Viata Rom. (R.), 1925, 17.2

Ce UC e he ane a 
( Lë, VI ZG) SA E Ke LST wi SI) EN INE] LN) a 
CC e ICE 
IE e CC 
kx Zeg 4 ` PA ENI VA KI Vë) GT Va 
E El SE ale ae i 
(A LAN AA d F, 49.4! Fi EN XE 7 


apa es lech Sall 
DS- SS Cat el eg 
= Zi Le Fa BEA Kaf dy 


Seil 
de 


| — 
CL 


SE 


wt 


sT. 


RIY A 
ADA 


~er 


al 


A 


eg = 
e e We 
tege 


— e — MM 


DRU 


r 
E 
; 
E 
K 
K 


A 
L 
IS, 

— 

. 


IL 

Hi 

EN 

E ( i | 

V pe E "H 
i AA, ert 
Nr 

=a 

mmm = 

E 

r 


| Ex II 
e | 
| x i XA | ` | A 
N | A k GB Aug Vi Zahl vd 
ŞINE ae ee a) SINE edel ale Sie ae ale 
Fi | d 
| i 


7 
E 
+ 
~a RN Sec E $ 
ni $ ` f Ké A 
Ee, p A | 
[N aa v ` 
| E 


RE ck 


=)! 
Y 
dëi | 
= 
KSC 
SR Wë 
SEH 
(RI 
LU 
==: 


TT wt gg `" 
4 Á d 

` L 
E 


j | x 
Eh 


4 i le Lé E AC: 
$ —— |} 
4 ———. | j 
NW Tee: sl A 
y Y á 
C 


ze. 
cb "zë, 


e ST 
| 
EI WË 
j x. D > 


r = 


GC? XI! 
=. 


A 
x 
| 
i 
JE 
U 
| 
I 
) | 


1923. ANUL vun Ap. No 4 


- Viaţa Rominească 


8 EE 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR : 


Mihai! Sadoveanu . . . . . Sfintele amintiri, 

lonel Teodoreanu . . . . Le Medeleni. 

G. Boudan:Daică. . . . . .  /stortografia literară romind (N. lorga). 

Lucia Maniu. . . , » . . . Pë marginea cărților [istoria Nominilor, — (ig: 
grafia. — Antologia franceză. Cartan su 
sevarțe roșii), 

Suprema glorie. 


1. Gonciaroy . - , >  Oblomov, 

Q. Ibi a. e „ Complealdri. 

LS N lie á . . ŞHinţă şi improvizație (latoriă lHieraturii rer: 
mine în străinătate), 

Savel Rădulesce . . . . „_ Cronlew economică (Variaţiile valutare ii og: 


riațiile ciclurilor ecunomice) 

M. Sovastos . >. . . . . . Cronica teatrală: laşi urme ir stodtunii). 

G.1 , „us. . . o . o "Cronica iarură (Thumaa T 4 

G Topircennn . . . Ach Cranieu fantaziztă (Odiseea, Pragäoment vmoectf 
în hexametri şi pontamairi}- 

D. Nicanor & Co. . . . . . Miseellanea (Alegerile prezidențiale itin Cier- 
mania. — Religia. ` Poporoniam, sbelolism, in- 
ferna|tonalism. - lor Interdependenţa!], 

Sacenzii : ian Hart: In betti, Mihal alea, M. derer iaia gd opara Mi jaa | Dimitrie 

Philippide, Gr- Gr. Spnrpan-— Victor Sapemu: tstorival Naneli Sapine a Nm äu, Sanes 

n hilz Wot Anim. Conceziţia teumontică A breptstut A. KR. —Ckartée Airu i vier: Inbaile mană 

M Kass, Hrebiert L'art benantin. P. aungtaptiagscn- fant AR. Mrtamre (goe siithine Alh Bomba 

> Gorle: yella A. Kalen. Jaxeph Hurtkiewr Le mpmoveruniment dis ja Pranie AL 1 Lrzagéire Minur 

setirea A un mi. AL IA faiidate ` L'mmeraitmg ocnpaziarg AL 3. 

Revista feeieteter r Note asupra caracțerniui shanial* (Janas Marlen, Aere de Zeng. ef 


i bi keran”? (Amdré Nemanier, Krome der dus Aandrij—.tittarmares Vicar Anger Ge 
Man: e Periniut guiden (Lucien Beo, Le Momie Zeta, irpanele wimintitrave sie air sr: 
siht CN. An L. Dohan, Kevue internationale dn Trapa 
area intelectuală în străinătate: 7 .2tetatuern — Poeme — labele — Plai mine si eriu- 
Pa EA 
Eibiiapratie. 
- 
IAŞI 
Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1925 


VIAŢA HOMINRASCA npare Innar cu csl sugin ve ini Abonameatul în țară un an ji lei, — 
an iere lei, Fira go îni.—Penţra ptrâlnătute - de sas lei; Jomatate de aa ryp isi Numi 
d şa lei. Pentru detail n se vedea pagina urmilzare, 
R Regrodncrreg opriti 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
laşi, Sirada Alecsandii No. 10-12 
ANUL XVII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cule semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 la- 
clusiv, sau dela No. 7 până la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | până ia No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jimătate de an; dela | lulie pentru a jumătate de an, trimiţini 
suma prin mandat poştal. 

feinolrea se tace cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, tinanciare şi industriale, pean . 400 lei 
Pentru particulari : 
Ban o A SI Ze Zë sg i gr cet le! 
Pe jomâțate an e o o o e e e BI e 
Denge sa e o a e A Si E arene a NA 
IN STRĂINĂTATE: 
Pabasa eg e ce e e e weg Mast 
Pe jumătate sn — . e i a e e d e pa e SEI e 
Un rumăr . - EI Ah e Wes e 50 e 


Abonaţilor li se acorda o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


E Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
=bonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pent. u țară și 95 lei 
pentru strzinătate, i 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1021, 1922 şi 1923, se gă- 


sesc în depozit la Administraţia ; Ă 
Be EE Tee SS aia da 


Administrația. 


DH 


Viaţa Romînească 


z; 


Viaţa Rominească 
Revistă literară și științifică 


VOLUMUL LXII 
ANUL XVII 


LAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 


„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1925 


peee engrseergnrggrg rg 
atent inainte 
de anul 1933 


WË 


e 
(ËTT TS EE 


Sfintele amintiri 


— 


Era in cele dintălu vremuri creştineşti, cînd apostolii ră- 
maşi în urma Izbăvitorului propovădulau în lume invăţătarile 
bune, Unii rămăseseră în locurile sfinte, în Israel; alţii se risi- 
piseră în cele patru vinturi, cătră toate limbile pămintului. Și-aşa 
s'a intimplat că, Intro zi din acelea, veneau pe căi deosebite 
impotriva cetăţii lerapole din Frigia, drumeţi osteniţi. Drumurile 
erau pline de pulbere și arșița bătuse cu putere. Acuma soarele 
incepea să se aplece spre asfințit, în depărtările mării, şi din 
două părţi călătorii străini ajungeau cătră o fintină nu departe 
de cetate, lingă livezi de L 

Apa murmura lin, licărind intr'un ulue de marmură, 
deasupra se boltea umbră prieținoasă de finic, Cel trei călători, 
care ajunseseră intăiu acolo, venind de cătră miază-zi, se o- 
priră o clipă și se întoarseră în rugăciune înspre răsărit. Su. 
tură fără cuvinte, cu ochii înălțaţi. Erau doi bărbaţi cărunţi şi 
biinzi la chip și o femee în strale cernite. 

Cind îşi coboriră ochii pe pămint din visul cianii lor, 
văzură pe celălalt călător, care venea dela răsărit câtră ei, Im- 
povărat de acelaşi trudă, însă liniştit şi senin şi avind un chip 
cunoscut, 


Cel mai în virstă din cei doi bărbați dintălu zise cu bu- 


„Frate Vartolomeu, ochii mei nu se înşală, Astăzi Dum- 
ee ne trimete dar. Cel ee vine spre noi e loan, fratele Dom- 
nului“. 

Cel ce venea era Intr'adevăr loan, cuvintătorul de Dum- 
nezeu, ucenicul cel mai tinăr şi mai iubit al lui Hristos. Şi cum 
se apropie de fintina de subt finici, cunoscu şi el îndată pe Fi- 
-A apostolul, pe Vartolomeu, și pe Mariam ioata, sora lui 

Hip. 
Pe obrazul lui frumos, deşi ars de soarele şi vinturile pus- 


curle 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIATA ROMINEASCĂ 


tillor, a înflorit atunci zimbet sfint şi, inălţind braţele, a grăit 
cet wa dën Gen “Domnul a voit să ne intilnim aici şi 
să ne bucurăm”, Ă iz 

Ceilalţi trei, păşind cătră el, kou be ri ën A 
tat; apoi au mers la izvor, şi-au răcorit ele p 
şi şi-au astimpărat setea. Dapă aceia san aşezat pe jarbă su 
pus intre ei desagii cu merinde săracă şi puţină. Privindu-se 
cu frăţească plăcere, m'au tulburat cu hrană pacea acelul ceas ; 
ci au prins a vorbi despre drumurile şi lucrările lor intre ne- 
credincioși pentru a împrăștia cuvintele marelui invăţător. Viaţa 
lor era închinată numai credinţii şi zilele lor erau lumini prib=- 

in Întaneric. 
ze Soarele coborise în astinţit şi din răsărit se arăta lună 
plină, vărsind abar argintiu în livezile din preajmă. Rodul por- 
tocalilnr atirna neclintit și auriu, imprăştiind dulce mireazmă. 

„Fraţilor iubiţi, zicea loan, de cînd ne-am despărţit de cea 
din urmă oară, eu m'am învrednicita merge la Parji. Şi pătrun- 
zind pănă la țârmul Casplei, am găsit răutatea şi rătăcirea stă- 
pinind între sărmanii oameni, şi-am cercat a pune Intre ei bu- 
nătatea mielului, M'am întors apoi cătră miazăzi şam ajuns 
pănă la limanul cel mare în care curg Tigru şi Eufrat, Sam 
spus cuvinte bune în numele Invăţătorului. Am fost şi 'n alte 
părți, căci noi nu trebue să conoaştem hodină, Am pogorit pănă 
la marea grecească şi-am venit îndărăt până cătră pustille cele 
dinăuntru,—şi acuma Domnul ma îndreptat alci, cătră voi, ca 
să ni se bucure sufletele și să vorbim de EL 

— Da, frate loan, a răspuns cu tulburare Filip; ca să ni 
se bucure sufletele şi să vorbim de EL Şi noi am fost în multe 
părți de lume. in numele Lui, lavăţind dragostea şi primind în 
schimb ura. Stăruind necontenit, am izbutit s'o biruim în multe 
locuri. Ne-am luptat deseori cu ea cași cu un balaur Înfricoșat, 
până ce şi-a plecat grumazul subt tălpile noastre. Am fost la 
lerapolea Siriei şi-am aşezat biserica răscumpărării ; am fost la 
Antiohia şi la Cesarea şi 'n alte locuri; şi poposind acum la a- 
cest izvor, înţeleg că implinim o poruncă a Stăpinitorului, şi 
trebue S'așteptăm să se deschidă o taină pe care nol încă n'o 
cunoaştem. 

— Intr'adevăr, a vorbit cu stială fecioara Mariam, astă- 
noapte mi-a venit în vis Mintultorul şi mi-a arătat acest drum, 
EEN g'această cetate. Acum înțeleg că El a volt să ne 
*ntilaim*, 

Astfel au inceput a vorbi iarăşi, ca şi 'n alte rindari, de 
anii cind a ieşit Dumnezeu pe påmint. ŞI mai ales Filip îşi a- 
ducea aminte, cu cutremur de credință. Şi vorbea icum ar 
S Eé es cu inima lui. Dar în inima lui erau toţi cei de 

ngă el. 


„Am fost şi eu caşi alţi ucenici, pescar la Vitsaida, casa 


SPINTELE AMINTIII 7 
A E da E 


vinătorilor. Şi vinam peştii în marea Galileii cu fraţii mei Pe- 
iru şi Andrei. Dar deşi eram pescar sărac, aşteptam pe Mesia 
şi-l cunoşteam din cărțile proorocilor pe care le învâțasem în ti- 
nereţe. Eu nu ştiam că Mintultorul a coborit Între oameni, dar 
inima mea Îl simţea. Cind s'a arătat inainte-mi şi mi-a vorbit, 
l-am cunoscut și m'am plecat lui. Mi-a spus: „vină după mine“, 
şi l-am urmat. El a venit să cumințească nebunia oamenilor şi 
să răscumpere păcatul lumii. Şi deşi era Dumnezeu, s'a arătat 
sărac şi umilit. Deşi ar fi putut fulgera şi zdrobi lumea, a vrut 
să sufere pentru oameni. L-am urmat şi eu, sărac şi descult, şi 
am fost fericit intru inlma mea, ascoltind şi înţelegindu-l. lar in- 
tran rind, vorbind prietinului meu Natanail despre Mesia, Na- 
tanail a ris şi nu ma crezut, Ci cînd l-am dus câtră lisus, a- 
tanci Domnul, care ispiteşte inimile şi rărunchii, văzinda-l că se 
apropie a spus: lată cu adevărat Israilitean întru care nu este 
vicleşug. Auzind aceste cuvinte, Natanail s'a minunat foarte şi a 
zis cătră Domnul: De unde mă cunoşti? căci nici tu nu m'aivă- 
zut pe mine cîndva, nici eu nn te-am văzut pre tine; deci de 
unde a! cunoștința aceasta ?-Domnul i-a răspuns: Mai inainte 
pănă a nu te chema pre tine Filip, cind erai subt smochin, te-am 
văzut...—lar Natanail ştia căa stat subt smochin, în grădina lui, 
cugetind la Dumnezeu şi la Mesiz. Şi cu lacrimi fierbinți şi i- 
nlmă infrință se ruga să se implinească făgăduinţa din veac. ȘI 
in acele cuvinte ale Domnului a înţeles minunea, Căci nu-l vă- 
zuse şi oul auzise om, ci numa! Dumnezeu îi ştia inima. S'a 
umplut de uimire şi a crezut. Sa zis cătră lisus: Ta eşti fiul 
lui Dumnezeu; tu eşti împăratul lul Isra!l!...— Am ascaltat cu 
lacrimi aceste vorbe ale lui Natanail, şi am fost fericit ca nici- 
odată in zilele de pe pămint... Şi am urmat cu fraţii mel şi cu 
alţi ucenici pe Domnal și l-am auzit Invăţăturile, ai ni se des- 
fătau inimile lingă dinsul, lar odată, cind am trecut cu toții din- 
colo de marea Tiberiadei, și a săturat mulțimile cu cinci pini şi 
do! peşti, cu am avut îatălu îndoială că s'ar putea face aceasta... 
Ci văzind minune nouă, am inţeles iarăși că-i mal presus de 
oameni şi una cu Dumnezeu. ȘI nu l-am mai putut privi fără 
sfială... lar Intro noapte eram în luntre singuri ucenicii—şi fur- 
tuna frăminta valuri în juru-ne, cit ne-am infricoşat foarte... ȘI 
deodată a prins a se domol! răzvrătirea şi am văzut pe lisus 
plutind pe ape, în abur de lumină... 

Acuma văd înţelesul acelui semn. Că noi umblăm neconte- 
nit pe ape tulburi, şi chipul Lui îl avem statornic înaintea 


Filip tăcu, lar sora sa Mariam suspină şi lacrimile îi luciră 
In lumina lunii. 

„O, trate,—a vorbit apo! Vartolomeu, mal vorbeşte despre 
cele ce-au fost cit a stat El intre oameni, 

— Dragilor mel, şopti loan cu imflăcărare, nimene dintre 
păminteni, din veacurile vechi şi din cele viitoare, nn s'a bucurat 
şi nu se va bucura de fericirea generaţiei noasire. Peste noi s'a 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


R ; l-am auzit. A trecut subt ochii 
ec? Co EE e Är primăverii. Şi-mi pare că 
nu ne-am umilit şi nu l-am iubit îndestul. Orice-am face ca 
să-l cunoască neamurile, e prea puţin, căci sintem muritori”... 

Ochii lui Filip păreau că visează în aburul lunii. La cele 
din urmă cuvinte ale lul loan tresări. „Da, încuviinţă el incet, 
e prea puţin, căci sintem muritori. Am dori să trăim mai malt— 
dar în noi stăpineşte şi dorul să-L. găsim iar, într'altă lume, de 
lumină şi de pace. După voința Lui au venit paşii noştri spre 
lerapolea Frigieil;—luna Lui ne luminează, şi izvorul Lui cintă 
lingă not. ŞI aducindu-mi aminte cît de sărman am fost şi cit 
de puţin am lucrat în via Lui,—urechea mea a auzit dela tine, 
frate loane, cuvintul morţii. Inţeleg că 'n această cetate, mini 
se vor implini zilele vieţii mele, şi sufletul meu se veseleşte“.. 

riam îl privi pe fratele său cu lacrimi şi loan cuvintă- 
torul de Dumnezeu Gen, barbar a EE pribegiilor lui 
Filip, îşi plecă îrantea pe cotul m stingi.. 

e stătură singuri, subt cortul Domnului, in noaptea albă, 
N'ajungea până la ei zvonul cetăţii, şi nici un pas omenesc nu 
tulbura calea pustie. Numai şipotul ciota, aşa de moale, focht 
Şi el părea tăcere, Tăcere păreau şi zuzuirile line şi tără istov 
ale gizelor fără număr din cimpii şi livezi. Drumeţii se gă- 
seau aşa de aproape de Dumnezeu, într'o noapte fără păreche 
in veacuri,—incit proorocirea lui Filip H se părea in firea 
lucrurilor. 

Ca 'ntr'an priveghiu stint stătură deştepţi, lingă izvorul de 
subt finici, ŞI urmară a deștepta amintiri despre lisus, Vorbeau 
despre El, caşicum l-ar fi avut acolo. Şi sufletele lor erau um- 
plute de El, ca noaptea, ca pămintul şi ca Izvorul. li rosteau 
cuvintele de biindeţe şi de pace şi-l urmăreau pe drumurile 
Galileii, —dela intilnirea cu loan Botezătorul pănă-la cina cea de 
taină şi zilele patimilor, Şi suspinau dorindu-l şi simțindu-se 
singuratici pe pămînt. Cu toate acestea şi ei trebuiau să-şi facă 
datoria, de vreme ce Dumnezeu însuşi s'a scuborit între oameni, 
Lumea-i bintuită încă de-atita întuneric şi răutate şi-i atit de 
robită trupului, —încit ucenicii şi ucenicii ucenicilor vor mal striga 
in multe veacuri pustii, Vor birai necontenit pe balaurii răutăţii, — 
şi alți balauri vor naşte pretutindeni, Pănă ce va veni alinarea 
drepţilor In veacul cel de apoi. 

Astfel au priveghiat în acea noapte minunată loan Evanghe- 
listul şi Filip pescarul şi Vartolomeu și Mariam sora lui Filip. 
ŞI venind ziua hotărită de Dumnezeu, s'au ridicat cînd a răsărit 
zm sche pi cetatea lerapole. 

„aceast cetate şi acest norod sînt ale tale, Filipe”... a zis 
eră i imbtățigiudu-şi tovarășii i-a lăsat. Și a purces pe alte 

lar cel trei, după cum povestesc cărţile, au intrat în norodul 
cetăţii ca să-l izbăvească de necrediuţă. ȘI au găsit în cetate 


„mea a ascultat învăţăturile cele scumpe; şi mulţi au crezut. 


SPINTELE AMINTIRI 9 


pe un om drept, cu numele Stahie, care de patruzeci de ani 
era orb. Acesti Stahie sfinţii Lan deschis întăia ochii trupeşti, — 
apoi ochii sufletului. ȘI zvonindu-se de minunea aceia a năvălit 
poporul cetăţii ca să vadă pe Stahie şi pe oamenii credinţii celei 
nouă. Pe cind sfinţii propovădulau,—le-a trimes veste şi rugare 
pentru o suferinţă veche a el și Nicanora, soţia antipatului cetăţii. 
Şi după porunca sfinţilor, aducind-o slugile ei la casa lui Stahie, 
a întins Filip asupra el minile şi a vindecat-o în numele Dumne- 
zeului celui adevărat. ŞI caşi 'n aite cetăţi şi în alţi ani, Salt: 
T 
alții au stăruit în noaptea necredinții şi au strigat câtră antipat 
impotriva tulburătorilor de rindueli şi hulitorilor de idoli. 
venind ostaşi ca să-i prindă, Filip a zis zimbind cătră soţii săi: 

„lată vedenia mea din noaptea acela a lul Dumnezeu. Voi 
veţi duce mai departe cuvintul. Trupul meu va răminea aici, 
ca să rodească învăţăturile mele din singele meu. 

— Răminem şi nol, frate, cu tine, a strigat Mariam. 

— Vartolomeu şi tu veţi merge mai departe, în Alvan şi 
Licaonia..." a răspuns cu biindeţe Filip apostolul. soldaţii i-au 
luat și Lan dus la scaunul de judecată al antipa 

Filip a murit astfel pe cruce în faţa antipatului, precum a 
văzut noaplea lingă izvorul de subt finici. ŞI din sîngele lui a 
crescut o viţă de vie; iar credinţa a crescut în norod ca şi acea 
viță, cu putere nebiraită. Vartolomeu şi fecioara Mariam gan 
murit atunci, în muncile dela lerapole, ci, după ce-au ingropat 
cu cinste pe Filip, au trecut mai departe, Şi Vartolomeu a murit 
răstignit în cetatea Alvanului, în Armenia cea mare, lar fecloara 
Mariam a ajuns pănă în Licaonia, undea adormit cu pace. ŞI 
toate le văzuse Filip în noaptea cea frumoasă a sfintelor amintiri, 


Mihail Sadoveanu 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 
PARTEA DOUA 
CAP, 1l 
Robinson Crusăe 


Pioua... 


Cea din urmă căruță a şatrei de Țigani se oprise in drum, 


ceva mai incolo de poarta ogrăzii boerești, Caii firavi muriseră 
parcă în picioare cu capetele grele, şi mija unghiulară legată cu 
o GE hai indărătul căruţei, mieuna slab 
ubt coviltirul de culoarea norilor, zdrenţele galbene şi roşii 
ale facile 3 sclipirea Zeiten H se i abia se deslugeau 
prin intunericul înceţoşat de fumul lulelelor, înstel 
de luceferi rubin. PE s SE don 
n glas femeesc momea încetişor: cint 
= copii anca supă $ cinta poate, adormind 
nica, zgribulită în burniţă, işi odihnea sufletul 
desiăcută, în palma castanie a ghicitoatei. Cind rare, c 
şi bolmojite, vorbele sorocului aduceau nădejde sau înfricogare. 
Anica privea cu spaimă degetul vrâjit căutindu-i în palmă cărările 
vieţii, potecile norocului şi dambrăvile dragostii. . 


Ploaia se întețea răscolită 
aspru bodogăni ee scolită de vint, De subt coviltir un glas 


Ghicitoarea işi luă banii 
in ogradă cu capul plecat în 


mina 
Au repezi 


şi porni spre căruță. Anka intră 
jos. Trecind pe subt stejarul dela 


= d 


LA MEDELENI li 


poartă, zări urma slabă a unui pneu de automobil. Privirile-i 


alunecară spre zarea afumată... OHă, Toate drumurile erau şterse 
de cenuşiul des, Se scutură înfrigurată şi alergă spre casă. Cinii 


“strinşi pe subt streşini abia o priviră. 


In priveliştea moartă, căruța cu Țigani se indepârta dacind 
subt coviltir cele din urmă focuri şi culori ale toamnei, lăsind 
în urma el văzduhul sur ca o bolnavă lumină de lună... 

Nu s'auzea nici un lătrat, Ploaia vorbea singură ca o cerşe- 
toare nebună. 


Prin ferestrulcile de mansardă ale podului—zăbrelite de ploae 
pe dinafară, zbircite de palanjeni pe dinăuntru—lumina intra ca 
un val de dantelă demult aruncată acolo printre celelalte vechi- 


„turi. ŞI cite nu erau! Pe măsură ce porniseră bătrinii din casă 


luînd drumul cimitirului, podul se umpiuse cu tot ce la Indestu- 
lase mai curind tableturile şi cludățeniile lor cit şi ale vremii lor, 
decit trebuințele. 

Odaia Fiţei Elencu fusese surghiunită în pod, în intregime, 
ca osemintele unul clumat, Incăpătoarele fotolii şi canapele cu 
picioare arcuite şi primitoare speteze, căptuşite cu matasă ?lbastră— 
înadins adasă din Franţa—cărunţiseră decind tăcerea moţăia în 
ele. Taburetele, ca nişte broaşte țestoase cu albastră carapace, 
ințepeniseră subt apăsarea vremii, ŞI toate cărţile, bucoavnelr, 
gromolniciie şi ceasloavele răstoite de uscatul deget al Fiței şi 
colindate de ochii ei verzi, zăceau în lăzi sau crâmădite pe jos. 

Intr'un ungher, stranii instrumente de muzică—născociri ale 
unul strămoş meloman și șul—agşteptau pe strănepotul în care 
avea poate să învie sufietul străbunului,—să le dezlege melodiile 
amuţite. Vioare de lemn blond cu gitul curb; vioare brune ca 
zaharul ars, cu git şerpultor de lebede; viole cu pintecele bom- 
bat ca al voluptâţii ; cobze, mandoline şi chitare, care de care 
mai sucite, mai întortochiate. ŞI toate Înecate în tăcere! 

Teancuri de portrete cu rame negra, castanii sau aurii, 
ovale sau patrate, de lemn sau catifea, mari şi mici,—desprinse 
treptat de zidurile odăllor de jos, se rezemau laolaltă pe 
umărul că aber uitări ; şi chipurile lor păreau icoane ale colbu- 
lui şi ale paianjenilor, nu ale unor fețe omenești. 

Mirosea a lemnârie încinsă de căldură, a putregaiu uscat 
şi a colb de arhivă. 

Aşa că aroma de proaspete piersici, în pod, era ingrozitor 
de veselă... ` 


„„Mincam ca un rege în fața Curţii. Nu avea voe să-mi 
vorbească decit papagalul, ca un favorit. Cinele meu care imbă- 
trinise, şedea totdeauna la dreapta mea ` cele două pisici, la fiecare 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


- 
ät al mesei, aștepiind să le arunc cite o bucăţică de carne“... 
"R Ajuvgind la Kate pasaj, Dănuț întoarse cartea pe dos, 
aşezind-o pe podea, luă o piersică fardată şi muşcă din ea 
motos. 
ae Cel mai fericit om din des era esse Crustie, aşa cum 
il arăta lucioasa cromolitogratie de pe copertă : 

Intre coliba—mai mult peşteră—şi palmierul de trunchiul 
căruia atirna o nucă de cocos, se vedea marea, dincolo de gár- 
det, inofensivă şi drăguță ca o grădiniţă de albăstrele. 

La intrarea colibei, în gaura neapgră-verzue, un paianjen 
alegoric îşi țesuse o pinză neglijent poligonală. Din colibă, por- 
nea iarba tinâră cu reflexe verzi de aquarelă udă, 

Trebue să fi fost tare cald cînd se fotografiase Robinson, 
flindcă deasupra căciulei ţuguete—care-i acoperea şi urechile şi 
ceafa, ca o glugă-—-radia o umbrelă făcută din frunze de palmier 
cu marginile roze de soare subt cerul albastru prin care literele 
titlului defilau roşii: Robinson Crusive, Da’ aga-i plăcea lui Robin- 
son: să umble gros imbrăcat pe orice vreme! Sarica de blană 
bărboasă era croită pe talle. Robinson avea o faţă foarte sim- 
patică — aducea cu Moş Crăciun, numa! că barba şi musteţile-i 
erau castanii. Musteţile spiritual răsucite; obrajii rumeori ; barba 
frumos retezată, De subt căciulă îi năvăleaa cirlionții până 
deasupra sprincenelor, ca un breton drotat, 

in mina stingă, ridicată deasupra genunchiulai sting, ţinea 
papagalul. Adică papagalul susținea mina, fiindcă toate degetele 
—corect alineate—se rezemau pe spinarea verde, ca pe găurile 
unui fluer; lar cele patru degete de păpuşă ale minii drepte, 
pluteau pe spinarea căpriţei care întindea botul spre papagal, 
caşi cum ar fi vrut sâ-l sărute sau să-l pască, 

Robinson era aşezat pe...—nu se vede pe ce! Şedea cum 
stau Fakirii,pe aer. La picioarele lul—depărtate unul de altul 
şi în virfuri, ca ale cuiva care saltă un copil pe genunchi—se 
incrucişa o lopată cu altă unealtă decapitată de chenarul coperţi. 
Pisicile dormeau pesemne, în colibă sau pe acoperişul ei. Cinele 
fagise de pe copertă şi sforăla în pod la picioarele lui Dânuţ. 
Se numea All. Tot In pod, veghea și un papagal—aidoma cu 
cel de pe coperiă—nomai că era İmpäiat. 

Insola lui Robinson, cu vesela sihăstrie a cromolitografiilor, 
se mutase în podul cu vechituri. Dinuţ era Robinson Crusade în 
insula lui Robinson Crusie. ȘI era foarte bine! 

Barba lui Robinson de pe coperia cărţii, era umedă şi plină 
de picari aromaţi... fiindcă în podul ca vechituri al Medelenilor, 
Robinson Crusie mînca piersici, în lovărăşia unui cine adormit 
şi a unui papagal Impâăiat, 


* 


Hirtiile şi cărţile celor două blurouri—dela Iaşi dei 
moşie—ale domnului Deleanu, aveau flux şi reflux, an, e 


LA MEDELENI 13 
E E mmm... 


rind, magnetismului ordonat al doamnei Deleanu, şi izbucnirilor 
tumultoase ale domnului Deleanu, 

In epocile fluxului, biuroul era o odae ca oricare alta, 
înzestrată cu masivă mobilă de biurou bărbătesc, ținută în cea 
mai amânunţită ordine şi curăţenie. In acele epoci domnul De- 
leanu ori nu era acasă, ori nu lucra. 

In epocile refluxului, din dulapuri, de pe dulapuri, din sal- 
tare, de pe etajere, din buzunarele tuturor hainelor, pardesiurilor, 
halatelor, pijamalelor şi paltoanelor, —năvăleau tomuri multicolore 
şi proteiforme, dosare, reviste, ziare, caete, carnete, coli, scrisori, 
telegrame, recipise, fițuici, cutii cu totun, cu țigări, cutii de chi- 
brituri... peste tot. In acele epoci, doamna Deleanu nu intra în 
biurou. Domnul Deleanu lucra ca Neptun în viltoarea valurilor. 
dé telegramă sosită, de dimineaţă, dela lași, dezlănţulse 
refluxal. 

„Arestat bancrută frauduloasă. Confirmat mandat. Rog lu- 
craţi memoriu cameră acuzare. Interveniţi urgent. Soţie soseşte 
bani, informaţii. Nu mă lăsaţi. Respect. 

5 Blumm“ 

Arţăgoasă, penița alerga dealatul colli de hirtie. Madam 
Blumm, vehement izgonită din biurou, aştepta în salon, cu umbrela 
şi sacoșa în mină, cu pălăria în cap, trăgind cu urechea şi oftind 
pe nas de durere şi gutunar. 

Domnul Deleanu aprinse minios o țigară, aruncă o privire 
piezişă pe motivarea Stereotipă a mandatului de arestare... şi 
oratoria intemniţată in peniță, izbuneni : 

„E revoltătoare...“ 

Şterse,.. Zimbi, Inchipulndu-şi spasmul clopoțelului justiţiei 
statuare şi irascibile ca toate femeile care fac puţină mişcare. 

„E cludată şi jignitoare, uşurinţa cu care se răpeşte liber- 
tatea unui om intro societate civilizată care ştie să respecte averea 
şi nu ştie să respecte omul. O arestare preventivă, în definitiv, e 
un sechestru asigurător asupra persoanei...“ 

Cind lucra, nimeni nu intra Zo biuroul domnului Deleanu, — 
afară de Oiguţa, fireşte. 

— Ifi aduc cafeaua, papa... O vărs sau go vărs ?—intrebă 
ea, apropiindu-se cumpănitoare cu ceaşca în mină. 

— Ce vergi e pentru tine! 

— Ei! Papal! Vrei să nu vărs deloc ? 

— De ce? 

— Al să crezi că fac dinadins. 

Domnul Deleanu sorbi din ceaşcă; Oiguţa din farturioară. 

— Tare-i frig şi urit, papa! Îţi vine să fii bolnav! 

— se pare că n'ai ce face, Olguţa? 

Olguţa îl privi pe subt Sprincene, stâpinindu-şi un cascat 
din senin venit ca un strănut, 

— Am lot ea. Mă plimb prin casă... da’ mi-i ciudă că 
nu-i frumos! 

— Ce să facem noi oare ?—se întrebă domnul Deleanu 
Cun ochiu la Olguţa şi altul la memoriu. 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de lucrat. 
— Lasă, papa. Te deranjez, Văd eu că ai 
— Cind ai Oo fii ta mare, Olguţa ? 

= 00 E doi împreună. 

— Am noi doi îm 

-- a atei fi, papal—am ride tot timpul, şi-am bea 
la cafele! 

— Da.. Ne-am face de cap! 

- Da am face şi treabă, adăugă Olguţa ridicind sprincenele. 

— Mai încape vorbă! 

— Tu mi-ai dicta, papa, şi eu aşi scrie... şi după ce-aşi 
obosi, eu ţi-aşi dicta şi tu ai scrie... Şi n'ai mal avea nevoe de 

tar ! 
ja Pe tine te-aşi en eeneg Se? 

— Cilentele, -aşi arata eu 

Ai rase. ve șa Cilentele-s teribile! Ar trebui să plă- 

teastă dublu, 
a — Papa, femeia ES: en mm divorțează ? 

— De unde şi până unde 

— Oiftează, Sg Nu pot s'o sufăr: a vrut să mă sărute! 

— lauzi |! 

— Da, papal Da’ ce-s eu?... Ce au, papa, cucoanele că 
sărută tot timpul ? 

— Asta-i ocupaţia lor! 

— Eu mam să sărut niciodată ! 

— Nici pe tata ? 

— Ba pe tine da. Asta-i altceva. 

— Bine ne mal impăcăm nol dol, Oiguţa! 


Pacat că nu eşti tu mic, papa. Ne-am fi jacat impreună! 
Eu aşi fi vrut să fim fraţi. 


— Sintem prietini. 

— Da’ eu nu te las să lucrezi, papa. Mă duc. 

— Unde ? 

— In salon, 

— Cu madam Blumm ? 

— Lasă, papa |... Tu lucrezi şi ea oftează ! Am să fac atitea 
game la pian că are să plingă! 


id e Bravo, Olguţa ! Şi după asta o dăm afară şi-o expediem 
gară, 


— Da, papa. O dăm afară. 

— ŞI facem amindoi ordine în biurou | 

Olguţa zimbi, Ştia ea ce inseamnă să facă ordine! 
— Halal tată al tu, Olguța ! 


— Papa, tu nu trebuia să te faci tată.. Da'-i foarte bine 
aşa com eşti! 


— Pe placul tău ? 


Da, papa... Parcă te-aşi H capatat cadou dela Moş 
Gheorghe! 


LA MEDELENI 15 
e i EI = ae CN 


Sofrageria era năpădită de funigel colorați, ca toate eroito- 
riile : într'aceasta se lucra la zestrea şcolară a lui Dânuţ. Cu minii 
intermitente dar mereu improspătate, mașina de cusut își învăl- 
riâşea zornăltul metalic într'un galopant crescendo, brusc amuţea, 
şi iar începea, ca o soţie care-şi ceartă soțul în rate pasionate, 

Limbuţia etnică şi prolesională a cusutoresel adusă dela 
laşi, negăsind nici-un ecou, se convertise în muţenie posacă, 
ra de dansul picioarelor pe pedale, şi de jargonul roş al 
părului. 

Doamna Deleanu, ermetic albă în sort de soră de caritate, 
cu metrul de muşama incolăcit pe după git şi foartecele În mină, 
crola pe masa întinsă. 

Monica, aşezată de profil lingă fereastră, pe un Scaun cu 
două pernuţe, ca spatele puţin adas, broda inițiale pe batiste. 
DD-—, adică: Dan Deleanu. Aşa avea să-l strige la şcoală, la 


catalog, 

Monica broda pe întăi! D puțin mai mic decit pe-al doilea, 
imperceptibil mai mic, fiindcă nici minile Monicăl no puteau să-i 
sput lui Dănoț altfel decit: Dănuţ. . 

Dac'ar fi ştiut cineva!.. DD, adică: Dănuţ Deleanu... Acul 
şovăia în minile Monicăi, Adevărul, ca un parium de garofe, 
năvâlea aprins pe obrajii aplecaţi asupra sufletului... DD, adică... 
„dragă Dănuţ“. 


Cele două iniţiale erau intăia scrisoare de dragoste a 
Monicăi. 


— Monica, n'al văzut tiparul? 

Monica tresări, scăpind batista pe genunchi. In locul ei 
răspunse c'un suris afabil, plin de pistrul, madmazel Clara care 
ştia orice, chiar şi locul tiparului. 


„Cine ţi-a dat voe să mă săruţi* ?—se supărase Dănuţ cind 
îl sărutase în livadă, 


„Cine ţi-a dat voe să-ţi fiu drag“ ?- sar fi suparat Dän 
dacă ar fi ştiut. 


Dragă Dănuţ...” 
Da. Cine i-a dat voe să-i fie drag? 


Cu batista lui Dănuţ, Monica-şi şterse ochii întorcind capul 
spre fereastră, 


ȘI zimbi.,. Cine știe! Poate că Dănuţ l-ar fi dat voe să-l 
fie drag... Era aşa de bun Dănuţ! 


— Cucuţi | 
— Doo, replică pianul, profund. 
Madam Blumm dădu din cap. 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i cu cel gros al minil 

Ca degetul cel mio ai ier og A do, în ex'rema stingă 

up ae SEH cecuri Zeie Un bubait bas de furtună în 
manji abiraii prin salon, berg EE dE, De 

Olguţa vroia să facă duş écossais retine sati Ge 

incepu să alerge într'un tempo zgiobiu t 
ocnă. gi SÉ cind, cu ajaaa, puteti rr ed pae, e agp 
al urz P 
elen apei Yiia n se payans mme spre crantele 
stridențele din dreapta... 
gi. pen Se ëlo sunetele, îmbrincite de pedală 
cu deşanțata brutalitate a unui rix într'o tavernă de apaşi. SN 

Oigata lăsă pedala. Gama sireapă amuţi... Acalmia se - 
ca un parfum de tei... ŞI domol, cu o blindeţă jezaltă, procesiunile 
de călugârițe ale gamei normale se strecurară prin salon. 

Oiguţa trăgea cu urechea şi coada ochiului. = 

Insă timpanul auditoarel era deprins mai demult, şi cu notele 
enervate, drept răspuns la casnice Intrebări, şi cu tumultul 
muzicei pentru care ai plătit bani şi-ţi dă amețeli de cap... e 
şi invidia celorlalţi comercianți. Madam Blumm avea o fată absol- 
ventă a clasel de plan dela Conservatorul din laşi. Domnişoara 
Raşela cetea „Fleurs du mal” şi cinta la plan operele lui Wagner. 

Nic! nu i-ar fi trecut prin minte Olguţei că auditoarea deve- 
nise admiratoare. Madam Blumm aproba, minunîndu-se de lipsa 
notelor. Pentru ea, Olguţa cinta pe dinafară. Aşa da! La fel 
cu Raşela, numal că notele Raşelei multe parale mai costau! 
Cacuţi samana lui Conu’ lorgu. Şi el bine mai vorbea şi tot 
pe TESA el era scăparea... 

seg g 

Braţele Olguței osteniseră. Încetul cu încetul începu să 
scurteze cimpul gamelor, făcîndu-le egal şi monoton ca un exer- 
Oto de dimineaţă, după somn. 

In salon era frig. Ploaia întuneca geamurile. Lumina intra 
alburile ca un fum... 

— Cum? 

Nu-şi crezu urechilor. Intoarse capul, privind peste umăr: 
Madam Biumm adormise, fără să-şi fi lepadat sacoşa şi umbrela. 
Adormise orhestral : sorbea aerul suspinind ca o supă fierbinte, 
horăia, ofta şi şuera pe nas şi pe gură. 

Olgaţa întoarse capul, cu scirbă... Era rău dispusă... şi nu 
mal avea pe cine să se supere. Monica era prietina el. Buftea... 
Dânuţ pleca... Pe lingă asta, de două zile, odată cu ploala intrase 
în sufletul Olguţei o nelinişte pe care ar fi vrut eo bată şi n'avea 
cum, pie vorbe, din întîmplare auzite: 

— să tie cu Moş Gheorghe? Că tare go mai strijit!— 
intrebase vatavul unel moşii învecinate, 

— la, ce să fiel Il ajunge şi pe el ceasul morţii... că-i 
vremea | —oftase lon, succesorul lui Moş Gheorghe la grajd. 


LA MEDELENI 17 
|. 


— Nu ţi-l ruşine să spui minciuni ?—sărise Oiguţa, bātind 
din picior. 


"atit, 

"atunci, de cite orl răminea singură se temea de minciunile 
lui lon. Şi-i era ciudă pe ca, pe teama el, cașicum astfel şi ea 
ar fi crezut că-s adevărate minciunile lui lon, îndemnindu-le 
Oarecum să se adeverească, 

incepu să cinte concertul de Mozart în la major, pentra 
piano şi orhestră,—de astadată cu note. Caşi in viaţă, în muzică 
Olguţa avea simpatii şi antipatii violente. Concertul de Mozart 
era prietinul el. 

— Ce mai studiezi tu, Olguţa ?—o întreba doamna Deleanu 
în timpul vacanței cind o vedea cam rar prin salon, 

— Am să studiez concertul meu, răspundea Oiguţa expro- 
priindu-l pe Mozart şi viitorul. 

Concertul el suna a melancolie, Inchise cactul, Madam 
Blumm horăia lugubru... Toţi lucrau în casă. Afară ploua. Oiguţa 
işi lăsă fruntea pe claviatură, Clapele, adincite brusc, scinciră, 

u 
sur 


aae şi revoltă, piciorul Olgajei lovi în pedala a doua: a 
ei, 


„„Trecuseră ani mulţi prin file şi prin pod, dela masa lui 

Robinson în tovărăşia papagalului, cinelul şi a pisicilor. 

nioară rideau cârnoase piersici; acum nu ma! erau decit 
simburii, ca inim! mici “de lemn. Al imbătrinise, dormind, — 
poate murise. Papagalul cu pene veştede şi prăfuite, amuţise, 
impâiat cu trecut. Ninsoarea colbulni şi-a ațelor de paianjen, 
aşternuse peste toate cele, cenușii troene, vechi tăceri. lar pe 
la geamuri, ploaia, ploaia şi lar ploaia sură în văzduhul toamnei 
gin clepsydrele vremii. 

Nici Dinnt nu fusese cruțat de lunga trecere de ani. Pe 
chipul lui, altfel decit în sarbăda tălmăcire, se vedea că Robinson 
îşi părăseşte insula, că se desparie pentru totdeauna de-o po- 
veste indelung trăită. 

„Spunind adio insulei lual cu mine căctula şi umbrela”... 

"Mai expediliv decit amarul celor care pleacă — şi mai puţin 
ultuc— textul trecea dela adio, la căciulă şi umbrelă. 

Dănuţ ottă,—şi începu din nou lectura, cu cinci rînduri mai. 
de sus, cum un îndrăgostit aşteaptă trenul nu pe peron ci în sala 
de aşteptare, fiidcă-l ceva mai aproape de casa iubitei şi ceva 
mai departe de nltimul prag al despărțirii. 

„Puțin dopă aceasta”... 

Ochii ceteau din răsputeri „puţin după aceasta“, dar violele 
şi dulcila violoncele-ale melancoliei, plingeau cu-acelaşi lungă 
aplecarea de arcu „spunind adio insulei”... 

„Puțin dupa aceasta barca cu proviziile promise fu 


2 


"WEN 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ `. e 


| puse 
insulă. După rugăciunea mea, comandantu 
eri d lăzile cu hainele marinarilor pe care aceştia le primiră 


foarte bucuroşi”... 
ȘI séit? dio insulei” 
o Se 

age"? de lacrimi, ochii lui Dănuţ îşi luară un lung 
adio dela cromoiitogralla de pe coperta pătată de lacrimile bucu- 
riei. Plingea şi Robinson, zimbind ce-i drept. Lacrimile erau 
ale lui Dănuţ, nu ale textului. Pe-atunci —pe cind zimbise 
coperti—na şila Care =) piece. Preocupat de căciulă şi ambrelă, 

rul uitase lacrimile. 
carea şi implacabii, textul pleca subt ochii lui Dănuţ. 

„Spunind adio insulei, luai cu mine căciula, umbrela şi papa- 
galul neuitind nici banii despre cae am vorbit şi care stătuseră 

i atita vreme încit ruginiserâ“... 

SE insulă“ adăugă tericindu-i, gindul iui Dănuţ, 

Mai erau şapte rinduri pănâla sfir it. 

„„Asttel Imi părăsii insula, la 19 Decembre 1686, după o 
şedere de 28 de ani, două luni şi novăsprezece zile, salvat din 
viaţa a-casta tristă în aceiaşi zi a lunei in care scăpasem din 
sclavia Maurilor din Salé“. : 

ŞI nici ma mal privit insula, de pe vapor, până ce n'a mal 
văzut-o ? ŞI nici n'a fluturat batista ? 

Dânaţ privi din nou, cromolitogratia de pe copertă: Cum? 
Tristă viaţa din insuli? Atunci dece ridea Robinson ?.. Şi dece 
ridea parcă şi insula în jurul lui, latr'aceiaşi culoare ca şi obra- 
zul lui Robinson ? 

incepu iarăşi: 

„Astfel imi părăsii insula“... 

La aşezase cartea pe genunchi. Cetea şi plingea ştergindu-şi 
ochii cu minile. 

„Călătoria mea fu norocoasă, Sosii în Englitera la 11 lunie 
al anului 1687, dupăce lipsisem din patria mea trelzeci şi cinci 
de ani“. 

— Treizeci şi cinci de ani, murmurară încă odată buzele 
lui Dănuţ în tăcerea podului. 

ŞI nu luase nimic din insulă! O pietricică măcar! Un pumn 
de nisip! O floare sau o frunză l.. Nimic, nimic! 

Dânuţ închise cartea, işi aplecă obrajii uzi deasupra co- 
per şi sărută adinc şi lung întristarea colorată a fericirii. 

Sufletul lui Dânuţ era o insulă din care plecase Robinson 
Cruste, luindu-şi numai căciula, umbrela şi papagalul. 


„Clasa întăla... a doua.. a treia... a patra... a cincea. â 
gasea... a şaptea... a opta; şi alte clase incă... 
| Dănuţ singur în faţa oceanului de bănci şcolare... 
n pod era numai ce-a fost odată. In pod era insula lui 
Robinson Crusoe, Dincolo de pod incepeau bâncile şcolii... 


LA MEDELENI 19 . 


„Spunind adio insulei" Dănuţ tindui cartea in lădi 
jucăriilor stricate şi-a poveştilor ina H strigă pe Ali şi on 
din pod... Dar Turbinca lui lvan, desnădăjduit de larg detii. 
înghiţi şi pod şi insulă şi clipă, cu ste de palanjen, lacrimi, colb, 
parfum de piersici, zimbitoare poze... 

De asta, pesemne, umerii lui Dănuţ erau aplecaţi, 


Se cobora pe scări, trecînd din podul cu vechituri în plină 
toamnă. 


Dima gradi, D E We ag Olga- loase pe-al Iul 
` rau prea mari, Tr 
be, Dr e meargă tirlş prin mizga 
nd te alungă o spaimă din urmă şi nu poţi fugi, drumul 
IO înăduşă pieptul şi-ţi loveşte inima, ca un ltd pi 
Cu trupul înfăşurat în pelerina de cauciuc şi capul gol 
acoperit de glugă, Olguţa înainta greu. Indesa cu toată puterea 
degetelor în botul galoşilor ca să nu-i plardă... se afunda în glod, 
s As treacă mai departe îşi încorda pulpele, zmuncindu-se 
Parcă mina o minge de fier cu paşi de piatră ł 
unei mări impaenjenită de meduze. pe i e 


Ingenunchiat în faţa icoanelor, Moş Gheorghe se închina. 

In jurul unui om bătrin care se închină, tăcerea e ca ră- 
sunetul unul cor îndepărtat. 

Piutea parfumul religios al busulocului. Luminita din păhă- 
relul rog al candelii, romenea chipurile întunecate ale icoanelor, 
ca o presimţire de auroră trunchiurile codrilor adinci. 

In răstimpuri, Moş Gheorghe îşi desfăcea minile din împreu- 
narea rugăciunii, acoperindu-şi pieptul scurmat de tusă. 

Dumnezeu îi împlinise statornic rugăciunile: avea să | 
le "mplinească şi de-acum inainte. 

SC Suen ei uerg ere bătria. 

ra drep se 'năduşe -| înjunghe prin = 
2 wi Se ş junghe prin piept: fiindcă 

ra drept să sufere cit mai avea de trăit şi s 
mal curiad: fiindcă era bătrin. ti ia Sa na 

Tot ce era, drept era să fie. Nici nu cirtea, nici nu se 
căina, nici nu ofta, Moş Gheorghe nu vroia ca tocmai acum, în 
pragul ceresc al morţii, un blestem—cugetat sau ptit—să 
întoarcă dela el faţa milostivă a Domnului şi urechea Lui îngă- 
duitoare. Moş Gheorghe cerea îndurare pentru greșelile altora: 
boerii lui de-acum, nu se împărtăşeau niciodată, şi rar călcau 
prin biserica ctitorită de străbunii lor. Incolo, erau buni la inimă, 


milostivi şi drepți,—dar uitaseră de casa Domnului şi de frica 
Domnului. 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— lartă-i, Doamne, că mare-l mila Ta. 
e toacă de vecerge omenească. 

la împlinise rugile. Nu se ruga pentru el. en 

Gheorghe avea să pășească dincolo, SC d S ER bieţilor 
care- ijise şi cruțase, ca pe n A 

i PSe ien pir ar copilul para ră, ca roua şi frumos ca flo- 
rile,—de care Gëf vie? să se dispartă. 

— dul OŞUluUI, e r 

Să Ce ee men ei retea părinţilor. ŞI să-i De viaţa 

„ fără de dureri şi-amărăciun 
y lul Moş CĂ erori se aşternea la picioarele lui Dum- 
nezeu, ca un covor de bunătate, pe care ar fi vrut să tot copi- 
lărească duduiţa moşului de pe pâmint în faţa slăvitului Bunic 
din cer... 


Cu galoşii în mină, Olguţa trecu in goană prin ograda lui 
Moş Ge Ajungind în faţa vşii, dădu să intre. Zăvorul era 
tras pe dinăuntru, Bătu cu pumnul în uşă. Nici-un răspuns. 

Zvirlind galoşii, izbi Ze amindoi, ainia d uşă. S 

— Moş Gheorghe !—t ea poruncitor şi tremura 

— aen Zei Duduița Dréi Mata aici ? PI vremea atasta !? 

Auzindu-l, văzindu-l, Olguţa respiră adinc, Ridică galoşii 
tencuiți de glod şi căpătindu-şi cumpătul, zimbi viclean scutu- 
rindu-se de ploae. 

— Moş Gheorghe, am venit să te'ntreb dacă nu li-i frig callor? 


+ 


Dănuţ cutreerase casa pe dinafara odàilor fără să intre în 
nici una. Mast găsea loc, nici astimpăr. Indelungata lectură din 
pod îl tnstrăinase de toate cele. D era dar de Insula lui Robinson ; 
ìi era milă de singurătatea el, milă de singurătatea lui. 

Decorul familiar, întimpinindu-l pretutindeni cu prezenţa 
concrete H îndepărta de casă, ca o asprime cind ești trist, Ast- 
fel, parfumul femeii de care te-ai despărțit plingind, plutindu- ţi 
in suflet şi în nări, te face să-ți pară trivială melodia oricărui 
alt glas femeesc, şi brutală, delicateţa oricărei alte solicitudini. 

lastrăinări, mihairi şi nostalgii, sortite să-şi găsească alinare 
şi cămin numai în scrisorile acele scrise cu mini calde incă de 
strinsoarea minilor dorite,—scrisori cu tinguiri umile şi amare ca 
parfumul tomnatecelor tutănele. 

Intră în salonaşul doamnei Deleanu. Zărind calendarul de 
pe blurouaș, se apropie de el Era deschis la o zi neagră ` tot 
Heagră şi cea care urma. Negre erau toate. Parcă murise toate 
sărbătorile roşii din calendar, odată cu vacanța şi cu frunzele... 

Intră la el în odae. 


Hainele groase, de curind scoase din cufere, şi rinduite pe 


LA MEDELENI 21 


eg Logg: ierg a menire GE rece zbuciumată 

v a şi se văita ca un taran Inav — 

frigul eh pustiul ei. AE jee 
ma! era aşa de mult pănă la noapte că iul Dănuţ îl ve- 

nea să caște şi să scincească, Se trinti pe pat, ke wee i ge- 

nunchii Ja bărbie, virindu-și minile in căldura minicilor, ghemu- 


indu-se în el; cercind să-şi ţie singur tovărășie cu trupul, ca 
pisicile... 


Capul Oiguţei răsări intrebător şi obraznic, 
— Al Tu eşti aici? 
— Da. 
— Ce faci? 

— Nimica. Stau. 

— ser A Be ée 

e nd se întreabă Dănuţ apatic pe dina- 
fară, atent pe goe. o A ANC De 

guja intră cu galoşii iul Dănuţ în mină, lucioşi ca n 

galoşi de abanos. Era Bag. în ar ra r ve 

— Íi pun subt pat, 

— Ce? 

— Galoşii, 

— Galoşii 33 De ce? 

— Galoşii tăi, Unde vrei să-i pun ? 

„Ce—o H făcut cu galoșii mei 2 

-= Denis ër: făcut cu galoşii 3 

~ "am spalat, îl explică ea, apropiind galoșii de nasul lui 
Dânaţ, ca pe niște flori atunci gie e ST 

— Merci, se feri Dinant, De ce Lat spalat ? 

— Aşa mi-a venit. N'aveam ce face! 

— Ti-ai spalat şi botinele ?—o întrebă serios Dănuţ, ridi- 
cindu-se intr'an cot. 

Olguţa se incruntă. Răzgindindu-se zimbi. 

— Ai fost în pod 3 H iscodi ea cu ochii micşoraţi, , 

— Cine ţi-a spus ?—tresări Dănuţ, 

— Stiu ceu! 

= ei CS i nai peri spul, Oiguţa ! 

— Na jä!—il asigură ea gesticulind cu aloşii. 

— Merci. Da’ tu unde-ai fost ? dia 

— M'am plimbat. 

— Cu galoșii mel. 
— CE le gaioşi |—se supără Oiguţa zvirlindu-! subt pat. 


E 


— Nu vezi nimica! Ascultă : -| poftă de r ve ? 
Al tu? WI p ea 


— Sigur. 
— De unde ai? 


22 VIAȚA ROMINBASCĂ ___———— 


— Răspunde ` vrel sau nu vrei ? 


Rari vint cu brațele, Olguța sări peste prag in o- 


RAR ve Aha 1—se dumeri Dănuţ țăcind legătura dintre roşcovele 


Olgujei şi galoşii "o 
= bae. ie DURS, Olguța, E fs de bune! - esclamă 
SÉ Gheorghe. ; 
pian pies e wielt. Gast zîmbi şi el mindru c'a fost mai 
SS gi we te vede mama fără ciorapi ? 

— De ce să i vadă ? 

— N’ i 

— SCH Zonë da’ mi-i lene să-i caut. 

— Pot să-ţi dau eu o pereche. 

— ? 

— ee cei pentra şcoală. Nu l-am pus niciodată. 

— Dåä-mi-i. Iți Kerge er alţii. 

— isi dau cadou. 

De el intimpla să fie complicele Olguței, Dinei + 
țringea şi asupra lui admiraţia pentru isprăvile ei. Olranda c 
rapilor era şi o Îndatorire, şi plata unei rar, Acht i SC 

Olguţa se aşeză turceşte pe patul lui Dänn, şi gen pa 
pucii şi începu să-şi privească picioarele goale, aşteptind c SE . 

— Tu poți să mişti degetul cel mare fără să le mişti pe 
celelalte Ge ? 

ză De e rizi 3 ep incruntă Olguţa demonstrind acrobaţia 

cela, 3 
= TS “Na ştiu... Is caraghioase degetele picioarelor! 

— Mele ër prene nann Oiguţa. 

— Nu. Toate degetâle dela picioare, 

— Ai drenate refiectă Olguţa cu (eg tare, wee 
piciorul şi examinindu-şi degetele răsfirate... Îţi vine să rizi cin 

uiţi la ele! 
e i i Oguta, începu Dănuţ încurajat de intimitatea convorbi- 
rii, aşezindu-se pe marginea patului,—eu am observat ceva. 

— Spune. 

— Da’ tu al să rizi.. Ai să spui că vorbesc prostii l 

— Văd eu! Mai întâia spune. 

— Eu.. cred—vorbi rar Dănuţ, cu ochii îndreptaţi spre pi- 
clorul Olguţei,—că-i mai bine să fii picior decit mină... 

— m?? | 

Dănuţ se Înroşi. 

— Mal spune-odață. 

— Stai. Vrasăzică tu spul că-i mai bine să fii picior decit 


LA MEDELENI 23 
een, E ft il pl: 


să fii mină ?—medită Olguţa examinindu-şi alternativ mina şi pi- 
clorul... Nu m'am gindit niciodată | De ce spui tu aşa ? 

— Eu m'am gindit la asta într'o zi, la şcoală... 

— Hai, spune-odată ! 

— Ştii... şedeam în bancă. Era ora de aritmetică . Eu făceam 
o Împărțire pe caet.. şi m'am incurcat. 

— Sigur, dacă nu era mama cu tine Í 

— Şatuncea m'am gindit că-i mat bine să fii picior decit 
mînă... Fiindcă picioarele nu făceau nimica; ele ş=dezau în botine : 
şi şedeau aşa... degeaba. Pe cînd mina mea se muncea să facă 
împărţirea... 

— Da, Sigur: picioarele nu făceau nimica. 

— Nu-ţi spun! Cu picioarele ce faci ? Te joci in recreaţie 
ji in clas se odihnesc !—ridică din umeri Dănuţ infierbintindu-ge: 
a vorbă, 

— Bine, da" cu picioarele mergi, oblectă Olguţa. 

— Nu zic! Da’ ţie nu-ţi place să mergi ? 

— Sigur că-mi place | 

— Vezi! Cu picioarele faci numai ce-ţi place! 

— Ție-ţi place să mergi la şcoală ?—il interogă abrubt Olguţa. 

et dou i DH. 

— Vezi că picioarele nu fac numai ce-ţi place ? 

Dinant mediiă muşcindu-şi degetul. 

— Stai, Olguţa! Da” lor nu le pasă! Picioarele nu învaţă 
la şcoală. a 

— Aşa-l ] Ele-s tot timpul în recreaţie! 

* — Foarte bine ai spus! Asta vrolam să spun şi eul 

— Stai. Tu ai spos la inceput că-i mal bine să fil... 

— „picior, Da, îi luă Dănuţ vorba din gară, gesticulind 
convins. 

— Nu-i rău să D nici mină! larna al mănuși, stai în bu- 
zunarul dela palton sau În mangon... Minele-s deştepte !—zimbi Ol- 
gufa, privindu-le pe ale ei cum trăgeau clorapii lui Dănuţ după 
ce luaseră galoșii lui Dânuţ. 

— Dacă eşti picior ai şoşoni, își apără Dănuț, cu timidi- 
tate, punctul de vedere. 

— Ce-are-a-face | Şoşonii îs uriţi şi picioarele-s proaste ! 
De asta nici nu le vezi: le-ascunzi în botine... Eu țin cu mînile... 
Bani clorapi! Merci, 

— Olguţa, ce-ai vrea tu: să-ţi tae minile sau picioarele ? 

— Da’ nu vreau nici una, nici alta! 

— Nu. Zic aşa! Dac” ai fi într'o poveste şi împăratul ar 
porunci să-ţi tae minile sau picioarele, ce-ai alege tu? 

di > M'aşi face haiduc şi l-aşi tăia eu lui şi minile şi picioarele... 
m . 
— Nu vrei să răspunzi !—oftă Dănuţ. 


— Nu ţi-am răspuns ? N'are decit s'aleagă el! Eu nu dau 
nimic | 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ e SE ch SED 


Olguţa sări pe covor. Dănuţ rămase ginditor pe marginea 


POS. Aert, tu IHi tachipul cum ar fi cu capul tălat ? 


— Foarte rău! 

— Sege să-mi Inchipui... Da ameţeşti! 

Se 

Sg te- ndit nic 

BW Ge pe să mă poa e la asta! Am eu la cesă mă gin- 
desc ! De asta al cap, ca să te gindeşti că nu-l ai? 1? 

— Eu m'am gindit... Oare mori dacă-ţi tae capu 

— Sigur. 

Dai nu indrăzni s'o dezmintă pe Olguţa, dar clătină din 
ai cm i uitat odată în oglindă. şi mi-am închipuit câ 
mam cap. 

— bula să ţi-l tai mal întâiu, 

— Na l-am dk- Ea mă crab a apr şi-mi îinchipu- 

ul e afară şi capul numai în oglindă. 
SE S dh Da’ Vi te leie cu capul tău! Vrasăzică gindul 
nu era in oglindă, era in cap. 

— İn capul din oglindă, stărui Dănuţ. 

— Şi asi spart oglinda cind i l-ai pus la loc? 

— Mi-a fost frică, Olguţa. Eu mă uitam din oglindă, nu- 
mai la picioare, Vrusăzică picioarele erau într'o parte şi capul 
in altă parte... cum ar fi dol oameni faţă în față, numai că unul 
mavea cap. Uite-aşa, Olguţa. 

Dănuţ işi ridică palmele una'n faţa celeilalte, : : 

— Acuma, să spunem că aici ar fi ochii, in virful degete- 
lor. Vrasăzică mina dreaptă e capul din oglindă. Vezi: îmi aplic 
degetele și văd din oglindă, numai picioarele. 

— Asta inseamnă că tu te “E în oglindă.. şi vezi prostii! 

— Gë încerci şi tu, Olguţa. După acela îţi vine să inchizi 
ochii şi să dormi. 

Oiguţa nu-l mai asculta, Pindea pe fereastră in livadă. 

Dânuţ ottă... El ar fi vrut să-i spue multe Oigaţei,—de 
plecare. Să-i spue, de pildă, că dacă-ţi tae capul nu mori tot. 
Moare capul: da. Moare trupul: da. Dar mai este ceva: Tur- 
binca lul Ivan, Ea nu poate så moară fiindcă nici nu trăegte ` 
mare nici trup, nici cap. Ea este „cind inchizi ochii“. Cind ești 
mort închizi ochii. Vrasăzică Turbinca lui Ivan rămîne acolo unde 
este, Atunci nici Dânuţ nu moare, fiindcă deși Turbinca lui l- 
van e a lui Dânuţ, şi el, Dânuţ e în Turbinca lul! Ivan. Când 
inchide ochii se poate gindi la el ca la altcineva. ŞI Olguţa=i în Tur- 
binca luj Ivan. Tot As acolo. Vrasăzică dacă moare Dănuţ, rž- 
mine Turbinca lui Ivan. Cind Dânuj trăeşie, Turbinca e a lui. 
Cine ia Turbinca după ce moare Dânuj ? Damnezeu... Dacă vrea 
Dumnezeu, suflă în Turbinca lul lvan, şi toți cei de-acolo învie; 

Dănuţ impreună cu ei... Da, numai că atunci Dănuţ nu va mai 


GE Meniu: 25 


avea Turbincă. Turbinca o ține Dumnezeu, In schi to 
care-au fost în Turbincă sint al lui Dănuţ, fiindcă d Ke e 
la Dumnezeu, în Tarbinca lui. Ș'atunci Dănuţ va fi stăpin 
înafară aşa cum e acuma stăpin inăuntru,.. | 
za Olguţa nu vrea să-l asculte] 
dE eg nde-s cartuşele ?—intrebă iute Olguţa desprinzind pușca 
— Ce vrei să faci? 
— Lasă! Da-mi-o repede, 
Merglnd în virful picioarelor pănă la fereastră, o deschise 
SES KE aroe aburi odaia... Pipăltă de ploae, o 
na, În cumpăn 
~ LG KEN pănă pe o crenguţă şi pe țelul puştel. 
gufa îşi strimbă gitul îndărăt, fără să clintească 
măsură din ochi pe Dănuţ—cu privirea jucătorilor de cn Gesi 
tru cei care dau sfaturi dela spate, în plin joc—Intoarse capul 
i Se hi ei er: D de e căzu. Și toate clorile 
ə carbonizin 
e vada şi cerul, cu o explozie de 
EE Ee ee 
— Dece ţi-i m e ciori? Am îm i-o i - 
să văd eg legt ta cap... ca tea e GE 
— Nu mi- — minţi Dânuţ roşindu-se, 
vrei să impuşti o vrable, Fe Deeg 
— d văzut ce lovitură ? 
— Da. 
— UMe-o!-—tresări Olguța săltind puşca. 
Dare E uşa KS aen gët eg pocnetul A 
zu departe. amna Delea f 
din mină pijamaua lol Dănuţ. sa căi scalară ina 
— Olguţa ! Asta ce mai este? 
— Impugc ciori, 
— Să ştii c'am să dau odată puşca asta! 
— Mamă dragă, nu-i a mea; t-a lui! 
— [i-o dau ţie l—zimbi Dânnţ. 
— ere Das Beeg dă Herr Direktor una de vinătoare. 
— ereastra u-te 'n odala ta, ŞI - 
Dănuj, să-ţi încerc pijamaua. T Steer 
= cdi iară şi Si e rugă Olguţa ‘ochishda fereastra. 
a- -mă, Olgu u ce să maj faci ca să 
Asta echt weg et ef în Casa! ci 
— Vaca plouă! Tu cogi, mamă dragă — -— 
en ce să fac? Trag şi eu na Gegen, E pă pai 
— Dece nu studiezi la pian 3 
— Asta nu! Ce-s eu, lăutar ? Clienta sforăe şi eu să-i cint!? 
Speculindu-şi indignarea, Olguţa trecu pragul inchizind uşa. 
Maes salvase şi puşca de sechestru, din care pricină zimbi 


26 VIATA _ROMINEASCĂ  — 


Monica tocmai intrase în odae, cu teancul de batiste lirice ; 


însuşindu- şi-l zimbetul Olguţei o nelinişti. I ocoli privirea, 
i la spate. 
ee set roşcove, o vesti Olguţa. 


| tare. 
sg gg eşti Ge sch de bună cu mine ?—vorbi ea privind 


aie Kg că-s bună cu tine Foibecni Cate minloasă. 
za | prea bună... şi eu nu merit. 
— engen | Nu-ţi dau voe să vorbeşti aşa! Tu eşti 

A ce mă superi ? 

aaa m Ze tegt täcind loc doamnei Deleanu. 
— Ce s'a 'ntimplat ? 
— Nimic! y 
E NEE Ki tip ? Vorbesc tare... ca să mă încălzesc! 
— Incălzeşte-te fără să te-aud ! 


hise la loc. 
Pret a ame pe pat, alături de batiste. Oliguţa ascunse 


hi de 
bă şi se apropiâde Monica. Dind cu oc ) 
ra voga Zë Gë da deasupra, şi inainte ca Monica go 
tă opri, îşi suflă nasul. 

üi M bigui Ce faci? 

— Nu vezi? 

— Naţi-o pe-a mea. 

— Asta na bună ? 

— ke i A 

Din roria batista lui Dănuţ slujise numai de instrument 

. Moni äturi la loc. 
o Mee. tu s băgat Ee că dacă vezi mai multe 
ine să-ți sutil nasul: 

batiste ie o n'al ppoe Lee la tine! — clocoti Monica. 

—C tä? Namai tu 

— Şi "Danut org ii er Monica apăstnd batistele cu podul 
omg? Crezi tu! Intr'o săptămină le pierde pe toate!— o incredință 
Olguţa autoritar. 

SC Vai! Nu-i adevărat! De ce spul aşa? 

— Cum nu-i adevărat d amara de ce i-a tăcut mama atitea 
batiste ? Ca să albă de unde pierde 

Monica privi în sus, în jos; intoarse capul la dreapta, 
s aan Monica | Mie-m vine să-mi suflu nasul cind am 
batiste... şi ţie-ţi vine să plingi! Mai bine să n'ai deloc! 


- KL 


In pljamaua de flanelă albă, Dânuţ părea mezinul lui Pierrot. 


LA MEDELENI 27 


— D » stringe subțioară, Dănuţ ? 
— Nuu 

— Şi să ştii, Dănuţ, ai să imbraci pijamalele numai cind 
ţi-o fi frig acolo. Nu-i bine să dormi gros îmbrăcat! 

Doamna Deleanu ocolea cuvintul: dormitor, 

Dănuţ nu-şi mai lua ochii din oglindă. Pantalonii pljamalei 
erau cei întăi pantaloni lungi al copilăriei lui. H pipăia meren, 
cu o nedesluşită teamă să nu-i simtă desprinzinda-se brusc de 
deasupra genunchilor—acola unde era vechiul hotar al pantaloni- 
lor—şi să rămie scurți şi aceștia. Aveau şi dungă: omagiul 
spâlătoresei. Gratin obrăznicuță a genunchilor şi a pulpelor se 
mistuise în rigiditatea dng), 

Dănuţ era mindru, Aşa de mindru că ar fi dorit spectatori, — 
chiar pe acel din dormitorul internatulul, 

— Nu te tae, Dănuţ ?2—urmă doamna Deleanu cu întrebările 
care făceau din cea mal desăvirşită haină un provizorat. 

Dânaţ scutură capul şi picioarele in acelaşi timp. 

— Nu, mamă! Pantalonii cei vechi mă tāizau!—îi învinul 
el postum. 

— Să-i porţi sănătos. De-acuma dezbracă-te. 

— Mamă, lasă-mă să min azi cu pijamaua,.. MII frig 
la picioare, 

— Bine, Dânuţ. Cum vrei tu! 

Doamna Deleanu eşi repede. Alba hăinuță de flanelă era 
grea pentru sufletul et, 


— Oiguţa! 

— Ce vrel? 

— Ai uitat cartugele la mine. 

— Bine. Adă-le 'ncoace. 

Monica se îndreptă spre fereastră, ștergindu-şi ochil cași 
GE KS lui Dănuţ pătrunzind prin uşa închisă, ar fi putut 

o va e 

Dânuţ făca un actoricesc popas în faţa uşii. Ii venea 
mereu să ridå. Compunindu-şi o seriozitate demnă, intră, întinzind 
Olguţei cutia cu cartuşe. 

— Dacă o vedea mama! Noroc c'am ascuns-o eul 

— De ce te lauzi? Mama nu pune mina pe cartuşe |... Cum 
îl cu tier mt lungi 3 

Ss JM 


— Diseară am să-i incerc gd eu, 

— Tuu! se mut Dânuţ, 

— Eu, De ce te miri? 

— „Fetele nu poartă pantaloni | 

— Eu am să port. Eu am şi pantaloni de câlărie! 

— De ce nu vrei tu să porţi kimonoul ?—se Iert Monica. 
»— Fiindcă am poftă de pantaloni! 


— Nu mai iîmpuşti clori?-—cercă Dănuţ eo abată spre 
alte victime. 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ ER 


— Nu.. Nu vreau so sperii pe mama. 
— Pai ce faceti za ia Dănaţ. 

— Ştiţi ce? Vonă vi-l frig 

= Dar pa grei pea glas Monica şi Dănuţ. 
— Vreţi să staţi la foc 

— La Ge foc ?—se miră Dănuţ. 

— Nu te priveşte! Vrei ? 


— Vreau 
-— Veniti după mine... Şi 'ncet, să n' audă nimeni! 


„Cu umbietul de taină al celor care merg să se închine 
unor zel prigoniţi, Monica şi Dănuţ, unul după altul, urmară 


ji călăuzei in papuci, 
wa Uitaseră necazorile şi amărăciunile posomoritei după-amieze 


de toamnă, 
“Danat zimbea fiindcă-şi plimba pijamaua, şi fiindcă împreună 


u Oiguţa se îndrepta spre o ispravă nouă. 
s pate date fiindcă era 'mpreună cu Dănuţ: dragă 


Dăânu 
Buste şi Olguţa, fiindcă misteriosul foc la care îi ducea 
să se încălzească era, pur şi simplu, focul din bucătărie. 


Venirea copiilor în bucătărie schimbase înfăţişarea plitei. 
In local meditativelor oale de toate mărimile—înghesuite acuma 
în fand-—izbucneau risetele albe ale grăunțelor de pă 
preschimbate în cucoșei, Pe marginea plitel, trei mere domneşti 
se coceat, privegheate de baba, ca o trinitate bosumflată de 
repetente strunită de ochii profesoarel, și zefiemisită de colegele 
mărunte. 

La gura sobei, pe trei scănnele joase, Olguţa, Monica şi 
Dănuj îşi rumeneau obrajii în bătala flăcărilor, ronţăind cucoşei 
fierbinţi, 

li! Tite Dumnezău! Acel. ae răsti baba la o oală 
nervoasă care-şi strimbase capacul bufnind. 

Tustrei buliniră de ris. 

Baba se stădea cu oalele, cu tingirile, cu muştele, neconte- 
nit. Aşa că cineva care ar fi ascultat din odaia de alături şi-ar 
fi închipuit că bucătăria-l plină de bărbați muţi, dresați de o 
matroană cu glas bărbătesc. $i “ntr'adevăr, în bucătărie baba 
era stăpină peste tot ce era înăuntru. Zeloasă şi harnică stăpină 
ca vara in livezi. Şi groasă! Atit de groasă că părea sapra- 
natural dospită în cuptorul vast din care cozonacii eșeau opulenţi 
şi falnici ca Paşălele dela Sultan. 

Trăgind cu coada ochiului la mere, baba crăpă portița rolei, 
aruncă înăuntru o privire savantă, şi repede o închise la loc. 

Dintr” acolo, căldura se revărsă parfumată. 


LA MEDELENI 29 

RENE A EC Lee ta T 
— Are cine-o minca !—oftă baba răsucind PR age 
Ge Pe plită, merele imbătrineau văzind cu ochii.  Feciorelnical 
r ten, se 'ntuneca, zbircindu-se. Suspinau inăduşit şi lăcrimau 
somnoros. ln schimb, aroma lor creştea mal varatecă, mai 
Imbătătoare, ca sufletul spre cer purces al mucenicelor arse pe 


 Olguța şedea la mijloc, drept în fata flacă : 
Imbrācau fața în aur şi aramă fluida; Ba A ieri Zeie 


de pisici-—prudenţă sau demnitate —dormea Ali. Mai 
R toate 
eech amorțite. Totuşi se găseau destule să-] aci seg 
e DESEN Ali—veşnic atente-—pălmulau şi trăgeau sfirle. 
Sii p e es wii Zeng eege) pu de fin, o cloşcă îşi dos- 
A greer, cine bt 
ținea ison subtil, corulul primăvăratec tată, cica ae 
ȘI soba duduia de flacâri şi de vint, ca o horă. 


Intrind în bucătărie domnul Deleanu dădu cu ji 
stiod în jurul unei mesuţe rotunde, Mincau me? ee 


eng mesuţă, in loc de mămăligă, se răcorea o turtă dulce 


— z SG re ët: aici, papa? 
— Ma arie, spune te rog lul lon să pue call la t 
Ei!--g'acum să vă răfuese ful—se Ineruntă geg: Code? 


şi Dinu i cu noi, papa! -se rugă Olguța urmată de Monica 


— Nam loc, Olguţa! 

Cage Dai a au patru oaspeţi eräm zg pe t 
mem n nea, at ea! ea mie et pet 

pia oa Malu aaa 

— Lasă că are baba!—se fii e faca a tine 


— papa. 
e Ze mușcă din mărul intins de Olguţa. 

Be copii TO de bun!.. Aşa ceva n'am mincat decind 
— tapa, ştii ce? Povesteşte-ne ceva d 
— Hai, papa, se rugă i Danut, SR 
— ŞI eu te rog, Moşu Joren, 
Fk Weër: eu mic... Hei) 

al m ată, papa. Aşa ai să-ți aduci ami 

Aroma merelor coapte, parfumul cald de geit dulce, eich 


VIAŢĂ ROMINEASCĂ _ — —— 


—nu sint numai 
uri de copil care-ţi zech dragi, 


vor de basm şi aminti 
i erau patru copil. 


ri, 
cenuşie, bătind în geame 
m RS grai ora dealuri şi SEN dee, 
wm d etc mucezind frunzele, sporind g ` 
po , 


i 
we parene rumenă de fiacări, plină de copii, pisici, pa 
de Bi şi poveşti, — pilote prin ploae şi prin nouă 
SC e biet pe zidurile albe, avea o amploare biblică. 


30 


sobel, şi trei chip 
„ci chiar iz 
i jural mesoje 


lonel Teodoreanu 


(Va urma) 


Istoriografia literară romină 


N. lorga* 


Dupăce am indicat atitea pagini de ghiaţă, pot să adaog 
o obsevare metodică, 

Eliminindă tot ce nu este literatură ; păstrind tot ce a avut 
Oarecare însemnătate ca e Segen a spiritului vremii sau a evo- 
luţiei autorilor ; şi ţinind să insemnăm, chiar cu nume mai mo- 
deste, cursul evolativ,—intreb cum s'ar fi putot intrebainţa, to- 
tuşi, o parte sau o pärticică din materia arătată ? 

Ca să däm răspuns la această intrebare, ivită probabil în 
gindirea multor cetiiori, nu este nevoe să inventăm procedee nouă: 
au fost găsite de alţii şi le putem imita. . 

Procedeul care mie mi se pare mal potrivit este al istori- 
cului literar Adolf Bartels, pe care-l citez cu deosebită stimă, 

Bartels procedează aşa! : In faţa fiecărei epoci bine ţărmu- 
rite el aşază o privire generală asupra epocii şi-l dă titlul: Uber- 
sicht. Astfel, pentru veacul XIX, el are patru Uberscht-uri, a- 
şezate la inceputul capitolelor despre: 1. romantism; 2, post- 
clasicism şi post-romantism; 3. realism ; 4. eclectism, decadenţă, 
modernism. După fiecare (Ubersicht urmează povestirea biogra- 
fică şi aprecierea critică a autorilor celor mai însemnați ai epo- 
cel, care, fireşte, au fost amintiți şi în Ubersicht, Micile mono- 
grafii despre cite un autor, sau doi, sau chiar despre un curent, 


* Vezi Viaja Romtnească, Mari, 1925. 
1 Qeschichie der deutschen Litteratur (Leipzig), 1902. 


32 VIAȚA ROMINRASCĂ ` 
ag ene 


, am văzut-o pp: 
Kate dn coc PC indivizi vrednici “să aa fie 
re i mal revine. 

H. dintre care, însă la cei mal molt nu se 
ee ei perspectivele acelea de zugrăvire în linii esch ge- 
nerale, consideră toate fenomenele care într'adevăr au influen 
a zeg Som mod de expunere l-am aplica Istoriei literare 
romineşti din veacul XIX, am ajunge la o distribuţie clară a ma- 
teriei şi, ca să distribuim rea ne-am impune, prealabil, o 
lecţionare amănunţită, 
iai por 2 geären noastre, din faţa capitolelor de 
evoluţie, aplicate la materia din opera d-lui Iorga, ar fl: 

întăia despre anii 1821—1843; 

a doua: 1849—1866; 

a treia: 1857 — 1884; 

a patra E SÉ 

dică du 

D o perspectivă asupra ascendenţei politice şi literare (pa- 
alele) pănă la 1848, ar urma 
g eich de decadență literară pănă la i 

3) reluarea înălţării prin Junimea culminată "o Eminescu, şi 

4) urmată de epoca înmulţirii acelor disocieri, pe care 
poeţilor /unimei şi influențele străine le-au stirnit şi care sînt 
şi azi in curs de sporire, fără să îi putut constitui încă tipul u- 
nei simţiri comune,—cum reușiseră a-l constitui epocile anteri- 
oare, elaborind: 

i) un tip luptător şi idealist; 

2) sceptic şi lînced; 

3) increzător, dar critic şi aristocratic. 

Ev, fireşte, dau alci numai o indicație sumară, de natură 
mal mult etică, decit estetică; nici nu o dau deplin specilicatţă, 
fiindcă aici m'am nici spaţiul, nici scopul de a termina cu această 
chestie, la care volu reveni odată amănunţit. Dar o dau, pen- 
truca să se șila felul cum tu cred că orindulrea Ini Bartels s'ar 
putea incerca şi la noi. 

Dacă ea s'ar admite, nevoia de-a zugrăvi, în perspective 
sumare, conținuturile sufleteşti vaste, ar avea urmarea că de ia 
sine ar cădea 'n uitare tot ce nu are nici-o importanță pentru 
lămurirea conţinutului sufletesc; toate prisosurile şi enumerările, 
Intro eventuală perspectivă, ar părea comice, mult mai comice 
decit par în presârarea ce pe mulie pagini le-a dat-o d. lorga; 
am învăța a distinge: marele de mic, esteticul de neestetic, li- 
terarul de neliterar etc.. 

Dacă orinduirea aceasta nu se va admite,—prisosurile şi 
enumerăriie —tot vor trebui să dispară, deoarece ele—tol balast 
indigestaque moles sint pentru orice fel de expunere, 


8 
e "EEN s în i m $£ A A Kn O me wg, ce ` ER aaa: 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 33 
E, LITERARA RE 


Consideraţiile din urmă ne-au apropiat acum de intrebarea: 
Balastul de prisosuri şi enumerări au fost sau nu o pledică a 
împărțirii reuşite, fireşti, a povestirii istoriografice-literare a 
d-lui lorga ? 

Fără indolală, nu au fost. 

S'ar fi putut ca, impreună cu ele, să primim, totuşi, o bună 
împărțire, o evoluţie transparentă şi logic dezvoltată. Să cer- 
cetăm, deci, dacă ea, Împărțirea, ni s'a dat in cele trel volume 
de-atitea pagini, deaproape o mie de pagini, care ţipă după o 
distribuire logică, corespunzătoare logicei cu care evenimentele 
s'au dezvoltat, supuninde-le şi pe cele literare. 


Volumul întdiu (1821—1840) are două cărţi. 

Cartea I (1821—1830) tratează începuturile Iteraturii mo- 
derne şi pe Invăţătorii şi îndrumătorii săi. Vorba este—in ordi- 
nea în care apar—de: Lazăr, Asachi; |. VAcărescu, Mumuleana ; 
Asachi (a doua oară), Scavinschi şi alţii din cei mici, Conachi, 
Beldiman, Dimachi; Poteca, Eliad; Mumuleant (a doua oară), 
Dinicu Golescu; Asachi (a trela oară). 

Cartea II (1830—1840). Eliade (a doua oară), C. Stamati, 
Virnav, Vasile Drăghici, Buznea, Teodorovici, Vasici, Vida; Că- 
pâţineanu, Pleşoianu; Petrache Poenaru, FI. Aron, C. Aristia, 
Gorjan şi Genilie; |. Vacărescu (a doua oară); Săulescu, Scri- 
banii, Asachi (a patra oarâ); V. Cirlova, Gr. Alexandrescu, Bo- 
liac, Rosetti, A. Pann; C, Negruzzi, Crupenschi, Hrisoverghi ; 
Eliad (a treia oară); Asachi (a cincea oară): Ardelenii Cipariv, 
Birnuţiu, Barițiu. 

Pentru un timp de 20 de ani Asachi este discutat în cinci 
locuri, Eliad în trei, Văcărescu și Mumuleanu în cite două | 

Dar pentru ce tăetura se face la anul 1810? Trebue in- 
trebat, mai ales că autorni însuşi simte că nu şi-o poate res- 
pecta, Probă: volumul | merge pănă la anul 1840; dar la p. 
184, aflăm că, pentru a caracteriza pe Asachi, «trece peste déo- 
sebirea de vreme pentru a-l vedea şi subt noua înfăţişare de 
prelucrător>—adică io /Fabulele versuite din 18441 Fireşte, eu 
nu-i fac autorului vină din această trecere peste vreme; o in- 
voc numai ca probă că d-sa nu și-a putut respecta împărțirea. 

După d. lorga literatura noastră (dela 187 incoace) în . 
Muntenia, urcă, până ce, ia 1838, ajunge la «noutatea, bogăția 
şi spontaneitatea» lui Grigorie Alexandrescu, care lasă în um- 
bră pe I, Văcărescu, Eliad, Cirlova; dar şi pe Asachi. «Fpoca 
nouă iși avea acom poetul» capabil să <intemeeze într'adevâr un 
romantism rominesc» (l, 226), Ceva msi la vale epoca nouă se 
precizează subt alt nume, aşa (|, 230): Cirlova «începe şi re- 
zumă cea dintălu fază a poeziei tinerilor ; cea de-a doua, Înce- 
pută cu Alexandrescu, se gi închee cu dinsul», Am avea deci: 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


MUNTENIA 
Epoca bă!rinilor E-oca tinerilor (nouă) 
(Văcărescu, Ellad) Cirlova, AARTS . 
Romaniism imlla| Romanliam rominesc 
ee 1330 — 1540 


In Moldova avem tot o «direcţie nouă», cu C. Negruzzi 
(i 237), care (în 1839) dă Melancolia, «cea mai frumoasă bu- 
cată pe care pănă atunci o scrisese un poet romin>. Am avea 
deci : R 


MOLDOVA 
Epoca bătrinilor Epoca tinerilor (=nouă) 
Conachi, Asachi C. Negruzzi 
Ciasle | Romaniic | 


Clasicismul şi romantismul mergeau, deci, alături, cu anume 
limpeziri, însă le citez verbal (reiativ la anii 1630—1840), pen- 
tru a arăta că şi cantitatea intră în considerare: 

«Mareu Operă a traducătorilor» este «cea mai însemnată 
din această vreme» (l, 134). «Traducerea, pregătirea lucrărilor 
originale prioir'o largă aspirație a literaturilor lumii, în ce au 
ele mai pliu de trumuseţă şi de sănătate, acesta era lucrul cel 
mare deocamdată» (|, 131) 4 

«in mare parte literatura moidovenească a bâătrinllor din 
această epocă, şi, în unele privinţi, şi literatura tinerilor poate fi 
privită numai ca un răspuns la liieratura, mult mai spontană, 
mai puternică și mai folositoare care se dezvoliă în Țara-Ro- 
minească» (|, 162) 

“Limba noastră nu-și alcătulse încă, pentru poezie, un stil 

de wc mari, un stil de clipe tăinaite, at i sufletul stă singur» 
L 141). 
‘$ in rezumat, despre anii 1821—1840: Deşi limba nu evolu- 
ase până la siilal de «zile mari» (O expresie bine găsită!), subt 
impresia spontaneităţii muntene, începu a scrie Moldova, nu și 
Ardealul, toate provinciile orientindu-se după literaturile apusene 
din care traduceau, deschizindu-se astfel loc unui romantism 
mai mult sau mai puțin imitat, cu care contrasta numai clasi- 
cismul lui Asachi, 2 = 

Acum putem intreba: Dar după 1840, exceplind progresul 
limbii în Negruzzi, Alexandrescu şi Alecsandri şi pănă la (ug 


1 Idenlic, la pag. 120, 

2 Reluind firul istoriei, in vol. II, p. 3, 4, d, Iorga însuşi numeşte 
literatura lui Asachi și Eliad „lileralură rominească arlisiică-personală“, 
Hind la Asachi „solid-clasică“, lar la Eliad „vlsătoare şi romantică”. 
Observ Însă că Asachi, de exemplu, lraducind pe Ossian şi scriind 
(după Lenore de Bürger) Turnul lui Butu esie şi solid-romantie ! 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINA 35 
eene ETER DE a 


ce notă nouă se ivește, pentruca să fim siliți ca la 1840 så 
facem secțiunea pe epoci literare ? Eu nu vâd nimic nou ca di- 
rectie; aceiaşi direcție creşte "nainte, sporindu-şi numai ener- 
,  Deacela cred că secțianea se poate face abia la anul 1848. 
upă suprimarea revolaţiei, energia dispare: Eliad şi Asachi scad 
mereu; C. Negruzzi tace; Bolintineanu abia la anul 1855 se 
stringe într'o ediţie mai bogată; Alecsandri pleacă spre teatru, 
după ce dă ediţia dela 1853 repeţită în 1863, cu poezii, cele mai 
multe anterioare anului 1848; somaţia lul Bolintineanu cătră A- 
leesandri (din anul 1852) a fost o probă că şi acest poet lin- 
cezea. Dar aşa linceziră toţi intre 1848 şi 1866. 

in Junimea (ca. 1868—1884) s'a cultivat şi romantismul şi 
clasicismul, avindu-se respect pentru personalitate ; deci nici aici 
nu poate fi vorba de altă direcţie, ci numai de gradul de ener- 
gie. Energia reese, Insă, şi din condiţii sociale, nu numai din 
alcătuirea sufletească, pe c-ai papat pe cea biologică-— 
sigură determină felul simţirii. capătul epocel acesteia ne 
găsim cu poeţi de-aceleaşi feluri, dar cu mai mulţi, mal bogaţi, 
mai productivi. in timpul acesta apare şi realismul (Slavici, 
Caragiale). 

impărţind pe direcţii, trebue să conchidem aşadar că cla- 
sicismul se iveşte impresurat de o literatură romantică mult mai 
bogată şi că in curind, printre ele, se iveşte şi realismul, bana- 
lizat apoi in opere din cercul Contemporanului. 

Deosebirile de vremuri, în tot acest timp: 1821—1884, le 
fac numai cantităţile de energie, talentele mai mult sau mai pu- 
țin active, productive, supuse aceluiaşi ton al vieţii publice, din 
care idealele sociale, şi după 1848, intră în literatură cu ace- 
ieaşi note, deci lipsite de putinţa de-a contribal la o deosebire 
prea mare a caracterelor literare, 

zice insă d. lorga despre această chestie? 

Pentru d. lorga volumul Il expune «epoca lui M. Kogăini- 
ceanu»: 18140—1848, Un nume venerat; dar—daţi-mi voe—de 
cînd o literatură-și poate numi o epocă după un scriitor care 
este istoric, care nici nu este singurul istoric al epocii, nu este 
nici întâiul istoric al epocii, intrucit el nu a conceput nici-o o- 
peră mare de exemplu de felul lui Mihal-Viteazul de N. Ba. 
cescu? Epoca lui Vasile Alecsandri ?—mai curind !— deoarece a- 
cesta, reflectind acelaşi spirit naţional, vine cu noutatea sa, cu- 
cereşte, ca niciunul pănă acum, sentimentul naţional şi crelază 
tipul literar de predilecție şi tipul simţirii naționale. Dar nu- 
mele-l nume; el poate induce in eroare provizorie; nu poate 
schimba caracterul evoluţiei, Dela 1840 până la 18:18 se dez- 
voltă tendinţe şi volnji, care nu sint kogălniceniste, ci general- 
romineşti; e! numai le "'ntârește; le caută în citeva fenomene 
pănă la el nebăgate în samă; dar simbolui lor literar nu este 
el; el—şi numai impreună cu alţii—creiază literaturii un mediu 
priincios, dar—alțli o scriu. Toţi aceşti alţii apar în cele zece 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ `, — 


ncelui titlu, ce eu Îl contest şi anume: Sta- 
a? Ca ego i A. Donici, V. Alecsandri, Gr, Alexandrescu 
(a doua oară); apol concentrați pe lingă Propâșirea sau opuși 
el: Asachi (a şasea oară), C. Caragiale, C. Faca, C. paiana s 
care insă (toți trei) n'au a face cu Propåşirea, V. a pere ; 
Lon Ghica, N. Bălcescu $i, fireşte, mereu Kogălniceanu. Arbitrar 
se mai leagă cu Propâșirea Laurian şi Bălcescu, acesta în ca- 
litate de editor al Magasinului. Apoi se trece la poezia moldo- 
venească între 1844 şi 1848 şi la cea muntenească dintre aceiaşi 
ani, adică la poezia dela apariţia Propăşirii pănă la revoluţie, 
trebuind să apară aici şi Eliad (a patra oarâ) şi Văcărescu (a 
treia oară), be cind, însă, patru ani fac un capitol din evolu- 
ua unei poezii? Ca poeți noi apar aici — Gr. Alexandrescu (deşi 
apăruse ca «nou» din volumul întăiu, și în aceasta, mai sus, a 
doua oară, iar acum a trela oară), Boliac, Rosetti şi Bolintinea- 
nu. Ultimele patru capitole tratează pregătirea revoluţiei, reve- 
nindu-se la Eliad (a cincea ge | la Asachi (a şasea oară) și 
la Ardeleleni (Barițiu, a doua oară). 

Volumul al treilea se imparte în patru cărţi: 1. Anul 1848 
şi urmările sale, la ele cu deosebită atenţie (cu mult mal mu- 
IO decit era nevoe într'o istorie literară), stăruindu-se la |. 
Catina, Alecsandri (1848—1855), Bolintineanu (a doua oară), 
Boliac (a doua oară) G. Creţeanu. Observind numai că urmă- 
rile anului 1848 bat mai departe decit 1855, trec la capitolul Il: 
2. Opera politică a emigrafilor, care nu era operă literară şi 
nu trebuia tratată în măsură mai largă decit o cerea evidenția- 
rea influenţei suferite de literatură. Se insemnează Bolintineanu 
(a treia oară), N. Bălcescu (a treia oară), Eliad (a şasea oară), 
Ralet, Alecsandri şi Kogălniceanu. 3. Cu cartea III ne întoar- 
cem la 1847, pentru a dace firul literar până Ja agltaţiile pentru 
unire, în timpul numit regalitatea literară a lui Vasile Alec- 
sandri (în total 120 pagini). Fireşte, revine Asachi (a şaptea 
oară), mereu regele literar, Negri şi-—acum, acum: chiar Cona- 
chì, chiar Beldiman (1), din nou apoi: Kogălniceanu, Ralet, Do- 
nici, N-grozzi; A. Russo, A. Cantacuzino, Sion Istrati, Dăscă- 
lescu, Stamati (a trela oară), Alexandrescu (a patra oară), Bo- 
lintineanu (a patra oară), Creţeanu (a dona oară), Baronzi, Sih- 
leanu, D:pârăţianu. 4. Trecind în cartea IV, la epoca Unirii şia 
iui Cuza Vodă, vine larăşi Sion (a doua oară), Dăscălescu (a 
doua oară), N. Drăgan, Haşdeu, Odobescu, Filimon, Bolintineanu 
i SE oară); şi încă vre-o citeva figuri de mai puţină insem- 

ate. 

Pentru a expune complect concepția mai Însemnez că in 
Epilogul d-lui lorga tăetura în timp se motivează aşa: 

1853: ediţia ultimă a lui Alexandrescu. 

1865 : mor A. Mureșşianu şi Văcăresca. , 

1854: moare I. Maiorescu, 

1865: ediţia mare a lui Bolintineanu; moare S. Bărnuţiu. 

1866: moare A. Pumnul, 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 37 


Nici unul din morţi nu mal avea nici-o deosebită | - 
tanță literară, ediţia din 1863 a lui Alexandrescu și din 1865 a 
lui Bolintineanu incheia pe acela, dar nu pe acesta, care mai dă 
e Îi retea ec i ae nu de acela incheiam şi eu un ca- 

bk epocă, 4 pentrucă acum 
GI) și o ge ez Coararsiriis. PENA A a 

mpărţeala d-lui lorga mai sufere rău de nestirsltul 
groblan că tae pe autori în bucăţi şi ni-i dă, spre See 
in frinturi, deşi ar H fost firesc, ca autorii să fie precumpăni- ` 
tori acolo unde sînt mai puternici (ca operă) şi mai infiuenţi 
(ca răspindire), răminind ca (după cum e cazul D inceputurile și 
e zech? mal puţin importante să fie atinse la vre-un loc 

Din cauza acestor îmbucătăţiri, veniri şi reveniri, d. lo 
nu a putut pune in evidenţă nici curentele, Sa cele despre d 
am vorbit : romantic, clasic etc., ci nici simplul curs material al 
ideilor: salturile reciproce, dela o provincie la alta, a influențe- 
lor, treptata apropiere de unificare, considerarea geografică a 
evoluției. Literatura muntenească, moldovenească şi ardele- 
nească pleacă din trei părţi, din trei cuiburi cu alte paseri şi 
alte cintece ; cum ele devin literatură rominească, nu este nu- 
mai un curent de asemănări sufleteşti, ci este şi apropiere ma- 
eg ceia E în seria arătată precis. In acest caz, Ja d. 

a, Faca ş cescu m'ar fi de S - 

d Bei ' venit ce nu au fost: traban 

şa dar, felul cum d. lorga a distribuit evolutia lit 
romineşti moderne este siluit să intre’n capitole E e 
fară, nu răsărite din duhul şi faptele ei caracteristice ; celace 
goe 5 SC dir eege dator a da materie, a ancheta: 
— unde și a lumina definitiv epocii R 
mantelar din fondul evolutiv. e gt aer deg 

n rezumat: Setos de material brut, cultural şi literar, d. 
dorga a încârcat, fără nici-o nevoe, paginile sl ; şi Geier 
de nimicuri trecătoare nu a mai găsit timp şi pulere să adin- 
cească epoca şi să o oglindească magistral; căci dela un d. 
lorga se cerea să fle magistral; ori, mal bine, să nu fi bei? 


1 Dau aici numai un exemplu de confuzie : Era „noud“ 
pănâla 1818 („eră” de zece Sei D trebuia să ceapă în een 
pori unor elemente (școala lui Mihai Sturza; curtea lui culturală; 
și socletalea cu privire spre Apus) care l-ar [| fost lonte (?) de folos. 
Trebuia insă un „om“. Negruzzi nu pulea li; Kogălniceanu pulca. Deci 
Negruzzi este un anle-patruzecist, un vechiu ! Totuşi el dela 1840 in- 
coace a fosi marele seriilor care esle şi astăzi şi care desminte rafio- 
ge d-lui lorga. Niciodată ce au făcul malji nu se poale alribui — 
2 D. Ovid Densuşianu, (Literatura ramină modernd) dist H 
poca corespunzăloare în grupările: /ndrumâri ncua Géi SE H 
leg (Leger, Asachi)— Poezia în spirit vechiu şi cea de tranziţie 
(Mille, Conachi, Beldiman ; apoi: Naum imniceanu, Fabian, Scavinschi; 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ ___— 
10 

ce am dovedit că toată erudiţia culturală şi literară, 
silită de multe ori să rămină, totuşi, simplă enumerare de nume 
şi titluri, s'a pus de-a curmezişul în faţa încercării de-a ob- 
ținea un chip clar al evoluţiei literare romineşti şi o distribuire 
a acesteia pe timpuri logic distinse, voesce să arât că putinţa de 
a obţine un chip clar, nu a fost uşurată nici de alte calităţi, 
pentru istoricul literar mai însemnate decit cunoştinţa culturii şi 

bibliografiei. 

` Gute la care fac aluzie sint: analiza literară, ormată 
de formularea sigură a rezultatelor cercetării repeţite, vederile de 
total asupra operelor şi autorilor; —şi abia după aceia Înlănţu- 
irea lor în cadrul ce ele înşile şi-l formează, parcă. 

Dacă analizele d-lui Iorga ar H fost stăruitoare şi conduse 
de intenţia de-a obține priviri sumare, sintetice, în suflete şi o- 
pere, ele ar fi elaborat, aşi zice, Singure acele supreme inducţii 
psihologice, la care Lamprecht ţinea să ajungă, la care a şi 
ajuns, 

Să cercetăm, aşadar, arta analitică a d-lui lorga. 

A.— Analizele cele mai slabe sint cele ce nu spun nimic, 
sau aproape nimic, din cuprinsul operei, sau nu ne dau despre 
ea nici-o vorbă caracterizătoare. Pe-ale d-lui lorga, pe cele de 
acest fel, le-am numit mai sus ciupituri. Intr'adevăr ele ciupesc 
din operă un vers, două, trei versuri—şi autorul crede că a... 
lămurit chestia | 

lată un exemplu, copiat exact, din capitolul despre lancu 
Văcărescu (|, 156): 


„La 1830 el salulă pe Aga moldovean Nicolachi Ohica, veni! 1s 
Bucureşii, cu o închinare câlră cel 
Dăruli! de muze cu llleralură 


ŞI Mihalachi Cantacuzino capătă o laudă ca aceasia, la 1535, cu 
pomenirea gemenului „vullur din pecele"; Miiropolilul Veniamin se 
alege şi dinsul cu un dar ca acesia (1834). 

„Lot de pe alunci! e, desigur, plingerea peniru moarlea maicii, 
care 


„53'a lupta! 
Cu tigril şi cu leii; 
Mai mult decit bărbat, 
laudă femeii. 


Stamali ; lancu Văcărescu şi cele dintălu semne de înriurire lranceză 
hotăritoare : Hrisoverghi, Mumulean, A. Pan). — Cel dintălu poet mo- 
dern (Cirlova), — Curentul larg de afirmare a literaturii noua (Eliad 
Rădulescu), irlbuirea se razimă deci, pe ideia de-a urmări mereu 
cum se lveșşie noul şi cum creşie pănă in in posesie simpatia lileraji- 
lor şi celilorilor ; distribuirea are o bază unică: adaosul nou, cărula 
H rămin subalternale noțiunile : clasicism, romantism etc- 
1 Inexaci! O. B.D. 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 39 
a ue ———— EE 


„Slabe versuri peniru o mare durere; şi ce 


menirea surorilor pierdute : în Gees PS 


Ge 3 apezind 

A bunu-zău În lä; 
Eilena (iuturind Av 
Pe inlăl meu îl scoală. 


„Prieteșugul din 4830 e un joc de cuviale rimate, 


ECH În rilm ce 


Cint a mea liră 
An de blelşug. 
Fiori ce rodiră 
Prieieșug ! 


„Macedonul“, „Cezar“, „Oengishan“, 


ei in această [luturare de silabe uşoare“. Verst, se ameslecă r 


lată al doilea exemplu (I, 180) din A 
Ossian, cel admirat de DEA, Goethe. 4 sacii, care imită pe 


„Deci Asachi creează, peniru scene cai 
deg De Ge Deeg he Lk Pileas, o teg Ste dE 
$ min ula scojiană. Ca 
ce esie, el nemoreşie şi în acestălali! gen tieună ioana Fiti pa dam 


leeft cerul lucitor, 
Cind al nopţii sin deschide, mal puține are stele... 
„sau 
„«„Buciumul da. 
„La războlu, anzi, Za rn 
Deși sint lemee, insă, nu am lemere de moarie, 


„E vorba acuin de mari codri pustii şi în munji: 
Codrul și umbrite plaiari, P'unde cerbul, săliind, muge, 
de morminte, ln care se păslrează lotuși viaja : 


Morminlul care 

Curmă oală palima 

Pe soaria rea şi bună, 
Încă nu opreşie că 


După moarie sufletul 
Acelul bun nu piere“. 


lată al treilea exemplu, din Bolliac (II, 179—180): 
poetul a cintat pe Vodă Bibescu, el urâşte tronul ia îs: se 
tcază un vers; urăşte pe Jicovi şi subt ocirmulitori şi boerimea 
mura A Kegel lui rusesc) : rr un vers; mania de 

` ză un vers; pe Eliad: { 
Chiar în această ordine de iati: ic cana în e mul 


1 Rectitic, în reecht, afirmația că abia băirinul Goelhe ar fl ad- 


mira! pe Ossian ; l-a admira! //ndru! Goelhe, care era de 22 de ani, 


cind iraducea din Ossian, în Sirasaburg (Septembre, 1771), 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bibescu 
lidovi 
boerime 
ranguri 
Eliad! 


Al patrulea exemplu, din volumul III, 43—44, din G. Cre- 
teanu: 


i i ~”, şi peniru 
lanli pentru „filomela inchisă în colivie”, ș 
PR ăi grea më şi-a perduli“ şi il îngrozeşie deopreresiire 
rea e 
Cinela ce urlă la lună 'n miezul nopții 
ilor“, cu s„lruntea incă jună” şi „rizindă faţă”, el se a: 
rala E ture eier romanlic ce se respeclă, de inlrebări așa de 
mari şi de sădarnice ca aceslea: 
Ce e omenirea şi-a ei desiinare 
Ce esie misterul ce-i zic Dumnezeu”, 
Ele. 


Cum versurile nu ni se dau să le învăţăm pederost, ce rā- 
mine din rest? Recei şi încercați a extrage ce ar fi să ră- 
mie! 

d Mai vedeţi, Insă, şi ciupeiile din Gh. Tăutu (III, 187—188), 
din Cişmigiul lui Sihleanu (lil, 213), din Orăşanu (III, 271) etc. 

Analizele-clupituri sint, desigur, rodul unel cetiri repezi, 
care nu-şi lasă răgaz de-a jndeca: Opera este sau nu caracte- 
ristică ?—dacă este, cum evidenjlem caracteristicul său 2—cităm 
ori nu din eat ai anume ce? ȘI astfel o mulţime de citate 
nepriveghiate au năvâlit in operă, ca să convingă pe cetitor că 
—Meratura romină nu merită să Ge cetiță a 

B.—AI dollea fel de analize (citeva) sint cele ce "ncearcă 
a H oglindă a conţinutului versuit şi reușesc a fi un guasi- 
galimatias de noţiuni discrepanțe, Se zice, de exemplu, la Sih- 
leanu (lll, 213): 


„E romantism in începulul „Strofelor*, cu setea de luplă „a două 
armii", „vulrea bombe”, nechezul cailor, foc roşu în văzduh, plumbi 
in „ploae“, orme rupte, diri de singe și rămăşiţe jalnice omeneşti, in 
inchinarea naturii sălbatice şi uriașe : O_eane nemărginite în frămin- 
tarea epică a furtunilor, care 


Răscoală mii de valuri pe marea spumegală 
ŞI șuerind răstoarnă abise e adinci, 


păduri de cedri, aliaci pustii, șivoae porniie pe nimicire, adinci pră- 
păstii ; şi, în alt domenlu, in mărturisirea pălimașă a plăcerii pe care 
o dă poetului biciul furios al satirei conira liranulu:, strigătul de dës- 
nădejde al unul Byron, nebuna plăcere a orgiilor, suferințele sufleta- 
lui care rengste spre înțelesul deplin al lumilor şi nu-l poale afla: 


O Doamne-n tale taine ai vrul adinci să fie! 
Căci celce le măsoară se pierde rătăcil,.. 


ISTORIOGRAPIA LITERARĂ ROMINA 4l 
A LITERARA ROMINA Al 


„Şiie că în ocesle avinturi Imense, care nu-și aling Unie, nu se 
află fericirea „veirei părinleşii”, cu liniṣşiea și farmecul naluril mal as 
propiale, dar o neroe firească a unui sullei mai mare deci! cele o- 
bișnuile il îndrenptă aiurea, călră prea-sus, îi suflă dorul călăloriilor 


Prin nouri, munji de ghiaţă, prin bălți şi prin pusiii*, 


C.— Ciupiturile sint semne de superficialitate ; oglindirile 
simple sint de asemenea semne că autorul este impresionabil şi 
descrie fantazii ori impresii fărd a trece la fond.1 intim, care 
s'a îmbrăcat în ele; şi toate impreună sînt semue că ne pu- 
„tem aştepta şi la mai râu: la lipsă de pricepere complectă a ma- 
oi analizate : Putem dovedi că și aceasta | s'a intimplat d-lui 

orga, 

Exemplul 1: Despre cele 2 acturi de Petru Rareş- Vodă 
şi Armindina, ale lui Asachi, aflăm (l, 194) că a fost: farmec 
istoric, port naţional, cîntec şi dont, ciobani de feerie jucind 
hora și zvirlind flori asupra privitoriior! Ap 3 O nălucire exter- 
nă a sedus la trecerea în täcere asupra fondului. 

Exemplul 2: Se vorbeşte (l, 161) despre întăiul volum li- 
setat al lui Eliad şi se zice despre cintarea ruinelor dela Tirgo- 

e: 


„Dacă (Eliad) se ia du A urmele acestui linâr (Cirlova), care 
găsise in vechea noastră pădure Izvorul blagoslovii de Muze, el (E- 
liad) nu posie lălmăci șoapiele lor deci! în acesi chip prozaio: 

Soarele după dealuri mai strălucește încă, 
Razele-l! rubinoase veslesc al lui apus. 

ȘI poezia se chiamă O noapie pe rulnile Tirgovişiii” şi or avea 

ambiție să întreacă vestita Hnguire a acelui nare alina odă cu ul- 


limele acorduri ale cinlării sele, Notele istorice, lămuririle de cărlu- 
rar nu servesc la nimic". 


Pădurea cu muze, o Ciupitură de două versuri, suspecta- 
rea că Eliad „ar fi avut ambijia* a intrece Cirlova şi afir- 
Data greşită că note istorice—pela 1830 — 1836 —erau de pri- 
sos, fac o... analiză a unei poezii vrednice de stimă ! 

Exemplul 3: Despre Zoe, de C, Negrezzi (|, 249) ni se 
spune ce acum citez complect: 


„Nota istorică era, de aliminierea, în lemperamealul acestui 
runtaş al linerelului literar dela 1430 5 Ameslecată cu un sentimen- 
talism care nu putea fi doct? fals la acest glume| uşor, culegălor fără 
recunoștință şi fără mustrări de cuget al plăcerii de lubire ce poale 
da tinerea scurtă şi viejo nelemeinică, la aces! superficial si strălu- 
Ge Slem al romaniismului parisian, - o găsim (Nota istorică!) în nu- 
veja Zoe, 

„Poveslea femeii căzulă lără vina el, pe care bărbaţii și-o schim- 
bă, lără ca peniru această rerollă din sulielul el, dorilor de nobilă şi 
adevărală iubire, să se olilească in această licăloşie ` care, decl, are 
Îndrăzaeala ce-i trebue peniru a finti cu revolverul pe ua amant şi 
pulerea de jerilire ce | se cere peniru a-şi răpune viaja in odala al- 
luio, spre a se răzbuna de un despre. pe care sin bine că nu-l me- 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 

> osculă si de aluren: ea nu Inieresează și nu mişcă. Dar e- 
n gb peer şi foloseşte cadrul de vială veche dia anii d< prelacere 
inainie de 1827: seducălorii în uniforme muacăleşii şi în haine scum- 
pe răsărilene, argalicul de slugi din juru! lor, slalurile de paradi; — 
lingă care autorul sirecoară naiv—ca să pedepsească pe cei Ob 
novali, dinire care, lireşie, la urmă unul se şi împuşcă, - săracul a 
ce duer înlr'an sicriu sărac pe lrumoasa Zoe, moariă peniru păcalele 
altora ma! mult deci! pentru ale ei", 


Analiza cuprinde deci: afirmarea că nota istorică s'a le- 
gat cu un sentimentalism falş; un rezumat rece: o femee dis- 
preţuită împuşcă şi se împuşcă ; părerea că subiectul nu inte- 
resează, însă place prin descripţia istorică (haine, alaturi, giel: 
pe lingă care naival autor Negruzzi mai viră trecerea unui car 
mortuar, ducind o femee la cimitir. 

Și. totuși era mult mal mult! 

n O alergare de cai Negruzzi citează (1836) două rin- 
duri din Schiller: „Wergessen sie nicht, dass zwischen ihrem 
Braulkuss das Gespenst einer Selbstmârderin stürzen wird". 
Sint vorbe din Kabale und Liebe. Dar în drama aceasta fusese 
vorba despre ucidere și sinucidere, din amor, între doi tineri 
pe care-i desparte prăpastia castel, deosebirea de rang. Deo- 
sebirea de rang şi de avere apăru și in Zoe: ea fiind „fiica u- 
nui boerinaş“ din provincie, amantul ei, un „elegant coconaş, a 
cărui costum era după moda curţii” şi căruia unchiul il zicea 
că „nu e de cinstea sa, să la o fată săracă“. De-aceasta era 
vorba | Şi se vede; şi trebue văzut, deşi se spune scurt, naiv. 
Şi astfel se poate vedea că novela nu-i scrisă cu sentimentalism 
„falş”, ci real şi—realistic, chiar realistic! Este cu siguranță o 
întîmplare adevărată, Acel N... din capitolul IH (Ediţia 1872, p. 
26). care şi el o iubise pe eroină (p. 32), acel tinăr cu sprin- 
cene negre fusese—Negruzzi. ȘI, deci, întreb: ce-i „parisian“, 
ce-i „falş“ in ce expune N... în novelă ? El apare ca omul pen- 
tru care respectul de castă nu-i motiv să nu se respecte fe- 
mela lubitoare, chiar căzută. O spune şi 'n motto: Oh! N'in- 
sultez jamais une femme qui tombe !; o spune prin toată no- 
vela sa simplă. 

In loc de aşa ceva, ni se arată nota istorică: alalu, ar- 
năuţi, etc.. 

Exempl:| 4. Despre ediţia din 1842 (laşi) a lui Alecsan- 
drescu (II, 55): 


„Poeziile nouă sint, în parte, repetiții sau schijări răpezi de 
senlimenie ușoare. Emiliei - urmașa Elisei din ediția precedentă el 
îi spune vechea porață a lui Horaţiu: carpo diem, adică, pe romineşte : 


Bucură-te de nalură, 


sdăugind că doreşte, pănă să île, la bătri , 
împărtăşi cu dinsa e ora de astăzi. att it cica la 
„Lupta-i, pe care o descrie în vehemente curinie romanlice: 


———————STORIOORAPA LITERARA ROMINA A 


Eu lanțarile mele le dui 

Ca robul ce se aptă Sun gin ră 
Ca lanțul ce izbeşie a lemnijei tărie 

Şi geme furios,- 


nu-i foloseşie la nimic", 


Brutalul cuvint ironic, așezat la sfirsitul! analizei d 
biruit al poetului, cuvintal: „nu-i Cie la nimic“ ce pea 
aney spue ? Chestia, esteticegte, este gravă; dar eu intreb 


Exemplul 5. Despre L Văcărescu (Il, 170): 


„Filozolia din bucăţile sale despre Adevă: äs 
iias, al cărui vers chiar e o ciudájenie e Ee Cl de 


Oricind o va aduce 
Spre folos 
Neiacercaţilor 

Pălimaşi, 

Oameni de toată ireapia. 


„Sau: 


Din toală pariea cap, 
Cap lui va îi şi coadă, 


„Ori cu impreculla : 
Mişă, sticloasă, 


De ură, lrindăvie 
liloare 


„Morala n'are o mai mare înălțime decii î A 
care sirică frumoasa icoană a candele! ce eg steck tege 


Aşa și omu 'n viaţă 

arză dalor esie, 
Slujind pre omenirea 
Ce 'n cercu-i stă aproape 
Cu feluri de relații, 
De ranguri şi diplome 
Şi setea de cordelă”. 


ȘI totuşi, Adevărul este un poem didactic-tilozotie cu i 
mari, pe care d. lorga nu a voit să le vază; caşi cum! een 
ea fi o casă 'n care vizitatorul nu vrea să vază Dären! lucitori, 
coane, lumină, ci găseşte 'n colțuri cițiva palanjeni şi vorbind 
numai despre ei, îi vor , fireşte, de rău, 

Analizele citate, de felul cărora se mai găsesc, sînt o sur- 
priză : cul să le atribui ?—cărui defect de concepţie ?2—ori poate— 
eet baia reg äng aneren euf; ele sint; şi trebuesc 

nu numai ne - 
Satzung de autor, ci şi peri 


N ai a SE 


11. 


Periculoase au fost mal întăiu chiar operei d-lui lorga. 
Alergind superficial dela o bucată literară la alta, d. lorga a 
plutit deasupra lor, nu s'a scufundat în ele, nu le-a căutat toate 
înțelesurile, toate feţele; şi de aceia la daa nici înfăţişarea 
intreagă, nici cea parțială a autorilor nu este satisfăcătoare: 
Aproape toți autorii ies scâzuţi, fie că critica d-lui lorga le 
ştirbeşte rangul, fie că le scade numai valoarea unor opere. 
De-aceia pot zice că așa de erud cu literatura rominească, ca 
d. lorga, nimeni nu a fost; pot zice că paginile d-lui Iorga 
iau de citeva ori tonul calomniei, ton desgustător de literatură, 
mu îndemnător la cetirea ei. Faptul, la o nouă cetire, ne-a 
surprins prin massivitatea sa; de acela vreau să-l descriu amă- 
nunţii, pentru ca să nu mai fie nici o îndoială despre felul ne- 
meritat în care lteraţii romini au fost înjosiţi. 


(Va urma). G. Bogdan-Duică 


€ 


Pe marginea cărţilor 


—— 


Istoria Rom'nilor 


a SE mare din dosul casei, ierburil= în spic se clatină 
eege ven Sen uşor peste påmint. O albină aurită 
oprea le » apoi înăbuşit în potirul unei nalbe, Tace o 
sI i o mai ştii unde-i, pănă zvicueşte biziind iar plină 
ardoare deasupra altei flori. Fluturi în zbor de promenadă 
işi gend PTEN mozaicul aripelor. Bondari de catifea... 
isa ee er ape pes domni în două rinduri: 1545-— 
O fată cu privirile vagi s'a ridicat pe jumătate din ia 
See SCH neastimpărate şuvițe Zem de pe ge 
opge, we după o carte şi — incapabilă de atenţie sus- 
eter cepe să cetească tărişor și repede. De departe ai crede 
e Te bes vg mare, zumzăe, recoltind miere, 
. aceasta, sultanul trimise - 
Paşa, beiul din Nicopol şi căpitanul Dunării, eleva 
game Mos insă pricepu cursa. El loveşte pe Hamza, d'a- 
E zidurile Giurgiului, în puterea nopţii, îl prinde şi o- 
pă cetatea, unde face un mare măcel. Hamza este dus apol 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E ———————— 
la Tirgovişte şi acolo tras în țeapă cu o mulţime de căpetenii 
turceşti”. 

ANE fata întoarce filă după filă. Se apropie seara, exa- 
menul e mine, domnii Ţărilor Romineşti nu se mai sfirşesc, venă 
purile, întimplările, trec şterse, fără putere de evocare—un sim- 
plu material de învăf/at, ingrămădit în litere mici, în şiruri uni- 
forme, variate ici şi colo de caracterele mal grase şi mal mari, 
ale cifrelor: 

Şi totuşi, atunci caşi acum, o viaţă de toate zilele curgea 
lin, cu zori şi amurguri răcoroase de vară, cu inoptări misteri- 
oase, o viață înflorată de iubire şi zugrumată de moarte. Oa- 
meni caşi acum, din carne şi oase, minaţi de un suflet pier. 

„ŞI astfel Vlad Ţepeş a stirpit tilharii din ţară... 


Se lasă sara. Fata a obosit învăţind. Cortegiul de domni, 
în defilare anacronică, se depărtează pâlind... Cine ştie cìfi ani 
mai tirziu fapte fără legătură, date seci şi stinghere, un chip 
bărbos de Basarab, cu |mensă căciulă de samur, ori înfăţişarea 
de sirigoi a lui Ţepeş, cu ochii iot imenşi şi obrajii supţi, vor 
tulbura cu aprigă grijă visele elevilor de-odinioară, In fantas- 
magoria coşmarulul filele neinvăţate, filele neştiute se vor in- 
mulţi la nestirşii, oprind bătăile inimii, chinulnd respiraţia. 

Un şuerat de locomotivă, adus de departe pe o suflare 
de vint, trezeşte Imagini vil: Un peron de gară, un tren În mo- 
mentul plecării, îmbulzeală, strigăte, paşi repezi în toate părţile. 
Alergarea nebună a trenului, calme fineţe înflorite, un piic de 
pădure cu mestecâniş argintat... 

— Ah! 

Cu un gest de revoltă fata își trece mina pe frunte, 

„Încă dela inceputul anului 1597..." 


Geografia 


in grupe de ciie două şi de cite trei, fetele se plimbă prin 
grădina plină de lumină a pensionului, Subt copaci grupe mai 


E SC: PE MARGINEA CARTILOR 47 
REES 


compacte se agită, cu vorbe şi gesturi nervoase. Profesorul e- 
xaminator n’a sosit incă şi elevele işi expun reciproc ştiinţa 
proaspă! înmagazinată în sara trecută. 

Numai Aurica Biidescu bate laturile.  indosită după un ma- 
siv de liliac, se oglindește cu atentă grijă în geamul intunecat 
al intirmeriei. Rupe dintr'an carneţel o hirtie pudrată şi-şi im- 
prospătează provizia de pudra pe obrazul ei fără frăgezime. 
Trage pe ochi buclele unel coafuri exagerate, apoi desface 
cordonul, ca să-! stringă mai mult, Pentru talia E grozav de sub- 
țire, colegele nici n'o strigă altfel decit Viespea“, 

In grădină larma creşte mereu, Intr'un grup sint la or- 
dinea momentului coastele Atricei; in altul, numărul exact de 
cornute şi de rimâtori din districtele Angliei ; in grupele ambu- 
lante ale celor mici se rostește tare şi cintat, ori fn mare taină 
despre apele curgătoare din Oltenia. În fiecare grup mai aia 
e cite un fenix, care spune pe nerăsuflate apele cu toate coti- 
turile, țărmurile unul continent Cu toate golurile şi peninsulele 
pe rind, oraşele cu numărul lor de locuitori, aşa cum le-a „ex- 
plicat" profesorul: »-aproximaliv 72,834...“ 4 
A a oa Ante. în zvonul de glasuri al celor care 

u, Îi se pare și celorlalte ca va, ` z 
pătrund în mc? examen, SE aaa sa Ste 

O liniște impresionantă se lasă, cînd se deschide uşa, A- 
pare intăiu directoarea, gravă In rochia neagră de ceremonie. 
Aruncă spre fete priviri repezi şi le opreşte posomorite pe un 
cap zburiit, în buclele căruia, ca nişte scintel gata să se stingă 
s'au agăţat citeva fiori palide şi mărunte de acacia. In urma di- 
rectoarei se arată profesorul examinator, cu o figură rotunda şi 
copilărească, Ochii îi rid in cap cu nevinovăție. Fetele ştiu însă 
că cere foarte mult—toate Suprafețele, toţi locuitorii şi celelalte 
—şi că e foarte hapsin la note. Profesorul elevelor vine cel din 
urmă, prezentind o fizionomie nedefinită şi complexă: curtenie 

pentru examinator, incurajare pentru eleve şi o vagă grijă per- 


_Sonală, 


Marioara Ciprian e chemată cea dintăiu, Se vită drept la 
examinator, cu ochii mari, căprui, pentru care primeşte compli- 


-mente pe stradă dela toţi liceenii tirgului. De acela sprincenele 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ = 
a AȚI ROM 


ei sint în permanentă tenziune. CH nu vorbeşte, stringe mereu 
gura mică, socotind că forma ei ideală ar fi o cireşă. La în- 
trebări dă cu seninătate răspunsuri proaste, apoi pleacă genele 
zimbind şi netezeşte uşor cu mina rochia de uniformă, mai sie 
decit a celorlalte şi lucrată chiar de ea. Cu toate răspunsurile 
insuficiente, această femee-mică trece totdeauna clasa. 

Examenul urmează toată dimineaţa cu Surprize, cu lacrimi 
şi cu triumturi, Strigată printre cele din urmă, Rodica Verdeş 
porneşte în pas energic spre tablă. Priveşte fix intr'un punct. 
Văzută din bancă, de profil, figura ei cam asimetrică, cu nasul 
prea mare, spălmintată şi cruntă, e cam comică. Dela prima 
întrebare începe sá delireze. Cu entuziasm, cu amploare aşează 
Nilul în Asia, Lisabona în Franţa, Pirineii in Scandinavia, ros- 
tindu-le toate cu un ton sever şi răstit, rezaltat ciudat al spai- 
mei nebune pe care Lo provoacă examenul, 

Domnul Ugurelu, examinatorul, rotunzeşte och! speriaţi spre 
toate punctele cardinale şi, revoltat peste măsură, rămine cltva 
timp mut. Apoi, deodată, figura lui copilărească devine feroce. 
O luptă crincenă se încinge între profesorul meticulos şi circio- 
bar şi eleva cu mintea complect sărită din axă. Rodica se uită 
tot mai crunt la domnul Uşurelu, privind saşiu—cum i se in- 
timplă ei totdeauna la o mare cumpănă —şi strigă din ce în ce 
mai tare și mai răstit, 

Directoarea se mişcă nervos pe scaun. Profesorul elevelor 
işi trage iute şi repetat virfurile musteţilor şi insfirşit se apropie 
cu scaunul de examinator şi-l şopteşte ceva la ureche, Exami- 
natorul clatină din cap cu compătimire şi trimite pe domnişoara 
Verdeş Rodica la loc. 


Examenul s'a sfirşit. 
Sviriit într'an colţ dosaic şi oropsit, vechiul Atlas a lui 


Schrader inchide pasiv între tartaje groase tainele şi minunile- 


pămintului : Virgine ţinuturi polare, care resping cu orgoliu orice 
familiaritate; creste sfidătoare de munţi ; abisari misterioase. In 
largul apelor un punct abia vizibil înseamnă o insulă, poate fără 
nume. Acolo căldura şi ploile unei veşnice primăveri deschid 


PE MARGINEA CĂRŢILOR 49 
corole fantastice şi somptuoase în virful fiecărei burueni și fä- 


rima de pămint, neştiută de om, păstrează amintirea vre 
murilor 
străvechi şi intăptueşte imagini de paradis. 


Antologia franceză 


Le vase où meurt cette verveine 
D'un coup d'éventail fut fêlé.. 


Am deschis din Intimplare la versurile aceste şi o imagine 
estompată mi s'a interpus brusc între ochi şi carte ; Clasa noas- 
tră, clasa a VI-a, cu plafon luxos în olol verde şi stocuri au- 
rite—singură reminiscență a unor vremuri de glorie—cu păreţi 
văruiți vulgar, cu dașamele roase, 

in perspectiva trecutului perdut, siluetele tovarăşelor dela 
şaisprezece ani Imi apar ca într'un dans grajlos şi confuz. 
Citeva figuri se desprind limpede: Angela, rece şi mindră, 
cu ten de marmoră roză; Marian anemică şi foarte sen- 
timentală ; Lizica Moşuleţ cu rostire dificilă Şi coatată cu un e- 
norm catogan; Lidia Vrisidi cu ochi negri şi vorba tăjoasă,., 


Le vase où meurt cette verveine... 


Din larma multiplă a clasei se desluşeşte un glas cintător : 
Catiţa Mersessian memorizează cu indărătalcie În aşteptarea o- 
ralului. 

Uşa se deschide. Colega noastră Rozica Intră precipitat, A 
trecut singură un examen de diferență la domnul Zaharescu 
profesor bătrin cu fața prea rumenă, cu ochi veliniştiţi, prăpăd 
la examenele băețilcr şi foarte Îngăduitor la fete, 

— Cum a fost, Rozica ? 

— Ce ţi-a dat în teza? 

— Ai fost bine ?—se imbulzenc întrebările din toate părţile. 

— Bine, bine... mi-a dat uşor, răspunde Rozica febril, cu 
ochii umezi şi strălucitori, care fug vădit de privirile noastre, 

— Ce-o fi păţit Rozica ?—se întreabă fetele între ele, în 
vreme ce eroina se retrage lingă o“fereastră şi râmine tăcută 
privind spre grădină. 


— Parcă e ma! imbujorată ca de obiceiu obse - 
a sia ý rvă cu blîn 


4 


50 VIATA ROMINEASCĂ ooo o 


Şi drept e că faţa plină şi puţin pistrulată a Rozicăi e tare 
aprinsă; ba şi gitul ei gras și atit de alb are acum un rellex 
purpuriu de auroră. 

— Parcă a făcut o şmicherie şi parcă are şi o pagubă, 
rosteşie pripit Lidia Vrisidi, aruncind o privire ageră spre fe- 
reastră, 

De la o vreme, cind celelalte fete și-au reluat ocupațiile de 
mal inainte, Rozica intoarce capul şi mă caută din ochi, Vine 
apoi întins la mine, mă apucă de mină cu mina ei grăsuță şi u- 
medă, şi mă atrage insistent după tabelă, Acolo e un colţ întu- 
necos şi ferit, consacrat contidenţelor grave. 

— Ah, vreau să-ţi spun ceva... Ah, ce-am păţit! 

Eu aştept în tăcere. 

— Am dat teza la franceză, el. M'a păzii numai dom- 
nul Zaharescu, 

Mi se pare că acum Rozica se inroşeşte mai tare. 

— Mi-a dat „La prière sir Acropole“... 

— EL tocmai ce ne spuneai tu ei nu ştii, o intrerap eo. 

Rozica pare nemulțumită, 

— Spuneam eu aşa, dar am ştiut... Numai într'an loc nu 
ştiam chiar aşa bine şi—fără voe—mă tot uitam la domnu” Za- 
harescu şi... mi-a venit să pling. Domnu’ Zaharescu a venit a- 
tunci lingă mine in bancă şi pe urmă mi-a spus cum să fac... 

După o scurtă pauză, Rozica urmează : 

— Vai, şi la urmă... Da’ te rog sā nu spui la nimeni, auzi? 

— Nu spun. 

Rozica respiră agitat. 

— La urmă m'a luat de bărbie şi s'a uitat la mine... 

Suiocată parcă, povestitoarea Se oprește lar şi mă stringe 
mai tare de mină, 

— Şi pe urmă? 

— Vin" să-ţi spun la ureche. Da' te rog, ştii, te jur... 

Eu caut să-mi desfac discret mina: 

— Ei, dacă vrei, spune-mi; dacă nu... 
cei Sa ca e e ra eee 
gidilindu-mi urechea : o x VEER 


— Pe urmă m'a luat de bărbie şi s'a uitat la mi 
ne 
ochelari... cu așa o pasiune | sëng 


PE MARGINEA CĂRŢILOR 51 


Cartea cu scoarfe roșii 


Din cărțile copilăriei, una s'a păstrat îndărâtnic : cartea cu 
scoarțe roşii. Na păzit-o nimeni. A apărat-o însă o forţă se- 
rett, — lucrurile neinsutiețite au şi ele o soartă şi o personalitate. 
Cartea cu scoarțe roşii a eşit biruitoare din toate încercările : 
rătăciri, furturi, mutări... 

S'au pierdut, fără urmă şi fără explicaţie, atitea lucrari de 
demult. O călimară sferică reprezentind globul terestru, cu bu- 
ton galbăn de alamă la întretăerea meridianului Parisului cu e- 
caatorul şi turtită bine la polul sud, ca să poată sta pe masă. 
Era de ajuns o apăsare pe buton şi tot emisferul boreal sărea 
in sus, păstrind insă netulburată suprafaţa albastră a mărilor şi 
înfăţişarea malticoloră a uscaturilor, în vreme ce emisferul aus- 
tral neclintit şi greu,— în el sălăşluia lava fluidă a cernelei, în 
rezervor de cristal,— Îşi păstra o demnă gravitate. Un ceas de 
argint care incepea, cind nici nu te aşteptai, să cinte anemic şi 
inăbuşit din fundul unui buzunar. Un toc de os pentru păstrat 
creloane : cind îl deschideal, imprăştia un miros farmaceutic par- 
ticular, a cărul amintire o păstrez şi acum, concretă, 

Cartea cu scoarțe roşii ese la iveală fără veste, la Inter- 
vale neregulate. De mult, în adolescenţă—epocă ingrată a grán- 
domaniei şi a omniscienței—o inläturam cu dispreţ, pentruca in 
clipa următoare s'o deschid dintr'o pornire nestăpinită şi să a- 
runc măcar o privire furişă în ea. „Genoveva de Brabant“ cu 
stilul ei naiv de traducere veche, mă priadea nesimţit în mreajă. 
Brabant... nu ştiam ce inseamnă. Cuvintul plutea în mister și 
nereali, in armonia silabelor muzicale, Bra-bant.. parcă un clo- 
pot mare de aur aducea sunet de departe, de departe tare, din 
lumea poveştilor, Și, cind băgam de samă că am cetit citeva 
pagini, aruncam umilită cartea şi mă răzbunam prin zimbetul 
de îngăduinţă, pe care i-l adresam drept rămas bun, 

Au trecut ani. Arare, discret, cartea cu scoarțe roșii se |- 
veşte lar,—solie materială a trecutului, Din filele ci cu un vag 
miros de lucru vechiu, din tipăritura altfel decit cea de acum, 
se infăptueşte pe nesimţite o atmosferă întreagă. Viziuni se suc- 
ced, chemate una de cătră cealaltă. O ogradă mare—aşa cum 


ge ween ` 
sa păstrat până 'n vremea copilăriei mele—cu zarea inchisă de 
un zid de cetate. 

„Aşezare boerească din vremuri bune“, povesteau bătrini 
ştiutori de trecutul casei. Zidul cu firide orînduite simetric, vă- 
rult pe dinăuntru odată pe an, vara, în epoca marilor reparaţii, 
apărea straniu în haina albă, proaspătă, păstrind în afară sure 
rugozităţi învechite. Purta pe coamă o întreagă floră în pâmin- 
tul adunat clipă cu clipă de vint. Cind ploaia şi uscăciunea, 
frigul şi căldura despolau pojghiţa de var, zidul îşi arăta alcă- 
tulrea intimă din pietre mari, colţurate, mărturii vorbitoare ale 
vremurilor cu robi mulţi şi eftini. Porniţi în zori să scoată pia- 
tră din dealul insorit al Repedei, se întorcean pe inserat cu 
scirțiit de care greu Încârcate. In împrejurimea vremelnică a 
curților începute mişunau într'o învălmâşeală de iad cărămidarii, 
rob! mai mult goi, plini de glod pe pulpe, pe braţe şi pe zdren- 
tele care ar fi voit să ţie loc de imbrăcăminte. Dealungul zl- 
lelor de arşiță robi mai aleşi—meşteri zidari—au ridicat împrej- 
mulre temeinică, peste care privire străină să nu poată trece, 
iscoditoare, 

In mijloc s'a înălțat încet casa mare, solidă şi tihnită, In- 
dărătul casei, ferită de ochii lumii, grădina imită cu candoare un 
plan dela Versailles. Străină și nepotrivită poate la inceput, 
vreme de ani Îndelungaţi grădina s'a schimbat nesimțit şi fără 
contenire. Lumina, ploile şi vintul au imprietenit-o cu împreju- 
rimile, aa altoit-o pămintului şi locului. Zidul de piatră, cruțat 
numai În preajma grădinii, s'a roinat ici şi colo, Lilieci salbă- 
tăciţi, de cea mai umilă specie, cu flori palide de aquarelă fu- 
murie, se revarsă în cărări, ştirbindu-le fantastic simetria. Că- 
tina învălmăşită face tainice ascunzişuri pentru arici şi alte săl- 
bătăciuni mici, care încearcă să întindă o lăbuță sfioasă spre o 
aşezare omenească, 

In mijloc havuzul sec Îşi menţine conturul octogon de gre- 
zie sură, măcinată cite puţin de muşchi catitelaţi, cu desmierdare 
perfidă şi de modeste cruste vegetale, care fac un singar trup 
cu piatra, În fund luminează primăvara bănuţi de păpădie şi 
flori fragede smălțuite cu aur. Alci, intr'o zi de demult, a căzut 
din zbor chinuit o gaiţă cu picături de azur pe aripa rănită. Pe 


PE MARGINEA CÂRȚILOR ` ` 53 
marginea de piatră s'au plimbat in nopţi cu lună 
generaţii multe 
de pisici îndrăgostite, cu viaţă misterioasă şi efemeră, 
O unică armonie imbină acuma grădina sălbătăcită, havu- 
zul mort, zidul dărăpănat, cu biserica de alături, roinată și tä- 


"cută, Biserica stărue fără rost acolo şi ai crede-o pustie cu de- 


săvirşire, dacă în fiecare noapte o lumină mică n'ar pilpii dulce 
pe un mormint foarte vechiu. 


Carte de demalt.. Chipul ei, ca al unei Dinte vii, mă ur- 
măreşte de o vreme, impreună cu amintirile evocate. ŞI, pen- 
tru intăia oară, o caut, O caut prin toate locurile pe unde mi-a 
apărut de-atitea orl nechemată. O caut cu absurditate prin fun- 
duri de lăzi vechi, unde nimeni mar fi patut-o lăsa. Imaginea ei 
o am mereu în faţa ochilor, precisă. Vad exacta nuanță a scoar- 
telor roşii, o pată de cerneală la un colţ, tonul pal al hirtiei, fi- 
Pi acele pe margini de un scris neestetie şi stingaci de 
copil... 

Intr'un locușor ferit cartea destide căutarea indiscretă şi aş- 
teaptă clipa anumită, cind va trebul să se arâte, Obosită, dela 
0 vreme, renunţ, 

Curind picla uitării invălue imaginea cărţii, iar dantela 
a amintirilor tremară o clipă“ suflul unui suspin şi se ra 
tramă apoi tăcută în larma realităţilor. 


Lucia Mantu 


Suprema glorie 


Fii fericil, maestre: 
După un veac, și-acum 
O fată fără zestre 
Te copie 'n album. 


In tirg provincial, 

Ca line-ar vrea să fie 
Studentul trist şi pal 
Dela filozofie. 


Fotografia ta 

In cărțile şcolare 
Mult timp se va uita 
Cu-aceiașşi resemnare 


La filele prin care 

Eşti obliga! să siai 

Cum stă Ştefan cel Mare 
Sau calul lui Mihai. 


E See l OPREA, totii 55 
N CI nn a Sa e S 


Băeļii de liceu 

Te ştiu pe dinafară 
Precum fe ştiu şi eu 
Şi orice domnişoară. 


La Universitate 
Profesorii impun 
Să fii celebritate, 
Să H murit nebun. 


Sludenţi interesanţi 
Discută, fac deducţii,.. 
Elevii premianţi 

Te spun pe la producții. 


(li urmăresc părinţii 
In gind, cu bunătate, 
Incremeniţi ca sfinţii 
Pe scaune-aranjate). 


Dar mai presus de-aceste 
Recompensări morale 

Şi fericiri celeste 

Ca și naționale, 


Statuia ta bronzală 
Pe-un soclu, e „măreaţă“ 
Cum n'ai fost niciodată 
Pe cînd erai în viață. 


VIATA ROMINEASCĂ 
AA 


Cu degetul la frunte 

In poză ginditoare, 
Mumia-li vrea să 'nirunte 
Viaţa viitoare, 


Căci te-a inaugurat 
Ministrul dela Culte 
Cu şcoli care-au cîntat 
Şi cu discursuri multe. 


De-aiunci pe veci de veci 
Pe strada Minotaur 

In ochii tăi cei reci 

Porţi scinteeri de aur, 


Sin nopţile de Mai 
Auzi pe lingă tine 
Cum trece un tramvai 
Cu alții şi cu mine. 


Acesta-ţi-i, maestre, 
Deslinul tău divin, 
Cu fericiri terestre 
Cum n'a mai fost destin. 


lar în țărina udă 
Acela ce ai fost, 
Suporţi natura crudă 
Ca orşicare prost. 


Demostene Botez 


Oblomov 


Perlea IV 


Trecu un an dela boala loi Dia (ici. Malte schimbări a- 
duse anul acesta în diferite părţi ale lumii: colo turbură o re- 
Sinne, dincolo făcu linişte; ici apuse un astru, colo începu să 
strălucească un altul ; dincolo lumea află o nouă taină a exis- 
tenţii, în altă parte se prefăcură în praf locuinţi şi generaţii. Pa 
unde GC vechea viaţă, pe acolo, ca o vegetaţie nouă, străbă- 
tea aita... 

ȘI în cartierul Viborgului, în casa văduvei Pşiniţina, deşi 
zilele şi nopțile curg pașnic, neaducind schimbări silnice şi ne- 
aşteptate In monotonia vieţii, deşi cele patru anotimpuri Îşi re- 
petă mersul caşi în anul trecut, dar viața tot nu se oprea cu 
totul, şi tot se mai schimba în manifestările ei, dar cu o înce- 

alā, cu care se petrec prefacerile geologice ale planetei noas- 
tre: colo un munte se lasă cu încetul, ici marea aduce mil vea- 
curi întregi, sau se indepărtează de mal şi aduce o creștere a » 
uscatului. 

llia It se însănătoşi. Zatiortii, omol de incredere, plecase 
la țară, trimise banii luaţi pe recoltă In intregime, şi din ei fu 
răsplătit pentru drum, pentra cheltuiala zilnică și muncă. 

In privința obrocului Zatiortii scrise că banii aceştia nu se 
pot adana, că din mujici unii s'au ruinat, alții s'au Imprăştiat 
in toate părţile, că nu se ştie unde-s, şi că urmează la faţa lo- 
cului cercetări stăruitoare, 

In privința drumului, podurilor, scria că treaba asia mai 
rabdă, că mujicii preferă să răzbată pe deal—şi prin ripă, 

până la tirguşor—decit să muncească la facerea noului dram şi 
a podurilor. 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„x VIII A, Ree S 


ntrun cuvint ştirile şi banii se primiră într'an chip mulţu- 
wie lia Iliici së zor să plece singur, şi din partea asta fa 

t până la anul următor. 

DEE de incredere luă măsuri şi pentru construcţia casei: 
hotărind, împreună cu arhitectul gubernial, cantitatea de matc- 
rial trebuitor, lăsă starostelui ordin să aducă lemnăria, odată cu 
inceperea primăverii, şi-i porunci să facă o şură pentru cără- 
midă, încît lui Oblomov îi râminea numai să vie la primăvară, 
şi cu ajutorul iui Dumnezeu să înceapă singur construcţia, Se 
presupunea că pănă atunci obrocul se va aduna; se mai avea 
în vedere şi ipotecarea moşiei, prin urmare se găsea din ce să 
se acopere cheltueliie, 

După boală llia Ililci fu mult timp intunecat, ceasuri întregi 
cădea in nişte ingindurări bolnăvicioase, uneori nici nu răspun- 
dea la întrebările lui Zachar, nu băga de seamă cum scapă Zac- 
har ceştile pe duşamea și nu mai ştergea praful de pe masă, 
sau cum gazda, arătindu-se cu pirogul în zilele de sărbătoare, 
ÎI găsea în lacrimi. 

Apoi incetul cu incetul, în locul durerii vii, veni indife- 
rența ; Ilia lliici privea ceasuri întregi cum cade zăpada şi a- 
dună troene în curte şi pe stradă, cum a acoperit lemnele, gă'- 
năriile, cotineaţa cinelui, grădinuța, straturile din grădina de 
zarzavat, cum din stilpii zaplazului s'au format piramide, cum 
muri totul şi se acoperi cu un glulgiu alb. 

Asculta îndelung trosnetul rișniţe! de catea, săriturile şi lā- 
trătul cinelui din lanţ, curățirea ghetelor de cătră Zachar şi zgo- 
motul măsurat al ceasornicului de pe părete, 

Intra, caşi mai inainte, gazda cu propunerea de a cumpăra 
ceva, sau de a gusta ceva, alergau copiii gazdei... Vorbea cu o 
indiferenţă politicoasă cu mama, dădea lecţii copiilor, îi asculta 
cum cetesc, şi la flecăriile lor zimbea fără să vrea. 

Dar muntele se nărnia cu încetnl, marea se retrăgea dela 
mal, sau îl acoperea pe nesimţite, şi Oblomov intra şi el Ince- 
tul cu încetul in viaţa normală de mai inainte. 

Toamna, vara şi larna trecură anevoe, cu plictiseală. Dar 
Oblomov aştepta din nou primăvara şi visa să plece la țară. 

s In Marte fripseră ciociriani, în April, în apartamentul lui 
Oblomov fură scoase ferestrele; il încunoştiințară că s'a des- 
chis Neva şi că a început primăvara, 

Se plimba prin grădinuţă, In grădină începură să sădească 
legumele; sosiră fel de fel de sărbători: Troiţa, Semicul, fatălu 
Main, Toate astea se semnalară prin crengi de mesteacăn, prin 
cununi; in cring băură ceaiu, 

Dela începutul verii în casă incepură a vorbi de două săr- 
bători mari apropiate: Ziua de Sfintul loan, patronul frăţiorului 
şi ziua de Sfintul lie—ziua lui Oblomov: erau două epoci în- 
semnate. ȘI cind gazda se întimpla să cumpere în piață o cios- 


Mia zdravână de vițel, sau pirogul rengen in chip deosebit, a- 
uga: 


= OBLOMOV 59 
—— EE - 


— Ah, să se nemerească așa vițel, 
loan, ori la Wat aşa vițel, sau aşa pirog la Sfintul 


Se vorbea de Vinerea lui Sfintul Ilie şi de plimbarea pe 
jos, obişnuită în fiecare an, pănă la Uzina de raf, de ` 
dela Smolenschii cimitir, dela Colpina, d EE 

Subt ferestre incepu să se audă din nou cloncăneala gre- 
creea a A piuitul ii generaţii de pni; incapară plăcintele 

ure TOaspeţ!, incepură castraveții murat! K - 
rătară în erte i fructele, * e dir 

— Măruntaele mu mal sint bune,—zise gazda :—erl: pen- 
tru două părechi cereau geapie griveni, în schimb se găsește 
somon proaspăt; botvinie se poate pai în fiecare zi. 

Partea gospodărească din casa şiniţinei înflorea nu nu- 
mai fiindcă Agafia Maticevna era o gospodină de o rară vred- 
nicie, nu fiindcă aşa era chemarea ei, ci şi din pricină că Ivan 
Matteici Muchoiarov, din punct de vedere gastronom, era un 
mare epicureu. In imbrăcâminte şi lengerie Ivan Matieici era 
mai mult decit neglijent: hainele le purta cite mulți ani, şi pen- 
tru una nouă, cheltula cu dezgust şi necaz, go atirna cu îngrijire, 
€ i re în EE Setzen Lenjeria o schimba ca 

or, numai Simbăta ; în riv rea f 
rd arse priveşte mincarea însă, nu cruța 

in privinţa asta lvan Matteici se conducea in parte de o 
logică proprie, crelată de el incă dela Intrarea in slujbă : „n'au 
să vadă ce e in stomach și n'au să născocească leacuri; pe 
cînd un lânţuşor mai greu la ceasornic, un frac aou, ghete lus- 
trulte—toate astea stirnesc vorbe declacă“, 

Din pricina asta pe masa Pşiniţinilor figura cea mai bună 
carne de vițel, moranul—ca chihlibarul, găinuşi albe. Adesea l- 
van Matfelci şi singur cutreera şi mirosea ca un prepelicar, piaţa 
sau prăvăliile lui Milutin, aducea subt pulpană cea mai bună 
palcă și nu cruța să dea pe un curcan patra rabie. 

Vinul îl lua dela Bursă, îl închidea şi-l deschidea cu mina 
lui; dar pe masă nimeni n'a văzut nimic, afară de gărătioara 
EE de coacăză, căci vinul se bea în odăița de sus, In 


Cind pleca cu Tarantiev la pescult, subt paltonul lui Ivan 
Matieici intotdeauna se ascundea o sticlă de oe? de cea mai 
bună calitate, jar cînd beau ceaiu la „stabiliment, Ivan Matfeici 
avea romul lui. 

Sedimentaraa treptată, sau eşirea fundului marin şi nări- 
na mean wegl rs $ SCH şi are altele, şi la Anisia: a- 

cja reciprocă între Anisia şi gazdă se prefăcu într'o legătură 
indisolubilă, într'o singură existenţă. 3 az 


* La drepi vorbind, nu fructele în sensul nosire obișnuii, ci ne- 
număralele neamuri de bobițe (ir bate, lat. bacca), diane oaia e 
e di zei (E Pee i zmeură, concăză eic, dar n'avem lerminul ge- 


en VIAŢA _ROMINEASCĂ em 


ov observind cit interes punea gazda pentru atace- 
rile Ms sche odată în glumă, să ia asupra ei toate grijile 
subsistenţii lul şi să-l scape dela toate buclucurile. E 

O bucurie se revărsă pe fața ei; Agafia Matfeevna zim 
chiar conștient, Cit de mult se lărgea arena el: în loc deo ES 
podărie, două ; sau wen aar cit de mare |! Afară de asta, Aga 

a ciștiga pe Anisia. 
E des i Se trăţiorul, şi a doua zi din bucătăria lul O- 
blomov totul trecu la bucătăria Pşiniţinei ; argintăria lui şi va- 
sele iatrară în bufetul el, ai Le în fu eron; din bucâtă- 
rija paserilor rădina de zarzavat. 
d t Zo pe SEN vier: ; cumpărătura zaharului, cea- 
iolui, proviziilor, beier ke onge merelor şi vişinelor, dul- 
urile—toţul luă intin mari, 
” Agafia Matfeevna crescu, Anisia desfăşura adevărate aripi 
de vultur, viaţa începu să fiarbă, porni ca un fluviu. 

Oblomov stătea la masă cu familia, la trei; numai frăţiorul 
minca deoparte, mal tirziu, eet molt la bucătărie, fiindcă dum- 
nealui venea dela slujbă tirziu, 

Lui Oblomov ceaiul şi cafeaua i le aducea gazda, nu Zachar. 

Acest din urmă, dacă vroia, ştergea praful, dacă nu vroia, 
ca un vifor intra Anisia, şi parte cu pestelca, parte ca mina, 
aproape cu nasul, de odată sufla totul, așeza şi dispărea; dacă 
nu, gazda însăşi. —cind era Oblomov în grădină,— arunca o pri- 
vire în odala lui, găsea dezordine, clătina din cap şi, bombânind 
în sinea ei, umfla pernele, le mai inspecta feţele, iși şoptea că 
trebue schimbate ai le ridica, ştergea ferestrele, arunca o privire 
după divan şi pleca. 

Sedimentarea fundului marin, ruinarea munţilor, mot a- 
dunat, cu adaosuri de uşoare erupții vulcanice—toate astea a- 
vură loc mai ales în soarta Agatiei Matteevnei; şi nimeni, lar 
ea mai puțin decit oricine,—nu le-a observat. Toate astea ince- 
pură a se da la iveală numai după nişte bogate urmări, neaştep- 
tate şi nestirgite,.. 

T cec de ce dela o vreme — atita schimbare în Agafia 
Matfeevna 3. 

De ce mai Înainte, dacă ardea friptura, dacă a prea fiert 
peştele in zeamă, dacă nu s'a pus verdeață în supă, Agafia Mat- 
feevna făcea Aculinei o observaţie severă, dar liniştit şi cu dem- 
nitate, —şi uita; pe cind acuma dacă se întimplă ceva la fel, sare 
dela masă, aleargă la bucătărie, se supără şi — chiar copleşeşte 
pe Anisia cu toată amărăciunea mustrărilor, iar a dovazi caută 
Le? să vadă, dacă s'a pus verdeață, dacă s'a prea fiert peş- 
tele ?... 


Se va zice poate că se ruşinează să se arăte nebăgătoare 
de samă în ochii unul om străin, intr'o materie ca gospodăria, 
în care şi-a concentrat ambiția şi intreaga ei activitate | 

Bine. Dar de ce mai înainte, seara, de obiceiu dela ceasu- 


OBLOMOY Gi 
GE EEN GE SECH ` 


rile opt, dapă ce inspecta bucătăria, ca să vadă d K 
A acă 
focurile, dacă s'au astupat coşurile, dacă s'a strins An 
SE culca, și nici un tun n'o mai trezea pănă la ceasul 
lar acuma, dacă Oblomov se duce la teatr 
r er Pee animale şi n vine.—nu poate Ee einer 
o coastă pe alia, ace semnul | ` 
ochli--nu vine A, Sd eg: nul crucii, oftează inchide 
cabia s'a auzit zgomot în stradă, ridică înd 
neori sare din aşternut, deschide un geam și pila pi Se 
Se va zice poate că din aceasta se vede o gospodină seri- 
Oasă câreia nu-i place să tie dezordine in casă, să aștepte chi- 
ri=şul noaptea, în stradă, pănă s'o trezi şi i-o deschide porta - 
rul beat, că in siirşit bocănitul lung poate trezi co Uli 
e Bine. Dar de ce, cînd s'a îmbolnăvit Oblomov, Agafia Mat- 
vna n'a lăsat pe nimeni să intre in odaia lui, o așternu cu 
Ge si covoare, acoperi ferestrele, ŞI se infuria—aşa de blindă 
și GI e, dacă Vanea sau Maşa abia a tipat, sau a ris 
ce, neincrezindu-se in Zachar Anisia, ged 
lîngă așternutul lui, fără să-l piardă din Pa pasă Ta Lea 
: dimineaţă, apoi imbrăcindu-se în grabă şi scriind pe o hir- 
tiață cu litere mari „llia“, alerga la biserică, transmitea hirtiuţa 
în altar, spre pomenirea de sănătate, apoi se ducea intr'un colţ 
E arunca în genunchi, şi lăsînd capul pe podea, stătea aşa in 
ung, apoi mergea în tegă la piaţă Şi se întorcea acasă cu 
frică, se zen la Së şi intreba pe Anisia: 
— Cum e 


Se va zice că—nimic mal mult, decit mil 
ewen d GT predominante în ființa femeii. ST 
ine, e ce,—cind Oblomov, i 
fu întunecat toată iarna, deabia vorbea e sti ref ee € 
ei, nu se interesa ce face ea, tiu glume 
SE Matfeevna slăbi ? Ce 
O cuprinse atita urit deodată. Se intimpla că rişneşte nist a 
FĂ a-g dă seamă ce face, sau toarnă. la eioan “de eege ë 
wien - şi ea nici n'o simte—parcă n'are limbă ! Se întimplă că 
sia n'a fiert peşieie indeajuns, frățiorul se supără şi pleaca 
dela masă: ta — parcă-i de piatră, parcă nici n'aude. 
= e inainte nu se pomenea s'o vezi îngindurată, și nici n'o 
Priadea: umbla merev, se mișca, la toate se uita cu luare aminte 
nu-i scăpa nimic; acuma, Piuliţa pe genunchi, deodata parcă a- 
pie d Lë geg: age incep: să bocânească așa fel cu 
' à 
pilug ` sé pe pănă şi cinele, crezind că bate ci. 
ar de indată ce s'a inviorat Obiomov, de indată g 
arătat bunul lui zimbet, a inceput să sa uite la ea amabil. 
să arunce o privire spre uşa ei, ca mal înainte şi să glumească,— 


compăti- 


D VIAŢA ROMINEASCĂ__ 


nceput să primească de trei orl mai multe oase ; 

pag org d rădăcini adteci a înfipt acest fapt, gi 
neaşteptată a cîştigat el în inim dan 
== Mag d neobosită de masa lui, de lenjeria şi odăile lui, 
Oblomov vedea numai manifestarea caracterului ei, pe care el o 
observase încă dela cea dintăiu vizită, cind Aculina a adus age 
cucoşul înspăimintat, iar gazda, deşi se simţea stingherită de felu 
pecuvenit al bucătăresei, apucă totuşi să-l spună, să dea băcanalui 
| cel sur, nu pe ăsta. 

"te Agafia Matfeevna nu era în stare, nu numai să În- 
cerce măcar a cocheta cu Oblomov, să-i arăte prin vre-un semn 
ce se petrecea în ea, ci—cum s'a mai spus,—niciodată nu şi-a 
dat seamă de lucrul ăsta şi nu-l înțelegea; uitase chiar că cu 
citva timp mal înainte nu se petrecea cu ea nimic din toate as- 
tea, şi dragostea ei se arăta numai printr'un nemârginit devota- 
ment pănă la mormint. 

Ochii Ini Oblomov erau închişi asupra adevăratului înțeles 
al raporturilor el cu dinsul, Oblomov continua să le ia toate astea 
drept caracter. Şi sentimentul Pginiţine!, aşa de normal, de firesc, de 
dezinteresat, răminea o taină, şi pentru Oblomov, şi pentru cei 
din jurul ei, şi pentru ea însăşi. | 

Sentimentul acesta era de bună seamă dezinteresat, fiindcă 
Pginiţina punea luminarea la biserică, dădea pomeni pentru să- 
nătatea lui Oblomov, fără să ştie Oblomov, Pşiniţina stătuse 
lingă perna lui noaptea, şi pleca în zori, dar mai apoi despre 
asta nu s'a mai vorbit, E 

Raporturile lui cu ea erau mult mai simple: pentru Obio- 
mov în Agafia Matfeevna coatele ei, veşnic în mişcare, în ochii 
care cu atita grijă supravegheau totul, în veșnicul umblet dela 
dulap la bucătărie, din bucătărie la camară şi de acolo în piv- 
niţă, în atît cuprinzătoarea ei ştiinţă de toate înlesnirile casnice 
şi gospodăreşti, se întrupa idealul acelei linişti a vieţii neturbu- 
rate şi nesfirgite, ca oceanul, al cãroi tablou se intipărise in su- 
fletul lui încă în copilărie, subt acoperişul părințesc. 

După cum acasă tată! lui, bunicul, copiii şi musafirii stă- 
teau,—pe scaune, sau lungiţi pe divanuri, într'o linişte lenevoasă, 
ştiind că in casă e un ochiu neadormit şi ingrijorat, şi niște mini 
neobosite, care au să vadă de imbrăcămintea lor, au să le dea, 
şi mincare, şi băutură, au si-i îmbrace, au să-i încalțe şi să-i 
culce, iar la moarte au să le închidă ochii,—tot aşa şi alci: O- 
blomov, lungit pe divan, fără să se clintească, vedea că se mişcă 
ceva viu şi sprinten în folosul lui, şi că mai degrabă nu va ră- 
sări soarele de mine, că vifori vor turbura cerul, o furtună gro- 
zavă va răscoli universul dintr'un capăt în altul, dar friptura și 
supa au să apară la masa lui, lenjeria are să fie curată şi 
proaspătă, palajenul depe perete va D ridicat, şi el n'are să știe 
cum se fac astea, gare să-şi dea osteneala să se pîndească ce-ar 
vrea, căci totul are să fie ghicit și adus aici, subt nasul iui, — 


OBLOMOV - 65 


nu cu lene, nu cu grosolänle, nu de minile murdare ale lui Zac- 
har, ci cu o privire voloasă şi blindă, cu zimbetul unul devota- 
ment adinc, de nişte mini curate, albe şi nişte coate goale, 

Pe zi ce mergea, se imprietinea cu gazda tot mal mult: 
despre dragoste nici nu-l trecea prin minte,—adică despre acea 
dragoste, pe care o indurase el de curind, ca pe un vărsat, ca pe 
un pojar,—şi se cuiremura cînd şi-o aducea aminte. 

Se apropia de Agafia Matfeevna,— parcă s'ar fi apropiat de 
un foc, dela care se face tot mai cald şi mai cald, dar de care 
nu te poţi indrăgosti, 

După masă răminea şi-şi fuma cu plăcere ciubucul în o-, 
daia ei, se uita cum apen ea in bufet argintăria, vasele, cum 
scotea ceştele, turna cafeaua, cum după ce spăla şi ştergea o 
e cu o luare aminte deosebită, turna întăiu în aceasta, La 
dă pe i şi se A dacă-i mulţumit. 

omov oprea cu plăcere ochil îtal plin şi coatele 
gruia eg d paerd We en Se ele şi Chiar pa nu 
ea mal mult timp, o impingea singur, uşor, cu piciorul, 

şi glumea cu ea, se juca cu copiii. o? ne „zi 
ar nu-i era urit, dacă dimineaţa trecea, fără eo vadă; 
după masă, înloc să rămină cu ea, adesea pleca să doarmă un 
ceas-două ; dar ştia că de indată ce se trezeşte, ceaiul lui e gata 

şi chiar în clipa cind s'a trezit. h 

Şi mai cu seamă totul se petrecea în linişte: mavea Oblo- 
moy nici umilătură la inimă, nu se turbura niciodată nici de griiă, 
dacă o vede, sau nu, ce-are să creadă ea, ce să-i spună el, cum 
e oa la întrebarea ei, cum are să se ulte la el—nimic, 


Stări de neliniște, lacrimi, dulci şi amare—nici crmă. Su 
şi fumează şi se uită cum coasă ea; uneori zice ceva, său nici 
nu zice nimic; dar se simte bine, nu-i trebue nimic, gare unde 
se duce, nici ce căuta—parcă totul ar avea aici, tot ce-l trebue. 

Nici pretenţii, nici cerinţi Agafia Matteevna n'arată, Nu se 
nasc nici în el, nici dorinţi ambiţioase, porniri, năzulnți înalte, 
sfișieri chinuitoare că vremea trece, că puterile lui se plerd, că 
wa făcut nimic: nici rău, nici bine, că stă fără treabă, că nu 
Wope" EE 

arcă o mină nevăzută l-ar fi aşezat —ca pe o plantă pre- 
țioasă, la umbră, la adăpost de am, ln dëng d. ie éi 
şi-l ocroteşte cu grijă şi dragoste. 

— Dar dece-ji umblă acul aşa de iute pe lingă nas, A- 
gatia Matfeevna!—zise Oblomov. — Dumneata prinzi aşa de lute 
pe SS, că zăv, mă tem să nu-ţi prinzi nasul de fustă, 

rise, 

— laca, să sfirgesc numai rindul ăsta,—zise Agafia Mat- 
feevna, parcă ar fi vorbit cu ea, - şi cinăm. 

— Dar ce avem la masă?—intrebă Oblomov. 

— Varză acră cu lostriță, morun nu se află nicăieri: am 


e 5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oate prăvăliile, a Întrebat şi frăţiorul—nu se găseşte. 
ech e găsi un morun viu—a comandat un negustor din 
prăvăliile depe Caretnaia—au făgăduit că-mi dau o parte, Apoi 
carne de vițel, caşă la tavă..* ? 

— Minunat ! — Cit eşti de drăgaţă, Agatia Matfeevna, că te-ai 
gindit! De n'ar uita numai Anisia, 

— D'apoi eu unde-s? Auzi cum sfirle ?2—răspunse ea, 
deschizind puţin uşa bucătăriei.—Se şi prăjeşte. 

Apol sfirşi tighelul, rupse aţa cu dinţii, infăşură lucrul şi-l! 
duse în dormitor. 

Aşa se apropia Oblomov de ea, ca de un foc cald ; Şi odată 
se apropie chiar foarte mult,—aproape să se işte un incendic, 
aproape să izbucnească fach, . 

— Veşnic cu treaba! —zise llia Diet, intrind.—Ce-i asta ? 

— Pisez scorţişoară, — răspunse ea, ultindu-se în pluliţă, 
ca într'o prăpastie, şi bocănea fără milă cu pilugul. 

—— Dar dacă eu nu te las ?—zise Oblomov, luind-o de cot 
şi impledecind-o de a pisa. 

— Lasă, trebue pisat şi zahar, trebue să-l las şi vin pen- 
tru budincă. 

Oblomov o tot ținea de coate, şi faţa lui era chiar loga 

cafa ei, 

— Ce zici, dacă... m'aşi îndrăgosti de dumneata ? 

Ea rise. 

— Dar dumneata, m'ai lubi ? — întrebă Oblomov. 

— Dece să nu te iubesc? Dumnezeu cere să iubim pe toți. 

— Dar dacă le-aşi săruta ?—gopti el, plecîndu-se spre 
obrazul ei, incit suflarea lul îi arse obrazul. 

— Acuma nu-i săptămina Paştelui,—zise ea riziad. 

— Ei, sărută-mă. 

— laca dacă dă Dumnezeu, ajangem la Paşte, atunci ne 
sărutăm, —zise ea, fără să se mire, fără să se turbure, fără frică, 
stind drept şi nemişcat, ca un cal pe care Se aşează hamul, 
Oblomov îi sărută uşor gitul. 

— Vezi că împrăștii Scorțişoara ` tot dumneata al să rä- 
mii fără prăjitură, — observă ea. 

— Nu-i nimic! 

— Ce, pe halatul dumitale iar pată ?—intrebă ea cu grijă, 
luind în mină poala halatului. — MI se pare, unt de lemn! Mirosi 
pata.—De unde ai luat-o ? N'o H picat din candelă 3 

— Nu ştiu de unde am căpăta!-o, d 

e? Te-l fi atins de uşă,—ghici deodată Agafja Matteevna.— 
Eri s'au uns ţiţinile: tot scirţie. Dezbracă-l şi dă-l încoace mai 
degrabă, o scot şi o spăl: mine nare să fie nimic. 

— Ce bună eşti, Agatia Matfeevna | — zise Oblomov, lăsind 


" Cașa-un fel de Pilaf din boabe prăjite în grăsime: grisă, 


uneori griu, &rpaca; elc,— mincare foarle işnuită i 
sein asaDaca Gët obişnuită în toale siraturiie 


OBLOMOv 


Caz Sil li e E 67 


alene halatul de pe umeri.—Ştii ce, hal să mergem la ţară. 
Acolo gospodărie! Ce nu-i acolo : bareţi, fructe, dulceţuri, curți 
pentru paseri, pentru vite... 
— La ce ?—închee ea oftind,—ne-am născut alci, am trăit 
o viaţă, aici trebue să şi murim. 
lomov o privea cu o uşoară turburare, dar ochii lui nu 
luceau, nu se umpleau de lacrimi, mintea-i nu zbura în înălţimi, 
spre fapte mari... D veni numai să se aşeze pe divan, fără să-şi 
ridice ochii de pe coatele ei, 


N 


Ziua de Sfintul loan trecu solemnă. Ivan Matfeici în ajun 
nu s'a dus la slujbă, a alergat ca un turbat prin oraş, şi se în- 
toarse de citeva ori, cind cu o coşniţă, cînd cu un paner, 

Agatia Matfeevna trăl trei zile numai cu cafea, şi numai 
pentru Hia (pel gătea trei feluri de mincare; ceilalți mincau ce 
se întimpla. 

Anisia în ajun nici nu se culcă. Numai Zachar dormi şi 
pentru el şi pentru ea, şi la toate pregătirile astea se uita cu 
EES aproape cu dispreţ. 

noi, la Oblomovea, găteau aşa în fiecare sărbătoare,— 
spunea el celor doi bucătari, care fuseseră invitaţi dela bucătăria 
contelui : dădeau cite cinci feluri de prăjituri. Sosurile—nici mu se 
mai numărau! Şi toată ziua mincau rii, şi a doua zi. Nol 
mincam la rămâăşiți cite cinci zile, Abia le-ai isprăvit, te oi 
lar musafiri: lar incepe. Aici odată pe an)... 

La masă servea întăiu pe Oblomov, şi na vroi în ruptul 
capului să servească pe un domn cu o cruce mare la piept. 

— Al nostru e de baştină |—zicea Zachar cu mindrie,— 
ăştia ce-s ? e 

Pe Tarantlev care era la capăt, nu-l servi deloc, sau i 
turna în -farturie cit găsea el de cuviință. 

Toţi colegii lui Ivan Matteici,—vre-o treizeci la număr, — 
erau de faţă, 

Un somon enorm, pol umpluţi, prepeliţi, înghețată şi un 
vin minunat—toate astea onorară serbarea în un cuvenit. 

Spre stirşit musafirii se îimbrăţişară, ridicară la cer gustul 
stăpinului, apoi se aşezară la cărţi... Mucholarov se inchina şi 
mulțumea, zicind că pentru fericirea de a da un ospăț scumpilor 
musafiri n'a cruțat leafa pe trei luni. A 

Spre ziuă musafirii s'au împrăştiat anevoe, care pe jos, care 
cu trăsura, şi până la Sfintul Ilie totul în casă se linişti, 

La Sfintul Ilie, dintre persoanele străine făcară vizită lui 
Oblomov numai lvan Gherasimovici şi Alexeev, musafirul veşnic 
tăcut, care la inceputul acestei povestiri chema pe Oblomov la 
intălu Maiu. Oblomov mu numai nu vru să cedeze lul Ivan 
Matieici, ci căută chiar să strălucească printr'o fineţă şi eleganță 
a mesel, necunoscută în acest colţ. 


68 VAYA ROMINEANCĂ 


n locul culebeacei grase,* îşi făcură apariţia plăcințelele 
tice cu aer; înainte de supă se serviră stridii; puli—cu 
papilote, cu trufe; apoi cărnuri dulci, verdeţurile cele mai fine, 
supă englezească. 
In mijlocul mesei se răsfăţa un enorm ananas, iar jur-im- 
prejarul lui—persici, vişini, obricose. In vaze—flori naturale, 
Deabia începuseră supa; deabia apucase Tarantiev să injure 
plăcintele şi bucătaral, pentru proasta născocire de a nu le 
umplea cu nimic, —cind se auziră săriturile desperate şi lătralu! 
| din lanţ. 
pica curte E o trăsură, şi cineva întrebă de Oblomov. 
căscară gurile. 
Ka — Cimora dintre cunoşgiinţile mele din anul trecut şi-a adus 
aminte de ziua mea,—zise Oblomov:—nu-s acasă, spune că nu-s 
acasă |— strigă lui Zachar în şoaptă. 
Maui ta grădină, in chloşc. > Zachar alergă să anonțe că 
boerul nu-i acasă, şi se ciocni cu Stolz! i 
— Andrei Ivanovici !—htril Zachar cu bucurie. 
— Andreil—ii strigă Oblomov şi se aruncă să-l imbră- 
țişeze. ' 
— Ch de potrivit am sosit, tocmal la masă !— zise Stolz; 
dă-mi să mininc; sint flämind. Deabia te-am găsit, 
— Hal, hai, ia loc !—zicea Oblomov animat, aşezindu-l lingă 
dinsul. 
La apariţia lui Stolz, Tarantiev sărise cel dintălu peste gard 
şi intrase în grădina de zarzavat; în urma lui se răpezi după 
chiosc Ivan Matfeici şi dispăru in odäita lui. Stăpina case! se 
sculă şi ea. 

- — V'am deranjat,—zise Stolz sculindu-se. 

— Incotro, dece? Ivan Matfeici! Michel Andreici! —striga 
Oblomov. 

Pe stăpină o așeză la locul el, dar pe Ivan Matfeevici şi 
pe Tarantiev nu La mai găsit. , 

— De unde, cum, pentru cit timp ?—începură întrebările. 

Stolz sosise pentru două săptămini, după afaceri, şi pleca la 
țară, apoi la Chlev şi incă Dumnezeu mai ştie unde. 

La masă Stolz vorbi puţin, dar mincă mult: se vedea că 
e flămind de bună seamă. Ceilalţi mincau şi mai tăcuţi. 

După masă, după ce se strinse totul, Oblomov porunci să 
se lese in boschet șampanie şi soda, şi rămase numai cu Stolz. 

Citva timp tăcură. Stolz se uită fix şi long la Oblomov. 

— Acuma, lila ?—zise în stirşit, şi cu un ton aşa de sever, 
aşa de întrebător, încit Oblomov lăsă ochii în jos şi tācu. 

— Vasăzică, „niciodața“ ? 

— Ce „niciodată“ ?—intrebă Oblomov, parcă n'ar fi inţeies. 

— Ai şi uitat: „acuma, sau niciodată“ | 


" Paien de Denie, -N. irad. 


| ` 
1 


OBLOMOV 69 
——_—— COMO 


— Acuma... nu mai sint ca atunci, Andrel,—zise Oblomov 
în sfirşit:— afacerile mele sint, slava Domnului, în regulă: nu 
stau lungit degeaba, planul e aproape gata, primesc două reviste, 
cărţile pe care mi le-ai lăsat tu, sînt cetite aproape În întregime... 

— Dar dece n'ai venit în străinătate ?—intrebă Stolz. 

— Ma impiedecat să plec... 


E s na A 
— Uiga ?—zise Stolz, uitindu-se la el A $ 
Oblomov se fa pilula ac 


— Ce, ai auzit ?.. Unde-i acuma ?—intrebă Oblomov iute, 
uitinda-se la Stolz, 

Fără să răspundă, Stolz continua să-l privească, căuttad 
să-] zeg ES Ge ge sufletului, 

— că a n străinătate i ă ătuşa,— 
zise Oblomov Pr d E TE E 

— Incurind, după ce şi-a înţeles greşala,—stirşi Stolz. 

— Dar tu şti! ?—zise Oblomov, neştiiad unde să dispară 
de ruşine. 

— Totul,—zise Stolz:—pănă şi despre ramura de liliac. 
Si SW H ruşine, nu te doare, llia? Nu te arde căința, părerea 

rău ?,.. 


— Na vorbi, nu-mi mai aminti LA întrerupse în grabă 
Oblomov... 

— Şi aşa am îndurat tifosul, cind am văzut ce beznă e 
intre mine şi ea, cînd m'am convins că go merit... O, Andrei! 
Dacă ţii la mine, nu mă chinui, nu-mi mai aminti: i-am arătat 
ureşala demult, nu vroia să creadă... zău, nu-s aşa de vinovat... 

— Eu nu te învinovăţesc, llia—urmă Stolz cu prieiinie şi 
blindeţă :—am cetit scrisoarea ta. Sint vinovat mai mult decit 
oricine ev, apoi ea, şi numai apoi tu, şi încă nu aşa de mult. 

— Ce-i cu ea acuma ?—iatrebă mov cu sfială, 

EI a să fie: e tristă, plinge cu lacrămi nemingliate şi te 

m n. 


Spaima, compătimirea, groaza se arătau cu fiecare vorbă 
a lui Stolz, 

—"Ce vorbeşti, Andrei !—zise Oblomov, sculindu-se.—Să 
mergem, pentru Dumnezeu, îndată, în clipa asta; am să-l cer 
ertare În genunchi, ' 

— Beat locului !—îl intrerupse Stolz, incepind să ai. 
veselă, chiar fericită, îţi trimite complimente şi vrola să-ţi scrie, 
dar n'am stătuit-o eu, i-am spus că te-ar tortura, 

— Atunci slavă Domnului l—rosti Oblomov aproape ca 
iacrămi :—cit îs de bucuros, Andrei, dă-mi voe să te sărut; să 
bam See ei, 

ură cite un pahar de şampanie. 

— ŞI unde-i tar s ? za 

— Acuma e in Elveţia. Spre toamnă pleacă cu mătuşa la 
țară, la ea. Deacela am şi venit eu alci: trebue Isprăvit total 


70 VIATA ROMINEASCĂ 


e 


"a isprăvit: s'a apucat să ceară pe Olga... 
R WS S apear A șa-i, zi ?—fntrebă Oblomov: şi ea ? 

— Se ințelege dela sine, l-a refuzat: s'a supărat și acuma 
trebue să isprăvesc eu! Săptămîna cealaltă se isprăveşte totul, 
Dar tu? Dece te-ai băgat în sălbătăcia asta ? 

— E bine aici, Andrei, e liniştit, nimeal nu te împledecă... 

— Deia pe ? 

— a te ocupa... 

— să bine, Su e aceiaşi Oblomovea, numai că-i mal url- 
cloasă,—zise Stolz, ultindu-se în juru-i.—Hai la ţară, Ilia! i 

— La ţară... ene ee gem EN construcţia 

. nu îndată, Andrei; mai c ge 
eg kra mal chibzoeşti ! Ştiu eu chibzuelile tale: ai să 
chibzueşti cum area eneen d ani, ca să pleci în străină- 
mina ceala 
ges Zeg a a O a în săptămina cealaltă ?—se apăra 
Oblomov.-— Tu eşti pe drum, dar eu trebue să mă pregătesc... 
Aici e toată gospodăria mea: cum s'o las? Eu n'am nimic... 
— Nici nu-ţi trebue nimic. Ce-ţi trebue ? 
tăcea, 

tit Bn slabă, mă chinueşte astmul. Ulcioarele an 
inceput din nou, cînd la un ochiu, cînd la celălalt; au început şi 
picioarele să se unfle. Uneori, noaptea, după ce ai dormit 
mai mult, deodată parcă te-a lovit ceva în cap, Sau In spate, 
gii mg BE? lia, îţi spun serios că trebue să-ți schimbi 
viaţa, altfel te alegi cu o hidropizie, sau cu o apoplexie. Acuma 
cu speranţele în viitor s'a stirşit; dacă Olga, Îngerul acesta, nu 
te-a putut ridica pe aripile ei, din mociriă, eu nu pot nimic. 
Dar să-ţi alegi un cerc restrins de activitate, e $ anepi 
moşioara, să te bâlăbănești cu mujicii, să te interesezi de afacerile 
lor, să construeşti, să sădeşti,— toate astea le poţi şi eşti dator 
să le faci... Eu nu te las în pace. De astă dată ascult nu de 
dorința mea, ci de voința Olgăi: ea ar dori—auzi ?—să nu mori 
cu totul, să nu te îngropi de viu; şi i-am promis că am să te 
dezgrop din mormiînt.., 

— Incă tot nu ma uitat! Merit eu ?—zise Oblomov mişcat, 

— Nu, nu te-a ultat şi, mi se pare, niciodată n'are să te 
uite : nu-i dintre acele femei... Tu ești dator încă să te duci la 
ea, la ţară, să-i! faci vizită. 

— Numai nu acuma, pentru Dumnezeu, nu acuma, Andrei! 
Lasă-mă să nit. Ah, aici încă... 

Arătă la inimă. 

— Ce? Tot dragostea ? 

— Nu, ruşinea şi durerea! 

— Bine! Atunci? Atunci mergem la tine: tu vrei doar să 
te apuci de construit; acuma e vara, timpul nepreţait trece... 

— Nu, eu am un om de încredere. E şi acuma la țară, en 


e E: 404 tdi 71 
———— 7 

pot veni şi mai tirziu dapă ce m'oi pregăti, după ce moi 
- k ndi... 
Incepu să se laude lui Stolz cit de bine geste ră mea 
fără să se miște din loc, cum omul de incredere adună date 
despre majicii fugiţi, vinde pinea cu cistig, şi cum La trimis o 


mie cinci sate, cum anul A £ 
şi obrocul, sta îi adună şi-i trimite, proba bil 


— Eşti prădat! De pe trel sute de sufleie— 
Sute de ruble! Cine-i omul de încredere ? Ce. SE R e 


Mat mult de o mia cinci sute, —indreptă Ont : 
vinzarea Gate şi-a scos doar plata muncii ptă Oblomov: din 


— 


s.. 


aiia Nu ţin minte, ES Am să-ți arăt, Am eu undeva sọ- 
— lia! Tu de bună seamă ai murit, te-ai L- 
Stolz.— Imbracă=te, mergem la mine ! BER 
Oblomov începuse să facă obiecţii, dar Stolz îl luă la el 
aproape cu forţa, scrise o procură pe numele său, puse pe O- 
peer ef pa ap ca um deciară că-i ia Oblomovea Zo arendă, 
ven mov s i ý - 
arnad $ ngur ia țară şi nu s'o deprinde cu gos 
— Al să capeţi de trei ori mai mult, dar arendaşul tău 
mult timp n'am să fia, am afacerile mele, Plecăm la Geh ger 
acuma, Sau vino după mine. Eu am să fiu la moşia Olgăi: e 
numai la trei verste depărtare, am să trec şi pe la tine, gonese 


pe omul tău de 1 j 
ech ncredere, aranjez totul, apoi vino singur. En 


Oblomov of. 
CR Sa dormi. 

— Nu mă lasă in pace! M'aşi - 
tru totdeauna... mg TE SR 

— Adică al stinge focul şi ai răminea pe întuneric ! Fru- 
moasă viață! E-e, lia! Ar trebui să fii cel puţin mai filozof, 
Zä... Viaţa trece ca o clipă, şi el s'ar calca, ar dormi... Las să 
fie o ardere neîntreruptă! O, dacă ear putea trăi vre-o două 
ra Gë ani, vre-o trei sute! - închee :—cită treabă nu s'ar patea 

— Tu—da,—întimpină Oblomoy :—tu ai ari L tu nu trăeşti 
'u zbori; tu at talent, ambiţii, ta, iaca, nu eşti oe nu te pa 
rasar ulcioarele, nu te minincă ceata. Tu eşti făcut altfel, nu 

m... 

— E-e, destul! Omu-i făcut să se formeze Singur, şi chiar 
să-şi schimbe firea ; şi el—şi-a făcut burtă, şi gege ci aci 
asta l-a trimis-o natura! Ai avat ta aripi, dar le-ai dezlegat... 

— Aripil-—zise Obiomov tinguitor.—Eu nu sint In stare să 
fac nimic.. 

— Adică nn vrei să fii în stare !—il întrerupse Stolz. —N 
există om care să nu poată face ceva, zău, nu ep d 


72 VIAŢA ROMINPASCĂ 


-— int în stare!,.. 

— Cine erch? are să creadă că nu ești în stare să dai 
o cerere upravei, că nu ştii să scril o scrisoare proprietarului 
casei, dar Oigäi Lal scris! Acolo nu incurcai pe care şi pe că. 
S'a găsit şi hirtie satinată, şi cerneală din magazinul englezesc, 
şi scris violu: iti 

Genee nevoe, a venit şi idee şi limbă: bun de pu- 
blicat într'un roman! Cind nu-l nevoe—,„nu mă pricep, nici o- 
chii nu văd, slăbiciuni in mini !...* Tu ţi-a! pierdut indeminarea 
incă in copilărie, la Obiomovca, între mătuşi, dădaci şi diatci. 
Ai început dela incapacitatea de a-ţi incălța ciorapii şi ai sfirşit 

itatea de a trăi, - 
= RE deg astea poate-s adevărate, Andrei, dar n'al ce le 
face, nu le mai întorci,—zise Oblomov cu un ofiat hotărit. 

— Cum nu le intorci!—zise rar ee prostii ! As- 

fă ce zic eu, şi iată că le-ai întors 
pă Bar Stolz plecă h tară singur, lar Oblomov rămase, făgă- 
d că va veni spre toamnă... 
ES Ss Ce sa sie? Olgăi ?—intrebă Stolz inainte de plecare. 

Oblomov lăsă capul în jos şi tăcea; apoi oftā. 

— Noi mai aduce aminte de mine!—zise Insfirgit;—spu- 
ne-i că nu m'ai văzut, m'ai auzit... 

— Nare să creadă. 

— Atunci spune-i că m'am dus, am marit, am dispărut... 

— Are să plingă, şi mult timp are să fie nemingilată; de 
ce So întristezi? 

Oblomov incepu să se gindească cu Induioşare; ochil îl e- 
rau jilavi. 

— Bine, atunci am s'o mint, am să spun că trăeşti cu a- 
mintirea ei,—închee Stolz—şi cauţi un scop hotărit şi serios. 
Bagă de seamă că însăşi viața şi munca sint un scop. Nu fe- 
meia! Asta a fost greşala voastră... Cit de mulțunñitā are să 
fie]... 

Işi luă ziua bună. 


HI 


A doua zi, după Sfintul Ilie, Tarantiev şi Ivan Matfeevici îşi 
dădură din nou întlinire la „stabiliment“, 

— Ceaiul—porunci intunecat Ivan Matfeevici, şi cind bä- 
latul aduse cealul şi romul, îl dădu sticla indărăt.—Rom e ästa? 
Culşoare !—ȘI scoțind din buzunarul paltonului o sticlă proprie, 
o distupă și-i dădu să miroase.—Nute băga altădată cu al tău, — 
zise Ivan Matfeici,—Ce zici, cumăire, e rău! —adăugă, după cè 
plecă chelaerul, 

— Da, dare-ar dracu în el!—răspunse Tarantiev farlos.— 
Auzi, pehlivanul de Neamţ! A stricat procura şi a luat moşia 


OBLOMOV 73 
————— [00 a 


in arendă! S'a mai pomenit asemenea lucru? Tunde el bine 
oița asta! 

— Dacă află, mi-i felcă cumătre, să nu iasă ceva, Dacă 
prinde de veste că obrocul a fost adunat şi că l-am primit noi, 
— mai ştii ?—të pomeneşti cu un proces... 

— AI şi ajuns la proces! Fricos mai eşti cumătre ! Zatior- 
tii nu pentru întâia dată bagă laba în punga boierească, se pri- 
cepe el să şteargă urmele. Ți-nchipui că dă chitanţe mujicilor ? 
ia in patru ochi. Se mai Infierbintă Neamţul, face gură, şi se 
opreşte. Proces, 

— Oare ?—zise Mucholarov, descreţindu-se, — Atunci să bem, 

işi turnă rom şi lui, şi lui Tarantiev. 

— Cind te uiţi aşa, al zice: nu-i chip de trăit pe lumea 
asta, dar dacă ai băut, se poate trăi |—se mingile Ivan Matfeevici. 

—- ŞI tu, cumâtre, iată ce trebue să faci deocamdată, —ur- 
mă Tarantiev:—toarnă la socoteli, cum îi crede: pentru lemne, 
pentru varză, insfirşii pentru ce vrei.—noroc că a lăsat gospo- 
dăria pe mina stăpinei,—şi arată-Ì suma la cheltueli, ŞI cînd vine 
Zatiortii, îi spunem că a adus obroc atita şi atita, și că s'a dus 
la cheltueli. 

— Dar dacă Oblomov ja socotelile Şi le arată Neamţului? 
Neamţul le ceteşte şi te pomenești că... 

— Atita ran), Le viră el undeva, de nu le găseşte nici 
dracu, Până vine Neamţul, se uită şi urma... 

Kë — He-he! Să dE gek Sp gegen geen 
pâhăruj:—păcat să st unătate cu e s m $ 
trei e Ce zici, să See o scrumble. e 
-— i poate. 

j 


— Dar ce pehlivan! „Dă-mi-o, zice, în arendă“, —incepu 
iar cu farie Tarantiev:—doar nouă, Ruşilor, aşa lucru nici nu 
ne-ar trece prin minte! Seamână a treabă nemţească ! Pe acolo 
tot ferme—ce-o mai fi și asta—tot arende. Aşteaptă, îl dă ei 
gata, şi cu acţiile! 

— Les acţiile astea—tot nu le pot înţelege ? — întrebă Ivan 
Matfeici. 

— Niscocire nemţească !— zise Tarantiev furios.—Un pan- 
Sai, de pildă, s'a gindit să facă nişte case care nu ard, şi se 
apucă de clădit un oraş; îi trebue bani: atunci pune in vinzare 
hirtiuţi, să zicem, de cite cinci sute de ruble, iar mulțimea prog- 
tilor le cumpără, şi le vind unul altuia... Dacă s'a aflat că aface- 
rea merge bine—hirtiuţile se scumpesc; merge rău—se duce 
totul pe copcă : rămii cu hirtiuţile, şi banii — nicăleri, intrebi: 
unde-i oraşul: a ars,—zice,—m'a fost isprăvii, şi născocitorul a 
Şters-o cu banii. laca ce-i acte, Il încurcă el Neamţu ! Da mirare 
cum de nu l-a încurcat pănă acuma. Il tot Impiedecam eu, îmi 
făceam un bine cu un zemleac! 

— Da, cu chestia asta s'a Isprâvit: afacerea sa sfirşit şi 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ RAR 
s'a pus la archivă; s'a inchelat cu obrocul dela Oblomovea.. — 
zicea Mucholarov, chirchilindu-se puţin. 

— La dracu, cumătre! La tine banil—să-i ridici cu lopata | — 
intimpină Tarantiev, afumat stet puţin: —ai izvor sigar, nu te 
incurca. Să bem! 

— Ce Izvor, cumâtre ? Clte două-trei ruble... toată viaja... 

— D'apoi de douăzeci de ani, cumâtre: nu păcâtui! 

— De unde ?—zise Ivan Matfeici cu limba Incurcată :—ai 
vitat că-s secretar numai de zece ani. Mai înainte numai gri- 
venicii şi dvugrivenicii sunau în buzunare: uneori—mal mare 
ruşine—se intimpla să aduni şi de cei de aramă. Viaţă-! asta? 
E, cumătre! Cum sint unii oameni fericiţi pe lumea asta, că pen- 
tru un cuvint,—ii şopteşte iaca, aşa, altuia la ureche, ori ti dic- 
tează un rind, ori își pune numai numele pe hirtie— și deodată 
se face o umilătură la buzunar,—cit o pernă : poţi să dormi. 
laca, aşa să poţi lucra citva timp,—Începu el să viseze, imbà- 
tindu-se din ce în ce:—cei cu nevoile nici nu-l văd în ochi, nu 
lndrăznesc nici să se apropie. Se aşează în cupeu: „la club* !— 
strigă ; lar acolo, mă rog, îl string mina tot de cei cu stele; 
joacă nu cu gologanul. Dar masa? Ce masă! De scrumbie se 
ruşinează măcar să vorbească: se încreţeşte şi sculpă ! larna— 
pui de găină, în April—câpşuni! Acasă nevasta— In horbote de 
mătasă, la copii—guvernante, copilaşii pieptănaţi, gătiți, Eh, 
cumătre|! Există un ralu, dar păcatele nu te lasă, Så bem! laca 
şi scrumbia | 

— Na te plinge, cumätre, nu păcătul! Ai avere, şi incă 
bună |. —zise Tarantiev, beat, cu ochii roşi ca singele.—Traizeci 
şi cinci de mil in argint— nu! glumă! 

— Mai încet, mai Incet, camătre !—il intrerupse lvan Mat- 
teici—ŞI tot treizeci şi cinci! Cind ajungi la cincizeci? Şi apoi 
n'ajungi la raiu cu cincizeci! Te-ai insurat: trăeşte cu bägare de 
Ee numără fiecare rublă ; de Jamaică —nlci pomină ! Viaţă-i 
asta 

— In schimb eşti liniştit, cumătre: unul o rablă, altul doua ; 
cind te uiţi—într'o zi ai băgat în buzunar vro şapte rabie! 
Nici bucluc, nici judecată, nici pată, nici fum. Ţi-ai iscălit numele 
subt o afacere mare—uncori cu coastele H raai toată viața. Nu, 
nu păcătul, dragă cumătre ! 

Ivan Matteici nici nu mai asculta şi se gindea demult la 
altceva. 

— Ascultă,— începu el deodată, holbini ochii şi înveselit 
de ceva,—incit chirehileala aproape îi trecu:-—nu, mă tem, nu-ţi 
spun, nu scap cu aşa pasere! Ce comoară mi-a căzut.. Bem, 
cumătre, bem mai degrabă | 

— Nu beu, pănă nu spuil—zise Tarantiev, dind paharul 
la o parte, 

— Afacere Insemnată, cumătre l—gopti Muchoiarov, ultin- 
du-se spre uşă. 


OBLOMOv 75 
m oe N 


— Zi Freira pr od e 

~ Am dat peste un chilipir! Dar stil E 
cum ai iscăli o afacere mare. Zau! SECH "E, Lego 

— Dar spune odată ce e! 

— Faci cinste? Cit? 

— ZI odată LA zorea Tarantiev. i 

— Stăi, dâ-mi vot să mă gîndesc, Da, aici m'al ce des- 
ființa, aici e legea. Fie, iţi spun, cumătre, dar numai fiindcă e 
nevoe de tine; fără tine e greu, Altfel, martor mi-i Dumnezeu, 
nu ți-aşi Spune; aşa afacere, că alt suflet mar trebul să ştie, 

— D'apol eu pentru tine sint un alt sufiet, cumătre? Mi 
se pare te-am servit, nu odată, ţi-am fost şi martor, şi copiile. . 
ti-i sai ra ce ești ! 

— Cumâtre, cumătre, tacã-ți gura ! Nu vezi cu : tra 
GE ge d ți gur. m eşti: tragi 

— Dar cine dracu’ are să audă ? Am uitat unde-s ?—zise 
Tarantiev supârat.—Ce mă tot chinueşti ? Vorbeşte odată ! 

— Ascultă : doar Dia lilici e destul de fricos şi nu se pri- 
cepe la nimic: atunci, cind cu contractul, şi-a perdut capul; 
cind Í s'a trimis procara, na ştia de ce să se apuce; nu ţine 
minte măcar cit obroc „paletei ` Singur spune: „nu știu im: 

— Şi ?—totrebă Tarantiev nerăbdător. 

— ŞI lată că a început să dea prea des pe la soră-mea.. 
Mal dăonăzi a stat pănă pe la ceasul unul, en întilnit cu mine 
În antreu şi s'a făcut că nu mă vede. Prin urmare să vedem ce 
are să fie, şi... Tu spune-i pe delături că nu-i fromos să facă o 
necinste în casă, că-i o văduvă: spune-i că s'a şi aflat, că a- 
cuma femela nu se mai mărită, că a cerut-o un negustor bogat 
şi că acuma, după ce a aflat că Oblomov stă la ea serile, nu 
mai vrea. 

— EI, şi ?—Are să se sperie, are să se trinteastă în pat 
şi are să se zvircolească, cum se zvircoleşte un mistreţ, şi are să 
ofteze—atita tot, — zise Tarantlev.—Ce folos ? Unde-i adâimaşul ? 

— Ce om! Dar tu spul că vreu să mă pling, că a fost 
urmărit, se „cra martori... 


— ŞI dacă se sparie prea tare, spune-i că se poate cădea 
la împăcare, că se poate jertii o mică sumă... 

— Dar unde are el bani ?—intrebă Tarantiev.—De TZ 
duit, făgădueşte el de frică şi zece mil... 

— Tu fă-mi semn numai; că-i fac eu o poliţă... pe nu- 
mele... surorii, cum că am Imprumatat, adică, eu, Obiomov, dela 
cutare văduvă zece mii pănă la data de ..“ 

— ŞI care-i folosul, cumătre ? Nu pot înțelege : banii au e" 
vină paroni și icons ech ee 

— lar soră-mea îmi dă Suma cutare: o fac eu 
să iscălească. PR Pa 

— Dar dacă nu iscăleşte ? Dacă se încăpăţinează ? 


76 VIAȚA ROMINBASCĂ 


— Soră-mea! 

ŞI Ivan Matfeici începu să ridă cu risul lui subţirel. 

— O Iscălește cumâtre, o iscăleşte, îşi iscălește şi sentinţa 
de moarte; nici nu întreabă ce-i, ride numai; şi-l trage intro 
parte strimb: „Agafia Matfeevna”, şi niciodată garg să ştie ce-a 
iscălit. Vezi; nol cu tine sintem străini de afacere; sora are să 
aibă pretentii dela secretarul colegial Oblomov, iar eu dela se- 
cretăreasa colegială Pşiniţina... Las să fiarbă Neamţui—afacere le- 
gală !—zise Ivan Matfeici, ridicind braţele-i tremurătoare în 
sus.—Să bem, cumâtre ! 

— Afacere legală !— zise Tarantiev, incintat.—Să bem! 

— Şi dacă ese bine, peste via doi ani putem repeta: a- 
facere legală! 

— Afacere legală !—deciară Tarantiev, făcind semn de a- 
probare.—Să repetăm şi noi! 

— Repetăm | 

ȘI bäerä, 

— Nomai de nu S'ar incăpăţțina prietenu-ţi, de gar scri 
mai întăiu Neamţului,—să gindi Muchoiarov cu frică; — atunci e 
rău, dragă! 

Nu poţi să născoceşti nici un proces: e văduvă, nu-i fată! 

— Are să iscălească! Com sa nu iscălească ?—zise Ta- 
rantiev.— Incepe să se incăpăţineze-— îl injur de... 

— Na, nu, ferească Dumnezeu! Strici totul, cumăire: spu- 
ne—te pomeneşti—că l-am forţat, vorbește de lovituri: afacere 
criminală, Nu, nu face! latăcum sepoate: mai intăiu de toate o 
mică gustare împreană, puţină băutură; rachiuaşul de agrişe îi 
cam place. Cind îi ajunge la cap, fž-mi semn; atunci intru și 
eu cu policloara, Nici m'are să se uite la sumă, o iscâleşte -ca 
contractul atunci; apoi după ce s'o autentifica de maeler, du-te 
de te Eis Ruşine pentru un boer să spună că a iscâlit în 
stare beţie ; afacere legală ! 

— Afacere legală l—repetă Tarantiev. 

— Atunci las’ să treacă Oblomaovea la moştenitori. 

— Las’ să treacă |! Să bem cumătre. 

— In sănătatea celor proşti !—zise Ivan Matfeici. 

Băură, 

(Va urma) 

(Tradus din rusește de A. Frunză) 


L Gonciarov 


Complectări 


Consideraţiile noastre, din articolele anterioare cu privi 
la dependența literaturii de real É ` Ba be 
ege dintre scriitor şi e: naţionale pun problema ra- 

murim această problemă, — ilastrind, şi cu ac 
et cerea: pe care Zei studiat. EES, 
e mutt, am scris in această revistă că, pentru crit 
estetică şi chiar psihologică, nu e nevoe de nimic: nici fier e 
eren de near dragi 2 ghe de artă. ȘI, totuşi, tot noi 
u evoluția literară e d 

par ri scht: d E ale ţării, Freie E VOS 

murirea am şi Început s'o dám în rîndurile de mat sus, prin 
cuvintele subliniate. Caci una e critica estetică ori eege 
şi alta Istoria literară, — pentrucă una e un scriitor sau o operă 
de artă şi alta o literatură întreagă ori o epocă literară. 

O operă se defineşte prin caracterele ei, şi un scriitor prin 
caracterele tuturor operelor sale. Cercetarea acestor caractere e 
critica estetică. Pentru aceasta ajange estetica. Cauza esteticii 
stă in psihologia scriitorului; așa dar, dacă voim să ne scobo- 
rìm la cauză, trebue să facem psihologia: La rindul el cauza psiholo- 
giel scriitorului stă în ereditatea Ini Şi în medial în care s'a dezvoltat. 
Aşa dar, dacă voim să ne scoborim şi la această cauză, vom 
studia biogratia scriitorului şi mediul în care a trăit el. Abla acum, 
prin studiarea mediului, ajungem la sociologie. Toate aceste in- 
deietniciri formează critica complectă a unul scriitor. De fapt, 
unii critici fac critică estetică, alţii critică psihologică, alţii ge- 
netică—și puţini le fac pe toate, adică critică complectă, Ba 
că-mi este permis să lămuresc pe cetitor ca ceva din activita- 
tea mea, Îi amintesc că atunci cind am vorbit da scriitori 
erai, pa E Gi obicelu critică necomplectă : estetică 

„ ŞI rar critică complectă, 
despre d. Brâtescu- Voineşti, i GT În ace 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu totul altceva e atunci cînd faci istorie literară şi te 
preocupi de şcoli, de curente, de epoci, aşa cum am făcut in ar- 
ticolele din n-rele trecute ale „Vieţii Romineşti“. Atunci avind de 
stadiat grupuri de scriitori, obiectul analizel e ceiace este comun la 
o sumă de scriitori—adică tocmai contrariul decit la critica indi- 
vidaală, estetică ori psihologică a scriitorilor, cind trebuia să stu- 
diezi celace formează originalitatea scriitorului, celace-l diterenţi- 
ază de alţii. 

Ceiace e comun unei întregi literaturi, poate H datorit ra- 
sel şi solului unei ţări. Literatura engleză are alte caractere de- 
cit cea franceză din aceste cauze foarte generale, naționale. 

Ceiace are comun o epocă literară, —clasicismul francez din 
veacul XVII ori romantismul francez din veacul XIX,—nu mai 
poale fi datorit rasei şi solului (căci acestea sint aceleași dea- 
lungul istoriei), ci unor împrejurări schimbătoare, adică condi- 
țillor istorice, care variază şi care sint mediul social. 

Fără aceste condiţii nu se pot înțelege caracterele comune 
ale literaturii unei epoci, cu atit mai mult, cu cit, cumam văzut 
in articolele trecute, există întotdeauna o concordanță Între carac- 
terele literaturii unei epoci și starea sufletească a epocii. 

Fără condiţiile acestea sociale, ar trebui să recurgem la 
rolul unor întîmplări imposibile, ori la ipoteza unei Providenţe, 
care intervine şi orindueşta lucrurile, 

Ar trebui să admitem că înțimplarea a făcut ca la inceputul 
veacului XVII să se nască în Franţa scriitori cu temperamentul 
obiectiv şi clasic; şi că tot întimplarea a făcut ca la inceputul vea- 
cului XIX să se nască scriitori cu temperamentul subiectiv şi ro- 
mantic.— Ori că, grație unei „armonii prestabilite“ de cătră Pro- 
videnţă, în veacul XVII s'au născut exact acele temperamente de 

scriitori, care conveneau societăţii franceze aşezate, disciplinate 
din acel timp ; iar la inceputul veacului XIX s'au născut, iarăşi, 
exact acele temperamente de scriitori, care conveneaa societăţii 
neașezate, zbuclumate din acel timp. 

Care este explicaţia acestui caracter comun al scriitorilor 
dintr'o epocă şi a acestei concordanțe dintre caracterul comun al 
scriitorilor şi atmosfera sufletească a vremii, adică a publicului? 

Este scriitorul prodasul mediului? Da şi nu. Fireşte, 
cind e vorba de talent, răspunsul este: nu! Scriitorul nu este 
produsul mediului, Este produsul fiziologiei, adică al eredității, 

Cînd e vorba însă de conținutul operei de artă, atunci răs- 
punsul este: da şi nu! pentrucă acest conţinut e determinat şi 
de temperamentul înăscut şi de mediu. 

Problema mediului este problema educației. Educaţia mo- 
difică pe individ, dar nu-l formează în întregime, 

Greşeşte Malorescu, nu ține samă de educaţia mediului, 
cind spune câ Eminescu ar fi fost acelaşi orl unde s'ar fi näs- 


COMPLECTĂRI 79 
E EI E A, 


cut şi ar fi trăit. Desigur că Eminescu ar fi fost tot - 
teligent, contemplativ, sensibil, imaginativ, slab de een ret 
practic, oriunde ar fi apărut pe planetă. Dar dacă Gheorghe E- 
miuovici şi Raluca luraşcu l-ar fi trimis în Japonia dela vrista 
ai dë ed ECH Lë ŞI cu totul altceva (nu vorbim de 
ar îl scris), În acel „altfel“ 
ar fi Gei influența mediului. ari n acei valea 
reşeşte şi Gherea, cind Spune că, dacă Emines { 
născut mai devreme, şi s'ar H intilnit cu C. A. Beste 


din cauza temperamentului său, n'a prea fost optimist (Alexan- 
drescu este pesimist în poeziile unde e vorba de caer A e ase 
de sentiment; este—cu ezitări,—nu optimist, ci „mellorist* in 
poeziile unde e vorba de țară şi omenire; în acest meliorism 


piedicat să dea intreaga măsură a talentului său). 

„__ Dar poate Eminescu nici m'ar H scris la 1840. Poate m'ar fi 
simţit în el nimic de exprimat atunci, pentru acea vreme. Ori, 
incepind să scrie, şi Deinţelegindu-l nimene, neconvenind nimărui, 
ar îl amuţit. In orice caz, dacă ar fi scris, (şi sintem înclinați să 
credem că ar îl scris :—temperamentele poternice de obiceiu rezistă, 
dar dau opere mai slabe), aşa dar, dacă ar fi scris, n'ar fi fost 
gustat, peer ger de public, Publicul adoptă pe cei care-i convin. 
Din această cauză Bolintineanu, scriitor mult mai mic decit A- 
lexandrescu, a fost malt mal gustat de public decit Alexandrescu 
și a fost mai „mare“. Zo sine, Gr. Alexandrescu e un poet mal 
mare decit Bolintineanu; în istoria literaturii Bolintineanu este 
mai .mare decit Gr, Alexandrescu. Namai în istoriile literare, 
dela 1900 incoace, Alexandrescu e mai mare decit Bolintineanu: 
rar parerea - et geet abla în epoca Eminescu, atunci 

rea suiletească din opera lui a putut - 
zer Si Gg per o rep p putut fi apreciată, gus 
r Eminescu n'a fost adoptat, selectat dela inceput. 
La 1870, atmosfera morală care e EE abia se rare 
Imprejurările Sociale, care au creat acea atmosferă, abla se desem- 
nau. Eminescu avea temperamentul potrivit să vibreze la astfel 
de împrejurări şi să corespundă la o astfel de atmosferă ; şi fiind 
uërg d Ka a Rollan, el Rer putut vibra cînd tmprelarārile 
au. estul, publicul, mai obtoz, 
tirziu—şi Lët Eminenca iya selectat. rii aa 
că poezia lui Eminescu, exact a cum o a 
apărut la 1810 (lucra imposibil, căci sine erau alte Kaat er A 
alte clase sociale, alte preocupări, altă cultură, altă lin.bă lite- 
rară, etc.), această poezie ar fi fost şi mai puţin selectată decit 
între 1870-1880,—nol credem că n'ar fi fost selectată deloc, — 
pentrucă la 1840 n'ar fi corespuns publicului nic] limba, nici 


89 VIAȚA ROMINEASCĂ 


concepţia de artă, nici filozofia lui pesimistă, nici sentimentul 
naturii din poezia lui, şi nici amorul, căci în fiecare epocă e- 
xistă şi un mod de a iubi şi de a prețul femela. Cred că și 
modele, deși inventate de croltorii din Paris şi cocotele dela 
Nisa, arată şi ele pe toate străzile concepția amorului masculin 
dintr'o vreme, penirucă croitorii şi cocotele sint numa! nişte 
sismografe senzibile la felul de a simţi al bărbaţilor. Compară 
rochia care acopere totul, misterios, din vremurile de altădată, cu 
rochia de azi, care descopere cit -poate, desființind la ma- 
ximum permis misterul. Moda de altădată putea ajuta pe 
femee să inspire amorul poetic; moda actuală, sumară şi realistă, 
o poate ajuta să inspire instinctul; cu moda de azi, amorul nu 
mai poate fi acel complex sufletesc, in care Instiuctul rămine 
inconştient. Bărbatul de azi lucid şi realist, el cere aceasta, Fireşte 
insă că şi femeia s'a schimbat aşa incit dacă corespunde bărbatului, 
nu e o chestie de pură conformare, ci şi de coincidență. Domnişoara 
din vremea romantismului, şi cea din mahala şi cea din societate, 
aprecia pe tinărul timid, respectuos, poetic. Cea de azi, ni se zice 
că preferă pe ilnărul robust, intrepid şi expedltiv, 

Acest ultim fenomen, e un fenomen de influenţă a me- 
diului (postbelic) şi de selecţie. Selecţie care caracterizează, 
şi ea, o epocă. Selecţia e un fenomen generali. O găsim în 
lucrurile mici (ca mai sus) cași in cele mari. Așa de pildă, 
omul mare politic e acela care corespunde epocii. Kogăini- 
ceanu a fost omul mare al epocii de creare a Romîniei mo- 
derne. Cind a venit epoca de organizare—burgheză—a Roml- 
niel, omul mare a fost Brătianu. Kogălniceanu a rămas în umbră 
din cauza aceasta, şi nu din cauză că n'a avut... talent să-şi facă 
partid, —cum vreau unii, (Partidul mal molt se face decit fî! 
face cineva. Ș'apoi în definiția unui temperament, care n'are 
chemarea de a organiza o ţară, intră şi neputinţa de a organiza 
un partid. Bine înțeles că necompetența ici Kogălniceanu sau 
lipsa lui de atracţie de a organiza ţara se datorește nu numai tem- 
pzramentului său, cl şi faptului că era boerinas din Moldova, ţara 
lipsită da revoluţionarism şi de burghezie). Cind insă, la 1877, 
a venit iar un fapt de creare, cînd, cu războiul și independenţa, 
s'a complectat crearea Rominlei moderne, Kogălniceanu a venit 
iarăşi, pentra un moment, pe primul plan,—dar numai pentru 
acel moment, e 


Așa dar, intorcindu-ne la literatură, publicul unei epoci a- 
doptă temperamentele care-i convin. ŞI, cum o şcoală literară 
nu e altceva decit un temperament, (clasicismul şi romantismul, 
de pildă, sint, în ultima analiză, două temperamente deosebite), 
o epocă literară e predominarea unui temperament, — temperamen- 
tul convenabil publicului din acea epocă. 

Fireşte că temperamentul scriitorilor e influențat într'o må- 
sură de mediu (de edacaţia totală a mediului) şi fireşte că serii- 
torii selectaţi se adaptează, inconştient, într'o măsură oarecare la 
sufletul publicului. 


COMPLECTĂRI 8i 

—— 8 
Acesta e rolul mediului: selectează tem amentele - 
convin, temperamente deja modificate înti'o Konen See 
mediu şi care se şi adaptează inconştient la mediu, cind sînt se- 
lectate. lată pentruce, atunci cind vorbim de scriitori, individual, 
ajungem la mediu, numai cind voim să cercetăm cauza socială a 
psihologiei scriitorului, —problemă secundară în critica literară ; 
iar cind voim să tratăm despre epoci, după ce le definim-— 
definind temperamentul literar al epocei,—sintem nevoiţi să ne 
adresăm mediului, să facem sociologie, dacă voim să înţelegem 
op scil ene we? a A gen e, şi canza apari- 

cesiunii e or caşi a deosebirilor dintre — 
blemă capitală în istoria literară. dt ue 


Dar în afară de critica şi istoria literară, sint şi alte preocu- 
pări, care pot face pe cineva să analizeze literatura. De pildă 
psihologia, istoria politică, socială, istoria idellor, a filozofiei ete.. 
Atunci literatura serveşte ca document. Istoricul Franţei va găsi 
in romanele lui Balzac un document de primul rang asupra primei 
jumătăţi a veacului XIX. In aceleaşi romane psihologul va găsi 
un bogat material de observaţii. Aceleaşi romane au ajutat pe 
un Taine la construirea filozofiei lui deterministe. In aceleaşi ro- 
mane Paul Bourget a găsit o doctrină politică etc. Teatrul lol 
Alecsandri şi al lui Caragiale va da istoricului romin documente pen- 
tru epocile respective, pentru fizionomia etapelor introducerii civili- 
zaţiei străine şi Ilustrarea efectelor acestei civilizaţii asupra diverse- 
ìor clase, —cași în privinţa atitudinii critice a intelectualilor acelor e- 
poci faţă de schimbările suferite de societatea rominească subt pre- 
siunea formelor nouă. Toate aceste rezultate însă, se încorporează la 
istoria literară—căci în definirea lul Balzac ori Caragiale, istoricul 
literar va trebui să releveze şi faplul că opera acestor scriitori 
conţine documente pentru istorie, sociologie etc., caşi pe acela 
că aceşti scriitori au avut cutare atitudine faţă de obiectul 
zugrăvit de ei. Aşa de pildă, dacă aşi face studi complecte de 
istorie literară asupra lui Alecsandri ori Caragiale, ar trebui să 
țin samă de rezultatele la care am ajuns asupra acestor scriitori 
in „Spiritul critic în cultura rominească“,—operă mai mult de 
istorie şi sociologie. 

Aşa dar, istoriei literare a unui popor îl pot da ajutor tot 
felul de ştiinţi, care se documentează din literatura unei țări. 
Acest lucru este important mal ales prin faptul că istoria literară 
capătă, astfel, sprijinul a tot felul de specialişti,—psihologi, istorici, 
filozofi, jurişti, chiar şi lingulşti, arheologi, geografi etc,—pe care 
nu i-ar putea înlocui cu acelaşi succes un Singur specialist, adică 
istoricul literar. - 


+ 
L D 


Să cercetăm, la lumina acestor idel, posibilitățile litera- 
turii noastre, 
z 6 


82 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Dar In prealabil, să distingem influența mediului asupra 
scriitorului, de selectarea scriitorului de cătră mediu. Mediul care 
influențează sint toate împrejurările dintr'un moment dat: sociale, 
morale, culturale, literare, etc. Celace-l selectează pe scriitor 
insă este publicul cetitor (adică numai o parte din mediu), a cărul 
psihologie, la rindul ei, e condiţionată, şi ea, de toate imprejură- 
rile dintrun moment dat şi, mai in special, de chipul în care 
lucrează acele împrejurări asupra clasei sau claselor, din care 
face parte acest pablic cetitor. > 

Eminescu a fost inflaențat de imprejurärile vieţii sale pro- 
prii, de mizeriile claselor de jos şi ale celor vechi, de durerile 
şi ridicolele unei societăţi de transiţie, de literatura romînă an- 
terioară, de cultura şi literatura germană, etc.. Publicul, care l-a 
selectat, au fost intelectualii vremii imediat următoare vremii sale, 
eşiți din clase vechi! și influenţaţi, şi ei, de unele din faptele care 
l-au influenţat pe dinsul. 

Acum să caracterizăm în liniile cele mal generale mediul, 
În care s'a dezvoltat literatura romînă beletristică, 

La începutal veacului XIX, noi aveam două culturi: cea ro- 
rală şi cea urbană. Introducerea civilizaţiei apusene a adus o 
nouă cultură urbană, Este „€uropenizarea“, „occidentalizarea“ 
noastră. Aşa dar, au rămas alăturea două culturi: la sate, vechea 
cultură rurală, care a produs pe Creangă; la oraş=, o cultură 
nouă, importată, cate a produs literatura cultă din veacul XIX. 

Imitînd cultura occidentală, ne-am pus deodată în condiţia 
unor inferiori, rămaşi în urmă, care imită ceva superior şi care, 
deci, fatal, deformează, caricaturizează. 

Dar aceasta este însăși definiția „mahalagismului“, O ii 
înapoiată, care imită o ţară civilizată, este exact caşi o clasă 
suburbiană, care imită clasa din centrul oraşului. Celace era Rică 
Ventarianu faţă de cutare ministru de pe vremea lui, şi Zitat 
de nevasta acelui ministro, sau celace era Dealul Spirei faţă de 
Calea Mogoşoae!, era Bucureştiul, cu ministrul şi nevasta minis- 
trului, faţă de Paris. 

Aceasta însamnă că şi toate lucrurile noastre nouă, trebuiau 
să fie în acest raport cu lucrarile din Franţa. ȘI Parlamentul, şi 
Universitățile, şi constituţionalismul nostru, şi ziaristica, şi manie- 
rele etc.. Imitaţie stingace, GH cu toate scăderile şi ridicolele 
inerente pretenţiel, adică lipsei de fond corespunzător formei,— 
fapte asupra cărora a insistat Maiorescu. 

Acesta era mediul, Şi literatura trebuia să se resimtă de 
acest mediu, ca modelator şi al seriitorului şi al poblicului care 
selecta pe scriitor. Cultura noastră urbană, fiind din punct de 
vedere european o cultură də periferie, de suburbie europeană, — 
şi literatura noastră cultă trebuia să aibă acest caracter faţă de 
literatura occidentală, 

De altfel, literatura noastră urbană era nu numai condiţio- 
nată de cătră acea imitație de cultură europeană, care era cultura 


COMPLECTĂRI 83 


noastră, dar era, şi, deadreptul, o imitație a literaturii europene. 
Era imitație şi prin modelele literare, şi prin faptul că era 
condiţionată de un mediu el însuși produs al imitație 

i atunci, care putea fi remediul? San strategia spre a 
înconjura pericolul suburbianismului ? 

Era atașarea strinsă de singura noastră literatură originală, 
cea populară,—şi crearea treptată, cu dibăcie, evolutiv, a unei 
literaturi colte deasupră literaturii ze gt şi în legătură cu ea. 
Apoi mal trebuia ca scriitorul să albă o adevărată și intensă 
cultură europeană. Cu alte cuvinte, cultura europeană să nu fle 
numai o spolală, iar această cultură serloasă să se altolască pe 
spiritul naţional, condensat în literatura populară. 

Aceasta nu însamnă altceva, decît adresa de a sări din 
Humuleşti în Europa, şi nu în suburbia europeană, 

Pentru aceasta, trebuia de procedat incet, cu metod. Trebuia 
de făcut în literatură celace au cerut conservatorii în politică. 
in politică însă nu putea avea loc acest proces evolutiv, pentrucă în 
politică domină presiunea europeană, fatală; fn literatură insă 
se putea, pentrucă... s'a pulut. ȘI findcă în politică nu se putea, 
şi fiindcă in literatură se putea, de aceia criticii dela 1840 an 
fost patruzecioptişti în politică şi evoluţionişti in literatură. Russo 
nu voia să păstreze nimic din regimul vechiu politic, dar a luptat 
cu tărie SE păstrarea limbii acesteia, „recită, turcită şi cum 
a mai i ”, şi pentru clădirea literaturii culte pe literatura 
populară. 

Evocam, într'un articol trecut, pe cucoana Zinca din Tätä- 
raşi, care-şi înobilează cu un pat de bronz odaia de culcare, 
unde minincă şi-şi primeşte musafirii. Aceasta e o săritură prea 
mare. Evolutiv, se începe cu un pat de fier fără fiori de alamă 
şi fără zugrăveli. 

ȘI dacă Alecsandri ar fi imitat poeziile filozotice ale lui Alfred 
de Vigny, ar H făcut ca cucoana Zinca. EI însă a imitat poezia 
generală, simplă, „aryană“, a lui Hugo, Şi-a adus, peste lucrurile 
din odaia lui Enache Damian, un simplu pat de fier. 

Elementul suburbian din poezia lul Alecsandri este negli- 
jabil față de cel din poezia lui Bolintineanu. Această superiori- 
tate ge datorește mediului moldovenesc, care La influențat şi 
selectat pe Alecsandri, căci in Moldova entuziasmul imitator a 
fost mai liniştit d a avut ca antidot curentul poporan, cu alte 
cuvinte spiritul specific a fost mai operant; această superiori- 
tate se datorește şi culturii mai asimilate, dacă nu mai bogate, a 
acestul flu de boer care a fost Alecsandri. 

Dar pe lîngă aceste condiții sociale şi Individuale, mai este 
încă o condiţie care te de suburbanism. E talentul. 

Toate aceste condiţii le-a avut în grad inalt Eminescu. ȘI 
comuniunea cu caracterul specific al poporalui său, şi cultura, 
ŞI talentul, —şi mediul selectiv. 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Eminescu nu e deloc suburbian., 

Prin imbibarea, dacă se poate spune asifel, de poezia popu- 
lară, de literatura cronicilor, prin peregrinaţiile sale în toate 
ţinuturile romineşti, prin înfrățirea lui cu „tot ce mişcă'n ţara 
asta, riul, ramul“, el era pătruns adinc de spiritul specific al po- 
porului său, avea piciorul înfipt adinc În realitatea noastră na- 
țională, neatinsă încă de nici un suburbianism; prin studiile şi 
lectura sa în limbi străine, el avea capu! ridicat sus, în cultura 
europeană (şi nu suburbiană); prin geniul său, adică prin puterea 
originalității, el era ferit de imitaţia servilă, era în stare să asimi- 
leze perfect (şi nu să caricaturizeze, suburbianizind-o) cultura 
străină 


ŞI, din cauza acestei lipse de suburbianism, el, cași toți 
scriitorii noştri mari, a păşit cu prudenţă, s'a ridicat deasupra 
literaturii populare cu precauţie, atita cit trebuia, cît permiteau 
condiţiile ţării sale şi literaturi! noastre: Eminescu, cu toată cultura 
lui mare, a fost poetul sentimentelor simple, generale, a fost un 
poet „aryan“ ; el nu a voit să fie „ultimul cuvint“ al literaturii 
europene. Aceste toate condiţii şi această pază de a sări de- 
parte peste stările noastre l-a garantat de orice suburbianism. 
lată cauza pentru care Eminescu, fiind foarte național, este scri- 
itorul nostru cel mai occidental. Este cel mai occidental, fiindcă 
este cel mai național. El a sărit din cultura rurală în cea ur- 
bană—şi nu În cea suburbiană—pentrucă, prin cultură şi geniu, 
a clădit deadreptul, pe poezia populară, poezie urbană. 

Şi a fost selectat, nu deodată, ci cind, fasfirşit, s'a ivit un 
public capabil să-l înţeleagă : intelectualii de după 1880. Nu mulți, 
fireşte—căci, să nu ne înșelăm, pe Eminescu poetul nu l-a gustat 
cu adevărat decit o pătură subţire. Publicul lui s'a mărit apoi, 
de pe la 1900, prin partizanii ideilor lui politice. Afară de asta, 
incă dela 1883, s'a născut „moda“ Eminescu, continuată mereu: 
apoi a începat tradiţia, stima pentru un poet clasic, lăudat de 
GE scriitori, etc.. Dar dela 1880 pănăla 1900, a existat un 

lic eminescian, din care s'au recrutat o mulţime de imitatori, 
care nu-i imitau sentimentele (le aveau și el), cl „poetica“ gi, 
desigur, odată cu ea, H se mai „emineştianiza“ şi sentimentele, 
căci un poet mare întăreşte sentimentalitatea, de acelaşi fel, a 
publicului său. 


Acum, să vorbim mai În special despre suburbianismul 
nostru literar. Dar aceasta în numirul viitor, 


G, Ibrăileanu 


s 


Ştiinţă și improvizație 


Istoria literaturii romîne în străinătate. 
me 


Dacă cercetăm dezvoltarea în timp a formelor generale su 
care se manifestă improvizaţia în istoria (reene noastre CN 
străinătate, vedem că deşi acestea se găsesc pretutindeni, nu au 
fost totdeauna utilizate în acelaşi măsară. Frecvența sau rarita- 
tea unor forme și starea de spirit exprimată îndeajuns de ele- 
mentul subiectiv din istoriile literare, arată că în intervalul scurt 
de trei decenii de cind s'a ivit prima incercare şi pănă astăzi, 
improvizaţia n'a rămas constantă ; că aproape insensibil s'au mo- 
ma unele elemente şi că alături de acestea, au apărut altele 

Care sint transformările efectuate in această vreme 
ce direcţie s'a făcut evoluţia improvizație! ? Pentru a e 
aceste transformäri, vom studia două momente aproape extreme, 
din evoluţia istoriei literare de care ne ocupăm; vom analiza ope- 
rele reprezentative din cele două momente şi din compararea 
concluzillor, se va vedea dacă improvizaţia tinde la neființă sau 
mg CH victorii strălucite şi neaşteptate, trecutul său 


Primul moment pe care îl vom studia e cel din 
anului 1900, iar istoricul reprezentativ al acestei epoci propr 
M. Gaster. D-sa a avat fericirea să scrie—in mai multe rinduri 


* Vezi Viaţa Rominească, Februar şi Mart, 1925, 


85 VIAȚA ROMINEASCĂ 


şi în mai multe limbi—istoria literaturii romine; a avut o acti- 
vitate intensă cu privire la limba şi literatura noastră mai ales 
In publicațiile străine, a tipărit texte vechi şia ajuns cu nşurinţă, 
În cea mal neglijată ramură de studia dela nol, folklorul, o au- 
toritate „recunoscată“, 

In întreaga sa operă se pot observa însă, fără nici o 
măsură, toate formele variațiilor pe care le-am fixat în capitolul 
anterior, Le vom constata şi aici, în acelaşi ordine, oprindu-ne și 
de astădată, mal mult asupra exemplelor caractaristice şi edi- 
ficatoare. 

Nici an istoric literar nu întrece pe d. Gaster în caracte- 
rizarea scriitorilor. In afară de comparații „reuşite“, cum e a- 
ceia că Rominii ar avea un Longfelow în poetul Conachi („The 
Rumanian Longfelow*),! 'd-sa a încercat, intr'un mod care îl 
aparține, stabilirea valorilor literare. Ericheta superiativă şi atit 
de întrebuințată „cel mai mare poet romla“, desigur, na se poate 
da în acelaşi timp la doi scriitori; totuşi d. Gaster, la un mic 
interval şi in aceiaşi publicaţie, după ce i-a oferit-o lui Eminescu 
Zelt greatest Rumanian noet of the 19 th century*),* a crezut 
că o poate aplica și lui Alecsandri, cu micul adaos, că acesta 
ar fi cel mai mare „poet liric“ (the greatest ot Rumanian lyrical 
poets“). Dach Alecsandri este cel mai mare poet liric, ce i-a 
mai rămas lui Eminescu ? A avut grija să ne spue tot d. Gas- 
ter: el a fost numai „marele rival“ ai lui Alecsandri şi „marele 
poet al pesimismului“ („the great poet of pessimism“).* Nu 
ştim cărui fapt se datorește această subită decapitare; in timp 
de un an, d. Gaster se va fi convins mal bine—poate—ca și altă- 
dată, că Eminescu „aminteşte întru toate pe Lenau“ („Eminescu 
erinnert in jeder Bezi:hung an Lenau, mit welchem ich ihn schon 
vor Jahren verglichen hate"): Rămine totuşi să se stabilească, 
in acest caz, cum „cel mal mare poet rominr poate fi „mare 
rival“ al „celui mai mare poet liric romin“., - 

D. Gaster ştie că Eminescu a făcut şcoală; printre poeţii 
care au fost influenţaţi de „măiastra-l carte“, dan consideră 
drept „cel mal bun urmaş, ca toate că posedă originalitate pro- 
prie“, pe Vlahuţă („His best foliwer, though possessing originality 
of his own", A" Dar ce fel de „bun urmaș" al lui Eminescu— 
acel care are în sine ceva titanic („etwas Titanisches“)—este Vla- 
huță, dacă poezia lol, d. Gaster, nu conține decit jocuri 
de cuvinte, versificări plăcute şi mlădioase („Bel ihm ist mehr 


i Rumanian Literature, în Encyclopaedia Britanica, volume 
XXIII, Cambridge, 1911, p. 848. 

2 Eneyelopaedia Brilaniea, vol, IX, Cambridge, 1910, s. v. Emi- 
nescu. 


5 Rum. Literature in Eneyel. Brit, vol. XXIL, p. 848. 

4 ibidem., p 848. 

5 Kritische? Jahresbericht über die Fortsehriile der rom. Phil.. 
1903 (V-er Bd.), Il, 359. 

6 Encyclopaedia Britanica, vol XXIII, p. Sg, 


ŞTINTĂ a _IMPROVIZAȚIE 87 


Wortspiel und gefällige, geschmeidige Reimerei“) 3 3 Şi - 
cit poate fi considerat Vlahuţă ca pa% urmag* e lui GE 
cind tot d-sa ns-a declarat că lul Keier „din nenorocire H 
lipseşte cultura adincă, privirea îndepărtată şi concepţia filozo- 


a fel s'a intimplat cu lon Ghica : odată Scrisorile căltră 
Alecsandri au „valoare istorică“ şi sint „modei de proză ro- 
minească“ („wich besides their historical value have become a 
model of Romanlen prose“); * altădată, în aceste scrisori L Ghica 
ma disprețuit „probabil din crezute motive patriotice" (d, Gaster 
a fost totdeauna conira patriotismului) sā falşitice adevărul 


Trecem peste aprecierea singulară a povestirilor lui Creangă? 
şi peste celelalte prea numeroase câracterizări originale, pentru 
a ajenge la Anton Pann, favoritul Istoricilor literaturii noastre 
din străinătate, Am văzut în capitolul precedent cum l-au apre- 
ciat unii istorici lterari.— Pentru d. Gaster importanța lui Anton 
Pann a fost variabilă şi capricioasă ca vremea. dinioară, a 
căutat să reducă „acilvitatea literară a lui Anton Pann la ade- 
vărata ei măsură“, afirmind că acesta n'a tipărit decit manus- 
crise mai vechi. * In alt loc, a recunoscut însă lvi Pann meritul 
că a prețuit producţiile populare într'an timp cind ele erau ne- 
glijate şi desconsiderate. ? Acest merit, caşi acel atribuit de d, 
Gaster pe nedrept, că ar fi întocmit prima culegere de cintece 


1 Krit. Jahresbericht, Y- Bd., II, p. 560. 
2 Ibidem, p. 360. 
3 Stee Britanica, vol. XXIII, p. 818. 

4 Krit, Jahresbericht, V. Bd., If, p. 558. 

5 Ibidem, p, 561: „Die kurzen, scharfgezeichnelen ober ouch 
ziemlich derben apen von L Crengă”. Aşa dar poves- 
lirile lul Creangă, fiind „foarte aspre“, nu i-au plăcul d-ui Oas- 
ter. Probabil că acesta e motivul peniru care Creangă nu fi- 
gurează prinire prozatori, alături de Slavici, Delavrencea și Ca. 
ragiale, în singura istorie a literalarii noasire, acea dia Encyelopaedia 

ritanica, in care a încercal — fără prudență și nelnformat — să 
se apropie de slirgitul veacului irecut. La literatura populară insă, 
printre culegălori! de basme, e însemnal şi Creangă, lingă Ispirescu, 
Stăncescu, Sbiera, ele, Curioasă concepție : Creangă- numai colector 
de poveşii populare... 
Literatura populară romină, Bac, 1883, p. 106. 

7 Geschichte der rumänischen Litteratur, în Oröber’s Grundriss 

der romanischen Phitologte, Strassburg, 1898 - 1901, H. Bd., 3. Abt., p. 389 


+ 


83 VIAŢA ROMINEASCĂ 


populare Între 1850 şi 1853 („the first collection ot popular songs, 
Spitalul amorului“), nu justifică de fel comparaţia sa că A. 
Pann a fost pentru păturile mijlocii şi de jos ale poporului, 
celace Ellade a fost pentru cele inalte („Was Heliade Rădulescu 
für die obere Schicht der Bevölkerung von 1830 an war, war 
Anton Pann für die grössere mittlere und untere*).* Şi cu atit 
mai puţin, dacă Eliade a fost numit „părintele literaturii”, „pă- 
rintele ziaristicei“ şi în urmă „părintele sociologiei romine“, tre- 
bula să ofere şi modestului cintăreţ şi tipograf, care n’a făcut 
altceva decit să tipărească manuscripte mal vechi, acelaşi rol de „pă- 
rinte“ („Vater der rumânischen modernen Voikslitteratur*), * 

Din aceste caracterizări opuse şi provizorii, se vede că d. 
Gaster n'a avut o părere clară despre scriitorii romini, că l-a 
cunoscut insuficient (Vlahuţă n'are concepţie filozofică? Emi- 
nescu nu-i poet liric ?) şi că a rămas probabil—tot la căutarea 
unor formule originale, precise şi definitive... 

Deasemenea În opera d-lui Gaster se găseşte o continuă 
exagerare, Odinioară, cînd daa avea o concepţie curioasă des- 
pre literatara populară, concepţie pe care a mărturisit şi mai 
tirziu că o menţine * căutind cu prea multă persisieață urme de 
influență livrescă în literatura orală, afirmase că, pănă şi cre- 
dința antropologică şi generală din basme despre „apa vie“ ori 
credinţa că viaţa omului e legată de o stea, îşi au origina in 
cărțile populare. * In istoria literaturii, acordind mal multă impor- 
ra scrierilor traduse decit celor originale, a socotit naturală 
şi fericită împărțirea după influenţele străine exercitate in cursul 
dezvoltării ei, deşi aceasta aparținea bunului său „prietin* A. 
Densuşianu. D. Gaster imparte literatura romină intr'o epocă 
slavonă (1550 —1710), una grecească, din timpul Fanarioţilor 
(1710—1830) şi alta modernă (infiuenţele franceză şi italiană) " 
fără să țină samă că în nici o literatură, chiar şi în cea ro- 
mină, operele traduse nu primează pe cele originale. Cu atit mai 
malt, traducerile nu pot avea rol suprem in divizarea unei lite- 
raturi, Influențele slavonă, grecească şi romanică m'au fost nici- 
odată la no! izolate şi succesive. Căci in acelaşi timp cn influ- 
enţa slavonă au existat influențele maghiară, grecească, italiană, 
probabil şi franceză ; alături de influența grecească, au fost in- 


1 Enoyelopaedia Rritanica, vol. XXIII. 
2 Orbber's Qrundriss d. rom Phil, U Bd., 3 Abt., p. 389, 
A Krit. Jahresbericht, V. Bå., II, p. 558. 
4 Orăber's Grundriss rom. Phil., 11. Bd, 5. Abt.. p. 3579: „ln 
den Behandlung der ram. Volkalltteraiur schliesse Ich mich eng an 
mein Buch „/sforfa literaturii populare romine“, Buc. 1883, an und 
folge ihm im grossen Ganzen in der Einteilang des Stoffes E demn 
de nolat că d. Gaster a uiial în acest loc titlul propriei sele cărți. 

5 Literatura populară romină, pp., 27 şi 456; cf. şi L. Şăineanu, 
Basmele romine, p. 23. 

Chrestomatie roumathe, Leipzig—bucaresi, 1891, Tome L, p. 

XV ; Grâber'a Grundriss der rom. Phil., Il. Bd. 3. Abt., p. 265—266 ; 
Encyclopaedia Britanica, vol. XXIL, p. 844. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE a 89 


fluenţe romanice, poate şi cea germană, etc.. Epocile unei lite- 
raturi se pot determina numai de evenimente literare; astfel 
ES literatura noastră veche un eveniment literar este apari- 
a prozei istorice (1650), lar evenimentul cu care se incepe ti- 
teratura modernă, este apariţia poeziei în cele trei Or romi- 
neşti (1800).—Dar nu putea să albă altă concepție despre litera- 
tura romină şi epocile el un istoric care, repetind în nenumărate 
rînduri şi trimbiţind urbi et orbi o pretinsă scădere a produc- 
tivităţii romineşti, afirma că la noi „se adoptă cu lăcomie şi se 
imită“ numai literatură interioară şi „romane floroase" („es nimmt 
gierig auf und ahmt nach... Schauerromane werden übersetzt 
und von der Masse gierig verschlungen. Sie sind viel beliebter 
als eine hehre dichierische Leistung”). * 

Vorbind de cariera lui Conachi, d. Gaster a gâsit prilejul 
si comunice străinătăţii—într'o doctă publicaţie— lucrul „ciudat“ 
că toţi oamenii „fâră excepție“ care au făcut ceva in Romiînia, 
au fost... ingineri („Merkwirdig ist, dass fast alle Männer, ich 
möchte sagen alle ohne Ausnahme, die von 1820 an irgend et- 
was in Rumänien geleistet haben, Ingenieure waren")? E päre- 
rea sa personală sau realitatea pură ? ŞI conține oare destul a- 
devâr şi interes pentru a fi menţionată, la un loc favorabil, în- 
tr'o istorie literară ? 

După ce multă vreme d. Gaster a fost deplin convins că 
stilul lui Cantemir e „obscur“ şi imită „mecanismul sintaxei la- 
tine“ * astfel că Hronicul Moldo-Vlahilor „abla poate fi cetit“ 
(„dass das Buch kaum gelesen werden kann“)*, s'a convins 
apol, fără nici un motiv, că acest siil nu mai e „obscur“ ci a- 
rată „o imensă superioritate asupra Istoricilor egen („His 
style shows an immense superiority to that of the previous his- 
torians*). * Să fie stilul cronicarilor precedenţi atit de mizerabil, 
incit pănă şi! stilul lul Cantemir, „obscur“ și abla lisibil, prezintă 
O „imensă superioritate” în comparaţie cu al lor? 

Să ne oprim acum la citeva explicaţii, care posedă și ele 
același merit, de a fi originale. Pentru d. Gaster descintecele ro- 
ere vă. / au origina în apocrife ca „Legenda Duminicii“, „Vi~ 
sul Maicii Domnului“, „Minanile Sfintului Sisoe“ orl „Avestiţa“, 

e motiv că acest din urmă apocrif care serveşte numai ca amu- 
et în nordul Moldovei, fiind publicat odată cu unele descin- 
tece de S. FI, Marian, a fost considerat drept geschter, " De 
aceia d. Gaster a explicat astfel origina descintecelor la Romini: 
„Dela purtarea sau cetirea acestor amulete pănă la recitarea 
lor e numai un pas... Aşa s'a născut şi în Rominia: Descînte- 


Krit. Jahresberichi, V. Bd., II, p. 364. 

Grăber's Grundriss d. rom. Phil., LL. Bd., 3. Abl, p. 356. 
Chrestomathie roumaine, Tome L, p. LXVIL 

Oröber's Grundriss d, rom. Phil., Il. Bd., 3. Abt., p. 289. 
Encyclopaedia Britanica, vol. XXIL 

cf. Hasdeu, Cuvente Il, 279 - 250. 


Puiu 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cele“. ! E probabil că descintecele să fi existat la poporul ro- 
min inainte de existența Romialei.,. ȘI tot astfel, e cunoscut lu- 
cru că „samca“ publicată de Marian nu e descintec, ci amulet 
pentru prevenirea ori vindecarea bolii numită „răul copiilor”. $ 
Dacă in descintece se pomeneşte numele Maicei Domnului, a~ 
ceasta nu Înseamnă câ işi au origina in apocrifele care po- 
vestesc visul sau călătoria ei la iad; Fecioara Maria a inlocuit 
numai alte zeități păgine, care fiinţau în aceste descintece, cu 
multe zeci de veacuri înainte de „Minunile Maicii Dom nolui”, 
scrise in al Vil-lea secol d. Chr.* Dar aceste lucruri aveau, cum 
Ge vedea şi pentra altele,—defectul de a fi şi complexe şi di- 
cile. 

Cind a publicat Evanghelia manuscrisă dela British Mu- 
seum, d. Gaster a ajuns la concluzia că este „0 copie directă“ 
după cartea lui Coresi.+ Acest argument, alături de unele coin- 
cidenţe de text explicabile, a fost hotăritor ca toate manuscrisele 
psaltirilor romineşti din secolul XVI şi codicele dela Voroneţ să 
iie considerate drept copil după cărțile imprimate de Coresi. * 
Nicăeri insă inducția n'a avut un rol mai decisiv şi, totodată, 
mal nefericit decit în acest caz. 

Deasemenea fiindcă Evstratie Logofătul s'ar fi bucurat de 
prietinia Mitropolitului Varlaam, deși Varlaam declară că cl e 
autorul Cazaniei, aceasta trebue să fie [n mare parte după d. 
Gaster, opera logofătului. Singurul argument este că şi lero- 
monahul Silvestra a avut colaborator la Cazania dela Govora 
pe Urill Năsturel... („soil das Werk des Ensiratie [sic!] Logofăt 
sein, Varlaam nennt sich jedoch als Verfasser auf dem tel- 
blatte. Dieser Ist wahrscheinlich in seiner Arbeit in derselben 
Weise von Enstratie [sic!] unterstützt worden, wie Silvestru von 
Uriii Nästurel“).® Aşa dar, pentru d. Gaster o comparaţie poate 
suplini orice indiciu și să servească chiar de argument. 

Cit element subiectiv intră în scrierile sale asupra literatu- 
rii romine, se poale vedea —în afară de cele relevate mal sus—din o 
simplă cetire a lor. Astfel, d. Gaster găsește oricind momentul 
să-și afirme existența cu aceleaşi cuvinte grave: „ich habe ge- 
funden“, „ich habe entdeckt“, deşi multe din descoperirile sale 
fuseseră aflate de alţii. D-sa se indignează, condamnă de cele 
mal multe ori, işi apără cu Inverşunare părerile eronate şi se 
laudă singur; repetă cu insistenţă aceleaşi epitete pentru unele 
instituţii culturale, fulgeră împotriva naţionalismului rominesc şi, 


1 Literatura populară romină, D 407; Orăber's Orundiss d, 
rom. Phil., Il. Bd., 3. Abl., p. 412. 

2 Șezătoarea, vol. V (1899), p. 156 - 157. 

3 Usener, Gătternamen, Bonn, 1896, p. 229. 

4  Chrestomalhie roumaine, Tome 1. P- XXIX ; Orăber's Grun- 
driss d. rom. Phil., Îl. Bd., 3. Abl, p. 269; Encyelopoedia Britanica, 
vol. XXIII, p. 844, 

5 Grâber's Grundriss d. rom Phil, il. Bd., 3. Abt, p. 267-269. 

6 Ibidem, p. 275. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROV:ZAȚIE 9i 


făcindu-şi propria biografie, ! se consideră martir al unel inchi- 
pulte cauze științifice. 


aty 


După ce am vorbit de elementul subiectiv din lucrările 
d-lui Gaster, să vedem cum sint cunoscute şi prezentate faptele. 
In primul rind, celace se poate observa cu ugminţă şi surprinde 
în cărţile sale despre literatura noastră este imprecizia nelimi- 
tată, Astfel, caşi Pompiliu Eliade, d-sa afirmă pe acelaşi pagină 
că Miron Costin (dintre cei cu stil deplorabi!), aparține „scriito- 
rilor clasici al sec. 17* („gehărt zu den klassischen Schriftstellern 
des 17. Jhs.“), după ce spusese că a fost unul dintre învățații 
secolului anterior („einer der gelehitesten Männer des 15. Jhs.”), 
ŞI cu toate acestea, în acelaşiloc, d. Gaster ştia că Miron Cos- 
tin a trăit intre anii 1633 şi 1692 (recte: Decembre 1691). * 

la privinţa vieții lui N, Costin, fiul Ivi Miron, este o ade- 
vărată confuzie de date. Cu o putere miraculoasă, puţin obişnu- 
itä maritorilor, d. Gaster a micşorat sau a mărit viața acestula 
fără nici un motiv, lăsînd cetitorului libertatea să aprecieze, să 
aleagă şi să se convingă. Dacă N. Costin îşi încheiase odată 
viaţa în 1710 sau 1711 („1713.. adică 2—3 ani după moartea 
lui N, Costin“), * n'a fost nici o dificultate ca altădată, acelaşi 
eveniment să fi avut loc în 1713 sau 1714 („1715 ... also hoch- 
stens ein oder zwel Jahre nach dem Tode")? și chiar în 1712 
sàn 1714 („lebte von 1630 bis 1712 oder 1714“). Căci toți aceşti 
ani nu se depărtează prea mult de data reală (1712), cunoscută — 
din întimplare—şi d-lui Gaster. * ) 

Numele proprii sînt scoase din tiparele lor rigide și devin 
maleabile, după voinţă : învățatul şi aventurosul Spatar Milescn 
se transformă întrun Miclescu imaginar; Bucovina işi schimbă 
adesea numele său istoric şi secular într'un recent Bokuwina 7. 
Grigore Ghica, domnul Moldovei, devine în acelaşi moment Gr. 
Ghică *, iar Bethlen Gabor, principele Ardealului, este schimbat 
întrun Betlengabor oarecare. * 

Tot atit de miădioase sint titlurile cărţilor sau articolelor 
de revistă; astfel aflăm că Mitropolitul Dosoftel ar H scris un 
Pirimiar (1633); că „Indreptarea legii“, din 1652, ar H apărut 


. 52, 
2 Orăber's Grundriss d. rom. Phil., Ii. Bd., 3. AN. p. 201. 
5 
d Grăber's Grundiss d. rom, Phil., il. Bd., 3, Abb, p. 294 2, 
3 
6 


p. 
7 Grâber's Gruadriss d. rom. Phil., IL Bd., 3. Abk, pn. 294 ; 
587 ; lo! Miclescu se numeşte spălarul şi în Chrest, roum., XCVII 
8 /bidem., p. 330. 
9 Encyclopaedia Britanica, vol, XXII. 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la Bucureşti şi nu la Tirgovişte;! că d. Gaster ar fi tipărito 
parte din Evangheliarul dela British Museum în „Archivio glotto- 
logico italiano”, volumul III (In loc de XII); că basmul pu- 
blicat în revista „Şezătoarea* (Ill, 92) şi întitulat „Nuelaţă, hu- 
ță-mă“, s'ar D chemind intr'o rominească specială ori Intro 
limbă de cimilituri: Nueluţă-huţă-muţă,” etc., etc. 

Dar imprecizia din istoriile literare ale d-lui Gaster s'a ma- 
nifestat în toată libertatea cind a publicat texte romineşti după 
cărţi manuscrise ori imprimate. Vom încerca să arătăm acest lu- 
cru, cercetind mai ales textele din voluminoasa și cunoscuta sa 
e, brestomathie roumaine“. In afară de textele publicate dopă 
manuscrise, d. Gaster a reprodus unele pagini din cărţi care Lan 
fost inaccesibile, după „Analectele“ lui T. Cipariu. Din compa- 
raţia textelor cuprinse în Chrestomatia d-lui Gaster cu textele 
din cartea lui Cipariu după care au fost reproduse, se pot con- 
stata următoarele : 

In cele cinci pasagii (p. 17—21) din „Tetraevanghelal* 
publicat de Coresi și reproduse după Cipariu, „Analecte“, p, 1 
sqq, d. Gaster 

a) desparte cuvinte care sint la Cipariu unite: fn potriva 
(p. 17);—du cé-i (p. 21);—ceriu lui (p. 17); dé derâpta, dé 
stinga (p. 18) şi slave ei lui. (p. 18), in care d. Gaster nu a re- 
rorat probabil genetivul vechlu— ee), de care vorbeşte la p. 


b) uneşte un cuvint despărţit la Cipariu: dep (p. 17); 
schimbă unele litere: cetiia (p. 21 ; la Cipariu catia) ;— 
„Şi întră În pretor iară“ ip. 21) in loc de întră', schimbind tot- 
odată timpul perfect în imperfect şi făcind textul incoherent (faţă 
de perfectele anterioare : auzi, se temu) ; 

d) adaugă litere sau cuvinte: „după acâla amu făce pro- 
rocii mincinoşii părinţii lor“ (p. 19; în loc de mincinoși, ne- 
articulat) ;—„şi bine faceţi şi imprumutaţi și nemică nu aştep- 
taţi“ (p. 20; și e adăogat în text), etc.. 

În trei pasagii (p. 33 — 38) din „Palia dela Orăştie“ (1582), 
reproduse după Cipariu „Analecte“, p. 46 soo, d. Gaster 

a) desparte cuvinte unite: de supra (p. 34; scrie insă de- 

ra, ca la Cipariu, în pagina următoare făcind astfel textul in- 
coherent) ;—seripture ei sfinte (p. 37; în loc de scriptureei) ; 

b) schimbă unele litere : deşi la p. CXIV a spus că d de: 

a Sau s şi 2-5 (==zemle; contrazicind celace înseamnă la glosar, 
p. 428 că dg = s și s ṣì Il, p. 559 că z = s sau 8), d. Gaster 
scrie sise (p. 35, Genes. c. XLIX, 1) şi ausiți (p. 35, ibidem, 2), 
cuvinte care au s la Cipariu ;—,pre tätàl vostru“ (p. 35; = ta- 
tăl); — „ŞI desparta dzua şi noaptea“ ip. 34; Cipariu, Analecte: 


1 Encyclopaedia Britanica, vol., XXIII, 
2 Grâber's Grundris d. rom. Phil., Il. Bd., 3. Abt., p. 269. 
5 Krit. Jahresbericht, V. Bd., I. 568. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 93 
dee 4 


despartă, unde ă = x. După fie anterior se putea vedea că e 
un conjanctiv prezent, nu un imperfect), ete.. 

ud e ardea erect ra: SE au Ae Ze ech A re ediţiile 

u. Intro singură pag „Cronica“ lui Moxa (1620 

reprodusă după Hasdeu, „Cuvente", L d. Gaster serie: „Şi cu ai 
getii de darurile tale“ (p, 57; Hasdeu, ee) ;—,„de ap scris ani şi 
i-au chibzuitii* (p. 57; Hasdeu, pluralul ali) ;—frăscța (p. 57; 
Hasdeu, frâmsâța), etc.. lar într'an hrisov (1591), reprodus după 
Hasdeu, „Arhiva istorică“, I, i, p. 105, No, 141, d. Gaster în a- 
fară că transcrie pretutindeni cu 7 pe i (deşi i se găseşte nu- 
mai în citeva cuvinte), mai dă ocazie unui învăţat străin să for- 
mauleze încă o teorie cu ajutorul exemplului curios : „dereptu cinfi 
zăci taleri” (p. 38), în care cinji reprezintă pe cinci din pubii- 
caţia lui Hasdeu. 

In al doilea basm macedo- romin reprodus (e. 269—273) 
după Vangeliu Petrescu „Mostre de dialectul Macedo-romanu“, 
Partea Il, d. Gaster transcrie fidel : » li înşi uni șorică* (p. 
269; Pelrescu înseamnă diftongul oa prin 6. Deşi în textul lui 
Petrescu e șărică, d. Gaster La păstrat caşi cum ar fi fost un 
simplu o; şi ce este mai cu haz, e că în cele două rindari ime- 
date, cuvintul se află de două ori cu 04); — „să tei aclţâriş*“ (p. 
270; în loc de fei egen unii amiri* (p. 270; in loc de a- 
miră) ; — „şi cara ili zice" (p. 270; Petrescu ll, 6: éra = earăi; 
"ei adăsta minută din minută cîndă să treacă“ (5. 271; cîndi); 
—„şoariclii ih zise: aista cliamă bou“ (p, 27| ; aistu itä cliamă) ; 
—„Vinne oara că caftă ajutor“ (p. 212; Petrescu: să), ete.. 

Intr'an cintec macedo-romin, reprodus din aceiaşi colecţie 
(p. 48—50), d. Gaster scrie: „Sării dau ună dolarii“ (ÎI, p, 275; 
în loc de „să-ți dau“);—inseamnă în Doina „Populară” a lui 
Alecsandri, „Bată vint de primăvară—eu cint Doinä pe afară” 
(II, p. 304), deşi după cade frunza, vine iarna se vede că şi 
bată trebuia să He la indicativ;— iar în Coldcăria reprodusă 
din „Convorbiri Literare“ (XIV, 295), schimbă textul: „cind fe- 
ricita Elena a găsit cinstita cruce“ (ÎI, p, 316; Convorbiri: au 
aflat), ete.. 

Chiar acelaşi text publicat de două ori de d. Gaster, nu 
se mai aseamănă; astfel comparind „Intrebări şi răspunsuri“ 
(cca 1650) din „Chrestomaihie“ (p. 65) cu textul publicat în „Li- 
teratura populară“, p. 233—234 se vede că în primul avem este, 
iară, zãoa, viața, etc., iar în al doilea esti, iara zioa, viiața, 
etc..—Tot aşa textul din „Physiologus“ (1777) publicat în „Chrese 
tomathie“ (p. 108—111) în comparație cu cel din „Archivio 
glottologico italiano" X, arată că razele, optusprezece, sgrip- 
sor, pămintul a lui Avial, etc. rage ne cu razile (A. gl., VK 
277), optusprăzece, zgripsor, al lul Avial (A. gl. X, 288% "a" 

Această libertate de a schimba textele a extins-o d Gas- 
ter D aranea limbii romine. Acordurile şi sintaxa rominească din 
cărţile sale sînt schimbate întrun mod care— din întimplare—nu 
mai e original şi asupra căruia, deacela, nu vom insista. 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Neposedind bine limba romină, era uşor să se expue la cele 
ma! mari confuzii ; sint instructive în această privinţă „pluguşo- 
rul“ cules și publicat de d. Gaster în „Chrestomatia*“ sa ori 
versurile despre uciderea lui Grigore Ghica, Manolachi Bogdan 
şi Ion Cuza. Deşi acestea din urmă, au fost atribulte de Kogăl- 
niceanu unui strămoş al său, d Gaster le-a socotit odată „adevă- 
rate cintece populare, balade în adevăratul sens al cuvintului“ ° 
fără să poală distinge o producţie cultă de ona populară. Tot 
astfel crede d. Gaster că legendele din „O samă de cuvinte“, 
scrise de Neculcea, se găsesc în baladele populare din Moldova, 
cu thate că acestea au inspirat numai balade culte, unele publi- 
cate ex animi sententia în colecţia de poezii „populare“ a lul 
Alecsandri. * 

Am văzut că d. Gaster contribue adesea cu bogata sa ima- 
ginaţie la elucidarea subiectelor dificile. Rezultatele fantaziei sale 
sint pozitive şi pentru aceasta, vom releva clteva din ele. Astfel 
datorită impreciziei cu care a publicat textele din „Chrestoma- 
tie“, d, Gaster a ajuns să inventeze, în „Glosar“, cuvinte ro- 
mineşti: Cardaghen inregistrat ca singurul exemplu cunoscut 
(p. 402), nu e dech o grejeală în loc de Cartaghen, cum se gă- 
seşte în Cipariu, Analecte (p. 144), de unde e reprodus textul; 
astare, tot singurul exemplu (p. 389) din glosarul d-lui Gaster, 
nu e nici el aliceva decit ahtare greşit din textul publicat, caşi 
duchiseaşte (glosar, p. 426) in loc de duchieaște, cum e scris în 
cartea lui Vangeliu Petrescu, etc. * 

Deasemenea a mai aflat o influență asupra literaturii noas- 
tre, la care nu se gindise nimeni: influența literară turcească, 
Deşi Hasdeu afirmase Înainte că mai toate cărţile populare ne-au 
venit din literatura bizantină prin Slavi şi că Trepetnicul ro- 
minesc este de origină slavă, d. Gaster prin o simplă compara- 
ție, a hotărit că textul romîn derivă direct" din cel tarcesc. A renun- 
fat însă repede la această descoperire, după ce La lămurit cineva 
asemănarea, după cum a renunţat şi la origina „directă“ dela Turci 
a lui „Nastratin Hogea“ tipărit de Anton Pann, convingindu-se 
că poveștile sint „culese din gura poporului“ („aus dem Munde 
des Volkes gesammelt*)* De origină turcească a rămas Insă o 


4 Literatura populară romtnä, p. 472, Mai lieziu a accepial și d. 
Gasier pe Enache Kogălniceanu ca oulor : Grăber's Orundiss d. rom. 
Phil., Il, Bd., 5, Abi., p. 522 şi Chrestomathie roumaine, IL p- Di, gre» 
E insă că S/lhurile ar D fost publicate In Convorbiri Literare 4877 
an. XI), în loc de 1874—5 (an. VIII). 

2 Chrestomathie roumaine, p. LXXI; Grăber's Orundiss d. rom. 
Phil., Il. Bd, 5., Abl., p. 321. 

3 la afară de aceasta, d. Onsier o găsii şi injelesuri nouă pen- 
iru cuvinte; așa, de exemplu, „are cuviinjä întunecoase" din Physiolos 
gus este explicat în Arch, gloit., X, p. 295 pria : colore (7), lar în glo- 
sarul Chresiomatiei, p. 416 ca un deriva! din cuolinelos ! 

4 Literatura populară romină, p. 517; Orăber's Grundiss d, rom, 
Phil., il, Bd., 3 Ab. p. 423. 

5 Literatura populară romină, p. 164; Oröber’s Orundiss d, rom. 
Phil, NI, Bd., 3 Abt., p. 393; Eneyelopaedia Britanica, XXIII. 


ŞTIINŢĂ şi IMPROVIZAŢIE 95 
—— sa şi —— 955 


mică povestire pe care d Gaster o 

ò er e D 
ën da SE Sun dom erter fi La det? 
Bethlehem. şi este de oigna e. AER ee EE e 


L. Şăineanu (în întroducerea 'la a deg e cum demonstrează 
d 
Cor turceşti în limba romina“) şi ta er căii E 


identicului Kara Gioez (1) turcesc“ * Ce 
i reeti 
farsa Karagiz a Turcilor şi Jocul păpuşelor pres Ba ch Silas 


numai o coincidență, după cel care trebui 
High turcească“, ficţiunea atirmată ge E 
Viaţă, a dăinuit şi—cum vom vedea—s'a răspindit în lume. 


i mai 
şi apo mo pega cineva, acum, existența acestei influenţe lite- 


e “e. 


Formele pe care le-am constatat 

şi exempilficat $ 
BEE originală mobilă, exagerarea, ggrbagee ko ke 
etalarea „eului“ isto grafic pe de-oparte, im it 
confuzia şi fantazia activă pe de alta caracteri 
operă a d-lui M. Gaster, Numeroasele cunoş 
ebraice şi pasiunea ga pentru lucrurile ideale şii 
desigur nefericit utilizate, deoarece d. Ciaster plecîn 
la murmurul ademenitor insă 
văzut constatarea dureroasă d 


d urechea 
Sager al improvisat, n’a Între- 
a supravlejul operei sale. 

nei istoriculai şi imprecizia nelimi- 


turli noastre din străinătate: "P Prima epocă a istoriei litera- 


I. Şiadbei 
(Va urma) 


bm 


1 Orëberie Grundiss d. P 
2 ibidem, p. 427 (anul 19049 "Mi. 1 Bd 
3 Omagiu Maiorescu, p. 281. 


oe 3, Abi., p. 387. 


Cronica economică 


Variaţiile valutare și variațiile ciclurilor economice 


a 
Turburările provocate de deprecierea monetară, fle subt form 
de depreciere cel nint (preţuri), fie subt formă de ar ice E să 
rloară (valuta), dirijează de citva timp atenţia zur er d ex- 
plicația fenomenelor in care se infăşoară problema mon = să SECH 

Explicaţiile doctrinare sint facă departe de a Cep, KS 
cord, dat fiind complexitatea fenomenelor monetare, senzibilita ră D 
canismului după care funcționează, generalitatea subt E fens ` da a 
nomene se prezintă, cit şi prin taptulcă timpul nu ne dep pre e a 
suficient de aceste evenimente pentru a observa fenomenele s $ 
ma lor perspectivă. Dificultatea izolării influențelor ce ani zeen 
supra mecanismului monetar, cit și caracterul lor de ge i enen 
după care aceleași fenomene pot fl reciproc cauze şi ren c ech 
anevoioasă dacă nu imposibilă pentr'un moment, desci Geen) zm 
mentelor monetare subt aspectul complex subt care se E . 
acestea se adaugă faptul că fenomenele monetare nu trebues marei 
tate subt forma lor statică cl din contra subt aspectul lor dinamic, în 
plină mișcare, la uo moment dat ei deodată, în ansamblul lor, cu ro- 
larile şi repercusiunile influențelor lor. 

Bacterii care eee asupra fenomenelor rap een (ep 
tipi! şi variați, acţiunea lor e dublată de coeficienți de la cb - 
verşi, activitatea lor se compensează sau se contractează omg 
lasfirșit aceşti factori au de multe ori un suport sau sint an res e 
influențe psihologice greu de măsurat. Acest aspect de oprea ca S 
fenomenelor monetare su trebue însă văzut subt formă mecanică, a 
dică subt forma unul corp asupra căruia ar acţiona eecht ech 
măsurate şi plasate ne-ar putea da, grație compunerii şi ung ret 
Herl acestor forțe, mecanismul şi mişcarea fenomenelor eer ; 
afară de dificultatea măsurării forțelor ce intervin şi a erp pers 
ticlenților, aceste forțe au mişcări ce nu stat datarmitată o e ° ze 
mecanică ci de influențe nu numai cantitative dar și de Intluenț 
Mtative dublate de caracter psihologic, 


CRONICA ECONOMICA 97 
= BICA ECONOMIA I O S 


ŞI tn această reprezentare pur mecanică a fenomenelor monetare 
fără a ține seama de elemente imponderabile care ar putea interveni, 
poate că trebue se vedem uga din cauzele ce contribuesc Ja simpliti- 
carea explicațillor dar în același timp şi la stabilirea eronată a in- 
terpretațiuallor. 


Mecanismul valutei hipersensibilizat intru atit după războlu To. 
cit poate fi influențat şi de discursul unul Președinte de Consiliu, a 
tast cercetat de economişti foarte distingi. Variaţiile valutei au fost 
analizate subt diferite aspecte și d. Aftalion fatr'ua recent articol pu- 
besat în „Revue Economiqae Internationale»: „Les variations du change 
ën France tieanent-elles aux cicles économiques Ze (Februar, 1925) In- 
cearcă să facă o aproplere intra variațiile valutei ai variațiile ci- 
clurilor economice. Subt forma unei expuneri din cele mal seducătoare 
şi ta acelaşi timp științifică, d. Aftailon, profesor la Facultatea de 
Drept din Paris, semnalează sincronismul dintre ritmul variațiilor 
ciclice și acela ai valutei. 

In remarcabila d-sale lucrare: „Les crises pâriodiquas de sur- 
producilon* (2:voli, Paris, 1913) d. Aftalion s'a ocupat de fenomenul 
ciclurilor economice, după care activitatea economică prezintă un ritm 
regulat de alternanță care face ca unei perioade de prosperitate, ca- 
racterizată printr'o urcare a preţurilor, o creştere a veniturilor şi o 
intensificare a producției, să succeadă o perioadă de depresiune ca- 
racterizată prin scăderea prețurilor, abundența mărturilor pe Plat, a- 
pariția şomajului, stagnarea producție! industriale, Trecerea de- 
la faza prosperității la acea a dopresiunel formează seriza“, care 
semnalează astfel terminarea unei perioade şi Inceperea celeilalte. Ac- 
tivitatea economică prezintă deci fluctuații cictiee, care activitate 
privită în cadrul mai multor fluctuații ciclice, ne dă Imaginea varia. 
Dor pe lungă durată. 

in articolul recent al d-iul Aftalion, des incearcă să explice în 
Franţa sincronismui dintre variațiile ciclice şi oscila țille valutei, eu 
ajutoral variațiilor creditului, supts oscilaţiilor ciclice, 

D Aftalion începe prin a semuala sincronismaul dintre variația 
carsulul, dolarului în Franța și ciclurile economice dela 1919 în- 
coace, 

In adevăr, în prima fază, in perioada de prosperitate care In- 
cepe la 1919 at durează până în 1920, cursul dolarului se ridică (va- 
luta națională scade); In faza a doua, faza de depresiune cursul do- 
larulul scade (valuta națională se ridică) ; tasfirşit din primăvara #- 
nului 1922 cu reluarea activității economice, cursul dolarului tacepe 
să scadă, | d 

Remarcăm deci on siacronism intre variația cursului dolaru- 
lgi şi variațiile: ciclice. in 'sensul că în perioadele de prosperitate 
valuta națională descrește iar în perioadele de depresiune, valuta are 
o mişcare ascendentă, | | AR , 

D. Aftalion se ințreabă dacă acest sincronism de variații au 
cumva e datarit intiuenței valutei asupra prețurilor, sau a înttutaţei 
prețurilor asupra valutei. ` ` ie, 

“Aa. prima mpoteză, acea a influențe! valutei asupra prețurilor, 
valuta ar oscila după cauze care-i stot proprii şi graţie influenţe! a- 

prețurilor, ar determina ansamblu! variațiilor ciclice alternate, 
D, Attica contestă legitimitatea acestei Interpretări latracit ar es. 


H 


98 VATA. ROMINBASCA__ 


e — eg 
. 


cesiv de a atribui valutei toate variațiile ciclice posterioare războ- 
iului ; în plus mişcarea preţurilor în Franța e mult mai amplă decit 
acea a valutei, şi în sfirșit, fluctuațiile ciclice ale prețurilor în Franţa 
sint observate și în Statele-Unite cu același sens de mișcare, ceiace 
inlătură ipoteza influenţei valutei franceze. 

In ipoteza a doua, acea a influenței prețurilor asupra valutei, 
prețurile ar îl acelea care ar acționa asupra fluctuațiilor ciclice şi a- 
supra valutei prin aplicarea teoriei parităţii puterii de cumpărare. D. 
Aftallon contestă această interpretare fiind în contradicție cu ridi- 
carea preţurilor din Statele-Unite cara on a atras deprecierea dola- 
rului ; teoria parităţii puterii de cumpărare nu imprimă deci ritmul 
valutei, 

D. Aftallon explică atunci sincronismul dintre variațiile valutei 
şi variațiile ciclurilor economice prin variațiile ciclice ale creditului, 
Aceste variaţii de credit pot îi cantitative sau calitative. 

Subt aspectul „cantitativ, e de semnalat că In timpul perioadei 
de prosperitate, creșterea activităţii industriale antrenează o creştere 
considerabilă a cererii de credit. Creditorii străini (creditori cu titlu 
de deținători de monedă franceză, de purtători de valori mobiliare 
sau titulari de conturi de depozite) își reclamă disponibilițățile lor, 
lar în Franţa nevola de capitaluri face necesar apelul cătră creditul 
străin acuzind astfel nevoia de devize străine. In această perioadă de 
prosperitate după cum băncile nu acordă credit decit cu un scont mal 
mare, tot astle! străinătatea nu acordă credit monedei franceze decit 
ia condiții mal grele. Urcarea valutelor străine, în această perioadă 
de prosperitate nu ar f| decit transpunerea în domeniul internațional 
al urcării scontului din domeniul național. Ascensiunea valutelor 
străine, adică deprecierea valutei naționale, nu ar fi decit o manifes- 
tare şi o consecință a scumpirii creditului, 

In timpul perioadei de depresiune necesitatea creditului se mjc- 
şorează. Creditorii strälui sint dispuşi a-şi mări creditele acordate, 
lar naţionali au mal puţină nevoe de credit. Cursul devizelor străine 
înregistrează o scădere, deci valuta națională e în creştere, 

Perioada de prosperitate sau de depresiune ar antrena deci res- 
pectiv, o creștere sau o diminuare a nevoli de credit și “dia punct de 
vedere cantitativ, un ritm în plasamentele străinătății în monedă fran- 
ceză și un ritm al creditului consimțit Statului de cătră străinătate 
şi de naționali. Acest dubiu ritm ar avea o influență remarcabilă to- 
trun Stat cu mari datorii în străinătate, și ar exercita o acţiune a- 
supra cantiiăţii devizelor oferite. In timpul perioadei de prosperitate 
am asista la o mare cerere de devize, deci o sub-apreclere a valutei 
naționale, iar în perioada de depresiune, am inregistra o ofertă mai 
mare de devize, deci o supra-apreciare a valutei naționale. 

Subt aspectul „calitativ* perioada de prosperitate şi de depre- 
siune ar putea exercita o influență de ordin psihologic graţie ritmu- 
lui creditului care ar putea antrena o infiațiune sau o defia iune, o 
situaţie mal diticiiă sau mal uşoară a situației Tezaurului Statului, 
Aceste situaţii odată cunoscute de pubiic, dau naştere in concepții cu- 
rente justificate sau nu, care concepţii pot exercita o ingrijorare sau 
E Panvodara Ip creditul monedei și în consecință asupra cursului va- 
utei. 

Varlațlile valutei pot fi astfel acționate de capriciul inie! 
publice Internaționale, Intru cit odată pet rend pe ere ad Bag fac- 


CRONICA ECONOMICĂ 99 
Eet E 


torii de credință, speranţă, sau teamă, au un rol preponderant. Graţie 
acestui factor psihologic ce se sprijină pe credința opiniei publice, 
se explică de ce situaţia financiară aparentă poate avea în peri- 
oade scurte ca cele ciclice, o influență asupra valutei mai mare ca 
situația financiară reală. 

Apreciaţiunile calitative au de altfel o intiuenţă și asupra ritmu- 
lul cantitativ al creditului, accentuind cererea sau oferta de devize. 

In rezumat deci ritmul plasamentelor străinilor în monedă națio- 
oală şi ritmul creditelor acordate Statului de cătră străini şi de na- 
Honait, exercită o acțiune cantitativă şi calitativă asupra valutei ; o 
influență cantitativă asupra devizelor cerute şi oferite, şi o influență 
asupra estimaţiilor psihologice pentru moneda națională şi mone- 
dele străine. In consecinţă, o sub-estimaţie a valutei naționale in 
perloada de prosperitate şi o supra-estimaţie In perioada de depre- 
siune. Ciclurile economice ar avea deci, prin ajutorul ritmului creditu- 
lul, o influență asupra variaților valutare. 

Dar această influență a ciclurilor economice asupra oscilații- 
lor valutel, prezintă și un caracter de reversibilitate, intrucit variaţi- 
ite valutei acționează asupra mișcării ciclurilor; în perioada de 
prosperitate oscilațiile valutare accentuiază ridicarea prețurilor, iar 
in perloada de depresiune, scoborirea prețurilor. Variaţiile valutei 
sint însă mult mai sensibile, mai rapide, şi mai intense, ca acelea ale 
prețurilor. 

In concluzia d-sale, d, Altalion recunoaşte că variațiile valutare 
au ca mobil al oscilaţiilor, au numai factori ciclici ci şi factori neci- 
clici. O parte din aceşti factori neciciici insă, s'au investit mai mult 
sau mal puțin după războlu, şi de un caracter ciclic; totuşi nu se 
poate afirma că variațiile valutare ascultă numai de variaţii ciclice. 

Acestea ar D în rezumat ideile d-lui Aftallon expuse, cum arä- 
tim mai sus, subt o formă din cele mal seducătoare și în lumina u- 
nel analize din cele mai pătrunzătoare, z 


E aproape inutil să arătăm că sincronismul de variații dintre 
oscilațiile valute! şi oscllațiile ciclurilor economice, nu poate fi ridicat 
la rangul de teorie generală, intrucit aceste oscilații nu sint studiate 
decit în Franţa, şi după cum arată și d, Aftallon, legătura dintre a- 
ceaste variaţii trebue analizată și prin experiența altor State și pe o 
perioadă mai lungă decit acela ce ne desparte de sfirșitul războiului 
mondial. 

Cu toată această rezervă, analiza d-lul Aftalion suscitează dis- 
cuții în jurul a două chestii: acea a ridicării scontului şi acea a intiu- 
ențel finanţelor publice. 

In ce priveşte ridicarea scontulul trebue să remarcăm că ta pe- 
rioada de prosperitate, necesităţile crescinde de credit acţionează nu 
numai asupra cererii de devize străine, cum remarcă d. Altallon, dar 
şi asupra ridicării nivelului scontului. Or, mărirea scontului, are ca 
influență atragerea capitalurilor străine prin posibilitatea unel remt- 
nerațil mal mari, şi în consecință, contrabalansează ridicarea cursului 
devizelor străine; 

D. Aftalion ține seama de aceste considerații și atune! face di- 


„ ferență intre țările cu monedă apreciată, în care ridicarea scontulul 


din perloada de prosperitate nu face decit să ajute la ridicarea valu- 
tel naționale, şi țările cu o monedă depreciată, în care ridicarea scon- 


"400 | OVIAȚA ROMINEASCĂ 


Tiet nu are decit o slabă infinență asupra scăderii prea puternice a 
valutei naţionale. LE 

Astfet explică di Aftallon; de ce în Statele-Unite ridicarea scon- 
tului şi ridicarea cursului dolatulul în străinătate are o mișcare cen. 
cordantă, și de ce in Franța, mișcarea scontului și a cursului fraacu- 
lul se fac în direcții opuse. } 

Explicația d-lui Aftallon ne pare destul de ingenioasă mai ales 
dacă ținem seama că perioadele de prosperitate, și în consecință de 
urcare a scontului, sint concomiteate in Statele-Unite ai tn Franța şi 
că efectul aceste] arcări de scont nu tace decit să accentueze dife- 
tenja dintre: valute, dat fiind că aceiaşi urcare de scont are o datin- 
ență mai puternică intr'o țară cu moneda apreciată ca Statelo-Unite, 
decit în Franţa, o ţară cu moneda depreciată. 

In ce priveşte finanţele publice, Influența ce ele o exercită asu- 
pra valutei ne pare mal puternică decit acea pe care le-o acordă d. 
Attallon, ? i 
"Va budget neechilibrat na reprezintă numai un pericol cantita- 
tiv asupra valutei, dar şi un pericol de ordin calitativ, 'ptia amenin- 
parea cu infiațiune ce plancază asupra creditului monedei năționate. 
De` asemeni chestia organizării fiscale ne pare a avea o jo- 
neet asupra cursului valute! prin nenumăratele intiuențe ce le poate 
exercita micşorarea deficitului budgetar, iui de echilibrare, 
influența asupra preţurilor, precum şi încrederea ce o poate suscita 
"te opinia publică, `- i 

„Credem deci cu toată rezerva ia care ne obligă autoritatea . și 
"analiza magistrală a studiului d.iui Attation, că siacronismul dintre 
vvarlațiije valutare și ciciurile economice, og trebue căutată numai in 
variațiile! ciclice ale creditului, cl în ansamblul manifestărilor activi- 
DH) Statului. Valuta nu reprezintă credem, - decit refiectul numeric al 
activităței particularilor și-a Statului, 'retiect mai mult sau mai puțin 
justificat de realități sau de aparențe. Situație economică, -tinaa- 
clară, politică şrsocială, exercită o influență a cărei amplitudine e 
Sien de determinat pentru fiecare în parte. Factorii. ciclici cuprinși 
Anăuntrul acestor situaţii, influențează prin manifestarea lor, oscliaţiile 
Valutei, dar odată cu ei şi ceilalţi factori neciclici exercită o, acţiune. 
Aceste situaţii (economică, financiară, politică, socială) a căror. con- 
tiout e poate Imprecia, dau naştere la «conjoncturi și la reacții psiho- 
logice, ce precipită citeodată evoluția economică, | > 

Ca concluzie credem că mecanismul variațiilor valutare. trebue 
studiat in „perioade“ după fazele in care evoluționează şi in „momente 
Wei acțiunea. şi timpul de adaptare a diverselor, manifestații. ce an 

înăuntrul unel perioade, i A BET dÉ i E 

, Deia prima vedere, două. mari. perloa „se, un ;, perioada 
normală, In care valutele funcționează. după mecanismul clasic al, ba- 
lanțel de conturi, al rezervei aur ai AL gold-polnt-ului, şi. perioada a- 
tare, odată, echilibrul valutelor rupt, 


ay Rara BA adi e nimate. de intluenţ cter 
u caracterul, di Vë rala a P de. influente cu cara 

psihologic. Aceste. două patioade sint dllereaţiate de „criză dar 
influențe nu apar decit in momentul cind ea devine x ută. 


"e Kä d fost; mal mult sau mai 


Wi destul de Bine cunoscute Aug et P 
incă În ta: Ka e 
SI îsi da zu arat cau 


ottu perioada a doua 
Ge 


CRONICA ECONOMICĂ 101 


(ëm mal sus, activități care pot da naștere la infimențe psihologice 
foarte greu de apreciat. Operația lzolării influențelor nu a putut Incă 
fi efectuată, iar timpul nu ne desparte incă saticient şi nu ne permite 
de a erija observaţiile făcută în teorți generale. 

Chiar Inăuntrul acestel a doua perioade anormale, trebue făcută 
distincția între subtperioada. care af curge dela declararea crizei 
şi cunoașterea ei, şi subtperioada fn care criza e unanim cunoscută. 
Această a doua subtperioadă excesiv de hipersensibilizată prezintă ln 
special cele mai mari dificultăți de iaterpretare, 

Inclinăm să credem că ȘI Tnăuatrul acestei a doua perioade anor- 
male, variațiile valutei sint acționate de influențe specifice fiecărei 
din aceste. două subperioade. ln prima subperioadă teoria cantitativă 
în Ioțelesul el larg, şi teoria parităţii puterei de cumpărare func c 
nează măi ferm, lar în a doua subperioadă, dacă teoria cantitativă 
poata exercita oarecare acțiune, teoria parităţii puterii de cumpărare 
pare aproape complect insuficientă, pentru a da loc la constatarea 
influenței valutei asupra gefor, ; 

In fiecare din aceste subperioade trebuese distinse „momante» 
in care activitatea economică. se adaptează după Influențele ce i-a Im- 
ptimat-o mișcăre, care la rindul el poate activa, anihila sau restriage,: 
influența celorlalți factori, 

Aceste aprecieri lasă greu de rezumat: ig cadrul unel „Cronicie 
necesită analiza și dezvoltarea unui studiu. 


däi de Savel Rădulescu 


Cronica teatrală 
— LAŞI — 


Inchiderea stagiunii 


N'au trecut decit vre-o două-trei săptâmini dela inchiderea 
stagiunii, totuşi nu-mi mai amintesc: ce piese s'au jucat? de 
cine erau? care au fost interpreţii? lar programele—le-am 
rătăcit... Un sfirsit de stagiune seamănă cu ultimile zile subt 
drapel. In preajma eliberării, parcă toată lumea-i pusă pe 
„chiul“... 

o sf unele piese nici m'am asistat, pe altele le-am văzut nti- 
mai În parte. Citeodată eram cu gîndul aluri. Forţa mea de 

tenţă atinsese limitele extreme. 

a Ge spun neadevăruri, Dela ultimele reprezentații mi-au rë- 
mas în minte citeva chipuri din staluri şi din loji. la o vre- 
me a inceput să mă intereseze publicul mai mult decit scena. 
Este foarte distractiv să observi cum ascultă oamenii. Unil as- 
cultă cu ochii închişi... ţi se pare că dorm... din cind în cind nu- 
mai || se increțeşte nasul în semn de supremă emoție... Alţii as- 
cultă posomoriţi—chiar la comedii... Mulţi ascultă cu un fel 
de beatitudine divină: parcă şi-au scos nişte ghete care-i 
stringeau şi s'au pus la papuci...—O domnişoară căruntă la itmple, 
în caz de omor, sinucidere sau abandonare, işi saltă umerii ìn- 
Iron plins nervos : durerea asta contag'ază un sector de stal.— 
Un domn spin, neastimpărat și locvace, antrenează la ris acelaşi 
sector—În caz de busculadă pe scenă. 

Sint spectatori care, de ani de zile, ocupă veşnic acelaşi 
loc. Dacă altul îi ia înainte, ei renunţă mai degrabă la reprezen- 
Lotte, decit să stea = exemplu în Bauca Ili, No. 8 Stinga şi nu 
în Banca III No. 8 Dreapta. 

Spectatorii s'au liniştit acum. Au scăpat de teatru. şi 
concentrează energiile asupra clnemalogratului. Au şi drep- 
tate. Teatrul cers o toaletă îngrijită, pe cînd cinematograful ad- 
mite paltoanele şi pălăriile. Teatrul dă şi cuvinte, pe care vrind- 
nevrind te sforţezi să le înţelegi: uneori le meditezi chiar. Ci- 
nematogralul numai îţi arată scenele. Na-i nevoe de nici o 
sforţare. Adică da: să ţii ochii deschişi... Apoi preţul biletului de 
cinema este mai'eften. ŞI cum majoritatea spectacolelor este 
formată din oameni care îşi fac socoteala cheltuelilor cu anul, — 
cinematograful oferă cele mal mari beneficii publicului. Mulți 
oameni nu se duc la teatru sau la cinema pentru piesă, pentra 
film—ci de spaima singurătăţii... Li-i groază de ei înşişi, de 
nevestele lor. S'au minţit, s'au înşelat. Uitindu-se unul la altul, 


CRONICA TEATRALĂ 103 


el sint copleșiți de amintiri, de regrete, de remuşcări... Oamenii se 
feresc nu numai de vorbele celor deaproape, dar şi de privirile, 
de gindurile lor. In vizită, la teairu, într'o sală de cinematograf 
—scapi de singurătatea, plină de fantome care te chinvesc, Fil- 
mul... orchestra... ţăcăneala motoralui... lar în pauze: un amic care 
te salută... o prietenă care iți zimbegte cu înţeles... 

Ca prilej:] vacanței, îşi recapâtă culmul şi artiştii pensio- 
nari, Aceştia vin din cînd in cind la teatry. Se aşează în lo- 
carile libere. Cu o cută de dispreţ în e gurii, ei urmăresc 
citeva scene, un act chiar, şi apoi dispar, Au avut şi el succese 
odinioară, caşi artiştii buni de astăzi, succese poate şi mai mari. 
S'au primblat pe scenă ca la ei acasă. Au plins, au ris în lumi- 
na rampei. Dar deodată, cind se îndreptau dela fereastră spre pat, 
o trapă nebănnită La scafundat definitiv in subsol. Au eşit de- 
acolo prin coridoare intortochiate. Au intrat in sală. S'au a- 
mestecat printre noi. Poartă însă în privire ceva straniu de vede- 
ale. Parcă şi-au sfirgit viața odată cu dispariția de pe scenă, 
Totuși unele roluri le Supraveţuesc. Poţinii spectatori rămași de 
pe vremuri au uneori o impresie ciudată—parcă aud rolul spus 
de două voci (cu a sufleurului... de trei): una, a artistului de pe 
scenă ; alia, a artistului care a trecut. O şoaptă se trezeşte din 
amintire. Şoapia aceasta acopere adesea glasul artistului dela 
rampă. Atunci întorci capul fără voe spre fondul sălii. Pensiona- 
rii, dintr'an fotel modest, îşi amintesc rolurile din tinereţă. ŞI— 
cine ştie 2—poata-l suvenirul... Dar poate-i un glas actual, care 
se alcătueşte spontan pe buzele lor. Se relau aşa de multe plese 
vechi! Parcă direcţia Teatrului şi-a pus cu dinadinsul în minte 
să-şi chinue pensionarii... 

lau vacanţă şi actorii în activitate, obosiţi și plictisiți La 
laşi nu-i mare public de teatru: o sumă de negustori, bancheri 
—puţini intelectuali... Plesele se joacă de trei patru ori. Actorii, 
in tot timpul stagiunii, se ocupă numai cu memorizarea roluri. 
lor. Incolo—imaginaţia spectatorilor umple lipsurile de interpre- 
tare. Nu-i director de scenă. Nu-i bibliotecă, Nu se țin cursuri 
despre autori, piese, etc. Actorii uneori: nici nu cunoşe piesa in 
întregime. Nu li se citeşte, lar ei înşişi no citesc. Capătă 
numai citeva foi cu „rolele“, învaţă cuvintele pe derost şi, în a- 
junul reprezentaţiei, se informează dela colegi: dacă au un rol 
de bădăran ori de nobil, de femee cinstită ori de fată-de-stradă. 

In vacanţă artiştii au vreme să cetească, să observe, să 
mediteze... La toamnă, de-abia vor urca pe scenă un suflet bogat. 
Atunci vor reapărea dol artişti de talent: d-ra Sorana Topa şi d. 
Ge Casca, care în larna trecută au fácat un stagiu de stu- 

iu la Paris. 


Dar cronicile teairale ale viitoarei stagiuni vor fi iscălite 
de altul. Eu voju vedea alte teatre şi voia birfi pe alți actori. 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Acum, „in ora despărțirii”, simt o remgseare: n'am fost drept 
nici cu teatrul, nici cu artiştii. 

In teatrul acesta am văzul plese rele şi bune, artişti mari 
şi mici, romini, sirăini... Am asistat la reprezentații cind încă 
nu-mi dădeam samă de limita dintre real şi imaginar. Mulţi ani 
simţul meu artistic a fost jignit de actorii, uciși intr'un act, dar 
care apâreau la rampă în pauza urmâtoare. 

M'am identificat cu personagiile şi cu interpreţii—pe cînd mă 
duceam la teatru cu gindul ferm să petrec o sară frumoasă. Numai 
spectatorul care vine la teatru pentru plesă şi actori, şi nu pen- 
tru cronică, numai acela poale să-şi dea samă de adevăr, Croni- 
carii seamănă mai degrabă cu nişte eroi care s'ar dute la o 
aventură îmbrăcaţi în platoșă de fier. 

Sint şi acam în stal şi la balcon tineri, care se lluzlonează 
ca ciocirilile în lumina reflectoarelor, In sufletul lor rampa pune, și 
acum, reflexe magice. 

In afară de interpretarea, care poate jigni pe-un obişnuit 
al teatrului, dar îi incintă pe zeci de spectatori cum- se-cade care 
du vin la reprezentații decit de citeva ori pe stagiune, —teatrul 
face un bine culturii popularizind textele pieselor de valoare.. 
cînd direcţia pune în repertoriu şi astfel de piese. 

Există o clădire, cu lămpi, cu decoruri.. Cunosc fiecare 
părete mobil, fiecare tutig. Această clădire adună, an! dapă anl, 
rela w de spectatori. Artiştii se învaţă. Spectatorii se învaţă, 
şi ei. Între scenă şi parter este parcă o întrecere. Peste dece- 
nil, se vor ridica şi artiștii și ctatorii. Această operaţie 
war fi însă posibilă fără munca şi jertfa înainta A 

Teatrul unde s'au distrat părinţii şi bunicii noştri, unde 
ne-am distrat şi noi în copilărie, şi'n prima tinereță, este desigor ma! 
bun decit apare în ochii unul client regulat, Cara H vizitează 
aproape în fiecare săptămină de peste zece ani, care ştie dinainte: 
ce vorbă va rosti cutare artist Intro anumită scenă, şi mai ales 
CH ce ug şi cu ce întonaţie. | 

hiar faptul că am consimţit să fac de ani intregi dărti- 
de-samă teatrale în ziare gin reviste, arată că această ocupație 
n'a fost chiar un supliciu, Deacela acum, la sfirşit, reneg activi- 
tatea trecută, y compris partea întăla a acestei cronici, —temindu-mă 
să nu rămină cineva nedrepiâţi!. Pentru public, o laudă sau un cuvînt 
aspru spus unui actor mare aproape nici o importanță. Pentra 
un artist însă —orice rind ia forma unei medalii sau a unui bicig. 

Actorii sint repede uitaţi. Stăruesc în mintea spectatorilor 
numai acei care îşi îndeplinesc datoria cu onestitate artistică, 
Cabotinagiul... Dar mi se pare că siut tentat să încep da capo... 


AM. Sevastos 


„_ Cronica literară 


Thomas Hardy 


Thomas Hardy are opizec și cinci de ani, Este ct! mai mare 
seriitor de azi al Angliei şi cel mai mare romancier european în viaţă, 
Romanele iul cele mai bune au o virstă de aproape jumătate de se- 
col, Ele pot satisface pe cel mai exigenți esteţi și în același timp 
să placă oricei, chiar și amatorilor de istorii senzaţionale, Intriga 
captivantă ; tema obişnuită cea mai interesantă : amorul; mediul foarte 
particular şi deci avind pentru străini farmecs} exotismulul y poezia şi 
pitorescul naturii ; humorul ; calitatea rată de a Incredința pe cetitor 
că total „s'a tatimplat*,—iată atitea Invușiri care fac din romanele lui 
Thomas Hardy o literatură plăcută pentru orice categorie de cetitori, 

ŞI totuși, acest mare romancier este puțini cetit la ñol, şi pănă 
eri nu-l cunoștea aproape nimene. i ' 

Această necunoaștere se datorește Imprejurării că la nol nu pătrun- 
de decit literatura franceză și ceiace adoptă şi răspindese Francezii 
din literaturile celelalte (lar pentruce Francezii l-au ignorat atita vreme, 
nu poate intra In preocuparea rindurilor de faţă). Cunoaștem o sută de 
scriitori francezi mii mici, cu toate cancanuriie vieţii lor private şi 
literare, îi discutăm, sint aal naționali,-—şi se întimplă, ca în cazul 
lut Thomas Hardy, să trăim o viață intreagă, tără să aflăm de sert, 
Wort din cel mal insemnaţi, dacă nu sint Francezi ori adoptați de 
Ptancezi, Este una din infirmitățile culturii noastra, 

“La pòl, dacă nu me tageläm, cel dintăia care a vorbit despre 
Thomas Hardy, este d, D, I Suchianu, intr’ùn articol- tipărit în „Viaţa 
Rominească“ în 1920, Acum de curind, d. Dragoş Protopopescu 8 con- 
sacrat marelul scriitor ewigi» un articol In „Idea Europennă, Insis- 
tind mai mult asupra poeziilor Iul. 

~ Nu volm să scriem dici un studiu despre Thomas Hardy, Ne a- 
vem nici competința.  Volm să atragem şi nol atenţia asupra acestui 
romancier, să.! recomandăm publicului, să servim pe cetitorii noştri, 
să ie facem ua bine, —să le indicăm un izvor dv rată plăcere intelee- 
tuală. ? : 


106 VIAŢA FOMINEASCA ` DS Pest! 

Pe cit ştim, pănă acum au fost traduse to franțuzește (căci to 
stirșit a început să fie tradus) următoarele opere: 

Jude l'Obscur, Tess d'Urbervilies, Le Maire de Casterbridge, 
Les Deux yeux bleus, La Bien-aimée, Le Retour au pays natal, Sous 
la verte feuillée și Les Petites ironies de la vle. 

Toate aceste cărţi sint romane, afară de ultima, care e o co- 
lecţie de nuvele, In timpul-din urmă s'a tradus și ua Yolum de poezii: 
Poèmes. 

Romanele și nuvelele lui Thomas Hardy se petrec în proviocie 
(și uneor! acțiunea lor se întinde până la Londra) şi anume intr'un 
singur comitat, în „Wessex“, lar mediul în care se destăşură, sint 
clasele mici, Așa dar, materialul, sfera de observaţie, sint restrinse, 
şi cu toate acestea romanele lui Thomas Hardy sint cu totul deose- 
bite unul de altul; Rar scriitor, afară de Balzac, să fi fost atit de di. 
vers. Aceasta se datorește observaţiei complecte și obiectivității seri- 
itorului, caşi facturii orl compoziției, variată dela un roman ia altul, 
adaptată subiectului, ag la Balzac, Din acest punct de vedere, 
Thomas Hardy se deosebește cu totul de romancierul englez en vogue 
pe continent, nobilul şi sensitivul Galsworthy, ale cărui romane sa- 
mână toate: cam același fel de personagii (temperamente), cam în a- 
celaşi raport unele faţă de altele şi cam acelaşi semoiticaţie. 

Această cantonare, a lui Thomas Hardy, intrun mediu,—pe care 
îl zugrăvește abundent,—nu insamnă că acest scriitor este un roman- 
cier social şi reglonalist, Romanele lui Thomas Hardy sint pur psi- 
hologice, tema lor e intotdeauna un contiict între suflete, cu des- 
nodămint tragic. 

Thomas Hardy este poetul tragic ai fatalității. Cine caută ta 
literatură apă de trandafir, nu o va găsi în acest scriitor, ŞI cine 
caută pictura fericirii, i se va părea că o găseşte, dar Intotdeauna 
va veni cea mai crudă dezamăgire, E ceva dur în toate romanele 
lui—dura lex a vieţii. Fatallitatea urmăreşte mereu pe erol şi-i dis- 
truge. Rar a fost denuațată atit de crud „ironia vieţii* ca în aceste 
romane tragice. „Micile ironii ale vieții" (titlul volumului de nuvela) 
ar putea fi titlul operei sale intregi. Şi trebue să spunem că aceste 
opt navele sint tot atitea reducții de romane, tot atitea variante ale 
„tomanului* său, de aceia autorul le-a și putut da ca titiu un nume, 
care e o definiție. Aceste nuvele, cetite una după alta, ne indică mal 
bine decit orice concepția lul Thomas Hardy, căci romanele lul nu sint 
decit alte „mici ironii ale vieții“, — dezvoltate, Numai cit trebue să 
adaogăm că aceste ironii nu stat deloc „mici, Mici sint incidentele, 
care distrug fericirea, dar efectele sint mari de tot, 


CRONICA LITERARĂ 107 

Am scris cuvintul „incidente“. In adevăr, în romanele lui Tho- 

mas Hardy incidentele, întimplările au un rol neobişnuit în litera- 
tură. Uneori intriga la aspectul intrigii din romanele de senzație. 
Thomas Hardy nu se sfleşte să folosească întimplări, care ni se 
par neverosimile ; să provoace intilniri ori regăsiri intre perso- 
nagil, care în realitatea vieții nu pot avea o şansă mal mare decit 
unui ja o mie. În Jude Obscurul, tragedia se produce dintr'un con- 
curs de imprejurări cu totul excepționale: Un copii, care aude pe 
mama sa vorbind de sărăcie, trage concluzia că dacă ar fi mai puţini 
in casă, lipsa n'ar fi așa de simțită, işi spinzură frații mai mici 
și se sinucide. Din această atit de rară intimplare, urmează criza 
sufletească atroce a femeii, care vede în această nenorocire pedeapsa 
că nu s'a măritat cu un bitrin, căruia se făgădulse, —despărțirea el 
de bărbat,—intoarcerea la bătrin—distrugerea el,—distrugerea bär- 
batului ei, — şi nefericirea bătrinului. in Primarul din Caster- 
bridge, Intriga e țesută din părăsiri, din recunoașteri, cu copil sub- 
stituiţi, etc.. In Do! ochi albaștri, cei dol tineri, cei mai buni prie- 
Uni, care iubesc pe Elfrida, fără să ştie unul de altul, se intilnesc în 
acelaşi tren, cu care mergeau amindoi spre satul Elfridei cu speranța 
s'o recapete— și de trenul lor era aninat un vagon, în care era trans- 
portată Elirida moartă, fără ca el să ştie ce e cu acest vagon, pe 
care-l vedeau manevrat prin toate gările, in fubita, un tioăr de 
douăzeci de anl Iubește pe o fată, pe care o părăseşte; cind are 
patruzeci de ani, iubește pe fata acestela; cind are gasezeci de ani, 
iubeşte pe fata acesteia din urmă şi nepoată celei dintălu.. Alci nu 
numai intimplările sint rare, ci şi starea sufletească, —caz mal special 
la Thomas Hardy, căci viața pe care o zugrăvegte de obicelu este 
medie, ca la toți romancierii mari, 

In articolul amintit mai sus, d. D. |. Suchianu spunea, cu drept 
cuvint, că aceste Intimplări rare, de roman de senzaţie, sint intimplări 
externe, de acela care dau scriitorului evenimentul potrivit ca să pro- 
voace stările sufleteşti ale personagiului, pe care vrea să le zu- 
grăvească. D, D. |. Suchianu distingea aceste întimplări de cela 
care rezultă din caracterul personagiului și care nu pot fi oricare, ci 
numai cele determinate de acest caracter. D. DL Suchianu mai 
adăoga că, astiel de latimplări externe existind in realitate, deși nu sint 
verosimile, trebue să ne hotărim odată să preferăm realul verosimi- 
iului, dacă voim să imităm realitatea. 

In adevăr, Thomas Hardy nu prea are grijă de verosimilitate, 
cind Îl trebue o intimplare, care să provoace anumite stări sufletești, El 


103 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


e ca un chimist, care urmăreşte compusulși alege orice elemente, 
din combinarea, am zice: din întiinirea cărora să rezulte comptsul, 
Dar cum zice d Suchianu, aceste Intimplări sint dintre acele care 
vin peste om, şi nu de acele care rezaltă din psihologia omului ; aceste 
din urmă sint intotdeauna la "Thomas Hardy determinate de suflete, 
conform cu cea mal riguroasă şi subtilă logică afectivă, 

ŞI este, iarăşi, adevărat că realitatea e mal capricloasă, mal 
neverosimilă decit cum e stilizată în romanele obișnuite. Apoi, este 
admis de toată lumea că intriga e lucru secundar. Literatura e „de 
la psichologie vivantes, şi psihologia e totul. 

Aga e. 

Dar e ceva mai molt: Această intrigă e sensațională (unde e) 
numa! la reflecțiune, namai cind giadeşti teoretic—voim să zicem: 
rece—la compoziția romanului, In impresia directă tosă, nu e nimie ț2bitor. 

© Toate întimplărhe sint fireşii,— aşa trebulau să fie. Ba Incă ste. 
tim, că autorul nu s'ar fi menținut complect în realitatea lucrurilor; că ar 
Hi fost un deficit de realism in economia subiectulai, dacă nu erau 
aceste intimplări neverosimile, şi nu numai pentrucă -realitatea con- 
ține şi neverosimil, ci și—şi mai ales--din altă cauză, 

Thomas Hardy este poetul tragic al tatalităţii,  Fatalitatea, fa- 
talitatea cu literă mare, urmăreşte pe toți eroii săi. Nu nitie mis- 
tie In Thomas Hardy (intrun interwlev recent, reclame raționalismul), 
dar semnificația ultimă a opere! sale'este „ironia vieții" care, ca iu» 
cidente stupide, ne distruge fericirea şi viața, Wi 

ŞI 'n adevăr, ce este fatalitatea decit aceste Incidente venite 
din senin? Decit aceste Intiniptări căzute peste noi, care nu sint alt- 
ceva decit mersul realității, Indiferent de Duziile şi gindurile noasire 
de fericire? ŞI natura, şi societatea, merg contorm legilor lor, fără 
să țină samă de sufletul nostru, dau peste nol, distrugind intr'o clipă, 
ctlace am clădit o viață intreagă,. ` v 

Fiecare dintre nol ar H avut cu totul altfel viața, această viață care 
ni-l dată o singură dată în timpul îmtinit, dacă Ia un moment dat ar 
fi variat cine știe cd împrejurare mică, Admiţind că Eminescu wa 
îmbolnăvit la Viena,—dacă Ip toc să iasă pe stradă intro auomită 
sară, ar îi stat acasă, ori dacă, eșind pe stradă în sara aceia, ar 
fi acostat sau l-ar fi acostat altă femee.-—alta ar fi fost viaţa tul şi 
istoria literaturii romine, Ort postè,  alurea decit la Viena, ar fi 
dat un tramway peste el, şi istoria IHeraturil poporalul tomina ar fi 
avut cu totul alt curs, | i 

"10 „intimpiärhe* din Thoma Hardy estè o profundă sem- 
nificațte. 


CRONICA LITERARA 109 
ee a aa aaa ` 


ly ŞLiemelt apeşi mai malt intr'o operă literară asupra factorului 
fataiitate, cu atit întimpliarea fatală trebue să fie din cele mal neaş- 
teptate, ori mal rare,—mai „senzațlonale*,; Pentrucă numai atunci fa- 


talitatea își vădaştu toată puterea ei neiniăturabiiă. Nu poate exista 


un subiect mal senzaţional, intimplări mal ex machina, decit cele di 


„Oettip- Rege, care duc la asasinatul tatălui şi incestul cu mama. Şi 


tocmai prin excepționalul Intimplărilor, prin greutatea dea se Intim- 
pla ces’'aintimplat, se vădeşte fatalitatea în această tragedie antică. 
vintriga senzațional” din tragedia aceaste este fatalitatea! Trebuia 
să se intimple tocmai cejace era mâl greu şi mai neverosimil, pen- 
truca să ințelegem ai să acceptăm |nexorabilul destinului. 

ŞI atunci „latimplările* acestea na stat numai combinaţii de su- 
biect, care ocazloneată. stări sufieteşti pe care vrea să le zu- 
grăvească. autorul. Aceste slatimptări” sint însuşi materialul in- 
dispensabil al romanelor “sale, sint procedeele prin care lucrează fa- 
talitatea, sint armele ei, Sint „ironiile vieții», 

ŞI e semnificativ că tocmai in romanele lui cele mari, cele mai 
bune, se găsesc aceste intimplări venite ca trăsnetele,. această operă 
surdă și sigurt a destinului, ` 

Cetitorul insă poate va obiecta ` Pentruce Ponson du Terrail nu 
este atunci un poet al fatalității? Pentruce Intriga lui senzaţionala 
este maculatură literară ? -Pentrucă ou orice intimplare dintr'un ro- 
mah e arma fatalităţii. Tar no! simțim acest lucra, Estè un secret, este 
ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegeni, dar 
H simţit. Este, td pregătirea tiprejutărilur 'dinainte de tbucnirea ta- 
talității, o tensiune, este ceva care trebue să eclateze—gi atunci ta- 
talitătea, acei cineva rău și „ironice îşi trimete agentul, gi nenoroti- 
me s'a produs. ŞI anâmet det netericirile se îngtămădesc aşa, Tee 
not, cetitorii, ne ma! aşteptăm la ună mare (sentiment, pe care-l a- 
Ven şi în Viața reală); “ori fericirea, lucru ‘fragil, se anunță aga de 
focintătoare, că ne temeni mereu (Caşi în viața realty să ga intervi- 
nä ceva—și intervine! (Si prea era de tot frumos— Şi-a trebuit sa 
piară foi, de id 4 2189 Pi In , 

„Că 'nătura mare "teip, probabil” (căci mare sistim nervos D. 
CA, aşa dar, în matută wò H această ratate, —ptobabil. ` Dar impre- 
sta omului e că părtă batuta ar avea rosa răatate, = ŞI scriitorul, 
cate dă Impresia acostar parcă, e poetul fatalităţii. Dar ca să dea o. 
ceastă inipresie, trebue gi AIR şi ei. ŞI atunci Sinteritatea vizlual! 
scriitorului ni se comunică, ne contagiem și credeti, cu at?t mal mult 

t Khim sinil 


936 A oiäanigi sam stes aigtieit Hi 931233) 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că toți sintem fatalişti In acest senz,—şi siatem emoționați,—şi nici 
prin gind nu ne vine, cind sintem angajaţi în lectură, să-l! facem au- 
torului proces de neverosimiliitate, 

Pentru „a situa" şi mal bine pe Thomas Hardy, să-l compa- 
răm cu doi scriitori, —unul care utilizează întimplări multe şi neaştep- 
tate, altu! care nu are nici o intrigă In operele sale: Balzac și Cehov. 

Romanul balzacian © adesea, din punct de vedere al intrigii, 
sensaţional. Dar intimplările neașteptate ale lul Balzac nu siot ar- 
mele destinuloi. Aceste îdtimplări sint menite să excite energia indi- 
vidului, puterea lui de rezistență și de cucerire, Intimplările lui Bal- 
zac sint climatul, In care Individul se realizează complect, 

Cehov este de două ori contrarul lui Thomas Hardy.. El nu are 
iotimplări, se poate spune că nu are nici „subiecte“. Chiar şi atunci 
cind scrie teatru, Personajele iui se macină aproape dela sine, prio 
dezagregare sufletească, Am zis „aproape“, pentrucă la distrugerea 
lor colaborează într'o măsură și mediul. Mediul din Cehov tosă nu 
loveşte; el este o cloacă, În care oamenii putrezesc. Dar şi Cehov este 
un poet al fatalității, însă al altel fatalități. Nu al unel fatalităţi mis- 
terloase, metafizice, cl al fatalităţii psihologice, interne. Dar aci, cu- 
vintul „fatalitate“ este o figură de stil. 


Din operele lui Thomas Hardy ioșirate mal sus, una singură e 
lipsită de această amară semnificație. E Sous la verte fenillee, care 
in ediția engleză are subtitlul: „scene rustice în felul şcoalei olan- 
deser, In adevăr, Sons la verte feuillée, este o idilă rustică, din 
viaţa populară, care transcrie parcă, literar, un tablou al unui pic- 
tor olandez, Nici o „idee“, nici o semnificație: Numal poezie, humor, 
imagini îincintătoare dintr'o viață redusă şi comună. E poezia vieţii 
de toate zilele. ŞI dac' a lost vre-odată o operă de artă literară 
pură, din care să nu rezulte nici o învățătură gravă, apoi această 
operă e romanul acesta idilic. Nu e cea mai caracteristică, nici cea 
mai impunătoare operă a lui Thomas Hardy. Dar e cea mal fermecă- 
toare, şi una din cele mai fermecătoare cărți din lume, 

De altfel, din orice roman al lul Thomas Hardy, invățătura mo- 
rală și filozofică ese asi din contemplarea vieţii, pentrucă sufletul, 
in care se ogliadeşte realitatea este normal și/sănătos, aşa dar mo- 
ral; şi realitatea se reflectă In el ca Intro oglindă perfectă şi curată. 
lar realitatea, care de obicelu e imorală, conține întotdeauna premi- 
sele concluziei morale, 

Ințelegerea, numită și obiectivitate, este marea calitate a aces- 


f 


s 
mme 


CRONICA LITERARĂ 11) 


tul observator al vieţii. De acela personajele lui stat mereu un a- 
mestec de bine și de räu—ca "a realitate, ca 'n Tolstol—un amestec, 
apoi, de tragic şi de comic—iarăși ca in reailtate. De acela perso- 
najele lul, toate, au și nu au dreptate, —ca 'n realitatea vieții. 

Această complexitate a observaţiei, a atitudinii şi a „tilozotiei 
vieții”, îşi are corespondentul său ln complexitatea artei sale sau a 
mijloacelor sale de creație și de expresie. 

Acest scriitor, care ştie să zugrăvească floarea delicată a su- 
fletului şi să redea poezia subtilă a vieții, nu face niciodată transacții 
sentimentale cu ei Insuși. Curajul lui este egal cu al lui Dostoewski, 
E! nu dă toapot dinatatea nici unel concluzii. Are curajul să zdro- 
bească fericirile cele mal meritate și mal Incintătoare. Are curajul 
să sfarme tot ce a creat mal scump pentru cetitor,—să înregistreze 
toată cruzimea ironică a vieții, să se tacă executorul destinului, 

ŞI cu tot caracterul acesta tragic, operā ta, în deosebire de a 
lu Dostoewski, este mereu incintătoare, luminoasă, prin arta el, prin 
stil, prin poezia spectacolelor naturii, prio humor,—un humor reținut, 
discret, obținut prila redarea exactă a vieţii, prin înțelegere (acest cu- 
vint trebue repetat mereu, cind e vorba de Thomas Hardy), şi nu prio 
viziune şi fantastic, ca la Dickens, ori prin dispreţ şi tandreţă, ca la 
Anatole France, 

Dar această atitudine şi acest humor nu puteau avea loc decit 
in zugrăvirea unei societăți aşezate, normale, cu tradiții seculare, cu 
o viață sufletească bogată, cum e poporul! englez, şi mai ales socie- 
tatea zugrăvită de Thomas Hardy, atit de deosebită de categoriile so- 
ciale nouă, parvenite, de transiţie, care solicită satira, şi nu humorul. 

„Fudulia* femeii cloplitorului dia Doi ochi albaștri, care vede 
in filca preotului (și preoţii ta Anglia sint gentlemani, sint „societate 
bună*) o partidă nu atit de strălucită (la urma urmel D pentru fiul 
ei, ucenic de arhitect, fudulle redată cu atit humor discret de Tho- 
mas Hardy, nu e pretenţie nefundată, nu e fudulie de mahala gloajcă 
iuchipultă. E, mai lntăiu, sentiment matern naiv, e apol lipsa sènti- 
mentului de sclav pentru cei „mari“, e demnitate omenească, este 
expresia une! stări de suflet dintr'o societate unde tot omul e om, e 
(tocmai contrarul pretenţiei nefundate) lipsa acelui snobism de mahala, 
care se sperie de cei de sus, 

Dar Thomas Hardy, ca toți artiştii mari, în care valorează fie- 
care rind, nu poate fl prezentat în formule. Opera lui, ca orice operă 
de artă adevărată, scinteiază de frumuseți de detaliu... 


112 VIAŢA ROMINEAŞCĂ 


Thomas Hardy nu e niciodată Informator ci, necontenit, pictor. 
ŞI cum realitatea e meren amestecată, în fiecare moment vedem în 
funcțiune toate insuşirile lui de artist. Simoltaneltatea aceasta de 
însuşiri, prin care redă complexitatea şi amestecul din realitate, este 
uneori de un efect surprinzător, 

lată, de piidă, această viziune dela un bal: 

„Henchard s'aperçut peu à peu que la mesure alt marquée par 
un danseur dont V'ardeur saltatoire faisalt un Fartrae plus Fartrae que 
PEcossals lui-mme. Constatation d'autant plus étrange que cet é- 
tonrdissant personnage était le cavalier d'Bllbabeth Jane. La premi- 
¿re fois o Henchord l'entrevit, it tournait noblement, la tête agitée 
et baissée, les jambes en X e! le dos tourné vers la porte. La se- 
conde fois, il s'approchait en sens inverse, le gilet blanc. en avant 
du visage, et les pieds en avant du gilet blanc“, 

E vorba de „primarul dia Casterbridge*, — Hanchard, —care a 
pierdut totul, temee, copii, situaţie socială, avere, şi a ajuns la bă- 
triaeţe vagabond, muncitor cu palmele, —gi acum vine să vadă, pe as- 
cuns, nunta aceleia, pe care o crezuse fiica sa şi care, dintr'o neln- 
ţelegere, IL disprețueşte ca pe ua ticălos.—Dansatorul e Newson, a- 
devăratul tată a! Elisabethol-Jane. Dar numai cetind romanul, se 
poate înţelege toată tragedia situației şi toată tragedia din sufletul 
acestui om, ŞI,—in mijlocul acestei tragedii, Thomas Hardy nu uită 
să zugrăvească aspectul balului, aşa cum D vede din altă odae Hen- 
chard, strecurat pe ascuns, 

Admirabila imagine a dansatorulul, ln evoluțiile dansului, valo- 
roază şi prin ea lnsăși, ca pitoresc şi ca humor. lar imaginea aceasta 
cinematogratic-descriptivă, exactă și atit de humoristică, solicită sim- 
patia pentru dansator, care e. un personaj foarte simpatic şi un tată 
vrednic de fericirea „pe care o simte. Această imagine de veselie şi 
humor este, apoi, o viziune trecătoare ia nişte pagini de mare tra- 
gedle. Aşa dar, deodată, ia acelaşi moment de concepţie, autorul vl- 
brează din toate coardele sufletului (ale lirei sale !) şi produce în ce- 
titor sentimente deosebite, care se armonizează inito sinteză-ultimă ; 
— Sentimentul, tragic, al izolării omului de om, al fericirii unuia pe 
secoteala fericirii aula, (rä să vrea, fără să ştie; eterna operă a 
tatalității,.. 


G, 1. 


Cronica fantazistă 


Odiseea 


— Fragment apocrif în hexametri şi pentametri — 


„Astfel corabia "o fugă plutea cu uşoarele-i pinze 
Doldora pline de vint peste noianul de ape. 

Singur pe navă prudentul Ulise privea cu "ntristare, 

Cit ţi-i oceanul de larg, zările fâră catarguri. 

Căci părăsind pe frumoasa Calipso cea aprigă 'n şolduri 
(Pentrucă nu-i mai plăcea) şi navigind. la "'ntimplare 
Trei săptămîni implinite departe de țărmuri, eroul 

Nu mai zărise de-atunci dulce obraz de femee... 

Cum, la sfîrşit de ospăț, muritorul aruncă la cîne 

Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin minte 

Că mai apoi flăminzind cerceta-va 'n zădar să găsească 
O bucăţică de sgirci ca să-şi astimpere foamea; 

Astfel eroul simțise de-amor că lehamite "1 este 

CH l-a avut din belşug lîngă Calipso, iar astăzi 

Jalnic striga peste valuri de dorul istericei nimfe 

Care-l ţinuse captiv, ca să-l iubească cu sila: 

— Cine m'a pus să te las şi să plec pe pustiile ape 
„Fără să ştiu încotro, nici pănă cînd rătăci-voi? 
„Valul uşor clipotind îmi aduce zădarnic aminte 
„Sunetul glasului tău, blondă şi dulce Calipso ! 


114 VIAȚA ROMÎNEASCA 
CL. BORNE ii 29 E 


CRONICA PANTAZISTĂ 115 


„O, ce neghiob am putut într-o clipă să fiu de-a lăsare, 
„După himere-alergind, nimfa cea grasă din mină! 
„Geaba umblat-am atitea păminturi şi mări depărtate, 
„Asta să-mi fie de-acum pentru 'nvăţare de minte,..* 
Deci cam în chipul acesta plingind cu bărbată strigare 
Bietul Ulise gemea, gata să sară in valuri, 

Cel ce cu agera-i minte subt zidul troian născocise 
Gloaba cea mare de lemn care-a pătruns în cetate, +) 
Nu era mm stare acum, la strimtoare fiind, să găsească 
Vai! nici un mijloc onest pentru-a scăpa de ispită, 
Nobilu-i trup se sbătea, legănat de mişcările năvei, 
Pradă destinului orb şi nemiloasei Ananghi... 


„Nu pot răbda să te ştiu la 'ndemină, prin apele mele, 
„Fără să-ţi dau ajutor, mare fiind filantroapă. 

„lat am venit să-ţi aduc aşadar un colac-de-salvare, 
„Numai atita mă 'ntreb—dacă ţi-a fi pe potrivă,..“ 
Zise şi 'n chip de pretext îi aruncă o mică eşartă.* 
Dar încercatul erou, făr' a-i întoarce cuvintul, 
Grabnic s'apleacă spre dinsa și cit ai clipi o deg 
De subţiori din ocean — sus, pe covertă, trăgînd'o... 


Unde sglobii împrejur clipotind ru ga curioase, 
Nava plutea uşurel, fără pilot în n 
. Weg fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare, 
Cerul era liniştit— marea pustie şi verde. < 


"e, 


= 


Dar din lăcaşu-i divin de pe virful Olimpului falnic, G. Topîrceanu 


Fiica măreţului Zevs, Pallas Atena "'nțeleapta, 

Cea care-i poartă de grijă la orice nevoe, îl vede 
Cum rătăceşte pe mari, singur,——cu mina pe dem. 
lať? aşadar că din valul adinc răsărind fără veste, 

Ca un agil cufundac, fiica lui Cadmus cea mică 

Ino cu-trupul-gingaş s'a ivit scuturindu-şi în soaţe 
Părul ei galben şi ud leoarcă de apă amară. 

— O, nestatornice fiu al bătrinului rege Laerte! 

„Ce curioase idei vin să-ţi întunece mintea ? 

„Oare puţine răbdari Dän acum pribegind îndurat-ai, 
„Ca să te-arunci în ocean pentru o astfel de treabă ?... 
„Cînd mă gindesc ce de nopţi a tinjit Penelopa cea castă 
„După doritul ei Sof care stă gata să piară, 


"3 Lucruri expuse pe larg în traducerea d-lui Murnu, 
Harnicul nostru tălmaci care-a tradus Iliada,— 
Carte ce fu mintenaș premiată cu premiul cel mare, 


* Vezi Odiseea, cintul 4, episodul cu zeița ino. 
Pentrucă sintem un stat eminamente agricol. 


Miscellanea 


Alegerile prezidenţiale din Germania 


Pentru toţi acei care puneau mari nădejdi în evoluţia demo- 
cratică a Germaniei, alegerea la preșidenţia republicii a genera- 
lulul Hindenburg, de care se leagă cele mai sinistre amintiri din 
timpul războiului, a fost o neplăcută surpriză. Toţi cht se crampo- 
nan de idealul democratizării definitive a Europei, se Indărătni- 
ceau să creadă, că conştiinţa politică a maselor social-demotrate 
işi va impune la urmă voința. Mai ales că alegerile din Mai 
trecut în Franța dăduseră un guvern apt de a avea față de 
Sea mai multă umanitate, mal multă indulgență şi in- 
țelegere. 

ŞI totuşi lucrurile s'au intimplat altfel. Lucrul e dezagreabil, 
dar nu e inexplicabil. In primul rind, înfringerea democraţiei 
germane nu e aşa de definitivă. Majoritatea obţinută de general 
e foarte mică față de voturile exprimate în favoarea candidatului 
stingii, Dr. Marx. Deplasarea în favoarea dreptei nu are ca 
semnificaţie atit o atitudine reacționară, cit o simpatie naţională, ba- 
zată pe un mit legendar al cărui erou e generalul Hindenburg. 
Orice candidat în locul acestuia, sprijinit de aceleaşi elemente şi 
orar pen în numele aceloraşi principii, nu ar fi întrunit atitea 
voturi. `. 

Udalt factor care a impins balanța spre dreapta e decep- 
ţia aproape cronică a Germaniei în politica europeană postbelică. 
Nu numai că guvernul Poincaré n'a avut totdeauna îngăduin 
necesară pentru o înțelegere profitabilă ambilor țări în chestia 
reparațiilor, dar Germania a trebuit să piardă faţă de Polonia, 
sau de Danemarca, tefltorii naţionale. -In special chestia plebis- 
citului din Silezia orientală, interpretat ca in favoarea Poloniei, a 
răpit o bucată de påmint organizată industrial de Germania 
indispensabilă acesteia. Adăugaţi la acestea veto-ul opus 
Societatea Naţiunilor alipirii Austriei la imperiul german. Pentru 
2 SES ER EE eg: eg ca a an a Germaniei, toate 

evenimente par jigniri aduse poporului întreg, mai mul 
„amenințări de disoluție a unităţii naționale, în faţa la Sera 
să se ridice solidaritatea rală, 


Poate că mai intervine şi teama—pretutindeni şi divers 


MISCELLANEA 117 


exploatată—de bolşevism. Progresele pe care acesta le-a tăcut 
în rindurile comuniştilor a alarmat pe unii social-democrați, dar 
mai ales elementele burgheze, chiar de nuanţă democratică, 

Situaţia e astfel explicabilă, dar desigur nu justiticabilă. 
Pentru toţi democraţii, de pretutindeni, acest eveniment trebue 
privit ca dezastruos. Nu se pot şti incă consecințele Iul. Cu toate 
acestea el ar putea ruina creditul actualului regim din Franţa, 
din acea minunată al umanitară Franţă, care n'a suportat decit 
trei ani tirania mentalităţii govine şi care, prin triumful blocului 
Singel a reluat tradiţia el europeană de pace, libertate şi omenie. 
Trecind peste proprilie ei suierinţe, uitind că adesea cu rea-cre- 
dn nu a fost plătită pentru dezastrele suportate, iertind pro- 
priilor ei aliaţi că de multe ori au ingelat-o ori exploatat=o, tre- 
cînd peste toate aceste fireşti rancune, Franța a vrut să ulte, să 
ierte şi să consolideze în toată Europa o atmosferă de încredere, 
linişte şi colaborare. Și tocmai astăzi, Franţa guvernului Herriot, 
Painlev&, Caillaux, se vede dezamăgită. Şi aceasta n'ar fi încă 
nimic, dacă blocul naţional n'ar sta la pindă, gata să spe- 
culeze orice insucces, orice pretext de răsturnare. Germania 
a greşit politiceşte incă odată. Singura salvare, azi, stă în vigl- 
lenţa controlului parlamentar şi economic al partidului social 
democrat, care poate paraliza orice veleităţi de Imperialism. 
Acestui partid ii ei? acum grija şi Er REN pentru 
întărirea democraţiei şi a păcii europene. —M. R.. 


Religia 


In discuția, care s'a încins asupra en prin revistele ai zla- 
, ne-am amestecat şi pol un moment. r 
S Kei discuția a luat direcţii, în care nu ne-am pronunțat și 
io care nu avem gindul să ne lăsăm tiriţi, deşi unli combatanți m 
implică mereu,—ținem să ne arătăm punctul nostru de vedere, odat 
tdeauna. 

WE Zeg fo care am intervenit şi nol, era privitoare la politică, 
şi nu ia religie. Era vorba de cerința unei democraţii creştine, sin- 
gură—nl se zicea—tn stare să remedieze starea actuală a ro zë 

Hei am adus atunci obiectun) impotriva posibilității şi eficaci- 

emocrații. 

SH Ta arrais Soita, A creştinism, la ortodoxism, la it 
tele unora sau ale altora, nu avem de spus altceva, decit că Wang å 
ried o chestie de conştiinţă, e afacerea fecirula să creadă cum s > 

ŞI dacă ar fi să facem o statistică a articolelor noastre din 
punct de vedere al poziției faţă cu creştinismul, —apoi, o ierg Zeit 
proape fără glumă, dintre toate revistele „Viaţa uergen eg 
imediat după „Biserica Ortodoxă“ și celelalte publicaţii b un . 
Un domn, care combătea mal dăunăzi anticreștinismul (1) „Vieţii Ro- 
mineşti«, uitindu și argumentarea, şi lacom să-şi pună in contradicție ră 
versarul, cita nişte poeme creştine, publicate in „Viaţa Romiaeaacă ( s 
tunci ce mai vrea ?).—D. Galaction a scris în „Viaţa Eootagc? A a 
de articole creştine, dintre care unele de pură propagandă !—D-n 0- 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


veanu şi Pătrășcanu şi-au tipărit aici o mulțime de capitole din Vie- 
Die sfinților, etc..—In schimb, articole ateiste nu s'au publicat în a- 
ceastă revistă. 

Nol socotim că oricine e liber să creadă în ce vrea şi cum vrea, 
şi cind d. Galaction a celebrat in „V. R.“ invierea ul Isus Hristos, invierea 
morţilor şi concepţia imaculată, nu l-am opus nici-o rezistență, Dia 
contra, am publicat cu plăcere paginile sale sincere şi frumoase. 

Religia, a spus Renan, este „romanul intinitului“, așa cum şi-l 
inchipueşte fiecare. Acest roman, cind e sincer, e venerabil, oricare 
ar Hei, ŞI cu atit mal mult creștinismul, religia părinților noștri. 

Ne-am ridicat însă impotriva amestecului religie! în politică, 

Acest amestec ni se pare dăunător și politicei şi retigiei. 

In Occident, amestecul acesta este o rămăşiţă, o survivence, 
cum se zice în sociologie. lar din acest amestec nu are de ciştigat 
nimic religia. lată, de pildă, Franța. Lupta Impotriva partidelor poli- 
tice catolice merge, fatal, mai departe, ori alăturea, de obiectivul ei, 
adică chiar impotriva credinței catolice, 

La nol, acest amestec ar fi și impotriva tradițial,—gi tocmai 
tradiționaliştii susțin acest amestec I—pentrucă la nol religia a stat 
intotdeauna in afară de luptele de p:rtid, de cind Une minte Istoria 
şi pănă azi. A imita pe Franța, unde acest amestec e o supravieţuire, 
a ne da această greutate,—ar H (să ni se permită această compara- 
Hp cu lucruri mici) caşi cum ne-am da greutatea unei ortografii eti- 
mologice, ca să imităm pe Francezi, unde această ortografie e o su- 
praviețuire fatală. 

Cind ai avut noroc ca istoria să te scutească deo greutate, — 
ce haz are să ţi-o inventezi singur? 

Acest amestec intre politică şi religie nu poate avea la noi alei 
măcar vre-o tradiție culturală. Cultura noastră nu s'a creat pe teren 
religios. Kogălniceanu şi Maiorescu în cultura propriu zisă;  Alec- 
sandri şi Eminescu ln literatură, nu au nimic religios In activitatea şi 
opera lor. ŞI doar erau cu toţii tradiționalişti, oameni de ordine, „con- 

„_servatori*> 

Dar sint țări, unde religia face parte din tradiţia culturală şi 
literară, ca Anglia, dar, totuşi, nu e amestecată în politică. Poporai 
englez, cel mai religios,—cu adevărat religios,—din lume, ştie să deo- 
sebească perfect religia de politică.  Insiatăm asupra faptului că cel 
ma! religios popor şi cel mal bine organizat, cu cea mal sănătoasă 
politică, nu are partide politic-religloase. Și religia se simte mai 
bine așa, decit în Franța, cași politica. 

Nol credem că în această discuție un adevărat creştin trebue 
să tie de partea noastră, să ceară alăturea de nol să nu se scoboare, 
să nu se înjosească religia, amestecind-o în Inverșunatele lupte din- 
tre partide, 

Religia trebue să unească pe oameni; nu să-l desbine. Un par- 
tid ortodox sau catolic va pune ortodoxismul ori catolicismul in rindul 
lucrurilor combătute. Un partid ortodox sau catolic va alunga dela ai 
pe catolici ori pe ortodoxi. In loc să grupeze pe oameni după interese, 
după idei politice, || va grupa după credință—indepărtind pe cei de 
altă credință. 

Partidele politice se alcătuesc din oameni cu aceleași interese, 
din oameni, care văd remediul nevoilor sociale In aceleaşi reforme 
sociale, Altă definiţie a partidului nu poate exista, 


MISCELILANPA 119 


Partideie noastre trebue să cuprindă în ele tot felul de oameni, 
Romini, Sași, Uaguri etc, (acesta e idealul unificării noastre), care 
au tot felul de religii. Pe toți aceștia îl pot uni ideile relative la pro- 
biemele soclale şi politice, şi nu religia, care l-ar desbina. 

Amestecul nostru în discuție a fost provocat de un articol, ln 
care erau atacate democraţiila din Europa, pentrucă nu-s creştine. 
Declarăm că niciodată nu vom putea fi siliți să ne alläm la o... luptă 
impotriva lui Herriot, Macdonald și Vandervelde, să-i taxăm ca im- 
becht, incurcă-iume, ori (da! aceasta este ideja filozofului nos- 
tru creştin) ca primejdloși, Aceşti oameni nu pot faca democrație re- 
Hgioasă, chiar dacă ar vrea, În Franţa poporul e catolic, protestant 
şi liber cugetător, În Angila sint o sută de feluri de creștini, In Bel- 
gia jumătate catolici şi jumătate protestanţi.—Şi un partid creştin în 
genere, care să-i grupeze pe tot, nu se poate, Nu există un astfel 
de creştinism, Cregtinismul e ori ortodox, ori catolic, ori protestant, ete. 
Partidele creştine din Occident sint catolice. 

Ş'apol creștinii sint și conservatori și liberali şi socialişti... 
Creștinismul nu poate diferenția partidele. Altceva le diferențiază. 

Partidele creştine din Occident, care şi unde sint, sutăr de slăbi- 
ciunea de a ţinea departe oameni care, altiel, ar trebui să facă parte 
din ele,—ori dau naștere ipocriziel de a adera la ele fâră credinţă. 
E drept că au şi avantajul de a atrage oameni numal în cauza rell- 
giei lor. Dar ce fe! de politică e aceasta? 

Apol religia,—dacă e curată, creștinească—nu e compatibilă cu 
politica. Politica e luptă, şi creştinismul e resemnare şi ertare. Politica 
e orinduirea lucrurilor lumești, celor mai lumești, În ultima analiză e 
o luptă pentru repartizarea bunurilor păminteşti, Religia e tocmai con- 
solarea de lipsa acelor bonuri. 

Democraţia trebue să aștepte totul dela ceiace poate da această 
lame. Altfel lupta ei pentru revendicări nu are nici un rost. Religia 
iasă fâgădueşte indreptățirea, indestularea, repararea—pe lumea 
cealaltă, 

Religia, dacă e adevărată—tle ea creştină ori budistă—amor- 
țeşte nevola, indignarea, adică pirghilie luptei. Ea consolează (şi a- 
ceasta e marea ei menire), nu Indeamnă la rezistență și luptă, In po- 
ltică, dacă intorci și obrazul celălalt la palme, al trădat cauza pe care 
o susții. D. Leon Daudet e creștin, dar nu face politică creștinească. 
ŞI trebue să adăogăm că atitudiaea atit de agresivă a creştinilor 
noştri politici nu e conduită creștinească, Isus Hristos ar repudia-0.— 
D. Galaction nu este agresiv. 

incă odată, şi politica are de suferit din amestecul religiei cu 
ea, și religia. ŞI poate mai grav religia, căci se injosește dia cauza 
amestecului ei cu politica. 

Religia e injosită insi şi mal mult, dacă se poate, de creştinii 
atel, care vreau so utilizeze în politică, Aceştia voesce să adoarmă 
pe cei care sutăr de nedreptăţile sociale, să-i devieze dela adevărata 
cale a mintuirii, care e lupta pur politică Impotriva beneticienţilor. 

Noi credem că dacă Mitropolitul Dosofteiu s'ar scula dia morți 
şi ar fi acelaşi „smerit Dosoltein“, tot aşa de zelos pentru sfințenia 
credinții sale cum era cind trăta, ar îl de aceiași părere cu noi: că 
religia nu trebue înjosită prin amestecul ei în politică şi că In atace- 
rile utilitare, oamenii trebue lăsați să lupte politicește, 


120 | VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


Poporanism, socialism, internaţionalism 


Poporanismul a fost combătut de unii ca o doctrină reacți 
onar 
şi şovinistă ; de alţii, ca o doctrină socialistă ai eege Po. 
sibilitatea acestor atacuri atit de contradictorii se explică, trebue go 
recuncaştem, nu numai prin reaua credință a adversarilor, ci și prin 
faptul că am căutat să ne adaptăm situaţiei noastre speciale, că am 
repudiat atitudinile obișnuite, copiate de aiurea, —atitudinile extremiste 
care poate sint legitime in Occident, unde societatea e bine diferen- 
Hat, La noi, țară in eternă „epocă de tranziţie“, unde „Occidentul“ 
se combină mereu în diferite proporţii cu „Orientul“, unde ni se pun 
probleme foarte originale, altfel sau în alt sens decit în Apus,—nlmic 
din Apus nu poate îl importat ca atare, citrebue adaptat in condiţiile 
rue o Ba Ben o atitudine care, privită din puuct de vedere al doc- 
portate, nu putea Intra uşor in nici — 

Kgl asupra atitudiaii iei end j cute ern ga: 

a învinuirea de reacționarism („democrație rurală d 
zahar apă am răspuns in numerele eg Genee 
SS vedem acuma ce e cu „socialismul“ şi „Internaționalismul* 

Soclalismul nu e un lucru rușinos, ŞI nici internaţi 

. onali e 
ES o lume, în care tot omul să muncească, cu braţele en ou sec, 
că nu-i bolnav, nebun ori decrepit, şi să tie răsplătit cu exact pre- 
tul muncii sale, nu e o rușine. ŞI, a visa o lume, în care popoarele 
să nu se stişie, ci să conlucreze frățeşte, iarăşi nu e o ruşine. Aşa 
oi spunind că nu siatem socialiști şi internațiobalişti, nu ae apărăm 
o ruşine ori de o crimă, ci respingem o etichetare greşită, 

E drept, adversarii eau făcut numai o constatare greşită, cl au 
voit să ne şi „compromită*, căci nu credem să fi fost așa de entuzi- 
ast ge Äere socialişti şi Internaționalişti, 

ce e a „compr . 
PT ge apei promite“ pe adversari cu sperietoarea a- 

La 1864 lon Brătianu denunța burgheziei i 
naat apă benzeg Kogălniceanu a ui mn ug A ne 

sl, Wogăiniceanu, care nu voegte să fie tratat de sociali 
géie cum a fost Proudhon, merge mai departe deeg 

ine ar fi bănuit una ca aceasta? Cino ar fi crezut că şi noi avem 
ni om ca Burghezul dela Gand, un socialist, un ultra socialist care 
pe gs epoleteie de polcovnic, aci subt mantaua de curtizan aci 
u poava de boer, lucra la realizarea credinții sale soclaliste=. 

2 Zeie niște biete reforme timide, Kogălniceanu era nici mai 
ra pn paţin eat et Beer care intrecea şi pe Proud- 

e e " acelei epocil—ŞI, dacă ar îl existat - 

enner - pe-atunci bolge- 
lee a pini Kogălniceanu ar fi fost taxat ca ultraboigevic, „mai 

Cum vedeţi, istoria aceasta veche se r 

E epetă la intinit— 
ars Gi re nu sasi socialiști. (Ua pubiiciat, pe care pă a 
seră Con u-i mai däm numele, spunea acum cinci ant că sintem 


S'a intimplat să put 
ERG Re E seg eng tără posibilitate de replică (de 
Căci s'a intimplat ca „Viaţa Rominească“, prin pana d-lul Stere, să 


t 
d sa cele mal tari argumente în contra posibilității socialismului 


Ki 


MISCELLANEA 121 


D. Stere a dovedit lretutabil că nu putem avea industrie mare, 
deci nici proletariat numeros, deci nici partid socialist, D-sa a mai 
adăogat că o revoluţie socială la noi, chiar dacă ar H cu putință, ar 
fi primejdioasă ființei statului, pentrucă țările burgheze ne-ar invada ca 
s'o înăbușe. 

Aceasta teoretic, 

In practică, prin acea „democraţie rurală“, susţinută de „Viaţa 
Rominească* şi teoretizată de d. Stere copios, nol am urmărit Impro- 
prietărirea individuală a poporului romia, adică am cerut acea orga- 
nizare soclală care e cea mal mare—singura—piedică pusă în calea 
sociailsmului. 

Suspinătorii după burghezism, doritorii de burghezirea țării, 
teoreticianii burghezi ai burgheziei noastre, el sint acei care doresc, 
cu voe sau fără voe, socialismul romin, căci trecerea Rominiei la a- 
devărata formă capitalistă preconizată și dorită de el, va aduce so- 
ctalismul şi comunismul, cu perspectiva revoluţiei sociale, 

De altfel, socialiştii au şi făcut procesul „reacționarismulul* 
nostru, reacționarism în care el văd o piedică in calea socialismului, 

Internaționalismul ! 

Dacă nu sintem socialişti, atunci nu sintem nici internaționalişti. 

Dar să lăsăm logica, şi să trecem la fapte, 

Poporanismul este legat de numele d-lui Stere. 

Care a fost poziţia d-lui Stere față de internaționalism ? 


Cind a venit din Basarabia acum treizeci și trei de anl, a gă- - 


sit aici un partid, mal bine zis un curent cultura! puternic, socialist 
şi internaționalist, care domina o bună parte, şi cea mai vie, din in- 
telectualitatea țării. 

D Stere s'a adresat acestor oameni prin viu gralu şi prin scris 
(primele sale articole au fost nişte foiletoane într'un ziar local, —0 polt- 
mică cu un soċialist leşan), spunind că iatelectaalli unui popor tăiat 
in bucăţi:—o parte relativ liberă ia Regat şi altele subjugate de stră- 
ini peste Prut şi munţi,—nu-şi pot permite internaționallsmul. Cå 
această situație excepțională impune oricărul Romin, orice Idel poll- 
tice ar avea el, să fie naţionalist—in sensul că trebue să pună pe pri- 
mul plan al idealului revendicările naţionale, 

ŞI d, Stere reuşind să convingă, cu incetul, de acest adevăr pe 
socialişti.—a schimbat mentalitatea socialiștilor (afară de a citorva, 
care nu i-au ertat niciodată că a pervertit... idealismul!) şi pâtura a- 
ceasta cultă romină a renunțat la Internaţionaiism. 

D. Stere a determinat'o să părăsească această ideologie. ŞI cum 
această pătură intelectuală avea in țară un ascendent mare atunc!, 
rolul d-iul Stere mu va putea să nu fie prețalt de istoricul, care se 
va ocupa cu epoca acela, 

Acest naționalism poporanist (și nu internaţionalismul l) l-a tăcut 
pe d. Stere să se ducă in Basarabia la 1905 şi să spună intelectuali- 
lor revoluționari de-acolo că intelectualii romini dia Basarabia tre- 
buo să fie naționaliști, in deosebire de intelectualii ruși, care bu aveau 
motive să fie naționalişti,—Rușii, ca națiune, nefiind tăiaţi ta bucăţi 
şi oprimaţi. ŞI tinerii intelectaali romini din Basarabia, care au loje- 
les acest lucru, au format nucleul, în jurul cărui. s'a inchega! falanga 
care trebula să propage și să realizeze unirea din 1918. 

Şi acelaşi naționalism (şi nu internaţicnalism) poporanisi, I-a 
făcut pe același iniţiator al poporanismului, pe d, Stere, să se ducă 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ 


we 


în Ardeal mal tirziu, ca să impace 
conducătorilor de site ag cele două fracțiuni Invrăjbite ale 


Uade e internaţionalismul poporanist ? 


Nici reacțlonarism, ni 
PESE nm t nic} socialism. Nici govinism, 


Ci realism, 


nici Interna- 


lar interdependența ! 


Credeam că s'a Isprăvit, -dar na! De dat 
SH dE p wf e So Imerieut „civilizației. ae DES Zong 
o 
N WE ~ n Mişcarea Literară, intliulat: „Poporanism 
cest „sau” esie suspeci. Adică: ori eșii po 
inlerdependeala, S'o admiţi și să fii și popormelei Se GEES St 
Şi n adevăr, tillu! nu lrădează gindiren d-lui Lovinescu. 4 
maiki roi den „Înterdependenjă* esle egal cu... soclelale copila- 
= ndasirială. Dacă admiji că o fară a intrat în sfera sau orbita 
lărilor occidenlale, apoi te-ai prins: trebue să admiți că aceazlă țară 
RA Cp i.e E de tip industrial, S 
cum toate țările de lob 
lui, toale irebue să lie țări feri inna rar a E Seen 


Mai înlala ă-l ă 
en Aë cura Reien autorului că nu e de acord cu uce- 


Nu volim să rorhim de Palernilalea „legii* i 
care ucenicul Lo acorda, şi de care d. Liege Gegen pe 


de paieralialea celeilalte legi”, a formei ă 
eene e e e mei producătoare de fond, pe 
eh EE La acorda generos și da care d. Lovinescu nu 


Volim să vorbi 
olandeză a fosi diaten WA dezaeo Ca tes Ee 


fost reduși la rolul de a mulge vacile peniru erg posmi 


lată, dor, o burghezie ucisă dia cauza 
d „interdependenjei', lată o 
EH rurală” creială dia cauza aceleiaşi faimoase „interdepen- 
ără „inlerdependenja“ aceasi 

ge vacile”, ci ar fabrica cl, Ce ett și Reeg ar va 

? ceaslă Jnierdependeniä" uneori are elecie și mai 
a dineu Apă Ae, po otsides să mulgă vacile, 
eronat „ca unele regiuni alricane, 


e 
tragice, de- 
Crează sciavia și 


intrale în „orbila“ ca- 
La nol, „inlerdependenja” a avut de 


Be eleci „heoiobăgia“ — şi apoi, 
rari „apa Srieteire, condițiile „democrației rurale Și nu ale burgheziei 


Celace ne împiedică și pe nol să lim o 
ten AA urmă Pepe sea or. wéi eg: nu WE Sobur De 
mare occidenlală și americană ; (ode? j 

ceasiă „inlerdependenţă“ mo e See 
geg i rd para aar air Le prore r a ae Ween 
za acestei „inlerdependenje" ni se | a 
ast unită, De alle! (i soce dealer subiri pol aves miar 
dee de unire) ace rr: Loge e e ă” esle loi un fopi de „inter- 
stilujlonallsmului, a ideiior euro e ice egale ER té 
era pe teme m oer Bn bé, See oi aa E EE SES 

» ependenja” însamnă numai! atila : că 
Ee liberă de presiunea globului atrag, Beier med 
primul rind de marile popoare civilizate şi indusiriale. Efectul a- 


——MISERLLANEA D 


ceslel presiuni poale Fi pozilie snu negaliv. Ce rezultă de alc! peniru 
fiecare (ară, alirnă de împrejurările nariiculare ale ri respeclive, 
Posle rezulia industrie mare, cas! mulgerea vacilor, cași negolul de 
robi, cași împodobhirea Holen!oalelor cu cercei de siiclă. 

Rezumind — „interdependența” duce la reznliniul că unele nopome 
mulg și altele sint mulse. ŞI loală „îilozolia” e +ë nu fil muis. 
O țară ca Rominin, —care nu poale avea o indusirie prin care să mulgă 

—ca să nu fie însăși mulsă fără compensare, lrebue să-şi organizeze 
agricultura, să facă „demoeralie rurală”... Să mulgă-şi es, cum poale - 
pe calea aceasta Ge ceilalți, care o mulg prin capitalul! şi indusiria lor, 

Imposibilitatea de a fi țară industrială şi imperativul democra- 
Hei rurale sînt efectele inlerdenenden|oi. 

„Inlerdependenja“ aceasla este o lege, dar o lege nu produce 
aceleaşi fenomene în orice mediu unde se exerciiă. Legea grariia- 
iiet ne spune că toale corpurile sial alrase de pămini și cad în jos 
Der ială că fumul nu cade În jos, ci se ridică în sus. Dar se ridică 
iot din cauza gravilației, și nu în conira ei. Legea operează şi aici, 
dar efeclui nu e cel obișnuli. Aplicind legea buchereșie, fumul ar ire- 
bul să cadă la pămini. 

D. Lovinescu, cind tipărise volumul I, irimetea peniru lămurire 
la vol. D. Acum, deşi a scos rol. II, trimele la vol. IH, care Ya o- 
pirea. Dar dacă in vol. II nu are de gind să răstoarne argumenia- 
rea d-lui Stere cu privire la imposibililalea unel Industrii mondiale 
romineşii,—degeaba mal scoale acel volum. lașliinjarea noasiră e pur 
altruistă, 


N'am ră s decli la alacuri. Dacă nu eram alacaji (cilevaluni 
în şir) poate nici n'am fi vorbii de filozofia d-lui Lovinescu. În orice 
caz am fl aşlepial să-şi lipărească toate volamele, 

Imediai în legătură cu „interdependenia“ aceasla, avem de dis- 
culta! cu d. Murnu, alt ucenic, cum se va vedea, al d-lul Lovinescu. 

Inten interwier, acordei firește Mişcării Literare, unde vorbeșie 
despre limbă, d. Murnu ne amestecă şi pe nol. Nu-i place limba po- 
poraaişiilor. Dar l-am ruga să ne spună care e limba poporanișiiior. 
Vre-un sislem linguistic noi n'am coastrull. N'am recomanda nici- 
odală nici-un fel de limbă. D-sa citează un exemplu de limbă urilă: 
cuvinlal „lăgăduesc”, Esle acesia un cuvint recomandat de ponora- 
nişti ? Ori ulilizal cu predilecție de poporanişii ? Dee cilează un 
cuvin! frumos, invenlal și ulilizal de dan: „nevini“. -Sint poporaniştii 
vinovaţi că nu înirebuiniează acesi admirabil cuvint? Dar, mă rog, ce 
înțelege d. Murau prin limba poporenisiilor? Limba d-lui Sadoveanu? 
A d-lui Jean Bart? A d-lui Codreanu? A d-lul Ralea? A Luciei 
Mantu? A d-lui Topirceanu? A d-lui lone! Teodoreanu ? A d-lui 
Demoslene Bolez ? A dlui Phitiphide? A recensenţilor noştri ? A cul ? 

„Vieţii Romineşti* 
ge Ze că mă arome ip Murnu? El dar nu visează deloc. 
D-sa e membru al ceaiului Mierer al d-lui Lovinescu, și vine cu un mod 
dna! acolo. 

SS xe Sr Leg ef „a tăgăduli“, îl găsim în cartea de filozo- 
lie a d-lui într'an capitol, unde face procesul limbii curen- 
telor literare de „clacizeci de ani încoace”, prinlre care prenumără şi 
poporanismul. Printre exemplele sale, — cuviate de origine ungurească 

slară—esle și : ra uri! „tăgăduesc*. D. Murnu i-a dus ideile la 

Literară. 

ere să-l lăsăm pe d. Ces şi să e sea de maestrul d-sale, 
care mpleci, ca ieorie și ca exemple. 

Gär eben nu-l plac cuvinte ca mialuire, biruință, neam elc.. 
Cei care inlrebuinjează aceste cuvinte, zice d-se, „i închipne că scriu 
o limbă mal autenlic rominească”. D-sa recomandă în locul aceslor 
cuvinte pe: salvare, victorie, popor. 


124 __NIATA ROMINEASCA 


la să luăm un prosi de aceşiia cara „îşi inchi 
eg mai auienlic rominenscă* şi să be pl pată ui a ea de 
niocuirile propuse de d. Lovinescu. Să-] luăm de pildă pe Eminescu 
e prea pp genă rue ee așa vam „îşi închipue el că scrie ro- 
"wii K „ Lovinescu. Să vedem apol st 
satini „ungureșli" au înțelesul cuvinlelor, cu pi E sotie 
Gg ege ch Maher barbară, adică aşa cam e în Emi- 
pact da d e L ngasă, adică org cum rezultă dia înlocuirea pro- 
Versiunea barbară : Ke Se? de multe neâmuri vin în urma lul un lanţ, 
cu inime ușoare, loj! săgalnici și LR 
Versiunea gingaşă : Fluturi mul [i de multe pen dle în wee, 
Versiunea barbară : Impărei slăvii e codrul 
eamuri mli îl e 
Versiunea gingaşă : Impăral sišvit = Ge Se eg ga 
Popoare mii ii cresc sub poale. 
Versiunea barbară : caca i ate dome 
$ i curteni dia peomul cerb. 
Vorslunea gingeşă : Imprejuru-i cre dame my 
ŞI curteni din poporul cerb. 
Versiunea barbară : is păsărilor neamuri 
iripesc pliliie "n ramuri. 
Vorstunea gincașă : Ale păsărilor eg 
Ciripesc pitite 'n ramuri. 
Versiunea barbară : iară Hamura ce verde se înalță an cu an 
s eam cu neam urmindu-i zborul şi sullan d ali 
Versiunea gingaşãā: Popor cu popor urmindu-i iboral şi e oby anl 
Versiunea barbară : Eu îmi apăr sărăcia și nevoile şi neamul apa 
Geen gingașă : Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi poporul, 
nragiale şi d. Topirceanu eu inobilat si ih i 
neanu, in sensul lul, lradacind neamul prin are pe 
Versiunea bariară : Prea lăcurăți neamul nosira d 
r 
Website vingaşă : Prea lăcurăți poporul ae că de pori pom li 
ersiunea arhiuingaşă (Bolintineanu înobilat) : Prea făcurăji na |lunea 
a de rușine şi ocară. 
ersiunea barbară : Nu vedeţi că risul vostra e în fiti voșiri plins, 
o Că-i de vină cumcă neamul Caln încă nu s'a stins ? 
eege gingaşă ` CE-I de vină cumcă poporul Cain încă nu s'a slins? 
Versiunea barbară : sche îndrăgii sirăinii, minca-i-ar inima cînii, 
incă-i-ar casa pusiia şi nea'u! nemernicia. 
deet gingaşă : Minca-l-ar casa pusiia şi poporul ere en păi 
Versiunea barbară : Vullurii niji la ceruri păn' la ramuri 
e Dar un du de biruință se porneste A, mg 
ersiunea oinoosd: Dar un vinl de viclorie se pornește îndelung... 
Versiunea barbară : Penlru-a crucii biruință se misc 
ară riuri-ri 
Versiunea gingaşă ` Peniru-a crucii victorie se migcară orana 
Versiunea barbară: Pe cind onsiea se aşează, ială soarele apune, 
Voind creștelele 'nalte ale țării să 'ncunune 
Cu un nimb de biruinfă... 


Versiunea gingaşă : Volnd creşietele 'nalle ale țării să "'ncunune 
Cu un nimb de viotorie. 


Versiunea barbară : Imbrăcindu-le "n veşimintu-i, lepădind viața lumii, 


Vei spăla greșala mumii şi de-o crimă lu mă 
Versiunea gingaşă : ȘI de-o crimă ty mă salvezi, d TEE 


MISCELLANEA 125 


Versiunea barbară : El zeilor dă sulle! şi lumii fericire 
EI este-al omenirii izvor de mintuire 
Versiunea gingaşă : EI este-al omenirii izvor de salvare. 


Versiunea barbară: Din valul ce ne bintue, 
Inalţă-ne, ne mlntue 
Versiunea gingășă : Inalţă-ne, ne salucază. 


Versiunea barboră : ŞI pe spale-și lasă capul: „Mă uimeșii dacănum?ntui,* 
h, ce floros de dulce de pe buza la cutiniui!. 

Versiunea gingaşă : Şi pe spale-şi lasă capul: „Mă ulmeșii mea 
salvezi, 

Ah, ce dureros de dulce de pe buza ta curiniuii. 


Sau, ca să nu șicanăm pe d. Lovinescu, să punem: „mă salvezi” 
(dar atunci fala spune vorbe prea... îndrăznețe), orl să traducem un- 
gureasca lui Eminescu prin cuvintul propriu: „dacă nu termini”, 

N'am (cu această siatisiică ca scopul de a sliral risul celiloru- 
lui. Am făcut-o, ca să arălăm cil e de lipsitde gust Eminescu (ori lipsit 
de ureche, cum zice d. Murnu). 

Efectul comic din vrrianlele de mal sus, rezullă sl din lipse 
de riim (şi aceasia nu e vina d-lul Lovinescu), și din cauza impro- 
prielății cuvinlelor, căci, afară de unul, aceste cuvinte „ungureșii” nu 
au decil rar înțelesul cuvintelor cu care le inlocueşie d. Lovinescu, şi 
dia re anja poeziei în versuri şi proză peniru neologisme. 

ar acesie cuvinle, substiluite celor ale lul Eminescu, mal au un 
defect: dau impresia de suburbianism. WNafiunea, cuvint perfect în 
proza de idei, esile mahalagism în versurile lui Boliniineanu. Tot așa, 
in versurile lui Eminescu, salvarea şi victoria (periecie in proza de 
idei) sini vorbire „pe radical”, sint prelealle de aristocratism, sint 
limbajul tipurilor lui Caragiale, sinf „interdepenadența” aşa cum o in- 

d. Lovinescu, sini on berg Gu tee = (jargon: en gros), a 
ucrurilor „civilizate“, —se potrivesc orl nu, lrebuesc ori nu. 

Eminescu, aşa cum Lë scris, e poet urban și occldenial, fiindcă 
întrebuințează cuvinle neaoșe. 

eech tradus în limbe aceasta subjire, bolintenizai, esle poel 
suburbian, pentrucă întrebuințează cuvinte „Occidentale“. 

ŞI propun cetilorului următoarele probleme : Să traducă în limbe 
aceasia dislinsă urmăloarele expresii: „căderea neamurilor şi 
ridicarea noroadelor” ; „ce neam de om o mal fi și ăsta ?*; „lreabă 
de mialuială“ ; „să mă mintui odală de vi", S 

Să De oare: „căderea popoarelor şi ridicarea noroadelor" ? (A- 
tunci nu cade nimeni și nu se ridică simant, Să lie oare: „ce popor 
de om o mai fi și ăsia?* (Nu se poale. Trebue s'o dăm mai pe 

radical : Ce rasă, ce națiune de om o mal fi şi äsla 7). Să fie oare: 
„ireabă de salvare ?* (Atunci ne lransporlăm in domeniul Serviclului 
Sanitar). Să fie oare: „Să mă salvez odală de el?" (Asta merge la 
slugile care spun poe, libean în loc de chee, lighean, ca să vorbească 
elegani, nu ca proslimea care zice chicior şi ghine), 
1 să mai s celilorul : ce facem cu poezia populară 4 cu 
Pepeta i Creangă „işi închipue că sii romineşie”, ori 


lăsind toste acestea, rămine că Eminescu, neavind ureche 
şi gust, întrebuințează cuvinte „ungureșii” și „îşi Inchipue, că scrie o 


P Nicanor & Co. 


Recenzii 


— 


Jean Bart, /n Delta, Edil. -Răsăritul*, București. 

Uilimul volum al d-lui Jean Bert nue o surpriză. El ajulă la 
clădirea solidă a operei sale definilive, prinir'o continuitate urmărilă 
lent și conştieni. Inceiul cu incelul, din contribuții Umide, afirmate fără 
Zeen și fără zgomot se alcătueşie una din cele mai serioase opere 

O nuvelă mai mare incepe volumul, Restul sint d . 
meneştli, notări psihologice sub! formà de schițe, dar eet car medeea 
situați! ori caractere bine delimilale. Am scris allădală că faculialea 
principeiă a d-iui Jean Bart e echilibrul sullelesc, caracierizat prin in- 
lervenila rațională a simțului critic în momentul ctealiei, 

Diferitele aspecie ale exislenjei apar asife] dozale intr'o per- 
fectă măsură, Intro compoziție plină de teci. Nu se poate găsi în o- 
pera d-lui Jean Bart exagerarea unui element în dauna celorlalte. 
Determinarea reciprocă a părților dă lotului o uniiale organică. Des- 
crlerea nalurii, analiza sufletului omenesc, schijsrea njei gene- 
rale, a atmosferei de viajā, culoare, linle- loaie aceslea sini îmbinate 
inire ele Intro rezonabilă proporție. Cu toate aceslea ceiace fniere- 
sează parcă mal mult pe antor e lot aspectul moral, Biogratiile sbu- 
clumale ale unor eroi modeşii, umili in a enj, iaina pe care o as- 
cunde o viajă normală la ca be eroismul oarecum postum ei u- 
nul trecut demult îngropat subt o gramadă de fople banale şi cotidiane 
—ială ce alrage observația d-lui Jean Bari. Cei care lrăesc sau au 
irăil altiel deci! toji oamenii, cel a căror viață închide un secret, o a- 
ventură care.i deosebeşie de lurmă, cei care au o filozofie bizară şi 
pe cere o aplică consecreni vieții, îl atrag alenjia. Preocu rea d-sale 
geg vea = SE? pesoto a pitorescului moral. De la „Prin- 

a năla „Filozoloi” ima v 
eg o SECH de eg fur ac si malen, pe 
cest gus! pentru biografiile specifice, rare, pentru i 

individualizați, e singurul păca! romanlic eal acestui clei Ze A T 

ari nu se îndepărtează prea muli dela iem ramentul său conşiient 
şi critic. Cind iși judecă eroii,- arlisliceşie bine înțeles, - nu cade în 
altitudini romantice ` admirajie, justificare, entuziasm, exagerare ori 
„5arjă“. Un simplu sentiment pololii, de omenească înțelegere ii a- 
Junge, Eroli sint prezeniaji, cu un zimbel! indulgent şi em e zi 
simpaliei generale, ŞI nici acesia cu prea multă stăruință. D. J. Bari 


RECENZII 127 


nu e din ariişiii care insistă, prin fel de fel de procedee, ca să ne im- 
pue cn sila eroul. Există unii autori, care prin formidabilul lor talent 
ne suprimă cu ont, în timpul lecturii, personalilalea, preferințele, gas- 
turile, ticurile ori obicelurile noasire intim sufleteşti Acumulind trä- 
săluri pulernice ori bogale, reduc sensibililalea noastră la o pasivitate 
definilivă, gala de a primi orice suggeslie. Cil ii celim, nu pulem spune 
că ii lubim. Mai degrabă îi suportăm, Dar odată scăpați de vraja lor 
insislentă, imperialistă, ne desrobim cu indignare. Cileodată le păstrăm 
chiar rancună, pentru a ne fi lerorizal, peniru a ne fi redus la umilința 
unu! sclav doch, Cu d. J. Bari e alifel. Din conire flecărula i se lasă 
deplina liberiale de asenlimen! ori de alegere. Arta sa e discrelă. Nu 
ne silueșie insinuindu-ne prin inconștienle pledoarii arlislice, situaţiile 
ori oamenii cum ii vede d-sa. 

In leclura cărților d-lui J. Bari, fiecare se mach în voe, alege 
ce-i place, [ără consiringere. De aici rezultă o plăcere, foarie ana: 
loagă cu acela a conversajiei cu un om polilicos, rafinat, delical, A- 
minlirea care-|i rămine e amabilă ai nevola de a relua lectura veşnic 


proaspătă. 
Mihai Ralea 


e Ze 


N. Bănaescu, Viaja și opera lui Daniel (Dimitrie) Philippide 
(Anuarul Institalalui de Istorie natională, II, 1925), Bucureşti, 1924. 

Lucrările lui Dimiirie Philippide, închinate Isloriei şi Geogratiei 
țărilor romineşii și apărule în 1816 la Leipzig, au alras incă demuli 
alenjia cercetătorilor noştri. Astfel la 1886, Constaniin Erbiceanu în 
„Revisla Teologică” IV, 10 subt lillul „Fragment pentru istoria nalio- 
nală (Filipid Dimilrie, Istoria Romiînilor, pag. 520)" încearcă să ne dee 
o caracierizare a operei cărturarului grec. Ariicolul acesta era mai 
mul! un îndemn peniru cercetarea mal de aproape a şiirilor, care pri- 
vesc în special lămurirea unor probieme din lreculul nostru. „Studiul“ 
lui Oh. Erbiceanu, lipării în „Arhiva“, II, (1892, pp. 608—625) cu toa- 
tecă nu aduce nimic nou, loiuşi are valoare flindcă l-a delerminal pe 
d. A. Philippide să serie o Not biografică şi bibliografică asupra 
lui Dimiirie Philippide“, care nu este „bunul său după mamă“, cum 
greşii a înțeles d. Bănescu, ci după cum însuşi Philippide ne 
spume: Te după frate al bunului meu” („Arhiva“, lași, IV, 4895, 
pp. — 47). 

In revisia „Biserica ortodoxă romină“, Const. Erbiceanu rela cer- 
celarea dalelor cuprinse în „Isloria Rominiei“. Dăm lisie compleciă a 
studiilor lul Erbiceanu, de oarece,—chiar după apariția arlicolului din 
Anuarul Inst. de Isiorie,—ele rămin singurele locuri, de unde putem 
culege citeva informajli despre lucrarea lui Philippide: „Istoria veche 
a Rominilor dela Traian pănă la al Il-lea descălecat, cum şi existenja 
Rominilor in permanență în Dacia lraiană, de D. Filippide la 1816, in 
limba greacă”, „Bis. ori, rom, ", XX VII, (1903—4), pp. - 976; „Biserica 
la Rominii recht", Ibidem, pp. 1085—1096; „Cileva cuvinte despre Fili- 
pid“, Ibidem, 1096- 1100; Des re Romini, din scrierea lui Daniil Fili- 
pid (Istoria și Geografia Romtalior " XXX (1906 -7)} pp. 922 -9 şi 967 —980. 

Pentru siabilirea exactă a daleior blografice d. Bănescu utili 
zează In aloră de arlicolul pomenit al d-lui A. Philippide,—mai ales 
lucrările lui Papadonulos-Vretos, un studiu a lui Miliar publica! în 
1885 în revisla „Estria“ și Iken „Sammlung von Briefen eines ebore- 
nen Griechen über Staaiwesen, Lil. u. Dichikunst des neuren Griechen- 
lands", Leipzig, 1825. 

D. A. Philippide, stabileşie anul 1770, ca dată a naşterii lui Di- 
mitrie. D. Bănescu crede că „lrebue pusă cu cijiva ani mai de vreme”, 
fără ca să ne indice izvorul biografic, pe care se inlemelază. Dupăce 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cîșiigă primele cunoștințe elemeniare, Dimitrie Al t 
du-şi numele de Daniel Pleacă $ e vg, Eë 
GE Consianda, Sé S SE ane în Ialia, ge se afla mal 

„În ppide se alla la Paris „păminlul f . 
lor". În anul urmălor apare la Viena agrafe ea ema EE 
de dinsul impreună cu Conslanda. Cartea aceasta a lost scrisă sau 
măcar îincepulă la Bucureşti” unde Philippide vine împreună cu Con: 
standa, care fusese chemat după moariea lui Neofit Covsocalivilul să 
ocupe catedra rămasă vacantă (insinte de 1790). La 1790 Constanda 
hleacă peniru studii! la Vieno, unde apare „Geografia moderni“. D 
Bănescu nu crede intemelală alirmajia lui Rizo Nerulos că autorii. 
după moariea lui Polemkin, se reirag desamăgiii, din jara Rominească, 
neniru a se închina, în patria lor şcolii, cl crede: — după Iken, — că 
diașii „îşi deteră mulle silinți Ja Viena” (o. c Il, 81) pentru aicăluirea 
lucrării. „Celiace pare mai probabii e prin urmare, că, întilnindu-se la 
Bucureștii, unde au plănull și, poate, compus în parte lucrarea, au ve- 
nii împreună la Viena, unde au ilzăril-o” (N Bămescu p. 125). In 1796 
aflăm pe Philippide la Chur, pe Rin, de unde frece în ltalia. Țările 
vizilale dela despărlirea de Consianda, au Lost: Franța, Elvelio, Oer- 
E şi Italia. In 1801 il găsim în Moldova (Milarakis! la 
aşi. Face, dol an! mai tirziu, o nouă călălorie la Viena, unde tipă- 
reste lraducerea „Astronomiei“ lui Lalande, Reintors in Moldova. a fă- 
cul dese călătorii asilel că „a văzul apronpe toale lirgurile“; ştirile 
ese le-a utilizat cu muli folos pentru noi în „Oeogratia Rominiei* 
Dei o us Les in geg: Dimitrie va fi irecul din nou ho- 

bd in |] D 
istoriei i geografiei neamului Aa ai pzig, cele două lucrări, închinate 
sim o bucală de vreme iarăși in Moldova, u 

ruda sa iculae Philippide. Revrolujia eteristā il pede Bet “tările 

pekt ; Dimitrie a rămas însă deparie de mișcare. Pleacă din nou 

în E şi se reintoarce în Moldova după cijiva ani. D. A. Philippide 
in „Notija biografică" pomenilă pune dala morții lui Dimitrie la 9 No- 

rite 1852, în Bălți, la o mănăstire unde se relrăsense ca egumen. D 

nesca cllează pe Miliarakis, care spune că a muri! in Basarabia 

le 1833 „după Com se inseamnă in Chronologia lui Chiriac Melirrhy- 
ost, — admite toluşi ca axactă dale, care rezuliă dinir-un pasagiu al căr- 

Hi lui eră Ee și hrern lui 1826, 

en alele blogralice, d. N. . 

"each personalilalea lui Dimilirie Philippide, Ken pe. pna 

den cilale și pe lucrările alcătuite cu Consianda, Era un spirit multi- 
aleral, cu o cullură enciclopedică, care l-a făcut „să ameslece uneori 

rea să se obată adesea in lungi digresiuni dela subleci. Aceasta 
ademas ca, alăluri de meliculoase cercetări asupra lreculului, de 

o bogată operă de lraduceri, care puneau la indemină şcolii grecești 

in prelacere rezulialele şilinții conlemporane, să alle încă vreme a se 

ocupa cu loală serioziialea de problema unui insirumeni de înjelegere 

e et eu? S eege dër precursorul incercărilor 

s $ or dela noi” (p. 129). - Philippid 

lizan milttant" al limbii populare. Aceleaşi păreri {^ e dg 

Conslanda. „Ei recomandă siăruilor studiul melodic al limbii grăile 

ca se mal sigur mijloc a! inäljärii poporului“. In „Bpilogul" la Geo: 

ga a eg Dimitrie Philippide își expune o parte din ideile sale 
Di pre Ste BE ona gef care jin la lucrurile vechi, 

EC sumbre y doten s e, numește „loarie pajina mintoşi”, 

ucrările lui Philippide sint în număr de zece, une 

allele manuscrise. O parle sint traduceri, destinele a er rai: 

ma a O ti-ar ug SKS S printre care și acele in care 

mul nosire. D. Bănescu dă lista 

care o reproducem: 1 Geografia Modernă, în Ei teg ng 


Reeg A T eg EECH `, 


siende, închinată lui Polemkin, generalul rus, on pretins porlizan al 
cauzei grecesii. Cuprinde descrierea Oreciei, Turciei, llaliei, Spe- 
viei, Porlugalie! și Franţei. O „analiză” a lucrării a del Moriin-Lea 
cke (Researches in Greece): 2) Producerea Logicei lui Condillac. In 
deos cuprinde un discurs asupra școlilor. Conpnulul este sirăin d-lu! 
nänescu, flindcă n'a găsit nici un exemplar in bibliotecile noasire ` 
3; Astronomia lui Lalande—iraducere închinată lui Alex. Const. Mo- 
razi. În introducere, aulorol „se ocupă iarăşi de chesila limbii” ` 
4) Istoria Rominlei. Pentru cunoaslerea conlinulului atii de imporian! 
al acestei lucrări, d. Băneseu ne trimite ta dileriieie recenzii publicate 
în revista „Biserica orlodoxă romini" de C Erbiceann, Am fi dorit ca d. 
Bânescu să cerceleze personal „isioria Rominie!“, chiar dacă er Íi fost 
neroll prin acessia să repele unele lucruri spuse de Erbiceanu, „Bis. 
arl. rom.” este revista care nu poale fi la indemina oricui, iar pulinele 
exemplare din „storia Romină” aliate la „mai multe bibiloteci“ at la „cijiva 
particulari" nu pot (i uliilzate de cei mulți, din cauza limbii în core e scrisă 
laerarea lui Philippide lipsa eceasla constitue un mare defect al mono- 
qaraliel d-lulBänescu.5 Geografia Romtniei, operă care a alras in special 
se autorul studiului de lață, dindu-ne o recenzie asupra el, la slirşilul 
ucrări! 1 6) Incercare a unei analize a gîndirii, deosebi!ă de cele de 
"dnă acum, Un exemplar se află în hiblioleca Academiei și a fosi 
zercelal de d. Bănesca. „Opera e Îacbinalā „iubitorulyi de stiință” și 
sre drep! Matia o frază din Pilato și una a aulorului ëss, unde se 
nlirmă polerea rajlunii faj de empirism, ideia de lemelle a constrac: 
tiel sale bizare”, „Autorul crede nimerii că invăţații să se lolosească 
de acelaşi limbă inire dinşii“... „ŞI astfel, avind să oprească procesul 
firesc al schimbării gralului după legile söle, Philippide proclamă +ë- 
devărul“ că singură „limba ştiințilică” poale rămine ioldeauna aceiaşi, 
sași spirilul el crealor, cea „empirică fiind supusă necontenilelor 
oscilații ele inovației. Inovația aceasta după d. Binescu - nu apar: 
ine lui Philippide, fiindcă se găseste in Occident peniru prima dată 
ia cartea unui ofijer german, epărută şi în edilie iranceză; 7 Istoria 
lui Trogus-Pompelus, tradusă in neo-grencă. Lipset, 1817 (llul e luai 
dela Papadopulos- Vreloa); 8) Traducerea lui Florus e aminiilă încă 
din 1916 de d. N lorga („Ceva mai malt despre viaja noastră cullurală 
“i jilerară în secolul el XViil-lea“, Au. Acad. Rom. seria HL isl, tom. 
XXXVIII) care ne dă și cheva considerații asupra personalității lu! D- 
Philippide. Traducâlorul se iscăleşie, ag gluten: „dulorul Fi- 
talogicului Kominiei” ; 9) Traducerea „t'lloza/iei naturale” e lui Bris- 
som, manuscris; 10) O „Enetolopedie”, in 12 vol., in 4, manuscris. 
„lacovaky Rizo Nerolos atribue lui Philippide şi Iraducerea Chi- 
miei lui Foureroy (Philosophie chimique), pe care insă n'o aliâm e- 
mintit subi numele său, le nici unul din bibliografi. Ponle că a fost la 
mijloc o conluzie, căci opera lul Fourcroy a fosi in realitsie tradusă 
de Teodosie lliadi, Hul doclorului Menasse“, tipāriiă in 1802, la Viena. 
D Bănescu se opreşte mal muli asupra „Osogralie: Romiaiei”, 
diadu-ne o analiză a lucrării. Interesul,—nepricepul pe alunci, pe care 
îi avea Philippide peniru (Arie noasire, ë determina! niacuri violente 
din partea pelriojilor gresi. Atitudinea aceasta n conajlonalilor săli a 
josi cauza poale, pentre core Philippide na a mal da! la iveală volu- 
mul al doilea al operei sale. „Qeogralis” consti'ula partea a doua a 
operei mari, latilulată „istoria Rominiei”. Lucrarea intreagă lrebula să 
apară în două volume, Najionalismal exagerat, slrăin cu totul de preo- 
cupările știinjilice, a înlrerupi munca rodnică a eroditului grec, 
Opera iui Philippide, cu cele două caraclerislici ale ei: dragos- 
lea peniru obiectul cerceta! și conştiinciuzitalea în lämurirea probile- 
melor istorice, constitue un aderăral anahronism îmir'o epocă, in care 
predominau cu lotul alte preocupări. O recunoştinţă -cam lirzie pen- 
iru întreagă acenslă aciivilate ar D iraducerea /sforiei şi Geogra/iei 
itomiulei. Până atunci, „monogralia” d-lui Bănescu râmine și ea un 


, indemna peniru viitor. Gr. Gr Scor pan 
Y 


pter 


131 
130 VIAŢA ROMINPASCĂ RECENZU CH ANE 
EE EE, pe 


sx de cind în adevăr se poale vorbi la nol, de falroducerea unui sistem 


wa SÉ tăților monetare din a: 
arală, în mijlocul greu 

ea Vë, We iaca pete de bancă, precum + goen ie e? 

pot pentru inliințarea unei bănci de emisiune, Au 


unalizeuză legea din 17 April 1880 care crează Banca Nalională a Ro: 


Victor Slăvescu, /storicul Băncii Naţionale a Romtniei (4880 
1924), 33 pagini, Ed. „Cultura Naţională”, București. 
cliviiaiea economică a unei Uri na lrebue privilă ca un aci pre- 


L 
zeni soleil, c! irebue cerceteiā şi în lrecutul ei, lntrucit e solidară cu ile legii, şi discullile din Parlamen i 
aclivilalea economică precedentă, care poartă in ea odală cunoaşierea em VT Lem parte apoi activitatea ege ZS Fi 
erorilor comise, indicajia politicii de mine şi cunoșiinlele cele! perioade după împrejurările în sate gg soare ine fiecărei perioade, 
= WI de Sege cu ajulorul cărora să se Ee? mina pi ma! era gi ai poniru a relele mă os ai, 
Hrziu la o lucrare de ansamblu, este primul obstacol pe care-l inlim- Islinge : i e 
pină cercetătorul vieții economice romineşii. Cele citeva lucrări apă- eg dela 1300 - NEIER Băncii de emisiun 
rule sin! prea pujine şi disparate, pentru a se pulea proceda la o lu- a elalonule d . talul 
crare de pinions ona inga Ponta rominesii, i ber Ier riia paga P GE ed? e Ri do ma şi capitalu 
e ace inițiativa luată de d. Slăvescu de a siudia chestia misiune devine m iului 
rar ssm prival, ne ei e coniribajie reală dia cele mai merilorii şi Kë, mg o dala 1904 - 1914, adică pănă la declararea războiu 
o adevărată operă şiilajilică. 

Aclivilatea d-lui Slăvescu, ca Direcior al unele din cele mal mari wennt Epoca dela 1914 1918, epoca SE 
lastitujii de credii, precum și cultura d-sale şitimțilică, l-au permis e . V). Epoca dela 1918 - 1924, epoca Ce noar nòliză Mustrală cu a- 
incepe cu succes incā dinainie de războlu sludiul credilulul Grieg) D. Slăvescu, araiă piere Bogie pe ter Ba creditului privat, 
poidera ger aim casta” 6 Bănci, comerciale“ (4915) S Ge feiere ben Age) grande e mari Leg Zeg 
SR de prin irei mpariasis lucrări „Probleme de polilică de esch" KEES 34914 cind aforturiie user e enee Mee şi are 

„ „Marea finanjă in limp de războin“ (4920 ; „Organi a de cre- i în susținerea r r 
dit a Romîniei" (923), afară Wë Beien r dÄ Pabiloia În sAr- EE pech, d. Slăvescu sludiază evolujia 
hiva peniru Reforma Socială“ st „Buletinul Inslilutolui Economic". ln fiecare din scene, perioade: ei delal, a operajlilor de freie 
in R err a rară E eg privat, neg neet sed cordais Sinatu itë indeminare căiră con- 
sindiază activiinlea Instilutului de emisiune, a cărei! politică e sjulai , Toată asaliza autorului e condusă cu GE pune în cadrul eveni- 
in mod real dezroliarea institutiilor privale de credil, tuziile pe cure le degejează și pe a a Statului. 

Sarcina ce şi-a asumal:o d. Slăvescu de a cercela chesila wëatakeg şi poliiieii economice a pom mp = iertare ei cìi şi prin a 
Băncii Naţionale nu e din cele mai ușoare, dat fiind criticile nume- Lucrarea d-lui Slirescu, atit e e una din cele malimporienle 
roase, ciieodală justilicate, cileodală pornite din pasiunea luptelor po- naliza ai concluziile autorului, e aa ele şi o reală contribuție la 
lilice ce se dădeau in jurul Institalului de emisiune. A sl să priveşii lucrări din domeniul economiei e SÉ esmisiase. 
evenimentele cu loală obieciivitaiea, fără a fi influența! nici de criti- cunoaşterea activității Institutului nosira 
clle aduse, nici de elogiile ce se ridicau Băncii de emisiune, nu e o Savel Rădulescu 


inireprindere uşoară mai ales cind acesle evenimente nu ne depărtează 

incă sulicieni pentru a pierde din detaliile relietului şi a ne înlățişa 

numai perspeciivele mari. tè 
Banca Najlonală a Rominlei a făcut obleclul citorva lucrări ca 4 

acea a d-lui Cercel (Die Nalionolbank von Romănien 1908) sau a d-lul 

Di (La Zeg iesch e ere 1912) iar în limpul din urmă 

e é aram a publicai o losrie lnleresanlă lucrare „La Banque . 

Nalionale de Roumanie depuis ses origines jusqu’ A nos jours“, (Pa. nală“, București. 


St. Antim, Concepţia economică a Dreptului, „Cultura Naj'o- 


ei al concepției materialiste a 


un adepi dire icare a 
ris, 1922). „Antoci. oi să ra economism sociologic, Leg BE , Antim, 
Lucrarea de fejă a d-lui Slăvescu e concepulă inir'un cadru cu Ga ` pi sociale sub! prizma feplelor econom ez In anttchiiele 
mull mai mare decii primele 2 lucrări moi sus Cilate, care nu aveau De? | are ca funcjie specială să oby vg d capitalul s'a întări, 
de altfel să se ocupe de perioada războiului, în plus autorul caută să epn iialul era slab, el il proteja. an ca. inarmal cu această 
ne pună mereu in aimosiera epocii pe care o siudiază, peniru a re- Dri par prin relormele sociale proiajeazi Dr ep tului de Economie, din 
CS mai We erenimenisio ce au determina! adoptarea măsurilor e id sulorul face o Wi 3 dopendtile, adere astfel conce mn e 
uale, sau absenja lor, > nă pěn două nu 
E greu de rezuma! în cazul unei recenzii voluminoasa şi impor- merse greoi de Le redusă în vc ZA a Ari H ES 
lania lucrare a d-lui Slăvescu, care a reușii, ca lostă aridilalea su- sdas D decil o superficială intenție do x ajla e incompleciă. zo 
biectului, să șiie să concenireze atenjia cetilorului peniru a-l ur- ES cu prea puline laple, lindcă in gol ridică e 
mări cu interes chiar prin numeroasele tablouri de cifre pe cared. educe doar la manualele clasice. Peata tit ori Po , Pentru 
Slăvescu le aranjează cu sai? indeminare Iru a pune în relief ca- ` $ anlichilății lipseste de pildă Ed. Meyer, anges (cu drept cuvin! 
vaclerişliceie Pe care autorul voeşie să le d — EE i Srel media au găsim, dacii pe Le e Below, mae eră 
c vom mârgini aumai a indica, că lucrarea d-lui Slăvescu de- pse incompleciă. 
buleeză prin a ne arăla politica monelară a Rominiei dela 1867 incoace, eng d timpurile moderne inlormajia è şi mal 


132 a VIAŢA ROMINEASCĂ 


Piecind dela o delinijie preconcepulă, însăşi meloda d-lui Si. An. 
lim e viclată. Se poale ca Drepiul să fle exprimarea unor reală! 
economice. Lucrul e probabil! mal ales astăzi, cind relajiile economice 
lind să primeze în vinia socială. Dar e greu de ştiu! dacă Drepiul e 
o expresie a Economiei sau invers. Economia politică la rindul el, și 
ea, presupune o ordine Juridică dati. Ea se sprijină pe un cod. E 
reglemeniată înir'un anumli iei. Face parie, ca lranzaciie, dintre 
acleie licite. Așa dar Dreplul poale fi anterior Economiei. R. Stommler 
a arăta! că aceste două funcili sociale sint două feje ale aceleiaşi 
realități. Alunci dece subordonarea Dreptului la Economie? Dealifel, 
dacă d. Si. Antim ar fi studiat fepiele mai de aproape ar fi patul ve- 
dea că Dreplul e o expresie şi a religiei (mai ales în societățile primi- 
live) şi a slărilor de morarari, de opinii etc.. Așa dar ei exprimă mai 
mul! decii simpla garaniare a producției. 

Soclolopia conlemporană recunoaşie cu evidenjă legea inler- 
dependenței factorilor sociali, Prin urmare nu poale fi vorba de o 
ierarhie, de o dominație a unei singure fanciii în dauna celorialle. 
O schimbare înir'o serie de lapte sociale e suterilă de loate celelalte. 
Eroarea marxismului care dădea preponderanlă in socleialea functiilor 
economice, lrebue inlăiurală cu ajulorul faplelor în adevăr şiiin. 
jiiice pe care le avem azi. Lucrarea de fală însă nu ajută de loc la 
aceasia, dar nici nu lcreșie economiamul de obiecțiile de mai sus. 


M. R. 


KL 
+ RH 


Charles Maurras, Viitorul Inteligență, iradus de T. Vianu 
(Caricea Vremii“, colecţie iagrijitā de N, Crainic). 

Charies Mourras, pe care ni-l redă in romineşie cu muliă pri- 
cepere d. T. Vianu, e una din figurile cele mai influente, şi în ucelaşi 
timp din cele moi reprezentalive ale culturii franceze conlemporane. 
Ca la mulii intelectuali aciaali uailalea sa sufletească, extrem de com- 
plexă e compusă din elemente fireşte elerogene. Maurras e ua reac- 
lionar. Filozofio lul sociali pieooi de deparie: neagă însăşi realilalea 
progresului. El susține în Franja aspirațiile exiremei dre le, leoreii- 
zează veleităţile de guvernare aie regalismului legitimist. KE e și 
catolic, dar vumai adept al ordinei sociale a bisericii, a însemnălăţii 
politice pe care o are calolicismul şi alianja sa cu vechiul regim. Alt. 
lei e aleu, fiindcă modelu! inspiraţiei sale e aalichilalea greco-latină. 
In minunatele sale însemnări de câlălorie Anthinea", dela Florenţa 
la Aieng, ne-a rorestii toate vicisiludinile sufleteşii ale unei contertiri 
artisiice la păginlsmul antic, 


Franja e peniru el, succesoarea 
sabiiă a spiritului elen. Cine se apropie de anlichiiale 


ti r 
derai cn autentic francez. Secolul XVII a exprimai de pg ăi oara 


clerului speci- 
bit de funesiă a fost intinen. 
i Maurras „les trois R: réiorme, revolulion, ro- 
mantisme”, Minarea spiritului francez a inceput cu Calvin, a continua! 


introducerea mentalitāti 
prin excelență germană, care e romantismul, i 


că mesagii ale lumii 
mane, indigerabile peniru Francezi, trimise să afară sau să rh and 
seninăialea cullurii franceze. E natural astfel ca loji marii scriilori 
francezi care nu reprezintă rajionalismul şi clasicismul latin să fie con- 
sideraji de Maurras ca Ee dacă nu ca lrădători. Printre alții, 
stimă specială se cuvine lui Augusie 


REECNZN 133 


— 


, teorilicianul pozitivismului, docirină clară, realistë, plină de 
eg Stilel vetat loitu Omagiu! suprem trebue adus asifel vam e $ 
fel si doctrinei filozofice care o reprezintă: raționalismul. Condus e 
inteligență şi încadra! de irecu!, care singur e fecuad fiindcă ` m o 
rimenia!, Individul nu-şi ma! simie paşii şovăilori, ci, cu carac ec a 
telit posie păşi drep! înainte pe calea destinului său. Palria Së SE 
ei tradiții: regsiiteie, regim corporaliv, (la neroe exprimat = S eag 
generaux*), conlinullate politică Copsa BEES succesive 

ii , loale acestea sini salv A 
i AT eee în rominește sini din cele mal e pe prea Fam ben 
e un poef, un minuilor neiînirecul el frazei şi cn dialeciiciana de 
Pe lismului inte- 
te le-a pus la dispoziția najiona 
ei tz, ca ae EE 
i ucerea, lără a fi adeplu 
Lei äng eich aceste! figuri de veritabil cărturar, și talentul 
său rafinat, îți impun. istut: der și ua fe, 
e „ care e nu numai un talenta! pu 

cati Ed det Ale a redet în romineșie aceste pagini, aproape de 
coloritul lor original, 


M. R. 


e Ze 


e F, „L'art byzantia“, Paris, 1924, 206 pg.. : 
k pater hg clee panten de La, A ini ein Ziel ngia 
îi „les es , e 
in Ee Derai de tee Ne Leeër DA ee An É 
tionare, ca Encyclopedia „anonim Ke we ug gen geg Ba 
dar mai largi și atractive. Cea mal nou ajd getrei ră 
rută în Octombre lrecul, se tg pn pere Än Buffon -o 
unlvarsitole dela Clermont-Ferrand, Louis Le 5 LR 
bizaniinişii ai Franţei, alături de Diehl Be ee d 
mual -deşi apärui în 1910-al lui Charles Diehl, Ge 
bi forma rezumalivă a luc 
primeşte inoiri interesante chiar su A, locia, et ECK 
airu loji" dală de Brâhler, în ce prireș Eine 
` raie ale acesiei arle, care ne inleresea o 8 
GE EA, Tomil, weren, ete 
` Bucureşii, s'ar cu 
i e hi i, cl E E 
S ur 
rad rg yyri cu i icagere de d. Russo; un EE A 
artei bizantine, d. Talrali la lași, dar fără caledră Setz d P A vn 
același malerie d. Bănescu În Cluj şi V. OQrecu la en CH E 
alţii încă grupaj! pe lingă prolesorii aminiiii la „Comis EI Äerer 
i. lor istorice“. Tolasi, o singură caledră pentru pp -d amne 
nici una peniru istoria sau arla bizaniină, care A. Leien éi pe 
:ulțarii tuturor neamurilor est-europene, inire care n Se? Zeg 
E, SE iori a oa 
| recenali, -c 
Sia în remiza, east, pet, Săi “til aria 
a 
biz e m schematice, imuabile și es SS E perp on d 
dei nosiru era deprins judecind după frescele si n n Lo pice 
im ți. Era o greșală. Sludilie făcute de-o jumă R sae. Pra 
i zen H i, Salonic, în Orecia la Uistra şi Alhos, ata N 
mărar peer gg upă cercetările lui Sirzpgov:chi, în Syria, Egip 


A. Sek spre est, în țările balcanice chiar la nol sau în 


134 __ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Rusia, au demonstra! varielalea lipurilor arhilectonice şi Iconogralice, 
care sirăbale arta bizantină cu caraciere disiincie in timp și Ki 
Nu lorme hieratice, ci curente, şcoli şi epoci conseculive, care ple- 
dează peniru arla ce rămine singura manlțesiare plastică a bisericii 
orlodoxe-—del Tigru la Cariegeng și Ravenna, dela Justinian pănăla 
Brincoveanu a! nostru. Din imbinarea lradijiei orieniale căreta îi place 
exagerarea supraomenească, de unde bolla specifică arlei bizantine, 
cu aminiirea helenislică, de unde gusiul peniru simetrie ai clarilatea 
liniilor, și cea romană, cu spirilul magnificeniii, a rezulia!l această 
nouă arlă, sirăbălulă de un snobism perpeluu : curentul ollcial conserva- 
tor și cel popular, viu, dramatic şi evolutiv. Marile epoci ale artei 
bizantine sin! cinci: prejusliniană cu monumeniele neprecise ale 
veacurilor IV și V epoca lui Jusiinlan cu Sf. Sotia -cea mai strălucită 
incununare a ariei orienlale ;—prigoana iconoclaşiilor care reînvie 
păginismul clasic şi introduce un nou spirii viu prin satirele călugărilor 
lagăriți ` a doua epocă de aur din vremea Macedonieilor cu palaiui 
imperial dela Blacherne și lrumoase biserici in provincii - să aminlim 
mozalcurile dela Si. Luca din Focida ei Dafin-—şi ullima strălucire, în 
care cenirele dela Uisira, Salonic, Trebizonda au priorilatea; inslirşi! 
Alhosul face puniena de legăiură cu vremurile moderne. 

Esile o arlă imperială, pusă in serviciul potentajilor polilici; re- 
ligloasă, mozaicurile şi frescele sini Biblii deschise oricui Erndijia 
curenlului profan, exprimală în minialurile arislocralice, se coniinnă 
paralel cu mislicismul călugărilor, ale căror manuscrise zugrările au 
dai la iveală tealrul religios bizantin înainiea misterelor Apusului me- 
dieval. D. Brehier, care uită să pomenenscă de ciilorii romini la 
Alhos—mal receni vezi lucrarea noasiră „Bizanlinismul In Rominia”,— 
imlroduce în manuale peniru înlăta oară elementul dramatic şi inilaența 
Se Wes în Late scalptura bizantină. 

n două capitole largi se sludisză amănuniimile pr 
tehnice ale consiruejlei k în una perle cunoscute Keen gn 
studiul lni A. Choisy „L'art de bâlir chez les Brsagnaiina" al iehnicele 
ornamentale, unde se aduc lucruri nouă, ma! ales În sculplură, al cărei 
specialisi e d. Bréhler, Meritul arhitecturii bizantine rămine în crela- 
rea basilicei cu cupolă şi al planului în cruce, minunală întruchipare 
de elansări pornind dinir'un masiv ceniral dech respingem alirmajia 
lul Strzygovschi că crucea a venii la Bizaui din Armenia. Bisericile 
actuale s'au pasiral cu „pulină culoare bizanlină, dalorilă badijonulu! 
lare sau resinurărilor Renașlerii în lialia; lotus! avem desiuie date 
despre sculplură și piciură. In primele veacuri bizanlini! sculplează 
trepanal sin modelaj ; mal apoi, subi influența arabă, se 'nlinde sculp- 
lura broderie și'n deosebi „champlevie“; staluarul redus pănăla 
timpurie dispariție, pe cind în Occident relieful predomină in gotic. 
Artele culorii au lua! locul refuzat scalplurii: în primele veacuri, cu 
resurse mai mari, mozalcurile, mal apoi fresca; dacă primele erau 
mai strălucitoare, picturile mal bogate în lonslilăți. Brâhler distinge 
ari multe școli: mozaicurile dela Revena din veacurile VI-—IX, la 
? Se E gust alecsandrin in veacu! VI şi dela Kahrie-giami in veacul 
s 3 e limpul Paleologilor iconografia se schimbă, temele plioresii 
ae: din literatura mistică ; două școli sirălucile: la Utsira cu viile 
resce dela Peribleptos şi n Creta cu discipoli la Alhos. De aici elerii 
Duet XV se duc pănă'n Spania—cretanul Theoiocapulos ajunge 
E reco in Toledo—şi la noi, unde zugrăvesc minunatele fresce dela 

omneasca din şe Dacă sar D cunoscul și ma! bine podoabele 

noasire arlisiice, n'ar fi fost nerol! autorul, caşi predecesorii săi in 

pi Ze Laag «d În Kg ere la presupusele stole bizen- 
un e-a slăru 

a lezaurelor noasire de artă, WEE "e 25 


P. Constantinescu- laşi 


RECENZII 135 


R. Poincaré, Histoire politique. 4 volume. (Plon, Paris), 

Cronica aceasla cuprinde perioada nebabă în evenimente, dela 
alegerea de preşedinie a d-lui Deschanel in Fevruar 1920 până ln de- 
misia d-lui Briand în lanuar 1922. E o retipărire a articolelor d-lul 
Jolncaré publicaie în „Revue des Deux Mondes", Experienţa unicăa 
d-lui Poincaré şi ca preșşedinie al republicei şi în diierilele situații res- 
poasabile din Franja, dă o valoare adincă şi dramatică aminiiilor d-sale 
crilice, asupra celor mal complicate şi mal varinie afaceri ale lumii. 
Principala preocupare a d-lu!l Poincaré, o conslilue lupla : fecliră din- 
tre Franja şi Germania, asupra gravei probleme a reparațiilor şi sè- 
corităț!i şi interprelarea lralalului Versailles. 

Politica strictă şi demnă urmată de d. Poincaré, dela 1922 la 
1924, e numai aplicarea principiilor rigide, ce şi le formulează alci, 
cind disculă conferiniele dela Spa, Hyihe ai Londra. Chesilunile Si- 
leziel superioare, a proviziunilor, lralalulul Sevres şi polilica aliaților 
în Orlentul aprovriai, avenlura d'annurziană şi diplomația lallană, Ev- 
ropa şi Sialele-Unite în faja conlerinjei din Washinglon, sint princi- 
palele sublecie disculale. : 

Celace caracterizează lucrarea d-lul Poincarc e stabililalea şi 
delerminarea docirinelor d-sale, exacliludinea inlormajiei, palriolismul 
rigid - şi darul lilerar al Islorisirii. 

Al. Bontaș 


+ 
Ga = 


Goethe, Siolla. Clanigo, Egmont, (traducere de Tralan Bratu) 
Ed. „Cultura Najională”. 

A deveni! un loc comun lameniarea că marile noastre case de 
editură inondă plaja cu lraduceri ori inutile, ori dăunătoare. Se aleg 
de obiceiu, deadreptul din literatura neo-realistă franceză romane 
obscene, în genul lui „La garçonne". Din repulația pornogralică a 
cărții se poale obține, cel puţin, un frumos succes comercial. Alie ori 
se aleg aulori inlraduciibili ia limba noastră, Anatole France de pildă,— 
ori alții sirăini cu totul, aljii de o valoare mediocră aleşi din literaturi ca 
cea portugheză ori spaniolă, onorabile desigur, dar nu aşa de urgente, 
imtr'o țară căreia îi lipsese în lraducere marii litani al liter start 
universale. > 

Trebue să lim recunoscălori d-lui Treian Bratu că s'a ginadili, cu 
vriceperea care i-o dă competența sa, la Ooelhe şi încă la piese care 
nu sint din cele mai cunoscule, deci traduse în franjuzeşte. 

Această încercare a d lui Bratu, ne lasă însă o nostalgie. Cind 
vom avea în romineşie o onorabilă iraducere a lui Faust D 


iA. Ralea 


+ 
+ . 


Joseph Barthâlemy, Le gouvernemen! de la France, Paris, 
„4924, 12 fr. 
gc Oricine se inleresează de viaja CES modernă - şi în special 
orice cercelălor al geil ai tasiilujiilor iranceze, va primi bine a: 
ceaslă exceleulă carie, poale cea mai nimerilă ia formatul el, dintre 
lucrările exislenle cu acest subieci. Inir'un volum com aci de ceva 
mai mult de 200 pagini, într'o iratare clar franceză, avem o privireire- 


— 


136 VIATA ROMINEASCĂ 


prezenialivă şi sallztăcăloare supra consiilufiei de azi a Franţei. Deşi 
d. Barihclemy nu se ocupă cu guvernăminiul local! in măsura în 
care cercelează pe cel ceniral, primul totuşi nu e de loc uitat. După 
capitolele asupra „Principiului democratic“ şi asupra .Csraclerului ge: 
nera! si constituției” (cu referință specială la documentele fundamen- 
lale din 1875, cele cinci legi care en determinat exislența si airibuli- 
ile principalelor organe ale Siatului), autorul se ocupă în al ireilea, 
al palrulea și al cincilea capitol cu „Parlamealui* (și felul cum e inm- 
tățișa! aic! senalui—e ci! se poale de alrarțiv). Procedeară apoi la 
explicarea rolului şi activității „Președinielui republicei, ale miniştrilor 
de Satz și ale relajiilor lor cu Parlamentul. Se ocupă în urmă. într'un 
al op'ulea capito] (și care nu e unul din cele mai fericite) cu „Poli- 
tica sirăină* şi cu rolurile respective al preşedintelui republicei, al 
ministerului de afaceri sirăine, şi al parlameniului în controlul acestei 
politici. Capitolul al nouăiea e consacrat „Adminisirației* intereselor 
generale şi a celor locale; al zecilea „Justiției“, al unsprezecelea „Fi: 
nânleior* şi ei doisprezecelea și vilimul, - drepturilor publice. 

in fiecare din acesle expuneri esie un abundent nulrimeni pen- 
iru gindire și cunoştinți. În expunere se recunoaşte În genere 
dibăcin unei mini de maestru Astfel, chiar la începul, „carac- 
terul general a: institujiilor lrunceze“, este admirabil sinletizal în 
comparalie cu o casă mereu adăogilă, în care fiecare regim în ultimii 
o sută și douăzeci de ani şi-a lăsa! urma; ln temelie sistemul social, 
lega! şi adminisiraliv al imperiului napoleanian ; la ultimul etaj rodul 
activității democrației parlamentare din 4875. Dar pe cind fondu! de 
muncă napoleoniană s'a păstral, detaliile siruclurii s'au schimbat: la 
special, mullă descentralizare. (D. Barihclemy + vădit în conire 
exageririi la modă de a vedea în Franța de azi, conservarea absolulă, 
în toate delaliiic, a organizației imperialiste). După Napoleon |, fie- 
care regim a adăogai ciieceva insiitujiilor franceze: guvern paria- 
mentar şi principii financiare de jară liberă au fost stabilite de Resia- 
urare (1814 15) de monarhia de iulie a lui Ludovic Filip (1830—48). 
A doua republică (1848 51) a stabilii deliniiiv sulragiui universal. A 
treia republică (între 1871 şi 1875) a complecial organizația polilică de 
azi în toale trăsăturile ei principale Chiar al doilea imperiu lasă ceva 
în această lupiă, mecanismul electiv şi distribuirea euiorilăjii înire 
preieci și ministru. Inslitujiile franceze deci, seamănă unei vechi case 
de familie (după chiar expresia aulorului) in care fiece generajle a 
introdus cile o notă nouă, iar nu - dupăcum s'a gindii adesea o siruc- 
e geng plănuită cu uniformitate absolută dela pivnilă până'n man- 
sardă. 

Nu e neliresc ca D. Barthélemy să se ocupe in concluzie 
(pag. 216 -18) cu succesele polilice sirălucile care de curind au părul 
a Jusiifica republica a reia și lasiilujiile ei. In adevăr, dap consială 
conlras! intre situnția Franţei din 1570 la căderea celui de al doilea 
imperiu, cu situajia din vremea din urmă. Inslilujiile care au ajutat 
să se ajungă la asifel de rezullate—se exprimă dan cu o oarecare 
drepiale—merilă ceva mai bun decit disprej. Dar cind leliciiează dl- 

lomajia republicană în privința „liberării şi reconstrucției Europei”, 
n faja unui pongermanism care a incercat să-şi realizeze amenință- 
rile prin atacul cel mai criminal cunoscul in islorie, ` alunci confundă 
moralul cu materialul, justul cu injustul și repelă—de o manieră ce 
n'am fi bănuil-o unui publicist de felul d-sale ideile și limbajul unui 
şovinism antic şi crud, 
AL B. 


*» 
» * 
Alexandre Ribot, Lettres d un ami, Bossard, Paris. 
Scrisorile acestea, scrise cu farmec literar cuprind istoria politicii 
inlerne franceze in vremea războiului, Autorul e trăil-o din cenirul ei. 


RECENZII 137 


războiul a lzbucenii, d. Ribot era minisiru de finanțe; în limpal 
arene P-er ruseşti, a fost minisiru de afaceri sirălne; şi curind după 
acela,—prim-minisiru. E de un intens interes darea de seamă enge: 
situației generale în Franja în E irei ani al războlului. Se arunc 
apoi multă lumină onge eg erenimenielor politice care con- 

Huaţia mililară de pe front. 

2 E erer şi părerile d-lui Ribot asupra marilor poliliciani cu care 
d-sa a veni! în contact, ca de pildă cele asupra d-lui Lloyd airaa 
sau asupra colegilor irancezi din diferite minislere in care a par o? 
pat,- sin! impresionante și denotă un deosebi! sim} de observație ps 
hologică. 

Carisa reprezială 
rele războiu. 


un valoros spor documenlelor islorice din me- 
Al. B. 


L'i ialisme économique, Colin, Paris. 
Gasen 77 SZ cuprinzătoare asupra desfășurării SE 
economice în ultima parie a secolulni al nouăsprezecelea, SH E 
disculie dezrollarea near pin ee denen renge 
i cenlrale, creșterea . 
Eee ae Su chestiile” iniernalionale, ciocnirea de interese Ji éi 
rientul îndepărta! și confliclui dintre imperialismul german şi e 


britanic. We is 
l e a arts! solidaritalea economică a naj 

E 

a impune A 
pronn cz ierg borot e pres ear ca mijloc de a da au 

e tan'lor, =a egual. 
raias Eugen paeran pea ours i economic și Ween 
geed Dote sde panteatațe, ER ga er pere de e 
ierul co olii al mariio 
er ie rarka ré der Falllale. este loluși imposibil, lără de o pace durabilă 
intre najlual. 
Al. B. 


Revista 


Revistelor 


Note asupra caracterului 
spanioi 


Se spune că spaniolul e indivi 
duelisi și fapiul este et dar 
nu dia simplă apatie ori tendințe 
anttăice, ci penirucă de cele mal 
est ori e o personaliinie lep- 
sian şi originală. Afară de Rusia 
> ci-o jară din Europa nu rezintă 
2 e se eră mare varielale lipuri 
pro pr explicație a acestui fast 
S poale Tagmeniarea geogra- 
„ Într'o mulțime de jinuturi mici, 
aproape lără comunicații inire ele 
a fiecare Individ nu primeşie in 
e sa morală alle elemenie 
a A Geer dobindile în contaei cu 
elt mpului, cu nalura, cu pă- 
n Spania nu exislă o eli 

uniformitale de Gast WA 
colualš; liecare individ işi are 
os ginelitatea sa lreduciibilă. Acesi 
api împiedică progresul de a se 
EN in domeniile unde el 
e condijional de cerceliri migā- 
oase, de colaborarea mai mul or 
eben sau cel pufis a mai mul- 
-A persoane. Marasmul intelec- 
e Spaniei e locmai inacliunea 
sas ce ar trebui să conastiiue o 
e State cl icre i 
u nici H 

uniment literar sau şiiin = penirack 


nu există șefi 
in juru-le al erei Pata an 


poliiică, Spania Í 
Sue br tn rai a nE 
ouă sin! lrăsălurile caracieriati. 
os ale Spanlolului : ideia merit 
ideta frumuseții feminine. Cea 
(ën este concepiia catolică a 
morții, dar accepială în vlitimele 
sele consecinți şi perpetuu pre- 
egent e fondul cugelării zilnice. 
a nu-l face nici epicurian vuşuratic 
e plai nici un om ce se seleciează 
n tristejă ; îl dă însă liniştea sufle- 
lească necesară spre a pune in!r'un 
plan jusi diversele preocupări ce 
Sie omul. În Spania irăeşie 
en un popor ce are alte griji decii 
nul, ce ure vreme să cugele la 
irumuseța femeii, la culoarea tim- 
ES la moarie. Spaniolui, privi! 
n alară, pare leneş şi aromit de 
plăcerile vieţii: de ap! e prea 
conșiien! de reialiviistea sforlării 
LE de ideia că vom dia mem , 
imir'o al și că opera noastră nsăși 
nu va dure. Literatura populară 
proverbele sini pline de această 
convingere a inutilliäjli sforjării 
pămialeşii. E un popor prea ariisi 
are prea mult gust peniru tol ce-i 
sristocralic şi inutii. Idealul său 
Sa visji e ari a trăi ca un nobil 
ce n ` 
Get mic din ce crede in- 
oismul spaniol dere 
familiaritate cu ideia or Bara 
ceasiă disirugăloare de energii 
produce și faplele mari. Ce in- 


REVISTA REVISTELOR 139 


samnă a-şi risca viaja, peniru cine 
priveşte dincolo de ea nu numai 
cu seninălale ci și cu nădejde. 
Gustul pentru Joc, care este la 
baza celor mai mulle acte eroice, 
tol dia concepţia morții izvorăşte. 
Avantajele averii și gloriei: nu 
face s-i! Jerilesti viaja în ocupaţii 
josnice; dar să devii bogal prinir'o 
aruncălură de zar, ssia merilă un 
moment de alenție şi chiar oare- 
care slorțare. Spaniolul e jucălor. 
ŞI e în multe leluri: dela focul în 
iripouri pănăla arenluroasele expe- 
diții în Mexic şi Peru. 

A doua irăsălură e simțul său 
pasionat peniru lrumusejile vieții 
și dinire ele peniru acela ce o 
crede mai pură şi mai străluci: 
ioare: lrumuseța femeii. Femeia 
e cinială de popor în versuri deo 
drăgălășie şi suavitate ca nicăieri 
aiurea; ei | se sacrifică În a 
totul şi mai sles impul. Iubirea 
esie marea ocupalie a celor lipsiţi 
de lreburi. 

(Jean Baelen. Mercure de France, 
Mari, 1925), 


Tinereţea lui Renan 


P. Lasserre, care sa lăcal cu- 
poscul cu o celebră teză asupra 
romanismului, discipol de al lui 
Ch. Maurras, se ocupi de mai 
ani cu o monumentală monograile 
asupra lui E. Renan, Din cerce- 
țările lăcule a publica! mal intăiv, 
cu ocazia cenlenarului, un volum 
ocazional „Renan ei nous”. Acum 
publică primele două tomuri din 
incrarea mal mare pomenilă mai 
sus şi care se ocupă in special cu 
„La jeunesse de E. Renan”, adică 
ioată perioade dela nnşierea lui 
Renan până in 148, momenlul 
pubiicării lul „Avenir de la 
science". P. Lasserre nu a in- 
irebulațai numai „Souvenirs d'Eu- 
lance ei de jeunesse” incare E. 
Renan işi povesleşie oparte din via: 
já, dar şi loală corespondența lni, 
ineditele nepublicale dela bibilo- 
teca națională din Paris, dosarele 

fe dela seminarele unde 
marele seriilor a fost elev. 
Tinerejea lul Renan e redală 
asiiei, poaie peniru prima oară în 
acesi iel, cu o compleciă docu- 


— 


mentale, Aulorul şi-a scris în ` 
plus monogralia cu ealuziasm. 

Calace se desprinde din această 
primă parte e că Renan wa fosi 
dela incepul un elev briliant, Ma! 
ales la retorică, a losi dinaire cei 
mai slabi. Profesorii săi nu l-au 
cunoscut în adevăralul său carac 
Ier, lată aprecierea pe cate pro: 
fesorii săl au consemnal-o lè un 
sfîrşit de an în liceu: „Travai 
opiniălre. Esprii nalurellemen! plus 
solide que briliani. N'așant pas 
élé cullive ei des lors irop pen 
sensible à I'harmoale, il n'a pas 
obtenu depuis qu'ilesi dans la mal- 
son dea resullaisaussi heureux que 
dans une autre", 

lală cum judecau prolesorii săi 
pe acela care mal tirziu & fosi 
acuzai de irlroliiale, exces de 
strălucire, lalent elc.. 

André Beaunier, Revue des Deux 

ndes, Mai). 


Dezarmare 


Asglia şi Siaiele-Unile su de 
gind să provoace o nouă confe- 
rinjă peniru reducerea forjelor 
navale. După conlerinja care a a- 
vul loc la Washinylon, sa putul 
gici că dezarmarea in spiritul an- 
glo'american însamnă dezarmaree 
aliora. Franja și Italia au eat în 
urma acesie! conferințe redase la 
starea de pateri marilime de ulti- 
mul ordin, căci deşi Anglia şi A- 
merica şi-au redus lonajul, ele 
au impus celorlalie slate limite in- 
lerloare, aşa ch de lup! ele şi-au 
redus chelluelile, asigurindu-şi lol- 
odată şi superiorilalea navală, 

Desigur că la viiloarea confe- 
rință se va propune inlerzicerea 
de a se intrebuinja submarine. U- 
tilitatea marinei insă coastă nu atii 
in lupte şi atacuri de coasă, cil in 
garanlarea aprovizionării najiuaii 
civile şi militare angajală in lupte; 
şi peniru proleciia transporturilor, 
sini de folos locmai vasele ușoare: 
torpiioare, crucișătoare şi sub-ma- 


rine. 

independența şi puterea noasiră 
depinde de puterea de apărare a 
marinei care depinde le rindul et 
de numărul submarinelor. Va ire- 
bul să cerem la conferință ori su- 


140 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


primarea tiolelor de războlu, pen- 
Iru totdeauna, orl in caz conlrar, 
năsirarea submarinelor. A renuaja 
la submarine ar însemna ca soarta 
ser pet e caz de războiu, -să 
“pin e siăpinii mării A 
și Ze uite: li ia 
ictor Auga , KR - 
P pE gnenr. Revue Mon 


Pericolul gaiben 


Pe vremea cînd armata tapo- 
neză se distinsese în peria d? 
Ruşii, în Manciuria, se năzcul- 
deia unul eventual pericol dè nă- 
vălire a hoardelor galbene peste 
Europa, disciplinate şi conduse de 
lavonia. Pe-atunci această idee 
era o copilărie, căci Japonia nu 
dorea decit să fie o mare putere 
de rangul celor europene, lar China 
se lemes mai mull de vecinii el 
războinici. 

După războiu, situajia s'a schim. 
bai, Japonia hrăneşte o populaţie 

60 milioane pe un teritoriu cil 

lalla, avind în fiecare an o creş- 
lere de peste 800 mil suflele, Tert- 
Iorlul ei devine neindestulător pen: 
tru atita lume. O parle din popu- 
lite irebue să emigreze. Dar : ta- 
lele-Uniie,  Ausiralia, Noua Ze- 
landă, au interzis accesul emigran- 
llor japoneji, Japonia s'a simțit 
iajariată şi deaceia a devenit apos- 
tolul panasialismulu!. China şi ce- 
iclalte Popalaiti sė siring iol mai 
mult în jurul ei. Rabindranalh 
Tagore şi Chinezul Sun Ya! Sea -— 
su vorbii poporului japonez des- 
pre idealismul asiatic În opoziție 
cu  melerialismul occidental ară- 
lindu-le „necesitatea de a civiliza 
Europa’. Această mişcare, care 
tinade să solidarizeze o populajie 
de aproape un miliard na se poale 
så nu influențeze soaria lumii, 

Pericolul unei năvâliri e pujina 
probabil căct ar îl greu să se or- 
ganizeze milităreşie o populajie 
așa de mare ca a Aslei, dar ade- 
vărala primejdie sið în mişcarea 
revolujionară şi iînir'o eventuală 
concurență economică. 

In adevăr, cum s'ar pulea men- 
line auloritatea Angiiel şi Franței 
odală cu eliberarea In care 
esle punciul vulnerabil a coaglo- 


metalului anglo:saxon, şi ingloba- 
rea probabilă de călră C 
coloniilor franceze ? Ce 
Dar concurența economică e şi 
mai periculoasă, Peniru momeni, 
Siatele-Uniie, Canada și Australia 
nu primesc imigranii Japonezi şi 
Chineji, căci aceștia ini foarte 
buni comercianţi, se îmbogățesc 
repede, şilu să muncească, consii- 
tuind un pericol economie mare. 
Exemplul îl dă Indochina unde 
liile sini în mintile Chinezilor 
venetici, Dar a opri pătrunderea 
lor cu forja, la nesiirşii, e greu. 
Dar admițind că asialieii rămina 
În fările lor, atunci fatal se va 
indusirializa Oriental. Dr. Washia 
şi alle spiriie clar văzăloare aspiră 
să facă din Japonia o nouă Anglie. 
ŞI atunci, cînd o indasirie mare 
se va dezvoita în Japonia, alimen- 
lată de materiile prime din China, 
unde vor fi e de desfacere 
ale Europei? Cind Asia Industriali- 
zală nu va mai cumpăra din Europa, 
va pulea aceasia trăi in hotarele 
ei lără să se asfixieze ? 
Acesia e adevăratul pericol gal- 
n, cel economic, care amenință 
civilizația occidentală lot aşa de 
grev ceşi un războiu militar. 
A SÉ bec. Le Monde Nouveau, 
pril). 


Organele administrative 
ale asigurărilor sociale 


Asigurările munciloreşii lau o 
dezvoltare iv! mai mare cuprinzind 
cit mai mulie riscuri. ln nici o 
Jarà însă nu se poale spune că e- 
xistă o bună administrație a aai- 

ării ; de multe ori muncitorul 

La md ya infirm fenunjä la drep- 

n cauz 

Zuch e greulăţii de a- 
ma confuzie o face însăşi le- 

gea care nu prevede bie be 
tra tuturor riscurilor, nu delermină 
principiul obiigator al asigurării 
(în unele cazari muncilorii sini o» 
bligaji să se asigure, în altele sini 
lăsaii la voia lor); nu stabilește o 
ndemnizare proporțională gravi. 
tății riscului; recunoaște nevoile 
salarialului dar pe ale familiei sa- 


le nu, eic. 


Pe lingă conluzia legisialiră vi- 


REVISTA REVISTELOR MI 


ne cea adminisiralivă, din cauza 
prea mulior organe care ze ocu- 
pă cu asigurările. 

Acum s'a răspindil ideia de a se 
rupa loate ramurile de asigurare, 
fni un singur organism. Birourile 
de plasare din fiecare jară se pol 
adepia pentru orice operajii de a- 
sigurare. Adminiziralia asigurări» 
lor sociale să fie încredințală u- 
nui sislem najional de biurouri de 
plasare, înzealrale cu servicii de 
esigurare pentru fiecare risc în 
parle. 

Această nouă leorie are duș: 
mani ca orice idee nouă, a cărei 
realizare praclică e indoelnică. 

Exislă trei tipuri de organisme 
peniru asigurarea socială: Institu- 
țiile naționale ale sintului, socie- 
tățile încuriiajste de siat și com: 
paniile de asigurare privale. Cele 
diatălu au sisleme uneori prea 
centralizatoare ca în Anglia sau din 
conira, ca în Germania. Uneori 
exercilă monopol, alleori vin în 
concurență cu alte organizații. În 
uncie cazuri, asigurarea muncilo» 
rilor e obligatorie, în altele tacul- 
lalivă. i 

So -ietăjile aprobate de stat sint 
cele muluale, sindicalele, corpor- 

ațiile indusiriale ; loale aceste nu 
trebue să albă decit scopul de aju- 
lorare a membrilor lor, al ireiiea 
tip urmărește profilul malerial și 
are cheltueli adminislralive foarte 


mari, 

In resliiale, o singură institu- 
He poale administra losie ra- 
murile de asigurări sociale, cu 
două condiții: culculele riscurilor 
să se lacă exac! și după sialistici, 
şi melodele adminisiral ve pentru 
prinderea simulalori'or să lie efl- 
cace peniru orice risc. Experi- 


ența orală că sialisticile disponi- 
bile sint deajuns şi melodele eli- 
cace. Acea inslitujie ar [i servi 
ciul de plasare care pe lingă că 
sar putea ocupa de loaie ramu- 
rile asigurărilor sociale cu care 
se ocupă celelalle Irel nur, asi- 
gură pe muncilori și în caz do 
şomaj. 

Acest sislem unic ceniral ar cu- 
prinde şase servicii: 

a) Serviciul slalisticei şi cerce- 
tărilor. 

b) Serviciul însărcina! cu sin 
deren măsurilor pentru preveni- 
rea riscurilor. 

c) Serviciul insărcinal cu sludi- 
erea mijloacelor de a reda capa- 
cltatea de muncă infirmilor şi al- 
lor incapabili de a-şi cistiga un sa- 
lar normal. 

d) Serviciul insărcinai să se o- 
cupe de personalul suplimeniar, 
necesar adminisirajiei ` doctori, 
farmacişii, jurişti. 

ei Serviciul însărcina! cu con- 
trolul plății prestaţillor, şi 

eretia insërcina! cu com- 
trolul siringerii fondurilor şi pla- 
sameniul rezervelor. 

Serviciul asigurărilor sociale va 
creia biurouri locale de asigura- 
re in loale regiunile țării. Biu- 

rowri principale in oraşe şi su- 
cursrle aproape în orice sal. Or- 
ganele nciuale ale serviciului de 
plasare ar fi un fel de nucleu el 
noil organizări. 

Instiiuirea sistemului unic de è- 
sigurări porneşte din dorința de a 
face sé dispară nesiguranța zilei 
de mini şi mizeria. Realizarea pla: 
nului este tirzie, dar posibilă. 

(M. Joseph L. Cohen. Revue in- 
ternationale du Travail, April). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Paul Bourget, Conflits inti- 
mes, Plon, Paris. 

Nuvele, în care pasiunile cele 
mal lar! se izbesc de regulele de 
conduită siabilite. Prima nuvelă, 
v SN roman e catacteris 

că: 

Arheolagul Belgrand are un co- 
pil, —o fată. Ste, însă, că solia iul 
o născuse in urma relajlilar a- 
vule cn prielinul său Césaire Fa- 
vreuilie, Belgrand se desparie de 
solie. După ciba timp aceasia 
moare. Belgrand la aluaci fala s'o 
crească. Maria il lubeşie şi dia 
cauza vieții impreună şi a sminţi- 
rilor, wg ug care nu-i spusese 
secrelul, începe so preluiască ca 
pe o adevărată fiică. 

_ Mat tirziu bătrinul Favreuille o 
iatilneşie din intimplare; emolia 
iui e aşa de mare că fala ghi- 
crește secrelul. Cu loote acesiea, 
ea conlinuă să-l iubească pe Bel- 
grand mal Pers ca niclodală, 
iațelegindu-}. Favrenille care-şi in- 
velase amicul şi-şi bătuse Joc de 
ea conjugală, este asilei pe- 
sir 
elelalte povestiri sial la fel 
erre Benoit, Le puiis de 
Jacob, Albin Michel, Perie 
Personajele noului roman, cași 


intimplările povesiile sin! apro- 
ape de renlilaiea zilnică. E 
vorba de lralul unei coloni! de t- 
vrei sionişii în Palestina. D. Be- 
noi! aduce cu nceastă ocazie un 
EG observajiiasupra moravu- 
rilor Evreilor sionişii, prinire care 
conduce o inlimplare obişnuită: o 
cusuloreasă evreică locuind în Pa- 
ris, devine femee galaniž, dar rasa 
o face să părăsească profesia şi 
să plece in colonia „Fintina lui 
Iacob" in Palestina. Acolo are un 
barba! urit și bolnav, După cliva 
timp, cind din inlimplare se inloar: 
ce la Paris, îşi reia vechea pro» 
lesie. Se pare că romancierul 
vrea să eraie că visurile sioniști- 
lor sini ireallzabile. 

Louis Joan Finot, Le héros 
voluptueux, Ed. Fasquelle, Paris 

Daniel Pere! a luptat eroic pa- 
iru ani în războlu scâpind din loale 
enee Credea că gloria de a 

i lost erou îl va răsplăli în vre- 
mea de pace pe cate a doril-o. 

Der împrejurările sociale şi e- 
cnnomice au schimbat lumea și au 
lăcul-o mercaniilă și speculanlă. 
Eroul nu se poale adapla acestei 
vieţi uşuralice și grăbile. 

Daniel Perei esie -tipul multor 
demobilizaji care nu se pol adapta 
condijiilor sociale post-bellce-— si 
in sceplicismul lor amar, nici nu 
se mai pol revrolla 


Abeil Hermant, Le Bourgeois, 
Hachetlle Paris, 

O carte scrisă cu spiril și pee- 
locuri cu ironie, în care aulorul 
caută să facă un porirei fidel al 
burghezulul. || detineşie, vorbind 
și de înainimşii lui, Li arată calilă- 
He care se vădesc adesea printre 
defectele ṣi actiunile lui ridicole. 
Il analizeară mai ales virhalen care 
constă înlr'un fel de echilibru, In- 
sisttad asupra forței banului si sno- 
bismulul. 

Piarre Mac Orian, Les pira- 
tes de l'avenue du Khum, Ed. du 
Sagilialre, Paris. 

Anlorul înfăţişează viaja aventu- 
roasă a conirabandişiilor de al- 
coo? în Sialele-Unlie, unde de Cu: 
rind s'au inler:is băularile alco- 
olies. la paginile scrise cu umor 
se vede că oamenii aceștia sini de 
o îndrăzneală mare, cruzi și yirefi 
şi adesea scapă de vigilenia og: 
'orilăț lor. 

Thomas Raucat, L'honorable 
partie de campagne., Nouvelle Re- 
vue Fronçaise, Paris. 

Un european plânnise să se: 
ducă o linără japoneză de condi- 
ție umilă. Burghezii din Tokio fac 
enorme slorlări să-l împiedice să 
nu ce compromilă. Cu acesi pri- 
se | romancierul povesteste cu dea- 
mămunlul scene caracteristice din 
obicelurile şi moravurile orientale. 

Colette, Aventures quotidien- 
nes, Flammarion, Paris. 

O culegere de cronici, Bucăji 
scurle, cu subiecie variale E vor: 
ba de paseri, de asasini, de copii, 
de cinemalogral, de lrumuselea 
femei! și a liorilor, despre cata: 
caliță ete.. 

Roger Sorg, Cassandra ou le 
socret de Ronsard, Payot, Paris. 

D. Sorg descopere lucruri nouă 
in viaja lui Ronsard : Poelul a tubit 
cu adevărul o singură lemee, pe 
Cassundre Salviaii. Toate poeziile, 
chiar cele pentru Helena ori Ma- 
ria — sint scrise tol de dragul Ces- 
sandrel. Pentru dovedirea aces- 
tei descoperiri, autorul aduce pro- 
be ingenioase și numeroase; de 
asemenea corijează mulie dale 
pănă acum inexacle. 

Nicolas Ségur, Conversalions 
avec Anatole France ou les mé- 
lancolie: de l'intelligence, Paris. 


EE INTELECTUALĂ ÎN STRAMATATE 143 


D. Segur n avul con'orbir! lungi 
cu Analole France, În vremea ma- 
turității talentului și inteligențel a- 
cesluia. H arată vorbind despre 
Renan, despre Jaurès, despre glo- 
rie, despre voluriste, dezrăluind 
astfel mulie şi varlale ginduri ale 
marelui dispărut. Pronce rămine 
același suflet sceplic şi ironic, im- 
pregnat de clanicism. 

L. Dugas, Los fimides dans la 
Htt&rature et l'art, Alcan, Paris. 

Un studiu asupra diferilelor as- 

ecle sle iimidilății lə, moraliști, 

ilazot! şi oratori. S'ar pulea spune 

că lucrarea d-lui Dugas e o anlo 
logie a limidităjii. Unele porirele, 
ca de pildă ol iul Amiel, siat re- 
marcabile. 

Crilica lilerară va lrebul să stu- 
dileze aulorii şi din punctul de ve- 
dere a! limidității lor. 


POEME 


Josephin Milbauer, Fer ei 
acler, Picari, Paris. 

Un volum de poezii in care au- 
torul cintă maşina cu osalura ei 
melalică şi ordonală care luncjlo- 
nează ca un orgażlsm vlu. Peniru 
d-s maşina ore parcă o valoare 
absolută și in alară de minlea o 
mului care a creal-o. 


ISTORIE 


Marcei Marion, Dictionnaire 
des Institutions de la France aux 
XVIl-âme ei XVIII-ame siècle, Pi- 
card, Paris. 

O serie de arlicole așezale du- 
pă alfabe! in care se rezumă eve- 
nlmenleie guvernării şi adminis- 
irației franceze pe vremea mo- 
marhie! Burbonilor. E o Istorie pe 
scuri care cuprinde rezuliatele pre- 
cise ale unor cercelări lăcule cu 
metodă şi erudijie. 

Emilile Le Gallo, Les Cani: 
Jours, essai sur l'histoire de la 
France depuis le relour Vile 
Eibe jusqu'à la aourelle de Wa: 
ierloo, Alcan, Paris. 

Cele o sută de zile dela inloar- 
cerea lui Napoleon din insula El- 
ba și până la căderea lui, au fos! 


o pe de lrămintare neobiş- 
nuită Aeniru toale clasele sociale, 


144 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Se studiază in aceaslă carle men- 
talilatea ofijerilor şi soldaților, ad- 
minisirajia  prefecţilor. acjlunea 
clerului catolic, dezvoliarea Fede- 
rațiilor palriolice, actul editions, 
rolurile lul Fou:hé, Benjamin 
Consiani, La Fayetie, Lamarque, 
cu malie documente elc. ele 

Se studiază și problemele eco- 
nomice şi cheslia bunurilor nalio- 
nale în 1814 şi 1815, Volumul se 
închee cu un index de nume şi 
locuri, 


ŞTIINŢĂ 


W. H. Hobbs, Earth evolution 
and its faclal expression, Macmii- 
len, New-York. 

Ipoleza nebulară a lul Laplace 
à fosi demult părăsită. Sa'anlul 
american Hobbs, vorbind de for- 
majia păminlului, înclină «pre teo» 
rin planelesimală e lui Moulton şi 
Chamberlin, după care globul pă- 
mintesc s'a formal cu incetul pria 
ingrămădirea meteorijilor. Nu e- 
xisi un foc central; ci malerille 
solide ce compun globul se aşază 
după densitatea lor. Materia a- 
prinsă aruncală de vulcani nu pro- 
vine, cum se credea, din centrul 
pămintulu: unde ar D o regiune 
imensă de loc, ci izbucneşie dela 
o adincime mai mare sau mai mi- 
că, uneori foarte aproape de su: 
pralață. Analiza chimică a lave- 
ior Stabileşte că există o identila- 
le de compoziție inire ele şi şistu- 
rile argiloase; lemperatura lave- 
ilor e cam 1200 C, şi argila refrac- 
lară se lopeşie la 1000 C., încil 
degajarea de căldură provine din 
compresziunile şi lopirile coajei 
câre crează depozite de lavă, 

Această teorie a vulcanilor se 
al wë pe multe exemple din geo- 
graila Americei, 

In privinja formării relielului, 
Hobbs nu admite nici leoria schim- 
bărilor lenie într'un timp prea lung, 
nici teoria calasirolelor ; susjine o 
alta intermediară ` sint regiuni un- 
de se fac transformări mai repezi, 
alle regiuni unde schimbările re- 
lièfulu: i lac ma! incei. 

orei, Principes d'algă- 
re set d'analyse, Aibin (eg 


Aulorui Sludiază întălu „lormele 
lineare”, apoi arală scopul anajj- 
zei malemalice rorbiad de luneţii 
şi clasificarea lor; în parica ul- 
limă a lucrării consacră un capi- 
tol dezvollat, calculului infimitezi- 


mal, 

Există legătură taire malemalică 
şi fenomenele fizice, biologice, 
psihice și sociale. Așa de pildă: 
funciia exponențială reprezinlă: 
absorbiia luminii, răcirea corpuri- 
lor,  lransformătile  radionelive, 
creşterea organismelor vii, legea 
lui Malthus relativă la creşterea 
populației în funcție de limr, ci- 
calrizarea rănilor elc., 

Calculul integra! şi diferenţial 
rezolvă cele mei multe probleme 
de știință. Calculul puterii unui 
molor de exemplu se face prin in- 
legrare; mișcarea pendulei se pos- 
fe reprerenia prinir'o ecuajie di. 
ferenjială elc. 


SOCIALE Şi ECONOMICE 


L. ifor Evans, The agrarian 
revolution in Roumania, Universi- 
ty Press, Cambridge. 

Prima cerie în limbo engleză a- 
supra reformei agrare din Romi- 
nia. În capitolul introductiv, au- 
torul arsiă condițiile geografice 
ale |ării, apol pe rind arală stares 
vechiului rega! şi-a provinciilor a- 
lipite înainte de reformă. Pesie 
Jumătate din pămintul cullivabil al 
țării, era slăpinii cam de 5: 00 pro- 
prielari pe cind țăranii, 95 la sută 
din populația țării, nu slăpineau 
deci! 40 la sulă din pămint. 

Dă pe scuri principiile reiormei. 
Arată cum s'a pus în preclică ex- 
proprierea şi conslată că jărăni- 
mea dejine acum cam 7i la sută 
din intinderea cultivabilă în loc de 
40 la sută, 

Ultimele capitole arală urmările 
războiului asupra agricullurii ro- 
mineşii. Producția a scăzu! mull. 
Aulorul socoleşie că reforma e 
fost utilă, e de regrelal însă că 
rajiual de ordin polilic ven per- 
mis ca împărțirea păminilului să se 
facă treplai pe măsură ce jera se 

relăcea de dE războlului. 

Smile anderveid 


Les. 
Balkans ei la Ed. Te lan- 
tine, mg mër 


In August 1924, aulorul a câălă- 
torii prin țările balcanice. Car- 
lea cuprinde scrisori de-ale sele 
cu acest prilej, în care se de- 
serie pe larg situația partidelor 
socialiste și comuniste și în gene- 
ral a organizațiilor munciloreșii 
din țările balcanice. e 

A. Străbei, Sozialismus und 
Weltpemeinschaft, Der Firn Ver- 


tag, riin. 

utoru! sludlază efectele politi- 
cii de violență a unui stal, slit fală de 
alte state cil şi înăuntrul său. A- 
rală pericolele la care e expusă 
civilizația din cauza conllictelor 
srmate. 

Cel mai uşor sisiem de a apla» 
na diierendele dinire naliuni ar 
|. de a se face apel, pe deobarie 
la inlernaționala lucrătorilor şi pe 
de alta la o Socielale a Națiuni- 
lor care să cuprindă locale țările 
din lume. 

A doua parle a cărții se ocupă 
de rărboaele civile, de revoluila 
iranceză dela 1789, de bolşevism 
si de slluajia internă a Oermaniei 


după armisiițiu. 
kari Dioni, Die Diktatur des 


Proletariats und dus Rätesystem, 
Ed. Gustav Fischer, lena. 

O expunere pe scuri a diverse- 
lor curenle socialiste și comuniste 
in legâlură cu diclalura proleta- 
riatulul. Vorbește de osemenea de 
principile noi! politici economice 
a Rustei. 

Fordham Montagu, Tke Re- 
buillding of Rural England, Hul- 
chinson and Co., London 

După arălarea caraclerelor ge- 
nerale ale agriculturii engleze, a 
ulorul discută problema proprielă 
iii păminlula! şi modaliialea des- 
facerii produselor. Economia ru- 
cală nu poate D reorganizală de- 
cît prin cooperajle. In acest scop 
d-sa face un plan dezrolial, preco- 
nizînd crearea unui mare lrusi de 
alimenleție, care să cumpere pro- 
dusele agricole deadrepiul dela 
ermleri şi să le vindă direc! con- 
sumatorilor. In felul acesta mal: 
mea de inlermediari ar îi desliin- 
jată şi prelul alimentelor Sr fi mi- 


nim. 
G. Oiphe Galliard, Histoire 
économique et financière de la 


__ MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 145 


guerre (1914 —1918), Marcel Rivière, 
Paris. 

Războiul a avul urmări econo» 
mice grave in lonte țările. Aulo- 
rul s'a silil să ñe impariial şi alt, 
ințifie. Vorbeşte de: Dispariţia 
crediluini, greulalea lransporturi- 
lor, criza comerțului exlerior şi 
schimbul, scăderea producției in- 
dusiriale şi agricole, criza de con- 
sumație, tulburările politice ai fi- 
nanciare, şi despre relacerea e- 
conomică peste ruinile războlulul. 

Din cele spuse şi studiate de 
autor rezultă două invățăluri: Răz- 
boiul nu îmbogăleşie, dimpolri- 
vă sărăceşie şi slalul e neputin- 
cios în rolul de producâlor cu sis- 
lemele lui arliticiale care au dal 
gre in tot timpul războiului, Tol 

iberialea pare a îl cel mai bun 
facilior de prosperilale economică 
è popoarelor. 

P. Martinez Graciano, Hacio 
Jà solución pacifica de la cuestion 
social, Editorial Voluntad, Madrid. 

Problema socială e minujios a- 
nalizată. Mişcarea muncitoreascè 
are un fol esenjial in economia 
socială. De acela cu drep! cuvint 
sociologul spaniol spune: munci» 

torii, unindu-şi puterile, au reușii 
să închege un partid de o pulere 
irezislibilă. E un fapi care lrebue 
recunoscul şi conira căruia et: 
nutil să te revolli. Injelepciunea 
con tă în a canaliza aceaslă mis- 
care peniru ca să lie binefăcăloa: 
re soclelății, în loc de a deren 
un toreni pusilitor.” 

Herman Steen, Cooperative 
Marketing. The Golden rule in A 

riculture, American Farm Bureeu 

'ederalion Library in Agricultur, 

Garden Cily, New-York. 

Federalia lermierilor emericani 
publică aceaslă carie în care se 
explică sistemul de vinzare coo- 
peraliv al produselor agricole in 
Sialele-Unite şi Canada. 

Sint yeale o sulā de asoclajii 
care vind tulun, fructe, gring, lină, 
carloii etc.. Cea mai dezrollală 
cooperalivă esle acea de frucle 
din Californie. 

Aulorul explică principiile coo- 
peralive ale asocialiilor, şi crede 
că cel mol bun lip de cooperalivă, . 
e ocela in care membrii sini le- 


LU 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


datt prin Conlrecie de a livra mär. 
fari care sini conirolale și apoi 
vindule în comun. Cooperaliva nu 
plăteşie benelicii, ci slujeșie nu- 
mai ca un insirumeni de comeri 
în mare, cu înlesniri evidenie pen. 
tru membri, 

Erwin Jacobi, Einführung In 
das Gewerbe und Arbeltsrecht, Ed. 
Felix Meiner, Leipzig. 

O introducere în sludiul drep- 
tului industrial, Aceasta e e paira 
ediție, în care s'au adăogit losie 
modificările legislației muncito- 
reşii făcute în ultimele luni. 

Cariea e un manual prețios pen- 
iru sludeniii în drept si pentru ori- 
cine caulă să se inilieze in stu- 
diul dreptului muncitoresc. 

Eduard Abramovski, Die 
sozialen deen der Genossenschaft- 
sbeweigung, tradusă din limba po- 
lonă  Genossen:chaftiiche Volka- 
biblioihek, No. 12, Buchhendlung 

Verbandes  schwelzerischer 
Konsumvereine, Bâle. 

E vorba de idealismul social al 
mişcări! cooperalive.  Adevărala 
democrație nu se poale realiza 


i ni 


deci! prin organizarea cooperali- 
vă. Ea poale inlocu! sistemul ela- 
list actual. S'əlul deşi! pulernice 
malerialiceşie, este paraliza! de 
mecanisme! lu! greoiu şi nepoirt, 
vii. 

Giat Broch, Proletarialers dik- 
tatur, Ascheboury, Kristiania. 

Aulorul e profesor de limba şi 
ilteratura rusă la Universitatea din 
Kristiania. A scris această carle 
după ce a fâcul o călătorie prin 
Rusia sovietică, 

Vorbeşte in special de ideile co- 
muniste, și de organizalia învăţă- 
turii lor. 

Revrolujia economică a bolşeri- 
cilor a dai greş. De aceia ei se 
mărginesc acum la o acțiune ide: 
ologică de pregătire a spiritelor 
peniru o revolujie economică mai 
tirzie. Comunismul rus a devenit 
o seclă religioasă și conducătorii 
sovieielor au ca obieciiv, răspin- 
direa aceslei credințe. 

Aulorui observă schimbările psl- 
hologice și morale care s'au pro- 
dus în populația rusă subti intlu- 
enja noului regim. 

COMPILATOR 


Bibliografie 


In editura „Cultura Naţională“, 1925, Bucureşti. 


Walt Whitman, Poeme, Preţul 50 lel. 
Ai. Popescu-Telega, Cervantes. Pr. 10 lei. 
Mihai! Kogălniceanu, Sorleri alese, Pr. 50 lei. 
Corneliu Moldovanu, Poezii. Pr. 60 lei. 
Goethe, S/ello, Clauigo, Egmot, trad. de Tralan Brate, Pr. 30|. 
Euripide, Bocantele, Aiceste, Cielopul, irad. de ŞI. Bezdechi, 
Pr. 80 lel. 
St. Antim, Concepjia economică a de Zéien tel. 
in, trad. de P. Grimm, Pr. k 
boah lui Socrate, trad. de ŞI. Bezdechi, Breil 
80 lei. 
Emil Dorian, De vorbă cu Bălanul meu, Pr. 40 lei. 
H. P.-Bangescu, Romanja Provinciald, Pr. 50 lei. 
H. Sanlalevici, Cercetări critice şi filazofice, Prepal 100 lel. 
Marin Simionescu-Rimniceanu, Necesitatea frumuseții, 
Charlos Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francez. 


In Editura „Cartea Rominească” Bucureşti: 


Edmondo de Amicis, Co simte inima copiilor, Pr. 55 lei. 
MN. Bataria, Sărmona Leila, Roman din vieja cadinelor, Ed. Il 
Pr. 50 lei. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Căpitan Aurel !. Gheorghiu, Priveligii din Bucovina pi 
toreoscă. premială de „Carlea Romineas- 
că“, Pr. 60 lei. 

N. Pora, /nir'o noapte pe Bărăgan, Pr. 40 lei. 

L A. Bassarabescu, Vulturii, Schile şi Nuvele, Pr. 40 lei. 

E. Lovinescu, Grigore Alexandrescu, Pr. 40 lel. 

M. Sadoveanu, Povestiri! de Seară, Pr. 35 tel 

C. D. Blidariu, Fiv? lui Lucifer, Preţul 15 lei. 

Dr. Emil Gheorghiu, Ujtica (Tuberculoza) Cuuoşi. Folosil., 
Pr. 4 lei. 

ion Popu-limpaanu, Bacteriile folositoare, Cunoşi. Folosit 
Pr. 4 lei, e 

€. Lacriţeanu, Cultura Sfeclei de zohăr, Cunoşi. Folosiloare 
Pr. 4 iei. 

Gavril Todica, Jora Hojegului, Cunoşi. Foloa, Pr. 4 lel 

Traian Demetrescu, Pădurea din Solca, Cunoşi. Folos., Pr. 4l. 

Dr. i. Dobrescu, /ngräşarea Påmtalulul, Cunoşi. Folosit 

Ing. Dr. A. Schor, S/aturi practice, Cunoşi. Folosit. ` 

A. Giugiea, Banul, Conort, Folosit. 

Stei. ionescu, /storicu! e'ectrieităjii!, Cunoşi. Folosii 

i. Simionescu, Scrisori cereşti, Cunoşi. Folosit.. 5 

€. Negoiţă, Mercur şi Venus, Cunoşi. Folosit. 

Y. Dimitrescu, /'rigurile de baltă, Cunoşt. Folosit.. 

V. Alecsandri, Mărgărita, Pagiul Alese, Pr. 5 lei 

Coşbuc, Eminescu, Viahuţă ete, Do sfintele Paşti, Pagini 
Alese, Pr. 3 lei 

A. Fogazzaro, Povestiri, Pagini Alese, Pr. 5 lel. 

H. Taine, Despre p-oducerea operei de arið, irad. de M. Se- 
doveanu, Bibl. „ A 

J. M., Guiau, Spre mal bine, Bibl: ie ve, zé = 

l. Cioctrian, Fără noroc, Bibl. „Minerva“, Pr 5 lei. 

Oscar Wilde, Pescarul și sufletul! său, Biblioteca „Minerva“ 
Preţul 5 lei, 4 

W. Knechtel, Lin mare duşman al mărului: Păduchele linos 

ëch Bibl. Agricolă, Pr. 5 lei. 

. |. Ştefănescu, KT pomilor roditort Biblioi. Agricolă, 
r: 5 lei. 


NM 
In editura „Probleme şi idei“, București. 


zogen Eminescu, Probleme şi analize filozofice, Pr, 24 iei, 
mm. Kant, Religia In limitele rațiunii, Pr. 20 lei, 
Henri Bergson, Sufletul şi corpul, Pr. 15 lel 


BIBLIOGRAFIE 149 


eege 


Jean jaurâs, Pagini alese, Pr. 15 lel. 
Ossip Louri, Sociologi! ruşi (Herzen, Kropolkin, Bakunin, 


Kowalewsky. Lavrov, Novicow), Pr. 15 lei. 


Romain Rolland, Umilä ulaţă istorică, Pr. 20 lel. 
Prof. Dr. Gh. Marinescu, Problema bätrtnejel, Pr 24 lel. 


Henri Poincaré, Morala şi şilinja, Pr. 20 lei. 
Anatole France, Ginduri şi lumină, Pr. 15 lei. 
1. R. Macdonald, Spre socialism, Pr,,15 lei. 
Ernst Haeckel, Nemurirea sufletului, Pr. 15 lei. 
Emile Boutroux, Esenja religiei, Pr. 15 lel. 


In diferite edituri şi tipografii 


Prot. |. G. Costinescu, Relieful Rcmtniei din cele mal strd- 
pechi epoci geologice pănă în prezent, 
„Carica Rominească”, Pr. 30 lel. 

Anuarul Liceului de Stat Timotei Cipariu din Ibaș/aldu pe anul 
1925 — 1924. 

Marcel Romanescu, Cintarea Cigtărilor, Socec A Cos Buc., 
Prejul 40 lei, 

l. L. Caragiale, Cânulă om suci!, Edit. Eminescu, 
tal 15 lei. 

Sven Heddin, Dala Polul Nord la Polul Sud, E 

Buc, Prețul 30 lel. 

Prinţul fatal, Ed. Eminescu, Bucureşti, 

Prejui 50 lei. 

Htutului de lileralură pe anul 1924 - 1925, Bucureşti, 

Prețul 50 lei. 
Dr. H. Patra-Petrescu, Se 'ntreabă mintea sândtoasă, Tip. 
Dacia Traiană, Sibiiu, Pr. 30 lei. 
Pe pămtnt udat de siuge, Tip. Dacia 

Tralauă, Sibiiu, Preţul 10 lei, 

Const. Brăileanu, Problema monetară. Tip. Ovidiu, Buc.. 

Voibură Poiană, Cosaşii (Poezii), Orăștie, 1925. 

L E. Toronţiu, immanuei Kant ta filozofia şi literatura ro- 
mină, Tip. Bucovina, Bucureşti. 

p. Constantinescuciaşi, Bizentinismul în Rominia, Bucureşti, 
1925, Preţul 30 lei. 

uliu Maier, Bolșeaicii ai biserica, Blaj, 1925. 

Codrul Cosminului, Buletinul „Institutului de Istorie și Limbă” 

Dr. Marcel Olini, femeia isterieă (roman), Buc., 1925. 

Petre Sargescu, tcrisori din Varşovia, Ed. Ramuri, Cralova. 

Dr. P. Zosin, Tratat tohnlo şi clinic de hidroterapie, lași, 1925. 


Buc., Pre- 


å. Eminescu, 


Buletinul Ins 


B a ___ VIAȚA ROMINEASCĂ 


=l F. Teodor Bălan, Moșia Cernauci şi familia Hurmuzachi, Cer- 


GE a 


"e 


îi năuți, 1925, 
` Anuarul şcodlei superioare de Comeri. Arad, 1925, 
a. lonescu-$iséşti, Reforma agrară ST produeția, „Cariea 
Rominească“, 1925, 
~ d ee de distrugere şi reconstituire, 
„tiparul rominesr*, 1925, 
R. Cindea, Mitropolitul Vladimir Repta, Cernăuţi, 1924 
Ing. Stavri-Cunescu, Marea industrie și căminul de uceniel 
Buc., 1925, d 
G. Viisan, Gradina părăsită, Cluj, 4925, 


Reviste primite la redacție : 


Revue Mondiale, i April, No. go 
Le Monde Nouveau, i April, 
Mercure de France, No. 644 - 645, 
La Nouvelle Revue Fran 
faise, No. 139, i April 9 
Revue internalionale du Travail, No. 3-4, eg 


Resumé mensuel des iraoaux de la Soeiéié des nations, No. 3 
Journal of The Barnes Fundation, No. |, 1925, E1 
Flamura, No, 5—4. 
Ritmul vremii, No. 5. 
Şoimii, No. 1, 
Muzica, No. 3, 
Societatea de mine, No. 15 —18. 
Lamuro, Ne. 53. 
Klingsor, No. 4-5. e 
Cultura creșiină, No. 4-3, 
Oindirea, No. 12-13. * 
Căminul, No. 4. 
Roma, No. 4. 
Pagini agrare şi sociale, No, 3-5. 
Viaja Agricolă, No. 8. 
Biserica ortodoxă Romină, Nr. Ii, 1925. 
Contemporanul, No. 56—58, 
Adevărul Literar, No. 227 - 234. 
Rominia întregită, No. 6. 
Omul liber, No. 6. 
Buletinul Muneii, No. 1-2. 
Cooperajia, No. 4. 
Prietinul nostru, No. 3, 


za BIBLIOGRAFIE 151 
Peninsula balcanică, No. i- 2, 
Năzuința, No. 9—10. 
Noua revistă bisericească, No. 11—12. 
Ideea Europeana, No. 166 - 167. 
Lumea (Bazar săptăminal), No. 22—25. 
Infruntătorul, No. i A 
Sctatela, No. 3. 
Graiul nostru, No. 4. 
Cuvintul dăscălesc, No. 8. 
Salonul literar, No. 2. 
Cuvintul Liber, No. 14—17. 
Revista Moldovel, No. ii- i2. 
Natura, No. 1—. 
Mioriţa, No. 7-8. 
Arhiva Someşană, No. 2. à 
Conşliinja națională. No. 1. 
Biserica ortodoxa, No. 45. 
Junimea Literară, No. ii- 12. 
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, No. 3 4. 
Cimpul, No: 8-9. 
Infrălirea romineasca, No. 1. 
Rominia Militară, No. 1—>. 
Freamătul, No. 2—3. 
Transilvania, No, 4. 
Arhiva, No. 2. 
Revista ştiinţelor veterinare, No. 5-4- 
Mişcarea Literoră, Ne. 26. 
Integral, No. 3. 
Comoara satelor, No. 4. 
Sezâloarea, No. 3-3. 


Ziare primite la redacție: 


Someşul, Lumea, Viaţa Basarabiei, Aleneul culiural No. i și 2, 


Olasul Bucovinei, Patria, Nădejdea, America, Unirea, Oazela tinerimii, 
Cultura Poporului, Oslaţii nol. 


„BANCA IAŞILOR 


Soclelale Anonimă pe schen) 


Capital 20.000.000 Lei 
IAŞI.-- STR. ŞTEFAN CEL MARE Ne. OC 
Sucursale: Chişinău și Osleji. 


Pace orice operaţiuni de bancă în general: Cumpâriri ș 
vinzări de efecte publice, avansuri pe depozite de efecte publice 
şi orice transacţiuni financiare; conturi curente şi emisiuni! de scr- 
cc Credit pentru orice țară; participaţiuni industriile şi er 
mer ` ; 


KO 


ID 


Mocietate Anonim 

Capi:al Social! Lei 12.000.009 — a. 
Ben Bcureşii, Calea Victoriei No. 8). = Telefos 52/44 
— E Er 


MOBILE n ACCESORIU a CAUCIICUR: 
PAOTOARE o MAȘINI INDUSTRIALE s UNELTE 


pa non MISTELAȚIUNI SANITARE n = nul 


Ge 221 CENTRALE n ASCENSOARE ere 


Rp Garaje, Jain Clear! - 
ana Kiseieti, ko. 3 — ro 


€ 


e 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunojtința autorilor că manuscrisele primite 
ia redacte, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale cdror 
tucrăr: urmează să se publice în revistă. vor fi înștiințați, despre 
uceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească u'ticolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numa: după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtrâ Direcţiunea Revisti. 

Autorilor care nu locuesc în Iași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscris. le 
definitiv şi citet. 


—— ŘŇ DD 9 E E 


EE 


Peniru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cârţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


Kkakt/" 


Din editura „Viața Rominească“: 


JEAN BART 


| OTILIA CAZIMIR [| 
IN DELTĂ 


IN ȘI UMBRE ~ Bucureşli Tip „Răsăritul“ 


| | Prejul 30 Lei 


G. IBRĂILEANU OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cărților 


Scriitori romîni şi străini 


ROMINEASCĂ 


PREȚUL 30 LEI 


A Apărut: 


pinLiornigve pico POLITIOQ E 


MICHEL RALEA 


Dn tenr en drait, deoctent ta Lettres | 


IONEL TEODOREANU 


Ulita Santer 


Bi „Cultura Naţianala”__ Prețul SU Lei 


lon Gherea . . . 
Otilia Cazimir . 
ionel Teodoreanu 
Mihai D. Ralea 


G. Bărgăuanu . . 


l. Gonciarov . . 
Aureliu Weiss. . 
Panait Isirali . . 
Dinu Lance . . » 
L Şiadbei SE Su, 


ée re MAL MÄ, 


Const. |. Vişoianu . 


Octav Botez. . >» 
M. 


B'EL'OTECA 
UNIVERSITĂŢII 


O. Boudan-Duică . ge 


Eugen Ceëcinn. . . - 


Ma, luxe. No. aan 


LAŞI 


om EIER 


SUMAR : 


In wt evulujlei comicului. 

Pelerinaj sentimental. 

La Medeleni. 

Disoejaţii.... (Psihologia curajului,— Clasicism. 
Criteriul tehnic fa artă.—Bergson şi cinismul, 
— Estetica şi calmul.— Definiţia omului inte- 
Ngent.— Originea epicuretsmului). 

Un copil. j: 

fstoriografla Ilterară romină (N. Iorga). 

Oblomov, 

Teatrul d-lui Victor Eftimiu. 

„Căpitan* Maoromati. 

Satire şi epistole (Poezie domestică). 

Ştiinţă şi improvizație (Istoria literaturii romt- 
ne în străinătate), 

Sorisori bucureştene (Jumălale de milion pen: 
Iru glorie - Consideraţii fiscale, - Ce este un 
bugel echilibrat.— Politicale.— Scumpelea, mo- 
dele şi arta, — Teatru, muzică, pielură. ` Moar- 
tea lui Alexandru Marghiloman...). 

Cronica externă (Schimbarea guvernului In 
Franța.— Alegerea lui Hindenburg In Ger- 


man aj. 

Cronica literară (Charles Maurras). 

Cronica idellor (Consideraţii asupra epocii 
noastre), 

Miscellanea (lucruri reconforiante.— larãşi A» 
nâlole France.— Soartă vilrigă. - Eminescu 


L'idée de révolution dans les doctrines 
| socialistes 


Pritace de ©. bOVULA 
| prutuseur A la Sorbonne 
PARIS 


Marcel Rivièr koae Jacob at 


A Apărut: 


VLADIMIR COROLENCO 


Para Graiu 


Roman 


Treducere din ruseste 
de A. Frunză 


Preţul 350 Lei 


Prix 15 fr. 


| AL A. PHILIPPIDE 
Aur Sterp 


kg 


DEMOSTENE BOTEZ 


| Povestea Omului 


| eul sar 
(EUOENIU P. HOTEZ) 
Prinţesa Bibiţa 


„Leuria canoag 
ibimitrie Dontow, 


Biblografie. 


în străinătate, — Romanele noastre. Wii. 
mul cuvint]. 
: Vasile Alecsandri gd acriitneli francesi, G, Ibrăileanu — M, E 


Tabla de Materie, 


1925 


VIAŢA ROMINILA SCA apare lunar cu cel patin (e pagini —Abomamentul în țară sn an 
jumătate bei. menu) Eita 
carpa SE E 


„Pentru stral 
pagina următoare. 


te: ap ap gog lel: 


it Aeior : inreg, — „Adevărul Literar —mlettea* Waat ste după } 
oe eraf? ! ictor. A 
Detieguisf Eech Lee dn France 


e Munte Nouvenu ), — 


Dentsche 
Mişcarea intelectuală in străinătate ; (Literatură, nannte, — Sociale şi evouoan ice), 


j 
Redacția şi Administrația? birada Alecsandri No 3 


fer 
jumâtate de ap vm Ié Numa: 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
lași, Sirada Alecsandri No. 10 12, 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 
Crle semestriale se socotesc 


dela No. 1 până la No. 6 in 
clusiv, sau dela No. 7 până la 12 inclusiv. 


Cele anuale dela No. 1 până la No. 12 inclusiv. 


Abonamentele se pot face la í lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an,— trimițind 
suma prin mandat poştal. 


efnoirea se face cu o lună Îna 


inte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intre 


rupere, 
Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Institu 
prinderi comerciale, financiar 


Pentru particulari : 


Dun, Societăţi şi Intre- 
e şi industriale, pean `. 400 lei 


Pe un an Leg awon w a s E ec 
Pe jomătate an . . . ER a n e vi see A 
UB mir m... - RS S v dl - 
IN STRĂINĂTATE: din etaliu “i rezultă de aici 
Peman eeh, / s pr pes Bt lei Lë e si ër Gg aa e 
Pe jumătate an i le 259 nici un tolos serios pen msi avem binecavintate de 
D SG we OC ën O e D $ are desvåt 3 cind pü propriu, fantaro- 
Uau A E E / rw, E SE. A e ca Zoch din vanitate, am mei ilă îşi 
E ee snobism. Astfel mi Pomi 
să denge? e acordă o reducere de 10 la sută dia pre- | o? tot hazul şi prestigiul şi devine schimonoseal 
ul volumelor editate. e om 
si ridiculă. Lë: rtăciunii e arta, Cred că nu 
Pentru siguranța primirii regulate a Revistei Datt weng: a rant eeng ere 
abonaţi sînt rugaţi a trimite odată cu abonamentul si care să nu aib Steg celebri şi siat oameni pa es decit 
lei anual costul recomandării pentru ţară şi 95 lei compozitori ssn să se plimbe in cămaşă pe Calea i Molière 
pentru străinătate. e Zen "ia pubiic cà le place mai es E în 
Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gi, l Nu mai ţin yog Saera Dati la mii de cetățeni şi oe 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei | straturi lar de anchetă şi cerind numele ang een 
colecţia, iar 1924 cu lei A0. pene ien ele îmi par tot atit de naive caşi „ tormalara în 
Administratia. aug el alte întrebări gie a inisi se 
avarii respectivului e avasbilă. 


1 
a ga: 


154 E. VIAŢA ROMINEASCA 


E gren da prevăzut care din doi j i 
g i 21. contribuabil 
gus, pis pir zx repuisiane pentru sinceritate, a Ve = 
ogie eet decent şi de dorit estio 
minstroluj să acapareze toata rija o "e pie 
re mu i i 
lase Cl ar GE pentra acel al Sne Ëm ZER 
ine ințeles că nu inşelăm numsi pe al ii ci d 
văTecare, şi pe noi înşine; Avem cu toții la Ne Mai 


pntea numi une claque in'ėricure care aplaudă de ciie ori e nevog, ` 


Si la urma urmei mej nu are im 
portanță dacă 
adevărat Sau na; principalul e ca în Inte lumii SCH mică ee ge 
ĉonvanabilā. PENA ON 
Län cine ar merge grosul sufragii 
: s sgiilor dacă s’ ` 
ce E ec ZS sen ` Desigur, câtră cej printed e pot 
mos ceru ra „c'asici”. Si cu toate acestea autorii. vechi au 
orti ae a plăcea deci contemporanii, Totdeauna zt 


excepții, catit Ì 

= area orul se va întoarea totdeauna ca plăcere dela Homer 
Cu atit mai adevărate siut ae 

| a V estea 

i ole pra; Choi dacă e drept ca el weieng pe NR, promi 

Ze Sage, e mai pațin adevâraţ ca preferă pe Anatole France 
Aşa dar admirația noastră tă 

es D A a i 

araire ai și d schimb ne Bee? ie Ee mn 

abeng aie "ee fiecare ramine cu partea lui şi nimeni na are 

„Comicul, între toate genurile H 

Ree, efecte mai adinci, a carui demoeder a n ege că deg 

reerii cintă numai o luna sat doua în smochini pe cibă 


cà am spus un mare adevăr. (Plaut). 


— Nise serveşte prinza] : 

Cam asta ?—Pen ; Un privz iudoelnie H (coena dübdia)— 

( Terenţiu). "Hp nu giii de care fel sa te apuci mai GP 
— Mai are un prof 

incit îl a PP ani ce pw EC dar atit de zelos 
— Diaulas era odi , es 

face tot ceiace făcea ée ch Ge EH sata clocha : ea ege 


IN JURUL EVOLUȚIEI COMICULUI i 155 


— Toți urmaşii săi, morli inaintea lui, au tăcat aşa şi toți 
strămoşii săi care vor veni după dinsul vor putea face la tel, 


( Shakespeare). e 
— Le grand Dieu fit les planătes et nous faisons les platz 


ueiz (Rabelais). i 
— Panza, strigă Sancho inainte ca cineva să răspundă, e 
nici şi don Quixhotţisim de asemenea, Asttel poţi tadureratisimà 
dneguisimă să ne spui tot ca-ţi va placisim, căci siatem gata şi 
preparatisimi să-ţi fim servitoriaimi. / Cervantes). 
— J'ai quatre petits enfanta sur les bras.—Meta les à terra. 
(Moliere). 
Mı se pare că această mică colecţie e destal de instraetivă. 
Dacă veţi face abstracție de numele celebra din paranteze, veţi 
recunoaște desigur, (är maltă greutate, că citatele de mai sus nu 
mai šiat spirituate pentra noi. Comicăriile oricărei farse tranţa- 
zești moderne KN mult mai ërem Glumele celor vechi ne 
ar absurde, ine, greoae, de prost gust. 
i Urmesză da alui că tehnica comieului a suferit o tranator- 
mare profunda. Na pro să enumerâm şi să analizăm citeva 
din densebirile dintre tehnica veche şi cea nonă, Pe cei îusă care 
na se vor lăsa ispitiţi să mărturisească lipsa de spirit a comicilor 
vechi celebri Îi stătuese să nu ceţească mai departe. MA adresez 
numai acelora care consimt, da hailral analizei, să renunțe pentru 


scurt timp la admiraţiile lor decorative dar a 


Lă 
+ + 


Prototipul seriitorilor spirituali ai timpului nostru e Anatole 
France. In operele lui, tehnica comicului îşi găseşte perfect. 
Desceia yom alege mai ales din Frauce exemple de care vom 
avea Devoe, 

„Monsieur, je pr vons céiert point que S as qai vena 
semble une bagatelle, est pour moi un cuisant soaci, 
éprouvé opd était malaisė den gagner en demeurant honnête- 
homme, ou même dilicremmeni”. Acest „ou même différemment” 
e, evident, toată nustimada frazei. Dar epigrama e prezentată cu 
atita discreție, ca mi ser ali; de nevinovat, jacit trebue oarecare 
atenţie pentra a descoperi impunsâtura, Autorul işi dă aerul că 
vrea să strecoare gluma la urechea cetitorului fără să tie observat. 
Işi ascunde intenția adevărată, concentrind-oia puţine cu vinte pe 
care le introduce într'o frază lunga şi complicată. : 

Ca cît intenția e exprimată mai scurt, ca atit e mai amt- 
zantă, Citeodaţă ea poate să încapă în citeva puncte de sus- 
pensiune; „Il faut que ja puise dans votre... dans votre amitié 
cette volonté PT A a d. Panneton d: la Barge cara vor- 

beşte d-nei d: Gromance). a 
, Să luăm acum un exemplu din Caragiale: „Nâscută din, 
prin şi pentru popor pe la două ceasari ln dimineața zilei de § 
Angus 1870, tinăra republică a fost german în aceiaşi zi pe 


156 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


la ceasurile pstra după amiază“. Acelaşi etect îl avem aici obţi- 
nut prin alte mijloace; inceputul solemn şi declamator incearcă să 
distragă atenţia de la constatarea comică: durata din cale starà 
seurtă a repablicei ploieştena, ȘI tocmai pentracă autorul se pre- 
face că se zen Ke că nu prea ar vrea să ne spună şi nonă 
comicâria, t prin aceasta fraza devine spirituaia. 

In fine, incă un exemplu tob din France, Vorbind de Ma- 
dame Akermann, poetă și tilozotă, France zica: „Elle ent depms 
lors un groupe d'admiratears fervents. J'en faisais partie mais 
sans mr distinguer". Astfel autorul ipocrit ne prezintă disprețul 
pentra poezia d-nei Akermann subt forma unei modestii fâţarnice, 

Acest fel de a fi spiritual sans en avoir l'air, acest zen 
hazliu pince-sans-rire, e nota cea mai caracteristică poate a 
tehnieei comicului modern. Și toemai contrariul ne supără la cei 
vechi, care au neplăcutul obiceiu de a sublinia gros glumele şi de 
a le viri cu indiscreţie în ochii cetitornlui sau spectatorului. Nu 
vom cita decit un singur exemplu şi anums din Molière (L'amour 
médecin); cetitorul carios poate găsi din belşug altele similare fa 
orice scriitor comic vechiu: Sganarelle: Je parais qu'une seula 
femme qui est morte. M. Guillaume: Et combien done en voulez- 
vous avoir ? 

Acest fel de a pune punctele pei e ofensätor pentra perspica- 
citatea cetitornlui contemporan, dar era probabil uecesar pe vre- 
muri. In general, putinţa de a isțelege aluziile pare a fio achi- 
ziție relativ recentă. In toată literatura veche intilnim la orice 
pas lămuriri cu însăreinarea coralui antic: 


Le choeur antique, en confidence, 
Se chargeait d'expliquer aux gens 
Ce qu'ils avaient compris d'avance 
Lorsqu'ils étaient intelligents. 


In nuvela Balthasar, Anatole France, dapă ce a povestit cu 
de-amăänuntul dragostea eroulni pentru Balkis şi necredința aces- 
teis, urmează asttel, parodiind stilul biblic: 

— On ne se lasse point d'admirer la nature, disait Semboliţis. 

— Sans donte, répondait Balthasar. Mais il y a dans la 
SE chose de plus beau que les palmiers et que les 


Il parlait ainsi parce qu'il lui souvenait de Balkis, 


— 
+ + 


> Datorită discreţiei şi ipocriziei, autorul spiritual modern are 
incă o însemnată superioritate asapra celui vechiu: la el comicul 
e malt mai neprevăzat, Cind catitorul se aşteaptă mai puțin, în 
plin mers al frazei, aceasta face o cotitura brască gi intenția 
amuzantă apare, dind perioadei iatregi Ințelesal adevărat. 


157 


d —————————————————————— E 


Astfel la Anatole France, sfirşiturile de frază sint deseori 
lovituri de teatru delicioase : „Curieuse de savoir si cette apparence 
sait vaine on réelle, elle demanda au fils de Ja lumière si les 
arges éiaient comme les singes, à qni, pour aimer les femmes, il 
ne mangue que de l'argent“. Nici un scriitor vechiu nu și-ar fi 
păstrat astfel aerul serios pănă cu două cuvinte inainte de slirşit. 

Bine înţeles că literatura modernă mai are şi alte mijloace 
pentru a fate comicul neaşteptat; aşa sint comparaţiile intre 
termeni e mai nepotriviți sau imperecherile de cuvinte cit mai 
disparate. Ca probă; „Als mir endlich alle Knöpfe rissen an der 
Hose der Geduld...“ (Heine). 


+ 
H + 


lată un efect comie din Anatole France a cărni tehnică e 
foarta complicată şi interesantă: „ll. fondit sur elle avec une 
telle furia que ceite jeune demoiselle perdit son innocence, Sane, 
antant dire, s'en apercevoir”. Desigur, afirmația ar fi fost hazlie 
şi fară acel „autant dire"; totuşi această propoziţie incidentă, ne- 
așteptată, e perla frazei şi în acelaşi timp elementul ei cel mai 
caracteristic modera, Ea exprimă în chip subtil şi amuzant pe 
tenția de a ti precis şi dorința de a atenua prima afirmaţie. 
nu se opreşte aici pur mi rafinată a perioadei : Moderatorai 
„autant dire" nu-şi afla locul inainte sau după propoziţia „sans 
s'en a pir“, cum ar părea natural la prima vedere, ci e in- 
iercalat după inceputul ei. Astfel autorul insinuiază discret că sa 
oprit în mijlocul atirmației şi, ca să Du exsgereze, cuprins de 
serupaluri, a tacut o concesie recunostind că ê, „la jeune 
demoiselle" de care a vorba, poata tot a bigat ceva de samă. Toţi 
scriitorii spirituali din timpal nostru, dar mai ales France siat 
plini de astfel de insinnâri subtile. De obiceia na le ințel 
limpede Hien) ; intenţiile lor râmin subconștiente pentru cetitor 
Dar ele dau comicului un tarmec rafinat şi savuros. 


ké 
Lë Li 


După definiția | 
conirarul convingerii pe care o si, şi 
coritor. Iată spre exemplu o epigramă 
nu datoreşti nimic; nu daloreşti j 
căci nu e dator decit acel care poate plåti". Dar pentru cetitorui 
da azi, ironia de felul acesta e prea brutală, prea fără laconjar. 
Să cităm o ironie pe gustul contemporanilor: „On observe qu'em 
France, le plus souvent, les critiques musicaux sont sourds et les 
critiques d'art aveugles, Cela leur permet le recueillement né- 
ceasaire aux idéss esthétique“. Şi aici antoral susține tocmai ce 
e opus adevăratei lui păreri; dar ză tot timpul un ton se- 
rios, ba chiar pedant, şi-şi sprijină fala opinie ca un argument 
care are o ințelătoare aparență de soliditate. 


admisă, ironia consistă în a atirma tocmai 
aceasta ca un scop batjo- 
a lni Marţial: „Sextus tu 


nimic Sextus, © recunoaştem; ` 


158 VIAȚA ROMINPASCA 


torul ar fi trebuit så ne spună că pudoarea a fost aceia car 

lăcut-o pa d-na de Bonmort să-şi scoată hainele, deși cn toţii Ta 

țelegem că motivul adevărat era cu totul opus, Paranteza i 
"defant d'an autre sentiment" e o reticență, prin diasa se face un 
compromis între afirmaţia mincinoasa şi adevăr, In aceste don 
felari se deosebesc ironiile celor Vechi de acele ale timpalai 


x 
kd + 


Literaţii moderni obişnuese să combine într'o singară trază 
efecte comice foarte diferite; prin chiar numarul Lan A menţin 
neintrerupt tonul hazliu a unor perioade lungi. 

utile avait dit à Joseph Lacrisse : „Ce sera pour tonjoars !“ 
ei cetie parole qui semblera vaine si Yon considère l'instabilité 
des é'éments qmi servenţ de substance aux émotions amonrensea 
men témoignait pas moins d'op spiritualisme convenable et d'an 
goût distingué poar Vintini“. Şirul CH an enorm los eo- 
SE lucru comic prin el însuşi pentru noi, dapă cum vom vedea 
mai tirziu. Apoi o ironie caracteristice modernă : ea nu consistă 

banalități, ci Framea f 
mai întăiu concesii unor eritici eventuale, seht, că: „cette reg 


Creștinismul, religia în care poți păeâini numai ca epzein? 
ir tăcat un mare serviciu ` ne-a înviat psihologie. Ca ka bt 
nuti şi jerite, numai Damnezeu Ştie. Să sileşti mintea omereasea 
ei reper natural câtră lumea exterioară, să-şi îndrepte toată 
BriJA spre sine lusăşi şi să se adinceasca fn cercetarea cu du-a- 
en a propriilor giaduri şi sentimente, aceasta nu e puțin 
SN acà mai adăugăm ideia obsedanră a unui Damnezeu in- 
SES şi crud cărnia nimic din viața noastră sufleteasca nu-i e 

oseut, care, alături de atenția propri», ne ptodeşte gindurile 


IN JURUL EVOLUȚIEI COMICULUI 159 


păcătoase, înțelegem suferința şi groaza primilor cregtini. Desigar 
că nebuniile şi nevrozele evulni mediu îşi an în parta izvorul aici. 
Ca introspecția să ajungă pentru noi firească şi uşoară, lumea 
era cit pe-aici să-şi piardă minţile. 

Dibăcia în iscodirea sufletului a rămas multă vrema märgi- 
nită ia viata religioasd: era virtatea caracteristică coniesionalnlui, 
Abia prin Pascal şi prin La Rochefoucauld, arta introspenţiei iasa 
din domeniul exclusiv al bisaricii. Pănă la ei observaţiile paiho- 
iogice ale scriiţorilor laici ne par, nouă celor de uzi, banale, co- 
pilăregti sau falşe. Dar chiar in scrisul acestor doi inovatori Ja 
Pascal mai ales—se mai simte incă spiritul religios, mai răsuni 
ecoul desnădejdii pesimiste şi patetice a ecleziastului. Alară de 
aceasia ei nu intră în detalii, şi detaliile sint doar mai ales im- 
portante în lameu lăuntrică. 

In secolul XVIII, cind spiritele an prins să se trezească din 
coşmarul credinței, ele au inceput să apiice meştegugul atit de 
greu învăţai, in toate domeniile şi mai ales în literatnra, Si no- 
mai astfel a fost eu putință ca, astăzi, Pronst să umple mii da 
pagini cu detalii sufleteşti microscopice şi uimitor de exacte. Bi- 
neinteles că această revolație în literatură trebuia sa intlaențeza 
şi tehnica comicalui, 


Totdeauna acțiunile care nu pot fi săvirşite in văzul lumii 
pebtracă a nt socotite ca raşinoasa, an provocat risal; şi nu au at- 
țiunile însăşi, cît faptul de a vorbi despre ele, fie prin aluzii, fie 
direct. Cam scriitorii comici vechi nu avean la iudămină mare 
alegere de etecte comice, se explică numârnl enorm de pornogra- 
fii şi de senatologii din operele lor, Noud însă, care trăim iutr'o 
epocă ca ar putea ti numiţă, prin analogie cu virsta pietrei sau 
a bronzului, virsta analizei psihologice, nonă comicul obseen ne 


arată o față cn total deosebită: el se dematerinlizează şi ni sel 


vrezintá subt forma par spirituală a comicului psihologie. Detini- 
ţia lni ar putea fi următoarea: E comică descrierea oricărei stări 
sileteşti cind ştim că cel care o încearcă n'ar vrea ca dinsa să 
fie cunoscută de alţii. Bine ințeles că e o condiţie necesară ca 
analiza sufletească să fie pătrunzătoare şi nuantatà, 

„Mémoires d'un jeune homme ramgi* de Tristan Bernard e 
un roman sclipitor şi spiritual, alcătuit aproape numai din astfel 
de efecte comice psihologice, gi prin aceasta foarte interesant 
pentra noi, Eroul, tinarul Daniel Henri, ambițios, timid şi rat. 
pozenză neincetat şi divers, în fața sa şi a celorlalți, şi, bine in- 
peles, autorul ne înce să simțim san ne descrie realitatea alâțari 
de grimasă:—,„Je vals voua faire des compliments; vous avez de 
beauxjyeux.—Ca sont les yeux de ma mère, dit gravement Daniel“, 
San: „C'était avec Berthe Vorand qu'il faisait en imagination an 
grand voyage dans les Alpes. Illa sauyait d'an précipice, C'ċ- 
tait elle anssi qui l'appelait ua soir à son lit de mort. Ella y 


e 


= a — 


gucrissaiț ou elle y mourait suiyant les jours, Quand elle y mon- 
rait ce n'était pas sans ayoir avoué à Daniel un amour ardent. 
TI s'an allait ensuite tout seul dans la vie, avec un visage triste 
à jamais, dédaignant les femmes, tontes avidea de Ini, et qua son 
air graye et sa fidélité à la morte attiraient sar son chemin“.— 
Dar cum tinărul e foarte copilăros, poza lni devine citeodată a- 
proape mişcătoare: „I! s'en alla à pied au Palais-Royal. [| oher- 
chait les glaces des devantares et s'y regardait dans son par- 
dessus neuf en benannt ` Je suis marié", 

După cum vedem, substanța acestor efecte comice e vani- 
tatea; ea ara tot ce-i trebue pentru a fi ridieulizată: nici un alt 
sentiment nu-l ascundem mai cu grijă şi faptul că nu tinde spre 
nici un scop serios fi dă o nnanță carsghioasă prin ea $ 
Astfel Bergson are dreptate, dar numai întrueit privegie comicul 
„modern, cînd spune că vanitates e un sentiment parcà toadins 
născocit pentru comic. Nu ţrebne să ne lăsăm îngelați de faptul 
că mulți seriitori satirici vachi batjocoresc şi ei vanitatea, Dacă, 
spre exemplu, vom ceti cu atenție comedia lui Molière „Le bour- 
geois gentilhomme” vom vedea oà nicâeri autorul nu încearcă să 
obțină un efect comic făcindn-ne să intrevedem vre-un detalia 
psihic al eroului. Deşertăcinnea sa, redată oarecum pe de-a 'ntre- 
gul in fapte ridicole, nu în sentimente, râmine tot timpul piesei 
o noţiune abstractă, invariabilă, Și, dela Monsieur Jourdain pănă 
la Trimalehion, modul de a ne prezenta personagiile vanitoae 
râmine acelaşi. O excepţie surprinzătoare intilnim la soma: sapt 
in comedia What you will; merită să cităm pasagiul respectiv ți- 
nind samă de raritatea fenomenulni. 
| Malvolio, intendentul eontesei Olivia, care doreşte grozav să 
ia de nevastă pe siâpina sa şi monologhează astfel: „S'au mai 
rap neg de astea; sint cocoane mari care s'an măritat ca servi- 
torii lor... După trei luni dela căsătorie mă vàd sind in toată 
măreţia mea... în haină de catifea en fireturi, chemindn-mi oame- 
nii, după ce am pârăsit patul de odihnă unde am lăsat-o pe 0- 
livia dormind incă. Pe urmă iau o intâțişare demnă şi, plimbind 
asupra o&menilor mei o privire dispreţuitoare care pare a le spune 
că imi cunose locul şi că doresc ca şi ei să şi-l cunoască pe al 
lor, poruncese să cheme pe ruda mea Tobias, Numaidecit, şapte 
oameni, ca ințeală snpusă, ies ca să-l caute: în timpul acesta eu 
imi îucrunt sprincenele, Imi fntore ceasul sau mă joc cu vre-o 
scală prețioasă...“ 

Cind ne intițişăm realizarea unei dorinți mari e foarte plá- 
cu să insistâm asupra detaliilor. E un fenomen sailetesc pe care 
il intilnim de mai multe ori descris în literatura contemporană. 
In cen veche el face aproape impresia unui anacronism d rebours. 


3 
M H 


| Dar tehnica comienlai modern nu cere numai exactitate 
psihologică; cind un seriitor contemporan ridicalizează vre-un 


AS e 
t St, 

Z 

d 


` 


d TT TTC ET 3. 
UNIVERSITĂȚII 


i LAŞI $ 
Be Sé mm 161 
nmn. EVOLUȚIEI Ges 


t omenesc, satira lui trebue să râmină cit mai asemânătoare ` 
geg, ege e un model în această privință: Orice 
gogomănie ar spune eroii lui, ea sani profund tradiţional şi Et 
tnag, e înrudiță de aproape cu tot ce am auzit din copi ` 
noastră până astăzi. Chiar greşelile lui sint interesante. Pap 
in care Caţavencu sè plinge cà nu avem şi noi fal) noştri, in- 
trece limita prostiilor autohtone, e o notă discordantà in minu- 
nata „Scrisoare pierduta”, Și cu toate acestea se zice că = e 
politie de pe vremuri a exprimat textual dezideratul în chestie, 
că deci, excesul a fost al lui nu al lui Caragiale. Aşa E 
intimplânile adevărate pot uneori să nu aibă destulă Sari” a 
pentru a fi transpuse aşa cum sint În arta comicnlui. A e 
trebue să ne apară profană verosimile, să fie pătrunse ere 
de adavâr, Din acest punci de vedere se adevereşie vec oc 
comun cå arta e mai reală decit realitatea însăşi. : 

Dimpotrivă, toată literatura veche e plină de scene comice 
trase de păr şi de ridiculizări enorm exagerate, Iată com îl pane 
Moliâre să vorbească pe filozoial Pancrace ln „Le mariage E E 
„Dai, je te soutiendrai par vives raisons que tu es nn ignorant, eo 
rantissime, iguorantitiant et ignorantifié, par tous les cas e modes 
Orre trucurile neverosimile ale comicului teatral vechiu 
vom cita deasemenea numai unul, inaugurat de Plant, SE mai 
alea de Terenţiu şi imitat apoi de toți ceilalți: Unul din perso- 
nagii, crezindu-se singur, monologhesză cu voce destul de er 
pentra a fi ascultat de alţii; astfel aceștia află lucruri -care îi 
interesează şi, cu aceiaşi ocazie, progresează pi intriga. E greu 
de inchipuit ceva mai absurd şi mai copilârca pentru um spectator 
contemporan. 


nne sint o sursă da efecte comice importantă! 
g we eleng Aici, de asemenea, autorul are nevoe de multă! 
precizie, căci trebue să aleagă opinia curentă cea mai caracteris- 
uch, cea mai familiară cetitorulai, cea mai potriviţă en situația, 


locurile comune sint comice pentra contemporani 

chiar pair lor şi nu numai prin absurditatea lor san 
prin ridicalizarea datorită autorului, e faptul câ pot fi folosite, 
pentru a produce efectul comic, valgarităţi care nu sint kd enge : 
prin ele fogile, ci au numai intr'un mare grad gustul sent aa 
mediocrității, şi aceasta târă glose bat jocoritoare, In „Die Harzr 7 
Helge, după ce descrie privelişiea a usalui de soare de pe 
muntele Brocken, citează urmâtoarea exclamaţie sentimenia'ă pe 
: „Wie ist doch die Natur im allgemeinen so 
ai T H 
preot 7 Bruat meines Zimmergenossen, des jungen Kaufmanns“. 


162 VIATA ROMINEASCĂ 


San tăcut şi dicţionare de locari comune, unde găsim inşirate 
in ordine alfabetiea părerile anoste ale ii, asupra tuturor 
pre eg ep D amapis dia Le al lui Fianbert : La articolul 

Alembe t: „Toujours snivi de erot" şi la ` j 
mision bi Bien? şi la Diderot: „Toujonrs 


* 
K Bi 


Jocurile de covinte, mijlocnl comic preferat pe vremuri, e 
acum complect degradat. Calamburarile sint de prost gust pentru 
Boi şi intră în categoria glamelor pe care Caragiale 
cu un termen poate prea local, miticisme. Ceiace insă ne sapăra 


bar. Există pilde absolut monstraoase de astfal de faceri grele 
şi totuşi intractuoase. In „Le Tartuffe* unul dintre personagrii 
poartă nnmele Loya! numai şi numa! ca să dea prilej pentra 
versul armător : 


Ce monsieur Loyal porte un air b'en deloyal. 


* 
+ kd 


In cele ca preced a mai fost vorba de comicul obscen. Freud, 
în cartea sa „Der Witz und seine Beziehungen zam Uubewussten”, 
il explică, în rezumat, astfel: Prin natura lui, omului ii face pla- 
cere sensuală să sponă pornografii in fața persoanelor de celălalt 
sex. Plăcerea e de acelaşi gen, deşi mai slabă, ducă nu asistă o 
lemee la spunerea obsoenitâţii căci, în mod inconştient, ne în- 
chipnim o temea ca fiind de faţă. Insă buna creştere, adică civilizaţia, 
se opune realizării acestei plăceri şi gluma erotică e menită să 
ocolească piedica, vorbind de aceleaşi incruri pe înconjar. Ca eft 
clasa de oameni e mai civilizată, cu atit aluzia erotică trebue sà 
fie mai depâitată, mai mlădioasă, mai megteşagita. Dimpotriva, 
o glumă obscenă rafinată nu va avea nici un efect la un om din 
clasa de jos; el re bacura doar de complectă libertate pe tarimul 
acesta, el nu are nevoa de subtertagii, poste sa spună lucrarile 
fără perdea, 

Indiferent de părerea pe Care ar avea-o cineva despre g- 
caastă teorie, va trebui să recunoasca în orice caz că observaţia 
din urmă e justă, dar na numai in ea priveşte glumele erotice. 
Pe măsură ce coborim fa straturile da jos ale societăţii, în aceiaşi 
mâsură procedeele vechi ale comicului rec ştigă prestigaul pierdut, 
Comparaţi tehnica 7ir.bombei cu aceia a literaturii vechi, fie şi 
celebre, şi và veţi coavinge—bine faţeles dech veți ține samă de 
dezideratul meu ia privinţă sincerităţii, Evoluţia comicului, din 
antichitate până astăzi, sa rapetă dinti'odată în fafa ochilor noştri 


IN JURUL RVOLUŢIEI COMICULUI 163 


= lungul seärii sociale. Aici, caşi fa biologie, ontogenia repetă 


E drept îns că în domeniul erotic distanţa dintre vechi şi 
moderni e mai mare decit aiurea, Cit de direct şi de naiv tormu- 
lează pornogratiile sale Aristofan, Rabelais san nn ţăran din timpul 
nostra, şi eiie arțiticii, subtertagii şi meşteşugiri întrebnințează în 
acelaşi scop literatura donţemporană! lată o serie de variații 


- datorite lui France, a căror temă-—au aet foarte banal dealtfel— 


nu poate fi citată aici, dar se găseşte repetatà în multe exemplare 
prin operele vechilor seriitori comiti : 

-Une fois encore, les paroles ne sutffirent plus à exprimer 
leurs sentiments, 

Comme il était idealiste, il persistait A la croire adorable, 
bien qu'elle lui ent donné amplement l'oocasion de s'apercevoir 
qu'elle ne conservait de charmes en nul endroit ni d'aucune manière, 

TI allait à dë pas ei murmurait: Je leur crévyersi la 

lasse!... Et sar le bout de la chaise bleue, les yeux mi-clos, 
ia poitrine um peu haletante, elle attendait que Raoul changeit 
de fureurs. 

Tandis qu'il poursuivait son idée 3 travers les obstacleş du 
lieu et des circonstances, elle montra da bon goût et de la simplicité. 

Eile avait va d'aussi près que possibla un parent da dne... 
M eur ayait été convenable sans magnificence. í 

Elle ne croyait pas qae ce fat assez pour un jour d'oublier 
une senle fois l'univers dans cette chambre tendue de b'ea céleste. 

Ils mêlaient leurs souffies et ieurs murmures, Et le petit 
canapé à fleurs expirait aves enx. 

Daps la douce familiarité qui suivit leur mutael étonnement... 

Après avoir pris placa dana le fiacre.. ils S'eugagireat sur 
la route bleue, bordée de noir fenillaea. dans la nnit silenciease... 
Et la coarse s'aecomplit. 


Int: o scurtă recenzie a cărţii lai Paul Stapier despre Rabelais, 


Anatole Franca vorbeşte cu mare landă despre acesta. Admiră 
mai alea la el „Vart de choisir et d'assembler les mots... ces 
kyrielles prudigieasea de noms e; d'adjeetfs" şi citează ca exempla 
următoarea litanie de baljocori cred că e noms; 

„Les louaciera... lea oultragireni grandement les appelans 
trop ditenx, bre chedens, plajsans 1onseeaux, galliers, chienlicta, aver- 
laps, limessonrdes, taictneavs, friaudeaur, bustarine, talvassiers, rien- 
nevaux, rostres, challans, hapelapins, trainnegamnes, gentilz tio- 
equets, copienx, landores, malotrus, dendins, besngears, teza, gat- 
bregeur, gogaelas, clqaedens, toyers d'etrons, bergiers da merde, 
et autres telz epithetes d fTamatoires*, i 

Deasemenea citează moartea preotului Tappecu—o deseriere 
prea lungă pentru ca să o reproducem aici—și o comentează astfel : 
„(ue celă est dit! et comme ane énorme joje est :4pandue sur 


164 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cetie scène de carnage, dont l'exagération même détruit l'horreur", 

Acesta lande şi aceste citații siut foarte caracteristice; ele 
| reprezintă tocmai mijloacele artei lui Rabelais de care Anatole 
France s'a lăsat influențat: „Lis étaient Tous verus parer les quar- 
tiers bourgeois, nos pauvres, truande, ċagoux, piciree eì malingreux, 
“allota et saboulevx, franes-mitonx, drilles, courtants de boutanehe”. 
lată „une Kyrielle de noms et d'adjeetils” modernizată, redusă la 
e zb aceaptabile, dar a cărei sonoritate chiar evocă pe Rabelais. 
Multe nume proprii imaginate de France amintesc dessemenea pe 
acele din Gargantua sau din Pantagruel, oraşul 7ringueballe spre 
pildă. In ceiace priveşte măcelarile de o grozăvie burlescă, amiu- 
tim pe cel ce urmează procesului lui Colomban din „L'ile des 
Pingouins*, 

Enumera;ia de insulte din Gargontua se termină cu cuvintele : 
„et autres telz epithetes diffamatoires*. Cu toate că nn ni se a- 
traga fn piči un fel atenţia asupra acestui sfîrşit, el reprezinta 
totuşi un procedeu comice foarte interesant şi subii), creat de 
Rabelais şi adoptat de France, El consistă in afirmarea naivă şi 
voit innțilă a unui adevăr dela sine înțeles. Exemple de acest 
proceden găsim in malfi comici vechi deşi nu prea des; aşa spre 
pildă avem pe cel din Plant, citat la inceput: „Aceşti doi captivi 
pe care li vedeţi aici stfad iu picioare stau in picioare; đe aici 
armesză ch nu stan jos; sînteţi martori că am spus un mare adevăr”. 
Dar inntilitatea constatărilor de felul acesta e ati; de ciară fneft 
naiviţăţii lor voite i ss ad în ochii noştri una foarte involuntară. 
ȘI această uneltă a comicului a fost alambicaţă, a devenit mai 
find, mai pațiu explicită. Pe cit posibil afirmaţia directă s'a 
preschimbat în aluzie. Astfel cu gren recunoşti in afirmaţiile naive 
din Plaut san de aiurea străbunele celor de azi. 

__ Dovadă că, ln această privinţă, sarsa de inspiraţie a lui 
France a fost Rabelais e că impramatindu-i proc i-a luat 
odată, din distracţia probabil, chiar gluma pe de-a întregal. Iată: 
E, ce dict, fenfoniţ le grand pas de peur des coups, lesquelz 
il eraignait naturellement (Rabelais). 

Si M, Bergeret avait tout à coup levé sur elle le couteau i 

dézonpeər, elle en aurait erié da joie bien qw'elle eut naturellement 
peur des coups, (France). 
E drept că minunata frază a lui Rabelais era din cale afară 
ispititoare. Es e demnă de delicioasele expliesţii inutile ale lui 
France cum e e ri exempla următoarea: „On les pommait aussi 
chosarda et parfois triponilles (les partisans de la république); mais 
ce dernier terme était pris en manvaise part", 


* 
Ki ké 


. Rabelais e cel mai modern dintre scriitorii comici vechi. 
Na eè vorba sici de verva lui răcească, nici de extraordinara 
lui bogăţie verbală, ci numai de tehnica comicului său, E 
că ara toate defectele celor vechi; intilnim la el calamburari 


IN JURUL EVOLUȚIEI COMICULUI TEA 


calibral celui următor: „Quon me le mene en prison; troubler ainsi 
la servica divin !—Mais, dist le moine, la service du vin, faisons 
tant qu'il ne soit troublé"; afirmațiile lui naive nu stat totdeauna 
de calitatea celei citate mai sus, drept dovadă versurile: 


Cy gist son corps lequel vesanii sans vice 
Et mourut l'an et jour que trepassa, 


Un truc foarte fără haz şi care fi e particular consistă in 
relatarea unor citre exagerat de exacte în cnrsul istorisirii sale fan 
tastice: „Gargantua en son aage de quatre cens quatre vingiz 
quarante et quatre ass engendra son tils Pantagrael.,." Giumele 
lui erotice sint foarte des fâră mici un efect comice ca toată 
obseenitatea jor formidabilă. 

In schimb arta sa are alte laturi cara şi-an pâstrat actuali- 
tatea în aceiaşi mâsară în care s'au demodat cele de mai sas. In 
primul rînd avem explicaţiile naive, a căror valoare o dovedeşte 
mai bina ca orice taptul că Anatole France şi le-a insaşit. In a- 
fară de ele găsim in Rabelais ocoluri şi subtertogii, pentru a vorbi 
de anumite acţiuni san organe, de o nostimadă irezistibilă şi cu 
atib mai neaşteptate en cit, de obicein, îşi permite să spue lucrarilor 
pe nume: „Lors elle se descouvrit an menton... et lui monstra son 
comment al nom. La diable, voyant Venorme solution de continuité 
en toutes dimensions, s'eseria...* san cugetări tilozotice al cho 
ton sentențios contrastează minunat cu ioţelesal lor: „...ehose est 
en nature intolerable quand beauté faut (lipseşte) à cal de bonne 
volonté". 

Este bine înţeles, cred, cå defectele şi, pânâla un punct, 
chiar calitățile de care vorbim mai sus nu trebuesc luate intr'an 
inţelea absolat ci relativ en gustul contemporan faţă de comio. 

Aşa dar Rabelais, prin tehnica sa, este m: i apropiat de sensi- 
bilitatea moastră; dar această întinerire excepțională mai arè 
alte cauze. 


H 
$ + 


Nicio frază a unui scriitor na e izolată, ci e colorată de re- 
flexul lncrării intregi. Mai mult sau mai puţin conştient jndecâra, 
mai bine zis simțim fiecare fragment al unei or ca pătruns de 
ambianța carscteristică autorului. Stilul lui, afectivitatea lui spe- 
cială, toată perzonalitatea lui artistică e de față in chip lateat şi 
prezența ei ţa hotărăşte nuanța fiecărui detaliu. Persona- 
giile lui Dostoevski sa transforma în fantoşe, dacă le smulgem pe 
tiecare în parte din atmostera grea de nebunie în care se mişcă. 

tatea versurilor lui Francis Jammes ară SEN Enan 
celui care p'a înțeles din cunoaşterea operei intreg ates 
poet a ereat tocmai din absurd şi din ridicol o manieră literarā 
de un mare efect estetic, Caliticarea lui France: „Jeanne D'Arc 


Cp ` VIAŢA ROMINEASCA 


“taitiune mascotte militaire“ pierde mult din bogăţia ironică, daca 
n-o fachipnim scrisă de un humorist mai paţin rafinat. 

Anatole France a adoptat destul din maniera lui Rabelais, 
boatiu ca să poată exercita o intluenţa similara asapra operei a- 
vestuiu. Percepem pe Rabelais prin atmosfera caracteristică lui 
"spe şi astfel, multe din efectele comice din Gargantua şi din 
Pantagruel îşi sthimbă calitatea, devin pentra noi mai bogate în 
intenţii detit ar fi prin ele inşile. Inainte de a exemplifica cale 
ce preced trebue să deschidem o seortă paranteză 


= 
D) DI 


In malte din seriarile lui, Anatole France parodiază aproape 
continuu ; reproduce uneori aproape textuul versuri din Racine în 
imprejarâri foarte puţin eroice: „Elle y avait (opge Joseph La- 
crisse correct, fier et même un peu tarouche, charmant, jeune...“ 
sau: „ear l'amour ne lni avait pas tait perdre tout ie soin de 


| sa gloirè". Alte ori pastişează stilul naiv al bibliei sau şi mai 


des pe ce! greoiu şi domol al teologilor din evul mediu ; iată cam 
drseria spre pilda dragostea siiatului N:colas pentra nepoata lui: 
„Nicolas, son oncle, la cherissaiţ chaque jour davantage et s'at- 
taehait à elle plus qu'on ne doit S'atiacher aux créatures. Sans 
doute il l'aimait en Dieu, mais distinctement; il se plaisait en 
elle; il aimait à l'aimer ; c'était sa seule faiblesse, Les saints enx 
memes pe savent pas toejonrs trancher tous les liens de la chair. 
Nicolas aimait sa nièce avec pureté mais non sans délectation". 
În unele nuvele imită pe Apuleius şi faptele necaviineioase ale 
vrăi-toarelor sale (Saint Saiyre, etc.); foarte des caricatarează 
pe Homer şi pe Virgil, ciad descrie spre pilda cum au ars dra- 
periile d-nei Bei gerei, iotr'un stil nobil şi susținut şi pe un ton 
atit de tragic, incit pare cå ne vorbeşte de distru 


îm maţiile naive servesc de caricaturi inatilelor puncte i din 
biblie şi ia genera! din toată literatura veche, Iar îa ochi noştri, 
Rabelais insuşi pare a se adapta atitudinii lui France şi stilni 
său devine un zimbet ironie la sdresa unni predecesor factice, 


Anatole Franca mărturiseşte că Voltaire a fost acela care 
l-a favätat să serie ; întradevăr stilul, cadența frazei în special 


| §t mai ales fa nuvelele istorica amintesc mult pe Voltaire. Băna- 


ese că din aceiaşi sursă a împramutat In mare France i- 
lajle filozofice; caşi M, Bergeret „il est au fond voltairien“. Ca 


a 


* IN JURUL EVOLUȚIEI COMICULUI 167 


tehnică a comicului, influenţa lni Voltaire asupra lui France a fost 
importantă desigar, dar mai puțin marcată ca fn alte privinți. 
Citām ea exemplu repetarea d outrance a unei expresii sau a u- 
ue! idei. Iu „Le taurcau blanc“ personsgiul Membres, în calitatea 
sa de mag, de înţelept şi de filozof, e entandat în ginduri dela 
un capăt la altul al povestirii, care e presărată din balgug cu 
traze ca acestea : „Ce spectacle rejeta Membrès dans ses sérien- 
ses pensées.. Le mage, plongé dans une 1êverie profonde, ne ré- 
pondit rien... en rétléchissamt toujours profondément, il alla trou- 
ver sa pythonisse”. Intilaim deseori in France acest procedeu. 
Asitel, în L'ile des Pingouins, de oiteori e vorba de presupusul 
balaur care pusueşte satele Pingainiei, autorul nu mită să aducă 
vorba de coada monstrulni, „5ă qliene aux replis tortueux*- De 
altfel, această expresie pretențioasă e, după maniera atit da o- 
bişanită lui France, o reminiscență malițioasă d'natur on pasag u 
celebra al Fedrei. 

Să traduci literal un cuvint străin dar uzual cu unul de 
baştină e, de obiceio, un artiticia ieftin şi de prost gust; la Vol- 
taire şi, după dinsel, la Anatole France, el are o distincţie şi un 
haz neaşteptat, Dovadă, felul cum întrebuințează Voltaire expre- 
sis „fille d'af/faire* în loc de fille d'opéra (La princesse de Ba- 
bylone) şi France „chose publique” în Jee de république (Lite 
des Pingoains). 


. 
a * 


Voitaire şi secolul s&u sint la jumatatea dramulai ; în arta 
lor vechiturite se îmbină cu trucurile cele mai de efect. E greu 
să 'admiți că ma fost un contemporan, dacă nu chiar Franca in 
persoană, acela căruia i se datoreşte fraza urmatoare : „Hélas ! 
dit Candide, je l'ai connu ret amour, ce souverain des coenrs, 
cette åme de notre âme; il ne m'a jamais valu qu'an baiser et 
vingt eòups de pied an cal“. 

Uneori defectul şi calitatea corespunzătoare işi calcă pe 
urme : 

„Croyez-vous, dit Candide, qve les hommes se soient ton- 
jours mutuellement massaerés comme jls font avjoură hai 2.. Cro- 
Yes-vous, dit Martin, qne les éperviers aient toujours mangé de 
pigeons quand ils en out tronyé?" Mi se pare că această între- 
bare-ràspups ar fi suticientā. Şi totugi Voltaire continuă : „Oni, 
sans donte, dit Candide, El bien! dit Martin, si les cperviera ont 
toujonrs eu le mêmecaractère, pourquoi voulez-vous qua lea hom- 
mes aient changé le leur?" Iar imediat după această greose pre- 
lupgire inutilă, urmeeză o ironie delicată şi exprimată tocmai 
printr'o trunehiere de frază: „Oh! dit Candide, îl y a bien dela 
différence, car le libre arbitre...» En raisonnant amsi ils arrivè- 
rent à Bordeanx", 


168 VIAŢA ROMINEASCĂ 5 


mg 
s + 


Am vorbit de comical vechinu ca de un bloc opus comicūlui 
modern. Este el într'adevâr un tot homogen, constant, sau re- 
prezintă o evoluție? Răspunzind acestei intrebári trebue să ne 
ferim de o iluzie: Prin faptul că toate operele comicilor vechi an 
insagirea comună de a fi fără deck pentru noi—afară de unele 
excepţii ca cele semnalaţe—ele se unifică complect în ochii noştri 
şi sintem ispitiți să trecem cu vederea eventuale variaţii de teh- 
nică ce nu mai au importanță În ce ne priveşte. De aceia ene- 
voe de o analiză şi de comparații amănunțite ca să punem la Ìn- 
cercare impresia de uniformitate pe care ne-o înce arta veche a 
comicului şi ca să ne dăm sama intrucit ea corespunde realității, 
Iată cam care ar fi rezaltaţul unei asemenea analize: 

Avem mai întăiu deosebiri de tehnică datorite imprejarări- 
lor, epoci în care au trăit autorii respectivi; astfel, spre exem- 
plu, Molière pu mai poate să intrebuințeze glumele erotice ia mä- 
sura predecesorilor sâi, pentrucă bunul ton al secolului i-o inter- 
zicea Aceste modificări sint în :uncţie de moravuri şi urmăresc 
diversitatea acestora. In al doilea rind fatilnim numeroase deo- 
sabiri individuale, dela autor la autor; dar acestea nu se imbiuă 
pentru a desena o evoluție; sint mai curind nişte devieri dezor- 
donata în jarul aceluiaşi punct. Aşa dar impresia de cara vor- 
beam nu e cu totul inşelăţoare. Timp de secole arta comicului 
sa învirţii pe loc. Nu trebue să ne mire KS mult această stag- 
pare indelungata. De la Aristot la Galileu ştiinţa naturii n'e 
facut progrese serioase ` şi însăşi biologia admite acum pentru 
specii, epoci langi staționare urmate de variaţii bruște, 


3 
+ 2 


Ne-am ocupat până acum de comicul ce rezultă din cavin- 
tele şi din ideile antorului san din combinaţiile lor şi n'am spus 
nimic despre acela cuprins chiar în scenele sau fn situațiile des- 
crise, Motivul a fost că acest din armă comic a variat mult mai 
puțin şi ch e deci mai puţin interesant. Totuşi şi În această pri- 
vință comicul vechia prezintă o trăsătură caracteristică desagre- 
abilă pentru noi: O brutalitate copilăroasă care aminteşte farsele 
şi bătăile clovnilor la cire. Pâţaniile lui Don Qaixhotte spre e- 
xemplu sint o serie de scene de u violență atroce ţi grosolană. 
Nietzsche observă foarta exact că nouă acest roman ne lasă un 
gust amar, pe cind contemporanii sti se prăpădean de ris cetin- 
du-i. Neinţelegind această deosebire de epoci, căutăm tile şi sim- 
boluri acolo unde nu e decit intenţia de a amuza. O 

„___ Lipsa de susceptibilitate faţa de violență se explică prin o- 
bieeiurile barbare ale pa semen trecute, In secolul XVII încă şi 
chiar la curtea regală, delicatețea nu era deloc înțeleasă aşa cum 
o înțelegem azi; dovadă memoriile lui Saint-Simon. Intra altele 


IN JURUL EVOLUȚIEI COMICULUI "169 


aflăm din ele că regele şi familia lui îşi treceau timpul la masă 
fäcind farse de prost gust unei biete nebune ëmge, M-me 
Panache, tarnindu-i sosuri pe haine sau dindu-i bobirnace. După 
ce citează pasagiul respectiv, Talne adaugă: „Aujourd'hui Phomme 
qui s'amuseraiţ d'an tel passe-temps passerait probablement pour 
un gobjai de bas étage...” Buna creştere omenia, in sensul 
actual al cuvintelor, stat creații ale societății bargheze gi incep 
să se arate abia în secolul XVIII. 


KL 
. > 


André Gide spune undeva că literatura clasică e inferioară 
celei moderne, pentrucă noi înțelegem capodoperele vechi pe cind 
publicul de pe vremari—p'ar ti putut pricepe pe ale noastre. Nu 
Sint cu totul de aceiaşi ; din cele de mai sus rezultă, cred, 
că şi pentru noi, comicul vechiu cel puţin, nu mai e complect 
comprehensibil, Dar între ateste două nepriceperi—a celor vechi 
pentru literatura de azi, a noastră pentra cea trecută—sint de- 


osebiri şi de fel și de 

Cind cuiva ii place ce nu ne place nouă sau vice-versa, zi- 
cem că garg gust; cind însă opiniile sint din cale afară deose- 
bite, mai sorocim pe deasapra părţii adverse unal sau mai malte 
calificative disprețaitoare. In cazal nostru, cetitorii de pe vre- 
mari ar spune de noi că sintem nebuni, iar noi ne-am vedea si- 
HH să răspundem că ei sint copilăroşi şi vulgari. Aceste epitete 
caracterizează destul de bine, mi se pare, nuanța ce desparte ne- 
priceperile de care e vurba. 

Pe de altă parte e drept că lipsa de pătrundere a celor 
vechi faţă de noi e mai complectă dech a noastră față de ei, 
după cum e mai greu să pätrunzi spiritul unui nebun decit al 
copiilor sau al oamenilor clasele de jos. Intenţiile comice din 
literatura veche sint clare pentru noi, chiar prea transparente. 
Ceiace nu putem înţelege e efectul pe care aceste intenţii Il a- 
vean pe vremuri. Dimpotrivă un cetitor de pe timpul lui Petro- 
niu, sau chiar Petroniu fnsaşi, n'ar interpreta aproape niciodată 
exact intenţiile lui France, 

O superioritate propriu zisă, obiectivă a literaturii noastre 
na e posibilă, căci cred că toate jadecăţile estetice se reduc la 
impresii, Și, pentru nol, comicul vechiu e hotărit interior, o infe- 
riotitate aisr cantitativă s'ar putea zice; căci impresia noastră 
faţă de oamenii de vremuri se rezumă astfel: „Le trebuia 
puțin ca să se în “. Anecdota ca filozoful antic, care a 
mürit rizind pentrucă a väzui un măgar ce minca roze, are, bă- 
music, un Ioieles simbolic. 


lon Gherea 


Pelerinaj sentimental 


Grădina mea-—grădina copilăriei mele— 
Avea odată straturi şi alei, 

Pe brazde negre infloreau pansele 

Şi le stropeau pe inserat bătrinii mei 
C'o stropitoare verde, smălțuită, 

Erau, pe-aicea, flori de mârgărită 


Şi micşunele cu parfum de mosc. 


Grădina noastră-—n'o mai recunosc... 
Dar prin perdeaua de cireşi şi nuci 


Mă chiamă 'n umbră casa părăsită. 


PELERINAJ! SENTIMENTAL RI 


S'anină încă rourusca de uluci 
n 


Du pe cerdac se lasă, despletită. 


E tot subt streşini cuibul rindunicii, 

Şi poate că-i aceiaşi rindunică. 

M'apropii, cu sfială şi cu frică: 

In casa asta mi-au murit bunicii. 

Şi fără veste simt că 'n zimbetul meu port 
Surisul lor, de-atita vreme mort... 


La uşa ce se vaetă prelung 

Mă 'ntimpină miros inchis şi greu 

Şi 'n pragul putred, din trecut, majung 
Nelămurite amintiri din ceiace-am fost eu. 


Odăile pustii şi strimte, mi s'arată 

Atit de mari cum îmi păreau odată, 

Pe vremea cînd le măsuram, tiptil, 

Cu paşi mărunți şi şovăelnici de copil. 
Era atit de nalt pe-atunci plafonul scund, 
Şi uşile erau atit de grele 


AA PELERINAI SENTIMENTAL OOOO O O 


Cind încercam să mă ascund, 
Ţinindu-mi răsuflarea, după ele.. 
De-atita colb, ferestrele "e opace, 


Pe brazda 'ngustă-a picăturilor de ploae 
Pătrunde cenuşie in odae, 

In raze lungi, lumina care moare, 
Şi—uite: nu mai are nici un geam 
Fereastra lingă care, toamna, aşteptam 
Neliniştită şi nerăbdătoare, 

Intăiul fulg molatec de ninsoare. 


In colț era oglinda veche şi patrată. 
In apa-i de lumină înghețată 
Puneau întodeauna înoptările tirzii 
Fantome plutitoare, fumurii, 


Paianjenul tăcerii țese moi 
Şi diafane pinze de mătasă 
Şi, răstignită pe păreţii goi, 
Singurătatea stăpineşte 'n casă. 


PELERINAJ SENTIMENTAL 173 


—Cerdac sonor, aici, subt viţa ta, 


: Intirziam în fiecare sară 


Şi lemnul vechiu subt paşii mei vibra 
Cu rezonanţe calde de vioară. 

Subt treapta ce se clătina, plecată 
Cinta strident un greer, într'o vară 

(Un siredel într'o scîndură uscată...) 

Şi sus, prin crengile de nuc, se rătăcea 


in fiecare sară altă stea. 


Şi-mi pare că, de m'aşi întoarce fără veste, 
Ar răsări, cind sar deschide uşa, 

Un zimbet grav şi dulce de bunică, 

Doi ochi miraji şi palizi ca brinduşa 

Sun cuvios parfum de levânţică. 


Cu glas tremurător şi uşurel 

Bunicul m'ar chema 'n iatac la el, 

Cu mini subțiri m'ar ridica în brață. 

Aşi aştepia să iasă din scrinul vechiu de nuc 
Feliile de pine cu dulceaţă 


174 VIAŢA__ROMINEASCĂ 


Şi vrafurile cărţilor cu poze 

In care-aş regăsi, subt scoarțe moi de piele, 
Poveştile copilăriei mele. 

Şi pe divanul cu cretonul înflorit cu roze, 
Aş adormi "mn iatacul cald şi bun, 

In miros de gutui şi de tutun... 


Otilia Cazimir 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 
PARTEA DOUA 
CAP. I 


Păpuşa Monicăi 


in odaea lui Dănuţ ardea focul încălzind lumina soarelui. 
Pe podele s'alineau ghetele, pantofii, papacii şi galoşii. Patul, 
masa şi scaunele erau troenite de albiturile pregătite pentru cu- 
fărul din mijlocul odăii. 

— De ce te "'nghesui ?—mormâi Dânuţ, stringindu-se mai 
tare. 

— Taci... i-am mai spus odată să taci! îl ameninţă Ol- 
guţa, scuturindu-l de umăr. 

i îngrămădiţi în cufărul golit de rafturi, cu atitudini 
rigide de Fakiri, Cufárul era al lui Dănuţ; ideia, a Oiguţei. Dä- 
np blestema idela,— Olguţa dispreţula cufărul. Numai că Olguţa 
işi ducea ideile pănă la capăt. 

— Nu mai pot, Eu es afară, se răzvrăti Dănuţ, 

— Ba ai să stai. 

Dănuţ oftă acru. 

— Macar deschide puțin... să răsutlu. 

Cu multă zgircenie, Olguţa crăpă capacul. Dănuț Îşi umplu 
plăminii de libertate, şi repede bătu din cap o mătanie berbe- 
cească, din pricina plafonulal grăbit, 

Presiunea psihologică sporea necontenit, ca întrun subma- 
rin naufragiat, pe măsură ce se scufundă. 

Din antret venea svon de glasuri. Acolo, subt diriguirea 
doamnei Deleanu, Anica şi Profira umpleau celălalt cufăr: cel 
cu aşternutul. 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Profira icnea Indesind salteaua, ca lon la frămintatul - 
nacilor, Treaba o făcea Anica; Profira trudea numai gege 2 

Alături de cufăr, Monica, îmbrăcată cu rochiță şi bluză 
de postav albastru, se uita în gol... Apucind deodată, ca prin 
somn, mina doamnei Deleanu, o strînse tare. 

— Ce-i, Monica ? 

= aer em ră Alice! tresări ea. 

şi incleştă pumnii. Ochil 1 se 'năspriră de minie împotriva 
el, Vroise să şi-l inchipue pe Dănuţ și Sa lzbutise. Şi pri D 
EE e? decit pă m ei ea |! Şi doar acuma îl văzuse! A- 

upă ce va pleca Dănuţ— 

eeng EE t—mal era o noapte numai—să 

aa ti H 

m era nuţ 7. Avea ochi verzoi-aurii, buci 
org gr în sus, Purta hăinuţe de catifea gris care-l Sue 
ne... 


ka Da' unde-i Dănuţ ?... întrebă doamna Deleanu iaculind 
Monica îşi scutură cozile intoarse ca 
pul spre uşă de 
pes Be, enge tante Alice că Danut se juca de-a ascunselea 
— Dănuţ! Olguţa! Unde sinteţi ? 
-= Vezi, nu-s dincolo, Monica ? 
Se E tante Alice | 
onica se uită subt pat 8 
DES patul lui Dănuţ: Doamna Deleanu sco- 
— Sărut mina, coniță. 
— Kar EE ër 
— Am venit runcă del — 
“Pe d ER ën Za, ar peer sing pauni Dope ee, 
— Auzi, Dänn 
E ka Li ispiti doamna Deleanu ca pe un duh 
— Eu es, Olguţa l—explodă Dănuţ, îmbrincind c | 
Zbariit, congestionat, buimăcit de lumină, st cati - 
sel şi-al Monicăi încâlecă marginea eeh e e 
— All!—se schimonosi el, muşcindu-şi limba. 
— , Dânuţ ? 
Ei e pişcat E e Der | 
— te "'mveţi minte să priveşti und — 
bes ` hearann i pn pe in afin ro eta Pip 
— bată-i norocul să-i bată il- - 
PER are eat ae eta copii ! — chihoti bacătăreasa, a 
— Babo, să faci bezele, 
— Lasă, Olguţa. Azi poruncește Dănuţ. 


— t 
fe Le vezi că tace, mamă dragă ! Până ce se hotărăşte el, 


LA MEDELENI af 177 


— Eu nu tac...: spun... să.. facă... 

— Ce să facă? Bezele. Uite: nu poţi spune nimici—li po- 
runci Des, țintindu-l cu ochi de hipnotizator, 

— Spune, Dănuţ, îl încarajă doamna Deleanu; ce-ţi place 
ție mai mult? O cremă de vanille? Clătite cu dulceaţă de căp- 
gune? Nişte crafle ?.. 

— Bezelele-s cele mal bune. Ea vreau bezele ca frişcă. 

— Cu frişcă ? Cataif ca frişcă, o contrazise Dănuţ inspirat. 

— Bezele, sfidă Olguţa. 

— Văd eu că am dol stâpini! Face baba și cataif cu frişcă 
şi bezele cu frişcă. 

.. La fereastră, mărol despuiat de frunze, clocotea de vră- 
bil. Giălăgia lor subțire şi destrăbălată semăna atit de mult cu 
intăia recreaţie a unei școli primare după sfirşitul vacanței, că 
te-așteptai mereu să răsane clopoţelui de intrare în clas, curmind-o. 


= 


Intrecerea la fugă pornea din faţa ogrăzii. Monica îşi înodă 
cozile sibt bărbie. Intinzindu-ş! braţele și indoindu-şi tropul, Dă- 
nut îşi verifica elasticitatea mușchilor greu încercaţi în cufăr. All 
latra, gudurindu-se pe lingă ei. 

Cu muchia tălpii, Oiguţa trase o linie pe şosea; în drep- 
tul pietrei care marca locul Olguţei, linia era dreaptă, —se strimba 
insă, cotind îndărât pe măsură ce se apropia de piatra lui Dânuţ. 

— Nu mă țin! protestă Dănaj privind pieziş linia vicleană. 

— Tare=l prost ! Fă-o tu, Monica, 

Monica-şi cruța tălpile. L.uă o piatră ascuţită şi zgirie con- 
ştiincios pe şoseaua jilavă o linie tremurătoare. 

mg Un.. dol, numără Olguţa, istovitor de rar, încordindu-şi 

pe 


— Trei, ţipă Dănuţ, pripindu-se. 

— "Napoli, Eu numâr. 

Dânuţ îşi reluă locul, încruntat. 

— Un, doi... trei. 

Porniră în pas alergător cu All în frunte: Monica in rind 
cu Dănuţ, Oiguţa în urmă. Dânoţ privea casa lui Moş Gheorghe, 
spre care pai Monica trăgea cu coada ochiului la Dănuţ cu 
care alerga ` Olguţa-i urma calm, caşi cum amindoi ar fi fost 
inhamaţi la goana ei. 

Cozile Monicăi se deäiäcnr : şi le 'nodă la loc intorcind 
capul spre Dănuţ. Să fi vrut Dănuţ! Ce bine ar fi fost să alerge 
cu cozile în minile lui prin frigul de aur! Nimeni nu l-ar fi 


| 
Dănuţ gifila. intoarse capul indărăt; Olgoța şi-l plecă în 
jos, zimbind, Adunindu-şi puterile, Dănuţ işi dădu drumul. Se- 
*mpiedică. 


178 A ___ VIATA ROMINEASCĂ 


Oprindu-se, Monica-l ajută să se ridice. 
Oi e eng ta Get, 
g recu pe ei in goana mare, cu ochii i 
Gheorghe care-i aştepta in i - Wie 
— Buftea, n au te e De te 


D zg suspină. Monica-şi încetini goana jertfindu-se pentru 


— Al văzut, moş Gheorghe ? 

- a if D e moşului | 

— dia ea ?—se interesă d 

— Dănuţ, triumfă Monica. ge, 

Dânuţ na mai putea vorbi: respira. Aruncind din treacăt 


o privire haină învinsei, intră 
cu Olguţa : aşa-s biruitorii. pe poartă inaintea ei, dimpreună 


Dă 


- Cine merge cu mine la sc 
teg gura er fen = scrinciob ? intrebi Oiguţa um- 
ca aşteptă răspunsul lui Dănuţ. D 
tură en abir ra de Ao ZER E 
nuj tăcu. Şedea intins pe I 
de lene că-i venea să ridă şi zm Geet icon aa a 
— Tu nu mergi, Monica? 
— se Miel frig. 
— Atunci mă duc singură, 
— Da’ pe mogu nu-l el? 
Olguţa zimbi, 
— ă ar cine-o păzeşte ? 
pe e N 
S la) oşnegii care stau la foc, Noi tinereil ne dăm huja 
ingură cu Dănaţ!.. Necutezind să se a e | D 
lături de el, Monica se aşeză pe un scăunel, ingå Ne EA 
la foc, Dacă flacările vetrei ar fi putut străbate prin sutietul 
Monicăi, deasupra lui Dănuţ ar fi lucit un curcubeu... 


„+ Atitea vitejii făptulse Făt-Frumos, că toate g 

D incãput intr’o bibliotecă tiesită cu cărți de raai n aa 
nu era Säin Pornise pe alte tărimuri, spre alte isprăvi, 

i In inima lui Dănuţ, copitele calului nazdravan băteau an 
rap eroic... Un viţiit de buzdugan? Nu. O muscă. Fát- Frumos 
mg calul. Dănuţ deschise un ochiu : pe spinarea nasului, gidili- 
că See wéieen Strimbă nasul; musca zbură, ilară. QO- 

v 
Danut inchise rrt g şi pănă cind se aşeză pe capul Monicăi, 
onica avea cozi de aur cași Ileana Cosinz 
făcea Făt-frumos cind era singur Be Ileana Coslazana ? KA 


gea de cozi? Nu. Se sărutau. A 
Da" de ce se sărutau ? SE 3 o 


LA MEDELENI 179 


PR N a 


— e" n tu ştii de ce se săruta Făt-Frumos cu Ileana 


licana Cosinzana ştia, dar îl bătea inima atit de tare că nu 
putu răspunde lul Făt-Frumos. 

O spaimă ciudată trecu prin sufletul lui Dănuţ... caşicum 
Făt-Frumos ar fl rupt-o la fugă... Cum ? Nu se temea Făt-Fra- 
mos Bes şi de Balauri şi-are să-l! fie frică de o lleană Co- 
sinzană 

Deschise ochii. Intinse mina. Apucă o coadă de-a Moncăi 
şi trase înspre el. Capul Monicăi se îndoi pe spate; ne mal a- 
vind sprijin, căzu pe laviţă, cu ochii închişi şi fața palidă ca 
parfumul crinilor. 

Dănuţ se aplecă asupra lene! Cosinzana, Simţindu-i res- 
piraţia dulce şi caldă—de tainică zmeură —se dăda potin indărăt. 

Acelaşi muscă stărultoare şi concretă incepu să colinde o- 
brajli legendari. Lul Dănuţ îi veni inima la loc. Cu degetul a- 
lungă musca. 

„Unde eo sărut ?* zăbovi Dănuţ plimbindu-şi virful de- 
getulai pe conturul obrajilor. Alese virful nasului: parcă era mal 
puţin primejdios, fiind punctul cel mai depărtat de restul fețil. 

Fără să vrea, simțind buzele lui Dănuţ pe virful nasului, Mo- 
nica tresări. Sărutarea alunecă şi căzu ca o floare umedă pe 
bazele Monicăi, 

— Dă-mi pace! se zmulse Dănuţ, trăgindu-și capul indă- 
rät. Nu mă mai jo: cu tine de-a Făt. Frumos. 

Heana Cosinzana nu se jucase. 


+ 


Odaia lui Dănuţ se golise treptat. Razele soarelui lumina- 
seră palid, fundul cufărului întăţat cu un cergaf ; străluciseră aurii 
albiturile raftulai de sas; acum se stingeau roşii pe capacul 

is, printre etichetele hotelurilor cosmopolite. 

Erau şi surprize în cutărul lui Dănuţ. Cite un napoleon de 
aur în buzunarul fiecărei bäinute ; o puşculiţă de argint, căptu- 
şită cu catifea violetă, plină fireşte, cu bani de argint; o cutie 
cu bomboane englezeşti; pachete de şocolată „Velma Suchard" ; 
o cutie cu tablete „Marquis“; săculteţe cu EH un saşeu 
parfumat pentru batişte... O bună parte din sufletul şifonieret 
pleca la internat în cutărul lui Dânuţ, fără să știe el. 

— Anica, deschide fereastra s'aerisim puţin. 

Cu zările roşii, străpunse de asprul croncănit al ciorilor, a- 
murgul de toamnă părea uriașa oglindire a unul cimp de luptă 
acoperit de infringeri. Venea vint rece dintr'acolo. 

Doamna Deleanu încue cufărul, incercindu-i incuetorile. 

— Anica, inchide dulapul. 

Era plin de jarnale mototolite ca dulapul unei camere de 
hote! după plecarea pasagerului. 


180 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Doamne, coniţi ! Mata 1? Lasă că-l trag eu. 

Doamna Deleanu împingea cufărul, din mijtocul odâii spre 
ărete, 
e — Lasă, Anica; tu cură pe jos. 

— Coniţă, întrebă Profira intrind cu lampa aprinsă,— 
unde să-i fac patul lui conaşu' Dănuţ ? 

— Cum unde ? Aici... Ce-i musafir ? 

— Da’ gare saltea ! 

— ŢII la dela alt pat. 

Doamna Deleanu mai aruncă o privire prin odae, oprindu- 
ţi-o apoi asupra cufărului gata de plecare : era greu cum une- 
ori o inimă e grea. 

Ocolind lumina lămpii, eşi afară. 

Anica şi Profira se priviră lung. 


Le istorisea Moş Gheorghe o poveste de pe vremea cind 
Dumnezeu umbla printre oameni, insoţit de Sfintul Petro, cu 
chip Aer de cerşetor, 

ustrei H ascultau cuminţi și reculeşi, grămădiţi pe laviţă. 
Moş Gheorghe şedea pe un scăunel, cu spatele la vatră şi faţa 
la copii. Il auzeau mai mult decit îl vedeau, fiindcă lumina scă- 
zuse, viorie, albastră, apoi vinătă ca prunele,—şi ferestruicile o- 
däii erau mici. În vatră, cenuşa brumase mormanele de jar in- 
văluindu-le erun, rogeaţa. 

Răsunaseră în urechile iilor, glasurile a tot felul de oa- 
meni: şi buni, şi haini, și ne sători, şi milostivi, Pe toți îi în- 
tiinise Dumnezeu pe câlle basmului, cu toţi vorbise, —şi trecuse 
mal departe. ŞI nici unul din drumeţi nu auzise inimile celor trel 
copii cîntind prin veacuri la urechea lor, ca trei mici clopote de- 
argint ` „Vorbiţi cu Dumnezeu. Vorbiţi cu Dumnezeu. Vorbiţi cu 
Dumnezeu“, 

ȘI basmul trecuse înainte, minunat ca umbra Dumnezeului 
cerşetor pe albe drumuri de ţară, 

Cind vorbea Sfintul Petru lui Dumnezeu, Mo Gheorghe se 
ridica în picioare, plecindu-și Se alb în semn smerenie şi 
adincă supunere. ŞI glasul lui Sfintul Petru şi cuviința lui, semă- 
nau atit de mult cu glasul şi felul de-a vorbi al povestitorulul, 
incit copiii, prin poveste, işi aduceau aminte de Moş Gheorghe 
şi-l zimbeau fără să-l vadă. Dar glasul lui Dumnezeu nu se- 
măna cu nici un glas ştiut de ei şi totuşi parcă le era prietin, 

Vorbea Dumnezeu o dulce moldovenească de țară, în şoaptă, 
lămurită, însă şoaptă: atit de tainică incit trel rinduri de urechi 
se plecau s'o asculte, şi trei capete, 

«» Se lăsa noaptea îm poveste cum se lăsa şi pe la feres- 
truicile căsuţii lui moş Gheorghe. Dumnezeu cerea adăpost şi 
hrană la uşa unei căsuțe dăripănate. 


__LA MEDELENI 181 


- lotraţ!, oameni buni ; cum de mu. Că loc, slavă Domnr- 
lui, este. Da’ mincare m'am de unde să vă dau că-s vadană ne- 
voleşă cu trei copil. i 

Moş Gheorghe deschise uşa. Cu vintul sineliu al nopții 
Dumnezeu şi Sfintul Petru intrară în căsuţa primitoare, unde 
trel copii scinceau de Gage ce Lee Femela cocea la foc o 
turtă de cenuşă ca să le-amăgească foamea. 

— ŞI A dă biata femee să ridice sărăcia de turță de 
pe foc, ce se vadă 3. | 

Dilataţi şi candizi ca korelele, ochii copiilor așteptaz. 

— St pine cit un soare... Dumnezeu făcuse minunea. Sa- 
racul de lingă vatră e chiar Dumnezeu. 

Tăcere şi Întuneric. 

— Moş Gheorghe, unde eşti ? ţipă tare Olgoţa. 

— Alt, dudoița moşului. 

Oiguţa-şi trecu minile peste ochi. O străfulgerase teama cå 
moş Gheorghe-i Dumnezeu şi că l-a pierdut. 


— Moş Gheorghe | răsună un glas la uşa tindet, curmind o 
lungă tăcere, 
/ — Asta-i mama, le şopti Olguţa sărind de pe laviţă. As- 
cundeţi-vă repede. Aicl-alci. Gata, moş Gheorghe. i 
— Sărut mina, cuconiţă. Demult n'ai mai venit pe la moşu'! 
intimpină Moş Gheorghe pe doamna Deleanu care intra cu tre! 
Ito braț. 
a gg? că pet cine să eh Er eg Das 
Moş Gheorghe aruncă o privire prin a 
— b fost ri trei lezi cucueţi, da’ se vede că '-o mincat 
al! 


intindu-şi cum aflase lupul din poveste pe cei tre! lezi 
şi beze aa up A e unul diate ei -Dănuj bulni de rfs. Alte 
risete aclamară ptele lămuritoare. Dibulnd cu mina pria un- 
bră, doamna Dila descoperi izvorul: trei capete inghesuite 
subt masa cu bucoavne, Intre timp moș Ghrofghe aprinse lampa, 
Pe zidul alb se perindară albastre, umbrele a trei urşi egind din 
bir deabuşelea. 
Re ec nu mai al nevoe să RS moş Gheorghe ! 
bi doamna Deleanu ară'iadu-l clorapii copiilor, 
WW — Daa !—se minună moş Gheorghe. Tare-s gospodari copiii 
moșului. Au ei cui samana! 
Alte hohote de ris izbueniră. 
— De ce det / eer? cercetă doamna Deleanu alergind cu 
irea dela unul la altul. 
ER Lg Si- fle de bine... naşule !—izbuti Oiguţa să îngine prin- 
tre gemete ris. 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce spul tu acolo? 

Copiii se priviră între ei. Şi din ochii lor măriţi, risul din 
nou clocoti, abătindu-l ca cn uragan, care pe laviţă, care pe jos, 
cu ochii uzi de lacrimi şi minile pe stomah. 

— Ce-au păţi!, Mog Gheorghe? 

— Copii, cuconiţă !—îşi muşcă musteaţa moşneagul, abea 
stăpinindu- şi risul. 

— Naşul, mamă, naşul | 

— Ce-aveţi cu n ? Ce-i cu nasul?—se miră doamna 
Deleanr, pipăindu-şi nasul, involuntar. 

Monica şi Dănuţ plingeau deabinelea. Olguţa se väita, le- 
gânindu-se ca o bocitoare, 

— Povestea cu lupul şi cu cel irei iezi, cuconiță I—ridică 
din umeri moş Gheorghe, zguduit de ris. 

— Cu lupul? 

za spu:-o el mogu’ şi matale, da’ erai mititică pe-a- 

tunci. Ei... 
Tusa Îi inecă vorba începută. Cu minile pe piept, împle- 
ticindu-se puţin, moş Gheorghe trecu în tindă tirind tusa după 
el. O clipă, risetele şi cu tusa răsunară impreună, ca un cludat 
zvon de jale. Apoi risetele se sfiiră și conteniră brusc. Întrase 
pârcă ceva străin in căsața lui moş Gheorghe, dincolo de lu- 
mina lămpii, în tindă, prin umbra neagră. ŞI toți aşteptau cu 
striogere de inimă, sfirşitul unel lupte, parcă. Pe obrajii copiilor, 
Leg lacrimi ale risului se intristară, lunecînd dealungul altor 
obra 

O suliță neagră se desprinse din flacăra lămpii şi dreaptă 
se inālță, veghind tăcerea şi aşteptarea. 

După un timp, moş Gheorghe răsări din nou în lumină. 

— EI, copii, hai să plecăm. Spuneţi buna-sara lol Moş 
Gheorghe,—şi tu, Dănuţ, la-ţi rămas-bun... şi mata, Moş Qheor- 
ghe ai să faci bine ş'ai să stai in casă şi mine şi poimine... pănă 
cind ți-olu spune eu. Auzi, Moş Gheorghe ? 

Dănuţ oftă încet: uitase că pleacă. Şi Monica uitase. 

Moş Gheorghe desprinse o iconiţă imbrăcată în argint—cea 
mai scumpă din cite avea-—o sărută şi o întinse lul Dânuţ. 

— Să te albă Dumnezeu în paza lui, Să creşti mare şi vol- 
nic... s'ajungi să faci fericirea stăpinilor mei... 

Vorbea răguşit, privind tn pămint. 

Fără să-şi dea bine seama, Dănuţ se aplecă şi sărută mina 
care-i intindea iconita.  Aplecindu-se mal adinc decit Dănuţ, 
moş Gheorghe-i răscumpăra greşala, sărutind minuţa copilului 
or = sàl. i G 

intrun tirziu, moş Gheorghe, aşezat pe margina laviţei, 
inälță capul, aruncind o privire prin încăpere: mirosea a funin- 
gar. Lampa fila demult. Sticla era neagră. Dind din cap, moş 

heorghe stinse flacăra şi se aşeză diu nou pe margina laviţei. 
Pieca Dânuţ: curind va pleca şi Olgets 


LA MEDELENI 183 


— Mamă, de ce-s trei chel ?-—Intrebă Dănuţ intrind în e- 
tac după doamna Deleanu. 

Trel cheițe zăngăneau captive în inelul cheilor celor două 
seri ale lui Dănuţ. Două groase și cenuşii; una subțire, nl- 

ată. 

— Fiindcă ai două culere şi ua geamandan. 

— Şi un geamandan !—tresări Dănuţ. 

Doamna Deleanu zimbi 

— Care, mamă ?—Întrebă el, arătind cu nădejde și nela- 
credere geamandanul de marochin albastru, aşezat pe dormeusă. 

— Sigur, Dânuţ. ŢI l-am dat ţie. 

Subt ochil nedumeriţi ai doamnei Deleans, Dănuţ o rupse 
la fugă afară, smuncind uşa... şi se întoarse, Intovărășit de Ol- 
guţa şi Monica, gesticulind. 

— Mamă, Olguţa nu mă crede! Ulte: geamandanul care ml- 
roasă frumos. Dacă ţi-am spos! 

— Sigur că nu te cred! Mai intăiu vreau să văd, 

Ai văzut? 

— "Mda... Da” nu mai miroasă așa frumos! 

— Spui minciuni ! A! tu gutunar, se indignă Dănuţ, respi- 
rind cu nesat declamator, marochinul. 

— Nu-l deschide, Dănuţ. A! să-l desfaci la Bucureşti. 

— ŞI eu să nu văd ce-i inăuntru ?—se imbutnă Oiguţa. 

— Nu-i nimic de văzuti—ridică din umeri doamna De- 
leanu, deschizindu-l. lacătă: batiste, o cămeşă de noapte... 

Dar Oiguţa avea och! de vameş socialist. 

— Da’ acolo ce-l? 

ŞI fără să aștepte răspunsul, scoase la iveală o plumieră 
de lac japonez. 

— Nu pune mina, Olguţa! se supără Dănuţ pescuind și el 
o pungă de piele plină de relleturi. 

— Staţi, staţi. Vă arăt eu singură, oftă doamna Deleanu 
văzind invazia. 

Şi cu resemnarea zimbitoare a unui artist silit să biseze, 
desfâcu geamandanul. 


Geamandanul de marochin—el singur dar—cuprindea atitea 
alte daruri, focht închiderea lui avu drept urmare deschiderea și- 
fonierel. Altminteri, Olguţa ar fi spus că-l! persecutată—neca- 
viinţă pentru care doamna Deleanu ar fi trebuit s'o pedepseas- 
că—sau ar fl gindit numal că-i persecutată—cum ar H gindit 

te şi Monica despre Olguța,— ginduri pe care doamna De- 
‘feanu le socotea mai primejdioase decit obrăzalciile, 

Olguţa primi un pachet de şocolată şi făgăduinţa unui cu- 
itaş la fel cu acel din plumiera lul Dănuţ; Monica, o sticluţă e- 
KA plină cu Fan de Cëdratz, 


184 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dănuţ se plimba prin etac, arunciad priviri lj - 
mandanvlul infășurat în învelitoarea de gie, Främinta 'chellele 
din buzunar, cu virful degetelor, zângănindu-le inädusit: căpă- 
og une? tuturor acelora care poartă în buzunare, chei sau bani 

e metal. 

— Hei! Da pe mine mat uitat!,.. Nastăm la masă ?—in- 
trebă domnul Deleanu din pragul u - - 
pr baner pragul ușii, scuturindu-şi scrumul ti 

Een 

— Alia- travă mi-ai dat, Ol ! 
domnul Bebang, Dose bucata de tă, 2. gem 

— Mama mi-a dat-o !—se apără Olguţa riziad,.. P 
faci aşa gd i rr a Mal f odată. ` cen 

— la lăsa ata. 
că ma. ţi şoco Aşa vă stricaţi pofta de mîncare. 

in pricina lnsufieţirii copiilor, a focului din sobă și a da- 
rurilor, ajunul plecării lui Dănuţ, părea un ajun de ar dle Aş- 
PE pata să râsune la ferestre, glasuri subțiri, cîntind vechea 

„Stea-ua sus ră-sa-a-re 

îi „Ca o tal-nă ma-a-a-a-re... 

ar după ce eşiră toţi, lulad şi lampa, la gea d 
lumina lanti, răsunară trilurile boom A Ia 


- 


Din voluptăţile prelungite răsare melancolia 
păzitor, bolnav de än de-mare, De astădată, răsărise din d 
bezelelor—pentru Oiguţa—şi dia a cataitului, ES Dănuţ. A- 
fară de domnul Deleanu, toţi erau gravi şi taciturni in jurul me- 
sei. Monica abea gustase din cataif; doamna Deleanu, deloc. 
Nici Profira. In schimb, ochii ei, cind intiineau faldul de frişcă 
revărsat pe vwrejil rumeori al cataifului, deveneau umani ca al cl- 
nilor eegen 

— mă, pot să mă szol?—întrebă D - 
Se cats și A de, bă Dănuţ ocolind privi 

— Da, Sculaţi-vă cu i.. Puneţi-vă palton - 
Wi puţin DEE pe giele 

nica se apropiă de doa Del f 

PS net privind op , mna Deleanu, îl sărută mina şi 

— Tante Alice, voe, te rog, să 

— Nu ţi-l bine, Monica ? ` e ge 

— E Ve doare eg 

SA nu t cum a DE Î , a - 
"Së bun. a MĂ aere v ne, culcã-te. Dănuţ, la-ți 

-r ce ?—se opri Dănuţ din drum, amar, 

— Fiindcă tu pleci dis-de-dimineaţă. Monica are să doarmă 
atunci... Hai, sărutaţi-vă, copii! 


LA MEDELENI -7 185 


Monica intinse buzele; Dănuț, obrazul. 

„Nu mai mininc niciodată cataif", se jură Dânuţ in gind, 
ferindu' şi obrazul de buzele Monicăi, a câror suflare îl adusese 
imcăodată aminte de nesuferita dulceaţă a catalfului, 

ŞI se ţinu de cuvint, deocamdată, lăsind obrazul Monicăi 
să plece nesărutat şi rogu subt ochii lui biazaţi. 


Monica încu& uşile. Aprinse luminarea. Trase un scaun 
lingă şifonieră şi înălţindu-se în virturi, luă de deasupra un pache- 
țel învălit în hirtie de matasă. Ageză scăunelul la loc. Și'n loc 
să se dezbrace ea, incepu să-şi dezbrace păpuşa : Monica cea mică. 

Două nopţi dearindul, după ce adormea Olguţa, Monica 
lucrase rochița de matasă albă—din pachețelul ascuns deasupra 
şitonierei—pe care trebuia s'o imbrace păpuşa în locul rochiei 
negre purtate necontenit dela moartea bunicei... pănă în ajunul 
plecării lui Dănuţ, 

H puse mai întălu şosetele şi papucii albi luaţi din picioruşele 
păpuşei dărulte de doamna Deleanu. Cînd veni rindul rochiţei, 
degetele Monicăi tremurară mai tare... Dacă-i venea rău ? Dacă-i 
era prea scurtă ? 

„Dă, Doamne, să-i stea bine. Dă, Doamne, să-l stea bine“. 

H înche& ultimul nasture dela spate şi o aşeză pe mâsuţa 
de noapte în lumina luminării. 

— Vai, ce frumoasă-i! a 

Dolotană, prea rumenă şi ţapănă de stingăcie, păpuşa pä- 
rea o miniatură de ţărăncuţă in rochie de mireasă la fotograf. 

— Monica, tu ştii dece se sărută Făt-Frumos cu Ileana 
Cosinzeana ? 

Fiindcă Ileana Cosinzeana era frumoasă... frumoasă cum era 
păpuşa gâtită cu rochiţă albă. 

Obrajii Monicăi ardeau. Inima-l bătea repede. ŞI mal-mal 
că-l venea să plingă în faţa păpuşei fiindcă prea era frumoasă, 

cînd 


ea... 

Se uită în oglindă. Văzindu-şi rochiţa Intunecată, ghetele 
prăfuite, plecă ochii în jos. Capul nu şi-l privise. 

Prea era frumoasă păpuşa... ŞI Dânuţ, şi Dănuţ—pieptul 

Monicăi se zbătea ca după fugă—şi Dănuţ se va îndrăgosti de 


el. 
BE TER cozile începu să se dezbrace repede, in goană. 
Işi puse cămeşa de noapte, îşi despleti părul, ină păpuşa de cite-o 
mină şi răstigaind-o pe trupul ei, se privi din nou în oglindă. 
ăpuşa avea rochiţă albă... 
Monica avea cămeşă albă... 
Păpuşa avea bucle blonde... 
Monica zimbi,—şi se roşi, respirind adinc. Păpuşa-l semăna. 
Avea ochi negri, gene compacte, o gropiţă în m | bărbiei. 
3 


186 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Avea şi ea bucle blonde... dar scurte. Saraca păpușă ! Ea nu 
putea face din părul el hăţuri lyi Dânuţ. 

— Da' eşti aşa de frumos îmbrăcată !—o consolă Monica. 

Inseninată, luă luminarea de pe măsuţa de noapte, aşezind-o 
pe masa de scris. Totul era ätit de c™ ziuă: şi condei cu 
peniță nouă, şi cerneală, şi soare : o scrisoare din acele mici 
cît o foiţă de ţigară, colorată, cu un trifoi pe plic. 

Incet, ca o pasionată caligrafie, scrise pe hirtiuţa liniată: 

„Monica H iubeşte pe Dănuţ din toată inima“... 
VR vechi cuvinte pe o biriluţă: opt ceruri tropicale imens 

te... 

Isprăvind de scris se odihni, reciti şi adăuză cu litere mai 
mici, ca în genunchi: 

„Na te supăra, Dănuţ“ | 

Rochiţa albă a păpuşei avea o singură taină, candidă: un 
buzunăre! pentru scrisoarea de dragoste. Sufletul Monicăi era 
la fel cu rochița păpuşei, 


» 


Qigua ŞI Dănuţ mergeau alături prin ogradă. Tăceau, 
explorind buzunarele paltonaşelor, în care mai găseau resturi din 
larna trecută, Dănuţ descoperise un bilet de intrare la patinaj 
și două bomboane acre încrustate în fundul căptugelii sparte; 

igoța frăminta un ghemotoc de hirtie de cositor care învelise 
odinioară nişte castane zăhărite. 

Paltoanele miroseau a naftalină, Aerul intra rece şi ascuţit 
pe nări, inroşindu-le. Sutiările abureau. Subt paşii lor, pămin- 
tul suna tomnatec. 

Linia dealurilor hotărnicea noaptea cu plutitoare ondulări 
ca O cădere de voaluri lente de pe golicianea lunară. 

Două umbre trecură pe la poartă —lreal de albastre în ar- 
gintul profund. Cinii se repeziră, hămăind. Intonată cu glas 
de bas răguşit, o sudalmă națională autentifică decorul, 


— Tu nu ştii să te baţi i—ridică din umeri Olguţa, oprin- 
du-se brusc. 


— Cum nu ştiu? 

— Nu ştii. 

— Al să mă "'nveţi tu?! 

— Sigur, afirmă Olguţa cu tărie. 


— Hm! 


go, inima lui Dănuţ—de altă părere decit buzele—bătu 
mal tare, 

Olguţa ìl privi ca solicitudine compătimitoare. 

— Dacă-ţi trage cineva o palmă, ce faci? 

— ŞI dacă-i trage un pumn ? 


LA MEDELENI 187 


— Tr eu. 

— d A trage încă unul ? 
| mal trag şi cu, 

— ŞI dacă d-le de mini ? 


— 


Zi dech dă cu piciorul ? 

— - cu 

d Ze apă feet Dănuţ sincer din cauza repezelli. 
— Vezi! 


— Adică, nu!—reveni Dânuţ, furios. Lasă-mă 'n pace! Știu 
să fac! 
S es Bine, preerie pg o palmă. 
As 
Ge og batem ?—intrebă el impăciuitor. 
— Nu. Vreau să-ţi arăt. 
— ŞI dacă-ţi dau o palmă nu te superi? 
— Nu, fiindcă nu poţi! 
— Zän d 
Ep 
— À e su 
— N'am să ain eu ihiihi Olguţa, 
— Ei! 
— Ei-ei! Incearcă, en 
U regăți mina pentru o palmă sinceră, ţin 
obraji Zeg, GA braţul lui Dănuţ porni, piciorul dee ti 
şi pusese piedica. SEH căzu în mini, pâlmuind pâm 
SNE enge plecă să-l ridice, cu braţele desfăcute. 
— Dă-mi pace. gege 
rtindu-se va pași, Dănuţ luă o piatră—cu 
entre de en aruncă în Olenta şi fugi in goana mare 
2 e Na m'ai loviti—ţipă Oiguţa după el. Laşule! e arai 
Dănuţ n'o mai auzea. Intrase În etacul doamnei Geen 
hiopătind, Olguţa porni spre casă. Piatra o lovise drep 
în tloerul piciorului. gege 
Icată. via se dezbrăcă pe tăcute, 
să-şi mäer? Leit Inainte de-a stinge luminarea 
2 goe VG dech e SĂ mea-—sprincenele Olguţei d 
imbinară—să nu mai vorbeşti cu Buttea—explodară buzele e 
niciodată. Auzi, Monica ? Nu vreau eu să mal vorbeşti cu 
per EE stinsă fumegă înecăcios. Subt oghial, Olguţa îşi 
wg? pretăcuse BE să ara KE ga 
ant ?... 
Se Cake: în per n ei, scăldate-n aur, murmurau 


e es? iubeşte pe Dânaţ din toată inima”. 


VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Tâlatul unghiilor de către doamna Deleanu— 
pielițelor, fusese totdeauna o caznă umilitoare ër Gen de 
data aceasta, bine-cuvintată. Uitase că s'a isprăvit vacanţa : că 
mine dis-de-dimineață cind somnul e mai dulce, va pleca de 
acasă pentru tare multă vreme; că va fi intern la Bucureşti: 
port ne, heet en răzbunarea Oiguţei era con- 
arate, ca cinev 
gan ` ëch, întorci om: cii DSP AN ARI A ae Bute 
ouă unghii deveniseră ovale şi roze. P 
pe-a zecea, nut ar fi vrut să gl o e e Zog 


Dănuţ să plece dimineaţa la laşi, impreună cu domnul Deleanu, 


, spre 
— Are să-ţi pară rău, Alice, Mai ține-l acasă o zi 
mi-l aduci la gară; nu-i păcat să-şi piardă o ultimă zi, en 


— Nu, E datoria | şi i 
ai muk sau Ween) n. ui să-şi ia rămas bun dela rude. O zi 
— Bine, Te-ai molipsit şi tu dela Gr ore | 
Acum H părea rău. Da, dacă trenul Firma cu care Dănuţ 
ër dÉ e Së Segen? e A fi ape: la gara Medelenilor, 
parcă să- mne să-şi indeplinea 
cu eat iu mg SE petrecute acasă. gen mE E 
-= DL vrei, dacă ţii tu molt, nu mal pleci ml 
dimineaţă, Stai cu mama toată A ră 
să-l eg a pe tata. Vrei Dănuţ? Weg a vo ag 
— Nu. Plec „cu tata, vorbi uj pe nerăsutiate, 
: — Ce? Nu aţi culcat ?—se miră domnul Deleanu intrind 
n Ss Deg că-s unsprezece ? Acuşi trebue să ne sculăm. Hai 


la 
Doamna Deleanu, cu degetul lui Dănuţ intr'o mină 
rul în cealaltă, ridică ozhil Co mină şi polissoi- 
„aşa-s bărbaţii” | ochil, deschise buzele... şi le închise la loc: 
— Haldem, Dănuţ. Nouă mu ne e somn. 


Papucii erau pe covoraşal din faţa patului: căm 
ener pe pat. Dănuţ îşi căutase papucii subt pat; or S 
noapte în dulap. Du era nici subt pat, nici în dulap. 
Mai or rs sapa uşa dinspre odaia ei, 

-— eu n'am avut n — 
Moe pre arme o iclodată cheia la. mine! începu 

— Ce che, Dânuţ? 

— Chela dela odaia mea. 

— Da' ce vrei să faci cu ea? 


— Să "och 
Eu îs mai a TZ mamă., De ce să geg Ge Oigaţa:? 


B- LA MEDELENI 189 
— De ce nu mi-ai spus? 
— Am nitat. 
— Tare mai eşti copii, Dănuţ—il dezmierdă doamna De- 
leanu... Uite chela, şopii ea Inchizind uşa la loc. 

l-o intinse rizind, Dânuţ incuè uşa, Învirtind cheia de 
doaă ori. 

— Mamă, nu ne culcăm ?—resplră el, concediindu-şi pazni- 
cul inutil. 


Intinzindu-se in pat, Dănuţ simil seva tare alături de el, 
subt oghial. Sări din pat: i se păruse că mişcă, Aprinse lu- 
minarea. 

— Aal 

In locul şoarecelui de care se temuse, descoperi păpuşa 
îmbrăcată in rochie de mireasă. 

— Aha! 4 baji joc de mine !—ridică el pumnul spre uga 
inchisă. Lasă câ-ţi ant eu! Rizi tu, rizi! 

Are să vadă Olguţa! Să-i pue o păpuşă în pat! Da’ ce-l 
èl? Fată 7... N'are decit să se bată dacă i-i poftă! Da' să nu-l 
insulte, 

Din geamandanul de marochia, Dănuţ luă plumiera ; din plu- 
mier, cuţitaşul cu limbi tăioase. Apoi se ageză pe margina patului 
cu păpuşa Între genunchi. Şi 'ncet cu 'ncetul, buclele blonde, 
de curind parfumate cu „Eau de Cidrat" incepară să cadă pe 
cămeşa lul Dânaţ, tunse sarcastic. 

Pâpușa nâpirlise deabinelea. Buclele impachetate intran 
jurnai mal pilpiiră odată, blonde, în biondul fiăcărilor sobel. 
Dănuţ, bine învelit In oghial, din căldura patului, zimbi flăcărilor 
şi aşei închise de două ori cu cheia. 

Subt pat, păpuşa, in care aştepta dragostea Monicăi, 
proaspătă şi delicată ca întăla cireaşă de Mai, —dormea complect 
transfigurată de tunsoare şi de barbişonul şi musteţile „Hard- 

muth No. 1“. ! 


NM 
> Li 


„Dănuţ plinge. Olguţa il ajunge din u:mă şi-l loveşte in 
spate cu GE eg Dănuţ nu spune nimic. Ştie bine 
că merită să fle lovit, 

— Tu plingi ?--il întrebă Olguţa, punindu- mina pe umăr, 
pacific. 


aud `` 


- Lasă, Dănuţ! Hal să ne impăcâm. 
Sə sărută amindoi. Dănuţ ar vrea să-i spue ceva., da 
nu-și aduce aminte ce! 
i plimbarea prin ogradă reincepe: de data aceasta Însă, 
merg la braţ amindoi, ca doi fraţi model, Dânuj vede că Olguţa-i 


190 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


aliata lui, şi-i pare foarte râu că /rebue să-i ascundă ceva. Dacă 
nu-şi cn ege echt Ke 

— ce să pleci tu ucurești ? Asta-i persecuție | 

— Dacă vrea mama!—ottează Dănuţ din greu. e 

Eeer ke dert, Mat va 

„„„Amindoi fug Moş rghe. Noaptea e gro- 
zavă, dar Dănuţ nu se teme fiindcă Gest lingă el. 

Au ajuns. Ciudat! Căsuţa lul moş Gheorghe luceşte în 
noaptea neagră, ca o lună. 


Olguţa spune că Dânuj e persecutat, că vor să-l trimeată 
intern la Bucureşti şi că de asta au fugit de-acasă. Dumnezeu 
li piepe MS 

guţa nott stau pe laviţă; Dumnezeu, scăunaș. 

Deodată, răsare un înger cu zmeul ni Dănaţ în mlad. E chlar 

Olgat cel mare dela inceputul vacanței, cu sfoara tăiată de 
guța. 

Dumnezeu se uită la Dănuţ. Dănuţ zimbeşte iertător, 

Răsare alt inger cu păpuşa Olguţei în mini. Dănuţ tremură. 

Dumnezeu la păpuşa pe genanchi, îl trece mina peste faţă 

'n lozul chipului cu musteţi şi barbişon, zimbeşte Monica. 
umai că gare păr. 

Dumnezeu viră mina in sobă, la un pumn de flăcări şi-l 
răstoarnă pe capul tuns al Monicăi. 

Dănuţ închide ochii. Oare a ars Monica ?... Nu. l-au crescut 
cozile Kos loc, CN 

umnezeu där lui Dän zmeul, O „a 
Vrăsăzică Monica a GEESS e. TR Va 

S'and bătăi în oşă. H caută de-acasă. Olguţa se Incruntă. 
Dănuţ se cutremură. Numai Dumnezeu zimbeşte. 

Ce-i de făcut? Casa e înconjurată. Herr Direktor, tata şi 
cu mama bat in uşă din răsputeri. 

Fără să-i pese de cel care bat, Dumnezeu ia o iconiță din 
cul, îl preface pe toţi trei în stinţişori zugrăviți şi aşează iconița 
la loc. De-acuma poate să-i caute! 

Herr Direktor îşi pune monoclul ŞI se uită prin odae. 

Dănuţ face cu ochiul sfintelor de pe iconiţă. Sfintele se 
prăpădesc de ris, 

Herr Direktor se uită la ei, vede icoana, şi-şi face cruce. 
Sfinţii işi trag coate şi se încrantă aşa de sever că Herr Direktor 
mai face o cruce, 

L-au păcălit pe Herr Direktor. 

lacă şi mama! ȘI ea se uită la ei... cam lung. 

Sfinţii clipesc, 

Mama la icoana, s'apleacă asupra i ez simte lămurit 
parfumu! mamei—şi sărută pe frunte tocmai pe Dănuţ... 


LA MEDELENI 191 


— Hal, Dânuţ, scoală-te, şopti doamna Deleanu, dezmier- 
dind pe frunte cea din urmă deşteptare în casa părintească, a 
copilului cu bucle castanii. 


+ 


Deşi s'apropia dimineaţa, casa părea deştepiată in negru 
miez de noapte. 

Femeile intrară In antret cu lămpile aprinse, urmate de 
lon şi de Pricop: celălalt argat dela grajd. Cu toate semnele FĂ 
poruncile date în şoaptă de doamna Deleanu, cizmele lui Ion şi-ale 
lui Pricop bocâneau aspru pe podele, primețdulnd somnul fetiţelor. 

Anica şi Profira, Imbrăcate gros, cu capetele infăşurate în 
tulpane negre, erau incă bulmace de somnul nelsprăvit. 

Dănuţ cam palid în hainele de catifea albastră, cu guler 
tare „rabaitu“ şi elegantă lavalieră, se vita distrat in jarul 
lui. Mesteca mereu, cu un aer nemolțumit; vărsase din greșală 

prea multă apă-de-dinţi în paharul cu apă: îl usturau gingiile, 

Curentul făcu să tresară şi să tremure flacăra lămpilor. 
Cofărul ca aşternutul fa scos afară. Ali intră in casă pe uşa 
deschisă. Nimeni nu-l goni. 

Oamenii ridicară cufărul din odala lui Dănuţ. In tăcerea 
de şoapte, curmată doar de bocănitul cizmelor, umbrele cameni- 
lor care duceau cofărul erau lugubre. 


+ 


In podal cu vechituri, la lumina slabă a luminării, Dănuţ 
ştergea cu radierul musteţile şi barba pâpușei. Nimic nu se 
schimbase în pod, decind se despărţise de Robinson Crustie. 
Acelaşi miros, aceiaşi pace, aceiaşi simburi de piersică, uscați 

OCI 
f e Saki hărnicia radierului, obrajii păpuşei îşi recăpătară tenul 
feminin,  Bărbia-şi arătă din nou gropița; buzele-şi pierdură 
aroganţa zimb-tului muşchetăresc, regăsindu-l pe cel suav. Numai 
lipsa buclelor mai amintea urgia care se abătuse asupra ei. 

Cuprinzind-o co mină de mijloc, Dănuţ o îndepărtă paţin, 
privind-o .. In sufletul lul Diet era visul nopţii, şi-n visul nopţii 
păpuşa se oglindi, 

— Păcat Cam tuns-o, dădu din cap Dănuţ. 

Pâpuşa din vis semâna cu Monica—era chiar Monica—; 
păpuşa din mină, decind era tunsă, na mai semăna cu păpuşa 
din vis. ȘI lul Dănuţ 1 părea rău, fiindcă abia acum Îşi aducea 
aminte că în vis Dumnezeu îi dăduse lul păpuşa care semâna cu 
Monica, şi îi bâtuse inima ciudat, dar nimeni nu ştiuse, fiindcă-i 
era ruşine de Oigaţa. Oltind, Dânuţ îi făcu loc în lada ca cărţi, 
alături de Robinson Crusde. Păpuşa cu rochiţă de mătasă albă, 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EN 7, ene EE EE 


singură Între atitea cărţi, avea cocheta dezolare a unel domniţe 
in bejeale, De-acuma şi pe ea O aştepta colbul, ca o bătrineță 
intre străini. Dânuţ inchise capacul. 

Noaptea păpuşei începu odată cu cintecul cucoşilor,—şi 
insomnia, fiindcă Dănuţ uitase să închidă ochii de sticlă în care 
aflase melancolic de ce se săruta Făt-Frumos cu Ileana Cosin- 
zeana, cind erau singuri, 


La loc de cinste, în zm mesei, samovarul de aramă sclipea 
şi fumega, obez. In şoldurile lui gălbue se oglindea sotrageria, 
masa, şi cei trei comeseni, comic deformaţi, de rasă mon- 
golică parcă. 

Aşteptind să i se răcorească ceaiul, Dănuţ ronțăla îngindurat, 
cormuleţele presărate cu chimion, abia scoase din rolă: bacătă- 
reasa te sculase inaintea tuturora. 

Doamna Deleanu desena cu degetul pe faţa de masă capul 
lo! Dănuţ. 

Domnul Deleanu işi sorbea ceaiul cu lapte, controlindu-şi 
uneori nodul cravatei. Era bine dispus. După o lungă, necur- 
mată şi tihnită vacanță la ţară, în familie, Bucureştiul... 

pucind maşinal sticla cu rom, turnă în paharul lui Dănuţ 
cam mult... Aşa cam torni din sticlă, cind la spate nä läutarii. 

— Nu-nu-nu | Asta nu. 

— Lasă-l, Alice! E bâlat mare; ce Dumnezeu! 

Băiat mare ! Departe de-al măguli, aceste două cuvinte îl 
infricoşau, ca un (reng negru care-l ducea de-acasă inire straini. 
In ceaiul cu rom câzură lacrimi. 

Treptat, zorii port ca sănătatea tinereţii,  bucurară 
ferestrele. Doamna Deleanu se scală dela masă şi începu să 
privească afară. 

In tăcerea deplină, samovarul butnea şi şuera ca o ironică 
locomotivă. 


— Buna-dimineaţa și sărut mina. 

— Ei, Moş Gheorghe! Ce bine-mi pare!--se lumină Dănuţ 
văzinda-l pe capră, 

— Moş Gheorghel ~il dojeni doamna Deleanu cu degetul 
ridicat; parcă ne-a fost vorba să stai în casă? 

— „Dă, dadae! D'apui cu sumanul ista sau În casă nu-i 
tot una ? 

Toţi servitorii eşiră pe scări, Copitele cailor dansau pe loc. 
Dănuţ se aşeză la mijloc între domnul şi doamna Deleanu. Anica 
şi Profira păturiră pledul de-oparte şi de alta. 


ne? 


Wë "H dl 193 


— Parcă-l un prinţişor!—exclamă tare bucătăreasa. 
Dănuţ îşi trăgea sites de piele, Doamna Deleanu zimbi 
pentru el. Caii se zmunciră,. Dânuţ făcu ua semn cu mina spre 
casă şi servitori, şi o clipă numai, zări în pragul ușei pe Monica— 
visa ?—cu părul desfăcut şi kimonoul prea larg, ținindu-şi minile 
(CH 
a E" Cimpiile erau albe de brumă; cerul vinăt; zarea răsăritului 
ltoasă de aur roşu. 
ră luase după trăsură. La intrarea in sat, dulăil ciobâneşti 
se repeziră crunți spre el. Palid, Dănuţ se ridică in picioare. 
— Mamă, uite, mamă! Hal să-l luâm în trăsură, se rugă 
ei dezmierdind mina sp em genu 
— e, + 
Ali gi Se he? ocrotit de şuerul biciului, grămădin- 
du-se pled la picioarele lul Dănuţ. Trapul cailor răsonă din 
nou, Satul rămase în urmă. 
Unu, DS 
Duduilă 
Eşti cas 
Toporaş*... 
— Bun aer!—exclamă domn»! Deleanu. Cind mă gindesc 
la infecția din Bacare 
a ge di Doarme ap A doamna Deleanu, luind pe braţe 
capul lui Dănuţ. 
„Pe la moara murgului 
Trece fata Turcului...“ 


Intr'an capăt al băucii de pe perozul gării, Dănuj şi doam- 
na Deleanu şedeau alături țivindu-se de mină. Așezat pe mar- 
gina celuilalt capăt, domnul Deleanu răsfola grăbit teancul de 
citaţii, câpi! şi extracte, ascultind explicaţiile domnului Ştetlea 
cu privire la procesul ajans la Curtea de Apel. Domnul Deleanu 
cerea dela clienţii săi, cînd se intimpla să-i asculte, celeritate şi 

reciziune, lusuşiri care lipseau cu desăvirşire domnului Șteflea. 
logurile dintre el erau o necontenită clocnire între un expres 
şi-un tren de marfă, 

— Dă, cucoane lorgule, pe, en aşa mă tae capul. Cum 

— Da” aduc martor tot judeţu 
GAS Domnul meu, îl intrerupse glacial domnul Deleanu, ri- 
dicind ochii de hirtii, s 

Domnul ach işi şterse fruntea năduşită şi oftă. 

Doamna Deleanu vorbea lui Dânuţ pe şoptite. 

— Să-l scrii mamei cum ajungl... tot-tot-tot ce faci. Auzi, 


Dănuţ ? 
V mai îndreptă odată lavaliera şi bereta. 


194 ____VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Domnule Șteflea, începu domnul 
seem gy as înclină. cu defe a mega îs 
— „Eu stau aşi pănă diseară. Azi iți fi 
decată şi văd dosarul. Diseară al să mă n aa i e e peron ed 
Par en pe ae Es ae trebue să faci, 
nerie vibr tral prin pacea cîmpenească a 
lui. Doi Garant se scalară. Si 
= Ai GE eg Doamna Deleanu se ridică, Mina lui 
renui Întră în gară, lung, murdărind lumina dimi 
Ke de clasa întâia se opri dincolo de peron. y y ne s abha 
et. La ferestre clipeau somnoros chipuri palide şi unsuroase. 
S Hai, Ioane, D grăbi domnul Deleanu, imbrinacind cu pi- 
ciorul în vagon, geamandanele. ȘI tu de ce nu bagi de samă ? 
Zei et in oe? Il lovise peste picioare. 
=. nu A wg 
rage, Con D cheamă doamna Deleanu mergind ală- 
e ed ata olari Si sărute mina întinsă. 
— Mamă, îngină Dănuț stergindu-şi i . 
Ali; ja-I în trà... în trăsură, Re el Saai rr az 


see H urma trenului o cloară cobori între şine, ciugulind prin 


— Duduiţă, vorbi moş Gheorghe ridicind de jos batista 


doamnei Deleanu, -mai avem pe cineva acasă. 


e 
+ kd 


Prea mare fusese sotrageria pentru tă 
mata Senge al Sege prea mare, salonașai Ah a a 
3 rea upă să 
be a culcare Get. masă, cu noaptea la ferestre. 
a onica îi sărutară 
mai ri în e Se despăriră CS SES Kik 
cuse tură mare în odaia lul Dănuţ. U pano- 
a Es Dies Ge era Sa = lături. Mirosul gh tel ar: al 
om Vi A ceruite, pătrundea răcoros in odaia fetiţelor, 
nainte de-a se desbrăca, Oiguţa Inchise 
şeză imbracată pe marginea Satul privind ri Regel 
— za i te culci ?—o Întrebă Oiguţa, 
Incepu să-şi scoată rochița, cu mişcări osteni 
sui în pat. Monica-şi spuse ru ăciun portii varsa E 
La America Clin ea mai repede ca de obicei. 
z teen rai Monica. 
guța su luminare, Monica rămase in pici 
wen. picioare între 
pal A ra byret multă vreme... Ținindu-și suflarea se apro- 


— Ce faci ?—tresări Olguţa simțind o lacrimă pe obraz. 


a MED 155 


— Oiguţa, vorbi Monica zguduită de suspine; te-am tră- 
dat... Eu îl iubesc pe Dănuţ. 
— Sigur. Tu eşti prietina mea... ȘI eu il iubesc, 


kd 
kd KM 


lagrăşat de confort, îimbrobonatde iumini rotunde, mirosind 
a piele E F. Ristă și a fum de havană, vagonul de dormit 
gemea şi scîrția molatec dealungul kilometrilor. 

Pe fotoliul din fundul coridorului, conductorul cu chipiol pe 
ceafă şi tunica desticată la git, își făcea socotelile, muind mereu 
in gură creionul chimic, 

in cabina mică—No. 10—11 —domnul Deleanu juca o par- 
tidă de écarté cu un confrate bucureştean. Alături, pe măsuţă 
tresărea o sticlă de „Chery Brandy”; două pahare cu monogra- 
ma companiei de „Wagon lits* cintau ciocnindu-se, cristalin. 

la faţa cabinei, aşezat pe strapontinul de lingă fereastră, 
Dănuţ privea afară cu fruntea rezemată de sticla rece. Nimeni 
nu-l mal spunea „Du-te la culcare, Dănuţ“ sau „Com? Nu te-ai 
culcat ?* deşi trecuse ora cind copiii „trebue să se culce“, 

— Pä asta, nene, greu s'o ciștigi! 

Haruitul roţilor și vorba muntenească a partenerului dom- 
nului Deleanu țineau tovărăşie gindurilor lu! Dănuţ. 

Locomotiva ţipă ascuţit. Trenul îşi incetini mersul. 

— Papa, am ajans! se lumină Dânuţ văzind la fereastra 
vagonului oprit figura familiară a domnului Șietiea. 

— Ce, nene, te-aşteaptă clienţii pă la gări? 

— Un imbecil care mă pisează ! 

Cu cărţile de joc în mină, domnul Deleanu ridică geamul 
din dreptul lai Dănuţ, dădu citeva ordine laconice domnului Şte- 
flea şi grăbit îşi reluă partida. Domnul Ştellea rămase alurit la 
geam. Dănuţ îşi fringea minile... Să fi putut i-ar îl dat domnului 
Șteflea şi Turbinca lui Ivan... Dacă nu ştia ce să-i spue ! 

Gorniţa de plecare răsună, dramatic. 

Desnădăjduit, Dănuţ scoase cutiuţa cu bomboane de mintă 
şi o întinse pe geam. Domnul Șteflea o luă nedumerit și rä- 
mase cu ea în mină, privind->... Trenul pornise. Dănuț, aplecat 
pe fereastră, flutură batista indelung spre şeful gării care prea 
tirziu alerga tren să restitue cutla cu bomboane, 

Pierzindu-| din ochi, Dănuţ se așeză din nou pe strapontin, şi 
caşicum şeful gării l-ar fi fost singura şi ultima bucurie dealun- 
gui drumului amar, începu să plingă. 

O Doamnă, din ușa cabinei alăturate, privise toată scena. 
Se apropie de Dănuţ cu un pachet de şocolață. 

— Cum te cheamă, pulule ? 

— Dănuţ 1 suspină el ridicindu-se în picioare. 

— Bravo, nene ! Halal feclor | Iți seamână |—clipi contratele 
către domnul Deleano, arătindu-i cu degetul idila de pe coridor. 


— Trei giuduri urmăreau prin noapte acel:şi tren, căutind 
pe-acelaşi călător. 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ * 


CAP. IV. 
„Moş Gheorghe, nu tragi din fulea ?- 


„La tanie Jolie 
La tante Sophie 
La tante Mélanie 
Et l'oncle Léon..." 


— Ah! Papa! lar al greşit !—il dojeni Olguţa zburlindu-i 
părul cu podul palmei. 

Domnul Deleanu, aplecat peste umărul Olgoţe! asupra pu- 
pitrului, descifra cu glas de bariton răguşit, şansoneta adusă de 
la Bucureşti odată cu răgugeala, Oiguţa il acompania la plan. 

— Vezi, papa, tu cinţi: si-sol-mi-do,—în loc să lr: sl- 
ia-si-do. Ascultă-mă pe mine. 

incepu din nov, şuerind melodia şi bătind tactul cu piciorul. 
Domnul Deleanu fredona cu buzele închise, dind din cap. 

— Ei, papa, iar!? Ce-are să *pue mama ? 

Domnul D.leanu Îşi luă o figură de şcolar prins cu lecţia 
neinvăţată. 

— De ce greşeşti tu, papa, tocmai Ja L'onele Léon? 

— Mare mister !—se'ncruma domnul Deleano.. En cred că 
tante Mélanie imi pune pledică ! 

Oiguţa butal de rìs. 

— Val, papa! Dac” ai şti tu cine-i tante Melanie m'al spune 
una ca asta! 

-- Da’ tu de unde-o cunoşti ? 

— Anal, Mi-o Inchipul ew.. Su. papa, are ochelari pe 
virful nasului şi se uită pe deasupra lor, — o invoca Olgofa, sculp- 
tind-o cu degetele în aer. 

— ŞI ce mal are? 

- Aa! Un neg... un neg păros deasupra buzei! ŞI-i slaba 
ca un Ur... 

— „Cu ochelari, adăugă domnul Deleanu. 

ani pipe i Are masteţi ! 
Pt WI 


— Zăv, papa. Mă jar! Cînd minincă ouă flerte ÎI rămine 
gâlbinuş pe musteţi, Asta-i grețos ! Vai, ce urîtă-1!,.. Papa, tante 
Mâianie K CR e lui We) (ëng saracul de el! 

— Le-ţi spuneam eu! Vrea să di e 
rier p vorțeze şi mia angajat pe 

— Nu primi, papa. Oncle Léon are dreptate. Tante Méla- 
nie e o zgripţuroaleă. Ea il persecută. 

— Ct-l de făcut? 

— S'o persecutăm şi nol pe ca. 

— eaa hal să mai cintăm odată, 


ŞI din nou, glasul de soprană și cel de bariton, silabisiră 
pomelnicul rimat al taitelor. ` e y 


___LA MEDELENI 197 


Dimineaţa intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind 
sclipitor covoare şi oglinzi. Monica şedea pe divan lingă sobă, 
tinind pe genunchi o carte din „Bibliothèque Rose”. 

— Saraca Olguţa! oftă ea dind din cap. 

Din intimplare, Monica aflase adevărata pricină a contra- 
mandării plecării la laşi, dar făgădulse doamnei Deleanu să nu 
spue nimic Olguţei. 

„Et l'oncle Léon“. 

— Bravo, papa ! 

— Cu aşa profesoară ajung departe ! 

- Ştii ce, papa ? Hai să te 'nvăţ acompaniamentul. 
— Vrei să mor? 

— Hai, papa... C'un deget macar. 

Vrind-nevrind domnul Deleanu se aşeză la pian. Olguţa in- 
cepu să-i câălăuzească degetele nedibace printre clapele uniforme. 

Uşa salonului se Dee EEN Anica-şi viri numai. 
capul, așteptind. Monica eşi afară. 

— A venit doctorul ? 

— Da, dudue, înghiţi Anica ştergiînda-şi ochil cu pestelca... 
Cere coniţa spirtul din dulap şi un pro:;op curat, 


sopul şi sticla în mină, Anica o luă la goană pe 
scări, og intră în salon cu fruntea increţiță și ochii grei. 
„La tante Julie 
La tante Sophie 
La tante Mélanie 


Et l'oncle Léon...“ 


— Da, doamnă... azi... mine: e o chestie de ore, 

— Sâ-l transportăm la laşi, la spital... 

— Pacat de cheltuială | Nu rezistă, 

— „Anica; du-l pe domnul doctor la curte... Domnule doc 
tor, vorbi doamna are K re ina KS Zeg 
f mea II iubeşte rghe... vrea nu X 
O lisim să creadă ca eşti ei client al barbatului meu, venit pen- 
tru afaceri. 

— Voyons! N'aveţi nici-o inchietudine, zimbi doctorul ridi- 
cind mina. În cinci minute sintem cel mal buni amici. J'en fais 
mon affaire, 

Văzindu-l pe doctor, ţăranii aşezaţi pe prispă se ridicară 
în picioare, salutindu-l adinc. 

— Scapă, domnule dofior ?—intreabă unul, 

— Ceva enire ?—glumi doctorul ascuținda-şi privirea. 
N'aveţi nici o grijă. Mult nu mal are, 


Doamna Deleanu eşi cu doctorul în tindă. 
? 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Urmat de Anica, doctorul trecu inainte; trăsura-i aştepta 
la poartă cu lon pe capră. 

— Spurcăciune!—scuipă printre dinți Oţăleanca, urmărindu-| 
Co privire dușmănoasă pornită din ochii uzi de lacrimi curate. 


Moş Gheorghe cearcă să inchege un zimbet mucalit cu col= 
tul buzei şi coada ochiului ; zimbetul răsări trist pe faţa topită 
în wx reg rr de suferință. 

oamna Deleanu se aşeză pe margina laviei, binişor. 

— Vrei ceva, Moş Gheorghe ? a 

— Dudue, şopti el rar, frămîntindu-şi degetele subțiate,— 
di cl mio mal impuns? 

— Fiindcă aşa trebue, Mog Gheoghe. Asta-ţi dă sănătate. 

— Sărut mina... da’ cu ași zice să vie părintele. 

Ochii lui moş Gheorghe stăruiră umili subt privirea doam- 
nei Deleanu care incet intoarse capul. 

— Bine, Moş Gheorghe, are să vie şi părintele... dacă vrei. 

Ua oftat greu curmă tăcerea, 

— Te doare, Moş Gheorghe ? 


Ochii moșneagului indreptaţi spre ferestrele luminoase se 
umplură de lacrimi. 

— „Am să ţi-o aduc mai incolo, Moş Gheorghe, 

Odăiţa în care Olguţa descoperea fructele din livada Oţa- 
lencei, după aromă, de cum intra pe uşă, mirosea acum a lod, a 
eter şi a spirt ars. 


— Bună ţulcă, domnule Deleanu. 

— E e i 

— Bună şi bătrineţa la ceva !—clipi doctorul, 

ŞI Intorcindu-se către Olguța, d 

— A la votre, mademoiselle. 

Olguţa il privi cu ochi de miop şi-şi viri din nou nasul în 
carte, obraz în obraz cu Monica. 

— Monica, ai băgat de seamă ? Clientul se rade pe frunte ! 
—şopii ea, prefăcindu-se că c e, 

Protira eşi cu tablaua, aruncind doctorului o privire scirbită : 
mincase toate aperitivele. 

— ŞI cu ce se delectează, mă rog, domnigoarele ?—dacă 
aa Dent ?—le întrebă doctorul aşezindu-se pe divan alături 

e ele, 

— Les malheurs de le, recită re Monica, titlul 
striagiadu-ee în Ge "EI eu Fear 

— Les malheura? A! Nul Cu-aşa cetitoare trebue să 
schimbăm titlul. Eu propun: Les bonheurs de Sophie. 

Spiritual, aspiră aer pe nas. Olguţa se încruntă. 


f 


LA MEDELENI 199 
a 


— ŞI vrasăzică, Sofia dumneavoastră e nenorocită ? la pu- 
nėji-mă şi pe mine la curent cu nenorocirile ei. 

— Cum nu, se oferi Olguţa, priviodu-l drept in ochi. 

— Vous avez la parole. 

— Sofia noastră—incepu Oiguţa descoperindu-şi fruntea, 
combativ,—era o fetiță caşi nol.. 

— Frumoasă, cuminte şi amatoare de poveşti, îl luă docto- 
rul vorba din gură. 

— bine crescută, adăugă scurt Oeura, 

— Bucuria părinţilor, inchee doctorul. 

— De unde ştii mata? 

— Aa! Ce nu ştiu eu! Imi spune degetul cel mic. 

— Daa? Te rog să spui mata degetului cel mic,—care? 
dela ma stingă, dela mina dreaptă... sau dela picior? 

— lacătă-l. 

Oiguţa îl privi cu deosebită şi lungă atenţie, 

— Te rog să-l spul mata că spune minciuni şi drept pe- 
deapsă să-l tai unghia. 

Ungbhiile doctorului erau tălate—sau, mai exact, mincate— 
scurt. Numai degetul cel mic al minil drepte era privilegiat cu 
prisosință, datorită pesemne, unei concepţii estetice. 

— Ha-ha! ŞI de ce spune minciuni, domnişoară ? 

— Fiindcă Sofia noastră nu era bucuria părinţilor. 

— Nu-mi vine a crede! 

— Ascoltă mata şi ai să vezi. 

— Je suis tout orellles, 

— Odată, vine un domn în vizită la părinţii Sofiei... 

Domnul Deleanu, subit, se așeză pe divan, la picioarele Ot 
guţei. 


— „Sofia tocmai cinta la plan. Ce să facă ? Se scoală şi 
ea să-l primească pe musafir fiindcă era o fetiţă bine-crescută, 
Dar musafirul eo lăsa în pace. In loc să stea de vorbă cu pă- 
gott Sofiei—cum stau oamenii mari—el vorbea cu Sofia... 

— Olguţa, eu aşi propune să ne aşezăm la masă, se a- 
mestecă domnul Deleanu. 

— Mio aşteptăm pe mama ?... Ș'atunci—urmă Olguţa in- 
dirjită— Sofia nu s'a mal putut ţine și l-a spus în faţă: „Dom- 
nule musafir, nu pot să te sufăr: fiindcă te razi pe frunte, fi- 
indcă miroşi ca o farmacie, şi fiindcă nu-mi dai pace... 

Tăcere gitultă, 

Uşa se deschise. Doamna Deleanu intră ca o pretăcută in- 
safleţire. 

pu O veste bună: o scrisoare dela Dănuţ. 

— la să văd, sări Olguţa. 

— Haldem la masă... Ei, cum vă 'mpăcaţi ?— întrebă doamna 
Deleanu pe doctor. 

— Admirabil! Ne tachinăm deja. Ştiţi: „Qui s'aime se ta- 
quine“. 
Domnul Deleanu îşi muşcă musteața strănutind. 


200 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


* 


Din plicul deschis se revărsă pe farfaria doamnei Deleanu 
un teanc de fotografii. 

— Dănuţ! Uite Dănuţ!—se bucură doamna Deleanu, 

— la să vedem, mamă, 

— Tuns!—se "tristă doamna Deleanu, privind cu deamă- 
nuntul fotografia proaspâtalui licean. 

Singur doctorul își minca omletul cu brinză şi verdeţuri. 

— Mamă, ulte: scrie ceva pe dos, 

„Pentru Monica dela Dănuţ“ cet! doamna Deleanu slova ca- 
lizratică... Poftim, Monica. 

Zugrumată de emoție, Monica-şi luă fotografia tără s'o pri- 
vească, O aşeză pe genunchi pipăind-o cu degetele, înghiţi, şi-şi 
trecu şervetul peste obrajli aprinşi, 

— „Pentra papa dela Dănuţ“. 

— Heil Ca o ridiche! Căpăţinosul tatei! 

— „Asta-i pentru mine. „Pentru Olguţa dela Dănuţ“. 

— Mamă, da’ acela pentru cine-l? 

— „Pentru Moş Gheorghe...” cet! repede, oprindu-se prea. 
tirziu, doamna Deleadu, 

— Bravo, Dănuţ! —jobilă Olguţa. Eu i-o duc lul Moş Gheorghe. 

Toţi se posomoriră. Namai doctorul zimbi, clipind cu înţe- 
les cătră doamna Deleanu. 

— Staţi, mă rog, interveni el mestecind. Daţi-mi şi mie o 
fotografie. Nu-s eu prietinul Innen! 3 

— Poftim omlet, ripostă crunt Oiguţa indesind farfuria 
înspre el. 

— Chiar aşa. Hai să mincăm, se scutură doamna Deleanu. 

— Ce scrie, mamă ? Ceteşte scrisoarea. 

— „Dragă mamă, mi-e foarte dor de vol toţi, de Moş 

Gheorghe şi de Ali.. 
O pauză lungă. 

— Lasă Allice. Ceteşte fiecare după masă. 

Dacă n'ar H fost doctorul la dejun, omletul var fi Intors 
aş: cum venise, fără ca bucătăreasa să se mire, 


— Mamă, eu mă duc la moş Gheorghe să-i duc fotogra- 


fia, anunță Olguța urmărind cu o privire cruntă pe doctorul care 
intra in salon, 


— 


ven Zë 
— Lasă mai tirziu, Olguţa. Moş Gheorghe=i dusla pădure. 
Mergi cu tata cind s'o întoarce. ? ES 
— Mergi şi tu, papa? 
- Nu ţi-am promis ? li facem noi doi o vizită! 
Baii d = dăm în scrinclob ? 
— Va 


LA MEDELENI —  — 20 


— ŞI pe client il lăsăm acasă: nu? 

— Nici vorbă ! 

— Bravo, papa, respiră Olguţ.. Nu pot să-l sufăr. Ai vä- 
zut cum mintucă d 

Doamna Deleanu întinse Oiguţei scrisoarea lui Dănuţ. 

— -o cu Monica, E vorba de nişte gavanoase!— 
cercă ea să zimbească, 

— Auzind cuvintul gavanoase rostit de doamna Deleanu, 
Oiguţa tresări. Luind-o pe Monica de mină se grăbi spre odaia 
el în care nu se făcuse încă foc fiindcă Olguţa pretindea că-l 
prea cald. 


Doamna Deleanu începu să piingă. 
— Biata Olguţa |—dădu din cap domnul Deleanu, 


Oiguţa cetea cu glas tare scrisoarea lul Dănuţ; lingă ea, 
Monica urmărea cu privirea şirurile neregulate pe care ar fi 
vrut să le alinte și să le sărute. 

wm. Băeţii de aici mă rid fiindcă vorbesc moldoveneşte, Chiar 
m'au poreclit <Șoldoveanu> şi «domnul Măi». Mie nu-mi pasă. Nu- 
mai mi-i ciudă că spun minciuni! Spune şi tu, mamă dragă, 
dacă-i adevărat că eu spun: «şi mai faşi» în loc să spun «ce 
mai faci» ?“ 

— Nu-s eu acolo că v'aşi arâta eu și mai A !—se stropși 
Olguţa la nevăzuţii Munteni, prigonitori al lui Dănuţ. 

— Dat nu-i gege A Oiguţa. Dânuţ nu spune-aga !— sări 

Monica, aprinsă de minile. 
v — Sigur că nu spune! Da-s proşti Montent! Su, ei is 
cam surzi ! explică “Oiguţa, compătimitoare, Cind vorbeşti cu un 
Muntean trebue să pi, ees Le te' nțelege. N'ai auzit? EI nu 
ca noi. Ei ţ 
Kap ZK nici eu e lasat“, urma Dănuţ, indărâtnic. 

— Bravo je! ie) Olgoţa pe neştiate. 

Monica primi omagiul. 

srl, And intram în clas, un bălat spunea arătind pe nişte 
băeţi din altă clasă: „Mă, el are liber, al dracului!” Atunci eu 
am sărit şi l-am spus că nu știe să vorbească romineşte fiindcă 
în romineşte subiectul se acordă ca predicatul, ş'atunci trebuia 
să spue; ei au liber. Toţi băeţii mă rideau şi spunean că el are drep- 
tate, fiindcă eu sintŞoldovean căpăţinos. Eu n'am spus nimica”... 

— Foarte răul dezaprobă Oiguţa. 

— Ce era să tacă He Dëst ? îl apără Monica, 

— Să-i insulte şi să-i É 

mda” în ora A Romină, l-am întrebat pe domnul ilie Po- 
pescu com se spune. El mi-a dat dreptate. Da’ eu nu mai pri- 
cep nimic ! Chiar el spune tot aşa: „El are“! Spune te, mamă 
dragă, şi-a bătut joc de mine sau nici el nu ştie romineşte 2“ 

— Die Popescu, un prost! Se cunoaşte şi după nume 
că-l prost: nu-i așa, ca ? i 


202 l VIAȚA ROMINEASCĂ 


— De ce, Olguţa ? El i-a dat dreptate lul Dănuţ. 
k — Nu trebue să ţii cu prost, Monica, Ei n'are dreptate 
niciodată. 


„De cind m'am tuns mi-i foarte frig, Şi nu ştiu de ce, da 
mi-i ruşine cu capul gol! Ce-ar mal ride Iguţa să mă vadă aşa !* 

— Saracu Dănuţ! zimbi Oignţa privind fotografia din mi- 
aile Monicăi. Parcă-i dat cu var pe cap! 

Olguţa reincepu lectara. Monica nu-şi mai lua ochii de pe 
fotografie. Asculta şi privea. Dănuţ To uniformă cu pantaloni 
lungi avea o poziţie foarte fotografică: un picior inainte ca la 
comanda militărească „pe lo: paus' !* ; o mină voivodal înfiptă în 
şold ; cealaltă, purtătoarea chipiului, atirnind ţapână dealungul 
coapsel ` capul strimbat in sus. Surtdea sarafic minei nevăzute 
a. fotografului. Roşi, obrajii Monicăi îşi însuşiră zimbetul. 

risoarea se isprăvea cu următorul post-scriptum ` 

„ŞI eu am mincat dulceaţă din gavanoasele dela Oiguţa. 
Bună mai era, mamă dragă. Numai la noi acasă se face aşa 
bună dulceaţă Te, 

— Bravo, Dănuţ! Aşa ași fi scris şi eu. 

Olguţa admira retorica măestrie. cu care Dănuţ imbinase 
spovedania jafului dulceţilor păstrate pentru iarnă; ca slăvirea lor 


şi măgulirea păgubașului, — fără să-şi dea seamă că acel „bună 
mai era, mamă dragă!" departe de a H un vicleşug, pentra Dä- 
nuj era o nalvă şi deplină doină. 


H 


După împărtăşanie, moş Gheorghe privise lung aburi! al- 
băstrii af tamalui de tămie, plutind inflori prin odae. Dela o 
vreme aţipise. Acum dormea ca faţa în sus. Braţele-i atirnau în 
lături, grele. ŞI trupul şi chipul păstraa parcă intipărirea resem- 
nată a unel răstigniri. 

Doamna Deleanu il veghea, aşezată pe un scăunel alături 
= viță cu coatele sprijinite pe genunchi, şi fruntea cufundată 
o pailme, 

Veghea gi Ofäleanca. Neindrăznind să stea jos, subt ace- 
laşi acoperemint cu doamna Deleanu, şi fiind ostenită de lunga 
şedere în picioare, Ingenunchiase în faţa icoanelor. 


Doctorul, întins pe prispă la aer curat, cetea un roman 
franțuzesc, făcind reflecţii specific romineşti, 


LA MELEN. 29 


nelor de jucării proaspăt aduse. Conu’ Costache Dom- 
gi mgp w viaţa politică, dezmierda disirat, uneori numal— 
ş'atunci c'un oftat de mihnire—capal fette) timide cu care es 
să | se stingă numele. In schimb, străjeri neclintiţi ai copilărie 
ei în căminul părintesc, ere ern Mu end verzi D e 
i nimicitor al ori cărei frăgezimi. , dască 
pene tot sub: dirigulrea Fiţei Elencu, o E d d 
bătrină la minte, deşteaptă, posomorită şi savantă, și în 
inească. 
been Moş Gheorghe-i ținuse loc de mamă şi bunic. El sac 
tot atitea lacrimi pe cât deşteptase zimbete şi 'nviorări pe chipu 
palid al fetiţei istovite de învăţătură şi singurătate. dees 
Şi ea fusese odată „duduiţa moşului”. Acama era Olguţa.. 
i lor se ducea... 
i pice ap ee Deleanu mingliară uşor părul alb al moş- 
weg amintiri, de mal tirziu, ialoculră pe-ale Gë: şi 
acestea tot de moş Gheorghe legate şi de căsuţa lul. KZ 
Fiţa Elencu, prinsese la laşi—era mult tunci—o — i 
soare de dragoste dela tinărul lorgu Deleanu, profesorul de filo 
ST? E ge Ze ? Intrebase ea cu scrisoarea în mină şi 
un zimbet oţetit în ochi, 
ise greutatea intregei planete. 
at să Geet) e scris domnul Lk eg Een? use 
Fiţa Elencu agezindu-se într'un fotoliu... „Draga mea 3 aaa 
bre |... Vrasăzică, armare ag eg e eg och Leen 
să te b n 
Geescht) "engt fruman) ari tu, e sare E SE 
, Ei, să te'nveţe m -ta, că- 
are meta m paie sint făcute pentru tălpile groase, 
ca să le facă mai subțiri... şi mal simţitoare. tea 
ŞI cum mai spune ? „Dragă“ ! Un adiectiv e VE 
incios |... ŞI ce mal spune ? „Mea“ ! Cum se poate | Nu-ţi ES 
ție, scumpa mea nepoată, că acest posesiv nesâbult por 


nuse de cuvint aşa 
iu dls găsise numai o uşă inchisă În casa unde preda 


Gheorghe. 


204 VIAȚA ROMINEASCA 


— Sărut mina, dudue, oftase ca ca să-şi ascundă zimbe- 
ră la e moşneagul. 
ră să mai aştepte încuviințarea Fiţel, „duduiţa moşului“ 
pornise într'un suflet. Gheorghe oi — 
T era gien orgie o intimpinase—mohorit de 
In loc de boală, ținărul lorgu Deleanu. 
Moş Gheorghe ştia bine cine-l și ce poate Fija Elencu. To- 
tuşi no ka, pe , 
upă amiază întreagă, moş Gheorghe şi mama Anica 
pindiseră pe geam pentru fericirea dela pir A o noapte 
întreagă dormiseră pe prispă, fiindcă în odălța lor dormea somn 
fericit, somn tineresc, „dragul dudulței“, 


„Crese uneori în faţa caselor copilăriei 
stejari, al căror zvon n frunze, al Lomaa cor CH dl Ze: 
zilele și anii tot mai scump iți este, fiindcă în frunză şi în cul- 
bari trăesc şi cîntă amintiri, şi fiindcă umbra lor e dulce ca o 
dragoste. Şi dacă se întimplă ca securea să-i abată, căderea lor 
CO prăbuşire de trecut şi golul lipsei lor vaer de jale. 


In tăcerea odăiței nu s'auzea decit suflarea harducată şi 
şuerătoare a lui Gheorghe. Cu hi - 
E dobora un / Lego g rşclit de ferestrău, moar 


Deleanu plagis, 
Oţăleanca se lachina la icoane. 


Cind povestea sau cind pleda, domnul Deleanu era stăpînit 
de un zbucium meridional care-l făcea să nu-şi găsească arme 
păr. Odată, la Curtea cu Juri, înfierbintat de oratorie şi de in- 
treruperi, părăsise, încetul ca încetul, banca apărării, şi 
puse să înainteze .. Ajunsese în mijlocul sălii, intre acazat şi Jurayi. 

Fâră să-şi dea seama, valsa mereu, înaintind spre masa 
Curţei, pa en Mët et sunase clopoţelui : 

— Domnule avocat, îmi permiteti să che 
masa aer- ca să aveţi loc! "WEEN 


ertaţi, domnule Preşedinte, licase domnul 
leanu, oprindu-se. Adevărul te d kasinte, ca un asalt ie 
Dreptate. Mulţumesc Onoratei | că ma trimes la timp îndărăt. 

De astă dată, subiectul povestirei era in cel mai desăvirşit 
acord cu temperamentul povestitorului. Isprăvile celor „Trei Muş- 
chetari“ nu erau namal povestite, ci şi redate prin gest şi ati- 
tudine. Spada netnvinsă a lui „d'Artagnan“ redusă la proporțiile- 
pitice ale or ege) de pe biurou, [doborise atiția guarzi 
de-ai cardinalului ichelieu, incit domnul nu, cind inainta, 
ee E KA E oparte cu piciorul, imaginare cada- 

- 'papier-ul nu avea de praf: 

domnul d leanu il ştergea de Geht TEE AT ARAS sgh 


LA MEDELENI 205 


e — - 


Abat-jour-ul lămpii, răsturnat pe covor, arăta că slujise de 
feutru, ceremonloaselor sâluturi schimbate istre bravii Athos, 
Porthos, Aramis, şi al patrulea muşchetar al tre!mei: Gasconul 


gr tee 

aşca de cafea neagră era minjită pe dinănntru de droj- 
die, filndcă—deşi golită de pe la mijlocul povestirei—domnu! 
Deleanu o răsturna pe gli, muşchetăreşte, sorbind din ea inchi- 
puirea acelor savuroase vinuri care răscumpărau-— în scurtele 
popasuri—truda ŞI incercările celor patru bravi. 

Monica şi Olguta aveau mişcări de rindunele, urmărind 
zig-zagurile povestitorului prin larga încăpere. 

—— «Porthos Îi vede, dai ce-i pasă lui de patru-cinci-gase 
guarzi de-al şnapanulai de cardinal |! Con brinci numai, răstoarnă 
cal cu călăreț cu tot... 

Un scaun căzu trosnind, 

— — inştacă pe călăreţ,. 

Cea mai nemerită intruchiparea călăreţul:i cardinalicesc 
era statula Justiţiei ca balanţele veşnic strimbe. Domnul Deleanu 
Inştăcă Justiţia de bronz. 

— «Şi 'ncepe să facă malineuri : trei guarzi cad morţi, doi 
răniţi, ceilalţi fug. 

P Ultimul LA usiiţia—căzn din greu pe covor, in aplauzele 
Oiguţei. Caritabilă, Monica ridică Justiţia punind-o la locul el 
pe biurou. 


Cu un „Hristos a înviat” rostit de preot şi apoi de mil de 
guri, roşeaţa soarelui —din nor în nor, din zare În zare—ilumi- 
nase cerul, 

Ograda casei lvi Moş Gheorghe, încetul cu Încetul, se 
vmpluse de tarani. Veniseră să afle veşti despre cel ma! bătrin 
şi cel mai bun dintre ei. Unli ședeau fos la pămint, alţii pe prispă, 
alţii în picioare, (co! si solemni ca la moartea unul Voevod, 


Gheorghe deschise ochii: erau turbari. li închise lar, 
o Bac “tree se încinse în tăcerea odăiței... Moş Gheor- 
ghe deschise din nou SC Gogo i S mape anevoe ca 
troenite prin nebulosul în al iernii. 
gg Doctorul D jua pulsul. Intiinind chipul străin, ochii lui Moş 
Gheorghe se înturnară. Privi prin Incăpere... o recunoscu,,, 
incepu să caute.. Ochii doamnei Deleanu înttiniră privirile muri- 
bu ului. , 
Deleanu îşi trecu mina peste frunte: uitase. 
ve ră acasă, ki ea Oţălencei, făcindu-l semn să se 
apropie,—şi ad'o pe Olguţa. 
e Cu dg, trudă, Moş Gheorghe își urni capul din loc; 
aplecindu-şi-], sărută mina doamnei Deleanu. 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Alexandru Dumas scrisese aventurile celor Trei Mugchetari ; 
domnul Deleanu le istorisea prin viu gral, Pornind poate dela 
adagiul juridic: „La plume est serve, la parole est libre“ — 
povestitorul Imensifica romantismul romancierului. Domnul De- 
leanu nu mal era avocatul lorgu Deleanu, ci al cincilea muşchetar 
inedit ` verbala! viteaz Tartarin de Tarascon. 

Aşa că maşchetarii luptau cu o întregi care, firește, 
le birulau neglijent, In plin galop, Porthos zmulgea buchete de 
stejari—sau alți ant vegetali—pe care le arunca în capetele 
urmăritorilor, fără ca armasarul de subt el—de cea mai romantică 
rasă—să bage de seamă adaosul miilor de kilograme. 

D'Artagnan trecea singur prin rindurile duşmane—ca Isus 
pe valurile mării—impărţind în dreapta şi 'n stinga trăsnete de 
spadă şi interjecţii rominegti. 

lar cind toţi patru muşchetarii luptau delaolaltă, vintul celor 
patru spade, desrădăcina pădurile. Dacă șnopanul de Richelieu 
ar fi fost mai practic, ar fi apelat la patriotismul muşchetarilor 
fotoe să-i prigoneastă. Şi muşchetarii—f/amberge au vent—ar 
fi tăcut malineuri din zori şi până 'n sară, purtind astfel cu vintel 
galic al spadelor, toate corăbiile Franţei pe mări şi oceane.. 

Deacum înainte, haiducii naţional! aveau serioşi rivali în 
stima Olguţei. 

Anica bătu de citeva ori in uşă. Neprimind nici-un răs- 
puns, intră. 

— „O lovitură la stinga: bang! Adversarul o parase... 

Olguţa se incruntă: palpita. 

— sl iovitură la dreapta... Ce vrei ?—intrebă d'Artagnan 
dind cu ochi de pp a i 

— Afară, Iguţa. Spune papa. 

— spre era chiar Athos pa 


Anica nu-şi lua ochii dela domnul Deleanu care urma aprins 
povestirea, Văzind că nu-i luată în samă, înaintă spre blarou. 

—— A trimes cuconița după duduia Olguţa. 

— FT intii lui Porthos era chiar Aramis! 

— Aaa A i 

— Lui Moş G he-} ráu de tot, vorbi tare Anica, 

— Ce-ai spus ?—sări Oigaţa. 
de Et fugise. Olguţa se uliă la domnul Deleanu cu fruntea 

re 


— Ce-a spus, papa? 


Domaul Deleanu, trezit, cuprinse ele | Olguței, 
strins de tot, săratinda-l pe aa ge Goen 


uşa, şi o rupse la fugă. 


LA MEDELENI 207 


= 


Vâzind-o pe Oiguţa, Granit din ogradă se descoperiră 
ridicindu-se ia picioare. Olguţa trecu în goană printre el, pri- 
vindu-i zăpăcită. 

— Moş Gheorghe l—ţipă ea din tindă, gitiind. e 

Oţălearca intră după ea. Doamna Deleanu și doctorul se 
ridicară în picioare. Oiguţa se nita cînd la un-l, cind la altul, 
fără să primească nici-un răspuns, e 

In virful picioarelor intrară domnul Deleanu, Monica şi 
Anica. Tinda se ompluse de capete, Toţi tăceau apăsător, 

Obrajii Olguţei abiră. Se apropie de la viță, privindu-l pe 
Moş Gheorghe cu spaimă şi neincredere. Moş Gheorghe nu mai 
putea nici să-i vorbească, nici să-i zimbească, Abia o zărea 
—poate—cu aburul de suflet rătăcit în ochi. 

~ Moş Gheorghe, nu tragi din lulea?—il întrebă Olguţa 
tainic, apleciadu-se asupra lui ca să oo audă nimeni. 

Pleoapele moşneagului se zbâtură pe albul ochilor. Olguţa 
luă lulcaua de pe masa cu bucoavue. Toţi se fereau din calea 
ei. Aşeză lul'aua în mina lui Moş Gheorghe, zăbovind indelung 
cu minuţa ei rece pe îngheţul degetelor albe. 

Se din nou la masa cu bucoavne, luă cutia cu chibrituri, 
se apropie de laviţă. Apiinse chibritul. Luleava căzu din degetele 
tapene... Chibritul ardea pilpiind în minoţa tremurătoare. 

Oţăleanca întinse luminarea şi o aprinse dela chibritul pe 
sfirșite, stingind totodată flacăra care ardea degetele Olguţei, 

— Dumnezeu să-l erte. 

— Pentru ce ?—iîntrebă rugindu-se Oiguţa, cu o sfişietoare 
duioşie. 

Dar toţi plecară capetele. 

ŞI icoanele din pärete, tăceau sever. 


+ 
s Le 


O amiază rece, cu cerul imbătrinit de nouri suri. 

Deasupra satalui suna clopotul, amintind cerului depărtat intra- 
rea în păminta unul om. Pe uliţa cea mare şi prin faţa ogrăzilor nu 
se vedea țipenie de om în vristă; numai copii de cei mărunți 
care vorbesc ca gizele, se sfădesc cu răbiile, şi se supâră pe 
copaci. Satul părea al copiilor. 

La cimitir, sătenii cu capetele plecate îndărătul familiei De- 
leanu ascultau clopotul jalnic. 

Cind incepuse slujba la mormint, Olguţa se descoperise. 
Pietele ei negre fluturaseră in vintul aspru laolaltă cu pletele 
Hăcăilor şi-ale SS 

Preotal era bătrin. Cimitirul, bied, Vorbele slujbei semănau 
cu-acele amuţite în bucoavnele căsuțe! degarie. 

„Moş Gheorghe, unde ești“? 
— Fle-l ţărna uşoară. 


208 VIAŢA: ROMINEASCĂ 


i eag bat fong? taranii adinciră crucea de stejar. 

SCH ar fi văzut Moş Gheorghe ochi! duduiţei lui, incercănați 
ca nictodată şi pironiţi fără de lacrimi asupra Ben brate are 
dudulța moşului“—privirea lor l-ar fi împovărat mai greu decit 
țăriua umedă care-l pecetiuise intre morți. 


+ 


Indărătul caselor boereşti fncepuse praznicul de po 
pregătit de doamna Deene dapă datini. ATU 
Laka mg £ dE, KE = din Lg în uiciorul fiecăruia. 

ca rțeau rele cu r. 
tablaua purtată de reen Be TS RAD GI 

Anica, Protira, şi Safta —bucătăreasa oamenilor de pe 
moşie—aduceau lelarile de bucate. 

Sfiala posomorită adusă dela cimitir, nu ung mult. Mai 
intălu voibiră amintirile băt'inilor. Pe urmă iz irā glumele 
tinerilor: la început în şoaptă, la ureche, apoi fățiș. Rachiul, 
supa fierbinte şi priveliștea bunătăţilor calde, inteţiră voioşia. 

Olgoja se incrantă. O vorbă aprigă îi aprinse ochii... dar 
porni spre casă, stringindu-şi buzele uscate. In fața scărilor se 

, ca are ri de cineva. Se Indreptă spre grajd. Acolo 
t gg 


„Acolo, pe capra trăsurii neclintite, fără de cai, fără de 
hăţuri, un copil plingea cu minile pe ochi. 4 
P ŞI Dumnezeul minunatelor poveşti nici nu trimise îngeri să 
se 'nhame, zburători; nici nu cuprinse dela spate pumnii uzi, 
dindu-le hâţuri; nici nu şopti c'un zimbet blind : 
— Mină mata, duduiţă, 


— Stal jos, părinte. 
iai dës subt rasă, De Leg ră iveală un plic. 
— Vd be ani, moş Gheorghe — Dumne- 
zeu să-l lerte—ml-o încredințat o hirtie Set oul ta: ee 
Domnul Deleanu luă WË | de pinză cu peceţi roşii. Pe-o 
fa i coală, mina lui $ Gheorghe aşternuse tremurătoare 
ri ot eil o scurtă aruncătură de ochi, domnul Deleanu se 
— Părinte, eu am cam gitt slova asta. Fii bun şi ceteşte. 
Preotul îşi puse ochelarii şi dădu glas voințelor ch en 
ale celui dus, Incepea Moş Gheorghe, luindu-şi rămas bun dela 
stăpinii săi şi mulţumindu-le pentru pinea care o mincase la casa 
lor Și pentru bunătatea cu care-l învredniciseră. A arăta 
uințarea ce roagă să se dea banilor pe care l-a agonisit. Apol: 


LA MEDELENI 209 


— sm Eu Gheorghe lernilă, läs cu limbă de moarte casa şi 
gospodăria me copiilor lui Cuconu eg Deleanv, adicătelea, 
duduii Oiguţa şi lui Cuconaşu Dănuţ, Si li hie casa şi pămintui 
meu loc gloacă după moartea me precum le-o fost și cît am 
trăit. lar sipetul braşovenesc ce am dar dela răposatu Cuconu 
Costache Dumga, îl lăs cu tot ce-i în el, duduii Oiguţa. Am adunat 
in sipet oleacă de zăstre, din munca me, pentru dadula Oiguia. 
Bn roagă moşu cu plecăclune şi supunere, să faceţi duduli 

guţa haină de mireasă din mătăsurile adunate In sipet. Că 
dacă n'am avut eu parte s'o văd mireasă, măcar de-atita bucurie 
să am parte că mult am iubit-o"... 

intretimp, doamna Deleanu intrase în biurou căutind-o pe 
Olguţa. Vorbele testamentului se imbinau în mintea ei cu dialo- 
guri din alţi ani, lămurinda-le. 

— Cit, moş Gheorghe, că-i bun şi eftin. 

— Ba matasă, sărut mina, că-l scumpă şi frumoasă. 

— ŞI pentru ce, moş Gheorghe? Că doar fată de mări- 
tat n'al? 

— SA hie! Sue el moşu! 

„Şi mi-i iertat mie ca slugă veche a neamului dumnevoastră 
şi ca om bătrin, să ridic ochil la stăpina me, duduia Olguța, 
şi să zic: „Dudoiţa moșului, så nu-ți hie ruşine să primeşti ză- 
stre dela o slugă, că munca și dragostea îs stințite chiar de 
Domnul nostru Dumnezău...” 

Numa! doamna Deleanu ştia—din intimplare—că Olguţa 
imbrăcase într'ascuns rochița de doliu a Monicăi pentru înmor- 
mintarea siu care-şi inchinase munca anilor din urmă unei 
albe rochii de mireasă. 


D $ KL 
Noaptea de toamnă era umedă şi amară ca izgonită din fun- 


SE peronul gării, doamna Deleanu, domnul Deleanu şi fe- 


Pe 
tițele, strinşi în jurul geamandanelor, şedeau (ent) ca o famille 


de emigranţi. 
e în staţie cu o întirzlere de un ceas. Se suiră 


repede. Pe coridorul neluminat un glas bărbătesc întrebă căs- 
cind : 


Za ER gară mal e şi asta, domnule? Cind dracu o să mai 


lasata cu-atita stat pe SS 
a strinse pumnii. 
Gaita sună scurt. Trenul porni din anonima gară a va- 


canţelor spre oraşele cu nume atit de cunoscute. 


Ionel Teodoreanu 
(Sftrşitul volumului Li, 


Disociaţii 


— 


Psihologia curajului.—Un ofițer care observă în timp 
ică, descopere un punct, în aparenţă, pu- 


de războiu tabăra inam 
țin apărat. Acolo i se pare 

Dar tocmai acolo stat 
urmează. Ofițerul trece dre 
există însă. Pentru o luci 
până În ultimele detalii de 


că ar putea înainta neatacat, 


pt curajos. In mintea lai pericolul nu 
ditate perfectă, care ar fi conştientă 


n diterite alternative o ieşire. Ins 
a cîntări între mari inconveniente, dar nu a alege pe ez 


grav dintre eie; iasamnă a 
cet dea; paria pe o posibilitate dar nu pe 


In alegerea mijloacelor nimeni nu est 
Nimeni nu m 
am erge garantat la moarte fiindcă aceasta ar însemna 
= ere şi o operă de curaj e tocmai o salvare. Prin primej- 
i Be dar totuşi o salvare, i 
stie, trebue să presupunem că moar 
acel care întruntă - 
tea pentru un scop oarecare, nu e complect conștient de ce 


are să i se intimple, fiindcă imagina 
3 tla sa conține toate posi 
Wie, minus acela care-l! va dobori, deci că un Eed de podi 


ascunse forțele inamicalai și dezastrul 


pericol, curajul ar fi imposibil, A fi) 


— 
e complect absurd. 


nE DISOCIAȚI e 21 
tractie sau de obsesie —ceiace e tot una—ii reduce cimpul con- 
ştiinţei la un spaţiu cu mult strimtat. 

De cele mai multe ori, curajul se reduce la un moment de 
distracție. Sufletul preocupat în altă parte vită pericolul care-l 
pindeşte. Fáră să scădem prea mult acest act sublim, am zice 
că curajul e o neglijență. lată de ce intelectualii, lucizi ori i- 
maginativi, sint laşi. Intre bravură şi luciditate nu există acord 
posibil, Nimeni mu e aşa de tare ca să privească de bună voe, 
liber, cu voluptate, drept în lumina orbitoare a soarelui. 


„i 


e D 


Ciasicism.—Obişnuim să explicăm clasicismul sociologic. 
Botezăm cu acest nume o epocă în care echilibrul claselor e 
perfect, în care_acul balanțel sociale se menţine la egală distanţă 
de forțele colective in joc. Atunci toată atmosfera e împăcată. 
Oamenii ge bucură în linişte de prezent, nu se refugiază reac- 
ționar în trecut ori utopic în viitor. Sint optimişti, candizi, en- 
tuziaşti, In alte explicaţii domină punctul de vedere psihologic: 
clasicul e înainte de toate un subiect sănătos. Cele trei facultăţi 
ale psihologiei tradiţionale ` inteligența, voința, sentimentul sint 
armonios imbinate. Proporția dozajului sufletesc aduce echili- 
brul moral şi acesta pe cel estetic, 

Dar clasicismul nu e numa! o problemă de temperament. 
Semnificaţia lui ni se pare ceva mai largă. Am potea spune că 
clasicismul e o epocă a creației. 

"te adevâr. Nici o sforțare artistică nu-şi găseşte incă dela 
inceput caracterul acela individual, care o deosebeşte de toate 
celelalte. La început, orice artist se trudeşte fa dibuiri, în cău- 
tări, în împrumuturi de aiurea, Abla tirziu se găseşte pe sine, 
adică îşi descopere metoda artistică, tehnică, care convine mai 
bine facultăţilor sale mentale. Urmează atunci în opera de artă 
o senzație de calm, de adresă, de maturitate. Celace la început 
era căutare dureroasă, senzibilă penibil în realizările artistului, 
acum devine spontaneitate plină de desinvotură, de siguranţă, 
şi de acea euforie, care îasoțeşte tot celace reuşeşte, 

Clasicismul e o vrfstă estetică. El marchează momentul hu 


212 VIAŢA ROMINEASCA 


care, după lungi căutări astiatul s'a găsit pe sine. Astfel există 
un momert clasic chiar in opera oricărul romantic, romantismul 
nefiind nici el aliceva decit tot o etate artistică, acela a căută- 
rii, a sforțării, a dezechilibrului revoluţionar în epoca de tranzi- 
ție creatoare. 


. 
H L 


Criteriul tehnic în artă.—Rarcori se consideră opera 
de artă ca o problemă tehnică. Dat fiind cutare intenţie, cutare 
plan iniţial, care e gradul de realizare sau care e abaterea ? Ce 
a voit să facă artistul şi ce a reuşit ? Reuşit sau nereușit, lată 
criteriile care trebuesc să inloculască frumosul sau uritul, noțiuni 
vagi, Insezisabile la analiză, In acest caz, frumosul ar îi maxi- 
mum de reuşită tehnică a unui plan inițial. Succesul artistului 
faţă de el însuşi, adică faţă de ceiace a volt să facă, e un cri- 
teriu de apreclere cu mult mai comod. Critical ar trebui să re- 
construiască, după manieră algebriştilor.—etapă cu etapă, plesă 
cu piesă, tot focul acesta, matematic în fond, care e creația ar- 
tistică, El ar H silit să Ințeleagă nu ceiace vrea e], ci punctul de 
vedere propriu din care s'a pus creatorul, 

Verdictul ar fi: ratat ori reuşit. Conduşi de acest procedeu, 
criticii ar H mat comprehensivi ŞI estetica ar scăpa de toate ste- 


rilele discuţii asupra naturii, esenței sau mal ştim noi ce, a fra- 
mosului, 


Ei 
e Te 


Bergson şi cinismul. — Rezumală excesiv, doctrina ma- 
relui filozof francez se reduce la O aspră critică a ideii de canti- 
tate şi la o reabilitare a ideii de calitate. Bergson admiră şi 
cere să domnească individualui, specificul, caracteristicul. De- 
teată în schimb, asemănarea, omogeneitatea, colectivol, substitui- 
bilol. Prin aceasta el e un duşman nelmpăcat - al mecanismului, 
al delerminismului cariezian, 

Să transpunem filozofia in concret, adică în ambianța vie 
a secolului în care a apărut. Antideterminist sau antimecanist fn 
tilozofie, Insamnă in viaţă, antlindastrialist sau antimaginist. 


DISOCIAŢII... 213 


Bergson și filozofia lui sint produse de sfirşit de secol, Şi 
nu încă de orice secol: sfirşit de secol al XIX, adică de veacul 
În care san făcut cele mal uriaş: sforțări tehnice, Industriale. 
Maşinismul a sfărmat vechile raporturi patriarhale. Kart Marx, 
el Însuşi, rareori sentimental, intr'o celebră pagină din „Mani- 
testul comunist”, descrie, în culori duioase, vechea civilizaţie a 
patriarhalismului feudal. Totul era o idilă : amiciţia, dragostea 
(vezi Abélard şi Hëiotse), raporturile economice, comerciale, ete.. 
Pe urmă a venit mercantilismul capitalist. Dragostea, prietinia, 
arta : totul se cumpără cu bani, se apreciază pecuniar. Bur=— 
ghezia a tri L Maşinismul a urițit lumea. Creaţiile 
se produc în serle ca ghetele americane. Lucrurile sint asemănă- 
toare, analoage, substituibile. Arta sufere în primul rind de această 
americanizare a „Ne-a spus-o elocvent Ruskin, care cerea 
reîntoarcerea la natura aşa de diversă, de variată, de infinită. 

In morală totul s'a mecanizat. In locul actelor de eroism, 
plate datorii sociale. Ne-a spus-o şi mai elocvent Carlyle. Tol- 
stoi, ne-a învăţat şi el să disprețulm acest secol fără surprize, 
şi târă simplicitate. Un discipol de al lui Bergson, Ch. Peguy, 
blind rural neasimilabil la urbanism, s'a indignat contra spiritu- 
lui de cantitate, dominantă clară a lumii noastre de declin. 

Dela Ruskin, Carlyle, Tolstoi la Ch. Peguy, boeri ori ţărani, 
această critică a industrialismului a fost făcută de rurali, 

Cinismul e filozofla apropierii de natură, e critica artificia- 
lismului, a tehnicei, a urbanismului. Bătrinul Diogen, care a lansat 
ordinul, era un sclav trac, neadaptabil la excesul de civilizaţie 
a! strălucitei Atene. Barbari ori oral, poposiţi la poarta ic 
tăţilor, cinicii, obosiţi mneasimilabili, găsesc în maşinism ern 
modern. Complexitatea ori vitesa îi deprimă. E! urăsc civili- 
zaţia, confortul, tehnica, fabrica, ca pe duşmani sie 
Maşina, lată supremul rău. Ruskin şi Tolstoi au spus-o la 

XIX-lea veac. 
prigoana nul filozofic al acestor tendințe. El a 
luat lucrul de sus şi de departe. Dar subt această mască ipocrită, 


recunoaștem uşor pe ultimul cinic. 


214. VIAŢA ROMINEASCA 


Estetica şi calmul.— Baudelaire, în versuri celebre, și-a 
manifestat desgustul său de estet pentru tot ce e mişcare, grimasă, 
sforjare, chin. Arta statuară grecească n'a exprimat altceva 
decit liniştea perfectă, In viaţa cotidiană, an om care-şi păstrează, 
în grele incercări cal ne incintă. Adevăratul nobil nu cunoaşte 
faria. la Schimb ne deprindem gien cu arta modernă, acela a lui Ro- 
din de pildă, care exprimă mişcarea, nervozitatea, agitația. Oamenii 
expansivi ne apar puţin elegant, Nu putem asimila uşor în 
estetică mişcarea, O furtună poate fi un peisaj sublim. Ne înctată 
mai mult însă, ora magistrală a sării, cind pe zările indepărtate 
se lasă domol, potolirea nopţii. (Calmul conține în el intrinsec 
o virtute estetică. De unde vine aceasta? Propunem alici o 
ipoteză, 

Prumosul e, in primul rind, ceva adaptat. Un fenomen care 
se inliptueşte intr'un cadru pe care-l cunoaşte, care se destă- 
şoară uşor, suplu, fără obstacole, fără dibuiri sterile, fără eşecuri 
repetate, Mişcarea inseamnă ceva care se adaptează, ìn 
timp ce calmol loseamnă ceva adaptat. 

Procesul e totdeauna mal urit decit efectul. Operația prin 
care se săvirşeşte un lucru ne e indiferentă, dacă nu chiar anti- 
patică. Cea mal delicioasă mincare n'o putem gusta cu poftă, 
dacă asistăm la desgustătoarea atmosferă de bucătărie in care a 
fost preparată, 

ŞI dacă am şti toate încercările penibile, ştersăturile, corec- 
turile meschine, revenirile plictisitoare, chinul acela monoton, 
disgraţioi al creaţiei, poate că nu ne-ar plăcea atit o operă, pe 
care o guslăm tocmai! fiindcă ni se pare făcută parcă spontan, 
dintr'un singur gest. 

Tot ce precedează un scop e pătat de febrilitate, de inco- 
moditatea aceia care ţi-o dă nerăbdarea, dorința, aşteptarea. 
Procesul e mişcare veşnic dezadaptată, Rezultatul e punctul în 
care năzulnţa își găseşte apogeul prin adaptare. 

Urmează de alci că tot ce atinge un stagiu, tot ceiace du- 
rează demult, tot celace s'a ajustat unei ambianțe ori unui 
moment, tot ce s'a organizat, cu un cuvint tot ce e vechiu, e 
frumos. 

Noutatea, din contra, e vibraţie, agitaţie, neadaptare, lipsă 


DISOCIAT Hes. 215 


de organizare. Dela obiectele de muzeu la aristocrație, la senti- 
mentul trecutului, totul ne pare frumos, Calmul op e altceva 
decit expresia vechiului. Antrenaţi în direcţia aceasta preterăm 
decadenţa decit devenirea. Declinul e plin de linişte caşi bä- 
trioeţea, caşi moartea, care e, poate, suprema frumusețe. 


e 
zs + = i 


Definiția omului inteligent.—Pujine valori sint mas- 
cate mai ușor de altele învecinate ca inteligența pură. O mul- 
time de metale înrudite pot fI confundate cu ea. In primul rind, 
cultura. Aceasta poate fl definită inteligența altora. In mo- 
mentul cind emitem o Idee, mal ales verbal, nimeni ou ne o- 
bligă să producem și sursa. In conversaţie, o observaţie ori un 
raţionament căpătat din altă parte, poate H luat uşor drept in- 
venţie proprie. 

O excelentă educaţie intr’o familie distinsă şi intelectuală, 
sau buna naştere pur şi simplu, pot trece deasemeni drept deș- 
teptăciune. Intro ambianţă de elită, copilul mimează inconştient 
atitudini şi gesturi inteligente, Mal pe vrmă acestea devin au- 
tomatisme şi omul bine născut ori educat, capătă un instinct de 
conducere în viaţă foarte analog perspicacităţii naturale. 

Printre rudele apropiate, care se confunaă cu puterea de gin- 
dire, trebue alăturat și temperamentul artistic. Fantezia, gustul, 
predilecţia pentru detaliul caracteristic, exprimarea pregnantă 
sint un fel de inteligenţă: acela a concretului. E tot o ințele- 
gere a vieţii, un fel de pricepere în detaliu, o aprehenziune fä- 
mitt în momente şi oblecte separate. 

Mai putem adăuga, în fine, bunul simţ, prezenţa de spirit, 
talentul. Dar adevărata inteligenţă e cu totul altceva. Cum să 
o definim? Gin spus că e facultatea de a prinde raporturi nol 
şi generale Între lucruri, s'a identificat—in alte deliniții—cu com- 
prehenziunea, luțeala percepției, adincimea gîndirii, cu spiritul 
critic sau cu cel realist, Determinarea acestui fenomen mental, 
nu €,—cum se vede,—uşoară. Încercările de delimitare sint prea 
strimte ori prea largi. E mal comod să te adresezi, direct în 
viaţă, observaţie! empirice. 


216 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


Toţi oamenii deştepţi pe care l-am cunoscut, prezentau o 
mulţime de deosebiri. Un singur lucru mi s'a părut comun la 
toţi: omul inteligent e acela care nu confundă niciodată punc- 
tele de vedere. 

La prima vedere definiția pare prea strimtă. Să vedem 
dacă e adevărat. 

Un psiholog, A. Binet, a arătat, ajutat de migâăloase expe- 
rienje de laborator, că inteligenţa adevărată conţine patru ca- 
ractere: o percepție justă şi repede, o direcţie a gindirii, cen- 
zură critică, în fine putere de invenţie. Am putea adăuga la 
trăsăturile deosebite de Binet încă două : comprehenziunea şi o- 
olectivitatea. 

Un om care distinge pertect punctele de vedere, presupune 
fără îndoială, o percepţie clară, fiindcă înţelegerea fiecărei pers- 
pective nu se poate constitui fără o di;ociație prealabilă prin 
senzaţii şi imagini. 

A deosebi inseamnă a percepe separat. Și a percepe se- 
parat inseamnă a nu contunda, deci a prinde just. 

Direcţia gindirii, adică aptitudinea de a avea plan ori com- 
poziţie în judecată e şi ea implicită în definiţia noastră. Cine 
distinge diferite puncie de vedere, Înseamnă că le aşează într'o 
ordine, le subordonează intr'o ierarhie, le dispune, asemenea a-- 
hițecţilor, într'un plan iniţial. Cine percepe variaţia nu o poate 
percepe dezordonat. 

In ce priveşte cenzura critică, aceasta face chiar parte din 
definiția noastră. Se poate concepe analiză, disociaţie, distribu- 
He, ierarhie, fără stabilire de valori, fără comparaţie, fără cin- 
tăreală crițică ? A deosebi mai molte puncte de vedere, e echi- 
valent cu a pane pe fiecare la locul său, adică la locul care-l. 
merită. 

E uşor de inglobat în cele afirmate mai sus despre deşteptă- 
ciune, comprehenziunea şi obiectivitatea. Recunoaşterea unul altfel 
de a vedea lumea ori viaţa decit acela al tão, transpunerea în 
alte consideraţii sint tocmai virtuțile obiectivităţii, Sentimen- 
tul pluralismului acestai univers se reduce la o înţelegere prea-- 
labilă a multiplicităţii, Indulgenţa şi! toleranța urmează ca simple 
corolare. 


DSOCIATL 217 


Mai râmine facultatea inventivă. Dar imaginaţia, ce ealt- 
ceva decit continuarea realităţii prin alte posibilităţi, prelungirea 
a celace e dat, cunoscut, familiar, cu ceiace e deosebit, cu celace 
consideră viaţa prin alţi ochi, după alte criterii da măsnrare ? 

A nu confunda punctele de vedere, nu inszamnă numal a 
fi sau a inţelege complex, ci a putea minui ca al tău propriu, 
Ip esența şi frăgezimea lui fiecare aspezt, a-l utiliza potrivit şi 
cind trebue, în proporţii juste şi în situaţii adequate. 

Din contra, cei care le confundă reprezintă tipul subiectivi- 
tăţii excesive, al antropomorfismului, dar mal ales tipul stingati 
al dezadaptatului, al omului care mare în volajul vieţii decit un 
singur instrument la el. 

Sărăcia de minte duce încet şi monoton la unitate, la sis- 
tem, la obsesie (observația poate fi verificată şi ìn patologia 
mentală: cei cu miatea slabă sint de obiceiu dominați de idei 
fixe). Inteligența adevărată e o descentralizare a gîndirii. Ea 
combate congestiunea vieţii în capitale absorbante și joacă În 
psihologie acelaşi rol ca regionalismul în politică. Cu deosebi- 
rea că recunoaşte perfect şi celelalte regionalisme. 


Originea epicureismului. — Dileriţii epicurei pe care 


i-am Întilnit erau oameni detreabă, vrau să spun virtuoşi. Lu- 
crul poate să pară de mizare unora, Aceasta fiindcă epicure- 
ismol e confundat de obicelu cu cinismul sau hedonismul, adică 
cu nesimţirea lubrică, care vrea să petreacă oricum pe deasupra 
scrupulelor de orice fel. 

Epicureismul e Însă altceva. Nu e un aspect de tempera- 
ment excesiv. Epicurianul se laudă: nu trebue crezut, 

Deobiceiu e filozofia uaei deziluzii. O soluţie venită tirziu, 
după diferite dezamâgiri. Epicureul a ajuns la idela că viața trebue 
trăită aşa cum e, după ce a crezut mai întăiu că poate fi tră- 
itä altfel, adică eroic. Epicureismul e un „pis aller“ desnădăj- 


dot Adeptul acestei filozofii, care vrea să fie depravată dar 


ō 


SI VIAȚA ROMINEASCA 


nu reuşeşte, seamână ca femeile inşelate în amor, care-şi 
| A un 

ca răzbunare o viață destrăbălată, dar care, din lipsă SUR 

engen nu pot vg suporte ` sau cu oamenii buni, incapabili 
rancună, care-şi promit, cu sforță 

art ea țări de voinţă, să devie 
Epicurelsmul e o soluţie tirzie şi o filozofie 
LU i F oy 

coeur”. De aceia nu-l veți găsi niciodată la emt 

oamenii de o anumită viet, - m crea 
Indoiţi-vă de imoralitatea ori egoismul epicurellor : 

să găsiţi in ei caractere prea devotate, . 4 rea ata 


Mihai D Ralea 


Un copil 


(Poveste) 


La umbră străvezie de răchiţi, prin sat, 
Pirăul potolit în şoapte calde 

Coboară trăgănat 

Ademenind lumina să se scalde. 


Copiii sar ca mingile pe maluri 
Cu trupurile lor cărâmizii 

Şi-şi fac dealungul verii jucării 
Din ţârnă şi din valuri. 


Dar unul, îndemnat de-un gind strâin, 
Câlăuzit de gind ca de-o cărare, 

Pe revărsatul unui deal vecin 

Se urcă singur cătră soare... 


(Văzuse ochii lui azi-dimineaţă 

Că'n zare cerul cade la pămint; 
Deaceia a pornit să-l prindă 'n braţă, 
Şi soarele să-i fie 

Cea mai frumoasă jucărie), 


+ 


— VIAŢA. ROMINBASCĂ _ 


ŞI printre lanuri verzi, tăptura-i mică, 
Pe cind lumina-i ingenunche 'n cale, 
Ca umbra unui "flutur se: ridică 
Deasupra satului uitai în vale, 


In ochi de sticlă sâmânați pe-afară, 
La casele cu creştete de stuh, 
Privirea soarelni scintee din văzduh 
Şi pân la cer îi făureşie-o scară. 


Dar cind a fost aproape să-l ajungă, 
Pe altă zare scara sa oprit, 

Cu mult mai luminoasă, dar mai lungă, 
Acolo unde cerul arde 'n asiinţit 

Cu soarele în flăcări aurii... 


Copilul, fermecat, ca mai demult și alți copii, 


Cind umbra 'n urma lui s'a prăvălit, 
Porneşte cătră focul noii zări 

Să-şi cate veşnice cer şi jucării 

Pe razele aceleiaşi cărări... 


UN COPIL 


Se 'neacă satul in amurg. 

Deasupra, rugăciuni de clopot curg 

Şi-i spun sadoarmă "n întuneric iar, 
Ca 'n totdeauna, 

La căpătâăiu cu moartea şi cu luna. 


Şi numai apele 'n pirăul zbuciumat, 


Cu şoapte moi prin crengi şi pe la porți, 
` Vorbind de toți copiii morţi, 


In preajma nopţii povestesc prin sat 
Cum a pornit şi astăzi un copil 

Cu suflet mlădios şi străveziu ca vintul, 
Să 'nbrăţişeze cerul şi pămintul.,. 


221 


G. Bărgăuanu 


Istoriografia literară romină 


N. lorga 
12 


Ziceam că din prea multe pagini ale istorio 
lorghiste se aude tonul înjosirii e Sg Du. Moare 
Dovedind tonul, eu aici nu pot arăta totdeauna şi cu do- 
vezi contrariul; aceasta o fac la prilejuri, în afille şi stu- 
diile mele ; totuşi nici dovada nu va lipsi, o volu indica, cel 


ra m dar; o galerie de SODNA clevetiți ! 
} escu— După o afie amănunţită—la 
dacă omul n'ar avea valoare ?—d, Des trece la em că şi a. 


tica opa re e? poet... 
e vorba de Primăvara amorului şi de sosi - 
ontică) a zeului Amor la casa postului, Vă, acum De (ana 


„O bucală mai înliasă: vedenia lai Amor care via 
somn pe un poet deprins a-i deschide deseori ușa, dar rio oe în 
dota aceista, pentru public, care nu trebue să aibă prea rele idei de 
un tindr froe a nu-l recunoaşie. Cu Amor, care vorbeşie mult ei 
inflori! făcînd destăinuiri de care „dulcele lancu" nu mal avga nevoe, 
a domnul mic al vieţi! sale, linărul boler fa vilegiatură pe „dealul“ de 
lingă celalea marilor ruine, merge prin văzduhu pop de vară, cind 
în allla taină argintie dei Ínfäşurate viile ce se coboară dela wat: 
Diren din viri a lul Mihalu Viteazul, la ale cărul sfinte moaşte nu are 


răgaz să se gindeâscă 
modă (i, 34). un anaereontic Epieurian în glubea de ultima 


A aăluci un ispravnic, în ipocrit, adică : 
public wm KE a cere AS Viteazul i ude 


kä ` effi 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINA 223 


şi cînd Amor caută adă subt o plapumă, este de si un 
naționalism fără gust. c'ar fi pe-aşa, demalt biet Tirgoviy- 
teni, cu ruinele lor şi din cauza acestora s'ar fi declarat mânăs- 
tire perpetuă, io detrimentul unel cifre... statistice! . 

Alte tonuri ironice urmează ` „conacul dumisale ispravnicu- 
lui”; Amor „zeu boeresc, care nu prea obișnula să calce ES 
lunca lalomiței“ ; altă revărsare de vorbe „ca un alaiu fanariot“ 
(este vorba de versuri!) Apoi (fiind „aplecat cătră toate plăce- 
rile vieţii“ I, 39): 


„toal această poezie. nu linleşie mal sus şi nu urmăreşte 
aimic mai muli decl? /zbinda Intr'o intrigă amoroasă, prețuirea unel 
prietinii şi /oudele compétente ale unchiului” (|, 38). 


Nu tipărea, flindcă el cu boerimea „n'avea nimic a face“; 
lar cit despre mulţimi „pentru sufletul lor nu-şi simţia nici o fn- 
telegere“ ;—atirmaţii gratulte (|, 38>. 

Cintece viteze a scris; dar fiind prea amoros, au se poate 
să le fi seris; deci d, Iorga hotărăşte că nu le-a scris: „viteze, 
nu !* Q 40), deşi—există ! 

însemnează acest ton ironic, deprimätor,. chiar dela în- 
ceput ? Eu nu Inteleg. ' 

„latacul” este cuvint de compromitere la d. lorga. Astfel 
(1, 254) Hrisoverghi are bucâţi ce „par culese din gura Mutari- 
ìor şi miroase ca etacul de bâtrin al lui Conachi”. 

Inaintind în carte colectez acum tot ce-a zis d. lorga des- 
pre Văcărescu, pagină cu pagină. 

l, 44 (nota: „invățat şi fin poet aristocratic“, 

l, 47: „drăgălaşa şi zglobia lui simţire”. 

L 155: la cea dintăiu înflințare a oştirii, cind idealul ce 
părea că se mişcă în cutele steagului ca vulturul, 


„Adesârata inspirație pătrunde in ja?acul vornicului lancu”... 


Totuşi el rămine. 


„Poelul muzelor de salon cu benghiu în colțul gurii şi cu ochii 
rizind sub! buclele pudrate”. d 

i, 197: „pierdut peniru poezia mai înaltă și incapabil de o der: 
voltare a laleniului său, pe cind degelele sapă răbdălor pulinele ver- 
«uri ele unei dedicalii sau ochii îl urmăresc, în fundul albastru de clu: 
buc vechiu sau de |igaretă nouă, versuri de iubire din alle limpuri”. 


1 Toluşi, Văcărescu are pănă acum şi după d. lorga versuri de 
„adevărată lrumuvejă”, „unele neobisnuit de pulernice”, „no dis: 
iane, necrezul de dibace”, „pulernice“; esie chiar „om nou”, „taleat”, 
iar, în „restimpurile dintre pelreceri” lucra „cu sim! peniru greulă 
ariei adevărale“. Toale aceslea nu l-au petu! scăpa de spectrul lul Mi- 
hein şi de glubeaua de modă nouă! 


ZS 


_ VIAȚA ROMINBASCA 


Adică : imbătrinise acum ?; criticii multe ştia! 
|, 202. Dar dacă-i vorba acum a scădea pațintel pe Cir- 
lova, dăm ceva şi lui Văcărescu; adică : 


E G om e eren fN ren o sin din Văcărescu"... 
„Pastor , venin ară, a lrecul însă prin cdmările boie» 
rului Văcărescu și de-acola-l ṣile Cirlora“. e boer 

„Privelişiea o cunoaşiem ; nie zugrăvil-o an mal rău—ln versul 
scari al lul Melaslasio, lance Văcărescu e! insusi, care și-a schița! 
cimpla lui din marginea lalomijei" (I, 202, 204). 


II, 169. Pe la 1845; 


„Văcărescu işi minluise acum cu desăvirglre i i 
doar’ in cei dintâiu ani ai tinereții“. TS Carteri: Seen 


IL 171: „bolerul nostru, meşter de glume cupidonice" : 
Versuri „proaste“, cătiă Liszt; deşi mal sas A 197) aa incapa- 
bil de evoluţie, aici: canțoneta romantică, balada poeţilor noi şi 
cintarea versului poporal, „inovaţii ale altora sau e de cu- 
rind crelate în Apus“ —anume, care decurind ?—,„nu puteau să lase 
nesimţltor pe Văcărescu“, Deci are şi el barcarole de exemplu, lar 


in ali gen, Piază rea, prelinde să Intreacă tragica „Cloanţă* a lui A, 
lecsandri, căci doar” şi aceasia are în minile Ge ? IP 


De singer bete 
De-alun nuele; 
Frige şi tierbe pe irei ulcele; 


ca și la Alecsandri, pe care-l cunoaşie deci şi mu vrea să-l I 
domni singur... şi aici aleargă... lelele... dar răsună silabe oes PEA tetep 
Hrum, hrumb, burumb”. „la zadar vin baba Nescşa, moy Crăciun, care 
aşa povesiesc şi spun.—ei nu șiiu să vorbească cu boierul și deci, nici 
eege știe ce să ni spue goud, 

x numite taine nu se mal pol învăța dela o virsiä înainle, 

cind ucenicul e o persoană opd Me ob Ah aaa SES 


Dar de unde știe d. lorga, că Văcărescu a voit să int 
pe Alecsandri? Că nu a voit să-l lase a domni singur? Și du 
unde- d ES Ka ec ch éi kenn ca „simandicos* ? 
a ns oricu nu l-a t 
Văcărescu, ci l-a „răstoit“ namai l—căci zice ver, "7 Pe 


„ŞI cind ai miatuit de răsfoi! cine l-ar putea celi în udevâr?— 
kën «il volum, plin de aen: de non-sensuri, de stingace imitații şi 
de rivniri zadarnice, le g ndeșii ce bine ar fi făcul vornicul lancu să 
rămie în cercul său de societate, să-și ciale zilele și stăpinele fn 
câmdruța umbroasă, plină de mirosul dulceag of odogactului şi, doar, 
să se rmulgă dela u e versuri ale închisorilor amoroase peniru a 
săgela cu o epigramă ad hominem pe un lovarăș, nesulerii, de nume 
mare și de boerie, ca în: Vel mincinoase boter prea mare eier", 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ ER 225 


Aşadar: d. lorga tratează pe lancu. Văcărescu ca pe un tip 
vremea regenței ducelui de Orleans, trăind într'o rețea de 
„intrige amoroase“ ; vrednic să figureze Toto cameră din Gil 
Blas, deşi avea ele: clubuc şi papuci de prin Orient. „/ata- 
cul” devine la d. lorga cuvint caracteristic pejorativ ; şi se va găsi 
„mai tirziu ; poetul la „iatac” trebuia să râmie şi la epigramă. 
u a arăta ce greşit este a judeca astfel, pun o singură 
intrebare: Dacă Văcărescu s'ar fi mărginit ia ce-l mărgineşie d. 
lorga—ar ti fost el acel îndemn spre literatură, drept care ni-l 
arată toji contemporanii: Eliad, Alexandrescu, lac, Voi- 
nescu etc, VI 
loan Eliad (Rădulescu) sufere acelaşi maltratare, ca om şi 
ca scriitor. lau la rind notele satirice, care cad asupră-i ca 
o ploae 


1. 67: „era o nalură practică, de lirgovel şi boierinaș, menilă a 
face versuri şi muile alle lucrari, fără så aibă Insă nevola, izvorul 
firesc al poeziei”, 

„ pecetea de originalilale o sullelului său era mai mull hazul, 
aplecarea călră Ironie". E G 

1, 68: „nu ji- drag niciodală, liindcă prea și-e drag el lui însuși”. 


Deci, până acum, un orgollos artificial şi ironic cu alţii şi 
poet de ocazie. 

Apare, însă, gramatica lui (1828), Eliad devine „o minte 
desăvirşit de limpede, cu bun sot şi tact ales“ (|, 72), cu „mi- 
nunat talent de autodidact“, care însuşi îşi face o bună limbă 
modernă, în care să exprime ori ce idei abstracte“ (l, 72). Deci 
este şi „luminos spirit” (73). 

Cu toate că isprăvi o astfel de faptă mare, Ellad rămine 
minte limpede, om harnic, spirit practic, isteț, dar nici de cum 
nu este—,„focos patriot, tor pentru neam“, 

Ca să creezi o limbă literară, nu este nevoe de foc patriotic! 
Ea se face cu răceală şi fără jerife (1, 116)! i N 

Poet? Donde ? ! Cu Hra „cam spartă 'n coarde"—,„bietul 
dascăl şi gazetar incepe a traduce pe Lamartine, fără a reuşi; 
d. lorga îi cere--la 1 ra gr tot „dintamal Less E UA 
uşor-al şi lin-ul, legănător-ul şi neguros-ul lamartinean, 
încă nimeni tu ni l-a dat. „Bietul dascăl"—! Totuşi Eilad poate 
„atinge în adevăr inima“ (18); poate deveni—,„întemeetorul ro- 
mantismului rominesc“. * 

Pe-alci este vorba de ediția lui Voinescu, care ar îl publical-o, 
fadei poale dorea „a face o rain plăculă lui Vodă Bibescu, a cârui 
solie, smulsă dela cel dintălu bărbal, după o lungă iubire, conosculă 
iulurora, era vara lui lancu : poute,..; şi a «porii-o (era de dovedit) 
cu „versuri de-ale Văcăreşiilor mai vechi“. Poate acela nu-l probabil : 
iar Văcăreştii vechi sin! o problemă care mu rezolvă a ireacăl,. 

2 Dacă la p. 119 era înlemeielor, peniru ce, la p- 245, se mai 
spune (ironic) că 'n prelata la Maria Tudor Eliad |inu „să areale că 
aile și el de biruința școlii celei nouă”? 


226 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 
EE 


Și totuş!, el dase Cintarea dimine 
la pagina 334, „cea mai frumoasă aie e ue o E 
parase, pentru un momeni,—spărtura lirei} 
E re Bi e anul 1836. g 
pagina n versuri, Eliad nu avea „deli 
marilor“, nu avea nici „armonia silabelor“ ; acum, ze? Ap 


(p. 157) limbă fr că 
(p ui H- d pos: : proză cadențată, plină de armonie”. 


Pe cind apar acum tinerii, autoral ruinelor tirgoviștene, Eliad 


„Sar crede umilii dacă n'er dovedi că | 
in cepălul cărora să anine mârgica albasiră e Gu Ët, ar wm 


Berinaşul mai c 
d Bisi) bătrin se susține dec!, forţat, între tinerii fn 


D. lorga îl opune tinerilor; ca bâtria, precum arătarăm și 


noi mal sus, Criticul lorga se opre deci. si i 
funingine, aşa (|, 256-237): preşte, deci, și-l descris cu— 


„Eliad era, fără îndoială, un foarie ! 
reegt? răpede Toaielegäior al Peri Motel pa ir ft (EST 
aci chemat a prinde şi a-și insusi tot celace-i lrecea inninle, pe 


Imbrăca În forme smorita patimile şi 
şi pornlrile despolice, " 
ceea eis Aur SE Ze, ullimaul cnviat Geh că Ri 
twee d ie uo orice poziție, fără e le elaca 
N'auea însă nici cunoştinţi en geg Ach tă Ge gratie i 
și felurile, n'avea nici un înalt ideal 
spre care să-şi [ie ochi! iadrapiați Ta orice i H 
primejdii ole Let, W'avea nici adavârata si E Zeg e 
peniru frumu ejā, pe cate n'o pulea da Ger e serie 
l şi care 
i eindar eaa vanari li eta lori pe Gară oala ie taia 
re de durere sau bucurie: t 
neam, căci era doar în țesătura sa intimă l VEE un 
raționalist lilantropic, care era bacaros dè a sl gë gedet e E 
Sg sulie! şi o limbă unică, turmă a sefia Wed päste tăia i bună 
tat automalică, şi nu era in siare a crula pe cei mei slabi deci! 
insul, a incerca să le ialărească aripele incă a 
mee sale inireprinderi literare un bun cuib cald, în care să se pre. 
gët ceai ar înc şi E de afară: îl plăcea să ie. 
peniru diasul deci! să vadă pe ucenic o reel 
riadu-i alãiuri, pe planurile largi de ec ei erte eiu ge 
soarele veşnic al lrumuseței. Toată aciivitai ana anoh ët 
i e 
rare mic de inimă laţă de onmeni, aodeslolaie Wée e 
SH fecr se lăceau in toală viaja noaciră, nehotări! asupra drumului 
ce lrebula să urmeze 2 SES, Set ce poale să ma! aibă, pler- 
e nimeni nu era dispus să-l urmăr i dar 
oprindu-se iadeiung in poziții acum ciști Ve 
vale, scormoniu 
locul de uade făcuse odală să jişaească apă şi din care te 


Pentru a complecta această furioasă —şi pentru ce oare 


1 Dacă era şi de un „bun simi deosebil”, 


ISTORIOORAPIA LITERARĂ ROMINA 29 


torioasă ?—caracteristică, se adaogă, la p. 258 —259, că la Eliade, 
şi punctul de vedere creştin „se pare”, dar nu este categoric, 
sincer; că simțul de îndrumător i s'a „tocit repede“; că era 
stăpialt de „egoism aţiţat de succesele unei tinerei biruitoare“ ; 

că dă „impresia unul om aruncat de împrejurări în rindul 
ntăia“, „l-ar durea parcă o vorbă bună aruncată începuturilor 
tinerimii”. 

Mai bine nu s'ar fi născut „bletul” dascăl, nu-i aşa, ceti- 
tori ? Dar care tlaăr literat, nu a fost lăudat, ocrotit sau inain- 
tat de el? Cirlova, Alexandrescu, Faca, Bolliac, Bălcescu, Mu- 
muleanu, Bolintineanu, Aristia etc. etc. apar imprejurul lui; Ne- 
gruzz! însuşi apare ` Alecsandri este reprod>s imediat, Aceasta-i,.. 
inima mică! 

N'avea ideale ? Dar limba rominească nu-i era unul din 
cele mari ? Dar dacă el, cu spiritele din secolul XVII a crescut, 
ce istoric, ce simţ de dreptate il va cere să aibă ideale care à- 
par mal tirziu? ŞI apoi de cind creştinismul şi cosmopolltis- 
mul lui pot fi scăzute din rangul de ideale ? Din țară n'a tăcut 
dela 'nceput un Ideal fon Cîntarea dimineții, cel puţin (după d. 
lorga, cel n) ? dar şi în Noaptea pe ruinele Mei bt aré In 
Mihaida, În tabulă ? Avea Idealele vremii sale; şi—rău doar a- 
tita se poate spune că nu le servia grandios, ci—cum putea. Ce 
grandoare H înlesnea, insă, epoca sa? Ma! departe: Cind idea- 
lul feminin şi-l a furios, cine se supără că şi l-a apărat? 
Criticul d. lorga (p. 259).! 

In vremea aceasta Ellad „zbirnăe* din liră! 

In loc de-a zbirnii, mai bine „adincea regulele sale, mergind 
până la principii filozofice stabilite "o ultimele decenii în A- 
pus" (p. 2:0); lată o frază al căra! înţeles real il vom aştepta 
muitā vreme în zadar, de oarece este seacă de orientare, de in- 
teles. Care decenii? Care principii filozofice ? Care reguli? In 
filologie şi istorie—le-am alege nol—astăzi pentru el —atunci ? 

Eliminind citeva mărunţușuri, salt la p: 269, la Muzeul na- 
țional 11836), foale fără rost literar. Totuşi, nu ințeleg nimic din 


fraza (1, 269): 
1 Unde serie : „Grigore Alexandrescu, învrăjbi! cu Eliad penirg 
nemernice molire ri cva lipăreşte o labulă; Eliad o crilică;— 
„pentru cine ştie ce lucruri pelrecule inire ei" ai îi dă lățişe „atacuri 
nedrepte”. Cine şiie ce lucruri luseseră-o dragosle neîngădullă. Ce 


re a foce.. 
Ki Relativ la /dealele lui Eliad, obsery că ele apar limpezi din scrie- 
rile de linereje. Cine numai „răsloește”, insă, nu le va găsi. Pe la 
1836 Eliad credea că „sinlem In ajunul! unei alte lumi și impărății, Jo 
care toate genlurile pămintului se silesc să ajungă ; şi poetii și zu- 
avii acelei generații vor pulea să descrie seralimii și heruvimii mai 
ine“. Gazela teatrului național, 4836, p. 42. Cil peniru arlă şi irumu- 
sete, lo! acolo Eliad spune că „a scri cu scop, a avea În capul său o 
Dat? morală”, va să zică a cunoaşte natura, a culliva adevărul in arlă ; 
iar, cind cere poetului să lie personal, Îl cere să sorie ce cunoaște 
şi ce simte; ca el in Visul de exemplu. 


228 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dacă in ea se tipări corespondența dinire Eliad N : 
pred datorește numa! dorinjel celui dintălu de o e e 


Adică : slugă cu „Stăpia”, pentru a se face plăcut lui MI- 
hall Ghica ? ȘI alt motiv, din acele scrisori, nu Sen Era a- 
cea corespondență de însemnătate literară „numai“ un act de 
Rate cartă 
i nireb: Acesta să fie tonul în care are să se vorbească, în 
storia Deeg despre an Eliad ? Iñ locul explicație! din timpul 
, din oacele sale, din firea sa, nol să pune Ă 
Weieen A haita? a DEER 
in volumul al doilea Ellad este iarăşi violu, cu vervă (Il, 
156) ; are şi unele Idei frumoase, dar este „lipsit cu total J 
simţul Istoric şi de o intelegere a logicei lucrurilor" (162); ba 
(Intr'un moment de liră ne-spartă D dă chiar Zburătorul, 


„ Operă clasică, singura poezie egală şi definilivă a lui Eliad“. 


Dar in Mihaida sufere de „Noţiuni transcendentale“... 
Hugo, la el „stingaciu“ legale; de „personagii de inchipuire rău 
nemerite“; dar totuşi, la urma urmelor, ar fi putut să dea o 
„frumoasă poemă epică, de scene reuşite şi de dialoguri 
scinteitoare de idei“ (166). ŞI traducerile din Viennet fac „impre- 
sia unor puternice şi spirituale lucrări originale” (168). Criticul 
sa imbliazit acum; la p. 209 este chiar de părere că, pe ne- 
drept uitarea a cuprins toată opera literară a lui Eliad. 
er ciociii ei nu s'a Înşirat şi d lorga cu nemeritatele sale 

G. Asachi este predile ' 
wën e EE, p cția d lul lorga, Cu el se compară, el 


„Asachi n'a pătruna niciodată în lainel ] i 
nosiru, ci a rămas toideauna inire eps ett d "we 959 estate 


i El are insă „Simţ ales pentru armonie" ; tale i 
in marmoră antică“ (i, 45); are ce-i trebue „unui geet Zeg 
ele ang ? Mediu şi o țintă superioară în viaţă, pentru 


„Forma insă, cinslea scrisului, răbdarea în prelucrarea | 
peclul peniru modelele resal j Prelucrarea lui, res- 
le-a părăsi! niciodatà“ ée coaşilința chemării sale acestea nu 


„Aşi fi dorit ca un cuvinţel să distinga ale î clar în 


1 La cepiloiul destigurârii, așez și alirmația (II, 245) că Eliad 
se uilase „cu dis in literat id 
E we E asfel d A eralura mai veche" rominească ! Se ştie că 


N ISTORIOGRAPIA LITERARĂ ROMINA 229 


Deci Asachi intrece pe Eliad în „reputaţie“ (106); deşi, a- 
daog eu, reputaţia şi, mai ales, influența lul Eliad a trecut în 
Moldova, dar a lui Asachi în Munteaia—nu !*  Reputaţie deci, 
29 (II, 115) „na căută, nu treziă şi nu vroiă să călăuzească sert- 

nimănula, dar, cind scria, regăsta vechiul avint; ba era 
„clasic“, ca de pildă (citează d. Iorga !) în versurile cu vocativul 
pleonastic : 


Din lronul cel de siele, 
Doamne, lea aminie 
De fi'i tăi, părinte. 


Ce-i, oare, aici „clasic“ ? 

Noroc, că în rusofilism, acest „umilitor al neamului" „intrece 
mult pe Eliade“ (l, 179), altfel laudele n'ar content Lauda re- 
începe la analiza Poeziilor cu prefața din Mart 1836. Urmează 
deci, în felul erumerației caracteristice, şapte pagini de citate 
despărțite pria scurte comentarii. Alară de clieva, citatele—des- 
mint laudele, 

Dar, fiindcă la pagina 212 Asachi iarăşi este „marele poe! 
al silabelor și rilmelor, să dau şi eu citeva probe de poet de 
silabe |!) şi ritme (1), după ediția dela Vâleni (1908): 


N'eu Ooicondei măruntae. 

Nici a Mexicului plote 

De aces! odor mai sfin! 
(P. 48) 


Acesle najia 

Vor să relorme, 
Trezi-ror spiritul 
Ce încă dorme! 
i (P. 156). 


Pe cind Ciclopii, laurii, 
Sutlind cumle lor foale, 
Sapi loviri ES DS, 
i e 
Peene E 


a ee a berea Su upă ară "el are „entusi- 
( 


Au ințeleg ; eu fe d. lorga E 
asm romantic 0), dar nu este „un e Sg eee emiri 


1 Ven ln p. 414, şi comparalia inire tiparul A bine! şi Curierul, 
expilca! lalre elisie, prin „legătura cu mallă lume din Apus"! 


poată „vedea şi Înţelege în el“, nu crede in viitor, pentru că nu 
vede În viitor — de unde le va fl ştiut d. Iorga toaie acestea?; 
este un ecou al veacului XVII (fiindcă ruinele lui Volney au a- 
părut în 1791) şi al veacului XVIII (care este numai „abstract*); 
fiindcă poetul (care scria şi greceşte şi va fi cunoscut şi mitologia 
romană), vorbeşte despre Saturn, acest individ devine la d. lorga 


„Un zeu roman, care vine din saloanele veacului al XVIII-lea, 
tindcă aminteşte despre Eho, mitologica, ea trebue să fle 
„Venilă dintr'un dulap de anlichițăți ale şcolii iezuijilor 
avind rolul a 
scoale şi ea, bdiriniea, Suspinuri de greulale“! 
ŞI zelirul din Cirlova 
„e tol un cavaler din Parisul lui Ludovic al XV-lea”! 


Dapă Păstorul întristat, urmează Rugăciunea ; poetul are 
pean a imita pe Lamartine (a eşit, deci, din veacul XVII şi 
VIII); are sentimentul patriotic mai „desluşit”, dar cu rezervă: 


„Dacă ar fi precis și dacă aceasiă precizie s'ar răzima pe cunoș- 
linji şi pe simțirea adincă şi trainică ce se desface din bogăția lor, ar 
li în adevăr frumos”. 


Deci ţintele lul sint „stiagăcii prosaice“. (I, 205). Ca să 
fie poet al naționalismului frumos, Cirlova ar fi trebuit să ştie 
multă istorie — deci să nu ştie la fel cu contemporanii săi, care 
ştiau şi mai puţin! Prin urmare şi marșul lui are „idei banale" 
care nu mal încălzesc—deşi, la 1877—78, incă, gazetele le re- 
tipăreau ca filud incă tot calde! 

Sa-l aporia, deci şi pe Cirlova! Epitatul l-a scris d 
lorga, p. - 


»Cirlova nu e astfel un fnnoitor; el nu e nici un cunoscălor al 
multor Ilteraluri, (deși vim ar sec, lrancez XVII, XVIII şi XIX, lileralura 
grecească veche și A7 B. DA un om deosebi! de culi; nu e un 
durilor de versuri—niclodală n'a putul scrie un 
Asachi, ce! dintălu -poet ai ul - ; nu e nici un îndrăzneţ, un pasio- 
nai, un răscolilor de pelele, olnşi el a cucerii oremea sa, a 
pe lovarăşii şi ur fai „săi, el s'a lăcul vrednic a îi celit şi de 
vremurile nossire prin Th f numai ole lul, 
(Deci, lotuşi, fusese tor t! O. D.). 


1 LuiA.P 1 : i 
acesi băirin, va îi ist d emae Le pomeni pe Eho, care, la 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ = 231 


Acele insuşiri erau: simţul ritmului şi stăpînirea limbii. 
Dach d, Iorga îl mal cere lui Cirlova „icoane nouă“, pe care 
nu le-ar fl avind-deşi arel-şi „strigăte zguduitoare“, şi „ris 
găgalnic” sau „risul de baljocură“ 7)—d. lorga dă inca o 
Lex că este nedrept cerlad unul deit silos repede prin moarte 
fi avut o personalitate deplin desvălită, sau comparinda-l cu 
Asachi, care a marit batrin şi a scris, totuşi, şi versuri foarte.. 
rele! Celace insemnează că d, lorga încă nu apreciază modestia 
critică, de-a j:deca cit al! lu faţă, din ce al în faţă, nu din ce— 
după capricii, iţi dă "9 minte să ceri trecutului în evoluție.! 
Costache Negruzzi este o figură impunăioare prin utilitatea 
literaturii sale, din care el işi făcuse o dogmă, Ca să ințel 
bine ce a voit el cu cel Treizeci ani sau viața unui jucătoriu 
de cârți, plesă—tie—„fără nici o însemnătate literară“ (1, 239), 
Meb-e să ştii ce era atunci jocul de cărţi în Moldova; se poate 
şti. Ca să inţelegi bine pe Zimbolici, irebue să-i apropii polemica 
Lee femeile Moldo':el, polemică dusă de Kogălniceanu contra 
lui. Sion şi susținută (pentru acesta) de Foaia pentru minte. Era 
deci vorba de ceva mai serios dech ce spune d. lorga, la p» 
250, despre picanteriile. din — veacul de mijloc al novellieri-lor 
italieni. Negruzzi lupta deg cu epoca sa, în felul său. El. avea gp 
ager ochiu social; extern, şi—inţern nu ? Totuși, deşi în „lirica 
personală“ este într'adevâr mai „slab“ (1, 245), nu pot trece până 
ia cuvintul „superficial“ (citat -şi mai sus de mine) şi „talg“ 
sentimentalism (|. 249),: 
Pănala 1 Negruzzi ajunsese deci, afi (If; 31) „singurul al 
cărui scris m'avea caracterul general, potrivit cu orice via 
omenească” şi orice societate a oamenilor— deci singurul original— 


rominesc. - 


Se văzu aceasta şi în Lăpușneanu, în care—este curios- 
„măcelal după ospâţul din urmă... eo mâreață privelişie care 
zgudue”, crede d. Iorga (Il, 40), nu zic ev, care mărețul îl soco- 
tesc alci o categorie estetică râu aplicată. ` 

Trec patru ani; şi „Negroț e într'o seddere vâzulă" (M, 
151), deşi—nu Începe schiţele pline de hamor ţărânesc ameste- 
cat cu fină ironle romantică“, „meșter“ în satiră, „induloşat* etc, 
adică viitoarele Serisori la un prietin. Dei: scăderel... re, 
deşi „are inel ceva din Prosper ME imie sau din bâtrinul Moun- 
taigne “(1, 152)! 


1 Ua amănuni: Dece traducerea Hero și Leandru or H „de sigur 
ò piesă de teatru“ (1, 204 ; de cù n'ar it fost Musios? De unde iese 
ucel „sigur“ ?! y , e 
2 Pănă pici. mu a iasi tocmai demn, nici de Asachi, nici de Na. 
gřuzzi ca d. lorga să inventeze (p. 247) că acela a lipări! irnducerile 
scesiula din V. Hugo, fiindcă era —căminar, depula!, cavaler văzul fa 
Curte, om cu slare și moșia! Ca are a face?! Nici că Eliad, față de 
Negruzzi, „na arâla aceleaşi porniri invidioose“, ca Let de aliji :iraii, 
că de el „aven nevoie peniru a-i Îi camplon in Moldova: ! Peniru ce 
să căulăm meschinării unde eie nu sint certificate de izvoare, unde nici 
nu puteau să fle și deci- nu au fost? 


232 _______ VIAŢA ROMINEASCA 


Negruzzi scapă ma! lesne de foarfeca critică. Tot ntru 
a împedeca credinţa (câre nu este numai a lui d. Mac, Ke 
el era un nesimțitor ori tin simțitor superficial, =mintese că 
Alecsandri, care l-a cunoscut, a mărturisit altțel. Alecsandri à 
GH eg eră rh la e GE (1872), câ Negruzzi 

i er umul f, p. . 
acest cuvint: ferbinte! VK aech 

Gr. Alexandrescu este—el; cu el nu poate glumi nici d. 
lorga. “Totuşi trebue” cusut și el cu o „notă falşă, forțată“ 
(|, 212); cu „Birtia proastă și Itera strimbă“ a unel ediţii (1, 215); 
"8 O „banalitate“ bună pentru „contemporani“, nu pentru d. 
lorga (|, 219), Dacă él are importanţa bine spusă la p. 226—227, 
d» ce tonul urit, care vorbind fără să fie mevoe despre dascălii 
epocii îi numeşte „caracedă didacţică“ (I, 207)? Scriind volumul 
al V-lea, Insă d. lorga nu mai este tot atit de bine dispus. Mai 
sus am citat de aici o probă de analiză (II, 55); adaog: poezia 
de amor este stach", nu cunoaşte „lumile ispititoare ale tainei", 
adică op este destul de psihică. Ceva şi mal la vale a 
la excursia dela 1812 pe la mănăstiri şi aflăm: că Alexandrescu 
ef Se pregătirea trebuitoare pentru a înțelege (la Cozia) şi 
acest fel de fromuseță şi armonie“-—el, și?; că ne-a dat, pe 
lingă altele, şi „ironia romantică, n:apătată, a puricilor de mănăs- 
tire“ (II, 175, Chidr — romantică ?; că proza lui Alexandrescu, 
neglijată, grăbită, precum se știe în de E ar H insetnnind 
„O nouă direcție“ în sufletul larg al caracterului poeziei moderne 
a Rominilor“ (II, 173). Notele cu care d. lorga își minjeşte 
capitolul despre Gr. Alexandrescu pot trece, la urma urmelor: 
dar că lărgimea satletutul s'ar fi arătat în acea proză—cine va 
crede ?! ŞI apoi cum se potriveşte să fle larg sta direcţie noat, 
se ege | dn em imn era. după d. lorga (II, 95): 
e , prea desilus Imbătrînit 
weg d mers sale“? ` Ze SE Go 

„ Bolintineanu este pentru d lorga o bête noire. D - 

mol rind (1, 186) îl iea Hop lat'aşa: vi geg 


„Cu încredere, cu o bogăție de cuvinte abairacte Iotz 
E EE 
m nite, er t itică, 
se inlățişază de a cre A mn deea SPT PRI RN PP Aa o 


Nimic nu-i adevărat! Toată critica aceasta este nedreaptă. 
Dar eu intreb numai cuvintul „abitract“—pentru ce nu ar fi 
poetic? Despre rest afirm numai că tocmai la „intâțișarea” 
poetului, adică la inceput, este— ŞI chlar Insnltător, 
este civintul „că el scria cu o „absolută inconştiența“ H 156). 

Aşa om să iotemeeze, deci, balada romineascâ? (Î, 189), cu 
DÉ „ăşa de sărac ford personal”! Cineva ar tace un mare bine 
ce d înc rile baladei noastre; ce zic? Nu mumai ale 
baladei, ci ale tuturor genurilor, pentru a fixa definitiv pe 


| BIBLIOTECA 
ÎTINIVI 
(UNIVE 


I ISTORIOGRAFIA renală ROMA ` ` 233 


inoitori, pe intemeetori şi a pune capăt controverselor super- 
ficiale, cum este de piidă aceasta, în d. lorga. De ce d. lorga 
scoate pe Bolintineanu dintre întemeetori ? Pentrucă „nu simte 
acele vremuri subt înfăţişarea lor deosebită“—adică cu toată 
particularitatea lor, pe care, abla—azi, o ştim din maldăre de 
docamente (și tot nuo ştim bine, precum o dovediră descoperirile 
dela Argeş); apoi poetul nu poate să le creeze nici „măcar în 
proectarea unei lumini fantastice, care transfigurează chipurile 
asupra cărora cade”, celace este, pur şi simplu, neexact. D. lorga 
concede lul Bolintineanu că va fi cetit palidele pagini istorice 
ale lui Florian Aaron şi, mal curind, cartea franceză a lul M. 
Kogălniceanu; că „va fi urmării“ (nu va fi, căci se poate dovedi 
că a urmărit l), „desigur, însă foarte distras, literatura istorică 
nouă” —foarțe distras.’ Dar este, lată, și mai trist. 


„Boliniineanu au ştie de obicelu (deci uneori sel O. B. D.) să 
istorisească, lar să dramalizeze inlorisind şi balada trebue să Iech a- 
ceasta -incă ma! putin", 


Nu este exact că el nu ştie istorisi; nu este exact mai a- 
les, că nu ştie dramatiza ! 

Dacă d. lorga porneşte dela această falşă pricepere, fireşte 
urmează că trebue să-l presare pe Bolintineanu cu acele ironii, 
care descopăr în criticul sâu o atitudine lipsită de orice urmă 
din acea simpatie, care a fost şi în veci va trebui să fie intăla 
calitate a istoricului Iierar, 

Atară de ironii apar aici şi citeva prilejuri de interpretare: 
ca de exemplu morbidezza romantică ; apoi ideia poetică (192) 
la care volu reveni In altă parte; apol fantasticul şi originele 
lui (193). 

Analiza-l rela pe poet în volumul lil, p. 37. Cu un opt 
dentic: că nu are simţire veşnice nouă; că-i lipseşte „privirea 
iacomă de a prinde frumoseţile firii“ —d. lorga nu le-a văzut ce 
multe sint și ce fine sint uneori |—că-i lipsit de experienţă de 
iucruri şi oameni—dar la Bolintineanu era principiu a nu o con- 
densa mereu în arta sa!—că nu avea „cugetare îndreptată spre 
întrebările mari“ —celace iarăşi nu este adevărat. 

Fireşte, eu aici, intr'o arătare de portrete iorghiste, nu mă 
pot opri să şi dovedesc tot; dovada ar fi cale lungă să ne-a- 
jungă o voiu face Într'un studiu special despre Bolintineanu. 

insă d. lorga continuă: repetiţii, clişee (cite ?) ete., la „a- 
cest răzgtiat bastard al Muzelor” (|, 38). e 

Bastard. . râzgilat! 

Proza din Manoil este văzută numai din partea defectelor 
(UL, 191); a intrigii uşoare in Manoil, copilăroase in Elena (III, 
314); dar rostul critice! ar fi fost să epulzeze semniticaţia soċi- 


1 Mai la vale, se găseşte al! izvor: „Bălcescu, dela care 
Bolintineanu și-a căpăla! fără îndoială Idelle conducăioare” (II, 190). 


H 


234 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


ală a romanelor, celace nu s'a făcut: asta nu fusese întăla in- 

tenţie a poetului. ȘI totuşi, d. P, Haneş, editind cele două SS 

SS, E e în cap ra amd d-lui lorga, fără rezervă: încă 
că este nevoe mpul s K 

să fie EE ac A ex pete i ` d tza bagi iza 

asile Alecsandri are o origine incertă ? Nu: 
Ca gura jumătate d. lorga binuește că tatăl săn, Kate Ok? 
bunicul ar H putut să fie şi—Unguri, deoarece : i 


„neamul era di ` 
boteza! destul Unguri” i Vat unde, în cursul vremilor, s'au 


La 1840, în Buchefiera Vasile Alecsandri nu are „nimie“— 
„real, simţit cugetat adînc, reprodus exact“ (p. 54); retea 
că povesteşte întăla oară despre Italia. (Semn că o —simţise!), 
a ed EE lacepe a scrie piese: şi d. lorga constată 
iad ap za n țară naiv, la întoarzere— deci înainte de Bucheti- 


„înzestra! acum cu pulerea de observație a unul 
el prin cetiri alese, cu termenul de peer ef al ges SE KE 
cule penra fericirea celor mai mulți, cu norma de judecată a unor 
principii superioare în viaja politică şi socială” — (Il, 54), 


Scriind Buchetiera, observarea... existen 

D. lorga analizează apoi amănunțit intai erori Ke 
face, deşi scapă şi o Idee contestabilă (85: „nu vede în pănă 
în lumea curată, patriarhală şi bună a țăranilor”), ba chiar în 
contrazicere cu alta (9|: „Aceasta e poezia poporalui”). Contra- 
endaru ul Kogalaiceann, cator i ao apreciază poeziile din ca- 

TU 

populare, de oarece (II, Ei See ag 


„E poezia unul om culi, tinăr. lericii, bine „rimi 
` ` e t i 
eneen nu are - i d G. B. D.)şi muli iudei, (de de 
on rāciune gie, G. B. D.), a slăpinului de moșie care nu vrea să vadă 
urerile, ce nu culează nici ele să vie Înaintea lul". 


Ad mi se dea dovadă că nu 

P Ben e don d a voit să vadă durerile £ Nu 

e va găsi insă, în scrisoriie cătră |. Ghica, de atunce 
aleet J care se spune că un Gran revoltat Ge Mischa 
îi spunea lui Alecsandri, care-i atrăgea atenţia că boerii sint tari 
că „parul are două capete“; seva ăsi, la acest cuvint, comen- 
tarul satisfăcut al lui ndri : Traci acesta nu este Roman 
voinic ? (Citez din memorie), Nu voia să vază? t 


1 Se site că boerii moldoreni cunoşieau bine 
, poporul. Bolinii: 
aosan, Jizitinde i la 1857, le scrise, în călătoria la Moldova, un carti- 


mós, énérgic: Piei străinătate, iată fara 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 235 


H lăudase prea mult până acom? Să mai scădem puţin. 
Prompt ` Curcile „sunt o inspiraţie cam banală“ (III, 25); în A- 
dio la Moldova (1844 și 1848) este „manieră“ ; în /nturnarea 
în fară care nu-l duce în „trăsură“, i in.. sanie, un vers fru- 
mea! devine la d. lorga 
„brutal strigät" (26); duloasa dedicație, Umbrei lui Nicu Ghica 
devine la d. lorga „prosaică“ ; chiar şi acoperirea poetică—povest- 
nică di: Mărioara Florioara are „amănunte brutale“ şi rămase 
„fără motivare poetică sau morala“ (30), ceiace iar pune o 
chestie ce nu se poate decide in treacăt: motivarea în poveste. 
Totuşi „Alecsandri se dovedea astfel cel dintălu poet“, din- 
(in da, dar astfel ? ! 

Scerinciobul acesta critic: jos-sus, sus-jos, se opreşte un 
moment la pagina D, 131, unde 'ncepe regalitatea lui Alecsan- 
dri, unde 'ncepe printro comparaţie ca Alexandresco, Donici, 
Boliac, Rosetti, Negruzzi, Asachi, Eliad... 


Ce are: şi ce nu are Alecsandri ? 
Alecsandrescu . inspirație, putere poetică, spirit caustic (su- 
perioare) 
Donici . . . + . mai mult simţ al limbii. mai multă imlădi- 
ere, familiaritate, elasticitate, ritm, forme 
nesilite. 


. cultară mai mare, mai adevărată * 


Boliac şi Rosetti. . mai multe idel, credinţi mai puternice. 
Asachi , . 


Elad . . wn „umor. 
Se accentulază apoi, în continuare (II, 131): 


„Deci: nici idee poelică, nici simjire pulernică, nici răsunel al 
unei vosle culturi, nici spirit ales (nu lusese în comperații O. B. Di 
şi, vom adăogi, nici închipulre—care lipsește. de aliminlrelea mai 
tuturor seriilorilor noşiri din acest limp-—nu deosebesc mai ales pe 


sandri“. 


totuşi, el este cel dintăiu scriitor... 
ce oare d 
Cetind, tremuram de aşteptare. 
agp agak A em 
De ce scria, scria, scria 
Pentrucă nimic nu era în stare să-l abată dela scris: nici 
viaţa socială, nici cea sentimentală, nici politica. Şi de ce nu-l 


abăteau ? Era grav (133): 


„Ca toți boerii din Moldova, el (Ştefan Câlargiu) pelrece o parte 
A iš dalină a Moldovenilor, a trăi șase luni și mai 
EE tere ani şi o viaţă cîmpenească, îi fac să (ie Romini. 


adică să simiă, să gindească, să se exprime romineşie“—De ce ar Íi 


X i poetul Alecsandri ? 
y ae Bar 7 Ee: a linărului laureat prin voința nelieli” | 


236 VIAȚA ROMINBASCA 
4 


„—Penlrucă el era prea superiicial en o credință să i se poală 
înrădăcina adinc in suflet şi penirucă d - 
lrască în virtejul ei Ki e TF: FS SS 


„Apoi, locmai pentrucă personalitalea lui nu era hotărită i 
penirucă un sistem de idei nu insulleția scrisul ug mire bir EE 
recunoștea chemarea de a innoi inir'un senz care să rămie neschimbal — 
era mai în stare decit oricine să urmeze bremea“, 


Dacă alci n'aşi sta de vorbă cu d lorga, ci cu oarecine 
altul, apoi, pentru acest pasaj, care necgă toată (into sociale: 
şi politică a lui Alecsandri, aşi găsi uşor cuvintul ce-l merită 
PE a cn a ei miopie... 

e are aiace că îndată, raportind despre teatru, d. | 
trebue să facă aprecieri care nu mai susțin pei rari ott. 
Sie CĂ e D SE „bine rea í i 140]; Chiriţa „îşi 

DÄ astăzi insemrătatea“ [141 be 
acestea, poetul nu are 646). Fees 


O adevărată indreplare cellică și concepții despr 

Li e e f 
ai nefiresc, scuzabil şi nescuzabil, vrednic de osindă ei Lu p Anas 
de un zimbet irecător în clipele de prelacere ale unui popor ; nu poale- 
exploala, după cuviință, cu seriozilale și sim} de răspundere, un Up 
reprezentativ, care inlăjişază unul dinire curealele in luptă“, 


Co vi d chiar nimic! 
otuşi, ce mai cîntă ceva „după rețetă“ (147 
trece şi prin Spania unde înţelese „cit a mă ef, Vă E 
SE e? vam (147).—Se pretinde că, la noi, numai noi 
„ Ştim tot, pricepem tot, lecuim tot?! Alecsa jange 
în Maroc. Alci larăşi KE : (148) Di Paza 


„Paginile despre viaja Evreilor i M A 
civilizației marocane sini pline de o wéiee, și LE a eatpra 


Ci stind în ţară, Moldovean fiind, glas avind să întrebe 
glasuri Ințelegind, —nu observa, nu price i e 
pricepea din treacăt ! O SS în: ante, 


poet „cu reţetă“, la p. 153 primim satis be 
nela romfnd este pt ra P facția că Senti 


una din cele mai indrăzn 
obiceia avinturile îl sech va AE SE Se Pees pE Ore -Ae 


Şi ia timpul luptelor pentru unire poetul Alecsandri 
ridicat la marea înălțime a unui end mat? OI, SE 
în 1857 este un blestem lipsit de energie (257)—ip toate strofele ? 
E A la un pas de-aici Alecsandri ciştigă — pe ne- 


„Însăși ziua ces mare a unirii e . 
subl numele lui lon Alecsandri, keile. o gg vatra Ke e 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ £ 237 


unele elemenle din Anul 1348, incepind chiar cu aceleaşi cuvinie, Cu 
greu am pulea admite ca al doilea Alecsandri, care n'a fost însă 
alrăin de lilerelură, să De mulorul acesiei frumoase bucăji poelice, 
plină de un pulernic geint şi turnată într'an gralu desăvirşii“. 


Chestia se poate lămuri: Odă la unirea Rominilor este a 
lui Jon Alecsandri, 

In 27 Noembre 1882 Vasile Alecsandri scrisese o scrisoare, 
in care însuşi o atribuia lui Ion (Manuscriptul Academiil 3351, p. 
9), zicind „Printre hirtiile mele am făcut doă descoperiri, doă 
poezii care datează cam de mult. Una (şi unică) compusă de 
fratele meu la anul 1857 şi celalaliă, scrisă de M. Millo, artistul 
dramatic, la 1851. Amindovă merită de a le publica intran 
număr din Convorbiri“, „Poesille ce ve trimit pot servi ca 
documente la un studiu psihologica timpului care a precedai 
epoca actuală”, (Vezi şi Convorbiri, XIX, p. 187—188. Vezi şi 
L Chendi, Scrisorile lui Alecsandri, p. 132, 138). Dar vezi şi 
Ateneul romîn, 1861, p. 187; şi însfirşit vezi Concordia din li; 
Mart 1857, unde a apărut întâla oară şi unde, la pag. SI, 
diterențiind autori, se spune că Inainte a publicat două poezii 
de Vasile, ns deci bine de—lon. Concordia, Ateneul şi apol 
Convorbirile nu erau dovezi destule câ lon este autorul ? 

Să revin însă la caracteristica d-lui lorga. După d-sa, 
Alecsandri are regalitate, dar nu este rege; are opere, dar iz- 
vorul, personalitatea sigură nu o are; opera lui este spumă fără 
val şi mare, 

Dacă istoricul nu vrea să vadă ?! 

Incă o probă de pripă privitor la Alecsandri, este din Bu- 
covina Hurmuzăchenilor (18:19 lunie 15). Intro mie şi una de 
fantasme, tradusă din Dumas (neterminată insă) apare Cintecul 
morlac. După d. lorga cintecul (deci și traducerea ?) trebue să fie 
a lui Alecsandri ! Dintr'un condeiu se pune deodată o prob'emă: 
EI sau altul a tradus pe Dumas, în Bucovina ? EL zice d. lorga, 
fiindcă numa! el a putut scrie versurile: 


la stabila mlăștinoasă, 

In prăpasila glodonsă 
Esle-un Irup de hoj vesth, 
Ce cu dreptul a murii, 
Căci el, ca un bleslemal, 
Pe Mărioara au inșălal, 


A lul inimă-l sfărmată 
De o pușcă 'aveninală; 
Din a lul spurcală gară 
De trei zile singe cură 
ŞI pămîntul so roşii 

Şi el încă n'o marii. 


Trecâălori, de vă vell duce 
Pe-acolo, vă laceji cruce, 
Căci acel bot blestema! 
Este un strigolu spurcal. 
Lupii de el se "'ngrozesc, 
Corbii de el se feresc. 


238 noe VIAŢA ROMINEASCAĂ 


Cine mal votează pentru Alecsandri ? 

Datoria mea cra să arăt cum 
mineşti atinge "pn d. lorga chiar şi pe cei mai mari scriitori, Dar 
nici pe cei mal mici nu Lag lăsa fără un cuvint de apărare, 

B, P. Mumuleanu este banal, „precum gar H fost, dacă 
pietii boeresc ar fi cet mal mult sau mai puțin” (I, 42). 
„Săracul TT: „inriurire populară.. grosolană“; „mahalagiu“ (I, 
43). Merita aşa asprime omul despre care, mai la vale (I, 83) 
trebuia să se spună că dă, într'o prefaţă, „o critică socială in- 
treagă, aspră totdeauna, dreaptă dela un capât la altul, luminată 
de un idea! de indreptare“? Probă de o „largă pătrundere, a- 
şezată ințelepciune care te miră uneori” (|, 85) ? 

Despre Anton Pann d. lorga ştie ce cugetau Acei y 
Eminescu, care "n 1877 | 78 işi făcea o plăcere să-l retipâreas 
in folletonul Timpului. Bietul Pann! era „Anacreon fn papuci... 


şi grosolane“ ` de tte), casi psaltichia din 1823 „menită să-i 
SS chțiva lei“ (1, 232); şi insfirşit, „proastă literatură“ (1, 


C. Bălăcescu este un critic „vulgar“, „desfrinat“, care nu 
urmăreşte nimic (ll, 79); nici el, niel Faca mau avut Ideal (83), 
nu erau conștienți (84). 

Andrei Mureșanu „işi îngroașă glasul“ (MI, 34). 

Għ. Baronzi are de toate, nu are sinceritate (II, 197), nici 
„mal ales o dezvcltare normală a concepțiilor sale poetice orl a 
formei sale" (HI, 203). 

Al. Rusu este violent şi nedrept cu Ardelenii (HI, 223). 

Deşi este delicat (HI, 224), Sihleanu nu-l prea sincer (III, 212). 

Al. Depărățeanu este ironizat, fiindcă vrea să cheme din 
colibl afară, pe ale soarelui copile, care „pe semne atita au de 
lucru“ (III, 216), care ep, despre „revoltă socială inutilă“ şi 
ien Low o cere să fi fost de faţă cind alții luptau pentru 

re" (II, 

Toate exemplele constitue Géi prin textul discuţiei li- 
er apare a zice: este marea Înjosire, față de care deosebesc pe 
cea mică. 

Mica înjosire apare şi ^n clie un cuvint scort spus ca in 
treacăt: Fabian este cules de Asachi! din „2drenţe“ (1, 23); „ju- 
pinul” Carcalechi (|, ; Florian Aron „topind prţina-l ştiinţă 
într'un stil apos“ (|, 138); Eliad, un lingușitor (|, 116); „Pe 

1 Acesta fiind lonu! general, mă bucar că la C. A. Basel (II, 
194) se laudă versuri ` „proasle“, ar zice d, lorga, care (1 1, 255). il iz- 
beşie lotuşi pentru „logomahia“ sa; apoi pe el şi pe |. C. Brătianu 
Imoreună Îl], 282), fiindcă le lipseşte „solidaritate, experiență, sim} 


literar şi distincjie; cu ei cuvinlarea irece dela tamiliarilate, la Invec- 
livă și ameninlare“, 


rarea literaturii ro- 


ISTORIOGRAPIA LITERARĂ ROMINA 239 
logă Rugi era un om cu multă trecere tînărul Ştirbei, Deci EH- 
ade închină traducerile sale din Marmontel lui Ştirbei şi soţiei a- 
cestula”. Fabulistul Donici (II, 228), un laş. „Cel mai bun serii- 
tor e acel care nu mai scrie; şi pentru aceia căpătă Donici dela 
părintescul guvern rang şi pensie“. Cam tot injosire pare a fi 
judecata de neglijare despre dreptul canonic al lui Saguna (II, 
200): „Șaguna compilează astfel Eiementele Dreptului cano- 
nic (1854) carte tipărită cu litere cirilice“! Altul este ipochi- 
men (|, 121); ori Anacreon în papuci (|, 230), Alecsandri este 
căutat în buzunare, căci se zice: În Modista și cinovnicul A- 
lecsandri dă ştiri despre viaţa de atunci-—„Alecsandri nu altă 
otelul, tractirul*“ lui Regensburg, unde poate era și e! printre 
datornici" — în laşi 1840. 


Quousque tandem ? G. Bogdan-Duică 


Oblomov 


Pariea IV 
IN 


Să ne intoarcem puțin îndărăt, inainte de sosir 
la ziua lui Oblomov, și în alt loc, departe de robust e 
Acolo au să apară persoane cunoscute cetitoralul şi despre care 
Gë: ie CES ER tans ft ce ştia,—din oarecare considera- 
e, sau fiin mov nu intreba 
ge: we ra ik Core RE În sa 
ntr'o zi, la Paris, Stolz mergea pe bulevard gd. 
ochii distrat, pe trecători, pe firmele magazinelor, "eege 
prească la vre-un punct hotărit. Nu primise serisori din Rusia 
de mult timp, nici din Chlev, nici din Odesa, nici din Peters- 
KN arit, Dusese AM poştă încă irel scrisori şi se intor- 
| i se opriră deodată cu mirare, apoi işi luară di 
expresia obişnuită. D Se 
eegen weng ouă doamne părăsiră bulevardul şi trecură 


ef zb nu se poate“,—se gindi el: „Ce idee! Aşi fi ştiut, 
apropie totuşi de ferestrele magazinului şi căută să 
uite la doamne prin murile fer ` e 
wer erg en Spatele spre arie Aaen EEN 
niră în magazin şi începu să tirgulască S 

din doamne se intoarse spre lumină, șI Stolz i. ariel eg ee 
llinscaia—o recunoscu şi n'o recunoscul Ven să alerge ia ea, 
E z- „ începu să se uite mai cu luare aminte... Ce schim- 
în ! Ea, şi nu-i ea! Trăsăturile sint ale ei, dar e palidă, o- 

parcă-s puţin înfundaţi, şi nu se vede nici zimbetaul copl- 


OBLOMOv 241 


lăresc pe boze: nu-l naivitatea, nu se vede nepăsarea de mai 
înainte! Deasupra sprincenelor pluteşte un gind, parcă grav, 
parcă trist, ochii spun mulie ce nu ştiau, nu spuneau mai fn- 
nainte. Se uită caşi mal înainte, deschis, luminos și liniştit; pe 
toată faţa on nour, sau de tristeţă, sau de ceaţă. 

Se apropie de ea. Sprincenele ei se strinceră puţin ; doamna se 
uită la el o clipă, apoi il recunoscu: sprincenele se desfăcură și se 
aşezară simetric, ochil străluciră de o lumină liniștită, potolită, 
dar adincă. Orice frate ar fi fost fericit, dacă l-ar îi intimpi- 
nat aşa o soră iubită, 

— Dumnezeule! Dumneala eşti ?7—zise ea cu o voce e- 
şită din suflet, plină de bucoric, aproape de gingăşie. 

Mâtuşa se întoarse iuie, şi tustrei incepură să vorbească 
deodată. Stolz le reproşa că nu i-au scris, ele se justiticau. Au 
sosit numai de trei zile şi-l caută pretutindeni, Intr'un loc II sa 
spus că a plecat la Londra şi ele nu ştiau ce să facă, 

— Dar cum v'a venit deodată? ȘI mie nici o vorbäl le 
reproşa Stolz. 

— Am plecat aşa de grăbite, incit m'am mai vrut să-ţi 
scrim, zise mătuşa. -. Olga vroia să-ţi facă o surpriză. 

E! se uită la Olga; fața el nu justifica vorbele mātuşei! 
Se uită la ea mal cu luare aminte, dar ea era inaccesibilă pen- 
tru observator. 

„Ce-i cu ea ?"—se gindi Stolz,—,0O inţelegeam de obiceiu 
deodată, acuma... ce schimbare !* 

— Cit de mult te-ai format, Olga Sergheevna, ai crescut, 
al devenit aşa de serioasă—zise in auz: mu te recunosc! ȘI 
nu ne-am văzut numai de vre-un an! Ce-ai făcut, ce s'a pe- 
trectit cu dumneata? Spune, povesteşte! 

— Dar... nimic deosebit, —răspunse ea, examiniad o stofă. 

— Dar muzica ?—zise Stolz, continuind să studieze pe Olga, 
schimbată şi nouă, şi căutind să cetească jocul depe faţa el, 
necunoscut pentru cl; dar jocul acesta izbacnea şi dispărea ca 
fulgerul. 

n jèr N'am ciatat demult, de vre-o două Jon, răspunse ea 
alene. 

— Dar cu Oblomov ce mal e ?—intrebă Stolz deodată ?— 
Mai trăeşte? Nu scrie? 

Aici Olga şi-ar fi trădat poate taina fără să vrea, dacă 
nu-l! venea în ajutor mătuşa. 

— Inchipue-ţi,—zise ea la eşirea din magazin,—venea la 
noi în fiecare zi, și deodată a dispărut. Nol ne pregâteam Deg: 
tru străinătate: am irimis după cl mi s'a spus cã-i bolnav, că 
nu primeşte: nu ne-am mal văzut apoi. 

— Nici dumneata nu ştii?—întrebă Stolz îngrijat, pe Olga. 

Olga fixă cu lorneta o trăsură care trecea. 

— S'a bolnăvit în adevâr,—zise, examinind trăsura cu o 
prefăcută luare aminte.—Uit=, ma tante, autrecut, mi se pare, 
tovarășii noştri de drum. 


ME VIATA ROMINEASCĂ 


— Nu, dumneata să-mi dai socoteală de Ilia al meu —stă- 
tuia Stolz :—ce-aţi făcat din el? - i - 
reia Pole- t Dece nu l-ați adus cu dum 

— äer ma tante vient de dire. 

— E grozav de leneș, —observă mătuşa:—şi aşa de sălba- 
i Să pogre ia ei ec noi trei patru, GI ladată. Inchi- 

- nat la operă, 7 D 
bt d today peră, şi n'a ascultat nici pănă la jumă 

— N'a auzit pe Rubini,—adăugă Olga, 

eg clătină din cap şi oft. e we 

ar cum v'aţi hotărit? Pe mul! m v 
deodată ëng Sia gute 

— Pentru ea, după sfatul doctorului, —zise mătu ătind 
pe Olga. —Petersburgul a inceput să aibă efect simțior ong 
ei, deacela „am şi plecat pentru iarnă; numai că n'am hotărit 
incă e Ze painoon: la Nisa, sau în Elveţia. 

— Hä, dumneata te-ai schimbat foarte muit,—zise Stoiz pe 
ginduri, fixindu-şi privirea pe Ol i ini- 
Ge A apti p ga, studiindu-i fiecare vini 

nschiile-le petrecură la Paris jamätate d 
she. apnee lor waëie de Aah. zilele. Boa Digach 

ga incepu a se indrepla in chip simţitor; del - 
rare incepu să treacă la linişie şi fiat y vwd am ar În, ae 
dere, Ce se petrecea în sufletul ei, Dumnezeu ştie, dar pentru 
Stolz deveni Încetul cu incetul vechea prietină, deşi acuma nu 
mai ridea cu risu-i zgomotos, copilăresc, argintiu de mai ina- 
inte, ci cu un zimbet uşor, dad căuta Stolz s'o facă să ridă. 
Uneori parcă-i era chiar necaz cå nu poate să ridă, 

Stolz väzu îndată că nu-i chip s'o facă să ridă : adesea cu 
privirea i şi sprincenele așezale nesimetric. una mai sus decit 
alia, şi cu o cutişoară pe frunte, Oiga asculta vre-o prostie de 
care ar fi trebuit să ridă, dar na ridea, continua să se ulite la 
el tăcută, mustrindu-l parcă gm ușurință; sau cu nerăbdare 
uneori deodată, drept răspuns la glumă-—ii pune vre-o intre- 
eet e cher é de o Sie atit de stăruitoare, incit 

e să se ru 
mod şineze de o conversaţie uşuratecă şi 

Uacori pe fața ei se arăta atita oboseală sufletească 
urma deşeartelor şi ziinicilor alergături şi leacuri omeneşti, e 
Stolz se vedea nevoit să treacă la subiecte, la care se oprea rar 
şi fără plăcere, cu femelle. -Cit spirit şi sforjare îl costa une- 
ori, numai ca privirea ei adioch şi plină de Intrebări, să 

se insenineze şi să se liniştească, să nu inziste, să nu mai caute 
ceva Ge GEN ceva alături de dinsull 

se a el cind după o explic ligent ivi- 
rea el devenea rece, severă, sprincencle EECH ei faţă 
se revârsa umbra unei nemulțumiri tăcute, dar adinci. ȘI lui 
Stolz ii trebuiau cite două-trei zile de combinaţii fine, chiar de 


OBLOMOY p 8 243 


viclenie, căldură, şi toată dibăcia lui in purtarea cu fe- 
meile, ca să deştepte pe fața Olgăi,—şi încă cu greu,—o zare 
de lumină, o îndulcire a impăcării, la privire şi în zimbet. 

Uneori, spre sfirşitul zilei, se intorcea acasă sieht de această 
luptă, dar fericit cind egea învingător. 

„Cit de matură a devenit, Dumnezeule! Cit de mult s'a dez- 
voltat fetiţa asta! Cine i-a fost profesor ? Uade a luat ea lecţii 
de viață? Deia baron? Acolo e neted totul, din frazele lui e- 
legante n'ai ce culege! Doar nu dela llial..“ 

ŞI nu putea înţelege, iar adouazi alerga din nou la ea, şi 
cetea de astădată cu băgare de seamă, cu frică, pe faţa ei, fn- 
timpinind adesca greutăţi şi înviagiad numai prin inteligența sa 
şi cunoştinţa vieţii, întrebările, îndoelile, cerinţele—tot ce râsârea 
în trăsăturile ei. 

Cu lumina experienței pe care o avea, căuta să pătrundă în la- 
birintul minţii ei, caracterului el, şi în fiecare zi descoperea şi stu- 
dia trăsături şi fapte noi, și tot nu zărea fondut, —vedea numai 
cu mirare şi nelinişte, cum mintea ei cere o nouă hrană cum 
sufletul ei nu încetează de a căuta experiență şi viaţă. 

La activitatea, la viața lui Stol: se mai adăuga pe flecare 
zi o nouă activitate şi viaţă: după ce o înconjura cu flori, 
cu cărţi, note şi albumuri, Stolz se liniştea, crezind că a 
umplut timpul gol al prietinlei sale, şi pleca să muncească, sau 
să vadă vre-o mină, vre-o mogie-model, căuta să facă cunoştinţi, 
să se intilnească cu persoane nouă sau notabile; apoi se intorcea 
la ea obosit, ca să se așeze lingă pian, să se odihnească sub! 
sunetele vocii el. Şi iată că pe fața ei răsăreau alte întrebări, 

ata şi nouă, lar in privire—cerinţa stăraitoare a unui răspuns. 
$ el, fără să observe, fără voie, incetul cu tacetul ii arăta ce 
a văzut, unde a umblat, cu ce scop. 

Uneori Olga arâta dorința de a vedea şi de a afla și ea 
ceiace a văzut şi a aflat el. Bi Stolz repeta munca : mergea cu 
ea să vadă o clădire, loc, mină, să cetească un eveniment 
vechiu pe păreţi, pe pietre. incetul cu încetul, fără să bage de 
seamă, se deprinse să se gindească în prezența ei în auz; şi 


odată, indu-se bine, află pe neaşteptate, că a inceput sa 
trăiască nu singur, ci în dol, şi că duce această viață din ziua 
cind a venit Olga. 


Aproape inconştient, ca faţă de el însuşi, făcea bilanţul 
tezaurului adunat impreună, şi se admira şi pe el şi pe ea; apol 
se întreba cu grijă, dacă n'a mal rămas vre-o întrebare în pri- 
virea ei, dacă se arată un inceput de satisfacție în ochii ei şi 
dacă aceşti ochi îl privesc ca pe un învingător. 

Dacă lucrul se confirma, mergea acasă mindru, cuprias de 
o tarburare plăcută, şi noaptea mult timp se pregătea pentru a- 
douaz). Ocupațiile cele mai plicticoase, dar necesare nu i se 

au seci, ci numal necesare: acestea intrau mai adinc în 
toată alcătuirea -viețil; ideile, observaţiile, nu Se aşezau sarbăde 
şi mute in arhiva vieţii, ci dădeau o culoare fiecărei zile. 


244 VIAŢA ROMINEASCA 


Ce zări aprinse cuprindeau fața palidă a Olgăi cind cl, 
fără să mai aştepte privirea el Intrebătoare şi lacomă, se gră- 
bea să-i arunce, cu foc şi energie, o nouă rezervă, un nou 
materia! ! 

ȘI cit era de fericit cind mintea ei căuta cu aceiaşi grijă, 
şi cu o supunere atit de drăgălașă, să prindă privirea lui, să-i 
prindă fiecare vorbă! Şi amindoi se uitau cu un ochila neador- 
mit: el—de n'a rămas cumva o întrebare în ochii ei; ea—de 
ce eg nu Sg de SEN de n’a uitat el şi, — mai 
a erească Dumnezeu! de m'a neglijat a-l s 
neen? glij pune gindul în 

Cu cit era mai importantă, mai complicată o chestie, cu cit 
mai cu atenţie i-o încredința Stolz, cu atit mai îndelung şi mal 
stăruitor se oprea asupra lul privirea ei recunoscătoare, cu atit 
era mai caldă, mai adincă, mal sinceră această privire. 

i mm copil, Olga !“—se gindea Stolz cu nedumerire: „mă lasă 
n ur 

A inceput a se gindi la Olga, cum nu s' 

d nimic - viaja fa ga u s'a gindit niciodată 

n primăvară plecară cu toţii în Elveţia. Stolz, pe cind era 
încă la Paris, hotărise că fâră ga nu i poate en Lămu- 
rindu-se asupra acestui lucru, începu să se gindească şi la 
intrebarea : dacă poate Olga trăi fără el, Dar chestia asta nu 
era aşa de ră. 

Se apropia de intrebarea asta incet, cu luare aminte, cu 
pază, mergea cind pe pipăite, cind îndrăzneţ, şi credea că lată- 
iată e aproape de țel, iată că prinde vre-un semn neîndoeinic, 
o privire, vorbă, plictiseală, sau o bucurie: ma! trebue incă o 
trăsătură, o mişcare deabia văzută a sprincenelor Olgăi, un of- 
ni-i e? taina a căzut: e iubit! 

e faţă-i cetea o încredere în el aproape copilărească. 
Olga se uita la el uneori, cum nu se uita la geet d fi uitat 
aşa numai la mama, dacă ar H avut o mamă. 

Vizitele lui, timpul petrecut cu ea, zile întregi de plăceri şi 
servicii, ea nu le socotea drept o Indatorire, un cald prinos 
de veche prietenie, ci drept o simplă datorie- parcă Stòlz 
ar fi fost fratele, tatăl, chiar bărbatul el: dar asta e mult, 
asta e totul. ȘI însăşi ea în fiecare vorbă, în fiecare pas cu el, 
era așa de liberă şi de e d are Stolz ar fi avut asopra-l 

uită. 

Stolz ştia că are această autoritate; ea o confirma în fie- 
care clipă, spunea că-l crede nomai pe el, şi că în viață ee 
poate increde orbeşte numa! în el, şi în nimeni alto! din in- 
Pit ez 

z era, se înțelege, mindru de toate astea, dar cu 
ceva se putea iai şi vre-un unchiu mai în vristă, deştept Și 
cu experienţă, —chiar baronul, dacă ar fi fost om cu un cap 
li , CU caracter, . i 


OBLOMOV 25 


Dar era această autoritate— autoritatea iubirii, iată o intre- 
bare! intra în această autoritate ceva din orbitoarea Inşelăclune 
a dragostei, din acea orbire măgulitoare, în care femela e gata 
să se înşele amarnic şi să fle fericită prin îingelăciane 2. 

Nu, ea i se supune aşa de conştient. Adevărat, ochii ei 
ard, cind dezvoltă el vre-o idee, sau îşi descopere sufletul înaintea 
ei; ea îl scaldă În razele privirii sale, dar se vede intotdeauna, 
pentru ce ; uneori îi spune şi pricina. Dar în lubire meritul se 
capătă aşa de orbegte, atit de open: şi tocmai în această 
orbire şi inconştiență stă fericirea, Cind se supără, se vede În- 
dată de ce sa supărat, 

N'a observat la ea niciodată, nici roşeaţă neașteptată, nici 
bucurie până la spaimă, nic! privire galeşă, sau lremurătoare 
ca flacăra, şi chiar dacă s'a întimplat ceva de felul acesta, dacă 
i s'a părut că faja el parcă s'ar fi contractat ca de o durere, — 
cînd îl spune cumva că zilele astea pleacă în ltalia,—n'a apucat 
să i se oprească inima în aceste scumpe şi rari clipe, cind to- 
tul se acopere deodată ca de un văl; ea adaugă cu tonul cel 
mal naiv: 

— Cit de rău imi pare că nu pot să merg cu dumneata, 
şi grozav aşi vreal Dar ai să-mi povesteşti dumneata to- 
tul, şi ai să mi le întăţigezi aşa, că parcă ași fi fost şi singură 
acolo, 

ŞI prin dorinţa aceasta senină, neascunsă de nimeni, caşi 
prin lauda aceasta banală şi plată, a artei lui de a povesti, 
Wa dus farmecul! Omul deabia a adunat trăsăturile cele mai 
fine, deabia a reuşit să ţese cea mal iscusită dantelă, îi mal ri- 
minea să sfirgească un punci—iată-iată că îndată... şi ea... liniş- 
tită din nou, egală, simplă, uneori chiar recel... Şade şi-l 
ascultă în tăcere, ridică uneori capul, aruncă spre el nişte 
priviri aşa de încordate şi întrebătoare, care duc drept la subiect, 
incit el nu odată aruncă ca necaz cartea, sau întrerupe o ex- 
plicaţie, sare şi pleacă. Se uită indărăt-—ea il petrece mirată: 
lui îl e rușine, se intoarnă şi inventează vre-o justificare. . 

ll ascuită şi-l crede aşa de simplu. Nu se vede la ea må- 
car indoială, o urmă de zimbet viclean... 

„Mă iubeşte, sau nu mă iubeşte?“ —aceste două întrebări 
Ì jucau lul in minte. 

Dacă mă iubeşte, dece e aşa de precaută, aşa de ascunsă? 
Dacă nu mă iubeşte, dece e aşa de prevenitoare, aşa de supusă? 
Stolz pleca pe o săptămină la Londra şi veni să-i spue chiar in 
ziua plecării, fără s'o prevină mai înainte. 

Dacă Olga s'ar fi speriat deodată, dacă s'ar fi schimbat la 
faţă—totul era gata, talna s'a descoperit, el e fericit, Dar ea 
li striase mina cu putere, se întristă: Stolz era desperat. 

— Are să-mi fie grozav de urit —zise ea :—sint gata să 
pline, acuma sint o adevărată orfană. Ma tante! Uite, Andre! 

vanovici pleacă!l-—adăugă cu un ton plingător. 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aa — N. — 


L-a topit! $ 

„S'a mal adresat și mâtuşei“|—se gindì Stolz. „Atita mai 
lipsea. Văd că-i pare rău, mă iubeşte poate... dar iubire de asta 
se poate cumpăra ca marfa dela bursă, în atita timp, pentru 
atita cantitate de atenţie, pentru atitea servicii... -Nu mă mai 
gpl gindi întunecat.  „Fetişcana acela de Olga!... Ce-i 
cu ea* 

Ce-i cu ea ? Siolz nu ştia un lucru de nimic: că ea a lubit 
odată, că a trecut prin perioada nestăpinirii de eine, loada 
durerilor ră: ascunse, inroşirii neaşteptate, semnelor febrile ale 
dragostei, primilor ei călduri... + 

___Să fi ştiut una ca asta, ar fi aflat, dach nu ceiace-l interesa, 
il iubeşte, sau nu,—ar fi aflat cel puțin dece e așa de greu de 
ghicit celace se petrece cu ea. 

In Elveţia au fost pretutindeni, pe unde se duc călătorii, 
Dar mai des şi cu mal melt drag, prin locuri liniștite, rar vizi- 
tate, Pe ei,—pe Stolz cel pujin,—propria lui „chestie“ fi pre- 
ocupa până la atita, încît o excursie care pentru ei era pe al 
doilea plan, îl obosea. 

Stolz o urma prin munţi, se ulta la prăpâăstii, la cascade, 
şi In fiecare cadru pe planul intăiu era ea, Merge după ea pe 
vre-o potecă îngustă, pe cind mătuşa stă jos în trăsură ; urmâ= 
reşte în taină, cu privirea ţintă cum are să se oprească ea, ur- 
cind muntele, cum are să respire ce privire are să arunce 
asupra lui: numai decit şi mai întăiu de toate asupra lui; câpă- 
iase chiar convingerea asta. 

ŞI parcă totul ar: merge bine: e şi cald, e şi luminos la 
inimă, dar iat-o apol că aruncă o privire asupra Împrejurimii, şi 
iucremenește : se pierde Intr'o aţipire contemplativă, $i el pentru ea 
nu mal există.. 

Deabia s'a mişcat el, a amintit de sine, a zis o vorbă, 
că se sparie, uneori scoate un pipet: e mpede că a ultat de el, 
a uitat dacă e aici, sau departe—dacă mal există pe lume... 

In schimb mai apoi, acasă, lîngă fereastră, în balcon, îl 
vorbeşte numai lui, vorbeşte mult, reia una cite una toate 
impresiile, pănă cind spune totul; şi vorbeşte cu patimă, cu foc, 
se opreşte uneori, alege cuvintele, prinde în zbor expresia dictată 
de el, şi în privire-i licăreşte o rază de adincă mulţumire pentru acest 
ajutor. Sau palidă de oboseală, se aşează înti'un fotoliu mare, şi 
numai ochi! lacomi şi neobosiţi îi spun ch ar vrea să-l asculte. 

Accuită nemişeată, dar nu scapă o vorbă a lui, o silabă! 
A tăcut Stolz—ea continuă să-l asculte, ochii îl urmăresc, iar el 
in faţa acestei provocări tăcule, continuă să arate cu o nouă 
putere, cu o nouă pornire, ce gindegte, ce crede. 

Totul parcă ar merge bine: e luminos, e cald, inima se bate; 
ea trăleşte, vasăzică, aici el mat mult nu-i trebule—aici e lumina ei, 
focul şi mintea. Dar lat'o că se scoală pe neaşteptate, gi aceiaşi 

ah, intrebători adineaori, îl roagă să plece .. Sau vrea să minince, 
şi minîncă cu atita poftă.. 


ou OBLOMOV ; 247 


Toate bune: Stolz nu e un visător, n'ar cere o patimă atit de 
intocată, cum n'o vroia —dar din alte pricini —nici Oblomov. Ar fi 
vrut totuşi ca sentimentul să ch = pt o albie netedă, izbucnind 
tasă cu aprindere la vor) lui; Stolz ar fi vrut mai intălu să 
se imbete din el, iar mal apoi— sä ştie toată viaţa de unde bate 
acest izvor de fericire... 

— Må lubeşte, sau nu ?—se gindea cu o turburare chinul- 
toare, aproape până la sudori de singe, aproape pănă la lacrămi. 

intrebarea asta îl făcea să se aprindă tot mai mult şi mai 
malt, îl cuprindea cao flacără, îi paraliza planurile: nu mai era 
o chestie nomai de iubire, cl şi de viaţă. In sufletul lui nu mai 
era loc pentru nimic altceva, 

Pe capul lui în această jumătate de an se adunară şi se 
dezlânţuiră parcă deodată toate chinurile şi torturile dragostei, 
de care se păzise pănă acum cu atita lscusinţă... 

Simţea că chiar puternicul lvl organism mare să reziste, 
dacă mai ţin incă asemenea Încordări ale minţii, voinţii, nervilor. 
ințelese celace D era străin pănă aci; înțelese cum se cheltuesc 
forţele in aceste lupte cu patima—lupte ascunse privirilor—cum 
se aşează in inimă râni fără singe, care însă deşteaptă gemete; 
simțea cum se scurge însăşi viaţa... 

Increderea semeaţă în puterile sale H cam scăza; Stolz nu 
mai glumea cu uşurinţă, auzind cum unii îşi pierd minţile, se veste- 
jesc din diferite pricini, între care și din pricina... dragostei. 

H cuprindeau fiori. 

— Nu, am să pun capăt lucrului ăstuia,—am să-i pătrund 
în suflet, şi mine—ori sînt fericit, ori plec! 

— Nu mal pot,—urmă, uitindu-se în oglindă.—Nu mal am 
infățişare de om... Destul! 

Merse drept la ţintă, adică la Olga. 

Dar Oiga? Nu vedea starea lul, sau era atit de nesimţi- 
toare faţă de el? 

Să na observe, era cu neputinţă: femei! mai paţin fine 
decit ea știu să deosebească o prietenie devotată şi o comple- 
Zen de prietinle, de gingaşa manifestare a unui alt sentiment. 
Cochetărie din partea ei nu se putea admite: n'o ingădnia 
simţul ei moral nepretăcut, neinflaenţat de nimeni, Olga era mai 

presus de asemenea slăbiciuni. 

Rămine de presupus un singur lucru: că fără să urmă- 
rească absolut nici un scop, găsea o plăcere în această adorare 
necurmată, plină de inteligenţă şi patimă, a unul om ca Stolz. * 
Se înțelege că-l plăcea : adoraţia aceasta îl restabilea demnitatea 
jignită şi o ridica încetul ca încetul pe acel piedestal, depe care 
ea căzuse; mindria el încetul cu încetul renâştea. 

Dar ce-şi ce e Olga: cu ce avea să se siirşească 
asemenea adoraţie ? Doar m'avea să ţină o veşnicie lupta scru- 
tătoare a lui Stolz cu tăcerea ei încăpăținată. Simţea ea cel 


248 VIAȚA ROMINEASCĂ 


puțin că această luplă nu-i zadarnică şi că Stolz, care a pus atita 
voință și indărătnicie, trebuia să învingă ? Zadarnic a cheltuite! 
atita foc, atita strălucire ? N'avea oare să dispară cindva în 
razele acestor strâluciri chipul lui Obiomov şi vechea dragoste ? 

Nu înţelegea nimic, nu-și dădea bine seamă şi se lupta des- 
perată cu aceste Intrebări, cu ea însăşi, dar nu ştia cum va eși 
din acest haos. 

Ce să facă? Să rămină in starea-i de mehotărire, erg cu 
neputinţă : odată şi odată acest joc avea să ajungă la vorbe— 
ce are să răspundă ea despre trecut ? Cum are să-l numească 
ea, şi cum are să numească celace simte peniru Stolz ? 

Dacă iubeşte pe Stoiz, atuaci ce fusese cealaltă iubire ? Co- 
chetărie, uşurinţă, sau ceva şi mai rău ? O cuprindeau călduri şi 
roşeaţă numai cind se gindea. Asemenea acuzare nu putea s'o 
ia asupra-şi, 

Şi dacă acea lubire a fost cea dintăiu, cea curată, atunci 
ce-i între ea şi Stolz? Joc, înşelăciune, calcul giret,—ca să-l facă 
s'o ia in căsătorie, şi să acopere în chipul acesta para a purtării 
sale? O coprindeau fiori, Olga se ingălbenea numai la gîndul acesta. 

lar dacă nu-i joc, nu-i loşelăciune, nu-i calcul, atunci e... 
lar iubire ? 

Presupunerea aceasta o Încurca cu totul: numai peste şapte- 
opt luni altă iubire! Cine are so creadă? Şi cum are să des- 
chidă ea măcar gura, fără să deştepte nedumerire, poate... dispreţ ? 
Dar ea nu îndrăznește nici să er gindească, mare drept l.. 

işl analiză experiența : acolo despre o a doua iubire nu se 
găsea nici o notiţă. işi aduse aminte de autoritatea mătuşelor, 
fetelor bâtrine, feluritelor capete înțelepte, instirşit autoritatea 
scriitorilor, „teoreticienilor iubirii“ — de pretutindeni acelaşi sen- 
tință implacabilă: „femela iubește cu adevărat numai o singură 
dată“. Chiar Oblomov şi-a rostit sentința tot aşa. Şi-aduse aminte 
de Sonicica, se întrebă ce-ar zice despre o a doua iubire Sonicica ; 
dar dela nişte persoane sosite din Rusia află că Sonicica a trecut 
la a treia.. 

Nu, mare ea lubire pentru Stolz,—şi nici nu poate să 
albă! A iubit pe Oblomov, dar această lubire a murit, flacăra 
vieţii s'a stins pentru totdeauna! Faţă de Stolz mare decit 
prietenie intemelată numai pe calitățile lui strălucite, pe prietenia 

lui față de ea, pe atenţie, pe Incredere. 
mmm să respingă pănă și putinţa unei lubiri pentru vechi! 
prieten. 

lată dece nu putea Stolz să prindă pe faja, sau în vorbele 
ei nici un semn: niel de indiferenţă hotărită, nici de vre-o ful- 
gerare trecătoare,——măcar scintee de sentiment, —care să treacă 
măcar cit un fir de păr peste graniţele unei prietenii: calde, sincere, 
dar obişnuite, 

Ca să sfirgească cu toate astea deodată, Olgăi îl răminea 


o singură cale: observind semnele iubirii degteptate in Stolz, sto 
oprească, S'o înăbage și să plece cit mai lute. Dar era tirziu : 
sentimentul se născuse demult ; afară de asta ea ar fi trebuit să 
prevadă că la Stolz sentimentul acesta putea să ajungă la patimă; 
apoi Stolz nu-i Oblomov : de Stolz mai unde tugi. 

Så zicem că liziceşte se putea, dar moraliceşie plecarea era 
cu neputinţă: la început Olga se folosea numai de drepturile 
prieteniei de mai înainte şi găsea în Stolz, caşi mai inainte, cind 
un convorbitor vesel, plin de spirit, glumeţ, cind un observator 

ur şi adinc al vieţii. 
£ Bar cu cit se Dän mal des, cu atit se ap u mai 
mult, rolul lui Stolz devenea cu atit mai activ; din svator 
Stolz trecea, pe nesimţite la rolul de interpret al vieţii, la rolul 
de conducător. Deveni în chip tainic cugetarea şi conştiinţa ei, 
căpăta noi drepturi, noi legături tainice, care Înfăşnrau toată 
fiinţa ei,—totul afară de un colțişor, intim şi tăinuit, pe care Olga 
cu grijă îl ascundea de ochiul şi judecata lul. 
Dar primind această tutelă morală asupra minţii şi inimi 
sale, înțelegea că a căpătat şi ea, partea el de influenţă Sg 
ba. Au făcut un schimb e? drepturi; Olga admisese acest schim 
m nesimţite cute. 
300 Ata, cum a le a toate îndărăt, deodată ?... Şi apoi în toate 
astea e atita... atlta interes... atita plăcere, variaţie... viaţă. e? 
are să facă ea, cind toate astea deodată mau să mai fie? ȘI 
cind ii venea gindul să fugă—era tirziu, Olga nu mai avea 
putere. : cite 
zi petrecută fără el, o idee care n'a fost contr 
şi Bä ge? el—toate pierdeau pentru ea culoarea lor, io~ 
So eeh dacă aşi putea să fiu sora lui“! „Ce fericire 
să ai” drepturi asupra unul astfel de om,—nu numai asupra 
cugetului ci şi inimii lui; să te bucuri de prezenţa lui, de arin 
pe faţă, fără a plăti pentru aceasta cu jertfe, ca amâăr aperi 
cu nr tre dă unul trecut vrednic de milă, Acuma 2 n 
eu? Dacă pleacă, nu numal n'am nici un drept sä- Ge 
SE dee dir dc oia, ET and? 
vreau . D s. 
See wat et sînt amârită, fiindcă mă învaţă, mă distrează, 
fiindcă mi-l! folositor şi plăcut ? Se laţelege, e un motiv, va îm 
e un drept, Şi ce-i aduc eu în schimb? Dreptul de a par cn 
fâta privindu-mă, Do să oeren? măcar a se glndi... 
gea femel s'ar socoti feric Ga 
ai pee se chinuia şi se gindea, căci nu ere Zu ech 9 
eşire, nici un sfirşit. Vedea numai dezamăgirea iul $ pă hi 
rea pe vecie. Uneori se gindea să-i aere eu KE ër A , n 
sfirgească odată cu această luptă,—şi a loi şi a el, 
täia respiraţia numai cin se gindee. 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai straniu decit toate era, că nu-și mai respecta trecu- 
tul, Începuse chiar să se ruşineze, de cînd se găsea mereu 
cu Stolz, de cînd acesta a pus stăpinire pe viața ei: să afle ba- 
ronul, de pildă, sau alt cineva, se înțelege, s'ar simţi jenată, 
stingherită, dar nu s'ar chinul, cum se chinueşte acuma la ideia 
că despre lucrul ăsta are să afie Stolz. 

Şi-nchipuia cu groază ce are să se exprime pe faţa lui, 
cum are să se uite Stolz la ea, ce-are să zică, ce-are să creadă 
apoi. Are să-l pară aşa de nulă, slabă, mică. Nu, nu, pentru 
nimic în lume! 

Incepu să se observe pe ea Insăşi şi descoperi cu groază 
că-i e rușine nu numa! de romanul său din trecut, ci şi de erou... 
O mal ardea şi călnța de ingratitudine faţă de adincul devota- 
ment al vechiului prietin... 

Poate s'ar fi deprins şi cu ruşinea, gar fi impietrii,—cu ce 
nu se deprinde omul! —dacă prietenia faţă de Stolz ar fi fost 
străină de orice ginduri interesate şi dorto, Dar dacă-şi inăb: şea 
până şi cea mai măgulitoare şoaptă a inimii, visurile nu şi le 
putea stăpini: adesea dinaintea ochilor, încontra volnţii, fi 
răsărea şi strălucea chipul aceste! a doua lubiri; tot mai 
ademenitor şi mai ademenitor creştea visul unei strălucitoare 
fericiri, nu cu Obiomov, nu în piroteală lenevoasă, ci pe arena 
largă a unei vieţi ES cu toată adincimea, cu toate frumu- 
sețile şi amărăciunile ei—fericirea cu Stolz... 

Își scălda în lacrămi trecutul şi nu-l putea spăla. Se trezea 
din vis şi se ascundea şi mai cu grijă in dosul zidului nepătruns 
al tăcerii şi al inditerenții, care sfişia pe Stolz, Apoi, în cli- 
pele de uitare, fără să-şi dea seamă, se faviora în prezenţa 
lui, devenea fermecătoare, amabila, încrezătoare, pănă cind 
visul nepermis al fericirii, la care a pierdut dreptul, fi amintea 
din nou că pentru ea viitorul s'a das, că visurile trandafirii sînt 
în urmă, că floarea vieţii s'a risipit. 

Probabil cu anli, tacetul cu incetul sar fi Impăcat cu situa- 
tla şi, ca toate fetele bătrine, s'ar fi desobişnuit de a mai nă- 
dăjdui în vre-un viitor, s'ar fi cufundat intr'o apatie rece, sau 
ar fi început a se ocupa cu chestii de binefaceri ` dar nelegiti- 
mul el vis căpâtă deodată o înfăţişare fioroasă, cind din citeva 
cuvinte scăpate de Stolz, văzu limpede că a pierdut un prieten 
și - căpătat un pătimaş adorator, Prietenia s'a inecat in dra- 
goste. 

Era palidă în dimineaţa cind descoperi lucrul ăsta, nu ei 
toată ziua, fu turbura'ă, lapta cu sine şi se gìudea ce să facă, 
ce datorie are ea acuma, şi n'ajunse la nici o incheere. Se blăs- 
täma numai că nu şi-a învins rușinea dela Începui, că n'a deg- 
coperit lul Stolz trecutui de mai inainte, şi că acuma trebue să 
ze, $ un moment de groază. 

i veneau uneori momente de hntărire, cînd inima il ein. 
gera de durere, cind o înăbugeau lacrămile, cind fi venea să a- 


_OBLOMOV 251 


ierge la el şi să-i povesteascã;—nu cu cuvinte, ci cu hohot de 
PA cu at me, cu leşinuri,—de spre iubirea sa, ca să-l vadă 
t ia. : 
Anise cum fac SÉ în împrejurări 5 SC Sonicica y 
idä, a s logodnicului său despre cornet, -à spus cum 
bag, ka era acesta de copilăros, că îl făcea îinadins s'o aş- 
teple în ger, până o ed ea să se sac în cupeu, și aşa mai de- 
arte. 
o Sonicica n'ar fi stat la îndoială să-i spună şi în privinţa 
lui Oblomov, că a glumit ca el pentru distracție, că Oblomov 
e aşa de caraghios că nimeni gare să creadă... Dar asemenea 
fel de purtare ar fi ER ze indreptățit numai de bărbatul Soni- 
cicâi ai alţii, nu de Stolz 
Gen ar fi putut înfăţişa lucrul într'an ere dem uşor de 
crezut, să spună că a vrut numai să scoată pe Ob v din pră- 
pastie, şi că pentru asta a alergat,—za să zicem aga,—la o co- 
chetărie prietenoasă... ca să învie un om care se stingea.. şi să-l 
lase apoi. Dar ar îi GE ciudat, prea forţat şi în tot cazul falș... 
b există scăpare 
K pere în ce prăpastie am căzut! Să-i descopăr l.. O, 
nu! Las să na ştie, să nu afle nic'odată. lar să nu-l descopâr 
—e caşi un furt! Ar fi o înșelăciune, o făţărnicie. Dumnezeule, 
-mă“!. Dar ajutorul nu venea... 
mp Oricit arfi nie prezenţa lui Stolz, ar fi vrut uneori mai 
bine să nu se mal întiinească cu el, să treacă în viaţa lui ca o 
umbră deabia observată, să nu aere laminoasa și inteligenta 
lui existeaţă printr'o patimă nepermisă. 
ži Ar a fi tânjit după dragostea-l nereuşiiă, şi-ar fi deplins 
trecutul, ar fi ingropat în suflet amintirea lui, apoi... apoi ar H 
găsit „o partidă convenabilă“, cum se găsesc multe, şi ar fi de= 
venit o bună, cuminte şi grijulivă mamă, lar trecatal l-ar H luat 
drept un vis al tinereţii şi... n'ar fi trăit, dar ar fi indurat viaţa. 
te! 
PS Dir în Ge numai ea la mijloc, aici mai e amestecat ci- 
neva, şi acel cineva pune în ea cele mal bune și cele din urmă 
H. 
ëtt up ăi iubit?" Şi-adacea aminte dimineața din 
parc, cind Oblomov vroia să tugă, lar ea credea că, da Se 
Oblomov, cartea vieţii el s'a inchis pe vecie. Cu ar indrăz- 
reală şi cât de uşor rezolvise atunci chestia dragostei, Go 
Ha vieţii! Totul i se păruse peron = ene şi totul s'a sfir- 
re nu se mai poate ka 
We Zeg rei bănuiască dece 2. EE se sculă fără 
, lăsă cartea şi-i nainte. 
y kg rripin ?—0 d el el, aşezindu-se lingă fereas- 
stra odăi ei, intoarse spre lac.— Ceteai? 


* Ofițer inferior de cavalerie. N. irad. 


252 VIAŢA ROMINEASCĂA 
een EE 


— Nu, na mal ceteam ; s'a întonecat. Te aşteptam pe dum- 
neata l—răspunse ea cu un ton cald, prietenos, increzător. 


— Cu atit mai bine: vreau să vorbesc cu damneata,—zise 


el serios, apropiindu-i un alt fotoliu. 
Ea tresări şi încremeni pe loc, Apol se lăsă mașinal în fo- 


toliu şi, lăsind capul în jos, fără să ridice ochii, aştepta într'o- 


erch chinuită, Ar fi vrut să fie la o sută de verste dela locul 
acesta, 

Ca un fulger H trecu prin amintire- trecutul. „À venit ju- 
decata! Cu viaja nu te joci ca c'o păpuşă !"—il şoptea o Raa 
străină. „Nu glumi cu viaţa —al să plătegti Te 

Citeva minute tăcură. Stolz se gindea de sigur, cum să În- 
ceapă. Olga se ulta cu frică la faţa lui slăbită, la sprincenele în- 
creţite, la buzele strinse, cu expresia pehotăririi, 

„Nemezida !"—se gindea Olga, tresărind. Amindoi parcă 
se pregăteau pentru un duel. 

— Dumneata de sigur ghiceşti, Olga Sergheevna, despre 
ce vreau să-ţi vorbesc ? —zise Stolz, uitindu-se la ea intrebător. 

Stoiz stătea în umbra unei firide, care-i acoperea faţa, pe 
cind lumina din fereastră cădea drept peste ea, şi Stolze putea 
ceti ce se petrecea În mintea ei, 

— De unde să ştiu ?— răspunse ea incet, 

In faţa acestui adversar primejdios nu mal avea nici pute- 
rea de voinţă şi caracter, nici pătrunderea, nici stăpinirea de 
sine, cu care apărea intotdeauna în faţa lui Oblomov. 

Inţelegea că dacă până aici a putut să se ascundă de pri- 
virile lui pătrunzătoare, şi să ducă războiul cu succes, lucrul a- 
cesta nu-l datorea cituşi de puţin propriilor puleri, ca Ia lupta 
cu Oblomov, ci numai tăcerii incăpăţinate a lui Stolz, purtarii 
lul ascunse. Dar in cimp deschis avantajul nu mal era de par- 
tea el, şi de aceia prin întrebarea: „de unde să ştiu“ vru na- 
mai să ciştige un deget de teren şi un minat de aminare, pănă 
cind adversarul îşi va arăta mai lămurit glodal. 

— Nu ştii ?—zise Stolz cu simplițate.— Bine, am să-ţi spun... 

— 0, null scăpă ei deodată. 

H ri d ie Ä Ai gi Dee ef i cerut crațare. 

— a —zise Stolz,.— Ze 
adaugă apoi mia Z Fl fer 

Olga bebe 

— Dacă al prevăzut că odată şi odată am să 
față, atunci al gilut s ce să-mi pe ale EE 

— & revedeam şi mă torțaram !—zise ea, lăsindu-se pe spă- 
arde za pierre de denia şi chemind în re tare 

grabnic al în cului, —ca = 1 
faţă, orare det să nu-l poată ceti Stolz pe 

— de-al torturat? E un cuvțat teribil—rosii əl aproa 
in şoaptă : e „părăseşte ori ce speranță* a Jai Dante. Mai ent 
nici n'am nevoe să vorbesc: aici e cuprins totul! Dar îţi malju- 


GEET 


mesc şi pentru atita,—adăugă, oftind adinc :—am eşit din haos, 
din întuneric, de cel puţin ce să fac. O singură salvare—să 
fug mal degra 

Se sculă. 

— Nu, pentru Dumnezeu, nu |—începw ea, aranciadu-se spre 
el, Iuindu-l iar de mini, cu spaimă şi rugăminte.— Fá-ți milă... 
ce are să fie cu mine? 

Stolz se aşeză pe s:aun, ca deasemenea. 

— Dar eu te isbesc, Olga Sergheevnal zise el aproape 
cu asprime. — Dumneata al văzut cea tost cu mine această jumă- 
taje de an! Atunci ce vrei: un triumf deplin ? Să mă usuc, să 
înebunesc ? Îţi mulțumesc!.. 

Ea se schimbă la faţă. 

— Pleacă l—rosti cu demnitatea unel jigniri inăbuşite și tot- 
odată—unel adinci tristețe, pe care go putea ascunde, 

— larță-mă, sint vinovat!—se scuză el.—lată că, fără să 
vedem nimic limpede, ne-am şi certat. Eu ştiu că dumneata nu 
poţi să vrei Imerul Asta, dar nu poţi ici să te vezi in situaţia 
mea, Și de aceia fi se pare ciudată pornirea mea—de a pleca. 
Omul devine egoist uneori în chip inconştient. 

Ea făcu o mițcare,—parcă n'ar fi stat bine în fotolin,—dar 
mu răspunse nimic. 

— Să zicem că am rămas: ce-l cu asta? Dumneata, se 
înțelege, al să-mi propui prietenia dumitale, dar prietenia 
o am şi aşa. Am să plec, și poate peste un an, peste doi 
tot am vo am. Prietenia e lucru bun, Olga Sergheevna, cind e 
tubire între un bărbat tinăr şi o femee, Sam e amintirea unei In- 
biri între bătrini. Dar să ne ferească Dumnezev, cind pe deo 
părte e prietenie, iar pe de alta—lubire, Ştia că dumitale cu 
mine na ţi-l urit, dar ce Inder eu! - 

— Da, dacă-! aşa, du-te. cu Dumnezeu; atunci...—şopti ea 
deabia. 

— Să rămin!—se gindea el în auz:—să ambli pe ascuţi- 
şil cuțitului—frumoasă prietenie | zi 

— Dar mie parcă mi-i mal uşor ? - întimpină ea pe neay- 
teptate. 

í — Dumitale ce-ţi pasă ?—fntrebă el ca vloiciune,.—Dum- 
acata.. dumneata nu iu ze 

— Nu ştiu, îi ME pE Dorinda, nu știu, dar dacă dum- 
neata.. dacă viața mea de azi se schimbă cumva, ce are să fie 
cu mine ?—adăugă abătută, pareăar fi vorbit numal pentru éa. 

— Cum trebue să înţeleg lucrul ăsta ? Dumereşte-mă, pen- 
tru Dumnezeu l—zise Stolz, aproplindu-şi fotoliul de ea, mirat 
de vorbele ei și tonal adinc, nepretăcut, ca care fuseseră rostite. 

Căuta să-i vadă trăsăterile. Olga tăcea. In pieptul el ar- 
dea dorința de a-l linişti, de a-și lua îndărăt cuviatal „tortură 
Sau de a-l tălmăci altfel, decit l-a înțeles el; dar cum să- 
tălmâcească—nu ştia; simțea numai nslămurit, că amindoi 


254 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sint subt apăsarea unel fatale nedumeriri, inir'o situa că 
de e greu la amindoi, şi că numai el, sau ea cu Ee 
putea pune în lumină şi ordine, şi trecutul prezentul. Dar 
pentru aceasta ea trebuia să treacă peste o beznă, să-l desco- 
pere ce a fost ca ea: cit ar fi vrut şi cit se temea de judecata lui! 
— Mei singură nu înțeleg; sint într'un haos mai mare 
decit agp peer | Be 
=- uită, al neata vre-o | -— 
a aroga e, e-o Incredere in mine?-—intrebă 
— tă, ca Într'o ă ;—dum — răs. 
ca a mam neata o ştii, —răs 


— Povesteşte-mi ce s'a Întimplat cu dumneata, de cind nu 
ne-am văzut, Azi pentru mine eşti o enigmă; şi doar mal 
inalnte eu lji citeam pe faţă toate gindurile : mi se pare, e sin. 
gurul mijloc de a ne înţelege unul pe altul, Te invoeşti ? 

— D da, e necesar.. trebue sfirsit într'un tel we FOR ea 
cu chinul unei mărturisiri meinlăturate. „Nemezida, Nemezida !*— 
se gindi, lăsind capul pe piept. 

Lăsă ochii în jos şi tācu. Pe Stot il atinse on suflu de 
groază din aceste cuvinte, şi mal mult Incă din tăcerea ei. 

ES tă! Dumnezeule! Ce-i cu ea ?"—se gindea cu 
fruntea răcită, și simţea că-i tremură minile şi picioarele. Işi in- 
chipula ceva înfiorător. Ea continuă să tacă, 
luptă cu ea Însăși, 

— Aşa dar... Olga Sergheevn:...—o grăbea el. 

Si a ug Äer EC WS un fel de mişcare nervoasă, 
p ve ric sea - 
ni geg wë mătasă. a pierdea Sa 

— un curajul,— rosti însfirgit:—cit mi-l de 
e e Zem apol,-intorcindu-se în altă parte şi eattinii 

Ar H vrut ca Stolz să afle totul nu din gura ei, ci prin 
vre-o minune. Spre norocul ei, se Intunecase şi mai mult, și faţa-i 
era acuma în umbră: putea s'o tradeze numai vocea, şi nici er- 
Pin veneau pe limbă,—parcă s'ar fi gindit cu ce notă 


ŞI mult e parcă, de învirtea cu atita siguranță vieța 
să şi a altora ? Era aşa de deşteaptă, de Cå.. 1ă că 
i-a venit riadul să tremure se eg dm $ Ca 


pen 
trecut, durerea am chinul pentru sit f - 
g DE, o pe bația falşă de azi o sti 
J — Am să te a moata ai iubit ?,..—abia rosti Stolz: 
atita durere H pricinulră propriile lul cuvinte. a 
Ea mid prin tăcere. lar pe el il atinse din nou suflul 
— Pe cine ? Nu-i secret întrebă, cãuliad să roste 
ferm, dar simțea și singur că-l tremură buzele, ger 


se cunoştea că ` 


E eege bi CD tin cit d A 


fe de 


OPLOMO”? 255 


Ea era şi mai chinuită. Ar fi vroit să rostească un alt nu- 
me, să născocească o altă istorie. Şovăi o clipă, dar n'avea in- 
cotro. Ca omul care în clipa unei mari primejdii sare de 
pe un mal prăpăstios, sau st arancă în foc, rosti deodată: 

— Pe Obiomov! 

Stolz înlemal. Vre-o două minute fu tăcere. 

— Pe Obiomovi —repetă el fn nedumerire.— Nu-i adevă- 
rat! —adârgă apoi hotărit, scăzind vocea. 

— E adevărat | — rosti ea liniştit. 

— Pe Oblomovi-—repetă Stolz.—Cu neputinţă l—adăugă 
din nou cu ton sigur.— Aici e ceva la mijloc: dumneata nu te-ai 
înţeles pe dumneata, pe Oblomov, sau Ip stirșit-—dragostea. 

Ea tăcea. 

— Asta nu-i dragoste, trebue să fie altceva, îţi spun !— 
repetă ei stărultor. 

— Da, am cochetat cu el, l-am dus de nas, l-am nenoro- 
cit... apoi. mam apucat de dumneata |—rosii ea cu o voce stă- 
pinită, şi în voce clocotiră din nou lacrămile Rent, 

— Ben Olga Sergheevna |! Nu te supăra, nu vorbi aşa: 
tonul ăsta nu-i al dumitale. Dumneata ştii că cu nu cred 
nimic din toate astea. Dar in capul meu nu intră, nu înţeleg 
cum be 
— Cu toate astea Oblomov merită prietenia dumitale ; dum- 
neata nu mal ştii cum să-l preţueşti: dece nu merită şi iubi- 
rea ?—il apăra ea. 

— Știu că dragostea e mai puţin pretențioasă, dragostea e 
adesea oarbă ; iubeşti nu pentru merite —aşae. Dar pentru 
dragoste se cere ceva, uneori un leac, ceva ce nu se poate 
nici detini, nici numi şi ce nu se găseşte in incomparabilul, 
dar stingaciul meu llia, lată dece mă mir. Ascultă,—urmă 
cu laviorare—noi n'ajungem la nici un capăt, n'o să ne înţele- 
gem unul pe altul. Nu te ruşina de amănunte, nu te cruța o ju- 
mătate de ceas, povestește-mi totul, iar eu Îţi voiu spune ce-a 
fost şi poate chiar ce are să fie.. Mie tot mi se pare că aci e 
altceva... Ab, dacă ar fi adevărat,—adaugă cu inviorare.— 
pe Oblomov, şi nu pe altul! Pe Oblomov! Atunci dumneata a- 
parții nu trecutului, nu iubirii, inseamnă că n alegere Poves- 
an; povesteşte mai iute, —inchee cu voce lin , aproape ve- 
se 


— Da, pentru Dumnezeu !—răspunse ea cu incredere, bu- 
curoasă că o parte din lanțuri i s'a ridicat —Singură, inebunesc. 
Cind ai şti cit sint de vrednică de plins! Nu ştiu, sint vinovată, 
san nu, trebue să mă ruşinez de trecut, să mai sper în viitor, 
sau så desperez... Dumneata mi-a! vorbit de suferințele dumitale, 
dar despre ale mele n'ai bănuit. Atunci ascultă până la virt ; 
dar nu cu mintea: eu mă tem de mintea dumitale; cu inima 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai bine: inima poate ifi va spune că cu m'am mamă, că am 
fost ca într'o pădure ..—adăugă încet, cu vocea scăzută, — Nu; 
se indreptă apoi grăbită:—nu mă cruța. Dacă a fost iubire, 
atunci... du-te. Se opri o clipă—Şi întoarce=te, cind va vorbi 
din nou numai prietenia, lar dacă a fost uşurinţă, cochetărie, 
atanci execută-mă, fugi mal departe, şi ultă-mă. Ascultă, 

Drept răspuns Stolz îi strinse cu putere amîndouă minile. 

incepu mărturisirea, lungă, amănunţită. Limpede, cuvint cu 
cuvînt transpunea din mintea ei Intro minte străină tot ce a 
ros-0 atțita timp, de ce a roșii, de ce se îndaloşa mai inainte, 
SR fericită, apol căzu deodati in adincul amărăciunii şi fndoe- 

or, 

Povesti despre plimbări, despre parc, despre speranţele el, 
despre iavierea şi căderea lul Oblomov, despre ramura de liliac, 
chiar despre sărulare. Trecu in tăcere numai seata: inăbuşitoare 
din grădină — probabil fiindcă nu-și dida seamă ce se lotim- 
plase cu ea. 

La început se auzea numai şoapta-i timidă; dar pe măsură 
ce vorbea, vocea devenea mai lămurită şi mal liberă, dela şoaptă 
trecu la jumătăţi de tonuri, apoi se ridică până la note intregi. 
Sfirşi linişti!, parcă ar fi povestit o istorie străină. 

Vedea parcă singură cum se ridică o cortină, se desfâşură tre- 
cutul, pe care pănă aci-—se temuse să-l privească drept. 
Multe le vedea acuma mai limpede, şi var fi uitat cu curaj ia 
convorbitorul ei, dacă n'ar fi fost întuneric, 

Sfirşi şi aştepta sentința. Dar drept răspuns urmă o tăcere 
de mormint. 

Ce-i cu dinsul ? Na se aude un cuvint, o mişcare, măcar 
respiraţie, —parcă nu era nimeni cu ea. 

Această muţenie o aruncă din nou în indoeli, Ţâcerea se 
prelungea. Ce înseamnă această tăcere ? Ce sentință i se pregă- 
tește de cel mal pătrunzător, ma! indulgent judecător din lume ? 
Toţi au eo condamne fără milă, el singur ar fi putat fi avoca- 
tul ei, pe el l-ar fi ales ea... el ar fi înțeles total, ar fi cintărit 
şi ar fi hotărit mai bine decit ea în folosul ei! Dar el tace: s'a 
pierdut procesul ?... 

Din noa o apucă groaza. 

Se deschise uşa, şi două luminări, ad se de fata din casă, 
scăldară In lumină colțul lor. Olga aruncă asupra lui o privire 
întrebitoare, sfioasă, dar lacomă. EI își incrucişase brațele şi se 
uita ia ea cu nişte ochi atit de blinzi, atit de deschişi,—se deg- 
făta de turburarea ei... 

Inima el se învioră, se încălzi. OHă ugurată și fu cht pe aci 
să plingă. latr'o clipă îi reveni indulgența pentru sineşi, încrede- 
rea în el. Fra fericită ca un copii pe care l-au ertat, Lan liniş- 
tit şi l-au mingtiat. 

— Tot ?—intrebă el. 

— Tot! 


OBLOMOV 257 


— Dar scrisoarea lul? 

Olga scoase scrisoarea din portmoneu şi i-o dădu. Stolz 
se apropie de luminare, o ceti și o puse pe masă. Apo! ochii se 
intoarseră din nou spre ea cu acelaşi expresie, pe care ea de 
mult nu Lo mai văzuse. 

Dinaintea e! stătea același ber? EEN gengen, 
sine in glumeţ, nemărginit de bun tor, Pe faţa lui— 
rigla s-a prada nici urmă de îndoială, O luă de amin- 
două mîinile, i-o sărată şi pe una şipe alta, apoi căzu adinc pe 
ginduri. Olga se linişti la rindu-i şi, fără să clipească, urmărea 
mişcarea gindurilor pe faţa lui, 

Stolz se sculă. 

— Damnezeale, dacă aşi H știut că e vorba de Oblomov, 
mag fi chinait eu atita ?—zise, ultindu-se la ea aşa de duios, 
cu atita incredere, parcă acest grozav trecut n'ar fi existat. 

| se tâcu aşa de vesel—adevărată sărbătoare. | se făcu 
aşa de uşur—i se lămuri că se ruşinase numai de el: dar el oo 
condamnă, nu fuge! Ce-i pasă el de judecata întregii lumi! 

Stolz se simi din nou stăpin pe sine, din nou vegel ; 
dar peniru ea asta nu era deajuns. Vedea că e achitată; dar, ca 
acuzată, vroia să audă sentinţa. ŞI el își luase pălăria. 

— Incotro ? 

— Dumneata eşti turburată, odihneşte-te, Vom vorbi mine. 

— Vrei să nu dorm toată noaptea ?—il opri ea, țininda-l 
de mină şi așezindu-! pe scaun.— Vrei să pleci, fără să-mi spui 
ce €... a fost, ce int eu azi, ce... vol îi. Fă-ţi milă, Andeel Iva- 
novici: cine are să mi-o spună? Cine are să mă pedepsească 
dacă merit, saw... cine are să măerte? Şi se ultă la el cu atita 
incredere ` och Stolz lasă pălăria şi fu cit pe-aci să se arunce 
d meer II SER vole—meu | Nu te Irăminta zadarnic : 
wal nevoe să fii nici pedepsită, nici miluită, Nici nam ce a- 
dăuga la povestirea dumitale. Ce indoeli poţi ră al? Vrei să 
ştii ce a fost, să-i zici pe nume? O ştii de mult... Unde-i seri- 
soarea lui Oblomov ? 


ä scrisoarea de pe masă. 
= Ascultă 1 ȘI cetl: „te iubesc al dumitale nu e iubirea 


cea adevărată, ci cea viitoare. E numai cerința inconștientă de 
a lubi, care rÀ femel, în lipsa de hrană, se manifestă uneori 
ta dragoste pentro: copii, pentru alte femei, chiar numai ta 
lacrămi, sau accese isterice. Dumneata te-al fogelat (cetea 
Stolz, apăsind asupra acestui cuvint): ta fața nennen e A 
cela, pe care l-ai aşteptat dumneata, pe care l-ai visat. Aşteaptă, 
are să vie, şi e al LR te trezeşti, are să-ţi fle necaz şi ru- 
la mit Wi 

en perle ge? e de adevărat!  Dumitale ţi-era şi ruşine 

ntru... greşeală. La asta nu mal rămine nimic de adăugat, 

blomov avea dreptate, iar dumneata mu La crezut, şi asta 


253 VIAȚA ROMINEASCA ` 


e toată vina... Ar fi trebuit să vă despărțiți chiar de atunci, 
dar pe el l-a iavins frumuseţa dumitale, iar pe dumneata te 
EE gingăşia lui de porumbel,—adăugă Stolz cu o ironie 
abia simțită. 

— Eu nu l-am crezat,-—mi-am închipuit că Inima nu se in- 
şeală. ` 

— Nu, se inșealá, şi uneori Totrien chip fatal. Dar la dum- 
neata până la inimă nici n'a ajans ; îachipuirea şi ambiția pe de 
o parte, slăbiciunea pe de alta.. Ţi-ai închipuit că altă sărbă- 
toare în viaţă nu mai vine, că această rază palidă singură are s3 
lumineze viaţa, după care va veni noaptea eier? 

— Dar lacrâmile ? Nu erau din inimă, cînd plingeam ? Eu 
Du mințeam, eram sinceră. . 

— O, Doamne! De cite na pling femeile ? Spui singoră— 
că-ți era milă de buchetul de liliac, de banca iubită... Mal adaogi 
ambiția Inşelată, rolul nereușit de salvatoare, puţină deprindere. . 

motive de lacrzmi! 

— ŞI întiinirile noastre, plimbările —tot greşeală ? Ţi-aduci 
aminte că... am fost la el. —sfirşi ea jenată, şi parcă ar H vrut 
să-şi inăbuşe singură cuvintele. 

Căuta sngură si se acuze, numai ca să-l facă s'o apere 
mal cu căldură,—să albă şi mai multă dreptate ia ochii lui. 

— Din povestirea dumitale se vede că la întilnirile din urmă 
nici nu mai aveaţi ce vorbi. Aşa zisa „dragoste“, a dumneavoastră 
mu mal avea conținut; ea nici nu mai putea merge mai departe. 
Van despărțit încă înainte de despărţire, y erați credincioşi nu 
erei ci fantomei ei, pe care singuri aţi născocit-o : asta-i toată 
ta na. 


-— Dar sărutarea ?—şopil ea aşa de incet, incit Stolz n'auzi, 
ghici numai, 

— O, asta e grav! —rosti el cu o severitate comică, pentru 
asta ar trebui să fi se oprească un fel de mincare la masă. 

D privea cu multă duloşie, cu mare drag. 

—Gluma au e o jastificare a unci asemenea „greșeli“, —in- 
limpină ea cu un ton sever, jignită de indiferența şi tonul hi 
nepăsător. — M'aşi simţi mult mai uşurată dacă dumneata mal pe- 
preia un cuvint crud, dacă ai numi fapta mea cu numele ei 
adevărat. 

— N'ași glumi, dacă ar H vorba despre un aital, nu des- 
e llla, —se jastifică Stolz:—acolo greşeala se putea sfirşi cu... 

cluc ` dar eu cunosc pe Oblomov. 

— Altul — niciodată !—întimpină a, aprinzindu-se. — L-am 
cunoscul mal bine decit dumneata... 

— Tocmai l—intări Stolz. 

— Dar dacă el.. se schimba, dacă învia, mă asculta şi... 
atunci parcă nu Lag îi iubit? Ar fi fost şi atunci tot minciună, 
tot greşeală ? 


— Adicădacă inlocul lai arti fost un altul, — întrerupse Stolz, — 


OBLOMOY — T 


fără îndoială lucrurile ar ti ajuns la iubire,s’ar fi întăritşi atunci... 
Dar asta—e un alt roman, alt erou, care nu ne interesează, 

Olga oft, parcă ar fi aruncat cea din urmă greutate depe 
suflet. Tâcură amindoi. 

— Ah, ce fericire... să te reinsănătogezi,—rosti ea rar, w- 
florind parcă din nou, şi întoarse cătră el o privire de recunoș- 

atit de adincă, de o prietenie atit de caldă, neîncercată Incă, 

lui Stolz H luci scintela pe care zadarnic o pindise un au 
întreg. ÎI străpunse un for de fericire neobişnrită. 

— Nu, mă insănâtoşez eu! —zise, și căzu pe ginduri. De 
ştiam eu numai,—că eroul romanului e lia! Cit timp s'a pierdut, 
cit stricat! Pentru ce ? La ce ?—rep-:ta aproape cu necaz. 

r se trezi parcă deodată rr nan agran. SEN 
o tea | se netezi, ochii se însen S 
Je dëch se mm să fle: în schimb Si sint de liniştit a- 
ve fericiti—adăugă ameţit de bucurie. 
a z Da a vis, era: n’a Kä nimic |-—zise ea pe ginduri, 
aproape în şoaptă, mirindu-se de renaşterea sa neașteptată. — 
i-ai scos nu numai rușinea, căința, ci și amărăciunea, durerea— 
tot.. Cum ai făcut ?—iîntrebă Încet.—Şi au să treacă oare 
` ala asta d 
SS ar Sen că a şi trecut—zise el, aruncind asupra ci 
cea dintăiu privire a patimii, fără s'o ascundă: adică tot ce a 
pre de Dar celace... va fi... nu-i greşeală. . e adevăr ?..—întrebă 
CH 
gi ge pg ct scris,— hotări el, luind din nou srp 
în fața dumitale nu e acela pe care îl aşteptai dumneata Ge 
are să vie, şi dumneata ai să te trezeşti.. ȘI al să iubeşti,—a 
daog eu, ai să lubeşti aşa, că m'are să fie deajuns na un i 
ci viaţa întreagă pentru acea agata: na ştii numai... pə cine 
-se în ochii ei. 
ae > ru peri jos şi strînse buzele, dar printre gene stră- 
bătură raze, buzele căutau să stăpinească on zimbei şi pen 
piniră. Se uită la el şi rise cu atita ferleire, incit i se 
să fie 
— fost cu dumneata şi chiar ce are N 
Olga Se ege Ze el. Dar dumneata wai să-mi răspunzi 
nimic la Întrebarea, i care Ce m'ai ener trei er d eg 
dreptul nr edr pese putea să spun cela ce intrebi, şi cela 
z oii ien a aman nou scinteierea unui ser 
ment, pe care nu-l întilnise mai inainte, şi tresări din nou 
mr e merit, cind 

De răbi,—adăugă e!:—imi vei spune c ' ? 
se va anni kA dumitale, dollu! cuviinţilor. Deocamdată hotă 
răşte numai : să plec, sau să... râmin ? 


26) VIAŢA ROMINEASCĂ 


net Ascultă, dumneata cochetezi cn mine, —zise ea deodată" 

— O; nul—răspunse el grav.—Intrebarea na e cea dina- 
inte, acum intrebarea are alt înţeles: dacă rămin, cu ce... drep- 
turi rămin ? 

Ea ‘i incurcă deodată. 

= Vezi, eu nu cochetez, —rise el, mulțumit că a pus-o în 
încurcătură.—Dar după conversaţia de azi m trebue să We alt- 
fel unul faţă de altal :nu mai sintem cel ce am fost eri. 

— Nu gtim.—-şopti ea, şi mai încurcată. 

— an dai a să-ți propun un stat? 

— Spune... supun orbește !—rosti unere à- 
proape pătimaşă. Taha mp apte 

— gen a eren În așteptarea pănă o veni el 

— Incă nu Indrăznesc... 
alle, turburatţă, dar fericită, Se acră art ca ta bech? 

— Dece nu indrăzneşti ?-— intrebă - 
ec Be a eg el în şoaptă, aplecindu-i 

— Dar trecatul ?—şsopil ea din 
EC zeg : d pini rea RER 

uă incet minile depe faţă, o sărută în cap şi se uită 
ër e "de och d stiala ei, privi cu nesat lacrâmile, eşite şi iar 

— 5e va veşteji, caşi liliacul! Al luat o lecție: acoma e 
timpul să te foloseşti de ea. Incepe viața: diat viltorul de- 
mitale şi nu te mal gindi la nimic, garantez eu pentru toate, 
Hai la mătușa, 

ZE ES BEE 

mg ce-a al meu",—se gindea, nitind 
inamorați la arbori, la cer, be attert la ceața Log: apen 
e e Dë iinnat Ciţi pe fe sete de sentiment, chi ani de 
e economisire t 
[erie a ere? a puterilor safletegti: iat-o cea din urmă 
ma totul dispăru în dosol fericirii: biuroul del țară, 
teleguţa tatălui, mânwgile de căprioară, unsnroasa mașină ie soco 
ana EE de Lear i e E răsări numa! odaia 
mată a m , varia e leri 
albaştri, păr castaniu subt pudră şi pesis Aen ale Br 
vocea sifoni a Olgăi $ en in d cintecul ei... 

— a— nevasta meal-—șopti, tresărind pătimaş.— Totul 
fost găsit, nm mal rămine nimic de căutat, ra de doriti Și ia 
beţia en mergea, fără să observe case, străzi... 

Olga il petrecu pănă departe cu ochii, deschise fe- 
reastra, respiră citeva minute răcoarea nopţii pna se potoli 
cu coat pieptul respiră liber. 

runcă ochii peste lac, peste depărtări, se adinci în ginduri 
aşa de liniștit, atit de parcă ar H adormit. Gel să-şi 
dea seamă la ce se gin dar mu putea. Gindurile-i pluteau 


ÎN met ataca za aa be 


OBLOMOY _ 261 


aşa de lin —ca valurile, singele curgea aşa de uşor in vine. Simțea 
fericire şi nr-şi putea da seamă unde-s graniile ei, ce-i cu ez, 
Se gindea dece se simte așa de liniștită, neturburată, dece H e 
aşa de nemărginit de bine; şi doar... 

— Sint logodnica lu... sont. 

— „Sint logodnică“!—se gîndeşte de obicelu o fată, cu 
tremur de mindrie, ajungind ia momentul, care-i laminează 
intreaga viaţă, şi se ridică sus, și de sus priveşte cărarea In- 
tunecoasă, pe unde în ajun încă n re singură şi neobservată. 

Dar dece nu tremură Olga? mers şi ea singură pe că- 
rarea stingheră, și ei l-a egit la răspintie el, i-a dat mina şi a 
scos-0—nu la strălucirea unor raze orbitoare, ci parcă la revăr- 
sarea unei ape largi, spre cimpii întinse şi coline care-l sarid 
prietenoase... Privirea ei nu e orbită de lumină, inima nu se 
oprește, inchipuirea nu ge aprinde. 

Cu o bucurie potolită işi odihneşte privirea pe întinderile 
vieţii, pe cimpiile ei largi, pe colinele ei verzi. Nu-i trec cutremuri 
prin umeri, nu-i arde privirea de mindrie: nomai cind îşi trecu 
privirea depe cimpii și coline spre acela, care l-a dat mina, 
simţi că pe obraz îi lunecă facet o lacrămă... 

Statea mereu, parcă dormea-—aşa de liniștit era visal fericirii: 
nu se clintea, aproape nu respira. Adinc In uitare, işi indrepta 
gindul spre un fel de noapte azurie, senină ca o lumină blindă, 
caldă şi parlumată. Vissi fericirii intinse aripile-i largi şi plutea 
incet, ca un nour, pe cer, pe deasupra capulni ei... 

in acest vis nu se văzu invăluită În voaluri şi dantele pe 
timp de două ceasuri, apol în zdrențele de toate zilele, pe toată 
viaţa. Nu visă, nici ospăț de sărbătoare, nici chlot vesel; visa 
fericirea, dar o fericire aşa de simplă, aga de puţin impodobită, 
incit facă odată, fără tremur de mindrie, şi numai Într'o adincă 
şi dulce emoție şopti:—„aînt logodnica lul!" 


v 


Doamne! Cit de întunecat, ctt de trist e totul în locuința 
lui Oblomov, peste vre-un an și jumătate de la zisa patronului, 
cind veni din intimplare Stolz, ca să stea la masă la el! A devenit 
boged şi! Mia lliici, ritul s'a întipărit adinc în ochii lai şi lince- 
seat în el ca o boală.. 

Dia IMici umblă cht umblă prin odale, apol se culcă şi se 
uită în tavan; la o carte depe etajeră, urmăreşte citeva rindari 
es ochii, cască şi începe să bată toba pe masă. 

Zachar a devenit şi mai stingaciu, mal nespălat: | se arä- 
tară petec! pe coate, are un aer aşa de sărăcăclos, de flămind, 
parcă ar minca rău, ar dormi pn gd ar manci cit trei. 

Halatul depe Oblomov s'a zdrenţult demult, şi cu toată 
grija cu care se cirpește, se desface nm numai pe la cusătari: 
demult s'ar cere unul now. 


252 VATA BOMINIDASCĂ 


In pat plapoma e tot aşa de zdrenţuită, pe alocuri cu 
petece; storurile dela ferestre s'au învechit demult, şi cu toate 
că-s spălate, seamănă a otrepe, 

Zachar aduse o față de masă veche, o aşierna pe o jumă- 
tate de masă dinaintea lui Ilia ltiict, apol cu bägare de seamă şi 
stăpinlndu-și gura, aduse bis cu o garată de rachiu, aşeză 
pinea şi plecă. 

Uşa din apartamentul gazdei se deschise, şi intră A gafia 
Matfeevna, aducind În grabă o tavă stiriitoare cu scrob. 

S'a schimbat şi ea grozav, şi nu în bine. A slăbit. S'au 
dus obrajii rotunzi, albi, care mal înainte nu se inroşeau, nici 
nu se ingălbeneau; sprincenele rari nu mai lucese ; ochii sînt 
infundaţi. 

E imbrăcată Intro rochie veche de cit, minile-i parcă-s pir- 
lite de soare, parcă Ingroşate de muncă, de foc, sau apă, sau 
şi de upa şi de alia. 

Aculina a plecat, Anisia e, şi la bucătărie, şi in grădină, 
lngrli:şte şi de paseri, spală podelele şi rafele; nu poate totul, 
Agatia Matfeevna vriad-nevrind lucrează şi singură la bucătă- 
rie; dar pisează, presoară şi freacă puţin, căci cafeaua, scorţi= 
soara şi migdala se cheltuesc paţin; la horbote Agafia Matfe- 
evna nici nu sa mai gindeşte. Acama | se intimplă mai mult să 
inace ceapă, să radă hrean şi alte lucruri de felul acesta. Pe 
fața el—o mihnire ădincă .. 

Dar nu la dinsa se gindeşte, nu după cafeaua sa ofiează 
Agata Matieevna; tinj:şte nu fiindcă n'are pentru ce să se mai 
agite, să facă o gospodărie mai largă, să scorţişoară, să 
pue vanilie in sos, sau să fiarbă o cremă mal deasă, ci fiindcă 
e al doilea an de cind Ilia Ilici nu mai are nimic din toate as- 
tea, cafeaua nu se mai ja ca pudurile* din magazinul cel mai 
bun, ci se cumpără cu grivenicul din prăvâlioară; crema o a- 
duce nu ciuchonca, ci Lo procură aceiaşi prăvălioară ; fiindcă în 
locul unel cotlete suculente dimineaţa îi aduce scrob gătit cu o 
şuncă virtoasă, stătută, din aceiași prăvălioară. 

Dar ce înseamnă toate astea ? inseamnă că venitul dela O- 
blomovca, trimis regulat de Stolz, merge la plata Dou. date de 
Oblomov gazdei. 

„Afacerea legală“ a trățiorului reuşi peste aştep'are, La 
cca dintăiu aluzie a lui Tarantiev la scandal, Ilia lliici se taroşi 
şi se ruşină; apoi merseră la impăcare, apoi băură tustrei, şi O- 
blomov iscăli polița pe termin de patru ani ; dar peste o lună 
Agafla Matfeevna iscăli o poliţă la fel pe numele frățiorului, 
fără să bănulască despre ce-l vorba şi pentru ce iscăleşte, Dum- 
nealui, trăţiorul, a spus că e o hirtie trebulioare pentru casă şi 
i-a cerut eo Iscălească: „la această scrisoare de împrumut eu, 
cutare (cinul,** numele şi familia) am pus mina“. 


” Pudul 16 kilogr..- N. trad.. 
"" Cin=grad, litiu. N. irad., 


___ OBLOMOY s51 `` 


Agatia Matteevna găsea numai că-l prea mult de scris, A 
rugă pe frățior să pună mai bine pe Vaniuşa, care a început „ 
"op, să-i tragă zdravăn cu condeiul“, pe cind ea, te pomeneşti 
că facurcă. Dar frățiorul ceru cu stăruinţă, şi Agafia Matfeevna 
scrise strimb, pieziş, cu slovă mare. Despre asta apoi nu se mai 
vorbi. 


Iscălind, Oblomov se mingila fn parte, că banii Aştia au 
să meargă in folosul unor orfani, dar mai apoi, adouazi, cind 
capul i s= limpezi, îşi aduse amint: cu ruşine despre afacerea 
asta şi căută en uite, evita întiinirea cu „frăţiorul“, şi dacă Ta- 
rantiev amintea despre ea, ameninţa că schimbă indală locuinţa 
şi pleacă la ţară. 

Apoi, după ce primi bani! dela ţară, trăţiorul veni şi ex- 
plică, că lul Dia liiici i-ar veni mult mal uşor, dacă ar incepe 
cu plata îndată, din venit; că în vre-o trei ani pretenţia va fi 
satisfăcută, pe cind dacă la expirarea terminului, actal va fi in- 
naintat spre achitare, moșia va trebul p:să in vinzare, fiindcă 
Oblomov mare bani gata, şi nici nu se prevede să-i aibă. 

Oblomov înţelese în ce teasc a nemerit, cind tot ce trime- 
tea Stolz, incepu să meargă la plata datoriei, iar lul li răminea 
numai o mică sumă pentru tralu. 

Frăţiorul se grăbea să sfirgească cu această tranzacţie cu 
datornicul său In vre-o doi ani, ca să nu intervină ceva—să 
strice treaba, şi din pricina asta Oblomov nemeri deodată intr'o 

rea incurcătură, 

y La inceput lucral nu se prea simțea, mulțumită obiceiului 
său de a nu ști ciți bani are fa buzunar; dar Ivan Matfeici se 
apucă să ceară fata nu știu cărui negustor de grine, luă o altă 
locuință şi plecă. 

Largul zbor gospodăresc al Agafiei Matleevnei se opri 
deodată: morunul, carnea de vițel, albă ca zăpada, curcanii in- 
cepură să se arăte in altă bucătărie, la noua locuință a lui Mu- 
cholarov, 

Acolo serile ardeau lumini, se adunau viitoarele rude ale 
frăţiorului, tovarăşii de slujbă şi Tarantiev; totul trecu acolo, 
Agafia Matfcevna și Anisia se pomeniră deodată cu gurile căs- 
cate și cu minile goale deasupra oalelor şi castroanelor. 

Agafia Matfeevna pentru întăia dată află că oare decit 
casa, grădina de zarzavat şi puli. și că nici scorțişoara, nic! va- 
na nu cresc în grădină; văzu că în piaţă prăvâliaşii nul se 
mal închinau pănă în påmint, cu zimbet, şi că închinăciunile şi 
zimbetele începură a se adresa acuma bucătărese! cele! noi, groase 

i gătite, a frăţiorulul. 

ab Oblomov Prem gazdei toţi banii lăsaţi de trățior pentru 
casă, şi vre-o trei-patru luni Agafia Matfeevna se pusese pe lu- 
cru straşnic : rişnea cafea, caşi mai inainte, cu pudurile, pisa scor- 
jişoară, frigea carne de vijel şi de curcan, şi făcu treaba asta 


264 VIAȚA "ROMIRBASCĂ 


pănă în ziua din urmă, cind cheltui pe cei din urmă șapte gri- 
veni, și veni să-l spue că n'are bani. 

La ştirea asta Oblomov se intoarse pe divan de trei ori, se 
uită apoi în saltar: m'avea nici un ban nici el, incepu să-şi a- 
ducă aminte ce-a făcut cu ei, şi nu-și aduse aminte nimic ` sco- 
toci cu mina pe masă: nu-s nici măcar bani de aramă. Intrebă 
pe Zachar: Zachar wa văzut nici în vis. Agatia Matfeevna se 
duse la frățior şi-i spuse cu toată naivitatea, că acasă bani nu 
mai sint. 

— Dar unde aţi aruncat voi, cu marele vostru boier, mia 
de ruble, pe care i-am dat-o pentru traiu ? — întrebă frăţiorul — 
De unde să iau bani? Tu ştii că eu mă căsătoresc: nu potsă 
întrețin două familii, şi tu cu boierul tău, „intinde-ţi picioarele 
după plapomă“. 

— Dece mă mustrezi, frățioare, pentru boier ?—răspunse 
Agaba Matfeevna.—Ce ţi a făcut bolerul? Nu se leagă de nime- 
nea, trăește şi el.. Nu eu l-am adus în casă, dumneata l-ai gä- 
sit cu Michei Andreici. 

Frăţiorul îl dădu zece ruble şi spuse că mai mult nu-i di. 
Dar mal apol, chibzuind împreună cu cumătrul la „stabiliment“, 
hoțări că nu se poate lăsa aşa sora şi Oblomov: te pomeneşii 
că afacerea ajunge până la Stolz; năvăleşte Stolz, află şi—mai 


ştii ?—strică totul; n'o să poţi scoate datoria, măcar că aface- 


rea e legală: Neamţul e pehlevan! 
Incepu să mai dea cite cincizeci de roble pe lună, nădăjduind 


să-şi întoarcă banii din veniturile Jul Oblomov din anul al trel- 


lea ; dar in același timp explică şi, chiar se jură surorii, că mal 
mult nu dă un ban, făcu socoteala ce fel de masă trebue să ție 


el, cum să micşoreze cheltuelile, hotări chiar ca feluri de min: ` 


câri să se gătească şi cind, socoti cit poate ciştiga ea p: pui 
pe varză, şi găsi că se poate trăi minunat, 

Pentru întăia dată căzu pe ginduri Agatia Matfeevaa, dar 
nu din pricina gospodăriei... Pentru întăla dată vărsă lacrămi, dar 
nu de necaz pe Aculina pentru un vas spart, nu din pricina 


certei frăţiorului, că peştele n'a fost fiert daajins; pentru Intăla 


dată i se infăţișă în minte groaza sârăciei,—grozavă nu pentru 
ea, pentru liia Hiicil „Cum are să înceapă deodată“, — se gin- 
dea,— „acest boèr să minince, in loc de sparanghel, ridiche cu 
unt, în loc de gălnuşi sălbatice-carne de berbec, în locul păs- 
trăvilor de Gatcina, în locul morunulai galbăn ca chihlibarul— 
suduc sărat, poate, piltle din prävälioarā?.." 

Grozav | Nu se gindi pănă ia urmă, se îmbrăcă în grabă, 
luă o birjă şi plecă la rudele bărbatului, —nu la masa familiei, 
ca la Paşti şi Crăclun,—eci cu griji, desdedimineaţă, cu vorba 
neobişnsită : ce-i de făcut şi cum så scoată dela ei bani. 

Au deajuns, au să dea de indită ce au să afle că-a pentru 
lia ube, Dacă ar H fost pentru ea: pentru cafea, ceaiu, haine 
copiilor, ghete, sau alte capricii de astea, nici n'ar fi deschis. 


A 


OBLOMOY i „265 


gura; dar pentru o nevoe aşa de mare: sparanghelul lui Ilia 
Ice, eg ES friptură, mazere verde franțuzească care-i 

Dar acolo sau mirat, ban! nu Lan dat şi i-au spus că, dacă 
lia lliici are niscaiva obiecte de aur, sau chiar de argint, chiar 
vre-o blană,—se poate amaneta, şi că se găsesc aşa fel de bi- 
nefăcători, care vor da a treia parte din suma cerută, pănă va 
primi boierul din nou dela ţară. 

Această lecţie practică în altă vreme ar fi trecut pe dea- 
supra geniale! gospodine, fără să se atingă de capul ei, şi nu 
i-ai fi lămurit-o prin nici o cale din lume; de data asta îusăA- 
galia Matfeevna, cu logica inimii, înţelese, chibzui totul şi cin- 
tări... mărgăritarul său dat de zestre. 

Dia liici, fără să bănuiască nimic, luă adonazi rachiu de 
coacăză, avu un saumon minunat, mincă măruntaele favorite şi 
o găinuşă albă proaspătă. Agatia Matteevna cu copiii se mulţumi 
cu ciorba oamenilor şi caşa, şi numai de companie bău cu Illa 
ici o ceaşcă de cafea. 

In curind, în urma mărgăritarului, scoase dintrun cufăr 
preţios, păzit cu sfințenie, agrafele; apoi urmă argintăria, apoi 
mantela... 

Veni data, cind sosiră banil dela ţară: Oblomov îi dădu pe 
toți. Agafia Matfeevna răscumpără mărgăritarul şi plăti procen- 
tele pentru agrafe, argintârie şi blană, şi-i gâti din nou spa- 
ranghel, găinuşi ; catea bea cu el numai de formă. Mărgărita- 
rul trecu din nou la locul lui. 

Din săptămină în săptămină, din zi în zi o întinse ea din 
răsputeri, s'a chinuit, s'a zbuciumat, a vindut şalul, trimise să 
vindă gâteala de paradă, şi rămase în îmbrăcămintea de stambă, 
de toate zilele, cu negre. ai ee tegt? Duminicile numai 

ul cu un şal vechiu, rămat. $ 
er lată ră se a slăbit, i s'au înfundat ochii, şi lată de ce a a- 
singură d-junal lui lia Bic, 

a pesmi rai chiar să se arăte veselă, cind Oblomov îi de» 
clara că mine are să vie să stea la masă Tarantiev, Alexecr 
sau lvan Oherasimovic!. Masa egea bună şi servită curat. Nu 
fácea pe stăpinul casei de ris. Dar cite turburări au costat-o, 
cită alergâtură, rugăminţi prin prăvălioare, apoi insomnii, chiar 
lacrămi!... 

Cit de adinc s'a cutundat deodată în grijile vieţii, cit aa 
costat-o zilele fericite şi nefericite! Dar fi plăcea asemenea 
viață: cu toată amărăciunea lacrămilor şi grijilor, n'ar H ng 
pe liniştita existenţă de mai inainte, cind nu cunoştea pe Obi 
mov, cind domnea cu demnitate peste castroanele pline, stirii- 
toare și elocotitoare, peste tăvi şi oale, poruncea Aculine! şi rio- 
daşului. 

chiar de groază, cînd i se înfăţişa gindul la moarte, 
deşi Lan deodată ar fi pus stirşit lacrămilor care nu se mai 


266 VIAŢA ROMINBASCĂ 
RL e ERE 


uscau, alergăturilor zilnice, cind n'avea tim închid 

llla lliici minca, asculta com er are rep berg 
tea cit stătea în odaia Agafiei Matfeevnei, se nita cum repară 
Agatia Matfeevna scurieicuţa lol Vanicica, întorcind:o de vre-o 
zece ori, cind pe o parte, cind pe alta, şi în același timp a- 
leargă mereu la bucătărie, să vadă cum. se frige carnea de ber- 
bec peniru masă, dacă nu-i timpul de a se fierbe zeama de 

=- alita alergătură, zău?—zise Ilia lliici,—mai lasă-le! 
si zi Cine are să alerge, dacă malerg en 3 lacă, să pun nu- 
8 Ss două peteci şi începem a fierbe ucha. Ce copil nesu- 
erit, Vanea ăsta. Săptămina cealaltă îi cirpii scurteica —iar a 
rupt-o !- Ce rizi,—se adresă lui Vanea, care stătea lingă masă 
în pantaloni şi în cămaşă, cu o singură bretelă.— laca, nu tio 
cos E mine—n'al să mal poţi eşi din poartă.  Băleţii trebue 
să ţi-o in pă te-ai rr spune drept ? 

— menca, singură s'a rupt, —zise V 

— Singară! Să fi stat acasă, ei fi cetit lecţia înloc să 
ni, d pe oria Acuma, dacă o mai spune Ilia Diet că înveţi 
a Soine, —am să-ţi scot şi ghetele: al să stai cu cartea 

— Nu-mi place să învăţ f 

= Dece Eed heien Reg 

m HU apoi la Franţaji sint multe cuvinte trite... 

Agafia Matieevna se înroşi. Oblomov horse să ridă cu ko- 


— Taci, copil urieios, — i 
Dei A pil ES 95, zise Agafia Matfeevna.—Șterge-ţi 
mr pepe re: e ud nu-l şterse, 
= ` primesc banii dela ţară, ii f 
rechi, —se amestecă v :—0 biuză SE dee 
sul pene SA un e ăi are să intre în ghimnazie. 
— H-m, ma lä şi cu cele vechi,— 
evna: banii trebue pentru casă, Facem sat m că ma 
furi... la să mă mai uit, adus-a Anisia smintina... 
Se ES 
~ Var ce avem pe ziua de azi ?—intrebă Oblo 
— Zeamă—uchă de itana 
Obiomov zeng erși, friptură de batal şi călțunaşi. 
odată se i 3 
pe ori A, hy sek, bătură în poartă, incepură să- 


teala ușilor, port, săriturile şi lătrăturile E a 

DH D rbate al 
lucrari e obiceiu neplăcute. Dar s'a oprit o a e A D 
semnind ?  Casapii şi zarzavagiii nu umblă în trăsuri. 


OBLOMOY 267 


Intră deodată gazda cuprinsă de spaimă. 

— Un musafir la dumneavoastră | 

— Cine: Taraniliev, sau Alexeev? 

— Nu, nu—cel care a stat la masă la Sfintul Ilie. 

— Stolz ?—zise Oblomov alarmat, căutind unde să fugă:— 
Dumnezeuie, ce are să spună cindo vedea... Zi că am plecati— 
adăugă în grabă, şi fugi în odala gazdei. . 

Anisia eşi in Întimpinarea musatirului tocmai la timp. Agata 
Matfeevna apucase să-i transmită ordinul. Stolz crezu, se miră 
numai, cum se poate să na fie Oblomov acasă. 

— Bine, spune-i că peste două ceasuri mă întorc, stau la 
masă! —zise Stolz, şi plecă in grădina publică din apropiere. 

— Are să stea la masăl—comunică Anisia cu spaimă. 

— Are să stea la masăl—repetă Agatia Matfeevna coprinsă 
de acelaşi spaimă. 

— Trebue pregătită altă masă,-—hotărt Oblomov după 
o tăcere. 


Agalia Matfecvna îndreptă spre dinsul o privire plină 
de groază, Avea în casă în totul un poltinnic,* iar până la zi 
întălu, cind frățiorul dădea bani, mal erau zece zile. datorie 
nu dă nimeni, 

— N'o să avem timp, lila lliici,—observă ea cu sfială:— 
să mînince ce avem... 

— Nu minincă el de astea, Agatia Matfeevna, ucha go 
poate suferi, nu minincă gici măcar sterleţ! Carne de berbec 
nici nu la în gură. 

— Se podi lua -yer la cirnăţar!—zise deodată Agafla 
Matieevna, ca irat sus:—e aproape. 

— Bine, Long poate; dar cere vre-o verdeață, — nişte bob 
proaspăt... 

— Bobul e opt griveni funtull—o gidilă în git, dar depe 
limbă nu-i orară ui tac...— zise ea, hotărind să inloculască 
bobul prin varză. 

că Să ceară un funt de re i s Oblomov, necunos- 
ciud mijloacele Agatiei Matfeevna : mai mult nimic! Am să 
mă scuz, am să i că na m'am aşteptat.. ŞI vre-un balion, 
dacă se poate. 

Ea eşise. 

— Dar vin ?—şt-aduse aminte deodată Oblomov. 

Agatia Matfeevna H răspunse printr'o nouă privire de spaimă. 

— Trebue trimis după Lafit,—închee Oblomov cu singe rece, 

(Va urma) 

(Tradus din rusește de A. Frunzd) 


L Gonciarov 


- ap de copeici=i Ir. 55,.-N. tad. 


Teatrul d-lui Victor Eftimiu 


Cind cercetătorul literaturii romine din ultimele două decen 
se a la aspectul manifestărilor pe tărimul dramei şi Pra 
cu te lipsa valorilor reale, | se răspunde cu exemplul 
cltorva opere teatrale, care păreau a vesti cu oarecare temeio 
ivirea unor talente în dezvoltare. $i cind cercetător, ne- 
mulţumit de constatările făcute, s să uşească Întrucit 
imprejarările următoare au realizat nădejdea ce se intemela p: 
sie ae amore a pre cu 

y nu v 
TOR fra Te-o e sau in A 
» într'adevăr, cu neputinţă istoriogratului literar, 
consideraţiile sale aupra, viață dramatice er zg să ki Ee 
pra persoanel tor Eftimiu, fără să releve că autorul 
Thebaidei e astăzi purtătorul unui ung şir de saccese și drama- 
pe care direcţiile teatrelor îl pot primi cu în re, fără 
grija chinuitoare a situaţiei „reţetelor* de  adouazi după „pre- 
mierā“. Tinereţea plină de e a d-lul Eftimiu e o chezăşie 
a unei bogate activități viltoare, care va beneficia. de respectul 
er regen de pănă acum. O încercare de a revizui me- 
ucru, Yaloarea ideil 
pen eri Lërrdeget şi e d-lul Victor Ettimiv, 


Numele autorului Thebaidei a t să renne - 
ruitor dela reprezentarea poemului en grile Märgarite- 
(1911). D. Victor Eftimiu avusese deis fericită de a dramatiza 
poveştile noastre populare, şi evocarea unor See care răs- 
coleau amintiri plăcute şi depărtate, contribuise să determine 


TEATRUL D-LUI VICTOR EFTIMIU ze 


aprecierile favorabile ale spectatorilor. Intreaga critică teatrală 
a vremii se declara Ge să recunoască iv unui nou talent 
de seamă În arena dramaturgiei romine şi mai ales a unula dintre 
acela care făgădulau să realizeze integral cerințele „poeziei 
dramatice”. Versul curgător şi clar, păsirind o oarecare sobrie- 
tate, care nu excludea elasticitatea şi humorul, putea lăsa des- 
chisă nădejdea unul mers progresiv spre perfecţionarea formei, şi 
unele figuri poetice songin nu folăturau posibilitatea manifestării 
unor însuşiri prețioase în viitor. 

D. Eftimiu începuse a fi arătat ca un seriltor cu deosebire 
„naţional“, care izbuțise să conlopească şi să rezume, Intr'o 
sinteză fericită, figurile din basmele populare romineşti, trăgindu-și 
inspiraţia din adincul imaginaţiei goran. Idela acestei reali- 
dr, care ar fi insemnat mult ln voltarea literaturi! romineşii, 
dacă ar D fost incontestabilă. s'a păstrat şi pănă astăzi neștirbită, 
cu toată eroarea fundamentală pe care o ascunde. Intr'adevăr, 
nu numai că d. Victor Ettimiu n'a realizat În Iësird te Mârgă- 
rite o sinteză a concepției basmelor populare,.—rezumind în tipuri 
generale figurile izolate ale eroilor din povestiri şi evidențiind 
filozofia lor intimă,—dar autorul „poemului feeric* a vulgarizat, 
printr'o coborire neașteptată, senzul aspirațiilor inalte, care stră- 
bat poezia îinchipuirii populare. 

Printr'un mecanism, pe care-l vor evidenția piesele urmă- 
toare, în loc ca lucrarea d-lui Eftimiu să insemne o contribuţie a 
poeziei culte la accentuarea ga înfrumusețarea concepției din 
basme,—stăruind într'o abstractizare, pănăla care Imaginaţia popu- 
iară nu poate impinge inchipalrea,—/nșiră-te Mărgărite distruge 
farmecul unor contururi, inadias neprecizate de popor, prinir'o 
personificare care banalizează concepția şi o reduce la propor- 
țiile unui „fapt divers”. 

In poemul d-lui Eftimiu, Smenl Smellor nu e Intruchiparea 
duhurilor rele, ci un voinic care visează impărăţia lumii tatregi. 
ileana Cosinzeana işl pierde fecloria În braţele Smeului, care o 
atrăsese „cu putere volnicească“, Făt Frumos răscoleşte lumea, 
nu În urmărirea unul Ideal, personificat În Ileana, d în căutarea 
unei femel și, cind află că femeia aparţine altuia, vrea să o 
acidă. O intermediară dibace, Zina Zinelor, reuşeşte să oprească 
minia răzbunătoare a bărbatului, şopiindu-l cu perfidie că toate 
femeile sint deopotrivă şi că depinde de şiretenia bărbatalui ca 
să le ciştige inima, chiar atunci cind aparținuseră sufletegte şi 
trupeşte altora. 

Intr'un poem feeric, clădit pe esenţa g tip meri populare, 
stirşitul acesta capătă o savoare deosebită. El gajează inteli- 

enja supremă pe care amorezul de suburbie o culege după o 
Pi deiungată experiență sentimentală. Ce erezie! Fâl-Frumos, un 
Don Juan rătăcitor, care urmăreşte pe femeia frumoasă, Ileana, 
în aşteptarea unor clipe de prozaică imbrățigare ! Ileana Cosin- 
zeana,—Îmagimea purității nealterate, —femeia care cunoscuse in 


270 VIAŢA ROMIREASCĂ 


trecut beţia si , strinsă în braţe de Smeul Smeilor „ex 
putere voinicească !* De ce oare d. Eftimiu n'a împins contribuția 
d-sale mal departe, făcind pe Făt-Frumos să-și regăsească iubita 
purțind fructul iubirii vinovate, aşa cum a prezentat-o indrăgostită 
de Spa, după ce acesta H demonstrase puterea lul cea voini- 
ecasc 
Cit de departe sintem de poezia şi de ificul adiac al bas- 
melor populare! Ce coborire a sforțărilor neincetate, a jerttelor 
fără de număr, a goanei febrile a omenirii în urmărirea unul 
„ideal de perfectie! Căci ce poate H altceva Făt-Frumos, decit 
personificarea veşnicei nemulțumiri a omolu! pentra bunurile ma- 
teriale sarbede din viața ntească și pornirea jerifitoare în 
căutarea unui ideal de frumuseţe, închipuit subt trăsăturile ima- 
culate ale lenei Consinrenii, ȘI ce este Ileana, cu figura el 
vagă, neprecizată în poemele populare, desemnată mal mult prin 
supgestii şi comparații cu soarele şi cu florile mălastre,—decit 
e ua fdcalurilor nelămurite spre care ne mină Înfrigararea 


visurilor noastre? In calea veșnicei rații spre mai bine, Sta- - 


vile numeroase se Impotrivesc mersului irezistibil al omenirii. Ele 
sint închipulte prin duhurile rele, care apar subt chipul Smeilor, 
balaurilor, vrăjitoarelor şi altor personiticări hidoase. 

Imaginaţia populară nu poate inota nedefinit în abstract. 
Deacela e şi explicabil că Făt-Frumos în cele dis urmă, 
pe leana şi că aspirația ideală îşi găseşte astfel realizarea, 
Contribuţia poezie! culte ar fi putut accentua caracterul simbolie 
al personagiilor, prin operația de sinteză a figurilor, care şi-ar îi 

şi mal mult individualismul antropomorfic şi ar H putut 
nlătura stirşitul prea coman al basmelor populare, substituinda-t 
e concluzie optimistă, sau una plină de amărăciune filozotică. 
Dar cu ehn: din Fees, äi nici cea eeng 
voltoare are nu ne uce la o asemenea închipuire. 
Smeul spune lui Făt-Frumos: 


„Eu visez domnia lumii... Făt-Frumos ce face oare? 
iși alintă, îşi oglindă frumusețea ln izvoare. 

Ca s'ajung, suceam în dreapia palozul... Tu ce fäeeai? 
Linişiii, în largul lumii, capu! fetelor suceai" I 


Făt-Frumos: 


O fomeef Da! Iubirea ! lală singura-mi comoară. 
En-m! aprinde'n zare flăcări, mă învie, mă omoară... 
Penlru ea sirăba! păminlul şi mă lup! Înrerşunal.,.. 


ŞI apol, efectele „puterii voiniceşti“ a bărbatului asupra fe- 
meii i a că pe femee trebue să știi en momeşti ca să-ți 
„ cadă în braţel... Ori cum am privi Ideile d-lui Eftimio, este cert 
că basmul nostru Lei sufere o mare scădere în mina d-sale, 
_ Laudele unanime ale critice! conservaseră însă succesul plesii. 
inălţimea concepției filozofice din poemul feerie şi satira pe care 


TEATRUL D-LUI VICTOR EFTIMIU 271 
nacre ba EE A. 


e aplicase femeii, deschiseră d-lui Eftimie calea întiorită pe care 
trebuia să ajungă la „triumturile“ de mai tirziu, ` 

Prima urmare a succesului fu crearea unei fantezii drama- 
tice: Cocoșul negru. şi această lucrare ear fi putut intitula 
„poem“, dar autorulai fi trebuia un cimp mai larg pentru vaga- 
bondarea fanteziei, pe care ţinea să o îmbine cu profunzimea unor 
<ensideraţii filozofice variate, 

„Fantezia“ prezintă pe Voevodul Nenoroc care, în ciuda firii 
sale bane, săvirşeşte tot felul de nelegiuiri, împins de diavolul, 
veșnic prezent pe cărările sale. Versul clar şi curgător, în 
Inşiră- te Mărgărite, căpătă alci un supărător accent retoric. Suc- 
cesul trecut îndemna pe d. Eftimiu la demonstrația virtuozității 
sale poetice. Versurile încep să 7 în torente tumultoase, ca 
la atingerea unui resort mecaniz. Tiradele elocvente, rămăşiţe 
ale dramei romantice de pe vremuri, se găsesc în abondenţă, 
rivalizind cu cele din Răzvan şi Vidra, sau din tragedille lui 
Bengescu sau Bodnărescu. Expresia ideii se complică în peri- 
fraze şi în şiruri de cuvinte, care n'au altă rațiune decit să 
demonstreze prisosul ds tărie poetică a autorului. 

Un exemplu va evidenția această constatare. Cerşetorul se 
apropie de Voevodul Nenoroc, care întreabă pe diavol dacă f 
cunoaşte. Diavolul li dă, într'o frază lapidară, lămurirea complectă | 


„Sint cai ce n'au nimica şi sulăr în lăcere”. 


Dar Voevodul Nenmoroc, ca să arăte că ştie şi dinsul cine 
sînt noii veniţi, începe să desfăşoare explicaţia următoare: 


„UI şiial 
„Adeseori, în clipe de jocuri și belle, 
„Pe cind murea deparie a harpei melodie 
“Și flori împesirijale mureau în jurul men, 
„Adeseori, lristejea cădea ca norul greu: 
„Ohiceam in depăriare o lungă linguire... 
„Părea că plinge'n umbră o lsinică aşiire 
„Ce moare inghelală, pe-un cimp nemărginii... 
„Un vuet lung de glasuri creştea din nesfirşii ; 
„Trecenu În şiruri negre şi lungi, nedeslușite, 
„Bălrini cu och! de boală şi fele despleilie, 
„Femei Îngindurale, copii lreceau pe rind,— 
„Vedeam intinse braje, cerind. ameninlind... 


Cuvintarea mai urmează pe acelaşi ton şi d-lui Eftimiu îi 
trebue această Inşirare îndelungă de cuvinte ca să aräte că e 
vorba de nişte cerşetori care veniseră odinioară pănăla curtea 
lui Verde Împărat. 

Această plăcere a rezonanței goale ciştigă tot mal mult 
teren în preferinţele literare ale d-lui Victor Eftimiu, mal ales 
cind fraza d-sale poetică vrea să demonstreze o idee filozofică. 
In Cocoșul negru retlexiile cu aparenţă de profundă meditare 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sc la fiecare pas şi ele sint menite 
poe aal? şi să precizeze nivelul gin- 

racul îndeamnă pe Voevodul Nenoroc să-l urmeze, ară- 
tîndu-i puterea avrului şi evocind osprțe bogate şi femei fru- 
moase, sau făcindu-i apologia minciunii triumfătoare. In toate 
tiradele care desfăşoară aceste demonstrații, cetitorul cultivat are 
sentimentul constant al unei banalităţi apăsătoare şi al unei concepţii 
comune şi vulgare, pe care potopul de cuvinte sunâtoare nu le poate 
acoperi. Pe d. nu-l jenează reproducerea banalităţilor 
curente. Dimpotrivă, s'ar puten spune că tocma! ele pun în vervă 
elocvenţa sa bogată, plină de imagini tot atit de comune caşi 

pe care le Împodobesc. 

Seriitorolui cultivat, care ține la păstrarea caracterului pro- 

u al contribuţiei sale, nu i-ar suride să repete, în operele sale 

are, cugetările învechite şi comune, care tind să vădească 
puterea de persuaziune a aurului şi să arâte că poţi dobindi cu 
ajutoru-i palate, vestminte strălucitoare şi femei frumoase. Tot 
astfel intelectualului cu oarecare educaţie morală, nu i-ar veni in 
minte să reînoiască, într'o demonstraţie elocventă, ideia că min- 
ciuna înfloreşte toate şi că ea transformă aparenţa lucrurilor. 

D. Eftimiu nu scapă însă ocazia să savureze înălţimea unei 
asemenea filozofii. Aurul, minciuna, femela... sînt pentru d-sa 
subiecte de laborioasă cugetare. O pine cade in mina Voevodului 
Nenoroc şi o întreagă consideraţie filozofică il obsedează: 


„O, pline tare, neagră, cu pref amesieca e 
„O piine, pine sfială. ill binecuvinială ! m 
„Intăta oară în viață acum te preluesc 

„Alitea mii de oameni cu line se hrănesc, 
„Atilea mii de oameni se luptă peniru iine, 
„Ş'a lupta peniru tine etia oameni mor“ | 


Cită profunzime şi, mal ales, cîtă originalitate 
mela care acaparase odinloară toată n Solal 2 i 
Fat-Frumos, cum o vede d. Eftimiu In evocările orar A ale 


Diavolului ? Să lăsăm pe acesta 
vibrantă a Voevodului "ag să vorbească, în ascultarea 


„Femei cu sinuri albe și virlurile roşii . 
Ca smenra de roșii... mal dulci ca ea... Femei 
Ce-i cer ua singur lucru, atita doar: să vrei! 
gamei ca prale SS şi pai ce te'nfioară ; 

uze roşii ce-alinlă 
ŞI ard și se frămintă danoi oa er = 


elc. 


Vorbeam de aroma suburbană a sfirsitalui 
ră-te Mărgărite“. Trebue să poeme ieri n că erei ră 


bloul de mai i 
ale d-lul Victor. e saună maa ER 


TEATRUL D-LUI VICTOR EFTIMIU 299 


Cu aceste GE care imprimă caracterul întregii fantezii 
dramatice a d-lui Eftimiu, ne putem închipui uşor la ce rezultat 
a putut duce încercarea d-sale de a reinol irspiraţia lui Goethe 
din aventurile lui Faust. 


Cu Goethe terminase d. Eltimlu operaţia în Cocoșul negru. 
Imaginaţia d-sale avintată se oprise numai o clipă la poetul şi 
cugetătorul german, spre a măsura mal uşor mărimea saltului pe 
care avea să-l facă în trecutul depărtat, Dela executarea autortu- 
lui Im Faust, d. Eftimiu trebula să se arunce, cu toată tăria d-sale 
de absorbțiune poetică, asupra lul Eskil, şi a lui Sofocle şi să 
se oprească la cele mal de samă opere ale acestora, care lucu- 
nunaseră dramaturgia greacă a antichităţii: Prometeu şi Anti- 
gona. Eskil, ca mai vechiu în ale artei scenice, avea să primească 
cinstea primei atenţiuni. ŞI aşa, d. Eftimin a ajuns să dăruiască 
poeziei dramatice Tomine o nouă tragedie de profund efect, pur- 
tind numele titanului revoltat din piesa lui Eskil. 

Reprezentarea acestei noi opere a autorului fanteziei dra- 
matice „Cocoșul ne , a însemnat consacrarea delinitivă a 
triumtului, care trebuia să culmineze în Thebaida, D. Eftimiu in- 
țelesese că, după succesul încercărilor din /nşirâ-te Mărgărite şi 
Cocoşul negru, sosise momentul unel lovituri mai Indrăzneţe. Fi- 
lozotia tărlei aurului, a luptei pentru o pine şi a puterii de per- 
suasiune a minciunii, nu mai puteau mulțumi aspiraţiile d-sale 
furtunoase. Tendinţele d-lui Eftimiu trebuiau, de acom, să se fn- 
drepte spre culmile cele mal înalte ale gindiri! şi ale frămintă- 
rii sufletului omenesc. ŞI pentrucă sforțarea personală nu îl pu- 
tea conduce la imaginarea unor situaţii nouă şi la făurirea unei 
concepţii proprii, d. Ettimia nu s'a sfiit să împrumute predece- 
soritor săi mai depărtat! şi ma! apropiaţi subiectul şi Ideile pri- 
vitoare la evocarea falnicei figuri a titanului Prometeu. 

Procedeul d-lui Eftimiu nu e nou şi s'ar potea invoca în 
favoazea d-sale precedente strălucite. Tendinţa mea nu constă 
insă în micşorarea meritelor aotorulul, ci in stabilirea, pe cît po- 
sibil mai exactă, a contribuţiei d-sale proprii. D. Eftimiu redă, 
intr'adevär, în prezentarea scenică a eroului său, o lature dife- 
të de cea existentă fn legendele lui Hesiod şi în tra dia lui 
Eskli: e concepția unui Prometeu titan, proectată pe fondul i- 
dea! al pătimirilor lu! Isus, şi redarea sforţărilor lor pline de o 
nobilă jertfire pentru binele omenirii. Prometeal d-lui Eftimiu a- 
minteşte la fiecare pas figura biindă a Mintuitoralui, voind to- 

să păstreze revolta activă a demlurgului impotriva zeități 
e. Merit mag Legarea lul Prometeu de stincă din porunca lui 
Zevs, e însoțită în plesa d-lui Eftimiu de unele amănunte ale 

răstignirii lui Isus, şi Prometeu e țintuit pe stîncă în tradiționala 
atitudine cu braţele întinse, celace, fireşte, nu putea inchipul Es- 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 
MATA ROMIMEASCĂ  — O O O O OoOO 


kil pentru Prometeul său. Consecvent aceatei concepţii 
bite, d. Eftimiu transtormă pe miticul Hatalstos, geto ce 
er peri vi lui reno AE dezolat al poruncilor 
evs, cum îl arată tragedia loi E 
nat vi crud al titanului. v Ratia gaini Er 
cesto deosebiri însemnate in felul de prezentare a 
lui ar fi justificat suficient originalitatea concepției şi Kee 
tiei d-lui Eftimiu, dacă literatara engleză op ar fl avut fantezia 
să prezinte o redare asemănătoare în Prometeu! lai Shelley, 
Prometeul lui Shelley (1821 JL simbol al jeritel triumtătoare 
pentru dreptate şi pentru idealurile dearobiri omenesti, z p 
Wir o viziune plină de frumusete tragică, imaginea lul Christ, 
răstignit pe crece pentru apărarea aceloraşi dealuri sfinte. A- 
tunci cum rămine cu contribuția proprie a d-lai Eftimiu ? Dacă 
a consiă numai în dramatizarea şi versiticarea concepției pre- 
existente a lui Prometeu- Christ, trebue să recunoaştem că va- 
loarea operei d-lui Eftimiu se reduce considerabil, cu atit mat 
er aa Gs BR ra de Gs inutile şi obositoare, ca pre- 
chiar 
istoric din mee), maginar neverosimilă, a omului pre- 
ectul dramei d-lui Eftimiu e cu atit mai îndoelal cu ch 
dag, în îndrăzneala fanteziei, nu se teme să escaladeze Oiimpal 
şi să smulgă vălul care ascunde figura mitică a lsi Zevs, celace 
nici nu ar fi trecut prin mintea lul Eskil, In tragedia căruia 
nu apare. Prezentarea omenească, pe scenă, a Dumnezeu- 
tui monoteiștilor, oricit ar fi de grandioasă, ar putea produce as- 
tãai cel mult un efect de operetă. Aducerea pe scenă a lui Joe 
Olimplanul trebue s'o mai fi gustat d. Eftimiu lu opereta Iul Of- 
fenbach, în care „papa Jupi* e de sn efect irezistibil. Cu toată 
solemnitatea cuvintelor ce 1 le pune în gură, Zeus-ul d-lul Vic- 
tor Eftimiu face o figură lamentabilă in Olimpul d-sale sărac, 
cu zeli fără vlagă şi cu zeițele lui mute! Autorul lul Prometen, 
care cunoaşte mitologia greacă, ştie că, în încercarea lor de a 
Ger e a mpul, pănă şi titanii au fost prăvâliţi in Infern, re- 
wink rezultatele nefericite ale unei intreprinderi prea 
ceste constatări, care corespund unor fapte recise 
a nu fi trecat de fel prin consideraţiile critice putza ~y armat pa 
presentărli lul Prometeu. Faima talentului excepțional al d-lui 
Eitimiu capătă o nouă consacrare şi autoral puta să lucreze, ln 
iiniştea siguranţei izbindel, la noua sa operă teatrală „Don Juan“. 
O consideraţie binevoitoare pentru calităţile lucrărilor de pănă 
acum ale d-lul Victor Ettimis, mă impedică să mă opresc la a- 
Ke pică de SEENEN amintire, 
area uşurinţă cu care aşi putea demonatra v 
concepţiei şi banalizarea ideii, căra Gëtt odinloară e au 
ponenţi în Tirso de Molina şi in Molitre, mă determină să na 
exploatez o temă lipsită de orice dificultate, Cred că nici d, 


TEATRUL D-LUI VICTOR EFTIMIU 275 


Eftimiu n'ar ţinea astăzi să impune piesa d-sale ca o lucrare de 
merit, așa cum nici proza searbădă şi lipsită de orice nerv dra- 
matte a lui Akim, nu avea pretenția de a constitui un 
vesimiut convenabil celeilalte piese în proză a d-lùi Eftimiu. 


Don Juan consțitulse numai o diversiune trecătoare To a- 
devăratele tendinți poetice ale d-lui Victor Eftimiu, Thebaida 
avea să încunune, în urmă, sforțarea literară, pănă atunci atit 
de măgulitor apreciată, a d-lui Eftimiu. Din dramaturgia antică, 
d. Eftimiu alesese odinioară figura lul Prometeu. In căutarea 
altor culmi ale simţirii și gîndirii omenești, autorul Prometeului- 
Christ, trebuia să se oprească la Antigona lui Sotocle, cea mai 
desăvirşită operă a tragediei antice. 

Din experienţa succeselor de odinioară, d. Eftimiu ințelesese 
că, oricît ar fi de slabă inspirația unul awtor, atunci cind ea se 
grefează pe celmile cele mai en CH ale imaginaţie! și gindirii 
omeneşti, este cu neputinţă ca, cel puţin o parte din aureola 
care înconjură sublecțul, să nu se reverse şi asupra autorului. 
Faptul că nu izbutise să aducă o contribuţie nouă la prezenta- 
rea măreției cu care poezia antică, sau cea engleză de odinioară, 
impodobise figura lui Prometeu,—Cum a tăcut-o cu o imaginaţie 
urlaşă Elémir Bourges in la Nef—nw constitulse o piedică spre 
a se revârsa și asupra d-sale o parte din entuziasmul, pe care - 
publicul îl manifesta pentru frumuseţea faptelor şi a atitudinei 
lui Prometeu. Figura pură şi jerifitoare a Antigonel, avea să 
fie noua întrupare pe care să-şi clădească „triumfal“ d. Eftimiu, 

Am lntiinit in această nomd- tragedie aceleaşi calităji şi mai 
ales, aceleaşi scăderi, pe care le-am amintit, ale poeziei d-lui Et- 
timiu, aceleaşi tirade pornite in cascade de cuvinte, acelaşi gran- 
dilocvență de care se imbată persouagille d-sale şi care dă in- 
între ed o rezonanță retorică, pe care drama modernă o 

din ce în ce mal puţin. Personagiile, subt pleala de cu- 
vinte, apar tot atit de puţin diferențiate caşi fn celelalte piese, 
neavind nici una un fel personal de a se rosti şi părindu-se că 
fiecare continaă pe celălalt, numai spre a-l lăsa să-şi redobin- 

scă respiraţia normală. 
a Dar a ER dupăce dramaturgia antică realizase o o- 
peră plină de întlorarea celei mai curate arte, în prerentarea pu- 
ritäțil filiale şi frăţeşti a Antigomei, ce rost mal avea tragedia 
d-lui Eftimiu, care mu adăoga nimic concepţiei primordiale a 
dramaturgului grec antic, decit o protuziune de cuvinte, menite 
se dizolve şi sublimul sentimentului şi sobrietatea gesturilor ho- 
țărite ale eroinei pentru implinirea datoriei sfinte. Neadăogind 
nimic poeziei antice, Imaginaţia prolifică a d-lui Eftimiu riscă 
cel puţin să o ze. D-sa e atit de pătruns de mentali- 
tatea reală a anticel Antigone, incit o îndeamnă să dea sfaturi 


de liber-arbitru lui Polinike : 


216 VIAŢA ROMINEASCAĂ 


„Invinge-le pe Une (fait invins destinul”, 


In gura unei eroine antice, această 
poate fi intăturat prin voinţa individului, nn Pata = Ce: Gg 
er consi opreşte, în avintal d-sale poetic, la asemenea minus- 
hie, Antigona d-sale e tot fiica iubitoare a lui Oedip, 
care dt pg cu dinsal durerea rătăcirii, acelaşi soră păirunsă 
de sentimentul datoriei superioare, în numele căreia întruntă tirania 
lul Creon. Sentimentele ei nealterate de fiică şi de soră, şi curajul 
ei plin de tăria jerttel, sint menite, în mod firesc, să placă - 
torilor şi să dea prilej de exercițiu retoric d-lui Victor E a, 
nas: age cind noblețea gestului ar fi constat în simplitatea 
Natura subiectalui servise şi de astădată autorului cheia 
Es Fee cb adusese Dë antice nici o contri- 

, afar. ce i 

eg a a a unel greşite redări a menta äu 


+ 


După cele relevate în conaiderațiile expuse pănă 
momentul să ne întrebăm dacă d, Eta sate Ee 
real, ca o nădejde a scenei rominești. Vulgarizarea temelor 
care şi le însușegte, lipsa de originalitate şi de vederi poroak; 
absența aproape totală a poeziei intime care râscoleşte cutele 
adinci ale satletulai, superficialitatea documentării în privința 
medivlui evocat, simplismul! şi banalitatea vederilor sale filozotiee, 
mă fac să cred că spiritul d-lui Eftimiu are tendinţi care întrec 
tondul d-sale de cultură, de simţire şi de intelectualitate, O 

aplicată şi solidă, departe de medial Sgomotos Care împinge 


unui asemenea t e greu de dela un autor, c 
cunoscut, pănă pe sare fer Ah v am stonati lor populare, Balcon 
D. Eftimiu ma se va opri la sfaturile acestea, pe care le va 
crede inspirate dintr’o intenţie rău voitoare şi va continua să 
meargă pe calea deschisă de „triumțurile“ cunoscute, apiicindu-şi 
imaginaţia derivată, pe operele consacrate ale celor mal de samă 
aatori. Publicul nu este însă cel mai apt Judecător. Un progres 
de două decenii în gusturile spectatorului, va dovedi d-lui Victor 
Eftimiu că peri sale vor H clasate în memoria acestula, a- 
cu cinste Inmormintate ale repanzatului Bengesca- 


Aureliu Weien 


„Căpitan“ Mavromati” 


Un zid chinezesc, nevăzut decit de ochii mei îngroziţi, se 
Ia în uşa crişmei lol Kir Leonida şi mă despărți de lume de 
îndată ce, incinsei şorțul stăpinului, 

Puşcăriei | se spune puşcărie; omul Inchis întrinsa ştie ca 
i s'a răpit libertatea. Ce trebue să știe copilul dat la stăpin? 
Că e pus acolo să slujească ? Nu, EI trebue să ştie, el va afla-o 
singur, că în afară de-o muncă pe care legile n'o îngăduese nici 
oamenilor matori, dreptul său sfint de-a pleca după terminarea 
muncii, de-a ieşi în strada, de-a se confunda cu întunericul nopţi 
şi cu propriile-i ginduri,—acest drept îl este suprimat, Iul, copilu- 
lui ; Ivi, visătorul setos de libertate; Io, debuțantul în viaţă! 

Mă uitam la muncitorii care se intorceau sara acasă, cu 
pioea la subsooară, rupti de oboseală, înecaţi de praf ori înotînd 
in —şi-ml ziceam: 

— ŞI eu mă scol ca el, la şase dimineața și trudesc, nu 
până sara, ci pănă în mlez de noapte: n'am și eu dreptul să mă 
duc acasă, ca el, la patul mev, la mama mea? 

Nu. Eu, noi băeţii de prăvălie trebulam să facem două 
zile de muncă neintreruptă într'o singură zi. lar cind era fn- 
treruptă, timp de două ceasuri, la trei după prinz şi la zece sara. 
nu o dreaptă şi bine meritată odihnă ne aştepta, ci groaznica şi 
neînvinsa moţălală cu cortegiul ei de torturi inchizitoriale. 

Destinat să-mi] fac ucenicia crişmărească la spălatul vaselor, 
mai trebuia, intre timp, „Să învăţ hruba“, nemărginitul labirint 
al celor două sute de batoae cu vinuri şi rachiuri pierdute Tu 

inima pămintului; să invăţ pe dinatară zecile de calităţi ale 
băuturilor şi să le recunosc, mal tirziu după culoare şi miros. 
Ah! m'am să uit niciodată lipsa de omenie a tejghetarului care 


> Pragmeni din „Trecut și Villor", pagini auloblogralice, care 
vor apărea in edilura „Renaşterea“, Bucureşti. 


218 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


mă imbrincea pe tot lungul celor optzeci de trepte ale scărlior, 
umede şi rapte, ale plvniţii şi hrubei, pe care le scoboram cu 
frica în sin de-a nu-mi fringe git) la fiecare pas. 

Și de cite ori volu vedea un bălat de prăvălie am să-mi! 
aduc aminte de cinescul proceden al tejghetarului fără inimă, 
care credea că mă „învaţă“ cind, într'un întuneric beznă, şi 
alergind printre vase, de-abla murmura între dinţi : 

— Numerele unu, două, cinci, paisprezece, douăzeci: vinuri 
nol! Numerele... (cutare, cutare): vinuri de un an, de dol, de 
cinci, de zece, de douăzeci de ani! Butoaele astea au „presiune“ ; 
tac să sară caneaua! Vinul de-aici are iz! Astalait are „floare“! 
Să bagi de samă că draca' te-a luat!—Acum, culorile : astea's vi- 
nuri albe; astea's negre; ghiurghiuliu; vin-pelin ; vin-tămiios. 

La cramă, acelaşi lucru, acelaşi rea-voinţă : 

Ţuică, drojdie, secară, tescovină, boviță, rom, cognac, 
piperment, ananas, mastică simplă, mas de Hio. De-aici să 
scoţi numai cind doing spune eu! Cind îți „fac cu ochiu“ să nu 
scoţi! Astea's rachluri vechi! Astelalte, noi! Să nu te pună naiba 
să le amesteci ori să te'ngeli | ŞI cind te trimet la beciu ori la 
cramă, să nu vii „într'o pirțiitură de cal“! Dacă nu te poți ţinea 
în tolul trebii, stringe robinetu”] 

Dar teroarea asta a ucenicalal-cri mar—(volu povesti intro 
zi şi, z acela a ucenicului-megteşugar)—chinul acesta plătit cu 
sute de palme, ma! poate avea o umbră de îndreptăţire în ochii 
unei lumi nedrepte: „aşa € pănămveţi o meserie“, spune 
lumea asta. 

C- justificare, insă, pot avea suterințile produse din polta 
de-a batjocori şi turmenta un copil care cade din picioare de 
somn şi ostencală ? 

In plină muncă, în lupta cu teancurile de farturii, oale, cu- 
Hie, linguri şi furculiţe aduse cu dutumul şi respingător de slinoase, 
Oboseala și somnul îmi erau învinse de urletal asurzitor al prăvă- 
liei în fierbere şi de iuţeala cu care eram nevoit să alerg şi să 
lucrez, dacă nu volam să flu „cirpit“ de bucătar, de tejghetar, 
ori de zevzecul de „barba“ Zameto, tatăl stăpinului, un nebun 
care era gata în orice clipă, să-ţi arunce o farfurie în cap. Dar, 
de îndată ce zarva se ostola, fie după prinz, fie sata, veneau orele 
cele mai cumplite, venea nemilostival supliciu al ațipelii de-a'n- 
picioarelea, cînd mii de ace Iţi furnică prin vine şi cind trupul e 
gata să se prăbuşească la pâmint, Ingăduit le era, atunci, 
bucătarului d stăpinilor să ge trintească pe canapeaua odaia 
prăvăliei, să se langească pe un pat, sau să se aşeze pe un scaun. 
Nouă nu ne era îngăduit. Noi eram de ter, de piatră. 

„Smirna“, în picioare, aveam ochii țintă la tejghetar,—în 
picioare și el, dindărătul tejghele! :—urechile ciulite şi atenția în- 
cordată câtră cel dol-trei beţivani sau palavragii dt cămia şi 
fără milă, gata să dăm buzna la cel mal ugor clocânit, ȘI amarnic 
de copilașul care incepea să Inchidă pleoapele-i grele de somn. 


CĂPITAN“ MAVROMATI 279 
Pe a mi ET RE 


Bobirnacul, odiosul bobirnac oriental, pe care nu l-am intiinit la 
nici un popor apusean, venea să plesnească brutal pasul celui 
ce moţăia. Şi nu era o glumă. lege „după cum îl porecli- 
seră pe tejghetar cel doi băeţi mal vechi ca mine-—ne trimetea o 
ciocnitură de deget atit de violentă incit, de multe ori, singele 
ne țişnea imediat din nas. Adesea, profitind de-o mină încreme- 
nită pe un colţ de masă de care ne sprijineam corpul şovăitor, 
căci picioarele nu ne mal țineau, nemernicul ne punea așa numita 
„poştă“, adică ne agăța între degete o Hie de gazetă şi-l dădea 
foc. Sau ne presăra după cea! taimosal „prat de scărpinat“, 
care făcea să ne singerăm pielea cu unghiile tot restul serii, 
ba chiar și noaptea pria somn. 

De toate aceste barbarii, el ridea, lichelele circiumii rideau, 
patronul nu știa nimic sau închidea ochii, Dacă vre-unul dintre 
noi bombănea, ori plingea, atunci venea rindul înjurăturilor gro- 
solane, al palmelor şi al corvezilor Inutile ca măturatul hrube!, 
ori „deretecatul“ prin pivniţă şi prin şoproane. 

Acestea erau răsplata muncii. Ne istoveam copilăria ca să 
slujim o pusderie de chefili-mincăcioși şi băutori; dam în brinei 
din zori şi pănă după miezul nopţii; ne calcam în palme și ne 
trezeam dimineaţa în palme; existau Duminiei şi sărbători cu 
lume gătită care se plimba pe-afară, care cînta, ridea, benchetula, 
In prăvălie, cu flaşuete şi cu lăutari; exista un pămint cu soare, 
cu riuri, cu păduri şi cu voloșie—noi nu existam pentru nimeni; 
nimic nu exista pentru noi. Noi eram ceva asemănător paharului 
ca care se bea, ori furculiței cu care se minincă: cine la sama 
is aceste lucruri ? Cine întreabă ce-au devenit după ce te-ai servit 
de ele? Care ochiu are vreme să se uite la un băiat de prăvălie? 

ȘI totuşi, exista un ochiu care lua sama la nol. 

Li st KL 

După intăia siptămină de plins şi de bulmăceală, băga! de 
samă că un om intra în prăvălie odată cu deschiderea şi nu mai 
pleca decit la închidere, ȘI în tot lungul acestui timp amarnic 
de optsprezece ceasuri, sta înțepenit pe-un scaun, intr'un colţ ferit 
dinspre tejgheaua bucătăriei, se mai scula, cînd nu incurca pe 
nimeni, mai aduna un pahar, mai ştergea o masă, mai aţiţa jarul 
“ea mal dădea cu mătura pe ici, pe colo, dar pe toate le 

ea cu încetineală, aşa în treacăt, și repede fugea la scaunul 
lui cind îl apuca o tuse inecăcioasă de care se vedea că sufere 
cumplit. A 

er un om aproape bătrin. Intăţişarea-l răpciugoasă, jigărită 
și molatică, îl imbătrinea şi mal tare. Purta un palton ca vai 
de el, iar cap, O şapcă de marinar grec, pe care o rindula 
cu mare dëser O corconea ca pe-un copil. Şapca asta, 
mustaţa răsucită şi barba pleptănată cu îngrijire, eram toată 


280 VIAŢA ROMINEASCA 


preocuparea lui. Nu mai văzusem un astfel de om. ȘI ce ge 
petrecea cu el, era aşa de nou pentru mine, că nu-l mai slăbeam 
din vedere. 

La 'mceput, l-am luat drept vre-o rudă a stăpinului. 
Intr'adevăr, tatăl lul Kir Leonida, moșneagul fără somn şi fără 
oboseală „barba“ Zaneto, căruia îl ziceam „Ohizurolul*, venea 
dimineaţa drept la el, e cu multă curtenie, H dădea mina și un 
„bună-zia“... la plural: 

— Kalimerasas, căpitan Mavromati ! 

Apoi se aşezau la cafea şi se porneau pe o grecească cu 
Hițiri-piţiri din care nu inţelegeam nimic. Imi ziceam, privindu-l! 
cum vorbea ca un palicar: 

A fost căpitan de vapor... SL) cheamă Mavromati... Da’ de 
Go fi scăpătat aşa de rău, săracu' 1? 

ln curind, însă, văzui că birtul lui Kir Leonida era plin 
numai şi numai de „câpitani” de vapoare: căpitan Valsamit, 
căpitan Papas, căpitan Smirniotis, —căpitani şi iar căpitani. Rar 
îşi dădeau mina doi muşterii fără să se intituleze „căpitani“. Ma 
miram de atita otițerime in localul lui Kir Leonida, şi mă între- 
bam cum se face că nu vedeam şi matrozi de rind. Mai tirziu 
am înţeles că pentru a fi căpitan pe strada Malului, nu e nevoe 
să comanzi un vapor, un remorcher, un calc, ori chiar şi un slep, 
ee ajuns să ai numai o barbă: orice grec, pe apă, e un 
căpitan. 

Aceşti „căpitani“ se cunoșteau bine intre ei, ştiau să se sti- 
meze precum şi să se dispreţulască. Adevăraţii comandanţi de 
vapoare, erau gravi, veneau rar, şi se închideau, ca să petreacă 
în odala prăvâliei; far cind căpit dădeau peste ei şi-i asal- 
tau cu chestii „profesionale“, un zimbet ironic flutura pe fețele 
lor arămii, bătute de vintorile mărilor. Inainte chiar de-a le 
învăța limba şi de-a şti ce vorbeau, ajunsesem să le cunosc gradul 
oe ëregr: numa! după chipul cum se purtau unii faţă de alţii. 

lor autentici, parcă le era greu şi de-a mai asculta cind droaia 
A en cagii H pisa neîncetat cu „căpltane* fn sus, „căpitane” 
a jos, 

Niciodată, însă nu t-am văzut baijocoritori cu „căpitan“ 
Mavromati, oricit îmi părea de ridiculă apropierea aceasta. fi 
dădeau mina, îl numeau cu cordialitate căpitan se cinsteau 
impreună, In momentele acelea bătrinul se aprin vorba ca 
dela mare la mare, ocâra, gesticula, apol ge'meca cu tusa şi se 
aşeza pe scaun. Nu ştiam de ce era vorba. Ochil săi negri 
scintelau de minle. rba îi tremura. 
tocmal atunci, ca o strivire a propriei lor striviri, Interveneau 
caicgiii care nu văzuseră niciodata marca şi-l! ze ü cu cru- 
zime. Chlar căzut in cergetorie, „căpitan“ Mavromati H se părea 
mai căpitan decit dinşii. EI nu le da luareaminte. Cu capul în 
mini, tugea pănă la: potolirea accesului, apol se ridica, dirz, e 
potrivea şapca cu demnitate şi incepea să se plimbe cu minile- 
dindărăt, cu fruntea sus, ca pe puntea de comandă. 


Imi era milă de el. ŞI 


„CĂPITAN“ MAVROMATI 281 


Bucătarul îi da mincarea pe care o dorea, iar tejahetarul 
sticiuța cu vin.—El minca şi bea, în colțul lui.—Era o umilire, 
dar el n'o lua în samă, privea afară, în stradă, ln goi, caşicum 
sar fi aflat in largul mării. Nu l-am văzut vre-odată scoțind 
un cinci din buzunar, 

Nu ştiam ce-i cu el. 


kd 
» + 


Cam la o lună dela intrare, am început să ştiu: „Toapa“ ìl 
ura de moarte, şi ne ațița și pe noi împotriva Iui. Zicea că e 
„Ochiul stăpînului“, care-l hrănea „ca să ne spioneze“, 

— Să mă spioneze îmi ziceam cu?—ȘI ce să spună jupinului ? 
Că spăl vase? Că frec tingiri ? Că pic de somn şi sint bătut? 

Vroia ticălosul de tejghetar să-i! facă viaţa nesuferită şi să-l 
gonească din prăvălie, dar nu fățiș, ci indirect, cu mîinile noastre. 

Nu Întrai in conjurație. De altfel, nu făcusem nici un fel 
de camaraderie, nici cu tejghetarul, nici cu cei doi băeţi. Pe cel 
dintăiu, aşi H dorit „să-l umfle Danărea“, cum spuneau tovarășii 
mei întru asuprire, cînd erau bătuţi; iar cu aceştia, n'aveam ce 
vorbi şi nu-i simpatizam fiindcă se pirau din linguşire. Ba chiar 
mă pirau şi pe mine, deși îmi vedeam de treabă. Vina mea era 
că ceteam, pe furiș, jurnale şi făceam Hee cu cuvinte grecești 
(exact cum făceam cu douăzeci de ani mai tirziu, în Elveţia, 
Iinvățind limba franceză). 

In după amiezi liniștite, —cind n'aveam mese şi duşumele 
de frecat; cind bizie musca şi vinul se trezeşte în oale; cind 
„Ţoapa” o ştergea la „amureaza“ lul şi pe cind colegii mel pindeau 
„tabacheruşa“ lul Mavromati ca să-i „trintească chiper în tabac“— 
eu imi trinteam în căpăţină noutăţi voluptoase; făceam cunoştinţă 
cu o lume descoperită odată cu ziarul zilnic pe care-l luam pen- 
tru prima oară în mini, minunată foae atotştiutoare, care-mi 
spunea că există un parlament, un guvern, miniştri şi deputaţi, 
care fac legi şi se ceartă; că un anume Filipescu a străpuns cu 
sabia, în duel, p= adversarul său Lahovary, că Grecii se bat cu 
Turcii, Burii cu Englezii şi Spaniolii cu Americanii; că există o 
„atacere Dreyfus“ şi că în afacerea asta un mare romancier care 
se chema Zola, ridicase Franţa în picioare. Aflam că peste tot 
pămîntul, oamenii se sinucid din mizerie şi din patimi. Şi mai 
ales afiam câ nu-mi cunoşteam limba: erau sumedenii de cuvinte 
pe care nu le văzusem scrise în nici o carte şcolară. 

Faptul acesta mă disperă : cum se poate să nu pricep cu 
scrisul romineac ? Ce-i de făcut? Pe cine să 'ntrebi? 

Inţelegeam să-l cer lul „căpitan“ Mavromati să-mi traducă cu 
chiu cu val, cuvinte greceşti; pomelnic de verbe şi de substantive 
de tot ce se vedea şi se auzea în jurul nostru, dar să-i cer să 
mă 'nvețe şi limba mea, asta mi se părea o ruşine: el era străin, 
pe cind eu, pămintean de-abia leşit din şcoală. 

H 


282 VIAŢA ROMINBASCĂ R: 
RN, 


Şi n'aveam nici o altă fiinţă căreia să-l pun o 'ntrebare de 
acest fel. Greci sau Romini, toți muşteriii lui Kir Leonida mi se 
înfăţişau ca o lume fără inimă, dornică de petrecere, indiferentă 
faţă de un copii, pe care nici nu-l! lua în samă. Lumea asta imi 
era dugmană, Eram bucuros cind nu venea, şi nu m'aşi fi supărat 
s'aud c'a luat-o dracu’ pe toată, căci nu era un ochiu care să 
vadă truda noastră, nici suflet care să se induioşeze de-un sär- 
man bălat de prăvălie, ţinut în picioare din zori şi pănă 'n miez 
de noapte. 

Singur „căpitan“ Mavromati mă auzea uneori suspinind. 
Filnd blind cu el, era şi el bun cu mine: 

— Te dore pițorele, more? Ah! Caimeni, chind ziji stipun, 
zifi totu! Omini sinto una varvaria! 

Compătimirea e un mare răscolitor de suflete. Durerile 
ascunse ale fostului comandant de vapor treziră în mine mila şi 
impuseră tăcere propriilor mele chinuri. Viaţa de spălztor de 
vase şi geamuri, de frecător de tacimuri, de tingiri, de mese 
de duşumele; viața asta nemai pomenită care-mi interzicea să m 
depărtez mai mult de zece paşi de uşa crişme!, începu să-mi 
devie suportabilă. Imi întorsei ochii şi bătăile inimii spre acela 
pe care To lumea il numea „edecul prăvăliei“, 

Şi în vreme ce camarazii mei de suferinţă, imitind pe tej- 
ghetar, îi puneau „poşta“ pe cind ațipea, îl cătrăneau cu piper, 
ii turnau apă In buzunare, ori Îl presărau cu „praf de scărpinat' — 
eu, cel mai slab printre cel slabi, luam făţiş apărarea celui invins şi 
batjocorit, —il inştiințam de toate renghiurile ce se puneau la pen a 
SÉ lui, mă certam cu băeţii şi mincam chelfăneală dela 
„Ţoapă“. 

Astfel, ne impărțirăm în două tabere adverse şi inegale. 
Tejghetarul fu mai puţin sever cu linguşitorii lui, iar mie imi 
ee să facă totul ca să fiu dat afară. Fusel poreclit „caţao- 
nul“, ȘI în loc să ne odihnim orele cînd răminearm singuri, acum 
înşişi Sa mei se țineau gata pe bătae. Uneori chiar ne băteam. 

Dar lupta e un semu de viaţă, dacă o primeşti cu plăcere. 
Să lupţi pentru o idee, să lupţi pentru un sentiment, pentru o 
patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva ŞI să lupţi, 
asta e viaţa. Cine nu simie nevoia unel lupte, nu trăeşte, ci 
vegetează. Vegetasem şi eu la inceput timp de citeva săplămini, 
copleșit de golul ce se făcuse în mine prin răpirea libertăţii, nu 
mai eram în stare să cuget la altceva decit la redobindirea a- 
cesteia, Ml-aduceam aminte de faimoasele versuri, care caracteri- 
zau pe copilul dezgustat de şcoală. 


Nu vreau să'nvăț carte, vreau să fiu cloban, 
ri ce-o fi mai lesne, macar şi Tigan, 


Nu puteam să fiu „Tigan“, fiindcă eram Romin—ori, dacă 
vreţi „corcitură“, ca tot „Rominul neaoş”—dar în fiecare sară mă 


„CĂPITAN“ MAVROMAŢI 283 


culcam ca gindul să fug adouazi, să nu mal dau pe-acasă şi să 
trăesc dia măturatul vagoanelor cu grăunțe ; să mă fac „gozorar”, 
ca a copi! care foiau prin port. In clipa însă de a pune 
lanul în aplicare, îmi apărea figura de sfintă a aceleia care at 
i murit de intristare, dacă m'ar fi văzut „gozorat*. ŞI renunţam. 
ŞI iar reveneam la ideia fugii. ŞI din nou mă mustra cugetul. 

Sbuciumul acesta, dacă ar fi continuat, m'ar H impins cu 
siguranţă la vre-un act de disperare, 

Dar iată că un ziar îmi cade in mină şi-mi povesteşte tot 
felul de fapte. Setea mea de conoşiinți bea ştirile cu nesațiu. 
Neologismele îm! dau de furcă. la acelaşi timp primele cuvinte 
greceşti incep să-mi sbirnie cu stărnință în urechi. Le pun pe 
hirtie. Dorinţa de a le rosti în fraze mă face să cat în ochil 
plini de depărtări ai lul căpitan Mavromati, „stilpul circiumil*. 

Atunci bag de samă că „stilpul“ acesta era o ruină, în care 
lovea mai ales omul cel mal nesuferit mie, tejghetarul. Revolta 
se aprinse in mine: „căpitanul“ Îmi părea un om bun, suferea 
în tăcere toate umilinţile şi era singurul meu binevâltor într'o 
lume de străini.— Ce avea „Ţoapa” cu dinsul? In ce consta „splona- 
jul” bătrinului? Toată lumea ştia că tejghetarul avea în vecină- 
tate o amantă zisă „brutăreasa“, o leliţă fără căpitălu,la care 
dădea fuga în orice clipă liberă. Nu cumva se petrecean lucruri 
„necurate“ cu femela asta ? 

Mă pusei la pîndă şi-l surprinsei cărind la ea vinuri şi 
rachiuri vechi, fripturi, ouă, pui de găină, 

Acum l-aveam în miaă! El voia să mă dea afară. Eu prinse! 
gust de stat. Uitai toate necazurile. Un cimp de activitate plă- 
cotă se deschidea înaintea mea: dor de răzbunare, sete de cetit, 
prilej de-a învăţa o limbă străină, nevoe de a iubi un om ne- 
norocit caşi mine, 

Mă trezii ca dintr'un vis urit. Viața începu să aibă un 
senz, Şi de o zi pe alta, aspectul circiumii se schimbă, 


+ 
M ké 


— Căpitan Mavromati, ce-o fi asta: „suspensiune“ d H 
zise! intro după amiază arătindu-i ziarul, wie 

— Nu stiu more niji ep Ma este una vivlio care stie 

umuneasca .. 
vo E fie asta care ştie toată limba rominească, mă 
gindeam eu în zilele urmățoare,—cind, spre marea mea ulmire, 
căpitanul apare Intro dimineaţă cı ea subf braţ şi mi-o depune 
E 

" we Oriste, Panaiotachi !.. Asta stie mai mult de chit un 
dascalos!... Cetli pe copertă: Dicţionar Universal al limbli romine. 

Nu înţeleseiu numaidecit ce putea să însemnez= cuvintele 
„Dicţionar Universal“, dar deschizindu-l Ja intimplare, simţii o- 
brajii imbujorindu-mi-se de plăcerea descoperirii: neologisme şi 


284 E EE 


expresii cetite prin ziare îmi erau tălmăcite pe înțelesul meu, 
„Biblia“ asta avea deci să-mi explice toate cuvintele acelea peste 
care treceam cu amarnică întristare. Ba,—tot răstoind volumul— 
văd că-mi dă şi o mulțime de citate din autori ca Creangă, 
Anton Pan, Alecsandri pe care H cunoşteam din şcoală. 

Ne aflam singuri in prăvălie: bucătarul era piaţă cu un 
băiat ; tejghetarul şi celalalt băiat dereţecau prin hrubă; „barba“ 
Zaneto nu venise incă, iar Kir Leonida se scula totdeauna tirziu. 

Lual mina dreaptă a lui căpitan Mavromati şi i-o sărutaiu 
cu recunoştinţă, apoi beat de bucurie, incapabil să pronunt o 
vorbă, mă repezii in odala de dormit şi ascunsei „biblia“ in 
rufele ingrămâădite subt pernă. 

De-acum încolo, cartea sfintă a adolescenței mele,—aceia 
pe care n'am mai lăsat-o din mină timp de zece ani,—avea să 
devie izvorul tuturor bucuriilor şi al surprizelor unei vieţi de 
copil chinuit. Ea avea să fie, nu un „dicţionar“ ci o amantă a 
copilăriei mele, o amantă-fecloară, care îți atinge fruntea cu 
mina şi Îţi alină durerile. Nici o oboseală, nici o maltratare, 
nici un gind negru, nimic n'avea să-mi mai învingă voința de-a 
munci şi suporta viaţa. Un om înfrint îmi pusese în mini o co- 
moară: fiecare pagia cuprindea o lume de cunoştinţi ; fiecare 
cuvint căutat îmi deschidea orizonturi nebănuite. Uitam că vo- 
iam să caut tălmăcirea unui termen: uitam că timpul îm! era 
măsurat; ultam de lume și de ticăloşiile ei, şi alunecam dela un 
cuvint la altul, dela o pagină la alta, dela o ştiinţă la altă et, 
ință, dela un univers de ginduri la alt univers de ginduri, mă 
îndopam în chip inconştient şi nu ajungeam să mă mai satur, 
Chiar şi vremea somnului o sacrificam, adesea, în bună parte, 
pe cind colegii mei sforălau fn patul lor, opt de trudă. Inco- 
vrigat subt o umbrelă deschisă, peste care mal aruncam şi sur- 
lucul, ca să nu se vadă de afară licărirea luminării ce-mi pii- 
pila subt nas, ceteam, ceteam tot ce-mi cădea în mină, căutam 
in dicţionar şi-l ascundeam repede ca pe un tezaur. ȘI de cite- 
ori m'am văzat uşa odăiţii deschizindu-se ca impinsă de vijelie, 
şi pe tejghetar, care mă turtea cu chte un pumn în biata um- 
brelă zbierindu-mi: 

ep Dormi, firai al draculal, dormi, că trebue să munceşti 
mine 

Nu făcea nimit! Continuam, subt trinteli şi buşeli, fericit 
să adorm cu capul pe dicţionar, ca copilul în poala mamei. 

Bucuria asta nemărginită avu un efect fizic imediat: înce- 
pui să mă lugraş! Eram acum dolotan, obrajii plesneau de sfn- 
ge. Munceam țeapăn. Mincam şi beam țeapăn. Farturii, taci- 
muri, tingiri, mese, ugi, ferestre, deveniră un fel de sport; le 
intorceam, le răsuceam şi le dădeam gata intr'o clipă, Micii mei 
adversari, pe care nu-i duşmâneam de loc, de altfel, nu mai pu- 
tură să-mi ţie piept nici la gticeavă, nici la trinteală,—ba intr'o 
ai, furios că „Țoapa“ imi pusese piedică din bun senin şi mă 


__sCĂPITAN” MAVROMATI _285 


făcuse să mă lovesc cu capul de-o masă, il plesnii în piept cu 
făraşul pe care-l aveam în mină, apoi alerga! la patron, mă plin- 
sei și avui ciştig de cauză. Astfel incepui să dau brincl și să-mi 
fac loc, 

Pe de altă parte, mama, văzindu-mă gras şi volos, fu feri- 
cită. Ea venea în fiecare Duminică sara ca să-mi aducă prime- 
nelile, sta, cu îngăduința jupinuloi, un ceas de vorbă cu mine D 
pleca. Uneori mă găsea cu o vinătae pe obraz, provenită din 
loviturile barbare ale tejghetaralul, şi se speria, buna mamă, caşi 
cum aşi fi fost ucis: 

— Săraca 'n de mine! Ori te bat Aştia aşa de tare?! 

— DA de unde, mâicuţă! M'am izbit umblind fără lumi- 
nare prin beciu | 

ŞI il luam martor 29 căpitan Mavromati, despre care-l vor- 
bisem cu întlăcărare. ama ştia grecește aproape ca o gre- 
coalcă şi, acum în urmă, nu lipsea niciodată să chem pe „că- 
pitan“ la întrejinerile noastre, să-i mulțumească de simpatia cu 
care mă lavălula şi să vorbească îndelung cu dinsul. 

Lucru cludat: convorbind cu mama, Mavromati se Inver- 
şuna la cuvintca în momentele cind sta la un pahar cu clte-un 
comandant de vapor; părea că tot blestemă pe cineva. Intrigat 
şi doritor să aflu, mă amestecam în vorbă: 

— Ce-l cu căpitanul, mamă? Ce are? 

— Eh, maică, ce să aibă... ia, păcate lumești, Ci-că a a- 
vut şi el casă, gospodărie, femee, vapor... şi namai prietinli l-au 
adus în starea asta... 

— Da, more pedaki!- răcnea bietul om, holbind ochii a- 
prinşi de ură. ; 

— M'a luatu fumia şi vaporia! M'a lasatu cu camasa 
pezevenghi. Eo n'amu fosto foto-una padochioso come azi! 
Duazeţi ani amu fosto capitanios peste vaporia meo! — AR! 
Filotimi ! Gainari ! Mamaligari ! Pusti! Hrima, more hrima !... 

Se ridica, cu barbi in vint, cu gşapca Indesată pe frunte, 
scrişnca din măsele, şi se plimba cu paşi repezi prin odae pănă 
il apuca tusa, care punea capăt tuturor crizelor sale de mînie. 
Atunci mama își lua noapte bună şi se inte ce clătinind din 
cap. Plecarea el mă lăsa intotdeauna trist, r mal ales cind 
căpitanul îşi dezvăluia trecutu-i atit de misterios pentru mine. 
imi reluam munca şi plăcerile mele. El işi relua locul pe scaun 

i calvarul durerilor sale neștiute. 

> ŞI lunile treceau. Crăciunul imi adusese o d de libertate 
cu sarmale, pifile şi caltaboşi, „acasă“, „la mama",—cu datogli 
negrăite şi cu ES de e Mën zi scurtă ca durata unei stele 

oare în nopţile de vară, 

Wi Capitanul e larna Îi aduse chinuri lungi: uşi inchise Im- 
potriva crivățului ; prăvălie plină de tembeli şi de fum; batjo- 
curi pe "'ndelete şi—ceiace fu mai Înspăimlatător, — ardei roşu ars 
pe plita mașinii de bucate, supliciu născocit de nemilosal tej- 


285 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


ghetar care se distra, in lipsa stăpinilor, asfixiindu-ne pe toți 
şi mai ales pe sărmanul Mavromati. 

Această nouă nelegiuire avea să-l fie fatală, dar nu chiar 
curind, cum aşi fi dorit-o, 


S'ar părea lucru de necrezut ca un servitor, fie el chiar 
şi atotputernic tejghetar—prins cu miţa în sac, bănuit de toată 
mahalaua și de stăpin,—să poată teroriza pe nişte subalterni şi 
pe un bătrin bolnav, fără ca nici unul dintre victime să n'albă 
curajul să-l dea de git. Și cu toate aslea aşa este: o autori- 
tate instituită, capâtă o putere nemârginită In ochii celor slabi, 
care o acceptă, | se supun şi o îndură. Aşa se explică feno- 
menala răbdare a popoarelor față de asupritori: nu vre-o pre- 
supasă valoare morală a acestora le dă autoritatea de a stăpini 
lumea, ci laşitatea stăpiniţilor. 

In crişma lul Kir Leonida, lucrurile se petreceau la fel, Su. 
pinul de fapt era tejghetarul, brată cojenească din specia ace- 
lora care, În armată, ucid in bătae pe fraţii lor țărani, de în- 
dată ce s'au văzut cu un galon la minica hainei, 

Kir Leonida instalase pe vremea acela, tot pe strada Ma- 
lului, o fabrică de limonadă şi apă gazoasă. Ceva mai sus de 
crişmă, meşteri zidari retăceau nişte acareturi ale sale căzute în 
ruină, ŞI ambele întreprinderi mergeau rău: la fabrică, maşi- 
njle funcționau defectuos, spărgeau sticlele, răneau pe minultori, 
produceau avarii şi daune; la bina, lucrători de adunătură și 
fără conducere destoinică, modificau adouazi celaca construiseră 
in ajun, Jupinul şi tată! său „barba“ Zaneto, forfoteau toată 
ziua dela o halima la cealaită. „Țoapa“ trona ca un paşă peste 
dugheană şi peste nenorocirile el. — afla, „mindreţea“, fntr'un 
sat fâră cini, se plimba fără ciomag, fura din gros, asuprea ca 
să-și răzbune sclavia seculară care-i mocnea În singe, şi aștepta 
ceasul mintuitor cind,—liberat de servicial militar pe care-l få- 
cea „cu schimbul“ și nu-l făcea de loc,—avea să deschidă la 
rindu-i o crişmă mai dihai decit a stăpinului „slujit cu cinste 
timp de ani Îndelungaţi”. 

Dar iată că uneori, tocmal cînd să zici „Doamne-ajulă* te 
impledici de un ciot cazi cu nasul in moroiu. Accidentul a- 
cesta urma să i se Întimple şi tejghetarului, iar ciotul, două 
victime ale sale: „căpitan“ Mavromati şi eu, 

Bătrinul astmatic cunoştea pe Dumitru tejohstirul din ziua 
cînd tatăl acestula, Gran din Cotu-Lung, îl adasese de mină, la 
Kir Leonida; Îl văzuse intrind sfios și clufut, îmbrăcat cu cojo- 
cel zdrenţuit şi încălțat cu opinci netăbăcite; îl dădăcise în toate 
treburile lozandei și-l invăţase greceşte, limbă pe care, după 
doisprezece ani de dibulre, o vorbea „Ca O vacă spaniolă“, cum 
zic Francezii, Acest etern Dinu Păturică al ciocoismului univer- 


„CĂPITAN“ MAVROMATI 287 
RER nI IM 


sal a urmat, din Instinct, calea prototipului său; a lins mina pe 
care nu putea s'o muşte şi s'a făcut indispensabil stăpinului, a- 
poi a inceput să se ridice in două picioare, a pierdut pe drum 
stliclunea şi umilința şi s'a aşternut pe dărimarea tuturor ace- 
lora care păreau să-i impiedice mersul spre avere. Din bine-fă- 
cător, căpitan Mavromati deveni pentru el „ochii jupinului“ ; iar 
băeţii care aveau aerul să se pripăşească în locandă, să 'nveţe 
greceşte şi să-i surpe locşorul, fură priviţi ca nişte rivali care 
trebuiau îndepărtați înainte de a prinde rădăcină; nici unul n'a 
putut sta la Kir Leonida mai mult de un an, Astfel stăpinul fa 
nevoit să păstreze in slujba sa pe singurul servitor „care Canoş- 
tea“ vinurile, rachiurile, pe clienţi, rostul prăvăliei şi limba greacă, 
aceasta absolut necesară cartierului. 

Cu mine, paşalicul „Țoapel" avea să fie zdruncinat din 
temelii. 

La şase luni după intrare, graţie prietiniel lui căpitan Ma- 
vromati, ştiam grecește mal bine ca tiranul nostru, fapt ce-l a- 
runcă într'o turbare caraghioasă. Imediat ful înconjorat de sim- 
patla Grecilor, care imi vorbeau numa! În limba lor şi cereau 
patronului să fie serviţi nomai de mine. Kir Leonida îngădul cu 
bucurie, mă scoase dela spălatul vaselor mă trecu la chelnă- 
rit.—De-acum, adio leşie usturătoare şi lături scirboase! Adio 
în parte şi tu hrubă nemiloasă cu ale tale optzeci de trepte! 
Cu „cărarea" pe-o ureche, curat îmbrăcat şi incins cu un sort 
alb ca zăpada, aveam să strig ca Moş Anghel: vinece! Dar... pe 
grecește: amesos! Erhete ! Oriste Kirie !.. Trebuia să-mi do- 
vedesc destoinicia la purtatul serviclurilor şi să înţeleg „dintr'un 
cuvint“ ce mincare şi ce băutură ml se cere, să cunosc preju- 
rile, să disting calităţile consumaţiilor şi să am ochii „în patru“ 
la făcutul socotelilor. Imi dădul toată osteneala să fiu fără pată 
şi ruşii să-mi atrag toate laudele, afară, bineinteles, de ale tej- 
ghetarului, care le păstra pentru el. 

Noua mea stare ferici pe căpitan Mavromaii, caşicum aşi 
fi fost fiul său, lar mama avu lacrămi de bucurie, 

Dar nu fu numal atit. Se spune că o nenorocire nu vine 
niciodată singură. Eu cred că şi mulţumirile se ţin uneori lanț, 
altfel viaţa n'ar mai putea fi suportată, 

O crincenă brutalitate a „Țoapei” veni să-mi modifice din 
nou situația şi să mi-o facă aproape ideală: cel dol băeţi, fl- 
ind surprinşi de tejghetar pe cind gastau împreună o picătură 
de rachiu, fură inchişi de acesta in odala prăvâliei şi bătuţi pănă 
la singe. Amindoi nenorociții fugiră de îndată ce-i scăpară din 
mini ;—şi pănă la găsirea altora și instruirea lor trebuia să lau 
asupra-mi o parte din munca celor plecaţi. Atunci cunoscul pe 
lingă truda pivniţii şi ajutatului la bucătărie—fericirea de a duce 
la abonaţi setertaşele cu mincare şi sticlele ca băuturi, muncă 
ideală wi de indelung jindulță de mine, singura care ingăduia 
băețelului servitor să calce în stradă, în cartier, în oraș, in viaţa 


283 e _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


asta „de afară* pe care o doream mal aprig decit intemnițatult 
Din Octombre şi pănă în Aprii, nu dritte Calea Călă 
lor decit de două ori, cind fusesem trimis să cumpăr țigări, lar 
mindra mea Dunăre, o singură dată: la Crăciun. ȘI eu, care e- 
ram atit de obişnuit să dau dramul privirii pe luciul ei, pe pă- 
durea ei de sălcii, pe furnicarul el plutitor! 
Ca să Un piept acestei nostalgii, mari binefaceri trebue 
pre fi adus prietinia lui căpitan Mavromati şi minunata sa 
„biblie”, 


ek | 


Acum, deodată mă trezii liber: scartă şi drămultă libertate 
dar cu atit mal gustată. 

Dimineaţa, intre orele nouă şi zece, trebuia să mă duc pe 

la abonaţi ca să le prezint lista de bucate şi să iau comenzile, 
apol, Între 11 şi 12, să port mincările şi băuturile. Seara, ace- 
laşi lucru, Patru ore de hoinăreală! Patru sfinte ceasuri de vi- 
sări, de beţia ochilor, a simțarilor: arbori şi copaci cu muguri 
şi păsărele; străzi măturate de vint; udate de ploae, pline de 
cini şi de pisici, ferestre deschise, impănate cu ghiveciuri de 
muşcate, garoafe, cerceluşi şi busuloc cref; curți cu femei dea- 
bea eşite din pat, cu copil veseli, cu chiote şi cu ocări. Dar mal 
presus de tot şi de toate, Donărea avea să-mi umple ochil şi 
să-mi imbete inima. Cum niciodată nu ştiusem să văd şi să 
simt, Dunărea veşnică a copilărillor milenare. 
ȘI cum slujba asta am păstrat-o în tot timpul de un an şi 
jumătate cît am slujit la Kir Leonida, căpitan Mavromati avea 
să mă EK adesea în colindările mele şi să-mi vorbească 
în limba lui, despre lucruri şi fapte pe care desgustul de o li- 
teratură alea mă opreşte de a lereda în dial seci şi cu 
pretenţii de exactitate. I] vola transpune aci gindurile aşa cum 
imi revin din bezna unor amintiri doar de inimă păstrate: 

— „Sint născut pe apă, şi n'am crezut niciodată că am să 
pot trăi şi muri fn altă parte decit pe apă. 

„Tata avea corabia în Marea Egeei; îşi purta familla cu el; 
impreună cunoşteam liniştea şi zbuciumul vieţii de marinar. 

„După moartea lul, am căutat să deviu sin | stăpin ai 
corăbiei şi am reuşit, dar cu preţul unor aedrepiăti Í făcute unei 
surori şi unul frate, amindoi mai mici decit mine, ŞI del... Poate 
că dacă trag astăzi păcate; dacă am ajuns la bătrineţe, să fiu 
batjocorit de slugi şi afumat cu ardei iute, se poate să fie o răs- 
plată a strimbătăților mele de atunci! lată de ce tac inghit 
Aşi putea, oricind, să prind pe tejghetar şi să-l fac să arun- 
cat în puşcărie, căci a furat nu vinuri şi rachiari, cum crezi tu, 
ci mii de isi. Dar de ce s'o tac? Cine nu fură? N'am furat 
eu, n'a furat Zaneto? Nu fură toată Jumea? Cu donă braţe, 
nimeni nu poate să facă o corabie, nici o fabrică de ape ga- 
zoase, chiar dacă ar monci o viaţă Intreagă. 


„CĂPITAN“ MAVROMATI 283 


„ŞI apoi, ce aşi cîştiga să denunţ pe un om care urmează 
exemplul tuturora ? Pentru Kir Leonida, tot un păduchios am 
să rămin. El nu vrea să ştie că dacă s'a trezit moştenitor de 
mare avere, în parte mie mi se datoreşie: eu l-am scos dela 
stăpin = tată! său şi cu i-am dat ban! ca să deschidă locandă 
la Brăila, unde veneam cu corabia şi vedeam că e pine de min- 
cat. O avere am lăsat în prăvălia lui Zaneto, eu şi prietinii mei. 

„Ah, prietinii... Prietinia !... Nu-i blestem, n'o blestem. Dar 

de mari crime sintem capabili, tot Hind prietini, și tot slăvind 
prietinia !... 
„Eram tinăr... ambițios. Și am voit să am un cargo-boat, 
nu corabie. Un zaraf din Pireu, amic din copilărie, imi dădu 
banii ce-mi lipseau după viuzarea corăbiei, şi lată-mă căpitan pe 
vaporul meu L.. e 

„Atanci m'am crezut stăpin pe tot pămlutul. Cheturi şi 
dărnicie, fanfaronadă care te face să ot că mai al şi datorii de 
plătit : 

— Bravo Mavromati |... 

— Zito Mavromati! 

— Na se heso Mavromalti L.. 

„Aveam nevastă, o spaniolă, care nu vola să se urce pe 
cargo-boat, ca mama pe corabie, şi am afiat da ce: îi era mai 
comod să se urce În patul zaralului, prieținul meu. Acolo mu 
se temea de furtună... Ah, să nu ai niclodaţă prielini zarafi 1l... 

„Ne-am smuls amindoi bărbile, am amanetat vaporul, l-am 
plătii datoria şi mi-am luat nevasta. Mai bine i-o lăsam și nu-i 
plăteam, căci tot a trebuit ao pierd mai tirziu, ba chiar şi va- 
porul |... 

„Femeia, more Panagachi, e ca soarele: să nu te depărtezi 
prea mult de ea, dar nici să te apropii prea tare. la orice caz, 
nu poți să al în acelaşi timp femee şi vapor: unul din dol se 
ineacă cu siguranţă... 

or ppm a rămas pe uscat, m'am gindit la Zaneto pe 
care-l procopsisem. Am venit la Brăila. Aveam şi ceva-parale. 
l-am propus să ne facem tovarăşi. Mi-a răspuns că «două săbii 
nu intră în aceiaşi teacă», dar, zicea el, «dacă vrei poți să trăeşti 

1 mine», 
ve ee inchis ochii şi am trăit pe lingă el. La incepul mai 
credeam în viitor. şi Io prietini. Mincam cu toţii la o masă, 
petreceam, eram stimat de colegii mel, comandanţi de vapoare, 
care Imi tăgăduiau Marea Neagră şi Sfintul Munte. 

„Au trecut zilele şi anii. Unul după altul, au dispărut mal 
toţi vechii prietini, care puteau să facă ceva pentru mine. În vremea 
asta, Zaneto devenea puternic. Eu slăbeam și mă imbolnăveam. 
Cheltuind toate economiile, nu mai putul plăti şi eu la cite o masă 
mare, şi vezi tu, cind într'o prietinle plăteşte numai unal, se duce 
stima... şi prietinia cu dinsa. Asta e o lege dela care puţini 
oameni se abat. 


299 _— VIAȚA_ROMINEASCĂ 


„In curind ajunsei şi zdrențăros. Atunci nu mai rămase 
nimic din mindrul Mavromati. Pănă şi titlul meu de căpitan 
îm pus la indolală de tinerimea veselă a prăvăliei, şi luat in 
geme: ebe Zeg Dumitru tejghetarul imi servea 
vin trezit, ori în două ene | i H 
ke? de mine n, ŞI punea copiii nevinovaţi să-şi 

„Nu m'am plins nimănui şi op m'am revoltat. Mi-am is: 
Haide, căpitan Mavromati, călătorie bună | Adio Cep 


+ 
ke ké 


Vară cu călduri cotropitoare, 
SO sera romi p cu alergături de cal de tramvai 

— Băete: Un pâhărel cu aburul pe el! 

— Un cinzec de vin cu brumă pe pahar! 

ȘI, cu cămaşa leoarcă de năduşală, haide în hruba inghe- 
fată s4 satisfacem pe muşteriu și să pregătim teren tuberculozei 
care ne aşteaptă pe la 20 de ani! 

ŞI mereu fojurături şi bătăi: şase băeţi fură schimbaţi : de 
şase ori trebui să le iau corvoada în spinare. 

Circiuma, nu era o circiumă ci o gheenă. Valuri de cheflii 
cu stomacuri de balauri. Batoi de 200 de vedre golit într'o zi 
şi o noapte. Zeci de pui de găină. Pirjoale, fleici, mititei, scrumbii 
de Dunăre, sute și sute. 

Toamna veni: pastramă şi vin nou. 

Cu toamna, veni şi a! dollea an de slujbă. Tocmeală gon. 
i eat grad: SE En e areecht, două sute de lei pe 

` nte, o perec te, o s 
Paşte şi alta la Crăciun. : TER 
ky Leien şi ta a CES Bucurii și drame. 

„ ȚOapa” mă minince de v u 
aü u PA As la nu altceva! Nu trecea zi 

— Ori tu ai să eşi de aici, ori eu !— Imi striga el necontenit. 

Ba, văzind prietinla ce mă lega de deg Mare aa ti 
tăcea bătrinului atitea chinuri co ardeiul ars şi alte rele, incit 
ia ride 8 gét Age, din prăvălie. Bietul om, foarte 

S afară, i în i 
cîrcluma de fumul otrăvicica. y6 Ee 
Stăpinii ştiau, dar, ocupați cu afaceri grase în oraş, treceau 
RER d éi Kaes? ` éi Ce le păsa lor? Tejghe- 
a mega. 
dingi pla SA pa € ga d conducea Uzina asta, pe care 
ram aşa de disperat, că de m'ar fi fost iubirea care 
2 lire Wée bunul Mavromati, aşi fi plecat, aşa e e Puric 


” Pe greceşie: ochi negri,—texiual : negri ochi, 


„CĂPITAN“ MAVROMATI ` 291 


a 


Destinul a voit să plec altfel. A voit acest destin ca ple- 
carea mea să fle insemnată cu o victorie şi înecată intr'o In- 
fringere, aşa cum mi-au fost apoi toate restirșitele plecări şi 
sosiri prin lumea largă. 

Intr'o zi de Decembre, cu toată prudenţa de totdeauna, tusei 
surprins de tejghetar cu dicţionarul în mină. N'ar fi fost nimic, 
bineînțeles dacă aşi fi avut de aface cu on om, dar cum duşma- 
nul meu nu căuta decit pricini, o găsi pe cea de faţă, care se 
intoarse împotriva lui: 

— Ce-i asta ?—urlă el, smulgindu-mi preţiosul volum ; de 
unde ai tu „cartea“ asta nouă? Feri bani din tejghea, hoţo- 
mane | 

Şi nici una nici două, îmi cirpeşte un pumn in nas de am 
căzut grămadă pe duşumea. 

In clipa asta, lată şi Kir Leonida, care, văzindu-mă plin 
de singe, se înfurie: 

— Ce-i Damitre, ori eşti nebun? Ce inseamnă sălbătăcia 
asta ? 

— A furat bani din tejghea, domnule Leonida ; uite a cum- 
părat „romanul“ ăsta gros. 

Inăbuşit de singele care îmi curgea, nu putui să răspund 
pe loc, mă uitam dela unul la altul şi mai ales la căpitan Ma- 
vromati, care se ridicase palid, volse se vorbească şi fusese cu- 
prins de un teribil acces de tuse. 

Siăpinul respinse dicţionarul, pe care îl oferea sluga o- 
dioasă şi mă ajută să mă spăl de singe, în vremea asta celălalt, 
repeta într'una: 

i — A furat bani din tejghea, simţisem eu demult că el fură 
ban! din tejghea ! 

ua (Re ! Tu furi i—reuşii insfirşit să strig din toţi plă- 
minii, Te-am prins eu cărind sticle de vin infundat la „brută- 
reasa” | 
in faţa acestei gece egen Ce Leia „Iese ca 
muscat f lar tejghetarul se ingālbeni ca F 

cl Gë GR aveau valoare inestimabilă. For- 
mau un stoc de vre-o mie de butelii, păstrate de treizeci de anl 
in fundul hrubei şi nu erau de vinzare, ci se întrebuinţau fn n 
mille în cazuri de boală. zap: spuneau că nu le-ar da nic 
d EY feri „greutatea lor în aur”. 
e e Minte, domnule RE d E să se scape pe 
dis u să zbiere Tonnar, desmeticindu-se. 

Voin pei dacă minte, zise jupinul. Dar dacă sa gg 
al păţit-o, chiar dacă aţi H furat amindoi bani din ing 
clele sint numărate şi iu la vinul ăsta mai mult ca d ari, x 

— Toate sticlele sînt la locul lor, făcu vinovatul, cu ae 
de siguranţă, 2 atea Së, 

— Da, iech ev, „la locul lor“, dar cincizeci dintr 
lea care ră in rindurile de jos şi întoarse cu dopul spre părete 


n At AER VIAȚA__ROMINEASCĂ Sia i = 


sint goale! Te-am pindit între butoae, te-am văzut, cum deger- 
tai sticla şi o puneal la loc, 

Căpitan Mavromati interveni : 

— Asta eu n'o ştiam, dar ce ştiu e că Dumitru are zece 
mii de lei depuşi la de Depuneri. Nu cred să-i fi agonisit 
din lefşoara lui. Cit despre dicţionarul băiatului, ea 1 l-am dat 
anul trecut. 
O lună mai tirziu, eram stăpin-slugă pe tejghea, pe prä. 
vălle şi pe băeţi, trataţi cu milă de frate. 

Mama era în nori: un „Viitor strălucit“ se deschidea ina- 
Inten mea. 

Bucurie pe toată lumea.—Mahalaua, care mare inimă rea 
se bucură şi ea: 

— Să-ţi trăiască, Jolţol Ce mai băiat! 


Da' „ce mal băiat!“ Să-ţi trăiască | 

Numai atit că băiatul acesta îndurase totul şi progresase 
nu ca să ajungă „Țoapă“ la rindul lui, ci numal mulţumită unul 
şurap care se invirtea cu măestrie în complicata lu! maşină. 

Intro zi şurapul sări: căpitan Mavromati murise în odaia 
lui pe o laviţă cu zdrenţe, singur, fără miogierea Mării, fără cu- 
vintul cald al lui Panagachi. 

Ne aflam pe la sfirgital lui Februar în ziua înmormintării 
aceluia, căruia îl datoram „biblia“ unel vieţi. leşii să iau co- 
manda unui abonat, care nu se Ințelegea cu băeţii de curind in- 
trați în slujbă, şi cînd să mă intorc la prăvălie, iată Dunărea pur- 
tind sloluri. Rămăsei inţepenit pe marginea ripei. Nu visam, 

rare nu vedeam, Neant sufletesc... Sloiuri, cosciuge, albe 
părtări,.. 

Intirziat-am peste măsură? Trecùt-an minute sau ceasuri ? 
Nu ştiu. Dar celace ştiu, ceiace e adevăr, e câ nebunul de „barba” 
Zaneto, care chiar şi acum, cind eram tejghetar, imi arunca far- 
furia cu mititei în cap, veni să mă caute furios că lipseam. MA 
văzu privind în gol, se apropie tiptil, şi, mal furios decit „Toa- 
pa", Imi dădu brinci în ripă, pe cind en nu mal aparțineam lu- 
mil acesteia. 

M'am dus deaberbeleaca pănă în vale, alunecind pe panta 
inzăpezită. 


Dacă aşi fi murit, acelaşi treabă ar fi fost: habar n'aveam 


de ce se petrecuse cu mine, Dar sculindu-mă teafăr, văd pe 
nebun urlind și gesticulind sus pe muchi: 
— Ah, Kerata! Aşa! Laşi prăvălia | De un ceas te cauti 


Vino repede, ticăloaule: avem lume multă | 

Nu-mi venea să-mi cred ochilor, Descinsei şorțul, I arun- 
Gi cît putul ma! în nasul turbatului şi zisei. mai mult pentru 
mine : 


CĂPITAN“ MAVROMATI _____293 


— Oi fi avind tu „lume multă“, dar nu mal al pe căpitan 
Mavromati! Na-ţi şorțul! ȘI rămii sănătos cu lumea ta; eu 
mă duc spre a mea. 

Peste citeva ceasuri, urcind Dealul spre cimp şi trecînd pe 
Calea Călăraşilor, văd apărind ca din pămint dricul, care ducea 
pe prietinul meu acolo unde nu sint zarafi, nici prietini buni, 
Vre-o zece Înşi plictisiţi îl petreceau. EI 

Adio, mavra matia! 

Adio, copilăria mea! 


Panait Istrati 


Satire şi epistole 


Poezie domestică 


despre chilre și dulceluri 


Aici de sărbători avurăm primăvară. 
Au inflorit castanii.—la cinematograf, 
Şi „Visul unei nopţi de vară- 

A tremurat 

Ca'n ritm prelung de fire noi de telegraf, 


Gutuile, aceste Clytemnestre 
Auguste ale sudului, 

In margini de ferestre 

Au ris cu toată ştiinţa nudului, 


lar chitrele, închise castelane, 

Şi-au scos obrajii palizi din borcane : 
Prunele-au făcut ochi verzi 
Curmalelor, afabili musafiri 

Cu diferite firi 


Și soare cald subt pleoapele subţiri. 


lanuar, 1925 


SATIRE ŞI EPISTOLE 295 


La un ospăț li care n'a fost Juvenal 
Noi am gustat aripi de călifar 

Si cu Petronius în clasie manual 

Din colivii sorbit-am limbă de canar. 


Din dulci muscata—vechi mironusiţe 
Cu gindul numai la migdali,— 

Cu vicii mari de mici sardanapali 
Am scos un vin subtil pentru coniţe, 


Și-a fost un soare nemaipomenit 
Cind seara galben abajur 

Pe samovar întinse, dind contur 
De casă asiaticului mit. 


„„Cind treeră un om de sus la geam 
Flori de cireş din neştiutul pom 

Ne spuserăm în vechiul nostru idiom 
Că ne-a sosit o fată mare şi de neam 


O, Doamne, şi-a lipsit din toată astă 
Acută primăvară 
Ceva numai pe-afară, 
-Din toate surioarele, 
Acele paseri, şti: cocoarele, 


Dinu Lance 


Știință și improvizație 


Istoria literaturii romîne în străinătate. 
IN 


Momentul ultim din cercetarea căruia se constată evolr 
improvizație! în istoria literaturii noastre din strâinătate, este pu 
cel din preajma anului 1920. Ca reprezentant al acestui timp 
poate H privit d, Carlo Tagliavini, autorol recent al studiului po- 
menit despre Eminescu şi al unui manual de stenografie, al u- 
nel gramatici practice şi al unei antologii precedate de o istorie 
a literaturii romine, Lăsind la o parte gramatica şi manualul de 
stenografie, din care totogi unele procedee de vitesă an fost aplicate 
de autor în mod desăvirşit în specialitatea sa aproplată—limba 
p literatura romînă (se ştie că odinioară ia anumite şcoli, chiar 
n Rominia, profesorul de literatură romină învăţa şi stenogra- 
Ha pe discipoli), ne vom opri aici în special la istoria literaturii 
şi la og e 3 i 

n cele două decenii care despart momentele considerate 
s'au alcătuit numeroase studii de amănunt asupra literaturii rea 
tre; în acest Interval însă, n'au lipsit nici cîteva sinteze, utile 
chiar pentru străini şi nici bibllografiile precise, care de obicelu 
dispensează pe istorici să străbată cărţile voluminoase sau puţin 
accesibile. Cu ajutorul acestor bibliografii, istoricul poate acum 
să cunoască cu uşurinţă scrierile vestitalui poet Spiridon Nicu- 


* Vezi Viaţă Romineascd, Februar, Mart şi April, 1925, 
Se? Lem deng pasel. tr kB ai! di autori rumeni 
zlone s$ 
E ees, dee: eileraria (Melodo OQaspey-Oito-Sauer), 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE ` i 297 


lescu, care, după cum spunea Vasile Popp, filud „inspirat de o 
pasiune jună, a scris o serie de poezii lirice din care însă a pu- 
blicat prea puţine“ ; şi tot astfel, poate afia de Nec. Georgescu, 
poet şi e), recunoscut odinioară de cătră diticilul Maiorescu. 

In același timp cu bibliografiile, dar mai ales după cata- 
clismul din care abia ne reculegem, s'a constatat în Europa o 
adevărată Invazie de intreprinzățori încercaţi şi spectatori curloşi 
de peste Ocean; aceştia au adus—probabil—odată cu maşinele 
periecte şi minunate, un sofiu puternic de „ştiinţă Yankee”, a- 
cea „ştiinţă“ care utilizează cu sistem secrutarii şi Grundriss-u- 
rile, procuriud adesea distracţie specialiştilor. 

Rezultata! informării din bibliografii și al curentului de şti- 
inţă veselă n'a Întirziat să se întrevadă în istoria literaturii uoas- 
tre din străinătate ; căci lucrările de literatură romină ale d-lui 
Tagliavini, siat în această privință, cea mal bună mărturie —For- 
mele generale ale variațiilor s'au adaptat perfect curentului: se 
utilizează pănă la epuizare cele care se pot ex:cuta cu cit mai 
moită rapiditate; iar cele, care implică oarecare timp şi reflexie, 
sint—natural— lăsate In embră. 

Fără să se abată dela tradiţie, îşi plăteşte şi d. Tagliavini 
tributul său de caracterizări originale. După daa Vasile Aaron, 
ion Barac şi Bodai Deleanu, toţi autori de poeme epice, sint re- 
prezentanţii unui „curent filologie popular” („Questi due scrit- 
tori [Aaron şi Barac] sono, Insieme a Budai nella „Ţiganiada”, 
promotori di una corrente filologica popolare che si opponeva 
al latinismo, scrivendo essi come parlavano“). ! Dar fiiodcă a- 
ceşii poeţi în operele lor de longue haleine au scris „cum vor- 
beau“, Înseamnă că reprezentau un curent filologie orl că s'au 
ridicat împotriva şcolii latiniste ? Şi-au exprimat el, undeva, a- 
ceste principii de şcoală ? Dacă Budal-Deleanu a scris giso: 
niada „cum vorbea“, atunci era şi el antilatinist; şi totuşi Budai 
Deleanu a fost un latinist mai fervent decit însuşi Petru Mator, 
reprezentantul prin excelenţă al acestul curent. ? —Deasemenea d, 
Taghavini crede că alături de Costache Negri, trebue privit mal 
mult ca „patriot şi om politic“ şi C. A. Rosetti („Come patrioti 
e uomini politici più che come scrittori devono essere corside- 
ratl Costache Rosetti e Costache Negri“). * Numal cine a cetit 
proza elocventă a lui C. A, Rosetti poate aprecia Insă talentul său de 
serii.or, după cum calităţi deosebite se găsesc fără îndoială şi în pos- 
ziile lul din tinereță. C A. Rosetti, in deosebire de C. Negri, poate fi 


1 Antologia rumena, p. XLI T 

2 la Fundamenta grammatices linguoe Romanicae, rămasă ei as- 
țăzi în manuscris, Badai-Deleanu observa (cu ottogralia sa slupidă) 
despre sistemul ortografic al lui Petru Maior: „mi se pare prea in- 
drăzneală apucare, de a face din ou un y. sau C Înainte de e ṣi i. a- 
dech cs, căci aceasta ar It impotriva pronanliei lui delo vechii Romani 
obicinulle” (v. Cipariu, Vakia sal de limbă și de scriptură, p. 327). 

3 Antologia rumena, p. LI. 


LO 


298 VIAŢA ROMINEASCA 


considerat tot atit de bine ca beletrist, ca om politie şi ca zlá- 
rist, însumind „patriotismul”, din care d, Tagliavini face o ozu- 
paţie specială, acestor trei direcţii din activitatea Ier. 

Caracterizările originale nu sînt însă permise de metoda sa 
accelerată,  Deacela, d. Tagliavini reproduce de cele mal multe 
ori aprecierile criticilor romini (Maiorescu, Gherea, Rădul. scu-Po- 
goneanu, Ov, Densuţianu, O Botez, etc.) şi cînd acestea nu-l 
satisfac deplin, recomandă grăbit pe scriitori cu o expresie ste- 
reotipă şi banală: astfel d. Sadoveanu este „uno dei migliori 
scrittori della Rumania contemporanea“ ; tot aşa d. $S. Pușcariu 
e „uno dei migliori filologi della Rumania conlemporanea“, ! etc. 

După cum rep:oduce caracterizările, tot aşa repetă şi ex- 
plicaţiile altora. Ellade-Rădulescu ar fi plecat cu siguranță din 
„Societatea Academică”, din cauza unor controverse ortografice 
(„fu eletto presidenta dell’ Accademia Rumena {allora Societă Ac- 
cademica Rumena) carica da cul si dimise per alcune questioni 
ortografiche”). * Probabilitatea exprimată de d. G, Adamescu cu 
un îndoelnic „se paren, "7 a fost transformată de d. Tagliavini 
Ia certitudine; lectorul primelor volume din „Analele societăţii a- 
cădemice” se poate convinge ușor însă, că na chestiunile orto- 
gratice au aveti vre-un rol În această demitere,-—Tot astfel d-sa 
crede că Eminescu a avut un început de psichoză manifestată 
încă din copilărie prin „repetate cazuri de antomati m ambula- 
toriu" („ana menie in cul già si trovava un principio di psi- 
cosi, probabilmente di origine epilettica che s'era manifestata in 
Michele fin dal tempo della fanclullezza con i ripetut! casi di 
automatismo. ambulatorio*) * lnspiratorul săn asupra vieţii şi 
operei lui Eminescu, dela care a aflat semnele diagnostice (pentru 
d, Tagliavini, un bun prilej ca să citeze lucrările de psichiatrie ale Ini 
Kowalewsky şi Bianchi), afirmase totuși că nu sint probe sufi- 
ciente, pentru a recunoaşte automatism ambulato Ia la Eminescu. 
Aşa dar d, Tagliavini acceplind explicaţiile altora şi atirmind cu 
siguranță celace izvoarele sale il dau numa! ca probabil ori i- 
potetic, reuşeşte să simplifice chestiunile dificile. 

Forma pe care am numit-o etalarea „eului“ istoriografic, 
evidentă şi în lucrările d-lui Tagliavini, a luat o altă înfăţişare. 
D-sa nu mai întroduce in istoria literaturii chestiuni personale 
ori autobiografice; iar cind îşi arată preferințele sale, destul 
de rar, se află mal totdeauna alături de o autoritate. Proceda- 
rea aceasta nu înseamnă că d, Tagliavini mar avea asupra lite- 
raturii romine şi idei „originale“; din nefericire ideile sale pro- 
pril, reliefate cu deosebită grijă, nu exprimă decit 'ocuri comu- 
ne, Astfel daa crede că in judecarea operei lu! Ellade trebue 


2 lbid 
3 Adamescu, /storia literaturii romine', p. 264 ( Biblioteca pentru 


4 Stud! sulla Romanita, Napoli, MCMXXIII, p. 282 


1 SE Séit ramida, pp. LXXIX şi LXXIV. 
Se" 


tolt"). 


ŞTIINŢA Şi IMPROVIZAŢIE 299 


să considerăm mai ales „activitatea, patriotismul |iarăşii], folo- 
sul imens pe care l-a adus Rominilor mişcarea sa culturală“, iar 
nu originalitatea sau valoarea literară („Di Hellade a nostro a- 
viso, come già dicemmo di Asachi, noa bisogna considerare 
troppo l'opera originale, nè bisogna pesarne troppo il valore let- 
terario.. ma bisogna giudicare l'attività, il patriottismo, Putile 
immenso che il suo movimento culturale procurò ai Rameni“). ' 
Desigur, lucrui e adevărat; decit numai, inainte de „a nostro av- 
viso“, l-au mai scris şi alţii. Deasemenea d. Tagliavini nu ad- 
mite cu privire la poezia lui Bolintineanu, nici părerea exigerată 
a lui Ar, Densuşianu şi nici acea „prea aspră“ a d-lui N. lorga, 
fiindcă acest poet are uşurinţă de versiticare, „graţie şi genti- 
Zetär (Noi, pur essendo loniani dal ritenere Bolintineanu il mi- 
glior lirico rumeno, come già fece Aron Densuşiano, crediamo 
un po' troppo aspro il giudizio del dotto storico rumeno giac- 
chè, pur avendo Bolintineanu più facilità di verso che densità 
di pensiero, alcune delle sue poesie (specialmente fra le Mace- 
donge'e, e Legende Istorice) hanno molta grazia e gentilezza si 
leggono anche oggi con piacere”). * ŞI de astădată, cu mult ina- 
inte de d, Tagliavini, chestiunea fusese definitiv lămurită, încit 
intervenţia sa tardivă pentru Bolintineanu era inutilă, Aită pă- 
rere personală, atirmată insă şi ea tardiv, este acela că Emi- 
nescu trebue privit numai în raport cu literatura romină, iar nu 
{n comparaţie — şi aşezat pe acelaşi plan—cu Leopardi sau Lenau 
(LA nostro parere bisogna considerarlo solo in relazione alla let- 
teratura romena: H dire, come si è fatto da alcuno, Eminescu è 
un poeta grande come Leopard o come Lenau, opptre del tutto 
simile al Leopardi o a Lenau, non pub avere un considerevole 
significato“). In lucrările d-lui agilavini deci, se manifestă 
„eul“ istoriografic subt etichete în felul celor de mai sus („a 
nostro avviso“, „nol crediamo“ sa „a nosiro parere“), adău- 
ate ja pärert banale şi reprodose. 
sp Variația aceasta se be, în evidenţă şi subt forma ve pi 
ue nelimitate; căci d. Tagilavini se convinge repede şi tot atit 


A „după cel s'a părut ne- 
de prompt, ajunge să admire. „Astfel, după „ce e inioväräpea 


la „cel mai bun DS 
neben eng să fie închisă între semne de cltare,* nu- 


ic interval, a recunoscut că în adevâr este „cel mai 
eet nostru şi i-a acordat chiar „un tribut de admi- 
rație“.* Dar d, Tagilavini admiră scriitori şi tot odată admiră 


f i. 
Weg inie particulară a fost copleşită istoria literatu- 


1 Antologia rumena, p. L- 

2 Ibid., pp. LIV- V. } 

3 Siud? sulla Romania, p. 520. 
4 Antologia rumena, p- VIL 
5 Stud? sulla Romania, p. 336. 


300 VIAȚA ROMINEASCA - 


rii romine a d-lui Adamescu. După cum în cazul lui Eminescu 
creșterea admiraţie! s'a manifestat prin înlăturarea ghilemetelor, 
tot astfel şi admiraţia faţă de utila, însă imperfecta carte a d-iy} 
Adamescu, s'a făcut cunoscută prin ignorarea aceloraşi semne. 
Aşa de exemplu, cu privire la Cezar Bolliac, d. Tagliavini spune 
—târă ghilemețe—următoarele : 


„C. B., uomo che per aver preso parie a Io i moti politici fu 
cosirello ad esiliare; egli ecrisse sludi storici (isopra la soggezione 


ȘI tot aşa spusese, demult, d. Adamescu: 


„A loa! păriaş la toste mişcările gg lar după 1948... fu e 
sila! ca şi lorarăşii săi... EI s'a ocupai cu chestii de istorie, studiind 
în special chestia mănăstirilor inch'nale... In această ramură... n'area 
Bees necesară. Adesea a avu! polemici cu Odobescu, care l-a 
combălui şi mereu l-a luat în ris. Ca poet, incepe modesi... lăudai 
muli de Heliade care-i publică mulle din scrierile sale. Aceste mani- 
festajii sint slabe. După i84) va reuși ca ziarial şi în adevăr va [i u- 
nul dinire fruntașii presei romine“. 3 


Acest fel de admiraţie, l-am putea numi admiraţie liberă.” 
Sint momente însă, cind admirația e la paroxism şi atunci d, 
Tagilavini n'are decit să regrete că a lost „precedat“ atit de con- 
ep, ma idel şi ìn fraze. Astfel d, Tagliavini scrie despre A- 
usso : 


„A. R., naio in Bessarabia verso il 1817, Il nome delia sua la- 
miglia pare [osse Donici e Rusu- un soprannome; egli sludiă in lsvize 
zera poi, tornalo in Moldavio, prese parle ai moti del 1848 e fu quindi 
cosirelio in seguilo a esiliare. Andò in Transiivanla doe, fervendo la 
rivoluzione, fu arresialo degli ungheresi a Cluj e scampò per miracolo 


alla morte. Tornalo in palria esercilă l'avvocalura pubblicando articoli 
in varie riviste lelierarie“, * 


lar d, Adamese , Însemnase odinioară intocmai „pe ru- 


——— 


1 Antologia rumena, p. LL 

2 Istoria literaturii romlne', p. EA? 

5 Alte exemple de acesi fel se găsesc in riadurile privitoare la 
Gr. Alexandrescu (Tagliavini, Antol., p. Ui: Adamescu, Zei, 239); la 
Bălcescu (Tagliavini, Antol., p. LV; amescu, Jet, p. 3521-2); nsus 


pra lul Creangă (Tagliaviai, Antol., p. EXX; Adamescu, /at,, p. 477). 
etc, elc.. 


4 Antologia rumeso, p. LVII, 


ŞTIINŢĂ ŞI _IMPROVIZAŢIE AH 


„A. R., (1817? - 1859), a fosi Romin din Basarabia... Numărul leie?) 
sderăra! al familiei ar fi fost Donte » iar Rusu... era o poreclă. Russo 
a siudiat în Elveția, apoi, venind în jară, a lua! parie la mişcarea ti- 
nerimii în 1848, ceiace l-a silil să se expalrieze peniru cilva timp. le 
vremea aceslul exil călălori și prin Transilvania, unde fierbea revolu- 
Manea. Inchis la Cluj de călră ngari, a scăpal de moarte ca prin mi- 
care rea în țară, el a practical avocâlure, a publicatciteva articole 
prin reviste., =? 4 


Acelaşi lucru se petrece cu biografia lui Hasdeu. Dapă d. 
Tagilavin!, aceasta este foarte simplă: 


Ki 

„Bogdan Pet-iceicu Hasdeu, nato ad Holin nel 1836; egil studiò 
âile Università di Hircor jsie!] in Russia e fu ufficiale nel!l'armaia russa; 
ma ne! 1856, quando la parie meridionale della Bessarabie passò alla 
Kumania," Hasdeu venne în quella e direală cilladino rumeno. 1l go- 
verno russo chiese la sua esiradizione e, non essendo riuscito ad 
otleneria, lo privò del diritio di eredilà su alcune lenute che la sua 
famiglia aveva, dirito che però Hasdeu pole riconquistare per via giu- 
Vizlaria...* ete." 


Cum era de aşteptat, nici d. Adamescu mu crezuse că ar 
D mat complicată: 


„B.-P. H. (1856—1907), basarabean s'a născul în Hotin şi a învă- 
lal în Rusia (Harcov), ba a sluji! ca ofițer in armate rusească. Le 
1856, cind se anexă sudul Basarabiei la Moldova, irecu in aces! linut 
ce să scape de prolecilunea rusească şi casă se facă cetățean romin. 
Ruşii cerură eslrădarea lui şi-l despulară de dreptul de moşienire ce 
avea asupra unor moșii ale lomiliei... dar mai Iirzin i s'a recunoscut 
aces! drept pe cale judiciară..." etc. * 


Această admiraţie particulară este însă mijlocul cel mai ex- 
prditiv şi cel mai comod în alcătuirea improvizații; dar în a- 
celaşi timp este un Început de „obiectivitate“, fiindcă istoricul renun- 
tiad la propriile cunoştinţe, cedează pentru un moment locul său 
unul scriitor pe care îl admiră, In această privinţă, d. Taglia- 
vini are un precursor ìn J.-L Carra. Totuşi faţă de acesta, sint 
citeva diferențe: pe cită vreme înainte de Revoluţia franceză, şi 
chiar mal tirziu, „admiraţia“ era curentă şi permisă, astăzi ea se 
Iveşte din nou dapă ce intrase în domeniul mitalul; şi în timp 
ce însuşi Carra se ferea cu abili'ate neîntrecută să-şi arate pro- 
fonda sa „admiraţie“ pentru „Istoria imperiului otoman" a lui 
Cantemir, d. Tagliavini recomandă Italienilor cartea maestrului 
său, spre a fi consultată .. „cu profit". 


ia literaturii romlne', p. 361, 

i pater fi 1336 wéiee un popor romina, va alla d. Tegliavini cu 
surprindere, că nu exista Rominia. Schimbarea sa esie deci neno- 
rocită. 

3 Antologia Des PP. LXXII pi 

t romlne , p. à 
5 farei mil ipade pp- XV: „Dei numerosi manuali sco- 


302 VIAȚA ROMINEASCĂ ` ` 


Deoareoe d. Tagliavini este attt de fidel călAuzelor sale, ar 
urma ca acelaşi atitudine să o păstreze şi în expunerea fapte- 
lor. Dan însă a preferat să se emancipeze de modele, continu- 
ind imprecizia nelimitată care forma ona din caracteristicele prin- 
cipale în epoca precedentă. In ce mod se manifestă impreci- 
zia în lucrările d-lui Tagliavini ? 

In primal rînd se constată o deplină libertate faţă cu nu- 
mele proprii: pentru d. Tagliavini, caşi pentru d. Gaster, Ghică 
reprezintă constant numele cunoscutalui prozator lon Ghica ; mi- 
tropolitul Moldovei Grigore Țamblac se numeşte cind Grigore, 
cînd Gheorghe, parcă ar fi vorba de două persoane diferite ; dom- 
nitorul din amindouă Principatele, Mihail Suţu, e suplinit de un 
oarecare Sușu; Alecsandri, s'ar H numit uneori şi Alexantri; 
iar Mateiu Millo şi-a făcut o creaţie din rolul lui Chiriță (ra. 
peva fare una vera creazione della parte di Chiriţă“), cas cem 
acest personaj ar fi un prea cunoscut bărbat, etc, etc." SI tot 
Ka numele de localităţi devin Bistriță, Timișoară, Cimpolunp, 
etc.. 

Cu acelaşi libertate procedează d. Tagliavini in schimbarea 
titlurilor: den crede că poezia lui Cîrlova se Intitolează Ruinele 
Tirgoviştei şi nu Ruinurile Tirgoviştei cum a vrut autorul el; 
crede că cea mal fericită creaţie a fantaziel eg romin, se 


numește Mioriţă ; că titlul broșurii d-lui |. Popovici este „Palia 
della Or *; că d. N, lorga a szris „Istoria literaturii religioase 
romine până la 1695, Bur, 7905 şi nu „I:toria literaturii religioase 


a Rominilor până la 1688“, Buc., 7904; câ o dizeriație a lui 
Hasdeu s'ar numi „Rominii bănăţeni, din punctul de vedere al 
conservatorismului dialectal şi teritorial”, confundind „conserva- 
tismul* cu „conservatorismul”; afirmă că legendele lui Necalcea 
s'ar întitula „Sama de cuvinte”, nu „O samă de covinte“: ca 
Lexiconul de Buda a apărut la 1815 şi nu la 1825, cum s'a 
intimplat în realitate; că titlul unei cărți a lui Țichindeal, ar suna 
intocmai „Sfaturile înțelejerii cei sănătoase”, etc," 

eși anunță că prepară o lucrare asupra itallenismului În 
literatura romînă („SulWitaianismo si prepara un lavoro da l'Autore 
delia presente Antologia”),* d. Tagliavini ma ajuns să cunoască 


laslici cileremo quelli che a noi cl sembrano migliori e consultabili 
coa profitio dagli Italiani, e cioè i due manuali dei Adamescu, Isio- 
ria lileralurii romine... che dă un 'oliima visione della lelieratura ru: 


mena..." 

an i Antologia rumena, pp. IX, LXXVI; XX și XVII, LXXIV; XLIV; 
" 2 Ibid., pp. XVII, LIX, XLII, XVIL 
“ 5 lbid., pp. XI şi 227; XI; XXI; 


` 4 Ibid, p. LXV. 


XX ; XXVIIN ; XXX: XI AL: 


ŞTUNŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 303 
precis titul unei lucrări capitale în Influența pe care o cercetează. 
Cartea lui Eliade Râdulescu „Paralelism SR dialectele romin ai 
italian", după d-sa se numeşte Paralelism între limba romînă 
şi italiană şi ar îi apărut la 1838 (cind nici nu fusese mâcar 
scrisă), în ioc de 1841,' Deasemenea odată crede că prima ediţie 
a cronicelor, publicată de M. Kogâiniceanu, este intitulată Cro- 
nicele Romîniei sau Lelopisejele Moldovei şi Valahiei şi că ar fi 
apărut între 1845 şi 1852; lar altădată, acelaşi ediţie are ca titlu: 
Letopisețele Țării Moldovei, fiind tipărită între anii 1852 şi 1856,” 

hiar prima ediţie a ärt din care s'a inspirat „cu profit", nu 
are dată sigură de apariţie, fiind revendicată succesiv de anil— 
de atitea ori memorabili——1913 şi 1914." Aceste informaţii ne- 
sigure şi haotice, pe lingă altele prea numeroase pentru a fi 
relevate ! ge ingrămădesc fără obstacol! în paginile „latrodu- 
cert" d-lui Tagliavini, menită să servească străinilor drept „In- 
drumare“ („avviamen!o*) în siudlul literaturii romine,. 

Dar în „Antologie“ d. Tagliavini a publicat în afară de 
„latroducere”, numeroase texte romineşii din toate timpurile, 
asupra cărora a încercat să desfăşure acelaşi originalitate. Nu vom 
discuta „valoarea“ unor bucăţi reproduse ; ea depinde de gustul 
fiecăruia : frahit sua quemque voluptas. Ne vom opri puţin numai 
la textul bucăţilor, încercînd să stabilim în ce consistă colaborarea 
d-lui Tagliavini cu scriitorii romini şi dacă această colaborare a 
fost ferlzită. 

In prima bucată din „Antologie“ („In pădurea Petrişorulul*), 
d, Tagilavini colaborează astfel cu d. Sadoveanu: 

a) schimbă unele litere, schimblnd in acelaşi timp şi cu- 
vintele ` „stigleţi cu pete de singe” (p. |; în loc de pene);— 
„in fiblă mărentă dela margine“ (p. 1; pentru fihla); — „vibrârile 
melancolice ale cornului, tot mal strînse” (p. 9; pentro stinse), etc.; 

b) complectează pe autor: „puse puşca la ochi cu repegiune 
şi slobozi repede două focuri unul după altul“ (p. 6; cuvintul 
repede este o interpolare nenorocită, după „repegiune“); 

c) indreaptă—cu o neintrecută dibăcie—limba scrisă de d. 
Sadoveanu: căprioara „cu cele două picloare de dincolo în tnde, 
cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc“ (p. 7; în textul real: 
„cu cele două picioare de dinainte“) ;— „Aici Vasile injură iar, de 


1 Antologia rumena, pp. L şi LI. 
2 ibid., pp. XAXHI 3 LVI 
3 lbid., pp. XV şi EXL r | 
A Carlea d-lui O. Ibrăileanu se numeşte Spiritul critic In cultura 
rominească, nu în literatura reminească (Aniol, ruma p. LXI) sinn: 
părui prima dală la laşi în 1909 (cum ştie d. Tegliavini la p. LXI). nu 
la Eucureșii, cum înseamnă cileva pagini mai deparie; primul volum 
din Etymologicum magnum a apărul la 1886. nu 1887 (Antol. rum., p. 
LOD: Cronica Huşilor de Melchisedec a apărul la 1569, nu în 
(Antol. rum., p. LIN): - Comedia lui Caragiale se numeşte Noaptea 
furtunoasă, nu fortunoasă (Antal, rum., p. LXXIV);- prima edilie a 
oezillor lui Vlahuţă a apärgt le 1887, nu in 1878 (Antol. rum., ps 
XXV); — poeziile lu! Conach! s'au imprima! la laşi în 1856, nu 1352 
(Antol. rum, p- XLVIII), etcs etc.. 


304 VIAŢA ROMINRASCĂ 


mină pe lupul cel mare“ (p. 4;—de mamâ);—,Piduraril puse 
cornul la gură şi chemă de douări“ (p. 6; in notă, d. Tagllaviri 
explică: de douări=de dovă ori, p-ntndu-se în situaţia comică 
de a explica ceva inexistent), 

In fragmentul reprodus din O scrisoare plerdută d. Taglia- 
vini colaborează deasemenea cu Caragiale. In timp ce într'o nu- 
velă, rezultatele colaborării nu se întrevăd totdeauna, „rectificările* 
din piesa lui Caragiale sint izbitoare şi devin sensibile pentru 
E cei urmăriţi încă de replicile ştiute — altădată—pe din afară. 

ci toată lumea ştie că Trahanache striga: „Stimabili! onora- 
bili 1* ; auma! d, Tagiiavin! vrea să repete: „Stimabili, stimabili ze 
(p. 64). ȘI toți ne amintim de: „la 48, la 34, la 54, la 64, la 
74" din discursul lui Farfuride; dar d. Taghavini schimbă şi 
această memorabilă serie în : „48, la 35, la 54, 64, la 74* (p. 67) — 
Fraza următoare: „Cu bun simţ, pentruca Europa cu un moment 
mai inainte să vie şi să recunoască“, din acelaşi discurs, a fost 
transformată de d. Tagliavini în: „Cu un bun simţ, pentru Europa 
cu un moment“... (p. 67), adică suficient ca să nu se mai in- 
ţeleagă nimic, 

Tot aşa expresiile din opera lui Creangă apar în „Antologia“ 
d-lui Tagliavini subt o formă burlescă. Astfel, d-sa a uitat să 
explice senzul expresiei: „şi dați la om ca cnit bă?" (p. 84), 
care subt această Intățişare, desigur, cu greu poate să însemne 
ceva (ìn loc de: „daţi la om ca cinii prin băț”); deasemenea nu 
a explicat ce ar însemna: „nici o lighioae nu se poate aciuă 
casă, de răul vostru“ (p.83: în Creangă: „pe /îngă casă"). Das 
nu explică nici cum o pletară murală poate înfățișa un Voevod 
avind pe cap o comună (p. 94; cunună!,, cum o maşină de lampă 
poate avea grație (p. 69; gratie !) şi cum let sche din schiţa 
Un om a d-lui Brătescu- Voineşti, poate să-și atribue, fără motiv, 
funcţia de preceptor (p. 12: „Noi preceptorii nu prea sintem 
PR cu dulceaţă şi ca catea”), ete., etc. 

+ Tagliavini nu explică multe lucruri, pe care însă re- 
nunţăm să le mai pomenim, deşi ar fi fost necesare unele comen- 
tarii, chiar pentru Romini. Astfel d-sa a omis să adaoge explica- 
tile cuvenite la bucața sa originală din „Antologie“, bucată care 
conţine un rezumat al nuvelei Iul Caragiale „O făclie de paşti”. 
Deoarece constitue ea însăşi o pagină de „antologie“, figurind 
Inaintea scrierii lui Caragiale şi în acelaşi loc cu Luceafărul lui 
Eminescu, o vom reproduce în întregime: 


„Evreul Lelba Zibal gindeşie |sic!] la istorie vieţii sale. Băial 
inir'o mare dughiană de vinățori [sic!] a fost silli să plece de acolo 
pentru [sic IT un accideni |sic!] între dol hamali: a fost apoi Weg 
vinzălor de mărunlişiri [sic!], samsar, citeodală şi mal rău: Iralul Îi 
era foarie greu. pănă cind [sic!] n'a fsic!] murit fratele nevestei sale 

ura, care era hegiu [sici] la Podeni, și nu l-a lăsa! mostenitor. Se 
allà DI aiei de cinci eni și traiul l-ar fi mers [7] bine dacă m'ar fi fost 
el și familla sa bolnavi de friguri de baltă şi dech n'ar fi träit în frică 
[sic!] unei amenințări a unul anumit [?} Gheorghe, o slugă bruială și 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE Ze A8 


cersuză |sic!] ce el avea irimia Late după că [sic!] i (sic!] făcuse 
socoleala: Atuncea Gheorghe îi avea spus |zic!]: „să mă aștepli în 
noaptea Paștelui, să clocnim ouă roşi, junine.. să ail că-ți-am |sic!] 
făcu! și eu socoleala“. Jidanul (DI mersese |sic!] la primărie ca sa: 
denunțe amenințarea tui Gheorghe dar acolo fusese faici] batjocorit 
peniru lirica sa lul* jidovească DL 
Simbă!a mare și Leiba asieplind diligenta își face un vis (sic!] 

urii, Apoi cind diligenia a sosi! el aude doi studenii vorbind despre o 
omorire Late ll a cinci persoane făculă in hanul unul jidov (DI în noa: 
plea precedenlă. 

Asia ii mdaogă frica lo frică |alc!|... Inserează şi el închide cu 
mare grabă și răbdare {71} uşile şi feresirele. Sura crede că e lonrle 
bolnav de oarece nu gie de ce este aşa de lurbural“. * 


Socotind de prisos orice comentariu (totuşi, cit de admirabilă 
erit expresia „cu mare grabă şi râbdare“!), ne vom mărgini nu- 
mai să spunem, că în nici un caz Eminescu, Creangă, Caragiale, 
Sadoveanu, Brătescu- Voineşti, Pirvan şi alţii, m'ar fi meritat soar- 
ta crudă de a fi traduşi in dialectul d-lui Tagliavini... 

In afară de imprecizie, în lucrările d-lui Tagilavini se poate 
constata o accentuare a confuziei cu nuanţă ridicolă, Astfel, după 
dag, Q. Lazăr avind idei prea liberale şi fiind „prea învăţat“, n'a 
putut să ajungă episcop de „Cirlovij/” („non glunse ad essere ve- 
scovo di Cirloviţ, essendo di idee troppo liberali e (ció che è vera- 
mente ridicolo !) „troppo dotto“)* Dar Lazăr n’a vrut niciodată să 
jungă episcop de Carloviţ (unde în realitate era mitropolie orto- 
doxâ). D. Tagliavini n’a ințeles suficient ceiace a spus autorul său 
favorit, d. Adamescu, că „devenind vacant un scaun de episcop or- 
todox, Lazăr cu titlurile sale se întâţișă la mitropolital din Carlo- 
vici—de care depindeau pe atunci episcopiile romine din Transilva- 
uia şi Ungaria — dar, venind la auzul mitropolitului știrea că Lazăr 
are idei prea liberale şi nu e destul de credincios, fu respins pe 
motivul că este prea învățat pentru a fi episcop.” Deci nu in 
Cîrioviț ar fi dorit Lazâr să ocupe locul de episcop, dorință 
imaginară, pe care i-o atribue prezentul prin condeiul aczelerat 
al d-lui Tagliavini. 

S alt loc, fiindcă in ege d-lul eee ga posta Dep 
anu şi Nicoleanu sint aşezaţi foarte aproape, d. Tagiiav - 
ech şi ma! mult, schi bind Între ei până şi anii în care au 
străbâtat calea vieţii („Alexandru Depărâţeanu 1833 — 1871... 
Nicolae Nicolaeanu [sicl] 1333—1865).: Deasemenea i se ge 
tranşant lui Şerban Cantacuzino, domnitorul Manteniei dintre 1678 


i Indrepla! la erate SE, e? 

2 „ 302, 19 S . 2 

5 y haiara La pare A p. 68.—Să fie adevăral că rees gf? ing- 
inte de spariiie, a trecut pe subi misa d-lui Alexandru Dimitrie Marcu, 
numi! de antor „il mio olilmo amico” ? 

4 lbid., p. XLV. 

a Istoria literaturii romine', p 255-6. 

ü Antologia rumena, p. LIX. 


306 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi 1688, anii de domnie ai predecesorului său Constaniin Basa- 
rab (16€54—58);' lar la traducerile din Antioh Cantemir facute 
de C. Negruzzi şi A. Donici, d. TagHavini a ţinut să iniţieze pe 
lector SSES unor subtile probleme de înrudire, declarind Dr 
inconjur cå scriitorul rus este frate cu Dimitrie Cantemir, adică 
frate cu tatăl său („delle satire di Antioh Cantemir, scritte in 
russo dal fratello di Dimitrie*):, etc.. 

Nefiind preocupat de chestiuni generale, fantazia d-lui Ta- 
gliavini nu se manifestă în explicări complexe sau prea hazar- 
date. Dan contribue totuşi—iîa limitele sistemului său bibliogra- 
fic—la construirea şi explicarea literaturii noastre, Astfel, de e- 
xemplu, pentru istoria modernă a bisericii romine, d-sa citează 
Contribuțiile epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ale 
d-lui V. Pirvan, Studiu care, departe de a cuprinde date privitoare 
la şcoala latinistă ori la Unirea dela 1700, se ocupă numai cu 
origina creştinismului rominesc.* D. Tagliavini citează un articol 
de Gr. Creţu din Revista pentru istorie, arheologie și filologie, 
vol. |, p. 323—80, deşi in acel volum și în acele pagini sint 
numai studii de Gr. Tocilescu, Burlă, Tiktin, Gaster. Girbaa și 
Melchisedec ; afirmă că prima revistă literară romină e Curieru! 
de ambe sexe al lui Eliade (1836 sqq.), deşi aceasta a fost pre- 
cedată de altele gd crede că ziarul Rominul a fost fundat la 1876 
de Odobescu, cu toate că acesta apăruse încă din 1857 condus 
de C. A. Rosetti, iar Odobescu era numai colaborator: Dease- 
menea daa afirmă că Alecsandri incă dela 1550 a fost membru 
în Divanul ad hoc („nel 1850 tu membro del divano ad-hoc“), 
cind acea adunare s'a constituit abla dien ani mai tirziu; face 
pe Maiorescu să demisioreze din primul său ministeriat la 1579, 
adică în plină guvernare liberală, în vreme ce demisia aceasta 
avusese loc în 18:5 şi decide ca N. Gane în tinereță să îl stu- 
diat la Paris, fiind în opoziţie-—yi de astădată — atit cu WEI 
trul” său cît şi cu realitatea. * 

D. Tagliavini micşorează viaţa lui V. A. Urechia — are şi 
d-sa putere miraculoasă ca d. Gaster ? — afirmind câ s'a nâs- 
cut la 1860 (în loc de 1834) şi tot aşa pe a lui Vasile Conia, 
care a trăit între 1845 şi 1882, iar nu dela 1846 la 1884*;; pre- 
lungeşie domnia Regelui Carol pănă la 1916, limitind domnia lui 
Mihai Viteazul pănă la 1600, etc.'). In tine, aproape trans- 
criind cartea „maestrului“, d. Tagliavini menţionează lingă obiş- 
nuitul său epitet, care întovărăşeşie şi numele revistei Viața 
Rominească,— „la più Importante rivista deila Rumania contem- 


1 Antologia rumena, p. 405. 
2 lbid., p. LIH. 

5 Jbid; p. XUI 

4 Ibid., pp. XXVII; L; LXXI. 
5 fòid., pp. LX; LXV? LXXI. 

6 lbid., pp. LXXII și LXXI. ` 

7 lbid., pp. 60 şi 11t. 


een 


____ ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE | 307 


poranea”, — faptul nu mai puțin minunat, că aceasta a fost in- 
temelată la 1 Mart 1906 în... Bucureşt („Mentre i Convorbiri li- 
terare... si fondava a Bucarest Il 1 Marzo 190;.,*)'. 

Dacă istoria literară trebue să se reducă la o colecţie de 
miracole, atunci opera d-lui Tagliavini, alcătuită „cu lungă pre- 
paraţie şi profundă iubire“ („con lunga preparazione e profondo- 
amore”) a realizat — şi nu fără succes — acest scop teoretic. 


Comparind acum rezultatele pe care le-am aflat din ana- 
liza acestor două momente diferite ale istoriei literaturii noastre 
scrisă To străinătate, constatăm că tormele generale subt care se 
manifestă improvizaţia, afară de reinvierea plagiatului comod şi 
anachronic, au rămas aceleaşi. Modol cum apar formele şi fre- 
cvența acestora in momentele considerate, sint însă întru cltva 
diferite: aprecierea originală şi mobilă, a devenit în ultimul timp 
banală şi stereotipă ; explicarea simplistă, deși e menţinută, are o- 
rizonturi mult mai puţin largi ori e de împromut, lar „eul“ is- 
toriografic inainte temerar și asfixiant, apare deghizat subt dife- 
rite forme ocolitoare; acelaşi imprecizie nelimitată străbate isto- 
rla literară pe aripele uşoare ale fantaziei, devenită şi ca cu o- 
rizonturi restrinse; în sfirşit, confuzia inainte uneori motivată, s'a 
accentuat in al doilea moment, căpătind o nuanţă de ridicol, 

Toate aceste modificări ale formelor precum şi onoarea deo- 
sebită ce se acordă plagiatului, dovedesc tendința câătră miai- 
mum de efort şi creşterea rapid în alcătuirea sintezelor, A- 
ceastă creşiere arată că în scurtul interval care desparte cele 
două momente cercetate, improvizaţia a progresat În mod sen- 
sibi! şi totodată, că direcţia luată de evoluţia improvizaţiei este 
acela a plagiatului integral. 


V. 


in capitolele anterioare am arătat că istoria literaturii ro- 
mine din străinătate apa'ţine improvizaţiei; că istoria literară 
nu este decit ultima treaptă de desvoltare a unei evoluţii carea 
precedat-o şi că improvizaţia a făcut în spațiul limitat de trei 
decenii, un progres vădit. Am văzut deasemenea că improvizaţia 
străinătăţii inainte de apariţia istoriei literare—n'a rămas fără 
răsunete în literatura romînă şi am pomenit drept exemple, tran- 
scrierea lul Asaki după Carra şi Impulsul dat lui Nialorescu de 
recenziile străine, pentru a trece dela critica culturală la cea 
literară, i 

apariția istoriei literare improvizate, În ce mod sa 
wus kenai 3 influență externă, in Rominia ? Un adevâr in- 
contestabil, formulat cindva de Rémy de Gourmont, este că o 
noutate venită din depărtare, poate să înlăture o inovaţie de ori- 


1 Antologia rumena, p. LXXXV. 


308 ___________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


gină apropriată. Au reuşit inovațiile străinătâţii să înlăture în 
istoria literaturii noastre, pe cele formulate de Romini ?—Dacă is- 
toriile literare scrise În sirăinătate ar H avut pretutindeni același 
răspindire ca in locurile de apariţie şi dacă limbile in care sìnt 
scrise, War fi fost pentru mulți o pledică fundamentală în GU. 
zarea lor, s'ar fi găsit cu ușurință în ele inovații suficiente, a- 
vantajate chiar de distanță, Din fericire însă, pănă, acum, inova- 
Vile străinătăţii n'au găsit în ţara noastră un teren favorabil! pe 
care să se stabilească. In schimb, istoriile literare externe s'au 
influențat între ele, perpetuind inovațiile relevate—în mică parte 
—de noi, ' inovaţii care vor suplini încă multă vreme adevârul 
istorie, Astfel, afirmaţia fictivă a d-lui Gaster că Jocul pă- 
pușelor ar avea o origină turcească, a trecut drept realitate în 
sinteza lui H. Mort („Von einem rumănischen Theater älterer 
Zeit ist nichts bekannt. Ein besche!denes Weinach'sspiel (Hero- 
des) stammt von den Sachsen: das Marionettenspiel weist auf dem 
türkischen Karagăz");* tot așa Igino Giordani în articolul său 
utilizează erorile lui Lovera, Morf pe ale d-lui Gaster, etc. 

In această privință, se repetă celace s'a întimplat în adoua 
jumătate a veacului trecut cu istoria Rominilor : inovațiile au tre- 
cut ca dogme dela un „învăţat“ străin la altul, fără a fi primite 
însă de istoricii noştri. „Istoria Rominilor, spunea A D. Xenopol 
la 1883, a avut nefericirea de a fi tratată pănă acum mal ales 
de străini şi faptele arătate pănă alci ...arată metoda urmată de 
ei în expunerea trecutului lor. Interesul care-i leagă de popoa- 
rele din care fac parte, falşilică judecata lor şi adeseori merge 
chiar mal departe, împingindu-i a lăsa la o parte sau a falşitica 
chiar faptele asupra cărora ei trebue să judece“." Dacă în ls- 
torla Rominilor alcătuită de străini, falşificarea faptelor era cx- 
cepțlonală (căci improvizaţia consta cu deosebire în interpreta- 
rea silită a faptelor), în istoria literaturii noastre, am văzut că 
falşificarea este fără limite. $i dacă în istoria Rominilor scrisă 
în străinătate, falşiticarea faptelor era determinată în primul rind 
de interese politice, cu totul altele sînt motivele denaturării fap- 
telor din Istoriile literare pe care le-am cercetat, 


1 Manualele alcăluite de Lovera, Lettezatura rumena, Milano, 1908 
și de Gh. Pop und G. Weigand, Abriss der Geschichte der rumâni. 
schen Sprache und Literatur, Berlia, 1908 nu lac decit să inmuljească 
exemplele din cap. |! (despre ultima, cf. şi N. lorga, Neamul rominese 
literar, 1, (1909), p. 76- ); deasemenea și Bilay Arpad, A román iro- 
dalomtărtene! összefoglaló ditekinlese, Alba-luile, 1922 (despre cère 
v. Judicionan recenzie e d-lui N. Drăganu, în Decoromenia, Il, p. 757 
-= 761).— Carlea lui Te, Djuvara, Essai sur la liti&rature roumaine de- 
puis ses origines jusqu'd nos jours, Amslerdam, 1985, se poale ciis 
doar ca (lu de cur'osilate.  Arilcolul d-lui A. Philippide asupra limbii 
şi Ileraturii rom ae din Meyer's Conversetionslexicon, 5, Aull., Leipzig, 
1895-5 (după cum ne-a comunica! şi autorul) şi L Sbiera. Die rumă: 
nisehe Litteratur und Sprache, Wien, 1899, ne-au foii inaccesibile. 

2 H. Mori, Die rom, Literaturen, p. 293. 

3 Revista pentru ist., arch. și fil., UL (1883), p. 106. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 308 


Ua motiv important al denaturării faptelor este rapiditatea 
cu care istoricii şi-au alcătuit sintezele, Aprecierea mobilă sau 
sieoreotipă, exagerarea şi simplificarea chestiunilor dificile, im- 
precizia nelimitată şi confuzia, nu sint decit consecințe directe 
ale aceste! rapidităţi. Motivul principal care contribue la falși- 
ficarea istoriei literaturii noastre, motiv care face ca toate con- 
strucpile străinãiății să fie şubrede și imaginare, il constitue însă 
necunoaşterea operelor discutate şi în special, a limbii în care 
acestea sint scrise. 

Cind Sainte-Beuve, criticul fără by A a afirmat că străinii 

„dacă nu sint pregătiţi prin călătorii, prin o lungă petrecere în 
țara... şi prin tot felul de intormaţiuni, care echivalează cu na- 
turalizarea“, vor aduce namai contribuţii „aproximative şi pro- 
vizorii”, nu se gindise că s'ar putea scrie volume întregi despre 
e literatură necunoscută şi totodată —din cauza limbli—inacces!- 
bilă. Acest lucru se intimplă ce cu unii istorici ai Tera'urii 
noastre din străinătate, In atară faptul că nu cunosc direct 
operele literare, ei nu stăpinesc suficient limba romină şi de 
acela nu siot nici în măsură să o înţeleagă. Astfel d, M. Gaster, 
cel mai aspru critic al altora însă şi el mai indulgent cu d-sa— 
pentru a lăsa la parte pe ceilalţi istorici literari—nu numai 
că ptilizează o limbă rominească particulară dar o înțelege în 
mod special. Părăsind activitatea obişnuită de teoretician al foi- 
klorului, d-sa a cules odinioară un „pluguşor“, pe care a reuşit 
să ni-l comunice compleet deformat, incit se poate înţelege numai 
cu ajutorul altor variante. În acest „ploguşor” se spune că ju- 
pinul „treera cu 12 duhan, duhaniți, negri ca corbul, iuți ca 
focul“ !. D. Gaster a ştiut că e vorba de „cal“; deaceia pri- 
mul din cele două cuvinte: duhan, duhariţi, trebuia să insemne 
„cal”, Deşi al doilea cuvint prezenta mai meltă dificultate, l-a 
explicat şi pe acesta uşor, dela verbul duhânesc „fumer*; de- 
acela, după d-sa 72 duhan, duhaniți inseamnă nici mal mult 
nici mai puţin decit „chevaux fumanis“?. Variantele similare 
ale „pluguşorului” indică insă că e vorba de „12 Jugani jugă- 
pr, adică aproape altceva decit a înţeles d. Gaster,” etc.— Nu- 
mai după acest fel de interpretare subtilă, pricepem ce inseamnă 
la d. Gaster „farmecul limbil“, despre care spunea că ar fi ne- 
c cut în Rominia... 
Dică Istoricii literaturii noastre, despre care am vorbit, n'au 
cunoscut operele literare, ori nu le-au înțeles, lucrările lor nu 
se pot considera măcar „aproximative şi provizorii”, cum spu- 
nea Sainţe-Beuve ; ele formează numal o impozantă colecţie de 
erezii Istorice, de păreri absurde şi falşe, alături de co'ecţiile ve- 
sele de geogratie şi istorie, de informaţie şi critică literară, care- 
le-au precedat. 


1 Chrestomatie neg Tome ll, p. 333. 
id., p. 427 (Glosar). 
$ SL Siäeereg, vol. XII (1915) p. 130; p, i21. etc. 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


După cum însă, în acelaşi timp cu improvizaţiile au apărut în 
străinătate citeva lucrări ştiinţifice asupra geografiei şi istoriei 
noastre sau despre scriitorii romini, de asemenea şi in Istoria litera- 
turli pentru străini se constată două sau trei excepţii. Cea mai 
recentă este schiţa în italieneşte a d-lui S. Paşcariv, mic rezumat 
în care se înregistrează, între altele, aprecierea reală a loi Ne- 
culcea („il miglior narratore”) şi—după cuvintele Iul Maiorescu 
dela 1872, privite ca dogmă in toate istoriile literare din strâl- 
nătate—apreclarea justă a lui Alecsandri („il più popolare poeta 
romeno") şi a lui Eminescu („il più grande poeta romeno').' 

Aceste ex epţii, ascunse în publicaţii colective, dispar insă in 
mulțimea lucrărilor improvizate ca firele de aur la năsipul dort. 
lor, Excepţiile nu ating ca nimic evoluția lentă a Improvizației, 
„care îşi continuă triumtâtoare, drumoi său secular.. 


Am afirmat la începutul acestui studiu că istoria literară 
poate fi ştiinţitică prin atitudinea istoricului și prin metodă. In 
lucrările stiințifice atitudinea cercetătorului este acea imperso 
nală ; iar metoda consistă în supunerea spiritului la obiect. 

In istoriile literare improvizate pe care le-am cercetat, am 
văzut că procedeele istoricilor sint: exagerarea, explicarea sim- 
plistă, imprecizia, confuzia şi predominarea elementului subiectiv. A- 
ceste procedee, slut contrare celor pe care le utilizează ştiinţele. 

Procedeele nu sint însă decit mijlocul prin care cercetăto- 
rul poate să atingă un scop. Dacă procedeele improvizaţiei şi 
ale ştiinţei sint coatrare, urmează că şi scopul for e contrar. ŞI 
fiindcă scopul oricărei ştiinţe este adevărul, trebue să conchidem 
că improvizaţia are un scop diferit, avind in același timp me- 
toda cea mat liberă, mai comodă şi mai expeditivă, 


I. Şiadbei 


1 La letteratura romena, în Stud! sulia Romania, Napoli MCMX XIN, 
p. 247—262. — S'au sirecural loluşi citeva mici erori de date: N. Gane 
a răi! între 1835 și 1916, nu 1840 -19 4 ip. 257;; |. Bogdan s'a născul le 
1864 nu 1862, iar Hasdeu la 1856 nu la 1853 (pag. 259) ; în line, Pro- 
păşireo, revista lul Kogălniceanu, a apărul în 1844 nu în 1845 (p. 251), 


Scrisori bucureștene 


Jumă ate de milion pentru glorie.— Consideraţii 
tiscale.—Ce este un buget echilibrat —Politicale.—Scum- 
petea, modele şi arta.—Teatru, muzică, piclură.— 
Moartea lui Alexandru Marghiloman... 


Cite o vorbă despre toate, nimic despre ficare; 
cu un cuvînt, o scrisoare variată, nostimă, interesantă. 


Bucureşti, Mai. 


vă amioatiţi numele îindrăzaeţalui care a cutezat să afirme 
ch Rominul nu iubeşte gloria ? 

Nici că se poate vorbă mai tendenţțioasă. 

ŞI desminţirea limpede, categorică, a apărut zilele trecute 
în locul cel mai Indicat : Monltorul Oficial. 

Singura noastră gazetă care nu-şi plerde calmul, dar nici 
nu ştie să suridă, glaciala Lag care inscrie vremea in articole 
de şi în decrete a publicat această desminţire la locul ei, 
fără manşetă şi fără litere deosebite. Patrioţii au cetit-o totuşi 
cu inima veselă: este Legea prin care s'a deschis un credit de 
jumătate de milion pentru întreţinerea pe 1925 a Arcului de 
Triumt de pe Şoseaua Kisselefi. 

Inainte de a spone un cuvint despre Lege şi despre rostul 
ci, nu pot trece fără să observ că plimbarea favorită a bucu- 
reştenilor continuă să păstreze, în E e timpului, numele Ru- 
sului care cel dintăiu, prin politica sa democratică, a introdus 
conştient germenii bolşevismului în Principate, Rominia noastră 
de atunci. Avem, slavă Domnuloi, aa ghenerali care merită 
să fie pildă obştimii prin Ideile lor sănătoase, prin valoarea lor 
netăgăduită. ȘI cum ar fi monoton să se dea întregei şosele nu- 


312 5 VIAȚA ROMĪNEASCÀ ` 


mele unula singur dintre ei, de ce n'am impărți ca în stržinā- 
tate renumele in bucățele zicînd, bunăoară, celei d'intăiu felii, 
din piaţa Victoriei pănă la Arcul de Triumf, şoseaua General E- 
raclie Nicoleanu ?... A dona, până la hipodrom, s'ar putea numi 
şoseaua General Mărdărăscu: este tocmai partea rezervată lg- 
curilor de sport, unde genial de azi, viitori soldaţi romini, își 
pregătesc „pumnii şi braţele“... lar partea ultimă, cea mal ma- 
estoasă, care dela hipodrom printre clopoțeii vilei Minovici duce 
la rastaurantele naţionale, unde poziţia omului care minincă poate 
H Intoadevăr liberă şi nesilită, s'ar chema cu atita brio: ŞOSeaua 
General Traian Moşoia... 

Bucureşteni, amicii mei, tovarășii mei de praf, de vuet şi 
suave mirezme, rugati in cor pe domnul doctor Costinescu så 
ne scape de Kisseleff | 


Dar să venim la Arcul de Triumf. 

Este fără indoială simbolul monumental al gloriei naţionale. 

S'au spus despre el, ca operă de artă, toate răutățile cu 
prisp. De o sâptâmină caut să mai găsesc vre-una şi nu iz- 

utesc, 

S'a spus, de pildă, că e urit, că e monstruos; că figurile 
sculpiurale care îl păzesc--un pandur, un dorobanț, şi alţi Ro- 
mini de acelaşi proporție—gi-au pierdut capul din disperare. ȘI 
s'a mal spns că toată această g'ozâvie e zidită de materiale 
meschine— palantă, stuc, moluz—reproş care constitue cel puțin 
o contrazicere, căci marmora sau piatra ar fi făcut eternă mi- 
nunea de care sè pling esteţii. 

In ce mă privește, găsesc admirabil că geniul adminisira- 
tiv a impus artiştilor noştri un Arc de Triumf care trebue intre- 
ținut ca anul. Un simbol nemuritor al gloriei uaționale ar fi 
fost poate mal atrăgător pentru ochi, şi mai comod peniru edi- 
litate, Dar ce frumos şi întăritor exemplu este gloria de care 
trebue să al grijă în fiecare zi, pe care trebue s'o dregi unde 
se strică, s'o cirpeşti unde se rupe.. Administraţia comrnală n'a 
vrut să doarmă pe,lauri, ca Don Quichotte după faimoasa lupă cu 
morile de vint, şi bine a făcut, Nemulțumiţilor le râmine min- 
gierea că într'un an Camerele pot uita să acorde cei 500,000 lei, 
şi atunci Arcul de la şosea se duce. Noi, ceşt'alalţi, paşnici ce- 
tăţeni, aplaudăm solicitudinea Parlamentului de acum şi luind de 
bună socoteala fiscului cum că în Rominia Mare ar fi circa 
1,700 000 contribuabilii, ne spunem cu uşurare: 029 centime pits 
o fracţie, în fiece an, de fiecare cap plătitor de biruri, pentra 
gloria naţională, nu e mult. Hotărit, nu e mait. 


+ 


Sint insă şi biruri mai apăsătoare. Acelea impotriva c4- 
rora protestează comercianţi! şi toate Sfaturile negustoreşti, Cu 


ki 


SCRISORI BUCUREŞTENE 313 


elt protestează mai mult, cu atit plătesc mai puţin; căci în lo- 
cul lor plăteşte îndoit consumatorul romin, breaslă angelică, ha- 
otică şi stupidă. 

Curios este că singurul care pierde În această împrejurare 
e d. Vintilă Brătianu, vreau să zic fiscul. ȘI lată procesul prin 
care se ajunge la acest straniu rezultat: 

Legea = prune pe negustori ; 

negustorii protestează zgomotos; 

zgomotul nu este menit să înduloșeze fiscul, care e de 
marmură, ca orice ghişeu ce se respectă—ci să previe pe con- 
sumator ; 

mişcat de atenţia negustorilor, consumatorul plăteşte marfa 
de două ori mai scump; 

negustorul nu are dreptul să refuze acest profit; regis- 
trele sale „ținute In regulă“ probează însă cu evidență că deve- 
rul scade; 

şi atunci ceiace' rămine considerabil în impozitul d-lui Bră- 
tianu este numai cota; căci totalul perceput de două ori dela 
consumator se dee dëse pe drum. 

In natură însă, nimic nu se plerde şi nimic nu se cîştigă. 
Ceiace pierde fiscul cîştigă desigur cineva. Negustorii pretind 
că agenţii fiscului. Aceștia răspund cu destul bun simţ—cişti- 
gul nu-l dăm negustorilor ?.. i 

Şi noi am putea adăoga: cine să se plingă ?... Statol 9. 
Dar ei nu Impune pe negustori ?... 

Totuşi aceștia se tinguesc cam mult. Şi cum exprimam in- 
tro zi această părere unui negustor cunoscut, arătindu-i că sin- 
garii birnici care plătesc darea după lege sint funcţionarii şi D 
ranli, omul meu imi replică cu energie: 

— Aşa şi trebue, Nu sint el totul în țara asta ?... 


+ 


Na stim pănă la ce punct aceste rezultate corespund cu 
scopul arnärit We d Minisiru de Finanțe prin Legea contribuții- 
lor directe. Ca oameni nepricepull ce sintem, am crede totuşi 
că funcționari omeneşte plătiți ar vedea mal bine de treburile 
statului. Şi aceasta nu mari in engen tiscălă. Se ridică un 

on possumus“: Bugetul. 

wee 7 es după cea age doctrină, o dănţuitoare 
pe coardă. Deasupra circului politic, imtangibilă, ea trece pe fu- 
nie jucind din umbreluţă expunerea sa de motive, intre cel dol 
stilpi : 1925—1926. Pentru a ajunge dela unul la altul, nu e de 
cit un mijloc: echilibrul. Echilibrul, pentru care au plătit spec- 
Set, drept că II se mai serveşte pe deasupra un întreg pro- 

clovnerii cite vreți, animale domestice savante care se 


fa in donă picioare şi maimuţăresc omu! de minune, ari şi di- 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE EEN 


verse boscării care mută banul pe nevăzute din punga celor ce 
se uită, în buzunarele trupel.. Atita variaţie, și atita agerime 
mulţumeşte şi pe cei mai dificili. Cine stă să bage de samă că 
mai este lume şi afară de circ, care a plătit şi ea la alte ghi- 
şeuri ca circul să fie cu putință; lume care joacă pentru sine alt 
spectacol, citeodată cu mult mai comic, dar totdeauna real şi 
neintrerupt. 

Pot pricepe jocăuşii, care se zbănţue cu ceasul— adică cu 
şedinţa şi cu diurnă—ce însamnă aceste două vorbe mici: real 
şi ars le ed d 

ot pricepe simțimintul pe care feluritele lor ghid atit 
de bine răsplătite, il trezesc în sufletele celor de afară p> i 

Sint unil care pricep şi care se silesc să joace cit mai puţin. 
Dar cuvintul lor sună în pustiu. Ar fi interesant de cercetat cau- 
zele care au provocat desinteresarea crescîndă a publicului nos» 
tru cult, sau semi-cult, de luptele politice. Intre cele mai hotă- 
ritoare ar trebui notat desigur votul univefsal, care înecind su- 
fragiile conştiente în oceanul sufragiilor reflexe, a lămurit bur- 
ghezilor neinrolaţi în partide rostai lor nul ta viața politică, 

Ar fl, după aceia, falşificarea de sus şi discreditarea prin 
sine insuși a parlamentarismului. Cea dintăiu ridică guvernării 
reprezentative orice temelie de drept—şi opinia publică, aşa cum 
O avem, e senzibilă acestui ilegalism—lar cea de a doua impră 
tie orice consideraţie pentru opera legislativă și de control ad- 
ministrativ a adunărilor parlamentare, 

Nici votul universal şi nici sistemul reprezentativ na tre- 
buesc condamnate pentru aceasta. Fără nici o îndoială ele con- 
DT ei, a: pr era regi ent evolutiv, mijloacele de 

T mai puțin re e mal opuse mentali- 
D moderne. Pentru a da însă rezultatele „top se n ieaptă dela 
dinsele, ele presupun conştiinţa cetățenească a maselor, De a- 
cela şi străduința partidelor noastre politice înaintate, care spri- 
jină programele lor pe doctrina respectului ce se cuvine vieţii 
şi activităţii omeneşti—cu prim punct de realizat Cartea dreptu- 
rilor omului—este tot mai mult îndreptată spre deşteptarea in- 
teresului popular pentru viaţa poiltică. 

Mijloacele, trebue spus, nu sint totdeauna cele mai potri- 
Mile i d d ei p” ES S? de lăudat, Ea apare uneori 

ptul mişcătoare, fa a a 
ag wn wées , EEN Se 

n Franța, condamnarea nedreaptă la deportaţiune a unui 
ofițer de origină străină, a produs o zguduire de ince ă care 
a primejdult timp de doi ani temeliile așezămintului de Stat. lo 
Rominia noastră, uciderea In convoluri— fără justificare și fără 
judecatã—a Moldovenilor basarabeni prilejueşte cel mult ctieva 
Saar ec Dee 

poziţia însăşi, care relevă faptul, îl socotegte mai putin 
grav decit lovirea unui deputat, In pradă apreciere, eat EE 


SCRISORI BUCUREŞTENE 315 


decit în cele mai flagrante abuzuri ale administraţiei, străluceşte 
toată mizeria vieţii noastre politice. 


+ 


Ce pot însemna însă ien oameni care mor înainte de 
vreme, pe un pămînt unde Turcii şi Tâtarii au mai ucis attila, tn 
această primăvară binecuvintată în care griul saltă văzind cu o- 
chii şi nădejiile de venire la putere cresc şi ele tot aşa 3. 

Politica este o industrie atit de ciudată... Maşinile ei for- 
midabile inghit faptele, pe cele ușoare ca şi pe cele grele, şi le 
schimbă Intro pastă omogenă dar cu două feţe: una azurie, 
cătră banca ministerială, alta vinătă şi neagră spre bâncile o- 
poziţiei. E destul să treci de pe o bancă pe alta ca să vezi ne- 
gru în loc de azariu şi azuriu în loc de negru. Este un relativism 
incercat de cînd lumea, sau mai just de cind lumea politică s'a 
tărimat În partide ; şi cea mal cuminte filozofie ne sfătueşte să-l 
primim fără discuţie. 

Sint însă și lucrari mal greu de acceptat. Aga de pildă 
scumpirea biletelor de tren și de tramval. Tramvalurile fiind 
nişte trenuri minore, trebue să admirăm armonia care le face 
să se scumpească împreună. Scumpirea însăşi e mal puţin ad- 
mirabilă. Ori cit am căta să ne convingem că sintem ţara cea 
mal eftină din Europa, nu putem trece cu vederea că este ceva, 
in Rominia mai scamp ca pretutindeni: banul. Băncile şi case- 
tele particulare care-l au, şi care-l procură nevolaşilor, au ajans 
toate adevărate institete de emisiune percepind superbe profl- 
turi din acest privilegiu. Nu le mai rămine bieţilor datornici, de- 
cit să se lase daţi în judecată ca să beneficieze de dobinda le- 
gală, mult mai scăzută decit cea cuvenită chiar subt noul regim 
al judecăților accelerate. Noua lege este în privința aceasta, şi 
în împrejurările de azi ale Giel, cu total antieconomică: grăbind 
realizarea creanţelor, ea scurtează în timp putinţa de a utiliza re: 
ditele ieftine şi loveşte Implicit producţia. Rezultatele le vor simţi 

odată ma! mul: consumatorii, breaslă angelică, haotică şi stu- 


Ciudat este totuşi cum în acest val de scumpete modele şi 
ează. 
leg uiţi gr RA despre modă că e o inveitiţie produc- 
țivă. Este adevărat că rochiile se poartă din ce în ce mal scurte, 
şi e inutil să ne întrebăm unde vom ajange, Apărătorii vechilor 
decenţe se pot felicita că progresul merge în spirală, căci altfel, 
Doamne, răspunsul la întrebarea noastră ar fi prea apropiat... 
Dar artele ?... RS 
rosperează ar 
De sa sfat peche sălile de concert, de teatru, de ce se vind 


tablo i caldă ?... 
Ko ite ei sintem un public fin, lubitor de emoţii alese 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 
SEO VIAŢA _ROMINEASCA 


şi de senzaţii estetice. Intro revistă atit de bine crescută ca 
Viaţa Rominească, nu pot răspunde decit: perfect adevărat. Dar 
intreb iarăşi : restaurantele, cinematografele, bodegele—de ce pros- 
perează şi ele ?.. Căci poua, nu—mai mult chiar dectt 
prietinii regimului. N'om fi Iubind oare senzațiile şi emoţiile—plă- 
cutele emoţii—mai mult decit estetica şi arta ?.. Şi nu luăm oare 
deseori pe unele drept altele ?... Tot ce se poate, nu-i aşa ?... Dar 
să nu insistim căci sintem intro revistă, cum am zis, bine 
crescută. 

„Un lucra putem spune totuşi: apoi dacă avem putinţa să 
ingrijim aşa de larg de micile noastre senzaţii şi emoţii, însamnă 
că sint bani, că d. Vintilă Brătianu are dreptate.. ŞI atunci d. 
Oromolu, guvernatorul nostru al tuturor, care ne dă plnea noas- 
trå cea de toate zilele, poate anunța deflația şi alte măsuri teri- 
bile, menite să injecteze leului naţional vigoarea străbună, 

Nu "'avie morţii, ein zădar,..“ 

Apostrofa poetului nu se adresa, pe di se pare, decit Leu- 

ial venețian, 


Dar să revenim ia arte, pentra ele insăși. 

lubesc muzica şi regret, ca multă lume, că opera noastră de 
stat a ajuns întreprindere comercială, vreau să zic întreprindere 
pur comercială, care nu face decit minimul de artă indispensabil 
pentru obiectul întreprinderii. Intr'un oraşca Bucureştii, Opera— 
cînd nu e decit una şi cind e întemeiată pe sprijinul Statului— 
trebue să fle în marginile putinței o academie muzicală, în inje- 
lesul intreg al cuvintului. Trebue să fie, mal lămurit, o şcoală 
pentru gustul publicului, şi o posibilitate de realizare cit mai 
perfectă a marilor creaţii muzicale de pretutindeni. Clasicul şi 
moderiul vor sta alături, intrun dozaj inteligent, pentru atinge- 
rea celor două mari scopuri: cunoaşterea trecutului, pregătirea 
viitorului. Repertoriul de cea mai bună calitate este aşa de bogat 
= ra e aa eng må en mot a decenii ca să înscrie în 
activul el plesele capitale. Secundarul, neglijabilul, gare ce căuta 
aici, De ce Balul Mascat, de ce Lakme, de Z Hensel şi Grătel 3 
De ce atita complezență pentru publicul operetelor dela Eforia 
şi atita grijă pentru a-! da distracţii asemănătoare ? 

Teatrul propriu-zis, din fericire, bate drumuri mai sănătoase. 
Marii clasici aduc la Naţional un public nenumărat, care rămine- 
s'asculte şi autorii păminteni. Teatrul Regina Maria, cu mai pu- 
lină reţinută in repertoriu, calcă pe aceleași urme, Teatrul mic 
se sileşte să incetățenească la nol comedia de salon, iar Teatrul 
Voiculescu vrea să fie o scenă de avangardă, E un moment im- 

in care ne lipsesc actorii mari. Brezeanu luminează tre- 
cutul, Maximilian pășeşte cu desinvoltură pette genuri, cei ti- 


SCRISORI BUCURAŞTENE 317 


nefi cată să deprindă dela Ruși o şcoală şi o metodă. Sensibili- 
tatea noastră lipsită de misticism, claritatea noastră latină, nu 
pot d rodnică această învăţătură decit acolo unde stirşeşte 
ta a. 

Ceiace nu se aude mai cu samă pe scenele noastre este 
o mare voce feminină. Agata Birsescu.. Unde e? Şi mai poate 
fi glasul în care să vibreze, comanicativ ca vorbele rostite peste 
leagăn, fiorul imboldurilor noi, al năzuințelor, al decepţiilor, al 
posibilităţilor, care frămintă sufletul de superb adolescent al po- 
porulci nostra. 

Agata Blrsescu, din nou tinără, iubită şi păstrată aici... 
Dacă var putea... 


ȘI Inainte de a incheia, ctieva cuvinte pe care le datoresc 
acesiri reviste, despre artele plastice. 

Am întrerapt cronicile mele nu pentrucă expoziţiile bucureg- 
tene din ultimile ioni n'ar merita să se vorbească despre dinsele. 
Dimpotrivă. Mişcarea noastră artistică este pe zi ce trece mai 
viguroasă, mal interesantā. ȘI tocmai de asta reclamă cronica- 
rului o atenţie continuă. Nu poate fi permisa trece aşurel peste 
manifestări de artă atit de personale ca expoziţiile Tonitza, Han, 
Teodorescu-Slon, Bunescu, Palady, Ștefan Popescu, Pătraşcu (am 
adoptat ordinea cronologică). Şi spre a nu trece uşurel, trebue 
timp: timp pentru a privi şi a pricepe, timp pentru a pune pe 
hirtie cele văzute şi pricepute, Adică tocmai ce îngădue mai pu- 
țin proteslunile din care ne hrănim. 

Acest răgaz nevrolt are însă şi un folos: dă voe ochiului 
şi minţii să se reculeagă; slăbește tirania primelor impresii; 
cerne senzațiile şi le dă o perspectivă mal justă; ajută apropi- 
eri de ansambla care situează lucrurile unele fn raport cu altele 
şi înlesneşte lămurirea tendințelor de căpetenie ale aşa zisei miş- 

ri artistice. 
za Se poate spune că pictora şi sculptura noastră, în ultimii 
ani, tinind pasul timpului, se îndepărtează tot mai mult de acel 
individualism care făcea din originalitate un sinonim al ineditu- 
lul şi al absurdului. Dapă mişcarea spre periferii şi spre zonele 
exotice ale artel, avem acum mişcarea inversă câtră părțile ei 
centrale. Cubismul şi celelalte schisme revoluționare care i-au 
urmat au trecat prin sită toate dogmele comode, au orare ae 
ce se putea răsturna. Profitorii revoluţiei consolidează, pot: m 
legli cunoscute, cuceririle lor Intorcindu-se spre normele de dis- 
ciplină şi de ordine ale epocilor de construcție. ern = 
mai recentă este de acela, şi la noi ca peste tot, „constroctivistă , 
cu excepția „şcoalei” ultra-fnaintate care a născocit acest voca- 
bul ca o complectare pur verbală a metodelor sale disoluţioniste. 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Această tendinţă se observă mal cu samă la tineri, la cel 
care-și căutau drumul, ori şi-l caută încă. Despre inaintaşi— 
Pătraşcu, Ştefan Popescu, Palady—s* poate doar spune că Îşi ur- 

calea şi că sint toţi trei în plină putere de creaţie. Palady 
subiilizează cu senzibilitatea sa deosibită toate resursele unei arte 
făcută din nuanţe şi sobre acorduri. Ștefan Popescu îşi continuă 
compoziţiile decorative, de un accent tot mai sigur şi mal larg. 
lar Pătrașcu sculptează in culoare măreţe armonii, care se ridică 
uneori spre culmile unei muzicalităţi superioare. 

Cel „tineri“ întăresc în fiece an nădejdile puse în ei. Tonitaa, 
atit de simplu şi curat, a făcut din paleta sa un admirabil instru- 
ment, în care sunetele vin cu toată precizia şi emoția vroită. Nu 
iubesc vorbele nemăsurate, dar simt că prin calitatea simţirii, 
prin luciditatea expresiei, ni se pregât un nou Luklan, care 
aşteaptă amploarea maturității spre a dezvolta şi lochega cum 
se cuvine atitea indicaţii, uneori despărțite şi fragmentare. 

Bunescu e un muncitor serios. (Muncitor, splendid cuvint), 
Ge opera sa piatră cu piatră, şi după dibairile anilor de 

are, opera aceasta se ridică dreaptă, limpede, luminoasă. 
Bunescu nu este celace se cheamă un temperament; este insă o 
conştiinţă tenace şi atentă, floare discretă, cu totul rară într'o 
grădină cu flori vii. 

Han reprezintă de pe acum on echilibru. ŞI este cel dintăiu 
semn de hotar în sculptura rominească. Ori cum Il priveşti a- 
pare stăpin pe viziunea și pe mijloacele sale. Efectele, care 
aduc succese negociabile, le jertfeşte aproape totdeauna stilului. 
Tratează suprateţele In adincime, după invăţătura trasă de Rodin 
din Michel Angelo, ȘI modelajul său este o caldă emoție, care 
se stăpineşte. 

ln pictură, aceleaşi intenţii conduc pe Teodorescu Sion, 
care a dat bucureştenilor una din cele mai frumoase expoziţii 
ale sale, Sion este un cunoscător al formelor liniare, şi un 
temeinic colorist. Naturile moarte, florile, unele din peisagiile 
sale sint realizări aproape complecte, de o justeţă și de o armonie 
desăvirşite,  Mărturisesc—este poate o lacună care mi-e perso- 
mală—că gust mult mai puţin compoziţiile ample, in planuri ri- 
guroase şi savante arabescuri, spre care se îndreaptă tot mai 
mult silințele artistului. Apreciez cum se cuvine emotivitatea 
ascunsă şi disprețul său pentru factura uşoară, Dar nu văd nici 
un agrement plastic în arta cerebrală, care sugrumă jocul forme- 
lor şi al culorilor subt planuri schematice. Sion îşi va urma 
deaigar strădainţele sale spre pictura naţională de mare compo- 
ziție—pe care n'o avem,—şi credința sa că nu poate ajange ia 
dinsa decit disciplinind procedeele noastre curente de minimă 
storțare îi poate duce la rezaltate apreclabile; cu condiţia să na 
sa. See arbitrar matca unul temperameat şi altfel destul de 
ponderat. 

Nu pot lăsa expozițiile, fără să vă spun că Salonul oficial 


SCRISORI BUCUREŞTENE 319 


din primăvara 1925 a fost primul salon de care Ate 
Bucureştii mau avut să roşească. Străinii, care ne Deng, 
mai mult, au putut vedea de data aceasta un ansamblu onorabil 
de pictură modernă rominească, în care toate curentele şi toate 
individualițăţile interesante au fost reprezentate, cu cuvint de 
ordine: loc celor tineri. Juriul merită felicitări, cu rugămintea 
să asculte dorinţa unanimă a criticei pentru adoptarea unor cri- 
eech de Ce D severe: hatirurile ultimului moment 
'rebuesc arăte. Astăzi avem de unde alege: 

pentru timpuri mal rele. KE catina 


Scrisesem aceste riduri cind s'a săvirşit moartea lui 
Alexandru Marghiloman, epilog cu care se închee o politică atit 
de discutată, 

Cai! săi continuă să alerge și Jockey-Clubul a „notat“ acel 
merci. datorit celui mai politicos dintre Romini. 

Noi mulţumim lui Marghiloman pentru lucruri care nu maj 
sint, Pentru pilda vieţii saie oneste şi mindre. Pentru cuviinţa 
cu care asculta cuvintul orişicul. Pentru clasica eleganţă cu care 
spunea cuvintul său tutaror. 

Nu pot lipsi aceste rînduri, care sint elogiul meu funebru 
pentru Marghiloman, de expresia pe care a urmărit-o pururi: 
Eleganţa. Cuvint obişnuit, rară insuşire. Marghiloman o ridi- 
case în planul moral. Haina sa fără cusur nu era decit aspectul 
senzibil pentru toţi al unor calități puţin comune lumii de acum. 
Adversarii nu i-ar fi putut vorbi niciodată despre viaţa sa pri- 
vată şi nici despre ingimfarea leneşă care-şi ascunde nimicul co 
ingrijire. Marghiloman ascundea dimpotrivă celace simţea mal 
real În mijloacele sale: puterea de muncă, agerimea analizei 
critice, facilitatea extremă a marelui său talent de a exprima 
superior adevărurile comune ale politicei. 

Adversarii care nu Lan iertat nici in clipa morţii, obişnuese 
să exprime comun adevăruri care li se par superioare. Este o 
deosebire de metodă pe care publicul, marele public cu indolenţa 
sa cuminte dar îuţelegătoare, a judecat-o. ŞI dacă așezămintele 
de Stat, Ministerele, Parlamentul, pe care Marghiloman le-a 
ilustrat, institutele financiare pe care le-a crelat, mau plecat 
pentru dinsnl Tamara cernită, l-au răsplătit în schimb bucureş- 
tenii prin cea mal grandioasă şi mai simplă îinmormintare din cîte 
s'au văzut în oraşul muzicilor militare şi al pompelor de car- 
ton vopsit, 

Marghiloman s'a sfirşit ca o piesă bună: fără desnodămint 
care ușurează digeatiile. Nu s'a Impăcat cu nimeni, şi nici oa 
ieşit să mulţumească la rampă. Ultima sa apariție la tribună va 
râăminea, ca şi alta de care nu pot vorbi aici, printre cele mal 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


strălucite pagini ale parlamentarismului rominesc. Trădătorii au 
dat vieţii noastre politice ceasuri greu de uitat. Le-am trăit, aşa 
că pot aminti pe unul din ele. 

Camera Îşi ținea şedinţele la Ateneu. Era Camera votului 
universal, Camera „țărănistă* care a dat guvernul Vaida Voevod- 
Mihalache-Lupu. Răspunzind învinnirilor aduse de primul mì- 
nistru Vaida, d. lon Brătianv, megter în diversiuni, şi-a indreptat 
bateriiie spre Marghiloman. Pacea dela Bucureşti era aga de a- 
proape... Abilitatea d-lui Brătianu nimerise just: uitarăm îndată 
războlul făcut cu braţele şi cei opt sute mii de morţi, uitarăm 
Hoen! exantematic, uitarăm trista faimă a „foştilor şi viitorilor 
miniştri“, ultarăm Banatul mutilat, uitarăm tot. Nu vedeam, o 
zer zen = eng e. pare şi de gg decit nemernicia 
omului care se case pe În re, ca streze ţării 
rabia şi Dinastia. zi ci „dt aaa 

mul acesta s'a ridicat și el să vorbească. Să se apere. 
Acuzat aproape osindit, care-şi spune ultima vorbă, lingă osindă. 
Un preot, răposatul Lucaci, se afla acolo; nu pentru a aduce 
iertarea acestai ceas din urmă, ci pentru a rosti răspicat şi ma- 
cabro É krk Tră-dă-to-ru-le |... 

rădătorul a avut un cuvint care a pironit locului gloata 
găpustită spre estradă. ŞI într'un ceas, ma! puţin decit zeg 
un om singur, duşmănit de toţi, urit de toţi, prin simpla putere 
„a vorbei sale netede şi clare, s'a ridicat la erolsmul acela pe care 

nu-l dă decit biruinţa unula impotriva tuturor, 

Trebue spus, pentru cinstea Camerei de atunci, că a re- 
cunoscut această biruință. Era o Cameră unică, ce e drept: 
singura Cameră rominească lipsită de mameluci. Celace a şi 
făcut-o să piară puţine zile mai tirziu, 


Eugen Crăciun 


Cronica externă 


Schimbarea guvernului în Franţa. Alegerea lui 
Hindenburg în Germania 


Guvernul d-lui Herriot a fost răsturnat de Senat. Corpul 
matur, al experienții şi al formalismului, a biruit vigoarea doc- 
irinală a tinărului sei de guvern. 

In acest conflict, nu este numai o controversă de virste, 
sau o fundamentală deosebire politică. Conflictul este mal ales 
intelectual. El rezultă dintr'o ceartă de metode intelectuale şi 
de aprecieri esenţiale ale valorii argumentulii teoretic în pro- 
cesul de reinoire social, 

Experienţa, adică prezumpţia unei cunoașteri practice a 
incrurilor, creindu-şi zilnic privilegii nouă în opinia publică, își 
consolidează un prestigiu care o ridică deasupra metodei ști- 
ințifice cu acelaşi nume şi o face inadaptabilă realității. 

Bătrinii noştri dascăli au botezat poate dinadins acest drept 
incontestabil al lor la repaus cu un nume ştiinţific. Simţind in- 
firmitatea ştiinţifică a moralei lor paşnice, au gloriticat-o para- 
doxa!, dind o ultimă dovadă de frivolitate, 

Aşa dar au chemat „experienţă“ celace este contrariul ex- 
perienţei: respectul drepiurilor cîştigate în faţa revizuirilor ne- 
incetate; prestigiul categoriilor consacrate în faţa transmutărilor 
zilnice; promovarea trecutului, fără un examen critic, în pers- 
pectiva viitorului faţă de această verificare continuă a rezultate- 
lor științifice la lumina noilor descoperiri; Într'un cuvint, cre- 
dinţa uscată în ierarhiile perimate în fața voluptăţii fecunde a 

r Investigaţii. 

SE? Politica due: nu se Improvizează. Dar ea nu poate 
râminea o categorie izolată în preocupările generale şi nu se poate 


VIAŢA ROMINEASCA 


infăşura, surdă, in precauţii formalistice. Intăiu, fiindcă nu este 
de sine stătătoare : politica este o „Sumă” sau un „aspect“, Este 
un aspect în doctrina materialismelul, unde prin politică se in- 
țelege înregistrarea legală a transformărilor economice. Este e 
sumă în afară de această doctrină, fiindcă politica consistă intr'o 
vastă colaborare a tuturor activităţilor umane. Trebulnd ' să fle 
in acord cu orice întreprindere generală, politica trebue să fie „in 
pasul vremii“. Şi într'o epocă nouă cum este a noastră—orice 
S'ar zice—unde se incheagă o nouă metodă pentru selecţionarea 
valorilor sociale, omul politic trebue să-şi schimbe atitudinea faţă 
de „experienţă“: în loc de stăpin să-şi facă din ea un serv. 

u poate să rămină o categorie izolată, fiindcă politica 
primeşte lecţiile populare care confundă adesea sancţiunea cu 
prevederea, 

„Experienţa“ Senatului din Franţa constă ia credinţa des- 
pre excelența stării de fapt. In interiorul Zeie: legiterările tin- 
zind la emanciparea claselor uvriere zdrun nă echilibrul social; 
în afară încercările de organizare a păcii sau nădejdea unei a- 
propieri fraterne tuibură cunoștințele noastre despre lucrurile 
naturii. Un fapt îşi găseşte jastilicarea în însăşi existența sa, 
ca odinioară în filozofia lui Vogt: „nihil est sine rationae“... 
Schimbările vin firesc în virtutea unul principiu de fizică şi in- 
jusiiţiile se ameliorează natural perpetuind totuşi eroarea origi- 
nală. Prin urmare, nici reacţionar, nici înaintat, actualul Senat 
respectă raţiunea existenței sale. 

„Experienţa“ d-lui Herriot constă în curajul revizulrilor 
nutrit de credinţa despre puterile misterioase ale omului şi de 
presentimentul profund al justiţiei sociale, 

Romantic din cauza aceatei inspiraţii obscure, caşi existenţa 
noastră, dar științific prin metoda verificărilor şi ciasilicărilor 
nelucetate, d, Herriot are un temperament de inovator, 

La tribuna parlamentului, d-sa aducea, într'o elocință demnă 
de marile epoce, convingerea doctrinară și argumentul faptului 
teoretic, incit devenea inadaptabil menta! UI mediocre a unui 
auditoriu eteroclit care îşi salvează lenea intelectuală prin so- 
Io) conrupte. Statt de senzibil era la simetria unul raţiona- 
ment, incit sacrifica interesele majore ale unul guvern parlamentar. 

Soluţia d-lui Herriot în chestia Vaticanului este o soluţie de 
consecvență intelectuală şi de experienţă științifică.  Rumoarea 
Senatului a fost răspunsul celeilalte „experienţe“, 

Soluţia sa financiară, făcută dia curaj zë din prevedere, era 
comandată de situaţia foarte gravă a țării şi va fi recunoscută 
de succesorii săi. Marile obligaţii în curs reclamau sume de 
care Franţa nu dispune şi care nu mai puteau fi găsite in impozi- 
tele obişnoite, Mai curind sau mai tirziu, ea va recurge la 
mijloace eroice. 

Toate reinoirile sociale s'au făcut dintr'o inspiraţie doctri- 
nară şi dintr'o senzibilitate romantică, In Franţa mal ales, re- 


CRONICA EXTERNA 323 


voluţia caşi republica, cea de a treia republică caşi consolida- 
rea sa printr'un conţinut social şi-au găsit inspiratorii în celebrii 
autori ai timpului. 

Gambetta, Waldek Rousseau, Jaurès şi Herriot sint din 
acelaşi familie, Franţa de astăzi II se datoreşie, Franţa de mine 
o să le fie tributară. 

D. Herrlot, găsind Franţa matilată şi glorioasă dar şovăl- 
toare şi consternată, i-a animat activitatea prin aspiraţiile de 
justiție socială şi de pace şi l-a restituit în lume un profil ideal. 

H un simţ de realitate adinc şi cu o prevedere inspirată 
de tradiţiile franceze, fostul prim-ministru a reintors Franţa pe 
calea politicii pacifice şi a solidarităţii statelor, Uitimul râzbola 
a consacrat tendinţele franceze şi le-a alăturat simpatiile univer- 
sale. Țara noastră, mai ales, a cunoscut forța „imponderabile- 
lor“ şi a apreciat fragilitatea apelurilor raționale slăbite de contro- 
versă. Un raţionament de altfel nu capătă o valoare socială 
decit cind este agitat de o nădejde. Alttei este străveziu şi palid 
ca un pergament.  Deaceia doctrinele de libertate aa învins sis- 
temele de autoritate ; Franţa a devenit un simbol popular, Ger- 

a umileşte şi consternează. 
mc: Atasate pă cea din urmă şi cea mai mare experiență. 
Fostul guvern o slujea în politica internă caşi in preocupările 
externe, Proclamind, pentru securitatea Franţei, virtutea organi- 
zării internaţionale, d. Herriot a vrut să dea puterii ţării sale 
întinderea unui sprijin universal. La Geneva, a servit gen? o 
deviză, care cuprindea, pe lingă armonia tendințelor unanime, 
principiul fecund al apărării fiecăruia. Franţa trebue să-şi pre 
securitatea dincolo de forţele proprii. Este singura el consolare: 

să-şi asigure existenţa servindu-și destinele. 


- jand 
cercările ingenioase şi zădarnice ale d-lul Br , 
noul au a ded. format de d. Painleve. In paara 
lui, curajal lustrulul matematician s'a alat dorinței Senatu y= 
Noul preşedinte oferă desigur blocului de stinga multe gent 
personale. Prezenţa d-lor Briand şi Calllaux constitue insă o 
considerabilă piedică în dep viata m pe poe EG, Ke 
Trecutul d-lul Briand, fost de şapte - ` oe aa 
a: declaraţiile sale sibiline sint rensmite p a 
deet Ken iser gien GE nl ze că E 
rale. Talentul său oratoric imens $ ën) 
tabilitatea sa nesfirsită, o Ingeniozita 
pară mareei abundenței proprii, caşi un gust pentru eran 
moderat de regretele tinereţii sint atitea rezerve eren? weg 2 
care vor să-şi consolideze in oh somey netede şi p 
n ac de transformaţii reale. 3 
Ri D area cu sine mirajal competenţi, SR 
inteli enții renumele orgollos al autoritåții şi piei E KE 
safeinţii S Relegat pănă în ajun pentru faptul de ag 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rat gindirea de suggestiile oficiale pentrua-şi servi patria în altă 
ipoteză, este reabilitat. Dar reintrind în viaţa publică după un 
discurs inspirat de o intransigentă doctrină burgheză, a risipit 
arene cartelului de stinga pentru a-şi atrage simpatille Se- 
natulu!. 

Acest reprezentant romanesc al înaltei burghezii, işi plăteşte 
vanitatea unul devotament de comandă şi-şi răscumpără vina 
ingenunchind indoelile. Este însa omul a cărui competință renu- 
mită poate cristaliza incredere publică împrejurul unor măsuri 
financiare, 

Deciaraţia guvernului a îmbrăţişat dezideratele şi nemulţu- 
mirile Senatului, Ea a adoptat un program de centru in care au 
fost părăsite marile revendicări ale bioculzi. Conflictul dintre 
Senat şi Cameră a fost aplanat, dar guvernul actual, sprijinit la 
Cameră numai de blocul de stinga, şi-a creat o situaţie paradoxală. 

In adevăr, ce interes are blocul de stinga să susțină un 
guvern care să-i dilueze programul în tradiţiile conservatoare ? 
Nici Impozit pe capital, nici suprimarea ambasadei dela Vatican, 
nici onificare politică prin întinderea legislaţiei laice asupra Al- 
saciei-Lorene, nici o fermă politică socială de consacrare a organi- 
zaţiilor sindicale, nici reorganizarea armatei pe baza inspiraţiilor 
celor mai democratice, nimic din celace era compoziția originală 
a programolui actualei majorităţi nu este menținut în noua declara- 
ţie ministerială. 

Inconjurată, prin definiţie, de ostilitatea unei categorii so- 
clale, majoritatea se expune riscurilor de uzură ale puterii fără 
să beneficieze de consolidarea clientelei sale politice printr'o 
legiferare adecuată, 

Guvernul actual a fost acceptat provizoriu pentru ca să dea 
satisfacție Senatului într'un moment cînd un conflict ar fi putot 
produce o rea impresie în masele electorale, Împrejurările po- 
litice erau dubioase și alarma capitalistă, sprijinită pe o obişnuită 
eroare financiară, putea neliniști pe alegători. Alegerile munici- 
pale insă au fost un triamt pentro stinga, populația franceză își 
leagă destinele de progresul social şi se pasionează pentru ten- 
dinţele pacifice. 

Astăzi, nu se mai poate vorbi de dizolvare; majoritatea 
dela Cameră nu se mai aservește unei manevre oportuniste şi 
ambițiile sale legitime, de a fi reprezentată printr'un guvern egind 
din rindurile proprii, sint greu să fle ocolite, Guvernul Painleve, 
constituit într'un moment neclar, rămîne exponentul unei situaţii 
precare şi-şi datorește viaţa prea multor variabile pentru ca să-şi 
asigure existența. 

Această cronică ambiţionează, mal ales, la discuţia Ideilor, 
Să scuture pulberea evenimentelor de pe un Învățămint social 
este singura sa rațiune. Ea nu vrea să fie un buletin de in- 
registrare in care anecdota personală să fle singura animaţie. 
Autorul său îşi dă însă sama ce obstacol sau ce stimulent poate 


CRONICA EXTERNĂ 325 


H un om pentru o idee. Deacela îşi pleacă, de rindul acesta, 
vanitatea la gustul ceiitorului. Eu ştiu că oamenii stat cel mai 
mari duşmani ai ideilor. 


In opinia internațională, alegerea Iul Hindenburg a fost o 
decepţie. Din pariea Germaniei, ca însemnează o afirmare trufaşă 
a voinţei de reabilitare prin întrebuinţarea netedă a vechilor mij- 
loace. Prestigiu personal, autoritate legendară, victoria ambițiilor 
individuale şi nu o tendință socială, toate acestea an fost desigur 
consideraţii reale în determinarea corpului electoral, dar ele au 
impodobit numai elementul primordial care rămine totuşi baza 
mențalităţii actuale a unei părți din Germania. 

In politica lor actuală, care se concentrează în problema 
Tratatului dela Versaliles, conducătorii acestei ţări nu vor să 
amelioreze vechile metode germane imprumutindu-le o oarecare 
subtilitate or! delicateţe, Ei cred că destinele Germaniei nu pot 
fi slujite decit de forţă subt forma ei violentă. Şcoala lul Bis- 
mark Îşi păstrează incă influenţa deşi îşi schimbă materialul. 
Factori numeroşi îi intreţin viaţa şi politica aliată nu este străin». 

Ignoranţa asupra sitoaţiel din Germania sau şovăelile con- 
tinue în practicarea unei politici pozitive sint greşelile esenţiale 
ale aliaţilor şi mai ales ale Francezilor. Elementele democratice 
îşi zăboviau opera sau îşi contoplau storţările în spiritul şovin 
din cauza lipse] de încurajare sau a atitudinii îndoeinice a gu- 
vernelor aliate. 

Germania a trecut prin doxă crize, în care orlentarea po- 
litică putea primi suggestii exterioare, dar în care reorganizarea 
sa a fost îndrumată numai de decepţille interne şi de reacţiuri 
regionale, Vitalitatea naţională ţişnea haotică prin spărturile unui 
aparat artificial şi-şi căuta, in zadar, o consolidare unitară peste 
ruina însirumentului bismarkian. 

In preajma constitaţiei dela Welmar, psihologia populară, 
enervată de contradicţiile evidente ale taturor improvizaţiilor, 
pierduse odată cu siguranța proprie și sprijinul legal: aparatul 
administrativ constrait de Bismark pe o ierarhie fermă ai unl- 
tară se spulbera în dezlănțulrea nemulțumirilor războinice şi = 
tendinţelor regionale. Armata se intorcea de pe fronturi indecăr- 
tate înfrintă şi dezorganizată. Grupurile militare se constitulse 
după modelul rusesc dar, reîntrind in căminari, găseau schim- 
barea deja operată şi birourile premenite cu elemente socialiate. 

Socialdemocraţia germană, mici bsrghezi sau discipoli he- 
geliani ai marxismului, constatind că forța vechiului regim era 
iu birouri şi administraţie, a înlocuit pe vechii funcţionari cu 
adepţii săi. Ameninţată insă, pe deoparte, de o revoluţie auten- 
tică şi de intervenţia aliată, şi, pe dealtă parte, de tendiuțeie 
centrifuge ale principatelor germane, a trebuit să păstreze esența 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tradițională a organizări! naţionale și să se adăpostească subt 
autoritatea unui principiu cu virtuţi centralizatoare. Democraţia 
devenea astfel salvatoare și, în locul unui monarh care reprezenta 
forţa ultimă, ea trebuia să ofere o atracţie unanimă germanis- 
mului de pretutindeni, 

Patriotismul german este, mal ales, o operă de educaţie, 
El s'a inchegat sub! protecţia aparatului administrativ şi a fost 
stimulat de vanitáți războinice. Inainte de 1870, între Sudul d 
Nordul Germaniei, între Prusia şi Palatinat, între Bavaria şi altă 
regiune, erau frontiere de trecut istoric şi de ură. 

Bismark însuși, neavind încredere într'un germanism unic, 
a recurs la pacte clandestine şi la carapacea administrativă care 
dădea o formă unitară propagandei hegeliene. Forţa în locul 
sentimentului patriotic a dat naștere la o colaborare de prinți şi 
nu la o înfrățire populară. Apelurile Iul Fichte erau fragile pe 
ilagă afirmarea masivă a principiilor hegeliene, Realismul lui 
Bismark, brutal şi luminat, a preferat o bază palpabilă în locul 
unei speranţe. Captind oarecare veleităţi democratice pentru strac- 
tura însăşi a planulul său autoritar, servindu-se de aspiraţiile 
umanitariste pentru ca să-l dea grandoare, Cancelarul german a 
realizat unitatea imperiului prin mijloace exterioare. 

Experiența războlului însă a înlăturat încarnarea statului 
hegelian şi a risipit prestigiul instrumentului lui Bismark. 

Prusia apărea ca libertăţilor regionale şi repre- 
zentanta puterii monarhiste În contra aspirațiilor democratice. 
Prusia lui Hegel şi a lui Bismark trebuia redusă la un rang egal 
intr'o colaborare vagă a principatelor germane. Reglonalismul 
apăru pentru un moment fn forma sa cea mal acută. 

Decepţiile unei situaţii disperate, în care plerea aproape o 
clasă socială, se nărula bogăţia mijlocie şi paua statului era 
frintă de orice aventurier fără viitor, au rea t însă necesitatea 
centralizări!, 

Astfel, proectul primitiv prezentat de Preuss adunării dela 
Weimar cuprindea cel mai centralizator sistem care se putea 
imagina. Alcătuit pe o bază larg democratică, înscriind prin- 
cipii marxiste de organizare economică, proectul era menit să 
înlocuiască suveranitatea monarhului prin acela a poporului și 
să înalțe autoritatea parlamentului la rangul unui principiu in- 
tangibil. Modificat în celace priveşte centralizarea, dar acceptat 
ia dispoziţiile lui democratice, el a devenit constituţia dela 
Weimar, opera socialdemocraţiei germane, încercare formidabilă 
de preschimbare a temeliilor insăşi ale ynul stat naţional. 

Situaţia insă nu s'a îmbunătăţit, presiunea aliaţilor a cres- 
cut tocmai în acel moment şi încrederea populară op s'a putut 
consolida imprejurul noulal principiu. Socialdemocraţia și-a pier- 
dut din partizani şi lipsa idellor republicane s'a resimţit în 
mijlocal regretelor monarhiste. Germania a cunoscat o nouă 
criză, În care doctrina marxistă pare a H fost prima victimă. 


CRONICA EXTERNĂ 327 
DREES ` ` 


CES: E Marx ceda locul vestigiilor încă proaspete ale Prusiel 


onstituţia republicană dela Weimar s'a zdrențuit tł - 
tuna duşmăniilor vremii şi parlamentarismul a fost ech 
de mediocritatea guvernelor. Singura forță organizată din Ger- 
mania de atunci, marea industrie, şi-a putut exercita influența şi 
a făcut din Cuno primul ministru aj republicii. Socialdemocra- 
ţia şi-a plătit timiditatea şi ignoranță: vrind să substitue pe 
nesimţite noile principii vechilor autorităţi, n'a avut ştiinţa să 
o facă după cum n'avusese curajul să compromită pe deantre- 
gul vechiul regim. Consternată şi orgolloasă, nesigură şi puternică, 

rmania căuta in puterea tradiţiilor forţa noilor principii. 
Astfel s'a produs alegerea lui Hindenburg. 

| Evenimentul are desigur o importanță deosebită. El nu 
justifică Insă toată alarma produsă, Este regretabil şi neliniş- 
titor că o mare parte din Germania nu a văzut altă soluţie ja 
criza actuală, Spiritul războinic nu este stăpinul noii republici, 
Majoritatea ţării este tot la stinga. Statisticile o arată şi dacă 
alăturăm la cifrele lor consideraţiile curat personale care au ajutat 
alegerea bătrinului general, putem privi cu oarecare optimism 
situaţia europeană. Blocul de stinga este în Germania o putere 
ma de care nici o orientare nu poate deveni durabilă in po- 


ca ţării, 

j ran lui Mac-Mahon a fost adesea amintită ca ocazia 
victoriei lui Hindenburg. Cu toate: deosebirile naţionale, cele 
două evenimente, simplificate ca orice simbol, se apropie, natural. 
ȘI nu trebue uitat că politica de stinga in Germania nu şi-a gå- 
sit gloria fn nici un reprezentant, in vreme ce republica era 
propagată în Franţa de cele mai mari talente ale timpului. 

Din punct de vedere internaţional, alegerea din Germania 
poate oferi avantagii : o politică pozitivă a aliaţilor ca un învăţă- 
mint inevitabil tras din evenimentele germane, produse în mare 
parte de şovăelile aliate: o colaborare reală a Germaniei la o 
politică europeană, fiindcă orice concesie făcută de actualii con- 
ducători, fiind în orice caz minimă faţă de opinia germană, este 
neapărat imbrățişată de naţiune. 

Acordurile dela Londra pe baza planului Dawes sint de 
natură să destindă raporturile franco-germane, pactul de securi- 
tate poate chiar suggera o apropiere, lar pericolul extra-european 
nu poate îngădui Germaniei să dea acestei noi vicisitdini a 
istoriei caracterul unel răzbunări. 


Paris, Mai, 1925 
Const. I. Vişoianu 


Cronica literară 


Charles Maurras 


Deşi forma de guvernămint caşi instituţiile democratice ale 
republicei franceze au dovedit în mai bine de jamătate de secol 
soliditatea şi vitalitatea lor, rezistind cu succes încercărilor celor 
mal grele, principiile pe care ea se razimă, nu mai deşteaptă 
desigur azi, in rindurile intelectualilor. entuziasmal mistic care 
insutieţea pe un Hugo, Michelet sau Quinet. Desigur, criticile 
unui Taine sau Renan impotriva ideologiei revoluţionare, reluate 
şi imbrăcate in mantia clericală sau naționalistă de Bourget şi 
Barrès au contribuit la răspindirea scepticismului. Dar acţiunea 
e za a depăşit clientela restrinsă a marei burghezii şi lumea sä- 
oanelor. 

Alături de mica burghezie şi masele muncitoare, intelectualii 
ascultau mal degrabă vocea sonoră a unul Jaurès, care căuta să 
Invioreze flacăra ideologiei democratice, prin aspiraţiile lul no- 
bile şi pure de justiţie socială. 

Zece ani Insă după afacerea Dreylus, cu drept cuvint nu- 
mită de un publicist „sufletul şi demonul vieţii publice a Fran- 
įei in ultimul pătrar de veac” şi cu deosebire în ajanul războ- 
iului, influența amanitarismului generos şi utopic a marelui tri- 
bun asupra tinerimii universitare lacepea să fie serlos contraba- 
lansată de manitestările sgomotoase şi teatrale în mersal lor as- 
cendent ale valului naţionalist, conservator şi regalist, reprezen- 
tat de „L'Action française“. 

Această transformare a spiritelor avea desigur cauze soclale 
adinci şi era în primul rind datorită reacţiunii instinctalui de con- 
servare a unul popor ameninţat în existența iui de un vecin re: 


i= SES) CRONICA LITERARĂ 329 


dutabil dar era şi efectul acţiunii unel 

rh Ințeligență sistematică, organizatoare pi oomai eech 

Sa, a naţionalismului integral o doctrină unitară şi cohe- 

harles Maurras nu e azi numai teo 

naţionalismului francez şi al monarhiei, ron: amane rari ha. 

potriva democraţiei sint utilizate de reacţiunea europeană, cel 

Beta E E Set dree fascismului italian caşi par- 

un 

Prea a vera Învoacă deopotrivă, autoritatea lui 
Descendent al unei vechi familii de mici barghezi din Mar- 

tigues, tir t pe țărmurile micului lac de Berres, Maurras e 

un fiu al Provencei, ale cărei coline aride şi aurite sau împodo- 

bite de maslini cu coamele veşnic clătinate de vint le-a evocat 

ades, în pagini străbătute de o caldă emoție. 


Ton eniance heureuse a respiré 
L'air latin qui nourrit la timeido pensée 
E! favorise au jour sa marche cadencée. 


a scris Anatole France intr'o poezie dedicată tinărului său dis- 
"Elev la colegiul catolic din Aix, primele lui lecturi au fost: 


“Odiseea, La Fontaine, Racine, proza lul Roumanille şi cîntecele 


rustice şi marine ale marelui său compatriot Mistral. 

La Paris, unde a venit să-şi continue stud după ce işi 
perduse credinţa a devenit secretarul lui Anatole France, debu- 
tind in presa naționalistă cu articole în care susținea reglonalis- 
mul şi federalismul. 8 

Cu ocazia volumului lui Mortas „Le péiérin passionné 
io 1890, a scris un studia în care apăra poezia acestuia impo- 
triva conspirației „profesorilor şi metecilor“, iar un an mai tir- 
ziu, devenea un adept al şcolii romane. 

„Le chemin de Paradis“ apărută în 1895 şi recomandată de 
France, e o colecţie de povestiri filozotico-tragice, bogată în i- 
magini poetice, opera unui estet pătruns de o concepţie păgină 
şi aristocratică a vieţii, In introducere, Maurras combate deja 
tot ce e vag, obscur şi romantic, în numele idealului antic şi 
raţional de măsură, simplitate şi armonie. „Nu se vorbeşte azi decit 
de sentimente. Femeile atit de umilite prin moravurile noastre s'au 
răzbunat, comunicindu-ne natura lor. Totul s'a efeminat dela spirit, 
PS E, care o face în Grecia, în 1901, unde a mers 
ca la „un rendez-vous d'amour“, a avut asupra lui o adincă res 
fluenţă in „Anthinea“ rulnaile oft teen oe: S 

vocate e un înalt lirism, de o fru 
Së" d Ee şi a Parthenonului, ore Cu rezer- 


12 


330 ` VIATA ROMINEASCA 


vele unul Renan, Maurras mărturiseşte că a avut revelaţia fru- 
mosului pur „sentimentul înaripat, senzaţia bruscă şi tare a su- 
ticlentului şi necesarului operei de artă“, A doua minune, după 
cea atenlană e pentru dinsul clasicismul francez reprezentat d+ 
literatura secolalui XVI şi cu deosebire XVII „un moment orga- 
nic" in evoluția gustului. 

în pagini critice incisive şi fine, el combate fără 
cruțare tot ce se indepărtează dela această tradiţie naţională, 
denunțind mai ales operele care izvorăsc dintr'o inspirație ro- 
mantică şi cosmopolită. 

Baudelaire e „le mauvais enchanteur", ale cărui versuri nu 
le putem ulta totuşi şi ale cărui „Imagini urite san desgustătoare 
ne urmăresc ca pe Orest ceata cinilor impuri“. Verlaine are de- 
sigur accente sublime şi versurile lui creştine sint incomparabile, 
dar poezia lui e nevertebrată, duce la disoluţie şi discipolii au 
transformat-o într'o bilbiială mizerabilă și obscură, lipsită de 
sintaxă, cugetare şi trumuseță, „O mică hordă de scriitori ori- 
ginari cei mal moin din Europa septentrională p din gheţurile 

alticel, servindu-se de frazeologia cejoasă a s mbolismului, au 
incerca! să ne lozestreze cu citeva frumuseți particulare limbi- 
lor germane şi slave“. * 

Naturalismul nu e mai puțin maltratat de acest entuziast 
al purismului clasic. „Zola era mai mult prost decit râu, de o 
prostie alcătuită din absenţe, viduri, ignoranță. Publicul cultivat 
nu-l cetea, decit cu acea senzaţie de jenă şi nelinişte, pe care 
o dă evidența unei complecte rusticităţi. Persoana şi arta lui 
ne reduc la copilăria lumii“, 

Scriitorii lui favoriţi, dintre contemporani, sint poetul 
Mortas, Anatole France şi Jules Lemaitre. 

Atenianul Morèas, nobilul poet al Slanțelor, e după dingt) 
un strănepot al lul Ronsard, La Fontaine şi Chénier, 

Anatole France e urmaşul autentic al lul Rabelais şi Vol- 
taire şi în imagini delicioase, el ne vorbeşie de „maestrul poet 
al Leuconoei”, de moralistul din Lya rouge, de istoricul din 
„L'orme du Mail” şi „Les dieux ont soli“ cu jocul lui amar a- 
supra tragediei vieţii şi lirismul secret, care ne descopere pi. 
reţia ei profundă". „Cugetarea lul e totdeauna Infloriiă şi ase- 
meni aurulni, iar muşchii ei frumoşi sînt legaţi de mari corpuri 
strălucitoare, care amintesc Cariatidele Luvrului”. 

Deşi recunoaște logica şi vigoarea sistematică a lui Bru- 
netitre caşi pâtrunderea și claritatea lui Faguet, Maurras repro- 
şează acestor critici lipsa lor de măsură, de gust şi de sensibl- 
litate poetică, însuşiri pe care le-a avut într'un grad înalt aticul 
Lemaitre. „Cugetarea lui e fără mare vigoare, proporţiile ei 
sint reduse şi armonioase, dar Lemaitre are un dar sublim, per- 
fecţia nudităţii. Materia interpusă a dispărut parcă In această 


" L'allce des philosopher, 1924. 


e CRONICA LITERARA 381 


gindire fără de vestmint şi fără de val. Es icitul pur care 
See dinir'o aruncătură, e zborul săgeți] deasupra apel Care 

Pentru a ilustra printr'un exemplu efectul dizolvant pe care, 
în contrast cu seninătatea şi echilibrul clasic, romantismul îl are 
aspra sufletului modern, Maurras a scris în 1902 „Les amants 
de Venise“. Furtunosul amor care a zdrobit pe Musset şi nu a 
rămas fără urme in viaţa lui Georges Sand e digecat aici cu 
pătrundere, subtilitate şi cruzime, lar din această banală aven- 
tură, el scoate o lecţie de înaltă etică, sfirşind printr'un rechizi- 
toriu de o implacabilă duritate. „Posteritatea îndepărtată va fi 
mai severă decit noi. Pentru a iubi în adevăr nu trebae să iu- 
beşti amorul, ba chiar să simţi impotriva lul oarecare ură. Do- 
rinja de a ridica viaţa omenească la paroxism are în ea ceva 
patologic.  Salvată de ea însăşi, disciplinată şi ordonată, sensi- 
bilitatea poate deveni numa! un principiu de perfecţiune“, 

Dar acest estet şi critic, care cu toată îngustimea şi rigi- 
ditatea dogmatismului său, era pe cale să devină prin autorita- 
tea al gustul lui impecabil unul din arbitrii și spiritele conducă- e 
toare ale literaturii, a părăsit in urma afacerii Dreytus, aproape 
cu totul, cariera pentru care părea destinat. O lrezistibilă chz- 
mare, de a lucra la opera de reconstitulre a Franţei, l-a făcut să se 
consacre aproape exclusiv teorie! şi acțiunii politice. „Bunicii noş- 
tri gustaseră o profundă plăcere distrugind. Blindeţa şi majesta- 
tea trecutului perdut, au fost mal mult sau mal puţin senzibile 
părinţilor noştri. A reconstrui a părut că Inter pe prede- 
ie, y Adevărul conservator s'a desenat mal clar inaintea o- 
chilor noştri”. „ii fallait le servir en fait si nous ne voullons 
manquer notre vie" e 

Cugetarea politică a lui Maurrzs e după propria lui měr- 
turisire, o critică acerbă a raționalismului rău făcător dar e ins- 
pirată şi de o voinţă amică a genului omenesc deşi uge as- 
prä, provocătoare. „Căci cel biinzi nu sint şi cei buni şi GES 
de umanitate nu începe cu singele vărsat cl cu tulburarea a 

în inimi”. 
ve Bardos filozofică e după el inruditā cu cea maria 
şi e un produs specific al spiritului gotic, înclinat dér mel 
zică şi ca totul contrar ordinei senine a clasicism eră e E 
roare de Germani şi de sentimentul infinitului. ze "en 
absurde şi forme ruşinoase ar trebui să ne ne s Mică 
frumoasa noţiune a e ec) SC Le in este şi po 
vărata ei ev . 
plete en păr Mr în teorii asupra progresului, care au la 


face apologia 
bază mobilitatea şi dinamismul meta E ugi ngi AAA 


infod î 
et ? trag? AC A cerati în faţa evidenţii legilor fixe 


* Le chemin de Paradis, Avani propos 1920. 


332 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


ale existenței, adoratorii ei Sau simţit obligaţi să desco- 
pere în succesiunea iraţio şi capriciul eminent al lucrurilor, 
o cugetare care se Înlănţue şi o voință ordonată. Pentru a a- 
runca un văl asupra prezentului sigur, ci au ipotecat viitorul şi 
unele deprinderi ale spiritului lor religios, i-au făcut să conceapă 
un spirit al lumii, pe care şi-l reprezintă (fără sinceritate şi 
precizie), ca un fel de vertebrat monstruos, invizibili, răspindit 
în mod misterios şi vaporizat în lucruri, pentru a satisface (cam 
şi pentru ce?) dorinţile noastre. Dar această providenţă brută, 
cu totul neinteligibilă, e un simplu succedaneu àl inteligibilei pro- 
vidențe supranaturale, Dogma lui Bossuet ise leagă şi poate fi 
explicată, pe cind noua dogmă nu admite decit o credinţă în aer, 
căci nu găsim nicăeri urmele feeriilor ei immanente“, 

Legea dinamică a omului, conceput ca o Hinţă unică latr'o 
continuă creştere, nu a putut fi degajată de nimeni. Cele mai 
frumoase romane de filozofie slat şi cele mai falşe: „le retour é- 
ternel“ al lui Nietzsche, vis al unei nopţi de primăvară sau cele 
trei stări ale lui Comte, arbitrară iluzie“. „Fie că se prezintă in 
cerc, patrat, spirală sau helice, mişcarea totală a lumii nu va 
surprinde prin vanitatea ei decit spiritele neocupate sau leneşe, 
care aşteaptă dela dinsa salvarea”, 

Legile naturii sint însă eterne, ele nu au variat în cursul 
vremilor şi tipul omului se prezintă ca un produs stabil. 

„Marea roată care se invirte mereu, nu a inaintat deşi ni- 
mic nu o opreşte. Celace e important şi nu variază e insă a şti 
unde e interesul omului şi onde nu? Unde e binele şi unde 
răul ? Toate lucrurile fiind presupuse de alifel egale, trebue să 
visăm sau să dorim ca roata să se înviriă mai repede? Cee 
preferabil, conservarea sau distrugerea, ambele relative |“ ŞI 
Maurras răspunde fără a ezita la această capitală intrebare : 
„Nimic nu e mai uşor decit revoluțiile; istoria e plină de ele, 
după cum e bogată in ruguri şi în morminte. Celace e frumos 
şi greu e să evi zguduirea, să parezi subversiunea, să dai pre- 
cădere acelor precauţii pe care natura le-a luat ea Insăşi, pen- 
iru a ținea piept inamicului vieţii, A naviga si a conduce în 
pori, a dura şi a face să dureze, lată miracolul. Acei care de- 
clamă contraral servesc unicul interes al forțelor morții. Ei ne 
duc Îndărăt şi In direcția neanțului. ŞI lată de ce săminţa visu- 
rilor falacioa:e trebue cunoscută şi înţeleasă, oricare ar îl numele 
şi pietex'ul speranţei“. 

Analizind în numeroasele lui volume, din care „L'enquête 
sur la Monarchie“ 1901—19 9, „L'Avenir de Platelligence* 1905 
şi „Le dilemme de Marc Sa r" 1907 sint cele mai caracteristice, 
forțele de dezordine ale DI contemporane, Maurras se o- 

reşte îndelung asupra celor trel boli care au viciat, după el, 
umea modernă, cel trei R, cum le numeşte dinsul: Reforma, Re- 
volația, Romantismul. Dacă cel din urmă reprezintă, după cum 
am văzut anarhia senzibilităţii, incercind să uzurpeze funcţiile 


pa _______ CRONICA LITERARĂ 333 
TE Ce gn Weg EE 


Impotriva ei, se năpusteşte Maurras cu furie şi ine alza- 

su ipera. “Rautate jonica, Crocodil, “De ce mu äm, măgar 
Li ` r 
sint republica şi democrația*, > ostie, lipsă voință, acestea 

„Bestia introdusă de Renan subt numele de Caliban, nu 
poat: fi, cum credea el, niciodată imbilazită”, „Cetatea antică a 
decăzut roasă de vermele democraţiei şi părțile lumii moderne 
atacate de acest animal desgustător, vor avea acelaşi destin“. 

Punctul de plecare a! răului are însă o origină mai veche 
şi clasicul Maurras, obsedat de armonia h-ilenă şi ordinea ro- 
mană, contrastind cu barbaria aziati:ă, fl descopere în Biblie, 
pe care o stigmatizează ca „o piatră a dezordinei“ şi în Evrei 
„lepra semită, convolu de scamatori, necromanţi, profitori şi a- 
gitatori fără patrie“, cel mai primejdios ferment revoluţionar. 

Franţa democratică și republicană e condusă, după părerea 
lul, de o aristocrație formată din Evrel, pe al căror intelectuali 
de un incontestabil renume (pentru Bergson are o specială a- 
versiune), Maurras îl compară „cu anticii vră| tori Syrieni, care 
inşelau odinioară buna credință a Occidentului“ şi din protes- 
Ian care prin monotelsmul şi protetismul lor, pot fi conside- 
rat ca nişte descendenţi ai Evreilor. 

Împreună cu metecii de tot felul, ei întind mina străinătăţii 
şi sint adevărații vrăjmaşi ai spiritulai naţional, 

Impotriva democraţiei, societatea franceză trebue cu orice 
prej apărată, căci această formă politică face imposibilă orice 
organizare, consumă și nu produce, critică şi distruge fără a 
putea construi. Spiritul democratic şi liberal caşi parlamentaris- 
mul nu sint instituții latine. Originea lor trebue căutată în pă- 
dur Je germanice şi e bine să nu uităm mărturia lal Goethe după 
care Germania era tacă în stare SE cind civilizația noastră 
dad de multă vreme frunze şi fructe“, 

"Adevărata organizare însamnă diferenţiare şi ierarhie. Ea 
np e dar compatibilă cu drepturile omului, proclamate de revo- 
luţie şi nu e posibilă decit prin revenirea la vechiul regim, prin 
restaurarea tradiţiei monarhice, regaliste şi catolice a Franţei. 

Draco de rara de Jena acas Getei ae 

manism omanie, 
eet Jo Orient, există i nie 2 o a Franţei, în a- 
fară de care nu putem realza nimic D 
e Opunind idealismului social metafizic şi WH onge 
opera lu! Roasseau, realismul şi pozitivismul său a n ră 
tirevoluționar şi mere Pere E eis de ber rélaoci 
alitățli, care vre 
e di Ze e? servit interesele generale şi permanenie 


334 E VIAŢA ROMINBASCĂ 


ae ţării, asigurind ca un fel de delegaţie a duratei franceze, o 
continuitate de care sini incapabile democraţiile, 

Discipol al lui De Donald, Joseph de Maistre şi mai ales Au- 
guste Comte şi adorind asemenea lor, frumosul chip al unităţii 
spirituale „căci coherența intelectuală e condiția higienică a co- 
herenţii sentimentului şi a acţiunii“, păginul Maurras era menit 
să devină un apologist fervent al catolicismului, 

Pe cind adeziunea unul Chateaubriand odinioară la catoli- 
cism caşi înclinația recentă a lui Barris peniru dinsul, aveau us 
caracter în primul rind estetic, acea a lui Maurras e mai molt 
exterioară şi politică, 

Resp! orice apropiere cu creștinismul interior al os- 
menilor Reformei, el admiră În biserica catolică imaginea monu- 
SCH a unităţii şi a ordinei şi mai ales păstrătoarea culturii 
antice. | 

Creştinismul neințegrat In catolicism, e pentru Maurras 
răul, Meritul bisericii e potrivă, de a H organizat ideia de 
Dumnezeu, controlind-o prin autoritate şi incorpo:ind-o statului. 
ŞI considerind liberul examen sau orice formăa individualismu- 
lui religlos ca un izvor de anarhie, acest clerical care mu e de 
loc creştin ne declară: „Ea nu volu părăsi niciodată cortegiul 
savant de concilii, papi şi mari oameni ai elitei moderne, pea- 
tru a mă Încrede in evangheliile a patru Evrei obacuri“. 

Pentru intăptuirea lui politice şi religioase Maurras, 
asemeni lul Machiavel şi altor oameni al Renaşterii, înlătură cu totul 
din sfera acțiunii punctul de vedere mori, nu se dă inlâturi de a 
recomanda după imprejurări, intrebuloţarea forței, unical mijloc, 
care după ei ln această lume poate consacra dreptul, vorbind 
adepților de „voluptatea de a îndeplini ceva dificil, dar mare“ 

Părerile acestui teoretician conservator şi vajnic detractor 
al democraţiei, suggestiv și ingenios prin bogăţia detaliilor caşi 
prin unitatea doctrinei, sint fără îndoială din cele mai discuta- 
bile, Materialul istorie pe care se ridică frumosul lui edificiu c 
de calitale indoelnică şi îndărătul. abilităţilor aprigului dialecti- 
cian, celace creatorul lui Ié me Coignard numea „le mortier de la 
sophistique”, se întrevede cu uşurinţă. 

Pentru a ge opri numai asupra cltorva puncte, sint oare i- 
delle democratice atit de străine spiritului francez cum crede 
Maurras şi originea lor e numai evreiască şi protestantă? Nu 
derivă ele in bună parte şi din raționalismul fonclar al rasei, 
cum Steţinea Taine? Rousseau nu poate fi în bună parte con- 
siderat prin construcţiile Jul a priori şi ca un continuator al lui Des- 
cartes? ŞI dacă aceste idei anarbice, Franţa le-a importat, cum sus- 
ține Maurras dinatară, de ce țările de unde ele au venit, Germania 
şi Anglia (protestante numai cu numele, afirmă el) le-aa pără- 
sit răminind după propria lui părere, esenţial şi profund tradi- 
jionaliste, pe ciod Franţa nu numai că le-a păstrat, dar a „con- 
taminat cu b'bliomanle fericitele ţinuturi pe care Inchiziția le 
prezervase până atunci"? 


BEN 


CHONICA LITERARA 335 


Unitatea spiritaal ; 
forţă, nu poate. fi ee Sé pg ese rare e dëreereg pris 
ee ds pe eech efemer, iar atunci cînd ea e în adevä: Infäptulia. 

rlenţa istorică ? 
stagnării şi al weng e arată pretatindeni ca un preludiu al 

Viciile democraţiei zugrăvite de dinsul tn 
e pagini vii şi de 
engem putere sînt, cine ar putea să o nege, în mare 

Cercetat Însă deaproape și cu nepărtinire, vechiul regim t 
atit de conrupt şi mai agresiy ate H j preian 
ca o epocă mai puțin ar echt: e oare considerat de istoric 

Departe de a corespunde adevărului, viziunea pe care 
Maurras ne-o dă asupra lui, e o simplificare arbitrară şi o defor- 
mare a realităţii, construcția artificială a unei imaginaţii de clasic 
şi de estet, Inamorat de forme geometrice, rigide ŞI pure. 

Pentra cine totuşi, nesocotind barierele ridicate între oameni 
de violenţă şi ură şi trecind peste disprețul transcendent, ironic sau 
uneori deadreptul injurios cu care Maurras priveşte mulțimea groso- 
lauă şi stupidă, se sileşte să înţeleagă şi så prețuiască un adversar, 
figura lul e din acele care impune. 

Minte logică de o reală vigoare, cap sistematic şi ordonat, 
deşi! bogat în definiţii scolastice, Maurras nu se pierde niciodata 
in abstracții şi cum a observat cu pătrundere Thibaudet, ideile 
devin pentru el nişte realităţi şi viziuni exterioare şi plas- 
"ice. Frazele acestui stilist rafinat, dacă sint uneori lipsite de 
sentimentul nuanțelor sau de fiuiditate, se disting prin structura 
lor masivă şi densă. 

Reacţionind impotriva unor excese reale și primejdioase ale 
individualismului, caşi mistieismolui metafizic, Maurras are meritul 
de a fi pus în haosul vieţi! publice a Franţei din primul patrar al seco- 
lului „imensa chestie a ordinei spirituale“ În om, în gîndire, în stat şi 
stăpinit de reminiscenţi elene, dar mai ales romane şi catolice, de a 
fi susținut cauza el cu o aprinsă pasiune intelectuală, cu o nobilă 

i virilă energie. 

s Din KK familie spirituală cu bătrinul Corneille şi 
meridionalul Auguste Comte,* impregnat de pozitivitate romană 
şi punind cași ei înainte de toate „binele inteligenței gi acel al 
cetății”, acest mare latin reprezintă fără indoială sufletul francez, 
în citeva din aspectele Iul esenţiale: orgoliul superb al rasei, 
pasiunea logică. 

Octav Botez 


- René faiou Histoire de la liilėralure lraucaise coalemporeine, 
1922. 


Cronica ideilor 


Considerații asupra epocii noastre 


E aşa de veche şi de popularizată credinţa că nimeni na 
poate scri istoria exactă a timpalui său, incit ea a intrat de- 
abinelea printre adevărurile indiscutabile. Contemporanii eveni- 
mentelor le văd defectuos fiindcă le văd de aproape, În istorie, 
caşi în arta fotografică, trebue perspectivă, ul XIX s'a i- 
luzionat excesiv asupra posibilităţilor obiectivităţii ştiinţifice. A 
inventat atunci o serie de canoane draconice care să ţină in lan- 
turi veleițăţile veşnic treze ale subiectivităţii noastre. 

Nici o disciplină n'a fost mai pedepsită, mai motilată cu 
precauțiune, mai strivită în cămăși de forţă ca istoriografia. Crl- 
tica provenienţii textului, a sincerităţii, a autenticităţii, a interpo- 
lărilor, au luat tot timpul cercetărilor propriu zise. Mijlocul a 
devenii scop şi ca să alirmi de pildă că Stefan cel Mare s'a 
născut cu trel zile mal înainte decit se crede, trebue mal întălu, 
dărămate într'un infolio de cinci sute de pagini argumentele şi 
procedeele adversarilor. Bine înţeles, printre alte precauţiuni de 
on eag s'a interzis contemporanilor să-şi scrie istoria 
timpului. 

Vom obiecta totuşi, timid, că dacă aprecierile prea apro- 
plate pot fi interesate, ele au însă alte avantagii. Viaţa e o adap- 
tare practică la realitate, Acţiunea nu permite abateri iluzioniste 
orl ntopice. 

Sancţiunea vine imediat cind e vorba de activitate. In spe- 
culaţiile teoretice, cu subtilitate ori autoritate, poți sili ambianța 
să te asculte. In viață, digresiunile teoretice, construcţiile abstracte 


Ee 


RE  EROREA IDEILOR 337 


ori fanteziste capătă imediat severe desm 
trecutul cum vrei: la urma urmel e o eege e Lg 
de talent. Tot ce se poate intimpla e o aspră execuție dela un 
coleg de specialitate. Nu poţi falşifica prezentul însă, fâră o ex- 
comunicare radicală din domeniul normalului, Cel care scrie 
despre timpul său fl cunoaşte practic adică adaptat. ŞI orl cite ar 
fi erorile imaginaţiei ori interesului său, el e mal aproape de 
realitatea sa contemporană, decit Maspero de epoca lul Tutank 
Amon, construită după categoriile logicii actuale, din trei patru 
fărimături sporadice de piatră măcinată ori de papirus spălăcit, 
E adevărat că, prins în curentul evenimentelor în curs de 
săvirşire, contemporanul nu poate vedea rezoltatul final, Ana- 
tole France a arătat cu profunzime care erau opinille marturilor 
oculari asupra viitorului creştinismului. Cine poate şti astăzi 
viitorul bolşevismului ? Cine poate şti dacă nu camva, chiar subt 
ochii noștri, nu se năruește în declin o civilizație şi nu începe 
alta pe care nici p'o bănuim. Renan ar fi vrut să mal 
trăiască măcar cincizeci de ani ca să-şi întrezărească proteţiile. 
Voltaire, cu răceala intelectoalităţii sale veşnic lacomă delil- 
nedi!, fericea generaţiile care vor apuca un aşa de pitoresc specta- 
col ca revoluţia franceză pe care o prevedea. E mai bine poate 
câ aceşti filozofi fără înţelepciane au murit la timp. Propriu zis, 
nimeni! nu-și înţelege adevărat decit timpul său. Poate chiar nu- 
mal generaţia sa. Istoricii antichităţii scriau cu predilecție 
despre timpul lor. Paginile rămase dela dingt na sint insă din 
cele mai viciate ca adevăr. 


+". 


Un publicist francez, Lucien Romier, a publicat recent o 
carte care a făcut oarecare vilvă: „Explication de notre temps 
(Bernard Grasset ed.). In baza consideraţiilor de mal sus, sar- 
cina cași titlul acestei lucrări nu ne par „a priori prezumțioase. 
Conţinutul ne-a decepţilonat puțin, dar aceasta e altceva. Legiti- 
mitatea intreprinderii nu dispare prin realizarea el defectuoasă. 
Vom transcrie alc) citeva note În marginea acestul volum. 

O trăsătură comună a tuturor scrierilor despre timpul pre- 
zent e pesimismri. A Se 

ini seriu ca să-şi laude epoca. Majoritatea constată un 
degt erge cu siguranţă câtră decadents, spun ei. Linie ae: 
vine din ce in ce tot mal grea, mai complicată. Istorii er Dag 
temporane, aproape sint apoasă Trecutul imediat o e- 

frumos, idilic, paradiziac. 

Paritate ge n ae H 
cunoscut direct sau din auzite, la tim di eg mn 
anur al raportürilor patriarhale. Eroil lui Homer, 
ea e necat simplu, agreabil, uşor de chen ȘI iy are 
pling de complicația, de grentatea vieţii pe care o duc 


338 VIAŢA ROMINEASCA ` $ A 
autori fac excepţie insă. Sint scriitori din burghezia franceză a 
secolului al XVill-lea, un Condorcet, un d'Holbach, un Helveitas, 
cu toţii inspirați de „ideia de progres“, cu toţii incredinţaţi că 
omenirea merge indefiult cătră perlectibilitate. Dar acestea sint 
ecourile reprezentative ale unei clase prospere, in ascedenţă. As- 
cultaţi însa nu glasuri din barghezie ci din nobleţă. Lamentarea 
incepe. ȘI e norma! să fie aşa. Cași individul, omenirea civili- 
zată are sentimentul trecutulai. Bâtrineţea o inspăimintă. Tre- 
bue să presupunem că înir'un vag viitor va veni o epocă grea de 
tot, (nu numai decit reintoarcerea la caverne, peo planetă lipsită 
de căldură, cum vrea A. France), cînd această istovită umani- 
tate va trăi din amintiri, ca modestul nostru pensionar, cetind u- 
rlaşele opuri ale istoricilor. Inocenta utopie a viitorului va fi, 
poate, trecutul. Fenomenul începe să fie vizibil chiar de pa a- 
cun la Iubitorii exclusivişti ai lumii antice. Faimoasa „Qutrella 
des ancienset des modernes” durează până azi. Un Maurras, un 
Anatole France, un Croiset un rz, sau mal ştiu eu cine, 
sint convinși că civilizaţia antică a epuizat toate valorile. De 
atunci şi pănă azi, s'au pus doar virgule la un texi perfect în 
„fară de aceasta, De aici incepe inventarierea achiziţiilor in a- 
devâr noi pe care o civilizaţie le are şi pe care nu le are cea- 
lată. Turghenev, european convins şi antipanslavist, spunea că 
singurul lucru pe care l-a inventat Rusia şi nu-lcunoaşie Europa 
e samovarul. 

După acelaşi model s'au făcut alte comparații, Pierre Lo:ys a 
spus Că n'avem în plus, ca voluptate, faţă de antichitate, decit 
fumatul. A. Thibaudet a mai adăugat cetitul. Lista sar putea 
prelungi. Deja Perrault avea una mai lungă. E mai legitim pro- 
babil, să credem cu bergsonismul că viața e o perpetuă crea- 
ție, Nici un moment op samână întocma! altuia, Că nu 
toate creaţiile sint utile ori superioare, de acord. Achiziţii însă, 
facem tot timpul cit dorăm. E mai cuminte să spunem nu că 
antichitatea e superioară ori inferioară, dar că e altceva. Adevăr 
à La Palisse: celace dovedeşte însă, că pentru a combate o 
grasă discuţie filozofică, e necesar de multe ori un simplu 
traism. 

Aşa dar, ca să revenim, d, Luclen Romier e pesimist. In 
consecinţă face reproşuri, dă sfaturi, indică remedii. Caşi O, Spen- 
gier, caşi a voii e) dă alarma, Bătrina noasiră Enropă i se 
pare amenințată. ntruj de gravitate se va deplasa în altă 
paite, Europa răminind celace e în realitate adică „un cap prelungit 
a! continentului asiatic”, după expresia lui Paul Valery. Preju- 
decata civilizaţiei, concept inventat de Romanii colonizatori con- 
tra barbarilor şi de creştini contra ereticilor, pare io criză. In 
orice caz recunoaştem şi altor societăţi, indiană ori chineză, a- 
tributele culturii. Mulţi publicişti contemporani cer chlar.o adă- 
pare la aceste învățături, pe care le cred superioare celor eu- 
ropene. Volumul de care ne ocupăm nu merge insă aşa de de- 


CRONICA ID ILOR 339 


Ss CC EE 


parte. Se muie aabe să descrie caracterele civilizaţiei actuale, fără 
să-l nege importanţa ori viabilitatea. 

Din aspectele analizate, n'am putea dao definiție a timpu- 
lul nostru. Autorul indică o mulţime de observații de detaliu fără 
să le închege într'un mânunchiu. E vorba de rolul presei, de im- 
portanţa democraţiei, a femeii, a naţionalismului etc.. Din toate 
acestea nu rezultă un caracter precis. Intrebarea e alta. Dacă 
un asiatic ar veniin Europa, ca persanul lui Montesquieu aită 
dată, ce l-ar impresiona oare mai întălu ? 

Cred că prima impresie ar fi acela a dominatiei tehnice, a 
mecanizării vieţii. In adevăr, lată ce scrie undeva în această privinţă 
Rabindranath Tagore: „Legâturile vii ale societăţii europene sin: 
rupte şi inlocuite printr'o organizaţie mecanică. Mecanismul, pro- 
ducător de prosperitate se dezvoltă fără încetare în afară de o- 
rice proporţie cu celelalte trebuinţi ale societăţii şi omul e stri- 
vit de.greutatea sa. Omul moral, omul complect, face loc oma- 
lui politic şi comercial, adică omulul cu intenţii limitate. In timp ce 
spiritul Occidentului merge cătră libertate, naţiunile Occidentului 
prepară ianțurile cele mai barbare pe care le-a fabricat vr:o- 

a" i 
Ver Geck la mecanicism s'ar putea trece la mercanillism. oct 
venţia monedei a lichidat complect orice sistem KN, 
Aire tipuri de civilizaţie se definesc prin acela că tolerează Intr 
membrii societăţii relaţii. gratuite, sentimentale. Weg 
Raporturile chiar materiale se regulează moral. ov 
recunoştinţa sint mijloacele de plătit op serviciu, eege ee 
contemporan dizolvă SEN Zi ee, d d ama n 
a face o indatorire, chiar e memb opri pot s 
pabilă pecnaniar. G. Simmel susţine a 
e a a eeng omului şi bbertatea, fiindcă l-a peppu ra Ce 
endența aceia strictă a trocului, care te lega de Ee d La 
s ne. Ca bani în buzunar poţi cumpăra ce-ţi trebue la So ra. 
zë Paris ori la Bucureşti. Poţi circula, avind poa aa zm 
cea mai mobilă dintre forţe. Avantajul e mare. E ES um 
insă, că există şi cealaltă faţă a monedei. Banul a ien A 
dar a izolat omul, a distrus solidaritatea şi a ap eee 
irivializat relaţiile, întlazind peste It, BO gt Lacrui 
materian, Finanța; ZE DE 
se simte pănă şi in TEPE 5 

ei née? Don Juanul modern e bancherul Ges, 


ia decadenţă. 
Fireşte, lucrul e de eener si, Ama e un fenomen 


esche e na Sen bt? bizară, până la een 
en e) cu obezitate, de o deşanţată eeneg S i 
et le cu încetul spaţiile goale ale era re geg es 
emită seria eg europene ; muzica savantă dar stri re Ji SS 
wa obiect de curiozitate, inspirată, de, ENEE serie 
De E Fr eg, dadaismul, toate dibuirile a- 
a 


340 VIATA ROMINEASCĂ 


za DEE 


cestea delirante, sint tot atitea victorii ale prostului gust. Ci- 
neva x că tot ce s'a creat artistic de la renaștere afirmă 
o fidelă decadenţă. Nu ştiu dacă victoria urttului a început de 
atunci. Azi, ea e reală. 

Odată cu dezinteresarea a decăzut şi morala, adică cre- 
dinţa aceia, in acelaşi timp absurdă şi fecundă, într'o inhibiţie ti- 
ber voltă a animalităţii noastre. In majoritatea țărilor civilizate, 
raționalismul excesiv a liberat omul de toate prejudecățile, to- 
torcindu-l brusc cu faţa la biologie. Morala modernă constă în- 
tro sinceritate deplină faţă de tot ce se considera impudic, rușinos, 
acum citeva decenii. Dar această sinceritate a fiziologiei e o sim- 
piä brutalitate. Rela dintre sexe au devenit de o rectitudine, 
de o lipsă de complicaţie socială ori psihică, care exelade com- 
plect Imaginaţia în favoarea simțului tactil, 

Cu un cuvint, de la poli la economie şi de la artă la 
dragoste, misterul dispare pe nesimţite din lumea contemporană. 

-loc de revo „femelă în loc de amantă, -me- 
şeriaş în loc de artist, omal modern e prea cuminie ca să se 
maf aventureze, cavaler de legendă, cătră cucerirea necunoscu- 
tului. Azi, la birou, cu creionul în mină, socotește prudent şan- 
Le md piedere orf Seege nu setea pe teren sigur. 

op griji, fr ntimidaţi de mizerie, con ranii - 
iri au a complect certe aia: ale par op "ei 

Viaţa e prea câlectivă, prea socială ca individul să mai 
poată intreprinde ceva pe forțele proprii. Temeritatea a devenit 
ridicolă în această viaţă de mase, de mulţimi, de sancțiuni publice. 
. Dar, iată că şi aceste note au inceput să devie lamentări, 
Se vede deci că e o fatalitate. Nemalţamit de grijile zilei, ori de- 
cite ori vorbeşte de timpul său, omul trebue să se plingă, răz- 
bunindu-se pe istorie de mizeriile menajalui ori ale profesiei. 

După ce La Inşelat soția, d. Bergeret, făcînd astronomie, 
GE Sie din celelalte planete. Noi ne multumim să negăm 

r 

Colectivism, biologism, inestetism .. cine ştie ce semnifi- 
cajie vor avea mine aceste aspecte, Antiteze azi, cine ştie căror 
sinteze superioare, vor servi drept pretext mine. Elemente ale 
procesului în curs, nu putem măcar bănui, cum va aprecia civi- 
lizaţia noastră arhe l care va veni peste două mil de ani, 
ca să desgroape pietrele, instrumentele, operele, criticile şi cri- 
ticile criticilor noastre. Va găsi ca cea mai caracteristică umbrela, 
maşina cu aburi, galoșii, aeroplanul ? Dacă am putea al, l-am 
pregăti dinainte, pentru comoditatea investi Dei, un muzeu bine 
garnisit. Ar fi o politeţă delicată adresată viltorulai, pe care 
înaintaşii noştri, nu s'au gîndit să ne-o tacă. Dar poate şi acea- 
stă atenţiune li s'ar părea o puerilă grandomanie... 

M. R. 


Miscellanea 


Lucruri reconfortante 


A apărut ou demult fa Franţa o carte a d-lui Charles Maur- 
ras, intitulată Anatole France pelitique et poète. 

Anatole France a fost dreytussard, socialist, comunist. D. Charles 
Maurras este conservator şi regalist, fanatic- și militant. 

După deprinderile noastre ar fi natural ca Anatole France să 
ie pentru d. Maurras un poet fără talent și un trădător de patrie. 

Dar nu! In Franța se poate şi altfel: ŞI pentru d. Maurras 
Anatole France e un poet „divin“, 

ŞI cum Anatole France nu trece drept unul din marii poeţi ai 
Franţei, nu se poate spune că d. Maurras se supune opinial publice. 
Dia contra, el o contrazice, ba chiar o bravează, 

Se va zice insă, că d. Maurras laudă pe acest poet, pentrucă, 
clasic el Insuşi, II convine clasicismul lui France. Firește, d. Maur- 
ras e sincer, cind îl laudă; dacă nu-i convenea poezia lui France, 
mu o lăuda. Atita ar mai eesti pna laude pe un bolșevic, fără mă- 

s de meritele lu 
ben pp pere geg d. Maurras a fost cindva, în tinereţă, secreta- 
ral iui France. Dar de cind faptul că ai tost in legătură cu cineva 
odată, scade meritul că-l prețueşti, cu toate că eşti acum Intr'un ait 
cimp decit ei—și în ce cimp deosebit şi vrăimaş | na de 

Cu privire la politică,—fireşte că d. Maurras nu eg e ch 
ude pe France pentrucă e comunist. Comunismul este oribil peotru d. 


Maurras. ? 
e ca să nu lovească In scriitor. Mal ia 

tăiu, enn ge ein talent al lul France. Unul asita. e 
su-l mai pul la socoteală crime de aceasiă natură. ln sprij S 
kenen sentiment, el citează pe Barrts, care a spus despre „caz 
France: „Tout ce que l'on voudra! mais d'abord îl a maintenu ia 

se“. 

pe yA Se are ua argument 
France, în fond, a fost un conservator. 


mal puternic, şi anume că 
Conștient, in manifestările lui 


12 VIAȚA _ROMINEASCÀ 


pubiice, În politica practică, Prance ar fl un revoluţionar. În fond 
insă, nātura sa ar fi conservatoare, Acest conservatism il ilustrează 
d. Maurras prin critica republicii pusă de France in gura abatelal 
Lantalgae, din L'Orme du Mail, şi prin apărarea moale a republicii 
de cătră d. Bergeret. 

D. Maurras nu are dreptate. Antirepublican, deci conservator, 
este o concluzie abuzivă. Critica republicii burgheze poate fi tot atit 
de violentă din partea unui socialist caşi din partea unul regalist. 

la critica societăţii burgheze se intilnesc intotdeauna reacţiona- 
rii şi socialiştil—gi se deosebesc in privinţa remediilor, a idealului. 
Vezi, la noi, critica formelor burgheze, făcută de socialiști şi de ju- 
nimişti, 

lar răspunsul d-lul Bergeret e celace mal poate acorda meritoriu 
un socialist republicii burgheze. 

Argumentul d-lui Maurras e soțistic. 

Dar admirația acestui regalist pentru artistul care a fost comu- 
nistul France e aşa de mare, incit d. Maurras op se dă inapoi dela 
nici un argument, dela nici-o transacție cu el fasuşi, pentru ca să-şi 
poată păstra și justifica această admiraţie estetică, 

In această atitudine a d-lui Maurras este şi nevoia de a recia- 
ma pentru ideologia sa un om atit de mare ca France? Se poate. 
Dar şi aceasta dovedeşte admirația regalistului pentru comunist—li- 
bertarea da spirit şi predominarea atitudinii estetice. 


lată ce insamnă o societate civilizată, unde talentul impune pe 
deasupra oricării considerații, —unde omul s'a Iindepârtat destul de 
gorilă, ca să poată avea admilrații dezinteresate şi chiar In cootra 
interesului. 


larăşi Anatole France 


Scrisesem notița de maj sus, cind am cetit La vie et les opini- 
ons d'Anatole France de d. Jacques Roujon şi Anatole France à la 
Bechellerie de d, Marcel Le Goff, care conțin o mulțime de idei şi 
documente relative la problema politicii lui France. 

D. Roujon e teoretician, d. Le Gott e reporter, Cel dintălu vrea 
să probeze cu texte din opera lui France conservatismul acestuia, 
Celălalt redă convorbirile lui France din salonul dela Btchelierie şi 
iuciină tot spre concluzia d-lui Roujon. Este interesant de observat 
că d. Roujon fiind și catolic, „probează= că France a fost mai de- 
grabă religios decit ateu, D. Le Golf declară însă hotărit că France 
era un necredincios lreductibii. D. Maurras, care-l regalist, dar au 
şi credincios, nu se ocupă de religia lui France. 

Posibilitatea acestor discuții despre ce gindea şi credea un om, 
care şi-a exprimat părerile abondent şi care a trăit pănă erl, se èx- 
plică pria complexitatea sufletului acestui om; prin faptul că in vlața 
şi opera iul sa făcut la ua moment dat (Afacerea Dreyfus) o schim- 
bare hotăritoare ; prin faptul că aceşti scriitori tau, fără mult discer- 
vămint, ca păreri ale lui Frante părerile personaglilor lui; prin tiber- 
tatea ce şi-o acordă de a alege părerile care convin tezei lor, trecind 

este celelalte; şi mal ales prin faptul că el traduc antiburghezismul 
ui France prin conservatism. 

Triumilul cel mare al acestor scriitori conservatori este atitudi- 


_MISCELLANEA 343 


aca iul France (din Les Dieux ont soif) tată de Revol 
u į kd 
Dar socialiștii au spus intotdeauna e Revoluția dela i700 a 
fost burgheză, că burghezia s'a folosit de muncitori ca să învingă 


“teudalitatea şi apoi i-a oprimat. 


ŞI tocmal aşa îşi justitică atitudinea Auatole France, cind d. Le 
Gott îl intreaba cum se Impacă revoluționarismul lui cu Les Dieux 
ont soif. 

D. Roujon, ca să triumfe, face şi puțină „gazetärie*, Dana, 
rată, cu citațit, iubirea tul France stai — şi in éent pentru vechea 
Franţă, trage concluzia justă că France este patriot, numeşte pe so- 
cialigti şi pe Jnurts antipatrioți—şi triumtă ! Dar cine nu cunoaşte 
definiția lui Jaurès a patriotismului, cu mormintele strămoşilor şi lea- 
gănu! copiilor, etc.? 

Ceiace-l încurcă pe aceşti critici—ori celace le dă ajutor—este 
tradiționalismul literar al lui France şi disprețul lul pentru democra- 
jla burgheză,— și, incă, pesimismul şi mizantropla lui, rezolvate im- 
Iron incurabili scepticism cu privire ia virtuțile umane. 

Dar nici această stare de suliet din urmă nu e lacompatibilă cu 
socialismul ! Schopenhauer, care era pesimist absolut, a putut concepe, 
chiar el! posibilităţi de o mai bună adaptare la viaţă. lar poziția 
dușmănoasă faţă də democrația burgheză (argumentul cel mart) face 
pārte, priu definiție, din socialism. 

Dar şi silința acestor conservatori de a reciama pe France pen- 
tru ci, este un omagiu adus talentului lui France,—şi o dovadă, dia 
partea lor, de persistenţă, cu orice preț) in atitudinea estetică faţă 
de opera acestul „comunist“. 

Acum, că comunismul lul France e sui-generis, —desigur. Comunis- 
mul lui e o formă, una din formele pe care le-a luat nemulţumirea 
lui de realitate, ŞI poate o utopie conştientă de puţina-i probabilitate 
de infâptulre, 


Cu această ocazie să spunem citeva cuvinte despre doloanța u- 
nor publicişti romini cu privire la antiburghezismul Hteraturil noastre. 
Faptul că literatura romină a „vorbit de râu” Iatotdeauna clasa noastră 
burgheză și formele nouă, li se pare acestor publiciști regretabila şi 

n ké 
bat omg excepțională. Caracterul intregii ilteraturi europene din 
epoca burgheză este antiburghez.— Literatura noastră nu tace excep- 
ție. Fie dia punct de vedere conservator, fie din punct de vedere so- 
cialist, fle din punct de vedere estetic,—llteratura europeană (şi a 


ționare. 
alsm de artist, 


: al 

Leni importantă : talentul de creator 
| lui France 

„După acest critic, tipurile de Intelectuali a 
dë wegen ei creaţii vii sint Ad ges EE 
RE E (909, hang; tege e i d sentiment etc.. 
ul înțelege viaţa obişauită, de acţiune, de i A 

ën ereecht de age citeva luni despre France, din această 


D. Roujon pune o prod 


244 VIATA ROMINEASCĂ ` 


revistă, se spunea că intelectualii lul fac impresia — greșită — 
că nu sint creații, pentrucă, fiind intelectuali, France nu-l alcătu- 
egte atit dia instincte şi sentimente, cit din idei, Pentrucă, cu alte 


cuvinte, viaja „animală“ e pe un plan secundar în crearea lor, de oa-. 


rece şi în realitate această viață „animală“ e la ei pe planul al doi- 
lea, Cu alte cuvinte, pentrucă un intelectual se caracterizează prin in- 
telectualltate, după cum un om de afaceri prin acțiune şi o fomec de 
temperament prin lastiactivitate și afectivitate. A 

Oreşala d-iul Roujon stă în faptul că dan nu trage concluzia 
legitimă din cular clasificația sa in latelectuall şi oameni cu viața 
„animală“. 

De altfel, acest critic, in cursul studiului său—și In contra cla- 
sificației sale—se extaziază de unele tipuri „vii* ale lui France, care 
sint intelectuali de primul rang. 


Soartă vitrigă 


Discuţiile asupra traducerilor din literatura noastră la alte limbi şi 
asupra aportului nostru la literatura universală ; congresul internațional 
al scriitorilor ţinut mal dăuzăzi la Paris,—aceste probleme și aceste 
fapte ne-au suggerat citeva reflecții cu privire ia soarta vitrigă a 
literaturii noastre, 

Ne-am gindit ce-am fi putut avea, dacă... Un „dacă* intot- 
deaună naiv și nefilozotic, dar tastirgit... 

In urma Renașterii,—cind la popoarele din Occidenta Inceput să 
ințiorească literatura,—condiţiile istorice au fost de așa natură la noi 
incit n'am putut avea decit o slabă literatură religioasă și istorică (a 
cronicarilor), Cite naturi artistice or îi fost ia acest popor, care, in 
alte cata ar fi legt la iveală, dar au murit fără să spună 
nimic 

Aceasta, consideriad lucrurile in timp. Considerindu-le in spațiu 
(dacă se poate face o asttei de clasiticare!), constatăm că şi după 
redeșteptarea noastră, odată cu secolul al XIX-lea, soarta nu ne-a fost, 
tavorabilă. Ardealul, din cauze ştiute, n'a dat tot ce ar îl putut da, 
Cite naturi creatoare or fi lost și acolo care au rămas necunoscute! 
Dar este o parte a Rominimii, care n'a dat aproape nimic. E Basa- 
rabia,—o jumătate din Moldova, care trebuia să dea, și ea, poeţi și 
prozatori cași cealaltă jumătate de dincoace de Prut, căci poporul 
este exact acelaşi de ambele părți ale acestui riu. 

O altă imprejurare protivoică a fost și incultura totală a cele! mal 
mari părți a Rominilor din Regat, Dacă mama lul Creangă nu ar fi 
fost atit de ambițioasă pentru fiul ei, și nu ar fi avut acea admira- 
bilă tenacitate, acesta s'ar fi venit la laşi şi n'ar fl Invăţat carte—şi 
ou am fi avut pe acest mare prozator. ŞI ciji Creangă trebue să fi 
pierdut literatura, rămași necusoscuţi to intunericul satelor I 

Dar chiar şi In clasa cultivată au fost atitea Imprejurări ne- 
favorabile creaţiei literare... 

Mai intălu, una de ordin general social: Nevola de adaptare la 
civilizația apuseană, așa dar pomparea energiilor de cătră politică. 
ŞI aceasta mal ales in Muntenia, unda procesul acesta a fost maiputeraic. 
ŞI nu e vorba numai de cei care, din cauza aceasta, o'au tăcut litera- 
tură, ci chiar de unii care au dat dovadă de ce ar îl putut fi sau 
devesi. Un C, A. Rosetti, poet remarcabil, a incetat să scrie din 


` 


MISCELLANEA 345 


cauza politicii. Un lon Ghica a scris abia la bătrineță nişte amintiri 
dovedind un mare talent de prozator, talent pe care, in tinereţă, „l-a 
ingropat*,—ocupat toată vremea cu politica. (Kogălniceanu şi C, Ne- 
gruzzi au deplins paguba adusă de politică literaturii muntene la 
mijlocul veacului trecut). Şi nu mal vorbim de infinența diminuantă 
a politicii asupra altor scriitori din Muntenia, 

De altfel, politica pe care au făcut-o, au trebuit s'o facă, pentrucă 
In vremea acela era de făcut totul, şi oamenii capabili erau foarte 
puțini, e 

Tot alci trebue de adăogat lipsa unul public cetitor numeros 
(urmare a inculturii ţării), aşa dar lipsa de incurajare morală şi ma- 
terială a scriitorilor. Astăzi, din cauza greutăților vieţii postbelice, 
acest neajuns, pe partea lul materială, esto mal simțit decit oricind, deşi 
cetitorii s'au Tom nit, 

ŞI, instirşit, ceva care samănă cu o fatalitate dugmănoasă: 
moartea de timpuriu a atiror scriitori de mare valoare, Să cltăm 
numa! pe Cirlova şi pe Eminescu. (Cirlova, unul din cel mai mari poeţi 
romini, a scris numai cinci poezii, şi a murit în virstă de douăzeci şi doi 
de anl, lar acele cinci poezii le-a scris tn cele mai rele condiții culturale 
cu putință). 

ŞI m'am arătat, desigur, toate împrejurările, care alcătuesc soarta 
vitregă a literaturii romine şi në pun în inferioritate faţă de popoarele 
occidentale, ce se fălesc cu literatura lor şi față de care noi ne simţim 
atit de mici, 


"“minescu în străinătate 


Am cotit întrun ziar că pricina pentru care Eminescu nu e pre- 
tulit în străinătate, deşi a fost tradus în franțuzeşte și nenițeşte, este 
lipsa Iui de generalitate, adică specificul său național. d 

Pe Eminescu l-au tradus oameni foarte bine intenţionaţi, dar 
care nu sint poeţi Prin urmare traducerile nu sint bune, nu redan 

CH 
W E rii să aibă traducătorii şi talent poetic, şi tot degeaba. 
zia nu se poate traduce. 

en să eben pe un poet în limba iul, nu-l poate gusta şi 

cum trebue. 
Kal o literatura rusă, Europa admiră pe Tolstoi, p egen 
pe Dostoewskl, etc., dar nu da e E pa, ech GE 
- Ruşilor. tim e uş D e , 
geniert e gc ege cum să-l admirăm,—pentrucă nu ştim ru 

Li 


wa Vorbind la dreptul, chiar dacă însuşi poetul mare s'ar traduce 


te-o perfect,— 
x bă străină, pe care ar cunosș 
tegen dog ppe (Acestea sint lucruri banale ia ştiinţa 
p 


jterară), Dar incă atunci cind poezia e transpusă iù alte Hmbi de tra- 
Jucători ca cel ai iul Eminescu [ii 


e Turghenev, 


Romanele noastre 
Sr Medeleni”. — ln oumărul de eri peabrerirăg AI j oan parte 
sleni“. După vacanţă, pr „d. 

geen den prea zi pe a doua —,„Dacă vecinii imi omoară 
reanu va lacepe P S 


346 VIAŢA ROVINEASCA 
SO VIAŢA ROVINEASCA 


hulubii l*—a cărei acțiune se petrece cu Şăse- ani mal tirziu, cupria- 
ziad adolescența micilor erol din „Hotarul Nestatornice, 

Acest al doilea roman va prezenta un nou interes ; intriga, care 
într'o operă de observație și de poezie—şi nu de senzație —nu putea 
avea loc intre copii de zece ani—arol priucipali al romanului —cărora 
autorul nu le-a atribuit precocităţi patologice. 

In noul roman Oiguţa va avea şasesptezece ani! ŞI — impreună 
cu eroina sa !—autorul va putea să-și ia zborul de care e capabil, 

Mai tirziu, în romanul al treilea, eroii d-lui Teodoreanu vor fi 
oameni formaţi, şi atunci,—dar laștiințările sint Indiscreții de prisos... 

Aşa dar, romanul publicat pănă acum, e temelia clădirii, o te- 
melie în dimensiuni grandioase, proporţionată cu edificiul, ` 

In acest prim roman, d. Teodoreanu a realizat virtuozitatea de 
a interesa pe cetitorii săi cu măruntele evenimente ale unor copii, 
dealungul unei vacanțe de vară. 

loteresul cu care a fost urmărit — din cite ştim—acest roman do- 
vedește că arta adavărată are şi alte resurse, in afară de „subiecte, 
pentru a putea captiva pe cetitor, Pictura vieții şi poezia acestei 
picturi au fost deajuns ca cetitorul să aştepte cu nerăbdare capitolele 
„Hotarului Nestatornice, 

Dar romanele vlitoare,—cind eroii vor fi „mari“, cind va incepe 
romanul vieţii ior,.—vor satisface şi pe puținii (dacă sint) care vor îi 
făcut o rezervă sau o oblecțiune din lipsa intrigii celui dintălu roman. 


„Oblomov*.— Pesta două luni se isprăveşte şi romanul lul Qon- 

ciarov. 
Ni se spune că unii cetitori au lăsat sà apară mai intătu tot 

romanul, rezervindu-şi plăcerea să-l cetească deodată intreg. 

H sfătuim să se țină de angajamentul luat față de ei (ont, 
căci „Oblomov“ este unul dintre cele mai ilustre romane ale literaturii 
ruseşti, ilustră tocmai prin acest gen literar, 

lată citeva fraze dintr'un articol al lui Merejkovschi : 

„După Gogol şi Griboedov, ei este cel mai mare umorist al nos- 
tru“.— „Dragostea antică pentru părţile de toate zilele ale vieții, arta 
de a vrăji proza realității printr'o uşoară atingere cu poezia și fru- 
mosul este distinctă și la Paşchin şi la Gonclarov+,— „Fiecare flinţ: 
creată de Gonciarov este o ideală generalizare a firii omeneşti, ideja 
ascunsă străbate cele mal delicate amănunte ale mediului, le ridică la 
o înălțime recunoscută şi le dă valoare şi Iromusetän, — „Tra- 
gicu! banalităţii, tragicul de toate zilele este motival fundamental ai 
lui Oblomov", -~ , Triumful banalității asupra iubirii şi idealulul—a- 
ceasta însamnă, după Gonciarov, cea mai grozavă tragedie a vieţiie etc., 


Ultimul cuvînt 


la n-rul trecut, la această rubrică, am spus d-lul Lovinescu că 
„interdependența* mondială nu insamnă transformarea tuturor țărilor 
de pe ge in țări capitaliste industriale. ŞI l-am dat o mulțime de 
exemple. 

D. Lovinescu răspunde că „interdependenţa* insamoă transtor- 
marea tuturor țărilor de pe glob în țări capitaliste industriale. Ca 
argument in susținerea acestei idel, d-sa aduce idela că... interdepea- 


MISCELLANEA 347 


e — 


denja Insamnă transformarea tuturor țărilor de pe glob în ţări capl- 
taliste industriale, 
Așa dar, discuţia s'a incheiat... 


a 


In acelaşi notițä a noastră din n-rul trecut, citam mal intălu pä- 
rerea d-lui Lovinescu, cum că cel care întrebuințează cuvinte ca 
neam, Mintuire, biruință etc. „îşi închipue că scriu o limbă mal a- 
ütentic romtnească*,—pe urmă citam nenumărate versuri din Emines- 
cu. pline de neam, mintuire și biruinjă şi trăgeam concluzia legitimă 
că, după d. Lovinescu, Eminescu serana "s scris, „şi Inchipue nu- 

limbă mai autentic romtnească*. 
ne y aripi Wes oa dă inapoi. Dar nu retractează simplu, cu- 
rajos şi generos, ci... iată cum: Zice că n'a cerut ostracizarea acos- 
tor cuvinte, şi „mal ales a cuvintului vecii naiv „mal ales 
„sa A cerut eliminarea celorlalte... 
we eg atunci cuvintul neam. ŞI adevărul e că d. aaee în 
cerut eliminarea tuturor acestor cuvinte, fără nici oun me per reie 
sebire pentru cuvintul neam (vezi pagina 221 din carte e cara 
geg 11) şi şi-a arătat tot disprețul pentru perar cht eg zë 
inţează. ŞI, din nenorocire pentru d-sa, s'a intimplat s şi 

à Leieren geg In care pu eier ME 
fia d-sale rezulta mine D e 
uerg AS eg e) mal autentic rominească”, dar eg ap Aë 
e numaldecit ca d-sa să nege că a scris celace = s d rose 
d-sale. gc ge, E Ween ger Ze incercarea 
pierd d Heng rain T a e Mişcării Literare nu putea 


reagi: P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


Ch. Drouhet, Vasile Alecsandri și scriitorii francezi, „Cullure 
Naţională“, 4925, Preţul 100 lei. 

Nu pol să nu încep cu impresia dominaniă, ce mi-a făcut acesi 
volum: Vasile Alecsandri și scriitorii franvezi este una din pulinele 
Chr serioase de islorie lilerară romină. De istorie lilerară, nu numai 
de islorie llerară comparală. 

D Dronbei a roll să arale ce daloreșie Alecsandri modelelor 
franceze, și a reușit pe deplin. ` 

Dar a mai făcul ceva. Urmărind iniluența modelelor în chip me- 
lodic, a analizat ai a clasilica! opera lul Alecsandri, a pus lo! felul de 
probleme cu privire la această operă, și asilel ne-a dal și un studiu 
asupra poelului moldovan, un model de studiu literar, mai ales eslelic. 
Dacă cineva ar lăsa la o parle comparalla cu Hugo și ceilalți scriitori 
francezi și ar reline numai analiza subtilă a operei poelului nosiru, 
—ar exirage din cartea d-lui Drouhei cel mai bun studiu de pănă as: 
lăzi asupra lui Vasile Alecsandri. 

In „Viaţa Rominească“ s'a vorbii adesea despre iniinențele străine 
exercliale asupra literaturii noastre. D. Drouhel ne arată conere! s- 
cesie inlluenje asupra anui scriitor al nostru, Ne face sd asistăm ia 
aces! imporiani proces. 

In articolele noaslre spuneam că scriitorii najlonali buni, acei care 
au coniribui! real la progresul nostru literar, n'au luat din modelele 
străine decit ceince convrenea, nu me temperamentului lor, ci şi 
cullurii lor, cultură delerminală de cul ării din vremea lor. Acesi 
lucru se vede perfecti în carlea d-lul Drouhei: Alecsandri a făcut o 
selecjie în opera lui Hugo și a celorialii şi a luat mumal celace se 
potrivea cu el şi deci cu siadiul cullural al Moldovei de-atunci. 

Noi am mai spus că Alecsandri a fosi, în fond, un clasic. la 
cartea d-lui Drouhei se vede perfeci şi acesi lucru, căci Alecsandri 

a lăsa! la o parie celace e mal carecteristic și mal pronunța! roman- 
tic În modelele sale. 
„Sial pornit să cred că d. Drouhet a epuizat chestia pe care și-a 
propus să o rezolre,—ori, dacă nu, pulin o mai Îl rămas de făcut, 

Dap cunoaşie perleci pe Alecsandri,—opera lui, lof ce s'a scris 
despre el, scrisorile lui publicate și cele din manuscrisele Academiei; 
dan cunoașie perleci lileralura franceză care l-a putul ajula pe A- 
lecsandri,— poezia marilor romanlici, lealrul intreg francez, și in special 


_RECENZII 349 


cel contemporan cu viaja poetului 

$ nosiru, lol felul 
că Franta ij, dea canoapie sbundeni det delal deo cari” despre 
momen! publicul parizian de pe vremuri i? ptei Sp pina emie? ke 


discuțiile de i 
Ajecseadri sd a gen şi despre modelele dramalice ale lui 


fost I 
iaire pelasa, pe cars a das fa op [ral pănă dn dinji peniru opere 


arlea e scrisă cu obiectivi! 
in urmă nici o poziţie selortilicoid. Aen enge aahit bar 
Alecsendri, cu o perspicacilale şi o sagacitate incomparabilă, Gate 
nnes pevsenggliie piesel, intriga. concepția, ideile, stilul, totul este a- 

Adesea o piesă de lealru are mo 
și d. Drouhe! sie să descilcească alii ma Zeen e boy ami Kg 

menje sirăine, incit ne face să surprindem secrelul concepției lui A. 
lecsandri, — lucru rar în istoria lilerară. 

Comparaj!a cu modelele străine e, la d. Drouhel, ca un Insiru- 
meni de analiză a operei ori, mai degrabă, modelele sirăine l-au 
adus serviciul pe care coloraniii îl aduc liziologislului peniru a disiiage 
țesuturile unul de altul. Deaceia spuneam mai sus că aceaslă carie 
este și un studiu de primul rang al operei lui Alecsandri. 

Sagacilalea de descoperitor (eram să zic de deleciiv) a d-lui 
Drouhe! face palpliantă leclura aceslei cărți de eruditie. Mio poţi lăsa 
din mină. Te interesează necontenit să vezi... ce s'a mai intimplat, să vezi 
cum d. Drouhe! descopere mereu, deodată in lrei-palru modele, izvo- 
rul unei opere a lui Alecsandri. Nu volu exagera. cind volu spune că 
această pap ea de Sep gravă se celeşte ca un roman, dacă volji ca 
un roman de senzaţie. 

Apoi plăcerea de a vedeo lrecind pe dinainte şi pe Alecsandri, pri 
vit mereu din alilea puncie de vedere, şi o bună parie din opera unor 
scriitori mari me este din cele mai mici pe care o produce 
leclura aceslei cărți. 

Dar d. Drouhei nu ne preumblă numai prin lileraluri plăcule. 
Citind în sprijinul său istorici ai poeziei şi dramei franceze, caşi esteti- 
ciani al acestor genuri literare, d-sa ne preumblă prin teorii intere- 
sanle mai! înlăiu în sine, şi Interesante a doua oară prin aplicarea lor 
la poetul nosiru şi la raportul dinire el şi scriilorii francezi. 

Apoi plăcerea noasiră este polențată de maniera d-lui Drouhe!, 
de corectitudinea sa ştiinţifică şi de stilul său sobru. D. Drouhei, 
lucru rar lè nol—se giadeșie numai la obiectul sludiai, numai la ade- 
vărul urmării, şi deloc la sine insuşi. Nu porodează, nu jinieşie să 
joace elegant in fața publicului, nu irage cu ochiul la celitor să vadă 
dacă l-a fascinal, nu Jubilează printre rînduri de lriumlurile sale,—iîn 
slirşii e om de ştiinţă, şi fiecare cuvint e tocmai acela care contribue 
să Iech lucrul injeles st atita lot. Cu alte cuvinie e un seriilor ocei- 


l; imitat, a najionalizat teairul lrancez. 
gg ma iE e en tie y '- cu toale că a găsi! modele 
sirăine mai la toale piesele lui Alecs 
poetului nosiru, pen A Fanges md 

trăin in mod personal, original, con 
Ce CR Conşlieni de acesi api 4. dee? Ze 
Alecsandri cu loată siima și cu tot respeclul. La d-sa nu Vë 
eg urmă de acele şicanări, cu SES BE SS Le că TECH e 
e 
ped gere FĂ pa e oa ms Bit de orice inleleclual. In en 


i | va găsi u Ă 
ee ER E Die evapra modelelor lui Alecsandri; © 


350 i VIATA ROMINEASCĂ ` 


ilusirare prin fapie a influenjel străine asupra literaturii moasire, ~- stu- 
dial „pe viu” al acesiul mare fenomen literar al culturii noasire; o operă 
ştiinţifică de un interes emolionaal: romanul vieţii literare e lui A- 
lecsandri şi un episod din romanul culturii noastre in funcție de cuk- 
tura franceză; o operă insiructivă, culturală, care va face pe celilor 
să iasă mal învățal din lectura ei.—Şi, va pulea servi ca un model 
peniru cercelălorii mal lineri- şi chlar mai bălrini. 

Acesi profesor de liieralura franceză ne-a dal cel mai bun siu- 
diu despre Alecsandri și una din cele mai serioase opere de istorie 
hierară romină. Dar îmi rezerv plăcerea de a reveni asupra acesiel 
cărți altădată. Acum am voll numai s'o recomand cetilorilor noşiri. 


G. Ibrăileanu 


kd 
+ + 


x M. Sadoveanu, Venea o moară pe Sirel, Ed. „Cartea Romi- 
nească*, 1925. 

Definiţio une! najiuni se face prin scriitorii ei, Ei plămădesc cu 
incetul conştiinţa socială. Mai mull ca orice seriilor, d. M. Sadoreana 
ne-a arăta! aceia ce e rominesc. Dacă o conştiinţă scrupuloasă, ne- 
mulțumită cu indicațiile inslinctului de solidarilale oarbă, s'ar fi intre- 
bat înainte de scrillorul Sadoveanu, după ce caraclere clare se poale 
recunoaşte specifice! nosiru, ar H rămas încurcală. O simțeam cu tojli 
conluz : n'o pulea spune nimeni. 

D M. Sadoveanu ne-a demonstra! realliniea /enomenului romt- 
nese. L-a urmat evolutiv cu răbdare în toale momentele afirmației sale. 
cb d sale reprezinlă, etapă cu etapă, lormaţia progresivă a sufle- 
tului nosiru, procesul genelic al psihicului rominesc. 

A procedal melodic, dela simplu la complex, căci arla mare e 
loldeauna pedagogică. 

Ne-a arălal mai întiiu celace e indiscutabil aulohlon, ceiace e 
definiiiv local : natura rominească. Pot fi în altă parte pelsagii asemă- 
măloare, ldeniice nu se găsesc nicăeri, Există o lonalilale mai crudă 
ori mai sumbră a culorii, o densitate parliculară a aerului, o vivacitaie 
a vegelației; atitea imponderabile care deosebesc păminiul de aici, de 
cel de dincolo. La popoarele primitive natura e lotul. Omul abia des: 
prins din ea, e mai pulin însemnat. De aici imporianța deosebită e- 
cordată aslurii în liieratura țărilor tinere. 

Cu limpul a venii diferențierea: omul s'a desprins din natură. 
La începu! nu se deosebea bine de ea. Pasirase elemeniele aspre ale 
sursel crealoare, sullelul său era o prelungire a inslinelelor elementare. 
Desfăcul proaspăt din firea încunjurălonare semăna adesea cu dinsa. 
In această perioadă e geologicului și preisloriculul rominesc, d. Sado: 
veanu ne-a arălai omul simplu, |ăranul milenar, sumbru, Irist, chinuit 
de mizeria fizică, de leroarea supersiiției, flacără slabă, bălulă de 
toate vinturile, în îndărălnică năzulnță călră umanilale. 

In epoca „genezei“ şii, în care se desprind apele de us- 
cat, domnește intunericul și misterul. În obscurilaiea incepulurilor, 
omul e fioros, neînțeles, necunoscul, Nimeni poate în literatura 
versală -fiindcă lipsesc condițiile de aici-n'a redali ma! poetic, g- 
ceastă laină a începuturilor în care neinjeleasa natură slăpineșie încă 
sufletul, în care omul se zbale ca să se recunoască, să se definească, 
să se rupă din izvorul care l-a creal. Sint în opera d-lui Sadoveanu, 
in mceasiă privință, pagini de metafizică grandionsă şi infiorăloare, a- 
semenea paginilor Bibliei, unice în leratura lumii. 

Mai pe urmă, procesul de umanirare a continual. Natura incepe 
să (le învinsă. Țăranul, care aminieşie de omul qualernar, mai puțin 
Horos deci! acesta fiindcă e mai neputincios, dar din același cauză 


= ______ RECENZII 


RE 351 


mai trisi, ma! chinuii evolui 
ST P uiază pănă la o svelă 
Ren Wetz Pila, de guslul poneelor, al Pale amenă D es, 
erou de baladă, Toma Alimos ori oimn. Se > 
ZS nsă mai complicat. Cirilizajin a Zeen d A 
kand) era o simplă prelungite a naturii, incă o 
Un moment mai (rain din î 
nfăpluire 
KS subi forma umilliž, slalornică, ei vient modasi ni asi ni Wäi 
Mi at he de răpus de evenimente, a <uporiat secol! doi ji d 
pes e agresivilalea, demnitatea, idealul. S'o ofiii ge “za ef: 
ei re a nişoară la mahalo, ca semi-inlelectual dezadapiai Lg 
ege neputinţă şi resemnare. : gri sa 
te, dea u e allădală s'a păsiral însă undeva, Allerai de irindă- 
Ze dé aja plăcerilor, el există totuşi în uliimele resturi de bleţă 
entală și arhaică, rătăcilă și șorăltoare. A-cnală ga: 


norigat deodată, brusc, la începutul se Sei E 
; d > colului tlrecui . 
'ească : a cunoccul Occidentul în mentalitatea lui. Doe KR 


nească, respeclul personalității invenţii ale unei 
D D 

Leger au veni! în ecouri deviate şi pe la ebe eră Gig 
osi găsilă nepregătilă. Doctoria e fosi așa de tare incit a omorii s- 
proape bolnavul. Clasa dela care sufielul rominesc pulu să moşte- 
nească mai mulie nole sufleieşii fiindcă era cea mai evoluală, nu i-a 
išsal aproape nimic. Unli s'au însirěinal, alți! au pierit. i 

Țăranul, haiducul, micul burghez, boerul—ială etapele formației 
lente a caracterului rominesc. Cei dintăiu sint mai Ted Sint sialor- 
nici şi fixet. Au sulietol simplu, dar bine caracterizat. Cei mal re- 
cenți siat instabili, fugitivi, nefixeji încă. Siructura lor psihică nu e 
incă bine determinată. Uiumele achiziții sint plăpinde. Ele nu pol 
forma incă, alci la nol, sublecle de analiză profundă. In realitatea 
noaslră socinlă, Individul nu s'a desprins complect de ambianţă. Elno- 
gratii su arătat doar, că societățile primitive nu cunosc indivizi, el nu- 
mai mase. Eul cu viața lui interioară se desprinde mai tirziu din me- 
diul social. Personalilalea bine definită nu e Incă un fenomen rominese. 

Opere d-lui Sadoveanu se coniundă cu acesle momente de alir- 
malie crescindă a umanilăţii romineşii. Ea se întinde, ca o frescă re» 
zumalivă, conlopilă cu geneza noasiră psihică de ia geologie la psiho- 
logie. En prezintă în spaliu, un „raccourci“, a celace s'a inlimpla! în 
limp, mel mulle veacuri. Dacă insistă poale mai muli asupra incepu» 
turilor, e flindcā ullimele rezullale nu sini clar stratilicale. 


+ 


Diticulăţile de adaptare, în care se zbale cea mai inaltă expre- 
sie a conşliinjei romineşii, boerimea moldovenească, formează tema 
romanului de față. E vorba de decadenja unei familii boereșii, depla- 
älä prin Invazia cullurii europene din viaja ei lradijlonală, incapabilă 
s4 se fixeze prinir'un alt echilibru la nolle condiții de viaţă, 

Există în viala aristocraliiior un Principiu curios: ca să se con- 
serve el: frebue să evolueze. Noblejea englezească şi-a schimba! 
functiile =ociale, cridecile ori a trebuii. A fost lallfundiară, comer- 
cianlă, Indusiriaşă, după cerințile momeniului Istoric. Toldeauna insă 
vigilentă, harnică, militantă, u alie cuvinte casă trãiescã, nobiejea 
irebue să se imburghezească. Nu în loale Järile însă, $'a întimolal la tel 
la alle părți, uristocrația e rămas Inchistală în vechile prejudecăli, 
care opreau munca, producjio, uiiiitatea. Cum spunea Joseph de Mais. 
ire, celace face eleganja și superioritalea noblețel e că ea nare decil 
daioril, pe cind celeialle clase pol avea şi drepturi. Dar daloria pu- 
rifică, pe cind afirmarea drepiurilor acreșie, aspreşie, irivializează, 

Nobiesse oblige“, dar aceasla coslă scump, fiindcă o clasă care dă 
fot timpul şi nu la niciodată, slirşeşie prin a se epuiza, 

d adevăra! că nu toate arislocrajiile au lost generoase. La noi, 
intre 1840 şi 1880 s'a măcinal, ca dizolvată de o substanță nocivă, a 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sab toată boerimea națională. Elementul dizolvani a fos! cultura 
oecidenială care a bruscal la un momeni dal vechile moravuri. Tre- 
bue să mai edăugăm și decadenja fanariolă care pregătise terenul. 
au începul în curțile dela lași, moravurile dela Versailles, boerii şi-au 
părăsit moșiile, şi le-au neglijal. În acelaşi timp, consumajia lor dis- 
proporiionată a întrecul cu maull veniturile. Arendaşii burghezi şi E: 
vreli stăleau la pindă. Subsiituirea unel economii fe e pria una 
capitalistă au putea fi prielnică deci! claselor mijlocii. Acestea s'au 
Eat cu înceiul dela această dată. Evreimea şi arendaşul Ciornei 
sint irataji cu o deosebită forță în roman. Asupra lor cade, cu drept 
cuvint acceniul lupiei sociale. D. Sadoveanu i-a evocat cind apă). 
cind şireli. ŞI ne-a dat asilel minunate creajiuni. Boerul Filoli 
e moale, visălor, distra! parcă în aceaslă lume. E o lantlomă chinuită, 
fără odihnă. Ceilalji siat viguroşi, lacomi, lucizi. ŞI, cum e firesc, Iñ- 
ving. Femeile nu sin! numai pretexte reprezentative peniru aces! pro- 
ces. In afară de irebulnjele psihologiei, d. Sadoveanu a cobori ast- 
pra lor acel suflu de poezie, al cărul secrel singur il cunoaşte. 
Venea o moară pe Sire!” e epopeea declinului une! clase după 
cum „Neamul Şoimăreşiilor“ e epopeea ascensiunii. Aceste două ro- 
mane reprezint „grandeur el decadence* a noblejei noastre, incepu- 
ini şi sfirșilul ei, 

Desiiaul isioric a oprit asifel ca cea mal înaltă expresie sulle- 
iească a lumii romineşii să fie selecială din clasa înaltă. Personali- 
(le adevărate vor apărea poale din altă lume. Poaie din burghezia 
inlelecluală. 

Cu romanul decadenjei boereşii, d. Sadoveanu şi-a inchis bilan- 
jul anchelei sale. Il mai rămine un uliim momeni, acela al nă- 
zulalilor, luptelor, speranțelor inlelectunlului romia modern. Ni-] va 
descrie probabil şi pe acela într'o zi. 

M. Ralea 


HM 
Ki ke 

Liviu Rebreanu, Adam ai Eva, Romanul celor șapte gielt, Ed. 
„Cartea Rominească”. 

Preocupările mislico-lilozolice, curiozitatea epocilor dispărule şi 
cu deosebire acea a vechilor civilizații orleniale, sint fără indolală 
una din trăsălurile marcanle ale aceslei vremi de amurg. Chinuit d: 
sulerinjele şi indoiala care vin ve urma marelor dezasire, omul con- 
temporan caulă parcă în aceaslă direcile orientări, un relugiu sau con: 
solarea. Un ecou al acestor preocupări şi stări de spiril, e opera re- 
centë a d-lui Rebreanu. 

„Adam și Eva” nu e un roman e senzul obişnuil al cuvintului, 
deși aulorul lui îl intitulează astiei. Acjlunea ca și conflictul dramatic 
lipsesc şi nu iulilnim în el, nici analiza adiacilă a caracierelor. Aveia 
mai degrabă a face cu o serie de nuvele sau moi nimerii reconsli: 
tuiri istorice, menite să ilustreze unele ide! melalizice sau mislice, a- 
supra problemelor eterne ale sufletului, iubirea şi moariea. 

ldelle pe care Tudor Aleman le dezvollă înaialea polesorului de 
țilozolie Toma Novac, cu virtatea divină a naivităţii, sin! după propria 
lui mărturisire un fel de melempsihoză reimprospălală, speculație ne- 
buloasă şi poelică, care dela Codicele lui Manu şi primele cărți ve- 
cise până azi, nu a incelal să seducă spiritele, înselale de absolut și 

e veșnicie, 
„Echilibrul atomului spiritual, spune bătrinul lumina! în lunga lui 
disertajle, e lormai din două principii. Cind egquilibrul se ` Log cele 
două principii se diferențiază in donă suflete, barbat și lemee, care 
irecind Béi toale planurile exialealii, se caulă în vălmăşagul imens al 
vieții. Un bărba! dinir'un millon de femei, doreşie una singură ai lot 
așa o lemee doreşie cu adevărai, unul singur, ef, şi Eva! O cău- 
tare reciprocă, laconștieală și irezislibilă”. „O viaţă omenească nu a: 
junge însă peniru a prilejul ialiln!rea bărbalului cu femela. Sullelu 


i A i 
= = e SI < RECENZII 353 


éliberal, după prima lui incar 

o sarmană conșiiință e spec pont A gege a e ale lumii ca 

lea Tiela (căci sapte e numărul sfint) edace deabia, fericirea uniri v 
suflet şi cuprinde revelația. Sufletul retră 

strălalgerare loale vieţii ` eirăesie alunci înir'o 

de sirălucirea Siet genee Be a se bucura, mal deplin, 
elafizica de origi indi f 

ficatà prin moartea lui Ven bl a ee e e ler pa dr te 

ee E See SÉ ee 

Pästorul indian Mahavira şi grajioasa N 
giplean Unamonu şi curtezane Ga er neg E in- 
gaşa Hanuna, nobilul roman Axius si sclava Servilia, călugărul ere 
val Adeodalus și lăranca Marla, doclorul ateu şi revoluționar Dohem 
şi călugărița Jeanne s'au căulal în zădar, fără a pulea să se apropie 
In a șaptea reincarnare numai Toma și-a găsi! safletul păreche, în 
ochii sei ei Kons 

onceplia “lui Rebreanu nu e, fără îndoială, lipsilă de 

îndrăzneală, ingenioziinte. amploare. Pentru realizarea el artistică se 

E eg depășeau, din nefericire, posibilitățile talentului său 
u s, 

Căci, peniru ca un scriilor să se poală în adevăr sl deopo- 
trivā transpune În atmosfera afectivă şi spiriluală a Indiei, Egiptula 
sau Chaldeei de acum pairu mii de sni, a Romei lui Tiberiu, a evului 
mediu german în ajunul mileniului sau a Franje! revolulionare, el tre- 
bula să întrunească în vasla lui minte : erudiția înlinsă, simțul Istoric, 

uterea de ialuiție. simpatia intelectuală, creajia psihologică a unui 
KE Flauber!, Gottfried Keller, Analole France, Merejkowsky. 

Şi printre prozatorii noşiri nu văd cine ar fi aru! șanse să izbu- 
tească în aces! prodigios „slour de force“. Sadoveanu poate, Oalac 
tion deasemeni („Caligraful Terjiu" e un slrăluci! exemplu al genului), 
dar numai pentru epoci în acord cu lonaliialea profundă şi intimă a 
Gelee e ec? evé mediu sau vremile de prozelitism și de perseculie 
a creșiinismului, 

Romancierul din Jon" şi „Pădurea spinzaraților”, e un observa- 
tor conştiincios şi foarte obiectiv, un psiholog adesea pălrunzălor, un ma 
siv şi abil constructor, dar obiectul adequat apiitudinilor sale e prozaica 
realliate prezenlă şi crealia are ca izvor esenjial experiența directă, 

Evocarea inlensă a treculalui nu e insă posibilă, (ër nu sii ce 
misler'oasă divinalie, soră sau înrudită cu poezia, fără magia stilulal, 
o anumită finejă şi subtilitale în selectarea materiel, daruri prețioase 

i rare, pe care nu le intilnim in operele anterioare ale d-lul Re- 


tă de ce un scriitor. conştiincios, documenlal, serios, nu o 
E Ze SÉ de dala aceasta, decit iablouri uneori interesanle, 
mal des însă reci, contrenționale şi monotone, reminiscenali SS clișee 
din manualele de istorie a cullurii sau scene lipstle de suliul vieţii, 
in care preocupări meditalive apar curios imbinate cu o vădilă pre- 
dilecile peniru brutalitate, violeală, senzualilale, pe pe area A Ke 

Bizar amestec de intelectualism şi banală melodram noro ES 
jiticial şi hibrid, ‘Adam şi Eva nu-j! dă Impresta unei ereot side ere 
el lradează mai degrabă o momenlană concesie, un triba acor “a unu 
anumit public și mai ales gustului lulbure şi capricios a Tame 

Nădăjduim însă că d-nul Rebreanu nu va luneca per : imp po 

ceasiă seducăloare dar primejdioasă polecă, ci se va rem ere ue 
vechea dar larga cale, pe care a ilusirat-o, acea a romanului soc S ia: 
spira! de realilălile ale şi diverse ale vieții noastre. Adevarala iu 
chemare, nu O vedem deci! aici. 
Octav Botez 


334 s VIAȚA R^MÍNEASCA 


Leta Morariu, Războiul Troodei (după Codicele Consi. Po- 
povici, 1796), Cernăuţi, 1924, 

După ce muilă vreme ven bucura! documeniele de o alenjle par- 
Heulară din pariea publicişiilor noslri, Inc s'au Imprimal—aproape 
fără alegere—lo!l lelul de însemnări care nu întregesc cu nimic cu- 
noștințele noasire despre irecul, trebuia să vie și rindul manuscriselor 
de nalură lilerară, spre a Îl puse la îndămina unor cercuri mai largi. 

Dar acesi lucru esie privi! cu prea mullă indiferență ; deaceia 
si aslăzi, cind nu avem incă un Corpus al cronicelor romineşii alcă- 
luit în mod critic și cind scrieri care ar insemna coniribulii pozilive 
în literalura noasiră (dela imensa activilale a ln! Kiain pănă la memo- 
riile lui Papadopol Calimach şi Maiorescu) nu s'au invredalcii de haina 
Sa: prelenjioasă a liparului, se găsesc atii de rari edilori de manu- 
scrise. 

D. Leco Morariu, un pasionat cercelător al lrecniului nostru li- 
lerar, a publical dinir'un codice scris la 1796 de preotul bucovinean 
Conslaniin Popovici fragmentul păstrat ai Legendei /rolane, Textul re- 

rodus cu deosebilă atemjie, esie întregl! in părțile defecile cu varianla 
niru cilva dilerilă, pe care a publicat-o d. Gosler in lraducere ger- 
mană, În notele care însojesc textul, se pol observa loluși unele é- 
rori de lraduceri şi semne de înirebare peniru lucruri comune; asilel 
ssie, de exemplu, cazul cu numele propriu kinavio (p. 43: scris în 
codice fără majusculă (cași alte nume, ci. p. 62: tinedul, elei care 
nu are nimic desface cu vre-o Lioonie „mănăslire de călugări”, cum 
crede d. V. Bogrea (Decoromonia, DL p. 366), ci e un nume de loca- 
litate, însemna! și de Moxa sub! forma Wanovicu! (Hasdeu, Cuuenie, |, 
p. 352: „de-l scoase În gura Nilului la un loc anume Kanovicul“), A. 
cesle nole erau mai nemeri!e inir'un siudiu deosebi asupra lexicului 
(cam sin! cele privitoare la ienomenele ionologice, morlologice şi sin- 
tactice), Îlindcă nu înlocuia nolarea varianlelor din versiunile pu- 
blicate, care s'ar fi cuvenii, înir'o edille critică. 

In introducerea de care e preceda! lexlul, d, Morariu dă lafar- 
mëlle necesare asupra lui Const., Popovici, aşezind codicele său în 
ncelaşi rind cu numeroasele scrieri populare din Bucovina. La cele 
indicate, lrebue să se adaoge lexlul din Archir şi Anadam, seris tol 
de loniţă von Arhip, în codicele cunoscul, din care a dal exirase Gas- 
ter în Chresi,, II, 134, Aulorul socoleşie lextul reprodus in carlea sa 
drept „primul text de telul acesta în romineşie“ (p. 65), deşi incă la 
1891, canonicul Mateiu Voileanu a publica! la Sibiu ua codice scris 
inire 1748 şi 1768 de un sirămoș al său cu același nume, în care se află 
(p. 25 sqq.) o versiune deosebilă de cea publicată in nemieşie. 

Acesi lucru l-a făcul, desigur, pe d. Morariu să prefere Legenda 
"rolei (nume subt care e cunosculă in lileralara populară comparată 
și ES magie deci! cel da! de d-sa), celeilalie legende a celor şapte 
njelepți. 

Ar fi de doril cași această legendă să fie publicală cu aceiaşi 
ingrijire și în aceleaşi bune condijiuai iechnlce. 

I. Şiadbei 


A 17 


P. Constantinescu-laşi, f/zantinismul în Rominia, lnlluențe 
bizantine asupra artei romineşti, un volum de 119 p., Bucureșii, 1925, 

„In general aria rominească din vechiul regat rămine o remură 
a artei bizaniine, cu o dezvoltare proprie, datorită spiriiului ne ional 
ce s's resimiii pulernic în formarea slilului ariei locale. Din sinul 
maselor firâneșii a izbucnit și s'a menținul perpeluu un spiril crealor, 
care s'a impus in emelgamarea influenjelor străine: rămine de cercelai 


e p RECENZIE 355 


aporiul rominesc în dezvoliarea ariel najionale“. . 1) Di 

Zenn? o e EE eg e Genee Lag dn Pig dee 
o e 

pa pachet sta fra pe care domniasa le rezumă şi le sintelizeară in 


Un studiu științific al formării spiritului t 
rl manifestărilor acestui spirit în Seier EE? e ECH E 
nu avem. Credinţa men este că acesi spiril național. dacă voim să 
Porter sani egean oil peri ema nosiru, a Sa în trecut o exisieală 
9 coniuză şi vagă; deabia acum, prin infilir urii i 
populare, prin alabilirea de raporluri keeft ien pe prea ere 
şi cea de jos, acesi spirit najlonal se precizează şi va căpăta contururile 
zaie e definite numai cind clasa dominanta va fi complect ro- 
minizală. 
in trecu! un spirit specific al țărănimii a exisial; dar el s'a for- 
ma! dezvollind calitățile ancesirale ale diverselor neamuri ce au înlra! 
în formația sa şi păsirind credinji şi concepţii creale de alle civilizații 
cu veacuri și mii de ani inainlea naşierei poporului romin. Acest spirit 
s'a format în alară de religia creştină, despre care poporul a ovul 
numai o loarie slabă cunoștință, şi în afară mal ales de cullura şi 
civilizațin clasei dominanie, cullură şi civilizație veșnic sirăină. Ce a 
pulu! înțelege țăranul romin din biblie, din evanghelii, din loale rugă. 
ciunile, cind biserica creştină Lë SCH E GC Za în rg 
reşie, in sirbeste, In greceșie nd preo ela |ară erau alil de 
lacai, incil au spărial prin neşiiința lor de carte pănă şi pe un domn 
sirăin al țării, care in veacul XVIII a adus cu sila la laşi să învețe 
„pe bieţii popi cu bărbile albe”, cum se vallă cronicarul, popii care 
dăduseră naşiere bogalei ellorescenje de anecdote populare despre 
știința lor în cele bisericeşti. Celiji de altfel înlreaga lileratură folelo- 
ristică şi spuneţi ce ele ee" ea ce în eg wi aceg ine aioli dn De De 
le în mod serlon vorbi la noi de iniluenia cullurală, de 
anilor al bisericii, cind revrezenianții săi, sirini, veneau in contact 
cu poporul numai spre a exploata ignoranla sa plină de supersiijil; 
şi cu alii mal puțin se poale vorbi de o influență artisiică ce ar fi 
pornit de jos. Insăşi lexiele robia mer me rroga ar Ne cm anda 
| XVI, puline şi rar râspin „sin 

roi ai tagged pomi că în disculiile despre diferilele pro- 
bleme, culturele sl arlisiice, mare Eë, Ati, Set mar 
avolujia sa proprie, irebue lăsală la o Pts. a incepe a se afirma 
jlonale s'a manilesia! foarte slab in weent; rA eric Vsbatstereg 
numa! din veacul XIX incoace. O probă e e ep e, a 

= îm trecutul istoriei ponsire : desemnează o . 
rr umeri Gen ZS astăzi incă, la popar; aaisa e EE În m ee: 
i la clasa H 

rilor a ER Des bizantină s'a manilesial Be, preia 
alirmă şi dovedeşie in volumul său d. p takrar saga re gan propriu 
bisericească, În ornamenltaili, pictură, lesături etc. sat violu (şi cu mici 

is, d d ce ioarie puline. Dar ne-a da! un rezumat v i e Sach 
ie Aer feritelor monogralii anterioare pe care le R 
excepiii) clar, al dife lucrarea să fie insojilă şi de un 
dispoziția celitorilor. Am fi dorit ca lucrarea, roprii. 

em as po ne-a necesar, mai ales cind avem alilea nume P 


M. Jakotă 


Ka 
- bd 


legan, Organizarea experienței (Procesele sponlane şi re: 


 Cernăull, 1955, lucrarea d-lui A. leșan, n'a 
f ai bine de un an, iu ? 
alras Geer decil, dacă nu ne inșelăm, Prin o dare de 


jiexive 


Ge 


samă în Revisia de Filozolie a d-lui C. Rădulescu-Molru. Aceasta fiindcă 
preocupările de acesi fel sini, la nol, încă un lux culturali mediocru a- 
recht, Totuşi, în literatura filozofică rominească, aceaslă conlribu- 
le ar Íi trebuii să impresioneze mal mult. Nu e vorba alci de una din 
acele compilații, făculă cu mai mullă sau mai pulină compoziile și 
care valorează exact aiit cit valorează sursele care au inspiral-o. Car- 
ten profesorului dela Cernăuţi e o încercare de sinteză, care jine în 
același timp de leoria cunoașterii, de logică și de psihologie. Se slu- 
diază procesele spontane și cele reflexive în organizarea exberienţii. 
Nu exislă poale nicăeri în domeniul filozofic, lileralură mal bogală ca 
în această malerie. Aces! capitol e oarecum platra de incercare a fi- 
lozoilei. De aici mulliplicilatea soluțiilor. Simplificind, s'ar putea a- 
junge, toluși, la două direcții rezumalive ale celorlalte, in opozijie 
una față de cenlaliă. Prima e opinia raționalismului inlegral, care 
priveşie cugelarea ca ceva etern, formal, imuabil, domini inir'o u- 
nitate neschimbată vicisiludinile cugetării. Ceanlallă, din conira, pri- 
veşie funcțiile aplrituale ca un obieci în devenire. Ea siudiază ge- 
neiic procesul formării lente a rajluuli și a celorlalte funcţii sulle- 
teşti, considerindu-le ca atitudini praclice, reacționale, cerule de adap- 
teree la mediu. Cunoaşierea nu posle [i izolată de un conjinul sufletesc 
concrel, făcul din aplitudini personsle de afectivitate şi motricilale, mai 
mail, ea nu poale Îl izolată niei de mediul social in care apare. Psi- 
hologismul, sociologismul, Intuiționismul, pregmalismul, loale sisteme 
relativiste, se opun asifel rajlonalismului inlegral şi ortodox, care im- 
bracă şi el la rindul lui, în filozolia coniimporană,o serie de varianie 
și de subrarianie. 

. leşan ia poziție crilică între aceste două curenle opuse, 
exireminie. Dan analizează cu o rară pătrundere, pe rind, toate 
coniribuliile sisiemelor principale ai ale variantelor, și inlălurind exa- 
gerările, incearcă o conciliajiune. 

Neokaniismul, (Nalorp, Cohen) Spiritualismul francez (Lache: 
Her), Solipsismul melodic și experiența simjului comun (Volkeii, Dri- 
esch), Sociologismul (Levy-Brâh!), îintuijionismul (Bergson), toate 
acesie sisleme sini lrecule in revistă și Plasale la locul pe care-l 
mer, Ceiace impresionează plăcul incă dela inceput în această 
lucrare e caiilalea informației. Nu numai că sursele sint de pri- 
mul ordin (semnalăm loluşi D. Rousian: Leçons de Philosophie, 
care e un simplu manual in vederea bacalaurealului), dar dovedesc un 
spirit modern de selecție. Şcoala germană cu uilimele ei contribuții : 
Cassirer, Kilpe (Realisierung), Volkeli (poate aulorul ar fi putul intro- 
duce şi o analiză a doclrinei „als ob a lui Vaihinger! se intilnesc cu 
cele ale şcoalei lrancere: Meyerson, Brunschwig, Ooblol, etc.. 

La aceste calități de critică, inlormație şi compozilie, lrebue să 
adăugăm claritatea siilului. Expresii fericile fac uşor înțeles un 
malerioi aşa de arid. Autorul a găsi! |inuta siilisiică polrivită: nici 
pedanlism, nici impresionism prea literar. Astfel, această lucrare se 
impune nu numai specialișiilor, dar și marelui public culi, lar lilere- 
tara filozofică rominească va reline-o în isioria ei. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


mm 


M. Ralea 


Li 
+ r 


Maxime Gorki, Lénine el le paysan russe, Paris, 1925. 

Lenin esie protagonistul cei mai reprezeninlir si iransior- 
mării sociale pe care o incearcă astăzi Rusia; |ărănimen formează 
cadrul în care se destășură imensa dramă de peste Nistru. Inaniniea 
celal dintăiu, Gorki se pleacă cu venerajie şi respeci, „Peniru mine 


` RECENZII 357 


personal, zice el, Lenin nu 
a voinjli încordale spre o Aen GE ee Fëëiech 
a o privi în față în chip practic: în ochii mel, dent geht din eech 
rent, unul din acei oameni legendari, monsiruoşi ca voință şi geniu 
care se ivesc deodată în isioria rusă ca Pelru cel mare, Mihail Lo- 
monossot, Leon Tolstoi”. Şi mai deparie: „Lenin este wn erou de 
legendă care sin smula din plepi Inima sa ` infocală spre a lumina 
drumul ce va scoale omenirea din abjeciul haos conlemporan, din 
băltoaca pestilenjială şi singeroasă a el'alismului înăbuşilor şi pulred“. 
Erolsmul său, adnugă Gorki, lipsit de orice strălucire externă, a fosi 
abnegalia modestă, ascelică a revolulionarului ce crede în posibililalea 
dreplăjii pe pămini ` a fost eroismul omului ce a renunța! la loale 
bucuriile La oprea ER din gapu la ein reg omenirii, y 

rki nu crede insă în rajluneas maselor şi mai ales În aceia a 
masel țărăneşii. Cu loale că d apără, dinsul a rămas un marxist 
credincios dogmel. De aceia reproșează lul Lenin că a sacrilica! armala 
de lucrători educați poliliceşie şi pe inleleciualii sincer revolulionari 
în folosul |ărănimii ; că i-a aruncal ca pe un pumn de sare in balle 
iadă a |ărăalmii, unde s'au topil fără urmă, indepărtindu-i dela rolul 
lor grandios care era de a fringe anarhia, a educa molicul, a-l invăla 
să lucreze Inleligeni, a-l transforma metodele impingind astfel lara 
inainte. Căci „piedica fundamentală, pe care a intiinito Rusia în drumul 
său spre europenizare și cullură, a fost predomircarea zdrobiloare fală 

pe 

de orașe a |ărănimli inculle, cu individualismul el animslic şi lipsa 
compleciă de emoții sociale“. +9 

o Der labloul e al ţăranului rus, unde Gorki acumulează irăsă- 
turiie odioase, respingăloare, unde nici o rază de lumină nu se rălăceşie 
printre culorile posomorile și aspre pe care pasiunea clocoliloare a 
omului politie și disprețul socialisiului marxisi le aruncă cu profuriune, 
nu poale Îi exacl. 

Pe arena] poate fi, desigur, anarhic, crud, piret, lenes, nepăsălor 
de suferinjele altuia, superstijlos etc., așa cum ni-l descrie Gorki; gi 
fi fost o minune să fi lost altfel după atitea veacuri de robie și ep 
lare. Dar că nu e numai aceasta, că există in suilelui țărănimii — pg H 
ce o fac capabilă de o repede ascensiune pe scara valorii mora Sé a 
că deci nu s'a plerdul zădarnic „pumnul de sare” o afirmă iasuşi Gor 
la sfirșilul frumoaselor dar adesea nedreplelor sale pagini: a 

„intelectualul, producălorul hranei spiriluale, lucrălorul, reper grei 
mecanismului culturii citadine, au fosi pe incetul și cu o vi Cem e 
mal mare, absorbiți de clasă țărănească, ce-şi asimilează a rr pri 
esie util, lof ce s'a crea! în acești palru ani de muncă nebun e o, 
se poale spune cu siguranță că, cu paeka erei intelectual $ 

einvial”. 

clasei Ze erte acer e seintoarce la vechile forme de vială, 

rdut itu toideauns, „oamenii semisălbalici, Prosa, greoi vor 
pierewio. poss A de oameni insiraiji, cumiali, 
dispare; locul pri va îi gie etc? ren ege iru cultura sin Deh, in» 

. e o y 

iala, și se ees? ridica pe incetul apoi la ințelegerea filozofiei și pasmes 
inalt 


“Dar peniru asta ce jertiă ar fi prea mare din pariea inleiec- 
tualilor ? 


M. Jakotă 


Revista Revistelor 


Gindirea, No. 1, an. V. 

D. Cezar Pelrescu publică un 
remarcabil esseu: „Copacul din 
assiali. Prima parte, unde se face 
descrierea copacului ofilit, dege- 
neral, cuprinde rinduri de adevă- 
rală literalură, iniru nimic inferi- 
oară evocării a ge a copacu- 
lui lui Taine din „Les Deracinés* 
a lui Barrès. In pariea a doua d. 
Cezar Petrescu se relevă ca 
gindilor. Inspiral de Bergson, 
me dă, printre alle reflecții, o 
teorie vilalisiă a eriei. Alle ob- 
serrajii inleresanie sini presărate 
Ici şi colo. pildă acea a di- 
vorțului între arta culiä, din ce în 
ce mai subiilă, mai inaccesibilă, 
mai arisiocralică și aria populară 
din ce în ce mai vulgară, mal de- 
gradantă. 

Artistul adevăra! se izolează e- 
tunci de publicul său. „lnire acesie 
două exireme se cască abis, E un 
ceas primejdios ocela în care ar- 
tistal nu mal e iubit de popor şi 
plălind cu aceiaşi monedă, îl urā- 
şte. Unilalea corpului social e dis- 
irus. Artistul e paria. Işi verifică 
singur inutilitatea şi atunci rebel, 
creiază împotriva publicului, in dis- 
prelul lui, in scandalizarea lui“, 

D. Cezar Pelrescu e dintre 
pulinii noşiri crealori care-și pun 
f probleme. Aşieplăm dela d-sa, 

viitor, aria inlelecluală, care e 
indica! să ne-o dea. 

Adevărul Literar, incepind 
dela numărul din 28 lunie, s'a re- 


organiza! subt conducerea d-lui M. 
Serasios. Cu aceaslă ocazie, nu- 
mărul colaboralorilor acestei re- 
viste săplăminale s'a inmulții, căci 
la cei de pănă acum s'au adăo- 
gal şi mulți alții, dimire care o 

ună parle sin! colaboralori și al 
„Vieţii Rominești”. — Cu aces! a- 
daos de forje şi sub conducerea 
Iscusită a d-lui M. Sevaslos, ver- 
sal în cele liieraricești şi redacto- 
riceşii, sintem siguri că vechiul 
ziar literar va ocupa un loc încă 
şi mai insemna! in publicistica 
noasiră. 

Lumea (bazar). Am vorbii ade- 
sea de aceaslă literară din 
lași, la care colaborează ciliva din 
cei mal lalenia|i scriilori ai noştri. 
In ultimul număr (28 Iunie) al be- 
zarului, d. Topirceanu are un arii- 
col despre criticii noşiri, din care 
exlragem aceslă spiriluală carac- 
terizare a manlerii d-lui M. Drago- 
mirescu (lajă cu care, de alliel, 

Topirceanu are o aliludine e- 


gë) $ 
„Alacurile impotriva d-lui Dra- 
omirescu se explică poale prin 
aplul că d. Dragomirescu a pri- 
vi! intotdeauna valorile lilerare, 
mai ca un om care ar privi 
Pictura unui peisaj fără să țină 
samă de perspeclivă. Cum toate a- 
rălările iabloului se găsesc male- 
rialmente piciale pe acelaşi plan, 
dan a lua! drepi adevărale pro- 


porțile reale în locul celor ideale, ` 
—a măsura! cu același cenlimelru ` 


muntele din fund şi cățelul di - 
IS. Şi a găsi! că sint goe Ae 
ceiaşi mărime. Numai cu deose- 
birea că muntele este mislico-le- 
nebroso-luguia! "er călelul esie 
ruslico-senlimenialo-țidel“ 
Alci e o mică șarjă, aproape o 
ams, Dar ea ne aduce aminie 
e parodille d-lui Topirceanu. Pa- 
rodia esie incidenială în activita- 
tea literară a acestui poel pur şi 
a aceslui „singur mare umoris! 
senlimenta! din toate generațiile 
Hterare romine sti" cum l-a numil 
d. Arghezi. D. Topirceanu a în- 
ceput să cullive tirziu acest gen. 
Dar d-sa l-a dus ls perfectie. 
Parodiile sale dovedesc nu nu- 
mai tirtuoziialea sa de arlist, ci şi, 
şi mal cu samă, inluljia de critic 
infailibii a d-lui Topirceaau, „cel 
mai deşiept din generalla lui”, cum 
zice lof d. Arghezi. Nici un cri- 
lic romiu n'a prins mai bine esența 
inlimă a unui scriitor decil d. To- 
pirceanu în parodiile lui Sado- 
veanu, "Leognan, Goga, Polrașcanu, 
or! Mircea Rădulescu, Soricu, elc. 
Dar parodiile bint numai un 
hors-d'oeuvre in opera lilerară a 
d-lui Topirceanu. Adevărala sa 
operă este poezia pură. Misterul 
tragic din Balada Morții şi pictura 
sirăiulgerală de lumini din Balada 
Popei din Rudeni, — ironia şi duioşia 
din Noaptea de Maiu şi spiritul şi 
melancolia din Balada chiriașului, 
— arla supremă din „/n/ernul”, iată 
gama varială a talentului d-lui To: 
pirceanu | 
Inteligența după J. Maritain 


Istoria vicisitudinilor, chiar a vi- 
clilor înleligenjii e o temă pe care 
aulorul acesiu! arlicol o recoman: 
dă oricărui linăr în căularea unui 
subleci frumos. 

După succesivile eşecuri ale l- 
dealismului, care arală lucrurile 
sirici dependente de siruciura sau 
aclivilatea spiritului și după acela 
al pozilivismutul care înloctia zei: 
ja „Rajlune” prin zeul „Obieci* 
şi al cărui obiectivism primejdios 
prezenta spiritul ca o pastă moale 
unde se pol imprima lucrurile, a- 
iribuind astfel acestor din urmă o 
parie din calilăjile spiritului, suc- 
cesul unei filozofii religioase pare 
normal. 


e REVISTA. REVISTELOR 359 


Aici Intervine filozoful Maritain, 
care raclamiadu-se dela Salnt Tho. 
mas d'Aquin, alirmă că singur tho- 
mismul nre drept la conducerea 
inieligenții şi că singur va putee 
mulțumi perspectivele adevărate 
ale spiritului. 

Acel, aulorul tine să declare că e 
deparie de a nesocoli opera d-lui 
Mariiain, care ii pare dimpoirivă 
seducătoare, ihomismul câulind så 
adapleze experienje erotinio şi 
credinju experiențe! şi să ofere o 
sinteză armonioasă a lumii, 

De alifel succesul acestei doctri- 
ne, susțihulă atit de d. Maritain cii 
și de sirălucitul său discipol Henri 
Massis esie datori! în mare parle 
excliabililății inateleciuale şi lenei 
filozofice care carnaclerizează e- 
poca noastră şi în același limp ne- 
voii unei disciplini  inieleciuale, 
care să asigure buna oriudulală a 
spiritului nostru, 

Insă d. Marilain cind ne propune 
lhomismul ca o melafizică moder- 
nă, ne propune de fapt o filozofie 
incompatibilă cu inteligenia expe- 
rimenială modernă. Pe de allă 
parte, sintem uşa lăcuţi că cerem 
unei docirial a Inleligenței să fie 
rezullalul unei creații originale, pe 
cind lhomismul este opera unei 
gindiri deja lerminale, a unel con 
Cent! închelale. 

eiace ne propune d. Maritain 
esle un acompaniameni, compus 
pentru o melodie complect deose- 
bită de acea pe care ne-o cinlă 
inteligența noastră, 

Thomismul și şilința nu au două 
drumuri deosebile, urmăresc una- 
celaşi drum, insă la oarecare dis- 
tanță una de alla. 

D. Marilain consideră lizica ma- 
lemalică un foarle bun Insirumeni 
de măsurăloare. Ea insă s'a com: 
portail în uzurpăloare, in Bong: 

arte al melalizicii” alunci cind, pro: 
find de negligenjele experimena- 
iale ale marilor scolastici şi a suc: 
cesorilor lor, a lua! locul filozo- 
liei naturale. 

In opera filozolilor care lucrau 
asifel se recunosc urmele unei 
victorii adevărale a inleligenjei, pe 
cind filozolia lhomislă ne apare 
ca un cadru armonios şi perleci, 
dar care nu ar fi lăcul pe măsura ce- 
lor ce am vrea să băgăm înir'insul. 


360 VIAŢA ROMINEASCA 


Pentru noi un ac! Inteligent esie o 
creajlune nu o reminiscență imper- 
feclă şi chiar dacă creajia acea” 
ala o plălim cu eforturi ai dibulri 
şi chiar dacă rezullatul nu e prea 
considerabil, acea mică scinlee 
de creajiune n'am schimba-o pe 
toi ce am pulea învăța dela alții 
fiindcă astea sini adevăralele plă- 
ceri ale inleligenței. 

Deosebirea inire noi ai d. Ma- 
riiain esle că Imperlecliunea in- 
leiigenlei noaslre o raportăm la 
un grad viilor de perlecjiune, pe 
cind d. Marilain o raporiă lao 
inteligență pură şi perleclă, care 
există in afară de noi şi al cărui 
palid reflex esle iniel!geala aoa- 
aire, 

Aşa ceva insă nu pulem concepe 
nu dinir'o prejudecală şi nici din 
rulină, ci pur şi simplu pentrucă, 
un asemenea lucru nu ne este po- 
sibil să-l gindim. E ca şi cum un 
magician, care ar fl descoperii, 
desclirind lerte de magie nes 
grü, că a exista! un om zburător, 
ne-ar porunci să sburăm cu bra- 
jele. 

Celnace însă ar pulea să ne facă să 
admliem iħomismal, ar fì faptul că 
in uceaslă lilozolie găsim o con- 
vepile lolală a universului sau 
voale un acord inire inteligenţă şi 
aspirațiile noasira mistice. Dar în 
primul. caz inteligeaja se confundă 
cu simțul esletic, iar în al doilea 
car cu cel moral şi religios, in any- 
bele cazuri cu simțul social, Ace- 
sie vederi au locmai nevoe de con: 
trolul inteligenței. Ceiace ar ire- 
val să căulăm esle să complectăm 
această ştiinţă, şi intrun anumit 
sens chiar s'o depășim. 

(Ramon Fernandez. Nouvelle Re- 
ouve Française, Iunie, 1925). 


Hindenburg 


Oeneralul lul Wilheim H părea 
că sa culundai pe rech in umbra 
istoriei. Dar, cu prilejul alegerilor 
pentru presidenția republicii ger- 
manė, ligura lui reinvie neaş: 
teptate, Hindenburg a fosi ales 
preşedialele republicii cu 14 mil, 
roluri. i 

La prima vedere, s'ar crede că 
poporul german incredialindu-şi 
soaria unul om din alle vremuri 


doreşie restabilirea vechiului re- 
gim. Nu. Explicaţia e-enimenilului 
se găsește in psihologia actuală e 

oporului german. Alegerea lal 

indenburg este rezullatul descu- 
rajării şi oboselii poporului, nu 
manitesiarea unanimă a unei cre- 
dinje polilice, 

la adevăr, dela 1918 încoace po- 
porul german a fosi vegale frä- 
miniai și supus la încercări grele 
gi experienje nesigure. Toji con- 

ucăiorii dest cu lalenjille cele 
mal bune -nu l-au dal decit solu- 
UI şubrede peniru neroile lui, asa 
că poporul e obosii, nu mai poale 
sşiepla, nu se mai poale frămials; 
şi peniru odihna lui, de scurtă du- 
rală de sigur, preieră un om al 
lrecalului în locul nesiguraniei,. A- 
cesia esie ise psihologic al 
alegerii lul Hindenburg. 

Ce va lace nou! presedinie ? Va 
înțelege sensul succesului lui ? Va 
fi un instrumeni al treculului, sau 
va însemna o perioadă de recule- 
gere peniru pregălirea villorulul ? 

(H.Herz, Le Monde Nouveau, Mai). 


Anglia şi Datoriile Franţei 


Anglia a trimes Franței o nolă de 
datoriile pe care aceasta la rindul 
ei lrebue să | le plătească. Dato- 
rille coastau Ia imprumuluri de bani 
sau în mărluri, pe care Franja le-a 
conlraclal lreplal-lrepia! în timpul 
războiului. Cilra la cure se ridică 
întreaga dalorie ta irebul mai in- 
(Bin disculată; şi mal ales vor lrebul 
lixale şi preienjiile Franje! călră 
Anglia, care scăzute din suma ce- 
rută, vor insemaă o simiiloare 
reducere, 

O intrebare elemenlară şi esen- 
ială se pune dela începul: cine 
a fixat şi după ce crilerii, valoarea 
laluror serviciilor lăcule Franței 
de călră Anglia şi după ce cars 
al schimbului s'a socolii, 30 frs. 
lira, ori 90. Deacela Franţa nu 
poale plăti pur şi simplu, mal inma» 
inte de a discuta clira daloriei și 
nalura ei. F 

O a doua cheslle imporianiă fn 
aceasiă malerie e și modalilalea 
de platå a datoriei. Anglia pre- 
linde să | se den în fiecare an 
cel pulia o sumă egală cu acela 
pe care ea o plăleșie Slutelor-Ul: 


niie., Dacă s'arojunge la un astfel de 
acord, alunci Franța va lrebul să 
plătească în modul următor : o a- 
nulitate fixă in'crisă în budgelul 
anual la acelaşi tiilu cu datoria ei 
interioară și restul sumii să se 
»lălească din ceia ce Germania ar 
plăti anual Franţei după planul 
Dawes. 

Dacă s'ar îniimpla ca Germania 
să nu plălească, Franie va plăti 
numai anuilalea fixă dela inceput; 
a plăti lo! aliaților LI cînd ai fost 
invin ăloare, și cind dela învinşi 
nei lua nimic, este și nedrept dar 
ai imposibil. 

(Viclor Augagneur. Ruuue Mon- 
diale, lunie). 


Timpul de mărire şi deca- 
denţă al hipnotismului 


Asupra hipnolismulul, marele pu- 
blic are Incă idei loarle greşiie; 
in romane, in manualele de filozo- 
fie peniru licee el lrece ca o doc- 
irină perfect stabilită. Deiinijia sa 
ar fi: hipmoza esie o stere de somn 
particulară, in care subiectul este 


la poruncă „dormi“, in Polel, 
par Am şi Roslan care făcură 
experiențe la Salpâiritre. In 1825 
Academia de medicină numi o co- 
misie, care după 5 an! conchise la 


REVISTA REVISTELOR 361 


auleniicilalea magnelismului ani- 
mal ; în 1837 insă Dubois, raporiorul 
unei noi comisii, declară că totul 
e şarialănie. Ingropai in Franja, 
magnelismul reinvie în Anglia cu 
James Braid, de unde trecu in A- 
merica cu Grimes și reveni iarăşi 
ia Franja pe la 1860. 

Atunci apăru Charcol. Dinsul, nu- 
mil medic la Salptiritre, își propu- 
se să studieze slarea nervoasă a 
mesmeriștilor şi braidiştilor şi să o 
pună în legălură cu boala deja 
descrisă, hysleria. Charco! pleca 
dela ideia alienișiilor Pinel și 
Esquirol care erau convinși că 
hysteria este datorilă unel lulburări 
ES şi nu se dezrollă dech 
a femei; dinsul vedea in hyalerle 
o stare fizică ën eg in care 

ntr’o dispozijie 
inexplicabilă, crează sindrome 


mer : pesse, priviri fixe, fascinalie 
prin lumină, încurajări ai ordine 
cu glas lare. Pe la 1890 hypnolis- 
mul e la apogeu: medicii se cred in 
stare a vindeca prin el lo! felul de 
boale. pedagogii vor să-l intre- 
buințeze în educajie și instrueclie, 
sihologii speră să găsească in 
ypnoză un minunat instrumen! de 
analiză a sufletului; nicăieri mici 
un adrersar. După 1895 insă, hip- 
notismul începu să decadă. 
Prima lovitură o dă H. Bernheim, 
şelui şcoalei din Nancy care =O- 
coaie pe bolnavii lui Charcol și 
pe al săi vom ini Ge eg 
e sugestie ș e aulos o 
Ceai zà neurologul Babiaski; 


14 


362 A VIAȚA ROMĪNZASCA 


şarlalaniei, creale voluntar de bol- 
nay şi 5) admilea accidente suge- 
rale bolnavului ṣi vindecale tol prin 
sugestie. In fine Dupré, în Hystérie 
et ihomanie, defineste bolnavii 
hipnolizabili ce ;nithomani, carac- 
terizaji prin tendința de e oliera 
adevărul, de a minji, a născoci le- 
gende și a simula; după el hys- 
teria nu-i deci! o simulare volun- 
lară a unor stări morbide, lar hip- 
noza un car particular al hysteriel. 
Deci stările de hipnoză trebue 
considerale ca dalorile unei contra: 
faceri conșiieale a somnulul som- 
nsmbulic de cătră subiecte perfect 
treze. Dealilel somnul hipnotic nu 
trebue confunda! nici cu fascinația, 
nici cu somnul ordinar, nici cu 
somnambulismul, cu care n'are 
nimic comun. Somnambulismul se 
prezintă În adevăr la unii copii, la 
epileplici și la cei care au trecul 
printr'o mare palmă si locmai 
D Sientä è acestei aleclii 
a făcul posibilă cunoașterea uşoară 
a somnambullsmulu! simulat. 

Aslăzi decăderea hipnollamulul 
este compleciă: alei medicii nici 
piihologii nu mai cred în el. 

(Marcel Boll. Mercure de France, 
15 Mal 1925), 


Englezii şi Europa 


Dacă in ziua de 12 Mari, la Oe- 
neya, Austen Chamberlain a dal 
nu fără bruialiiate la o parte pro- 
tocolui, azi compleciind cu aceiaşi 
sincerilale primul gest, el se pro- 
munță asupra lucrurilor pe care 
imperial britanic e gala să le Iech 
peniru securiioiea Franjei, ca şi 
chipului în care intelege să limileze 
riscurile operaliei. Faptul că Anglia 
oleră acum sialulului rhenan, o ga- 
ranile pe care in 1919 o subor- 
dona adeziune! Statelor Unite, nu 
e lipsi! de insemnălate. Acordul în 
privința Rhinuiui subliniază, însă 
mai mult, dezacordul in privinţa 
Vistulei şi a Dunării, tâciad mai 
urgenlă soluția problemei gene- 
rale a securilăjii europene. Dacă 
Anglia se desinieresează de acea 
siā problemă, alltudinea ei impune 
Franţei, noi datorii. Sint pairu ani 
de cind la Qeneva, chestia secu- 
rilă|ii luluror popoarelor europene 
a fosi pusă la ordinea zilei, ezi- 


tările briianice au impiedecal însă, 
orice soluție. 

Lipsită de un pune! de sprijin, 
Franța redevine în alle privinți H- 
bech ; coniinentalii rămin față în 
fală, fără arbitru „ dar şi 
fără de un asocial de preo- 
cupările lor. Ce vor lace ei însă 
cu independența ? Se aşteaptă mali 
de la Frana în această conjunctură. 

Cerind ca paclul rhenan, să nu-i 
interzică a se amesteca în afacerile 
Europei centrale si orlenlale, ea 
a pronuaja! un cuvine necesar, dar 
liberialea pe care a revendical-o, 
er deveni odloasă, dacă ar apărea 
că linde să fie ulilizală. impotriva 
allei najiuni. Anul trecut, la Ge- 
neva en incercal edificarea unui 
sislem general. Experiența a dove- 
dil însă, că păclul mondial rămine 
pentru mul! timp, o chimeră. 

Dar paclul european e posibil; 
Europa trebue să lucreze la infăp- 
tutrea lui şi Franja e daloare să 
formuleze un program, în această 
chestiune. 

Inire europeni, insamnaă, lasă. 
în primu! rind, cu concursul Oer- 
maniei. 

Dar iată prima și cea mal gravă 
necunosculă: ce vrea Berlinul? 
Sirigătul de indignare, cu care a 
fost primită nota aliată asupra de- 
zarmării, rezerva Germaniei ă 
de Socielalea Naliunilor sint 
sigur, semne rele. 

le justifică pe acei, care sus- 
lineau că propunind paciu! rhenan, 
Stresemann căuta să obțină „car- 
le blanche", in Ausiria, Cehoslo- 
vacia și Polonia. Se poale crede 
însă, că in momeniul de a comile 
o supremă eroare, Berlinul va e- 
zlia. Europa se va organiza cu Oer- 
mania sau se vè organiza impo» 
iriva ei. Dacă, nelinind samă de 
mirajul moscorii, cei din Wilhelm- 
sirasse vor renunța să speculeze 
asupra sprijinului extern, aşiep- 
lind de ia Anglia un ajutor, pe 
care ea refuză să-l dea restului 
conlinenlului şi vor căula în mod 
gt i cadrul poa er fate `? 
o înțelegere cu e alle po 
europene, organizarea păr ër 
conlinentului nosiru, va face un 
mare pas înainle.., 

(L. Weiss, L'Europe Nouvelle, 
lunie). 


Teoria cunoaşterii la Au- 
guste Comte. o 


Deşi Augusie Comte a aiirmai 
ades unilatea operei lui, criticii au 
scos in lumină opoziția dintre _Cur- 
sul de Filozofie pozitivă" şi „Sisie- 
mul de Polilică pozitivă”, Pe cind in 
primul. predomină punciul de ve- 
dere al sintezei obiective, în cel de 
al doilea primează punciul de vede- 
re uman, sinteza subiectivă. Rămine 
de explica! cum o logică subiec- 
livă şi senlimenlaiă, se poale con- 
cilia cu logica obiectivă, singura 
melodă legilimă a şilințelor par- 
ticulare. 

Răspunsul ia aceasi chesliune 
ni-l dă sociologia, desvăluindu-ne 
natura acesiei realități supreme, 
care e subieclul colectiv, umani: 
alea. 

Peniru Comie ca şi peniru Dur- 
khelm, socielalea e o rpeluă 
crealoare de ideal, Dar Comte nu 
se opreşie la simpla alirmalie a 
exisienții sociale: ei caută con- 
dijiile şi fundamentul ei în natura 
omenească in general, in aces! 
pinent de unitate care e socia- 

ilitaiea genului uman. Principiul 
generajluali idealului e desigur 
analiza! de el, cu mai pujină ce: 
rilate şi vigoare deci! de Durkheim. 

Totuşi, principiul a fosi pu: și 
conversiunea sinlerei obiective in 
sinleză subieciivă, a sociologiei 
intr'o leorie a cunoaşterii, apoi 
inir'o teorie a valorilor, nu in- 
semnă mai putin, naşierea idea- 
lismului sociologic. inteleclualislă 
ie origine, sociologia se lărgeşie 
astiel, absorbind toste formele şi 
ioale expresiile de ideal. Cil timp 
a rămas o ştiinţă parliculară, ang: 
loagă și suprapusă celorlalle, ea 
s'a pulul satislace cu o logică o- 
bieclivă şi cu metodele ordinare 
de observralie şi inducliuue. 

indată ce-a luai însă ciar Con: 
şliință, de obieciul ei, care e ex- 
plicarea a lo! ce e in adevăr ome- 
nesc, ea linde in mod sponian să 
dea naştere unel teorii a cunoș- 
tinței şi unei teorii a valorilor, adi- 
că unei filozofii totale, speculalive 
şi praclice, a nalurii omeneşii. O- 
menirea se intoarce asiiel,la spon- 
lamelialea senlimenielor şi modu- 
rilor de acliune a primei el virste, 


Rer E REVISTA REVISTELOR 363 


subi singura rezervă că ființa co: 
leclivă e deacum sabaliiuiia flin- 
lelor individuale, căci, după cum 
scrie Auguste Comle „subieclivila. 
tea pozitivă e în mod necesar so. 
cială in viriulea realității ei, pe 
E WE ge a fosi toides- 
ersonală, din c . 
terului ei absolut". gpi 
De alifeli, Comle insuși, a con- 
densa! cugetarea lui inir'o lumi- 
noasă formulă: „ln noua logică re- 
ilgioasă, declară el, substiluirea 
speculalivă e relalivului in locul 
absolutului şi acea aleclivă a u- 
manității în locul omului, derivă in 
mod nalural, una din alia“. 
(R. Hubert. Revue philosophique, 
April). 


Întinderea leritorului rus, imen- 
sitatea bogățiilor ai a malerialului 
ei omenesc, au losi pentru Rusia 
un blăctăm. Ele ne explică, pén- 
iru ce această |ară nu a pulu! eşi 
incă, din stadiu! comunității pri- 
mitive Cultură a nedilerenjierii so- 
ciale şi a haosului, rărămindu-se 
pe Iradijil patriarhale ṣi pe nega- 
rea indivridualismului, cultura rusă, 
inseamnă peniru Europa, moariea. 
Complecia anihilare a libertății su- 
biective şi a eului cugelălor de 
căiră coleciivilale, care cuprinde 
în sinul ei totul, culiui Nirvanei, 
aservirea gindirii, ridicarea nor- 
melor pur imperalive şi a Inslinc- 
telor masei. la rangu! de regula- 
lor al vieţii publice, propaganda 
antisocială a umilinții şi a renun- 
țării, predica anarhismului, egali- 
iatea revoluționară subt un despoil, 
loale acesiea sini elemenie pe 
care nu le pulem considera, deci! 
ca reprezentind o cullură primi- 
livä. Progresul întreg al lumii se 
îndeplineşte prin selecția celor mai 
bine adapiale elemente. Dar a- 
ceaslă selecție mu e posibilă, de- 
cil cind o specie produce forme 
şi individualiiăți dilerile, din care 
nalura îşi alege, cele mai bune 
exemplare... 

Fără aceaslă produciie a mas- 
selor şi diversilalea exemplarelor 
unice, progresul e imposibil. 

In Rusia insă, acesi proces mer- 
ge incet, căci diferențierea iadi. 


364 


vizilor e din aliiea cauze, impie- 
decală. De acela, lrebue să ne fe- 
rim de această cultură a stagnării, 
care transplaniată în Oceideni ar 
da, cu o mie de ani îndărăi, cul- 
iura apusană. 

Dușmanul nostru, nu trebue să 
fie sistemul politic, ci spiritul rus, 
așa cum el se manifestă deopo- 
irivă în jarism, liberalism sau bol- 
pe lu Spengler 

n cunoscula lui carte, 
scrie Înir'un loc: „In elica Occi- 
dentului iolul e direcție, stăpinire, 
acțiune, linzind călră un jel. Din 


e SI a e a 


acest punci de vedere, Lulher și 
Nielzsche, Papii şi Darwialștii, So- 
clalişiii şi lezalţii sint una“. Dar 
nimic din aceasta nu exisiă in e- 
lica rusă, in anarhismul pasiv al 
lui Tolstoi sau în cel activ al lui 
Lenin. Civilizaţia europeană e azi 
greu sculurală de friguri. Dacă ea 
va sucomba bolii, nu poale râs: 
punde nimeni. Dacă se va insănă- 
loşi, se poale afirma însă că le 
aceasta nu va contribul cuvintul 
salvator al Rusiei. 
Dimlirie D 


( onzow 
Rundschau, April). 


— 


— Deutsche 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Fernand Baidensperger, Le 
mouvemeni des idées dana (ëmt, 
gration frangaise (1749-1815) Plon, 
Paris. 

In perioada dinire inceputul re- 
voluției lranceze și 1815, se găseau 
aproape 180000 Francezi emigraţi 
in dilerile (ări ale Europei. Istori- 
cii n'au dal destulă alenție aces- 
ini lapi, Încil cartea d-lui Balden. 
sperger aduce o coniribujte nouă in 
cullura lranceză. 

Prinire emigranii, in mare parie 
Inteleciuali, se găseau: Chateau: 
briand, Senancour, M-me de Staël, 
Rivarol, Bonald, Chamiso, Chene: 
dolie, Fontanes, Benjamin Con- 
siani, M-me de Genlis, eic- 

Experiența acestor emigranit in 
mijlocul popoarelor in care au lrăil, 
a îmbogăți! palrimoniul sufletesc 
ai palriei. 

Romantismul se daloreşie in parle 
emigrajie., căci deşi începul cu 
Rousseau şi subi inlluența Englezi- 
lor Richardson,Slerne şi loung, ade- 
vărajii şi marii romantici francezi, 
ca de ex. Hugo, au consolidat i- 
deile formate in vremea emigra- 
tiei. Dar mai mult: acesi fapt a 
produs o modificare prolundă a 
sufletului francez -prin acela că e- 
migranjii, trăind prinire națiuni di- 
ferlie şi cea mai. mare parte, izo- 


léļi, au injeles că viaje nu con: 
sistă numai in conversații in se- 
loane, ci in meditajie, în interio- 
rizare, ceiace, socielalea franceză 
din preajma anului 1739 nu pulea 
înțelege. Ei au inirodus un fel 
nou de a observa viața şi izvoare 
de emoții necunoscule; pe lingă a- 
ceasia, ou contribuil la crearea u- 
nei nojluni generale asupra Euro- 
pel. Aulorul dezvollă şi influentele 
religioase, metafizice şi ilice 
sulerile de emigranji şi măsura în 
care ele au avut ecou În cullura 
franceză, 

Pierre Mille, L'ócrioain, Ha- 
cheile, Paris. 

Una porirei al scriilorului din ge- 
nerajia aciuală, innislind asupra 
spirilului care slăpinește literatura 
de astăzi. 

Schimbarea sensibilită|ii estetice 
şi interesul marelui public peniru 
literatura mediocră, in mare parie, 
sin! to! urmările războlului. Totuşi 
scriitorii de acum sin! plini de fă- 
găduinţi. O mouă lileralură se for- 
mează o „literalură a unei democra- 
HL care se arislocratlizează”. 

Marcel Coulon, f'enseigae- 
ment de Rémy de Gourmont, Ed. 
du Siècle, Paris. 

D. Coulon incearcă să delinea- 
ach opera lui Gourmont. Acesla 
na a fost un adevăral crestor de 
poezie sau de viață, ci un lălma- 


356 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


ein de mare lalen! al ideilor in 
forme concrele, in toale genurile 
pe care le-a abordal. Privind o- 
pera în timp, autorul vede o legă- 
tară pe între Renan și Gour- 
moni. 

» Henry Deberiy, L'ennemi des 
Siens, Nouvelle Revue Française, 


Paris. 

Duşmanul familiei sale esie un 
tost olijer, care pujin scăpăla! după 
război, se relrage cu ai săi în- 
fun caslel in Picardia unde lră- 
eșie ca un campagnard. E un tiran, 
un sufle! aspra si incapabili dea 
injelege pe aljii şi cu atit mai pu- 
iin pe sojla lui și pe cele irel fiice. 
In loc să-şi vindă o parte dinir'o 
colecție de mobile și obiecte 
vechi, ca să-şi refacă averea si së 
facă asilel zesire peniru felele lul, 
să le mările, preleră să le china- 
iască cu dinsul; căci el - conie de 
Biiry nu vrea să se compromilă 
eseu "e de obiecie de 


lzabela-— fala cea mai mare ~ simte 
că se Inăbușă; ea ar vrea să tr- 
iască la Paris, tă guste viaja, amo- 
rul, fericirea. In cele din urmă, 
de teamă că viitorul nu-i va pre- 
găti nici o bucurie, incepe să facă 
curle unui vecin tlinăr şi dar 
prost și vulgar; ar consimii chiar 
să-l ia de bat, mai ales cind ob- 
servă că prelerialeie acesiuia se 


se depăriează de ea și mai mull, 
pănă cind Intro zi vine și cere în 
căsătorie pe Françoise. 

Isabela lorilă de soariă, la a- 
ceaslă neeşteptată înlorsâălură a 
lucrurilor, pleacă ia Paris şi dea: 
colo plănueșie să se răzbune. Scrie 
două scrisori anonime, una latălui 
Sintia epuke, 0b ae tei a 

u spune are in- 
tiiniri ascunse cu un bàrbet și în 
a doua că a avui ṣi un e 

Aceste două scrisori njue 


ecelo, într'un iaz. 


Isabela care nu-și dăduse samă 
până und: va merge eleclul scri- 
sorilor sale, e zdrobilă de remus: 
câri și după ce se Înloarce lingă ta- 
Il său, şi într'o scenă groaznică 
ii mărluriseșie adevărul, nemai a- 
vind ce aştepia dela viață se duce 
la călugărie. 

s Frėdėric Rouquette, 
L'ile d'eufer, ed. Ferenczi, Paris. 

E vorba de insule Islanda pe 
care aulorul a sirăbălul-o in lo- 
vărăşia unui indigen ajulaji de cai 
(ponei) și cini. Descripţii simple de 
natură. Înlimplări mici ca: moar- 
lea unul miel, execularea unul cine 
drept pedeapsă, intilnirea unei fele, 
sin! er Bette aceaslă jară 
a şi a pustului. 

dinand Duchâne, Au pied 
des monts éternels, Albin Michel, 
Paris. 

Un vechiu spahi Si-Mohamed-ben- 
Ali născul dinir'ua lată turc si o 
mamă Kabilă, cind e numit ca'd la 
Beni - Thour incearcă să lupte con- 
ire obiceiurilor Islamice a supuși- 
lor. Dar poporul, vechii „Kanuni” 


sialornici și lari engl mount es: - 


nici care le domină |ara, se rús- 
coală impoirira caidului şi in cele 
din urmă triumiă. Se vădeșie su: 
Dein) Airicanilor in mijlocul cărora 
aulorul lrăeșie, ca judecător, de 
posts 50 de ani. 


erre Piessis, 

des Moris, Le Lys Rouge, Paris. 
Şapie cepitole Ín amintirea celor 
în război peniru palrie şi pe 
care lumea i-a uilal, Cel morți au 
dorii o Franjă frumoasă, dar politi- 
cianii de ari su făcuto caricalură. 

Dar martirii se vor răzbuna. 

Nicolas Ségur, Le lac de Ve 
nus, Flammarion, Paris. 

Roger Descharnes îintilneşie pe 
malurile lacului de Como o fe: 
mee pe care © lubise altădală. In 
mijlocul naturii tulburătoare de 
aici, iubirea cea veche se deș- 
leaplă cu o pulere nestăpinilă şi 
amanjii lrăesc zile de adincă to- 
lu Ar vrea ca lubirea lor să 
fle eternă aşa sint de orbiți de 
fericire. Femela își dă samă de 
zădărnicia acestui vis şi fuge de- 
parie de amantul ei 

Acesia încearcă să se consoleze 
cu allă femee, dor o părăseşie re- 
pede și amării, fiindu-i ciudă pe 
Venus care l-a slăpinii! pănă acum, 


i MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 367 


Pleacă din locurile acele cu gindul 
să se consoleze inir'o viaj de 
puză spirilalitate. 

Andre Chervrillon, /.'enchen- 
tement breton, Plon, Paris. 

Aulorul vorbeşie cu melancolie 
de regiunea bretonă din Franja, 
pe unde a copilării şi care LA 
dragă. Vorbeşie de limba, de cos- 
tumele şi legendele locuilorilor 
acestui coll de ară ferii mais 
vreme de allă lume, Acum însă o: 
biceiurile aproape au dispărul, pā- 
durile se lae, alale monsiruoase 
se ridică in faja mării, în locul 
poeziei naturii de ali dală. 

Léon Daudet, Un jour d'o. 
rage, Flammarion, Paris. 

Pierre Louys, Le crépuscule 
des nimphes, ed. de Monialgne, 
Paris. 

M-me Adrienne Lautre, Le 
corrupteur, Fasquelle, Paris. 


Charics Derennes, Le mi. ` 


rage senlimenlal, Nouvelle Revue 
criilque, Paris. 

Christine Fournier, La pa- 
rabole du mariage; Ed. du Monde 
nouveau, Paris. 

Binet-WVaimer, Le luureuu, 
Flammarion, Paris. 

M. et M-me Wiliam Sévery, 
M-me de Corcelloa et ses amis, 
Ed. Spes, Lausanne. 

jean da Gourmont, Lo loison 
d'or, Ed Pellet, Paris. 

Charlies >ilivestre, Coeurs 
Paysans, Ed. Bloud ei Gay, Paris. 

Bernard Fay, Panorama de la 
lttérålure contemporaine, Ed. du 
Sagitaire, Kra, Paris. E E 

Georges Popott, Sous lé- 
foile des Soviets, tradusă de L.A. 
Delieulraz. Pion, Peris. `. 

Biaise Cendrars, Lor. Ed. 
Grassei, Paris. 


FINANȚE 


Paul Franck, Finance de la 
France, Ed. A. Delpeuch, Paris. 

Analiza problemei financiare iran- 
ceze. După ce se arală cauzele 
siiuajiei grele actiunile, aulorul dă 
si soluții, simple dealilel. Reco: 
mandă economii ia administraţie 
şi micșorarea bugetelor Ministe- 
relor de Războiu al Marină. 

in alară de aceste, e de părere 
să se perceapă impozii pe venii 
asupra Bonurilor de apărare nn- 


lională, şi să se impună şi renlele. 
-S'ar realiza un veni! de peste 4 
miliarde franci peniru stai 


SOCIALE ȘI ECONOMICE 


A T 4. 7> Dëse, Demo- 
racy and Labour, Macmill 
Čo. London. As 
crarea conjine palru părți. 
Cea dinlăiu ratează despre [mia 
dele și mecanismul democraliei, 
referindu-se in mod special le 
parlameniarismul englez. În partea 
a doua aulorul studiază munca. 
causele răului în industrie sin! după 
d-sa: nesiguranța lucrălorului, sia- 
ba remunerajie a muncii, asprimea 
condițiilor de lucru şi insulicienja 
coairolului. Crilică, cu aces! prilej, 
programele socialiste care au de 
scop să inbunălăjească aceasiă 
siluajie, arălind lolodală piedicile 
care se opun, |n partea a lreia 
aulorul arală pericolele revroluliei 
reconizală de socialişii, sindica- 
işli şi  mnarhişii. Conclude în 
pariea ultimă a cărții că solujia 
problemelor polilice, sociale, eco- 
nomice şi morale, in fiecare jarð, 
se poale găsi prin disculii cordiale, 
prin melade de disculii democra, 
Uce şi prin respeciul hotăririlor 
majorităților, lar nu prin forja 
brutală, 

Henri Gieize, Ce que | inge: 
nieur social doi! savoir, Alcan, 
Paris. 

Un nou agent al producției și al 
progresului: inginerul social, Pen- 
iru împlinirea sarcinii lui de or- 
ganizalor al atelierului şi slăluilor 
al lucrăloralui, autoru! expune -+ 
numite nojluni absolu! necesare 
pe care agentul va trebui să le 
cunoască, Cu acesi prilej vorbește 
despre economia socială in ge- 
neral, asigurarea conira acciden- 
Leier, boalel, malernilăţii, a bătri- 
nejii, elc. despre alocajli fami- 
Hale şi loculnji eine, dind și un 
rezuma! al legislației lranceze și 
slrăine asupra llecărei chestiuni. 

Voclav. Judr, Dusil, Ceskos- 
lopenscd Pråoő Spolkové, Aventi- 
nam, Prage 

Expunerea pe scuri și siste- 
malic a dreplulul de esociejie in 
Cehoslovacia, cu trimiteri l» liie- 
ralura acestei chestuni. 


368 _____ VIATA ROMINEASCĂ 


Louis Bertrand, L'ouurier 
belge depuis un sitole, l'Eglan- 
tine, Bruxelles. 

Autorul arată lrămintările şi drep- 
lurile pe care muncitorii le-au cìs- 
ligal prin sacrificii, încetul cu ta- 
celul. Revendicările sociale for- 
mulale vreme de un secol, abia 
acum după războlul mondial, au 
lost consacrale prin tratatul din 
Versailles, Arată opera săvirşilă 
după războlu de guverne, în frel 
ani de participare a socialiștilor 


la Ri olitică. 

rihur Wauters, L'évolulion 
du marxisme, L'Eglaniine, Bru- 
relles. 

Aulorul expune teoriile lul Marx 
și arată schimbările pe care le-ou 
suferit principiile marxiste, odată 
co factorii care au delerminat a- 
ceai fenomen. 

Lucrarea conține și extrase din 
scrierile lui Lenin în care se poale 
urmări evoluția doctrinei marxiste 
in n ore revoluției bolșevice. Dacă 
materialismul istoric, ca doctrină 
universală, a (os! părăsi, își păs- 
trează insă valoarea ca melodă de 
cercetare, 

Dr. Antonio Pagador, Los 
Venenos Sociales Opio, Morfina, 
Antonio Lopez. Barcelona 

Studiu asupra psihopalologiel şi 
tratamentul inloxicajiilor cu opium 
și morfină, 

Jean Jaurès, Histoire Socia- 
liste de la Révolution Française, 
Vol. UL Le gouuernemont révolu- 
genei Librairie de l'humanité, 

äris, 


In acest nou volum se expun 
ideile sociale ale „Convenţiei“ 
mişcarea politică după 31 Mai 1795, 
criza subzistenlelor sub! „Teroare“ 
şi căderea lu! Robespierre. 

Noei J. P, Baker, The Geneva 
Protocol, P. S, King and Son, 
London. d 

Analiză clară a protocolului de 
la Geneva, discutind problema er- 
biirajului, a securității și a dezar: 
mării, 

In anexă sini date textele pro- 
tocolului, a art 36, din statu tal Curții 
permanente şi rezoluțille adoptate 
de Adunare ai Comisia lemporară 
și mixtă a dezarmării. 

Raoui! Bianchard, Les forces 
hydrofleciriques pondant ln gu- 
erre, Histoire économique e! so- 
ciale de la guerre mondiale, Pre- 
sses universilaires, Paris. 

Francisco Caballero Largo, 
Presente y futuro de la Union 
General de Trabajadores de Es- 
nania, Minerva: Serle Social-Po- 
litica, Madrid. 

1. M. Jacob, Lo salaire er la 
famille, Ed. Rhea, Paris. 

Sorgio Panunzio, Slatc sna- 
tionale ef sindicati, Imperia, Mi- 
lano. 

Ne Rulfin, Croyez-vous à 
la Societe des Nations Sixième 
édition, „Les problemes d'aufour. 
d'hui*, collection d'études éco. 
nomiques et remm A dirige par 
Ailred de Tarde, Plon, Paris. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


In Editura „Cartea Romineasch: Bucureşti: 


M. Sadoveanu, Venea o moară pe Siret, Pr. 60 lei. 

Dr. M. Cădera, Rocile de la Camena (Dobrogea). 

Liviu Rebreanu, Adam şi Eva, Romanul celor șapie vieți, 
Pr. 80 lei. 

Dante, Diuina Comedie, Traducere de ©. Coşbuc Infernul, 
Comenială de Ramiro Orilz, Pr. 250 lel. 

9. I. Ştefănescu, /ndustrializarea şi comercializarea fructelor 
şi legumelor, premiată de „Carlea Romi- 
nească“, Pr. 80 lei. 

1. Popescu-Bâjenaru, Sfinta Seriplură pentru popor, Pr. 45 lel. 

Ai. Vlahuţă, Io oiitoore, Nuvele, Pr. 35 lei, 

Bucura Dumbravă, „/laiducul", Iradas de Teodor Nica, ed. VI, 
Pr. 75 iei. 

LL E Luncan, Siräbunl! mei, [storila Neamului fominese, fasci» 
cola I-a, Pr. 80 lel. 

Pantelimon Diaconescu, Curs de preporcjie poniru absol- 
venjil tnoäjämtntului primär elementar, 
Pr. 25 lel. 

i. Simionescu „Oameni aleşi”, I, Străinii, ed. DL Pr. 40 gală 

ioan Brătascu-Voinaşti, Ju slujba păcii, (scrisori), ed. I. 
Pr. 50 lei. 


370 VIĂŢA ROMÎNEASCĂ 


S. Mehedinţi, Vechimea Poporului Romin şi legăturile cu 
elementele alogene, Pr. 15 lei, 

Nichifor Crainic, Cinfecele patriei, Pagini alese, Pr. 5 lei. 

L. M. Guyau, Pagini alese de morală și educalie, pentru põ- 
rinț! şi copii, Bibl. „Minerva“, Pr. 5 lei. 

Silvio Pellico, Au; de temniță, partea Il-a, Bibl. „Minerva,, 
Pr. 8 lel 

loan Cioctrian, /nimă de mamă, premiată de Academia Romi: 
nă, ed. Ill. Bibl. „Minerva“, Pr. 8 lei. 

V. Vereşaghin, Amintiri din răsbolul dela 1878, lraducere de 
N. Pandelea. Bibi. „Minerva“, Pr. 8 lei. 

Leon Toistoi, Povestiri populare, traducere de lon Birseanu. 
Bibl. „Minerva“, Pr. 5 lei. 

Maxim Gorki, Conovalov, traducere de |. Rădul, Bibl, Mix 
nerva", Pr. 5 lei. 

H. Sienkiewitz, Doamna lzen, iraducere de Mihail Negru, 
Bibl. „Minerva“, Pr. 8 lei. 

L. Tolstoi, Amintiri! din Sevastopol”, vol. Il, Bibi, „Minerva“, 
Pr. 8 lei. 

Dr i. M. Dobrescu Ingrăşarea Pămtatului, „Cunoşiinje Fo- 
losiloare“, Pr. 4 lei. 

img. Or. Schorr, S/oturi practice, „Cunoşiinale Folosiloare”, 
Pr. 4 lei, 

C. N. Negoiţă, Mercur şi Venus, „Cunoşiinie Folosiloare“, 
Pr. 4 lei. 

4. Simionescu, Scrisori cerești (Meteorile), „Cunoșiiale Fo- 
losiloare“, Pr, 4 lei 

Stef. € ionescu, Din istoricul electricităţii, „Cunoştinja Fo- 
lositoare“, Pr. 4 lei. 

Teodor Dumitrescu, /rigurile de baltă, „Cunoşiinie Folo- 

siioare”, Pr, 4 lei. 
l. Simionescu, Spiru Harel, „Cunoştinţe folositoare”. 


In editura Biblioteca „Sămănătorul* Arad. 


Sextil Puşcariu, Literatura română, Pr. 5 lel 

Prof. Horia Teculescu, Scriitorii ca luptători pentru unirea 
neamului, Pr. 5 lej. 

|. Agirbiceanu, Visurile, Pr. 10 lei. 

Gavrii Todică, Urgiile naturii, Pr. 5 let 

Emil Isac, Cartea unui om, Pr. 10 lei, 


BIBLIOGRAFIE 371 


Teodor Murăşanu, Cioburi de oglindă, Pr. 10 lei. 
Volibură Poiană, Ion Hurduf, Pr. 5 lei, 


In diferite edituri şi tipografii: 


Sandu Teleajen,iCasa cu Muşcale albe, laşi, Pr. 4) lei. 


P. Tomaschek, Cercetări noi referitoare la originea lui M. 
Eminescu, Sirel, 1925. 
©. Ghibu, Cea dintdiu statistică a Invățămintalui din Rominia 


fntregită, Cluj 11925. 

R. $. Molin, A4/urisirea lui Moise Nicoară, 

Toma Aburel, Pericolul economic al prelungirii privilegiului 
Băncii nalionale, Galaţi, 1925. 

const. Riuleţ, Poezii, 1925. 

Dragoş Protopopescu, Caracterul de rasa al literaturii 
engleze, Cernăuli 1925. 

Ai. Lascarov-Moldovan ,fevolujia de mtine, Pr. 55 lel. 

Dr. € Suciu, Cum a fost pregătit 3/15 Maiu 1548 Blaj, Pr. 25 lel. 

Al. Vitencu, Vechi documeate moldoveneşti, Cernăuli 1925. 

Elena Şpovea, Mărlurisile unel cursiste, Deva. 

Dr. Marcel Olin, Femela istorică, roman. 

Banca Sfatului Neguntoresc, Darea de seamð o consi- 
liului de Administra|le. 

Ury Benador, 5 acie, 1925. 

Traian Niculescu, Peemele mele dela Toria, Pr. 30 lei. 

E. Lovinescu, Crilice, l, Pr. 45 lei 

Eugen Relgis, Die Grundsãlze des Humanitaorisimus. 

Constantin Balmuş, Tehnica povestirii la Plutarchos, 

Ministerul instructiunel, Anuarul Invățâmintului secundar 
din Rominia pe anul 1924 1925, Bucu- 
reşii Tipogralia Curjei Regale, F. Gbbi fil, 
(fără prel). 


Reviste primite la redacție 


e de France, No. 646 -647 ; La Nouvelle Revue Frangdise, 
No. an ta Msele Nouveau, 15 Mel 1925; La Revue Mondiale, pp ca 
Journal of the Barnes Fondation, No, 2; Revue internationale a e? 
pail, No. 5-6; La Revue Julve, No. 3: Klingsor, Nep: Saeta gea 
Glasul Minorităţilor, No- 4—6 ; Țara de Jos, No. 5; Nature, e. = 
Cuvintul dăscdlesc, No. 5—9; Integral, No. 4; Caminul, Ama er n nt 
Nostru No. 3—4: Contimporanul, No. 3 : Rominiă Militară, No. 


372 MATA ROMĪNEASCA 


Cuvintul Liber, No. 3241—22; Lumea No. 29-54 + Mişcarea Literară, 
No. 27-31; Solidaritatea, No. 10-12; Revisto Invățâmintului, No. 5: 
Viaja agricola. No. 10-11; Curterul Licellor, No. i: Adaudru! Literar 
No, 232- 235 ; /nfruntătorul, No. 6-8; Prietinul Nostru. No. 3-6; 
Infrăjirea romineasca, No. 4: Flamura, No. 5; Valuri, No.1; Oraiu! 
nostru, No. 5; Ramuri, No. 5—4; Oazeta Zeoiet, No, 8; Foola Pluga. 


rilor, No. 5—6; Biserica ortudoxa, No. 4; Transtivania, No. 5 6: ` 


Miorița, No. 9-10; Cultura Creştină, No. ô: Datlaa, No. 4-5; Ana- 
lele Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilar Sociale, No. 1-4: Ritmul 
romii, No. 4; Democraţia, No. 3—4 : /deea Europeond, No. 168 - 170; 
Societatea de mine, No. 19 24: Salonul literar, No. 5: Cimpul,. 
No. 10-14; Ateneul cultural, No, 3; Zări senine. No. 2; Infrăjireu 
romineescă, No. 2; Arhiva, C. F. R. No.6-9: Ilustrajia, No, iii; 


Jara Voevozilor, 8-9; Clipa,99—104; Muzica,4-5 : Sernteia, No. 4-5; 
Ciindirea, No. i. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXII 
(Anul XVII, Numerele 4, 5 şi 6) 


|. Literatură. 


Bârgăuanu G.—Un copil . . . e seses . 219 
Botez Demostene. —Suprema glorie . . . .. . . 54 
Cazimir Otilia.—Pelerinaj sentimental . . . . . 170 
Gonciarov 1.—Oblomov . . .. . . . Die 24 
Istrati Panalt.—„Căpltan” Mavromati, . . . . + 217 
Lance Dinu — Satire şi epistole . . . . . sos 294 


Mantu Lucia.—Pe marginea cârţilor (Istoria Rominilor, 
—Geogratia. — Antologia tranceză.— cartea cu scoarțe 


SES SR e e teo PUT ands Dé d 
Sadoveanu Mihail.—Stintele amintiri ee: l 
Teodoreanu lonel—La Medeleni . . . s es s 10, 1 

„—Articole.—Serisori din țară şi din 
HI. Studii pie- Sorar 
— literară romină (N. 
Bogdan-Duicã G..— Istoriografia ve ëetreer ée H 


lorga) . Vie eeler esa 
Crăelun Eugen.—Scrisori bucureştene (Jamâtate de mi- 
Hon pentru glorie.— Consideraţii fiscale. — Ce este un 


baget echilibrat —Politicale.—Scumpetea, modele şi 
arta.— Teatru, muzică, pictură.— Moartea lui Ale- 
xandru Marghiloman) . . . . . enge, EH 
Gherea lon—ln jurul evoluţiei comicului . . .. 
Jbrăileanu G.—Complectări ..... i 
Ralea D. Mihail. — Disociaţii... (Psihologia Ee 
Ciasicism.— Criteriul tehnic în artă.—Bergson şi cl- 
nismul.— Estetica şi calmul.— Definiţia omului inte- 
ligent. — Originea epicureismului) `. ., . . +.. 
Şiadbei [..— Știință şi improvizație (Istoria literaturii 
romine în străinătate) , . . ono . . . . . . 
Weiss Aureliu.— Teatrul d-lui Victor Eftimiu . . . 


IL. Cronici 


Botez Octav.—Cronica literară (Charles Maarras) 
d. G..— Cronica literară (Thomas Hardy), . ST 
R. M.— Cronica idellor Core sugea epocii 
noastre). . , e Š DEEN 
Rădulescu Savel.—Cronica scot (variaţiue ee 
tare şi variațiile ciclurilor economice) . , . . . 
Sevastos M.—Cronica teatrală: lași (inchiderea sta- 
WR, ii Reih e Dërreix Net ii 
Topîrceanu Gh. ei tantazisiă (Odiseea, frag- 
ment apocrif în hexametri şi pentametri) . . . . 
Vişoiamu l; Const..—Cronica externă (Schimbarea gu- 
vernului In Franţa.— Alegerea lui Hindenburg în Ger- 
Mala) ` ee "e d E etic traire Îi e è 


IV. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co.—Miscellanea (Alegerile preziden- 
tiale din Germania. — Religia —Poporanism, socialism, 
internaţionalism.—lar înterdependenţa |). . . . 

Nicanor P & Co.— Miscellanea (Lucrori recontor- 
tante, —latăși Anatole France.—Soartă vitregă. —E- 
minescu în străinătate. —Romanele noastre.—Ulitimul 
DEE II ET o DRUC e a e! Sie e e 


210 


85, 293 


116 


341 


VI. Recenzii 


Antim St. Concepţia economică a Dreptului (M. RA 

Bart Jean..— In deltă (Mihai Ralea) . 

Barthelemy Joseph.—Le gouvernement de la Bags 
CAL. EI me ereu aia 

Hănescu N..—Viaţa şi opera lui Daniel (Dimitrie) Phi- 
lippide (Gr. Gr. Scorpan) . i 

Brehicr L.— L'art byzantin (P. EAR ar S AN 

Constantinescu- lași P..— Bizantinismul în Rominia (M. 
Jakota) EENS E a e WE 

Drouhet Ch..— Vasile Alecsandri şi Scriitorii francezi 
(G Ibrăileanu) ? 

Faillate A.. pe Ab ea, PARA asta (AL. BA. 

Goethe, — Stella, Clavipo, Egmont (M. Ralea). . 

Gorki Maxime. - Lénine et le paysan russe i Ja- 
DOS o ie ia 

lesan A..—Organizarea ipares (M. Ralea). 

Maurras Charles.— Viitorul Inteligență (M. R.). 

Morariu Leca — Râzboiul Troadei (|. Şiadbei) 

Poincaré R..— Histoire politique (Al. Bantaş) 

Rebreanu Liviu. Adam şi Eva (Octav Botez) 

Ribot Alexandre — Lettres à un ami (Al. B.). . 

Sadoveanu M.—Venea o moară pe Siret (M. Ralea). 

Slăvescu Victor..—Istoricul Bâncii Naţionale a Ro- 
miniei (Savel Rădalescu) . i Sr D 


VI. Revista Revistelor 


„Adevărul Literar  . . . «=.> A ER 8 
Augagneur Victor, Dezarmare (Revue Mondiale) 
, — Anglia şi datoriile Franţel (Revue 
Mondiale) D e D D D D D 
Baelen Jean..—Note asupra SEN iadol (Wer, 
cure de France) . ` 
Beaunier André — Timereţea lui Renan Crt do 


Deux Mondes) . . . . » œ 


131 
126 


127 
133 


137 
135 


355 
132 
354 


136 
330 


y b 
t 


IV 
Boll Marcel.— Timpul de mărire şi decadenţă al hipnotis- 


muin? (Mercure de France). . . . . e e» . 361 
Donzow Dimitrie.— Fundamentele culturii ruse (Deut- 

sche Rundschau) =. . . e e . . . . . . O 363 
AER E Ra h ep. Me e 358 
Herz H.—Hindenburg (Le Monde Nouveau). . . . 360 
Hubert R.—Teoria cunoaşterii la Auguste Comte (Re- 

voe philosophique) ...... .. . . . 363 
Joseph M. Cohen L..—Organele administrative ale a- 

sigurărilor sociale (Revue internationale du Travall) 140 


EE geed, ea e PE AN a PE 358 
Ramon Fernandez. — Inteligența după J. Maritain 
(Nouvelle Revue Française) . . . . . 35) 


Weiss L.„—Englezii şi Europa (L'Europe Nouvelle) , 362 
VII. Mişcarea intelectuală în străinătate . . 142, 365 
VI, "TI Tee AA d eg 047,:309 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcţiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


EEN 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


Din editura GC Rominească“ laşi: 


O. IBRĂILEANU ` as 


Par NT IR yy dm 


O. TOPIRCEANU 


Pe marginea cărților Strofe Alese 


Seriitori romini şi slrăini 


OCTAV BOTEZ 


(Balade vesele și irisie) 


MIHAL CODREANU | 
Pildele lui Cuconu Vichentie Cîntecul Deşărtăciunii 
Strada Lăpuşneanu e ët et Ge Vi j 

Di aroile TC DIr Sliong e 
Cocostircul Albastru 100,000 le! peniru poezie. 


MIHAIL SADOVEANU 


RADU ROSETTI | DEMOSTENE BOTEZ 


Păcatele Sulgerului Floarea Pămîntului poezii 
1 volum (Premiată de Academia Romină) | 


Cu Paloșul 3 volume | Povestea Omului poezii 


Dr. C, LPARHON AM. GOLD- 
STEIN 
Traité d'L ndocrinologie: 
|. Le glande Thyroide 


C. HOOAŞ 
ii Drumuri de Munte 


, In Munţii Neamțului, 
i Amintiri dinir'o călălorie 


AL A. PHILIPPIDE | | Q. OALACTION 


š ER Grei RĂU JA 
AUR STE! N dé pp BRADUL VERDE