Viata Rom. (R.), 1927, 19.3-4

et, SÉ, 
e "et 


SE 


d Sti vii La 

Pot de po! e. Ae Leg 
"e IHN seo 
"EW EC AE Periodice 
ch . — Li D V . a pă > 
KE win. Tea Ten Te SZ We KS 

e e, ee, Ee, 


N 
AŞ 


1027. ANUL XIX, 


UGUST, SEPTEMBRE NO. F, 9 


ESITA FH 
7 AEI- 


BN, TT gh f 
Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


ki 


ionel Teodoreanu . . . . . Intre vinturi, 

L Botez... .. . . . . . King Leur gi concepiia dramatică a teatrelui 
shakesapearean, 

loan D. Gherea . . 


e. + "Poeti, 

d „Despre iubirr. 

Ciinduri despre lume gi viață, 

„ss Demonul Tinereţii. 

. » - Problema monetare din trecutul economiei noas- 
tre nüfionale, (Sisteme primitive de schimb.— 


Cireuluția bäneascð gi vechimea economiei mo- 
netare). 


A Cehov. .... 
St. Zeletin . . . . 
Mihail Sadoveanu . . 
G. Zane . . . 


gp DA 


e e ss P 
D 
D 
` 


L Pete. .. >> : -> Veneția (Nate de drum), 

D. V. Barnoschi. . . . . . .  Ge-on (Interdependena natiunilor). 
Demostene Botez . . +. Vacanţă simplă, 

Petre - a. si o [nire Frana si Germania, . 
KOO TK SE Te 


Cronica tetralð: Buouregti Copa Ap stoginnii). 

Crontza oxiernă (Diplomaţie fascistă sau Jocurile 
ile noroc). 

P. Nicanor & Co. . . . . . .  Miscellunea (Douăzeci şi cinci de ani deta moare 

tea lui E, Zola. Crima d-lui P. Zarifopol— 

Lămuriri pentru ce itori, —Considorajiu ni kuro- 

pene, —Errataj, 


Const. |. Vişoian 


Becca : urbe Lăzăreanu : Umoral lui Hasten, Octar Botea, Albert Thibmaulet - tuag de Grieg, 
at, B bena (äerd: Pendet et milieux littéraires Oav Hotes = O. O; Anlouava ` Doctrinale Tondameg- 


tale aile Pet lel mm asa J galea. ec Gadrat: Juwala creatonre, (ialiritualitate-poranme iist, 


~M, Hades. St. Zweig: enn et Balzac. M. Rala, — Seng Lalu 1 Potovasss do la Jitâratare noylaise con 


rin poraine, MW Ralea -Migue de U amana  Truia mee ien ttemplilres et un Fis Stejar Lupeacn — 
ü, ? Arilliana ` A 269 ka mutairea goni: de Pára et re nft dein fin de tGeteiécmg giëzbke (riza, 
ü. Zane —N Ghinea Jrnperatin, Papă, iten, doctrină G. Laue —C, Moisi: Monetăria Ţării oml- 
nesti în timpul dinastiei Basarabilor, O. Zuse —N. Chile: Ann Zsttunile țărâneșii Formele, latoricul gi 
rezultatele sgogietbel tirâneşti, Asociatia Lränensch în Rominia te, Zune s 

Revisa Revisielor ; „Arhivele Oitem'ei*.—pAmintiri daspre Tolitoli. (7. Runin. Name Rumdrehan) — 
„Progmente dispre bi crutara tranceză* (E. R, Curtius, Arme Katdrchan), —Komanni tnl Jean Girawloux® 
(Menfimis Cremtcux, Voanelle Revue Pranţaise). — „Even' mentele din Viena” (Jaques Léydoux. Les Anna 
iesj.~eLiriça roptarzsehz (Die Litteruturj.—,Aspocinl etle al congtiințel* rTrigent Burow. Me Soc olapizat 
Repiewi — Ubleata) zo Aolagiele (Pimrinn Zranlecki American Joarmal Zaecmiazpt, —ehingain latian 
(Rannmaniha Ra, Ing Imtrenationa! Jour) n] Efkiesg —.Deante rich" {Albert Thibaudet, La Nouvelle 
Revue Praga sei — Dezenltarea exommnică a Palestinei bein păabolu Incoace” (Dr, Kert (Gr umwaiil, Tel 
Awiw. W'zirmirtarini!lehes Arhir).—„Cancers! In rasele umane” | Rugene Pitari. Bewc antropalogique).— 
„Cancerul este heceditar ? Ur, Simone Lëaberde, fin me axtropotogigue) ~, Kast umi das regpZnlsche Den- 
ken”, (Toin Petrovie!, Archie fir Geschichte der Philosopiie aud Ssziolagirh -ato ce misarh pariisi pi 
Evreii sa contribait în Fatze capitalism lai moillerat (eng) Sér. Krone kistorigae| — a wtictionaris- 
mal fu Basta Jens? (Gillas Hurmlos: Zogiaiirt-schke Aamsateäefiet —„Citaren reviatelore (Erich Delsw. 

geren) 

Miscarea intelectuală în steëinaäiate = 'Literatari. muar —Migusrea pilinţiti ga), 

Ribitograñe. 
Tabla de Materie, 


IAȘI 


Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri 3 
1927 


Vințu Buainetzcd apare tunar cu cel puţin stu pagini — Abonamenutal tn ţară un an Aë tel- 
jumătate na +00 lei. Numărul ag del. Pentru atrâinâtat: ` wn as ĝoo tel- Jumâtate nn yon Je? —Sumi, 
rul bo lèi Pest u detalii à se veles pagina următoare. 

Reproducerea opriti 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 5 
Iaşi, Strada Alecsandri No. 3 
ANUL XIX 
CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an.—trimițind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1927 este: 
ÎN ŢARA: 


Pentru Autorităţi, Instituțiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an , 500 lei 


Pentru particulari : | e = 
Viaţa Rominească 


PEDRON cana e 8 e E eat e 4 T e dt Je 
Pe juminten i a sc e e e e 200 
Un mom `, i a SE SC E 


ÎN STRAINATATE: 


PE (ani: o i a Ve 20. Sp „a DO lei 

Pe junătatean ...,. AA Ze Mk 

weg i eu eebe 2 Ke Ee. dee See 

Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- e 


tul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii 
abonați sint rugati a trimite odată cu abonamentul şi 150 
aa aunat anias recomandării pentru țară şi 220 lei pentru 
străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gä- 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei co- 
lecţia, iar 1924, 1925 şi 1926 cu lei 300 colecţia. — 


Administraţia. 


SP be: "i 


F EILD 


LELE Door Top oii 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXI eh, 
ANUL XIX 


IAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
VIAŢA  ROMINEASCĂ 
1927 


mm 


Intre vinturi * 


Ardeau numai luminile utile, depărtate cu preciziune unele de 
altele, aerian izolate, cu spaţii de noapte marină între licăririle lor 
fragile. intuneric prin umbra onctuos spintecată—spuma elicei fu- 
mega alb pe vinățul lins al apei—fără de trup, tăcut; vaporul nu 
era decit procesiunea somnambulă a unei constelații grupată geo- 
metric, subt tremurul captiv al constelaţiilor fixe. 

Nu răsuna nici-un tunet spumos de talaz—salt solitar sfär- 
mat în larguri,—nici pas descult de val nu s'auzea, impiedecin- 
du-se în trena lungă, Tăcere fără cadență de frunză, iarbă, vint 
său undă ` tăcerea cosmic destinsă în fluida boltire a celor patru 
zări. Cosite, vastele întinderi abureau seva salină a mării. Amar, 
amar parfum de toamnă, de parcă zeul apelor adinci strivise'n 
palme sucul pămintean al frunzelor de nuc, Şi cu o singură miş- 
care, îl imensificase umed păn' la stele, 


Toţi pasagerii dormeau în cabinele alb şi jilav mirositoare a 
odae de bae, cu ferestruicile închise, înfășuraţi în pături groase, 
căci după suavele nopţi mediteraniene, cu dulcea lor privire de un 
albastru marin subt vălurile de cadină ale lunii, şi cu suflarea lor 
de floare de Lamp, migdal şi portocal,—aspra noapte a Mării Negre, 
înfricoşa ca ochii de corsar. u ` 

aceia, coverta cabinelor de clasa l-a era pustie ; chaises- 
longues-urile, goale: In curba molatecă a unora, cîte o batistă ui- 
tată amintea viteazul strănut care alungase în cabină pe călătoa- 
rea hotărită, în principiu, să aștepte răsăritul lunii, 
N Două chaises-longues-uri numai erau ocupate. Unul adăpos- 
tea o umbră, somnul unei umbre; celălalt, o lumină, o iluminare 


* Fragment din volumul at Tiea a! cictului „la Medeteni* care va a- 
părea Ip cursul acestui an. i 


5 VIAȚA ROMINEASCĂ 


căpşunie cu intermitențe de întuneric: ritmul luminos al pipelor 
pufăite. Aceasta imprăştia mirosul franc al maryland-ului. Fumă- 
torul era un fanatic al maryland-ului, tutun a cărui aromă pornea 
elegiac din adolescenţa-i depărtată, cu bereta de catifea a pictori- 


lor înclinată pe-o ureche în care viața din Montmartre răsuna cu 


zvon de sărutări, pahare sparte sau ciocnite, și argot de midinete. 


„La royne Blanche comme lis 
„Qui chantoit ă voix de seraine 
„Et Jehanne la bonne Lorraine 
„Qu' Englois brâltrent A Ronan 
„Oü sont-ilz, où, vierge souvraine ? 
„Mais où sont les neiges d'antan ? 


Unde era Parisul de altădată ? Alt sunet aveau cafenelele, . 
alt miros. Monedele jankee și britanice ricanau cinic ca și räsfrin- 
gerea lor în ochii midinetelor de astăzi. Odinioară, moneda fran- 
ceză aruncată pe zincul bistro-ului era risul bohemei calice. Nu 
mai răsuna. Calicia de după răsboiu se numea mizerie, şi era. 

Fumul pipelor engleze şi americane, adevărat cocktail taba- 
gic, fiertură de tutun cu miere, santal, smochine şi opiu, dulceag 
ca sarailiile orientale, echivoc, trindav şi cu cleioasă ceaţă, izgo- 
nise simplul şi bărbătescul fum de maryland; ori poate acesta 
pierise deasupra tranşeelor galice odată cu o întreagă generaţie al 


cărei parfum se, 

E antropofag, urlat, scuipat, scrişnit, orăcăit, şi hirîit de 
gura cacolonică a negrilor buzaţi, destrăbălase zimbetul francez,. 
copil al şansonetei melancolice şi maliţioase. Vechiul Paris ardea 
pe rugul valutar, încălzind obrajii estionaţi ai celor care arse- 
seră odinioară pe Joana d'Arc, şi ai fraţilor lor transoceanici. 

Alexandru Pallă, moldovean cu străbuni de pe vremea lui 
Vodă Ştefan, nu se mai simţea contemporan cu viaţa Parisului. 
Imbătrinise ?  - 

Cind nu mai eşti contemporanul epocii în care-ţi porţi decli- 
nul vîrstei, ci numai al pietrelor amintitoare a epocii apuse, te-ai: 
sihăstrit în trecut ca înserarea în apa brumărie a unei vechi o- 
glinzi, printre tăceri uscate de mătăsuri. 

Alexandru Pallă nu mai trăia- viaţa Parisului, şi cum pentru: 
el a trăi însemna a picta, nu mai pi viața Parisului, dar nici 
viața demodată a amintirilor. Pe pinzele lui de după războiu, cur- 
geau apele Senei cu cenuşiuri lung ostenite spre funduri turburi 
de argint, dar nici o vislă nu le turbura visarea, nici-un catarg, 
nici un braţ de om, şi curgerea lor ca şi a timpului era parcă $0- 
lemn împovărată de imensa trenă a propriului trecut ; visau cheiu- 
rile Senei cu parapete triste şi pustii, c'un uuit de vint parcă amu- 
SE şi un wg Be frunze moarte, dus ; cite un pod 
trecea dela un mal la altul cu paşii tăcerii prin rugina lui; se 


INTRE VÎNTURI 7 


năruia un zid de casă veche ou varul măcinat ca faţa de os a 
leproşilor. - 

Domina albul în toate pînzele, dar un alb în care frageda 
lumină se stinsese, un alb colbăit ca surul fior al aţelor de paian- 
jeni în casele părăsite. 

Intr'un singur peisaj, tot un parapet pe cheiul Senei, viața 
lăsase un semn. Sena curgea cu gestul halucinat al braţelor de 
oarbă bătrină, călăuzind trupul prin locurile tinereţii. Pe parapet 
atirna o păreche de mănuşi mici de femee, albe. Se înecase fe- 
meia care le purtase ? Poate că le uitase acolo după ce strinsese 
în minile goale minile iubitului ei. Plecase poate fericită, cu dra- 
gostea alături. Dar ani trecuseră de atunci, desigur. Mănuşile erau 
veştede. Parfumul delicat al minilor care le purtase, pierise. Me- 
pai tes dezumflată a albului lor mort, pecetiuia gestul ostenit al 
anilor. 

Toate tablourile puteau fi întitulate ; Tăceri. Tăceri ca în u- 
nele case ale epilogului romanelor lui Turghenief. Intipărirea ele- 
giacă a timpului pe decoruri ale tinereţii, Prin sgomotul barbar al 
epocii, „Tăcerile* lui Alexandru Pallă erau un anacronism, 

In apartamentul din Rue de l'Observatoire, două „Tâceri“ tre- 
cuseră deadreptul în odaia Monicăi, deşi fuseseră dăruite Olguţei 
şi deşi Alexandru Pallă socotea că mai nimerit le-ar fi fost locul 
în odaia pianului negru unde asculta nocturnele lui Chopin pri- 
vind corbul pletelor Olguţei desfășurindu-și aripele pe profilul soli- 
tar deasupra muzicei ca figurile săpate 'n prora triremelor,—decit 
în odaia unde Monica îşi lucra teza de doctorat — „Baladele lui 
Francois Villon*— cu o gravitate blajină de bunică şi cu'n zîmbet 
blond de miere şi de tei în cozile medievale. 


» 


Brusc noaptea fu neagră. 

Enorm răsărită în enorma încruntare, plată, grea, fără lumină, 
de un rog otoman, luna, Orizontul era straniu ca un zid care deo- 
dată ai simţi că te pindește c'un ochiu de ciclop, ca un uriaş zid 
de marmură neagră care ar deveni deodată un ochi roş, fără trup, 
färă cap, fără pleoape, fără gene, fără pupilă, ochi opac, orb, care 
totuşi te vede, vine, creşte, se dilată, te cuprinde, te soarbe um- 
plindu-se de sîngele inimii tale... 

Coşmarul se ridică de KR pieptul mării. Desprinsă de pe tă- 
iuşul zării luna pluti masiv, Deasupra şi în jurul ei pe cer se aprinse 
ca întro mohorire de fum gros, sanghinul nimb al vulcanilor. 

Vroiau parcă să înflorească maci din truda şi mocnirea 
singerie, 

infioriră, roșşi, rubinii, profi... se topiră în largă diră. In- 
pălbeniră. 

Palid, nuferi galbeni tremurară. 


3 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


în Se Fass cu abur aiurit plutea paloarea pură 
a lumii, alungată tot mai sus de groaza roşie, căzută in adincuri, 


— Nu dormi, Olguţa ? 

Trupul din chaise-longue nu se mişcase. Ochii nu clipeau ; 
mari deschişi, priveau pironiţi, fără să vadă în afară, ostenind faţa, 
fruntea ` privire din acelea care lasă cearcâne subt ochi şi o dungă 
pe frunte, 

— Olguţa ! 

Alarma exagerată a glasului care-o chema, o deşteptă, 

— Am visat, Pașa... şi dumneata ai visat ?—urmă glasul şo- 
văitor, cu o ironie automată. 

Intoarse capul pe o parte. Vroia să fie singură, 

— A răsărit luna? 

— Da. 

Se răsuci pe o coastă. Pledul îi lunecă de pe picioare, Paşa 
se ridică, se aplecă acoperind la loc trupul suplu. Răsufla greu, ca 
după un efort. Scutură cenușa pipei, o umplu, o aprinse. 

Zorii lunii se ridicau pe mare de pretutindeni caşi cum luna 
War fi fost isvorul, ci numai semnul deșteptărei lor. Albe denii în 
miez-de noapte, 

Unii oameni trăesc în pat. Deopotrivă pentru somn şi tene- 
Virea trează, patul H cheamă cînd iubesc, cînd cetese, cind vi- 
sează. Viaţa lor e un lent și cotidian înnec în pat. 

Dacă şi-ar face bilanţul plastic al orelor de pat şi-al celor- 
lalte, viața lor ar putea fi reprezentată printr'o vastă suprafaţă o- 
rizontală, într'un colț al căreia, prizărit, un mănunchiu de verticale 
s'ar ivi ca o caravană în deșert. 

Pentru Olguţa, patul însemnase întotdeauna, spațiul strict al 
somnului şi nimic mai mult. In copilărie, cînd deschidea ochii di- 
mineața, spontan sărea din pat, resortul săriturii fiind parcă în ri- 
dicarea pleoapelor. Această elasticitate a copilăriei o păstrase agre- 
siv dealungul anilor școlari şi a celor următori. 

Acum şedea întinsă în chaise-longue, trează, cu ochii des- 
chiși. Infringere de corabie cu pinzele întinse, răsturnată pe ape, 

Mari, gravi, neclintiți ca fluturii de noapte în lumină, ochii 
priveau, 

li era frig. Dar răceala venea mai ales din lăuntru. 

Trecuse. iarăşi prin vis gîndul acela, ca un ghețar plutitor. 
„Voilà, îl est parti le petit bobo... mais si'l venait a se repeter, il 
faudra Penlever tout de suite“... 

Fraza păstra încă, intact, parfumul farmaceutic, iodat și fe- 
nicat al hirurgilor. Cind o auzise întăia oară, o înregistrase super- 
ficial urechea, şi profund sufletul. Profesorul Mass, meridional so- 
nor ca o peşteră cu ecouri şi hirsut, albise cum se zahariseşte un 


D E de. oug 
Dor, sprincenelor şi bărbii & 
două nucuşoare verzui ridedu 
se im ase de bonomie 


umultul cìrlionțat al părului, mus- 
o cristâlizare zaharoasă din care 
riza Seaca: ni yape dee 
la. putea ô pro 
După citeva luni însă procesul de 
dezagregare al cuvintelor de care le rostise şi de accentul 
cu care răsunaseră atunci, Lët implinise. Fraza răsunase din nou, 
aton, cu miros hirurgical, impersonală caşicum cuvintele care-o al- 
cătuiau s'ar fi format dela sine din tăceri de spital. 

„mais si-l venait a se répéter...“ 

Olguţa cînta. Monica lucra în odaia ei. Pașa îşi fuma pipa. 
Rupt, un acord răsunase ca un candelabru răsturnat. 

O tăcere cu sîngele zvicnind în timple. 

Obrajii Olguţei albiseră, 

Apoi, capacul închis brusc răsunase lung. Pianul amuţise 


— Noapte bună, Pàşa. 
Congediat mult mai devreme ca de obiceiu, Paşa strinsese o 
mină îngheţată. 

A două zi însă, şi în toate zilele care urmară pănă la im- 
barcarea din Marsilia, —pentru Monica, Paşa, pentru profesorul ei 
de pian şi pentru toate camaradele ei și ale Monicăi, Olguța fu 
aceiaşi Olguţă de până atunci. 

Mais sil venait“... 

Cind îţi aminteşti cuvintele cuiva, e o mişcare în suflet, un 
murmur mut, o vorbire a gindurilor. În sufletul Olguţei însă, nici-o 
silabisire nu răsuna. Şi totuşi fraza era. O vedea deodată după 
ce o fixase lung fără so vadă, ca bolnavii pironiţi în ghips pe 
spate, desemnul sau crăpătura păretelui din faţă, mereu privit, ab- 
sorbit de ochi, orizont identic al cimpului vizual. SH 

Inceputul era un coşmar, Simţise răceala viperii şi înțepatura 
colţilor în sînul sting. Se deşteptase cu timplele reci şi inima'n 
galop. Lucidă imediat îşi dăduse seama că în timpul somnului, Cru: 
ciulița cu lemn sfint, pe care o purta din copilărie la gît, atirnată 
de un lănţuje! lung, îi incrustase, ostil parcă, un colţ în sînul sting. 

Atit. Adormise iar, pe cealaltă coastă. j 

Peste citeva luni, dimineaţa, în odaia de bac, cu o mişcare 
familiară din copilărie, îşi apăsa părul cu palmele, deoparte şi de 
alta a cărării. Abea eşise de subt dușul rece. Simţise o jenă, ca o 
haină nouă greșit tăiată, care te strînge subțioară, Făcuse mişcări 
cu braţele, Jena dispăruse. Reapărea însă atunci cînd ridica bra- 
tele deasupra capului. Parcă se strimtase pielea. Descoperise cauza : 
o mică duritate rotundă, superficial ascunsă în sînul sting. 

Ridicase din umeri şi se îmbrăcase fredonind. Citeva zile, 
scena matinală se repetase, fără ecou diurn. Intre timp, Monica 

lecase în Pirinei, pentru cîteva zile, la prietina lor comună Andrée 
rtrand. Se dusese la profesori! Mass, din cochetărie, ca să-i 
“extragă „cette cnervante boule de graisse", 


e 


negru 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„Extracţia“ luase proporţii de operaţie, din cauza decorului 
şi a clorotormului numai, căci prezenţa profesorului Mass, în uni- 
forma hirurgicală, transforma lugubrul doliu alb al sălii de tie, 
întrun alb culinar, un alb de cofetărie în care fierbe ciocolata cu 
dulce clocot, aşteptată de mormanele de frişcă decorativă. Olguţa 
se aşezase pe masa de operaţie, în lungă cămașă de noapte al 
cărei miros de sulfină aducea parfum de Medeleni, îndepărtata so- 
licitudine a doamnei Deleanu. 

Un gest neprevăzut al Olguţei, dăduse un ritm alegru şi 
zîmbitor tăcerii preliminare în timpul căreia se pregătește cloro- 
formul. Fusese învitată să-şi scoată cămaşa care nu avea deschi- 
zătură în faţă, Işi scuturase pletele și cu o siugură mişcare găsise- 
soluţia oportună. Trasă brusc, din două părți, de degetele lungi şi 
impetuoase, c'un fişiit metalic olanda se rupsese net până subt 
sini. In această atmosferă de ea creată, Olguţa îşi părăsise trupul 
de o puritate epipțiană, pe masa de operaţie. 

pă opt zile abea, își revăzuse sinul, bandajat pănă atunci, 
cind profesorul Mass îi scosese firele. Puțin bosumilat, ca un. 
obraz de copil deşteptat noaptea din somn, purta o fină semi- 
lună roză, 

me VOILA, il est parti le petit bobo..., mais sil venait à se 
répéter, il faudra l'enlever tout de suite... “. 


Era frig şi umed pe mare. O săgetă iar cicatricea, intimidin- 
du-i respiraţia. Inchise ochii ghemuindu-şi bărbia în piept. Sufletul 
ostenit de trup, avea descurajarea luptătorului călit în lupte glo- 
rioase, cînd îşi dă seama că lama lungă, tăioasa prelungire a bra- 
țului, care-l purtase pănă atunci ca o firească aripă bărbată,— i-a 
devenit deodată grea în mină şi străină, biruindu-l şi pe el. 


= 


Amiaza lunii ardea atît de intens încit pleoapele somnului, 
opace, deveneau translucide ca boabele de poamă, 

Nici albul mat al varului mănăstiresc, nici cerul sur al perlei: 
în care un zbor de îngeri s'a împaenjenit şi agonia unei lebede 
a fulguit ; nici dura marmură în spuma căreia pluteşte alba nu- 
ditate a statuilor; nici îngheţatul crin şi nici fosforescenţa albă a 
zăpezii, —şi nici-una din înfloririle, miniile, gînguririle, curgerile, plu- 
tinle şi suavităţile albului pămintesc, nu putea fi asemuită cu ne- 
clintita deslănțuire a luminii de lună. 

Fuseseră parcă păduri pe mare, păduri masive. Nu mai erau. 
Vibrau străvezii în golul luminii care le străbătuse mistuindu-le, 

Neagră, densă ca încleştarea pămîntului, marea devenise a- 
dincă, şi clarul ei afund era al lunei: în cer caşi în mare. Fusese 
pămînt, era apă haotică după somnul metamorfozei. Dar mai era 
pe undeva pămint ? Mai erau munţi, dealuri, stînci, mari reliefuri 
aspre pe care pasul sună, şi prin care cuvintul filfiie'n ecouri? 
Dar mai erau paşi ? Mai răsunau cuvinte ? 


__ INTRE VÎNTURI UR 
Trecea un zbor halucinat prin toate cele, pulberea unei vi-- 
tese albe. Tot ce era parcă fusese numai. 
Din orizont în orizont, stea, apă şi noapte, sufletul era un gol 


“ în golul fără piedică şi fără de hotar al lunii. 


H 


Minutarele cronometrului arătau două jumătate. „A stat“ gîndi 
precipitat Monica, sărind din pat. Şi încă zapacită de somnul în- 
trerupt de lună ca de un pumn de apă proaspătă'n ES pe 
mina pe beretă, ins. ge we de zi şi Comp, scutur 

alungîndu-şi cozile spate, clipi... 

DS eet pă trase de ureche, Deschise ferestruica, 
scoase capul, văzu ziua mare, găsi luna, o privi incredulă ca pe-o 
farsă de-a Olguţei, zimbi stelelor—era luna—şi respiră adinc, pu- 

-şi minile inimă. 
gg ei inclinat pe o parte, părea că ţinem braţe un bu- 
eo Ge ua căscată, frigul pătrunse, rărind caldura, cutre- 

onicăi, b 
i y ugane şi se aşeză pe pat bucuroasă că erau numat 
două jumătate, întristată că erau abea două jumătate, eg a 
va ajunge la Constanţa în zori, tristă că laşul nu era port la E 
rea Neagră în locul Constanţei, bucuroasă şi tristă de toate ER 
căci bucuriile Monicăi, caşi genele ei grele, se'nvecinau cu lacrimile. 
Atita aur îi îmbrăca părul, încît părea luminat de soare ca 
acele cupole ale bisericilor avintate care mai strălucesc încă gé 
cînd tot oraşul en gang lee: de asta trupul părea mai nalt 
, culminind în a aerian. să 2 
pa Era frumoasă ? naltă ? sveltă ? Nu-i eráu palizi obrajii, turburi 
ochii 2 Naltă ar fi vrut să fie, sveltă, dulce, limpede ca dragostea 
pe care i-o aducea lui Dănuţ după trei ani de despărţire. Să-i fe 
trupul conturul și iluminarea dragostei, arsi La cupa de crista 
` luminarea pură a apei care-o umpie. | À 
gece Topi în buzele "a numele drag nu era strigăt ci 
tăcere îmbrăţişată. H iubea atît de mult încît numai dela el primea 
impresia multiplă a vieții, zvicnirea ei caldă, Cind se gindea la 
Dănuţ, o dulce greutate i se cufunda în suflet, şi subt bătaia ini- 
mii, ultim inel deasupra unei iri adinci, ardeau comorile'n- 
în fluida imensitate a aminti i 
ein A atit de real Dănuţ, depărtatul Dânuţ, încît toți ceilalţi 
oameni pe care-i cunoştea, cu care trăia zilnic, păreau pictați pe 
pînze moarte, cu încremenita lor mişcare desuetă, cetiți în cărți 
prăfuite, cu voce tare ; pentru — rn tinereţa celorlalți părea si- 
tuată în istorie, ca tinereţa străbânilor, căci singurul contemporan 
al inimii ei era solitarul Dănuţ. Uşă al cărei miner păstra întipă- 
rirea caldă a mînii lui Dănuţ, uşă prin care năvălea copilul mare 
cu vestea dragostei în ochi; fereastră la care privea Dănuţ, cu 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi totuşi se ducea spre Dănuţ, venind de departe ; vaporul 
mergea încet și erau... 

„A stat“ se încruntă Monica! 

Nu stătuse, Tictacul bătea regulat. Cu domoală hărnicie de 
furnici urnind uriaşe greutăţi, clipele mişcau trupul de lăcustă 
moartă al minutarului, 

Erau trei fără douăzeci... şi aproape cinci minute. 

Minutare ! Minutare ! 

Ochii Monicăi se opriră pe toate minutarele familiare ei, 
wen Cp toate? Nu se oprise niciunul? Na rămas niciunul în 
urmă 

Minutarele ceasului din bucătăria dela laşi, mergeau. Ceas 
nichelat, cu pintec de darabană, proptit gimnastic pe patru picioare, 


cu casca de alarmă a clopoţelului deasupra. Răminea totdeauna 
în urmă. 


— Dece nu-s gata puii? 

— Da Lat poruncit pi la opt! 

— Sigur. IS opt şi un sfert.—invoca Doamna Deleanu sfertul 
„academic, 

— Di unde, Dudue, numai şăpti jumatati-i la „riveiu“ nostru, 
pi ochii mei, parcă ci-s chioară ? 

— Uf! Am să-l dau pe foc „riveiu* vostru. 

— Nichelu-i incombustibil, mamă dragă,— intervenea Olguţa. 

Era nemuritor ceasul din bucătărie, „rivelu“, cum i-se spunea 
de servitori, „crăcânel“ cum il poreclise Olguța din pricina atitu- 
dinei de călăreț cu patru picioare, „Blindatul“ cum îi spunea nu 
mai puţin nemuritorul Neculai, inventatorul cuvintelor nobile, 

Trei fără douăzeci şi trei minute, 

In bucătărie, focul stins, călduț încă. Bizie somnul nazal al 
muştelor. Subi cuptor clocește găina preferată a „Babii“. Raba... 
Le scrisese Doamna Deleanu că Baba se'mbată des, că slugile nu 
mai pot sta de răul ei şi că „dacă mai continuă îi dau drumul...“ 

Inima Monicăi se strinse. Dacă nu mai era Baba, în bucătărie 
nu mai era piuit de puişori rotunzi şi aurii, nu maierau pisici, cîni... 
Dacă nu mai era Baba, amintirile cu foc de toamnă, măsuţă joasă, 
turtă dulce, cocoșei şi mere coapte, din bucătăria de la Medeleni, 
rămineau zvirlite-afară, ca miţişorii lepădaţi. 


Ri 
Trei oo douăzeci şi două de minute. Minuţioasă preciziune 
a cronometrelor ! Lumina lunii, de o intensitate solară, răspica 
până şi genele minutelor. „Cucul“ din sofrageria dela laşi. Cadra- 


INTRE VÎNTURI ` AF 


negru, orele albe, minutarele aurii, cutia ca o căsuță elveţiană z 
S mpul e fermier în Elveţia, Două fetițe cu şorțuri de şcoală, 
ia, CA pese albe de ris şi fulgere negre de ochi, alta 
blondă, stind pe scaunul grav cu perniţă, roşind cu ge- 
plecate deciteori se aude cuvintul „Dănuţ“ oftat de Doamna 
Deleanu, învăpăindu-se cu genele ridicate dectteori s'aude cuvintul 
“, biciuit de O È 3 

ca eier ot de call o uşiţă se deschide ca pentru o mi- 
nusculă scamatorie, şi apare uh cucuşor de lemn făcînd o reve- 
rență ` „cu-cu“ cîntă cucul şi disparen clămpănitul uşiţei urgente. 

— Unu !—exclamă Domnul Deleanu, sorbindu-şi cafeaua şi 
consultindu-şi agenda. Şi mi-i un somn!... Paa copii. Şi caşi cu- 
cul, dispare Domnul Deleanu. i ? 

Cinta numai în trecut ţa cucului de lemn, căci numai a- 
mintiri veneau şi se sculau dela masa din sofragerie, scuturindu-şi 
fărămiturile, în cadența complimentului automat, în miros de pine, 
de tutun şi de cafea prăjită. 


ra pendulă antică din salon. De marmură neagră, ma- 
sivă a rinite ca insula mortuară a lui Boklin în draperia KE 
gidă a chiparoşilor, Toate orele sunate de ea, aveau accentu 
cobitor al miezului de noapte. Sunet slab, stins, ca un vaet 
de buhnă subtpăminteană. Şi cadranul ei era livid în piatra sum- 
bră, ca o fereastră de biserică pustie în lumina lunii prin care mi- 
tarele u un zbor Sa ae 

"2 ranile ur Lee în noaptea de August. Dănuţ venise 
în permisie dela Şcoala Militară. Tuns, slăbit, timid şi taciturn ca 
în copilărie, în uniforma grea de constringeri. In anul acela nu 
lecaseră la Medeleni. Olguţa era la Govora cu Domnul Deleanu, 
Groe la şcoala de Artilerie ei Bucureşti. Mai apăsător ar fi fost 

i ni decit la lași. i i 
eme t eg August, cu privirea ei de căprioară gonitä... Se 
plimbase cu Dănuţ pe străzi lăturalnice, unde nu erau agenţi de-ai 
comenduirei, nici coşmarul galonat care-i dădea lui Dănuţ spas- 
E Gin amîndoi în ţinutul de stele şi umbrare al Sărăriei, 
din care pornesc străduţe laterale spre vale, ca nişte visle putre- 
zind în voia apei unui port părăsit. Erau îmbrăcaţi aşa cum se 
sculaseră dela masă: Monica cu capul gol, Dănuţ fără capelă şi 
fără sabie. Se coboriseră pe scări, trecuseră prin ogradă, mc: 
pe stradă, mînä'n mină, ca îndrăgostiţii dela ţară, și porniseri 
prin laşi ca printr'o odae familiară cu stelele pe cer ca o sul nă 
pe dulap, cu siluetele caselor întunecate ca nişte mobile de ac 
şi de stejar, cu luminile potolite şi blajine ca luciri de candelă 

are. 
"2 E Säit să ne "'ntoarcem, ne aşteaptă tante Alice... 


H At ROMINEASCA ER 


O lăsaseră cîntind la pianul din salon, | 

In preajma casei subt boltă unui ein? — Cădeau şi acuma'n 
sufletul Monicăi stelele nopţii de August cu tot şiragul cerului des- 
prins de cutremurul sărutării care-i răsturnăse capul în imensitatea 
respirată cu, gura și bătută cu genele a cerului care-i lăsase pe 
frunte umezeala şi înălțimea. , 

Doamna Deleanu cînta. 

— Matt plimbat copii? ` 

Se roşiseră cu gura pecelluită de aceiaşi sărutare, gravi, 

~ Hai să ne culcăm, e tirziu ! Ce s'aude ? 

Trimbiţele. Sunetul Jor spart în tăcerea Iaşului. 

Clopotele, grele, colosale, ca potcoavele unui cal apocaliptic 
pe lespezi de metal, 

Uralele mulţimii. Se aprindeau lumini pretutindeni. Pendula nea- 
gră bătuse de douăsprezece ori, şi se oprise, mută, fără tictac, cu mi- 
rs pa drepte, caşicum moartea şi-ar fi ridicat degetul în faţa 
vieții, 

Doamna Deleanu se rezemase de pian, Monica încremenise 
cu mina pe timplă. Şi'n tăcerea rănită din care cad lacrimile, toată 
tinereţea lui Dănuţ îmbătrinise întrun zîmbet şi se prăbușise în 
umerii plecaţi, 

— S'a declarat răsboiul, mamă... 


* 


Toate luminile-s stinse, nùmai fereastra odăii tui Dănuţ e pa- 
lidă, deşi storul e tras și deși lampa dela birou, e cu abat-jour. 

Dănuţ scrie. lar a băut cafea neagră. lar nu doarme. lar lu- 
crează cu fereastra închisă, în fum de tutun, cu mucurile de țigări 
morman în scrumelnița de lîngă caet, Nu bate la ușă. Intră dea- 
dreptul, în halat, papuci, cu cozile spate. 

N'o aude: Tresare. Obrajii lui sînt în minile ei. 

Doamne! Tîmplele lui Dănuţ zvicnind în minile Monicăi, în 
minile care de trei ani fac gestul rugăciunii atit de fierbinte că 
parcă n'ar fi lipite una de alta de vidul lor, ci ar cuprinde tim- 
plele vii ale lui Dănuţ. 

Doamne ! Prăbuşita respiraţie de stele a fericirei ! Trage sto- 
rul, deschide fereastra, şi intră'n odae noaptea, noaptea laşului, 
tăcerea lașului, parfumul Iaşului, terpaan Iaşului, și Dănuţ e ală- 
turi, viu, înafară de Monica... şi-i tirziu... Auzi cum bate, auzi, 
deasupra lașului, de patru ori, clopotul Mitropoliei, solemn, vast, 
cu bronzată cadență, în preajma zorilor. ` 

2 SE Dănuţ, sînt patru! Eşti palid Dănuţ. Ti-s obrajii 
reci, 


Zimbesc ochi în ochi, căci Monica e rumenă, obrajii ei 
sint calzi, 
ŞI se stinge muzicală, ultima bătae a clopotului Mitropoliei. 
— Noapte bună, Dănuţ. 


INTRE VÎNTURI 15 


„„Oftă adînc prin zimbetul feței în care se stingea ultima 
bătae a clopotului ieşan. A Ti 
"Sinti drei arătau abia trei jumătate. Şi e 
zimbi. Lumină de lună pe genunchii ei, sufletul Monicăi era să 
mină de zori la fereastra odăii lui Dănuţ, în care niciodată nu in- 
trase, decit casta ei închipuire. 


DH a bă 
Cind luna-i plină, umbra marelor castele feudale se plim 
pe aleele parcurilor lor pustii, pănă departe, unde pasul turnurilor, 
în ascuţită încălțăminte de cavaler în armură, descălecat, se opreşte 
medieval, cu veacurile, printre läncile plecate ale crenelelor. SC 
Pe vastele şi albele alei ale mării, nici bancă acc le 
nici joc de ape, amuţit, nici secate bazenuri, şi nici umbră de castel, 
lung. 
pipe ea decit aiurarea tăcerei şi deasupra, braţul de IRENE 
al lunii, rupt din umăr: purtase 'n el o desmierdare ? o poruncă 
tem d , 
S y k înălțime gestul ciung al unei statui fără trup, şi 
nici o umbrä nu cădea pe mare, 


Olguţei tremurară. Işi finu respiraţia ca să nu alunge, 
să ki zt WS urechile ascultaseră, în vis parcă, şi ascul- 
tau... Ascultau s ih 

n ? 

e el wt stelelor în abur de lună. l 

Era trează. Asculta. Auzea. Aceiaşi amplă cadență. Ace- 
iaşi întunecată asprime. Aceiași inflexiune mai pură decit a fluc- 
relor, acelaşi sunet viu, dens, cind ascuţit ca săgeata din arc por- 
nită, cînd boltit în vibraţie gravă, bronzată cupolă a propriei so- 
norităţi... zi 

— Nu. $ 

orbise ură, ncitor. Işi smulse cascheta de piele, îşi 

e, e ea ridică de pe chaise—longue, dreaptă ca vibrația 
unei lănci înfipte. Era o energie sălbatecă în gest şi n KS: 

Şi totuşi ochii plingeau. Plinseseră. Se deşteptase ponema. 
işi trecu mîna pe față, iute, ca să-şi limpezească ochii, ca s ec 
vedea trenul pornit prin întuneric, în prohodul armatelor deht i, 

Sint intilniri prin ani, cu acelaşi gest al minii, al trupului, şi 
al sufletului, atit de identice, încît ai impresia halucinată că gest 
inceput cu şase ani în urmă îl desăvirşeşti după şase re pildă, 
că lacrimele pornite din ochi cu şase ani în urmă, acuma le ștergi, 
abia plinse... 


16 è VIAȚA 'ROMINEASCA 


Ridicase mîna acum şase ani, un peron urma 
unui tren pornit, să-și şteargă lacrimile, aceleași SE n care 
acuma le nea care prin ani făcea acelaşi gest. 
işi den sl de desigur 
mh nte, nu văzu, d 
pornit cu anii, văzu „stiai vaporul, on D cz ARA 
Şi totuşi... Ascultă, Nu se mai auzea nimic. Şi totuşi cineva 
fluerase o arie din Boris Gudunov, pe care... Nu se mai auzea 


să-i rr: er A o mină să-i închidă, 

ort, Îl iubea încă. Abea îl iubea. Dragoste grea, născută 
zidită în tăceri şi noapte, ca o buhnă cu gf şi ochi i 
soare somnambul, deschişi în propria criptă de întuneric. 

d crap acesta era mortul ei. 

Văzuse în copilărie, înainte de plecarea în America. I uitase 

San uiţi o melodie închisă în tăcerea ta, Ii-revăzuse în anul 1914. 

ecase iar în Rusia. Căutase să-l uite. II regăsise în sufletul ei 
în 1916. Şi pribeagul, mort, nu mai plecase. 

O lună după decretarea mobilizării. Doamna Deleanu şi Mo- 
nica, Organizaseră o cantină aşezată lîngă peronul gării laşi, popas 
cu ceai, pine, entuziasm şi mincări reci pentru convoiurile militare, 

Oiguţa lucra la un spital, de unde o luau spre seară canti- 
nierele dela gară. 

Intr'o seară, întorcindu-se acasă, văzuseră în antretul de din- 
D e eg and bien) ge minjit, umflat în curelele 

= H. Se , j 
englezească un p ros şi decolorat, şi-o caschetă 
tăpinul lor nu ancora în nici o casă: trecea numai. Totusi 
era la el acasă în orişice decor. Se instalase în salon déšcifrind 
cu o stin eae Sei Rehe a lui Boris Gudunov. 
 —— Neculai, pui un tacim,—poruncise doamna Deleanu 
suind scările şi trecînd deadreptul în Ka neglijind să mai spue 
bun-venit celui care nu purta uniforma militară într'o vreme cînd 
E statuile, copacii, bătrinii, copiii şi ambuscaţii mai cutezau să 
A i. 
„  — Treci tu dintăiu, Monica,—vorbise autoritar Olguțaîn fața 
er e Ga E lăsînd danta pe care-o apucase în prima bătae 

Monica intrase în salon, Olguţa în odaia ei. 
du ena gamd KEE muntelui înalt oftează : „Am ajuns?“ 

i pe o stincă sau pe pămint, respiră şi priv roată 
împrejur. Nu s'a întîmplat nici-un miracol. Nu Ao ageet aripi, 
nici n'a început brusc un spectacol unic. Un simplu fapt: stă pe 
virful unui munte acelaşi trup care a stat pe scaunul de acasă, pe 
bancheta tramwaiului, sau perna trăsurii. N'are sensaţia perpendi- 
culară, de înălțime clădită pe care o ai de pe acoperişul unei case. 


INTRE VÎNTURI 17 


Oare e înalt muntele ? Intre stinca pe care stă acum şi scau- 
nul de acasă pe care-a stat pănă acum, se cască o mie, două de 
metri? Intr'adevăr ? 

Ce-i asta ? Colb stirnit ? Nu. Pe mina, întinsă lăcrimează un 
nour aburos, din aceia care sint o noiţă pe albastrul cerului, — 
văzuţi de pe fereastra casei, cind stai la îndoială dacă trebue să 
iei bastonul sau umbrela. 

E impăiat d Nu. Arhanghelul bălan, cu cioc şi ghiare, desface 
aripele şi pluteşte vast, cu familiaritate. E un vultur pe care-l ur- 
măreşti cu mina pe ochi, paianjen desprins din bolta cerului, — 
văzut de jos, de acolo unde cotcodăcesc găinile. 

Aşa ! Mina deprinsă să ia ţigara sau jurnalul de pe măsuţa 
de noapte, întilneşte un nour, zborul unui vultur... poate şi mina 
lui Dumnezeu,— căci întradevăr eşti printre stele, pe virful unui 
munte, alături de cer, în limpedele miracol al singurătăţii înalte. 

Olguţa se aşezase pe patul din odaia ei. 

Venise Vania. Patul era pat, masa masă, zidul zid, fereastra 
fereastră. 

Şi închise ochii. Şi-i deschise zimbind. lubea. Era aşa de 
simplu încit îşi pipăi minile, își pipăi fața, să vadă dacă într'ade- 
văr exista ea, Olguţa—nu Vania. 


° Á 


Venea din Rusia. Pleca pe front Războiul era pentru el o 
nouă călătorie, o inedită experienţă. Avea ochi verzi, mici, rotunzi, 
de un verde atit de tare uneori că părea sonor. Era îmbrăcat ca 
un trunchiu de copac. Hainele păreau coaja lui robustă. Nu erau 
nici elegante, nici sărăcăcioase, nici clasă socială n'aveau. 

H vedeai pt ei, nu hainele,—care altminteri erau necălcate şi 
de lucrător mai degrabă, de muncitor manual. 

Făcuse, în treacăt, în anii din urmă timplărie. Mai fusese pro- 
fesor de matematică la un liceu din Petrograd, şi deținut „pentru 
idei prohibite“ şi profesate din intimplare tocmai în ora de mate- 
matică. 

Evadase şi venise cu geamandanul la laşi, să asculte puţină 
muzică înainte de a trece pe la cercul de recrutare să afle ce-i, 
unde-i, şi itinerarul. Ascultase cu  neclintita seriozitate—de om 
care respectă mîncarea—în timpul mesei, discuţiile curente asupra 
răsboiului. Mai erau invitați la masă. Minuia furculița și cuțitul cu 
delicatețea oamenilor puternici, pentru braţul cărora arma cea mai 
grea e uşoară. Obrajii celorlalți purtau palori convalescente alături 
de obrajii lui, bătuţi de vint şi arşi de soare. Nu era nici frumos, 
nici urit: puternic. Ca tăcerea unui clopot de bronz printre cris- 
tale, făptura lui făcea fragilă şi soprană, făptura citadină a celorlalţi. 

Dintre toţi comesenii era singurul care pleca pe front, Părea 
totuşi singurul impermeabil pentru moarte. Metalic. Mincase co- 
pios. Nu era congestionat, 

2 


15 18 ROMINEASCĂ 


La „liqueur“-uri, discuţia alunecase peste Nistru, venind de 
la Verdun, via Ardeal. Invocarea „marei noastre aliate* stiri un 
entuziasm unanim. 

— Blini—zimbi Vania, jovial, cu o voce gravă prin timbrul 
ei. Şi explicase că „Blini“ e echivalentul slav al clătitelor moldo- 
veneşti. Adică: o foae de Cant, rotundă ca un talger de aluat, 
bine muiată în unt, pe care presori icre negre. Apoi îi pui capac 
o altă foae, bine muiată în unt, pe care aşezi sardele. Apoi o a- 
coperi cu o foae identic tratată, pe care torni smintină; vine la 
rînd alta, pe care o pavezi cu mezeluri. Şi tot aşa, foae cu foae, 
treaptă cu treaptă, sue toate KE de miîncări imaginabile : de 
preferinţă cele mai indigeste. Insfirşit o ultimă foae, are rolul aco- 
ra cr o clădire. Peste ea torni unt proat topit, mult, din 

Işug... Şi imediat înghiți o felie, mori, bei un pahar de vutcă, 
învii, înghiți alta, mori, reînvii cu vutcă, şi mori iar cu Blini, 

Rusul e nemuritor,—încheiase Vania, dar „marea noastră a- 
lată“, e o mincare indigestă pentru stomahul romin, 

Şi în protestul general, adăugase : 

— In schimb, Romina pe o foae de blini, e un ingredient 
apreciabil pentru stomahul rusesc. 


Obştescul oamenilor, cînd sint în casă, se așează comod pe 
scaun, canapea sau pe divanuri, rezemindu-se de speteze ori de păreţi. 

Vania şedea mereu lingă ferestre. Se profila pe cer, ca ste- 
jarii solitari. Prezenţa lui nu era durabilă; într'o încăpere dădea 
impresia provizoratului, ca trupul paserilor de pradă cînd stau. Imi- 
nența pornirii parcă, îi avinta masivitatea trupească, dindu-i elas- 
ticitate, tăiuş şi virf. 

Cioplit oarecum în substanța puterii, ca pietrele şi trunchiu- 
rile, voinicia lui părea involuntară şi anentă ca a corpurilor 
grele. Aveai impresia că e mină de-a lui lăsată pe umărul cuiva, 
l-ar fi indoit cu un gemăt; că pasul lui avea soclu, ca al statuilor. 
Aşa că zimbetul acestui om era o delicată surpriză, ca prezența 
unei flori luminos întimpinind deadreptul din stincă, 

Zimbea rar. 

Dar zimbise Olguţei. 

Natural, Olguţa îi cintase din Boris Gudunov. Adică i-l cîntase 
în întregime. Partitura o căpătase dela Vania în 1914. 

Trecuse miezul nopţii. Toţi se culcaseră. Nici Monica nu mai 
era în salon. Ea ştia bine preţul unei ultime nopţi, cînd unul din 
cei doi pleacă pe front. Şi mai ştia, tot atît de sigur, că Vania era 
„al doilea“, 

Vania şuera. Nu suerg aproximativ partitura, urmărind mai 
ales melodiile, cum fac în genere amatorii de şuerat care de în- 
dată ce un pian sau o orchestră începe, fixează o stea, un tablou 


INTRE_VÎNTURI WË carte e 19 


“sau plafonul, Şi cu aerul inspirat al unui robinet comunicind direct 
cu luna şi privighetorile, işi dau drumul în sus. Şuera ca unii şefi 
de orchestră pasionaţi și afoni, care exprimă prin şuer toate gla- 
surile pădurii instrumentale ai cărei animatori sînt, Apoi, şueratul 
lui Vania nu era siropos, nici cu un singur registru. Dulceaţa gla- 
sului de femee şi virtoşenia glasului de bărbat, devenite şuer, Su- 
pleță și vigoare, cum șarpele e deopotrivă braţ de titan lovind şi 
trup de Salomee ondulat, — şueratul lui Vania, izvorit din buzele 
cârnoase avea intensitatea tăcerilor din catedrale, gravitatea orgei 
şi a violoncelului, şi puritatea soprană de emisiune a guşilor cu 
aripi numite privighetori. 

Auzise la Petrograd, pe cind se numea Petersburg, Boris 
“Gudunov cu Şaliapin, cîntărețul întunecat ca o grotă marină în 
care vijiitul vîntului şi elegia undei ar fi cîntecul gemut de glasul 
lui Satan, A 

li vorbise de Şaliapin, pe care Olguja nu-l auzise, situindu-l 
față de Carusso, al cărui glas curgea prin toate pilniile gramofoa- 
nelor, ca ploaia prin uluce. In Carusso vibra sensualitatea meri- 
dională, exprimată în literatură de d'Annunzzio. Glasul lui Şaliapin 
ca şi gindul lui Ibsen, era răsvrătire şi singurătate. 

Lumina electrică se stinsese la unu, înlocuită cu luminări. 

Vania explica textul, tratiucind abrupt din rusește. Curgea 
parcă Nistrul între cuvintele celor două limbi, care-și zmulgeau 
una alteia asprimile, blestemele, durerile, ca o luptă călare, la lu- 
mini de torţi, prin aprigul hotar al apei, 

La începutul fiecărui act, evoca decorurile, sculplind cu mina 
scorbura neagră a unei ferestre deschisă pe noaptea țarului, arun- 
cind acolo spaima unui candelabru cu limbile vilvoiu, dincolo ca. 
dind fastul sinistru al tronului uzurpatorului împărat. Astfel deco- 
deër? lega iluminarea fragmentară, dură, zvicnitoare a luminilor 

d 

Lingă Vania nu puteai concepe somnul. Viaţa curgea prin el 
fluvial, ca o mulţime în mers, văzută noaptea, Meriti. în umbră, 
fragmentar în lumină, cu mii de feţe, gesturi şi glasuri, îmbulzită 
la poarta unei cetăţi: Era şi poarta şi mulţimea. 

__ Satonul dis „ ca toate odăile în care trăia el, mistuit de 
decorul pe c impunea evocarea lui. 

Boris Gudunov, în noaptea aceia de Septembre, murise în 
palatul țarilor, cu săli enorme prin care vintul și stafiile clatină grele 
draperii, cu străji neclintite ca marile buhne, cu scări atît de vaste, 
că parcă așteplau să le sue pasul reflexului oceanic, cu acoperi- 
uri pe care fifie înfipt destinul ca un steag mortuar, deasupra 
întregii împărăţii de coruri, de blesteme, de biserici şi de temnițe, 


A doua zi, disdedimineaţă, dispăruse, lăsindu-şi geamantanul 
Şi paltonul. 


9. VIAȚA ROMINEASCA 


Oieuta nu se mişcase de acasă toată ziua, cu ochii la fe- 
reastra ee poartă. Spre seară se înapoiase, în haină de re- 
crut care izbutea să fie ridicolă fără să-l facă şi pe el. Hang de 
postav verzui, rigidă ca un carton păros, cu mineci scurte şi u- 
meri normali de strimţi față de amploarea celor care-o purtau ; 
pantaloni lungi cu  şireturi, coreltură de izmene cu şalvari; bo- 
canci mopşi care imprimă ritm de scafandru picioarelor, dindu-le 
sunetul lat al potcoavei de cal normand; şi capelă holbată'n col- 
turi, deşălată'n ma bleagă'n cozoroc; însăşi tichia timpeniei 
cu cap de ridiche de lună în unghiul salutului de răcan. 

Astfel intrase îmbrăcat de regiment împăratul inimii Olguţei, 


„Cina cea de pe urmă“ fusese veselă : Courteline ar fi pu- 
tut-o iscăli, cum ar fi putut iscăli întreaga activitate din acea vre- 
me, a Cercurilor de recrutare. Şi Cercul de Recrutare kişi se mu- 
tase cu şi prin Vania, în sofragerie. 

Aşteptase la Cerc dela şapte dimineaţa pănă la cinci seara; 
căci cercul era atit de ocupat încît toată lumea aștepta, fără nici 
o excepţie, cauza preocupărei fiind aglomerarea din ogradă, cauză 
care „Sta drepţi“ în ograda cercului, efectul aglomerației fiind inac- 
tivitatea înfrigurată a gradaţilor, efect care sta „în repaos“ faţă 
în față cu cauza. 

— Aşa se întimplă cînd „cauza“ e recrut şi „efectul“ e 


radat. 
d Plutonierul Vulpe dela „biuroul mobilizărei* era obligat să 
fie sever din pricina sprincenelor—dens stufoase—și spiritual, din 
pricina musteţilor cu şmecher şfichi. Acest dublu decor contradic- 
toriu, H conciliase recurgînd la injuria naţională „cruci și Dumne-- 
zei“ pe care o murmura cind cu nuanța sprincenelor, faraonic, 
cind cu nuanța musteţilor, diabolico-săltăreț. Pe Vania îl cinstise 
cu ambele nuanțe, inversindu-le ordinea, căci numele „Vania“ : 

— Ia taci! ?— dezlănţuise, prin neverosimilitatea lui naţională 
şi ostăşească, un cutremur ilar al musteţilor locutorii—iar foaia 
matriculă a lui Vania—nesupus la încorporare, judecat şi achitat, 
apoi nesupus la toate concentrările — provocase o cavernoasă pri- 
Ze şi — miracol — exprimarea la singular a pomenitei. locuţiuni 

ce. 
` — Umflă-l. Bagă-! la başcă,—tunase plutonierul Vulpe. Nu 
se mişcase nimeni, căci toţi îl ştiau „dat dracului“ pe plutonier, 
şi de asemeni cunoşteau toți amnistia generală din 1916—pe care 
de altfel o dezaprobau. Aceasta o aflase Vania din interjecţionala 
conferință pe care i-o ținuse plutonierul Vulpe, despre amnestie şi 
închisoare, Frontul față de inchisoare era socotit ca o vilegiatură 
glorioasă, nemeritată : 

— Aşa-i, mă leat, Rominul: iertător.... 


i ` INTRE VÎNTURI 21 


— Bini, bini cu amnestie la timp di paci, da la ăzboi i 

ies ve ging un Zéng? pr dee? gn din 
, cu ochiul, nara şi minţi i 

torul ia vilègiatura închisorii. al i Dee 

ntervenţia neaşteptată a unui locotenent, precipitase i 
actele operetei militare, Locotenentul fusese AC Wi RE Ce 
roarea pe care 0 inspira profesorul de matematică fostului elev 
nul, era atit de durabilă incit îl salutase pe Vania cu gestul alar- 
mat al ridicării din bancă şi cu un—„vă salut, domnule profesor“ 
—exolic în acel decor. Şi îl servise cu promptitudinea cu care o- 
dinioară ştergea de pe tabelă cu buretele, nerozia lent cifrată, subt 
ochii verzi ai profesorului de pe catedră, 

Epilogul. La plecare, Plutonierul Vulpe îi strinsese mina : 

— lmi pare bine, domnule profesor... Cum aţi zis? 

— Vania, 

— Vania,—oftase admirativ Vulpe. Frumos nume... Ei, bietu' 
tatu-meu m'a botezat Jon că m'a făcut mama de Sfintul lon. 

Ştiţi, nevoile... 

— Am onoarea, Domnule plutonier. 

— Zi-mi lonică, că-i mai particoler. 


+ 


e După masă, încredințase Olguţei geamandanul în care-şi avea 
„biblioteca“ şi „garderoba civilă“. Oiguţa-i imprumutase un gea- 
mandan al ei, mai mic, în care-şi rînduise rufele: spălate şi cîr- 
gi Ee mină de bărbat. Răspindeau un miros tare de săpun 

calup. i 


— Sa ne vedem sânătoşi, — se adresase tuturora în pragul 


„Salonului: cordiale în hotăritul lor contur, vorbele tuturor plecă- 


rilor. Obrajii Oiguţei erau foarte albi şi gura încleștată. 


H însoțise pănă la poartă, dimpreună cu Monica, 
Incă odată: 


— Sa ne vedem sănătoși. 

Şuerau locomotivele, Tremurau stelele cerului de Septembre. 
Bocancii sunau metalic pe asfalt. Se indepărta calm, masiv, drept, 
spătos. Pâşind in răspărul unei ape repezi, tot aşa ar fi mers. 

H vedeai în noapte ca printr'o mulțime care s'ar fi dat în 
lături în faţa lui, 


Trecuse pe subt lumina unui felinar. Cotise. 
Tremurau stelele cerului de Septembre în sufletul Olguței 


„aplecat deasupra nopții, căci dela nici-o fereastră de-acum nu mai 


putea să-l vadă. 


+ e~% 


Totuşi, îl mai văzuse chiar în acea noapte- 
Curind după plecarea lui Vania, cu spontaneitatea impetu- 


oasă pe care o regăsise de îndată ce fusese singură, se hotărise- 
să-l însoţească la gară. 

Plecase fără ştirea nimănui, prin starea de asediu a oraşului. 
Gara era o cazarmă revărsată, Acolo noaptea mirosea a toval ca 
o tăbăcărie ` mai puternic decit mirosul cărbunelui, mirosul mobi- 
Haam stăpînea, tutindeni, pe cimentul sălii de intrare, îngră- 
mădiţi ca sacii în antrepozite, prăbușiţi ca trunchiurile în pădurile 
tăiare, soldaţii, împachetaţi pentru front. 

Durerea cu palmele bătătorite fuma mahorcă şi scuipa amar. 

Peronul era pădure scundă, prin care sticleau rog ochii de 
lup ai locomotivelor. 

Treceau, cu pieptul împletit în pielării galbene, cu scirțiit de 
geamandan nou, sublocotenenţi cu aer de liceeni deghizați. Unit 
aveau ochi de juncă şi fumau pentru întăia oară. Alţii înjurau cu 
miros de alcool.  Ordonanţele duceau lăzi de lemn cu inscripții 
albe, lungueţe şi rigide ca raclele. La lumini fugare de chibrit ve- 
deai o mină cu o bucata de mălai, o traistă vărgată, o raniță, un 
obraz de femee înmărmurit ca la căpătăiul unui mort. 

Răsunau numai ordinele militare, această brutală telegrafie 
verbală. Mulțimea tăcea: vorbele se înapoiaseră în sate, dela ba- 
rieră, ca nişte mînji pe lîngă carele şi căruțele care se întorceau 
goale, cu o femee, cu un copil, cu un bătrin. 

Cineva cînta nazal şi tinguitor dintrun fir de iarbă. Mai 
exista iarbă, primăvară ? 

trecuse dincolo de peron, dincolo de baraca ceaiu- 
rilor, spre un tren lung împresurat de mișcările mulțimii. 

— Tu eşti, Olguţa ?.... Pe cine cauţi? — vibrase deodată 
noaptea, bărbăteşte. Îşi făcuse loc înlăturind cu mîinile două gru- 
puri, şi răsărise în faţa ei. ? 

Ulguţa plecase ochii şi capul. Vorbise fără lacrimi, dar în 
şoaptă răspicată : 

— Am venit, Vania... am venit... să-ţi spun... să te întorci 
sănătos, 

O clipă, mîinile Olguţei fuseseră în minile lui Vania, 

Plecase. Nici o vorbă. Nici fața nu i-o văzuse, fiindcă nu 
îndrăsnise să ridice ochii. Plecase, plecase. Apoi, ascunsă întrun 
ungher de gară, așteptase, așteptase, fereastră pustie cu noapte 
şi stele, pănă tirziu, mult după miezul nopţii, cînd trenul pornise. 

Trecuse locomotiva, peşteră de iad cu fum, flăcări, lopeţi şi 
negre zvicniri, apoi vagoane, vagoane nenumărate, cu tăceri, CO- 
ruri, glasuri, cai, furgoane, lumini... 

În urma trenului... 

Şi nu-i mai văzuse faţa. 


+ 


Vania Dumsa era un simplu soldat printre sutele de mii. Im- 
tot timpul războiului, geamandanul, cascheta și paltonul lui Vania: 
H aşteptaseră în odaia Oiguţei. 


INTRE VÎNTURI 23 


Abea în 1919, în ajunul pean la Paris, Olguţa umblase în 
geamandan. In compartimentul „garderobă“ erau hainele, puţine 
şi sărăcăcioase fără de forma puterii stăpinului lor. 

In compartimentul bibliotecă, dominau cărţile de matematică. 
Puţină literatură rusească, „Les opinions de re Coignard“, 
un volum de Kipling „Kimm“, şi Baladele lui Vilion. 

La fund tocmai găsise cele cinci caete, care-i cutremuraseră 
minile. Cinci caete de cifre, formule şi semne matematice. Singura 
urmă vie a celui dus, era inaccesibilă şi enigmatică pentru Olguţa, 
ca aurul astronomic al constelaţiilor. 

Tirziu, noaptea, Olguţa umpluse la loc geamandanul şi după 
ce privise lung pe fereastră pustiul întregii lumi, aşezase în gea- 

cascheta englezească şi paltonul, care pănă atunci, scu- 
turate şi periate zilnic, stătuseră afară. 


ŞI totuși plecase, trăise. Viaţa ei din ultimii ani nu avea 
Kë crengilor rupte. Işi pierduse poate exuberanţa de odinioară. 
obrazul adolescenţei de pescar crescută pe mare, energia ei 
devenise mai gravă, mai concentrată, de o amploare sobră în 
mişcările ei. Apoi muncise, 

Ceas cu ceas, zi cu zi, ultimii trei ani petrecuţi la Paris, erau 
ogor arat de mîinile ei, cu toată puterea braţelor şi încordarea 
trupului. Muncise cu severitate, despuiată de orgoliu. Singele de 
cal arab al minilor ei, se răsvrătise la început, constrins de dis- 
ciplina monotonă a gamelor şi a exerciţiilor zilnice. H stăpinise, 
Deget cu deget, muşchi cu muşchi, mişcare cu mișcare, îşi refă- 
cuse minile. 

Erau perfecte, dulci şi dure, suple și fierbinţi, cu 'ncheetura 
brațelor flexibilă, şi fiecare deget stăpin pe strălucirea lui 
distinctă în armonia celorialte, ca stelele în constelații. Puteau 
scoate din claviatură, sunetul pur care-i lumină 'n nopţile cu lună 
plină, și armonie naltă în Beethoven,—sunetul grav care-i privire 
în ochiul lui Dumnezeu, şi armonie solemnă în Bach,—sunetul fra- 
ged, luceafăr în calea magilor din Bethleem şi radioasă armonie în 
Mozart,— sunetul stins, care-i prelungul gol al oglinzilor istorice în 
muzeele pustii şi armonie mistuită în Chopin. 

Putea smulge gloria, cum smulsese împăratul corsican co- 
roana împărătească din mînile papei, Îşi pregătise minile în um- 
bră, şi le călise în apa vie a sufletului. 

De ce ? 

SE cine ? 

a eg er ca perfecțiunea acalmică a mării pe care plutea. 
Moartea lui Vania îi cruțase viața, lăsindu-i intactă energia ela- 
nurilor, răbdarea înfrumuseţării lor,—dar îi luase dragostea, 

Monica îl iubea pe Dănuţ; toate camaradele ei iubeau. In 
toate vibra un clopot, trist sau vesel, dar vibra. In ea nimic, Îşi 


C FR VIAȚA ROMINEASCĂ 


e e 


pierduse sonoritatea esenţială a vieţii. Nu mai putea iubi. Ş'abea 
acum îşi dădea seama că Vania murise. Nu crezuse pănă acum. 
Mintea ştia că Vania murise, cum știa că Dumnezeu nu-i,—totuși 
te închini şi absența-i o prezența. 

Nu şi-l putuse închipui pe Vania mort. Un mort e galben, 
cu minile inert încrucişate pe inima oprită. Sufletul ei nu-l putea 
răsturna în moarte. Ca un clopot, care la gestul răsturnării răs- 
punde aprig, tot mai aprig din cerul lui de bronz, mat viu îl ve- 
dea pe Vania, pe măsură ce-! credea mort. 

Se pregătise pentru el,—deși îl ştia mort. Dar îl aştepta. Mun- 
cise, se adincise, devenise frumoasă, aprig frumoasă ca un acord 
fără pedală. Pentru cine ? 

„Mais si-l venait a se répéter, il faudra l'enlever tout de 
suite”. 

Ştia că murise Vania, fiindca abea acum vorbele Doctorului 
Mass, cu prevestirea lor lugubră, se prefăcuseră in cenușă uşoară. 

Calmă se ridică din chaise-longue. Alexandru Pallă adormise 
cu bărbia în piept. Invăluit în vastă pelerină neagră, cu barba lu- 
minoasă, părul alb în ondulată răscoală şi trăsăturile solemn fru- 
moase, părea un mitropolit mori ascultind coruri, " jw 

Umbra Olguţei trecu lingă el, spre marginea covertei. Îşi re- 
zemă coatele pe ea. Inclină capul. Pletele-i alunecară pe timple 
deschizind aripele lor de corb heraldic. Adinc, adinc privirile că- 
zură ostenite în lumina L 

Luna se înclinase. Fără cută, cer senin de dimineaţă, marea 
aştepta obrazul lunei. 

— Bietul papa... $ 

|| vedea, acum trei ani, pe debarcaderul-portului Constanţa, — 
cu timplele acoperite uşor, mătăsos, de fumul alb al bătrineţii, pe 
care degetele et îl dezmierdau uneori. Plin de păcatele normale tu- 
turor bărbaţilor, dar ținindu-le în vitrină, şi totuşi pur ca şi suri- 
sul de copil pe care anii nu i-l isgoniseră; inecat în datorii de 
baccara, muncind de dimineaţă pănă seară ca să-şi sporească noaptea 
datoriile la club odată cu nesomnul ; devotat tuturora, înşelat de 
oricine vroia, zimbind de toate, mai ales de el; cu fruntea lui 
bombată ca o minge zviriită de un copil pe-o margine de acope- 
riş, şi cu pasiunea lui total admirativă pentru Olguţa. 

Venise la Constanţa, zmulgindu-se de la un proces impor- 
tant, ca s'o mai vadă pe Qiguţa. Sosise cu un. sfert de oră îna- 
intea plecării vaporului. Nu găsise trăsură. Venise pe jos: în goană. 
Era năduşit. Părea mai îmbătrinit în lumina crudă a soarelui ma- 
rin. Venise Încărcat de pachete. Bomboane de mintă, ca acele pe 
care în copilărie le oferea Olguţei din biuroul dela Medeleni, şoco- 
lată, un buchet de violete, un carton de prăjituri, o sticlă de co- 
lonie : tot ce putuse cumpăra în goana trăsurii care-l dusese dela 
Palatul Justiţiei din Bucureşti, pănă la gară. ţa era mai naltá 
decit el. li dezmiertiase timpiele năduşite şi fruntea fără de astim- 
păr. Ea era singurul lui camarad adevărat. Pleca. i 


DT et, 


` INTRE VINTURI E 25 
— Fetiţa mea... 


Şi-l văzuse micşorat pe cheiu, din depărtare, fluturind batista 
Subt soarele necruţător, cu braţul întins ca un copil care şi-a per- 
dut zmeul, 

li telegrafiase ziua sosirei la Bucureşti, 

Scutură capul deasupra apei cu umedă suflare. Ar fi vrut să 
pue mina pe fruntea tatălui ei şi să-i spue: 

— Papa, să nu fii supărat pe mine, Tu eşti bun. Dac' ai şti, 
şi tu mi-ai da voe- 

Uită tot şi pe toţi... 

Respira liniştit. ŞI trupul şi sufletul o ascultau. 

Va face un plonjon, va înnota—apa era glacială—şi se va 


înneca. Imaginaţia își stinse luminile pe toate zările, O preocupau 


detaliile mărunte ` sa-și scoată paltonul, pantofii şi rochia. Vroia să 
fie suplă, cu mişcările libere în apă. Nu putea primi so fnnece, 
Sp assasineze greutatea hainelor. Vroia să înnoate lung, frumos, 
tăind apa pe o coastă, cu avinturi ascuţite, pănă cind, ostenit, în- 
ghețat, la fe! cu sufletul, trupul va consimţi frățeşte să se odih- 
nească definitiv în adincimea aceluiaşi pat de lumină curată. 

In virful picioarelor se îndreptă spre proră, depărtindu-se 


de Alexandru Pallă. Işi descheie unul cite unul nasturii paltonului. 


Toată marea era o aureolă ușoară între zări de argint umbrit. 

Fiecare mişcare, proectată pe clarul deșert, era simplă ca în 
stampele biblice, 

Îşi See fularul dela git, fără grabă... 


işi trecu mina peste frunte, plecă urechea, ascultind. 

Limpede, şuerul răsuna din nou, 

Maşina! îşi înnoda la loc fularul. 

Boris Gudunov intră în sala tronului, îşi vede copiii. E ne- 
fericit. Statia ţareviciului ucis e în inima lul... A, 

Cine şuera ? 

Se strinse în palton, încheindu-și nasturii cu degetele'n friguri. 

ge şuera moartea lui Boris Gudunov? 


— Va... 

Numele frînt în întâia silabă, se rostogolise ca o tidvă, nu 
din buzele Olguţei, ci din trecutul căscat, 

Era îngrozitor de straniu şuerul mortului, cîntecul buzelor lui, 
suflarea lor, răsunind după şase ani, în singurătatea mării. 

Cine şuera întocmai ca Vania. 

Cine cuteza ? 

Subt fruntea Olguţei ochii se inăspriră, deasupra lor sprin- 
cenele îşi desfăcură aripele curbe. 

_Şuerul venea de jos. Traversă puntea, cobori îngustimea 
scărilor repezi, cu șuetul în urechi, câlăuzită de el, cu pumnii 
strinşi, E strinşi. Vroia să-l vadă şi să-i spue: 

== Taci 
Cui ? 


26 _ VIAȚA ROMINEASCĂ__ 


Nu se mai auzea nimic. x Suz 

Coverta cabinelor de clasa Ill-a mirosea a gudron, a ulei şi 
a cauciuc încins, Mormane de parime, clădite ca nişte buţi de 
frînghie, Las, Buccele. Panere. 

a S'auzeau maşinile duduind înfundat. 

Un marinar neverosimil, de tinichea parcă, în mărime natu- 
rală, proectat pe cer, 

Şuerul... vu 

După un morman de parime era şuerul, omul. Nu era. Ma- 
rea, luna, fringhiile, şuerul, timplele, maşinile vaporului îi băteau 
în timple. 

pna Vania. G É 

O umbră culcată într'o barcă de salvare, se ridică, mult mai 
înaltă decit Olguţa, crescu, crescu, mult mai înaltă decit cerul, se 
aplecă... Un uriaș o culege în palmă, o ridică spre ochii lui verzi, 
minusculă în tremurul de libelulă al inimii, o lasă, o ridică, o lasă, 
o ridică... Ochii verzi, marea, înnecul într'o privire verde... Şi o 
orgă, în catedrala lumii, cu toate vinturile mării, înălță un singur 
acord ; 

— Olguţa ! 

Şi amuţi secată. 


+ 


Tremura. Cu tot trupul şi cu dinţii. Se destrăma în ploaia 
unui tremur, care-i cernea mintea, gindurile, amintirile. Dinţii cioc- 
niți mărunt îi sunau ca o măzăriche de gheaţă pe sticlă. Nu putea 
vorbi. Nu putea zîmbi. Dezagregat în tremur ca o ninsoare, cu 
ondulări de vifor, sufletul îşi pierduse conturul. 

Mormanul de parime de care-şi rezema spinarea avea o du- 
ritate vinjoasă de rădăcini seculare. O învelise cu paltonul lui 
peste paltonul ei. Pe podele, subt ea, aşternuse ui pled cu o ar- 

ă neagră: de țigară probabil. i 
ja Ochii ei gie intensitatea a nr a şi mişcarea amplă a 
hitor de paralitic. li urmărea toate mișcările. ee 
zi intiiul gind se formă deodată şi răsună absurd, formidabil 
de absurd în tăcerea de cataclism care-l născuse : 
— Un „Primus“. A 
Vania fierbea apa întrun ceainic de metal, la flacara unui 
imus“ l i 
tai ` E wc d get, şi după el, a doua absurditate 

‘Primum vivere, zer cerere gä erer maximă își 
naugurase cursul de filosofie, soru i Liga- 

, Poate că întăiul om, Adv biblic, d | ochii în care 

privirea omului cu mugurul luminii în ea, şi mişcind mina 
cu care ridica lespedea veacurilor, — şi-a frecat ochii, mahmur, ca 
orice om care se deşteaptă din somn. Dar strănepoţii au vrut ca 


i INTRE VÎNTURI z 


ediția princeps a omului, încă umedă de tiparul dumnezeimei, să 
fie sublimă, deşi în clipa aceia n'avea cine Ss'aplaude. 

De aceia deşteptarea întăiului om e reprezentată floral: crin 
pur al întăii mirări desfăcîndu-se gol, mireasmă şi petală, în mîna 

i Dumnezeu, 

Din absurd în absurd, din glumă în glumă, din amanunt în 
amănunt, sufletul Olguţei se refăcea. Miliarde de paianjeni zideau 
din nou golul prin care statura unui uragan trecuse, lăsînd - 
talul dimensiunei lui. Vania existase pentru ea din clipa cind îşi 
auzise numele spus de el, dar existase astronomic nebulos : cum 
o planetă-i pentru altă planetă. Apoi totalizat în contur geografic, 
ca un continent: Vania, — ca un continent răsărit din ape,— viaţa 
lui Vania. Exista viaţa lui Vania. Mai mult o certitudine decit o 
realitate. 

In vaste virtejuri concentrice, sufletul se apropia de el. Pănă 
cînd uman, ultimul cerc încremeni în zimbetul umed al privirii 
care-l cuprinse pe Vania, se topi și viu căzu de pe gene dealungul 
obrajilor. 

— Bea, Olguţa. 

Cu o mină îi sprijini capul, cu cealaltă îi duse ceaşca fier- 
binte la gură. Sorbi ceaiul, cu lacrima pe buze, şi abea atunci își 
dădu seamă că era trează. 


Tremurul de frig se convertise în profundă vibraţie de căt- 
dură, cu unde repezi. 

Copiii, cînd intră vara pe uşa sofrageriei, prăpădiţi de mur- 
dari şi opt, după ce o după-amiază întreagă au bătut mingea, — 
au obrajii Olgufei. Aceşti obraji sint gloria singelui. Dar şi ochii 
în negru, erau la fel cu obrajii. Şi buzele, în roş, erau la fel cu 
ochii. Numai capul: se vedea, aprins în aroma aper? tinereți, dea- 
supra mormanului de stofă care-i înghiţise trupul. 

Tăcea cu vioiciune. Tăcea cu absolută sinceritate a obrajilor, 
a ochilor şi a buzelor. Sufletul abdicase : culoare în obraji, privire 
in ochi, umezeală pe buze, era adînc avînt de sevă pentru faptul 
iraged al fericirii. 


— Imi pare bine că te văd, Olguța. 

Un prietin îţi oferă la el acasă, ca aperitiv, o tartină cu icre 
negre. Crusta piniţii e blondă şi sună sfirmicios ca o cojiță de 
purcel fript; miezul e o spumă de aluat pufos; untul, pur ca pri- 
virea vacii; icrele, boabă cu boabă delectabile în gură cum sînt 
mărgărintarele în şirag. 

Minunea comestibilă e cumpărată, amănunt cu amănunt, dela 
brutărie, lăptărie, băcănie. La rindul tău cu bani identici, vei oferi 
prietinului o identică sinteză de delicii. Te oprești,. din întîmplare, - 


_—— "TT 
a ` 


CH VIAŢA BOMINEASCA 


lingă un zidar care mînincă pe o schelă. L-ai văzut din depărtare. 
H admiri. Apetitul său franc, în decorul muncii oprite— var, cără- 
midă şi căldări—dă seducțiuni imperioase pinii care ride lat, mas- 
linii brune şindrăcit sarate, și slăninii vărgate cu cloric ardeiat, 
Te uiţi la schelă, te uiţi la zidar, înghiţi. Se întimplă să te vadă 
şi spontan să-ţi tae cu cuțitul o felie de pine, una de slănină și 
să ţi le ofere cordial. 

Cele mai simple vorbe spuse de Vania, dădeau impresia că 
şi le smulge dintro substanţă limitată, că-i împuţinează hrana lui; 
astfel căpătau semnificaţie ioasă a unui dar rupt dela gură. 

— Imi pare bine că te văd, Olguţa. 

Să-i spue: 

— Şi mie, Vania. 

Nu. Era inutil. 

Dar cind spui cuivă pe care nu l-ai văzut de şase ani, după 
o tăcere de şase ani, „Imi pare bine că te văd“,—şi cind vorbele 
sînt «puse sobru, cu seriozitatea unei bucurii prea adinci ca să fie 
exuberantă, — înseamnă că cel care se bucură văzindu-te, te-a ți- 
nut minte, te-a retat poate, 

— Mi-e cald, Vania, ia-ţi paltonul. 

— E frig. Păstrează-l. 

— Tu? 

— Fu beau ceai. 

Niciodată Olguţa nu acceptase privilegiul creiat de bărbat 
femeii slabe, atunci cînd € frumoasă. Adică, bărbatul să tremure 
fiindcă paltonul său cavaleresc... Sau să E duşul ploii to- 
renţiale, fiindcă umbrela sa ocrotitoare... E penibil să vezi un bär- 
bat răzbit de frig, livid, cu dinţi clânțănitori, zimbindu-ţi protector, 
—şi e şi mai penibil să-l vezi subt ploae, permeabil, bleg, gutu- 
nărit, caricatură omenească a sifonului, contemplindu-te cu ochi 
prometeici de pompier care-a stins focul. 

Acceptă totuşi paltonu! lui Vania pe umerii ți, fiindcă Vania 
nu tremura,— şi ea, fără paltonul lui, desigur car fi tremurat. Nu- 
mai lingă Vania accepta să fie femee, Şi era într'atii, încit nu se 
miră nici de ea, nici de Vania. 

Il vedea ca întotdeauna, profilat pe cer, Îşi bea ceaiul, ru- 
seşte, cu o bucată de zahăr în gură, sorbindu-l clocotit dintr'o far- 
furie albastră, scobită adinc. Aşezat pe o lădiță, cu genunchii des- 
făcuţi, aplecat deasupra farfurioarei, avea atitudinea soldaţilor în 
tabără cind îşi beau supa din gamelä. 

Nu se schimbase, a enorme cantităţi de ceai, la masă 
minca întreit mai mult decit ceilalți comeseni, dar fără lacomaă pri- 
pire, grav şi concentrat ca cei care-şi fac semnul crucii înainte 
de a se aşeza la masă,—şi isprăvea odată cu toţi. 

Intr'un muzeu cu armuri medievale, statura lui n'ar fi părut 
confecționată în atelierele de croitorie ale unui veac debil. Väzin- 
du-i pentro întăia oară, cuvintul „bărbat“ îţi venea pe buze cu 

„intonaţia amplă cu care exclami: „un munte“ —cind ochii şi ges- 
„tul mînii ridicate îl vad şi îl salută. 


__ INTRE VÎNTURI 29 - 


SW ad 


Rasă, dură ochiului, fața lui nu părea luminată de brici, bri- 
tanic, ci rebelă părului ca stinca toridă. 

Rotunzi şi foarte mici, după criteriul spaţial, ochii lui Vania 
erau obositori de intenşi. Două puncte verzi dilatate într'atit înctt 
vibrația culorii devenea lumină. Păreau sinteza altor ochi mai mari, 
ca soarele trecut prin lupă. Văzindu-l de profil, te frapa nasul, 

Un nas straşnic, cu nări groase, curb arcuite deasupra bu- 
zelor cărnoase. Insă după ce exclamai în fața nasului—comic în 
sine ca toate nasurile mari,—vedeai împlintarea masivă a frunţii 
scunde, late, bombată deasupra arcadei ca metalele mu ca peta- 
lele, vedeai agerimea netă a bărbie! scăpărind, şi-ţi dădeai seama 
că linia întregului profil, cu proeminenţa dominantă, întrecea linia 
profilului normal nu după ritmul deformant al caricaturii, ci în mä- 
sura în care capul calului din frunte, suprem distins în plină vi- 
tesă, întrece la potou nările calului dealături. Vedeai profilul avin- 
tului spre viaţă, întrecîndu-l pe-al celorlalţi, — şi deveneai simplu 
spectator. 

Acest proll—pe atunci descarnat şi famelic—în primăvara 
anului 1917, pornise din lagărul de prizonieri romini, tirind prin 
noapte un trup vărgat de bătăi, se ridicase ca fumul negru și se 
aplecase deasupra unei sentinele cu cască prusacă, gituită cum 
storci un burete,—trecuse prin toate nopţile Germaniei, ca printr'un 
tunel, săpat pe brinci, cu fruntea şi cu minile, și se înâlțase subt 
cerul atit de suav comercial al Elveţiei, hirsut, pămintiu şi enorm. 
Nu se oprise. Pornise din nou spre ia cu armatele franceze, 
la pas, pe brinci, tranşee cu lranşee, în uniformă albastră; apoi, 
sergent în corpul expediționar francez, plecase in Rusia. In 1921 
era la Geneva, improvizat librar. Cel mai ciudat librar al Gene- 


„vei. Nu accepta în librărie decit preferințele sale, pe care le 


impunea clienţilor. 


De pildă clientul intra cerindu-i „Sous les yeux d'Occident” 
de Joseph Conrad. Braţele amplului librar se ridicau şi cădeau vast 
dezolate. 

` — Stimate Domn, e o carte slabă. Acest Conrad e polonez 
şi scrie englezeşte, Această carte scrisă în englezeşte de un po- 
lonez expatriat, descrie sufletul rusesc văzut de mintea unui englez. 
Vedeţi ce amestec înfiorător! Dacă vi se oferă un voiaj gratuit în 
Japonia sau o carte de Loti despre Japonia, cred că n'o să ezitaţi 
şi o să alegeţi vaporul. Ei bine, stimate Domn, eu vă ofer o că- 
lătorie gratuită în sufletul rusesc: toate volumele lui Dostoewschi, 
Fedor wschi. 

Nu ezitaţi Sous les Jeux d'Occident”! Dumneavoastră aveţi 
ochi de occidental, cu vă ofer autentica dramă slavă. Cumpăraţi 
un volum de Dostoewschi, iată: „Fraţii Karamazov“. Costă ei mai. 
ieftin E deasupra. 

lientul şovăia, 
— Stimate Donn, vă rog acceptați această carte. 


3 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Vo împrumut, v'o dăruesc. Permiteţi-mi să adaug şi „Les 
possedes“, 

Clientul uluit eşea cu două cărți subt braţ, pentru care fan- 
tasticul librar nu acceptase bani. 

Alt client, cerea o carte de Paul Bourget. Se pomenea cu o 
carte de Mirbeau, în care fadul Bourget se topea ca un elegant 
borcan de briliantină la dogoarea unui foc haiducesc, la tare se 
pirjulesc în frigare berbeci întregi. 

— Nam cerut Bourget, răspica lectorul. 

— Mi-ați cerut, stimate Domn, o otravă cu care desigur va 
intoxicat. V'am oferit antidotul, 

— Dar... 

— Vä rog, acceptaţi-l. 

— Domnule... 

— Imi veți fi recunoscător, . 

O Domnişoară cerea „Toi et Moi“ de Paul Geraldy. 

— „Ariane, ma soeur, de quelles amours blessée, vous mou- 
râtes aux bords ou vous fûtes laissée, 2" recita Vania, îndulcind 
metalica octavă a glasului său, dindu-i pentru Racine, timbrul de 
oboi. E frumos acest suspin, nu Domnișoară ? Cumpăraţi Racine, 
Domnișoară, E miere curată, vă asigură un urs adevărat. Geraldy 
e un manechin de modă. H vedeţi în toate vitrinele, gratuit. E pä- 
cat să daţi bani... 

Uneori, oferea ceai, clientului încredul, şi-i făcea lungi lecturi 
irezistibile. Glasul gros exalta luminozitatea netedă a frazei lui 
Anatole France, care apărea cărnoasă, goală, albă şi rotundă ca o 
nimfă ondulind printre trunchiuri de pădure seculară. Tragedia 
în lumini de zimbete şi de legume a lui Crainquebille, cînd ridică 
din greșală vălul Justiţiei care-i dă lipsă la cîntar, lui, negustorul 
ambulant, cu umilă şi onestă balanță ; duhul doctului şi sfintului 
abate Jerome Coignard, măsluitor la joc de cărți, fur, asasin şi 
lingeblide, în cugetul căruia zîmbetul, ca şi lumina soarelui, e veş- 
nic şi se formează din fuziunea corpurilor solide ale seriozităţii ; 
Bergeret, savantul dascăl universitar, încornorat de nevastă subt 
ochii lui, şi care în loc să facă moarte de om, îşi ia coarnele de 
pe frunte, coborindu-şi-le în cugetare ca un emoţionant motiv de- 
corativ săpat pe zidul unei peştere primitive de întăii oameni; 
Paphnuce, cel care-şi servea trupul de o murdărie indirjită, cerului, 
în virful unui stilp, ca un aperitiv de stirv în virf de scobitoare, 
oferit lui Dumnezeu ; şi toate făpturile născute din lumina păgină 
şi zimbetul lui France,—eşeau din rafturile şi din paginile dughe- 
nei acestui librar care vindea viaţă, sau o dăruia. 

Refugiaţilor ruşi le semnala și împrumuta recenta literatură 
rusească. Lirismul fioros al poemului „Celor Doisprezece“ de 
Alexandru Block, prin glasul lui Vania, năvălise în sufletele refu- 
giaţilor ca un vint siberian, fosforescent de alburi şi imensităţi, 
prin ferestre căscate a pustiu. 

Evident, dăduse faliment, 


_INTRE VINTURI ` 31 


— Comerţul nu e o instituţie filantropică,—epilogase Vania. 

Aflase dela nişte refugiați basarabeni, că de curind murise 

un alt Dumşa, fără urmași direcți, lăsindu-i o moşie în Basarabia, 

dar că Vania era considerat ca mort, şi că pedeasupra fusese con- 

promera la moarte în contumacie, de militari, pentru dezertare la 
mic. 

Se instalase la Marsilia, hamal în port, ca să-şi agonisească 
banii pentru repatriere. Directorul unui circ ti propusese să devie 
„Şampionul Siberiei“ la lupte franceze. Refuzase. Avea o pro- 
fundă aversiune pentru aspectul sportiv al puterii, mai ales comer- 
cializat, Intirziase mult la Marsilia, deşi cra bine plătit pentru 
excepţionalele sale merite muşculare, din cauza cîtorva concerte 
interesante ascultate de sus la galerie, unde spatele care încărca 
şi descărca sacii în port, se înălțase ca o colonadă înfiptă'n virf 
de munte, spre cerul de vinturi, fulgere şi luceferi, al muzicei. 

Pe coverta clasei a treia, adevărată mahala de naţionalităţi, 
curînd după îmbarcare, Vania devenise un rsonaj respectat cu 
teroare la început, cu simpatie mai apoi, același vapor, se 
îmbarcaseră din Marsilia, cu destinaţia Constantinopol, doi bo- 
xeuri negri „poids-lourds“, expulzați de boxul francez pentru grave 
abateri dela loaialitatea pugilatului în ring: Sam şi Jimmy. Cu 
păr funinginiu şi creţ ca sirma de parchete, cu ten de bocanci 
galbeni, växuiți negru, cîneşte cirni, buzaţi ca biftecul în singe, 
cu rinjet alb şi ochi de ou răscopt, hiiti, pociţi, la faţă şi la vorbă 
Sam şi Jimmy păreau corcitură de bivoliță cu un cazan de smoală. 

Erau formidabili şi puerili, Teşită, fruntea matăhalelor con- 
ținea naivităţi de buratec și zburdălnicii de limonadă gazoasă. Ca 
munții acefali din poveste, se băteau cap în cap, glumeţi. Prin- 
deau muşte ca dulăii şi le mestecau c'un zimbet gidilit în fălcile 
blindate. Dimineaţa se antrenau, cu iuţeli săltărețe de purici în 
gambete de smoală statuară, luîndu-și fiecare duşul bolohănos de 
pumni reciproci, cu'n zîmbet de săpun. 

După amiază, jucau cărţi, în doi, trîntiți la pămînt, ca nişte 
malaci miopi cu botul Intro cutie de bomboane colorate. Se fu- 
rau unul pe altul, trişind necontenit, cu o enormă evidență, ceace 
egaliza jocul.  Risul le venea ca un strănut săltat în trombă, Ciş- 
tigătorul jubila astfel. 

Spre seară înghiţeau alcool, cu sticla, umăr lingă umăr, cu 
brațele încrucișate, sticla lui Sam vărsindu-se în gitlejul lui Jimmy, 
sticla lui Jimmy, gilgiind în botul fără botniță al lui Sam, Apoi, 
turtiți de beţie ca o baltă africană subt soarele harapilor, cîntau 
pe două glasuri. 

Sam, bolborosea ca o broască devenită tobă mare, milos şi 
fleşcăit de duioşii subite ; Jimmy horcăia nazal şi bas ca un trom- 
bon devenit contrabas prin răguşeală, şi mugetul timpeniei prin 
metempsicoză. Apoi dormeau Jan ca vărsaţi din butoaie cu nä- 
mol, şi somnul lor buzat avea nări sforăitoare de harmasar între iepe, 

Intro zi, un glumeţ îi înfierbîntase cu alcool înainte de a-şi 


2 : „VIAȚA ROMINEASCĂ 


H isprăvit jocul de cărţi. Alcoolul devenise geniu în craniul lui 
Sam, care observase că Jimmy trişează, 

Bătaia se învirtejise subit ca un simun,—fără mănuşi de box. 
Marinarii cercaseră să intervie.  Zburaseră ca pleava, frînţi. Atunci 
se întimplase miracolul vieţii lui Sam și a lui Jimmy, fenomen car- 
dinal în mintea lor cum ar fi căderea Romei pentru antichitate, 

Bataia lor era un nod vertiginos cu dimensiuni de par. Două 
braţe îl desnodase subit, dublind unicatul. Un pumn alb în ochii 
lui Sam, un pumn alb în ochii lui Jimmy, cu scinteile de rigoare. 
Aşa se prezenta fenomenul. Sam în stinga, Jimmy în dreapta; 
braţele lui Vania între ei. Se imbulzeau capetele înfricoşate ale 
rasei albe, de jur împrejur. 

Jimmy se ridicase, Sam la fel. Vania intre ei, nemișcat. 
Ritmul vertiginos al bătăii părea suspendat o clipă, pe culmea unei 
indoite prăbugşiri a negrilor spre albul impostor, 

Miracol ! Reacția celor doi negri fusese aceiaşi. Ca mai- 
muţele avintate după o insectă, care in plin elan, întilnind o nucă 
de cocos, uită de insectă și apucă nuca, Sam şi Jimmy, deoparte 
şi de alta a lui Vania, îi contemplau pumnii, ca pe un aerolit sfăr- 
mat în două de capetele lor. Un idol pentru Sam, altul pentru 
Jimmy. O porte pentru Sam, alta pentru Jimmy. 

- A-0oh! se hlizi Jimmy, cu fetişism de negru şi accent 
englezesc. 

— A-ooh! se hlizi Sam, întocmai. 

Reputația lui Vania era stabilită. Era tratat cu deferenţa da- 
torită unui zeu, cu braţele insuflețite de mari motoare. Pănă şi 
bucătarul înţelegea să-i aducă ofrande, amplificindu-i porțiite, o- 
magiu la care Vania era foarte sensibil, căci, după cum spunea el 
arătindu-şi cu dezolare intinderea trupească, avea de hrănit o fa- 
mile numeroasă, Accepta totul pănă la nas. Trupul călătorea In: 
clasa treia, dar nasul nu accepta mirosul promiscuității dormito- 
rului comun.  Deaceia îşi alesese drept culcuş o barcă de salvare 
suspendată pe punte. ` Nimeni nu-i spunea nimic. Noaptea îşi 
fierbea apă pentru ceai. Nimeni nu observa. Tot noaptea, şuera. 
Nimeni nu auzea. Capriciile lui erau încorporate in peisajul uman: 
al clasei a treia, ca ale unui munte, cu norii şi zăpezile lui, în 
scobitura cu sate din vale, 

E drept că devenise simpatic tuturora, Pentru copiii imici 
care plingeau, Vania era o jucărie cu proporții de monument şi 
agilități de paiaţă. Rideau şi oamenii mari, copilăreşte, + înd mai 
pe Iranțuzeşte, mai pe nemţeşte, mai pe romineşte, Vania deforma 
o povestire de Cehov, pe înţelesul bucuriei acestor oameni veşnic 
trişti fără să ştie. 


— Vania, de atitea zile călătorim împreuna !—răsună dezolat 
glasul Olguţei. 


INTRE VÎNTURI 3 


-— Tu sus, eu jos,—zimbi Vania, gesticulind cu un deget în 
sus şi în jos. H 

— Dacă ştiam... îţi tineam tovărăşie, — urmă Olguţa cu o 
uşoară încordare a sprincenelor. 

— Nu $2 poate! Tu sus, eu jos,—reluă Vania, cu acelaşi 
gèst, refrenul. 

Sprincenele Olguţei se îmbinară deasupra agerimei ochilor. 
Nimeni, absolut nimeni şi nimic n'ar fi putut-o opri să-i ţie tovă- 
răşie lui Vania „jos“ cum spunea el. Era atit de evidentă răs- 
vrătirea ei, încit Vania zimbi. PE 

Serioasă o clipă, subt zimbetul lui, dojenitor de serioasă, faţa 
i se dărui toată în culorile obrajilor şi zimbetul ochilor. Cuvîntul 
„jos“ îşi perdea vertiginos semnificaţia pe care i-o dădea Vania, 
in glumă de altfel, — „sus“ căpăta o semnificație de surghiun umi- 
litoare pentru Olguţa, și „jos“ devenea inaccesibil, încîntător, cum 
e fereastra casei sărăcăcioase la care răsare, acolo și numai acolo, 
obrazul fericirii. 

Vania nu mai călătorea în clasa treia. Clasa treia era locul 
care-l adăpostea pe Vania; clasa întăia, decorul fad și mort prin 
care Vania nici nu trecuse. Vaporul îşi schimbase configuraţia o- 
biectivă, căpătind una lirică, aşa cum se întimplă în oraşele în 
care deodată te-ai îndrăgostit de cineva, Cartierele cele mai fru- 
moase, pe care le preferai, devin sarbede ` cartierul prin care trece, 
sau în apropierea căruia locueşte iubirea, —cartier pe care-l oco- 
leai pănă atunci, îţi pare atit de inaccesibil, chiar dacă e foarte 
sărăcăcios, încît cea mai modestă casă deacolo te intimidează ca 
o rudă a ființei iubite, Şi dacă catel. gg pe acolo, grădină-i pen- 
tru tine'ndrăgostitul, presimţirea micei respiraţii călătoare, 


* 


Cind ai trăit o viaţă întreagă printre lucruri şi fapte aspre, 
purtindu-ţi colții condensatei tale singurătăţi, cînd ai trăit războiul, 
dindu-ţi seamă că civilizaţia e o pictură nu un organism viu, te- 
nul unui fard nu al sîngelui, cînd ai simţit mereu că fiecare om, 
prietin sau duşman, e un copac vasal al codrului primordial, la 
umbra căruia, în loc de bancă, un lup aşteaptă, în crengile cë- 
ruia, privighetoare, o gorilă clipeşte lubric ; cind te-ai deprins să 
nu mai socofi viața ca un mănunchiu de flori, idilic, cules de în- 
geri şi prefirat din poala lui Dumnezeu, ci ca o absurdă îndirj 
milenară Intro vastă indiferență spaţială ; şi cînd suert melodiile 
muzicei ca să nu scuipi, şi-ţi apleci ochii pe file ca să-i speli de 
viaţă nu ca so găseşti acolo,—e ciudat, foarte ciudat, să simţi 
deodată frăgezimea unui zîmbet omenesc, hărăzit ţie ! 

Faţă în faţă cu zimbetul Olguţei, Vania întoarse capul, incet 
de tot, ca o enormă lacată cu cheia demult pierdută, deschisă de 
o floare, ca o lacată dată în lături cu poarta de fier pe care o 
cetluise pănă atunci. 

3 


H VIAȚA ROMINEASCA 


Sufletul pierduse curajul — sau nepăsarea — unei mişcări. În 
fața zimbetului Olguţei, sufletul lui Vania şedea de profil. Ciudat !,.. 
Caşicum în cerul pe care-l ştii deasupra capului, cu indiferența 
absolută a miliardelor de stele, s'ar întimpla deodată ceva nu în 
legătură cu astronomia, ci cu tine. : 

Să simţi deodată că o stea, răzvrătindu-se, rupindu-se din 
legile constelaţiilor, desprinzindu-se din algebra lumilor străluci- 
toare,—te priveşte, se uită la tine, şi ceeace până atunci era lu- 
mina ci, devine zîmbet pentru tine, s'o simţi a inimii tale, nu a 
cerului, —şi să-ţi fie frică, nu de un trăsnet, ci de o stea care 
te-a ales. 

De şase ani sufletul pierduse libertatea unei mişcări. Un glas 
lăuntric edictase o lege: „Acolo mai să te uiţi“. 

„Acolo“ era Olguța: „Acolo“ era o scenă pe un peron de 
San : o fetiță — nu ? — venise în goană la gară, trecînd printr'un 
oraş întunecat, plin de soldaţi, ca să-i spue: „Să te intorci sănă- 
tos“ cu ochii plecaţi şi minile ei — mînile de o suverană energie 
deasupra clapelor pianului— subţiri, uşoare şi timide în minile lui... 

Fără voe, Vania îşi privi minile—trecuse tot războiul. asasin 
prin ele, cu baionete, puşti, evadare, gituire, granate, glod, singe— 
şi găsi, neşterse, minile subțiri; uşoare şi timide. 

Oare venea întradevăr în ţară pentru o moștenire ? 

„Acolo mai să te uiţi”. 

„De. eg 

Respiră adine şi nu se vită. 

Dar îi era sufletul ca un munte învăluit în violete. 

Se stinsese zimbetul și culoarea pe obrajii Olguţei. Abea 
acum îşi dădea seama că Vania se schimbase : nu mai vorbea cu 
ea. Şedea singur, privind marea, cu capul întors. Profilul i-l vedea 
numai luna. 


Cu douăzeci de ani în urmă, Vania- Dumşa, văr de-al doilea 
după tată cu Doamna Deleanu, sosise — sau, mai exact, căzuse la 
laşi, refugiindu-se din Rusia, unde tînărul student revoluţionar, 
avea de ispăşit o pedeapsă de 10 ani în frigoriferul politic al Si- 
beriei. Cu păr ceva mai lung — curind retezase scurt acest roman- 
tism aparent, cu bluză rusească, geamandan pirpiriu, palton, şapcă 
şi pungă plată. De pe atunci cu geamandanul, ca Don Quichotte 
cu Rosinanda pe căile lactee ale morilor de vint. i 

Devenise imediat gloria facultăţii de Matematici. Dar o glorie 
neagră, ca Lucifer printre îngerii tondanţi ai paradisului. Inaugurase 
ironia şi chiar sarcasmul în dialogul matematic dintre bancă şi ca- 
tedrä. Nivelul cugetării celorialți era al hîrtiei cu cifre, clădite în 
volum prin suprapunere, pe cînd cifrele palpitau înalt în cugetarea 
lui ca stelele vii ale cerului. Pentru ceilalți matematica era o pro- 
fesie, pentru el o aspirație sufletească, acelaşi elan care pe unii 
ji duce spre Dumnezeu, pe alţii spre pămînt. t 


m ÎNTRE VINTURI A 5 


Dar concomitent cu activitatea matematică, neindestulat, în- 
ireprinsese diverse activităţi lice, în genul celora din Rusia, 
care-l făcuseră să devie scandalul universităţii şi al benignului oraş 
Be à 

roia, de pildă, pămînt pentru ţărani, el, un Dumşa, fecior 
de boeri adevăraţi, — student pe deasupra. Vroia pămint pentru 
țărani, fiindcă socotea el că numai pămîntul posedat pe veci de 
«i, va fi generatorul de civilizaţie al acestei clase, formidabilă nu- 
meric, deci al ţării întregi, căci, spunea el, civilizația oraşelor nu 
însemna civilizarea ţării, după cum tratamentul estetic al obrazului 
plin de coşuri, cu pudră şi sulimeneli locale nu înseamnă purifi- 
carea înfecţiei singelui, Concepea deasemeni exproprierea nu ca o 
gratificaţie de acordat ţăranilor, ci ca o restituire. 

Reacţiona în acest fel faţă de toate realităţile sociale solu- 
tionate agreabil, pe atunci, pentru clasele dominante. 

Vruiau şi alții ceeace vroia Vania, dar vroiau moldoveneşte, 
decorativ, ban, așa cum aspiră spre cer timidele şi molaticele 
dealuri ale Moldovei: gesturi de fum mai mult decit de pămint. 
Aducea puţin Nistru in Moldova Prutului şi'n Iaşul Bahluiului. 

Animator, găsise aderenţi, mai mult, fanatici între camarazii 
săi. Injghebase o revistă intitulată scurt „Nu“, care opunea un 
veşnic veto „da“-urilor obşteşti. Evident, nici profesorii nu erau 
cruțaţi de acest „Nu“, „erga omnes“ cum spuneau colegii de la 
Drept. Revistele universitare, în deobşte, au un public limitat, căci 
în genere, maduc altceva decit entuziasmul tineresc de care bu- 
zunarele părinților sint blazate. Revista lui Vania însă aducea în 
oraşul lui Panu, acel pelin al sarcasmului, pe care mulţi bătrîni îl 
E în tinereţe, Aşa că „Nu“ în lași, era prețuit esteticeşte. 

iudat ` ceiace era destinat acțiunii sociale, destructivă pentru doctrina 
reacționară, era aplaudat în saloanele lașului. Insfirşit! revista era 
discutată, apreciată, hulită, criticată, detestată : într'un cuvînt avea 
lectori. Directorul ei avea duşmani, Colaboratori ei, prestigiu. Re- 
eg pamflet e un edificiu cu un singur paratrăsnet. „Nu“, îl avea 
ania. 

Träsnetul solicitat apâru din senin, o femee: Joana Pallă. 
Femeile mai îndrăzneţ curioase, sufăr o străveche atracţie pentru 
oamenii reputați „răi“ : Aceaşi impulsiune, în ordinea intelectuală, 
ca cea care le face să prefere alimentele pipărate, muştarurile, 
sosurile englezeşti, în ordinea alimentară. Răutatea e „picantă“. 
In salonul „închis“ al loanei Data, intrase tînărul revoluționar 
transnistrian. 

Cast trupeşte şi sufletește cum numai ber Rust, nu Englezii 
cu singe şi ten de tomată, știu uneori să fie, Vania reacţiona a- 
gresiv, cinic, brutal — în idei evident, căci profund inițiat de 
propria-i delicateță nu confunda, rominește, vulgaritatea cu pute- 
rea — în fața Ioanei Pallă, prerafaelită pe atunci, în discuţii, ca 
un vitraliu cu suavităţi de crini lunari şi stinjenei vesperali. 

Vorbele lui Vania, consumau dinamita şi vitriolul tuturor 


KS ROMINEASCĂ S GI 
atitudinilor explozive în revoită şi corosive în judecăţi. Brutalizată, 
ioana ebe Ma el fastul barbar al puterei bärbäteşti, şi-l stimula, 
— pe tărimul discuţiilor. ` 
x Majuscula iniţială a atitudinei lui Vania — iaraşi în discuţii — 
față de beige „femee“, alături de părerile curente, era același 
„Nu“ prometeic al tinereţii universitare în jurul lui grupate, 
Nu! Femeia nu poate fi o proprietate individuală, cit timp 
Adam e un plural şi Eva la fel, de cînd cu gramatica paradisului 
pierdut. Căsătoria monogamă: invenţia creştinismului, utilă preoților 
prin virțualitatea de noi căsătorii, şi avocaţilor prin divorțurile pre- 
atabile. Poligamia natural că e anatemizată de preoți, şi condam- 
nată de legisti, devreme ce le expropriază latifundiile profesionale. 
Nu. Fidelitatea e crimă de les-biologie. Viaţa este proces de 
experiențe cît mai variate, nu de monotonii reiterate. Toţi oamenii 
de geniu, toate formulele proeminente ale vieţii sint rezultatul unui 
adulter proxim sau depărtat. In pomicultură adulterul moralei, e 
sfinta instituţie a altoiului. ŞI însuşi pămîntul e fructul unui adul- 
cosmic. 
D Na, Femeea să fie nesinceră, perfidă, diversă, conglomerat 
de sincerități autonome ` să poată iubi mai mulți bărbaţi deodata, 
cum marea e în acelaşi culcuş de apă suptă, în care trupul 
ei e veşnic altă lumină cu alte dees H feturit ritmată şi 
rată, a fluviilor care-i dau vigoare. ett 
a lubirea platonică ? Nu, Nu există, Ke glande şi exista 
frumuseţea. Varsă cincizeci de ani pe dr etemă a lui Ro- 
men şi a Juliettei; Julietta va închide fereastra ca să nu răcească, 
trăgînd storul pe splendoarea lunii care incomodează somnul; Ro- 
meo, numai la gîndul că există scări — de lemn | nu de 
mătase elegantă — va binecuvinta eternitatea plană, cu perne moi, 
a patului. le cei cincizeci de ani, absoarbe-i, şi fiziologic vor 
i lirici mul lui Shakespeare. 
j Tal Nu 1Nu?.. Corsar negru în faţa flotelor imense ale 
oi MV d f a, D z zè 
SĂ gi sr zi, loana Pallă, campioana suavităţilor în discuţii, spu- 
sese da. Şi Vania. Adică 03" ul căzuse între ei ca un măr copt; 


vorba devenise fapt trupesc, 

(oi pe cu o dă jubilare, savoarea decepţiei. Era 
întăia femee a acestui p al haremurilor verbale. Trupul loa- 
nei, ca întăiul steag înfipt în polul nord, filfiia pe o împărăție de 
zăpezi intacte, fără urme de galoşi, în bătaia unor vinturi nealte- 
rate de nici un iz omenesc, Epilogul întăiului dialog trupesc, fusese 
neaşteptat, pentru Joan, Vania fi ceruse să plece cu el! Unde? 
Oriunde. În Africa, în America, în Australia; de pe atunci avea 
aptitudini continentale. De ce? Nu putea să accepte ignobilul gest 
de a saluta şi suride omului bătrin care era soțul amantei sale. 
Dece ? Prefera să bea apă din pumni, sau să moară de sete, de 

cht să-şi moae buzele după altul. Dece? Fiindcă o iubea. Ei și? 

— Cum ? 


E 8, oo LLN 
Aşa cum ar striga profetul tinăr în faţa cerului crăpat deo- 
dată, gol, fără Dumnezeu: „Cum ?* cu sufletul spart ca şi cerul. 

— Bună seara. 

— Ne vedem mine, Vania — zimbise loana Palla, care cu- 
noştea perfect legile gravitaţiei. 

Dar nu-l cunoştea pe Vania. A doua zi, tînărul revoluționar 
plecase în America. li era scîrbă nu numai de lași, de Moldova, 
de Rominia, ci de întreaga Europă. Oceanul despărțitor era de ri- 
goare: atlantică batistă dusă la nas. 

Desigur că şi Joana Pallă ar fi plecat după el în America 
— gestul lui Vania bătea recordul picantului—dar între timp so- 
sise din Franța Alexandru Pallă, dind o inedită savoare Europei. 

De atunci — douăzeci de ani — Vania cunoscuse femeia, aşa 
cum măninci din picioare, aşa cum bei din fintini, mereu altele, la 
drum lung, în scurtele popasuri. j 

i de trup nici-o femec nu trecuse în minăstirile dra- 
gostei zăvorite de blestem. 


+ 


Se înclina mereu obrazul de palori al lunei umărul ei gol. 

Pe tipsia mării, un parfum de trandafiri galbeni—era vag a- 
pusul lunii. 

Pe toate zările, sălciile tăcerii, oglindindu-se în ape. Simţeai, 
în noapte, clipa de cufundare lăuntrică a toamnei, cînd singură 
îşi spune cu cea dintăiu frunză căzută: Du-te. 


Pe unii oameni în momentele grele ale vieţii li persecută a- 
velaşi motiv exterior. Un stor de Ban pe care l-au văzut legă- 
nindu-se în vint, în clipa cînd au aflat o moarte, îl văd în faţa 
ochilor de citeori durerea, îndoiala sau melancolia îi apasă, Pe 
alţii o melodie de gramofon. Pe alţii, unghia stupidă a degetului 
ei Se Pe alți o caterincă şi un papagal verde ca harta 
rlandei, 

Pe Vania, gindul Americei. La aceiaşi fereastră sufletească, 
din acelaşi virt de turn în care rareori se suia, vedea exact ace- 
laşi contur: America, Continentul era acolo lipit în fereastră, ca un 
paianjen în aţa lui. Numele noului continent avea în sufletul lui, 
un răsunet psihologic, nu geografic. America nu era dincolo de At- 
lantic, ci în creerul lui ca un centru autonom, determinind anumite 
reacţii particulare, anumite ticuri. America, un fel de epilepsie a 
libertăţii. 

Rupse tăcerea ; întorcînd capul spre Olguţa. 

— Ştii că KE în America... 

„larăşi” dădu să ingine Olguţa, dar tăcu fiindcă spaima îi 
prines vorbele. 

lasul lui Vania era liniștit şi informativ. Dar vibrația lui aş- 
temea pe obrajii Olguţei, ca gerul pe fereastră, abur peste abur 


38 _ VIAŢA ROMINEASCA EE | 


paloare peste paloare, alb peste alb. Şi iarăşi o impresie nouă, de 
o noutate stranie, pentru Vania. Dacă pămîntul pe care mergi, pe 
care-l calci, fără să te gindeşti la el, duritate încorporată în paşi 
ca cerul în ochi,—ai simţi deodată că sufere din pricina ta, fiindcă 
paşii tăi sînt grei, dacă ai simţi înlăuntrul lui ca o durere fară de 
expresie aparentă, fiindcă îl calci, —ce-ai face: ai merge înainte, 
sau te-ai opri? 

Zetlemeaua, ironia, sarcasmul, duritatea, —le înfipsese în oa- 
meni, cînd trebuia, ca să înainteze prin indiferența lor masată: 
prora nu despică val sau linişte, cînd pinzele-s desfăşurate ? 

Şi iată că deodată, mişcările lui, capriciile libertăţii lui, por- 
nirile nevoilor lui, limitate la trupul și sufletul Iui,—porunceau du- 
fere sau bucurie în altcineva. 

bai pierdu echilibrul firii lui, ca un om educat de presiunea 
atmosferică amer deşteptindu-se intro planetă nouă, în 
care pasul devine salt, braţul, aripă. Vrei să te pipăi, și te loveşti 
ingrozitor cu propria ta mişcare, detracată. Lacrima-i glonţ; şoapta, 
bubuit, 

— Am moştenit o moşie in Basarabia. O vind şi plec... 
Mă vezi tu pe mine, proprietar în Rominia ? 

Sä i fraze, oarecum haziii, în fața unor ochi negri care 
te privesc cu un fel de mirare amară... 

„Mă vezi tu proprietar în Rominia“ un ecou răspicat îi re- 
petă vorbele în craniu. Ce însemna asta? Motivarea acţiunilor lui ! 
Dece? Pentru cine ? Niciodată nu dăduse socoteală nimănui. Nici- 
odată nu-şi anunţase nici explicase intenţiile, necum faptele. 

Era jenat, intimidat. Tot ce făcea devenise deodată forțat, 
nenatural. Actele lui cele mai simple, aveau spontaneitatea tune- 
tului. Stirpise din el umbra cabotină pe care analiza o pune în ju- 
rul faptelor, concomitent cu formarea lor, atenuîndu-le vigoarea si- 
gură. Acum le culegea şi le dădea drumul, ca unor foști vulturi 
deveniți muşte cu pretenţii. 

Perseveră totuși, fiindcă prefera să fie ridicol, decit să e- 
xiste istovitoarea transparență a tăcerii între sufletul lui şi ochii 


negri. 
- = — Mi-a revenit fobia Europei, Aşi fi plecat în Rusia, dar 
sa schimbat... 

Capul căuta cuvinte. Nici construcția trazelor, banal gramati- 
cale nu mai avea abruptul frazei lui. Culegea cuvintele din dicţio- 
nare, Nu mai aveau singe, necum sîngele lui. 

— . Ruşii au devenit un popor de spioni, dintrun popor 
de sclavi. Asta-i zitoarea invenţie a bolşevicilor. Au etatizat 
mahalagismul, fă spionaj... Plec în America. Mă fac fermier. 

America devenise un carton de jucării, în care era o fermă 
de lemn, cu iarbă artificială, animale cu miros de clei și etichetă... 

Căuta cuvinte cu febrilitate. Era în sufletul lui mişcarea de- 
zordonată a picioarelor de cărăbuș întors pe dos. 

Täcerea începea, 


——— ÎNTRE VINTURI ` 39 


-= America... 
ăcerea se forma, limpede, de cristal dur. 

Tăcu, prins în ghețar, ca un gol de aer. 

— Vania... 

Ce r» E D 

„Buze gute! se chinuiau în neastimpăr. Ştia să vorbească. 

Orice gind găsea conturul sunetului precis în buzele ei, câre nici 
in copilărie nu bilbiiseră. Intotdeauna viaţa îi dăduse cuvintele 
care devin faptă, călcînd pe buză ca pe un hotar de luptă. 

Dar acum ? 

Era în sufletul ei o îngenunchiere, cu minile impreunate, care 
cerea cerului cuvintele. 

— + eşti hotărit să pleci în America? 

Își iale capul, prezentind fruntea ca un scut. 

— Da 


Fruntea Olguţei se plecă mai tare, şi genele. 
— Vania... 
` Şoptise numele desprins din bătăile inimei. 
— .. mä iei şi pe mine? 
işi gier. capul de tot, cu fruntea pe lespedea destinului. 
- ce 
_Aspre, cuvintele porniseră cu pumnii strinşi, din gura lui 
Vania spre fruntea lui, nu spre Olguţa. O loviră. H privi cu ochi 
în care nici-o stea nu răsărise: Noaptea inceputului. 
— Fiindcă te iubesc, 
Azvirlise un soare în brațele unui om. 
— Şi eu te iubesc, 
Cine vorbise ? 
Olguţa ştia fiindcă ascultase ; Vania nu, fiindcă vorbise. 


E Gi nou plecată, Olguţa îşi răcorea buzele pe lespedea des- 
ului, 


— Cind plecăm ? 

Glasul Olguţei trecea pe subt umbrare cu mult soare printre 
frunze, Sunetele erau grave de fericire, obosite de belșugul lor. 

Dacă și-ar fi întors faţa spre Oiguţa, i-ar fi răspuns : 

— Cind vrei. 

Dar şi-o ţinea în palme, grea. „E un copil, e un copil“ cîn- 
tau coruri de glasuri în el. „Cruţ'o... lasă-o, e un copil“, porum- 
ceau glasurile în el. 

orbi, ținindu-şi capul aplecat: 

— Sint un vagabond... 

— Ştiu, 

— se Sînt... unchiul tău... 
Glasul se înăsprise. 
— Ştiu. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— +. Sint cu douăzeci de ani mai mare decit tine... / 

Cum ar spune vintul : vin de departe, am pornit cu ghețarii, 
am fost amar prin brazi, crincen. pe mări, am scuturat floarea li- 
vezilor de portocali şi am venit cu rindunelele, Sint bătrin. 

Olguţa zimbea. Se nimenea omătul piscurilor pe obrajii ei. 


— —— Am iubit o femee., 
Ochii Oiwuţei se micșorară şi fără să vrea scutură pletele 
care-i cădeau în ochi, descoperindu-şi fruntea. 


— „ Acum douăzeci de ani, urmă Vania, sfârmind cu inima 
tăcerea buzelor. 
Olguţa regăsi un zimbet care clipise. 


— . Viaţa... viaţa... 
Pieptul larg al lui Vania se umilă. Cälca însfirşit pe pä- 
mintul lui. 


— o Viața... 

O privi pe. Olguța cu ochii care priviseră mereu viața in 
faţă, dominind-o cu trupul bătut de toate vinturile, de toate ne- 
voile, de toate greutăţile... 

Şi intilni un zîmbet, cu duioşie ireverenţios. 


— Viaţa... e grea. 

Atit găsise ca să bată medalia Infernului al cărui miros ars 
îi palpita în nări. 

— Ştiu. 

Un „ştiu“ de ris topit. 

Şi pe aceiaşi faţă zimbetul se stinse, trăsăturile se ascuţiră, 
fruntea se ivi, copleşind şi dominind rotunjimea copilăroasă a o- 
brajilor, 

— Ştiu, Vania... 

Minile lui Vania, pe genunchii lui încleștate, se umplură parcă 
de conturul obrajilor Olguţei, răminind tot pe genunchii lui. - 

— .. Te iubesc, — şopti Olguţa. 

Obrazul Olguţei se înclinase fraged pe viola prătuităa vor- 
bei vechi, 

Şi iarăşi zîmbetul aprinse feerii de ger subt lună. 

— Cînd plecăm ? 

Şedea în faţa Olguţei, aplecat spre ea, cu mirare şi fară mi- 
rare, ca o mare statue de granit, care deodată ar vedea cu ochii 
ven macul privit de ochii orbi până atunci, în zeci de pri- 
măv 

Inlătură cu o mişcare a miînii grămezile de ani din jurul lui, 
— şi cu un zimbet care se resemna să fie fericit, vorbi încet, 
cu glasul lui adinc : 

— Plecăm, Olguţa. 


INTRE VÂNTURI aL 


Prin somnii simțise poate ärile, cum simte fundul mării 
umbra unui nour din cer, călătorind altfel decit umbra vietăţilor 
adincului mut. | 

Alexandru Pallä se deşteptă neliniştit ca şi cum ar fi pierdut 
ceva, Intoarse capul: chaise-longue-ul. Olguţei era gol, 

ll privi totuşi, şi după ce ochii constatară absenţa, nu cum 
te uiţi la un scaun decurind gol, ci cum măsori conturul precis al 
singurătăţii. 

Spumoasele crengi ale lunii în declin, atirnau frinte de pro- 
priul lor belşug, 

Lat umplu pipa, o aprinse, Un căscat alungă întâiul fum îna- 
inte de-a fi intrat în piept. Privirile=i alunecară pe punte, pe mare, 
pe cer, pe zare. 

Trase un fum mai îndesat şi-i dădu drumul cu putere, oftind. 

„Sa dus în cabină”, 


Niciodată. gindul lui n'o desemna pe Olguţa, nominal. Insă 
pronumele care-o cuprindea avea un timbru şi o inflexiune spe- 
cială. Intro carte religioasă, tipărită negru, ar fi fost majusculă 
cu roş chenar, pe care un Dr de busuioc şi-ar fi lăsat piperul: dar 
o carte pe care nimeri mar îndrăzni s'o deschidă, închisă între 
scoarje pentru vecie. 


Fetele lui... Le iubea deopotrivă, adică voia să le iubească 
deopotrivă. Cind se gîndea la Monica, o vedea lumină de soare 
uitată de trecut Intro fereastră ogivală, vestind senin cu rîndunele, 
— şi zimbea. Deasupra Monicăi se boltea cerul Florenței. Pre- 
simţita şi fireasca vecinătate a acelui cer, o făcea parcă atit de 
surizător blondă — di ă cu teii — și atit de pur înaltă, dea- 
supra Spicului bogat. Cind se gîndea la Olguţa... prefera să fie 
alături şi Monica : astfel numai emoția lui îndrăznea să zimbeaşcă. 

De trei ani era tovarăşul lor, camaradul lor sur, într'o mä- 
sură bunicul lor. Cuvîntul „bunic“ îi inspirase statornic aversiunea 
pe căre ţi-o dau cuvintele impăiate de literatură: lună, dor, Ve- 
neția... Acum îl înspăiminta, mai puţin alături de Monica, faţă de 
care toți oamenii vristnici aveau atitudini de bunici măguliţi, — im- 
perios însă, alături de Olguţa. 

De acum înainte... 

H aruncase viața între ele, cum ar arunca vintul o pelerină 
asupra unui zbor de cocori. 

Dar fără miracolul tovărăşiei unui cîrd de cocori cu o pele- 
rină, aceasta e o sumbră bucată de postav bleg cu fald romantic 
şi miros de maryland. Şi atit, Bună de pus în cuer, nu în colivie. 

Se întorcea în ţară, fiindcă se întorceau fetele. Le însoțea 
până la capăt, cu toate că acum trei ani plecase hotării să nu se 
mai întoarcă. 

Plecarea de atunci ! 

Oroarea de atunci, în stare să răstoarne un munte, nu o inimă ! 

O muscă veninos şi gros lucioasă, inşurubindu-se într'un 


sa MATA ROMINEASCA ` 


hoit, e ım spectacol hidos, firesc însă, care te dezgusta de moarte 
şi de heruvimii ei verzi. 

Dar un frag; rumen, fraged, aromat, mărgean de rouă, ră- 
sărind pur ca luceafărul dimineţilor biblice pe buzele unui hoit,— 


te-ar dezgusta de Trap pe vecie. Aşa era înfiorătoarea copilărie a 


frumuseţii Adiei, pe sufletul ei; frag pe buzele unui hoit. 

După cinci ani de căsătorie, cînd se deştepta dimineaţa cu 
Adia alături, o privea cu zimbetul nou al celui care a dormit cu 
iarbă de primăvară şi s'a trezit în zor, om, Între viorele şi roua. 

_„„ Anii treceau pe alături de ca, ca o armată în marş, care s'ar 
despica dela sine călcind flori tinere, şi-ar merge în virfuri, stri- 
vind miresme, ca să nu turbure somnul unei ciobăniţe frumoase 
adormită în luncă. 

El îmbătrinea, Adia răminea tinără, li sacrificase pictura, a- 
dică i-o hărăzise ei. Din 1914, decînd se căsătorise cu ca, - pănă 
in ice vre lui erau ferestrele unui mare palat, prin care se 
juca o Infantă cu păr roşcat ca ruginele soarelui şi ochi verzi de 
răcoare vegetală ; răsărind la o fereastră, la alta, cu alt neastim- 
păr, alt. zimbet și altă mirare răsturnată în vistieria luminilor şi a 
culorilor, 

Sufletul lui o iubea fâră pauzele care sint clipirea ochilor 
dragostii, o iubea cu ochii veşnic deschişi ca ai apelor. 

Cele mai mari iubiri au clipe, ore și zile moarte, — au oste- 
neli, au aal trecător, au reculegeri în singurătate, au discontinui- 
H, intermitențe ; au, întrun cuvint, ca şi pămintul, anotimpuri 
care după exubėranțe in afară, poruncesc täceri şi inviorări sub- 
terane. EI o iubisepe Adia mereu. Miliardele de clipe ale celor 
cinci ani, fuseseră toate iubire, adorare, uriaş policandru cu toate 
luminile aprinse pentru ea, pentru cele mai mărunte și neînsemnate 
mişcări ale ei. 

Alţi oameni cind iubesc, nu orbesc pentru priveliștea mulți- 
mii celorlalte femei. O iubire pentru ei e o virtualitate împlinită, 
dar celelalte virtualităţi rămin disponibile și agere. Parfumul päni- 
lui altei femei de cît cea iubită, rămine in nara lor lung paipitind ` 
risul unor buze mai tinere decit cele pe care le sărută, le dă uneori 
vigoare, alteori nostalgia muşcăturilor umede; și şerpuirea unei 
coapse dacă nu le fulgeră sîngele în braţ, le lasă spirala unei is- 
tovitoare visări. 

El o iubise total, Un fluviu duce mării în apa lui, toate 
ploile și toate apele unui vast ținut mărginit de munţi. Acolo sînt 
şipote, izvoare, şi cerul oglindit de ele, şi florile şi brazii şi plopii 
şi stejarii, E ochii căprioarelor care s'au adăpat, și zig-zagul trăs- 
netului solitar în creer de munte, și freamătul pădurilor, şi aripa 
cu zimţ a diavolului în miez de noapte, şi inelul de argint care 
s'a înfiorat pe miezul pulpei de țărancă, și piscul zborurilor, vul- 
turul, și nufărul de-o clipă a! pintecului rindunelei, şi tăcerea ză- 
pezilor şi parfumul toamnei. Un fluviu aduce mării care e o adincă 


INTRE VÂNTURI ` > 


oglindă a constelaţiilor, tot misterul lumii topit în oglinzile lui 

Si Astfel o iubise: cu toată simplicitatea sufletului și cu Întreg 
ntului. 
ene Lem dorinţele şi capriciile cele mai absurde ale Adiel, e- 
rau primite nu de voinţa lui, ci de dragostea lui cu porți impari- 
i ise pentru ca. T 

Së reg e răsboiului, cînd hotarele pribegiilor frumoase 
i erau inchise, cumpărase casă mare la laşi, unde nopţi dearindul 
ofițerii aliaţi, mai ales medicii armatelor aliate, cunoscuseră ospi 
țalitatea unui boer moldovean trăit la Paris, biblioteca unui Romin 
poliglot şi artist, şi candoarea unui mare pictor ale cărui coarne 
aveau dimensiunile şi paleta unui curcubeu interaliat. 
in timpul zilei Adia era soră de caritate întru K héra $ 
Lesbos, dimpreună cu nedespărțita sa cumnată loana Palla. El se 
închidea în atelierul de pictură, cu pipa, trudind şi chinuind cu- 
lorile cum Dumnezeu le-a chinuit înainte de a tace lumile. 
Verzi erau ochii Ade ; el ës cu soarele în brațe mm 

luncile, crîngurile şi codrii verdelui, ca să găsească arati pri 
Roşii erau buzele Adiei ` ceri lui era rană în piersici şi în- 

i să le imtà. 
gi ni Bară Adiei i trupul cu obrajii sinilor: sufletul lui. 

era nisip printre scoici şi vint printre caişi ca să-l atingă. ` 

EL trăia în atelierul de pictură cu Adia, ca livezile cufundate 
în meditaţia primăverei. Cu Adia rareori era singur, Se întorcea 
dela spital seara tirziu, impreună cu loana Data, purtind pe frunte 
crucea sanitară, însoţite de un alai întreg de uniforme albastre, 
verzui etc... Mesele aveau Imbelșugare şi cadență de chef deghizat 
äer i á H dansau cu cele doua amfitrioane 

1 5 - 
garg zimbind, nu cum priveşte un bărbat îndrăgostit pe 
femeia lui frămintată de alţii, ci cum priveşte un părinte îndra- 
gostit pe fetiţa lui zburdind printre păpuşi şi jucării, 

De culcau foðrte tirziu. Adia adormea cu o spontaneitate co- 
pilărească, răstumind pe pernă părul și obrajii la care paleta și 
penelul rivniseră. O privea la lumina mică a lămpii de noapte, îi 
auzea respirația care-i punea un abur inimă, În privea mişcările 
somnului înmugurind încă, o creanga înflorită, — şi era fericit, 

Intre timp scandalul luase proporții de monument public. 
Spitalul la care lucrau Adia şi loana Pallă, adapostea mulți sol- 
daţi. Foştii ţărani, întorşi de pe front mutilaţi, aduceau o resem- 
nare încruntată pe masa de operaţie, sin noua viață, pe linga pi- 
cioarele sau braţele de lemn, acea mirare a sutelor de mii în faţa 
căreia reformele sociale trebuiau să răsară nu ca un act de gene- 
rozitate ci ca un act de prudenţă. Aceşti țărani din moşi strămoşi 
cunoscuseră desfriul Turcilor, al Fanarioţilor şi al boerilor corciț: 
sau băştinaşi,— şi-l socotiseră ca un drept boeresc. Dar acum de 
ind mina lor minuise prea multă vreme puşca și sabia ca să nu 


HI VIAŢA ROMINEASCA 


uite toată resemnarea coarnelor de plug din urma coarnelor de 
bou,—nu mai puteau accepta ceiace pănă atunci nici nu cutezaseră 
să judece, Verdictul invalizilor vristnici fusese drastic: izgonirea 
celor două infirmiere care confundau crucea roşie cu felinarul rs, 
Aceasta, după ce răniții mai tineri priviseră săptămîni dearindul, 
de pe ferestruica unui closet al etajului de sus, cum într'o odăiţă 
albă cu sofa, dosită tuturor privirilor şi ferestrelor, „două muieri 
scirnăveau pămîntul lui Dumnezeu“. Intr'o zi ferestruica closetului 
care făcea victorioasă concurenţă vorbelor şi gravurelor obscene 
de pe ziduri, se purificase. Spartă cu cîrjele şi braţele valide, uşa 
se prăvălise. Adia şi loana Pallă, goale, cu Dante pe ele şi des- 
cule în pantofi neincheiaţi, trecuseră prin „huideo“-ul unor oameni 
prea scîrbiți ca să-și spurce cirjele lovind ceiace se loveşte cu 
scuipatul numai. 

Scena făcuse înconjurul întregii societăţi ieşene înainte ca 
să ajungă la urechile lui Alexandru Pallă. Abea atunci cînd deve- 
nise amintire picantă din vremea răsboiului, lovise pe cel care-l 
informase, somat să explice o glumă echivocă. Nu credea. Nu pu- 
tea crede. intrase totuşi neanunţat, pe furiş, în casa fratelui său, 
unde Adina îşi petrecea după amiezele, şi văzuse tabloul familiar 
ferestruicii closetului de la spital. In acea clipă nu-l îngrozise atit 
palpitarea nudă a celor două femei, cît zimbetul candid de copil 
deşteptat din somn cu care Adia-l privise prin fagurii revărsaţi ai 
părului, 

Frag răsărit pe buzele unui hoit. 

Soluţia divorțului îi apăruse atunci în toată trivialitatea ei. 
Sä pui în vitrină viaţa nupţială! Nu. 

Părăsise tot. Nu luase nimic din casa în care ruşinea şi 
scîrba urlau a pustiu. Insărcinase pe prietenul său de club, ad- 
vocatul lorgu Deleanu, să-i administreze averea înjumătăţindu-i 
venitul între el și femeea care-i purta numele. Numai formalitățile 
pașaportului îl mai reţineau. Pleca la Paris, în oraşul tinereţii. 

Acceptase cu distrată indiferenţă la început, apoi cu suidă 
enervare, apoi cu lehamete resemnată, rugămintea Domnului De- 
Jean, de a fi însoţitorul Monicăi și Olguţei, care plecau în Franţa 
pentru studii. In schimb, nu cedase de loc stăruințelor de-a re- 
nunța la itinerarul pe apă, alegînd trenul în locul vaporului. Şi 
Oiguţa prefera vaporul, aşa că plecaseră mare, fără ştirea 
Doamnei Deleanu, cu consimţămintul smuls nului Deleanu și 
complicitatea lui, 

Acum trei ani... Aceiași noapte rece subt stele, ca un dar de 
înălțimi al munţilor, coborit pe mare. Aceiaşi punte goală. Aceleași 
-chalses-longues-uri părăsite pe rînd. Acelaşi Alexandru Pallă, în- 
văluit în amplă pelerină, cu pipa, cu barba sură, părul alb ondulat, 
aceiaşi faţă palidă cu trăsături de o înaltă frumuseţe, dar scur- 
mată, devastată. Schimbase cu fetele încredințate lui, formulele de 
strictă politeță, şi atit, Monica se retrăsese îndată după masă în 
cabină, Olguţa se înstalase pe punte într'un chaise-longue, 


__INTRE VÂNTURI 4&5 


Plecaseră unul cite unul, el admiratorii nopţilor, afară de 
Olguţa. Alexandru Pallă, aşteptă mult, şi dih ce în ce mai ostil, 
piecarea ei. Il siciia şi tăcerea, pe care o presupunea febrilă, guralivă, 
şi futilă, a tinerei lui tovarăşe. Şi pe deasupra, tinereţa femeiască, 
nu-i mai apărea ca o răcoare înviorătoare pentru ochi şi suflet, 
ci ca o pindă veninoasă. 

Oiguţa nu pleca. El n'o privea. Avea impresia că se îndă- 
rătniceşte lîngă el, lîngă celebritatea lui, aşteptind exclamaţia, vor- 
ba, conversaţia : desvelirea monumentului ilustru. 

Olguţa nu pleca. El fuma pipă după pipă. De la o vreme o 
uitase. Suferea atit de mult că uneori îi venea să ofteze și să 
geamă ca ţăranii cînd bolesc pe prispă. Miliardele de clipe în care 
ardea o iubire de cinci ani, fumegau puturos ca luminările de său 
stinse. Ingreţoşarea era vastă şi profundă, ca acele crăpături care 
despart continente, dar o iubea încă pe Adia. O iubea, fiindcă 
simţea nevoia de a o lovi cu pumnii: impulsiune care tot spre 
trupul ei îl mina. 

Dacă marea, în loc să fie cuprins de apă sărată ar fi groa 
de putrefacţii, fluviile tot acolo s'ar vărsa, Dar Alexandru Palla 
era om, nu fluviu, şi sufletul său alungat de aceiaşi mişcare Ae 
rä vad se încrețea de scîrbă în preajma trupului nopţi dea- 
rindul vegheat şi adorat, zile dearindul cîntat şi împodobit, 

Cum? Tot nu plecase? Intilnise profilul Olguţei, proectat pe 
stele, cu ochii deschişi. Tinăra lui tovarăşe, nici nu dormea, nici 
nu vorbea, nici nu-l iscodea. O privise de cîteva ori deal i 
nopții îngheţate, mpina cufundată în acelaşi gest spre ` / 

Zorii, răsăritul soarelui. Nu exclamase nimic, Nu-i notificase 
priveliştea. In argint de dimineaţă, profilul tovarăşei lui era sever 
şi închis în semnificaţia lui, ca o literă chinezească de tuş. 

— Bună dimineaţa, aţi dormit bine Domnişoară? 

— Mulţumesc. Am dormit bine. 

Plecase. De ce minţise tovarăşa lui tînără, care o noapte 
întreagă veghease cu ochii deschişi? lubire? La virsta ei iubirile 
au insomnii cu scurt circuit. Durere? La virsta ei durerile pling 
şi adorm în culcuș comod, nu pe scaune, fie ele şi chaises-lon- 


S-uri. 

Atunci ? 

Citeva nopţi, tăcerea lui Alexandru Pallă, se mirase alături 
de tăcerea Olguţei. Apoi o stimase, Tăcerea unei fete frumoase şi 
tinere, care nu doarme, alături de veghea unui bărbat, e o perlă 
neagră mai prețioasă decit lumina, fumul şi sclipirea celor albe. 

Astfel descoperise Alexandru Pallă tăcerea Olguţei, înainte 
de a o descoperi pe Olgua. Se mirase din nou. Taciturna lui to- 
varăşă de nesomn, nu era nici timidă, nici tăcută. Vorbele spuse 
de ea aveau îndoitul aspect al chipului ei: hotărite şi agere ca 


` trăsăturile şi ochii, copilăros vesele ca plinul obrajilor. Cu aceiaşi 


siguranță vorbea, glumea, tăcea şi se mişca. Nu căuta nici sä 
placă, nici să se impue celorlalţi. In atmosfera de înfrățire specială 


Ze VIAŢA ROMINEASCA 


călătoriilor pe vapor, cu fizionomia ei unanimă, datorită unor cauze 
identice  acţionind asupra unei grupări omologate de identitatea 
decorului in care se mișca, — Olguţa trăia izolat, fără să fie ursuză, 
singură fără să fie retrasă. Spre deosebire de ceilalţi, care erau 
veseli, visători sau preocupaţi numai cînd şi fiindcă ai ceilalţi o2- 
meni erau la fel, cum ai îmbrăca smokingul, fracul sau sacoul, 
după cum te duci la un ceai, la un banchet sau pe stradă, — Ol- 
guja avea tăceri, veselii şi umbre ale ei, numai ale ei, de propriile-i 
legi ordonate, distincte de-ale celorlalţi, dar intense ca ale tuturora 
la un Joc, 

Uneori toamna are nevoe de o pădure întreagă ca să-și des- 
faşure şalul persan cu arabesc de crengi, colorit de frunze, căderi 
de franjuri. Dar sînt copaci solitari, cedrii de pildă, pe al căror 
trunchi mu cresc coroanele de crengi ale copacilor în turmă, ci 
păduri. Umbra lor e un cer așternutla picioare. Toamna, e toamna 
lor, păunul de aur hrânit, crescut şi desfăcut în palma imensitații 
lor. Prin crengile lor, nici luna, nici soarele nu trec — popas fugar 
pe o bancă —ci călătoresc. 

Sufletul lui Alexandru Pallă ştia îmbelșugarea acestor singu- 
rătăţi, tumultul acestor țăceri. Inainte de a cunoaşte sufletul Olguţei, 
li banutse dimensiunile. l 

Fetele tinere cind nu glumesc, au deseori cochetăria să-și 
valorifice puerilitatea buzelor cărnoase şi candoarea ochilor limpezi, 
vorbind lucruri serioase. Nici haina de doliu, din acest punct de 
vedere, nu le displace: frăgezeşte tenul şi întinereşte tinereța mai 
bine decît fardul. 

Şi femeile bătrine au uneori predilecție verbala pentru lucru- 
rile serioase, îndeobşte rezervate bărbaţilor. E lugubru. Atunci se- 
riozitatea nu mai € un aspect dur, unghiular al vieţii, ci o pulbere 
înecăcioasă a morţii. 

Olguţa nu vorbea niciodată lucruri serioase. Le ocolea poate, 
Dar seriozitatea ëra subt vorbele şi glumele ei, ca pămintul subt 
pasul copiilor şi oamenilor mari deopotrivă. 

Existenţa statornică a acestei seriazităţi, din care se desprin- 
dean toate mişcările ei, vorbe mici, fapte mici, gesturi zilnice, — 
îi purifica vioiciunea de acea futilitate gazoasă, apreciată uneori 
ca un atribut exuberant al feminităţii, care dă valută-fleac şi gre- 
utatea-fulg comportării femeilor în genere. De aceia, atături de ea 
un bărbat putea să rămie bărbat, fără instantaneul „tuns, ras şi 
frezat“ după care bărbatul ridică ochii spre femee ca spre o og- 
tindă menită să-l satisfacă. Cuvintul „camaraderie“ suna cinstit şi 
plin alături de Olguţa. 

Debarcind la ilia, Olguţa îi spunea lui Alexandru Pallă: 
„Paşa“ ; Alexandru Palá îi spunea tovarăşei lui: „Olguţa“. Nici 
Olguţa nu se înălța, nici -Alexandru Pallă nu se cobora, 


„Cînd doi oameni s'au cunoscut, în faţa morii de pildă, se, 


cunosc, perfect. Dar rareori oamenii au prilejul să se cunoască așa 
„de bine. Unii oameni însă, foarte Ioaiali, despuiaţi complect de 


_ INTRE VÂNTURI 47 


cabotinism şi cochetărie, se pot cunoaşte foarte bine în condiţii 
de o banală normalitate. Mai tirziu, se vor sătura poate unul de 
altul, dar decepţii nu pot avea niciodată. 

Alexandru Pallă se împrietenise în aşa a cati me şi în 
aşa măsură preţuia prietenia Monicăi — cînd de intimă, cînd 
de candelă subt icoane — cînd de fereastră spre lanuri de griu— 
încit devenise in tot timpul şederei la Paris, oaspele familiar mesei 
de seară, în apartamentul din Rue de L'Observatoire. El locuia în 
ustrovul Senei, numit „La Cité” în preajma catedralei Notre-Dame. 
Acolo avea şi atelierul cu pinze înourate de cenușiu şi alb. Odată 
SE, Adia aruncase și. penelul culorilor ei. D regăsise însă, şi-l 
reluase. 

Prietinele lui, Olguţa şi Monica lucrau: Monica la Sorbona 
şi la „Bibliothtque Nationale“, Olguţa la profesorul ei de pian şi 
acasă. Atmosfera de muncă tinără a casei lor, dăduse lui Alexan- 
dru Paltă voinţa de-a ridica sceptrul culorilor, aruncat. Paleta de 
la laşi arzătoare și fragedă de tinereţa culorilor tari, imbătrinise 
ca un om ` pălise, surise, -albise, în împăenjeniri cu zîmbet stins. 

Mult alb, dar pierise soarele şi stinse erau stelele pentru acel 
alb, şi doar o lună subterană ca ocnele de sare îl cărunțea cu 
veacurile ei. 

Şi cheiurile Senei pe care le picta, erau amare şi pustii, ca 
sufletul celui care-şi aşternea singurătatea chinuită pe pinze, izgo- 
nind'o treptat din el, creiată. 

Zilele treceau, Artistul copleşea încet cu încetul pe omul de 
până atunci, încorporind în actul creator toate experienţele care 
devastaseră sufletul şi trupul omului. Alexandru Paltă se echilibra 
in noua viaţă, Adia mistuita în alburi de scrum, de fum ai de ce- 
nușă, nu mai era o amintire tragică, ci profundul ferment al unei 
noi configurații picturale. Pe cheiurile Senei îmbătrinise o dragoste; 
apele Senei prohodeau un trecut., 

Spre seară, pe la şapte, Alexandru Balla privea ceasornicul, 
cu ochi de lucrător pentru care seara e o răsplată, o vacanţă. Dela 
el până la apartamentul fetelor erau vre-o doi alegri chilometri pa- 
rizieni, împestriţaţi de tinereţă universitară pănă la Jardin du Lu- 
xembourg, de unde Boulevardul Saint Michel, oprit o clipă, bătri- 
neşte, în dreptul grădinii pline de copii şi de baloane colorate, 
pleca pacificat, se întilnea cu amintirile de vals din faţa Balului 
Bulier, şi intinerit se bifurca împrejmuind grădina observatorului, 
ca un buchet cuprins în braţe, în faţa căreia Alexandru Pallă pie- 
ton greoi, se oprea să răsulle. 

— Vos nieces sont A la maison, — îl anunţa inutil, cu ore- 
gularitate cronometrică, consierja imobilului, un fel de chioşc de 
ziare devenit femee, cu obraji puponi, sprincene şi mustăcioară de 
pislă, şi glas de tenor sopranizat în gramofon. 

Urca scările pe care coborau gamele pianului de sus, suna, 
şi intra. Gamele. încetau. Monica venea blondă cu timplele zbur- 
lite şi mîinile studioase pătate de cerneală ; Olguţa, brună, șcutu- 


ds _________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


-şi pletele pănă atunci aplecate pe game. In clipa aceia, toți 
ier Muat „În recreaţie“ ca Se? La Paris Alexandru Paliä Pioa 
i „ Caşi el “sosea cu surprize: uneori i 
S Zen ee picante, faimosul „saucisson de Lyon“, 
ei paciezică un pate, — sau baclavale, ve? gas E: E A8 
tic Ja Paris, fabricate numai într'o n Bou- 
levani ‘Saint Michel la întretăerea cu Rue-des-Ecoles, în drumul lui 
E MA sotrageria solidului apartament de burghez mia 
Alexandru Pallă cunoscuse un aspect întinerit” al vieţii de familie, 
al vieţii de la Medeleni. Căci Olguţa cînd se înveselea era şi "og 
pilăria Oiguţei dar şi Domnul Deleanu, iar Monica, rară a 
nica era şi Doamna Deleanu. Ea conducea redusa Sep gr , a 
mind dogmele de acasă, dar cu grația tinereţii ei eil, virarea 
făcea menu-ul, dezorganizat de rizele, previzibile de dg 
ti Alexandru Pallă, "Tot ea, așezată în capul mesei, rr 
ghind cu gravitate ca Olguţa să mănince, dojenind-o la nevoe, 
ceiace stabilea deindată între ele raporturile dintre Olguţa şi 
Oh SC Ketten sclipitor în acele clipe, iar Monica ~ ma- 
turiza în felul fetitelor îmbrăcate cu rochii de femei. Tot RE 
prepara în ibric adus de acasă, cafeaua turcească : raritate la) k 
ris. Cafeaua era genre Wie ett we x opta d 
m nici Monica nu a - - 
Gen ht: nd gë Ceiace însemna o acceptare, n re ir 
din partea Monicăi. Luau masa Intro atmosferă de cordia 
ge i, pri i, cei de 
, participau uneori, prin vorba Olguţei, cei de 
en Carierei cun virf de zîmbet, scenete de la lași 
și Medeleni. Printrun tacit acord, răsboiul era eliminat din E 
ţie, de toţi trei. Răsboiul aparţinea tăcerilor izolate : E ep 
coleau ca să poată respira şi zimbi. După masă, Monica își re 
lucrul în odaea ei, Olguţa cînta, Paşa fuma. Mee 
Uneori plecau împreună la SE re operă sau la teatru, 
4 u reună, 
e Dei Ge i kaida en delen de fete: prietine de ale 
Olguţei şi Monicăi. eech altele sluticele, dar toate 3 
mere, toate gătite şi copilăroase în veselie fiindcă era Dumin 
după o săptămină de intensă muncă, Intimidate la început de ră 
estatea frumuseţii lui ANRE, Leg e > 
nat de fete—şi de celebritatea t pariziană, — meng 
en cu statuele glorioase. Min 
Se Ze? y Gite eeng use le care d în sl den 
been iu cu o ignoran încîntătoare țigare d 
Séien sl proiect, a dree controverse literare în e ea 
carea cărora Olguţa excela ep ef SR a E Gs 
curacao sau o „fină“ cu proporţii de $ ferea 
că au fäcut o adevărată orgie, rideau bes se credeau ameţite 


____ INTRE VÎNTURI o 


în realitate erau numai îmbujorate — dansau, privind cu imperti- 
nențe de şcolăriță care joacă pe catedră cînd profesoara e în 
fundul clasei, portretul Domnului decorat şi demodat : bunicul pro- 
prietarului apartamentului mobilat, —dansau, dansau, și plecau tro- 
păind ostentativ pe scări, gata să cînte Marseilliesa şi să därtme 
Bastillia ; lăsînd în urma lor o dezordine atit de irezistibilă încît 
Monica, în loc să se încrunte ca Doamna Deleanu, ridea ca Mo- 
nica și ca Olguţa, privindu-l pe Paşa care furat şi el de revoluţie, 
scutura scrumul pipei pe covorul proprietarului, 

ce în ce, Paşa participa mai adînc şi mai amănunţit la 
viața lor. Teza de doctorat a Monicăi, „Baladele lui Francois Vi- 
llon“, crescuse subt ochii lui, foae cu foae, capitol cu capitol. 
Subiectul tezei era datorit într'o măsură Olguţei. Ea i-l suggerase. 
Vagabondul slut, poltron, uscăţiv şi nememic care-şi ducea sufle- 
tul printre tălhari, bețivi şi dezmătaţi, ca o desagă de heruvimi, 
întrase demt în sufletul Olguței prin glasul lui Vania, celălalt 
vagabond, dispărut ca şi Villon în fluviul pribegiilor nu în cămi- 
nul mormintului. Paşa, la fel cu profesorul Monicăi, se îndoise că 
Monica va putea duce la bun sfirşit o lucrare care în afară de 
cunoştinţe istorice şi linguistice, cerea o adincă experienţă a vieţii, 
a unei vieţi care nu accepta raftul bibliotecii, ci numai arşița sau 
viscolul drumului şi popasul crîşmei. Dar acea viață rebelă litera- 
turii, exista totuşi în baladele vagabondului. Exploda în ritmul bio- 
grafic al baladelor, cetindu-l pe Villon trăiai viaţa lui Villon. Aşa 
că experienţa necesară priceperii lui, nu era nevoe numai decit 
să fie prealabilă lecturii, căci o căpătai „cetindu-]. 


„En ce temps que j'ay dit devant, 
Sur le Noël, morte saison 

Que les loups se vivent de vent 
Et qu'on se tient en sa maison, 
Pour le frimas, près du tison; 

Me vint ung vouloir de briser 

La très amoureuse prison 

Qui souloit mon cuer debrisier...“ 


Olguţa se dilata cetind aceste versuri care-i umflau pieptul 
cu nostalgii de crivâţ. Poezia lui Villon, decolorează întreg lirismul 
sedentar al Franţei, spunea drastic Olguţa, și Monica împărtăşea 
blind această judecată, 

Imbărbătată, aparent numai de Olguţa, Monica îşi aplecase 
sufietul asupra odiseei Villoniene. In năframa Veronicăi, abur de- 
licat țesut, nu se întipărise mai viu dech în piatră, lemn şi mar- 
mură, chipul lui Isus? 

Monica lucra cu simplicitatea pietăţii. Uitase că scrie o teză 
de doctorat, deşi munca informaţiunii biografice şi bibliografice, 
şi scrupulozitatea ei studioasă, îi aduceau mereu aminte de carac- 
terul lucrării. Scria despre baladele lui Villon cu aceiaşi sinceritate 
cu care îi vorbea lui Dănuţ despre literatura lui. Nu rivnea nici 


4 


VIAŢA ROMINEASCA 


DD a ra 
să fie originală—obsesie juvenilă a lucrărilor de doctorat—nici să 
scrie frumos—pacoste a debutanţilor. 

Pentru ea Villon nu era un subiect sau un pretext, ci un om. 
Un om atit de om, incit în el erau mai mulţi oameni, unii răi, 
alţii buni, alţii şi mai răi. Din pricina asta era poet. Monica ştia 
că ea e o simplă fată îndrăgostită din copilărie pentru totdeauna 
de un Dânuţ nestatornic, felurit, puțin făţarnic, care-i ascundea 
multe lucruri urîte subt căldura vorbelor frumoase,—dar că Dănuţ 
o iubea şi că poate iubirea lui Dânuţ era mai prețioasă decit a 
ei, fiindcă Dănuţ, feluritul Dănuţ era un cor de oameni, pe cită 
vreme ea, Monica, era un singur glas ştiind un singur cîntec. 
De cite ori îl iertase pe Dănuţ, —de cite ori îl va ierta... 


„Vous portates, digne Vierge, princesse, 
Jesus regnant qui n'a ne fin ne cesse- 

Le Tout Puissant, prenant notre faiblesse, 
Laissa les ciculx et nous vint secourir, 
Offrit à mort sa très chière jeunesse; 
Notre Seigneur, tel est, tel le confesse, 
En ceste foy je vueil vivre et mourir". 


Şi înţelegea foarte bine tinăra îndrăgostită, că dacă pămintul 
w'ar plămadi ticăloşi ca Villon, Fecioara aria mar mai avea pe 
cine să primească în cer, avind pe buze zimbetul mamei vagā- 
bondului cind îl vedea sosind rupt, murdar, urmărit de legi a 
totuşi dulcele ei copil. 

Astfel Monica se prinsese tovarăşă cu steaua zidită mir un 
păcătos trup de om, minat de vinturi. 

Cu tălharii, cu popii derbedei, cu femeile care se vind, prin 
temnițe, prin taverne, prin gropi, pretutindeni drumul lui Villon era 
pur printre păcate, şi dureros printre cîntece. Viaţa lui era viața 
unui fluer căzut din cer, sro de toate buzele, zvîrlit din toate 
mînile, şi cules din nou, de mîna care-l scăpase prin somn, mînjit, 
dar cu acelaşi sunet. 

Aplecată pe biografia vagabondului, Monica niciodată nu se 
încruntase, niciodată nu roşise. Cu drept cuvînt Olguţa poreclise 

fosta Melizandă „La mere de Villon“. Stilul Monicăi avea de- 
licată siguranță şi meditativul calm, care călăuzesc copita calului 
de munte prin cele mai anevoiase „poteci. 

Alexandru Pallă, zi cu zi urmărind lucrarea Monicăi, era ui- 
mit de maturitatea judecății, de lipsa totală de pedantism scolastic, 
de independenţa unei gindiri nealterate de învăţătură, şi de bună- 
tatea înțelegătoare, care se desprindeau din rîndurile aşternute de 
o mină hărăzită parcă dezmierdării pe frunte, Lucrarea Monicăi 


éi 


INTRE VÂNTURI 5t 


astimpăr. Avea obsesia „tracului“ i ` 
reactie gin Dar Monica Gap eeng PER A IE 
i Paşa şi Olguţa asistaseră la examen. O 
~ i Än e s 
E Cp Log ivorian soborul eene 
e ne : GES Se id-0 mereu, frămintindu-şi minile şi răsco- 
asa „să zg la plină de publicul parizian specializat în astfel 
rg acole. De altfel vînätoarea de gazele are un deoseb 
ră gonn amatorii de emoții crude şi fragede totodată rai 
AS Sg: izbise mai întăiu sala, fusese sluțenia —normală dealt 
A examinatorilor, de îndată ce Monica se izolase d ic 
pe E lor. ` RS 
Ki CDen meet pi ca ir cu timple ilumi- 
„un profil ` s de pe vitra iul unei e 
sarpe) en ag încrucişate pașnic pe genunchi, Moek Aea, 
che te pă pa si savanții dascăli, înainte de-ai examina 
eeh eput de zimbet — istoric nu ironic — în sala 


w omie ieg care-o examinau, cunoșteau altfel alhimia lim- 
e d d d avea pentru situarea în priveliştea 
france „OP , Era să E i 
faţa special coalizaţi, din faţa = vea + Mei voma pe 
ar Monica, în colocviu cu auf în 
v 1 A vățaţi, parea ti 
ste temi lui Villon, şi ei posteritatea lui Bav Le ee 
e e, ei at veer äer la întrebări, cu gestul recules pe 
area pomeneşte de un mort în preajma căruia a trăit 
wii va See Sec felul cum le vorbea, o bunică infor- 
? ajină pe savanţi, ei st | 
pe care ei l-au studiat, pe cind d Aerem edr au: 


„Femme je suis povretțe e! anci 
emi t ancienne, 
DE ee Scay : oncques lettres ne leus”, 
pluteau deasupra ei versurile b i s 
d la Tara vorbeşte cerului, adunind Ale aria a ve apen 
a iren cind ninge alb, e 
e forma un zimbet desuet t 
FN E „pe toate buzele. | 
duse de ar seră. Colocviul se'ndepărta de 
e răspundea cu un bun-simţ care d ogme 
$ l u s ezarma d inți- 
să a bgaa fizionomiilor interogative. Astfel Gel A 
ie Sé ră opp Deen ug şi o vorbă sănătoasă care cîş- 
n iinţei războinice a că i ili 
Së Olguţa zimbea, un zîmbet care săruta dee i 
pe cer e 
umoarea 
erg gg după examen, aducea vorbe insolite în acel 
— Elle est charmante ! 
— Dâlicieuse, la petite Roumaine. 


ntrebările prea 
bibliotecă, ieri rc 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


— Quelle grâce... 

— Parcă eșim de la operă, după o reprezentaţie de-a Pav- 
lovnei, — ridea Giguţa, braţ la braţ cu Pașa și cu îmbujoratul 
doctor în litere, îndreptindu-se spre poştă de unde succesul trebuia 
să treacă în Rominia. 

La Paris festivitatea succesului fusese organizată de Paşa. 
Participase şi profesorul de litere al Monicăi, bătrin cu ochelari 
malițioşi, indicat comesean al Olguţei care găsise momentul să-şi 
răzbune emoţiile încercate în timpul examenului. Zece fete şi doi 
bărbaţi. O veselie de douăsprezece persoane, cu şampanie şi trei 
sticle de Bourgogne-Musigny, demult pregătite de Paşa. Profe- 
sorul Monicăi nu ştia dansuri moderne, pe cele vechi le uitase, şi 
avea reumatism. 

Dar răzbunarea O prelungise diabolic valsul, început 
cu Monica şi reluat de alte nouă fete viddicativ tinere, pănă cînd, 
profesorul de literatură clipind miop, suflind precipitat, cu gulerul 
moale şi trupul la fel, fusese purtat de fete spre divan ca un 
simplu candidat cuprins de leșinul celor respinși la examene, 

Astfel trecuseră trei ani. In ajunul plecării, Paşa printre 
cufere şi pachete, în dezordinea absorbită sistematic de lăzi, avea 
aerul nedumerit al unui obiect familiar, pe care nici un geamandan,. 
nu-l accepta. 

— Paşa, adică de ce n'ai veni cu noi în tară? — exclamase 
Olguţa, rezumind situaţia. 

— Adică de ce să nu vin? meditase Paşa. 

Şi venise cu fetele îndărăt, spre Lara pe care o lepădase la 
plecare. 


e Ze 


Cind ai adormit noaptea tirziu, cu fereastra deschisă pe o 
livadă neagră, şi cînd dimineaţa o vezi deodată, izbucnitor de 
albă, dimineaţa'n dimineaţă, hohot de flori pe obrazul luminii — 
exclami ca un nerod; 

— Primavara! 

Şi eşti ca un voevod atunci încoronat, în zalete primăverii. 
Te-a surprins, dar o aşteptai de cu noapte. Strigătul cu buzele 
deschise în adincul inimii pindea. 

Dar cînd călătorind pe aspră mare, cu luna şicu noaptea, 
cu apa şi tăcerea, ai uitat că'n acea clipă păminturile's verzi de 
pasul ierbii, şi zorii zărilor, argint şi rumen, sînt floare în livezi,— 


şi cînd deodată primăvara e asupra ta, îţi cade în braţe cu mii 


de trupuri calde, cu mii de aripi vii, cu mii de glasuri picurate,— 
eşti în miracol, taci și priveşti cerul deschis deodată ca un fluer 
cîntat. 

Aşa căzu primăvara asupra vaporului plutind pe unda Märei 
Negre. Venea din cer, aripă lingă aripă, pană sprintenă, ous? albă, 
zbor ascuţit, subțire glas. Ca mii de frunze revărsate'n poala vin- 
tului din mii de crengi, ca mii de aplauze din cer venind şi ca 


` Fffit... E lenea moale a mării. E 


eegen 


un nebunesc veştmint de umbre şi de ciucuri, căzut deodată la 
picioarele dansatoarei dezgolite în spirala opririi în virturi,—brunul 
stol de rîndunele învălui cu vînt, cu ciripit, cu freamăt şi cu ini- 
mioare, vaporul de lemn şi fier. 

Le vezi pe sirmele de telegraf albe şi brune de neastîmpăr ca 0- 
chii gitanelor cînd te privesc, le vezi dind streşinei blajine, miş- 
ti arcaș, le vezi mg cer zigzagul negru, — dar niciodată 

raţul omenesc nu e fi creangă acestor i i 
de trăsnet, nici Pot pe z i-ati rd 

Dar acum, domniţele cerului se'nvecinau cu palma bătătorita 
a omului şi cu tot ce această palmă, grosolan clădise şi mpletise. 

Veneau de departe, din Africa toridă a palmierilor şi a nisi- 
purilor iuți. Degetul tinăr al primăverii, întorcea o foae de po- 
veste din Africa, peste mări, cu cerul zugrăvit albastru şi literele 
ER Vers, 5 

imavara ! Simţeai alături timplele primăverii a lecată 
E ei. e e Serge, 

viața omenească a va lui deodată se sfii, , Zim- 
bind captiv, țesută 'n el. ` áig 


$ 


Sunetul mării îl găsești simplificat în citeva litere ale alfabe- 
tului, dacă îl cauţi acolo în loc să-l cauţi în coardele şi în gitle- 
jurile instrumentelor muzicale, {l găseşti în $, în f, în ş şi în v. 

S. Un s ascultat pe o imensitate. Marea e liniştită. Nici un 
relief de val, nici o frunză de apă nu-ţi vădeşte pădurea de adin- 
curi. Calm. Totuşi urechea ascultă marea pe care ochiul o vede 
mută. Ce răsună ? De unde? Ce fior catitelat dezmiardă auzul ? 
Ssssss... Astfel şampania după ce s'a potolit în clara cupă de 
cristal, musează încă pe margini. Același s, nezimţat de nici un z, 
același $ șoptit de buza aerului, — dar s-ul mării musează delicat 
într'o cupă atit de vastă că zările abea îi pot cuprinde claritatea 


Ip mini. E oftatul aburit al imensităţii calme. 


F. Foşnet, dar ca de fum. Nimic nu se elatină pe mare, 
Pe albastrul cu afunduri verzi, un sul de spumă ride alb, 
spuma plină ca o guşă de hulub. 
E zborul onctuos ca al buhnelor albe în lumină de lună. 

Ffffff... Se desprind fulgi de pe aripa uriaşă a pămintului, 


"5. Fierbe spuma, în elocote mari, şuerind, 


` Dess E ca o gară din care toate locomotivele lumii, în aburi 
“și în fum, ar porni, clătinind temeliile pămîntului, cu uraganul lor 
„de fier inspumat. 

| V. Ochii se închid ca să nu vadă. E gura de leua pămin- 
tului, cu colții implintați în urlet. E ca un v devenit munte prea 
nalt subt cerul scund, şi apoi urlet. E vijiitul vinturilor sfărmat în 
colții altei imensități. Pe nici o coardă n'a cîntat. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dar uneori marea tace. Lingă ea urechea e ca lingă un 
zid de care trupul e lipit. Atunci, de pe țărmuri, se aud numai 
glasurile pămintului venind pe mare. Stai pe malul mării şi auzi 
greerii ca în livadă. Eşti lingă undă, şi-ţi auzi inima cu urechea 
pe ca. E straniu caşi cum marea ar D devenit spaţiul împovărat 
dintre gîndurile tale. Şin locul mării apăsate, oftezi, uşurind-o. 


H 


Demult nu mai exista pentru ureche, Plecase. Tăcea ca o 
bancă de curind goală, dar o bancă de pe care zece munţi s'ar fi 
ridicat, lăsînd mirarea absenței lor formidabile. 

Lin ca în lunecare unsă de arcușuri, lumina se ivi pe zare. 

Şi marea, dispărută din urechi, începu să existe pentru ochi 
atit de suav incit îţi venea să o respiri ca pe o floare atunci des- 
Chiesa, Fără cută, abea înălbăstrită avea petala de înserare a stin- 
jeneilor viorii, pe care o clipă de soare îi decolorează. Lumina zo- 
rilor înlocuia lumina lunii, înclinînd palori. Mîni delicate în văzduh, 
şi imensităţi sfiite în faţa lor. 

Ținind ochii închişi, numai cu plăminii ştiai că se luminează, 
Şi totuşi apusul lunii prin lumina zorilor, şi ochii pur încercănaţi 
ai mării fără val, lăsau o sfişietoare tristeță. 

Simţeai că tîmplele în jurul cărora ar fi lucit această aureolă, 
s'ar fi înclinat ca timplele crucificatului, 


- 


Zimbise prea mult. Era luminos ostenită. In fața ei veghea 
Vania ca un foc aprins pentru ea; de jur împrejur, popasul isto- 
vit al rindunelelor, | se închideau genele şi în tremurul lor vedea 
lumina alergind desculță pe ample trepte albe, ochii verzi ai lui 
Vania și capul rotund al rîndunelelor. Cind deschidea genele îi 
suridea lui Vania ca prin somn, răcorindu-şi fruntea cu o clătinare 
a capului. 

Ştia ca e fericită, ştia că e ostenită. Somnul şi Vania, două 
feţe profund îmbinîndu-şi oglindirea, cu umbre și lumini, în sufle- 
tul ei. Îi era ruşine să-i spue lui Vania: „mi-e somn“, — şi-i era 
atît de somn! Demult şedea încremenită pe pledul lui Vania, re- 
zămindu-se de mormanul de parime—acum turelă de rindunele --— 
învelită cu paltonul lui Vania peste al ei. Uitase de trup. Era nu- 
mai un obraz cuprins în plete şi doi ochi care clipeau, Vorbise şi 
glumise mult, şi se simțise adunată şi adăpostită în tăcerea lui ca 
un joc de ape întrun basin de piatră, 

„li lipseşte un nasture şi am să i-l cos". 

— li lipseşte un nasture sam să ţi-l cos, — repetară buzele 
hotărirea gindului. 

Somnul o făcea să vorbească aşa cum rizi în ger. Căuta su- 
netul vorbelor ca să nu adoarmă deabinelea, 


EZ 


cc. n 


_ INTRE VINTURI 55 


Şiar fi culcat obrazul pe RS? lui Vania, acolo unde-i lip- 
sea nasturul, ca să închidă ochii fără să-i mărturisească somnul 
care-o cuprindea moale, dens, ca blăni de lutră, — dar era pri- 
zonileră în paltoane. 

— Ţi-e somn Olguţa. 

Tresări clipind ca la auzul bubuitului în munte. I măsură cu 
ochii mari, îl revăzu. Risul îi acoperi din nou faţa cu somn, aple- 
cîndu-i genele. 

— Nu. 

Şi adormi. 

Vania o privea, alături de ea, aşa cum stă nisipul la margi- 
nea mării, umbrit şi luminat pe rind de capriciul undelor. De cite 
ori capul Olguţei se înclina pe-o parte, cu pleoapele grele ca 
somnul fluturelui pe tulpină subțire, îi venea să întindă palmele lui 
mari, şi nu îndrăznea, c'o bătae de inimă. Era atit de treaz în 
cadenţa adincă a inimii, încît tot ce se intimpla în faţa şi în jurul 
lui, devenea straniu şi prea gingaș, ca apropierea zorilor după 
nesomn. In faţa capului cu plete negre şi obraji rotunzi, care tre- 
sârea, clipea serios şi nu zbura — la fel cu toate rindunelele — 
era ca un cioplitor, trăit numai În cariere de piatră, minuitor de 
dalta şi ciocan, deprins s'audă sunetul tare al fierului intrind în 
stei, deprins sä ridice puterea grea a blocului colțuros, — care 
deodată Ar vedea, cu dalta implintată şi ciocanul ridicat, acolo 
unde erau stane, mărunt norod uşor de zburătoare, 

Chiar adormit, semăna atit de mult cu rindunelele capul fără 
trup al Olguţei, înclinat în aripele lucioase ale pletelor, im- 
prejmuit. de zborul oprit al rindunelelor, că nu îndrăznea să-i a- 
dăpostească somnul în minile lui, cum nu îndrăzneşti să-ţi apropii 
mina de trupul rindunelei care stă pe zborul ei ca o stea în cer, 
imens depărtată deşi clară ochiului, 

Trecuse noaptea şi zorii luminau minunea adusă de noapte. 
Curînd, curind trebuiau să se deştepte oamenii. Ochii lor aveau 
să întilnească, în decorul familiar privirii, capul înclinat printre 
rindunele, li venea să alunge rindunelele ca să le cruțe de pri- 
virea oamenilor, — şi-i era milă de istovirea lor. li venea să deş- 
tepte capul adormit — şi nu se îndura să se despartă de el. 

intrun pustiu, el singur, ca să cruțe odihna rîndunelelor şi 
somnul capului împrejmuit de aripi brune, ar fi dus vaporul în 
braţe, fără gemăt, cu fafa sleită, năduşită şi arsă, dar cu un zīm- 
bet fericit. 

De ce nu era în pustiu cu povara de aripi în brațe? 

Era printre oameni. Aveau să se deştepte din somnul care-l 
izola de ei, aveau să privească, să zimbească, aşa cum zimbesc 
oamenii cînd văd alături de un bărbat chiar un cap de rindunică 
adormită. 

Minia nu-i stringea pumnii; H micşora numai ochii, înţepător. 

curieri era subt orizont, ca o bătae de inimă subt platoşă. 

— Olguţa... 


55 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şoptise, încovoiat cu mii de crengi asupra ei. Rindunelele 
soprane vorbeau mai tare decit glasul gros. Poate rideau in aerul 
fraged, cum id subt streşini. 

— Olguţa... 

Se ruga. 

Dacă n'o trezea el ar fi trezit-o soarele, peste o clipă, două, 
trei... Un tumult îmbelşuga lumina. 

— Olguţa... 

li puse minile pe umeri, luîndu-i paltonul, cum desfaci un 
mugur. 

Olguţa tresări. 

— Nu dorm! 

— Nu dormi, dar ţi-e somn.—zimbi Vania, şi uşor o ridică. 

Şi o văzu în proaspăta lumină a dimineţii, întreagă, trup în 
loc de zbor, aducindu-i un zimbet somnoros pe o înaltă tulpină, 
din acelea care cresc atit de sus incit îşi înclină floarea la fe- 
reastra casei cu o lene sprintenă. 

— Ce să fac, Vania? 

Clipea de somn. 

— Să te culci. 

Plecară cu paşi şovăitori. Umblau printre rindunele ca printre 
flori atunci deschise, fără alei. Ajunseră lîngă scara îngustă şi 
repede. Unul lingă altul se opriră. Olguţa îşi ridică somnul cu ge- 
nele spre el. De pe orizont, întreg, cu gest de lampă ridicată de îm- 
părătească mină, soarele îi lumina roş obrajii 

Vania crezu că a făcut un pas îndărăt, dar nu-l făcuse decit 
sufletește. Era ca un turn neclintit, infiorat de un fir de iarbă care 
crește. Olguţa ii întinse fruntea cu semnul soarelui. Vania era atit 
de mare că ar fi trebuit să se aplece, şi atit de împietrit că ar fi 
trebuit să se dărime ca să ajungă fruntea întinsă lui. at 

Olguţa aştepta, cu fruntea ca un zbor oprit plutitor, ridica 
genele, văzu, şi cu o alintață mişcare ocrotitoare îşi alătură obrajii 
de marele piept bărbătesc. O clipă, cit soarele întrecu orizontul. 
Fugi pe scări în sus. No mai văzu. |? atirna o icoană pe piept. 

espiră larg. 

Curgea parcă un zvon de izvoare subțiri printre rîndunele. 
Pornise zborul soarelui. C'un singur avint, izbucniră ascuţit, săge- 
tind cu tuş negru, roșul de lac chinezesc al soarelui rotund, Se 
cufundară în văzduh, departe, mai departe, pănă cînd se şterseră 
pe cer, ca o inscripție măcinată de veacurile clipei cereşti. 

Puntea era goală. Puteau să vie oamenii, cu viaţa lor de 
toate zilele. 

In dreptul soarelui, şedea drept, un om din larg clădit, ca o 
poartă închisă cu lacăt de veci, prin care trecuse Dumnezeu. 


E) 
+ + 


Vintul dă mării bucla des lucind a hulei, dar calmul erne 
nebuloase alei lactee țesute'n fum de perlă, în argint şi 


INTRE VINTURI 37 


alburiu ca al mugurului de salcie, în albastru suav aburit ca al 
guşei de stinjenel, în brumăriu de prună și în sur de promoroacă. 

Gingăşia risipelor de pe aripele fluturilor străvezii, dar pe 
vigoarea unei imensităţi adinci. Diafana fibră a zorelelor cernută 
prin tremurul aripei de libelulă, sclipind pe puste de borangic. 

Cădeau polenuri de cer, albăstrind lumina. Era ca o evapo- 
rare în vibraţie a ponderei şi a conturului, în marea luncă de 
culori neinflorite. 

Gindul se inclina, şi fum, se topea alene. 

Marea: jilavă respiraţie și lumină de seră cu multe violete 
şi înserare în vitralii largi, 

Sufletul era o mişcare de voaluri prea străvezii ca să existe: 
mănunchi aiurit de adieri. 

Totul era departe și albăstriu ca aşezat pe zări de toamnă 
cu nelamuriri de cer şi de zbor dus. Iți venea să priveşti cu mîna 
pe ochi sau printre gene, Cast cum marea pe care pluteai, ar fi 
fost un punct pierdut în cer, albastră dispariţie, pastel al golului 
şi-al vagului. 

Pe hotarul dintre concret și abstract, marea era un început 
său un sfirşit de somn al luminii, cu visul nopţii pălind între gene. 

Dacă ar fi existat vorbe, ar fi avut parfumul căţuilor cu mi- 
rodenii ale basmului arab, crescind în zmalţul tăcerilor. 

d e 


Deşi o ncapte întreagă, femeile mai friguroase decit bărbaţii, 
se inveliseră cu pledurile, dorind flacăra sobei—acum în preajma 
sosirii, se gătiseră cu rochii subțiri, cu imprudenţa cochetă a flo- 
rilor în dimineţi de primăvară, 

Dimineaţa marină le pedepsea, implintindu-le fiorul verzui 
care increțeşte pielița obrazului cu vibrația bătrineţii. Culorile vii, 
exaltate de soare, dădeau punţii înfăţişarea unei plaje de lemn. 
Pantofii albi hulubăreau, doi cite doi, plini de neastimpărul pe ca- 
re-l dă femeei apropierea balului şi a uscatului. 

Comozi, bărbaţii îşi păstraseră paltoanele pe umeri, ca la 
plimbarea de toamnă prin grădină. Binoclurile erau în plină acti- 
vitate, cum sint la varieteu cînd de departe, prin sticla măritoare 
ei ca aperitiv optic piciorul desvelit al dansatoarei. In loc de jar- 

„tieră, farul Constanţei avea medalia verzue, cu vorbe solemne şi 
„profil domnesc. Citeva capete se trudeau să fie coloniale, prin 
„câştile de plută cu înveliș de pinză şi răsuflători, rude cu bostanul 
“Şi cupola. Altele, copiau din răsputeri fizionomia flegmatic energică 
„a ofițerilor de marină care la rindul lor o importau din Britania 
şi din literatura lui Claude Farrère, ale cărui volume sint garda 
„de onoare a bibliotecii marinarilor recenți, 

Copiii erau navigatori prin inscripția şi panglicele beretelor, 
şi muşte prin întrebările cu care-și siciiau mamele, muşte şi ele, 
la rindul lor, pentru consortul cu privire de amiral şi nervozitate 
umarițală. 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


_—— 


Intimitatea de sofragerie, rău de mare, punte şi dans care 
înfrăţise aproape două ag familia cosmopolită a clasei în- 
tăia, se dovedea precară în fața uscatului. Fiecare cap de familie 
devenea feudal între bagajele, odraslele şi nevasta lui. 


Flirturi şi idile se încheiau cu vagul in privire al răului de 


rr şi cu gest grabnic de batistă pentru gutunarul suav al 
ochilor. e 

Obsesia indiscreţiei vamale încrețea multe Trump, şcolăreşte, 
ca la apropierea orei de Matematică. 

Țărmul se apropia, pierzindu-şi vălul albastru de cadină aş- 
ternut de zări, avind în frunte Cazinoul care este întâiul păcat al 
Constanţei în faţa mării, al doilea fiind statuia lui Ovidiu, în fața 
cerului şi a eternității imperiului roman. 

Pe punte începea înfrigurarea călătorilor de pe peron, cînd 
se anunţă expresul urgent, prin palpitaţia clopoţelului și duduitul 
şinelor. Sentimentul plecării copleşea absurd pe cel al sosirii. Fe- 
meile erau enervate de gindul că au uitat ceva în cabină şi o 
priveau recapitulativ, bărbaţii îşi pipătau toate etajele buzunarelor 
şi se uitau la ceas, tic echivalent cu al femeilor cînd se uită în 
oglinda poșetei. 

Comandantul vasului se suise la comandă, întrun fel de 
costum. de tenis, galonat.. Vaporul îşi încetini mersul, devenind 
parcă mai greu. Incepu manevra elegantă, dar mult prea migăloasă 
a intrării în port. Inălţate deodată—ca poştele pe sfoara zmeului— 
pe catargul mare, pavilioanele cu numele vaporului, filfiiră colorat, 

Două stegulefe se ridicară: albastru pentru pilot, galben pen- 
tru vizita medicală. 

Din port se desprinse un fel de giscă, rapid plutitoare, cu 
git de fum,—care apropiindu-se deveni vaporaș cu direcţie imper- 
tinent perpendiculară pe flancul vaporului. Venea, crescind, dar 
din ce în ce micşorat în contrast cu enormitatea sporită a vapo- 
rului, ca o ţigaretă serviabilă dela care o havană cu proporții de 
castravete solicită focul. 

Pilotul se sui pe vapor. Actul întăiu se isprăvise. Așteptai 
cortina şi aplauzele. 

Pilotat de noul sosit, vaporul trecu printre faruri, intrînd 
solemn din mare în cuşca portului, cu statura lui clădită pentru 
targuri, dar demnă în exil. 

Intre „comandă“, „proră“ şi „pupă“ începu schimb de 
porunci, gesturi şi urlete, ca o sfadă stacată proeciată pe cer, de 
la prea mare distanță ca să devie bătae. Comanda: „Funda“ slo- 
bozi un huruit apocaliptic, caşi cum vaporul, fără să ştie, ar fi adus în 
pintecele său un cataclism. Prin mările vaporului, ancora se prăvăli 
ca o cruce pe un mormint de cruciat, însoţită de cascada zornăi- 
tului de lanţuri şi fierării, ca un galop medieval. 

„Bândulele* zburară festiv ca serpentinele. Parimele vinjoase 
fură prinse de „babalele* cheiului, enorme boturi de fier de care 
sînt priponite vapoarele, Şi nebunește, hiriind delirant ca într'un 


s ) 


_INTRE VÎNTURI 59 


atelier de croitorie în care toate mașinile deodată trepidează, vin- 
ciurile vaporului se deslănțuiră, aducindu-l inert spre chei, 
captiv între parimele întinse, ca trupul unui Guliver ostatic în 
țara piticilor. ' 

Cind ai ajuns în faţa peronului cu trenul, te cobori grăbit. 
Cind ai ajuns cu vaporul în faţa cheiului, lipit de zidul debarca- 
derului,—stai. Stai tot pe vapor, cum fierbe apa în oală, dar stai, 
Ai impresia că eşti atirnat în cuer. 

ormalităţile se suiră imediat pe punte, vamale şi medicinale. 
Odată cu ele, şi infracţiunea, adică micul privilegiu, atit de repre- 
zentativ pentru ţara pe malul căreia vaporul acostase. Infracţiunea 
era incarnată de un avocat. Avocatul era domnul Deleanu. Nu era 
nici vameş, nici doctor, dar bâuse vermuth şi cu doctorul şi cu 
vameşul, formînd cu ei o trinitate care păşea inseparabila pe pun- 
tea vaporului oprit. 

— Olguţa! 


guţa! 

O căuta prin mulţime, cu privirea vertiginos lucida a jucăto- 
rului de cărţi, care desparte cupa, trefla, pica şi caraua, în iureşul 
maşinei de treer. 

Avea timplele albe şi masca mistuită a bătrineţii, mască nu- 
mai, căci ochii erau de copil la uşa pomului de Crăciun, inima la 
fel, şi e Zeien capului şi-ale brațelor dovedeau agilitäți de veverițä, 

-> uța ! 

O ect în braţe, o strîngea, o săruta, spunindu-i numele 
printre sărutări, ca o veste. 

— Fetiţa tatii! 

Şi era ciudat şi înduioșător să vezi pe acest copil cu părul 
alb, stringindu-şi în braţe păpuşa regăsită, spunindu-i cu ochii 
părinteşte umezi: „Fetiţa tatii“,—iîn timp ce „fetiţa“ mai naltă decit 
el şi imperios tînără, îi dezmierda timplele albe de care curind 
avea să se despartă, înălbindu-le mai tare și mai greu decit anii. 


Ionel Teodoreanu 


P 


King Lear şi concepția dramatică 
a teatrului shakespearean 


King Lear, fără îndoială, e cea mai vastă şi mai profundă 
„din dramele lui Shakespeare. E triumful suprem al artei sale 
neperitoare, în care inchegarea viziunii, individualizarea caracte- 
rului, simbolizarea ideii, suggestia marilor înţelesuri şi contempla- 
ţia poetică se găsesc concentrate indisolubil în aceiaşi creaţie, în 
care bate viu pulsul etern al umanităţii, prin umbrele mistice 
ale misterului, 

Din această înălțime stăpinitoare poţi privi toate puterile 
operante ale geniului lui Shakespeare, în întreaga splendoare a 
varietăţii, complexităţii şi imensităţii lor, cum se destăşoară tu- 
multuos, închegind şi distrămind viața umană cu repeziciune a- 
meţitoare de vijelie, inaintea ochilor înmărmuriţi de groază și 
milă, a minţii frămintată de întrebări şi chinuită de mister, a |- 
maginaţiei dilatate şi 'nfiorate de extazul oroarei sau admiraţiei, 
Dina la contemplaţia senină a frumuseţilor poetice, unice în li- 
teratura lumii, 

Totul e viu. „Totule în mişcare şi mişcarea e cea de tem- 
pestă. Un cap grotesc care ne priveşte dintr'un loc aproape de 
noi, deodată îşi schimba locul şi expresia şi-l vezi minat estom- 
pindu-se în depărtare cu buzele şi ochii trişti şi patetici, în loc 
de groteşti. Tot ce vedem în jurul nostru e în virtej tempestuos 
şi palpitant, şi totuşi simţim că o lege predomină aceste vicisitu- 
dini şi incoherenţe aparente. Devenim convinşi că e o logică în 
această furtună. In timp ce orice lucru pare că e smuls din lo- 
cul lui propriu, şi că şi-a perdut legăturile fireşti, că instinctele, 
pasiunile, raţiunea... totul s'a pervertit şi deformat, totuşi, fiecare 
Mucru in acest chaos aparent îşi ia locul cu o siguranţă şi pre- 


EI 


KING LEAR ` er 


ciziune infailibilă. In King Lear, mai mult decit în oricare alta 
din piesele lui, Shakespeare stă în fața misterelor vieții umane“! 

Aceasta e construcţia şi fizionomia piesei; aceasta e at- - 
mostera ; acesta e tempo în King Lear. lată ce spune Hudson. 
despre limba în care e scrisă opera: 


„Desigur în niciuna din piesele lui Shakespeare nu simţim 
mai mult prezența şi puterea acelei uimitoare dicţiuni, ca să nu. 
zicem limbi, pe care el a lucrat-o şi construit-o ca organ ade-- 
quat şi necesar al cugetării sale. Literatura engleză nu are ni- 
mic asemănător ` şi limba din orice altă operă, pare anemică,. 
rigidă şi -mecanică, in comparaţie cu limba din King Lear" ?. 


Citind King Lear, simţi că universul moral şi material e în. 
convulzii. 


„Tunetul care trăsneşte deasupra capetelor noastre nu se- 
opreşte deodată, ci se dublează, se multiplică şi se intăreşte, . 
bubuind prelung în depărtări, în reverberări infinite“, —avind vi- 
ziunea furtunii, spune Schlegel. 


Ai intuiţia că eroul piesei e parte integrantă ` a firii, supus 


1 Ed. Dowden, Shakespeare: His Mind and Art, pp. 257, 258. 
a ed N. Hudson, Shakespeare: Life, Art and Characters, vol. |, pp- 

3 Sentimentul de integrarea noastră in natură, cu legile ei misterioase, e 
adinc în om și apare vehement în momente de mari îngrijorări, de mari si- 
ferinţi şi dureri: aici stă origina superstițiilor, Acesta e fondul psichologic 
nu numai tradiția populară, care tocmai conţine acest fond, întrebuințat de 
Shakespeare, în procedeurile lui dramatice. ingrijorarea tuturora după ucide- 
rea bătrinului Hamlet face ca lumea să stabilească legături între soarta țarii 
şi eclipse de soare şi de lună, comete, pete in soare, stafii; chiar Horaţio, 
care era blindat cu filozofia lui sceptică, incepe să admit nei 
omului față de necunoscut. Acelaşi procedeu H intrebuințează Shakespeare 
in King Lear, cind îl pune ne Gloucester să vadă o legatură logică de pre- 
venire intr© fenomenele cereşti şi “cele peirecute la Curtea Regelui Lear. 
Gloucester simte și crede aceasta cra adine miscat şi îndurerat ; - 
Edmund însă care se bucura tocmai de ceiate se intimpla nu simte şi nu 
crede : „Aceasta è extravaganta prostie a lumii, că atunci cînd sintem neno- 
raciți—adeseori din cauza faptelor noastre —dăm vina pe eclipsele din soare, 
din lună şi pe stele“, 

Acelaşi procedeu ti intrebuințează Shakespeare şi în Julius Caesar şi 
alte piese. Acelaşi psichologie e și in momentele de mari încîntări at trans- 
porturi de fericire. In scena de lubire din grădină, dintre Lorenza şi Jessica, 
ce EN of Venice, cerul și planetele iau parte în sufletul lot, în feri- 
ciren lor, ~ 

+ in Macbeth și King Lear, cadrul- naturii coordonat de Shakespeare 
cu starea sufletească a etoilor implică voit aceiași unificare între individ 
şi natură. 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


convulziilor ei prin puterile elementare şi misterioase ale exis- 
tenţii universale. Nu sint dovă furtuni ci una. Furtuna din su- 
fletse contopeşte cu uraganul elementelor naturii şi biata viață 
zbuciumată a Regelui Lear, care e şi a noastră, devastată de 
suferința deziluziilor şi bintuită de vitorul îngheţat al urii şi mi- 
niei, găseşte la slirzit, alinarea, pentru o clipă, în îngereasca 
iubire a Cordeliei.—eroina de a cărei „lrumuseță cerească a su- 
fletului*, Schlegel spune că „nu îndrăzneşte să vorbească“. 

Cordelia, cea mai superioară creație din galeria feminină 
a lui Shakespeare, prin discreția delicată şi balsamică a iubirii 
şi sacrificiului ei, mintue sufletul bătrinului Lear de scorpionii 
urii,—pe cind înseși existența ei între noi apropie omenirea de 
Dumnezeire. 

Ormuz a învins pe Ahriman ; lumea care a creiat pe Cor- 
delia nu poate fi blestemată ! Dar apariţia neaşteptată pe scenă 
a bătrinului Lear. cu Cordelia moartă în braţe, încearcă sufletul 
omenesc peste puterile lui de a suporta durerea. Cele cinci cu- 
vinte strigate cu desnădejde de Regele Lear: „She is gone for 
ever !* (sa dus pentru veşnicie) sint inscripția celei mai stişie- 
toare scene ġe cruzime din literatura lumii. Natura înseși pare 
mefistotelică, redindu-i ironic bătrinului Rege, pentru un moment, 
mintea şi speranţa fericirii, ca îndată să-i zdrobească inima pe 
marginea propriului lui mormint, 

Asasinarea brutală a Cordeliei ne copleşeşte sufletul cu a- 
märul desperării pină la senzaţia unei violenţi fizice. Totuşi, cînd 
ne gindim că infinita lrumuseţă a caracterului Cordeliei e po- 
sibilă tot în aceiaşi lume brutală, revolta îngenunche în adora- 
ţie. Realitatea nu promite nimănui justiţia poetică, care rămine 
numai în dulcegăria compoziţiei literare a lui Nahum Tate, ! me- 
nite în veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea să aducă serviciile dis- 
tractive sentimentale ale cinematografului de astăzi, tihnitei bur- 
ghezii. Bradley, deşi condamnă vulparitatea şi împietatea lui Tate, 


1 Poetul care a prefacut piesn lui Shakespeare într'o versiune, în care 
Cordelia nu e strangulată în inchisoare, ci imperechiata cu Edgar, spre fe- 
ricirea amindurora şi a publicului, 

Această versiune a inlocuit pe scenă piesa originali, timp de o sută 
cinci zeci de ani, pină la complecta restaurare În teatru a originalului lui 
Shakespeare de câtră Macready, în 183 Mari artişti Betterson, Garrick, 
Kemble, Kean au jucat pe scenă numai versiunea lui Tate. 

Despre această versiune, aprobată de Dr. Johnson, Lamb spune : „Tate 
a pus belciugul în nasul acestui Leviathan, pentru Garrick şi urmaşii săi, ca 
si-l tragă mal uşor pe scenă“. (W. Hazlitt, Shakespeare”s racters, p. 125), 


„KING LEAR DE. 
găseşte că în adevar Shakespeare, în stirşitul Regelui Lear, a- 
pasă aşa de dureros sufletul nostru, încit se naşte in noi do- 


rința de o ușurare şi legitimează umanitar, dacă nu estetic, ten- 
dinţa lui Tate. 


Pentru a caracteriza valoarea piesei King Lear, În vastele 
şi diferitele ei dimensiuni, chiar cele mai temerare superlative şi 
comparații sint insuficiente. Mai mult ca oricare altă operă, King 
Lear suagerează marile întrebări. 

Ce e lumea, în tragedia lui Shakespeare ? „O imensă scenă 
a nebunilor“, nu numai pentru nefericitul Lear. 

Viaţa ? „O umbră rătăcitoare, un biet actor, care se ingimfă 
şi se agită un moment pe scenă și apoi nu se mai aude: è o 
poveste spusă de un idiot, plină de sgomot şi de furie, fără in- 
ţeles*.—blestemă cu desgust Macbeth, după atita sete de mărire 
şi atita ruină în suflet ! 

Marele şi nobilul Othello din fața Senatului venețian ; vic- 
toriosul acoperit de glorie în Arabia şi în Indii, la Aleppo şi la 
Cypru, ale cărui ginduri curg ca apele Ponticului spre Propontida 
şi Helispont ; cuceritorul inimii celei mai frumoase nobile vene- 
Heng, care „privea faţa lui în sufletul lui* ; cel mai romantic poet 
dintre eroii lui Shakespeare, mai aprins în imaginaţia poetică a 
iubirii decit Romeo,—in culmea mindriei, pompei şi gloriei, ajunge 
o jucărie, şi se disprețueşte singur: „O nebun! nebun! nebun !“ 

In King Lear, acest trist ecou al vieţii răsună dureros şi 
profund, Lear ajunge înțelept după ce-şi perde mintea ; Glou- 
Gester spune că a ajuns să vadă dupăce şi-a perdut ochii; Bu- 
tonul şi Edgar spun adevăruri adinci, simulind nebunia caşi 
Hamlet. Şi nu e indiferentă, căci Shakespeare nu spune lucruri 
indiferente, exclamaţia lui Edgar, ascultind cuvintele lui Lear: ] 

„Rațiune în nebunie!“ ; nici observația lui Polonius, ascultind pe 
Hamlet : „Adeseori nebunia pătrunde ceiace mintea sănătoasă nu 
poate înţelege” ; iar Ophelia, inocenta Ophelia, care niciodată nu 
exprimă o cugetare filozofică, în nebunia ei formulează lapidar 
cea mai adincă cugetare asupra înţelesului bietei vieţi omeneşti ` 
„Dumnezeule, ştim ce sîntem, dar nu ştim ce putem deveni”, 
— adevărat motto pentru toate tragediile lui Shakespeare. 
Chiar procedeul de a imbrăca judecata profundă în haina ne- 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ 

buniei simulate, întrebuințat în Hamlet şi King Lear, nu e indi- 
ferent în Shakespeare. Şi e semnilicativ că Hamlet, cel mai adinc 
cugetător dintre eroii lui Shakespeare, — eroul geniu, — spune 
ironic lui Horaţio : „Sint mai multe lucruri în cer şi pe pămint, 
Horaţio, decit se visează in filosofia ta”, cuvinte care amintesc 
ironia cuprinsă în înțelepciunea nebuniei lui Lear, cind spune 
Cordeliei : „Să luăm asupra noastră explicarea misterului lucru- 
rilor caşicum am fi spionii lui Dumnezeu”. 

Desigur toate frazele citate sint ale personagiilor lui Sha- 
kespeare, dar fără să voim simţim că de acest prelung ecou de 
desperare, care străbate toată drama lui Shakespeare, sufletul 
lui nu e departe; că această atitudine ironică faţă de pu- 
terile minții omeneşti, dramatizată în atitea feluri şi în atitea 
personagii nu e numai o caracterizare de individualizare a unui 
personagiu dramatic. Din întregul zbucium al vieţii se incheagă 
întrebări fără răspuns; deasupra întregei drame umane pluteşte 
un mister, de nestrăbătut, pe care voim să-l explicăm caşi cum 
am fi „spionii lui Dumnezeu“, 

Unde e adevărul? „Nu e nimic bun sau rău, mintea noa- 
stră numai califică lucrul“, răspunde Hamlet, decepţionat de lu- 
mea în care Lear, Macbeth şi Othello au cules cele mai amare 
deziluzii. „Intr'o coajă de nucă, Hamlet s'ar simţi regele spaţiului 
infinit numai să nu aibă visuri rele“. = 

„Ce minune e omul! cit de nobil in rațiune! cit de infinit 
in puterile minţii! cit de impunător şi admirabil în chipul şi 
fapta lui! în acţiune ca un inger! în înțelegere ca un zeu! 
splendoarea lumii ! regele animalelor ! Şi totuşi, pentru Hamlet, 
ce-i această quintesenţă de pulbere ?* Prospero, din Tempest, 
răspunde : „Sintem din stofa din care sînt făcute visurile." iar 
biata noastră viaţă e înconjurată de întuneric“. 


Lear, nebun, cind il întilneşte pe Edgar, gol şi săibătăcit, | 


în bataia ploii şi lurtunii, se întreabă uimit şi plin de milă: „Nu 
e omul nimic mai mult decit atit?" „Tu nu datoreşti -_mătasă 
viermelui, nici piele animalului, nici lină oii.. tu eşti lucrul în 
sine : omul fără lucruri accesorii nu e decit un biet animal gol 
şi zburlit ca tine“, spune Lear lui Edgar. 
Ințelesul vieţii noastre ? Gloucester orb se tingue: „Sin- 
tem ca muştele pentru copiii care se joacă : zeii ne ucid din dis- 
tracţie*, Dreptatea? Credinciosul Kent, doborit de suferinţă în 


A IRI e 


fața Regelui Lear, cu Cordelia moartă în brațe, exclamă co in- 


trebare: „Acesta e sfirşitul promis 2 şi în j 
oe ge p ŞI întrebarea ajunge deo- 


să-l cuprindă. Pe pragul infinitului etern st i 
Hp Sin desperarea marilor 
dureri, fipätul strident al desnădejdei devine rugă umilă în fața 


Hamlet, în criza deziluziilor amare ci i 
pe p l sinuciderei, n 
gindeşte la el ci la cei care sufăr, PR Di: 

Deziluziile lui nu sînt decit forme ale idealismului rănit. 
Numai marii idealişti pot încerca grozavele deziluzii în Sha- 
kespeare - marii sceptici, ca Jago şi Edmund, niciodată. 

Lear nebun, în urgia ploii şi furtunii, se uită pe el şi se ` 
ana la „sărăcia fără adăpost“, rugindu-se pentru cei ne- 
ericiţi : 

„O voi nenorociţi goi, oriunde aţi fi, care sinteţi expuşi 

nore H expuşi la 
această ploae şi vijelie nemiloasă, cum capetele voastre fără a- 
dăpost, corpurile voastre fără hrană, hainele voastre rupte şi 
găurite vă vor apăra de furtuni ca aceste ?*, 

Aceiaşi milă ; acelaşi suflet mare şi bun: acelaşi ideali 
sublim, în Lear caşi în Hamlet. i PE AS 

„E unul din acele pasagii care ne fac să adorăm pe Shakes- 
peare“, spune Bradley, care crede că, „în lumea poeziei, cu 
Siguranţă, nu există o figură atit de mare, atit de patetică şi 
atit de lrumoasă ca Regele Lear“ !). 

Pe scena vastă ca lumea a teatrului lui Shakespeare se 
lrămintă mari figuri desamăgite. Sutletele lor nobile, gene- 
roase, superbe, ard pe rugul propriilor lor pasiuni şi idealuri. 


L A. C. Bradley, Shakespearean Tragedy, pp. 287, 285, 


Ge VIAŢA ROMINEASCA i 


Hamlet. —Prometheu,—in mintea căruia trăesc vii toate ma- 
rile probleme ; care, în nobilul lui idealism, vibrează pentru tot 
cee mare, bun şi trumos;—iînşelat de mari iubiri, simte du- 
reros toate nedreptăţile şi nefericirile omenirii, ajungind să do- 
rească drept locuinţă „0 coajă de nucă, numai să nu aibă gin- 
"9 en Lear, plin de putere, de mindrie, de nobleţă, 
de iubire, ajunge să urască şi să blesteme pe aceia care-l iubea 
şi-l venera şi... nebun, la 80 de ani, înțelege să nu caute feri- 
cirea în pompă şi ambiţii, ci în închisoare, alături de Cordelia 
lui iubită „peste ale cărei sacrificii zeii înşişi aruncă tämiie", cà 
atolo „sä ingenunche şi să ceară ertare... să se roage, să cinte, 
sā spună poveşti de demult, să ridă uitindu-se la futuri poleiţi*... 
viața simplă şi caldă a iubirii ! 

Othello, romanticul erou al spadei, ajunge să caute min- 
tuire In sinucidere, dupăce a insultat, a lovit şi a ucis pe ino- 
centa Desdemonă care-l adora, fără iubirea căreia „chaosul i 
sa scoborit în sullet”, 

Macbeth generalul loaial, viteazul curajos, ajunge asasinul 
chinuit de remuşcări, tremură de spaima propriilor lui halucinații 
şi aleargă la moarte cu sentimentul de uşurare. 

Pentru viaţa fiecăruia din aceşti eroi nemuritori ai teatrului 
lui Shakespeare, caşi pentru viaţa fiecăruia dintre noi, răsună 
tristul refren al Opheliei nebune: „Ştim ce sintem dar nu ştim 
ce putem deveni”. l : 

Aceste caractere epice prin majestatea sulletului lor, care prin 
măsura superiorității în ce e mare, bun şi frumos intrec tot ce omeni- 
rea a conceput ca înălțime, sint pas cu pas stişiate inaintea noastră 
pe scena lui Shakespeare, — pină la „quintesenţa de pulbere“ 
şi la „lucrul în sine”, ge 

lubiri suave, arzătoare, dumnezeeşti, — pe care nici o ne- 
dreptate şi nici o suferință nu le poate clătina, peste ale căror 
sacrificii şi „zeii aruncă tămiie*,—sint chinuite, brutalizate, insul- 
tate, desconsiderate, Ophelia, Desdemona, Cordelia, Juliet, Imo- 
gen, Viota, Miranda, Perdita, Rosalinda... iatä galeria martirajului 
feminin al iubirii cît timp va trăi omenirea. ` 

Pentruce atita sulerință şi distrugere tocmai pentru acei 
mari şi buni? Triumiul e pentru cei răi? Niciodată răul nu 
dobindeşte succesul final in teatrul lui Shakespeare : Claudius, 
lago, Edmund, Regan, Goneril, Oswald, Cornwall îşi iau pedeapsa, 
dar dupăce Hamlet, Othello, Lear, Gloucester cad victimele lor. 


Ti RN "KTM EE fe 


F Fiu ________KING LEAR ` 67 

Concepția luptei eterne intre bine şi rău în natură pare 
-astfel dramatizată de celebrii eroi ai lui Shakespeare, în viaţa 
umană, Nici Intro piesă această luptă nu e aşa de semni- 
ticativă ca în King Lear, în care sint două grupe bine distincte : 
Lear, Cordelia, Kent, Gloucester, Edgar, Butonul, Albany pe deo- 
parte; iar pe de alta Edmund, Regan, Goneril, Oswald, Cornwall. 

Cei răi sint cauza tuturor convulziilor umanității şi sulerin- 
Dor celor mari şi buni, care în zbuciumul nefericirii lor desvă- 
lue o măreție a suiletului uman, şi o putere de simpatie, ce ne fa- 
ce să-i admirăm, să ne identificăm cu ei, să trăim viața şi as- 
piraţiile lor prin propriile noastre emoțiuni,—să exclamăm ; „ce 
minune e omul!" 

In puterea artistică de a ne face să vibrăm cu toată fiinţa 
noastră pentru tot ce e mare, bun şi frumos şi de a simţi re- 
pugnare adincă pentru tot ce'i egoist, mic, rău şi urit stă va- 
loarea etică a lui Shakespeare,—nu în soarta vieţii personagiilor 
şi în distribuţia nedreaptă a justiţiei în lume. 

Un lucru îl simțim adinc, cu toată puterea sufletului nos- 
tru : răul e cauza eternă a convulziilor umanităţii, care se frä- 
mintă şi se zbuciumă pentru a-l expulsa,ca pe un toxic incom- 
patibil cu esenţa vieţii cu preţul atitor răstigniri a celor buni! 

Această luptă, cu sacrificii divine, menţine etern in lumină 
scara valorilor sufletului uman şi formează esenţa tragismului în 
piesele lui Shakespeare, peste elementul senzațional, justiţiar 
şi poetic. 

Colaborind cu Shakespeare, în conviețuirea sufletească cu 
creaţiile lui neperitoare, o cută desigur rămine sin sufletul nos- 
tru, ce ne face să ințelepem majestatea morală eternă a uma- 
nităţii, peste tot ce-i trecător. The myriad-minded Shakespeare 
e cel mai mare artist şi moralist. „El e singurul lui biograf; şi 
nu poate spune nimic nimărui decit lui însuşi din noi,* spune 
Emerson, concentrat şi plin de înţeles. 


Criticii piesei King Lear intrebuințează superiativul hiper- 


„bolic, fără ezitare : 


„Tot ce putem spune ori concepe despre King Lear e ne- 


“putincios, A incerca să dai o descripţie a piesei ori a efectului 


produs asupra minţii noastre, e simplă impertinenţă ; totuși tre- 


bue să spunem ceva: este deci cea mai bună din toate piesele 


ep VIAŢA ROMINEASCĂ_____ 


lui Shakespeare“, ! spune Hazlitt, în desperare de a găsi „cuvin- 
tul ce exprimă adevărul“. 

„Este cu mult cea mai aeschiliană dintre operele lui Shakes- 
peare ` cea mai elementară, cea mai oceanică, cea mai tita- 
nică în concepţie,“ 7 spune Swinburne, în paroxismul superiativi- 
zării calităților acestei piese. 

King Lear cuprinde întreg geniul lui Shakespeare, Dacă 
printr'o catastrofă ar fi dispărut toate operele lui, afară de King 
Lear, complexitatea şi puterea geniului lui. Shakespeare, pentru 
noi, n'ar fi cu nimic micşorate, crede Bradley,—poate, cel mai 
profund cunoscător al lui Shakespeare, astăzi. 

„E cel mai înalt specimen pe care-l avem, de ceiace cu 
adevârat se numeşte dramă gotică“," spune Hudson, minunat 
de grandoarea concepției şi armonia construcției, în King Lear. 

Dowden* vede în King Lear înțelesuri adinci şi eterne, ca 
in Prometheu Inlănțuit al lui Aesch şi Faust al lui Goethe ; iar 
Bradley * grupează uceastă piesă cu Divina Comedia lui Dante, 
simfoniile lui Beethoven şi statuele lui Michel Angelo din capela 
Medicişilor. 

Coleridge caracterizează astfel scena 4, Act, HL din King 
Lear, în care, subt furia vijeliei şi trăsnetelor cerului, diva- 
ghează ințelept: nebunia reală a Regelui Lear, nebunia simu- 
lată a lui Edgar, nebunia profesională a butonului şi devota- 
mentul desperat al lui Kent. 

„Cu siguranță o aşa scenă n'a lost concepută pină la Shakes- 
peare, nici după el! Dacă o considerăm pentru ochi numai, 
e mai prozavă decit orice un Michel Angelo, inspirat de un 
Dante, ar îi putut concepe, şi nimeni altul decit un Michel An- 
gelo n'ar îi putut executa, Ori, dacă ar H rostită orbilor, geme- 
tele naturii ar părea că se transiormă in glasul conştiinţii u- 
manităţii“. * 

Voi uminti pe lingă această scenă, remarcată de Coleridge, 
o situaţie din Act IV, sc, 2, uimitoare prin puterea ei dramatică. 
E o scenă de tandreţă amoroasă din care exală oroarea crimei, 
pînă la crispația fizică. / 


W. Harzit, Shafespâure's Characters, p. 108. 
C. Swinburne, A Study of Shakespeare, p. 171, 
„N. Hudson, Shakespeare: His Life, Art and Chorocerg, vol. H. 


H 

Ci. E. Dowden, Shakespeare : His Mind ami Art, p 259. 

Ct. A. Bradley, Shakespearean Tragedy, p. 244. 

S. T, Coleridge, Lectures and Notes on Shakespeare, p. 31. 


Nici Intro piesă râul nu e aşa de puternic şi de respingă- 
tor reprezentat ca în King Lear. In Othello, caracterul lui lago 
e mai bogat deliniat, dar Othello era un străin pentru lago, pe 
cînd oroarea pe care o inspiră Edmund, Regan şi Goneril are 
savoarea ironică a paricidului. Apoi cruzimea grozavă a celor 
două eroine e mai teribilă decit orice a imaginat Shakespeare 
in descripţia răului. Caracteristic spune Albany: „Dilormitatea 
morală nu pare aşa de oribilă în demon ca in femee": “ 

Goneril dă o sărutare de dragoste lui Edmund, suggerindu-i 
totodată să asasineze pe Albany, soțul ei; astfel el putea urra 
tronul prin căsătoria ei cu „scumpul Gloucester“. 

Ultimele două cuvinte de desmerdare amoroasă au putere 
Je trasnet : ele evoacă brusc participarea lui Edmund, la scoa- 
terea ochilor lui Gloucester, tată! lui, Prin această crimă numai 
Edmund ajunsese conte de Gloucester. după dreptul de moştenire. 

Mi se pare o scenă unică, chiar în Shakespeare, ca con- 


centrare de tot ce-i odios şi respingător, în lumina ironiei tragice. 


D | ` 

Şi totuşi această extraordinară capodoperă a omenirii nu 

e scutită de a trece pe subt lurcile caudine chiar ale unora din- 
tre acei critici care-i fac apoteoza. Azi e reprezentată pe scenă 


KING RAR EE S 


D 


e -n —a iim we 


mai rar decit celelalte tragedii din repertorul lui Shakespeare ` — 


iar în trecut nu s'a bucurat niciodată de o prea mare populari- 
tate, decit doară travestită şi remorcată de Tate. E şi aici oi 


`. A toate | 
Voi transcrie exact cuvintele lui Bradley, care invederează 


succint şi precis problema ce se pune dela sine, cind priveşti 
King Lear, în raport cu capacitatea şi putinţa technică a scenei, 

„Cind citesc King Lear, două feluri de impresii mi se im- 
pun minţii, care par că răspund la două categorii de fapte. King 
Lear mi se pare cea mai mare operă a lui Shakespeare, dar, 
în același timp, am impresia că nu este cea mai bună piesă a 
sa. Şi mă găsesc că inclin să o consider din două puncte de 
vedere diferite. Cind o privesc strict ca dramă, mi se arată, deşi 
in anumite părţi covirşitoare, hotărit inferioară, ca tot, lui Ham- 
let, Othello şi Macbeth. Cind simt că e cu mult mai mare decit 
oricare dintre aceste şi că e cea mai înaltă revelaţie a geniului 
lui Shakespeare, mă găsesc că nu o privesc numai ca dramă, 
dar că în mintea mea o pun alături de opere ca /rometheu 


70 VIAŢA ROMINEASCA 

Intânțuit, Divina Comedia şi chiar de cele mai puternice simto- 
nii a lui Beethoven şi de statuele lui Michel Angelo din ca- 
pela Medicişilor”. ` 

Impresiile lui Bradley, citind King Lear, sint evident in- 
fluențate de conştiinţa limitării posibilităţilor de reprezentare a 
scenei teatrale şi de codul dramatic obișnuit. Mai mult, din cla- 
sificarea impresiilor se vede că Bradley admite implicit numai 
criteriul sensorial, cind judecă, după puterile de concretizare 
ale scenei, calitatea dramatică a unei piese de Shakespeare. 

„Scena este proba calităţii strict dramatice, şi King Lear e 
o piesă prea enormă pentru scenă“. * 

Din punctul său de vedere, Bradley desigur e consecvent 
în aserţiunea sa. In adevăr, a îndesu tot cuprinsul piesei King 
Lear în limitele scenei teatrale, pentru a o prezenta spectatorilor 
care aşteaptă să vadă şi să audă lucruri ce nu se pot decit i- 
magina, însamnă să cerci a vir Turnul Eifel intro cutie de chi- 
brituri. 

De asemenea Bradley are dreptate, din acelaşi punct de 
vedere, cind contrazice pe Hazlitt, care găseşte că King Lear e 
cea mai bună din toate piesele lui Shakespeare, —— 

Dar din acest punct de vedere, scena e mică pentru ori- 
care din piesele lui Shakespeare, —King Lear deţine numai re- 
cordul între ele. 

Din studiul pieselor lui Shakespeare rezultă însă o altă con- 
cepție despre rolul scenei în teatru, care pare să fi fost şi a lui 
Shakespeare, cind a creat piesele lui pentru a fi jucate pe scenă, 
—căci Shakespeare era în primul loc om de teatru şi a scris 
exclusiv pentru scenă, 

Fără îndoială că Bradley recunoaşte că King Lear nu eo 
piesă lipsită de scene dramatice perfecte, din punctul său deve- 
dere; totuşi „King Lear, ca tot, este o piesă imperfect dramatică 
şi e ceva chiar în esenţa ei în războiu cu simţurile“.? 

„lmensul cuprins al operei; massa al varietatea experienţei 
intense pe care o conţine ; interpenetraţia imaginaţiei sublime, a 
pathosului impresionant şi a humorului aproape tot atit de miş- 
cător cași pathosul; vastitatea frămintării atit a naturii cit și a 
pasiunii umane ` nesiguranța in determinarea locului unde actiu- 


1 A. C. Bradley, Shakesperean Tra , p 244. 
2 e C, Bradley, op, cit, p. 247. ve 


C. Bradley, op, cit, p. 248, 


MING LEAR — > 71 


nea are loc şi a mişcărilor personagiilor care se perinda pe a- 
ceastă scenă ; strania atmosteră, rece şi întunecată, care ne iz- 
beste de indată ce intrăm pe această scenă, învăluind aceste 
figuri şi mărindu-le formele ca o ceață de iarnă; îinfiorarea cu 
sugpestii ale existenţi unor vaste torţe universale, amestecindu-se 
in lumea destinelor şi pasiunilor omului, —toate aceste împedecă 
claritatea dramatică, chiar cind piesa este cetită, iar pe scenă nu 
numai că reluză să se reveleze complect prin simţuri, dar pate 
a D aproape in contrazicere cu ele. Aceasta nu se întimplă cu 
celelalte mari tragedii“,! „Adevărul este că Shakespeare, în a- 
ceastă piesă are un material prea vast pentru a-l putea intre- 
buința cu o complectă eficacitate dramatică“. " 

Aşadar scena, fatal neîncăpătoare pentru un material atit 
de bogat şi variat şi pentru o acțiune atit de vastă, e dela în- 
ceput o ‘cauză de scădere dramatică organică a piesei King Lear, 
după Bradley. O altă cauză de inferioritate dramatică, deşi de 
natură deosebită, Bradley o găseşte în faptul că: „Improbabilită- 
tile în King Lear cu siguranţă întrec cu mult pe ale celorlalte 
tragedii, în număr şi grosieritate.* * 

Nu mai insist asupra altor multe diferite neajunsuri drama- 
tice, găsite de Bradley în King Lear. 

Aceasta-i analiza severă şi competentă făcută piesei King 
Lear de cătră criticul Bradley.  —— 

Cind insă criticul Bradley îşi lasă deoparte criteriile critice 
şi se abandonează cu totul piesei Xing Lear, iată ce spune : 

„Cum se face, totuşi, că această dramă imperfectă ne Cu: 
pleşeşte într'atita încit ori devenim inconştienți de defectele ei, 
ori le privim ca lucruri aproape neglijabile? Indată ce ne pu- 
nem această întrebare recunoaștem, nu numai că piesa King 
Lear întruneşte calităţi curat dramatice, care întrec cu mult de- 
lectele ei, dar că mărimea ei consistă în parte în efectele ma" 
ginative de o natură mai vastă. Şi, căutind izvoarele acestor 
electe, găsim printre ele unele chiar dintre acele lucruri care ne 
păreau din punct de vedere dramatic greşite ori dăunătoare. 
Astfel, pentru a lua de îndată două din cele mai simple exem- 
ple de acest fel, chiar acea nesiguranţă in determinarea locali- 
oul de care am pomenit, şi acel exces in massa de material şi 


1 A. C. Bradley, op. cit, pp. 247, 248. 
2 id, Ibid., p. 2356. 
3 A. C. Bradley, op. cit, p. 256. 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 
numărul personagiilor, evenimentelor şi acţiunilor, în timp ceim- 
pedică claritatea viziunii, au în acelaşi timp o valoare pozitivă 
pentru imaginaţie. Ele dau sentimentul vastității, sentimentul nu 
al unei scene ori al unui loc particular, ci al lumii; ori, pentru 
a vorbi mai exact, al unui loc particular care este deasemenea 
o lume, Această lume pentru noi e obscură, în parte din cauza 
imensităţii ei, în parte pentru că e plină de întunecime ; şi in a- 
ceastă obscuritate forme se apropie şi se depărtează, ale căror 
fețe văzute pe jumătate şi mișcări ne umplu de groază, de oroare 
ari de cea mai îndurerată milă,—simpatii şi antipatii pe care _ni 
se pare că le simţim nu numai pentru ele dar pentru întreaga 
omenire, Această lume, ni se spune, se numeşte Britania; dar 
să nu o căutăm în atlas după cum nu căutăm Caucasus, unde 
Prometheu a fost inlànțuit" 7. — i 


+ 


Astfel Bradley constată singur in King Lear o putere ex- 
traordinară de închegare a viziunilor şi infiorare a gwfetului cu 
emoţiuni, presimțiri, îngindurări stranii şi misterioase. IW Cauzele ? 
Chiar dintre acele care sint considerate de Bradley erori dra- 
matice, pentrucă nu sint lucruri de esență dramatică, ci de o 
altă natură. În orice caz însă, dacă cauze ce nu sint de na- 
tură dramatica, produc totuşi un aşa covirşitor efect asupra noa- 
strā, piesa, nu se poate spune, că se prezintă cu deficit dramatic. 
Oricare ar fi nomenclatura efectului, evocarea vietii umane prin 
inchegarea viziunilor şi 'nfiorarea sufletului sint cele mai carac- 
teristice efecte dramatice, care consacră puterea  dramatismului 
piesei. Cäci nu e vorba aici, chiar după Bradley, de provoca- 
rea in noi a unei stări suleteşti de meditaţie filosofică numai, 
caracteristică literaturii alegorice şi simbolice, ci de infrigurarea 
intregei noastre Int, în toate capacităţile sulletului, pină ja ha- 
lucinații. 

De fapt, nu materialul piesei contribue la acest efect dra- 
matic, ci procedeul artistic al scriitorului. Shakespeare, ca toți 
marii artişti, se serveşte de materialul compoziţiei numai ca mij- 
loc în creaţia unei vieți sufleteşti verosimile; materialul îl defor- 
mează uneori pâna la contrazicerea brutală a probabilităților rea- 


1, A. C Bradley, op. ct. p, 254. 


— SSE DR E ZS 


lităţii. Totul e ca legile spiritului să nu fie incâlcate, căci ele 
singure sint eterne ; aici stă imponderabilul talentului artistului 
creator de adevăruri veşnic valide, nu în forma mulajelor pe- - 
ritoare. 

Numai imaginația dramatică da trâinicie spirituală operelor 
de artă, de orice fel de artă şi in orice gen sau şcoală literară, 
din orice epocă. 

Valoarea artistică a poemelor homerice nu stă in miturile 
zeilor, ci în caracterul dramatic al personagiilor terestre, create 
de imaginaţia dramatică a poetului, asi expresia Jocondei, de 
aceiaşi imaginaţie a pictorului. 

Ceiace-i viu intrun mare epos, intrun roman modern, nu- 
velă ori piesă de teatru nu e narațiunea faptelor, ci sufletul o- 
menesc, înurnat în operă, cu secretul magic de a tresări şi vibra 
în unison cu cel care se apropie de el cu înţelegere. 


„Succesul poeziei epice atirmă de puterea autorului de a 
imagina și reprezenta caracterele. Fără reprezentarea drama- 
tică a caracterelor, creaţia epică e naraţie simplă sau roman- 
tică. Esenţa poemelor homerice nu se găseşte intre zei, ci In 
drama caracterelor. izvorul tuturor variațiilor e imaginaţia după 
care caracterele se disting. Viaţa şi individualizarea caracterelor 
aduc cu ele toate celelalte feluri de variații“ !. 

Evident că şi valoarea dramatică a piesei lui Shakespeare, 
nu se poate califica după distribuţia materialului și exigenţile de 
concretizare ale scenei, care sint accesorii, ci ea trebue căutată, 
în primul loc, în înseși esenţa dramatică a operei, care constă 
în paspa de evocare a vieţii, prin resorturile imaginației dra- 
matice.* Atunci raportul dramatic dintre King Lear şi scena poate 
H privit din alt punct de vedere decit al lu; Bradley. Nu pu- 
nem întrebarea dacă King Lear corespunde scenei, ci intrucit 
scena corespunde dramei King Lear ; sau, până unde King Lear 
se poate realiza dramatic prin senzaţii, şi dacă realizarea aces- 
tei piese prin vasta scenă a imaginaţiei nu e o realizare dra- 
matică ? 

Drama, pe timpul lui Shakespeare, cerea foarte puţin sprijin 
dela scenă, pentru realizarea ei dramatică. Arta scenică şi arta 
istrionică erau foarte rudimentare. Dramele lui Shakespeare se 
adresează mai mult imaginaţiei pentru închegarea viziunilor şi 


1. W. P. Ker, Epic and Romance, pp. 17, 19. 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


evocarea vieţii. Scena teatrala se reducea la o platlormä, tără 
decoruri simbolice şi lără cortină care întrerupe și distribue ac- 
Gunen, Pe această platiormă, fiecare actor venea şi-şi recita 
pasagiul, Această platformă era atit de puţin agresivă asupra 
simţurilor, incit rolurile femeilor erau jucate de bărbaţi. Jocul 
imaginaţiei era lăsat complect liber ca să realizeze piesa, Scena 
nu prindea ochiul, distrăgind atenţia şi concentrarea internă, prin 
elemente cinematogralice. Spectatorul trebuia să He activ, să 
trăiască piesa cu propria lui imaginaţie, Publicul era educat în 
acest sens. Progresul technic a perfecționat scena şi-a făcut 
din spectator un privitor pasiv, interesindu-i simțurile și ador- 
mindu-i imaginaţia, 

In Apus, scena modernă face azi storţări de adaptare in 
două direcții, pentru repertoriul lui Shakespeare, Sint teatre în 
care s'au suprimat complect şi decorurile şi costumele ; in altele 
inpeniozitatea technicei americane e pusă să concureze cu ima- 
ginaţia lui Shakespeare. Ambele direcţii arată acelaşi lucru: 
actualitatea lui Shakespeare în preocupările intelectuale şi artis- 
tice în țările cu mari literaturi, 

“i, * 

Dar orice piesă bună face ca scena să nu se mărginească 
in teatru ci să se prelungească în imaginaţia noastră. Aici, şi nu- 
mai aici, efigia abia schițată de autor capătă suflul vieţii orga- 
nice specifice, desvoltindu-se în caracter, deliniindu-se în perso- 
nagiu dramatic.  Fermentul vieţii cuprins în cuvintul magic al 
scriitorului, dacă nu are în el puterea tainică de a răscoli adinc 
puterile noastre sufleteşti, din care să-şi tragă singur seva vita- 
lizării şi creşterii, opera creată e lără vigoare; e inertă pentru 
mintea şi imaginaţia noastră, în care viziunile nu se vor inchega, 
inspiraţiile nu se vor trezi să ne şoptească. Ne găsim in fața 
unei simple compoziții literare, nu în a unei creaţii vii dramatice. 

Desăvirşirea individualizării personagillor nu se isbuteşte 
numai prin cuvintele care le fixează citeva momente pe scenă, 
inaintea noastră, ci prin colaborarea imaginaţiei noastre explo- 
date prin prezența lor. Dacă scriitorul nu poate să ne turbure, 
să ne frăminte sufletul şi să ne facă colaboratorii lui, el nu e 
creator, ci fotograf, — şi fotograful, oricită Dneta ar avea în 
meşteşugul său, n'are decit meritul aparatului, care nu-i creaţia 
lui, Marii creatori în literatură sint pictori, nu fotografi. Foto- 
graful înghiaţă viața omenească in expresia unui moment dat, 
pictorul lasă fluidul ei viu să curgă la infinit, neistovit, în opera 


-BING DEAR E 


lui. De zeci şi sute de ani se scriu comentarii asupra Jocondei, 
Madonei Sixtine, Hamlet, Prometheu, Faust... asupra statuelor 
lui Michel Angelo, simfoniilor lui Beethoven... cu interpretări şi 
concluzii diferite, pentrucă viaţa operelor neperitoare o trezim 
şi o dinamizâm noi, prin sufletul nostru, cind ştim să ne apro- 
piem intim de aceste creaţii ale geniului artistic. Prin ele se 


păstrează vie continuitatea sufletului uman din generaţie în ge- 
neraţie, trecînd peste hotarele timpului. 


Numai operele ce nu produc soluții de continuitate în isto- 
ria sufletului omenesc trăesc peste epoci, iar autorii lor au crea! 
etern,—şi Shakespeare e cel mai mare dintre ei. E vechi a 


actual şi... viitor creator de viaţă. A izbutit.să incrusteze 
cea mai autentică psichologie umană, dramatizind'o chiar în cele 


mai absurde povestiri romantice. In King Lear a realizat și mi- 
nungen de a dramatiza stări sufleteşti în însuşi procesul naştere: 
lor, cind abia le simţim fiorul vag şi nedeslușit în noi. A dra- 
matizat sufletul omenesc in elementele lui cele mai abstracte, 
mai nebuloase şi mai chaotice, prin imaginaţia dramatică a in- 
tuiţiilor adinci şi misterioase din domeniul subconştientului, 

E de observat de asemenea că in King Lear, Shakespeare 
întrebuinţează maximum de sobrietate în deliniarea caracterelor 
scenice, tinzind oarecum spre imaterializarea procedeului de crea- 
ție, prin întrebuințarea a cît se poate mai puţine cuvinte, Şi 
cu toate aceste schiţele din King Lear se desprind singure din 
vastul cadran de reliefuri ; se incarnează şi trăesc cu o putere 
de viaţă egală cu a celor mai pletorice figuri din galeria lui. 
Recordul acestei metode de creaţie il deţine Cordelia care, din 
douăzeci şi şase de scene din piesă, apare numai în patru şi nu 
i se acordă decit o sută de versuri. Și cu toate aceste e tot 
aşa de vie în teatrul lui Shakespeare Cas Hamlet, Othello ori 
Macbeth. Sufletul ei îl simțim operant copleşitor şi permanent 
in Regele Lear; e determinant in conduita şi suferințile lui Kent, 
Glouster, Edgar, Bulonul, Albany... pluteşte în întreaga atmosferā 
a piesei. Cordelia e prezentă necontenit pe scenă deşi lipseşte 
mai tot timpul. O au toţi in suflet fără să-i spună cineva nu- 
mele. E cea mai subtilă creaţie a lui Shakespeare, din punct 
de vedere al discreției artistice şi a puterei imaginației dramatice. 

mg 

Ca să înțelegem pe Shakespeare şi să-l trăim in irumuse- 
He artei lui neintrecute trebue să dam foc imaginaţiunii noastre. 
nu să-l învhezuim pe scenă. 


76 VIAȚA ROMINEASCA 


Ca să auzi muzica dumnezeiască din Shakespeare, nu tre- 
bue să-i verifici breviarul canoanelor dramatice, să vezi din ce 
şcoală este, ci să pătrunzi prin rugina timpurilor ce-au trecut 
peste dinsul la cuvintul fermecat, în care el a încrustat viaţa 
eternă a omenirii, care e şi a ta, să-l trezeşti cu înțelegerea pro- 
priului tău suflet şi-atunci, ca dintro hartă eoliană, vei auzi im- 
nuri neauzite, şi 'ntreaga ta ființă se va înfiora de o măreție, 
în care simţi că-ți topeşti sufletul, uitind de propria ta existență. 

Scena e prea mică pentru King Lear? E prea mult mate- 
rial întrebuințat ca să încapă ? 

Nu din acest punct de vedere chestiunea prezintă impor- 
tanță, ci din al armonizării efectelor scenice cu al inchegărilor 
viziunilor dramatice. Scena de multe ori paralizează ori Con- 
trazice brutal înţelesul central al piesei, falşilicind în esenţă 
natura chiar a eroilor principali. 

Piesa King Lear sufere cel mai mult în reprezentarea ei 
pe scenă, din cauza scenei, nu din a lipsei însuşirilor ei dra- 
matice. 

„A vedea reprezentat pe Regele Lear—a vedea pe scenă 
un bătrin tremurind, sprijinindu-se de un toiag de drum, dat afară 
din casă de fiicele lui întro noapte iurtunoasă e un spectacol 
care nare în el nimic decit ceva dureros şi desgustător.  Simţim 
în noi dorința să-l adăpostim şi să-l uşurăm, Acesta este in- 
treg sentimentul pe care l-a produs totdeauna in mine reprezen- 
tarea Regelui Lear. Lear al lui Shakespeare însă nu poate fi 
reprezentat pe scenă. 

Neputinciosul maşinism prin care se imitează furtuna nu e 
mai adequat să reprezinte furia elementelor reale decit orice ac- 
tor să reprezinte pe Lear... Mărimea lui Lear nu-i in dimensiu- 
nea corporală ci în cea intelectuală. Exploziile pasiunii lui sint 
teribile ca un vulcan; sînt vijelii deslănțuindu-se şi deschizind 
pină la fund acea mare,—mintea lui.—cu toate vastele ei bogății. 
E mintea lui care ajunge devastată. Acest caz de existenţă în 
carne şi oase pare prea neinsemnat să ne Gindim la el; cum şi 
el însuşi îl neglijeaza, 

Pe scenă nu vedem nimic decit infirmităţi şi slăbiciune cor- 
porală, neputința furiei ; pe cînd, atunci cind cetim piesa, noi nu 
vedem pe Lear dar sintem Lear,- sintem în mintea lui, sintem 
susținuți de o măreție care sfidează răutatea fiicelor sale şi vi- 
jelia ; în aberaţiile minţii lui, descoperim o inpunătoare putere 


KING LEAR US Hi 


de judecată, îndepărtată dela scopurile obişnuite ale vieţii, dar 
exercitindu-şi puterile, cum şueră vintul, asupra conrupțiilor şi 
abuzurilor omenirii... Lear e in esența lui imposibil să fie repre- 
zentat pe scenă. Dar cite personagii dramatice sint în Shakes- 
peare, care deși mai adaptabile decit Lear, totuşi, din cauza u- 
nei anumite împrejurări sau al unui specific al caracterului lor, 
sint inapte să lie prezentate ochiului nostru trupesc, Othello de 
exemplu"... t, . 


D 


Bradley observă că şi mulțimea improbabilităţilor din King 
Lear îi sporesc neajunsurile dramatice. Desigur şi din acest 
punct de vedere King Lear ţine recordul, deşi niciuna din tra- 
gediile lui nu sint lipsite de contradicţiile realității, Istoria în- 
treagă din King Lear e absurdă şi necredibilă, Dar a critica pe 
Shakespeare, din acest punct de vedere, e a critica imaginaţia 
populară înseși, care a creat zmeii şi zinele şi le-a admis să 
conviețuiască cu oamenii. Shakespeare nu e autorul povestei 
din piesele lui. Romantismul naiv şi încintător e al povestirilor 
romantice curente de atunci. Lumea Renaşterei purta în suflet 
îrescheța imaginației şi tinereța elanurilor poetice. Realitatea 
era voința şi imaginaţia acelei exuberante generaţii. Adeseori 
povestea în Shakespeare e absurdă, pentrucă e anachronică. In 
țesutul improbabilităților de fapt însă, Shakespeare na strecurat 
o singură neverosimilitate a sufletului omenesc. Nici o contra- 
venţie la legile sufletului uman, în întreaga lui maşinărie dra- 
matică | 

„Inprobabilităţi grosolane de circumstanţă nu sint tocmai 
rari în Shakespeare. Vrăjitoarele in Macbeth şi statia în Hamlet 
desigur nu sint mai probabile ca fapte decit împărțirea regatului 
lui Lear. Dar e un fel de improbabilitate care nu se găseşte în 
Shakespeare, dezvoltarea sistematică a bunătăţii din răutate, a 
puterii din slăbiciune ; unirea a ceiace, fie în domeniul sentimen- 
tului ori al intelectului, e antagonic și incompatibil“ *. 

Povestea din King Lear chiar dela inceput e absurdă; ab- 
surd incepe și Hamlet şi Macbeth, căci supranaturalul e absurd. 


l. ones, English Critical Essays, (C. Lamb, On The Tragedies 
of aa 111, 112. 
udson, Shakespeare : His Art and Characters, vol. Il. 


7 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Arta modernă cere verosimilitatea faptelor, Shakespeare ad- 
mite fără nicio rezervă absurditățile povestirilor romantice, iar 
uneori deformează voit realitatea, în scop de a caracteriza su- 

ilor, în mod etern. 

geng nu e un realist în înţeles modern: nu caută 
pe evreu în Shylok, pe maur în Othello, pe roman în Caesar și 
Coriolan - nici adevăruri istorice în Britania lui Lear ori carac- 
terul roman în piesele lui istorice cu personagii romane. H nu 
face operă de Kulturgeschichte, ci creiază pentru umanitatea e- 
ternă, prin datele şi legile elementar neschimbătoare ale sufle- 
tului omenesc. Personagiile lui nu concurează cu autenticitatea 
istorica prin asemănare realistă, intrind în anonimatul schimbă- 
tor şi peritor al creațiilor lui Dumnezeu. Creaţiile lui Shakespeare 
sint un spor în natură, un adaos la registrul stării civile prin 
originalitatea şi eternitatea lor. Ele vor trăi cit va trăi ome- 
nirea pentru că nu trăesc prin ce-i peritor şi schimbătorci prin 
ce-i etern. lată de ce deformarea realităţii în aspectele ei, nu 
numai că nu are nicio importanță din punct de vedere al artei 
lui Shakespeare, dar e chiar un sport al lui, în care se complace. 
Ca însuşi Regele Lear, care prin nebunia lui ne desvălue cea 
mai adincă judecată, Shakespeare, prin neverosimilităţile lui, dra- 
matizează cea mai veridică autenticitate a sulletului nostru, Astfel 
teatrul romantic al lui Shakespeare formează cea mai realistă 
literatură, zu sumai a unei epoci sau a unui popor ci a tuturor 
epocilor şi a tuturor popoarelor. g 

Teatrul lui Shakespeare conţine dezvoltarea inaintea noa- 
stră a celor mai puternice sentimente şi pasiuni, care caracteri- 
zează sufletul umanității în toate timpurile. 

Pentru caracterizarea sentimentelor puternice, absurdul în 
teatrul lui Shakespeare, caşi in viață, nu e numai un mijloc dar 
e chiar un criteriu. N 

Ce poate fi mai caracterizant pentru marea generozitate şi 
iubire din sufletul lui Lear decit impärțirea regatului! Tocmai 
absurditatea faptei caracterizează generozitatea sufletului. Si 
Shakespeare pune astiel dela Inceput accentul puternic pe na- 
tura sufletului bătrinului Lear. De aici urmează toată deslășura- 
rea dramei, 

Iubirea nobilei venețiene pentru un om de altă rasă, nu e 
ceva absurd? Dar Shakespeare ia anume această imperechere 
absurdă între Desdemona şi Othello pentru a caracteriza tocmai 


Za. lt aa eng, ` 


pasiunea celei mai romantice iubiri, sfidind absurdul fizic, Des- 


demona iubeşte pe Othello numai dupăce îi cunoaşte trecutul şi 


eroismul lui cavaleresc, Desdemona spune că „vede fața lui 
Othello în mintea lui“, sin această irază stă virtual întreaga 
piesă. 

Shylock urâşte cu pasiune sălbatecă pe Antonio, Poate fi 
o dovadă mai evidentă de puterea acestei pasiuni a lui Shylock 
decit credința lui oarbă în absurda poveste a litrei de carne 
acordată de justiţia unui stat ? 

Marile iubiri, marile pasiuni sint absurde şi absurdul e cel 
mai sigur criteriu al lor, 

Supranaturalul, o altă categorie de absurd, e utilizat de 
Shakespeare în acelaşi scop dramatic, Umbra, în //amlet, arată 
bănuiala crimei în sufletul tuturor ` vrăjitoarele, în Macbeth, exte- 
riorizează ambiția care”! chinuia pe generalul regelui Duncan. 

Niciuna din operele lui Shakespeare nu cuprinde un tumult 
atit de furtunos de pasiuni omeneşti ca King Lear, de aceia a- 
ceastă piesă deține recordul neverosimilităţilor şi absurdităţilor 
in domeniul faptelor şi realităţilor. 


— 


Interesul care ne prinde sufletul in această piesă nu e in- 
aratitudinea şi consecințele ei. Din acest punct de vedere Lear 
ar Îi un erou pasiv, „Acel demon cu sufletul de marmoră, mai 
hidos, cînd se arată într'un copil, decit monştrii mării”, care nu 
e o figură ci o viziune pentru Lear, în 'adevăr face pe bătrinul 
rege să reverse din sufletul lui vulcanic acele torente de lavă topită, 
impotriva Reganei şi Gonerilei, neintrecute în literatura lumii. Vijelia 
suferințelor lui Lear, majestatea înțelepciunii în nebunia lui, su- 
perba renunțare la toată pompa şi mărirea care l-au incintat şi 
inşelat pănă la 80 de ani, concentrarea cu desperare a întregii 
iui existenţi întrun moment de iubire pentru dumnezeeasca Cor- 
delie, desnădejdea chaotică a perderei ei pentru vespkie 
toate aceste frămintări, ale celui mai mare, mai bun şi mai 
vehement suflet din galeria lui Shakespeare, încunună stir- 
şitul piesei cu triumful spiritului şi al iubirii, prin negurile nebu- 
niei,—lăsindu-ne copleșiți de misterul că forțele mari ale minţii 
sint dincolo de domeniul inteligenţii, în infinitul elementar al in- 
conştientului din sulletul omului. 


so __ VIAŢA ROMINEASCĂ 

Apoi însuşi faptul interpenetraţiei a două intrigi similare in 
piesă dă o semnilicare mai adincă decit dramatizarea unui frag- 
ment de viaţă umană. Inţelesuri mari pătrund întreaga atmos- 
era, îniiltrindu-se în toate episoadele acţiunii omeneşti, invăluind 
şi contopind totul într'o unitate mistică, care te absoarbe şi te 
disolvă. 

+ 

Shakespeare e creator în artă nu in intriga dramelor lui. 
El nu poate fi judecat după un cod artistic prestabilit, ci din a- 
naliza mijloacelor artistice create de el reesă o nouă poetică, 
dupăcum Aristot, analizind mijloacele artistice ale marilor tragici 
antici a fixat regulele Poeticei lui, 

Shakespeare a creat arta cea mai subtilă şi limba cea mai 
bogată! în comprehenziunile cele mai adinci ale nuanţelor sufle- 
teşti. Cu acest aparat a lăsat omenirii opere neperitoare, dind 
nemurire creaţiilor lui, prin cea mai puternică imaginaţie dra- 
matică şi cea mai neţărmurită simpatie de înţelegere a vieţii in 
toate lormele ei, pănă la panpsihismul cosmic. 

Toate aceste forțe şi izbutiri titanice se simt pulsind viața 
eternă în construcţia gigantică, care este King Lear. 


L Botez 


1 Recordurile bogăției lexice: Si A re întrebuinţează 15000 cu-- 
vinte ; Hada şi Odysseia, la un loc, 9090 ` Milton 8000; Biblia 6000. 


a Ti - me ` WE 4 A IAD 


BIBLIOTECA 
| UNIVERSITAȚII 


-1AŞi- 


„Poetic“ 


scrup 

__ Esteticienii pleacă dela noţiunea „ ie“, ca și cum ea arfi 
o idee stabilă şi unitară. Nimic mai falş decit această convingere 
preconcepută. E probabil că la început, la baza noțiunii „poezie“ 
a fost ritmul. Poetul era un om care scria cu ritm şi măsură. Pe 
acest fond primitiv s'au depus cu încetul o sumă de alte idei şi 
înțelesuri foarte diverse, care fac din „poezie“ o noţiune discor- 
dantă, cuprinzînd tendinţi logice contradictorii sau disparate, şi în 
același timp un cîmp de bătae potrivit pentru filozofi. 

Cum cuvintul „poetic“, ca toate cuvintele, nu numai că se 
complică şi evoluează ca sens cu timpul, dar variază și în aceiaşi 
epocă dela o clasă socială la alta, am fi în drept să cerem filo- 
zofului să ne precizeze mai întăiu la ce perioadă istorică şi la ce 
grup de oameni se referă; în al doilea rind să ne explice, dece 
tocmai acest înţeles vrea el cu tot dinadinsul să-l lege odată pen- 
tru totdeauna de cuvîntul apuu, şi nu ori care altul. 

Chiar după ce am delimitat o noţiune în timp şi spaţiu, ea 
rămîne totuşi, adesea, echivocă, fie pentru că e un conglomerat de 
sensuri diferite, fie pentru că a păstrat din înțelesurile timpurilor 
trecute tendinți logice nedeslușite şi nepotrivite <u înţelesul prin- 
cipal. După cum armonicele unei note muzicale renunţă la indivi- 
dualitatea lor pentru a constitui timbrul sunetului fundamental, tot 
astfel, uneori, sensurile trecute ale cuvîntului, fără să ajungă con- 
ştiente ca atare, îi dau acestuia o nuanță caracteristică şi precisă 
pe jumătate logică pe jumătate afectivă. 

Astfel, dacă ne întrebăm ce se găseşte aetualmente subt cu- 
vintul „poetic“, luat în sensul foarte popular, mitocănesc dacă 
vreţi, vom descoperi în domeniul astfel restrins, mai multe-ten- 


6 


sa VIAȚA ROMINEASCĂ 


ai întăiu un om care disprețueşte „noroiul greu al 
PER pacat re inapt să rezolve peste: vieţii a 
EE DE A A E 

te, mai nobile, A D ` 
sara ie în care simţi ecoul străvechii anii, wën poe- 
tul e inspirat de puteri divine-—părere suggerată poate d Leet vo 
şişi. Acest fel de-a înțelege cuvintul nostru nu are nimic aface 

i i e interesează. 

P Diese în al doilea rînd că anumite fenomene ale lu- 
mii exterioare merită să fie titulate „poetice“, şi că cele E dim- 
potrivă, sint „prozaice“ pot prezenta această însuşire în groer 
grade—ca şi cele poetice dealtfel. Mai poetica decit orice e seri 
in special luna plină; într'un grad mai slab stelele şi noaptea fără 
lună, apoi lacul, izvorul, pădurea, marea, munţii şi cimpia, în or- 
dine descrescătoare. Natura, dar natura fără amestecul omului, caci 
după cum se ştie, mina omenească, civilizaţia, depoetizează crea- 

i i nnezeu, 

z SCH wei intervine deosebirea de grad, de care vorbeam: o- 
perele unei civilizaţii rudimentare mai păstrează o nuanţă Dëse 
cele ale civilizaţiei înaintate, nu. Coliba, satul și poteca au o hotă- 
rită superioritate din acest punct de vedere asupra casei, a oraşu- 

` N 
a FA pron poetice: visul, umbra, florile, fluturii, muzica, singu- 

ta, tăcerea etc. 
D te sentimente, dragostea, pură eg ştiţi prea bine, lasă 

că „poezie“, pe toate ce e. E 

e e aide Ee Fveziel* e atinsă atunci cind combini 
mai multe elemente „poetice“. Astfel, cromolitogratiile cele. mai E 
tate reprezintă o păreche de îndrăgostiţi, subt lumina lunei piine, 
lingă un lac. 

ü Intreagă această teorie a poeziei se arată azi foarte puerilă. 
Dar ea ne apare aşa pentrucă € demodată; în realitate ea e mo- 
dul epocei romantice de-a înțelege poezia. e D 

Moda şi demodarea sint fenomene datorite claselur sociale. 

Un fel de-a se îmbrăca, de-a se purta, de-a vorbi cte. e adoptat 
spre pildă de clasele de sus, fie pentru că le place, fie pentru a 
se distinge de clasele inferioare. Dar acestea —din snobism-—cart 
e o tendinţă tot atit de veche cit şi societatea, cu toată noutatea 
termenului— încep să maimuţărească „moda“ celor superiori lor $0- 
cialmente. In curind, cei din clasa de sus bagă de seamă, că fe- 
lul lor de-a fi s'a trivializat, şi deci nu-i mai distinge, și atunci se 
văd siliţi să-l schimbe adoptind o nouă „moda“. E drept că as- 
tăzi schimbarea modei, mai ales în ce privește îmbrăcămintea, a 
devenit un fenoment, atit de obişnuit, incit are loc mecanic, fără 
să mai fie nevoc de trivializare, A 
la fel se petrec lucrurile în literatură, cu deosebirea că 

avem aface aici nu cu clase sociale ci cu clase intelectuale, care 
numai intro măsură oarecare se confundă cu cele dintăiu. ŞI mai 


EN ZC" 3 PAPE E 


— ———— POETIC? 


“e încă o deosebire importantă: In evoluţia sensibilităţii estetice, şi 
deci a artelor, intervine, mult mai mult decit în alte demodări, ne- 
voia subiectivă de schimbare, setea după ceva nou, indiferent de 
cota socială. Totuşi, trivializarea joacă şi aici un rol principal. O 
ilustrare foarte bună a fenomenului ne-o dă începutul de populari- 
zare a armoniei muzicale „moderne“, care scandaliza atit pe pă- 
minții noştri („N'auzi ce falş e 2*). Asemenea acorduri răsună azi 
în mii de gramofoane. Cităm între multe alte “exemple posibile 
primele măsuri dintr'un Black-Bottom intitulat „Miss America“, şi 
care amintesc mult maniera lui Dukas. 

O trivializare foarte violentă de acest fel a păţit-o şi poetica 
romanticilor, Şi de aceia cetind azi pe Lamartine sau pe Musset, 
avem atit de des impresia că sînt mitocani. 

" Cu toată antipatia ce ne-o inspiră acum poetica romantică, 
ea merită totuşi să o analizăm şi să încercăm a da de urma prin- 
cipiului ei,—presupunind, bine înțeles, că e unitară şi că are deci 
un astfel de principiu unic. 

Intr'adevăr, putem să ne întrebăm, ce au comun toate acele 
Aucruri disparate, enumerate mai sus, ca să merite toate epitetul de 
„poetic“, şi de ce au ele puterea de suggestie pe care acest epitet 
o presupune. „Vom răspunde la acestea după o scurtă digresiune 
necesară, 


"SA" 


Printre alte multe feluri de discontinuități, sufletul omenesc 
prezinta o stratificare sui generis, ba chiar două sisteme de stra- 
titicaţii suprapuse : 

Perioadele succesive ale copilăriei și, în general, ale timpu- 
rilor demult trecute, continua să existe in noi, ele formează poate 
chiar temelia noastră sufletească şi ne determină felul de a fi, fără 
să ne dăm seama. Dovadă de realitatea lor eficace sint acele 
bouffées de passé misterioase: un miros, un gust, o melodie ne 
pătrund deodată de o emoție cu totul caracteristică, şi despre care 
putem spune numai că are nuanţa trecutului. Cind ne däm oste- 
neala şi cînd reuşim să dăm de urma originei acelui sentiment, 
ajungem foarte des să-l localizăm în copilărie. O uimitoare de- 
scriere a acestui fenomen se găsește în Proust (Du câte de chez 
Swann. Vol. | pag. 46—49). 

Alte adinci zăcăminte sufleteşti sint acele ale memoriei an- 
cestrale. In fundul inconştientului zace, în pături suprapuse, expe- 
riența strămoşilor noştri din epocele preistorice. La suprafaţă ea 
SC arată prin atitea şi atitea instincte şi mişcări instinctive, cum e 
spre exemplu bălăngănitul braţelor în timpul umbletului — reminis- 
cenţă a mersului în patru labe—dar şi prin sentimente „instinctive“ 
cum e frica de întuneric, i 

De altfel, poate că aceste două sisteme de stratificaţii se con- 
tundă în parte. După un principiu biologic — ce-i dreptul, cam 


s VIAŢA ROMINEASCA_ 


contro t — embrionul trece, în evoluția lui, prin aceleaşi forme 
e in ec Som speciile în transformarea lor una într'alta, păna 
a apariţia omului. Tot astfel se poate ca evoluția psihică a copi- 
luli, să repete, oarecum, evoluția omului primitiv pănă la omul 
de si 


Rolul „poeziei“ pare a fi să trezească răsunete din aceste 
adincuri stratificate ale piei. ent să Ze în revistă 
est punct de vedere, datele poetice enumerate. 
# “E pă era că noaptea trebue să fi reprezentat pentru omul 
primitiv o noţiune pătrunsă de efectele cele mai puternice : Noap- 
tea ies fiarele sălbatice din vizuini şi umblă după pradă ; noaptea 
îl pindesc duşmani şi pericole de tot felul; noaptea, în fine, e 
vremea visurilor, care îl îngrozeau cînd erau rele, şi care consti- 
tuiau, de sigur, totdeauna pentru el lucrul misterios prin excelenţă, 
o realitate alături de cea adevărată, şi căreia în nici un chip nu-i 
putea da de rost — şi deaceia visul e unul din principalele ingre- 
nte „poetice“. S 
A gengt putea întreba : Dacă spaima, legată de noapte în 
mintea omului primitiv, dă astăzi nopţii nuanţa „poetică“, de ce lu- 
mina lunii întăreşte această nuanţă ? Noaptea neagră trebue să fi 
fost doar mult mai spăimintătoare pentru el, decit cea cu lună. 
in primul rînd, întunericul complect e, prin el însuşi, indes- 
criptibil pentru poet. Poetul ar putea cel mult să ne vorbeascä de 
sentimentele provocate de besnă ; dar atenţia „Omului mediu e in- 
dreptată natural în afară. Lui îi trebuesc obiecte exterioare care 
să-i evoace sentimentele, nu exprimarea sentimentelor însăşi. Des- 
crierea acestor sentimente e mai curind treaba psihologului. El + 
minierul care coboară în măruntaele sufletului şi aduce de acolo 
metale utile. Poetul e un amator care loveşte cu ciocanul numai 
ca să ne facă să auzim ecourile din adincimi, 

Dar afară de aceasta, dacă noaptea neagră era pentru omu! 
primitiv mai înfricoşătoare, în schimb noaptea „luminată de luna 
reprezenta, de sigur, pentru el o problemă misterioasă. Lumea sub- 
lunară, pe care o vedea rar, căci de obiceiu noaptea dormea, sau 
stătea ascuns în peştera lui, era asemenea visurilor întru cîtva, í 
realitate identică şi totuşi deosebită de cea adevărată. Aşa se ex- 
plică poate că până azi lumina tăcută a lunii e înrudită în sufletul 
nostru cu visarea, are o nuanţă ireală. 

E uşor de văzut că poezia celorlalte fenomene enumerate 
poate fi explicată în acelaşi fel. Natura sălbatecă e tovarăşa in- 
fimă de toată clipa a omului primitiv, iar pentru copil ea € decorul 
necesar al basmelor şi al aventurilor cu haiduci sau piei-roșii. E 
natural ca pădurea să aibă mai mare răsunet afectiv decit marez 
sau cîmpia, şi pentru că e mai întunecoasă şi mai misterioasă, şi 
mër că e mai periculoasă—căci nu oferă orizontul larg al celor- 
alte — şi pentru că e o cunoştinţă mai veche a omului primitiv, 
„care a fost vinător Inainte de-a fi pescar sau păstor, In ce pri- 
“yeşte situația privilegiată a lacului din punctul de vedere al „poe- 
zici“, vom comenta-o mai tirziu. 


e ESP. Eeer 5 


E evident iarăşi că singurătatea şi tovarâşa ei, tăcerea, în- 

Kam Zen şi frică pentru omul primitiv, ca şi pentru copil. 

iba și toate celelalte atribute ale unui început de civili- 
zaţie mai sint încîtva legate de timpurile depărtate ce ne intere- 
sează, spre deosebire de decorul civilizaţiei actuale. 

Umbra neliniştea şi ea, şi-l lăsa nedumerit pe omul primitiv, 
pentrucă aminteşte noaptea, dar mai ales pentrucă e iarăşi o rea- 
litate fără consistenţă, o realitate ireala. Nu fără un puternic rea- 
zim ancestral a putut umbra să simbolizeze cu atita încăpăţinare 
nefiinta ca şi tot ce e efemer. 

Florile și fluturii sint anexe ale naturii, şi au parte astfel de 
poezia iherentă ei. Ceia ce sporeşte însă aici impresia „poetică“ 
sint culorile vii, Sălbatecii, după care putem reconstitui până la un 
punct omul primitiv, şi copiii sint atrași de culorile bătătoare la 
ochi. Tot prin „poezia“ culorii vii se explică de ce, în literatura 
romantică şi în general in acea care e pe placul marelui public 
de azi, cerul e mai des senin decit inourat şi marea mai totdeauna 
albastră sau verde și mai niciodată cenuşie, cum, de fapt, e ade- 
sea. In schimb, pentrucă nu face parte din decorul naturii, un co- 
var, oricit de pestrit ar fi, nu e „poetic“. Numai pietrele scumpe, 
şi colorate şi strălucitoare, au fost „poetizate” de clțiva parnasieni 
și simbolişti, 


Bine înţeles, pentruca toate cite le-am înşirat să facă im- 
presie „poetică“, trebue sa nu fii întrun contact prea indelungat 
cu ele. Astfel trebue recunoscut că țăranii nu cunosc „poezia na- 
turii“. În poeziile populare, natura nu e decit decorul necesar pen- 
tru conţinutul epic sau liric; şi numai atunci reciştigă o valoare 
„poetică“ proprie, cînd ţăranul exprimă nostalgia locurilor părăsite 
demult. i 


+ 


intre fenomenele „poetice“ am pus și muzica. Dar nu ori cà- 
rul fel de muzică i se potrivește acest epitet. Un marş cîntat de 
muzica militară nu e poetic, ci numai muzica „visătoare“, „senti- 
mentală“, adică acea cu un profund răsunet afectiv, 

Efectul pe care muzica îl are asupra noastră e şi el o pro- 
blemă. Cum se face că anumite sunete, simultane şi succesive, ne 
ros ghem atit de adînc ? După unii, originea muzicii ar îi dan- 
sul sau nevoia de ritm în timpul muncii. Dar ne pare că pe a- 
ceste cài nu putem da seama de acea răscolire puternică a senti- 
mentelor noastre adinci, ce caracterizează muzica. Mult mai vero- 
similă e hipoteza datorită lui Darwin. Se știe că în multe specii 
animale, bărbatul, în epoca dragostei, caută să atragă femela prin 


Sö VIAŢA ROMINEASCA 


cîntec, Se pare că o anumită He de onagru emite cu ocazia a- 
ceasta o gamă aproape complectă. Astfel, combinaţia sunetelor 
muzicale, deşi nu mai are vechea semnificaţie, a rămas totuşi aso- 
ciată în fundul memoriei ancestrale cu emoția erotică transfigurată, 
și trezeşte reminiscențe afective foarte neprecise dar puternice. 

Dacă e aşa, atunci înţelegem de ce un anumit fel de muzică 
e „poetic“, şi altul nu. Hipoteza lui Darwin explică numai origi- 
nea muzicii ; de atunci ea a evoluat și alte idei şi sentimente au 
acoperit fondul primitiv. Muzica aceia care a rămas mai aproape 
de natura ei originară, aceia care, mai primitivă, trezeşte, aseme- 
nea luminii de lună, ecouri afective străvechi, e muzica sentimen- 
talà şi „poetică“. 

H 


Putem trece acum la analiza dragostei ca fenomen „poetic. 
Aici s'ar părea că teoria noastră nu se mai potriveşte; s'ar părea 
că dragostea consistă în sentimente şi idei orientate actual, şi nu 
spre trecut, că ea tinde spre satisfacerea unor scopuri imediate, 
şi că mar putea deci să trezească în inconştient reminiscențe cu 
totul ineficace, nepotrivite cu acele dorinți actuale, Dar trebue să 
dbservăm că dorinţele... să le zicem „precise“, şi care singure sint 
cu adevărat actualiste, nu sînt considerate după felul de a vedea 
pope romantic pe care l-am adoptat pentru durata acestui arti- 
col, nu sînt considerate deloc ca „poetice“, ci dimpotrivă, ca de un 
prozaism desăvirșit. „La poésie de la chair“ e o noţiune cu totul străină 
sistemului poetic popular, şi născută chiar din opoziţie cu acesta. 

In general, complexul de sentimente violente care e dragostea, 
adesea nici nu cuprinde acele dorinţi precise. Haeckel spune, pu- 
țin cam brutal, că omul cînd e îndrăgostit nu e deloc conştient 
de ce vrea, şi că singure anumite celule din el îi cunosc scopul 
adevărat. Avem deci şi aici, ca şi la muzică, o deviare, o transfi- 
gurare a sentimentelor primitive. Şi pare verosimil că ceiace ton- 
stitue puterea şi nuanța misterioasă şi „poetică“ a sentimentelor 
dragostei, e că face să răsune amintirile erotice ancestrale, ase- 
menea muzicii. 

Cauza dragostei „poetice“ e, pe deoparte îmbrăcămintea care 
ascunde obiectul dorințelor precise, pe de alta inăbuşirea acestor 
dorin, impusă de societate, înăbușire care joacă un rol atit de 
important în teoriile lui Freud, Dacă mincarea ar fi totdeauna a- 
coperită, şi dacă regulele sociale ne-ar fi impus de foarte multă 
vreme să râbdam de foame prefăcindu-ne că sîntem sătui, foa- 
mea ar fi și ea astăzi un sentiment „poetic". 

Din toate cele de mai sus vedem că opiniile curente, după 
care „poetul e un copil“ şi „un neadaptat vremurilor de azi“ au 
un simbure de adevăr, dacă le interpretăm cum trebue, 


+ 


Kant explică sentimentul sublimului (das Erhabene), adică 
frumuseţea mării infuriate, a furtunii, a munţilor prăpăstioşi, prin 


e e 


Li 


aceia că aceste fenomene ne inspiră o slabă frică, întovărăşită 
însă de convingerea ci nu ne ameninţă nici un pericol, 

Dar cum am putea explica această „slabă frică“ ? Cum se 
poate că orăşeanul civilizat, care ştie că furtuna nu-i poate face 
nici un rău, că din virful muntelui prăpăstios poate cobori liniștit 
pe drumuri comode, că valurile mării nu-l amenință deloc, cum 
poate el fi speriat cit de puţin de toate acestea? Fără îndoială, 
avem de-aface cu reflexul fricii străbunilor depărtaţi. 

Ni se va răspunde poate, că marea furioasă n'a devenit o 
ameninţare pentru om decit foarte tirziu, cînd el a învăţat să na- 
vigheze ; deasemenea, că multe lucruri pot fi măreţe pe care omul 
primitiv nici nu le-a cunoscut, o clădire mare şi impunătoare spre 
pildă. Dar orice manifestare foarte violentă a forțelor naturale 
îngrozea pe omul primitiv—ca şi pe copil de altfel-—pentru că nu 
ştia dacă nu e îndreptată împotriva lui, ba chiar, întruparea ori- - 
cărei puteri mult superioare puterilor sale. Un indiciu că aici se 
găseşte rădăcina impresiei de măreție e exclamaţia stereotipă 
„poetică“ ` „Ce mic e omul pe lingâ...!* Bine înțeles că singure 
fenomenele naturii sînt asociate direct cu aceste reminiscențe an- 
cestrale, şi de aceia o clădire, oricît de măreaţă ar fi. nu are a- 
proape deloc nuanţa „poetică“. 


+ 


E caracteristic faptul că impresiile „poetice“, cînd sînt foarte 
intense, ca, spre exemplu, acea datorită luminii tăcute a lunii, au 
şi ceva misterios în ele, E foarte natural să fie aşa: sentimentul 
ni se prezintă fără motivaţia respectivă.” Pe vremuri, frica omului 
primitiv de noapte și singurătate era perfect logică, pe cînd ecoul 
acestei frici în sufletul nostru de azi e nemotivat, pluteşte în aer. 
Afară de aceasta sentimentele „poetice“ au un ton reminiscenţial, 
sint orientate spre trecut, fără să ne aducă aminte de ceva precis. 
Tot astfel, les bouffées de passé de care vorbeam, sint intens 
misterioase atit timp cît nu le-am localizat în trecut, dar îşi pierd 
această însușire îndată ce ne dăm seama despre ce e up din viața 
noastră vorbesc. Sentimentele „poetice“ însă sînt un fel de bouf- 
fées de passé pe care niciodată nu le putem localiza. 

Impresiile copilăriei, atît de vii şi de colorate, sînt şi ele a- 
dinc pătrunse de mister. Un stufiș, un fund de grădină para ţinea 
ascuns secrete şi a fi inzestrate cu forte tainice. O altă analogie e 
că în copilărie ca şi în poezie, se petrec necontenit metempsicuze 
minunate ` După cum în poezie o fată este o floare, tot aṣa, pen- 
tru copii, băţul devine cal, sau bolovanul tigru. În fine, persona- 
giile supra-naturale şi misterioase din basme: zinele, Făt-Frumos 
etc. fac parte şi ele din repertoriul „poetic“. 

D 
L o 

O altă tendință logică a cuvintului „poetic“ luat în sensul 

popular actual, pretinde poetului să se exprime la figurat, 


B8 __ VIAŢA ROMĪNEASCA 


Comparaţia subt toate formele e curentă în literatura întreagă, 
Intrebuințarea ei e prea vastă ca să poată avea un singur scop și 
o singură origine. Una din originele ei a fost, desigur, nu estetică 
ci pedagogică, explicativă. We" 

Poetului însă i se cer, nu figuri oarecare ci figuri poetice, 
ctiace Înseamnă că unul măcar din termenii Sie gei pi trebue sa 
fie „poetic“ în sensul precedent. Astfel se leagă cele două inte- 
lesuri din urmă ale cuvîntului „poetic“, Dar există încă o legătură 
mai importantă ` nu toate figurile poetice sint comparații explicite. 
Nu zicem „zgomotul izvorului seamănă cu un murmur” ci „izvorul 
murmură“. Aceste figuri care însufleţesc natura sint o moştenire 
evidentă a antropomorfismului primitiv, iar pe de altă parte am 
văzut că cle sint legate şi de jocurile copilăriei; şi acestea sint, 
desigur, şi ele, dintre originele comparaţiilor în general; iar multe 
din felurile „poetice“ de a vorbi: „vintul gene“, „soarele se scaldă 
în mare“ etc. reprezintă convingerile omului primitiv. Astfel se 
explică dece romantismul face aşa risipă de figuri de tot felul. 

Comparaţiile romanticilor aveau şi alte foloase: ele Surprin- 
deau prin analogii ascunse şi neașteptate și subliniau, scoteau în 
relief, noţiunile uzate de întrebuințarea zilnică, impărechindu-le 
neobişnuit. Amindouă aceste funcțiuni aveau pe vremuri rolul să 
amplifice sentimentul „poetic“, Acum însă, nici analogiile acestor 
comparații nu mai sînt neaşteptate, nici împărecherile lor neobiş- 
nuite. Ele au păstrat în chip convenţional doar epitetul de „por- 
tice" şi, poate, pentru cei care nu sînt familiarizați cu literatura, 
un vag rest de parfum „poetic“ datorit tocmai asociaţiei lor con- 
venționale cu poezia. 

Sint însă şi “apari, a căror succes milenar nu poate fi 
explicat numai prin cele spuse pănă aici, şi care îşi hrănesc lon- 
gevitatea dintro sursă mai adincă, Desigur, între toamnă și me- 
lancolia bătrineţii sînt analogii, ca şi între primăvară şi veselia ti- 
mere ` dar nu trebue uitat că toamna vestea omului primitiv so- 
sirea iernei, adică a gerului ucigător şi a lipsei de hrană, iar pri- 
măvara însemna încetarea acestor pericole. Astfel asociaţiile toa- 
mnă-tristețe, primăvară-bucurie sint mult mai vechi decît consta- 
tarea analogiilor respective, şi, pentru că răstring fapte din memoria 
vremurilor imemoriale, au fost atit timp, şi sînt încă, „poetice“. 

Exact acelaşi lucru se poate spune despre familiile de meta- 
fore reprezentate prin schemele: zorii zilei—bucurie-speranță şi 
apus-descurajare-tristețe, căci, după cum am mai spus, noaptea, 
ca şi iarna, era în trecutul depărtat perioada pericolelor. Tot astfel, 
în domeniul altei arte, gama cromatică, mai ales cind urcă şi co- 
boară simetric, păstrează o umbră de spaimă, pentrucă imită ur- 
letul furtunii. 


kd 
+ x 


Inţelesul cuvintului „poetic“ s'a schimbat, desigur, dela ro- 
mantici încoace, pentru literați şi pentru publicul priceput. Dar 


"mr 8 mr WR e e 


p 


BE 80 


C'etait pendant l'horreur d'une profonde nuit, (Racine) 
sau : 


Cette sombre clarté qui tombe des étoiles, (Corneille) 


Astfel şi poezia contemporană a păstrat mult din atmosfera 
romantică. Toate ingredientele acesteia, dela lună la singurătate, 
joacă şi acum un rol însemnat, deşi nu atit ca pe vremuri. Ce- 
iace s'a schimbat e felul întrebuințării lor: poeţii contemporani 
evită figurile uzate şi caută să obțină efectele „poetice“ în chip 
mai indirect. De exemplu : 


Plus ne vibrent les vents en le mystère vert 

Des ramures. La lune a tu leurs voix nocturnes : 

Mais å travers le deuil du feuillage entr'ouvert 

Pleurent les bleus baisers des astres taciturnes. (Stuart Merrill). 


J'attends la lune dans mes yeux 

Ouverts au seuil des nuits sans trêves, 

Afin qwelle étanche mes rêves, 

Avec ses linges lents et bleus (Maeterlink). 


Inlocuirea unui cuvint prin sinonimul său e suficientă cite- 
odată, pentru a reînoi o expresie sau o comparaţie vulgarizată de 
romantici. Poate servi drept pildă titlul lui Régnier: „Tel qu'en 
songe“. Puține expresii au ajuns mai triviale decit „comme un 
songe“, și mi se pare că prin gările italiene se vinde şi un ro- 
man: „Come un sogno“. Şi totuşi titlul lui Régnier e original şi 
frumos, cu atit mai mult cu cît se învecinează cu o banalitate. 

Dar în afară de aceste ingrediente „poetice“ mai găsim în 
literatura contemporană altele, care nu sint propriu zis romantice 
— intrucit romanticii nu aveau predilecție pentru ele—iînsă efectul 
lor poate fi explicat ca şi a celor analizate mai sus. Astfel sint 
apa și oglinzile, 

Două însuşiri ale apei trebue să fi făcut dintrinsa un ele- 
ment tainic pentru omul primitiv : transparenţa şi mai ales faptul 
că, liniştită, oglindeşte țărmul ca şi pe privitor. Pe deoparte ea 
are 0 existență inferioară, parcă, faţă de celelalte lucruri, căci nu 
ascunde ce e în dosul ei, şi, cînd e foarte clară, nici nu o poţi 
vedea; pe dealta ea creiază, numai prin prezenţa ei, lucruri nouă, 
ireale în ce grad ? De asta nu se putea lămuri bine omul primitiv. 


20 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


— 


Aceste însuşiri ale apei liniștite, împreună cu tăcerea care o înto- 
vărăşeşte, explică de ce lacul e la romantici mai „poetic“ dech 
riul sau marea. PE 
inutil să adăogâm că oglinda, deşi necunoscută omului pri- 
mitiv, e asemenea apei prin însuşirile ei, şi că a prezentat pro- 
bleme similare copilului. Cred că o mică anchetă între cunoscuţi 
ar arăta oricui că mulţi oameni îşi mai aduc încă aminte că oglin- 
zile le inspirau frică în copilărie, sau, cel puţin, îi preocupau. 

E interesant de observat cum acei poeți moderni în opera că- 
rora revin cu predilecție apa şi oglinzile, adopta păreri primitive, 
copilăroase, despre ele, pentru a trezi reminiscențele afective as- 
cunse. Astfel, ei se prefac adesea a crede, că în dosul supra- 
et oglinzilor e un spaţiu tainic, real dar intangibil pentru noi: 
Intr'o nuvelă de Régnier, vechiul stăpin al unui castel venețian 
coboară la el acasă dintro oglindă; în Orphée de Cocteau ni se 
spune că oglinzile sint drumurile pe care vine şi pleacă moartea 
ete. iar expresii ca: „Le vide des miroirs (Stuart Merrill), „Les 
grands miroirs déserts“ (Samain), întîlnim foarte des în poeţii de 
azi. Deasemenea găsim la tot pasul alte păreri primitive ca aces- 
tea: „leau lente—Qui m'ecoute quand je me penche-—Sur elle. 
(Régnier) ; „Tous ces reflets tombés dans leau“ (Ephraim Mik- 
haél); „L'eau... l'ombre diaphane de l'azur“ (Albert Mockel) etc. 

Caracteristic de asemenea e marele număr de comparații 
între oglindă şi apă. Dăm un singur exemplu, fragment al unor 
versuri celebre : 


O miroir ! 
Eau froide par l'ennui dans ton cadre gelee (Mallarmé). 


Intre toți Régnier, cel mai romantic dintre poeții moderni cu 
toate aerele lui de neo-clasic—e veşnic preocupat de tot ce e 
fluid şi limpede, de aer, de vint, de apă cu deosebire, de imagi- 
nea văzută într'insa. S'ar putea zice, că o mare parte din opera 
lui poetică e dedicată transparenţei, și, asemenea faunului din Mal- 
larmé, el ar putea spune: 


Ne murmure point d'eau que ne verse ma flûte. 


Ni s'ar putea obiecta că apa şi oglinda, fiind explicabile, ca 
efect literar, la fel cu ingredientele romantice, ar trebui să fie şi 
ele poetice în sensul popular actual, pe cînd, de fapt, le lipseşte 
această nuanţă ; trecînd cu gindul de la aceste date poetice nouă 
la cele vechi, avem impresia precisă a unei schimbări de coloraţie 
afectivă-literară, deşi, ce-i dreptul, şi a unei analogii oare-care, 
Dar nu trebue uitat că, între aceste două grupe de ingrediente 
literare e o deosebire esenţială. Apa și oglinda n'au fost popularizate 
ca date „poetice“, și le lipseşte nuanţa convențional-poetică. Și 


deşi efectul afectiv al celor două grupe are aceiaşi origine, ele sînt. 
asociate în mintea noastră, fiecare cu altă epocă A mn Aia în 
explică deosebirea ca și analogia constatate, 


Vorbirea clară, exprimarea precisă a orice, sint achiziţii rela- 
tiv recente ale speciei noastre. Astfel, renunțarea la aceste insu- 
şiri, aşa cum o găsim la Rimbaud, Verlaine, Mallarmé şi la urmaşii 
lor, înseamnă şi ea o atitudine estetică primitiv-copilărească, Prin 
aceasta, şi fără să-şi dea seama, poeţii moderni au păşit mai de- 
parte în direcţia indicată de romantici. Ce-i dreptul, romantici 
nici n'aveau nevoie de aşa ceva: întreg materialul „poetic“ le stä- 
tea netrivializat la dispoziţie ; şi abea perimarea acestui material 
a să. pe poeţii contemporani să fie ingenioși şi să inventeze im- 
precizia, 

In cartea lui despre Mallarmé, Thibaudet arată că, subt ver- 
surile obscure şi alambicate ale acestuia, nu se ascund de obicei 
gindiri profunde sau simboluri, ci imagini şi senzaţii imediate, 
goale. „Ily a chez lui, comme chez Verlaine ou Rimbaud, une sen- 
sibilite d'enfant, originale, un jour lavé de création“. lar numele 
însuşi al şcoalei „Dadaiste* nu caută să imite biiguitul copilului? 
De altfel, comparind efectul emoţional, vag şi misterios, al lunei 
romantice cu impresia estetică a unor frumoase versuri moderne, 


confuze şi ilogice, cred că se poate constata un hotărit „air de 
famille“. 
D 


Acum vre-o doi ani, abatele Henri Brémond a cetit în şe- 
dința publică a academiilor reunite o comunicare intitulată „La 
sie pure“, care a provocat infinite discuții. „Poezia pură“ a de- 
venit acum un fel de mot d'ordre între literaţii francezi. lată care 
ar fi ideia fundamentală a lui Brémond. 

. „Un poème a, en quelque sorte, deux sens, celui ou ex- 
prime directement, immédiatement, précisément, et qui est prose: 
—Vimpur ` celui qu'il respire, si j'ose ainsi dire, et qui seul est 
poesie —le pur. Un second sens, qui, A proprement parler, n'est 
pas un sens, mais qui est gros des significations les plus riches; 
sens non formulé, non formulable que seuls, je ne dis pas com- 
prennent, mais saisissent, palpent, s'approprient soit le poète lui 
même, soit les heureux qui lisent pottiquement“. Tocmai pen- 
trucă e informulabilä, poezia pură e silită să se incarneze tot- 
deauna în cuvinte. Acest element tainic nu poate fi redus la mu- 
zicalitatea versurilor, deși aceasta poate fi o condiţie necesară a 
frumuseţii ; ar fi o muzică „grêle et monotone“, mai ales compa- 
rată cu muzica adevărată. isterul poeziei pure nici nu-şi poate 
găsi o explicaţie raţională, ci numai una mistică: Poezia „aspire 
à rejoindre la prière“. Poezia pură arată spre o realitate supra— 
sensibilă, dumnezeiască. 


Ss E _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


E greu să negi, că mai există în poezie, ca şi în toate ar- 
tele, alte frumuseți decit cele intelectuale. Adevăraţii „philosophes 
de la potsie-raison“ nu cred să fie mulţi la număr. Dar să alergi 
din această cauză numai decit la explicaţii mistice desperate, mi 
se pare exagerat. E potrivit citeodată pentru poet să fie, sau sä 
facă pe misticul—sinceritatea nu e necesară—pentrucă tot ce ë 
misterios poate uşor deştepta ecouri „poetice“. In afară de poezie 
însă bănuesc că misticismul nu serveşte la nimic. 

Cele spuse în acest articol pot explica, une ori, impresia bo- 
tezată „poezie pură“, Intr'adevăr, sonoritatea tainică a straturilor 
adinci sufleteşti nu e justificată prin înțelesul versurilor și e de 
asemenea independentă de muzicalitatea lor. 

Cind efectul poetic nu poate fi explicat astfel, cauza lui tre- 
bue căutată în jocul tonurilor afective a cuvintelor și în amplifica- 
rea valorii lor emoţionale prin acumulări sau contraste ; căci orice 
cuvint are, în jurul înțelesului său, o nebuloasă afectivă datorită 
asemănării cu alte vorbe, sonorităţii originii lui, altor înţelesuri pe 
care cuvîntul le poate avea la figurat, nuanţei afective caracteris- 
tice lucrului denumit, valorii lui literare etc. 

E evident că, pentru ca să existe nebuloasa afectivă, trebue ca 
cuvintele versului să fie cunoscute, chiar dacă inşirarea lor nu 
formează o frază cu înţeles. Deaceia, ori cit de îndrăzneţi au fost 
poeţii novatori din ultimile decenii, nici unul nu a îndrăznit să faca 
versuri numai din silabe melodioase, fără sens. Cel mult, unii au 
modificat cuvintele, nu însă întratit încît ele să fie de nerecu- 
noscut : „En men venant au tard de nuit — se sont éteintes les 
étoiles“ (René Ghil) sau: „Des chevaliers qui sont partis-—Dame, 
savez-vous morts ou vies?“ (Gustave Kahn). Brémond pretinde 
că o țărancă „bien née“ gustă poezia psalmilor cu toate că nu 
înțelege latineşte. Dar e evident că aici, poate subt sugestia teo- 
riei lui, autorul confundă sentimentul poetic cu cel religios. Nu 
incape îndoială că țăranca în chestie ar simţi exact acelaşi lucru, 
dacă i s'ar citi în locul psalmilor, fără ca ca să ştie, versuri din 
Terenţiu. 

De altfel, toate acestea dovedesc că într'adevăr singură ar- 
monia versurilor nu constitue frumuseţe poetică, şi de aici ar părea 
să urmeze, că ea nu ar putea fi decit un auxiliar fără mare va- 
loare a acestei frumuseți. Şi totuşi îți dai seama adesea că cutare 
vers frumos e astfel mai ales pentru că sună muzical. Care e so- 
luţia acestei contradicții? Elementele frumuseţii nu se adaogă una 
alteia ca nişte forțe convergente, ci se amplifică nespus una pe 
alta, astfel că rezultatul e mult mai puternic decit suma elemen- 
telor; ceiace de altfel, e un caz particular a unei legi psihologice 
generale. Astfel muzicalitatea care, singură, mar avea decit o mi- 
nimä valoare estetică, poate fi foarte de efect în tovărăşia altor 
componente. ` 

Astfel se explică de pildä frumusețea faimosului vers al lui 
Racine ` 


$ ____„POETIC* ` ar 


La fille de Minos et de Pasiphaë 


pe care Brémond il citează ca exemplu de poezie pură. Sonoritatea: 
lui armonizează cu rara putere creatoare de atmosferă istorică şi 
legendară a numelui Pasiphaë. E cu atît mai evocator acest nume 
cu cit ştim că versul e de Racine, ceiace îl face foarte neașteptat. 
intr'adevăr, cred că în întreaga operă a poeţilor clasici francezi, 
mu se mai găseşte un cuvint cu atita savoare antică, un cuvint 
atit de puţin franţuzit sau măcar latinizat, ca Pasiphaë. Dacă vèr- 
sul de care ne ocupăm ar fi scris de un poet contemporan, ar fi 
mult mai puţin frumos. Cunoaşterea operei întregi a autorului și a- 
epocei în care a luat naştere un detaliu artistic, hotărăsc adesea 
nuanţa şi gradul valorii acestuia, căci fără a fi actuală, cunoştinţa 
aceasta e totuşi activă. 

Mai e un vers care îi pare lui Bremond un exemplu foarte 
doveditor a teoriei lui:  „Attendons enfin que les philosophes de 
R este rateon nous expliquent, d'abord, pourquoi le vers de 

erbe 


Et les fruits passeront la promesse des fleurs 


est un des quatre on cinq miracles de la poésie française, ensuite- 
comme il se fait qu'on ne puisse toucher à la moindre lettre de 
ce vers sans le dégrader tout entier.... 


Et les fruits passeront les promesses de fleurs 


le vase est brisă. 

Ce vers a un sens—la récolte sera bonne—mais si indigeni 
qu'on ne peut imaginer que tant de ie en découle“, 

Acest vers are iarăşi o sonoritate muzicală şi nu e nevoe 
să fii fonetist ca să înţelegi că versul avind numai două silabe 
cu vocala a şi patru cu é, înlocuind una din cele dintăiu cu alta 
tot din felul al doilea echilibrul muzical al versului se strică. Dacă 
facem însă operaţia inversă, scriind spre pildă: 


Car les fruits passeront la promesse des fleurs 


obținem un vers cel puţin tot atit de frumos ca cel primitiv. 

In ce priveşte mediocritatea sensului, ea ne pare absolut ne- 
cesară. Contrastul între banalitatea” înţelesului şi felul pretenţios, 
de o eleganţă puţin învechită şi prețioasă, de-al exprima, face tot 
hazul acestui vers. 

Ar fi poate interesant să analizăm acum frumuseţea mai com- 
plicată a unei s fraze din „Salomea“ lui Wilde: „Ea (Sa- 
lomea) e ca umbra unui trandafir alb într'o oglindă de argint“. In. 
comparaţia aceasta intervin, după cum se vede, trei cuvinte cia 


~ VIAŢA ROMĪNEASCÇA ` ` SA 
ecou „poetic“ : umbră, trandafir, oglindă. Comparaţia însăși e o 
'înoire, o transpunere a unei comparații extrem de banale ` „ca un 
trandafir" e de o trivialitate strigătoare la cer. Astfel legătura ne- 
obişnuită de cuvinte se profilează pe fondul celei banale, şi apare, 
prin contrast, mai stranie, mai neașteptată; o procedare pe care 
am văzut-o întrebuințată şi de Régnier. Oglinda din fraza fai 
Wilde e de argint, pentru a spori suggerarea culorii albe, dar 
mai ales pentru că imaginele în oglinzi metalice sînt decolorate $i 
şterse, fac o impresie fantomatică, potrivit cu atmosfera stranie a 
frazei. Dar cejace face mai ales frumuseţea acesteia e înlocuirea 
„imaginii“ din oglindă prin „umbra“ care se insinuează astfel, ne- 
aşteptată şi superbă, peste albul sugperat de restul comparației: şi 
sporeşte impresia ge: samă 

Mai totdeauna prin re, „poezia pură“ poate îi explicată, 
adică subsumată unor reguli obiective. Sint însă şi cazuri unde 
aceasta nu e posibil, anume acele unde avem aface cu impresii 
estetice pur subiective. Un vers poate, spre pildă, să deştepte re- 
zonanța afectivă a unei întîmplări personale demult uitate. Intr'un 
caz de acest fel e, evident, inutil să încerci a explica frumusețea 
versului. 


+ 


In aceste citeva analize am văzut, de fiecare dată, apărind 
contrastul ca izvor de efect estetic. Nu totdeauna contrastul are 
acest rol. In următoarea admirabilă strofă de Valery: i 


Oui! Grande mer de délires doute, 
Peau de panthère et chlamyde troute 
De mille et mille idolles du soleil, 
Hydre absolue, ivre de ta chair bleue, 
Qui te remords l'étincelante queue 
Dans un tumulte au silence pareil 


imi pare că cuvîntul abstract „absolue“ face ca o pată desagre- 
abilă, contrastind cu noţiunile concrete şi evocatoare din tot restul 
strofei. Cind e frumos şi cînd nu contrastul, e greu de stabilit, şi 
sle sigur, lucrul se şi schimbă de la un gust estetic la altul, 


Joan D Gherea 


Despre iubire 


- Adouazi la dejun li s'au servit pinişoare foarte gustoase, cot- 
lete de berbec şi raci; şi pe cînd mincau venea mereu sus bu- 
câtarul Nicanor ca să întrebe ce doresc oaspeţii pentru prinz. 
Era un om de statură mijlocie, cu faţa umilată şi cu ochii mititei, 
ras, iar musteţile parcă nu-i erau rase, ci smulse, 

Aliohin povesti că Pelagheia cea frumoasă era îndrăgostită 
de acest bucătar, Dar cum el era un beţivan şi un boclucaş, ea 
nu vrea så se mărite cu dinsul, dar primise ca să trăiască aşa. 
EI era foarte bisericos şi convingerile-i religioase nu-i îngăduiau 
să trăiască astfel; pretindea ca ea să meargă după dinsul, şi nu 
vrea altfel, şi-o mustra cind era beat, ba o bătea. Cind era 
beat, ea se ascundea sus şi bocea, şi atunci Aliohin şi slugile lui 
nu ieșeau din casă, ca s'o apere la caz de nevoie. 

e Zeg să vorbească despre iubire. 

pes i se naşte iubirea,—zise Aliohin,—pentru ce Pelagheia 
n'a îndrăgit pe altcineva mai apropiat de dinsa după însuşirile ei 
sufleteşti și exterioare, ci s'a îndrăgostit tocmai de acest Nicanor, 
de acest tanău,—la noi toţi îi zic tanău—întrucit sint de impor- 
tante in iubire problemele fericirii personale—toate astea nu se știu 
și despre toate astea poţi să tratezi cum pofteşti. Pînă acum s'a 
spus despre iubire numai un singur adevăr necontestat, şi anume 
că „taina aceasta mare iaste“, încolo tot ce s'a scris şi s'a vorbit 
despre iubire, ma fost o rezolvire, ci numai o punere de probleme 
care tot nerezolvite au și rămas. Explicaţia care se pare că ar 
merge pentrun caz, nu merge pentru alte zece cazuri, şi cel mai 
bun lucru după mine e să explici fiecare caz în parte şi să nu 
cauţi a generaliza. Trebue, cum spun doctorii, să individualizezi 
fiecare caz separat, 

— Foarte drept,—aprobă Burchin. 


g5 VIAȚA ROMINEASCĂ 

— Noi Ruşii, oameni cum se cade, avem înclinare spre ast— 
fel de probleme rămase fără dezlegare. De obiceiu iubirea e poe- 
tizată, e împodobită cu trandafiri, cu privighetori, noi Ruşii „însa 
împodobim iubirea noastră cu aceste întrebări fatidice, şi dintre 
dinsele alegem pe cele mai neinteresante. In Moscova, pe cînd 
eram încă student, aveam o concubină, o femee drăguță, care ori- 
deciteori o tineam în braţe se gindea cît am să-i plătesc pe lună 
şi cit costă acum funtul de carne de vacă. Aşa şi noi, cind iu- 
bim, nu încetăm să ne punem întrebări ca: e onorabil, ori neo- 
norabil, e cuminte ori e o prostie, unde o să ducă această iubire, 
şi aşa mai departe. E bine ori nu e bine așa, nu ştiu, dar că asta 
te stinghereşte, că nu te satisface, că te irită—o ştiu. 

Părea că voeşte să povestească ceva. Oamenii care trăesc 
singurateci au totdeauna pe suflet ceva despre care ar povesti bu- 
curoşi. In oraşe burlacii se duc într'adins la baie şi la restau- 
rante numai ca să vorbească, şi uneori povestesc băiaşilor ori 0- 
ticianţilor întîmplări foarte interesante, la ţară însă, ei îşi descarcă 
sufletul înaintea musafirilor. Acum pe fereastră se vedea cerul sur 
şi pomii uzi de ploaie, pe o asemenea vreme m'aveau incotro a- 
puca şi nu le răminea alta de făcut decit să povestească şi sa 
asculte. 

— E demult de cînd stau eu în Sofiino şi mă ocup cu 
moşia—începu Aliohin,—tocmai de pe cînd am terminat universi- 
tatea. După educaţia mea sint un cuconaş, după aptitudini un om 
de cabinet, dar moșia, cînd am venit eu aici, avea o datorie mare, 
şi cum tată-meu făcuse datorii în parte fiindcă cheltuise cu înva- 
țâtura mea, mă hotării să nu plec de aici şi să muncesc pănă voi 
plăti datoria asta. Aşa m'am hotărit şi am început să muncesc 
aici, recunosc, nu fără oarecare dezgust. Pămintul din partea lo- 
cului rodeşte puţin şi pentruca gospodăria rurală să nu fie în de- 
ficit, trebue să te foloseşti de munca clăcașilor sau a muncitorilor 
cu ziua, ceiace e aproape acelaşi lucru, sau să faci pămintăşic 
după obiceiul țărănesc, adică să munceşti la cîmp singur, cu fa- 
milia, O cale de mijloc nu este. Dar pe atunci nu-mi mai bå- 
team eu capul cu asemenea subțilități. Nu lăsam în pace nici un 
bulgăre de pămînt și mînam la muncă pe toţi țăranii şi ţărancele 
din satele vecine, munca ferbea la mine de istov ; şi eu aram, să- 
mănam, coseam, şi în acest timp mă plictiseam şi mă zbircean 
de urit ca o miţă de sat, care de foame minincă castraveți din 
grădină ; trupul mă durea, iar eu dormeam mergind. Dintr'un în- 
ceput îmi păruse că această viaţă de muncitor am so pot uşor 
împăca cu obișnuințele mele culturale; pentru asta e destul, gin- 
deam eu, să te D de viața ordinei exterioare cunoscute, M'am 
aşezat aice sus, în camerele din faţă şi am orinduit aşa fel ca 


după dejun şi după prînz să mi se dea cafea cu lichioruri şi. 
Dar iata. 


după ce mă culcam, citeam noaptea „Viestnik Evropi“ '. 


|. „informatorul Europei”, un ziar mare. 


DESPRE IUBIRE e 
We 


că vine popa nostru, părintele | i En 
toate licheorurile ; Kine Evropi“ Lee parra în eg 


său în altă parte, în vre-o colibă de Dädurart — de 
încet m'am cărăbănit jos, am beem, 
ge premi și sn pre de mai înainte mi-au Fat apele 
lugile $ user tă-meu şi , 
rea în vu să le dau afară. ms e Ee en e T 
/ n primii ani m'au ales aici judecător de 
Cind şi cind mi se intimpla să merg Seier să iau ea pet 


ieşi două-trei luni, mäi ales ia atunci 

urmă ai să incepi a Unit după jacheta map Pc era 

şi jachete, şi tunici, şi fracuri, tot jurişti unul şi unul, oameni care 

prania O cultură generalä; aveai cu cine sta de vorbă. 
ormitul în sanie, după bucătăria argăţească, să şezi în fotoliu, în 
rufe curate, în ghete uşoare, cu r la piept—e un tux fuma 


curos, lar din toate cunoştinţele rca mai temeinică şi drept să 
mine a fost i 

vici, ajutorul preşedinte ui tribunalului. Late, re 

al incendiatorilor en e rd So 

d : de uraseră două i 

viti. Luganovici se uită la mine şi-mi Ware er blem a ai 

PR chen, la mine la masă. 

A pe neaşteptate, deoarece eram puţin cunoscut cu Lu- 
ganovici, doară în mod oficial, şi niciodată a fusesem pe la din- 
sul. Mă abătui numai Sekr un minut la hotel ca să mă schimb 
şi mă dusei la masă. aici mi se prezintă ocazia să fac cunoş- 
tiință cu Ana Alexeevna, nevasta lui Luganovici, Pe atunci era 
foarte tînără, n'avea mai mult de douzeci şi doi de ani, cu jumă- 
tate de an mai înainte născuse primul ei copil. E 


ea atit de neobişnuit de mi-a plăcut atit de mult, dar atunci 
masă totul pentru mine era clar ca lumina zilei; am eech = 
mee tînără, frumoasă, bună, cultă, fermecătoare, o femee cum nu 
mai întilnisem niciodată mai înainte ; şi pe loc am simțit în ea o 
ființă apropiată, cunoscută bine, ca şi cum această faţă, aceşti 
ochi civilizaţi şi inteligenţi Last fi văzut cîndva în copilărie, în 
taug care şedea pe Zeen mamei mele, A 
procesul ce cendiare, erau acuzaţi trei E fusese 

recunoscută o bandă, dar, după mine unul, gege Loge un 
eop Pi ingg: col eu fui eier agitat, imi era greu, şi nu-mi 
V neam, atit numai că A - 
tina din cap şi zicea lui bărbatu-său : GE EE 

— Dmitri, cum se poate ? 

Luganovici—e un om mărginit, unul dintr'acei oameni can- 


7 


w VIAŢA ROMINEASCA 


dizi, care ţin morts la părerea că odată ce un om e tras în ju- 
decată, apoi Înseamnă că e şi vinovat, şi că a-ți exprima îndo- 
iala în dreptatea sentinței nu se poate altfel decit pe cale legală, 
pe hirtie, dar nici decum după masă și nici în conversații parti- 
culare. 

— Eu şi cu dumneta n'am pus foc,—zicea el cu blindeţe,— 
şi iată că noi nu sintem judecaţi, nu sîntem puşi la închisoare. 

Şi amindoi, bărbatul şi femeia, îşi dădeau osteneală ca să mi- 
ninc şi să beau cit mai mult; după citeva nimicuri, de pildă cum 
fierbeau cafeaua împreună, şi cum se înțelegeau unul pe altul cu 
jumătate de vorbă, am putut conchide că trăiesc bine, în bună în- 
țălegere şi că sînt bucuroşi de oaspeţi. După masă cîntară la pian la 
patru mini, apoi a înoptat și am plecat acasă, Asta a fost la în- 
ceputul primăverii. Apoi toată vara am petrecut-o în Sofiino fără 
să mai ies deacolo şi nici n'am mai avut cînd să mă gindesc la 
oraș, dar amintirea femeii trupeşe şi blonde nu m'a părăsit nici 
o zi; nu mă gindeam la dinsa, ci parcă o umbră uşoară a ei 
şedea în sufletul meu. 

Toamna, tirziu, în oraș a fost un spectacol în scop de bine- 
facere. Cind să intru în loja guvernatorului (fusesem invitat acolo în 
antract), ce să văd ? Alături de soția guvernatorului era Ana Ale- 
xeevna, şi iarăşi aceiași impresie irezistibilă, izbitoare a frumuseții 
şi a ochilor drăgălaşi şi graţioși, şi iarăşi același sentiment al a- 
propierii sufleteşti. 

Şezurăm alături, apoi ne plimbarăm prin foyer. 

— Aţi slăbit—zise ca.—Aţi fost bolnav ? 

— Da. Am răcit la un umăr şi pe vreme de ploae dorm rău. 

— Arătaţi slăbit. Atunci astă-primăvară, cînd aţi venit la noi 
la masă, eraţi mai tinăr, mai vioiu. Atunci eraţi plin de însufleţire 
şi vorbeaţi mult, erați foarte interesant şi, drept să spun, m'am sim- 
Vi puțintel atrasă de dumnevoastră. Nu ştiu de ce adesea în cursul 
verii îmi veneaţi în gind și astăzi, cînd mă pregăteam să plec la 
teatru mi se părea că am să vă văd, 

Şi ea începu să rîdä, 

— Dar arătaţi slăbit,—repetă ea. Asta va face bătrin. 

Adouazi am luat dejunul la Luganovici; după dejun au ple- 
cat la vila lor, ca să aranjeze acolo pentru iamă, şi am plecat şi 
eu cu dinşii. Tot cu ei m'am întors în oraş, iar la miezul nopţii 
am băut ceai la dinșii într'o atmosferă paşnică, familiară, cînd fo- 
cul ardea în cămin iar tinăra mamă se tot ducea să vadă dacă 
fetița doarme, Şi după aceia de citeori veneam în oraş, negreșit 
mă duceam şi pe la al de Luganovici. Ei se deprinseră cu mine, 
și eu må deprinsei cu dinşii. obiceiu intram fără să mă anunţ, 
ca un om de casă. 

— Cine-i acolo ?—se auzea din camerele îndepărtate glasul 
prelung, care îmi părea atit de frumos. 

— E Pavel Constantinici, — răspundea camerista sau doica. 


Ana Alexeevna îmi eşea înainte cu faţa îngrijorată şi în fie- 
care dată înireba: 


-ceva ? 


de casă, pieptănătura, vocea, 


D — g e ie "` MR — Af 7 mp. wm 29 


DESP 


— Pentru ce m'aţi mai de atita vreme? S'a întîmplat 


Privirea, mina delicată şi hetilă pe care mi-o întindea, rochia 
ab ei produceau asupra mea ace- 
iaşi impresie de ceva nou, ndebişnuit în viața mea şi rtant, 
Multă vreme şedeam de vort far şi tăceam mult, gîndindu-ne 
fiecare la ale noastre, sau f ta ceva la pian. Dacă însă nu 
era nimeni acasă, eu rămineam și aşteptam, sfătuiam cu doica, 
mă jucam cu copilașul, sau şedeam culcat în cabinet pe un divan 
turcesc şi citeam gazeta, iar cînd se întorcea Ana Alexeevna, eu 
o întimpinam în anticameră, luam dela dinsa toate cumpărăturile, 
şi nu ştiu dece în fiecare dată aceste cumpărături le duceam cu 
atita dragoste, cu atita entuziasm, curat ca un copil. 

Este un proverb: baba ma avut năcazuri și şi-a cumpărat 
un purcel. Nam avut năcazuri soții Ce az şi s'au împrietenit 
cu mine. Dacă nu veneam timp mai îndelungat în oraş, atunci în- 
semna că eram bolnav, sau că se întimplase ceva cu mine, şi 
amindoi se nelinişteau foarte tare. Ei erau neliniştiți că eu, un om 
cult, care cunoșteam limbi străine, în loc să mă ocup cu ştiinţa 
sau cu lucrări literare, stau la țară şi mă învirtesc ca o veveriţă 
intro roată, muncesc mult, dar totdeauna sînt fără leţcae. Li se 
părea că eu sufăr şi că dacă vorbesc, rid, mininc, asta o facnu- 
mai ca să-mi ascund suferințele, şi chiar în momentele vesele, 
cind îmi era bine, simțeam cum se îndreptau spre mine privirile 
Jor cercetătoare. Erau deosebit de înduioşători, cînd întradevăr 
îmi era greu, cînd mă stringea cu ușa vre-un creditor sau nu-mi 
ajungeau banii pentru vre-o scadenţă ` amindoi, soțul şi soţia, şo- 
şoteau la fereastră, apoi el se apropia de mine şi cu o figură se- 
rioasă îmi zicea: 

— Dacă mata, Pavel Constanlinici, ai pentru moment ne- 
vole de bani, en şi cu nevastă-mea te rugăm să nu te jenezi şi 
să iai dela nòl. 

Şi urechile i se înroşeau de emoție. Se mai intimpla, tot astfel 
şoşotind la fereastră, ca el să se apropie de mine, cu urechile 
roşii și să-mi spuie : 

— Eu şi cu nevastă-mea te rugăm să primeşti din partea 
noastră acest dar. 

Şi-mi dăruia butoni de manşete, vre-o tabacheră — sau vre-o 
lampă, iar eu în schimb le trimeteam din sat vre-o pasăre tăiată, 
unt şi flori. La dreptul vorbind amindoi aveau stare. La început 
adesea luam bani cu împrumut şi nu eram cine ştie ce pretenţios, 
luam ori de unde puteam, dar nici o forță nu mar fi făcut să 
iau dela al de . Dar ce să mai vorbim de asta! 

Eram nefericit. Şi acasă, şi în cîmp, şi în şură mă gindeam 
la dinsa, mă strădănuiam să înțeleg taina unei femei tinere, fru- 
moase și inteligente, care se măritase cu un om neinteresant, a- 
proăpe după un bătrin (bărbatul ei avea peste patruzeci de ani), 
avea copii cu dinsul, — să înţeleg taina acestui om neinteresant, 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


comun, prostanac, care judeca cu un raţionament atit de plicticos, 
care la baluri şi serate stătea in preajma oamenilor cu greutate,- 
fad, nefolositor, cu o expresie umilă și rece, de parcă ar fi fost 
dus acolo sä vindă, care credea totuşi în dreptul său de a fi fe- 
ricit, de a avea copii cu dinsa; şi mă tot căzneam să înţăleg. 
pentru ce ea îl întilnise tocmai pe dinsul și nu pe mine, şi la ce 
folosise faptul ca în viaţa noastră să se săvirşească o eroare atit 
de grozavă. 

Venind în oraş, în fiecare dată vedeam în ochii ei că mă 
aştepta; şi chiar ea îmi mărturisea că încă de dimineaţă avusese 
un sentiment deosebit, ghicise că am să vin. Vorbeam mult, —tă- 
ceam, dar nu ne mărturiseam unul altuia iubirea noastră, ci o as- 
cundeam timizi şi geloşi. Ne temeam de tot ce ar fi putut desco- 
peri taina noastră nouă înşine. Eu iubeam cu delicateţă, adinc, 
dar raționam, mă întrebam la ce poate să ducă iubirea noastră, 
dacă go să ne ajungă puterile de a ne lupta cu dinsa; mi se pă- 
rea improbabil ca această iubire a mea liniştită, tristă să nu între- 
rupă deodată în chip brutal cursul fericit al vieţii bărbatului, a co- 
piilor, a casei întregi, unde eu eram atit de fericit şi unde mi se 
arăta atita încredere. E onorabil aceasta ? Ea ar fi mers după mine, 
dar unde ? Unde aşi fi putut-o duce ? Altceva ar fi fost, dacă aşi 
fi dus o viaţă frumoasă şi interesantă, dacă de pildă, ași fi luptat 
pentru eliberarea patriei, dacă aşi fi fost un învăţat vestit, un ar- 
tist, un pictor, dar dintr'un mediu obişnuit, prozaic, ar fi urmat so 
duc întraltul tot atit, sau şi mai prozaic. Şi cit timp ar fi durat 
fericirea noastră ? Ce ar fi devenit dinsa în caz de m'aşi D îmbol- 
seră a aşi fi murit sau dacă, pur şi simplu, nu ne-am mai fi 
iubit 

Şi ea, pe semne, judeca într'un chip asemănător. Se gindea 
la bărbatu-său, la copii, la mamă-sa, care iubea pe bărbatu-său 
ca pe copilul ei. Dacă s'ar fi lăsat în prada sentimentului său, ar 
fi trebuit să mintă sau să spue adevărul, dar în situaţia ei şi una 
şi alta ar fi fost tot atit de penibile şi de jenante. Şi pe dinsa o chi- 
nuia întrebarea ` oare iubirea ei are să-mi aducă fericire, mare 
să-mi complice viaţa mea şi aşa plină de fel de fel de nenorociri ? | 
se părea că nu-i destul de tînără pentru mine, neîndeajuns de 
harnică şi de energică ca să înceapă o viaţă nouă, şi ea adesea 
vorbea cu bărbatu-său că eu ar trebui să mă insor cu o fată deş- 
teaptă şi vrednică, care să fie o bună gospodină, o ajutoare,—şi 
imediat adăoga că în tot orașul nu-ştiu-zău de s'o fi găsind vre-o 
asemenea fată, 

Jon timpul acesta anii au trecut. Ana Alexeevna avea acum 
doi copii. Cind veneam la Luganovici, slugile îmi zimbeau respec- 
toase, copiii țipau că a venit nenea Pavel Constantinici şi mi se 
aninau de git; toţi se bucurau. Nu înţălegeau ce se petrecea în 
sufletul meu, şi credeau că şi eu mă bucur. Toţi vedeau în mine 
o fiinţă nobilă. Şi cei mari, şi copiii simțeau că prin odae umblă o 
fiinţă nobilă şi asta aducea în raporturile lor cu mine un fel de 


EE 
farmec deosebit, ca şi cum în rezența mea și viața lor ar fi fost 
mai curată şi mai frumoasă. Eu și cu Ana Alexeevna mergeam 
împreună la teatru, totdeauna pe jos; şedeam pe fotolii alăturea, 
umerii noştri se atingeau, tăcînd luam binociul din mîinile ei şi în 
acest timp simțeam că ea e aproape de inima mea, că e a mea, 
că nu puteam unul fără celalt, dar după o neînţălegere oarecum 
curioasă, la eşirea din teatru totdeauna ne salutam şi ne despăr- 
team ca nişte străini. Prin oraş se vorbea acum pe socoteala noa- 
stră Dumnezeu mai ştie ce, dar din toate cite se vorbeau, nu era 
nici un cuvint de adevăr măcar. 

In anii din urmă Ana Alexeevna începuse să se ducă mai 
des cînd la mamă-sa, cînd la soră-sa; avea acum uneori rea dis- 
poziţie, i se ivia conştiinţa vieții nesatisfăcute, sfărâmate, cînd nu 
mai voia să vadă nici pe bărbatu-său, nici pe copii. Ea se căuta 
acum de nervi. 

Noi tăceam, tăceam mereu, iar faţă de străini ea încerca un 
fel de minie împotriva mea; ori ce aşi fi vorbit, ea nu era de pă- 
rerea mea, și dacă discutam cu cineva, ea lua partea adversarului. 
Cînd scăpam ceva jos, îmi zicea rece: 

— Felicitările mele. 

Dacă, mergind cu dinsa la teatru, uitam să iau binoclul, ea 
îmi spunea apoi : 

— Ştiam bine c'ai să-l uiţi. 

Din fericire, sau din nenorocire, în viaţa noastră nu există 
nimic care să nu ia sfirşit mai devreme sau mai tîrziu. Veni vre- 
mea despărțirii, de oarece Luganovici fusese numit preşedinte în- 
Hun guvernămint din apus. A fost nevoe să vindă mobila, caii și 
vila. Cind ne-am dus la vilă şi apoi ne-am întors şi ne-am uitat 
ca să vedem pentru ultima dată grădina, acoperişul verde, toţi 
ne-am întristat, şi eu am înţăles că a sosit vremea ca să-mi iau 
adio nu numai dela vilă. Se hotărise ca la sfîrşitul lui August să 
petrecem pe Ana Alexeevna în Crimeea, unde fusese trimeasă de 
doctori, iar puţin mai pe urmă avea să plece și Luganovici cu 
copiii în guvernămintul din apus. 

Am petrecut pe Ana Alexeevna cu mare alai. După ce ea îşi 
luase rămas bun dela bărbat şi dela copii şi pănă la al treilea sem- 


de lacrimi,—ah, cît de nefericiţi eram amindoi !—i-am mărturisit 
iubirea mea, și cu o durere arzătoare în inimă, înțăleseiu, cît de 
nefolositor, cit de mărunt, și cht de amăgitor a fost tot ce ne-a 
împiedecat să ne iubim. Inţeleseiu câ atunci cînd iubeşti, în raţio- 
namentele tale asupra acestei iubiri să porneşti dela ceva mai înalt, 
dela ceva mai important decît fericirea sau nefericirea, păcatul 
“Sau virtutea în înţălesul lor curent, sau că nu trebue să raționezi de loc, 


102 ` VIAŢA ROMINEASCA 


Am sărutat-o pentru ultima dată, i-am strîns mina şi ne-am 


despărţit pentru totdeauna. Trenul mergea acum. M'am aşezat în 
cupeul vecin,—era gol,—şi pănă la prima staţie aici şezui și plin- 
sei. Apoi am pornit acasă la Sofiino pe jos... 

Cit timp povestise Aliohin, ploaia stătuse şi se ivise soarele. 
Burchin şi Ivan Ivanici ieşiră în balcon; de aici era o vedere mi- 
nunată în grădină şi în iazul, care acum strălucea la soare ca o 
oglindă. Ei se desfătau şi în acelaşi timp regretau că acest om 
cu privirea blindă şi inteligentă, care le povestise cu atita sinceri- 
tate, într'adevăr că se învirtea aici, în această moşie uriaşă, ca o 
veveriță într'o roată, şi nu se ocupă cu ştiinţele sau cu altceva 
care i-ar fi tăcut viaţa mai plăcută ; şi ei se mai gindeau cum tre- 
buia să fi fost figura îndurerată a femeii celeia tinere, cînd el îşi 
lua adio în cupeu şi îi săruta faţa şi umerii. Amindoi o întilniseră 
rase Latz oraş, iar Burchin o cunoştea personal şi o găsea: 
rumoasă, 


A. Cehov 


Giînduri despre lume şi viaţă 


Libertate 


Omul de ştiinţă are acelaşi meserie ca şi omul de stat: 
amindoi făuresc legi, unul pentru natură, altul pentru omenire, 
Dar legiuitorul omenirii are o soartă mult mai fericită, decit acel 
al naturii. El are la indămină mijloace multe şi felurite, pentru 
a întemeia domnia legilor sale. Poruncile legii sint sfinte, ca şi 

celui Etern—aşa ni se spune. Noi însă ştim că slințe- 
nia cerinţelor divine e curată jucărie, pe lingă aceia a legilor o- 
meneşti. Cel Etern n'a tunat nici n'a lulgerat pe cei care-i ne- 
socotesc poruncile, dar schingiuirile, ce le-a născocit omul pentru 
călcătorii legilor făurite de dinsul, n'au avut altă margine decit 
doar m închipuirii. Puținele unelte de căsăpire, ce-au pu- 
tut aduna muzeele, dau o slabă idee despre sacrilegiile tăptuite 
de bestia umană în numele sfințeniei legilor, dar o idee destul 
de puternică, spre a ne face singele să ER Azi legiuitorul 
nu mai are aceste mijloace, slavă fie Celui de sus. Dar tocmai 
din cale afară de nenorocit nu e nici el. Poliţia şi armata, in- 
chisorile şi ocna, arma cu repetiţie şi tunul cu tragere repede— 
iată atitea modeste mijloace care-i stau şi lui la îndemină, pen- 
tru a întări vaza legii. 

Faţă de această situaţie vrednică de invidie a legiuitorului 
omenirii, soarta le rului naturii e în adevăr de plins, Cite 
nenumărate i ți a săvirşit natura față de decretele sale, şi 
incă în chip inconştient. Ea-şi bate joc de legile ce-i prescriu 
oamenii, fără nici a bănui ct e de necuviincioasă cu știința. Şi 
în faţa acestei purtări „fără de lege“ credincioşii ştiinții, făuri- 
tori de legi naturale, stau lără putere. Căci născocitorii de arme 
ucigătoare n'au allat incă nici un mijloc de a sili şi natura la 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


Gë 


supunere, E atit de tristă priveliştea acestor oameni, ce-şi rid de 
metafizică, şi totuşi fac metafizica omului primitiv, Ei pai 
ideile din creeru! lor in natură, le dau carne i oase şi le bo- 
tează cu numele sonor de „legi naturale“. Şi e firesc că aşa tre- 
Sin D Lora cu e? acei, care se avintă la cercetarea le- 
or naturii, fără să se fi ruginit mai dinainte în cunoaşt - 
ilor spiritului. = ý sii 20 


o natură e libertate! 
atura crează liber şi neştiutor: ea nu se supune la re- 
gule sau scopuri. Şi deaceia natura e marele artist, operele ei 
e e lucrări de artă care nu au alt rost dech acela 
e afi 
Cei ce vorbesc de scopuri in natură nu-şi 
H -Şi dau seama cit 
injosesc pe eterna creatoare. Fiindcă viața omenească e iobapă 
ege a e E ce işi Inchipue a descoperi legi, regule 
puri şi în viaţa naturii; ei osindesc antro 4 
nu văd însă pe al lor propriu. Pe „A 
In natură e libertate! 


Ceiace noi numim legi ale naturii, nu sint regule în în 
A ele- 
= nostru: nu natura se îndreaptă după eleNci e se wech 
upă natură, De aceia noi sintem nevoiţi să le schimbăm, de cite 
ori naturii îi place să-şi ridă de ele. Căci viaţa naturii nesoco- 
teşte regula şi necunoaşte datoria, neagă sila şi dispreţueşte 


piedica: ea e „afirmare pură {Spi zy i 
dng Meter p (Spinoza)*, spontaneitate desăvir- 


Două lucruri umplu sufletul meu de veşnic nesecată însu- 


Reţire ` conştiinţa libertății în mine şi m 
ia 
o mine. Ele sint cele două forme, Su eco? a eng 
D e libertatea, forma subt care se arată vederii noastre măreţia 
"ir! măreția naturii e întruparea libertăţii. S 


D 
e D 


Rari sînt acei care, in omenire, se 
i 8 y t în 
paare naturii, spre a trăi în afară d cete ai aere 
GE ntrupează in ei lorţele naturale în aceiaşi neştirbită vioi- 
n Se gg insăși : ei sint artiştii şi eroii—şi unii şi alţii bu- 
zo ES natură şi aruncate între oameni, spre a da prive- 
ea D chte în sine, rebelă la prescrieri din afară. ca 
E Dep ca şi natura : el nu ascultă de regule, nu ur- 
reş caluri; creaţia sa e revărsarea inconştientă a desăvir- 


~ GİNDURI DESPRE LUME ŞI VIAȚĂ we 
şirii sale lăuntrice. A vorbi de idealuri în artă, înseamnă a co- 
bori creatorul spontan la nivelul cirpaciului, ce lucrează cu de- 
plină conştiinţă, Tote un anumit scop. 

Cum undele ies din isvor, cum nenumăratele făpturi apar 
din sînul naturii, aşa isvorăsc operele de artă din adincurile na- 
turii lăuntrice ale artistului: uşor, liber, neştiutor. Asupra lor se 
năpusteşte cirpaciul, le diseacă, le cercetează şi cearcă să des- 
prindă din ele regule de creaţie artistică. Dar ceiace cirpoceşte 
el, cu sprijinul acestor norme, e simplă muncă de salahor faţă 
de ceiace creiază artistul fără nici o regulă, prin revărsarea in- 
conştientă a plinătăţii naturii sale. 


Eroul întrupează libertatea neţărmurită a naturii, Viaţa sa 
se deslănțue ca o furtună, dărimind tot ceiace întilneşte în cale... 
Sus, la fața lumii, cîntă muzicile, bat tobele, sună trimbiţile, ves- 
tind in cele patru vinturi gloria lui, clădită pe milioane de ca- 
davre. Jos, în colțuri ascunse vederii, milioane de copii jelesc 
părinţii lor căzuţi în lupte, milioane de temei, lipsite de sprijinul 
zilelor din urmă, pling, plinsul lor încet şi neauzit, girbovite în 
colţul vetrei, lar deasupra valurilor de plins şi jelanie, ce acopăr 
lumea, se înalță strălucirea unică a aureolei lui. Căci fiinţe, ca 
cele ce strivesc paşii lui gigantici, răsar din sinul naturii în fiece 
clipă alte milioane, dar o scinteere ca El nu scapără decit la 
depărtări de veacuri. 

Astiei tot aceiace e măreț şi sublim, e negarea pedicii din 
afară—e liber. Aşa e natura, aşa sint, intre oameni, eroii şi ar- 
tiştii, şi unii şi alții prelungiri nemijlocite ale naturii în omenire. 


Cit de asemănătoare sint căile naturii umane, fie că ea crea- 
ză subt forma artei, ori a filosofiei ! Nici odată acest gind nu-mi 
devine mai limpede, decit atunci cind alătur în minte doi nein- 
trecuți eroi ai culturii: Byron şi Hegel, Amindoi simpli creatori 
spontani, i de darul producerii reflectate; amindoi sămănă- 
tori de e, fără a se îngriji de forma în care le învestmin- 
tează. Ei sint desigur cei mai neartişti artişti, pe care i-a a- 
vut vreodată omenirea. 

Cel ce sträbate vr'un poem de Byron, pare adesea a dibui 
pe un cimp Întunecat, färä a şti incotro va ajunge. Versuri A- 
runcate la întîmplare, strofe întregi şi întregi şiruri de strofe al- 
cătuite în pengje, obosesc şi nasc ispita de a arunca cartea 
din mină. Dar ici colo cite un vers, ca o uriaşă scinteere, vine 
să arunce valuri de lumină şi să şteargă din suflet orice urmă 
de greutate şi obosală. 

Cen acele strofe, în care Byron descrie bătălia dela Wa- 
terloo. Strotele sale neinprijite par că te fac să străbaţi un cimp 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


plin de hirtopi. Inaintezi cu greu, lără multă plăcere. Dar iată-} 
ajuns la un spirit înrudit, deopotrivă de „ vrednic de a-i pune 
geniul la încercare : e dor ët Şi atunci deodată, lără nici o 

regătire, eşti martor ca la o adevărată improşcare de scîntei, 
in neregulă, aşa cum le făureşte însăşi mama natură în adinci- 
mile spiritului. E desfăşurarea unei forțe creatoare in stare brută, 
in vigoare neartistică, lipsită de gingăşie, cu atit mai plină de 
tărie ; sint idei aşternute aşa cum au eşit din laboratorul minţii 
nedăunate de vre-o cioplire artistică spre ale forja bine pe mä- 
sura versului, şi a perde astfel puterea firească pentru o indoel- 
nică trumuseţă formală. Scurt, sint flori ale inspiraţiei, răsărite 
in sinul larg al naturii, fără a D răsullat aerul sleitor de forţe, 
dătător de anemică frumuseţă, ce domneşte în atelierul muncii 
artistice. Multe din aceste versuri sint deo atit de isbitoare vioi- 
ciune, încît dela întăia cetire rămin pentru totdeauna întipărite - 
seg 2 lată citeva din trăsăturile lui Napoleon, săpate ca în 

Nestrămutata sa hotărire : 


Extrem în toate lucrurile! De te-ai H oprit la mii 
Tronul tău ar D încă al Gu. sau n'ar îi fost Se, 
Caci indrâsneala a făcut înălțarea, ca şi cederea ta. 


Predominarea neştirbită i 
orice adevărat Leg a pasiunilor in sufletul său, ca la: 


Ai putut să sfărimi, să comanzi, să refaci un į i 
` D nim u, 
arg al nu stăpineşti pasiunea ta cea mai freca 
? să înveţi că Soarta ispitita părăseşte şi steaua cea mal înaltă 


Soarta sa, în înaltul ei tragic : 


Cuceritor şi prizonier al pămintului esti 
Niciodată n'a răsunat Ze it în en Ee täu șălbatec 
Cind nu eşti nimic, decit = dy Dese ca, acum, 


Şi apoi acel vers mărgăritarul întregii 
i . ntregii 
prin sclipirea sa pe toate celelalte în SCT A Ben 


"Tis but a worthies world to win or lose 


Cu alte cuvinte, la ce te-ar "mai ispiti glo unge 
LË, KI) € K iti i j 
stăpinitorul omenirii ? Dar, mai ales, ce te-a ec E la 


gindul, că acest vis s'a prefăcut în fum ? Doar, la urma urmei : 


E tot o lume nemernici de cistigat sai de pierdut 


GINDURI DESPRE LUME ŞI VIAȚA Am 


O idee mai vastă, mai lugubră, nici că se poate exprima 
într'o formă mai firească. = 
Astfel, pregătit oarecum prin asemenea sclipiri singuratece ` 
ceva mai mare, geniul ajuns deplin sigur pe sine, por- 
neşte inainte în sbor Ialnic, scînteerile se înmulţesc, se concen- 
trează şi devin o întinsă flacără. E descrierea boalei zisă a 
secolului, ce l-a ucis pe el însuşi, ca pe toate spiritele, „pentru. 
care odihna e un iad“, a căror viaţă „năzueşte dincolo de mar- 
ginile cuvenite ale dorinţii*, ce „nu obosesc de nimic, decit de 
repaos“: acea boală a tuturor eroilor omenirii, cuceritori, crea- 
tori şi deschizători de pirtii nouă: a acelor oameni „invidiaţi, 
totuşi atit de puţin vrednici de invidie”, căci: 


Un singur piept deschis ar fi o şcoală, 
Ce ar desvăța omanirea de polta de-a străluri sau a domni, 


Şi toată această isbucnire poetică culminează într'o strofë 
de covirşitor adevăr şi neasemuită irumuseţă : 


Sullarea lor e sbucium, şi viața lor d 
O furtună, pe căre aleargă câlare, spre a se prăbuşi la urmă 
Lee? atit de deprinşi şi porniţi bn luptă, 
dacă zilele lor, răpunind toate primejdiile, o 
Sar incheia întrun amurg paşnic, ei s'ar simți covirşiți 
De tristeţă și desnădejde, şi-ar muri astlel, 
Ca o flacără neântreținuta, ce se mistue 
Prin licărirea ei proprie, sau o spadă pusă deoparte, 
Ce roade în ea însăși şi ruginește fără renume. 


După această orbitoare lumină se lasă iarăşi peste poem 
obişnuita noapte, întreruptă doar din cind în cind de licărirea 
vre-unei stele. 


La fel cu Byron în poezie, este in filosofie Hegel. Cel ce 
se adinceşte în gindirea hegtliană, pare a rătăci Intro pădure. 
Adesea desnădejdea îl covirşeşte, crede a nu mai putea răzbate 
la vre-un capăt. Dar atunci o fişie de lumină aleg pe ne- 
vestite, şi inaintea sa se deschid perspective imense. Ceiace pă- 
rea pănă atunci mister, capătă înţeles. 

Lipsa de compunere şi formă literară face din Hegel cel 
mai barbar scriitor, din OU i-a avut filosofia. Amănunt sale 
plutesc în întuneric, mărirea sa unică stă în ideile generale, în 
vederile de întreg. Aşa se lămureşte, că el a fost odată zeu re- 
velator, iar mai apoi a ajuns lucru de batjocură, Pe vremea sa 
bintuia în Germania furia vederilor generale şi aici Hegel rămine 
neintrecut ; acum însă această țară a imbrăţişat re colbului 
faptelor, cu mai multă pietate ca oricare alta. Şi de aceia nu 
e de mirare, că ea e nedestoinică să mai descopere ceiace e 
măreț în uriaşul edificiu al gîndirii hegeliene. 


108 VIAȚĂ ROMINEASCĂ ` ` - 
e Te 


Nimic nu însulleţeşte mai mult, ca lupta pentru libertate. 
ŞI totuşi asemenea lupte “au mărginit pănă acum a schimba 
numai forma autorităţii: ele au detronat persoanele, au intronat 
însă în locul lor „principiile“, inlocuind tiranii în carne şi oase 
cu tirani in chip de idei. 

Ca o fi mai potrivit spiritului civilizației de a se închina 
la o idee, decit la o persoană, poate. Dar ceiace e straniu, e că 
oamenii şi-au închipuit a înlătura cu totul tirania, cînd i-au dat 
o lormă ideală. E de prisos a mai învedera, că faptul a rămas 
mereu acelaşi. Ideile au moştenit deadreptul vaza de care se 
bucurau înainte tiranii: inchinarea la ele a îmbrăcat aceiaşi 
formă mistică. Şi nici nu s'ar putea altiel, de vreme ce ele sint 
chemate a deţinea principiul legii, care la inceput sta în voința 
unei persoane, Astfel, luind o formă nevăzută, autoritatea s'a 
putut întinde tot mai mult, fără a lăsa să se prindă de veste. 
Urmarea e că omenirea a ajuns să trăiască astăzi o viață de cel 
mai desăvirşit fetişism : acela al ideilor. 

Sălbatecul, ce se închină la lucrurile din natură, e mai fe- 
ricit, căci se închină la realităţi, pe cînd acum omul ingenunche 
la abstracţiile minţii sale: ideia e fetişul civilizaţiei, Şi desigur 
că nici o vristă n'a avut mai mulţi fetişi de cinstit, ca vrista noastra. 
Vijiie văzduhul de idolii gîndirii : legi, principii, idealuri. E o ne- 
ştirbită mreajă de autorități nevăzute, care se întinde în jurul 
nostru, Azi nu mai putem ridica fruntea, fără a sfărima un idol, 
la care ni se cere să ne închinăm, şi a ne atrage mustrarea de 
tără de lege. Astfel trebue să ne plecăm capul cu smerenie, 
până ce ajungem cu fruntea la pămint şi—devenim eroi moderni, 
căci şi eroul modern zace în faţa duşmanului pe burtă, nu? 


+ 


La vremuri rătăcite, idei rătăcite. Cind viața e liberă, erou 
e acel ce-și afirmă libertatea firească — forţele naturale în et — 
mai mult decit toți ceilalți: aşa e în vechime. Cind insă viaţa 
e prinsă în iobăgia normelor dirii, erou e cel ce şi-o ne 
şi subjugă mai mult de cit ceilalţi : așa e astăzi. De aceia e 


em îngădue ca toate făpturile naturii 
să-l privească cu mindrie în faţă; dar cînd făptura sa cea mai 


GÎNDURI DESPRE LUME ŞI VIAŢA IR: 


aruncă cenuşă pe cap, şi in faţa acestei strălucite dovezi de 
demnitate y desăvirşire, sufletul celui Etern se le de mulțu- 
mire, Zadarnic te-ai întreba tu, muritor, care n'ai darul de-a in- 
țelege t-inele religiei şi ale moralei, ce fel de desăvirşire e 
aceia, căreia nu-i e ingăduit să trăiască decit cu fruntea plecată: 
aceasta n'o ştiu decit credincioşii celui Etern. Tu trebue să te- 
mulțumeşti cu lămurirea că pe cind totul in natură e sublim: 
cind se înalţă, omul e sublim cind se umileşte. 


Şt. Zeletin 


Demonul Tinereţii 


Lui G. Ibrăileanu 


Facind puţintel popas în Tirgu-Neamţului, Petru-Voievod-Muşat 
a abătut cu soțiile sale, boieri şi oșteni, câtră Cetate, unde pușcașii 
din Vinători au inaltat praporele pe ziduri şi au dat glas din surle. 
După aceia au trecut apa Ozanei, muind pănă la genunchi picioa- 
rele cailor, san răzbătut la dumbrava cea mare de stejari care se 
chiamă Branişte, Acolo se lumina un loc dezmierdat al albinelor 
S al căprioarelor, şi'n lunca apei uneori îşi aduceau şi zimbroai- 
cele viței la pășunea de toamnă. De-acolo încep munţii să se 
zimțuiască ; și s'auzeau clopotele dela o sihăstrie veche depe Nem- 
țişor.  Coborind în singurătate, după chemarea clopotelor, şi gă- 
sind pace ca pe un alt tărim, şi mireazmă de finat ca o tămiie. a 
hotarit Domnul să înalțe ziduri de piatră şi sălaşuri nouă pentru 
monahi, în locul celor arse şi pustiite. Din veac în veac clădirea 
a rămas în picioare, înoindu-se după urgii şi pojaruri—și'n grop- 
nițile ei se odihnesc monahi de rind, arhierei şi fete domneşti : în- 
tre alţii Ştetan-Voievod, feciorul lui Alexandru-Voievod Bătrinul 
tăiat de un nepot al său Roman; Teoctist, mitropolitul lui Ştefan 
Voievod-cel-Mare ; şi sfintul Paisie rosianul ; şi Calipso Greaca 
fecioara, care şi-a cufundat aici tinereţile şi firea ei femeiască în 
Co de schivnic, de nimeni cunoscută, de nimeni ştiută, fără de- 
cit ën de Dumnezeu, până la ceasul izbăvirii sale. Icoana cea 
mare făcătoare de minuni cu pruncul, zugrăvită de stintul Luca 
“evanghelistul şi dăruită ţării Moldovei de cătră lon Paleologu, Im- 
paratul dela Bizant, 5 află şi astăzi aici, păzind sfîntul lăcaş de 
imejdia în veacuri; iar odoarele sale d i 
nestemate, dăruite de Jupines E 
și We “aa eme bak. fle Seen SST Ee? ET ee 
i etru-Voievod-Muşat și unii cneji ai săi au idi 
n oE de brad, case cu cerdac în jurul GE E 
or de vară şi pentru petrecerile la vinătoare. Acele case şi 


DEMONUL TINEREŢII t11 


cerdacuri risipindu-se de vechime ori de foc, s'au ridicat altele, 


care şacele s'au prăpădit,—altele din nou înălțindu-se, cu anii şi 
rindurile de boieri şi de monahi, ca la toate sfintele mănăstiri ale 
acestor munţi pănă în zilele de acum. 

Cătră această binecuvîntată cetate a lui Dumnezeu şi la a- 
ceste căsuțe albe boiereşti cu cerdacul lor nelipsit, —s'au deprins 
demult Moldovenii dela laşi şi din alte tirguri să vie să-şi pe- 
treacă tihna verii. Şi venind aici, fac toţi drumul pe care l-a fä- 
cut odinioară Petru-Vodă-Muşat, pe subt cetate, peste apa Oza- 
nei, şi prin dumbrava dela Branişte. Cărturari şi boiernaşi au trè- 
cut astfel sin acest veac,—şi'n preajma ruinilor Cetăţii cavalerilor 
kant au murmurat acel cintec trăgănat şi melancolic: 


Pe o stincă neagră, întrun vechiu castel... 


Toţi l-au murmurat plingind, căci din firea lor Moldovenii 
sint supuşi blăstămului slăbăciunii şi uşurătăţii. Fiind robi ai amin- 
tirilor şi amintirile venind totdeauna din trecut şi depe morminte, 
foarte iute varsă ei lacrimi ;—după cum tot aşa de repede uită şi 
se veselesc, 

Alegîndu-mi deasemenea şi eu, aici, popas al liniştii mele, în 
pacea Mănăstirii Neamţului, intro căsuţă cu cerdac, m'am in- 
duiuşat ca toţi, pe urmele lui Petru-Vodă; apoi, venindu-mi în fire, 
am scris această fantazie de vară, pe care ţi-o închin ca unui bun 
prictin, şi mai ales ca unuia care ai suspinat mai mult decit noi 
toţi în această încîntată grădină a suvenirelor. 


„Ca azi va fi ziua de mine... 
Ca mini toți anli s'or urma“ 


La ora 4, s'aude toaca la Mănăstirea Neamţului :—e soarele 
la toacă, după cum spun țăranii. sună clopotele : — întăiu 
cele mici, ca nişte ființi care între dacă au voie să trimeată 
veste în văi şin plaiurile munţilor. Punctează subțire pacea,—rar. 
După fiecare lovitură, la arcadele clopotniţii, par a juca o clipă 
mutrişoare îngrijate de copii străini şi neexistenţi, care totuşi se 
văd în zugrăvelile afumate ale iconostasurilor de jos. Atunci lăs- 
tunii fac ocoluri mai numeroase şi acrobaţii mai grăbite în preajma 
zidurilor şi răspund și ei cu o gamă de sonuri fine-—lăsind parcă 
să curgă din gușele lor catifelate prundişor sferic în cupe de cristal. 
Mutrişoarele neexistente dispar, căci un clopot mai mare a născut 
o notă gravă din altă familie de sunete, Şi îndată după aceia se 
armonizează cu el murmurul impunător al chimvalelor bătrine. La 
arcurile de umbră ale clopotniţii apar alte chipuri din icoane șterse 
— linii vaporoase, cu bărbi și plete de fum. Trec numai cit ţine 


Să 


412 „VIAȚA ROMINEASCĂ ` ` 
fracțiunea unei secunde, căci primblarea musalirilor de vară, cu 
haine europene, prin piaţa de subt turn, nu-i interesează. Se 
agită nesimţit în jurul clopotelor şin cotloanele liliecilor, — 
terte și ja amanata eier şi semne din alte zile, dela binecre- 
oievozi şi monahi care au clădit şi 
văzu stu et vaca it şi au înfrumusețat în 
opo vii în carne şi oase, care fac să 
tari vechile arämi, îşi împlinesc slujba” cu dg ec a 
fără a privi lumea de azi, fără a simţi umbrele sunetelor sau su- 
filetele clopotelor.  Simţesc inconştient că ei sînt intro fază efe- 
meră şi fără valoare. Işi vor fi împlinit menirea numai cind se 
vor integra în tot ce-i armonios aici: vibrări, lăstuni, lumină şi 
mireazmă, peisagiu de brazi, ziduri sfinte, Pănă atunci îşi duc ca 
o povară săraca şi trista ucenicie în această înşelătoare lume, a 
teptind altceva. Stau la poarta unui vis—şi trimit într'acolo che 
mările acestea. De o de ani, de o mie de ani, de mai multe 
Fei pe zi Și £ pe en E pub re sus la clopote,—perindindu-se 
3 nin aşi umb umai 
ge T prea nemuritori, r THE PPR At D 
| "au pripăşit pe-aici prin unele case, şi circulă drumur 
şi cărări, oameni din altă parte, cu totul indiferenți ph abia ră 
Sericilor şi clopotelor. E adevărat că minincă, rid, petrec şi se 
ea Weg d A mrang Tămăduirii. Asta însă nu-i ceva 
urea, cași zidurile, nu-i acceptă; i i 
apă neagră îi zice în realitate risti 0 deit Zoch Zem 


Cind tat clopotele cele 

cele mărunţele, 
dela marginea codrului, Se zbe Ss SE See date. 
zica aceasta-i pentru dînsele. încep murmurele A ve e 


Căci şi veverițele n'au minte destulă i oamenii. 
i , caşi 
ni $ bech arătat pe cărare cîteva ks: evro şti. V 
ri din starea lor de filosofie, fac sărituri Sg 
pe ps cu läbuțele întinse şi ghieruţele răsfirate : aere re 
E «4 ege A brazii. Şi ele, caşi Puturosu, nu vor să aibă de-a- 
nt Aa ea H. Europenii de-altminteri nici nu le-au observat: 
pajak glasuri tari, întrebuințează vocabule ciudate, i 
“im taote mari şi foarte neinsemnate, e di 
dt SE că de ctitoria veche, după ce treci o culme, stă as- 
prejuru-i se cor fn re nada Gen pases Vovidenia, a 
SCH "gi Ban din Mănăstirea mare. Biserica prsy a az 
te semnele şi glasurile, deşteapt et 


_DEMONUL TINEREŢII 113 


în pădurea de aproape. Şi izvorul negru, şi veverițele atente, fac 
parte din poporul ei. Şi nu numai izvorul negru —care răsuflă 
abur urit mirositor, ca să respingă dela sine pe străini; ci şi alte 
însufleţiri şi dihănii ale umbrei. Sint inspre cerbi închişi în- 
tr'o grădină a lor; înspre Procov căprioare cu ochi mari în care 
se răsfring apele tăcerii; înspre Sihăstrie şi Sihla şinspre 
Agapia mistreți care nasc din tăurile singurătăţii. Cum intră 
în tainiţele lor aburii amurgului, se deşteaptă: fulgeră lilieci că- 
trä ei şi-i chiamă spre poieni. les din scorburi jderii şi miţele 
sălbatice şi se călăuzesc pe cărările misterioase cu cite-o pereche 
de lumini de fosfor. Lupoaicele-și scot din vetrele de muşchi puii 
ca să-i înveţe la vinătoare. Şi printre brazii neclintiţi filfiie, cu 
aripi moi de scamă, huhurezi şi bufniţi mari. 

Ciîntă toaca la Vovidenie. Mini e Sfintu-Pantelimon—și de 
mini vara se călătoreşte. Fratele lon Bostan s'a suit în tum şi 
bate cu ciocănaşele lemnul sonor în trei soroace. Pentru singu- 
rătăţi, pentru monahi, pentru ciobanii dela stini, pentru păduri şi 
fiare şi mai ales pentru sine. În același timp cîntă toaca la toate 
schiturile și mănăstirile munţilor, şi el pare a auzi răspunsurile şi 
ecourile peste valurile codrului—și cu mini iuți, intro fină adiere, 
se pune în armonie cu toate, cu tot ce-l înconjoară şi cu Dum- 
nezeu. Cu ochii pe jumătate închişi şi privind în sine, cătră su- 
fletul său, stă drept şi neclintit cu trupul, ca o fantasmă neagră, 
şi numai minile îi tremură și cîntă. 

Demult europenii au dispărut din peisagiu, parcă ar îi murit, 


H. 


Aici, in aceste singurătăți, trăia un monah... 


Inainte de a cădea ultimele lovituri de ciocane în tur la 
Vovidenie, părintele Natanail a ieşit din căsuţa lui albă acoperită 
cu draniţă, a coborit din cerdac cătră sfinta biserică, a trecut va- 
lea, ş'a intrat pe-o carare la deal, cătră miază-zi, printre finaţuri 
necosite.  Pluteşte în juru-i dulce mireazmă, şi cintecul din turn. 

Părintele Natanail se opreşte o clipă, c'un zîmbet abia văzut 
în barba-i rară şi bălaie. Se'ntoarce spre turn de unde-i vine bună 
veste. Apoi îşi stringe mai tare curaua peste răsa-i neagră, pe 
iau supt, şi porneşte iarăși la deal, printre ochi vii și ris alb 

ori 


— Şi pentru ele cîntă toaca... se gîndeşte monahul, şi-şi simte 
sufletul mai uşor decit în alte zile. 

Cînd ajunge în marginea pădurii, sună din urmă clopotele, 
întăiu cele tinere, apoi cele bătrine, după rinduiala veacurilor, Con- 
tenesc, şi se face linişte, 

Un tipăit uşor s'aude pe cărarea umedă, în urma călugărului 


Cuviosul Natanail se întoarce. 
D 


114 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Tu eşti, măi Ţubichi ?7— întreabă el fără supărare şi c'o voce 
deosebită, vorbind ca unui copil. 

Căţelul tărcat se oprise cu urechile înălțate ca două Comite 
şi mişca onge din coada ciuntită, 

— Bine, numai să n'ai de furcă cu dulăii dela stină, îi zise 
Natanail. 

Ţubichi avea pricină să se creadă în siguranţă şi mai făcu 
cîțiva paşi înspre stăpinul său. 

Amindoi porniră înainte pe potecă şi lumina scăzu între brazi. 

Veni o înfiorare peste păduri şi cetinile din jurul lor fiştiră 
prelung. Cast toaca şi caşi clopotele, acest cîntec al liniştii era 
pentru Dumnezeu, ntru puţini oameni şi pentru sălbătăciuni. 
lar pentruca rînduiala tainelor să fie deplină, cînd sta şuetul bra- 
zilor în răstimpuri, năştea stins, din depărtarea dela miază-zi, glas 
de bucium. In această alternanță nu era nimic poetic şi romantic. 
Din bucium zicea moş-Nechita, cel burduhos, la stina mănăstirii + 
şi dădea o veste ciobanilor lui. : 

In sara aceasta aşa de frumoasă însă, sin clipa aceia unică 
din viaţa lui, fără păreche în trecut şi în viitor, părintele Nata- 
nail primi în el cîntarea nouă caşi pe cea de toacă şi de clopot. 

— Frumoasă sară, mäi Tubtcht, zise el, fără cuvinte, câtră 
cățelul care tipăia acum alături, lîngă glezna lui stingă. 

Cind cârarea sui alt colnic şi ajunse cătră altă vale, susurul 
de ploaie al brazilor se alină şi călugărul, oprindu-se, bat uşu- 
rel cu palma peste grumazul cățelului, ca să steie şi el neclintit 
şi fără răsuflet caşi dinsul. Atunci, din dreapta, îi veni alt 
zvon: era o sonoritate măreață, straniu înmulțită şi crescută de 
ecourile pădurii, caşicum s'ar fi impletit şi s'ar fi încalcat serii de 
cornuri e rece unele subțiri, altele profunde. 

— Lu toate acestea e tot un bucium, şopti călugărul emoti 
nat, ue A supunere åre alt meşteșug eg din alte por ep 

(ls DC, a înghiţi c ă ii P 
a mireazmá e eg nghiţi cu plăcere aerul serii amestecat 

Poteca stinii mănăstireşti curgea inainte ; apoi, ca un 
şerpuit, suia printr'o rarişte pe catia dimpotrivă. Natanail aiku 
loc spre mina lui dreaptă, pe o cărărușă abia văzută dintre ierbu- 
rile inalte- ale poenii. Mai ascultă în două răstimpuri larma de bu- 
cium a ecourilor; după aceia, amindoi, el şi Ţubichi, urcară în tă- 
cere un deal tărăgănat, şi depe culme văzură deasupra asfințitului 
EN de Sc, intrun cotlon al văii care se deschi- 

` Se alla stina unor oieri străini, iţi 
păduri şi de pe alte albă de ap ni, veniţi la văratic dintre alte 
ss irá tälängi lin şi veni pănă la ei mir 
soti pe Ce un pile de brădiş Weër, pe-un pu inte; ur 
2. dë zar oe: ae şi cum alt luceafăr enorm ar fi căzut 
opre RN A Om, cu minie şi larmă infricoşată, se zvirliră 


Călugărul se oprise, cu Ţubichi alături. Sta neclintit, nalt şi 


DEMONUL TINEREŢII mm 


-subţiratic în rasa-i cernită. Cei dela stină îl vedeau zugrăvit pe za- 
vea culmii şi-l recunoscură, 

— Aista-i părintele Naftanail, hotâri glasul gros al baciului, 
Mäi flăcăi, chemaţi cînii. 

Citeva fişciituri sălbatice sfișliară înserarea. Strigăte răsună- 
“toare ameninţară spre dulăi, amestecînd nume ciudate.—Nea, Lepşa ! 
Nea, Cotoşman ! Vin’ aici, boală, c'acuş tună dracu'n coşu' tău! 

„Invălmăşala de răcnete şi fluerături n'avusese înriurire prea 
„mare. Dulăii se opriseră ei singuri, căci şi ei recunoscuseră în 
“monah un musafir care mai călcase de citeva ori în acele locuri. 

Baciul strigă gros: 

— Poftiţi, părinte ! 

Unul din strungăraşi, băiat sprinten de doisprezece ani, să- 
“rise dela locul lui şi ieşise în cărare. Primi pe călugăr, îi sărută 
-mina şi-l aduse la foc. 

Stina lui Mănăilă era o alcătuire trecătoare ` o șandrama ṣu- 

bredă acoperită cu draniţă, răzemată pe citiva stilpi de brad în 
“care toporul lovise şi cioplise foarte puţin. Citeva hirdaie şi do- 
-niți, scafe și cupe stăteau aruncate fără rinduială pe politi groso- 
lane, alcătuite după un meşteşug cu zeci de veacuri anterior celui 
dintăiu cîntec pe care l-au suspinat păstorii subt codru şi care se 
chiamă Miorița. Dela Dacii cei de demult şi dela alţii mai vechi 
decit ei, în rinduri de generaţii, ciobanii n'au simțit nevoia să-şi 
“schimbe portul, datinile şi confortul în munţii lor sălbatici. Cu a- 
„celeaşi unelte din tinereţea lumii, cu acelaşi ritual de-atunci îşi duc 
traiul—numărind fără scop oile, zilele şi anii. Socotelile aceste le 
fac pe răbuş, adică tot pe o bucată de lemn. Trâiesc iarna în 
“bordeie de birne; iar dulceața primăverilor aa tinereţii o spun tot 
«din lemnul pădurilor lor, din bucium ori caval. 

Baciul şi cîţiva ciobani cu strungărașul stăteau la foc—dea- 
supra căruia, spîinzurat în cîrlige şi lanțuri, înegrea ceaunul cel 
mare de jintiţă. Erau oameni fioroşi la înfăţişare, cu plete mari ne- 
tunse şi nepieptănate,—îmbrăcaţi cu straie care fuseseră odată albe, 
de cinepă şi in toarse şi țesute de muieri din văi. Acuma aveau o 
coloare fără nume, păreau un fel de piele virtoasă. Tot aceiaşi rîn- 
duială străveche vene e ciobanilor să-şi spele hainele în zăr şi 
să le pătrundă untul caşului, pănă ce capătă tăria şi floarea 
-ştiută,—şi pe deasupra un miros special pătrunzător, de brînză şi 
de fum. Căci subt şandrama lumina se luptă într'una cu fumul. Oa- 
menii lăcrămează, se apără de vălvătăi ridicind palmele în drep- 
“tul ochilor. Deşi-s aşa de buhoşi, de unsuroși şi de demult, zim- 
besc din veacurile lor cu prietinie noului venit. La Ţubichi nici nu 
catadicsesc să se uite, căci nu-i dech o cotarlă măruntă, şi numai 
„dulăii au preţ între pădurile cu fiare. 

Bătrinul Mănăilă se sculă în picioare după perdeaua de fum, 
-nalt şi spătos, încins Co piele de buhaiu lată de-o palmă dom- 
„nească. Suvacurile, stricnelele şi celelalte alămuri aninate de chi- 


ue VT ROMINEASCA ` 


mir risipiră fulgere în bătaia flacărilor. Işi mingiie cu degete groase 
bărbia rasă din proaspăt cu custură de coasă, şi salută pe monah 
cu vocea-i de bas: 

— Bine-ai venit, părinte. Bine-cuvintează. 

Călugărul făcu semnul crucii asupra focului. 

— Domnul-Dumnezeu să vă aibă în sfinta lui pază. Bine 
v'am găsit sănătoşi, oameni buni. 

— Sărutăm dreapta, cinstite părinte, grăi iarăşi baciul. Şi fi- 
ştiind cu opincile-i mari prin şperla vetrelor vechi, întimpină pe oas- 
pete. Cuprinzind în laba-i uriaşă mîna slăbuţă şi albă a călugă- 
rului, o sărută răsunător. Cu mişcări stingace, ceilalţi ciobani îi ur- 
mară pilda, apoi se aşezară iar la locurile lor şi-şi mingiiară cu 
palmele pletele unse cu unt. 

— Ti-am auzit buciumul, zise Natanail şi privi în juru-i cău- 
tind un scaun. Un asemenea obiect este însă lucru de prisos în- 
t'o stină. Oamenii stau pe-o cofă, pe-un petroiu ori pe-o curmă- 
tură de brad. Stau chiar și pe pămîntul gol, care-i tatăl nosuru al 
tuturora şi ne ține bine. - 

— Pentru cuvioşia sa, adă scăunaşul... porunci grav baciul. 
Şi strungäraşul aduse îndată din întuneric scăunaşul de lemn cu 
trei picioare care, obişnuit, avea slujbă să steie întors şi să fixeze 
ceaunul la mestecatul mămăligii.— Precum spui, părinte, urmă bà- 
trinul întorcînd spre monah ochii lui cu streşină de sprincene; 
socot că m'ai auzit din valea cealaltă, cind ai ajuns la Doi-Paltini. 
Dam semn, ca să iasă feciorii cu oile în porneală. Am şieu o pus- 
tie de suriă în care am învăţat din pruncie a sufla, întrecîndu-mă 
cu lupii. Asta-i treaba noastră. Altă ispravă nu facem. Cînd m'oiu 
intăţişa la împărăţia sfintă, la judeţul cel de apoi — cînd a fi şi 
daca fi—am să fiu cu buciumul sam să zic o toană. Domnul 
Dumnezeu va zimbi şi mi-a face semn cu mina să trec între cei 
drepţi, în sinul Jidovului. 

— Care Jidov, moş Mănăilă ? 

— In sinul lui Avram, cuvioase părinte. Cind ne-om vedea 


er apoi om şti dacă ne-a fi mai bine decit în astă ticăloasă 


Călugărul zimbi. 

— Intro privinţă mare să fie mai bine, moş-Mănăilă. Căci 
acolo nu-i foc şi nu-i întuneric şi nici luceatărul nu se vede lu- 
cind deasupra unei măguri, cum îl vedem noi de-aici. Nici nu-i 
custură de coasă ca să te bărbiereşti. Nici zer ca să te speli, Nici. 
auzi sunind tălâncuţele. Nu-i vale cu crişmă, ca să-ţi aducă de-a- 
colo strungăraşul şpirt. Nici fum de tutun nu se pomeneşte. Aco- 
lo-i aşa un loc de lumină, moş Mănăilă, unde stai caun aburfără 
d d E ei) SE er? nu-i nici durere nici întris- 

ter cica pe 
e bucurie cum Ge Zu o Séi înţeleg, — căci sufletul însuşi 

— \—fäcu baciul, mă miram eu să fie mai bi 

în sinul unui necredincios. Apoi dacă nu pot eu den ët Co 


—— o 


Ş 


Maia ae d 


___ DEMONUL TINEREȚII 117 


wale cu flori într'o sfintă zi de sărbătoare, şi dacă nu văd sărind 


din stincă un izvor ca un berbecuţ alb—şi dacă nu pot ajunge la 


han la Irimia ca să beau o litră de rachiu de care-mi place mie, 


—de celelalte mă lepâd. Eu zic aşa că numai cu necuratul trup 
putem avea plăcere. Cind a putrezi—gata, dacă n'om avea grijă 
să facem cele de cuviință. 

— Cum se poate să vorbească astfel un om bătrin ?—il în- 
trerupse călugărul, fără supărare. Dumneata, baciule, nu eşti creş- 
tin şi botezat? 

— Ea sint. 

— Şi nu crezi în sfinta Treime sin învăţăturile Domnului 
nostru Hristos ? 

— Ba cred. 

—  Atuncea trebue să aştepţi învierea morţilor, care va fi în 
veacul de apoi. Pâna atuncea, sufletul dumitale despărţit de trup 
nu va avea nevoie nici de băutura care-ţi place, nici de hrană, 
nici de toate cite le socoți bune deşi sint înşelătoare. 

— Ba cu, părinte, mi-am zidit fîntină, ca să am apă cînd 
mi-a fi sete dincolo. Se dat de pomană pită, sare şi caş—ca să 
mu sufăr de foame. Şaceşti feciori, după ce-oiu pieri eu ş'oiu fi 
subt iarbă, au să vie să-mi cinte deasupra. Gau să minince ş'au 
să beie cu mine, ca să mă satur şi eu. Asemenea rinduială noi am 
apucat-o dela alți baci mai vechi decit noi, care s'au petrecut de- 
mult din lume şi sau dus pe tărimul celălalt, şi noi se cade sane 
ținem de ce-am apucat şi am învăţat, 

Monahul nu crezu de cuviință că trebue să mai dea replică 
la asemenea înfricoşată profesie de credință. Creştinismul lui nu 
găsea cheia la uşa de bronz după care sta închis baciul cu stră- 
moşii săi. Rămase un răstimp visător, cu ochii lui albaştri aţintiţi 
în zbaterile focului. 

— Părinte, vorbi iar baciul rinjind, cu abia acuma mă uit şi 
văd, De unde dracu' ai găsit cuvioșia ta asemenea fleac de căţel, 
cum nu mi s'a aratat decind sint? 

— Aista-i Ţubichi, răspunse Natanail. S'a luat azi după mine, 
şi văd că nu s'a spăriat de dulăii dumitale, E o corcitură pripă- 
şită la chilia mea; a ramas dela nişte boieri care au petrecut în 
vara E Mănăstire. E un corceag de mops şi de fox... 

— E un corceag de mops şi de fox, însă-i deștept ca un 
om. Numai glas mare, ca să vorbească. 

Baciul privi cu îndoială şi dispreţ spre căţel, 

— Cum ai zis că-l cheamă ? 3 

— Tubichi. 

— Hm! Aista nu-i nume de cine, părinte, la să chem eu pe 
Diriău, să văd dacă-l cunoaşte că i-i neam, Nea, Dirlău, ia vină 
'ncoace şi vezi pe choul ista. 

Bătrinul (ec? haiduceşte şi mai răcni odată numele dulăului. 
Prin fum sticliră ochi singeroşi, sun cîne mare şi flocos, cu ragilă 


118 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ia git, se opri la cifiva paşi, în marginea cercului de lirminä.. "Tu- 
bichi mirii scurt şi-şi ridică urechile ca nişte cornițe. 

— H auzi, măi Diriău ? Ce zice? 

Dulăul mai rămase o clipă neclintit, apoi se retrase 'n întu-- 
neric, disprețuitor caşi baciul. 

Ciobanii rinjiră şi se priviră cu coada ochiului.. Apoi se făcu- 
tăcere şi se întinse noapte deplină, 

Călugărul trase de subt haina-i largă, dela piept, un pachet 
cu grijă învălit Intro gazetă veche. 

— Moş-Mănăilă, zise el, dumneata nu-ţi vei fi inchipuind! 
c'am venit în ia-sară aici, ca să aduc pe Ţubichi, să te minunezi; 
de d Am venit să-ţi mulțţămesc pentru cașul pe care mi l-ai tri- 
mes în ziua de Sintilie. 

— Bun şi frumos caş !—intärt baciul. 

— Intr'adevăr. De-aceia l-am plătit cu dreptate, după vorba. 
pe care mi-a spus-o flăcăul. lar acuma, pe deasupra, te rog a primi: 
cîteva pacuri de tutun de cel de care-ţi place. 

— Mie-mi place de cel negru şi tare, ca să-l simţesc cînd îl 
trag în piept. 

— De-acela ţi-am adus. 

— iți sărut mina, părinte. Văd că-mi ştii naravul, 

— TI ştiu, moş Mănăilă. 


— Şi văd că-mi dă o mînă sfinţită iarbă de afumat care se 


enen? a Diavolului. 
aciul rise iar arătindu-și toţi dinți. Călugărul îi răs 
cu liniştea-i zimbitoare : ge, ge AE 
— Moşule, toate sint ale lui Dumnezeu : şi ierburile şi fiinţile,. 
— Asta aşa-i!—incuviinţă baciul. Şi destăcu cu mare grijă 
şi neindeminare pachetul pus pe genunchi, ca să se încredințeze 
că întradevăr are de-aface cu iarba cea mai neagră, care fumegă 
mal gros şi trece ca o perie de _sirmă prin Siet, Apoi îşi. căută 
rea de lut în ara șa rara So bat cu botul de opincă. 
mpunse cu suvacul, suflă într'insa iarăşi o împunse. Sr 
îndopă cu tact din darul călugărului. e $ j 
i Natanail îl privea pe gînduri; dar era concentrat mai mult: 
în sine. In sara asta toate îi păreau bune şi tihnite. Străbătuse 
uşor poteca printre păduri, simțind nevoia să schimbe o vorbă cu 
oameni din lume şi să-i intre cerul în suflet ca un fum de floare 
violetă. e een feet şi-şi mingiie cățelul. 
— poltesc bună-sara, zise el. Nu uita moş-Mănăilă, că 
eee ig ne pr fruptul oilor dumitale ; e sa mai tre- 
e degra t : mi — 
e ră nu g caş: mine ori poimine. Plata — cum 
— Asta ştiu, părinte, dar eu mă bucur mai ales de bunăta- 
tea cuvioșiei tale. Sărutăm dre i i ini 
SE EH apta şi să mai vii pela noi sănătos. 
Baciul şi feciorii riseră iar. Du aceia răcniră 
să-i ferească în laturi. Şi călugărul Gei înapoi cu pot i lia 


DEMONUL TINEREȚII 119 


spre schit, cu căţelandrul după el. intro vreme rise singur, gin- 
dindu-se la convorbirea cu Mănăilă la fel cu alte convorbiri din 
alte citeva seri de vară. Sălbaticii şi păginii aceia, care se so- 
coteau creştini, erau blinzi şi buni şi el avea dragoste pentru ei. 
Intre dinşii, o clipă, se simțea bine—cu sufletul liniştit ca un iaz 
într'o pădure solemnă. CH 

Adresă într'o vreme lui Ţubichi citeva cuvinte de prietinie. 
Se opri lingă un tufar mărunt, în marginea poienii dela paltini, şi 
căută, pipăind, o frunză potrivită. O aşeză intre buze şi cîntă 
uşor nopţii şi singurătăţii cît trecu printre brazi, întrun întuneric 
de catran. 


HL. 


Acum se arată nişte 
cinstite feţe de slujbaşi. 


In urma lui, la stînă, baciul rămase piciind cu mare plăcere 
din luleaua-i de lut roş cu căpăcel de alamă. SEH 

— Era bine dacă se nimerea subt fuşta călugărului ş'oleacă 
de rachiu... zise el cătră feciori. a Turiţă, dă-mi o cupă de zer, 

Strungăraşul îi aduse zerul. 

eh, en n'am făcut mare lucru, vorbi el iar, oțărindu-se 
urit, fără decit mi-am astimpărat oleacă arşița. Tutunul e mai bun. 
Waşi da şi vouă o țiră, da” nu vreau să vă nâdiţi la o iarbă îndră- 
cită şi puturoasă ca asta. Apoi de cînd fiu eu minte, şi după cit 
ştiu, numai baciul trebue să tragă din lulea. Cei tineri se uită şi 
aşteaptă să le vie rindul. După ce-or trece vre-o douăzeci de ani, 
apoi îţi afla şi voi ce-a iscodit diavolul. 

Subţire şi muzical, Turiţă strungăraşul se amestecă și el în 


L Parcă ciobenii nu duhănesc şi ei?—observä el. Până la 
crişma din vale nu-i aşa de departe. Numai cît în loc să-l beie din 
lulea, îl fac țigară: îl sucesc în pănuşă de popuşo 


iu. 

— Şi bun, măi Turiţă ?—intrebă baciul privindu-l intro 
parte, pieziş. 

— li bun, moşule, răspunse aas, O 

Ciobanii şi baciul izbucniră în hohot, scuturindu-şi pletele. 
In vălvătăile schimbătoare ale focului, obrazurile lor aveau schi- 
monosituri demonice, caşicum i-ar fi aruncat în singurătatea aceia 
un pămint necurat. d 

Dulăii dintr'odată se izbiră cu vrăjmăşie în cărare şi citeva 
țălăngi se scuturară în umbra de-aproape. Larma cinilor crescu 
întăritată şi doi ciobani săriră repede de pe trunchiurile lor. 

Un glas se'nălță în întunericul opac, modulind o vocală so- 
noră : Ho-hoo! 


— ls oameni de-ai noştri, grăi unul dintre feciori întorcin- 
du-se la foc. Cellalt domolea cînii. ; 
Baciul mormăi pe lingă tava lulelii: 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


beienee — 


— Cine-i ?—nu cumvaii Pintilie? 

— Da. Onuţă şi cu Pintilie. 

Baciul aşteptă sucit cu spatele spre cârarea muntelui an a- 
parenţă nepăsător, pănă ce paşii străinilor fişiiră lingă foc. Atunci 
se ntoarse şi văzu doi munteni cu sumăeşe scurte, cu ochii mascaţi 
de pălăriile aplecate pe sprinceană. Unul era mai, — cellalt mai 
subțiratec şi mai scund, Purtau topoare cu coadă lungă atirnate 
la cotul braţului sting. s-a da 

— Bună-vremea, 

— Bună să vă fie inima, răspunse baciul. Voi sinteţi ? 

— Noi, răspunse cel scund şi subțiratic. 

_Traseră de subt sumane puşti cu ţevile rătezate şi se aşe- 
zară CR capi Ge a pe, aläturi, pe-un singur butuc de brad, cu 
armele lingă dinşii. Işi ridicară frunțile, îşi saltară ăriile, | 
nalt “a blond. Cel scund — brun, n 2-0 dn 

imbiră spre baciu. Cel mic cu îndrăzneală, cel nalt cu oa 
care stinjenire, — amindoi însă exprimau aceiaşi stare de îndoială 
pe care trebuiau s'o aibă oameni ca ei într'o aşezare ce atirna 
oarecum de legile şi rinduelile societăţii din vale. 

Baciul Mănăilă întrebă iarăşi: 

-= Ai en coborit într'acoace ? 

___— Da, răspunse cel mic, ațintind spre baciu ochi scăpără- 
tori şi negri. Am stat o vreme sus tee. loc al meri SS 
am văzut că v'a căzut pe sară oaspete la stină. 

— Da. Părintele Naftanail de la schit. 

Cel mare şi bălan mormăi moale: 

— să e? GC Kg Naftanai!. 

— Aşa=i, întări baciul. Pintilie La asemuit bine. Se vede că 
mine e ziua lui, cind se face slujbă N i 
e penru cele ech ujbă mare de vale. Are ochi 

— A fi şi asta, îngină pe gînduri Pintilie, fără să 

O clipă tăcură. Cel mic şi negricios tresări iar: mg 

— a venit să cumpere caş ? 

— Nu; a venit s'aducă o rămăşiţi i 

Tacură San rămășiță de datorie. 

nuţă trase dela şold o taşcă de piele, înflorită i i 

i , , , D 
ona ZS Senge o deschise intre genunchi şi scoase pe 
ege Bech A Seen aaa p Kaërieéeng de rafie. Scociori 

K d Ja, în care su citeva ori, í 
apa Le zaon grijă, urmărit de toți ochii, atit ee să 

nā, cit sat cinilor, — destupă sticla şi turnă atent in păhărel 
un fir we de licoare, e 

— Aista nu-i rachiu, — e doftorie, expli 

4 + Li ică D 
Bess e l-a „dăruit o cuvioasä călugăriţă ads b d a lip r 
Eu Leer că i-a cetit şi ăciuni cînd La făcut. Supărare boală, 

ti Ñ a ca cu mina. Poftim, moş-Mănăilă, ia-l de bine. i 

baciului demult sticleau, ca ai necuratului din na. 


Lasă repede luleaua în spuză, la botul opincei, şi prinse în mina-i 


DEMONUL TINEREȚII 124 


mare cu ghiare, păhărelul de rachiu. D aduse domol la gură. De- 
şi-i tremura mina, nu vărsă nici un pic. H gustă din virful limbii, 
— şi încuviință adinc din cap: Ihî! Apoi închină spre munteni : 

— Apoi vă poftesc sanatate. Domnul să vă fie de spor şi 
de ajutor. 

Şi sorbi cu ochii închiși răsturnind capul pe spate. 

Intinse paharul. 

Crezu potrivit să mai adauge o vorbă: 

— Eu zic aşa, oameni buni, că Dumnezeu cunoaște gindul 
omului, şi citeodată i-l împlineşte. ° 

Oamenii buni nu înţeleseră din ce adinc porneşte aceasta 
banală cugetare ; o primiră totuşi cu linişte, caşi pe închinarea în 
care acelaşi Domn-Dumnezeu trebuia să le steie într'ajutor pentru 
faptele şi îndeletnicirile lor cam nepotrivite cu uneltele pe care le 
aveau alături. 

Pauză. — Onuţă cinsti şi pe feciori, care dădură de duşcă 
lichidul de foc fără să cricnească. Turiţă gustă numai de pe fund, 
lepădă paharul în mina străinului şi-şi prinse gura pe rind cu de- 
getele minii drepte, apoi cu cele ale stingii, suflind pripit aburi de 
otravă, în hazul tuturor celor de faţă. Veselia risipi deplin şoväi- 
rea începutului, — mai ales după ce baciul mai primi un păhărel 
pe care-l trată cu aceleași mîngiieri și evlavii. l 

— Bune lucruri a lăsat Dumnezeu pe astă lume... observă 
el cu statornica-i filozofie, 

— Nu-i dela Dumnezeu, îi dela o călugăriță dela Agapia, rise 
Onu 


IER 
insfirşit, găsi de cuviință şi Pintilie să arâte ce sunet are 
glasul lui. 

— Bache, grăi el, cam ce fel de om e câlugărul acesta 
Naftanail ? 

— Călugărul acesta Naftanail? Apoi cum să-ţi spun eu, bre 
Pintilie ? Eu socot că-i mai mult călugăr decit om. 

— Aşa am auzit şi eu dela alţii, care l-au cunoscut ş'au fost 
pela chilia lui. Eu numai de departe l-am văzut, trecind prin poieni 
şi pe cărări. Nu-i vechiu prin partea locului. 

— Nu-i vechiu. Şi nici el nare multe zile crestate la bus, S'a 
pripăşit la Neamţ de vre-» doisprezece-treisprezece ani. Acu ai să 
mă'ntrebi de unde a venit: asta nu ţi-oiu pute-o spune. 

— Zice că-i venit de prin părţile leşului. 

— Se poate. laca aicea ai dreptate. Am auzit că acela tirg 
îi mai mare decit toate cîte sint. Deaceia şi Naftanail are atita în- 
văţătură. La tirguri sînt şcoli înalte. El trebue să fi învăţat acolo 
macar zece glasuri de carte. 

— Dacă n'ar fi fost învăţat, nu s'ar fi putut face așa de de- 
grabă monah; şi mar fi duhovnic aşa de vestit — încit vin oameni 
bolnavi şi muieri de prin sate ca să le cetească dezlegări şi să-i 
tămăduiască. Dumneata, baciule, ai auzit de asta? 

— Cum să maud? Doar eu îl cunosc mai dedemult, de pe 


122 VIAŢA ROMINEASCA ` 


cînd încă nu era cuvios ieromonah. Invăţătură trebue să aibă 
deşi eu n'am de unde o cunoaște. lar mai ales are în sufletul fut 
SE capii pă age E pete Leg lucru de două ori ca 
-ți facă mai mare coraj şi plăcere. Ş'apoi, lingă dreptate 
subt piste bunătăţii dela maică-sa ee apen, şi page in 
drag. Că el pentru rugăciunile lui, pentru minunile şi vindccările 
ce săvirșeşte, nu primește niciodată bani, ca să nu-şi spurce darul. 
Aici bătrinul Mănăilă primi din mina lui Pintilie al treilea 
orei rege s mei: Plioscăi din limbă şi-şi spori şi mai 
ul de vorbă, înţelegind -i mij ; 
re ; pe-a aer a teleg uşor care-i mijlocul sä dobin- 
— Intocmai aşa este precum iţi spun eu, măi Pintil 
ai prin străinătăţi, la leşi, va fi ciao el după cit orele pb 
n ere mari. Stau şi socotesc: altfel de ce şi-ar fi lăsat el boie- 
riile şi bielşugul, ca să s'așeze intro pustie, între codri ? 
—- Ge SZ ER fi fost bogat în viaţa lui, 
— ge. Avea slugi o mulțime. Unu-i ţi 
ră poia: peer Koa cu reg ES din mat ri eiec A 
- Trăia, g ca un boier. Şi umbla n i 
mu Acolo este trin: un fel de căsuţă pe Gegen iti lu 
che SE acte E s asta nu ştiu, că n'am văzut-o; arg nu 
| niciodată dela munte, dintre oi, —d ice c 
Ei — şi cîte va mai fi fost avind! 1 Ey a e ee 
s'a tras $ schivnicie, din pricina Li Fän: ee 
— Aşa ai auzit ? din pricina i diavol 
-= Se ntelege; altfel ine VOS 
— Eu am auzit că din pricina unei mujeri 
— Apoi eu ce spun ? din prici i di 
Oi pricina unui d i se' 
şi ceteşte şi zi şi noapte. Numai citeodată vine pi eg 


Şi dacă este raiu i 
să se ducă, cu D n scrie la carte, apoi drept în raiu are 


Mănăilă se i = 
eeneg veseli singur de vorba lui. După asta îşi îndopă 
— Are şi tutun bun... adăogi e 
Pintilie lăsă » adāogi el rinjind şi clătinînd din cap. 
rămase iar mer treacă vorba asta pe care n'o înţelegea şi 


On i 8 
și ticu. uță mistui ploscuţa în taşea de piele. Baciul stupi în foc 


Fiorul de vint al i ; : 
lună se statornicise deplin | E Lag demult. Noaptea fără 


celor dedemult ale păstoriei. Inaintea tu ljaunoscător al tainelor 


DEMONUL TINEREŢII 123- 


Baciul dădu el porecle şi semnificații, după o învăţătură cu zece 
mii de ani mai veche decit creștinismul. Strungăraşul îl asculta 
cu gura cascată şi ținea minte pentru vremea cînd avea să fie 
baciu,—ca să ştie ceasurile oilor şi străjile nopţii după stele. Asta 
trebuia să fie legea şi religia vieţii lui. 

Bach îl observă într'o vreme şi-şi ascuţi spre el dinţii de criţă. 

— Învață, îi zise, privindu-l încruntat, căci altfel rămii prost. 

şi netrebnic. Asemenea cite altele trebuie să știi. Phi! nai tu 
păr în cap cite trebue să ştii, şi nici nu cred s'ajungi să le știi,- 
căci lumea din ziua de azi nu-i ca pe vremea mea. Pe mine m'au 
bm trei baci ca să lenvăţ. Aşa că trebue. să le'nveţi şi să le 
ştii şi tu. 

— Dar sfintele rugăciuni de dimineaţă şi de sară le ştie 7— 
întrebă Onuţă. 

Baciul îl privi de departe, cu dispreţ, şi nu-i răspunse. După 
aceia căscă iar cu ochii plini de lacrimi şi de fum. 

Pintilie sta la locul său, tăcut şi nemulțămit. Avea el în sara 
aceia ceva.—Onuţă îi era bun tovarăş,—însă citeodată nu-i plăcea,- 
pentru vorbele lui împotriva dreptăţii ş'a adevărului. Era mai ager 
şi mai harnic la cuvint decit el: nu găsea niciodată vreme şi mij- 
loc să-i propească fantasmele ori nebuniile. Din pricina lui, pe 
lîngă altele, minca uneori de frupt în zile de post. lar acum nu'n- 
țălegea ce i-a venit să spue baciului şi feciorilor povestea cu ra- 
chiul de mere al călugăriții dela Agapia din deal. Acel rachiu— 
drept vorbind—era boieresc, cu tot cu ploscuţă şi cu tot cu pă- 
hărel de argint. H dobindiseră intr'o siintă zi de Duminică, pela 
toacă, în urmă cu vreo săptămină, oprind la o cotitură a drumu- 
lui mare, în pădure lingă fintină, o trăsură care umbla în prim- 
blare la mânăstiri. Cu puştile lor scurte ridicate ameninţător, Si- 
liseră pe vizitiu să strunească năprasnic și să se facă broască pe 
capra lui; apoi răcniseră cu străşnicie la stăpini să coboare pe 
iarbă verde. Ţinindu-i cu braţele'n sus, îi uşuraseră de bani și de 
inele. Le lăsaseră ceasornicele, cu care maveau ce face; însă 
Onuţă înţelegea să plătească cu acele ceasornice ploscuța şi pä- 
hărelul, care-i pricinuiseră mare mirare ` şi pe lingă ploscuţă şi 
păhărel, cîteva gărăfi burduhoase de rachiu de drojdie, cum nu se 
mai află pe acest pămînt de bun şi de tare. 

Acuma scornea o istorie cu călugărița— şi ciobanii îl credeau. 
Asemenea minciuni avea obiceiul acest Onuţă să spue de multe 
ori, aşa, ca să petreacă singur; căci el, Pintilie, era suflet drept şi 
cinstit și pentru minciună avea mare greață. Dar iarâşi — cuge- 
tind—nu se putea pune cu el de pricină, pentrucă era tovarăș 
viteaz ; şi spunea boierilor pe care-i oprea cu puşca multe şăgi şi 
drăcovenii. Citeodată se părea că dau cu plăcere ce au asupra lor. 

Is bucuroşi că scapă cu viaţa, se gindea Pintilie. 

S'ar putea întimpla însă ca unul să ridice o armă ş'atuncea 
curge singe,—el şi tovarăşul său fiind în drept să-şi apere La 
lea.—Ar fi mai bine să se isprăvească odată toate şi să mă călu- - 
găresc | mormăi el desgustat. 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce-ai spus, bre Pintilie ?—intrebă Onuţă. 

— Spun că-i vremea tirzie şi trebue să ne ducem la locul 
mostru... răspunse alene Pintilie. 

— Bine, să mergem, vorbi vesel Onuţă, numai cata să spu- 
nem baciului că mam venit ca să ne numere şi să ne spue 
nume stelele. Ascultă, moş-Mănăilă, se îndreptă el cătră bătrin. 
Noi, în ţiitorile noastre ştiute, la izvoară, împuşcăm cîteodată capre, 
Ş'atita capră sălbatică mincăm încît ni-i lehamite. Drept aceia 
te-am ruga să ne dai un as, ca să mai schimbăm mincarea. 
lar dacă nici dumneata nu ai tragere de inimă pentru carne de 
căprioară, atuncea să-ţi läs o garafă dintr'aceiaşi aghiazmă pe care 
ai gustat-o din ploscuţă. O am la mine: dacă vrai, i-a dumnitale. 


— Cum ?—strigă baciul Mănăilă, Ce să fac eu cu căprioara ? 
De cind sint nu m'am împăcat cu carnea de dihănii. Nu m'am 
învăţat a minca nici capră, nici lup, nici urs. Aşa că-ţi dau bu- 
curos căşul și mă împac cu garafa de băutură,—dacă-i plină şi-i 
tot de-aceia, 


— Pina, şi tot deaceia, afirmă cu tărie Onuţă. 
____ Atunci baciul se ridică greoiu şi se duse în intuneric, ca să 
bijbiie în comarnic un Cas care i s'a părea mai mic, 
— Acuma, alta, cu capra... se gîndi amărit Pintilie. De 
unde le scoate şi le potriveşte el aşa ? Acest om mărunțel e 
mare pehlivan şi mare calvin. 


rimi totuşi caşul fără să spue nimic î ivă 
Le şi caş 1 p mpotrivă şi îl trecu 


„___— Acuma, după ce-am făcut tirgul, putem să ne ducem, 
zise acesta. 
Mănăilă ridică braţele desnădăjduit : 
— Dar garafa, măi oamenii lui Dumnezeu ? 
— Este „Şi garafa... râspunse Onujă, şi scoase garafa. Pin- 
Die o primi ş'o puse în brațele baciului răsuflind cu mulţămire. 
Era bucuros că nu-i pricină—ca să se mai işte vorbă şi foc de 
puşcă. Un om paşnic ca dinsul nu se'mpăca niciodată cu faptele 
rele. lar dela Onuţă se putea aştepta la orice. Cind se afla cu 
dinsul, era totdeauna cu ghiața'n spate. Nu-i vorbă că nici el 
nu-şi putea lasa tovarășul la un asemenea năcaz—şi se simțea ne- 
VOR să Intrebuinjeze de, tace era tare ca un buzdugan.—Mulţă- 
mnezeu şi ii Domnului c "ant i ! 
Adäogi tare cătră cei dela stînä : gg o 
— Rămineţi cu bine, fraţilor! | 
— Mergeţi cu pace şi cu sănătate !—răspunse baciul. 
Bătrinul ii peirecu zece paşi—mirii la dulăi și-i sudui ca să 
nu se miște din covrurile lor, după aceia se întoarse şi ridică sticla 
între el şi lucirile focului, ca să vadă dacă-i ină. O destupă şi 
prinse scurt o picătură între buzele-i arse. dere gustul şi tă- 
„ria—şi socotindu-se 'mpäcat, îşi viri cu grijă în sin comoara. 


DEMONUL TINEREŢII 1% 


Focul se risipea şi murea, La lucoarea lui roşie, se aşeză 
cu fața în sus pe pămintul gol şi călduț, cu minile subt ceafă, şi 
rămase o clipă cu ochii deschişi, chemind dinspre stele somnul. 
Adormi într'o clipă şi prinse a sforăi cu modulaţii stranii, ca o 
fiară necunoscută încă. Flăcăii trecură la datoria lor—şi tălăn- 
cuţele picurară un timp în noaptea de vară, până ce se alinară 
abia-auzit. 


IV. 


Indeietniciri obişnuite ale ieromonahului şi 
duhovnicului nostru, Părintele Natanail. 


C'un ceas înainte de miezul nopții, bătu iarăşi toaca la Vo- 
videnie c'o melodie nouă şi proaspătă intre pădurile neclintite. 
Jivinile erau ieşite în poieni, din farmecul de piatră al întuneri- 
cului celui mare şi, cu capetele înălțate, cu ochii neclintiţi, aştep- 
tară să sune clopotele, al căror înţeles răminea ascuns pentru ele 
din veacuri în veacuri şi din generaţie în generaţie. Izbucniră şi 
sborurile de sunete-fantome, alungindu-se şi chemindu-se din zare 
în zare. Şi valea schitului rămase după aceia mai tăcută decit 

e, 
bar cele cîteva căsuțe ale monahilor clipiră lumini. Natanail 
ieşi sprinten și fără somn în cerdacul lui şi privi făclioarele ceru- 
lui cuun simțămint sămănind iubirii. Stătu cu fruntea înălțată şi 
cu braţele moarte în lungul trupului. Apoi îşi potrivi pe frunte 
camilafea şi cobori domol cele patru trepte. Trecu pe cărăruşa 

rădiniţii, printre tufe de busuioc și mintă. Cind apăsă ant ` 
dela portița tăiată în zăplazul mare cu streşină,—auzi o plingere 
moale. Un glas de femee îl salută din cărarea de după zăplaz. 

— Sărut mina, cuvioase părinţele, | 

Călugărul închise cu stinga portița şi întinse dreapta prin 
întuneric. O umbră încovoiată se apropie şi i-o sărută cu buze reci. 

Natanail întrebă încet : 

— Care-ţi este nâcazul ? S a 

— Cuvioase părinte, chiar acuma am căzut aici, venind de 

te munte din valea Moldovei. Am adus încăruţă un biet băiat 
inav—ca să-l vezi şi să ne faci o rugăciune. Nu ne lăsa, te 

rugăm cu lacrimi. Ajută-ne şi pe noi cum ai ajutat pe alții. Am 
desprins iapa dela hlube sam dat-o să pască. Ne punemsă m- 
bucăm şi noi ceva pâna ce te-i întoarce cuvioşia ta dela biserică. 

— Bine, aşteptaţi-mă, răspunse cu acelaşi glas încet monahul. 

Se lăsă pe cărare la vale şi puse şi el o pată de umbră 
mişcătoare pe zidul vechiu al bisericii. Pâtrunzind în naos, găsi 
lumini aprinse și murmure de rugăciune. Se alătură la strana 
dreaptă şi se culundă, cum îi era obiceiul, cu totul în slujba a- 
ceasta de noapte, care-i era mai plăcută între toate slujbele şi 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rinduielile monahiei. Era ceva cu totul lui tot deosebit de lumea 
lui de altâdată şi chiar de viaţa zilnică a mănăstirii. Pașii sluji- 
torilor aveau un tact sonor care însă părea străin de ei; glasu- 
rile, întonind cîntări, păreau ale zidurilor ş'ale morţilor de subt les- 
pezi. Şi umbrele sinistre, cu rase şi carmilafce, păreau că numai 
se agită mute,—după ritmurile monotone şi străvechi—aceleaşi şi 
aceleași de secole. Acest misticism şi această înfricoșare îi fä- 
ceau bine,—ca o suferință după care ai pace şi somn odihnitor. 
Murmurind melopei bizantine, se cufundă ca întrun abur 
al altei stări, în care se găsea tot treaz şi viu, cu privirile aţintite 
în icoana cea mare, din care fecioara il privea cu ochi umezi de 
nespusă sai, Avea NI ZI mila păcii, cum spune cartea. Era 
„ceva armonizat cu starea de uitare şi împăcare CG i 
în sine în acea zi unică de Au K š za TE De 
ee Fericiți cei săraci cu duhul, se gîndea el, în timp ce 
cînta şi primea în suflet privirea omenească a icoanei. Adică fe- 
riciţi acei care pot lepăda neliniștea judecății: care nu-şi trudesc 
zadarnic mintea, căutind chei ce nu sînt la lăcăţi ce n'au fost. 
Nu rivnesc să răstălmâăcească datinile. Nu visează să răstoarne 
domniile şi stăpinirile. Căci spiritul este demon de nemulțărmnire, 
Aşa că cel sărac întru duh se mulţămeşte cu ale sale ca floarea 
Şi ca pasărea, urmind un destin al împăcării totale. 
Gindurile acestea pluteau mai mult în el ca un sentiment. 
Se silea să nu le dea o formă, ca să nu strice întru nimic echi- 
librul în care i se părea Ca ajuns; ca să pule cît mai puţină re- 
ras a up aria er asupra căreia, ca pe o rană grea, se 
rinsese o uşoară şi transparentă pieliţă: la o silintă ori : 
pacat Pe esu SEH cu stil ary SÉ rc 
n jurul lui se făcu o pauză de tăcere. Atunci i 
în haine cernite i se arătară în ipostaza lor Pierce era 
erau umbre mute oscilind după murmurul zidurilor, Şopteau în 
apropierea lui cu glasuri adevărate, vorbind despre lucruri mă- 
runte. Cu obrazurile ofilite de truda zilei, cu guri ştirbe şi strimbe 
unii căscau prelung şi zgomotos, apoi cu mare mulțămire Tei nete- 
zau bărbile. A doua zi, deşi era Pantelimon, trebuiau iarăşi să 
m ră VOR Je coasă, alţii la adunat; altora le era rînduită slujba 
tul de brd pm despre toate acestea, amestecind în ele frin- 
n bätrin sărman se tinguia c'o voce slăbănoagă că i-a f 
D Pi u- 
a See ei e ou haragi. lar fratele tînăr şi spin, cu 
i a 2 ehr a in apropierea lui, îl minette întorcînd spre 
— Adă-ţi aminte, cuviosia ta, că le- i 
= ir în de eri. Ga avut d ele şi eius SE Panira 
P era rămase mirat şi spăimintat de această descoperire 
minile se stinseră. Natanail ieși din biserică cel din urmă 


La portiţă, găsi iarăşi umbra femeii î 
zar , ncovoiatė. Se tingui - 
Ce facem, cuvioase părinţele, ce facem? rem 


Călugărul se opri: 

— e ţi-i băiatul ? 

— Aicea în căruţă, cuvioase părințele, sărutăm dreapta. la- 
pa-i hrănită, omul a legat-o,—şi poate să m'ajute să-l aducem în 
chilie la cuvioşia ta. 

-— Eşti cu bărbatul ? 

— Da' nu mi-i bărbat, îs văduvă, părințele, nu mi-i bărbat. 
E un om din sat pe care l-am rugat să vie cu mine. Un om 
are Sech putere şi alt cap. Tare te rog să te milostiveşti şi să nu 
ne lași, 3 

— Bine. Aducefi-l. 

Trecu iarăși prin grădiniţă, simțind sufletul busuiocului, intră 
în casă, şi-şi aprinse singur lampa. Hotărise ucenicului să nu-l 
slujească niciodată noaptea. Dintr'un cotlon al cerdacului, Ţubichi 
îl urmase, ş'acuma se purta bucuros prin casă mişcind din rămă- 
şița-i de coadă.—Il văzu încordindu-se atent şi mirtind. 

— Fii cuminte, Ţubichi, îi zise el, Sint nişte oameni nä- 
căjiți 


Căţelul tăcu, In cerdacul de scinduri tropăiră paşi. Nata- 
nail feri uşa în lături şi, din întuneric, intră cu spatele înainte o 
namilă de om deşirat, ridicind şi purtind de cap şi de umeri pe 
bolnav.  Sufla şi fosăia cu părul zbiriit şi cu ochii tulburi încă 
de somn. Femeia părea agăţată de picioarele băiatului,—şi se'm- 
piedecă de prag. 

O clipă şi omul şi văduva rămaseră în mijlocul odăi, baălă- 
bănind între ci trupul şi căutind cu capetele întoarse locul unde 
să-l aşeze. Văzură laiţa dintre ferestre şi-l aşezară acolo, tropă- 
ind neregulat. Icoanele erau aproape, deasupra. Şi măsuţa cu 
cartea deschisă, cu aghiazma pregătită şi cu potirul acoperit. Că- 
lugărul îşi puse veştmintul slujbei și Ţubichi ieși umilit pe ușă, 
cum ştia că-i porunca şi rinduiala, 

Natanail se apropie de Lat, Vazu un schilod de care nu 
se înfricoşă, căci asemenea privelişte nu i se arata întăia oară. 

Era întro cămaşă de cili un vierme omenesc — spgircit, cu 
braţul şi piciorul din dreapta răsucite şi moarte. Restul trupului — 
oase în bolnavă piele fumurie. Un cap de ceară murdară pe care 
începeau să crească tulee ; gura strimbă, ochi pe jumătate închiși 
cu supuraţii de rană. 

Călugărul se întoarse ca izbit în piept şi privi spre femee. 
Sta răsucită Intro parte, cu mina la gură și cu ochii în pămint. 
Omul destrat ieşise.— Lampa mică de sticlă lăptoasă ardea caşi 
cum şi-ar fi luminat singură sieși. 

Monahul întrebă : 

— Dumneata ai născut acest trup, femee ? 

— Eu l-am născut, părinte, dar era întreg şi curat. Şi i-a 
venit dintr'odată boala asta, la opt ani. Am chinuit cu dinsul 
pela doftori şi prin spital. Dacă am văzut că nu-i folos, l-am lă- 
“sat. Zace aşa, se împuţinează şi se usucă de doisprezece ani, 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Mai ai copii ? 

— Nu mai am, părinte, nu mai am. Am avut, dar au murit 
cînd erau de Op. Apoi după asta s'a prăpădit şi bărbatu-meu. 
Drept este că mi-a lăsat oleacă de avere, însă-s singură şi fără 
ajutor. 

— De ce suferință a murit bărbatul dumitale ? 

— Nu pot pentruca să ştiu, părinte, nu pot să ştiu. A pie- 
rit de tînăr, dintr'o umflătură de picioare şi de niște bube. Fu- 
sese în putere—şi nu în multă vreme a căzut. Eu socot că să-i 
fi dat cineva ceva. 

— Cine şi ce să-i deie? 

— Ei, cuvioşia ta parcă nu ştii? Sint dușmani şi duş- 
mance pe lumea asta, care n'au hodină cit te văd mulţămit. Aşa 
nu s'au îndurat să mă lese cu soțul meu şi cu ale mele — şi i-or 
fi făcut farmece, i-au dat să bee veninuri. S'a bolnăvit, sa pus 
la pat, şi nu tirzie vreme a murit. Ach cu ce-am putut face după 
mintea pe care-o am şi povețele pe care le-am aflat? Cit a fost 
el bolnav, m'am dus la unele babe să desiege ce-au legat altele. 
Am fost la preoți de-ai noştri sam dat slujbe. Am ars lumînări 
intoarse—ca să se topească duşmancele cum se topeşte ceara. 
Am pus la gitul lui rugăciune scrisă pentru toate bolile ştiute şi 
neştiute. Am zviriit noaptea in răspintie usturoiu descîntat, îm- 
puns cu ace—iîn care era blăstăm pentru cele care mi-au otrăvit 
şi mi-au bolnăvit omul. N'am folosit nimica. Ei, zic, dacă s'a 
întîmplat aşa cu voia lui Dumnezeu... 

— Cum cu voia lui Dumnezeu ? 


Femeia ridică fruntea, fără să'nțeleagă. Apoi căzu iarăşi în 


tinguirea-i monotonă : 

DE Dacă s'a "'ntimplat aşa, zic, bine Cam rămas măcar cu 
băiatul. Dar cînd era de opt ani s'a bolnăvit şi băiatul. Şi nă- 
căjesc de doisprezece. Mi-a hotărit primarele aci doi ani să-l 
duc la spital. Dar parcă ce-am folosit?  Acolo-s mai mult aşa, 
nişte înşelări. 

— Unde? 

— La spital. Cuvioşia ta parcă nu ştii? Şi văzind că-s 
numai nişte înșelări, am stătut, să vedem ce s'a alege. Am primit 
babe de-a noastre şi ţigănci şi iar au început să deslege şi să 
descinte. Şi la fiecare dădeam și eu ce aveam-—slănină și făină— 
pe lingă parale; şi aşteptam să se 'ntimple o minune. Văzind 
că "ntirzie şi eu rămîn tot aşa de risul duşmancelor, am prins a 
mă duce de iznoavă încolo şi 'ncoace pe la preoți deslegători, 
despre care am auzit veste. Așa, nefolosind dela niciunul, am 
aflat despre cuvioşia ta. Acuma am nădejde. 

— De la ce oameni ai aflat şi ce-ai aflat ? 

— Am aflat dela oameni dela noi. Chiar ş'acest gospodar 
cu care-am venit cunoaște pe cuvioşia ta— şi zice c'a fost el aici 
la pice aaa pentru nişte boi furaţi... ` 


"mg 7 wi 


——— DEMONUL TREBE 129 


a 


— Ei, cuvioşia ta parcă nu știi? Şi-a spus el nacazul şa 
îngenunchiat subt patrafir, și cuvioşia ta i-ai cetit. Şapoi cind 
se'ntorcea acasă, iaca vede într'o poiană boii, păscînd. li avusese 
prăpădiţi şi furaţi o săptămină—şi dac'a fost voia lui Dumnezeu, 
prin rugăciunile potrivite şi cu darul cuvioşiei tale, iată hoţii au 
lepădat boii şi boii s'au întors singuri în poiana aceia. In care 
poiană, tot după voia Celui-de-Sus, a nemerit omul ca să-i gă- 
sască şi să se bucure. Aista-i lordache Axinte din Podoleni. 
Cuvioşia ta îl cunoşti. 

ălugărul nu răspunse. 

— Acuma ce te rog eu cu lacrimi, cuvioase părinte? Să-ţi 
faci o milă ş'o pomană cu acest copil sărman şi bolnav şi să te 
îndupleci şi pentru mine, care-s o văduvă singură pe lume şi fără 
mingiere, să slujeşti în noaptea asta spre Sfintul Pantelimon, să 
ceteşti şi s'atingi cu mina aceasta suferința, ca să se curme acest 
năduh al meu. 

— Bine, să cetesc, încuviință monahul. Insă darul cu care- 
am fost învrednicit, femee, este pentru alinarea mihnirilor, pentru 
rănile sufletului, căci asupra unui trup ca acesta, ros şi ars, numai 
unul Dumnezeu mai are putere. 

— Asta ştiu, părinte, şi mă pricep după mintea pe care-o 
am, tresări femeea. Aşa că te rog să ne faci o cetanie, ca săne 
alini şi să ne izbăveşti. 

Cu fruntea încrețită Natanail trecu spre cartea deschisă, o 
luă și veni spre laiţă. 

— Am adus şi puţintele daruri, după puterile noastre... ada- 
ose femeia cu glas dulceag, 

—  Acelea dă-le sărmanilor care se află în mare lipsă. 

— Da, părinte, însă te rog să nu mă laşi. Să ceteşti ca 
să ne izbăvim. Să se isprăvească odată ! 

In sfirşit călugărul înțelese. Rămase nedumerit, privind lung 
la ființa informă, jumătate moartă din faţă-i. Nu făcea nicio 
mişcare. Abia sufla. Din cînd în cind își zbircea ușor nasul şi 
buzele, 

Natanail se'ntoarse spre femee. Intrebă cu voce joasă: 

— Vrai să moară ? 

— Oi, Doamne, se tingui femeia, dacă te-ai indura pentru 
o binefacere ca asta, ca să se izbăvească, "asi uita pe cuvioşia 
voastră pănă la sfirşitul zilelor mele ! 

Muierea deodată începu a scinci şa lepăda lacrimi, — înge- 
nunchie şi bătu metanie. 

Natanail reveni cătră icoane şi rămase o clipă în tăcută cu- 
getare,—în timp ce femeea se ridicase și-și păturea fustele. In- 
arsa Ce asta deveni atentă, cu git întins, aşteptind începutul 

Monahul porni cetania moale şi monoton. Intro vreme se 
surprinse cu gîndul la florile poienii pe care-o străbătuse în a- 
murg. Se reculese şi'nălță glasul. Femeea asculta cu ochii des- 


9 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


chişi mari, hipnotizată. Pentru dinsa murmurul omului negru era 
vraja de mult așteptată, întru care nădăjduia c'o înfricoşată pa- 
siune arzind concentrată în pupilele-i enorme. 

După ce isprăvi, Natanail închise cartea în scoarţele-i tari ş'o 
tinu între palme. O înfăţişă femeei ca so sărute. Ea îşi făcu 
pripit cruce şi-şi puse buzele pe pielea lucie, apoi, încovoiată, 
umblă cu buzele țuguiate după mina dreaptă a călugărului pe care-o 
sărută în treacăt, cu smerenie, fără s'o atingă cu degetele ei, 

Monahul se'ndreaptă ş'o privi o clipă grav. 

— Acuma du-te cu pace, rosti el rar. Nu mai păcătui cuge- 
tind ceia ce nu se cuvine, căci Dumnezeu are hotăririle sale nes- 
trâmutate, pe care nu le putem pricepe, 

— Aşa-i, părinte, răspunse femeia suspinînd, 

l Natanail însă observa uşor că ea nu înțelege niciun cuvint— 
Şi că-i mişcată numai de sunetul glasului lui şi de clipa solemnă 
cînd era încredințată că s'a hotărit definitiv moartea schilavului 
şi netericitului său prunc.—Voi să mai adaoge ceva, însă se răs- 
gindi şi renunţă deplin, întorcîndu-se în sine. 

— SS băiatul, zise el, r 

Da, părinte, să chem numai pe cumătrul lordache să-mi 
ajute. Aşa că eu ași lăsa ceva de-o molitvă — dacă bine voieşti 
să-ţi aduci aminte cuvioşia ta de mine, amărita... Şi te-aşi ruga de 
pomenirea morţilor mei, pentru care las zece lei: pentru tătuca şi 
mămuca şi pentru barbatu-meu — lon, Maria şi lon. Şi pe mine 
mă chiamă tot Maria. Părinte, roagă-te pentru noi, 

„Incepu să desnoade prelung un colţ al broboadei de mătasă. 

Ate, bui Ge poua. şi Ag ni de deasupra și căută într'un 
stele de dedesubt. Î - 

Co mesei, lingă eg otrivi în sfirșit banii şi-i lăsă pe 

ts „ bine, rosti Natanail cam nerăbdător, Lasă-j lo 

Sint ai sfintului Schit. Pent ` i e 

be Se Zeenen ntru rugăciunile mele, eu nu primesc ni- 

Femeea era încredințată că acestea-s numa 
i i vorbe de ritual— 

-i plă maiS A 
ëch KS forma în care călugărul acela subţire şi boieros își pri- 
o Bo S'aduc pe cumătrul Iordache... se grăbi ea bocănind că- 

In aceiași clipă "Țubichi, afară, se renezise di 

b A zise d 
la Deca, etica, lătrind ascuțit cu ston? Seniore? ra 
janr eschise ușa. Lumina dinăuntru curse brusc în în- 

— Vai! strigă ea cu spaimă ascuţită şi 

ar se dădu înd 
äs e a opi monahul stind ei spatele bp şi'n- 
dtrjire. pul, peste > Cäțelul bătea cu aceiași în- 

— Mi-a căzut inima din | ; 
îmi trag sufletul (` Este DA Ur, Cuvioase părinte, și de-abia 
Am socotit întâi că e un hoț. 3, AI Mirita, care tnt al Intre, 


DEMONUL TINEREŢII 131 


— Mai ştii? se poate şi una ca asta, —răspunse o voce groasă 


„din cerdac. Taci, măi coteiule, că nu-ți fac nicio stricăciune. 


Am treabă cu părintele Naftanail. 

Călugărul se răsuci în loc: 

— Ori cine-ai fi, intră şi ajută acestei femei să-şi ducă bä- 
satul afară la căruță. 

— Dar cumătrul lordache unde-i ? întrebă iute văduva pe 
străin, caşicum i-ar fi fost veche cunoştinţă, 

— Care cumătru lordache? Nu ştiu. A fi omul cl lung, 
„care doarme subt căruță, lingă gard. M'am impiedecat de picioa- 
rele lui. Cumplit doarme. Poţi să-i tragi cu pușca la ureche şi 
nu se deşteaptă. 

Vorbind, lepădase lingă ușă buclucurile pe care le-avea în- 
vălite în suman — şi aşezase pălăria deasupra. Apucă pe bolnav 
de cap şi de umeri şi femeea cuprinse picioarele. 

Gah se retrăgea îndărăpt şi călugărul îl observa din locul său. 

Era pentr el un chip necunoscut. Un om mare, spătos şi 
bălan, cu privirea alburie. Era Pintilie, tovarășul lui Onuţă. 


vV. 
Părerile lui Pintilie despre rînduieli şi legi. 


— Bună vremea, părinte, zise omul intrînd iar, sin dreptul 
uşii plecindu-şi capul. 
— Mulţămesc dumitale, răspunse Natanail și se aşeză trudit 
pe scaunul de lingă masă, 
Ţubichi miriia încă în cerdac, afară. 
— Fii cuminte, Ţubichi, şi linişteşte-te, 
— SÉ chiamă ?—se miră munteanul, ştie să grăiască ? 
— Ştie, 
Femeea, întoarsă nesimţit ca o arătare, îşi virt o jumătate de 
trup în lumină. 
— Rămineţi cu bine, cuvioşia voastră, şi nu ne uitaţi! 
Pintilie întoarse pieziş ochii. Femeca dispăruse. Era pentru 
el cea dintăi ciudăţenie, R 
Se făcu tăcere. Țubichi se liniştise. Natanail aștepta, cu 
faţa obosită încununată de aburul lămpii: 
Stind în picioare cu spatele spre intrare, munteanul vorbi: 
— Părinte Naftanail, să mă jet cuvioşia ta Cam venit la o 
vreme aşa de tirzie. Am aşteptat întăi s'aud clopotele. Pănă 
ce-am coborit dela locul unde mă aflam, am socotit să se ispră- 
vească slujba. Aşa m'a sfătuit Onuţă. El a rămas acolo şi eu 
am coborit de vale, 
— Cine-i Onuţă ? 
— Onuţă e un frate al meu, părinte. 
— Şi dumneata cine eşti și cum te chiamă ? 


12 __ VIAŢA ROMINEASCA 

— Pe mine mă chiamă Pintilie, părinte. 

— De unde eşti? 

— De-aici, din aceste păduri. 

— Şi ce slujbă ai? Te văd cu taşcă. Şi văd puşcă lingă 
prag, subt suman.  ' 

Pintilie privi cu mirare spre boclucurile lui. Parcă atunci 
băga de samă că, într'adevăr, subt suman şi pălărie, era o pușcă 
cu tava retezată. 

— Ce slujbă am? 

— Da. 

— Apoi, părinte, slujba mea e bot la drumul mare, 

Natanail nu clipi. Avu numai în el dorința să zimbească. 
Dar nu zimbi. Aşteptă să cunoască pentru ce durere a venit 
la el, în puterea nopţii, un om cu asemenea slujbă. 

— Am stat eu, părinte Naftanail, şi m'am gîndit, — începu 
Pintilie c'un glas mai gros şi mai scâzut,—şi iar am stat şi m'am 
gindit: ce să fac? Eu cînd m'am ridicat în lume, nu m'am crezut 
născut cu asemenea talant. Căci părinţii mei sînt ş'acuma gospo- 
dari la casa lor, în sat la Pipirig. Şi eu am mincat mămăligă 
muncită cu mina mea. lar acuma mininc Ging ca boierii, dar 
îmi place mai puţin. 

Munteanul răsuflă greu, Aceste erau vorbe din vreme pre- 
gătite. Altele le putea aduce mai cu anevoie. Le câută pe pä- 
reji sain bagdadie. Işi pipăi ai tașca. Călugărul îl întrebă cu 
blindeţă ` 

— Ai zis că te chiamă Pintilie ? 

_— Aşa mă chiamă, părinte, Deaceia am venit, căci mine 
e sfintul Pantelimon, care, după cît mi-a spus Onuţă, e călător 
caşi mine. Şi fiind întrun nume cu sfintul, nădăjduiesc, la ase- 
menea zi mare, să mă'ndrepte cătră un gînd bun. Ajutindu-mă 
şi SE var 

— Nu înțeleg bine ce doreşti, întrerupse Natanail. Vrai un 
sfat? Ori vrai iertare ? pentru greşeli, ed siinicii, pentru ne- 
legiuiri ce săvirşeşti în slujba pe care zici c'o ai? 

Munteanul păru nedumerit şi scutură din cap. 

— Nu vreau asta. Eu, pecit m'ajunge mintea, nu mă ştiu 
greşit cu nimica şi n'am făcut nimănui niciun rău. Am intrat în 
Slujba asta pentrucă n'am putut răbda să stau la regiment. Eu 
nu mam dus acolo cu voe, Miau îmbrăcat ca neoamenii. Mi-au 
pus pecetie şi număr, Miau dus la feredeu cu abur ca să 
mă năbuşe. ` înd m'am cerut acasă, la fata cu care mă aveam 
bine, nu m'au lăsat. Am spus că eu mă duc şi fără voia lor. 
Atuncea m'au pălit preste fălci. Aşa că am fugit. Apoi m'au 
prins jandarmii şi m'au dus înapoi. Miau întrebat una, alta ; m'au 
pus jos şi m'au bătut, —dar eu nu le eram dator cu nimica. Atun- 
cea am dezertat iar—da' ach m'am ferit, să nu mă mai prindă. Dacă 
m'am dus în lumea mea ca o pasere ori ca o dihanie, asta nu se 
chiamă că-i nelegiuire: aşa spune şi Onuţă. 


Popp mat 


- DEMONUL TINEREŢII __ DEE 

Ei, — acuma dacă eu umblu fugar, trebue să-mi agonisesc 

bani de cheltuială. Neputind lucra între oameni, mam întovă- 

răşit cu Onuţă şi lucrăm singuri, de-oparte. El îi mai vechiu în 

serviciu. Şi-i voinic viclean şi cu coraj. Dar noi mam asuprit 
nici n'am omorit pe nimeni. Aşa că eu nu mă simt vinovat, 

— Aşa spune şi Onuţă? 

— Sărutăm dreapta, părinte; asa spune şi nu greşeşte. 

Călugărul ridică ochii spre hoţ. Nu zîmbea şi vorbea foarte 

serios, 

— Ascultă, Pintilie. 

— Ascult, părinte. 

— Legea, Pintilie, e de altă părere. Legea porunceşte să 
nu furi. 

— Nu-ţi spun, părinte, că nu fur? Tirgoveţii, pe care-i o- 
prim cu puşca, leapădă ei singuri ce au la dinşii şi dau de bună voe. 

Monahul, cu toată gravitatea situaţiei lui de duhovnic, înce- 
pea să fie înveselit de această interpretare specială. 

Pintilie făcu silință să-şi limpezească şi mai bine punctul de 
vedere. 

— Dacă-i vorba pe-aceia, de furat fură ei. 

— Care ei? 

— Boierii iştia dela tirg, caşi cei ai noştri de prin sate, pe 
care noi îi oprim citeodată. Birul Domniei e una — acela să zi- 
cem că e ştiut şi trebue dat; de el să nu vorbim. Dar ei ridică 
dela noroade un alt bir al lor, fără niciun drept. Fură banul 
statului, al văduvei, al sărmanului. Cite ticăloşii şi belituri nu fac, 
fără să aibă nici o nevoe! Căci stăpinirea le dă pine şi lefuri. 
Eu socot că nu eu, ci ei au nevoe de iertare, căci eu nimănuia 
nu fac vatamare. Aşa spune şi Onuţă. 

Călugărul îşi răzemă fruntea lucie în palma stingă şi i se 
păru ciudat că trebue să caute argumente, 

— Ascultă, Pintilie, zise el cu blindeţă, să lăsăm legea oa- 
menilor. Tu nu ştii că este o lege a lui Dumnezeu? Intre cele 
zece porunci, se află una care hotărăşte : să nu furi, 

— Eu de asta n'am auzit, răspunse cu oarecare nepăsare 
Slujbaşul. ~ 

— Să nu-ți însuşeşti nimic al altuia, Pintilie, Să trăeşti din 
munca braţelor tale sin sudoarea Trung tale, Asta-i legea lui 
Dumnezeu. 

Pintilie rămase cu ochii aţintiţi în lampă și páru mişcat. 

— Acesta e un cuvint pe care cu îl înțeleg, murmură el. 
Macar că nu m'am simţit vinovat... 

Călugărul zimbi şi oftă. 

— Macar că nu m'am simţit vinovat, mie nu mi-a plăcut o 
asemenea viaţă pe care o duc. N'am culcuş statornic,—umblu ca 
o fiară. N'am ce mînca precum au paserile cerului; şi trebue să-mi 
agonisesc. Şi n'am hodină din pricina jandarmilor. Aşa că m'am 
hrănit şi mă bate gîndul să mă las. Pentru asta am venit să cer 
sfat dela cuvioşia voastră și dela sfintul Pantelimon. 


134 VIAŢA ROMINEASCA 


— Gindul tău e bun, Pintilie. Impacă-te cu oamenii și cu: 


legile lor, ca să te linișteşti. Du-te şi te dă prins şi-ţi fă osinda. 
Dacă te duci de bună-voe, scapi cu pedeapsă mai uşoară. 
Munteanul se posomori şi cătă ajutor cu ochii într'un colţ 
întunecos al odăii. 
— Altfel nu se poate ?—intrebă el cu îndoială. Nu se poate 


cumva să mă aşez aici la un schit care mi-i drag? Să mă'nchin. 
şi eu,ori să lucru cu sfinţii părinţi, fiindu-le slujitor ? Eu cugetanr: 


să mă călugăresc şi să nu mă mai ştie nimeni. 

Călugărul clătină domol din cap. 

— Nu se poate, părinte ? 

— Nu. Intăiu trebue să intri în rinduială cu stăpînirea. 

Pintilie se încruntă iar: 

— Asta eu n'o înțeleg, şi nici nu vreau odată cu capul ! 

— Bine, omule, atunci du-te în drumul tău şi Dumnezeu s 
te lumineze. Ascultă însă cel din urmă cuvint al meu. Toate acele 
sfaturi pe care le ţii tu cu Onuţă nu-ţi folosesc nimic, căci ai în 
tine un vierme neadormit care te roade. Şi să mai ştii că jude- 
cata oamenilor e trecătoare. Ai să dai samă altui judecător mai 
area care stă pururea treaz, ş'acela are să-ţi deie osindă în Veş- 

cit. 

i Munteanul rămăsese deodată cu gura cascată şi asculta nu- 
mai glasul monahului şi cuvintele răzlețe fără legătura înţelesului, 
caşi muierea cu copilul schilav. 

Guer Atuncea cum mă sfătueşti, părinte 2—murmură el cu ochii. 

Natanail se reculese şi zimbi: 

— Du-te. 

— Atuncea eu de ce-am venit aici ? 

— Ai venit poate pentru slujba ta. Află că este o bucată de- 
câș pe-o poliţă cum deschizi uşa. Mai sînt banii femeei văduve aici 
lingă sfinta carte. j 

Pintilie stătu în cumpănă şi se'ntrebă în sine ce-ar face O- 
nuţă în locul său. Apoi se trase indărăt cătră uşă. lşi culese de 
jos, pe Dënn sumai şi puşca. 

„„ Eu tot la călugărie şi la linişte mă îndesc, părinte... mär- 
ron a cu îndoială. Mai ales mult îmi plate ai toaca şi clo- 


Mai voi să spue ceva. Du b Met 
rindu- Geier de pragul de Er a aceia se răsgindi şi ieşi, fe- 
ugărul râmase singur, cu tăcerea şi cu lumina lămpii. Pe 
uşa deschisă îi venea, din grădiniţa de-af i seră 
şi țiriitul moale al totii; fa de-afară, mireazma busuiocului 


(Urmează) Mihail Sadoveanu 


Probleme monetare din trecutul 
economiei noastre naționale 


1. Sisteme primitive de schimb.—2. Circulaţia bănească şi 
vechimea economiei monetare.—-3. Consolidarea eco- 
nomiei monetare. a) Organizarea interioară şi formele 
circulației b) factorii generali.—4. Reacţiunea antimer- 
cantilă.—5. Economia monetară ca „şcoala 
preparatoare“ a capitalismului. 


1. Sisteme primitive de schimb 


O cercetare a mijloacelor de schimb şi a influenței lor asupra 
economiei noastre, încă nu s'a făcut. Domeniul economic în care s'a 
lucrat mai mult a fost cel al raporturilor agrare, iar în ultima vreme 
a început să se bucure de o atenţiune deosebită comerţul şi in- 
dustria. Nu se poate trece însă cu vederea, că numismatica a luat 
la noi o prețioasă dezvoltare, însă pentru problemele care ne pre- 
ocupă ea poate fi numai un folositor auxiliar, fără a constitui un 
mijloc de rezolvare a lor. Cercetarea mijloacelor de schimb duce 
la domenii cu totul străine de numismatică. Astfel pentru economia 
istorică este în deosebi de importantă analiza așa numitei „eco- 

omii naturale“ ca şi a „economiei bănești“, a cărei cercetare Sp 
eoparte şi de obiectul şi de metoda numismaticei. Stabilirea din 
punct de vedere empiric-istoric a acestor faze, în trecutul econo- 
miei noastre, în structura, aspectul exterior, durata, cauzele lor de 
dezvoltare ori dispariție constitue o serie de probleme de netă- 
găduită însemnătate, însă cu totul neglijată până acum. Ceiace 
impune un interes special problemelor din circulaţiunea trecută a 
bunurilor, nu este numai însemnătatea lor istorică; ele prezintă și 
un interes actual, căci economia bănească fiind „şcoala preparatoare“ 
a capitalismului, fără cunoaşterea acestor antecedente, rămîn lipsite 


136 VIAŢA ROMINEASCA | 


de o explicaţiune complectă, multe din manifestările economiei con- 
timporane, |gnorarea, în mare parte complectă a acestor antece- 
dente a dus desigur la literatura superticiala care există la noi 
asupra originei şi factorilor de dezvoltare a economiei noastre 
actuale, fără ca pănă azi să se poată da ceva precis şi definitiv. 
Una după alta, mai repede chiar decit de obiceiu, timpul a peri- 
mat toate aceste încercări ; condamnate deja de lipsa înţelegerii 
istorice a societăţii pe care o analizau, ele au trebuit să dispară, 
unele chiar mai repede decit aşteptarea. Locul însemnat pe care 
asemeni cercetări au menirea de a-l ocupa în producţia cuge- 
tării romineşti este astfel încă liber. In cele ce urmează se va căuta 
în limitele disponibile, să se procure material pentru înțelegerea for- 
mării economiei noastre contimporane, cu credința că avind un nou 
punct de plecare, rezultatele ce s'ar obţine ar fi mai multumitoare. 


Valorile pot circula în două moduri principale À fie schimbin- 
du-se unele pe altele, fie schimbindu-se print'un intermediar oarecare. 
Circulaţiunea pe credit nu constitue propriu zis ò a treia catego- 
rie, de oarece intervenția intermediarului dacă are loc în mo- 
mentul transferării valorii, are însă loc totdeauna tirziu. O deo- 
sebire esenţială este însă între schimbul direct, — numit şi troc,— 
şi schimbul prin intermediar. Ea a fost remarcată tocmai de pe 
vremea juriştilor romani, care au sezisat că în schimb nu poate fi 
vorba de marfă și Drei „ci fiecare după nevoile sale şi împrejurări 
diferite schimbă lucruri care îi erau nefolositoare contra altora de 
care avea nevoe.“ 1 În schimbul prin intermediar avem deaface cu 
două operaţiuni distincte, o vindere şi o cumpărare, în care lucrul vindut 
—marta—e cu totul altceva decit echivalentul său, prețul. 2 Acest 
echivalent intermediar a evoluat în natura sa. Ela putut fi o martă 

ită ridicată la gradul de instrument de schimb curent, sau o 
marfă specială--metalul preţios transformat în monetă. Din prima 
categorie de intermediare, istoria economică cunoaşte specii variate, 
şi de care ne vom ocupa imediat, constituind împreună cu circu- 
lația prin troc ceiace am numit sisteme primitive de schimb. Deo- 
sebirea între aceste două sisteme primitive a fost dealtminterea 
totdeauna bine făcută în trecutul nostru economic. Trocul era în 
general denumit „schimb“ și în documente se întrebuințează chiar 
această terminologie, spre deosebire de vinderea-cumpărare, în care 
se întrebuinţează expresia de „am vindut“, „am cumpărat“, Idea pre- 


H Diges, ava, Gen 4. 
k Acta net este facută şi in vechile noastr legiuiri ; 
Ee dec pu Et or E 
- b lucru mai 
SE Lg A rivă atunci aceasta se ai arin ai L fy Asupra E 
i hi ra umpărare în trecutul nostru juridic posedim o bună mo- 
nogralie, J. Peretz, Histoire de la vente en droit roumain, Paris, 1904, These. 


mg mg, e" 


ER E eg e 


PROBLEME MONETARE 


137 


tuluj este reliefată citeodată în actul de tranzacție ! chiar şi atunci cînd 
preţul ou era metalic. El se practică mai ales în circulațiunea valorilor 


ŞI 


gii de ale sale găsim pănă în veacul al XIX-lea. In ultima 
vreme el era practicat de negyătorii ambulanți, care trecind cu 
sc 


căruțele lor încărcate prin sate, 


imbau produsele industriei stră- 


înc ca stofe, stambe, ace, beteală, cosmetice etc., pE oud; găini, 


vite etc. 7 Chiar după mijlocul secolului al XIX-lea 
un schimb în natură realizat de ţăranii dela munte 
sau baltă, cei dintăiu, coborînd cu care încărcate cu 


se mai găseşte 
şi cei dela şes 
fructe şi schim- 


bindu-le cu gring sau peşte, iar cei dealdoilea 'urcindu-se la munte, 
mai ales cu peşte. Dealtminterea, rămăşiţe de ale trocului persistă 
răzlețe şi azi încă la sate făcînd parte, mai ales, din practicele cu- 
rente ale negustorilor rurali. 8 Existenţa sa în timpurile nouă a de- 
teminat pe autorii codului Callimachi să introducă în această le- 
gislațiune un capitol special pentru reglementarea schimbului, con- 
tinind 12 articole deosebite de acele ale vinderii-cumpărării, şi care 


relativ modificate şi reduse la număr şi însemnătate 
actualul cod civil. 


se găsesc şi în 


Incercind a preciza partea luată de troc în circulația bunu- 
rilor se întimpină mari dificultăţi. Examinarea materialului docu- 
mentar ne-ar impune imediat concluzia că rolul trocului ar fi fost 
cu totul secundar; căci aproape unanimitatea extrem de numeroa- 


1 „Cari vie am vindut-o"Dumţisali]cu tocmeali ce am făcut şi miau dat 
plata viei, trei vaci cu vijäi şi două minzate și un gonitoriu şi şase lei 
bani...“ 1760. R. Rosetti Cronica Văscanilor p. 110; „ṣi on vindut dumisale 
mătuşii meali Negruşii această moșie ce se scrie mai sus drept ọ vacă cu 
pite." 1706: G. Ghibânescu, Surete si isvoade, XVII, p. 13. 


2 Bibl, Acad. Rom., Creșterea colecțiilor, XIV, p. 1 
142, 144; I vi: rw Documentele lui 

152, 233, 235, 300, 325, 390, 435, H 

nica Vascanilor. An. Ac, Rom., ÎL XXIX, 1 

isvoade XVIII, 


Li 
25, 133, 135. 141, 


cel Mare, 2 vol, Buc, 1913. I. 
. 161, 172; Radu Rosetti, Cro- 
„p. 40; G. Ghibânesen Surete şi 


„132, 
3 Bibl. Acad. Rom., Creșterea colecţiilor XE, pe 125, 147 etc- 
ve 


4 M. Ştefuleseu, Documente Slavo-Romine rela 
Tg. Jiu. 1908 p. 251. 

5 Creşt, Colect., XIV, p. 144. 

GR etti. Cronica Văscanilor p. 130, 


ia Gorj (1406—1665) 


7 L Heliade Rădulescu, Pace sau insocire, Bucureşti, 1853, p. 10 şi urm. 


8 Vezi Columna lui Traian, 1882, No. 10—12: Ob 
poporului romin, p. 582. 


iurile juridice ale 


138 ____ VIAŢA ROMINEASCA n 
selor zapise de schimburi vorbesc de vinzări și cumpărări pe bază 
monetară şi rar de un schimb direct, pe troc, după terminologia 
actuală. Concluzia însă n'ar putea fi sigură, deoarece zapisele de 
tranzacţiuni pe care le posedăm sînt aproape toate privitoare la 
circulaţiunea de valori imobiliare ca sate, moşii, ocini, vii, locuri 
de prisacă, păduri, livezi, vaduri de moară, case, dughene și he- 
leştee. Gäsim de asemeni documente scrise la transferările de pro- 
prietate ale robilor, ţiganilor şi vecinilor, care din punct de vedere 
a situaţiunii de drept par a fi fost consideraţi ca făcînd parte din 
categoria bunurilor imobiliare. Este sigur că actul se încheia dato- 
rită faptului că era o garanţie în siguranţa transferării, pe care o 
reclama însemnătatea valorilor schimbate. Ori aceştia se identificau 
cu bunurile imobiliare şi de aici materialul abundent care atestă 
acest fel de circulație. Faptul că mai toate se schimbau pe mo- 
netă nu poate să ne dovedească că şi valorile mici, — cele 
mobiliare—mai ales, circulau tot pe bani, deoarece schimbul pe 
bani putea fi un semn al afacerilor mai mari, pe care la toate 
poarele istorice, numai moneta metalică a reuşit să le efectueze. 
Insă din punct de vedere numeric, chiar la popoarele cu o eco- 
nomie puţin dezvoltată, se realizează mult mai multe schimburi 
mobiliare faţă de cele imobiliare. In rezolvarea chestiunii trebuese 
deci introduse și alte elemente decit cele procurate de mărturiile 
documentare ale circulaţiunii de bunuri imobiliare. Ele vor fi luate 
în seamă în ordinea reclamată de aceste cercetări, astfel că incer- 
carea de a determina însemnătatea trocului va urma mai tirziu. 

Un fapt însă este stabilit în ceiace priveşte trucul, şi anume : 
tendinţa constantă de a-l înlătura. Aceasta reese din o serie nu- 
meroasă de fapte printre care întrebuințarea monetei-vită ori pro- 
dus, a celei metalice, a monetei de sucoteală, fapte dintre care unele 
incep să se producă chiar din veacul al XIV-lea. Inlăturarea lui a 
trebuit să fie şi la noi ca şi aiurea, cerută de aceleași împrejurări. 
In primul rînd greutatea—care s'ar putea numi tehnică—a realizării 
schimburilor şi în al doilea, lipsa unui etalon de măsură a valo- 
rilor. Astfel de pildă, proprietarul unor țigani care ar fi dorit ca în 
schimbul lor să obţină o bucată de pămînt, trebuia să găsească 
numaidecit un proprietar de pămînt care să vrea a-şi da ocina sa 
şi anume numai pe țigani, Pe lingă aceasta, trebuia să țină seamă 
şi de proporția grea a valorilor, desi greu de stabilit fără 
o unitate comună. Toate acest cultăţi încetau odată cu între- 
buințarea unei a treia valori în general numită monetă, care să 
poată îndeplini aceste două funcțiuni esențiale: instrument de 
schimb şi măsură a valorii. Această a treia valoare, întrebuințată 
la noi din cele mai vechi timpuri, a fost de naturi variate care se 
pot însă grupa în trei categorii : 

„_„ 0-moneta-vită, moneta-produs şi moneta-om b) moneta me- 
talică şi cl moneta-mixtă, Lu, Be 

-In primă categorie intrau anumite bunuri curente, cai, vite albe, . 
oi, albine, stupi, grîne, sare, miere, vin etc, ori oameni care 


Pi pe i 


PROBLEME MONETARE 130 
Li 

ăsindu-se intro situaţiune specială de drept—ca robii, vecinii şi 
țiganii—puteau fi obiecte ca şi mijloace de schimb, funcţionind 
cu rol de preţ, bine deosebit în schimb, în a doua banii metalici: 
i în a treia bunuri curente împreună ori complectate cu bani. 
care ar fi fost matura sau compoziția acestei categorii de va- 
lori, ea avea totdeauna rolul preţului; schimbul era o vindere-cum- 
părare. Intre aceste trei grupe de intermediari, există o deosebire spe- 
cială nu atit din punctul de vedere al rolului îndeplinit în circulație, cit 
din acela referitor la infiuenţa pe care o exercita schimbul pe unul 
din grupuri sau pe altul, asupra întregii economii, Se face o primă 
deosebire între grupele monetelor vită, produs şi mixtă şi între aceia a 
grupei monedei metalice. Deşi moneta-vită sau moneta-produs rea- 
lizează schimburi prin intermediar—care serveşte şi ca o măsură 
de valoare, exercitind aceleaşi funcțiuni primordiale ca şi cea me- 
talică, totuşi o circulaţie servită de ele reprezintă schimbul pe baza 
unui sistem primitiv. O economie servită numai de astfel de mij- 
loace de circulaţie este implicit Intro stare primitivă. Nu poate fi 
vorba de organizarea unei economii naţionale—care presupune o 
legătură organică între economiile particulare— realizată printr'un 
schimb activ; nu poate fi vorba nici de o producţie pentru alte 
nevoi decit cele ale producătorului, pentrucă piedicile sistemului de 
circulaţie nu îngădue o producţie pentru piață; nu poate fi vorba 
decit de fenomene de schimb rudimentare, înregistrate rar şi fără 
influenţă asupra mersului economiei. Situaţiunea este cu totul alta 
cind acest sistem funcţionează alăturea de acel al monetei meta- 
lice sau cînd se combină cu acesta, Influența sa asupra organizării 
economice este diferită, căci dacă întrebuințarea sa unică este a- 
roape fără efecte imediate, întrebuințarea monetei metalice duce 

a „economia monetară“ propriu zisă, a cărei acţiune asupra des- 
voltării întregei societăţi este covirşitoare. Astfel cà întrebuinţin- 
du-se paralel aceste trei sisteme, rezultatele lor vor fi cu totul altele 

decit în ipoteza întrebuinţării lor individuale. 

Cercetind in materialul documentar modul cum a funcţionat 
acest sistem primitiv de schimb cit şi limitele aplicării sale, inde- 
pendent de funcţionarea celorlalte două, vom găsi prilej de nume- 
roase observaţiuni. Un loc deosebit de important în acest sistem 
îl ocupă vitele albe. Ele serveau ca să schimbe bunurile cele mai 
variate, să achite deşugubinele şi gloabele, să servească chiar ca 
monetă liberatorie internaţională, 

Se plăteau cu dinsele mai ales ocinile! și se făceau citeo- 
dată cu ajutorul lor chiar şi tranzacţiuni însemnate; un exemplu 
avem în 1657, cînd cu 50 de boi, 50 de vaci cu vijei și 17 vaci 


1 G. Ghibănescu. Surete şi isvoade. Il. 99; IV, 243; V. 279; XVII 15; 
Ispisoace şi Zapise Ih, 83; II, 139; Al. Stefulescu, Din trecutul Gorjului... 
A); 29, 4, 57. Doc. Stavo-Romine. 264, 342, 340, 4%; u Si. Genea- 
logiile documentale ale familiilor boiereşti. publ. de Paul St. Greceanu, Buc- 
1916, H. 189, 274, 275, 277, 278, 281; Joan Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore 
Cantacuzino, Bucureşti 1919, 2307 ; Rev. „lon Neculce” IV. IRI. 


to VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


grase se cumpără un sat pe Prut.! Uneori vitele albe aveau şi 
o altă putere liberatorie decit în tranzacţiunile comerciale, Pănă 
în timpurile mai nouă 2 se păstrase tradiţia ca în principiu gloa- 
bele şi deşugubinele să se plătească în boi, al căror numär era 
adesea destul de mare; o mamă ucigaşă în 1609 plătea 50 de boi 3. 
Numărul lor era firește determinat de împrejurări ; el se putea ri- 
dica chiar la 100 ca în deşugubina de cap e vorba în 1661 4 sau la 
200 cum e în cazul amintit în 15865. Se pare că gloabele caşi 
deşugubinele se puteau achita şi în alte valori în cazul cînd glo- 
bitul nu avea boi. Găsim astfel achitări în pămint& şi în bani. 
Este probabil că a fost o epocă cînd achitarea lor era obligatorie 
în vite sau bani, după cum reese, dintr'un document din 1586 7. 
Tot ca o eventuală despăgubire-sancţiune în vile albe, era siste- 
mul de a se lua anumite garanţii. Astfel strămutarea nedreaptă a 
pietrelor de hotar, trebuia să coste pe făptuitor un număr de vite 8. 

Acest sistem a fost practicat de mai toate popoarele europene. 
In legile Iui Dracon şi în vechile legi romane, boii sint conside- 
rați ca unitate de valoare legală în plata amenzilor. Tot așa îi 
întilnim în Germania în timpul lui Othon cel Mare, în legile „Bre- 
hon-Laws" ale Irlandei, în legile „Regiam Majestatem* ale Scoției 9 
Cast în zaconicul lui Ştefan Duşan 10. Boii şi vacile mai serveau la noi şi 
în plăţi externe, Rareş în a doua sa domnie îşi achita contribuţia pe 
care se angajase să o dea armatei cruciate a lui loachim de Branden- 
burg, în boi estimaţi la 100000 florini, pe care îi trimitea tocmai la la- 
roslav, H Despot îşi achită o datorie câtre un nobil ungur tot în boi 12, 
iar Lăpușneanu oferea boi îngrășaţi pentru postav și cingători ostă- 
şeşti 14. Caii și oile se găsesc deasemeni alcătuind preţuri, însă 
mai rar; mai des fi vom întilni în preţuri mixte care vor fi sem- 
nalate mai tirziu. In funcțiunea dintăiu vom găsi de pildă cazuri 
cînd cu un „cal bun“ se cumpăra un loc de moară 14 sau cînd cu 


1 G. Ghibânescu. Surete şi isvoade, IV. 212, 
2 Gäsim cazuri în veacul al XIX-lea T. Stefanelli, Documente din ve- 
chiul ve Ze Cîmpulungubui gedreet Buc. 1915, 316. 
i 3 R. op. cit. 192 nota 1; alte cazuri. N. lorga, Do 
Bistriţei Il. 3, Studii şi documente, VI. 480. G. Ghħibänescu. Surete e prea 
IL 180, e en și Zapise II. 134, 151. Arhiva istorică |, 87. 
4 G. Ghibănescu, Surete şi isvoade VI. 84. 
5 Al. Stefulescu. Doc. Slavo-Romine, 249. 
„BR. Rosetti, op. cit, 192 nota 1, 193 nota, şi 194 nota; deasemeni in 
G. Cihibânescu. Surete și isvoade, XIIL 10; T. Stefanelii, op. cit. 33. 
„7 ma avut să plătească acea moarte de om cu vaci sau aspri cia 
du gi - e Re mée Slavo-Romine, 249. 
d „op. cit, nota 1; G. Ghi , Ispistoace şi 7 
RA En, Arhiva rer Ka bănescu, Is şi Zapise, 
. Roscher. Pri d'éc iti i 
Paris, 1857, p. E Zeg économie politigue tr. de Wolowski, i 
ze , Staat und Geselischa i ltertic 
Wilen, WC A ft îm mittetal ben Serbien, I), 


II N. fo istoria 2 
An Ibidem È pa comerțului, I. 190, 
13 Ibidem, |, 187. 


14 N. Iorga, Studii şi documente, XI, 79. 


_ PROBLEME MONETARE ` ` ` WW 


- 


patru cai se cumpăra o moşie l; cu un cal se putea cumpăra chiar 


un țigan cu femeia și copiii săi ca în 16122 Citeodată îi intil- 


nim şi ca plata confecţionării unor acte, ca de pildă în 1604 
cind unul din logofăţi primeşte un cal şi celalt o iapă „fiindca 
a făcut e Eege, de mărturie“ 3. Ca şi vitele albe, caii se întilnesc 
participind şi la plăţi externe 4. Mai des găsim subt formă de prej 
stupii cu matce sau mierea. O ţigancă în 1710 se cumpără cu 30 


(de vedre de miere 5 iar în 1650 cinci poloboace cu miere plăteau o 


ocină 6, Pe la mijlocul veacului al XVIl-lea o moşie este cumpărată 
cu 100 de stupi? iar în 1685 alta era plătită cu 50 stupi matce P. 
In 1761 întreg tirgul Hirlău se cumpăra cu 600 de stupi” Caşi 
vitele, mierea ori ceara putea servi şi în alte împrejurări ca o contra 
valoare ori valoare liberatorie ; astfel SE în 1774 o moşie care se 
zălogeşte pentru 2 vedre de miere 10, Orinele serveau și ele la alca- 
tuirea preţurilor. Incă dela sfirşitul secolului al XV-lea, se cumpăra 
cu griu măsurat cu baniţa, pămint 11. fapte care se repetă mai tir- 
ziu cu malaiul, de pildă 10 merte de malai plătind un păminti-- 
Ca şi cu alte bunuri, cumpărarea tiganilor se putea face cu griu, 
cum atestă un document din 1618 13. intilnim citeodată preţuri for- 
mate din vin. Un țigan se vinde în 1643 cu 100 de vedre de 
vin 14, ceiace arată marea eftinătate a acestui produs, De cele mai 
multe ori aceste preţuri naturale sînt alcătuite din produse variate. 
Cumpărătorul plătea cu valorile pe care le avea la îndemină, 
cai, ceară, postav, miere, griu şi alte obiecte de schimb mai puţin 
curente, Dovezile documentare în această privință sînt foarte nu- 
meroase. Dintre cele mai caracteristice se poate cita cazul din 1424 


1 G. Ghibănescu, Surete şi isvoade, XI, 159. 
2 Ibidem, VIII, 251; alte cazuri în: Surete şi isvoade, III, 3%, XVI, 62, 
i zapise Il’, 157; AL eseu, Doc. Slavo-Romine, 235 ; N. Docan. 
prinio la numismatica Tärii-Rominesti, An. Ac. Rom., S, II, t, XXXI. 
99, 100; T, Stefanelli, op. cit., 30; I. Fililti, Arhiva ; T. G. Bulat, 
Lei iuni documentare fa istoria Olteniei în sec. XVI, XVII și XVIII. Rim- 
nical Vilcii, 1925, 55; /, Vlădescu, Despre dări sau impozite, Bucureşti, s. a- 
32, nota 24. 
3N, , Studii şi documente, XI, 48. 
4 Doc. uzaki, 3, 1022, i 
5 G. Ghibânesecu, Surete şi isvoade, VII, ees 28. = 
6 N. lorga, Studii și documente, V*. 84, alt caz, G. Ghibănescu, Su- 
rete ti isronie; Ae e e 
8 G. Ghibânescu, Surete şi isvoade, V, 200; idem, H 114. 
9 G. Ghibănescu, lspisoace şi Zapise, iv", e j 
10 Bib. Ac. Rom. Creşterea Colecţiilor, XIV, 161; G. Ghibâneseu. Ispi- 
soace şi Zapise VU 2401. R ` 
1i G. Gbibänesen, Viad Vodă Călugărul, Arhiva, laşi, 1896, 157, dease- 
men în Ispisoace şi Zapise, D". 9 - AL. Stefuleacu, Doc. Slavo-Romine, 3 H. 
12 G. Ghibânescu, Ispisoace şi Za IV:, 109; alte cazuri în Surete 
şi isvoade, I, 171, 172; IV, 116, Ispisoace şi Zapise WP, 16; Al. Ştefulescu, 
Gorjul istoric, LXVI ; Bulat op. cit., 55. 
, 13 AL Stefulescu, Doc. Stavo Romine, 372. 
"14 Bibl. Ac, Rom. Crest. Colect. XIV, 132, 132, alt caz, Al. Stefulescu, 
' Doc- Skivo Romine, 553. 


SE VIAŢA ROMINEASCA 


cind un cumpărător plătea o moşie cu un cal, două pahare, două lin- 
guri şi un briu de argint 1. La 1502 un document menţionează 
nişte ţigani cumparaţi cu 70 de oi, un cal şi doi hoi2. Altădată 
găsim o ocină cu loc de moară şi heleşteu vindută drept opt boi, 
cinci vaci cu viței şi opt oi cu mieiă. Sistemul continuă pănă în 
timpurile mai nouă. H găsim funcţionind în 1791 cînd un cal, un 
minz, un berbec, doi cirlani, o capră şi un ied alcătuesc împreună 
ur preţ 4- 

" Bot, vecinii şi țiganii se întilnesc şi ei servind ca monetă, 
mai rar însă decit vitele ori produsele. De obiceiu se întilnesc 
complectind preţuri monetare sau pe acelea formate din produse 5. 

Acest sistem de circulaţie a valorilor reprezintă o perfecționare 
a trocului, Intro oarecare măsură el înlătură piedicele celui din- 
tăiu, căci mai nainte de toate dă mijlocul de a avea un ctalon de 


măsură determinind valoarea unor obiecte curente în circulație, 
deci la îndămiîna tuturor Dominarea circulaţiunii de cătră un pro- 


In Rusia deasemeni cea mai geche denumire a banului este 
„Skot“ care înseamnă vite; pe la anul 1000 termenul „Skotniza“ 
prin care se înțelege locul unde se țin vitele se confunda încă cu cel 
de Visterie?. Nu este de loc exclus ca cuvintul nostru „ban“ să-și 
tragă origina tot dintr'o asemeni împrejurare.  Incercarea etimolo- 
gică a dicționarului Academiei Romine, care pleacă dela acest punct 
de vedere, ar putea însă fi greu acceptată 8. La Slavii de sud, boii 


1 AL Stefulescu, Din trecutul Goriulul, 65. 
2 G. Ghibânescu. Surete şi inad = Tao. 
3 4. Bianu. Documente rominesti, p. l, t. 1, fasc. L 1576—1629, Buc. 
1907, p. 148; alte cazuri în: G. Ghibânescu. Surete şi isvoade IV, 7, 18; X 
10, 11, 12; Ispisoace şi ise IP 3, 5; N. Iorgu. Istoria comerțului Lei on: 
tudii și documente. VI, ; Documente mai ales argeşene ale Eforiei Spi- 
talelor Şt Eon But. Com. ist. a SC II Buc. 1924 p, CR Arhiva Îstorică I! 71. 
e : op. cit, p. 214. 
-5 G. Ghibănescu, spisoace şi Zapise IV}, 219- Doc. 
Romine, 509; R. Roseti, Pacate Ka E degen ae omg 
e e een 
Se Wei Gel , PR he Wi aftsg „ ler Bd, 


8 Vezi ai C. Moisil. Contribuţiuni la inea cuvîntului „Ban“, Bul. 
Soc; Num. Rom. XV (1920), 33—34, p. 27 şi Get: privinţa originei cuvin- 
mn Cal à in rară er pum Rom, II! ; C. Giurescu, Contribuţiuni la stu- 
C1927) p. ag na secolele V şi XV, Bul. com. ist. a ge v 


zm 


PROBLEME MONETARE m3 


sint intrebuințați ca mijloc oficial de plată chiar la începutul vea- 


cului al XIV-lea, după cum se constată din tratatul comer- 
cial din 1332 al banului bosniac Ştefan cu Ragusanii |, în a- 
ceiaşi vreme şi alte mijloace naturale de plată 2. Caii se întilnesc 
întrebuințaţi în acest scop şi la alte popoare. Se menţionează ast- 
fel că serveau în compoziţia preţului la Germani prin secolul al 
Vil-ea şi VIII-lea caşi la Kirgizi, care se mai serveau şi de oi, 
întrebuințate in acelaşi scop şi de Perşi 3. 

La alte popoare termenul „piele“ se confundă cu cel 
de ban" A In Rusia cuvintul „kunen* a fost sinonim cu 
cel de „ban“ pănă cînd a fost înlocuit cu „serebro“ sinonim 
francezului „ t* 5. Termenul eston „raha“ care însemna „ban“ 
“este echivalent la şi azi cu cel de „blană“. In Rusia chiar 
şi taxele vamale s'au plătit în piei pănă în secolul al XV-lea 7- 
Tot Roscher, informat după Karamsin, spune că pieile au servit 
chiar ca un fel de asignate, adică circula numai o bucăţică din 
piele, cu o anumită stampilă, în schimbul căreia se E obține 
pielea întreagă & Se povesteşte că în regiunea băii Hudson chiar 
şi în timpurile nouă pielea de castor serveşte drept monetă 9- 

Din cercetarea materialului documentar, din care numai o re- 
dusă parte a fost citată, rezultă că la noi acest sistem a funcționat 
din veacul al XV-lea de cînd avem mărturii scrise de tranzacții și 
pănă iaai XVII-lea. El a avut o răspindire generală în sensul 
că g cazuri pe toată suprafaţa principatelor atit la sate cit şi 
la oraşe, mai frequent însă la cele dintăiu. EI funcționează paralel 
cu trocul, cu schimbul în monetă metalică și mixtă. Faptul că îl 
găsim relativ des, însă cu mult mai rar decit cel pe bani, mărtu- 

riseşte că a avut o răspindire relativ frequentă ` despre o intrebu- 
ințare exclusivă a sa nu poate fi vorba, începind cu veacul al 
XV-lea şi nici despre veacul al XIV-lea, după cum se va încerca 
a se dovedi în cele ce urmează, prin afirmarea unei economii mo- 
netare parțiale, cel puţin în a doua jumătate a acestui veac. Sin- 


1 C. Jos Jireček, Die Handelstrassen und Bergwerke von Serbien und 
Bosnien während des Mittelalters, Prag, 1879, p. 60. 
2 C. Jireček, Staat und G ft im mitelalterlichen Serbien, III 


pP 60—61 

3 W. Roscher op. cit. p, 282—283 nota 4. 

4 Dr, N. Läbuşcä, Despre cunitä. Un impediment la căsătorie In ve- 
chiul drept rominesc; o dare în Moldova din secolul al XVII, laşi, 1925. 

5 J. Kulischer, op. cii, 281, 116—118 

A , op. cit, 281 nota 3 

7 J. Kulischer, op, cit, 116—118 

8 W. Roscher, op. 281—282 nota 3; asemenea monete fiduciare au 
circulat şi în antichitate. Se menționează la Lacedemonieni, tot de piele, de 
fier In vechiul Bizanţ, de sticiă In Egipt, de lemn la vechii Romani ete. Fr. 
ëch La monnaie dans l'antiquité, 3 vol, Paris, 1878—9 vol. L p. 

şi urm, : 

9 La noi despre obiecte monete au scris. M. C. Sutzu, Zon T mo- 
netelor, Bul. Soc. Num. Rom. XIV 1919) 29—30 p.6şi urm şi C. M 
Dae de schimb anterioare invențiunii monetelor, Ibid. XVI (1923) 45, p- 

urm. 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i e de teoriile de evoluție economică care ne vor- 
es aerae dee ale economiei naturale, monetare şi fidu- 
čiare şi mai departe de teoriile lui Bücher, referitoare la succesiu- 
nea unei economii închise, orăşeneşti şi naţionale, în raport cu su- 
prafaţa pe care circulă produsele. Dar nu-i mai puţin adevărat 
că dacă nu găsim dominarea acestui sistem, fie a unuia sau 3 
mai multora din formele sale, întilnim extrem de interesante ves- 
tigii în unele din instituţiile ori obiceiurile economice sau sociale. 
Nu poate fi considerată ca o urmă a acestui sistem întrebuințarea 
sa citeodată ; aceasta avind loc paralel cu funcţionarea sistemului 
monetar metalic, folosirea altor mijloace apare mai mult ca o 
complectare a insuficienței mijloacelor metalice, care este sistemul 
general şi dela care se întimplau uneori derogări. Intro oarecare 
măsură funcţionarea acestui sistem paralel cu unul metalic este 
ceva nou, dacă ținem seamă de acea apreciere monetară me- 
talică a monetei vilă ori produs şi care se întimpla mai totdeauna 
la acest gen de circulaţie. Cînd vorbim de vestigii ale sale ne 
referim la anumite instituţiuni şi fapte care prin prezenţa lor atesta. 
o dominare de altădată, în special a monetei vite. Din aceste 
urme trei sint mai de seamă şi anume: 

a) „plata calului“ 

b) ere vulpei* şi 

c) efigiile monetare moldoveneşti. 

In documentele veacului al XV-lea şi al XVI-lea privitoare la 
transferări de proprietăţi imobiliare se găseşte de numeroase ori 
menţionat un cal care s'a dat domnului de către noul proprietar, 
cu prilejul confirmării vînzării. In veacul al XVII nu s'ar mai în- 
tilni decit o singură dată, după socotelile făcute de Vlădescu, 1 dis- 
părind apoi definitiv. Darea acestui cal n'ar putea fi o taxă spe- 
cială pentru întăriri de cumpărări de oarece ea lipseşte din unele 
documente, iar atunci cînd începe să se rărească Do găsim cu alt- 
ceva înlocuită, ceiace ar putea să însemne că întăririle nu se plă- 
teau propriu zis. Era totuşi un act obligatoriu al cumpărătorului 
căci în unele documente se menţionează că domnul-a ertat calul. 
Ea trebue să aibă deci un caracter special pe care în parte ni-l 
lămuresc obiceiurile de la vecini. In economia rusă s'a păstrat 
până în veacul al XIV tradiţia ca la orice vînzare cumpărătorul să 
mai dea pe deasupra, peste preţul stabilit, un cal, o vacă sau o 
altă vită, ceiace reprezintă pentru Kulischer, tocmai o amintire 
perzistentă a vechiului sistem de schimb pe moneta vită. 2 Obi- 
ceiul se găseşte subt o formă variată la Sîrbi, unde exista în tim- 

1 in lucrarea citată Vlădescu dă şi cifra documentelor cunoscute in a- 
ceastă privință pentru veacurile anterioare. Cu toatii ampla documentare a 
hacrării, este discutabil dacă socotelile sint exacte, deoarece sint şi alte do- 
cumente publicate care atestă această dare şi care se pare că n'au fost consi- 
derate în calcul. Astfel sint cele publicate de N. Docan, op cit, pe care Viă- 
descu nu-l indică lu bibliografia operelor consultate, cela ce denotă cà aw 


ramas străine socotelilor făcute, 
2 J. Kulischer, op. cit, 


~=. 


= 


___ PROBLEME MONETARE 145 


purile mai vechi darea calului la înscăunarea r elui, la instalarea 
unui demnitar şi păstrindu-se şi in veacul al X-lea „Ca un sim- 
bol“, după Jireček, în legătură cu anumite donațiuni. 1 Se pare că 
Vlahilor din Sirbia li se respecta şi de fari o astfel de tradiţie; 
astfel din „documentul din 1348 al lui Ştefan Duşan, rezultă că a- 
cestora li se acorda dreptul de a transforma darea de 30 
perperi ‘intrun cal, pe lingă vitele anume înşirate, pe care le dato- 
rau mănăstirii Sf. Arhangheli. Se mai vorbeşte de asemeni de 
simbrii în minzi, eventual transformați în monetă (5 perperi unul) 
nu ca de un caz izolat, ci ca de un sistem de plată rezervat 
Rominilur, 2 poate în virtutea recunoaşterii întrebuinţării generali- 
zate a acestui mod de plată. In principate darea calului se păstrează 
chiar atunci cînd ştim precis că cele mai multe dări se achitau în 
monetă metalică. Tot în legătură cu darea unui cal este şi dreptul 
din veacul al XV-lea al voevozilor de a lua cite un cal dela fiecare 
cneaz See ceiace reprezintă după Bogdan un „Signum do- 
minii“, strîngerea acestor cai nu era numai decit în legătură cu 
nevoile directe ale domniei, o confirmă faptul că voevozii cedau 
altora drepturile lor la cai, după cum se întîmplă în 1487 cînd 
sint cedate mănăstirii Snagovului, toate cele privitoare judeţului 
Brăila 3. Aflarea acestei instituţiuni şi la alte popoare şi mai ales 
în forma de donaţiune omagială față de persoane particulare sau 
mănăstiri, ar putea să ne indice că nu poate fi vorbă la noi de o 
dare militară, cu atît mai mult dacă se ține seama de organizarea 
ostăşească a vremii. N'ar fi exclus însă că la noi s'o fi menţinut 
într'o oarecare măsură şi redusele nevoi de cai pentru armată 
ale domnilor, dar originea ei credem că trebue să fie pusă nein. 
doelnic printre rămășițele unei circulații pe baza monetei-cal, ca şi 
în ţările vecine, și păstrată ca expresia materială a unui oma- 
git special, 

In favoarea acestei păreri mai vine şi faptul că în popor a 
rămas pănă azi foarte curentă întrebuinţarea termenului gloabă în 
Joe de Cal 4 amintind faptul că odinioară calul a fost unitatea de 


„plată a amenzilor, ceiace trebue să se fi intimplat înaintea vea- 


ea, deoarece în tot timpul de la această vreme înainte 
gloabele se achită în boi sau SÉ 
„Plata vulpii“ este un alt vestigiu a dominaţiunii — poate și 
la noi — a circulațiunii bunurilor pe piei. Până azi a rămas în po- 
por obiceiul ca la nunţi să se plătească o dare simbolică anume 
vulpea. După cercetările regretatului N. Lăbuşcă această „vulpe“ 
este străvechea cuniţă de la slavi, cindva o taxă specială la că. 
sătorie şi despre care sînt probe documentare că la vi se plătea 
în piei, de unde a trecut la noi achitindu-se iniţial poate în piei 
de vulpe. Instituţia se găseşte la Rominii din Polonia care achi- 
1 C, Jireček, Staat und Gesellschaft MI 
3 DE, EE 
4 Arhiva keet MI ali Feet, in aa aia ata 


10 


146 VIAȚA ROMINEASCA ae 
tau în piei de jder şi probabil ea a fost adoptată în principate prin 
intermediul lor, Că în adevăr această dare s'a achitat cindva în 
piei de vulpe, vine să o mărturisească propria sa denumire „vul- 
pea", Dacă ar fi fost vorba numai de o dare oarecare, nu am fi 
avut termenul „vulpe“ care exprimă faptul că avem de a face 
cu o unitate specială de plată, care se putea uşor procura 
prezintind o valoare relativă, ca şi jderul din Polonia. 

Efigiile vechilor monete indigene sînt şi mai concludente în 
această privinţă. Pe întreaga serie a monetelor moldoveneşti, cu 
excepţia celor ale lui Despot şi Tomşa, cînd de fapt monetăria mol- 
dovenească încetase să mai funcţioneze pentru cerințele circula- 
Hun, se găseşte cel puţin pe o faţă, bătută efigia unui cap de 
bou. 1 Ea se găseşte chiar pe toate variantele aceluiaşi domn, 
arătindu-se prin această constantă că efigia capului de bou era 
unul din elementele fundamentale ale desenelor monetare moldo- 
doveneşti—dacă nu chiar singurul. N'am putea să ne gindim că 
acest chip de a ornamenta monetele este un produs original al 
monetăriilor moldoveneşti; este desigur în el o influenţă străină, 
tinind seamă mai ales de faptul că la multe popoare primele lor 
serii monetare poartă efigii de animale obişnuite mai înainte ca 
bani. De pildă monetele greceşti, anterioare lui Solon, aveau bătut 
pe dinsele capul unui taur, ca şi cele romane, galice şi celte. Influența de 

igur că nu vine atit de departe, ea trebue să provină de la spe- 
ciile monetare ale vecinilor, însă din moment ce această efigie 
este adoptată şi menţinută cu perseverenţă, se afirmă că ea pre- 
zintă un interes, acel al amintirii unor vremuri din care noile 
mijloace de schimb voiau să mai păstreze măcar o reminiscență. 
Faptul că efigiile monetare din Ţara Rominească nu conţin acest 
„cap de bou“ ci multe au vulturul, trebue datorit unor altor influ- 
ențe străine, reprezentind un grad superior de dezvoltare al artei 
monetare, care se urcase pănă la efigia portret, pe care o consta- 
tâm şi pe unele din monetele Ţării Romineşti, 2 

S'ar putea ca la aceste vestigii să se mai adauge şi modul 
de plată al gloabelor şi deşugubinelor care se pare că în mod 
obligatoriu, trebuiau achitate în boi ori báni, cu toate că înlocuirea 
monetelor metalice în aceste plăţi, ar putea fi socotită şi ca o com- 
plectare a insuficienţei băneşti. O analiză amânunţită, a cărei loc 


„1 D. A. Sturza, în degegees Magnum  Romaniae, I, p. 2432 
descrie această clară şi de multe ori foarte bine desemnati schiță a capului 
de bou „drept un cap de bour” după ce in Uebersicht der Münzen und Me- 
daillen des Fiirstenthums Romanien, Wien, 1874, p. 7 şi urm... o descrisese ca 
un cap de „bou“; N. Docan în „Notiţi despre monetele lui Petru Musat, 
„An. Ac. Rom., S, I, XXX, (1997—$) îşi insuşeşta aceiași descriere ; C. t 
in „Monete vechi romineşti sau pr = cunoscute An. Ac. Rom. S. Ii, XXXVII 
(1915—16), di descrierea exactă i cind acest desemn cu schița unui cap 
de bou. In aceiași lucrare se dă şi o bibliografie a descrierilor vechilor mo- 
nete roana D960 n nota 3. 

2 Vezi C. Efigiiie monetare ale Domnilor Romini, Bul Soc. 
num. rom, XII, (1915) No. 25, 126 şi urm, = D 


PROBLEME MONETARE Ž — W 


nu este aici —a multor obiceiuri populare, a eraldicei, a evo- 
luției plăţii dărilor, ar putea să mai descopere multe din a- 
ceste urme ` pe noi ne interesează insă în prezent contribuția pe 
care cele două sisteme primitive expuse mai sus, au dat-o in cir- 
culația bunurilor şi consecințele pe care le-au avut. Este interesant 
de ştiut aceasta, căci o dominare dacă nu exclusivă, cel puțin pre- 
ponderentă a lor ne pune în faţa „economiei naturale“ cu tot an- 


-samblul său de consecinţi, în ceiace priveşte organizarea economică 


şi socială. Cu materialul pe care l-am prezentat pănă acum, o a- 


preciere sigură n'ar putea fi dată, de oarece celelalte mijloace de 


circulaţie, pe moneta mixtă şi moneta produs, n'au fost cercetate, 
şi numai aşa se poate constata situațiunea economiei de schimb. 
Chestiunea a interesat în treacăt pe unii din istoricii noştri de 


specialitate, care cu ocazia unor lucrări din alte domenii, i-au in- 


dicat soluții, fără ca ele să prezinte distincțiunile observate 
mai sus, 

Astfel nu a fost făcută deosebirea între schimbul prin troc şi 
circulaţia mărfurilor pe baza unui sistem de schimb alcătuit din- 
trunul sau mai multe produse generalizate. Chiar în teoria econo- 
mică ambele aceste sisteme sint adeseori confundate într'unul sin- 
gur, numit al schimbului în natură şi care caracterizează aşa 
numita economie naturală. d 

In ştiinţa noastră istorică, nu se vorbeşte decit de schimbul 
în natură, indiferent dacă era troc sau vindere-cumpărare. Distinct- 
iunea nu are atit un interes teoretic, cit o însemnătate practică. 
După cum semnalam în treacăt mai sus, sistemul schimbului pe un 
banarea reprezintă o etapă superioară schimbului prin troc. 

rin întrebuințarea unui produs oarecare. ca mijloc de schimb se 
prepara terenul economiei monetare atit de deosebită de economia 
propriu zis naturală. Se creia obişnuința ca produsele să aibă o 
măsură relativ constantă de valoare şi ideia însăşi a valorii tre- 
buia să capete o conzistenţă pe care nu putea să o dea trocul. 
Circulaţia de produse e menită să se activeze şi pătrunderea pro- 
duselor în regiuni nouă face ca nevoi necunoscute să apară și deci 
producţia să tindă a se mări. Este deci necesară lămurirei modului 
cum se prezintă problema în trecutul nostru economic, căci cu- 
noaşterea ei cht de generală ne va ajuta la înţelegerea economiei 
noastre de schimb, mai ales a celei băneşti. Ştiinţa noastră isto- 
rică, ale cărei rezultate sint atit de preţioase în alte domenii, ne 
oferă de această dată, după cum spuneam, un sprijin mult mai redus. 
“Totuşi s'au emis citeva ri asupra acestei chestiuni. După aceia 
„a d-lui lorga,— recent de d. I. Vlădescu,—la inceputul vieţii 
noastre ca state, nu se poate vorbi decit de un schimb în natură 
păstrindu-se pănă tirziu obiceiul ca moneta să fie socotită ca o 
unitate abstractă, fictivă 1. In altă parte d. lorga precizează că plata 
obișnuită se făcea la sate pela 1 şi chiar mai tirziu în „cojoace, 


1 istoria industriilor ta Romini, Buc. 1927, 47. 


148 VIAŢA ROMINEASCA 
în vite, în ogoare“ dar mai ales in vite care mai nainte trebuiau să 
fie estimate „în galbeni de aur şi zloți de argint“ 1. D. Vlădescu 
susține la fel că în veacul al XIV-lea „banul... se pare că nuera 
mijlocul de schimb între locuitori, schimbul făcindu-se în natură, 
viața nefiind atît de complectă, în massa cea mare spre a cere şi 
multe şi diferite lucruri streine care ar fi necesitat acest obiect O 
de schimb, banul“ 2). Se afirmă deci după aceasta a doua părere 
existența unei economii naturale pure cu care începe viaţa istorică a 
principatelor romine şi care continuă dealungul veacului al XIV-lea. 
Cind vom discuta mijloacele de schimb monetare metalice, vom 
arata motivele pentru care credem în existenţa unei economii mo- 
netare parţiale, bine înțeles, chiar în veacul al XIV-lea ; deocamdată 
însă trebue relevat faptul că pentru a putea avea loc plata în pro- 
duse ori vite, a căror valoare a fost mai înainte determinată în bani, 
trebueşte neapărat ca întrebuințarea banului să fie cunoscută, să 
aibă chiar un trecut şi o obișnuinţă înrădăcinată, care să dea pu- 
tinja ca şi în lipsa sa să fie utilizat, cel puţin ca o unitate ideală 
de măsură. Deci trebue de admis că în prealabil a existat o in- 
tensă circulaţie metalică a cărei dispariţie, care nefiind complectă, 
a readus sistemul plăţilor numai în produse şi vite. Dacă adoptăm 
această părere ne-am afla în epoca unei economii monetare me- 
talice dispărute înlocuită cu o economie de schimb, bazată pe un 
sistem de circulaţie mijlocit de vite şi produse, totuşi întrebuințind 
una din funcțiunile monetei metalice şi anume tocmai pe cea mai 
caracteristică banului metalic. 3 

___ Şi mai puţin încă s'ar putea admite dovedirea lipsei de între- 
buințare a banului prin ze unui comerţ de import şi încă abun- 
dent, după cum crede d. lădescu, ca şi cum întrebuințarea banului 
ar fi determinată de import. 


2, Circulaţia bănească şi vechimea economiei monetare 


*__Intrebui unuia sau altuia dintre mijloacele de schimb 
are astfel- urmări însemnate asupra economiei unui popor şi ridică 
pentru_ştiinţă probleme diferite. Aceste consecințe sînt cu atit mai 
importante, cu cît up mijloc- anumit de schimb a pătruns mai adînc 
în organismul economie şi cu cît reuşeşte să se menţină o epocă 


in Geschichte des rumânischen Volkes in Rahmen seiner Staats 
1905, vol. |. d, lorga, întrebuințează terminologia „Naturalwirtschafi* ec 
a ee gal) pentru a caracteriza starea economiei in secolul şi in 


1 Negoţul și megtegugurile în trecutul romiînesc, Bucureşti, 1906, 77; 
i bi Gotha 
ono- 


"o conferință ținută la Institutul economic din 17 Noembre 1923 

(gn TiN we A eg în trecutul nostru (Bul inst. con, Îl, 
No, E, lorga corectează în parte erile de mai sus d 
ntonetei un rol important, cel puţin în unele arate chiar în car Braa sami 


— 


EN 


"or pe care banul ajunge 


PROBLEME MONETARE — W 


mai îndelungată. Dintre toate mijloacele de Schimb acela-care a 
putut determina mai mult aceste împrejurări, se ştie că este meta- 
lul prețios, utilizat subt formă de monetă. O societate care între- 


< buinjează pentru schimburi banul, este menită a trăi o serie de 


“fenomene cu totul necunoscute epocii de schimb pe prod use Sau 
wie; varietatea acestor fenomene, şi influența Tor astipra celorlalte 


domenii economice va fi deci în raport direct cu pro 
să le exprime. Aceasta este totdeauna 


opera unei îndelungate evoluţii şi desăvirşirea rolului pe care banul 
/ să-l îndeplinească, adeseauri "3 cerut veacuri:  Cäci mu Se 
poate vorbi de existența unei economii monetare din moment ce 
găsim unele schimburi realizindu-se prin bani. Chiar atunci cînd 


uturor relaţiilor economice, — É 
ÎN e probleme trebue precedată de anu- 


mite lămuriri în ceiace privește rolul inițial al banului de metal, 
anume acela de a funcţiona ca instrument de schimb, şi pe care îl 
arătăm ca formind în trecutul nostru a doua categorie de mijloace 
de circulaţiune a bunurilor, 

In materialul documentar care atestă circulaţiunea monetelor 
metalice, acestea apar întrun număr covirşitor de mărturii istorice, 
purtînd nume dintre cele mai variate, ceiace îndică în parte şi 
origina lor. Pe lingă monetele naţionale din primele veacuri, găsim 
monete aproape ale tuturor lor europene, Se intilnesc monete 
italiene; turceşti, ungurești, austriace, ruseşti, franceze, polone, o- 
lahdeze, spaniole, -nemțești- şi chiăr iere Erau de aur, argint 
şi aramă, citeodată chiar de diferite aliagii şi de valorile cele mai 
diferite. Desigur că nu toate au circulat în. acelaşi timp şi nu toate 
au avut aceiaşi importanță în economia noastră. De nenumărate ori 
găsim prețuri formate din diferite monete, atiţia lei, atiţia taleri şi 
atiția galbeni sau în multiple alte combinaţiuni. Nu găsim menţiuni 
despre metalul preţios întrebuințat ca mijloc de schimb subt altă 
formă decit aceia monetară ; E însă, mai ales la începutul is- 
toriei noastre monetare, metal prețios — în special argint — cir- 
culind subt formă de marfă. | 

Organizarea schimbului pe bază monetară cere în prealabil 
organizarea unui sistem monetar care să reprezinte din punct de 
vedere al valorii iror mijloacelor de schimb for- 
mate din monetă. Oricit de rudimentare ar fi, între'toate aceste 
trebueşte stabilit un raport. reciproc de valori, din mo- 
ment ce sint de mai multe specii. Aceasta poate fi opera unei 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


măsuri de stat sau a unei practici de circulaţiune. In mod obiş- 
nuit un sistem monetar legal sau comercial se creiază pe baza u- 
nei axe, formate dintr'un etalon monetar, carg serveşte să repre- 
zinte printr'un plus de atare unităţi, monetele cu valori mai mari 
iar fracțiuni din valoarea sa, pe cele mai mici. La noi-acestrol 
a-fest îndeplinit de monete diterite printre care ducatul, asprul, groşul, 
zlotul, Gert, leul, galbenul care într'o anumită epocă, prin 
faptul că se găseau într'o cantitate mai mare în circulaţie şi erau 
primite mai bine de locuitori, deveneau moneta dominantă, căpă- 
tind odată cu aceasta caracterul unei monete oficiale, deşi nena- 
tionale. 

Din această cauză în istoria monetară rominească s'ar putea 
cu greu vorbi de-un sistem monetar legal, în sensul de naţional, 
până la anul 1867, Sistemul întrebuințat în epoca baterii monete- 
lor naţionale este încă discutat. Chiar dacă ar fi emanat dela au- 
toritatea domnului el trebue să fi fost determinat de circulaţia 
monetară străină. Părerea d-lui Moisil 1) că sistemele noastre mo- 
netare în mod neapărat au suferit influențe străine, dato- 
rită faptului că voevozii noştri căutau să facă monete asemănă- 
toare celor ale vecinilor pentru a le introduce mai uşor, corespunde 
de sigur realităţii, căci nu numai că toate popoarele şi-au împru- 
mutat instituțiuni economice unele de la altele, adaptindu-le ne- 
voilor lor, dar principatele romine atit la sud şi apus cit şi la nord 
erau înconjurate de popoare care ajunseseră la o treaptă superioară 
de dezvoltare economică, sau cel puţin păstrau urmele unor faze 
superioare, pentru ca o influenţă să poată fi resimţită. De atunci 
încoace toate sistemele care au funcţionat erau adaptări, unele atit 
de puternice încît căpătau oarecum un caracter naţional, cum a 
fost cazul cu sistemul leului care funcţionează o îndelungată epocă. 
Studiul sistemelor monetare aparține nu numai numismaticei, dar 
şi economiei naţionale. Monetele naţionale din trecutul cir- 
culaţiei noastre au fost studiate în mod savant — de cătră numis- 
mații romini Sturza, d-nii Severeanu, Docan şi mai ales d. Moisil. At 
datorită obiectului cît şi metodei, cercetările numismaticei nu pot fi 
însă complecte şi pentru aceasta trebue să intervină şi economia 
istorică. În sarcina acesteia cad o serie de probleme speciale 
printre care, acelea ale forței de Circulaţie monetară, a can- 
Wat de monetă aflată în circulaţie, a monetelor dominante, a pu- 
terii de achiziţie şi evoluţia ei, a naturii parţiale ori integrale a e- 
conomiei monetare, a influenţei pe care această economie monetară 
o exercită asupra producţiunii şi reparliției averei sociale cit şi o 
serie de alte probleme similare. 

__.. Cele mai principale probleme care se pun în economia noas- 
trä istorică sînt desigur acelea echimei economiei noastre mo- 
netase ai a împrejurărilor în care Sa dezvoltat şi a evoluat. 


Atita cit îngădue materialul şi limitele acestor schiţe se va încerca 
o lămurire, 


1915, pa tribut la istoria monetăriei vechi romnineşti, B. S. 


nr em rg 


D 


„PROBLEME MONETARE 151 


—— ` 


Cercetarea mai amplă a banilor ca mijloc de schimb, nu 
poate fi izolată de aceia a celorlalte funcțiuni ale lor. Astfel că 
dacă vom căuta să determinăm epoca cînd banii încep să fie în- 
trebuințaţi la noi, în circulația produselor, în mod firesc se pune 
şi chestiunea fenomenelor monetare și sociale determinate de in- 
trebuințarea acestui instrument de schimb, Aceasta este chiar ne- 
cesar pentru o bună rezolvare a chestiunilor, căci se poate întim- 
pla ca lipsind materialul documentar special al schimbului monetar, 
să trebuiască a ne servi de mărturiile privitoare la alte întrebuin- 
țări a banilor. CN 

Nu se cunosc pănă azi mărturii documentare care să ateste 
direct existenţa unui schimb intern pe bani în veacul al XIV-lea, 
căci nu s'au găsit încă acte în care să fie vorba de vre-o 
vindere-cumpărare. Avem însă mărturii despre alte întrebuințări a ~ 
banilor, în domenii foarte variate, a căror cercetare va im- 
pune concluzia că exista un schimb intern și extern, practicat 
pe bani, că se produceau în această epocă o serie de fapte eco- 
nomice care ne dau dreptul de a vorbi nu numai de o adoptare 
a banului ca mijloc de schimb care tindea să devină generală, dar 
chiar de o economie monetară parţială. Acestea sînt de ordine va- 
triate din care trei mai principale : 

1) baterea de monete- naţionale, ` 
2) organizarea monetară a regimului vamal şi 
3) acumulări considerabile de monete. | sr 
ercetări tecente alë tinerei şi valoroasei ştiinţi numismatice 
romiîne au ajuns să stabilească că baterea de monete proprii da- 
tează din veacul al XIV-lea. reg i ph NR ez Be star 
Moisil, au arătat că dela Vladislav —1374) s'au mereu 
~monète maționăle atit de urmașul său direct cit şi de Dan, Mircea, 
Mihail, Radu II, Dani, Vlad, Basarab şi Vladislav H: pănă la Mircea 
cel Bătrin, monetăria Ţării Romineşti a funcţionat chiar în mod 
continuu. Concluzia la care a ajuns ştiinţa numismatică e că 
aceasta este „o dovadă evidentă, că situațiunea economică şi cul- 
turață a acestei țări reclama în mod imperios întrebuințarea-—ală- 
turi de schimbul în natură—a acestui instrument de schimb care 
este moneta. Şi numeroasele tipuri şi emisiuni din vremea lui Vla- 
dislav | şi Radu | sînt semnele cele mai vădite că moneta se in- 
trebuința în mod curent şi că avea un rol important în tranzacţiile 
comerciale. lar faptul că în tezaure s'au găsit monete muntene a- 
mestecate cu monete de ale ţărilor vecine, confirmă neîndoios pu- 
terea lor circulatorie şi rolul lor comercial“. 1 


1 C. Moisil, Monetăria Ţării-Romineşti, 131, cp, D-r C. Savereanu, 
Contribution! la Studiul începuturilor mumismaticei Ţării Rominești, Bul. Sor. 
Num. Rom. XIE (1915) 25, p. 104 şi urm. „faptul că toți Domnii din a doua 
jumătate a veacului al -ica an bătut monete de argint, este o dovadă e- 
videnta că situaţiunea economică era de aşa natură, incit reclama întrebuin- 
tarea acestui mijloc de schimb. Desigur cà se facea schimbul în natură pe 
o scară destul de întinsă, ca și în ţările vecine, dar pentru tranzacţiile co- 


` 


ee, ROMÂNEASCA O 
Tot d. C, Moisil a reuşit să stabilească că baterea monetelor 
mici, banii—este ulterioară baterii celor mari, care erau ducaţii de 
argint, şi că ei apar în timpul lui Mircea. Acest fapt are o impor- 
tanță deosebită. E! mărturiseşte căi i r cîştigă 
i numai m eiis? ci şi în adincime. trec jr- 
culăţiunii valorilor mari—în primul rînd cu siguranța a celor imo- 
biliare, în acea a valorilor mici desigur şi m ein servind e. 
burile “curente, pe care n'ar fi putut să le servească numai ducaţii. 1 
In Moldovă se bat primele monete cam în aceiaşi e Cele 
dintăiu cunoscute sigur sint ale lui Petru I (1378—139 ), urmind 
ae Gri lui Roman, Ştefan |, Alexand RA baia, şi Şte- 
an » ceiace ne duce la aceleaşi ‘luzi a şi 
ul Aaa şi concluziuni ca şi pentru Țara 


= se A_doua împrejurare din care se poate deduce locul ocupat 


monctă fnetalică, “spuneam că este Organizarea monetară a re- 


` gimului vamal, Este drept că din veacul al XIV-lea nu avem nici 


un tarif vamal amănunţit și cu taxe în mod sigur bănești. Doc 

mentul în această privință, dela sfirşitul veac ui, ar Ce 
pentru a conchide la organizarea monetară a regimului vamal. 
Avem însă un număr însemnat de privilegii vamale din veacul al 
XV-lea în cea mai mare parte din prima Se WE AE a- 
testa cu plenitudine acest fapt. Privilegiul din 1413 a lui Mircea 3 
prevede perceperea taxelor vamale în fertuni, ducați, perperi, şi 
bani, deci în patru monete cu totul diferite; cel din 1421 al lui 
Radu H în fertuni, ducați, petpere şi denari 4 cel din anul următor 
(1422) al lui Dan II pă rează aceleaşi monete iar în cel din 1424 
toate monetele sînt transformate în bani, (denari în latineşte) pen- 
tru ca să revină aproape numai la ducați și numai pentru taxele 


merciale, intrebuințarea monetel devenise indi oase 
, nsabi i 
rage L ce intilnim sub Radu |, şi multe Geiger e SE ei SE 
erp EE despre intrebuințarea curentă a monetei in acest tim 
ee rară important ce avea în tranzacţiile comerciale“. C, Moisil, M A 
ui Radu I. Basarab, Bul, com, mon. ist. Curtea Domnească din degen 
1 C. Moisil, op. cit. 40 şi urm. 44, 


2C.M ontri 
SE oisii, Contribuţiuni la Istoria monetărici vechi romineşti. p. 12 


3 L Bogdan, Relaţiile Ţării Romi i 

nească, Buc. 1905, 3-6; ti omineşti cu Braşovul şi cu Tara Romi- 

şi meşie Cox p 243: A wie şi în Hurmuzaki, XV și în N. lorga, Negoțul 
4 Ibidem, 11—13, 


6 Ibidem, 71—74. 


_ PROBLEME MONETARE  — ` we 


folosirea monetei. Tarifarea este făcută cu preocuparea ca să se per- 
ceapă valori tele geg la toate mărturile şi produsele, şi 


deaceia se întrebuințează monete de valori diferite dela cele mai 
mari, fertunul, până la cele mai mici, banii. Vă trebuia să se 
facă numai în monetă şi numai la un singur la peşie— 


urmă să se facă în nătură. Examinarea mărfurilor care Grau su- 
puse acestor privilegii vamale, chiar a primelor în ordine cronolo- 
gică, arată că era vorba de un comerţ de import şi export variat, 
care era reglementat şi încurajat direct de cătră domnie. Se 
găseşte astfel o grijă permanentă care se repetă în fiecare act 
ca vama să nu depășească prevederile privilegiului şi „mare 
rău şi urgie“ va fi pentru boerul care o va calca, „fie că a cum- 
părat-o, fi că o are căpătată“. Se prevăd articole scutite. de vamă 
ca postavul tăiat, şepcile frînceşti, hamuri, blâni, fierul, funii, inul, 
cinepa, pinza, arcuri, săbii, scutiri care se repetă aproape în tie- 
care privilegiu, şi care mărturisesc încurajarea importului în ţară 
a acestor articole. Se mai observă că fără deosebire, atit pentru 
mărfurile importate cit Z pentru cele exportate, vama trebuia plă- 
tită în bani. Urmează deci că negustorii care o plăteau trebuiau să 
poseadă- monetă lichidă, O altă proveniență a acestor bani decit 
din comerțul pe care-l exercitau ar fi greu de admis. 

Trebuia deci ca atit vinderea cit şi cumpărarea, sau cel puţin 
una din aceste operaţiuni, să se facă în ţară cu ajutorul monetei. 
Cumpärind pe bani se lasă tn Mach o cantitate de monetă, care 

“aibă un rost dacă era primită în schimb, iar vinzind pe 
bani înseamnă că în țară se găseau bani cu care se opera în co- 
EEN aceasta în circulaţia valorilor mobiliare, de consumaţie 
curentă, şi nu a celor imobiliare care prin natura lor fiind mai mm. 
portante, schimbul lor este menit în primul rind să se realizeze pe 
bani. Insemnatele cantități monetare străine, găsite în țezaurele vea- 
cului al XIV-lea verifică pe deaîntregul aceste concluzii. Cele circa 
monete bulgăreşti ale țarilor Alexandru și Sracimir aflate în 
tezaurul dela Slatina, mărturisesc mai degrabă ca orice alt isvor, 
origina_lor-eomercială, precum şi celelalte moldoveneşti și strbeşti 
găsite în tezaurele din acel veac. 1 Modul de organizare a tarifului 
vamal desvălue astfel un mod de circulație al valorilor mobiliare, 
care, dată fiind perceperea în bani a taxelor vamale trebue de ad- 
mis că se făcea cu ajutorul monetei metalice, cel puţin pentru măr- 
furile importate și exportate. 

O situaţiune analoagă se prezintă in Moldova. Privilegiul va- 
mal din i Alexandru cel Bun 2; cele din 1437 ale lui llie Voe- 
vod 3, şi din 1435 și 1437 ale lui Ştefan 114. cel din 1448 ale lui Petru 


t C. Moisil, Monetele lui Radu | Basarab, p. 123—125. 
2 Arhiva istorică, 1. 130—132. V. J, Minea, Principatele romine etc, 


107—108. 
3 Stoica Nicolaescu. Documente slavo-romine cu privire la relațiile 
Ţaării-Romineşti / Moldovei în sec. al XV-lea şi al XVI-lea, Buc, 1905, 85—87. 
4 Ibidem, 90—91, 93—94; L n, Documente Moldoveneşti din sec. 
al XV-tea şi al XVi-iea in arhivul Braşovului, Conv. Lit. XXXIX, (1905 şi urm, 


HI cele din 1449 şi 1452 ale lui Alexăndrel2 ca şi cel din 1455 ale lui 
Petru HI Aaron 3 pentru a ne opri aci 4, sînt toate organizate pe bază 
mone tară, fapt care impune aceleaşi concluziuni ca şi pentru Ţara Romi- 
nească. Dar pentru această epocă vor urma şi alte mărturii care să con- 
tribue la întărirea concluziilor de mai sus; pe noi ne interesează 
veacul al X:V, pe care digresiunea cu tarifele vamale ale sec. al 
XV-lea s'ar părea că l-ar fi ocolit, Menţionarea însă a acestor ta- 
rife a fost făcută pentru că ele reprezintă continuarea și repetarea 
unor privilegii date în veacul anterior, şi despre care nu avem măr- 
turii directe: Privilegiul din 1413 al lui Mircea, spune însă că pir- 
garii din Braşov „s'au rugat de domnia mea să le înoesc şi să le 
întăresc aşezămintele ce le-au avut dela strămoşii domniei mele 
pentru vamă” care strămoşi trebue să fie primii domni. Deşi se 
amintesc privilegii ce desigur au existat, nimic nu ne indică că ele au 
fost întocmai ca cele ale veacului al XV-lea şi mai ales organi- 
zate pe bază monetară. Ipoteza aceasta mar avea şanse de exac- 
titate, dacă în acest veac nu am avea acea însemnată producţie 
de monete naţionale de care am vorbit mai sus, şi dacă n'am 
găsi însemnate acumulări monetare, tocmai în minile domnilor, care 
se ştie că trăgeau şi venitul vămilor. După cum arătam mai fna- 
inte, monetele indigene aveau un rol pronunţat comercial. Odată 
ce ele se găseau în operaţiunile de schimb este greu de pre- 
supus că mar fi influențat şi organizarea vamală, punind-o pe baze 
monetare, căci dacă am văzut pentru veacul al ÎV-lea că orga- 
nizarea vamală monetară ne desvălue existența unui schimb mo- 
netar trebue acceptat că pentru veacul al XIV-lea, schimbul 
monetar ne poate desvălui existenţa unui tarif vamal monetar, Fap- 
tul că se găseşte chiar în pragul veacului al XV-lea un privi- 
legiu vamal care reprezenta o minuire aşa de pricepută a banului 
metalic mar putea fi socotită independent de vremurile anterioare, 
dacă s'ar privi chestiunea şi din alt punct de vedere. Contrariul 
ar însemna că ne aflăm în faţa unei inovaţiuni profund deosebită 
de practica anterioară; ea ar putea fi socotită ca un salt pentru 
care nu era nici o pregătire, nici măcar la puţinii negustori ai vremei, 
şi căreia practica curentă i s'ar fi putut opune, cum s'ar intimpla 
azi cînd am trece bruse dela un sistem adînc înrădăcinat și timp 
indelungat întrebuințat, Ja unul cu totul nou. Cu atit mai mult o 
introducere bruscă a unei atari importante instituțiuni este greu de 
admis, cu cît trebuie să se țină seamă de condiţiile de evoluţie pe 
care le reclamă perfecţionarea unei instituţii şi mai ales de spiritul 


KS Bogdan. Documente moldoveneşti 829—830, 


2 S, Nicolaescu, op. cit, 103—104, 108—110, 7, A 
moldoveneşti, 830 şi pi ag 04, D 4. Bogdan, Documente 


S d EE Ebenda, p- EE e 
T r, Die auswārtigen Handelsbezichungen der Moldau im- 
XIV, XV u. XVI Jahrhundert, Gotha 191 1; Das Moldanische Zollwesen in 


X 
XV şi XVI Jahrhundert, Jahrbuch fär ca 
wirslschaft, 36. 1012 i. Jahrbuc Gesetzgebung, Verwaltung und Volk 


____ PROBLEME MONETARE 155 


tradiționalist, profund înrădăcinat în mentalitatea unei societăţi ca 
aceia din epoca pe care o dicutăm. Aşa că ori din care latură ar 
fi privită problema, soluţia înclină către admiterea unui regim vamal 
monetar şi în veacul al XIV-lea, cu atit mai mult cu cit în aceiaşi 
epocă şi la vecinii noştri Sirbi 1 şi Bulgari? vămile se plăteau în 
monetă metalică. 3 Lucrul acesta il mai confirmă şi acumulările 
însemnate de monete în minile unor reprezentanţi ai claselor stă- 
pinitoare, fenomen pe care îl remarcam mai sus şi despre care se 
pot da următoarele amănunte. i 
Incă din veacul al Xlil-lea se pomenesc in aceste locuri 

mari cantități monetare. In 1280 Barbat se răscumpără plătind 
o „non modicam cantitatem pecuniae“ 4; în veacul următor, la 
1330 se semnalează cererea lui Carol Robert adresată Voevodului 
Basarab, pentru a i se plăti tributul de 7000 mărci de argint, care 
întirziase a fi achitat 5; între 1364 şi 1374, Vladislav | face do- 
vada că era posesorul unor cantităţi însemnate de monetă, dăruind 
minăstirei Vodița din cassa domnească cite 1000 perperi aur, anual, 
şi pe deasupra încă cîte 300 săracilor & In 1388 Petru Muşat a- 
cordă lui Vladislav lagello un împrumut în suma de 3000 mărci 
de argint? ceiace constituia o sumă foarte însemnată. Despre 
cantităţi însemnate monetare ne mai vorbesc tezaurele unor acu- 

mulatori anonimi, descoperite în ultima vreme. In cele patru 

tezaure găsite pănă azi, identificate ca aparţinind veacului al 

XIV-lea, s'au aflat numeroase monete, astfel 408 în al doilea, aproape 

6000 în al treilea şi vreo 300 în cel de al patrulea, ceiace repre- 

zintă cantităţi considerabile de ban, 8. Toate cifrele cu privire 


7 Arhiva istorică II, 104, 124; EC, reet, Staat und Gesellschaft IE 


Braşovenii puteau să le facă, arată căi e vorba de cumpărări și 
vaditi. Berie ec on mai degrabă intervenția monetei, decit circulația pe 


pära te şi vi Arhiva istorică | 3—4). : 
iata Ae: A reali Leien financiară a Ţării Romincai in 
epoca lui Mircea cel Bătrin An. Ac. R. S. M. T. VI. ML 1927, p. 16, H. 
TEE Iorga, Mora comerțului, LS 
, Iorga, Istoria co 39. 

6 Al. eg mures voam Tismana 48, 

7 Arhiva Istorică, I, i 

N C Moisil, Monetele lui Radu | Basarab, p. 123—125. 


156 MIATA ROMINEASCĂ __ DEE, — 


la tributuri, donaţiuni şi împrumuturi nu indică desigur toate 
cantităţile posedate de domnii munteni sau de cei - 
trebue să fi fost 


rezerve considerabile din moment ce numai tris 


butul atingea suma enormă de 7000 mărci şi cînd Vladislav avea 
venituri anuale aşa de mari, încît numai unei singure dona- 
țiuni putea să-i destine o sumă de importanța celei date şi făgăduite 
şi pe fiecare an în viitor. Este astfel de admis că toate aceste cifre 
reprezintau numai o parte din cantităţile pecuniare acumulate de 
domni, care trebue să fi fost deţinătorii unor frumoase averi bä- 
neşti. Se pune însă problema, care este origina acestor valori mo- 
biliare, care a fost modul lor de formaţie, pentruca avind răspun- 
surile necesare să posedăm încă un clement—şi încă preţios— 
de apreciere a stării economiei noastre, privită din punctul de 
vedere al schimbului.  Ţinind seamă de calitatea ersoanelor men- 
ționate ca deţinătoare, aceste averi pot proveni din două sursa: 
din veniturile domniei și din manipularea averei particulare a dom- 
nului, Dintre veniturile domniei, sar putea menţiona în primul 
rind -dările--şi--vămile, căci de ọ provenire direct din mine a 
acestui metal nu se poate vorbi, de oarece la noi nu S'a cunos- 
cut niciodată o producţie abundentă de aur şi argint. După o părere 
recentă ! se afirmă că în veacul al XIV-lea, dările „par a se fi plătit 
in natură domnului, fiind luate din ceiace produceau locuitorii 
țării”. Materialul documentar existent nu impune o concluzie precisă 
în acest sens. Documentul lui Mircea atribuit anului 1399, co- 
rectat în urmă la 1409, indică ca dări, oieritul, porcăritul, albinăritul 
găletăritul, vinăriciul, gloaba, caii de olac, boii de cărat, cit şi un 
venit domnesc amintit în celelalte trei documente din veacul al 
XIV-lea pe care le întrebuințează Vlădescu. Nu reese de loc, de 
nicăeri, că Sar fi putut plăti în natură, iar faptul că domniei 
pentru întărituri de acte ise plătea cai, nu poate fi o indicaţiune, 
deoarece această plată putea avea un cu totul alt sens, şi dovada 
este că se păstrează încă într'o vreme cînd m precis că dările 
se achitau în bani. In documentata monografie a d-lui C. C. Giu- 
rescu, Se susține părerea contrarie, anume că cheltuelile dom- 
miei n'ar fi putut fi satisfăcute numai cu venitul vămilor şi deci „a 
trebuit... să se puie şi un impozit personal pe cap de locuitor“ 2, 
un regim fiscal existind încă din momentul fondării principatelor 

t tä ungurească, Insuficiența veni- 
turilor vamale nu constitue însă un fapt concludent în favoarea 
e: mei cap, căci dacă această insufi- 
ciență ar fi existat, ceiace iar nu e sigur, ar fi putut fi compen- 
sata Şi cu dări în natură nu numai direct în bani. Deci ipotezelor 
cari sar putea elabora, fie într'un sens fie în altul, ar trebui să li 
să caute un teren mai solid decit cel de până acum. Ar putea 
servi într'o oarecare măsură faptul dacă am fine în prealabil seamă 

1 Vlădescu, op. cit, 31. 
2 Organizarea financiară, p. 28, 


PROBLEME MONETARE 157 


de rostul dărilor. Fireşte că ele corespundeau unor nevoi reale, 
dar orcit de numeroase ar fi fost aceste nevoi, este greu de ad- 
mis că produsul plăţii dărilor, eventual făcută în natură, să fi de- 
venit simple valori de întrebuințare a curţii domneşti. A putut rä- 
mine un prisos, care să ia drumul schimbului şi datorită căruia sa 
se fi adus o contribuţie la formarea averilor bănești ale domnilor. 
Oricum ar fi fost făcută plata lor, totuşi dările trebuie să fi fost 
un sprijin real la îmbogățirea domnilor, la care se adăuga ve- 
nitul vămilor vîndute, ale căror taxe erau după cum se ştie in bani. 
Dar în momentul cînd este dovedit că în circulaţia principatelor 
erau cantități serioase de bani şi că cel puţin tranzacţiile mărfurilor 
importate şi exportate trebuiau să se înfăptuiască pe bani, ce ar 
fi putut oare împedica domnia ca să tragă măcar prin unele dări, 
dacă nu prin toate, o parte din această cantitate monetară, pentru 
a fi scutită cel puţin parţial de greutăţile inerente marelui comert 
pe care l-ar fi reclamat vinderea produselor percepute. Cu 
atit mai mult dările în monetă—cel puţin parţial—puteau fi posibile 
cu cît tendința şi la vecini, era părăsirea dărilor în natură 1. cum 
era depildă la Sirbi unde multe din ele se plăteau în bani2, 3. Des- 
pre manipularea unor averi personale ale domnului nu ştim nimic, 
după cum nu avem nici o lămurire despre deosebirea domeniului 
public de cel privat, confundat în unul singur, chiar după cele mai 
recente păreri 4, așa că nu răminem decit la ees izvoare pe 
care le-am indicat provenienţei averei domneşti. Acumulările bănești 
ar proveni astfel din sustragerea din circulațiunea interioară a unei 
părți din numerar, datorită mijloacelor indicate mai sus. Că există 
o circulaţie monetară intensă vine să o afirme chiar unul dintre 
documentele privitoare la concentrarea numerarului. Am văzut că 
Vladislav donează 1000 de perperi minăstirii Vodița a 300 la saraci. 
Acest mod de ajutorare implică existența prealabilă a unei orcit 
de restrinse producțiuni pentru piaţă şi o circulație a acestei pro- 
ducţiuni şi pe bani, dacă nu numai pe bani. Căci lipsa acestui mediu 
economic n'ar fi putut provoca o donaţie în bani, mai ales la sa- 
raci, care trebuie să fi fost făcută cu scopul unei întrebuinţări ime- 
diate şi nu al unei tezaurizări. Producătorii puteau deci avea bani 
din care eventual să plătească dările domniei 5. Mărturii din veacul 
al XV-lea aduc o nouă întărire la această concluzie. Un document 
din 1415 arată că în Moldova banul pătrunsese adinc la sate. Cu 
ocazia donaţiunii lui Alexandru Vodă făcută minăstirii Homorului, 
acesta pune 50 ruble de argint, zăvească „pe cei ce au ţinut 


mia 
pentru Voevozi şi apoi pentru Turci. Sate 
şi preoţi din Ardeal, Bucur 1902, p. 143. r 

4 C C, Giurescu, C buțiuni la studiul marilor dregătorii In secolele 
al XIV-lea și al XV-lea, E 21. ut 

5 Cp. I. Bogdan, Luptele Rominilor cu Turcii plină D Mihai Viteazul. 
Buc, 1898, 41-43, 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


satul acela şi pe copiii lor şi pe tot neamul lor“ 1; o altă indi- 
cațiune o dau plăţile de lefi osteneşti în bani; un călăreț la 1426, 
din oștirea lui Dan II avea o perperă pe zi, iarun pedestraş numai 
a treia parte, ceiace ar reveni la şase ducați 2. Intrebuinţarea ba- 
nului căpătase astfel o generalizare care trecuse dincolo de sfera 
schimbului simplu ; ea înfluențase unele instituții economice, cum 
am văzut că se întimplase cu organizarea vămilor, şi cum se în- 
timplă acum cu organizarea armatei. 

Economia veacului al XIV-lea avea astfel unele caractere 
specifice economiei monetare. Banul era acceptat nu numai ca 
un instrument de schimb, întrebuințat şi la sate,—cel puţin în unele, — 
și folosind nu numai claselor bogate, ci şi oamenilor săraci, dar 
existența så influențase organizarea unor instituțiuni economice şi 
politice pe bază monetară, vama, — dacă nu şi dările, — armata 
după cum reese pentru începutul secolului al XV-lea. Această 
adinca penetraţie a banului determinase nevoia măririi circula- 
țiunii pe care o confirmă baterea monetelor indigene, iar tendința 
de acumulări monetare ne arată că banul metalic devenise ex- 
presia bogăției economice şi de sigur un pivot al puterii politice. 
Că această economie nu erg o economie monetară complectă, 
este neindoelnic; nu eram de loc în faza cînd banul poate 
exprima totalitatea valorilor existente şi trebue să fi fost nu- 
meroase cantităţi şi specii care să-şi fixeze existența şi să-şi 
determine măsura independent de bani. Aceasta o afirmă în spe- 
cial numeroasele donaţiuni ale voevozilor, făcute în natură; chiar 
şi donația monetară a lui Vladislav | este complectată cu o în- 
semnată cantitate de produse. Cu atit mai puţin cred că s'ar pu- 
tea vorbi de o generalizare a perceperii veniturilor particulare în 
bani. 3 Totuşi pănă la economia naturală este o mare depărtare. 

În poseia acestor noi elemente pe care le definem cu privire la 
schimbul şi organizarea unor instituţiuni economice din veacul al 
XIV-lea, se pot într'o oarecare măsură indica soluțiuni pentru 
“chestiunile discutate anterior, în legătură cu sistemele primitive de 
schimb, mai ales cu locul ocupat de ele în circulațiunea produselor. 
Pătrunderea banului în organizări de stat, tendința de a-l acumula, 
folosinţa sa chiar parţială în circulaţie, emisiunile monetare indigene 
sint fapte care atestă că economia schimbului nu era nici dominată 
şi nici cu tendinţa de a-și păstra aceste sisteme primitive de schimb. 
Cu atit mai puţin deci, se poate vorbi de o economie naturală, care 
este consecința firească a dominării acestor sisteme. Se poate deci 


` A ze SE Va ii Romini, a Ze Ros A DI D %5. 
Docan, op. ; 4. Minea, op. cit. p, 185; C. Mois cit. p. 39, 
3 Documentul din 1392 al lui Roman Vodă pe care il iatrebulațează Vi. 
„descu și pe care H reproduce într'o notă în modul următor: „am dat slugei 
noastre lanăș Viteazul, paan a lui credincioasă slujbă, trei sate pe Siret, 
Latein în bani“, p 48 nota 10, luat din Arhiva Istoriei, 
1, 18—19, este it reprodus pentru că în Arhiva atit în text cit și în tra- 
„ducere nu este de „tot venitul în bani" ci de „tot venitul în veri“, 


| 


wg 


PROBLEME MONETARE 159 


spune, atit cit ne permite puţinul material existent, că o economie 
naturală în sensul complect al acestui cuvint, este străină de is- 
toria noastră economică. Ea nu se găseşte nici la cos taler sta- 
telor noastre—cel puţin în a doua jumătate a secolului XIV—pentru 
cea dintii neputindu-se preciza încă şi cu atit mai puţin se poate 
vorbi despre ea în veacurile următoare. Ă 
Se pare chiar că împrejurările erau de aşa natură, încit 
dădeau economiei noastre monetare aptitudinea de a se desvolta 
cu mare repeziciune. Este interesant de urmărit intensitatea pe 
care o atinge în epoca lui Ştefan cel Mare. Din cercetarea mate- 
rialului documentar reese că economia noastră monetară atinsese 
un grad de dezvoltare, mult superior chiar veacurilor următoare, 
Aceasta se vede din generalizarea întrebuinţării banului în domenii 
variate cit şi din cantităţile însemnate monetare ce sint semnalate. 1 
Amenzile—gloabele—iîn justiție apar plătite în bani şi importanţa 
delictelor sau crimelor avea să se măsoare după cantitatea mone- 
tară ce avea să fie plătită. 2 Ori, în veacurile următoare în cele 
mai multe cazuri găsim gloabele plătite în vite,—după cum dădeam 
exemple mai înainte. Tot aşa şi garanţiile judiciare—zaveştile —în 
toate documentele rees plătite în bani. 3 In tranzacțiunile cu- 
lare, socotind după numărul documentelor colectate de I. dan, 
banul apare aproape în unanimitatea cazurilor ca mijloc de schimb, 
i de foarte puţine ori, părțile se servesc şi de vite ori produse. 
rativ cu veacul al XVi-lea sau XVil-lea, proporţia documen- 
telor atestind un fel de schimb şi a celor atestind pe celalt, este 
cu mult mai mare pentru veacul al XV-lea, în favoarea schimbu- 
lui pe bani. 
Dar vom continua. 
G. Zane 


Veneţia 


— Note de drum — 


Trecusem disdedimineaţă frontiera italiană şi-acuma trenul 
alerga spre Triest, 

O zi înainte, am cutreerat peste şesuri nestirşite, avind de-o- 
parte şi de alta întinderi uniforme de popuşoae în suferință. Dela 
Caransebeşul nostru pănă la Zagrebul croat, aceiaşi privelişte 
monotonă și tristă. Cind peisagiul urma să se preschimbe, înse- 
rarea şi noaptea lăsară tot mai negre perdelele lor. Le-am tras 
atunci şi pe-ale compartimentului—care-ar fi stat degeaba ridi- 
cate—cu nădejdea de-a mă deştepta dimineaţa cît mai degrabă, 
cit mai în zori. De citeva ori somnul mi s'a întrerupt de grija 
eme: dat nr ee? iri merg apar La un moment, 
parcă am desluşit o pinz ă de lună, dar pleoapele grele s'au 
stoe dE d Se à e 

Slirşit, la o nouă deşteptare, perdelele vagonului erau 
tivite c'o dungă sticloasă de lumină, iar în interior un alb sfiel- 
nic înlocuise întunericul orb. De data asta, nu era nic un dubiu, 
începea ziua următoare... 5 

Peisagiul era schimbat cu desăvirşire. Dela pusta cu popu- 
şoae, trecuserăm—prin ce tranziţii nu ştiu—la un tablou elveţian. 
Munţi ascuțiți cu prăpăstii adinci, unde se tirau alene balauri de 
negură etemeră. Din cind în cînd pe cite-o costişă răsărea cite-un 
sat cu căsuțe îngrijite, din mijlocul cărora se 'nălța ca un ca- 
targ turnul bisericei romano-catolice, Era prea de dimineaţă să 
văd oameni mişcindu-se ori turme păscind. Soarele era încă după 
munte şi bucata de lună, răsărită tirziu, era tot luminoasă, ca- 
o baltă ce nu se sbicise încă deşi avea ceasurile numărate... 

„__ Vreo două ore se menţin aceleaşi frumuseți grandioase : inăl- 
fimi cu creste de stincă, pante împădurite, văgăune în scobitura 


PNP LAT 
UNIVERSITĂȚII 
LAŞI» 


VENEȚIA 161 


cărora apar din distanță în distanţă aşezări omeneşti, prinse ca 
mărgăritarele de scoică. Ceiace treptat se preface, este atmosfera 
matinală, trecînd pe nesimţite dela paloarea ternă a zorilor, spre 
o gamă de culori inviorătoare, pănă cînd izbucnește valul raze- 
lor de aur, care pun dintr'untăiu ET pe piscurile cele mai 
înalte. Ciobul de lună se vede incă, şi-a pierdut argintul, a- 
semănindu-se mai degrabă co bucată de cretă, pentruca în scurtă 
vreme să De şi mai puţin decit atita: o simplă pată albă, pe 
care o va şterge cu uşurinţă, de pe bolta albastră, buretele îm- 
bibat al dimineţii... 

Dela Postumia—punctul vamal italian—priveliştea scade, 
mulțimile se domolesc, abisurile se umplu, podoabele se reduc. 
Ai zice, in comparaţie cu ce fusese mai înainte, masa unui func- 
ționar cătră finele lunii. 

De altfel nici nu gindim să se refacă măreţiile muntelui, 
fiindcă acuma aşteptăm altceva: Adriatica, ce ştiam că se apro- 
pie, plină de vraja unui prestigiu, pe care nu-l are marea noa- 
stră, dela malurile do . 

Intăia ivire a Adriaticei se produce aproape de Triest. O 
pindeam mai demult la fereastra vagonului, cind am fost vestit că 
se şi vede, însă de partea cealaltă, la lereştile coridorului. Mă 
strămut repede, pentru a nu pierde nici o clipă,— dar ce desamă- 
gire! Nu se vedea decit o îngustă Date albastră, dealungul tär- 
mului, restul fiind înghiţit într'o ceață prin care ochii zădarnic 
se sileau să pătrundă. Aveam astfel înainte un simplu riu al- 
bastru culcat între un mal de pămint și altul de abur compact. 
Elementul de căpetenie al mării, înfrăţirea ei cu cerul, la mar- 

ea zării,—acesta lipsea cu desăvirşire. Eram alături de mare, 
ar fără să avem senzaţia ei esenţială, cu toate că pănă s'ajun- 
gem in Triest parcă ceața sa mai supțiat. Malul insă, cu tot ce 
cuprinde, se vede destul de limpede şi putem astiel observa în- 
delung, pe promontoriul său, Castelul dela Miramare, cu turnu- 
rile lui crestate (aducind aminte de arhitectura Tismanei noastre), 
avansind in valurile mării, cu remorca unui parc grandios.—pe- 
rie de arbori şi farmec de verdeață. Povestea castelului îl face 
şi mai impresionant. Aici a vieţuit ani întregi, retrasă de lume 
şi cu minţile rătăcite, impărăteasa Charlota, văduva lui Maximi- 
lian, arhiduce al Austriei şi împărat vremelnic al Mexicului prin 
capriciul lui Napoleon al lll-lea. 

După o scurtă domnie agitată, Maximilian a fost impuşcat 
de mexicanii revoluționari, iar nefericita împărăteasă sdrobită de 
spaimă şi de suferinţă, a pierdut odată cu coroana, şi însuşirile 
omului întreg. Şi mă gindesc la inutilitatea acelui splendid decor 


` de natură, în care şi-a trăit anii de după nebunie, Acel care-şi 


creează singur înconjurimea, din nălucirile minţii sale bolnave, 
mare nevoe ca să contemple seninul mării, de realitatea unei 
mări adevărate, şi pentru a se bucura de umbra copacilor, n'are 
trebuinţă de un parc efectiv. lar dacă spiritul său prigonit de 


1 


i 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fantome îşi ţese plasmuiri întunecate, tot albastrul cerului şi 
toată liniştea mării sint neputincioase ca să schimbe ecranul ob- 
sedant al vedeniilor sale... Palatul şi parcul acela meritau să facă 
adăpostul cuiva care să înțeleagă de ele... 

__ Sintem aproape de Triest aşa că se ivesc şi alte construc- 
ţii din ce în ce mai dese şi mai îngrâmădite. După puţin trenul 
işi tace intrarea subt cupola de sticlă a gării. Aici o aferatä des- 
facere şi adăugire de vagoane, o nouă cercetare a tuturor ro- 
Wor, în sfîrşit semnalul, după care, cu sufletul încordat de aş- 
teptare o pornim întins câtră Veneţia. 


+ 
* kd 


Nu trebue să ai cine ştie ce sensibilitate deosebită, ca să te 
apropii de Veneţia cu emoţiune. Puţină lume n'a aflat încă ce 
însamnă Veneţia, In ce consistă neasemănata şi unica ei înfăţi- 
şare, trecutul ei prodigios şi melancolia ei prezentă, — zugrăvită 
în atitea feluri şi cu-atita stăruinţă, de artişti ai pinzei sau de 
cintăreţi ai cuvintului. Pentru noi, Rominii, sonetul lui Eminescu, 
ete ri a eelere Zei "magestivă pregătire sufletească şi în 

neata roatelor trenului care "mt astu ii 
cadenţam versurile insinuante : FR Up pen el 


S'a stins viața falnicei Veneții, 

N'auzi cintäri, n'auzi lumini de baluri 
Okeanos se plinge pe canaluri, ; 

Miresei dulci i-ar da sullarea vieţii... 

Ca 'n ţintirim “tacere e d cetate, etc. etc... 


Ru mai văzusem Veneţia niciodată sin neastimpărul curi- 
ozității bucuroase, pe care n'o potolea de fel pre. rez am 
trăit cele trei „ore, în care străbăteam distanţa ce mai rămăsese 
dela Triest. N'am dat mare atențiune peisagiului, de la care mi-a 
rămas o amintire globală: intäiu a e at ut scrijelate şi pe 
ie a unui ţinut cu arbori şi cu vii, lucrat cu o îngrijire migă- 

asă. Trenul care trecuse fulgerător prin nenumărate gări mai 
mărunte se opreşte indelung, puţin înainte de Veneţia. Era cea 
din urmă staţie de pe litoral, de unde convoiul de vagoane, a- 
puat peste pinza lată a lagunelor, pe lungul pod ce leagă uscatul 

e grămăjoara de insule norocoase, care in loc să stea smerite 


şi anonime, ca atitea altele, au consti 
incărcată de farmec şi de slavă: acer Span Noto CR 


Treptele peronului de la ieşirea gării scob, 
veam in față însuşi «Canale Snc egi Zeie nu eh aka 


VENEȚIA ` ` 163 


 — o m mao m 


telor celor mai frumoase. Unul singur se profilează mai märeț 


deocamdată.—palatul în care a murit Richard Wagner la 1883. 
Soarele de amiază risipeşte o pulbere de văpăi peste apa ca- 
nalului, care din cauza asta e fără coloare. Pentru moment ca 
orice pasager sosit, atirn de trei factori: hamalul care-mi aducea 
bagajele, sasasi care le primea şi 'n sfirşit de acela care 
ajuta la imbarcare, ținind cu un fel de cange gondola lipită de 
țărm. Această ultimă operaţie constitue in Veneţia o profesiune 
aparte, şi e remunerată fireşte tot de public. 

Am timp să examinez gondola şi pe gondolier. Nici un fel 
de eleganţă sau de poezie. O luntre masivă, neagră ca păcura, 
cu un bot în formă de S, avind la mijloc o scobitură, cu două 
locuri comode în fund şi cite-o banchetă e mer pe margini. 
Pentru soare sau vreme rea o capotă uzată de pinză gălbue, 
Cu franjuri pe märgini. Gondolierul, şi dinsul fără nici un pitoresc, 
cu încălţăminte de pislă, pantaloni negri şi bluză albă. Stă veş- 
nic cu capul gol, şi lopătează din picioare, chiuind la răspintii 
“Şi Inindu-se la gilceavă cu toţi camarazii ce întilneşte în drum. 

Nu mergem pe «Canale Grande» — artera centrală a Ve- 
neţiei — decit o mică distanţă, şi cotim pe un canal lăturalnic. 
Aci calea e strimtă ca o uliţă medievală, e mai multă umbră, 
apa e verde ca marea, dar murdară. Incrucişăm mereu alte gon- 
dole, cele mai multe cu merinde sau cărbuni. Ai impresia că nu 

pot să încapă două de-odată şi te tot aştepţi la ciocniri. Ele se 
şi produc dealtfel dar nu sint periculoase, gondolele nici gind 
nu au să se răstoarne, fiindcă se izbesc fără sdruncin şi'ndată 
după asta alunecă prietenoase una pe lingă alta... 

Casele pe aceste canaluri laterale sint în genere vechi har- 
dughii dărăpânate, cu parterele umede, încinse cu muşchi. Din 
cauza ţinţarilor, f ile au pretutindeni obloane, care stau şi 
ziua închise, unele aşa de primitive, că le-am luat la inceput 
drept scinduri bătute în ferestrele unor case dela sate... 

După citeva cotiri care ne poartă tot pe canale inguste, o 
nouă cotitură ne aduce o năvală deaer şi lumină. Intrăm iarăşi 
în Canalul „grande“ care se destăşură încolăcit şi pe care îl pä- 
răsisem tocmai pentru a tăia mai drept spre hotel. Eşim în larg, 
într'un loc plin de animaţie și forfoteală, aproape de un mare 
pod monumental care leagă ambele maluri „Ponte di Rialto“. 

De aici plutim mai multă vreme pe spaţioasa cale de apă, 

care-o cutreeră mulțimea de gondole şi o străbat din timp 

timp vapoare, care ă gondolele cu agitarea valurilor, 
pe lingă cele două fronturi de palate, care străjuesc de secole, 
de-oparte şi de alta a canalului. 

Nu ştii pe care să-ţi pui ochii mai degrabă şi de care să 
te laşi mai wien dit ale are o istorie şi nu e unul 
care să nu fie autentică operă de artă. Gondolierul are chei de vorbă 
şi la urma urmei îşi face numai datoria faţă de-un străin. In drep- 

tul fiecărui edificiu îmi rosteşte un nume, amestecind de-avalma 


Im VIAȚA ROMĪNEASCA 


celebrităţi mai nouă cu glorii vechi. „Aci e palatul Contelui Volpi,- 


ministrul de finanţe“... dincolo „casa lui Gabriele D'Annunzio“... 
peste drum a fost a „Eleonorii Duse“... mai departe „palatul Mo- 
cenigo* unde ştiu că filosoful Giordano Bruno—martir al cuge- 
tării moderne—şi-a tăcut ucenicia închisorii, mai înainte de a fi 
transportat la temniţa din Roma şi de-acolo arspe rug. Rind pe 
rind alte nume celebre: „palatul Foscari“, palatul „Desdemonei“, 


palatul fostului pretendent la tron „Don Carlos", devenit astăzi . 


proprietatea Lydei Borelli, —trecind astfel de la un rege de ope- 
retă, la o stea de cinematograi! Şi altele, şi altele... 

In sfirşit marele canal îmi rezervă încă o surpriză: apariţia 
unei gondole private, înflorită cu aur și căptuşită cu covoare, 
care duce o venețiană elegantă, la peronul de marmură al unui 
Post gege Beie 2 eet Be cangea nu un profesionist 

nuit, ci un lacheu, ale cârui galoane aduc o r 
bogăției din interior... i Petre A 

Părăsim iarăşi „Canale Grande” şi apucăm spre stinga, pe 


un canal ingust dar şi dinsul cu unele edificii frumoase. Pe o- 


casă veche şi destul de simplă, o placă de marmură aduce la 
cunoştinţă posterităţii că aci a locuit Goethe, în timpul călătoriei . 
sale la Veneţia. De aci, după citeva lopătări, ajung repede la 
adresa care mi se dăduse şi la care descind. 


Cele trei zile, rămase în Veneţia, au fost de necurmată 
destătare, dar fireşte nu de odihnă. Intocmai ca şi pămintul Ita- 
liei de Nord, unde înțelepciunea şi hărnicia oamenilor au înţeles- 
că Zeg eëeëeeg en. caror azi nefolosit, aşa fac şi eu cu timpul 

i care aveam la dispoziţie; înțeleg a 
nici Vize pre: Get mp ed a weng 
ercetarea Veneţiei începe cam de regulă cu piaţa San- 
Marco şi cu palatul dogilor. Cu atit mai uşor iau NC Ze en ) 
cu cit mă aflu cu locuința chiar in vecinătatea pieţii. Străbat 
deacurmezişul niște arcade cu galantare luxoase şi iată-mă in- 
Ir un colţ al splendidei pieţe, care nu-mi poate opri o exclamaţie 
de încintare. In fund biserica San-Marco, amestec magistral de 
stiluri variate, îngrămădire fascinantă de bogății incalculabile. 
La o margine, turnul svelt—Campanile—care deşi rupind simetria 
Diet, nu vatämä însă impresia de ansamblu. Drept impotriva 
bisericei, palatul regal, care serveşte de muzeu istoric. Pătratul 
este deschis de două lungi edificii cu arcade,—pe vremuri sediul 
procurătorilor, un fel de epitropi ai averilor bisericii. La ora 
aceasta piața e inundată de soare, puţina lume e iupită subt 
arcade, doar pinza cenuşie a porumbeilor tradiționali, va- 
luri uşoare pe pavagiul neted şi alb. 
SS Fac ocolul bisericii şi pe urmă îi cercetez interiorul în u- 
tale comorilor pe care nu le pot cuprinde dintrodată. Cate- 
rala aceasta care adăposteşte reliquiile marelui evanghelist, aduse 
pe vremuri din Alexandria, ca să facă din blindul apostol—prin - 


VENF 165 


"acel proces de adaptare al creştinismului — patronul unei cetăţi 


războinice şi cuceritoare, a fost desăvirşită în decurs de patru- 


-cinci secole. N'a fost aci intirzierea din lipsă de mijloace, ci din 


ambiţiunea de-a o împodobi mereu şi de-a o spori continuu, cu 
detalii artistice, cu mozaicuri şi statui, cu forme şi colori. Pe 
lingă cele fâurite de artiştii Veneţiei, biserica a îngrămădit in- 
trinsa bogății artistice, aduse fără răgaz din orient,- citez caii 


de aur luaţi din hipodromul din Bizanţ — fie prin jibăcia comer- 


cianţilor, fie prin captura cuceririlor, în vremea cind corăbiile 


„acestei Veneţii sirăbâteau mările răsăritului, purtind biruitoare, 
| pretutindeni, flamurile cu emblema leului într aripat. 


Dela San Marco, trec alături la Palatul Dogilor, care se 
prelungeşte cu „piaţeta* lui mai mică, pănă la marea apropiată. 
Desigur una dintre cele mai originale construcţii arhitectonice, 
care te uimeşte chiar ca exterior prin cinpătoarea artistică a 
colonadelor dela etaj, unde dau ochiurile şirului de fereşști, prin 
depărtarea lor enormă de acoperiş, de care le desparte un zid 
abrupt şi înalt, întocmai ca o frunte genială care distanțează 
neobişnuit de tare ochii de creştetul capului... Dar interiorul cu 
sălile lui spaţioase, în care se adunau sfaturi mai restrinse sau 
. consilii mai mari, cu estradele lor impunătoare, cu tavanuri pic- 
tate şi päreți zugrăviți de meşteri care nu se încurcau în mä- 
runţişuri, ci întocmeau compoziţii colosale, şi care sau chemat 
fie Bellini sau Carpaccio, tie Titiano, fie Veronese, fie Tintoreto ! 

In special sala Marelui Consiliu, are picturi atit de vaste, 
cu-atita cuprins şi cu-aşa aglomerări, cà sentimentul admiraţiei 
-cade în vertigiu şi spectacolul genialității se apropie de lumina 
orbitoare care îţi duce minile pe ochi. Aceiaşi sală conţine pe 

linga atitea compoziţii formidabile, galeria complectă a tuturor 
dogilor ` defilare pitorească, întreruptă de un singur loc gol, — 
acela unde ar D urmat să fie chipul lui Marino Falieri, dogele 
„decapitat pe vremuri pentru o trădare pe care noi o judecăm 
cu mai puţină asprime decit contemporanii săi neinduplecaţi t... 

Vizitarea palatului dogilor n'o sfirşesc scoborind scara mo- 
numentală pe care am urcat-o la sosire, ci traversind „puntea 
suspinelor*, un coridor întunecos şi sinistru care leagă peste apa 
„unui canal mai dosnic, spatele palatului dogilor cu teribilele in- 
chisori ale statului. - Osindiţii de pe vremuri—adesea pe temeiul 
unui simplu denunţ către „Statul de zece“ trecuţi din sala de 
judecată, în cămările sepulcrale ale temriţii, străbăteau acea 
punte inchisă, prin ale cărei lerestruice puteau să mai vadă Ve- 

nefia şi un colț al splendorilor sale, pentru ultima oam! 

enit de atitea inregistrări uriaşe, folosesc restul zilei pen- 
-tru o raită la Lido, insulă puţin mai depărtată de acelea care 
„au. constituit Veneţia propriu zisă. Intr'un sfert de oră, vaporul 


1 Se pare că Marino Falieri nu cãutase decit să mai reducă din pute- 
atile oligarhiei venețiene, atotputinte în această cetate patriciană, 


-— 


_ VIAȚA ROMÎNEASCA Ž  _ 
luat de pe cheiul dela „Albergo Danieli" (vechiu palat patricia 
transformat în hotel), mă trage la debarcaderul GE gege 
bor puntea, încorporat ca o celulă, într'un convoi de vizitatori, 

Lido este o staţiune balneară luxoasă şi modemă. Cine 
n'are trebuinţă de băi de mare, are posibilitatea să ească 
deacolo infinitul de azur al Adriaticei, care dela Veneţia e pre- 
tutindeni mascat de baricada foburgurilor ei insulare, Astfel în 
afară de confort şi de eleganţă, nimic ial în această Lido, 
mult cintată de unii. Cind am plecat din țară mi sa spus de 
mai mulţi: ceiace e frumos la Veneţia, e Lido. Să nu se su- 
pere nimeni dacă voi avea altă părere şi voi spune ` ceiace este 
banal la Veneţia, e Lido, - recunoscind bine-înţeles toată valoa- 
rea staţiunii, din alte puncte de vedere... - 

Seara asist în piața San-Marco, la o defilare cu muzici a 
unei cohorte de tripolitani. 


A doua zi continui, disdedimineață, cercetarea febrilă a 
monumentelor. Întru în citeva biserici, incepind cu „S. Maria 
della Salute“, strajă măreaţă la intrarea Canalului Grande, înă- 
untru c'o neprețuită pildă de ce putea să facă Titian... 

„O altă biserică de pe canalul Grande, cu mănăstirea ei. 
vecină (S. Maria della Carità) oferă surpriza de-a fi perfect a- 
menajată pentru a adăposti bogata colecţie de pinze, care au 
Ee Leg De altiel numele bisericesc al 

ciului este inlocuit in genere, cu-a 
mer Galue delt Aas, SE 

a dar un Tel de Luvru al Veneţiei. Nu cuprinde pictură 
modernă. Prin urmare nu vom găsi nici peisagii, Gë aril aik 
decit numai ca accesorii, fireşte. In schimb ce profuzie minu- 


dimensiunile ameţitoare ale unor compoziţii din tul dogilor— 
care în comparație cu pinzele pictorilor rime a sa n YR 
continente față de niște insule—totuşi în sălile acestei Academii 
venețiene, unde s'au strîns operele marilor maeştri depe vre- 
muri—în fruntea cărora regăsim iarăşi pe Veronese, Tintoret şi 
Titian — aflăm tablouri mari şi pururea de concepţie, multiplicări- 
expresive şi seducătoare ale tipului omenesc. Mai toate aceste 


ui însuşi, până la divinitat A i i 

religilor i eri mitate. Antropomortismul obligatoriu al 

exemphlicare, Mania de-a concepe strict divinitatea după chi 

Și asemănarea omului, m'a isbit cu deosebire intr'o pictură Ge 
Den pe Dumnezeu-tatăl (de altiel fără să inoveze nimica)» 

printr un moşneag. Este desigur culmea antropomortismului, fă-- 


____ VENEȚIA 167 


cîndu-l pe Dumnezeu să imbătrinească după trecerea secolilor, 

îmbătrineşte omul după trecerea anilor. O analogie mai 
puţin obedientă, ar fi convenit măcar la atita: că Dumnezeu avind 
tot atitea veacuri de aci inainte, cite a avut an urmă, se află 
permanent la virsta de mijloc, așa c'ar putea D reprezentat— 
fără a Jet nici un fel de simţiminte—prin chipul unui om, la 
apogeu, la eternă maturitate... 

Galeria de artă modernă e mai departe, tot pe Canalul 
Grande, în palatul Pessaro, fost locuință particulară, iar astăzi 
muzeu. Şi acolo sint pinze de valoare, cu netăgăduită superio- 
ritate la peisagii,—omul fiind in genere sau accesoriu, sau com- 

lect nesocotit. Dar deși am străbătut cu interes şirul de sa- 
oane, cu tavane aurite şi cu mozaic pe jos—aşa cum sint în 
genere interioarele veneţiane—n'am resimţit însă fiorul de ge- 
nialitate, care-ţi produce aci beatitudine aci cutremur, de care 
te împărtăşeai în celălalt muzeu unde pinzele aveau pecetea ne- 
indoioasă a eternității. 

Dacă era vorba de peisagii, am preferat să părăsesc sălile 
muzeului Pessaro, să ies o clipă în balconul aceluiaşi palat şi 
să îmbrăţişez iarăşi cu privire nesăturată Canalul Grande, c'o 
întreagă porțiune de palate ogivale, inroşite de lumina soarelui 
în declin... 


N'am să fac menţiune in aceste insemnări sumare de tot 
ce-am văzut în această incomparabilă cetate. Dar aşi fi ne- 
drept dacă n'aşi pomeni, măcar in treacăt, de merceria, o în- 

tă, însă lungă stradă pe pămint-lerm, o splendidă lipscânie 
(În Wielen generic) cu galantare ce scinteiază de lux şi de lu- 
mină. Din cele mai vechi timpuri ale Veneţiei glorioase, cu- 
luoarul acesta, astăzi pavat ca o biserică, a avut această des- 
tinaţiune. 

De-asemeni trebue să notez plimbarea in insulele din im- 
prejurimi, din această veche „banlieue“ venețiană,— Murano cu 
sticlăriile ei celebre, Burano cu dantelele sale vestite, în sfirşit 
Torcello, unde pare să fi fost cea dintăiu descălecare, dar care 
astăzi e o insulă aproape părăsită, unde bălăriile asediază o 
multiseculară biserică de stil italo-bizantin. 

Dar ce-am urmărit mai mult decit cunoaşterea splendorilor 
individuale, a lost să-mi precizez icoana de ansamblu şi pentru 
asta am folosit nopţile pănă tirziu, pentru lungi cutreerări cu 
gondola, nu numai pe calea majestuoasă a Canalului Grande, 
dar şi prin labirintul intortochiat al canalelor laterale. 

O! neuitatele nopţi de la Veneţia, cind în alunecarea lină 
pe canale misterioase, căutam să-mi umplu sufletul cu tut ce 
desluşeam în juru-mi şi cu tot ce-mi închipuiam că fusese altă- 
dată! Ce farmec, să mă strecor printre ziduri tăcute, de unde 
rar se prelingea o diră de lumină, în boarea răcoroasă a plu- 
tirii, „å Vobscure clarté qui tombe des étoiles“! Din cind în cînd, 


168 VIAȚA ROMĪNEASCĂ ` 


incrucişam alte gondole sau de visätori singurateci, sau de pe- 
rechi îndrăgostit Citeodată întilneam o întreagă companie, ve- 
selă şi sgomotoasă. Dar distanţe întregi le străbăteam fără să 
intilnesc ţipenie, in toropeala unei vraje fericite ! 

Nu acelaşi lucru e pe canalul Grande. Şi aci palatele E 
triciene stau cufundate în întuneric şi tăcere. Dar sint atitea ho- 
teluri cu parterele luminate, globuri electrice pe cheiuri, vapoare 
care circulă intruna. După ce gondolierul imi face iarăşi istori- 
cul fiecărui palat în parte, îmi propune să mergem la „serenadă”. 


Mă invoesc fâră să înţeleg despre ce este vorba, lăsindu-l să. 


avanseze în mare, in spre un arc de lampioane colorate. Pe 
măsură ce mă apropiam de ele, desluşesc cintece şi aclamări. 
Enigmatica „serenadă* era un teatru plutitor de varietăţi. In jurul 
vasului-scenă, se ingrămădeau la rind, în ordinea sosirii, gondo- 
lele cu public. Dacă ascultai citeva numere ale programului, 
venea cheta unuia din artişti, care sărea din barcă în barcă, 
întinzindu-ți fundul pălăriei, Puteai s'asculți şi mai departe, pănă 
la o nouă incasare, sau de nu, să mergi la altă „serenadă“, 


căci erau mai multe teatre de acestea, cu aceleaşi podoabe de 
lămpi veneţiane.., 


O chestie care m'a muncit de îndată, e să-mi dau seama 
cu exactitate ce este cu „s'a stins viaţa falnicei Veneţii*, cu a- 
cea decădere vecină cu moartea, despre care au scris poeţii 
cu atita tristeţă, ru atita melancolică induioşare. 

N'o fi şi aicea — măcar în parte —iarăşi mirajul trecutului 
care scoboară prezentul, mai mult decit este în realitate ? 

Neapărat că în unele privințe decadența e neindoioasă. 
Politiceşte e o însemnată distanță de la Veneţia de astăzi — o- 
raş de provincie italian — la metropola celui mai mare imperiu 
colonial din evul-mediu, ceiace a fost Veneţia de odinioară. De 
asemeni, există şi decădere comercială, începută odată cu schim- 
barea căilor maritime, şi portul Veneţiei nu mai este ca altă- 
dată, cu cele mai multe corăbii din lume. Dar ori care ar fi co- 
relaţia dintre lucruri, nu la acest declin Sau referit poeţii, ci 
gindindu-se de preferință la alte aspecte: la animaţie, la petre- 
ceri, la cintece, la lumină. 

Aci poate s'au lăsat deit cam departe de nostalgia ro- 
mantică. Mai întăiu ca podoabe arhitectonice, Veneţia a mers 
tot înainte, întrucit în vremurile ei de slavă, avea — precum se 
ştie — încă locuri virane, burueni, noroae. Populaţia de astăzi 
nu este mai mică, decit în timpurile cele mai prospere, deşi n'a 
crescut poale, în proporţie, ca aiurea. Alluenţa străinilor este 
mare şi astăzi—şi nu cred să fie numericeşte mai scăzută—cind 
sint înlesniri de circulaţie cum nu erau in vechime. 

Nu atita s'a stins viaţa, cît este—ca pretutindeni—altă viaţă! 

Canalele tăcute şi intunecoase erau — cred — la fel şi altă- 
dată, — poate chiar şi mai obscure, cînd lanternele înfipte în zi- 


-duri, la destul de mare distanţă, aruncau o lumină mai stioasă 
-ca acum. lar ca să ne imaginăm în permanenţă flotele de 
gondole şi ghitare subt tereşti—afară doar de carnavalele ob- 
scene ale secolului al XVII-lea, cind Veneţia decădea politicește 
cu repeziciune -ar fi să făurim o Veneţie cam convenţională. 
In vremea cind puterea ei era pe culme, femeile erau ţinute ca 
turcoaicele în casă, şi probabil erau tainice şi rare întilnirile ne- 
ingăduite, — care adeseori se isprăveau cu singe... Baluri fastu- 
oase se vor Îi dat multe, dar poate nu în toate nopţile şi mai 
cu seamă nu în toate palatele deodată. Desigur reşedinţa do- 
ilor va fi strălucit de lumini, pe cind astăzi stă nopțile în beznă. 
celaşi lucru şi cu alte palate venețiene. Dar aceasta nu e 
stingerea vieţii, ci numai deplasarea ei,—lucru ce se vede sën 
alte mari oraşe pe care nu le plinge nimeni. Luvrul, unde era 
splendida reşedinţa regală din Paris, nu zace şi dinsul noaptea 'n 
întuneric? Şi alte cartiere moarte pe atuncea, n'or fi astăzi clo- 
cot de viaţa? 

Ca un simbol al deplasării, vedem la palatele prefăcute in 
hoteluri —şi la Veneţia şi aiurea — eclerajul cel mai puternic la 
parter, unde sint baruri şi restaurante, dar unde altă dată erau 
părţile cele mai sumbre: încăperile slugilor şi fereştile ferecate, 

Astăzi viaţa pretutindeni curge într'un tempo mai grăbit şi 
are un caracter din ce în ce mai public, casele particulare şi-au 
redus simţitor primirile, şi chiar la noi, unde mai sint sindrofiile, 
revelioanele, şi nunțile care țineau cu zilele ? E, cum am spus, 
altă viaţa. 

Gg despre pitorescul costumelor, dispărut în sobra noastră 
îmbrăcăminte, aceasta poate D un minus, dar nu-i specific ve- 
nețian. 

Mn ireo nu osindesc melancolia romantică, ce evoacă şi slă- 
veşte vremile apuse. Nimeni nu i se poate sustrage cu desă- 
virşire, mai ales in această Veneţie care te dispune la visare, 
pe care-o vezi prin răstringerea alitor descrieri patetice, şi unde 
electiv au dispărut neinlocuite, unele parăzi şi procesii, — acele 
legate indisolubil de calitatea ei de c 9 

Dar mă gindesc la keete SE k ANAI Sfatului de zeon; 
care traversa puntea s elor, pe a nu vre-o 
adevarată, ci, Wetz victimă a intrigilor, cruzimei şi inichităţii care 
făceau bloc cu strălucirea vieţii, în epoca de glorie a Veneţiei. 
Dacă el, în clipele lui de desnădejde, ar îi putut avea viziunea 
vremilor de astăzi cu banalitatea, infăţişarea lor incoloră, dar 
cu siguranţa mai mare a individului şi a libertăţii sale —n'ar fi 
zis oare despre aceasta imagine de existenţă, că este paradiziacă ? 


L Petrovici 


Ge-on 


Interdependența națiunilor 


Viaţa de pe întreg pămîntul, şi prin toate manifestările ei, se 
desfăşoară în raporturi de reciprocă dependență. Dacă „interde- 
pendenţa“ n'ar însemna decit atit, ar fi un cuvint care nu spune 
mare lucru; dar devine o problemă greu de înțeles și o lege greu 
de aplicat şi, pentru egoismul omului şi al popoarelor, greu de 
răbdat, cînd înţelegem că reciprocitatea ndenţei este neînlătu- 
rabilă ca aceia a resorturilor unui motor- loc; sau, dacă. citeo- 
ag is ER eg? Dem am ai aa de strinsă ca şi aceia din- 

organele unei ființe, Un scriitor, law g i 
d DECH orski, a şi numit pămiîn- 

Comparaţia poate fi riguros exactă, dar ca imagine este cam 
îndrăzneață, fiindcă numai foarte aproximativ mee grupa 
viaţa pămintului, în ceiace ar corespunde minilor, picioarelor, 
ochilor, urechilor, creerului, etc.. Mintea noastră nu poate uşor 
concepe proporţiile cu care nu sîntem şi. Nu ne putem 
imagina limpede nici pe Micromegas, nici fetița antideluviană la 
umbra sînului Căreia Baudelaire ar fi voit să doarmă ca o colibă 
la poalele unui deal. Dorinţă ce, fie spus în treacăt, ar fi fost 


oarece determină o imediată — desi su rficială — înțelegere a 

riei interdependenţei universale. SE E tt 
treprinderile oamenilor, depind unele de altele ca organele unei 
viețuitoare ; ba încă ale unei ființe superioare şi nu din acelea pe 
care le tai cu cuțitul ca să faci mai multe şi apoi aşezi bucăţile 
cap la cap, ca să faci iarăşi una singură, cum cred unii, de pildă 
acei care au pregătit teoretic marele războiu. 


GE-ON Dt 
—— EN n 


Reciproca dependință veche de cînd lumea, universală şi în- 
trezărită de cîte unii gînditori ai tuturor epocilor, nu mai este de 
cit o himeră, un fel de fata morgana, deîndată ce apare înaintea 
minţii realizatorilor politici. O pildă: filosoful trage serioase 
lecţii de conducere politică, din observaţia că înmulţirea vinatului 
în tn m după războiu, este datorită înmulțirei în bilciurile Fe- 
lahilor, înainte de războiu, a mărgelelor de sticlă colorată fabricate 
în Germania ; dar care-i Ministrul de Finanţe care să se gindea- 
scă, după cum ar trebui, la acest caz de interdependenţă, cînd, 
de pildă, fixează retribuţia Magistraturei ? 

ideia de interdependenţă contrazice prea mult idei mai simple 
şi mai intim legate de firea omului, încît putem spune despre ea, 
că asemenea noțiunii de infinit, încă nu se poate integra în su- 
fietul omenesc. 

Interdependenţa a avut doi teoreticiani iluştri, Leon Bour- 
geois care a studiat-o, în parte, subt numele de solidaritate; dar 
mai ales pe Leon Duguit, creatorul cuvîntului. Două din cele mai 
vaste inteligențe şi care totuşi mau văzut desfăşurarea logică şi 
implacabilă a legii de interdependenţă, cu privire la problema u- 
nui eventual mare război. N'au văzut că legea pe care o formu- 
lau va face dintr'un mare războiu, un războiu mondial şi total şi nici 
că va face din ruina învinsului, ruina omenirii şi o totală deza- 

regare. Dacă ar fi prevăzut această desfăşurare ar fi spus-o. 

dacă ei ar fi spus-o și dacă fruntașii politici ar fi crezut-o şi 
ar fi simţit-o, nu se declanşa marele cataclism, fiindcă vinovaţii 
de isbucnirea lui, ca şi acei care ar fi putut să-l împiedice, nu a- 
veau în vedere decit un războiu scurt și cu efecte limitate. 

Nici creerul extraordinar al lui Clemenceau n'a priceput a- 
ceastă lege decit, poate, în 1920, cînd a văzut că Franţa este ne- 
voită să refuze şi marfa germană și lucrătorii germani, ba chiar 
să amine, în parte, încasarea ratelor îndemnizaţiei datorită de 
Reich. Dacă s'ar fi aşteptat la acest rezultat, altul ar fi fost tra- 
tatul pe care l-ar fi impus învinsului. Acest exemplu trebue poate 
dezvoltat, deși faptele sint cunoscute. 

Cind Germania a voit să plătească în mărfuri, s'a opus in- 
dustria franceză care n'avea de lucru; cînd a voit să plătească 
în mină de lucru, s'au opus socialiștii francezi fiindcă proletariatul 
stătea degeaba—(bine înțeles s'a sbirniit coarda panaşului: „ar 
fi un blestem să crească copiii eroilor în case reconstruite de mină 
de boş“); cind Germania a oferit beneficiile comerțului său, s'a 
răspuns că Franţa preferă să fie plătită mai cu încetul, decit să 
lase liberă vinzarea mărfei germane pe piața mondială. 

lată interdependența. 

Acum este oul lui Columb, dar până astăzi a fost mister cu 
şapte încueturi şi pentru marele Clemenceau, ca şi pentru toţi cei- 
alţi. Unul singur i-a prevăzut toate efectele înainte de-a se fi. 
produs, şi a încercat să-i adapteze mersul omenirei, Wilson, 

La noi nu se pricepe nici măcar interdependența factorilor 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„de producţie naţională. Cea mai elocventă pildă este sacrificarea 

riculturii. Guvernele, începînd cu acelea care au dus ţara la 
1807 şi pănă astăzi încă, au avut şi au față de agricultură, o to- 
tală indiferenţă, superficială atenţie, sau atitudine demagogică. Agri- 
cultura fiind uşor impozabilă şi reprezentată prin două clase de- 
bile (resturile unei pseudo-aristocraţii înstrăinate şi urmaşii necivi- 
Haat ai iobagilor), este vaca de muls a Ministerului de Finanţe 
şi tot odată isvorul ideologiei politicianismului de cafenea, dela 48 
şi pănă astăzi. 

Intelectualitatea, la rindul ei, ma crezut că problema inter- 
dependenţei poate fi o preocupare serioasă pentru gindirea romi- 
nească !. 

Cind este însă vorba de realizarea interdependenţei, acei care 
o cunosc nu prea se deosebesc de acei care habar mau de acea- 
stă lege. 

amenii toţi ai pretutindeni, boicotează interdependența, aşa 
încît, în fapt, ea nu poate funcţiona armonios ca organele unei 
ființe sănătoase, ca mecanica cerească, ca roiul de albine, sau ca 
o colonie de furnici, după cum îi este chemarea. 

Numai de cîțiva ani, de teamă ca urmările războiului să nu 
distrugă civilizaţia, interdependenţa începe să fie respectată în viața 
economică şi financiară. 

Celelalte raporturi sociale, şi mai ales acele politice şi mo- 
rale, nu s'au supus încă legii, națiunea, guvernul şi omul fiind 
apr imperialist, orideciteori poate, şi chiar numai cind crede că 
poate, 

__ Naționalismul, care nu poate fi decit „integral“, „mitul na- 
ționalist“, cum se. exprimă Delaisi autorul care a scris cu o rară 
claritate despre toate aceste chestiuni, împiedică acceptarea inter- 
dependenţei politice dintre naţiuni. Dar ceiace este şi mai grav, 
chiar grupările politice ale aceleiaşi naţiuni îşi fac războiu tot la 
umbra „mitului naţionalist“, adică pentru adevărata interpretare a 
adevăratului naționalism integral. 

Răzvrătirea împotriva interdependenţei politice internaţionale, 
în numele independenței, suveranităţii şi a onoarei naţionale, duce 
la stabilirea unei vieţi cu totul nestabilă, la precara garanţie a ceiace 
tot Delaisi numeşte „la loi dela Jungle“, fiindcă naţiunile neegale 
ca forţă, cred că-şi fac echilibru prin politică, a cărei bază e tot 


€ Mai piany e doi i Sot d CECR 

d vre-o doi ani, criti ovinescu, ră zind acuzărei me 

mi-a utilizat Originele Democraţiei romine tără să må citeze, zicea e 

e she Be ami ge ata a ed ate fi închipuit că aşa ceva ar 
, ue ca noțiunea de int ență să fie nouă i 

chiar pentru un scriitor cu mari pretenții, "` a EA O 


wa 
E p” A seh geg gn a > au 


GE-ON 173 


forța. Dar cind omenirea se va simţi cu totul însingerată de col- 
țurile acestei quadraturi a cercului de care se agaţă, va sfirşi prin 
a primi curba interdependenţei politice mondiale, care va fi cu 
totul altăceva decit politica naționalistă. 

Acest progres, ultimul, va veni pe urma acceptărei solidari- 
ap indivizilor a lui Leon Bourgeois. Şi toată evoluţia va fi gră- 
bită de interdependenţa  economică-financiară impusă de conse- 
cințele marelui războiu și dovedită miopiei omeneşti de evoluţia a- 
cestui mare războiu. 

Drumul spre solidaritatea socială, îl netezeşte interdepen- 
denţa iri. Ă 

îndirea şi creațiunea artistică, literară, științifică (datorită 
instinctului de imitație, similitudinei de cultură, mijloacelor de co- 
municare, unei ritmice dezvoltări a inteligenței omeneşti şi multor 
alte cauze), au intrat pe făgaşșul legii noastre. 

gur T. Arghezi, Teo-Sion, Tonitza, sînt artişti originali, 
dar originalitatea artei lor face parte din ritmul vremei. Artistul 
oricît de original, face totuşi parte din genul unei epoci, gen tot- 
deauna destul de cunoscut prin rataţii genului. 

Cea mai mare parte din numeroșii scriitori întortochiaţi, în- 
bicsiţi şi de neinteles, sint totuşi spirite care au prins nevoia in- 
telectuală a vremii de-a înregistra, prin cuvinte, cele mai mici 
nuanţe de gindire şi simţire, ca pe un film, mişcarea. N'a reușit 
decit Proust, care n'a copiat doar, pe rataţii ce au scris înaintea 
lui, în genul său. 

Ştiinţa fiind deopotrivă cunoscută pretutindeni de elevii ace- 
leaşi civilizaţii, marile invenţii se fac cam în acelaşi timp de dife- 
riți savanţi. Nici un judecător, mai înțelept chiar decit înțeleptul 
Solomon, nu va putea decide cui se cuvine meritul invenţiei ane- 
steziei ochiului prin cocaină, lui Freud sau lui Koller, deși se a- 
tribue acestuia din urmă. Insulina d-rului Paulescu este în ace- 
lași timp descoperită și în America, 

Unul din cele mai mari mistere ale Naturei este fecundaţia; 
dar cea mai misterioasă fecundaţie este aceia a creerului. Un me- 
canic, muncit de problema unui nou motor, primeşte scînteia in- 
venţiei dela un vers auzit Intro seară la teatru unde se dusese 
tocmai ca să nu se mai gindească la problema lui. 

Nimic însă nu evidenţiază mai bine interdependența univer- 
sală, decit evoluţia economică-financiară post-belică. 

Războiul şi urmările lui au aratat că interdependența este o 
lege de aramă, dintr'o aramă mult mai tare dech legea lui Ricardo. 

Cea dintăiu lecţie întovărăşită încă și de amenințarea unei 
grozave sancţiuni, au dat-o omenirii ultimele luni de războiu. Doi- 
trei oameni, ai care nu erau nici miniştri nici generali, întrun bi- 
rou la Londra şi alții la Berlin distribuiau pămintului întreg hrana 
şi-i administrau bogăţiile, fără nici-o preocupare, înlăuntrul grupului 
respectiv, de naționalitatea acelui căruia se lua şi nici a acelui. 
căruia se dădea. = 

Numai cînd guvernele au recunoscut că popoarele depind u- 

nele de altele, dar o recunoaştere cu acceptarea ultimelor conse— 


174 MAT ROMINEASCĂ_ 


„cinţe, fiecare din cele două grupări au putut merge pănă la ca- 
pătul programului ce le-a impus desfăşurarea războiului, adică re- 
zistența pănă la istovirea economică a unuia din doi. 

stuși, învingătorii abea scăpaţi de primejdie, au crezut că 
pot uita legea fatală, deși le dovedise cu strălucire, că armoni- 
oasa colaborare trebuia grabnic să fie organizată 'chiar intre gru- 
pările ce s'au războit. 

Ca un arc scăpat din şuruburi, superbul naționalism a înce- 
put să zbirnie. 

Insă, repede-repede, auguri de la Versailles au trebuit să 
renunțe la frumosul vis şi să vadă, că învingătorii, dacă nu vor 
să se transforme şi ei în învinşi, trebue să conlucreze cinstit cu 
învinsul. Pănă în 1920 învingătorii tot mai credeau că şi-au 
construit la Versailles o citadelă de granit; dar o criză financiară 
vecină cu moartea, i-a dezmeticit. Unele din cele mai mari între- 
prinderi din America, Anglia, Franţa, Japonia, Belgia, Italia depun 
bilanţurile, iar formidabile armate de fâră-de-lucru ameninţă or- 
ganizaţiile de stat. In acelaşi timp, învinsul produce, lucrează mai 
mega decit ori cînd şi îşi recucerește, in parte, piaţa mondială. 

ce ? 

Legea interdependenţei prea mult nejinută în seamă, se 
răzbună, 

Alt exemplu: cînd guvernele speriate au inceput să înțeleagă, 
au intrat pe calea cea cuminte a concesiunilor reciproce. Mai în- 
tăiu, America a renunţat la programul de-a nu-şi mai da aurul de 
cit în ţările care consimt să se transforme în colonie a unchiului 
Sam; ba chiar nici nu mai propune nimănui această soluție — tot 
nu i-a trecut spaima! Nu mai cere decit stabilizarea monetei 
pentru a împrumuta sume mari, cu dobindă mică şi fără nici un 
fel de ipotecă sau concesiune. Insă pe deaită parte, interdepen- 
denţa însăși impune Americei, să nu dea bani statelor cu monetă 
variabilă şi de aceia pierde aproape o sută milioane dolari anual, 
dobinda aurului ei neproductiv. 

La rindul lor, celelalte state bogate, sau cu larg orizont, îşi 
văd prosperitatea amenințată de nestabilitatea valutară din. ţările 
sărace. Aşa încît, încetul cu încetul vor consimţi să facă sacrifi- 
ciile necesare pentru stabilizarea monetară în lumea întreagă. 

Altă dovadă: C. C. 1.— Camera de Comerţ Internaţională, 
„alcătuită și condusă peste capul guvernelor naţionale de cătră oa- 
meni de afaceri internaţionale, este iarăşi un imperativ al interde- 
pendenjei. O asociaţie de particulari a căror patrie este averea lor 
mobiliară FENNA din intreprinderi răspindite în zece ţări diferite, 
au impus guvernelor naţionale, mai întăiu comitetul experților şi 
„apoi ec, Dawes. Impunere reuşită în numele nevoii statului 
naţional însuşi, nevoii inexorabile de a-şi echilibra bugetul şi de 
„a-şi asigura propăşirea industrială şi comercială în cadrul fatal şi 
rigid a! echilibrului economic internaţional. 

In sfirşit, un ultim exemplu: Biroul Internațional al Muncii. + 
“Soldatul, de cînd îi lumea, chiar cînd nu sa bătut ca mercenar 


e 33 EL 


ci pentru vre-un ideal, a fost susţinut şi de speranța îmbunătăţirii 
stărei lui materiale. Idealiştilor voluntari ai revoluţiei franceze, H 
sa promis şi pămînt în afară de nemurire. lar neputința  înde- 
plinirii ei făgădueli, a determinat în mare parte, politica Pri- 
mului Consul și apoi a Impăratului. Pămîntul trebuind dat la elibe- 
rare, au fost ţinuţi mereu subt arme, până cind unii au fost făcuţi 
mareșali, iar restul a tat cealaltă făgăduială, la Waterloo. 

Războiul mondial făcut cu armata de lucrători industriali (la 
noi de plugari, cărora li s'a promis și dat pămint), nu se putea 
făgădui decit imbunătăţirea condiţiilor de muncă. Realizarea însă, 
trecea „Di puterile statului naţional, fiindcă industria cea mai - 
națională este tot internaţională, Statul care ar fi consimțit să-și 
scumpească un produs în folosul lucrătorilor — pe cînd la vecin 
produsul similar răminea ieftin — se expunea, chiar ajutat de pro- 
tecţionism vamal, să-şi ruineze acea industrie sau vreuna conexă, 
şi până la armă şă-și lase fără lucru muncitorii pe care a înce- 
put prin a-i avantaja. 

Rominia a experimentat lucrul acesta. Imbunătăţind soarta 
ţăranului fără să ţină seamă de condiţiile plugăriei mondiale, a 
făcut să-i fie gonit griul de pe piaţa mondială şi în țară să facă 
din agricultură cea mai ruinătoare ocupaţie. 

B. 1. T. sa constituit din patroni şi uvrieri fără deosebire 
de naţionalitate, şi nici măcar voturile în acest birou nu se 50- 
cotesc altfel de cit pe cap. 

Putem conchide c interdependența economică îndată ce 
n'a mai fost paralizată de naționalismul economic, a scăpat ome- 
nirea de ruină; și apoi că-i va da o generală stabilizare valutară, 
probabil chiar o unitate monetară mondială, şi că în urmă strin- 
gind tot mai bine resorturile vastului angrenaj, va zdrobi între 
dinţii roţilor lui, protecţionismul vamal naţionalist. Formidabila ri- 
sipă şi demoralizare pe care o pricinueşte popoarelor industria 
protejată, nu va mai fi posibilă. Intro bună contabilitate interna- 
ţională nu se va mai putea cere consumatorului să plătească dublu 
produsul naţional, pentru hrana artificială a bugetului statului po- 
litic, pentru întreţinerea unui lucrător mai leneş decit în ţara 
vecină, și a unui industriaș parazit şi mai ales de dragul unei hi- 
mere ` suveranitatea economică naţională. 

Dar, dacă interdependenţa economică, deşi încătuşată a silit 
războiul să fie mondial şi ruina să fie generală și dacă beneficiarii 
lui cei mai fericiţi recunosc că jocul este prea periculos, atunci 
este probabil că supunerea naţiunilor la legea interdependenţei e- 
conomice va face războiul imposibil... Dar concepţiile pe care clă- 
dim pot fi răsturnate de vre-o mare descoperire morală sau ştiin- 
tific, care să facă omenirea să treacă într'un alt ritm de viaţă, ce 
nu poate fi imaginat, şi atunci... 


D. V. Barnoschi 


Vacanţă simplă 
| 


| e 


După cesa muncit un an 

Luna de vadan i se pare 

Ca un orizont deschis spre mare, 
Nesfirșit şi van... 


S'a găsit deodată singur 
Și se teme. 
Se uitase de latîta vreme. 
Intr'o lume e, cuminte, 
Toate se știau mai dinainte 


Intro pașnică orînduiala : 


za) 
Lis în Wf 7. A.” -" WO? 


VACANŢĂ SIMPLĂ 177 


Orele de masă şi de şcoală 
Drumul zilnic pe aceiași stradă, 
Oamenii pe carezavea să=i vadă, 
Vorbele ce trebuiau vorbite, 
Toate»așa erau alcătuite, 
Fiecare zi cu ea ba fel.. 

Şi de=odată! singur el cu el. 


| 
j 


Cum nu se 'ntîmplase 'n alte rînduri, 
Are=acum chinuitoare: gînduri 

Fără să le spue nimănui: 

Nu era aceia viața lui, 

Şi în sufletusi el simtesacum 

Din aceste gînduri, ca un fum, 
Tainică amărăciune adunată 

Cum nu avusese niciodată, 


Zarea i se paresacum mai largă ; 
Ar vroi să plece şi să meargă 
Şi s' ajungă 'n fine undeva; 
Parcă=ar vrea să caute ceva, 
Parcă sa pierdut în lumea toată 
Cel ce n'a fost dinsul niciodată 


12 


178 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Şi cît este ziua 'ntreagā 

A 'nceput să nu mai înțeleagă 
Care rost pe lumea asta=Í ține, 
Şi trāind de azi pe mîne, 

În tăcerea lui posacă 

Nu mai ştie ce să facă. 


Demostene Botez 


Intre Franţa şi Germania 


După discursul dela Lunevile, pronunțat de neinduple- 
«catul Poincaré, ministrul german de Externe, Dr. Stresemann, 
“i-a ridicat mănuşa întrun expozeu ţinut in aplauzele Reich- 
mip pa şi ale presei intregi, acuzind Franţa de intenţii războinice 
şi li sp pei locarnistă. Nu poţi subscrie, spunea Stresemann, 
la po Locarnului şi să continui cu metode care au dus la 
ocuparea Ruhrului. Intre timp a izbucnit polemica asupra cruzi- 
milor dela Orchies din epoca războiului (23—25 Septembrie 1914), 
repuse pe tapet de Poincaré şi căruia serviciile ministerului de 
externe din Wilhelmstrasse i-au dat o desminţire drastică. Res- 
tabilirea faptelor a dat loc la invective violente, aducindu-se tot 
vocabularul hidos al tristelor discuţii din timpul războiului, Cearta 
“continuă cu noi elemente. Pănă atunci, senatorul extrem de 
influent Borah, Harpagon al finanţelor americane, obiectiv al 
cîntecelor din Montmartre şi călău al Europei sărăcite, s'a sezisat 
din oliciu ca un procuror, cerind plata pănă la o centimă a 
datoriilor de războiu, fiindcă Europa nu se cuminţeşte. Discursul 
dela Lunéville şi cele ulterioare aruncă sămința conflictelor in- 
tr'o lume surexcitată, care nu a învățat nimic din singeroasa 
„experienţă, curmată de curind. 

E de remarcat, cît de mult copiază Poincaré in actualele 
mesagii stilul lui Leon Daudet, deşi l-a trimis în inchisoare şi 
exil. Citind cuvintarea dela L le, de pildă, ai impresia că 
citeşti un număr din „Action Francaise”. Aceiaşi îndrăzneală de 
„cugetare şi expresie, aceiaşi francheță, acelaşi ear va “fără 
reticenţe, aceiaşi ură veninoasă pentru „ . Andre Germain, 
aflat în vizită pe la Junkerii şi protipendanda prusacă, notează 
într'un portret al lui Daudet scris pentru Berliner Tageblatt, as- 
«unsa şi irezistibila simpatie care uneşte pe Poincaré de marele 
pamfletar. 

Conflictul franco-german se înteţeşte. 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ __ 


nese 


Dela Bismarck la Stresemann există o linie unitară, intre- 
ruptă numai de politica inaugurată de Wilhelm Il, care a dus 
la dezastru. Actualul ministru de externe german a reluat me- 
todele şi țelurile bismarckiene, părăsind ineditul căutat de tăe- 
torul de lemne dela Doorn. In politica externă a unei țări sint 
legi şi țeluri care rămin în permanenţă, indiferent de cel care 
există la conducere. In cronicile publicate pe vremuri în „Viaţa 
Rominească“, d. I. G. Duca a repetat principiul de mai multe 
ori. Imi amintesc, că Intro cronică asupra situaţiei din peninsula 
Iberică, în speţă Portugalia aflată în continuă elervescență și 
tulburări, găsea cauza acestei anarhii în călcarea normelor uni- 
tare Gg litica externă (anglofilie şi anglotobie concomitent). 

: n Germania, după un oarecare înconjur, se reintorc la 
Bismarck, luindu-l ca ax central în politica treburilor din alară. 

Cultul exagerat al lui Bismarck, care ia proporţiile unei 
adevărate superstiții, e un simptom caracteristic pentru sufletul 
Germaniei contemporane. Reintoarcerea neîncetată spre timpurile 
pierdutei splendori a Reichului este o nostalgie care desvălue 
brutal mecanismul şi tendinţele intime ale unui neam care nu 
poate—şi pe drept!—renunţa aşa de uşor la un loc de primul 
rang în Istorie, compatibil cu forța, cultura şi infinitele posibilități 


Bismarck în politica externă, dotat cu aceiaşi ve 

abilitate, cu o tenacitate identică şi care cu ge eeng 
jurările vor fi favorabile—va ajunge să fie considerat nu ca un 
simplu epigon al cancelarului de fier, ci un demn urmaş. Pănă 
atunci cultul lui Bismarck ia proporţiile unei psihoze bismarekiene. 
Intr'adevăr... Nu de multă vreme-—cazul e specific—un nepot al 
penals de Bismarck a fäcut o cerere de intrare în serviciile 


că face parte din ceata efebilor cu moravuri suspect 
EN D D e. Ce 
deocamdată simplu fapt divers cu interes exclusiv d adr pa 


cafenea chipul dulce, părul ondulat, privi i 
, , privirea niţeluş tulb 
ochelarii de baga, gesturile dezordonate, urla ei Come és 


cartierul general Ja „Romanisches Café" 

j „Romi „ unde fac un tapaj ex- 
engen" S exact ca cei din cafenelele artistice ale Parisului, Se 
ag, n-a Evocarea rei leonine a bătrinului Bismarck 
` parai fe Geh Gg rn să te gindeşti la pro- 

erbul €: „hei, e-i Griva d s 
“cererea tinärului print a devenit eveniment e în eg 


INTRE FRANȚA ŞI GERMANIA ` 181 


«că îi va lua succesiunea şi va readuce ceva din vechea gran- 
„doare a Germaniei. 

Dacă destinele zeiţei cu ramura de măslin sint neclare în 
dreapta Rinului, acelaşi lucru se petrece în stinga. Ura şi dis- 
prețul reciproc înfloresc în voie. 


In penultimul număr al revistei germane pentru proble- 
mele internaţionale, „Aord und Süd", scoasă de sociologul L. 
Stein, d. Vandervelde, socialist şi ministru de externe belgian, 
scrie un substanţial esseu despre necesitatea şi putinţa realiză- 
rei păcii forțate prin paneuropeismul economic. (De remarcat, 
că întrun singur număr de revistă sint strinse semnăturile lui: 
Th. G. Massaryk, despre Dostoiewski şi Europa; Lord Robert 
Cecil, despre Viitorul Societăţei Naţiunilor ; Eduard Beneş, des- 
pre Panslavism; Macdonald, despre experienţele ciştigate de par- 
tidul muncitoresc englez ; Albert Einstein, despre comemorarea 
lui Isaac Newton—200 ani dela moarte— ; Louis Loucheur, des- 
E America şi continentul european; Otto H. Kahn, bancherul 

aimos, despre cauzele prosperităţei economice americane 
Joh. Victor Bredt, despre acţiunea papală pentru pace în 1917), 

Emile Vandervelde comentează însemnătatea conferinței 
economice dela Geneva şi speranţele, care se pol pune in re- 
zultatele unei aplicări a ideilor de unificare economică euro- 
peană. E caracteristic faptul, că această conferință a luat naş- 
tere prin stăruințele lui Loucheur. Iniţiativa a pornit deci din 

Franța. Tot în Franţa trebue căutată concepţia unui paneuro- 
ism economic, pendantul politic fiind trimbiţat de Koudenhove- 
alergi Şi anume în activitatea şi concepţia lui Caillaux. 

ind s'a format cabinetul Waldeck-Rousseau in uraganul de 
discuţii provocat de chestia Dreyius, Caillaux — deşi deputat al 
ei naționaliste—a intrat în calitate de specialist al Finanțe- 

lor în ministerul primit pentru prima oară în Cameră cu strigăte 
de „trăiască Comuna!” Waldeck-Rousseau p acest porto- 
foliu tinărului Joseph, fiul influentului bogätaş Eugene Caillaux, 
fost ministru al lui Mac-Mahon, pentru a ciştiga dreapta ostilă 
şi pentru a dilua roşul “prea violent al ministerului său. Dar 
cind Vistiernicul a luat cuvintul, „reacţionarii* au părăsit băncile 
strigind : „Renegat, renégat!“ La debutul său strălucit, Caillaux 

a stat ca ministru trei ani şi încă de-atunci sau accentuat opi- 

niile lui asupra importanţei Finanţei, asupra necesităţii de a di- 

recţiona politica externă, scriind în raportul pentru anul 1899: 
„Se va ajunge la succese în administrarea Finanţelor noastre, 

numai cînd se va da o nouă orientare politicei generale a țării”. 

Noua orientare era: apropierea de Germania, idee pentru care 
18 ani mai tirziu trebuia să fie dus la închisoare. O cooperaţie 


E E ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


economică a capitalului francez cu cel german, formarea unui: 
bloc unitar de miliarde franco-germane este stinca sigură unde 
nava războiului se iînneacă, credea Caillaux, Cind interesele 
sint prea strins legate, duşmăniile seculare dispar. 

Pacea nu poate veni decit dela Marea Finanţă... Caillaux 
are mistica Finanţei. Ştie funcția socială pe care o indeplineşte 
o mare avere, posesorul ei fiind, în fond, un luncţionar public 
lipsit de defectele‘ biurocratului.  Identificindu-se cu interesele ca- 
pitalului său va scoate maximum de beneficii pentru sine, ma- 
ximum de salariu pentru lucrătorii săi. Din capitalul său işi 
scot existenţa ca slujitori ai lui o serie de cetăţeni. Din veni- 
turile imense, capitalistul occidental consumă o parte infimă în 
comparaţie cu serviciile sociale pe care le aduce. Ar putea un 
simplu administrator public să se confunde cu interesele capita- 
lului de Stat pe care il conduce şi să depuie aceiaş rivnă ca 
posesorul capitalist? Dacă în Rusia, Rominia şi în genere ţările 
pe o treaptă inferioară în Economia modernă, consumaţia inu- 
tilă lua proporţii scandaloase la foştii oligarhi (trintorii din Nissa, 
Riviera, Paris), diferenţa dintre nivelul şi stilul de viață al unui 
burghez ori uvrier calificat din Occident sau America nu este 
fundamentală, ca în ţările cu structură şi resturi medievale. 
Desvoltarea Finanţei aduce cu sine nivelarea stilurilor de viață, 
ridicindu-l pe al fiecăruia la un anumit grad de civilizaţie şi 
confort. Armele Finanţei sint Pacea şi lipsa de impedimente 
teritoriale sau legislative. Păreri analoge erau exprimate între 
alţii de Norman Angell şi ventilate de o serie întreagă de pu- 
blicişti, Este probabil mult adevăr aici. 

Fapt este, că Joseph Caillaux a căutat să puie convinge- 
rea sa în aplicare. Fără ştirea colegilor săi — şi înaintea con- 
flictului dela Agadir—a intrat în tratative secrete cu Kinderlen- 
Wächter şi bancherii germani. Cu ocazia conilictului dela Aga- 
dir care a dus pănă la doi paşi Franţa şi Germania întrun răz- 
boiu, Caillaux a fost mina hotăritoare, aducind, după cum arată 
Cambon, imense servicii patriei sale neinarmate şi nepregătite 
pentru a Une piept Reichului ce se înarma de peste 40 de ani. 

„Dar, din nefericire, cam în aceiaşi vreme a izbucnit cam- 
pania contra „plutocratului demagog“, cum l-a numit Briand, 
(„Sirena înșelătoare“ a primit numai decit un răspuns cu virf şi 
indesat dela Mamers), mai tirziu asasinarea lui Calmette de soția 
sa, etc. Clemenceau care avea să-l facă să guste din binelace- 
rile închisorilor îl atacă Intro serie de discursuri cu leit-motiv : 
„pacilismul financiar şi influența secretă, dar formidabilă a Fi- 
nanţei, n'a dus niciodată la bine“. Pănă şi Jaurès, cu grija lui 
magnilică pentru pace, îi părăseşte, vorbind în perifraze armo- 
nioase şi patetice („ora a sosit, cetățeni, să denuntäm un in- 

zitor pericol“...) contra unui dandy balzacian, cum il grati- 
ica. Incercarea apropierii intre capitalul francez şi german pentru 
menținerea unei păci durabile a dat greş în 1914, învingînd ast- 


INTRE FRANŢA ȘI GERMANIA 183 


rupările formate sub estia şi instigaţia veşnicului Albion : 
prea Cordiala şi Triplica rămasă apoi Dublă Alianţă, care a 
dus la războiu, obținindu-se dezarmarea şi umilirea ermaniei, 
pentru siguranța şi fericirea Imperiului Britanic, amenințat de 
pangermanismul imperialist. O nouă grupare a forțelor eer? 
de 1914 se izbea evident de SA eng impozantă de greutăţi. 

să o imposibilitate absoluta. 

a Reg Caillaux scria: „dacă eu ași fi rămas la putere, 
dacă aşi fi avut mai departe conducerea, aşi fi putut rezolva 
greutăţile internaţionale“. Metoda sa era unificarea şi îmbina- 
rea intereselor Finanței din ţări care se duşmănesc, silindu-le 
ui wh ideea care sa discutat cu ocazia conferinței econo- 
mice internaţionale dela Geneva, ca prin unificarea bazelor ară 
nomice şi prin stringerea relaţiilor financiare dintre popoare in- 
vrăjmăşite de secole se poate ajunge la o pace forțată, e ve- 
che. lar dintre marii oameni de Stat ai Europei parearea 
cel care a încercat s'o pună efectiv în aplicare a fost Cail aux. 
Concepţia sa este reluată după războiu şi înglobată în Diaz d 
numeşte Paneuropeismul economic. In politica europeană Ca- 
illaux are încă un rol hotăritor de jucat. 


Petre Marcu-Balş 


Cronica teatrală 
— BUCUREŞTI — 


Deschiderea stagiunii 


După o vară petrecută de spectatori la plai doamnele a 
de dorinţa de a-şi arăta pielea brunată : dreet poate, ra 
tele feminine — în sara de deschidere a stagiunii—erau mai de- 
coltate decit de obiceiu. Domnii insă, neputindu-şi exhiba pieptul 
cu peri decolora i, îşi proclamau numai fața arămie. 

___ Artiştii—in iferent : bărbaţi sau femei—s'au sfişiat între din. 
şii în timpul distribuţiei rolurilor şi al repetiţiilor... pentruca în 


sara reprezentaţiei să-şi suridă 
ba şi să se sărute ! i pe scenă, să-şi spună vorbe dulci, 


Teatrul Regina Maria şi-a deschis stagiu i 
Nastasia“, tragi-comedie Gen George Me e at a oara 


esele originale, jucate în ultimul timp, au căzut una după 


ac Botta eat erai je niei 

egal GER Autorul a redat viaţa de mahala în tablouri 
Genre A -asupra patului 
pana în paronim poniruea atare role, dana 


pierderea obiectului, dorit = tă: H 
tificat prin nimic. cu furie sexuală—nu-i pregătit şi jus- 


i pretare. 


CRONICA TEATRALĂ žč 185 


Cu toată această greşală iniţială, „Domnişoara Nastasia" 
se menţine prin momentele de adevăr ale piesei, prin cumpănita 
construcţie a celorlalte personagii şi mai ales prin scenele de mo- 
ravuri, prinse cu o ră putere de observaţie. 

Piesa d-lui Za u sa bucurat de o remarcabilă inter- 


D-ra Sorana Ţopa a jucat expresiv şi cu naturaleţă, mo- 
mentele omeneşti ale rolului titular. S'a primblat, ca un echili- 
brist, pe scara dragostei: dela tainicile înfiorări ale începutului, 
la patima în toiul ei, la revolta şi agresivitatea geloziei—şi pănă 
la durerea intensă, umilă şi ertătoare alături de sicriul iubitului 
ucis... Suferința acestor clipe,—redată de ochii tulburi, de glasul 
răguşit, de minile care, odată cu hainele, sfişiau o viață.—a tre- 
cut, printro magică transtuzie, din sufletul artistei în sufletul 
spectatorilor. 

Tatăl eroinei: un om necăjit, a dat prilej d-lui V, Maximi- 
lian să facă o perfectă creaţie de duioşie şi bunătate. 

In Vulpaşin, tiranul mahalalei, d. G. Storin a pus forţă şi 
brutalitate. 

D-na Nădejde-Ştelănescu a schițat, cu delicateţă un rol 
epizodic, 

„Domnişoara Nastasia“ a ocupat, citeva săptămini, afişul. 
N'a avut însă un mare succes de public. Am căutat explicaţia. 
Ni sa spus că „lumea bună” se EE cu viaţa saloanelor, 
a curților, cu conți şi marchize. Viaţa mabhalalei n'o interesează 
—mai cu seamă că spectatoarele nu-şi pot lua modèle de rochii 
de pe toaletele duduii Nastasia |... 


După piesa d-lui Zamfirescu, Teatrul Regina Maria a repre- 
zentat Rn Sabinelor", localizare de d, P Gusti, 

Această piesă ne-a adus aminte de farsele văzute, in co- 
pilărie, pe scena Grădinii Virnav. Aceleaşi încurcături, aceleaşi 
replici triviale... Parcă n'a trecut de-atunci un sfert de veac! 

N'avem nimic personal impotriva farselor. Dimpotrivă. Ele-s 
un bun tratament cu ris pentru spiritul obosit. 

Dar tocmai aceste piese sprințare au nevoe de un tradu- 
câtor sau adaplator stăpin pe stil şi pe limbă. D. Gusti, subţire 
om de teatru acum, îşi reeditează piesele traduse şi adaptate, 
în mod vulgar, odinioară. Păcat! 

Sau poate direcţia Teatrului Regina Maria crede că pentru 
publicul în formaţie de după războiu anume aceste piese sint 
de actualitate... 

D. Maximilian, cu vervă şi cu un neintrecut humor, a in- 
terpretai rolul unui director de trupă. 

S'a distins d. Groner într'un rol de bătrin. 


156 e VIAŢA ROMINEASCĂ ` — 


Şaptezeci şi cinci de ani sau implinit, în anul acesta, dela 
întemeerea Teatrului Naţional-—şi cincizeci de ani, dela inființa- 
rea Societăţii Dramatice. i 

In programul Teatrului găsim anaforaua, pe care Obşteasca 
Adunare a inaintat-o în 1840 Domnitorului Bibescu. 


„Obşteasca Adunare,— spune anatoraua,—a chibzuit să roage, ` 


cu supunere, pe Înălţimea Voastră a porunci să se facă un pro- 
ect pentru clădirea şi ţinerea unui Teatru Naţional şi de un re- 

rtoriu spre învăţătura tinerimii, ce s'a socotit a fide mare fo- 
os spre inaintarea luminării şi a moralului“. 


4 Directorii din ultimul timp ai Teatrului Naţional, care au 
jucat piesele d-lor Victor Eftimiu, Caton Teodorian, Romulus Voi- 
nescu et Comp.—oare cum se vor întăţişa la judecată înaintea 
lui Vodă Bibescu şi a lui Vodă Barbu Ştirbey, proteguitori de 
teatru, precum şi înaintea directorilor de odinioară: C. A. Ro- 
setti, Al, Odobescu, lon Ghica, |. L. Caragiale, etc. ? 

Ce vor răspunde ei la intrebarea înaintaşilor : 


— Ce-aţi făcut din „repertoriul spre învăţătura tinerimii, 
ce sa socotit a fi de mare folos spre inaintarea luminării și a 
moralului ?* 
? In acelaşi program, d. I. Peretz publică o interesantă situa- 
ție a traducerilor, pe care o redăm întocmai: 


„E poate interesant să se ştie că, pe cind începuturile tea- 
trului rominesc se fac subt influența teatrului italian al lui Me- 
tastasio şi Alfieri şi a teatrului grecesc, activitatea Societăţii 
Dramatice timp de cincizeci de ani dela 1877 şi pănă astăzi se 
desfăşoară supt înriurirea teatrului francez. Șase zeci la sută din 
piesele traduse sînt din repertoriul francez. 


Nu din cel clasic. Corneille nu e cunoscut decit prin „Po- 
Iyeucte“ (1893), „Mincinosul“ (1895) şi „Cidul“ (1905); Racine 
prin „Phedra“ (1892) „Impricinaţii“ (1894) şi „Andromaca“ (1913). 
Din piesele lui Moliere se joacă douăsprezece, dintre care opt 
eg dintre cele d bune, iar „Mizantropul* e necunoscut. 

aire, care inspirase şi entuziasmase atita i 
1821, dispare din eege Ga 


In schimb se urmează gustul publicului parizian, trecînd de 
la „Marchiza spălătoriță* şi dela „Mama Zu popor" la „Vălul 
fericirii" şi la „Primejdia“. Repertoriul celălalt străin se reia încet 
şi fără multă incredere, Un fel de timidă încercare. Cel mai im- 
portant pentru scena noastră, cel german, (201) reapare la 
1880—81 cu „Maria Stuart” de Schiller; cel englez (8%,) la 
1884—85 cu „Hamlet" şi „Macbeth“. Repertoriul italian (4%)la 
1880 KM cu Giacometti şi Camoletti; teatrul scandinav a) 
Se VĂ fete Ui la 1895—96, 1909—10 şi E cel 

VUE) la —09, cel i h 
cel roman Kiem gin spaniol (0,40",) la 1887—88, 


CRONICA TEATRALĂ S 187 


Incercări izolate, fără plan, färä sistematizare, avind la bază 
nu un repertoriu general, ci gustul şi ideile personale ale condu- 
cătorilor teatrului, (24 în 50 de ani!). 

Dacă Teatrul Naţional e menit nu numai să încurajeze li- 
teratura dramatică romină, dar să De şi şcoală de educaţie suf- 
letească şi de cultură intelectuală, socotesc, că e momentul de 
a se pune în aplicare un alt sistem de alegere a pieselor străine”. 


Stagiunea Teatrului Naţional sa deschis cu „Răzvan şi 
Vidra“ de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Cele cinci acte au fost as- 
cultate cu veneraţia datorită trecutului. 

Rolurile titulare au fost jucate de d-ra Sorana Topa și d. 
N. Bălţăteanu. D-ra Ţopa a dat viaţă rolului. 

In celelalte roluri s'au remarcat d-nii lon Sirbul, Gr. Măr- 
culescu, lon Manu, V. Antonescu, D. Grigoriu, etc. 

Dintre primele piese reprezentate a esit in evidență „Cyrano 
de Bergerac" in traducerea d-lui M. Codreanu. 

D. Codreanu are experiența traducerilor în versuri. D-sa a 
tradus din Richepin („Martira“) şi încă o piesă de Rostand : 
„Princesa 'ndepărtată”. 

Acest poet, de-o aristocratică prestanță, cu un cavaleresc 
spirit de paradare, abil minuitor al versului—in care rimele au 
ceva din incrucişarea spadelor şi din zornetul de pinteni—era 
predestinat pentru opera sonoră a lui Rostand. 

Versiunea d-lui Codreanu este un model de traducere, Ver- 
sul, zvelt şi elegant, mulează versul lrancez-— redindu-i exact Ìn- 
țelesul şi păstrindu-i, pe cit se poate intro traducere, aceiaşi 
impresie. 

Regretăm însă că interpretarea, destul de sirguincioasă, nu 
s'a ridicat la înălțimea traducerii. 

Ori de cîte ori scena era năvălită de lume, —versul era stri- 


- vit de paşi, de exclamaţii şi de sunet de spadă. 


lar cind vorbele se auzeau, dacă conversaţia urma între 
mai mulţi interpreţi,—tragmentele de vers nu se îmbinau ca pie- 
trele geometrice ale unui joc de copil, nu se a nau ca roţile 
şi dinţii unei maşini (pentruca spectatorul să audă versul întreg, 
cu măsură, ritm, cezură şi rimă), ci rămineau suspendate în 
aer... după modelul replicelor din piesele in proză. Aproape ju- 
mătate din primul act al lui Cyrano nu părea scris în versuri. 
Replicele nu cădeau una după alta, ci la intervale—dupăce ac- 
torul se primbla pe scenă, ofta şi-şi scărpina armura. 

Cit priveşte pasagiile pompoase, pe care actorul trebue să 
le spună i gura plină şi cu gestul larg.—artiştii, cei mai mulţi, 
le-au rostit realist, ca 'ntr'o convorbire cu colegii între culise, 
lunecînd peste rime... de parcă regizorul le-ar fi uns cu vazelină. 

Rolul atit de greu al lui Cirano a fost interpretat de d. Tony 


188 __VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bulandra, un actor bun—dar în alt gen de roluri. D-sa, ne-avind 
“umor, n'a fost de pildă în stare să provoace nici un zimbet în 
„tirada nasului“. 

In Roxana, d-ra Tanzi Bogdan a fost familiară, 

Pănă şi d. Soreanu a călcat pe delături... 

Totuşi „Cyrano de Bergerac", cu fastul versurilor, cu bo- 
KI de decor, cu mulțimile divers costumate, cu muzică, bom- 
ardament, clinchet de arme, etc. se ascultă cu multă plăcere 
și va face desigur „serie“. 


In numărul viitor—des „Teatrul Mic“ şi d A 
strul Caragiale". de şi deşpre „Tea 


M. Sevastos 


Cronica externă 


Diplomaţie fascistă sau jocurile de noroc 


Ultimii doi ani au însemnat în istoria fascismului dezvolta- 
rea politicii externe. După ce a readus viaţa naţională în limi- 
tele originare ale burgheziei, după ce a reîmprospătat spiritul pa- 
triotic cu imaginile legendare ale imperialismului roman, după ce 
a constrins entuziasmul popular să se exalteze din virtuțile unice 
ale puterii, dictatorul italian a vrut să organizeze în afară un sis- 
tem de alianţe pe care să se sprijine activitatea sa de expansiune. 
Inspiraţiunile sale sint conduse de ageet economiei şi ale 
popnlațiunii precum şi de o dorință dominaţiune. 
In Italia, pămintul nu cuprinde bogății suficiente pentru liniş- 
tea și prosperitatea naţiunii, Populaţiunea se înmulțeşte şi nu 
ăseşte mijloacele de trai nici în frontierele proprii, nici în colonii. 
ontra lipsurilor comune, d. Mussolini caută în paleative spirituale 
un remediu provizoriu. El înfăţişează populaţiunii sărace, pe care 
o împiedică să emigreze, perspective de cucerire, Şi fiindcă nu-i 
poate desemna un scop concret și vizibil, îi supune ipoteze di- 
verse, cu şanse eventuale. In fiecare vecin, Italia trebue să bä- 
nuiască un inamic şi în orice aliat, un complice. Harta Europei 
şi toate malurile Mediteranei reprezintă pentru Italia numai rancune 
şi invidii. Fascismul constrînge națiunea la o atitudine de ciudă 
şi de tirguială care contrazice idealurile de grandoare şi preten- 
țiunile morale ale regimului. Nici un fel de iberta te în evoluțiu- 
nile fragmentare ale diplomaţiei fasciste, Ea aruncă posibilităţi de 
colaborare autentică pentru amiciţii suspecte şi interesate. Ea crede 
că poate deţine în sfera influenței sale, pe care o vrea activă şi 
războinică, state care nu se pot agita decit unele împotriva altora. 
Sau se pot apropia printr'o politică de pace, aceasta însă nu este 
scopul Italiei. Pe deoparte, diplomaţia fascistă caută să-şi orga- 


"1650 VIAŢA ROMINEASCA 


nizeze v sferă de influenţă, al cărui scop să fie schimbarea ordi- 
nei actuale ; pe de alta, dindu-şi seama de limitele puterii proprii, 
ea acceptă să fie patronată de o mare putere legată de actualul 
regim european şi de Societatea Naţiunilor. Anglia îşi fundează, 
necesar, politica sa pe durata tratatelor actuale şi este, mai ales, 
interesată la „libertatea“ mărilor şi la menţinerea intactă a prin- 
cipiilor de stăpinire colonială. Nici Adriatica, nici Mediterana, nici 
coloniile nu pot fi cucerite cu asentimentul Marei Britanii. Ce 
poate face Italia împotriva Angliei, a Franţei, a lugoslaviei şi chiar 
a Germaniei ? 

Dm cauza capriciilor proprii, diplomaţia fascistă nu vrea să 
vadă ceiace este permanent în politica altora. 

Italia este ostilă prezentei ordine europene. Ea preconizează 
o politică de mişcare radicală, pentru ca să culeagă beneficii din 
schimbările eventuale. In acest scop, nu se poate asocia decit 
grupului de state nemulțumite, învinşilor din marele războiu., Dar 
cînd aceștia vor răsturna configurația europeană, vor avea de făcut 
revendicări importante asupra solului italian. Şi dacă, prin ipo- 
teză, Germania, triumfătoare cu sprijinul Italiei, nu ar avea nici 
© pretenţiune în acel moment, ea ar cere totuşi, un an sau zece 
mai tirziu, retrocedarea teritoriilor italiene redobindite dela Au- 
striaci în baza tratatelor actuale, Germania, unită cu Austria, are 
neapărat nevoe de o largă eşire la Adriatica. 

Astfel, limitată la interesele proprii, diplomaţia fascistă îşi ri- 
sipeşte puterile în contradicţiuni esenţiale. 

Activitatea din ultimii ani a dovedit-o de mai multe ori. A- 
ceastă subtilitate excesivă, care vrea să „concilieze contrariile“, 
devine ineficace și chiar periculoasă. Istoria are o dialectică cu 
care se acomodează viriuţile gîndirii, dar care nu se supune $0- 
fismelor.  Ceiace este numai subtil în gândire devine adesea e- 
chivoc în politică şi ruinează moralitatea masselor. Un curent 
popular nu ell en însufleți şi menţine cu aceste contradicţiuni 
continui. Ostil unui popor căruia odinioară i-a consacrat toate 
devotamentele ; supus unei idei contra căreia, pănă ieri, nu avea 
decit revolte ` învingător pe baza unor tratate cărora nu le acordă 
nici o permanenţă ; liber în dezvoltarea teoretică a tendințelor de 
expansiune, oprimat în alegerea mijloacelor de propăşire, spiritul 
italian se buimăceşte şi se anulează în această manevră vastă şi 
obscură. Pe căile prudenței, el devine agresiv ; în domeniul gran- 
doarei, îşi simte limita puterilor, şi îşi caută o protecţie ; din în- 
văţămintele istoriei, îşi alege aspectul unui moment şi uită forţele 

“care l-au compus. Peste tot, privirea aprigă a d-lui Mussolini 

vede numai evenimente senzaţionale şi printro naturală tendință 

aventuroasă, ridică faptul divers la rangul unui eveniment istoric. 

Erou şi cuceritor el însuşi, crede că lumea nu are oameni mo. 

dești şi nici istoria căi obscure, Desfiinţindu-şi adversarii dină- 

untru ţării, îşi caută duşmani în afară pentru ca să întreţină ua 
timent de costisitoare exaltare în populaţiunile italiene. 


CRONICA EXTERNA ` Mi 


Cum se poate rezuma politica externă a fascismului ? 
Printrun abuz de putere în practica drepturilor și printr'un 
exces de subtilitate in organizarea posibilităților. „Tout ce qui 
est exagéré est insignifiant“ zicea Talleyrand. D. Mussolini însă, 
pentru ca să pedepsească nişte „comitagii“ greci, vinovaţi în ade- 
văr de a perpetua banditismele care au dezolat Balcanii, alarmează 
națiunea, ocupă milităreşte insulele greceşti, mobilizează marina în 
apele Mediteranei şi afişează pe străzile Romei formulele de salut 
ale imperiului roman. Pentru ca să „consolideze“ influența pe 
care un act internațional i-o acordase asupra Albaniei, Domniasa 
subjugă această ţară la un regim vremelnic, îi constringe libertatea 
la un act de vasalitate şi îi leagă destinele de o simplă vicisitu- 
dine politică, In realitate, Domniasa îşi demască planurile, umple 
de grijă pe vecini, işi mărgineşte prietenia la o singură clasă al- 
baneză şi creiază un conflict pe care toate ţările — şi Marea Bri- 
tanie—il desaprobă. Făcind parte din Societatea Națiunilor, nu 
uită o ocaziune să facă declarațiuni contrare spiritului dela Geneva, 
să-şi afirme voinţa de expansiune împotriva tratatelor internaţio- 
„ hale, să creadă că numai în virtuțile războinice ale poporului ita- 
lian se găsesc garanţiile veritabile ale organizării europene. 

Adoptind, în principiu, sistemul pactelor regionale, diplomaţia 
fascistă le dă altă factură decit cea preconizată de Societatea Na- 
țiunilor, le însoţeşte de scrisori şi declarațiuni, care le nimiceşte 
valoarea sau le exagerează întinderea, le consideră acte de prie- 
tinie exclusivă, le atribue un caracter agresiv, le îndreaptă unul 
contra altuia, încît națiunea italiană desorientată nu știe cine fi 
sint amicii şi unde i se găsesc duşmanii. Ea știe numai că are 
şi dușmani, fiindcă în fiecare moment i se cere o contribuţie ex- 
traordinară de supunere şi de exaltare patriotică. 

Putere garantă a pactelor dela Locarno, Italia îşi compromite 
imparțialitatea iscălind un tratat cu Germania. Trei săptămîni îna- 
inte şi citeva zile în urmă, d. Mussolini ține discursuri violente și 
înjositoare la adresa acestei puteri. 

Practicind o politică de mişcare şi de independenţă, diplo- 
maa fascistă îşi dă seama de puterile proprii şi atunci îşi caută 
o proiecţie : Anglia e gata să-i ierte cîteva capricii cu condițiunea 
să nu schimbe nimic din ordinea actuală. 

In sfirşit, Italia fascistă, vrind să restaureze valorile sociale 
pe baza unei stricte aprecieri morale, confundă condiţiunile per- 
manente ale acesteia cu „oportunităţile“ politice. Şi, în loc să 
respecte liber un netăgăduit drept istoric, ea il recunoaște în urma 
unei injoncţiuni străine. 

Fără o politică organizată, ostilă ordinei actuale şi cu inte- 
rese contrarii statelor care vor să o schimbe, Italia fascistă aşteaptă 
dela schimbările prevăzute beneficii necalculate. Lipsită de logică 
şi de consequenţă istorică, diplomaţia fascistă întreprinde succesiv 
planurile cele mai contradictorii crezînd, ca jucătorul de cărţi, că 
şansele se găsesc în dorința sa de cîştig sau în desfăşurarea mis- 
terioasă a hazardului. 


192 VIAȚA ROMINEASCĂ__ 


Inspirată de istoria Europei de acum două mii de ani — cind 
Roma era singura capitală organizată — politica fascistă crede că 
poate schimba scara valorilor actuale printr'o simplă decizie a va- 
nităţii sale. 


lată, aproape fără comentarii, actele mai importante ale di- 
plomaţiei fasciste ` 

La 27 August 1923, mai mulţi ofiţeri italieni, membri ai Co- 
misiunii de delimitare intre Grecia şi Albania, sînt asasinați pe 
teritoriul elen. Toată lumea se indignează de această crimă fără 
nume şi dă dreptul Italiei la întinse despăgubiri. Italia le for- 
mulează prin două note verbale în care sint adăogate, in mod 
excesiv, umilințe studiate pănă in ultimele amănunte. Membră a 
Societăţii Naţiunilor şi putind să găsească în pact o protecție e- 
ficace, Italia nu sezisează Consiliul. Ea ocupă milităreşte insula 
Corfu. Grecia adresează un apel Societăţii Naţiunilor. Consiliul, 
in faţa opoziţiei italiene, tergiversează şi aşteaptă deciziunea Con- 
ferinței Ambasadorilor. In adevăr, Marile Puteri se ocupă de con- 
flict, acordă EE toate sancţiunile cerute de notele italiene, dar 
atrage atenţiunea Italiei că ocupaţiunea teritorială este o măsură 
de poliție, care trebue să înceteze, Grecia cere scuze, face o 
anchetă, dă onoruri militare vaselor aliate şi plăteşte o amendă 
penală de 50 milioane lire. ltalia acceptă deciziunea Ambasado- 
rilor, evacuează Corfu, primeşte onorurile militare și încasează 50 
milioane de lire. Ea sabotase Societatea Naţiunilor şi dovedise, 
de prisos, că Italia este mai tare decit Grecia, 


In primăvara acestui an, Europa a fost tulburată de conflic- 
tul italo-sirb. Italia, printr'o notă diplomatică adresată Cancela- 
rilor dela Paris, Londra şi Berlin, denunță „preparativele militare“ 
ale Serbiei, care amenință independenţa , Albaniei şi periclitează 
astfel pacea Europei. ltalia nu se adresează Societăţii Naţiunilor 
invocînd articolele 10 şi 11 din pact sau bazindu-se conven- 
(iunea din 9 Noembre 1921 asupra independenței Albaniei. Ea 
consideră că dreptul şi procedura acestui demers sînt creiate şi 
regulamentate de Tratatul dela Tirana, încheiat la 27 Noembre 
1926 între Italia şi Albania. 

Chestiunea Ibaneză este dominată de declaraţiunea Amba- 
sadorilor din Noembre 1921. Recunoscind interesul Italiei la in- 
dependenţa şi integritatea Albaniei, Conferinţa Ambasadorilor decide : 

1) „Au cas où l'Albanie se trouverait dans l'impossibilité de 
„maintenir son intégrité territoriale, elle aura la liberte d'adresser 
„au conseil de la Société des Nations une demande d'assistance 
wa ec â 

2) „tes Gouvernements de l'Empire Britanique, de la France, 
„de Vitalie et du Japon décident, dans le cas sui dii, de donner 


_ CRONICA EXTERNĂ 193 


„leurs instructions à leurs. représentants dans le Conseil de la 
„Société des Nations de recommander que la restauration des 
„frontières territoriales de TAlbante soit confiée à Vitalie”. 

3) „Au cas où“... 


Italia devenise, prin delegațiunea puterilor, garanta indepen- 
dente? Albaniei. Influenţa sa era instituită printr'un act internaţio- 
nal, dar pusă subt auspiciile Societăţii Naţiunilor. ltalia nu-şi pu- 
tea exercita mandatul decît cu e KR Consiliului, care tre- 

să hotărască rtunitatea lui. 
a lomaţia fascistă nu se mulțumea cu atita. După ce d-nii 
Mussolini şi Nincici iscăliseră un acord în lanuar 1924 ` punînd 

t diferendului Fiume și organizind independența Albaniei prin- 
tr'o dublă şi reciprocă garanţie, ltalia a încheiat la 27 Noembre 
1926 tratatul dela Tirana. Albania devenea un protectorat italian, 
Printro clauză extraordinară, Italia garanta situația actualului 
şef de guvern albanez şi se angaja să menţină la putere, prin 
orice mijloace, prezentul regim politic : Le 

„Toute perturbation dirigée contre le statu-quo litique, 
„juridique et territorial d'Albanie est contraire ă leurs interâts po- 
„litiques réciproques“... ' i 

Tratatul opreşte deasemenea pe Albania să închee vresun 
pact pe care diplomaţia fascistă l-ar socoti în opoziţie cu intere- 
> pp i text neobişnuit se găsesc germenii oricăror conflicte 
viitoare. Intrinsul a găsit diplomaţia fascistă pretextul ultimului 
incident. După ce s'a alarmat fără măsură şi a protestat în ter- 
meni violenți, Italia a trebuit să se supună sfaturilor de linişte şi 
înțelepciune primite dela toate Cancelariile. Anglia însăşi, care 

base poate în intilnirea dela Livorno principiul tratatului dela 

irana, a recomandat diplomaţiei fasciste mijloacele raționale și 
oneste. D. Mussolini a avut desigur ocaziunea să mediteze asu- 
pra distribuirii forțelor europene şi voinţelor actuale ale politicei 
imperiului britanic. D-sa a putut să constate deasemenea că un 
abuz de drept este citeodată împiedicat de opinia europeană in 
sale extreme, f 
apga a fascistă supune politica tratatelor la nesi ranţele, 
contradicţiunile, beneficiile şi riscurile jocurilor de noroc. Fără mă- 
sură, împotriva necesităţii echivalenţelor, ea închee tratate fără 
obligaţiuni, numai cu foloase, crezind că celelalte Äer acceptă 
totdeauna obligaţiuni lipsite de avantagii. D. Mussolini, repre- 
zentind un regim, avind veleităţi de permanenţă, vede în orice 
prim-ministru un reprezentant etern al naţiunii. D-sa îşi alcătuește 
alianțele cu un partid, cu un şef; le leagă de existența acestuia. 
i sest tratat a îcst înregistrat de Socie- 
tatea e bet En Sonay pactului fundamentat şi tratatelor 
regionale recomandate de aceasta. i 


194 gf VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


Politica sa albaneză este bazată pe puterea actualului guvernator; 
in Rominia, influența actuală a pierit odată cu trecutul guvern. 
Eroarea acestei metode consistă desigur în vanitatea preşedintelui 
italian de a-şi învinge partenerul. Un şef de guvern poate fi slab, 
neindeminatic, incompetent; destinele ţării mu se supun însă la 
greşelile şi infirmităţile acestuia. In orice tratative diplomatice se 
recunosc desigur condiţiunile unui tirg. Unul din contractanți poate 
cîştiga. Un contract însă prea oneros este invalidat de opinia pub- 
lică, de timp, de fatalități istorice, de exigenţele lăuntrice ale vieţii 
internaționale. Este un calcul greşit şi primejdios în această voinţă 
nemăsurată de ciștig. D. Mussolini are un spirit prea afirmativ pen- 
tru ca să poată stăpini deodată mai multe ipoteze. 

Exemple ? 

In 1921, Italia obţine, prin declarațiunea Marilor Puteri, 
dreptul să supravegheze Albania şi să exercite asupra existenței și 
dezvoltării ei o mare influenţă. 

In 1920 deja, Italia iscălise cu Serbia tratatul dela Rapallo 
prin care se stabilea o frontieră comună şi un regim al statului 
liber Fiume, 

In 1924, d. Mussolini capătă, printrun nou acord cu Sirbii, 
îngorporarea Statului Fiume şi alte avantagii, organizind, de co- 
mun acord, independența Albaniei. 

In 1926, diplomaţia fascistă iscăleşte cu Albania acordul de 
la Tirana. Albania este pusă subt protecţia obligatorie a Italiei de 
un regim dictatorial a cărei viaţă este garantată de guvernul ita- 
lian. Europa află veleităţile de cucerire ale Italiei asupra malurilor 
Adriaticei ; Serbia este incunoştiințată că tratatele şi convenţiunile 
sale cu Italia nu sint respectate; toți duşmanii interni ai actualului 
guvern albanez—toată opoziţia—trebue să devină ostili Italiei. In 
schimb, ltalia obține dreptul teoretic de a ocupa milităreşte Alba- 
nia. Cine o împiedica pina atunci ? Serbia şi Europa, care o vor 
împiedica şi în viitor, fiindcă ele sînt libere de tratatul dela Tirana. 

La 16 Decembre 1926, d, Mussolini iscăleşte cu pre- 
şedintele guvernului romîn un tratat de prietinie şi arbitraj. Italia 
obține mari avantagii economice, financiare şi politice, înia, 
niciunul. Ea se compromite în ochii Iugoslaviei, cu care ne leagă 
tratate şi interese permanente şi palpabile. Recunoaşterea Basara- 
biei, chestiunea esenţială pentru politica noastră, este declarata 
afacere de oportunitate pentru diplomaţia fascistă. Opinia romi- 
nească este alarmată. Guvernul italian ne trimite oaspeţi iluştri şi 
ne face declaraţiuni de simpatie. Evenimentele internaţionale ne 
ajută, Englezii rup relaţiunile cu Ruşii. Sir Austen Chamberlain are 
o întrevedere cu d. Mussolini. ltalia ne recunoaşte Basarabia 
printr'o declaraţiune făcută la Geneva, cu ocaziunea adunării S0- 
cietăţii Naţiunilor din Mart 1927, Opinia rominească răspunde cu 
manifestațiuni de gratitudine. Raporturile italo-romine sint foarte 
călduroase. Rominia contează pe sprijinul italian pentru dezvoltarea 
vieţii naţionale în cadrul frontierelor sale naturale. 


CRONICA EXTERNĂ 195 


Dar la 5 April 1927, guvernul fascist iscăleşte cu Ungaria 
un tratat de alianță, pe care d. Mussolini îl însoţeşte cu comen- 
tarii extraordinare, ce autoriză veleităţile ungare de iredentism și 
de răzbunare. RK 

Nimeni nu poate tăgădui dreptul unei naţiuni de a iscăli cît 
mai multe pacte regionale. In multitudinea lor şi chiar în contra- 
dicţiunile lor aparente se găsesc şanse provizorii de pace. D. Mus- 
solini le dă insă o semnificaţie agresivă şi suspectă care amin- 
teşte mai mult de vechile alianțe războinice decit de instrumentul 
de pace instituit de Societatea Naţiunilor. i 

In politica actuală a Europei, Italia, reîntregită prin tratatele 
de pace, ar fi putut juca un rol de arbitru. Garantind securitatea 
frontierelor prin pactele dela Locarno, ea a obținut un nou pres- 
Det, Membră permanentă a Consiliului Societăţii Naţiunilor, poate 
găsi acolo mijloacele legale şi pașnice ale ameliorărilor necesare. 

Diplomaţia fascistă a preferat însă o atitudine ineficace de 
violență şi o doctrină de mobilitate. Ea s'a apropiat de puterile - 
învinse, sperind să găsească în această grupare posibilităţi de _ 
expansiune, Incurajindu-le să dorească 'o restaurare a vechilor 
forme politice și teritoriale, Italia îşi pregăteşte _o atmosferă de 
pericol şi de-solitudine. Dictatorul italian nu crede Intro organi- 
zare internaţională şi nici în nevoia civilizațiunii de a se proteja 
printr'o politică pacifică. D-sa crede că „l'idée de grandeur et de 

prospérité, sans jalousie et sans rivalité, est une idee trop abstraite, ` 
et dont la e ordinaire de l'homme n'a point la mesure.“ 
Astfel scria Talleyrand în memoriile sale. Şi celebrul diplomat sër- 
vise pe Napoleon. 


Const. I. Vişoianu 


Miscellanea 


Douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui E. Zola 


Cu ocazia împlinirii a douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui E. 
Zola, mai multe reviste franceze au deschis diferite anchete asupra im- 
portanței şi influenței operei marelui romancier, Din cercurile sub- 
tiri s'a răspuns bine înțeles că influenţa sa e nulă, deoarece E. 
Zola a fost un scriitor complect lipsit de artă. Din celelalte răs- 
punsuri se poate însă degaja astăzi perfect situația sa în Istoria 
literară. Realist strict experimental după unii, romantic pesimist 
după alţii, („le romantisme de l'ordure“, cum se exprimă Leon 
Daudet). E. Zola a fost înainte de toate marele romancier care 
ştie să animeze viaţa colectivă a maselor. Pentru aceasta e nein- 
trecut. El e marele lor ES epic. „Germinal“ şi „L'assomoir“ o do- 
vedesc. Dar meritele sale sint şi altele. Acela care a găsit tehnica 
compoziţiei realiste a romanului nu e nici Flaubert, nici fraţii Gon- 
court, nici Daudet și nici chiar Maupassant. Acela e Zola. Achizi- 
tiile care se fac în Istoria literară trec demulteori neobservate. Ele 
se revarsă în patrimoniul comun, plutesc în atmosfera deceniilor 
pata şi autorul nu se poate indica totdeauna cu preciziune, E 
GH are meritul deosebit de a fi reformat romanul. Benjamin 
ca sei un articol din „Nouvelles literaires“ arată că influ- 
arca anale ee a mer nu numai asupra romancierilor care 
pilda P. Morand at D x: mp Loca celor mai recenți: ca de 

„toții, fără să-şi dea seama au ad at te 

E ar apărute în revistele germane ier äiser 
engen germană, Tnceptnd cu Theodor Fontane şi Gerhard 
aup geti e rapi ipa marelui naturalist francez, 

: -~ 4Ola nu era inteligent şi că n i 
afirmaţii sînt destul de exagerate. d ege de eier Se 


MISCELLANEA d 197 


genta marilor creatori. Se poate spune în deplină seriozitate că 
olstoi era prost, cum s'a spus? Cejace e cert e că o intuiție 
formidabilă a vieții şi a lucrurilor înlocueşte perfect orice gen de 
inteligenţă. In ce priveşte arta lui Zola, e iarăşi sigur că ma- 
rele naturalist nu era ceiace se cheamă o scrupuloasă conştiinţă este- 
tică, Dar suflul său de viaţă, puterea de creaţie, minuirea plină 
de forţă a atitor personagii ora A sînt toate mărturii ale unei 
energii artistice aspre şi robuste. în toți scriitorii timpului, è- 
xistă şi în Zola balast şi material inutil. 'Trebue făcută partea e- 
pocei şi a timpului. Ceiace rămîne e totuşi considerabil. 


Crima d-lui P. Zarifopol 


Nu e un secret pentru nimeni stima pe care o avem pentru 
d. P. Zarifopol. Am scris-o şi motivat-o aici în diferite rînduri, 
cu diferite prilejuri. O singură imputare avem de făcut d-lui P. 
Zarifopol. Dar aceia e aşa de gravă, încît, după cum vom vedea 
îndată, ia proporţia unei crime. 

lată despre ce e vorba. 

In nimic nu s'a afirmat mai evident mitocănia speriată și 
„epatată“ a unei părţi din critica şi intelectualitatea noastră (săr- 
mani mahalagii introduşi brusc în salonul unui boer) decit prin 
scandalul pe care-l fac cu „Estetica“. Dien suburbani balcanici, 
aceşti critici tremură de a nu fi consideraţi lipsiţi de fineţă ori de 
maniere. Şi atunci strigă toată ziua pe toate tonurile că sînt esteţi. 

Simplismul lor intelectual e așa de primar încît au ajuns să 
creadă că Estetica e o „esenţă“, o „substanță“ aparte, deslipită și 
ferită de viaţă, concepută abstract, în afară de temperamentul, de 
mediul, de firea celui care creiază. Mai mult decit atit: Este- 
tica e obligatorie, ca şi serviciul militar, pentru toată lumea. Te 
preocupă alte probleme, ai alte puncte de vedere, altă meserie și nu-ţi 
arde de glumă, eşti inginer, medic ori judecător şi nu vrei să-ţi defor- 
mezi meseria prin prisma estetică, adică nu vrei să faci poduri, să scrii 
rețete ori să dai verdicte stilizate şi strălucitoare, eşti numai decit dat 
afară din rindul oamenilor subțiri şi chiar dintr'acela al oamenilor cum 
se cade. „Estetica“ e singura realitate, singurul punct de vedere, sin- 
gura substanță pură, nealterată de petele vieţii comune. Sintem prăpă- 
dp, topiţi de atita Estetică. In nici o ţară din lume—et pour 
cause,—nu se face atita alchimie a frumosului. Aici la noi, la 
gurile Dunării, în patria unde săpunul nu e necesitate (mai ales 
pentru intelectuali!), unde morala e echivalentă cu prostia, unde 
injurătura bonomă şi socială te răcoreşte de orice stare de nervi, 
s'a constituit minunata insulă utopică a Esteticei ! 

Şi încă ceva şi mai comic, După ce am fost asurziţi de a- 
cești critici, care ne asigurau pe cuvintul de onoare ori pe mor- 
mintul părinţilor că ei şi numai ei sint singuri esteţi, ne-a 
fost imposibil să vedem şi noi o singură dată în ce constă acea 


~ 


198 VIAŢA ROMĪNEASCÀ 


„Estetică“. Căci onorabilii deținători ai acestui elixir secret, nu s'au 
trădat niciodată. N'au scris un rind, o mostră cit de mică în care 
să-şi aplice eminentele principii. Promisiuni şi iar promisiuni. Atita tot. 

“Cind scriu, scriu ca toată lumea şi deobicei, ca să fiu drept, 
ceva mai prost. O proză banală sau forțată, plicticoasă ca o zi 
de ploae, nulă ca o compensație, în care ai multe dificultăţi să 
poţi găsi cel mai mic germen de idei, de stil, ori de talent. 
Citeodată simple verdicte: cutare e genial, cutare e idiot, fără 
nici o explicaţie, fără nici o motivare, ca să învăţăm şi noi cum 
procedează în laboratorul lor secret, aceşti mistici cercetători. 
Un simplu belfer de liceu cînd analizează o poezie în clasa VI-a 
după tipicul cunoscut face mai multă Estetică decit Dumnealor. 

Aşa dar, ca să ne rezumăm, aceşti stimabili literați au afir- 
mat, au decretat că sint esteţi. Şi o cred. Şi sînt fericiţi. D. M. 
Dragomirescu a decretat că D-sa a desființat toată critica dela 
Sainte-Beuve încoace. Un alt şef de ceaiuri literare revendică pen- 
tru el această glorie. Nu se gindesc un moment să ne scoată din 
încurcătură, scriind odată, măcar odată, un articolaş cît de mic, 
cit de redus, unde să-și aplice metoda şi punctul de vedere, cu 
toate că sint destul de darnici cu coloanele unor fiţuici. Situaţia 
lor era, astfel, ca să zic aşa paradoxală, ca să nu zic amuzantă, 

La acest episod al istoriei esteticei romine, se poate plasa 
intervenţia salvatoare a D-lui Zarifopol. Pănă atunci li se demon- 
strase acestor spirite subtile, subt toate formele, că Estetica nu e 
o esență scoborită din cer, că creaţia artistică face parte dintr'o 
personalitate care e deobiceiu mai complectă decît momentul artistic, 
etc. etc., lucruri pe care le ştiu de care țin seama toţi 
oamenii care pot gindi, de aici sau din apus şi chiar şi simplii 
oameni de bun simţ. Li se arătase copios mai ales că Critica lite- 
rară este ceiace este, adică ceiace au făcut-o marii săi reprezen- 
taţi: Sainte-Beuve, Taine, Mathew Arnold, Lemaître, Brandes etc. 
Toţi aceştia însă întrebuinţează toate explicaţiile tru fenomenul 
literar dela Biologie şi Sociologie pănă la Psihologie. Cite-odată, 
cînd trebue, fac și analiză tehnică, adică ceiace se cheamă metodă 
estetică. Dar numai cînd se prezintă ocazia şi nu obligator, fie că 
se potriveşte ori nu. Critica, aceia adevărată, adică aceia care e- 
xistă, își împrumută mijloacele de unde poate. Toate acestea le-am 
repetat cu sentimentul că emitem mereu truisme. 

Dar rasa esteticianilor nu e caracterizată nici prin percepţie 
iute, nici prin gust pentru idei. Ei se mulțumesc să se cramponeze 
de afirmarea acestei sărmane obsesii. La urma urmei însă toată 
această cohortă de admiratori ai frumosului pur, nu mai era luată 
in serios de nimeni, Oamenii treceau şi zimbeau: înţeleseseră masca 
care deghiza nulitatea, Atunci DI. P. Zarifopol le-a dat o mină de 
ajutor. Adept justificat al concepţiei estetice, D-sa a reuşit să 
scrie articole totdeauna interesante şi profunde servind acest punct 
de vedere. Cineva se ţinuse de cuvînt şi-şi ajustase metoda con- 
copiei. D-sa, e drept, a strigat mereu Estetică, dar a şi făcut 


e 


e e 


Şi mărturisim că nu înţelăgeh de loc de ce a făcut atita vilvă 
d. Zarifopol cu Estetica. D-sa tea! doar capabil să facă aşa ceva. 
A dovedit-o. N'avea nevoe deéi ai strige mereu necesitatea Este- 
ticei pentru ca să svirie praf înedchii lumii. 

Dar DI. Zarifopol nu s'a #fhtlit la consecinţi, care sint grele. 
Gestul său justifică atitudinea ror neofiţilor, tuturor ignoranţilor, 
tuturor netalentaţilor, tuturor ce ipsiți de inteligenţă ! e? 

Un um inteligent pony estetician“ ! 

Cu vilva făcută de D-sa se vor împăuna toţi scribuleţii desconsi- 
deraţi, toţi elevii de liceu repetenţi, toţi respinşii dela conservator, 
sau de la şcoala militară. Cu toţii vor găsi refugiu în Estetică, 
care-i va primi cu brațele deschise, de data asta fără examen. 
Căci această „alma mater" e adinc îngăduitoare cu fiii ei. Acest 
om inteligent și solitar, va deveni regele lor aclamat. Elogiile și 
osanalele lor îi vor tulbura liniştea şi nervii. Vor trece munţii şi-l 
vor desmierda în fiecare seară. Şi va muri de plictiseală poate. 
Dar crima e comisă. 

Noi ceilalţi, sărmanele sale victime, vom auzi încă şi mai 
insistent melopea searbădă a esteticianilor, mai vitulenţi încă, mai 
încurajați prin atitudinea D-lui Zarifopol. Conştiinţa sa e apăsată 
de un greu păcat şi somnul său nu poate fi uşor.--M. R. 


Lămuriri pentru cetitori 


Unii din cetitorii noştri care cunosc concepţiile şi credinţele 
redacţiei „Vieţei Romineşti“ ne scriu că sînt surprinşi citeodată de 
tonul ori de unele afirmaţii pe care le conţin anumite articole pe 
care le publicăm şi care nu sint totdeauna în deplină concordanţă 
cu vederile noastre. 

Dar în afară de rubricile redacţionale care exprimă deaproape 
convingerile revistei, „Viaţa Romînească“ a lăsat totdeauna liber- 
tate deplină de opinii colaboratorilor săi. Bine înţeles am evitat să - 
publicăm articole care sint în totală contradicţie cu programul şi 
crezul nostru. Dar pe nuanţe, pe deosebiri de detaliu, n'am șica- 
nat niciodată pe nimeni. Cu atit mai mult pe aceste timpuri de 
obscurantism, cind libertatea de idei, dintr'o realitate, se trans- 
formă întrun ideal. Nu noi vom fi aceia care să stin emm cît de 
puţin acest ideal pe care l-am apărat totdeauna. 


Consideraţiuni europene 


Acum vre-o şapte-opt ani entuziasmul pentru Extremul Orient 
şi civilizaţia asiatică ajunsese la punctul său culminant. Europa 
ărea, cel puţin în partea sa occidentală, după diagnozele unui 
potret sau K&yserling, în situaţia unui muribund ce are nevoe 
de transfuziune de eh e Bineinţeles serul viguros trebuia să vie 
din fundul Asiei şi să fecundeze incăodată, prin ceaiace poate da 


Le VIAŢA ROMINEASCA 


acest rezervor de viaţă proaspătă şi neuzată, bătrinul continent, 
ca acum cinsprezece secole, pe timpul năvălirii barbarilor. Deatunci 
însă bolnavul a dovedit încă multă sănătate. Europa s'a trezit, şi-a 
rechemat forţele şi conştiinţa, şi dupăce fusese aiurită o clipă, a 
început să se apere. Chiar din lumea germană unde ideia asiatică 
era mai puternică, au pornit curente filo-europene. Mişcarea din ju- 
rul lui „Europäische Revue“ a lui Karl Anton Rohan, pancurope- 
nismul lui Kudenhove-Kalergi sînt destul de semnificative în această 
privință. Esteţii şi artiştii rmaniei au reinceput să treacă, ca şi 
altădată, frontiera dinspre Franţa. Alianțe, armistiţii măcar, ca acela 
dela Locarno, au favorizat iarăşi vechea solidaritate europeană, 
Din lagărul francez manifestările de viaţă şi de apărare occiden- 
tală sint şi mai afirmative. Cel mai drastic e desigur „Defense de 
Voccident“ al lui Massis. Au urmat apoi „Nation et Civilisation“ 
al lui Lucien Romier şi „Locarno sans rêves“ al lui Alfred Fabre- 
Luce. La toate acestea se mai adaugă şi criza sau marasmul în 
care se găseşte lumea sovietică, cu aşa de mare prestigiu chiar şi 
asupra mediilor reacționare din Germania, acum şapte-opt ani. 
Civilizaţia sovietică e departe de a fi constituită şi cu toate me- 
sagiile pe care le trimite prin G. Duhamel ori Luc Durtain, e de- 
parte de a putea oferi un îndreptar de viaţă morală ori intelec- 
tuală bătrinei Europe. Reinoirea prin misticism, prin viaţa instinc- 
tului şi a obscurantismului pe care unii îl cred fecund, nu e încă 
posibilă—dacă va fi vreodată. Occidentul e departe de a-și cînta 
cîntecul lebedei. Dealtfel Europa nu şi-a spus ultimul cuvint în 
civilizaţie.  Fecunditatea tinerei literaturi franceze şi engleze şi a 
ideologiei recente germane o dovedesc cu prisosință. 


Errata dia Lh i 


Volumul „Indreptări“ de M. Ralea, apărut în editura Casei 
Şcoalelor, a apărut din nenorocire cu o groază de greşeli de tipar. 
Unele sint deosebit de grave, fiindcă alterează sensul frazei. Re- 
marcăm în grabă citeva la întimplare, din cele mai serioase. De 
pildă la pag. 193, în loc de: „amintesc direct de marii noştri 
francezi“, să se citească ` „amintesc direct de marii moralişti fran- 
cezi“ ; la pag. 134, în loc de: „misticismul lui făcea încă ravagii“, 
„misticismul nu făcea încă ravagii“ ; p. 58 „Cousine Bette“, în loc 
de „Cousin Bette“ etc. etc. A le releva toate ar însemna să um- 
plem pagini pay 3 Cititorul va binevoi să corecteze după sensul 
logic al frazei.—M, R. 


P. Nicanor & Co.. 


> e 
Cs PD" ge me d 


eme Bier 
| BIBLIOJ D CA | 


frz = Goes 
D U TIVE Ch P AFH 
=LA E 


$ 
f - 
-h o. „Tia! se al p 


Recenzii 


Barbu Lăzăreanu. Umorul lui Hasdeu. Edit. „Adevărul“, 

Cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la moartea lui 
Hasdeu, d. Barbu Lăzăreanu, un harnic cercetător al arhivelor 
literare, a avut nimerita idee să se oprească asupra uneia din la- 
ture cele mai amuzante, dar şi mai caracteristice a acestei pro- 
digioase figuri culturale, 

Filolog, istoric, ginditor, poet romantic, nuvelist și dramaturg, 
fire superb înzestrată, geniu incomplect căruia nu i-a lipsit decit 
tenacitatea, constanta şi nu ştiu ce echilibru sufletesc pentru a 
creia lucruri veşnice, Hasdeu a fost în toate aceste hipostaze, în 
primul rînd, un polemist, un temperament bătăios, muşcător şi 
sarcastic. 

De la foițele umoristice „Aghiuţă” şi „Satyrul“, pănă la ra- 
poartele sau necroloagele academice, mai toate personagiile marcante 
ale politicei sau culturii noastre (Rosetti, Brătianu, Kogălniceanu, 
V. A. Ureche, A. D. Xenopol etc.) au fost pe rind ţinta înțăpătu- 
rilor acestui spirit neastimpărat şi vioiu, de o inepuizabilă vervă, 
şi o juvenilă înclinaţie spre farsă şi mistificare. Mai mult decit 
erudiția uriaşă, inaccesibilă celor mulţi, sau talentul literar contes- 
tat de unii, acest aspect al activității lui pare a fi impresionat cu 
deosebire pe contemporani, 

In interesantele lui amintiri, G. Panu ne povesteşte ce răsunet 
a avut celebrul rămăşag în care Hasdeu a izbutit să păcălească 
de două ori „Convorbirile Literare“ şi ce consternăţi au rămas 
atunci, membrii ca şi amicii Junimei! Desigur, cele mai multe din 
paginile polemice ale lui Hasdeu nu-și mai păstrează savoarea 
lor prima. 

Calambururile numeroase şi jocurile de cuvinte în care ma- 
estrul se complăcea ne apar puerile, atacurile au adesea un ca- 
racter prea personal, şi nota lor licenţioasă și pe alocuri vulgară, 

nu odată jigneşte. 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar unele lucruri de preţ nu lipsesc şi d. Lăzărescu a des- 


gropat cel puţin un e ele) printre ele. 

Bucata întitulată „Caracterul rului romin din punct de 
vedere chinezesc“ semnată Puang-Hon-Ki şi publicată în Satyrul 
1866, din care citez numai următoarea frază: „Am observat că 
Rominii îşi modifică totdeauna caracterul după imaginea oamenilor 
de stat ce-i conduc: viteji subt guverne viteze, înţelepţi subt guverne 
înțelepte, servili subt despoţi şi liberali cînd nimeni nu-i apasă“ 
cuprinde asupra firii noastre etnice şi a fenomenului romînesc, a- 
devăruri profunde și crude, iar prin factura ei ce aminteşte maniera 


lui Voltaire și a secolului al XVIII- ; ` 
Mtro. antologie. lll-lea francez, merită să figureze 


` Octav Botez 
+ 


KL 
Albert Thibaudet. /mages de Grèce. Pari 
. Paris. Albert Messein. 
Së? der Go călătorie, facind parte din cunoscuta iteratură. a 
S i on pot rancezi, care la sfirşitul secolului al XIX-lea şi la în- 
putul celui al XX-lea au vizitat şi căutat să pătrundă miracolul 
hellen : Maurras, Barrès, Brémond. 3 
Scrise acum douăzeci şi cinci de ani, pe cînd criticul cunos- 


cut de azi nu era decit un tinăr elev al şcolii franceze din Athena, 


ele nu mai si Thiba : 
gustul zilei. GE udet o recunoaşte însuşi, cu totul în 


Deşi felul de a gîndi şi aprecia al i 

| : autorului nu e des 

E 2. rar: Abba ee maeştrilor SE 
, Mallarmé, Barres a seduce prin to i i 

Kat ariei preocupărilor. intelectuale, stilul atu Aria beig Pai 

Dë, udet e liric şi avîntat cînd evoacă peisajul grec sau 
in Epidaur, pătrunzător şi judicios cînd analizează carac- 


terul spartan, de un irezistibi c 
ale Greciei e Sr deea umor cînd descrie moravurile politice 


Q. B. 


e Ze 


Leon Daudet. Etudes et milieux littéraires. Grasset. 


Bătăiosul, variatul şi fecundul pamfletar monarhist, care a 


scris pänä acum peste cincizeci de vol iti 
e Sac e e volume, e un critic adesea in- 
Sorani. Opiniile literare ca şi aprecierile lui asupra contem- 


Asemeni amicului şi tovarăşului Maurras, deşi mai puţin. ostil 


decit dinsul literaturi 
clasicismului. rilor moderne, Daudet e un partizan fanatic al 


Absența umanismului greco-l 

i tin la un scriit 

nenorocire şi un semn de inferioritat A za wala 
un; sen e, Detectele vi 

accidental și neviabil în opera unui gege Se Tala, 


RECENZII ii; 


sînt datorite ignoranţii lor fonciare a antichităţii. Un Anatole France, 
irit debil de altfel şi puțin adinc, afirmă Daudet, sau un Sainte- 
e, spirit profund dar incapabil de a pătrunde înălțimile spiri- 
tuale, datoresc dimpotrivă, farmecul şi superioritatea lor, unei vaste 
erudiţii antice. 

_ Pornind de la acest punct de vedere, Daudet deosebeşte în 
literatura franceză numai două mişcări în adevăr interesante: Ple- 
iada lui Ronsard în secolul al XVI-lea şi aceia provensală în secolul 
al XIX-lea, 

Confluent al ultimelor ecouri ale poeziei trubadurilor şi ale reve- 
Latic) splendorilor helene şi latine, pleiada lui Ronsard a avut 
drept scop îmbogățirea stilului şi lărgirea sintaxei. Ea reprezintă 
o alianță adincă şi fecundă între poeţi şi erudiţi și printr'o muncă 
metodică a pus în Franţa bazele clasicismului. 

Inţeleptul din Maillane a consacrat deasemeni, zece ani acelui 
„Trésor du Félibrige“, care cuprinde rădăcinile limbii d'oc, mai 
caldă şi mai concretă ca cea d'oil şi regiunea Aix a văzut înflo- 
rind în jurul poeziei provensale linguişti eminent! şi arheologi sa- 
vanţi. Mistral a fost un adevărat reanimator al latinităţi şi a în- 
deplinit o imensă muncă de îmbogăţire a limbii. 

Plejada romantică e, după Daudet, departe de a avea aceiași 
valoare. „Care e scopul romanticilor, se întreabă el, a romanticilor 
al căror val pornit de la Hugo şi continuat prin Gautier, Vacquerie, 
Banville şi discipolii lor minori, moare cu Leconte de Liste (brr, 
passez-moi mon paletot!) şi cu cizelatorul de neant Heredia? Să 
facă un mare sgomot de cuirase, armuri, jiletci roşii ? Să epateze? 
Sa amestece barocul cu sublimul? Versuri frumoase, poeme ful- 
gurante. Dar care e in această furtună artificială, sarcina utilă, 
savantă, precisă ?* 

Pasajul următor cuprinde mi se pare, ună din cele mai vi- 

critici, care s'au adus romantismului: „Poetul (e vorba de 
ictor Hugo) are ceva de spus, o amintire de evocat, un senti- 
ment de at, o gindire de exprimat. El o face cu splendoare; 
dar cînd a făcut-o, vrea să continue să cînte. Nu e în el „un 
dessous lirique“, o forţă de elan sincer, care să-i permită să ducă 
creaţia lui dincolo de realitatea însăşi, să o generalizeze, să o uni- 
versalizeze, să scoată din ea lecţia eternă sau mistică“. 
irit de o remarcabilă claritate, căutind să prindă în toate 
lucrurile esenţialul, să stabilească ierarhii şi genuri, Léon Daudet 
ne dă in studiul său asupra romanului o clasificare fără îndoială 
discutabilă, dar interesantă. El deosebeşte trei clase de romane: 
1) Romanul de tipificare, care prezintă caractere determinate 
şi ne face să cunoaştem persoanele ca şi cum am fi trăit cu ele. 
Exemple : cele mai multe din romanele lui Balzac, M-me Bovary 
a lui Flaubert, La Chartreuse de Parme a lui Stendhal, Tom iones 
de Fielding. 
2) Operele de isiorie a moravurilor cu caracter social în 
care întîlnim personagii din aceiaşi epocă şi aceiaşi naţiune, trăind 


au VIAȚA ROMINEASCĂ 


la diverse etape în condiţii de avere diferite şi în care, la fiecare 
capitol, monografiile familiale alternează cu relaţiile sentimentale : 
Exemple: „Le Nabab“ al lui Alphonse Daudet, La guerre et la paix 
a lui Tolstoi, Bleeck House a lui Dickens, Les ancâtres a lui Freytag. 

3) Operele de Lei wech şi analiză care nu redau în primul 
rind tipuri, ci mobilele acţiunilor omeneşti. Iniţiatorul e aici după 
Daudet, Jean Paul Richter în „Hesperus“ şi modelele genului le în- 
întilnim în „The Egoist" al lui Meredith şi în „A la recherche du 
temps perdu“ a lui Marcel Proust, 

De o lectură cu deosebire plăcută sint savuroasele amintiri 
ale lui Daudet asupra cîtorva din saloanele literare dela sfîrşitul 
secolului trecut. (Acel dela Champrosay unde primea D-na Alphonse 
Daudet, acel al prințesei Matilda sau al D-nei Buloz). 

Deşi nota politică pătimaşă şi cea caricaturală nu lipsesc cu 
totul din viile lui portrete (întăţişind pe Faguet nu uită să-l arate 
totdeauna fără de guler şi mirosind a curcă friptă) Leon Daudet 
apare în acest volum mai calm, mai moderat decit îl cunoaştem 
și Insuflețit în primul rînd de dorința de a împărtăşi altora, roa- 
dele unei bogate vieți literare şi a unei vaste experienţi. 


Octav Botez 


e Ze 


G. G. Antonescu, Doctrinele fundamentale ale Pedagogiei 
moderne, Ed. Casa Şcoalelor, 1927. y 

Subt acest titlu profesorul de Pedagogie dela Universitatea 
din București ne dă o Istorie complectă a sistemelor de Pedago- 
gie. Semnul maturității culturale a unei țări evidenţiază şi 
mulțimea tratatelor generale. Invăţămintul nostru universitar era 
silit, pănă mai ieri să apeleze la manualele germane ori franceze. 
inglobarea atitor minoritari în statul nostru, care nu cunosc nici 
una din aceste două limbi, a decis pe mulţi profesori. să-şi tipă- 
rească cursurile, Acela al d-lui G, Antonescu e fructul muncei de 
două decenii. E inutil să pomenim ce servicii va aduce marelui 
public cult şi studenţilor. 

Analiza sistemelor, lăsînd laoparte antichitatea, începe cu 
en Locke, Sint studiaţi apă toate amănuntele gîndirei lor 

omenius, Kant, Rousseau, iller, Pestalozzi, Fröbel, Diesterweg, 
Herbart şi urmaşii lui, înfine Spencer. 

Autorul scoate în evidență din toate aceste doctrine mai ales 
problemele care interesează punctul de vedere modern în Peda- 
gogie. Căci în fiecare sistem există aspecte caduce, care au mu- 
rit şi a căror interes e pur istorie şi apoi aspecte, reluate de gin- 
direa contemporană şi care fac din autor un precursor. O istorie 
Vie 3 sistemelor trebue să ție seamă mai ales de acestea din urmă 
şi d. G. Antonescu o face cu prisosinţă. 

M. Ralea 


D 
s + 


Li 


RECENZII 205 


losif Gabrea, Şcoala creiatoare. (Individualitate—persona- 
litate), ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti. 
E o lucrare plină de merit asupra problemei centrale a pe- 
ogiei moderne. deia de personalitate activă stă, în adevăr, 
la baza tuturor valorilor culturale moderne. Individualismul acti- 
vist e în același La? preocuparea aproape exclusivă și a Pedago- 
giei şi a Eticei. D. Gabrea ne dă în cartea sa o informaţie a- 
proape complectă asupra situaţiei actuale a problemei. Materialul 
foarte bogat e compus într'o sinteză destul de unificată. Totuși 
preocuparea autorului fiind mai ales pedagogică, introducerea filo- 
zofică pură ni se pare prea lungă, (mai mult decit jumătate). In 
ce priveşte informaţia, lipsesc din sursele autorului două lucrări 
fundamentale : K. Oesterreich : Phănomenologie des Ich şi W. Stern: 
Person und Sache, ale căror puncte de vedere ar fi putut întregi 
concluziile unor capitole. : 
Această merituoasă lucrare a unui harnic cercetător ar trebui 
mediată de profesorii noştri. Unele prejudecăţi învechite ar pu- 
ă dispară, 
tea astfel s p o e fe 


St. Zweig, Dickens et Balzac, ed. Kra, Paris. Ă 

Au apărut în franțuzeşte, două din studiile critice ale scrii- 
torului austriac. Ediţia germană cuprinde, pe lingă aceste două 
studii şi unul asupra leger? care urmează să apară în 

arată mai tirziu. 

Reg a franceză a excelat totdeauna in analiza ideilor. Cri- 
tica estetică propriu zisă, adică aceia a individualului artistic din 
fiecare autor, e făcută în general dintr'un punct de vedere prea 
raționalist. Aceste două studii reprezintă două modele de exce- 
lentă c itică intuitivă, aceia care pătrunde direct în inima operei, 
fără argumentaţie şi fără prea multă teorie. Portretul autorilor se 
incheagă viu din o mulțime de detalii, la prima aparență împră- 
ştiate, sporadice, dar care se cheamă unele pe altele întrun sen- 
timent unitar, într'o tonalitate afectivă generală. 

Geniul lui Balzac e comparat cu acela al lui Napoleon. Cel 
din urmă cu epopeia sa grandioasă influențează pe cel dintăiu. 
Şi Balzac voeşte să creieze o lume colorată, de proporţii gigan- 
tice. El ştie totul, ghiceşte, fără să studieze. Puterea sa de viaţă 
e unică. Incă de tînăr, privind un portret al lui Napoleon, el își 
promite să-l reediteze în literatură. 

Dickens ne apare ca tipul normal al burghezului englez din 
secolul trecut cu toate consecințele psihologice ce decurg din a- 
ceastă natură. / a 

St. Zweig, care e şi un poet, a scris aceste două portrete cu 
acea căldură şi strălucire caracteristică beletriștilor şi aşa de rară 
la criticii de meserie. 

M. Ralea 


206 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Renė Lalou, Panorama de la littérature anglaise contem- 
poraine, ed. Kra, Paris. 

Vă aduceţi aminte de polemica vie dusă acum cîțiva ani 
de criticul F. Vanderem contra manualelor clasice de Istorie lite- 
rară ` Brunetitre, Faguet, Lanson, acuzate că neglijează literatura 
nouă şi mai ales pe autorii cei mai originali suspectaţi de spiritul 
academic şi pompier. Ca să umple această lacună, René Lalou a 
scris atunci o „Histoire de la littérature française contemporaine“ 
(1870—1920), plină de viaţă, de gust şi lipsită cu totul de pedan- 
Dem, de „parti-pris“ oficial, Toți autorii erau analizaţi Hber, după 
textele lor, dintr'un punct de vedere strict estetic. Această lu- 
crare a avut mult succes. Dovadă numeroasele ei ediţii. 

Cu aceleaşi calități de vivacitate și tinereță, R. Lalou ne dă 
astăzi un tablou comprehensiv, scurt, sintetic prezentat, al litera- 
turei engleze moderne. Nu e vorba, fără îndoială, de o lucrare sis- 
tematică, sau măcar complectă. Pentru aceasta cetitorul are, în 
limba franceză pe aceia a lui L. Cazamian. E o schiţă pitoresc 
desenată a principalilor reprezentanţi ai literaturei moderne en- 
gleze, dela ideologie până la teatru, poezie şi roman. 

Se începe cu moştenirea victoriană scurt caracterizată. Se 
continuă cu destinul scurt şi strălucit al lui O. Wilde, prezentat 
udicios, cumpânit şi inteligent.  Caracterizările asupra lui Conrad, 

ardy, Galsworthy, nu sint mai puţin interesante. Dar cel mai 
mare merit al cărţii e ideia unitară, de ansamblu, care se degajă 
din această „panoragtă“, bine desenată în toate contururile ei. 


M. Ralea 


. + 
+ 


Miguel de Unamuno, Trois nouvelles exemplaires et un 
prologue, trad. de Jean Cassou ei Mathilde Pomès, Aux Editions 
du Sagittaire, Paris. 

„Numesc exemplare aceste nuvele—scrie Unamuno în Pro- 
log—pentrucă le dau ca un exemplu de viaţă şi de realitate. Pro- 
tagoniștii lor, adică luptătorii—să-i numim personagii, dacă vreți— 
sint reali, foarte reali, de cea mai intimă realitate, anume aceia 
pe care şi-o dau ei înşişi în voința lor pură de a fi sau de a nu 
i, şi nu aceia pe care ar putea să le-o atribue cetitorii“, 

„Scriitorul spaniol are o teorie ingenioasă a eroilor. „Care e 
realitatea intimă, realitatea reală, realitatea eternă, realitatea poetică 
sau creatoare a unui om? Fie om în came şi oase, fie din aceia 
pe care-i numim ficțiuni, puţin importă. Don Quichotte este tot 
aşa de real ca Cervantes; Hamlet sau Macbeth ca Shakespeare“. 

Omul poartă în el trei indivizi: pe cel care este, pe cel care 
se crede că este şi pe cel care-ar vrea să fie. Din acestea trei, 
adevăratul chip real este acela care am vrea să fim, care e în 
noi, în inima şi sufletul nostru. „Omul cel mai real, realis, cel mai 


E 


res, cel mai lucru, adică cel mai cauză, —este acela care vrea să 
fie, sau care vrea să nu fie, creatorul. Numai acest om—pe care 
după moda kantiană l-am putea boteza numenic, acest om volitiv 
şi ideal, această forță, trebue să trăiască Intro lume fenomenală, 
rațională, în lumea aparențelor care este lumea celor ce se pro- 
clamă realişti“. Un om este un simbol, şi un simbol sau un con- 
cept poate să devină om, „Cred că o hiperbolă vrea—da, vrea! 
să atingă asimptota sa şi nu izbuteşte, și că geometrul care ar 
simți această voinţă dezesperată a unirii hiperbolei cu asimptota, 
ne-ar reprezenta hiperbola ca pe o persoană, şi o persoană tragică”, 


Numai cine poartă într'insul cele şapte virtuţi capitale şi cele 
şapte viții opuse este în stare să scrie şi să cetească literatură, 
Numai un asemenea om poate D orgolios şi umil, lacom şi cum- 
pătat, desirinat şi cast, invidios şi milos, avar şi darnic, leneş şi 
harnic, mînios şi răbdător, El scoate din sine însuşi „pe tiran 
caşi pe sclav, pe criminal caşi pe sfint, pe Cain og pe Abel“. 

Pentru Unamuno „ființa cotidiană şi crepusculară”, umbra 
care se teme de tragedie, nu prezintă nici un interes. Personaj, 
adică făptură reală, este numai cel ce e în stare să creeze şi să 
re-creeze în sine personaje tragice şi comice. 

Felul acesta de a privi oamenii ca indici de voință creatoare 
este mai mult al unui dramaturg dech al unui literat. Şi în ade- 
văr, cele trei nuvele ar pea uşor deveni admirabile scenarii de 
teatru. In Două mame, Raquel, văduva sterilă, hotărăşte pe Don 
Juan, amantul ei lipsit de voință, să se căsătorească cu Berta, pen- 
tru a-i da ei, văduvei, un copil. Răquel ia averea lui don fuan, 

une stăpinire pe fiul Bertei. Prin voinţă devine mamă, fără să 
născut. O nouă realitate, a ei, va exista de-acum înainte. 

„Marehizul de Lumbria“ e copilul bastard al senzualei Ca- 
rolina, care fură iubitul surorei sale, apoi soțul, şi îi înlătură fiul 
dela drepturile lăsate la moarte de bătrinul marchiz. 

A treia nuvelă („Un om şi nimic mai mult”) foarte puternic 
scrisă, ilustrează cel mai dramatic concepţia lui Unamuno. Ale- 
xandru Gomez este un om bogat şi tare. A venit în Renada după 
o viaţă de aventuri nebuloase, şi aflind despre frumuseţa mindră 
a Juliei Yanez, îşi pune în gind so ia de soţie. Izbutește fără 
mare greutate. Dar de-aici înainte începe lupta între iubirea fe- 
meii pentru acest om care a reuşit s'o stăpinească, şi iubirea ne- 
mărginită de sine a lui Alexandru Gomez, — luptă care sfirşeşte 
numai cînd femeia şi bărbatul se contopesc în moarte. 


Pentru literatura lui Miguel de Unamuno, mai are încă sens 
observaţia lui Vultaire ` les details sont une vermine qui e les 
grands ouvrages. Unamuno expune fapte, numai fapte. Nu se 
încurcă În amănunte de culoare şi desen, Pitorescul este format 
din gesturi şi pasiuni. Astfel povestirea capătă generalitate şi du- 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


rată, ca o parabolă de evanghelie. Nimic nu pare totuşi învechit, 
nici plicticos, pentrucă în spiritul lectorului se operează o com- 
pensaţie : dacă Unamuno nu întrebuințează arta nuanţelor cu care 
ne-au obişnuit cei mai cetiţi scriitori contemporani, în schimb vo- 
luntarismul său este foarte de actualitate. 

Invăţatul dela Salamanca (Valery Larbaud îl prezintă ca pe 
un erudit hrănit la marile literaturi ale antichităţii şi cunoscînd tot 
ce e mai bun din literaturile moderne) se adresează exclusiv ceti- 
torilor cultivați. E un scriitor sobru, dar comunicativ. Humorul 
lui cuprinde şi oamenii și ideile, oricît ar fi ele de pretenţioase. 


Stejar Ionescu 


e Es 


G. I. Brătianu. Actes des notaires génois de Péra et d 
Caffa de la fin du treizième siècle (12811 , Académie Rou- 
maine, Etudes et Recherches Il, Bucarest, 1927, 375 p.„ 4 pl 
fotogr. e d 
DO. Brătianu este Intro serie de interesante lucrări. 
tima, cu titlul de mai sus, e o prețioasă contribuţie la artele ia 
vieţii juridice şi economice dela sfirşitul veacului al XIII-lea, dată 
cu ocazia publicării unui important număr de acte ale notarilor ge- 
novezi din Pera şi Caffa, dintre anii 1281—1290. Din cercetările 
întreprinse de d-sa în Archivio Notarile din Genua, sint publicate 
în acest volum un număr de 333 de acte în extenso şi 455 în 
regestre, toate dir epoca sus- indicată. Actele publicate în extenso 
se clasează după categorii în 36 înscrisuri obligatorii, 16 chitanţe 
de bani, 8 procuri, 120 comandite, 17 contracte de închirieri de 
corăbii, 7 societăţi, 18 vinzări de case, 47 vinzări de sclavi şi 8 
testamente ; actele dm regestre sint tot de această natură, multe din 
ele fiind formulare tipice cu schimbări de nume, sume ori obiect 
Acest bogat materia! dă d-lui Brătianu prilejul de a întreprinde o 
substanţială cercetare asupra unei laturi a organizării judiciare şi 

a unor capitole din istoria dreptului civil, comercial şi maritim al 
coloniilor italiene din Constantinopol și Crimeia. Viaţa economică 
x acestor oraşe apare printre diferitele instituții de drept cu totul 
eosebită de aceia a Apusului. Ea anunţă începutul unei noi e- 
arterele enker capitalismul actual, astfel că privite subt acest 
D n i 
d economie perete et? u au un interes special pentru isto- 
n aceste colonii italiene găsim o grijă deosch - 
rantarea siguranţei unui act de comerţ. Şi) aici o en 8 GE. 
zare judiciară cunoscută subt forma instituţiei notariale. In mai 
a eech medievale întilnim notari, care în epoca cercetată 
Sé Brătianu, se puteau socoti ca nişte funcţionari publici, în- 
rcinaţi cu întărirea anumitor acte privind fapte de comerţ. A, 
ceasta garanta actului autenticitatea sa, cu atît mai mult cu cit 


„RECENZII SS 


toate actele care se instrumentau înaintea lor, notarii aveau obli- 
aa de a le transcrie într'un registru special. Martorii care par- 
ticipau la confecționarea actului încetau să mai aibă un rol even- 
tual probatoriu ` prezența lor făcea parte din formalismul proce- 
dun care prin natura sa era mai dinainte de toate solemnă, No- 
tarul trebuia să fie întotdeauna o persoană cu o oarecare compe- 
tință, şi deaceia i se cerea pentru admiterea sa în funcţionare în- 
deplinirea anumitor condițiuni pe lingă care se adăuga şi calita- 
tea de cetățean. Ei erau desemnaţi de un juriu şi trebuiau înta- 
ziti de rector. Analizind actele din regestrele notarilor dintre 1281 
şi 1290, d. Brătianu desprinde aspecte suggestive din cele mai di- 
verse domenii ale dreptului. Din unele se constată regimul de 
drept al emancipării lor, sau regimul familial, din altele protecția 
averii minorului, transmisiunea drepturilor reale şi personale, sau 
regimul succesoral, acesta din urmă dominat în întregime de con- 
cepția dreptului roman care suferă numai doar adăugiri procedu- 
rale. Actele notarilor permit mai ales lămuriri asupra regimului 
obligaţiilor. In studiul d-lui Brătianu găsim asupra lor o concentrată 
expunere în care, caşi în celelalte chestiuni, este pusă la contri- 
buţie e aleasă literatură de specialitate. 
emple și cercetări referitoare la locaţiunile imobiliare, la 
locația de servicii şi la contractul de ucenicie complectează acest 
capitol. Privită sub prizma acestui aspect de drept viaţa socială 
a coloniilor din Marea Neagră şi Marea Egee „se dezvolta liberă 
şi dă relaţiilor dela om la om. up aspect aproape modern“. Nu 
găsim aci nimic din esenţialul structurii sociale a Europei apusene 
contemporane ; „în aceste comptoare îndepărtate, la marginea sta- 
tului bizantin sau a imperiului mongol nu există nici seniori nici 
vasali”. 

Instrumentele de credit, a căror formă şi natură se pot re- 
lativ bine preciza din aceste documente, mărturisesc şi mai bine 
caracterul exclusiv mercantil al acestor colonii. Şi în această e- 
pocă caşi mai nainte şi mai tirziu impulsiunea permanentă a do- 
rinței de cîştig a ştiut şi aci caşi peste tot locul să armonizeze 
concepțiunea teologică şi a oficialităţii cu practica curentă, în ceia 
ce priveşte ciştigurile produse din comerțul de bani. In aceste 
colonii se întilnesc cazuri de numeroase „aranjări cu cerul” după 
expresia d-lui Brătianu. Formele lor de realizare, specii anumite 
ale titlurilor de credit—înscrisuri obligatorii în cazul de faţă după 
terminologia lui Huvelin pe care o adoptă d. Brătianu, sint cu o 
adevărată competenţă de specialist cercetate în origina, natura și 
varietățile lor. Contractul de transport are un loc important în 
actele din Pera şi din Cafia. 

Cu ocazia examinării sale este cercetată şi o formă de $0- 
cietate mult întrebuințată, anume comandita şi care a avut în tot 
veacul de mijloc o întinsă răspindire. Amänunte asupra condi- 
iilor technice ale îmbarcării şi navigării în raport cu dreptul ma- 
ritim contemporan, mai ales în ceiace priveşte proprietatea şi con- 

H 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 
ducerea vasului, cași asupra pirateriei, marea plagă a comerțului 
pe apă, complectează documentata întroducere care precede publi- 


carea actelor notarilor. Ceiace caracterizează, dind un interes pro- - 


priu instituţiilor de drept comercial şi maritim existente în aceste 
colonii, sînt elementele nouă, străine dreptului roman încă domi- 
nant în alte domenii. Se forma aci, încetul cu încetul, un d 
nou pe care-l reclama comerţul internaţional în plină dezvoltare și 
care va servi Intro largă măsură la elaborarea dreptului de -circu- 
laţie modern. D. Brătianu a observat just că viaţa economică a 
coloniilor din Levant a trebuit! să exercite o puternică influenţă 
asupra dezvoltării economiei occidentale ; ea s'a exercitat mai ales 
prin mentalitatea lor economică, anunţătoare a capitalismului, de- 
spre care în Apus la acea epocă numai forţind noţiunile s'ar pu- 
tea vorbi. 
G. Zane 


= 
+ s 


Es N. Ghiulea, Cooperaţia. Faptă, ideie, doctrină, Cluj, 1927, 
, Deg d-lui N, Ghiulea, profesor de politică socială la U- 
niversitatea din Cluj, este cea dintăiu în literatura noastră coope- 
rătistă care dă o expunere de ansamblu asupra faptelor, ideilor 
fundamentale şi doctrinei cooperației, păstrind pe lingă caracterul 
unei opere de propagandă şi pe acel al unei cercetări ştiinţifice. 
entru autorul său, această nouă carte este menită de a dez- 

volta în mase spiritul cooperatist printro reliefare clară, precisă şi 
antrenantă a avantagiilor pe care organizarea cooperatistă le oferă 
maselor proletare, Căci după concepţia d-lui Ghiulea „Cooperația 
este de origină și esență proletară, socotind şi pămîntul taranului 
ca un instrument de muncă“ (p. 57, 72). In raport cu această 
concepţie inițială sint enunțate şi dezvoltate ideile fundamentale 
ale cooperaţiei şi care în ordinea dată sînt următoarele: asociaţia, 
solidaritatea mutuală, întâietatea în societate a principiului econo- 
mic, inutilitatea şi nocivitatea intermediarului în schimb, echitatea 
în schimb, înlăturarea capitalismului, subordonarea „producţiunii in- 
tereselor capitalismului, creiarea proprietăţii colective, democraţia — 
adică ideia stăpinirii şi conducerii poporului prin el insuşi—şi trans- 
formarea socială. Din cercetarea ştiinţifică a corelaţiei între ace- 
ste idei şi faptele pe care le-au produs sau care le provoacă apli- 
carea lor, poate să aibă loc o doctrină a cooperaţiei. O schiţă a 
unei atari doctrine, necristalizată încă, încearcă şi d. Ghiulea, ple- 
cind dela clasificarea cooperativelor în raport cu domeniile princi- 
pale ale vieţii economice. Caracterizarea generală a doctrinei cop- 
frend rezulta Ka e =s zece idei fundamentale menționate 

, Ceiace acestei doctrine un îm i 

SES deeg şi moral, gie Ia oo 
nțeleasă din acest larg punct de vedere, cooperația este mai 

| mult decît un mijloc obişnuit economic, ea poate fi şi ieri mij- 


RECENZII zu 


locul ce! mai desăvirşit al politicii sociale, pentru transformarea 
socială, astfel ca regimul capitalist să fie inlocuit prin altul în in- 
teresul muncii (78—79). Datorită acestor posibilităţi ce stau ina- 
Rea cooperaţiei, capitalismul intotdeauna, a căutat împiedicarea 
dezvoltării şi mai ales a autonomiei, a libertăţii de mișcare a coo- 
peraţiei din moment ce aceasta şi-a afirmat şi întărit existenţa. 
Astfel că ajutoarele pe care unii cooperatori le pretind din partea 
statului trebuesc primite—dacă sint date — cu neîncredere, tocmai 
din cauza concepțiunii burghezo-capitaliste, a ordinei de drept ac- 
tuale. Numai un stat democratic ar putea să dea cooperaţiei pri- 
tej şi mijloace de a-şi îndeplini cu desăvirşire rolul său. Coope- 
ratismul deci prin esenţă, doctrina şi idealurile sale trebue să stea 
alături de mișcările politice democratice, căci caşi democraţia a 
cooperaţia, are ca scop suprem „realizarea unei lumi vii'oare mai 
bune, mai dripte, mai fericite“ (107). Cäträ aceste scopuri Su- 
preme, cooperația Däzscste prin înfăptuirea scopurilor sale imediate 
care în primul rind sint „rezolvarea problemei organizării agrare, 
problema conflictului între muncă şi capital, problema clasei de 
mijloc“ (104). Mai grabnica lor traducere in fapt stă aproape 
numai în iniţiativa particulară, deci înţelegerea problemelor sociale 
impune stimularea energiilor individuale prin arătarea posibilităţilor 
şi mijloacelor cit şi prin precizarea scopurilor. Lăsind deoparte opti- 
mismul care domină în această carte, natural menirii cu care a 
fost scrisă, ea trebue considerată mai mult decit cum vrea auto- 
rul său să o prezinte: „o lucrare modestă destinată propagandiş- 
tilor*. D. Ghiulea i-a impregnat şi un caracter ştiinţific întrecind 
scopul pe care şi l-a propus ca „într'un număr restrins de pagini să 
dea o imagine complectă a cooperatismului, o schiță în care o- 
tiectul e prins în citeva linii caracteristice fără umbre care să pue 
în relief planurile, fară desăvirşiri de amănunt“, 


G. Zane 


s 
> > 


C. Moisil. Monetăria Țării Romineşti în timpul Dinastiel 
Basarabilor, Anuarul Institutului de Istorie Naţională, III, (1924-25) 
Ciuj 1926. 

D. C. Moisil şi-a adunat în această lucrare rezultatul unor 
indelungate şi laborioase cercetări, dind ştiinţei noastre istorice şi 
numismatice o operă remarcabilă. Ceiace distinge studiile numis- 
matice ale d-lui Moisil este concepţia sa largă despre această ştiinţă. 

Numismatica nu trebue să se limiteze la clasarea şi descrierea 
monetelor; ea trebue să constitue un auxiliar preţios al istoriei 
politice, economice şi culturale şi să caute ca prin metodele sale 
speciale să-şi aducă contribuţia sa problemelor de acest ordin. A- 
plicarea acestei concepțiuni, facută şi în alte lucrări, dă în studiul 
prezent rezultate extrem de interesante cu privire la starea cultu- 
rală şi economică a Ţării Romineşti la sfirşitul veacului al XIV-lea 
şi începutul celui de al XV-lea. 


212 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


Cercetind monetăria Ţării Romineşti de la întemeierea sa 
care are loc în timpul lui Vladislav | Basarab şi pănă la deca- 
denja sa subt eiar $ lui Mircea cel Bätrîin, d. Moisil constată mai 
multe “epoci-îm-istoria monetară a acestor vremi, fiecare avînd 
caracterele sale proprii. Astfel epoca întemeierii şi organizării, e- 
poca consolidării subt Radu | Basarab și Dan | Basarab, epoca 
continuării subt Mircea cel Battin şi ultima aceia a decadenţii subt 
urmaşii acestuia, Utilizind toate tezaurele cunoscule azi, d-sa cla- 
sifică vechile monete ale Ţării Romineşti şi le dă o precisă des- 
criere, După toate investigaţiile făcute, baterea de monete indigene 
nu trece dincolo de Vladislav I. El este acela care a bătut primii 
„ducați“ monetă de argint, pentru a da nu numai o mărturie a 
independenţei sale politice dar a răspunde şi unei nevoi a vieţii 
economice, a cărei activitate devenea din ce în ce mai mare. Ur- 
maşii săi continuă pe calea începută, căci şi condiţiile generale 
se mențineau aceleaşi. Mircea cel Bătrin bate pe lingă o serie de 
ducați şi o monetă divizionară, care s'a numit ban. Cercetarea 
efigiilor acestor monete duce la concluzii extrem de interesante 
asupra influențelor culturale care se exercitau în principat, și a- 
supra luptei dintre curentul bizantin cu cel occidental. Imprejurările 
generale politice care creiau ţării o situaţiune inferioară celei trecute 
aduc şi decadența monetăriei naţionale. Urmașii imediaţi ai lui Mir- 
cea, care bat dealtminterea şi ei monete, mau putut rezista här- 
țuelilor continui şi influenţii din ce în ce mai puternice a străinilor 
asupra culturii şi economiei ţării. In momentul cînd moneta care 
simboliza suveranitatea Domnilor nu mai putea corespunde unei 
stări de fapt, iar producţia monetară străină se desfăcea în can- 
tităţi mari în principat, şi monetăria sa trebuia să decadă. Chiar 
şi formele eraldice ale monetelor din această vreme mărturisesc 
această decadenţă. In analiza caracterelor acestor epoci, d. Moisil 
a dat maximum ce poate să-l dea ştiinţa numismatică. Este sigur 
că dela lucrarea lui Sturza, Uebersicht die Münzen und Medaillen 
des Firstenthums Romanien, Wien 1874, nu s'a publicat la moi, 
un studiu mai remarcabil asupra unei epoci mari din istoria noastră 
monetară. Cercetările parţiale întreprinse de atunci încoace, des- 
coperirea noilor tezaure, concepţiunea largă asupra numismaticei 
dau posibilitatea d-lui C. Moisil ca lucrarea de faţă să. fie consi- 
reg Sg ceiace știința numismatică romină a produs. mai valoros- 

azi, 


G. Zane 


Ke 


N, Ghiulea. Asociaţiile ţărăneşti. Formele, istoricul, şi re- 
zultatele asociației ţărăneşti. Asociaţia țărinească în Romiînia,. 
București, Ed, „Cartea Romiînească“, 208 p. 1926. 

„Criza din agricultura noastră, care devine din ce în ce mai 
evidentă, cu toată împroprietărirea, n'ar putea fi soluţionată dech 
prin organizarea muncii ţărăneşti, subt singura formă a asaciațiunii.- 


RECENZII 243 


„Aceasta este ideia esenţială de la care d. Ghiulea pleacă în a- 
ceastă cercetare, şi căreia îi dă o amplă și documentată demons- 
traţie. D-sa arată că o dezvoltare a tovărășiilor țărănești este foarte 
posibilă la noi în ţară, datorită unui simţ social dezvoltat al ţăra- 
nului romin, care s'a manifestat puternic în trecut şi se manifestă 
încă și azi subt diferite chipuri. Felurile de asociaţiune sînt variate 
în raport cu scopurile urmărite ; astfel pot fi sindicate profesionale 
de agricultori, cooperative de aprovizionare în comun, credit, pro- 
ducţie agrară, desfacere in comun, industrializarea produselor 
agricole ori vegetale etc. şi asigurări mutuale, O cercetare istorică 
asupra originii și dezvoltării celor mai principale forme de asoci- 
ațiuni țărănești, cu suficiente date pentru o idee precisă este cu- 
prinsă în cel de al treilea capitol. Se amintesc Fourier şi Owen, 
consideraţi ca părinţi ai asociaţiunilor în general, şi care prin opera 
lor au influențat dezvoltarea tovărăşiilor ţărăneşti, Schultze-Delitzsch 
şi Raiffeisen, dindu-se o expunere a originii şi evoluţiei mișcării 
cooperatiste pernan: g se mai dä un istoric al cooperativelor 
ţărăneşti în Ardeal și Rominia Veche. Cea dintăiu incercare de 
peste munți a fost acea dela Räşinari din 1868, iar cea dintăiu 
cooperativă din vechiul regat a fost înființată în 1891 în comuna 
Dara din jud. Buzău, după care urmează în 1893 banca populară 
- din Şerbăneşti-Poduri jud. Dimbovita. Cea dintăiu federală este 
înființată în 1907 în com. Găiceanu-Tirg (Tecuci), iar a doua în 
com. Topoloveni (Muscel) în 1908. Rezultatele pe care asociaţiunile 
le-au dat în străinătate sint expuse întrun mod suggestiv pentru 
a constitui o puternică pildă, Ceiace au făcut sindicatele agricole 
pentru economia agrară a Franţei nu poate fi trecut cu vederea, 
Numai dacă s'ar ţinea seama de vertiginoasa lor dezvoltare şi încă 
ar fi o dovadă decisivă ca după cum sint azi indispensabile agri- 
culturii franceze, pot să devină mine tot atit de utile şi necesare 
economiei noastre. Ceiace poate în adevăr să dea forţa unei to- 
vărăşii, numai cooperativele daneze şi asociaţiunile de asigurări mu- 
tuale din Germania pot să o arate. Şi la noi, după datele şi pă- 
rerea d-sale, asociațiunile ţărăneşti au realizat progrese remarca- 
bile. Cercetate subt cele patru categorii principale: cooperaţia de cre- 
dit, cooperaţia de producţie şi consum, obştiile de arendare şi 
cumpărare de pămint şi asigurările mutuale agricole,—se dă o ex- 
punere a evoluției interesante a celor dintăiu trei, căci la noi nu 
se poate încă vorbi de o mişcare a mutualităţii agrare. 


G. Zane 


Revista revistelor 


Arhivele Olteniei. 


Arhivele Olteniei ne aduc imputa- 
rea că nu ne ocupăm de revistele 
din ţară. E probabil că revista craio- 
veană nu ne urmăreşte regulat, 
fiindcă oridecăteori găsim ceva inte- 
resant de revelat publicului într'o 
revistă naţională ne gräbim s'o facem. 
Chiar despre excelentele Arhive ale 
Olteniei ne-am pronunţat de multe 
ori. Numai că publicistica romină 
fiind in criză găsim destul de rar, 
lucruri demne de relevat pentru fo- 
josul cetitorilor, Şi pe aceste le gasim 
de obiceiu în revistele de specialitate 
(cme apar destul de rar: odată sau 
de două ori pe an abia), Foiţe literare 
mai mici, pline de polemici şi inţe- 
pături menite să satisfacă invidia 
contraților Iiterari, nu vedem ce utl- 
tilitate ar prezenta cetitorului serios. 


Amintiri despre Tolstoi 


Scriitorul rus Iwan Bumin Tei no- 
tează astfel despre Tolstoi: l-am vä- 
zut de citeva ori în viața mea. 

„Mi-aduc aminte ca Cehov îl con» 
sidera ca cel mai mare geniu al lu. 
aa wc trebuia să-l viziteze, a. 
vV m extraordinare. Eu la fe 

mă consideram ca un copil in fe 
lul Cind începusem să scriu, locu- 
iam în Pultava. Acolo se infiripase 
o societate de tolstoieni, menită să 
popularizeze dochina maestrului, Cu 


această ocazie l-am văzut întăia oară 
la Moscova, în casa sa, mobilată 
simplu şi patriarhal, Cind m'a văzut 
si mi-a auzit numele ma intrebat 
despre tatăl meu cu care fusese că 
marad în războiul Crimeei, şi pe 
care, deşi îl văzuse puţin, îl ținea încă 
minte, 

Mi-a spus: dacă vrei să scrii, 
nai decit s'o faci, Să ştii însă că 
literatura nu e scopul vieţii. Viaţa 


e amară şi trista. Numai ari 
de tinereță sînt plini de Res 
tul e un pustiu lat, plin de de- 
Cep) şi amărăciuni, îmbrâcat 


ca țăranii, căkduros, simplu. 

L-am mai văzut după acela încă 
odată după moartea fiului său cel 
mai mic, în etate de şapte ani. Ma 
întrebat dacă sint însurat apoi mi-a 
spus: nu è admis să iubeşti o fe 
mec altfel decit prin 3 

Iwan Bunin arată care cra ca- 
litatea tolstoienilor din acea epoca: 
naivi, inconştienți, adesea plini de tat 
felul de păcate. 

(|. Bunin. Neue Rundschau). 


Fragmente despre literatura 
franceză 


Ceiace reprezintă în Germania f- 
lozolia, în Franţa e literatura. Spit 
tul literar, umanistic, cunoaşterea ma- 
rilor clasici naționali e acolo totul. 
Viaţa franc ui e împletită cu lite 
ratură, Insăși evoluţia socială e in- 


REVISTA REVISTELUR 215 


(uenţată de literatură. Diplomaţia 
tranceză actuală, dela Claudel la G 
Geng Zog să e Le mg 

i. Un om politic a nu 
face carieră strălucită dacă Sep. lite- 
mit. Mulţi oameni de stat sint scrii- 
tori: Clemenceau, Barthou, etc. In- 
säşi revoluţia din 1789 e determinată 
de literatură, de aceia a lui Voltaire 
şi Rousseau. In aceia din 1848 au 
pom roluri primordiale V. Hugo şi 
amartine, 


Deasemeni Chateaubriand sub Lu- 
dovic al XVill-lea şi Carol al (X-lea. 
por totul, pp per vede 

i rar, adică subt prizma ma- 
ang Ze Politica actuală e influ- 
enţată de doi creatori de curente 1. 
terare : Barrès şi Maurras. În alte 

i scriitorii nu pot determina ideo- 

ice ca în Franța, 
larmé a spus o vorbă foarte 
KSC E „Tout aboutit à un 

Dar acest spirit literar se exercită 
mai ales în proză. Literatura fran- 
ceză nare spirit poetic. Poezia fran- 
ceză e pur retorică, mare suflul 
re în ea. Abia dela Dee 

epe poezia pro zisă. Proza 
ruționalistă clară, € menge litera- 
turei franceze care apreciază mai mult 
pe ionarea, decit invenţia. Ei pun 
alături talentul de stilizare faţă de cel 

ur imaginativ. 
i Pe Racine şi Moliere alături de 
Shakespeare şi pe Flaubert alături 
de Tolstoi, 

(E. R. Curtius. Neue Rundschau). 


Romanul lui Jean Giraudoux 


După Suzanne et le Pacifique, după 
S dar mai cu seamă după 
„Juliette aux pays des hommes*, se 
părea că d. Giraudoux sar îi hotărit 
să aibă douăzeci de ani toată via 
Şi să nu cunoască decit camarazi de 
iceu ori de universitate şi fete de 
optsprezece ani. 

«Bella» transportă brusc pe d. Gi- 
raudoux din enţă la maturitate. 

Anul 1927 va răraine anul renova- 
țiunilor literare 

Publicul nu mai cere unui scriitor 
ca înainte de războiu, să scrie pănă 
la moarte acelaşi carte: Ti trebue 
noutate chiar dacă noutatea n'ar mai 


exista, 
Anul 1027 asistă la apariţia unui 


roman de Mauriac liră catolicism, 
šau a unui roman ca -Bouddha vi- 
vant: în care Paul Morand apare în 
toată plenitudinea talentului sâu re- 
novat şi asistă la marca translormare 
a lui Giraudoux. 

influențat poate de Marcel Proust 
ciclul de romane care incepe cu Bella 
continuă cu Bardini şi Eglantine 
şi va continua cu  Bulleta, for- 
mează Intro oarecare măsură o cro- 
nică a Societăţii *post-belice», 

Toate aluziile care puteau părea 
jenante, gabra reg n acum perfect 

opera generală. «Bella» este un 
rezumat al tratativelor de pace; în 
Eglantine găsim, pagini de antologie 
asupra supri i subprelecturilor și 
a tribunalelor de arondisment, 

In modurile deosebite, ale baronului 
de Fontranges şi ale bancherului Moi- 
se, de a prepara o salată găsim tot 
conflictul dintre Occident şi Orient. 

Dar în cartea d-lui Giraudoux, Con- 
ținutul doar este altul; alura gene- 
rală și stilul rămin aceleaşi, 

D. Giraudoux este singurul scriitor 
optimist din generația sa—și singurul 
desigur care-şi face profesiune din 
a ignora pe Freud-nici o urmă de 
sexualitate în ultimele sale romane, 
Gäsim în schimb o senzualitate furios 
dezlânțuită. 

Principala originalitate morală a am: 
torului -Eglantine-i e o castă liber- 
tate | „ care invălue un sen- 
timent pozitiv al vieții, 

lar amorul unei tinere fete de do- 
uäzeci de ani pentru doi bătrini, care 
singuri pot da impresia de stabili- 
tute, această trebuinţă din partea u- 
nei «copile a secolului: este întrun 
fel rezultanta nevoii de absolut. 

(Benjamin Crémieux. Nouvelle Re- 
ue Francaise). 


Evenimentele din Viena 


Rebeliunea din Viena n'a degenerat, 
din fericire, în revoluţie, A produs 
totuşi în Europa o vie emoție 

Viena este «punctul nevralgic» al 
Europei, lar istoria Austriei de după 
răzbaiu este acea a eforturilor guver- 
nelor ailte pentru a încerca so fa- 
că să trăiască, d 

Societatea Naţiunilor gratie unui 
imprumut, în parte doar utilizat, a res- 
tabilit finanţele Austriei. 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Restaurarea financiară nu implică 
Insă restaurarea economică. 

Toată lumea ştie cum poate fi rea- 
lizată : prin export, 

Exportul. Aa rindul lui mare pentru 
Austria decit un singur dehuşeu şi 
acela este Orientul 3 

Cehoslovacia care practică un 
schimb foarte mare cu Austria a vrut 
să joace un rol preponderent în a- 
ceastă chestiune, 

lalia însă din cauza anexării fos- 
telor teritorii austriace are şi ea Vê- 
deri personale in această chestie 

Dar atit prima cit şi a doua inter- 
vene nu pot realiza fericirea eco- 
nomică a Austriei, 

O supresiune a taxelor vamale care 
ar permite Vienei să-şi rein rolul de 
lurnisor al Orientului ar readuce cal- 
mul de care depinde prosperitatea 
intregei ţări şi poate chiar liniştea 
Europet. 

Dacă însă această preocupare Ìn- 
Cetează de a mai părea imperioasă 
strâinătății, atunci Austria va de- 
zespeta de a găsi vreodată tea 
şi va căuta o consolare fie în bolşe- 
vism fie intr'o politică de alipire cu 
Germania care ar însemna iar răz- 
boiul şi zdruncinarea Eurnpei 

(Qaques Levdoux. Les Annales), 


Lirica rominească 


Intra corespondență trimisă din 
Rominis, se vorbeşte de lirica ro- 
DE. Sint recomandaţi ca Pat mei 
mportanți, următorii poeți: L. B 
influențat de "Nielasche Wi Mombert 
tari modernist, de nuanță mistică, 

ichilor Crainic e reprezentantul tra- 
diționalismului. Asupra acestula e 
indicată inliuanţa lul Wertel şi Hof- 
mansthal. Din aceiași Che tra- 
eg e sigure LE. illat ; pe: 
mostene Botez i se 'corespon- 
dentului că suportă influența lui G. 
Rodenbach (7), El e poetul melan- 
colic al Moldovei, Sint pomeniti a- 
E 1. Minulescu, T. Arghezi, Camil 
etrăscu. E. Buituţa și lan Neni- 
tescu., Nimic d opirceanu, Co- 
dream, AL Philippide, 

(Die Litteratur), 


Aspectul etic al conştiinţei 


Triburile primitive se prezinta ca 
nişte masse unitare şi omogene, 


în care proiectul de diferențiere so: 
cială abia este schițat, Aceasta se 
datorește existenței unui instinct or- 
ganic de cooperatie, care tace pe 
oameni să urmărească acel SCO- 
puri, realizind astiel interesele co- 
mune tribului, a 

Membrii acestor grupări reacțio- 
nează în mod unitar intocmai ca în- 
irin organism, unde e unitate şi 
corelaţie desăvirşită. Deoarece însă 
modul de funcţionare a acestor tri- 
buri prezintă un caracter de omoge- 
nitate şi simplitate, ele pot fi consi- 
derate că analoage cu cele mai 
simple forme biologice. 
` Autorul deosebeşte instinctul so- 
cial cooperativ de instinctul gregar 
— din care Trotter a lăcut factorul 
cel mai important în constituirea so- 
cietăţii — susţinind că instinctul so- 
Chal e obiectiv, integralist şi oarecum 
rasial, organic, în timp ce instinctul 
gregar e ceva subiectiv şi în 'ividual, 
căci serveşte numai pentru apărarea 
individului, 

(Trigent Burow The Sociologica! 
Review) 


Obiectul sociologiei 


Autorul discută în primul rind ca- 
racterele generale ale sociologiei ca 
ştiinţă, susținind că nu poate îl vorba 
decit de o sociologie empirică și 
inductivă, de o ştiinţă care să por- 
nească de la faple bine constatate 
KE inducţie să se ridice la legi. 

că există unii sociologi care au 
atribuit acestei A un caracter 


explică prin fa 
orice ştiinţă dealtminteri, operează 


inlănțuirea lor logică. 

biectul sociologiei este societatea 
omenească, iar aceasta é o unitate 
cooperativă, compusă din elemente 
diferite, care tind însă toate cătră 


care pot influența viața socială, ca 


universalist Sociol este astel 
o ştiinţă culturală pei mă d z 


REVISTA REVISTELOR a 


Autorul analizează diteriții factori 
sociali, schi astfel în acelaşi timp 
şi concepțiile multiple care au redus 
sociolo; la studiul fiecăruia din 


aceşti factori în parte. 
ër Znaniecki. American Jour- 
of Sociologie). 


Morala indiană 


Morala Hinduzilor a trezit interesui 
misionarilor şi filologilor mai mult 
decit al filozalilor şi eticianilor, care 
abia în ultimul timp încep a privi în 
lumină filozofică viața morală a In- 
dienilor. Dar în genere Europenii nu 
au o concepție destul de definită 
asupra eticei hinduze, pentrucă le 
este greu să se transpună în menta- 
litatea specială a acestui popor, 

Etica hinduză Tel are baza pe de- 
oparte în metafizică, iar dealta în 
psihologie şi sociologie, Tradiţia mo- 
rală ortodoxă hinduză se găseşte în 
Bhagarad-Gita, Manusmriti, Puranas 

i cărțile lui Niti. Dim pnnet de ve- 
dere metafizic, Dharma e principiul 
şi baza universului, e forța creatoare, 
spirit, spontaneitate. Dharma e binele. 
La Hinduzi Muzofia şi etica se im- 
bina, căci orice doctrină filozofica 
este in acelaşi m o o normă de 
viață. Ba chiar valorile sapos sint 
subordonate celor morale, după Hin- 
duzi, căci la el «metaphysics finds 
its verification in ethics, and logic, in 
life». (Pg. 21). Hinduzii se preocupă 
de viața spirituală şi de binele suprem 
de idealul de perfecțiune (nihsregasa) 

Modul Bee e dien gn binele su- 
prem văriază, duc cum concep{mi 
despre univers e monistă sau Ce? 
teistä sau monoteistă, intelectualistă, 
voluntaristă sau mistică. In orice caz 
el e pus în tură cu cunoştinţa. 
Dar ideia ape pe ngeus re 
presupune un ideal so e progres 
(abhyndiaja), care işi are rădăcinile 
in experiență. 

Viaţa e continuă și unitară în e- 
voluția ci, după cum arată psihologia. 
Ceiace predomină în sulletul ome- 
nesc sint dorințele—-a. person con- 

sists of poi Acte fa 
actuală şi volițională a om 
să realizeze dorințele lui. În prima 


a doua prin şi 
plina socială începe să se formeze 


ersonalitatea morală propriu zisă. 
ralitatea e identică cu organizarea 
diverşilor factori ai vieţii: afecțiune, 


gë voință. 
n etica hinduză concepţia Cărvăka 
reprezintă o etică emoţionalistă, ne- 
gind voinţa şi raţiunea, pe cind Jatha 
şi Sămkhuya tăgădueşte sentimentul. 
Concepţia hinduză ortodoxă admite 
armonia dintre cele trei functiuni 
sufleteşti fundamentale, considerind 
ca forță dinamică a sufletului Käma, 
care ar fi rațiunea ordonatoare it 
volițiunilor și pasiunilor, puterea de 
autocriticism, Viaţa morală trebue să 
fie o ascensiune necontenilă, o ten- 
din cătră autotranscendenţă, care se 
realizeaza însă In medii diferite şi 
variabile cu poziţii sociale, virsta, 
sexul, clasa. Morala are deci un ideal 
dinamic, relativ insi, 

(Hanumantha Rao. The Interne- 
tional Journal of Ethics). 


Despre critică 


Cartea lui Andr: Pellasort, Sainte 
Beuvelet le XLX-e siècle, sugperează 
alt studiu: Critica şi secolul ai 
XIX-lea, 

Pentru ce critica se naşte în sec, 
al XIX-lea? Inainte de acest veac 
au fost critici: Bayle, Fréron şi Vol- 
taire, Chapelain şi d'Au CG Dio- 
nisiu din Halicamas şi Quintilian. 
Dar n'a fost încă critica, adică un 
corp de scriitori specializaţi, mal mult 
sau măi puțin, care au profesiunea 
de-a vorbi despre cărţi şi care scriind 
despre cărţile celorlalţi, compun e 


cărți. 

tivele pentru care adevărata cri- 
ticā se naşte în sec. al XlX-lea par 
a fi trei şi anume: 

Corporaţia critică mu sa născut 
decit în funcție de alte două corpo- 
rat, aceia a profesorilor şi aceia a 
ziariştilor, inexistente înainte, Timp 
de o sută de ani de cînd există, meşte- 

ugul criticei n'a fost decit o pre- 
ire a meşteșugului de profesor 

nu trebue uitat că corporaţia pro- 
esorilor e creată odată cu laicizarea 
învățămîntului. Tot astfel cu ziariştii. 
Au fost şi inainte ziare, mai ales în 
sec, VĂL. Stilul mlădios, rapid şi 
pătrunzător al unui Voltaire, Diderot, 


208 MATS ROMINEASCA ` 


apoi, rivalitatea dintre cele două cor- 
poraţii, câci de un veac există o cri- 
tică a protesorilor şi o critică a zin- 
riştilor. Sainte-Beuve a fost ziarist, 
prin natură şi prin rasă. 

Al doilea motiv ` critica tinde spre 
inventar, pentrucă se ocupă de un 
fapt îndeplinit, de trecut, şi putem 
considera că a fost fondată la Ale- 
xandrta, într'o literatură care nu căuta 
decit să conserve, să rezume, să in- 
ventarieze operele trecutului, de bi- 
hliotecari care Tăceuu mai ales isto- 
rie literară, adică ceiace în sec. al 
XlX-lea a lăcut Corporate profeso- 
rilor În opunere cu aceia a ziarişti- 
lor, care cautä să lămurească, să dis- 
cearnă prezentul. Critica lui Sainte- 
Beuve este un inventar, inventarul 
trecutului creştin și clasic. 

Alturi de critica inventar, a criti- 
cilor mai specializați, a profesorilor 
rea. a înllorit în sec. al 

„lea critica romanică a unui 
Hugo, Lamartine, Musset, Baudelaire, 
critică care e mai mult Create, 
Varietatea aceasta şi antagonismul 
cercurilor literare au provocat lupte 
st incertitudini care reclamă un ar- 
bitru, arbitrul totdeauna ial şi in- 
suficient care este criticul. Și în fata 
insuficieaţei şi parțialităţii criticului, 
necesitatea unei came. e de compen- 
wl a criticei, 

ot de aici, al treilea motiv : plu- 
ralismul secolului al XIX, adică un 
drept egal recunoscut diferitelor sis- 
teme de gust, de planuri de creaţie, 
pluralism care a început printr'un 

dualism, clasicismul şi romantismul, 
cele două sisteme literare coexis- 
tente şi care au provocat problema 
tragică a vieţii intelectuale a lui 
Sainte-Beuve. 
i Sainte Beuve n'a (än viaţa inte- 
jectuală a critice, ci a înțeles să fie 
critic, să se pronunțe pentru un sis- 
tem anumit, şi acel sistem a fost 
SRC jena 

„EI a făcut din anti-romantism, Ii- 
nia de indreptare a criticei irc ace, 
linie care astăzi nu mai merge, 

Critica, așa cum a creat-o sec. al 
XIX-lea, este liberalismul şi de a- 
me ge ne ra age spiritual, 

aigne, e trece d in- 

tele s ritului critice berg: 

GES * need integral, de 
uri Hu ar o formă uarado- 
xală, imposibilă, Astăzi critica se 


prezintă subt o formā liberală ate- 


nuată, pentrucă genii diferite sau im- 


pus admiraţiei elitei intelec- 


tuale. Liberalismul moderat, plura-- 
lismul, a trecut aproape în gustul: 


comun, 
Dar şi liberalismul nu trebue dus 


parte să nu se meargă, la o 
desființare, fapt care di ame- 
nință critica. 

Puterea aceasta care ia fiinţă în 
sec. al XIX-lea, se hrăneşte din trei 
rădăcini uşor transtormabile, Primă 
rădăcină, corporativă (protesori şi 
ziariști) a doua istorică (gust pentru 
inventar) a treia liberală (coexistența 
partidelor adverse, încurajate în må- 
sură egală). Pentru ca critica să dis- 
pară è destul ca profesorii şi ziariştii 
să devie instrumentele statului. Ac- 
tivitatea socială îndreptată toată spre 
viitor, spre acţiunea imediată, uşor 
inăbușă ES pentru inventar, deci 
rădăcina istorică. lar a traia rădăcina 
este amenințată de declinul actual al 
liberalismului politic în Europa şi de 
toate urmările sale, 

Critici literari au să existe cit timp 
vor fi oameni, dar critica fiterară 
este altceva. 

(Albert Thibaudet. La Nouvelle 
Revue Française). 


Dezvoltarea economică a Pale- 
stinei dela războiu încoace e 


Dela războiul mondial azi, 
Palestina, din punct de re eco- 
nomic, a realizat progrese însemnate, 
Ea a devenit o ţară Cu o structură 
economică modernă, färä însă a fi 
ajuns la o dezvoltare prea mare. 

lace a contribuit în ultima vreme 
la gr gg intiorirei sale este ma- 
rea cnză, care începe de Sep- 
tembre 1925 şi care re aia 
Proveniența sa este exterioară Pa- 
ET, fiind datorită, D ales, cri- 
zei economice a tului şi rapor- 
tarilor politice din Siri Na mai pu- 
in a influenţat criza din Europa mij- 

cie şi orientală, Situaţia actua 


ü nouei ţări se prezintă astiei, pri- 
vită din punct de vedere en Sen 
şi economic, Populaţia sa este e 
rără ; după ultimele statistiue, Pales- 


REVISTA REVISTELOR 29 


mărul acestei populații sint în re 
Dela 34.000 de oameni intrați în 1925, 
numărul lor a scăzut la 1 în 1927. 


În 1927 =- ee Gë pre 
k ajoritatea imigranții 
Deg din mica bi ezie, stabilin- 


du-se cei mai mulţi ci la oraşe. 
După enntesiuni, marea majoritate a 
populației este mahomedană. Rețe- 
tele de venituri şi cheltueli ale stä- 
tului dau în general un plus la ve- 
mituri, fiind însă ani ca 1920|21 şi 
1922 | 23, cind au avut loc deficite. 
Palestina nu are încă moneta ei fi- 
duciară, ci se serveşte dela războiu 
încoace, de plundul egiptean, 
Cam sfirgitul acestui an urmează 
să se emită o monetă e, pe ba: 
zele plundului englez. Balanța comer- 
cială arată incontinuu un mare pasiv. 
Deia 1919 1926 s'au importat mär: 
furi în valoare de 45.169.008 lire şi 
“au exportat numai în valoare de 
12.215.759, deci un plus de tapoi 
considerabil, TR lire), Arti- 
colele ma! principale de import sint ` 
măriuri de consumație curentă și 
textile, apoi urmează materiale lem- 
noase. imbrăcăminte etc. Cele de 
export, sint portocalele, săpunuri, pe- 
peni, vin, tutun etc  Portocaleie trec 
aproape toate pe piaţa engleză, Ro- 
minia figureaza şi ca ca țară de 
comerţ cu Palestina Cifra acestul 
comerț era în 1925 de 319641 lire 
adică 45", din total; în 1926 a scă- 
zut la 207.002 lire ceiace reprezintă 
numai 33%, Un loc important îl 
ocupă importul de maşini din Ger- 
mania., Balanța pliților se găseşte 
însă intro situațiune mai bună decit 
ar părea că trebue să We, din pricina 
deficitului de apr. 33 milioane, pe 
care îl da balanța comerciala. Acea» 
sta se datorește faptului că au intrat 
în țară sume abundente prin imi- 
ări, Ge Gë E lire, prin 
naţiuni şi ați de Le y re- 
Kee prin turişti cam 1 milion de 
lre și prin armata engleză de ocu- 
paţie, apr. 7 milirsane lire. Mijloacele 
de circulaţie sint căi ferate care tind 
să se dezvolte, curse de automobile, 
cu totul necunoscute înainte de oz: 
iu, dor mai ales comunicaţia pe 
apă, Producţia Palestinei este a- 


proape numai agricolă. Se cultivă Ce: 
ear aer ales de e ege $ în ir ge 
parte pentru propriile lor trebuinţi, $ 
fructe, Cultura cerealelor se face 
incă primitiv ` întrebuințarea plugu- 
lui de lemn este foarte curentă. SCT 
terea vitelor ocupă un rol principal ; 
oile şi Ee? in primul rînd, 
apoi cămilele, a căror creştere are 
incă o mare trecere. Industria este 
cu totul recentă, realizează însă pro- 
rese, În Noembre 1923 existau 
9 intreprinderi cu un capital in- 
vestit în valoare de 966548 lire şi 
întrebuingind 2331 lucràtori; în Iulie 
1926, gäsim 593 întreprinderi, 2.300.000 
lire capital şi 6000 lucrători. Des- 
voltarea industriei este însă destul de 
rea datorita faptului că piața Pales- 
Ce este inundată de märfurt străine. 
Dintre industriile locale mai principale 
sint: alimentare, prelucrarea materin- 
elor lemnoase, textila, tipografie şi 
hirtie etc. O dezvoltare cu mult mat 
mare au întreprinderile bancare Mari 
bânci străine ca Barclays Bank, 
Ottoman Bank, Banco di Roma și 
Credit Lyonnais sint interesate la An- 
-Palestine Co. fundaţie zionistă, 
t bânci şi cooperative care au 
chiar o bună situație. Ca stare ge- 
nerală economică Palestina înregis- 
trează azi o depresiune ; cu totul alt- 
fel este starea economiei arabe. A- 
censta se datoregte faptului că din 
Palestina trec in economia arabă 
cantităţi insemnate de bani, care îna- 
poi nu se mal întorc 4 
t. Kurt Grunwald, Tel-Awiw. 
Weltmwirtschaftiiches Archiv). 


Cancerul in rasele umane 


Rasele sint deosebite nu numai 
după aspectul lor exterior, ci și prin 
anumite caractere fiziologice, precum 
şi prin senzibilitate. Aşa, chiar du 
analizele serologice, ar exista o de- 
osebire în compoziția singelui, ta 
diferite rase, A 

Din punct de vedere patologic une- 
le rase sint refractare faţă de anumite 
infecţii, pe cînd altele sint foarte at: 
puse bolilor. In ceiace privește can- 
cerul, Pittard, utilizind statisticile — 
destul de incomplecte, pe care le-s 
avut la îndemină, susţine că mor In 
fiecare an mai mult de 700.000 de 
oameni, răpuşi de această boală. 
Cancerul variază după virstă şi după 


220 VIAŢA ROMÎNEASCA 


sexe. Japonezii aproape nu cunosc 
cancerul Ja sin, lar la Evrei apare 
“foarte rar cancer la uter, Negrii din 
Africa şi Indienii din America — cei 
c re nu sau amestecat cu Europenii 
— Sînt aproape imuni pentru cancer, 

In Europa se constată o ciudată 
coincidenţă intre gradele de latitu- 
dine nordică şi apariția cancerului, 
căci intradevăr rasele de nord sint 
cele mai atinse de cancer şi cu cit 
te scobar spre sud cancerul scade. 
Mortalitatea de cancer doscreşte de 
la nord spre sud. Autorul face a- 
ceastă constatare bazal pe fapte, fără 
a stabili vre-o legătură cauzală între 
mediul geogralic şi această boală. 

(Eugene Pittard. Revne a thropo- 
logique.) 


Cancerul este hereditar ? 


Organismul constă din celule, care 
în stare normală se reproduc pănă 
la un anumit punct. Aşa creşte or- 
area Celulele lezate sau distruse 

ro rană, se reproduc pănă într'un 
anumit moment, cind rana se cica- 
trizează. Dar uneori se poate ca a- 
ceste celule — din diferite cauze — 
să crească mereu şi atunci ele dis- 
trug tesuturile vecine, ajungind la o 
tumoare, În cancer. Se poate ca o 
parte din celule să se destacă din 
această tumoare şi să mea In alte 
părţi ale organismului. Dar la început 
cancerul atinge o anumită parte din 
organism., 

Ce lace ca o celulă să devină 
canceruasă ? O ipoteză susține că în 

“Organism se introduce un parazit, 
care Jace ca celulele să se inmul- 
țească la infinit şi neregulat, E teoria 
microbtană sau parazitară. Gye şi 

ard, doi autori englezi, au cre- 
zut un moment că au descoperit un 
virus prin care ar putea provoca 
cancerul, dar rezultatele nau fost 
mulţumitoare. 

In al treilea rind s'a susținut că 
„ceastă boală se datorește faptului 
că în dezvoltarea vieții embrionare 
ar Ee ua viţiu Această com- 
„Cepţie se eazā føpiul 
tumori congenitale pot sA de ZS 


de tutun, etc; cancerul lucrătorilor 
din distileriile de gudron, parafină, 
cancerul medicilor care lucrează cu 
răzele X sau cu radiu, Factorii fizici 
care pot vindeca cancerul, il pot şi 
produce, 

Este cancerul hereditar sau nu ? 

Statistica, în care dealtminteri nu 
putem avea încredere absolută, arată 
cazuri care pot duce la o concluzie 
alirmativă. Napoleon | moare de un 
cancer de stomac; tatăl său, fratele 
său Lucian şi două surori mor de a- 
ceiaşi boală. Broca dă un exemplu 
tipic, în care 4 generaţii au avut 
morţi de cancer: mama moare de 
cancer lu sin, 4 fate ale ei la fel; în 
a 3-a generaţie care cuprindea 18 
copii— născuţi din cele 4 fete surori 

„10 mor de cancer, iar din 10 copii 
din a 4-a generație unul moare tot 
de cancer, 

Hartmann, Auvray au studiat nu- 
meroase cazuri de acestea, arâtind 
că de multe ori cancerul apare pe 
acelaşi organ, Cu toate acestea se 
poate ca nu ereditatea să determine 
moartea canceroasă în familii, ci fre- 
quența cancerului, căci în Franța mor 
cam 40000 persoane pe an de can- 
cer, deci unul la 20, iar în Paris unul 
la 8. Cercetindu-se antecedentele 
canceroşilor sa văzut că cira celor 
cu cancer în familie variază între 17 


şi 20, 
In afara de cifre s'ar putea cn Ai 
pentru dovedirea erediiăţii cancerului 
la patol comparată şi la studiul 
cancerului la animale, asupra cărora 
au făcut opran e Locb, Stark, 
Murray, L şi Miss Maud Siye. 
Aceasta din urmă a studiat şoarecii 
albi şi a observat 50.000 de cazuri, 
concluzind că cancerul este ereditar, 
dar nu direct, ci conform legei lui 
Mendel. Un şoarec, deşi nu e can- 
ceros el însuşi (ar îl putut fi avind 
ascendenți canceroşi), poate frans- 
mite ereditate canceroasă. Miss Maud 
Slye a observat că şi localizarea can- 
cerului este ereditară: unele familii 
dă pare GE sumni n ate, 
umai sa 

eg p u ficat, de 
Dar se pot aplica aceste concluzii 
şi la cancerul omului? Mai întăiu la 
oameni încrucişările între frați şi 
veri sint excluse, ori la şoareci ex- 
nu seamă de acest 

cru. Dar în genere, deşi nu se poate 


REVISTA REVISTELOR i Le 


susține, d experiențele făcute 
de eine ams şi personalităţi - 
şi care se contrazic — că cancerul e 
o boală ereditară familială, că de la 
naştere copilul vine cu această boală, 
de care nu poate scăpa, orice ar 
face, totuşi nu e mai puțin adevărat 
că acele caractere, pe care le dobin- 
deşte în mod hereditar terenul pe 
care se dezvoltă un cancer, au un 
rol important, 

(Dr. Simone Laborde. Rerue an- 
tropologique). 


„Kant und das rumänische 
Denken“ 


Cu prilejul comemorării celor două 
veacuri dela naşterea lui immanuel 
Kant, putem să ne däm mai bine 
seama de bogăţia și adincimea cu- 
etări! Ivi pe lingă întiuririle pe care 

exerchat asupra popoarelor din 
intreaga lume, Deși gindirea lui nu 
mal corespunde în unele locuri cu 
progresele cercetării şiiințiiice, totuşi 
filozofia sa exercită vraja unul adă- 
post sigur intotdeauna. Folosind pro- 
pria sa terminologie, s'ar putea spune 
că filozofia lui Kant este n categorie 
a priori a cugetirii filozofice con- 
temporane („tine kategorie a priori 
des seltgenissichen philosophischen 
Denkens”). 

Cit ne priveşie pe noi Rominii, 
trebue să amintim că o rază de fi- 
lozotie kantiană s'a strecurat în țara 
noastră tocmai la începutul şcoalei 
romineşti. 

Ardeleanul Ciheorghe Lazăr predă 
pentru prima cară la şcoala înteme- 
iată ue el în 1818 la Bucureşti, Logica 
și Metafizica în spirit kantiam, înlo- 
cuind astfel tratatele lui Condillac 

In acest chip renașterea noastră 
culturală se leagă de numele lui Kant. 

Alegerea lui Gh, Lazăr în filozofia 
titanului dela Königsberg a fost bine 
chibzuită fiindcă o filozofie critică şi 
raționalistă, cum era a lui Kant, ser- 
veşte temelia culturală şi suplineşte 
chiar absența tradiţiei mai bine de- 
cit empirismul şi sensualismul lui 
Condillac. 

După Lazăr o serie de ardeleni, în 
frunte cu August Treboniu Laurian. 
Timotei Cipariu și Simion Därnut au 
fost influentati de Kant prin scrierile 


rului Krug dela Königsberg. 


muţ a folosit chiar idei din filo- 


zofia practică a lui Kant în lupta dusă 
pentru desrobirea Rominilor de din- 
colo de Carpaţi, 

Dar ginditorul romin cel mài in- 
suflețit de doctrina kantiană, acel 
care exercita cea mal rodnică influ- 
enţă în această direcţie, a fost Titu 
Maiorescu prin pre pe care 
le-a ţinut ca profesor la universitățile 
din laşi şi Bucureşti. Activitatea lui 
Maiorescu în cercul literar ul Junimei 
a sporit și mai mult extinderea con- 
cepției kantiane, | 

Spre deosebire de Mmaintaşii săi 
care admirau din Kant mai ales „criti- 
ca raţiunii practice”, Maiorescu era un 
pasionăt al „criticii rațiunii pure în spe- 
cial al capitolului de estetică trunscen- 
dentală din care făcea însăşi centrul in- 
tregei filozofii kantiane, El aduce 
chiar argumente nouă pentru a sus- 
ține aprioritatea şi idealitatea formelor 
de spaţiu şi timp, invocind fenome- 
nele de previziune, existența preco- 
cităţilor în muzică şi matematici, pe 
lînga întimpinarea că ar fi de prisos 
şi Sar atrofia conştiinţa omenească 
în cazul cind ea s'ar märgini să o- 
glindească aevea realitatea, 

Un alt kantian de marcă este E- 
mines, care are O traducere neis- 
butită din critica rațiunii pure şi care 
foloseşte idealitatea spaţiului și tim- 
pului în schiţa sa filozolică „Sărmanul 
Dionis", 

Urmașii lul Majorescu la catedra 
universitară împărtășesc si ei sistemul 
lui Kant. Astfel d. P. P, Negulescu 
dela universitatea din Bucureşti şi 
d. Marin Ştetanescu dela Cluj se re- 
simt de influente kantiane. La fel 
autorul scrierii de faţă (d. loan Pe- 
trovici) mărturiseşte că şcolile tilo- 
zotice de după Kant n'au valoarea 
filozoliei kantane. 

Cugrtarea lui Kant a lructilicat apoi 
pindirea d-lui C. Rădulescu-Motru, 
actualul profesor de psihologie dela 
Universitatea din Bucureşii. 

Speculind asupra noțiunii de uni- 
tate apercetivă a cului, D. C, Rādu- 
jescu-Motru a construit concepţia 
EE energetic pe baze 

ne. 

Faţă de putermca înriurire pe care 
filozofia lui Kant a exercitat-o în cu- 
getarea rominească putem nă 
că rostul ei nu este pe deplin în- 
cheia Restrintă în cristalul unei 
mari personalităţi; filozofia lui Kant 


R 


te fi pentru noi mal mult decit o 
Cen ea va fi însăşi Renaş- 
terea noastră spirituală, 

Petrovici, Archiv für Gesch- 
Zebte der Philosophie und Sozio- 


Ogie) 


In ce măsură puritanii şi Evreli 
au contribuit la progresul 
capitalismului modern ? 


Sombari şi Max Weber sint cei 
mai de seamă dintre economiştii şi 
sociologii contemporani care au tra- 
t-t despre influența pe care o con- 
cepțiunile religioase, u exerci- 
tat-0 asupra dezvoltării economiei 
moderne, Este ştiut că după Som- 
bart, principiile şi practica mozais- 
mului are o puternică legătură cu 
mentalitatea capitalistă ; Intro carte 
cu mult răsunet pe vremuri, „Evreii 
si viața economică“, el a dezvoltat 
amplu această temă, Pentru Weber 
concepția ascetica a vieții, care stă 
la baza puritanismului, a contribuit 
și dinsa la producerea mentalitatii 
capitaliste. Istoriceşte teoria acostu 
din urmă nu se conlirmă. Puritauii 
an avut partizani diu toate clasele so- 
ciale şi nu numai din starea de mij- 
loc, care excluşi fiind din funcțiile 
statului, au trebuit săt se dedee unui 
trafic de valori. Olanda înregistrează 
9 dezvoltare în sens capitalist chiar 
1aninte ca să sa fi introdus Calvinis- 
mul: Calvinismul a putut să stimu- 
Irze unele energii individuale, după 
cum se poate ca el să îi fost îmbră- 
(sat tocmai de indivizii cel mai e 
nergiti, capabili de a rezista la su- 
ie ` persecuției, 

Astfel a putut fi pentru capitalism 
după expresia lui Taumney, doar un 
„binic”, Deasemeni istoriseşte nici 
tem lui Sombeari nu se poate veri- 
fica aşa cum a expus-0. Numai în 
ceace priveşte inovațiile în technica 
comertului de mărunţişuri introdusă 
de Evrei, şi concepţia lor prin exce- 
lență individualistă a lumii se poate 
vorbi de elemente specifice evreegti, 
rare au avut un rol asupra dezvol- 
tari capitalismului, Evreii s'au putut 
inst adapta mai uşor organizării ca- 
pituliste, asigurindu-i succesul, fără 
3 se putea preciza exact partea lar 
de contribuție și cu atit mai puțin să 
1 să atribue paternitatea capitalis- 


om lui, 
(Henri Sce. Revue historique). 


VIAŢA ROMINEASCA Web 


F ionarismul în Rusia 
ac sovietică 


tiunea aparatului funcţionăresc al sọ- 
vietelor. Pertidul comunist intruna 
din temele sale a pus chestiunea 
tuncţionarismului, declarind în rezol- 
varea sa, că una din datoriile prin- 
cipale ale partidului este acela de a 
lupta în contra plăgii pe care o 
reprezenta concesivitatea aparatului 
funcţionăresc, In fond- această luptă 
pleacă dela ideia fundamentala a lui 
Stalin că Rusia sovietică trebue să 
facă economii şi iar economii. 

Aşa cum se prezintă azi aparatul 
luncţionăresc în Rusia se poate spune 
că el reprezintă prea mulţi functio- 
nari, că sînt prea numeroase lunc- 
tiile şi întreprinderile că regimul 
controlului peste control a îngreuia! 
peste măsură bugetul sovietiv sco- 
(nd din ul muncii productive 
insemnate forțe. În ceiace privește 
numărul mare al întreprinde:ilor in- 
suşi bolşevicii recunosc că au ini 
pins la exces sistemul burghez. După 
mărturii oficiale, sint oraşele în care 
se găseau 7 pănă la 5 bânci de co- 
mer, imiustrie, comerţ exterior, a- 
gricole etc., care ca şi în statul bur- 
ghez luptau una contra alteia, concu- 
rindu-se. Sistemul raționalizării vie- 
ii economice a condus pe bolşevici 
a creiarea unui aparat extraordinar, 
care să observe şi să gl, ee 
toate detaliile vieţii sociale. Hat 
aparatul statistic şi al contabilitații 
generale a funtțiunilor economice 
și bugetare, cu excepția celor dela 
transpot, şcoală, sanatate publică şi 
justiție, au costat în 1927 suma e- 
normă de 830,973.004 ruble. Numa- 
rul funcţionarilor este chiar Intro con- 
tinuă E De pain Moscova 
dela in 1923 la 1 Oct. 1026 a- 
junsese la 100.783. Problema apara- 
tului funcționăresc ocupă un rol prin- 
cipal în lupta dintre opoziţie şi ofi- 
cialitate. Cea dintăiu protestează con- 
tra rolului politic şi economic al biu- 
rocraţiei, socotind acest aparat de 
Stat construit exact după tipul siste- 
mului burghez. Se poate spune chiar 
că gradul de dezvoltare care a 
ajuns biurocrația actuală rusă, poate 
d seat pentru soarta regimului so- 


(Elias Hurwicz. Sozialistische Mo- 
natshefte), 


REVISTA REVISTELOR 223 


Citarea revistelor 


Metoda de lucru în ştiinţa actuală 
cere din ce în ce mai imperios o 0- 
rientare CH mai deplină în literatura 

lemei tratate. Claritatea citate- 

r, pentru posibilitatea lor de con- 
trol ca şi uşurinţa întrebuințării iz- 
voarelor indicate, este deci o dato- 
rie de primul ordin. Citarea reviste- 
lar oferă însă greutăţi, deoarece multe 
din ele avind titluri lungi ele se pres- 
curtează în note în chipurile cele 
mai variate. Astfel de multe ori o 
lipsă de claritate în cat poate să 
provină cu totul din alte imprejurări 
decit lipsa de bună voinţă a autoru- 
lui, Astăzi în știința germană sint 
patru feluri mai principale de a sé 

cita o revista, Primul îintrebuințin- 
du-se numele directorului sau edito- 
ului atăturat denumirii principale a 
revistei, de pildă: Climets Archiv, 
în loc de Journal du droit interna- 
țional Gring sau Blosins Zeitschrift 

În inc de Kiinische Zeitschrift fur 

chirurgie und Augenbetik Al doi- 
“lea mod constă din  indicaţiunea lo- 
„eului de apariţie ca element princi- 


pal ca Athenische Mitteilungen in 
loc de Mitteilungen des Dentschèes 
arckčol. Instituts in Athen sau PIJ- 
ner Berichte, în loc de Forschungs- 
berichte aus d. Biolog. Station zu 
Pilon. Al treilea dintro prescurtare 
a titlului Dsfmdu sp deoparte ceiace 
pare că este mai puțin de seamă: 
Zeitschr, f. Kunstwissenchaft în loc 
de Zeitschrift für Aesthetik und Kun- 
stwissenschaft, ori Zeitschrift für 
hessische Verwaltung în loc de Zeit- 
schrift für Staots. u, Gemeinde Ver- 
waltang in Hessen, Al patrulea este 
acela în care titlul principal este la. 
sai deoparte şi se întrehuințează sub 
titlul ca Zeitschrift für Venwaltung- 
srecht în loc Weeer pene Zi, 
f. Verwaltungsrecht u. Verwaltungs» 
gerichisbarheit, etc. Organizarea unei 
uniformitäți în technica citatelor cit şi 
publicațiuni de orientare din ce în 
ce mai numeroase în publicafiuni pe- 
riodice, este o operă care uşteaptă să 
fie făcută de autorităţile şi de spe- 
cialiștii în ştiinţa bibliotecară. 

(Erich Below, Zentralblatt für 
Bibliothekswesen). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Joachim Rolland, Le thiéôtre co- 
migne en France avant le XV siècle, 
Edit, de la Revue des tudes litté- 
raires. 

Bibliografie generală a producţiilor 
scenice subt dileritele lor forme între 
secolul al Xil-lea şi al XV-lea. Cu- 
plite patru părți. In prima eana- 
izatä opera jongleurilor, apoi aceia a 
lui Rutebeuf şi Raymond d'Avignon, 
In a doua e vorba de scrierile în care 
elementul comic e amestecat in cel 
religios ; în a 3a şi a 4-a de teatrul 
comic din secolul XII-lea şi XIV-lea. 

Marcel Raymond, L'influence de 
Ronsard sur lu littérature française 
(1350 - 1585}, Honoré Champion, Paris. 

Uperă sintetică, care cercetează în 
producția poetică franceză din a doua 
jumatate a secolului al XVI-lea, iz- 
vonrele de inspiraţie, idele şi for- 
mele care-și au originea în opera lui 
Ronsard. T 


Pierre Benoit, Le roi lépreux. 
Albin Michel, 

Roman de aventuri în caree vorba 
de o pseudo princesă din Manitour 
care face tralic cu antichitati, con- 
spirind împotriva dominaţiei britanice. 

H e un povestitor captivant deşi 
umorul său e uneori cam greoi, 


Claude Farrere. Cent millions 
d'or, E. Flammarion, 

Mic roman care aminteşte maniera 
lui Stevenson şi Kipling deşi are 
ceva mai francez datorită ironiei at- 
torului. 

Dag Jaloux, Soleils disparus, 
on, 

Raymond Vaitier e un neinsemnat 
profesor de greacă, care a avut fe- 
ricirea să lie pentru citeva luni se- 
cretarul reginei Ilyriei, creatură unică, 
de o intelig rafinată şi de o fru- 
museţă pură, Trâind aproape de ea, 
Raymond s'a deprins cu o viziune 
de fericire pe care nu o va mai re- 
găsi. Și cind regina moare asasi- 
nată, el rămine pentru totdeauna de- 
zorientat, 

Acest roman în care visul se a- 
milgamează intens cu viața e una 
din cele mal bime opere ale lui 
Jaloux. 

André Doderet, Voyage aux ites 
de l: société, Ed. de France, 

Carte spirituală în care vedem de- 
filind EE tārā io rai 
peuri, dèmi- es şi pm - 
nea epocii Sen a frivole şi intere- 
sante, cinice_ şi sentimentale. 

Robert Solomon, Babel sans 
femmes, Edition de France. 

Roman puternic din viața unei ta- 
bere de prizonieri în timpul räzbo- 
iului, Lasă o impresie tragică. 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 225 


Mişcarea ştiinţifică 


H. S. prenn -a Vie et mort. Hé- 
rédité el evolution chez les Orga- 
nismes unicellulaires, Nouvelle col- 
lection scientifique, F. Alcan. 

Profesorul universităţii John Hop- 
kins din Baltimore e un specia- 
list în studiul protozoarelor, celebru 
prin lucrarea lui: „Incercări şi erori“ 
publicată acum douăzeci de ani. 


uneori o re. 


Henry de V , Essais sur . 
la mort et le ment, F. Aican, 
arigny dă o vastă cultură 
reunită cu cultura literară. 
unoscut prin volumul său „Moartea 
şi biologia”, el studiază acum partea 
psihologică a chestiei. 
Capitolele cipale sint: frica de 
moarte lä vi, moartea e dure- 
roasă? i ii, eutanazia, 
pă a Bou , La physique 
monta et geci e Goss La 
uprinde o documentare prec 
asupra proprietăților şi modurilor de 
izolare a electronului, a teoriilor e: 
lectronice şi a aplicaţiilor lor, 


COMPILATOR 


15 


WM ` ST" WE, 


Bibliografie 


Din publicațiile Academiei: 


GL Brătianu, Eiudes e! recherches, Actes des notaires gênois de 
Petra et de Caffa de la fin du treizième siècie, ed. Cult. Naţională, 
|. Nistor. Răsunetul războiului 1877 în Bucovina şi PRasarabia. 
= A. Veress, Pistoritul Ardelenilor In Moldova și rara rominească. 
N. lorga, Uitimile scrisori din țară către N. 
Incă un portret al lui Mihai Viteazul. 
STEE germane despre Rominia şi Basarabia pe 
la 1870. 
5 Noi acte romineşti la Sibiu 
Momente istorice. 
St. Meteş, Contribuţii nouă privitoare la familia boierească Bu- 
huş?din Moldova, 
C. Giurescu, Nicolae Mitescu spătarul. 
Alex. Marcu, V Alecsandri şi Italia, 
A. Veress, Note şi scrisori Şincaiane, 
4 "poni, Fapte pentru a servi la descrierea mineralogic a Rominiei, 
L Lepşi, Studi asupra litoralului Şabla Ecrene. 


Cărți apărute în diferite edituri şi tipografii: 


Gh. V. Lohan, Din Limba lezä, i 1927, 250 fei, 

§. Sotronie, Contribuţii la cunoasterea Soe. Natiunilor, Buc, 1927 fei 90. 

D. Merejkowsk, Julien l'Apostat, ed, Bossard, 

I. Nisipeanu şi |. Geantă, Viaţă în studiul Metteg ed. Cul- 
tura ga ve, 1927 

loan |. Tatoş, Comerţ de cereale în sistemul cooperatial, Rucus 
regi 1927, 

Dr. Traian Săvulescu, Die Vegetation Bessarabien, Bucureşti, 1927. 

Constantinus Balmus, De Quin'iliani Fontihuss Grecia, Typis Dio- 
ccesis Catholicae lassiensics, MCMXXVII, 

K Georgescu-Tistu, Actorul lon Stănescu-Papa, ed, «Societatea de 
mine» Cluj, Prepa ei 

Charles Lau A. Paludismul în Oltenia, Academia Romină, Con- 
cursul ore prens 
Jeng i ee terea a PRR Din carnetul unui căpitan, 1927, Pre- 
H 


i Horia Petra Petrescu, Nunta aminată, Sibiu 1927. 


A81BLIOGRAFIE 227 


Dr. N. Daniello, Tuberculoza, duşmanul neamului, Sibiu | 
Alex. L -Melin. Poveafiri etc Sibiu Dën sii 1927. 
éi ete desnăd , Biblioteca Minerva ed, Car» 


tea Romin Preţul lei 9, 
Oscar Wild Parabole, Biblioteca Minerva ed. Cartea Romtnească, 


Carl Ewald, Icoane din mo pă rem şi animalelor, Biblioteca 
Minerva ed. Cartea Romtnească, Preţul le 
5 A: Constan onstantinescu-laşi, Stee hr bizantine, laşi, 1927, Prett 


Const. P. 
ed. |. Keyla, Moinești, P 

Prof. Nicolae Su A "e Sim publicație rominească din secolul 
al xXx Sarei liturghierul diaconului Coresi, Tirgu-Mures, 1927, Preţul 25 lei, 


cian Costin, Cintecele mele, 1927, Preţul 85 lei. 
Simona Basarab, Robi! Pămintului, Ribl. «Dimineața» No, 84, Pree 


tul 10 fei 

C. Mureşanu şi Bucur Constantinescu, O mișcare culturală în 
viața dobrogeană, Constanţa, Preţul 120 lei. 

Teodor Bălan, // el , «Glasul Bucovinei», Cernăuţi, 

lon Steriopol, Parter Japonez, Versuri. Sighişoara. 

C. L Balmuș, Pentru clasicism, lași, 

N. A. Bogdan, 6 piese cu caruc er era, laşi. «Presa Buna», insti- 
tut de arte grafice şi Editură, 1927, Preţul 150 | 

Barbu Lăzăreanu, Umorul lui aa Ed, Adevărul» Bucureşti, 


geg mintuirii mele, Poem ia XVII Psalmi 


Preţul lei 
J. Hu:kovă- ovă, Rumunsti Prosaikové, Praha, teska Gras 
ficka Linie, 1927, Za, S e 
Liviu Marian, B, P. Hasdeu şi M. Eminescu, Tip. Eparhială, Chişir 


nău, Preţul 15 lei. 
. Nicolae Sulica, O publicație rominească din secolul al XVI- 
tea, Tie ur Mureg, Pretul 25 Tei 
Claudio pescó, La Poesia popolare romena, Estrattoda «Il Giore 
nale di Pollitica e di Letteratura», 
Gheorghe Carp, Cuvintul! Rostit, Bibl, Academiei Populare din KC ons 


Dare de seamă a Camerei de Come ai din T Măgurele, 
Ion Munteanu, ip unei stele, Edit, «Lumea şi Ţara», Cluj. 
E. A. EES şi C. G. Vasiliu, Regimul Prese) în Legislațiunea 
Comparată, Lei 
Latinitas, Gm de la presse latine, Bucarest 1927. 
La Roumanie, Petit guide pour le voyage, Bucarest 1927. 
ia Presse Roumaine, Congrés de la presse latine, Bucarest 1927, 
N. lorga, Introduction à ia connaissance de la Roumanie et des 
geg el nt EE nm M A 
emorille secțiunei literate a Aca- 
demiei Romtne, Cultura N e ra „ 1927. 
Gala Galaction, yon Ces traducere, Inst, Biblic al Biserice| 
ortodoxe romme, Bucureşti, 1 
Enric Furtună, Proog şi Impresii din fuga trenului, Ed. «Vers 


suri și Proză» laşi, P. 
Liviu art int vi Cafe literaturii romineşti din vea- 
cul al E uri Chişinău, 1927, Preţul 80 

Dan Alecu, O şcoală în aer liber, “Coostanța, 1927, 


Reviste primite la redacție : 


SAE ege No, We Gei eg Te dien oltenesc ră 5.— Buletinul 
m omerţ Tumu urele No € veterinare No. 
area No. 15—17. Adevărul Literar, No. "EE Rominia miti- 
tară, No, 6—9.— Mărgăritare Baserabene No. 1.—Revue internationale du 


Se T — $ Po J C zb. ef ffe d 


228 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Travail, No. 2—3,—Convorbiri literare, Maiu-August.—Mercure de France, 

No. 600—704.— Transilvania, No. 8—9.—La Revue mondiale, No. 17.—Uni- 
versul literar, No. 31—46.— Arhiv für Landeskunde der Bukovina No. 1.— 
Clopotul, No. 9.—Cuvintul Nostru No _5-—7.—La Nouvelle Revue française 
No. 167—169.— Ateneul Cultural No. 3.—Gratica Romină No. 53-54-55-56,.— 
Lamura, No. 6—8.—Sânătatea Publică No. 4.—Cultura Poporului No. 205.— 
Natura, No, &—Revista Filologică No. 1—2.—Revista Funcţionarilor publici, 
No. 7—8.—Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara No. 5. — 
Viisia, No. 22.— Viaţa literară, No, 57—58.  Ardoalul teatral şi artistic No. 
2—3, —Şezătoarea No. 7—8—Viaţa agricolă, No, 13—19.—Societatea de 
miine, No. 31—43— Bulletin de la section d'informations—Institul Interna- 
tional de cooperation intellectuele, Mai-Juin 1927.— Presa Sanitară No. 131. 
— Democraţia No. 7-8,—Noua revistă bisericească No. 13.—Zorile, No, 9.— 
Brazda, No. 5.—Falanga, No. 26.—Bulet. Inst. de literatură 1923, No 25-35.— 
Ideia No. 3-4.—Gindirea No. 7-10.—Buletinul Uniunii Camerelor de Comerţ 
No. 7-9,—Solia Moldovei No, 10-11.—Biserica ortodoxă-romină, No. 7-9.— 
Intrăţirea rominească, No. 10—24.—Foaia tinerimei, No. 13—20.—Gindul nos- 
tru No. 7—8.—Democraţia No. 10 — Glasul minorităţilor, No. 8—9.— Ritmul 
vremii, No, 8—9—Revista generală a înv ui, No. 7—8.—Correspon- 
dance économique roumaine, No. 4—7.—Peninsula Balcanică No. 3--4.— 
Goen Bee? des travaux de la Société des nations, No. 7—R—Biru- 
inja No, 7, — 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXXI 
(Anul XIX, Numerele 8 și 9), 


Ke? L Literatură 
Botez Demostene.—Vacanţă simplă . . , . . 176 
Cehov A.—Despre iubire, . Eee aneno aa 160 
Fetrovici 1.—Veneţia (Note de drum}. . . ,. o.. 110 
Sadoveanu Mihail.—Demonul Tinereții . . . , , 95 
Teodoreanu lonel.—lntre vinturi . . . . 5 


H. Studii—Articole.—Scrisori din țară 
şi din străinătate 


1‘: oshi V, D.—Ge-on (interdependenta națiunilor). 170 
Botez 1..—King Lear şi concepția dramatică a teatrului 

n Aei 3 S AP, ie E e 60 
Gherea D. loan —„Poetic“ ` aae a a E 
Mareu-Balş Fetre.—lntre Franţa şi Germania. . . . 179 
Zane G..—Probleme monetare din trecutul economiei 

DOODT ` GL vr HESE wm 135 
Zeletin Şt..—Ginduri despre lume şi viaţă, . . . 103 

DL Cronici 


-Sevastos M..—Cronica teatrală : București (Deschiderea 


stagiunii) . 184 


Vişolanu I. Const..—Cronica externă E fas- 
cistă sau jocurile de noroc) . 


IV. Miscellanea 
Nicanor F. & Co..— Douăzeci şi cinci de ani dela moar- 


tea lui E. Zola.—Crima d-lui P. Zarifopol. —Lămuriri -^ 


pentru cetitori.— Consideraţiuni europene. — Errata . 
V. Recenzii 


Antonescu G. G..—Doctrinele fundamentale ale peda- 
gogiei moderne (M. Ralea) e 

Brătianu l. G..—Actes des notaires weg de Péra et 
de Caffa de la fin du treizième siècle (1821—1290) 
(G. Zane) A 

Daudet Léon.—Etudes et maix. littéraires (Octav Botez). 

Gabrea losif.— Şcoala creiatoare ` eee E pică 
nalitate (M. Ralea) . 

Ghiulea N.— Asociaţiile ţărăneşti. gëtt bieden e 
rezultatele asociaţiei ţărăneşti. Asociaţia ţărănească 
în Rominia (G. Zane) . z 

Ghiulea N..—Cooperaţia. Faptă, ideie, doctrină (G. Zane). 


— id alou Reng. Panorama de la literatture anglaise con- 


temporaine (M. Ralea) . 
Lăzăreanu Barbu. —Umorul lui Hasdeu (Octav Botez). 
Moisil C..— Monetăria Ţării Romineşti în aa dinas- 
tiei Basarabilor (G, Zane) . i à P 
Thibaudet Alert, Images de Grèce (0. B). 
Unamuno Miguel de. Trois nouvelles exemplaires et 
un prologue (Stejar lonescu) . 
Zweig St.— Dickens et, Balzac (M. Ralea). 


VI. Revista Revistelor 
Arhivele Olteniei . 
Below Erieh.—Citarea Ee (Zentralblatt für Biblio- 
thekswesen). 
Bunin 1..—Amintiri geen Tolstoi (Neue Rundschau) . 
Burow Frigent.—Aspectul etic al N Coma Ve So- 
ciological Review), 


«Crémieux Benjamin. — Romanul lui Giraudoux (Nou- 


velles Revue Française) . - 

«Curtius R. E-Frapmente ipie ET icen 
(Neue Rundschau). 

-Grunwald Kurt, dr. Dezvoltarea Re Palestinei 
dela războiu încoace (Weltwirtschaftliches Arhiv). . 

Hunwicz Ellas.—Funcţionarismul în Rusia sovietică (So- 
zialistische Monatshefte). a 

Laborde Simone, dr..—Cancerul Se hereditar ? (Re- 
vue anthropologique), .. . ve “e 
Leydoux Jaques. —Evenimentele din Viena (Les Annalles) 

Lirica romineasca (Die Litteratur). < . 

Petrovici loan —Kant und das rumänische Banken (Ar- 
chiv für Geschichte der Philosophie und Soziologie), 

Fittard Eugene.—Cancerul în rasele umane (Revue an- 
thropologique) . 

Rao Hanumantha.— Morală indiană (re international 
Journal of Ethics) . e, tf ta 

Ste Henri.—ln ce măsură puritani şi Evreii au contri- 
bait la progresul capitalismului modern. adi his- 
torique) . 

Tribaudet Albert. Dibi critică (La Nouvelle Remi 
Française) . 

Znaniecki Florian. Obiectul wc LWeetee jour- 
‘nal of Sociology) . aa 


VII. Mişcarea intelectuală în străinătate . . . 
VIIL Bibliografie . 


BANCA IAŞILOR 


Societatea 'Anonimă pe acțiuni 
CAPITAL 25.000.000 LEI 
IAŞI, STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 47. 
Sucursale: Chişinău şi Galaţi 


Face orice operaţiuni de bancă în general: Cum- 

părări şi vînzări de efecte publice, avansuri pe de- 

pozite de efecte publice şi orice transacțiuni finan- 

ciare; conturi curente şi emisiuni de scrisori de 

Credit pentru orice țară; participațiuni industriale 
și comerciale. 


„BANCA MOLDOVA“ 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital deplin vărsat şi rezerve Lei 110.000.000 


CENTRALA IAŞI: 


SUCURSALE: Bucureşti, Cernăuţi, Galaţi, Chişinău, 
Bălți, Cetatea-Albă, Roman, Reni, Ti- 
ghina, Tarutino. 

AGENȚIE: Hală—Iaşi, Str. Anastasie Panu. 

AFILIAȚIUNI : Banca de Credit Piatra-Neamţ S. A. 
din Piatra-Neamţ și Tirgu-Neamţ. 
Banca Comerţului S. A. Podul-lloaiei. 
Banca Soroca S. A. Soroca. 

Banca Comerţului S. A. Orhei 


ANTREPOZITE : laşi, Roman, Bălţi, Reni şi Ungheni. 
FACE ORI CE OPERAȚIUNI DE BANCA 


keen) 0 Door 


Peniru Aufori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se  inapoiază; in schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va erede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh- 
nice şi editoriale, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sânt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei. | 

Autorilor care nu locuese în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


y gS: 
8 = 5 
ANALE mimpt ARMARE AR BA DNA AL At ANA 6007801001591 VOVA ANONRA ROROA ta ti 


-EDITURA VIAŢA ROMINEASCĂ S, A. 
ULTIMILE NOUTĂŢI LITERARE 
=> 


G. Ibrăileanu : Scriitori Romini şi Străin?. Stodi maa observaţii asupra celor 
mai lasemnaţi scazilari roanini. și “asupra mai mari. scriitori mondiali. 
Această letrare este absolut indispensabilă SC we ține să înțeleagă 
adiacă opera lui Caragiale, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Cosbuc, 
Jean Bart, Codreanu, fonel Teodoreanu, I. 1. Mironescu, Ne- 
gruti, „Demostene Botez, Duiliu Zamfirescu, Maredonschi, ele, 
cum și a unui Marcel Proust, L. Reimani, Tomas Hardy e alții. 


Un volum de 20 pagini, pretal 100 Jet 


M: Codreanu: Cintecul deşertăcianii A Da ediție a ' poeziilor s 
premiat al» „Academiei Romine* cn premikal Năsturel și ec y 277 vi 


promès rational pentru poezie“, Un volum de 1 GE prețul 50 lei 


Dr. Gazacu: Din Rusia Sovietică. Cea mai exactă şi mai impartial. en a a 
adevăratei. An de Incruri din marele conglomerat vecin. Geagchtar al 
reg, Dr, Cazacu işi ia informație din sursa directă și le Ke 


ke expunere seul, dar pe de 


e O_brogară de 3. pauni, EEN 


M. Codreanu: Statui Ediţia a treia a minunatalor sonete ale masstealai romia al s0» 
netului. Qaintesenţă şi perlecțiune, Preziiat de Aculemia Rothi, 


EEN 
, PREȚUL 80 LEI eg i 8 


Sofia Nădejde: rimel, Povestirea mișcătoareloc întimplări ale eent fiu Te, maiia, A 
e pauni ajuns să lupte în războiul Ruso-Japosez yi regăsit apoi de 
părinţi. pi E Male ei Someni maigh- 


M, Oa Umoristice, O alegere de mavele şi schițe de-ale calor mai mari umoeigti * į 
data „europene. Citeva Ki de mă dng şi uz 


i 


M. E E de Bergerac. Adnirabila traducere in weng 
care a Cyrano de. vivă. şi a ocupa şi aan GER 
teatre mondiale. Lucrare premiată de Direcţianea Generală a Testreln, O 


Uu volum de 273 pigini, pretu! S D lei 


A. 


Eugen Herovanu : Încotre na duze destinul O luzinoasă expunere a- 
mei liseretului, adevărati călăuză pentra părinții de familie, es 
şi pentra gdaizeft Locrare di cea msi palpitaată actualitate. 


O_broșuri. de 57 tt _prajut 20 tal W 


NNE 0020 ANANN RAVE ONIA SANA BUNA AVATAR BA D090 AA P90DRADBANPOLOO0p mea „000 ABOE RAORAO ca ze ea POORTEN ONDOA VOOR RL RAVA KETENEN AAEN nyate 


DE VÂNZARE LA TOATE LIBRĂRIILE. 
DE VANZARE LA TOATE LIBRĂRIILE 


Dip MGA arta at PNEURI DEA NN a unt Wunnt Aaaa 


+. 1709 


Viaţa Romînească 


hi Ap - 4-72 


Viaţa Romineascä 


Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXII 
ANUL XIX 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
VIAŢA  ROMINEASCĂ 
1927 


Pagini răzlețe 


Monografie 


De-alungul zidului bätrîn de piatră care împrejmueşte casa 
mare şi veche, coboară o stradă povirnită. Pe aici trăsuri nu se 
prea încumetă și strada asta are, pe o singură parte, un fel de 
trotoar îngust, cu trepte largi. Cînd porneşti la vale cu oarecare 
avînt, din două în două clipe pămintul îți scapă de subt picior şi 
primeşti de jos în sus cite o izbitură: înseamnă că ai coborit o 
treaptă. După citeva minute de mers îţi dai seama de binefacerile 
treptelor... parcă te-a bătut cineva cu un maju la glezne. 

Din capătul de jos al străzii, ce se pierde în vale ca într'o 
pilnie, se ridică la ceasurile de biurou şi de magazin, băeţi şi fete 
cu haine curățele, cu încălțăminte fragile, dar cu obrazuri şi coa- 
furi conforme celor din urmă cerințe ale modei. Tot din valea a- 
ceasta se urcă spre grădinile şi ogrăzile oamenilor, la orice ceas, 
cu aluri deosebite, purcei de felurite rase şi dimensiuni. 

Dar, cronometric şi misterios, apare zilnic măgarul Martin. H 
vezi schiţindu-și profilul lungăreţ şi urechile simbolice în aerul lim- 
pede al unei dimineţi de primăvară şi nu poţi şti niciodată de unde 
s'a ivit. Porneşte apoi la deal, pe Sărărie, în pas cuminte şi uniform. 
incearcă cea dintăiu portițä la dreapta şi, dacă izbutește s'o des- 
chidă, intră și nu se mai oprește pănă în grădinița cu flori. Aici 
se ocupă cu răsadurile mărunte şi fragede. Din vreme în vreme 
înalță capul; în colțul gurii atîrnă, uitat o clipă, un flox abia în- 
frunzit, cu rădăcioara albă ca de fildeș lăsată în afară. Printre gra- 


D VIAŢA ROMINEASCĂ 


tiile ruginite ale unui grilaj de fier se zăreşte, în grădina mare din 
vale, verdeață exuberantă și învălmăşită. O adiere umedă de ier- 
buri proaspete e adusă de jocul schimbător al vîntului. Şi atunci 
ilox şi rozetă, pansele şi ochiul-boului, pierd dintr'o dată orice 
gust, pe cînd iarba încărcată de rouă, depărtată și îngrădită, de- 
vine în clipa aceia singurul preț al vieţii. Pănă la urmă ispita e 
prea mare. Cu aer plictisit, ca să nu se bage de seamă că e mi- 
nat de aprigă dorință, Martin porneşte spre grădina din vale. Dar, 
ca întotdeauna, calea dorinței e tăiată de o arătare ciudată, nea- 
gră, deşirată, cu o creangă groasă de copac, nelipsită în labele 
de dinainte, crescută poate chiar acolo. Arătarea are şi un glas 
urit, care face numai într'un fel:—Ho, boală! Cu asta vrea să 
spite, se vede, că la iarbă nu-i voe. 

Măgarul se întoarce liniştit din drum. Nu trădează prin ni- 
mic sfişierea renunţării. Incepe iar să zmulgă delicat cîte un rä- 
sad, chiar cind arătarea se îndreaptă cu paşi repezi spre el, Cind 
glasul uricios sună prea aproape, Martin tremură nervos dintr'ou- 
reche şi mai zmulge o rozetă colorată uşurel cu verde. lar cînd 
grădinarul negru şi deșirat îl loveşte cu ciomagul peste spate, 
Martin se hotărăște definitiv să rămie și, schiţind un pas lateral, 
se înțepeneşte bine în stratul cu pansele, Orădinarul îl înşfacă 
atunci de coapse, îl întoarce spre portiță şi cu mult alaiu îl dă 
afară, în stradă. Lingă poartă măgăruşul rămine nemişcat, ca o 
imensă jucărie de lemn cu resortul stricat. După citeva clipe de 
reculegere scutură o dojană din cap şi porneşte demn mai departe. 

Aşa trece Martin pe lingă multe grădini bine închise şi doar 
printre zăbrele aruncă priviri pline de rivnă. Ici o măreaţă tufä de 
leuştean, căutată și îngrijită zilnic cu mare dragoste de stăpinul 
grădinii, se ridică aromată şi viguroasă printre trandafiri şi crini 
netrebnici. Colo straturi tăiate după planuri din străinătăţi, în per- 
rii se conturează în catifeaua verde a unui gazon de- 


— Fleacuri! gîndeşte Martin, nd o clipă. C 
mofturi ? Doar iarba-i mai acătării... eege, ët 

„Cit despre trandafirii grimpanţi, meniţi să îmbrace pergola 
de rigoare din plan, Martin are un profund dispreţ: numai spini 
şi frunze tari, iar florile—lincedă mincare ! 


ED EE, 


După aceste coprinzătoare consideraţii, măgarul coteşte Tà 
stinga şi printr'o străduță tăcută răsare întrun cartier binecuvintat. 
Străzi mici, pietruite cu pietre neregulate, taè povirnişul repede al 
unui deal şi dau neaşteptat din una în alta, ca nişte șuvițe neli- 
niştite de ape, ca o reţea de cărări bătute după nevoile drumeţi- 
lor, străine de orice disciplină rece şi convenţională. Cotiturile dau 
la iveală neaşteptate privelişti în larg : culmea dreaptă a Ciricului, 
cu copaci înşiruiţi rar pe zare, ca într'un desen copilăresc, masi- 
vul pietros, înălbăstrit de depărtări a! Repedei, silueta răzleață și 
zveltă a Cetăţuei. 

In încticirea străzilor mărunte te învălue un aer dulce şi po- 

tolit, care-ţi mină gîndurile departe, îndărât—în vremuri. Casele cu 
grădini bătrine, zaplazurile înalte, catifelate de muşchi, aurite de 
licheni, zidurile tainice şi dărăpănate, liniştea de vrajă care dom- 
neşte netulburată, toate sînt ca din altă lume. In case parcă mu 
țrăeşte nimeni, grădinile trimet foşnete uşoare şi neprecise, pas de 
om răsună arare, se aude cine ştie de unde şi pare oricind o mi- 
nune prin acele locuri. Pe acolo urcă fără treabă Martin, purtat 
de vagi reminiscențe, lăsate poate în singe de vre-un strămoș care 
tot aşa, urca odinioară cu poveri grele în spate, străzile pietroase 
ori podite, tăcute şi incilcite ale Stambulului. 

Pe la mijlocul dimineţii Martin e oaspetele copiilor dintro 
stradă cu viaţă potolită de sat. Broderii de troscot mărunţe! con- 
turează fiecare piatră ; nalbă pitică, cu frunza rotundă, verde-în- 
tunecată, se aşterne în covor neîntrerupt pe locul larg dintre gar- 
duri şi trotoar. După ce scapă de prietinia zgomotoasă a copiilor, 
măgarul ocoleşte puţin şi se opreşte întrun colţ mai liniștit, în 
dreptul unei căsuțe la stradă. Aici aşteaptă un timp anumit, pre- 
scris de tainice socoteli, apoi, fără să se fi întimplat nimic, por- 
neşte mai departe. Cine ştie cind, poate în anul trecut, poate mai 
demult, la casa asta mosafirul cu urechi lungi şi caracter enigma- 
tic, va fi fost bine primit şi cinstit cu bunătăţi, Prin ochii indiferenți 
şi posomoriţi ai măgarului trece parcă o vedenie de mină mică, 
de pine albă şi de zahăr. Dar de multă vreme acum fereastra și 
ușa sînt zăvorite şi mute. 

Rătăcind mereu, cu gîndul dus departe, Martin se trezeşte 
deodată în lume. Prin mijlocul drumului trăsuri şi căruțe trec ho- 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dorogind supărător pe pietre. Vizitiii înjură, sirenele automobilelor 
te fac să tresari, tramvaele scirţie strident la întorsături şi clopotul 
lor sună a spaimă. Pe trotoar oameni de tot felul trec la deal şi 
ta vale. Măgăruşul e intimidat, măgărușul e ameţit. O lege stin 
nu-l lasă însă să arate nimic din tulburările lăuntrice şi cu o in- 
cordare supremă a voinţii își urmează drumul, liniştit şi nepăsă- 
tor în aparenţă. In dreptul chioşcului de ziare e un petec de um- 
bră. Martin poposeşte, Domnul Clemente, chioşcarul, om cumpătat 
în vorbe, în fapte şi'n mişcări, purtînd cu modestie un cap napo- 
teonian, a scos în stradă — după obiceiu — o planşă cu anunţuri 
senzaţionale, politice şi de tot felul, şi a agăţat-o de stilpul elec- 
tric. Afișele, lipite după o rețetă casnică, cu aluat, s'au desprins 
puțin şi prin cîte un colţ filfie uşurel în vint. Martin a rămas în- 
ţepenit drept în fața lor. Agitaţia tirgului i-a stirnit nervii, şi stă- 
pinirea de care a dat dovadă La mărit şi mai mult freamătul in- 
terior. Şi deodată, într'un acces neexplicabil—ca un capriciu uman, 

care are totuşi adinci şi binecuvîntate motive—măgăruşul începe 

să rupă cu îndirjire afişele cu „Scandalul dela Cameră, „Groazni- 

cul accident de automobil“, „Drama amoroasă dela Nicolina“ şi 

celelalte anunţuri, alcătuite pentru a lăsa gura cetitorului apă. 

Foşnetul repetat al hîrtiei rupte trezește dintr'o scurtă visare 
pe domnul Clemente și-l face să iasă cu pas domol în uşa chioş- 
«ului, Vede dezastrul, se întoarce înăuntru tot așa de domol—cu- 
noaşte el doar prea bine perseverenţa dobitocului—şi iese iar, do- 
sind ceva la spate, Domnul Clemente se apropie blind de Martin 
şi, fără veste, începe să-l lovească cu un lemn, apărut ca prin 
farmec în mina lui grăsuţă și albă. Din spinarea sură a măgarului 
ese fum. Şi în această grea împrejurare, Martin sacrifică demni- 
tăţii cîteva clipe de înțepenire stoică. Mestecînd apoi rar ultima 
tartină de hirtie unsă cu aluat, se îndepărtează mulțumit că şi-a 
arătat dezaprobarea pentru mărunţişurile care tulbură biata viață 
omenească, 

Aşa hoinăreşte măgarul Martin ziua întreagă, cunoscut prin 
cele mai neașteptate regiuni ale tirgului. Ai crede că mare nici 
rost, nici stăpin. Totuşi în deseară o ia hotărit pe drumuri de în- 
toarcere, pe care le schimbă după capriciul zilei, dar care îl scot 
oricum pe deluțul unde s'a profilat în contururi tari dimineaţa. In 


3 şi el o umbră nehotărită şi ciudată. 
drum. E ceasul mesei de seară, 
urat rar se deosebeşte in apropiere. 
cişmea de demult. Instalaţia nouă 
de apă a scos-o din întreb äre, Lama şi veselia din preajma 
ei au amuţit de ani. Odinigată—la ceasul acesta—o lume de a- 
pari de profesie se întilneau aici cu slujnice bătrîne şi hărţăgoase, 
care aveau lege că la cişmea trebue să se sfădească, ori cu fete 
pentru care adusul apei era cel mai minunat prilej de intilniri în- 
timplătoare ori premeditate. Acum stăpineşte tăcerea. Prin caneaua 
stricată, picături rare picură zi şi noapte venind pe subt pămint, 
de cine ştie unde, dintr'un izvor aproape secat, din dealul Ciricului. 
Deasupra zidului, peste creasta lui încununată de ierburi şi 
de sulfine, se lasă moale crengi de salcîm înflorite. Pănă departe 
în vale, din toate grădinile, salcimi încărcaţi de floare își apleacă 
ramurile peste zaplazuri, ca o ninsoare îmbălsămată. Căsuţele de 
mahala, ce se pierd în fundul văii, sau răsar prinse pe colina ce 
închide valea de cătră apus, se îneacă toate în dantelarea somp- 
tuoasă a florilor de salcim. Toată priveliștea e albă,—nu albul hîr- 
- tiei, uscat şi uniform, nici albul ninsorii, rece şi cristalizat—ci un 
alb cald de ivoriu, mai moale şi mai nuanțat încă, albul țăsutului 
viu de floare, fermecător şi incomparabil. 
Umbra măgarului stă în nemișcare citva timp. H frămîntă gin- 
duri ? E în contemplarea serii, a cărei vrajă mișcă resorturi neştiute ? 
In anii lui tineri, la ceasul acesta măgarul își striga cu aprin- 
dere aspiraţiile multiple şi complexe. Dar niciodată glas de tova- 
râşă înțelegătoare nu i-a răspuns de prin apropiere şi, de la o 
vreme înțeleptul animal n'a mai cheltuit în clamări aprige o ener- 
gie inutilă. Discret şi rezervat, măgarul nu mai păstrează din ri- 
tualul tinereții decit oprirea de citeva clipe în desăvirşită nemişcare, 
sus, în capătul străzii. Se lasă apoi încet la vale şi fantoma lui 
sură se mistue ușor, se distramă ca un fum în umbrele amurgului. 


In primăvară 


amurgul îndulcit de umbre pa 

Oamenii au dispărut de - 
e clipa de liniște a firii. Un p 
In zidul vechi a rămas uita 


— Mie îmi zice „Drăguța“. 
Oprită în mijlocul drumului plin de soare, sus, la Capu- 
Dealului, o fată cu păr bălaiu strîns în două codițe naive, îmi dä- 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ruește din lumina tinereții ei proaspete, răspunzind prietinoasă la 
întrebările mele. Ochii verzi, înguşti, zimbesc ca un izvor în soare. 
Faţa e prelungă și gingaşă, iar pielița albă are nepottiții musafiri 


hazlii — pistruii. 


— Mie îmi zice „Drăguţa”, mă lămureşte ea senină, cind 
pentru răspunsurile ei cuminţi am vrut să-i am numele în amintire. 


— Bine, dar din botez cum îţi zice. 
— Păi, Drăguţa îmi zice din botez. 
— Drăguţa... ? Din botez? 


Fata rămine o vreme tăcută. Priveşte spre zare, cu ochi în- 


gindurați fără veste. O împresoară taine. 

— Pe mine mo botezat un flăcău... 

— Şi frumos nume ţi-a pus... Drăguţa! 

— Da... El o vrut s'o eie pe maică-mea... 

Vechea întîmplare, chemată de vorbele simple ale fetei, trăește 
din nou în preajma noastră, fără amănunte, fără contururi precise, 
Undele pornite dintr'un zbucium demult potolit, ca şi palpitările 
sufletelor celor morţi, nu se pierd cu totul, Subtila lor esență n'o 
poți crede supusă distrugerii. Invizibile vibrări—adese nelămurit 
simţite—gravitează mereu aproape de fărima de pămînt de unde 
au pornit, fără să se poată depărta, spăimintate parcă de drumu- 
rile pustii ale nesfirşitului. 

— Şi... flăcăul acela... ce s'a făcut cu el? 

— O murit... o murit demult. Eu nu-l țin minte. 

Drăguţa tace iar. Genele-i tremură de cîteva ori. Amintirea 
dragostei nefericite de atunci, primeşte o tirzie şi curată îndurerare. 
Vintul trece uşor prin crengi neînmugurite, şi ne atinge intr'o 
miîngtere obrajii. 

— Apăi, buna sara '—îmi spune zimbind iarăşi Drăguţa şi 
porneşte vioae pe drumul alb spre pădurea Minzeştilor. 

Mersul ei e simplu şi desăvirşit. Trupul, neîmplinit încă, e în 
clipa rară cînd abia a pierdut stingăcia de fetiță, Fără asprimi, 
dar şi fără prea bogate contururi, e asemeni unui lujer de floare 
plin de sevă. Ca o scăpărare de fulger farmecul gracil se va pierde 
mine în plinul tinereții. 

“Soarele roş şi mare cade după orizont. In urma „lui au in- 


cremenit cîmpurile singure, cerul larg,—şi ădurea, în a 
vibrantă a vieţii. d de 


PAGINI RĂZLEŢE ` tr 


Fata s'a dus demult. Sprintenă şi iute, abia se mai zăreşte, 
cît o păpuşă, departe, pe drumul cotit. y 

Un capăt de creangă se mişcă, aproape. O pasăre începe 
prelung cîntec de sară—poate cel dintăiu al primăverii acesteia, 

D= departe, de jur împrejur, se ridică fum vinăt, impinzind 
zările. Ard prin ogrăzi şi prin vii uscăturile iernii. O pilpiire lim- 
pede de pară străluceşte brusc într'un loc, din învăluirea de fum... 
alta mai aproape, altele mai mici, departe tare, ca nişte ochi ab 
primăverii, care se deschid în înserare, copilăroşi şi plini de nea- 
stimpăr. Tirziu, glas de om răsună, neaşteptat şi grozav de stin- 
gher, din. vale. Cărăbuși 

Soare şi căldură timpurie. In liniştea după-amiezii se aude 
numai huruitul metalic al unui scripete dela o casă care se zidește. 
Lucrătorii, moleşiţi încă de odihna prinzului, îşi mişcă agale în 
lumină siluetele tácute. 

Schteute grăbite, cu portul asemene firelor tinere de iarba, 
ridică pe cozi subțiri cîte un potir abia urzit, verde pe din afară, 
atins uşor cu galbăn pe dinăuntru, —o intenţie de floare, E parcă 
cea dintăiu din multele încercări, pe care le-a semănat natura în 
drumul spre desăvirşita lalea de grădină. 

Cu ochi comici, plini de o grijă omenească, gäinile fug mä- 
runt prin iarbă, în direcţii brusc schimbate şi prind din zbor că- 
răbuşi tmfanda. Gindacii stingaci se scutură cu greu de somnul 
lung pe care l'au dormit în tainiţele umede ale pămîntului. Cu dibuiri 
greoae îşi încearcă elasticitatea aripelor și,- ament, se lovesc de 
trunchiurile copacilor. Minunea aerului necuprins şi a soarelui, a 

ierburilor crude şi a frunzelor abia destăcute din lacul aromat al 
mugurilor, îi inebuneşte de voluptate. Puterea de viaţă, îngrâămâădita 
zi cu zi în trupurile lor întemnițate atita vreme, izbucnește acum 
fără stavilă, ca spuma unui vin generos şi se revarsă în citeva 
zile întro risipă nebună, pănă la sleire. 

inserează. Deasupra merilor în floare alunecă lin o lună ne- ` 
întreagă, străvezie ca o părere de pour, În livadă liniştea cade mai 
plină, materială parcă, răcoroasă şi umedă. Găinile s'au dus la 
culcare, doborite de cina nouă şi îmbelşugată. In clipa cînd pleoa- 
pele lor galbene se închid grele, liliecii deschid ochii mici, explo- 
ratori nesiguri şi timizi în cuprinsul înserării. Pliuri moi de umbră, 


32 


—— 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


rupte din negura învăluitoare, zburătoarele mute ale întunericului 
tae fantomatic văzduhul, percep cu tainice simțuri obstacolele şi 
atingerile şi prind fără greş cărăbuși zăpăciți. 

Sfincşi inconştienţi, ori naive vietăţi pentru care prăpădul 
aproapelui e o aventură depărtată şi imposibilă, cărăbuşii ies mereu, 
la nestirşire, Desfac aripi de gaz tremurător de subt solzi grei de 
cafea prăjită, se învălmăşesc lacomi de viaţă printre frunzele abia 
desfoiate și pregătesc odrasle fără număr pentru neînţelesul trai 
de întuneric şi de amorţire, ori pradă binecuvîntată pentru păsările 
şi liliecii primăverilor care vor să vie. 


In lunca Moldovei. 


Subt cerul fără culoare al după-amiezii de vară, Moldova curge 
alene, asemene ei însăşi, cit cuprinzi cu ochii. Obosită de întîm- 
plările tainice ale nopţii, de jocul nebun cu soarele şi cu toanele 
dimineţii, apa îşi gustă acum clipa de răgaz, cind şi-a îngăduit 
să fie leneşă, uniformă, banală. 

— Nu voiu avea emoţii, îmi zic, pășind rar prin prundul sonor. 
Mă odihnesc puţin şi apoi plec aiurea. 

Cu gindul acesta mă opresc subt o salcie. 

Moldova, bătută în plin de soare, alunecă în valuri domolite, 
cu fața nedecisă ca a cerului. Valurile clipotesc la început tot în- 
trun fel, dar—dela o vreme, în liniştea de planetă nelocuită-— 
susurul moale al apei începe să capete discrete modulaţii, Auzul, 
tot mai treaz, caută să cunoască fiecare vibraţie nouă. Vag şi de- 
părtat prinzi sbuciumul valurilor de cine ştie unde, din susul apei. 
Un clipotit mărunțel şi argintiu cîntă aproape, subt mal, unde la o 
palmă în adinc se zăresc, curate, pietricele rotunde. A spaimă 
stăpinită, de cătră larg se alungă volbura apei, în jurul unei sălcii 
răsturnate, cu rădăcinile ciotoroase împrăştiate în sus. 

Au trecut ceasuri şi mă găsesc cu mirare în acelaşi loc. Fer- 
mecătoarea m'a minţit încă odată. In valurile palide, cu prea fine 
nuanțe, apa grea de vrajă are puterea ei de totdeauna. 

De la o vreme soarele trimite raze mai dulci. Vietăţi de tot 
felul se ivesc din mai multe părți deodată. De către pod, în unda 
plină, a răsărit o droae de băeţi. Fericiţi de goliciunea lor şi de 
mingierea apei fac zarvă mare, se stropesc, se alungă, se lasă 
afund. Mai la vale o ceată de femei, ca să scurteze drumul pe 


PAGINI RĂZLEŢE 13 


$ sumes fustele şi au pornit prin vad, pe unde ştiu ele 
uge Ser adinc. Dar apa înșelătoare se schimbă în fiecare zi 
şi ată-le nevoite acum să-şi ridice fustele pănă la subsuori. Pentru 
gloata băeţilor mici, întimplarea aceasta e numai un prilej de glume. 
Mulţi şi la largul lor în sforul apei, ei rid cu hohote, spun în gura 
mare, fără pic de sfială, lucruri indecente şi aruncă priviri de 
sfruntare înspre mal, cătră martorii nechemaţi ai vitejiei lor. 
Femeile, încruntate, păşesc în silă prin apă, bodogănesc 


„hărțăgoase între ele şi cîte una ridică glas de ocară împotriva bä- 


eţilor—prea nevristnici, pentruca obrăzniciile lor să poată lăsa 
beten" În pane zarvă omenească, întrun cot lin al 
rîului, străveziu şi verde ca un lac, un stol de gişte îşi alunecă 
în calm desăvirşit siluetele pure. Lopeţile picioarelor portocalii, în- 
tinse oblic spre” coadă, se văd lămurit în cristalul tremurător. Vemte 
numai pentru plăcerea unui înot uşor, îndată ce ajung mai la vale, 
aproape de sbuciumul cel mare al undelor, se urcă una după alta 
pe mal şi se pierd numai decît în păduricea de sălcii de pna 
Dar, după puţină vreme, din capătul de la deal al păduricii, zare 
de gişte apare iar, în mers legănat. Una după alta coboară v 
nisipos, se lasă ușor pe apă şi, triremă de argint, complecteaz 
flota minusculă care plutește maestos la vale. ek 

Femeile au trecut riul subt ploaia de glume şi de obrăznicii 
ale băeţilor. Şi-au îndreptat hainele şi, reintrind în demnitakn tor 
de gospodine, își urmează apăsat drumul cătră casă. Băcţii s'au 
săturat şi ei de scaldă şi s'au făcut nevăzuţi... 

Dintr'un tufăriş verde-cenuşiu, cu frunzişoare mărunte ca ale 
tamarisului, se iveşte în curind o droae de băeţaşi—înotătorii gu- 
ralivi de mai înainte—îmbrăcaţi acum cu cămăşi cuminţi de cînepă, 
cu Wat strimţi şi tare cuviincioşi, de aceiași culoare, SO 
gioară, spăsiţi şi, cu glas copilăresc, spun „bună sara“ drumeţilor 
întiiniți în cale. 


Soarele se coboară mereu şi priveliștea se Înoeşte la fiecare 
clipă. In limpezimea cerului, deasupra Moldovei fără veste mai 
fremătătoare, un lar de omăt, cu aripi lungi şi arcuite—unelte mi- 
nunate—taie repede văzduhul. De subt mal un pescàruş bizar, cu 
capul mare şi trup prea mic, îmbrăcat în sclipiri vii de curcubeu, 


u „o VIAȚA ROMÎNEASCA 


-atinge faja apei, ca o săgeată. In prundul umed, grațioase codo- 


baturi măsoară timpul cu repezi pendulări de coadă. 

Din cer picură în unda mişcătoare safire, ce se topesc numai 
decit şi albăstresc val după val. Albastrul păleşte, alunecă pe apă 
şi nici nu simţi cînd s'a pierdut într'un cenușiu diafan, în care 
nestimate de tot felul îşi joacă răsfringerile nestatornice. Toată 
splendoarea asfințitului, înmărmurită pe cer, se însuflețeşte jos în 
mătașa moale, grea şi fluidă a apei. Pe luciul, pustiu acum, din 
rada giştelor, luminile topazului tremură în solzi răsieţi de aur, 
focuri de rubine scinteiază împrăștiat şi, mai tirziu, pe toată faţa 
apei se alungă ametiste. 

Departe, peste lărgimea văii, podul destinde în văzduh fili- 
granul lui fragil, poleit de soare. Ţi se pare că are să se fringă 
subt greutatea cirezilor de vite albe şi roşii care, în procesiune 
nestfirşită, tăcută și înţeleaptă, trec spre sate şi conacuri, învăluite 
în fumul focurilor de sară. f 

Pe ape şi pe cer se revarsă, cao infiorare, cea dintăiu pală 
de umbră. Odată cu soarele s'au pierdut în urzeala sură a amurgului 
şi gizele nenumărate, care toată ziua au vibrat în lumină. Cătră 
apus, în licăriri limpezi de ghiaţă, se aprinde stingher luceatărul. 
Păşunele răsuflă larg răcoare umedă. Un pilc de vrăbii se ridică 
în foşnet şuşuitor de aripi şi se pierde fără urmă, parcă sar dis- 
trăma fum, în frunzișul unui cireș, Intr'o învălmăşeală aparentă, ce 
ascunde o strategie rinduită după legi străbune, şi-au luat în stă- 
pinire adăpostul de noapte. S'a prins fiecare cu cirlige mici de 
cite o crenguță şi nici o frunză nu se mai clatină. Copacul cu 
povara lui măruntă, numeroasă şi vie, pare o fantasmă încremenită. 
Liniştea cea mare, care desparte ziua de noaptea adevărată, e ruptă în- 
tr'un tirziu de zborul unui stol de ciori, care trec din lanuri spre pădure. 


Noaptea vine şi apele rămîn singure. Oaspeți deosebiți şi iñ- 
timplători trec şi vor trece încă. Dar pasul lor se Şterge fără urmă în 
pulberea vremii şi într'o zi apele vor curge iar prin largi singurătăţi, ca 
în străvechi timpuri cînd, tumultoase, zvoneau deşteptarea unui pămînt 


tinăr şi sălbatic, dezrobit abia de subt gheţuri nestirșite, neatins încă 
de picior de om. 


Lucia Mantu 


Necker asupra opiniei publice 


Oraşul Geneva e de curind iarăşi celebru ca centru al 

KG a Naţiunilor, care pune un mare semn de întrebare pentru 
oarea istorie universală, i 

e Căci istoria a devenit cu adevărat universală abia prin 

războiul mondial mai mult decit prin comerțul şi economia 


facem abstra de imoralitatea vieții de curte şi a unei părți 
neinsemnate Gg aristocrație, ne apare azi aproape de o copilă- 
rească nevinovăție cînd o comparăm cu acea în mijlocul căreia 
trăim acum, după cataclismul revoluțiilor şi al războaielor. Doc- 
trina politică a lui Rousseau avea în vedere o comunitate urbană, 
liberă şi suverană, asemenea Genevei sau cetăților vechii Hellade 
şi ea a devenit totuşi, catehismul oamenilor politici care înainte 
de existența căilor ferate şi a telegralelor, necum a teleloanelor 
şi automobilelor, voiau să guverneze din Paris, întreaga Franţă. 

Aşa de ciudat se incrucişează evoluţia ideilor cu acea a 
lucrurilor reale, cu deosebire a stărilor politice ! 


16 VIAŢA ROMÎNEASCĂ SE? 


3. Douăzeci de ani după Rousseau sa născut în aceiaşi 
Genevă, Jacques Necker, fiul unui profesor de origină germană. 

Chiar dacă acestui burghez, îmbogăţit în comerţ nu i-ar f 
fost dat să joace un mare rol istoric ca director eral al fi- 
nanţelor zdruncinate ale lui Ludovic al XVI, ca şi scriitor, 
numele lui ar fi rămas totuşi gravat in analele secolului al XVIII. 
Ministru de trei ori numit şi de trei ori îndepărtat, Necker a 
intervenit cu tărie în cursul evenimentelor, atunci cînd, puţin după 
a doua sa chemare în minister, a realizat „Le dédoublement du 
Tiers“, dublarea reprezentanţilor stării a III-a, refuzind cu bär- 
băţie să facă din adunarea naţională constituită o revenire reac- 
ționară la vechile state generale. In firea acestui om, era ceva 
aspru şi sever, care aminteşte puritanismul patriei şi confesiunii sale. 

Necker poate fi considerat ca primul, care a apreciat opinia 
publică, drept unul din factorii puternici ai politicii. ! 

In fiecare din scrierile lui, începînd cu „Sur la legislation 
et le commerce des grains“ (1775), care a avut 20 de ediții, 
„Mémoires presents au Roi“ 1778, celebrul „Compte rendu: din 
1781, până la „Dernières vues de la politique et des finances, 
offertes à la Nation française“ din An. X, 1802, tipărită doi ani 
inaintea morţii sale, Necker n'a încetat de a scoate la lumină, 
în forme variate, însemnătatea opiniei publice ca un foarte în- 
semnat produs al vremii sale şi a arăta cum ea s'a manifestat 
cu deosebire în Franța, la curte, în palate, ba chiar în cea mai 
umilă casă, înaintea revoluției, în revoluție, după „pănă 
ce în sfirşit, cind cezarismul şi-a dezvăluit fața i da EE 
/ ea s'a găsit în patria lui adoptivă „fără conducător şi fără putere“. 

In a, dimpotrivă, opinia publică e după dinsul Întreţi- 
nută, îmb şi a ajuns aproape stăpina spiritelor, prin liber- 
tatea presei. La inceput, Necker nu a dat în eajuns a- 
tenție raportului opiniei publice cu presa, care în Paris şi în unele 
oraşe din provincie a devenit puternică deabia în timpul revo- 
luţiei şi prin ea, considerind opinia publică ca un conglomerat 
unii cugetătari prin teratur iedera A Evoluția lor prin 

, , con i i 
vintäri publice, devenind a aen 


egg menta 
ctele de vedere din care Necker a considerat opinia 

publică şi trăsăturile ei 
A po « pe care le-a observat şi le-a scos în 


1. Tăria ei, în com i z > E 
zenţei şi întinderii eeng acea a legii, datorită omnipre- 


1 Tönnies, Kritik der öffentlichen Meinung, Berlin, 1923, p. 374. 


NECKER ASUPRA OPINIEI PUBLICE 17 


2. Caracterul său mai raţional în comparaţie cu acel al 


legii; opinia publică fiind rezultatul gindirii naţiunilor şi secolelor, 
legea find gur om, supus gregei, = 


uneori produsul unui singur om, supus ii, 

3. Acţiunea ei particulară în sinul ne ae ee p aruk aici 
membrii societăţii sint fără putere politică şi toate fortele lor 
sint consacrate opiniei. 

4. Opinia publică poate D comparată cu un tribunal care 
dispune in chip suveran asupra mijloacelor de considerație sau 
de dispreţ, 

5. Puterea opiniei publice uneori binetăcătoare, are altădată 
o iniluență vătămătoare prin lipsă de măsură, violență, exagerare, 
acţiunea ei depășind uneori intenţiile, 

6. Opinia publică lucrează după cit se pare, tocmai prin 
lipsa ei de măsură, asupra moravurilor, (Essai 1775). 

7. Oamenii răi caută să impiedice şi să zugrume opinia 
publică. Ea are totuşi cu dinsa, dreptatea şi adevărul (Compte 
rendu 1781). 

8. Opinia publică se formeazä incet, omul de stat trebue 
să aştepte cu răbdare judecata ei şi să recunoască în aceasta 
aprobarea tacită a poporului. 

9. Intemeierea tribunalului opiniei publice sa săvirşit deabia 
în vremile mai recente. Odinioară evoluţia ei era împiedicată de 
luptele de partid, mai tirziu de autoritatea exclusivă a regelui, 
in timpul Regenţii (1715-1723) de indiferență, de uşurinţa şi con- 
rupţia moravurilor. După aceia numai, opinia publică a ajuns o 
putere căreia i se supun şi principii. 

10. În alte ţări, subt alte stăpiniri, puterea opiniei publice 
este mult mai mică: a) Acolo unde e despotism, totul depinde 
de principe, b) Republica favorizează vederi individuale şi deo- 
sebite, cl in țările meridionale, oamenii sint prea supuşi simtu- 
rilor ca să pună mare preţ pe opinie. 

11. Faptul că opinia publică s'a dezvoltat tocmai In Franţa, 
cu cea mai mare putere, se explică prin spiritul de sociabilitate 
a unei naţiuni sensibile şi înțelepte, care nu e supusă tendinţelor 
contrare pomenite mai sus. La aceasta se adaogă, înclinarea 
spre imitație şi vanitatea lavorizată de o viaţă socială mai vic. 

12. Opinia publică alimentează dragostea pentru gloria a- 
devărată şi sentimentul onoarei între oameni şi cultivă teama 
de dispreţ şi ruşine. 

13. Ea se opune în Franţa, abuzurilor autorităţii. Libertatea 
păseşte in ea cel mai bun sprijin. 

14. Dintre toţi oamenii de stat, ministrul de Finanţe are 
cel mai mare interes să cultive opinia publică. 

15. La miniştrii care o înfruntă, trebue să bânuim, că au 
motive să se teamă de judecata ei. 

16. Pe lingă sentimentul onoarei, simţul politic sileşte pe 
bărbatul de stat, să preţuiască, într'un grad înalt, opinia publică. 

17. Opinia publică poate servi unui bărbat de stat, chiar 
puțin înzestrat, drept călăuză sau lar. 


2 


pr VIAŢA ROMINEASCA ` 


18. Opinia publică nu trebue conlundată cu mişcările efe- 
mere, parţiale, ale vieţii sau ale spiritului public, 

19. Nu există stavilă puternică împotriva erorilor şi siste- 
melor falşe, cită vreme opinia publică e slabă în judecăţile ei, 
şovăelnică in cunoaşterea lor şi cu atenţia puţin încordată. Cu 
progresul raționalismului, creşte şi forța ei de rezistenţă. 

20. Acţiunea opiniei publice devine cu atit mai necesară 
cu cit e nevoe ca virtuțile să se manifeste, atunci cind spiritul 
de izolare şi de indiferentism sint în creştere. (De l'administration 
des finances 1785). 

Ob -ervaţiuni. Cetitorul va gasi unele repetiţii şi contraziceri 
dar şi multe observaţii bune şi consideraţii subtile, în aceste 
douăzeci de propoziţii. Deşi în general, ele nu au nevoe de ex- 
plicaţii, notele următoare pot servi la lămurirea lor. 

In propoziţiile 3, 10, 11, Necker nu considera vechiul re- 
gim ca un regim despotic ci ca o monarhie îngrădită prin par- 
lamente şi statele generale care continuau să existe, cel puţin 
în mod ideal. 

In sensul propoziției a 3-a de altfel, puterea presei şi a 
opiniei publice, parle cuprinsă, parte definită de ea, s'a mani- 
WEEN E in secolul al XIX. 

n propoziţia 4, analogia cu tribunalul a fost probabil pentru 
prima oară pusă în circulație de Necker. De red ri a fost de 
multe ori întrebuințată şi îşi păstrează şi astăzi valoarea. 

_ In propoziţia 9, Necker are în vedere numai Franţa seco- 
lului său, subt domnia lui Ludovic al XV şi al XVI şi mai ales 
vremea în care a trăit el şi opinia publică a Parisului, în care 
s'a tem încă Zog 1750). 

n propo 10, Necker se gindeşte, parte la ţările asiati e 
parte la Elveţia lui natală, parte la Spania și Italia. 

„În propoziţia 11, deşi Necker are în vedere totdeauna pä- 
turile de sus ale societăţii, In particular, tinăra b e de 
atunci care participa la curentul raționalist al vremii, el nu o 
spune cu tot dinadinsul, dar lucrul se poate deduce în chip ne- 
tăgaduit din diferite pasaje ale scrierilor sale. 

„În propoziţia 14, vorbeşte propria experienţă a lui Necker 
ca şi în propoziţiile 15-17. El vrea să facă aluzie la urmaşul! 
său Calonne cu care a avut o lungă polemică şi în care după 
udecata istoricilor, favoarea opiniei publice a fost de partea 
ui Necker. 

FS la ees, 20, ca şi în 5 şi 6, se vede că igența 
a lui Necker, nu consid opiniei pu- 
blice. fară de spirit, auie c era fenomenul pu 


Ferdinand Tönnies 


Demonul Tinereții 


VI 


Vorbim ceva despre demoni. Mai ales 
despre cel al neliniştii şi cel al lăcomiei. 


Natanail nu izbutea să-şi De mai indelung acel echilibru sta- 
tornic care-l bucura, —din pricina unei perfide imaginaţii. Sta ascunsă 
în el şi-l pindea. O distracţie, o oboseală o făcea să apară, să joace, 
să lucească, să se coloreze. 

— E unul din diavolii vieţii mele, cugeta el zimbind. In altă 
lume îi dădeam alt nume şi nu era ca acum o realitate în care 
cred şi de care mă tem, 

Nu se simțea bine decit atunci cînd, între prezent şi ce fusese 
odată, răminea coborită perdeaua de întuneric. Demonul însă o 
ridica întrun colţ—și pe-acolo se furișau umbre vagi, mesageri ai 
trecutului. Veneau grăbiţi de pe mormintele clipelor. Atunci căuta 
mijloace să scape de ei sau să-i înlăture, fugind spre cărţile sfinte 
ori spre munca în aer liber. 

In sara asta era cam obosit şi ațițat, Incă nu se putea gindi 
ia somn. Stind pe scaun, întinse mina-i palidă şi trase psaltirea. 
O deschise—și-i apărură painjenii slovelor, Chirilicele totdeauna îl 
surprindeau. Avea impresia că niciodată m'are s'ajungă să le cetească 
uşor, —să le imbrăţişeze dintr'o privire, s'absoarbă şi să ege snap 
pasagii, cum era deprins din tinereţă cu literele primei lui educaţii. 

Totuşi cartea psalmilor avea darul să'ndulcească această 
primă asperitate. Cind era medicinist, intro epocă anterioară, fe- 
ricită prin ignoranță, ar fi împins la o parte disprețuitor poeziile 
acelea de un lirism înfricoşat. 

Căci în acea vreme îşi închipuia că acumulează cunoştințile 
şi explicaţiile lucrurilor. Logica şi materialismul le socotea realităţi, 
nu metode ingenioase. Cunoscînd puțin și mărginit, avea puterea 
să creadă că cunoaște tot. 


2 MUATa ROMINEASCA 


— Pe urmă omul vede cit de uşor mintea se supune altor 
interpretări. Privind prin durere, am văzut lumea altfel şi explicaţiile 
lucrurilor au luat altă formă. Raport de suferinţă între noi şi ce 
ne'nconjoară : asta-i lumea noastră. In fiecare clipă sint altă stare 
afectivă. Acum intră în mine fără nicio rezistenţă stihurile jido- 
vului, cum ar zice moş-Mănăilă. 

Ceti pe pagina deschisă, cu ochii înfierbintaţi: 


Mai înainte de a se, naște munţii şi de a se zidi på- 
mintul şi lumea, din veşnicia veşniciilor tu eşti Duni- 
nezeu. 

Tu întorci pe muritori in tärinä şi zici ` Intoarceţi-vă, 
DI ai oamenilor, în nimicul din care aţi ieşit. 

Căci Inaintea ochilor tăi mia de ani e ca ziua de eri 
şi ca o strajă de noapte. 

Ca un şuvoiu îi iai şi viaf ` lor e ca un vis; ca iarba 
ce răsare dimineața ; 

Ce răsare dimineața şi înfloreşte, iar sara se coseşte 
şi se usucă. 


KEN 


Urmă a ceti pe ginduri şi mişcat paginile vechi. 

Dar nunumai aceste sonorități pătrunzătoare intrau acum în 
Natanail, care altădată avea alt nume şi era doctorand al univer- 
sităţii ieşene. In locul tratatelor şi teoriilor pe care aşa de uşor le 
climinase, acum avea însuşite, cu oarecare rezerve, părerile despre 
cele două vieţi ale filozofilor primitivi ai Asiei. Şi murmura, cu în- 
țelegere mai deplină, versetele stintelor Evanghelii. Căci fiind cu- 
tremurat de o furtună, impuns şi mușcat de desnădejdi, ieşise la 
alt liman şi la altă viață, după ce trecuse prin umbra morții. 

Cum zice acelaşi psalmist : 


Inmulțitu-s'au supărările inimii mele... 

Sara vine cu lacrimi... 

Cătră tine, Doamne, am strigat: Dumnezeule, nu mă 
lăsa fără răspuns... 


„___ La urma urmei nm'āvea nevoie de nicio judecată şi de nicio 
filosofie. Avea nevoie de linişte. 

Aici, între munţi şi între mănăstiri, găsise într'adevăr acea 
zonă a păcii mediocre. Uneori poate i s'ar fi părut că e cam singur. 
Atunci putea schimba cuvinte simple şi copilăreşti cu cei din juru-i. 
Putea vorbi şi ascuţit şi adinc, dacă ar fi vrut. Căci mulji dintre 
monahi rămăseseră oameni ca toți oamenii, petrecind normal viaţa, 
rinduind monahismul lor ca o carieră oarecare. Purtau numai un 
veşimint comic, făcînd paşi mari, agitindu-și braţele, vorbind zgo- 


motos, judecind lumea, tratt d d EC l 
Go nd prietini dela tirg cu mincări şi 


DEMONUL TINEREŢII | 21 


Monahii totuşi sint slujitori ai înaltului Domn, care se înde- 
ietnicesc cu rugăciunile și cu cărţile. 

— Dar nu-i adevărat, şopti Demonul, căci ai cunoscut pe 
cuvioşia sa părintele Gherontie, care n'are altă indeletnicire decit 
paza vitelor sfint-iocașului acestuia. Cunoști deasemenea pe cuvioşia 
sa lonă, carele nu ştie să cetească,—dar are grijă în chilia lui de 
o sfintă icoană a fecioarei prea-curate cu pruncul. In fiecare dimi- 
neaţă îi spală obrazul și mîinile, neuitind pe prune şi mai ales 
picioruțele : ca să fie curaţi şi luminaţi, cum se cuvine în viaţa de 
toate zilele. b 

Dar mai ales cunoşti pe cuviosul loil care-i tovaräş cu ne- 
gustori din lume—din tirg dela Neamţu. Cumpără şi vinde vin şi 
undelemn, pîine şi sare şi toate cite sint pre pămint, în ape şi 
subt påmint; şi ține condică de ciştiguri, plăteşte taxe fiscului, şi-i - 
aşa de cuprins de treburile sale, incit ware vreme niciodată să se 
ducă la sfinta biserică. 

Insă alţi părinţi cuvioşi cunosc bine rinduiala după tipic şi 
sînt în stare să-şi arăte minia, cu scîrbă şi blăstăm, pentru o jop 
adaosă ori ştirbită. Ştiu precis cum să se poarte şi să umble, ct 
paşi să facă, cit şi cum să steie în faţa sfintelor icoane: să în- 
semne cruci domoale şi să deie drumul cu cea mai mare iuțeală 
mgăciunilor*de obşte. 

lar cind venea ceasul cintărilor, la sfinta şi marea leturghie, 
subt luminăni, asupra cărților, la strane, unii erau cuprinşi de fier- 
binte osirdie. Mai ales părintele Dorimedont—fiind voinic şi pieptos, 
cu obrajii rumeni și plini şi ochii bulbucaţi—ridica un glas grozav 
subt boltă, ca să lie auzit de cătră cel Atot-puternic. Putea fi în- 
doială în ce priveşte marile înălțimi. In sinea lui, cuviosul era 
încredințat că măcar sfinţii din cerul întăiu şi al doilea îl aud; 
ș aceştia spun la cei mai de sus, aşa că, incet-incet, ajung rugă- 
ciunile unde trebuie, şi-i bine. 

Religia aceasta diluată în forme exterioare mulţămind deplin 
pe cuvioşiile-lor și aducindu-le fericire, —Natanail li invidia din toata 
inima. 

Erau însa alții care, cu toate ostenelile şi ascultările, ascun- 
deau nelinişte ori zbucium în singurătatea lor: căci diavolii, lăsînd 
oamenii mireni, se silesc mai ales între monahi, la sfintele mănăstiri. 

— Mini, rise Natanail, tot vraw să mă duc la Procov să văd 
pe Atanasie cum slujeşte între uri şi poieni. Am să mai privesc 
odată la zugrăvelile judecății de apoi—in care se arată monahi- 
ceştile patimi. Este acolo un Dumnezeu cu înfăţişare indiferentă, 
aşezat pe un scaun ca acesta, cumpărat dela un negustor de ve- 
chituri. În faţa lui o cumpănă mare, cu două talgere atirnate în 
lanţuri. Şi vin să-şi deie samă și să fie cîntăriţi la acel neobişnuit 
instrument—tel de fel de călugări cu bărbi cărunte şi albe, iar mai 
ales măriri cu i de aur la git, mitre în cap și cirje în 
mini,—ceiace do că zugravul era un simplu şi tinăr monah 
de rind. Jos, într'un colţ, subt toată această mulțime și judecată 


Mee VIAȚA ROMINEASCA 


aştepta gura iadului— adică o gură de monstru imaginar, cu buze 
şi limbă roşie şi colții triunghiulari. In acea gură trebuiau să cadă 
toți acei mari prelați cu mitră şi cu cirjă. lar demonii care-i ispi- 
liseră in această scurtă viaţă se arătau în altă icoană, a răstignirii 
păcătosului monah: demonul pintecelui, şi demonul semeţiei, şi 
demonul desfrinării cu băuturi şi femei, şi alţi demoni: toţi îşi au 
numele lor în cărţi şi-s bine știuţi şi cunoscuţi de vechii parinţi 
care au purtat mare războiu asupra lor şi i-au biruit.— Oameni 
de lume nu prea se văd în acea ciudată icoană, care înfăţişează 
cel din urmă ceas al acestei omeniri. Doar cîțiva ţigani ai cîteva. 
femei,—care însă nu-s frumoase, deşi ar trebui să fie cele mai 
splendide exemplare ale speciei. Insfirşit—aşa cerea poate zugravului 
buna cuviință şi rinduiala, fără de care nimic nu se mach în viaţa. 
cuvioasei comunităţi. 

Deci iată demonul zavistiei din pridvor dela Procov : are coadă 
şi ghară şi ochi holbaţi negru şi alb, şi scormoneşte în inimă pe 
ticâitul monah. lată și alţii, cu limba scoasă şi dinţii rînjiţi, cu ochii 
tot aşa de holbaţi ; şi impung şi aceştia cu suliți şi furci pe monah 
în felurite părţi ale nâcăjitului său trup. lată şi demonul lăconmiiei 
şal pintecelui nesăţios, care are coadă şi ghiară şi ochi holbaţi; 
şa mai găsit şi el o furcă sun cleşte cu care să împungă şi să 
rupă partea trupească întru care virm bunătăţile pămintului, väz- 
duhului şi a apelor: cele care rodesc la noi şi cele care vin de 
peste mări, dela Harapi negri ori dela oameni galbeni. Toate lăsate 
de Dumnezeu cel bun altor muritori, păginilor şi idolatrilor, numai 
iubiţilor săi monahi nu li se îngăduie şi nu li se cuvin. 

___— Uită-te, Paramoane, zicea Natanail càtră ucenicul său. 
Uita-te ja demonul dela Procov, care-i zugrăvit acolo. Drept în aşa 
chip are să-ţi impungă pintecele cu ostia gare să ţi-l rupă cu 
cleştele ` căci acum el ti-i drag ţie şi-i asculţi îndemnurile ca să-ți 
îndopi pintecele cu lucruri bune şi dulci; iar atunci ai să-i fii tu 
lui drag, gare să ospăteze el din tine prăjindu-te bucăţică cu bu- 
cățică. In afară de asta şi sufletul are să se ducă în gura cea de 
ugeht ş'acolo are să trăiască întocmai ca un trup viu chinuindu-se 
n- veac. 

Paramon era un fecior de răzeş de pe Moldova, voinic şi cu 
obraz rotund, cu ochi biinzi, mari şi femeeşti. Incepeau să-i crească 
tuleie răsucite pe bărbie şi subt nas. Izbutea să aibă chiar un fel 
de bărbuţă, pe care şi-o năcăjea în taină. Atuncea il indemna şi-l 
amăgea alt demon: al deşertăciunii. Glasul lui, care se schimba 
atunci, avea un timbru nesigur şi comic: cînd grav, cînd subţire. 
Şi Paramon era nefericit foarte, mai cu osebire din pricina acelui 
ticălos şi de nouăzeci și nouă de ori blăstămat demon al lăcomiei 
sale—neputind vedea in apropiere lucru dulce, fără să-l rivnească 
şi să şi-l însușească, înghițindu-l hulpav prin unghere și privind 
cu spaimă în juru-i ca să nu-l surprindă nimeni, 

Natanail se prelăcea că nu observă, ca să-l lese să mestece 
în tihnă, Pe urmă ii aducea aminte de acel diavol şi de acele 
chinuri înfricoşate. Paramon se tinguia întru sine şi se blăstăma = 


PR e DEMONUL TINEREŢII 
— Cine-a mai minca zahar şi dulceţi cu spurcată lăcomie 


3 


întrascuns şi sa mai lăsa ispitit de vicleanul diavol, acela neiertat 


să fie de Domnul-Dumnezeu şi de prea cinstita Maică a Sfinţiei- 
Sale; şi să fie blăstămat şi afurisit de doisprezece verhovnici 
apostoli şi de treisute optsprezece sfinți părinţi ce-au fost la Nicheia- 
cetate, şi să aibă piriş înaintea înfricoşatului judeţ pre cuviosul 
Natanail păgubaşul ; şi să-i fie partea cu luda şi cu procletul Arie 
in veci, 

Era cinstit şi de buna credinţa. Şi foarte supus şi iubitor 
cătră stareţul său. Insă acest blăstăm nu-l putea îndepărta dela 
sine ş'avea să fie războiul întregei sale vieţi. 

— acesta este un scop nobil ca oricare altul... se gindea 
Natanail, şi căuta să-l ajute cît putea pe ucenicul său, mai mult cu 
sfat blind. Uneori însă nu se putea opri să nu amestece amenințările, 

— Paramoane, Paramoane ! lar ai găsit dulapul deschis şi 
iar văd picături de miere prin prejurul gavanosului și diră pe podele. 
Să ştii că mai urită ti-i fapta şi vina cînd vin mina—mai ales 

„Şi eu te-aşi ierta dac'ai umbla Co lingură curată, şi mai 
ales dacă mi-ai cere să-ți dau eu, Aşa ştii tu singur, ţi-am spus 
de sute de ori, care are să-ţi fie răsplata, cînd va suna trimbița 
judecății. r 

Paramon se întrista atit pentru fapta sa, cît şi pentru buna- 
tatea stăpinului său. Se aşeza întrun colţ de cerdac, ofta cu amă- 
răciune şi-şi ştergea o lacrimă cu minica rasei lui cenușii. Cu 
bărbia în palmă şi cu coatele pe genunchi, răminea cu ochii aţintiți 
încolo la deal, spre Procov. Dintr'acolo avea să se arate un inger 
mare cu aripi de aramă—sunind, dintr'un bucium ca cel dela stină, 
învierea morţilor, Şi el are să se scoale din mormint, ducindu-se 
la judecată la Procov, ca să deie lui Domnul-Dumnezeu samă 
pentru cît dulce a mincat în viaţă. Aveau să cintărească ingerii 
în cântarul cel mare : atitea ocă, ş'atitea dramuri... 

— Paramoane, Paramoane ! îmi lipsesc cinci bucățele de zahar. 

— Au fost şase, părinte; au fost şase, mărturisea cu dis- 
perare ucenicul, 

— Am să te văd zugrăvit şi pe tine acolo, în pridvor. 

— Intre vlădici şi părinți mitropoliți ? întreba sfios Paramon 
Ce privire piezişă şi vicleană. . E 

P'Natanail rise Kär în pi et sep ës lui a e Va ms sin- 

ur l Işi scoase patrafirul şi-l pături cu grijă. intoarse 
ri pac solni d ingă uga care da în odaia lui de dormit.— 
Acolo, în păretele alb, avea uk ornic în cerc de abanos. Insemna 
aproape neauzit pulsaţiile timpului. A 

Mai avea două ceasuri bune până la revărsarea zorilor. 

— Am vreme destulă pentru somn; şi mini dimineaţă ma 


duc să văd cum slujeşte fratele meu Atanasie în poiana de 


d munte. 

Ch Simţi uşa de lingă ornic deschisă. Trupul voinic al lui Para- 
mon — în alb, ca la judeţul cel de-apoi,— apăruse în prag, Ochii 
lui îl priveau cu supunere şi cu bunătate ca totdeauna. 


A _ VIAȚA ROMINEASCA 


— Ce-i, frate Paramoane ? 

— Am auzit glas, părinte. Mi s'a părut că mă chemi. Patu-i 
gata, toate sint la locul lor. Este apă rece. Am spălat cana de 
sticlă, trebuie numai chiseaua cu dulceţi. 

— lată cheia; scoate-o din dulap și pune-o lingă cană, 
Paramoane. Şi adă-ţi aminte de multe și bune sfaturi pe cari Hie 
dau eu totdeauna. 

— Sărut mina, părinte, Imi aduc totdeauna aminte sam să-mi 
aduc în toate zilele vieţii mele, 


— Cu toate acestea, gindi zimbitor călugărul, are să ri- 
pească de lingă chisea trei bucăţi de zahar, Se poate să ieie şi patru 
— una Însă arc so lase, pentruca, la sfirșitul sfirşiturilor, cumpăna 
cea mare să însemne mai puţin.—— Paramoane, vorbi el grav, in- 
trind pe uşă. Poţi să iei tot zaharul, ca să nu mai fie pricină de 
pacat, și să fiu eu vinovat pentru că (i l-am lăsat acolo. 

— Care zahar, părinte ?—întrebă Paramon cu glasul lui 
cel subţire. 

— Zaharul din dulap, de pe fariurioară, lingă chiseaua cu dulceți. 

— Acela de azi dimineaţă nu mai este, părinte... lămuri u- 
cenicul cu vocea groasă, joasă și umilită. 

— ţi pare râu ? 

— Imi pare rău. 

— Atuncea te iert, Paramoane, şi du-te şi te culcă. 


Ucenicul însă nu se retrase. Pe măsuţa de noapte, lingă 
luminarea aprinsă şi lingă cana de sticlă, rândui chiseaua, mingi- 
ind-o cu degete delicate. Şi se'ntoarse stind c'o îndoială şi Co 
rugăciune în ochii lui femeiești. 

— Ce mai doreşti, Paramoane ? 

— Părinte, grăi băietanul cu vocea-i tulbure, m'am gindit la 
un lucru d cînd m'am săturat de somn şi stau treaz. 

— Spune, 

— M'am gindit. Dacă-mi primesc eu pedeapsa în această 
lume şi'n această viaţă pentru fiecare păcat şi pentru fiecare în- 
duplecare spre diavol, atuncea asta oare nu se socotește la cum- 
pâna aceia a judecății ? 

— Să vedem, Paramoane. Ai cugetat tu întradevăr la asta ? 

— Am cugetat, părinte. 

i — Eu EN ori rea ca se socotește, căci nu pot fi două 
pedepse pentru o faptă. Şi ce canon, ce mătănii, ce t şi ru- 
găciune ţi-ai hotărit ? e Tei A 

__— Eu wam hotărit nimica, pentrucă nu mă simt vrednic, 
părinte. Insă zic așa: că de cite ori m'oiu lăsa iarăși ispitit, cu- 
vioşia ta să mă pedepsești, 

— Cum să te pedepsesc ? 

— Să mă baţi. Ca să fiu eu liniştit şi împăcat. 

o Zë a H privi zimbind cu simpatie, cum ar fi privit pe 
ubichi. 


hti e 


DEMONUL TINEREŢII 2 
— Paramoane, asta nu se poate, căci nu sint eu judecă- 
torul cel înfricoşat. Du-te și te culcă şi pregăteşte-te să fii tare 
pentru veacul ce va să vie. | 
Paramon se retrase cu mare întristare și frică. 
Natanail se culcă și adormi îndată, cu ferestrele şi uşile 
deschise, 


VII, 


Tabloul se intregeşte cu citiva europeni, 
musafiri vremelnici ai sfintului locaş. 


In aceiaşi sară spre sfintul Pantelimon, la mânăstire, citiva 
europeni plănuiseră pe adouazi dimineaţă o excursie. Incă nu se'n- 
țeleseseră unde, dar erau hotăriţi să facă o excursie. 

Stăteau, dupăemasa de sară, în cerdacul larg dela părintele 
Tihon. Acolo la părintele Tihon; locuiau, pentru acest sfirşit de 
vară, o păreche de persoane foarte simpatice tuturor celorlalți 
musafiri ai mănăstirii. Fiind singuri, fără copii şi încă tineri şi 
vioi şi pe deasupra veseli totdeauna şi bine dispuşi,— nicio pe- 
trecere nu se punea la cale fără dinşii. Erau domnul Emil Lepa- 

şi cucoana Didina. 
ge Domnul Emi! Lepădatu era un bărbat de mult trecut de 
cincizeci de ani, însă se regăsea tot sprinten în fiecare dimineaţă 
la răsăritul soarelui. Atuncea avea el un obiceiu al lut— să salute 
lumina zicindu-i ; buna dimineața, duduie. Sărea răpede din aşter- 
nut, ca să-şi îngrijească Gan Seiren d Gegen nu mult după a- 

sia în cerdac, spre a-şi îndeplini tabieturile. n e, 
` — Vechi şi Injelesite tabieturi, mărturisea el zimbind, Mi-i 
rușine de ele; dar ce pot face? Trebuie să le mărturisesc, ca să 
ştie o lume suferinţile mele, să mă aflu mai uşurat. 

— Dar de ce tabieturi şi slabiciuni e vorba, mă rog 
matale ?—il întrebase, într'o altă sară, gg omg Mironeanu, 
ieșancă tinără, care le era, de puţine zile, musafir. 

~  — Apoi să-ţi spun, duduie. Eu, deşi trăiesc de treizeci şi 
unu de ani în Bucureşti sin vara asta am serbat nunta de argint 
cu Didina... | | 

— Nu ţi-e ruşine, Emile ?—strigă, din cealaltă parte a mesei, 
Ers Ge ce să-mi fie ruşine 2—o întrebă cu blindeţă Lepădatu. 
Virsta e o realitate pe care o poate constata oricine după regis- 

ii civile... 3 

ue? bt Presei cucoana "aa rotindu-și capul spre cei 
i fel de graţie teatrală. l 

e ta ege urmă eech -căci este un insă... virsta adevărata 

nu-i aceia. Virsta adevărată ţi-o ceteşte oricine pe faţă şi-n privire. ra 
-făcut nunta de arpint,—ş'aceasta este mireasa. Măcar că are 


E VIAŢA ROMINEASCĂ 


rele nunţii presărate in păr, puteţi s'o priviți: eu nu mă ruşinez 
cu ce am. E incă rumână la obraz fără să întrebuințeze vre-o 
artă. Are ochi negri şi sprincenaţi — fără niciun artificiu. Adevărat 
este, — trebuie să mărturisesc, —că are cincisprezece ani mai 
puţin decît mine... 

— lar ?—se scandaliză cucoana Didina. Ai mania mărturi- 
sirilor şi a precizărilor, 

"Aen sint eu, ce-mi poți face? Din pricina slujbei, ca 
mai mare ce mă găsesc la serviciile statistice.. 
— Insă ce facem cu tabieturile 3... sugeră delicat duduia 
Olimpia. 

— Aşa este. Te rog iartă-mă, duduie, dar vin imediat la 
chestie, îndată ce fac toate constatările care privesc pe Didina. 
Eu nu sînt, la dreptul vorbind, nici n'am fost vreodată, duşman 
al podoabelor şi modelor feminine. Te , Să mă Iert, duduie 
Olimpie,— eu nu mă supăr că mata dai puţină pudră şi roş; 
nu m'aşi supara nici dacă ţi-ai scurta părul, după moda de azi, 
— pentrucă fiind subțirică precum eşti... 

— La chestie, la chestie '—rîse duduia Olimpia, fără supărare. 

— Aşa este. Pe cind Didina, de ce să nu recunosc, mi-a 
făcut totdeauna plăcere aşa cum se află, cu rochia mai puţin 
scurtă de cit vrea croitoreasa, fără nicio graţie cumpărată și cu 
părul din tinereţă. 

— Vai şi iar vai! Nu mai este acel din tinereţă !—se tingui 
cucoana Didina. 

__— Aşa dar,—reluă Emil Lepădatu,— deşi eu trăiesc de trei- 
zeci şi unu de ani in Bucureşti şi'n vara asta am serbat nunta de 
argint cu Didina, eu ale m e obiceiuri pe care le-am apucat în 
casa părinţilor mei din leşi —mai bine zis din Sărărie — nu le-am 
lăsat. Mai întătu eu nu ştiu ce-i aceia pijama. Nici nu vrau să ştiu. 
Eu am o cămașă lungă de noapte cusută cu roş şi cu negru. 

— Aşa este... confirmă rizind cucoana Didina, 

„__—— Vra să zică,— una. Al doilea, eu, cu” m'am trezit, trebuie 

a en braţul şi să găsesc chisaua cu dulceaţă şi paharul cu 

rece, 

— După ce strigi bună-diminea a, duduie... adăogi cu sim- 
patie Olimpia Mironeanu. ke 

— Da; spun asta luminii şi Didinii. 

— Mie mai puţin. 

: — Se poate, fără să te Superi. Aşa că trebuie să întind mina 
ŞI så găsesc chisaua cu dulceaţă şi paharul cu apă rece. Vrasă- 
zică, două. Apoi după aceia numaidecit baia: acesta nui un o- 
biceiu dela leşi. Căci tata, caşi bunicul, întrebuința un lighean puţin 
en larg a o zeg? pm Ioticei, amândouă de alamă, pe care 

prezenta o DCH uită, Din ibricel tigän turna, 
deasupra ligheanului, citeva picături de apă, pe Bac tată, le pri- 
mea în palmele făcute cupă; şi cu mare iuţeală şi sgomot de buze 
şi de nas, acele picături trebuiau să facă toată slujba curățeniei 


de dimineaţă — mini, obraz, ceafă, gură, 


DEMONUL TINEREȚII s 27 


gît şi subțiori. Şi după 


aceia ieşea în cerdac, in halat. Eu întrebuințez mai multa apă şi 
mai puţin halat. In cerdac însă ies cu plăcere,—căci ani și y 
puțintel cerdac cu umbrä de viță în ar iasă eg gen 4 
caimac şi cu nouraşi — gingirlie, e: 
Det. Vrasăzică, trei. Acuma ajungem la a patra parte și cea zen 
urmă : o ţigară dintrun tutun bun pe care mi-l dă mie acuma 


prietin dela regie. O răsucesc eu 


şi o pun intro țigaretă de 


E? atita. După 
„Un fum de țigară go picătură de cafea. Şa 
Gg pa mai pun nimic în gură pănă la ceasul unu. Ma duc la 
birou şi nu mai am udihnă nicio secundă. 


—  Acestea-s tabieturile ? 
—  Acestea-s. 


— i sînt destul de nevinovate. ër Ka 
-= Si: ; însă cer un mare meşteșug, — pentru SS ee? 
partea Didinei și pentru țigară din partea mea. Căci trebuie 
ştiţi că e o adevărată artă să faci o cafea ori o țigară. d 
— Cum se poate ? Eu credeam cafeaua bună seara ge cht 
drojdie ; ca să întorc ceaşca ep gură = jos pe farturioară și, 
i ă-mi ii semnele e 
pa aane. deis acuma eşti tinără. Virsta are să te 
invete să nu mai cauţi semne în cafea. Nu ride. 


— Rid, însă ştiu că ai dreptate. 


— Din nenorocire, am. Căci Mat: mä e să uit că aici, 

in tabieturile mele dela Bucureşti... i 

DE Kn puținte! scurtă şi durdulie, pâşi gros 
grăbit pănă în dosul lui Lepădatu, şi-i puse, pe gura cum 


scurt tunsă, mina ei grăsuță. 


— Taci, frate dragi, nu mai vorbi despre toate. 


interveni duduia Olimpia : 


i i orba... 
— Sint teribil de curioasă să aflu despre ce lipsă ev 

— Se de spus după ce-am scăpat de end pa 
vestii... Abia-mi pot trage sufletul. Prin urmare, neavind unu 


tabieturile mele dela București... 


— Adică n'are baie, explică simplu şi cu linişte cucoana 


mă Atunci de ce nu mă lăsai să 


vorbesc, frate dragă ? Să 


i i ` neavînd baie, ca 
ii patimile şi durerile mele. Asta este: nea 
NS EE sau, Ga s'ar spune la leşi, neavînd ki tai l 
Atunci se amestecă cuvioşia sa părintele Tihon bătrinul, pro- 


prietarul casei albe cu cerdac : 


— Da de ce vorbeşti aşa dumneata, cucoane Emile ? N'ai 


Domnului, să faci feredeie cite pofteşti? Tocmeşte un 
misi m sacaua apă dela Puturosu. Intr'o saca faci 


feredeie. } 
A Cucoanele întoarseră în aceiaşi 
ride, uitindu-se în sus, spre streşină. 


parte capetele, ca să poată 


. ZE = VIAȚA ROMINEASCA 


= Mi se pare că-i zice Izvorul Tămăduirii, vorbi după aceia 
duduia Olimpia, aducindu-şi spre el faţa, cu gravitate. 

— Aşa aud că-i zice acuma. Dar noi, prin partea locului, în 
mânăstire şi prin sate, îi spunem tot cum ştim. Şi mai ales cum 
trebuie, căci coborind în acel loc, abia iţi poţi trage sufletul. Dea- 
ceia a rinduit Dumnezeu apa asta pentru dureri de încheieturi, 

— Cuvioase părinte Tihon, protestă Lepădatu agitind pal- 
mele spre bătrin; nu ţi-am mai spus că en n'am nevoe de-ase- 
menea băi? Eu simţesc nevoe de o apă care să aibă un nume cu 
totul altfel ; o apă limpede şi curată. 

— Apă de baut ai, laudă Domnului. Este fintina în ogradă. 

— Părinte Tihon, după cum am mai spus, am nevoe de apa 
pentru feredeu. Ca să mă spàl, să mă scald—să lepăd toată ne- 
curăţenia... 

— Un creştin bun ceteşie o rugăciune, se spovâdueşte şi 
se impărtăşeşte, —și astfel se găseşte curat şi luminat inaintea lui 
Dumnezeu şi a oamenilor. Eu socotesc, cucoane Emile, că nu mai 
era nevoe să strici mata atita pînză, să faci căsuță în fundul li- 
vert, Şi să-ţi aşezi acolo un câzanaş sus, să care dezdedimineaţă 
atita apă rece, sluga, şi dumneata să-i dai drumul să te împroaşte 
pe pielea goală. Doamne păzeşte, —poţi răci, 

Cucoaiele se uitau iar la streşina casei, 

— Așa încit, urmă serios Emil Lepădatu, neavînd unul din 
tabieturile mele dela Bucureşti, am fost nevoit să-mi fac o instala- 
ție proprie. E destul de rudimentară, deoarece mă aflu pentru în- 
tăia oară în acest loc încintător, Va făgăduesc însă că la anu’ am 
să iau măsuri din vreme. 

— Cucoane, grăi călugărul, c'un fel de obidă; nu mai fa- 
ceţi şi nu mai prefaceţi dumneavoastră lucrurile, Lăsaţi-le cum le-a 
intocmit Dumnezeu. - 

Pärintele Tihon era un om cuminte şi bläjin, cu obrazul ars 
de vint şi soare, cu minile bătătorite de greblă şi sapă. Avea 
pe el haină cernită de monah şi o purta cu smerenie, —iînsă cînd 


nat în cartea de 0 SS însă se nevoia cu osirdie şi cinste, fără 
à. 


In sara aceia spre sfintul Pantelimon, văzind atita zarvă pen- 
tru un drum în pădure şin munte, crezu că trebue să se ames- 
tece şi el, ca să dee un sfat bun, 

_— Eu aşi zice, cutoane Emile, grăi el, să treceţi culmea Ple- 
şului pănă la mânăstire la Rişca, dacă voiţi numaidecit să faceţi 
aşa, o primblare. 


— N'ar fi rău, acceptă Le atu. Numai - 
Pi d p păd mai e cam departe pen 


„z Dacă e departe n'am făcut nimic, protestă cucoana Di- 
„dina. N'am venit aici să mă ostenesc şi să i, 


— Da' nu-i departe de loc, lămuri bătrînul. Porniţi de-aici 


DEMONUL TINEREȚII 29 


i ` ce bett cafeaua cu lapte. Şi aşa pe la amiază 
egen in arta locuri tare  Îrumoase, alcătuite anume de 
Dumnezeu împrejurul sfintei mănăstiri. j SCH 

— Nu; se pun de pricină cucoanele. Hai să mergem 
mai a è í d 
de pace, colecționar vestit, se sculă în picioare. 
Weitere Secu, propuse el. Să vedeţi acolo una din 
cele mai frumoase vitrine de odoare preţioase. Cu trăsurile facem 


ceas. e 
"e —Frate Traiane, cucoanele au plăcere să facă. o excurs 


m ue Această plăcere v'o supunem, domnule judecător, cu toată 
stima şi consideraţia... îi zimbi duduia Olimpia. 
— Mă închin, răspunse judecătorul, ceremonios. GC 
Era un om mic, cu mustăcioară neagră, cu haina nps n 
îngrijită şi cu ghetele cu călcăe înalte, ca să gbm Cori area 
de sus. Alt cusur nu i se EEN Sei eech de această m 
za ach, apoa eee ri cred c'avem să ne oprim defini- 
tiv asupra acestei hotäriri ; peou sä Leni éch la schit la Procov,— 
i a, ori Poiana ostei, 
"9 em Gg fi rău într'adevăe acceptă Lepădatu, impă- 
EE avea onoarea să vă expun toate ue să 
tele. Schitul Procov e destul de aproape de noi. ës P E 
colo, natural, e foarte frumos. Locul unde bz a pano 
dintre cele mai încintătoare ale acestor munți. i a ara si 
cursia prea obositoare, putem hotări o eegen o, şi n 
acestui popas s'ar putea tayp ceva provizii. Dacă n 
i hai necesare... i 
E vast apogeu încarcaţi ca nişte cămile, dragă Traiane. 
— Imi dați voe. Luăm tot ce ne trebue, Şi cată să Basen? 
dem şi cazul cind cp nu S'ar simţi în stare, la un 
dat, să treacă locurile grele. 
poze ` ci ce facem ? Le luăm în braţe. i 
— zi Kg voe. E necesar, pentru a întimpina oaae 
şi-a răspunde la toate obiecțiile, să luăm cu er re car : 
: Bătrinul monah încuviinţă, înclinînd adinc fruntea : pă 
— Asta este, boierilor și cucoanelor. Luaţi un car cu sli a 
n'a mai fi nicio pricină. Vitele trag, săracele, şi vă suie zac zeiten 
mai oable. Drum este: cam rău, ripos şi “eee m d iri aa 
nu-l putem schimba, Nici nu-i nevoe, aşa find e pat va 
nezeu, Însă dacă luaţi car ici We ee? — A duceţi şi B 
se impotriviră. Hotărir g 
eeng eu pan să rog pe părintele Tihon, reluă reg 
torul, să fie aşa de bun să trimeată pe ucenicul său păn en 
la Nemţişor. Să ne aducă deacolo un gospodar a "5 A 
înțelegem pentru carul cu boi. Şi ca să facem lucrurile după 


Ka VIATA ROMINEASCA ` 


rînduiala, am să-mi permit să solicit doamnei Lepădatu puţină 
grijă, foarte puţină, cu privire la proviziile ce avem de luat apari 

— Poți să ai încredere in Didina, hotărî Lepădatu, numai 
nu ştiu dac'a fi carul destul de încăpător și dac'a mai răminea 


vre-un puiu în ograda părintelui Tihon. 


__— Tocmai. Am avut motivele mele ca să adresez - 
niei sale. Deci rinduind carul cu boi, avind rezolvată en Deg 
viziilor, la care sintem tovarăşi nu numai pentru consumație, rä- 
mine sä se stabilească ora plecării şi hainele ce luăm fiecare. Nu 
trebue să luăm prea mult, căci n'avem dectt un car. Totuşi, avind 


un pi poa lua tot ce ne trebue. 

stfel logica strînsă şi elegantă a lui Rolea şi 
litatea femenină au făcut să cadd sorții e see Excursia a 
ceasta a rămas celebră în analele sfintei mânăstiri Neamţu. 


VIU. 


Alături de părintele Tihon este nevoe să înfă- 
Hem pe Nastasă Doftoru şi pe Cie roi 


Lista participanţilor s'a stabilit astfel ei 
ps HE a 
bucata de hirtie, deşi nu era numaidecit pet retea ege? wat 
ales că cerneală şi condeiu nu se găseau în casă, şi creionul s'a 
intimplat să fie foarte prost,—mic şi neascuţit. j 
GE pë Lite Lepădatu ; 
mna Olimpia Mironeanu, singură, căci se afla i 
trecere sin vizită aici, b i i arrea 
ged eg i, bărbatul său inginerul fiind rămas la băile 
Lä Rolea ; 
amilia Irimescu, la care jud ~ 
PR pe ne copiiandri 8 een eA avea o odae: domnul, 
, Domnul Artur Veruzi, pictor, amorezat de doam 
E = grei ao impia. — Judecătorul ti scrise numele cag p e ee 
` er i 
griji d de GA a de mirare la acest barbat aşa de rin- 
___ Insfirşit încă vre-o şapte-opt i i 
tirii, în dreptul cărora se KE che e mg re Ge mg 
Eé SR Rolea se ridică sprijinindu-se cu palma dreaptă în 
x = a gri pe la toate porțile persoanelor îndoelnice. 
3 dm micu i, ? umos să dea răspuns precis, imediat, strigă 
sta dovedea la Traian Rolea un entuzia i 
Asi sm obişnui 
Ss D ntoarse vesel la ora nouă jumătate, în e e releu 
e vorbă E a m aştepta o altă cafea e — F 
= oată lumea notată, lămuri el, y 
vea vreme BS Şi în prea caz, avem să petrecem dida e 
— Despre vreme maveţi nicio grijă... i 
Tihon. Pat să vă dau înscris Care să d Zeng eebe ine 


_DEMONUL TINEREŢII ` E ` 
vrai dumneata, domnule Traiane, şi eşti aşa de bun, să vorbim cu 
omul dela Nemţişor pe care La adus ucenicul chiar acuma. 

— Omul care merge cu carul? A 
— Bine. Să vie aici. 

— Apoi am venit, răspunse țăranul din umbră, de lingă 
stilpul dela intrarea cerdacului, 

Tinea pălăria în stinga şi-şi minglia pletele în creştel cu 
dreapta. Făcea o pată albă. Numai obrazul fi era întunecos şi trist. 

Toţi mesenii din jurul lămpii își răsuciră capetele în ace- 
iaşi parte. 

Rolea se ridică şi făcu doi paşi spre țăran; apoi se răzgîndi : 
pasari şi se așeză iar pe scaun. Il întrebă cu vocea-i limpede 
şi ? 

— Ascultă, omule, de unde eşti? Dă-te mai incoace şi 
răspunde. 

— Din Nemţişor, cucoane, răspunse omul fără să se deie 
mai incolo. 

— Cum te numeşti ? 

— Nastasă Doftoru. 

— Ştii de ce te-am chemat? 

— să trăiţi, domnule judecător, a venit la mine ucenicul 
părintelui Tihon. Mi-a spus că este poroncă dela domnia-voastră 
să mă întăţişez aici numaidecit. Am lăsat mămăliga pe fund şi 
laptele'n strachină, Sam venit, domnule judecător, dar rog pe 
bunătatea dumneavoastră să cunoască cum că eu nu-s vinovat cu 
nimica. Şi amanda aceia de-atunci am plătit-o. 

— Care amendă ? 

— Pentrucă-s nalbar şi doftor de vite, cucoane, după cum 
mi-i şi porecla. Şi ori m'a aflat vitrinaru din tirg dela Neamţ, ori 
că m'a pirit primarele, cu care mă clănţănesc pentru pămint, m'au 
chemat la judecată Sam plătit amandă, De-atuncea nu mai fac nimica ; 
läs vitele oamenilor să piară. 

— Foarte bine. Vra să zică mini dimineaţă mergi la Procov 
cu carul cu boi. Cite parale ceri ? 

— Nu cer nimica. Nu mă duc la Procov că mam nici 
o treabă. 

— Ascultă, omule; ascultă, Nastasă, să mergi cu noi la Procov. 

— Da’ de ce? 

— Să mergi cu carul cu boi, să ne duci lucrurile. 

— Aha! 

— Mi plătim cinstit, să n'ai nicio grijă. 

— Apoi eu bucuros aşi merge, cucoane, de ce nu? Dar 
carăle mele-s duse cu amindoi băitanii la tirg, cu lemne. Aşa că 
ucenicul mi-a spus să vin musai, că mă chiamă domnul judecător ; 
sam venit. N'a fost vorba de car. Şi altă pricină de judecată ne- 
„avînd, vă poftesc să mă sloboziţi ca să mă duc acasă. 

— Du-te !—fi zise Rolea, întovărășind vorba cu gestul, 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


Omul se duse, vorbind încet singur, pe subt copacii ogrăzii, 
până la por, i Ate 

Cucoanele erau nespus de vesele și le sticleau ochii şi 
dinții în lumina lămpii. 

Lepădatu întrebă nu cu prea multă îngrijorare: 

— Ei, dragă Traiane, ce facem ? 

— Sä vedem, răspunse Rolea, Să trimetem după alt gospodar. 
Eu insă nu înțeleg, părinte, se'ntoarse el spre bătrin, ce fel de 
ucenic e acesta, care mi-aduce așa un om fără să-l pute în cu- 

_rent cu chestiunea... 

Monahul ridică din umeri, nedumerit: 

— Nu'nţeleg nici eu, domnule Traiane. Poate Averchie să nu 
fi priceput bine cum stă pricina... E un om cam uituc şi slab 
muncitor de pămint, dar altfel bun cărturar. Insă dumneavoastră 
să nu vă suparaţi. Faceţi-vă toate pregătirile și fiți în picioare la 
ceasul pe care-i hotăriţi. Şi dac'a trebui, mă duc eu singur să'n- 
chipuiesc un car. 

Rolea mai avea de făcut obiecţii, căci simțea un punct slab 
în toată organizarea; însă cucoanele il întoarseră brusc în spre 
chestii care lor li se păreau mai arzătoare. Trebuiau să plece des- 
tul de dimineaţă,— să zicem la şapte ceasuri. Pănă la acea ora, 
cucoana Didina avea în sama ei partea cea mai importantă. §i 
nici cucoanele celelalte nu se putea so lipsească de ajutorul lor. 
Aşa încit toate trebuiau să fie în picioare odată cu răsăritul soa- 
relui. Altfel rămîn tartinele netăcute, ouăle nefierte, salata de pat- 
lagele netocată şi puii nefripți.— O nenorocire mai mare de cit 
asta se poate închipui? — ridea cucoana Didina. Prin urmare ev 
aşi dori şi aşi propune ca să nu întirziem prea mult în astă sară. 

Era o dorință pe care toți se grăbiră s'o îndeplinească. Cind 
se ridicară mişcîndu-se în cerdac şi urîndu-şi noapte bună, somn 
uşor şi visuri plăcute, se auzi portia dela ulicioară sunînd în 
clampă. Un glas vesel şi plin de bariton izbucni, umplind deodata 
întunericul ogrăzii. 


— Bună sara, şi sărut minuţele ia cucoane ! Pe boieri îi salut 
fără să le sărut minile. 

— Veruzi. e Veruzi, îl anunţară doamnele cu două voci subțirele 
| Rolea îşi încreţi fruntea, se uită în jur, apoi se răsturna 
iarăși în scaun picior peste picior. Observă cu răceală : 

— Se vede că trebuie să mai întirziem puțintel, deși sîn- 
tem grăbiţi, 

Pictorul era bărbat voinic şi înalt. Purta o barbă minunată 
revărsată peste piept, —o barbă care S'ar fi părut exagerată dacs 
mar fi fost scăzută de o chelie complectă a creștetului. Acest: 
două părți ale ființi lui echilibrindu-se, — încolo mavea niciun 
motiv de nemulţămire, Dimpotrivă : în al patruzecilea an, 


In mijlocul cărării vieții noastre, 


radia putere şi voie bună ca un zeu, ocupindu-se intens de cele 
trupeşti şi foarte puţin de pictură. 


DEMONUL TINEREȚII KE 


— |—strigă el, suind treptele cerdacului ; aveţi să mà'n- 
trebați Zi Se astăzi. Vorbesc de meşteşugul meu de Sen et 
bine-înțeles. Mărturisesc că iarăşi v'aduc o mare agree 
'simţindu-mă tînăr, nădăjduiesc că mai am vreme. se pune la 
cale ?—se miră el apoi, uitindu-se în juru-i. Văd mare sobor. 

Vorbind, îşi. îndeplinea faţă de cucoane partea dese 
salutării, pe care-o strigase dela portiţă. Faţă, de domni îşi înc 
numai fruntea-i lucie. Rolea fi em cu'n zîmbet,— o clipă, 

iară Îşi reluă masca serioasă. ) e 
Kl Sad At adunare, reluă Veruzi. Sinteţi buni să-mi co- 
municați şi mie obiectul discuţiei? Poate vă pregăteaţi să vă 

i la culcare... 

SC Tocmai!—răspunse cu răceală judecătorul. PEN 

— Foarte bine, mam nimic împotrivă, Eu n'am venit dec 
pentru o secundă ; ca să-mi prezint omagiile mele şi să beau o 
cafea, care ştiu că aici se prepară mai bine decit oriunde în lume, 

"` Nuimaidectt, numaidecit !—consimţi doamna de gazdă miş- 


og ënn A eu să vă spun ? Astăzi, mai ales după amiază, 
am fost ocupat în chip excepţional. Mam apucat, împreur E SR 
un cuvios monah, sam răstocit la deal Nemţişorul ca să prin 
chitici şi raci. , Se A 
i dela munte, numiţi boişteni, se 
oeh SE Ce apr necunoscută nouă. Ascultaţi. 
Intro oală nouă de lut pui legume multe tăiate mărunt, cu putni 
zamă. După ce-au dat o undă, plat peştele şi viri oala pooper 
bine în cuptor it, ca să se scoacă boiştenii în dulceața lor. 
Se zice că oala trebuie să fie roşie, dar eu cred că asta nare 
importanţă. Notă: Nu trebuie să se uit: sarea şi piperul. n 
— Imi închipui că reţeta dă un t-zultat bun și delicat, fu 
cucoana Didina. IRC 
k ES A, da. Trebuie însă meşteşug şi grijă. Sa fi văzut m 
părintele Amfilohie cum oficia. Era măreț, deşi-i gros şi are 
înălțime neînsemnată. Am uitat să mai adaug un lucru principal. 
E nevoie de un vin bunişor. E 
— Hm! mormăi torul privind în tavan. La 
Părintele Tihon avea de făcut obiecții, deşi Lepădatu primise 
c i ta. D n 
T gr nen mai mult DEA de ER şi papă Ge 
pildă dela fiarele pămintului şi păsările ce lui, ca pre- 
del nu fierb şi nu xa şi trăiesc totuşi prin grija lui Dumnezeu. 
L Le fierbem şi le coacem noi pe dinsele, pämnie, — tot cu 
i i nezeu. " AA 
t Wem ege) din cap. E! avea altă chibzuinţă. 


“o = VIAȚA. ROMINEASCA ` 


Emil Lepădatu, văzind pedeoparte cafeaua gata şi pe de alta 
faţa judecătorului prea întunecată, introduse cu lindeţă o între- 
bare, care era mai potrivită cu împrejurările şi cu ora fräie : 

— Ascultă, Veruzi, înainte de plecare n'ai voi să ştii ce-am 
pus la cale ? 

— Ba da, se'nțelege că vreau să ştiu. Desigur ap plănuit 
© excursie... 

Toţi rămaseră uimiți de asemenea pătrundere, Pictorul îşi a- 
prinse o ţigară: 

— Nu vă miraţi prea tare. Am aflat dela familia Irimescu, 
Eu socotesc însă că o excursie la Procov nu-i ceva destul de 
serios. E prea aproape. Şi mai cu samă găsesc de prisos carul 
cu boi, Ca să ne ducem pănă peste deal, ce ne trebuie ? Un ceas 
de voie-bună. Ne ducem, ne'ntoarcem, şi gata. Nu-i nevoie nici 
de bataie de cap, nici de planuri, 

Rolea deveni atent şi se răsuci cu delicateţă în scaunul său: 

— Aşa socoteşti dumneta, domnule Veruzi ? 

— Aşa socotesc eu, 

— Ş'ai putea, mă rog, Să-mi explici care sînt temeiurile 
pentru care socotești aşa ? 

— Care sint temeiurile ? la ascultă, Rolea, nu face cu mine 
pe judecătorul de instrucție şi nu fii gelos de iubirea mea, pentru 
doamna Didina Lepădatu şi duduia Olimpia Mironeanu ! 

Invălmășeala de replici, hazul şi cafeaua se amestecară,— şi 
pictorul se împăcă imediat cu Rolea, bătindu-l prietineşte pe spate. 
Apoi se despărțiră, interpelindu-se încă un timp prin întuneric, 

Cerul cu stele, pe care lilieci negri îl scriau încă din cînd în 

cind, arăta un ceas tirziu. Nu mai era mult pănă la toaca de un- 
sprezece și părintele Tihon stătu și cugetă, în pragul chilioarei 
lui, cum să rinduiască afacerea cu carul cu boi, ; 
' — Multe marafeturi şi dezmierdări mai au şi tirgoveţii aceş- 
tia.. cugetă el ca un țăran cuminte ` şi-şi mormăia încet cugetul 
caşicum l-ar fi rumegat. Acuma unde să găsesc eu car cu boi în 
puterea nopţii ? Frate Averchie, unde eşti 3 

— Aici, părinte. 

Fratele Averchie, ucenicul, era tot un țăran, nu cu mult mai 
tinăr decit cuviosul Tihon. Avea barbă şi plete cărunte, era puțintel 
Şi uscat la trup şi întristat la față. || Slujea de mulţi ani pe bä- 
in, cetind, la ceasurile rînduite, cu afundă credință, cărţile iubite 
en sfinte ; şi aştepta cu dulceaţă ceasul cînd avea să fie şi el 
inecuvintat monah. Acel ceas, după cum se ijuruise el, trebuia 
să sune după ce Tihon bătrînul va trece între rent, cătră lumina 
cea fără de vitor, 


— Ce zici, frate Averchie ? Cum facem cu carul cu boi? 
— Care car cu boi? 


— Apoi n'ai auzit ?—şi nu te-am trimes după gospodarul a- 
cela, Nastasă Doftoru, din Nemţişor ? > D? 


— Mai trimes să-l aduc, căci îl chiamă judecătorul. Dar cu, 


f 


DEMONUL TINEREŢII č č č S 


i ' iut d ce-i vorba. Datoria mea este s'ascult. 
a e i ép vei pleca fruntea“, cum zice la carte. 
"7 " — E vorba de un car cu boi care le trebuie lor. 
— Cui? Boierilor ? 


-- Cesi facă cu carul cu boi? N'au nici griu, nici orz pe 


cîmp, Sc Be: ni tere) drăcăriile lor, ca să se ducă la Procov. 


— 1? ; A 
-= e Ce dus zice că se duc pe jos. Dar le trebuie şun 


+A pg asta n'o pricep, mărturisi cu mihnire Arenas Scrie 
"cartea: „Cele fără de cale nu voiește a le vedea Domnul“. 

p — Bine bine, Averchie; dar ce facem ? - , 

— Eu ştiu? Le-om Laaa, mine = reni WEE 

i edimineață, he, 

v Ge need Asta-i greu, să umblam neren 
după car? „Şi pre toţi cei ce au putere, să nu-i scoţi i 
ca să se suie noroadele în locul lor*. 


? D > 
s a Lae. Domnul-Dumnezeu, părinte. Cuvioşia-ta du-te 


i i eşti trin şi nu trebuie să superi pe 

d Ee eg GN îmi Social o luminărică şi stau 

arte die în carte deslegare. „Domnul-Dumnezeu nu asupreşte 

mg Ea EE SE oua 
ec: s n ob 

să Ben? Steet şi de cărturăria ucenicului său. 


DN. 


Biserica cea mare. 


i şi isipi ilor. La 
codri şi se risipi în roua finaburi 
Sanger ial m Natanail sări pirleazul grădinii ş ké A apa 
See la deal, spre Procov, printre flori care pai cn 
deschideau primei clipe de viaţă şi morții apropiate. Umbla escull 
u poalele rasei pri în cingătoare. Işi purta la subsuoar 
încălțările sin do dreaptă un toiegel alb. diane PRE 
x Cind intră subt cetina grea şi sumbră a pădurii, se op 8 
iu răsturnat, ca să-și tragă ghetele; şi. porni mai mepa gE 
d uscată şi sumătoare, prin ace moarte de brad. Tu 
adulmeca uînea în ele. e) 
e eld în St arte Geen, unora- elagi 
i ntii ale tăcerii. Erau 
ni en ech ` bine din ziua trecută n'o mai coca; ne 
re lucrurile stinse ale trecutului. Insă soarele zilei nouă r 
în el caşi în această umbră și-l înflorea. 


36 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Intro vreme se opri şi ascultă risul unui hulub salbatic în 
depărtarea unei văi. Porni iar înainte şi iar se opri ca să-l asculte. 
In caârare-i trecură sturzi cu sunete scurte uşor fluerate. Ţubichi se 
năpustea spre ei; răminea apoi singur, cu botul înălțat, şi-şi în- 
torcea ochii inteligenţi şi'ntrebători spre stăpin. 

— Tubichi, îi zise monahul, nu-i aşa că tu ştii ce spun eu? 

Căţeiul îşi mişcă bucata de coadă şi tipăi îndarăt spre el. 

— Nu te mai năcăji degeaba cu dihăniile şi zburătoarele 
de-aici. Şi ele sînt subt paza grijei lor şi nu le poţi prinde. Bucu- 
ră-te numai că le vezi. 

Căţelul scheună uşurel ; căscînd desfăşură o limbă trandatirie: 
şi ncovoiată ; apoi închise gura şi păru că o înghite. Cum sfatul 
lui Natanail îi intrase pe-o ureche şi-i ieşise pe alta, căci înţele- 
gerea lui m'avea durată ca instinctul,—se năpusti spre un brad 
gros. O veveriţă castanie săgeta în sus în jurul trunchiului, într'o 
spirală care păru o fumegare. Sus, se ridică în două lăbuţe răză- 
mër cu spatele în coadă, numai o secundă. Imediat pluti în aer 
şi dispăru. 
ubichi o strigă pe nume în limba lui, de două ori. Dar nu-$ 
răspunse decit alt căţel înşelător al singurătăţii. 

„Suind, Natanail ajunse în locuri mai umede. Trecu printre 
risipiri de trunchiuri moarte. In formele lor, în aparenţă încă întregi, 
imensa lume a vietăţilor mărunte lucrase c'o hărnicie neistovită, 
necunoscind, ca un element al veşniciei, nici timp nici repaos. 

Abia punea călătorul un picior, ori răzema o mînă,—se des- 
făceau şi se risipeau. Era plin locul de aceşti căzuţi, din care trăiau 
şi uriaşii vii și se ridicau tinerii luptind între ei. Intre muşchi şi: 
pulberile morților, creșteau colonii de bureţi, fantazii ale umbrei şi 
putreziciunii. Cei mai frumoşi erau zugrăviți cu otravă roşie, Nata- 
nail îi lovea uşor cu toiagul, —ş'alegea, ici-colo, numai hribii, carne 
delicată și fină a sihaştrilor. li strecura în trăistuţă şi trecea printre 
alte coloane răsturnate, care în realitate nu erau decit iluzie, —caşi 
întocmirile monstruoase ale domniilor şi ale împărăţiilor. 

Intr'o ripă înalbăstri fum—şi ajunse pănă la el miros puternic 
de ein. Oameni ciopleau şi lucrau acolo catarguri de brad. Li 
se auzeau, în jurul focului, glasurile răsunătoare. Toporul bat un 
SKS scăzu încet-încet, conteniră şi glasurile şi toate devenira. 


Urcă un tanc oblu, pășind rar şi domol ca muntenii, Ajunse 
la un drum de piatră, care se chiamă al lui Ştefan-Vodă, şi pe 
urmă merse coborind, H întimpinară într'o poieniţă plăieşi cu to- 
poarele pe braţe.—ş'un călugăr uriaş cu pletele pe umăr. Umbla 
cu paşi largi, )zbind poalele rasei cu cizmele-i grele. 

Natanail se opri şi-l salută, 

— Incotro părinte Avacum ? 

— D'apoi după cum vezi, părinte Natanail, am luat pe aceşti 
oameni, cu care am isprăvit toate aici, în acest parchet, și mă duc 
cu ei să ridic şi pe ceilalţi dintr'o ripă de mai la vale. Şi trecem 


DEMONUL TINEREŢII EL 


e 


în alt munte, unde avem treabă două săptămini. De azi, au să 
aibă_pace şi aicea erf eee Te duci pănă la Procov ? 
~ == Mă duc pănă la Procov. 
Se desparia, BI trecură în altă parte, deadreptul prin Labi- 
tint; iar Natanail ieși îndată în poiana schitului, 
Acolo era pace, pe tăpşanuri trăgănate, și cite un punct de 
soare căzuse în toate florile neclintite ale finaţurilor. d 
Cerul deasupra era limpede și fără pată; numai o gaie 
strigă odată în albastrul de sus, la mare înălțime, ga 
Bisericuța de lemn se ridica în mijlocul unei largi împrejmuiri 
de zăplaz, şin juru-i citeva căsuțe cu streşinile joase. toaca— 
bătînd uşure!, cu un fel de sfiiciune. Apoi cintară clopote. Dar 
puţin timp, căci singurătatea le birui curind. 
Nu se vedea nicăiri nicio mişcare. j d 
Natanail intră pe poarta deschisă, cu stilpi nalţi şi cu streşină. 
Trecu prin livadă, apoi dădu în ograda bisericuţii. Pătrunse în 
pridvorul mic şi în căsuţa lui Dumnezeu: acolo auzi glasul cunoscut 
al lui Atanasie. Slujitorul ies în rege gag dreaptă, cu 
Htar,—într'un” roiu gr. e murmure. 
Y Le Btmecurvinteali e părinte Atanasie, vorbi Natanail dela uşă. 
Căţelul rămase în pridvor, privind la icoanele întricoşatului 
judeţ de apoi. Pe uşa deschisă, în urmă, se vedea, ca o altă ap 
grăveală proaspătă, un colţ a pădure şi de pajişte—dezminţin 
al ale asceților. 
pepe iei dă eer: posomorit, tinăr încă, se întoarse,— 
i i ină. ; , 
e cf Bine ai te cuvinteze Domnul-Dumnezeu, părinte Natanail. 
El te trimete aici. Bine ai venit. lată,—săptămina aceasta fiind În 
de rind, am venit răpede rit rie ag clopote şi slujbă, 
ială. Pe urmă mă'ntorc iar la ) 
Gen zeg Ae ştiut c'am să te găsesc aici, părinte Atanasie. Aflasem 
că eşti de săptămină. Am venit să vă văd, căci îmi place să te peanae 
cum slujești cu ceilalți trei părinţi, afară, în biserica cea mare. S WV 
aceia e tot așa de bine primită sus, caşi asta. Ca să nu Aner 
acolo lucrarea ca două braţe mai puţin, grăbeşte-te şi du- argon 
eu îţi ţin locul cetind fără nicio greșală sfintele rugăciuni dela 
început pănă la sfirșit. ami 
— Se poate a pier a cu naivitate şi buc tanasie. 
— să nu se ? 
=- esa bine, irinte Natanail. Hi mulţămesc. Şi te-aş- 
în nă la Merişor. 
penru NËT mă în poiană la Merişor, ` ` Si 
Amindoi zimbeau, singuri în mijlocul bisericii, privindu-se. 
Atanasie se'nclină, îi luă mina şi i-o sărută. Apoi ieşi, cu pas harnic 
de muncitor care se duce la treabă. 
Natanail rămase singur şi ceti rugăciunile. Di 
Acolo, în ela Merişor, era soare şi murmur mg 
auzit de albine. Şi toate gingăniile ierburilor foiau şi susurau, adu 


38 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


cînd slavă luminii şi Domnului-Dumnezeu. lar pădurea de jur im- 


prejur susura citeodată fără să se clintească, 

Unde o fi fost şi de cînd o fi murit acel Merişor despre care 
vorbeşte numele poienii ? Nici o urmă şi nicio altă pomenire n'a 
rămas, nici despre el nici despre cei care l-au sădit. Cum spune 
psalmul pe care-l murmura încet: 


Omul ! Ca iarba-s zilele Ju. Ca floarea cîmpului în- 
floreşte. 

Un vint îl suflă şi nu mai este. 

Şi nu ( se mai ştie nicl! locul. 


X. 


Alci pare că se arată slujba celor 
două cinstite fețe Onuţă şi Fin- 
Die, — însă nu e vorba despre asta. 


De partea cealaltă, în valea mânăstirii, la casa părintelui Tihon, 
caravana încă nu se umise. Stătea pe loc, cu boclucurile risipite, 
aşteptind carăle, după care atit bătrinul monah ch şi Averchie 
ucenicul său porniseră dela răsăritul soarelui. Unul intr'o parte, 
E ar alta, nădăjduiau să izbindească. Mai bine două cară decit 
niciunul. 

Deocamdată, la acest ceas, nu mai era nădejde decit de 
rara ga părintele Tihon tocmai se intorcea, c'o înfăţişare ne- 
ericită, 

— Nam ce le face, zicea cuvioşia sa ridicind palmele în 
lături deoparte şi de alta a pieptului. Azi trăiesc pe lume altfel de 
Oameni decit în alte vremuri. Odată erau ţăranii mai iuți şi mai 
săritori. Acuma unul are a se duce la coasă ; altuia i s'au prăpădit 
boii În pădure, altul vrea să se mai gindească : pănă la amiază a 
vedea el ce-a face... Decit îţi vine să crăpi de ciudă. M'am întors. 
şi eu întrun răsuflet, cu nădejdea că va fi făcut Averchie vre-o 
ispravă în sat la Nemţişor. El îi mai tinăr şi-i mai în putere, Pe 
lingă asta, îi mai îngrozeşte cu vorbe din sfinta scriptură. 

Astielincit rămăsese nădejdea la Averchie. Baătrinul sufla şi-şi 
ştergea năduşala de pe frunte cu mînica rasei, şi se tot ducea 
în colţul cerdacului, privind în lungul hudiţei. 

Dar pănă să vie fratele Averchie, judecătorul, întăţişind tuturor 
celor de faţă lista scrisă cu creionul cel rău, le dovedea că nu poţi 
să te bizui niciodată pe oameni. Familia Irimescu sosise cea dintăiu, 
odată cu dinsul. Erau şi cei care puseseră lucrul la cale de cu 
sară, Insă alţii întirziau ; unii nici m'aveau să vie. Ba îi durea capul; 
ba se temeau de ploaie. Fuseseră şi unii sinceri, care mărturiseau 
că s'au răsgindit. 

— lată cu ce lume avem de-aface... zise încet Rolea câtră 
duduia Că sind să cadă hirtia şi apoi lovind-o disprețuitor 
cu bastonul. 


DEMONUL TINEREȚII E] 


— Văd, răspunse ca zimbind; îţi mărturisesc însă că nu mă 
deloc. Vom fi mai puţini şi asta mă bucură, Lasă lista, dom- 
judecător. 
Rolea urma să distrugă hirtia, ce pe-o vietate vinovată, iar 
urmărea zbaterile ei c'un ee? t de mihnire nega e si 
plăcut, pe care şi-l cunoştea, —de aceia făcea necontenit în juru-i 
Së et flori. Orice cuvint îl întovărăşea de zîmbet. Ridea 
însă rar. | 

Pachetele cu provizii şi hainele de vreme rea stăteau unele 
peste altele în preajma scării cerdacului. Călătorii treceau în sus 
sin jos pe lingă ele şi le cercau cu virturile ghetelor şi ale beţelor. 

— Fiţi cuminţi, copii, grăi cucoana Didina, să nu stricaţi 
vre-o farfurie | 

— Cum se poate, irate dragă, se miră Lepădatu, ai luat şi 
farfurii ? O excursie eu ştiu că se face fără aceste obiecte de prisos 
create de civilizaţie. 

— Cunosc ci: pe cineva care are să-mi ceară întăiu și'ntăiu 
tacimuri... răspunse doamna Lepădatu blind, însă foarte sigură 
de sine. i 

— Mi se pare că de data asta,—odată în douăzeci şi cinci 
de ani,—nevastă-mea are dreptate... constată cu glas destul de tare 
Lepădatu. Din toată inima însă doresc să văd carul cu boi. Mi-aşi 
lua de-o grijă, sam pomi imediat spre destinul nostru. 

Călugărul se'ntoarse din colțul cerdacului, de unde privise 
iară în lungul hudiţei. 

— Cucoane Emil, zise el, dă-mi mata voie, te rog, să te'n- 
treb de ce aveţi nevoie aşa de mare de car... 

— Cum? întrebă Lepădatu surprins. 4 

— Ce nevoie aşa de mare aveţi de car cu boi? Ca să mer: 

ep mai departe, la Secu ori la Agapia, nu zic, bine este să ai car. 
Bar Procovu-i colea, o palmă de loc... 9 

Traian Rolea interveni, împungind înainte cu arătătorul minii 
drepte. 
— Acesta, părinte, e un lucru care l-am hotărit asară, şi 
trebuie să facem cum am hotărit. re şi cuvioșia ta ai fost de 
ărere să luăm numaidecit un car cu boi. 

r — Am fost, domnule Traiane, nu zic că n'am fost ; dar dacă 
văd că-i aşa de greu, nu mai sint. Eu vă spun drept: tare mă 
tem că Averchie are să se'ntoarcă și el fără car. Dacar fi fost 
de găsit, găseam şi eu. Acuma să vedem ce zice el dacă vine şi 
ne găseşte aşa cu buclucurile lepădate... Ce facem fără car ? Ta- 
res curios să ştiu ce-ar zice Averchie. Să vedem, căci îl zăresc 

ine $ i 
2 Te evăr, ucenicul se ee La car şi fără boi. Era în- 
de umblet şi de soare a. : 

TE Gegen Gate ă! — îşifăcuel cruce, Parcă toţi s'au vorbit 
şi sau înțeles să ă carencotro, cu treburi care de care 
mai grabnice. Unu-i la spital, altu-i la tirg, altu-i la pădure. 


we 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Judecătorul își încrucişase braţele pe piept, ca un celebru 
împărat, ë aştepta încruntat ze ggs încurcăturii, 


ar părea că ne-am oprit, vorbi rizind cu veselie Veruzi. 


Ne-am oprit înainte de-a fi plecat. Insă eu mă'ntreb cu mirare 
cine ne poate opri? Nu ne poate opri nimeni! Plecăm şi s'a is- 
prăvit. Mi se pare că, în ceiace mă priveşte, am contestat nece- 
sitatea carului şi a boilor. Imi pare rău numai că am întirziat. La 
Procov e plăcut să ajungi înainte de a fi soarele în putere. Acuma 
ce facem cu bagajele ? 

Privi de sus în jos pe judecător. 

— Cei care aveau eri planuri şi idei, acuma n'au niciuna. 
Să ne'ntoarcem în altă parte. Frate Averchie, am aşteptat cu toţii 
sosirea ta, ca să ne dai deslegare şi să ne spui ce putem face cu 
asemenea tarhat, dacă n'avem carul ? 

— Apoi ce să facem, domnule? Buclucurile acestea mai 
uşoare le împărțiți între dumnevoastră—fiecare luîndu-şi ce-i al 
său. lar coșurile cu mîncare aşi zice să le'ncărcăm în spate eu şi 
cuvioşia sa părintele Tihon. Ce-i a sui o măgură ? Indată am a- 
juns—şi, la întoarcere, povara cea mai uşoară o avem noi, Cast Isop. 

Emil Lepădatu încheie cu blindeţă şi cu supunere : 

— Se vede că aşa ni-i scris şi altfel nu putem face. 

După două ceasuri de întirziere, se grăbiră mai mult decit 
trebuia. Fiecare îşi räpi de jos haina de ploaie şi teşiră buluc pe 
poartă. Doamna Irimescu, mititică şi uscată, chiar depe loc începu 
a opri şi a povăţui pe copii cu umbreluţa ei scurtă, —făcind semne 
şi agitind-o cu grijă aprinsă. Monahul şi ucenicul său gásiră, la 
im loc ştiut, două bețe groase Și încovoindu-se greu din şale, în- 
cârcară în spate panerele cu mincare. s 

— Doamne ajută! - murmură Tihon făcindu-şi semnul crucii. 

Averchie îşi şterse sudoarea cu mina liberă şi oftă murmurind: 

__— Bucuratu-m'am şi m'am înveselit de mila ta,—că ai cătat 
la Een mea si ai urarea amărăciunea sufletului meu... 

e loc se simliră amindoi mai uşurați şi porniră cu i i 
în urma musafirilor. „angela PAE: 

h Mergeau toţi în destul de bună rinduială şi veselie,—cucoana 
Didina şi duduia Olimpia în frunte. Totuşi dela o vreme, subt brazi, 
calea se făcu pietroasă şi povirnită. 

— Imi daţi voie, doamnele mele ?—zise pictorul, uşurindu-le 


de hainele ce duceau pe brațe. Asa are să vi 
mai frumoasă. i wi n: isa line 


=: Intr'adevăr... zimbi Olimpia. 

eruzi aşteptă pe Rolea şi-i la 

E SCH şteptă pe şi-i şopti la ureche, lăsindu-l să treacă 
— Kog pe prietini să nu fie invidioşi, nici gelosi. 
Judecătorul zîmbi şi el fără air simti adi în fundul 

pipa eeh, CN soartă Zeckt lar 8 ul său, oprind pe 

a 

riaka e aşeză pe brațul liber cite una 


DEMONUL TINEREȚII 4 


Bătrinii ă cu dragă inimă povara aceasta nouă, însă 
-neinsemnată. Leg) şin lucrurile mărunte aceleaşi feno- 
mene dramatice ca şi în cele mari. In vremea cruciadelor, oamenii 
erau cuprinşi de delir şi jucau în spazmuri, fără motive aparente. 
Era destulător să fie adunaţi la un loc. Astfel, în lungul culmii 
care duce la Procov, unul după altul, fără nici o justificare vădită, 
călătorii se opreau şi lăsau in brațele lui Averchie ori ale părin- 
telui Tihon hainele pe care se cuvenea să le poarte ei. Pe urmă 
păreau mai uşori şi cu mult mai bine dispuşi decit înainte. 

Monahul stătu o clipă pe loc şi se îndreptă puţin din şale» 
gemind, Erau aproape sus, pe culme, la drumul pietros. Cei dina- 
inte poposiseră şi ei în jurul doamnei Lepădatu. Gălăgia se potoli 
şi vintul trecu zvonind prelung pe culmile brazilor. 

— Averchie, grăi bătrinul Tihon, mai spune ceva din cărțile 
vechi, ca să mă răcoresc şi să pot ajunge la liman... 

Europenii îi priveau cu curiozitate şi simpatie. 

— cuvioase părinte, răspunse Averchie, dumnealor au 
făcut ca acel flăcău despre care spune o vorbă vechie,,. Se ruga 
pentru puțintel lucru la început—câtră o fată... Şi pe urmă a păţit 
fata aceia cu el ce-am Däi noi cu dumneavoastră... 

Cel mai mare haz îl făcură femeile. lar Veruzi, intorcindu-se 
spre bătrîni, se simţi mihnit şi mişcat.—Cind, dintr'odată, doamna 
Irimescu ridică umbrela, o lisă să cadă în ripä şi dădu drumul 
unui țipăt uscat. Cu gura încremenită întrun rictus, sta atirnată 
oarecum de cuimea deasupra. i ar 

Toţi se răsuciră, caşicum țipătul îi împunsese. pe o 
stincă doi oameni cu puştile aplecate amenințätor. Purtau sumâieşe 
scurte şi pălării cu borurile aplecate pe ochi. 

— Nimeni să nu vişte! — strigă Onuţă răspicat. Minile sus! 

Pintilie întrebă, îndată după el, fioros şi grozav: 

—Este vreunul care ma înţeles d 

Cu toţii înțeleseseră, electric. Ridicară braţele și rămaseră 
solemni. Doamna lrimescu avu un sughiţ și-i izbucniră lacrimile, 

lăsă la înt, 

i — ae - rînji Onuţă cătră tovarășul său. Ca la ci- 
motograt ! 3 4 

Bătrinii îşi puseseră poverile jos şi răsuflau, ştergindu-şi su- 
doarea, caşicum porunca bandiţilor pe dinşii nu-i privea. Averchie 
totuşi se găsea întricoşat pentru asemenea nedreptate şi silnicie. 

— Uscatu-mi-s'a vlaga, mormăi el, amintindu-și de vorbe 
mari şi sfinte ` uscatu-mi-s'a vaga şam rămas ca un hirb de lut. 
i limba mi s'a lipit de cerul gurii... at A 
x Veruzi ee să geng Ce vele silită : 
— Ce voiţi dela noi, oameni buni r 
— geet, cucoane, şai să vezi... Îi răspunse siujbaşul cel 


bălan. 
ves en ţipă cu răutate: 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂȚII 


sl AS, 


wë É$. — wg mm 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Măi, Pintilie, nu-i scapa la vorbă că-i ráu! Care-a cricnit ? 


Tu, cel bărbos şi cu capul ca genunchiul ! Nu te clinti. Şi nici nu 
zimbi, nici nu da din deget. Dacă n'asculţi eu te puşce! 
— Dacă mă mai întrebi odată, gata !—rînji Pintilie. 
Averchie clăti din cap cu întristare şi on: ni 
de Pănă la cer îşi ridică fălcile şi cu limba lor mătură pă- 
mint 
Onuţă aruncă spre bătrîni şi spre povara lor o privire în 
treacăt, şi se statornici dirz şi crud asupra celor de subt el. 
— Acuma ascultați ce vă spun eu, zise el cu linişte, şi nimeni 
să nu facă altfel, subt pedeapsa morţii... 
Judecătorul îl aţintea sever. 
— Vină dumneata întăiu, i se adresă banditul, şi lasă aici, la 
icioarele mele, tot ce ai. Pe urmă treci vama şi aştepţi cuminte. 
Dupa asta vine cel bărbos, care chitea că poate ride. La urmă, 
boierul cel căruia i s'a stins ţigara în gură... Lepădatu se gîndi 
Cu Oarecare amărăciune ` „in această clipă am pierdut o frumuseță 
de ţigaretă de chilimbar, pe care o am de optsprezece ani, cînd 
am făcut cu Didina cea dintăiu călătorie la Paris. Peacolo nu sînt 


A pecs şi el, încovoiat, spre vamă. 
uță îşi urmă poruncile: 

— Cu femeile şi cu copiii n'avem nimica. N'avem ce le lua. 
Mincările pe care le poartă părintele şi cu ucenicul său, rămîn 
la noi. Atita. 

Onuţă făcu semn şi barbaţii coboriră iar în ripă. Voia să 
mai poruncească ceva,—cînd, simțind paşi din susul drumului, tre- 
sări. Ridicind arma, o sprijini cu condacu'n umăr. Pintilie rosto- 
golea ochi fioroşi, nehotă şin mare tulburare. 

Apoi auzi pe Onuţă destinzindu-se într'o răsuflare prelungă. 
md » venea cu bețişorul lui şi cu trăistuța, părintele 


Se opri mirat, apoi se'ntunecă. Jet aruncă ochii spre pilcul 
din vale. După aceia şi-i întoarse spre slujbaşii ir a 
da da Ke Onuţă, pasă şi ia mincarea, care nouă ni-i 
Averchie se opinti, ridică amindouă coşurile şi ie înfăţişă lui 
Pintilie, care le cuprinse la un loc şi le purtă d Co anler 
mină, pe cînd cu cealaltă ținea pușca cu oțelele amenințătoare. 
— Salutare, părinte ! strigă Onuţă cătră Natanail. Şi slobozi 
S eng „e a GEN a EE răspunseră cu ţipete. 
A im mase ciudat, ceeace dăd -înfaţişare 
tristă mud ei delicate. e M a 
— Salutare, părinte !—rinji şi Pintili , treci 
SZ eh D ji şi Pintilie, trecînd semeţ pe dina- 
Şi slobozi şi el un foc. Ecourile, fierbind, S'alungară şi s'a- 


mestecară. Ţubichi începu să latre it, i 
i cele iu, ep ascuțit, trimețind şi el alte ecouri 


DEMONUL ERR. ` KR: 


După ce se mistuiră in sihlă, Averchie se aşeză la pă- 
mint e ee) We dureroase, răstignindu-și în lături braţele, 
Rosti cu linişte şi cu credință: , 

— Dreptul ca finicul va înflori şi ea chedrul Livanului se va 
înălța. Doamne, fă-i ca pulberea înpvînt şi ca pleava în vitor. ee, 

Nedumerit încă, Natanail mai făcu cițiva paşi spre musafiri; 
dar dintr'odată fu lovit şi el de mare spaimă. În acelaşi timp, a- 
gitind mîna stingă, doamna Olimpia Mironeanu ţipă, fixindu-i ca 
pe-o urită vedenie. Natanail ocoli cu pas grăbit ripa şi se cufundă 
şi el în altă parte a desimii. Cind doamna Mironeanu, agitind a- 
aceiaşi mină, ridică iar ochii, cu bolnavă curiozitate, e! nu mai era 
sus, pe stincă, 


XI, 


Părintelui Natanail i-a sosit sol ` 
din altă lume. 


a aceiaşi ființă enga care o cunoscuse cu treispre- 
zece a în elt Ae ac Ee zimbetul mihnit, neadevârat 
şi înşelător. Ş'o văzuse întâia oară aproape în aceleași locuri, 
ceva mai la deal, spre Procov, pe drumul lui Ştefan-Vodă. 

Era atunci un student tînăr de douăzeci şi trei de ani. Venea 
din aceiaşi poiană cu bisericuţă de lemn. În spate, avea un sac 
de pinză verzie cu curele aduse pe umeri şi pela subsuori. gr 
stingă şi-o ţinea sprijinită în cureaua ei. In dreapta, avea un Dat 
cu virf de fier. Impungea cu el, din cînd în cind, bureţi veninoși 

in marginea cărării. 

we Tocmai scobora spre mănăstirea Neamţ, întrebindu-se dacă 
nu cumva e intro zi de post şi dacă va găsi ceva de mincare 
la arhondaric, După amiază pleca mai departe, spre Secu şi 
Ken Gas socoteală şi nu ştia dacă e intro Simbătă ori într'o 
Vineri. Mincarea amiezii, — dacă era Vineri, ii apăru săracă şi 
PE fierul într'un splendid burete cu pete roşii, şi, cind 
ridică ochii, väzu la cincizeci de paşi, cotind pe după brazi i 
suind spre el, doi drumeţi. Un domn în vîrstă, care nu gef 

aibă mai mult de patruzeci şi şase de ani. Cifra aceasta tînărul o 
socoti arbitrar, însă i-o statornici definitiv. Era mijlociu la statura 
şi îndesat. Cum îl zări pe tinărul care cobora „dela deal, începu 
a ride, întoarse capul şi spuse ceva fetei, Caci tovarăşa lui, e 
umbla alături cu paşi mărunți, nu putea să-i fie decit fiică. K dădu 
cu preciziune douăzeci de ani. La cuvintul domnului în virstă, ei 
ridică ochii şi privi în susul drumului. Avu un zîmbet; i se lumi 

dintr'odată figura. Pe urmă îşi plecă fruntea şi zimbetul pieri. e 

Tînărul mai înţelese cu preciziune că trebuie să se oprească,- 
să-i aştepte şi să-i salute. 


WT VIAȚA ROMINEASCĂ 


Domiiul cel scurt şi îndesat venea cu minile slobode la 
deal. Fata se sprijinea într'un baston, o cîrjă de cireş, care desigur, 
nu era a ei, ci a tatălui său, Era un baston bărbătesc, cum se 

rta în acea vreme. 

intr'adevăr, cînd nu mai erau decit cinci paşi între ei şi el, 
tînărul se opri. li salută. Tatăl îi răspunse cu politeţă, scoţindu-şi 
destul de larg pălăria tare şi descoperind un păr cărunt, neorîn- 
duit şi des. Fata zimbi iar, incordindu-se ușurel cu bărbia'n piept. 
Purta o panama băiețească și o rochie de pinză de in, în coloarea 
năsipului. În picioare, pantofi subţiri cu călcăie inalte. Deaceia 
păşea delicat ş'avea nevoie de bastonul tatălui său. 

La doi pași, domnul stătu pe loc şi-i vorbi cu un ris simpatic 
pe fața-i brună: 

— Bună ziua. lji mulțămim pentru amabilitate. Poate ne-am 
cunoscut cumva, undeva, la laşi? Faci parte din mişcare ? 

— Regret, răspunse tinărul, că nu fac parte din nicio miş- 
care. ŞI nu cred să vă fi văzut pănă acuma. Sinteţi ieşan ? 

— Desigur. Altfel ce-aşi căuta la mănăstirea Neamţului 3 Dum- 
neata nu ştii că mănăstirea Neamţului e loc de vilegiatură numai 
al ieşenilor ? 

— Nu ştiam. Însă înainte de a vă cere informaţii asupra 
mișcării de care vorbiţi, vă rog a-mi permite să mă prezint : Naum 
Popovici, 

— Cum se poate? Dumneata eşti băiatul colonelului Naum 
- Popovici ? 

— Da, eu sint Naum Popovici junior, ca să zic aşa, —me- 
dicinist, făcînd clasica excursie pela mănăstirile din munţii Neamţului. 

— Tatăl dumitale e tot în garnizoană la Birlad ? 

— Nu. Acuma e la Tecuci. 

— Aşa ? Eu l-am cunoscut de-aproape pe tatăl dumitale, 
Am facut o parte din liceu împreună. 

— Atunci se nimereşte bine... zise tinărul, fără convingere. 

— Dece se nimereşte bine ? 

Tinărul tăcu, Se înroşi uşor. Fata privea atentă povirnişul 
din dreapta. 

— La dreptul vorbind, aşa-i. Nu-i nicio legătură. 

— Ba este, ba este. De ce să nu fie? —protestă domnul, cu 
politeță şi mai energic decit se cuvinea. — Fata se aplecă şi- 
şopii ceva la ureche. — Da, da, firește, urmă el. Pe mine mă 
chiamă Sever Ciudin. Asta-i fata mea, duduia Olimpia. lar despre 
mișcare — avem să vorbim noi pe larg mal pe urmă. 

— Cind, papa ?—interveni duduia Olimpia aruncind o privire 
iute spre tinăr. Noi suim la deal şi domnul Naum Popovici co- 
boară la vale. Noi ne ducem la Procov. Dumnealui se duce tot 
înainte, mi se pare. 

— Aşă cred, nu sint sigur, încercă să lămurească tînărul. 

li plăcea vocea fetei : precisă şi limpede, c'o sonoritate gravă. 

— Atuncea mai rămineți în mănăstire ? 


__ DEMONUL TINEREȚII 6 

— Cred c'am să rămin... răspunse gebotärtt Naum, Să vă 
spun sincer: umblu așa, după vint şi după soare, N'am niciun 
țel şi niciun plan. Mă opresc unde-mi place ori cind plouă. 

Tatăl fetei zise cu însufleţire : 

— Atuncea eu îţi propun să ne arăţi drumul la Procov, 
Cred că nu-i departe. 

— Papa... Parcă noi nu cunoaştem drumul ? 

— Lasă, Xa, Ae: vorba de drum? Ascultă, tinere. Ai 
prilej să afli chiar dela mine tot ce se poate şti de mişcare. 

— Domnule Popovici, tata glumeşte, interveni duduia Olimpia. 

— Ba nu glumesc de loc. Vorbesc foarte serios. 

— Bine, vă intoväräşesc până la Procov, răspunse simplu 
studentul. 

Se'ntoarse spre fată, parcă aşteptind încă un cuvînt dela ea. 
Dar duduia Olimpia nu părea recunoscătoare pentru hotărirea lui. 
Părea mai mult mirată. Dar nici acesta nu era cuvîntul potrivit; 
căci părea mai mult indiferentă. 

Cugetă dacă trebuie să se simtă jignit. 

— Ascultă, domnule Naum, îi zise Sever Ciudin; chestia 
mişcării pe care caut cu So organizez acum nu e un lucru de 
explicat în două cuvinte. Deaceia ai să-mi dai voie să-mi iau un 
răgaz. Trebuie să stăm undeva, într'o odaie, la o masă, să am 
dispoziţia cuvenită, ş'apoi iți explic. Dinspre partea asta să m'ai 
nicio grijă. ! 

— Bine. Eu mam nimic împotrivă, rise tînărul. Cel dintăiu 
lucru pe care-l facem acuma, e vizita la Procov. 

— A, da; însă asta este mai mult pentru domnişoara Olim- 
pia, căci domniei-sale îi place drumul acesta — și-l face de două 
ori în fiecare vacanţă. 

— Îmi place, zise fata, apa de la fintina de lîngă bisericuţă. 

Vorbea serios. Trecu înainte pășind mărunt şi sprijinindu-se- 
în bastonul de cireş. Ciudin şi Naum, alături, o urmară. 

— Vrasăzică ești ieşan ?—il ispiti domnul Ciudin. 

— De cînd urmez cursurile universităţii. 

— "Tocmai, reluă Ciudin cu vădită plăcere. Ii ascult răspunsul 
şi mă simt întrucitva mirat, căci nu se poate să nu fi simţit în 
jurul dumitale mişcarea şi agitația unor idei nouă. 

— Ba simțesc, desigur. Şi la noi ideile extreme stau alături, 
ca în toate universităţile. 

— Vorbeşti de socialişti ? 

— Negreşit, şi de dinşii. Am colegi socialişti. 

— Şi îndrăznesc, domnule Naum, a te'ntreba, —fără a te 
ebliga să-mi dai răspuns, — dacă simpatiile dumitale se'ndreaptă 
spre această categorie, 

— Nu sint nici socialist, nici anarhist, răspunse studentul 
rîzind. Sint doctorand in medicină. ji 

— Răspunsul acesta, tinere, — răsuflă ușurat Ciudin, — îmi 
pricinueşte o bucurie nespusă. Parcă am băut un pahar de apă 
rece. Atuncea eşti dintre noi. 


VIAŢA bOMINEASCH — — — 


— din cealaltă extremă ? Nu. A 

— pr ai să fii,—după ce te vei convinge, destul de 
lesne, cred, avind în vedere că pari un tînăr simpatic şi serios, 
— după ce te vei convinge că singura problemă arzătoare în țara 
noastră este problema economică... 

— Intradevăr e o problemă importantă. 

— Dă-mi vote. Singura problemă arzătoare este problema 
economică a capitalului străin și a străinilor. Eu prin străini înţel 

Evrei. Şi trebuie să ştii că nu sint contra lor pentru că ar 
răstignit pe Domnul nostru Hristos, Acestea-s vorbe pentru ţărani 
şi peniru naivi. Eu sint contra lor pentru că reprezintă o forţă 
reală şi ocultă, Deci... Ascultă atent. 

- Ascult, domnule Ciudin. Sint foarte atent. 

-— Deci la forţă trebuie opusă forță. Voiu adăuga observaţia 
că noi n'avem nevoie să lucrăm ocult, deoarece sintem la noi a- 
casă şi pe pămintul nostru; dar trebuie să lucrăm. Aici ajung la 
organizația pe care am conceput-o eu, pe care o îndrumez sin 
care mini sint sigur că vei fi şi dumneata. 

Duduia Olimpia se opri şi se'ntoarse surizind : 

— E o organizație de natură financiară. Domnul Naum se 
ăteşte să fie medic. EOS 
ES se Ei şi? Ce are a face? Eu am nevoie de afiliați din 

toate categoriile sociale. 

Fata mai facuse citiva paşi mărunți. Se răsuci cu braţele 
înălțate. 
— Am ajuns în poiană. Papa, aici e locul unde eu încep 
a fugi. Să vedem dacă poţi să te D de mine. > 

— Bine, să fug, dac'aşa-i obiceiul. Aşa facem în toți anii. 
Lucrurile serioase le aminăm puţin. 

Duduia Olimpia pomi răpede pe cărare, Domnu! Ciudin îşi 
scoase pălăria tare şi rămase cu părul sbirlit. UE) incheie haina 
şi se lăsă în fugă după copilă. Studentul avu impresia că devine 
ridicol. Stătu în cumpănă dacă n'ar fi mai bine să se răsucească 

călcăie şi să-şi urmeze drumul lui spre mănăstire. Se trezi a- 
teg şi el cu paşi mari şi-i ajunse îndată, — rotind larg băţul 
cu clon} de fier. 

Ciudin sufla pripit şi-şi freca îndesat c'o batistă obrazul 
congestionat. 

Zise cătră Naum, rotindu-şi späriat ochii: 

Eu am şi preceptele mele higienice. 
Asta-i specialitatea mea, zimbi Naum. 

— Se poate, dar şi aici eu n'am păreri ca toată lumea şi 
pomesc dela observații personale. In toată viața mea n'am avut 
nevoie de doctor. 

Trecură în cuprinsul chinoviei, spre fintină, 

Dar asta-i altă chestie pe care eu am s'o discul altădată 
cu dumneata, urmă Ciudin, ceva mai liniştit. Să ne'ntoarcem puţin, 
dacă vrai, spre afacerea cealaltă. Trebuie să ştii că problema € 


—— DEMONUL TINEREŢII ej 
simplă şi soluţia pare evidentă pentru toată lu Deaceia i 
e interesează. Şi eu am găsit o melodi. care este Pagere 


propre. 
— In chestia economică ? 


— Se'nţelege, în chestia economică, Dar ai 
„ÎN ` aici aşa ceva nu 
se poate discuta; mai al d semn 
S : SS, es că duduia Olimpia ne face să 
— Vreau să beau apă... răspunse duduia Olim 
Tinărui îşi lepădă sacul şi băţul pe iarbă şi rar la roata 
fintină. Scoase din adinc ciutura şi o trase pe ghizdele. O aplecă 
WS Şi eg, Boy pălăria eh mină şi bucle subțirele filflind, se 
u năsuşoru i mui a 
A se, urna ZE gura foarte rumănă. Îşi muie şi nasul 
mulţămească, se trase la o parte, se'ntinse t 
hi WË unui mär potrivi pălăria peste față, intinse! bitch 
ături şi palpită intro respirație adincă. Ferind puțin fruntea, 
rămase c'un ochi descoperit, Şi Naum o surprinse privindu-l cu 
ochiul acela negru, cu sprinceană fină. 
Inchise pleoapa şi respiră iarăşi profund, 


XII. 


Fără îndoială cân muntele Rusu 
sălăştueşte un balaur. 


Privirea ochiului aceluia singuratic îl măguli și nu mai 
în sine niciuna din măruntele nemulţărmiri ate î D tului. ER 
SNE Se EE 

i ral izvorului. rivi - - 

clintit, sleit ca o oglindă. Ven af 
Kern îi atinse umarul. Se'ntoarse surprins, 

__— dată cum stă chestia cu higiena, domnule doctor, îi zise 
tainic Ciudin, cuprinzindu-l de braţ şi trăgindu-! după sine. Nu te 
uge 8 aşa? Mie o discuţie nu-mi displace niciodată. Dar 

— Aa mie. 
ep ? Foarte bine, lată-ne de acord într'o chestie. S'avem 
să ne nțelegem sn altele. De asta sint sigur. Vrasăzică, fer să 
spui dumneata, cînd iți voiu face cunoscut că, în privința alimen- 
nara am ajuns la concluzia următoare. Niciodată tutun şi al- 
sii Cred c'aveţi dreptate, răspunse studentul nu cu puțină 
— Am dreptate, nui aşa? Atuncea ascultă mai departe al 
doilea precept al meu. Legumele le minine numai fierte cu apă 
A Ste: e tele ge cum € muls dela vacă—deși eu îl pre- 
capră, i să nu-mi dai, nici sălăţi cu untdelemn - 
Carnea, friptä pe cărbune! Peștele, fiert! ES 


VIATA ROMINEASCĂ 


D KR 


— ln lui am altă părere, obiectă rizînd tînărul. 

— Becher ai te sfătuesc să-l mininci fiert, şi cind 
ne vom mai vedea ai să-mi mulțămeşti. Pe lingă asta, am uitat 
un lucru foarte principal. Să nu mininci lucruri dulci. În orice caz 
să mininci puţine. Şi să nu pui în gură medicamente. Bolnavilor 
dumitale să le dai cîte pofteşti, dar dumneata să nu le iei ni- 
ciodată. 

Domnul Ciudin se veseli, rîzînd săltat, cu toată fiinţa. 

Duduia Olimpia interveni de jos, deschizîindu-şi ochiul ne- 


— in privința medicamentelor sînt şi eu martoră. Papa nu 
cunoaşte gustul chininei. 

— Sigur. Las natura să lucreze. 

— Insă, urmă ochiul, — cu prăjiturile mi se pare că nu ești 
tocmai consecvent, papa. Citeodată ne luăm la întrecere. Mama 
are reţete foarte bune. 

__ Adevărat ?—întrebă cu nevinovăție Ciudin. Dacă minine 
prea multe, nu fac bine. Deaceia ţin să umblu și S'alerg—ca să 
nu mă "'ngreuiez. Dacă vrai, poţi fugi odată în jurul bisericuţii şi 
pe urmă deal, pănă la marginea pădurii. După aceia o luăm 
spre mănăstire. Oboseala îmi face foarte bine, şi icia. Deaceia 
oamenii leneşi sint nenorociţi... 

Cugetarea nu mi se tocmai justă, se gîndi Naum. Apoi 
se îndreptă cătră duduia Olimpia: 

— Dar biserica şi chilioarele nu le vizitaţi, domnişoară ? 

— Nu le vizitez. Le-am văzut altădată. Şi deciteori am fost, 
n'am înttinit aici pe nimeni. N'am găsit om păminteana şi parc'ar 
fi pe tărimul celalalt, Can poveştile lui moş-Manole, de 
Ja Solonţ. Avem noi o pădure care se chiamă Solonţ, pe apa Ra- 
covei, în ţinutul Vasluiului. Aşa-i că vorbele acestea-s de departe 
şi de demult? 

işi acoperi un ochiu cu pălăria şi privi iarăşi numai cu unul, 
caşicum se ruşina de uşoru-i acces de sentimentalism. 

Se ridică şi strigă, uitind să-și facă glasul grav : 

— Eu plec! 

Ocoli mărunt bisericuţa, apoi ieşi sprintenă pe pan Sever 
Ciudin veni de după părete, iarăşi aprins şi asudat. La poartă in- 
cepu să-şi facă vint cind cu batista din dreapta, cînd cu pălăria 
din stinga ; îşi domoli și-și muie paşii şi se opri. Frecîndu-şi cu 
energie fruntea și obrajii, îl aşteptă pe Naum. li zise serios : 

— Imi lipseşte antrenamentul. Trebue să mă pun la regim. 

Apoi îl apucă de mină, Co privire vicleană în urma fetei: 

—Acuma am rămas singuri. 

Studentul avu un moment de nelinişte. 

— lată pe ce se sprijină sistemul meu. Vorbesc despre sis- 
Zem meu economic. Asculţi ? 

— Desigur. Ascult. 

— Sistemul meu economic se sprijină pe cooperativele de 
consum, care merg prost. 


DEMONUL TINERE O 


— Nu 'nţeleg. 
— Cu toate acestea e foarte simplu. Toate cooperativele de 
consum merg prost—asta e în afară de orice îndoială. E un fapt 


'hatăritor, afirmă cu tărie Sever Ciudin. Acest fapt, la prima vedere, 


pare tragic. Ei bine, eu îl privesc cu recunoştinţă. 
À Ascultă, urmă el oprind pe student, punîndu-i mina pe umar 
şi privindu-l drept în ochi. Din fiecare cooperativă care cade, ies 
cițiva negustori. Ai să-mi spui că aceşti foşti vinzători ai sus-zise- 
lor instituţii şi-au agonisit capitalul întrun chip cu totul neregulat. 
Dar pe mine nu interesează mijloacele, mă interesează scopul. 
Acesta e unul din paragrafele sistemului meu. Cooperative, coo- 
parene şi iar cooperative care merg prost. Mai am şi alte pa- 

Naum rămase gînditor. Se grăbi să aprobe în totul metoda 
tovarăşului său. R 

iudin îl opri iar, cu un zîmbet : 

-- Eu ştiu ce cugeţi dumneata acum, îi zise el, prietineşte. 
Te gîndeşti—spune drept,—că ai de-aface cu un maniac. Totuşi 
te încredinţez că sint un om foarte echilibrat. 

Era în glasul lui puţină tristeţă şi-un entuziasm stăpinit. Naum 
avu ca o săgeată părerea de rău pentru gîndul urit pe care i-l 
surprinsese Ciudin. 

Merseră alături, un timp, fără să se privească. 

— Vă mărturisesc sincer, n'am avut asemenea cuget... zise 
studentul. 

Ciudin rise înăbuşit, fără să răspundă. 

Răzemată cu spatele de un molid, în marginea poienii, du- 
duia Olimpia îi aştepta, Părea că-i priveşte cum vin, cu ochii ne- 
clintiţi. Cînd fură aproape, întoarse capul spre dreapta, părind a 
urmări ceva nevăzut pe linia opcinei, cătră miază-noapte. Apoi 
îşi bătu uşurel coapsele cu bastonul pe care-l ţinea cu amîndouă 
minile, dela capete, atirnat în curmezişul trupului. Atunci îi văzu 
şi-i privi cu adevărat. 

Intrebă cu vocea-i gravă: 

— Papa, ştii o noutate ? 

Ciudin scutură din cap: 

— Nu ştiu. Intreabă pe domnul Naum. Eu deocămdată mă 
simt cam obosit şi flămînd. Am nevoe de antrenament. De mini 
incep să sui în fiecare zi un munte. 

— Foarte bine, papa. Atunci să 'ntreb pe domnul Naum. 
Domnule Naum ştii o noutate ? 

-  Ascultind glasul care-i plăcea, tînărul rămase surprins de în- 
trebare. Poate trebuiau să se despartă, după ce e! îşi îndeplinise 
oficiul. v | 

„Nu se poate să fie asta”, cugetă el. Ea îl privea atent: 

— Ştii ? 

— Nu ştiu, duduie. 

— Uită-te în jurul dumitale, la cer şi la pădure. 


50 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Vrea så spuie, explică Ciudin, c'avem s'avem ploaie. Dar 
eu nu cred. f : 

__ Ba da, vine ploaie, hotări duduia Olimpia. Am învăţat 
dela călugări a cunoaşte semnele; şi văd nour spre locul știut. Tre- 
buie să fie deasupra muntelui Rusu. Şi dacă întindeţi urechea in- 
tr'acolo, aveţi s'auziți ce-am auzit şi eu, 

— Ce s'auzim ? 

— Aveţi Saul ce spune pădurea. 

Stind neclintiţi, întoarseră tustrei urechea,—cu privirile aţin- 
tite şi cu buzele întredeschise. S'auzea ceva într'o mare depărtare. 
Aici marginea pădurii sta neclintită şi bătută de soare. In acele 
funduri misterioase, însă, tremura şi sufla o fantasmă străină—ba- 
taurul ploii din muntele Rusu. Aducindu-şi ochii iar în afară, în- 
tilni privirea fetei venind spre el. 

Il întrebă şoptit ` 

— Auzi? 

El Dou semn cu capul şi rămase din nou atent, cu urechea 
alintată de întrebarea ei numai pentru dinsul.— „Atunci nu ne des- 
părţim, judecă el,—ş'avem să facem impreună drumul la mănăstire”. 

Ciudin işi ţinuse îndelung răsuflarea şi pufni. 

— Nu cred că weg altminteri nu ne-am luat nici cor- 
tel, nici mantale. De citeori am făcut drumul acesta la Procov, în 
atiţia ani, nu ne-a plouat niciodată. Logic e deci să nu ne ploaie 
nici azi. Adică aşa-i: dimpotrivă. Logic este să ploaie. 

— Nu-i aşa,papa ? Dar n'are să ploaie din pricina asta, ci din 
pricină că se ridică buhai de pe Rusu şi pădurea sună. Eu zic să 
grăbim cătră casă. 

— Să grăbim, încuviință Ciudin, ca s'ajungem inainte de ase 
produce catastrofa. Pe mine, drept să vă spun, o ploae în drum 
mă îngrozeşte. Ca să ne'ntoarcem în schit e primej : ne putem 
imobiliza acolo. 

— La toate m'am gindit, zise duduia Olimpia, şi-şi îndesă, 
peste grămada de păr castaniu şi peste buclele la timple, pălă- 
rla, pănă la urechi. Prin urmare, veniţi după mine. 

Plecă, bătind cărarea cu virful bastonului. O urmă Ciudin, 
apoi Naum, 

După un patrar de oră de umblet, sosi cea dințăiu unda de 
vint în săgețile brazilor. Fiştitul pădurii, întăiu domol, crescu $0- 
nor, după aceia cobori şi se stinse, Nu simțeau încă pe obraji şi pe 
eg nicio suflare, In faţă numai, pădurea părea că s'a umbrit. 

în urmă coloanele de lumină erau tot s ucite. 

SA primera >a pas doi cei geg lui, studentul trase din 
ate, ra sacului, pelerina de postav miţos So 
pios p brațul sting. Se surprinse înveselit (e acest ie ši dori 


Umblară fără să vorbească încă | 
profund spre miezul n un timp. Apoi tunetul sună 


— Aţi auzit ? — întrebă duduia Olimpi 
bărbia fără să-i privească. mpia, întorcînd peste umăr 


_______ “DEMONUL TINEREȚII 51 


Vintul se cufundă mai adinc în cetini şi se cobori cătră ei. 
Ciudin mormăi, nemulțămit. Se încheie cu grijă la haină, ridică gu- 
lerul şi virt mîinile în buzunări, înălțind å 

Un fulger clipi, apoi altul, şi ecouri fierbind se prelungiră în 
ripe cotite, plutind apoi pe deasupra văilor, Vintul, cu zvon de 
cascadă, umplu statornic toată pădurea, Cînd fulgera acuma, în 
negura dinainte părea că clipesc brusc, de două ori, nişte ochi 
monstruoşi de fantasmă. 

După fiecare scăpărare, Naum număra, ca să socotească de- 

tunetului. Cînd mumără cinci după cel din urmă fulger, 
tunetul se dărimă într'o rîpă deaproape, uscat şi pm Ant ge 

Duduia Olimpia se opri şi se'ntoarse ducind palmele la timplă. 

— Vine, ei „ri cu sprincenele înălțate, ne prinde! 

Avea o insu pe care Naum nu Lo bănuise subt răceala 
ei aparentă. Tresări, ag cum l-ar fi chemat. Insă cărarea era 
strimtă şi între ea şi el, mohorit, sta Ciudin, mormăind : 

— Văd că vine şi nu-mi place de loc. Acasă-i cu mult mai 
bine decit aici. . 

E n papa. Dumnezeu are grijă de noi caşi de 

e 4 

— Ce grijă poate să aibă ?—şi care lighioane ? Are să ne 
ude pănă la piele şi ata.—Dumneata ce spui ?—se'ntoarse el cătră 
student. Ne plouă op nu ne plouă ? 

— Eu cred că ne plouă. 

Ciudin nu-i fu recunoscător pentru această proorocire, Părea 
ca-l găseşte pe el vinovat. 

— Socot că nici mănăstirea nu-i departe... adaose Naum cu 
îndoială. 

Ciudin nu-i răspunse. 

Soarele se'ntunecă. Picături începură a răzbi de deasupra în 
cârare—şi zvonul susţinut al pădurii de brazi avea în el ceva as- 


„cuţit și ostil. A e 
ata se lăsase iar la vale. Dar la o cotitură se opri. Ploaia 


sosise şi o biciuia. j - 4 
Cind tatăl său şi studentul o ajunseră, o găsiră privind spre 
n scorbură enormă din laturea unui fag, pe care d ră şio 


şi se cinchi cu palmele pe genunchi. Răsuflă cu satisfacţie şi zimbi 
cătră tineri. Atunci păru a vedea în rochia-i uşoară pe Olimpia 
şi-şi increţi fruntea, nemulțămit şi încurcat. După aceia zimbi iar, 
căci studentul desfăcuse pelerina şi o aruncase pe umerii fetei. Ea-i 
mulţămi cu privirea şi strinse taldurii largi la ră Naum ' căută 
din ochi o deasă şi groasă de cetină, cîțiva paşi şi 
se strecură acolo, singur, în întuneric. 
Pădurea 


Vintului. Dar aripa furtunii bătea în alte văi—şi aici erau numai 
răstringerile plipiirilor ei. Fata veni pănă subt cetină, se tupilă şi 


52 VIAŢA ROMINEASCA 1 


i u apa, ca un şirag de märg ele transparente, 
ea în umbră, Și E în ceafa studentului. Aruncă peste 
el o margine a pelerinei şi, subt această protecţie atentă şi ga 
cată, Naum simți apărind în el o prietinie de o natură specială, 
deosebită cu totul de prietiniile bărbăteşti. ti 

Ploaia conteni răpede şi Prea ș miria acuma, domesticit, în 

ii depărtate. Vintul -se dom y 

prip a Zeg din scorbura arsă de fag se mişcă şi întinse 
braţele, căutind muşchiul din preajmă cu degetele răşchirate, fata 
trase de peste tovarăşul ei marginea pelerinei. Naum avu altă simtire 
plăcută, —a unei taine numai în doi. | KE 

Ciudin, rizînd sațisfăcut, veni şi-i găsi stind serioşi subt stre- 
şina de brad. 


SI. 
Realităţile sint şi ele fantazii. 


Coboriră la vale printre crimpeie de şuvoale, care apareau 
şi dispăreau subt bolți scinteietoare, ca nişte animale stranii reve- 
nite din epoci anterioare omului. Se mistuiră curînd în ascunzișuri 
subpămîntene. 

Cînd pătrunseră în poiana din vale, găsiră lumea lor și se 
priviră ca nişte vechi cunoştinţi, care au călătorit Intro țară de 
unde puţini se întorc. 

Duduia Olimpia făcea rizind această constatare. Naum avea 
în sine părerea că nu este niciun motiv serios de despărţire. Cu 
toate acestea cărările lor se desfăceau în linii deosebite. El mergea 
direct la vale, spre cetățuia mănăstirii. Duduia Olimpia şi Ciudin 
coteau pe o ulicioară, spre o căsuță albă cu cerdac, cu ferestrele 
vopsite albastru. V 

Ciudin o arătă cu mînile-i scurte. Studentul îşi trase din cap 
bereta şi căută privirile tovarăşei lui de subt streşina de cetină. 
Nu le găsi vii, pentru el, Erau absente, caşi în clipa dintăiu. Mina 
micuță şi delicată, pe care o atinse cu puful mustăcioarei, căzu în- 
dată străină şi inditerentă. 

Erau poate simple păreri, care m'aveau la urma urmei nicio 
importanță ; căci era încredințat că nu păstrează în el nici un re- 
gret şi destinul lui era altul. 


Cind întoarse capul, nu mai văzu pe nimeni. Totuşi in jurul 
luj treceau călugări în haine negre şi vizitatori care priveau lung 
la costumul lui de excursionist elveţian. Nici sacul, nici bereta, 
nici jambierele de lină, nici bastonul nalt cu chant de fier, nici bo- 
cancii ferecați—nu sint în obiceiul şi gustul tirgoveţilor domoli 
care vin aici la odihnă, indelungă odihnă în adevăr, cu nesfirşite 
sieste, şi cu plimbări încete pănă la cerdac, ori pănă la bănculă, 
in costume îngrijite şi ghete subțirele. j 


o  DENMONL TINEREȚII 53 


„Aici e un cartier de tihnă orientală,-—cugeta Naum privind 
țară simpatie. Nu cunosc drumurile şi potecile, Ge locurile Gren 
înalte, Nu se duc la Procov, nici la Sihla. Trăiesc ca'n tirgul lor, 
cu eg: SC şi taifas“. 

nfățişă la arhondaric cu vorbe şi ente ătite, 
imprejurarea cînd cineva i-ar contesta dreptul la et de Gerd 
şi la un blid de hrană. Il vedea chiar pe acel călugăr întunecat și 
neprietinos ; îl auzea vorbind de sărăcie şi de lipsă, frămintindu-şi 
e y privind în läturi—$Ştie el cum trebue să vorbească cu 
călugării 

Dar îi ieşi înainte un monah bălan, umilit şi cu zîmbet bun. 
Fără să se aştepte interpelat, îl conduse într'o oda răcoroasă 
şi-i aduse apă gheţoasă dinspre peșterile cătră care se retrăgeau 
șuvoaiele vii, pe care, cu un ceas mai devreme, le conte 
alături de duduia Olimpia. Călugărul il pofti să se hodinească a- 
poi până la vremea gustării, și se retrase. 

Se spălă, se pieptână şi-şi legă cu grijă cravata, caşicum 
trebuia să iasă. Pe urmă, băgind de samă zădărnicia acestei o- 
perații inconștiente, se tolăni pe pat cu faţa'n sus şi cu mîinile subt ceafă. 

intrun părete alb dinainte-i, era portretul lui Cuza-Vodă. Pe 
al păreţi, nişte mitropoliți bătrîni. Şin dosul lor, dincolo, departe 

ste munte,—duduia Olimpia răsuflind uşor în umbra înstelată, 
ă fintîna dela schit. 

Cineva bătu în uşă. Naum nu se mişcă. Auzi ge cra pre- 
lung bătămălile ruginite. Coborindu-şi privirea între vi rile bo- 
cancilor, zări capul domnului Ciudin, inspectind cu multă luare- 
aminte odaia, cu niște ochi rotunzi ca ochii de sticlă ai păpuşilor. 

Sări in picioare, potrivindu-și în pripă cravata și părul. 

— Am spus eu că nu-i greu să te găsesc, lămuri dofnul 
Ciudin ; căci te-ai oprit în mânăstire. Dacă te-ai oprit în mănăs- 
tire, eşti la arhondaric. Dacă eşti la arhondaric, ştiu pe ce gang 
să intru, ce scări să urc şi cui să m'adresez. 

„După cht se vede,—iîşi zise studentul, —în mine a fost gre- 
şală și nedreptate“. 

timpină cu un zîmbet prea afabil pe oaspetele său, făcînd şi 
el, în chipul cel mai logic, însă numai pentru sine, judecata cá 
avea să fie poltit la căsuţa cu cerdac pe care Ciudin o arătase cu 
miniie-i scurte.. 

Uită să împingă musafirului un scaun, cum cerea cuviința, 
căci în această lume orientală oamenii se odihnesc la cel mai mic 
prilej. Dar domnul Ciudin nu păru jignit de asta. Își trase el sin-. 
gur scaunul şi se aşeză. 

Naum făcu cițiva paşi spre uşă, apoi veni în jurul omului 
mic, privindu-l pe furiș, caşicum îi descoperise o infirmitate. 

— Ei, domnule Naum, cînd te pregăteşti să pleci? . îl întrebă 
oaspetele său cu un fel de lene şi neavind parcă nevoie de răspuns. 

u ; credeam să pot pleca astăzi, răspunse tînărul. 
— Aşa credeai ? Bine, poţi să pleci cînd vrai, căci lumea e 
a dumitale cît eşti tinăr. 


54 d _ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Apoi își frecă minile. 

— Ei, ce zici de ideia mea cu cooperativele ? 

— O găsesc foarte interesantă. | 

— Nu-i aşa ? Trebue să adaogi că nu-i numai interesantă, 
ci şi justă. aa am una. Vrai so asculţi şi pe asta ? 

— i 


o Atunsi iată ce mai spun eu. Fiecare gospodar cultivă œ- 
bligator un ogoraş de cinepă şi in. Şi fiecare gospodină, obliga- 
tor, toarce şi țese, în vremea iernii, hainele familiei. lată bani care 
nu mai trec la străini. Ce zici? 

— Ideie nu se poate mai bună. ; i a 

— Stai puţin. De ce pari neliniștit? Am impresia că vrai să 
te duci undeva. Mai am şi alte propuneri, care mie mi se par şi 
mai bune. De ce te uiţi la pură d SE Mer) 

Nu aşt răspuns şi pri = ind, spre s ? 

— Geer Cind ţi-oiu spune că eu te oblig, eu Statul,— 
pe dumneata functionar, —să te imbraci cu cămaşă de in țesută la 
tine în țară, şi cu postav lucrat în fabricile mele ? 

— Zic că-i foarte frumos. 

— Ei bine, asta-i mişcarea de care-ţi vorbeam. i 

Ciudin se lăsă pe speteaza scaunului, retrase capul şi privi 
mai de departe pe victima sa, cu ochi aprigi. Naum era în 
că-i prins într'o ghiară tare. 

Dar musafirul tresări şi săltă de pe scaun. Se bătu cu paima 
peste frunte, aducindu-şi aminte de-o datorie neplăcută. 

— Am întirziat ! - declară el. Trebuie să plec. Masa era pusă 
cind am ieşit. Am poruncă să te-aduc şi pe dumneata, 

Naum păru mirat. 

*— Am poruncă dela nevastă-mea. Intr'adevăr, are dreptate, 
şi eu nu mă gindisem la asta. Dacă vii, îi faci plăcere și Olimpiei. 

Studentul mărturisi că avea masa făgăduită şi pregătită la 
arhondaric. 

— Aşi! Ce-are a face! Mergi cu mine, şi încă fără intirziere. 

După ce se oglindi o clipă în geamul deschis, Naum se in- 
toarse și văzu pe Ciudin în deschizătura ușii. H urmă aşa ca să 
nu i se observe bucuria ascunsă. 

Masa era aşezată în cerdacul larg, cu faţă foarte curată, 

însă cu tacimuri despărechiete. 
s  Ciudin întră grăbit pe-o ușă și-l lăsă singur. Se auzi îndată, 
în odăile cu storurile lăsate, Zeng lui strigînd de două ori: Olim- 
pie ! Olimpie ! Apoi se făcu tăcere, şi el aşteptă în picioare, dintr'o- 
dată neliniștit, imaginînd întrebări şi răspunsuri. Fata trebuia să 
apară zîmbind şi el îi adresa cîteva cuvinte rezervate şi mai cu 
samă distinse. 

Dar duduia Olimpia nu veni zimbind. Părea ostenită. H salută 
inclinindu-și fruntea, cu buclele încă umede de picăturile ploii. 
Inaintea ei trecu o femee micuță, cu obrazul uscăţiv și buzele sub- 
Hr, Avea ochi mari cu pleoapele pe jumătate lăsate. In partea a- 
ceasta a feței, încrețită mărunt, se concentra o suferință veche. 


DEMONUL 55 


5 a Olimpia rosti din virful buzelor numele musafirului. 

Şi doamna udin îl salută în tăcere, închizind ochii. Apoi îl. 
pofti la dreapta ei, Fata se aşeză în stinga. Domnul Ciudin veni 
rä şi cu părul zbirlit şi-şi cuceri cu grabă locul în faţa 
„__— Mi-a spus Olimpia, zise doamna Ciudin, întorcînd obrazul 
cun zîmbet uscat şi palid, că aţi fost amabil s'o întovărăşiţi peste 
munte. Eu am prevăzut care să se schimbe vremea şi dumnealor 
nu m'au crezut, 

Inchise ochii, ostenită. Naum găsi cîteva cuvinte nehotărite 
pe care ea le ascultă atent, privindu-şi farfuria, 

Un s misterios şopti deodată din dosul uşii, în umbra o- 
dăilor. Olimpia se ridică de pe scaunul ei, ieşi o clipă şi se'ntoarse 
purtind un castron în care fumega ciorba. Atunci, cu mișcări mai 
mult grăbite decit îndeminatice, domnul Ciudin îşi potrivi şervetul 
pe piept şi pe brațe, trecîndu-i, c'o metodă proprie, colţurile în 
tăeturile dela umăr ale vestei; şi rămase cu ochii rotunziţi asupra 
aburului, ridicind numai din cînd în cînd nasul şi adulmecind, 
Soţia D întoarse o abia simțită și abia văzută ochire de nemulţă- 
mire, la care el rămase cu totul nepăsător. 

Inceputul acestei mici drame familiare studentul îl surprinse 
fără să pară că a observat ceva. Fata făcu această constatare 
ridicînd pentru întăia oară ochii asupra lui, cu recunoştinţă. 

Domnul Ciudin avea ingenioase metode economice, de asta 
dăduse dovadă. Insă cînd îi era foame, după asemenea drum o- 
bositor, i se deschidea o altă serie de fapte şi consideraţii de 
natură mai puţin abstractă, în care intra cu aceiaşi pasiune, Sălă- 
ție nu le atinse din pricina principiilor ; însă aduse în farfuria lui, 
cu agerime, încă un spor de friptură, drept compensație. Incet-încei 
deşi cu greu, însfirşit se potoli. Privirile ochilor trişti ai soţiei se 
domoliră, înmormintînd cuvinte mute, care se duceau să găsească 
în groapa trecutului pe celelalte, tot așa de zadarnice deşi avuse- 
seră sunet. 

Doamna Ciudin se făcu mai mică in scaunul ei şi întoarse 
fruntea. 

— Dumneata eşti doctor ?—întrebă ea pe Naum. 

— Incă nu, doamnă. Totuşi v'aşi putea fi de folos. 

— Desigur, desigur, răspunse ea cu mihnire. Vă mulțămesc 
pentru bunăvoință. Insă boala mea nu mai are decit o singură 
deslegare. 

— Aşi putea să vă întreb de ce suteriţi, doamnă ? 

— De multe... şopti ea încet şi oftă. Dealtminteri mă caut cu 
medici foarte buni. Insă n'aşi putea peee că mă simțesc astăzi 
mai bine decît ieri. Din ce în ce mai rău; mă simţesc din ce în 
ce mai rău... 

— Medicii, doamnă, au nenorocirea să găsească uneori ca- 
zuri cu totul extraordinare. Trebuieşte o observaţie îndelungată şi 
minuțioasă. 


56 VIATA ROMINEASCĂ 


Doamna Ciudin avu pe tața-i tristă un zimbet nou, care o 
facea aproape frumoasă, Privi cu simpatie student, şi începu 
să prepare cafeaua turcească, operaţie aşa de complexă, plină tot- 
deauna de controverse, 


Domnul Ciudin avea o părere proprie foarte indirjită, In 


privinţa fierberii, care nu trebuia să fie repetată. O explică destul 
de vioiu, 

— Mă rog, răspunse cu privirea-i oblică doamna Ciudin, în- 
trebuințind de astă dată cuvinte; cunosc părerile dumitale. Imi 
place însă cafeaua şi mie şi vreau s'o fac cum trebuie şi pentru 
musafiri. Ai destule chestii economice pe care ai putea să le rezolvi 
mai bine pentru interesele noastre... 

— Mamă... suflă cu frică duduia Olimpia, 

Doamna Ciudin zîmbi iar frumos şi turnă cafeaua. Trecu 
delicat o ceaşcă lui Naum, care sorbi din ea cu luare-aminte. 

— Foarte bună cafea |—declară el. 

Domnişoara Olimpia îl E iarăşi. Domnul Ciudin îşi trecu 
degetele dela amindoua minile prin păr şi Dän o clipă neliniştit. 
Apoi îşi primi cafeaua şi se alină. ? 

Urmă un răstimp de tăcere in căldura apăsătoare a după- 
amiezii, Ciudin avu un căscat trudnic, cu un suspin cîntat și cu 
lacrimi. Caşicum şi-ar fi adus aminte de ceva, se uită în juru-i 
cercetind, se ridică şi se strecură în umbra odăilor. Doamna 
Ciudin şi duduia Olimpia rînduiră masa şi trecură tacimurile sluj- 
nicel nevăzute dindărălul uşii. 

Naum rămase iar singur. Din tăcerea de somn a casti se 
intoarse numai fata şi se aşeză în scaunul ei. Vorbi, cu expresie 
de vag zîmbet; 

— Domnule Naum, să ştii că mama s'a amorezat de dumneata. 

Studentul o privi nedumerit, negăsind răspuns. Pe deasupra 
albelor case de monahi, în lumina crudă a după-amiezii de August, 
se'nălța blocul masiv al zidurilor mănăstirii cu cele patru turnuri, 
în jurul cărora lăstunii se roteau fără hodină. Ornicul bătu trei 
lovituri moi. Plutiră peste lenea cuprinsului, inspre pădurile neclintite 
de brazi. Lui Naum i se păru că le-a auzit numai el singur —şi 
că i-au looma’ penmi. e 

— Acuma ai să te duci la Secu, nu-i ?—īl întrebă ea. 
Şi de-acolo la Sihăstria şi la Sihla. co E 

— Aşa cred. 

— Eşti un om fericit, pentrucă poți să te mişti. 
— SE dat ei Wi mes n'are niciun scop. 

— poat 5 mişti şi mlaștină. Treci ici, treci 
dincolo, să Ar Geck i Sc Ware, 

— impie, îndrăzni Naum, nu vreau să cred că 
BE e sa 

cn nu spun asta, căci şi nefericirea cuprinde re 
violenţă. Sint poate numai mihnită. Ţine samă că oh ge 
ani şi că abia am isprăvit şcoala la maicile catolice. Vacanțele 
le-am petrecut totdeauna aici, singură, cu părinţii mei. 


DEMONUL TINEREȚII 57 

— Singură ? 

— Da. Am spus singură. Mama, cum cum ai băgat de samă, 
are o suferință care nu se poate lecui,—tocmai pentrucă nimeni nu 
poate găsi în ea ceva precis. 

— Ințeleg, şopti studentul, adinc mişcat de această mărturisire. 

— Vai făcut plăcere numai constatind răul fără leac, Ceiace 
n'a înțeles încă nimeni să facă, sau mare nimeni interes să facă. 
lar preocupările tatălui meu le-ai văzut. Tatăl meu e un om care 
a moştenit dela părinţii lui o avere impunătoare, l-au mai rămas 
din toate, două bucăţi de moşie, în judeţul Vaslui. Şi mama a 
avut avere frumoasă şi mai are ceva. Dar diferența între ceiace 
a fost şi ceiace a mai rămas s'a risipit în planurile economice pe 
care le-ai auzit. Cooperativele acelea, care dau faliment spre bu- 
curia lui, sint toate deaproape şi credincios subvenţionate de el. 
Este în viața lui această bucurie și mai ales această tristeță pe 
care n'o vede. Căci ne ruinează. Toate celelalte mici man n'au 
importanţă: se pare că toți bărbaţii prezintă aşa un aspect copi- 
Drog, Combinaţiile lui geniale însă îţi închipui dumneata ce sint 
pentru noi. 

— Se poate asta ?—iîntrebă uimit Naum, 

— Se poate. Nu-ţi închipui însă că această sulerință o strig 
pe acoperişuri—pentrucă, numai de cîteva ceasuri cunoscîndu-te, 
ţi-o comunic dumnitale. N'am impărtăşit-o nimănui. N'avem prietini. 
N'avem nici rude, pentrucă singurele rude după mama trăiesc in 
Oltenia, prea departe. lar eu mi-am trăit viața pănă acum Intro 
mânăstire, unde am plins pe umărul unei maici ori a unei colege. 
Dar am plecat de-acolo ş'acum mă găsesc cu desăvirşire singură. 
Te-ai întors un moment cu mine din drum sam simţit pentru 
dumneata o mişcare de prietinie. Văd că, la nevoie, cel ce are ceva 
rău în el ajunge să se mărturisească și unui obiect ori face o 
groapă şi-şi spune vorbele acolo. 

Naum rămase apăsat, deodată, de ceva de care nu-şi putea 
da samă. In acelaşi timp nu-şi putea dezlipi ochii de pe faţa palidă 
a acelei ființi singure, care pe neaşteptate,—şi aproape fără motiv, 
îi încredințase mihnirea, Acea mihnire trecuse în el. Ea începea 
să se lumineze de zimbetu-i vag. 

— Cind pleci la mănăstirea Secu? — îl întrebă ea liniştită, 
caşicum ar fi fost alta. 

Voiam să plec tot astăzi, x 

Ea se ridică. li întinse mina, pe care el o strinse, întrebin- 
du-se dacă face bine, şi o păstră intra lui, 

— Se poale să-mi amin plecarea pe mini. k 

— Dacă se'ntimplă asta, zise ea încet, atunci pofi găsi desară 
aici pe părinții mei, ca să-ţi iai rămas-bun. 

Naum plecă încredințat că trebuie să-şi amiie plecarea pe 
adouazi, 


58 VIATA ROMINEASCĂ 


XIV, 
„In toată neagra veșnicie, 
O clipă...“ 


DI 


Se regăsi singur în aceiaşi poziţie, întins pe pat cu minile 
subt ceafă. Stăruia în el aceiaşi ciudată opresiune, ca o durere de 
cap. Incerca să judece situaţia în care se găsea, însă nu izbutea 
să limpezează nimic. 

recea printrun început de iubire ? Experienţa acestei pasiuni 
n'o avea, căci era prea tînăr. Aventurile lui amoroase fuseseră 
meschine şi mici pănă atunci. Copil singuratic, rămas de tînăr fără 
mamă, ridicat numai între băeţi la şcoală, —avea pentru sexul cel- 
lalt o sfială pe care anevoie şi-o putea birui. Avea între colegele 
lui, studente la medicină, o aţițare a tinereţii, pe care de multe ori 
o socotea înjosire,—mai ales pentru că-l umileau victoriile unora 
dintre Sin lui, mai gălăgioşi şi mai îndrăzneţi, care tratau amorul 
ca o îndeletnicire curentă a vieţii. 

Sfiala lui şi şovăirile îl făcuseră să se opreacsă totdeauna 
la jumătate de drum. Şi, la virsta de douăzeci și trei de ani, era 
incă în aşteptarea une pasiuni mari. Adesea era încredințat că 
nebuniile acestea ale vieţii sint mai mult invenţii de romane. Nu 
descoperea în el niciun element de dramă monstruoasă. Era poate 
o fire rece şi cumpănită, Era pe lingă asta —din pricina izolării în 
care trăise pănă atunci—dispus să facă o deosebire mare în dra- 
goste, alegînd mai presus un fel de imbătare, deasupra marei în- 
şelări a speciei. Au creat-o oamenii alături de natura veşnică, 
înobilind şi transfigurind sălbătăcia. 

Stind singur cu uşoara-i febră, avea încă îndoială, punindu-şi 
întrebări asupra nevinovatei viclenii a domnişoarei Poate 
are s'o mai vadă odată în sara aceia. Posibilitatea îi apărea din 
ce în ce mai evidentă, pe cînd, în acelaşi timp, nesiguranța se 
așeza alături. Imaginaţia lui găsea interpretări în legătură cu cea 
e urmă a éi fetei. e Pe avea de mai înainte hotărită o 

are, o o vizi rămineau numai părin ca să-i 
vadă şi să-şi iee rămas-bun dela dinşii. Era o prana căci 
i-ar fi spus şi s'ar fi despărțit altfel de el. Nu era o absurditate, 
GK e OS deeg we T aar pe care el nu le rostise şi la 

cugeta, 

cerb es geta, g u-le cu peechie în forma lor cea 
it a durat această obosită somnolență, în care spiritu-i era 

treaz şi se rotea fără răgaz ca un lăstun age Geh mănă- 
stirii ? Se învirtea în jurul unei dorinţi centrale care născuse în el 
ca un simbure de foc, cu totul înafară de voința lui, printr'un fel 
de trădare: o observa abia acum, cînd începea să devie chi- 


Din cînd în cînd ornicul cel mare vibra und în 
e! număra bătăile cu atenţie încordată. La ora pera se a dé 


DEMONUL TINEREŢII KI 


răcori fruntea şi obrajii cu apă rece şi întrebuință iarăşi geamul 
negru, deschis în umbra păretelui, ca să-şi mîngiie părul pe frunte 
şi putul de subt nas ; şi ca să-şi lege cu cea mai migăloasă artă 
cravata, privind-o din toate poziţiile posibile. 

Eşi în cerdac şi încercă să vadă din are căsuţa unde 

trebuia să se ducă şi era poate aşteptat. Fără îndoială că era aṣ- 
teptat, însă era prea devreme încă. Din locul acela nu putea ve- 
dea nimic. | se puneau înainte un rînd de alte case şun grup 
de brazi. 
Pe subt bolta turnului cobori în piaţă. Citeva părechi de vi- 
zitatori cu totul indiferenți se plimbau fără scop, caşicum se cău- 
tau fără să se găsească. Treceau unii pe lingă alţii, însă nu se 
vedeau şi nu se găseau din pricina unei nebunii care-i lovise deo- 
dată. Toţi îi erau străini, depărtaţi şi antipatici. Mini n'avea să-i 
mai vadă. N'avea să-i mai vadă niciodată. 

Se abătu spre şosea, hotărit să facă o lungă plimbare până 
la sfertul de ceas al înserării. Nu ajunse însă pănă la poarta fa- 
rinii şi se întoarse. Avea o grijă so grabă ascunsă. Deşi încă era 
lumină, intră în ulicioara spre care se simţea necontenit îndemnat. 
Zări de departe căsuţa. Geamurile erau oarbe, cu storurile lăsate, 
şi cerdacul pustiu caşicum niciodată nimeni nu rostise acolo 


Se'ntoarse şi mai străbătu odată calea spre poartă, unde ve- 
neau şi cereau parcă intrare mirezmele calde ale finațurilor. Intilni 
pe cei din urmă monahi cht cc? dela lucru, în straie uşoare 
i cu comănac, nd greble şi LK E: 

e Amurgul Ag deodată.  Se'ntoarse grăbit. Lumini străpun- 
geau ici colo geamurile. Văzu de departe umbra duduii Olimpia în 
cerdac. | se păru că stă în acelaşi loc unde o lăsase. 

Era singură. Lei domoli paşii, supraveghindu-se, și pregăti cu- 
vinte pe care n'avea să le 'ntrebuințeze niciodată. a 

-— Cum, n'ai plecat ?—il întrebă fata ridicindu-se in picioare 
„şi eşindu-i înainte. Eu am încredinţat şi pe mama şi pe tata că ai 
ajuns la Secu. Le-am spus că i-ai salutat plecind. 

— Dumnealor nu sînt acasă ? 

— Ba da,—însă la mănăstire lumea se culcă foarte devreme, 

Acest schimb neînsemnat de cuvinte ridicase deodată un 
munte—pe care iarăşi trebuia să-l urce. Se înşela însă iarăși. 

— Stai te rog, domnule Naum, şi povesteşte-mi ce-ai făcul 
à EK ] putea spune 

e care nu- 3 ? 
-— reen pd a un ear Aa să te gîndeşti la copilăriile pe 
care ți le-am SH Uită-le. Eram enervată și mihnită, 

— De ce 

— , fără motiv. Desigur că şi dumitale ţi se întîmplă să 

te Aiat See altul. Eu am conştiinţa că nu samănă nici o 
clipă trecută cu aceia care urmează, cum nu seamănă ee CH 
viața. Asta-i adevărata tristeță. —Şi timpul, deşi în sine neschim- 
bat, pentru noi trece fără milă şi zadarnic. 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deodată tînărul se simţi mai mic şi mai neînțelegător dech 
copila de lingă el, care-i vorbea uşurel, cu vocea-i gravă şi plă- 
cută, li vorbea cu jumătate de voce, ca să nu fie auzită din casă. 
Uşile şi ferestrele erau închise. 

„Cu toate aceste nu mă aştepta“, cugetă Naum. 

Işi scăzu şi el glasul: 

— Duduie Olimpie, îmi vorbeşti despre lucruri la care eu 
incă mam avut vreme să mă gîndesc, 

Ea zimbi şi dădu din cap de sus în jos: 

— M'am gîndit aşteptindu-te. Eram sigură că vei veni şi cu 
toate acestea mă'ndoiam. După cum vezi, sint sinceră cu dum- 
neata, Imi face mare plăcere că ţi-ai amînat plecarea. Nici mini 
nu voiu fi în altă situaţie, dar astăzi este ceva care nu samănă 
cu eri. Dumneata n'ai impresia asta ? 

— Ba da, ba da, o am! j 

Işi simţi în el renăscută brusc febra care-l năcăjise toată 
după-amiaza. Nu îndrăzni însă să facă nicio aluzie la ea. Era 
ceva care-ar fi căzut brutal peste începutul lor de prietinie. 

Duduia Olimpia se ridică. Naum avu o mare a a 
căci totuşi ar fi vrut să-i mărturisească ceva şi nu mai avea 
Oamenii mănăstirilor se culcă prea devreme. 

— Vrau să mă mişc puţin pănă la portiţă, îi zise fata. Umt- 
bietul îmi face totdeauna bine. Te'ntovărăşesc puţin. 

Scoboriră treptele cerdacului şi păşiră alături, tăcuţi, prin 
iarba plină de rouă. Trebuiau să se despărțească: instinctiv Naum 
ii căută mina stingă şi i-o cuprinse. Ea Îl lăsă—cașicum nici n'ar 
fi băgat în samă acest gest. Apoi, foarte delicat, într'o convulsie 
ușoară, mîna mică răspunse, vie şi independentă, 

Tinărul simţi un cerc de flacără suindu-i-se pănă la piept, 
la ochi şi la frunte, 


Ea-şi retrase degetele fără silință. leşi cea dintăiu pe portiţă. 
FI o urmă, copleşit odată de iubire şi de dorinţă. 

„Cînd s'a "'ntimplat asta? Intr'adevăr, între două clipe poate 
exista spaţiul unei eternităţi. Şi încă nu putea rosti cuvinte, deși 
i se părea că e plin de ele. Dar şacum se 'nşela. 

__Trecură în piaţă, printre rari oameni pierduţi în umbra inse- 
rării, nedesluşiți şi depărtaţi. Ajunseră apoi spre poarta unde se 
opreau mirezme de finat şi eşiră pe şosea, ascultind, monoton şi 
ritmic, ace! murmur şi susur al serii, cîntec al nesfirşitelor miliarde 
de gingănii mici ale pămintului, + 

Ea-i luase, c'o mi firească, braţul, 
el, “plate parcă ocrotit. SBS 
— Mărturisegte, ii zise rizind, că nu te-ai tat la ce se 
petrece, El fu uimit de adevărul observaţiei căci GC la asta se 
wë ai e în clipa aceia. 
se petrecuse in aparenţă nimic,—decit stricase numai o 
rinduială aritmetică. Trebuia să fie in acea sară la mănăstirea 


. 


DEMONUL TINEREȚII o 


Secu, lar în golul acestui timp căzuse dintr'odată o clipă neaş- 
şi unică a vieţii, care se deschidea misterios ca o floare. 

— Acuma înţeleg că te căutam, murmură el. Dar îi fu îndată 
ruşine de această frază convenţională. 

— Nu crede în predestinări şi în minciunile poeţilor, îi răs- 
punse ea cu acelaşi ris, pe care el îl simţea prin braţul ei, fără 
să-l audă. Am fi putut trece unul pe lingă altul, indiferenți. Dar 
este o zină oarbă, care se numeşte întimplarea. Ea ne-a adunat. 

- [i sint recunoscător, murmură el iarăşi. 

— Ea ne-a adunat; ea ne poate despărți. 

— Asta n'aşi putea-o crede... 

Era mişcat de cuvintele ei, a căror descurajare o respingea 
cu violenţă. 

Zise cu ochii fierbinţi : D 

— intimplarea e oarbă, însă după-aceia răminem noi stă- 


pini pe DEN 
— Poate, 
— Vreau să spun că sînt stăpin să rămin aici atit CH voesc. 


— Mă 'ndoesc puţintel... 

— Nu te'ndoi, dudue Olimpie, D răspunse el fără tărie, însă 
limpede,—umplut de acest adevăr ca un pom tinâr de seva pri- 
măverii. | se părea neîndoios şi absolut, caşicum destinul pe care-l 
purtăm în noi n'ar fi înşelător ca toate fenomenele vieţii. 

— Dacă-ţi face plăcere, domnule Naum, nu mă îndoesc. ` 

El fi fu recunoscător pentru aceste vorbe, caşi pentru toată 
fericirea pe care o bănuia că i-o pregăteşte, care de fapt se afla 
în el; muguri şi flori care erau încă sevă, y À 

Duduia Olimpia îi strinsese brațul cătră ea. Elfi cuprinse tar 
aceiași mînă cu degete subțirele. Şi timpul şi spaţiul nu mai avură 
nicio rațiune. Căci erau singuri, în afară de cele trecătoare; aşa 
de uri şi de absorbiți, aşa de fixaţi de instinct prin ceiace era 
etern În natura lor efemeră, încît existară în sine şi independenţi 
subt stele, atit cit ţine cea dintăiu sărutare. Venise aprigă şi mai 
ales vicleană. Şi păru neaşteptată, cu toată dorinţa lor care o cerea. 

Un sătean venea domol prin întuneric, pe cărarea din mar- 
Ka deeg spre veşnicia lor, care deveni iarăşi o clipă pe a- 
cest pămint. d á. 

— Bună re gi i trecătorul cu glas prietinesc. Şi trecu 
inainte fluerind uşurel, pentru sine. 

Erau în valea largă a Nemţişorului, între finaţuri nu dor- 
meau,—căci toate sufletele şi iubirile florilor pătrundeau în ei, după 
o rînduială statornică şi pentru scopuri în aparență absurde. Se 
uitară în juru-le şi se văzură departe de mănăstire, Cunoscură fru- 
musețea nopții; simțtiră inväluindu-i aburul pămîntului. Se ntoarseră 
ament de cea dintăiu băutură tare—din acelaşi izvor tainic al vieții 

şi al morţii. - d 

In sfirşit Naum găsi cuvinte să mărturisască duduii Olimpia 
o iubire mai mare decit toate iubirile. li săruta minuţa spunin- 


` SE, 
du-ile, apoi îi apleca fruntea pe pieptul lui şo asculta cum 
get Se gees dragostei ei născuse dintrun pămint 

lacrimilor. 
= Se despărţiră la port, Ea rămase răzemată de un stilp şi 
el se strecură în lungul zăplazurilor, spre arhondaric. După o sută 
de paşi se'ntoarse. O găsi tut în același loc, aşteptindu-l. Sta ne- 
clintită subt streşina porţii, în haina-i albă. II cuprinse de mini 
şi-l apropie de ta. 


Hotăririle vieţii mele nu mai atirnă de mine. 

— Atunci fii cuminte şi du-te de te odihneşte, îi zise > 
cu alintäri materne, mingiindu-i obrazul. El îşi înclină capul, uimit 
de cite împrejurări bogate şi schimbări de catastrofă se puteau 
grămădi într'un scurt răstimp. Dar o eternitate goală e mai 
decit o clipă de emoție. Ştia că pe divanul din arhondaric îl aṣ- 
teaptă aşternut spinos şi arzător, totuşi făgădui să fie cuminte şi 


ştiu că nu mai plec. Rămin în mănăstire cit doreşti şi cit spui. 
ea ince 


piață. 
nu mai era demult nimeni. Şi ardeau, roşcate, numai două feli- 
nare pustii. Nu se puteau despărți aici şi el o duse pănă in o- 
grada căsuţei. Voi s'o îmbrăţişeze. Ea-i puse amindouă minile în 
piept, apoi şi le lăsă în palmele lui, amical. 

— Fii cuminte ; bună sara. 

După ce se depărtă, se întoarse iar fără nici un simţ de mā- 
sură, şo căută cu ochii pretutindeni, dar n'o mai găsi. 

Atunci rătăci spre poarta țarinei şi ajunse pe un drum al- 
buriu căutind subt cer gin mireazma finaţului un loc unde se pe- 
trecuse un eveniment mai mare decit o surpare geologică, Axa in- 
tregii lui vieţi era întoarsă, definitiv, cătră alt orizont. Dar acel 
joc nu-l găsi, deşi-l dibui prin întuneric multă vreme. 

Intră foarte tirziu şi zdrobit de obosală în odaia lui dela mănăstire. 


XV. 


Pe lingă alți demoni, trebue så 

cunoaştem şi pe cel al tinereții. 

Foarte cu greu se linişti şi căzu în somn profund abia că- 

tră zorii zilei. Cind se deşteptă, camera-i era plină de soare. Avea 
în el oboseală şi nu mai avea ginduri. Cum se mişcă, primul ca- 
pitol al adevăratei lui vieţi i se destășură şi lumina violentă îi in- 


DEMONUL TINEREȚII 63 


trä toatăn suflet. Rămase aşezat in pat cu ochii aţintiţi. Incepea 
să înțeleagă ce are de făcut, căci ființa pe care S innie RE o 
cotitură li devenise deodată nepreţuită, deşi cu puţine ceasuri îna- 
inte nici nu ştia de existenţa ei. Era însă neprețuită, ca o co- 
moară descoperită dintr'odată. 

Cu imagini stăruitoare pe retină se îmbrăcă mecanic. Căută 
ceasornicul : mai avea trei ore până la amiază, pe care nu price- 
ei cum avea să le umple. Cind eşi pe sala naltă şi rece, găsi, 

făşurat în blinda-i umilință, pe părintele arhondar, care-i zimhi 
cu prietinie şi-l reg cum a dormit. 

.- b e. 

— Āsta-i folositor, domnule. Acuma poate te cobori să vezi 
sfinta slujbă ? 

— Care slujbă, părinte ? 

— Sfinta slujbă ; astăzi e mai frumos la noi decit în alte zile. 

— Nu cumva astăzi e Duminică ? 

Călugărul zimbi şi-l privi curios. El trecu pe scări şi cobori 

incet. Nu ştia că-i Duminică. Pierduse noţiunea timpului încă din 
ajun, lar acum parcă m'avea niciun interes s'o regăsească: mai 
mult decit oricind i se părea o zădărnicire, Mai avea trei ceasuri 
pănă la amiază şi slujba monahilor în biserica cea mare putea să 
umple golul pe care-l avea în juru-i, un gol cu totul neînțeles şi 
nelogic, 
Intră din soare în umbră, în mireazmă deasă de tămiie. işi 
căută un loc la o margine, Intro strană, între doi monahi bătrini, 
care ascultau neclintiţi, privind ca'ntrun vis scinteile dela icoane. 
Maica-Domnulul, subt candele, îşi ţinea strîns pruncul cu a- 
celaşi gest din veacuri. Era îmbrăcată în argint şi aur şi avea po- 
doabe de pietre seumpe. Monahi cîntau la strane psalmi legănin- 
du-şi camilafcele şi urmărind cu capetele apropiate versetele, pe 
cărți mari. Ciţiva ţărani cu sumiieşe şi țărance cu fuste crețe şi 
broboade se închinau ducînd pănă jos dreapta şi-şi făceau cruci 
largi. Ciţiva ochi indiferenți îl priviră, işi făcu de două ori cruce, 
dintr'un simţimint de laşitate. 

Apoi rămase ginditor şi liniştit în aparenţă. De două ori îşi 
cercetă ceasornicul. Abia intrase de cinci minute. Deşi cu înceti- 
neală neîndurată, însă, timpul trece şi aprinde, la pulsaţia hotărttă, 
fulgere. Inima-i bătea aşteptind termenul fatal, cu grămăjoara lui 
de cenuşă. Şi nici unul dintre monahii din juru-i nu ştia ce bu- 
curie şi ce durere poartă el cu sine. 

Tresări. Căzuse un element nou in orbita vederii lui aproape 
adormite. Întrase o figură nouă în biserică. O simţi şi avu în ini- 
mă o împunsătură, urmată de zbateri furtunoase —căci era Olim- 
pia, deşi purta o haină străină, care nu era ştiută de el. Era încă 
ceva străin la dinsa, ca atitea lucruri care-i rămineau încă necu- 
noscute ; dar le primea pe toate, fără şovăire, înecate în dorință 
şi pasiune. Voi să facă o —să iasă în urma ei, alăturîndu- 
se de ea printre închinători. Dar se stăpini, înăbuşindu-şi un stri- 
gät fără cuvinte şi o urmări încordat, stind cu ochii lingă dinsa. 


% ________ VIAȚA ROMINEASCA 


li aştepta, revenit la realitate, mişcare după mişcare, accep- 
tind de mai înainte tot ce era legat de dinsa. 

O văzu oprindu-se întăiu la sfeşnicile cele mari unde ardeau 
făclii. Aprinse luminărele şi le aşeză cu grijă între altele. Cu pași 
moi, care abia se simțeau pe lespezile de marmoră, trecu în altă 
parte, Se oprea făcind semnul crucii—mărunt, numai asupra sinu- 
lui uşor rotunzit. Se închină la o imagine mică a iconostasului, a- 
poi reveni la sfinta fecioară şi o privi o clipă. Aruncătura aceia 
de ochi el o cunoştea. H vedea în închipuire, foarte limpede, și 
zimbetul. Se lăsă în ghenunchi foarte aproape, înclină fruntea a 
începu a spune ceva, fără cuvinte, mişcindu-și numai buzele, pa- 
sionat. Apoi se ridică şi se retrase îndărăt, răminind liniştită, cu 
minile împreunate şi căzute—singură între toţi. Cu toate acestea 
era şi el acolo. E 

O aşteptă să iasă, ca să-l observe, După aceia, văzind-o că 
intirzie, se hotări să părăsească el biserica şi sn aștepte afară. 
leşi domol, întirziind, caşicum ar fi vrut s'o facă atentă. Dar ea 
era absorbită de luciri şi cîntări ; din cind în cind îşi făcea sem- 
nul acela mărunt al crucii şi a una cu țărani şi femei, deşi 
făcea între dinşii o pată sumbră. 

In strălucirea de-afară respiră larg şi se plimbă pe pajişte, 
între zidurile nalte. Necontenit se înturna spre ușa de umbră a 
bisericii ; însă Olimpia nu apărea, 

Stătu în cumpănă multă vreme, dacă nu trebue să intre din 
nou acolo unde era ea. li lipsea necontenit, și asta îl neliniştea ca 
o suferinţă fizică. Sunară toate clopotele în turn. Nu mai era de- 
parte ceasul amiezii. Desigur că ieşise odată cu alți credincioşi şi 
el nu băgase de samă. Se simţi nefericit, parcă o împrejurare nă- 
prasnică ameninţa să-i despartă. Deşi era încredințat că ea nu 
trecuse şi nebunia lui era vădită, totuşi se îndreptă hotărit spre 
intrare. 

Tocmai atunci se arătă şi ea, odată cu țărani şi ţărance. H 
văzu îndată şi veni spre e! fâră grabă, însă c'un zimbet pe care 
încă nu LI ştia. Avea o figură sun zimbet pe care cl le recunoscu 
ale lui. Poate se înşela, însă asta îl ficu mai fericit, 

— Mă aşteptai ? Ştiai că sint aici? 

— Ştiam. Te-am şi văzut închinîndu-te. 

Zimbetul ei se depărtă. 

— Dumneata nu eşti credincios ? 

EI nu răspunse la întrebare. O contempla cu admiraţie, 

— Mä priveşti caşi cum ai avea asupra mea o superioritate, 
nu-i aşa ? De asta însă noi avem nevoie, căci sîntem dezarmate. 

— Cine noi ? 

— Noi femeile, Avem nevoe de credință. 

Era una din absurditățile care nu puteau decit să-i sporească 
iubirea. li sărută mina, pe cind zimbetul ei reapărea. 

S D M'ai iertat, nu-i aşa, Îi zise el deşi nu sint vinovat cu 
nimica 


DEMONUL TINEREŢII e 


Ea îi îndreptă o privire de sus în jos i 
menintă o eame Ai SE n jos, ca unui copil. II a- 

— Ge oner ? 

— Este, vorbi ea suspinind uşor, căci nu vreau să 
onată. Am simţirea că trebue să-mi. pisrez un post al ea ef 
să nu pătrundă nimeni şi de unde să mă pot apăra. 

El primi cu teamă şi îndoială aceste cuvinte; sin acelaşi 
timp cu umilinţă, căci nu le înţelegea bine. S'ar putea să nască 
aşa de curind şi de neaşteptat o catastrofă in dragostea lor? Ea 
văzu privirea-i tulbure şi-i luă braţul. 

— Inainte de toate, îi zise ea încet, crede în mine. 

El se tingui cu glas zugrumat : 

Reen, mg Armei 3 

— Atuncea sint liniştită. Mă laşi să intru singură acasă şi 
d DR după mine, căci am stat atita vreme donate unul de 

tih... 
„— De astă om în până la amiază, murmură cu ochi fler- 
binţi tînărul, amintindu-şi sbuciumul nopții. 

— Mai dedemult, Naum, decind nici nu ştim noi. 

li spunea întăia oară pe nume. El îi fu recunoscător, ca de 
mm spor neaşteptat al tezaurului pe care-l adunau intrinşii. 

Rămase cu ochii după dinsa, ee ea se ducea Cu passi- 
gur, fără să întoarcă capul nici în apta, nici în stinga, şi fără 
să se uite odată îndărăt cum aştepta el în fiecare clipă. După ce 
făcu ocolul aghezmatarului, intră şi Naum în hudicioară. 

In cerdac, dedeparte văzu pe părinţii fetei. | primiră SE 
o cunoştinţă veche şi studentul avu grijă să ceară doamnei Ci 
informaţii asupra sănătăţii. Se ivise de eri astăzi o durere 
în partea stingă a frunții, care răspundea sn partea stingă a tru- 
pului. Cu doi ani în urmă, într'o iarnă, mai fusese încercată de 
acest atac ascuns. Acuma revenea; nu se putea să fie decit ceva 
cu deosebire grav. Medicinistul îi cercetă pulsul şi puse cu luare- 
aminte cîteva întrebări. Doamna Ciudin îi răspundea răminind cu- 
fundată cu oarecare plăcere în ei obosită, Naum îi dădea 
citeva sfaturi vagi, întrebindu-se unde-i Olimpia şi cerind-o în 
sine,—cînd băgă de samă o atitudine nouă la Ciudin. Stătea des- 
tul de liniştit la locul său, însă avea ceva în privire şi pe faţă, o 
strimbătură ironică. Părea că petrece nespus, privind pe soţia lui 
— singur şi absorbit, ca dintro ascunzătoare, unde nimeni n 
putea observa. 

In acelaşi timp şi ochii doamnei Ciudin căutară in direcţia 
ştiută, palpitară din pleoapele vinete şi se închiseră. 

— Nevastă-mea întrebuinţează medicamente și greşeşte... vorbi 
Ciudin sentenţios cătră student. Cunosc ce-ai să-mi răspunzi dum- 
neata ZE te'nțeleg, însă mie să-mi dai voie să-mi păstrez päre- 
rile mele, 

Duduia Olimpia intră atunci, cu citeva gustări mici în jurul 
citorva păhăruţe, pe o tabla. Işi schimbase haina. Intirziase însă 

5 


o6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pred mult. Asta era părerea lui Naum,—totuşi îi era din nou recunoscă- 
tor, fără motiv, aşa în general, pentrucă există şi trebuie să fie a lui, 

O salută caşicum n'o mai văzuse în ziua aceia. Găsea plăcere 

'n asta. 
R Ea veni la el foarte aproape și-i prezintă tablaua. Co mla- 
diere, atingindu-l abia, se strecură prin locul îngust spre mama sa, 

— Mie-mi dai numai gustări.. zise dedeparte Ciudin. Nu ştii 
că eu nu beau rachiu? 

— Cum nu, papa ? Ştiu foarte bine. lată iau cu mine pe aceşti 
mici dușmani şi-i pun la adăposi—şi-ţi las ţie tablaua. Găseşti 
lucruri care-ţi plac. 

— Dumneata bei alcool ?—întreabă Ciudin, întorcind capul spre 
student şi trăgind spre sine, neglijent, tablaua. 

— Nu beau, însă cred că pot gusta din cînd în cind, ca 
orice om. 

— A, faci distincție! Te'nşeli, dragă, ascultă-mă pe mine. 
Te'nşeli teribil. lată cum stă chestia... 

Vorbind, lua cite o gustare. O eg în gură cu mina-i scurtă 
întrun chip uimitor,—foarte repede, însă fără a părea că se gră- 
beşte. Şin acelaşi timp părea că nu dă nici o atenţie acestei ope- 
rați—realitatea fiind ceiace spunea el, cu convingere şi sentențios. 

Naum Îl asculta bucuros, fără s'audă decit o înşirare nedes- 
luşită de sunete, Din cind în cind, la mici pauze, ştia că trebuie 
să introducă o aprobare convenţională. Asta insă nu dură prea 
mult, căci alte lucruri foarte bune, însă mai abundente, sosind odată 
cu şoaptele misterioase din umbra odăilor, domnul Ciudin se re- 
trase oarecum de pe terenul vorbirii. Atunci Naum se'ntoarse spre 
doamna Ciudin, care abia atingea mincările şi făcea o mișcare In- 
dărăt cătră speteaza scaunului. Inclinînd fruntea, ascultă, zimbind 
stins, felurite ipoteze asupra suferinţilur sale... Cu Olimpia, Naum 
nu putu schimba decit citeva fraze ceremonioase. In realitate aşa 
trebuia să fie, căci el nu era acolo decit un străin. „Cu toate aces- 
tea, cugeta el! maliţios,—ceiace am eu în mine dovedeşte că fata 
e mai mult a mea decit a lor.—Au să fie foarte miraţi cind are 
să le-o ceară. Cindva trebuie să ajungă la asta“. 

li privi cu curiozitate, Nici ei nu ştiu ce eveniment nou a 
a E in Se monahii, cași toate fiinţile străine care umblă 

scop pe d 
că e E e et ee 
ro pauză prea lungă, a să se împlinească fa- 
talitatea Zeien ben Bn Gand hotärise "che za 

— Papa, vorbi ea, nd cu ochii asupra studentului, aşi 
fi dorit să ieşim puţintel,—căci vremea e foarte frumoasă nu mi 
se pare pa a ieri... iza bela 

pa să ie: mai ales cum să ieşi în așa cuptor ?—pro- 
testă Ciudin. N'am ieşit la plimbare pe așa căldura nici gc nici 


Pe aşa căldură nu iese nimeni. Pă ' 
ieşit niciodată Inainte de ora cinei. LPN IAAT 


DEMONUL TINEREȚII 67 


dee ` se SC pierdut. 
— Bine, atuncea nu ieşim, unse liniştit duduia Olimpia, 
Doamna Ciudin ridică GE mg Ku 

— Olimpie, zise ea cu glasu-i obosit; deși, după cît ştiu, 
din punct de vedere higienic, soarele nu-i pentru nimeni un duşman, 
poți să iei o umbrelă. 

e — In acest caz, mă întovărăşeşte domnul Naum, consimţi 

impia. 
— De ce „in acest caz“ ? rise sarcastic domnul Ciudin. Nu 
văd deloc logica. Poate domnul Naum preferă să stea cu mine; 
avem chestii de discutat. 

— Alţii ar putea pretinde că nu pricep logica acestui „cu 
mine“... observă doamna Ciudin cu aceiaşi oboseală, Insfirşit,—să 
lăsăm asta. Olimpie poţi să iei umbrela cea albastră, 

— Da, mamă. 

Ciudin se miră: 

— Asta-i nostim |! De ce umbrela cea albastră ? 

— Bine, o iau pe cea albă, interveni Olimpia. 

— Pe cea albă o găseşti pe măsuţă, subt oglindă, explică 
doamna Ciudin, calm. 

Bătăile inimii lui Naum se domoliră. 

Domnul Ciudin nu păru că sufere vreo scădere. In ochii lui 
apărură semnele umede ale somnului şi primi să fie îmbrățișat de 
scaun, lăsind clipele trecute, cu desăvirşita lor înfringere, să cadă 
în eternitate : şi el fu îndată nepăsător caşi ea, cu ochii închişi. 

Olimpia desfăcu, dela poarta ogrăzii, o umbrelă albastră, 
ctiace mira întrucitva pe Naum. Se gindi însă să lase pe altădată 
întrebarea asupra acestui amănunt. Nici nu înțelegea cum ar fi 
putut aduce în discuţie un lucru atit de mic. ` 

— N'avem umbrelă albă, H zise Olimpia privindu-l Intro parte, 
cu fruntea înclinată şi întoarsă. 

Naum o admiră fără rezervă. Voi să se apropie mai mult Ge 
ca, ca s'o aibă alături, însă întilni un arc al umbrelei: îl ciocni 
ia timplă, apoi în ureche. Se intoarse la distanţa potrivită. 

Fără a privi spre dinsul, fata îi zise rizind : 

— Mama se uită după noi din cerdac. 

Naum oftă, rizind şi el: 

— Se vede că femeile au toideauna dreptate. 

— Numai citeodată,.. răpunse Olimpia cun glas nou, copi- 
lăros şi cîntat.. i 

e cunoştea încă întreagă. | se descoperea necontenit, clipă 
cu clipă. Şi era a lui, cu tot ce mai avea încă, nebănuit, neștiut 
şi necunoscut. Ameţeala serii trecute Îl cucerea iarăși. Umbla încet 
lingă dinsa—bănuind numai locurile şi poarta țarinei şi pătrunzind 
în e necosite. 

păi red mici, la fiecare pas al lor, tresăreau făcind salturi şi 
lovind stelbe subțiri, care risipeau un polen fin cu buch de aur. 
in aerul neclintit plutea, fierbinte şi grea, mireazma marilor întinderi 


ep VIAŢA ROMINEASCA 


de flori sălbatice. Cărarea suia cătră rarişti şi poieni de stejari. 
Păşeau tăcuţi în locuri singuratice, deşi erau foarte aproape de 
lume, şi n'auzeau niciun sunet, deasupra zvonului ierburilor, dech 
bătăile metalice a două tălănci, care alternau undeva, în poieni 
mai depărtate. Olimpia închise umbrela. Naum, c'o subtilă şi pri- 
pitä înţelegere, se apropie, cuprinzindu-i mijlocul, 

— Mergem mai departe, zise ea eliberindu-se fără grabă şi 
depărtindu-se, 

Apoi se opri, ca să-l aibă iarăşi alături, 

— Mergem până ce afăm locul care ne aşteaptă. 

Era de mirare cu ce uşurinţă găsea ea vorbe care aveau o 
infăţişare a lor proprie, Intro formă In care nu au mai sunat nici- 
odată. Pe cind în el nu avea decit o pasiune fierbinte, aproape mută, 

Un vindireu pluti oblic prin lumină, deasupra poienii, şi slo- 
bozi citeva fluerături moi, ultima neisprăvită. Deşi era un semnal 
comic, Olimpia se opri. 

El întrebă rizind : 

— Aici e? 

— Poate. Ne oprim, însă nu mult. Trebuie să mă intorc, 


căci mă aşteaptă mama. Am de făcut o mică plimbare şi cu dinsa. ` 


Cind sună toaca la ora cinci, trebuie să fiu acasă. 
— Aşa de curind? 


Baier A rari ged SES SS e al most 8 Putem 
spu k pe e ucruri K p 
are i jelepte, care vu" cam 
— Eu n'aşi ea să-ţi spun decit un singur cuvînt — 
care eco ei i eg ZE dën Ge? A e „a d 
— 0, eleg şi mă tem e el. Căci, d 
şi eu, abia ne cunoaştem, pny DE 
, Naum nu se aştepta la acest adevăr, care pe el îl jigni. Nu 
se cunoşteau desigur decit de puţine ceasuri ; însă asta mai avea 
vreun sens cind el hotărise în sine, fără şovăire întoarcere, 
definitiv şi complect, — un destin nou Vieţii lui? Nu-l hotărise, — 
era eben? luat de acel destin ca de un şuvoiu înf — dar 
era ucru, căci existența n i oimă aceia 
delicată de lingă dinsul, WÉI e, TS 


— Nu stai 3 0 întrebă iarbă ai" 

SR moale. ca, aşezindu-se în Sin muş- 
se lăsă să cadă lingă dinsa şi-i cuprinse mijlocul. A 

îi mingtie mina întinsă pe genunchi. Ea fnchize ochii Geen, Kë 
deschise şi-i intoarse spre el cu un fel de supunere. 

Naum o privea grav, concentrat tot în ochi. Ea clipi şi se 
retrase, desfăcindu-se nesimţit. Nu aştepta acea privire stranie 
dela începutul iubirilor, dar o cunoscu îndată, fără s'o fl văzut 


Insă nu se înfricoşă. Se ridică în enunchi, se retrase 
mult, privi în juru-i şi vorbi cu glas net lat: zar 


DEMONUL TINEREȚII 3 e 


— Mi se pare că trăim într'o colonie de furnici 

După aceia ridică fruntea, cu deoda jä. 

Tinärul deveni liniştit: Kleer 

— Ce este ? Ce ai? 

— d mie H zise ea zimbindu-. 

— Te îndoie ate. de mine? Te-am jignit? "a 
intimplat? di EEN 

— ée nu ze romi ră nimic ; aşi vrea numai să înţelegi că 
nu vreau să mă umileşti. N'aşi a să rezist. Şi n'ași fi mai 
fericită decit acum. sl inta 

bai plecă fruntea spre mîna lui, parcă ar fi vrut să i-o să- 
rute. Naum simţi între degete stropi fierbinţi de lacrimi. Caşicum 
s'ar fi surpat arşiţa zilei în el şi i-ar fi intrat în creştet, se zbătu 
convulziv E a înfricoşat după Olimpia. | se părea c'o pierde. Igi 
cufundă obrazul în muşchiul răcoros unde stătuse ea. 

— Fi liniştit, îi zise Olimpia, cînd îl văzu înălțind capul. 
Nu mă simt jignită, nici supărată, căci te iubesc. 

li trecu mîna pe fruntea asudată şi-i resfiră părul, 

— Trebuie să ne întoarcem. 

Naum se uita la ea rătăcit. Căuta răspuns la lucruri pe care 
încă nu le înțelegea. 

—- Ce fac ?— cum am săpot trăi? Trebuie neapărat să văd 
iarăşi pe părinţii tăi, E nevoie de o clarificare ai de o siguranţă 
altfel mă simţesc nenorocit, 

— Crezi că e nevoie? Mama ştie ceva, Se'nțelege că nu 
i-am putut spune tot, — şam păstrat pentru mine lucruri care 
sint numai ale mele. 

— Atunci trebuie să spun tatălui meu. Legătura noastră tre- 
bule să primească o sancţiune oficială, căci trăim în lume. 

— Va trebui şi asta, Naum. Mai tirziu. 

— Nu. Pănă ce nu isprăvesc şacest episod, care îmi apare 
din ce în ce mai necesar, nu mă pot simţi liniştit, ca să te am 
numai pentru mine, fără nici o piedică de nicăieri. Cind ţi-oiu 
spune că trebuie să lichidez cu tatăl meu şi drepturile mele la 
moştenirea mamei, că trebuie să-mi las echipamentul acesta bizar 
şi să-mi aduc hainele; că trebuie să mă înarmez cu actele şi cu 
banii de care am nevoie, ai să înţelegi mai bine şi ai să mă tri- 
miți tu ură la Tecuci. 

Ea clatină din cap: 

— Poate ai dreptate. Aşi răminea însă iarăşi ca într'un 
intuneric. 

— Nu înţelegi, reluă el cu însufleţire că pentru mine absenţa 
ta e mai mult decit întunericul; căci aceste trei sau patru zile 
de care am nevoie, imi vor fi iad. Dar trebuie. Şi plec chiar astăzi. 

Ea era iarăşi lingă el, ginditoare. Naum îşi plecă fruntea pe 
genunchii ei. Apoi se îndreptă zo strînse cu Ipatimă, O sărută, 
căzind ca într'o umbră a morţii, 


a wegen ` ` 


— Trebuie să plec! gemu el apoi, răsărind aprins. 

— Aşa de curind? Numaidecit azi ? 

— Trebue numai decht azi. Insă spune-mi cuvintul. Am să-l 
țin închis în mine cît voi lipsi. 

Ea îşi lipi gura de urechea lui şi-l încredinţă încă odată că 
îi drag şi-l aşteaptă. 

za SW'aştepti ? Te găsesc aici, la mănăstire ? 

— Desigur. Ce niar ra face să plec ? Numai gindul mi 
se pare o absurditate. Cred că ai să mă găseşti așteptindu-te pe 
drumul de asară. Știind că vii, sint în stare să suprim timpul. Mă 
cufund ca'mntro apă neagră — şi ies la lumină numai cînd va 
trebui. 5 

Erau cele dintăiu cuvinte pasionate, rostite c'o voce în care 
nu era nici copilărie, nici gravitate — era altceva, din acele rezerve 
ascunse pe care şi le păstrase şi pe care începea să i le deschidă. 
In Naum trecu cunoştinţa aceasta c'o stare vecină nebuniei. Îşi 
iuți paşii pe povirnişul văii - temindu-se să nu piardă un anumit 
ceas la care trebuia să plece; sau voind să se şi găsească plecat, 
ca să poată fi îndărăt cu un ceas mai curînd. 

li explică Olimpiei orele hotărite şi etapele, îi făcu portretul 
tatălui său, îi dădu amănunte asupra micii averi de care unea, 
Fata îşi deschisese iarăşi umbrela albastră şi-l urma asc 3 
păşind puţin mai în urma lui, trasă şi dusă oarecum de virtejul 
care era în el, fericită şi totuşi mirată ca de un fenomen măreț. 

` — siet? ee impus o misiune, zimbi ea, ar trebui să 
um A gë încet şi mai potrivit cu pantofii mei. 
e îi aminti că era aşteptată neapărat de doamna Ciudin, la 
ora 5. 


— Mama nu m'aşteaptă, şi nu iese niciodată, se tingui ea 
cu vocea-i copilăroasă. Opreşte-te, sărută-mi mina şi iartă-mă că 
tiam spus cea dintăiu minciună. Te incredințez că e cea din urmă. 

Acest ultim pătrar al ceasului lor de despărțire, Naum îl duse 
în sine ca o vibrare prelungă de lumină. Cind cobori dela arhon- 
daric în fugă, cu sacul şi băţul, şi ocoli puţin spre singura ulicioară 
pe care o cunoştea, — mai văzu umbrela, care se aplecă într'o 
parte, Salută ochiul dela Procov scuturindu-şi bereta şi se duse 
să-şi caute căruța tocmită în pot Până la Tirgu-Neamţ avea un 
ceas. Dela Tirgu-Neamţ pănă la Paşcani, Intro trăsură uşoară cu 
cai iuți, mai puţin de trei ceasuri. Găsea un tren pentnu 
Tecuci. In orice caz lua cel dintăiu tren, oricare ar fi fost. A doua 
zi, Luni, era acasă. Putea vedea pe tatăl său, colonelul. I! găsea 
neapărat, deoarece nu pleca în concediu decit după 20 August. 
Are sti-i explice cit mai simplu ; dacă va fi nevoie, cit mai amă- 
nunțit, — toate. Intre el şi tatăl său era o prietinie de camarazi,— 
nu unn fi vorba de nicio discuţie, deoarece chestiunea pe care 
se ducea să i-o comunice era ceva personal al său. Asta se in- 
timplă Luni, pănă la prînz. După amiază, trebuie să vadă pe a- 
vocatul său, pentru suma de bani de care avea nevoile. Avea o 


DEMONUL TINEREȚII DI 


din banii mamei sale puşi într'o ipotecă de primul r. 
ie ră. Datornicul ceruse însă o păsuire Si Gebied e 
mestru, gari în Septembre dobinzile pe care trebuia să le 
achite în April. EI însă avea nevoie imediat. Dacă această afacere 
nu are o soluţie firească şi destul de probabilă, — se pot găsi 
incă alte zece soluţii. Aşa încit va avea banii pănă în seara zilei 
de Luni, sau, cel mai tirziu, în cursul zilei de Marţi. In această 
zi îşi pune în rinduială rufele și hainele, în două geamantane mari 
de piele. Are nevoie mai ales de haina neagră. Miercuri, prin ur- 
mare, va fi pe drum îndărăt. 

(Urmează) 

Mihail Sadoveanu 


Cunoştinţele lui Montesquieu 


despre Valahi 


— (O călătorie în Ungaria la 1728) — 


Cind s'au publicat în 1894 şi 1896 cele două volume 
însemnări de drum ale lui Montesquieu (subt ingrijirea orară 
săi) !, profesorul Henri Barkhausen dela Facultatea de Drept din 
Bordeaux şi-a pro în substanţiala introducere pe care a scris-0, 
să explice m de ordin interior care l-au îndemnat pe au- 
torul „Spiritului Legilor“ să voiajeze atit de mult. Intr'o epocă 
în care Francezii se deplasau aşa de greu (ca de-altminteri şi 
astăzi), Charles Secondat de Montesquieu, Seigneur de la Brède, 
ia toiagul pribegiei şi îndură cu voioşie toate neplăcerile fatal 
legate de călătonile dintr'o epocă tulbure şi cu mijloace de lo- 
comoțiune rudimentare. Rind rind, parc Italia, împărăția 
Habsburgilor, (din eregrinăriie făcute aici datează cunoştinţele 
asupra Valahilor), ermania în lung şi lat, din Bavaria pănă în 
nordul Prusiei, Olanda şi Anglia. Voiajurile continentale au fost 
consemnate in însemnări aproape zilnice în două volume, publi- 
cate la sfirșitul “secolului trecut de săi cu concursul juris- 
tului Barkhausen, al lui Raymond Céleste pd aere bibliotecei 


iar prin intermediul Revoluţiei franceze care a împrăştiat - 


influență europeană. Cele 12—13 pagini de Notes 
sur PAnolet 
din opera complectä, sint o parte infimà din ceiace E notat 


1 Baron Albert de Montesquieu, Vo uieu. 
+ do 
referitoare se găsesc în vol. I, pp. 3—15 şi se IL e Car 2 Va 


MONTESQUIEU DESPRE VALAHI 73 


Montesquieu asupra Angliei. Lucrul se explică prin faptul, că 
hirtiile lăsate la Londra n'au venit în Franţa decit la începutul vea- 
cului al XIX. Intro scrisoare găsită în arhivele dela Brède, datată 
12 August 1825 şi adresată ministrului Lainé, unul din urmaşii ma- 
relui jurist, Joseph-Cyrille de Secondat, scrie: „les manuscrits 
restants, en très ee nombre (m'a dit mon fils), sont en sûreté 
et sont cachés chez l'exécuteur testamentaire (de Charles-Louis, 
baron de Montesquieu), qui les lui renverra å la première occa- 
sion favorable, ainsi qu'il en a été convenu respectivement. Mon 
fils est peiné de /a quantité de papiers brûlés, et suivant ses 
intentions (me disait-il encore ce matin), vous serez le seul 

du sort de ceux qui restent" L Dacă nu ni sau păstrat in- 
semnările detaliate şi impresiile de zi la zi, opera a fost în schimb 
nutrită în esența sa cu material juridic englez. Lunga tradiţie şi 
legalismul britanic au fost un îndreptar şi i-au dăruit multe din 
principiile şi ideile care au făcut din Montesquieu, părintele con- 
stituționalismului modern. Comparaţia islaţiilor şi a situaţiei 
politico-sociale 2 din şapte ţări (Franţa, Anglia, Italia, Austria, 
Ungaria, Germania şi Olanda) prin documetare la faţa locului 
era o necesitate primordială pentru spiritul realist st logic al 
juristului. Montesquieu a avut cultul faptelor. Pentru a construi 
idei şi generalizări juste li trebuia mai întăiu de toate o bază 
solidă de observaţiuni personale directe. Aşa se explică pasiu- 
nea pentru călătorii şi informaţii exacte, ciştigate prin sine in- 
suşi, pe care a avut-o autorul Scrisorilor persane. Din aceste 
călătorii a avut ocazia să alle şi despre Valahi. 


In peregrinaţiunile europene este important iul la Viena 
făcut eis Se lordului la E EE Cie elui 
G II al An lin rol VI, ta ariei-Tereza. - 
tinia Clor era SS pă cultură, temperamente şi gusturi 
identice. In calitate de tinăr membru al Academiei Franceze 
şi cu o sgomotoasă celebritate in urma scandalului provocat de 
„Lettres persanes*, curtea din Viena i-a făcut o primire extrem 
de bună, care a flatat amorul DES al fostului prezident de 
Tribunal din Bordeaux. La 2 Maiu 1728 Montesquieu a intrat 
în Viena. A : 

Pe lingă informațiunile asupra aristocrației şi a, Ce ea 
sociale austriace, l-a interesat şi structura medievală a Ungariei. 


+descri fontaines de Hongrie qui convertissent le fer en cuivre», 
(vol age G SC, Apoi despre macie din Hartz wra) cu cele trel 
orage industriale: Wildemann, Lautenthal şi Zellerfeld (vol. I, pp. 231 — 282), 


Se hotărăște atunci să plece ca s'o cerceteze. In copia unei 
scrisori cătră ducele de Richelieu, păstrată în arhi de la 
Brăde, se spune: „l'Empereur doit partir le 20 pour Gratz et 
Trieste. On compte que ce voyage sera d'environ trois mois et 
demi, Cela m'a déterminé à aller voir une partie de la Hongrie, 
et je partirai, au commencement de la semaine prochaine, pour 
Presbourg, pour voir la Diëie: 1. Minele vizitate au fost cele din 
Kremnitz, Schemnitz şi Neu-Sohl. Notele luate consemnează şi 
dorința de a prezenta Academiei citeva din observaţiile sale, 
De-altminteri după ce a vizitat minele germane din Hartz, Mon- 
tesquieu a scris un memoriu şi use a lor, făcind comparații 
ingenioase şi observaţii juste, aducindu-şi aminte de ceiace mai 
văzuse în Italia, şi ceiace ştia din lecturi, 

In voiajul lui Montesquieu in Ungaria a aflat, desigur, 
despre Valahii pomeniţi în ile pe care le voiu reproduce. 
Vecinii noştri Maghiari l-au interesat şi H prezintă subt diferite 
ipoteze. Intre figurile din nobilimea austro-maghiară este creio- 
nat şi un străbun al actualului conte de Windischgraetz, faimosul 
lalşilicator de monede pote: vering care se deşteaptă ; „le comte 
de Windischgraetz est c ler d'Etat ; fils du compte de Win- 
dischgraetz, president du Conseil aulique; a été plenipotentiaire 
à Cambrai, et nommé A Soissons; il a une charge héréditaire 
dans le duché de Styrie“. Şi apoi, în citeva rînduri mai jos, o 
descripție care prevesteşte intrucitva — trăsătura comună de va- 
nitate şi impulsivitate — pe patriotul falşificator de monede inter- 
naţionale de astăzi : „il n'y a rien de si ridicule que le duel du 
feu comte de Windischgraetz, président du Co l aulique, avec 
le vice-chancelier ; ils furent és par le comte Ottocar Star- 
hemberg, conseiller de la Cont „ et le comte de Zinzendorf, 
chancelier de la Cour“ 2. 

„___ Despre Valahi vorbeşte cu oarecare preciziune geografică. 
Cunoştea Orşova şi tortiticaţiunile ei. Despre Temişoara spune că 
sau început oarecari tortificaţiuni, dar costă imens, oraşul fiind 
într'o cîmpie mlăştinoasă. Dacă impăratul ar fortifica Temişoara 
ar avea: „deux places dans des marais bien bonnes: Mantoue 
et Temesvar“ 3. Montesquieu cunoaşte şi cuvintul Banat 4. O 
călătorie acolo, deşi posibilă, e nesigură din lipsă de date sufi- 
ciente. Din context se pare că sint note al unor drumuri pe 
care le-a făcut, E deci probabilitate că Montesquieu să fi văzut 
Banatul, în specii Temişoara, Această nesiguranță e datorită 
faptului, că Montesquieu nu şi-a redactat definiti jurnalul de 


1 Voyages de Montesquieu, vol. 1, Prėl 30 
iara indicatia lanoi en 20 Matu Gah o gé E opts Zen de io 
pă ce intrase în Viena, aşa după cum caase dintr'un SO asupra iti- 


MONTESQUIEU DESPRE VALAHI 75 


călătorie. Sainte-Beuve spunea chiar: „je disais que j'aimerais 
mieux un Journal de Voyage complet, contenant les observations 
directes de Montesquieu, que tout / t des lois“ 1, La acea- 
sta se mai ada următorul detaliu. Pe cînd se afla la Veneţia, 
Montesquieu ar fi avut o discuţie cu lordul Chesterfield 2 asupra 
caracteristicilor celor două nat, Englezii au singe rece şi Fran- 
cezii spirit. In această privinţă erau de acord. Discuţia purta a- 
supra superiorității uneia din cele două caracteristici în faţa 
evenimentelor neprevăzute. Nu se înțelegeau. Lordul Chesterfield 
i-a făcut o farsă pentru a-i demonstra uşurinţa spiritului cînd 
trebuie să ia o hotărire rapidă şi superioritatea implicită a H 
matismului englezesc. A trimes pe un necunoscut să averti- 
zeze pe Montesquieu că poliția Statului venețian H supraveghează 
şi-l bănueşte din pricina notelor pe care le lua pr air guvernului 
şi politicei sale. De teamă, Montesquieu ar hi distrus in grab 
manuscrisele care ar D putut fi socotite compromiţătoare 3. a 
ținem seamă că Viena teroriza Italia în această epocă, este po- 
sibil ca informaţiile luate din Banat să fie distruse cu alte ma- 
nuscrise recente. Dacă notele din Veneţia subsistă Intro bună 
parte (şi anume cele socotite inofensive, fiindcă o distrugere totală 
a crezut că întăreşte bănuiala), pe cele din Banat, care se referă 
ia fortilicaţiunile militare le-ar fi putut întradevăr privi ca A masă 
culoase. Mai ales că tratau despre situaţia graniţei dinspre Turci 
cu care se aflau în rele raporturi. 


Inainte de a arăta textul original despre Valahi vom atrage 
atenția asupra unui lucru : respective la ţara noastră 
sînt publicate în capitolul Voyage en Allemagne (din vol, I), iar 
nu în Voyage en Autriche (vol. I), cum ar H fost exact. Expli- 
Catia se găseşte Intro eroarea aranjării manuscriselor. Barkbausen 
spune : „pour ce qu'il put voir en Hongrie, nous n'avons d'au- 
tres documents que quelques paragraphes inseres par erreur dans 
le Voyage en Italie ou en All ne,et les Mémoires qu'il rédigea, 
de retour en France, sur certaines mines et sur les mach 
dont on y faisait usage“. 4 - 

lată” textul lui Montesquieu5 unde vorbeşte despre Valahi 
şi ţinnturile locuite de ei: 

a scrisă jar al operelor lui Montesquieu, 
afat Ze GE eg Reinhold ees ER "e Voie es, pg. XLIV). Idein 
a fost detaliată în Causeriea du Landi (vol. OS, și urm.) 

2 intilnirea Montesquieu —Chest la Veneţia, deşi pomenită de 
toţi biografii, este situată mai tirziu in Germania de către Barkhausen. Rațiu- 
nile nu par plauzibile şi opinia tradiţională are mai multe şanse de a 


e. 
dacă arderea unor părți din manuscripte de teama unei bo: 
mueli di Seit nu ar fi exactă, nn trebuie uitată acea «quantité de papiers 
hrules> posterioară morţii sale şi despre care vorbeşte Joseph-Cyrilie de 
EE cătră ët Lainė, Patoa déi o 
5 Voyages de Montesquleu, vol, H. pg. 138—140. 


75 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„On a fortifié aussi Orsova. On sait que c'est une ile sur 
le Danube. On a fait un ouvrage sur le bord de l'ile, qui avance 
sur le Danube, ou on a mis des batteries de canons, qui 
reroient une demi-lieue sur les Turcs qui voudroient remonter. 
On a fait deux redoutes sur les deux câtes (sic) du Danube, qui 
sont deux montagnes escarptes: car, à Orsova, on que 
ces deux montagnes et un morceau du Ciel. Le mal est que les 
ouvrages que l'on a faits dans l'le sont mauvais, parce que le 
terrain est si humide qu'il s'enfonce dessous, et cette humidité, 
d'ailleurs, rend l'air très malsain, et Orsova est le tombeau des 
Allemands. Le défaut d'argent a empêché que l'on ne fortifiât 
Temesvar. On a commencé quelque chose ; mais c'est peu. Comme 
il est dans un marais, il en côute des sommes immenses. 
C'est encore un autre cimetière des Allemands. Quand Temes- 
var sera fortifié, l'Empereur aura deux places dans des marais 
bien bonnes: Mantoue et Temesvar. 

Ces pays périssent tous les jours depuis que les Allemands 
y sont. On est CR de faire garder les rau pour empâ- 
cher les paysans de passer du câte des Turcs. Le morceau de 
Valachie qu "a l'Empereur est presque entièrement desert, de 
même que le Banat et le reste, La moitié et plus des étrangers 
qui s'y sont établis, ont crevé, 


La Transylvanie est très bien peuplé, Comme les Valaques 
et Transylvains ont pres des trois quarts de l'année maigres, ils 
ne savent que faire de leur viande et la donnent presque pour 
rien, et réellement pour rien, aux soldats ct officiers. 

La Valachie imperiale est infectée des bandes de voleurs, 
que les grands bois empêchent d'exterminer, quoique on y en- 
voye des troupes. Ce sont des dâserteurs et gens du pays qui 
s'assemblent en troupes. Ils envoyent demander ont A un village, 
sous peine d'être brûlé et de couper la tête à tous les habitants. 
Ces gens, qui sont timides, payent et ne disent rien aux Alle- 
mands envoyés pour les secourir ` de façon qu'il faut les tour- 
menter pour leur fäife avouer la vérité“. 


E de remarcat că Montesquieu îşi dădea seama că „les 
Valaques et (les) Transylvains" au cam aceleaşi moravuri—im- 
plicit deci o identitate de naţionalitate—pomenind comuna lor 
evlavie religioasă, care îi face să postească trei sferturi din an 
şi să dea aproape pe nimic carnea la călători, ori chiar degeaba 
soldaţilor şi ofițerilor din armata împărătească. 

A doua observaţie interesantă este că Montesquieu ştia de 
exodul țăranilor romini asupriţi de biruri şi de angarale şi care 
treceau în mod sistematic In dreapta Dunărei: „on est obligă de 
faire garder les pour empâcher les paysans de passer 
du câte des Turcs*. Fenomenul e bine cunoscut în istoria acestei 
epoci. Notarea ei de un călător ca Montesquieu este cu deo- 
sebire prețioasă. 


__________ MONTESQUIEU DESPRE VALAHI N a 77 


A treia observaţie este cea referitoare la raporturile dintre 
țărani şi „bandele de hoţi*—les bandes de voleurs—(noi am 
traduce mai exact cetele de haiduci) pe care o notează ca pe 
o curiozitate Montesquieu. I se va ti părut extrem de ciudată 
această neapelare la ajutorul poterilor trimise de puterea oficială. 1 
Dar de-alungul istoriei noastre naţionale tovărăşia dintre săteni 
E cetele de haiduci este o regulă care sufere puţine excepții. 
Chiar astăzi prinderea bandiţilor de cătră jandarmi întimpină 
dificultăţi din pricina ajutorului ascuns dat de cătră săteni, con- 
form unei habitudini pluriseculare). Ei erau revoluționarii împotriva 

ilărilor celor de sus, de-obiceiu de singe străin, (cum erau 
Maghiarii în Ardeal şi Grecii în Principate), purtătorii de cuvint 
ai protestării generale. Cind armatele imperiale trimeteau ca să 
se prindă haiducii, „ces gens, qui sont timides, payent et ne 
disent rien aux Allemands envoyés pour les secourir; de façon 
qu'il faut les tourmenter pour leur faire avouer la vérité“. Nu 
era „timiditate“, cum crede Montesquieu, ci solidaritate, 


Să identificăm acum regiunile peomuăce pe undea umblat 
Montesquieu în Ungaria şi de unde a luat cunoştinţă despre Valahi. 
In călătoria sa a vizitat minele dela Neu-Sohi, Schemnitz şi 
Kremnitz, pe care mai tirziu le va compara cu cele din munţii 
Harz, vizitate subt indemnul şi înlesnirea amicului său V. Stein, 
un distins jurist şi om politic german dela începutul veacului XVIII, 


Neusohl, 
sau pe ungureşte Beszterczebánya, se află în comitatul Zolyom 
(sau Sohl), la confluența riului Gran şi Bistriţa. 2 


Schemnitz, 


este numele german al minei de aur şi argint Selmeczbânya, 
aflată în comitatul unguresc Hont. 


Kremnitz, 


sau ungureşte Kormoeczbanya (ori Köröbanya) se află în co- 
mitatul Barsului (la miază-zi de Túrócs, sud-est de Nytra, la 
nord de Komárom şi Estergom, la est de Hont şi Zolyom). In 
aceste mine se găseşte din vechi timpuri aur şi nt, după cum 
arată anumite inscripții runice găsite pe muntele Smercnik. 


1 Prima parte cu amenințările haiducilor e puţin problematică, Hămine 
in la din cauza unui presupuse „timidităţi”, crede 
ent a apr e bogătaşii şi grofii şi se dădea la văduve 


2v. Van, Geschichte der Stadt Neusohl, Wien, 1875; v şi Gr. Enc. 
vol. XXIV, pg. 901. 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


minele—pe care apoi Montesquieu le-a comparat 
SL cca para pentru Academia franceză cu cele din Harz : 
W'ildem 


Debrețin. despre 
ps pa oars bei area oa ge o De evlavioasă şi în raporturi 
dificile cu i aus 
nu numai indirect din ceiace spuneau însoțitorii săi Nemţi sau 
Unguri. 

Aceste note ale călătorului francez în Ungaria Shot 
capitolul raporturilor dintre țara noastră şi Apus ători 
străini. Intemeietorul dreptului public modern arată stadiul cu- 
noaşterei—destul de rudimentare—a i din acea vreme 
(1728), în ceiace priveşte situaţia şi viața Valahilor. 


Petre Marcu-Balş 


Intre vînturi ` 


Intreținerea curățeniei unei case, subt denumirea generică de 
grijitură, însumează două categorii de acţiuni, de aceiaşi natură, 
urmărind acelaşi scop, deosebite însă prin profunzime şi im tä. 
Grijitura mică este zilnică — în principiu — avînd ca simbol cîrpa 
de şters colburile, sau universalul sot al servitoarei, şi ca instru- 
mente, mătura, faraşul şi bodogăneala oficiantei. 

Orijitura mare e sporadică — în unele case e săptăminală 
caşi baia stăpinilor ; în altele, lunară, asi primenirea cearşafurilor ; 
în altele, anuală, caşi vilegiatura ; şi'n altele, virtuală caşi cîştigul 
la loterie—avînd ca simbol evacuarea mobilelor din casă—covoa- 
rele pe fringhie, bărbaţii la club—şi ca instrumente, băţul de bătut 
covoarele, mătura cu gît de girafă pentru afele de paianjeni, ceara 
pentru lustruitul podelelor, cu adaosul prealabil al sirmei, dacă-s 
parchete, lighenele pentru spalatul ferestrelor, şi nervii, vizibili ca 
vița din pridvor, ai stăpinei casei. 

lîngă aceste două soiuri de grijituri, clasificabile după 
criteriul curăţeniei casnice, există o a treia perturbare, înrudită cu 
celelalte prin nervii executorilor—femeile—şi crisparea ursuză a 
executaţilor—bărbaţii—dar deosebite de ele prin scop. Această a 
treia acţiune interioară e desemnată de vocabularul bărbaţilor 
prin denumirea ` „mania schimbării“. Graţie acestei manii, mobila 
ctacului a fost pe rînd în odaia salonului, în odaia biuroului, în 
odaia sutrageriei, care și ele, la rîndul lor, au călătorit prin toate 
încăperile. Astfel că fiecare odae a fost amantă fiecărui mobilier, 
ca în acele oribile familii nomade, în care tatăl nu e numai soțul 
nevestii, ci și amantul fetelor, precum şi al soacrei sale. 


* Fragment din volumul «Intre vinturi: a) treilea volum din ciclul 
: Medeleni... - 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Insfirşit, o a patra categorie de acţiuni domestice, se des- 
prinde dintre celelalte, depăşindu-le e pateticul său, înălţin- 
du-se între actele zguduitoare ale omului în luptă cu destinul. 

Bărbatul iubit a plecat în războiu. Femeia a rămas singură în 
decorul fericirii de pănă atunci. E tristă printre amintiri. Pe o masă 
ef afia lui. Inainte, la acea masă lucra, Venea în virful picioa- 
relor, îi încolăcea cu brațele capul lui sever bărbătesc, și-l vedea 
zimbindu-i, luind-o în brațe, desmierdindu-l fruntea. Acolo, deia 
acea fereastră goală pe un anotimp vesel sau trist, îl pindea spre 
seară, cînd se întorcea acasă. El, nu anotimpul, era al inimii ei. 
Inima ei de-acum, tot la fereastră, e un cuib gol. Acolo, pe tabu- 
retul vechi dela părinţii ei, într'o iarnă, cînd el a venit acasă cu 
castane, s'au aşezat copil e taburetul prea mic pentru ei, 
la gura sobii. Timpul trece. ele dela cel aşteptat sînt tot mai 
rare. In locul amintirilor, care oricit tot îi aduceau un inceput de 
zimbet, vine tristeța. E ca un îngheţ al amintirilor. Stă singură, 
tot mai singură şi mai părăsită, de cel iubit, fără de amintiri. 
Mobilele par înţepenite pe veci întrun cavou. O carte care cade, 
o fereastră care tresare, o mobilă care scirție, dau presimţiri de 
moarte. Inima € grea ca un pendul oprit. Parcă nu mai îndrăz- 
neşte să pue mina pe nimic. Noaptea are coşmaruri care o prä- 
bușşesc plingind deasupra patului, ca pe un mormint. Prin întuneric 
toate mobilele o înfricoşează. O pindesc. Vor s'o gitue. Se dzs- 
prinde ca o ură din muţenia şi neclintirea lor opacă. 

Treptat, decorul fericirii de odinioară, devine un loc de 
Ar vrea să plece, să fugă de acolo. Dar acolo trebue să-l aştepte. 
pe cel care cine ştie dacă va mai veni. 

ŞI er Ap zi, factorul aduce subt un ziar veşnic zvirlit, scrisoarea.. 

v 


ine 

Trebue să-l primească în odae, aşa cum îl primeşte în inima 
ei. Dar odaia e răsbită de tristeța şi oroarea aşteptări. Nu 
mai e odaia zimbitoare de odinisară, deşi-i aceiași. Nopți şi zile 
de moarte şi pustiu, au înstrăinat-o de ei, au golit-o. d 

Nu grijitură! Trebue să alunge moartea şi îngheţul întipărite 
in toate ele. Aripele ferestrelor zboară în lături, să intre ae- 
rul şi soarele. Ochii care-au plins prea mult, se deprind să ridă. 
Obrajii prea palizi, trebue să fie rumeni. E o febră şin mini, sin 
odae. Trebue să ridă odaia, să se lumineze ferestrele, să respire 


Acea grijitură în friguri, e o Se? a bietei făpturi omeneşti 
cu destinul. S'au adunat multe ais de paianjen pe descurajarea 
zidurilor, şi a intrat mult colb în deşertul covoarelor, 

Un om trăeşte despărţit de nevasta lui. Divorțul s'a rostit 

ă-i, Tribunalul a încredinţat creşterea unicei , mamei, 
Numai o lună pe an tatăl are dreptul să audă în casa lui risul 
său. 


Casă ursuză de om care-a avut familie şi no mai are. Mo- 
bile rigide. Posomorirea tăcerii barbatului singur, care nu mai e 


a p INTRE VÎNTURI De si 


tinăr, care nu mai ştie să cinte, să pesticuleze, să monologheze 
să facă dezordine exuberantă. Casă fără de femmes şi copil; grà- 


dină părăginită între ziduri severe. Trâeşte totuşi în ea, cit mai 
puțin, mai mult noaptea; s'a deprins. 

e Dar Vine şi ziua copilului. Trebue să sosească fetița lul. 
Abia atunci îşi dă seamă că încăperile-s lugubre, că eut copilului 
înstrăinat de el se va stii în fața omului care trăește Intro casă 
incruntată, 

Atunci, redevenit tată cu îngrijorare, lucid, cerşeşte zimbete 
pentru casa în care va intra copilul. Cumpără flori pe care le'm- 
bulzeşte stingaci în vase prăfuite. Cumpără o păpuşă roză cu 
dantele albe, în brațele căreia deschide gestul secret de intimpi- 
nare al inimii lui. O aşează pe canapea, să nu vadă fetița pus- 
tiul canapelei, ci numai păpuşa, Pe mesele prea ordonate, desface 
cutii de bomboane. Pe covor răspindeşte însufleţirea cîtorva ju- 
cári; vehicule de tinichea, un tren cu resort, un vaporaş, un 
scrînciob, o menajerie. Pe bufetul din sofragerie, neînsufleţit pănă 
atunci, rîndueşte mandarine, o cutie de curmale, un carton de 
prăjituri, bişcoturi pudrate cu zahar. 

Luptă cu umilele lui arme omeneşti să izgonească din casa 
întipărirea pustiului. Să creadă fetița lui că întotdeauna rid flori 
şi mandarine în casa omului necunoscut, să-i fie dragă măcar pă- 
pușa din casa tatălui ei, dacă nu omul care-a cumpărat-o, punind-o 
să aștepte pe canapea, ca un alt copi! — cumpărat dela magazie - 
în casa fără de copii şi bucurie, 


Pregătirile care se făceau in casa Deleanu, pentru primirea 
fetelor, în această categorie intrau. De cind plecaseră fetele în 
străinătate, cu trei ani în urmă, plecase şi viața casei. Devenise 
deodată prea măre, vechea casă Dumşa, ca o haină pe un trup 
slăbit de boală, Dealtfel, odată cu fetele, părăsise şi domnul De- 
Jean casa fără de Olguţa. De trei ani, şedea mai mult la Bucu- 
resp, Venca săptăminal acasă, dar nu mai participa zilnic, ca 
odinioară, la viaţa ei. In timpul răsboiului, faima profesională a 
domnului Deleanu crescuse, Era solicitat din toate colțurile ţării 
pentru marile afaceri penale de după războiu. Se instalase la Bucu- 
res, de unde alerga prin toată țara, ca o veveriță în pâdure. 
Clientela ieşană o lăsase pe seama lui Puiu şi a lui Dănuţ; se 
rărise ` ograda nu mai avea însullețirea de odinioara. 

De trei ani, singurii locuitori efectivi ai casei, erau doamna 
Deleanu şi Dănuţ. Amindoi tăcuţi, retrași, singuratici, Amiîndoi li- 
mitaţi la cite o oda, Sofrageria, unde se Intilneau de două ori 
pe zi, cra tăcută în timpul meselor în doi, ca un vorbitor de sa- 
natoriu. Orele dejunului şi ale mesei, erau punctual respectate. Pro- 
eme meselor, fără surprizele explozive din pachete, ale domnului 

leanu, erau monotone ca ale pensionarilor care duc regim. Pace 

pretutindeni. Acalmie. Nimeni nu mai trintea uşile, nimeni nu mai 

aducea cînii în casă, paşii nimănui nu mai treceau bubuitori pe 
ü 


om E — Se 


82 KA VIATA DOMIREASCH ` 


scări şi prin odăi. Copilăria ai tinereța Olguţei răsunaseră în casă 
ca o veşnică revărsare de castane sălbatice, rostogolite nebunește. 
Se scuturase acel castan alegru. Tăcere. Trei ani de tăcere. Aproape 
paragină. Doamna Deleanu nu mai avea cui să facă observaţii, 
nu mai era contrazisă de nimeni. Viaţa impetuoasă şi răsunătoare 
a Olguţei, se pretăcuse în scrisori, cetite cu ochelarii pe nas, la 
o fereastră sau la lumina unei lămpi. Nici pianul nu se mai auzea. 
Dezacordat de aproape trei ani, devenise o mobilă neagră, pre- 
text pentru ştersul colbului atit de vizibil pe un pian. Treptat, 
casa se imbibase de tăcere ca de un fel de umezeală. Se făcea 
zilnic amănunţită curățenie în toate odăile, dar nu mai erau flori, 
nu mai vibra unda de viaţă pe care-o lasă tinereța rizind, vorbind 
şi respirind. Şi nu mai era dezordine. Mobilele, zilnic la fel aşezate, 
adormiseră somn greu. Razele de soare prin perdele, luminau în 
suluri ca în bisericile goale. Pasul răsuna prea tare, prea solemn. 

Tic-tacul ceasornicelor şi al pendulelor, domina tăcerea ca 
în casele bătrineşti. 


Şi zidurile exterioare se îngreuiaseră poo Era o înclinare 
în ele, un declin, ca în corăbiile părăsite. Plopii care hotărniceau 
ograda şi grădina inspre stradă, giganţi, dădeau casei tăcute o 
reculegere mortuară, o umbră de fatalitate, 


Dar plecarea fetelor adusese şi o altă schimbare în viaţa 
casei: distanțarea raporturilor dintre stăpini şi servitori. Olguţa 
glumea cu toţi servitorii, îi zeflemisea, se ducea la bucătărie, unde 
era adorată, îi poreclea, îi interpela la masă,— stabilind o glumeaţă 
legătură între viaţa lor şi a stăpinilor. lar Monica, interpu- 
nindu-se între ei și doamna Deleanu, pacifica furtunile, rezolvind 
paşnic toate conflictele. Căci cu vrista, doamna Deleanu devenise 
mai severă faţă de neascultările lor, faţă de ciocnirile dintre ei. 
Astfel, în lipsa fetelor, vechea bucătăreasă dela Medeleni, „Baba“ 
care în ultimul timp luase darul beţiei, fusese concediată. Monica 
ar fi împăcat lucrurile, mai ales că Olguţa avea pentru servitorii 
bătrini, indeosebi pentru Baba, o afecţiune care-i făcea imuni față 
de oricine şi orice. Regretase şi doamna Deleanu indepărtarea a- 
cestei vechi servitoare, contemporană cu Moş Gheorghe, dar dem- 
nitatea în faţa celorlalți, o obliga să nu revie. Dănuţ suferise de 
pe urma izgonirii acestui tovarăş de îndepărtate amintiri,— dar 
pasiv, fără să încerce măcar o discuţie cu doamna Deleanu. Dealt- 
fel, printr'un tacit acord, nici el nici mama lui, nu scriseră fetelor 
despre concedierea Babei, 

Astfel, treptat, servitorii deveniseră pur şi simplu servitori, 
figuranfi muţi. Pănă şi limbuţia lui Neculai secase, în acest in- 
ghej erarhic, 

— Heci! Unde-i duduia Olguţa... 

Acest oftat exprimat la bucătărie, era al casei întregi, care 
se scufunda în tăcere și bătrineță, cum se alterează o faţă ome- 
nească devenind altfel aceiaşi. i 


INTRE VÎNTURI 
O singură zi trebuia să alunge întipărirea celor trei ani. Toate 
jerestele deschise chemau viaţa pre întimpinarea fetelor. Tu- 
multul Invierii începuse de dimineaţă. Răsunau ordine, paşi precipi- 
taţi pe scări şi prin odăi. In salon, acordorul de piane strunea 


sunetele, bătind meticulos acorduri repetate. 


Alarmată de puţinul răgaz, doamna Deleanu apelase la Cu- 
coana Catinca Balmuș, cu care se împrietinise în timpul războiului. 
Cucoana Catinca venise în goană napoleoniană, întru ajutorul 
celuilalt general casnic. Lupta luase un caracter mai voios. 


Un incident întimplat în preajma dejunului, luminase complect 
pe doamna Deleanu, luindu-i o piatră de pe inimă. Alături de 
cucoana Catinca, priveghea aşezarea camerii Olguţei, 

Auzise deodată o navală. Prin uşa deschisă apăruse noua 
bucătăreasă, cu tulpanul strimb, ochii în flăcări, şi o roşeaţă vie 
pe obraji. Hohotea. 

— Sărut mina, cuconiţă, eu la dumneavoastră nu mai stau! 
Da ci-s eu ? Batgiocura slugilor ? 

— Ce-i femee ? Ce s'a întimplat ? 

— Ci să fie, cuconiţă, sărut mîna, îmi catam di treabă, pre- 
găteam di masă. Şi mă pominesc înşfacată, zmuncită, plesnită 
pisti obraz... Da' ci-s eu? 

— Ce-i, femee ? Spune ce-ai păţit ? 

— O nebună, coniţă, sărut mina! O babă zaârghită! Mo 
bătut la mini în bucătării şi mio dat afară. Să le fie ruşini păcă- 
toşilor ! Rideau di mini! Cini i-o hrănit ? j 

Scena pe care n'o putea istorisi bucătăreasa, era ceva mai 
hazlie. Neculai, decanul servitorilor, cum aflase că vin fetele, ex- 
pediase ştafetă Babei, în Tataraşi, unde şedea de cînd se liberase. 
Baba imediat, ca un Cruciat pentru liberarea Sfintului 
we aperi pe poarta casei, autoritar. În urma ei sosea un 
cotiugar cu două buccele şi un sipet. Intrase deadreptul în bucă- 
tărie, urmată de pisici și de tot alaiul codat al cinilor. | 

— Pleacă l—vorbise ea calm, dînd cu ochii de bucătăreasa 
care-i luase l=cul, mînuind oalele, tigăile şi polonicele uzurpate. 

Noua bucătăreasă, crezind că are de-aface cu o nebună, 
zimbise. 

— Fugi, madam, caută-ţi de treabă! 

intre timp, servitorii se adunaseră la uşă. 

— Neculai, ce leafă are asta ? întrebăse Baba, scoţindu-şi 
polcuţa de postav negru, şi agățindu-şi barizul în vechiul lui cui. 

— Cinci sutare belice. 

Oricînd, Neculai era spiritual. Belice însemna în valută de 
-după războiu. 

— Dă-i cinci sutari, Neculai, din partea mea. 

Neculai, bancherul Babei, se executase, 

Dar bucătăreasa avea ambiţie, şi locul din care era dată a- 
fară în acest mod nemai auzit, era mănos. 


D _____ VIAŢA ROMINEASCĂ č 


— Eşi afară, madam ! Mă'nţelegi cu binişoru'! articulase ea, 
scăndindu-şi intenţiile cu un melesteu. 

Bărbat, Baba ar fi servit în escortă regală. In lungime era 
odată jumătate cit noua bucătăreasă; în lăţime, aproximativ de 
două ori. O înhaţase de după git, cum duci cu sila un cine la 
scăldătoare, acordindu-i cu pumnul şi un tampon dorsal, care o 
poecie împleticit in ogradă, de-acolo pe scări, sus, la doamna 

Jean, Curînd după ea, sosise şi Baba, cu tulpan alb şi pes- 
telcă albă. 

— Sărut mina, coniţă, bine v'am găsit sănătoşi! Am venit 
să gitesc nişte cozonaci pentru duduia O ła. 

Noua bucătăreasă bufnea încruntată. Cucoana Catinca zîmbea, 
Servitorii, numai ochi, îşi țineau suflarea îndărătul uşii. 

— Poftim cheile. 

Baba luase cheile tuturor dulapurilor alimentare, le prubuluise 
din ochi, aruncase o privire cătră fosta bucătăreasă, şi vorbise 
încruntată : 

— Du-te şi te cheaptănă ! Nu ţi-i ruşine să stai zmulsă în 
fața cucoanei ! 

Şi se înapoiase zguduind podelele, cu toţi servitorii după ea. 

Doamna em plătise leafa pe trei luni înainte bucătăresei 
nedreptăţite, dindu-i pentru deplină consolare o rochie şi un cer- 
tiicat presărat cu elogii, care în laşi putea să-i dea onorabil acces 
în toate gospodăriile boereşti, 


£ Nedormit, Dănuţ plecase de acasă cu automobilul, la nouă 
dimineaţa ; abia la douăsprezece isprăvise procesul la Judecătoria 
de Ocol; luase în treacăt nişte aperitive, în loc de dejun, pornise 
la Curtea cu Juri, intrase la două în proces, şi abia şapte is- 


prăvise, achitindu-l pe lon Hahău pentru crima de omor cu pre- 
meditare. 


Şi pe ei, ca şi pe doamna Deleanu — amindoi reprezentau 
conştiinţa casei — îl preocupase toată ziua, un singur : să nu 
descopere fetele sleirea tristă a casei din timpul lipsei lor. Fusese 
distrat şi la Judecătorie şi la Curtea cu Juri, ÎI obsedau detalii 
de acasă, care trebuiau modificate. Odată îi äeren în minte, 


pianul dezacordat ; altădată, ceasornicul din iguţei - 
mult oprit. gi "Wi 


In odaia Monicăi trebuia să afume cu rădăcini de iarbă-mare, 
fiindcă acest miros numai, după Dânuţ, era în stilul atmosferei 
Monicăi. Şi era sigur că podelele vor mirosi prea tare a tereben- 
tină, acest miros facial, inospitalier, care te face străin în încăperea 
locuită de tine. Nopțile de primăvară ale laşului, erau cam reci. 
Poate c'ar fi trebuit un pic de foc prin odăi, să le dezmorţească 
Nu ştia ce se întîmpla acasă în lipsa lui. Era neliniştit, îngrijorat 


INTRE VINTURI 85 


După aceia, absenţa Babei! O tristeţă şi pentru Olguța şi pentru 
Monica. El era cauza, el, laşitatea lui comodă. De ce nu vorbise 
cu mama lui? De ce nu protestase ? 

Dela Curtea cu Juri plecase spre casă. Dar tot văzduhul laşului 
eră plin de vorbele primăverii: numai parfum de liliac, Se întoarse 
din drum. Cutreerase toate florăriile Iaşului, din magazin în magazin, 
din barieră în barieră, umplindu-şi automobilul cu toate florile gä- 
site. Onorarul achitării lui lon Hahău, deveniră liliac alb, roșcat, 
violet, vinăt, liliachiu. albăstrui,—trandafiri, garoafe. Cind se oprise 
în Piaţa Sfintul Spiridon, în faţa dughenei cu fructe, negustorii şi 
trecătorii înconjuraseră automobilul care părea că vine dela o bă- 
taie cu flori. Dela Daviduţă Selter, client de-al lui domnul Deleanu 
şi vechiu turnisor al familiei, cumpărase toate merele lonathan, care 
au obraji de țărăncuţă în ger, şi aromă de migdală amară, și toate 
merişoarele ananas, mici, palide, ovale, ca nişte mari boabe de 
chilimbar. Pornise din nou spre casă, lăsînd în urma lui parfum 
de flori, ca o ciudată grădină plutitoare cu intermitent iz de benzină. 

— Şi tu, Dănuţ! îl întimpină doamna Deleanu, arătind spre 
automobilul înflorit. 


işi zimbiră unul altuia, jenaţi parcă de această complicitate. 
Odăile fetelor erau pline de liliac, dar casa m'avea destule flori. 
in odaia Olguţăi aşezară garoafele ` trandafirii albi luminară mobi- 
lierul întunecat al odăii Monicăi, Şi pe rind vasele cu liliac şi tran- 
dafiri porniră prin odăi, cu zimbete şi lumini. Cadeau petale pe 
covoare şi podele, răspindind pretutindeni o primăvăratecă dezordine. 
Servitorii duceau flori, împărțeau flori, suiau flori, așezau flori, 1z- 
bucnise atita primăvară în casa cu ferestrele deschise, că parcă şi 
mobilele vroiau să înflorească, Servitoarele măturau de zor, adunind 
crenguţe, frunze şi colorate petale. Afară se înourase, Căzură pi- 
cături, apoi o ploae sprintenă, argintie. Grădina din faţă îşi trimetea 
şi ea parfumul de verdeață proaspătă şi de flori umede. Ploaia se 
opri, îngreuind frunzele cu şiraguri de picături luminoase ; pasările 
cu glasuri proaspete, o prelungiră cîntînd. 


In odaia Monicăi, Dănuţ şi doamna Deleanu aşezau merele 
pe masă sl pe polița colțar de deasupra divanului. Cucoana Ca- 
tinca se ocupa de odaia Olguţei. rindul lor, printre lilieci şi 
trandafiri, merele îşi înălțară aromele delicat robuste. 

Doamna Deleanu, in treacăt, verifică pianul făcind citeva 
acorduri, care răsunată mirat după atita tăcere. . 

— L-ai acordat, mamă! 

O sărută. 

Şi iarăşi, zimbiră, complici în același gînd, în aceiaşi pudoare 
a lungii lor tristeți într'o casă tăcută. 

Află dela doamna Deleanu că Baba revenise. Respiră lung. 

In bucătărie îl întimpină ca altădată la Medeleni, aroma de 
vacanţă de Paşti, a cozonacilor, Cuptorul duduia profund. Un curcan 
jumulit îşi arăta roza indecență. Migdale curăţite — gustă una în 


s6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cinstea copilăriei,—strafide, zahar pisat, sunetul metalic al pi 


nuci sparte, vanilie brumată, bastoane de șocolată de menaj. 


„Suchard“. 

a RECH Catinca făcea o cremă de şocolată, convorbimd tehnic 

— Cucoană Catincă, să vă dau o mină de ajutor! 

a Da, erp teg şocolata. Fă treabă! 

ase șocolata, ca în copilărie itit să pue şi în b 5 
controlat de ochii oever Ate ci Gem a, P DEE 

Reveni în odaia Monicăi. Afumă cu iarbă-mare, plecă, iar veni. 

— Rat trebui să facem puţin foc, mamă ? 

Făcură şi foc. Dezastru! Eșea fum, Aerisiră din nou. lar a- 
fumară cu iarbă-mare. 

Se făceau parcă pregătiri de nuntă. Veni vremea de stat la 
masă. Hotăriseră o masă frugalä, cea mare fiind rezervată fetelor. 

şi Mircea. Şi el cu flori. Alte vase, alte strategii. Mîn- 
cară preocupaţi ` Cucoana Catinca de dulciurile lăsate în bucătărie; 

Goen Deleanu, de sobele care făceau fum; Dănuţ, de nimic şi 

e, 

Mircea uitase complect să-i spue că redactorul „Vieţii Con- 
tem porane“* saluta în el pe viitorul romancier, şi că, datorită ma- 
nuscrisului lui Dănuţ, renunțase la somnul din acea zi. 

Se sculară dela masă ca fugăriți de cineva. Trebuiau să 
înceapă pregătirile pentru adevărata masă. Mircea şi cu Dânuţ 
Su pe scaune te deasupra mesei, inlocuiau becurile slabe şi 
pe cele stricate. Aceiaşi operaţie o repetară în toate odăile. Casa 
era inundată de o lumină albă ca cea din vitrina bijutierilor, 

___ Se ivi, odată cu orele de noapte, o nouă problemă: Cine trebue 
să meargă la gară? Toţi? Nu! Doamna Deleanu nu vroia să plingă 
la gară, nici să-şi sărute fetele în îmbulzeala de pe peron. Vroia 
să le aştepte acasă, Hotăriră deci, fără să-l consulte şi pe Mircea, 
că numai Dănuţ să plece la gară. Intretimp, Mircea va face ordine 


în biblioteca Olguţei, iar cucoana Catinca şi doamna Deleanu, vor 
lua ultimele măsuri. 


Dănuţ porni cu un ceas înainte de ora sosirii trenului. De la ` 


poartă se'ntoarse indărăt, sui scările, şi buts intră în etacu 
doamnei Deleanu. Aprinse lumina, stie gënt: luă din na 
abilul colţ sticluța cu parfum, trecindu-şi dopul timple şi pe haină. 
inchise şifoniera, alarmat de scirțiitul ei lung, d uşă trintită îi dădu 
bătăi de inimă Nu era nimeni! Se înroşise. Fugi pe scări. Trecînd 
prin dreptul odăii lui de jos, văzu lumină. Se uită pe fereastră şi-l 
zări pe es în faţa oglinzii, pieptănîndu-se concentrat, 


e 


Ploua dulce, răscolind miros de țărnă primăvăratecă. 
„Dănuţ opri ceva mai la o parte, trase capota şi porni lăsind 
maşina subt privegherea vizitiului şi a lui Neculai, care sosiseră 


INTRE VÎNTURI 52 


înaintea lui, expediaţi de doamna Deleanu. Intră pe peron, consultă 
ceasul gării, se informă din nou despre sosirea trenului — răspun- 
surile erau aproximative, avind mai degrabă cararacterul de opinii 

nale, de impresii, decît de informaţiuni — ` controlă tabela de 
întîrzieri şi intră în restaurantul gării Chelnerii dormitau cu coatele 
pe tejghea şi şervetul subțioară. Solicitaţi cu vorba „Pst!“ priveau 
cu neîncredere pe client, îşi sugeau buzele şi veneau rigizi ca 
hipnotizaţi. 

Dănuţ comandă o cafea turcească dublă... 

— Cu rom? 

— Fără, 

— Gusturi ! comentă placid chelnerul strănutind în şervet. 
Una cafea fierbinte, dulce, specială, dublă, — răsună glasul monoton 
şi indiferent ca maslinele caprei. 

Dar întorcîndu-se din nou la tejghea, chelnerul privi lung 
figura lui Dănuţ, cercînd parcă să-şi amintească ceva, 

La capătul mesei la care se instalase Dănuţ, un Basarabean 
cu cizme, ras pe cap, cu dublă bărbie şi triplă ceafă, sorbea ceaiu, 
sfiriind ca un stol de vrăbii speriate, ofta adinc, şi fuma, el enorm, 
țigareta minusculă. d j 

Mesele lungi, cu tacîmurile puse, ocupate de cite-un singur 
client, aveau aerul dezolat al banchetelor contramandate în ultimul 
moment: in fundul sălii, aşezaţi pe scaune fără de masă în faţa, 
al căror rost nu ţi-l explicai la început, şedeau o colecţie de tipuri 
de ambe-sexe, pe punctul de-a adormi, priviți cu dispreţ de pa- 
tronul restaurantului. Această aliniere de scaune în fundul sălii, era 
destinată celor înfriguraţi, care-ar fi dorit să stea la căldură, fără 
să consume. 3 f 
S Dar nu parabola bunului samaritean îl determinase pe patronul 
restaurantului să facă astfel- de liberalităţi, indisponibilizindu-şi gra- 
tuit scaunele, ci mai degrabă legenda lui Tantal, convertită în 
strategie comercială. larna, de pildă, clientul răsbit de frig, dar 
ferm hotărit să nu consume, vede oferta generoasă a scaunelor. 
Nu poate rezista. Intră, salutind zimbitor încăperea, se aşează pe 
un scaun, îşi pune geamandanul subt scaun sau la picioare, şi stă. 
Inăuntru e cald. Zăngănitul linguriţelor în paharele cu ceaiu, e o 
muzică simpatică pentru cei înfrigurați. Miroase a rom. Cornuri 
rumene, de languros aluat, aşteaptă pe masă bunul plac al clien- 
ților. Parcă ar vrea, şi parcă nu-l lasă punga. Tare-i bun ceaiul 
cald, şi tare-i cărpănoşe! buzunarul cu arginţi ! Stă, cum se zice, 
în cumpănă. Determinarea sa, întrun sens sau altul, atirnă de un 
nou factor. Apare. N'a observat pasagerul înfrigurat situația scau- 
nelor generoase. Sint aşezate între două uşi care dau afară: una 
pe peron, alta pe sala de intrare, adevărat frigorifer, Cind ușile 
acestea se deschid pe rind, vine un val de frig. Trece, Dar cind 
se deschid dimpreună, sau cel care intră, în consumator nu în 
tolerat, uită o ușă deschisă, şi pe deasupra, şi cel care intră pe 
cealaltă, întirzie în prag, fără să închidă uşa, pasagerul de pe scaun 


58 _ VIAȚA ROMINEASCA 


E 


simte un cutremur total, o durere în falcă — nevralgia masc — 
şi un junghi în spate. S'a hotărit. Ceaiul e Cie Eege 
salvarea sănătăţii periclitate. Devine deci consumator, 


larna nu e un anotimp permanent, Scaunele dint i 
deveniseră un fel de obiceiu al pămintului. igurau deci şi prima. 
ie vie? ce Ser gol! Destinul inversase rolurile 

atronul deţinea rolul lui Tantal, în fa 5 , 
page em mesele fără clienţi. PI în EE 

j ateaua lui Dănuţ, fierbinte, specială dubiă, sosi. C 
aştepta, privindu-l pe Dânuţ ca pe un cobai de laborator. Ge 

Danut sorbi, frămintindu-şi buzele, După întăia impresie de 
dulce şi fierbinte, lichidul negru lăsă un gust straniu, greu de de- 
finit. Cafeaua devenea o şaradă. Amintea parcă mirosul muşamalei 
Şi gustul creioanelor. Nu! Mai degrabă mirosul mitului şi gustul 
săpunului de rufe, Nici asta! Se înrudea cu mirosul băcăniilor de 
barieră, care vind ghemuri de sfoară, nuci şi sineală intrun iz de 
E X pa ege Ss Lage an şi iute, fadă şi pipărată, răs- 

usturi nedelinite, obscuritat i 
R pini Aiton iritate tulbure ca şi culoarea ei, 
— Nu vă Spuneam eu !—zimbi chelnerul, servindu-i paha 
pregătit. Cafeaua are fierbințeală numai; romu-i ip Bust Feel! 
AR core era indărătul.teighelei, sau în camera dealături 
i g printr'o cu fundul t i, 
et aieă A, ab ul tejghelei, răsunară şoapte, pași. 
— Nu doriți un şpriţ dela gheaţă ? 
— H. 
— Avem şuncă proaspătă de Praga. 
— Mulţumesc, 
— S Matale sinteți din localitate ? 
— Nu. 
— lătoriţi ? 

a, 


— Nu, domnule, lasă-mă'n pace ! 
zë Ştiţi, aveţi o figură... rusească. Sunteţi Romin ? 
runca dese ochiade spre tejghea. Palmele lui Dănuţ tresăriră. 


acesta cu şervetul lui patat, se agita în jurul lui cu aere de toreador 
| Toată banca din fund, privea spre el şi spre tejghea, ege? 
alarmaţi, Intr'o tăcere suspectă, pe la spatele lui Dănuţ, 


— Ce-ce-ce mai faci, Oliniţchi ? Unde-i legitimati puişorule 
Trupul şi E lui Dănuţ, zvicniră he ei véi. stecht 
uși. Dindărătul tejghelei, patru agenţi civili şi doi 


Hr 
` A) _ __ 


INTRE VINTURI a 


comisari, se repeziră cu pumnii ridicaţi. Dănuţ, uluit, se răsuci spre 
resorul din spate. 3 

— „Tonel! 

— M-m-m-mäãā ! T-t-tu eşti, maăă! 

Spontan, se îmbrățişară : nu se mai văzuseră de şapte ani. 

In jurul lor, agenţii forţei publice clipeau nedumeriţi, încre- 
mei în poziţii de atac. Spectatorii scenei se ridicară în picioare. 
Publicul peronului se îngrămădise holbat la ferestre. 

Revenind în prezent, Tone! se întoarse cătră agenți: 

— Bine, mă boilor, ăsta-i Olinitchi ? 

işi desfăcu mantaua de ploae. Pieptul apăru plin de decora- 
ţii, cu insigna Comisarilor Regali ai Consiliilor de Răzhoiu. 

Un comisar cu carnetul în mînă, articulă timid: 

— Domnule Comisar Regal, oof semnalmentele ` statură 
inaltă, păr şaten, ochi căprii, barbă rade, musteaţă rade, ficsono- 
mie suspectă, semne particulare : poartă cizme de şevro... 

— Unde-s cizmele ?—tună Tonel, cu ochi fulgerători. 

— Dă! Subt pantaloni... 

— Nu vezi că are pantofi! 

Trăsnit de acest suprem argument, cu ochii la pantofii lui 
Dânuţ—care-i stabileau definitiv identitatea—comisarul ridica din 
umeri, oftind. Făcu o plecăciune şi se retrase, urmat de tot alaiul 
polițienesc. Ca un ultim bubuit al furtunii care pleacă, rasunară 
surd nişte „Dumnezei“, la adresa chelnerului care indusese în eroare 
pe reprezentanţii ordinei publice. 

— Proști-s, măă! se jelui Tonel câtră Dănuţ, dind din cap. 

izbi cu pumnul în masă. 

— Băcte ! 

Patronul se precipită, i 

— Faţă de masă curatä. O baterie de gheaţă. Stai! Şampanie. 

Poruncise şampanie, cu tonul şi gestul energic al comandei 
„Pentru onor, am", Civilii din sală se strinseră pe scaunele lor, 
modeşti, ca să-i facă parcă mai mult loc. 

Tonel nu se schimbase. Era acelaşi Tonel, Otonel, Ciripel, 
Tontonel sau Mototonel, din clasa șaptea a „Liceului Lazăr“, cu 
faţă sferică, ten de fecioară elveţiană, mustăcioară de cărbune, şi 
glas superb de bariton care da o savoare scenică celor mai nein- 
semnate vorbe spuse de el. Vorbele lui Tonei păreau cintate ca 
acele fraze cotidiane, tenorizate, sopranizate sau baritonate într'o 
operă. Spunea de pildă: „Ce mai faci ?*,—şi urechea ascultătoru- 
lui aştepta acordul vioarelor suspinătoare, şi răspunsul evaporat al 
sopranei lirice: „Binee, iubitul meuuu...“. 

Totuşi, două schimbări erau clare. Intăia ` uniforma de loco- 
tenent, cu decoraţii pe piept şi insigna Justiţiei Militare. A dona: 
o. diminuare a bilbielii. Acuma bilblia mai mult mut, cu buzele şi 
ploapele, prealabil, înainte de-a începe fraza. Pomea elicea, Odată 
prins, cuvintul iniţial izbucnea ca o fanfară eroică, abundent sali- 
vat. Astfel îşi convertise bilbiiala într'o sonorizare supra-umană a 


IW VIAŢA ROMINEAȘCA eeh 
vorbelor, Cei care vorbesc cu surzii, şi oratorii populari, ar 
trebui să vorbească, Această sonoritate concomitentă cu area 
pieptului, îi dădea un aer cesarian, Ochii privitorilor situau dea- 
supra capulul lui Tonel, arcuri de triumf şi acvile de aur: asta era 
părerea lui. Inaccesibil ironiei, cași în liceu, decind era Comisar 
Regal aspira la alaiul teroarei, 

— Mää, Deleanu, măăă ! Tempi passati ! Tot crai, mă! Da 
ce cauţi la laşi? 

— Fac avocatură, Tonel. 

— Mää, să vii la Chişinău, să vezi, määä ! Să-! vezi pe To- 
nel, mää! Ard, mă, cu fieru ros! 

Pumnul închis făcea energic gestul săpunirii unei rufe întinse. 

— Miliție, Tonel? i 

— SEN mää! Gogeamite Comisar Regal! Pfiii! 

— Aa 


— Da, mă, n'ai văzut! Urmăresc un agent bolşevic. Norocu' 
lui Tonel, mää! Dădui peste tine, şmechere ! Ce faci, mă? 

— Bine, Tonel,—zimbi Dănuţ, căci vorbele lui Tonel călă- 
toreau prin „măă“ ca printre straturi de varză. 

— E mai face dama? 


— Aia, mă, zii pe nume, o pontam şi eu... Aneta Stephano, 
mâă: Adina, mă, Aneta era servanta. Tempora, măă! Să vezi 
dame, măă ! Chişinău! are dame ! Bate Bucureştiul, măă! Ohimna- 
ziste, mă! Pfii! Eltă, mă! la uite! 

Arătă un inel de aur cu coroană de briliante, pe un deget 
gros, „cu unghii lăcuite şi murdare, In jurul Incheeturii bra- 
ului, brățară de aur, 

Tonel aspiră aerul pe nas, clipind din ochi. 

— Stai, mă, să-ţi ofer o ţigare! 4 

Scoase o tabacheră de aur masiv, cu desemne de smal} vi- 
oriu, întăuntrul căreia cinci țigări „Funcţionar“ şi o tigaretă „Mir- 
cea“, ze rca un pol păturii. 


— Bravo, Tonel! 

— Ce, mää? Am și cruce la git: aur, mää! Damblaua da- 
mei, înţelegi ! Mää, să vezi damă ! Foastă damă de onoare, măăă ! 
Ce Di Tam, ce ti-i Topel ? Să vezi franțuzească! Sa vezi cio- 
rapi ! Să vezi chiloți, măă! Avea bae, mă! Din pat în bae, din 
bae în pat! Aşa-s mă, astea! Pfii. 

— Rusoaică, Tonel ? 

SÉ i Da, mă, nu-ţi spusei ? Damă de onoare, mää! Rasputin, 

— L-a cunoscut pe Rasputin ? 

— Da, mă, avea cirlig la damă! Ce-ce ? Se pune cu Tonel, 
S e ES: Romini sintem! Mea culpa, măă! „Toa mio că 

utin“ 

Dănuţ bufni de ris. 


INTRE VINTURI ai 


 — Ţi-a spus ea? 

— Da, mă! P-p-pe onoarea mea! 

— Vorbeaţi franțuzeşte ? 

— P-hă ; Mi ţi-i întorceam un compliment! 

— Pe franțuzeşte, Tonel ? 

— Pare rău, mă! Cint şi şansonete. A giorno, mă! Să vezi 
la mine la Chişinău! Să-ţi arate Tonel ce-i un chef, ce-io damă! 
Man, să vezi ghimnaziste ! 

— Ce-i asta ? o 

— Eleve, mää, ghimnaziste. Să vezi, mă, ce ştiu ! Pfii! Să 
vezi beţie, mă! Uic : una într'un colț. Da nu se lasă, mă! O iz 
Wa capo ! Să-i ei eu ce-i Rusoaica, măă! 

= uşii 

— Ze Bolşe vici, mă. Marxişti, mä ! Troțchi. Tolstoi ! Par- 
că Tonel ce-aşteaptă ! Arde-i, băete ! Măăăă!.. se bătu Tonel cu 
paima peste frunte, atit de tare, încît chelnerii scoaseră capetele 
peste tejghea. 

— Ce, Tonel ? S E 

— Balmuş, măă! S'a 'nscris, mă, la Ţărănişti! 

— Ei şi? 

= Cu, mă ? Romîn cu bolşevicii? Cu Rusoaicele, maa! 
Rolşevicii In Nistru, mă! Tu te vezi cu el? 

— Da. 

— Trimite-l, mă, la mine. Păcat, mă, element bun... Hhh- 
hardtmuth, măă! Auzi, mă ! Hardtmuth la Ţărănişti! Pare rău, mă! 

ti! 

Ree eech sosi, purtată de patron într'o caldare cu gheaţă. 
Restaurantul gării mavea cupe de şampanie. Tonel făcu în treacăt, 
cuvenitele observaţii. Şampania nu se aduce în caldare, 

— Frapiere, domnule, de argint masiv... i ' 

— Vedeţi, domnule COR eg Regal, noi... arătă patronul, vu 

t dezolat, restaurantul | x 

mm ep De asta n'ai clienţi, ege Frapiere de argint masiv, 
chelneri cu mănuşi albe, cupe de cristal. Ce-i bolşevismu ăsta? 
Ai tăcut armata ? e 


— Se cunoaşte, mää! Şampania, mă, e uniforma de mare 
inutä ! i albe, argint, cristal. E 
Tee dia suzeta, cu căicăile lipite. Era vădit impre- 
sionat. Ate 
Ciochirä. Tonel, consecvent cu stilul şampanici, dădu paha- 
rul peste cap, duşcă, cum dai ţoiul de ţuică. atronul repetă por- 
ţia, Altă răsturnare, altă umplere spumoasă. | l 

| cu semnalmentele lui Oliniţehi, apäru gifiind, cu 

batista pe frunte, aducind miros de ploae şi sudoare, 

— Domnule Comisar Regal, l-am găsit, 

— Raportul ! | 

— Cizme de şevro, înalt, palid... 


ao VIAȚA ROMINEASCA 


Tonel sări, dădu duşcă al patrulea 
a poat ră dei Gë ia p pahar, îmbrăcă manaua 
— M-m-mă, anu, fă-mi bin i L Ti- i 
la leată... Nu ei o ţigare ? ze ze ic ve it aa 
Așeză sutarii în tabachera de aur, subt H 
nar“, peste polul mai vechi, r zu da 
— Plata! 
— Lasă, Tonel. 
S Salve, mă! 
e lingă patronul frint în doua, cu călcăile lipite. si pri 
ege ainat. Tonel trecu sunindu-gi pinteni, Bësse gien? 
e comisar. O singură problemă îl preocupa : care-o fi di 
dintre pielea de box şi cea de denge ? SE 
— Nuanţe! murmură el printre dinţi. 


+ 


Odată cu soneria Zar anunța trenul pornit din statia Ni 
D D a zi 
lina, sosi în goană un muscal cu doi cai; i escriind D a 
ganta pe cauciucuri mute, în trapul cu scintei, opri în faja uşii de 
intrare. Puiu sări. Salutat de tregheri, trecu spre peron. Pardesiu 
pe talie, pălărie cenușie înclinată pe-o timplă, munoclu, pantaloni 
cenușii, a căror cădere respecta treptata strimtorare a semnelor de 
SEN rap! de matasă cu baghetă, pantofi de lac. 

— Dan 

Şinele vibrau. Din tremurul luminilor din fund ini 
roşii se dilatară agresiv. La curbă, ferestrele trenului eg La 
<a un metraj luminos. Terasamentul dudui. “Tregherii se precipi- 
tara. Masiv tăioasă cu vintul ei metalic şi aburii ei fierbinţi, ma- 
EN ech pe rind, vitrinele vagoanelor, cu manechine umane 
recură, 

Tumult. Ordine, Strigăte. Mişcări, Imbulziri. Betz um i 

3 Trei tregheri la conu Joen Deleanu! ` > j; Wee age 

şase se precipitară. Puiu şi Dănuţ, după ei, în goa 
pălăria pe ceafă, frecîndu-şi minile ĉa pentr o a GE 
Deleanu cobora din vagon, alegind Kr eh după un criteriu special. 
SR nm 63: abataj. Bun ! 91: bac Deoparte... Bine vam găsit, 

Suiră scările, 

ege Danuţ 1. Dănuţ! 

uzele care-l chemau, îi murmurau numele pe faţă, ca o 

cu soare, cu murmure luminoase şi parfum räscoiit. Ši en ëng 
fulger dureros al fericirii copleşite. 


sr fe tregheri și pasageri, intrară în compartiment. 


Se sărutară | : un fel de bo i 
P ung x de särutäri pe frunte, nas 


— Şi tu, Puiule! 


INTRE VINTURI___ 23 


i 


Il sărută şi pe el, Şi Monica. Erau ca penițele atrase de un 
neastimpărat. Acelaşi zimbet pe toate feţele. Mirarea de-a 
se vedea iarăşi împreună, îi făcea să-şi stringä minile, să se a- 
pe umăr,—fiecare parcă neîncrezător că celălali și ceilalţi 

sînt concreţi. 

ag ră plecaseră. Un ultim tregher se ivi la ușă. 

— Mai sint bagaje de luat? 

— Da-da! la-ne pe noi, îl îndemnă Olguţa. 

Se coboriră. Şi Dănuţ şi Puiu zimbiră la fel, văzindu-le pe 
fete nalte, suple şi elegante, în dezarmonia provincială şi carica- 
turală a pasagerilor. Amindouă în „tailleur*-uri: a! Olguţei cenu- 
şiu, a! Monicăi albastru închis. Un mic amănunt o feminiza pu- 
ternic pe Olguţa : un trandafir roş, prins pe reverul jachetei. Pä- 
rea un gest aparent al inimii, bobocul de trandafir carmin, cu pe- 
talele abia răstrinte. Pe lingă bagajele fetelor—cele de mină—, 
domnul Deleanu venise cu atitea geamandane, coşuri, pachete, In- 
cît tregherii, în faţa mormanului, recurseră la cămciorul de bagaje. 

Neculai, după fatalele discursuri de recepţie, pornise cu re- 
cipisa bagajelor mari, 

Domnul Deleanu gesticula ca un șef de orchestră, cu baston 
în loc de baghetă. Vorbea munteneşte—sever—; moldoveneşte— 
ironic binevoitor ` şi evreeşte, glumeţ şi satisfăcut. Tot personalul 
gării îl cunoştea, numai după glas. Bagajele fură clădite în caru- 
cior, într'o unanimă colaborare. Porniră spre eşire, în jurul căru- 
ciorului. 

Recunoscîndu-l pe domnul Deleanu, birjarii gesticulară cu 
biciul, şapca şi hăţurile. Ofertele plouau. Domnul Deleanu îi saluta, 
refuza şi interpela nominal, controlind şi descărcarea bagajelor. 

Era că o intrare într'un lerusalim al birjarilor. 

Oieuta ridea. 

— Papa, intrarea ta în laşi, caşi în biurou, produce dezordine ! 

Bagajele fură instalate în trăsura lui Puiu. Domnul Deleanu, 
Oileuta şi Puiu, se suiră în trăsura casei Deleanu, 

Cu Monica de mină, Dănuţ fugise spre automobilul sau, aşe=— 
zat e, în umbră. Zmuncită în pornirea bruscă, maşina porni 
ca un bondar. Erau strinși alături subt capotă, ca într'un cort mic, 
Ploaia cădea din nou aruncînd şiraguri desprinse de pe grumajii 
primăverii. Era în noapte o respiraţie jilavă de seră. 

Intrecură trapul şchiop al trăsurilor cu un cal, cu birjarii a- 
şezaţi capră deasupra mormanelor de bagaje, tinind picioarele 
în unghiu țapăn, proectat lateral, şi hätte la înălțimea Tom, In- 
trecură trapul lat al muscalilor cu doi cai. Cotiră în viraj onctuos- 
aleia încolăcită a Ripei Galbene ; suiră, avînd în dreapta pănă 

fund, marina privelişte a luminilor din vale, umede de poar. Ma- 
şina părea barcă—automobil, înălțată cu botul talazului deasupra 
mării fosforescente. Cotiră prin fața Jokey-Club-ului, spre Copou, 
abătindu-se din drumul casei. 

Motorul vibra, iuţindu-se. 


eg TT VIAŢA ROMINEASCA 


Ge? ee: suiră. 
na Copoului râmase' uminii i 
miră itatali. poul sen urmă, | e se răriră, tei fog- 
Noaptea venea spre ci, cu ploaia'n braţe si 
Nici-un glas omenesc ` nici-un ochiu incă. sp zu 
Prăbuşire în primăvară, cu ploaia. 
SC DEER Bea acasă... 
rusc, ntăia i 
PER ge RS ŞI vorbă a tăcerii lor, fu sărutarea, du- 


tele Së farurilor, pănă departe, ploaia era un joc de 


* 


Luminile tuturor odăflor erau inse. Ac 
dëse el geg: şi bucuriei domnului | Ze EE 
“Timar a Iaşului, tatăl Olguţei ar fi 
Oraş, mpa cu rîsul get es 
e, casa Deleanu avea scinteerea cristalină a mese- 
lor festive, în clipa cind lumin / 
bainte ea ec? na e : a aprinde cupele pe fața de masă, 
i t fi crezut toate odăile sînt pline. Inexact! L 
inghesuită in antretul de jos. Acolo, Dei Deeg Se 
Catinca, Mircea şi servitorii, adunaţi în faja uşii, o întimpinaseră 
pe Oiguţa, Intrase cu ochi negri şi pas sprinten, bucuria casei în 
brațele doamnei Deleanu, apoi în brațele cucoanei Catinca. rume- 
cet mai aprins Sep după fiecare îmbrăţişare. Apoi pe rind 
cea Îi sărutase minile, apoi Bab itori 
— Unde-i Monica ? SS due vd, 
— Unde-i Monica ? 
— ech duduia Monica ? 
— raveghează — ii 
să Von rateze bagajele, — îi informase Olguţa, Să-i spu- 
„aşteptaseră pe Monica tot în antret. Cu o zbirnti 
traectorie, minuse ula maşină cu capota ridicată, se e 
peronului. Deşi refrenul Von Sorbona era buzele tuturora, ni- 
meni nu indrăznise sá tulbure co glumă, lumina cu obraji ovali 
ez e ie eg o rate din umbra capotei, ee die 
ed geben zim miere pe faţă, în braţele zimbetelor 
nd după trei ani de tăcere apăsătoare, d ic 
intră într'o casă două fete a căror tinereță e leng ET S] 
siod eu fete-s ale casei—suris, Monica, ris, Olguta— cum 
sul aparţin unui — i 
Ges Ee) obraz,— e ca un val de mindrie în 
au părinţii şi prietinii în jurul lor, se fudulea i 
torii la ferestre, şi era ca o reînăl i vechii 1 ng 
ȘI tot în antret şedeau, die i ds air 


—— pr 


INTRE VINTURI % 


Sosiră cuferele. Olpuţa-l reclamă pe cel mai mare. Veni şi 
cufărul în antret. Izbucniră cadourile. 

Cadourile erau o tradiţie a familiei Deleanu, culminind în 
Olguţa. Cufărul cu proporţii de cămăruţă era afectat în întregime 
cadourilor şi dezordinei. Doamna Deleanu primea, exclama indig- 
nată văzind anarhia, zimbea, mulţimea protesta, critica şi se mi- 
nuna cum de-i cu putință ca întrun spaţiu atit de redus să încapă 
toate capriciile şi nețărmurita fantezie a dezordinei. Raftul de dea- 
supra era consacrat doamnei Deleanu. O cutie de pudră se varsase 
viscolind mătăsuri și ştofe neimpachetate. 

— La vamă, mamă dragă! Oameni brutali! 

— Ce ticăloşie! Ce barbarie ! 

Ochii Oieute clipiră pieziş spre domnul Deleanu. Bietul va- 
meş al portului Constanţa nici nu deschisese măcar cufărul plin 
de intracţiuni. 

Olguţa se încălzise. Feutrul care-i stringea timplele şi-i a- 
coperea fruntea pănă deasupra sprincenelor, zbură pe scări, con- 
form imuabilelor tradiţii. Jacheta „tailleur“-ului, culeasă pe sus de 
brațul lui Mircea, rămase acolo, subt dot obraji roşi. Olguţa apăru 


aşa cum o știau toți; cu plete negre căzind mereu în ochi, scu- 


turate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mişcări, 
şi atit de copilăreşte fată obrajii rotunzi şi sînii puerili. Avea 
mișcări atit de iuți, încît decite ori domna Deleanu primea un ait 
pachet clipea avind o tresărire de recul: reacţie omenească în fața 
rindunelelor, al căror zbor lucid niciodată n'a atins pe om, dar 
totdeauna l-au alarmat. 

Doamna Deleanu era copleşită şi primejdios mişcată. Nu 
cantitatea cadourilor o tulbura, ci meticuloasa memorie a Olguţei 
pentru toate slăbiciunile şi preferințele ei. Nimic nu lipsea. Dicţio- 
narul dorințelor doamnei Deleanu, era complect la fiecare literă, 
Niciodată nu-şi Inchipuise -că Olguţa poate fi atentă. Abia acum 
îşi dădea seamă ce formidabilă atenție pentru toate dorințele și 

derile” ei, putuse să grupeze — dezordonat, ce-i drept — a- 
cest încăpător raft al darurilor. 

— Mamă dragă, raftul acesta are o sucursală în cuferele 
Monicăi. Tot ce-i casabil e la ea. Mi-am spus: tot ce se sparge 
în cuterele mele, e spart de Olguţa; tot ce se sparge în cutărul 
Monicăi, e spart de fatalitate. In faţa Monicăi şi a fatalităţii, 
am cedat, 

Dar memoria acestui cufăr depășea cu mult aprecierea doa- 
mnei Deleanu. Nimeni, absolut nimeni nu fusese uitat. Asta do- 
vedea afecțiunea Olgujei pentru ceilalţi. Dar din cufărul adinc, cu 
gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia. Măgulirea înduio- 
şată a doamnei Deleanu, devenea pe rind a tuturora, Fiecare recu- 
noștea într'un pachet întins de Olguţa, o veche exclamaţie, o uitată 
dorinţă. Fiecare dar era o amintire, 

Apărea trecutul, înviau amănuntele anilor duşi, cu fiecare 
dar cules din dezordinea rafturilor de mina Olguţei. Ai fi zis că 


P VIAŢA ROMINEASCĂ__ 


fiecare vorbă a celorlalți, azvirlită din întîmplare de cineva, deve- 
nise comision asumat de Olguţa, şi realitate îndeplinită de mina 
ei. Ea trebuia să dea replica tuturor dorințelor celorlalți, exprimate 
dealungul anilor, sau deduse dintr'un gest sau o privire. 

Şi miraculoasă era diversitatea darurilor în armonie cu di- 
versitatea psihologică a celor care le primeau. Intre altele, cucoana 
Catinca primise o trusă de piele cu ace englezeşti. Odinioară vă- 
zuse aşa ceva în Italia, la o englezoaică pe care-o invidiase numal 
din cauza acelor. De unde reţinuse Olguţa acest detaliu? H adu- 
sese exact ceiace dorise în neren, Sute de ace cu ureche aurită, 
de toate dimensiunile, grupate în compartimente, după mărime şi 
grosime, 

Baba căpâtă o vastă pereche de papuci, în formă de şoşoni, 
de ştofă groasă și moale ca mușchiul pădurilor, căptuşiţi în Între- 
gime cu blăniţă, adevărat puf prin fineţă, dar călduroasă ca un 
abur de samovar. 

Aceşti papuci erau pentru Baba, ceiace ar fi pentru un copil 
un cal adevărat, după un cal de lemn. Avea însfirşit Papucii, ab- 
solutul papucilor. Dar şalurile ? Două şaluri coboriră pe umerii 
lormidabili ai Babei, două idealuri. Un şal de lină curată, ca 
un pled, moale ca o piersică, Celălalt şal era de găteală. Be cind 
dorea Baba să le arate tătărăşencelor ce'nseamnă şalul de matasă, 
Caşmir avea pe umeri, mai frumos încondeiat decit oul de Paști, 
cu ploaia franjurilor pină'n podele. Toți o admirară pe Babă cu 
şălul de cașmir. Era ca un havuz cu focuri bengale. Bucuria de- 
păşise spaţiul facial. Ridea cu burta, saltată'n sus sin jos, de un 
cutremur vulcanic, 

„Dar surpriza domnului Deleanu? Venise cu ea alături, fără 
să ştie, Un geamandan lat şi plat, ceva mai mare decit cele obiş- 
nuite, deschizindu-se nu în lat, ci în lung, ca o gură de crocodil, 
avind un compartiment pentru haine, loc special pentru pălării, iar 
celălalt compartiment fiind un adevărat labirint, de cutiuţe, saltare, 
pungi. Şi toate erau pline. Se revarsară vre-o zece pachete de 
cărţi de joc, care de care mai hazliu colorate. Tutun turcesc şi 
țigări turcești. Havane... 

La fiecare mişcare a minilor Oiguţei înspre ea, Cucoana Ca- 
tinca se încrunta, Nu-şi mai amintea nici-o dorință. Totuşi, pache- 
tul sau obiectul întins i-o amintea. O maşinuţă migălos lucrată în 
aramă, c'un tub lung, treptat subțiat în chip de trompă, pentru 
turnatul spirtului denaturat în șanțul ibricului de cafea neagră,— 
o făcu să se indigneze. 

— Bine, frate, da asta de unde-o mai ştii ? 

Olguţa ridică din umeri. Ştia, dar nu voia să-i amintească 
de o masă la Bucureşti, în Popa-Nan, în vara anului 1914 — trăia 
şi Conu Mihăiţă pe atunci —cînd cucoana Catinca aturisise pe 
toţi, „ticăloșii de negustori din Bucureşti, care te silesc să torni 

denaturat în ibric, ca rachiul la crișmă, cu sticla“, 

Neculai căpâtă insfirşit ceasul de buzunar cu muzicuţă. Ne- 


_______ INTRE VINTURI __ 97 


culai dorea demult un ceas care să cinte la fiecare oră „Deş- 
teaptă-te Romine“. Acesta cinta citeva motive din Marseilleza, o 
Marseilleză picurată delicat şi pur ca pentru greert somnoroşi, 

— Proşti-s Franţujii, Neculai ! Le cintam la ureche „Deş- 
teaptă-te Romine“ ; nici că se prindea. Asta-i tot un fel de „Deş- 
teaptă-te Romine“, dar preparat franţuzeşte, 

— Trăiască alianța şi duduia Olguţa! se exaltă Neculai, 

* Nu-şi putea închipui Puiu că din acelaşi cufăr putea să iasă 
o bătae de inimă pentru el, străină de fiinţa Olguţei, 

— Degetul, Cuţulachidis ! 

Redevenit Cuţulachi, Puiu se înroşi, văzu şi respiră adinc 
zimbitor.  Demult dorea să aibă inel. Visul lui era o - „chevwa- 
lieră“. Oiguja-i înterzisese acest fel de inel, explicîndu-i că un inel 
cu embleme nobiliare pe degetul unui copil de ţărani, e mai ridicol 
decit o coroană de carton pe capul unui nebun, Totuşi, în lipsa 
Olguţei, Puiu îşi cumpărase o chevalieră de proveniență rusească. 
Olguţa o zărise la gară, şi zimbise. Pe drum, inelul dispăruse în 
buzunarul lui Puiu. Acum era înlocuit cu un safir palid, montat in 
aur florentin de culoarea spicului de griu. 

Antretul era un zumzet surd de exclamaţii, mirări, aprobări, 
comentarii, monologuri. Cadourile Olguţei aduceau tuturora bucurie, 
dar fiecăruia o altfel de bucurie, 

Nu oricine poate da altora accentul exact al bucuriei proprii. 
Cadourile sint intotdeauna o ee? agreabilă. Dar deseori dau 
naştere la constringeri penibile. Dacă am presupune că primăvara, 
într'un an, lipsită de instinctul sigur al naturii, s'ar încurca şi adu- 
cînd verdeață tuturor copacilor, mar respecta individualitatea lor, 
dind de pildă plopului frunză de stejar, piersicului, mugur de cas- 
tan, liliacului, circei de viţă, viilor vreji de bostan, şi nucilor, pat- 
lagele roşii, — bucuria primăverii ar exista din pricina năvalei de 


“verdeață, dar pe fiecare fizionomie vegetală, ar ride constrins, bu- 


curia răpită alteia. 

Aşa se întimplă şi cu darurile, cînd cel care le aduce şi 
împarte, a fost preocupat de gestul risipirii lor — măgulitor pentru 
cel care-l face — nu de aspectul propriu fiecăruia dintre cei care 
le primesc. Pentru mulți copii, aceste daruri improprii, sint un 

rincipiu de umilire, de ipocrizie, de tristeță. Trebue să se bucure 
fiindca altfel sint ingraţi, şi totuși nu se bucură, fiindcă darul e străin 
tuturor dorințelor lor. Bucuria e surpriza explozivă a unei dorinţi ob- 
scure, pe neașteptate îndestulată. Cind darul nu e mugurul exact 
al crengii care-l dorea, departe de-a o înviora, o îngreoae, o abate. 

Acele daruri numai care dovedesc că aducătorul lor te cu- 
noaşie, şi-a amintit de tine, te-a reconstituit, şi-a frămâîntat mintea cu- 
legiîndu-ți în amintire exclamaţiile, poftele exprimate sau înăbușite, — 
dau bucurie, Ele-ţi arată că ai existat în sufletul ce'ui care ţi le 
aduce, și darul, astfel numai, îşi pierde semnificația indiferentă de 
lucru cumpărat, căpătind-o pe aceia de răsiringere a dorinţei tale 
în afecţimea altuia. 


mm MATS ROMINEASCĂ ` 


Darurile Olguţei. exacte ca ale primăverii, arătau că în timpu? 
celor trei ani de viaţă pariziană, nu numai că nu uitase pe nici 
unul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la ră- 
dăcina copacilor. Toţi o jubeau pe  Olguţa, dat toți o socoteau 
distrată şi uitucă, din pricina vieţii ei eruptive. Le dovedea contrarul. 
Abia acum, fiecare înțelegea că acel cufăr al darurilor era sufletul 
Olguţei, în care toți existau, în dezordine, dar complect. 

intrun colţ al antretului, Monica aduna pachetele lui Herr 
Direktor și ale doctorului Prahu, ciudatul prietin al Olguţei. Pentru 
doctorul. Prahu, Monica muncise din greu, căci în cuferile ei, 
diverse sticle de toate formele, cu preţioase alcooluri, alese bucată 
cu bucată de competința lui Paşa, fi periclitau hainele, cu eventuala 
lor revărsare. 

Numai Dănuţ şi Mircea nu primiseră încă nimica. Răsărind 
brusc,- din fundul cufărului, capul Olguţei, înfierbintat, cu pletele 
dezordonate, zimbea. Avea un sul în mini, înfăşurat cu îngrijire. 

— Atenţie şi ochelari, vă Fog. 

Doamna Deleanu, Cucoana Catinca şi domnul Deleanu se 
apropiară, punindu-şi ochelarii de lectură, Olguţa destăşură sulul. 

Era atit de linăr capul ei — numai vibraţie de ris şi de cu- 
loare — incit portretul desfăşurat, apărea supărător ochiului, ca o 
mohorire de pivniţă în plin soare. 

Monica  tresărise. Urmărea cu îngrijorare fețele ridicate spre 
portret. Exclamaţiile indignate o făcură să respire. 

— Ce oroare! Asta eşti tu? Sluţenia asta! 

— Cine-i magarul ?—izbucni cucoana Catinca. 

— Alexandru Pali, ` 

— Ducă-se pe pustii! Auzi dumneata! Asta-i treabă de pictor! 
Ştie și ciuma să facă aşa minunăţii! 

— Fetiţa tatei, o dezmierdă domnul Deleanu ; o fi el mare 
pictor bietul Paşa, dar eu tot la Grigorescu am ramas. Măru-i 
măr — D bătu el peste obrajii rumeni. —N'are să mă convingă 
Paşa, nici Parisul, nici toate „ism“-urile artei de astăzi, că măru-i 
mucegai, şi soarele scrum. 

, — Bine, frate, — clocotea cucoana Catinca ; faci curechi mu- 
rat, faci castraveți muraţi, dar să faci dintrun boboc de fată 
aşa murătură ! | i 

Şi toți, minaţi- parcă de acelaşi surd îndemn al instinctului, o ' 
dezmierdau pe Olguţa, o priveau, o împrejmuiau, copleşind por- 
tretul cu ironii, zeflemele și ocări. Era ca un descîntec în faţa 
destinului, 

Recunoscură toți capul Olguţei în portretul desfăcut de mîinile 
ei, dar o Olguţă despodobită de tot ce-o făcea pe Olguţa veselia 
casei Deleanu. Decorul era salonul apartamentului dela Paris. jn 
primul plan, pianul deschis, — claviatura era ca o dungă fumurie 
de apă înghețată — şi Olguţa pe taburet, cu capul aplecat puţin — 
ca atunci cînd pindești sau cînd eşti greu ostenit — întors dela 
pian în lături, cașicum cineva arfi strigat-o deodată, întrerupind-o. 


In planul al doilea, mobilele am salon mare, în umbră grea, apa- 
sate parcă de începutul unęi= asfixii cu mangal. Obrajii Olguţei 
primeau lumina unei ferestre “cenușii — mucegaiul tragic, surirea 
subpăminteană de ocnă de „a penelului Pailă. Sur şi obrazul, 
cu reflexe verzui ca ale unor ini de lună. Ce se intimpla în 
acea încăpere de umbră, cu amuţită ? Ce strigăt răsunase ? 
Ce chemare stranie? Era o cr dirză în osatura fetii, dar fruntea 
se inclina învinsă, dură totuşi, şi ochii daat, simțeai că ar fi 
vrut să se închidă şi nu puteau, sau bravau arătarea de groază, 
nevăzută. Amestec de hotărire şi desnădejde.. Mina dreaptă plutea” 
pe claviatură, cu degetele resfirate moale, ca ò pasăre ucisă din 
zbor, răstignită pe aripele ei. Cealaltă mină încleșta genunchiul 
sau se rezema de el? Pietele căzute-atirnau grele pe timple; ` 

„Privit alături de model, portretul Olguţei părea posomorit, 
lipsit de tinereţă, cel puţin de carnaţiunea şi exuberanţa tinereţii 
modelului. Dar mişcările capului şi trupului, erau profund ale OI. 
guței. O Olguţă stranie ca o eclipsă de soare. Dar în acea energie 
desnădăjduită a Te ai privirii, şin acea cădere de scut a frunţii 
înclinate, sin acea tensiune de vultur cu săgeata în el, văzindu-şi 
moartea, înaripindu-şi-o, ochii lui Mircea recunoșteau tinereța Ol- 
guței, aşa cum uneori sufietul său o presimţise subt rumeneala 
obrajilor, şi risul dinţilor. 

Acesta era singurul portret făcut de Alexandru Pallă întrun 
răstimp de trei ani. N'o mai făcuse de atunci niciodată pe Olguia. 
S'ar fi zis că el bet éi prefera s'o vadă cu ochiul omului, it 
s'o descopere cu ochiul pictorului. 

— Nu vrea nimeni acest portret ? zimbi Olguţa. 

— Pe foc! Pe foc! 

— I l-am adus lui Mircea. 

— Mie, Olguţa! 

— Nici tu nu-l, primeşti ? 

— Bine, O , îmi dai o capo d'operă! 

— „Modelul îţi mulțumește în numele pictorului. 

— Ce-i în capul vostru măi copii! — se miră cucoana Catinca, 
gesticulind cu ochelarii. Oameni teferi, oameni tineri şi frumoşi, să 
nu vă fie scîrbă de așa ticăloşii! 

Totuşi, atit de puternică era impresia produsă de acest tablou 
hulit — a cărui atmosferă se înrudea cu acele pagini din Dosto- 
evschi, care-ţi lasă ca o sudoare rece a sufletului, — încit, în acelaşi 
timp, cu toţii reclamară masa, Simţeau o nevoe de mişcare, de 
agitaţie printre lucruri foarte concrete şi vesele. Cucoana Catinca 
şi doamna Deleanu, porniră repede spre sofragerie ` servitorii se 
precipitară la bucătărie; domnul Deleanu plecă să pregătească 
sticlele ospăţului. : ra V e 

Fundul cufărului era pavat cu cărţi, destinate lui Dănuţ şi 
Mircea. Şi în alegerea cărţilor, Olguţa dovedea aceiaşi memorie şi 
aceiaşi divinaţiune. Astfel, Mircea descoperi în braţele lui, deasupra 
teancului de cărți scos de Olguţa, „L'égoiste“ al lui George Meredith. 


— Eii! 
apo ad lui Multatuli, 
— ii 


GES Së romane ale lui Henry James. 
— Piii! 
Apoi un al doilea teanc de volume in-quarto, cu piesei: 
„Plaisantes et Deplaisantes* ale lui Bernard Shaw. 

— Hoo !—făcu Olguţa, dind glas exclamaţiei mute a ochilor 
lui Mircea, 

Aceleaşi exclamaţii puerile destăcură buzele lui Dănuţ, în 
faţa poeziilor complecte ale lui Rainer-Maria-Rilke. x 

Scările se umpluseră de cărţi, răspîndind mirosul acela de 
hirtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scîndurii albe şi ca 
aroma pinii calde, pentru nara pasionatului lector. Cărţi proaspete 
pe care mina le alintă, le deschide, culegind în treacăt parfumul 
unui cuvint din misterul frazei necetite, pe coperta cărora ochii 
recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca 
rindunelele subt streşina caselor. 

Mircea, Dănuţ, Monica şi Puiu, se aşezară pe scări, printre 
cărți, răsfoindu-le, 

Olguţa scotea mereu. Deodată, mina ei agită un volum legat 
în piele. 

— Von Sorbonna! 

Monica se înroșise atit de tare, că printre ceilalţi, şi ma 
ales alături de Dănuţ, părea din altă rassă, din rassa cireşelor. 

— Teza de doctorat a lui Von Sorbonna. 

Şase mini se repeziră, ale lui Dănuţ, mai prompte şi mai 
posesive. Trei capete se aplecară asupra tezei ca asupra unei scrisori 
de acasă, primită in lagărul de prizonieri. Dedicaţia făcută Oiguţe: 
se furişa într'un colţ, timid : „Surorei, prietinei şi fiicei mele Olguţa“ . 

— Pott, copii, am turnat supa !—răsună de sus glasul doam- 
nei Deleanu. 

— Unde-i Olguţa ? - se întrebară lectorii Monicăi, ridicînd 
capetele, 

— Olguţa! 

— Unde-a dispărut ? 

indemnat de o veche și obscură amintire din copilărie, Dănu; 
zmunci capacul cufărului. 

Copilăreşte, acolo era Olguța, cu faţa inundată de ris. 

— Cine mă ia? 

O luară pe sus. 

— Coşco ite oameni mari aji căzut în mintea copiilor !— 
ridea cucoana Catinca, venind să-i ridice cu forţa, 

Olguţa glumise spontan, cu tot sufletul. Dar eşind din cultă, 
şi urcina scările casei părinteşt!, înconjurată de voioşia celorlalți, 
întimpinată de bucuria părinţilor, simți că cel din urmă dar eşit 
din cufărul darurilor, intra numai în casa părintească, dar mi-i 
mai aparținea. 


RS VINURI 101 


+ 


Oiguţa şi Monica uitaseră dimensiunile şi durata unui ospăț 
rominesc, In raport cu mesele din Franţa, cele din Rominia sint 
ca o excursie în träsură, faţă de o precisă cursă urbană cu taxi- 
metrul. Cind ai ajuns la ultimul fel — dealtminteri în Rominia, şi 
în Moldova mai ales, ultimul fel e mereu penultimul — felurile an- 
terivare, rămase dincolo de orizont, s'au șters din memorie, sau 
au devenit vagi. Ai impresia că stai la masă de o săptămină, şi 
că supa de pildă, sau răciturile, le-ai mincat Luni, peştele Marţi, 
şi aşa mai departe. 

Adevăratul salon al unei gospodării romineşti e sofrageria. 
Această proeminenţă a stomahului e poate o filosofie înainte de-a 
îi o necesitate, Fatalist cu fruntea, orientalul, gg a des- 
coperit stomahul, L-a cinstit deci, pe acest robust tovarăş de u- 
milinţă smerită în faţa zeilor permanenți dar nevăzuţi, care-i 
privesc ceafa, ° ` 

Dealtfel, această masă inaugurală avea o înaltă semnificație 
patriotică. Ea trebuia să dovedească nota originală a Romîniei, în 
concertul bucătăriilor europene, şi să arate fetelor că această notă, 
dacă nu prin puritate, cel puţin prin căldură şi plenitudine, nu-i 
mai prejos de cea a bucă franceze, 

Din acest punct de vedere, Baba le servise un simbol, un 
fel de stemă culinară a Molduvei; sărmăluțele de piept de gîscă. 
Pentru gastronom, porcul e ca peştera lui Ali-Baba din O mie-şi- 
una-de-nopţi ; visteria de bunătăţi. Dar creatorul făcînd gisca a 
depăşit porcul. Gisca are ficatul, cum Franţa are Parisul, Pateul 
de ficat de giscă, reprezintă o supremație universal recunoscută. 
Pe lingă ficat însă, şi poate mai presus de ficat, gisca oferă fe- 
minin mîncăului, pieptul ei gras, fraged și substanţial, pentru pas- 
tramă şi sărmâluțe. Aceste sărmăluțe — cu vulgară sonoritate — 
aparţin Moldovei ca şi stilul lui Creangă. Sint mici, rotunde, în- 
velite în foi de varză murată,— și se topesc. Sărmăluţa, adevărata 
sărmăluță moldovenească, reprezintă beatitudinea deliciului fără 
efort, N'o mesteci. Gura o apucă, o apasă, şi caşi felioara de 
topatan—incomparabilul pepene galben dobrogean — sărmăluţa piere 
onctuos, lăsînd parfumul şi regretul existenței ei fondant efemere. 
Sărmăluţele, caşi sărutările, m'au număr. Nu ceri şi nici nu ţi se 
dă un număr de sărmălute, ci un grup. Vezi cu surprindere că a 
dispărut, D se dă altul. In clipa cînd ai devenit melancolic, nu 
mai ceri. Atunci abea înseamnă că ai mincat sărmăluțe, 

Clipa sărmăluțelor fusese atît de palpitant patriotică, încit 
Baba, ca şi acei regi care se duceau singuri pe cimpul luptelor 
importante, apăruse în uşa solrageriei. Lupta fusese cîştigată; 
farfuria sărmăluțelor era goală. 

După sărmăluțe apăru curcanul fript, din care Baba exaltase 
armonii culinare demne de cele scoase. din strunele violinei de 
mina lui Enescu. Cojiţă castanie ca obrajii sfinţilor din afumatele 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


icoane, sfărmicioasă ca întăiul îngheţ al apei, spart cu degetul de 

copii,— iar subt ea, cărniță albă şi brună, care se topea suculentă 

ca pulpa perelor de toamnă. 

| urcanul nu putea să lipseacă, fiindcă această pasăre stu- 

` pidä deţine în viaţa modernă, rolul biblic al vițelului gras. Această 
friptură era simbolică. Se poate să indispui un simbol, să nu te des- 

coperi în faţa steagului ? 

Ca apetitul să poată corespunde pietății şi patriotismului, se 
făceau popasuri între feluri, Cind sosi, în cești— vechile cești cu 
garofe — crema de şocolată, preparată de cucoana Catinca, se a- 
uzi un clămpănit, şi cucul din părete apăru isteț din cuşca lui, 
cîntind de două ori „cucu“. Şedeau la masă dela douăsprezece 
jumătate, mîncînd. Acum oftau. Monica era aşezată la dreapta 
cucoanei Catinca, autoarea cremei cu migdale prăjite deasupra şi 
complicat parfum de vanilie, migdală amară, şocolată amărue şi 
parcă şi un iz de rom. Subt privirea cucoanei Catinca, Monica 
adinci virful linguriţei în aromata cremă, gustă, şi oftă: 

"— E delicioasă... dar nu mai pot. 

— Aaa! se indignă cucoana Catinca. Da ce-i crema mea? 
Piesă de teatru s'o aplauzi ? Ori o mîninci, ori nu-i bună! 

— Cucoană Catmncă, sări Olguţa, simțindu-se şi ea incapa- 
„bilă să aprecieze crema altfel decit verbal ` dac'a spus Van Sor- 
bonna că-i bimă, să ştii că-i bună. Gura lui Von Sorbonna e 
gura adevărului. Să vă istorisesc ce-a pățit la Paris Sun celebru 
abricant de creme catolice. Intro zi, distinsul nostru prietin, Von 
Sorbonna, ap întorcea acasă, Rue de PObservătoire, cu un volum 
de Paul Bourget, Mă veţi întreba: ce caută în mina unul tinär 
membru al familiei Deleanu, un volum de Paul Bourget ? Răspunde, 
Von Sorbonna ! 

— Spune tu, Olguţa. 

— Vedeţi ! Vinovatul e la oficiul avocatului. S'o luăm 
cu binişorul. Von Sorbonna, la Paris, avea diverse prietine. Unele 
adorau Schimmny-ul... 

— Vai, Olguţa ! 

— Cum? Tape — dans — l'oeil ! 

— Ce-i asta ? munmură scandalizată doamna Deleanu, 

— O prietenă de-a lui Von 

— Crezi, tante Alice ! E o poreclă dată de Olpguţa. Margue- 
ritte Rivall e o camaradă a mea de doctorat, veselă şi frumoasă, 
dar foarte serioasă. 

— A! Dar Von Sorbonna avea şi alte prietine. De pildă, 
Eveline avea cultul lui Bourget, şi cum în fața mea nu îndrăznea 
să facă propagandă, pentru simplul motiv că o maltratam,.. 

Geng wi băteai ? tresări Cucoana Catinca, văzind gestul agresiv 
a 

— Cu peme! zimbi Credincioşii lui Bourget hu me- 
rită en eg agresiunii dure, În schimb, o îndoctrina pe răbdâtoa- 
rea M „ Probabil că Von Sorbonna rezista, Atunci discipola a 


INTRE VINTURI 103 


A7 


recurs. la Maestrul ei. Eveline avea toate volumele lui Bourget, 
legate în piele catolică şi pe deasupra, învelite cu hirtie albastra 
etichetată pe dos, dar unul singur deţinea “iscălitura autografă a 
ini Bourget ` Eveline e nostimă şi catolică; Bourget e catolic şi 
venerabil... 

w= Olguţa ! protesta Monica; obținuse autogratul prin inter- 


——— 


mediul confesorului ei, care-l cunoştea pe Bourget, : 


-= lg tot prin fuste îl căpătase! Intro zi, Eveline în- 
tinde lui, Von Sorbonna volumul cu iscălitura Maestrului; facind 
următoarea prinsoare ` Dacă Von Sorbonna cetind volumul, nu va 
fi convertit, atunci Eveline se obligă să arunce pe foc foaia cu 
autograful ; dacă, dimpotrivă, Von Sorbonna face mea culpa, a- 
tunci se obligă să obţie o audiență dela Paul Bourget şi “să soli- 
cite în numele Evelinei, c'un genunchi la pămînt, complectarea cu 
dedicație a semnăturii autografe. Ştiţi, Eveline e catolică, aşa că 
preferă să scoată castanele din foc cu minile convertite ale fru- 
moasei sale amice din Balcani... i , 

— Eram sigură că mare să-mi placă,— protesta Monica: 

— Altă catolică! exclamă Olguţa. Accepta o prinsoare Cu 
certitudinea anticipativă că o va cîştiga. 

— Eram constrinsă. Şi se putea să-mi placă. Mai ştii! 

— Miracolul catolic prin unsul lui” Dumnezeu! Paul! Bun! 
Acuma să vedeţi miracolul, căci miratol a fost. Von Sorbonna 
ceteşte cartea scrupulos, Ai adnotat-o ? 


ve Şi, Onoare lui, nu-i place. 

— Nu ţi-a plăcut ? întreabă întrun glas Mircea şi Dan, 

— Nu! scutura Monica energic din cap. Cum să-mi placă 
Bourget cu Villon alături! i 

— Nu i-a plăcut, după cum vedeţi, grație amuletei Villon. 
Dar Von Sorbonna e milos. Ciştigase prinsoarea, dar cum s'o oblige 
pe biata Eveline să-și dea pe foc autogratul obținut prin intervenţia 
confesorului. Nici să mintă nu putea! Ce-i de tăcut? Problemă 
grea, de conştiinţă, cum ar numi-o Bourget. Volumul cețit şedea 
pe maşa de lucru a lui Von Sorbonna, de vre-o două săptămîni. 
Cind venea Eveline, Von Sorbonna nu eră acasă : era în bucătărie! 
Cind se vedeau la universitate, Von Sorbonna pretindea că n'a 
isprăvii cartea. Peripeţii dramatice! Atunci, natural, prin voia lui 
Dumnezeu, intervine Oiguţa. Adică de ce mar ceti și ea un volum 
de Paul Bourget? In copilărie n'a înghiţit ea şi rițină, de dragul 
mamei sale ? Intro zi mă aflam în Jardin du Luxembourg, cu volumul 
lui Bourget. Imi alesesem Intro grădină banca purgatoriului, Soare, 
vrăbii, copii, rîsete, glume. Eu, rosomorită, pe bancă. Lingă mine, 
un domn bătrin, foarte modest în colţişorul său. Eu ceteam înghi- 
tind cretă. El privea, fericitul! Copiii se jucau în faţa noastră. Pace 
ca la Copou, Deodată, volumul, trosc! Banca se cutremură ; dom- 
nul tresare ; copiii se uită speriaţi. dë 

„Ce s'a întîmplat, domnişoară 7 V'aţi speriat ?* 


104 _ VIAȚA ROMINEASCA 


„Nu, domnule, Sint indignată ! Acest om ucide viaţa !* 

„Cine, domnişoară ?* 

„Paul Bourget, domnule To 

— Clocoteam, urmă Olguţa. Aveam lingă mine un paratrăsnet, 
un om detreabă. Toţi oamenii care privesc copiii şi vrăbiile, fără 
să cetească jurnale, şi fără să-și minince unghiile, sînt oameni 
detreabă. M'am spovedit atunci, complect. l-am istorisit nenorocirea 

prietinei mele cu inimă de aur, anatemizindu-l pe Bourget. 

„Merită, domnule, l-am înterpelat eu; acest om să dea naş- 
tere la astfel de drame de conștiința 7“ . 

. „Nu ştiu dacă merită, îmi răspunse calm bătrinul; dar are 
obligaţia înalt morală, să le soluţioneze. Acesta-i marele rol al 
scriitorului, domnişoară : să pacifice pe oameni, să le dea soluţii 
de viață, să-i îndrume, să-i abată d calea păcatului, să le arate 
căile virtuţii, să-i scoată din îndoială...“ 

— Vorbea aşa de frumos duhovnicul meu, incit am înţeles 
imediat că ori e Dumnezeu prefăcut în domn, ori e un apostol 
trimis de Dumnezeu să salveze sufletul Monicăi. Vorbele lui aveau 
efectul frazei lui Beethoven: te înălțau atit de sus, În sfere atit 
de armonioase, încît deveneai bun fără efort. Eram captivată. Sim- 
ieam în jurul meu vibrația mistică. Eram ca omul care deschide 
umbrela avînd intuiţia întăii picături de ploae, înainte de-a cădea. 
Dar umbrela mistică a ființei mele, precedase miracolul, nu ploaia. 
Şi'ntr'adevăr, miracolul s'a săvirșit. Domnul a luat cartea trintită 
pe bancă. Mă întrebam, în sinea mea: are so prefacă în crini? 
Are să scoată din ea un şirag de perle pentru gitt Evelinei ? Nu! 
Miracolele sint mai simple. A destăcut cartea pe genunchi, a scos 
din buzunar un creion de aur, i-a făcut vint în jos, viriul a eşit— 
nu era 0 lance, numai un creion—şi Intro tăcere, probabil asemă- 
nătoare cu cea care a precedat facerea lumii, domnul a rupt foaia 
cu iscălitura aut | 

„Ce faci, domnule ?* am sărit eu, 

Aşteaptă, domnişoară ! m'a calmat el, silindu-ma să mă 
aşez la loc, cu o putere magnetică, Şintr'adevâr, pe foaia urmă- 
toare apărură, nu cu litere de foc, ci de gratii, următoarele cuvinte 
incandescente ; e 4 

„A mădemoiselle Eveline Bourdot qui en perdant un pari a 
gagné Vestime de Paul Bourget“. 

— N'am putut articula nici-un cuvint, Eram meduzată. Mac- 
strul dispăru incognito pe poarta grădinii. După ce mi-am venit 
în fire, m'am întors acasă cu volumul şi i-am istorisit Monicăi 
întimplarea. Natural, m'a crezut. Ne-am suit într'un taxi, cu mira- 
colul catolic, şi deadreptul la Eveline. Ce să vă mai descriu feri- 
cirea Evelinei ! Pierduse o prinsoare şi o iscâlitură, dar cigtigase 
stima autogrată a idolului ei... 

Olguţa bufni de ris. 

Monica tresări. 

— Oiguţa, nu cumva.. 


REM — 


— Ba chiar aşa! Miracolul era opera creionului meu plasto- 
grál, Foaia cu adevărata iscâlitură e în bagajele mele. Poţi să-l 
întrebi şi pe Paşa, dacă mai crezi în miracole! 

— Vai, Olguţa ! Şi Eveline ce-are să spue ? 

— Eveline? Ea crede... în Bourget... Monica, o îndemnă 
Olguţa, numai crema Cucoanei Catinca te va putea consola. 

Lingurițele intrară în spongioasa cremă de şocolată. Cedind 
risului irezistibil, se resemnă şi Monica, 


+ 


Toţi băuseră şampanie, începînd cu doamna Deleanu şi is- 
prăvind cu Dănuţ, ' 

Şampania are daru! de-a aduce veselia pe dinafară oarecum : 
d importă. Muşchii feţei încep să dd, cum pe ferestre, iarna, 
apar arabescurile de argint. Te trezeşti deodată rizind. Muşchii 
feței, primind masca risului, ţi l-au impus adinc. Rizi fiindcă aşa 
vor muşchii, şi eşti mirat de aceasta înveselire fără de cauză con- 
ştientă, şi această mirare devine ca însăşi pretext de haz, acest 
haz pretext de mirare, această mirare pretext de ris; și astfel, 
diavolii gazoși ái şampaniei, te-au prins în trepidanta lor horă de 
luminiţe gidilitoare,. Devii cristalin şi sonor. Singele nu mai curge: 
sună ca o ploae de minusculi zurgalăi, prin care fiecare gind scu- 
tură lungi vibrații ilare, inundindu-te. Contopirea acestor vibrații, 
în jurul unei mese lungi, orbitor albe, pe care cupele scîntee, e 
veselia şampaniei. Veselie pură ca zurgălăii unei sănii, sunind în 
voloşia unui amplu trap robust, pè întinderi albe de zăpadă scli- 
pitoare. În această veselie, calitatea femeilor care iau parte la ea, 
poate determina stridența, cu lăbirţări porcine, sau prelungi puri- 
tatea, atingind înălțimile muzicei, E 

La chefurile cu femei uşoare prin profesie sau vocaţiune, 
şampania băută dă semnalul destrăbălării. Rîsul devine gemät; 
vorba, țipăt ; gluma, pornografie; dorința, gest; gestul, faptă. E 
cel mai trist spectacol pe care omul şi-l poate da sieşi: masa 
“sexuală în comun. 

Dar aceiaşi şampanie, la o masă curată, cu oameni bătrini 
şi tineret, sărbătorind o bucurie comună, poate desprinde armonii 
de risete, tot atit de sprinten pure ca şi acordul lui Mozart, A- 
tunici, şampania apare ca o primăvară ilară a tinereţii. Fetele ti- 
nere sint culoarea şi cintecul acestei primăveri. Odată cu îmbujorarea 
obrajilor şi strălucirea aprilină a ochilor, timiditatea dispare. E ca 
o apariţie de culori, din muguri atunci deschişi, In jurul acelor o- 
braji calzi de culoare ca piersica de aromă, e ca o mişcare ac- 
riană de sărutări. Obrajii lor plutesc parcă între sărutări, de care 
se feresc rizind. Părul de pe timple se sburleşte uşor, sprincenele 
capătă fantezii mirate, lobul urechilor e roş ca mărgeanul, dinţii, 
intre buzele mai roşii şi mai umede, dd alb ca ghioceii culeşi 
de țigancele primăverii. Vor să vorbească şi nu pot. Rid. Rid de 
orice. Vorbele începute, tresar de ris și se descompun în ris 


Im VIAŢA ROMINEASCA 
Sufletul lor, în acele clipe, e uşor ca părul zbirlit timple şi 
aburit pe ceafă. O masă întreagă ride de risul lor. PE meecht 
Şampaniei care-a prefăcut oamenii în ris curat, cum ciocirlia în 
preajma soarelui e numai cintec, 

Olguţa brună şi Monica blondă. Toți rideau de risul lor, cu 
ochii la ele. De trei ori Olguţa î se” istorisirea examenului 
de doctorat al Monicăi. Dar de după fiecare vorbă, risul o pindea 
cu spice în mină, Izbucnea; un ris clar în cascade mărunte, care-i 
increţa faţa c'un paenjeniş de cute fine ca ale merişoarelor sălba- 
tice, ă căror culoare o 'avea, 

„Desigur că în acest moment examenul: Monicăi se reducea la 
profesorii care-o interogaseră. Ei trebuiau -să dea examen carica- 
tural în faţa celor prezenți, cum dăduseră în faţa ochilor Olguţei, 

"li reţinuse pe toţi, cu ticurile şi particularităţile lor. Cel din extrema 
stingă avea un neg pe virful nasului, atit de proeminent, incit 
n'avea aerul c'à Tăsărit din nas, ci că-i aşezat numai, întrun echi- 
libru mereu periclitat de mişcările acelui nas, exprimind.. mirarea 
„său nemulțumirea. După Olguţa, negul acela ar fi trebuit să im- 


pue nasului o severă neclintire romană. In realitate, nasul era 
mobil ca limba r şi ca urechea măgarilor. Se. sucea cind 
in stinga, cînd în dreapta, cînd în sus. Pe lingă aceste mişcări 


psihologice, avea ši mişcări pur fiziologice, ori din pricina unui 
gutunar, ori din pricina deprinderii de A priza tabac, stăpinită în 
bas examenului. Aspira sacadat, cu nări palpitinde ; firntia, eli- 
iinind aerul sacadat, încreţindu-şi fruntea şi botoşindu-şi buza de 
sus,—în timp ce gura avea panicele respiratorii ale celor care 
sforăe zu gre 

— Qi cînd H vedeam că aduce două degete pe neg, cu 
ochii încrucişaţi, parcă-l auzeam spunînd negului : Siz bin t 
Nu. vezi că-s necăjil ! o ave 

Risele, risete, risete. Acel ris gratuit, numit de Franceji: 
„le a da 

Wa nu putea istorisi din pricina risului toresţial, ai pro-- 

fesorii Sorbonne! se răsbunau, apărind cu o intensitate d uci- 
nație ochilor ei, pedepsiți să vadă şi să ridă, fără ca vorba să-i 
ușureze, Povestirea devenise un şir de exclamaţii sau de aluzii 
scurte, abia răzbind prin risul care izgonea vorbele. 

— Monica... violoncelul... ` 
„Cuvîntul violoncel, aruncat de risul trepidant al Olguţei spre 
risul întețit al Monicăi, deveni un elan de rîs al întregei mese, 
caşicum silabele cuvîntului violoncel ar fi avut proprietăți iariante. 
Dar şi Oiguţa şi Monica, legate de aceiaşi inexprimabilă viziune, 
j avind un contur precis în fața ochilor; şi prin risul lor, 
„Viziunea inexprimată, își trimitea, nevăzută dar prezentă, umn- 


Di ` ` Aere „Viotoncel“ era profesorul din extrema dreaptă, care 
linea, picioarele crăcănate, exact cum le ţine un violoncelist cu in- 
strumentul în brațe. Poate că realmente profesorul era un violon- 


„INTRE VÎNTURI ` ` 107 


culist amator în orele lui libere. In tot cazul, atitudinea lui de vio- 
loncelist fără violoncel, în clipa cînd descopereai ce-i lipseşte, ex- 
plicindu-i astfel poziţia picioarelor şi gesticularea minilor, devenea 
irezistibil comică. 

Degetele minii stingi, răstirate, cotul braţului făcind un unghiu 
ascuţit, lateral proectat faţă de bust.—nu depășeau gitul şi coar- 
dele. violuneelului absent. lar mina dreaptă- mina arcuşului — gesti- 
cula larg, în dreapta şi în stinga. Pe deasupra, avea şi burtă. Aşa 
că imagina lui de violoncelist fără violoncel, în clipa cînd deve- 
nea acută, îl prefăcea întrun violoncel cu două mini, care se cinta 
singur. Din acest punct de vedere situate, întrebările lui filologice 


„deveneau uluitor de burleşti, neverosimile ca rugămintea unui plop 


de a-l servi cu o ţigară, sau ca un „Doamnelor şi Domnilor“ ros- 
tit nazal de un sifon la un banchet cultural, Ai 

Efortul de-a istorisi devenise, un dialog monosilăbic între Ol- 
guta și Monica, un schimb de adjective şi substantive, care lor le 
evocau profesori, celorlalți, un ris dezinteresat dar imperios. Re- 
nunţind la profesorii izolaţi de naraţiune prin cascadele risalul, Ol- 
guţa încercă să desprindă cîteva din siluetele auditoriului. Alături 
de Paşa şedea o doamnă nervoasă, Cind începuse examenul, 
doamna zmulsese din poşetă o batistă cu care-şi tamponase na- 
sul. Pe măsură ce inirebările deveneau mai savante, degetele 
doamnei, cu batista între ele, înaintau pe pupitru, cu salturi de 
broască. La un moment dat, batista căzuse pe creştetul capului 
domnului din faţă. ` ` 

— Pardon, madame. : 

—. Merci, monsieur,—răspunse doamna, intepat, tamponin- 
du-şi cu batista recăpătată, virful nasului. 

Examenul. continua. Salturile batistei reincepuseră, cu acelaşi 
rezultat, 

— Pardon, madame. 

— Merci, monsieur, d 

a patra încoronare cu batista, indignarea inroşise ex- 

presiv faţa domnului. 

— Voyons, madame! A 

— Merci, monsieur,—răspunsese doamna, distrat, retampa- 


în nasul, 
E af, Aer nu mai putea continua. Arâta disperată, printre lo- 
hote de ris, cu virtul degetelor, în jurul buzei de sus. 
— H crescuse musteaţă,—izbucni domnul Deleanu. 
— „Da! Vopseaua! abia izbuti să articuleze Olguţa. 
Se sculară masă, ducînd în salon-risul din sofragerie. 
in faţa uşei salonului, se îmbulzeau, invitindu-se cu refrenul doam- 
nel dela Sorbonnā ` 
+ .— Pardon, madame, 
— Merci, monsieur. 
— Merci, madame. 
— Pardon, monsieur. 


108 VIAȚA ROMINEASCA 


De unde să-şi închipue bieţii dascăli ai Sorbonnei, că înt 
pul bt ds pes s gav lioi intro zi rolul unui taraf de 
gani, nd nevăzut, Inafara ferestre! 
ale unei sofragerii moldovenești ! TNS 


MN 
+ > 


Pentru întăia oară în viaţa lui, Dânu rticipase tot 
veselie exterioară, în comun cu alţii. Giedi copilarie SS nao 
cuse vre-o bucurie care să-l fi absorbit mai complect decit aceasta. 
Dimpotrivă, în copilărie, bucuriile-i dădeau presimţirea posomorită 
a tristeţelor cu mai ample dimensiuni şi mai lungă durată, aşa cum 
pentru el Duminica nu însemna—ca pentru majoritatea şcolarilor— 
ca re a urmezi vacănța cea mare a săptăminei, ziua re- 
re F, Ci ziua cea mai contagios apropiată i: 
întunecat uge pui şcolare, SS ie Aa 

Bucuriile mari, mai ales cînd veneau pe neprevăzute, îi dădeau 
un fel de panică, D senzaţie de catastrofă iminentă, In fața lor 
avea bătaia de inimă pe care ţi-o dau becurile electrice în clipa 
de apoteoză, premergătoare Na eg şi întunecării lor definitive. 
Din această cauză, sosirile lui Herr Direktor din străinătate—care, 
pentru Olguţa şi Monica, şi chiar pentru doamna şi domnul De- 
leanu, erau vibraţie de bucurie curată, mereu sporită de surprizele 
cuferelor e de cadouri,—pentru Kami-Mura, protejatul într'o 
măsură al lui Herr Direktor, erau un copleşitor îndemn de moho- 
rire, de zävorîre în posacă singurătate. Ceilalţi rideau, glumeau ; 
Kami-Mura şedea batos şi taciturn, cu bărbia in piept şi minile în 
Deanar N = na pai invidios pe ceilalţi, fiindcă şi ei căpătau 

di. Nu! emea ucurie, fără s'o invidi Í 
o poe e neîncredere și spaimă. ` Aia Ca i e 
Natural, avea şi el zile de bucurie; darale lui n incidea 
niciodată cu zile de bucurie comună. Ale lui ege dintre eis 
mai cenușii zile, dintre cele mai roase şi mai modeste, dintre zi- 
lele cele mai lipsite de surprize şi evenimente. Acele zile numai, 
uni ot te? lor ştearsă se contundau cu zilele de- 
paăciticate ale trecutului, îi i lui - 
gl run Č dădeau şi lui răgazul bucu 
„Negustor de haine: vechi ! EI singur se a rofase astfel, în- 
trun caet cu însemnări. Se simțea în largul gap printre af 
cele zile anonime pe care parcă timpul le ` mai purtase, reîmbră- 
cindu-le vechi. Zilele care EN ceva dădeau vibrația viitorului, a 
noutăți, a neprevăzutului, îl chinuiau surd, neliniştindu-!, alarmin- 
ent CR A wt e ps ca în podul cu vechituri ; 
„Îi venea să' i - 

culta ne ochii, cu-atit mai tare cu cit 
ar zilele de bucurie ale celorialți, la care el icipase trist 
nu erau pierdute pentru el, căci retrospectiv, în clip Ka deve- 
‘neau şi ele ale trecutului, Dănuţ revenea, mai mare decit atunci, a- 


INTRE VINTURI 109 


ducind o bucurie melancolică de fantomă deasupra capului poso- 
moritului Kami-Mura de odinioară. De citeori nu retrăise bucuriile 
celorlalţi, în trecut, alături de un copil veşnic posac. Era ciudat a- 
cest bilanţ al bucuriilor din trecut! Niciodată, copilul ăsit de 
Dănuţ printre ceilalţi, nu ridea. Ce trist copil fusese cel care-şi 
regreta copilăria, risipind pe creştetul apariţiilor lui copilăreşti, zim- 
betul gînditor al tinereţei întoarse spre trecut, fără ca niciodată să 
găsească un zimbet de-atunci! NRS 
Cu-atit mai mult, pentru cel care nu cunoştea decit sărbă- 
torile timide ale amintirii, ziua aceasta însemna o rară sărbătoare 


de viaţă, 

O asteptase pe Monica, maicuseamä. Se pregătise pentru 
bucuria adusă de Monica, în această casă veche, a cărei tristeţă 
de trei ani, era acoperită cu tinere crengi de liliac. La adusese pe 
Monica această zi, o Monică armonios frumoasă ca zärile ieşene, 
dar nu dincolo de ferestre, ci dincoace, jucindu-i pe obraji, o tu- 
mină depărtată până atunci ca zările. 

lată însă, că după trei ani de singurătate, în casa copilăriei 
lui, această zi îi aduse pe toţi laolaltă. Se înlimplase în casa De- 
Jean, ceiace pănă acum numai în sufletul lui Dănuţ se întimpla : 
gruparea lor, a foştilor capii şi a părinţilor, 

Abia acum îşi dădu seamă Dânuţ cit de mare era neîncrederea 
lui în viaţă şi în bucurie, Niciodată nu sperase, după războiu, că 
intro zi, ei toţi, copiii şi părinții, se vor mai aduna în jurul unei 
mese, buturindu-se. Mintea lui Dănuţ nu cutezase să-și Inchipue 
această masă În viitor, fiindcă pe multe scaune s'ar fi temut să 
nu vadă absente, Părinţi lui... bătrini. Era în făptura lui, Cast în 
zidurile vechii case, aceiași lăuntrică năruire. Gindul lui Dănuţ tre- 
cea pe lingă ei cu o spaimă melancolică. Apoi Olguţa... Parcă nu-şi 
mai tr ar că Olguţa se va Inapoia din Franţa. De ce? Nici el 
nu ştia, Olguţa cu mobilitatea ei, îi inspira aceiaşi teamă de viitor, 
de neprevăzut, Cast viața. 

SCH 

cînd se înapoiase cu Monica, de cînd intrase în antretul 
de jos, din bucurie în bucurie, din ris în ris, devenise copil. Toate 
odăile casei erau luminate, La fel era şi sufletul lui Dănuţ. Nici-o 
umbră. Numai lumini, numai încredere. Acelaşi sunet de cristale 
ciocnite din soiragerie, era sin sufletul lui. Şi el băuse şampanie. 
Din sofragerie plecaseră în salon. Covoarele, rostogolite'n suluri, eși- 
seră pe uşă ca în zilele de mare grijitură. Dansaseră nebunește. 
Dănuţ dansase ` și cu mama lul, şi cu cucoana Catinca, Până şi 
Mircea, care nu ştia să danseze, a de optimism, urmărise în 
hazul tuturora, pasii capricioşi ai Olguței, finind în timpul dansului 
o op în jos, cașicum ar H descifrat un manuscris al picioarelor 
dela prea mare distanţă. Domnul Deleanu, care abia îşi mai amintea 
valsurile tinereţii, se dovedise tot atit de suplu în dansuri Cast în vorbă, 
parodiindu-le subt conducerea Olguţei pe cele moderne, improvizind 
altele. Vrîstele dispăruseră, bucuria egalizindu-le. Toți deserveau 


4110 J VIAŢA ROMINEASCĂ 


din răsputeri această zeitate reintronată. Pe rind se aşezară la pian, 
ea Ges eg Doamna penen îşi amintise dansurile 
tinereţii. pe NN de meserie, înjghebind 
şi un fel de jazz, Puiu minuind două. i 
nazalizările prelungi, iar Dănuţ, cu pocnetul palmelor şi al dege- 
telor şi ţăcănitul călcăilor, redind ebrietatea ritmului. Nu mai făcuse 
sporturi dinainte de războiu. Ritmul dansurilor redeşteptase în el 
bucuria mușchilor de-a gesticulă drăcește, de-asupra gîndurilor 
călcate în picioare ca o iarbă tînără, In pauze fumaseră cu toții : 
şi doamna. Deleanu, şi cucoana Catinca, şi Monica, şi Oiguţă şi 
Mircea, care de care strănutind mai tomic, strimbindu-se mai agurid, 
alungind fumul ca o viespe, lepădind ţigara ca o viperă. Dar pau- 
zele erau scurte, fiindcă Olguţa nu le tolera. O scoase din minţi 
şi pe Monica, făcind-o părtaşă la un dans improvizat, 

Intr'un tirziu, cucoana Catinca invocase odihna. Protestări. Atunci 
Dănuţ, cu aprobarea tuturor, invitase pe cucoana Catinca, pe Mircea, 
și pe Puiu să doarmă în casa Deleanu. Odăi erau destule. 

Din şifoniera doamnei Deleanu, cearşaful destinat patului din 
etacul improviza! pentru cucoana Catinca, zburase din braţe în 
braţe, ES la pat. Pernele veniseră pe sus, bufnind din mină în 
mînă, o dezordine veselă ca la Intocmirea unui cort ţigănesc. 
Patul lui Mircea fusese aşezat în biuroul lui Dănuţ: al lui Puiu, în 
vechea lui odae, Alte alergături, alte salturi de perne şi cearşaluri, 
că o bătae cu zăpadă textilă, Orşice act de gospodărie, 
devenea un pretext de dans și dezordine. Dulceaţa servită, fu ba- 
letu! dulceţii. i 

Jar finalul noapte bună, deveni un „Somnoroase Păsărele“ 
cintat (ais, printre risete şi reverențe, 


“Toţi erau acasă, Nici-o plecare după veselie. 

Acest „toţi sint acasă” dădea bucuriei lui Dănuţ o rară ple- 
nitudine. S'ar fi zis că nu în casă erau, ci în sufletul lui Dănuţ, 
prezenţi, concreţi, fiecare la locul lui, dind sufletului care-i adă- 
AT necunoscută stabilitate, o voioasă încredere, o amplă in-` 
timitate. 

Se simțea fericit şi calm, ca o casă în care au răsunat numai 
risete, şi apoi, după ce luminile s'au stins, rămin numai respiraţii 
liniștite de somn, pe paturi proaspăt înfațate, în parfum de liliac, 
Nimeni nu plecase. Toți erau acolo, în odăile casei și ale sufletului. 

Cu pleoapele închise, Dănuţ zimbea. Sufletyl lui era o chee 
de aur încuind în aceiaşi casă de lumini şi crengi de liliac, pe toți 
oaspeții acestei zile, făcîndu-i prizonierii bucuriei lui. ` 


Luminile erau stinse. Dănuţ era în pat. Şi casa era plină, 


+ 


Pentru Dănuţ, Monica era trecutul înălțat în dragoste ca se- 
mințele în spic, Pe creștetul ei numai, se oprise aurie şi caldă, 


tablale, urletul strangulat şi ` 


___ ÎNTRE VINTURI ` Ee, "` 
acea lumină de soare. după care din copilărie amintirile alergau, 
căutind-o prin ierburi, prin zarzării înfloriţi, prin -toamne a prin 
primăveri, printre oameni şi în ei. de. Lo 

Monica era armoniosul portal, meridional luminos, prin care 
de acum înainte, pentru ale, viaţa avea să intre în trecutul 
mereu rit, cu a tăcere de vis, mi 

Pentru Oiguţa, Vania era plecarea, vintul dincolo de zidurile 
casei părintești. 

lindă meditativă pentru Dănuj, dragostea era fereastră 
pentru. Olguţa, deschisă nalt asupra nopţii care o chema larg înafară. ` 

Prin dragostea lui pentru Monica, Dăpuţ aparținea mai trainic 
casei. părinteşti, urmind să-i continue trecutul întinerit. Tot prin 
dragoste, Olguţa se desprindea complect de casa părintească, Iz- 
bucnind din ea cu imperioașă energie. E 

In perspectiva dragostei, viaţa Olguţei căpăta un gest de o 
vastă preciziune : izvorind din casa părintească, se despărțea de 
ea. Vania era marea exactă, în care acest fluviu trebuia să se verse, 

Tîrziu îşi dăduse seama că-l iubeşte pe Vania. Dar mimele 
lui demult răsunase în adincurile ei, impiedecind-o de-a se înşela, 
oprind-o de-a luneca în acele idile ale anilor fragezi, în acele in- 
Hăcărări de un literar lirism pentru camarazii ei de tinereță—comune 
tuturor fetelor, menite să deștepte dragostea, să lase mici amăgiri 
şi grațioase amintiri de album sentimental. Aceiaşi lege inexora- 
bilă, care porunceşte fluviilor drum ferm spre marea lor—aprig 
albastră dincolo de orizont — fără nici o şovăire sau abatere, ve- 
ghease şi asupra Olguţei, aducindu-i-o lui Vania sălbatec proaspătă, 
cu o inimă nouă ca întâiul val al izvorului din care fluviul s'a născut, 

Două nume, desprinzindu-se hulite, dar dominatoare din ta- 
milia Dumşa, răsunaseră supărător de tare în casa Deleanu: Fiţa 
Elencu Dumșa şi Vania Dumşa, Intro ondulaţie de curbe moi și 
line, ei reprezentau colțul abrubt, dur, dezarmonia răzvrătită. A- 
mindoi coalizaseră împotriva lor, pe toţi blinzii şi blajinii neamului 
Dumşa — adică întreg neamul — şi pe urmaşii lor din casa Deleanu. 

Şi Fa Elencu, şi Vania, aveau un semi comun, care-i dis- 
tingea din întregul lor neam: ochii mici şi verzi. Ochii neamului 
Dumşa erau castanii sau negri, îndulciți de un zîmbet somnoros, » 
desprins parcă de pe zările ieşene. Doamna Deleanu şi Dănuţ aveau 
și zimbetul et ochii neamului Dumşa, înviimd prin ei privirea celor 
din mormintele familiei şi din portretele familiei. Olguța avea ochii 
tinereţei domnului Deleanu, mai mari. li dăruise parcă și gestul 
frunții în ochi. 

Privirea Fe? Elencu era legendară In laşi, ca o molimă. Intre 
oameni blajini şi sentimentali, o femee foarte úritä și tot pe-atit 
de deşteaptă, va fi socotită veninoasă, sluțenia devenindu-i un fel 
de sinceritate a răutății. Ochii Fiţei Elencu, pentru toţi, erau dubla 
emblemă de smarald a veninului ei. Astfel trăise temută ca ciuma 
şi ocolită ca ciuma, cea mai singură şi tristă fiinţă a vechiului laşi 
boeresc, Intro societate superficial idilică, sentimentală şin frivo- 
litate, adormită în hamac la suprafața sufletului, cunoscind din 


112 VIATA ROMINFASCA 


durere numai lacrima și oftatul tăutăresc, — zimbetul voitairian al 
fecioarei bătrine, slute şi lucide, abdicînd la energia faptelor, dar 
sporind-o prin aceasta pe a minţii, îngrozise, Toţi erau împotriva 
ei: prin aceasta era mai puţin singură. Dar toţi plecau fruntea în 
fața ei, redindu-i singurătatea, 

La şase ani, Olguţa, cu energia ei inocent crudă, care exprima 
într'un act, revolta pasivă a celorlalți, aruncase în iaz dantura Fiţe:, 
Foarte tirziu, amintindu-și sărutul enigmatic al Fiţei Elencu, Olguta 
văzuse semnificaţia lui, Sărutindu-i fruntea, Fija Elencu sărută viaţa, 
în care nici fa bătrineță nu vedea supunere, ci revoltă. La nouè- 
sprezece ani abia, deşolidarizindu-se de toată familia — era a douz 
desntidarizare — Olguţa devenise, cu o stringere de inimă, prietina 
postumă a slutei fecioare care o viață Intreagă nu avusese nici 
un prietin. Astfel numai, Olguţa acceptase marea avere pe care 
Fiţa Elencu i-o lăsase prin testament. Dela un dușman mar fi 
primit-o. 

Dar întäia desolidarizare a Oieutet de blocul familial, dat: 
mult mai din vechi decit a doua. Mai surdă şi mai puţin conştiența 
decit cea dela nouăsprezece ani, tot de un Dumşa fusese deter- 
minată: de Vania, al doilea Dumșa cu ochi verzi, lipsit şi el de 
frumuseţă, dar vultureşte bărbat, adus şi dus de vinturi. 

Curind după ce familia respirase îngropind-o pe Fiţa Elencu, 
surghiunind in podul cu vechituri şi amintirite neînsulleţite, care 
mai pomeneau de ea, — apăruse în casa Deleanu al doilea Dumşe 
cu ochi verzi: Vania. Pe-atunci, Olguţa era o furtună printre ju- 
cării, şi veşnica adversară a blajinului Dănuţ, vecin de copilăreasc- 
împărăție, preferind tratatele de pace cu Olguţn, actelor de războini- 
răspuns la ale ei. 

In Stara sosirii tînărului student evadat din inchisorile impit- 
räjiei rusești, acest scurt dialog dintre doninul şi doamna Deleanu, 
făcea din Vania strigolul Fiţei Elencu. 

— Tu maj impresia că are ochii Pet Elencu ? 

— Ba da. O am dezagreabil.. dar bietul băiat e simpatic, — 
ge domnul Deleanu, 

ania era un om, şi pe deasupra un Dumşa. Şi domnul 

“şi doamna Deleanu erau buni ` iar doamna Deleanu, dacă nu prin 
inimă, cel puţin prin minte, se simțea solidară cu întregul mean 
al părinţilor säi. Vania fusese acceptat în casa Deleanu, şi tratat 
cu acea echitate corectă, pe care iile foarte scrupuloase, o 
acordă copiilor vitregi. Niciodată însă, Vania, în scurtul asp nu 
fusese călduros incorporat în viața familiei, aşa cum maj tirziu fu- 
sese Puiu, nepotul domnului Deleanu. Avea succes uneori. La dejun 
şi la masă, cind întimplător, în loc să judece, povestea, ceilalți 
tăceau, ascultindu-l oricît. In această calitate numai, de povestitor, 
era prețuit. Altminteri, viaţa lui şi atitudinea lui față de orice, dar 
mai ales faţă de normele prestabilite, erau o veșnică jignire a fa- 
miliei Deleanu. Nici domnul Deleanu, cel mai „frondeur* al casei, 
nu putea împărtăşi nici simpatiza, opiniunile acestui barbar duşman 
al comodității şi al compromisului agreabil. 


+ 


„ÎNTRE VINTURI Ee 


Atita vreme cit Vania numai prin culoarea ochilor fusese strigoiul 
Pet Elencu, familia Deleanu, impunindu-şi o strictă amabilitate, D 

respectase aşa cum era, fără să-l cenzureze sau îndemne să fie altfel. 
Le era străin. De îndată însă ce Vania existase în orașul laşi, 
incomodindu-i viața tihnită, familia Deleanu, asupra căreia se răs- 
fringea într'o măsură reputația de cine turbat a acestui Dumșa, 
reacționase. Sfatul fusese primit cu ironie; dojana, cu sarcasm. 
Grație loanei Pallă, familia Deleanu scăpase de acest urmaş dum- 
şesc al ochilor verzi. 

Pe-atunci, Olguţa era prea copil ca să-l poată cunoaşte pe 
Vania. Totuşi, micul despot al! casei Deleanu şi al inimii tatălui 
ei, nu împărtăşea — cum fac în genere copiii — atitudinea casei 
faţă de cel care era un intrus tolerat. 

Cind plozii unei case simt care-i sentimentul real al părinţilor 
faţă de un oaspe sau o rudă, ei îl traduc în fapte, cu sinceritate 
crudă şi servilă totodată. Astfel, bunica bătrină şi infirmă, to- 
lerată de părinţi în casa lor, dar cu un stăpinit dispreţ, cu o 
mocnită nemultumire, — copiii o tiranizează fără cruţare, făţiş. Mici 
mizerii dela ei pornind, traduc atitudinea profundă a părinţilor. 
Cind doarme, H fac zgomot la ușă. Cind sta pt banca din grădină, 
copiii sar pe aceiaşi bancă, ştiind că zguduiturile provoacă dureri 
bătrinei infirme. Aceste cruzimi care deservesc atitudinea intimă a 
părinţilor, sînt desigur reprimate de cătră aceştia. Dar copiii simt 
perfect nuanța dintre reprimarea care exprimă o nemulțumire a- 
dincă şi spontană, şi cea impusă de nemulțumiri obligatorii. 

Dănuţ, blindul Dănuţ, nu-! cruța pe Vania. li făcea mizerii 
de copii răstățat de mama lui. Tropăia, de pildă, cînd Vania lucra, 
la uşa lui. Dacă Vania intra Intro odae la uşă căreia Dănuţ ridicase 
un baraj de jucării, se făcea că nu-l vede, şi încruntat privea pa- 
sul de Guliver trecînd peste împărăţia lui de pe covor, izbucnind 
in plinsete exagerate de cîte ori D răsturna ceva. 

Oiguţa însă, despot în toate cele, şi altfel decit Dânuţ care 
era numai în măsura in care se simțea protejat de mama lui, îl 
servea pe Vania. Ea îi ducea ceaiul, pe tăblăiuță, cu toate bună- 
tăţile din sofragerie, destinate mai ales copiilor, în odaia lui. Dacă 
la un dejun dela care Vania lipsea, erau icre negre, Olguţa impunea 
cu dirză hotărire să i se oprească şi lui Vania o pore egală cu 
a celorlalți. Tot Olguţa, de pe atunci cu autoritate față de servi- 
tori, se îngrijea ca paltonul lui Vania să fie bine periat, şi ghetele 
lui zilnic lustruite. Căci şi servitorii, alături de copii, exprimă cu 
sinceritate şi servilă exagerare, reala atitudine a stapinilor faţă de 
oaspeţi. Tălmăcirea lor periferică e poate cea mai dureroasă umi- 
lință suferită de cei care locuesc într'o casă, neiubiţi, nesimpatizaţi. 
Odaia acestora e mereu murdară, abia curăţită, caşicum prin a- 
ceasta servitorii le-ar spune: „Plecaţi odată, să facem grijitură 

mare în urma voastră“, 

Graţie Olguţei, Vania nu cunoscuse această copită a măga- 
rului în casa Deleanu. Pe-atunci, Vania era prea tinăr, prea erup- 


Li 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


tiv, ca pentru el copiii să existe. Cei care-au plecat spre munţi 
să descopere inălţimile, avizi de vint, de stele şi de nouri apropiaţi, 
nu se mai uită la iarba şi la florile mărunte, care le însoțesc paşii. 
Aplecat pe cărţi şi pe caete, izbucnind apoi în viață, Vania n avea 
cind să vadă cit de expresivi erau ochii negri, care-l priveau, cit 
de imperioasă era fruntea fetiţei, care numai în fața lui se pleca, 
atunci cind îi aducea tăblăluța cu ceaiu şi bunătăţi. Totuşi, uneori, 
mina mare a lui Vania, vehementă în mişcările ei, se apleca 
distrat asupra pletelor negre, care o primeau nu ca pe o dezmier- 
dare părintească, ci ca pe o coroană, In virful picioarelor, Olguţa 
se réträgea din odaia lui Vania, Închizind uşa cu o bägare de 
seamă ciudată faţă de turbulența eşirilor şi intrărilor ei. 

Pe-atunci, Olguja adora pe Moş Gheorghe şi pe. domnul 
Deleanu. Pe aceştia Ti iubea, admirindu-i ocrotitor, deşi atit de 
mică faţă de ei, Niciodată n'ar fi îndrăznit să dezmierde capul lui 
Vania, cum dezmierda cu minuţa ei de copii, mătăsosul păr al 
domnului Deleanu, şi lumina albă a lui Moş Gheorghe. Lingă Moş 
Uheorghe şi domnul Deleanu, Olgula era sonoră ca zgărdița unei 
căprițe. Lîngă Vania era sfioasă ca într'o catedrală cu prea ample 
bolți şi prea vaste sonorități, Lingă Vania tăcea, privindu-l cu o 
atenţie smerit, adlucîndu-i prin ochi întâiul omagiu de tăcere, al 
ființei ei de argint. 

Vania plecase, uitat vertiginos de toată casa. Rareori, cînd 

persoanele mari mai pomeneau de Vania, vorbeau ca despre o 
catastrofă din care ai scâpat. El era tulburătarul de linişte, străi- 
nul pe care căminul nu-l acceptă, de care oraşele se leapădă; 
drumul care trece pe lingă cimitirul cu staht: umbra uraganului 
prin paşnice gridini ` crivățul din Rusia... 
„> Il uitase şi Olguja, dar hutitul care plecase din casa Deleanu 
din sufletul ei mn plecase. Cel care omeneşta se ştergea aproape, 
din amintirea fetijei cu minte mobilă, extaziată de spectacolul Tir- 
mii mereu descoperite, devenise un criteriu în sufletul ei Un 
criteriu care treptat o Îndepârtase de atmosfera casei părinteşti, 
pregătind-o pentru despăriire în clipa cînd omul care i-l lăsase, 
avea din nou săi apară. 

Astfel, la o vristă cind fetele se îndrăgostec de eroii lui 
Claude Farrtre, de-al lui Loti, şi de melodia versurilor lui Samain, 
Oiguţa îl cetea pe Caragiale. Acust Caragiale, în care nu căuta 
hazul, cum îl căuta tineretul, ci un accent amar al vieţii, de o 
bărbătească sobrietate, era o îndepârtati reminiscență a discu- 
țiilor din sofrageria copilăriei, cind un glas ricana, indignind pe 
celelalte, dar şi distrindu-le. Cultul lui Kipling aceiaşi semnificație 
o avea. lar mai tirziu, singurul scriitor romîn contemporan, ad- 
mirat de OI mus, era acel solitar bărbat al cărui lirism mohorit ca 
platoşa de brazi a munţilor Carpaţi, vijiia înalt de-asupra vieții, 
chemînd-o la lupta dreaptă subt luceferi. Predestinat să fie al doi- 
lea Tudor, după Vladimirescu, se numea Arghezi. 

Cine-ar fi putut bânui că la o vristă cind copiii dorm la 


kee ooo INTRE virun ` n5 
masă ascultind discuţiile oamenilor mari, Olguţa că un criteriu 
de viață, hotăritor pentru viitorul ei. Desigur ei age de a- 
tunci nu le pricepuse, Dar vorbele, în afară şi mai presus de sen- 
sul lor, pentru o ureche predestinată muzicei, au o fizionomie sonoră 
care le individualizează mai profund de cit conţinutul lor intelec- 
tual. Acest accent, această muzică a vorbelor lui Vania, duraseră 
în urechea Olguţei, * 

Sin muzică, mai ales, acelaşi criteriu o călăuzise. La o vristă 
cind toţi copili— cu rari excepţii — preţuesc în muzică melodia care 
dezmiardă agreabil auzul, Olguţa prețuise altă armonie, cea înaltă, 
a cărei expresie severă contrazice şi supără digestia urechei flă- 
minde de melodic. Astfel, şi Beethoven şi Bach şi Haendel, intrau 
prin urechea devenită scoică în marea sonoră, nu ulcică la robine- 
tele cu siropuri dulci, băute pănă la dezgust, 

Dar ochii negri ai fetiţei care devenea tăcută privindu-l pe 
cel căruia îi servea ceaiul, mai căpătaseră şi un alt criteriu pentru 
aprecierea trumuseţei bărbătești, în strînsă armonie cu lalte. 
Ochiul ei feminin făcea categorică deosebire între frumos şi ex- 
presiv. Niciodată Olguţa nu fusese sensibilă, chiar în afară de 
dragoste, la frumusețea gen paj, cea mai gustată de fetele de 
vrista ei. Obrazul oval, bucla, talia zveltă, silueta graţioasă —a- 
veau pentru ea aceiaşi valoare caşi versul lui Samain sau melodia 
lut Schubert, lar față de aşa zisul birbat, mităhălos, brun, ochios 
avea mai mult impresia vulgarităţii decit a puterii virite. 

Demult, dar înăbuşit, feminitatea ei treptată, ştia că undeva 
există un om—de care nu-şi mai amintea,—pe care nu-l întilnise 
în cărţi, frumos fiindcă era urit, dind prin dezarmonie vibrația pu- 
terii lui severe. II aştepta, găsindu-l uneori în muzică; niciodată 
în viaţă, 

Actiaşi muzică ascultată în casa părintească, la mesele co- 
pilăriei, cind Vania era oaspe, dädúse Olguţei oroarea de senti- 
mentalism. Trălse, ampliticini cu viaţa ei legea spartană. Sufletul 
ëi dormise pe pat de piatră; de asta era viu, proaspăt şi clar ca 
9 apă de munte, 

Şi poate că acelaşi om, al cărui chip îl uitase, demult plecat 
din casa părintească, rătăcitor cu vinturile prin lume,—în clipele 
cele mai fericite, petrecute în adipostul parintesc, o făcea să do- 

rească plecarea în noapte, alegindu-și ca deviză versurile lui Villon : 


„En ce temps que j'ay dit devant, 
Sur le Rol, morte saison 

Que les loups se vivent de vent 
Et qu'on se tient en sa maison, 
Pour le frimas, près du tison : 

Me vint ung vouloir de brisier 

La très amoureuse prison 

Qui souloit mon cuer debrisier,.." 


u VIATA ROMĪNEASCĂ 


Astfel, prin voia mormintelor şi scriptura vieții, copilul ce! 
mai iubit al domnului Deleanu, copilul cel mai vesel al casei De- 
leanu, părăsind căminul părintesc, se îndrepta dincolo de pragu- 
rile blinde, după ultimele stele verzi ale neamului Dumşa, cele pur- 
tate subt fruntea răzvrătită, de strigoiul Fifei Elencu, 


Socotindu-se singurul supraviețuitor al somnului celorlalți, 
Dânuţ se înşela. Pe latul pervaz al unei ferestre deschise—acolo 
unde iarna stau glastrele cu flori, a vara uneori, captivă'n pinz 
de paianjen, o stea tremură,—era Olguţa. Mai mult în noapte de 
cît în casă, pe aerianul pervaz ca Intro luntre. Şedea ghemuită, 
cu genunchii duşi la bărbie, şi obrajii strinşi în pumni. Aparţinea 
casei părintești în măsura în care rindunelele de subt streşină-i 
aparțineau, 

Trecuseră prin noapte ploi de primăvară, ca luminoase ho- 
hote de ris. Acum picurau streşinele şi cîntau clar ulucele. Prin 
norii sparți, curgea în şipote lumina lunii, bună s'o aduni în pumni 


și s'o răstiri pe timple şi pe frunte. In vale, prin frunza plopilor, ` 


acoperişurile caselor, lucind în lună, sunau cintec de ploae pe 
scuturi înclinate. 

No mai băteau vinturi de mare. Jilav, parfumul liliecilor se 
revârsa din stele parcă, În undele vii ale nopţii. 

Acolo sus, pe marginea zidului casei, în noapte şi în cer, 
şedea cu Vania. Era departe de el ca de un munte, și lingă elca 
în umbra unui munte care pe deasupra lumii o învăluia. 

— Tu sus, eu jos! 

Işi aminti cu răzvrătire, vorbele lui Vania, de pe vapor. De 
ce ea sus, el jos ? Sus amindoi, jos amindoi. Se gîndea la el 
cum urci prin munţi de piatră, pe care pasul sună tare, dindu-ți 
îndemnuri de vigoare şi largi cadențe de plămini. H iubea des- 
prinsă din trecut, dăruindu-i toate zilele viitorului, zitele acele drepte, 
zvelte, necunoscute ca oștenii subt armuri, cu viziera căştilor lä- 
sătă, dar de departe r. ind viteaza lor tresărire în faţa vieți. 
Pe-acele i le dăruia lui Vania. Semnul lui îl aşteptau; porunca 
lui, Numai el, cel tare fără armură, cu faţa descoperită, era Dom- 
nul tumultului de zale și lumini. y 


Pe o mäsuțä, alături de fereastră, se desluşea un vas din 
care crengi de liliac îşi înclinau fagurii albi. 

Cu o mişcare bruscă, zmunci întregul mânunchiu, aruncîndu-| 
în noapte ca spre cineva. 


Ionel Teodoreanu 


Probleme monetare din trecutul 
economiei noastre naționale 


3.— Consolidarea economiei monetare 
a) Organizarea interioară şi formele circulațiunii 


Două imprejurări principale au conlucrat ca economia noas- 
ra de schimb'să înregistreze așa de timpuriu fenomene superioare 


ca cele monetare. Aceste sint; o oarecare tradiţie monetară şi 


apoi,—pricina decisivă—orpanizarea statelor. i 

După cum aminteam mai înainte, voevodatele anterioare Dom- 
mei, mau fost de loc străine întrebuinţării banilor. La 1247 Lythuon, 
voevodul țării Severinului, este cunoscut ca tributar Ungurilor. Fratele 
său, prins în lupta din 1279, aceiași în care Lythuon îşi găsise moar- 
tea, este ținut închis pănă îşi răscumpără viaţa cu bani. ! Aceşti 
bani trebue fireşte să fi provenit dintr'o circulațiune oarecare in- 
ierioară, pe care la Intemtere,—cel puţin în Ţara Rominească,— 
enea să o moștenească noul stat, 

Este ştiut că la toate popoarele europene, organizarea state- 
este simultană cu întroducerea sau dezvoltarea economiei bă- 
ti, Aceasta se afirmă mal ales cînd organizarea se tfectuează 
“Brin cuceriri, Un Dee interesant ne dă Rusia, pentru care domina- 
iunea 'Tătarilor a fost de o importanță covirşitoare, deoarece a- 

schimbat regimul fiscal natural, cu un sistem fiscal bd- ` 
Se mia rusă trecînd printrun Sat dela faza economiei na- 


la aceia bănească 2. sira 
Domm -vor-H-avut nevoe de bani, dela inceput, nu numai 
pentru luxul curţii, dar și pentru războae, care întotdeauna şi ori- 
ka LN. orga, bied comerțului, |, 35. Onciu, Istoria Rominilor, 28. 
2 J Kulischer, op. tit, și urm. 


"EL ROMINEASCA n Ec: 


=- 


unde au cerut bani mulți. Şi despre lipsa de războae nu se poate 
vorbi la noi, mai ales în primele veacuri. Chiar Basarab |, (după 
Onciu), poartă și participă la diferite lupte, ca cea contra lui | 
i „ aceia contra Bizantinilor și Sirbilor. Desigur. printre Impre- 
jurările care au dus la introducerea din ce în ce mai adincă a 


economiei monetare, trebue” amintiti şi califâteă mstruitentilui de 


-negti și ce fapte sau tendinţi exprimă această consolidare. Ti Sens 
general, prii consolidarea economici băneşii, sat mat bine zis prin 


presiune socială caracteristică bogăției bâneşti. Cind parale! tu a- 
ceste fenomene banu! -ajunge-să exprime Şi. dată pune în cir- 
«ulaţiune totalitatea valorilor economice, atunci econom iească 


-A atins complecti s4 dezvoltare, Cotisolidaria unei economii mo- 
netare nu este deci exprimată numai de formele schimbului. Inter- 
vențiunea monetei vită—produs ori mixtă, mu poate sa singuri 
să arate deplin faza de dezvoltare a schimbului, căci—după cum vont 
vedea ulterior—cu toată întrebuinţarea mai frequentă în vaacul al 
XVII-lea şi chiar a! XVill-lea a acestui gen de moncte, ecnhomia 
monetară a principatelor se consolida din ce înce mal mult. Re- 
„Venirea parțială la moneta vită ori produs nu poate fi privită ca 
DE Ee monetare propriu zise. Es este pro cata de 
insuficiența rezervei de numerar, disponibilă în circutațitrere, feno- 
„men care poale proveni fie dintro moine cală a monetelor, fie 
dintruna retativă—adică din Ininulirea wärd de tranzăcțiunt- 
Asemenea fenomene "gau produs din belşug în treculul economiei 
noastre de schimb. Intensitatea lor a variat în functie de nume- 
roşi factori, iar consecința lor cea mai imediată a fost întrebuin- 
farea celei de a treia categorii de monete; monetele mixte, alcă- 
tuite din bani împreună cu vite, ori produsele cele mai variate. 
Cumpărătorul neavînd totdeauna la îndămină cantitatea ne- 
cesará de monetă metalică, pentru a echivala valoarea mării cum- 
părate, o complecta cu o altă valoare; vite, boi, cai, oi, ori pro- 


pp 


PROBLEME MONETARE Du 


m eg e a ma 


duse ` griu, miere, mâlai etc. Sistemul acesta s'a practicat Incă din 
secolul al XIV-lea şi a fost frequent în veacul al XVII-lea şi al 
XVill-tea. Cazurile pe care le găsim sint dintre cele mai variate și 
unele chiar pline de interes, În 1619, găsim o Dok 


cumpăratii 

1400 „aspri Zei, iar doi e mai rä o alta este vindută 
n şi » de negoţ. =. Cam în aceiaşi epocă o țiganca 

P cu 40 lei şi 2 boi 3, iar unțigan la 1640 este estimat 


< i cumpărat cu 30 aspri plus 2 boi, 4 Altădată preţul unei sin- 
gure tranzacțiuni este alcătuit din 40 zloți tătărăști, 30 taleri, 20 
lei, 25 ughi şi 1 bou 5 bun; în alt caz 550 taleri de argint, 3 pe- 


rechi de boi şi 10 vaci cu viței, plătesc trei sălişti în pustiu la 
Toporul. 6 

De multe alte ori întîlnim vitele albe constituind mijloace com- 
plectatoare ale preţului metalic 7. Tot aşa, ceva mai rar însă, aflăm 
caii, Incă din 1493 o moşieeste cumpărată cu 420 aspri şi | cal, iar 
un munte cu 330 aspri şi iarăşi un cal 8 cazuri repetate şi altădată subt 
diverse forme 9. Alte soiuri de vite şi diverse producte îndepli- 
nesc acelaşi rui; mai des se menţionează oile, porcii, mierea, brinza, 
malaiul, pînca, sau chiar produse industriale ca postavul 10. Dease- 
ment şi gloabele care de obicelu trebuiau achitate în vite ori bani 
se plătesc citeodată în această formă mixtă, Astfel este cazul din 
1696, cînd o ploabă se plătește cu 30 de ughi, 12 oi, brinză și 


1 2. Bianu. Op: CL. p, 55. 
2 Ibidem, 50, 
3 Ibidem, 55. 
4 Bibl, Ac. Rom, Crest, Colect. XIV, 131. © 
5 G. Ghibăneacie. Sarete a isvoade, laplsanee şi Zapise. H, 27. 
G ldem, Surete şi isvoade, IX, 143. 
7 Uricariul, XVIU, 351, SKIL 135; G. Ghħhibānescw, Surete şi isvoade, 
4, 24, 25, 35—36, 274; IV, 20, 90, 105; V, 45; VI, ST; VIN, 20, 37, 248, 200, 
315: IX, 143, 151, 159, 160; Cuzeştii p. XX: lapizoace şi Zapise, IWER 
1, 36, 157, 223, H‘ 122, HI. 37; A. Stefuteseu, Goriul, p. XLIX, LXV, LXVII, 
159, 250; Din trecutul Gorjtilui, 10, 115; Documente stnvo-romint, 505; 
l. Bianu, op. cit., 23; N. lorga, Studii si documente, V! 84, VI 484; XVI IBT; 
Documente mai ales argeşene, 91; T, Stefanelli, op. cit, 13; L FREH, Arhivu 
Cantacuzino, 227 ; Rev „lon Neculce”, IN 180. 
8 AL Ştefulescu, Documente sinvo-romine, 34, | p 
9 |. Bianu, 158 ; G. Ghibânescu, Surete şi isvoade, IM. 233, W, 194; IV. 
205, 212; XVI, 28; Lg 199, 207: î 181; A. Stefuleaeu, Tismana, 400 
Doc, slavo-tomine, 34, 142; N, Jorga, Documente mai ales argesene, T8; 
Revista NC X, (1924,) 200. N. Docan, op. cit, 69, 70, 73; Rev, Jon Ne- 
culce”, V , KL 
10'Arhiva istorica, L 95, 123; Uricariul, XXII, 154, 255; XXV, 33; G. 
Ghibânesen, Surete şi isvoade, 1), 144, DI, 171,—2; IV, 7, 205, 211; V,17, 2, 
VI, 42, 72: VIU, 19, 37, 248, 29), 315; Cuzestii, p. XX, 28; Xvi, 137 ; IX, 
143, 151, 150, 160; X, Di, 175; „lepisaace și zapite pe, În 36, 123, 125, 
157 ; 1%, 149—151; Hi, 37, 42, HD, 16, 144; V:,50; Vlad Voda Călugărul, Arhiva 
Det, (1896), 134; Al. Ştefulescu, Gorjul, 48; Doc. slavo-rotnine, 50, SI, t42, 
VW, 205, , 312, 399; R. Rosefti, Cronica Vascanilor, 118; N. Iorga 
Studii şi documente, V, 97, VI, 484, XVL 187; Istoria Bisericii rominegti, 1, 
272; Ostaşii delt Prut, An, Ac. Rom., H, XXXVI, 144; Documente mai alts, 
ar 97; T: Stefaneili, op cit, 47, 104 ` N. Docan, op ct, 71, 82, 93, 88-39 
a d 94, „Arhivele Olteniei, T°, 125. 


ZS KC 


12 miei negri, 1 iar o deşugubină dela moartea 

cu 360 zloți, 7 iepe şi 13 cai 2. Acest sistem rapollabă 
afirme că circulațiunea de bunuri eşise din faza schimbului în-na- 
tură. Nu poate fi vorba aici de un schimb în natură sau de unul 
pe baza unui produs oarecare pe lingă care s'ar adăuga bani me- 
talici. Dupä cum vom vedea ediat, chiar față de aceste pro- 


duse—din moment ce se înglobau fn AE 
imbibată de uecht ar perfora luau o atitudine 


O cercetare în specie ne va arăta că dincolo d 
e aceste ma- 
ei stă o economie de schimb cu o structură geg ge 
| ges în. evoluţia ei, se constată tendința şi realizarea per- 
Be H3 a-consolidării, în înțelesul pe care î l-am precizat anterior. 
<O serie de fenomene din domenii variate, contr a dovedi a- 
Sc stare de lucruri, şi dintre aceste, patru sînt mai principale : 
SCH ae prealabilă în monetă metalică a monetei vită 
2. întrebuințarea generală a monetelor d 
3. mentalitatea populară monetară. DS 
4. mercantilizarea ideii de bogăţie. 


Primele două fenomene mărturisesc o deprindere a 
întrebuințării banului, nu numai în ceiace priveşte See e 
materiale, ci şi în funcțiunile sale economice ` raritatea banilor sau 
lipsa. din „Circulaţie a unor monete, cu care se obişiiiiise poporul, 
a uc instituțiuni nouă, în legătură cu banii metalici, care vor fi uti- 
lizali, cel puţin în affibutele lor abstracte. At unul cit şi celălalt 
e Cep se produc din belșug, repetindu-se în diverse epoci 

Cel dintăiu fenomen, al aprecierii 

t A prealabile In monetă 
talică a valorii produsului care serveşte ca instrument de schimb, 
il găsim atunci cînd schimbul se realizează printr'un preţ format 
din vite ori produse, sau vite, produse şi bani. De pildă un pă- 
mint urma să se vindă cu 2 boi şi 3 oi; mai înainte însă ca 
tranzacţia să se efectueze, valoarea pămintului se aprecia în mo- 
-pr apoi se aprecia în același fel și valoarea vitelor, iar în ac- 

- vindere-cumpărare se trecea mai totdeauna că sa plătit de 
pildă 2 boi şi 3 oi, preţuite la atita în bani. Pentru ca preţul ast- 
fel compus să fie cit mai aproape de realitate, această operațiune 
se pare că se [ăcea adesea ori de oameni străini tranzacțiunii, ai 
care aveau rolul unor arbitri, indicaţi în unele documente ca wä: 
meni buni“, „Orăşeani“ *) S'au chiar „Tăzeşi“. Avem acte în care 


8 , OG escu, sorce, INL 154; Vezi şi Surele şi isvoadt, XVI 
19; AL. Ştefulescu, Gorjul istoric p. LL 215; Din trecutul Gorjului: 53; 


„op. cit, e 
Rev. „lon Nebulcei Kén 1, 193, 194; A. Vitencu, Vechi documente, 9 
31. Bianu, op. cit. 64. 


gege 


PROBLEME MONETARE 121 


— 


se menţionează chiar că aceștia au iscălit şi actul de vinzare *, Esti- 

ep desigur făcută pe prețul curent, se numea „biciuluială”, 

se întilneşte încă din veacul al XV continulnd neîntrerupt pănă 

secolul al XIX-lea ?, Ea trebuie să fi avut loc în toate cazu- 

rile, tar faptul că nu se găseşte menţionată decit în unele docu- 

mente, se datorește probabil împrejurării că fiind o operaţiune a- 
tit de curentă nu se mai socotea necesar de a o trece în act. 

Al doilea fenomen pe care îl semnalăm ca specific unei e- 
conomii monetare consolidate, este întrebuinţarea generală a unor 
monete de socoteală. O atare monetă nu are niciodată o exis- 
tenţă materială ci numai una ideală, Ea reprezintă o valoare no- 
minală care serveşte de măsură valorii bunurilor, însă functio- 


„nează graţie unei alte monete, avind o valoare intrinsecă, sau a 


n Bue oarecare. O monetă de socoteală îşi face loc de obi- 
cein Ti economia vnet ţări în modul următor. In circulaţiune se gä- 
sesc la un moment dat o sumă de piese metalice prea mici, care 
din această cauză îngreuiază operaţiile cu valori mai mari. Atunci 
un multiplu al acestei piese serveşte ca unitate aritmetică—fără ca 
el să reprezinte şi o unitate materială. Un alt mod de penetraţie 
al acestor monete, e tocmai cel invers. Circulaţia este dominată de 
vu monetă oarecare cum a fost de pildă la noi leul; acesta avea ca 
submultipli: paralele, banii, 40 din primele şi 120 din cei dealdoi- 
lea alcătuind un leu. Din motive asupra cărora nu putem insista 
acum, leul metalic a dispărut din circulație, însă el constituia o 
măsură de valoare aşa de potrivită cu cerinţele economiei noastre, 
încit locuitorii l-au păstrat întrebuințindu-! în mod ideal, — socotind 
numâi în lei—insă vinzind şi cumpărind cu monete reale. Astfel 
populaţia principatelor s'a servil de această monetă de socoteală 
mai bine de un veac, de pe la jumătatea veacului a! XVIII-lea pina 
la reforma din 1867. Sint probabilităţi—a căror discujiune urmează 
să fie făcută în altă parte,—că și alte monete au îndeplinit un a- 
semenea rol, după ce avuseseră o circulațiune foarte activă şi se 
înrădăcinaseră în economia ţării. Astiel au fost ott şi talerii. Nu- 
mismaţii şi istoricii noştri susțin ca asemenea fenomene monetare 
nu sint străine într'o oarecare măsură chiar veacului al XIV-lea şi 
al XV-lea, După |. Bodgan * numele „some“ întrebuințat pe timpul lui 
Ştefan cel Mare ar reprezenta o monetă de socoteală. D, Moisil 


1 N. Iorga, Studii şi documente, XVI, 400. i 
2 Uricariul XIL 285; "Arhiva istorică, D. 71, 85—87, 95, 128; G, Ghi 
bânescu, Surete și izvoade, IL 217, 233; Ii, ot DN. 44,85; IX, 159; 
X. 91, 175; XIV, 40; AL. Şterulescu, Din tr Dark, 20, 20, 54, 51 ; 
Gorjul, 22; L Bianu, op, cit, 148; N. Iorga, i şi documente, VI, 97; XI, 
262; XVI, 400; Neamul Agarici An. Ac. Rom. XXXVI, 2194; Documente mai ales 
argeşene ale Eforiei spitalelor civile, L Bul Com. ist. a Rom., HL er TZ Re- 
vista istorică, XI, (1925), 46; XII, (1926), 254; eil, op, cit, 29, 33—39, 
214; St. Greceanu, Genea'ogiile ierg ` sa i, 12, 14, 189, 274, 275, 


12 VIATA ROMINEASCĂ 


tite mai sus. SE aF rezultă tot aşi de elocve d mentalitatea 
— Cp popular E Ae chipuri, O de popu- 
Dep spune că „banul ca o cumpănă toate ÎI potriveşte 
după al său preţ“ " arătind astfel prin această plastică formulă, ca 
i înțelesese pe deplin rostul banului, nu numai ca instrument 
de schimb dar și ca etalon natural de valoare. Intre „definiţia lui 
Marx, care spunea că banul este un echivalent general al mărfurilor 
şi între ideia populară, că banul serveşte a exprima prin pref valorile 
reciproce ale mărfurilor, cred că:nu este nici o deosebire ` ambele prind 
în formule deosebite acelaşi fenomen. Multiple ghicitori, proverbe, po- 
veşti, şi mai ales zii populare, atestă până la evidență că banul 
avea în viața satelor un rol definitiv fixat, ridicat adesea pănă la 
importanţa elementelor fundamentale ale vieţii, In poeziile populare 
man EA Mialo, Handel und Wandel în der Moldin: bis um Ende de 
Jahthunderis. 1912. 115 şi vk? Wée, aere nech 
lui Mircea cel Bătrin, Bul. Soc, Num. Ram, X, (1913/20), p. 39—40. 

2 C. Moisil, Monctäria Tari Romineşti, 121, 144 ~145; în Bosnia, In 
ek litorale țărmului estic ni Adriaticei, în Serbia şi în Veneţia în veacul 
at Sien și al XIV=lea perpera era mumni o moneti de socoteală. Emilian 
Lilek. Die Schatz-Kummer der Familie Hranici (Kosaca) în „Wisaenschalt- 
liche Mittheilungen aus Bosnien um! der Herzogovina, vol i, Vienn, 1891- 
p- 153, cp. Jirezek, Geschichte der Butgaren, 441, nota Bò. 

3 1. Zanne, Proverbele Rominilor, Ruc, t903, IX, p. 199. 


Bogatul și saracul Tut cu galbeni venalici 


De cite o sută şi cinei 
Adi-mi mic vin dun zlot Cu mahinuiitele turceşti 
Să-l beau cu bogatul tot, 


Cu rubiele aripeşti 


die pei sia a Cu grò lipov i 
Tu ai bani de vinturat Cu Sinai. A deier 
Qalban! mulţi de semiinal. DI cn prione muntenaşti, 
Ale anilri, dl. 42), dtajden, Ma gni m 


Corbea Etym pn. 2420 
Dein 
sălba=i ce googani 
A de dai ciobani 


ni să ţi-l plătim Salba de sorocourți 


orare Ge Sata seet 
Revista p. st. Arh, și Eilolog: jann de ET 
E 
ri 
Badiui ȘI salbai de galbenasi 


Intră în odaia nica Act de coconaşi. 
Umple cu galbeni punte Hajileu, Idam 242t 


PROBLEME MONETARE 12 


apar numele celor mai variate monete : zloți de aur care dispar 
din circula pe la jumătatea veacului al XVil-lea pentru ca 
subt această denumire să intilnim mai tirziu o mică monetă de ar- 
gint într'o continuă depreciere, galbenii venetici, irmilicii turceşti, 
rublele ruseşti, galbenii austriaci şi olandezi, icosarii, cubielele şi äl- 
tele încă, se intilnesc de numeroase ori, servind nu numai pentru 
a stabili frequemţa în circulațiune a unei monete, dar într'o oare- 
care măsură și la precizarea epocii de elaborare a unei atari pro- 
ducțiuni liierare, 
A! patrulea fenomen caracteristic şi pe care îl semnalam subt 
denumirea de mercantilizarea ideii de bogăţie este unul dintre. cele 
cmai interesante. Cerinţi metodice impun ca expunerea sa să fie lăsată 
mai là urmă, cind va fi Dout împreună cu cercetarea reacţiunii 
antimercantile care se constată în trecutul prap noastre. Să 
examinăm deci factorii care au conlucrat procesul consolidării 
economiei noastre - monetare. e 


b) Factorii generali. 


Şistematizind aceşti facțori—după natura lor —aşa cum se re- 
lelează dintro privire de ansamblu îndreptată asupra trecutului 
nostru, ei sar putea grupa în 3 categorii şi anume: politici, cco- 


nomici. şi psihologici. 


|. Din categoria factorilor politici care au putul exercita o in- 
Huenţă reală asupra economici noastre de schimb, trebue sa se 
menţioneze ` 

~ a) ridicarea armatelor şi purtarea războaelor, 

hi 3 turcgască, 
IK Ioate ţările armatele au necesitat cheltueli mari şi deci po- 
sedarea de stat sau domn a unor însemnate cantităţi de numerar. i 
Şi la ot nevoii unn Amate a trebuit să reclame sumi mari 
de bani, fie pentru plata oștenilor, 2 He ment înarmarea lor. In 


1 Amănunie și concluzii privitoare li această chestiune In Apus în 
W. Sombart. Krieg und Kapitalismus, München und Leinziu, 1913. 

2 în istoriografia noastră, chestiunea pith ostașilor și 4 căror anime, 
nu este bine precizată, Am văzut ca pe timpul lui Dan este vorba de ostaşi 
mal ` tot in vremea lui Hias 1433—35, acesta Rate de ostaş cinci 
grivne pe ceiace face A socoteala lul Bogdan 15 zloți pe ma (1 
grivnă ` A zloți turceşti). Bogdan crede totusi ca pentru această epocii „tefe- 

iii aproape mu existau și daca-i constităm din cind în cînd, de pildă subt 
hias, ei par a H chemaţi mai mult pentru garda personală a Domnului sau ca 
instructori, decit ca să întărenscă toiul armatei”, (Citeva observaţiuni asupra 
îndatoririlor militare ale cnejilor şi boerilor moldoveni în secolul al XIV-lza 
si al XV-iea, An. Ac, Rom, S. IE XXIX, 622, 024). Prin oștirea în leafă men- 
ionata des de cronicari, ar trebui să se înțeleagă dupa Bogdan, numai 
mercenarii, Kai (Ebenda, 11—15, 16). Menţiuni de ostagi plătiţi, străini 
sau băştinnşi, se intilnesc des şi totdeauna, ca plătiți de domn. Mihai Viteazu: 
are soldatii săi angajaţi din Ardeal plătiți cu leafa în bani gi hrana şi cu imbră= 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ E 


documentele veacurilor XV—XVI abundă“ cumpărăturile de articole 
de războiu, ca arcuri, arme, scuturi, săbii, puşti, spade, săgeți, 
fier de arme, oțel, importat de cele mai multe ori din Braşov şi 
Țara Ungurească. In mod continuu, în primele trei veacuri o 
Insemnată din veniturile țării, vor fi mers în această direcţie. 
în epoca lui Brincoveanu,—deci Toto vreme cînd nu se mai pu- 
tea vorbi de adevărate armate,—cheltuiala pentru ele era cea mai 
mare dintre toate cele interne, 60-—70.000 taleri anual 1. Cu atit 
mai mult în primele veacuri nevoile armatei reclamau satisfacere 
imediată, cu cît erau războaele şi mai dese și mai grele. Sumele 
de bani consumate citeodată de oştiri, erau aşa de mari, încît 
cantitățile procurate de ţară sau domnie erau cu totul insuficiente 
şi trebuia să se apeleze la alţii, mai ales la crestinii de pe aiurea. 
Sint cunoscute astfel cererile insistente ale lui Stefan cel Mare şi 
ale lui Mihai Viteazul, adresate în repetate rînduri creştinătăţii, 
care oricît ar fi fost lipsită de interes sau generozitate, dar tot 
trebue să fi intrat pe această cale, ceva bani în țară. Plata in 
bani a unor ostaşi contribuia mult ca să creeze din aceşti oameni 
agenţi preţioși ai economiei monetare, căci punîndu-i în contact 
mai strins cu banii, îi obişnuia a vedea în ei dacă nu atit un in- 
strument de schimb de o calitate superioară, dar cel mai preţios 
mijloc de acumulare de valori. Pe trei căi deci, instituția ar- 
matei proprii contribuia la monetizarea economiei de schimb şi pro- 
„ gresiv la consolidarea economiei monetare: prin mărirea cantității 
de numerar aflător în ţară, prin activarea circulaţiei sale datorită 
numeroaselor cumpărături şi prin crearea unor agenţi obişnuiţi cu 
minuirea banului. 

Al doilea factor care a exercitat o influențä covirşitoare, mai 
mare chiar decit întreţinerea armatelor, a fost situațiunea principa- 
telor, din epoca suzeranității turceşti. Efectele acestei suzeranităţi 
au trebuit să fie cu atit mai mari, cu cît aproape în tot decursul 
executării sale, economia principatelor fusese translormată într'o 
piaţă de satisfacţiune a multor dintre nevoile Ţarigradului. Chiar 
dacă din relaţiile dintre principate şi Turci, pe care le provoca a- 
ceastă suzeranitate, am ţine seamă numai de ob ația plăţii unui 
tribut, şi tot ne-am găsi în faţa unui fapt Tod i însemnat pen- 


cAmintea. (Hurmuzaki, XIE 44. N, Iorgu, Documente nouă în mare Lex fò- 
mineşti relative in Petru Șchiopul E Mihai Viteazul, An. Ac. Rom, SU XX, 
471—2). Letopiseţul Ţării Moldovei atribuit lui Nicolae Mustea povesteşte câ 
Duca Vodi nu voia să cheltuiască bani cu oastea „pentru scum lui“ (Ed. 
Kogālniceanu, M, t. D. p. 21), iar Cantemir in descrierea Mo i spune că 
Domnii de pe vremea sa, găseau mai înțelept să stringă bani în lazi, dech 
să-i cheltuiască cu oștirea. Asupra acestei chestiuni cp. memoriul, /. Bog- 
dan, Documentul Răzenilor din 1484 şi organizarea armatei moldovene în 
secolul al XV-lea, An. Ac. Rom, SH. XXX, 1908 și N, lorga, istoria 


armatei. S 
LI, Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare; Documente moldove- 
neşti; Relaţiile etc.. Stoica Nicolaescu, Doc, Sia omine, etc., Silviu Dra- 


oc. Siavo-R 
, Documente nouă vitoare la relațiile Ţării Romineşti cu Sibiul în 
secoli al XV-lea si al vie Buc, Ca T x $ 


___ PROBLEME MONETARE č 1%, 


tru economia ţării. Sumele cu acest titlu pe care E zg le-au 
plătit in tere bage mari încă dela Inceput, devenind foarte mari 
cu un veac mai apoi. Incă din 1456 găsim Moldova. oe, la un 
tribut de 2000 de galbeni ungureşti Î urcat în timpul lui Ştefan 
cel Mare D 4000, 2 sumă ută şi su optat cel orb 3. 
Subt Rareş tributul se triplă, adică se sui la 12,000 4 plus alte sume 
şi aceasta intro epocă cînd puterea de cumpărare a banilor rä- 
mine constantă. Pe vremea lui Despot, tributul crescuse la 30000 
scuzi şi acesta, probabil ca să-şi consolideze domnia, il urcă la 
50,000 5 ; sub lancu Sasul el atinse suma de 80,000 de ducați 
iar pe timpul lui Petru Şchiopul 50,000 taleri deci aproape 30,000 
albeni 7, j 

> in Muntenia se urmează exact aceiaşi cale, Vlad Ţepeş plă- 
teste 10.000 de galbeni 8 iar cu un veac mai i tirziu tributul țării 
ajunsese la 21 de poveri aspri, ceiace intă 2.000.000 bani 
albi, adică cam 17,500 galbeni 9. Ceva mai tirziu subt Mihnea H 
Turcitul se plăteau 160.000 scuzi 10. In epoca lui Mihai Viteazul 
pretenţiunile turceşti cresc şi tributul plătit e de 30.000 de gal- 
beniti, Cu un veac mai tirziu, în epoca lui Brincoveanu, “Turcii 
trăgeau anual din Ţara Rominească */, din veniturile sale, adică 
o sumă cam de 400,000 taleri 12. Tributul oficial merge continu 
crescînd. In era Fanarioţilor el atinge cifre fabuloase şi numai ra- 
portarea lor la suma cheltuelilor totale poate să ne dea o idee justă 
de ceia ce reprezenta tributul pentru țară. 


Docu Hurmuzaki, D, 66 9; C. Giurascu tribut se plitea şi 
mai Li eg Side daruri. Capitulațiile Moldovei, p. 55. Cp. şi N. A. 
Constantinescu, Inceputurile şi stabilirea suzeranității turceşti in Moldova, 
Bucureşti, 1914, p, 18 şi urm, tribut „răscumoărâtor al păcii”. A 
2 Ç. Giurescu, Capitulațiile Moldovei cu Poarta Otomană, București, 
1908, p. 63. i 
-X ol, Istoria Rominilor, IV, 238, sau de 8000 dpi alte is- 
voare 3 d Seegen) Capitulațiile Moldovei, p. 65; N. A, Cons.antinescn, 
op. cit, p. DL. e SSES 
4 A, Xenopol, 343; 1. Ursu, Die auswärtige Politik der Woywoden 
Moldau, ge Lie? kar EEN Berlin, 1907, p. 10. 
nopol, i 
5 Buletinul Soc, Numismatice, XVII, No; 46, p. 58—50. e 
7 N. Iorga, Documente nouă in mart parte romineşti etc, p. pi A 
8 A, Xenopol, ist. Rom. V, 24. Cronicarii Turci vorbesc e KE 
piätit chiar pe timpul lui Mircea cel Bătrin, 7. Minea, op, cit, p. Ch ES 
deasemeni şi pe timpul lul Dan H în a doua domnie (după Dukas). PA 
193 nota. Despre tratatul din 1391, 1393 sau 1411 prin care Mircea in- 
Pi pe pe ear Gg geg Be Ger Pur Aa 
int cercetările de s Ă X 
pc Ra minilor cu Turcii, Buc, 1891, 83; N. e, Cene E ri- 
mänischen Volkes, Gotha, 1905, k Lë ; C. Giurescu » Capitulațiile Moldovei, 
— 1; L Min 2 urm, x 
tege Sa Ar îi fost SÉ intăia oară de Vlad; / Minea, op. cit, 272—3. 
9 N. lorga, Doc, Gert XI, Prefaţa, XIX, 
oi Ve Soc. Dm, SS 46, p. 59—59. 
. Xen „197. | sai 
12 C. Greng şi N. Dobrescu, Documente şi regestre privitoare la 
Constantin Brincoveanu, Buc., 1907, XLI—XLIII, 


SR ` ` _ VIAȚA ROMINEASCA ` ` 

Toate aceste sume oficiale percepute de Turci, subt titlul 
haraciu, Gesches, emphimucatesi, rachibiaua şi altele, de so 
cate ar D fost şi ar fi avut tendința să devină pe d dato- 


tare sigură. Supozi ar 
întemeia. An nise tia putea fi intro oarecare măsură 


nerespectarea unei promisiuni băneşti se 


naţiei, Numai în 1703 plăteşte 


tind valori din ce în ce 
Turcii au încasat dela P 


care în legături cu finanța 


Această stoarcere a ţării de numerar ñu utea i 
; nde “Unele au fost semnalate er eer, 
special- ele Ce privesc crearea unei clase de speculanți VW mo- 
neti, străini fa început, dar amestecați cu indigeni mai tirziu, şi 

de-peste graniță ofereau credit domni- 


N. 
al 


şte suma de 800,090 taleri 
Şi aceste sume 


mai mari pănă în timpurile nouă, căci 


1 4. Xenopol, Ist. Rom., V, 105-5. 


2 Ibidem, V, 30 


4 Ibidem, V. 58, 
5 ibidem, V, sA 


„cit, XLIV ; pentru alte i Cazuri ` 
Com EE 


lorga, Contribuțiuni la istoria unteniei în a 


XVI, An, Ac. Rom, IL XVI, (1895 


—96). 


000 de galbeni 1; tot pentru 
000 de scuzi, şi pe deasupra 


Cresc mereu, reprezen- 


rima jumătate Spa 
ee j a vea 


a secolului 


“mal un-produs al circulajiei de mărturi. Numai dato 
en 


E PROBLEME MONETARE 127 
lor,—pentru sătistacerea nevoilor urgente ale Turcilor—pentru ca 
i rea sumelor să devină una din cele mai mari cala- ` 
mități ER țară 1, Cantitatea de morietă împrumutată, plătită a- 
deseori direct din Constantinopol, Turcilor, trebuia scoasă mai a- 
poi din principate şi exportată la Țarigrad sau aiurea. Intro ţară 
fără mine de metal preţios averea sa ască este EE SS 
a inet et 
culațiuni active, o parte ntele de schimb pot D captate 
astfel ca o acumulare bănească să poată avea loc. Cu cit aceste 
acumulări se reclamau a fi mai mari, în favoarea lor acţionind mai 
ales puterea politică, cu atit circulația era menită să devină mai 
activă, nu în sensul că același produs avea să treacă prin mai 
multe mini, ci mai multe bunuri, indiferent dacă erau venituri sau 
capitaluri, trebuiau să fie svirlite pe piaţă. Formele de schimb ar- 
haice trebuiau părăsite şi odată cu activarea circulațiunii, schimbul 
bani trebuia să-se dezvolte din ce în ce mai mult. Faptul en: 
castă activ 


ră garg cra destinata să satisfacă nevoile de numerar ale 
do 


o r şi ale clasei stăpinitoare, impunea deci organizarea u- 
nui ăparat potrivit pentru ca sume cit mai mari să poată fi sus- 
trase, jar împrejurarea că aceste sume luau drumuri peste graniţă, 
avea să produca fenomene fireşti de raritate monetară periodică 
care se pot constata prin întrebuinţarea în schimb a altor inter- 
mediari decit banul metalic, ca și prin numeroasele măsuri luate In 
veacul al XVil-lea şi XVill-lea de guvernele ardeleneşti, pentru a 
opri exportarea monetelor Tor în principale, unde probabil că dato- 
„tă rarităţii, căpătau un agin accentuat. 


H. Consecințele generale ale suzeranității, ne duc la examinarea 
celei de-a doua categorii de factori, anume a celor economici, dintre 
care, unii se găsesc întro legătură organică cu situajiunea politică 
infernnțianală-—a- țărilor” romineşti, Printre aceşti factori se pot 
enumera- 

dëng fiscal. 

b) iobägia şi 


c) creşterea rezervei de numerar, 


a) Nu este vorba în examinarea regimului nostru fiscal despre 

o expunere cît de sumară a organizaţiei noastre financiare 2, după 

cum n'a putut fi vorba nici de o expunere propriu zisă a factorilor 

itici. Este vorba numai de a vedea prin care latură a lor, aceste 

apte se megieşesc cu economia monetară, şi întrucit această me- 
zieşie a putut influența organizația schimbului în principate. 


1 N. lorga, Cercetări Istorice cu privire la viața agrară a Rominilor. 
Studii şi documenta, XVI I°, p. 25. Vezi Ai Bră Aan, O carte de judecată 
a lul Vasile L Rev ist. V, 1—2, p. | urm. 

2 O bibl fic a cercetărilor relative la problemele fiscale din tre- 
cot a dat C. C, Giurescu, în Organizarea financiară etc. 


128 VATANEN e a a M 


Privind problema subt această înfăţişare, regimul fiscal ap 
ca. fiind In „cea mat strinsă SEN economia monefară. La 
său regimul fiscal stă Intro legă organică cu suzera- 
nitatea turcească. Vlădescu a încercat să arate că însuşi birul, cea 
mai importantă dintre dările trecutului, şi-ar trage origina direct 
din această imprejurare politică, care mai înainte de toate impunea 
principatelor plata unui tribut, chiar în ipoteza că birul ar fi 
mai vechi ca obligaţia haraciului, după cum a susținut Giurescu—şi 
u s'ar putea stabili legătura dintre bir şi tribut, influenţa plăţii 
tui tribut, —la care mai tirziu s'a adăugat sistemul cumpărărilor 
de scaune domneşti — asupra regimului fiscal, a trebuit să fie co- 
virşitoare.-Ea se degaja, în special, din două caracteristici ale sis- 
temului, una mulțimea şi varietatea dărilor, şi a doua, excesivitatea 
lor, care fără excepție se manifestă în tot cursul istoriei noastre 
financiare, intrun document dela inceputul secolului XV, se- pot 
număra“ Opt gări sigure: oierițul, porcăritul, albinăritul, găletăritul, 
vinăriciul, loaba, caii de olac, boii de cărat, dări de care satul 
Polcăuţi este ertat, şi care nu par a fi nici singurele pe care satul avea 
-să le dea, deoarece documentul mai adaogă că scutirea se face 
„mai pe scurt de toate dările mari şi mici“ formulă prin care s'ar 
putea înțelegenu numai un rezumat al celor deja înşirate, dar o pre- 
scurtare a altora de mai puţină importanţă şi care n'au mai fost enu- 
merate. Satul mai este scutit pe deasupra şi de cele trei zile de pes- 
cuit morunii, iar alte documente, nu mult posterioare, vorbesc precis 
şi de alte dări. Mărturisirile din veacurile următoare, în ceiace 
priveşte mai ales excesivitatea dărilor sint atit de abundente şi 
unanime a atesta acest fapt, încît ele explică pe deaîntregul cele 
trei fenomene la a căror producere regimul fiscal a contribuit într'o 
largă măsură şi anume : extinderea iobăgiei, haiducia 1 şi bejenăria. 
Influența acestui regint fiscal asupra tconomiei monetară dacă 
se exercita prin exagerările sale, în primul rînd se exercita prin natura 
bd ai principiul său de organizare. Atit cit se cunosc pănă astăzi, 
dela cele mai vechi pănă la cele mai nouă, mal toate dările cătră 
domnie se achilau în ban), cazurile contrarii fiind numai excepţii. 
Monetele metalice trebue deci să fi pătruns pănă în satele cele 
mai depărtate de centrele comerciale, şi orice sătean, nescutit de 
dări printr'o îm rare oarecare, era obligat să aibă cel puţin 
atîta monetă, Ti em necesară pentru plata dărilor. Lipsa ei 
avea consecințele enunțate mai sus şi care mai ales în veacul al 
XVIII-lea erau în deplina lor manifestare, Din aceste obligaţii re- 
zulta în mod forțat o monetizare a relaţiilor de schimb. Orient de 
înrădăcinat ar fi fost tradiţionalismul vechilor sisteme, el a trebuit să 
iasă măcinat din presiunea aparatului fiscal. Vitregia situaţiunii 
politice comanda astfel forme superioare de circulaţiune, a căror 
inrădăcinare a fost plătită cu sacrificii seculare, în cea mai mare 
parte numai ale ţărănimii. 


1 CL AL Philippide, Încercări asupra stării sociale a poporului ro- 
min în trecut, lași, 18%, p. 37 si wen TT 9 ` 


PROBLEME MONETARE 129 


e a a a 


pai 


iobăgia ducînd la lărgirea economiilor boiereşti, adică a acelor 
unități economice producătoare singure aproape a tuturor obiectelor 
consumaţiei lor, elimină prin aceasta, cel puţin parţial, nevoia 
unui schimb cu alte unităţi şi deci şi ocazia care produce inter- 
venţia banului. Numărul agenţilor de schimb este menit astfel să 
descrească intrun raport proporțional cu întinderea lobăgiei, căci 
pe lingă scăderea provocată de integrarea progresivă a economiilor 
boierești se produce şi o micşorare a numărului economiilor ţărăneşti. 
Astfel numărul acestor economii independente care pe baza unui 
venit propriu ar fi putut participa la un schimb mai intensiv scă- 
zind prin căderea lor în iobăgie, şi circulația generală tinde să se 
răstringă. Tot aşa contribuie la micşorarea numărului de schimburi 
şi faptul că prin extinderea vecinătăţii nivelul bunei stări a unui 
număr din ce în ce mai mare a populațiunii este menit să se co- 
boare influiențind prin aceasta consumațiunea şi bine'nțeles cir- 
culațiunea din întreaga tară. 

Examinind însă fenomenul iobăgiei în ansamblul său, el des- 
văluie şi alte consecinți decit cele de mai sus, şi care în parte 
sînt exacte. Şi aceste consecinţi sint deosebit de insemnate în 
dezvoltarea economiei băneşti. In prealabil trebueşte evitată o e- 
“pare, anume credința că ar exista un antagonism între producția prin 

„muncă silită şi economia monetară. Antichitatea cu o producţie 
nuanţată puternic de un regim Esclavăgist a cunoscut o intensă t- 
-conomie monetară. Trebue de admis deci concluzia că şi În rè- 
gimul muncii iobage au putut fi posibilităţi ca să se dezvolte o 
circulație bănească. Evolua economiei noastre confirmă pe deplin 
această supoziţie. lobăgia a putut să prezinte o importanță mai 
redusă faţă de progresul economiei băneşti atita vreme cit iobă- 
girea era scopul măririi proprietăţii funciare boiereşti, acumulării 
pentru simplă acumulare. Cită vreme obligaţiunea de prestare a 
unor zile de muncă, a rămas in marginile tradiţiunii, producţia nu 
putea crește cu acea abundență care totdeauna svirie în circulaţiune 
cantităţi încă necunoscute de mărluri şi care face săreclame un apa- 
rat circulator potrivit. Mărirea latifundiului, fără mărirea imediata 
a slujbei nu putea duce la producţia care ar trebui să o așteptăm. 
Cu toate acestea un plus de producţie trebuia să se dezvolte. 
Marea proprietate nelucrată sau puţin lucrată este terenul cel mai 
priincios al creşterii vitelor. Dacă se mai adaugă la această im- 
prejurare şi faptul că întinderea excesivă a proprietăţii iatifundiare 
duce la împuţinarea locuitorilor, se reliefează şi mai bine condiţiile 
excesiv de favorabile pentru devoltarea creşterii vitelor. Aceasta 
se constată progresiv în tot cursul istoriei noastre economice şi 
chiar la începutul veacului al XX-lea, cea mai mare voga a 
țării — sau mai bine zis, a boerimii, —o constituiau vitele. ect 
9 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


deşi numărul consumatorilor era sortit să deserească, iar econo- 
miile boiereşti găseau condițiuni de a-şi graniţile, 

- ducţia boierească, mai ales cea destinată schimbului, € 
toată aprovizionarea forțată a Turcilor care se exercita păgubitor 
încă la începutul secolului al XIX-lea, producţia animală a mers 
crescind şi a fost aproape singura care a adu în ţară pănă 
la acea epocă, Prosperitatea pästoriei tită cel p ca 
un efect al iobăgirei crescinde, se rellefează astfel ca unul dintre 
factorii esenţiali în formarea economiei noastre băneşti. Atunci cînd 
producția pastorală a început să fie înlocuită treptat de producţia 
agricolă, prin introducerea unui regim iobăgist din ce în ce mai 
greu — dacă nu totdeauna de drept, însă în permanenţă de fapt — 
iobăgia influențează decisiv orientarea circulațiunii cătră formele 
sale superioare. După cum am arătat In altă parte 1, regimul a- 
grar al primei jumătăţi a veacului al XIX-lea sviriea pe piaţă can- 
tităţi considerabile de produse. Aparatul circulator trebuia să se 
adapteze acestei nouă producţiuni și cea dintăiu condiţie ca această 
armonizare să poată aveă Joc, A fost complecta monètizare-a mij- 
loacelor de schimb, 


c) Ar fi trebuit ca această expunere asupra factorilor care 
au contribuit să moditice aspectul şi structura economiei noastre 
băneşti, să înceapă cu cercetarea creşterii rezervei monetare, care 
fară îndoială nu numai că este factorul direct care a Contribuit 
la dezvoltarea şi-consolidarea economiei monetare, dar este şi acel 
care trebuia să fi exercitat o intluență imediată și profundă. Totuşi 
am semnalat mai întăiu ceilalți factori, mai mult indirecţi, căci ac- 
țiunea lor exercitindu-se aproape asupra Intregei societăţi, im- 
puneau în procesele de schimb şi circulaţie adaptarea unor forme 
monetare, contribuind astfel ca economia țării să fie aptă a ab- 
sorbi cantități mai mari de numerar şi chiar a stimula eneratite 
individuale în această direcție. Creşterea cantități băneşti fiind 
un fenomen dependent nu numai de factorii săi direcţi, ci de 
întreaga atmosferă socială, trebuia deci început cu semnalarea îm- 
prejurărilor generale care concurau indirect la obținerea acestor 
re ; 

Dar mărirea cantităţii monetare aflătoare intro ţară la un 
moment dat este un fapt greu de stabilit, chiar azi, şi cu atit mai 
dificil devine pentru o epocă cînd statisticile lipsesc cu desăvir- 
şire. Am vorbit apvi despre o restringere a întrebuințării banului 
în schimb sau mai precis, de revenirea frequentă la alte instrumente 
de circulaţie, incepind de la mijlocul secolului al XVi-lea ceiace ar 
indica nu o creştere a cantității metalice ci din contra o descreş- 
tere a ei. Credem insă că rezolvarea acestei chestiuni, dificilă mai 
ales din cauza materialului extrem de redus. stă într'o strinsă 
legătură cu lămurirea fenomenului de creştere a cantităţii monetare, 


1 Burghezia rominā şi marxismul, Vista Rominească. 1927, 2, 3. 


PROBLEME MONETARE ut 


— 


față de circulație cit şi faţă de intreaga economie a țării. O 
een h atentă poate să ne arate că deşi într'o ţară cantitatea 
monetară a crescut, totuşi schimbul e servit mai puţin ca înainte 
şi parale! cu un import monetar să se manifeste o criză monetară 
a circulațiunii. Faptul are explicaţiunea sa firească dacă ţinem 
seamă că paralel cu cele două fenomene de mai sus au putut avea 
loc anumite modificări în vitesa circulațiunii, mărirea numărului de 
obiecte schimbate, restringerea circulaţiunii pe credit sau mani- 
festări spontane de tezaurizare. Toate aceste împrejurări pot creea 
o insuficiență monetară a circulaţiunii, de o durată--mai-lungă-sau 
mai scurtă, care se resimte fie prin o depresiune a schimbului, fie 
prin recurgerea la alte maare de circulațiune. Deci creşterea 
cantității metalice este un fenomen eare trebue privit atit din punct 
de vedere absolut cit şi relativ. ee D re 

ca în care se au e noa 
de maiia ori AE să fi avut ză, piei reale ale rezervei monetare, 
provocate de vreun asalt fiscal mai impetuos, însă nu aceste în- 
tîmplări interesează momentan. Faptul care ne preocupă este ten- 
dința şi acțiunea constantă a economiei noastre băneşti GE 
indiferent de depresiunile trecătoare, a dus la mărirea progre ` 
a rezervei de numerar. Indiciile care servesc la o atare sone e 
zie sint date nu atit de circulație care nu poate oferi o m i 
justă, după cum arătam mai sus, dar de acumulările Ke: ty 
particulare. Este un fapt bine stabilit că in veacurile XVI, Av 
şi XVIII găsim cazuri de averi băneşti considerabile. Chiar S 
aceste averi nu s'ar fi ridicat la cifrele pe carele mărturisesc e 
cumentele, totuşi faptul că ele se menţionează totdeauna cade 
vădită inzistenţă, atestă că ne găsim înaintea unor rari Pula 
comune, Astfel se afirmă că averea confiscată de int éi es 
lui Petru s'ar fi ridicat la suma de 500.000 de galben Ama 
care 100.000 luaţi direct de la el în Constantinopol iar 130.000 
desgropați de Turci din grajdurile domneşti unde erau aog 
în lăzi de aramă 1. lancu Sasul fuge din domnie ducind PET 
100 de cäruți dintre care 40 cu bani 2 iar Petru Cercel (1583-1 d ) 
fuge în Transilvania urmat de 43 de care încarcate cu s mas 
scale și alte avui 2. Se opace ge n Te “obiecte ie- 
za depuşi 125, ucă o á } 
Gei "e eg în az gen ECKE Ce 
sean 5; în veacul a găsim 
SE oer gét? la Banca Veneţiei 8, iar comorile lui CN 
Basarab. prinse de Turci, sînt evaluate la 450,000 imperiali 7. 
== Doc zaki, XI, Prefata, N. Jorga, p- XIX-XX. 
Ae yg Zog e Rom, V, 149 
i mg: Zen TV: 28 ; M, 90—91 
: -m 
angr So IV’, 422—433; NI, 418. 
7 Ib'dem Vl. 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


Sfirşitul veacului al XVII şi începutul celui de al XVIII-lea cunoaşte 
formidabila avere bănească a lui Brincoveanu. Izvoare numeroase 
şi variate 1, evaluează comorile sale la 10.000.000 taleri, 20,000 
pungi a cite 500 taleri una, cum se socotea pe acea vreme, în 
afară de numeroasele sale maşii din ţară şi Ardeal, Această imensă 
avere mobiliară îngrămădită în case din Ardeal sau depusă în 
străinătate ca 53,893 galbeni la Braşov şi 180.000 la Banca publică 
din Veneţia, ascunşi la Adrianopol sau păstraţi în Alexandria 2, 
creiase lui Brincoveanu atit în țară cît mai ales în Orient, o faimă 
extraordinară. Ea îi ciştigase la Turci titlul de prinț al aurului, 
Altyn Bey, iar cronicarii țării îl socoteu cel mai bugat domn dela 
descălecătoare şi pină la ei. Dacă am lua cifra de mai sus ca 
verosimilă, acești zece milioane de taleri reprezintă necontestat cea 
mai mare avere mobiliară pe care a cunoscut-o trecutul nostru. 


Din punctul de vedere al chestiunii care ne eocupă s'ar 
putea- obiecta că această acumulare, ca şi cele citate, ar fi 
rezultatul unei excesive fiscalităţi, a unei jetuiri de Lon cum se 

unea altădată, — mai ales că și Brincövčanu a fost acuzat de 
abuzuri—iar nu expresiunea (mp! măriri a rezervei generale de: 
Himerar, Lăsind de o parte mijloacele personale de acumulare 
care oricit de perfecţionate ar fi nu pot fi efective decit cînd găsesc 
un teren favorabil, trebue amintit faptul semnalat şi de Sombart 
că o creştere in adevăr considerabilă a averilor particulare rezultă 
totdeauna (sau cel puţin a rezultat totdeauna în epoca capitalis- 
mului începător), din o mârire în acelaşi timp a cantităţii totale de 
metale preţioase de care o ţară dispune 3. O acumulare particulară 
sau chiar domnească, nu te fi concepută independent de can- 
titatea bănească existentă În interiorul țării, tot aşa şi Sen sa 
trebue să fie determinată de variațiile rezervei generale. Ori cit ar 
fi fost de aspră presiunea fiscală, ea nu ar fi p duce la strin- 
gerea acestor comori, la alcătuirea cărora — cel puțin a celor Brin- 
coveneşti, scu crede că in cea mai largă măsură a contri- 
buit exploatarea a personale a domnului, Se poate vorbi astfel cu 
o relativă siguranţă de o tendinţă activă a economiei noastre de 
a-şi mări rezerva generală monetară. Rămine să examinăm deci 
re So sursele formării acestei rezerve şi totodată cauzele ei 

ev 3 


Principatele romineşti și-au putut forma şi mări rezerva lor 
metalică prin următoarele mijloace : 

a) prada de războiu, 

E) plata în monetă a produselor exportate, 


ge 


IN, forpa, Documerte privitoare la Constantin Vodi Brincoveamt 
Buc. 1901. 131, 135, 145 și celelalte izvoare citate de Giurescu şi Dobrescu 
op. cit, p. XXX. Notă 1. 2, 3, A 
2C Uiurescu, şi N, Dobrescu op. cit. p. XXXV, 2, XXXVIII—IX. 
3 W., Sombart, Der Bourgeois, Zur Gei te des modemen 
nschen, Mânchen n. Leipzig, 1923, p. 410-411. 


| 


PROBLEME MONET ARE ` 133 


+) taxele vamale de import, export şi tranzit, plătite de străini, 

è) importul cămătărese de capitaluri, şi 

=) banii lăsaţi de de ocupaţie. 

Binetnţeles că mu numat aceste mijloace pot exista. Sombart mai 
enumeră tributul, producţia proprie, plata datoriilor şi a despăgu- 
birilor de războiu. Pe lingă aceste ar mai trebui să se adauge a- 
verile aduse de emigranţi, banii lăsați de călători, procentele capi- 
talurilor depuse spre fructilicare în străinătate etc, însă unele din 
aceste surse n'au produs la noi niciodată, iar altele au avut o 
însemitătate cu totul secundară pentru a merita o menţiune aparte, 

Despre prada de războiu ca mijloc de îmbogăţire a ţărilor 
vorbesc în repetate rinduri cronicarii. Ea este arătată subt denumirea 
de „dobindă* 1 luată-mai ales dela Poloni şi Unguri în epoca de 
inflorire militară a Moldovei şi Ţării Romineşti. ` Expediţiuni anu- 
mite erau organizate în vederea prăzii. Giurescu semnalează astfel 
că Ştefan cel Mare a volt să-şi scoată din Polonia tributul pe care 
era obligat să-l plătească Turcilor 2. Chiar şi organizarea armate! 
indică prada de războiu drept mijloc de înavuțire. „Oştirea ce 
mergea în dobindă“, de care vorbesc cronicarii era compusă din 
oşteni în cea mai mare parte neplătiți de domn, dar care aveau 
Voie: deplină a prodart, Mihai Viteazul angajind soldăţi din 
Ardeal oferă călăreţilor 5 taleri pe lună, pedestraşilor 3, plus haine 
şi pine, iar „dobinda slobodă“ 3. Pe acest sistem de venit se baza 
o întreagă categorie de ostaşi,— curtenii—care viețuiau din pradă 
şi daruri pentru vitejii. Curtenia care era o situaţiune, devine 
însă o povară începind cu veacul al XVil-lea cînd se produce deca- 
denja militară a Moldovenilor 4, „Dobinda luată în războiu este 
arătată ca fiind alcătuită din „bani, haine, cai, arme şi altele“ 5, 
Prada de monete este special amintită. In Letopiseţul lui Azarie 
vorbindu-se de o expediție a lui Petru Voevod în Ardeal se spune 
că acesta s'a reîntors „aducind cu sine dela locuitorii acelei ţări 
o mulțime de talanţi de aur ES lucruri, spre folosul şi îndul- 
cirea domniei“ 6 iar altă că după ce.. „au adunat multe 
comori de aur în ţara Ardealului s'au întors la ale sale, în 
Cimpulung“... 

Faptul că menţiunile noastre documentare referitoare la acest 
mod de îmbogăţire, nu sint prea numeroase, nu credem c'ar putea 


1 Miron Costin, Letopiseţul țarii Moldovei, L 511; Let ul Tan 
Moldovei dela Istratie Dabija până la Domnia a doua a lui Antioh temir 
1661—1705, Ed. Giurescu Buc, 1913, p. 54 ; Letopiseţul Ţării Moldovei pănă 
îa Aron Vodă (1359—1595), Ed. Giuresen, But, 1916, 55, 59, 173. 253. 

2 C. Giurescu Moldovei, p. 63, alirmațiune confirmață de 


isvoare. N. A. Consi Inceputurile şi stabilirea suzeranității tur- 


cești, p. 50. 
3 Dac. XII, 44, 
47, dan, Documentul Răzenilor din 1484, p. 27, 39—40. 
5 Letopiseţul Țării Moldovei dela Istratie Dabija, DA 
ot , Letopiseţul lui Azarie, An. Ac. Rom, $ Il, i, XXXI 


p- 194, 19%: 


134 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 1 


fi utilizat ca o dovadă a lipsei de im a acestui mijloc 
Este cunoscut că obiceiul a e curent una şi încă este, 
subt forme variate — astfel că în măsura imprejurărilor, el trebue 
să fi fost practicat proporțional şi de Romini. Nu poate fi însă 
mai puţin adevărat că tot el a fost un mijloc puternic pen- 
tru ca practicat de alţii, să determine în mod simţitor şi descreşteri,- 
cel puţin temporare, a rezervei noastre de numerar. 

Mijlocul cel mai efectiv şi care a fost întrebuințat in tot 
cursul istoriei noastre, este plata în monetă metalică a produselor 
exportate. Aceasta a fost calea pe care s'au scurs în ţară canti- 
DH imense de metal prețios, re a căror proporţii poate să ne 
dea o idee sumele vărsate Turcilor şi cele acumulate de Domni. 
Exportul principatelor a trebuit să fie considerabil, și mai ales 
mult superior importului, Chiar la începutul veacului al XIX-lea cind 
condițiile economice ale țărilor noastre sufereau o transformare 
care in primul rind reclama un Dee de import, se socotea că 
suma banilor intrați pe export în Moldova în 1814 este de patru 
ori mai mare ca aceia eşită pentru import 1. Balanța comercială 
a principatelor se ţine la activ în continu pănă Ta unire şi 
se păstrează aşa chiar, mulţi ani după 1859. Prin acest export, ac- 
tiv, chiar atunci cind Turcii îi puneau piedici, își explica prezența 
în ţară acea varietate excepţională de monete, DR. care am sem- 
nalat-o mai înainte. Este drept că moneta me prin puterea 
ei liberatorie internațională are o suprafaţă nelimitată de cir- 
culațiune, însă nu-i mai puțin adevărat, că circulațiunea sa 
este departe de a fi un vagabondaj, ci o deplasare provocată în 
general de o schimbare de produse, 

Taxele vamale vor fi contribuit şi ele la mărirea acestei re- 
zerve, insă numai atunci cînd negustosul era străin şi le plătea cu. 
moneta sa adusă de peste graniță. Altminterea, prin plata lor de 
către negustorul intern, care nu manipulează decit o parte din 
cantitatea interioară nu se poate vorbi de nouă cantităţi monetare 
introduse în ţară. Şi dacă ţinem samă că negustorimea din prima 
categorie a fost mai totdeauna bine reprezentată în principate, 
atunci această sursă de noi cantități monetare trebue să-și fi avut 
importanța sa. 

\ Importul de capitaluri destinate a fi speculate în țară, este 
în toi mai ales în veacul al al XIX-lea, în special pină la 
reforma agrară. Condiţiile nouă de producție pe care le creea re- 


1 N. lorga, Doc, Callimachi, |], 201—202; Menţiuni de acest gen se 
găsesc şi pentru alte epoci. Miron Costin, vorbind de timpul lui Vasile Voe- 
wod spune : „că de au fost cindva vremi fericite acestor părți din lume, a= 
tuncia a fost, plină teara leşească, volu zice, de aur la care pre acele vreami 
curca în Moldova cu boi de negoț, cu cai, cu mierea, și aducea den acea 
toru tot aur şi argint. Ai zice că sarac nu se afla pre acele vreami, 
doar carn nu-şi vrea să aibă“, Letopiseţul țării Moldovei, în opere c 
că. Ureche, vol I, p. 558; Discutarea acestui 1. Tanoviceanu, Răs- 
turrărea lul Vasile Lupu, An. Ac. Rom, I, XXIV, (1901—1902), p. 125—127. 


PROBLEME MONETARE ` 135 


forma dreptului iobag cerea pentru o mai bună cultură a solului, 
ca şi pentru complectarea lipsurilor marilor proprietari agrari, can- 
Dän din ce în ce mai mari de numerar lichid. Imigrarea capitalu- 
rilor străine găsea împrejurări favorabile, iar dobinda excesiv de 
mare, di care o plăteau datornicii, arată că ele erau şi căutate şi 
rare. Dar importarea de capitaluri străine este mult mai veche de 
cit veacul al XIX-lea. Ea este contemporană cu epoca decadenței 
politice a principatelor, cînd scaunele domneşti începuseră a fi 
scoase la vinzare. Pentru satisfacerea nevoilor de bani ale preten- 
denţilor, mai ales pentru rambursarea sumelor împrumutate dom- 
nilor la Constantinopol, „veneau la noi cămătarii răsăriteni, dea- 
dreptul sau prin agenţiile lor, cămătari, cari, nu numai că înlesneau 
—spre cel mai mare folos al lor—pe Domni, împovăraţi de la o 
vreme cu toate datoriile neplătite ale înaintaşilor lor, mazili sau 
fugari, dar făceau speculaţii din care folosea boierimea, care vin- 
dea ceară, miere, griu, lemne“ 1. 

Ocupaţiunile străine care către sfirşitul veacului al XVII-lea 
încep să devină de lungă durată, au lăsat citeodată mulţi bani în 
țară. Chiar dacă abuzurile şi jafurile au fost totdeauna nelipsite 
acestor ocupațiuni, însă cumpărăturile pe bani gata, risipa şi luxul 
mai ales a ofiţerilor ruşi, a svirlit în circulaţia principatelor cantități 
însemnate de monete. Kiseleff apreciază la 60.000.000 lei sumele 
aduse în principate de Rust, numai în primii ani ai ocupațiunii, 
dela 1828—1834 ?. 

, Funcționarea acestor mijloace a dus treptat la o mărire ab- 
„solută a rezervei noastre metalice. Crescută şi prin influenţa altora 
de o importanță secundară, cantitatea metalică a principatelor, 
fără imensele plăţi făcute Turcilor, ar fi trebuit să fie considerabilă. 
Cu atit mai mult era menită să atingă proporții excepţionale cu 
cit dela începutul istoriei statelor noastre se poate vorbi de o 
politică a rezervei de numerar. La 1409 Mircea opreşte exportul 
de metal preţios I pe care în 1431 Dan Il îl lasă liber 4 ceia ce 
însemna că în ţară se acumulaseră cantități supraabundente. Vlad 
Dracul (1431—1446) revine la politica lui Mircea interzicind 
Braşovenilor de a exporta „nici argint, nici aramă, nici florini, nici 
una din acestea“ şi nici Rominii cari ar merge spre Braşov, să 
nu poată duce ducați, decit cei pe cari ar fi să-i țină în sin pen- 
tru cheltuială. Numai banii Braşovenilor pot trece, oriciți ar îi, 
măcar cu carul“ 5. 

Oricare ar fi fost mijloacele de formare şi de desvoltare 3 
rezervei noastre băneşti ea nu a putut râmine neinfluențată de 
variațiile rezervei metalice mondiale. Ori această rezervă din veacul 


3 N. Docan, SÉ cit, p. 00. 
4 1. Bogdan, Retațiiie, 39. 
5 Ibidem, 70, 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 

al XIV-lea și pănă azi a fost într'o creştere continuă, accentuată 
mai anumite epoci, De la începutul veacului al XVI-lea și 
pănă la începutul celui al XVill-lea producţia mondială a meta- 


lului preţios deşi mult mărită faţă de cea anterioară prin desco- 
perirea minelor americane, totuşi sporeşte relativ încet. Ea în- 
cepe să crească considerabil în veacul al XVill-lea în mod 
continuu pănă ajunge în veacul al XIX-lea, la nişte propor- 
ţii formidabile !. Este imposibil ca această revărsare de aur şi ar- 
gint monetizat să nu fi ajuns pînă în spre ţările noastre, şi säin- 
fluențeze rezerva noastră metalică. In această privință este foarte 
concludent faptul, că și la noi, ca și aiurea puterea de cumpărare 
a aurului ca și a argintului descrește continuu ceiace arată că can- 
titățile din circulaţie se înmulţeau mereu, 


a 


HL. Pe lingă factorii politici şi economici enunțaţi mai sus 
şi a căror acțiune a fost expusă în limitele permise de această 
cercetare, mai enunțăm un factor, şi anume unu! psihologic care 
prin acțiunea șa a contribuit "la modificarea aspectului şi struc- 
turii iei noastre băneşti. El este produs de condiţiile şi 
atmosfe ciulă-în- care avea să se desfăşoare viața individuală, 
şi care se mențin aproape uniform, în întregimea istoriei noastre. 
Imprejurările unui trecut zbuciumat şi plin de războae, năvăliri 
şi ocupaţiuni au creial o stare permanentă de spirii—care reese 
dintr'o serie numeroasă şi variată de fapte—anume nesiguranța. 
Manifestarea naturală a unei atare situațiuni sufleteşti, nu putea fi 
alta decit organizarea mijloacelor care ar fi putut înlătura măcar 
parțial elementele care aduseseră grija şi provocaseră nesiguranța, In- 
tr'o vreme şi Intro ţară cind aceste mijloace nu mai puteau re- 
prezenta o apărare colectivă, totul rămînea la iniţiativa individului. 
Şi singurul mijloc efectiv care putea răspunde măcar cîtuşi de pu- 
țin acestei chemări fiind cel economic, trebuia ca acesta să capete 
o însemnătate deosebită, Nu era vorba de noi latifundii care în 
momente grele nu mai puteau folosi cu nimic ; trebuiau valori prin 
natura lor să poală fi uşo: subtilizate datorită putinții de concen- 


trare într'un volum mic, şi care să poată fi dëtt ri 
sau ascunse. Ori numai metalul preţios—în mod curent su a 
monetară— putea corespunde acestei nevoi, și deci cu cît ea 


1 Dela 1493—1835 producția mondială de aur a crescut în modul ur- 
mător socotită în kgr. şi pe epoci mal principale: 


Argini Kor, Aur Kor, 
1493—1609: 1.167.200 35.690 
1601—1700 : 1.861.700 45515 
1701—1800: 3,745,895 112.783 
1801—18% : 2.378.195 100.709 


1851—1885 ; 11.51272 1.276.676 


Ad. Soetber, Materialien zur Erläuterung und Beurteilung it- 
lichen Edellimetaliverhilitnisse und der Gier eg Berlin, Aiari e 


PROBLEME MONETARE 137 


“eră mai mare urma să fie reclamat mai cu inzistenţă, cel puţin de 
clasa boierească şi de domni, care prin poziţia lor economică pu- 
teau recurge la întrebuințarea unor atari mijloace de siguranță. 
Intro ţară în care nu pătrunsese încă spiritul capitalist al ciştigu- 
lui pentru cîştig, şi totuşi asistăm la acumulări monetare, numai 
în aceste împrejurări se pot alla motivele lor raționale, Satisfac- 
iunea acestei nevoi, influența de sigur modul de schimb al pro- 
duselor şi alăturea de celelalte împrejurări care lucrau în acelaşi 
sens, făceau ca monetizarea instrumentelor de circulaţiune să se 
opereze pe o suprafaţă din ce în ce mai întinsă, 

Ar putea fi amintită cu această ocazie explicațiunea pe care 
Sombart o dă originii hirtiilor valori -cel puţin a unora dintre 
dinsele. Se ştie că economistul german atribuie Evreilor invenţiu- 
nea unor hirtii valori, datorită lipsei de siguranță în care trăia E- 
vreimea în evul mediu. Perseculiunile şi confiscările de bunuri a- 
tit de frequente au impus acestora găsirea unei modalităţi de sub- 
tilizare monetară a bogățiilor lor, pentru ca după trecerea furtu- 
nij să le poată scoate din nou la suprafaţă. Hirtia valoare constituia 
un ken ët efectiv şi pentru aceasta o găsim atit de răspindită la 
Evrei 1. Situaţiunea Evreilor din veacul de mijloc şi chiar de mal tir- 
ziu, nu diferă mult de aceia a domnilor şi-a clasei boiereşti şi chiar 
a țărănimii, privită din punctul de vedere a linistite] folosiri a a- 
verii lor. Dacă la noi anterior veacului al XIX-lea hirtia valoare 
a avut un roi extrem de redus, a funcţionat însă un alt mijloc de 
siguranță, care a fost acel al tezaurizării şi ascunderii de tezaure. 
Formarea tezaurelor cerea Însă o sursă care nu putea să fie alta 
dech circulația monetară. Interese variate impingeau astfel la moneti- 
zarea instrumentelor de schimb, şi progresiv, prin acțiunea mai 
multor factori să se înrădăcineze tot mai adinc economia monetară. 


W. Sombart, Die Juden und das Wirtschaftsleben, Munchen u. Leipzig, 
14922, p. 


Lacuri alpestre 


— Kânigsee, Chiemsee — 


e Aman Klek din poveste. Am oval in ră as 
nte, dar m'am predat d i 

să di zi ia Sin cele cote m dur a ee Ante "CH 
SH die te deci la noroc, în vechiu şi pitorescul oraş àu- 
éise? Ges Acea de frumuseți naturale, —vadul de că- 
gege ee puri rez neschimbată de cataclismul 
eege See: Be eg e amindouă părţile ei, se întind 


i smulgă pi 
Ştiam că Salzburgul SE e rr ap 


pentru ce din fluviul de calatori ee eat peisagii. Aşa se și explică 


ri ce se scurge pe- = 
cetăre, in conlortabilele trenuri internați rge pe-acolo fără in- 
cursul verii, şuvițe tumultuoase apei. ee se desfac in tot de- 


gë ora rsionişti, care rămin în cu- 
auhi an ee a roi O săptămină-două prin splendidele 


Dar asta presupune wreme bun i 
e ă, şi eu 
alurisită, ce-ţi băga descurajarea în suflet şi frigul în Ze P? 


Odaia hotelului in care pe-o asemenea i 
că mă refugiasem, are fereştile mari şi ușă În Keier GAP Une 
adăpostul aj să faco primă i iune şi să capăt cea dintăiu 
cunoştinţă a Salzburgului, fie ea oricit de fragmentară şi oricit 


LACURI ALPESTRE WS?" a 


de alterată de sita deluviului. Imediat înaintea ochilor am o piață 
( tz). Desluşesc în dreapta, teatrul, la stinga, o biserică 
impozantă, iar drept în față peste squarul murat de ploaia ne- 
curmată, o casă verde vo mare inscripție de aur: casa unde 
locuise Mozart. La o margine a zidului ei, este bătut un baro- 
metru monumental, ale cărui ace se văd perfect dela mine,— 
mai ales că îmi opintesc toate energiile ochilor—lăsindu-mă să 
descopăr o stielnică profeție de indreptare,—cel puţin pentru un 
viitor nu prea Îndepărtat. Pe deasupra acoperişurilor, pe un 

mai în fund, zăresc, suită pe-o  inălţime, o fortăreață, cu 
turnuri, crenele şi ferăstruici, care mărturisesc mai mult decit 
orice altă indicație, vechimea şi trecutul istoric al oraşului. Si- 
lueta unui pod de fier la un colţ al tabloului, pe care caut să-t 
lărgesc şi să-l clarific pe cit se poate, îmi dă şi alte amănunte 
despre structura oraşului... Dar vail.. nu pot ieşi din cuşcă de- 
ocamdată şi voi continua să ignorez „perla Alpilor”, deşi sint 
chiar intr'insa, afară bineinţeles de priveliştea din preajma hote- 
lului, pe care mă tem Cam so ştiu pe de rost... 

In aşteptare studiez un „führer“ ilustrat, cu care ocazie 
ailu printre altele, că edificiul de vis-a-vis, n'a fost locuința ma- 
relui Mozart, ci numai a părintelui său, muzicant dealtfel şi din- 
sul.—dar isvor de regi ca Banco, nu rege el însuşi. 

Orientat deplin asupra celor ce am de văzut în Salz- 
burg, mă duc i în faţa terenului, la fereastră. E dorința mea 
sau e chiar adevărul ?... Dar imi pare că sa mai potolit revăr- 
sarea, cu toate că se menţine neatinsă boita de nouri cenuşii şi 
cu puteri proaspete. In orice caz voiu putea eşi cu umbrela in- 
tinsă, ca atita aită lume care străbătea piaţa. Mă ţin de această 
hotărire şi cobor, lăsindu-mă ademenit de arcadele podului, care 
mă invita în direcţia lui. Ajung astfel la marginea unui du tul- 
bure, a cărui apă isbutea să păstreze însă, o nuanţă de verde- 
palid, ca un blazon de nobleţă. Este Salzachul, care taie oraşul, 
curgind intr'o albie largă, întovărăşită de două cheiuri plantate 
cu castani, Patru-cinci poduri încalecă apa, dintre care acel de 
la mijloc, somptuos şi elegant. După ce mă angajez—dincolo de 
Salzach—intr'un dedal de ulicioare inguste, dealtiel curat ţinute, 
mă găsesc Intro piaţetă, în dreptul unui palat. Este vechea re- 
zidenţă episcopală, devenită după alipirea la Austria, sporadic 
palat imperial. Indicatoarele mă trimit pe subt ganguri de piatră, 
unde descopăr scara pe unde pot să-l vizitez. O galerie lungă 
de odăi spațioase, cu mobilă puţină dar cu frumoase tavanuri 
pictate şi gobelinuri pe păreţi. Conducătorul imi subliniază cu 
deosebită insistență că'n una din camere a poposit odată Napo- 
leon Liu in raitele lui războinice, iar in alta,a fost găzduit mai 
tirziu Napoleon ai II-lea, acesta, oaspete în toată rinduiala a 
împăratului austriac. Un coridor de sticlă leagă rezidența de 
marele dom al oraşului, pe care il privim de sus, din loja in 
care ascultau slujbele monsegniorul sau împăratul. La eşire— 


după ce-am mai vizitat o colecţie de tablouri, unde te ameţeşte 
sala cu portretele tuturor „erzbischotilor“, dela început pănă azi 
eoar de ploae se înteţise iarăşi şi n'am ştiut cum să a 
mai repede acasă, subt frapilul acoperiş al umbrelei, bun să m 
apere de-o burg, dar nu şi de potopul ce se deslănțuia acum. 

După prinz într'un scurt armistițiu al norilor, mă reped spre 
casa e sa născut Mozart, prefăcută în muzeu. Pe-o scăriţă 
ingustă și întunecoasă ridic cele trei etaje ale clădirii, la aparta- 
mentul unde a văzut lumina prodigiosul muzicant, în jurul căruia 
oraşul său natal întreține astăzi, atmosfera unui t mişcător, 
Trei-patru camere care se înşirue una întralta, gin care stau 
adunate manuscrise şi scrisori, afişe dela premierele operelor 
lui — unde am constatat că se ascundea întotdeauna subt un 
nume de imprumut—ceasornicul, prima sa vioară, clavirul şi res- 
turi din cununile triumlurilor sale... 

Dar mai emoționant decit toate, chiar decit tabloul cu a- 
gonia compozitorului, întrun cerc de prietini cărora le dicta 
muzica unui requiem final, era ilustrația înmormintării sale, într'o 
zi de ploae şi furtună, cînd cei mai curapioşi prietini n'au mai 
ajuns până la cimitir, răminind să-l petreacă pănă la groapă 
numai un biet One credincios şi Indărătnic, pe care nici o intem- 
perie n'a prtut să-l întoarne inapoi, Ilustraţia reprezintă carul în 
poarta ţintirimului, urmat de acest unic însoțitor... 

„Ti se insulă un simţimint de jale nănrasnică, în care nu 
ştii ce te mistue mai tare: purtarea scandalos de comodă a pri- 
etinilor, sau disprețul pentru toată speța omenească, întrecută pe 
scara etică de-o formà zoologică inferioară... 

Na mai fost chip să văd şi alte lucruri în această zi de 
sosire si m'am resemnat s'o sfirşesc în atmosfera vieţii de hotel, 
cu lecturi de reviste şi ziare în sala de cetire şi—după masă ` 
ascultind în același loc un mic concert de valţuri vieneze, în 
fața unui pahar cu ciaiu. De sigur altfel socotisem c'o să-mi trec 
serile în Salzburg, — pe vre-o terasă în munte, în aer liber în 
orice caz, Și cum mă înghemuisem întrun adinc fotoliu de piele, 
bucuros de căldura ceaiului şi de legănarea valsurilor — la fel cu 
atiția alți călători deconcertaţi—îmi veni în minte, cu tot colo- 
ritul umoristic—soarta similară a lui Tartarin pe Righikulm, 


A doua zi de dimineață, săr din pat şi alerg la fereastră. 
Situaţia era mult îmbunătăţită, pavajul se uscase, munții îşi des- 
luşeau conturul, nourii se imblinziseră pănă la zimbet, însă tot 
invăluiau cerul de toate părțile. In dreptul casei lui Mozart-tatăl, 
staționau trei elegante autocamioane. In apropierea lor un in- 
divid cu şapcă aţinea calea trecătorilor, îmbiindu-i. Unii îşi văd 
de drum, alții stau la cumpănă. Pe aceştia din urmă, omul cu 
şapcă D ia prieteneşte de braţ şi-i conduce la barometru, unde 
caută să-i convingă, cu demonstraţii intuitive, că n'au a se teme 
de vremea rea. In adevăr acul se ridicase, înclinind chiar spre 
“timp frumos, 


T 


PACURI ALPESIRE —  . tar 


Scobor bucuros şi repede scările, cedez fără rezistenţă la- 
intervenţia personagiului care purta pe şapcă wx? de er BN 


şi un loc în vehiculul care avea direcţia , . 
ai s-a Me muşterii pentru toate, ba încă sint unii care 
rămin pe alară. După puţin maşina se pune în mișcare, în 


timp ce pinza norilor se sfişie, încadrindu-ne într'o privelişte, 
inviorată de lumină... 

Drumul de la Salzburg la Kinigsee, tăiat de Frontiera Ba- 
variei vecine, este un farmec neintrerupt. Frumos este şi începutul 
de la bariera oraşului prin vesela cimpie înverzită, pe care 
munţii o îngădue largă, răminind respectuoşi la distanță, — pe 
lingă parcul de la Hellbrunn şi castelul Anif, care se rellectă 
cu-aşa preciziune în lacul din faţă-i, că ai în toată regula Inainte 
două palate inverse şi identice. Dar cind munţii fac un pas ina- 
inte şi drumul se stringe între două fronturi de stinci uriaşe, a- 
tunci cind se amestecă o nuanţă de spaimă în vraja măreţiilor 
naturii, pieptul îţi rămine prea îngast să incapă emoția sulletească. 
Mergem aşa o orâ-două, pănă apare Berchtesgadenul desiâşurat 
pe o colină şi ne oprim să vizitim faimoasele saline, In costume 
comice de circumstanţă, pe care ne obligă să le imbrăcăm ad- 
ministraţia minelor, aşezaţi în vagonete de-acâlare, sintem ini- 
pinşi in galeriile subterane. Bolţile se lasă pline de întuneric şi 
de apăsare peste creştetele noastre, iar puţina salivă care ne 
mai rămăsese in gură capăta şi dinsa gustul sării. In sfirşit gä- 
leria ajunge la instalaţiile centrale, Intro largă scobitură, mare 
ca un dom. Ne intocmim întrun şirag, apucindu-ne virtos cu 
minile de umerii celui dinainte şi ne lăsăm a aluneca în risete 
sălbatice pe un fel de pogan, ca să ajungem în fundul unei 
prăpăstii, unde ni se dau la faţa locului explicații instructive, pe 
care insoţitorul le debitează ca pe-o poezie, desigur lără a schimbă 
o iotă din textul ajuns definitiv, De-acolo pornim iarăşi prin co- 
ridoare umede şi sumbre, până ne ia ochii un tavan cu becuri 
aprinse, reprodus incăodată şi tot aşa de strălucitor, în adincul 
unui lac subteran, pe care il traversăm cu barca. De aci, alt 
dedal de culuare pe care le străbaţi aplecindu-te, pănă ce ajun- 
gind în sfîrşit afară, respiri slobod şi te bucuri de lumina soa- 

relui ca de-o adevărată rezurecţiune„.Nu put avea decit cuvinte 
de laudă pentru tehnica și rinduiala acestor instalaţii subterane, 
dar, fără a regreta vizitarea, nu pot să uit multumirea pe care 
am simţit-o, cind am eşit din nou la suprafață. E groaznic să 
vieţueşti cinchit în găuri subterane. Printre zeii mitologiei, unul 
din cei mai eroici a fost de sigur Vulcan, care-şi avea sediul în 
măruntaele zeen? şi n'au fost infidelităţi mai scuzabile, de- 
cit acelea ale frumoasei Venus, încintătoarea lui soţie, care, ori 
cum, nu părea menită să şadă cu cirtiţile subt pămint.... 
Autocamionul nostru îşi continuă cursa mai departe, stre- 
curindu-se printre pădurile de brazi. Deodată frinele se string şi 
coborim într'o vale, păzită cu străşnicie de un rind de masivurt 


ap VIAȚA ROMINEASCA 


stincoase, la spatele cărora îşi saltă creştetul alte culmi,—o a 
„doua linie de întărituri falnice. Maşina se opreşte în fundul văii, 
„unde îşi arată o margine, un splendid lac de smarald. E însuşi 
Königsee, de un verde cum n'am văzut un altul. lată şi debar- 
caderul, cu un vapor în aşteptare... 


Timp de două ore ţine plutirea P lac, — până la capăt 
inapoi. Vaporul nu se opreşte în drum decit o singură dată, 
iindcă aicea nu sint aşezări pe margine, can Elveţia sau pe 
lacurile italiene, 

Incercuit de toate părțile de straja strinsă a munţilor, ale 
căror sulițe azi era citeodată norii, Konigsee este una dintre 
cele mai frumoase privelişti care se pot închipui. O mare verde, 
calmă, domesticită, podoabă nestimată a munţilor,—nu concurentă 
sbuciumată a măreției lor, ca marea propriu zisă. Aci întregul e 
armonic, deşi tot rămine cineva învins: omul, de o micime dis- 
parentă, în cadrul înălțimilor uriaşe. Doar vaporul cu aburi, operă 
a geniului omenesc, ne mai ridică în acest ansamblu grandios. 
Dar să te vezi într'o biată barcă, ce atom minuscul mai apari! 
“Incrucişăm tocmai o luntre, în care se află o tinără pereche. A- 
proape nu-i dăm atenţie şi nici dinşii nu par a se ocupa de 
ei. Mă gindesc la iazurile noastre, cu stuf pe lingă maluri şi cu 
perdele de plopi. Acestea sint cadre ideale pentru plimbările în- 
drăgostiților. Acolo peisagiul nu vine cu impresii care te copleşesc 
şi te încovoae. Cind natura este grandioasă, iți chiamă puterea 
suletească în afară şi nu-ţi poate creia iluziunea că-ţi face ţie 
cadru şi se interesează prietineşte de bătăile inimii tale! Pen- 
tru asta trebue o înconjurime blindă, în care tu răsari pe pri- 
mul plan... 

O impresie similară, avusesem cu puţin inainte, la biserica 
Superga de lingă Turin. De pe colina frumoasei biserici - necro- 
polă a regilor sarzi—se vede in depărtare, —în toate direcţiunile. 
Intro parte se desemna limpede catena stincoasă a Alpilor, de 
altă parte, înălțimile modeste ale Alpeninilor, sămănate cu că- 
sufe, grădini şi livezi. Nici prin gind nu Gar trece să incadrezi 
o pereche Indrăgostită in decorul majestuos al celor dintăiu; dar 
ce înconjurime potrivită colindărilor amoroase ofereau Apeninii, 
îmbrăcaţi întrun verde dulce, şerpuiţi printre grădinile costişelor, 
de cărări ce se lurişează, ingustindu-se in depărtare, aşa cum 
suapgera poetul în finalul cintecului său: 


„Et le bon vieux chemin 
Tout a coup se resserre, 
Rendant presque necessaire 
Leur premier embrassement... 


$ 
dr 


După trei zile, în care am continuat plimbările în alte de- 
„coruri minunate, — spre lacurile austriace şi spre Tirol, — caut 


LACURI ALPESTRE 143 


mijlocul de-a e la Chiemsee, unde fant artistă şi dezor. 
donată a regelui bavarez Ludovic al roi Intro 
insulă, un palat de-o vestită şi-o feerică bogăţie. In genere nu 
se găsesc mulți amatori pentru această excursiune, fiindcă dru- 
mul nu prezintă frumuseţile grandioase, care în alte direcţii 
Salzburgul ţi le pune uşor la îndemină. Găsesc cu multă bătae 
de cap, incă două arena un tinăr neamţ cu soția lui — cu 
care să impart cheltuiala unei maşini de piață. Fac un ocol pe 
la hotelul lor, aşezat Intro uliţă dosnică, şi după ce doamna îşi 
ia voaluri şi tartane, sburăm spre granița Bavariei apropiate 
Adevărat că drumul este mai mult de şes, dar ce simpatic şi 
odihnitor îmi apare mie, după atitea zile in care imi dilatas 
simțurile sä cuprind atitea măreţii! Tot am însă ceva de admirat : 
netezimea desăvirşită a șoselii, exemplara îngrijire şi curăţenie 
a tuturor satelor pe care le străbat. După o oră de cale, linia 
orizontului pare să alunece Intro scutundâtură. Cotim spre dreap- 
ta şi iată ca apare printre arbori pinza incoloră a unei vaste 
întinderi de apă. Am ajuns pe malul lacului Chiemsee şi şoseaua 
aleargă o bună bucată în nemijlocita vecinătate a apei. Dimi- 
neata de Septembre era ideal de frumoasă, imbinind într'o di- 
ei armonie avantagiile verii cu acele ale toamnei începinde. 

n cer albastru-palid se boltea peste oglinda apei, încadrată in- 
tre maluri scunde. În zare totuşi apărea silueta unor mari înăl- 
timi inzepezite, fiindcă aicea Alpii numai alcătuesc culisele lacu- 
lui ca la Kănigsee, ci numai un frumos desen de fundal. Nu se 
văd curse de vapoare care să agite suprafaţa lacului, ci numai 
puține bărci, care păreau dela distanţă, imobile. Din mijlocul apei 
se desface pămintul unei insule, c'un mare turn de biserică, cu- 
prins intre ziduri de lortăreață. Este „Fraueninsel”, cu o veche 
mânăstire de călugărițe. Palatul regal este pe altă insulă Her. 
reninsel — dar de-ocamdată nu se vede, ascuns in peria unei 
păduri. X 

In fața unui debarcader fără pretenții, automobilul n 

se opreşte, fiindcă trebue să luăm deeg ca să SE e 
sula palatului. Aci, mă despart de cei doi tovarăși ai mei, care 
îmi declară pe neaşteptate c'au mai văzut castelul lui Ludovic 
al I-lea „şi preferă să viziteze  „Frauentinsel“. Ne vom regăsi 
după amiază, peste trei-patru ore, rugîndu-mä să mă abat şi eu 
pe la Fraueninsel, ca să-i iau cu barca mea. Ne spunem „aul- 
wiedersehen* şi plecăm In direcţii deosebite... 


La palatul lui Ludovic al II-lea se ajunge dună ce str i 
o pădure adincă, unde s'a tăiat o poiană det 
aşezarea construcției şi a parcului ei, care te izbește dintr'odată 
prin asemânarea-i uimitoare cu a acelui din Versailles. Vizitarea 
palatului incepe dela citeva camere din parter, unde sint ingră- 
mâdite relicvii şi suvenire rămase dela nevropatul de geniu care 
a fost Ludovic al Il-lea. O vasta corespondență a lui cu Richard 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


tivă a suveranului lor. Deasemeni strălucitoarele lui costume de 
ceremonie, dovedesc o risipă fantastică şi inuţilă. Hotărit, fan- 
tezia artistică necumpănită, nu se împacă cu buna gospodărie! 
Dar minunăţiile de poveste ale palatului apar cind te sui 
la etaj. Un şir nestirşit de odăi, în care marmora, aurul, picturile, 
oglinzile şi giuvaericalele te copleşesc şi-ţi tac vertigiu. Pe al- 
bumul de fotografii care ţi se vinde la intrare, ți se spune că 
palatul acesta e mai mult de admirat decit de locuit. Şi simt cit 
de greu ai putea să te concentrezi sulleteşte pentru a medita 
un iucru cit de mic, în fastul neînchipuit al unui asemenea de- 
ni et viaţă lăuntrică este stingherită şi orice viaţă intimă 
anulată 
Dar neajunsul de căpetenie al palatului, cu toată magnifi- 
cența saloanelor, aurăria iatacelor, minunăţiile sulrageriei în care 
masa ospeţelor soseşte încărcată, printr'o trapă de dedesupt, —e 
faptul că pretutindeni nu este decit o imitație servilă—cu mai 
multă luxurianță — a palatului din Versailles. Copiarea a mers 
așa de departe, incit deşi palatul aparține unui rege german, la 
locul de onoare se găsesc regi din-lamilia Burbonilor (Ludovic 
al XIV-lea şi al XV-lea), generali francezi care au sdrobit nu 
odată armatele germane, în stirşit chiar picturi de războae în 
care Franţa era victorioasă, cu inscripţii tot pe franțuzeşie. De 
asemeni crinul Burbonilor este cusut in aur pe mobile, tapete și 
erdele... Nici o amintire a trecutului germanic şi însuşi regele 
ovic al Il-lea nu apare decit o singură dată, întrun medalion. 
Dar osebit de această curiozitate, care pe noi ca străini ne 
priveşte mai puţin, este păcatul originar în materie de artă,— 
de-a nu avea originalitate. E bizar cum regele ac tempera- 
ment artistic pănă la detracare şi care în alte o sa dovedit 
inovator, sa incăpăținat de data aceasta să reproducă Versaiul, 
aidoma, fără schimbare: o operă de artă autentică e datoare 
să aibă personalitate, trebuind să întrupeze frumuseţea tipică în 
forme proprii, nu să se constitue sclava altei creaţii individuale, 
fatal legată în concretizarea frumuseţii de anume condiţii de 
spaţiu şi timp. j 
Opera regelui Bavariei e mai mult o faptă de orgolios. Şi-o 
fi zis in furia lui constructivă: vreau să am Versaiul la mine şi 
pot face întocmai ca glorioşii regi ai Franţei. Imitaţia este în 
adevăr ectă, dar opera întocmită cu-atita trudă şi risipă, e 
mai mult decit anacronică —este de prisos. Natura nu are pe: 
voie de două exemplare identice, şi asta mai cu samă pe măsură 
ce evoluează şi se înalță. In orice caz nu pot să'ncapă în do- 
meniul artei, doi frați gemeni pe care să-i conlunzi! 


LACURI ALPESTRE we 


După ce am luat dejunul pe marginea insulei, lingă lacul 
a cărui privelişte senină mă baier eet dE 
ffe reluat barca, îndreptindu-mă spre Fraueninsel, pen- 


losesc totuși de prilej pentru a cunoaşte şi această insulă, Intro 


— Ce este de văzut în Fraueninsel ? 
mic 


— Cum nimic ? Dar mănăstirea de călugăriţe ? 

— Nu este slobod inăuntru; numai dacă aveţi vre-o cunoş- 
tinţă, o puteţi chema în vorbitor. Mi-aduceam acum aminte, că 
la mănăstirile catolice nu este vraiştea dela schiturile noastre, 
Dar curios lucru! ce-or fi căutat tovarășii mei de drum în insula 
asta, unde nu este nimica de văzut?... 

Barca inainta, Intro domoală lopătare, făcută la intervale. 
Vremea mă invăluia ca o binefacere, Nu eram grăbit şi imi 
plăcea că barca nu se ia la'ntrecere. Totuşi Fraueninsel creştea 
vizibil, şi ma trecut mult, că ne-am allat în preajma ei. Deia 
distanță, zăresc două siluete la debarcader, în care recunosc pe- 
rechea cu care am plecat din Salzburg. Sosit la țărm, îi rog să- 
mi îngădue să dau şi eu o raită prin insulă. 

— Da, da, negreşit. 

— Vă mulțumesc, Dar rogu-vă, spuneţi-mi ce este de văzul 
în insulă... 

— DL. nimic de vizitat, imi răspunseră amindoi de-odată, 

— Dar, în definitiv, d-voastră ce-aţi făcut trei ore?,.. in- 
trebalu in Gem mai logic din lume, 

— Am Sfat la masă... a răspuns dinsa aplecindu-şi ochii 


gr e 
— Cel puţin aţi mincat bine? Este un bun restaurant ? 
OI A răspunse dinsul, un mic hotel cu Speisezimmer... 

— Eu tot aşi vrea să cobor o clipă, dacam venit pănă 
aicea... 

Am sărit din bareă, lăsindu-i să aştepte, şi am pornit în 
direcția mănăstirii. Adevărat că după ce am ocolit zidurile ei de 
cetate, am intrat o clipă în biserică—la ora aceia, pustie—gi am 
trecut prin micul cimitir, am isorăvit cu asta toată cercetarea 
şi nu-mi răminea decit să mă intorc. Mai înainte de-a cobori la 
mal, am avut vreme să arunc o ochire, asupra puţinelor case 
care se găsesc în insulă,—toate mărunte şi fără nici o aparenţă. 
Făceam comparaţia cu Herreninsel, unde chiar — abstracţie de 
palat,—ai la di ie o vastă pădure şi amenajări de terase la 
malul lacului. Incă odată, nu pricepeam pe tovarășii mei, care 
nu aveau nici scuza păcălelii, liindca la un drum cu cheltuială, 
se iau mai dinainte toate desluşirile. 


Intoarcerea sa făcut pe drum cunoscut, spre deosebire de 
celelalte excursii, cînd nu reveneam niciodată pe calea pe care 
10 


6 ___ VIAŢA ROMINEASCA 


e 


plecasem. După ce barca ne-a readus la țărm, automobilul ne-a 
cărat prin aceleaşi locuri: întăiu pe lingă apa lacului, mai al- 
bastră de cum fusese dimineaţa şi abătindu-se prin păduri 
de brad semănate pe şes, sau pe modeste, pentru a tra- 
versa iarăşi satele şi orăşelele prin care trecusem la venire. Era 
încă de vreme şi lumina nu dădea semne de scădere, cind Salz- 
burgul s'a ivit în zare şi am ajuns la trontiera republicei austriace. 
Aci iarăşi formalităţile vamale. Sintem întrebaţi dacă nu aducem 
nimica din Bavaria şi ni se cer lepitimaţiile. Acum observ un 
lucru care îmi scăpase dimineaţa: Nemţoaica nu avea acelaşi 
ort cu Neamţul. Trag cu coada ochiului, pe cind vameşul 
hirtiile foarte aproape de mine. O nouă descoperire : nu 

aveau nici acelaşi nume, iar pe pasportul doamnei alături de 
pie fia sa, era aceia a unui tip umflat şi chel, — soțul său 


Aşa dar vizita curioasă la Fraueninsel, unde nu era nimica 
de văzut (insă aveai şi şansa de-a nu fi văzut), precum şi alte 
citeva imponderabile care puteau să mă intrigheze de n'aşi fi 
avut gindul aiurea, se lămureau luminos în brazda unei expli- 
Cal simple,—şi ceiace Imi păruse in treacăt un lucru măcar 0- 
riginal, era în fond o pagină arhibanală a comediei umane... 


L Petrovici, 


2 eg 


Viaţa bisericească-religioasă în Basarabia 
în ajunul anexării ei de cătră Rugi ' 


Pănă la 1812, în ajunul anexării Basarabiei de cătră Ruși, 

- provincia noastră, în multe privinţe, avea cu totul altă înfăţişare 
şi se compunea din trei părţi: mijlocul acestui teritoriu, şi anume 

ținuturile de astăzi—laşi, Soroca, Orheiu și o parte a jud, Lăpuş- 
-na, era cunoscut subt denumirea de „Moldova de peste Prut ; altă 
parte „compusă din jud. Tighina, Cetatea Albă şi restul p: Lăpuşna, 

alcătuia Basarabia propriu zisă, căreia i se mai zicea și Bugeac, 2— 

această regiune era stăpinită de Tatari; a treia parte a acestui 

-teritoriu consta din jud. Hotin, subt denumirea de „raia. şi îm- 

preună cu cetăţile Hotin, Kr ae Cetatea-Alba, Chilia şi Ismail ai 

cu întăriturile şi localităţile din jurul lor era subt stăpînirea nemij- 

locită a Turcilor, care țineau în cetăți garnizoane subt conducerea 


unor PS 3, 

greu de precizat numărul locuitorilor în acest teritoriu, 4 
un lucru însă este sigur, că majoritatea covirşitoare a populaţiei, 
pănă chiar şi în raialele turcești, era romînă 5 şi prin urmare de 
credință ortodoxă. 


1 Un capitol din noua lucrare asupra „Istoriei Bisericii din Basarabia 
în v. e e Ruși)", care vu apărea în curind. 
3 A 


JA rio pă „Gavril Binuleszo-Bodoni“, 1894, (in ruseşte), p. 243. 

A Unii cred că numărul populației din Basarabia, în epoca anexării el 
de câtră R ajungea până la 200009 d: suflate sau 530%) de familii (|. 
A. Cassa „Rusia ja Dunăre şi înființarea oblastiei Basarabiei“ 1913, in ru- 
segle). După alte izvoare, mu sigure, În intreaga Bisarăbdie era aprDâpe o 
jumătate ce milion dè ormani. („Lucrările Comisiunii Cuberniale savante a 
Arhivelor din Basarabia“, în rusește, v. HL p. 25, Cir. „Arhiva pentru știința 
şi reforma socială“, Bucureşti, 1919, I, 91), 

5 Lauer, Com. Gubern.“. ete, v. IL 330 291. Cfr, „Arh. p. şt. şi ref, 

- 30€.* 192), L-HL 3—9. 


148 VIAȚA ROMINEASCĂ 
AAE EES 
In afacerile bisericeşti aproape toată Basarabia de astăzi in- 
tra în jurisdicţia Mitropoliei Moldovei din laşi care, la rindul ei. 
se afla subt jurisdicţia patriarhului din Constantinopol şi cuprindea 
trei eparhii: a) acea de Rădăuţi, cu reşedinţa din 1786, în Cer- 
năuţi; 1 b) eparhia de Roman şi c) acea dela Huşi. Nordul Ba- 
sarabiei alcâtuia de mai multe ori o deosebită episcopie a Hotinu- 
lui, uneori facea parte din eparhia Rădauţilor, alteori, căzând subt 
stăpînirea Turcilor, era administrat de mitropolitul Proilaviei 2. Mij- 
locul provinciei noastre, aproape tot, aparţinea eparhiei Huşilor 3. 
In ce priveşte bisericile din raialete turceşti, ce se aflau în jurul 
cetăților, precum şi acele din Basa abia propriu zisă, acestea toate 
făceau parte întregitoare din întinsa mitropolie a Brailei sau Proi- 
laviei 4, înființată de cătră patriarhul constantinopolitan Chiril H în 
v. XVII 5, Graniţile acestor eparhii nu erau statornice şi în cursul 
v. XVII, în legătură cu diferite imprejurări, erau nu odată schim- 
bate, trecînd unele sate și ţinuturi întregi dela o eparhie la alta 6, 
In administrarea eparhiilor episcopii erau ajutaţi de protopopi 7 


), è 
d 2 Cetatea şi ținutul Hotinului pănă la 1713 au fost subt ocirmuirea e- 
piscopului din Radăuţi, Din acest an, fiind luată de Turci, cetatea cu ținutul 
au t o nouă eparhie separată care se ocirmula cind de un episcop e- 
bet, cind de mitrop. Proilaviei. Din 1771, cu începerea războiului ruso- 
be țin. Hotinului trece la eparhia de Rădăuţi, iar in 1774, cu închieerea pa 


Melchisedec. „Chronica Hușilor". A dice. P. 14%, CL N. 
*, 1909, v. I, p. 174—173. Rev. Societăţii Istor.-Arheal, Biser. 
din Chișinău, v. XIV, p. 42—43. 
3 Din teritoriul Basarabiei ce astăzi, în pura Rușilor intra : 1) ră 
tul Lăpuşnii, partea ce rămâsese după pornire erat de cătră Turci; 2) ți- 
nutul Orbelului de o întindere nu prea mare: 3) țin. Sorocii cu cetatea ` 4) 
„căpitănia” Hotarniceni sau Greceni-—ţinut ce cuprindea tirgusoarele Kenii 
Troianul şi era administrat de un căpitan ; 5) codrul numit Ch gheciul sau T 
pena care se întindea pănă la hotarul ului, adică pănă în șanțul, lui 
raian, Ep. Melchisedec, „Chron. Huş.", p. 90—97. 

4 Afară de Brăila (5p Aa Ben, Proilabum—numele vechiu) şi Ismailul, 
în cuprinsul eparhiei Mitropoliei Proilaviei intrau următoarele localități : Kenii, 
Kilia, Akermanul cu toate satele ce formau Bugeacul tătărăsc sau de 
miazăzi a Basarabiei dela șanțul lui Traian spre Dunăre şi Marca Neagră, 
Benderul şi Hotinul cu olatele lor. Mai cuprindea înca Dubăsari impreună cu 
teritoriul ce fusese incă neocupat de Ruși aen Nistru ES ta pacea din 
1791. Reşedinţa mitropolitului Proltaviei era Brăila. Ep. Melchisedec, „Chron. 
Hug.*, Appendice, p, 158—150. 

& l. Frațiman, „Studiu contributiv in istoricul Mitropoliei Proilaviei 
(Beata), 1923, p, 6. 

N. lorga, „Basarabia Noastră“, 1912, D LB —037. 

rof, C. Erbiceanu, inceputul protopopiatelor in țările romine, 

datează din cele mai vechi vremuri, fiind ele înființate aproape odată cu în- 
cepatul creștinismului ta noi, Din raporturile cu patriărhia din Constantinopol, 
reese că în Moldova, incă pănă la Alexandru cel Bun, cra o protopople în 
trunte cu protopopul Petre, bărbat învățat şi plin de înțelepciune. înftinţarea 
„protopopiilar ae explică prin faptul că intäite eparhii rominești erau foarte 
ntinse şi, pentru ajutorul episcopului, în orășele ținutale, eran numiti proto- 

ponite de încredere, dintre cei mai luminati, Arsonle, Ep. al Pycov. 

+ p- 35; 


VIAȚA BISERICEASCĂ IN BASARABIA 14 


—.- 


—oameni cu mare vază, unii—doritori de şcoală 1. Ei aveau subt 
conducerea lor anumite circumscripții protopop 2, E greu de sta- 
bilit intinderea acestor circumscripții. Din unele acte ar reieşi că 
protogopiile nu coincideau cu ţinuturile, fiind protopopi şi prin 
ocoluri 3, 

Mai multe şi mai precise informații avem asupra atribuţiilor 
protopopeşti. Aceste atribuţii erau foarte largi şi cuprindeau nu nu- 
mai situația clericilor în biserică, ci şi viaţa lor în familie. Proto- 
popii supravegheau pregătirea candidaţilor la preoţie şi diaconie şi 
nimeni nu putea fi hirotonit fără ca să aibă o mărturie dela pro- 
topop, cum că este bun de diacon sau de preot 4, Deasementa şi 
mutările preoţilor nu se puteau face dintrun sat sau oraş în altul 
fără o „carte de mutare“ eliberată tot de protopop 5, Afară de a- 
ceasta, protopopii erau obligați să viziteze ținuturile lor, avind grijă 
atit de starea călugărilor, preoţilor şi diaconilor, cit „şi pentru fe- 
ciorii și fetele ior, care sînt neinsuraţi și trăesc în case părinţi- 
lor Jor", Supravegherii protopopeşti erau supuşi şi „tercovnicii, 
care ar îi hirotonisiţi ipodiaconi și anagnoşti“ 6. In cazuri de imo- 
ralitate observate în familiile clericilor, protopopii aveau căderea de 
a judeca pe cei vinovați „cu giudețul sfintei Pravile, canonizindu-i 
pe fieşte care după vina greşeiii sale“... 7. 

, orga, „Bas. N”, p- 137, 141. 

2 N în e Sech de eur Za aveau persoanele rin- 
duite pentru aceasta din altă parte, Aşa, în anii 1800—1809 cu astfel de ser- 
viciu a fost Insărcinat arhimandritul Serafim din mănăstirea Aron-Vodă de 

i v. N. lorga, „ist. Bis. Rom.” l, 254. Arhiva Consistotului din Ch 
„Condica în D, din 1912, a proton. |. Malinvinschi, 
wé fra Mea Ar Ee, 
i ră Z3 Hotărniceni g oblastia Basarabiei Pugeae ?)—cite unu, 
şi pentru ţinuturile Codrului şi Greceni—unu. (v. Lucr. Societ. jet, Arh. Biser, 
din Basarabia, V, p. 5). După alte date erau zece protopopi în è 
1) peotoiereu Gheorghe Baicu, dela tin, Lăpușnii, ocolul Braniatel (?) ; 2) pro- 
top. Vasile ? e Lă , ocolul Caogiinicului; 3) protop. Stavarachi 
Costin, dela ţin. ul ; 4) protop. loani Dimitriev, „ot Buicani“, ţin, Lă- 
îi; 5) protop. Antonie loanov, țin. Hotinului, ocâlu de sus; 6) protop. 
Cozstintin Feodorovici, ţin, laşi; 7) protop. loan Coropcianul, țin. Soroca; 
SE GE Feodor Wee orau Be E 

? € $ ? 

weng? ținuturile lor. (Arh. Cohsint din Chişinău, în- 


ştiințării* din 1812). 

Arhimandritul Serafim, in | episcopului Proilaviei, conducea e- 

Ki a şi pe preoţi să-i „rinduiască* la popor. v. Arh, Cons. „Cond, 
pania E 812, 


F. Maliavinschi. 
donare Bop mar rană ee A O N et O 
tropolit „prin blag 2 wë Ren Stăvărachi, (Arh. Cons „Conu. 
nat." din ei a protop. Stăvărach tie) EC crezut că „blagoslovenia 
ntr'o „carte de mutare“, 
3 ne Dintre SE ect se facă diaconi şi preoţi, unii erau „dieci”, 
adică mireni cărturari care ştiau a ceti şi a seris, alţii erau „ţircovnizi*, Un 


hrisov domnesc din 1733 ne lămureşte că re sint „cei hir 
Kaf nagnoşti (ceteți care sint paza Jugi 
k ES E în sec. al XVili-lea“, 1915, p. 159. 


La 
7 Ibid. p. 159, 175—177. 


150 ` VIAŢA ROMINEASCĂ | 


Slujba protapopilor le procura venituri însemnate. in folosul 
lor mergeau globirile sau „deşugubinele“ dela cei vinovaţi dintre- 
clerici pentru fapte imorale—păna la 20 lei de fiecare caz, Afară 
de aceasta, mărtuna pentru candidat costa aproape 5 lei, iar tie- 
care „carte de mutare“ i-aducea protopopului câte un jeu, Alt ve- 
nit era „avaetul“ de cite doi lei ce-l încasau pentru „peciurile* 
(pecetiuiturile) de căsătorie pe care le dădeau protopopu şi făra 
de care nu se puteau face cununiile. Unele venituri ca „deşugu- 
binele“ erau incasate de anumiţi slujbaşi—zapcii preojeşti şi bum- 
başiri, Mulțumită acestor condițuni unii protopopi îşi adunau averi 
insemnate—aveau şi oi multe, stupi mulți, tară a plăti ceva pentruei; 
un protopop avea şi zece „linzi” (lindi == oameni) scutiţi 1. 


I 


Conducătorii nemijlociji ai păstoriţilor erau preoții. 

Starea preoţimii din Basarabia era in toate privințele la fel 
cu acea a preojimii din intreaga Moldovă. 

Dm numărul total al preoplor nu mai puțin de jumătate erau 
fii de părinți laici, mai mulji—järani, „mazili“, „mirem“, dintre 
fruntașii satelor 2. Majoritatea covirgitoare a acesior preoți era „de 
neam moldovan“, cu toate că Basarabia se afla la marginea jari 
in megieşie cu țarile străine 3, 

insemnata deosebire în starea clerului din Moldova era 
mulţimea preoţilor pe la sate, Actele oficiale ale vistieriei din 1777 
ne arată in Moldova cam 4.500 preoţi şi diaconi. Statistica oii- 
cială din 1803 ne dä un numar mai mare—475U—in toată Mol- 
dovă, care pe atunci nu mai avea Bucovina. E de crezul insă ca 
numărul real al preoților şi diaconilor era ceva mai mare, intrucit 
statisticile făcute puţin mai tirziu dovedesc că sint indoit mai mulţi, 
La o biserică erau cite 2—3 sau şi mai mulţi 4. 

Acelaşi lucru vedem şi în Basarabia 9, Majoritatea satelor a- 
veau cite doi şi mai mulţi preoţi. Pe linga unele biserici erau şi 


1 Scutelnici, Ibid. 

2 Comitele D'Hauterive, secretarul Domnitorului Alexandru Mavrocor- 

dat, în lucrarea sa „Memoriu despre starea Moiuovei ia 1787", serie ca „stas 

rea bisericeasă se alege de obiceiu dintre țărani moldoveni”, Aceşti sluji 

tori ai altarului, adaugă el, erau „cei mai buni părinţi, cei mai buni soți, cei 

mat buni steni ui ținutului“ pp. 157159, Cir. D, rurtună, L C. p. 106—167. 
3 In Basarabia din 1274 ue clerici, tz erau de neam muluovan* (doi 


neam malorosăian“ )-- 38, Sirbi—9, „Leşi” —9, Greci—8, Buigari—2, „fusaac™—], 
Ruşilor se allau in jud. Hotin („ocolul ue suss), Soroca şi foarte 


Furtun 
5 În 1777, de pildă, in jud. Greceni erau pr diaconi 22; in Co- 
dru 60; in jud. Lăpuyna-UOrheiu CL prag fetei e ră 


VIAŢA BISERICEASCĂ IN BASARABIA DI 


cite patru, întrun sat am găsit și cinci preoți 1, Vom releva că 
mai mulți preoţi aveau chiar şi satele mici 2, ceiace ne face să 


credem că la hirotonia preoţilor nu se ţinea seamă nici de nevoile 
religioase ale parohienilor, nici de condiţiunile materiale, în care 
reotul îşi făcea slujba. Mulţi căpătau uşor hirotonia dincolo de 
Dunăre, iar alţii prin simonie 2. Intr'un hrisov din 1764, Grigorie 
Alexandru Ghica constată că mulţi clerici „se suie pe aiurea şi 
țălhăreşte“ la treapta preoţiei unde se află 4, Din unele fapte ar 
că unii căpâtau preoţia fără ca să fie numiţi ia anumite 

sate 5, în schimb însă li se dădea dreptul ca ei singuri să-şi caute 
un loc vacant de preot, în acest sens H se elibera şi „pâncenie“ 
ramata) 6. De obiceiu astfel sporea şi mai mult numărul preofi- 
lor 7 dind cercetătorilor dreptul să zică că pe atunci (v. XVIII) în 
țările romine numărul preoților concura cu numărul locuitorilor 8. 

Motivul pentru care mulţi căutau să se facă preoţi ori dia- 
coni era pe deoparte veniturile slujbelor religioase, iar pe de altă 
parte scăparea de bir 8. Obiceiul acesta era favorizat fireşte şi de 
episcopi, care dela hirotonia preoților aveau un anumit venit 10. Altă 
împrejurare pricinică pentru această orinduială era faptul că la 
numirea clericilor luau parte şi parohienii, făcind propuneri asupra 
candidaţilor în slujba bisericească 11. 

E clar că în astiel de împrejurări preoţii moldoveni nu puteau 
avea o stare materiali înfloritoare, deşi, în genere vorbind, situaţia 
lor era puţin mai privilegiată şi mai uşoară decit acea a populației 
de jos. 


1 Drăgin jud. Soroca, Arh. Cons. „Cond. ingt.“ cit, 3 
2 Buicani, jud. Lipuzna,—148 case, 4 preoți; Taărăsonţi, jud. Hotin, 
, 4 preoți ; Dubna, acelasi judeţ, 89 case, 4 pp: Pepeni, acelaşi jud. 
79 case, 4 pr,; Băstivani, jud, Soroca, BO case, 4 pr. etc, Arh. Cons, „Cond. 


lo Basarabia au fost asa hirotoniți, de pildi, preotul loan Florea 
din sat, Teţcani, jud. Tighinn, ge preot. Grig, Chijliacorschi din sat. Baloşeşti 
jud, Orheiu, Arh. Cons, „Cond. înşt.* a protop. T. Maliavinschi, 
au 


7 in acele 538 de sate, ale căror „forme (sau condici) de ingtiințare” 

Kee de, sol e e PAA, AS SCT 

anume 918, erau » 7. „pălămari”, diaconi a . Arh. 
Cons. „Cond. GES 


D 
9 In hrisovul citat al lui Gr. AL Ghica, m ez ER 
` şi i f Da eege 
iubirea de argint joasa avere ace a să SA t 
itas "Furtună 


A 
in „form, bat." aflăm multe mărturii cum că cutare cleric (mai des 
a 


m VIAŢA ROMINEASCĂ 


Principalul mijloc de traiu pentru preoți era munca cîimpului, 
cu care ei se Indeletniceau deopotrivă cu ţăranii. Alt izvor de ve- 
hit era plata slujbelor religioase: „numai din sfinta biserică s< 

p» Mau neguţătorii, ori altele“,— glăsueşte un hrisov dom- 
nese, Plata aceasta se făcea în primul rind în natură prin prino- 
suri din partea credincioşilor din rodurile pămîntului. Serviciile 
religioase erau plătite, după putință, atit în biserică cit şi în afară 
de ea. Se obișnuia deasemenea ca locuitorii să dea cîte o zi sau 
două de clacă preoţilor din satele lor. Starea materială a preoților 
şi diaconilor atima mult şi de bunăvoința boierilor — ctitori de bi- 
serici ` aceştia pe unii preoți îi scuteau de dările preoțești, altora 
le dădeau pămînt pentru casă ori „dejmă de a zecea din țarină, 
iar din prisăci vor lua din opt stupi — unul“. Unii preoţi, mai cu 
seamă de pe la mănăstiri, aveau şi „vecini“, scutiţi de dări, pen- 
tm servicii, 

Cu toată situația aceasta mai uşoară şi privilegiată, în com- 
paraţie cu aceia a poporului de jos, preoții şi diaconii din Moldova 
în tot cursul v. XVIII plătiau şi multe dări speciale preoțești. Dä- 
rile acestea erau de cinci feluri: o sumă anumită, pe care nu o 
cunoaștem mai deaproape, se plătea la hirotonisire ; alta era „darea 
cirjei“, care se lua cu ocazia instalării unui nou episcop sau mi- 
tropolit. Pe la mijlocul v. XVIII „darea cirjei“ era de patru lei 
pentru fiecare preot şi diacon. Afară de aceste dări preoții mai 
plăteau „ploconul vlădicesc“, „avacturi“ cătră protopopi şi o dare 
pentru şcoli. Pentru şcoli preoţii și diaconii Moldovei plăteau pe 
an un galben: 10 potronici la Sf. Gheorghe şi 10 potronici la sf. 
Dumitru, în total cam patru lei vechi şi 10 parale 1. In cursul v. 
XVIII legea aceasta a fost nu odată schimbată. Așa, subt Grigore 
Ghica, prin hrisovul din 1766, preoții și diaconii, care se sileau ta 
învățătură, căpătau „cărţi domnești de milă şi de scuteală ca nici 
decum să nu se supere nici cu aceasta puţină dajdie“. Subt Const. 
Mavrocordat această dare a fost cu totul desființată, trecînd şco- 
lile pe seama vistieriei publice, iar pe la sfirşitul veacului legea 
a fost din nou restabilită pentru toţi preoții şi diaconii „bez (afară 
de) săracii şi nevolnicii“. Plata era fixată — cite patru lei anual 
pentru şcoală şi protopopii mai luau „cite patru parale de leu 
răsură“ 2 pentru osteneala lor la incasare, care se făcea de două 
ori an, odată cu incasarea „ploconului mitropoliei”. La începutul 
v. „ Subt Const. Moruzi, plata a fost puţin sporită — „cîte 
pătru lei noi şi cite opt parale răsură — fiind CR ei toți preoții ` 
şi diaconii, chiar şi acei care aveau cărți de scuteală dela a, 
mitropoliți sau episcopi. Ca de obiceiu, banii se incasau în două 


Nu erau tocmai statornice nici celelalte dări. Uneori cîte un 
preot dela oraşe sau dela sate era scutit de ploconul i 


4 E potronici se socoteau un galben sau patru iei vechi şi 10 parale. 
2 Răsură=dare suplimentari, z eSom 


VIAŢA BISERICEASCĂ IN BASARABIA  ě 183 


Deasemenea ploconul vlädicesc se amina în cazuri de mari neno- 
eege piinii şi alte nevoi“. Mai des preoții dela bisericile 
dommeşti şi boiereşti reuşiau să fie apärați de dările preoțești, une- 
ori chiar de toate dăjdile cătră stat şi cătră lie. 

In ce priveşte dările „ţărăneşti“, acestea atirnau de bunăvo- 
inţa domnitorilor: vun domni le impuneau preoților şi diaconilor 
să plătească birul alături cu ţara, de alții însă slujitorii altarului 
erau scoşi „de subt greul dăjdiilor“. Indeobşte vorbind, pe la sfir- 
şitul v. XVIII, preoţii sint scutiţi de WW", e 

In astfel de condițiuni unii preoți şi diaconi, mai cu seamă 
cei ce st trăgeau sau crau dintre răzeși, reuşeau să-și agonisească 
oarecare avere, care consta de obiceiu din păminturi, vii, prisăci 
de stupi, case şi vite. Majoritatea însă aveau o situaţie materială 
modestă, ocupindu-se cu gospodăria şi cu munca pămintului, iar 

sufereau şi mari lipsuri. 

pm Intre altele, atatea attert a preoților era mult stingherită 
din cauza lipsei de siguranță. In urma tulburărilor neîntrerupte,. lo- 
cuitorii fugeau din țară în mare număr. Primejdia era atit de mare 
încit domnitorii se simțeau nevoiți prin orice măsuri să atragă 
-populația şi făgăduiau celor ce se vor întoarce scutire de dăjdii 
luni i. 
e e stăteau lucrurile în întreaga Moldovă. Bine înțeles că în 
Basarabia, ținut mărginaș, starea generală era şi mai grea. In ac- 
tele arhivelor locale aflăm nu odată ştiri cum că „din pricina vre- 
melor tulbure stricindu-se satul, (preotul) au rămas fără de popor 
sau „din pricina păginilor s'au strămutat sătenii din sat şi văzind 
că nu are ce să facă pentru hrana vieţii aale" preotul a trecut în 
ait ţinut. Un preot, „de frica Turcilor înfricoşat fiind a părăsit 
raeca Hotinului“ mutindu-se în ţinutul Căuşenilor la satul Caulăcul 
şi risipindu-se satul din pricina păginilor „şi a răzmiriţii lor“ a 
trecut în alt sat 2. 

Nivelul cultural al preaţimii din Basarabia pe atunci binein- 
teles era încă la fel cu acel al preoţimii din toată Moldova. Cum ne 
dovedesc mai multe fapte şi mărturii, în v. XVIII preoţii din Moldova 
îndeobşte, zăceau întrun mare întuneric intelectual, mai cu ere 
la începutul acestui secol. Cauza principală era că pe atunci slujba 
religioasă se făcea în limba slavonă, pe care mai mulți nu o ek 
moşteau de loc sau o cunoşteau puţin de tot 3, oe gë 
intunecare ajunsese preoțimea putem judeca după faptul, n i 
dintre preoţi şi diaconi, cum constată un hrisov domnesc, luindu-și 

darul „tălhăreşte“, erau „varvari cu totul și neînvăţaţi nu numai 


1 D. Furtună, L. C, 170-194. ; 2 
IS e i K otop. T. Maliavinschi: Preoţii din sa 
Tudors. ech Cons. Cond. tapte. a lexandru Vecul a fost numit în satul Tri- 
balan fa. ek sete a sist un ee 
litului Leon, a n Po X ; k 
EE ZE Ge In Moldova si alei de Caira miir- 
re În RDS mar E L AT: 1. urma, Le 


iu VIAȚA ROMINEASCA 


ege 


la credinţă, ci nici la i e sep pere încă ne știind ce sînt soboa- 
rele şi cite sint“... stau și de acei preoți și diaconi care „se 
aflau lipsiţi de toată priceperea sfintelor acestor scripturi, neștiind 
aceste şi cele proaste rindueli bisericești“, unii „nu cunosc starea 
şi slujba sfintei liturghii şi a sfintelor taine de care greşesc cu 
vărvăria şi cu nelnvăţătura lor“, 

Pe la mijlocul v. XVIII, cind s'a ajuns la naţionalizarea de- 
plină a cultului în Moldova, prin aceasta şi pregătirea preoţimii a 
fost mult înlesnită. 

Starea nemulţumitoare a preoțimii, în ce priveşte cultura, a a- 
tras luarea-aminte şi a domnitorilor. Intăiul care „Să apucat de 
capul preoților să-i înveţe carte“, a fost Constantin Mavrocordat. 
incă în 1734, printrun hrisov, acest domn cere mitropolitului să 
aibă o supraveghere mai de aproape asupra celor două şcoli — 
una grecească și alta slavonească — din laşi ca ucenicii „Cei ce 
ies preoţi dintre dinşii să fie învăţaţi şi pedepsiţi 1, să poată ceti 
orindueala bisericii după cum se cuvine“. Puțin mai tirziu dinsul 
a dat poruncă ispravnicilor ca pe toţi preoții şi diaconii care „vor 
H fără biserică, neștiind şi carte, adică orinduiala bisericii“, să-i 
ună „în bir cu ţăranii ca să plătească ei bir can altă ţară“. 

ot acest domn dăduse poruncă ca toţi preoţii şi diaconii 
să fie strinşi la biserica curţii. Acolo „după ce-i băgau dimineața 
în biserică, punea clohodari la uşă şi nu lăsa nici pe unul să iasă 
afară, puindu-le un preot, cei avea Măria sa învăţat la carte gre- 
cească și rominească, de se suia în anvon de le cetea după cum 
se cade a ști fieştecare preot orindueala bisericii şi a botezului şi 
a ispovedaniei” 2, Indeobşte, preoților H se cerea ca să primească 
prealabil o învăţătură dela „obraze învăţate“ şi nu numai în 
dogme, ci şi în datoriile lor păstoreşti faţă de credincioşi. Fi tre- 
buiau să ducă o viață „cinstită, fără detăimare, să nu aibă de a 
trece din oraşu în orașu, sau a se aşeza în locuri fără biserici“ 3, 

Impresia acestor măsuri era foarte puternică, Un contempo- 
ran mărturisește că nu poate scrie „ce frică trăgeau bieții preoți 
că se apucau la bäătrineje să înveţe carte", 

Măsuri de tot felul acesta au fost repetate şi mai tirziu. Ti- 
nind seamă de „ticăloșita stare şi vrednică de lacrimi a neinvăţă- 
turii, care este „mai virtos pe cinul preoţesc“, Grigorie Ghica, 
printr'un hrisov din 1775, a dispus ca mitropolitul  „deacum ina- 
inte pe nimenea să nu înalțe la cinstea preoţiei, de nu vor avea 
cărţile dascălilor celor preoțești. care cărți să arăte toată procop- 
seala lor la toată bisericeasca învățătură“ 4, Tot Ghica-Vodă, încă 
mai inainte (1764), a oprit de a se face preoți fără număr, stă- 
ruind mult de a ridica prestigiul preoţilor înaintea iocuitorilar 5. 


Up 149—155. 
Biser, Rom“, 1999, v. li, 81—96; 157—159, 
5 N. lorga, „ist. Bis, i, v, il p. 158—139.—,Si-} pui să padá“ 
aiok gegen besen despre preoți—acinstindu-i după cum, se 
cuvine”, D. Furtună, L. C., p. 134. à 


VIAȚA BISERICEASCA IN BASARABIA 15 


îndemn tru învăţătură venea şi dela vrednici e- 
grame den erau lacov Putneanu, lacob Stamati şi 
ena Costachi. Preoţilor li se cerea să ştie a săvirşi slujbele 
bisericeşti, a tălmăci cele zece porunci, să ințeleagă unele super- 
sp din popor şi necesitatea trimiterii copiilor la şcoală, K 
Pela stirşitul v. XVIII se iau unele măsuri: candidaţii la diacon 
şi preoţie să stea o bucată de vreme pela episcopii şi pegit 
ca să învețe macar un scurt Catehis GR dogmele şi rise 
creştină şi mai cu seamă să facă practica liturgică trebuincioasă. 
Deobiceiu pregătirea candidaţilor trebuia să fie cercetată de mie 
topopi, care le dădeau mărturii cuvenite. Pe baza acestor chei 
candidaţii erau hirotoniți la o. sau la episcopie căpât 
i i lie“ sau „păucenie* 1, S rc 
we i d cf de a dica pe preoți în ochii påstoriților şi a 
le da o pregătire mai bună pentru slujba lor şi mitr. Veniamin 
(Costachi) se gindea să aşeze la Socola „şcoale de deer are 
bogosloviei şi de țălmăcirea sfintelor scripturi” 2 unde „feci e? 
preoți şi diaconi“ să poată învăţa „dogmele“ pentru a oe: zi 
căli procopsiţi în limba moldovenească“ 3, iar la 1804 a sam 
la Socola un seminar, unde a preda limba romineasca, istoria, 
i i teologia 3. 
Ve ER (Pate de ștăpinire erau menite să prë- 
facă cu desăvirşire starea bisericii şi a clerului, Şi întradevăr, în 
urma acestor masuri se iveau „preoţi de ispravă“, cărturari i iu 
bitori de cultură. viera şi ege mb a S Leer E 
aceşti „preoţi învaţaţi” pe la tirguri şi sau agita 
opp, Aceşti preoți se ocupau şi cu scrisu şi int 
is m gg cea sac la începutul și EE cărților, Lë ue 
ritual (copieri), mărturii, hotărnicii de păminturi etc, 9%. Cu s 
acestea, cum nt dovedesc faptele, măsurile arătate nu se ege 
plicau în viaţă D și îndeobşte vorbind eg vier >a oe" 
i „ Un contemporan ne spune c l 
E Ae eg lise cerea de fapt decit „să ştie a e 
ae cel puţin să zică pe de rost rugăciunile şi să cinte cu er: 
tare“ 7. Întrun hrisov al lui Alex. Moruzi, din 1803, se spune 
preoţii de pe atunci „pe cit au putut au învățat cite us wn 
vin... încît cei mulţi neștiind a legei dogmele, nu sint eaju ~ 
hici pentru dinşii, nici pentru povăţuirea norodului celui prost” 9. 


Cu atit mai puţin măsurile arutate puteau să schimbe starea 


s s, p. Wë. Le 
H de SEN Vie H Seminarului Veniamin din än. Socola”, 
885, p, AM. 
. Furtună, L. C, p- 157, 162—163. 
d S Seminarul Veniamin, ai cum spune C, Bra, besi? kee 
nau răspunde cătră scopul propus", istor. Sem. o vE , 
7 Comitele D'Hauteriv, v. la D. Furtună, L. C., p. 197. 
8 D. Furtună, Ib. p. 136. 


156 VIAŢA 


E 
geg, 


aici, pregătirea preoţilor basarabeni pentru slujba lor se recizează 
de obiceiu astfel: „învățat slovă si rele e ori: SC pia j 
„de mijloc bun cap“; „bun la cetire şi cintare*“; „la cetire şi cîn- 
tare de mijloc“ : în citeva cazuri — „bun şi iară bun“; mult mai 
des: „la învăţătură prost“, „prost la cetire“, „ceteşte şi cintă mol- 
doveneşte prost“, „prost de tot la toate“ 1 etc, Vom releva că 


cu drept cuvint că au învăţat „acasă“ 4, Despre unii însă dintre 
clericii basarabeni se spune că ei au învăţat „la şcoli prin sate“ 5, 
Pe temeiul documentelor e greu de precizat ce fel de şcoli erau 
acestea, Probabil că e vorba de acele şcoli la „sate mari“ care 
funcționau pe baza „aşezămintului“ de reformă al lui Const, Ma- 
vrocordat 6. Din unele acte ar reieşi că „profesori“ la aceste şcoli 
erau membrii clerului— preoţii, diaconi, dascălii, uneori notarii sa- 
tului. „Obiectele de predare“ erau cetitul şi scrisul în moldoveneşte, 
pier eer? i, per antec d irmologhion. „Absolvenții" a-~ 

or SC u adeverinţă. Şcolile de care vorbi tionau 
pe lingă biserici 7, Kerg? 


1 Cfr. artic, nostru: „Studii asup i Basarabiei” 
„Viata Rems, 1954, V adal i nouă ră trecutului biei“, V. 
oñs. „Cond. ingt." din protopopia lui i vinschi 
deg Vasile Băltag din cret keet copii wiet 2 învățau 
anii și în Chişinău, v. eren ingt“, din Un. Lăpuşnii. Influența. grecească på- 
basarabene. 
3 lu actele arhivelor nu aflăm nici un semn ca, dp 
dela Soroca să fi dat vrun candidat la preoție pech See e E 
bla: Dimpotrivă, afläm informaţii despre unii cum că „la Seminare n'au In- 
vățat“, (Arh. Cons. „Cond. * din protop. lui Gheorghe Bascu). ŞI mitr. 
Gavriil raporta Sinodului în 1 că Seminarul Veniamin, „din pricina 


noutăţii na putut încă şi mu degraba S 

(P. Lototchi : RE Ge ebe Ger? 

i cade cu deaäelraire ie Je Şt. Ciobanu: „Cultura Romin. in Ba- 
din 


din protap. lui Gh. Bauten. 
" D Arhim. Visarion Puiu, Pregiti cleru omine” 
Ch „Rev. Societ, Istor. Arheol. Biser. din CO Kg Ch dee 

G în acest „așezămint, e prevăzul că „preoții vor primi o învăţătură 
a dela „obraze învăţate“ care vor fi rindulte dela păstorii norodu- 
ui”, și nu numai în dogme., ci și în datoriile lot preoțești... Mitropolitul 
{picopi ca și mănăstire pui e ținea şcoli la West, E pate VE i 
aia „Rev. Soc. Ist. Arh..* ete. XIII, 62—05. 


VIAŢA BISERICEASCĂ IN BASARABIA 133 


Vom ad că de pregătirea preoților descrisă mai sus nu 
se deosebea mult şi pregătirea clerului înalt—a e ilor şi mi- 
tropoliților. În lipsa de orice învăţătură sistematică și aceştia se 
pregăteau ori în şcolile elementare de prin mănăstiri ori prin uce- 
nicie pe lingă vre-un alt arhiereu. Bineînţeles că nici la acele şcoli 
nici în ucenicie viitorii mitropoliți şi episcopi nu căpătau „cultură 
véi aa de prap nici nu exista pe a cd în înţelesul de 
r: ca ei să-şi sporeasca cunoştinţele in ale religiei 

st bisericii prin munca de autodidact 1. 


iil 


După cum ne arată arhivele, în momentul unirii Basarabiei 
cu Rusia, în Basarabia erau 775 de biserici parohiale. Starea a- 
cestor lăcaşe era foarte jalnică, Mai întăiu în ce privește clădirile, 
din numărul total abia 40 erau de piatră şi una de cârâmidă, re- 
stul insă—734—de lemn 2, Dintre aceste din urmă unele biserici 
erau „de lemn îngrămădite cu nuele“, altele— „de birne“, Pe des- 
supra, lemnul păreţilor era „lipit cu lut* sau „tencuit“. Despre u- 
nele biserici se zice că erau „curate şi unse cu lut şi pe dinăuntro 
şi dinafară“ sau „lipite şi văruite“. Toate bisericile erau acoperite 
cu „şindrilă“, cu „stuh“, unele cu „răsloți* (răslogi) 3, sau cu 
rogoz, multe „cu pae“. Starea generală a clădirilor nu era la fel: 
pe cînd unele erau „tari“, „durate“ (trainice), multe se prezentau 
„proaste“, „slabe“, „vechi“, „proaste cu toate“ 4. Despre o bise- 
rică protopopul comunica stăpinirii că este „de lemn, îngrădită cu 
nuele ; acoperemintul bisericii—stuh, dar foarte vechi şi plouă în- 
trinsa. Cu totul negrijită* 5. 

Nu se afla în mai bună stare nici interiorul bisericilor. Pe cînd 
unele erau „indestulate cu toate podoabele ce se cuvin, cu veş- 
minte şi cărţi şi toate“ sau erau „impodabite după puterea oame- 
nilor*, unele avind „Sf. vase de cositor, însuflate cu argint* ari 
„icoanele cele mari şi catapetiasma văpsite cu vapsali*, altele du- 
ceau lipsă sau în cărţi Var nu se află penticostar şi triod“; 
„numai apostol lipseşte“; „lipseşte mineiul“ ; „cu cărți niajunsă“; 
„Octoih şi apostol lipsesc“ ` „lipseşte octoih şi ceaslov* etc.), sau 
în veşminte („numai filan lipseşte“ ; „veşminte şi podoabe proaste“ ; 
„de mijloc cu veşminte, cu cărţi* etc.) 5. Erau însă și biserici de- 
spre care se comunica în forma următoare: „înlăuntru proastă, ne- 
grijită“, sau „nici cărţi, nici veşminte“ ori: „cărţi de lipsă, veş- 
mintele lipsesc“, „cărți lipsesc*, sau—„din podoabele şi cu cata- 


1 Arhim. V. Pulu, L. Set 25. 

2 „Trudi Besar. Gub. Ucion, Arh. Com,“ DL 294 25, 

3 Despicătură de lemn cu o faţă plană şi alta semicirculară, 

4 Arh, Cons, „Cond. ingt..." Cir. „Teudă Bes. Gub,” ete, DL 231—3281 
3 Arh. Cons. „Cond. ingt." sat, Cenacul din țin. Căugeai. 

6 Arh. Cons. „Cond. Imst.* 


158 dpi că ea 


petiazma numai patru icoane tare vechi; Wee de mijloc; din | 


<ărți triod, penticostar şi a lipsesc" 1. 

Pe lingă bisericile arătate, în momentul unirii cu Rusia, în 
Basarabia erau aproape 40 de mänästiri şi schituri, 2 dintre care 
unele erau foarte i. Majoritatea acestor lăcaşe au fost înfiin- 
Late de simpli călugări şi alți oameni evlavioşi; două-—Hincu, Suru- 
ceni—sint ctitorii boiereşti şi trei, cele mai vechi—Vărzăreşti, Că- 
priana şi Ismail—au fost întemeiate de domnii romini. 3 Patru din 
mănăstirile basarabene erau închinate mănăstirilor străine — din 
jerusalim și dela muntele Athos, 4 


Starea mânăstirilor nu era mai bună decit a bisericilor. Cu 
toate că ele, pe la sfirşitul v. XVII, au fost scutite de dări, con- 
dițiunile lor de traiu erau foarte grele, deoarece singurele mijloace 
de întreținere le erau veniturile dn satele dăruite lor, iar acestea 
se allau în mare sărăcie. 3 


Mănăstirile lăsau mult de dorit şi în ce priveşte viața inte- 
rioată. Regulele maânăstirești nu se respectau, idealurile monastice 
erau uitate. lgumenii primeau „posluşnici ori de unde şi fieşce ce 
„oameni, fără de nici o cercetare, de au mărturie că sînt oameni 
slobozi, şi uneori încă şi robi ne ertaţi şi ostași fugiți, asemenea 
oameni căsătoriți, spre a-i călugări“. În astfel de condițiuni pe la 
mănăstiri se adaposteau vagabonzi sau chiar spioni străini. Fraţii 
mănăstireşti se câlugăreau deasemenea fără ca să fie prealabil exa- 
minaţi în ceiace priveşte sinceritatea dorin de a se consacra vie- 
ţii monahale, Monahii puteau să se mute dela o mănăstire la alta 
„fără de nici o binecuvîntată pricină, numai după a lor plăceri“, 6 
Viaţa de obşte, „obşcejitie“, lipsea, fiecare fiind ocupat cu grija 
vieții de toate zilele. 7 Bineinţeles că mănăstirile închinate, 0- 
cirmuite de igumeni străini şi neavînd asupră-le nici un Fee, 
duceau o viaţă şi mai depărtată de scopurele monastice“. 8 

indeobşte vorbind, în aceiaşi stare se aflau pe atunci toate 
mânăstirile din Principatele Romine. Domnitorii romini care se în- 
grijeau de starea bisericii în genere, nu uitau de mănăstiri. Aşa, de 
pildă, subt Constantin Mavrocordat, călugării nu puteau fi numiţi 
dech cu voia mitropolitului, deasemenea le era oprit să umble pe 
drumuri sau să fie „văcari au prisăcari au păcurari şi alte ca a- 


1 lbid, satele: Saharna, Bursucul, Tarasova, ţin. Soroca ` Cenacul, ţin. 
Ciu zent: Şărbăniţi, ţin. Hotin, 

2 Trudà Pessar. Ţerc. ist. Arh. Obşc.*, L XVIL 

3 Män. Căpriana, după unele date, existi încă pe vremea lui Ştefan 
cel Mare ; mân. „Adormirea” (astăzi Cetatea”) din Ismail e zidita de domni- 
torul Const, Brincoveanu; min, „Vărzăreşti”, cer mal veche, se zice că a 
fost intemeiata de Alexandru ce! Bun, Din celelalte mai multe au luat fiinţă 
în v. XVII, v. „Rev, Soc, tst. Ark...” ete XI, 3 


4 ibid. 

3 A. Stadniţeti, L Cp 153, 

D Ath: Cons. Dos. No, 14 din 1898. 
7 A. Stadatch, L. Cp. 27. 

8 ib. p. 27-A, 


S _______ VIAŢA BISERICEASCA IN BASARABIA 159 


ceste“, şi trebuiau să stea la mânăstire. ! Dar măsurile a 
altele de acelaşi fel, nu aduceau rezultatele cuvenite. E 
Pe la stirşitul v. XVIII în mănăstirile de peste Prut se incepe 
o perioadă nouă. Munca harnică a lui Paisie Velicicovschi şi a u- 
cenicilor săi înviorează idealurile religioase ale monahismului vechiu, 
în mănăstirile moldoveneşti se începe vestita operă de cultură cu 
scrisul şi tălmăcitul cărţilor, care se apropie încurind de ideile ma- 
rilor naţionalişti din Ardeal 2, dînd naştere unui puternic curent 
cultural de deşteptare naţională. Reforma religioasă a lui Paiste a 
fost sprijinită de Alexandru Vodă Ipsilanti care, repetind măsurile 
lui Const. Mavrocordat, referitoare ia viaţa monahală, mai cerea 
călugărilor să se ţină de regulele „Obşcejitiei“ —vieţii de obște, să 
nu aibă „încurcătura alişverişurilor“, iar igumenii să nu se ocupe 
cu negustorii şi să chivernisească bine averea mănăstirii, etc. 
rebue însă să recunoaştem că mişcarea aceasta n'a ajuns 
in mănăstirile basarabene, Nici „paisianismul“ cu dragostea pentru 
cărturărie, nici deşteptarea naţională pornită peste munţi, n'au avut 
nici un răsunet în mănăstirile noastre: fiind prea depărtate de cen- 
trele mişcării, ele au rămas cu viața lor primitivă, hrânind în su- 
Det celor adăpostiţi în ele simţimintul religios—singura mingăere 
in acele grele vremuri. 


IV 


„În 1806 între Ruşi şi Turci s'a început un nou războiu, şi 
oştirile ruseşti au ocupat principatele. Rostul vederat al acestei o- 
Copal era încorporarea ţărilor romine în imperiul ţarului — visul 
Rușilor încă de pe vremea Ecaterinei II. 4 
„__ Potrivit cu acest plan şi ajungind “la momentul care părea a 
Îi prielnic pentru a face încă un pas spre îndeplinirea lui, guver- 


1 N. Jorga, „let. Bia. Banz T, p. 84—06; 157-150. 
2 Mbid. p, 183—138; 1002007 "SEN 
` Ibid. p. 188, 


Această idee, asupra căreia, la | utul v. XIX, insi icti- 
weree b ncep v. nsista mull pricti 


timpinau Rus din partea Franţei la 
Ier și a graniței la Dunăre“, eng = afirmă că „Rusia a fost singura putere, 


5 După pacea dela Tilsit (Iunie, 1807), cind Napoleon a declarat taru- 
oi Alexandru că pentra Rusia singura politică adevärată și de folos (seule ig 
seule profitable) este aceia a Ecaterinei II, admijind extinderea stâninirii tuse 
dincolo de Dimăre pănă în Balcani. V. Şilder, L e, Un, 187, 108, 


300 VIAŢA ROMINEASCA ` ` ` 


nul rus s'a it să introducă în Principate ocîrmuirea rusească, 
însărcinînd (1808) cu conducerea lor pe senatorul Cuş- 
nicov, | iar pe urmă (1810) pe senatorul Crasno-Milaşevici. 2 Tot 
atunci a fost schimbată şi situaţia bisericească a Principatelor, a- 
nume la 1808, printr'un ucaz al lui Alexandru |, în ţările romine 
se înființează un „exarhat“, 3 care cuprinde „Moldavia, Valahia şi 
Basarabia“ şi este supus Sinodului rus 4, La postul de esarha fost 
numit. mitropolitul Gavriil Bănulescu, care pe atunci se afla în tîrgul 
Dubăsari, pe malul sting al Nistrului, demisionat dela catedra de 
mitropolit al Chievului. 

Mitropolitul Gavriil a întreprins în situaţia bisericească a Prin- 
cipatelor mari schimbări, al căror scop firesc era apropierea Princi- 
patelor de biserica rusă. Aşa, în laşi, reşedinţa esarhului a fost 
înființată „dicasteria esarhicească“, de care atimau încă două in- 
stituţii ` un consistor la laşi, pentru toată Moldova, şi altul la Bu- 
cureşti, pentru Muntenia. Aceste aşezăminte erau centre de ocîr- 
muire bisericească a exarhatului, Pentru supravegherea activităţii 
preoțimii au fost numiţi „blagocini“ — evtaxii, de care erau ajutați 
protopopii sau protoiereii “ținutali şi care erau „supraveghetori ai 
bunei orîndueli“, 5 Acestea erau organele administrative ale exar- 
hatului. 6 

Pentru a duce la bună orînduială gospodăria bisericilor, pre- 
cum şi a pune în regulă funcțiunile lor oficiale, a fost înfiinţat ser- 
viciul ctitorilor bisericeşti, deasemenea a fost întocmit un inventar 
al averii bisericeşti. Pe lingă aceasta exarhul a introdus mei" 
— oi personale pentru înscrierea celor născuţi, morţi şi căsătoriţi, 
precum şi condici pentru înscrierea cheltuelilor și veniturilor bise- 
ri è 


Multe măsuri s'au luat şi pentru îmbunătăţirea stării preoțimii. 
Cu acest scop mai întăiu și 'ntăiu a fost fixat numărul preoţilor 


1 „Trudă Bes. Gub. Ucian, Com: L 331. 
2 L. Casso, L. C. P, 195. 
3 incă în timpul războlului precedent cu Turcii (1788-1790), Ruşii ocu- 
Princi , au Încercat să ia biserica romină subt conducere, numind 
P2 Dec 1189) pe arhiereul Ecaterinoslavului Ambrose (Sercbrennicoy) loc- 
țiitor al Mitropoliei Moldo-Vlahiti, iar după încheerea ii (22 Dec. 1791), 
orinduind la acelaşi post pe Gavriil Bănulescu, atunci „ p al Leve £ 
eare titlu se raporta la Cetatea-Aibă sau Achernian, (A, Stadniţehi L. C. P. 
68—72. Cir. C. Erbiceanu „ist. Mitr. Mold“. P. LXII). Schimbindu-se însă 
situaţia politică, cu încheerea şi retragerea oștirii pag: ie. esarhatul n'a 
durat atunci decit doi ani şi putut lăsa nici o urmă în viața bisericească 


2 


4 Cu înființarea esarhatului se rupeau legăturile bisericii Romine cu 
as tului, fiind esarhul obligat, printrun ucaz sinodal (12 
artie 1808) a se adresa cătră sinod în toate chestiile și afacerile, în care 
tostul mitropolit al Moldovei comunica cu patriarhul ecumenic. A. Stadruţchi, 
L. €. P. 99-—100. 
5 A. Stadniţehi L. C. P. 120—122. l 
6 Partea transnistriană a eparhiei era subt cirma „Pravienieii (Direc- 
tinati) duhovniceşti” cu reşedinţa în or. Tiraspol. „Trudi Bessar ere. Ist 
Arh, ete. V. 5. 


VIATA BISERICEASCA IN BASARABIA 1r 
parohiali pentru fiecare biserică, luindu-se tot odată dispoziţii ca e- 
piscopii să nu hirotonisească pe noii candidaţi până cind Zei hiro- 
toniți mai înainte nu vor fi așezați pe anumite locuri. | 

N'a fost uitată nici pregătirea preoților : candidaţii pentru hi- 
rotonie erau obligaţi să stea o vreme oarecare pe lingă episcopi ca să 
înveţe cel puţin un catechism scurt, dogmele creştineşti şi să deprindă 
slujba dumnezeiască. Cu acest scop a fost tradus din ruseşte în limba 
romină catechismul scurt „spre folosul genera! al creștinilor pra- 
voslavnici, îndeosebi însă pentru cei ce caută sînul duhovnicesc“. 

Au fost luate măsuri şi pentru îmbunătăţirea stării sociale a 
preoţimii. Aşa, a fost înlăturat îndeobşte amestecul autorităţilor ci- 
vile în afacerile bisericeşti, iar pentru a scuti pe preoţi de abuzuri 
din partea funcţionarilor laici în instituţii administrative şi judecă- 
toreşti, s'a luai hotărirea ca la anchetele ce vor avea loc asupra 
feţelor duhovniceşti, în chestii penale sau civile, să ia parte şi de- 
legaţi din partea clerului, care delegaţi urmau să fie numiţi de că- 
iră consistor, Cu acelaşi scop de a ridica prestigiul preoţilor în 
ochii poporului şi a imbunătăţi starea lor materială, exarhul nu o- 
dată a intervenit ca preoții să fie scutiți de diferite dări, precum 
şi de acele corvoade cu care clerul, în vremea ocupaţiei, era îm- 
povorat deopotrivă cu poporul de jos, ca transportul proviantului, 
facerea drumurilor, podurilor, etc., deasemenea şi găzduirea solda- 
Wor, In 1811 exarhul întocmeşte o „randuială pintru preuţii di pi 
la sati“, prin care preoţilor şi diaconilor de pe pămînturile boereşti 
li se creează o situaţie materială privilegiată, întructt li se acordă 
scutire de dări şi de dijmă pentru o anumită cantitate de vite, de 
sămănături, de vin, etc. Vom vedea că „rindueala“ face deosebire 
între preoţii „rinduiţi“ (la 50 case, unul) şi cei de prisos (care nu 
vor avea 50 de case), punindu-i la dijmă pe aceşti din urmă, 2 
Bineînţeles că inlesnirile, de care vorbeşte „rînduiala“ exarhului, 
atirna de bunăvoința proprietarilor respectivi. 

In ce priveşte mănăstirile, au fost luate (1808) dispoziţiuni 
ca cei doritori de a intra în călugărie să nu fie primiţi decit cu 
multă chibzuială și după o examinare a lor stăruitoare. Totodată 
exarhul a stăruit să înlăture amestecul divanurilor în chestiile pri- 
vitoare la mănăstiri, a insistat ca şi mănăstirile să fie scutite de 
unele dări, sau ca dările să fie micşorate. Multă orinduială a fost 
introdusă în mănăstirile închinate, oprindu-se abuzurile egumenilor 
străini în administrarea acestor mănăstiri, 3 

Nu avem ştiri precise cum anume aceste mâsuri au fost a- 
plicate și ce efecte au avut în Basarabia. Nu mai încape însă nici 
o îndoială că dispoziţiunile exarhului cuprindeau şi provincia noas- 


1 Aceste măsuri de cătră prof. C. Erbiceanu sint socotite ca o sade- 
vărată reformă: a LR tomine. „Biser. Ortod. Mom: 1892, um Loes Cit. 
după chi L C. P. La. 

2 D. Fortuna L. Cp 192—193. 

3 A. Stadniţehi L C, P. 120 - 153, 297—212. Cir. „Trudi Bessar., Terc" 
tie. V, 16—20, 


162 __ VIAŢA ROMINEASCĂ 


tā Din actele arhivelor allăm că „pentru a introduce orindue- 
lile cuvenite şi a conduce trebile privitoare ră rca În în a 
Basarabie“ a fost numit protopop Teodor Maliavinschi, adus de 
cătră exarhul Gavriil din eparhia Ecaterinoslavului în 1809 1, de- 
varece—scria Gavriil Sinodului—în Basarabia nu se găseşte nici 
unul dintre cei învăţaţi care ar cunoaşte mersul lucrurilor şi în- 
datoririle slujbaşilor duhovniceşti, din care pricină, după cit am a- 
flat, în sînul preoțimii de acolo nu există o rindueală cuvenită, 
nici bunăstare în biserici 2, 


Măsurile arătate mai sus dintre care, vom releva, multe nu 
râu decit o simplă repetare a dispoziţiunilor vechi, luate de dom- 
nij romini în trecut, cuprindeau aproape toate laturile vieţii bise- 
ricești. E adevărat că unele măsuri din cele recomandate de cătră 
exarh au fost schimbate, iar altele respinse cu totul de țar 3. Dar 
nici cele aprobate mau adus rezultatele dorite 4, In privința aceasta 
dovada cea mai convingătoare o aflăm în starea bisericii descrisă 
mat sus, în mare parte, pe temeiul tocmai acelor „forme de în- 
ştiințare“, care au fost întocmite de către protopopii puşi de exar- 
hul Gavriil, De altfel lucrul era şi firesc: neajunsurile erau înrădă- 
cinate prea adinc în viaţa bisericească, iar exarhatul, în legătură 
cu evenimentele politice, n'a durat decit patru ani (Mart 1808 
— Mai 1812). 

Astfel ni se prezintă viaţa bisericească-religioasă a Basara- 
biei în ajunul anexării ei de cătră Ruşi. 

Cercetind mai de aproape faptele arătate aici, Ss em la 
concluzia că starea religioasă de pe atunci avea şi părţile ei bune. 
Mai înainte de toate foarte îmbucurător este faptul că vitregia 
vremurilor schimbăcioase ma putut înăbuşi în Moldovenii basara- 
beni credinţa strămoşească, şi dovada cea mai puternică aici” este 
mulţimea bisericilor în Basarabia dela începutul v. XIX. Chiar dacă 
admitem că uncle biserici erau făcule „fără socoteală“ 5, totuşi 
rămine netăgăduit numărul mare al bisericilor ce existau pe atenei 
sprijinind puterile sufleteşti ale norodului în aşteptarea unor vre- 
muri mal fericite. 

Nu mai puţin însemnate erau şi alle împrejurări pe care le 
aflăm în situaţia preotilor. Candidaţii la preoție şi diaconie, cum 
am văzut, se recrutău din toate straturile obşteşti, mulţi erau chiar 
dintre ţărani, Aceasta ne dovedește că preoțimea, din punct de 
vedere social, nu constituia o castă izolată, ceiace era folositor 

1 Arh. Cons. „Cond. Inst.“ a protop. Maliavinschi, 

2 P. Lotoţcehi, L: C.P.8. 

3 „Trudi Bessar. Terc”. ete. 23. 

4 A. Stadniţehi L C. P. 153, 163. Cir. „Trudi Bessar, Terc"... ete. 

5 La 15 iulie 1754 Grigorie AL Ghica hotărăşte... „CĂ mu se vor mu 
true că sporea E 

s D 
proaste, ficind astf=l ca Së? vechi să răm ie în pustiu al ef d N. lorga 


VIAŢA BISERICEASCA IN BASARABIA ` 155 


şi pentru misiunea păstorească, asipurind întrucitva selecționarea 
mai uşoară a elementelor potrivite pentru chemarea Ai Alta 
latură pozitivă era şi apropierea generală care exista pe atunci în- 


tre păstori şi păstoriţi în privinţa intereselor intelectuale sau a 


stării culturale îndeobşte, Nu luăm faptul în forma lui, nu susţinem 
sărăcia intelectuală şi materiala în care zăceau la fel şi aan şi 
țăranii şi ne referim numai la fond—la lipsa de prăpastie între 
păstori şi păstoriţi. In sfirşit mare însemnătate avea faptul că păs- 
toriții luau parte la alegerea viitorilor păstori: e o dovadă că pa- 
rohienii erau vii mădulari ai bisericii, care Ingrijau de nevoile ei, 

Bineînţeles, îndeobşte vorbind era o stare primitivă, plină de 
multe scăderi ale vremurilor înapoiate, dar şi cu începuturi bune 
de viaţă sănătoasă. In curind însă această stare a lucrurilor urma 
să fie schimbată din temelie. 


Nicolae Popovschi 


Cărvunarii 
Scene Istorice 


Numeroase volume de istorie n'ar trebui să fie decit pagini albe pentru 
a mulțămi pe acei erudiţi, ce socotesc că nu se poata tace istoria unei epoci, 
asupra nu sînt cunoscute lungi siruri de fapte materiale sigure. 
E Renan 
Mi s'a pârut că nuarii o ustoneală zădarnică să ES cu ajutorul 
, care este mama istoriei ca şi a oricărei poezii, să prindem dacă 
nu întrun tot, cel puțin întrun surogat al unui asemenea tot, chiar mural 
un grup de știri puţine, Intimplator pastrate... SC 
F- nisen 


Istoria se face din îniänțtuirea tuturor evenimentelor ; yì adeseori celo 
mai mărunte sînt cele mai determinante ; istoria se scrio însă, legindu- se 


faptele mari, singurele văzute j notate. Cu alte cuvinte, istorie mai buni- 
şoară nu se poate spera dech dela viziunea şi intuiţia poetica. 
A. France 
Moldovenilor cărvunari datorim noi regenerarea noastră. 
A. D. Xenopol 
L 


Voevodul-cărvunar 


“loniță-Vodaă, acest ignorant, acest 
cartolor, acest beţiv, acest brutal, acea! 
vanitos, a fost un om mare», 


P. Eliade 
lași — 1823 


O dng istorică în care se îngină trecutul cu viitorul, cum 
se îmbină cuvintele Voevod şi Cârvunar : Unul plin de mirezme 
patriarhale, cellalt de visuri generoase. 


Adunarea Sfatului obştese, aşa cum au incercat cărvunarii 
să-l reinvieze, în care mijeşte viitorul constituţionalism romin, şi 
in care se afirmă o mare prelacere socială: regenerarea elitei 
pe o cale originală, îndrăzneață, dar înțăleaptă şi rodnică. 


CARVUNARII 165 


Palatul Domnesc. Spătăria: O sală mare, bogat împodobită 


“cu scoarțe, icoane, portrete de Voevozi, arme. Un policandru de 


alamă cu foarte multe braţe purtind luminări groase de ceară 
galbenă. Un divan turcesc, o măsuţă alături. Un dulap mare, 
trumos sculptat şi bine ferecat cu balamale şi incuetori grele de 
aramă, In mijloc o masă lungă, îngustă, cam încovoiată spre 


capete şi acoperită cu postav roşu. De partea lăuntrică a arcu- 


lui de cerc făcut de această masă, lipită de ea şi puţin la stinga, 
o măsuţă încărcată cu dosare şi suluri de pergament de care 
atirnă peceţi de deosebite mărimi şi culori, De partea cealaltă 
a mesei celei mari, jilțuri de lemn de nuc săpat, cel din mijloc 
mai înalt decit celelalte. Pe toate mesele sfeşnice cu luminări 
de său pentru întrebuințarea de toate zilele. 

Sint de faţă: 

loniţă-Sandu-Slurzu- Vodă. 

Mădulareie Marelui Divan impreună cu boeri de pe la ți- 
nuturi, bocrnași de țară, prietini personali ai Domnului, adică 
truntaşii partidei „novatorilor“. 

Boerii cei bătrini şi „retrograzii* sint îmbrăcaţi după portul 
vremii şi cam ia fel cu Domnul, ca În cunoscutu-i portret din 
toate manualele de şcoală. Ceilalţi — cărvunarii — au în îmbră- 
cămintea lor ceva mai puţin oriental: Nu sint numai în meşt, 
ci poartă ciubote înalte de iuft roşu, şalvarii mai puţin largi; 
antereul desfăcut în taţă şi mai scurt, nu mai samănă a fustä. 
lar hamgerui trecut întrun chimir de piele în loc de şal, desă- 
virşeşte o înfăţişare mai bărbătească, 

Dintre aceşti boeri, doi, într'un capăt al mesei stau cu multă 
stiială pe marginea jilțurilor, iar retrogradul care s'a nimerit e, m 
ei, le întoarce, învederat, spateie. Acei care nau apucat loc 
masă stau pe marginea divanului şi pe jilțurile ce mai se allă 
pe lingă păreţi. 

e acest Mare-Divan-Sfat-Obgtesc, Domnul avea o covir- 
şitoare majoritate, dar nu și atunci cînd încerca să uite legă- 
mintele lui cărvunăreşti, 


Vornicul de Aprozi, ridicindu-se puţin și aplecindu-se pe mesuţa 
Lui încărcată de dosare, şi totodată spre Vodă: 

Nu mai avem nimica, Măria-Ta... 

Baloş, Marele- Vistiernic, intorcindu-se, greoiu, în HL, spre Domu : 

Pentru că aicea nu sintem Divan sadea and disprețuitor 
cu capul spre acei care nu erau divaniţi, ci— după cum zici Măria-Ta 
—un fel de Sfat obştesc şi prietinesc, şi pentru că Dumnealui 
boerul vornic de aprozi nu mai are nimica rinduit pentru astăzi, 
ași îndrăzni eu să amintesc Maăriei-Tale de necazurile Bi-Vel- 
Hatmanului Strilea. Luminăţia Ta, mai dăunăzi, la balul cel 
mate, cind cucoana Lixandra ţi-a deslușit pricina mai bine de 
cît un vechii, i-ai tăgăduit să-i faci dreptate... Dar să-i dăm 
macar ceiace-i datorește Visteria... Sa mulțămi, omu, şi cu 
atita!... „Din topor, toporişcă" !... Vorba taranului... 


105 VIAȚA ROMINEASCA 

Ioniță- Vodă, izbucnind și ett : 

ş Bine grăiși Vistiernice L.. Dumnealor, dacă nu pot să hăcu- 
iască țara cu toporu, se mulțămesc macar s'o siirtice cu topo- 
rişca... l-am lăgăduit!... l-am tăgăduit 1. Nui-am tăgăduit nimica t... 
l-am spus numai că parcă ar avea dreptate... 

Baloş : Păi, nu-i de-ajuns Măria Ta! 

loniță- Vodă, tot rästit: 

Mai sint şi formele. Eu nu ştiam ră pricina pentru hotarul 
Făcăoanilor s'a plimbat doi ani dela un divan la altul şi că a- 
cum este ajunsă la Domnie în starea aceia care nu îngădue 
Domnului decit să aleagă între cele dovă judecăţi ce se bat cap 
în Cap. ȘI cu glas din ce în ce mai ridicat, D-ta te faci că nu ştii 
Com el pe şi cum se dă dreptatea decind m'am suit eu în 

unul ista... 


Cei mai mulţi dintre boeri dau semne de satistacţie 


Să venim şi la toporişcă!... Vrai să plăteşti din l 
datoriilor, o sumă netrecută la vreme nici în izvodul nici în pro- 
iecturile anului acestuia... 

Baloş. Doar ştiinţa şi vrerea Domnului îi destul izvod!! 

_ Joniță-Vodă: Ar mai merge, poate, citeodată şi aşa, de- 
aşi fi om bogat. Insă sărac cum sint aşi da dușmanilor prea 
multă apă la moară... Cu gias tot mai răspicat Dumnealor cei din 
Cordun nu şoptesc oare că veniturile ţării merg In lăzile mele ? 
ie? S râmie pe urma mea socoteli lămurite, în caete cu rost 

u . 

Baloş, hotarit și cu mibnire: Asprimea Märiei Tale faţă de 
Strilea nu poate decit să îndepărteze gindurile cele bune ale bo- 
erilor din Cordun. 

lari grăi bine Vega ! 

gr ne e e! Cu ironie şi mindru de comparat 
ce tace, Emigrații din Coblentzul Moldovenilor nu cintäresc eh 
teresul ţării, dech cu măsura enteresului lor personalicesc. Tara 
Hind la strimtoare, i-am rugat să ia dregătoriile, dar fără ha- 
vaeturi. Nici unul însă n'a primit să muncească pentru ticăloasa 
de moşie, Ian cişlig şi pentru elt... 

Se vor speria, zici d-ta, că nu läs pe Strilea să jäcmä- 
nească Visteria şi că nu vrau să stric o judecată... 

Mavrocostea, marele Faharnic, sculindu-se cu greu: foarte bs- 


trin şi cu mult , Ce face 
Ger KZ EE pa Vodă să se oprească cu deferenta, 


Nu de asta se vor speria; dar de cuvintul pentru care Mä- 
ria-Ta nu vra să strice judecata. DA sa se aşeze. 
loniţă- Vodă : Care cuvint? Care ? 
hursuz ca de obicelu, dar mai blind. 
eşte Paharnice l.. Hai, vorbeşte ! 


1 Aceste caete sînt la Academie; au fost cercetate de d. lor i 
găsite spre cinstea pe nedrept hulituhi Domnitor, sA 


CARVUNARII 167 


Mavrocostea, care nu se aşezase de tot, se înalță: 
Dacă Măria Ta runcegte... 
se rati, ` i fue i 

Pa eg jorați, retrograzii Lu bătrinului semne să taca 

Măria Ta nu strică judecata cumnatului Strilea, nu pentru 
că aşa ar fi bunul plac al Mate Tale; că dacă ar fi aşa, n'ar 
avea nimenea nimica de zis, Ţara asta a trăit doar prin voința 
tare a Voevozilor ei chiar dacă adesea ori greşeau... Au cine 
viețueşte şi nu păcătueşie,.. și cu solemnitate Dar Măria Ta nu 
stărimă cartea Divanului, cu toate că în sufletul Măriei Tale o 
ştii nedreaptă, numai pentru a nu călca niște ponturi scumpe i- 
nimii novatorilor, ale căror uneltiri... 

loniță- Vodă, intrerupind gr&bit şi cam încurcat, parcă i-ar hi teamă 
de ce-ar putea să i se mal spule, dar făcîndu-se că nu pricepe: 

Care ponturi ? Ce uneltiri ? 

Mavrocostea aproape amenințător. 

Ştie prea bine Măria Ta! 

Voeşte să se aşeze. 
loniță- Vodă : Haide, birleşte Velit-boer !... 
zii lac mereu semne lui Mavrocostea ca să-l potolească, 


Voda aruncă cărvunatilor priviri laṣe de bannt, Aceștia, chiar 
acei care nu prea se simt la locul lor în Divan, se urează mai 
bine în scaune şi purcă s'ar pregăti de o luptă pentru care ar 
fi fost aduşi acolo și sint bucuroşi să-şi justifice prezența cu 
chipul acesta, 


Muvrocostea nemalputindu-se stăpini, tremurind de indigmare, dar 
şi de bilrineţe, Şi totodată, cu ginsul speriat al clugărului me- 
dieval cind vorbea de diavol : 


Ponturile nevăzutei constituţii, 
şi arâtind spre cârvunari şi mai ales spre Stoinicul Hudici, unul 
din ucei tolerați acolo şi care se nimerise să-i fio mai în om, 
Aceştia, subt disprețul gestului, ridică și mai mult capul ; unii 
chiar îndrăznesc să murmure. 
a prea văzuţilor răvoluţionari. Poftim! Am grăit! Iaca de ce le 
este frică boerilor, iaca de ce nu se intorci 
se aşează stemt, 


Vodă a aşteptat latidicul cuvint cu oarecare stoë ; dar dupa 
ce La auzit, se îndirjeşte, şi majestos se ridică de pe HL. Bo- 
eri so scoală Tagroziţi ; unii se trag spre păreţi ; iar alții so a 
propie de Domn, parcă ar hi nevoe să-l acopere cu trupul lor. 


Iuniță- Voda, cu adevărată DS : 

N'am nevoe nici de ființa nici de sfaturile boerilor emigraţi 
care n'au voit să-mi împlinească voia de-a se întoarce, Deacuma 
am să mă încongiur numai cu aceia care în imprejurări grele au 


jinit tronul şi Domnia. ! 
TE cele 77 de ponturi cerute prea Analtului Devlet, ra 


| i, Cuvinte autentice, după Drăghici. 


SS VIAȚA ROMINEASCA 


temelie pentru păminteasca ocirmuire, pe care Dv. le numiţi în de- 
ridere Constituţie, ca să speriaţi Inalta Poartă şi ca pr er 
consulii Impotriva mea, vor căpăta putere de Evanghelie, prin 
chiar hatişeri! împărătesc, Avind cugetul curat, eu nu mă sperii 
de vorbe... Martur mi-e unul Dumnezeu, că eu nu fac nici răvo- 


luţie... nici constituţie ! Ultimul cuvint cu intona care mahalagiul 
nostru o dă vorbei rindivid. pa care o soonteşte el mb 


Cele din urmă vorbe le-a spus împingini cu zgomot Ko $ 
laze vre-o citiva i sa Lat se trint U 
cht) ch ken, părat şi eşte în tronul de 


Retrograzii sini ul i. Cărvunarii dau semne de mulţămire ; 
SES doi zîmbesc SÉ superiicialul modemism al Voevodului- 
unar, 


Moţoc, Marele Sulger. Inima noastră de patrioți saltă de bu- 
«curie, auzind cum Măria Ta preţueşte credința noastră. Vom sta 
zid împrejurul Măriei Tale! Zid neînvins puţină șovăire.... cînd 
mai ales vor fi intre noi şi acei cărora le datorim şi cugetarea 
şi simţirea noastră, 


În vremea asta, vreo dol din retroprazi s'au aşezul repere în 

mar d să-şi afirme drepturile lor In oarecare e e cu 

ul. Grupul cărvunarilor se cam adună în spatele lui Mo- 

toc. Voda, care ascultase cu bună voinţă esteri i vorbirei a- 

cestuia, so închide cind simte de "ce este vorba. Moţoc, care 

KS de In locul lui, în picioare, se apropie, dă în genunchi 
picioarele Domnului şi urmează cu aprindere : 


Maria Ta, credincioasele Măriei Tale slugi, acei care ti-au 
fost „bunii veri”, şi cărora le erai „Venerabilul Mure-ales*, pe 
cind ne sfätuiam în peştera cu trei colțuri din pădurea Păstră- 
venilor, unde odată era să fii prins de neferii lui Moruzi- Voda. 


Vreo doi chvunari fac schime de Ee, Motoc îi vede 
şi răspunde gindului lor, urmind apasat: 


Acest frumos trecut nu mai este o taină şi Îl bine să ne 
mindrim cu el—Märia Ta. Noi toți acei pe care acum, fiind 
creat Zeg scos H ge SE şi än p in slujba ţării 

pe citiva ne-ai făcut chiar Divaniţi. Noi to aceştia, novatorii 
țării, cu care Măria Ta vei mai intocmi încă lucruri mari, te 
rugăm, cu lăcrămi fierbinţi, să ne împlineşti două plecate cereri... 

Zong, Vodă, mişcat, blind, dar tot hursuz: 

Ei, haide, s'o auzim pe cea dintăiu... 

Moţoc : Să aibă scaun în Divan—dar scaun în toată . re- 
gula--Basilius Movilaschi. 

Asta ar fi şi pe placul celor mai mulți de aici din Sfat. 


Marea majoritate fiind bine înțeles, dă semne de bucuroasă 
încuviinţare, 


Jontto- Vodă ` Veneticul! ? 
Roznov, Marele- Sărdar, cata Moţoc cu condescendenţa şi zefiemea : 


CĂRVUNARII 169 


Arhon Mare-Sulger, frate velit-boer, uiţi pontul 14 din.. 
cum să-i zic ca să nu-i zic pe nume... Parcă se cere 10 ani de 
necurmată petrecere în ţară după însurătoare cu o pămin- 


țeancă, şi... 


Ioniță- Vodă, multämit, cu toate că săgețile Marelui-Săritor au tre- 
buit să-l sgirie şi pe el în trecorea lor spre Motor, 


Sa insurat abea anul trecut... 

— Şi cine-a cunoscut pe tătini-su! 

Moţoc : Toată țara ştie cine-i maică-sa—fata Marelui-Pos- 
telnic Drăghici dela Șorogari. Dar nu va spune Măria Ta că 
fata lui Conu lorgu şi a cneaghinei Ruxanda - Dumnezeu să-i 
odihnească !—a lăcut copii din flori... 

Ioniţă- Vodă, impăciuitor : 

Nu, nu... Dar fata ceia sa măritat în Liov unde era pen- 
tru învăţătură şi a rămas acolo cu leahul ei, pe care nu l-a vä- 
zut şi nu l-a auzit nimenea... 

+ cinstit, dar cu părere de rău: 

Băietul de care-i vorba, fi un descrierat; dar eu am cu- 
noscut în Liov pe leahul de tată-său, ginerele răposatului Iorgu 
Drăghici... Mar bate Dumnezeu dacă n'agi mărturisi... 

OC, cu mirare: 

Leah? 

Roznov, apăsat : 

Asta da. Leah şi neam de leah... 

Moţoc, tot uşa de a 2 

Ne Urmaş de Gare? Moldoveni. Spune coane Ilie, nu era 
lucru ştiut în Liov, că bătrinul Movilaschi slujise, înaintea îm- 
părțirei Poloniei, în reghimentul joimirilor cu steag moldovenesc ? 


Roznov : În asemenea Ser slujeau doar şi Poloni, 
aşa că ce spui d-ta w'ar hi o dovadă sigură: după cum nu-i o 
dovadă nici numele, care ar D putut fi luat de vreo slugă din 
imprăştiata şi nefericita casă Movilească .. 

Moţoc ` Toată marea-boerime polonă are sânge Movilesc 
in vine, şi n'ar îi ingăduit—să crezi d-ta—unei slugi să e 
acest nume. Un prinţ Radzwill, scoboritor drept din lrimia-Vodă, 
stătea supt comanda lui Movilaschi. 

Ruset, marele-Logotăt : asf 8 

Ceiace este ur—ştiu şi eu—este că Mo i tatăl, 
olițerul polon, era mea Liov ca scoborâtor dintr'un vechiu 
joimir Irate de arme cu alt joimir, vestitul M ; ale cärui 
vitejii au rămas de pomină in armatele crăeşti şi a cărui amin- 
tire face cinste vechii noastre boerimi. 


i urmează, un ton mai apasat, pentru a tăla cu aragan 
PA unul Sen neînsemnat care s'a grăbit să conchida E: 
cepind să zică , Dn dacă-i nga... 


170 VIAȚA ROMINEASCA 
Dar chiar aşa să fie, de atunci este cam mult şi cu aju- 
torul unui lung şir de mame lește, Movilaschi al d-tale cata 
Moţoc este leah sadea. 
ziua i = Un singe ca cel movilesc nu se leşeşte cu una cu 
uă |... 

loniţă- Vodă: Na t.. Acuma leahul este şi os-domnesc! 

Moţoc ` N'o ti pogorind drept dintr'un Voevod, dar nu se 
poate tăpădui că-i din neamul Movilă. 

Buhuş, marele Hatman. Vorbe! Dacă-i să credem toate po- 
veştile... Nu se spune pe la noi, oare, că tatăl lehuşorului d-tale, 
ofițerul, care avea subt comandă un Radzwill, cum zici, n'ar fi 
decit răzăş moldovan, plecat de copil ca slugă pe lingă un cocon 
Bogdan, trimis la Imvățătură în Polonia? 


Moţoc, cu vehementa; Fie şi aşa! Dar Hatmanul Luca nu-i 
boor de räzăş de neam Movilesc ? Dar eu nu-s fiu de opincar 
—şi tăgădueşti d-ta că sint Moţoc adevărat ? Dar pe ispravnicul 
Andrei nu l-a căftănit Măria Sa Medelnicer, pentrucă-i dintr'un 
Fărcăşan mare boer de pe Olt, venit cu Radu-Vodă şi pe ai 
cărui urmaşi i-a risipit ticăloşia de la noi ? Dar dumnealui, dum- 
nealui aicea față, dumnealui arată spro un boer bătrin Marele-Agă 
Lozonschi nu-i ficior de birnic, luat, tocmai cum zici d-ta despre 
cellalt, de copil ca slugă în Polonia: însă nu-i Lazu din tată'n 
fiu, vechiu și mare neam boeresc? Dar Inalt Prea Sfinția Sa 
îinchinindu-se cătră bätrinul Vlädică Gherasim al Romanului, ficiorul 
dascălului Bărbowschi, nu-i din Marele Vornic Bărboi, ziditorul 
bătrinei mănăstiri ce-i poartă numele ? Dar Banul Neculau, î 
Neculai? Nu-i oare Hurmusachi ţărănit? Dar Patraşcanu nu-i 
Veveriţă ? Străvechiul neam din care n ieşit și o ramură Stür- 
zească | Dar Dăscălescu dela Cassa Răsurilor, dar fustașul Dimitriu, 
dar dincul Radu, nu ştim cu toții că sint urmaşi de boeri, de 
mult şi pănă'ntratita scăpătaţi că nici ei nu mai ştiu cum şi ce 
fel sint de singe boeresc! Dar comisul Bălănescu, născut la 
ES d-tale Arhon Mare-Vistiernice, n'a arătat aici un sipet 

e hrisoave şi urice că este drept şi adevărat Niculcea ? 

Baloş, copleşit : 

Dacă are să mai meargă mult lucrurile cum merg, am să 
mă văd şi cu vezetiul meu alăturea în Sfatul țării!! 

loniță- Vodă, rastit și indesat; 

Ai să te vezi—şi ai să stai Vel-Vistiernice! L'am căitânit 
Comis sam să-l chem în Divan în ciuda ruginiţilor şi pentru 
meritele lui. 


E învăţat băietul; e vrednic ; iar de cinstea lui, răspunde 
singele-i din vine, sîngele cronicarului Niculcea ! Am să-l chem 
f pe dinsul, şi pe Țintilă, şi pe Ciudin, şi pe Codreanu şi pe 

şi pe Negrinschi, pe toţi răzăşii de neam bun, şi chiar pe 
acei bimici despre care mi se va arata că scoboară din boer: 
ce în vremea urgiei fanariote n'au ştiut, ca părinții d-tale arm 


___ CARVUNARII mn 


rind pe rind câtră prohi, şi cu nestăpinită aprindere, ai d-tale, ai d-tale şi 
inecîndu-se de minie dar şi de durere şi al mei, să se plece, să în- 
şele, să fure, să se vindă, să-și vindă fetele, ca să rămie tot în 


Prohii ridică capul ca subt o lovitură de biciu. 


Ruset, minios şi îndurerat : 
Totuşi fără ei... 

loniță- Vodă, deodată potolit : 

Da Ging capul 

Da... poate era şi mu râu... izbucnind iarăşi, Insă după ce 
ne-am înhăitat atita amar de vreme cu toate scursorile Levan- 
tului, ni-i singele wand cu ciuda vinele pumnului spurcat şi sufletul 
ticăloşit... Sa mai facem loc şi celor curaţi, celor care ne-au păs- 
trat comoara de virtuţi a boerimii lui Ștefan cel Mare și Sfint... 
Sărăciţi de strămoşasca lor strălucire, apoi de ocina părintească, 
apoi de pinea copiilor, au ajuns birnici,.... şi vezetei la däi. 
Dar mizeria na putut să le corcească nobleţa, mai rău dech 
ne-a corcit-o nouă felul imbogăţirii şi ul puterii noastre l... 

Baloș, cu amărăciune : 

Fanarioţii au boerit multă ciocoime, dar tot clocoime a rå- 
mas. Măria Ta dai ciocoilor cuvint să nu se mai silască de noi, 
fiindcă se cred mai boeri decit noi... 

ioniță- Vodă : | 

ŞI sînt! Un Tăutu, un Stroici, un Orsat, un Hincu, sint mai 
boeri decit noi toţi!... Am să scotocesc mereu toate unghiurile 
țării şi am să scot la iveală, boerindu-i, sute, mii de ţărani, ur- 
mag ai boerimilor apuse! Am să înec protipendada noastră subt 
numărul covirşitor al noilor căltăniţi, mîndri de trecutul lor, oțe- 
Hu în suferinţi de veacuri, dirji de ocrotirea Domniei mele... Cind 
Moldova va fi iarăşi impânată în toate satele ei cu boeri legaţi 
de glie şi de țăran, ca pe vremuri, va fi jaräşi Moldova lui Şte- 
fan cel Mare şi a lui Petru Rareş, 


Muvrocostea, care in timpul ultimelor fraze ve sculase şi cu miş- 
rări grooae de om foarte bätrin — dar ca vlt oi atras de 
vorba caldă a lui Vodă—se tot apropiase fixindu-l cu patimi ` 
la ultimul cuvint sa apleacă, dendaţă. pe mia Domnului și l-o 
sărută, spre uimirea tuturor: 


Eu sint bătrin şi nu te prea inţeleg bine, dar simt că-țiiu- 
besi) ţara Măria Ta... Dat. Numai că Rosia... 
Joniţă- Vodă, int du-], îi ia mina în mini, i-o duce sproinimă 
8 şi zice geg Gi. "eegen întăla dată, färs hursuzii: 
in vocea: 
Da! O iubesc! Sfinta Moldovă! ȘI d-ta, vere Alecule, o 
iubeşti, numai crezi că rănile i le va tămădui obliduirea mos- 
covită... 


Mavrocostea, cu toc şi incăpăținare, dind din cap: 


112 ATA ROMINEASCA 


Da; Sfintul Impărat,— să ştii Măria Ta... 
loniță- Vodă, intrerupindu-l. cu biindeţa : 
Bine, bine, vere, să lăsăm asta... 


Postelnicu Dinga H duce pe bătrin la scaunul lui, 


De ce vorbeam? A, de Movilaschi... 

Poate veni în Stat ca şi Dumnealor arata spre boeri ce nu 
sint membri ai Marelui-Divan, ca din partea ținutului în care au 
moşie, chemaţi de mine pănă cind vom alcătui obştea boerilor 
ţinutaşi, care atunci ne va trimite pe cine-o vrea ea. 

Baloş, pulnind ironic: 

Parlament! Ai sä rămii cu ei Măria Tat. 

Nau să mai fie scaune şi pentru noi Divaniţii.. Avem să 
ne desţărăm... 
weg : Tocmai de aceia Mann Ta, fä-t divanit pe Movi- 
aschi... 
Ioniță- Vodă : Mai incet, mai incet Sulgere ` eu tot vrau să 
mai încerc să amestec pe cei noi cu cei vechi... 

Movilaschi să pohtească deocamdată en din partea Putnei 
unde am auzit c'a pornit judecată pentru o moşie ce-i zice stră- 
'moşească... In Divan, poate la anu... Nici nu prea ştie bine Mol- 
doveneşte... 

Moţoc : Unui om aşa de învăţat, care, putem zice, a adus 
Apusul în Moldova, mai mult decit toţi tranţujii cei fugiți de po- 
jarul dela ci şi decit toate cărţile lor. Unui asemenea om şi care 
ne-a învăţat şi pe noi istoria neamului nostru, nu-i drept să-i 
bănuim că nu ne ştie limba cum ne-o ştim noi cei născuți şi 
crescuţi la coarnele plugului... 

Şi apoi plecindu-se cătră Marele-Vornic Teutu, În neamul Teu- 
tesc in care a intrat, și în casa unui boer „cu ştiinţă de carte 
şi în condei lucrător” cum spune Vornicul Beldiman, va învăța 
şi el să grăiască fără greș... 

Teutu, Marele Vomit: 

Ştie, bäietu, ştie—şi are să mai înveţe... 

loniţă- Vodă, glumeț: 

Doar casa d-tale de subt dealul Sărăriei e adevărată şcoală, 
mai ales de cînd ai dărimat păreţii la trei odăi ca săi a- 
tita boerime cită venea să caşte gura cum Movilaschi şi lonică 
ve rapa ari CS e despre răvoluţie și despre filo- 

ei, pe franțu i a noi. Ei, da ce veşti mai ai de 
ła Comis, ce-ţi mai scrie Geh Ké 

Eé e emoție şi gravitate: 

a Ta, cealaltă a noastră rugă priveşte tocmai Co- 

Jop gă priveşt pe 

oniță- Vodă, $ 4 
RL e simțind cà va fi lucru serios, întreabă cu gura pe 

Ei, da, aveai două jălbi ; da ce mai vreţi? 


_ CARVUNARII GE 


S'auzim. ȘI necrezind ce singur spune. Poate va D mai cuminte 
decit cealaltă! Ce te-ai fisticit aşa!... Hai, spune de-adreptul... 


Moţoc, luat aşa repede, nu yte cuvintele nimbrite și cu totul ne- 
ge e scapă gin său ascuns, pe care ar Îi voit să-l in- 
vâlue a 4 e 


Măria Ta, poţi însărcina pe altul să ajute pe Luminăţia -sa 
Beizadeaua în slujba de trimis pe lingă Inalta Poartă... Nu trebue 
cine ştie ce om pentru treaba asta... 

loniţă- Vodă, minios şi apăsat : 

Dumneavoastră ştiţi una şi eu ştiu mai multe... Inainte de-a 
H Domn puteam D al unei partide, acum trebue să fiu al Gre 
intregi... Cu pătimaşi ca lonică Teutu nu se potolesc învrăjbirile. 
Protipendada se teme de Comisul Tăutu ca de dracu... Sau, hai 
să facem răvoluţia iranţuzească şi să Gem capu tuturor acelora 
care nu gindesc la fel cu noi... 

Moţoc, desperat și pierzind şi bunul simţ şi măsura : 

Sărmană Moldovă |... O haineşte chiar Domnul ce ea sin- 
gură şi-a ales. 

Ioniță- Vodă, foarte aspru; 

Te cam întreci Sulgere !... 

Ori te minincă tălpile ?... 


La această ameninţare cu bătaia, cei bătrini zimbeac, cei tineri 
ridică capul indignati, Vodă D înfruntă cu privirea. 


Țifescu, Marele-Spătar, care de la inceputul şedinţei a stat in- 
Dt şi duşmănos, lără o vorbă şi fără nid o schima. Numai 
din cind în când nctezta o straşnică barbi, neagră, ceri 
acoperea tot pi , Vodă şi cărvunarii de cite ori a fost pri- 
paria grea aruncat priviri tăioase, ca unuia ştiut de nenduplecat 
potrivnic nouci Domnii, Ridică mina şi cu mare dispreţ: 


Nu se putea să nu se sue în capu Domnului, cind Domnul 
dintre ei, doar, s'a suit în Scaun L, Dar și cu glas da mare nenorocire 
s'au suit şi în capu boerimii, în capu nostru... țara l.. 

loniţă- Vodă, cu mreţie şi indignat. 

Voi sinteţi țara şi eu nu? 

Credeţi câ-mi este teamă de voi ?... Postelnice, să schimbi 
pe Tăutu... 


bës VIAȚA ROMINEASCA č č Z< 
La Cernăuţi cică eu sint socotit numai locțiitor de Domn, 
numit din greşeală... în locul altuia. Sint un parvenit!.. Un 
riocoi!... Cind m'am înscăunat, Konaki nici n'a cadagdisit să-mi 
sărute mina, cum li datina... Ajunge boieri Dumneavoastră |... 1. 
Pronia ridicindu-mă la această înaltă treaptă, de unde e- 
ram mai mic între Dumneavoastră, eu nam întrebuințat nici 
mindria nici asprimea Grecilor, socotind a vă dobindi dragostea 
prin blindeţă... Dar m'am amăgit; văd că bunătatea mea va 
ont a vă uita datoriile ce vă supun batind cu palma în braţul 
droit scaunului acestuia pe care şăd eu astăzi. Aduceţi-vă a- 
te că noi l-am pierdut prin intrigile noastre şi prin goana 
unuia asupra altuia, de l-au stăpinit străinii atiția ani. Şi m- 
nezeu s'a milostivit a mi-l dărui i precum l-am avut, Ce 
voii acuma să mai faceți ? Sal pierdeţi iară? Ca să ajungem 
mai rău poate de cum am fost, în minele cine ştie a căror ve- 
netici din lume? Fanarioţii, ce unora dintre dvs. vă plăceau, 
numai sint, nici pot să mai fie! aţi de seamă!... Vom lua 
măsuri domneşti, întrebuinţind topu se ridică măreț, loveşte cu 
mina hangerul din beu, Şi sabia, semnele împărăteşti ce ni le-a 
dat Sultanul şi mergind cit spre Țitescu şi Balog, cit spre uşă, Spre 
înirinarea celor neînjelepţi; d veţi cunoaște de astăzi înainte, că 
are cine a vă stăpini |... 


In ti Vodă iese, boeri speriați hai tot 
mie buet, e Zei Ge Gier seg Es 
repede. 


D. V, Barnoschi 


1 Ceiaco urmează este o cuvintare care istoricul Drăghici o dă 
drept autentică, <a 


“larmarocul metehnelor 


Ghiolul e un act al lui Dumnezeu. Aen stat, dela profetul 
Isaia, cel dintăiu mare poet al lumii, şi mările şi riturile, şi ocea- 
nele şi izvoarele. Dar cită deosebire totuşi! Toate celelalte ape 
sint cosmice, sint ale pămîntului. Ghiolul e dela Hristos. Făcut 
aşadar În pofida omului. Ghiolul e lumesc. 

Se vine la el cu mirare în ochi şi evlavie în suflet... Ohiolul 
e minune: un apanaj, atunci, al nostru. Aţi văzut vreodată cîni 
sau cai scăldindu-se în ghiol ? Ciţi nu o fac în rituri şi ptrae? 
Isvoarele apoi au cerbi şi căprioare. Oceanele, acele domuri de 
mister şi de urit, clopote de panică surdă, balenele, 

Ghiolul are însă betegi şi superstiție, în total oameni. Uita- 
ţi-va la simplitatea împrejurimilor. Niciun decor, nicio măgulire a 
ochiului. Faţă de marea generoasă e o pată de nori, față de 
uscatul cu mindre văi și tăpşane de lumină, o gură răsturnată de 
grotă. O gură, da, spuzită de soare, arsă de sete. 

De jur împrejurul lui maluri joase şi sterpe, cu faţa sfrijită 
de arşiţă şi îngălbenită de secetă, punctata pe alocuri cu această 
veselie tristă a pustiului: ciulinii; iar mai sus, câtră drumuri ce 
dau în cimp, înăcrită cu dracilă, bozii, miei păsăresc şi măturică. 
in chiar buza țărmului, în loc de nisipul cald şi odihnitor, un pie- 
triş mărunt şi negru, ai zice un prund de alice, pe care cind calci 
le iei cu tine în tălpi ca pe nişte râni mici, sau mari atunci cînd 

re ele s'a întimplat să fie scoici ascuţite şi tari, întoarse cu 

ața'n sus ca nişte ghiocei de piatră. 

Intre aceste ţărmuri, ele insele împresurate cu pustiu, apa 
stă plumburie şi bolnavă, grea ca o duhoare de balauri înjunghiați 
subt pămînt. Nu vin de acolo, pe cine ştie ce guri, spurcari de 
pucibasă şi jod, şi atitea săruri și leşii, din dedesupturi în care 
au fiert şi colcăit toate măruntaele planetei ? 


176 _VIAŢA ROMINEASCĂ 


Toate acestea fac din ghiol o cu miros de spital şi de 
infirmerie, un cimitir în care toate florile şi ierburile au tămiiat mi- 
reasma depărtată a descompunerii, 

Ghiolul e o suggestie a morţii. 

Şi la e! vine să ia viaţă omenire de peste tot. Vin Engleji 
cu chipul grav şi smead subt coiful alb de pislă care-şi împlintă 
corturi pe platou, departe de lume, îşi instalează electricitate şi 
biurou şi pun la uge grumi cu iluzia că au mai înființat un oficiu 
colonial. Vin Ceho-Slovaci cu cap pătrat şi pîntec conic, punîn- 
du-şi de dragul Engiejilor corturile în fața lor şi umblind de di- 
mineaţă până seara în pielea goală. Vin Ruşi care vorbesc tare și 
Francezi care vorbesc frumos; Olandeji cu chip de turtă-dulce 
necoaptă deajuns şi Greci sistelnici, Unguri bosumflaţi şi Nemţi 
tapajoşi, Romini de pretutindeni şi Evrei, o, mai ales Evrei. 

Dela etaje de hotel, din balcoane de vile, din corturi câţă- 
rate de stînci ca nişte cuiburi mari şi cenuşii de salangană, depe 
țărmi rîpoşi sau plaje tremurate în dune, toată această omenire 
spinzură în jurul lacului din fund, ca deasupra unei guri de rai. 

oate ştiinţele se unesc aici într'una singură: superstiția, toate 
neamurile Intro singură naţionalitate, a boalei; iar religiile au dis- 
părut, fiindcă păgîni sau habotnici, semiţi sau protestanți, aici s'au 
dat cu toţii de partea îngerilor! De partea ingerilor care de sus 
priveghează şi coboară zilnic, din voia Domnului, asupra apelor, 
harul tămăduirii. 

In după amiezi de linişte şi dogoare grea, cînd soarele ur- 
zeşte nu numai torturi de aur în dar, aplecat cum stă, un a- 
devărat complot de foc împotrivă! rentei sau în dimineţi caste, 
cînd nu e nimeni in preajma lacului, sau seara cînd e toată lumea 
la plimbare, nu ai impresia că umblă cineva pe ape şi nu vezi, 
după cotul acela, doisprezece pescari, în alb, îmbrăţişind minunea ?.. 

Poate că vedenia aceasta nu se produce chiar în partea, să 
zicem, orăşenească a ghiolului. Căci lacul, în forma unei elipse 
cu diametrul cel mare de vreo şase kilometri, iar cel mic de vreo 
trei, are două treimi din (ärm lui încinşi în construcţia artistică a 
unui adevărat oraș. Hoteluri cu cinci-şase etaje, instalaţii şi mai 
măreţe de băi, vile de aport, casinouri şi restaurante de lux, vile 
și oficii publice, cum o sumedenie de aşezăminte filantropice, 
institute de educaţie fizică, aziluri de orfani, sanatorii şi preven- 
torii ale Eforiilor statului sau numai ale particularilor, toate acestea 
imbrăţişează lacul şi parcă vor să-l urce pănă la cer pe aripi de 
piatră şi var; iar seara să-l ER cu stelele tuturor inscripţiilor 

Teme luminoase, O. N, E.F. E.M. B.; P. A. G; M. M, M.; 
. O. O. etc. 

Dacă la celălalt capăt al lacului lumea vine să se vindece, 
aici vine să se bolnăvească. In acest scop civilizaţia a adunat tot 
ce are mai costisitor şi mai : bacara, bulă, chemin-de- 
fer, bărci cu lună, dans, amor, mondenism, gelozie, invidie, sno- 
bism şi parvenitism. Toate aceste boli se cultivă cu febrilitate de 


oi 


` AARMAROCUL METEHNELOR `  ě  ě a7 


— a 


doctori şi pacienţi, stat sau PTA şi taxe nemaiauzite se pun 
ee cei care după două luni de cură asiduă, ar pleca sănă- 


Priviţi-i la ora prinzului, în bodegele şi restaurantele care 
mişună jur împrejurul lacului, şi se îmbulzesc acum, ca nişte roiuri 
de viespi, cu o lume de braţe, ţipete, chelneri, şervete şi farfurii 
rotite în aer! O furie a maxilei, un paroxism al rumegării! Negri 
la trup, cu halatele căzute pe scaun ca niște sdrente, agitindu-și 
şi încolăcindu-și braţele şi picioarele arse de soare în preajma ca- 
zanelor şi fumului de bucătărie, cineva dacă i-ar privi de sus, de 
subt cerul încremenit în senin și parcă vizitat de filfiiri diafane, 
nu s'ar putea opri să exclame: sus raiul cu îngeri, jos iadul cu 
scrișnirea dinţilor ! 

Imaginea aceasta nu e numai stil. E tot ce poate fi mai a- 
propiat de lumea aceasta cu o mie de calități, dar cu o meteahnă: 


„sănătatea. 


Ea e în genere, ca şi ştiinţa de carte, ca şi voiajul, ca şi 
moda, o manie a oamenilor bine crescuți. Dar e grozav ce ravagii 
tace această superstiție în vilegiatură. 

Mai întăiu pe oamenii aceştia ai să-i vezi totdeauna goi. La 
masă numai, cum spuneam adineauri, în lipsă de şervete curate 
se servesc de halaturi. In colo, în tren, pe plajă, în bărci sau 
promenadă, la poştă, la biserică sau cimitir, umblă în pielea goală, 
Un mic ştergar tricotat, de mijloc, pentru a-şi pune, cînd n'au 
unde, minile undeva şi niște sandale in picioare ca să asorteze 
nuanţa ştergarului — căci amîndouă acutramentele sau sint de a- 
ceiaşi culoare sau nu mai sînt deloc—şi să democratizeze degetele 
nivelindu-le excrescențele. Atit. 

Fete de şaptesprezece ani, tineri incă minori, caşi domni şi 
doamne în vîrstă, umblă de dimineaţă pănă seara, înainte şi'napoi 
în pas pgimnastic pe plajă, arătindu-ţi cînd umărul cînd braţul, 
cind sinii, cînd pulpele, într'un fel de grai particular din care tre- 
bue să înţelegi că te afli pe o insulă şi că aceştia sînt credincioşi 
care se dau apei şi soarelui, stelelor şi lunei. 

Cultul acestora se numeşte cultul formelor, pe care trebue 
să le ai, şi atunci să faci la fel cu ei, ori de nu, să rămii deo- 
parte, ca simplu spectator. Rod rumene țișnindu-şi miezul roşu 
prin gurgue de rubin, se întilnesc astfel în aer cu pere care stau 
să cadă şi acestea cu felii de pepene sau cozonac; nuci de cocos 
se lovesc de jimble oacheşe sau cad peste coltuce albe şi fran- 
zeluțe de carne fragede să se fringă, fără ca nimeni să spună 
ceva, toate circulind şi şerpuind ca nişte elemente de sine stătă- 
toare, ciocnindu-se şi antrenindu-se ca într'o uzină a materiei, a- 
cum ieşind dintr'un cilindru, acum dintr'o căldare mapamondică şi 
împinse toate întrun ritm universal de trupuri mute şi anonime, 

Anonim, e cuvintul. Căci toate aceste goliciuni îşi pierd în 
scurtă vreme identitatea. Şi ca'ntr'un falanster de cuiere, se trec 
dela unul la altul, se pierd voluptuos şi regăsesc fericit, schimbiîn- 


12 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


du-se intre ele ca pălăriile. Un umăr aparţine astfel la trei, patru 
trupuri, un braţ la mai multe, un sin la o infinitate, ban petre- 
cindu-se în proporție geometrică. Noţiunile de bărbat, soţie, văr, 
frate, dispar. Numai acestea ? Cite altele! Noi facem caz de sex. 
Acolo nu mai există! E un fapt divers, un obiect comun, o cutie 
de chibrituri pusă întrun salon pe masă, din care oricine îşi poate 
aprinde ţigara. Pe plajă ca și în aer, orizontal ca şi vertical u- 
merii se ating fără ca niciun ochi să scapere, deasemenea braţele 
coapsele şi celelalte, Totul dealtfel, se petrece la lumina zilei şi 
cea mai mare insultă adresată lumii acesteia e să nu vezi. Cunosc 
tineri care fac înconjurul întregului ghiol ca să se arate şi stau 
cite un ceas în faţa vreunei femei extaziate ` iar la adăpostul stin- 
cilor, vezi perechi acoperite de cearşafuri împotriva arşiţei, din care 
capetele ies geng a să privetecă eg De indată ce se a- 
propie cineva, tinerii îşi trag ce de ei şi, motos, ca 
nişte zarafi ce-și bat taraba doldora de Si că ke se sătute. 


lar seara, cînd e mai puţină lumină, perechile stau în linie dreaptă, 


una lingă alta pe nisip, ca ceiace pierde ochiul ca amănunt, să 
cîştige ca massă, 

Aceasta este cura de sănătate obişnuită. Sint insă unii su- 
perstițioşi care vor să se vindece şi de alte metehne. 

Aceştia se bagă zilnic de trei ori cu capul în mare. (Fiind- 
că am uitat să spun că plaja pomenită pănă acum e plaja mării, 
marea imbrăţişind această parte a ghiolului şi sind până spre 
prundul lui prozaic, cam pe o lăţime de trei pănă la cinci sute de 
metri un așternut de nisip moale şi afinat ca un puf de dropie). 
După aceia se ung cu nămol aduş de băcanii oraşului din fundul 

hiolului în butoae de masline şi vindut pe un preţ de nimic la 
armacie. Se uită apoi cu ochii ficşi la soare timp de un ceas şi 
spunînd de trei ori cuvintul „rece“ sau „cuţit“ se bagă numai 0- 
dată în apă. Vin apoi în procesiune în centrul oraşului unde se 
găseşte statuia unui asin de piatră ridicat în două picioare. Fie- 
care şopteşte acestula pe rind ceva la ureche şi lasă pe gura lui 
un bănuţ de aur. Dacă bănuţul cade prin o deschizătura de jos a 
stomahului într'o casă de bani care slujeşte asinului drept piedes- 
tal, atunci pacientul s'a vindecat şi spunind de trei ori „doctor“ 
pleacă direct la gară. Dacă nu, înseamnă că trebue să vină şi a 
doua zi |, 

KL 


Cu totul altceva e Lë la celălalt cap al lui. 

A) ne întoarcem la parabola Samariteanului,. la vremile lui 
Lazăr şi lov, al orbului vindecat cu fină. Nu pe nedrept, cîţiva 
studenţi sociologi veniţi pe aici, în cercetări de „tipicalităţi“ - cum 
spun dinşii—i-au dat ironic numele de Betsaida-—nume adoptat 
curînd de mai toți vizitatorii. 


1, Tot timpul ceremonialului, agenți de poliţie, tot apârind asinul de 
mulțimii, iau seama ca numai unul la sută din bănuţii de aur să 
în casa de bani,—alttel trebuind să o deschidă în fiecare zi)... 


IARMAROCUL METEHNELOR mm 


— n... 


Atmosfera e într'adevăr idumeică. Sintem aici pe țărmul unui 
lac al Palestinei, cu restriștea ei de biblice depărtări, cu pustiul 
și sărăcia ei, cu liniştea cuvioasă şi premergătoare de minuni. 

Oamenii au alte feţe, alte trupuri, alte veştminte. De 
satele de prinprejur, sau de prin sate dela capătul ţării, nevo- 
iaşi cu beteşuguri din părinți pe care n'a fost babă să nu le des- 
cinte sau doftor să nu le jumulească, vin aici pe jos, în căruţe 
sau cu trenul, uneori familii întregi, ca să se înfrupte din năz- 
drăvăniile nămolului. -Dincolo aveam sănătate și mondenism, aici 
aflăm legendă şi comentarii de minuni, singurul lucru comun, cu 
mici adaptări la situaţie, răminind asinul. Nu îl invocă, firtații a- 
ceștia ai suferinței, cu orice prilej, încălecat femeește de frumu- 
sețea erg veer şi neuitatului blond ?,.. 

fapt legenda locului începe însă mai dincoace. De pe 
vremea păgină a Paşilor din Silistra, care, din ciudă pe creştini, 
ii adunau în piață, îi desbrăcau la piele și-i aşezau în cerc, punind pe 
Hecare să bată pe celălalt pe spate cu o vargă. Paşa, ca judecă- 
tor sta la mijloc şi dacă creştinul lovit intorcea capul la el şi-i 
arunca în faţă cuvintul „vacă“, însemna că admite că biserica 
creştină alăptează la ugerul ei pe toţi nerozii şi omul era socotit 
ca trecut la mahomedanism. El făcea atunci Paşei un salamalec şi 
acesta foarte cordial D răspundea : sabalaerosum bre!, caşi cind 
atunci H vedea pentru întăia oară. Convertitul era apoi dus la bă- 
cânie şi tratat cu driisico şi castraveciori în oţet, un fel de ana- 
fură turcească născocită cam pe atunci de Grecii din Bosfor. Apoi 
era îmbrăcat într'o camaşe de in cu şabace în fir galben pe piept, 
cîntărit şi dus cu mare alai, în sunet de tamburine la geamie unde 

era legat la cap cu o panglică albă ca lHighenia. 
creştinul lovit întorcea însă  Paşei spatele şi tuşea la 
urechea cea mai apropiată a celui cu varga un cuvint de măscară, 
însemna că el vrea să moară în legea lui și atunci era Indopat cu 
şerbet de trandafiripănă nu se mai putea urni din loc, îmbrăcat 
în şalvari de aba, legat cu plumb de picioare şi dus în circa a 
fecioare creştine, în partea aceasta a locului, plină 

pe vremea aceia de afurisite anafoăre. 

Patru calăi îl luau acolo în primire, îl duceau în sep bar 
lacului şi acolo, cadelnițau apa de trei ori cu turul şalvarilor. Dacă 
nici atunci creştinul nu se preda, cei patru calăi strigind într'un 
glas „isaa“, îl lăsau la fund şi apa, negreşit îşi făcea datoria. O 

Minunea însă abia acum începe. Căci iată că într'o bună zi, 
ba tocmai în ziua în care Meremet-Ali işi serba al douăzeci şi 
cincilea an de paşalic, veni rîndul să fie tirnosit în lac un oare- 
care Stan Lovilă din Almali. Care fu însă mirarea tuturor, începind 
cu Paşa, care ca totdeauna prezida, cînd văzură pe Lovilă ridicin- 
du-se după cinci minute din apă, salutind st lulnd-o în pielea 
goală, frumuşel acasă. 

Paşa Meremet și-a făcut cruce fără să vrea şi toată lumea 

a luat-o la goană mincind pămintul. Ce se întimplase? Cind sa 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fie înştăcat de cei patru calăi, Lovilă, un mare pehlivan, trecind 
pe lingă Paşa care tocmai mingtia pe guşe pe una din cele două- 
e eu N A geen şi de faptul că avea din 
ec 


plumbii. 
sine! Fiindcă toţi credincioşii locului jură şi azi că atunci cînd 
Lovilă şi-a luat tălpăşița acasă era călare pe un ram de trandafir. 


şi să recunoască dela sine că apa lui e de EE Acest ritual 


ar în această parte 
a ghiolului nu se pot îneca chiar dacă ar juca la bacara. 


şi-a căpătat vederea. 

Imbulzeala întrece pe cea dela scăldătoarea oilor din Ierusalim, 
ajunsă, din pricina minunilor, binecuvintata fintină Vitezda... Căci 
vin aici specimene moderne, ca cel de mai sus. Grosul suferinzilor 
e însă tot cel vechi: ologi care s'au tirit pe tălpi de lemn şi păs- 
trează pe fața trasă un aer straniu de reptilă, săteni cu copii 
epileptici purtind în fiinţa lor mică mirarea unei boale din senin, 
femei ruşinate de ditormitatea unni şold, sau umăr, mergind cu 
capul în jos ca nişte condamnate, Vasilachi cu ochi de broască şi 
capul monstru de elephantiasis, noduroși pe trup ca nişte gnomi 
prea mult crescuţi, surtucari scrofuloşi cu chipul blond şi palid de 
madonă lăuză, rahitici cu cap de fetus şi picioare de iederă bă- 
trină, cîte un nenorocit atins de tremurul sfintului Vitus, cu ochi 
bulbucaţi şi mutra cîrnă, de satir spin, rinjită asupra vieţii de 
atita biţiială şi amintind în mare acele jucării de copii cu oameni 
care trași de un resort clempănesc din limbă şi dau pleoapele 


om NARMAROCUL METEHNELOR wm 


peste cap; buboşi buhăiţi şi livizi, paralitici cu spatele parecă în- 
cu acul într'un perete de carton, orbi cu cositor topit subt 
gene, ofticoşi cu ochi de catifea, cocoşaţi cu nasul şi degetele 
e, Ă age trufaş ca nişte cocostirci fără git, toată clientela 
și spuma ospiciilor, tot şerbetul vieţii, tot ce trăeşte în 
marginea ei ca o ruşine, ascuns în văgăunile exilului, iese acuma 
la iveală ca o insultă, şi cu frica de a nu pîngări sau obrăznicia 
de a mustra, se apropie de apa cu care aceiași viaţă fi mal a- 
măgeşte odată, ca într'un supliciu al nădăjduirii şi care la cumin- 
ena ei biblică adaogă ceva din blestemul sfişietor al unui 
verset dantesc. 

La apa aceasta ei vin în poze consternate sau smerite ori cu 
falşa gălăgie, menită să arate nesinchisire, deopotrivă ruşinaţi unul 
de altul, privindu-se pe furiş şi cu necaz ca şi cind fiecare 
şi-ar spune : poftim, acum ce mai caută și slutul ăsta aici! Mirtin- 
du-se ca nişte cini, cu scîncete sau căinări caută dimburi, ripe şi 
gropi mai ascunse de ochiul arzător al lunii sau al soarelui, se 
ceartă mai întăiu pentru locurile din ajun şi stingaci, cu gesturi de 
insectă se desbracă, sau se lasă desbrăcaţi la umbra vitelor şi care- 
lor cu coviltir, umbrelelor negre, cearşafurilor albe, ștergarelor sau 
stămburilor albastre întinse polog pe patru bețe, sau numai la um- 
bra tufelor de scaeţi, 

Dela şase pănă la unsprezece dimineaţa țărmul acesta al ghio- 
lului e pedepsit cu această tortură a pgoliciunii pe care nimeni a- 
fară de soare nu en stare să orabde. Ceiace dincolo era expu- 
nere, emfază şi fisneală e aici sfială şi ştearsă nemişcare de Ke 
dat jos de pe ziduri de biserică. lar pulverizatorul care dincolo 
strănută de sus pe nas, în tifla sănătoşilor, tabac de sodiu, si- 
ringa uriaşe care site de foc dar ciupeşte cel mult pielea cu pis- 
trui, devine aici ochiul lui Dumnezeu care pe măsură ce clipeşte 
inchide sau deschide rănile. 

Unii văd deasupra lui, ca în pozele de copii, şi porumbelul 
vestitor, căci jos curge apa lordanului ! 

Dar oricit de creştini, așteaptă cu toţii ceasul lui Meremet 
Ali ! Ceasul al unsprezecelea înainte de prinz, cînd victimele luie- 
rau coborite în ghiol. Din cutii de sardele sau borcănaşe de dul- 
ceață, milul măsliniu e scos şi întins, cum al tencui o prispă, pe 
trupul gol; apoi lăsat să se sbicească, Dincolo tineri cetesc ziare 
şi-şi scarpină obscen o plastică invidiată, a cărei goliciune vastă 
şi amestecată, ieșită pe încetul din cabine și împrăștiată pe sche- 
lele de lemn, ca pe nişte spaliere, pare de departe o vie a Dom- 
nului crescută în ciorchine de razachie neagră. Dincoace o lume 
care nu 'ndrăzneşie sau nu poate să se ridice şi stă rezemată în 
cirjă sau în rină, cu ochii duși pe apa cu minuni sau întorși cu 

jind după hainele ce nu mai vin... 

Intr'o jumătate de ceas soarele a făcut din toată neagra su- 
medenie care îmbrățișează din toate părţile lacul întreg la ora a- 
ceasta, o lume cu reflexe verzi, spuzită parcă de cocleală, înmu- 
iată în vitriol, 


182 VIATA ROMINEASCA 


E apoi rîndul apei să boteze. Şi amiaza devine o serbare 


cleuzină pe toată întinderea lacului, cu trupuri hide sau înfloritoare 
care se dau cu sfruntare sau sfințenie şi au pe Osiris, nu pe Isis, 
ca oficiant... 

E singura clipă cînd cele două lumi se apropie și amestecă, 
în lacul care face tot o apă. 

Dar e într'adevăr singura ? Intimplarea nu-și dă obolul ? 


mai închis, la castaniul verde şi dela acesta la rozul pal şi "eg 
ul cel mai diafan. Piatra îşi are negreșit și ea legenda. Fainw- 
numismat grec Zutzo pe cind era ambasador la Londra, ca să 
în grațiile guvernului englez mijlocise transportarea în Anglia 
atului P care prințul Mavrocordat îl clădise cu braţele celor 
de Sulioţi care aveau să fure pe Byron în ajunul expedi- 
dela Lepanto şi-l dăruise lordului arhistrateg în ziua cînd, bol- 
, acesta scria în jurnalul său: „Azi împlinesc 36 de ani“, și 
felul cum La privit în ajun, prințul înțelesese că nefe- 


HAH 


BS 
i 


vernator în insula Chios, s'a gindit să se ă cu guvernul 
englez şi să reconstitue palatul lui Byron în chiar Orientul pe care 
el La iubit atita, 

Aşa a născut vila Domus Parva, deşi se spune că una la 
fel cu ea răsărise şi pe valea Engadinci, apartinind aceluiași nu- 
mismat grec şi tot prin căderea miraculoasă a pietrei, din senin, 
în mijlocul drumului. 

ar arta ei întrece orice legendă. O artă fără stil, o impro- 
vizaţie de diletant, —arhitectul ei fiind un poet, care nu mai con- 
struise nimic inainte, cum n'a mai construit nimic după aceia, iar 
poetul fiind de meserie numismat. Tehnica ei, negarea tehnicei. O 
trăznae frumoasă ! 

Nişte stilpi cubici, nu rotunzi, după ce formează jos un fel 
de pridvor, urcă să susţină la etajul al doilea o terasă de mar- 


IARMAROCUL METEHNELOR l 183 


mură ivorie ce se mimetizează cu toate tonurile clădirii, dela care 
se ridică în trapez restul clădirii ca să-şi tragă pe ochi strea- 
şina de țiglă roşă închis şi să înainteze la mijloc într'o faţadă ter- 
minată triunghiular și împărțind atit terasa cît şi pridvorul în două. 


Toate astea nu înseamnă nimic. Tot nimic sînt şi balcoanele 
cum şi terasele de jos, din coaste, din aceiaşi marmură ivorie şi 
coborind agale pe trepte pe care cei patru stilpuleți din col- 
Wun, cu cîte o glastră de cristal albastru în cîrcă, parcă sue ca 
nişte umeri de copilă cu flori şi fructe din grădină. Sau firidele ar- 
cuite din fund, aerisind instalaţiile de bucătărie şi alergind în sub- 
sol pe scări de clopotniţă, în spirală, Sau gardul alb deo şchioapă 
incadrind grădina care face vînt vilei cu evantaele strinse ale ce- 
lor trei patru şiruri de plopi. Sau ferestrele, în sfirgit, cu fruntea 
arcuită şi nervura fină, cele de sus adevărate aripi de libelulă 
prinse subt streaşină, cele de jos, harfe şi lire cu care vila să fre- 
doneze în bătaia soarelui. 


Toate acestea fac din ca un simplu instrument muzical. 

Dar trebue să vezi dimineaţa în firida cu balcon din colţul 
din stinga, şorțul albastru al argatului futurind cînd mina lui bate 
în brtu un albuş de ou, sau un cap de bătriioară aplecat peste 
ligheanul în care cad boabele de mazăre, sau pe bucătăreasa cu 
pîntec arhiepiscopal aplecîndu-se ca asupra unor cupe de cumine- 
cătură peste borcănaşele de iaurt oprite cu cattrun poartă, ca să 
înţelegi de ce vila e o năzbitie frumoasă. 

Inăuntru mobila de lămii diafan se mărită din dragoste cu 
lumina, în odăi care poartă nume de ctitori sau oaspeți celebri: 
Salonul Byron, apartamentul Romain Rolland, sala de bae Murat 
Paşa, holul graf Hedervary, apartamentul Lord Russell, Kotzebuc, 
Minulescu, etc... 

Vizitatorii rivalizează cu aceste nume. Cei mai mulţi sint En- 
gieji, care unele veri închiriază toată vila pentru'ei şi stau toată 
ziua pe terasă exclamind, cu ochii'n vre-un jurnal: 

— How marvellous ! 

Ca vecinul, crezind că e vorba de vremea de afară să râs- 
pundă la fel: 

— Glorious, isn't? 

Apoi celelalte neamuri, de nobili sau milionari. Inceputul l-a 
făcut o prințesă rusă pictoriță, care a fost întăia să observe că plo- 
pii din jurul vilei, sînt singurii din întreg oraşul, solul nefiindu-le 
prielnic şi că mai sus decit toate celelalte, ea comandă „ca un 
diapazon“ marea şi împrejurimile. 

De atunci vila a dat întradevăr tonul. Sezonul începe de 
indată ce ea îşi deschide uşile, iar o lună petrecută subt acoperi- 
şul ei, echivalează cu un blazon sau un portofoliu ministerial. in- 
treaga staţiune, prin ea, s'a ridicat mondial. 

Unui mare fabricant de Whisky din Praga, i s'a refuzat intra- 


` 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rea fiindcă era prea gras, unui diplomat italian fiindcă ar fi t 
în tinereţe la Monte Gah iar culorile sint admise pănă e ae 
egiptean și galbenul finlandez, . 


Li 


Anul acesta asul a fost faimosul poet ungur Tudor de Reszke, 
laureatul premiului Nobel pe 1927, care constatindu-şi imediat după 
ce a încasat suma un artritism ereditar, complicat cu uşoară obt- 


zitate, gravelă şi euricemie, a descins pentru cură la Domus Parva, > 


apartament Byron. Scurt și rubicond, cu nasul şi mustafa mică, 
cu un feutru într'o parte şi voce de violoncel, apariţia lui a pro- 
dus rumoare, G au Dpat o săptămină, vitrinele locale au 
înlocuit „orele de Engleză sau Franceză“ cu fotografia sa, iar sno- 
bii au pierdut băi în şir în aşteptare să-l vadă. 

bilul poet, în ciuda unui suflet Simplu, era pasărea cea 
mai rară. Fiindcă era cea mai timpurie. Pleca din zori, cînd nu- 
mai fata din casă era sculată și sosea seara tirziu, rareori venind 
la masa pe care o lua grăbit cu boneta şi halatul pe dinsul, în 
oda, Omul nu era însă nici sălbatec, nici ursuz, nici snob, De- 
citeori cineva îi adresa vorba se oprea, sau zimbea sau chiar glu- 
mea. Ma mau isa ce fericire. Ce fericire mai ales pe cele 
patru îi pe care căzuse sorții să ocupe celelalte apartamente 
ale vilei. Păcat numai că Îl zăreau aşa de rar. 

„Omul dealtfel avea şi el pe ale lui. De pildă, de cum a so- 
Sit şi-a pus pe uşă, o carte de vizită, fără nume dar cu un punct 
de întrebare în colt şi la mijloc, în literă gotică, cu preventivul : 

Paucis notus, s ignotus, 

Avea apoj mania întrebărilor. De cum a sosit a întrebat 
KS dacă există în apropiere vre-un lac cu rai. Aşa, din ea a 

era unul, lingă nişte cariere de piatră la patru kilometri de- 
părtare, era întâia oară cînd cineva punea de întrebare la 
simandicoasa vilă. De i-ar fi plăcut cel puţin mach, Dar omul 
toată ziua umbla după aterine, tişorii aceia mici de pus în un- 
da, pentru care da pumni de franci şi pe care îi juca în palmă 
cu desmierdări gilgtite din omuşor. De-ar fi prins cel puţin peşte, 
Dar părea mai pasionat după lepidoptere. Căci veşnic umbla cu 
o glugă de prins fluturi, 

Mai departe, îi plăcea să dea cu pietre în geamurile oame- 
nilor. Aceasta atit la figurat, cît și noaptea cînd se întorcea tir- 
ziu şi i se părea că în vre-o casă părăsită stau la fereastră statii, 
Marele poet nu le putea suferi şi dacă cineva îl întreba dacă 
crede în ele, răspundea nervos:—Nu, fiindcă am văzut prea multe. 

Ziua însă ne face acelaşi lucru, lua gresii ttrşite din 
prund şi le arunca pe lac, bucurindu-se ca un copil cînd săreau 
poza A 0 lăcustă, alte ori ca un deget care ar încerca clapele 

P 


IARMAROCUL METEHNELOR 185 


După masă, cind vremea rea îl ținea înnăuntru, nu scria, nu 
cetea — aceste lucruri neputind să le facă decit în aer liber, — ce- 


rea 0 cutie de chibrituri şi solniţa cu scobitori, şi cu ochii în per- 
dele, afară, le scotea distrat una cîte una, le stilcea în dinţi, le 
despica cu unghia, le răsucea între degete şi după ce le tortura 


Să uge? a rafinare, că rege ele victime de nerecunoscut, 
n ceaşca cu calea ca nişte pici de pre- 

peliță arse şi sfiriite in foc. ai GE e 
In sfirşit Tudor de Reszke, ori de cite ori o întilnea pe scări, 

îşi foarte atent, fata din casă, o nurlie tatarcă din Cri- 
meia, cu numele de Sabria, dar care tot aşa de bine ar fi putut 
numele celei mai frumoase femei din istorie, după dinsul, 


— Şi alte mani... 

Am pomenit de cele patru familii. Ele erau: familia şefului 
de en major A, St E rari ech KC S SES 

, A preşedin trustului de petro şi preşedintelui čo- 
e ră enkeier D. Se întilnise anul trecut la o cură de radiu la 
Gastein şi cum deacolo au auzit de minunile radioterapice ale sta- 
Hunt dela Marea Neagră, au închiriat împreună întreaga vilă, Rt- 
sind numai apartamentul Byron pentru un tinăr subsecretar de 
stat romin pentru care Doamna A avea două fete de măritat. A- 
cesta însă fiind reţinut de o criză de cabinet, norocul a fost al 
laureatului. 

— Inchipuiţi-vă că Michel nu mai vine, exclama nemingliată 
soţia generalului, o doamnă foarte pedantă, cu pince-nez şi coc 
mare negru în părul albit, ca o sfidare a bubikopfului. 

— ? 


— Şi cine credeţi că vine în schimb? 
? 


— Un poet ungur! 

— Quelle horreur. 

— Da, dar e laureatul Nobel din anul acesta. 

— Totuşi, Maupassant spune că e mai greu să faci dintr'un 
rindaş un conte, decit să-l înveţi să ţină furculita. 

La fel şi cu scriitorii. 

— Dar e baron nu-i rindaş, ripostă junele Atta, la curent cu 
ziarele şi revistele mondene. 

Și astfel celor patru familii le-a venit inima la loc. 

eer s'au făcut în holul Hedervary, ca o dublă aten- 
Dr, şi doamnele şi-au exclamat îndată reciproc: 

— C'est un vrai gentleman, un vrai baron. 

Și celace era un elementar au gene imprumutat dela o 
veche reclamă de țigări egiptene, flutură deacum încolo zilnic pe 
buzele celor patru familii. Pe plajă, deşi pururea absent, Tudor de 
Reszke era pururea prezent în rumoarea pornită dela Domus Parva. 
Un poet care era şi baron şi laureat şi tinăr, iată o apariţie in- 
tr'adevăr byroniană. Nu cumva de Reszke voia chiar să-l reinvie 


199 „VIAŢA ROMINEASCA. Sech 


în virtejul de pe frunte, zilnic dres cu briciul şi pitorescu-i interes 
pentru aceia pe care o numea „ancilia domini“ și căreia i-a dat 
odată drumul în sufragerie, spre hazul celor patru familii, cu un 
carton în spate scris în albastru: „nigra sum sed formosa?“,,. 

Vă puteţi închipui efectul E n laje al unor astfel de excen- 
tricităţi, debitate zilnic de jun ita. Tinărul absolvent de liceu 
lua dimensiuni de oracol. Şi ca pe un oracol abia îl mai puteai 
ap . Tot aşa pe cele două do A şi tovarăşele ei de 
pe „—cele patru familii Inte curind că dacă pănă acuma 
se menţinuse în rezerva celor dela Domus Parva, deacum înainte 
ar trebui să rămină în raport cu contemporanii de pe plaja mon- 
denă la obişnuitul zimbet şi salut matinal. 

Secesiunea a produs minie şi revoltă. Familii de academi- 
cieni, senatori, mari DOPTE e politiciani s'au simțit jignite 
şi au acoperit cu oprobriu „ a portocalie“—aluzie la cele 
patru mari umbrele portocalii subt crenelurile cărora pismuiţii A, B, 
C, şi D se stringeau zilnic cu spatele la valurile care le 
din pizmă şi ca într'o fortăreață inexpugnabilă, printre igliţe şi jo- 
Gegen ES comentau între ei, isprăvile unui singur erou: Tudor 
de Reszke. 

Asediul nu descreştea cu zilele, Dimpotrivă, noii sosiți, ațițaţi 
de cei vechi, se înrolau cu proaspătă agresivitate, şi valurile spu- 
megau tot mai furios spre creștetul celor patru forturi. 

Dar iată că într'o bună zi ele fură cinci. Sau aproape cinci, 
căci noua venită nu era o umbrelă din cele mari şi filfletoare în 
vint, ci un biet cearşaf alb întins, pe patru bețigaşe, chiar la in- 
trarea în zona de asediu, ca o mică dugheană ovreiască in faţa 
unei tabere ruseşti. 

Panica fu de nedescris. Şi amănuntul e istoric. 

De cu zori, timpuriii plajei putură prizări din partea ghiolului 
—sat o umbră, umbra unei cruci! Căci ceiace părea speteaza ei 
înaltă, verticală, era tăiat aproape de mijloc de o linie piezişe. Cu- 
rind crucea începu să adie pe ea un trup. Trupul o ducea el în 

sau crucea îl scosese dintr'o groapă şi îl ducea în cârcă, 
bălăbănindu-! în bătaia vîntului, dealungul țărmului ? 

Lumea rămăsese cu ochii holbați, căci vedenia se lămurea 
parcă mai mult în chipul din urmă. Până cînd speteaza verticală 
dispăru şi în locui el se adeveri o momie de trup, o sperietoare 
uscată şi deşirată care căzuse parcă din prăjină și se lăsa purtată 
din spate, oblic, de o suflare necunoscută. Mai oblică şi mai su- 
flată din spate sperietoarea se arătă cînd, tot mai aproape, ea des- 
vălui o ființă omenească, o femee care înainta încet şi nemișcat, 
dreaptă şi subțiată ca o fantomă, cu o rochie lungă de stambă 
albastră pe dinsa, cu un väl lung de aceiaşi culoare pe cap şi ti- 
nind cu minile împreunate în faţă, bastonaşele subțiri care de 
departe păruse la un loc braţul curmeziş al crucii. 

Şi ceiace o clipă apăruse unora ca un Crist de răspintie, 
dat jos de pe cruce şi pornit razna, era acum în văzul tuturora, 


IARMAROCUL METEHNELOR 187 


una din acele fiinţe de carton în care trag copiii la ţinta: Ocht 
purtau însă masca de atlas negru a unor cearcăne lugubre şi a- 
ceasta însemna viață! Ca şi nasul de strigoiu şi trupul aproape 
dispărut subt cutele rochiei. 

Fără să privească, fără să vadă nimic, cu capul în pămint 
şi braţele căzute, pluti ca o stafie cătră primul loc rămas din în- 
timplare liber şi acolo, cu gesturi mecanice îşi îinfipse cele patru 
bețe, înnodă la capete cearşaful şi la adăpostul lui începu să des- 
brace un piept lat şi subțire cht palma, scofiicit ai coclrjat, alb 
ca creta şi spuzit de pete roşii, par'că făcut din pască jidovască, 

— Ce vedenie, țipară speriați cei care o urmărise pănă a- 
cum încremeniţi, 

— Quelle profanation ! se cutremură din temelia celor patru 
picioare de umbrelă „Bastilia portocalie“. 

Şi spulberată ca de un duh de pe lumea cealaltă, într'o +e- 
cundă toată plaja se goli de lume. 


Revolta acum îneca toate rivalităţile din ajun, înfiora toate 
trupurile goale, omora toate cochetăriile, coclea gustul poftelor lu- 
meşti şi punea pe al zecelea plan pe Tudor de Reszke. Ea nu 
da răgaz nici măcar milei sau înduioşării şi ridica întreaga plajă 
a fericiţilor într'un singur acces de furie, întrun singur instinct de 
conservare a vieţii, împotriva amenințărilor, parcă, şi sugestiilor 


Avertismentul era atit de grozav că în faja lui se ridica o 
singură laşitate ` lumea care vrea să trăiască. ŞI cum spectrul can- 
ceros se arăta în fiecare zi, lumea nici nu mai avea curajul så 
plece ; îl aştepta pironită de groaza atingerii şi respira uşuratū 
cînd înmormintat din nou subt giulgiul cu patru ţăruşi, îi ierta 
parcă şi-i lăsa pe toți mai departe soarelui şi vieţii. 

Subt magnetul acestei senzaţii, perverşii se lăsau seduşi, cre- 
tinii intrigaţi, blazaţii antrenați, şi intreaga colonie a sănâtoşitor 
nu-şi da samă că pe zi ce trece mondena plaje se umple de 
stirvuri. 

lată pe locul unde deobiceiu se însorise un fost ministru, o 

cu o femee cu sinul putred de o rană care i se întindea ca 
o şopiriă pănă spre git, şopiria fugind parcă dela o zi la alta subt 
iul soaLeiul. elălalt sin încă teafăr, cocea neruşinat în aer, ca 
o spinare de floarea soarelui. 

Doi copii rahitici şedeau goi de tot întrun leagăn, unul la 
picioarele celuilalt, arşi de radiu, ca doi scaloeni carbonizaţi. 

Pe locul unde îşi avusese cea mai frumoasă umbrelă roșie 
familia unui director de bancă iată, într'un voluminos aparat de 
gips, sclipind de alămuri ca un mic balaur de metal, piciorul fară 
genunchi, cu pulpa sfredelită de șrapnelul crincen al tuberculozei 


190 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


la os şi aparţinind celui mai mofturos pna Mgr H ap fra 
domn bătrin cu restul corpului îmbrăcat gros, cu păl neagră 

nas, certindu-şi fata un ceas şi arătindu-i cu bastonul zece 
nr ee eege 


i hiti al si tube „i 
Şi alţi ra elt erria filitici şi rculoşi, în 


diferite faze şi 
lar ca să varieze această i re nesfirşită a cărnii, fantezia 
durerii aducea la o săptămînă col unui sanatoriu de copii scro- 


tuloşi, orfani care soseau cîntînd subt ordinul unei cloşte bătrine : 


Doamne cit este de bine 
Cind e mama lingă tine 
Doamne cît este de rău 
Cind nu-l vezi pe tată! tău. 


făcea mai in jos cerc de ologi și şchiopi de toate neamurile strinşi 
la un loc ca la un rendez-vous; sau suia pe faleza dela care co- 
borai pe plaje ca un demon al răzbunării, figura de ap, änt. 
nind din barbă şi rinjind parcă blesteme, a unui paralitic: 

— Paralysis agitans, se înfiora un profesor universitar. 

— La danse eg ett tipa mna A. E acum 
de profesor: şi toată plaja întoarsă spre noua apariţie îşi repeta 
aiurită ` danse... Saint sm Saint-Guy. 

Scurt, plaja cu umbrele multicolore şi învoalte, cimpul acela 
de pagode în miniatură cu zei şi zeițe indiene goale, cedă în e 
zile flancul drept unui spital de cea mai morbidă speţă, cînd nu 
unci şetre sărace şi văicârețe. 

Bolnavii se uitau la sănătoşi, sănătoşii se uitau la bolnavi, 
cu priviri furioase, cu imputări ce așteptau doar ridicarea bastonului. 

— Cum se poate să aibă cineva sin aşa de rotunzi şi mici? 
Ha, ia te uită ce sus îi are aia? Dar ia'n te uită ce spătos e ăla? 

— Şi ăla care-și bate mușchii ca Mamut dela circ? — Ce 
goală e aia? Şi ce fandosită! Doamne izbește-i, că stricată lume! 

lar ceilalţi: 

— Nu, trebuesc reclamaţi, internaţi, ştiu eu? — Ce caută, 
dragă, la plaje în halul ăsta 7—Mă rog să se vindece şi n'au decit! 

Unde vezi în străinătate aşa ceva ? —la uite la sînul ăleia ? 

Ce neruşinare ! — Oare ei nu se văd? — Dar cancerosul ăla 
putred ca un măr, Ei bine, ce mai caută, ma chère, aici ? La mor- 
Ee Ori Dumnezeu cind vrea să-şi bată joc de bolnav H ia 

e! 

ŞI insultate reciproc, jignite şi revoltate una de prezenţa ce- 
lcilalte, amindouă taberele şedeau faţă'n faţă, în stare de războiu. 
Toate diferendele şi rivalităţile interne încetase. O solidaritate 
nouă le unea pe fiecare, subt un singur steag: disprețul şi des- 
gustul pentru „cei de dincolo“. 

Războiul începea să devină palatal. Nimeni nu s'ar fi gindit 
să-și mute catrafusele cu o iotă, cînd ar fi fost așa de uşor, ca 


> AE IARMAROCUL METEHNELOR 


o 


hărțuiala să'nceteze. Dar atunci cine ar mai fi inirtit la celălalt, 
cine ar mai fi strecurat fiţuica savuroasă cu epigrame, cine ar mai 
fi bufnit în nasul celuilalt ? Şi ce-ar fi spus lumea ca un sănătos 
să cedeze unui bolnav, cum s'ar mai fi intors acasă un bolnav 
batjocorit de un moftangiu care n'are decit carne pe èl? 

Şi în lupta care strepezea tuturora dinții cu o acră voluptate, 
nimeni nu observa că tofi au început să sufere de o boală nouă. 
boala celuilalt : bolnavul devenind mai bolnav prin sănătatea a- 
proapelui, sănătosul agravîndu-şi toate metehnele, tot egoismul, ca 
să înfunde pe bolnav. 

Doamnele îşi pictau ochii , buzele cu o emiază sfidătoare ; 
işi săltau sini, îşi jucau şoldurile goale şi lăsau să le cadă pe ni- 
sip cu gesturi lincede, câpele multicolore şi florentinele cochete, 
că pe nişte anexe ce le „encombrează“ nudul. Domnii mai la larg 
ca oricind le adulmecau, le apropiau provocător şi le au de 
braţ dealungul țărmului ca spre un local de noapte. Mamele cum- 
părau copilelor bărci să se plimbe, cercuri şi mingi să le arunce 
pană în tabăra celorlalţi, muzicuţe şi virtelniţe să le spargă auzul. 

Ceilalţi işi expuneau rănile mai cu ardoare, etalau pansa- 
mente înfiorătoare, scinceau tot mai lugubru şi infectau aerul cu 
duhul iodoformului. 

Legenda, superstiția care îl atrăsese pe toţi la ghiol, cu mi- 
rajul vieţii, apusese. Nu mai vedeai procesiunile de credincioşi, abia 
sbiciţi, ducind bănuţul de aur asinului din piaţă, Nici de cealaltă 
parte ochii țintiți pe apă în aşteptarea minunii. 

Nămolul ? Dar nămolul era în ei! Atit de puţină realitate fe- 
ticită e de ajuns omului ca să nu mai creadă! 

Şi această realitate fericită era că fiecare se găsea ocupat 
cu celălalt. 


Boala e democrată, Ea atrage mulțimile. Aşa se face că prin- 
tre suferinzi se strecurau golani. Ei puteau lua în voe loc alături 
de ceilalţi. Nici o pizmă, nici o concurenţă. Sărăcia e cel mai groaz- 
nic be , umilința cea mai nenorocită meteahnă, la fel mitocănia. 

lată de pildă, într'o bună zi, întro haraba cu un cal, venind 
5 buestru, pe cafegiul fabricant de kefir, albanezul Haralambe 

odope, 

— Tbrrr, bidiviule, stai aici la scăldätoare ! 

Totdeauna chefliu şi guraliv, scurt, spătos, cu brațe de cim- 
panzeu, barba nerasă şi pălărie neagră, puteai să-i iei în nume de 
rău că-şi scoate de pe el haina de dril şi cămaşa de in şi rămine 
cu pantaloni negri şi bocanci în picioare ? Sau că spune nevestii, 
o straşnică grecoaică cu păr negru ruginiu, ochi verzi de felină şi 
dinţi perlaţi, în vreme ce-și leagă fruntea în fişiul de culoarea o- 
chilor şi-şi toamnă in sprințari şi trupul gureş într'un tricou de 
aceiaşi nuanţă : 


no VIAȚA ROMINEASCA 


— la vezi tu Haricho, maica Veniamina e p'aci, so luăm cu 
noi acasă dacă vrea. 

Cînd însă ceilalți au văzut in dosul harabalei täblița : Kefir 
Rodope i-au apucat toate furiile, 

— Cum şi laptarul acuma? Furnisorul de toate zilele? Cu 
nevastă-sa să ne sfideze în maillot? Păn'aici ! 

Şi un comitet se ien pe Si eu eu doamnei A, 
o D ntru Apărarea Frumuseților R 

ei din oraş, dela Serviciul sanitar, la Poliţie şi dela 
aceştia la Percepţie fură sezisate, Telegrame, la ministerul de Jus- 
tipe, Interne şi ătate publică. Generalul plecă la centru să vadă 
pe amicul lui dela Culte şi Arte, de două ori interesat în cauză. 

Lumea prea se lăsase indolenţei. Scandalul trebuia să se curme. 
Dar autorităţile din oraş spuneau: , 

— Ce să vä facem. E cea mai bună plajä.— Nimeni nu e 
mai sănătos ca celălalt. Aici toți sîntem bolnavi. —Impozitul balnear 
e și la ei de 7%,—Rodope ? da e un om cu- vilä la oraş şi femee 
frumoasă ! 

Doamna A venea furioasă după o astfel de convorbire cind 
se Întiini, pentru întăia oară, în poarta vilei cu Tudor-de Reszke. 

— Dar v'aţi dat la fund. Nu vă mai vede nimeni. Veniţi 
dela vinătoare de fluturi ? 

— Fluturi! Poate scorpioni, pace pp Lol 

— Vorbesc, după capuşonul ce-l aveţi în m - 

— Atunci nu ştiţi cum se prind racii. Vedeţi, intri în lac 
până la genunchi, apoi undița asta în care ai virit o aterină, două, 
trei, o laşi, plimbind tot timpul pe faţa apei, cu stinga, capuşonul 
acesta cum îi spuneţi. Racul, foarte lacom, se repede. Hat, în un- 
diță ! Dar zadarnic ai încerca să-l scoţi din ea cit timp e subt 
apă. Ridici atunci undița deasupra capuşonului. Speriat de aer, 
racul dă drumul şi cade în sac. Laşi iar undița şi într'o clipă a 
picat al doilea. Operația merge area Racii stau în pilcuri şi cu 
o singură aterină prinzi o ntr'o singură dimineaţă umpli o 


` "L Mais c'est ravissant. Aşadar sînteţi pasionat după raci. 
— Cituşi de puţin! Nu măninc niciodată. Dar mi-a plăcut 
totdeauna să stau pănă la genunchi cu picioarele în apă. să 


conductorul striga deasurda douăzeci de nu 
erh, Kërrech? 


——VARMAROCUL MBTEHNELOR w 


Bibliothèque Nationale imobilizam cele mai utile dicţionare filolugice 
ca să-mi rezem de ele cartea şi pierdeam tot timpul preţios pentru 
examene urmărind cu ochii prin sala de lectură savanți cocirjaţi, 
în căutarea lor. La Luvru primul lucru pe care l-am făcut a fost 
să număr tablourile din fiecare sală iar în expoziţii pindeam ora 
unu ca să schimb prețurile de pe tablouri. 

La British Museum umblam toată ziua în redingotă. Cetitorii 
ma credeau Englez, de atita ţinută. De fapt redingota o purtam 
pentru buzunarul ei din spate, unde fără să-mi stric linia taliei, 
men să-mi Dun sandwichul cu care după obiceiul locului îmi 
ăceam sumarul dejun. 

Vedeţi, aici, s'ar crede că am venit la o staţiune şi vilă isto- 
rică, spre a lua atingere cu cea mai mondenă și aristocrată lume, 
cum şi cu cel mai miraculos mil şi radiu. In realitate e ca să vi- 
nez raci despre care am cetit elogii într'un Baedecker şi ca să am 
subt ochi cea mai bogată colecţie de schilozi şi neisprăviţi, din 
cite mi-au putut pomeni prietinii şi cărţile. 

Le-am aflat la toţi numele şi adresele şi cu o carte poştală 
trimeasă la zece, douăzeci, le dau rendez-vous ` îi pindesc din um- 
bră, îi afit cu o vorbă şi-i încaer, stimulindu-le boala cu acest gră- 
unte de viață aruncat ca într'o flacără pe trepiedul prostiei, in- 
vidiei şi răutăţii lor. 

— lată omul nostru, se gindea doamna A, aproape leşinată 
de plăcere, cum mai ales urca scara, întăia oară, la brațul ciuda- 
tului tinăr, 

— A, dar de vre-o zece žile mi-a căzut în mină o afacere 
minunată! Uite-o colea, făcu scriitorul, depunind în capul scării 
raniţa cu raci din spinare şi scoțind din buzunarul dela spate un 
manuscris. 

— Fascinaţia morţii ? Un roman ? 

— Nu înţelegeţi ? Foarte simplu? în ultimul timp plaja lor 
a fost inundată într'o parte. Ciţiva s'au tăiat apoi în pietrele şi 
sticlele de care prundul pe alocurea e plin. M'am gindit atunci: 
dacă i-aşi trimete dincolo, la plaja mondenă, ce ideală imixtiune 
de valori!! Ce interpenetrare de virusuri: boala lor în sănătatea 
celorlalți şi viceversa... Ce boală nouă și frumoasă! Am mai jertfit 
citeva vinători de raci şi pe motive binecuvintate am hotărît cîţiva. 
După ei, ceilalţi au alergat buluc. Cel dintăiu convertit a fost maica 
Veniamina, dela o mănâstire din vale. O apariţie apocaliptică! O 
minune ! Dealtfel un tip foarte interesant. Sta la vila Rodope, cel 
cu femeia cea mai frumoasă pe care am văzut-o în Orient. Mă 
duc la cite trei zile şi-i duc raci, stăm de vorbă pănă noaptea tîr- 
ziu; cind mă întorc dela dinsa am impresia că am înmormîntat 
pe mama. O adevărată fascinaţie a morţii! Ce efect trebue să fi 
produs ea, cu ai ei, dincolo. Trebue să fi trăit cu toţii zilele anu- 
tui 999, cînd cu sfîrşitul pămîntului! Am să încep să mă duc și eu! 

Doamna A îl privea de cinci minute încremenită. Cuvintele 
hui cădeau peste dinsa ca o grindină. Zdrobită aproape, se zmuci 
puşcă înăuntru, lăsînd pe scriitor să-şi ridice distrat sacul cu raci. 


198 VIAŢA ROMINEASCA ` ` 


In hol tăcu zece minute, apoi, la stăruințele celorlalți povesti 
nemaipomenitul scandal. - 

— Nu, trebue convertit şi el la noi, Ge directorul petrolist 
tăcerea cu paragrafa scurtă a unui creionaş de aur scos din vestă, 

— E o erezie de scriitor—făcu plenipotenţiarul cu o piruetă. 
— Dar va trece. 

Şi Atta fu trimes să-l invite pe astăseară la masă. 

— Inutil, exclamă generalul care tocmai deschidea uşa pe 
teraşă—Nu-i el cel care a ieşit acum cu două femei? 

— E chiar el cu călugărița şi Hariclia Rodope, dacă nu mă 
înşel. Or fi venit să-l ia! 

Şi a fost întăia oară cînd s'a mincat şi dormit prost la vila 
Domus Parva. 


Decind cu Liga, Doamna A încetase să EE plajă. 
Dar a doua zi parcă avea un presentiment, şi reluă deci locul 
favorit. Parcă ceva se schimbase între timp. O atmosferă de de- 
lasare şi descurajare... Doamna A nu-și mai recunoștea tovarăşii. 
Se molipsise de slăbiciunea şi deprimarea bolnavilor sau era pur 
şi simplu înfrîngere ? Pe feţele lor în orice caz E paloarea ; 
roşul mandarin, ocrul şi negrul se dusese, trup! păreau instru- 
mente desacordate, viața şi voioşia care ie însuflețise, plictiseală 
şi desgust. Ce H se încuibase printre ele și le bintuia às- 
cuns ca un vierme 

Ori era o simplă auto-sugestie ?—Cu atit mai rău! 

Doamna A îşi spunea în gind toate acestea, cind iată din- 
spre din care soseau mai toți bolnavii, pe Tudor de Reszke 
in halat de bae, cu Maica Veniamina și Hariclia Rodope, ca un 
Hristos între Maria şi Magdalena. 

— E frumoasă ! îşi şopti Doamna A, mai înainte să se poată 
revolta, 

Căci ceiace isbea în primul rind era Hariclia. Intro capă de 
un verde deschis, cu fişiul care îi făcea un cap de zeiţă greacă, 
cine ar fi recunoscut în ea pe soţia fabricantului de Kefir, dacă n'ar 
fi ştiut că albanezul—unul din acei balcanici năstruşinici, pleavă a 
porturilor de mare, care trec prin douăzeci de meserii ca să ajungă 
să aibă odată o femee frumoasă—n'ar fi luat-o acum zece ani, ca 
agent de vapoare, dintr'un varieteu din Pera ? 

Singura femee căreia vilegiatura îi priise anul acesta, de data 
aceasta, în noua ei eleganţă, de un om de care ştia vag 
că e cineva, era deadreptul radioasă. Ochii ei verzi ca agurida se 
desfăceau în paiete ` şi de atita soare şi bucurie iradiau peste toată 
ființa ei și eterizind pănă și şuviţele ruginii de pe git, cum şi pielea 
albă ca bobul de grîu, într'un verde străveziu, lăsau să cadă pe 
nisip, cu un trup strins încă bine în forme tinereşti, o nimfă cu 
accese de pisică sălbatecă, Scriitorul nu o slăbea din ochi. ŞI sin- 


_____ JARMAROCUL METEHNELOR 193 
gura pereche de oameni sănătoşi de pe plajă se aşeză dintr'odată 
pe un plan de fericire la care ceilalți, uitind de rest, priveau cu 
jindul oamenilor” isgoniţi din paradis. 

Uluiala trecută, începu rumoarea. Toată lumea află că tînărul 
e Tudor de Reszke, şi întimplarea din ajun fu pe buzele tuturora. 
Păţania dela Domus Parva, renăscind o ciudă veche, printre snobi, 
punea pe fruntea genialului scriitor o aureolă de original. Fotografi 
şi ziariști în numele unui popor întreg, îl asaltau cu acelaşi obiec- 
tiv al curiozităţii. Un interview îi fu luatpănă să-şi scoată halatul 
şi să expună soarelui un trup pe care lumea îl găsea fraged şi fin. 

— Cum vă petreceţi vă rog timpul pe Gem pe care acum 
două mii de ani rătăcea Ovid ? 

— Bine merci, răspunse de Reszke, cu un ochiu spre Hariclia. 

— Nu ne-aţi putea, vă rog da, mici amănunte ? 

— Mărog! Ora 6: ieşire din subconștient, nu-i aşa? reve- 
njre la realitate, ‘schimbare la faţă; pr. sistem Müller zece figuri; 
7: vinătoare "de raci; 8: vinătoare de eroi, Betsaida; 9: psich- 
analiză ; 10: kefir Rodope. 

— Aha, făcu ziaristul ca un om care a descoperit formula 
camforului. Şi sublinie de două ori: Kefir Rodope. 

IO: —12: plaja celorlalţi, 12: guvizi prăjiţi, limonadă ; 1: de 
vorbă cu berbeciui birtaşului; 2: cu mine însumi: 3: Ecce Ancilla 
Domini! 4 : masaj cranian, manicure ` 4% : turcul cu chilimbare ; 5: 
charleston modificat; 6: Academia de folklor sudesteuropean ; 7 
apus de soare; 8: beefsteak rece, Maggi; 8: spleen gastric, indi- 
gestie ; 9 metoda Montessori; 9 - eventual lună, eventual inspira- 
ție ; 10: reintrare în sine, splendidă întunecare. 

Pictori şi sculptori îl invitară să pozeze. Primi, şi chemă în- 
dată pe ziarist ča să așeze între psichanaliză şi kefir: zece mi- 
nute bust. 

Originalul se dovedea astfel şi un mare poznaş, un mare jo- 
vial. Lumea respira. O destindere era într'adevăr necesară. — Lu- 
mea se stringea în jurul perechii ca la un izvor de sănătate. In- 
tărite cu apa aceasta nouă, forţele se întremau, ochii căutau să i- 
mite înviorătoarea privelişte. In jurul Maicei Veniamina se strin- 
era detractorii de odinioară. In fiecare zi o găseau mai plină la 

aţă, mai îmbujorată ! Nici ceilalţi parcă nu erau aşa de repulsivi. 
Rânile lor, räni obișnuite, bandajele lor, deasemenea. Mini nobile, 
le pipăiau, le ridicau de jos. Un vînt democratic sufla, ceva care 
amintea de revoluţia franceză. N'a fost găsită Doamna A cu un 
Rousseau în mină regretind din suflet cătră Doamna B că, avind 
voce n'a învăţat să se acompanieze din teorbă, ca mama faimo- 
sului filosof ? Cei mai snobi umblau în mină cu un Marx sau 
Keyserling în ultima ediție engleză. Jocurile şi sporturile încetară 
pe plaje. O Wgëie de biserică se aşternu. Fardurile dispărură de 
tot. Slăbiciunea, privirea consternată, paloarea şi suferința erau la 
modă. Nu erau oare și în trupuri? Ce erau gesturile obosite, of- 
tările, mirosul universal de iodoform ? Erau arşi de soare sau ungi 
cu toții cu tinctură de iod? A 
] 


EE VIAŢA ROMINEASCA_ 

Deajuns că atmosfera de spital nivelase taberele, şi stimulaţi 
de sănătatea prietină cu boala a lui de Reszke, recalcitranții de 
odinioară nu erau tot aşa și de tari, ca să reziste virusului care 
H rodea. In acest proces de democratizare prin boală, muştele își 
împlineau fişneţ oficiul lor de misionare ale singelui. Să te miri 
că acesta se subția şi încetinea în vine ? 

Dar dacă aceasta privea pe indivizi în parte, priveliştea era, 
dela o zi la alta, înfiorătoare. O prostraţie generală, o lentă intoxi- 
care, o sănătate care îi durea parcă și se împietrea cetind, fără 
să știe, fără să vrea, in ochii de viperă al bolnavilor, ceva din 
fascinația morţii. 

— Laureatul scria de zor... 

Dar de zor umblau şi gurile rele. Că romanul şi-a găsit c- 
roina 1... Haralambe a început să bănuiască. Venea mai des la plajă 
şi se bărbierea. H invita pe scriitor, ca să-l ție departe de Hariclia, 
la partide de înnot. De Reszke primea „ca să înveţe şi să facă 
pe originalul“. Acasă veneau apoi ştafete, dar soţul era prea ocu- 
pat ca să le controleze, iar dela Maica Veniamina, ara vilei, 
nu putea scoate nimic, 

O săptămină trecuse în astfel de hirțueli. De sfinta Mărie, 
ziua Hariciiei, care ca fostă artistă avea două nume, masă mare 
la vilă, Cătră ora trei din noapte Haralambe se făcu beat mort 
şi căzu subt masă. A doua zi la bărbicrul din faţă, auzi de doua 
umbre care cam ia aceiași oră se întilneau grăbite, în josul fale- 
zei, E cam ce zărise şi el din dormitorul de sus unde Hariclia 
se făcuse că se retrage obosită. Haralambe Rodope mahmur, trase 
încă trei coniacuri pe git, de necaz, şi ras, pudrat, cu vijieli în 
urechi, cu strungăreaţa i nările mai lăţite ca oricind, cu pălăria 
chefiie, pomi la plaje. Hariclia tăinuia cu maica Veniamina, ca şi 
cînd nimic nu s'ar fi întîmplat. La douăzeci de metri, ca de obi- 
ceiu, de Reszke scria pe nisip. Albanezul respiră parcă mai uşurat. 

— Cine vrea să facă bae cu mine, făcu Haralamb, aruncîn- 
du-și haina pe umeri ca un toreador. 

— Te-aşteaptă de un ceas răspunse Hariclia. 

în legi u-se, ca totdeauna, mai mult prin semne, cei doi 
bărbaţi o ca de obiceiu mai de de ochii lumii, spre co- 
tul undea odihnea o coastă de caic înecat. 

— Acum e bine de innotat, dete să înţeleaga Haralambe, 
desmeticit puţin de valuri. De Reszke, încercă să-l urmeze, dar in- 
cepător, se opri unde apa H venea la git. 

— Atunci fă plută. Uite, aşa, vezi aşa L.. 

Şi după ce îi arătă, Haralambe luă pe scriitor de spate și-l 
finu culcat, cu brațele întinse, citeva minute. De Reszke fipa de 
voluptate. incercă de citeva ori singur, dar se pomeni cu capul_ 
în sus, scuturindu-și-l de urechelnițele cu care apa îi şiruia pe git, 
scuipind şi căsnindu-se să-şi regăsească fundul. 

— nu aşa, strigă Haralambe ş'apucindu-l at culcindu-l 
din nou pe spate— Aşa, vezi ? 

Dar privindu-l deandoasele, albanezul văzu de odată în ochii 


o VARMAROCUL METEHNELOR. SÉ 


acestuia oglindindu-se şi cochetindu-se. ca acum zec la vari 

teul din Pera, pe Hariciia. Ce ademeni i prea dea 

oct din oi at eri menire mai era şi asta? Il a- 
Mine de cimpanzeu era acum de itul tinărului 

arătătoare se _întilneau pe urcuşul slab d unei cé Se zen 

subt bărbie. Era vina, sau vechea mușcătură, de pisică sălbatică 

a Hariogliei ? 

I mintea toropită a albanezului apărea acum fal di 
josul vilei, cu două umbre grăbite subt ea. O clipă si Ce a 
şir ‘Deg ees gindului:” TEE 

etele apăsară beregata ca pe v sonerie, Un zvicnet v 
să aducă trupul în sus, Apoi un hirciit înnecat de apă, Şi atit, pe 

Un val se apropia dinspre caic. Haralambe îşi îmbrinci spre 
e! victima, din răsputeri; şi-i dete drumul. Se aruncă apoi afund 
şi eşi la Aud zece metri depărtare, 

— Săriţi, ajutor, ajutor, se înneacă ! incepu să tipe Haralambe 
gesticulind ca un nebun şi făcindu-se că alea d 
Ke scufundindu a. Sg are: Aro sa 

cu scîncete şi răsuflări din greu, îl trase la mal, Lumea 
alerga buzna. Ţipete şi întrebări de tot felul, Haralamhe Rodope 
se văicărea culcat pe leş. 

— L-au furat valurile, mi l-au furat... : 

Dar o vinătae din ce în ce creştea subt bărbie, Albanezul îşi 
trase mina înapoi, ca arsă. Privirea lui se tira. Cuvintele îi sunau 
dogite. Bine că nu venea Hariclia. 

Lumea era documentată, 

— Era beat, beat ca o brută ce e! 

-= De rachiu şi Letz? Ha, gelozie la el, pottim!! 

— În orice caz, ce arie, mon cher, ce lipsă de atenţie, 
facu Atta, potrivindu-şi monoclul. ii Kë 


— Spuneţi acum dacă unul din 5 
nedelicateță !... a noi era capabil de aşa 


Degete nobile întindeau pe trupul marelui mort halatul roz, 
din buzunarul căruia, pe o frunte de manuscris mijeau la viaţa 
“ouă cuvinte ` Fascinaţia Morţii. , i 


Dragoș Protopopescu 


O legendă carolingiană la Romini 


A devenit un loc comun în istoriile literaturii noastre pa- 
sajul în care se arată cit de dn este lipsa studiilor 
ce asupra producţiilor literare ale m viera E suficient 
să apară o nouă recapitulare a scrisului — şi în vremea 
din urmă ele au ajuns atit de frecvente incit încep să concureze 
însăşi literatura ` ca să aflăm cu oarecare satisfacție această 
constatare sentimentală, însoțită de aceleaşi siaturi şi aceleaşi 
îndemnuri. 
Rezultatele acestei pedagogii inutile au fost insă negative. 
In afară de unele scrieri care înfruntă cu tärie timpul distrugător 
şi ingrat şi de puţine studii care merită să fie ite cu grijă, 
ca nişte obiecte de preţ, restul contribuţiilor aduse în acest do- 
meniu rominesc se pot considera drept încercări zădarnice. Noi 
am rămas încă la fericite comentarii literare, cînd sa dovedit 
demult că orice concluzie în materie de literatură populară tre- 
bue să se întemeeze mai ales pe comparaţie; şi, ca un fel de 
abatere dela calea obişnuită, continuăm studiul acestei literaturi 
nu după metoda unanim recunoscută şi pentru alte discipline, ci 
după cea mai subiectivă şi mai recentă, care vrea să răstoarne 
cu logica şi cu bunul plac însuşi piedestalul pe care s'au clădit 
ştiinţele morale în secolul trecut. 
Se explică, astfel, de ce încă multă vreme vom vedea 
e greater dezideratele sentimentale ale istoricilor literari. Apa- 
e 


O LEGENDA CAROLINGIANA LA ROMÎNI 197 


I. 


Poporul romin cunoaşte puţine legende şi tradiții despre 
anii de copilărie ai lui Ştefan Sc Mare. la Moldova sie sirat 
citeva în legătură cu aşezämintele lui- culturale ori cu degt 
mănăstirilor din Bucovina, altele despre chipul cum a deprins 
minuirea armelor dela uriaşi sau despre intimplările lui din pri- 
begie. Toate aceste legende au un caracter mai mult regional, 
referindu-se la lucruri apropiate 1. O parte dintre ele cuprind 
desigur lapte în legătură cu alţi voevozi—reali ori lictivi—şi 
s'au atribuit numai domnitorului moldovean după o tendinţă a 
tuturor popoarelor de a trece asupra celui mai insemnat erou 
al lor faptele celorlalți mai puţin favorizați de soartă şi de me- 
moria colectivă. 


Cea mai importantă dintre toate legendele care privesc ti- 
nereţa şi copilăria lui Ştefan cel Mare, cunoscută mai ales în 
urma răspindirii prin cărţile de şcoală, este acea intitulată de 
N. Gane „Stejarul din Borzești", legendă în care se povesteşte 
primul său „exploit* de arme. După materialul publicat pănă 
acum, cunoaştem această legendă in două variante. Una din 
variante este acea scrisă de N. Gane, avind următorul cuprins: 
lingă apa Trotuşului, aproape de Borzești, se jucau două cete 
de copii ; o ceată era condusă de un Du de ţăran, Gheorghe, alta 
de Ştefan, viitorul voevod. Prima din cete constituia armata 
Tătarilor, iar cea condusă de Ştefan, era armata moldovenească. 
După luptă îndelungată, ceata Tătarilor a lost învinsă şi Gheorghe 
conducătorul ei, prins şi legat de un stejar, —„Apoi toţi hat- 
manii şi căpitanii lui Ştefan se adunară imprejurul stejarului şi 
prinseră să judece pe hanul tătăresc, unii pentru vre-o minge 
iurată, alţii pentru vre-o cetate de hirtie dărimată, tot fapte rele 
ce nu puteau fi iertate ; iar bietul han, cu ochii plecaţi în jos, 
işi aştepta osînda abia stăpinindu-se de ris... Ştefan, după ce as- 
cultă părerea mai marilor. oştirii sale, zise cu sprincenele încre- 
tite :—Porunca Domniei mele este să-l spinzuraţi de creanga cea 
de sus, ca să fie de pildă şi altor neamuri. Apoi nenorocitul han 
fu legat cu tringhie de subsuoară şi ridicat creangă în sus 
in salvele puştilor de soc și in strigătele de bucurie ale oștenilor 
învingători" 2. In acest timp, o ceată de adevărați Tătari alerga 
pe valea Trotuşului. La apariţia lor, toți copiii sau îimprăştiat ; 
numai copilul legat de stejar rămine în calea păginilor şi este 
ucis de săgețile lor. In urma luptei dela Lipinţi cu Tătarii, după 
treizeci de ani, Ştefan a prins o mare parte dintre năvălitori, 


1 v. Şezăloarea, MW, p 235, S. FI. Marian, Tradiții poporane romine 
din Bucovina, p.93; sqq, 111 sqq; 127 sqq. şi p. 358, note; T. A. Bogdan, 
Amintiri populare despre Ştefan cel Mare, Braşov IM. S. Teodorescu- 
Kirileanu, Ștefan vodă cel Mare şi sfint, Focsani, 1904 (şi în ediție nouä); 
T. Pamtile, Povestiri despre Stefan cel Mare, Hotin, 1919, etc.. 

2 Convorbiri literare, XV (1882), p. 419. 


108 VIAȚA ROMINEASCA 


intre care era şi „fiul hanului tătăresc de peste Volga“. Venind 


soli pentru răscumpărarea acestuia, Ştefan îşi adună sfatul subt 
stejarul care fusese martorul crimei din trecut şi lăsă la apreci- 
erea lui să dea hotărirea. Intreaga adunare a cerut moartea 
prizonierului, care a fost spinzurat—iîn fața trimişilor străini—de 
acelaşi creangă de care fusese legat vechiul tovarăş de jocuri 
al lui Ştefan. Apoi stejarul a fost ars, iar pe locul lui domnitorul 
Moldovei a înălțat biserica din Borzeşti, 


In povestirea lui N, Gane informaţiile nepopulare sint ex- 
cesiv de numeroase; astiel găsim unele luate dela cronicarii 
moldoveni, cum e numele locului „la Direptate“ unde Ştefan a 
fost uns Domn al Moldovei de Mitropolitul Theoctist, 1 pomenirea 
boerilor din divan, a numelui localităţii unde a fost mai tirziu 
bătălia cu Tătarii, a Evdochiei „sora țarului Simion“, a lui Mengli 
Gherei „hanul Tătarilor de peste Volga“, nume cu totul străine 
poporuliii şi care aparțin, evident, lui N. Gane. Povestirea aces- 
tuia, pentru a explica zidirea bisericii din Borzești, mai conţine 
şi erori de fapte care iarăşi i se pot atribui. Se ştie că Ştefan a 
ridicat biserica din Borzeşti în al 38-lea an al domniei lui, deci 
la 1495 ori în anul următor. După lupta cu Tătarii el a înălțat 
mănăstirea Putna # şi prin urmare nu poate fi nici o legătură 
intre biserica din Borzești şi bătălia dela Lipinţi 3. Deasemenea 
Tătarii făcuţi să apară subit în valea Trotușului pentru a ucide 
copilul spinzurat de o creangă de stejar, sint o invenţie a po- 
vestitorului, după cum arată cealaltă variantă. 

In versiunea aceasta Ștelan este iarăşi câpetenia uneia 
din cete, care era armata ţării. „După bătălie... aduseră legat 
la picioarele craiului Ştefan pe comandantul armatei inamice, 
făcut prisonier,—care lu judecat şi condamnat să moară prin 
ştreang. Pe dimbul unde se petrecea jocul copiilor, era un nuc 
bătrin... De una din crengi... haet acăţară, în glumă, pe cama- 
radul lor, lată însă că dintr'un tuliş sare un iepure, apucind la 
vale ; copiii se reped şi uită în ardoarea lor pe condamnat. Cind 
se întoarseră subt nuc, care le fu spaima lor? Camaradul lor 
era mort“ 4. lipsită de intregul suport livresc pe care îl are 
povestirea lui N. Gane, această variantă eneşte şi ea de ri- 
dicarea bisericii din Borzeşti de cătră Ştefan ca amintire pentru 
întimplarea din copilăria sa şi in acelaşi timp „spre a-şi ispăşi 
păcatul comis“. O diferență de concepţie separă aşa dar aceste 
două variante: în una Ştefan este considerat nevinovat şi răz- 
bună numai în mod crunt moartea fostului său tovariiş : în cea- 
1 Ureche, ed. Giurescu, p, 43 
2 u, Cronice", |, p. 157. 

3 S'a afirmat, de multe ori, că Ştetan sa născut Ja Borzegti in 1435 
(ci. de ex, Gr. Tocilescu, Istoria ilor, p. 139), L Ursu în monografia 
5 4 O. Beet Dictionar een al Det Bacău, Bucureşti 
1895, p, 168 şi Marele Diane eier, l, p. an. ` 


x<. >R LEGENDĂ CA OIANĂ LA ROMINI 199 
laltă, fără nici o răzbunare, Fian înalță biserica drept semn de 
pocăință. Răzbunarea lui prin erea fiului de han e: peste 
Volga“ pare deasemenea cevă-drăin de le endă, după cum sînt 
şi Tătarii care inlocuesc—iîntr?un! chip destul de ciudat—iepurele 
arătat de a doua variantă. 

Nici una dintro aceste 


ma uni nu este însă cunoscută de 
popor 1. Prin informații pe c umai haăzardul le dă în legă- 
tură cu asemenea povestiri, că amindouă variantele sint 
culese din lumea oraşelor şi chiar numele povestitorilor. Astfel N. 
Gane adaugă la povestirea sa o notă prețioasă : „Moşia Borzești 
este proprietatea d-nei Maria Catargi fiica d-lui Vasile Alecsandri, 
iar legenda mi-a fost istorisită de însuşi d-nul Alecsandri“ 2; 
a doua variantă a fost povestită de cineva „dintr'o veche fami- 
lie de Băcăuani” şi din această cauză i sa părut culegătoarei 
că legenda „pare a fi probabilă” 3, 

Venită dela orăşeni şi răspîndită prin cărți fără să devie 
insă populară, chiar în Moldova, această lependă nu poate îi 
decit un împrumut, In celelalte ţinuturi locuite de Romini o le- 
gendă similară pentru vre-un personaj istoric local este necunos- 
cută şi nici tolklorul popoarelor vecine nu o cunoaşte în ciclurile 
privitoare la eroii lor legendari. Numai in țările depărtate ale 
Occidentului se întilnește povestirea aceasta alcătuind unul din 
numeroasele episoade ale legendei Bertei („Berte aus grans 
pies*)—şi are ca erou pe Carol cel Mare. 

Legenda Bertei este povestirea medievală atit de räspin- 
dită a femeii inocente, de tipul Genovevei. Fiică a regelui Un- 
gariei in versiunile păstrate la popoarele romanice ori a regeiui 
din Brittaia după variantele germane, Berta a fost acceptată ca 
soţie de regele Pepin şi trimisă în Franţa de părinţii săi Flor şi 
Blanchefleur, După variantele franceze 4, Berta ajunge la curtea 
lui Pepin însoţită de o guvernantă şi de fiica acesteia. La curtea 
Franţei Perta este substituită de fiica guvernantei, Aliste, care 
face ca adevărata regină să lie condamnată la moarte. In pä- 
durea dela Mans (Maine) executorii sentinței lui Pepin îi lasă însă 
viaţa ; şi numai după o îndelungată rătăcire Berta a nemerit la 
un emnit, care, imaginindu-şi că subt chipul ei i sa înliăţişat 
diavolul, a refuzat să o | niaigecaa în sihăstria lui. Covingindu-se 
apoi—după ce Berta a făcut semnul crucei—că ea vine dela 
Dumnezeu, sihastrul a condus-o la casa lui Simon, un om care 
locuia În are ii In acest timp Blanchelleur vine la curtea 
Franţei să vadă pe Berta şi descopere că regină nu era fiica 


1 Astiel şi S. Teodorescu-Kirileanu în colecţia aa de legende popu- 
lare despre Ştefan cel Marg, reproduce (p. 21—27) povestirea lui N. Gane. 

2 Convorbiri literare, XV (1882), p 18. 

3 v. Marele Dicţionar geografic, |, p. 544. 

Av, Berte atus grans piès, édit. P. Paris, cea mai veche versiune 
francezë e publicată în Histoire littéraire de la France, t. XX, p- 702 şi în 
Gaston Paris, Histoire poétique de Charlemagne, Paris, 1855, p. 224—22%, 


` Wë VIAŢA ROMINEASCĂ 


ei ci a guvernantei. Pepin închide atunci pe Aliste: în mänästi- 

rea dela Montmartre şi caută în zadar pe Berta ; şi o descopere 

ken SC nouă əri, pe cind era la vinătoare in pădurea 
ans. 


Variantele germane se deosebesc sensibil de cele franceze 1- 
In acestea, Beria este luată dela curtea regelui din Brittaia de 
cătră majordomul lui Pépin. Inainte de plecare, majordomul piä- 
nuise să o inlocuiască pe drum cu îiica lui;- în apropiere de 
Miihital, întrun loc pustiu, el a pus doi servitori să ucidă pe 
Berta, cerindu-le să i se aducă o dovadă a executării. Servito- 
rilor le-a fost insă milă de Berta; ei o lasă liberă şi aduc ma- 
jordomului un semn fals In urma acestei intimplări, Pepin ia de 
soție pe fiica majordomului, în timp ce Berta este “dusă la un 
morar, în pădurea unde mai tirziu a venit Pépin la vinătoare. 
Berta a lost văzută de e, căruia li descopere cine este, ară- 
tindu-i inelul. Ea rămîne încă la morar ciţiva ani; iar fiul ei, 
numit Kari după voința lui Pepin, creşte împreună cu sopii 
torilor şi vecinilor, Aici legenda păstrată de Chronica dela Wei- 
henstephan şi de Chronica Bremensis de S. Carolo et S. Willehado 
a lui Henric Wolter 2 are mai multe întimplări din timpul copi- 
lării lui Carol şi intre ele se află şi episodul asemănător legendei 
din copilăria lui Ştefan cel Mare 3. j 


Oricare ar fi izvoarele legendei păstrată de redacţiile ger- 
mane: fie că punctul central este legenda lui Pilatus—cum crede 
J. Reinhold 4, fie că tradiţii orale vechi germane au fost adause 
de cineva la textele scrise latine, mai ales la biografia lui Turpin, 
cum credea Gaston Paris 5, se poate recunoaşte ua fond nordic 
străin de cercul legendelor romanice şi slave, —fond care apare 

te 


1 O comparaţie a variantelor legendei Bertei a tacut- Ferd. Woli, 
Uber die altfranz, ieldengedichte aus dem eege Sagenkreise, 
Wien, 1833, p. 37—73; că, şi Romania, XIV, p. DS ip parația variantelor 
germane cu cele romanice se găseşte ln Joachim Reinhold, Uber die per- 
schiedenen Fassungen der Bertasage în Zeitschrift für romanische Philo- 
togie, XXXV (1911), p 10—12. E 

2 Chronica dela Weihenstephan datează din anii 1426—36 (ct. Rein- 
hold, Zeltschrifi f. roman. Phil, XXXV, p. 9) şi nu este p anterioară 
secolului 15: v. Gaston Paris, L'anneau de la morte, histoire d'une e 
(Extrait du Journal des Pe Paris, 1897, p. 7. — Ir Histoire > 
de Charlemagne, p. 502, G. Paris alirma că textul o „era din secolul 


Sg ci. şi Reinhold, Zelischrift f. roman. Phil, XXXV, p. 3. 
3 ci. G, Paris, Histoire poitique de Charlemagne, p, 220 
4 Zeitschrift f. roman. Philol. XXXV, p, 15-16, : -+ 
nies A EE gei ec e eg E era 
o povestire necunoscută a ave or. lui , po- 
vestire care ar fi fost scrisă de un german „qui avait entendu raconter 
"histoire ot l'avait retenue assez contusâment*. e 


O LEGENDA CAROLINGIANĂ LA ROMINI 201 


specific chiar în legendele „adventrice“, cum sint multe din cic- 
Jul carolingian; 1 — şi acest fond specific nu poate îi atribuit 
decit folklorului vechi german 2. 


IL 


Pe ce cale s'a introdus la noi episodul din legenda Bertei şi 
în ce s'a efectuat imprumutul pe care l-am constatat mai 
sus ? In Franţa, primele versiuni scrise ale legendei apar în se- 
colul 13; puţin mai tirziu apar variantele italiene şi niole, 
iar din secolul următor sînt cele germane şi olandeze 3. O trans- 
mitere pe cale orală a legendelor existente în lumea occidentală 
spre orient ar fi avut un rezultat mai bogat decit acela —aproape 
inexistent—pe care sintem în măsură să-l constatăm astăzi, După 
cum poezia populară italiană n'a fost atinsă de mişcarea truba- 
durilor şi influența acestora se poate recunoaşte numai în poezia 
italiană artistică 4, tot astfel este exclusă orice influenţă a le- 
gendelor scrise medievale din occident asupra literaturii populare 
romine. O asemenea influenţă a poemelor medievale ar fi putut 
exista în Grecia, unde cunoaştem citeva traduceri de poeme 
epice franceze, încă din timpul cruciatelor 5. În afară de grani- 
tele Italiei şi Germaniei, legendele carolingiene au avut obstacole 
serioase, pentru răspindirea lor la Romini, popoarele slave şi 

i uri. A 
ge Ke ee directe vechi franceze, fără intermediul ger- 
man ori slav se pot constata în ungureşte 6, nu se er ee 
nici o urmă de influență a eposului carolingian, Biograful 
Matei Corvin, Galleotus, povesteşte 7 că acestui rege îi plăcea 


H i este şi ea un subiect general adaptat la un subiect 
din Bil Doe ea bi G, Paris, „bă ege panene E 
åge*, Paris, 1890, p. 47). Intre Berta din egendă şi c Gergen 

i itor, după cum s'a făcut în Spania în 
a sosi ai a Sibille. soția ui Charlemagne. — Deaceia nu age D SR Bu 

- „ Paris, „că: «el 
pata aaa e e at par le nom de Berte, et par dautres circon- 
stances“. E, e 

i istoire postique de Chariemagne, p- „O! 
E eege de la age ragin. gorane, Se 
iis enco une va 
pară es? se E? puak disc L. Gautier, Les Epoptes fran 
taises, D, Paris, 1880, p. 13. i 
eitschrift f. roman. Phil, XXXV, p. |. 
3 E eg Zeitschrift p Shy troubadours sur la poésie des peu- 
ES Xe Ch. ey E eg rb Leg eg i Le 
omans e nalerie depuis le Xil-e siecie, . , 
y Ty e AL WH Literaturblatt f- germ. und roman, Phil, 1916 
gen ibi potusqua oblitus 
jusmodi carmina adeo erat attentus ut cibi potusq d 
Ca e D Sage usque ad vesperum, ad iliorum vehementes eg 
ugnamque acerrimam, quodammodo stupefactus, nil aliud Sega, ech 
gét gloria victoris accensus, brachia pedesque sub quadam SZ. ce 
gesticulatione movebat, cum et pugnantibus 2 ee G prae 
{chat în Michel, Chanson de Roland, Paris, , P . 


202 ` Mt ROMINEASCA 


foarte, mult să asculte cîntecele despre Roland. Aceste carmina 
la auzul cărora regele uita mincarea şi băutura, nu erau însă 
în ungureşte 1, 

a popoarele slave s'ar părea că taptele sint cu totul alt- 
lei ; se atribue citeva trăsături recente din literatura populară 
sirbă ca datorite unor influenţe din ciclul carolingian, Tristan et 
Iseult şi Lancelot 2. Aceste influențe recente din literatura 
populară italiană, sînt explicabile prin apropierea teritorială din- 
tre Sirbi şi Italieni; insă vechimea lor nu se poate proba cu 
nimic. La Ruşi se cunoaşte o romanţă auzită de un călător ger- 
man În nordul ţării şi in Siberia, romanță care pomeneşte de 
bătălia dela Roncesvalles şi care e aceiaşi cu romanța spaniolă : 


Mala la vistes, Franceses, 
A caza de Roncesvalles, etc. 3 


Este foarte probabil că romanja spaniolă a fost tradusă şi 
rāspinditä prin seris, deoarece versiunea rusä are aceleaşi ex- 
presiuni şi un ritm identic, Şi tot unei traduceri räspindite pe 
cale cărturărească trebue să se datorească povestea rusă a lui 
Bove Korolievici, care se aseamănă atit de mult cu povestirea 
apuseană din ciclul carolingian (Reali di Francia) despre Beuve 
d Hanstone 4. Menţinerea nealterată a numelor : Ronţevalie din 
romanţă şi a lui Kart veliky fără plenisonia caracteristică limbii 
ruse (Korol), care ar dovedi traducerea recentă, o aflăm şi în 
povestirea lui Bove: Benve d'Hanstone a devenit Bove Karolie- 
vici ; tatăl său Guidon a lost schimbat în Gvidon : unchiul lui 
Sinibaldo a devenit în versiunea rusă Simbalda ; Macabruno a 
lost tradus prin Marcobrun, iar Lucea Ferri prin Lukaper. Ale- 
rațiile minime ale acestor nume şi menţinerea lor în bylina rusă 
nu se pot explica decit tot prin traducere literară. Transmise pe 
cale orală, prin intermediul altor popoare, aceste nume ar fi 
suferit schimbări mai mari ori chiar ar fi fost inlocuite cu altele 
ore ag Astfel, ca introduse prin traduceri literare se poate 
ica apariția celor două urme occidentale in Rusia şi prin a- 
ceasta, cad nedumeririle cauzate de existența lor izolată la o 
depărtare apreciabilă de sursa de origină 5, precum şi constatarea 


! Toldy, Geschichte der ungarischen Literatur im Mitielaite 
1565, A 235 d G. Paris, Histoire m ue de Charlemagne, p, 133. seta 
Ee, éd. de l'Association des professeurs ydugoslaves 


` P 
3 v. începutul romanței ruseşti in G. Paris, Histoire podtiuue d 
b la Ermann, Reise um stie Erde Sarok Nord. 


„d, p. 544. 
4 G, Paris, Histoire poétique da Charlemagne, p. 165 ; L. Gautie 
Les Èpopåes aises, LL p. 490; A. Rambaud, La Russie éplyue, Pari, 


we 2 ASSEN 
SD : „Comment y À 
en Russie? On ne Je sai Lef e Aa cette histoire est-elle arrivée 


O LEGENDĂ CAROLINOGIANA LA ROMINI 203- 


lui A. Rambaud asupra chipului cum „geniul rus şi-a insuşșit atit 
de complect o povestire care s'ar fi putut considera ca pur occi- 
dentală, ca o parte integrantă a ciclului carolingian“ 1. 


In opoziţie cu izolarea complectă a acestor urme despre 
care am vorbit, apar în literatura populară rusă unele produc- 
țiuni, care deşi origina lor occidentală este evidentă, 'se pot ex- 
plica totuşi ca provenind dela popoarele vecine, adică printre 
răspindire continuă din vestul Europei prin intermediul Germanilor. 
Astfel, bylina rusă în cure se menţionează idee pa 2 şi care 
după Wesselofski ar fi un amestec al tradiţiei locale cu o legendă 
occidentală, are numeroase paralele la popoarele germanice, la 
Evreii germani şi chiar la Romini, aparținind toate la același 
ciclu al „Cymbelinei* ori cum l-a numit Gaston Paris „de la 
gageure* 3, Deasemenea este explicabilă apariţia în poezia populară 
rusească a variantelor din ciclul „fetei soldat” 4 atit de răspin- 
dit în Grecia, Albania, Boemia, dar mai ales la popoarele roma- 
nice (in Franţa, Spania, Portugalia şi Italia), fapt care a determinat 
pe C. Nigra să-i atribue 3 o origină provensală, de unde sar 
îi răspîndit în peninsula italiană şi iberică şi apoi la Greci şi la 
Slavi („passando poi colle prime crociate in Grecia e n'paesi 
slavi”). 

Prin urmare cele două producţii populare ruseşti izolate 
care derivă necontestat din versiuni carolingiene occidentale nu 
pot fi decit literare şi deci recente. La Unguri, după cum am 
spus, urmele de legende carolingiene lipsesc complect; iar Sirbii 
nu au decit împrumuturi nouă dela Italieni, care nu se găsesc 
însă transmise şi Rominilor 6. Un împrumut transmis prin inter- 


d, La Russie épique, p. 433. , 

2 gr Runste GG p. Piz CL şi versiunga asenvinătoare 
portugheză din O. Targioni Tozzeti, Cantare di madona Elena imperatrice 
Sie Oe) „Cymbelinei" a fost studiat de Reinhold Köhler în Kleinere 
Sehriften zur Mărehenforsehung (heg. von Johannes Bolte), 1895, t. I p. 
212 sqq. şi de G Paris, Romania, XXXII (1903), p, 481 sqq. à 

o v, Rambaud, Ju Russie épique, p. 83 sqq- și L. Leger, Chansons 

, p. AM. i 

a Eege olari del Piemonte, fase. UL, p. 30, —F. Liebrecht, 
Haidelberger Jahrbuch, 877, p, 874; Fleury, Littérature orala de la cra dă 
Normandie, Paris, 1883 (balada 0-a H a 7-a), Ballermann, Portu gesis 
Volkslieder und Romanzen, Leipzig, 1864, I, p. 4; Romania, Ak P 

6 Este curios lelul cum sa afirmat-—şi se susţine Da Cen 
jiteratură lard intro Sirbi şi Romini, Astiel Asmus Socrensen E ra 
EL stau, Phil, XV, 32 Intiinind într'o poezie populată sirbească mp se 
dena, în cara St. Novakovici vedea un imprumut unguresc ung, engu ) 
cu înțelesul de „Polonez“ şi cunoscînd şi numele Litean din „Dog. 
dan" (din orgi iui Alecsandri), afirmă că Rominii au împrumutat en 
Aeta Sirbi sau Bulgari şi apoi Sirhii l-au luat iarăşi dela Romini, cu num ze 
lituanienilor, Cind Sirbil aveau cintecul, mai trebuiau să-l eege: a 
nou? Oricit de multe sint raporturile între Siavii de sur şi Romin] pe ac 
teren, astfel de schimburi ni se par exagerate. 


E VIAŢA ROMINEASCA 


mediul acestor popoare este exclus; de aceia, apariţia izolată a 


legendei despre Ștelan în Moldova credem că trebue altfel 
explicată. 


Intre numeroasele lipsuri pe care le-a constatat la noi ge- 
meraţia dela 1540, a fost şi aceia a unui epos naţional atei A 
Pentru acel timp de naționalism nelimitat, cind povestirea în 
Versuri a unui trecut rominesc glorios ar fi avut răsunete cu 
mult mai mari decit cercetările istorice, lipsa acestui auxiliar 
prețios de redeşteptare naţională a lost adinc simțită. Şi după 
Cum aceiaşi generaţie a creat un teatru rominesc, prin orice 
mijloace, au încercat să creeze şi. un epos naţional. Alecsandri, 
alături de Bolintineanu, a fost unul dintre aceşti făuritori ai epo- 
sului lui Ștefan cel Mare. Cit de mult l-a preocupat pe Alecsandri 
laptele voevodului moldovean, se poate urmări dela primele lui vo- 
lume de versuri, în colecţia de poezii populare mai ales, pănă 
Uran la apariția poemei „Dumbrava roşie“, A scris o ie 


„populară“ : Ştefan vodă şi Șoimul, în formă de dialog, în care 
Ştefan spunea : 


„Că-s Romin cu patru mini, 
Şi am leacuri de păgini: 

De Tatar, am o săgeată, 

De Turci, pala mea cea lată, 
De Liiteni, un buzdugan 

ŞI de Unguri un arcan“, 


i Această poezie, din colecţia .de poezii populare, e scrisă 
in acelaşi ton exagerat (cele „pairu mini" amintesc fără 
indoială cele „şapte vieți") pe care poezia populară nu-l cunoaşte. 
Alte versuri scrise de Alecsandri în formă populară şi inserate 
în colecţia lui formează Cîntecul lui Ştefan 1. Mai mult încă: 


chiar întrun cintec de leagăn Alecsandri a pomenit s 
vodului Ștefan: a pomenit numele voe 


„Să te faci un viteaz mare, 
Ca Domnul Ştefan cel Mare, 
Să fii verde la război 

Să scapi țara de nevoi” 2, 


ceiace, natural, poporul nu face niciodată. O sursă de subiecte 
pentru baladele „populare“ au fost legendele scrise de Neculcea ; 
am avut astfel dela Alecsandri: „Movila lui Burcel*, „Altarul 


1 Poezii ware ale Rominilor, 173 şi 174, 
2 Ibid., pei. Lee 


O LEGENDĂ CAROLINGIANĂ LA ROMINI ` ap 


Mănăstirii Putna“, etc. Numai după ce au fost epuizate subiectele 
din Neculcea, calea a trebuit să fie mai grea; — atunci însă, s'a 
recurs la procedeul obişnuit: la împrumut. Imprumuturile tre- 
buesc căutate numai la scriitorii care se bucurau de primire buna 
în ţările noastre. S'au arătat indeajuns influenţele puternice pe 
care le-au avut marii poeţi romantici — mai ales V. Hugo şi 
Lamartine — asupra generaţiei dela 1840; sa insistat mai puţin 
totuşi asupra romancierilor „en vogue“ in acel timp în cele 
două principate, unii ncinsemnaţi ca valoare artistică (M-me 
Cottin), alţii mai mult propagandişti de idei salvatoare (Eugène 
Sue, care a intluențat — între alţii — pe Eliade) ori tovarăşi pen- 
tru ceasurile de singurătate şi monotonie (Ponson du Terrail). 
Unul din scriitorii care alături de V. Hugo şi Lamartine au des- 
fätat mai mult pe cetitorii romini între 1830 şi 1860 a fost Al. 
Dumas-pere, Şi numai faptului că lectura lui Dumas-ptre era 
necesară şi claselor mai puţin instruite din Principate se datoreşte 
acea prodigioasă activitate de traducători a lui Eliade, Pelimon, 
Baronzi, etc. şi apariţia succesivă în haină rominească a scrie- 
rilor: Antony (la 1837), le Coriecolo (la 1846), le Speronare (la 
1847), Therdsa (1847, 1848, 1853), Les trois mousquetaires la 
1853 sqq.), Isaac Laquedem (1853), Les Aventures de Lyderie 
(1857), Le Comte de Monte-Chiisto (la 1857 şi alte ediţii neda- 
tate), Amaury (la 1853), Le chevalier d'Hermenthal (1857), etc. 
Cit de adinc au pătruns acesfe traduceri chiar în lumea maha- 
lalelor din acel timp, o mărturie sigură sînt les Aventures de 
Lyderic, traduse în volum şi într'un calendar, care au fost cetite 
de un locuitor din marginea Bucureştilor şi apoi povestite lui 
gien devenind astfel basmul autentic „popular“ intitulat 
„Gheorghe cel Viteaz“ din colecţia acestuia. ! 


In acelaşi volum cu basmul lui Lyderic, Dumas-pere a ti- 
„re: şi două povestiri istorice, la Chronique du Charlemagne şi 
Chronique du roi Pepin. Ultima povestire nu este decit un rezu- 
mat al legendei păstrate de chronica dela Weihenstephan, despre 
care am vorbit mai sus, şi e diferită deci de versiunea franceză pe 
care edițiile populare ale lui Argenson au răspindit-o în timpurile 
nouă in Franţa. 2 După ce povesteşte întimplările copilăriei lui 
Carol cel Mare şi felul cum acesta îşi petrecea timpul cu copiii 
vecinilor, Dumas- scrie şi incidentul care a dus la moartea 
unuia din tovarăşi: „lls lui passèrent donc une corde autour 
du cou, tandis que d'autres courbaient un petit arbre et atta- 
chaient l'autre bout de la corde A sa cime. Or, ce semblant 


5 ei, Şezătoarea, X, p. 1 sqq. ; Fr. Panzer, Beiträge zur 
Genéck Aë ne Spracha und Literatur, vol. MI, 1921 E Viata 
, Noembre, 1921, p. 311—312} şi A. Schuilerus, rumil- 
nisches nid mer eil (în Testschrift Eugen Mogk zum 70 Geburtstag, 
. 5986—61 
=at 2 Rei în Zeiiechet t f. roman. Phil, XXXV, p. 147 nu cunoaşte 
povestirea scrisă de ech ll 


- Dh? 


am _____ VIAŢA ROMINEASCA 


-d'exécution accompli, ils allaient detacher le voleur, lorsque par 
malheur pour lui, passa un lèvre blanc. Les enfants coururent 
apres lui, et ceux qui tenaient l'arbre le lâchèrent. L'arbre se 
edressa enlevant le voleur, et le voleur se trouva pendu. Quand 
les enfants revinrent de poursuivre le lièvre, ils trouvăreni leur 
camarade mort", | 

_ , Jntruch legenda cu Stejarul dela Bo i nu e populară 
şi nici nu se poate explica prezența ei prin hipoteza că arfi 
venită prin intermediul popoarelor învecinate, singura sursă po- 
sibilă nu este decit imprumutul literar. Cum o versiune similară 
nu se găseşte decit în occident—cu privire la Carol cel Mare — 
şi aceasta de origină germană (versiune pe care în Franța a 
scris-o Dumas-pere) şi cum Dumas-pâre a fost scriitorul cel mai 
răspindit în țările romineşti în epoca precedentă celei în care 
apare legenda, imprumutul literar dela acest scriitor este mai 
mult decit probabil. Dacă imprumutul se datoreşte lui Alecsandri 
— care a povestit | lui N. Gane — ori altuia, lucrul nu se 
poate determina şi nici nu prezintă importanţă. 

Ceiace am căutat să arătăm este faptul bizar cum episodul 
carolingian a ajuns să se atribue unui voevod indepârtat, dato- 
rită Intimplării că Dumas-ptre a povestit cronicile împăraţilor 
tranci şi fiindcă destinul a voit ca acest scriitor, care a împrăş- 
tiat pe toată planeta „ideia franceză“, să fie foarte răspindit pe 
Aa jumătatea secolului trecut în cele două principate romineşti. 


L Șiadbei 
Parts, Oclombre 1927. 


f Al. Dumas-père, Les Aventures de Lyderic, Bruxolles, 1842, p 171, 


p 


“Andie 


Amintirile Caterinei State 


— Fragment ! 


„„Şi aşa se scurgeau zilele, împărţite între ceasurile petre- 
cute la școală, scurtele clipe ce le răpeam acesteia stind de vorbă 
cu Adela şi timpul, mai lung, petrecut la grajdiu, în odaia lui 
Moş Gavril, vizițiul, care, dregind un ham ori frecind alămurile, 
imi povestea din viaţa boerilor Deleanu, la curtea cărora, bătrinul 
deschisese ochii, după cum spunea. 

„Hei, duduie, pi atunci, pi cind ceram eu aşa, ca di opt, 
nouă ani, tatu-meu, lon Moga, Dumnezeu să-l lerte, iera cel mai 
prima vezeteu al boerului Deleznu—a tatălui aistui di acu—şi, 
după dinsu, mai iera, la grajdiurile boereşti, Ion Chioru, Alexe 
Priciuc şi loşca unguru. Aiştia iera vezeteii, afară di cti patru 
rindași, care aşternea şi curăța pin stănoage. Da numa tata, 
singur, tesela cii şăse cai, pi care-i adusese boeru cel bătrin din 
străinătate ; numa el inhama, în șir şi numa el avè poroncă să 
se suie pi capra trăsurilor celor mari şi să ducă pi Domnița, ne- 
vasta boerului, la leşi, ori pi la Mănăstiri, 

Ceialanţi vezetei ave in samă alţi cai, cu care umbla pi 
moşie ori la plimbare, tatu lui Conu Costache, conu Gheorghe 
State, Dumnezeu să-l ierte, că el iera pi atunci mina dreaptă a 
boerului celui bătrin cum îi acu, tatu matale, a istui tinăr. Şi 
ave boeri cija patru bucatari. Unu, cel mai mare, iera franțuz 
si aceala se îmbracă, la treâba, cu un cămeşoiu strimt, alb ca 
helgea şi lung pănă'n glezne; îşi trinte, pi o ureche, o tichie albă 
şi creață, curat ca o pungă lărgită di titiun şi umbla di colo 
pănă colo, di arata celorianţi ci să facă; şi el, lranțuzu, numa 
"șaza mincările pi farfurii di argint, 


-L „Viaţa Rominească” a publicat altădață o serie din aceste Amintiri. 


e A 2 VIAȚA ROMINEASCA ` 


Eu, pe atunci, caram lemne la bucătărie şi mă uitam, citeo- 
dată, cum aduna el păsările, din bucăţi, li înfunda cu feliu di 
feliu di amestecături şi pi urmă li fäcè la loc, de ai hi crezut 
că-s aiodoma păsările, cu pene şi cu clont. Şi, cînd li mai pune 
pi cite doi pumni di crison, ori pi spanac trecut pin sită, ai hi 

iurat că-s colo, di vale, la iaz. Şi mînca, boierii, feliu de feliu 
i spurcăciuni... Cînd aducă Constantin puşcaşu sitari, îi cenă- 
tuit franţuzu, și majele, necurăţite şi prăjite așa cum iera, ti în- 
tinde pi telioare di jimblă şi aşa li minca boierii, zău așa, ptiu“! 
Stupea moş Gavril, frecînd înainte alama. 

Şi iera, duduie, un bucatar bătrin, moşu Tudor—ficior di 
rob iera el--și aceala făct numa şi numa mincările di post. Şi 
să aducă odată cite trii, patru mrene proaspete, din Siretiu și 
vint, în postu mare, moron di la Galaţi şi di la moşiile boierului, 
din Dorohoiu, să aducă lăzi, din papură, pline cu raci... 

Atunci ieră ghini, că mincam și noi cu gust, că iera proas- 
pät şi curat... 


Da din celetante mincări, cît di bune ar hi fost, noi nu ni 
spurcam ; şi ci rāminė di la boeri şi nu pute dovidi slugile, li- 
site di pi sus, lepada, franțuzu, la ciubăr. lera, ci-i drept, mare 
risipă ` da, ci H pasă boierilor, dacă H vint auru în burduf, di 
pi la SN Ci li pasă? Pe atunci boierii nu-şi ridica singuri 
batista di gios şiiera slugi, la Curte, pi care noi, iştia di pi la graj- 
diu ori di la bucătării, nici nu ştiem ci treabă făct ori cum li 
chema ; li videm şi noi In trăsuri, ori cu boierii, pin grădină ori 
pi divale, la iaz. zi iera slugile celea ; mai dihai di cit stăpinii... 
Că, boierii, cind îi înttinem și plecam genunchiu în pămint 
şi H sărutam mina, tot ni mai spunt cite o vorbă bună, ori ni 
întreba, di ieram insuraţi, di nevastă şi di copchii... Da ele, slu- 
pile cele străine, se uita la noi di sus şi rīdè şi tot bleotocără pi 

ba lor... Şi parcă acu nu-i tot aşa? la să vezi mata, duduie, 
ci are să hie, la Crăciun ori la Paşti, cind or vini boierii din 
străinatate, ia să vezi“... s 

— Da ce are să fie, moş Gavrile ? 

— Ci să hie? la parcă ar hi bejănie şi iarmaroc la Curte. 
Trăsurile să duc şi vin şi cară boieri din toate părțile lumii şi 
slugile cele di pi sus aleargă de ai crede că cine ştie ci treburi 
fac; da ele numa poroncesc şi celelante si bat cap în cap. Ai 
să vezi mata ci-i atunci la Curte... Că-ţi vine citeodată să nu-ți 
mai intorci capu; să te tot duci... 

— Da unde stau toţi boerii aceia ? 

— Unde si stee? Colo sus, în palat. Sint acolo, simvă 
Domnului, odăi distule şi cînd nu mai încap, atunci si mai îm- 
părțăsc pi la noi ori pi colo, în casa di la poartă, în odăâile di 
gios. Da acolo îi dă, ştii mata, pi cii cari-s chemaţi aen. de o 
vorbă, Am văzut eu că pi boierii cei mai mari, tot în palat N 
faci loc ori îi trimete aici, la noi“. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 209 


„ Toată seara mă gindii la ce-mi spusese moş Gavril şi in- 
chipuindu-mi, în mulțimea lor, oamenii aceia dintre care zărisem 
chiva şi-mi păruse a fi „Impărați din Povești“, mă hotării să mă 
duc a doua zi, sus, în palatul din parc. 

— Tată, du-mă să văd şi eu palatu. 

— Da ce crezi că-i de văzut? Odăi pustii şi colb şi pain- 
jeni... Las, cînd or veni Delenii, la iarnă, am să te iau să te 
joci cu copiii. 

— Nu, du-mă acu; să văd şi eu ce-i acolo... 

— Nam timp; da am să-i spun lui lacobaş să-ţi arate 
toată casa, săptămina ce vine, ori cînda pune la scuturat de săr- 


— Da cine are să vie? 

— Nu ţi-am spus că vin toţi Delenii dela Paris? 

— Aha, din Capitala Franţei, las că ştiu eu... li mai departe 
decit Ungaria şi Austria şi Germania; îi tocmai la capâtu Europei, 
ştiu“. ŞI, tăcind, alergaiu în odaia vecină de unde aduseiu Atlasul 
Geografiei de clasa a patra, înfigindu-mi degetul pe punctul cel 
mai depărtat dinspre Vest. 

— Vezi, tată ? Aici-i Franţa. 

Tata îşi puse ochelarii în virful nasului şi pornind, dela 
Romina, pe linia mediană a Europei, îşi opri indexul în centrul 
petei trandafirii; şi caşi cînd i sar fi aratat deodată o lume 
nouă şi ar fi văzut-o în oamenii şi obiceiurile ei, zise ciudos şi 
răspicat : 

— Hm, aici la Paris îşi iroseşte conu Nunuţă averea. El 
nu ştie că nu vine pe izvor. Tot vinde cite o moşie, duce banii 
la Paris şi are să se trezească Intro zi ajuns la fundul fintinei. 
Tatu-său cheltuit bani mulţi, ce-i drept; da din venit, şi de pe 
mînt nu se atingè niciodată; altfeliu, cum i-ar fi ramas lui 
nuță cinci moşii? Acu mai are trei; că două au datorii mari şi 
de-aceia o vîndut, anu trecut, Tudora şi acu aud, mi-o spus Co- 
zadini, că are să vindă ori Ibâncştii ori Ştiubeenii”. 


— Vinde şi Ibâneştii ? întrebă mama, cu interes, oprindu-se 
din sucitul unei țigări. Atunci are să-i rămiie numai Ştiubeenii şi 

nii. 

Maes = Da. Numai aeste n'au sarcini până acu; da diar fi să-și 
plătească odată toate datoriile dela Daniil, i-ar rămine curată, nu- 
mai moşia asta. á 

— Are multe datorii la bănci ? 

— Asta-i doar buba: plăteşte procente care acopăr venitu 
unei moşii. Cind o vrut să se facă Domn, o luat bani di la Da- 
niil, şi o dat în dreapta şi în stinga, acelor ce-şi ziceau partizanii 
lui; şi acu plăteşte, de mai mult de douăzeci de ani, procente 
mari. Pe lingă asta, bătrina, mamă-sa, învățată să) trăiască cum 
o fost dep din tinereţă, are un palat la Paris, casă des- 
chisă, lux, slugi multe şi nu ştiu zău, cum sa isprăvi... 

14 


— 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Să se mute în ţară; au doar palat la Tesi. Aici n' - 

S e p eşi. Aici n'ar chel 
— Cui să spui ? EI nu pricepe, și bătrina nu ştie și nici nu 

vre să audă de altă viaţă decit aceia pe care o mira ea. 

— Să-i vorbeşti lui Deleanu şi să-i arăţi situația, că dă... 
Dacă pierde el, pierdem şi noi, înţelegi ? 

— Da are el rabdare să asculte ? Atita știe: „Vinde recolta 
şi trimite grabnic bani“ şi, cînd află că a fost an rău şi venitul 
so mai împuţinat, dacă-i de faţă zice că nu vrea să and, că 
lui îi trebue bani, şi dacă-i la Paris, trimete procuri lui Cozadini 

mie, şi ne imputerniceşte să împrumutăm. laca, nu mai departe 


şi 
decit eri, i-am trimis la Paris un grop cu optzeci di mii di ci 


luați pe rapiţă şi pe grîu. Da-i ajunge ? 

— Şi nevastă-sa nu zice nimic ? 

— Ce să zică ? Parcă îi spune ceva? Parcă ea ştie cum 
stau ? Şi ea îi deprinsă să trăiască bine, să aibă lux şi ae Mag 
că subt ei se surpă în fiecare zi, din mal... 

Ferestrele şi upa cea mare a palatului din parc sînt des- 
chise în lături; slugi multe umblă şi aleargă, de us pănă 
albinele neastimpărate, întrun stup uta P esa 


De mină cu lacobaş, intru în sala pietruită și boltită şi-mi 
pare că's Intro biserică pustie, pe ale cărei ziduri şi 
înnegrite nu se mai văd urme de icoane şi nici zugrăveala ştearsă 
a vreunui sfint. Glasul lui lacobaş răsună tare ; parcă se înnalță 
şi se amestecă într'un feliu de biziit, cu vocile subțiri ce se pierd 
pe sus. Scara lată și groasă pe care mă sui, ca în pod, ținindu-mă 
strins de margini, e înflorită în lemn și printre frunzele răsucite 
şi florile mari de stejar, painjenii și-au tesut pinze și parcă le-au 
întins uşor, peste toată scara, în strat cenușiu de colb, In sala 
de sus, mare şi luminoasă, spinzură în mijloc un candelabru, ca 
la bisericile din Mănăstiri şi uşi mici, ca nişte dulapuri de perete 
sint deschise în lături ; lumină caldă, se răsfringe pe podeaua de 
lemn galben şi cafeniu, imbucătăţit şi strîns în stele şi în ape ce 

„lucesc mai tare ca masa noastră din salon. Canapele, îmbrăcate 
în matasă şi în catifea, sînt răspindite pretutindeni şi prin colțuri 
în dulăpioare cu geam, strălucesc călăreți de aur, capete de argint, 
paseri cu pene străvezii şi păpuşi albe și goale, la care, de ruşine, 
de abia mă uit... Pe păreți, ca nişte icoane mari, cu margini au- 
rite, văd chipuri de oameni cum n'am mai văzut; boeri cu faţa 
e maslinie, cu gulere albe și moi, în care le intră capul pletos, 

ES urechi ; şi domniţe cu obrazul rumen, cu părul încreţit în 

ple ori lăsat pe spate, în ctriionţi, îşi reazămă pe marginea 
unor scaune înnalte ca nişte străni, mîinile albe şi mici, cu de- 
gete rea oi ca acele ale păpuşilor de ceară din panorama dela 
iarmaroc. Perne și plapome de matasă sînt întinse afară pe bal- 


AMINTIRILE CATERINEI STATE ali 


„con, Între ale cărui lespezi, înverzite de muşchiu, se arată ici şi 
«colo, cite un fir de iarbă subţire şi îngălbenită. Ating lucrurile la 
“rind şi-mi pare că tot ceiace văd, în palat, nu-i aievea d că-i 
din poveşti ori din vis. 

Sărbătorile Crăciunului, care se apropiau şi de care vorbeam 
în recreaţia de la şcoală, erau legate, în mintea mea, de o im- 
prejurare ce întrecea alte copilăreşti aşteptări : Familia Deleanu îşi 
vestise din nou sosirea la Vascani. Intro zi, scurt timp înaintea 
sărbătorilor, tata primi o telegramă şi tot atunci îl auzii spunînd: 

„laca, vin mine. Să se trimită iute după lacobaş“. Din clipa 
aceia nu mai avuj astimpăr şi-mi amintesc că la şcoală fui pe- 
depsită de domnişoara Platon, care in timpul explicaţiei luptelor 
lui Ştefan cel Mare cu Sobieski, mă prinse vorbind, în şoaptă, 
de sala palatului şi de cei aşteptaţi. A doua zi, într'o Duminică, 
îl văzui pe tata îmbracat de dimineaţă în haină ze bg um- 
blind iute şi nerăbdător prin sală, îl auzii spunînd: „laca, nu-mi 
aduce ghetele cele de lac; -acuşi vine trenu”. 

— Incalță-te cu altele, îi răspunde mama nepăsătoare tre- 
cind înainte. 

— Nu se poate. Nunuţă și nevastă-sa n'ar lua ei sama; 
da baba, înainte de a-ţi întinde mina, te măsoară de trei ori ; 
mo dat odată afară pe doctorul Russ, pentru că nu venise la 
vizită în haine negre şi în lac? 

— La vizită la laşi e altceva; aici-i la ţară... 


— Ba nu. Russ se dusese so vadă, bolnavă; şi eu, acu 
se cheamă că o primesc şi-s aici, acasă la mine. 

— Hai şi tu Tincuţă să-i vezi. Da să săruți mina cucoa- 
nelor şi să vorbeşti de te-ar întreba ceva, auzi ? 


Mama mă îmbrăcă în rochia „de Crăciun”, imi smulse în 
grabă părul legindu-l cu o cordea; şi ne mai avind răbdare să 
aştept trăsura la scară, alerg să mă sui din şopron. in gară stau 
inşirați : primarul Vascanilor, subprefectul, contabili moşiei, laco- 
baş şi cîțiva evrei, trimişi de comunitate, în intimpinarea „boerului 
nostru“ cum Îi ziceau ei. In scurt se adunară la gară țărani im- 
brăcaţi în cămăşi albe şi în bondițe cusute cu fluturi şi cu amici 
zeg, Un fluer prelung şi o uşoară sguduire a lespezilor peronului 
anunţă trenul, care se şi ivi pufăind, ca un zmeu înfuriat şi lä- 
sind în urmă, ca o diră de bale, un nor gros de fum. 

Dintr'un vagon, cu ferestre mari şi mai lustruit ca toate ce- 
lelalte, se ot. două cucoane. Fără să mai întreb, mă grăbesc 
spre necunoscutele ce par a aștepta; tata mă prinde strins de 
mină şi-mi şopteşte ` „Is slugi, nu le săruta mina“. 

In uşa vagonului se arată o bătrină, înfofolită în dantele şi 
“în blâni, ce-i susţinută de un boer mic şi palid, spre care tata 


212 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


se grăbeşte salutind adinc. Bătrina e luată pe sus de cele două 
cucoane pe lingă care tata de abia îşi face loc, se închină şi-i 
sărută mîna pe cînd ea suride, distrat, vorbind în altă limbă. Nu 
îndrăznesc să mă apropii şi rămin lipită de tata aşteptind să văd 
pe ceilalți. Boerul Deleanu sare de pe scară în urale de „Bine 
aţi venit! Să trăiţi“ ! Stringe mina tatei cu care vorbeşte o clipă 
în timp ce din tren, se ir sec? o cucoană înnaltă şi slabă, a 
cărei faţă e învelită întrun voal cenușiu. Tata se înclină şi sä- 
rutindu-i mina îi zice: „Bine ați venit cuconiță“! 

— Aa! Ce mai faci domnule State, eşti sănătos? Dar ai 
dumnitale ? 

— Bine, sărut mina, sintem sănătoşi cu toţii. 

Tata mă stringe de mină şi mă îndreaptă spre cuconița, 
pe ai cărei umeri, alte două „slugi* așeză un palton blănit. 

— Bonjour, fetițo, a cui eşti? 

— H fata mea, spune tata grăbit. 

— Daa? Nu ştiam. S'o aduci, domnule State, să se joace 
cu copiii... zise cuconița uitindu-mi-se în ochi şi netezindu-mi 
uşor obrazul. 

„Emmy, Antoine= ! aud stripind din vagon la a cărui fe- 
reastră aburită, zăresc două capete de copii ce seamână cu he- 
ruvimii de pe păretele bisericii din sat; şi în aceiaşi clipă, se 
scoboară din tren un bărbat mic şi slab, ce duce la subsuoară 
şi pe braţ un maldăr de ziare și cărţi, iar două cucoane, bătrine, 
mină din urmă copiii, care de-abia pătrund prin mulţimea adunată 
pănă la peron. In piaţa gării, va ţărani călări tae drumul şi-s 
gata de plecare, înaintea unei trăsuri mari, cu geamuri, în care 
bătrîna pierdută între şaluri și blăni, se reazămă greu de cele două 
slugi. Careta, cum îi zicea tata trăsurei celei mari, porneşte îna- 
inte, urmată de trei cupeuri; iar şirul e inchis de trăsura noastră 
după care vine alt rind de călăreţi. In dealul Vascanilor, pe mar- 
ginea drumului se adunase lume multă şi printre țăranii îmbrăcaţi 
în cămeşi albe, caftanele şi hainele negre ale evreilor erau ca 
stilpii vechi şi înegriţi de apă ai podului dela Siret, alături de 
cei noul și albi, zidiţi pe mal, de scurtă vreme. Gilasurile, în urale 
de bună venire, erau asurzite de clopotele dela biserică şi de 
zurnuitul zurgalăilor care împodobeau coamele şi valtrapurile celor 
trei trăsuri. Suită pe capră, mă uitam înainte şi mare-mi fu mi- 
rarea cînd văzui, la fereastra unui cupeu, o mină ce arunca, în 
omătul amestecat cu glod, bani albi între care străluceau multe 
bucăţi de aur. 

— Tată! tată! la uite cum asvirie banii în glod, strigaiu eu 
în culmea nedumeriri. 

en ou e Ca răspunse EE pa cînd ga: en des- 
coperit aplecată până pe su surilor, mulțumea, se 
îngrămădea și se ghiontea, lunecind şi impiedicindu-le mersul. 


om AMINTIRILE CATERINEI STATE 213 
NOI e 3 


Ziua aceia şi celelalte pănă după sărbători, mi se în 
ca un şir de minuni, ca o veghe lungă în noian de poveşti. 
casei noastre, intotdeauna aşezată şi curată, cu mobila rinduită şi 
sprijinită de păreţi, era, de un timp, în dezordinea ce se vede la 
scuturăturile mari, sau în amenințarea de distrugere a unui foc. 
Dimineaţa, ca şi după masă, copiii, Emmy şi Anton, însoţiţi de 
cele două -guvernante, veneau să se joace cu mine şi atunci scau- 
nele, trase in mijlocul odăii, înfăţişau, la rînd, podul de la Siret, 
iar mesele, răsturnate şi acoperite cu şaluri şi cuverturi, erau co- 
libele ţigăneşti de pe mal. Cele două guvernante, înfundate în 
fotolii, lucrau la broderii şi numai rar, cind spomotul era asurzitor 
şi picioarele podului, subt tren, amenințau să se rupă, le vedeam 
ridicind ochii şi, privind peste ochelari, le auzeam nd, oricind, 
aceleaşi cuvinte: „Silence, mes enfants“. Sau: „Emmy, Antoine, 
finissez donc. 

Cu copiii, care vorbeau rău romineşte, mă înțelegeam mai 
mult în semne şi adeseori cînd inaintea unui ordin dat de Anton 
Intro limbă păsărească, stam nemişcată în loc, mă pomeneam 
împinsă până la celălalt capăt al sălei, ori cozile, ce le purtam pe 
spate, mi le scotea cu greu, guvernanta, din minile lui. 

In ajunul Crăciunului, de dimineaţă, mă trezi în ordinele ce 
dădea tata, unui pădurar. 

— Să aduci un brad, aşa, ca de doi metri şi să fie cu 
crengi mari, auzi? 

— Aduc, cuconaşule, că la noi, la Brăteşti, în vale, sint 
brazi adivaraţi, nu-s molifți. 

- Da ce vrei să faci cu bradu, tată? 

— Las, că-i vidă tu, colo, la Curte. 

Spre seară mă îmbrăcă mama, cu rochia cea de catifea 
vişinie, îmi strînse părul sburlit de pe frunte, ungindu-l cu oloiu 
de migdale şi dindu-mi un buchet pe care de abia îl puteam 
duce, îmi zise aspru şi răspicat: „Să te joci liniştit şi să multu- 
meşti de ţi-o da ceva“... 

— Da tu nu mergi? | 

— Nu merg. Ei vorbesc franțuzeşte și au să creadă de cu- 
viință să-şi schimbe limba de dragul meu... 4 

Pe scara cea mare, împainjenită şi acoperită de colb cu cîtva 
timp în urmă, era întins un covor gros şi roşu, în care simţeam 
că-mi intrau picioarele ca în pleava de la melițat. Sus, în fața 
sălii, stau ca de strajă, înfipţi în ciubere verzi, copaci cu frunze 
late şi cu fori roşii și lămii pe ale căror crengi spinzurau, grele, 
fructe canari. O grădină de flori mirositoare, sădită in cutii, era 
răspîndită pe marginea scării şi pănă departe în . Prin uşa 
deschisă în iături, aud vorbă străină şi văd umbi lume multă 
îmbrăcată în haine frumoase, cum erau numai pe jurnalul croito- 
rului Haim. Un fecior ne ia paltoanele şi, din ușă, ne Ae nu- 
mele închinindu-se pănă la pămint. Lumina sălii mă şte; şi 

+ 


214 VIAȚA ROMINEASCĂ 


uitindu-mă ta zăresc în fund, pe E ES gege org 
mată întrun pe a cărui spetează văd, u-mă, îng 
de: Ie: ce țin ticolicite pe Wahie: otite ges, cununi de 
trandafir. Tata își pleacă un genunchi şi bătrina, uitindu-se prim 
nişte ochelari prinşi într'un băț de aur, îi întinde mina, făcindu-mi; 
semn să mă apropii. Sastisită şi mută, îi arunc buchetul pe braţe 
şi rămîn nemişcată în loc, pe cind ca îmi întinde mina, mă a- 
propie şi mă sărută întrebind: 
— E fetița dumnitale, domnule State ? 


— Da, Domniţă. 

— Cum te cheamă, micuţo ? 

— State Ecaterina. 

— Unde înveţi ? 

— La şcoală, la domnişoara Platon. 
L 


Vorba bătrinei e tăiată de intrarea copiilor, care mă înhaţă» 
de cite o mină şi, tărindu-mă în odaia vecină, trec din minuni în 
minuni. Pe canapele, pe mese şi pe scaune, stau gră:nădite şi a- 
mestecate jucăriile, cum fusese marfa lipscanilor, a doua zi după 
iarmaroc, Trenuri mici, răsturnate şi turtite subt greutatea unei 
hărăbăli cu doi cai ciuntiţi de picioare; soldaţi, cu chipiuri şi. 
te ta roşii, sint striviţi şi aruncaţi pe jos ca la bătălia de la 

ăzboieni ` săbii îndoite şi puşti fâră pat, se încrucişează prin 
toată odaia în care calc cu grija şi cu frica unor noi stricăciuni. 

„Na, sa ia ast tot, sa joc tu“, imi spune Anton, privind 
sfărmăturile şi aruncind în sus, cu virful tofului de lac, o tră- 
surică dintre ale cărei hlube, calului, înj tit, îi rămăsese numai 
crupa şi coada în doi peri. Guvernanta închide încet uşa; sgo- 
motul vorbei din sală scade şi se aude numai ceva ce seamănă 
cu huruitul roţilor pe gie? Copiii îmi aruncă, una după alta, 
mingile în cap; eu feresc și Anton mă loveşte, mai de aproape, 
drept în nas. Pling de ciudă şi el ride ca un drac; Emmy, mai 
milos, mă sărută şi-mi întinde o cloşcă de zahăr, pe cuib. 

— Eu dai tot la tu, me nu pling. 

Pe uşa întredeschisă, văd sala cea mare în întuneric ; numai 
citeva lumini sclipesc şi parcă se tot ridică din podea până'n pod ; 
vorba se aude în şoaptă şi se simte un slab miros de brad. Bij- 
biind aproape în întunericul luminat de cele citeva candele, sîntem 
minaţi de guvernantă în mijlocul sălii din al cărei fund se arată, 
venind încet ca o stafe, un bătrin, cu barbă albă, ce parea 
duce pe umeri, deasupra unei blăni mițoase, doi saci plini şi 

Inima îmi bate tare, mă cuprinde frica, nu ştiu unde-i tata 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 215 
=e CATERINEI STATE mg 


de odată mii de lumini; chiciura sel te de-mi ia ochii 

copac atirnă, ca țurțurii de streşini, e aurite și păpuși d 
cot... Nu mai ştiu cînd şi cum ajung la pomul încărcat unde, cu- 
coniţa, ne împarte daruri din sacii lui Mos Crăciun. Braţele îmi 
sint pline de nu le mai pot duce; îs mută de bucurie şi iar îmi 
vine să pling, dar m'ascund de Anton şi de Emmy care despoae 
bradul de nuci şi de bomboane; cer într'una lucruri, le privesc o 
clipă şi le aruncă departe, pe mese ori pe jos... Lume multă se 
lese prin sală şi vor Străină îmi supără auzul... Aşi vrea să 
văd ce-i în cutii şi nu îndrăsnesc să caut... 

— Ai mulţămit pentru daruri? mă întreabă, tata, venind 
spre mine. 

— Nu ştiu. 

— Hai du-te şi sărută mina domniţei şi mulțămește cuconiţei 
care H le-a dat. 

Mă îndrept, îndoită, spre bătrină care stă, în rochia-i largă 
de mătasă, ca un bat aplecat, în roata unei umbrele... Aşi vrea 
să-i sărut mina şi mi-i frică să nu-i calc pe poale; mă mai învirt 
în juru-i şi, chibzuind o clipă, îi prind pe la spate cotul şi mă 
aplec, cît pot, spre mina rătăcită în salut de dantelă... Domnița 
suride, mă sărută şi îmi mai dă un cornet cu bomboane; iar 
copiii, văzindu-mă de mînă cu tata, îmi arată jucăriile părăsite, 
şi-mi spun în limba lor stricată: „Tu iel ast tot. Nu bun pentr 

» ni pentr’ la mine“... Tata vorbeşte cu feciorul care a în- 
cărcat cutiile şi, la uşă, le trece altui servitor, ce porneşte înainte 
spre casă. Sint ameţită şi-mi pare că sbor scoborindu-mă pe scara 
cea mare, cu covor roşu, prins în cirlige sin bețe de alamă. 


Constanţa Marino-Moscu 


ATICE 


SUNIUM 


~ *Sunium, Sunium, divin promontoire» 
(Jean Morgan) 
Vaporul nostru alb plutea 
Ca pasărea pe val, 
Un cer albastru se=oglindea 3 
Pe marea de cristal, 


Cind am zărit, cînd țisam aflat 
Sus, pe un țărm abrupt: 

Etern, senin, în alb sculptat, 
Aerian și rupt 


ATICE 


O, Sunium, templul tău urcînd 
Cu tot trecutul viu, 

Cum se înalță sfint un gînd 
Pe un altar pustiu, 


Mult timp, mult timp vor stărui 
Unite “n mintea mea 
Cu mări pustii, cu ceruri vii, 


Coloanele=ţi de nea. 


HYMET 


Profanat de nici o casă, 
Umilit de nici un templu, 
Munte gol, te rog mă lasă 
Forma pură sāeți contemplu. 


Zeii nau voit sascunda 
Cu păduri şi umbră moale 
Fruntea 'naltă şi rotundă, 
Llmerile tale goale. 


E 


218 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


Dar lipsit de=orice podoabă, 
Soarele îl ai şi cerul 

Şi Athena ca o roabă 
Sāsți învălue misterul, 


Lasă barbarii să vină 
Din ţări triste, de departe ! 
De durerea ta senină 
Cum vrei tu să aibă parte, 


Cum vrei tu să înțăleagă 
Luminoasazînvățătură, 

Cînd în suflet besna»i leagă 
Tot de patimi şi de ură. 


Dar ingădue„mi doar mie 
Care cred în cer cu soare, 
Sâ=ţi aştern o poezie 

Ca şi umbrele uşoare. 


Cind amurgul mi le scoate 
Şi le 'ntinde pe 'ndelete 
Pănă noaptea le ia toate, 
Munte plin de violete ! 


ATICE 


E 


DAFNI 


Mănăstire ancorată pe pāmîntul lui Apolo, 
Dafni, sfinte cărămizi, 

Cine va reda vreodată sufletului meu de„acolo: 
Umbrele de chiparizi, 


Cerul dimineţii clasic conturat cum e o cupă 
De lumină cu argint, 

Și în inimi călătoare dorul primăverii după 
Eleusis şi Corint ? 


Cine va suna talanga turmelor depe coline 

Ca 'ntr'un viers de Theocrit, 

Şi în curte, printre dafini, va lega, o Dafni, cine 
Maci de singe pe granit ?... 


Mai trăesc ca altădată zeii veşnici, mănăstire, 
Şi zadarnic ai cuprins, 
Ca s'o răstigneşti subt cruce, o coloană! Stă subțire, 


Pururi vie, cu trup nins, 


5220 VIAȚA ROMINEASCA 
Cu trup neted, cu trup tînăr, în divină nepăsare, 
Ca pe vremea cînd purta 
Peste frunte o metopă și o friză pe spinare 
Da=mi, coloană, pacea ta. 


Și aflorită printre pietre, floarea morţii, asfodelă 
Mă învaţă cum să fiu 

Ca să seamăn după moarte cu sculptații pe o stelă 
Din Ceramicul pustiu. 


lar tu zeu al poeziei, o Apolo, mă îndrumă 
Ca să scap biruitor— 
Căci în naos, ce patetic cu durereazi mă sugrumă 


Jalnicul Pantocrator. 


Atena, Paşti, 1927. 


— E e 


Universul este el etern şi infinit? 


Chestiunile care privesc Universul în întregime, cum sint in- 
ceputul şi sfirşitul universului, evoluţia şi esenţa lui, n'au interesat 
pănă la o epocă relativ recentă, ca studiu, decit pe teologi și 
filosofi. Ştiinţa celor vechi consta în geometrie, sau în cunoştinţi 
de pură logică; de prin secolul al 16-lea şi al 17-lea abia dacă 
se dezvoltă o ştiinţă fizică care să interpreteze natura, prin ob- 
servaţie şi experienţă, cu ajutorul ipotezei şi a teoriei. De aceia 
nu intilnim o încercare ştiinţifică de cunoaştere a Universului, de 
cit tare tirziu; de altfel metoda ştiinţifică cere studii in domenii 
restrinse, iar generalizarea cere spaţiu şi timp lung, spre deosebire 
de filosofie, pentru care noțiunea de univers vine totdeauna în 
perspectiva ei de lucru. 

Mecanica şi Astronomia, constituite pe baza legii lui Newton, 
ajung, în prima jumătate a secolului al 19-lea, la destulă dezvol- 
lare pentru a concepe un plan al Universului, în care Universul 
este dominat numai de legi mecanice ` avem faza întăiu ; în a doua 
jumătate a secolului al 19-lea edificiul universului se complectează 
de cătră Fizică, cu alte forţe decit cele mecanice, pe baza legilor 
şi principiilor energiei: avem faza a doua; iar faza actuală, dez- 
voltată pe datele nouă ale Astronomiei şi pe teoria relativităţii lui 
Einstein, cuprinde noi şi vaste perspective în studiul Universului. 

Rezultatele căpătate, deşi nu-s comparabile cu cele obținute 
în alte domenii ale ştiinţei, totuși, fiind primele încercări ştiinţifice, 
le vom expune în rîndurile care urmează, cevitind pe cit posibil de 
a introduce discuţiuni sau procedee metafizice. 


Faza mecanistă: stabilitatea sistemului solar. 

Ştiinţele care au primit să se plimbe prin Univers au fost 
Astronomia şi Fizica, de la descoperirea legii atracției universale 
a lui Newton: doi corpi se atrag proporţional cu massele lor şi 


ma VIAŢA ROMINEASCĂ 


invers proporţional cu patratul distanţei care le separă. Această 
lege este valabilă pe pămint; este valabilă în sistemul solar căci 
prevedea fenomene de mişcare „ale planetelor în jurul soa- 
relui, poate prevedea existenţa unor corpi necunoscuţi în sistemul 
solar cum s'a întimplat cu găsirea planetei Neptun de cătră Le 
Verrier în 1850; este valabilă dincolo de sistemul solar căci poate 
prevedea apariţia şi mersul cometelor sau al corpilor cereşti înde- 
părtaţi ; este valabilă pe înt la fenomene mai mărunte, mareele 
oceanelor, sau acțiunile de tot mici ale solidelor asupra lichidelor kb 
atragerea acestora din urmă prin capilaritate, sau fenomenele de 
elasticitate, sau atracţiunea dintre atomi, dintre molecule. 

Legea lui Newton are succes pănă'n calea lactee şi pănă la 
atom ` succesul se constată cu ocazia prevederii mersului feno- 
menelor. 

. Imarmaţi cu legea lui Newton şi călăuziţi, în plimbarea prin 
Univers, de postulatul că oricît ne-am depărta în spaţiu și oricît 
ne-am intinde în trecut și viitor legea lui Newton şi celelalte legi 
ale fizicei rămin aceleaşi, putem să ne facem o concepție despre 
Univers. In mod logic, nimic nu ne opreşte de a ne întinde la 
infinit în timp şi spaţiu: Universul este veşnic, universul este nes- 
Heen, legile se repetă la infinit. 

Noţiunea de infinit fiind acea primită de matematică,—adică 
după un număr oricit de mare, putem găsi un număr şi mai mare 
adâugindu-i o unitate,—după un spaţiu, nimic nu ne împiedică să 
adăugăm altă porțiune de spaţiu. 

La aceste atribute : de a fi infinit, de a fi veşnic, Astronomia 
şi Mecanica adaugă un al treilea: Universul revine în mod periodic 
prin fazele anterioare prin care a trecut, 

Această afirmaţie a fost demonstrată matematiceşte în cazul 
soarehii cu planetele lui, şi poartă numele de stabilitatea sisteniului 
solar. La demonstraţie au luat parte cei mai mari matematicieni 
ai secotului al 19-lea ca Laplace, Lagrange, Poisson, H. Foincaré. 1 

Planetele se învirt în jurul soarelui după nişte curbe numite 
elipse. Această mişcare se repetă fără schimbare de mii şi mii de 
ani. Ceiace caracterizează curba după care se mişcă pămîntul şi 
celelalte planete, este, între altele, poziţia axei mari. Această axă 
mare nu este absolut invariabilă, dar variațiile ci se mărginesc la 
oscilaţii de amplitudine mică, deoparte şi de alta a unei valori 
mijlocii. Matematicienii au dovedit că axele mari revin în mod 
periodic prin aceleaşi valori, cu condiţie ca singurele forţe, care con- 
tribue la mişcarea corpilor cereşti să fie forțele mecanice, dominate 
de legea lui Newton. 

aceste consideraţiuni, sistemul solar revine, ca un pen- 
dul ideal, prin aceleaşi i în spaţiu; el nu îmbătrineşte de- 
finitiv, de oarece în mod periodic primeşte o întinerire, 


LH Poincare. Sur la stabilite du sistème soluire. (Annuaire du 
Bureau des longitudes, 1898). 


UNIVERSUL ESTE EL ETERN ŞI INFINIT? 23 


__ Printr'o ralizare imensă, se | 
gene 3 „ se poate afirma că tot U 

Cm azot ete E conte în ma me 
elementele date de mecanică șI Se ACE uită din 


de cit mai tirziu, şi la început cu multă timiditate. Fizica consideră 


nergie de un fel, căpătăm energie de alt fel într'a porți 

mită ; şi suma energiilor dintr'un sistem de corpuri Pe a 
j a | de ri 

înseamnă că ene ni d Ges eu ar ën 

Ge viata beer a ci nu se pierde, nici nu se creează, adică 

acă aplicăm la Univers acest princiniu 

Universul n'are nici început, dar nici ag beggen 

ie n LR et lumii și capricioasă n'a intervenit Sau nu va 

za niversul în mișcare veşnică este un Perpetuum mobile. 2 


cipiul conservării e i į i 
Nol iasa ran nergiei consolidează edificiul univer- 


= 
- e 


Dën aeoaea evoluția universului. 

ouă jumătate a secolului al 19-| 

înfățișare nouă e cu dinsa i se reclădeşte enee ba e Su 
nou. Fizicienii dovedesc că în jocul factorilor şi legilor ce domnesc 
natura, trebue să facem loc legilor energiei, 

_ Legea lui Newton este simplă, ea se aplică la atracţia cor- 
pilor cereşti și explică mişcarea lor ; la atracţia corpilor electrizaţi 
sau magnetizaţi ; ia dispunerea moleculelor în fenomenele capilare 
şi elastice ; dar această lege nu se aplică decit la mişcarea cor- 
purilor ; fenomenele mecanice sînt numai un crimpeiu din fenome- 
nalismul naturii, căci mai sint şi alte forțe sau energii 

Legile energiei intervin chiar în corecţia fenomenelor de miş- 
care. Aceste legi aplicindu-se- la toate ene ile, fiind simple şi 
rr ee numele de principiile ene şi sint în număr de 
a i aură (over energiei şi principiul evoluției sau al 

incipiul conservării energiei an 
tantă de energie într'un greng ee wee Som EES 


i Necesitatea din punct de vedere filosoli venirii universul 
urmele lui dinainte, E Poate intineriri şi în site. done Sa sch Ve 


cartea recentă a lui „Le retour éternel et la ilosophie 
“ue. (Bibliothèque de KC scientifique, ec 28: 
2 Asupra acestei chestiuni, mai în detaliu se e vedea în Si. Pro- 


za VIAŢA ROMINEASCĂ O — 


Principiul al doilea al en sau principiul lui Carnat, des- 
coperit de acest fizician francez la anul 1824, dar neluat în soco- 
teală decît pe la 1850 în urma studiilor fizicianului german Clau- 
sius, constată că deşi energia rămine constantă întrun sistem 
izolat de corpuri, ori prin cite prefaceri ar trece sistemul, totuşi 
valoarea utilizabilă a energiei scade, cu prefacerile, adică prin 
transformări o parte din energie își pierde valoarea de transformare, 
se degradează. Această degradare provine din faptul că energiile me- 
canice, electrice, chimice, în transformările lor dau şi căldură, care 
e mai greu de transformat, are valoare inferioară, şi nu face decit 
să mărească media de temperatură din spaţiul universului. Cind 
toate energiile din univers s'ar preface în căldură, şi această căldură 
după prefaceri ar ajunge să se găsească la o singură temperatură 
în tot universul, atunci orice fenomen din lume ar înceta, şi toate 

corpilor cereşti, întăiu s'ar încetini prin frecări cu mediul 
în care se mişcă, şi la sfîrşit ar înceta de tot 

Aplicînd principul lui Carnot la trasiormările care se petrec 
in univers, ar reeşi,—dacă avem dreptul să generalizăm principiul 
dela sisteme mici, păminteşti, la tot universul—ar reeşi că uni- 
versul, ca orice sistem izolat, nu trece niciodată pe acelaşi drum, 

lui pierzindu-şi din valoare cu timpul. Universul nu mai 
este stabil, el avînd o evoluţie. 

Viaţa în univers provine din schimbul de energii între corpi 
la temperaturi deosebite, sau între corpi care au potenţiale deosebite 
sau energii interne deosebite. Cu vremea aceste diferențe se ega- 
jează şi schimbul de energii tinde să se sfirşească. 

Universul e sortit repausului prin egalarea tuturor tempera- 
turilor; vom avea o moarte termică. Dacă principiul lui Carnot 
se poate întinde la univers, această moarte a universului este 
inevitabilă. 

Acestea sînt prevederile fizicienilor de marcă de la sfîrşitul 
secolului al 19-lea, cum sint Clausius (german), Lord Kelvin 
(englez), H. Poincaré (francez). 

Să luăm un caz mai limitat pentru a arăta semnele şi cau- 
zele îmbătrinirii lumii. Să luăm cazul sistemului solar pentru care 
matematicienii şi astronomii îşi dăduseră multă caznă să-i dove- 
dească stabilitatea la nesfirşit. 

Planetele se mişcă împrejurul soarelui” şi împreună cu el prin 
spațiu cătră vre-o constelație îndepărtată din cer (Hercule sau 

b prin care se mişcă corpii cerești cuprinde un mediu, 
care it de fin ar fi, introduce o rezistenţă la mişcare, o frecare 
care se traduce printo provocare de căldură și printr'o pierdere 
echivalentă din mişcarea corpilor cereşti. 

Corpii cereşti sint formaţi din solide neperfecte, din lichide 
şi din gaze, care supuse la atracţia gravitațională şi găsindu-se 
geneet get ag mişcării 
corpilor cere pi a or vii. 

'-Corpii E sint conductori pentru electricitate, dar sint 


UNIVERSUL ESTE EL ETERN ŞI INFINIT? 225 


şi magneţi, cum e pămintul, cum e soarele: şi se cunoaşte că 
dacă un corp conductor printre corpi magnetizaţie aceştia 
din urmă frinează la distanţă mişcarea celor dintăiu, cu degajare 
de căldură şi cu pierdere din mişcarea corpilor (cum e în expe- 

riența cunoscută în fizică subt numele de discul lui Foucault), s 

Soarele trimite căldură, energia lui oricit de imensă ar fi se 
cheltueşte, soarele va prinde o coajă, se va stringe, mişcarea 
planetelor în jurul lui va încetini şi ele vor cădea in soare. 
` Toate aceste cauze şi altele nebănuite duc sistemul solar, 
şi prin analogic universul, la repaus. Universul nu dispare, dar 
pe dinsul nu se mai petrec fenomene. 

Evoluţia aceasta durează lung, poate infinit. Cantităţile de e- 
nergie şi proviziile sint imense. Numai energia internă a atomilor, 
faptul că însăşi materia reprezintă energie acumulată, indică 
că timpul îmbătrinirii universului nu poate fi escompta!. Dar ce 
pare probabil este că universul are o evoluţie și tinde spre un 
repaus, poate definitiv, dacă el nu este guvernat decit de legi 
ştiinţifice. 

Dar timpul de evoluţie al universului va îi fantastic de lung, 
ultimul strop de materie existentă în univers mai reprezintind o 
falnică energie pentru a ţinea impulsul vieţii o clipă de infinit. 

Insă în loc de a lăcrăma pentru moartea universului e pre- 
ferabil să aşteptăm ca fizica să ne procure o soluţie mai liniştitoare 1, 

o 8 Kl 

Faza relativistă : universul e finit. 

Faza a treia abia se întrevede, Fizica relativităţii începută 
de Lorentz şi Poincaré pe la 1900, precizată întrun principiu de 
cătră Einstein la 1905 şi perfecționată intro teorie mare, de a- 
cesta din urmă, la 1916, ne construeşte un univers care,—veşnic 
în timp, şi probabil ciclic adică repetabil în formele lui de exis- 
tențä, atribute recunoscute sau desbătute de ştiinţa de pănă acum,— 
pierde atributul de infinit în spațiu. După teoria lui Einstein, uni- 
versul este finit, dar nu are margini său bariere, Trebue să pre- 
cizăm aceste noţiuni surprinzătoare pentru intuitia noastră, 

Geomcetriile moderne ne permit să ne închipuim o lume care 
să fie finită şi totuşi să nu aibă margini. Să luam cazul cel mai 
simplu pe care-l oferă suprafața sferică, cum e suprafața pămin- 
tului : dacă ne mişcăm pe această suprafaţă nu întilnim niciodata 
o margine, şi totuşi suprafața sferei este finită. Să imaginăm după 
H. Foincart (1904) 2, nişte ființe infinit de turtite, care să se a- 
dapteze complect suprafeței slerice, adică să fie şi ele cu aceiași 


t S'an imaginat şi mecanisme care sà scape Universul de ln manrtea 
termică, bunăoară de cătră Arrhenius. (Vezi lucrarea pe care am citat-o 
Perpetuum mobile p. 170), dar aceste mecanisme au fost criticate. 

2 H. Poincare, La science e! l'hypothèse, 1904, Capitolul Les geome- 
iries noneuciidiennes, 

15 


ZS VIAȚA ROMINEASCĂ____ 


încovoere şi să nu se poată mișca decit sferă. Dacă aceste 
animale au rațiune şi pot să-şi Gonsten o geometrie, geome- 
tria lor are numai două dimensiuni, cele două dimensiuni fiind 
p după două cercuri perpendiculare trase pe suprafața sferei, cercu- 
rile reprezintind liniile cele mai scurte ce pot fi trase între două 
puncte pe o sferă, dimensiunea de-a treia, înălțimea, neputind fi 
concepută, dacă această lume este destul de îndepărtată de altele 
aşa ca fiinţele să nu poată vedea nimic din exterior. Suprafaţa 
sferică, pentru aceste ființe este o lume cu două dimensiuni şi 
constitue spaţiul lor, în care se petrec toate fenomenele pe care 
le percep. „Spaţiul lor va fi deci fără limite, pentru că se poate 
SC pe r aeina Sir gy year " fără a fi oprit vreodată, şi to- 
i ; muva i 
tee găsit niciodată capătul, dar se va putea 


„Riemann, matematician german, a plecat de la această geo- 
metrie sferică cu două dimensiuni, şi a brisiruii o geo ta ` r- 
sferică cu trei dimensiuni, care să prezinte aceleaşi proprietăţi ca 
suprafaţa sferei, numai să aibă trei dimensiuni. Această lume în 
trei dimensiuni, constituind o suprafață hypersferică cuprinsă într'un 
spaţiu cu patru dimensiuni, este o lume neeuclidiană, geometria 


ei find neeuclidiană, dreptele EVA 
du-se la infinit. ptele paralele trase în spaţiul ei, întilnin- 


Ceiace imaginaţia refuză de a concepe, geometria analitică 
reuşeşte a construi, adăugind la cele trei variabile obişnuite în 
egale Sagan pi ră variabilă şi exprimă în felul acesta 

paţiu cu pa , în care se te pli - 
suprafață cu trei dimensiuni. — ` cutia 

Matematicienii se amuzaseră demult cu construcția unor ast- 
fel de geometrii, cărora le studiaseră proprietăţile, deeg? binui. 
seră niciodată că o astfel de geometrie ar putea avea o realitate 


copere că lumea în care trăim nol este o lume nceuclid 
aproape de lumea euclidiană a cărei intuiţie o avem, Fi ee 
diferită de dinsa. Intr'un articol, publicat în această revistă (Mar- 
tie 1922), am arătat care sint motivele experimentale, fizice, care 
e ar ac zeg? felul e Ch al lui Einstein, aşa că nu 
i a lor, ci i nsecin 
nd dm cc upr dica numai co tele ce de- 
Spațiul, în care se petrec fenomenele fizice, feno 
noastre, nu este omogen, ci e! are alte proprietăţi In jurul cocon 
grele, decit departe de ele ; experiența o dovedeşte, căci o rază de 
lumină cînd trece pe lingă un corp greu, cum este soarele, este 
încovoiată în drumul ei; constatarea acestei încovoeri se face cu 
ocazia eclipselor totale de soare, cînd soarele este mascat şi 


CR Gë impiedică să facem observaţiuni asupra luminii venite 


— UNIVERSUL ESTE EL ETERN ŞI INFINIT? — H 
Linia cea mai scurtă între două puncte din spațiu este linia 
dreaptă şi o constatăm cu o rază de femini. Ori, dacă raza de 
lumină este curbată din cauza masselor de materie din univers, 
inseamnă că drumul cel mai scurt între două puncte este o linie 
curbă, adică spaţiul în care trăim noi este un spaţiu curb, iargeo- 
metria carel reprezintă exact este o geometrie neeuclidiană. 


Aşa dar, matematicienii au construit geometrii curbe, neeu- 
clidiene, iar Einstein a descoperit că lumea în care trăim este o 
astfel de lume neeuclidiană. Această lume va fi o lume închisă, 
fiind o lume curbă; ca este finită şi i se poate atribui dar o rază 
de întindere. Ce înseamnă curbură? O linie dreaptă, oricit am 
prelungi-o, capetele ei nu se întîlnesc niciodată; zicem că linia 
are curbura zero. Un cerc are curbură, şi curbura lui este cu 
atit mai mare, cu cit raza este mai mică. O linie are curbură, 
cind prelungind-o cu bucăţi asemenea, adică care să se poată 
suprapune pe dinsa, capetele ei se întilnesc. Inversul razei, mă- 
sură curbura,  Geometrii definesc cam în mod asemănător ce este 
o curbură la o suprafață şi la un volum. Aşa dar să ne inchi- 
puim că ştim ce este curbura universului, sau inversul razei lui. 
Einstein a stabilit că curbura universului nostru este datorită ma- 
teriei care există în univers şi anume el stabileşte o legătură in- 
tre curbura universului şi densitatea de materie, 


Densitatea de materie se socoteşte cam în felul următor: se 
socoteşte massa soarelui şi cu a planetelor şi se împarte prin vo- 
tumul care cuprinde sistemul solar pănă la o altă stea; se recti- 
fică acest număr ţinîndu-se socoteală de mai mulți sori, bunăoară 
totalul căci lactee, şi massa lor se imparte prin volumul atribuit 
căei lactee. In felul acesta se găseşte un număr, ce reprezintă 
massa care S'ar cuprinde într'o unitate de volum, dacă materia 
din sori ar fi risipită în tot spaţiul în mod uniform. 


Cunoscînd această densitate de materie, Einstein calculează 
răza universului. El găseşte astfel că pentru a parcurge această 
rază, dacă ne-am mişca cu o iuțeală egală cu acela a luminii, a- 
dică de 300.000 Km. pe secundă, ar trebui să mergem 100 mi- 
liarde de ani. Adică raza universului are o lungime, în kilometri, de : 


100 miliarde > 365 zile x 24 ore x 60 minute >< 60 secunde — 300,000 km. 


Oricit de fantastic ar fi acest număr, astronomii nu se simi 
intricoşaţi de el, de oarece ei consideră că au explorat deja din 
această distanță cam a 500-a parte, şi nu se ştie ce noi revelații 
le pot procura cercetările viitoare. 

Cunoştinţele astronomilor, cît priveşte intinderea universului, 
sint dar de ordinul de mărime calculat de Einstein. Ei au con- 
struit pentru univers structura următoare, care, deşi nu definitiv a- 
doptată, e interesantă pentru chestiunea care ne preocupă, a po- 
trivirei teoriei relativităţii cu realitatea probabilă a universului. 


g 
$ 
Es 
| 


Soarele cu planetele fac parte, impreună cu stelele ce con- 
stitue atitea alte sisteme solare, din calea lactee. Aceasta ar nu- 
măra un minim de 1 miliard de stele, răspindite pe un spaţiu cu 
raza, ce ar fi parcurs cu iuțeala luminii în vre-o 30, de 
ani, adică pe o rază de 30.000 de ani—lumină. Această cale 
lactee ar alcătui în cer, pentru nemârginit, după astronomi, o mică 
pată luminoasă, din care pleacă nişte ramificații slabe în helice, 
aşa cum ei au constatat multe pe cer şi le-au numit nebuloase 


spirale 1, 


Astronomii au constatat că nebuloasele spirale, pete futni- 
noase, mai tare la centru şi mai pulin pe margini, cu două braţe 
care se despart de centru, învîrtindu-se în helice în acelaşi sens 
şi pierzindu-se în spaţiu, sînt alcătuite dintr'un număr foarte mare 
de stele, grupări de sori sau de sisteme solare. Spectroscopul a- 
rată în ele existența unor sori incandescenţi Cast soarele nostru. 
Aceste nebuloase se găsesc la distanțe gigantice. O ființă care 
se găseşte într'o astfel de nebuloasă „ adică întrun sistem 
solar ce contribue la alcătuirea ei, are impresia că trăeşte intro 
Genee? și iar ra een es, va găsi pe cerul lui o pată 

re este calea lactee a noastră, | : e 
SE gara n care se cuprinde 

Voiam să spun că calea lactee este o fărămiţă în natura j- 
mensă, şi că există un număr foarte mare de căi lactee în aea Eug 
„Cea mai apropiată din aceste nebuloase spirale, nebuloasa 
lumină, 
RA, 

ea mai îndepărtată nebuloasă spirală, prinsă de marile te- 
lescoape americane, care posedă oglinzi de 2 metri şi chiar 2,50 
metri diametru, ar fi la o distanță de vre-o 200 milioane—ani— 


lumină, adică la o distanță ce ar veni sp din raza admisă de tto- 


Sînt însă alte motive care fac pe astronomi să acce 
univers finit. Voiu expune unul din etate motive, Ke 

Dacă Universul ar fi infinit, cind ne-am depărta în spațiu, 
ar trebui să întilnim în drumul nostru, mai aproape sau mai de- 
parte, totdeauna un soare. Orice linie am trage noi printr'un punct, 
acea linie va trebui să atingă în Spațiu, undeva, un soare, dacă 
universul este infinit. Adicà orice linie din spațiu ar fi o rază de 


1 P. Satet.- Les Unirners-Ias. (Revue gp-le des Sciences, 1926), 


Ti DE UNIVERSUL ESTE EL. ETERN ŞI INFINIT ? 229 
lumină ; tot cerul ar fi luminos. Deoarece cerul nu este complect 
luminos, ci avem puncte luminoase şi părți obscure, universul nu 
este infinit, 

Astronomia convine deocamdată să accepte ideia că Uni- 
versul este finit scoasă din teoria relativităţii.“ Trebue însă a a. 
minti că s'au făcut şi citeva încercări de a salva universul şi a-i 
reda infinitul în cadrul teoriei relativităţii, dar discuţia acestor în- 
cercări mar duce prea departe. 

Să expun o ultimă consecință din teoria spaţiului curb a lui 
Einstein, adică fără limite. 

O rază de lumină, pornită dintr'un punct, se Încovoae în 
spaţiu şi revine la punctul de unde a plecat. Toate razele ple- 
cate dela soare, după ce ocolesc universul, vin să se concentreze 
intrun punct, unde vor da o imagine a soarelui, de acum un mi- 
liard, două sau mai multe, de ani: avem sori fantomă. Şi poate 
unii din sorii sau stelele observate de noi pe cer, nu sint decit 
imaginile a ce a fost milioane de ani în urmă soarele nostru. In 
felul acesta universul ar trece de un infinit număr de ori prin a- 
ceiași fază, cel puţin, dacă nu vom ţinea socoteală de degrada- 
rea energiei, şi în minus efectele datorite materiei, căci sorii-fan- 
tomă nu pot poseda decit căldură şi lumină. Nu poate fi dar 
vorba de o întinerire adevărată sau un ciclu perfect. Am ajuns 
la sfirşitul schiţei pe care mi-am propus-o asupra Universului, vä- 
zut de fizica şi Astronomia modernă, 

După rezultatele acestor ştiinți s'ar putea admite că univer- 
sul durează la nesfirșit în timp, dar că este finit în spaţiu, struc- 
tura lui fiind aşa fel că nu are limite, iar toate punctele din acest 
spaţiu fiind analoage, nici unul nefiind mai aproape sau mai de- 
parte de centrul universului, după cum nici un punct depe su- 
praiaţa sferei, spațiu cu două dimensiuni, nu se poate considera 
mai avantajat decit altul față cu centrul sferei. 

Dar cetitorul să observe că în aceste deducţiuni şi conclu- 
zii, ne-a lipsit rigurozitatea științifică, așa că universul clădit de 
moi este încă un univers foarte ipotetic, Am făcut unele presu- 
puneri, dacă nu arbitrare în orice caz supuse la discuţie. Am pre- 
supus că densitatea medie a materiei din univers ar fi cam ace- 
iaşi pretutindeni, lucru pe care astronomia nu-l dovedeşte. Ba 
încă, mai mult, Einstein presupune că curbura universului este 
o cantitate unică, o constantă, cind din însăşi expunerea lui ar 
eşi că curbura universului care este mare lingă un soare, poate 
fi aproape nulă în spaţiul go! dintre doi sori; in aceste condi- 
um se mai poate vorbi de o curbură a universului? 

De îndată ce încetăm să ne înțelegem asupra repartiţiei, den- 
sitäții materiei în spațiu, forma sferică a spațiului va suferi şi ea 
modificări. A à 

Am putea bună oară să susţinem, că massele de materie sint 
răspindite în mod discontinuu; acolo unde ele sint îngrămădite, 
de ex, într'o nebuloasă spirală, ele alcătuesc o sferă finită neeu- 


Sage, sa te învirti 
LEE daca anca sint d i cu Îr ie Dach 
tice, de univers le scapă insă fizicienilor, 

Această expunere ne poate duce statare, că se pot 
parcare SE asupra Uniemihi „cu, lopie aduse de 
E SE? wee anti aai 

St. Procopiu 
1 Ale unii e de Sitter, Ei > 
E ata Së 


Istorisirea Zahariei fintinarul ” 


m ema ej E fi sfirşit orbul istorisirea, lita Salomia 
ncepuse să nu i astimpăr, rupîndu-și le şi muş- 
cîndu-şi buzele. Apoi cind Ancuţa i-a sărutat pase) eleng S 
mina, punindu-i dinainte alte fripturi şi plăcinte, nu se putu opri 
să nu mărturisească felurite vorbe, cătră noi, cei mai aproape 
de dinsa. 

— laca, astfel trăesc unii fără grijă, măcar că-s nişte nevul- 
nici. Umblă duși de mină de alţii, că ei singuri nu's vrednici să 
calce doi paşi; şi pe unde ajung spun niște minciuni, de stă lu- 
mea şi se uită la dinşii cu gura cascată. 

— Care minciuni, mătuşă Salomie ? întreb eu. A spus nişte 
intimplări din viaţa lui ş'o istorisire cu Duca Vodă, care nici nouă 
nu ne este necunoscută. 

— Asta ştiu eu că-i adevărată, căci nici noi nu sintem de 
ieri, de alaltă ieri, Sam auzit şi ştim destule — dar toate ale lui 
aţi auzit dumneavoastră cum le întorcea şi le sucea, că să se 
plece o lume câtră dinsul? Parcă ce-i bun un hirb? Nu-i bun de 
az? Aşacă eu una m'am umplut de năduf auzind şi mai ales 
văzind. 

— Mătuşă Salomie, tare te rog nu te supăra. Dumneala nu 
cunaşti cum îi lumea ? Ai fost femee frumoasă în zilele dumnitale 
sat purtat la git mărgărintar, cum spunea moş-Constandin. Apoi 
de ce-ţi ieşeau bărbaţii în preajmă, arătindu-şi dinții și mägulin- 
du-te? lar la alte femei nu se uitau, căci nu erau ca dumneata, 
Astfel că lumea asta de-aici, adunată la lucrarea care se vede, are 
plăcere s'asculte istorisiri, şi cine le spune mai frumoase, acela 
are laudă mai mare. Bătrinul acela-i orb și ticălos, dar ştie să 
spuie şi să cinte, avind dar dela Dumnezeu. Asemenea dacă te 
bucuri de-o floare că-i luminată şi are mireaznă, nu te poţi supara 
pe cea care-i mohorită şi fără miros, căci nu-i ea vinovată. 


*) Din ciclul Hanu- Ancuţei, care apare în volum, la Cartea Rominrasti. 


232 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Aceia-i bună de leac! se ascuţi la mine Wa Salomia. 

— Precum spui, e bună de leac, și ai dreptate, mătuşă Sa- 
lomie, dar aicea noi nu ne-am strîns pentru meşteşuguri doftoriceşti. 
Asemenea Cast orbul, au spus alţii, inainte de a veni dumneata, 


— Vorbeşti de răzeşul cel uscat? 

— De dinsul vorbesc, mătuşă Salomie. 

— Apoi pe-acela mi se pare că l-am mai văzut eu şi l-am 
auzit şi altădată. Intr'adevăr, pare un om cum nu sint mulţi. 
Tot așa, mă uit la toţi, ai pe unii îi cunosc, văzindu-i altădată 
tot aici la han; at mă 'nduplec a crede c'or fi ştiind gor fi spu- 
nind întîmplări. Insă ce crezare poate să aibă cel mai netrebnic 
dintre toţi? Eu, care l-am adus şi l-am scos în vederea tuturor, 
Stau deoparte, şi el e la mare cinste! 


Dar acuma să zicem că nu-i vorba de mine, urmă lița Sa- 
lomia, împungindu-mă cu ochii. Dar iată, eu aicea, între dumnea- 
voastră, văd pe unul care s'a întimplat să vadă nişte mari pozne 
în viaţa lui. Să spuie acela — să vedem unde rămin orbii Ori 
s'ascultăm pe dumnealui comisul loniţă : — așa ni s'a şedea mai 
bine ş'a fi mai frumos! 

— Mătuşă Salomie, întreb eu, de care pozne vorbeşti dum- 
meata şi de care om? 


— Uită-te şi-l cunoaşte. Stă între călugăr şi cioban, 

— Acela-i moș-Zaharia fintinarul, mătuşă Salomie. Nu l-am 
auzit scoțind glas decînd sînt aicea. Dumnitale nu-ți plac orbii, 
dar iubeşti pe semne muţi. 

— Nuci mut, nu te teme. li place tare băutura şi nare cind 
vorbi. Numai să-ți spuie ce i s'a întîmplat samt să verzi. 

— Ce i s'a întimplat, mătuşă Salomie ? 

— Ce i s'a întimplat? se amestecă și răzegul fără să ştie 
despre ce-i vorba. Cui i s'a întîmplat? | 

— Uite, omului aceluia, cinstite comise loniţă, răspund eu ; 
lui Zaharia fintinarul. Imi mărturisea mătuşa Salomia despre o 
poznă säi) fi petrecut cîndva. 


— Să spuie el, comise, grăi Dia Salomia cu glasul deodată 
îndulcit. Intreabă-l să spuie intimplarea din pădurea de peste apă. 
Hădică Zaharie ! strigă ea ascuţit. 

Fintinarul întoarse capu-i buhos şi barba-i încilcită. 

— Hău! răcni el ca din fundul fintinei. 

— Bădică Zaharie, cinstiți oaspeți de-aici poftesc s'audă ce 
D s'a întimplat dumnitale cînd erai flăcău, în pădurea de peste apă. 

— Aba! la Păstrăveni. 

— Acolo, bădiță Zaharie, într'o poiană pe care o știi dum- 
neata. 


—ISTORIȘIREA ZAHARIE! FINTINARUL 23 


— oeo 


= Intro poiană care-a fost şi nu mai este, căci acea pă- 
dure s'a tăiat. li zicea poiana lui Vlădica Sas. 


comise, dar eu fiind bolnavă de vătămătură, mu pot suferi în 

nicio picătură de vin. Nu beau dech rachiu. (ai gusta ia 
cintă dintre acele, — care-i mai molcuţă, , cinstite comise, căci nu 
mai am dinţii ca dedemult—și ca în vremea tinereții nu mai pot 


Spune, bădică Zaharie, intimplarea dela poiana lui Vlădica Sas. 

— Care întîmplare? întrebă iar, alene, fintinarul. 

— Intîmplarea aceia cînd te-a chemat boierul dela Păstrăveni 
la curte şi ţi-a poruncit să-i cauţi spi în acea poiană, 

„—_Aşa-i, încuviință Zaharia. Mă cheamă şi-mi porunceste: 
să-mi găseşti apă şi să-mi săpi o fintină în poiana Viădica 
Sas. Acolo are să facă popas în toamna asta mare vinătoare dom- 
nească — şi trebue apă! 

Zaharia fintînarul se opri, 

— Ei? îl îndemnă comisul, 

— Atita-i. 

— Cum atita? scutură din cap Ja Salomia, Vină-ţi, badică, 
în simţire şi spune toate : cum ai mers cu dinsul la faţa locului sa 
bătut cu piciorul în pămint ici, ai bătut cu piciorul în pămint din- 
colo — sat ascultat semnele pe care le ştii. Pe urmă ai scos din 
chimir cumpăna, care niciodată nu dă greş, sai aşezat-o pe faţa 
pâmintului şi te-ai uitat la dinsa... 

— Mă uitam, vorbi Zaharia, dar boierul acela, cuconu Di- 
machi Mirza, măcar că se uita şi el, Se înțelegea nimica. lată, cu 
această cumpănă am găsit eu apă în! poiana lui Vlădica Sas, 

Moş Zaharia trase din laturea stingă a chimirului două ben. 
şoare rotunde şi îngemănate, de lemn vechiu şi lustruit. Incercă să 
descurce din jurul lor nişte fire nevăzute, și sticli în bătaia focului 
un buburuz de argint, 

— Cumpăna asta, lămuri el, e din lemn de corn. He-he! cine 
ştie cine a făcut-o şi cînd a făcut-o. A rămas dela bătrinți cei 
vechi, care au fost tot fintinari, şau aflat cu dinsa fintinile şi 
izvoarele, cum am aflat şi eu atuncea în poiană, fată fiind cuconu 
Dimachi Mirza. Asta-i. 

— Spune, omule, îl sili iar ta Salomia, cirnind spre el nasul 
şi strimbind sprincenele. Spune cum ai făcut poc! cu talpa opincii. 

— Aici, cucoane, dăm de apă, 

— In acest loc? 

— In acest loc, cucoane Dimachi. Adă-mi robi cu hirtețe şi 
cazmale, porunceşte Ia douăzeci de căriuşi s'aducă piatră şi să 


a gé i sau dus să îndepli poruncile, 

d: GË nech ră Zaharia, A zvicnit cătră ei: Ţisti 
Aşa avea el obiceiu să facă, şi s'a uitat incruntat. Şi ei s'au dus 
ji gn S'au dus, urmă lita Salomia, ş'au adus toate la locul ho- 
tărit şi la vreme. Tiganii au început să cu _hirlețele şi să 
bată cu cazmalele ; cărăuşii aduceau şi clădeau piatra pe pajiște 
şi bădiţa Zaharia sta pe-o coastă, într-un pătul de frunzar, şi se 
uita la dinşii, şi tot gusta dintr'un ulcior. 

— Rachiu de drojdie dela Cotnari, intregi fintinarul. 

— Aşa este. Sa stat el aşa în colibă sn pătul pâna ce-au 
dat afară robii, cu hirlețele, pămîntul negru, pe urmă au dat afară 
lutul, pe urmă au ajuns la năsip și la prund. ŞI cînd au ajuns 
la humă, bădița Zaharia s'a sculat în picioare şa venit la pani- 
nea gropii. Zice: Măi țiganilor, dacă vi-i sete, mai rabdaţi o țiră, 
~ nd daţi de A 
ZO SE Zar e e! şi cum arătase cumpăna, Au dat, 
oameni buni, de apă ş'au mai sapat iarăşi,—ridicînd afară mociria 
cu ciuberele pe script. Ş'au săpat, de-şi lepădau robii sudoarea 
cu palma depè frunte. întrebau : Mult mai avem, meștere 
Zaharie ? căci deacu răzbim pe celalt tărim. ` | 

— Sapaţi, măi, zice fintinarul, pănă ce v'oiu spune eu : gata! 

Ş'aşa într'o zi se scoală iar și poruncește : Gata! De-acu 
aşezăm prag, Curăţim frumos, punem sprijinitori bune şi începem 
a zidi. 


au făcut. ŞI sa coborit el cu zidarii în fintină ş'au 

zidit. gi cînd s'a scuturat frunza în poiană, a venit boierul cu 

pahar de cleştar şa cn Se sar: hotărîrea lui Zaharia. 2 

— Aşa-i, încuviinţă Cuconu Dimachi a făcut: Tist! 

bună apă, bre Zaharie —Intr'adevăr era bună apă. Dech eu vi- 
nul îl beau mai cu plăcere, căci mi-i mai cu priinţă. 

e: äi s i bună ! 

— Pe urmă, gata. Atita-i. Am făcut fintina şi pace it 

— Stăi, bădică Zaharie, că nu-i aşa, urmă rizind Wa Salo- 

mia, căci eu am spus acestor oameni ce-ai văzut şi ce știi dum- 


cu Îi de argint pe tabla. 
oate fiind astfel rinduite, a venit Vodă la Pastraveni cr 
mare alaiu. 

— Vodă Calimah... observă fintinarul. Avea o barbă ia asa 
de mare... Şintr'una şi-o pieptăna cu e orz 

— Şi venind Vodă cu mare alaiu, ieșit cuconu Dimachi 
Mirza înainte cu cucoana dumisale şi cu fata, căci avea o fate 
subțirică şi frumoasă. S'au închinat şi an sărutat mina lui Vodă 
lar fata suspina şi plingea. 

— Ce este? a întrebat măria-sa Calimah-Vodă. De ce sus- 
pină această copilă ? 

— De mare sfială, măria ta, o răspuns boierul. Şi s'a în- 
crumtat urit la copilă, zbirlindu-şi sprincenele. lar fata aceia... 

— Aglăiţa... întregi Zaharia. 

— lar fata aceia Aglăiţa m'avea altăceva decit o dragoste a 
tinereţelor ei pentr'un fecior de mazil din Războieni. Fiind Iieș 
Ursachi mazil, boierul se răstise la el şi-i strigase: Tist! să lip- 
seşti din ochii mei, mişele, căci ai sucit capu fetei! lar acum: 
fata, nemai avind nicio nădejde pentru dragostea ei, plingea. 

a apucat-o de umăr şa încleştat-o de braţ șa răpezit-e 
indărăpt Intro camară, ca să nu strice petrecerea, nici să obliceasct 
Vodă de asemenea ruşine. 

Intorcîndu-se spre cinstita barbă a măriei sale, se arătă cu 
obraz deschis şi vesel, Şi pe loc, chiemind pădurarii, ia pus a 
numere de faţă cu Vodă, ce caprioare și mistreţiau în desimile şi 
ripele de dinşii stiute. 

După ce-a fost petrecere a tot norodul, Domnia sa culcat 
de vreme, ca să se scoale dimineaţă. Şintr'adevâăr Vodă a fost 
cel dintăiu pe cal—şi cuconu Dimachi, alăturea de el, rinduia puş- 
caşi şi hăitaşi. Au pornit la pădure; au întins voloculde oameni 
S au bătut rîpe şi sihle, chiuind şi sunind din cornuri, 

lar în vremea aceasta, Zaharia se prăbise cătră fintina lui 

— Aşa este! încuviință fintînarul, 

— Şi "nainte de a ajunge la fintină, iata vede în cărare pe 
copila lui cuconu-Dimachi. Plingea cu palmele la fimple și umbla 
besmetică printre copaci. Nici nu mai putea vedea de lacrimi 

— Sărut mina, duducă Aglăiţă, zice Zaharia. Dar de ce sus- 
pini și plingi mata așa, ca după mort? 

— Vai, Zaharie, strigă ea oprindu-se, Cum n'oiu plinge. 
Zaharie, dacă eu m'am bunt morții? M'am pus în pgenunchiu le 


235 ` VIAŢA ROMINEASCA 


icoana Maicii Domnului Şam rugat-o să facă o minune, să se 
moaie inimile de piatră. Văzind că la Vodă ru pot îngenunchia 
şi nu pot spune nimic, de toţi simțîndu-mă părăsită, chiar și de 
maica mea,—am botărit în cugetul meu și 'n inima mea că altfel 
nu pot face decit să-mi răpun viața. Eu, Zaharie, fără llieş Ur- 
sacht nu pot trăi. Aşa că mă duc să mă dau în fintină. Cind 
a veni măria sa să bee apă, mai să-i poți da şai să-i spui: Lu- 
mie Doamne, iaca aşa şaşa. Fata boierului sa zviriit în 
fintină. 

— Ş'ai să săvirşeşti mata, duducă Aglăiţă, o faptă ca aceasta ? 

— Am să săvirşesc, Zaharie, zice fata. intăiu şi'ntăiu eu 
am trimes răspuns, prin tiganca mea, lui es, să vie aici, ca să 
petrecem acest din urmă ceas, ca niște ibovnici fără grijă. Pe 
urmă eu mă dau în fintină, 

— Dar el mare să te lese, duducă Aglăiţă. D știu flăcău 
vrednic. Mai bine te fură şi te duce cu el. 

— Atuncea nu mă mai dau în fintină, Zaharie, a răspuns 
fata rizind. 

— Să nu te dai, duducuță! Mat bine să ai credinţă în mine. 
Şi după ce te-i intilni cu dragostea domnieitale, veniţi la mine la 
fintină, să vă închid eu în coliba de frunzar care este rinduită 
Domniei. Cind se face popas de amiază, toată vinătoarea dom- 
nească vine in poiana lui Vlădica Sas. Eu înfăţişez lui Vodă ul- 
ciorul și paharul.  Ţiganul îi dă pe tabla chiseaua de dulceţi şi 
lingura. După ce Vodă face: ha-ha! şi zice: bună apă! aferim ! 
—eu mă dau la o parte şi el intră in colibă. Acolo vă găseşte 
pe dumneavoastră îngenunchiați, cu capetele plecate, plinzind şi 
«erind iertăciune... Atuncea Maăria-Sa vă ia de mină şi vă saltă 'n 
sus, apoi vă pune minile sale pe capete şi strigă să vie boierul 
sa-și ească in braţe copii. 

u socot, duduiţă, c'aşa-i bine, şi altfel nu poate să fie de- 
cit cum socot eu că poate să se intimple. Mai ales că pe doi 
ibovnici trebuie să-i ierte lumea, N'are ce le face! 

Zaharia începu a ride în barba-i zbiriită, părind mai uimit 
decit toţi de o intimplare ca aceia. Contenindu-şi risul, îşi lungi 
EN şi-şi înălţă capul, cu ochii holbaţi, ca să afle ce-a mai fost, 

ştia, dar altfel era povestea spusă de gură străină. 

— Hm! mormăi el, mi se pare că chiar nici mau avut 
ce le face. 

— N'au avut ce le face, urmă ua Salomia şi mai îndrăzni 
să apuce, în cleştele a două degete, încă o plăcintă cu poalelen 
briu. Cit au stat acei tineri în sihlă, au ațintit urechea, caşi dihă- 
niile, la chiotele gonaşilor şi la îndemnul surlelor. Apoi s'au tras 
cătră fintină şi ia i-a dosit în colibă. lar în astă vreme Vodă 
cunoscuse dela un boier credincios al lui dece lăcrăma copila să- 
rutindu-i mîna, căci asemenea lucruri îndată se află, Deci, după 
ce-a luat dulceţi de cireşe amare şa băut paharul de apă—a făcut: 
ha-—ha ! ai şi-a pieptanat barba cu degetele. Zimbind, s'a întors 
cătră curteni şi cătră norodul care era în poiană, căutind parcă ceva. 


on ISTORISIREA ZAHARIEI FÎNTÎNARUL 


——— nd i EPIN Zë Am 


— Mă e Ke 
rog, SE credinciosul meu Dimachi Mirza ? 


Ke Agläița, mär ia-ta. 


copila domniei- : e 
nului său, în cupă de argini tale Agläita, dregind vin vechiu Dom- 

ierul foarte s'a Spăimintat, căci îi i Ke | 
cucoana domniei- S » Căci H sosise şi lui veste dela 
să-şi facă o cai gal câ fiica lor a fugit din casa părinţilor, ca 


>> Măria- Ta, a in A e 
P DS apap.. dräznit el, nu mai este vreme. Masa-i gata, 


— Aşi dori să şti -i i iei- ` 
dE WË ZG ri să ştiu unde-i copila domniei-tale în acest ceas,.. 
ri Atuncea Zaharia fintinaru l, fiind cu mare oral, ca la òo vi- 
o Pei crt rea mina ap chimir cumpăna pe care aţi văzut-o 
, pot egete, a tinut-o neclintită. lar bub a 
o lumină, s'a clătit. Nimene nu întel pe are fre 
ştia ce răspuns sar Domnului pina pen DN RONI Au 
„— Aista-i aria, fintinarul domniei tale 2 à 
tuguindu-şi buzele şi privind din înălţime. "SET 
— Da, măria-ta. 
— Ei, şi ce pofteşte ? 
— Nu ştiu, măria-ta. 
Vodă sa posomorit cătră Zaharia : 
zs SH HA Sé măi ? 
n'a îndrăznit a răspunde nimica. Ci urmind se 
Cumpenei sale, a deschis uşa colibei Domnului. $i Voda a pei 
pe tineri eegen, cu capetele plecate. 
meng n'a înțeles cum s'a făcut asta și s'a mirat mai ales 
Vodă de înțelepciunea cumpenei. Apoi pe ees Măria pere 
i mna au fost ninaşi, în tirg la leşi, acelor tineri. Impăcindu-se 
eege şi, ven de vinătoare, au dat-o pe nunta. Şi 
scaunu i juc i i ici 
ord omniei, au jucat intăiu o toană aici, la 
wm Bed Ap făcu Zaharia clătinind din cap, şi închizind gura; 
— Nam spus eu, sfirşi baba, că acest i i 
ştie poor mai presus decit alții, g EE SE și 
m Intradevăr, Zaharia a spus o istorie frumoasă. încuvi 
domnia-sa comisul loniţă dela Drăgăneşti. Deşi alții e Pg ate 
frumoase ŞI mai minunate—n'am ce zice. Aici are el dreptate. 
Zimbea incremenit, privindu-ne ca prin sită şi legănindu-se 
or, Era un ceas tirziu ; Şi cloşca cu pui trecuse de crucea nopţii. 
Focul se Stingea. Cei mai mulți dintre oamenii de față inchinau 
cătră pămînt oalele de lut şi, de trudă şi somn, le asfinţeau ochii. 


deodată nechezatul iepei celei stabe a 
DV edu și ascuţit am răsări din 
cu 


eg apelor şi codrilor, nu l-am mai 
eg ese ee gon e ie ee, mea E 
abia ne puteam mişca, umblind după cotloane ferite şi locuri 


hodină Baii domes chiar unde se aflau, frînţi şi răsuciţi. Şi co- 


Mihail Sadoveanu 


Nicolae Bălcescu 


Cele trei sferturi de veac ce au trecut de cînd Bălcescu a 
murit Intro pribegie, care i-a consacrat aureola martirilor naţionali, 
asezindu-| în pala eroilor indigeni, au măcinat proporțiile date 


mai totdeauna e pia a şcoalei istorice contemporane, ar fi să 
aducem azi acest 


le-a suferit altădată. Privit în activitatea sa 
ESCH trebue fixat în epoca lui, confruntat cu contemporanii săi, 
apropiat de societatea sa, astfel cum era în structura, acţiunile şi 
năzuinţele ei. Numai aşa am putea avea un mijloc de dreapta a- 
preciere a activităţii sale politice ori culturale şi elementele nece- 
sare pentru a înţelege träinicia amintirii lui, Este cu atit mai necesar 
de a adopta acest punct de vedere cu cit şi Bălcescu na con- 
ceput posibilă o activitate politică ori culturală, decit ca forme 
diferite ale activităţii sociale, usă din, şi pentru societate. 

Activitatea politică şi cu exprimă o atitudine socială. 
Politica şi cultura sînt numai mijloace care tind să îndeplinească 
scopurile care dictează această atitudine. Intreagă această sbuciu- 
mată și pătimaşă activitate trebue deci privită din punctul de ve- 
derë al finalităţii ei. 

Finalitatea activităţii lui Bălcescu corespunde unei trinităţi de 
ilealuri : dreptatea socială, unitatea naţională şi libertatea umană. 


240 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


Provocatä de o reacțiune faţă de starea de fapl trăită ori în 
parte inspirată de ideologia contemporană curentă, ea exprimă după 
dinsul sinteza năzuinţilor fireşti ale naţiunii romine, ca ṣi a tutu- 
ror celorlalte popoare contemporane. Idealurile sale sint exclusiv 
sociale iar naționalismul o formulă care exprima acțiunea de tra- 
ducere în fapt a acestui idealism social. 

Activitatea sa exprima aproape pe deantregul storțările de- 
puse pentru înfăptuirea lor. va fi hotărită şi confirmată în 
raport cu idealismul său. Această influență se resimte mai ales în 
creaţiunea sa istorică. Cele două caractere principale ale concepți- 
unii sale, apriorismul şi utilitarismul ca şi modul de a o aplica în 
subiectele istorice tratate, mărturisesc că este vorba de o activitate 
îndreptată cătră scopuri mai dinainte stabilite. 

Apriorismul în istorie nu este dealtminterea ceva propriu lui 
Bălcescu. Construirea apriorică a fost metoda dominantă, o lungă 
durată şi încă azi reminescenţele ei se pot afla în unele cercetări 
istorice. Metoda adoptării unei idei generale pe care faptele isto- 
rice trebue s'o confirme, ceiace în fapt duce la folosirea numai 
a materialului favorabil, tinde să fie însă inlăturată definitiv din 
stiința istorică pentru a deveni apanagiul aşa numitei filozofii isto- 
rice, economice, sociale etc. Ea a făcut însă pe vremuri, faima 
unui Bossuet, ori. unui Augustin Thierry, apreciați la noi, împreuna 
cu Guizot, chiar până în al şaselea şi al şaptelea deceniu din vea- 
cul K 
Originea teologică a apriorismului istoric se resimte în mai 
toate ateste cercetări. Atit de puternică a fost această influență 
incit se găseşte în ştiințele-sociale chiar până la mijlocul veacului 
trecut. Teoriile economice ale fiziocraţilor, sistemul de cugetare a! 
lui Adam Smith, concepțiunea sociologică a lui Auguste Comte ca 
şi mai toate teoriile economiştilor francezi din prima jumătate a 
secolului trecut se resimt de influența noțiunilor : ordine provi- 
denţială, armonie predestinată, etc. Intre Vico, care încerca să de- 
monstreze existența unei providenje bune, drepte şi înțelepte a 
cărei acțiune se poate urmări oriunde şi oricind în mijlocul socie- 
tăţii umane şi între Bastiat apologistul armoniei apriorice univer- 
sale, nu este în fond nici o deosebire în esentialul atitudinii față 
de lume și viaţă. 

impreună cu toată şcoala istorică curentă vremei sale, Bal- 
cescu susține ca şi Cezare Cantu, luat de altminterea ca model, 
existența unui ordin providenţial. Istoricului îi revine sarcina de a 
descoperi drumurile ascunse pe care pruvidența le-a hotărit fie- 
cărui neam, pentru ca fiecare naţiune mergind pe căile ei fi- 
reşti să-şi asigure ființa şi prosperitatea prin ascultarea legilor di- 
vine. Astfel se va putea obține armonia universală, care este n 
rezultantă a supunerii la indrumarea predestinată. 

Dar dacă dumnezeirea a creat destinul, ea însă nu l-a impus. 
Panteismul lui Bălcescu nu este integral. Admiţindu-l pe deantre- 
gul, acțiunea sa politică mar mai fi putut H justificată. Deacela În 


m NICOLAE BĂLCESCU zii 


în concepția sa fiecărui neam îi rămîne i 
a por Voința umană va decide ek mi, 
rr ă concepţiune apriorică a evoluţiunii omenirii este im- 
norma a see re i rara 
sului continuu dezvoltată cu faima cunos eet 
nuu cută, de - 
aas e SECH de Saint-Simon, este folosită de moi ep 
e rile sale. Atit de mult a fost dominat de această idee 
peri e ed ar putea D un progres care să meargă „în sens 
pea iih u că el se realizează chiar în epocile cînd voința umană 
rd ezatmonie cu regula divină, deoarece prin perfecționarea 

pe i denge suferința, răul este generator de fericire. 
i rege practică Şi imediată a studiilor istorice este a doua 
este o remi A. poor ue ue E a berg Ss 

apriorice. „Orice nat 
păzea m Balcescu—are o misie a îndeplini emie, 
eg după natura şi geniul sâu propriu, la triumful 
eeh ea r la perfecționarea ințelegerii şi simtämîntului 
SEN, EE 

A tu H e ale unei naţiuni de 
n gata r bg E îndeplinit misiunea sa în ste emiri 
en sn un popor pretinde un loc pe harta lumii, el 
ni ăi ovedească contribuţia sa la progresul umanităţii, „să 
né upă cum spune Bălcescu—formula înțelegătoare ce... repre- 
marea carte a înțelegerii şi istoriei omeneşti“, 

i N istorică este astfel disciplina care va elabora titlurile 
yon cative ale pretențiunilor naţionale, actuale şi viitoare. Cerce- 
N trecutul ea indică viitorul. Cu cît un popor va putea dovedi 
prin rezultatele sale istorice o contribuţie mai generoasă, —totdea- 
ana plătită cu jertfe nenumărate—la progresul universal, cu atit 
mai mult se vor afirma necontestabile drepturile sale prezente. 
Kam are deci nu numai o însemnătate dar şi o utilitate 
lîngă acest scop al istoriei, afirmat în princi - 
cescu, cercetările sale pe acest teren au putut ratia F] km 
năzuinţi. Cercetarea istorică poate fi un mijloc de revanşă şi de 
pilduire. Intr'o epocă de umilință şi de aspirații, cînd orice iniţiativă 
particulară netolerată se plătea cu o jertfă, şi orice aspiraţiune era 
menită să rămină înăbuşită fără riscul şacrificiului, istoria națională 
constitue un refugiu şi o speranţă. Atitea răspunsuri care nu se 
pot da, atitea îndemnuri care nu se pot spune, atitea sentimente 
care se pot răscoli—ce nu poate face o măiastră cercetare din 
istoria naţională. Nu-i un fapt divers că în producţia literară din 
prima jumătate a veacului trecut şi chiar mai tirziu, oricit de să- 
racă şi de puţin valoroasă ar fi, se întilnesc de atitea ori, tratate 
intr'un fel sau altul, atitea subiecte istorice. Cirlova, Negruzzi, E- 
ade, Alexandrescu, Bolintineanu, Alecsandri și alţii mai puţin de 
seamă şi-au încercat aptitudinile lor literare, poetizind cu mai 


15 


242 VIAŢA ROMINEASCA 


mult sau mai puţin succes diverse fapte din trecut. Vorbind de 


Din toată istoria Rominilor, Bălcescu s'a ocupat cu predilec- 
ție aproape numai de acele fapte care puteau fi interpretate în 
sensul idealismului său social. Prima sa lucrare istorică tipărită în 
1844: „Puterea armată şi arta militară dela întemeierea principa- 
tului Valahiei pănă acum“, are un caracter Ditz demonstrativ, Dacă 
printr'însa el căuta să arate superioritatea militară a Rominilor că- 
rora le atribue şi cea dintăiu armată permanentă din Europa, cît şi 
valoarea acţiunilor lor intreprinse pentru apărarea „drepturilor 
sfinte ale omenirii“ pe care „le-au prețuit“ şi pentru care „s'au 
jertfit“, ea tinde nu mai la stimularea virtuților ostăşegti ale 
neamului, căci dacă „tara îşi va lua vreodată rangul ce 
i se cuvine între popoarele Europei, aceasta o va fi ea datoare 
mai mult regeneraţiei vechilor ei instituții ostășeşti“. Numai astfel 
se explică de ce Intro lucrare de istorie, Bălcescu elaborează și 
un plan de organizare a armatei, enunțind cu această ocazie ideia 
obligativităţii serviciului militar şi organizarea rezervelor naţionale. 

Dacă în această lucrare, imprejurările politice îl vor fi im- 
piedicat să afirme cu toată hotărirea misiunea acestei armate, căreia 
îi semnalează numai avantagiile morale—întărirea caracterelor prin 
practicarea meşteşugului armelor,—şi avantagiile economice—stimu- 
larea puterilor productive,—mai tirziu va afirma fără nici o rezervă 
încrederea sa în puterea mintnitoare a armatei. 

După revoluția din 1848 Bălcescu nu vrea să mai recunoască 
decit o singură forţă: armata. „Dumnezeul meu politic — spune 
dinsul—este Iehova, Dumnezeul armatelor”. Armata este forța şi 
forța singură creiază. Pentru ca să se poată realiza un progres în 
viața socială trebueşte cultivată forța şi practicată violența. În pu- 
terea creatoare a forței şi a violenței Bălcescu a crezut în mod 
fanatic. Cetind mai ales scrisorile sale din exil ne amintim fără să 
vrem unele pasagii din Sorel. Intrebuințind distincțiunile acestuia 
dintre forţă şi violență, s'ar putea spune că Bălcescu a preconizat 
violența armată pentru a distruge o ordine de lucruri internă, res- 
tabilind dreptatea socială şi libertatea umană, şi forţa, că prin ca să 
se poată realiza ceva anume, ca ambele principate „să-şi tragă cu 
sabia hotarele lor naţionale“, 


NICOLAE BĂLCESCU 243 
Mişcările din 1848 au contribuit ca con a Bălce 
asupra armatei şi rosturile ei, să capete o în A Deea 
avea cind scria primul său memoriu istoric. Ea concordă cu ideile 
sale asupra raportului dintre naţiune şi clasa socială. In „Question e- 
conomique” el afirmă întăietatea intereselor de clasă asupra celor 
naţionale. Vorbind de clasa stăpinitoare Bălcescu spune că: „bo- 
ierii nu sînt Romini, nu sint Ruşi; ei sint boieri, iată totu” iar 
în „Mersul revoluțiunii* precizează că numai marea mulțime a ex- 
pioataţilor se confundă cu „partidul Rominismului“, cu națiunea 
însăşi. Armata preconizată va trebui să fie mijlocul de isbindă a 
ent o A mah mijloc de răsturnare revoluţionară a 
ilegiați e desființare a privilegiilor, = 
a d privileg ca şi unul de stator 
Armata şi revoluția sint noţiuni care în mentalitatea lui Ba. 
cescu nu se pot despărţi. Vorbind de organizarea forței armate în 
legătură cu eşecul din 1848, el schițează cu o simplitate impresi- 


onantă principiile fundamentale ale unei tactici revoluționare. „Mi- 


siunea unui guvern revoluţionar—spune dinsul—este foarte simplă : 
să propage şi să armeze revoluția. Adică să toarne revoluția ca 
convingere în sufletul poporului şi după aceasta să-i put arma în 
mină şi să-i spună: acum cînd ai o credință fii gata să mori 
pentru SE 

3 actori pot deci provoca şi hotări soarta unei revolu- 
țiuni : convingerea şi forţa. Armata este deci unul din cele două 
mijloace ca e de a 'desăvirşi un progres, care nu poate veni 
decit dintr'o ridicare revoluţionară. Până la moarte Bălcescu a cre- 
zut în mitul revoluţiunii, aşa de curent în unele epoci. Numai cu 
un an înainte de a muri, el preconiza o revoluție „înfricoşată“, 
pentru care „e bine să ne pregătim“, dorind ca ca să capete 
proporțiile unei „catastrofe europene“. Armata şi revoluția Lan 
preocupat dealtminterea în toată scurta sa viață. Subofițer în prima 
tinereţă, conspirator în 1843, propagandist al rezervelor naționale 
în 1844, revoluționar în 1848 şi inițiator al organizării dorobanţilor 
judeţeni, propovăduitor al unei armate revoluționare în 1849, apo- 
logist al revoluției şi armatei până la sfîrşitul vieții. 

In opera sa principală „Istoria Rominilor subt Mihai Vodă 

zu“ se vor putea găsi şi mai precis elementele principale care 
caracterizează structura sa sufletească, dovada preocupărilor sale 
continui, aplicarea concepțiunii sale despre viaţă şi istorie şi o e- 
nunțare definitivă a idealismului său. 

Viaţa lui Mihaiu Viteazul reprezintă nu numai o operă de 
razboae crunte şi aventuri eroice care puteau H pentru dinsul 
sinteza vitejiei şi jertfei unui neam, ci constitue şi titlul definitiv a 
necontestat al drepturilor existenței noastre actuale şi viitoare. In 
acei furtunoşi opt ani, Rominii aduc contribuția lor cea mai de 
prej în istoria progresului universal. Chiar dacă Mihai n'ar fi luptat 
numai pentru unitatea şi libertatea naţională şi încă el ar fi inde- 
plinit „misiunea evanghelică“ destinată fiecărei națiuni", „căci cine 


244 VIAȚA ROMINEASCĂ 


libertate se | Dumnezeu“. Atribuindu-i 
a Eet, Bălcescu kä gpt Mihaiu. Dintr'un voevod 
răsvrătit el a creat un erou al libertăţii și dreptăţii omeneşti. Mai 
mult chiar, Mihaiu îi apare ca un arhanghel predestinat îndeplinirii 
legilor divine. 


Viaţa acestui om înceta de a mai fi o serie de fapte Matea 
işnuite ; ea că „proporțiile pe care numai o epopee este ca- 
Sech ale E Zeg „Istoria lui Mihai-Vodă-Viteazul* 
dacă n'are forma artistică cunoscută epopeelor, are însă mult din 
fondul lor obişnuit. 

Ca in toate epopeele culte ori populare şi în istoria lui Bèt- 
cescu întilnim elementele cunoscute acestui gen literar : fapte extră- 
ordinare petrecute intr'un mediu național şi religios, într'o epocă 
îndepărtată, realizate de cătră nişte oameni care sint eroii ma 
zentativi ai unui neam şi ai unei epoci. Ceiace împingea pe Bal- 
cescu cătră epopee era şi structura sa sufletească şi concepțiunea 
sa istorică. Elementul principal al poeziei epice este acţiunea, 
zbuciumul, lupta, iar Bălcescu a fost prin excelenţă un istoric al 
luptei şi războiului şi nu al păcii. Ca mai toți poeţii epici şi el a 
fost un admirator al forței, un iubitor al ostăşimii. 

Odată ce Istoria lui Mihaiu încetează de a mai fi o operă 
ştiințitica şi locul ei este înspre literatură, în apropierea epopeei, 
această creaţie nu poate scăpa de soarta epopeelor culte, Dar poate 
tocmai faptul că fiind menită să facă parte din categoria lucrărilor 
ştiinţifice, însă temperamentul şi concepţia generală a autorului său 
i-a schimbat caracterul primordial, este împrejurarea care dă şi azi 
acestei cărţi o noutate care aproape totdeauna lipseşte unei opere 
istorice ceva mai veche. 


Acolo unde Bălcescu a aplicat mai bine concepţiunile sale 
istorice şi a enunțat mai pregnant idealurile sale sociale dind u 
mărturie impunătoare de ceiace înseamnă resurse variate sufleteşti 
şi bogate puteri intelectuale este în „Question économique des 
principautes danubiennes*. Mai mult decit în oricare alta lucrare 
se afirmă aci caracterul accesoriu al faptelor istorice. Principal 
nu este decit interpretarea ce li se poate da, serviciul pe care 
ele pot să-l aducă unei teze. 

Dela doctrina panteistă pănă la aceia a materialismului istoric, 
dela teoriile socialiste pănă la acele ale liberalismului economic, 
dela faptele celui mai îndepărtat trecut pănă la evenimentele con- 
temporane, totul este întrebuințat pentru a putea procura nouă a-- 
jutoare năzuințelor sale sociale. Atita risipă de generozitate şt 
sărcasm, atita pătimaşă încredere în progres, atita elan spre lumi 
mat bune respiră din această carte, încît în toată literatura noastră 
din veacul al XIX-lea nu cred că ar putea fi alta care s'o egaleze 
suht această privinţă. 


e NICOLAE BĂLCESCU 245 


D 


Timpul care a trecut dela moartea lui Bălcescu a operat 
multe transformări în aprecierile peneraţiunilor care s'au he sr at 
de atunci incoace, Astăzi cind cunoaştem destul de bine faptele 
dela mijlocul veacului trecut şi cind Ştim că însemnătatea lor scade 
cu cit li se descopere lipsa de rezultate, entuziasmul trecut pentru 
generația acelei epoci nu mai poate fi decit cel mult apanagiul ü- 
ficialitaţii. Nu activitatea politică a vreunui personaj din acea 
vreme, fie ei cit de important, ar putea să-l fixeze definitiv 
în istoria noastră actuală. Oricare ar fi fost sbuciumul şi suferin- 
tele lui Bălcescu, nu aceasta deci ar putea să fie materialul care 
a cimentat atit de trainic amintirea sa. Opera sa istorică a pierdut 
Şi ea admiratorii înflucăraţi de pe vremuri. Atit de mult a evoluat 
la noi ştiinţa istorică şi atit de mult s'au schimbat preferinţele 
noastre literare încît şi această activitate, considerată cu mare 
drept ca o etapă în cugetarea rominească, ar fi fost insuficientă 
ca să-l ridice aşa de sus în ochii generaţiunilor următoare. 

Ceiace cred că a creiat şi asigurat lui Bălcescu un statornic 
lac în cultura noastră este tocmai idealismul său social şi formele 
în care sa manifestat. Oricit de mult s'ar transforma structura 
unei societăţi, ea îşi păstrează totdeauna năzuința cătră mai bine. 
Aceasta este de cele mai multe ori o expresiune colectivă, însă a- 
lirmarea hotărită, energică, efectivă a acestei tendinţi este a operă 
adeseaori individuală, Din mulţimea colectivităţi se ridică elemen- 
tele mai uşor impresionabile de sulerinjele văzute, mai dornice de 
mulțurmirea altuia +i mai ales mai clar vizătoare de evoluția vii- 
toare a lucrurilor. Ele formulează idealurile acelei societăţi, îi indică 
căile de urmat şi cite odată devin luptătorii sacrificați ai lor. Cu 
atit mai mult îşi găsesc un loc mai statornic în galeria eroilor 
sociali acei dintre noi care trăiesc într'o societate săracă în valori 
individuale, dar bogată în năzuinţi. 

Bălcescu a raspuns în vremea sa aceastei nevoi dind o pildă 
răsunătoare de ce înseamnă un exponent al aspiraţiunilor populare 
inăbuşile sau izbucnite, Atita timp cit un idealism va fi o nevoe 
socială, oameni din categoria rară a lui Bălcescu vor putea fi 
luați totdeauna ca model. 

Cind acest idealism social este activ şi optimist, cum este 
acela al lui Bălcescu, el devine o reală valoare creatoare. Idealis- 
mul acestuia tinde oricind şi oriunde la realizare. Ştiinţa şi poli- 
tica sint numai mijloace ; ele sint forme variate ale unei activităţ: 
continui, entuziaste şi viguroase. Această activitate nu poate fi 
judecată şi apreciată în faptele ei izolate şi nici măcar în ansamblu! 
gi fară a se ține seamă de mobilele și scopurile ei. Valoarea lor 
indică valoarea însăşi a omului. Optimismul, forță comună tuturor 
spiritelor constructive, este provocat la Bălcescu nu numai de o 
structură sufletească anumită, ci inspirat şi de viziuni grandioase 
ale viitorului. In exil, bolnav şi sărac, el îşi păstrează ca o calitate 


28. ETA ROMINEASCA 


naturală, credinţa statornică în înfăptuirea cîndva a idealurilor sale 
de tinereţe. In momentul cînd cei din generaţia sa îşi vor fi pier- 
dut poate pedeantregul speranţa într'o zi mai bună a țărilor romîne,. 
Bălcescu afirmă cu o încredere ică : „Notre Romaine donc 
existera. Jen ai la foi intime. Aveugle qui ne la voit pas". ` 

In viaţa curentă o structură sufletească ca aceia a lui Băl- 
cescu nu este un mijloc de uşoară acomodare tuturor împrejură- 
rilor. Ea exclude oricind tranzacţiunile, condamnă totdeauna com- 
promisurile. Incă din timpul acţiunii dela 1848 lipsa area de-a. 
se acomoda cerințelor unei lumi creată totdeauna după mijlocia 
valorilor curente îl pune în opoziţie cu una dintre categoriile prin- 
cipale ale politicei de pretutindeni : popularitatea. Ea nu poate fi 
preocuparea sa nici principală şi nici secundară; „eram prea 
mindru—spunea dinsul-—pentru a o erg ca alţii şi prea puțin 
comedian pentru a o obţine“, 3 Ş e 

O atitudine socială provocată de o pornire dezinteresată şi 
inspirată de un idealism social nu poate fi decit aşa: intransigentă, 
hotărită, independentă. In scrierile lui Bălcescu este o frază 
care cetită, nu se poale uita şi care ne spune mai mult despre 
dinsul decit toate mărturiile contemporanilor şi orice analiză a ©- 
perelor. Vorbind de atitudinea sa socială atit de colorată şi de 
spirit şi de fapte considerate revoluţionare, şi amintindu-și că încă 
din tinereţă a dat tributul său închisorilor menite să-i inăbuşe 
năzuinţele, cu mindria unui nobil care vorbeşte de obligațiile sale, 
el îşi afirmă datoriile revoluționare spunind: prison oblige comme 
noblesse. 


G. Z. 


Centenarul romantismului ” 


In anul acesta se implinesc o sută de ani de cînd V, Hugu 
a scris celebra sa prefaţă la „Cromwel“, considerată unanim ca 
manifestul oficial al romantismului, insemnind pentru această şcoală, 
căm ceiace a însemnat pentru socialism „Manifestul comunist“ ai 
lui Marx şi Engels. 

E adevărat că omenirea modernă, mai ales de cînd n apărut 
spiritul istoric, e mai recunoscătoare decît cea veche. Dar” gratitu- 
dinea are şi ea adinci motive interesate. Nu se manifestă la în- 
timplare. Ascultă de o logică internă, a cărei bază e aproape tot- 
deauna o afinitate între momentul actual care comemorează şi 
momentul trecut care e comemorat. Centenarele acestea sint de 
cele mai multe ori certificate de asemănare. Selectăm din trecut 
cejace ne convine. Sărbătorirea nu e un act de dezinteresată pie- 
tate, ci de multe ori, o calculată căutare de precursori pentru a 
justifica unele afirmaţii ale actualului. 

in rezumat, dacă se pomenesc acum o sută de ani de la 
manifestarea oficială a romantismului, înseamnă că nu am încetat 
complect de a fi romantici. ŞI dacă ne uităm cu atenţie la ceiace 
se petrece în jurul nostru Incheerea va fi rapidă. lată citeva 
constatări. Au ajuns pănă şi la noi valurile unui înverşunat misti- 
cism. Prin acest cuvint, deobiceiu nelămurit, se înțelege cam tot 
celace se opune raționalismului şi sistemelor exclusiv intelectualiste, 
Adică se adoptă ca mijloc superior de cunoaştere sau măcar de 
revelaţie, sentimentul, intuiţia ari instinctul. Marele preot al acestei 
concepţii e astăzi Bergson, pe care un comentator, R. Berthelot La 
numit foarte nimerit un romantic utilitarist. Dacă Franţa, ţară de 
bun simţ şi de clară inteligenţă, nu şi-a pierdut încă complect 
cumpătul în fața acestei brusce renaşteri mistice subt aspectul 
filosofic, cultura germană voeşte astăzi o reinoire a vitalităţii, o 
transfuziune de singe proaspăt dela civilizațiile mistice ale Extre- 


* Acest articol conţine idelle unei conferințe ţinute la ciclul organizat 
de Societatea de Filosofie din laşi, despre romantism, 


248 VIAŢA ROMINEASCA 


mului Orient. Tinerimea germană de azi subi constelația 
lui H. Kayserling şi O. Spengler. Roman acestuia din urmă 
e evident şi înrudirea sa cu son a dovedit-o d. P. Andrei în- 
trun studiu din „Viaţa Rominească“, Prezicerile acestea de deca- 
denţă, de ruină a lumii vechi, de întoarcere la o altă lume, la o 
altă ee e amintesc grozav de doctrina fraţilor Schlegel, de a 
jul Chateaubriand şi chiar de a lui J. J. Rousseau. Din toate păr- 
țile se ridică astăzi în filosofie conceptul de „viață“, prezentat ca 
o spontaneitate pură, indeterminabilă, etern creatoare. Vitalismul e 
religia noastră şi dacă Bergson pe lingă speculația pură, ar fi 
scris şi o morală pe care ar fi încercat s'o trăiască în erou, cu 
siguranţă că astăzi ar fi avut rolul lui J. J. Rousseau. 

In literatură acelaşi lucru, Un aşa de perfect şi de genial 
artist ca Anatole France, e puțin gustat de ultima generaţie, fiindcă, 
după cum remarcă A. Gide îi lipseşte „inchietudinea“, adică... ro- 
mantismul, Acelaşi critic, în altă parte vrea o literatură de tempe- 
rament, de forţă şi nu de ticluială. Charles Louis Philippe ne spune 
iarăşi că timpul diletantismului elegant a trecut şi că acum ne tre- 
buesc barbari în literatură, Exotismul lui P. Morand, tristeţa incu- 
rabilă, metafizică (aşa de asemănătoare cu „mal du siecle“) a hui 
H. de Montherlant, exuberanța lui Giraudoux, Pirandello, Una- 
muno, etc. etc, toate temperamente evidente de neoromantism, 
Rămine excepția lui Paul Valery şi Ch. Maurras. Dar asupra clasi- 
cismului celui dintâiu se poate discuta, Puritatea sa aproape supra 
verbală, în orice caz supra conceptuală, aminteşte grozav de acea 
„Schema dinamique* a lui Bergson. Şi apoi fireşte că rămin şi excepţii. 

Să mai pomenim de artele plastice ? Acolo, în toată anarhia 
contemporană, se poate desluși o singură trăsătură unitară: des- 
fiinţarea frumosului, vechiul apanaj clasic şi inlocuirea lui cu ca- 
racteristicul, virtute eminamente romantică. Rodin, Bourdelle, Cé- 
zanne, Van Gogh, zeii unanim respectaţi astăzi, eneen expre- 
sionismului, au înlăturat aproape tot ce e senzual armonic, pentru 
a pune în loc pitorescul, decorativul şi mai ales caracterul, 

Sintem, aşa dar, în plin romantism. Generozitatea celor care 
amintesc de trecut nu e altceva decit o imperioasă nevoe a pre- 
zentului. Mulţi vor obiecta foarte ușor că unele din aspectele 
menţionate mai sus nu sint chiar acelea ale rumantismului, fiindcă 
ci se pun pe terenul unor definiţii care n'ar putea să le inglobeze. 
Şi discuţia ar putea urma la infinit. După o sută de ani am 
putea să ne înțelegem asupra noțiunii de romantism. Dar la cons- 
tituirea acestei noţiuni va trebui să ţinem seamă de toate formele 
mentalități romantice; de cea literară, ca şi de cea plastică, juri- 
dică, lilozotică ori politică. Să alcătuim așa dar un concept care 
să conţină şi oarecum să explice prin caracterele sale toate mani- 
festările romantice în diferite domenii, 

Avem pănă acum două opoziții de idei care ne-au ajutat 
parade delimitarea acestui concept, Cea dintăiu e opoziția rațiune- 


CENTENARUL ROMANTISMULUI 249 


Ciasicismul ar fi ordonarea unei opere atotputernicia 
minţii, care Une în friu şi dispune materialul cu disciplina ei severă. 
„Le Classicisme c'est du romantisme dompté“, Veleităţile entuzi- 
asmului, ale sentimentului şi pasiunii, sint înăbușite şi reduse la 


“rolul de sclavi, de docili. 


Din contra, romantismul e o izbucnire de forță neconținută, 
destăşurată fără disciplină interioară, după sentimentului 
şi ale instinctului. Romantismul e etalarea şi dezvoltarea afectivi- 
Lan. Elanul se manifestă fără nici o oprire. El e mereu stimulat. 
Nici o stăpinire de sine, nici o inbhibiţie, nici oierarhie: sentimen- 
tele crapa aşa zech vn în curgerea lor naturală şi nesilită. 

prezentaţi „clasicism sint oameni tari, stăpînii lor 
proprii, cum se întimplă in comediile lui Corneille unde învinge 
totdeauna datoria. Tratarea tehnică a temei e _strinsă ca în 
arcane de fier în canoanele neinduplecate ale unei estetici presta- 
bilite. În romantism eroii cîntaţi, de la Abélard şi Héloïse, Obèr- 
mann, Rent, Werther, Don Juan şi pănă la Rolla şi Jean Valjean 
îşi dau libertatea vieţii lor sentimentale pe care o pun deasupra 
oricărei rațiuni superioare, lar tehnica, liberă şi ca, disprețueşte 
orice normă, orice regulă de conformare, 

Aceasta e aniinomia cea mai cunoscută pe care se clădeşte 
definiţia romantismului opus clasicismului. Ne-o indică aproape 
toate manualele. Dar, oricit de evidentă ne-ar apărea, ea e departe 
de a ne satisface complect astăzi, cind cunoaştem mai bine, toate 
manifestările romantismului. Mai întâiu preamarirea sentimentului şi 

rarea raţiunii nu e aşa de caracteristică romantismului fran- 
cez, Taine a acuzat marea revoluție de a fi desfăşurat o orgie de 
raționalism, lucrind cu idei gata făcute, inspirindu-se de la teorii, 
contra sau pe deasupra realităţii. Revoluţia franceză opera ideo- 
logică a sec. al XVIII-lea credea într'o serie de abstracțiuni cum 
erau „ihomme abstrait“, „Phomme en soi“, „l'homme naturel“, 
„e bon săuvage* etc. etc. Dar toate aceste noțiuni abstracte şi 
gratuite i-au fost oferite de L J. Rousseau. Cu tot afectivismul său, 
acesta, ori de citeori făcea teorie socială, pleca dela aceste idei 
apriorice care erau bunătatea omului natural, egalitatea desăvirşită, 
ideia de progres etc. Romantismul, produs al marei revoluţii fran- 
ceze, prin gustul său pentru progres prin difuziunea științei, culturii 


E? 


și rațiunii s'a menţinut mereu aproape de raţionalism. Franţa n'a, 


putut niciodată asimila complect romantismul care i-a venit din 
ahă parte, după cum de pildă Germania n'a putut niciodată asi- 
mila cu desăvirşire Renaşterea, 


S'a crezut multă vreme că în schimb, romantismul german | 


a fost mai mistic. Pentru unii el a fost negarea oricărei puteri a 
raţiunii. Dar analize mai recente ne duc cu totul la alte concluzii. 
Unul din cei mai profunzi cunoscători ai romantismului german, 
O. Waizel e de părere şi dovedeşte cu texte că romanticii nemți, 
inspirați de Kant, dau o deosebită importanţă conceptului de ra- 
tune. 


50 VIAȚA ROMINEASCĂ = 


Numai că ei voesc o dezvoltare armonică a sufletului şi fac 

! loc alături de inteligență şi inimii. Dar ei sint departe de Ge 
preponderență subconștientului şi mijloacelor sale de cunoaştere, 
cum ar fi de pildă presimţirea. Ei nu sînt „Geister—ahner“, ci 
„Geister-seher“. „Ei nu se mulțumesc numai cu sentimentul, ci îi 
subordonează analizei“ 1 Perioada „Sturm und Drang“, foarte a- 
proape de Rousseau, adică mai ales de afectivismul său excesiv, 
se teme să nu tulbure sentimentul, să-l disolve, dacă îi alăturează 
şi raţiunea. Romantici însă nu. Analiza și autoanaliza e pentru ei 


y virtute supremă. Ei vor veşnic să lămurească ceiace e nebulos şi 


vag. Psihologia proprie, sentimentul religios (vezi Schleiermacher), 
esența artei, totul a fost supus celor pei. să analize. 2 ? 


Gustul pentru analiza lucidă - 
TA p nu lipseşte nici în bele 


r că. Să compare cineva o poezie sau un capitol de 
proză din epoca simbolismului, sau o poezie pură de Valéry, cu 
versurile şi proza romantică şi va vedea îndată cită claritate conţin 
aceste din urmă. Literatura antirațională, mistică, inspirată de stă- 


d rile subconștiente apare mult mai tirziu. Că literatura romantică 


tratează mai mult iune și sentimente sau j psiho- 
logia, desigur. EN 4 spice erat 

Dar Racine făcuse acelaşi lucru cu mult înainte. E adevărat 
că romanticii au arătat o deosebită predilecție aspectelor afective 
ale sufletului. Aceasta nu înseamnă că neglijează, dispreţuesc 
ori înlătură raţiunea. Convingerile lor filosofice ca și tehnica lor 
artistică sint clădite tot în planui raţional. 

O altă definiţie a romantismului tot aşa de răspîndită ca a- 
cea „raţiune-sentiment“, e aceia care prezintă acest curent 


`  subt aspect strict individualist. Romanticul ar fi un dezadaptat, un-e- 


spus că el se refugiază în trecut ori viitor, fiindcă n'are îndeajuns 
atitea virtuţi sociale ca să se poată ajusta grupului în care eng 
Eul Său è hipertrofiat, EI se crede, cu originalitatea sa, măsura 
Jam SÉ ora g genee şi izolarea sînt caracterele sale. 
Turnu ş li e locuința, Dispreţul şi oroare. 
“și indepartat Dispreta şi a de massă îl țin 
ceastă etichetă, devenită astăzi evidentă parcă, conţine, fără 
îndoială mult adevăr, Dar asupra sensului intek ui i 
Ge ice? pr şi cerinţelor acestui in- 
A l de atunci se prețuia pe sine, desigur. Vom ved 
îndată cum. Dar el nu se opunea totdeauna ireductibil şi ostil 
cosmosului. Mulţi din romanticii germani cel puţin erau panteişti. 
Ei voiau, din contra, o contopire cu marele tot, o fuziune cu u- 
niversul, în care ființa lor mică şi firavă să-şi piarda urma. Se 
eme a ama smul sînt noțiuni care nu ge 


gotist care nu se poate împăca cu timpul şi cu semenii săi. Si 


1. O., Walzei: Deutche Š 
2 ia ae Romantik, p. 5. 


CENTENARUL ROMANTISMULUI 251 


Mai mult decit atit. Una din ideile dominante de care era 
inspirat romantismul german, era aceia de organism. O tratase 
Goethe. După ei Herder, care vedea în spiritul colectiv anonim şi 

o unitate organică de forță vie. Fraţii Schlegel susțineau 
că 0 operă de artă e cu atit mai perfectă cu cit seamănă cu un 
organism viu. ideia unităţii funcţionale o au toți romanticii. Ea a- 
pare însă mai evident decit la oricare, la Schelling. Ca şi filosofia 
naturală a Renaşterii, ca și Giordano Bruno, Schelling îşi închipue 
întreg universul ca un organism ale cărui diverse părţi sînt soli- 
dare între ele. ! In aplicaţiile pe care ie făcea la arta acestor idei, 
Fr. Schlegel, scria; „Nu există decit două legi pentru arta poetică. 
Şi amîndouă se reduc la acelaşi lucru — diversitatea trebue, în 
mod necesar, să [ie legată de o unitate interioară. Totul trebue 
să fie determinat de această unitate...” 

Dar artişti sau critici care concepeau lucrurile aşa de organic 
şi unit legate nu puteau prețui excesiv anarhismul egotist. Şi dacă 
unii din eroii romantici francezi pot H priviţi subt prizma individu- 
alismului, e greu de făcut acelaşi lucru cu romantismul german. 

Insăşi atitudinea socială a romanticilor germani presupune 
un puternic simţ pentru ascendentul colectiv. Fr. Schlegel îşi asi- 
milează repede ideia superiorității societăţii asupra individului, pe 
baza căreia işi justifică politica reacționară Metternich (şi pe care 
o susțineau în Franţa un De Bonald ori Joseph de Maistre) şi se 
pune în serviciul conservatorismului austriac (face chiar o campanie 
de conferințe în Rhenania şi la Viena pentru acelaşi scop) care 
combătea individualismul marei revoluţii. Wackenroder, Tieck, No- 
valis, Schelling au cam aceleași idei: societatea e un tot organic 
a cărei armonie individul nu are dreptul s'o tulbure, a Ae 

Vom vedea mai departe în ce fel trebue înțeles individua- 
lismul romantic. Accepţia sa nu € aceia obişnuită, căci nuanța 
care-l] colorează e de natură panteistică, R 

Ca să ne putem explica mai bine caracterele esenţiale ale 
marelui curent care a îmbrăţişat toată prima jumătate a sec. 
XIX-lea, trebue să căutim o idee mai generală. O idee care să 
poată îngloba într'insa nu numai romantismul literar, dar şi pe cei 
politic, filosofic, juridic etc. Cum am putea explica numai cu aju- 
torul individualismului sau sentimentalismului romantic, intelectua- 
Hem unui Hegel, doctrina organistă a lui Schelling, societarismul 

anti-anarhic, pantheismul, ideia de progres, atitea și atitea aspecte 
şi forme ale mentalităţii romantice, fără să cădem în excluziuni 
nedrepte ori în contradicții flagrante ? 


N 


Se ştie că în Franţa, Ch. 
h ult teribilă campanie 
française” au deschis tucă demult o 


b E a fa 


1. 0. Walzel, op. cit, p 3. 


Yy 


Maurras ul dela „Action 
şi grup pres ae 


w 


EEGEN 


romantismului. Argumentele lor sint cam acestea : cultura 
lranceză continuă şi pertecționează vechea tradiţie clasică greco- 
Jatină, făcută din claritate, rațiune și ordine, 

Temperamentul național francez nu poate gindi lumea dech 
subt prizma acestor criterii. Romantismul pe de altă parte n'are 
nimic din structura acestor valori. Apărut dincolo de Rhin în 
lumea germanică, el are misiunea, ca infiltrindu-se în sufletul 
lrancez ca o otravă inasimilabilă, să-l disolve încetul cu înce- 
tul. Nimic comun între acest produs străin şi civilizația fran- 
ceză. Rolul său nu poate fi decit subversiv, fiindcă tulbură e 
chilibrul sufletului naţional aşa de bine ordonat. 

Ideile lui Maurras, exprimate prin gazete, la intimplare, au 
Jost sistematizate de un discipol, Pierre rre, într'o teză sus- 
ținută cu mult scandal acum duăzeci de ani la Sorbona. 

lată însă că acum cităva vreme, cunoscutul critic german 
Robert Ernst Curtius, a publicat în „Revue de Genève“, subt 
titlul „Civilisation et germanisme“ citeva articole ca răspuns la 
teza lui Maurras, 

El arată acolo că concepţia clasică şi raționalistă a vieţii 
nu sint singurele posibile, Contribuţia germană la istoria ideilor 
şi a sentimentelor nu poate fi situată subt firma rațiunii. Şi to- 
tuşi nimeni nu va contesta că germanismul a adus şi el o ideo- 
iogie proprie şi o formă specifică de cultură. Dacă la baza ci- 
vilizaţlei franco-latine e ideia statică de ordine rațională, de gru- 
pare ierarhică, de inlănțuire logică între noţiuni, concepția ger- 
mană are alte caractere. Cu ajutorul lui Tröltch şi a altor cu- 
getätori germani Curtius arată că mentalitatea germană pleacă 
„ dela ideia unei evoluţiuni spontane a existenţei, dela un fel de 
dinamism istoric, după care, realitatea, viaţa spirituală se afirmă 
şi se complectează mereu in forme nouă. Rațiunea suticientă, de 

terminismul mecanic, cauzalitatea strinsă, ordinca şi subsumarea 
ronceptelor unele în altele sint tipare arbitrare, în care germa- 
rul nu va biga niciodată firea cu sila, El e mai psihologic, + 
mai individual în concepţie, priveşte lucrurile în libertatea şi va- 
rietatea lor naturală subt lumina spontaneității care le creiază, 
Existenţa se transformă mereu complectindu-se printr'un fel de 
proleism de aspecte. Cosmosul se realizează pe sine în alirma- 
ţii succesive, 

Privit cu toată atenţia necesară, romantismul oferă în struc- 
tura sa ideologică o adincă contradicţie, Piecind de la ideia sau 
ela sentimentul spontaneităţii literare, a originalității specifice, 
constituind așa dar noțiunea individualului contra tipicului, ro- 
mantismul ajunge pe de altă parte la o idee de totalitate, de 
absolut, de conlundare panteistică cu existența. Romantismul pre- 
„supune diferențieri individuale pe care apoi le îneacă Intro masă 
vagă de absolut și etern. Dar discontinuismul şi monismul sînt 
mcompatibile, Să urmărim cum s'a desfăşurat această antinomie 
„internă a mentalității romantice, 


CENTENARUL ROMANTISMULUI 253 


— — —— 


Din legătura ideilor intre ele, se va vedea că alunecarea 
dela o noțiune la alta e firească. Ceiace nu se mai potriveşte e 
doar rezultatul final cu premisele. Se va vedea astfel un caz 
ioarte curios de idei contradictorii, care totuşi se împacă între 
ele. Să urmărim efectuarea acestei dificile sinteze. 

Ceiace a produs original in cultură germanismul e tăra 
îndoială romantismul. Romantism şi germanism sint pănă la un 
punct noţiuni identice. Urmează atunci că ideile de mai sus ca- 
racteristice spiritului german sint valabile şi pentru caracteriza- 
rea romantismului. 

In adevăr, dacă trebue să găsim cea mai generală noţiune 
care să cuprindă tot romantismul, aceia nu poate fi decit ideia 


de. spontaneitate. 
n toate evenimentele cite se pot intimpla în jurul nostru, 


unele pot intra in cadrui gîndirii noastre cauzale: acelea sint 
previzibile. Altele prin complexitatea lor depăşesc categoriile 
noastre mentale: sint imprevizibile. Principiul cauzalităţii eu 
poate îmbrăţișa toată varietatea infinită a existenţei, À 

Intimplările care nu se repetă, care nu intră Intro serie, 
acelea pe care le întilnim întăia oară le numim originale, indi- 
viduale, specifice. Cum a arătat W. James, concepţia noastră 

re lume se poate sprijini ori pe ceiacee tipic, gene- 
ral, comun, ori poate considera mai ales ceiace e inedit, nou, 
neaşteptat. Romantismul dă atenţie mai ales fenomenelor spon- 
tane, adică acelora care nu-şi datoresc existența unui determi- 
nism fixat, uşor de întrezărit mai dinainte. 

Clasicismul nu a cunoscut acest gust pentru specific, pen- 
tru caracteristic şi individual. El nu privea lucrurile în deo- 
sebirea lor, ci mai ales subt aspectul lor relațional. H interesa 
raportul de supraordinaţie ori de subordonaţie, aranjarea jerar- 
hică a fenomenelor şi lucrurilor între ele. Armonia, una din a- 
ceste relaţii era o calitate esenţială a frumosului. Romanticii 


i 


răstoarnă valorile. Estetica lor nu se inspiră dela frumos, care Y 


une relaționalä, ci dela caracteristic, fie el chiar urit, 
dee unui lucru ori fenomen privit izolat,  Caşi 
creştinismul care altă dată inlocuise frumusețea biologică plas- 
stică a păginismului cu aceia sulletească, chiar cind e repre- 
zentată de un corp monstruos, romantismul alege orice subiect 
urit cu condiţia să fie caracteristic. Atunci se creiază întăia 
iunea de pitoresc. e 
gen Temele artistice se pot lua de oriunde: din orice timp şi 
din orice loc. E cunoscuta slăbiciune a romanticilor pentru exo- 
tism. Cercul preocupărilor estetice se lărgeşte enorm. Orice e 
, Original, nou poate fi tratat. : 
SR SA lărgire de sferă se realizează şi în etică. 
Atitea acțiuni criminale ori măcar delictuoase se reabili- 
tează iartă, se tolerează. 
Se ştie că Jean Valjean a fost condamnat pentru o pine 


E ` VIAŢA ROMINEASCA 


Justiţia severă a ordinei clasice La condamnat fără circumstanţe 
atenuante, Dar romantismul arată că un hoţ poate fi de multe 
ori un om de treabă. A fura pentru a scăpa pe cineva din 
mizerie, a omori pentru a răzbuna o ofensă etc, etc., iată atitea 
crime care pot fi iertate. Scopul, intenţia e totul. Dar prin a- 
ceasta se salvează multe lucruri n ise. 

Romantismul preţueşte extrao „ extravaganţa, curajul, 
formează virtuţi nouă, lărgeşte cimpul valorilor morale, reabili- 
tează şi ridică acţiuni considerate pănă atunci decăzute. „Les 
forçats sublimes, les paresseux de génie, les empoisonneuses an- 

ues, les monstres inspirés de Dieu, les comédiens sincères, 

courtisanes vertueuses, les saltimbanques metaphisiciens, les 
adultăres fidèles, ne forment qu'une moitié, la moitié sympa- 
thique, de l'humanité selon le romantisme” 1 
Romantismul ştie să vadă lucruri interesante pretutindeni. In orice 
descopere aspecte demne de interes. Curiozitatea sa e universală. 
Ceiace nu-l preocupă e numai ce e cunoscut, banal, tipic. El răs- 
toarnă criteriile şi nu stimează decit neobişnuitul, Cu toată por- 
nirea sa de etar, Pierre Lasserre are dreptate cind spune: 
„En resume l'autorité sous toutes les formes est usurpation, bri- 
gandage, attentat contre la nature humaine, tout au moins si- 
magrte. Ceux qui lexercent ou y participent forment donc ne- 
piamatsina une portion corrompue, méchante stupide du 
umain* 3 

Revoluția produsă de romantism în criteriile de apreciere 
n'are echivalent decit pe aceia produsă de creştinism. Acesta 
predica respectul bolii, al sărăciei, al umilinţii, al degenerării fi- 
zice, intro mentalitate care iubea pănă atunci sănătatea, bogă- 
ţia, frumuseţea. Şi romantismul ne învaţă să gustäm valori absurde. 
Numai că le scuzează şi le face primite de hatirul unui singur 
merit. El ne arată că sint mult mai multe lucruri de iubit şi 
admirat decit credem. Nu e nevoe să ne mărginim la ceiace 
acceptaseră clasicii. Subt aspecte urite ori umile se găsesc multe + 
valori necunoscute. Universul e multiplu şi tot e interesant. 
Romantismul incetățeneşte pentru atenţia noastră tot ce pănă 

ci fusese eliminat ori disprețuit. | 
Cultul originalității, al spontaneităţii. al caracteristicului 
descentralizează firea, printr'o vie multiplicitate, pe care o sub- 
stitue unui monism searbăd, monoton şi homogen. Cosmosul 
clasic e centralizat, unitar şi ordonat; cel romantic e viu şi a- 
narhic. Pluralismul şi multiplicitatea apar peste tot. Intr'un stu- 
diu recent L. Landry, arată că romantismul se deosebeşte de 


mg ca unul de multiplu. 2 Această opoziţie se poate ur- 
în-toale. domeniile, — Religiile care presupun o singură forţă 


P. Lasserre: Le romantisme francais p. 215. 


1 

1 P. Lasserre ibid. p 216. 

2L Ă Ciassidiemé et romantisme. Essai de Définition, Mercure 
„e France Iulie | 


CENTENARUL ROMANTISMULUI 255 


i şi diavol, între Ormuz şi Ahriman ar avea deja 
un colorit romantic. In filosofie, monismul, speculațiile asupra 
substanţei, întinderii, cantităţii se apropie de tendinţa clasica. 
Cele care tratează calitatea, devenirea, discontinuitatea se pot 
îngloba mai degrabă în formula romantică. In politică sistemele 
care se bazează pe acţiunea indivizilor, a sub-grupurilor cum 
sint sindicatele, clasele, comunele au în ele ceva romantic. 
Politica clasică e aceia care stabileşte unitatea şi autoritatea 
statului, preponderența totului social asupra fragmentelor, asu- 
pra grupurilor secundare. 

„Dintre artele plastice, sculptura şi desenul, arte lineare, 
tind cătră coordonare şi armonie: de se inspiră de la spiritul 
„clasic, Aceasta nu înseamnă, fireşte, că nu există şi sculptură 
romantică. Rodin e doar prezent. Pictura prin masele sale diverse 
ën teg e mai aproape de mentalitatea pluralistă a roman- 
După romantici, această infinită multiplicitate nu e dată de 
la inceput. Universul e în perpetuă devenire şi mereu se com- 
plectează pe sine, adăugindu-şi un nou aspect, Nevoia aceasta 
(de periectibilitate se prezintă la Francezi subt un aspect mai 
clar. Cu un împrumutat de la ideologia sec. XVIII incă 
clasic—romanticii francezi n'au rupt-o niciodată complect cu cla- 
sicismul-—acela al ideii de progres, ei concep istoria ca o veșnică 
en pe prin răspindirea luminilor şi a culturei. Romanticii ger- 
mani concep acest proces subt forma unei năzuințe inconștiente, 
oarbe, de complectare, de ascendență perpetuă. 
lata o mostră lranceză: „Le progrès est le mode de l'homme. 
Le cri general du genre humain s'appelle le Progres; le pas 
collectif du genre humain s'appelle le Progres. Le progres marche ; 
H fait le grand voyage humain et terrestre vers le celeste et le 
divin" 1. idealul suprem cătră care se îndreaptă intreaga lire e 
complectarea, adică ideia de totalitate. Niciodată nu s'a vorbit 
mai mult de absolut ca în timpul romantismului. Exista atunci ' 
un sentiment dominant, E cel mai central, din toate preocu- 
pările şcolei, acea sete a epuiza totul, de a înghiţi in sine 
ori de a se confunda intr'o fiinţă care, aceia miicar, să nu aibă 
lipsuri, lacune. Romanticul e chinuit de ideia sfirșitului, a neis- 
prăvirii, a incompletitudinii. Radicalismul lor voia tot ori nimic. 
Exuberanța lor era infinită şi orice limită, ori oprire, îi jignea du- 
reros. Divinitatea ea însăşi, idealul suprem, nu putea D decit acea 
„UnendlichKeit*. Un lucru stăvilit, o dorință împlinită numai 
pe jumătate, un sentiment cu réticente ori rezerve, o iubire me- 
diocră, toate acestea făceau suferința romanticului. „Le mal du 
série" era neputința de a imbrăţişa eternitatea şi absolutul. To- 
tul până la capit—dacă capăt există, —lală cuvintul de ordine. 


divină ar fi clasice. Dualismul intre alirmaţie şi negaţie, GH 


1 Hugo : Les mistraMes, partea 5. 


- 


| 


` 


| 


256 VIAŢA ROMÎNEASCA 
Dar cu cit universul e mai multiplu, mai plural, mai divers cu 


atit mizeria noastră e mai mare. Meschinăria sfirşiturilor, a fron- 


tierelor şi a interdictelor ne condamnă mereu la parţialitate şi 
uni ateralitate, Ce poate face puterea debilă a unui suflet eroic? 
Care trebue să fie măcar siorțarea sa? Să inghită în sine cit 


poate din minunatele aspecte ale lumii. Să cit mai multe 
fragmente de viaţă. Dacă absolutul nu e bil, să căutăm mä- 
car ab-olutul personalităţii, adică să ne complectindu-n + 


mereu în maximum de aspecte posibile. 
HL 


» „Hélas quelque vie je mène, toujours je me tourmentera: 
d'une âcrete mecontente, pour n'avoir pu mener paralellement les 
contemplations du. moine, les expériences du cosmopolite, la spé- 
culation du boursier et tant de vies dont jaurais su andir 
les delices”. Strigătul acesta e al unui contemporan. E al lui 
Maurice Dames, Dar starea de suflet pe care o exprimă e a 


r9 


romanticilor de oriunde şi de totdeauna. Dealtfel ea seamănă 


teribil cu aceia pe care o aveau atum o sută de ani corileii 
romantismului. Ascultaţi pe Novalis: „Omul perfect t să 
trăiască egal în mai multe locuri şi în mai mulţi oameni... tre- 
bue să fie prezent la diverse ore a zeigt Aceasta e adevărata, 
măreața prezenţă de spirit care face din om un cetăţean al 
lumii“, Şi iată acum pe Fr, Schlegel: „Un om liber şi cultivat 
trebue să vibreze filosofic ag ic, critic şi . istoric 
sau retoric, antic sau modern, oricind, din plăcere, după cum an 
instrument se poate acorda in orice timp şi în-orice loc" 1, 

îi Romanticul aminteşte de omul rii: aceiaşi lăcomie 

m 


piectare. Dar dacă acela concepea acest lucru, liniştit şi 
lucid, romanticul îl doreşte febril şi însetat. El voeşte să-şi asi- 
mileze toate felurile vieţii deodată. F. 

incompletitudine. Şi fiindcà nu zu totul 


Rolla, Ren _sulăr de 
i tă se dezgustă şi nm 

se plictisesc de viaţă şi de meschinăria ei. Existenţa 

turmentată, biciuită mereu de chinul realizării multiple care-l 
face să imbrăţişeze rind rind poezia, viața galantă, po- 
litica, în fine urmă iul pentru o altă ţară, e caracte- 
ristică mai ales prin exemplul lui Byron.-Şi ceiace admiră mai 
mult romantismul german, € acea „Aliseitigkeit“, multilateralita- 


tea desăvirşită. Eroii romanelor franceze din aceiaşi Ee an 
im de 


în ei toate atributele: ale divinului şi ale diavolului. 

toate în ei şi năzuința romantică nu a fost alta decit să arate 
complexitatea omului. Se ştie cită ironie a avut P. Lasserre pen- 
tru aceste mozaicuri psihologice ale sufletului romantic. 2 


1 R. Huch : Die Romantik vol. I p. 281 citează şi alte texte asemănătoare. 
2 Pierre Lasserre: Le rom a A 


—.. | 


D CENTENARUL ROMANTISMULUI ` 257 
Dincolo, e Rhin, nevoia de multiplicitate a mers 
la un fel de adorație a proteismului. William Lovell 


eroul romanului lui Tieck „se mindreşte că e schimbător ca 
un cameleon“. Fr. Schlegel aplică noţiunile kantiene de unitate, 
multiplicitate și totalitate în morală. El mai crede că însuşi ade- 
vărul stă în multiplicitate şi transformare. 1 Hegel face din teză, 
antiteză şi sinteză, baza dialecticei sale. Am văzut mai sus cum 
voia Novalis să participe la toate translormările vieţii şi să le 
trăiască rind pe rind. Nevoia faustică de schimbare ridică prote- ` 
ismul la o înaltă valoare; „Wie ich beharre, bin ich Knecht“. 
Proteismul e insă o mişcare transcendentă. Fiecare om tinde să 
se depăşească pe sine. Orice moment trebue să De superior celui 
anterior. De la inălţimea ultimei etape săvirşite în realizarea 
personalităţii absolute, totale, omul poate să-şi contemple critic 
drumul parcurs, să privească de la înălțime şi cu luciditate tre- 
cutul. Evoluţia noastră suiletească se îndeplineşte astiel, incit 
fiecare achiziţie nouă poate judeca pe celelalte. Această critici 
conştientă a sufletului evoluat față de formele sale anterioare, 
mai si constitue ironia romantică. Novalis spunea că „nob- 
leţa eului constă în libera ridicare deasupra sa însăşi”. Fr, Schie- 
gel definea astfel ironia: „Ironia e conștiința clară a eternei 
agelităţi a nestirşitului Haos”. Şi apoi preciza: „Trebue să ne 
idicăm deasupra propriei noastre iubiri şi ceiuce adoräm, să 
putem distruge în minte: altfel ne-ar lipsi simțul pentru totalitatea 
lumii“, 2 

Ironia  socratică „care împleteşte ceiace e sacru cu ceiace 
e vesel şi frivol“ e ţinută la înaltă stimă. Esteticianul K. W. 
Solper îi dă o atenţie şi mai sistematică în „Erwin”. Ironia este 
dovada şi conştiinţa insulicienței noastre. Ea ne indică obligaţia 
de a ne complecta încă, de a ne transiorina mereu. După con- 
cepţia romantică ironia e un moment al evoluției. Acesta e şi 
titlul pe care un critic La dat studiului său asupra ironiei la 
romantici. (E, Briigemann: Die Ironie ais entwicklungsgeschicht- 
liches Moment, vezi şi O. Walzel op. cit. p. 15 şi 29). 

Totul duce după romantici la ascensiunea şi amplilicarea 
personalităţii, care, în maximul ei de perfecțiune trebue să 
conţină multiplicitatea întregului Cosmos. Vorbeam mai sus de 
încercările de detiniţi» ale romantismului subt lumina individua- 
lizmului. Incontestabil că marele curent de la Inceputul secolului 
trecut era adinc colorat de ideia individului, Numai că acest 
individualism trebue înțeles mir vn anumit fel. Ceiace înțelegeri 
curent prin individualism e opoziția între individ şi grup la care 
s'a ajuns prin diferenţiere continuă. Concepţia romantică e însă 
exact contrară. Personalitatea complectă e aceia la care se 
junge prin integrare, prin întregire succestă. Romanticul p" 


t Ò. Walzel, op cit, p. 16, 
2. R. Hach, p. Zu 


258 VIAȚA ROMINEASCA unu CENTENARUL ROMANTISMULUI 259 
să se opue, să se deosebească de lume. El vrea să absoarbă 
lumea în el şi să gari cu Ae Plecind de Be idéia de 
spontaneitate şi evoluție, el ajunge la concepţia pluralistă a mul- 
tiplicităţi fenomenelor. Această diversitate uriaşă a naturii lasă 
EE fatal limitată şi redusă lao nostalgie de complectare, 
a acea „Sehnsucht“, floarea albastră a lui Novalis. 

nța nu se poate consola de a răminea unilaterală şi 
meschină. Ea tinde să imbrăţişeze, să asimileze totul, să realizeze 
acel intangibil absolut cătră care năzueşte inconştient, întrun 
absolut de personalitate. 
Totalitatea lumii poate să se oglindească încetul cu încetul 
in conştiinţa omenească. 
lată unde ajunge romantismul, adică la un rezultat opus 
punctului său de plecare, In sinul lui se zbat două tendinţe a- 
proape contrare. 

Romantismul pleacă de la discontinuism, pluralism şi pro- 
teism ca să GC la panteism şi misticism. Ger gi caracteri- 
zată contradictoriu, În acelaşi timp de individual de absolut, 
de parte şi de tot; de deosebire şi de contundare, de analiză şi 
de sinteză, Dar mişcările eşite direct din viața istorică nu se încurcă 
cu contradicţiile pe care numai sistemele raţionale le creiază în 
setea lor de unitate. Printr'un minunat şi tineresc elan de viaţă, 
lizionomia specifică a acestui mare curent de sentimente şi idei 
Sa realizat cu toată antiteza sa internă. Romantismul conţine 
fără îndoială in el o profundă contradicţie pe care însă viaţa sa 
bogată a depăşit-o. El este ceiace este, adică aşa cum l-a pro- 
dus ul, Avem oare dreptul să-l judecăm după categoriile ra- 
țiunii ? O formă istorică trebue înțeleasă în ea însăşi. E util să o 
pricepem subt prisma vieţii, adică să-i prindem caracterele, aşa 
cum se prezintă ele, nativ, nedesfigurate de nici o interpretare 
comparativă ori critică. à 


mantismul mane ca hp pai rasa ml Sau Petrarca, Sha- 
kespeare ? Insuşi Dante şi r Minesăngerii sau poeţii proven- 
sali ? Astfel problema e insolubilă. Datele ei trebuesc însă 
așezate alti 
E necesar să distingem, mi se pare, între predispoziţiile 
şi realizările romantice. Predispoziţiile sînt temperamentale, 
De au existat totdeauna, sau cel puţin de cind sufletul 
omenesc se prezintă diferențiat în mai multe tipuri. Realizările 
romantice, sufăr însă legea timpului, care e trecătoare. Pe aceiași 
virtualitate romantică care e înscrisă in caracterul nostru, istoria 
poate broda un desen sau altul. Momentul cultural, politic, estetic- 
special apariţiei curentului poate aduce deosebite variaţiuni pe 
aceiaşi temă. Tat 
Locul diferențiază şi el stofa nativă a aceluiaşi curent. 
Se ştie cita deosebire a fost între romantismul german şi cel 
irancez. Realizările, tatal nu pot fi identice fiindcă ascultă de fe- 
lurite momente. istorice şi de deosebite specilicităţi Le mare 
Pred romantică e o problemă de psihologie. Ca a- 
tare ea variază mult mai greu decit realizarea care e viciată, 
alterată în sensul atitor factori de actualitate ori de circumstanţe. 
Au existat şi vor exista totdeauna suflete echilibrate, stabile şi 
de altă parte sullete instabile. Unele care acceptă viaţa cum 
e prezintă, cultivă instinctul de conservare, păstrează ceiace 
au şi trăesc calmi, în 'deplină concordanţă cu ei şi cu ambianța. 
Şi apoi altele care sint animate de un neastimpărat diabolism, care 
iubesc riscul mai mult decit confortul sau comoditatea, care sint pro- 
ectaţi mereu inainte, firi subversive, nemulțumiţii tuturor satisfacţiilor, 
căutători de absolut şi imposibil, In toate grupurile omeneşti cei din- 
tăiu domină în mare majoritate şi impun legea celorlalţi, care n'o 
ascultă de obiceiu, şi foarte rar reuşesc s'o schimbe. Cind şi dece 
izbuteşte citeodată minoritatea febrilă şi instabilă să fie ascultată 
şi ea? Aceasta e chestiune de Sociologie. i dă 
Saint-Simon, în istoria patetică pe care o face omeni e d 
antichitatea cea mai depărtată şi până astăzi, are epoc far 
organice şi critice, In cele dintăiu contormismul şi coheziunea - 
desăvirşite. Societatea trăeşte în echilibru stabil. Ea se sie: e 
din anumite adevăruri de care ține seamă, produce valo ES 
care le respectă, adeseori e satisfăcută cel puţin in RE = 
mul şi ordinea domnesc. E firesc ca asemenea timpuri să ` za 
subt semnul clasicismului. Dar de la o vreme timpurile se sc e: R 
Unii indivizi înţăleg că aceleaşi valori nu pot trăi la , pr o 
incep simptomele ingrijitoare de saturație, de nervozitate, de e? 
mulţumire. Societatea se desparte în două: în cei care Wong Zeg 
conserve aceia ce au apucat şi alţii care critică înverşuna Zeg 
diţia, voesc s'o distrugă şi să o Inlocuească cu valori De oi 
vescenţa creşte, gustul pentru schimbare e desinat, te ëm 
e ridicată. Temperamentele echilibrate, conservatoare, m ceri 
de comoditate n'au ce căuta in asemenea vremuri. Timp 


îşi aleg alți oameni. 


+ 
+ 


O problemă care sa „pe cu destulă insistență în legătură 
: e această mişcare o şcoală literară 2 


1 Ci. Nietzche ` „Spiritele clasice şi romantice tau existat totdeauna...” 
_Deoseibrea între apolinian și dionisiac e aproape aceia Intre clasic şi romantic. 


"en 


n VIAȚA ROMINEASCĂ 


Apare atunci pe primul plan, ca selectată de i ri 
acea minoritate exaltată de care era vorba mai eg Ee 
revoluționară işi alege oamenii ei. E nevoe de schimbare. A- 

-cum trebuesc oameni noi, prietini ai mişcării, firile nepotolite și 
Lem e de Wegen extraordinar. 
asicismul e mentalitatea societăților care rumegă si asi- 
milează pe îndeiete o ideologie în ee arte a en Sage, 
tismul e mentalitatea perioadelor revoluționare, a timpurilor de 
es Soen se ge ear idealuri nouă, sau a timpurilor de 
sbucium cînd aceste idealuri găsesc reziste i i pri- 
ee g nțä şi nu pot fi pri 

Alternanța clasicism-romantism a fost rară în trecut, fiindcă 
Es, rata era rari Astăzi cînd vitesa transformărilor e alta, 
vom îi poate sortiţ asistăm, chiar într'o viață d două 
trei ritmuri de acest fel, PoE o e MR 


Mihai D. Ralea 


Scrisori din Paris 


In jurul unei cărți de Charles Maurras * 


A apărut decurind o carte care cuprinde răspunsurile lui 
Maurras, date în timpul războiului, la următoarele chestiuni: 
1) „Allemagne a-t-elle le secret de l'organisation" şi 2) „Ce 
qu'il faudra que soit la France de la Victoire”, 

Părerile lui Maurras asupra celei de a doua chestiuni sint 
cunoscute de multă vreme. Doctrinarul regalitaţii este sigur că 
regimul democratic nu posedă nici o virtute constructivă şi este 
deasemenea lipsit de orice facultate creatoare. Dezorganizind 
serviciile publice, risipind prestigiul instituţiunilor, destituind au- 
toritatea de forță şi de eficacitate, un Stat democratic este im- 
propriu pentru o operă de restaurare națională. Maurras crede, 
din contra, că principiul monarhic este singur capabil să ge e 
națiunii o organizare fermă şi prosperă şi că, sprijinit pe siste- 
mul ereditar în locul celui electiv şi pe dorința augustă a prin- 
cipelui în locul voinţei naţiunii, el acordă Statului atributele de 
permanenţă şi de înţelepciune. ` 

Caracteristicele acestei doctrine—toată lumea o ştie — ou sint 
nici eterne, nici constante. Istoria a dovedit că republicile li- 
bere și monarhiile democratice au trăit, au propăşit, au învins 
tot aşa de bine caşi naţiunile supuse unor regm de autoritate 
strictă. Franța însăşi, tocmai în momentul cind Maurras ti fä- 
cea o lecţie de reacțiune, desmințea toate învinuirile ilustrului 
doctrinar printr'un exemplu memorabil de disciplină şi eroism. 
Tan mari, cu un Stat puternic, şi-au com fizionomia et- 
nică, unitatea naţională şi prosperitatea fără să fi cunos- 


* Charles Maurras —Rèflexions sur l'ordre en France- Edition du Pi- 
geonnier, 1927, 


282 LAT ROMINEASCĂ 


şi simetriile doctrinei sale, El uită toat eticiile 
Şi toate infirmităţile, nedreptăţile şi Loser en Se 


Siet - i 
za pene SCH şi libertatea individuală ca bază a funcţionării 
Democraţiile au desigur neajunsurile 
de organizare socială şi au, prin parai dE, Geier 
sefi caută să se adapteze continuu şi direct nevoilor indivizilor şi 
BI lor sociale şi Län în chiar această tendință esenţială 
efectele şi schimbările omului. Ele sint Insüflețite de aspiraţiu- 
` populare, organizate şi stinjenite de clasele conducătoare şi 
e aceia li se insuflă defectele, nu numai calităţile, societăţilor 
ia Ele au însă propina eminentă de a chema la o viaţă 
veritabilă un num cît mai mare de cetăţeni şi de a oferi na- 
Hunt posibilitatea să-şi aleagă pir n Ser din toată cuprinde- 
rea sa. Democraţia nu trebue criticată pentru o oarecare criză 
momentană, nici pentru nişte ipoteze extreme cătră care nu 
tinde, Ea trebue considerată ca cea mai bună organizare ima- 
ginată pănă astăzi pentru intruparea voinţelor populare şi ca o 


al istoriei Greciei antice formele cele mai peri — 
E g T civilizațiunii. “Exemplul, ca (tee dea 
a oria elenă prezintă aproape o coincidență regulată în- 
e epocile de pi te şi guvernarea democratică, La sr. 
Lt eech, erudite şi frumoase „Les Democraties antiques“ 
A. € poate afirma necesitatea democrației în fazele istoriei 
c em aT economic şi intelectual popularizează un ideal de 
i e g de libertate. Democraţiile au virtuţi esențiale, ele au 
ri proprii. Croiset vede în ele toate garanţiile pe care le 
ug Zeg re colectivă însăşi şi constată că cu cît o socie- 
Lëtsch, na ințeleaptă cu atit concepe mai 
repede un ideal de egalitate și de libertate. „Les plus actives 


es races) et les plus raisonneuses sont celles qui vont le plus 
vite et le plus Join": adaugă el. 

Dar Maurras nu încetează să proclame că Franța a rea- 
lizat cele mai mari Be subt domnia glorioasă şi neintre- 
ruptă a Capeţienilor. la primul şi pănă la al patruzecelea 

, Maurras enumără, cu mari şi juste satistacţiuni, miracolele 

inite în această ţară. 

Nimeni nu le tăgădueşte. Oricine se poate întreba însă 
dece să credem în teoria progresului pănă la o dată şi să o des- 
tituim de orice autoritate de aci inainte. 

Franţa nare nevoe să-şi schimbe forma de guvernâmint 
pentru ca să continue glorioasa sa existenţă. Ea poate desigur 
să-şi amelioreze organizarea şi funcționarea instituţiunilor repu- 
blicane. Şi aceasta cu atit mai uşor cu cit este propriu demo- 
craţiei să se adapteze necontenit nouilor cerințe sociale şi cu 
cit găseşte o justificare filosofică şi morală în doctrina progre- 
sului şi a mobilităţii. Din contra, cristalizările definitive pe cure 
le autoriză dogmatismul regalist susținut de Maurras, bazat pe 
credința în competinţa ereditară şi pe ierarhiile fixe nu se po! 

supune la modulaţiunile neincelate pe care le impune o viaţă 
complexă şi rapidă. 

Democraţia ştie că orice organizare socială are nevoe de 
o ierarhie. Ea se d rte însă de doctrina reacționară a ere- 
dităţii şi a privilegiului prin aceia că doreşte o selecţiune largă 
făcută prin concurența întregei naţiuni şi că preconizează o ie- 
rarhie mobilă, vie, în care să pătrundă toate valorile naţiunii şi 
toată seva populară. Ea ştie deasemenea că o egalitate per- 
fectă nu poate exista în punctul de sosire; dar o doreşte in punc- 
tul de plecare şi de aceia manifestă o tendință fermă cătră a- 
meliorarea diferenţelor economice. Ea vrea să stimuleze toţi mem- 
brii naţiunii în opera de colaborare socială şi să folosească toate 
valorile, de aceia respinge sistemul ereditar pentru funcțiunile 


publice. 
Este de remarcat înstirşit că demonstrația lui Maurras are 


Democraţia, de pace, : 
excelenţă răi, a pentru războiu. Ea işi modifică radical direc- 


țiunile naturale pentru ca ) 
strictă autoritate şi de violenţă. Dar o adevărată democraţie 


găseşte în voinţa sa însăşi energiile necesare operei de conser- 
vare. Războiul a dovedit că democraţia franceză a avut drep- 
tate, nu d. Maurras. 

+ v Ea 
ermană este pentru Maurras o siorţare 


Organizaţiunea 
S e ivizat în existența sa intimă şi neliniștit 


rară a acestui popor 


EDEN Ser VIAŢA ROMINEASCĂ îi 


în dezvoltarea lui istorică. te vun german—crede doctrinarul 
regalist—nu numai că nu posedă secretul organizaţiunii, dar su- 
ieră de dezordine în permanenţă. ` Istoria sa este istoria luptelor 
naţionale. Pănă la o dată recentă s'a vorbit de Germani, nu 
de o Germanie. lar psihologia acestui popor, făcută din miş- 
care, din nelinişte, din o perpetuă căutare arată ce forțe deose- 
bite şi ce aspre per. pie se desbat în sufletul german. In 
toate tulburările entului, Maurras vede o origină germană. 
Catolicismul, după ce cuprinsese ce mai mare parte din Europa 
in cadrele şi ierarhia organizaţiunii sale politice, a suferit prima 
schismă considerabilă : Reforma. Civilizaţiunea franceză, aşezată 
pe doctrinele de ordine şi pe de wg necontestat al autorităţii, 
a fost, la un moment dat, d ată de anarchia revoluţionară 
a lui J. J. Rousseau în politică şi de Romantism în arte. In o- 
pera lui Rousseau, Maurras mapa mistica incividualistă a Re- 
formei, iar în ostilitatea sa faţă de organizarea medievală şi de 
Cetatea antică, o inspirațiune germană. Deasemenea, Roman- 
tismul este o agitațiune trecătoare a tradițiunilor culturale fran- 
ceze subt influența gusturilor dezordonate şi îalşe ale Germaniei. 
instirşit, doctrinele pulitice in Germania sint individualiste şi, fä- 
cind din cetăţean un scop, dezorganizează instituţiunile publice 
și compromite autoritatea, SCH = ene apă provinciile 
germane acceptau propaganda de uniune națională şi renunțau 
la independenţa lor pentruca să alcătuiască imperiul, filosofia o- 
ticială proclama prerogativele individualiste. Teoria statului in- 
dividualist şi atotputernic a lui Hegel este pentru Maurras un 
compliment, un corolar al individualismului lui Fichte. 

Oricine recunoaşte în această teză exagerările obişnuite 
ale lui Maurras. Ele stana, i e deoparte, din parțialitatea sa 
lonciară, pe dealta, din superficialitatea metodei sale care, ne- 
vrind să caute în istoria unui popor caracteristicile lui etnice, se 
mărginește să tragă, din 
Raționalismul lui Mauras se mulţumeşte să satisfacă exigenţele 
simetriei crezînd că, prin aceia, a descoperit şi o explicaţiune 
autentică. Neputind să creadă în progres şi nici măcar într'un 
dinamism ist Maurras adoptă un fel de doctrină conformistă 
fără nuanțe. Experienţa istorică este pentru el un studiu al 
condițiunilor exterioare fără raport cu momentul istoric, cu faza 
dezvoltării naţionale. Apoi, patriotismul său este atit de adînc 
incit îl face să creadă că toate posibilităţile umanităţii sint în- 
chise în hotarele patriei sale. 

Oricine poate să-şi dea seama de contribuţia germană la 
civilizațiunea occidentală ; oricine poate aștepta dela acest $ mute 
directive importante în opera de propăşire europeană, Nimeni 
nu poate să nege că în spiritul său neliniștit, însetat de noutate 
nu se intilnesc tradițiunile antice cu aspiraţiunile obscure ale spi- 
ritului uman şi nimeni nu poate să nu considere valoarea aces- 
tui proces care tinde să le unifice Intro formulă vie şi folosi- 


SCRISORI DIN PARIS 285 


toare. Toată lumea admira organizarea reală şi productivă a 
Germaniei deşi îşi da seama de extravaganţele unei voințe de 
expansiune. Ordinea germană este alta decit ordinea franceză 
şi atita tot. Ordinea franceză este ordinea unui popor raţionalist 
cu o veche unitate națională şi cu o directă moştenire romană. 
Ordinea germană este din contra constituită din voinţa unui po- 
por în care se ciocnesc încă amintirile de independenţă ale unor 
provincii proaspăt alipite, şi din disciplina unui suflet tulburat de 
problemele destinului. In Franţa, chestiunea metodei — fiica 
cartezianismului ` domină activitatea culturală. In Germania, spi- 
ritul elitei este supus problemei metatizicei. Prima este mai sta- 
bilă dar mai curioasă de înfăţişarea lucrurilor, de aspectul lor 
social : cealaltă este mai nel „ dar, preocupată de existența 
în sine, lasă chestiunea socială pe planul al doilea pentru ca 
să se poată deda liberă visurilor sale proprii. Deaceia, poate, 
legea este mai precară în Franța —fiindcă mai des cercetată — 
decit în Germania, unde marapag Se om este considerată. zil- 
i a vizoriu criteriu de u e. : e 
wh: ăi Got Germaniei calităţile sale şi atribuindu-i valoarea 
unui exemplu, nimeni nu tăgădueşte Franţei contribuția sa pri- 
mordială civilizaţia europeană şi nici necesitatea directi- 


velor sale spirituale, 
Const. I. Vişoianu 


Cronica artistică 


Specularea modernismului 


Formarea noastră intelectuală contem nă are muli 
legäturi cu civilizația apusului pentru ca coma ne eng pr 
n per Zeen firesc să g coruri toate geseet? 
oastre un ecou evoluţiei ce urm i i 
pa Paepae : EE EEN 

noastră însăşi, depăşind sufleteşte marginile 
naturale a devenit complexă. Fără a sta gr bn 
ne-am fi putut lipsi cîndva de influențele venite de aiurea, tre- 
bue să constatăm că deseori s'au altoit cu inteligență în trun- 
chiul rominesc și că astăzi alimentul culturii străine ne-a de- 
venit Dese gra 

ce rămine însă surprinzător este faptul c 

amar de vreme de cînd serena cu dch seg peer 
înaintată decit noi, nu am căpătat o înţelegere mai limpede 
şi mai lăuntrică a mecanismului fenomenelor ce se remarcă în 
evoluția culturii apusene, Printre elementele şi formele succe- 
sive ce o alcătuesc, am fi putut desigur ajunge să deosebim mai 
bine ceiace aparţine fondului general şi permanent al sufletului 
omenesc de unele manifestări şi apariţii, de tendințe trecătoare 
sau excepționale care sint expresia momentană inevitabilă a 
unor frămintări şi prefaceri izvorite din condițiuni de existen 
locale, deosebite de ale noastre, deci, fără nici un interes de 
transplantare. Mai mult decit atit, am putea începe a şti să a- 
legem In producţia culturală străină creaţiunea vie şi rodnică de 
farsa oda i n CH 

iile abundente ale ultimelor luni din sezonul trecut 
incheiat prin Salonul Oficial, judecate din acest punct de vedere 
ne-au dat o decepţie. Am putut o neinţeleasă risipă pe 
been? înfundate, a unora din talentele ce se găsesc în țara 


EROICĂ ARTISTICA _ 


Fără îndoială e: en ca ale pictorilor Bunescu, Dărăscu, 
Biju, Rodica Maniu-Miitzner, Palady, Ştefan Dumitrescu, Tonitza, 
sau a sculptorului Medrea, ca să citez numai va din cei a- 
junşi la o formare serioasă a talentului, ne-au dat opere com- 
plect realizate, încărcate de suflet, dovedind asimilarea inteli- 
eng a învăţămintelor culese in contactul lor cu arta apusană. 

r reminiscențele ce se pot afla la unii din ei sint rămase 
pe deg al doilea, dedesubtul expresiei sincere a unei sensi- 

i proprii. 


Dar de ce exemplul lor îmbucurător şi plin de făgăduințe 
au este urmat de atiţia alţii? Prea numeroşi sint aceia care 
ne dovedesc cit de înrădăcinată este la noi sistema imitaţiei 
superficiale şi nesocotite ; iar atmosfera de admiraţie gălăgioasa 
sau de aprobare pedantă ce tinde să se creeze imprejurul lor, 
în dauna seriozității, ne arată bucuria şi mindria caraghioasă ce 
se naşte la noi de cite ori Intro ramură oarecare de activitate 
intelectuală reuşim imitaţia modei de aiurea. Fără discernămint 
şi fără legătură cu viaţa noastră sulletească ne silim în toate 
să luăm pasul în urmele celor din Apus, f 

Se pare în adevăr că ceiace atrage pe mulți din artiştii 
noştri tineri spre Occident şi în special spre Paris, nu mai este 
dorință firească de a cunoaşte cît mai mult, de a se instrui cu 
seriozitate folosind toată bogăţia mijloacelor pe care le oferä 
activitatea multiplă a vieţii artistice de acolo şi în primul rind 
muzeele—singurul loc unde se poate căpăta un discernămint— 
pentru a-şi forma cu răbdare un simţ artistic hotărit şi o jude- 
cată, aşezate pe bază solidă, care să-i poată călăuzi spre cre- 
area unei opere personale. Ambiţia lor de căpetenie rămine, 
nu fără fanfaronadă, adoptarea ultimei mode. 

Ori, ultima modă occidentală este izvorită din specularea 
modernismului. Subt eticheta acestui curent, reprezintind de fapt 
aspectele unei crize, dar vioiu, ca viața însăşi în perpetuă miş- 
care de scurgere, cu ritmuri neprevăzute, care cere realizărilor 
sale o inteligență mlădioasă şi o sensibilitate primenită neincetat, 
se ivesc zilnic anchilozate în artificii, cu atit mai arogante cu 
cit mai superficiale, toate încercările de mistilicare. 7 | 

Nu cunosc, în această privință, nimic mai penibil în miş- 
carea artistică a Parisului din ultimii ani, de cit priveliştea Sa- 
loanelor de Toamnă şi al Independenţilor. Interesul acestor ma- 
nifestări colective destinate să infäțişeze şi să întreţină dezvol- 
tarea liberă a artei moderne, rămine iegat de numele citorva 
individualităţi remarcabile puţin numeroase-—nu citez nume fiindcă 
nu aşi putea-o face aci decit deavalma, deci fără semnilicare 
precisă—ajunse la o notorietate pe care o datoresc unui netă- 

uit talent şi unei probități entuziaste, care impune oricare ar 

eme uneori discutabile pe care le reprezintă. lar impre- 
jurul lor pe kilometri de cimeză se destășoară parodia zgomo- 
toasă a năzuinţii lor sincere, 


8  VATA ROMINEASCA 


Intrind in Salonul nostru oficial am fost izbit de 
„prea multora din lucrările expuse aici cu acea ucție stearpă, 
Marg că după un număr insemnat de ani trăiţi departe de 
tară aşteptam cu multă nerăbdare şi curiozitate o manifestare 
ed pese z pipa emie care alături de expoziţiile indi- 
. nte, să-mi țişeze vreo ten în 
lezvoltarea artelor noastre. mere atata 


Nu mă aşteptam fireşte mai mult să găsesc la artiştii 
noştri, mai ales la cei mai tineri o soluţie a crizei prin care 
trece arta contemporană. Mă simțeam numai îndreptăţit să cred 
că voiu afla la noi, popor tinăr şi mindru pe drept cuvint de 
vitalitatea sa, cel puţin o atitudine logică şi expresia unei în- 
crederi în instinctele proprii. 


In fața zvircolirilor şi enervărilor uneori sincere şi expli- 
cabile în Apus, prea des chiar acolo artiliciale şi pline de sno- 
art noştri opunînd unei oboseli de veacuri 

şi confuziunii unei ger n imperioase—nu numai între forțele 
vii ale prezentului dar şi față de tradiţiile trecutului—o senină- 
fate şi n linişte lucidă. Cred că o asemenea atitudine ar fi fost 


Dar, dacă talentele fără indoiala abundă, unde sint „forțele 
proaspete“ ale E noastre ? Unde, mai ales, poezia sensibi- 


ngura pe care o pu 
aduce—în tovărășia noastră nouă cu civilizaţia veche a osie. 
Se pare că talentul de care amintesc mai sus voegt i 
ascundă chipul tinăr iluminat de zimbet, colorat de sănătate, subt 
tixitatea machiajului convenţia! adus la modă prin mareta mo- 
bereet occidental din ultimii ani care a creat un tip al ar- 
dei re, 


De aveia în Salonul Oficial şi in citeva expoziţii (Maxy, Mar- 
cel Iancu, Miliţa Pătraşcu, Brătăşanu) impresia mi-a fost neaş- 
împtată si fără bucurie. Mi s'a părut că mă aflu iarăşi la Salonul 
de Toamnă sau al Independenţilor. Am simțit aceiaşi silă, ace- 
i ceiaşi tinereță moartă pe care le-am cunoscut 


mg Menirea lor este să facă număr și ecou: „L'art vivant! 
Fart Vivant!“. Toată gloria lor este de a fi părăsit formule şi 
convenţii mai vechi pentru a se îmbrăca cu pantaloni charleston. 

Căci, sînt in arta modernă formule de eri imbătrinite azi 
şi părăsite treptat de chiar acei care le-au incercat o clipă cu 


-e 


— CRONICA ARTISTICA ` ` we 


sinceritate. De aci toată dificultatea pentru cine vrea să se țină 
în hora formelor moderne. Cel care duce jocul în capul lui 
pul şirul 

de dănţuitori își schimbă pașii după fantezia sa, după impulsiu- 
nile sale nouă, îndată ce s'a obosit de ei sau simte că le-a greşi! 
ritmul;—cei ce urmează, continuă mişcări de automat care nu 
mai sint potrivite şi nu mai participă din vioiciunea celor din 
irunte. Sau rămin imobili, înțepeniți în atitudini artitic iale şi stin- 
gace ca păpuşile mecanice cind le pleznește resortul. 

ne a avut prilejul să urmărească? desvoltarea tendinţelor 
moderne, vorbesc de cele sincere şi cu adevărat creatoare şi a 
înţeles jocul violu al acțiunilor libere şi al reacţiunilor necesare. 
nu a putut răminea nici indiferent nici sceptic în fața efortului de 
creaţie modernă. Ar trebui să mă întind prea mult pentru a 
reaminti aci explicindu-le şi deosebind cabotinajul de pornirile 
rodnice, toate etapele minunate prin care a trecut pictura ulti- 
melor decenii. Dar trebue să reamintesc ca un principiu a tost 
la baza eforturilor : liberarea de orice formulă şi libera dezvol- 
tare a sensibilităţii artistului. 

De aceia, cu cit ne este mai mare entuziasmul pentru o- 
perele originale de emancipare realizate cu sinceritate în vremu- 
rile nouă, cu atita respingem cu mai multă silă toată producția 
sarbădă şi artificială a acelora care au banalizat tot ce-a fost 
sincer şi spontan prin acea pastişare superlicială care, pentru ei, 
se numeşte mode „ Aerele pe care şi le iau toţi pseudo-inde- 
pendenţii nu pot înşela şi entuziasma decit pe snobi şi pe marii 
naivi sau Iarsori ai criticii artistice, diletanţi în căutarea unei cå- 
pätucli care vor cu orice preț să se singularizeze şi caută să dea 
sărăciei duhului şi nepregătirilor o speranță de subtilă pricepere 
exaltind orice elucubraţie goală şi orice farsă negustorească. 

Personalitatea nu se poate obține prin artiticii, nici imitind 
Ion scrupul și fără a le înțelege spiritul animator, inzele neho- 
tärite din opera cercetătorilor conștienți şi cinstiți Pastişind nu- 
mai formele superficiale şi mai ales fiindcă e mai uşor neglijen- 
tele trecătoare sau deformările accidentale ce se intilnesc în ope- 
rele încă incomplect realizate ale maeştrilor moderni—neglijenţe 
şi deformări luate din uşurenie şi comoditate drept caracteristice 
esenţiale şi transformate în formule la modă—toţi cabotinii mo- 
dernismului, pretinși artişti şi critici, compromit arta modernă in 
acelaşi chip în care Bouguereau, Cabane! sau Gerômea şi şcoala 
lor au compromis odinioară arta lui Louis David şi a lui /ngres 
justiticind campania dusă împotriva academismului, et, 

Nu înţeleg prin toate cele spuse pănii aici că artiştii de azi 
nu trebue să folosească rezultatele, chiar pe cele mai îndrăzneţe 
care au ilustrat epoca moderni. Mi se pare insă că talentele ti- 
nere pot avea un rol mai interesant decit pe acela de a sta la 
pindă pentru a vulgariza creaţiunea altora. i 

Bine înţeleasă, opera unui artist ne prezintă două laturi egale 
ca interes dar opuse ca folosință imediată. Una, izvor de satis- 


270 MAT ROMINEASCĂ 


tacţii intelectuale sau sensoriale, este înfăţişarea operei complect 


realizate în care descoperim gindirea matură şi conştientă a ar- 
tistului, sensibilitatea sa în plină înflorire, strinse într'o armonie 
proprie. Aceasta constitue caracterizarea definitivă, bine contu- 
rată a personalităţii creatorului, Altul nu o poate lua decit fal- 
şilicind, Pe cealaltă latură descoperim, chiar inafara in- 
tențiilor artistului, o sumă de suggestii, lumini sufleteşti ce abea 
mijesc, indicații vagi de posibilităţi viitoare, adevăraţi germeni de 
viață nouă care aşteaptă şi cheamă fecundarea unui suflet nou. 
De aici pornesc e zé reen care trebue să fie tăiate 
mai d e de generaţiile ce vin. 

caprei priveşte mai ales timpurile noastre de primenire 
in toate direcţiile, evoluţia artelor trebue dusă mai departe. In- 
dividualismul modern a împrăștiat eforturile mînindu-le spre ţinte 
„deosebite. Bilanţul producţiei artistice moderne este mai bogat în 
personalități rare decit în opere realizate şi durabile. Sint multe 
lucrări in care se găseşte ceva nou. Dar atita nu este destul 
pentru a face gloria unei epoci răspunzind năzuinţelor sale adinc 
omeneşti şi mai puţin încă pentru a infrunta viitorul, 

Toate cuceririle nouă imprăştiate aşteaptă o coordonare şi 
“este clar că o asemenea operă de sinteză nu poate lua ființă 
prin imitaţia aparenţelor exterioare din opera unuia sau a altuia 
ci prin înţelegerea şi utilizarea chibzuită a spiritului ce le-a ani- 
mat. Ruskin spunea: „nici unul din adevărații mei elevi nu va 
îi ruskinian“. Stat o sumă de artişti moderni care pretind la pa- 
ternitatea lui Cezanne. Dar op au încercat măcar să realizeze 
unul din principiile sale prin care îşi explică nestirşitele dibuiri 
şi perpetua nemulţumire de el însuși: „Je voudrais refaire Pous- 
sin d'après nature ?*. Dorinţă lecundă care conţine în acelaşi 
timp tendința spre expresia liberă a sensibilităţii naturale şi înăl- 
area sufletească a inspiraţiei—fără îndoială mai greu de adoptat 
decit clişeul operei sale în care se găsesc atitea neizbutiri. 

O altă deformare a efortului de cucerire în arta modernă 
a lost comisă în domeniul mijloacelor tehnice şi sint foarte nu- 
meroşi acei ce nu o văd. Dacă dela Delacroix încoace, trecind 
prin Impresionişti si Neoimpreslonişti, Seurat şi Cezanne, îniilnim 
artiști cinstiți căutind cu rivnă procedee care să îmbogăţească mij- 
loacele de exprimare în pictură, putem constata în acelaşi timp 
lipsa de seriozitate cu DS demoni de RE E au Se 
culat prin expediente ne posi e ce uşoare p 
care nai na tehnică le oferea. Subt pretextul „încercărilor“ 
se ascunde deseori ignoranța. 

In genere, chiar atunci cind este de bună credinţă, preo- 
cuparea prea exclusivă de mijloacele tehnice duce la o sărăcie 
a cuprinsului operei de artă. Gindindu-se numai la înfăţişarea pe 
care o va putea avea opera lor, dorind-a cit mai izbitoare şi 
deosebită de a vecinului, prea mulţi artişti, dintre cei mai talentați, 
uită că o operă de artă nu ne cucereşte decit prin emoția inte- 


CRONICA ARTISTICĂ ___ BI 


lectuală ce procură.Mărginindu-se la procedee —de altfel nu tot- 
deauna seducătoare—unii fiindcă sufletele lor sărace sint lipsite 
de viață lăuntrică, alții din prejudecăți invechite, nesocotind tot 
ce este vis şi imaginație, au ingustat domeniul creațiunii lor. 

Nimeni nu tăgădueşte că o pictură este inainte de toate 
„O suprafață acoperită de colorialăturate într'o anumită ordine* 
și că sculptura se alcătueşte prin com oziția armonios echili- 
brată a volumelor. Dar aceste nr crama Y nu trebuesc luate drept 
pretext pentru a face din artă o distracţie sensuală. 

Sa împlinit un veac de cînd revoluţia romantică a deschis 
zăgazurile in care şcoala oficială înăbuşea toate avinturile de 
primenire, Azi artiştii nu mai au nici o libertate de revendicat. 
Prerogativele de care se bucura în Franța Academia, dacă nu 
au dispărut încă cu totul sint atenuate şi inoperante. Viaţa ar- 
tistică este astfel organizată incit un talent original se poate des- 
volta fără stavilă cucerindu-şi locul ce merită. Erori vechi au 
fost e Leg Olimpia lui Manet este tă in sala cea mare 
a sec, din Luvru in fața Odaliscei lui /ngres şi tovărăşia 
lor este plină de cordialitate ca a bunelor rude ce sint. Acelaşi 
palat al gloriilor consacrate şi-a deschis de mulţi ani porţile, o- 
dinioară păzite de cerberii Institutului, colecţiunii Camondo care 
introducea pe Manet, Renoir, Claude Monet, Pissaro, Sisley, 
Degas, Cezanne. Muzeul Luxemburgului a tost în întregime pri- 
menit în anul trecut în favoarea Impresioniştilor din colecțiunea 
Caillebote. Primită odinioară de direcțiunea oficială a muzeelor 
cu discuțiuni ce au rămas celebre în istoria evoluției artei mo- 
derne şi atita vreme surghiunită într'o sală neincăpătoare şi 
tăturalnică, azi a cucerit locul de cinste în mijlocul muzeului, 
unde triumfă deasupra tuturor Renoir. In vecinătatea cea mai 
apropiată intilnim pe Gauguin, Van Gogh, Odillon Redon, Ma- 
tisse, Friesz, Utrillo şi atiţia alţii care dovedesc triumiul spiritului 
nou. Saloanele oficiale caută să se întinerească şi acel al Tuile- 
riilor condus cu vederi largi şi născut din necesitatea lor, adună 
la un loc pe Albert Besnard (lost director al Academiei de la 
Roma, actual director al şcoalei de Belle-Arte şi membru a! Insti- 
tutului) cu Lucien Simon sau Maurice Denis, Bourdelle sau Jo- 
seph Bernard, Picasso, Braque Leger, Chana Orloff, Fujita. 

Azi declamațiunile şi atitudinile războinice în numele Inde- 
pendenței artelor sint inutile şi rămin expedientul neputincioşilor. 
Este din potrivă momentul să ne dam seama că i ndența 
este numai o stare ce nu implică valoarea definitivă şi netăgă- 
duită a operelor ce îngădue. Ea cere mai mult ca oricare alta 
revizuirea serioasă a valorilor în joc. O asemenea revizuire fä- 
cultă fără prejudecată şi patimă, avind în vedere numai sufletul 
omenesc vast şi generos, este singura cale pe care arta modernă 
va eşi din criza actuală. Se va constata repede că dacă orice 
formë de artă nouă şi orice pornire sufletească nouă are dreptul 
la viaţă, nu tot ceiace a fost sfărimat în lupta pentru izbinda 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


libertăţilor de azi trebue nesocotit. Şi mă gindesc tot atit la in- 
unor anume procedee — R nu a ezitat să in- 

trebuinţeze glaciurile cind exprimarea senzibilităţii sale fine le 

cerea — cit şi la conţinutul de idei sau de simţiri al operelor. 

De fapt, Academismul cu producţiile sale sarbede a stirşit 
prin a despusta şi depărta pe moderni de la o sumedenie de 
preocupări care stimulaseră talentele celor mai mari artişti din 
epocile de glorie ale timpurilor trecute, dindu-le prilejul şi ma- 
teria din care să creeze capodopere. H a compromis ceiace se 
numea subiectele nobile prin platitudinea şi lipsa de gindire cu 
care le-a exprimat, inlocuind portretul, studiul strins al fiziono- 
miei în care se exprimă sufletul fiinţei, prin afectarea teatrala 
sau un realism pur imitativ al formelor, alegoriile prin repetarea 

rostească a formulelor sau atributelor convenţionale şi neinţe- 
egerea deift vii ce conţin. 

Artiştii vor înțelege că dacă fără îndoială natura moartă 
in care ni se înlăţișează două mere şi un ulcior poate îi o ca- 
podoperă, sint încă în sufletul omenesc năzuinți sau bucurii mai 
adinci, mai subtile sau mai dramatice, de o realitate puternică, 
în care un artist îşi poate descoperi menirea. Sculptorul Bour- 
delle, cea mai desăvirşită personalitate artistică a timpurilor 
noastre ne-o dovedeşte în basoreliețurile de la Teatrul din Champs 
Elisces, in monumentul lui Alvear (compus după un tipic vechi: 
un soclu purtindo statuă equestră; la cele patru colţuri cîte o fi- 
gură alegorică) sau in ultima sa lucrare de seamă, basorelieful des- 
supra scenei noului teatru din Marsilia, Lincezeala de care su- 
fere arta ultimilor ani provine din meschinăria subiectelor — Ori- 
care ar fi uneori farmecul lor intim —şi din lipsa de inspirație 
în care artiştii vor să stea închişi. Aici a dus specularea moder- 
nismului despre care am vorbit. O rutină mai nouă sugrumi 
sufletele şi talentele de azi, în acelaşi chip în care rutina oliciala 
din veacul trecut sugruma pe ceie de eri. 


P. |. Georgescu-Rachtivanu 


Feţele unei evoluţii 
(Despre expoziția Joer 


Cind, acum ciţiva ani, Iser ne-a adus priveliştile Balcicu- 
lui, loc de întrecere pentru toți artiştii tineri, dornici să tie ade- 
vărați pictori, am simțit bucuria unei bătălii aproape ciştigate. 
Dintre toţi cei ce şi-au încercat puterile la Balcic, singurul care-a 
izbutit să cuprindă formele acelea colțuroase, neregulate, săl- 
batece, capricioase şi să aducă împrietinire între apa nestirşită 
şi stînca albă, tovarăşe întru veşnicie înţelese in cadrul naturii 
şi vrăjmaşe doar în pinzele unor artişti, a fost Jeer. Planurile 
larg întinse, țintuite în piatră şi sfărămate după voia apei ces: 


perem 


4 


i 


Ëer em 


repetă voile dealungul secolelor, cuprindeau între ele coclauri de 
toate chipurile şi felurile, căci nicãeri ca la Balcic pitorescul ag 
satisface pornirile complexe şi surprinzătoare, Iser izbutise să 
sintetizeze aspectele şi să liniştească pitorescul. Un cimitir de 
linişte, o greutate plină, un static ce-ar rivni doar eternitatea. 
O fărimă compusă din piatră, humă, apă, aer dăruită somnului 
veşnic. Materia era înfăţişată, prin ceiace avea ea mai expresiv 
şi mai adinc. Se săvirşise, poate, o permanentizare a pitorescului. 

Lipsea totuşi ceva. Duhurile cimitirului. Lumina materiei, 
care zăcea de plinătate şi greutate. Răsuflarea planurilor prea 
strînse de puterea liniilor. Iser, care a fost, rind pe rînd, desena- 
tor incisiv cu calități psihologice, pe care nici un caricaturist ro- 
min nu le-a avut, şi apoi desenator cu tendințe picturale, înce- 
puse pe-atunci a fi pictor. 

Totuşi materia predomnea in dauna culorii, forma în dauna 
luminii, Iser, desenatorul, cuprinsese de minune aspectul sculp- 
tural al Balcicului. Dispoziţiile formale ale peisagiului nimeni nu 
le redase mai sintetic şi mai expresiv. Lipsea totuşi lumina, 
duhul materiei. Culorile acelea puţin vii, plimbate de lumină, 
întrețesute de azurul marin, ce se 'ntindea pănă dincolo de stin- 
cile 'n formă de animale preistorice, nu trăiau viața materiei 
închisă şi sfințită în forme veşnice. Iser nu izbindise şi n cu- 
loare, ci numai în formă. 

Puţini ani mai tirziu culoarea apăru din ce in ce mai stă- 
pină, în priveliştele orientale ale lui Iser. Turcoaicele, tătăroai- 
cele, îniăţişate în atitudini oarecum majestuoase, monumentale, 
erau însulleţite de duhul culorii. Erau culori vii, încă nu in- 
totdeauna acordate, nu întotdeauna armonizate. Intilneam însă, 
fericite împreunări. Formele, în schimb, nu mai sufereau nicio 
obiecţie. Totul era construit. liniile se continuau şi se intil- 
neau ca'n opera Dumnezeiască. Trupurile erau pline, grele, de- 
plin așezate în spaţiu. urile dintre cantități erau socotite 
fără Orientul sălășluia nu numai prin specificul formal, ci 
şi prin culorile lui dragi de secole. Rozul şi verdele aveau ceva 
din simbolizarea obrajilor lemeeşti, adăpostiţi de lumină cu vä- 
lurile negre, şi speranței în fatalitatea orinduită de profet. Rä- 
mineau întipărite în ochi şi minte figurile acelea cu umerii obra- 
jior accentuaţi, cu gurile mici şi cam supărate, cuprinse între 
culori vii şi sălbatece. Dar tonuri sumbre,—gama dela alb-gris 
la brun-negru,— discret armonizate apăruseră odată cu aspectele 
vii şi expresiv orientale. Un bătrin ce sta lingă două femei, 
ne-a rămas deapururi Mer datorită tihnei ce emana din el 
şi frumuseţii culorilor, barbă răsucită ca fibrele lemnului, 
era singurul lucru deschis ce eşea cu discreţie din cuprinsul 
culorilor pămintii, sumbre şi acordate "n tihna sufletului oriental. 
Iser izbutise să împreune forma cu culoarea, sculpturalul cu pic- 
turalul, pe un plan propriu de conștiință. Influențele rămăseseră, 
oarecum, de căruță. Şi ele vor rămine din ce în ce mai uitate, 


cu cit preiacerea se va petrece cu mai mare forță. i 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ultima expoziţie a lui Iser, cea şi acum deschisă în sala 
„Ileana“ a Cărţii Romineşti, a adus alte dovezi de inălţare a 
artistului. 


H 
+ = 


ser e acum pictor. A renunţat la greutatea volumului, a 
uitat unele rigidităţi formale, nu mai ştie atit de mult, ca'nainte, 
de accentuarea sculpturală a materiei. Acum culoarea e totul, 
Şi e firesc să fie astfel, de vreme ce pictura 'nainte de toate 
inseamnă culoare. Tehnica e acum puţin simțită. După noi, ma- 
teria e chiar prea discret enunțată. Culoarea a dinamizat totul, 
Deaceia a micşorat greutățile volumelor şi a schimbat staticul 
de odinioară. Acum culoarea înviază totul. Planurile sint însulle- 
tite de culoare, nu de linii. Simplificarea formală e dusă pănă la 
nimicirea formelor impozante dinainte. Monumentalul a fost lăsat 
sculpturii. Iser vrea pictură şi doar pictură. Echilibrul dintre for- 
mă şi culoare l-a părăsit, şi poate, cu drept cuvint, In compo- 
ziția cu şase turcoaice (nr. 44), planurile nu mai au adincime, 
ci sint doar enunțate. Totul e acum mai dinamic, mai fluidic. 
Albastruri de frescă, alături de-un roş viu şi magic sau de-un 
verde curgător ca fierea, ce cuprinde pănă şi i omului bol- 
nav. Vietatea culorii preocupă acum pe artistul Iser. 


Este un tablou în această expoziţie, în care găsim strinse 
caracteristicile picturii lui Iser. Patru turcoaice stau într'o cameră 
cu pereţii gris-aburiu. Nu mai au atitudinile mindre de-odinioară. 
Accentul nu mai cade pe măreţia trupească, ci pe armonia co- 
loristică. Şi se intilnesc în acest tablou trei culori: albastru, roz 
şi verde. Din radierea lor simțim tot farmecul oriental. Credem 
că o pictură nu poate rivni la mai mult. Aspectul dela Curtea 
de Argeş este deasemenea o enunţare rapidă de pe un singur 
plan, în care sint strînse zeci de forme omeneşti, ce răspund 
prin culori vii şi înțelese între ele. 


Peisagiile franceze, pe care noi le preţuim ceva mai puţin 
decit aspectele orientale, au aceleaşi caracteristici, Forma este 
subințeleasă în ele. Culoarea caracterizează, înfășură şi mişcă to- 
tul, cu o siguranță măiastră. Iser nu se mai gindeşte atita la 
formă şi la expresia psihologică. Aşa se explică de ce şi ţăran- 
cele noastre au chip de tătăroaice (nr. 63 „o țărancă*) şi dece 
unele peisagii ne-amintesc priveliştile unor pictori academici. 


Iser s'a dedat cu totul culorii. Deopotrivă culorilor vii, ţipă- 
toare, sălbatece ca și celor stinse, surdinizate, înrudite cu cele 
ale lui Henry Matisse (odalisca ş. cl.). Am pomenit un nume 
străin. De ce? Nu ştim. Căci la ce bun, să amintim nume direc- 
torii ca Derain, Matisse, Friesz, Pascin şi chiar Delacroix, cind 
Iser, ajuns la maturitate, şi-a învăţat demult lecţiile, devenind 


` CRONICA ARTISTICĂ omg 


el însuşi un profesor, poate, nu numai în pictura rominească. 
N'avem impresia cä fețele evoluției lui Iser s'au stirşit şi că nu 
mai are încotro urca. Dar unde-a ajuns acum este un capăt, pe 
care puţini il pot ajunge. Că sar putea duce şi la un altfel de 
echilibru sau că s'ar putea indrepta cătră marea compoziţie mo- 
rală, nu va trebui să ne mire. Iser este in continuă înălţare şi 

refacere. Ritmul vegetației bate în el. Nimic să nu ne mire. 

aţa la care a ajuns astăzi Iser, ne bucură şi ne dă voe să ne 
mindrim cu el. 


Petru Comarnescu 


Cronica ideilor 


$ 
Sufletul rusesc după o nouă publicație ! 


Sufletul rusesc se caracterizează prin misticismul religios, cu, 
nuanţa mesianică şi . Aceste aspecte sufleteşti sini 
puse în relief de EE în No. 8 al colecţiei menţionate, 
semnate de N. iaef, S. Bulgakoi, M. Zdziechowski şi A. 


E teg afirmă o tranşantă oponie între sufletul rusesc, 
care prin caracterul lui aparține H 
occidentale. P l rus îşi trage viața „nu din cultura intelec- 
tuală, ci din , din credință“. El are cultul sfinţilor şi al 
sfințeniei, ignorează ataşamentul exclusiv faţă de bunurile pä- 
minteşti şi, din adincul sufletului său, îşi îndreaptă privirile câtră 
lerusalemul celest. 4 ; 

Credința ortodoxă rusă nu e reprezentată insă de teologia 
oficială. Teologii ortodoxiei ruseşti, Kirejewski, Chomiakov, Teo- 
dorov, Soloviev,- toţi aceştia n'au aparţinut clerului ortodox rus. 
Teologia oficială, prea mult de ideia autorităţii, supusă 
principiului ierarhiei bisericeşti, nu putea dezvolta tocmai prins 

fundamental al teologiei ortodoxe : libertatea în comuniu- 
nea sufletelor, în iubire, în nezeu. Aceasta au putut s'o facă 
numai oamenii lipsiţi de prejudecățile castei clericale. 

O altă caracteristică a teologiei ruseşti e ontologismul con- 
ştiinţei religioase. Se afirmă realitatea celor două lumi: terestra 
şi celestă, şi se admite intervenţia fiinţei divine în mersul lucru- 
rilor păminteşti, prin manifestarea în om a ene divine, Ca 
un corolar al acestei credințe ontologice se produce in sufletul 
rusesc renunțarea la lumea terestră şi la bunurile ei pasagere, 


í L'Ame Russe, Collection + Cahiers de la nouvelle joumėe», Paris 1927. 


entului, şi sufletul popoarelor 


CRONICA IDEILOR ___ zm 


E 


Instirşit, apocaliptismul e ultima şi cea mai original ă mani- 
testare a conştiinţei religioase ruseşti. Spiritul a tic şi ideia 
apocaliptică rusească sint produse ale pasivităţii şi potenţialităţii 
ortodoxiei ruseşti. Energia ei e îndreptată în interior, cătră ac- 
tivitatea spirituală, cătră comvniune în Dumnezeu, ea nu se ac- 
t in creaţiuni de cultură, în activitate istorică. Idealul 
social al bisericii ortodoxe e situat pe alt plan decit acel al 
vieţii istorice. Creştinismul occidental sa actualizat în istorie, în 
civilizaţie, şi, drept consecinţă, s'a produs „epuizarea forţei 
rituale concentrate în aşteptarea lerusalemului celest, al Cetini 
Viitoare, a Regatului Divin“. Astfel s'a consumat partea apoca- 
liptică a creştinismului. Aceasta nu s'a intimplat confesiunii orto- 
doxe, ceiace D dă dreptul să afirme că ea reprezintă mai fidel 
tr ata erger xs erg poaiv otet a nica față de 
puterea tempo a impiedicat crearea în sufletul rusesc a unor 
dispoziţii cătră cultura laică. 

Afirmațiile lui Berdiaet nu ţin seamă însă de unele particu- 
larităţi ale vieţii religioase ruseşti, de aceia trebuesc corectate. 
Religiositatea Ruşilor nu este numai interioară. Poporul de jos 
dimpotrivă, e ataşat unui ritualism excesiv. Bulgakof e mai a- 
proape de adevăr cind spune că uff Ruşilor se manitestă 
în ritul lit d arhitectura bisericilor şi pictura religioasă. Sci- 
ziunea bise ruseşti din sec, XVII e datorită unor chestiuni 
rituale, nu cu caracter de dogme. 

nu relevă însă faptul că ritualismul intolerant a 
lost cea mai mare piedică pentru dezvoltarea culturii laice în 
Rusia. Lipsa unei instrucţii intelectuale Bulgakol o pune în seama 
Cirecilor, care transmiţind poporului rus creştinismul, nu i-au tras- 
mis şi valorile ştiinţei laice, pe care le posedau Intro măsură 
mai întinsă decit Occidentul din acelaşi timp (sec. X). Desigur, 
aceasta este una dintre cauze, Dar mai sînt şi altele. 

Istoricul bisericii ruseşti E. Golubinski a avut curajul să 
arate şi vina Ruşilor, şi nu s'a lăsat ademenit de inclinaţia de a 
arunca vina defectelor propriului popor în sarcina altor popoare. 
După el, însuşi Ruşii nu au avut acea tendinţă cătră cultura laică, 
pe care au avut-o popoarele romano-germanice din Europa oc- 
cidentală. Lipsa de interes la poporul rusesc pentru cultură şi 
civilizaţie se explică prin condiţiile în care sa întemeiat statul 
rus şi sa format individualitatea etnică a poporului rus. Rusia 
nu sa dezvoltat pe ruinile unei culturi antice, ca rele din 
Apus. Ea nu sa simțit membru activ al imperiului roman, a 
cărui existenţă trebuia s'o continue şi al cărui rol cultural şi ci- 
vilizator trebuia să-l moștenească. In schimb, abia tirziu, în suf- 
letele ruseşti a încolţit ideia că Rusia e succesoare a imperiului 
Bizantin, care era cunoscut însă numai subt aspectul vieţii reli- 
gioase, pe cind ta cultură intelectuală li era ignorată. 

Istoricul rus evski arată şi alte cauze care au deter- 
minat la Ruși lipsa de ataşament față de viaţa terestră: luptele 


278 VIAŢA ROMINEASCA : 


necontenite cu nomazii stepei, procesul de colonizare al pădurilor 
din şesul rusesc, exploatarea agricolă is, care sen pe 
țăranii ruşi să-şi mute necontenit gospodăriile din loc in loc, etc. 
el că explicarea a ului rusesc trebue căutată 
mai mult în condiţiile vieţii istorice ruseşti şi nu atit în religia 
ortodoxă, care la alte popoare ortodoxe n'a dezvoltat aşa de 
puternic aşteptările apocaliptice. Apoi, apocaliptismul n'a fost 
numai „un re al neputinței“. Zdziechowski, redind ideile lui 
Trubetzkoi scoate în evidenţă caracterul activ al apocaliptismului 
rusesc, care € „O incurajare cătră acţiune, o afirmare a misiunii 
omului exilat pe acest pămînt... A trezi sentimentul originii omului 
şi a destinaţiei sale divine, devenea o necesitate absolută, trebuia 
ca o sguduire să-l scoată din eri ze trebuia să se strige... 
tismul a fost acest strigăt!" 
Apoc două afirmaţii ce se bat cap în cap. Pe deoparte, in- 
teriorizare şi pasivitate, pe dealtă parte, ritualism şi activism. Şi 
e greu să afirmi numai pasivitate la un popor a cărui istorie e 
un şir nestirşit de colonizări şi de lupte şi războaie de expansiune. 
Trebue să observăm însă că interiorizarea, religiozitatea interio- 
rizată, e apanagiul oamenilor cul, Berdiae! vorbeşte de teologii 
ortodoxismului rus, care toţi erau oameni de o cultură intelectuală 
rafinată. Intelectualii ruşi sînt cunoscuţi prin pasivitatea lor. Au 
fost mai mult un produs al unei clase parazitare, ei aveau toată 
posibilitatea să facă teorii, să mediteze, să-şi creeze o altă lume, 
mai ideală decit aceia pe care li-o înfățișa viața de toate zilele 
cu meschinăria ei. In schimb, poporul de jos — e vorba de po- 
porul velicorus,— se caracterizează prin activism, printro ten- 
dinţă manifestă cătră expansivitate, şi astfel scriitorii care afirmă 
caracterul activ al mesianismului şi apocaliptismului rusesc se 
bazează şi ei pe o realitate olerită de viața rusească. 

In general, in cercetarea conştiinţei religioase ruseşti nu 
trebue să pierdem din vedere caracterul ei mesianic, Acesta e 
caracterul predominant al sufletului rusesc, care nu lipseşte nici 

iştilor, nici bolşevicilor, Orice credinţă ar avea un Rus, el 
cată s'o impună nu numai Ruşilor, ci şi celor de alt neam. Şi 
întotdeauna Ruşii cred că rolul istoric al Rusiei este de a salva 
omenirea, De din mrejele dușmanului omenesc, fie din impasul 
în care se află ea datorită organizaţiei sociale. 

Ori, ideia de salvare trădează activism. Deci, nu poate fi 
vorba de pasivitatea complectă a sufletului religios rus. Singurul 
lucru de care trebue să ținem seamă, e alternarea de momente 
de tensiune cu momente de oboseală, de unde rezultă acţiuni 
contradictorii, oscilare între pozitiv şi negativ, între bine şi rău, 
în care Ruşii, deobiceiu, ating e maxime fără a trece prin 
cele intermediare, Acesta e şi suportul apocaliptismului rusesc, 
Dar momentele de oboseală, de pasivitatep de cădere in păcat, 
după cum arată cu atita pătrundere în romanele sale Dostoiewski, 
sint urmate de o renaștere, în care tensiunea sufletului e şi mai 


_CRONICA IDEILOR 


puternică. Şi e de observat că pe cînd momentele de oboseala 
sint cu totul trecătoare, acţiunile izvorite atunci fiind superiiciale, 
— momentele de tensiune sint durabile şi cu multe consecințe 
pentru ridicarea nivelului vieţii sufletești, 

Prin aceasta se explică de ce, cu toată alterarea de epoci 
constructive cu epoci distructive, ultimele sint, în istoria rusească. 
relativ rare şi, deşi ne înfăţişează deslănțuirea patimilor celor 
mai josnice într'o măsură neîntrecută de nici un popor, ele n'au 
urmări fatale pentru fiinţa morală a poporului rusesc. Deaceia 
şi rezultatele istorice ale vieţii culturale ruseşti nu sint nule, cum 
ar avea aerul so afirme Berdiael. Ele sînt, în orice caz, mai 
mult pozitive decit negative. Să nu uităm că sint numai două 
secole de cînd Rusia a păşit pe calea asimilării culturii europene 
şi a început să joace un rol mai însemnat în viața istorică a 
Europei. In acest timp scurt Rusia a contribuit la îmbogățirea 
culturii europene, prin ceiace e specilic rusesc, Ca ceva pozitiv 
rămine literatura rusească şi contribuţia muncii ştiinţifice, 

Revoluția rusească nu trebue privită ca o negare a isto- 
rismului, ca ceva negativ, cum susțin autorii din volumul discu- 
tat. Cel mult, în prima ei fază revoluţia rusească poate fi soco- 
tită ca un moment de oboseală a sufletului rusesc, după care a 
urmat imediat o schimbare, o tendință neobişnuit de puternică 
de creaţiune pozitivă. Să sperăm că această epocă creatoare, 
cum sa intimplat şi pănă acuma în istoria rusească, va D de 
lungă durată şi nu se va menţine numai la suprafaţă. Astfel că, 
pentru viaţa istorică Rusiei îi rămin rezervate toate posibilităţile. 


279 


V. Harea 


Cronica psihanalitică 


—— - 


Praznicul ') 


Dacă am avea ochi de văzut am putea ceti dintr'o simplă 
creangă de copac întregul istoric al universului şi l-am culege 
din acea creangă întocmai după cum culegem cu ajutorul unui 
simplu viri de ac miliardele de vibraţiuni ale unui cor de sute 
de persoane. Dar n'avem ochi. Dacă am avea ochi de văzut, 
iam putea spune unui călător tot drumul ce l-a făcut, exami- 
nindu-i numai încălțămintea prăluită şi i-am ceti de pe acea in- 
călțăminte întreaga cale parcursă, întocmai după cum cetim de 
pe un manometru înălțimea la care sa ridicat un aeroplan. Dar 
n'avem ochi. 

Se pune chestiunea: putem noi ceti dintr'o apucătură a 
cuiva întregul său istoric sau, cel puţin, istoricul acelei apucă- 
turi şi putem noi oare ceti dintr'un obiceiu al unui popor isto- 
ricul acelui popor sau cel puţin al acelui obiceiu ? 

Dacă s'ar putea ceti dintr'un obiceiu sau dintr'o apucătură 
a cuiva cel puţin istoricul acelui obiceiu sau apucături, atunci ar 
fi posibil ca, studiind o serie de obiceiuri şi apucături cu toate 
istoricele lor, să deducem, prin articulaţia acestora, istoricul in- 

al acelui individ. Aceasta o încercăm cu ajutorul psiha- 
nalizei. 

Un simptom  psihonervos e urmărit cu tenacitate pănă la 
izvor de unde putem pe urmă, pe cale inversă, să vedem toată 
calea transformărilor pe carele-a suferit ace! simptom dela înce- 
putul lui şi pănă în prezent şi, în acelaşi timp, şi raportul dintre 
el şi restul psihicului acelui individ. 

Ceiace e interesant însă e faptul că de multe ori simpto- 


1) Din volumul: Iubirea, ura şi frica, ce va apărea. 


MI 0 


CRONICA PSIHANALITICÄ 281 


mele individuale se pierd în negura simptomelor erale, a ra- 
selor şi a speţei umane. Astfel, ca să venim cu e pare arsă 
povesti istoricul unui banal simptom  psihonervos ce-l prezenta 
un bolnav de-al nostru. Un bărbat de 35 ani suferea de mai 
multă vreme de vărsături şi lipsă complectă de poltă de mincare. 
Din punct de vedere medical obişnuit, nu se putea descoperi 
nici o cauză care ar fi explicat simptomele amintite. Urmărind 
pe cale psihologică acest simptom — deoarece ştim că anumite 
reprezentări de această natură pot deslănţui astfel de simptome 
—am ajuns pănă la un anumit moment din viaţa lui cînd i-au 
apărut pentru prima oară simptomele amintite. Cu doi ani în 
urmă fusese la înmormintarea tatălui unui prietin de-al său, 
Cind a zărit coşciugul mortului, i-a venit imediat greață şi, după 
ce a ajuns acasă, a şi vomitat. Pe urmă serepetau aceste simp- 
tome ori de citeori trecea pe lingă o biserică sau auzea din 
depărtare un dangăt de clopot. Dece şi cum? Era de nedes- 
legat. Insistind mai departe bolnavul îşi aminteşte de-odată că 
a mai avut odată aceste simptome cînd era copil de 7—8 ani 
cu ocazia morții tatălui propriu. In timp ce îşi aminteşte. şi-mi 
spune acestea il văd că se ridică brusc depe scaun şi aleargă 
afară unde are o vomită extrem de vehementă. Intorcindu-se 
inapoi l-am rugat să-mi spue ce idee i-a trecut prin cap înainte 
de-a i se face aşa de rău. Ideia era destul de interesantă: 
era amintirea unui vis de pe cînd era tatăl său intins pe ca- 
tatalc. Visase că era praznic la ei acasă și, lucru curios, la mese 
se servea carne din tată! său care fusese pus la fript şi împărțit 
în mod egal la toată lumea. In vis nui s'a părut nimic anor- 
mal, a doua zi însă a început a avea greață şi vărsături care au 
durat citeva săptămini. 

Ajunşi pănă aci, ni se pare clarilicat pănă la un punct simp- 
tomul lui. Imaginea repulsivă din vis i-a pricinuit acel simptom 
care ni se pare o reacțiune normală pentru un om din societa- 
tea şi meleagurile noastre. Moartea tatălui prietinului său i-a 
retrezit vechea poveste care a reprodus aceleaşi simptome pe 
cale absolut inconştientă, automată. 

Prin urmare se pare că s'a limpezit chestiunea şi, ca toate 
acestea, dacă urmărim mai departe, vedem că acel simptom ne 
duce în domenii ce depăşesc istoricul individului, călcind pe te- 
tenul rasei din care face parte şi de aici pe cel al speței umane 
întregi şi, dacă vreţi, poate şi mai departe. 

Bolnavul de mai sus ne-a dus cu istoricul simptomelor sale 
până la praznicul tatălui său, praznicul însă e un rit al popo- 
rului nostru şi, subt diferite forme, al tuturor arelor. Dece 
s'o fi prăznuind moartea cuiva ? Cînd ne gindim la tristul eve- 
niment care-l determină ni se pare foarte straniu acest obiceiu. 
Ai crede că un cadavru de om nu-i poate trezi nimănui poftä 
deosebită de mincare, băutură şi petrecere şi cu toate acestea, 
se face praznic. Se înţelege că i sa căutat o raţionalizare, mo- 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tivindu-l prin concepţii religioase şi că se minincă pentru sufle- 
eg m , S EE er per aceleaşi egen pe care 
ea avu viață. ar părea, dar nu e eparte aşa. 
Visul pe care l-a avut bolnavul nostru ne clarilica mai mult. 
In vis sau reactivat tendinţi străvechi, depe cind se făcea praz- 
nic întradevăr cu carnea mortului. Praznicul de astăzi e un 
derivat al canibalismului ascuns binişor în cutele inconştiente ale 
sulletului nostru, E absurd? Dar antropologia ne spune că şi 
astăzi sint popoare care işi ospătează morţii. In riturile popoa- 
relor primitive se pare că mai ales taţii nu mureau de moarte 
bună ci erau ucişi şi mincaţi apoi de cătră fii, care voiau prin 
aceasta să se identilice cu vi . Mai tirziu, după înființarea 
totemului — un animal sfint al familiei cu rol! de tată-zeu — s'a 
trecut obiceiul asupra acestuia care era prăznuit cu fast mare 
numai la anumite ocazii şi fiecare membru al familiei sau tri- 
bului căruia îi aparţinea acel totem era o t să consume din 
el. Ritul totemului există şi astăzi ca ma are a celei mai 
Ee forme de religie. „Țapul ispăşitor“ al israeliților ne 
ace să bănuim că totemul lor a fost țapul, sau în orice caz o 
vită cornută cu unghia despicată care pentru ei e „Coşer".! 

Se întrevede prin urmare destul limpede, după cum ni 
se pare, că alimentele ce le mincăm la praznic ţin locul chiar 
al celui mot, De altfel şi Crist, în religia noastră, şi-a prăz- 
nuit moartea oierindu-şi carnea şi singele său subt simbolul pi- 
nii şi al vinului, Şi acesta a fost un ecou alaltor vremuri reac- 
tivat în sufletul Lui, dacă nu cumva a fost „cina cea de taină“ 
un adaos ulterior al învățăceilor săi, dovedind prin aceasta că 
în sufletul lor sa produs acea reactivare a vechilor rituri. 

Moartea se vede că a fost intotdeauna un eveniment am- 
bivalent, adică şi trist şi vesel. Trist, pentrucă pierdem © per- 
soană care a ciştigat drept de cetăţean al sufletului nostru prin 
faptul că am trăit atita timp cu el și vesel pentrucă am scăpat 
de un concurent, * e deschisă, veselia e mascată, inconşti- 
entä, La priveghiurile dela țară vedem ambele laturi repre- 
zentate, despicate însă şi proectate asupra diferitelor categorii 
de persoane : cei din familie sint trişti, cind cei străini sint 
obligaţi să fie veseli, să facă diferite ghiduşii şi să se joace de-a 
fel de fel de fleacuri infantile care îi fac să ridă cu poltă. Ra- 
ționalizare au şi aici: motivează că trebue să-i înveselească pe 
cei de casă, în fond însă e straniu şi acest obiceiu caşi praznicul 
şi, dacă nu ne-ar ajuta simptomat a onervoasă şi antro- 
pologia nu ne-am putea lumina deloc. jocul sălbaticilor în 
timpul cît se prăjeşte victima. 


LE veal Fr. Fromm.Reichmann : Das jüdische Speiseritual, Tmago, 


2. anumite popoare, cînd se intimplă să moară un fiu In casă, fa- 
milia mamei înscenează o răsvrătire contra tatalui mortului pe motiv că | 
s'a îndeplinit dorința sa scape de acesta, 


1927, 


__ CRONICA PSIHANALITICA ___ 283 


Ceiace e mai interesant din toate acestea e altceva: e 
faptul că un individ care se allă atit de departe de acele epoci 
cind se obişnuia prăznuirea cu însuşi trupul mortului, e capa- 
bil în anumite situaţii sau cel puţin în vis să reactiveze aceleaşi 
tendinţi lără ca măcar să fi auzit vre-odată de ele, Aceasta in- 
semnează că noi sintem osindiţi să ducem nu numai crucea in- 
dividuală în spate dar şi pe cea a întregei speţe umane, fapt ce 
e exasperant citeodată, De unde ştia croitorul Iohannes Bing- 
geli, un făuritor de sectă religioasă din Şvitera!, că a existat 
odată şi că mai există şi astăzi pe fața pămintului cultul falu- 
sului ? Acest individ şi-a ridicat organul lui genital la rangul de 
zeitate iar urina lui o împărțea ca balsam ceresc contra boalelor. 
El era după concepţia noastră un nebun, dar cu aceasta n ir 
explicat nimic. Se vede că fiecare individ păstrează în sulletu 
său conturul paşilor ce i-a imprimat în drumul său evolutiv in- 
treaga speță umană şi că aceleaşi procese psichice ce i-au con- 
dus pe strămoși la cultul falusului l-au condus şi pe Gresch, şi 
aceleaşi procese ce-i minau pe aceia la ospăţul morţilor = a 
deamnă şi pe noi să facem praznic şi, în fine, că nu Les ve 
punct de vedere Eé ënn reper | Gre ci ş punc 

ologic, ce-l susține R KWR 

a brell? e pap dure de istorie în care se imprimă e- 
venimentele singure. Cine vrea să învețe istorie ? MEFA 

Sufletul nostru e o liră pe care cîntă timpul cu dege eu 
vizibile, iar lira păstrează toate cintecele dela cel diatăiu acord 
pănă la cel din urmă. È 

rea să asculte cîntecele ei? 
woch Dr. C. Vlad 


Bucureşti, 10. XI. 927 


1. Vezi Hermann Rorschach: Zwei schweizerische Sektenstifter- 


Cronica teatrală 
IAȘI 


Activitatea teatrului național din laşi mult critica - 
Ke ră pia DIN bt Ge Geer a Dén 
a e nup ără îndoială negate. Unii artişti 
artiste de valoare au părăsit sau sint pe cois do A pirid Gel. 
Repertorul e alcătuit la intimplare şi în cea mai mare parte, din 
piese autohtone asupra calităţii cărora e preferabil să nu insistăm, 
sau din comedii pariziene cé mp ma ei şi de un gust 
indoelnic, O direcţie de scenă abilă şi fermă, care să dea an- 
samblului un stil propriu şi să facă din el o unitate vie, EE x 
e eat SÉ ed aa Zeie 
unii, n 
Energie anao (aj psei de competenţă sau de 
auza răului trebue s'o căutăm, mai , întrun com- 
plex fatal de împrejurări, a căror existență iedică sau face 
vremelnică şi iluzorie, orice încercare serioasă de ameliorare. 

Relorma proiectată de priceputul şi activul fost secretar 
general al artelor al ultimei guvernări, e singurul lucru care în 
somnolența și marasmul ce apasă aproape toate teatrele noastre 
provinciale, ar fi adus posibilitatea unei inviorări. 

Din nefericire, jocul iluctuaţiilor politice de care în fericita 
noastră ţară, arta nu a izbutit nici cind să fie ferită, a impiede- 
cat, cine ştie pentru cită vreme, realizarea acestui etort salvator, 

Cu toate scăderile şi lipsurile pomenite, asupra gravității 
cărora, pentru a nu jigni unele susceptibilităţi respectabile sau 
altele prea lesne iritabile, am trecut poate mai uşor decit sar 
fi cuvenit, o datorie elementară ne face să recunoaştem că 
teatrul ieşan a izbutit să monteze totuşi în ultimul timp şi în 
mod destul de onorabil „Doctorul în dilemă“ a lui Bernard Shaw 


și „Noaptea Regilor* a lui Shakes eare A d 
de o cercetare atentă. peare, piese demne de sigur, 


4 


CRONICA TEATRALA ` 285 


kd 


7 Celebrul scriitor englez nu e dintre dramaturgii care emo- 
ționează prin tragicul situațiilor, nici din acei care se disting prin 
adincimea şi subtilitatea lor psihologică. 

Teatrul lui rece şi pur cerebral, pune în mişcare aproape 
numai inteligenţa şi nu trăeşte prin studiul aprofundat al mediului 
sau caracterelor, ci prin expresia vie şi lrapantă pe care reuşeşte 
s'o dea discuţiilor de idei sau conflictelor de opinii. 

Deşi un entuziasm mai mult abstract, care are totuşi ceva 
din zelul predicatorului, pentru un ideal individualist de renovare 
morală animă pe alocuri cugetarea lui liberă, îndrăzneață şi 
clară, partea ei negativă rămine covirşitoare, Figura lui Shaw e 
in primul rind aceia a unui luptător şi a unui iconoclast. 

Scuturind apatia unui public a cărui gindire leneşă -sau 
inextă nu e deprinsă cu critica intelectuală, el dezbracă în chip 
brutal lragmente de realitate de crusta convențiilor şi prejude- 
căţilor tradiționale, făcînd să iasă uneori cu spirit alteori cu umor, 
aproape totdeauna cu o diabolică vervă, minciuna, ipocrizia sau 
iluziile semi voluntare, care se ascund îndărătul atitor idoli ai 
societăţii moderne venerat de cugetarea oficială: familia, pro- 
prietatea, religia, ştiinţa. 

Nu ştiu, dacă dela comediile lui Moliere, s'a scris impotriva 
medicinei şi a breslei care o reprezintă, o satiră mai virulentă şi 
mai incisivă ca „Doctorul în dilemă“. Spiritul de reclamă, dorința 
sau mania de a aplica cu orice preț o teorie deşi aplicaţia poate 
cauza pacienţilor grave suferințe sau chiar moartea, suficiența 
ca şi şarlatanismul medical subt diversele lui forme sint zugră- 
vite în cele mai tari culori. ! i 

Deşi nota paradoxală de exagerare şi şarjă ca în cele mai 
multe din piesele lui Shaw e şi aicea vizibilă, ea nu reuşeşte 
să întunece efectul artistic total. Căci dramaturgul englez e din 
scriitorii care dacă nu conving totdeauna, izbutesc, în fața celor 
mai multe probleme, să ne irite, să ne deschidă ochii, să reino- 
iască viziunea noastră asupra lucrurilor şi să ne strecoare în 
suflet indoiala uneori chinuitoare dar adesea fecundă, ferment util 
al higienei mentale şi citeodată, al transformării etice, 

Un medic cu mare renume, Sir Colenso Ridgeon, e rugat 
cu insistenţă de o tinără şi frumoasă doamnă să salveze pe 
soțul ei, pictor, grav atins de ftizie, El refuză la început, ne mat 
avind în clinică nici un loc liber. Dar frumusețea femeii il im- 
presionează şi lăsind-o să spere, o invită împreună cu soţul ei 
ia un banchet, oferit de colegi. Aici, medicii fac cunoştinţă cu 
tinărul pictor, care îi seduce prin talentul şi spiritul lui dar ñi 
îngrozeşte în aceiaşi vreme, printo amoralitate şi un cinism fară 
margini, cind e vorba de bani sau femei. In sufletul lui Ridgeon, 
atras de farmecul lui Jennifer Dubedat şi devenit amic intim al 
casei, lucru care Îl costă de altfel mulţi bani, se strecoară pe 


288 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nesimţite ideia culpabilă de a lua locul soțului bolnav. Acesta 
nu e cee dreptul, direct sacrificat, ci încredințat tratamentului u- 
nui medic prietin. Dar Ridgeon se convinge în curind de zădăr- 
nicia crimei înfăptuite, căci Jennifer, continuind să cultive me- 
moria soțului deiunct, se căsătoreşte cu un altul. 

Printre piesele lui Shaw, în care predomină de obiceiu ideile, 
şi personajele nu sint adesea, decit simpli interpreţi ai opiniei 
autorului, „Doctorul în dilemă“ e aproape o excepţie. 

Caracterele sint aici bine individ te, în trăsături desigur 
simple, dar de un uimitor relief. 

Fiecare, din cei şase medici are fizionomia lui distinctă: 
Ridgeon cu gravitatea, indoelile, „patima care nu poate [i stă- 
pinită şi deziluzia finală, Sir Patrick Cullen bătrinul cu bun simţ, 
totdeauna sceptic în fața invențiilor recente ale ştiinţei, Sir Ralph 
Bloomfield practicianul sigur de el şi ingimiat de succese mondene, 
Cutler Walpole chirurgul reclamagiu şi maniac care vrea să ope- 
reze toată lumea de apendicită, Loony  Schutzmacher, evreul 
cu simţul practic şi însuşirile specifice ale rasei, Blenkinsop, me- 
dicul sarac şi bolnav, care-şi îndeplineşte apostolatul cu erois 


ție. 

Dacă figura lui Jennifer e mai ştearsă (stingăcia intelectu- 
alului şi raționalistului Shaw în domeniul psihologiei femenine e 
o lipsă serioasă în teatrul său) aceia a pictorului Dubedat, bo- 
hemul cinic care îşi bate joc cu o admirabilă desinvoltură de 
orice normă morală, neavind alt crez decit frumosul, mi se pare 
una din cele mai minunate creaţii. 

Rareori, doctrina artei pure cu tot ce are în ea mistic a 
fost exprimată cu un accent mai superb ca în scena morţii lui 
Dubedat şi în acelaşi timp prin rellexiile medicilor şi prezența 
reporterului, comentată cu o mai superioară ironie. Piesa lui 
Shaw care prin indicaţiile minuţioase şi ale autorului 
cere un studiu serios şi indelungat, a fost remarcabil interpretată. 

D. Ghiţescu în rolul lui Ridgeon a avut momente excelente, 
cu deosebire în actul final. D. Vernescu a pus multă bonhomie 
şi spirit în acel al bătrinului medic. D. Gheorghiu a jucat cu 
naturaleţă rolul chì ui maniac şi D. Miron Popovici a re- 
uşit să aibă o notă personală in acel al medicului evreu. 

In rolul atît “de dificil al pictorului, D. Munteanu, vioiu şi 
spiritual în primele acte, mi s'a părut în scena morţii, afectat şi 
uneori falş, 


In „Noaptea regilor“, lucru obişnuit in comediile lui Sha- 
a aură „ intriga, în cea mai mare parte împrumutată nuveliştilor 
i ai Renaşterii, Bandello sau Cinthio, e de un naiv şi co- 
pilăros romanesc. 

Frumoasa şi avuta contesă Olivia, neconsolată de moartea unui 


| 


CRONICA TEATRALĂ | ze 


irate, rămine insensibilă la dragostea ducelui Orsino. Acesta e 
în schimb iubit cu pasiune de tinăra Viola, care pentru a se 
apropia de dinsul se deghizează în paj. 

tigind repede subt numele de Cezario încrederea ducelui, 
ea e trimisă la Olivia ca mesageral dragostei. Dar contesa care 
refuzase pe duce se iînamorează din prima clipă de frumosul 
paj., Misteriosul şi orbul joc al înclinațiilor, totdeauna impresio- 
nant în teatrul lui Shakespeare e pe cale de a deveni tragic, 
dar un frate al Violei, Sebastian, care-i samănă aidoma şi pe 
care ea il credea pierdut într'un naufragiu, apare la timp. 

Sebastian se căsătoreşte cu Olivia iar ducele Orsino des- 
coperind că Cesario e Viola, rămine sedus de devotamentul şi 
farmecul ei. 

Cu această aventură ilustrată prin travestiri, iluzii şi recu- 
noaşteri care aduc un desnodămint fericit, e însă intrețăsută o 
amuzantă farsă. 

Intendentul Oliviei, Malvolio, personaj încîntat de dinsul și 
de un puritanism antipatic, tulbură prin mustrările lui rigoriste 
cheful unui vesel trio format din cavalerul Toby, unchiul totdea- 
una beat al contesei (figura înrudită cu Falstaff), lăudărosul şi 
aen cavaler Andreas şi bufonul curţii, neasămănat mai înţelept 

ecit ei. 

Inspiraţi de camerista contesei, Maria, revoltată şi ea de 
tirania şi aroganța intendentului, cei trei tovarăşi pun la cale o 
cursă, Camerista, imitind scrisul stăpinei, trimite o misivă de 
dragoste lui Malvolio care primind-o, se crede iubit de contesă, 
Atitudinea lui schimbată intrighează bine înţeles pe aceasta şi 
e de un nespus efect hilariant. 

Dar ceiace farmecă în comedia lui Shakespeare nu sint 
desigur situaţiile şi amuzantul lor imbroglio ci tonul liber, fantazia 
inepuizabilă şi graţia aeriană a dialogului. 

„Dacă muzica e alimentul iubirii, cîntaţi mereu, cîntaţi cu 
prisosință, ca pasiunea mea îndestulată să devină bolnavă şi să 
expire ! Incă odată, această măsură care a murit! Ea mi-a atins 
ah, urechea ca şi suavul zefir care suflă peste un strat de vio- 
lete şi le ripeşte parfumul“. A 

Astfel vorbeşte ducele Orsino şi acelaşi ton melodios şi in- 
aripat îl înțilnim în monologurile în care Viola sau Olivia îşi 
destăinuesc taina lor de dragoste, de suferință sau de speranţă. 

Nici un poet poate nu a avut, în acelaşigrad cu Shakes- 
peare steet) Ianna feerice şi nu a amestecat atit de 
măestrit, emoția cu risul, seriozitatea cu gluma, lirismul eterat 
cu farsa exuberantă. e 5 

Elementul neverosimil, arbitrar sau pueril al comediilor 
shakesperiane va impresiona recunoaştem, intotdeauna nefavo- 
rabil unele spirite prin temperament rebele iluziei, realiste şi 

ozitive. 
E Pentru alţii însă, aceste conversații de prinți şi butoni, de 
fete in căutarea norocului, de cavaleri şi beţivi, desfășurindu-se 


e VIAŢA ROMINEASCA o 


intro imaginară Ityrie, in cadrul unor evenimente surprinzătoare 
şi neprevăzute, reprezintă una din formele cele mai pure ale 
artei, un vis delicios şi efemer, care mascind c'un văl azuriu 
realitatea, ne face să-i uităm, pentru citeva clipe, amatrul. | 

Avind norocul să trăiască intrun moment unic al istoriei. 
în care emanciparea de sombrele viziuni ale creştinismului me- 
dieval nu fusese încă înlocuită prin nici o disciplină raţionalistă, 
oamenii fericiţi ai Renaşterii au simţit parcă mai spontan, mai 
liber şi desigur, mai intens decht noi, fiorul misterios ca şi poezia 
ascunsă a existenți. f 

In ce priveşte interpretarea, ea a fost, cum era de aşteptat, 
mulțumitoare în scenele de farsă. 

D-nii Profir, Gheorghiu şi Handoca erau la largul lor în 
rolul veselilor tovarăşi, iar D. Ramadan a excelat aproape, in 
acel al lui Malvolio. 

Nu se poate spune însă acelaşi lucru despre Viola şi mai ales 
despre Olivia! ? 

Din lirismul delicat şi grațios, care e însăşi tonalitatea pro- 
fundä a comediei shakesperiane, şi vina aici nu e numai a ar- 
tiştilor dar şi a unei imperiecte traduceri, prea puţin a străbătut 
pănă la noi. N 


BUCUREŞTI 


— Omul a. — Cintecul de toamnă. — Ratații, — 
ez Be, și Zeil Nostru. — 


In cursul acestei stagiuni, două piese ori au avut 
succes: „Domnişoara Nastasia” de d. en a, Eer 
cu mirtoaga: de d. G. Ciprian. 

Autorii sint doi debutanţi în literațură—unul mai tînăr, al- 
tul mai „stătut*... oameni încadraţi în diferite bresle. 

Aceştia s'au apucat pesemne de teatru, fiindcă scriitorii de 
meserie—cu piese jucate —au dat rind pe rind faliment pe scena 
teatrelor din Bucureşti. 

Scriitorii făceau literaturi-m. „Slujbașul* Zamlirescu şi „ac- 
torul* Ciprian s'au hotărit insă să facă literatură. Au redat scene 
de viaţă şi au luat înainte pe scriitori, 

In „Omul cu mirţoaga“, d. Ciprian aduce la rampa Tea- 
trului Naţional pe un smerit arhivar: Chirică, un om CO eşit de 
umilinţi, de necazuri financiare şi pe de-asupra de elităţile 
nevestei. Chirică înţelege totul şi iartă totul, subt mirajul unei 
credințe: izbinda la cursele de cai... (Nu prea înțelegem com- 
pe între premiu şi „coarne*,—dar să trecem inainte). 

irică cumpără un cal prăpădit, o „mirțoagă“, cu care 
crede că va birui. Este sigur că va birui... Mirţoaga ese la curse, 


CRONICA TEATRALĂ ad 


dar rămine în urma tuturor cailor. Ridicolul acopere şi mir- 
toaga, şi pe proprietar. Chirică devine obiectul ge distractie al 
familiei, al colegilor de slujbă, al intregului tirg— ba chiar al pro- 
vinciei... Copiii lui sint prigoniţi, i se ia postul, nevasta il pără- 
seşte... Eroul se refugiază intro mansardă—sărac şi bolnav. Nu 
pierde insă, nici o clipă, credința. Speranţa îi dă puteri nouă, 
Chirică se ingrijeşte, zi cu zi, de cal. II hrăneşte, îl țesală—cu 
minile lui... ŞI, în cele din urmă, se produce minunea: „mirţoaga“ 
işi ia vint şi sten un premiu, apoi altul şi altul... Toate pre- 
miile se atribue eroului, care nu-i încintat de bani (nici nu le 
mai ştie rostul), ci de victorie. Opinia publică i se prosternă la 
picioare. Nevasta se întoarce acasă şi-i cade în braţe. 

Ideia piesei, sufletul personagiilor, cit şi mobilurile ome- 
neşti—in general vulgare—au asigurat, prin originalitatea şi au- 
tenticitatea lor, succesul acestei lucrări dramatice, 

Dar piesa are şi unele detecte. 

Autorul în multe puncte forțează nota, căzind în şarjă. In- 
tervin, ici-colo, situaţii ialşe. Astfel d. Ciprian n'avea nevoe să 
aducă pe un provincial să vadă, după panorame şi menagerii, 
şi „Omul cu mirțoaga“. De prisos este şi căderea în genunchi 
a slujbaşilor în faţa fostului Arhivar. lar nimbul divin pe care 
nevasta il vede, printre spini, pe fruntea lui Chirică—este pur şi 
simplu deplasat... Merită toată considerația personagiul princi- 
pal,— dar ertarea soţiei inhdele şi renunțarea ja copii nu-s jertfe 
suficiente pentru dobindirea cureolei de Crist. 

Praznicul calicilor din ultimul act are ceva de reprezentaţie 
pentru scopuri de binefacere, 

lar apostrolele lui Varam impotriva josniciilor omeneşti, 
cit şi a orinduirilor sociale—n'au destulă originalitate şi vigoare 
de protest. Ele par mai mult palavre. 

De-asemeni stilul are unele asperităţi. 

Totuşi d. Ciprian, cu piesa, a ciştigat premiul—şi pe bună 
dreptate. 

Rolul lui Chirică a fost interpretat de d. G. Calboreanu, 

Una din cele mai bune creaţii ale acestui artist de mare 
talent, D. Calboreanu parcă n'a jucat, ci a trăit—subt o fizio- 
nomie aparte—adversităţile şi nădejdile unui om zbuciumat. Nu- 
mărul cunoscuţilor noştri a crescut încă cu unul: Arhivarul 
Chirică. 

Dar Teatrul Naţional, ridicat o clipă peste ul „Victor 
Eftimiu“, a căzut îndată în acest gen. Nu-i vorba de-o nouă 
piesă a d-lui Eftimiu (piesa d-sale anuală se va reprezenta in 
curind), ci de o fantezie in versuri din şcoala Olaf: şi a 
„Meşterului Manole“, Ne gindim la piesa „Cappelia” a d-lui N. 
Ottescu, care şi-a proclamat banalităţile sunătoare, în mijlocul 
unor decoruri somptuase, cu ajutorul corurilor şi al orchestrelor— 
cit şi a actorilor prea bine îmbrăcaţi şi a balerinelor prea des- 

ite. 


19 


290 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Dar,—trebue sä igoma cei de piese atrag ma' 
mult la teatru publicul în formație de după războiu. Acest pu- 
blic s'a educat la cinematograf, El nu poate sări de-odată la 
piesele de atmosferă, el are nevoe de un intermediar: 
colorate, cromolitografii dinamice, din şcoala d-lui Victor Eftimiu — 
un fel de cinematograf vorbitor... 


De-aceia, poate, n'a avut succes de public piesa lui I. Sur- 
guciov : „Cîntecul de toamnă", teprezentată la Teatrul Regina Maria. 

„Cintecul de toamnă“ cuprinde lichidarea unei legături sen- 
timentale. 

Toamna,—„cind cad frunzele, cind nourii plutesc incet 
cer, cind paserile zboară în caravane“... atunci „toate ini 
simţitoare sint triste şi ascultă cintecul vioarelor de toamnă— 
vioarele fine şi nespus de gingașe“. Intro astfel de zi de toam- 
nă, Dumitru Ivanovici Lavrov capătă o bănuială: că Varvara 
Vasilevna, nevasta lui—cu care dusese o viaţă de dragoste li- 
niştită—este amanta lui Victor Ivanovici Baranovski. 


Varvara Vasilevna,—şi ca în toamna vieţii, caşi soţul său, 
—se hotărăşte să renunțe la dragostea-i vinovată, Se hotăreşte 
din duioşie pentru bărbat, din frica de scandal, din alarma in 
fața nepotrivirii de vristă intre ea şi Baranovski—nepotrivire 
care, mai devreme sau mai tirziu, tot va duce la acelaşi des- 
nodămint. 

Varvara Vasilevna inventează o soluție; căsătoria lui Ba- 
ranovski cu Vera, liica adoptivă a familiei Lavrov. Această că- 
sătorie ar şterge orice urmă de bănuială în ochii soțului, ar ex- 
ES Lat de opinia publică rostul vizitelor lui Baranovski în casa 

vrov şi, mai ales, ar reține pe cel iubit în apropiere, în fa- 
milie, în casă chiar... Varvara Vasilevna putind astfel acoperi 
cu dragoste maternă şi pe dinsul, şi pe Vera lui, şi pe copiii lor. 

Baranovski primeşte cu greu soluția. Din acea clipă Var- 
vara Vasilevna, renunțind d tiv la dinsul, îi refuză chiar o 
sărutare. Vera şi Victor Ivanovici se apropie zi cu zi. Intre 
dinşii se naşte o adevărată dragoste. 

Varvara Vasilevna îşi stăpineşte sufletul în zbucium,—ge- 
lozia însă îşi strecurase prea adinc fiorul. Intr'o convorbire de- 
spre Victor cu Vera, -Varvara Vasilevna o sărută cu pasiune 
pe păr, acolo unde—cu citeva clipe mai inainte—o sărutase lo- 

odnicul. Toată ființa Verei se crispează. Fata înțelege totul. 
era şi Varvara Vasilevna sint două rivale. 

Varvara Vasilevna duce lupta sufletească mai departe, Se 
apropie nunta... are chiar loc, Dumitru Ivanovici vrea să alle 
adevărul : de-aceia roagă pe Varvara să cinte, iar mirii să dan- 
seze după cintecul ei. Ea primeşte cu greu, începe la pian o 
melodie de vals, —dar cînd îl zăreşte pe Baranovski dansind cu 
Vera.. degetele-i pierd siguranţa, cintecul i se distramă şi capul 
îi cade pe clape. Soții au, pe urmă, o emoţionantă explicaţie. 


Za 


SC Fi CRONICA TEATRALĂ Zut 


Mirii se pregătesc de plecare. Cuterele sint ta 

“sint citeva zeci de minute pănă la plecarea piere FĂ LS 
giile umblă pe scenă, îşi spun vorbe... Dar spectatorii înţeleg, 
«că fiecare personagiu este torturat de drama din sulletul său, 
“Se face chiar un răgaz de tăcere—anume ca dramele să se 
desiăşoare in linişte. „Publicul trebue să urmărească şi să in- 
țeleagă tăcerile. Işi iau rămas-bun femeile cu răceală. Vera 
trece uşa, se întoarce insă indărăt şi, în hohote de plins, cade 
In braţele Varvarei Vasilevna care, și ea, izbucnește în lacrămi, 
Acest salt sufletesc se face în tăcere. Cele două femei nu-şi 
spun nicio vorbă. Sufletele lor însă, în mister, se înțeleg, se 
iartă şi se compătimesc. Autorul se dă Intro parte, persona- 
giile deasemeni,—şi rămine singur spectatorul cu conflictul dra- 
matic în suflet. 


Mirii pornesc in voiajul de nuntă, jar Dumitru Ivanovici şi 
Varvara Vasilevna se pregătesc, după această vitorniță de toa- 
pe. să-şi aşeze pentru iarnă otelul la sobă şi samovarul pe 
masă... 


D. l. Manolescu a jucat, cu concentrare, rolul lui Dumitru 
“Ivanovici. A redat sub-ințelesuri, a sugerat tristeţi şi melancolii... 
Acest rol, prelungit dincolo de cuvinte, este un model de sub- 
tilä interpretare a teatrului rusesc. 

Varvara Vasilevna, redată de d-na Lucia Sturdza-Bulandra, 
a avut distincţie şi fineţă. Durerea însă La fost cam conven- 
ționaiă. 

D. Tony Bulandra—sobru in Baranovski. 

Parcă din aceiaşi familie sufletească cu Surguciov,—H. R, 
Lenormand, în „Rataţii” (piesă reprezentată la Teatrul Caragiale), 
a pus aceiaşi nelinişte lăuntrică—aceiaşi milă pornită pe urmele 
suterinții omeneşti, 

„Rataţii* sint cabotinii scenei, ai muzicii şi ai scrisului-—care 
au simţit în sufletul lor citeva tresăriri de artă adevărată, care 
au ţintit un ideal... dar realitatea i-a dezamăgit. 

Lenormand zuprăveşte lumea culiselor cu ironie, induioşare 
şi tragism. Un actor se bucură lingă corpul unui coleg in spas- 
mele epilepsiei:—Eu am să-i iau rolul! Alţii, amestecindu-şi 
propria viaţă cu viața scenei, fac teatru chiar la căpătâiul unui 
mort. 

In această lume de umilinţi şi de mizerii, Lenormand leagă 
o intrigă de amor între un scriitor şi o actriță —doi rataţi, vred- 
nici de-o milă fără de sfirşit. 

Actriţa porneşte în tumeu. Scriitorul o însoţeşte. Amindoi 
Li: şi „Ea“, cum sint numiţi de autor) cunosc cele mai de jos 
adincuri ale mizeriei şi ale umilinții omeneşti. Fa, după multa 
rezistenţă, se vinde. EI o iartă,—dar neliniştea incepe să-l tor- 
tureze. Caută, în alcool, uitare... Se duce chiar după a lemee 

-străina, 


2% VIAŢA ROMINEASCĂ 


„El—.. Şi nu o doream. Nicin'o vedeam măcar. Ea mi-a 
aruncat o privire, trecind înaintea mea pe stradă. Atunci o forţă 
necunoscută, un soiu de trebuinţă bizară... m'a tat de fustele 
ei. Era o fată cum sint mii şi mii. Nu cred să fi fost frumoasă. 
Nu-mi aduc aminte decit de o carne albă, foarte rece, şi de 
nişte braţe tari care alimau, inerte, ca lipsite de viaţă... 

Ea.—De ce-ai făcut asta ? 

—M'am gindit mereu în aceste două zile... şi nu pot 


El 
înțelege. 
KS i acum ai înţeles ? 
El.—Nu sint r. În orice caz, nu e ceva frumos, ştii... 


Ea.—Reazimă-ţi capul de mine. Pun minile pe ochii tăi. 


D închid pe ai mei. Nu te mai văd. 

EI.—(Incet, caşi cind i-ar D ruşine, căutind cuvintele): 
bine, a fost poate orgoliu... ultima tresărire a unui orgoliu im- 
bech, Am vrut să-mi dovedesc mie însumi că nu-s o ființă u- 
milită, distrusă... Era ceva în mine, ceva care vroia să regă- 
sească onoarea, demnitatea pierdută. Lag cind mi-aşi fi pierdut 


onoarea! Şi caşi cind, ducindu-mă cu o femee, aşi fi putut-o: 


regiisi! (Pauză). Nu! Prea e absurd. Na fost asta. Trebue 
să fi fost mai repede una din acele porniri răzbunătoare, incon- 
ştiente, care fac pe o femee să se dea primului venit, atunci cînd. 
află că soţul ei o înşeală... 


Ea.—Ai vrut să te răzbuni pe minc, dragul men? 

EL.—Nu, n'am vrut. Dar cine poate şti ce vor în noi in- 
stinctele noastre murdare? (Pauză) Şi nu a lost numai asta, 
A fost şi o dorință obscură de a mă injosi, de a mă murdări, 
ca să liu şi mäi aproape de line... 

Ea.—Mai aproape de mine? 

EL—(Incet de tot): Dorinţa de a fi cași tine. Dea mă. 
murdări cum te-ai murdărit şi tu“. 

El îşi urmează viața de dezagregare sullatească. Vine beat 
acasă, face scandal... Ea îl descalță şi plingind, cu faţa pe ge- 
nunchii lui, e mulţumită—că-i poate erta şi ea, ceva, lui... 

Sfirşitul se apropie. Intro scenă de beţie şi ceartă, Æ o 
ucide: „Totdeauna sfirşeşti prin a ucide ceiace iubeşti. Da. 
Sau ceiace iubeşti te ucide... Una sau alta se intimplă în mod. 
iata]. Nu e decit o chestie de timp”. 

Rolul actriţei, —plin de nervi, de dragoste supusă, de sa- 
crificiu extrem pentru cel iubit.—a fost jucat, vibrind, de d-na 
Dida Solomon care şi-a purtat prin această piesă ochii tragici şi 
glasul emoţionant. 

Dar Teatrul Caragiale, cu „Rataţii“, şi-a inchis porţile. O 


încercare, făcută cu muncă şi cu jertfe, care n'a lost SE ; 


nici de oficialități şi, Intro oarecare măsură, nici de public... 
Capitala nu poate pesemne suporta atitea teatre, pe lingăa 
cinematografe. Şi-i păcat... 


CRONICA TEATRALĂ EK 
RONICA TEATRALA ` a 


Dacă acest teatru, specializat parcă în contorsiuni i- 
ritului Sin panici sufleteşti, a fost alit de împrejurări de 
definitiv cortina— alte teatre, de comedii însă, sau înființat în 
Bucureşti subt bune auspicii: Teatrul Mic (Mişu Fotino şi R. 
Bulfinsky) şi, de curind, Teatrul Nostru (Lică Alexandrescu). 

După o zi de agitaţii şi de supărări, publicul—chiar cel 
subţire—preteră citeva ceasuri de ris sănătos timpului sumbru, 
petrecut la o dramă sau la o tragedie, care-ţi tulbură în plus şi 
somnul. La Teatrul Mic se ride cu polță. Piesele nu-s de cele 
mai multe ori mare lucru : nici nu-i nevoe! Actorii sint sprin- 
teni şi hazlii. Chiar d. Bulfinsky a căpătat o oarecare agilitate: 
fiorosul Holofern de altădată face acum tot felul de năzbitii. 

D Mişu Fotino, cu vervă şi vioiciune, întreține buna dis- 
poziţie în sală—pe care spectatorii o duc pe stradă pănă acasă, 
unde replici şi gesturi de-ale d-sale sint reproduse cu succes în 
geg t e geift 

eatrul Nostru îşi face drum în aceiaşi direcţie. Despre 
seprezentaţiile sale—in numărul viitor, z 


M. Sevastos 


Miscellanea 
Maximilian Harden 


Celebrul publicist şi polemist german a murit în Elveţia, în 

indiferența generală, uitat de generația sa, ignorat de cea de 

astăzi, Născut în 1861 la Berlin, Maximilian Harden nu era prea 

bătrin. Işi pierduse însă publicul. Nu se mai putea sprijini pe e- 

lementele reacționare liindcă îşi imblinzise oarecum ideile şi pe 

de altă parte origina sa evreiască nu era de natură să placă 
- grupului „Deuisch-national”, antisemit prin excelență. Democraţii, 
oameni tineri, post-belici, îşi aveau publiciştii lor. Poate şi telul 
de a scrie al lui M. Harden, în acelaşi timp pitoresc şi nervos, 
dar şi greoiu, încârcat de incidentale şi parenteze, nu convine 
frazei scurte şi suple gustată de timpul nostru. 

El a început ca amic şi susținător altui Bismarck. Cind bătri- 
nul cancelar a trebuit să se retragă, apărarea lui Maximilian Harden 
i-a adus oarecare consolare In izolarea sa. Talentul polemistului 
sa năpustit atunci contra succesorului său, prințul Caprivi. Ar- 
ticolele sale pline de vervă şi a sde independenţă de 
nu-şi aveau egalul, Intro ţară lipsită de curaj civic cum era Ger- 
mania de atunci, decit tocmai în articolele lui Borne, cu care de 

Ltd dëng pie multe trăsături de spirit, 

i e multe ori, el a încercat să justifice ica ei şi a 
violenței. Prin una din acele ironii pe care amalia ite 
ori destinul, Maximilian Harden a trebuit să suporte îndreptată 
asupra sa în perioada de după războlu, contemporană cu asasi- 
ce ked Rathenau, acea violență brutală pe care a scuzat-o 

Ani dearindul a scos revista săptăminală „Die Zukunft" 
scrisă în bună parte de el singur, ca şi altă dată la noi „Săp— 


MISCELLANEA 205 


tămina“ lui G. Panu. Prin logica lor polemică, prin combativi- 
tatea lor, aceşti doi oameni au avut mai mult decit o singură 
asemănare, 

In afară de activitatea politică, Maximilian Harden a avut 
şi una artistică, în special aceia de critic teatral. Studiile sale a- 
supra lui Hebbel, Ibsen etc. sint remarcabile. Din acest dome- 
niu a rămas dela el şi un volum: „Kampigenosse Sudermann“. 
Cea mai cunoscută din cărţile sale, e culegerea de portrete: 
„Köpfe“, în care sint schiţate cu ascuţită pătrundere lizionomii 
foarte variate ca de pildă; Briand, artista Râjane, Nicolae II, 
Wilhelm IJ, etc. etc. 

O ultima dată, cind numele său a strălucit în opinia pu- 
blică, a fost atunci cind sa ridicat plin de indignare contra imo- 
ralităţii curții imperiale cu ocazia afacerii Eulenburg. După #- 
ceia a continuat să-şi consemneze insemhări mai mărunie în 
„Zukunit*, fără însă să fie iar centrul vieţii politice. —M, R. 


Pentru d. Pau! Zarifopol 


La o notiță pubiicată in acest loc in numărul trecut, al căru 
sens clar şi direct n'a scăpat nimănui, d. Paul Zarilopol rispundo 
cu susceptibilitate exagerată, cu o enervare nepotrivită printre” 
altă notiţa din „Adevărul literar”. Presimțeam demult că Hirea 
ascuţită, de fin artist, a d-lui Paul Zaritopol, trebue să lie subiec- 
tivă peste măsură. Să-mi mai permit încă o ipoteză explicativă ? 
D. Paul Zarifopol trăeşte izolat, Simţul său social se dezadap- 
tează dela ajustările necesare conversaţiei care-şi permite citeodată, 
în obiceiul oamenilor civilizaţi, şi cite o glumă inotensivă, 

Mi se pare că notita mea nu avea de ce să-l supere pe 
d. Zarifopol. In rezumat, ea arată cum pot fi iolosite şi compra- 
mise ideile unui om inteligent. D. Paul Zarifopol are destulă ex- 
perienţă ca să ştie că ideile noastre nu-şi ating totdeauna sco- 
pul pe care-l urmărim. j . 

__ lată, de pildă, un bogätaş a cărui succesiune e destinată să 
intreţie creaţiunea unui spital. După citeva decenii succesiunea 
sa ajunge să servească (lucrul s'a intimplat) o casă de rostituţie, 
Bacşişul a avut la început un scop filantropie, apoi a devenit un 
instrument de corupţie. Un proprietar donează ţăranilor de pe 
moşie o serie de terenuri pentru construit case. Dar peste ciţiva 
ani terenul se surpă în mare cu case şi cu oameni (cazul 
e descris întrun roman de Johan Boyer). Un altul refuză să gi- 
reze o poliţă unui amic viţios crezind că-l lecueşte de patimă, 
dar acesta se sinucide fiindcă banii îi trebuiau pentru o datorie 
de onoare. D. Paul Zarifopol susţine critica estetică şi o ilustrează cu 
remarcabile aplicaţii, şi tineri neofiti înţelegind lucrul pe dos Tac 
din el o propagandă caraghioasă de un amuzant radicalism, in- 
terzicind barbaților să-şi sărute nevestele, i nerilor să constru- 
iască poduri ori băcanilor să vindă cafea alle decit estetic. 


Ze 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 
AR 


Toate acestea, în filosofie formează o lege, pe care Wundt 
a botezat-o „heterogenia scopurilor“. Fireşte că d. Zarifopol nu 
e resnonzabil—decit indirect şi involuntar, —de prostia celorlalţi. 
Tot ce putem să-i reproşăm e doar imorudența şi necunoaşterea 
mediului în care scrie. 


Ceiace ne-a surprins însă, e că d. Zarifopol, un aşa de sever 
vinător al taturor strimo iturilor, al „grim ssalor“ unei culturi firave, 
care abia acum se întiripează, un aşa de aspru cenzor al tuturor 
„moiturilor* culturale şi spirituale, n'a băgat de seami că una 
din cele mai savuroase probe de moitangism mahalagesc, etoc- 
mai această estatomanie națională, subt forma în care ne-o 
prezintă anumite școli literare şi estetice. Tocmai observaţiei d-sale 
aşa de ascuțite să-i scape un subiect aşa minunat de ilustrativ! 
Şi tocmai fiindcă iubeşte aşa de malt Estetica, era cel mai in- 
dicat s'o apere de tristele contrafaceri subt care e prezentată la 
noi. Pe noi, ceva mai puțin amorezaţi de Estetică, ne distrează 
puţin (ca să fim mizerabili) halul în care au adus-o adepţii ro- 
mini. Dar pe d. Zarilopol! Să privească cu atita indiferență de- 
nigrarea unui idol? 


Dar d. Paul Zarifopol nu avea, încă odată, de ce să se su- 
pere de o notiță, nu numai inofensiv, dar şi mult amabilă. 

Astiel sint ps de priceput aprecierile sale, aşa din senin 
sau căutate cu laborioase asociații (spuse pe un ton a cărei 
forțată obiectivitate şi linişte maschează cu greu iritarea), asupra 
„je m'enlichismului* meu sau asupra caracterului meu glumeţ 

noroc de el în asemenea im rejurări!). Aprecieri interesante, 
esigur. dar fără nici un raport cu discuţiunea în chestie. 

Toate acestea ne amintesc o intimplare, Două studente dela 
facultatea de Ştiinţe discutau intr'o zi aprins pe stradă o gravă 
problemă ştiinţifică, mi se pare, „Darwinismul“, Şi amin oua ar- 
gumentau cite o teză contrară. Una din ele, opunea probe din 
ce în ce mai decizive pentru poziția sa. Atunci cealaltă, enervată, 
roşie, a găsit acest minunat răspuns: 

— Aşa-mi trebue mie dacă stau de vorbă cu o oflicoasă, 

Oricare ar fi gravitatea apucăturilor mele sufleteşti, ele ar fi 

utut H discutate poate şi cu altă ocazie decit cu prilejul pro- 
temei criticei estetice. —M. R. 


literară ol modernă 


Tinerii fervenţi admiratori ai unei estetici pure, nu sint tot- 
deauna oameni cultivați. Lise intimplă astfelcä ori să descopere A- 
merica după Columb, ori să invoace prestigiul străinătâţii în fa- 
voarea lor, numai din un svon necontrolat. Am spus de atitea vri 
că nicăeri nu se face atita ştiinţă a frumosului întrun fel aşa de 
radical ca la noi. Aici am întrecut pe toată lumea. 


MISCELLANEA 297 
O EE 6 


Mai spuneam altă dată—că în mod natural—şi deci şi şti- 


inţitic—nu se poate izola atitudinea estetică de celelalte facultăți su- 


fleteşti, spre a forma o esență abstractă aparte, fiindcă persona- 
litatea umană formează o sinteză, un tot indivizibil. Pentru com- 
plectarea instrucției acestor tineri neinlormaţi vol rezuma alei, în 
citeva cuvinte un articol al lui Friedrich Rainz: „Ştiinţa literară 
şi psihologia nouă“, apărut în revista de istorie literară „Eupho- 
rion” No, 2, 1927. 

Ceiace domină azi ca tendință principală în psihologia contempo- 
rana € celace se cheamă psihologia structurală. Această concepţie 
consideră sufletul ca o structură individuală, ca un tip determinat 
specitic. Toate actele sufleteşti, dela percepţie la gindire se resimt 
de această coloratură generală a personalităţii. Sintem departe 
de Wegen a facultăţilor, ori de atomismul asociaţionist care cre- 
dea că sufletul e o colecție, o juxtampunere de elemente—sen- 
zațtii, idei, imagini —şi nu o realitate bine închegată, formînd oin- 
dividualitate. Această concepţie duce azi la Caracterologie, la Ti- 
pologie, la psihologie diferenţială. Fiecare individ e o realitate sui- 
generis indivizibilă 

Aceste concepții generale au avut puternice influențe asupra 
Esteticei şi Ştiinţei literare germane. Numele cele mai cu autori- 
tate astăzi în acest domeniu: Oskar Walzel autorul manualului 
estetic „Gehalt und Gestalt im Kunstwerk. des Dichters*, Gundolf 
autorul celei mai bune monografii despre Goethe, Bertram cu al 
său Nietzche, Simmel, Eysarz („Istoria literaturei ca ştiința-sufle- 
telor), Unger, Stefansky, Un seamă de acest punct de vedere, EI 
sint mai mult ori mai puțin influențați de Dilthey care cerea de 
baza criticii literare, nu numai o seacă analiză a operii dar şi o 
înțelegere comphesensivă, intuitivă a omului, în totalitatea sufle- 
tului său. 

Consecințele acestui mod de a vedea sint enorme pentru 
diferitele probleme de detaliu ale ştiinţei literare. 

In ce priveşte biografia. Vechile biogratii erau de multe ori o 
juxtapunere de elemente eterogene, fără prea multă legătură în- 
tre ele. Nu se desena personalitatea, forma spirituală a autorului. 
Toţi biografii lui Goethe, pănă la Gundolf nu ne reprezentau indivi- 
dualitatea acestuia, pierzindu-se în amănunte, ca ceva total Orga- 
nic, ca un tot închis, cu necesitate devenit ceiace este. Viaţa și 
opera lui Goethe, în expunerea lui Gundolf apar ca două atribute 
diferite ale uneia şi aceiaşi substanţe. i 

In ce priveşte grupurile din istoria epocilur literare, vechea 
„Masaikliteraturgeschichte“ le consideră ca agregate nu ca for- 
me colective, co din indivizi diferiţi, parcă adunaţi la Intim- 

lare. Aşa a fost cu istoricii romantismului, Dela cartea Richardei 
Huch, avem Înfine o lucrare care ne prezintă acest grup ca un tot 
organic. 
Noţiunile de stil è , de stil regional, de stil naţional 
pleacă din aceiaşi tendință de a deosibi aspecte unitare, organice 


28 ` VIAȚA ROMINEASCA 


ale vieţii literare. Esteticii germani merg aşa de departe, încît pre- 
tind că—citez textual—, „determinarea unității vieţii individuale este 
ex unităţii structurale a sufletului grupului (O. Walzel: A- 
nalytische und synthetische Literaturtorschung). 

Orice talent individual sufere astfel legea structurei superi- 
oare lui, care e stilul epocei ori al naţiunii din care face parte, —al 
formei colective superioare care o conține, Această ierarhie de 
structuri, cele mai generale conținînd şi explicind pe cele mai spe- 
ciale, e considerată astăzi în Germania-—ţara clasică a speculaţiei 
estetice — ca metoda estetică cea mai legitimă. Ea e aplicată şi 
în artele plastice. Wölfflin a putut cu ajutorul ei sà constituească 
celebrele sale unităţi de stil în cunoscuta sa „Kunstgeschichtlichen 
Grundbegriffe", 

Ideia aceasta de unitate şi de totalitate a fost împinsă aşa 
de departe, incit e aplicată chiar şi la determinarea genurilor li- 
terare. Se spunea, de pildă mai înainte că balada e un amestec 
de epic şi liric: formă lirică şi conţinut epiz. Se tinde azi să se 
considere balada ca un gen propriu, cu legile sale specifice, cu 
stilul său particular. Stilul fiecărui gen literar e ceva special și au- 
tonom. El are coloritul său individual. Nu mai procedăm azi prin 
adițiune de Tract și Hartl a arătat că fiecare gen literar ori ar- 
tistic are motivația sa psihologică specială. Cu atit mai mult a- 
ceste consideraţii sînt valabile pentru Estetica generală, 


Producțiile noastre sufleteşti sînt opera sufletului intreg, al 
totalităţii noastre psihice. O operă de artă se resimte de toate 
convingerile și sentimentele artistului, dela cele etice și sociale 
pănă la cele pur artistice. A diviza sufletul pe facultăţi înseamnă 
a continua erezia vechii psihologii. —M. R. 


Un incident între esteţi 


Ani dearindul o subțire şcoală estetică din Bucureşti a dat, 
in dreapta şi în stinga, lecţii de eleganță. Aceşti „arbiter elegan- 
tiarum” ne învățau, de sus, maniere frumoase, superbe atitudini 
eterice şi dezinteresate de contemplație eminent artistică. Din col- 
tul nostru „anestetic”, încriminați de oribila grosolănie de a fi 
confundat o clipă etnicul cu esteticul, nici nu suflam de frică să 
nu fim prinşi iarăși cu vreo greşală de gust. Cind ceteam—plini 
în același timp de admiraţie şi invidie—dările de seamă ale unor 
elegante şi prea „fashionable“ ceaiuri literare din Bucureşti, lăsam 
imaginația să vagabondeze visătoare la acel cuib de supremă dis- 
tincţiune şi ne închipuiam relaţiile dintre fericitii care participau, 
animate de cele mai subțiri moravuri „Regence“, Romantici şi 
provinciali, vedeam ca în vis reverențe, subtile formule academice, 

ațioase etichete şi cite şi mai cite delicioase și rafinate precau- 
Gent de politeţă, amenitate și cochetärte, 


S vg: 299 


Dar într'o zi crudă, pe 
la zdrobirea visului nostru. 


arat că şelul n'a putut să-t 


treacă un volum la editura C alelor, La atacat vehement 


într'o revistă. Un critic din 
denunţă şi motivul supărării 
poetul modernist, mai vehem 
ticul etc. lată ce scria poetul Ti 

„În acelaşi foae, D. C., un misterios orificiu al „Zburătoru- 
lui“, anunţă alarmist şi buton : atentatul literar... Cit priveşte şu- 
bredul şi mercenarul condei“... lată acum ce răspunde criticul 
modernist: „Incercînd să reducă fiinta poeziei la maniera sa poe- 
tică din urmă, frazele critice... sint doar aruncături strimbe de 
vorbe printre dinţi, ca ţişniri de spută, prezentate drept critică de idei", 

Dar consternarea noastră ajunge la culme, cind găsim că în- 
tr'o discuţie pornită pe chestiuni de gust, relativă la poezia pură, 
combatanții esteţi se caracterizează mereu cu atribute antropologice 
depănindu-şi respectiv originile, făcînd cu alte cuvinte o gravă 
confuzie între „etnic şi estetic“. Căci iată ce spune poetul estet 
despre criticul estet: „Curios de rominism, dar încă incompetent... 
prietin israelit... cu faţa sufletului încă siriană... (op impenitent... 
ete.. Şi criticul ca să pue lucrurile la punct şi sa repare pro- 
babil greșala îi zice celuilalt, caracterizind o altă origine etnică: 
mai brună „Balaoacheşul egiptean din Balcani este incapabil să-și 
mişte altfel mintea decit între înjurătură şi formula“, 

Astfel încurcătura şi stupefacţia noastră sînt extreme. Aşa 
dar maniere frumoase şi estetică numai Duminica, pentru musa- 
firii din salon. In dos, în sufragerie, în viaţa cotidiană, realități 
naționale ca la ușa cortului, cum se cuvine şi se practică copios 
în ţara noastră. Şi cind spuneam aici că toată această distincţie 
e o pură mitocănie fardată cu artă! In orice caz iată Incă o temă 
în care ascuțitul spirit entic al d-lui P. Zarilopol va şti să deosi- 
bească „grimasa“ de realitate. —M. R. 


Arta d-lui T. Arghezi şi Magia 


D. Tudor Arghezi a publicat în „Adevărul literar” citevă 
reflecţii autocritice asupra „Cuvintelor uitate“. In afară de frumu- 
sețea prezintării lor, aceste conlidențe estetice sint interesante 
fiindcă lămuresc anumite aspecte ale operei sale. Intr'o cronică din 
numerele trecute, încercam să arăt că poezia d-lui Arghezi trä- 
dează o stare de spirit magică: gust pentru alchimia miraculoasă, 
pentru esențe, elixiruri, curiozitate a fenomenelor rare şi a coin- 
cidențelor bizare, evocarea vracilor, a doctorilor şi a procedeelor 
lor, increderea in puterea sacramentală şi misterioasă a cuvintelor, 
a descintecelor şi a virtuţilor lor. lată, din suscitatul articol ct- 
teva rinduri asupra magiei cuvintelor şi —desigur şi asupra artei 
în general—care confirmă întru citva diagnoza noastră: 


„300 VIAȚA ROMINEASCA 


„Apoi evident am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, 
cuvinte cu e ` le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă 
pisată şi le-am infectat pe unele complect. Şi cum dela ele la 
„azur € o distanță directă, o corespondenţă, am făcut pe cale ar- 
tificială şi cuvinte oglinditoare sau străvezii şi am silit să intre în 
lumina lor eterogenul ca într'o vitrină de optician ambulant. 

Mai pe scurt, m'a posedat intenţia de-a imprumuta vorbelor 
însuşiri materiale, aşa încit unele să supere pupila prin scînteere, 
altele să fie pipăibile, dure sau musculate şi cu păr de anima!“ —M. R. 


Trădarea clericilor 


Intr'o serie de articole minunate, publicate în „Nouvelle revue 
française“, ideologul francez Julien Benda, aspru critic al mobilis- 
mului bergsonian, partizan al raționalismului imanentist și eleiat, a 
pus o prea interesantă problemă. După el, în toate societăţile o- 
meneşti, pănă cătră aurora timpurilor moderne, au existat, pe lingă 
masa mare a politicianilor, miniştri ori militari, însărcinaţi cu apă- 
rărea practică a societăţii, un grup restrins de preoţi şi filosofi 
care aveau altă misiune de îndeplinit. Pe cind politicianii pledau 

instinctul de conservare, a oarecum o situaţie biolo- 
gică, clericii (preoţi ori intelectuali), plutind deasupra intereselor 
meschine de o clipă, aveau datoria să facă înalta educaţie mo- 
rală şi Gang aer a masei, să ec justiţia araar adevärul 
etern, chiar deasupra patimilor politice și patriotice. a făcut 
Socrat, Spinoza, Erasm, Goethe. Dar de la o bucată de vreme — 
acest lucru e o inovaţie a secolului al 19-lea, — clericii şi-au trä- 
dat misiunea, părăsind poziţia lor senină de îndrumători cătră 
„eternitate, adevăr şi justiție şi s'au coborit în rîndul politicianilor 
de rind, justiticind cu mintea şi cu ştiinţa lor apetiturile şi orgo- 
bie naţionale. 


Evident concluziile de mai sus sint în cea mai mare parte 
adevărate, Intelectualismul desinteresat, deasupra binelui și al răului, 
ea dessus de la mêlée", aşa cum La încercat în timpul războiului 


MISCELLANEA a 


Cauzele acestei „dezertări“, J. Benda le vede în fenomenu 
universal de „Belphegorism“, descris de e! cu altă ocazie şi care 
constă Intro extenziune din ce în ce mai mare a filosofilor mo- 
biliste, a decadenţei raţiunii, a sensibilăriei estetice, feminine care 
ne invadează, Apoi în faptul că intelectualii scriu pentru bani, căci 
acei care-i plătesc — burghezii, — le cer o atitudine militantă în 
favoarea lor. 

Râul e grav. Dar după cum observă criticul Thibaudet, co- 
mentind aceste articole, cangrena nu e încă complectă. Dacă M. 
Barres sau Ch. Maurras au avut succes în Franţa, dacă Treitehke 
şi Nietzsche au fost adoraţi de generaţia războiului în Germania, 
nu e mai puţin adevărat că şi „clericii“ adevăraţi, acei care s'au 
menţinut pe poziţiile de justiție şi umanitate, un Anatole France 
sau Tolstoi, au avut şi ei acelaşi succes. lar ceiace au făcut după 
războiu un Einstein, Nicolai, Förster, un Barbusse şi grupul „Clarté“, 
nu ne permit să desperăm. Numai că intelectualii din toate ţările 
în faţa acestei desperate denunțări, îşi datoresc un adinc şi sincer 
examen de conştiinţă. 


P. Nicanor E Co. 


Recenzii 


D Ciurezu, Răsărit, ed. Scrisul romînesc, Craiova, 

La 16 ani aproape toate fetele sînt frumoase. La 18 ani 
„aproape toţi tinerii sînt poeţi. Seva abundentă crapă mugurii şi 
se revarsă generos, la întîmplare. Din această amplitudine şi re- 
zervă de forță iese și acel joc inutil care e E greu de 

„ la această vristă temperamentul, adică tinerețea de ade- 
värata poezie. 

Şi poezia d-lui d, Ciurezu e de temperament. Dar nu enu- 
-mai exprimarea directă, inconștientă a acestuia. Tinereţea şi exu- 
beranţa nu sint decit pretexte pentru elaborarea artistică, Poetul 
domină palpitarea vieţii dintr'însul şi o ia drept temă poetică. U- 
-ni i se uită afară; cîntă florile, nopțile cu lună, grădinile. 
Alţii ne vorbesc de tristețea vieţii, de măreţia ideilor şi pasiunitor, 
de sufletul şi singurătatea lui. D. D Ciurezu îşi consideră corpul 
său propriu şi vitalitatea lui. EI știe că existența e creațiunea 
noastră, adică proecțiunea obiectivă a bunei noastre dispoziții or- 
ganice. Dimensiunile vieţii şi ale universului măsurate de-o ce- 
„nestezie abundentă : iată sursa acestor poezii. Fiindcă viața svic- 
neşte într'un ritm brusc şi neînfrinat, proecţiunea ei în afară îşi 
va alege pretexte adequate: haiduci, goană de stepă fără sfirşit 
pe coama calului, instincte violente, iubiri romantice. Altă dată e 
atent numai la senzațiile sale a căror bucurie o descrie. Niciodată 
viaţa viscerală ma fost prezintată într'o poezie mai stenică, mai vie, 
mai sinceră, mai tonică. 


Senzaţii olfactive : 
Am speriat o ciută de pe mal. 
Și mi-a venit atuncea să mă plec. 
Sa-i miros urma suptă de pămint 


SA gem preluug cu nările în vînt 
be S'u fundul vieții mele să m'aplec, 


—. 


RECENZII 33 


Senzaţii tactile : 


Am aruncat sămînţa ieri pe cimp 

Pe brazdele jilave şi săine. 

Şi soarele domol curgea pe mine 
Pe trupul meu cu e ei în răstimp. 


Gustative: 


Sta Fira sub visla de coarnă 
d stoarce pe gură un strugure nou 
e e drum se deşiră un muget de bou 
Şi toamna se joacă cu ciucuri de boarnă. 


Din toate simțurile d. D. Ciurezu face o sărbătoare. Dar 
mai ales din acele a văzului. Se bucură vibrant de lumina orbi- 
toare a zilelor de vară şi se confundă în plăcerea ei strălucitoare, 
în modulaţiile ei simfonice ca în poezia „Joc în soare“: 


Şi-un copil pitit în brusturi chicote de ris și sare, 
Sare'n ploaia de lumină ce se varsă pe poteci 

Şi copiii toţi aleargă şi-i aruncă melci în cale 

Melci vărgaţi, căzuţi din pumnii primăverii pe cărare, 


Cite-odată izbucnirea de viaţă e aşa de exubeantă incit duce 
la o frenizie de mişcări fără finalitate, fără senz: nevoe pură de 
cheltuială, de uşurare: 


Am alergat buiac ca sa m'astimpăr 
Prin ierburi verzi cu mirosul amar 
Am răşghinat o creangă de arțar 

Vigoarea mäint mele s'o astimpăr. 


Puterea de viaţa e aşa de ofensiva, aşa de proectrua, mecit, 
e. continuată, presupusă şi în lumea exterioară. Sint bănuite şi 
acolo senzaţii şi fioruri în oameni, ierburi şi pietre, E firesc 
a poetul să vadă peste tot mai ales ce simte el. 


Un minz a dat năvala în livezi 
Nărod şi svelt de multă sânătate 
Un faun gol cu buzele muşcate 
Prin mărăcini Îşi pierde ochii verzi. 


O fată'n lan cu trupu 'ncetărat 


= Işi lasă sinii rumeni şi aprinşi 


Pe-un prund de maci cu dărnicie întinşi 
Din inima pămintulu arat, 


e wt ROMINEASCĂ ` 


In coapsa unui deal, un plop de-argint 
Ţişnit vioi cu creştetul spre soare., 

Işi mişună o taină care doare] 

Prin foile cu vine de argint. 


Eu fring în miini o joardă de alun 

ŞI rup un rug crescut peste cărare 
eri un bulgăr de pămint spre soare 
i fug în ochi suişul lui nebun. 


Astfel natura vibrează la unison cu poetul. Şi ea e inchi- 

puită printr'un fel de pansensualism să simtă aceleaşi lucruri ca poetul, 

istă o poezie de temperament, de viaţă, care reese tocmai 

dintr'o insuficiență, dintr'o criză de viaţă. E dorul nostalgic al con- 

valescenţilor. E cazul poeziei lui Nietzche, Verhaeren ori Whitman., 

Pit clorotice îşi răzbună o dorință realizindu-se mereu în con- 
trariul lor. Cîntecul lor e afirmaţia unor lacune. 

Şi apoi există o poezie de temperament care iese dintr'un plin 
de putere. Atunci versurile nu mai caută viaţa ca un bun depărtat şi 
neajuns, ci ca ceva posedat, pe care se mulțumesc să-l descrie. 
cazul printre altele al Contesei de Noailles. Poetul, în posesiunea 
vieții, o contemplează, amănunțţind toate detaliile care dau acea 
„Joie de vivre“ toată orgia de bucurii ce ies din nimicuri de vo- 
luptate : dintro rază de soare, din unui fruct, din frea- 
mătul unor frunze, din calmul serii, din tulburarea furtunii, din sua- 
vitatea Morilor. Totul e pretext de plăcere. 

Poezia d-lui D, Cinveza are şi ca acest dar. E contagioasă 
prin clarul ei. Se prelungeşte în noi în unde de vibrații sănătoase 
şi întăritoare. 

Jocul are printre alte semnificaţii şi acela de a fi efectul unui 
lux de energie, O estetică vitalistă identifică arta cu E ER 
de viaţă, E firesc, oricum, ca cel bogat să se joace. D Ciurezu 
cînd nu se bucură de senzațiile sale organice, cînd nu-şi gustă 


cenestezia, începe să se joace grațios și inocent cu sunete şi cuvinte ` 


Cic cu guşea 


Leroi, Leroi 'mărgărint 
Prin nămezii de argint. - 


d — RECENZII _ Am 
Şi trecînd mai departe, acest joc inofensiv s'a schimbat în 
altul mai grav de tehnică. Poezia „Haiducul“ aminteşte prin 
muzicalitatea ritmului său frint şi mereu variat de unele coruri 
ucraniene. Tot din nevoe de joc, poate şi ca efect al inspiraţiei 
direct toiklorice, d. Ciurezu alege termeni neaoşi regionali, de multe 
ori necunoscuţi limbei literare. Dacă acest abuz de cuvinte prea 
locale supără prin manieră citeodată, de multe ori adaugă la pi- 
torescul şi la culoarea expresiei. In total, impresie de tinără vi-e 
goare şi de sinceră freschetă, virtuți de artă care nu pot fi, toc- 
mai prin acurateţă şi natural, produse ale nativităței sufleteşti, ci 
ale elaborării estetice. 
M. R. 


> 
“ + 


Prof. P. Andrei, Das Froblem cer Methode |: der Ss 
ziologie, Otio Harrassowitz, Leipzig, 1927. 

Cu prilejul apariţiei volumului d-lui Prof. P. Andrei „Pro- 
bleme de Sociologie”, publicat anul acesta in editura Casa şcoa- 
lelor, spuneam că cugetătorii romini pot fi inregimentaţi în doui 
categorii distincte. Unii tratează ştiinţa în luncţie de cerinţele 
mediului nostru cultural, pe cind alţii fac ştiinţă pentru ştiinţă. 
D. Profesor P. Andrei poate fi socotit printre partizanii concep- 

pentru care ştiinţa e mai presus de contingenţele imediate ale 
necesităților patriotice, SC 

Noua d-sale lucrare destinată intelectualităţii germane, „Das 
Problem der Methode in der Soziologie“, conlirmă din plin afir- 
maţia noastră. Dealtfel daa a mai publicat în nemțeşte pâtrun- 
zătorul studiu: Die Soziologische Auffassung der Erhenntnis", 
apreciat destul de elogios de critica germană. 

Concepţia profesorului de sociologie ieşan despre metoda 
pe care Sociologia trebue so întrebuințeze in cercetarea feno- 
menelor sociale, ține mai mult de adevăr decit de originalitate 
extravagantă. Luind atitudine faţă de monismul metodologic allui 


"Riehl, Mill, Marx şi Durkheim, d-sa impărtăşeşte părerea ca 


viața socială nu poate H studiată numai cu ajutorul metodelor 
de care uzează ştiinţele naturale, intrucit fenomenele sociale sint 
de natură psihică. De-aci absoluta necesitate ca realitatea so- 
cială să fie instrumentată de-o metodă psihologică, menită så 
adincească şi complecteze rezultatele procedeelor imprumutate 
dela ştiinţele lumii fizice. Aë Lo 
Aportul personal al d-lui P. Andrei constă în critica şi de- 
păşirea conştiinţei colective susținută de Durkheim, şi precizarea 
conceptului de relaţie in societate. i Sc o 
Interpretind noţiunea de „/nstituție din sociologia lui Dur- 
kheim în sens genetic, autorul dovedeşte că'n evoluţia societăţii 
individul apare într'un ro! dublu: într'o ipostază determinată de 


societate sin alta influențind societatea. S 


N VIAŢA ROMINEASCĂ o o 

Concepţia d-lui P. Andrei va stirni fără Indoială discuţii, 
Noi vom lua probabil cunoştinţă de ele după ce ginditorul ro- 
min va fi desbătut în alte ţări. Faptul acesta ne va dovedi încă 
odată capacitatea noastră de apreciere şi orientare în domeniul 
ştiinţific, căci pentru a reliefa meritele unui cărturar romin de 
elită trebue să folosim oglinzile Apusului. 


Ştefan George 


HM 
bd + 


Anuarul Şcoalei Normale „Vasile Lupu" din laşi, Anul şco- 
lar 1926—1927. Institutul de Arte Grafice „Tataraşi“ laşi 1927. 

Părăsind clişeul tradiţional, în bună parte oficial, directorul 
Şcoalei normale „Vasile Lupu“ din laşi, d. dr. St. Birsănescu, im- 
preună cu colegii d-sale publică un interesant Anuar, care me- 
rită să fie scos din noianul publicaţiilor de acest saiu şi reliefat 
cu tărie din mai multe puncte de vedere, 


Mai intăiu, Anuarul de lață are deosebitul merit că inten- 
ționează să oglindească intelectuală a şcoalei normale prin 
contribuţiile aduse de însăşi dascălii ei. 


Eram obișnuiți să credem că sarcina de profesor secundar 
se limitează la un contormism stringent față de manualele apro- 
bate de Ministerul Instrucțiunii, ele alcătuind hotarul dincolo de 
care ştiinţa profesorului nu incearcă să se avinte mai departe. 
Inmormintarea culturală la care se lasă duşi unii ne măr- 
turisea cu prisosință lucrul acesta. Profesorii dela şcoala 
normală fac figură aparte. Studiile lor runzătoare despre 
„Istoricul şcoalei“, Didactica şi metodica telor fizico-chimice, 
Unirea Basarabiei, Manualeie de limbă rominească, Observaţiuni 
asupra predării hărţii în învăţămintul geografiei, Şcoala normală 
față de problema națională, Inv. tul matematicii în şcoala 
noastră, Rolul învățătorului în ridicarea stării economice la sate, 
Ludwig van Beethoven, Impodobirea sălilor de clasă, Observări 
istorice, Centenarul lui Beethoven, Centenarul morţii lui Pesta- 
lozzi, Aurel C. Popovici şi Situaţia economică a Romîniei după 
întregirea teritorială, impun publicului intelectual numele Dom- 
nilor V. Petrovanu, D. M. Cădere, L Tufescu, Radu Manoliu, 1 
Rick, G. Dornescu, M. G. Botez, N. D. Cojocaru, M. Barbu, M. 
Costăchescu, Dr. St. Birsănescu, M. Bantaş şi G. Florea. 

Destinat foştilor şcolari, Anuarul ajută ca raporturile din- 
tre profesori şi elevi să fie socotite o adevărată camaraderie 
spirituală. Cit priveşte articolul d-lui Profesor Universitar I. Si- 
mionescu despre „Rolul cultural al învățătorului“ el dovedeşte 
entuziaşta şi sincera d te a cărturarului ieșan pentru arse- 
nalele noastre culturale de orice grad. 


RECENZII 307 


Dorim ca Anuarul şcoalei noastre din laşi, această lucrare 
de netăgăduită valoare, să fie şi la anul viitor la înălţimea ce- 
lui de astăzi. Cerem lucrul acesta fiindcă o scriere care a reuşit 
să se impună ca un indreptar al şcoalei romineşti, are obligația 
să-şi continue existența ca atare. ao 

D Ja 


~ TA 


Dumitru Theodosiu: Pedologie (studiul copilului), Pre- 
miată de Academia romină, 
Editura Socec, Bucureşti, 1926. i 
Ca o reacțiune împotriva bătrinilor ped i de catedră, 
care socoteau ființa copilului un material amorf pe care-l poţi 
sculpta după voe şi imaginație cu ajutorul treptelor herbartiene, 
cercetările ştiinţifice nouă tind să revoluţioneze pedagogia pu- 
nind-o în funcţie de un complex de cunoştinţi referitoare la stu- 
diul copilului, în funcţie de Pedologie. In străinătate studiile 
au înviorat wg pA seva lor Ta g erg 
tuit al pedagogiei formaliste. La nu s'a petrecut până as 
acest dee fiindcă lipsea un tratat sistematic de psihologie 
infantilă. 
` Sarcina grea de a umple această lacună şi-a luat-o d. Du- 
mitru Theodosiu, profesor de pedagogie, cunoscut din alte două 
lucrări serioase, Didactica şi Metodica. i 
Folosind o literatură ina e er pair sec rari 
tate, în special pe Binet şi Clap „a ind experi 
personali. autol înfăţişează cu o metodă ştiinţifică repair 
psih a copilului, atit de originală şi de deosebită de-a adul- 
tului. Suggestiile pe care un asemenea studiu le oferă pedago- 
giei, sint urmărite cu mult interes şi agerime de autor. Regre- 
tăm doar că d. Theodosiu n'a folosit în afară de indicaţiile psi- 
hologiei diferențiale şi rezultatele actuale ale psihologiei structu- 
rale, rezultate care ar putea aşeza Pedologia pe adevăratele ei 
amente. i 
gie Cum studiul copilului interesează în deaproape pe orice pă- 
rinte, nu numai pe pedagogii cu sau fără vocaţie, credem că 
Pedologia d-lui profesor D. Theodosiu va căpata extensiunea pe 
care o teclamă o lucrare aşa de interesantă. Dealtmineri, e 
punerea limpede a ideilor într'o formă populară ajută ca studiu 
de față să lie accesibil marelui public. D 


+ 
Ki * 
D 


. 1856. 
„ Boutenko. Ur projet d'alliance țranco-russe en 
(asa historique, juillet-août, 1927, pp. 221-325). a 
Pe baza unor documente inedite extrase din archive 


nisterului de exteme din Petrograd, autorul, profesor la univer- 


308 VIAŢA ROMINEASCA 


sitatea din Saratov, expune sforțările diplomaţiei ruseşti de-a R 
rupe înțelegerea intre Franja şi Anglia, ng printr'o apropiere de N 


KU 


cea dintăiu, de a-şi reciştiga influența pierdută la Constantinopol. i i 
Investigaţiile d-lui Routenko aruncă o d lumină asupra chestiunii UI we SS a WH eg susțină proiectele lui Napoleon 
orientale şi prezintă pentru noi un interes deosebit. sorțiu francez finanțarea c ` win a ege unui con- 
Primii paşi pentru o aprop iere franco-rusă au fost făcuţi, Aplicarea tratatului dela. Co CN, Dell ferate o 
de-o parte şi de alta, indata după moartea lui Nicolae, I, şi au lui Gorciacoi, piatra de Wen aris, frebuia să fie, în spiritul 
lost accentuaţi după căderea Sevastopolei. Prin victoriile din Cri- cidentele n'au lipsit. Rusia liair te per lranco-engleze. e 
mea, Napoleon DI şi-a atins scopurile care l-au impins, alături de Ismail, le-a aruncat in aer forte Sc a un Kars, Reni şi 
Anglia, in războiu contra Rusiei: Franţa a eşit din izolarea in Moldovei Bolgradul, tar Turciei Gel eg urri euzat „să. cedeze 
care a fost ținută şi Nicolae I, care se pusese În fruntea tuturor Anglia a protestat energic impotri Siram și insula Şerpilor. 
coaliţiiior anti-tranceze, a lost învins şi umilit. Prestigiul Franţei tului de pace şi a amenințat S5 tonvocan e Moili aie SES 
şi al dinastiei era restabilit Influența ambasadorului francez ia lernaţionale care n'ar îi tăcut Bech e ace e ie d 
Constantinopol deveni din nou preponderentă. De vreme ce An- siei, In momeutul acesta de tensiune roi dr a, seh pe 
glia reluza să continue lupta pentru revizuirea tratatelor din 1815 să remită lui Napoleon III sol tu e Ge declară, dispus 
şi pentru restaurarea Poloniei, războiul devenea pentru Franţa să cedeze Turciei insula Ser age Date eech Gievaer 
fără obiect. Austria nu era mai mult decit Anglia, dispusă să Boloradul, contra com ersaţiei ee a eS pui okove 
bond eben gel lui Napoleon care piere sa Marele tabilă“, (Morny cătră alewski' 22 Oct. "3 Nov Kär Be? 
na or o remaniere, plină de primejdii pentru Nov. 1856). Compensaţia pe care o ia sie 
monarhia habsburgică, a hărții Europei. Di CH ă, se putea aş- unei convenții specia ca Se uA. ora incheerea 
tepta să gäsească Napoleon di favorabile la curtea Rusiei. lictul ele pad SR E Zen ag ri aiei 
Alexandru II a înțeles greşala predecesorului său şi toate avan- şi ar fi rupt înțelegerea iranco-engleză Ambasadorul fr: We Su 
tagiile pe care Rusia le-ar fi putut trage dintro alianță cu Franţa. curtea Țarului, găsea condițiile acceptabile cu atit mai pane S 
i a revelat lipsuri grave în organizația tehnică şi admi- cit Gorciacol promitea Franţei sprijinul Rusiei în cazul e e e 
nistrativă a imperiului, d regenerarea Rusiei nu putea fi intre. ventuale cuceriri de teritorii la est (Nice-Savoie). Mory şi 
prinsă fără concursul capitalului străin. O înțelegere cu gaie Gorciacof redactară împreună textul depeşei care trebuia ai ` 
care considera Rusia ca o primejdie fe siguranţa coloniilor sală lui Napoleon III şi la care trebuia alăturat proiectul de 
engleze din Asia și care făcuse din tegritatea imperiului oio- tratat prin care puterile contractante conveneau să garanteze 
man o e de tä pentru Indii, era u de realizat, „Împreună şi reciproc principiile: 1 închiderii Strimtordor Bos- 
Austria şi Prusia au produs prin „ingratitudinea” lor cea mai pe- forului şi Dardanelelor ; 2 neutralitatea Mării Negre ; 3 garanţiei 
nibilă impresie asupra Ruşilor. Din toate aceste motive, o alianţă colective a Frincipatelar Moldovei şi Munteniei, cu excluderea 
franco-rusä apărea diplomației ruseşti că o condiție de succes şi oreărei protecții, ingerințe şi intervenții a unei sau mai multor 
de independență pentru ambele ţări. puteri”. Inlracţiunea oricăruia din aceste principii trebuia să a- 
Desbaterile conferinței dela Paris au scos nu odată la tragă intervenţia solidară a celor două puteri aliate. Primele două 
iveală comunitatea de vederi şi de interese între cele două ţări, puncte eruu îndreptate contra A iei, al treilea contra Austriei 
apesi Ze ei o mea jenă e Wen Kopior, El ak rea să ocupe Principate Romineşti. Insfirşit, un me- 
rus în unea asarabiei şi a moriu alăturat condiționa cesiunea Bol i i d 
izbutit să reducă la o treime teritoriul pe care Rusia avea Kä cestei convenţii, e "ZEN Seene? 
cedeze Moldovei, conform uitimatului adresat de cătră Austria. spunsul lui Napoleon III intirzie peste orce aşteptare, iar 
Napoleon III a menajat delegaţiei ruse o retragere onorabilă în. cînd sosi, el fu evasiv. D, Boutenko explică ezitarea lui Napo- 
chestiunea protectoratului asupra ortodocșilor din imperiul oto- - leon III prin presiunea înaltei finanțe engleze şi prin imposibi. 
man şi asupra locurilor sfinte, Orlot la rindul său a susținut votul litatea în care se găsea Franţa de-a face față crizei financiare 
emis de Walewsky pentru unirea principatelor romine şi dacă fără concursul băncilor engleze. Impăratul primi foarte rece pe 
piopunerea a fost respinsă faptul se datoreşte numai împotrivirii noul ambasador rus, Kiselei (12 Nov,) şi făcu în discursul de 
ei şi Austriei. Nesselrod se credea autorizat să se felicite primire o semnificativă aluzie la legăturile „indisolubile* dintre 
că a rupt coaliția îndreptată contra Rusiei, Succesorul său, Gor- Franţa d Anglia. Cu toate acestea Napoleon H a continuat ne- 
ciacot credea că a găsit in Napoleon IHI omul care să-l ajute la gocierile pentru incheerea convenției pentru a facilita aranjamen- 
a tratatului din Paris în ceiace priveşte neutralitatea tul diferendelor ivite în urma aplicării tratatului de pace. Ast- 
mării Negre şi a frontierelor Basarabiei. fel conferința reunită la Paris SCH înregistra cedarea de cătră 
Rusia a insulei, Şerpilor a Deltei, Dunărei şi a Bolgradului, în 


schimbul unei fişi a teritoriului din Basarabia, 
A, Oțetea. 


uo ` 


Constantin Marinescu. berg H KEN generale, Cluj. 

G eascà“,, 1927. 1 vol. in 8, p. N 
3 CS egene şi remarcabile, ale Universităţii 
din Cluj (Dacoromania, Anuarul Institutului de Istorie Te 
Lucrările Institutului de chimie, speologie, geografie, m ră 
etc.) sau îmbogăţit cu un volum care, sperăm, va face 
Mélanges d'Histoire generale, întocmit de d C. Marinescu, pro- 


VIAŢA ROMINEASCA____ 


fesor de istorie univ 


Noua publicaţie, cum era şi firesc, a lost dedicată d-lui 

lorga, şeful necontestat al 

matorul E generaţii 
u va putea 

Ai fără să calce pe 


'a consacrat studiului istoriei. Cu 
i dora ceva în domeniul istoriei la 
urmele d-lui Iorga şi fără să se sprijine 


D 
+ + 


ercetările sale anterioare. Astfel aceste Mélanges, ai căror 
arin de altfel sint în cea mai mare date foști ai d-lui 
Jorga, constitue un adevărat o u adus maestrului, e PI 

Volumul îl deschide un e t articol intitulat „Les ap t 
tures „sarrazines“ des Français de Bourgogne au A V=e siècle", 


în care d. lorga 


on* al 


coasta africană şi pe 


evocă, pe baza unor documente inedite, un e- 


iv din acele cruciate dela stirşitul evului mediu pe 
umea apuseană le proclamă necesare contra Turcului 
ie care nu mai raliază decit ciţiva aventurieri, d 
maţi mai mult de setea de pradă, decit de sentimentul solida- 
„ Astfel şi i 

e teg Filip dei Bun, se rezolvă în fructuoase razii 


ia lui Geoffroy de Thoisy, „bour- 


pe 
malul mării Negre, fără alt rezultat dech 


1444-5). O a doua tentativă se ispră- 
apărarea gebr care bara Rominească îl plăteşte cu 


veşte cu un 
prada luată 


Mierlei 


de „cruciați* 


şi explică poate deiecțiunea de pe 


a lui Vladislav, fiul lui Dan, pe care scrisoarea 


nimă ris Fran- 
43.5) din 7 Dec, 1448 o confirmă. Scrisoarea 

tati ului KE din Geneva dela 3 Februarie 1443 (p. a 

dă d-lui Iorga prilejul să precizeze împre le in care Via 


Dracul, „bănuit de Inte 


gariei“ a fost mazilit de 
Astfel articolul 


cu puteri guvernator al Un- 


urci. s TEF 
acesta n'aduce numai unele preciziuni ae 


nteresind istoria noastră: el lămureşte atmosfera, prin 
më apusene, a luptei cu Turcii. Procedeul ne pare Së 
racteristic pentru ideia stăpinitoare care animă de mai ie SW 
efortul d-lui Iorga: aceia de a insera viața rului A - 
erală a popoarelor europene. Nu există problem 
pentru un istoric romin, nici sinteză care să in- 
demn o uriaşă activitate istorică, 
r 


mişcarea 
mai grandic 
cunune mai 


St. Bezde 
Nicefor Grigoraş, public 


din Roma 


I, 1924) unele 


hi, fixează pe baza unor scrisori ale lui 
E ate de véi în Anuarul Şcoalei Romine 


trăsături din figura lui Teodor Meto- 


—— 


Ee EEN 


— SC d 34 
chit, marele logofăt al impaăratului Mihai 

al doilea articol un proieci. de retorma 
Gregoraş, pea care constitue un 
de calcule i 

zile Dh 5# 32% in loc de 365 zile 5^ 
de calculele astronomilor occidentali. 


kregen zc şi întrun 
calendarului ai lui Nicefor 


tolemeu (anul topic de 365 
55 12) dar caree depăşit 


J e a avea să iasă învingătoare. În 
ciuda ii apei tratatului dela Nimfea care rezerva eech 
şi Pisanilor accesul în Marea Neagră, vasele venețiene continuă 
să treacă strimtorile chiar şi după căderea imperiului latin din 
Orient. Veneţia caută chiar, pentru a rezista cu succes Genovei, 
alianţa hanului Nogai, Genova răspunde incercind o apropiere 
de hanul mongol al Persiei. D. Brătianu a stabilit cu ajutorul 
documentelor notariale din Arhivele Genovei că stabilimentul ge- 
novez din Calfa a trimis în scopul acesta un emisar la curtea 
hanului mongol din Persia, Cele douä rivale caută să profite de 
antagonismul religios şi politic care exista între cele două imperii. 
„Alianţele orientale creiază noi cauze de conflict şi complică şi 
mai mult chestiunea dein aşa de delicată a libertăţii de navigare 
in Marea Neagră, „Chestiunea strimtorilor, această luptă continua 
pentru liberul acces al Mării Negre sau Egee, conclude d, Bră- 
tianu, rămine de-alungul veacurilor elementul invariabil al ches- 
tiunii orientale; orice putere care incearcă să stabilească in mà- 
rile Răsăritului o supremație politică sau comercială, aprinde 
veşnicul focar de discordie*, Articolul d-lui Brătianu e un mode! 
de documentare precisă şi de expunere concentrată, care din- 
tr'odată deschide privirii vaste perspective asupra viitorului. 


+ 


C. Giurescu: Une relation inédite sur la campagne de 
Pierre le Grand en Moldavie (1711), stabileşte că Dimitrie Can- 
temir nu numai na îndemnat pe Petru cel Mare să se coboare 
spre gurile Prutului, cum îndeobşte s'a crezul, dar a incercat 
să-l rețină, stătuindu-l să facă mai înainte provizii. „Relaţiunea“ 
d-lui Giurescu dă în alară de asta o interesantă descriere a mi- 
zeriei care domneşte în tabăra rusească, 


> 


28 MATS ROMINEASCĂ 


T. G. Bulat in „La crolsade de Nicopolis dans la litterature 
«lu temps“, recheamă atenţia răsunetului pe care „cruciata de 
la Nicopole“ La găsit în poeziile lui Eustache Deschamps, ale 
austriacului Petru de Rez şi în scrierile lui Philippe de Mézières, 


+ 


In două „note“, una „asupra fastului la Curtea lui Alfonso 
de Aragon”, a doua „asupra corsarilor în serviciul lui Alfons V 
de Aragon“, d. Marinescu publică şi comentează optsprezece 
piese extrase din „archivele Coroanei de “ din Barcelona. 
Prima serie de acte (I-XI) consistă din adresate unor 
comercianţi sau emisari pentru a achiziționa pe seama regelui 
diverse „obiecte de lux“: covoare, tablouri, po scumpe, mi- 
rodenii etc. A doua serie (I-VII) se rapoartă la măsurile navale 
luate de Alfons V în vederea unor represalii de exercitat asupra 
sultanului egiptean şi aliaților săi florentini, venețieni, proven- 
sali etc. care îm u comerțul negustorilor catalani. D. Ma- 
rinescu promite să revină ra acestor chestiuni. Sperăm că 
o va face in cadrul unui studiu mai amplu şi mai compact, şi 
D rezervăm dreptul de-a reveni mai pe larg asupra expunerii 

-sale, 


P. P. Panaitescu, schiţează diferitele încercări Ricute de 
Polonezi între 1830—1863 de a răspindi limba şi istoria Ro- 
minilor. Aceste încercări, observă autorul, erau insulleţite de nä- 
dejdea de a atrage şi pe Romini într'o revoluţie impotriva Rusiei 
şi au încetat deodată cu eşecul revoluţiei polone din 1863 şi cu 
urcarea pe tronul Principatelor Unite a lui Carol de Hohenzollern. 
D. Panaitescu aduce intrun al doilea articol o prețioasă contri- 
butie la „bibliografia călătoriei Occidentalilor în Rominia”“. 


C. Petranu: Die Kunstdenkmäler der Siebenbiirger Rumănen. 

Interesantă şi reuşită încercare de sinteză asupra „monu- 
mentelor de artă ale Rominilor din Transilvania“. Autorul, spri- 
jinit pe rezultatele cercetărilor anterioare, romine şi străine, şi 
pe propriile sale observaţii, clasifică principalele monumente bi- 
sericeşti ale Transilvaniei, după influențele pe care le trădează şi 
caută să le stabilească data nu numai pe baza documentelor scrise, 
produse de istorici, ci şi pe aceia a criteriilor arheologice. Partea 
cea mai importantă şi mai nouă a studiului d-lui Petranu, e cea 
consacrată minunatelor bisericuțe de lemn din judeţele Hunie- 


n eini 


RECENZII 313 


doara, Bihor, Turda şi Cojocna ici 
b Läigcng pe care le revendică, 
argumente, patrimoniului nostru naţional, Excelente clişee Se 
această expunere care ar merita să fie dezvoltată într'o mono- 
dere Casen care nu are mai puţină nevoe 
cu n de-a instruit 
ceai ale artei Wina uit asupra acestor admirabile 


* 


G. D. Serra, profesor de limba şi literatura italiană | 

+ * * D p a 

Universitatea din Cluj, publică un erudit „contributo toponomas- 
tico alla descrizione delle vie romane e romee nel Cavanese“. 


+ 


N. Tolu publică şi examinează intrun articol solid ar- 
pumentat: „Un reit français du A Vie siècle sur les affaires 
de Hongrie", textul editat în 1565 dar devenit extrem de rar, al 
povestirei lui Jean de Malmedy despre războiul din 1565 între 
impăratul Maximilian îl şi principele loan Sigismund Zápolya. D 
Tolu arată că autorul a fost martor ocular al evenimentelor pe 
care le povesteşte. Ce căuta acest Malmâdy în Ungaria ? Cerce- 
tind genealogia lui Antoine de Croy, marchiz de Raynel, căruia 
ii e dedicată povestirea, şi care se pretindea descendent al lui 
Ștefan, fiul lui Bela II, regele Ungariei, d. Tolu emite ipoteza 
verosimilă că Malmedy a fost trimis în Ungaria de Antoine de 
Uroy, suveranul său, obligat de legăturile sale cu casa domni- 
toare a Ungariei să trimită trupe în ajutorul acesteia. Această 
ataşare la cauza Habsburgilor explică, după autor, şi tonul pornit 
contra lui loan Zăpolya şi a sultanului Soliman, prietinii Franţei 
in lupta contra Casei de Habsburg. 


+ 


I. Crăciun inchee acest volum, care atestă o Imbucură- 
toare năzuinţă spre lărgirea cimpului de acţiune a istoriografiei 
romineşti, după îndemnul şi exemplul dat de d. lorga, printrun 
studiu şi o bibliografie, cit se poate de oportune, despre „Con- 
fributions roumaines d t'historiographie generale“. 


A. Oțetea 


Fiat 


G. Volpe. A Medioevo. (1 vol. în 16”, 578 p. Firenze, Val- 
tecchi, 1926). e + 

G. Volpe trece azi de cel mai bun istoric al Italiei, şi cu 
drept cuviut, dacă facem abstracţie de d, Gaetano Salvemini, 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


maltratat şi proscris de fascişti, D. Volpe sa tăcut cunoscut 
prin studiile sale asupra constituţiei. Comunei din Pisa, studii 
care, împreună cu lucrările erudite ale lui Villari, Salvemini, Cag- 
gese şi Davidsohn, au reînoit istoria instituțiilor comunale şi a 
uptelor politice din timpul Renaşterii, 

. Din haosul revoluțiilor necurmate, al războaelor civile şi 
rivalităţilor între principalele familii, care constituie materia cro- 
nicelor contemporane, aceste studii au degaja! factorii economici 
care au determinat revoluțiile In care contemporanii nu vedeau 
decit efectele unor cauze fortuite sau răutăţii omeneşti. In Evul 
mediu d. Volpe extinde concluziile la care l-a condus studiul 
republicelor italiene asupra Europei wh Această impreju- 
rare explică calităţile şi defectele cărții sale. Scrisă într'o limbă 
colorată şi abundentă, într'un stil vioi şi adeseori (prea adeseori) 
eliptic şi impresionist, desbrăcat de orice aparat științific, fără 
note, bibliografie şi relerenţe, volumul acesta nu pretinde decit 
să aducă „o viziune unitară şi organică, un profil limpede şi o 
reconstrucţie personală a unei epoci determinate din Eu- 
ropei”. De fapt, Eoul mediu al d-lui Volpe e evul mediu ita- 
lian, care nu prezintă decit o vagă asemănare cu evul mediu 
francez, german, spaniol şi ES Italia e deja modernă cînd 
încetează de-a mai fi romană. Nimic din ceiace constitue fondul 

riu al Evului mediu n'a putut prinde rădăcini adinci în Italia. 
Italienii n'au cunoscut feodalitatea decit din cintecele epice tra- 
duse din franţuzeşte ; scolastica a rămas între ei o disciplină de 
mănăstire fără înriurire asupra spiritului naţional; ideia impe- 
rială n'a fost dech o armă de apărare împotriva pretențiilor tem- 
porale ale Sfintului Scaun; Biserica, un mijloc de expansiune e- 
conomică, iar cruciatele, o Intreprindere de colonizare şi de co- 
mer, Jumătate din cartea d-lui Volpe arată cum s'a descom- 
pus lumea romană, jumătate cum s'a format lumea modernă. 
Aceasta din urmă e cea mai nouă, mai solidă şi mai interesantă. 
Ţinind „le juste milieu“, intre manualul de şcoală şi cartea de 
erudiție, Evul mediu al d-lui Volpe se ceteşte cu plăcere şi cu 
folos de oricine se interesează de lucrurile trecutului. 


A. Ofatea 


e 
H + 


L. Casso. La Russie uu Danube et l'organisation-de la 
Bessarabie. s. a. s. |. 70 p. 8. 

Din cartea cu titlul de mai sus, apărută in limba rusă în 
1913 se dă un rezumat şi traducerea complectă a capitolului fi- 
nal. Pentru noi Rominii, lucrarea lui Casso are o însemnătate 
deosebită căci conţine citeva informaţiuni preţioase despre viaţa 
Basarabiei în primii ani ai alipirii sale de Rusia, date după iz- 
voare rusesti, 


EE D 


„Rezumatul prezintă un interes secundar. Nu aflăm din el 
nimic nou, căci probabil amănuntele au fost lăsate deoparte dupa 
cum sint lăsate şi izvoarele. Se amintesc cunoştinți vechi despre 
imprejurările care au determinat deslipirea Basarabiei de Mol- 
dova şi cauzele pentru care Rusia s'a mulțumit numai cu atit. 
Astfel ideia rezumaării nu trebue socotită ca prea fericită. 

Capitolul „o ţară nouă“, redat în întregime, precizează după 
izvoare, din care parte utilizate şi de istoricii noștri, starea de- 

alică, economică, juridică şi socială a Basarabiei in epoca 
alipirii. Se găsesc ştiri despre populaţia acelor vremi, al cărei nu- 
măr nu trecea de 200.000 locuitori, inlormaţiuni despre bogăţiile 
naturale,—griu şi finețe, at despre legislaţie, căreia Casso i-a 
dedicat şi o lucrare specială. Ceiace este interesant sint cele doua 
evenimente nouă asupra cărora Casso insistă mult, despopularea 
țării şi abuzurile administrative, ambele produse odată cu regimul 
rusesc. 

Scrisă cu căldura pe care totdeauna o dă amintirea locului 
natal, pe care la moarte Casso a voit să-l reintilnească pentru 
totdeauna, căci după dorinţa sa el a fost inmormintat la Ciutu- 
leşti în judeţul Soroca, această lucrare prezintă în chip leal şi foarte 
obiectiv adevărata situaţiune politică şi economică a Basarabiei. 
Autorul său nu se stieşte de a aminti chiar şi lipsa drepturilor 
ruseşti asupra Basarabiei pe care unele cercuri din Rusia o re- 
levau încă dela stirşitul veacului trecut. Situaţiunea lui Casso, 
iost profesor universitar şi ministru a! instrucţiunii subt vechiul 
regim rusesc, dă vederilor pe care le exprimă un plus de pres- 
tigiu care nu poate fi în lumea europeană, deloc dăunător punctu- 
lui de vedere rominesc, in chestiunea Basarabiei. 


G. Z. 
. 
i + 


Dr. Ferdinand Friedensburg. Münzkunde und Geldge- 
sehiehte der Einzelstaaten des Mittelaltersund der neuren Zeit... 
München şi Berlin, 1926, 196 p+-230 ilustraţii Dn. 

In colecția „Handbuch der mittelalteriichen und neueren 
Geschichte“ publicată de v. Below şi Meineske, profesorul Frie- 
densburg publică această introducere in numismatică. Ea este 
mai mult un manual exprimind rezultatele actuale ale sn nu- 
mismatice referitoare la evul mediu şi timpurile mai nouă. Astfel 
găsim informaţiuni concentrate asupra monetelor tuturor popoa- 
relor europene şi a unora dintre cele mai de seamă ale or con- 
tinente. B ) l 

Partea releritoare la Europa răsăriteană şi sud-răsăriteană 
ar fi putut fi şi mai complect şi mai exact înfăţişată. Autorul en 
a lost constrins la o exprimare cu totul sumară fiind aia e 
izvoarele şi lucrările interne ale acestor popoare. eteen: eng 
mismatica țărilor romineşti—pe care o expune în paragraful con 


ATA ROMINEASCA 


sacrat țărilor sud slave (!), Friedensburg 
dovedite azi ca neexacte, deoarece se j 
singura de altminterea 


dă informaţiuni în parte 
cartea lui Sturza, 
dintre cercetările mai ample ale ii 
numismatice romine, scrisă într'o limbă străină. Mult 
şi pice er zeg este par 
şi biblio pe care o 
Cartea lui Friedensbu 
lotografiate pe avers şi 
monete de diferite specii, 
care unii au ajuns pănă la 
talerii spanioli, 
nea a popular 


decit moneta leu, duca 
Honn, pienigi ș. a. 
Orientarea în lucrare este 
manualul poate îi repede utiliza 
carte a lui Friedensburg, 


uropa upuseană ca 
țări. 


rg excelează prin ilustraţiuni, se dau 
arte clar şi chiar artistic 230 
Găsim specii variate de taleri dintre 
noi, circulind chiar 
numiţi propriu zis piastri sau 
ă, taleri papali sau scuzi, Kronentaleri, taleri de-ai 
eri, sau taleri leonini care nu erau altceva 
ți venețieni, carolini, țechini etc, groși, 


anizată cu pricepere, astfel că 
in acest punct de vedere, noua 
are toate calităţile tehnicii 


din abundență ca 
colonaţi in termi- 


D. Z. Furnică, /ndustria 
mineşti, cu o scrisoare de in 
„Din istoria comerțului la 
meroase documente cu privire la trecutul nos- 
Furnică ne dă după optsprezece ani o nouă 
ndica-o că se releră la industrie. 
de această dată cu o isto- 
mult fragmente cu privire tot la 
ră tratatului dela Cuciuc 
puţin ample re- 
vut în vedere după 


şi dezvoltarea ei în Țările Ro- 
troducere de N. Iorga, Bucureşti, 1926. 
Romini* în care 
sint publicate nu 
tru comercial, d. 
care titlul ar i 
priu zis nu avem d 
rie a industriei, ci găsim mai 
comerț, pentru epoca posterioa 
complectate cu informaţiuni m 
leritoare la meserii şi industri 
lectura acestei cărți este că 
pentru aceasta nu trebu 
zitatea unei execuțiuni 
In prima parte, fiind intorm 

găsi alte ştiri despre vechiul 
estuia, pe care însă d. 
asemeni operaţiune, a avut răbdarea de 
şi citeva informaţiuni cu- 
eauna sint dintre cel 
cate. De pildă se atribue lui 
care Lejeune a da 


ai mult sau mai 
i. Ce trebue de a 
autorul său nu e un 
e să d pretindă şi lucrării 


exclusiv după U- 
comerţ decit cele 


reche, nu putem 
Furnică, cu tot mar- 


aflate în volume! 
tiriul reclamat de o 
ale cerceta pănă la 
iese din alte surse, care nu tot 
sau tocmai exact indi 
nalul lucrării după 
et en te se Bac S cind în pe en 
operă a icevich. Din p 

cel de al zecelea volum al colecției Hurmu 


ate avem de-a face cu cunos- 
scrisă de d. lorga la 


TEEN a 317 


; ea ü putea servi 
pot obține printr'o 


__ În istoria comerțului pentru epoca mai nou 
mai departe investigaţiunile din Oton pe baza i een Ze 
acelorași izvoare, care utilizate ar fi putut schimba unele din 
concluziile d-lui Furnică. Citeva indicaţiuni nouă şi oarecare biblio- 
Zeien încă neconsultată asupra aceloraşi chestiuni am dat recent 
pa în „Die österreichischen und die deutschen Wirtschafts- 
eziehungen zu den rumänischen Fiurstentiimern 1774—1874 
(Weltwirtschaftliches Archiv, vol. 26 


şi începutul celui următor, cu intormaţiuni culese tot în Ureche 
d „Un interes deosebit prezintă partea finalā a lucrării d-lui 

urnică. Aci sint întrebuințate amintirile, cunoştinţele şi obser- 
vaţiile. d-sale personale, reuşind să dea uneori descrieri chiar 
pitoreşti despre viaţa economică a vechiului regim. Se găsesc a- 
mănunte citeodată nouă despre. diferitele feluri de isnaturi in 


Această a doua parte, scrisă cu căldură aminteşte că au- 
torul său, un mare negustor, e un iubitor al intregei categorii 
sociale din care fuce parte, dornic de a o cunoaşte în toate 
ege erg său, Era ales al acelui trecut, pe care l-au 

ai no care a dispărut atit de grabnic la cel dintăiu a- 
salt al nouălor forme profesionale. ep 

G. Zane 


D 
> + 


Felix Pinner. Das neue Fülästina. Volkswirtschattliche 
Studien. Berlin 1926. 8 


oarecare considerațiuni personale asupra diferitelor probleme mai 
principale care se pun in conducerea statului palestinian, 

După cum observă cu multă dreptate, acest stat nou ridică 
o chestiune cu totul nouă, pentrucă în alcătuirea sa nu avem 
de a face cu organizarea pe bazele dreptului public moder a 
unei populaţiuni care ocupă un anumit teritoriu, ci este vorba 
de a creia prin emigrare o populaţiune care vine cu un patri- 
moniu moral, social şi naţional cu totul specific pentru ca să o- 
cupe un teritoriu cu totul nou şi în parte inadaptabil pentru ea, 
Este vorba deci de creiarea unui stat naţional a cărui populaţi- 
une naţională încă nu există, căci cu toate imigrările, în 1926 nu 
se găseau in Palestina mai mult de 110.000 Evrei, ocupind un 
procent de 15—16 /, din suma populaţiei totale. 


218 VIAŢA ROMINEASCA 


i tă în mod 
artizarea acestei populaţiuni este făcu 
Re pă majoritate este ingrămădită în oraşe iar la 


țară nu se găseşte decit în proporție de 3,6", Tom de 96.4, 


solului, astfel că cu totul altă populaţie decit erc Wiere 
este creatoarea bogăției naţionale. Problema Geen ët 
economice palestiniene este, după Pinner, „cucerirea Ă 


i i valuată la 10- 12'/, 
i Evrei şi a cărui suprafață poate fi ev . 
caprele teritoriul cultivabil. Populația me = arca 
ionii nu este o populaţie muncitoare a solului; ea EN 
forța de muncă a Arabilor, astfel că nu se pna e gerbera 
situaţia coloniştilor din coloniile propriuzise. Un pute „dei 
1 evreiesc, a cărui dezvoltare s'a incercat dup igp es e 
dir 1905, nu a putut să reziste. Felahii obişnuiţi cn ennen 
neo het mai ales puţin pretenţioşi în materie de intreţinere, 


i poziţiile lor anterioare. 
seat + zë A de A eg emanată din spiritul 


Pi ata tcu totul insuficiente pentru a pre- 
rea rca marei aa ad seama că tendinţa ve 
ntinuă a fi stabilirea la oraşe. Haifa a devenit ae aa 
Goen i industrii, iar Tel-Aview a celei mici şi mijloc ke 
'Situaţiunea Palestinei pe piața mondială nu ziare sera 
satistăcătoare căci noul stat are de învins în ee viet 
cile organizării interne. La această organizare, í n ro deori 
Pinner într'o bună măsură muncitorimea, care E lg en 
ol. Există azi o asociaţiune muncitorească Ar ate sale de 
de membri, dintre care 10.000 din industrie. Prin peri gripă 
"zitoare ar ți acele ale socialismului, căruia iti e -propra e? 
iei evreeşti, îi dau prilejul să facă oper 
ii G. Zane 


. 
kad e 


ii des proportions dans la 
la C. Ghica, Esthetique Ee 
T Eest les arts (La pensée aang ringia Gr ) 
Cu tot mai multă rivaă se intrunesc în ec a Saparan 
aporturilor armonioase, eforturile de tälmäcire nu num 
a și ae aburi, E i inceput. ne lasă im- 
Cartea d-lui Ghica, o spunem dintru p 


presia unei lucrări de matematician, care sa ocupat cu estetica. 


E 319 
Aceasta poate şi din faptul că douä t 
sint umplute cu demonstrații matemati 


rinsei legături dintre 
număr şi opera de artă este leit-motivul ent, 4 
Sinteză în care sau strins la 


In fruntea cărții aflăm portretul lui Luca Facioii di Borgo, 


Nu-i pentru nimeni un mister că Pietro dela Francesca 

în pictură şi poetul formei cristalizate, 
smulse din tumultul primitivismului, sau că şi astăzi un sculptor 
ca Bourdelle consideră arta ca o algebră invăluită. Renaşterea 
a limpezit eforturile antichităţii, dar şi timpurile noastre pot ti 
mindre de investigaţiile unui Theodor Cook (The Curves of line), 
Jay Hambidge, Lund, autori pe care d. M. Ghica îi citează des, 
sprijinindu-se pe constatările lor. D. Ghica a săvirşit o operă de 
coordonare, ocupindu-se de formele din natură, de proporţie, de 
entitățile geometrice în plan şi spaţiu, de spaţiu, de formele vii 
şi creațiunile artistice, şi în sfirşit, de volum. 

Perceperea în mod conştient a raporturilor dintre formele 
naturale este strădania esteticii acestea. Vom insista asupra pro- 
porției, celelalte capitole înșirate, din voluminoasa carte a d-lui 
Ghica (444 pagini, 93 plange, peste o sută de figuri geometrice) 
răminind a ti subinţelese. 

Proporția, pe care Pacioli o numea cu drept cuvint „di- 
vină“, se obţine „impărțind o lungime în două părți inegale, ast- 
fel ca raportul intre cea mai mică şi cea mai mare, să fie egal 
cu raportul dintre aceasta din urmă şi suma amindorora”, Kep- 
der numea această proporție „sectio divina“ iar Vinci „sectio 


320 VIAȚA ROMINEASCA 

aurea“, de unde va deriva cunoscuta denumire „section dorée“ 
sau „nombre d'or“, dată unei invariante foarte importante în re- 
uniunea numerică. 

Legea proporţiilor se găseşte realizată în proporţiile corpului 
omenesc şi al animalelor, in anumite temple grecești (Parteno- 
nul), în botanică, în muzică, (Zeysing a studiat sute de corpuri 
de masculi şi femele pentru a stabili fazele creşterii proporţionate). 
Formele corpurilor se dezvoltă cu o energie superiicială minimum 
compatibilă cu forţele orientatoare. Ca ga air e şi volume sint 
prelerate pentagonul (Vignolo ridică e el palatul Caprarole) şi 
dodecaedrul care este şi el o amplificare, la citeşitrele dimen- 
siunile, a simetriei pentagonale, sau hexagonul (şase fiind un număr 
perfect), dreptunghiul şi mai ales profilul triunghiular (egiptean, 
transmis prin cruciați, occidentalilor). Cită importanţă sa dat 
esoterismului matematic platonician, bazat pe pentagramă şi sec: 
țiunea de aur, se poate vedea şi din cugetarea maestrului Jean 
Vignot, care pe la 1398 spunea „ars sine scientia nihil est”. 

Evident că astăzi nu mai spunem astfel. Arta modernă lu- 
crează instinctiv, ştiind că talentul inchide ştiinţa. Doar arhitec- 
tura mai are nevoe de-o atenţie special indreptată asupra volu- 
mului în spaţiu, raporturilor lui elementare, care există 
armonizate in piramida lui Cheops, în arta greacă,in cea gotică, în Re- 
naştere, dovedind VE Vega ee pure au închis în ele o 
parte din pulsarea vieţii. D. Ghica, din cauza acestei importanțe 


ultimelor secole. 

Din acest cuprinzător studiu sintetic se mai degajă o ide 
importantă deşi ușor de sustinut: „cei vechi ne-au fost superiori“, 
Că însăşi arta actuală, reintoarsă la clasicism, la volum, la şti- 
ința lui Pytagora ne-ar dovedi aceasta, nu ne indoim, 

Totuşi, chiar cartea d-lui Ghica ne dovedeşte eforturile se- 
colului nostru de a înțelege şi recrea o artă nouă, bazată pe 
fundamente, nu vechi, ci veşnice. Că „seirie pour: de azi ar 
fi fost mai puţin mindri în fața septizoniului lui Sever sau a 
farului din Alexandria mar D de mirat, deoarece legile au rămas 
eterne şi cine le-a prins cel dintăiu e mai tare, tocmai ca şi focul 
prometeian pentru odiţii legendari, decit ceilalţi veniţi mai 
tirziu, care nu se pot bucura mai mult decit primul om ce sa 
găsit pe sine în Dumnezeu, în natură şi fireşte, în el însuşi. 


Petru Comarnescu 


wem 
PIB LU SR 


Hi 
p. e 8 gege 
| DT 


Revista revistelor 


Arhiva pentru reforma socială. 
No. 1-2. 


Orideciteori primim această revistă 

avem regretul că nu apare mai des, 
Desigur, eforturile eroice ale lui 
Gusti, întimpină atitea dificultăţi, in- 
cit trebue să-i lim prea recunoscă- 
tori chiar pentru faptul că aceasta 
publicaţie poate să apară. Asemenea 
periodice sint acelea care formează 
o cultură şi o civilizație națională 
proprie, 
Numărul de față cuprinde două 
contribuții străine. Uma a d-lui L, 
Duguit, asupra sindicalisemului fn 
Franța, alta a d-lui H. Trochy asu- 
pra capitalismului internațional. Din 
celelalte lucrări rematcăr : 

Biologia satolor» de dr. G. Banu 
studiu aprofundat de extremă utilitate 
asupra vieții satelor; «Istoria şi o 
nouă mel de determinare a rasë- 
lor», învechită poate ca concepții 
antropologice generale dar intere- 
santă pria unlicații, O cronică asupra 
filosofiei istorice la Rickert semnoază 
cu competinți N. Bagdasar. 

Gindirea No. 10—11. 

Cu același ţinută tehnică şi strict 
literară s'a menținut -Cindirea» şi a- 
nul acesta. Un frumos articol de d. 
T. Vianu, despre sentimentul pesimist 
al artei şi vieții cu exempliticări din 
Paul Valéry, iar în ultimul număr 
începutul unei nuvele a d-lui Damian 
Stănoiu, tim tonul nepotrivit 
de violant al concluziilor unui articol 


porni! savant și obiectiv, al d-lui 
P, Marcu-Baly. Tinerii conlundă n- 
desea brutalitatea cu energia, care, 
poate li şi perfect dulce. Nopotrivita 
de asemene: imtoleranța pentru 
vederile altora la un om ce pare 
uşa de cultivat. Protestăm, în orice 
caz, contra modului iroverențios «i 
nedrept în care e caracterizată me- 
toda d-lui P. Zarifopol. 

Scrisul rominesc No, | Craiova. 

Dein primul său număr, această 
revistă se prezintă în condiţiunile 
celo mai fericite. Pe dog condiţii 
tehnice excelente, Scrisul rominese 
aduce și semnituri interesante prin- 
tre colaboratori, Găsim numete dor 
Cezar Petrescu, Gib. Mihâescu, Pilat 
etc: 

Dar ceiyce e mai ales liudabil n 
faptul că Hnara revistă craioveană a 
inţeles cå publicul caută informații 
usopra actualități si a Intemelat ast- 
fel o serie de cronici; adică a inteles 
că o revistă e mai mult a publicului 
decit a scriitorilor, care scot deobi- 
cei o publicaţie ca să-si cultive a 
morul propriu personal ori să-şi vi- 
deze patimile de cenaclu, 

Minerva No, 2 X 

Abia ajunsă la numărul doi, aceas- 
tā excelentă revistă de sinteza cul- 
turali, în care ideile generale din 
toate ştiinţele, morale ori exacte. 
sint egal tratate, şi-n cistigat n de: 
osebită autoritate asupra cetitorilor... 

Numărul doi e tot aşa de bogat, 


2t 


322 VIAŢA ROMINEASCA 


jot aga de competent, și de îngrijit 
ca şi numărul unu, 

Relevăm printre contribuţiile nu- 
mârului de faţă studiul complect şi 
adincit asupra „Fascismului” datorit 
d-lui P. Andrei, un altul asupra „Me- 
tutizicei contemporane” al d-lui L 
Petrovici, apoi „Note pentru o intro- 
ducere în filosofia “ ale 


j cor ere el» de A, Oțetea, 
$ enaşterei » 
RÄ ii asupra psihologiei Sim- 
bolului” de M. Ralea. 

Adevărul literar. 

lată o revistă care şi-a înțeles cu 
adevărat rostul —de unde şi succe- 
sul său—, o revistă care dacă ar dis- 
pare ar lăsa un adinc in mişca- 


te același lucru despre multe 


riceputa 
M Sevastos e astă 
bază a marelui public care se inte- 
literatură. 


reanu, notele 
călătorie ale d-lul M, Sadoveanu, 
Schiţele d-lui Jean Bart, articolele 
d-lui P. Zarifopol, ale d-lui Tudor 
Arghezi, versurile d-rel Otilia Ca- 
zimir, cronicele d-lor Suchianu, Bla- 
zian, Isabela Sudoveanu etc, etc. 


G. K, Chesterton 


D.G. K. Chesterton se strădueşte 
de douăzaci şi cinci de ani să do- 
bindescă dreptul de a trăi ia adi- 
postul credințelor şi al ideilor sale 
ca Intro vază În mijan dea Bă 
pân eva mere ee a 
exprimă cu m ā R 
de a scrie numai pentru a comunica, 

Aceste drepturi pe car d-sa le ro- 
vendică ne vom feri de al le con- 
Ba căci d e gier posedă o 
calitațe cu care ne-a ciştigat respec- 
tul odată pentru trib a 

Dacă sintem de acord as 
ceiace numim as ăzi intelect 
atunci vom reaminti cë d-se, este 

scriitor din gene sa, 
care a luat apărarea acelui aspect al 


omului care scapă intelectualismului, 
Intelectunlismul in timpul d-lui 
Chesterton se numea Darwin, Pater. 


maimuţă. 

In acel timp estetismul şi scien- 

tismul se ulişau cu acea candoare, 

care ne seduce încă la Remy de 

Gourmond. Un univers estetic şi un 

univers Sea nos pot exista, populate 
de fiin perceptibile vu 


in- 


ale omului, 
(Ramon Fernandez, Aouvole Reute 
Française). 


Dificultățile Marel Britanii 


Marea Britanio cun bk 

polin dagte Lët a 

Vinde acre rol per a 
scum 

dè cost Fe? Lo ES 


+ 


Explicaţiile prodigate bucuros: de 
anarhie mondiala, de putere de cum- 
parare mondială redusi, nestahbilitate 
monetară, naționalism, economic, grå- 
nii vamale supraridicate alcătuesc 
scuze perimate ori improprii. 

Râul este de fapt în interiorul ţa. 
rii. Marea Britanie a plerdut o bună 
parte din privilegiile sale tradiționale, 
ndustria sa a ramas In urmă, renda- 
mentul este insuficient, salarii prea 
mari din cauza costului de viață ex- 
cesiv, impozitele prea grele, 

Peste zace ani, dacă această stare 
de lucruri nu va D remediată, Engle- 
zul] va persista să-şi pue tracul pen- 
tru musa de seară, insi va risca să 


Asească farluria dă, 
v va fi adi „aaa pentru a plinge 


acest t 
(Jean cure. Revua de France). 


Moravuri: Virtu vițiije 
FREE SE 
Bucătarii chinezi sint deobiceiu ser- 


neplătiţi lunt de zile ` mal mult, el a- 
jută uneori cu bani pe foştii lor stä- 
pini ruinaţi, 

Aceste sentimente frumoase nu-i 


servitorului un delict prea grav. 

Bucatarii chinezi sînt destul de ca- 
NONE, A lt es nemişcată, a- 
proape so cu manierele şi 
E eg plină de curtoazie, 

Ei sint insă, și aci originalitatea dis + 
pare, tot atit de lacomi ca bucatarii 
din toate ţările, 

profesează un mare dia 
pentru felurile şi băuturile străine, 
sint ades surprinşi cu degetele in 
horcanu) cu dulceaţă aau cu sticla 
dp porto ia gură, 

Se pare că in China asemenea de- 
icta se pedepsesc printro puternică 
doză de purgativ pe care stăpinii o 
amestecă în vin. 

(Harold Weber. Westermann Mo- 
natshefte). 

Un nou pericol demografic: na- 
Stage în bloca străinilor 


4500000 de Francezi și-au jertfit viața 
pentru a respinge invazia străinilor 


~~~ REVISTA REVISTELOR 323 


Lë ng Soft eeng se electiu- 
a ] v- 

rabil eme, HEI die 
In 1911, 1100.000 de străini locuiau 
în Franţa; în 1921, 1500000. in 1925, 


italieni, 500000 Helgieni, 400.000 $ 
rai eech Polonezi ; şi paie 

e contin e, apartinind diferi- 
telor state deis oanien 

Această invaziune era nu numai de 
prevăzut dar chiar la un punct, 
utilă după marele războiu, Ea facilita 
renașterea vieţii economice compro- 
misă prin împuținarea de lucru şi 
impiedica afluxul prea mare de ta- 
rani ja orașe, fapt care ar fi atras o 
mare mizerie la ţară determininei 
astfel un dezechilibru total al eco- 
nomiei naționale, 

Dar Dies Ze nu trebuesc exit- 
gerute, vă ele trebuesc puse 
în cumpână cu desavuntagiile şi cău- 
tat a vedea dacă conci care o 
vom putea trage este de naturii să 
ne înveselească sau dimpotrivă, să 
ne luse în îndoială. 

Sa vedem care ar putea fi deza- 


In primul rind bogăţiile, proprie- 
tățile naţionale sint se pe 
un foarte modic de linanciarii 
er i. 


poi mina de lucru străin nu con- 
stituo de cele ee multe il decit 
un contingent erati care 
imbogăţesc spitalele şi rubricile fap- 
re Deeg criminale ale cotidiane- 


lor franțuzeşii, 

D. Lambert arată care este ayan- 
tajul politic al nuționalizării acestor 
străini ` rezolvirea gg unei 
Germanii de 60.000. ia dà în 
fața unei Franţe de 40, Ar 
coastă sporire a populaţiei constitue 
ca însă un avantaj real, Inlesnind in- 
cetâțenirea franțuzească, numeroşi 
străini şi nu din cei mai buni, dor- 
nici de profitul politic şi social, le- 
gat de această încetățenire, consul- 
tindu-şi numai interesele personale 
vor deveni Francezi, păstrind însă 
sentimente străine şi considerindu-se 
liberi de orice solidaritate naţională, 

Legea Lambert merge mai departe: 
ca suprimă dreptul individului näs- 
cut în Franța din părinţi wtrăini sau 
a copilului născut din părinți natu- 
ralizaţi, de a dedina naționalitatea 
francezi. 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aci este uşor de imaginat pe- 
wc introducerii unor s molecule 
străine care pol vatama coeziunea 0- 
m ă de până acum, 
cestea ar fi pericolele politice la 
trebue să adăugăm altul 


dăunător şi insuficiența neutralizată 
de cel slav ori german. 
Repopulbirizarea Franței pe calea 
'omalizării în masă a unor străini 
aşi nu pare a fi remediul ideal; 
el e căutat aiurea, 


Scaparea Franţei nu trebue căutată 
in afara, Premii de încurajarea fami- 
liilor numeroase precum şi eforturi 
neincetate prin igienă, pentru com- 
baterea mortalității infantile sînt sin- 


gurele mijloace eficace. 
(Lucien Bee. La Reone Mondiale). 


Maurice Utrillo 


Maurice Utrillo este fiul d-nei Su- 
zanne Văladon. In copilărie se î 


de anl pictează cu o turie - 
trală străzile Parisului, a ü- 
lui Montmartre, a mahalalelor sor- 
dide în cure e 
deste verdeață d H S 


căreia se dezvolta linereța sa €- 
xaltată, 


Pictează cu genialitate, sorditatea 
tavernelor şi | zidurilor $ 


cincizeci de franci unni intermediar 
care in rindul său îl plasa unui ama- 
tor pentru o sută său o sută cinci- 
zeci. Mulţi amatori an vindut apoi 


de mii de franci 


D, Utrlilo, care este acum la Paris 
ene Zeene m buni şi es 
a expune citeva pinze nou 
EC la Galeria Bernbeln. 

(Albert Flament. Revue de Paris). 
Influența internațională a crizei. 

agricole 


Se prevedea în Franța o vă 
criză economică datorită instatiiieaţii 
francului şi a inflațiunii, Grație însa 
măsurilor luate, mişcările de schimb 
precum y D portul pir ta 
taţi reale, dar 

ma Jasmine "` 
Dar dacă temerile unel crize in- 
dustriale nu par justificate, posibili-- 

agricol 


dentă, i 

Cauza o găsim în scăderea bruscă 
a prețurilor mărfurilor alimentare 
care nu corespunde de loc cu o- 
scădere a prețurilor obiectelor in- 
«hustriale 


Această stare de lucruri a trezit 


grave nemulțumiri in lumea 
„dar remedii au fost 
numai decit propuse: ti 


o diminuare ia a puterii de 
cumpărare a produselor 
in raport cu cumpi in - 


exploatare cit şi Cu imâriurile nece- 
sare consumului domestic a acelor 
care exploa 


toază. í 
Ancheta tăcută anul trecu: arată 
că această criză nu există numa! în 


Franța, cl se intinde la Eu» 
ropă. in Europa valoarea setor 
agricole nu tă decit 9%, din 


valoarea lor dinainte de răzb și 
Ei, în a ră cu consumațiunea do- 
mestică, asemenea Statele 
Unite raportul aste tot de la 91”, 
la- 

mia acum pria că în marea 
te a or Europene, cu 
excepția Angie) şi Belgiei, 30, din 
populaţie este agricolă, atunci este 
clar că pacea şi echilibrul economic 
al tuturor națiunilor este condiționat 
de prosperitatea exploatațiunilor 2- 
Uriza franceză este un aspect 
al unei probleme esenţiale şi vaste, 
dech ca soluția să fie găsită 

cit mai repede, 


REVISTA REVISTELOR 325 
——— NS 


Veritahilele remedii ale acestui 
grav pericol au fost din fericire de- 
finite la Conferința Economică, iar 
aplicarea lor depinde în primul rind 
de agricultori, 

Adoptarea generalizată a p e- 
selor tehnice, organizarea stiințificã 
a producției, a crescătoriei, a vin- 
zărilot, a creditului, a usigurărilor, 
standardizarea produselor agricole, 
aa E măsurile eficace, Ele 
nsä mn pot fi adoptate decit du 
ce prealabil, se va stabiliza ee 
şi se vor găsi capitaluri cu o dobinda 


no A 
(Roger Aubonl. L'Europe Nouvelle), 
Amokul si Latahul 


„In insulele neertandeza dintre A- 
šin şi Australia, cea mal mare parte 
din populaţie aparține rasei malaeze, 
care ocupă un loc intermediar între 
negri şi galbeni. Rasa aceasta are, 
pe lingă caracterele psihice, şi cre- 
dinţele specifice primitivilor, citeva 
psihoze propră, care aproape hu se 
observă la alte rase, Printre acestea 
se citează în primul rind Amohul şi 
Leift. Amokul este atacul ucigaș, 
brusc, complact neaşteptat”, căci 
„Milaezul sa repede asupra primului 
venit (chiar şi asupra familiei sale), 
il omoară sau e a grav” (112). 
Amokul apare i ca un asasinat 
comis asupra uncia sau mai multor 
persoane. Boala aceasta e aproape 
numai la Malaezi. Se pare căe a- 
devârată halucinație, căci pentru Ma- 
laez e un adevarat „atac de apărare”. 
Foarte adeseori amokul urmează 
unei malarii, febre tiloide, sifilis, gri- 
pe. Kracgeni vede în Amok un 
simptom al epilepsiei. Cînd Individul, 
care a lost în stare de Amok reca- 
pâtă conștiința, are o complectă am- 
nezie, căci nu-şi mai aminteşte ni- 
mic din cele ce a făcut, 

Latahul seamănă întrucitva cu ma- 
nia, deoarece aro un caracter de ve- 
selie și de mimare a tuturor migcă- 
rilar pe care le lac persoanele prë- 
zento. E o psihoză aproape exclu- 
siv a femeilor malaeze la virsta in- 
tre J5 şi 50 de ani. E 

Pe cind Amokul este inconştient, 
in Lab lameia—care adeseoori ln 
starea aceasta exprună donn! ero- 
tice și pronunţă cuvinte obscene—işi 
di sama de ceiace face, dar simte o 


(| H. G Van Loon, Revue An- 


Negrul este inferior blolo- 
giceşte ? 


Autorul pune în discuţie mult dez- 
bătuța problema a densebirii de va- 


Dot diferențele fizice dintre Negri 
şi Aibi nu ne arată de loc inferiori- 
tatea lor, căci sint mal viguroşi şi 
mal rezistenți, S'ar putea deduce a- 
ceastă inferioritate din faptul că Ne- 

au un indice cetalic mai mic ca 
Dt, dar nici aceasta nu e absolut 
exact, deoarece după constotările 
făcute se observă o mare variație de 
indice la diferiți Negri dela nord şi 
dela sud. Insfirşit se recurge la un 
ultim ment :- mortalitatea Negri- 
lor e muit mai mare ca a Albilor, 
ceiace ar dovedi inferioritatea fortei 
fizice în lupta cu mediul. Dar cauza 
acestei mari mortalitat nu e de na- 
tură biologică, ci de natură socială, 
cări Negrii trăiesc în cele mai rele 
condiții igienice şi în mizerie. 
Deasemenea nu se poata spune 

CH ben Ger este Inferior din punctul 
de vedere intelectual, pe baza con- 
ștituției sale psihice. Dacă ma a- 
juns ja gradul de cultură al Albilor 
aceasta se datorește faptului că el a 
stat mai departe de cultură, dar dig- 
pozițiile sale ice nu-l condam- 
nä la stupizenie. Rasiştii conced cel 
mult că Negrul este un bun imitator, 
dar nu poate fi creator, nu are ori- 

inălitate, Ori ọliciul de patente din 

Was on dovedeşte prin date sta- 
tistice Negrii sint si inventatori, 
Tablourile ndele, melodiile, lito- 
ratura ca şi dansurile lor sint probe 
ba Deeg? lor spirituală, 

uşor tu un grup cu àvan- 
tagii politice. cu e pozite socială şi 
superioară, să se creadă 

superior din natură chiar. Aga sa 
credeau in antichitate Evreii, apni 

Grecii şi R care aveau o des- 
voltare culturală şi politica superi- 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oară şi de aceia dis străini, 
GE aceia disprețelau piece 
Journal of Sociology), 


Natura şi limitele fenomenelor 
sociale 


Deosebirea diferitelor domenii de 
lenomene este mijlocul cel mai po- 
trivit pentru dezvoltarea unei stitt, 
căci numai astlel se poate observa 
şi defini fiecare clasă de fenomene cu 
caracterele lor specifice. Autorul de- 
osebegte două grupe de fenomene ; 
sociale şi non sociale, încercînd să 


Gillette înțelege prin societate to- 
talitatea fenomenelor sociale ; dar a- 
ceastă totalitate nu e ceva momen- 
tan, care se face lie a 
presupune o con procesele 
sale, în conținuturile şi forma sa. Con- 
tinuitatea socială e legată de cea so- 
iară, fică, biologică, etc, - șia- 
pare în transmisiunea dp idei, norme 

practici dela generație la genera- 

Dar care e natura sociotän ? In 


care are con- 


Om temei. Zei întrun mediu 
fizic, intrun univers material, în a- 
SE dl geogralice, gen 

dolală influențează asupra uni- 
lor. Cu loate acestea „condițiile fi- 
zice sien intotdeauna externe v 
tru ri ë dintre ant stu 

pn re cu siințire* O ac- 
țiune e socială numai e = 
minata de influenţa altor indivizi 
când are electe asupra acţiunilor al- 
tora, Undo mu e cooperatie şi inter- 
stimuliție a indivizilor nu avem a 
face cu fenomene sociale. Diferitele 


es funcțiuni vie 
v ce. 
Mai s] Gillette, Socjal Fortes). 


Originlie grecești! ale Ideti de 
den ale 
Grecii au fost Europeni, 
care au promulgat cosmopoli- 


tismului şi dela ei a -0 tie 
vilizaţia i vest AE E gà- 
seşte nu numai la stoici, ci şi în pe- 
rioada clasică anterioară, de exemplu 
in epoca homerică. 

Homer descrie pe Phaeaceeni şi pe 
Abii ca „oamenii cel mai drepți” ; ei 
priveşte cu simpatie pe ini si din 
scena dintre Priam 


Niadei cred că simpatia autorului e 
mai mult de partea lui Hector cect 
a lui Achile, 


vede şi la Euripide, cînd acesta a- 


un model Gin grecești, 
dar dela captivă replica în 
E ger ge 


despre Parşilor la Pintaea, 
susține că aceasta se datorește in- 
ieri armamen 


racht şi Emperdocles formulează 
doctrina legit morale a raţiunii ca o 
forță Ian: mā a universului ; ci sus 

că taţi oameni) sint creațiuni ra- 
ionale, ori legea aceasta e baza 
principiului cosmopotitismului, Mai 


lumii”, Cinicii dau o mare importan- 
de egalitate a ființelor ra- 
cii întemeiază 


D ideii de 
tionale, iar stai şi re- 
prezintă în mod tipic cosmopolitism 


~- 


Nici chiar religia greceascu, de 
are un caracter național, nu esta Cé 
sită de elemente cosmopolite. Orphis- 
mul, care influenţează sec, 6, 5 şi 4 
a, Chr. alirmă o minune naturală n 
mergi [iinţelor e Ba Soa o va- 
oare toa umea, Demir 
Diech ca a pentre barbari, erei 
sclavi și pentru oamenii liberi. 

Prin urmare toate domeniile cul- 
turii greceşti cuprind ideia Cosmo- 
polita, pe care civilizația apusană o 
amplilică şi o teoretizează mai te- 
meinic, 

(Hugh Haris. The International 
Journal of Ethics), 


Citeva remedii pentru criza 
actuală a regimului parlamentar 


Situaţia politică a multor țari eu- 
ropene, intro permanentă criză, a 
provocat numeroase critici şi tot a- 
titea propuneri de reformă a repi- 
mului parlamentar. Unele chiar au 
mers atit de departe incit cer re- 
intoarcerea la monarhia absolută sau 
intronurea unui regim de dictatură. 
In faza artuată a democrației, o dic- 
ttură nu aste proprie decit unei pe- 
rioade anormale, „Regimul democra- 
tic este incompatibil cu dictatura 
prelungită ca şi cu monarhia abso- 
lută“. Democraţiile actuale nu mai pot 
admite decit o singură autoritate, a- 
ceia a Sei doch a majorităţii par- 
lamentului. 

Pentru ca aceasiă autoritate să poa- 
tā funcţiona în raport cu nevoile nn- 
ionale şi să se poată exercita fără 
abuzul incompetenţei și neresponsa- 
bilităţii, parlamentul trebue să-şi mo- 
difice structura gi tendințele, Paria- 
mentarismul actual este politic, CH, 
vidualist, oligarhic, El trebue să ade- 
vină politic-economic si popular, prin 
lărgirea sulragiului, chemindu-se la 
viaţa politică noui pături sociale. 

O suprimare a sufragiului univar- 
sal şi deci a parlamentului politic și 
inlovuirea sa cu o adunare de „spe: 
cialişti*, în sensul italian fascist sau 
rusesc bolşevic nn poate avea loc în 
țările de veche traditie parlamentara 
pentru că politică, în sensul 
adevărat al cuvintului este consi- 
deraţia intereselor generale ale Sta- 
tului“, chiar „aplicarea unei filosofii, 
a unei anumite concepțiuni de viaţa 
naţionaiă, socială, umană, care depă- 


___ REVISTA REVISTELOR 27 


şeşte cadrul „intoreselor” care = 
seste ştiinţa însăşi“. RA 
Remediarea paărlamentariamului stă 
egen leg? şi nu în distrugerea 
sa. Cea dinttiu gr a pariamentaris- 
mului care trebue democraţiei ac- 
tuale este menită a fi „desoligarhi. 
zarea” sa, consultarea tuturor orje- 
lor sociale, economice, intelectuale 
şi morale alo națiunii, 
Incompetenta, neresponsabilitatea 
şi lipsa de continuitate care sint 
marile defecte ale regimului paria- 
mentar actual ar putea patt) dispa- 
rea, mai ales cind în locul regimului 
administrativ actual s'ar introna siste- 
CH unei Seene E? autonome 
Cipată politică si im nată 
de un spirit modern. iale 
(Georges Guy-Leyrand. L'annêo 
politique française et étrangère), 


Mica Înţelegere 


Scopul realizării Micei Inţelegeri i 
fost consolidarea nouii stări de lu- 
cruri din Europa Centrală, iar funda- 
mentul său juridic sa bazat pe prin- 
cipiile stabilite în tratatele dein Frin- 
non sl Neuilly, 

Mijloacele de acțiune ale Micei In- 
țelegeri au fost și sint defensive si 
active. În scurta istorie a acestei gru- 
päri politice se poate vorbi chiar de 
două faze, deosebite după domina- 
rea uneia sau alteia dintre aceste 
două categorii de mijloace, Delia in- 
tomeeroa sa şi pină n inlaturarea 
ponosim habsburgic, prin forțarea 

ie do a renunța definitiv Lo 
ideala întronării împăratului Carol, Mi- 
ca Înţelegere poale fi socotită in 
laza sa defensivă, Dela această dată 
şi până azi s'a accentuat însă un e- 
loment activ, El se exprimă printre 
serie de măsuri menite ca relațiunile 
economice şi financiare dintro Ro- 
minia, Jugo-Slavia şi Ceho-Sinvacia 
si devină cit mal dezvoltate, și apoi 
ca raporturile Micei Inţelegeri cu ţa» 
rile vecine să fie cit mai amicale, 

În aceiaşi vreme acțiunea sa a 
tins bn o înțelegere şi cu Ungaria, 
atit pe terenul politic cit şi pe col 
comercial, 

Se poate spune azi că țelurile ime- 
diate urmărite au lost atinse şi prin- 
tre căre mai principale se pot enu- 
mera: impunerea țărilor participante 
în M. L ma de puterile apusene, 


e ` 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


consolidarea re amicale cu 


mài ales asigurarea stării de fapt şi 
de drept stabilită prin tratatele de 


ace. 
Anumite evenimente recente, cn 
acordurile dintre: lialia şi Rominia, 
itala și U Italia şi Albania nu 
sdruncină de loc situația Micel Ințe- 
EE color trei miniştri de 
DI „Cara à avut loc recent la 
lachymov, a dovedit complecta so- 
liditate a acestei grupiri politice. 

(Eduard Boneş. L'esprit Interna- 
tonal), 


Antecedentele doctrinei 
lui Monroe 


Doctrina lui Monroe privită in Sti- 
vele-Unita cu respect reli mistic 
aproape, își e o aplicare în fie- 
care aci din extemă a aces- 


cepind dela 1808 izbucnesc în Ame- 
rica Centrală şi de Sud numeroase 
războaie de ig 3 Die erau 
daso mai ales ën gen şi în 
een ciştigării lor, o ag de 
state apara, care reprezinta geogr- 
ficeşte vechile diviziuni udministra- 
tive. Organizarea și apararea lor in- 


tele colonizatoare ale Europei, Două 
fapte le salvează; dortina lui Mon- 
geen Spaniei pi tal Tei 
tiga coloniile perdute se adreseaza 


Stintei Alianțe, a cărei acţiune reac- 
pen era în floare, In Europa Oz: 

de inde tä ale Ame- 
ricii nu erau bine văzute. Situațialor 
Iu discutată la ul din Alx- 
la-Chapelle din 1818 şi la cel din 
Verona din 1522, La o pm in- 


torvențiune efectivă. Trei împreju- 
tări dictau Engliterei această vg 
dine: presiunea exercitată de ne- 


importanța unei înțelegeri a Engilte- 
rei cu Statele-linite. ege 
piiterei credea că a sosit 

ca să-si intinda sfera de inlluență 
in America, protestind alturi de Sti- 
tote-Linite contra proectatei interven- 


a Sfintei In această 
vreme, (1823) prezi ul Monroe pro- 
nunța celebra sa d ex- 

un sentiment unanim de nein- 


prima 
üredere a Americanilor faţă de Europa 
a anunța voința de izolarea Siatelor- 
nite în politica mondială. în 
cepția a ï 
CS centrală WS numai n 
i o izolare ar putut ga- 
ranta independenţa, 
Aces 


D t să se impună definitiv fiind 
alee ratie eg politicii a- 


mericane. 
(John B- Whitton, Meme de droit 
international; ` `. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Jacques de bacretelle, Loire 
espagnoles, „Ed. Nouvelie ltevue 
Française“, Paris. 

Un tinăr elegant şi de o cultură 
rălinată este torturat de un amor vii- 
lent și pe care-l crede neimpirtăşit. 

Intro zi crede că a descoperit re- 
mediul intro despărțire voluntară de 
citeva săptămini. 

Picacă în Spania unde meditaţiu- 
nlle toledana şi contruntazea impre- 
siilor sale cu ale lui Theophile Gau- 
tier îl vor distrage dela amorul său 
absorbant. 

imaginea ṣi numele obiectului a- 
dorat persistă însă mai puternic ca 
partumul din grădinile palatului Al- 

bra, mai tare ca trecutul metin- 
colic al vechiului Toledo. pănă în 
ziua cind intilnirea neîncetată a sute 
de perechi indrăgostite pe străzile 
Cordovei, Il fsc să întrevadă, prin 
excesul suferinței pe care o deter= 
mină în sulietul sän, vindecarea po- 
sibili, 

atent Proust, Chroniques, EA. 


Se poate unnări în articolele lui 
E Proust din 1692 şi pănă In 
şi cure sint pentru prima oară 
strinse Tor un volum, diferitele faze 
şi evoluţia gindirii „proustiene“. 
Saloanele pe care le frecventa n- 
tunci, ale Prinţesel Matilda ori ale 
mei Lemaire, sehiţează duja viiton» 


rele saloane ale d-nei Verdurin uri a 
Ducesei de Guermantes. „Cronicele” 
sint un complement indispensabil al 
operei întregi: A la recherche du 
Temps perdu, 

Pierre Louys, Pages, Edition 

Mont Paris, 
De obicein „paginile alese* din o- 
pera unui autor nu arat decit pre- 
eeng aceluia care sa însărcinat cu 
acest triaj. 

Aci avem pentru Intăiaşi dată pwr- 
kini alese, transcrise, clasate de Im- 
sugi autorul gi din toată opera sa a- 
Hit cea cunoscută cit şi cea inedită, 

P Merimée: Lettres d'Es- 
pugne 1830—1833), Edition Lemar- 


el, 
„Scrisorile din Spania“ sint astăzi 
entru prima oară strinse în volum. 

au pănă acum împrăștiate în toată 
opera lui Merimée, kir altele, cum de 
pilda scrisoarea romtivă la „Muzeul 
din Madrid* era inca din 1831 in- 
gropuă intrun număr din revista 
„VArtiste* care nu se mul găsea, 
şi scrisoarea atit de amuzantă pu» 
blicată pentru intiiuși dată la anul 
1900 în Je Carnet historique ei li- 
teraire” 

Thomas Mann, Libocă als gèis- 
tige Lebensform, Otto  Quetzow, 
Lübeck. 

Cu ocazia celui de al s lelea con- 
tenar al ahpirii orăşului liber Lübeck 
la ech, romantietul Tho- 
mas Mann a pronunțat un discurs la 


33) VIAŢA ROMINEASCĂ 


Teatrul Naţional al orașului său natal, 
Nu trebue luat ca o eluziune de o 
retrospectivă sentirentalitate, acest 
discurs uşor colorat de humor în 
care autorul caută să arate 
enţa Morph natal asupra ES 
sona „0p chiar ` 
oer ini E. A, Peretz, Goses- 
dal, 1927. 


„Goloss Minouvchavo”. (Voceu 
tre uiti). 
Al cincelea număr din revista is- 


olului şi o scrisoare adresată de 
Dostoïevski lui V. 
fost violonist solo in orchestra ma- 
rei Opere din Petersburg, 
Romane 


Panait Istrati: Michail, Ed, Ri- 
Paris. 


Noua carto a lul Emanuei Bove, 
autorul lui Ko ge: al dE 
mand», este imaginea uimitoare k 
ii de cara so stărimă Minţele slabe 


Marcel Auclalr; Toya, Ed. Nou- 
velle revue française, f 
Este romanul unei femel urite in- 


care 
Ea caută In l si compensaţii 
morale care iulie Ma viaţa : 


z 
Q 


tje nu-i este 
oferit 


se apropie do ea ca s'o mingie, a- 
poi o părăseşte, şi viaţa ei se scurg: 
alături de fericirea unei surori mai 
norocoase, 
resursă este rdevojiunea 
în care dealtlel sombrează ca To un 
nautragiu. i 
i raa ul se petrece in America 


de 
Paul Morand: Boudha Vivant 


şi trăită pe un plan care permite 
să cuprindeni în imsimblulei problema 
Asiei contra Europei şi a aceleia şi 
mai generale, a lui raselor 
în lume. 

Gomez Carrillo, Fes. Ed, Fas- 
quele. 


Gomez Carrillo este Spaniol și 
Spania a fost mult timp stăpinită de 
Mauri 


mun, ) 

Da aceia Fes, capitala Marocului. 
are el un farmec plin de 
no , dealtfel cartea se cheami 
„Fes ou les nostalgies andalouses- 

Intr'adevăr la Fez 


pere 
mor, gelozie 
Gu DE Pibge du Démon, 
. K. 


fe 
„Pi du Démon” este o impresiu- 
N i aste a ungi întregi familii 
care suferă, speră şi desperă în in- 
terval de poe ore după reacțiunite 
vocate de un personagiu bizar 
wiy dw nu A- 


“şi oribil care d 


cest onaj, obsedat de ideia morţii 

copieren pe g rari: apropie. 
„H Rosny A Les ateurz 

de Zeg 0. R. C. 

d. Rosny, a publicat o nouă carte, 


care este romanul eturismuluie din 
anul 


Maurice Gr tuet: 
wé perits Botal; Latitude nord 


Este povestea tinărului Jêrðme care 


D. Bedel nu pretinde că toate fe- 
tele în Norvegia shit medice legisie 
ori consilieri municipali, destinul lui 
Jerâme însă îl face să cunoască mu- 
mai astfel de femei, El se amorezează 
de ES Kg in paronan in care 
crede eşte pe Solveig din 
Peer Gynt iar ra te dintre o do. 
ră fată din țara în care amorul şi că- 
sătoria se conlundă întrun sistem 
sentimental unic, şi un francez cu 
sufletul deviat, dau naştere unor ne- 
intelegeri foarte amuzante, 

Cartea d-lui Maurice Bedel a fost 
premiată cu premiul Goncourt, 

Palacios Valdes, La roman d'an 
romancier, Ed. N. R- F, 

Romanul d-lui Palacios Valdes de 
iu Academia R din Spania este 


care poporul dansează mereu şi este 
îndrăgostit de artă. 

Jean Fournier, Iggina e! Co., 
Detectives, Libreria Gafimard Paris, 

O poveste stranie, o serie dp mis- 
tere care se succed şi pe care prin- 
tr'o tenacitnte neobosit şi o rară 
putere de investigație, lpgins parvine 
Zi a "eg 1 la Ra 

n vi e care o locuia nce 
senatorul eer este păsit asasinat. 
Alături fiica sa rănită mortal și mal 
departe un necuneszul cu figurë an- 
pin-saxonă zace într'o baltă de singe 
cu craniul sdrobit, 

Citeva zile mai tirziu căpitanul de 
Limandoux logodit cu nepoata sena- 
torului Poivries este de asemeni a- 
sasinat iar în timpul anchetei poliție- 
E se descoperă cadavrul unei 
“tie 


Toate probele par a fi contra tt- 
nărului aviator Jaques Dambleuse şi 
justiţia I acuză. d 

Atunci f et Ca, intervin şi 
«larilica m le. 

Léonce Grasellier, L'affaire Pe- 
tit du Petit. Val. Ed. Perrin Paris. 

D, Grasellier a spulberat mis- 
terul care acoperea «I Petit du 
Petit Val, una din crimele cale mai in- 
fricoşătnare ale secolului al XVIII-lea, 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRAINATATE A7 


Francois Maibaut, Le roman ee 
Dante, Ed, Perrin, Paris 

Această carte întitulată romanul lui 
Dante este mai degrabă dech un ro- 
man, istoria, interpretată liber, a po. 
vestei unei pasiuni cit se poate de 
pură şi de frumoase. 

Bruno Brunelli, Une amie se 
Casanova, Ed, Perrin, 

O serie dp documente care alca- 
tuese un roman trăit şi care ilustreaz2 
toată vi Less al XVIII-lea în 

enetig, şi Londra, 

Louis Guichard, RBleu-Marne, 
Societe d'Editions aphiques, ns- 
titimes et Colo , Paris. 

D, Louis Guichard serveşte de in- 
terpret intre marinari şi public și pe 
spune celace aceştia din urmă gin- 
desc despre ei şi despre altii 
Ce a deveni! în haosul de după 
răzholu acel admirabil spirit de corp 
cu care se fälea aită dată marina nsi- 
litară acest ultim bastion a? 
idealismului a putut rezista deskin- 
ţuirii apetitelor bestiale. 

Rene Trintzius, Le Soleil du Père 
Ed. N. R. F. 

Marle Valièry, eroina cărții, ne po- 
SE e en N Ee? şi d 

esi neputinta de a Gei din casa 
gé e nimu a trăi Dee). 

Dealtfel Mario Valery odata sc. 
i în urma unei drame din fami- 

sa, pe care o părăseşte, mis 
parvine să scape de amintirea på- 
rinților, nici de -amaorul-admirație. 
pe care-l nutrea pentru talil său şi în 
schimb se vede complect deposedată 
de tot ceiace constituia rațiunea sa 
de-n exista. 


Pierre Humbourg, Vieux comnie 
ie monde, Ed. N. R. F. 

Philippe ar [i putut (rä fericit si 
singur, A comis însă o mare preşali 
vrind să impărtăşeancă fericirea sa 
Două ființe care se iubesc nu sint 
întotdeauna stăpinele destinelor lor si 
cind Serieus i părăsi pe Philippe. 
Philippe se omori: 


Marcel Proust, Le Temps rs» 
trouut, Ed. N. R. F, două volume. 

Ultimul volum din <À la recherche 
du temps perdu», în care regëäsim 
pe Gilberte, văduva lui Robert de 
Saint-Loup, pe Madame Verdurin, 
căsătorită cu prințul de Guermantes. 
pe Bloch, pe ducesa de Guermen- 
tea éte ete. 


332 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Italo Svevo, Zeno, tadus din 
umba Italiană în limba franceză, de 
Paul Henri Michel, Da, N.E- Tos 


din Triest La virsta de şaizeci şi 
patru de ani nu a publicat decit trei 
romane, 


consultă, îl siătueşte să-şi scrie jur- 
nalul, acesta fiind un bun remediu 
contra bolilor nervoase. Manuscrisul 
lui Svevo pare deci a hi datorit unei 
cure medicale. 

— gn èsto împărțit în cinci ca- 
pitole, 

Primul intitulat «Dernières Cigaret- 
tes» arată lupta sa contra pasiunei fu- 
matului, r 
morții tatălui lui Zeno. in +His- 
tolre de mon marrage + amorezat 
a linără gi EE tată ged 

ema. oşie, după ceace 
mina SE soră pete să se 
A wei SE A eg 
wausta, şi insi „În par- 
tea patra e vorba de legătura dintre 
Zeno şi o dansatoare Caria, 

Asociaţia comercială a lui Zeno cu 
cumnatul său Guido, soțul Adelinei 
sinuciderea Involun- 
Ido şi formează partea 
pe caza ap va m e Berta era 

9 ue ogice. 

Halo Svevo este considerat. de 
mulți critici ca un Marcel Pyoust 
Haten, 

Marlo Puccini, Quutra-vingt-dix 
e Tradus din limba italiani. în 
Michel, Edition Kra, Paris, 

Quatre-vingt-dix ans, sini o serie 
de patru nuvele. In prima +lEcoule- 
ment- este vorba de un permisionar 
căre se reintoarce 
unide-şi e 
nu știe nimic dar 
ciumă, prin aluzii greont ceilalți caută 


Ed. Calman Lévy, Paris, 

Binetto este o tinärā italiancă de a 
mare frumusețe, Un cavaler de in- 
„dustrie o transportă ln Paris unde 


devine stea de music-hall, admirata 
tretinu cei mai 
EEN 


de 
bog i financiari d 
zi Biuctte cază însă un st- 


flet candid şi avid de drazoste sim- 
plă şi ca so dovedească sea amore» 
zează de un personaj modest, 


1 e 

Cai doi ear | duc o soli- 

tară şi fericită în ziua cind mis- 

teriosul amant dispare. Mimi Ze 

pănă In Sahara, unde află că a . 
Atunci nemărginata ei durere se 


exprimă într'un dans foarte aplaudat 
de public pe care-l creiaza înainte 


de-a se otrăvi, 
Valentin Mandelstamm, Le 


tiv, de aventuri, și maritim. 


Ştiinţe 


Etienne Rabaud, /Orientation 
lointaine et la Reconnaissance des 
lieux, Ed. Felix Alcan, 

Cu toste că orientarea in depăr- 
tare şi recunoaşterea locurilor ba: 

e, sint fapte care au atras lua 
rea aminte a observatorilor, soluţio- 
narea acestei probleme nu constitue 
o preocupate CES paturalişti derit 

veac, 


de o jumătate 
Chestiunea care se pune şi pe 
care d. Raband o rezolvă esie urmă- 
toarea : Animalul se orientează cu 
sensoriale” și 


ujutorul unor „tepere 
întrebuințează senzații e AA 
lor omeneşti, sau posedă un : 
intern al iei care-l eg 
er, La peaste et lu 


cultatea de litere din Caen, sẹ ocu- 
pă în lucrarea sa, cu origina şi sem- 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE Bi 


D. Gustave du Pasquier, publi- 
cind cartea d-sale „Le calcul des 
probubilites, son evolution mathtmra- 
tique et philosophique* a voit să 
scrie un studiu care să fie util tutu- 
ror acelora a căror cu mate- 
matite nu ebra elemen- 
tară şi care au o cultură generala 
comună oamenilor instruiți. 


Medicină 


E. Forque, Au seuil de la chi 
gie, az Dont, à Zei 
Volumul profesorului E. Dees Cu- 


se desti- 

„Empiricii şi Chi- 

HEN dë Dee Veiis, 

ofii", + Ce 

"Wl moralului în chirurgie”, „Res- 

; chirurgului*, „Eutha- 
nasia” 


Ed. Rist, La Tuberculose. Ar, 
mand Colin”, 


o poate product, 
odată ereditară, Noul născut din pi- 
Ont tuberculoşi nu conține nici un 
germen al maladiei și nu moşteneş- 
te nici o predispoziție ereditară. 
Omul prezință un anumit grad de 
rezistență naturală în faţa baccililor 
tuberculozei în sensul că o mică 
cantitate de buccili care pâtrund pen- 
tru prima cară în organismul său nu 
produce decit a leziune foarte mică 
şi a cărti evoluţiune avurtează. 
Existenţa unei astfel de leziuni de- 
termină la el şi o sensibilizare dar 
în acelaşi timp şi o imunizare con- 
ira unor nouă infecțiuni, 


Pierre Borel, La paru] CH 
nérale de Maupassant. yeg 
la care a zdrobit pe Maupas- 
sant pare a fi fost o Infecția a sin- 
gelui a cărui deznodămint a fost o 
paralizie gend cu o lormă pro- 
gresivă şi ale căror simptome au fost 
Re studiate de alienistul doctor 


ceasță infecție a avut la Mau. 
passant o formă asa zisă „neurotro- 
pă” care atacă în mod insidios sis- 
tomul nervos fără a da leziuni cuta- 
nate și mucoase (lormă donmutropă) 
care au avantajul de-a atrage aten- 
ţia şi de-a recurge la un trma- 
ment salvator. 


Călătorii 


Léon Heuzey, Excursion dans la- 
Thessalie Thurgur en 1858, Soot: 
d'Edition „Les Belles Lettres”, Paris 

Volumul d-lui Heuzey prezinta 
tot interesul lucrurilor retrospective 
Sint note de călătorie luate imediat 
după războiul Crimeei, de căträ au- 
torul atunci elev la Atena şi care n- 
rată vechea stare a acestei ţări. 

Francis James, Basses-Pyrw- 
nées, Ed. Emile, Paul frěres, Paris. 

Cartea d lui Francis James apare 
în colecția „Emile, Paul“ (Portraits 
de la France). 

Un iel de comentariu asupra pre 
istoriei şi a zoologiei acelei ni 
aduce numeroase detalii utile. O le- 
gendă pretinde că ar D lacul unde a 
ancorat corabia lui Noe, 

Apoi urmează o revizuire a tutu- 
lor plantelor și animalelor din acer 
regiune, 


COMPILATOR 


Bibliografie 
e »onomice, Chi 1927. 
E Ve SE e 
i Piante depe drumuri, Buc, 1927. 
, Buc, 1827, 
Josif Vocalele 
it Popov: peste adincuri, ed. Poesis, 1927. 
A SE Asemănări și Analogli în folkloru! romin și 
iberic, Craiova, 1927. 
` Despre îndatoririle barbaților, 1927. 
Andrei Medicii romini și sirăini din Moldova şi Mun- 


k 1027. 
eN Lige E WE Vela taşi din 1770, Cluj, 1927. 
eege ez a medicală rom Cluj, 1926. 
e la Istori a Medicinei în E 1928. 
ules Guiart, ines du peuple 
wn Medicina 1n limput Farnonilar, Chi, 1028. 
Sandu Teleajean, Moşnenii, Arad, 
Marinescu, Aálanges d'histoire générale, 1927. 
Deet ee Scriitorilor ramini dela 182! incoace, Bibi. 


Răsărit, ed. Scrisul rominesc, Craiova. 
D. Olure Familia Onciul, Cemăuţi, 1927, 
pedar Popo E Geet me 
. . n D 
Le Boldir Societatea Naţiunilor și ştiinţa dreptului internațional, 
Chişinău, 1927. j : 
Soare, , 1927, Preţul 80 lei. 
T EE geck A e qul signifient „entendre“ 
e e 2 ech E ee am ZC ER Gi 
A Ceasuri Sfinte, Editura, «Catea Romineaascā», 


EE Botez, Zilele Vieții, Editura -Cortea Romtwoască=, Pre- 


za az, Rebreana, Ciuleandra, Edit. -Cartea Hommmeaach, Prejel 


Le mg, 


2 BIBLIOGRAFIE 335 


tul pp cara Dumbravă, Coansuri sfinte, Edit. + Cartea homlnească.», Pre- 


Be ay Marger, Viaja de Boem, Edit, *Cartea Rominească, Preţul 
E. Simionescu, Calendarul Gospodaritor pë 1923, Edit. -Cartea Ra- 


minească +, eroul Lei 3) 
Dr. M. Căhžnesou, Ficatul (Malul) Panereusul și boalele lor, Edi. 
tura - Cartea Rominească», Cunostinte Polositoare Pre ul Lei 5 
N. N. eg Kieeirola Şi dHectrochimia, Edit, «Carnea Rominea- 
si 


soi, Cunogti are, ul Lei 5, 
G. A Turca. an n e colorante, Edit. Cartea Romi- 
neascts, Cunoştinţe Folositoare, ] Lei 5, 
V. Ciurea, Vechiul Tinut oi Sucevei Edit. - Cartea Romineasca., Cu- 
m Folositoare, Projul Lei 5, 
icolae Orghidan, Țara Biraei, Edit. -Cartea Ramineasca., Cu- 


SANS Folositoare, Preţul Lei 5 


, Zapan, Fotogra Edit. -Cartea Rominească.. Cu- 
noştințe Folositoare, Pretul Lel 5, ia 6 


Reviste primite la redacţie : 


Ardealul artistic No. 6.—Scrisul rominesc No. 1.—Comoura Satelor 
No. 3—4.—Ţara de jos, No. 6—9.—Revista funcționarilor publici, No. 9.— 
Peninsula Balcanică, No. 5—6.-—Revue mondiale, No. 21.—Revista Critică, 
No. 3—4.—Răsăritul, No. 2.—(orrespondance Economique, No, 5—10. - Idéia 
Europeană 205.—Arhive, No. 3—4.—Glasul minorităților No. 10.—Margări- 
tara rabene, No. 2.—Vitrina literară. No. 4, 5—6.—Pleiada, No. 1.—Fa- 
vonius, No, 7-—10,-—Minerva, No. 2, Viaţa literură, No. 59-—61.—Ideia, No. 
3—6.—Vlăsia, No, 24.—Scoaia activă, No. 3—4,— Biserica Ortodoxă-Romini. 
No. 11.——Natura, No, 10.—Le Monde Nouveau, Octombre-Noembrie 7 
Roma, No, 4.—Spectatorul, No. 8 —Rovista contribuţiunilar,— Lamura, Sep- 
tembrie — Transilvania, No. 7,—Societatea de miine. No. M-30.. Gaini 
nostru, No. 9—10.—Gindirea, No. 11.—Nouă revista bisericească, No. 4—7.— 
Falanga, No, 29. — Adevărul literar, 361 —367.—Mercure de France, No, 705— 
706... Nouvello revue française, Noembrie-Decembrie, (No. 12)—Arena lite- 
rară, No. 1.—Democraţia, No. 11.—Cimpul, No, 18—22.—Fosia linerimei, No. 
22. — Intrâţirea romineasca, No. 1—3.—Buletinul Inst. de Literatură No. 35—42, 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXXII 
(Anul XIX, Numerele 10, 11 şi 12). 


L Literatură 


Barnoschi V. D.—Cărvunarii (scene istorice: L Voe- 
vodul-cărvunar—laşi, 1823)... . ~. J 
Marino-Moscu Constanţa.—Amintirile Caterinei State. 
Mantu Lucia.—Pagini răzlețe (Monografie.—ln primă- 
vară. —Cărăbuşi.— La lunea Moldovei), . . ; 
Petrovici 1.—Lacuri alpestre (Königste, Chiemsee). 
Filat lon.—Atice (Sunium.—Hymet). `, . . s 
Protopopescu Dragoş. larmarocul metehnelor, . 
Sadoveanu  Mihail.—Demonul Tinereţii, S Pé 
„„—Istorisirea Zahariei fintinarul. 
STEE Ionel.—Intre vinturi, . > 


II. Studii. Articoie. Scrisori din țară 
şi din străinătate 


Marcu- Balş Petre —Cunoştinţele lui Montesquieu despre 
Valahi (O călătorie în Ungaria la 1728). 

Popovschi  Nicolae.—Viaţa  bisericească-religioasă în 
Basarabia în ajunul anexării ei de cătră Ruşi. . 

Procopiu St.—Universul este el etern şi infinit ? 


72 


147 
221 


„= Raka D. Mihui.— Centenarul romantismului, 


Șiadbei 1.—O legendă carolingiană la Romini, 

Tönnies Ferdinand.— Necker asupra opiniei publice. 
Vişoianu I. Const.—Scrisari din Paris Un jurul imei 
cârţi de Charles Maurras), Ge 
Zane G.—Probleme monetare din tesutul economiei 
noastre naţionale (3.— Consolidarea economiei mo- 
netare: a) Organizarea interioară și formele circula- 
țiunii.—b) Factorii general). 

Z.. G..— Nicolae Bălcescu, 


iii. Cronici 


Botez Uctav.—Cronica teatrală : laşi. 

Comarnescu Fetru.— Cronica artistica (Fetele gei evi- 
lugi). 

Georgeseu- Rachtivanu. L. Pe Cronică á artistică d 
larea modernismului). 

Harea V..—Cronica ideilor (Suflet rusesc după Ga nouă 
publicaţie). ; 

Sevastos M.—Cronica teatrală : “Bucuresti (Omul cu 
mirțoaga. — Cîntecul de toamnă. Kata, — Teatrul Mic 
şi Teatrul nostru), 

Vlad C., dr..— Cronica pirate (Praznicul). 


IV. Miscellanea 


Nikanor P. &. Co, Maximilian Harden.— Pentru d. 
Paul Zarifopol.— Știința literară şi psihologia modernă. 
— Un incident intre esteţi.——Arta d-lui Arghezi a 
Magia. — Trădarea clericilor. Kom 8 d 


V. Recenzii 


Andrei P., prof..—Das problem der Methode in der 
Soziologie (Ştefan George). 

Anuarul şeoalei Normale „Vasile Lupu” din laşi, Anul 
şcolar 1926-192; (Şt. G.). a DĂRI a 

Boutenko V.—Un projet, d'alliance franco-russe en 
1856 (A. Oțetea). 


294 


305 


306 


307 


m 

Casso L..—La Russie au Danube et deg - de 
la Bassarabie (G. ZA. ie 
Ciurezu D.—Răsărit (N. R) . . . à 


Friedensburg Ferdinand, dr..— Munzkunde wt Oeldges- 
chichte der Emzelstaaten des Mittelalters und der 
Neuren Zeit (G. Zane). . 

Furnică Z..—Industria şi demetten ei in Țările Romt- 
neşti (G. Zane). > . . l s'a ela e 

Ghica C. Matilla, Esthétique ge aogais dans la 
nature et dans lesarts (Petru Comărnescu). . . . 

Marinescu Constantin. per tă d'Histoire Er” 
(A. Oțetea). . . D 

Finner Felix, Dus neue Palästina (G. Zane). 

Theodosiu Dumitru —Pedologie (St. G.). 

Volpe G.—Il Medioevo (A. Oțetea). 


VI Revista Revistelor 


„Adevărul literar“, 
„Arhiva pentru reforma socială“, "déi 
Auboin Roger.—Influenţa Internaţională a citeai wiere 
(l'Europe Nouvelle). , . . - e 
Bee Lucien.—Un nou pericol doiiâgratic: Naturulizatea 
în bloc a străinilor (La Revue Mondiale). . 
Beneş Eduard.—Mica Intelegere (L'esprit International). 
Fernandez Ramon.—G. K. Chesterton (Nouvelle Re- 
vue Française). . . . . 
Flament Albert. — Maurice Utrillo (Revue de Paris). . 
Gillette M. J.—Natura şi limitele fenomenelor sociale. 
ste? . . . VC e Pi 4 
Guy-Legrand Coana. teva werft geg gie 
actuală a regimului parlamentar (L'annte pe 
française et étrangère). « 
Harris Hugh.—Originile greceşti ale ideii de Cotatopo= 
litism, (The International Journal of Ethics). 
Lescun Jean, Seenen Marii Britanii, te sa de 
France) `, `. . . i e 
Minerva”. ` : 


327 


324 


ker 


Reinhardt James.—Negrul este inferior biologiceşte ? 
(The American Journal of Sociology). . 
„Scrisul Rominesc* . . o e s . . . . e 

Van Loon H G. F..—Amokul şi Latahul (Revue An- 
tropologique). . 

Weber Harold.— Moravuri : Virtuţile a viţiile tucăitaritor 
chinezi (Westermann Monatshefte). 3 

Witton B. John..—Antecedentele doctrinei lui ago 
(Revue de droit international). . 


VII. Mişcarea intelectuală în străinătate . . . 
VIII. Bibliografie. , . . 


PIBLIOTECA 


INIVYRSITAŢII 
$ set 


IV 


325 
321 


325 


323 


328 
329 
334 


BANCA IAŞILOR 


Societate Anonimă pe acţiuni 
CAPITAL 23.000 000 LEI 
IAŞI, STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 47. 
Sucursale : Chişinðu şi Qalaji 


Face orice operațiuni de bancă în general: Cum- 

părări şi vinzări de efecte publice, avansuri pe de- 

pozite de efecte publice și o ice transacțiuni finas- 

ciare; conturi curente si emisiuni de scrisori de 

Credit pentru orice țară; participaţiuni industriale 
și comerciale. 


„BANCA MOLDOVA“ 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital deplin vărsat şi rezerve Lai 110.000.000 


CENTRALA IAȘI: 


SUCURSALE: Bucureşti, Cernăuţi, Galaţi, Chişinău, 
Bălți, Cetatea-Albă, Roman, Reni, Ti- 
ghina, Tarutino. 

AGENȚIE : Hală-—laşi, Str. Anastasie Panu. 

AFILIAȚIUNI: Banca de Credit Piatra-Neamt S. A. 
din Piatra-Neamţ şi Tirga-Neamț. 
Banca Comerțului S, A. Podul-Iloaiei. 
Banca Soroca S. A. Soroca. 

Banca Comerțului S. A. Orhei 


ANTREPOZITE : lași, Roman, Bălţi, Rani şi Ungheni. 
FACE ORI CE OPERAȚIUNI DE BANCA 


-.....000---..-