Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0042

UNIVERIDUL 





j 






ISA E ENEA 


F, ŞIRATO: DESEN 


An XLII, Nr. 42. 


17 Octombrie 1926, 


UNIVERSUL LITERAR 


„SE ere 2, 


SE, 





| crem OILTENEŞTI 


Precuvântare. i 


. 


FN intocmai :ca o țărancă plină, 

se î6hinegte, oală, sub rămbe de lumină... 
[a cawmea ti de şesuri ce-a artirait. la soare, 
se'ntind vân joase vine de soluri roditoare, - 

şin jiecare vână, în tot întinsul țevei, 

svăcneşte viu, so spargă, tecundul. sânge-al sevei 
şi-şi năvăleşte greul prin pori deschişi de-ogoate, 
în vătaeini, scnrgându- RA slăvita dui dogoare, .. 


Oltenia. intocmai ea.0. ţărancă. plină, 
se tolăneşie, goală, sub frâmbe de Inmiuă.., 


O, siluesc olienii. eu pluguri, —: drept. descântec, — 
și ca pe-un făt, belşugzut i-l zăniislesc în pântec... d 
„In xură, eă înşneşte sub tăeturi ue seceri j 
şi arde in porumbul copt seara, “la. petreceri... 
Bătrâni, femei şi chiară copii o prind în furcă 
şi ca să-i: snrulgă rodul pe. treirători o urcă... 
„În itoamnă-i înie sânii ce cresc în razachie 
şi-i tescuieso prin linuri $in baţi îi fierb, în vie... 
lar iapa, toți o uită ș: useată“n buruicne, 
prin râuri, sloenită, — — pe. câmpuri, sub troene, 
can primăvară iârăş, când se inmoaie gerul, . 
în frigezimea cărnii să. îi împlânte fierul... 
„Și de-o rănese cn: plugul, ori-de-o cosesc pe. lună, . 
Oltenia rămâne: tot, rodnică, tot bună î.. £., 

„Arar de ini, —— vând ape 'de linişti mute curg, = 
sa înivistează par “că: în, câte un. amurg, 
şi-atunci şi-anină tânga în. codrii vechi. de crăngi, 
ca so pogoate apoi în rusă de'tălăngi, — 
sau şi-o "ngenunche, trisiă, în clinchetul răzleț 
din pa clăbucită dia. Jiu şi din. Olteț... 4 

- Dac din câmpii Doljene:o boare care vine 
involbură-avmintirea: străvechiior . Rovine,. 
şi deuma-şi iu spre , Râninie, spre: stâncile Vâlcene, 
shurând să-și spargă cotu mirezmelor sâmpPRS 
de ziduri ctițarite de Domni evlavieşi , 

- In vremi cu-cărţi-slovone:; şi. Nicodimi pioşi EL i 
Ia Cozia, pe:Oltul ce-şi: tâugue. prohodul, . ::.... 
ştiind sub lespezi grele: pe. Mircea Dac vasiuf,! fasa 

„Oltenia treșare,.: Trecutul: o Arământă: 23 
şi în urechi de. peşteri..cu “grait 'detvânt; îi i cănită-: : 
„In piei de urs, străbunii „din: vreinuri: de, restrişti 


E] 


„se-adăposteau cu- turmă: în :moiiții :tăi cei trikti... în aa - 


„Când Litovoi apuse, — pe Cerbu: :ntr'un coriuc 

„Ai botezat cu. romă pe. Gruia ăi; Novac ! i 

„Din inima Gorjană, dir: Atat suri, . .. 2 rani 
„„purcese Donul Fudorscap, cădru de panduri! _. - 
„In sus de Bals, prin: Piâra „otrapuiuge - Drăgășani 
„îşi alegeau. haiducii, odată: căpitanii... Ba 

"Piimântul tău, din .şesuri;. din; iunţi:: de sub. 'eocent, PE: 
e Ivatele de cruce al Banjlor: olten Pe ş pă 












Olienia;: intoemăi ca: o: frică: “plină, 

se tolineşte, goală, sub: trâmbe” de lumină. 

Ea clipoceşten râuri'şi zurizăie'n * ştiubei, 

Țăranilor si “suparte, din. vaiey earnea:;ci 

din vine-şi smulge sexa: sin, pân, Oi 
At€, 


şi-o tescuiesc: prin. Hnuri' şi oil d: îi te 


Pe şes, cu irăsura...... 


tin drum retează şesul cu îreamăte de trişcă, 
şi praîul îşi asmute -sub două roţi de brişcă.. 
„Din brisca “ngălbenită en uruitul lin 

îşi flutură batista un arendaş vecin.., 

Și murgul, în buestru, sub biciul de acum, 
intrece cărioara lăptarului din drum. 
„Câmpiei, zurgălii vor hohotul să-şi vănză 
şi-mi smulgz în zări trăsura en coviltir de pânză... 
Cu: roibii ce crescură în malul din Gilon, 

în Dolj, înspre conacul Păişanilor mă port. d 
„Pe-o geană de moşie se târâie pe 'brânci 
soseaua troânită în. zările adânei... 

Pe câmp, ca-pe o vatră cu jar de holde coapte, 


“ ceunne mari. de dealuri coclese spre miază-noapte. 


In miază-zi, lumina desiundă“n zări-o vrană 
şi-un cârd de rațe sboară spre-o baltă dunăreană... 
Pe frunţile *nsorite, movilele pestriţe : : 
puri cuşme polcite de clăi şi de căpiţe... 
„Din. depărtări de şesuri o treirătoare-aud. 
'Fot soarele din grâne mai ieri atât de crud, 
so desghioca în maşină şi so *ncărca în care, 
şi nu vor sti țăranii că'n saci duc stropi de soare... 


— Relşugul: dimineţei — o flacără de plumb — 
“atârnă, greu, pe aripi resfrânte de porumb, 


„dar sprinten: joacă“n îluturi. şi licăre în praf... 


şi-l gâlgăie scatiul pe-un stâlp de telegraf... 

„„În dreapta, roţi de apă senvârt cu scâncet slab 
când pentru hrăni de farini răstoarnă apan jghiab. 
turiidivării pitite cu lubenife“n pârg 

se pripăşesc vederii la un meleau de târg... 

„Un eleşteu, din stânga, a“ntredeschis, turiş, 

Un ochiu verzui prin gene de stuf şi Păpuriş... 

O. şatră țigănească la soare se usucă 

şi'şi priponeşte-o clipă acelaşi dor de ducă... 

Dar glasuri mici. scornite de-ostroave de triloi, 


„cu toşnet simplu chiamă cirezile de boi, — 


Si undife tivzându- şi, tulpini de mătrăgună 
cum pescni6sc' în ziuă, tot :soarele adună... 


=. Şi-a despniat câmpia călită de arsură 

- sâni verzi cu sțârcuri roşii şi. coapte, de răsură... 
- = Neehează herghelia păzită de-un sătean 

"De “sesuit : ars cu pleavă din soarele: 'oltean.,, 


Yi piruie falanga vecgrnii de metâl, . 
cilăuzâridu-şi svonul re-o muchie de deal, 
din ochiir-i alb petrece o piatră de hotar 
: miei trişti, „pe cari ciobanul i-a răbojit cu var... 
Sa. “ngândurai . tăgaral, desagii-atârnă grei, 


in dafin toarnă umbră pe rusticul Grivei... 
„a Un'muget lung de bivol se frânge de un prun 


"sub: pleoape. de conini clipeşte un cătun. . 
E RADU GYR 


A  tiniieazii) 






ie 


UNIVERSUL LITERAR 


Sărbătorile î în familie, 


Pielija obruzului era acum. cit acele 
Hânrtii subţiri uzate şi gata să se rupă, 
bărvia,, cu „pormute”, uvea ceva .volatil. U 
ceață uşoară de cărunţenie brumu părul 
vărit dar tipiuit cu artă şi corpul slub 
subt hainele bine călcate. şi pline de vată, 
cra schetelic. “lotul era uiat dar to:ui 

Ș părea acoperit cu un strat de cenuşă fi- 
ună, că acele cadavre care păstrează oate 
contururile dar. când je auugi se risipesc. 
Caracterul „papa” nu şi-l schimbase, 
"Bia toi aşa de pueril, şi ue violent, Cou- 
Niste” sc iscaseră dela început cu copiii 
şi. dela: începu: sc văzuse, acecaşi nedis- 
cipiina a ei:cași mai demuli. Urma, apoi 
cea Tir. bupă înţelegere şi „papa po- 
vestea "At emiuză 1vate mietle iu. succese 
lĂ ale "dela "vacanţa - trecută ; la club 
la biroul tehnit, laseza:elă muzicale (cra 
lautist) pretutindeni, lu. intreaga. şocieta- 
“te "de ambele sexe, rowină ŞI 'tosimopo- 
"sită.  Irau' aceleași? “amănunte asupra 
iodfor. mui neînsemnată întâmplări pe 
cări? epilalți le ascultau oarceâi din 


i politeţă dar iai ales le nesocoteau. D-ra 


“"Ueorge prin -neateuţie dispreţuieare ; 
d-rii, Pautică priu' tachinerii insolente şi 
Didi- Bi prin intrebuiperi după bunui ea 


„plac. * d i, 
„„Mesele ocupăti”, o parte mare din zi, 


sgomotoase. kiecare 'povesteu regimul pe 
cite îl duce Georgeta. peniru a se men- 
ține la un numâr anumit de kilograme 
cerut de o esie:ică arbitrară, menăţul 


*%dnu, pe acel indicat de broşura „du 
pârkâit sportii”. 
Paulită- la Bucureşti unu avea ore de 


masă regulăte, consuma prin localuri lu 
înâmptare. Ce: mică care cra grăsună. 
sesperată de cele 6u de kul. nu mânca 
nimic de obiceiu. Totuşi însă acum aveau 
uu' mare upetit şi nu încelau să ospăteze 
acecât pentru a reîncepe, loţi erau în ta- 
-mflie şi în vacanţă şi aceste două lucruzi 
păreau că îi sileşte să-și schimbe obice- 
iurile.: Ă 

Alexe tăcea la [el cu ei toţi. Orice re- 
haz ar-fi atras alenția asupra ei ceeace. 
nu vroia cu nici un preţ. tatăl ei nu în 
vorbise nimic ma crect de trecut de 
prezent, de viitor. Se lerian unul de 
altul şi totuşi ar fi trebuit să aibă' cu el 
o 'convorbire serioasă, dar mai presus de 
orice găsise acolo ui adăpost. Sgomotul, 


agilaţia aceea uşuratică din jur î păreau 


bine făcătoare. 

După: masă urmau discuţii, care mai 
tcideauna' se slârşeau cu vreo ceartă, he 
părțiăală cu trăznere şi fulgere 
Ceorgcta şi Doctorul, pe vre-o 
de estetică ; îie o 


chestie 


sâu mai 
:grav; — între toji laolaltă şi „papa“ din 
cine ştie ce, Cu o voce de bas „pupa” îşi 
urla convingerile în pustiu. 


De îndată ce scenele erau generale, 
D-ra George disprejuitoare se trăgea la- 
oparte şi pe un colţ de carte schița vreu 
profil de combatant. Târziu,. 


vocea de tenor, atunci Tory cerea pace, 
"Didi-Bu aprigă lua partea lui „papa“ pe 
când 'd-rul Paulică alimenta discuţia ne- 


“obosit, o intereala cu iot felul de şueră- . 


turi și. coteodăceli foarte onomatopee, priv 
“care îşi exprima 'obstrucije permanentă. 
Alexe îşi stabilise doniiciliul pe un di- 
van între pian şi un paravan pictat cu 


ibeşi roz, care o izolau încât era în ace- . 


-: laş. timp în mijlocul furtunei şi la adă- 
“post.” 

Nu simţea. nici un interes “pentru cele 
“discutate, nici nu ațea părtinire penttu 
tombatanți, Fiiuţele acelea agitate, atâta 


între 


incăciaro cu lacrimi. 
2 între Paulică şi Didi-bu, — 


| cumnatul | 
Dinu, abdica şi el pentru a nu-şi obosi. 


de HORTENSIA PAPADAJ: BENGESCU 


ți se vâărau în ochi şi in auz, încât nu 
te mai puteai reintoarce -spre alte locuri 
şi cuvinte. În zarva aceea Alexe nu pu- 
«că gânui la nimic şi era minunat de 
bine când. puterite de luptă scădeau, toţi 
sc risipeau să se. ohhnească,-Paulhcă caşi 
în tren, adormea onunde, chiar pe un 
scaun, un somn adânc ca de coţil; d-ra 
George cu trupul ci ca o an:cnă pe o 
margine de canapea ; Didi-bu pe covor 
cu perină pentru musuticarea tormelo: 
prea abumiente şi menajul Dinu în pa- 
«ul contortabil aim camera „de musaiiri, 
cumod ca noa.tea. 

Alexe nu dorineă, dar nici nu era Com- 
pleci trează. Nu visa, «lar desigur. avea 
unele închipui, lotuşi fiindcă nu era 
singură. în odaie acele 'iînchipuiri “erau 
ştinyenite ; aveau iaşi ca teva inlemnut, 
nu o dureau. Numai cu minica Je ştia că 
sunt dureroase. Apoia.papa” după s1- 
cstă plecă la caterea pentru păruda' de 
table; Paulică imeerca cu UGeorgetă bri- 


dje de iuvăţătură ; menajul aparea cu 


toaleta proaspit reiăcută şi Didi-bu toi 


pe covor se întuna când o deranau do. 


ia lectura romanului pentru vre-un sel- 
viciu. 

Toţi credeau că Alexe doarme. Ii au- 
zea pe rând făcând tăcere. Vroiau să-i 
lase linişte. Păreau u-i purta oarecum de 
grijă ; o tratau ca peo convalescentă; De 
ce £ Pentrucă revenise printre ei după 
atâta timp 7 ? Pentrucă eru „sora. Duimnea- 
lor actriță” 


boală 7: Ce credeau ? Ce stiau ? 
Venea..ora ciaiului. Sunau uşile, ceşuile, 
lingurijele.glasurile, Apoi ilecăn 'să "se 
plunbe ; luau: cu forţa şi pe Alexe; por- 
ucau ca o bandă:de maraşta neăsători, toi 
sgomotoşi şi pe stradă. Mai de obicciu 
umblau dealungul” cheiului, urcându-se 
pe pontoane de şlepuri,;uade Paulică în- 
treprindea flirturi prin ferestruia cabi- 
nelor cu femeile: plutitoare, 'eare scoteau 


cipul între două glastre cu flori, 


Se urcau în luntri. Dinu, atletul echi- 


“pei, vâslea. Ceilalţi ţipau de frică. Ale- 


xei nu îi era frică, era înceală ca și lem- 


mare dar pacinică, era vecinie cu 


— cum explica lHoza bucătă- 
_vesei vecinilor — sau atunci pentru care 


4 


nul luntrei. Era curioasă ncsimţirea asta 
milosuvă care o cuprinşese,  Nesimţirea 
asta” venea desigur din sulerinţă, alar ue 
suferință lără suc, care se uscase pe loc. 

Fa nu îi însoțea în localuri publice ; a- 
vea groază de comentarii : 

— vata lui Panu tm. 4 A care ce uu fel de 
actriţă... Nyic. 

Numele acela pe care nu îl pronunţa 
nimeni ? Nici chiar din greşeati nu se 
vorbise de Nyie. Complotui ior ue iacere 
ca şi cel de sgomoi ii era nespus de pri- 
elnic. 

Singur papa... care era marele „gaf- 
feur” al yamiliei şi care avea numere 
celebre, colecţioniie de d-rul Pautică, e- 
mitea . uneori aprecieri, vbicctive deait- 
fel. Yorbind de trupa teatrului. ou, 
sosită în turneu, spunea: Saltimbancii : 
şi despre o reprezentaţie de amalori: 
Paiaţele ! dar tot el se lăudu că u plăuş 
lu teatru şi că la serbare a debitat bilc- 
tul de 50u pius sute de com;inen:e ur- 
tiştilor de ocazie. Aşa 'era „pupa. 

lotuşi Alexe nu rămânea mai  nicio- 
dată singur. Mai asdesca cu tory careera 
tearte sedentară, vin toţi 'lory era caut 
mai odihnitoare, cu protilul ei de me- 
dalie, iar de faţă cu. obrazul ci cam lat 
lepsit de: expresie. Apucăturile îi erau 
“calme ; pentru Dinu avea o. dragosre 
cro- 
şetul în mâini, fabricând pentru sports- 
menul ei vre-un chandail nou. 


Işi realizase dealtfel bine existenţa, 
Intr'o toamnă când Dinu Dinescu ve- 
nise la Galaţi pentru un concurs de box, 
Tory îl cunoscuse şi se umorezasc de a- 


“cel tânăr atlei fără a şti de el mai muli 


decât că e blond cu ochii albaşuri. In- 
tâlnise la început opunerea lui „papa”. 


După informaţiile însă culese asupra 
Fiului unic al faibricelor IDinescu,—do- 
bândisc consimţământul deplin. Interve- 


nise apoi obstacole din partea părinților 
lui Dinu, pe care le înlăturase stăruința 
băiatului. Acum locuiau cu socrii, ceeace 
prezinta unele neajunsuri dar şi multe 
avantagii. Dinu care nu se ocupa decâi. 
de sporturi, uvea totuşi un venit frumos 
din întreprinderile paterne. Era însă su- 
părat că nu are incă automobilul lui 
propriu deşi al femiliei le sta la dispo- 
ziție. 

Toate lucrurile astea Tory le povestea 





VIORISCU 1 PEISAJ 


Vers apostat 


— He-hei, nebunilor cu ochi de ceară, 
De ce-mi 'băturăţi cuiul ruginit în cap? 
Smucesc cu forța sniletului, gândul, 

Şi“n creieri rana tot mai mult o sap. 


Veniţi, veniţi, veniţi cu toţi aicea ! 

De şi-s paiaţa, plâng sub fardul meu, 
Priviţi-l cum în plăci de tencuială 

Cu plânsu-mi la picioare cade greu. 


Eu n'am ştiut să mă prefac alt'dată 
Şi-acuma poate-s cel mai prefăcut, 
Un erez avui, şi nu mai are vr'unal 
Nebunul ce în toate sa “necrezut, 


Veniţi, veniţi ! mi-e sufletul o rană, 
Saliva-mi leagă vorbele odgon. 

Voi râdeți,—cum aţi râde când pe-o placă 
Alunecă un ac de gramofon, 


moase ! Odorule! Minuneo ! 

Ii: da bună dimineaţa ca şi bună seara 
cu frenezie. Nu pleca, nu venea fără a-i 
săruta mâinile şi uneori chiar obrazul. 
Alexe nu simţea acele buze, aplicate 
totuşi cu fervoare. Ea din fericire era 
de lemn. IE 

O miră încă mult numărul enorm de 
sărutări care se consumau în familie. 
Fiecare cum venea sau pleca își lipea 


buzele pe abrajul celuilalt. Noroc că pe 


Alexe o crujau. 

Georgeta spunea că Dinu — cu care 
deaitfel nu se învoia de fel — sărută 

roaspăt, că îi dă impresia că e vara 
ji ară ; că seamănă a livadă, a bluetă 
în grâu cu rouă. Roua, e duşul de 10 
ori pe zi şi sticlele mele cu Verveine! 
râdea “Tory, încântată. 

Astfel Georgeta protesta şi ea împo- 
triva acelui protocol de familie care îi 
deranja toaleta, Georgeta se 
câteva ceasuri, Deşi genul ei în aparen- 
jă era simplicitatea, totul era calculat, 


“totul cerea precizie şi dexteritate. De 


aceea ocupa în vacanţă singură odăița 
lui Didi-Bu. Acele reflexe arămii pe 
care le da părului 'cereau de sigur re- 
culegere, i 


Geofgeta care n'avea trup,- atâta era 
de slabă, totuşi cu umerii ei ascuţiţi cu 
gâtul subțire, cu bustul uscat, avea gra- 
ție şi chiar ceva voluptate. femenină. 

Cu ioate aerele disprețuitoare şi carac- 
terui puţin amabil avea succese. O mică 
curte de admiratori foia pare-se la Bu 


“cureşti în jurul ei. Se purta cu ei nepă- 


sător şi baijocoritor. Băgase de seamă 
la timp că era sistemul bun. Am un de- 
ficit de : sentiment, dar îl prefera unui 
deficit sentimental, mărturisea  :Alexei, 
nu fără oarecare 'intenţiuni. - 

Pentru * Alexe Georgeta părea că are 
ceva admiraţie cât şi ceva dispreţ, toc- 


îmbraca' 





DER A 
Alexei când rămâneau. singure. Ii mai 
repeta neobosit admiraţia pe care Dinu 
o are pentru ea Alexe. 
Era un lucru dealtfel pe care Dinu îl 
nianifesta cu prisos. Dela prima vedere 
îi dedicase un vocabular deosebit: Fru- 


Hei! Ochi de ceară!... Vă măriţi fa umbră... 
— Paiaţei ochii îi lucesc făclii — 
lar universul e un rug de flăcări 
Pe care, goi, ne pârjolim de vii, 


Şi, despuiaţi de haina ce în viață 

Fu zgaiba “nşelătorului avâut, 

Noi, ce am râs 'nălțându-ne spre soare, 
In focul lui cerşi-vom iar, pământ. 


Şi-acum, eând dârele de sânge 
Pe trupuri arse seriu religii noi, 
Intoarceţi-vă faţa de la soare 

Şi vă *nchinaţi, nebunilor, la voi ! 


„„Aşa vorbii într'o odae goală. 
(Păcatul râde “n suilet circumscris) 
Pe iarbă 'roua se preface *n smoală. 
Și însuşi Dumnezeu, — sfa sinucis. 


N. MILCU * 


LI 

mai pentru anume concepţii de artă şi 
de viaţă pe care nu le admitea dar care 
totuşi îi păreau demne de invidie. 
Didi-Bu era  tovaraşa de cameră a lui 
Alexe pe un alt divan. Dimineaţa la deş- 
teptare ar. fi fost pentru Alexe ispita ada 
gânduri supărătoare ; toţi ai casei dor- 
meau până târziu. Noroc că Didi-Bu era 
loavte matinală din pricină că somnul 
îngraşă, Cu părul ei negru tuns scuri de 


tot -şi, drept, căzând pe frunte şi urechi 


ca o măturică, cu faţa ei grăsuţă. îmbu- 
jorată de somn, părea un copilaș drăguţ.» 

Pentru a nu adormi iarăşi, vorbea cu 
Alexe.; îi făcea confidențe: — Faptul 


“că era prea grasă era o mare tragedie. 


> 


Paulică îi spusese că ofticează dacă ia 
doctorii, țotuşi nu mai era de suferit. A- 
vea gânduri de sinucidere. De câteori 
citea în Foaia Calaţilor că o femee'sa 
aruncat în Dunăre se gândea şi ea la a- 


cest sfârşit. | 


Didi-Bu nn părea că e sinucigașă per- 
feci convinsă. Ar fi vroit numai să spe- 
rie pe cineva şi anume substanţele gra- 
se, singurile vinovate. i 

Astfel Didi-Bu se. plictişsea. Cu toate 
că, „papa o plimba destul, Galaţul era 
un oraş nesuferit. Nici o distracţie! Nu. 
mai nişte ofiţeraşi şi studenţi fără nici 
o importanţă.. Cei care erau mai bine 
erau toți însuraţi şi nevestele îi păzeau 
parcă îi mânca cineva. Nu era chip să 
flirtezi puţin. Încolo numai negustori 
care. naveau idee de societate şi domnii 
bătrâni prietenii lui papa, care o des- 
gustau. Cum întorcea papa capul îi fă- 
ceau complimente: că era grăsuță și 
drăguță. Nemereau bine. Nici cel puţin 
nu putea dansa, până nu o slăbi. Incer- 
case odată și Georgeta cu Paul râsese 
de ea. Ei doi se, înțelegeau totdeauna 
bine. Paul simpatiza chiar pe Georgeta 
aşa, nu ca pe o soră. [i plăcea ca per- 
soană !... Nu era amorezat.de ea! pro- 
babil ochii Alexei se mărise. Nu! Paul 
iubea la nebunie pe doamna Zissu ne- 
vasta procuristului. Alteori venea şi ea 
lat Galaţi şi atunţi nu-l mai prindeai pe 
Paulică.... În sfârşit viața era ceva foar- 
te melancolic... Nu aveai nimic de făcut !. 


i 


UNIVERSUL LITERAR 


E drept că Didi-Bu nu se ocupa cu ni- 
mic, nu avea gust pentru nimic, Citea 
romane, dar numai dacă se vorbea în. 
ele de amoruri moderne, nu -leşinate— 
Probabil că Didi-Bu, nu -va aştepta să 
se mărite întâi Georgeta, care putea să 
amâne cât mai mult, deoarece avea e 
viaţă plăcută. Era „flirt“ avea adoratori! 
Nici nu era sentimentală şi mariajul ar 
fi deranjat-o dela maniile ei. -Nu: ar mai 
fi putut dormi singură nici face  patri 
ore tualeta... Ea Didi-Bu, era sentimen- : 
tală în felul ei şi se plictisea acasă. Se 


"va mărita cât mai curând deşi era sigură 


că nu va putea iubi pe bărbatul ei t 


“7 luni. Aşa iubea ea totdeauna, 7 luni! 


in confidențele lui Didi era desigur: 
mult scepiirism dar şi eeva naivitate. 
Alexe asculta în tăcere. Aşa înlemnită 
cum era, ar fi vrut totuşi să-i spună că 
viața e ceva frumos, că fiecare trebihe 
să aibă un scop, o ocupaţie... că acel 'ter- 
men de 7 lun: era o idee care trehuia 
schimbată, dar nu: găsea cuvintele. Le 
ar fi vroit de folos şi cu ecou pe lângă 
felița pentru care simţea oarecare afer- 
țiune.... Ce să-i spună ? Erau aşa depar- 
ie de a se putea înțelege |! În ce fel să 
sc exprime pentru ca nu cumva să pară: 
lui Didi-Bu la fel cu romanele leşinatu, 
pe care le dispreţuia. Se temea să nu 
primească ea lecţii de viaţă dela Didi- 
Bu. Se ştia vulnerabilă. - 

Cu Dinu eumnatul, Didi-Bu era mare 
prietenă pentrucă îi da cadouri multe şi 
o lăsa să câștige la bridge cu câre se 
distrau în doi, pe bani. Didi mai făcea 
și boxă cu Dinu pentru ca. să slăbească. 
O trântise ca pe-o minge, Paul încerca 
şi el dar era repede îngenunhiat pe co- 
voare din care se ridica ceva praf în 
timpul luptei. Dacă însă Dinu punea o 
mână mai grea pe brațul Georgetei, pri- 
mea o palmă usturoasă și o epitetă la fel. 


Cu Alexe fireşte cumnatul Dinu nu 
iucerca boxă. Pentru ea avea numai ochi : 
dulci, vorbea dulce, gesturi de adorare. : 
Şi mereu acel „ţie“ accentuat, repeta 
cu desfătare, şi care o: exaspera. ka îi 
zicea adesea „dumneata“ dar era  mus- 
trată de Tory. Nu se putea sustrage dela 
tutuiala familiară, . i 

Dinu nu avea cu el automobilul reţi- 
nui de părinţi, dar organiza zilnic plim- 
bări spre zăvoiu, cu cel mai frumos lan» 
daulet de piaţă din Galaţi. Alexe era 
bucuroasă de acele curse în aerul vin, 
care o ţinea într'un fel de ameţeală pri- 
elnică. Dinu îi promitea un landaulet la 
[el pentru ea singură când vpr cumpăra 
pentru ei un Cytro&n şi Tory confirma 
aste poveşti de care Alexe surâdea e- 
moţional, 

Dacă cumva Alexe într'o zi nu vroia 
să participe la plimbare, Dinu hotăra 
susținut de Tory, că nu se maiplimbă 
nimeni, “ | 

Acel admirator neașteptat părea ivit 
înadins  pentrua o kompensa. Alexe. 
se gândea cu jale la astfel de compen- 
saţii. Acel Dinu care trecuse dela -alin-- 
tarea mamei lui la aceea a lui Iory;. 
Acel tânăr atlet care era „de profesie 


- soţ” — cum zicea d-rul Paulică — nu a- 


vea totuşi sentimente de rudenie chiar 
așa de curate şi acest băiat naiv părea. 
a nu se teme de oarecare simţiri nu toa 
mai limpezi, A 

Intrio seară pe când toţi țipau, cântau 
şi Tory încerca lui Didi-Bu un jerseu 
nou, Dinu declarase lui Alexe că el pe 
ea o iubeşte de mult încă dela Paris — 
fără să o cunoască — că avea o rochie 
gris când mergea la cursuri. Rue Vivien- 
ne; că are colecţionate . toate afişele, 
toate criticile şi fotografiile ei, că el e 
cel care i-a trimis' la Viena un cog cu 
trandafiri roşii: pe lângă jerba aleasă cu 
Tory ; că acum 'în urniă, venea aproape 


UNIVERSUL LITERAR 


în- fiecare seară la balcon să o aplaude; 
că se însurase cu Tory cu speranţa de a 
o cunoaşte... 

Alexe. strâmtorată de acele mărturi- 
siri, făcute cu tonul acela al lui: copilă- 
ros, nu ştiuse care a atitudinea ce se ia 
în familie în astfel de cazuri. Surâse 
“constrâns şi exclamă: glumeţ: Ce adm. 
rator al teatrului! Ce cumnat galant — 
în aşa fel ca să nu aibă cu e] nicio com- 
plicitate şi Tory să audă. 

Tory surăse aprobativ de departe. 

“lată deci că Alexe era silită să asculte 
astfel de cuvinte! Se simțea . umilită 
cumplit ! Ea care era aşa de departe de 
toţi şi de toate până deunăzi! Fa până 
la care nu ajungea nimic şi nimeni! 
Asta era familie ! 

Deşi nu avea o cunoșştiință prea vie 
a legăturilor de familie nu putea suferi 
astfel de amalgamuri. Micile manopere 


ale lui Dinu nu îi.dau nici gustul nici . 


oroarea păcatului pe care îl simi femei- 
le care se complac ca şi cele care se 
sperie în astfel de situaţii. La Alexe era 
o idee, rece şi încadrată în refuz. Fără 
'de asta chiar !. Ce putea avea ea deaface 
cu Dinu sau cu alții ? Nimic cu nimeni!., 
Pentru ce ?... Da, pentru ce?... şi  dis- 
ptețul pentru acel tânăr frumuşel şi voi- 
nic, simţirea aceea de umilire, dece?... 
De unde atâta îngâmiare !... Căută în 
mintea ei înlemnită un chip, ca şi unul 
tot de lemn, care nu-i explica nimic. In- 
cercă ;să argumenieze! Ori pe cine ar 
fi. cinştit cu atenţia ei era demn de 
cinste. Nu era oare tot aşa cu favoarea 
“bărbaţilor pentru femei. Decădeau ei 
vreodată ?... şi celalt parcă cine era? 
şi ea cină era ?... Cine? 

“Dar :argumentele ei se adresau cuiva 
care nu se putea convinge : ei singure. 
Atunci în veneau în minte vorbe de o- 
cară pentru ea, pentru cellalt, dar fără 
ciudă, vorbe de lemn ca şi ea. Revolte 
scurte care în sufletul ei uscat se aprin- 
deau ca iasca apoi fumegau. 

Vacanţa înainta. Incepu a fi îngrijată. 
A doua zi era revelionul. Cn repede so- 
sise ! În dimineaţa aceea Didi-Bu făcu 
proiecte pentru micile ei cadouri. Aşa 
dar în familie se obicinuiau cadouri. Va 
trebui să se conforme. și numără din nou 
tezaurul. Era -mic, foarte mie. Desigur 
avea bani. mulţi de lat dela iatăl ei. 

Venitul înapoi pe atâta timp! Dar nu 
punea mare reazăm pe aceşti bani. Nu îi 
"va obţine sau nu îi va cere. 

Fu decis că va ieşi în oraş cu Didi-Bu 
pentru târguieli. Fetiţa îi dete un con- 
curs prețios arătându-și ideile şi prefe- 
rințele. Ii rămase Alexei, o singură hâr- 
tie albastră, pală, în poşeta ei mare de 
marochin negru încadrată cu argint, po- 
şeta-dela Viena. : 

Mcă. dela şase Didi-Bu nerăbdătoare, 
oferi micile ei daruri pentru a provoca 
distribuirea. Fu o orgie de cutiuțe şi de 
hârtii. subțiri, Dinu se distinse în spe- 
cial. Darul Alexei era de o valoare exa- 
gerată: dar nu-l putea refuza. Cumnatul 


îşi da toată osteneala ca să-i ridice ac- ! 


țiunile. 

Didi-Bu ţinea recordul. Avea, două se. 
rii de cadouri: una de glumă — păpuşi, 
mimgii, jucării — pentru ca să i se pro- 
heze că nu are drept la flirt şi la mări- 
tiş — şi cealaltă serioasă. In ce priveşte 
pe Didi; „papa“ fusese generos. [i ofe- 
rise o mică bijuterie. 

(Va uruia) 


HORTENSIA. P.-BENGESCU 
 bulzticalela 


Pagini străine din trecutul țării 


_Glose la rănitea Bucovinei (1775-1777) 


Diplomaha abilă şi opurtunistă a lui 
Kaunitz, Ministrul Mariei Tereza, obține, 
prin tratatul din 4 Mai 1775, pentru îm» 
părăția habsburgică, cedarea, din partea 
Sultanului, a provinciei. din nordul . Mol_: 
dovei, Bucovina. .. 

Fidelă devizei sale utilitare : „Tu, Aus 
trih felix, nube“, Monarhia îşi apropie, şi 
de data aceasta, un petec din pământui 
vecinilor, pentru a mai potoli puţin foa- 
mea vulturului său bicefal. 

Cum e reflectat evenimentul acesta de 
șazetele şi puținele publicaţii periodice 
ale -epocei? Presa propriu zisă de opinii, 
nu există; ziarele, ceă mai mare parte 
bi sau trisăptămânale, înregistrează fără 
să le comenteze scrisorile pe cari le tri- 
mit corespondenții lor din cele câteva 
centre mai importante ale Europei, şi 


cari, date fiind mijloacele de comunica. . 


He ale vremei, ajung, în sezonul ploilor 
sau al zăpezilor, cu: foarte mari întâr- 
zieri la destinaţie. 

Publicul, în Occident, comentează evt- 
nimentele zilei, afişate la faimosul Cafe du 
Lloyd, la Londra — un fel de agehfte 
Havas a timpului — şi la Cafe Foy,.1a 
Paris, sub colonada dela Palais Royal, 
devenit celebru în epoca, Revoluţiei, a Ta- 
roarei şi a Directoratului. i 

Vom spicui din câteva gazete ale Oca- 
dentului ecouri răzlețe ale acestei dez. 
membrări a Moldovei, mai toate oglinda 
fidelă a ştirilor pe cari le împrăștie Viena, 
după un filtraj riguros, și conforme inte- 
reselor guvernului împărătesc, 

„Courrier d'Avignon“ continuatorul lui 
„Journal de Monaco“, desființat după 


anexarea principatului la regatul francez, . 


un inquarto bi-săptămânal, aduce, în nu- 
mărul său de Vineri, 7 lulie 1775, două 
luni după cesiunea oficială a Bucovina 
primele ştiri referitoare la soarta noulu? 
ducat austriac: (Scrisoare din Viena, 10. 
Iunie) : a 

| PRR ci : 

„Ailam din sc-'sort venite dela Constanti- 
nopol, că .diierendul între Curtea noastră şi 
Poartă, cu privire la delimitarea frontierelor 
celor două Imperii, s'a terminat în mod fericit. 

„După conierinţa Înternunţiului nostru cu pri- 
mul-interpret al Înătţimei Sale, s'a decis că dis- 
trictul Bucchowina ne va aparţine pe veci, | 

«Avantajul principal pe care această cesiune 
ni-l procură, este comunicaţia liberă şi deschisă 
cu Trânsilvania şi Galiţia, i 

„Tara îh a cărei posesiune vom intra în su- 
rând constă numai în munţi şi deşerturi, dar 
ne procură un centru favorabil pentru caranti- 
nă,. şi pune capăt deselor hărţueli între supușii 
celor două Curți, survenit mai ales din cauza 
imaşurilor limitroie, i în 

iu <a 

„Ambele  Impărăţii fac pregătiri pentru 
a trimite Comisarii în Moldova, că să hotăras- 
că Hniile de democraţie“, 


La rândul său, Linguet, avocatul cer: E 
bru şi polemistul vehement, Rochefort ai 


veacului XVIII, care tratează cu o inde- 
pendență de limbaj necunoscută până la 
el marile probleme cari agită lumea, care 
dărâmă cu o virtuozitate subtilă şi feroce 
reputaţiile false ale contemporanilor, exi. 
lat, rând pe rând la Londra, Bruxelles şi 


Anvers, apologist al asasinatului lui Grr- e 
gore Ghica, domnul Moldovei, păstrează, 


de data aceasta, o atitudine obiectivă faţă” 
de evenimentele din răsăritul Europei. 

„Revista 'sa, „Journal de Politique et de 
Litterature“, un periodic mensual, tipărit 
la Bruxelles, din care: vom: extrage, în 
cursul lucrării de faţă, riimeroase infor- 


mâţii, tomul II, din 25 Iulie 1775, pag. 


353-354, publică Ş scrisoare din “Viena, din 
26 Iunie: Ă i 


„Cesiunea făcută deunăzi de Poartă, Curţii 
noastre, adaugă, în această parte, Imperiului, o: 
întindere “de pământ 'vastă ca Lombardia aus- 
triacă. să mă, ui 

„E adevărat, însă, că acest pământ e necul- 
tivat, acoperit de păduri şi munţi. 

„EL nu era de nici: un folos (?) Curţei ctc- 
mane, dar a noastră îl va popula, îl va desţe- 
leni şi-l va fertiliza. : 

„Această cesiune, făcută fără nici o restric- 
ție din partea Porţei, îi va îi totuşi profitabilă. 
Impăratul nostru îi cedează Orşova, pe care pa- 
cea dela Belgrad i-o acordase şi-i oferă toate 
garanţiite cu putinţă,. în ce priveşte zonele li- 
mitroie ale acestui punct important. - 

„Comisarii ambelor Puteri vor lua în curând 
contact, pentru a regula limitele respective, 
cari vor evita orice contestaţii pe viitor“. 


PE Or, după cum vom vedea, problema de- 
„Himitării granițelor era multi mai spinoasă 


decât şi-o închipuiseră diplomaţii celor 
două -_mpărăţii vecine... Un ziar londonez 


„ne informează, sub o formă satirică ce nu 


exclude aluzii de ordin politic, că 4 lunt 


"după semnarea tratatului de cesiune, Bu- 


covina era încă un fel de „no man's land”. 
Iată notiţa ce găsim în suplimentul lu- 


nar al lui „Publice Advertiser“ din Londra, 


din 15 Octombrie 1775: 


i A 

„Se ştie, că în urma tratatului din Mai, acest 
an, Poarta 'a cedat Curţii din Viena, regiunea | 
din nordul Moldovei, numită Buchowina. Aceas- 
tă cesiune este oare o comedie saw un fapt im- 
plinit, când scrim aceste rânduri ? 

„Un compatriot al nostru, reîntors de curând 
dintr'o călătorie ia locurile siinte, şi însărcinaț 
cu o misiune particulară pentru un pșelat la 
Lemberg, a luat drumul prin Moldova, ca de-a- 
colo, prin Czernowich, să ajungă la destinaiţe, 

„Acest oraş era ocupat, în lulie, de autori-. 
tăți în legătură pe de-oparte cw Pasa din Ben- 
der, pe de alta cu rezidentul Imperial din Lem- 
berg. Compatriotul nostru a pierdut aproape 
20 de zile pentru a obține scrisorile necesare 
la “continuarea călătoriei. Pe i 

„Cn mijloacele de comunicaţie primitive din 
aceste regiuni, lipsit de orice agrement al vie- 
ței din Occident, numai frumuseţile naturale 
ale acestui ținut, pe cari a putut să le con- 
templeze, i-au “mai îndulcit întrucâtva. exilul 
involuntar“, 


Tergiversările Comisarului turcesc erau 
dictate de la Constantinopol ?... Turcia 
pera să recâştige provincia cedată, prin 
țocuil împsejurărilor cari se anunțau favo- 
rabile intenţiilor sale ? Aceasta. ar reeşi 
din rândurile următoare, publicate de 
„Deutsche Frankfurter Zeitung“ din 8 No- 
embria 1775 : 


„O scrisoare din Constantinopol anunţă ple- 
carea Prințului Repnin, ambasadorul Rusiei, la 
Bucureşti şi laşi. Circulă zvonul că această 
călătorie în capitala Moldovei ar fi în legătură 
cu rectificăril€ de îrontieră în regiunea cedată 
Austriei de către Poartă în cursul primăverii 
trecute“. i 


Știrile pe cari gazetele le conțin, mai 
târziu  coroborează . zvonul unei alianţe 
ruso-turceşti, cari ar permite acestei din 


“urmă Puteri Să dea ov lovitură de Styles. 


în tratatul din Mai. Aceasta ar îi, pare-se, 
cauza interminabilelor proceduri ale deh- 
mitării graniţelor, 

lată, .în adevăr, scrisoarea din Viena, 
„ Vournal de Politique“ al lui Linguct, dir 
din 10 Noembrie 1775, pe care o citim în 
5 Decembrie 1775, pagina 416: 


6 


„Se aşteaptă aici reintoarcerea în curând 
a Domnului de Jenitch, trimis îi. cafitate de 
emisar imperial în Moldova, pentru demarca- 
rea frontierel 

„„Se pare că această afacere nu se va ter- 
mina nici aşa de curând, nici cu atâta uşu- 
rinţă după cum ses: crezuse (a început. Difi- 
cultățile pe cari le întâmpinăm, nu se prevă- 
zuseră. Se asigură chiar că cele mai mari 
obstacole nu vin din partea Porţei. 

„O a!ţă Putere, după cât se zice. mar vedea 
_cw ochi buni întinderea. dominaţiei austriace 
în această parte a imperiului. nu atât pentru 
interesele Austriei, cât. mai ales cu privire la 
barierele pe cari monarhia ar putea opune 
pretențiilor ce se crede că ea te nutreşte şi 
ps cari împrejurări favorabile i-ar permite să 
le manifesteze“. 


Un ecou al acestor ştiri îl redă „Courriea 
d'Avienon“ din 8 Pecembrie 1775, no, 46, 
în scrisoarea din Viena, din 5 Noembrie 


„Comisarii imperiali trimişi în Moldova pen- 
tru a trata cu delegaţii Sutanului, cu privire 
la limitele Statelor“ respective, mau putut că- 
dea de acord asnpra acestei chestiuni impor- 
tante şi sunt pe cale să se reîntoarcă în Ca- 
pitală. Curtea noastră insistă foarte mult ca 
Poarta să-i cedeze Belgradul şi câteva puncte 
între Nistru şi Prut; dar comisarii otomani 
au răsbuns că ei mau mici o putere de a face 


cesiuni 


Timo de 8 luni nu vom găsi nici un 
rând referitor la această chestiune a del_ 
mitării graniţelor  austro-turceșii. Docu- 
mentele diplomatice privitoare la proble- 
mele delicate ale Conferenţelor Comisari- 
lor hu vor fi comunicate presei; voliha 
vieneză ne de a parte, autorităţile de fron- 
tieră ne de alta, var veghia cu stricteţe la 
secretul desăvârşit al negocierilor. 


In fine. în August următor. 1776, jurna- 


la] ni Lineuet „Journal de Politique. et 
Tittsrature” d- la Bruxelles, nag. 424 con- 


ținea câteva Saal scrise din Viena, la 
12 Iulie: 


„Se pare că afacerea demarcării frontierelor 
“Imperiului nostru şi afe Imperiului Otoman e 
în fine aranjată. Baronul de Thugut, Ministrut 
Ma:estăţilor Lor Imperiale la Poartă, a trimis 
Curţii noastre ' convențiile hotărite de comi- 
şurii respectivi ai celor două Puteri, Se asi- 
gură că ele var. fi aprcbate de Maiestăţile Lor 
Imperiale. de carece Împăratul Austriei va câş- 
tiga provincia Bucovina, ce i se contestase“. 


Tar în numărul următor, Septembrie 
177A, acelaş periorlie nublică la pag. 555_ 
53Y o scrisoare din Viena, din 29 Iulie: 


„Afacerca  delimitării frontierelor, în nordul 
Moldovei. €e terminată. Turcii au consimțit să 
pună bariere pentru a distinge limitele celor 
două îmoărăţii. Ele vor fi stabilite pen linie 
încep?ud de la Cziernejowice până la: Kom- 
bul Kuta (sic). Vor fi îngtoabațe în aceasţă 
zcnă Saczawa (sic) si districtul său. Actuale 
mente Prutul servă de limită între cele două 
Puteri. | i 

„Valahii, cari locuiau partea cedată Casei 
Austriei. vor s'o părăsiască pentru a sc re- 
trage în vastele deșerturi ale Oczakow-ului, 
unde eran altă dată Tăţarii Buceagului. In a- 
_cest scop a plecat din Bender un Capigi-Başa 
pentru a se pune în îrwntea lor şi a-i conduce 
la iocul mmde trebuc să se fixeze, 


„Generalul-conte  Siskowi:cz, comandaritul 
trupelor "imperiale fa Leopol, e însărcinat să 
viziteze nouile posesipni ale' Casei Austriei 


şi să primiască iurământul de credinţă al locui- 
torilorit. 


In umărul pe Octombrie, aceiaşi pu- 
blicație, dă, la pagina 225, câteva infar- 
maţii statistice şi economice asupre nou- 
lui ducat austriac: . 


„Districtul Bucovinei cuprimde o pădure i- 
niensă şi. numeroase mine, cari intrec în bogă- 


ție pe cele ale Transilvaniei. Întinderea sa 
ie de :22 mile în lungime şi +16 în lăţime. Ba- 


ronul „Spleny e "numit regent at acestei“ pro-. 
vinei“, 


ne îi 

Periodicul anual, „Storia deltanno“, pu 
blieat la Venezia, în volumul pe anul 
1778, Cartea ÎI, pag. 241-212, rezumând 
evenimentele din cursul anului exnirat, 
veprodure, după diferite scrisori din Viena 
me cari le-am c'tat si le vom. mai cita. date. 
istorice, statistice si politice asunra Bicos 
vinei... Amintește da camvanip ni Stefan. 
Cel Mare contra  Polonilor. da la Codrii 
Cosminului, de serbările din toamna lui 
1777 de la Cernăuti, pentru consfințirea 
actnlui de cesiune, cte, 

Tnteresaute sunt documentele pe cari nu-. 
blreația ns: Lingurt „Tournal de Politique 
ot de Titiârature“ din Bruxelles le con- 
tine în no. din 25 I»nuarie 177R, trimist, 
sub formă de scrisoare, ln 50 Mecemhbrie 
1777. de un amic: personal din Hamburg 


„Poarta, cedând Austriei, 
crificat numai dorinței de 
durea, sau mai bine zis 
- sau. Buchreina, wdată altă dată de sângele po- 
toncz, şi care se mărgineste cu, Trausilvania 
la apus, cu regatele Galiției si Lndomiriei la 
nord-vest şi nord, forma altă dată o arte 
foarte întinsă a Transilvaniei. Stefan col Mare 
o reuni la Moldova. Acum câțiva ani, Austria, 
pretextând că are asupră-i drepturi vechi, o 
revendică, intră în posesiumea-i şi obțima să 
i se tedeze în perpetuitate proprietatea de 
citre Poartă. Bucovina nu-i decât fa 3/4 de 
leghe de Hotin, destul de aproape pentru a o- 
pri incursiunile Turcilor, 

„Hosnodarul (Ghica) ma voit să consimtă la 
cesiunea acestei regiuni de către Turci, dar, 
cu toată opunerea lui. actul de cesiune fu con- 
sumat Ja 1] Octombrie trecut: şi generalul 
Și, Pleny (sic) primi în numele Curţii de la 
Viena, omașiul şi jurământui de jidelitaie ale 
acestui popor“, * 


Bucovina, a sa! 
a păstra pacea. Pă- 
districtul Bucovinei 


Ta tot cursul anului 1777 gazetele şi re- 
vistele nu mai conțin nici n sineură linie 
cu nrivire la deslipirea Bucovinei din 
trumnl tărti, 

Consfinţirea solemnă a raptului din.1775. 
ormanizată - de guvernul imverial cu o 
artă movistrală, menită să arate Euronti 
că fatatiiățile etnice not să se acorde cu 
cele politice. cân! se nrocură valului 
„ranem et circenses“, avu loc în Octombrie 
1777, în aceiaşi Innă în cara la Iaşi, ce_ 
nnt lui Grigore Ghica, detestat He Imne- 
iati. cădea sub cuțitul Capigiului de ia 
Bender. 3 

Rezisorul serbării  dinire culise, va. a- 
nunia Euronei. printr'o serie de scrisori: 
Clişeie răsvâridite de Oficiul relaţi'lor ex- 
terne de la Viena, cit populaţiile noului 
ducat înalţă snre cer imnuri de mriţu- 
mire şi ştie să aprecieze avantagiile imen- 
se ne cari le-o afluce nou» sfănânire, răs_ 
vântini en bells hunurile pământeşti Ei 
Tuminile progresului. 

Vom reproduce» una din aceste seri- 

ori-tiv, acea nubleată. de „Tonrnal his: 
torione:et politique des principanx evânt- 
ments" din Geneva în no. 3. din 10 De- 


cembrie 1727, datată din: Viena, din 12 
Noembrie acelaș an.: 
„Districtul Bucovinei din Moldova, fiind re- 


unit: domeniilor Maiestăţilor. Lor Imperiale și 
Regale, nouii vasali au depus la 12 ale junei, 
trecute (Octombrie), îu oraşul Czarnowe. (sic), 
jurământul de credință în mâinile Baronului 
de Spleny, care-l primi aşezat sub baldachin 
măreț, în faţa portretelor acestor auguşti su- 
vetani, Această ceremonie, a cărei noutate a- 
trăsese un mare număr' de spectatori şi cea: 
mai mare parte din nobleta Poloniei şi a Tran- 
silvaniei, .se făcw cu pompa cta mai solemnă. * 
„După ce seful nobleţei citi formula fură- 
mâutului, şi după ce nobilii (poerii), poporul 


Li 


cit AL 


UNIVERSUL LITERAR 


Limpezimi” xi 


Din desi: la erucea drumului de-ojungi, 


Când umbrele se fac mai lungi — e A ci 


La gârla liniştită de cobori, 


Iți cântă roata unei mori, mia 0% ma 


Dintre arinii verzi n'o vezi de fel, 
Dar murmurul încetinel 

De ape limpezi legănatem scoc 

Te va urma din loc în loc... 


Şi tremurul cel proaspăt de arin 
Senini ea râul de senin, 

In pieptul tău de-acuma va cânta 
Aşa cum bate inima. 


ION. PILLAT. 


Din volumul cu acelaş titlu, care va : 


apare la. primăvară. 


rep n: 


- —..[ 


Die 


ma 


Sea a > as , 


şi chiar popii (preoţii), de rit grec îl denuseră, 


Sa celebrat un Te-Deum. La finele acestuia 
sa dat un banchet splendid. servit cu multă 
somptuozitate şi gust în diferite pieţe superb 
împodobite. unde se ridicaseră 27 de „mese, de 
26 tacâmuri fiecare. 

„n bubuitul tunuritor s'a băut în sănătatea 
Majestăţilor Lor. 

„Seara s'a aruncat populaţiei 2000 de ilorini 
şi s'au distribuit 6 boi fripţi şi preparati în 
diterite. chipuri, precum şi o mare cantitate 
de pisări. In. diferite cartiere, fântâni. de vin 
curgeau. fără încetare, 

„Serbarea sa terminat printr'un foc de ar- 
tificii şi prin „o 'ilbminaţie generală, care, u- 


nisă la. 5000 de lampioane, cari împodobiau, 


fatada locuinței Baronului de Spleny, răspân- 
diră o lumină orbitoare, în tot cursul noptei...“.. 


A aoiaei scrisoare, cu mici variatie da- 
în4ă tot din Viena, îns din 21 Noemhrie, 
fienrează în juienalul lui Linguet, din 
15 Decembrie 1277, pavina 447, în 
rier d'Avienon“ dîn 16 Decembrie ; în ;„Ga- 


zette Utrecht“ dn 20 ale aceleiași luni ;, 


în „Gazette de li Faye” din 22 Decem- 
brin etc. atit 
Când se 'aduse 1 cunostint: a Mariei 


Tereza rezuliatul fericit al sorbărilog | de” 
omagii și credinți din noul teritoriu. în- 
cornarat în al B5-lea an al glorioasei săle 
domnii, îmnărătcasa vărsi una din acele, 


lacrimi de bucurie pe car! In.ținea în re- 


7ervă mentru momente solemne... 


Im fiecare. nou mărzăritar cw care ÎM-: 
habsburgică. Majestatea 


vodobia coroana 
Sa vărsă una din aceste nenretuițe a- 
erimi : la '1772 Ja anexarea. Gatiţiei;, la 
1773, la „câştivarea“” Lorlomiriei ; Cu re-" 
eret fusese nevoită, st rețină lacrima ve 
rare, în 1774, se pregăti» so vers li ali- 
nirca comnlecti si definitivă a Olteniei, 
pe care, însă, Sultanul avusese ineleganța 
să t-o refuze, 


Această simfonie. de lacrimi politice în-! 


snivase Jui Prerterie cel Mare al Prusiei 
cunoscuta frază de un umor pitoresc şi 
inciziv ln adresa“ Impărătesei Austriei + 


„Elle nleurait 


“et -prenait 
toujours“, 


tonjours-.u. 
LEON. BAIDAFF 
Paris, Septembrie 4926. 


„Cour-, 


UNIVERSUL, LITERAR 


| Mic . i 
Tratat de estetică literara 


SAU 


Lumea văzută estetic 


3, 


CE NU ESTE FENOMENUL ESTETIC ? 


da 


Când sa putut face o închisoare din 
limba vorbită şi scrisă, pentru „gândul“ 
care o întrebuințează, cât de uşor sau 
prescris artei literare juguri, mai totdea- 
una mascate şi răsplătite cu premii acu- 
dcmice, cu onoruri publice |.., 


a) Artistul „sănătos“ în conecpţii. 

“ Trista pățanic a foiletonistului Max 
„Nordau, medic de meserie, care la finele 
veacului trecut a scris o carte asupra er- 
vilizației, (fin de siăcle“ intitulată „De- 
generare“, din punct de vedere al „să- 
nătății”,, ma compromis definitiv acest 
jug. Încă se mai află judecători și pre- 
țuitari: de : artă care caută „sănătate“ 
şi impun acest criteriu printr'o clasifi- 
care şi erarhizare adecuată în arta 
literară. € 

: Max Nordau fusese logic — el era 
medie. Nici un medic n'ar putea susţine 
că opera literară a unui degenerat e să- 
năitoasă ! Cercetări asupra simptomelor 
şi caracteristicilor fizice ale artiştilor, 
na putut face amănunţit; dar a între- 
buinţat cu multă ingeniozitate îiot ce 
-stia anatomie şi biografic cu privire. la 
Verlaine, Tolstoi, Wagner, Maeterlinck, 
Nietzsche _— şi alţi „degeneraţi”. 

Era îasă atât de evident că cei mai de 
seamă artisti nu se bucurau în deobşte 
de o sănătate prea robustă şi ci n'ar fi 
susținut niciodată comparația cu anato- 
mia şi fisiologia unui profesor univer- 
sitar, bunăoară, că principiul medical 
al lui Nordau a suferit de atunci oare 
cari îndreptări... „Sănătatea“ se rapor- 
tează azi numai la elementul sufletese 
al artistului şi erarhizarea operilor de 
artă se face luându-se de bază această 
sănătate... metafizică. Scriitorul ca om, 
purtător al acelui suflet creator, nare 
nici o însemnătate. Toi jocul, notăriitor 
în multe privinţe, în!re trup şi suflet; 
lăsat în seama ştiinţelor oculte. Că scri- 
torul își încheie viaţa întrun ospiciu, 
întrun bordel“ sau pe pragul unei mâ- 
năstiri. acest fapt nu spune nimic tnedi- 
cului literar. Opera,de artă se desface 
de creatorul ei, ca părul, unghiile sau 
mucoasele, cu. cxiraordinara însuşire că 
nu sufere de niciuna din suferințele ta- 
tălui. Acest fel de a judeca se împodo- 
beşte upoi cu însuşirea de a se putea 
numi. „obiectivă“ — căci mu ţine seamă 
de autor 1). Metoda are şi avantajul că 
nu se încurcă în biografic, uneori peni- 
bilă, alteori cu neputinţă de stabilit în 
ce are ea mai ascuiis, mai individual și 
deci mai prețios. 

Am căutat temeiul sistemului critic 
medica! şi ne-am întrebat: Ce înseam- 
uă sănătos ? Trupeşte, toți oameni sunt 





1) In literatrura română, d. M. Drago- 


mirescn este tipul reprezentativ al aces- . 


ti soi de critici literari. Despre M. E- 
ninescu a scris următoarele ; „Memoriu 
lui Fiminescu să rămâe pură şi luminoa- 


să, aşa cum se resfrânge din opera lui: 


poetică, iar nu din viața lui atât de aven- 
inroasă şi neegală“. Această viaţă a Iui 
Eminescu în definitiv ar trebui să ne 
fie indiferentă”, ete. (In ,„.Noua Revistă 
Română" din 15 lunie 1914). 


. 


iai anult sau mai pujin bolnavi, niciu- 
nul nefiind organizat şi nefuncţionând 
după un tipar ideal stabilit de vre-o fa- 
cultate de medicină ; oamenii trăese: în 
virtutea unui compromis între organe 
pe de-oparie, între organe şi lumea în- 
prejmuitoare; pe de altă parte. 

Cum o îi sănătatea pentru suflet ? 

Psihologia, care e o ştiinţă miraculoasă 
întrucât nu numai că studiază elementc- 
le şi procesele sufletești, dar are virtu- 
tea să şi creeze stări de suflet! a stabi- 
lit definitiv că sufictul omului «e alcă- 


tuit din trei funcţii capitale: voinţă, in- 


teligenţă şi simţire. Omul simte prin 
cele cinci simțuri, înțelege prin €recr şi 
vealizează prin mugehi. 2) Orice atrofie 
sau hipertrofie în cele trei organe st- 
fletesști constitue o maladie. Operile de 
artă, oricât ar părea de originale, care 
ar crea îipiiri cu organe sufleteşti u- 
trofiate, vor fi socotite bolnave şi 
clasate  întro* rubrică inferioară.. Crea- 
torul unor astfel de opere nu e valabil, 
oricât ar fi de original, iar  usemenea 
lucrări nu vor fi niciodată cercaţii de pri- 
mul rang. 3) 

Ori care ar fi valoarea didactică a u- 
nui asemenca sistem de judecată drtis. 
tică — întrucât menţine cchilibrul fisio- 
logic al elevilor de liceu. al studentilor 
şi studentelor din primul an de litere, 
aplecaţi din diferite exacerbaţii glandu- 
lare la hirertrofii, excese şi perversiuni 
-— arta literară nu-l poate adopta : în 
niciunul din fețele Ii. 

EI nu poate fi nici măcar combătut: 
simpla lui expunere te sileşte să iei to- 
nul slumet 'cu riscul de a compromiie 
stilul ştiinţific. Adoptând sistemul :me- 
dical în estetică iei poziția cea mai falsă 
față de însusi fenomenul creatiei, care 
n un fenomen nlin de „maladii“. atrolfi. 
hivertrafii, exeitații. unestezii, alianţe! și 
inverțiri pshice — fapt la îndemâna si 
ronirolul celui mai umil scriitor sau ci- 
titor. 

Seriitorul nou. original. c ' totdeauna 
Wolnav” faţă de scriitorii precedenţi și 
fără o: descompunere, o - dizociere nouă 
si o nouă îmbinare a elementelor 'sufic- 
lesti sau a mijloacelor da, exrresie. nici 
nu se poate concepe viata. fenomenului 
esictie. care e contrariul fenomenului 
normal şi Jeci sănătos, al repetilici. Toate 
scolile noui literare au fost, la apari- 

> Astfel de critici nsihologi nu bagă 
«die seamă ci se desființează pe sineşi 
când pun în fruntea vietei nu pe omul 
de simtire sun inteliență. ci pe omul 
A votnţă care subordonează pe ceilalți 


doi — precum în viaja „sănătoasă“ se 
și întâmriă !... . 

m DM, Pwacomirescu a socotit -pe 
„Mamlet“. eron hrinav, inferior 'riesci 
„Romeo si Julieta“, — operă „sănătoa- 
să — vână ce d. I. Botez a dovedit că 


Hamlet, printul shakesnearian e un om 
de enpreie sănătoasă. D. Prasomirescu 
a ridicat deri şi ricsa Iainlet la ranzul 
de: carotoneră. In ce priveşte re Ion 
Quijotte d. Dragomirescu a dovedit. 
pintr'o diabolică intarrretare psihologi- 
că adevărn! că Don Quijotte e un erou 
perfect sănătos ! 


RI 3 


tia lor, învinuite că sunt „bolnave“, când 
de fapt ele: nu făceau decât să Înnoiască 
«vita literară. 

„Ce crcer pândit din toate părţile de 
fantome şi alarmat în fiecare clipă de 
un sistem nervos cu soneriile capricioa- 
se a putut. confunda voluptatea ordinei 
artistice “a mnouei creaţii cu .voluptatea 
ordinei de funcționare a _intestinelor ? 
Şi care neam e atât de lipsit de sănătate. 
încât, speriat de jocurile spiritului, supe- 
rior naturei,,să accepte un sistem urtis- 
iie metanizat la trei funcţii sufletești, 
ca un iasornic ordinar cu trei roale —. 
eliminând pentru totdeauna orice posi- 
bilitate de creaţie vie, miraculoasă, ab- 
surdă și originală ?.. 


b) Psihologismul. 

Psihologismul. care face ravagii în pu- 
blicul cetitor, e în bună .parte: o conse- 
cință a sistemului critic medical. 

Nu ne vom ocupa de romarul sensa- 
țional care nurcede şi se adresează unei 
psihologii. clementare. Aci intră în joc 
nu numai surpriza “sau frica animală ci 
ci acele false sentimente pe care le 
creează în cititorii, naivi zialele cduca- 
jia insuficientă, primele cărți,  Falsele 
sentimente, după desmințirile vieţei nu: 
piee din sufletul oamenilor : ele rămân 
ca niste coarde literare, pentru a răsuna 
mai departe în zilele de poezie. (Avem 
astfel în societate lucrători pricepuţi - în 
„e savoir-vivre“ al prinților si marclu- 
zilor, doamne din” cea mai. nobilă spită, 
experte în gesturile, danțurile şi cânte- 
ccle apaşului parizian). i 

Sce*nţelege de la sine că prin iscusit 
gism, unu voim să osândim tendința de 
aprofundare psihologică, de disuriare au 
sentimentelor „simple“, utât de firească 
marilor scriitori. Cu această adâncire şi 
“lescompunere, scriitorul îşi: înfățișează 
chipul său cel mai. personal. prin care 
<» antentifică în lumea creației artistice. 
fvrebue asânddită însă cu toată enerzia — 
căci prin înfăţisarea-i satantă și limba- 
iul technic riscă să falsifice esenţa sim- 
tmântului estetic si să-l abată pe tărâ- 
muri cu totul străine — tendinta atâtor 
critici literari care vor să vadă în psiha- 
logismul scriitorului (care e altceva de- 
cât psibologia lui) însăși caracteristica 
sa artistică, 

Psihologismul pare să fie boala cca 
mai răcnândită azi în lumea literilor şi 
vatazitul ei a infectat creerii cei mairo- 
buşti. Cititori si cititoare nn caută în o: 
rerile lierare decât confirmarea propri 
ilor senzaţii și căzând în extaz sunt gata 
sii ție În căpătâi nopți întregi, opere Ii- 


terare fără valoare în catre se află un 
ș Lu 

joc de suflet recunoscut. În sociotățile 
«le literatură. în saloanele particulare 


unde se practică pe o scară mai mult 
sau mai puțin întinsă  srortni-literar. 
membrii şi musafirii se. dedau la nes- 
fârsire discuții în jurul psihulegiei eroi- 
lor literari, combătână, apărând. com- 
părând. amendând şi complectând anu- 
mite trăsături sufleteşti. Și cum psiholo- 
gia. chiar-pentru specialiști. este încă o 
ştiinţă la încenuturile ei. abia desfăcân- 
«iu-se de alte științe fără ajutorul cărora 
ar cădea în neant. discutiile psihologice 
pe teme'literare jau înfățișarea şi au 
vretul discuţiilor. între filosofi asupra €- 
lementelar naturci, înuinte de anariţia 
lui Lavoisier. sau prețul discuţiilor as- 
tronomice între astrolagi înainte, de apu- 
rita lui Copernie: 4) 


o mi 
4) F. interesant din acest punct de ve: 
dere Institutul de literatură, sub nreşi- 
denția d-lui M. Dragomirescu, unde ti- 
neri şi tinere studente se dedau la adr- 
vărate orgii de „psihologie“ literară, so- 
cotind că cercetează arta literară. 


[.] * 


Taină de toamnă 


Un somn rece mi-a mâhnit pleoapele 
noaptea “ntreagă 

şi un vânt, nălbit de lună 

smulgea şoselei suspine 
de colb blând. 

De aur trecea cântând de toamnă 
o vară de inimi 

gonite, căzute, trecute... 

Un asin cu glas de vremuri duse 
chema depărtările . goale. 


Plâns van sa măbuşit în luncă; 
îi sunt tainele de pătruns 
cu ochiul 
sau pierdut întrebările 
fără de zăspuns, 
ostroavele au secat 
cu frunzele lăcrimate. 
Greerii şi-au strâns 
cântările pe inimă, 
Cărările s'au întins mai line 
spre lună, printre frunze, 


Pe luciul înalt şi pal 
iernează cirezile de nouri. 
Un ulm mai desnădăjduit 
şi-a strecurat brajele goale 
printre stele, peste lună 
prin vânt, în noapte. 


O, la singurătatea mea 
nu sta mai părăsit nimeni 
şi mâinile-mi se odihnesc 
într'un pustiu de mâini plecate... 
Cu ochii înehişi je jumătate 
mi sta părut ceva. 


FLORICA MUMUIANU 


tenace 


La :noi, d. G. Ibrăileanu, reprezenian- 
tantul criticei literare în mișcarea popo- 
vanistă, fiind: acuzat că ochiul său literar 
a avut vederea scurtă şi că timp de a- 
prape un sfert de veac, încurajând şi 
provocând mai mult literatură țărănistă, 
a falsificat adesea unele talente, a supra- 
prețuit altele şi n'a văzut — sau a văzut 
și a combătut — una din cele mai vii 
mlădiţe ale poeziei româneşti — numită 
pe rând „simbolistă“, „trăznită“, „nouă 
— a răspuns prin două argumente : Lite. 
ratura poporanistă (din viaţa de țară a au- 
torilor, cât mai apropiaţi de sate ca obâr- 
- şie) — e singura literatură originală româ- 
nească, întrucât reprezintă "caracterul et- 
nic curat al poporului român. In al doilea 
rând, atitudinea estetică nu numai că nu 
este incompatibilă cu simpatia pentru 
țărani, dar este condiţionată de această 
simpatie, căci țăranul este singurul ro- 
mân care nu poate fi ridicol, „Arătaţi-mi 
în țara noastră, argumentează d. Ibrăi- 
leanu, ce alt element ar putea admira un 
intelectual estet 7? Nobleţea ? Dar aceas- 
ta e în. plină disoluție. Burghezia ? Dar 
lăsând la o parte principiile teoretice a- 
supra urăţeniei claselar mijlocii, e, adică, 
mai estetic „nea Ghiţă” dela Obor, săl- 
batic şi trivial. decât un Moş Gheorghe 
oarecare, paţalit; înțelept şi plin de o 
fină ironie ? 3 ÎN 

Mai ide nu se pot vedea suferin- 
țele psihologismului. decât în rândurile 
citate! D;-G, Ibrăileanu confundă, bol- 
nav de psihologism, atitudinea proprie și 
originală a creatorului de artă cu însu- 
şirile sufleteşti ale. eroilor din timpul 





5) Viaţa Ti id neaacă Nr. 1/995. 


" decât 


vieţei, ca şi cum menirea artistul ar fi 
să copieze peisagiile socotite „frumoase“, 
să laude sau să redea numai sentimen- 
iele zise „nobile“ şi să admire neapărat, 
dacă e estet, „ironia“ potolită a lui Moş 
Gheorghe ! Dar însăşi literatura română, 
atât de tânără şi pusă la toate corvezile, 
ne dă o pildă strălucită împotriva psiho- 
logismului : „Nea Ghiţă“ creat de ma- 
rele artist al ariei literare care a fost 
I. L. Caragiale, „Nea Ghiţă“ aşa. „sălba- 
tec şi trivial“ cum îl ştim, e mai estetic 
„Moş Gheorghe... la Expoziţie“, 
bunăoară de un oarecare Popescu, „POpo- 
ranist, publicat de d. G, Ibrăileanu în nu: 
mere întregi din „Viaţa Românească“ 1%) 

E drept că d. Ibrăileanu recunoaşte 
numai decât cu părere de rău: „Regre- 
tăm că la un popor de ţărani sia produs 
atât de puţină literatură adevărată cu 
subiect de viaţă țărănească” — dar a. 


"Ibrăileanu va rămâne uimit şi ne'nere- 


zător când îi vom arăta' cauza profundă 
a acestui fenomen întristător : spiritui 
critic poporanist, care din psihologism şi 
uneori cu o pronunţată coloratură etnică, 
a subliniat, provocat, încurajat şi publi- 
cat aproape două decenii o uriașă canti. 
tate de „literatură“ poporanistă cu ati- 
tudine „simpatică“. 

In literatura franceză succesul rapid 
al scrierilor marelui romancier Marcel 
Proust, se datoreşie cu siguranţă psiho- 
logismului, atât de simpatic criticilor li- 
terari, care găsesc aci minunat prilej de 
vorbă lungă și doctă. Marcel Proust, e 
sigur, a înnoit! introspecțiunea prin minu- 
natele-i însuşiri de analisț şi prin prodi- 
gioasa lui memorie, E o 'eroare psihalo- 
gistă însă a crede că valoarea estetică. a 
lui Marcel Proust stă în experienţele și 
descoperirile lui psihologice. Pentru arta 
literară aceste „adevăruri“ — chiar dacă 
ar fi şi adevăruri ştiinţifice, adică sar 
putea verifica, şi pe alţi indivizi, nu nu- 
nai pe eroii speciali ai romancierului 
francez — au o vâloare relativă, şi a- 
nume relativă la farmecul şi originali- 
tatea literară proprie a scriitorului. Prin 
această circumseriere a valorii lui Mar- 
cel Proust, nu voim să-l micșorăm ; pu- 
nându-l, din potrivă, pe acest teren — 
terenul artei literare încare scriitorul s'a 
manifestat — şi nu pe teren ştiinţific — 
unde nu ştim dacă scriitorul a avut vreo- 
dată gândul să lucreze — redăm lui Mar- 
cel Proust toată originalitatea, puterea 
şi savoarea proprie, pe care nu i-o vor 
mai putea răpi nici experienţele viitoare 
ştiințifico-psihologice care lar desminţi 
sau depăşi, nici forma cu totul anti-știin- 
tifică, a scrierilor sale. 1) 

1) Bolnav de psihologism s'a 
şi un scriitor profund original, : 
turgul Luigi Pirandello, când, la Milano, 
a anunțat că stă la dispoziţia publicului, 
înainte de ridicarea cortinci, pentru o 
discuţie contradictorie care ar lămuri 
„adevărurile“ teoriei cunoştiinţii din o- 
perile sale icatrale. 


dovedit a fi 


Cele spuse cu privire la psihologism. 
se referă şi la istorism sau  scientiem, 
ale căror ravagii sunt azi mai mici. în- 
trucât s'a admis de mult în opera de ar- 
tă inconsecvența istorică, iar romanul 
şliințific trece foarte curând în rândul 
lucrărilor de vulgarizare, ştiinţa dove- 
dindu-se “totdeauna mai plină de fante- 


zie decât cel mai îndrăzneț romancier 
ştiinţific. 
(ur:nează) F. ADERCA 


6) Asupra primului argument adu: de d. 
Ibrăileanu — argument care e numai o 
confuzie între etnic şi estetic — vom re- 
veni întrun capitol anume, 


„să riposteze directorul, 


drama- - 


UNIVERSUL LITERAR 






RAMA Cca 
4 dulp 


ES ÎN AA 








Gilbert Stuart, marele iei întâlni în- 
iro zi o doamnă la Boston care-i spiise: 

— Am văzut de curând autoportretul 
d-tale, domnule Stuart şi lam sărutat, fi. 
indcă îţi scamănă atât de bine. 

-— Da ?... Atunci desigur că şi portretul 
via sărutat ? întrebă pictorul. 

— Nu răspunse doamna. 

— Atunci nu-mi seamănă de loc, râs- 
punse surâzând pictorul. 

. 

Yrideric cel mare vizita în anul 1770 
şcoala de limbă latină din Klosterbergen, 
Cuvântarea de bun sosit rostită de diree- 
torul şooalei fu atât de lungă şi. de plic- 
ticoasă că regele nu-şi putu ascunde la 
sfârşit nemulţumirea sa. 

— Anul trecut ai fost mai bine, zise 
Frideric indispus. 

— Să mă ierte Maiestatea sa, îndrăzai 
dar anul trecut 
nici n'am ţinut discurs, 

— Tocmai de aia ! răspunse bătrânul 
şi ii întoarse spatele, 


+ 

Tristan Bernard pierduse trenul, dar 
trebui să plece în aceeaş noapte la Ver- 
sailles. Opreşte un taximetru, 

— Cât vrei:până la Versailles ? 

— Patruzeci de franci. 

— Patruzeci de franci ? Ta ascultă, in- 
tră: dumneata în automobil şi 5 conduo 
eu cu douăzeci. 

Li 

În timpul unui dejun la Anatole France, 
acesta ţinu lui Shaw un lung discurs des- 
pr& însemnătatea geniului. După ce Fran- 
ce termină totul ce avea ide spus, Sha 
răspunse liniştit, 

— Acestea sunt lucruri vechi 
mine. Eu însu-mi sunt un geniu ! 


pentru 


-. 

Intr'o zi Shaw era invitat la o serată 
elegaută înir'o societate londoneză. Un 
violonist îngrijea de muzică, care era 
destul de proastă. 

— Cum îl găseşti pe violonist ? întrebă 
guzda pe celebrul umorist englez. | 

-- Imi aminteşte de Paderewski |! răs- 
punse snrâzând poetul. 

— Paderewski? întrebă mirată gazda. 
Dar Paderewski nu este violonist ! 

— Da nici acesta, însă, nu e violonist | 
replică. rece Shaw, 

L] 

Shaw era ciiat ca expert într'un proces 
literar în contra unui tânăr autor. acuzat 
de pornografie. Apărătorul susține într'o 
lungă pledearie că pasagiile încriminate 
erau „artă“ pură, iar nu pornografie. 

Preşedinicle se adresă deci expertului 
cu înfebarea 

— Puteţi lămuri curţii sensul artei ? 

Shaw se ridică, privi îndelung pe fiecare 


judecător în parte şi răspunse „Na !“, 


RUD. A. KNAPP, 





“UNIVERSUL LITERAR 


[i SR tt Ş 

„ jEixptessul orient descindea din deti- 

»leurile 'osrpatine în regiunea colinei mun. 
tenești. Priveliştea cumințită se desfăşu- 
“ra vast, distribuită în suprafeţe tără co. 
sur. "Trenul circula încetinit, patinâna. 
Ascultam o discuție între doi tovarăşi de 

". compartiment : unul, sfrijit, cu ochiul al- 
băstrit de ascetism, celălalt suplu şi ve- 
gel.. Pe uscăţiv cred că-l chema Fedor, 
pe celălalt Tristan. 


„TRISTAN... superstiţiile ideologice nu 
trebuesc înălțate peste : viața omului, 
să-l înstăpânească şi să-l sugrume. Re- 
voluțiile recente, au strivit şi lesul idei- 
lor ;, vii -au rămas numai oamenii. Ce- 
iace oferă, după mine, veacul nostru 
spectacol singular e incendiul intoleran- 
ței, bancruta logicei ei. Desigur, pasiu- 
nile se deslănțuie necontenit, cutremu- 
rele .şi fluctuațiile se : înregistrează 
“pe placa istoriei, dar omul, omul care 
judecă şi dă sentinţe, e simultan specta- 
tor și actor, deaceia nu mai e ideolog, 

FEDOR. Da; da... Am asistat odată la 
o lectură în casa unui reputat critic. 

Un fel de — ştiu eu ce? — cetia ceva 
cenușiu, cleios şi fără dimensiuni, ceva 
peste care atenția alergă stafie şi nu se 
lăsa prinsă. Un retorism şi o greşită si 
uare de. cuvinte ustură urechea. O irază 
ne-a reţinut atenţia: „Mintea lui... (nau 
îmi amintesc numele victimei eroice) se 
înfioră din. negrul unghiilor până în ne- 
grul ochilor“. — Nu căuta originalităţi 
„de astea silite, îl sfătui cu modestie criti- 
cul. lartă-mnă, maestre că sunt original ? 
a răspuns suficient de prompt jigodia... 
Ţă-l închipui pe Dostoiewski cerând scu- 
ze pentru originalitate !... ; 

T, Ştii cât îţi preţuese şi subtilitatea 
şi filtratul tău venin. Recunoaşte însă 
că lovitura a dat greş. Amicul meu, o- 
mul nu e niciodată lucid când e mâhnit! 
Ştii bine că nu țin să difer de nimeni. 
Țineam tocmai — şi e bine că mi-ai dat 
prilejul — să-ţi citesc o frază miraculoa- 
să, scrisă de un băeţandru de geniu. (E 
dintr'o revistă de „avantgardă” — din 
acele publicaţii bârfite şi ridiculizate de 
oamenii „sinceri”) — „Strădue-te să fii 
banal! i-aş recomanda poetului mare, 
Goana după comun îl va feri de bizare- 
ria pururi detestabilă. (Această bizare- 
rie care ni-l strică adesea pe Rimbaud 
şi nu se găseşte de loc în Ronsard) Dar 
vai de poeţii fără  persopalitate cari 
mi-ar urma sfatul: ce-ar mai preţui 
dacă s'ar arătă nuzi 2,.* 

Nu-ţi pare admirabilă predica împo- 
triva falsului şi pozei — mai ales din 
gura lui Radiguet, romancier precoce şi 
poet de avantaardă ? 

F. — De loc! Voi, occidentalii aveţi 
expresia clară. Ştiţi s'ascundeţi lipsa de 
conținut îutr'o frază diamantin tăiată.., 

T, 
încăpăţânarea ta polemică, noi vă ote- 
rim pretexte pentru profunidele noa 
tre meditații. Noi reprezentăm tipul u- 
man ideal pe care-l imitaţi şi  tindeţi 
să-l încarnaţi şi voi. Urâţi claritaten 
noastră şi o vreţi, dispreţuiţi logica 
noastră. şi vă folosiţi de ea... Dar lăsând 
gluma la oparte, nu crezi că se cuvine 
după nebuna cavalcadă a vriginalităţii, 
nu 0 reîntoarcere, dar o reluare de con- 
tact cu sursele inepuizabilei banalități 
cotidiene... 

F. Nu! Nu cred nimic... 

T. Ciudat! Mai deunăzi îmi spuneai 
că te ispiteşte un elogiu al banalităţii.,. 

F. Da... Ap spus,.Dar cred că mult mai 
simplu. Aveţi 'un fel de a umflă cuvân- 


Totuşi — dacă ţii neapărat — la - 


-. Dialog neverosimil. 


de ION CĂLUGĂRU 


tul şi a-l devaloră că devine ridicul. Am. 
spus: numai banalitatea: imprimă stilul 


“unei epoci, 'dă creațiilor o continuitate 
“în timp, O generaţie e consumată de in- 


cendiu lăuntric cu egală întensitate: fu- 
ria, entuziasmul şi moleşeala ei au ace- 
iaş geneză. Te supui vremei ca temelia 
zidului. Expresia poate diferi dela ins 
la ins, dar ea se bizue neapărat pe câte- 
va standarde, bun comun. Nu refuzi să 
te: foloseşti de standard, cum nu refuzi 
să-ți porți ochii sub frunte... Numai, ori- 
ginalii“ trăiesc în afară de epocă. Sha- 
kespeare a trăit în epoca lui; de acera 
e, poate. și azi viabil. Alţii, „originali“ cu 
totdinadinsul s'au stins. 

T. Mărturisirea ia e numai pe jumă- 
tate dreaptă. Dacă vrei, în aceiace îi pri- 
veşte pe oameni. Nu şi opera de artă“. 
Inspirația e ploaie de lidurici;. ceiace 
„face“ arta e voința artistică. Nu vreau 
să te pun în acord cu mine; dacă vrei, 
să-ți fac şi en o mărtutisire. Nici „oc- 
cidentalii“ nu's numai de suprafaţă. Po- 
sedă aceiaş viaţă de subconştient vege- 


tativ ca şi „profunzii” care se complică - 


pentru simpla plăcere de a nu  recu- 
oale că linia dreaptă scurtează dru- 
mul... 

In mintea mea, oamenii s'au așezat în 
tipare pe categorii subtile. Ca întrun 
vestiar complet am la dispoziţie exem- 
plare diverse: cameleoni şi fiare tâm- 
pite, bestii talentate şi tâmpiţi anodini, 
tâmpiţi agresivi şi inşi fără cusur şi re- 
lief. | mai desgustător exemplar: e 
maimuța posedată de perpetua isterie- 
modă, maimuța exasperată, de inteli- 
genţă şi excentrică“, posedată de oricine 
se preocupă de ea, un anotimp, o zi sau 
msi puţin. Câteodată, maimuja scântee 
cu licăriri cari par flăcări peste comori 
încă nevăzute, câteodată bate cuvinte 
care sună a monedă veritabilă. Dar e 
îals, totul până în mădnvă! Pe an ce 
trece, remarce că tipul se multiplică, 
probabil din pricina instrucției obliga- 


- torii. Să-l vezi pe un bătrân sur care se 


strădue tragic să devină original, se sub: 
fiază cu graţii de baletistă ! Ce să-i faci ! 
Să-i tragi palme? să-l sfătueşti, de- 
cent, să se onminţească ? să-l porecleşti 
cu numele nuei plante? Păstărnac, de 
pildă ? M'am gândit de mult că viitorul 
e al colectivităţilor citadine. 
trase la strung, Vom fi cu toții anonimi, 
anonimi ca pietrele și livezile pentrucă 
vor fi prea mulie celebrități. Vom pri- 
cepe faptele cu tact şi selecția se va 
face după alt criteriu decât acum. Vom 
accepta creațiunea neiscălită ca pe o ca- 
tedrală, ca pe o piramidă, ca pe o:po- 
veste cu eroismul cioplit în cuvinte, ca 
pr_un ostrov, înălțat din valori. 

Dar până la apariția tipului, meșter 
anonim, omului număr, maimuța fiţărită 
mă desgustă... 

F. Dar Insul tăn e puţin periculos, pu- 
iin interesant sărmanul!  Ințeleg: te 
desgustă, pentrucă întreţii un comerț ce- 
rebral cu el. Tu vrei uşile să cugete şi 
te supără că scârţâe numai. nCnosc un 
tip mai abject, pus în circulație de sa- 
vantulâcul limitat şi grețos:  sincerul 
sentimental, grav, agrementat de o țăcă- 
lie sau barbă. E răspândit cât și instruc- 
ția primară. Imită cu sinceritate pe oa- 
menii excepționali şi se crede  excep- 
țional pentru că... imită. E umil cât e 
singur cu tine, impertinent și impetuos 
când e întovărăşit de semeni de ai lui. 


El e molima maimuţăriei perfect tâmpi- 


te, care nu -te amuză nici cât un calam- 
bur: se înmulțeşte ca infuzorii. Numat 


poleite, - 


Adam şi Eva 


Piângea Adam gonit din rai 

Şi“n urmă 2 i 
Privirea “nlăcremată şi-o “ndrepta. | 
Iar Eva cu achii plini de lacrimi 
Alături sta. e 


Şi s'a întors Adam spre dânsa 
Cu gând duşman. 

Dar când văzu - 

Că ochii îi sînt plini de lacrimi, 
Mut în genuchi căza 

Şi sărutându-i lung genuchii 
Şopti, întrun târziu :: 

„Taci Eva! Raiul fără tine, 
De-acum va fi pustiu! i 
Taci Eva ! Să zâmbim de-acuma 
Şi în dureri, mereu! 

Cu zâmbetul, -ne răzbunăm 

Pe Dumnezeu, dai 
Durerea sto *'mpărțim în: donă 

Şi să 'ncercăm s'o 'njrângem, 
Căci Dumnezeu când ne-a gonit 
Din rai, 

Dorea să plângem. 


V, M: FLOREA 


acizii puternici, anarhia fără hotar îl di- 
zolvă, îi tae puterea le suggestie. Dar, 
ne-am îndepărtat, Dragul meu, numai 
secolele de grandioase agitații au dat 
exponenţi de seemă. Pentrucă: numai 
in răstimpul -dramelor colective, viața 
se desfăşoară. cu spectacole neîntrecute 
şi mârsăvie neîntrecută. Dramele gigan- 
te, crează obstacole, limpezesc - văzul şi 
conștiinia oamenilor. În  vacarmul lor 
naşte artistul seismograf, care  înregis- 
trează cu fineţă şi subtilitate, fără vrere, 
fără pză. Arta nu poate fi, în raport cu 
viața, o decoraţiune pe un text străin. 
Tată, de pildă, arta poreclită modernă : a 
fost obsedată, în pruncia ei, de fetigis- 
mul technic ; a uitat pe om, precum th 
uită toate. doctrinele colectiviste ; preo- 
cupate mai ales de entităţi metafigice. Ea 
ne-a revela un peisaj intelectuitt: nou, 
ne-a oferit o lunetă optică nouă şi ne-u 
fixat o altitudine nouă. Fa. va începe să 
circule, monedă curentă, ca limba, ca 
moravurile. sacrate. când se vor aşeză 
straturile de geologică senzibilitate, când 
se va ivi omul cristalizat şi de 
credință... -+ - 

T. Trăim încă gub regimul farsei gro- 
teşti în politică, artă și viață cotidiană, 
Emotivitatea noastră e plină de farsă, 
cum a fost în evul mediu, cucernica. ne- 
tiință a artistului, pertfa lui anonimă. 

seal că pe farsă nu se poate clădi ni- 
mic ?.... 

F. Arta a fost adesea o farsă împotri- 
va naturei. Dece n'am râde câteodată şi 


de noi ?.., 
ION CĂLBGAĂRU. 





asset, € 


bună | 


cate 





TOULOUSE-LA TREc 


În seara aceasta de toamnă,  blajină, 
craul mou mi: se ițeşte prin fereastra 
senidă a atclierului şi se pvoiedlează, 
tremurând “și fragcd, în ogliugioara de 
pe masa cu vopsele. 

De departe — poate din preajmă — 
de diucolo de întele iamărâte ale salcâ- 
milor care“nui închid orizontul. viu, între. 
rupte câte odaiă de huruitul surd al 
tramvaiului — picurări de violină, acor- 
tri de timbală şi. în răstimpuri, gal. 
gara argintie a unor râsete de femei, 

Am lucrat toată zina — si animalul 
din mine rere odihnă, 

„Dar sufletul, pelcgrin neodihnit. se 
silosie să “mă  smnleă somnului si 
să mă poarte pe bărăganele adânci și 
întinse ale amintirilor. 

„Toamnă... crai nou... ziduri înalte. 
glas de violină.. râsete 1e femei... man- 
sarda... Montnarnasse.. Parisul... 

Si iată, mintea mea prinde să depene 
înfigurat... să cutreer bulevardele, mu- 
7eele cafenetele, barurile, cavernele ino- 
centilor... i 

Degas. Forain, Laufrec,.., esteţii detec- 
livi ai lumii narisiene, apar, fantome 
scumpe, în închipuirea mea — şi. pânzele 
Jor, desenele lor, schițele lor fulgeră- 
toare, se <nvravun, se nronmhlă, se în- 
vârt în jurul meu. iau înfătocări aievea 
— si deodată atelierul e uăvălit de îm- 
bulzeala “nei societăți carnavaleşii, în 
vhepuiala căreia, ufectată, simţi uşor ti- 
pătul greu al dramei — care vrea să fie 
înăbuşit, i 

Câr eroism se desfăsură, Doamne |... în 
societatea contemporană ! 


M'lioane de inşi, cu nobile temeiuri su- 
fleteşti, cu înalte şi pure idealuri. arun- 
cate deavtalua. în teascul urias al unei 
Îutocmiri sociale rigide, pozitive şi ne- 
iertătoare. i 

Individul, comprimat în  nemărginita 
pifiie colectivă a 'omenirii, se „adaptea- 
ză” mediului, aplatizându-se până la ne- 
vcunnoastere. ori meschinizându-se până 
la desființare. 


- Adoptarea la mediul social — e re. 
mau cotidiană, e năpraznica ispăşire, e în- 
fricoşătoarea Gheenă, — unde  tinătul 


nu-ți este îngăduit, unde nu se află în- 
duvare şi mila nu (i se acordă. 
Veareia trebuie să pari nepăsător, ue- 
hun gi vesel... . 
“Trebuie să râzi — ca să muschezi plân- 
SUL. 
In clocotul râsetelor, în grotescul miş- 


cărilor şi în iarmarocul vioi împestrițat 


al. costumelor — rari au fost artiştii cari 
an ştiut să surprindă eroica minciună, să 
desvăluiască, suh fastul pudrai al apa- 
renţelor, durerea adâncă ce nu vrea să 
fie mărturisită şi — în îmbrăţoşșările ir 
ținlui. — să lămurească setea pentru un 
ideal de puritate, pe care veacul nostru 
îl alungă. 


* 


In toamna aceasta stau împlinit două 
zeci şi cinci de ani dela moartea lui 


Toulouse Lautrec, — una din cele mai 
mobile si fotuşi din cele mai nefericite 
personalități ale artei franceze din seco- 
lul al XX-lea. 

Născut la Albi, în ziua de 24 Noembrie 
1864, Henri de Toulouse Lautrec, fiul con- 
ielui Alfons de Toulouse-Lantrec Montta 
si a contesei născută Adâle Topic de Ce- 
levian —- muri la 9 Septembrie 1901, în 
castelul Malomă, din Civonda. 

Nu avea încă patruzeci de ani cânda 
închis ochii — și totuşi opera lui a izbu- 
tit să se impună şi să revoluționeze — 
duvă moarte, 

Fetroniat din copilărie, silueta acestui 
artist, în care clocotea un sânge regal. 
eri îngrozitoare ! 

Doru! de vicață —- dar mai ales acea. 
liolahtă. diavolească si sfântă curiozitate 
îl purta pe acest schilod pretutindeni a- 
colo, unde viaţa se desfăşnra sub asper- 
tele ci cele mai veheneute, mai fasti- 
diouse, mai contrazicătoare.., 

Si mai crude... 

„După o petrecere stearpă prin diver- 
selo ateliere ale maestrilar de aparat — 
făcu cunoştinţă cu Forain, acest feroce 
s«rutator al vieții contemporane, care-l 
conduse în atelierul lui Degas. 

Din clipa aceasia — tribulatiile și in- 
certitudinile tânărului artist făcură loc 
unei aprige concentrări asanra mediului 
pe care — eu nevinovată desfrânare — 
ii nlăcea să-l frecventeze. 

Barurile, santanele bordelele, baturile 
coslumate şi mascate... cantinale upaşi- 
lor — fură, nenâibnit, atelierele lui noc- 
turnee, unde Toulouse-l.autrec consumi, 
en egală gencvozitate, alcool şi geniu. 

Lin degenerat ? 

Tin decadent ? 

Spiritele meschin echilibrate si sufle- 
tele seci au putut-o crede şi afirma, când- 
va. 

Si fiindeă ele erau îmbrăcate în falşa 
haină a autorităţii profesorale — de care 
publicul mare şi oficialiiatea se impre: 
sionează până la superstiție și lasitate — 
Toulouse Lautrec a irehvit să sufere, și 


UNIVERSUL LITERAR 





TOULOUSE LAUTREC: COATEUZA 


si suporte, pe lângă umilirea schilode- 
nici, una mult mai crwlă şi anai sfâșic- 
ivare ; indiferența faţă de arta lui — dis- 
jireţul şi hula. 

Şi cu toate astea opera lui Toulouse 
lautrec continuă şi sporeşte spiritul ce- 
loi mai bune tradijiuai franceze, 

Un clasic, în care echilibrul, expresiu- 
nea, naturalul, caracterul și vcrva, fără 
literatură, se contopesc întrun ansamblu 
armonic, viu şi suggestăv. Aa 

Profesorii doctorali, criticii cu sensibi- 
litatea de sticlă, şi oficialitatea cu hăr- 
nicie de cioclu, — sa dumirit, deabea 
după douăzeci de uni dela moartea artis- 
ului, că sufletul care tremură în opera 
ni Toulouse tautrec este însuşi sufletul 





TOULOUSE LAUTREC; BAL LA MOULIN DE LA  GALETTE 





UNIVERSUL LITERAR 





de aur al Yranţei, leu tot ce ave el mai 
net șicpitat, mai sprinten, mai vibrant şi 
mai cald omenesc. 


Astfel — în 1922 — ia fiinţă Muzeul 
Luutrec, în localitatea de naştere a artis-' 
tului —- iar un portret al pictorului” pă- 


sşeşie triumfător peste pragul Lonvrului 
— în tovărăşia marilor şi nemuritorilor 
meşteri ai Franţei — şi aj lumii. 


N. N. TONITZA 


. 
Mângâitoare 


toboură spre sat, în ochi numai zâmbet 
de soare; Primăvara. 

„Cu mâini de lumină desmiardă grădina 
şi ca se trezeşte înilorită. pe buze cu 
murimnr de ape, coborit din pădure... 

Pe strune de aur îmi cântă în suflet toţ 
raiul grădinii și doruri saprind pătimaşe 
în inima-mi. rece; lumini în capela pus- 
tic... 

Da,, doruri si visuri apuse renase cu 
putere de vraje. țăsându-mi în zări vio- 
iete. în umbre de ariji şi lumini de nă- 
deijdi : copilăria... 

Din ou sunt. copilul sglobiu, desmer- 
dat în cârtec de leagăn. Şi simt atât de 
adânc mângâierile mamii. duioase şi gla- 
su-i blajin îl surprind, *mlădiat de dra- 
goste caldă. pluiind peste ape de râuri 
cuminţi si câmvuri în floare. 

Ori unde-i chipul ci drag, doar ochii 
de țărână nu-l văd? 

Lumiră, ca fulgii de soare, din privirea 
mamei iubite, coboară să-mi vindece rana 
ce inima-mi roade, coboară din zări in- 
finite şi-mi mirue rana cumplită.., 

Dar unde-i sunt ochii frumoşi de ci- 
coare ?... 

Zetirul sburdalnic şi vesel în tainice- 
amurguti mi-adnce sărutul mamii de 
scara... i 

Dar unde-i gura ci dulce, o, unde eşti 
mamă ? 





Z. SANDU. 


11 
DISCUTIUNI 
Pe marginea -«Antologiei poeților de azi» 
(Culegerea Piiat şi Perpessicius) 

Tirania tradiţiei literare, — din cared: nuri, se “aruncă petarde, entuziasmul 
necuviineios să. facem o sperietoare,-un . creşte. Dar cel ce fuge la miază-noapte, 
pe deimm vam 0 ghinră, — vreiudecata_ când se risipesc la miază-zi, steluțe de 
„clasicului“, —- diminuat, prin exces şi artificii, se reculege şi îşi zice: „Reac- 


exclusivism, la o.formulă de laborator 
senbnctie  — seclavaiul Pnţă de rorbicia 
critică de odinioară, iată „școala: ve- 
cleo” — râpă astăzi cu răbdaro, musiră- 
ri şi elevetiri, — de aprecieri în 'artă, 
de principii şi solemnităţi. Ca urmare 


a uvei idiosinctazii, ea cerc; pentru a fi : 


admis, de un consacrat, scrisului recent, 
înrudiri en slovele de ieri. Anchiloza eh: 
duce la erori. pentru scriptele de altă 
dată. eroarea admiterii. fără control, 
pentru ccle de acum, eroarea respingerii 
făvă cercetare, O întâmplare. doar, face 
ca Scrob, Aricescu sau alt bard cu „na- 
tri care sinomitoază“ ri ore de întris- 
tare“, să nu fie cuprinşi de gardul ogră- 
ii bravilor bunici, întervenţia,. frigidă 
mi definitivă a lui Xfaiorescu : alta... ca 
Bolintinzanu să se bucure de reveren- 
tele atâtor işlice: rolul săn  patriotie, 
poezia lui națională, blagoslovirea lui în 
mauuzle şi dicţionar, 


Aceiasi osificare. a dus la straniul unei 


rigidități de doctrine într'um domeniu în 
care se culiivă mirt și asfodele, la o 
religiozitate de verb. deasemeni, emoțio- 
uantă. şi la o revoltă cu năbădăii contra 
cricăpei înovaţii si oricărei tentative de 
cmancipate, 

Explicebil, astfel. succesul față de ve- 
tuşti. al scriitorilor totnşi noi, Sadovea- 
nn, Pătrăşcanu. Cezar Petrescu şi Ionel 
Teodoreanu. Ceea ce fiecare dintre a- 
ceştin aduce nou ca însuşiri sau campo- 
ziție chiar, a fost iertat san nebăgat în 
seamă. tradiţia literară fiind respectată 
de ei, în câteva maniere de stil, în de- 
cența sintaxei, în păstrarea narativului, 
în acceptarea unui diapazon cunoscut. 
Fiecare dintre ei aminteşte, 
rând fhonanl  Nesruzzi. Orohoszru, Vlă- 
huță. Delavrancea, rând făgasul Cara- 
giale, si atâta e de-ajuns ca să li se ierte 
aportul „modern“, — presupunând că 
sta îvit și ochilor obosiţi; tumultul pei- 
«apist nl Îni Sadoveanu, conalioria (în 
sens literar. bine înteles) humoristică a 
lui Pătășcann. 'mohoreala persistent pro- 
vincială a Iui Cezar Petrescu, erotismul 
efch a] lui lonel Teodoreanu şi expresia, 
pitorească. instantanee și obsedantă. a 
imasinei sale, cu reminiecențe sincere şi 
probe. din Jules Renard. - 

Txplicabilă. şi nerenşită înaintea unui 
asemenea senat, a unor poeți ca Arghe- 
si Vinea. Racenvia si PDavirlescu. la ei. 
schimbarea nervoasă de cârmă, siutaxă 


renovată. orice urmă de poporanism ex- : 


clusă, istorioară înlăturată sau folosită 
ca accesoriu, glumă sau mistificare, ritm 
cu violentă frânt de câtonri a ccre zia- 
zagul unui vis, a] unui blestem. al une: 
îndoeli sau al unor atente sondări. 
Căutarea paradoxalului cu orice preț. 
reaetiunea numui de cât, răzvrătire de 
slevi. care au tras Ja fit. obrăznicie ar- 
borată, iată „scoala nouă“ zic reprezen- 
ianții celei vechi. Singurul determinant 
şi logic, și util? Tradiţia. In artă, ca 
pretutindeni. Orice rupere nu-i : de cât 
a pregătire premeditată de greşeli; hotă- 
vâtoare, mai de vreme sau mai târziu, 
pentru risinirea „specificului naţional”. 
Scoala nouă? froare de 
fals voit sau cultivat prin sugestie, pe- 
ricol împotriva „etnicului caracter.» A- 
plauzele nu contenesc, se intonează im- 


oarecum,. 


sensibilitaţe, : 


ținne, da, însă fatală, nu impusă de ca- 
pricii, îmsolențe -sau vanități. Este în fi- 
rescul mers: al lucrărilor, şi corespunde 
fără aproximaţie unei nouă organizări 
lămmtrice, înlocuirea povestirei pe înde- 
lete, a :povestirei pentru povestire. «en 
votaţia rapidă, cu sugerarea şi evocaţia 
prin linie, culoare şi mişcări, Acolo umle 
Alecsandri sar fi. extaziat în versuri 
sute, celebrând dansul vreunei Dridri, 
Aderca, mişcat, mai profund, deci mai 
reţimut, înseamnă atât: 


„Te reculegi... 
lar linia suavă 
dc parcă modela un țărm de mare 
- - Efeb cu mica inimă bolnavă!,.. 
die cap la glensă - curge'n nepăsare:"* 


- Alexandrescu dramatizează un omor 
în somn şi rămâne, pentru vremea lui, 
o dovadă şi o verigă, dar să-i fie astăzi 
peamis lui Arghezi, să „reacționeze“ cu. 
„Dubovnicească“, şi să ne fie şi nouă 
permisă o mai de bună calitate emoție, 
urmărind misterul din : 


su Sau Stârpit cucuruzii, 

S'au uscat busuiocul şa duzii, 

Au sburat din streaşini cotunii, 

S'au despărţit de casă rândunelile, lăstunii, 
Știubcele-s pustii, 

Plopiils cărămizi, . 

S'au povirnit pereţii, a putrezit ograda...“ 
„Ei ! cine străbătu livada 

Ş+ cine s'a oprit ? De ce te-ai oprit? 
ve vrei 2 Cine eşti, 2 

Ie vii mut şi nevăzut ca'n poveşti 2" 


Exprimărei directe. fără discreție şi 
stângace, a răzeşului care abia începe 
să se traducă, i-au răspuns, fără sforțări, 
fără poze san cochetării, eludarea măr- 
tarisirilor subliniate, înlocuirea lor cu 
semi-tonul. <urdina şi piezişul. într*p vre- 
me când afinarea nu mai poate da loc 
clamorii şi viaţa intens intemă, respinge 
brutalitatea confesiunei. Etalărei şi stri- 
gătului în piaţă, li s'a opus un ermetism 
de bună ţinută şi de bun gust, de ordine 
si «le măsură. de savant dozaj si intelec-" 
tuală gravitate, neîntrecut mai impresio- : 
nant și potrivit fără greşală catechismu- 
ini nostru de sufleteşti politețe. 
Dar toate acestea duc, de sigur, la un 
imponderabil, care supără pe - clasicul 
nostru de baştină, iubitor de subiect, de 
fățiş şi de arhaic, de popul, tibicini și 
duias. Și nepretându-se acest imponde: 
rabil la cântăriri sau la etichetări.., et- 
nice, precum îțarul, opinca: și luleauu, 
nici nu se cade a fi recunoscut. Arghezi, 
Vinea şi Aderca, sunt, astfel, explicabil 
conilamnaţi de chelari. : 

Năzvrătire cu orice chip, iarăși nu, a 
polerizare. în jurul unei axe sufleteşti 
care, nefiind pivot de mâini profesori- 
cești fixat, se vădeşte ca atare, fără să 
ia seama la protestările. hrisoavelor,nici 
li prămătita larmă a deţinătorilor sum- 
Imclor arhive. -Înlelegem ca vetustatea 
lor să năzuiască la convertirea novato. 
ului şi la încadrarea lui în rame pră- 
foite, dar tot atât de ușor lămurim că 
învinuirea de rezistenţă pentru - împotri- 
vire numai, e consecința unei apercep- 
ţii : ei bănuesc încăpățânare în renova 


19 


jiile avangardei  simţiud, inconștient, 
propria lor încăpățânare în mucegai. 

Pericol împotriva etnicului ? Candoare 
şi simplism. Sau „produsul“ e factice şi, 
prin aceasta, de la sine se elimină, sau 
e. natural, şi aturci, mecanic, se înglo- 
bează în etnic, adăogându-i un element 
asimilat. , 

Erori de sesibilitate ? Contrazicere in- 
adjecto” şi confuzie. 

O sensibilitate se manifestă printr'o 
vibraţie, mai intensă ori mai puţin în- 
tensă, dar exactă, nefiind de cât un re- 
zultat, Vor să zică: limbagiu mincinos. 
Rămâne să ştim ce înseamnă pentru a- 
cești protivniei, falsul voit sau influența 


prin sugestie, atunci când, de atâtea ori” 


aprobă, încurajează şi adoptă cele mai 
plate alexandrine, mai crispante stri- 
denţe, mai motorii imitații. Nu rar l-am 
surprins iconsacrând, sacerdotal, „Sati- 
vele“ lui Cosmin şi al său „Babylon“, 
după ce, fantastic, au zvârlit anatema 
asupra „Fie-tac“-ului lui Vinea şi „Sti- 
hurilor“ lui Arghezi. 

La urma urmei, totul se reduce, cre- 
dem, la instinctul de conservare al unei 
plusme relaxate şi al unei  desuete cul- 
turi rămase, într'un fel, la buchile sla- 
vone. Depăşită cu imai multe alfa- 
bete şi în nestare de a şi le apropia, a- 
ceastă erudiție, şi falotă, şi bâlbâie, gre- 
fează principii pe tradiţie, . iconoclasm 
pe cerebralitatea-i primară şi pe o sen- 
sibilitate văduvă de rezouanţe. Din pe- 
tițiunea lor de maxime livreşti, din a- 
ceste directive şi bursuflări, nu lipsesc 
nici râvna poruncilor postume, nici pre- 
lungită complacere în reglm provincial, 
azil comod pentru tabiet şi apucături din 
tată în fiu. 

Tradiţionalism, de alifel; consequent 
cu el însuşi:.în familie, prestigiul de 
superficie, acoperă dezordimea şi prote» 
gueşte farsa conjugală ; în şcoală, reto- 
rismul pedagogic înlătură în practică, 
având aerul căl primeşte, simplicitatea 
gestului prietenesc şi bunul simţ al con- 
versației educative ; în politică, suveni- 
rul liberalismului patruzeci optist, slu- 
jeşte la ocrotirea unei burghezii rapace 
şi făţarnice. Tout se itent! 

Pripa românului de a împrumuta ne- 
cernut, disperat, sporadic şi fără temelii, 


a motivat corectivul lui Caragiale, dar. 


ne-a copleşit „şi cu pacostea unei opozI- 


" ții-ciubue vecinic şi permanentă miopie, 


Ceeace impune, însă, o satiră inteligen- 
tă, dreaptă şi civilizatoare, nu-i cu pu- 


tință, recunoaşteţi, să impună o marotă. 


senilă şi o citumelă guturală. 


Generozitatea celor „noi“, va adăpostt. 


totuşi, elegant, nervozitatea ineficace și 
debilă, dar tenace, a acestor dăscălaşi. 
„Se pregăteşte un iatac cu fotolii ai în 


_şi călduţ, scufii de noapte şi dulceţi 


trandafiri şi, în cele din urmă, un din- 
țoliu, şi respectabil, în definitiv, dar şi 
respectat, trebue să convenim, 


ELENA PROTOPOPESCU 





UNIVERSUL LITERAR 





ION MARIN SADOVEANU: Dramă şi 
teatru, Studii şi cronici (Biblioteca „Se- 
mănătorul”), ed. libr. dietezane Arad, 
253 pagini ; 1996, 


lată anbtimpul 'cel mai prielnice pen- 
tru lectura acestei lucrări. Teatrele şi-au 
deschis porţile şi până la ceasul acesta, 
câțiva regi şi-au pierdut. coroanele şi 
câtotva Ofelii au luat drumul mânăstirii. 
Dacă ne-am lua după cronicarii teatrali 
— acești gravi observatori, după obiceiul 
american — recolta de până acum ar îi 
m&i aproape de cahitatea îndoelnică a 
grâului de cât de rodul de calitate al 
podgoriilor favorizate de toamna aceasta 
de aur, În orice caz ei şi-au făcut .dato- 
ria şi-au pus sub teascul lor competinte 
ciorchinii, atâţi câţi stau cules, până a- 
cum, ai literaturii dramatice. Și mustul, 
pare-se n'a pierdut minţile niciunnia 
dintre ei. Insă publicul, priceput în ate 
teatrului tot pe atâta cât și în vinuri, na 
Inat seama la vendicte şi a continuat să 
sape vadul teatrelor, ca şi în anii din- 
nainte. Căci suntem încă în faza teatro- 
maniei, după expresia d-lui Ion Marin 
Sadoveanu şi departe de timpul Ja care 
aspiră autorul acestei lucrări, al unti 
eclaborări între public şi teatru. În ma- 
jcritatea lui, publicul de iarnă nu e altul 
de cât publicul grădinilor de vară, fără 
să spunem — deși realitățile ne-ar da 
ghes — că autorii trec de pe o scenă pe 
alta cn simplitatea cu care ar traversa 
de pe un troinar pe altul. Geeace nu 
trebue să fie motiv de prea marc des- 
nădejde. Teatrul e cel mai apetisant şi 
mai la îndemâna oricui dintre alimente- 
le spirituale — o atitudine critică e deci 
cu atât mai inutilizabilă. Aşa sau alt- 
minteși, seara tot se trece. Şi la dreptul 
verbind nu ştim întrucât cetățeanul care 
se alarma să-şi scuipe în sân văzând pe 
d-soara Julia în braţele valetului de ca- 
meră, e mai educat teatraliceşte de cât 
Ziţa, din „Noaptea furtunoasă“ pe care 
d. ], M. $. o citează foarte â-propos, şi 
câre se ducea, ca atâţia alţii, la „lu- 
nion“, de un capriț, de un pamplezir. 

Dar după cum, astăzi, am trecut de 
mult de epoca cronicarilor fabricanți de: 
complimente claymouriene, la fel mâine, 
vom avea pnblicui apt pentru repertorii 
ide artă, publicul care să impue 'un re- 
mpertoriu și să repudieze o exhibiţie. Și 
la această operă de instrucţie şi educaţie 
a masselor va fi contribuit în bună parte 
opere ca aceea pe care ne-o prezintă d. 
Ton Marin Sadoveanu, sub titlul:: „Dramă 
şi "Teatru". : 

D. Ion Marin Sudoveanu, e dintre oa- 
menii de 'teatru, dela noi, între întâii. O 
frumoasă erudiție, în curent cu proble- 
mele şi cu cea mai recentă bibliografie 
de specialitate,. îi dau posibilitatea să a- 
dâncească spectacolele, să le surprindă 
în unghiuri suggestive şi să dizerteze: în- 
delung 'pe tema marilor creaţiuni. Cali- 
tăți ce se întâlnesc la fiecare pagină din 
înâia sa 'cnlegere de studii şi cronici. 
w Lucrarea d-lui Ion Marin Sadoveanu 
se deschide cu o contribuţie substanţiată 


preivitoare la teatrul românesc în com- 


plexul mișcărilor străine. Urmărind cele 
trei aspecte ale  feriomenului teatral; 


drama, în sensul de creaţie poetică, te. 
prezentarea teatrală cu tot aparatul de 
jpmobleme şi accesorii, şi raportul social - 
al teatrului, d-sa trage concluziuni la 
umbra cărora tânăta noastră activitate 
teatrală apare mai puţin umbrită. Un în- 
ceput de dramă liturgică şi acela de îm- 
prumut si manifestațiuni de ale dramei 
mugice, sunt singurele expresiuni, oare 
cum, originale ale geniului dramatic ro- 
mânese. In condiţiile acestea se ia elis 
uşor pentru ce sub imboldul romantis- 
mulni, mai toți scriitorii noştri de teatru 
preciică drama istorică, recte drama T0- 
mantică, END Ei 





ION MARIN SADOVEANU 


Trecând la problemele de regie, d. 1. 
M. S. expune încercările din străinătate 
şi distinge între concepţia lui Stanislaw. 
sky. Meyerhold cu decorul pictural şi 
Tairoii cu decorul spaţial şi cu accen: 
tuarea ritmului fiecărei piese—chestiuni 
prea însemnate și de prea mare actuali- 
tate ca să nu atragă pe specialişti ca şi 
pe amator. Uliimul paragraf al aceste: 
expuneri liminare, în care teoria se lu- 
mivează cu cazuri şi pilde cuprinzătoa- 
re, vorbeşte de semnificația socială -n 
teatrului și observă că în vreme ce apu- 
sul a cunoscut opera şi baletul. la: baza 
oficializării teatrului, la noi totul e pe 
bază de dramă şi nu de operă. 

Cu acestea abia suntem în prima parte 
şi poate nu cea mai de prej din lucrarea 
d-lui 1. M. S. Cunoştinţele sale technice, 
pătrunzătoarea sa analiză ca şi facita- 
țile ce o frumoasă erudiție de speciali- 
tate, i le pune la îndemână, se vădesc în 
cronicele repertorului românese și străin 
şi care alcătuesc poate cea mai bogată 
şi mai prețioasă din culegerile de critică 
dramaiică, tipărite la noi. 

Astfel în repertoriul românesc: avem 
analizele pieselor : Năpasta, Făt-Frumos, 
Doamna lui leremia, Don Quichotte, The. 
baida, Ciuta, Suflete tari, Plicul, Inelul, 
Omul care trebue să moară, Masca, cu 
alte cuvinte aproape toate evenimentele 


uree 


O ore ma eee ame 


„UNIVERSUL LITERAR 


* latrale al scenii româneşti din ultimii 
ani, SE 

Un despărțămâni intermediar vorbeşte 
„piese româneşti nereprezeniate“ şi 
' este în designarea aceasta a d-lui IL: M. 
$ suficientă ironie şi destul blam la adre- 
sa ui care a întârziat să reprezin- 
te „Mesterul“ lui Adrian Maniu şi „Lul- 
burarea apelor“ a lui Lucian Blaga în 
care <riticul nostru vede cele mai pro- 
mițătoare . închegări ale dramei româ- 
neşti : Adevărul este că dacă operele mai 
sus amintite sunt de o calitate excepţio- 


mlă, însă şi analiza pe care d. 
L M. S. le-o consacră: prolundă, 
mvelatoare şi caldă e din cele ex- 
celente.. Și în aceiaşi măsură face 


criticul bună şi dreaptă parte realizărilor 
regiei româneşti şi între ele, înscrie cu- 
vinte de laudă pentru cel mai venerabil şi 
nai preţios dintre slujitorii teatrului ro- 
mânesc. Reprezentarea „Măştei” a d-lui 
lon Sân Giorgiu dă prilej autorului să 


- emită acest verdict, pentru a cărui jus- 
: teță şi lapidaritate, ne facem o plăcere 


să-l transcriem : „La drum cu d. Gusti, 
Teatrul Naţional n'ar trebui să cunoas- 
că şovăiri: e un spirit larg, care înţele- 


: ge orice formulă şi un meşter care ştie 


- 20 de ani, dela preludiul 


să spună lucrurile cel emai subtile, în 
limba sa de lumină, volume şi ritmuri. 
Sena sub mâna sa, devine un aparat de 
preciziune, care ne poate trece şi linia 
nare şi amănuntul“. 

Repertoriul străin concentrează în sa- 
vante croniei pe Shakespeare cu Regele 
Lear, Machbeth,  Neguţătorul din Vene- 
ţia, Femeia indărătnică .şi Visul unei 
nopți de vară, Ibsen cu Peer Gynt, Nora 
şi EHeda Gabler, Strindberg cu Tatăl şi 
Dansul morţii, Sophokles cu Oedip şi 
Aristophanees cu Lysistrata. O remarcă 
generală pentru toate aceste incursiuni 
în erudiţia teatrală, ne va scuti să stă- 
ruim asupra fiecărei cronici. Nu vom a- 
minți: nici de magistrala expunere a Re- 
gelui. Lear, nici de originala paralelă din- 
ie Hamlei şi Machbei, ş. a., ş. a.,ci vom 
spune pumai că unul din procedeele pe 
care sd.|, M.S.îl practică,cu virtuozitate 
în analiza 'reperiorului străin este isto- 
rismul'- reveluint, studiul . filiațiilor  lite- 
rare.  Amplificările istorice de altfel, 
dau cronicelor d-lui I. M. 3 un caracter 
cn totul aparte în fizionomia  cronicei 
dramatice, dela noi. 

N'am voi însă. să terminăm asupra a- 
cestor rânduri şi să dăm cumva impresia 
că lucrarea d-lui |. M, S$. e dificilă. Este 
e lucrare de înaltă ţinută intelectuală 
insă nu mai puţin antrenantă. 


Fără să mai amintim că din când în 


când,.cu toată sobrietatea, într'un rând 
numai, d. |. M. S. exprimă un verdict de 
cea mai acută ironie. Vorbind de pildă, 
de montarea din „Regele Lear“ scrie: 
„Montărea, de pe la sfârşitul veacului 
trecut”, 


HENRI BERAUD: Ce am văzut la 
Moscova, în româneşie de A. P. N. (Ale- 
xandru Popescu-Necşeşti) ; cu un artico! 
de 1). Merejkowski. Biblioteca ziarului 
„Universul“ ; ed. „Universul“ 1926. 


Zece ani aproape de când misterul rus 
se cnfundă, pe zi ce trece, în tot mai 
multă enigmă. Misterul început de peste 
revoluţionar 
din. 4905 şi al cărui suflet a fost mai ales 
Troţky, urgisitul depsre care; zilnic, zia- 
rele aduce cele mai contradictorii informa- 
țiuni. În reportajul lui BEraud, cap. XXVI, 
„Troţiy, Troțkysm şi Troika“, prezintă 
vicisitudinile carierei lui Trojky. Beraud 
e uimit să nu afle în Moscova negoţului 
de portrete nici unul al celui mai cele- 


* beu şef savietic după moartea lui Lenin, 


al aceluia pe care Lenin în testamentul 
său îl proclama drept „omul cel mai emi- 
nent, devotat Revoluţiei“, Organizatorul 
şi şeful necontesiat al armatei roşii, fu- 
scse pus la index de îndată dayă doăisia 
lui din 15 Ianuarie 4925. Conjuraţii 'din 
„Troika“ ;, Kamenev, Zinoviev şi Stalin: 
îi juraseră pieire. Și astăzi îi aflăm în 
aceiaşi tabără epoziţiohistă, pe Zinoviev 
şi pe Trojky. 

laiă de ce vorbeam la începutul. rân- 
durilor acestora de enigma rusească şi 
iată de ceatâta din reportajul lui Bâraud 
aruncă lumini sensaţionale : „Trebue a 
dăogat că Troţky, nu mai prin prezeni: 
lui în capul Husiei celei noui, ar pur. 
capăt „comunismului de război“, Dar e 
să se întoarcă ovare? Se va întoarce o- 
dată gi-odată. Şi, de bună seamă, pe ca- 
lea unei împăcări, Bătălia care au 
dut-o cu el camarazii dela Politburo nu 
fu de cât sfârșitul unei crize de respon- 
Sabilitate. Acum când curba revoluției 
ruseşti este desăvârşită, (sic! N. R.) a- 
cuma când teroriștii din Octombrie pri- 
mesc să confunde legenda şi trecutul, vor 
putea lucra împreună“... 

Şi aşa mai departe. Însă reportajul lui 
Beraud nu este numai registrul de coin- 
cidente pe care o actualitate din ce în 
ce mai reînprospătată, îl pune la înde- 
mâna contemporanului ca pe un prcjioa 
diapazon al dizarmoniei politice. Beraud 
este nu nuinai martorul atent şi călăuza 
iseusită în ţinutul misterioasei Rusii So- 
vietice. Bâraud esie mai presus de toate 
literatul distins pentru care un reportaj 


— şi încă unul într'o jară enigmatică -—: 


e o operă de artă. Dă aceea adevărul se 
îmbină cu poezia, cu darul. de caracteri- 


zare, cu ironia, calități pe care roman- 
cierul şi polemisiul le-a vădit în atâtea 
opere. De aici şi regretul de a nu putea 


cita atâtea din scenele pitoreşti, semniîh- 


xative alea acestei cărți de adevăr, de artă 


dar şi de rezervă tristă. 

Căci peste tot Brand aduce un î ut 
de îndoială, A notat ceeace a văzut, dar 
oare a văzut bine? — e refrenul anche- 
tei lui în Rusia Sovietică. O carte cu 
mistere ca și pe despre care vorbeşte. 
ca şi poporul despre care scrie. Popor de 
insondabile forţe latente, de infinite sur- 
prize, de ciudate antiteze, „Rusia fără â 
se grăbi, îşi. merge drumul său spre li- 
beriatea fericită, în afară de tirania țari- 
lor şi:a doctrinarilor. Fără a se grăbi, 
da. Nimic nu zoreşte în țara aceasta ne- 
miisurat de mare. Sufletul rus este. ves- 
nic. Kremlinul şi Vaticanul sunt, pe lume, 


'singnrele două locuri în care timpul nu 


să ţine în seamă“. — Sunt rânduri din 
paginile finale ale lui Beraud. Și.uu poţi 


să nu-ţi aminteşii de pagina aşa de ti-. 


pic rusească din „Sufletele moarte“ a lui 
Gogol. Pentru versantul celălalt al sufle- 
tului rus — poate unul şi acelaş mai lu 
urma urmei — e interesant să reprodu- 
cem. Cicikov, eroul, aleargă în goana 
iroicei. FE. vehiculul prin excelență rus, 
care nu se putea naşte de câi la un popor 
îndrăzneţ, şi întrun pământ care „na 
făcut lucrurile pe jumătate 

sa întins cao pată de unt de 
lemn pe jumătate din lume — după 
expresia ' lui Gogol. Şi dela  troică 
adniraţia lui Gogol îmbrăţigează Rusia ; 
„Şi tu Rusie, oare nu sbori şi tu ca o a- 
prigă troică ce nu poate fi ajunsă? Tu 
treci cu sgomoi mare, într'un nor de pul- 
bere, lăsând toiul în urma ta! Spectato- 
rul se opreşte, uimit de acest miracol di- 


vin, Oare nu e un trăznet, căzut dim cer ?. 


Ce înseamnă cursa asta  neînifrânată şi 
care inspiră groaza ?... Aga sboară Rusia 
sub inspiraţia divină... Unde alergi ? Răs- 
punde. — Nici un răspuns. Zurgălăii sună 
melodios ; aerul răsvrătiit se agită şi de- 


13 


vine vânt; tot ce-i pe pământ e lăsai în 
urmă şi, cu priviri invidioase, celelalte 
națiuni se dau la o parte ca să-ţi deschi- 
dă drumul“, 

Alăturaţi rândurile aceste de mândrie 
scrise cu 80 de ani în urmă, de ceriitu- 
dinea calmă ce se degajă din experienţa 
rusă, aşa cum ne-o relatează Beraud şi 
veţi vedea cât de mult aceste două obra- 
ze sumt, poate ale aceluiaș Ianus. 

În orice caz, um motiv mai mult să fi 
stăruit asupra cărţii lui Beraud, pe care 
o tehnică elegantă şi o traducere irepro- 


* sabilă, au iîncetăţenit-o literelor române, 


A. BRUMÂĂ : In goana trenului... ver- 
suri. „Cultura. Naţională", 1926. — Auto- 
rul acestei modeste plachete e un cefe- 
risi care mărturiseşte sentimente foarte 
frumoase. EI dedică versurile sale unui 
inginer şef „care dim orice cărbune vrea 
să scoată un diamant şi din orice sluj- 
bas un om“; cântă apoi pe eroii cefe- 
risti, din războiul României Mari, — e- 
roi de drum de îier, cum le zice autorul 
— cântă în versuri adecuate „povestea 
unei gări, pe „moş lorgu Cantonierul“ 
şi alte motive de elegie ceferistă, șii sfâr- 
şeşte «cu câteva epigrame sau „Capse 
pocnitoard C.F.R. 

ste însă şi o poezie pe care autorul, 
pare-se, a voit-o glumă „Gara (în gen 
futurist)“ şi care, deşi imegală, nu e lip- 
si.ă — mai ales că e singura — de oare 
care merit; 


Un semaior dă dim deget. 

[şi schimbă mowociul de smaragd 
Cu umul de rubin j 

Şi vorbeşte ou vâmtul. 


Dar el awi bagă în seamă 
Şi cântă romane i, 
Sârmelor de telegrai. ARI 


Toţi frânarii sunt bolşevici. a: 
Poantă steag rosu. 

Şefii de tren sunt copii mici: 
Cântă din. muzicuţe de alamă. 


După ce pleacă trenul, 
cel ma: mara peste gară 
e băiatul cu portocale. 


Versuri ce se pot reţine ca o indicație 
sau cel puțin ca o semnificativă alterare. 


i " PERPESSICIUS 





17 Octombrie, 1857: S'a născut în laşi, 
poetul A. C. Cuza. i 

1858: Sa născut în Dârstele Braşo- 
vului Andrei Bârseanu. 

18 Octombrie, 1868: Sa născut în Bu- 
zău, criticul dramatic Dimitrie D. Raco- 
vitză. 

19 Octombrie, 1900: Apare în New- 
York ziarul românesc „Vremea nouă“. 

20 Octombrie, 1837: . Sa născut în 
Bucureşti pictorul Constantin 1. Stăn- 
cescu. i - 23 

1872: Sa născut în Bucureşţi; poetul 
Cincinat, Pavelescu, i d 


21. Octorabrie, 1915: A murit la Bra-. 


şov profesorul Virgil Oniţ. . 


22: Ootombris, 1542:: S'a născut la 
Strasburg junimistul (2) Victor Castano. . 
„Î867: A murit junimistul (2) Nicu Ca- 
zindilr. | zl za i 

1911.: Apare în Bucureşti revista „Fla- 
căra“, i 3 Ă NE: 

23 Octombrie, 1884: A murit în Arad 
scriitorul Alexandru Gavra. ., 

„1900 : S'a inaugurat la Ateneul Român 
dim Bucureşti Biblioteca Carol Rosetti, 











Li 


1829—1887 


GEORGE CREȚEANU. 


. at 4 
- Sunt unii seriitori în literatura noastră 
care au ajuns populari numai prin două 
sau trei opere mici, sau prin activitatea. 
lor naţională în serviciul patriei,, Dacă. 
ci nau rcuşit să dea literaturii noastre: 
o:ere de valoare în schimb au adus ser- 
vicii xeale mişcării noastre culturale în- 
sufleţind generaţia lor prin imbolduri en- 
tuziaste și prin sacrilici desinţeresate. 


George Creţeanu patriot mare. şi un: 
înflăcărat luptător al neamului său, ex-. 


cruplifică cele spuse. FI a fost un inter- 
pret abil al -epocei care ni l-a: dat. A în- 
suflețit şi strâns la un loc. o pleiadă de 
tineri, care împreună cu el sufereau de 
dorul ţării în capitala lumii unde pleca- 
seră pentru completarea 
pentru susținerea cauzei sfinte a neamu- 
lui lor, care să sbătea. în braţele duşma- 
nilor străini din jară şi de peste hotarc. 
Acolo la Paris a pus G. Creţeanu, îm- 
peună cu alţii, bazele societăţii „Juni- 
mea Română“ şi a organului de propa- 
gandă cu acelaș nume în care sc nutria 
ideea unirii tuturor românilor din în- 
tinsa Dacie. Despre rolul jucat de poet 
în această organizație, ne-a vorbit cu 
mult entuziasm Al. Odobescu : 





G. CREȚEANU 


: 
, 


— (G. C. era agentul cel mai viu, cel 
mai activ, cel mai întreprinzător al so- 
cietății ce formasem între noi. El era su- 
fletul acelei prime „JUNIMI ROMANE". 
care la Paris, între anii. 1855 şi 1835 se 
aduna odată pe săptămâtiă la -fiecare din. 


noi, spre a discuta cestiuni de ştiinţă, în- 


dreptate totdeauna către țara noastră. 
Acea societate juvenilă sa încumetat 
chiar a publica, fără de concursul celor 
mai în vârstă, o fone periodică  româ- 
nească — e vorha de Junimea Română,, 
în care noi toți, băeţii, am. scris după 
cum ne-a tăiat cpaul, cu unica; fintă de 
a deştepta şi îmbărbăta pe taţi -compu- 
tvioţii noştri. Noi ne pusesem în gând să 
întărim pe viitor cu proptelele şi cu che- 
zişiele ştiinţei, acel pod măreț -pe care; 
numai prin instinct şi cu un nobil avânt 
bătrânii noştri împinsese la 1848“. 
Intors în ţară G. Creţeanu publică pri- 
mul lui volum kle, versuri. i 
„Melodii intime“ (Buc, le i 
teție put patriotică, A colaborit la „le. 





studiilor. . sau . 


1855)" de inspi- . 


visia Română“ a lui Aiexandru Odobes- 
cu,la „Ateneul Român“ (1866) şi la „Con- 
vorbiri literare“. Desigur el na făcut 
părie de curentul jununist şi nici na 
„căutat, să se lase influențat.de ideile so- 
cictăței iesene. Colaborarea lui la revis- 
„ta Convathiri. literare” sc datorește nu- 
nrai, respectului ee „l-au avut. junimiștii 
pentru vajnicul luptător al Unirii Prin- 
gipatelor. Ultimul volum al poctului 
„Patrie, şi libertate“ (Buc. 1879) marchea- 
ză singur, după titlu, fondul sufletesc ai 
materialului poetic. : 

'Geerge Creţeanu a scris multe poezii 

patriotice sub influcuţa poeţilor români. 
Maeşirii Ini literari au tost Vasile Alec- 
sznhi şi Dimitrie Bolintineanu. 
- "Opera hui :pairiotică se deosebeşte însă 
şi de nnul şi de altul. El a fost mai cum- 
țătat în: nota patriotică «decât Boliutinca- 
nu şi mai original: în inspiraţia lirică de- 
câv bardul dela -Mirceşti. 

In afară de aceasta, el a avut o formă 
lizerară destul de îngrijită. A ştiut să se 
depujeze de numeroasele diminutive ce 
coplegese porzia lui Bolintineanu şi de 


lerma curat populară ce iugreuiază de 


wulte ori selecţionarea unei poezii culte 
ale una populară în opera lui Vasile A- 
lecsandri. : 

Spre exemplificare ne vom referi la 
cunoscuta lui poezie, ajuusă în gura tu- 
tnxor „Cântecul străinatăţii“, 


UNIVERSUL LITERAN l 


7 
— „Rătăcesc în căi străine, 
l)e căminu-mi depărtat; 
Petree viaţa în suspine : 
Pânea'n lacrimi mi-am udat, 


Patriotismul sincer care se degajează 
din această poezie „şe deosebeşte 'de ti- 
videle  romantico-hâţionale: ale: atâtor 
porţi „paşoptiștii cârc iu 'simuseră lio- 
vu! dorului de ţară în melea gurjp străine, 
ca poetul George Creţeanu. SincErizţea 
inspirației sale se apropie de uttea”. 
poctuui primitiv şi impreună cu el Cre? 
jcanu preferă viaţa amară numai să fief! 
in sânul patriei ; 

ie pânca sât de rea 
Tot mai bien țara mea î..* 

Marele evenimeute dela 17 îl găseau 
în momente de amăyăciune suilevească, 
LL scrie, doi ani mai târziu: în pretaţa 
+ulumului „Patrie şi libertate” -uzrmuatua- 
rele cuvinte ue descepponsm sulietese : 

„Cititorul se va mira puate că, eu care 
am câniat cu atuta aruoare patria şi Li» 
buzlatea, am ramas mut in iapă uitume- 
lor evenimente. Sunt: prea aproape: de 
noi spre a le putea juceca bine... 

Aceste. rânduri pot servi de - justificare 
şi barmlor noştri naţionali de: -asăz, 
care au rămas şi ei muţi în faţa marelor 
fapte de arme şi a imăreţului act ponbe 
“lin veacul al 2u-lea: i 


GIL CARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 
A. — OPERA, EDIŢII: AY 
1. Melodii intime, poesii. Buc. 1855. 
2. Patrie şi libertate, Buc. 1879... 
3. Poezii alese, Vălenii-de-Munte, 4909, 











ELIE FAURE 


Sporturile 


! “Pentru. a mulţumi d-lui 
Leon Buranger fiindcă a lău. 
-dat un boxeur, 


"Da, brutalitatea dă înapoi când conşti- 
ința şi vigoarea la'un loc opun gesturilor 
sale obscure preciziunea şi grația, lu, 
sportul e un joc grandios a cărui viriute 
cducativă creşte pe măsură ce acei cari i 
se încredințează 'au. dobândit mai mulţă 
stăpânire pe forţa lor şi pun mai multă 
putere în slujba spiritului lor. Gestuiorb 
e o insultă adusă armonici gândirii. Dar 
când. gândirea nu mai ştie să vadă ne- 
voia instinctului de luptă pe care trebuie 
să-l disciplineze peniru a-i da valoarea 
spirituală, e că rădăcinile sale putrezesc 
și că ca nu ne mai poate oferi decât roa- 
de otrăvire. Nimic nu piere din elementele 
primitive puse de lume ja dispoziţia omu- 
lui pentru a-i lărgi şi întări dominaţia 
asupra lumii, PDinecuvântate fie toate 
iocurile cari îulocuiesc mânia şi trăda- 
vea -prin istețimce, curaj şi voie bună şi 
fac să se se ivească, față de moralistul 
prăpădit şi de politicianul semănător de 
kLănueli și ură, pe răsboinicul simplu şi 
curat, care-şi desvoltă întreaga-i fiinţă în 
vederea. rezistenţii, chezăşiei şi a păcii. 

Morală a vieţii! Au nu cşii făcută din 
acele virtuţi pasive în cari adoarme pu- 
terea de strălucire şi de acţiune în ilu- 
ziunea unici armonii definitive, Când e- 
vergia: omului scade, iată că răsar din 
umbră organisme de violenţă şi de omor, 

ata s'o înhaţe, Morală a vieţii! tu tre- 
Pula să întrebuințezi viața fără încetare, 
să cuuți în toațe mijloacele pe cari ta ţi 


le cferă, setea de-a iubi, nevoia de hrană 
şi de tot ce condiţionează străduința, ar- 
me capabile să lărgească în tine dragos- 
tu ci. Viaţă şcopul tău nu e binele, tu 
vrei să trăeşti, să cereşti, să te înalți din 
cucerire” în cucerire până la nivelul vaş- 
nic suitor al veselizi tale de a ie desco- 
peri. De fiecare dată când sc denunţă 
violenţa ta, o viaţă; de fiecure dată ce se 
divinizează peniru a le opune la rândul 
tău,  blândeţea, slăbiciunea, bunăiatea 
pasivă, groaza de cine loveşte şi se ex. 
pune a fi lovit, e fiindcă uu se isbuteştea 
se domestici aceasiă violenţă pentru a o 
Iace aptă să se împărtăşiască din: splen- 
doarea ta. 


E prea uşor şi de acum copilărese chiar 
să-ți îmfățişezi paradisul moral! al oame-. 
nilor ca o oază de dreptate şi de pace 
care sar numi binele şi nu sar pnuieau- 
tinge decât străbătând prăpastii pline de 
balauri sau mări locuite de sirene“ce sar 
numi răul. In oaza însăşi, sunt flori prea 
parfumate care-şi varsă somnul pe acela 
ce se crede drept, și îl împiedică să vadă 
capul şarplui ce se ridică de-asupra ier- 
burilor. Veniru u străbate hăumle, tre- 
buie să ai lance şi cuirassă, trebuie să 
treci mările înnot ; practica bătăliei și 
uzul voluptăţii cer un ochiu ager;, muşchi 
potoliţi, o inteligenţă fină şi o'inimă tare. 
iubesc pe cei slabi, fiindcă admir în mine 
forța de a-i protegui. Şi dacă-mi ştiu slă- 
biciunea, e peniru a-i întinde mai bine 
mâna la trecătorile grele şi dacă.o iu- 
besc e fiindcă-i datorez lecpha de a-i ceda 
adesea şi de a o învinge untori.. 

Nu s'a vorbit itică de. răul ce poate ieși 


UNIVERSUL LITERAR 


din dragostea oarbă a slăbiciunei fatal 
legată de ura oarbă a forței, nici de bi- 
nele ce poate veni din dragostea clar- 
șăzătoare pentru tot ceeace-i slab şi tot 
ceia ce-i tare. , j 
Lupta, cursa, bătaia, beţia vântului şi 


- a învălmășelilor, nu sunt o expresie de 


decădere de cât pentru aceia cari le pri- 
vesc doar ca spectatori şi refuză de-a lua 
parte la ele. E spre pildă urcuşul elenic, 


"un întreg popor crescut pentru război şi 


stadiu, atingând cea mai înaltă culme a 


sutletului său într'o strădanie a forţei fi- 


zice unite cu lirismul. E căderea romană, 
— o aristocrație demagozică trimițând 
la frontiere şi în circuri pe cel sărmam 
— dezechilibrul individual şi social cari 
creiază dintr'odată bruta animală şi 'mon- 
strul intelectual, Za 
"Astăzi e şi una şi alta. Popoare plicti- 
site vor să se meniţină şi cer din nou jo- 
curile să le refacă voinţa, o plutocrație 
respingătoure priveşte, v  ar:stocraţie 
meschină de hârtie tipărită și de revolu- 
ție făcută acasă se înfundă în colbul bi- 
bliotecilor şi în zgura muzeelor... lineri, 
bătrâni, bolnavi, beţia acțiunii în lumina 
celor ce-o duc bine, mizeria plină de fiere 
a celora ce-o duc prost. Singur jocul c- 


oic e în stare să aducă spiritul la meni- 


rca sa care e de-a cuceri omul pe viaţă, 
realizând într'ânsul un echilibru nesta- 
toraic, dar totuşi neîncetat urmărit de e- 
lementele de forţă şi de blândete cari 
fac urzeala vieţii. 

Omule, iubeşte-ţi blândeţea, dar înar- 
mează-te pentru a o apăra. Nu-ţi înde- 
părta forţa. Ea sar răzbuna slărâmând 
sub asalturile ei nemăsurate, sufletul tău 
plictisit de-a clădi în gol, şi de-a rătăci 
în deşert. Stilizează-ţi brutalitatea, ea se 
va confunda în tine, pentru a te mări şi 
lamina, cu toate undele-i de armonie 
cari-ţi vin din tot ceeace e mişcare şi 
formă în lume, când şiii să iubeşti şi să 
pricepi tot ceeace e formă şi mişcare. 
inalță-ji violenţa până la nivelul spiritu- 
lui, ea te va răsplăti cu demnitațea supe- 


„moară pe care vei fi avut curajul şi în- 


țelepciunea de a i-o recunoaşte, punând 
în slujba-ţi cicălelile ei înăbușite şi po- 
sace prelăcute de tine în lumini, i 

Nu vei impune oamenilor bunătatea-ţi 
decât de-ţi vor respecta puterea. 

Nu uita niciodată că Eschyle şi Gioito, 
fără a se cunoaşte unul pe altul, au fă- 
eut din Prometheu și Isus fraţi, când vă- 
zuză .sburând în Jurul agoniei lor nemu- 
ritoare “Oceanidele şi Ingerii ieşiţi „din 
mare şi pogoriţi din cer ca să-i susțină în 
voioşia de-a muri pentru a te libera pe 
tine. 


în roin. de M. GRINDEA 


” 


CERCURI LITERARE 


a Duminică 3 Oct. a avut loc a patra . 


sedinţă, literară a, cercului „Sburătorul . 
rug be D-na Hortensia Papadat 
Bengescu, d-rele Sanda Movilă şi Ticu 


“Arhip. 


D-l E. Lovinescu a citit fragmente din 
volumul al II-lea al Istoriei literaturei 


contimporane, care va apare în toamna. 


aceasta. D-l F. Aderca din „micul tratat 
de estetică literară” — iăr d. G. M. Zam- 
îrescu o nouă încercare dramatică, 
„Domnișoara Nastasia“. Sau attit ver- 
suri de d. S. Stolnicu. age die 
Printre asistenţi cităm pe sertlitorii : 
Ramiro Ortiz. T. Negulescu, G. Nichita, 


Pompiliu Constantinescu, Camil Balta- | 


zar, Vladimir Streinu, 1. Valerian, etc. 
(O La sfurşitul lunei Octombrie va a- 
pare primul număr de după vacanță al 
„Sburâtorului“”, . cu articole, poezii și 
proză, vetunută de veculi săi colabora: 


i PLAPREL LIRI 


LA NAȚIONAL: „Regina Cristina“ 
de Sirindberg 





In piesa aceasta, sunt vădite numai 

unele din înclinările scriitorului mare 
Suindberg. E dârza lui preocupare de a 
inipune un personaj central, stăpânit de-o 
cugetare stranie, răsturnând cu violenţa 
conştiinţei originale, măsura mediocră a 
uprecierilor şi este stăruința autorului de 
a creia un personaj, alături de acelaș per- 
senaj, rezultat din scormonişul pitoresc 
al istoriei, 
„Piesa aceasta este însă incompletă. 
Poate fiindcă nare acţiune și fiindcă 
parc prea ciudată, singular ciudată Re- 
gina Cristina, întrun mediu, în care nu 
se motivează mişcări, nu izvodese cioc- 
niri. E parcă o poveste dialogută, în 
care dialogurile ar fi dictate de perso- 
najul principal. d 

Am încerca să afirmăm, că piesa a- 
ceasta poate să fie caracierizată ca o 
mare încercare de descriere în 'cadrui 
mijloacelor de realizare dramatică. 

Yoate din cauza aceasta, rolul Reginei 
Cristina: e foarte greu de susţinut. Nu-i 
unitar mai întâi. E o succesivă înşirare 
de momente stăpânite de capricii, Și 
artista care interpretează rolul, oricât 
ue iscusită ar fi — şi d-na Eftimiu e des- 
tul de dibace — nu-şi poate mărturisi 
satisfacția, că a corespuns aşteptărilor 
sale; 

Directorul teatrului Naţional 
desigur foarte bine, pe d-na 
pentru 


a ales 
ine, p Eftimiu, 
rolul Cristinei, căreia să-i dea 


şi. vioiciume, și mlădiere duioasă și în-" 


«lârjire capricioasă şi irumoasă resem- 
nare. Dar cu toate silințele, Hegina Cri- 
stina a d-nei kitimiu a rămas încă în 
stadiul unor posibilităţi de interpretare, 
pe care tot numai. d-sa va fi în măsură 
să le găsească. In orice caz, d-na. Eft- 
miu a obţinut un  emoţionant 
pentru care .îi adresăm felicitări, fiindcă, 


“ mărturisim încă odată — nu vedem pe 


colega d-sale, care ar fi putut susține 
xolui reginei, ce i s'a încredinţat. 
Piesa a dat prilej şi d-lui A. Pop Mar- 
tian de a se afirma încăodată posesorui 
unor remarcabile însuşiri, pe care ştie 
să şi le: valorifice prin muncă stăruitoa- 
re şi inteligenţă. D. Bulfinski a susţinut 
cu demnitate rolul cumpănit al cancela- 


'rului Oxensterna. 


Aceleaşi cuvinte bune, ca totdeauna 
le găsim şi de astădată pentru pitorescul, 
pe care-l dă rolurilor sale, d. Victor An- 
ionescu. În note juste au apărut d-nii 
Dujulescu şi Atanasescu. 

D-lui, Vraca i-am dori o mai stărm- 
toare bunăvoință de a se scutura de to- 
nul îicic împrumutat. Altmintreli, riscă 
să fic monoton şi în scandare şi în ges- 
turi. 

Pentru ceilalţi, rolurile au fost prea 
neînsemnate. 

D-na Eftimiu a izbutit să înfăţişeze o 
femee, care, — spune ea — Că-i mMis0- 
ghină, că ar fi voit să fie-bărbat, că face 
ce vrea, cheltueşte cât vrea, dar şi: su- 
feră. 

O femee care simte voluptatea înălţă- 
vii şi în acelaş timp durerea greşelii, este 
regina Cristiana pe care a voit so înfăţi- 
şeze Strindberg. Că istoria no  poves- 
teşte tocmai aşa, nui prea interesează. 
Când autorul e ninte, chestiunea adevă= 
eului iutoric, e poriumiă, : Şi peruonal, 


Succes, . 


Li 


siibtem în genere scepiici asupra aces- 
tei probleme didactice a „adevărului is- 
igric“. 

Directorul de scenă a fost d. Soare. 

Decorurile au fost făcute după schi- 
țele d-lui Cornescu, frumoase. 

Am putea spune, că şi unul şi altul au 
completat gustul artistic al directorului 
teatrului. : 


B. CECROPIDI 


SPICUIRI DIN ZIARE 


Dl in marginea recensământului pe 
care şi l-a făcut Serbia, -şi m a cărui 
cifră de 12 milioane de locuitori, Româ- 
nii, . graţie sulimanului jugoslav. dat 
peste 'Limoc și Banat, reprezintă numai 
200400, d-l Emanoil Bucuţa publică în 
pagina culturală a „Universului“, (Du- 
runică, 10 Octombrie), aceste îndemnuri 
dc: veghe la susţinuta desnaţionalizare 
sârbă : 


' Bămăţeniă noştri sunt în. centrul preocupărilor 
de desnaţionalizare sârbești, Care-şi îixează 
astfel fără nicu o sfială programul lor de serbi- 
zare  antimimoritar. Din mijlocul lor mai lumi- 
mat not aşteptăm pe soli deşteptării Tianocului 
lăsat în paragină. O ştiu şi Sârbii şi în ei vor 
lovi mai ales. Trebuie să veghiem. „Graiul ro- 
mânesc“ şi alte societăţi de cultură, care s'au 
alcătuit pentru ' ocrotirea Românilor rămaşi în 
afară de graniţă, sunt datoare să lucreze re- 
pede. Sârbii din Banatul românesc .ăâu să fie, 
intr'um fel sau abtul, alături de ele, ca să mai 


“scadă ' râvma primejdioasă a fraţilor liberi de 


dincoto de lmia tremurată, ca trasă de o mână 
care plânge, a: hotarmui în diagonală dimtre 
Moreş şi Dunăre. 


“OC îm „Rampa“ de Duminică 10 Oct. 
un interview cu.Wktorul şi criticul de 
artă Fr. Şirato, ni-l arată sigur pe sine, 
ccnvins de superioritatea artei sale, ne- 
închimat concesiunilor şi amiciţiilor es- 
tețice, întrun cuvânt, biruitor “ridicât 
numai pm credinţa surdă dar fanatică 
în steaua sa: 


„Etapele pioturii mele sunt două. Prima, când 
am „expus „Întâlnirea“, în care duceam natura- 
lismul i esenţă şi 'n care mă preocupa forma, 
jar la a doua, am ajuns Când am aplicat ace- 
stei esențe formale o esenţă coloristică. Din 
contopirea, lor rezultă. pe lângă sinteza: dimtre 
iormă şi cuboare, .o mai liberă mişcare pensu- 


„dară... Sunt pornit spre stil (Care-i demateria- 


Mzare şi despersonalizare). - Dar. stâlul inu se 
poate decât în dimensiuni mari şi "n afară de 
obiectul material. Şi. proiectarea imaterialului 
dela “Greci încoace s'a arătat imposibilă fără 
intermediul. obiectului, căci sensibilitatea şi e- 
ducaţia poastră artistică, — îa. specia! cea em 
rcpeană, — se bazează. pe natură. Incăş culoa- 
rea dim tub e lucioasă, vie, grasă. Vopseaua de 
îrescă, îusă, e imaterială. Eu sunt: pornit spre 
stil, totnş. Am rămas sintetic, simplu şi tot pe 
complex mare de culoare.. Contactul -cu matura 
mi-e ceva mai atemuat. Totul: e aderent în pic- 
tura mea... . . 
Proiectul: ministerului artelor, — ca să vor 
besc în legătură cu fresca de care- pomeneam, 
— de a permite reconstruirea şi zugrăvirea bi- 


” sericilor numai de către pictori specialişti, e un 


nare bine. Astiel, malţi pictori “işi” vor găsi 
ocupaţii demne de talentul şi priceperea lor şi 
respectul pentru trecut va îi reinstaurat, Numaj 
d. Nichifor Crainic, care: a:promis 'acestea, să 
se ție- de cwvânt. 4 


16 


- UNIVERSUL LIT ERAR 


NA ECOURI 


REDACȚIONALE 
In curând vom “publica o scenă 'i- 


nadită din uitima lucrare, „Mitică Po- 


pescu“, a d-lui Camil Petrescu. Comedb, 
aceusta care. a, trezit așa de legitime şi 
intrigate curiozităţi, şi-a, stabilit, detini- 
tiv, teatrul de repetiţii, „la Teatrul Mic, 
trupa. Fotino-Tanţi. Barozzi, Premiera 
va avea. loc, irevocabil; în Decembrie. 
DU in numărul viitor vom publica o 
nuvelă aproape "necunoscută, a lui Va- 


sile Alecsandri. 
RECENZII 
In. „Universul“ din 16 1. c..o judicioasă 
recenzie cespre studiul d-lui G. G. Anto- 
nescu : „Un institut pedagogic românesc” 
apărut întâi în „Revista generală a în- 


Ă tului” (Sept 
vățământului” ( ep ). SCRIITORI 
C] Paradisul statistic se va numi: volu- 


mul de nuvele fantastice ce va tipări 
în curând, d-l Ion Călugăru. - 


Sunt câţiva ani de când autorul pla-' 


chetei 'Gaii lut Cibioc, n'a mai Spărut 
în voluro. 

C] Se află sub tipr şi. 'va' apare — în 
editura „Dimineaţa“ — la sfârşitul lunei 
Noembrie, volumul 'de' nuvele Robii pă- 
mântalui de Simona Basarab. 


Sgomotul uzineltr — ciclul de versuri” 
cu care a debutaţ în literatură Simona 


Basarab, 'va apare abia, în primăvâră. 
A BULETINUL. BI- 
ii BLIOGRAFIC 


Primim nenumăra is. scrisori. în legă! 


tură cu, „buletinul bibliografie săptămâ- 
nal' pe care neașteptata și dureroasa 
moarte . a. regretatului noştru colabora- 
tor'Al. Sadi fonescu, La: "întrerupt, Con- 
viriși de utilitatea acestui bule 
piosul- gând de'a'conținua opera lui i 
Sadi | căutăm caii de 


sonitinua 
„2 REVISTE 
+ GONTEIPORANUL. Said “69. 'Octombrie 
1925) 
tectura modernă — sobră şi elegantă-— 


a lui Marcel Iancu, cu desene apiritua- 
lizate, de acelaş; ultimul numărat, râ-: 
vistei drlui..1; Vinea, aduce! pagini de: 


poezie şi :proză semnate dei:: P. Aderca, 


Camil: Petrescu, Jacques 'G. Costin, Tana 
Ovi, Sergiu Dan, etc. Romulus Diasia ' 
şi 8. Dan publică „afişul“ unei” piese de! 
care -promiite în: noutate gi 
Marcel Iancu o. vizită-sintetică la; Jean , 
Cocteau: „Suprarealismnur ? Nu pot în-, 
țelege . poezia revoluţiei ceeace 'nu.e i- 


teatru „Bal“; 


dcntic. cu 'revoltiţia” poeziei“. 


- Sub titlul „Prund“ d. Ion Vinea, tipă” 
reşte: o serie de imagini grele” db SA, 


interioară şi tânără + 


Spune-voi votble acestui veac ? 
în ochii ilor - 
pâmdesc răsunetul ca: o scttaribară n: fată | 
pândesc uta ca:0 întimecare : 
nodumerirea <a o moarte — 

Ă de... i 3 
Copacii s'aw coctit cu aramă veche . '. 
cum cântă mina temmului în: pădure! * 
catul simte primăvară în:uăra: şi ureche * 
Sari dim scâră suflete cu argiură .. 


XR. 
Codrut de nicăeri sporeşte , 
cu iadul sulițelor tremurgte, 
roşie mevânsare ca în teatre . . 
Sipotele ţipă menstruate 
Munecă; jivănele în adoov, 
. E i 
De sus din coarnele incoronate 
ale vegetalei cirezi în suire 
cucul mecanic îşi aminteşte 
o suferință tără de poveste 
si cucuie'n cer ca din psaltine, 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER $ 


şi în 


ilustrat cu reproduceri din arhi-" 


* 
Paneţi aa a pe : 
Ucigaşul Arborițor. i 
FE 
Omizi cu Statie vinul al prămăverii, 
* 
» Lângă ecpat său :sa culcat vocea. 
3 * : 
i „Mă PR: ; 
| “ochii orbuluă de peste drum. 


: VIAȚĂ LITERARA (u. 22, "3 Oct. 1926): 
Despre perimarea literară a romanului 
lui - Vlahuţă: „Dan, scrie . cu prilejul 
reeditări” lui, d-l Pompilia Constantine- 
scu ; d-l Vladimir Streinu, disociază Pe. 
tema, „Iudecăţii. contimporanilor“ ; .d-l 
L Valeriân convorbeşte cu d-l: Camil Pe- 
tresn, referebtul cultural al muncei in- 
telectuale, pentru Franța : Despre acest 
oticiu, d-l Camil Petrescu dă. preţioase 
informaţiuni 

a nete Za 

Probabit săptămâna viztoare voi "pleca la Pa- 
ris în calitatea pe cârc mi-o ştii, 

Guvernul a. manifestat dela început intenţia 


„ie. a realiza cât mai” mult în: domeniul poli- 


ticci. culturale şi a arătat hotărite preocupări: 
veotru promovarea miicii -intetec tuate. 

:De: altiei „cu mult inainte de a-deveni din nun, 
mimistru, d. Octavian Goga, vorbea că-ar fi 
timpul să şe dea toată atenţia. factorilor. cul- 
turali în administrarea ţării. Persoual, încă. de 
aciura trei adi am. fost invitat. de d-sa să CON 
tiini în paginile „Țării „Noastre“, cercetarea... 
problenieior. dezbătute în paginile „Săptămânei - 
muncii intelectuale” şi artistice“, Numai grija 
corecturilor care mă împicdecă să colaborez la - 
o publicaţie «din alt oraş, a: impiledicat, această 
colaborare. 

“Alt membru al guvernului, A-l M. Manoilescu 
a arătat de atâtea ori în „Revista, Vremii", ne- 
cesitatea * organizării "sociale a municiă brtelec - 
tale. DA “mimistru 1,. Petrovici a anunţat o. 
adevărată Diensivă. culturală şi e cunoscut de 
asemohi “programul anunțat de „secretarul ge- 
neral: a! artetor, 

-+D::: Trâncu-lăşi, "ministrul “muncii "Sa hotărât * 


"să “aducă” ŞI: în“ dâmeniul muncii intelcotiale a- 


celaş-'spirit :praktic ca în domeniul muncii ma- 
nuale şi 'a: creiat postul de' rcierent al muncii ' 


imteleol iale” la Paris El va' sluji ca o dezături 


cu. Cpimisia. internațională pentru cooperarea im ' 
stelectuală dela: Pâris, Care: centralizează ca a 
mexă. a: sstigit- Naţiunilor“. toate - sforțărite „În 
iirianii intejectisale. = i 


„000 PENTRU CASA: 

se sir mt Spoi . “SCRIITORILOR * 
"Din Satul i 4 şi în întrepninderea . sa, scritto- , 
ruj Petre *Cătumaru, cu 'autorizaţia - Soc, Scrii- 
'torilor „Români, „a tipărit, chipurile ' scriitorilor 
română! în “viată cari se vând în A0lOBu) Case: 
Suriitoritor"”.. . : 
ini prim aserie, ariistic eocrtate cu zale ; 
şi date biograljce. „au apărut : : 1 „A. Bassarabe- 
„scu, Liviu Rebreanu, Ion „Minulescu, Nichilor | 
Craimic, Gala 'Galaction,. Cezar Petrescu, "one 
Ttodrdeanu, Victor” Eftimiu, G. Bogdan-Duică, 
Octaviah ' Gsga,' N: 'Davidesciuy „Camil Petrescu, . 
Lucia Biaga, Ciandia. Miilian, Mircea Rădulescu, * 
H: Papadat: Bengescu, Alfred 'Moşoini, V. Deme- | 
trius, George Gregorian, Eugen. Lovinescu şi * 
Cormeiim. Moldoveanu: - 

nainte de: Criciuh -va apare seria l-a din fo- 
tografiiie „seritioribor : români 'şi anune: “Tudor 
Arghezi, Mihail. Sadoveanu, ' Jean - Bart, 1.: Al. 
Brătescu-Voimeşti, Gh. Brăescu, Al. Cazaban, : 
G; Ibrăileanu, G., Topârceanu, Deinostene - “Botez, 
Mihail: . Codreanu, D. : Nanu, M. .Dragoniirescu, * 
Elena Farago, lon.,Agârbiceanu,:.V.. Al. Jeam, ; 
Adrian Maniu, Perpessicius, low Piltat, lo Go- . 
run, Horia Fustună, D. D. Pătrăşcauu, lon Dra- 
goslav, Cincinai Pavelescu, V. Voiculescu, Ca- 
tom Theodorian, A. T. Stamatiad. ' . 


“, STR. BREZOIANU 


- Scriitori din această serie .sunt rugaţi a tri: 
mite cât mai neîntârziat fotografiile, semmătura 
(aparte), locul şi, data naşterei, precum şi o no- 
tiţă bibhogratică, d-lui Petre Cătanart, str. Cm, 
cerul uă 24 i Boone îi 


Ei 


_DIN STRAINATATE 


[ Guvernul spaniol, începând de anul: » 
ucusta, a .hotărit ca în fiecare an să se 
celebreze în mod oficial ziua morţii lui 
Cervantes. 

„Această comemorare va fi însoţită de 
conferințe în şcoli şi conferinţe publice 
în oraşele principale, In zilele acelea se 
vor ţine conferințe și asupra autorului 
care a scris cea iai îrunoasă carte u a- 
nului, 

0 In - lunile Aprilie şi “Mai sa va des- 
chide la Florenţa a doua expoziţie inter 
uâţională -de gravură modernă. 

Vor îi. admise gravurile” originale de 
tot felul; exeluzândii-se: formal gravurile 
obținute pe cale mecanică. 

Secretarialul expoziţiei va trebui să 
fie avizat până la 15 Februarie 1927. 


D Rugut să colalsoreze la „Revue literai- 
re ct artistique” revista unui grup de ti- 
neri scriitori, Paul Valery, ca un înce- 
put de colaborare, a trimes această în- 
teresantă scrisoare : 

„Vă voiu trimete foarte bucuros căteva 


lucruri mici ca să răspund dorinței d. 


primale de d-voastră, dar unii cereți ceea 
ce nam; nam nimic iimediat oare să 
fie gata sau să nu fie promis, Eu lucrez 
foarte încet; şi munca aceasta atât de 
puțin expeditivă, aş dori s'o încelinez şi 
iai mult. Obiceiul, mania, sau chiar me- 
(oda multor „tineri” din generaţia mea 
era să nu acceple nici o operă proprie 
dacă nu fusese îndelung studiată, făcută 
şi refăcută de nenumărate ori, 'ca, pe 
fii pul -când timpul nu costa nimic, artiştii 
îşi consumau exislența  prefăcând operele 
lor, 'fie' că erau de fildeş, de marmură sau 
de hârtie, 

Pierre Louiys, de pildă, nu mai pulea să- 
și” corilinue scrisul pe 'o foaie care ar fi” 
avut cea mai mică stersătură, când co-? 
rijase ceva se oprea, lua altă foaie de hâr- 
lie. şi 'recopia pe curaf, cu scrierea sa 
splndidă,  pasagiul schimbat; Aceste reco- 
pieri erau dese, căci, peniru un scriitor 
atât de scrupulos, ocaziile în care se sin: 
țea' comun erau, nenumărate. Asupra scrus 
pulălăi -în- literatură. s'ar -pufea face un 
studiu frumos... 


Nu ştiu dacă această căutare n'ar da 
impresia. unei. scăderi. a. acestei rigori: 
creşterea actuală a producției ar presu- 
pune-o. 

V'am scris ici acestea, scumpe con- 
frate, pentrucă vă adresați unor scriitori 
liicri. şi 'scopul „publicaţiei d-ooastră este 
să publicaţi încercările lor, “Poate că se 
află. printre 'ei unii pe care îi neliniştesc 
problemele stilului şi formei. şi pe care îi 
preocupă perfecțiunea: Aş vrea să-i întă- 
resc' în: această. grijă ' şi să-i. asigur că ore- 
mea care- se risipeşte cu găsirea areșeli- 
lor şi: cu indicara de noui obstacole mici 
pe departe: nu 'e-timp pierdut. Imi spun 


„ uneori că o operă neisbutită care a cerul 


eforturi mari este în fond mai de folos au- 
torului ei. decât o operă: mai norocoasă şi 
uşor, realizată“. 

Paul Valery 





“Redactor PERFESSIOIUS 





o. 11, BUCUREŞII