga sar- 
cină a edueațiri naţionale, 

*nova Antologia [Martio IP13), 
Giorgis Bompiani, Concentrarea Bul- 
garilor și surpriza strategică. Au- 
torul, general în armata italiană, stu- 
diază in acest articol cauzele infrin- 
gerilor tureeşti, din punet de vedere 
militar, servimin-ae de datele sirare, 
pablieate intrun important memoriu, 
do cătră căpitanul de stat major, En- 
genlo Barbarieh, în „Nuova Revista di 
fanteria.* Prima fază a războinlul bal- 


460 VIAȚA 


ROMINEASCA 


ennie a fost decisă de victoria bulga- 
ră la Kirk-kilisse. Printr'insa Turell au 
fost nevoiți a se depărta de Adriano- 
pole și a se retrage în dezordine spre 
Ergeve şi Strangia, ceia ce a adus in- 
evitabilele infringeri dela Lule-Burgas. 
După aceasta, chiar dacă succesele ce- 
lorialţi aliaţi ar fi fost mai puțin ne- 
celerate, totuși soarta campaniei era 
hotărită. 

Prima cauză a acestor infringeri stă 
in Înceata gi tirzia mobilizare tarceas- 
că ; dar această intirziere a mobiliză- 
rii a fost mai simțită în Albania, Ma- 
cedonia şi Tesalia, decit in Tracia. Aici 
corpurile da urmată, nizami şi redifi, 
au fost mult mul repede rcomplactute 
și rezervele din Anatoliu au sosit mult 
msi repade. Victoria bulgarilor dela 
Kirk-kilisso u avut ultă pricină și anu- 
me desfăsurarea armatelor bulgare in- 
te'un mod eu totul neprovăzat de sta- 
tul major otoman. 

La 1910, subt dirocțiu generululai von 
der Goltz, an avut loe primele mane- 
vre turco. Ele se tinurā in jarul A- 
drianopolului și se bazară pe o hipo- 
teză, cure se Infipse în mintea eelor 
dol comandanți, Abiallah-Paşa și Zoki- 
Pasa, precum și în aceia a miniatrului 
da räzbolu Mahmud Sofkei-Pasa, cu un 
adevăr nediseutahil, ca o dogmă ims 
fnitibilă, Hipoteza era că din cele trei 
armate inamice, una ar fi nsediat A- 
drinnopalal, iar celelalte două sr fi nă- 
vălit jo Turcia la zăsărit și apus de 
riul Marița, tinzind să so uneuscă in 
zona Demoticei. Generalul Savoi și 

solul săn de stat major, goueralul Tit- 
cef, cunoșteau aceste păreri nlo statu- 
lui major tare și făcară totul pontra 
a-l întări in această credință. Pentru 
n păstra secretul, ei nu făcură cunos- 
cut wdlevărntul lor plan nici coman- 
danţilur lor do divizii și statelor lor 
majore. Chiar ordinele pentru concen- 
trnrea și marșul trupelor fură astfel 
date ca să se Încă a crede că narma- 
tale bulgare se vor aduna în valea Ma- 


ritel. Comandanții de unităţi primiră 
pe drum noile ordine de a-şi modifica 
directia marșului, astfel că Tareii nu 
avură nici o bănuială că la Kirk-kilisso 
so găseu uilunată o armată de 100,000 
de oameni, adică tosi armata n Iis 
şi o diviziune a armutoi l-a. 

La Kirk-kiliase Turcii mu executuse- 
ră decit 5 din cele $ lucrări de apă- 
rro previizute încă din 1852 si arma- 
ta lor nu număra mal mult de 30,500 de 
oameni {23 batalioane, 20 baterii și P 
esemlroane de cavalerie), căci fortele 
lor erau wdlunate, conform hipotezei 
lor, între Lule-Burgas, Adrianopol și 
Demotica. Fajä do această dispropor- 
tio mumerică, provocată de surpriza 
strategică, bè Ințelege uşor cum Tureii 
au fost cuprinși de panică, 

Rivista d'italin (Pobruar 1913). 
M. Dell'Tsola, Citeva cuvinte in pri- 
vinça Faturismalui. Oe) dintăiu ma- 
nifest al Futnristilor—deşi elaborat in 
ltalin=fu publicat la Paris, in ziarul 
Figaro din 20 Februar 1909. Cine a 
eltit atunci cela || comandamente ale 
noului crez n crozut desigur că ò vor- 
ba da glumi unei minţi bolnave si sha 
zis, fără indoislă, că noua școală e des- 
tinată să piară în curind. Cu toate s- 

caste, după trei anl de viaţă foarte răz- 
boinică, Futarismul trăește incă și, in 
jurul poetului F, T, Marinetti, sau arrus 
put proxelişi din ce în co mai pumo- 
roşi, astfel că în timpul mai din urmă 
misearea proclama cu mindrie 22400) 
de adeziuni, Cum so explică acest In- 
vru? In žia de S$ Ootombre 1910, 
Marinetti declara înnaintea tribunalului 
din Milunu—care-l judeca cu ocazia ro- 
anului său african Mafarka—că, moş- 
tenind dela părinții săi o uvere suf- 
clontă, el şi-a pus în minte să utilizeze 
poziţia sa independentă pentru a rea- 
liza un proest de renovare intelectuală, 
ajutiud toate tinerile talènta novatoare 
și rebele —âceastà independenţă maio 
rială, crede autorul, explică suecosul 
mișcării futuriste. Imprejarări special 


E 


m 


"r e 


W- 


REVISTA REVISTELOR 45t 


ban permis lui Marinetti dea se adre- 
sa cu aceiași ușurință ln două natiuni z 
stirea sa financiară lu pas în posibi- 
litate de u intreprinde tarnee la Paris, 
Londra, Berlin, zvirlind unui auditor 
din ce în ce mai numeros proclamapiile 
sale. Din Pebrnar 1909 pănă azi, Tau 
fost manifestele publicate da noua șeos- 
13, două adresindu-sa pictorilor, două 
muzicanţilor, unul dramiturgitor și ulti- 
mul earo rezamează toate dezidoratele 
literaturil futuriste şi care e, cum il 
intitulează Marinetti, manifestul teenie. 
In tonte timpurile litoruturu n fost 
reflexul vieții svelale ; ea na rămas 
indiferentă faţă de noile descoperiri şi 
invenţii, care au zguduit lumea, ei lu- 
indu-lo ex nou izvor de inspiraţie a 
croat nonă forme do artă. Din acest 
punet de vedere mişcarea futuristă nu 
prezintă nimica extraordinar. Descu- 
peririle timpului nostru, electricitatea 
si zborul, nu sint ponte inferioare mi- 
rilor doxruperiri din sec. XIV-lea; ele 
“deschis orizonturi necunoscute prode- 
cesarilor nostri și co este altoeva fren- 
mitut an rebeliune cure implage pe 
poetii faturiştă la inovaţii nebuneşti de- 
cit entuziasmul pentru marile invenţii ? 
Exultarea lor fobrilă va cădea dela sino 
in ziua eind se va găsi acordul între 
expresia urtistică, în multiplele sala 
forme, și probabilele direcţii pe cure 
viața socială le va lus subt impulsul 
noilor cause Dacă insă din punet de 
vedere istorie, mişcarea futuristă nu e 
un fenomen extraordinar, neobișnuit e 
modul său de a se prezenta, Mişcările 
literare, în general, aper cind publica- 
ros unel opere, ee oziindeşta timpul 
nou şi idealurile nouă, adună în jurul 
satorului toate conștiințele în care, în 
mod confuz, se agitan aceleaşi aspi- 
raii. Cu Faturismul lucrarile sau in- 
timpiat de-andoasele: capul gcoalei o- 
laborează tablele noii legi și lo aruncă 
în lumo ca să provoaca mișeurea, O 
asemenea procedaro şi-ar găsi an ante- 
coilent numai în mişcare: vevhei Ple- 


inde franceze, inaugurată cu lacrarea- 
program a lui Du Bellay : „Diitanse et 
illustration da la langue française”. 
Deutsche Revne (Martie, 1913). 
Generalleutnant z. D, H. Robne, Ade- 
vărul asupra tunurilor franceze şi 
germane in războiul balcanic. Se 
ştie cit zgomot s'a făcul. mai ales de 
presa franceză, în jurul rolului jucat 
de artileria turea în războiul balcanic. 
Mulţi s'au grăbit să afirmo ca, în aceast 
războiu, instructorii şi armele franveze 
au repurtat victoria asupra armelor si 
iastroetorilor germani. Răspindirea u- 
nor aseimede afirmații poalu deveni 
primejdioasă pentru parea europeand, 
—tici, în momenlul în care poporul 
francez va Ñ convins ca e saperior celui 
gerinau din punet de vedere militar, 
s'a sfirgit cu pacea, Cit e de greu de 
stabilit cauzele adevărate ale nef ine 
fcingeri, se poate vedea dintr'ua ex- 
empiu, lo 1806, armatu prusană re- 
purtá un succes stralucit asupra ar- 
malei, in număr egal, austriaca, Ar- 
tileria prusiană însă avu un compleet 
faseo: ea nu contribui cu nimie lu 
cişligarea victoriilor. Era atunci da cu- 
rind introdus in armata prusianā tu- 
nal non, caro so incerca pe dindarăt, 
pe eind artileria austriacă era prevá- 
sută cu tunul ce se iucărea pa leavă. 
In polemicele incinsa utunei în jurul 
artileriei, molji ernu de pârere că noul 
lun nu prețueşie nimic şi preconizau 
reiulruducerea vechiului tun. Franța 
se lăsă convinsă şi-şi pâsiră vechia 
artilerie; generalul von Himlerdinn, 
setul artiluriei prusiane, pricepu Insă 
că nu bunurile erau de vină, ti ọu- 
menii vare nu ştiau să umble eu ele; 
şi-şi puw toala energia peniru a pâs- 
tra noul tun. Rezultatul sa vazut ln 
războiul din 1870: tusuşi Napoleon ME 
a recunoscut că Germanii au bovins 
mulțumită superiorității artileriei lor. 
Aderăralele pricini ale uuei iniringeri 
stau numai arare in materialul mort, 
ci mul totdeauna în oameni. Insirue- 


463 VIAȚA ROMINEASCA 


ţia artileriei turceşti era cu lotul ne- 
suficientă: in timpul lui Abdul Hamid 
o instrucție a artileriei pur și simplu 
imposibila. Observatori im parțiali, chiar 
Francejii, au recunoscut că tunurile 
Krupp au dat rezultate foarte mulţu- 
mitoare. Generalul francez Pedoya 
spune că chiar dacă tunul francez è 
superior, deosebirea de cel german nu 
e mai mare deci! intre pugea Mannli- 
cher şi cea Manser, iar generalul 
Percin, cel maj insemnat artilerist al 
Franței, nu crede eñ tunul francez ar 
fi superior celui gorman, ci numai me- 
toda franceză ar fi superioară, Se'nţe- 
lego că această melodă se poate in- 
trebuința şi eu tunul Krupp. linpor- 
tante sint observațiile unui ofiter ita- 
lian, rare a comandat o baterie Krupp 
in Tripolis : el spune eñ la peste 3000 
da focuri date de bateria sa, nu s'au 
îatimplut nici rece cazuri In eare ex- 
plozia să nu se fi produs, S'a repro- 
şat tunurilor Krupp că ar îl prea grele. 
După „Revue d'Artilleria* (Ort, 1912), 
tunul tureesr, in poziție, einlareu 1000 
de kg., al aliaţilor 1030 sau 1040: în 
mars, tunul turcesc 1850, al aliaţilor 
1740,—uewssta insă din pricină că tu- 
nul ture duco cu el 4+ de ghiulele, al 
ubaţilor numai 53. Daca tunul Krapp 
e prea greu, utunri cel francez e gi 
ma; greu, tâci el cinlăreşte 1140 in 
poziție și 1540 in marş, deşi nu duce 
de cit 24 de ghiulele. So ştie de alt- 
mintrelea eà inarmarea aliaților bal- 
taniri en tunuri franceze, nu se duto- 
veşte constatării unei uuperierităţi la 
utestea, ci combinațiilor fiuunciare, 
Bulgaria şia comandat tunurile la 
Creusot, fiimded Franţa a participat 
mai mult la împrumutul bulgar. Ser- 
bin, care a fáent experimente compa- 
rative la Ehrhardt, Krupp, Schneider 
şi Skoda, s'a pronuntat pentru tunt- 
vile Krupp şi numai imprumutul reali- 
zal in Franța a făcul-o să-şi comanda 
artileria ja Schneider. 


Sozialistisehe Monatshefte 
(Martie 1913). Eduard Bernstein, Im- 
pozite Jubilare.—Cind s'au impliait 
30 de ani dela luptele pontru eliberare, 
reprezentanții poporului si, impreuna 
eu ei toată burghezia oraşelor, era 
in luptă cu regele și sfetnicii săi, Sä- 
răcăcioasele pregăliri oficiale pentru 
serbarea jubileului fară ignorate de 
popor, iar cela ce se făcu din io- 
suşi sinul poporului purta caracterul 
unei opoziții contra guvernului, Acuma, 
cind s'a implinit 100 de nni, se ob- 
servă in lumea oficială siorțarea de a 
potrivi sărbâlorirea intereselor dinas- 
tice; iar reprezentanţii burgheziei li- 
berale işi dau era mai multa siiinta 
În această direclie. Puternica sporire 
a armatei, care trebue să incoroneze 
aceste serbări, mu are si so leamă de 
nici o opoziţie din această parte. Nu- 
mai cu răspunsul la intrebarea, cine 
trebue să plăteasca? nu e lucrul toe- 
mai tlar, Și aceasta lalrebare pro- 
voacă amintiri din timpul de ucum 100 
de ani. Cea facul alune ea ridiva- 
rea impotriva lui Napoleon, se ga- 
sesscă răsunat în poporul intreg? Na- 
poleon Imvetuse u mai f reprezentan- 
tul revoluției Iranceze, care aducea 
pretuliodewon libertăţi şi inlăturu pri- 
vilegiile; el devenisa un tiran care, 
peniru scopurile lui, punea dări gi 
contribuţii de răzhoiu pe loale po- 
poareie. Mai ales in Prusia su simiea 
mai mull aceasta. Peste un miliardgue 
#ocotose sarcinile impusa de el, dupa 
1806, acestei țări săruce, 

Această aplisuro oru simțită de toate 
clasele poporului şi de-aceia toate u- 
veau un interes să supe, Do aceia 
apare acum ca o ironio n istoridi că 
jobiteul de 100 da ani, dela săparea 
de accastă npăsare, să aducă noni coin- 
tributi de răaboiu, şi încă lu sseme- 
nen proporții. Se afirmă natural căn- 
cesto dări sint In interesul patriei șise 
dan de bună voe. Aceste afirmări insă 


uu cuprind tocmai udovărul, Nevoia 
de a spori armata se motivează cu 
schimbările din Balcani. Aceste schim- 
bări nu ating însă Germania decit in- 
direct, prin aliante su ca Austriu, doci 
intăririle provocate siui în interesul 
Austriei. Apoi se mal cere întărirea 
granițelor spre Rusia, Aceastu provoa- 
că întrebarea : era In interesul poporu- 
lni german de z ajuta întărirea Taris- 
malai in Rusia ? Nu mai puţin pro- 
blomatică e şi chestia acordării de bnnă 
voo a contribuţiei, Orleit e de just 
principiul că contul noilor pregătiri să 
fie purtat da elasele uvute, cu acest 
principiu însă nu se rezolveşte deloc 
chestiunea formei impunerii averii. Si 
din seest punct de vedere, diferitele 
clasa ale avuţilor nu sint doloe inoin- 
tate de modul cum are să so ridice a- 
"este impozite „de bună-voe“,. Propri- 
starii de mosii ar vedea bucuroşi par- 
tea cea mai mare de impozite dată pe 
socoteala reprezentanților capitalului 
mobil; ueeştia însă la rindul lor pro- 
tostoază puternic, Astfel nu e exelusă 
posihilitaton ca în această întrecere de 
u se ernța focare po sine, suma do un 
miliard să se relucă cu mult, 

The tontemporary Review 
(Martie, 1918). Arum citeva săplâmini 
a fost nn congres al institutorilor din 
Anglia, Lordul Haldane, fostul Minis- 
iru de Rāzboiu al Angilei, a linut si 
vorhească la ucel congres, El a spus 
eñ imvâtămintal elementar Irebne să 
fie savotit tot atit de important reagi 
nrganizaren apărării naţionale sau m 
Motei. Lordul Haldane insă n-a vorbit 
exclusivist ri a privit la intreg siste- 
mul de invâtamint, insistind asupra 
fuptului ea orice reformă a unei ra- 
miri de invațâmint na implicä ou- 
mai tehnica aeolei ramuri, ti o uter» 
tare a intregului sistem, Orice ra- 
mură de Invăţimint trebue privită in 
intregul sistem, nu izolat, Ca prinei- 
pin goneral trebue så fle o eomuni- 
earo intre toata ramurile; nici v ra- 


REVISTA REVISTELOR 463 


mură să nu se oprească întrun fund 
de sac. Să nu se urmărească a se o- 
pri în loc, la un anumit stadiu, o a- 
nimita eliontelă geolară, ci principiul 
să fe ca lofi pot ajunge la invața- 
mintul superior, i 

Invăţâmintul elementar să nu fia 
socotit ca singurul invățămint pentru 
masa poporului, Aceasta medie nu 
mai e suficientă azi. 

Toţi sa niba aceiaşi posibilitate dea 
străbate scara intreagă a învățămin- 
tului, dară nalura ia inzestrat. Lor- 
dul Haldane a anunțat că ehestia e 
studiată de guvern și că în curind un 
proert da reformă vu fi prezentat „Ca- 
mervi Comunelor”, Astfel chestia or- 
ganizârii învâțămintului, in Anzlia, nu 
e numai o chestie de teorie ri de un 
interes practic imediat, Lordul Hal- 
dane a anuntat publicul şi, ea de o- 
bieei, Innainte de a veni proselul de 
loge în Parlament, va fi o discuția in 
publie, de care Parlamentul trebue să 
ție seamă. Lordul Sheffield, „Lor- 
dui Haldane şi perspectiva re- 
formei educaţiei”, discuta in arest 
No. mai multe puncta de dotulin, în 
eare nu admite părerile Lordului Hal- 
dane, dar admite principiul general a! 
economiei reformei anunțate, E inte- 
resant de ştiut ja ce ține sutorul— 
un verhin lori conservatoi—sà fie mai 
cu seamă realizat prin noua reformă : 
„legea sa fie o pulere care să tré- 
zească democraţin, şi să fură ca cla- 
sele muucitoare ră-şi dea seama de 
minimum iredurlibil necesar pentru 
ropiii loc ca astfel ei să devie rela- 
teni inteligenţi, sănătoși și en demni- 
tale do sino“. 

The North American Review 
(Martie, 1913), Bergson e foarte mult 
discutat în Anglia. Ñi din această țară 
i s-au adus cola mai tomeinice obiecții 
impotriva sistemului lui, DJ C. De- 
lisle Burns —.„Bergson: O eritică a 
filozofiei lul*—rirică obiecţii, în acest 
No. impotriva a două puncto din Filo- 


464 VIAȚA ROMINEASCA 


zoña lui Bergson : a) teoria intuiției 
b) teoria impulsului spontan sau e- 
anului. 

a) Dupăce autorul aduce întălu elo- 
gii protunzimii filozofice a lui Bergson, 
căruia îi recunoaşte şi geniu şi talent 
urtintie, îi respinge baza teoriei cunoş: 
tinții din sistemul lui. Bergson dă o 
foarte mare importanţă întuiției în fap- 
tul canoştiații, și o Importanță cn to- 
tal secundară judecății. Intuiţia simte 
viaţa deodată întreagă și mișcă dis- 
cursiv numai jadeenta. Autorul ana- 
lizează actul psihologie și găsește că 
atit intuiţia cit şi judecata nu sint de- 
tit două momente ale aplicării sufletu- 
lui nostra la reulitate, şi că deci nu 
pot fi despărțite. Intuitie fără jade- 
cată nu însamnă nimic, dupăcum ju- 
decață fără intuiție nu înseamnă ni- 
mie, Le putem deosebi verbal, dar nu 
despărți de fapt în analiză. Vorbim 
de obicei de suflet și corp în om, dar 
se pot elo deosebi? Apoi autorul a- 
trage atenția si asupra consecințelor 
sociala ale teoriei intaiției lui Bergson 
E bine să se facă apologia intuitiei, a 


instinetului fată de judecată? Această 
obieeție e desirar deplasată. Nu e 
vorba lu ce ne poate servi filozofia lui 
Bergson, ci dacă poate sau nu rezistă 
în economia el internă de sistem. 

b) Bergson admite un impuls pri- 
mitiy care e origina tuturor formelor 
de viaţa. Acestă teorie e bara cărţii 
lui celebre „Evoluţia Creatonre“, Au- 
torul spune că Bergson e confuz şi că 
nu se poate vedea eare e ideia lui în 
privința materiei. Impulsul e origina 
oricărui fel da visa care se mani- 
festă prin materie, Dar materia cei? 

Bergson uneori spune că nu e im- 
puls. Dar ea ronlribue cu toate a- 
cestea intrun fel le dezvoltarea vie- 
ţii. Deci viața nu e mmai impuls. 
Ori, tot Borgson afirma eñ materia 
implică şi ea acelaşi impuls de viațh, 
dur în direcție contrară— rezistenla. 
Atunei nu exista lucru. Totul e im- 
puls, Luerurile par foarte confuze in 
filozofia lui Bergson în acest punct şi 
pare că metafora inlovueşte argu- 
mentul. 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITATII 


PI 7. N 


| - 


F Pentru tot ceea ce priveşte administratia : 
e abonament. mandate, inserare de anunciuri, 


cereri 
etc., a 


se adresa Administraţiei revistei | Viaţa Rominească“ 


strada Golia, 52, laşi. 


D-l l. Botez va continua să reprezinte „Viața Ro- 
minească , avind dreptul sa primeasca sumele ce se 


Cuvin revistei, 


„Pentru tot ceea ce privește redacția: manuscrise 
reviste, ziare, carți, elc, a se adresa la Redacția Revis- 
strada Golia 52, laşi, 


ilice (științi naturale, fizice, 


tei „Visța Romineaseă“ 
Numai articolele ştiint 
chimice, medicale, etc.) se 


[i 


vor trimite d-lui Dr. A. Slă.- 


tineanu, str, Știrbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


* 
Persoanele, care doresc s+ se ahoneze la Vraja 
Rominească, sint rugate sa se adreseze Administrației 


prin mandat postal. 


Biblioteca „Lumina; 


Un număr 128 pagini, 30 bani 


AU APARUT; 


| Em. Gårleanu, Trei vedenii 
2 HM. Balzac, Călaul i 
3 d. Agărbiceanu, Prăpastia 

4 P. Heyse, Prizonierii 

5 N. Beldiceanu, Un singuratic 
6 Alfred de Musset, Mimi Pinson 
i Carmen Sylva, Prinţul co- 

drului 


) Er, Renan, Viaţa lui Isus 


10 Pictor Efiemiu, Fâră suflet 
U1 Benjamin Constant, Adolf 
12 C. Miczath, Cavalerii 

13 Anghel, Povestea celor necăjiţi 
14 Prosper Merimée, Don Juan 
15 L. Tolstoi, Plăceri vinovate 


16) : . m a 
17) A. Constantine, Bai Ganciu 


18 Y. Dragoslau, Pov. tráísne- 
tului 
19 Rudolf t. Gotschal, Trädätorul 


20 Th, Gaulier, Aria Marcella 


2) N. Beldiceann, Neguri 
">" 


27) O. Minar, Cum a iubit Emi- 
nescu 


A. P. Cehov, O căsătorie visată 
5 N, Dunäreanu, Din negura 
vieţii 
Maxim Gorki, Umorul 
7 A, Cazaban, Tovarăşul de 
drum 
C. Hole, O crimă celebră 
E. Lovinescu, Crinul 
| 30 Sucher Masoch, Fiul iubitei 
31 wan Vazoff, Sub jugut turcese 
| 42 G. Aslan, Cum să trăim * 


imere de Te, 
se a v gy a r m 
a AE esai 


I. Botez, RA din iaia englez. Un volum “de 347 pag.—Pr. 3 lei. 
„ Brăteseu- Voineşti. Jn lumea dreptății, Nuvele. Un volum, în 84, de 


2 tei. 
. Iniuneric și lumină Nuvele și schițe. Un volum 


lei. 
G. Ibrăileanu, A (rurala cota rominească, Un volum, în 8 
de 267 pagini.— Preţul 2 
G. Ibrăileanu. Ie ei B i. Un volum în 8° de 320 pag. — Pr. 2 lei. 
Be, O. MR AER. aae, Legenda Funigeilor, Poem dramatic, in trei 
> pacii cica, pe hirtie velină, format special, de 60 pa- 


E nasti sg apr KAS da Toas ge tea legea 
Ér piara pat ai Deu iiaiai 


pagini.— Prețul 2 

A Sci aliat: Un volum în Sa de 292 papini.— 
D. D, Pătrășcanu, Timolhein Mucenicul, Ua vol. de MT Ep Si 
A, Philippide. Specialistul romin. Contribuţie la istoria culturii romi- 
neşti din sec, al XIX-lea. Un volum în format mare, de 96 pagini.— 
Prețul 1 leu 50 bani. 

A, Stavri., ZLuminişuri (Versuri). — Preţul 2 lei. 


e 
PREȚUL 2 LFI 


d ——————————————Á— 


d 
Tor i PR