Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0009

ERDUL 
Sa A ENEEAR 











Desen de ȘTEFAN DIMITRESCU 






In acest număr: DRAGOŞ PROTOPOPESCU, VINTILĂ RUSSU-ȘIRIANU, [. AL. BA ZA di 
RABESCU, ADRIAN MANIU, CAMIL PETRESCU RADU D. ROSETTI, N. N. TONITZA, Gh 
CARDAȘ, G.BREAZUL, B. CECROPIDE, ANTON HOLBAN, ARTUR ENĂȘESCU, EMIL RIEGLER 
EUGEN VICTOR, D. N. TEODORESCU, GEORGE GRUIA. Buletin bibliografic săptămânal de 
Al. Sadi-lonescu. Desene dest. Dimitrescu. 


An. XLII, Nr. 9. 


28 Februarie 1926 Lei 5. 





25 Februarie, 1854: S'a născut în satul 
Şamşud (Transilvania) Gheorghe Şincai. 
1 Marite, 1788: S'a născut în Herţa 
(Dorohoi) Gh. Asaci. A 
1537: S'a născut în satul Humuleşti 
WJud. Neamţ) marele prozator Ion Crean- 
ă. 
S 1505 : Apare în Cernăuţi „Foaea Socie- 
tăţii pentru literatura şi cultura româ- 
nă in Bucovina“. 

Apare în București „Trompeta Carpaţi- 
lor* sul; conducerea lui Cezar Boltiac. 

1867 : Apare în lași revista „Convorbiri 
literare“ sub conducerea d-lui Iacob C. 
Negruzzi. 

1673: Apare în Bucureştii „Revista 
Conten:iporană“. 

1575 : Apare în laşi revista anuală 
„Buciumul Român“ condusă de istoricul 
Thecdor Codrescu. 

1892: Apare în Folticeni sub conduce- 
rea d-lui Artur Gorovei, revista de îol- 
ilor „Şezătoarea“, 

1509: Apare „Revista idealistă“ con- 
dusă de Mihail G. Holban şi N. Vaschide. 

2 Martie, 1870" Apare în București re- 
vistu „Columna lui Traian“ condusă de 
B. P. llaşdeu. 

3 Martie, 1863: A murit poetul Iancu 
Văcărescu, 

1866: G. Missail a vorbit la Ateneul 
Român din Bucureşti despre „Dunărea 
din pnuctul de vedere român“, 

1685 : C. Dissescu a vorbit la Ateneul 
ttomân din Bucureşti despre „Opiniunea 
publică“, 

4 Martie, 1856: Sa născut în judeţul 
Gorj istoricul Alexandru Ştefulescu. 

„I&i? : Se reprezintă pentru prima, oară, 
piesa istorică „Cureanii“ de Gr. Ventura. 
_ 189: A murit la Paris Alexandru La- 
tovar: 

3 Martie, 1880; Apare în Timişoara» 
„luminătorul“ gazetă, politică şi literară. 

„6 Martie, 1845: A murit Constantin 
HE uca cunoscutul autor al „Franţuzitelor“. 
& 1866 : P. P. Carp a vorbit la Ateneul 
itomân din Bucureşti. despre „Trei cesari: 
Cezar, Carloman şi Napoleon 1“. 


Coperta noastră - 


In pictura românească, contemporană, 
personalitatea lui Stefan Dimitrescu se 
desprinde hotărfit şi limpede. 

Arta lui, — uneori aspră şi tristă, dar 
întotdeauna impregnată de o adâncă emo- 
tivitate —— nu-i, desigur, hărăzilă agre- 
mentului. 

Obsedat de mediul copilăriei sale, Şte- 
fan Dimitrescu sa concentrat mai cu sea- 
mă în studiul sever al priveliştelor şi chi- 
purilor, că preei rurale, ori în  contem- 
plarea acelor elemente cere deşi prizărite 
în înghesuiala târgurilor, mai păstrează 
încă ceva din înalta bunăcuviinţă şi din 
duioasa' resemnare. care e, îndeobşte, ca- 
raoterul neclintit de veacuri. al 'răzăşului 
şi negustorului moldovan. 

Alături de Francisc Sirato şi':de Camil 
Rassu, Ștefan Dimitrescu a izbutit să 
irângă, în interpreiarea ţăranului român, 
îmrâurirea, evident dăunătoare, a grigo- 
rescianismului sămănătorist, care  tran- 
sfommase atelierele pictorilor într'o  gen- 
tilă figuraţie de commediolă rusticană — 
genra Saxa. 

Urmările binefăcăioare, pentra arta 
noastră, ale acestei lupte demne împo- 
triva frivolului, sunt astăzi cu prisosință 
coustatate, 

Ștefan Dimitrescu ave aici partea lui 


mare de merit — şi partea lui mare la 
izbândă, 


UNIVERSUL LITERAR 


POETUL 


I 


Port cerul cu stele pe umerii mei? CES 
Tot focul îubirei în piept, 
Cuvântul mi-e harță, vrăjită de zei, 
lar gândul, toiag de 'nţeleplt. 


Par brațele-mi ruguri aprinse pe veci, 
Cunună de flăcări mi-e gura, nu lut | 
Fiorii de viaă chiar lespedei reci 

I-aş da, sub un singur sărut |! 


Prin yeuna deschisă când ochi-mi pătrund, 
Un alt cer sirăluce "n adânc + 

EI creşte şi-acopere zări fără fund, 

Cu “n soare mai viu pe oblânc. 


Nu, bici cu fâşii din azur împletesc 
Pe guri pătimaşe, când furii se cern, 
Si-a vieții prostie, destin pământesc, 
Lovită-i de sfârcul etern ! 


Când aprig spumează veninul pe limbi, 
Și-asupră-miă cad pietre, morman, 

Tu pietrele “n bulgări de aur le schimbi, 
O! Fluer vrăjit al lui Pan! 


N 


Ale mele sunt câmpuri, poeni, luminiş, d 
Şi raza ce moare! 'nir'a norilor prag, 

Şi umbrele dese, din vechiul frunziş, 

Căzând peste fruntea'mi de mag! 


Eu, fulger şi trăsnete, toate le-adun! 
Urgii deslănţui în voe, 

Şi seamăn pe lume, cu-avântul străbun, 
Scântei din Facla lui Joe! 


Ocean sânt! ce trece pe-al stâncei grumaz, 
Unesc lutul negru cu-albastrul senin! 
Din orice simțire |ăcând un ialaz, 

Inving uriașul destin ! 


Sibiu. ARTUR ENAȘESCU 


După moarte 


De vom dormi alăturea *n morminte, 

Nu ne-om uri, nici nu ne vom îubi, 

De nimeni şi nimic nu vom mai şti... 

— Eu n'am să mai gândesc mereu : „Cum minte |“ — 
Şi vom dormi aşa, făr' să ne ştim, 

Alături în acelaş țintirim. 


Vor sta la capăt două cruci stinghere 

Și-un tei bătrân, cu frunza-i milostivă, 

Ne va umbri mormintele de-o-potrivă — 

— In noaptea din mormânt va fi tăcere 

Și nu vom mai simți nici urmă de durere — 


Jar sus în cer -—- dacă mai este altă viaţă — 
Doi porumbei, albi şi voioşi sor revedea : 
-— Acolo sufletele noastre “n dimineaţă 

Vor retrăi în noi senin visarea mea 

Și vor zări cum Dumnezeu, pe-o rază, 
Jubirea lor o binecuvântează — 


Ci, jos aci, pe unde noi am petrecut, 

Nu vom pulea nici să urîm, nici să iubim, 
Mormintele ni se vor şterge 'n [intirim : 

Noi iarăşi lui vom deveni ca'ntru'nceput... 

„„„Nu se va şti cum ne-am iubit si cum ne-am dus, 
Nici cum visarăm nemurirea 'n ceruri sus. Ă 


EUGEN VICTOR 


UNIVERSUL LITERAR 


DOUA ANIMALE 


Deschizând uşa spre scara ce cobora 
cl trei caturi, omul fu aproape să 
cadă, 

Se împiedicase sdravăn. 

DBulborosinăd o înjurătură oarecare, se 
plecă să vadă pricina. 

Tolănii pe  ştergătoarea de picioare, 
fără a binevoi să se ridice măcar pe la- 
bete din faţă, un dulău enorm, cu blana 
ca o grădină în păragină, îşi blegi doar 
şi mai mult urechile voluminoase şi-l 
privi de jos în sus, din albul ochitor. 

Câteva clipe, inima omului bătu mai 
tare. 

P> urmă, moralul său reacţionă sub 
forma unui tuşit semnificativ. ) 

Işi îndreptă ţinuta, își corectă poziţia 
pălăriei şi, pronunţă un „marş“ energic. 

Consacrata expresie se adresa — evi- 
dent —- câinelui. : 2 

Dar cuadrupedul îşi puse din nou bo- 
tul pe labe fără a da vre un semn că ar 
fi priceput învitaţia. 

Omul, încurcat se învârti câteva clipe 
în Jurul câinelui, ca un câîne în jurul 
unui ariciu pe care nu ştie da unde să-l 
aL uce. : i 

Dar trepiat, ca mercurul în termome- 
tru, furia se ridica în om. 

Sub impulsul acestui 
văsti la câine : 

- - Marş d'aci potaie! 

Şi-l atinse prudent cu vârful șoşonu- 
lui. Animalul îl privi cu expresia unei 
îndelungate experienţe în asemena ma- 
terie şi se strânse pe un loc mai mic, 
vroind a spune prin aceasta : „poftim de 
treci“, 

Cai!mul animalului, întări bănuiala o- 
mului. 

Răsucindu-se în loc, privi clanța uşii, 
ca și cum de acolo putea veni o soluţie, 
s> uită iar la dulăul ghemuit sub pi- 
cioorele lui, îşi şierse cu vârful unghiei 
„n bob de noroi uscat, rămaa pe palton 
Și se scărpină sub pălărie. 

Această serie de gesturi nu schimbă 
întru nimic situaţia exterioară. 

Dar, în lăuntrul omului, supapa amo- 
rului propriu se deschise și sângele îi 
năvăli în obraz. 

Făcând un mic ocol strategic, pentru 
a se situa mai făţiş între uşe şi câine, îşi 
potrivi glasul şi strigă aspru ; 

— Marşi javră, ieşi, marș ! 

Dulăul îl privi cu tristeţe, liniştit, 

Omul, încurajat de propria lui voce, 
înghițindu-și răsuflarea, îşi luă inima, 
în dinţi şi-i svârli un picior în coaste. 

Câinele icni, lunecă trei trepte şi de 
jos, cu aceeaşi liniște, întoarse o privire 
adâncă spre om. 

Omul,  înfierbântat de acest succes, 
care-l făcea — în proprii săi ochi — din 
la, erou. cobori repede şi isbi din nou 
cu piciorul. 

--- Huideo! Auzi dumneata scandal, 
nentaipormenit, parcar fi la el acasă! 
Hua!. 

Şi piciorul omului, repetă şi mai bru- 
tal, drumul la pântecul animalului, 

i Manevra se reînoia cu perfectă sime- 
rie. 

Omul se răstia şi lovia. 

Câinele se rostogoleu câteva trepte şi 
fără a crâcni, întorcea spre om, privirea-i 
adâncă și albă. 

-- Huo murdarule, na javră de pripas, 
ţin» obraznicule ! 

$' soşonul omului făcea „zdun“ în 
cuustele câinelui şi câinele se prăbusia, 
pe gerunchi, ca un om cu o cruce în 
spate. 

Mai erau câteva trepte până jos. 

Omul la largul lui, ţipă: 

= Ta te uită, nici nu se mișcă, na 
bestie ! 


crescendo, se 


Ş: roşu de furie, mândrie şi oboseală, 
lovi cât putu. 

Câinele sbură peste trepte şi se ishi de 
uşa care răspundea de-a dreptul în stra- 
dă. 

Lemnul răsună infundat şi ţâţânile 
uşii gemură pentru câine. 

Dela înălţimea câtorva trepte, unde se 
apris» omul — cu emfază — domina si- 
tuaţia. 

De sub el, dulăul, cu umerii gârboviţi 
umil şi gâtul căzut, îl privia lung, cu 
uchii mari, 

Și nu vorbia. 

On:ul, gustând pe îndelete cruzimea 
victeriei, rosti cu condescendența jigni- 
toare a învingătorului : 

—.. leşi potaie! Preş îţi trebuia, parcă 
tot pe preş ai stat! Haide, marş! 

Şi coborând în pas de paradă, ultimele 
trepte, împinse ușa şi-i făcu vânt ani- 
malului în stradă, 





Desen de V. 7. Popa 
VINTILA RUSSU-ȘIRIANU 


Afară viscolia ascuţit. 

Fulgi uscați și subţiri, închipuiau va- 
luti ae praf îngheţat, în văzduh. 

Dulăul rostogolit, se opri la marginea, 
troinarului. se ridică în patru labe, se 
scutură din toţi muschii şi înălțându-și 
capul stufos, brusc, crescu. 

Omul făcu un pas și se opri, privindu-l 
fascinat. 

Simţind de-asupra lui aerul liber, de-o- 
dată, voinicia se nărui în el ca un 
scrun, E 

Inima îi ciocnia, precipitat coastele. O 
năvălă de furnici îi trecu prin tălpi, sa- 
liva i se uscă pe limbă. 

Vântul şuiera ironic. 

In lăuntru, câinele părea un biet ins 
prăpădit şi se mişca  stângaciu ca un 
oiog, în stradă devenise un vlășgan ro- 
bust şi se rotia la largul lui. 

Umul, cu ochii țintă la ei, gândi maşi- 
nal: „e cât un vițel“. i 

Si îşi simţi picioarele plumbuite în 
pământ. 

Animalul se scărpina cu indiferență : 
după ureche. sub gât şi iar după ureche, 
ca la el acasă. 

Omul făcând o sforţare, urni piciorul 
să pornească, 

In clipa aceea, crivățul vâjăi sălbatec. 
Ciăinele îi întoarse spatele cu pricepere 
și gcana, vântului, aninându-se în es, îi 
sburli blana şi-l înăltă cu o palmă. 
_Fiori de zăpadă jucau prin păru-i Jung, 
Urechile întoarse pe dos şi coada făcută 


3 


pămătuf — de vânt — îi dădeau un aer 
fiorus, i SA 

Balul viscolului îl masca în jivină Băl- 
bateză. 

Urmu) rămase pironit, cu pupilele dila- 
tale de imaginea animalului. 

In închipuirea lui treceau pustietăţi de 
păduri... 

Gândi timid: „seamănă a lup", 

Şi făcu un pas înapoi. i 

Câinele, nedumerit, îl privi curios. 

Umul tresări. 

Câinele schiţă o mişcare. - 

Omul se lipi de zid şi mărul lui Adam 
i se îngroşe în gât. Ă 

Animalul şi omul îşi încrucişară pri- 
virile 

Peste ei, în pădurea albă a văzduhalui, 
haiiu crivăţului, gonea nebun căprioare 
nevăzute, 

Omul înlemnise . 

Animalul, tot mai curios îşi aplecă -iîn- 
b'o partie capul şi-l examină cu băgara 
de seamă. 

Omul îşi ţinu răsuflarea 
mic. 

Secundele picurau cu încetineală exas- 
perantă, ca dintr'un ceas de nisip. 

Un vârtej de zăpadă veni, vântul ţiui 
in strada. pustie. 

Câinele îşi feri capul, 

Atunci omul se sfătui sacadat: „daci 
aşi lua-o încet pe lângă zid ?.. Poate n'ar 
băga de seamă...“ 

Şi cercă să-şi  făurească un plan: 
„dacă simte şi se repede, ridic piciorul 
cu putere, îl pocnesc cu tocul sub fălci, 
ameţeste şi... dar am soşoni... sunt moi“, 

Și gândul de a porni pe uliţa goală cu 
dulăul după el, îi înmuie genunchii. 

Rărmase neclintit. 

Câinele privi din nou la om. 

Pe bot începură a i se prinde ţurțuri 
găâdilitori, 

Tremură din buze să-i scuture. Mişca- 
rea aceasta îi descoperi colții lungi şi 
ascuţiţi. 

Omul gândi : „sunt pierdut“. 

Si o greutate i se lăsă pe creştet. 

Crivăţul suflă năprasnic sburlind şi 
mai tare părul dulăului, i se răsuci în 
urechi şi se avântă mai departe. | 

Câinele, privind cu jind uşa ce duce 
la, ştergătoarea stufoasă, unde nu bate 
vântul, făcu doi paşi. 

Puste privirea omului, un păenjiniş se 
lăsă, coatele fi amorțiră. 

Undeva, vântul se opri şi brusc, o li- 
nişte civdată încremeni totul. 

Omul îndrăsni o mişcare. 

Câinele îl imită şi omul de frică muri 
pe jumătate. 

De-odată, dintr'o curte, un lătrat fu- 
rios porni. 

Câinele ciuli urechile și întinse gâtul. 

Atunci omul închipuindu-si colții mari 
înfipţi în pulpa lui. sbucni ca un resort, 
trecn pragul dintr'ua salt, trânti ca un 
nebun usa după el şi ca un câine cu 
coada între picioare, o tuli pe scări, să- 
rind câte trei, 

Sua se opri gâfâind, înnecat în propria 
lui răsuflare. 

Picioarele i se tăiageră. 

Hezemat de balustradă omul arunca o- 
chiri piezişe, de spaimă. peate ea. 

Când îi reveni răsuflarea, sună. 


şi se făcu 


Femeea, surprinsă. întrebă: 

Ce s'a întâmplat ? Ai uitat ceva? 

EI vorbi alb. cu un surâs sticlos: 

-— Inchinue-ti dragă ce zăpăcit: ple- 
cam la sedintă cu raportul neredactat. 
Să-mi aducă o cafea în birou. Am să-l 
SCTIU ACUIN, 

Deshrăcându-se. adăugă neglijent: 

— A Provos, spune-i lui Marin să ia o. 
joarăă si să coboare până jos. E o iavră! 
pripăsilă. ne aci. Nu crezi că se tolănise 
pe scări! E un scandal, face murdărie... 


VINTILA RUSSU-ȘIRIANU 





Intâlnire 


Sub 'vuitoare bolji de brazi 
Cu şerpi ce fug în rădăcină 
Cad roşii cetinile azi 

Şi pe un ţurţur de rugină 
Doi fluturi fâlfâe lumină , 


O fată 'm alb! Din ce colinde 
S'abate-aicea ? Din ce stol 

Pe steiu se lasă'n sbor domol? 

De unde-i muşchiul ce-i cuprinde 

Ca spuma mării brațul gol? 


N 


Ia !... Fu şopârle pe cărare 

Şi fata se întoarce-uşor : 

Şi tata se întoarce-uşor : 

Ca'm ochii unei căprioare 

Vezi  codrul. vechiu, înalt sub soare. 


Trandafirul 


I-am rupt un fir de trandatir 
Inflăcărat ca de jăratec 

Şi lugerul m'a'mpuns sălbatec 
Sburlindu-se sub răsuciri. 


Când iloarea 'n urmă i-am întins 
Şi-obrajii 1 se 'mpurpurară 

Ca piersicile 'n miez de vară, 

Cu suilet iacom i-am cuprius. 


Răsufletul nevinovat. 

Dar rușşinarea din privire 

Am rupt-o'n mine doar. Iubire ! 
De ce 'n năvalnică pornire 
Să te sărut n'am cutezat? 


Ltimpezime 
Văd ochii ei şi îi aud 
Ca cerul limpezit de ploaie 


Când brazii scutură şiroate 
"Sclipirile din ramal ud. 


Dar de privesc adânc în ei 

Nu-i mai zăresc. Mă minunează 
„Cnvântul, Cu atât temei 

Pornește fiecare frază 

De par'că secoli o creiază. 


Iar vorbele de contenesc 
Revăd albastrul tără vină... 
Voci multe — cor bisericesc — 
De care inima i-e plină: 
Lumină ! Dumnezeu ! Lumină ! 


par 


EMIL RIEGLER 





UNIVERSUL LITERAR 


GHEORGHE ASACHI 


Renaşterea culturală din Muntenia a 
fost provocată şi însufieţită de Gh. La- 
zăr, venit din mediul ardelean mult mai 
înaintat ca civilizaţie şi ca posibilitate 
de desvoltare a ei. 

In Moldova. unde înflorise altă dată o 
literatură şi o cultură însemnată sub 
influenţa Poloniei, tradiția şi-a mai pă- 
strat şi în timpul domniei nenorocite A 
Fanarioţilor, câte o umbră, câte un 
semn de existenţă naţională. 

Această tradiţie, ajutată de împreju- 
rările politice ale ţării ajunge să dea 
naştere, la începutul veacului al 19-lea, 
unui curent cultural, care dacă nu pu- 
tea rivaliza cu cel întemeiat de Lazăr, 
ruşia totuşi să meargă paralel cu el. 

Iniţiatorul şi conducătorul acestei 
mişcări a fost Gh. Asachi, S'a născut în 
târgul Herţa la 1 Martie 1788 sau poate 
în 1787. Tatăl său Lazăr Asachievici a 
venii din Galiţia în Moldova unde sa 
făcut preot, sehimbându-şi numele în 
acel de Leon Asachi 





GIL. ASACHI 


Copilul Gheorghe are prilej să stea la 
Lemberg, dela vârsta de 8—9 până la 
17 ani, studiind cu multă sârguinţă, toa- 
te materiile ce se cereau unui doctor în 
filosofie, titlu pe care îl obţine și el în 
1804. Paralei! cu studiile literare făcute 
în limba germană, polonă şi latină, A- 
sachi învăţă și ingineria civilă, căpă- 
tând la vârsta de 17 ani şi diploma de 
inginer. 

După. aceia s'a întors la Iaşi la părinţi, 
dar din cauza unei boale,—doctorul Wer- 
ther i-a recomandat schimbarea climei, 
— pleacă împreună cu fratele său Da- 
niel la Viena, unde ajunge în luna Au- 
gust 1805. Aici ia lecţii la vestitul astro- 
nom Burg şi are prilejul să vadă pe îm- 
păratu!l Napoleon intrând în îruntea ar- 
matelor în capitala Austriei. Desigur că 
în inima tânărului de 17—18 ani această 
glorie a latinităţii şi-a exercitat o 
influență puternică şi i-a prilejuit un 
nou motiv de muncă pentru satisfac- 
ţia sa  suilelească. De aceea re- 
tuză categoric, propunerea amiralului 
rus Ciceagofi de a intra în corpul ingi- 
nerilor cu gradul de locotenent; şi plea- 
că spre Roma pentru a-şi complecta cu- 
noştinţele clasice. 

„Dorința de a atinge fântâna cercărei 
filologice şi amorul pentru lucrurile an- 
tice m'au îndemnat încă din cele întdi a 
mele junefe, a merge la Roma cea mă- 
rită, unde m'am ocupat în asemenea în- 


delelniciri dela anul 1807 până la acel 


1812", 

La Roma a stat până în 1812, ocupân- 
du-se cu poezia, cu pictura şi cu dra- 
gostea, Aici cunoaşte pe artista Bianca 
Milesi care a exercitat o puternică în- 
râurire asupra poctului. In 1812 aflând 
dela Generalul francez  Miollis planul 
măreț al lui Napoleon, de a reconstitui 
vechiul teritoriu al Daciei, pleacă spre 
Moldova, vrând să fie şi el de faţă la 
marile evenimente. 

Se ştie care a fost rezultatul. Tânărul 
Asachi mâhnit adânc de  nenoro- 
citul sfârşit al expediției lui Napoleon, 
se simţea, parcă : „strein și tără vază în 
propria sa țară“ şi singura lui alinare a 
suferințelor a fost dorinţa nobilă de a 
munci profund pentru propăşirea cultu- 
rii în Moldova. Acel plan încearcă să-l 
realizeze Gh. Asachi prin toate mijloa- 
cele posibile, din care cele mai rodnice 
erau desigur: întemeierea școalelor și 
cultivarea limbei naţionale, 

Nu trebue să uităm un fapt. Când a 
venit Gh. Asachi în Iași, exista acolo o 
activitate culturală inaugurată de har- 
nicul mitropolit Veniamin Costache, 
care a fost şi după aceea ocrotitorul cel 
mai sincer al lui Gh. Asachi, ajutându-l 
cu fapta la toate întreprinderile sale. 

In 1813 Asachi a fost numit profesor 
de matematică la şcoala dela Trei Ie- 
varhi. - 

In 1816 reuşeşte să introducă şi să 
facă să fie reprezentată întrun grup 
din elita ieşană piesa sa „Mirtil şi 
Chie“ tradusă în românește după Ges- 
sner și Florian. Aceasta era desigur un 
mare succes pentru acea vreme. La 1820 
Asachi ca referendar al şcoalelor, reor- 
ganizează seminarul dela Socola, înte- 
meiat încă din 1803 de mitropolitul Ve- 
niamin. In acest sens pleacă în Ardeal 
prin centrele culturale dela Cluj, Blaj, 
pentru a recruta profesorii necesari no- 
ului seminar. Atunci au venit la Iași 


cunoscuţii profesori ardeleni: Vasile 
Pop, Vasile Fabian, Ion Costea şi Ion 
Mani. 


Anul 1821 îl . sileşte să pribegească 
prin Bucovina şi Basarabia împreună 
cu tatăl său, 

Potolindu-se revoluția se reîntoarce 
în Iași dar nu pentru multă vreme, de 
oarece la 30 Noembrie 1822 pleacă ca a- 
gent diplomatic la Viena, trimis de 
Domnitorul Ion Sandu Sturdza. 

La. Viena a stat 5 ani. Amănunie des- 
pre șederea lui acolo ne lipsesc aproa- 
pe cu desăvârşire. 

Intorcându-se la 1827, Ioan Sandu 
Sturdza, îl ridică dela rangul de comis 
ia acel de vel Agă. La 1828 ia parte ac- 
tivă la „Restaurarea şcoalelor naţionale 
în Moldova“ iar în 1829 scoate „Albina 
Românească“ cel dintâi ziar  moldove- 
nesc. Tot în acest an pleacă la Bucu- 
reşti ca secretar al comisiunei moldove- 
ne pentru elaborarea „Regulamentului 
organic“, unde stă până în 1830. 

In 1895 Asachi contribue efectiv la în- 
ființarea „Academiei Mihăilene“ având 
rrilej la inaugurarea ei din 16 Iunie 
1835 să rostească o cuvântare. 

Ta 1837, luând pilaă dela emulul său 
din București I. Eliade Rădulescu, stă- 
rue pentru întiințarea unei societăţi fi- 
larmonice și ma! ales pentru deschide- 
rea. unui Teatru Naţional. care avea să 
ia un mare avânt după 1840, când este 
condus de tinerii M.  Kogâlniceanu, C. 
Negruzzi, V. Alecsandri. 

Până ?a anul 1848 activitatea lui Gh. 
Asachi găseşte răsunet în toate mani- 
festările culturale şi literare ale timpu- 
lui. Odată cu ivirea revoluției, bătrânul 
tradiţionalist, mânat de un spirit prea 
încheit în ideile sale politice, primeşte 


UNIVERSUL LITERAR 


cu multă neîncredere avântul şi sacri- 
ticiul generaţiei noi. 

Schimbarea regimului politic îl ambi- 
ționează să demisioneze din postul de 
reterendar al şcoalelor. De aici înainte 
Gh. Asachi, prin conseguenţa sa de po- 
politică învechită, săvârşeşte diferite 
greşeli care îi produc multe neplăceri 
din partea contemporanilor. 

“Totuşi în Septembrie 1868 i se. dădu o 
recompensă naţională, dar navu prile- 
jul sa primească multă vreme, căci la 
12 Noembrie 1869 muri. 

A înfățişa în caracterizare generală 
rodul activităţii neobosite a luminatului 
moldovean Gh. Asachi, înseamnă a re- 
peta, ceeace am văzut că a săvârşit în 
tot timpul activităţii sale. A fi întemeie- 
torul unui curent cultura] naţiona!, în- 
trun timp când umila ta ţărișoară ză- 
cea sub jugul robiei, a da posibilitate 
de viaţă şi răspândire limbei naţionale, 
prin şcoli, prin reprezentări artistice şi 
mai ales prin creiarea de ziare şi revi- 
ste, atunci când ea nu era luată în sea- 
mă de oficialitate, toate acestea contri- 
buesc în mod firesc la admiraţia şi re- 
cunoştinţa posterităţii, pentru acel care 
a fost sufletul şi îndrumătorul lor. 

H. CARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 
OPERA, EDIŢII: 

î. Către neamul Moldovei pentru în- 
toarcerea privileghiilor şi prăznuirea zi- 
lei 8 Oct. întru care sau suit pe scaunul 
opiniei loan Sandul Sturdza. Odă, laşi 
1822. : 

2. Albina Românească, ziar 1829—1850. 

3. Istoria imperii rosiene după Caida- 
00, trad. vol. Î, laşi 1832, vol. 11 1833. 

4. Harpa română, 1832, : 

5. Poezii ale lui Aga G, Asachi, laşi 
1836, Eu, ÎI, laşi 1854, Ed, 1II, lasi 1863. 
Kd. noi: Poezii. Vălenii-de-Munte 1908 
cu o prefaţă de N. Iorga. 

6. Fabule alese, laşi 1836, Ed. 3-a, Fa- 
bule versuite, laşi 1844 etc.. 


7. Lapeirus, dramă de pe a lui Ko- 
tzcbue, laşi 1857. 
8. kelațiune istorică asupra  şcoalelor 


naționale în Moldova dela u lor restator- 
nicire 1828—1838, laşi 1838. 

9. Norma, tragedie lirică, trad, laşi 1838, 
Idem 15854. 

10. Fiul pierdut, dramă, laşi 1839. 

11. Pedagogul, comedie vodevil de pe 
a lui Kotzebue, laşi 1839, 

12. Icoana lumii, revistă, laşi 1840-1841. 

13. Dochia şi Traian, laşi 1840. 

14. Spicuitorul, Yaşi 1841. 

15. Mirtil si Hloe, laşi 1850. 

16. Păstorița Carpaţilor, laşi 1850. 

17. Gazeta de Moldavia, ziar 1850—1859. 
18. figanii idil cu cânfece, laşi 1856. 
19. Nouvelles  historigues de la  Moldo- 
Roumanie, trad. du roumain, laşi 1859, 
rea II. Nuvele istorice a României, laşi 
20. Petru Rareş, dramă în 4 părți 1863. 

21. Notiţă Biografică, laşi 1865. 

22. Turnul Butului, dramă originală is- 
torică, 1863. 

23. Vochița de România, dramă origi- 
nală istorică, 1865. 

24, Elena Dragoş, 
1863. 

25. Imn pentru In. Sc. Carol 1, princi- 
pele Românilor, laşi 1 lulie 1867, 


dramă originală, 





Cât ţine liturghia” 


ltăcoare ca într'o chilie; şi nici o mus- 
că; abia una mai înnegreşte întrun 
punct olanui văruit al sobii. Afară stă 
să plouă: s'a întunecat; toate în casă 
tac de frica furtunii. 

Ce de lucruri pe scrin! Un neseser cu 
oglinda spartă; par'că l-a îurat somnul 
lingă perniţa de nisip ce-i stă de straje, 
aibăstruie, ezită la soare, cu mătasea 
destrămată, plină de ace, gata să muşte. 
La rând, un fier de frizat, un pieptene 
mare de 08 îngălbenit; lângă el, un mo- 
istol de păr castaniu, strâns, înnodat; 
apui un borcan cu alifie vânătă, pe iu- 
inătate plin, păstrează pe buze urme de 
dezetu. Fel de fel de lucrușoare: un şo- 
vice] de piatră fără bot; un maimuţoi de 
janilie, fără un picior; două baletiste în- 
vechite, cu braţele rupte; o bucăţică din 
„Universul“, o cutie cu pudră şi mai 
niulte cărţi de cântece. Peste tot praf şi 
sămânță de cânepă. De sus, din colivie, 
sticletele plouă mereu la coji. 

Masa din mijloc e învelită cu.o faţă 
lucrată în ochiuri pline Ge trandafiri 
portocalii. Mari mai sânt şi umilaţi : cât 
pogoşile; d'abia și-a făcut locşor la mij- 
loc, lampa, pe tăviţa ei lucrată tot în 
trandafiri e lână înghesuiți cum 
numai ei ştiu, pe o roată de carton .Ce 
lampă frumoasă trebuie să fi fost ea 
odată; numai Sî. Gheorghe şi. Sî. Dumi- 
tru i-au făcut-o; căci două mutaturi pră- 
pădese mai rău ca focul; piciorul de por- 
ţelan şi-a pierdut şi florile albe și câteva 
jăndări; toată fala o ţinea globul, văzut 
din partea nespartă; şi sus, prins de co- 
şul sticlei, acul de cap încovoiat în for- 
mă de M, apărător economic şi sigur în 
putriva iuţelei flacării. Alte lucruri, pe 
uiasă nu mai sânt: nar putea să şadă; 
le-ar răsturna trandafirii; unii păstrează 
incă. urmele cafelelor vărsate. Doar albu- 
nui se odihneşte pe lâna moală; geme 
de poze şi de vechime, căci ies făşii de 
hârtie rupte din carnea lui iar încheie- 
toarea de tinichea şi-a pierdut îndată 
puterea : stă tolănită într'o parte, fără 
curaj fără nădejde să mai ajungă vre-o- 
duiă la cuişorul scoarței de sus. 

5 şi o etajeră în fund, neagră, fără lu- 
stru. Ai putea să numeri de câteori a 
fost vopsită în casă. Pe iea, praf, cărţi 
vechii de dat, trei muște moarte, o cutie 
de sardele plină cu arșice, şi o păpușă 
holnuvă, cu ochii scoşi, cu părul smuls, 
zăcând Ja pământ în rochie de mireasă. 

Pe pat e așezat cineva de curând, cine- 
va care e învăţat să stea numai în locul 
acela, căci acolo desenurile turceşti ale 
macalului sau ros mai mult, s'au albit, 
par'că au fost şterse cu guma. Şi locul e 
mai întundat. La marginea acestei gropi 
o carte: „Zodiacul“ care. ghiceşte trecu- 
tul, prezentul şi viitorul, e deschis la în- 
trebarea : „Persoana la care mă gândesc 
ce face oare? ina j - 

Deasupra patului un coverag. Ce bine 
ti stă sub albul tavanului! Are însă fi- 
guri ciudate; pasări necunoscute şi fruc- 
te nezărite în vre-o grădină pe lume; 
mere albastre şi lebede cu cioc de papa- 
gal, țesute toate în lână şi numai în lână. 
ce nu e de lână aici? Până şi cățelul 
care doarme lângă un corset vechiu în 


1) Autorul acestei admirabile schiţe a 
fost laureat cu premiul „C. A. Rosetti“ 
de lei 20.000 pentru volumul său „Vul- 
turii“, 


Membru corespondent al . Academiei 
Române, arta d-lui Bassarabescu e de o. 


sobrietate, pe care o răscumpără, un as- 
cuțit dar al observaţiei dublat de un dis- 
tret umur. E a ea d 


fundul patului: părul lui pletos, alb, 
murdar, e tot de lână... nespălată. 

Norul sa spărt. A tost nurmnai o spai- 
mă. Lumina 'tresare şi înviorează pereţii. 
Soarele cade pe un tablou litografiat, 
vechiu, cu rama pătată, cu hârtia prelin- 
să de şiroaie gălbui: nişte hahami chi- 
nuese o fată întinsă pe masă, luându-i 
sângele : „Crima dela Tisza-Eslar“ scrie 
jos de mână. Alături o cadră mare, în 
culori : „U vânătoare de lei... în Rusia; 
apoi un păun făcut din boabe de piper 
şi păr de cămilă. Numai în dreptul ușei, 
smgur uitat de' vremuri, merge alene 
ceasul cu ghiulele de îier, cu limba de 
alamă, ecelită ici şi colo. 

Scrin, masă, etajeră, pat, sticlete, că- 
ţel și atâtea şi atâtea intrun loc aşa de 
mic! Cele două scaune pe paie dabia 
mai încap. Cojile de cânepă asvârlite din 
colivic, ajung în toate colţurile. 

Piuitul păsărelei par'că ar vrea să po- 
vestească ceva din Paradis; dar de pe fe- 
„reastră, 0 ceaşcă de cafea cu lapte, pe 
care scrie „Noroc“, nespălată cu lingu- 
rița înnăuntru, cu buza plesnită, prea 
aruncă o căutătură de desgust la toate. 
Lângă ea toarce pisica : toarce şi aşteap- 
tă; se uită când la gticlete, când la ceaş- 
ca linsă până în fund. Apoi lipește ure- 
chia de geam, îşi întinde gâtul, îl în- 
toarce, îl suceşte, face ochii mici; vrea 
să vază cât mai departe în lungul dru- 
mului. Degeaba nici un semn, nici un pic 
dv verdele rochiei, nici un pai din spicele 
dela pălărie... 

Se linge pe buze, își plimbă cenuşiul 
cozei peste linguriţă, se sperie de zăngă- 


„nit; se linişteşte şi oftează adânc, par'c'ar 


zice: 
— Bre, că târziu mai iese azi dela bi- 
serică, ! Bate 12, și mi-e o foame, dom- 


nule ?... 
I. A. BASSARABESCU 


Mormiîntu! lui loan Şlavici 
— LA SCHITUL BRAZI—LANGA 
PANCIU — 





Duminică, 14 Februarie a. c. s'au prăz- 


"nuit 6 luni dela incetarea din viață a 
- seriitozului loan Slavici, = 


4 


E Piloiii aa a 


APR 7 tz ajae 60, A 


D_l Radu D. Rosetti ne face cunoscut 


să un distins membru al Baroului 
de Ilfov,  inventariând averea _u- 
nui prieten al său, de curând decedat 


şi fost prieten bun al lui Eminescu a 
dat peste următorul autograf originul,— 
lisia de subscripţie pentru iumormân- 
tarea nefericitului geniu. 

A comenta un astfel de document e- 
loevent, e superfluu. Dar nu te poţi sus- 
trage amarelor reflecţii: 


Funeraliile Sărmanului Dionis 


Per RR d Mila Învanea, 


700 fi. 


14 Laz 1IP 7. 





Țar JZo 


Ai aan pură cnezi 


a — 
„e aaa pe 
ca PL, 0 ăia 


ţi rememorezi atâtea somptuoase! fu_ 
neralii naţionale decretate atâtora din 
fantoşele politice, îţi vine'n minte  de- 
zolanta înmormântare a lui Eminescu, 
cu cei câțiva admiratori după dricul u- 
mil şi corul, condus de Bărcănescu, cân- 
tând „Mai am un singur dor, te gân- 
de ști la statuile ce se ridică, țapene, la 
toate răscrucile, la statuia lui pe care 
n'o va avea niciodată și înţelegi atunci 
şi de ce a fost atâta de nefericit şi de ce 
atât de ignorat, 





fe a 
Peene 27 d, 
ÎN mă 


UNIVERSUL LITERAR 


Figurine 


Ticu Archip 


Abia au încetat lamdele binevoitoare, 
îndreptate în spre antoarea  „lnelului“, 
şi „Colecţionarul d& pietre prețioase” 
ne aduce câteva nuvele lueraie cu o ar- 
tă așa de precisă, încât nu mai permite 
imnăvoinţa. ]nsuşiri mari cari suportă, 
ustlel „ ori ce critică. O definire exactă 
u conturului lor este, acu, posibilă. In 
fața talentului sigur, orice cuvânt «de 
incurajare este semej și zadarnic. 

lrei nuvele, alcătuite în acelaş fel, 
deşi de importanţă deosebită. (Dacă lă- 
săm Ja o parle gluma scrisă frumos: 
„Dialog cu o umbră“). 

lin mister care învălueşie povestirile, 
lăsând doar rare şi tulburătoare pete 
de lumină. O atmosferă imprecisă și cu 
utât mai puternică, curioasă la o profe- 
bvară de matematici, deprinsă cu  for- 
uutlele categorice. Pretusdindeni aceleaşi 
fraze reţinute, opriri brusce, grăbiri ne- 
aşteptate. isbucenivi spontane şi crude, 
mici spaţiuri albe pe fiecare pagină, 
strecurate nu fără intenţii. Nu se insistă 
nicăieri usupra vreunui peisaj, vre-unei 
discuţii sau vre-unei întâmplări. Seene 
mici, răslețe, legate împreună  întâm- 
plător parcă, prin câte o întrebare, la 


urmă, plină de  înţelesnri. Inlănţnirea 
lor, însă pătrunde adânc. 
lotuşi, prima nuvelă:  „Colecţionarul 


de pietre preţioase“ arc o structură mai 
puţin misterioasă. Faptele sunt expuse 
clur. Povestea se deapănă armonios şi 
numai la urmă, firul se frânge: 

Irina sa îndrăgostii de maestrul neiu- 
den'ănatec în dragosie, priceput doar în 
căntarea pietrelor preţioase. Din şiragul 
de rubiue, adunat de el cu atâta grijă, 
nu lipseşte decât unul, cel nui frumos. 
Irina i-l oferă pe al ei, acel de de-asupra 
sânului şi carei simbolizează dragostea. 

Maestrul nu preţucşte valoarea rubi- 
nului primit, şi îl pierde pe drum... 

Suni la urmă, complicații şi lungimi 
inutile. Apoi, tot acolo, obscurităţi pe 
curi un simplu simbol nu le compurtă. D. 
Lovinescu mai jace o obiccţie: Irina îşi 
are pe piept rubinul dinnainte de a cu_ 
noaşte pe Maestru. Astfel, semnul nu 
mai poate simboliza dragostea ci nouă. 


In „Maria Boul“ decorul impresionant 
şi de o nepreciziuae artistică se preface 
fară să incadreze vre-odată pe Maria. 
Sunt două Inmi cari nu sc împlelesc şi 
unde Maria nu are rolul cel mai de sea- 
nui. După plecarea familii la Constanţa, 
când cele două povestiri se desfac defi- 
niliv, servitoarea nu mai interesează. 
Cadrul nuvelii rămâne, astfel singur 
prețios. 

Bucata cea mai bună din volum, cu o 
amploare de început de roman, rămâne, 
fără îndoială, Dăscăliţa. 

Acolo, pretuiindeni, observaţii mărun- 
te minunate, caracterizări ascuţite, ima- 
gini rare, Povestirea se desface fără ezi- 
tare. Totuşi şi acum o obiccţiune: Doam- 
na Elena arc două pasiuni şi ele împreu- 
nă turbură linia clară a nuvelei. Din 
enuza unei fapte vechi, Doamna urăşie 
tot ce vine din partea Dăscăliţii. 

Urăşte mai mult decât e în stare să-şi 
iubească copiii şi totuşi iubeşte mult pe 
băiatul Grig, pe care îl preferă lui Vla- 
dimir, celălalt, cu toată asemănarea lor 
fizică, perfectă. 

Aflând de moartea unuia din ci, ca 
ware decât o întrebare, prin cure îşi a- 
rată preferința: „Care?“ Amândoi sea: 
mănă aşa de bine că, ea nu-i mai poate 
deosebi. 


UNIVERSUL LITERAR 


D. Mibail Dragomirescu, întrun foi: 
leleton din „Viitorul (6 Febr.) se arată 
mult supărat pe mine, pentru articolul 
Hamulel sau între istorie literară și esle- 
hcă, publicat în „Universul Literar” (10 
şi 1 lan.). D. D. spune despre mine lu- 
ceruri deajuns de rele: mă face „tânăr, 
„nodernist”,  „tradiţionalist“ şi chiar 
„erudit“, 

Sunt dator să ridice mănuşa. O fac însă, 
mărturisesc, nu fără multă sfială... Pu- 
sonal, D. D. mă iubeşte; eu, pe I-sa, de 
asemeni, Il găsesc de v ideală bonomie, 
mult mai ager la minte de cum secrede, 
simplu fiindcă sănătos, și de un seducă- 
tor pitoresc. D-sa la rându-i ma formu- 
lat : „de o interesantă imaginaţie impre- 
sionistă” sau : impresionantă imaginaţie 
interesuvlă — nu mai mi-adue aminte. 

l-am fost apoi eiev şi câte nu învaţă 
dela dascăl un om de treabă? Dela D. D. 
ştiu de pildă, din radioase dimineţi de 
Luni, când venea — desigur ca să ne 
cruțe — la ora prânzului pentru cursul 
dela 10, că opera literară e un „celuloid“ 
—- dacă nu greşesc, chiar un elipsoidl; iar 
poezia, în genere, un lucru foarte mare. 
Închipuiţi-vă, că nu place decât dacă 
„solicită contemplația noastr“. De uceia 
literatura se împarte în două: capoda- 
pera care e o operă cum nu sa mai po- 
menit de sintetică şi energetică, adică su- 
perioară, şi opera... ailaltă, care nu e aşa 
de sintetică şi energetică... ca... capodo- 
pera ci se numeşte din această pricină o 
operă „mai inferioară“. Acuma, capodo- 
perile e nişte... dar n'am să vă fac eu un 
curs la care trebue să asistați numai în 
persoană. 

Dumnezeu a vrut să mă țină însă mai 
îndelung sub harul influenței D-sale. De- 
parte de profesor am recitit atunci acele 
două mari fascicole de câte 18 pagini ira- 
tând: despre : „Metoda estetică aşa cum o 
văd eu şi vechile mijloace de irigație“ în 
care autorul dovedeşte cât ai clipi din 
ochi şi în mod vădit revoluționar că eri- 
ticul trebue să fie mai întâi de toate: 
om, apoi: un om cult; un om de gust; 
să aibe „memorie afectivă” şi chiar să 
„ierarhizeze“ operile ce-i sunt date în 
păstrare. 

Zelul elevului merge  untori până la 
pierderea de sine. Nesătul de D. D. nici 
la curs, nici în opuri, fi urmăresc febrila 
activitate foiletonistă şi conferenţiară în- 
tr'un ziar aşa de serios ca „Viitorul“. Cu 
lacrimi de bucurie citeam mai dennăzi 


Intrebarea e pmiernică dar inutilă. 

Cel rămas în voia Evei (o nouă formă 
a Dăscăliţei), era tot aşa de pierdut. 
Doamna Elena să simţea însăşi în stare 
să-l omoare. 

Şi peste cele câteva obhiceţiuni (ultima 
pugină lungită fără de folos), calităţi 
mari de întregime şi de detaliu. 

Dragostea Evei, plutitoare între cei 
doi tineri asemuitori, e admirabil suge- 
rată : 

„Eva la mijloc, cu o rochie subţire şi 
moale, Pa apucat pe Grig de mână și, ca 
să-l poată privi mai mult în voe, sa li- 
pit de Vladimir. Lui Grig i-au tremurat 
buzele şi ar fi vrut să spună ceva, dar 
n'a spus nimic fiindcă Eva se uita în o- 
clii lui, şi îl mângâia pe degete“. 

Sfârşitul anului 1925 ne-a adus o veste 
prițioasă şi neprevăzută. O nuvelistă a 
ucis o autoare dramatică care arătase 
numai vagi promisiuni. 

ANTON HOLBAN 


Pagini anglo-româna 


Hamlet și critica ventrilocă 


acolo de un mare conclav la Ateneu, con- 
vocat de D-sa, în jurul capodoperei lite- 
rare.. Vremile lui Ciordano Bruno reîn- 
viau. Maestrul meu, cure a suferit atât 
de mult în viață şi u trebuit să poarte 
cisiur brâul lui lov, se ridică la tribună, 
palid, transfigurat, în două picioare, şi 
exclama : Până când să indure bietele 
capodopere ? Când ţăranii au pământ şi 
femeile drept de vot, numai ele să stea 
deoparte, ca nişte cenuşerese, fără drep- 
turi, expuse tuturor vicisitudinelor cri- 
tice ? Şi o moţiune era trecută, în aplau- 
zele unanime. care decidea că : dumnceaei 
capodopera nu mai e, hehei!, ce-a fost 
pină acum ; „ca nu e nici opera artistu- 
lui, nici a mediului, nici a naturei; co 
ființă aparte, cu trup şi suflet propriu, 
silășluind în noi“ ca androcanthus gib- 
Losus în matricea femelei, dar care une- 
ori, îşi ia tălpăşiţa în lume, mănâncă şi 
bea, merge la cinematograi, îşi adminis- 
trează singură averea şi poate chiar fi 
pusă sub interdicţie ! 

Unui cetitor da englezeşte 1). D. se mai 
recomandă cu încă un cocficent de merit. 
I)-sa e un mare specialist şi traducător 
din acest grai. Mai mult, între Teneriife 
şi Siam, D-sa e singurul muritor care 
traduce pe Shakespeare, din — şi în for- 
ma origiuală, fără să ştie englezeșie. 
Vrean să spun, fără să ştie ce-a vrut să 
exprime autorul. Nu-i admirabil? Unii 
nu-i vor acorda această virtuozitate şi 
von afirma că Lau văzut, cum l-am vă- 
ză şi eu odută în cerdacul năpădit de 
jederă al casei unde sălășlueşte la rân- 
du-i silabisind curent pe Shakespeare şi 
cetindu-l perfect cu degetul. Ori, conchid 
uceştia, cu deştiu se poate chiar iscăli, 
dar ceti! 

Sigur e că, asistat de o metodă atât de 
originală, D. D. a tradus „The Moor of 
Venice“ cu „Maurul de Veneţia“ şi se pre- 
găteşte să traducă  „lhe Merchant of 
Venice“ cu: „Negustorul de Veneţia“. In- 
ţelegeţi şiretenia : „negustor de mărunţi- 
şuri', „maur de abanos”, „covoare de 
Persia“, pisică: de Angora“.  (Particulu 
asta „of bat-o sfântul, nu putea şi Sha- 
kespeare să pună altceva, „from“ de pil. 
dă |). Corect şi de o cxemplară româ- 
nească, D. D. e în traducere și spiritual. 
Pe „madman'“ (— „nebun') La, tradus net 
cu: „Madam“. D. lorga, omul cu mânie 
divină, s'a revoltat la timp în memora- 
hilul articol din „Ramuri“. Să-mi dea voe 
să nu-l urmez. Nu l-a înţeles pe scumpul 
D-sele coleg. Neputând auzi pe Shakes- 
peare (cel nai auzibil seriitor de pe lume) 
fiindcă-l ceteşte cu deştiul, D. D. foarte 
line sa gândit să-l traducă vizual. Re- 
gulă deci: se va pune în locul cuvântu- 
Îi englesese cuvântul românesc cel mai 
apropiat ca ortogralic. Se va traduce 
atunci : madman“ cu  „mndam'*: „Sire 
cu „sirop“; „police-man“ (cum ar serie 
D. D.) cu: „Polizu-Micşuneşti“. 

_Cu toate aceste titluri |). D. era în 
drept să se necăjească pc articolul meu. 
Cetitorul binevoitor îşi aduce aminte că 
vroiam acolo pur şi simplu să informez, 
să-l pun, în măsura putinţei mele, la cu- 
rent cu ultima fasă a criticei hamiletiane. 
După această critică nu se rai înţelege 
să se ratiocineze în contradictoriu si ra- 
mantic asupra piesei şi caracterului lui 
Hamlet. Recurgând la isvoarele şi mode- 
lele care au servit, cert, lui Shakespeare 
această critică încearcă să-şi explice pu- 
țin prin ele, evidente scăderi ale piesei. 

Din o necompletă adaptare şi reabilitare 
a modelelor rezultă, pentru noua teorie, 
lungimile și digresiunile acţiunei, cum și 


acea, incongruitate de caracter a eroului, 
care a nedumerit de veacuri şi dejucat 
logica comentatorilor. 

liamlet-ul primei piese ca şi cel al tra- 
dițici daneze era un Amloda (zănatec) 
mai mult comic prin acțiunea nebuniei 
sule ;  modernizându-l şi exploatând în 
profunzime tema nebuniei, Shakespeare 
a făcut tragedia unui suflet din o truge- 
die a răsbunărei. Transfigurarea însă n'a 
fulăturat toate inadaptările. A rămas pe 
noul Hamlet ca o sgură dela cel primar: 
genială, piesa cam suferă astfel de o 
„contradicţie în 'termeni n contradicție în 
naiură“ (pasiv şi meditativ, înalt la su- 
îlet, Ilamlet e totuşi om de acţiune şi 
încă de brutală, cinică acţiune etc. etc.). 
Acestei înehceri îi urina nn mic corolar: 

„Au fost epoci în istoria acestei truage- 
dii când — mărturisesc istoricii literari— 
publicul englez râdea de nebunia lui 
ilamiet, când personajul întreg cra soco- 
tit drept comic. Astăzi, chiar, spectatori 
sinceri — printre care Mă înscriu cu vo- 
luptate — pot mărturisi că le vine să su- 
vâdă la anume momente ale piesei. 

E ((fiindcă)) nebunul de odinioară rân- 
jeşte (încă) în nebunul Iuat în serios de 
Shahespeare“. ! 

Aceasta a fost deajuns cy D. D. să fucă 
erysipelas. Cer iertare nobilei D-sale epi- 
derme, cu atât mai mult cu cât. substitu- 
indu-se celei mult mai scumpe mic, a 
d-lui Botez insinuază că in articol eu 
par a imputa acestuia că nu e la curent 
cu critica  Shakespeareană. E singurul 
necavalcrism colegial de care pot acuzu 
foiletonul d-lui D., seris altfel cu defe- 
rența pentru Incrul mânntţilor mele, cu 
graţie, uşurinţă şi grije de minorităţi, şi 
cu uimitoare perseverenţă, lu un om pe 
el cu boala sfântului Anton, în acordarea 
subiectului cu predicatul. Il refer pe D. 
D. la raportul meu 'dela minister, în fa- 
voarea recomandărei d-lui Boiez, dacă îl 
interesează să afle respectul meu pentru 
munca altora. Dar ID). D. vrea ca, vorbind 
în marginea Hamlet-ului profesorului ie- 
şan, să ipnorez ştiinţa, literară a vremei 
— ce ştiinţă, când ea atârnă toată de 
jaretierile profesorului bucureştean ? — 
Să nu citez Englezi, ci !pe I)-sa, şi când 
D, Botez conchide că Hamlet e un Pro- 
meteu, eu să mă bat cu pumnul în, piept 
şi să strig: nu, e'un Âjax, sau chiar o 
Persefonă |! 

— Dar ce Englezi? exclamă D. D. 
„Criticul nou-nouf Robertson ! Acum, a- 
cest critic nou-nout al d-lui D. — în care 
[)-sa desigur vede un evreiuş gazetar ră- 
tăcit la o foae dadaistă, cu care m'am în- 
hăitat la Londra ca să spargem geamurile 
literaturei — e un Right Honourable care 
a împlinit anul acesta 70, — auziţi? — 
şaptezeci de ani ! Arc la pasivul său vre-o 
treizeci de cărţi şi fundarea a vre-a două 
reviste, şi încă treaz la minte, sprinten 
la cuvânt şi neobosit cercetător, colabo- 
rează în fruntea celor mai iscusite, mai 
înaintate şi mai documentate reviste en- 
gleze. Shakespeareanist de seamă, cam pe 
când D. D. era numit la actuala-i cate- 
dră, dânsul ne da „Eseuri noi de metodă 
critică, Montaiane şi Shakespeare“, sau 
Herezia baconiană despre care cel mai 
mare biograf al lui Shakespeare Sir Sid- 
ney Lee —A şi acesta un scriitor nou-nouţ ! 
spune (Life, p. 656) că e cea -mai bună 
carte în materie. Ne-a mai dat: Shakes- 
peare şi Chapman,  Bolinsbroke şi Wal- 
pole şi fatala carte despre Hamlet — 
toate lucrări peste care, cu tot respectul 
pentru D. D. — nu se poate trece. D,. 
D. nu se va fi încrezând în păre- 


8 


rea lui Sir Sindney lee — cine ştie, 
vreun liberal englez care îşi flatează 
amicul politic ! Cu prilejul ultimei sale 
lucrări, Canonul Shakespearean, Partea 1] 
(1925, 216 p.),cam contemporan cu foiletoa_ 
ucle d-lui D. despre Marin Ştefănescu ş. 
a., A. Koszul, un shakespeareanist fran- 
cez de calitate — la ale cărui traduceri re- 
fer pe traducătorul lui Shakespeare în 
limba cehoslovacă văzută mai sus, în „Re- 


vue Anglo-Americaine“, ortodoxa revistă : 


a sorbonienilor Cazamian și Cestre, nu- 
sneşte pe... tânărul autor: mare iniţiator 
dei Siisenit Shakespearean (Juin, 1925, pag. 
440). 

Pe acest om D. D. socoteşte o impietate 
să-l citez când e vorba de Hamlet. După 
ce mă separă astfel de... amicul meu. de 
cafenea. D. D. vrea să mă separe de Sha- 
kespeare. In articol eu, pur şi simplu, 
„râd“ de Hamlet, spre nedumerirea Sa- 
şilor, Huţulilor şi altor minorităţi despre 
care D. D. se întreabă cu spaima pe buze 
ce-or să zică bhieţii oameni ? Pe aceştia, îi 
potolese eu, cu ajutorul d-lui Nistor, scum- 
pe maestre ! Dar ori cine citeşte pasajul cu 
pricina (o. supra) — la altă oră de cât a- 
ceia când îi toarce stomahul, şi nu prin- 
tre picături politice — înțelege 'că nu e 
vorba acolo de râsul de batjocură, ci râs 
provocat, ca laso comedie, de reminiscen- 
ţele comise ale personajului aceluia dublu, 
cum l-am găsit, Dimpotrivă, alături de 
criticul englez mă grăbesc să afirm — şi 
Doamne toată lumea ştie — că „Hamlei“ 
e o operă genială. De scăderile ei era nu- 
mai vorba, scăderi de artă de care nu e 
scutită nici o operă genială, — artă pen- 
tru care ceartă pe Shakespeare atâţia cri- 
tici englezi în frunte cu Ben Jonson, Vol- 
"taire şi întreaga şcoală franceză, scăderi 
pe care unii şi le-au tălmăcit întrun fel 
alţii într'altul. D. D. poate au admite nici 
o scădere lui „Hamlet“. De ce atunci nu 
sa jucat 5i Du se joacă decât la ocazii în 
întregime, de ce anume scene au fost o- 
mise din anume cuarturi, şi cum răspunde 
d_sa de scene slabe ca începutul scenei IV 
(act. 1) 2 Odată acţiunea defectuoasă, d-sa 
nu bănueşte că şi caracterul ar putea fi 
defectuos ? 

După ce mă isolează astfel de Robertson, 
Shakespeark, şi de mine însumi, D. D. îmi 
dă. lovitura de graţie. Opera, de artă, d-le 
Protopopescu, nu e ce crezi d-ta. Ca să o 
înţelegi, d-ta şi Robertson faceţi istorie li- 
terară şi nu-i frumos ! Fă te rog ştiinţă li- 
terară, că te spun tătînelui. Și după ce na 
declară ucigători de capodopere, fiindcă 
„înjosim capodoperile la rangul literaților 
de talent“ (când vă spuneam eu că biata 
capodoperă e o consoartă care umblă'n as- 
cengor |), D. D. mi-arată mie ce e aia ști- 


ință literară : Mai întâi opera literară e - 





SPRE CULMI 


Prietenă, dă-mi mâna, hai la drum 
Să ne-afundăm prin viscol şi nămeţi: 
O, ce lugubru urlă el și cum 

Ne ştichiuie cu ghiața şi săgeți. 


Si vom urca mereu, şi vom urca, 
Pe povârnişul muntelui virgin... 

Când vom ajunge sus, vom anina, 
In părul tău, un trandafir alpin... 


Acolo *n haos şi imensitate, 

"om sta, asemeni cerbilor goniţi 

Să ne privim ca doui străini, ori poate 
Ne vom trezi deodată 'nlănţuiți... 


Prietenă dă-mi mâna-ți tremurândă 
Sunt obosit de viscol şi de goană... 


Am vrut să'nvingem muntele—Isbândă— 
Şi-acum visăm la focul din cabană... 


GEORGE GRUIA 


incă odată ceiace vă spuneam Îa începutul 
articolului. Shakespeare, ceiace nici eu 
nici Robertson nu ştiam, e ca şi Homer, un 
geniu. Genialitatea Sa, care, cum ştie în- 
treaga ştiință literară afară de cea auten- 
tică de lângă Parcul Expoziţiei, fura, 
cârpea şi adapta cu nemiluita, nu are 
„procedee de compoziţiune“. În sfârşit 
Hamlet e: 1) „Cum am arătat de curând 
la Teatrul Naţional un om de voinţă... Un 
om slab nu poate cuceri sufletul etc... 
2) o personalitate teoretică eminamente 
morală şi creştină care se sgudue în teme. 
Mii... când realitatea praciică îl sgudue pe 
neașteptate ; 3) revolta voinţei morale teo- 
retice în pnocesul ci de ajustare la înţe- 
lepciunea practică“. 

Sânt un om care nu trec lipsit de senti- 
mentul pudoarei. Ruga mea serală la 
Dumnezeu e: ajută-mă Doamne, să mai 
apuc o primăvară şi să nu mă creadă D. 
D. geniu. Imi dau deci seama ce ciudat 
trebue să pară ca, pe deasupra lumei care 
munceşte şi se preocupă, doi profesori u- 
niversitari în România. să se mai bată pe 
capodopere ! M'am întrebat apoi totdeau- 
na ce ar fi dacă D. D. care nu mai citeşte 
de 20 de ani şi complet strein de tat ce sa 
scris atunci în literatura franceză engleză, 
germană şi italiană (nu ne întref: 
acum vre-o 5ami: cime e Barbusse ăla?) iz: 
întreține studenții jurând 'că Iliada, tea- 
trul grec, Don Quijoite, etc. „sunt capodo- 
pere fiindcă ne redau eternul omenesc şi 
deaceea au infruntat timpul şi spațiul — 
e arfi dacă d-sa şi-ar fipublicat în vre-o 
limbă străină trufandalele d-sale critice ? 
Am. mai fi azi în Liga Naţiunilor ? 

Ce ar fi. mă întreb acum dacă D.D. 
i-ar publica într'o limbă apuseană, revo- 
uțonara d-sale teorie dela Ateneu ? Că 
eroul shakespearean e un om de voinţă şi 
acţiune, critica engleză a spus-o de acum 
uu veac (IHartley  Coleridge, 1828) şi 
spus-o mereu de atunci. Temperamentul 
moral şi creştin, bine cunoscut tuturor, al 
1ui Hamlet e de mult obiectul, cu intere- 
sanie desvoitări, al clasicei, cărți a lui 
Paul. Siapier — spre a nu cita spuza de 
lucrări engleze. Nu mai nouaie teoria „şo- 
cului moral* uşon de găsit şi în Stapfer, 
definitiv formulat de cel mai mare critic 
shukespearean al vremei, Bradley, pe care 
îl cunoaşte oricine afară de D. D., pe care 
Şi citează şi aproape şi-l însuşește Robert. 
son însuşi. De toate aceste note țin și eu 
seamă, în partea I a articolului, încercând 
numai ca în partea II să mai aduc şi alte 
cunoşiiințe întru luminarea laiurelor e- 
nigmei hamletiane. Cât priveşte ultima 
formulă a criticului român, paratrazare a 
celor dintâi, admiraţi-i ingeniositatea. Ca 
să evite locul comun: Hamlet. tipul re- 
flectiv, D. D. spune: „voința, feoretica“, 
pcutru ca să o poată opune „voinţei prac- 
tice”, 

De fapt „„voinţă practică“ dacă e alt- 
ceva decât compartimentul d-lui D. sav 
un joc de cuvinte, e ideologism (în cazul 
lui Hamlet; ideologism moral) care, ca 
orice ideologism, se ştie dela Fonills, dacă 
nu dela Shopenhauer şi Renouvier şi dela 
aceştia la pragmatiştii anglo-americani, că 
are totdeauna o finalitate praciică, e : te- 
Jeologic. ce se reduce atunci formula 
finală a d-lui D? Hamlet e un ideolog 
moral care ezită să acționeze. Lucru .cu 
care ne-au impuiat mintea toate manua- 


" lele de liceu. 


Când vrei deci, la datele curente, şi pe 
baza lor,să aduci date nouă.D.D. te os- 
tracizează. lar obscura şi generica „neo- 
frazeologare a datelor vechi D. D. o nu- 
meşte „şcoala nouă“ estetică, şcoala d-sale, 
pe care o pune singur, cu ambele mâini, 
în locul scoalei istorice şi etnografice a 
d-lui Iorga, şi $coalei istorice mondiale. 
Fiindcă ). D. nu observă că toată lumea 
faca istorie literară. Inţeleasă asupra con- 
cluziilor sau cunoștiuțalor dobândite, ea 


UNIVERSUL LITERAR 


IARNA 


Prin geamul scrijelat de ger 
Privesc oraşul rebegit, 

In care iarna a venit 

Să poarte ciorile pe cer. 


Siârşeşte seara mai curând 
Pustiul zilei de acum, 

Sin teii rânduiţi pe drum 

Văd zeci de ciori aterizând, 


Dar sboară, că se frânge-un ram 
Din teiul care sa uscat, 

Pe când în trupul îngheţat 
Trosneşte sufletul ce-l am. 


Ti „i D, N. TEODORESCU 





încearcă, pe căi altele decât de pretenţie 
oț:casă, nu să le deghizeze pedant, ci să 
le adâncească şi aconde. 

Profet al capodoperei literare pe care o 
vede căzută din cer ca o Epistolica Maichii 
Domnului, d-sa o pipăe de douăzeci de 
ani şi se teme să o întoarcă pe altă faţă 
caj să nu-i ardă arătătorul. Ignorânăd că 
există, o mecanică a pgândirei ce nu mai 
îngădue să te întrebi în filosofie ce-ar fi 
fost dacă Isus năştea fată, sau cu un an 
mai de vreme, să cauţi în chimie piatra 
filosofală iar în critică, de mult capiata 
esență eternă a Îliadei, D-sa se închee la 
vestă în fiecare Luni dimineaţa şi de pe 
trampolina catedrei, cu emoția estetică în 
mână şi împăcată cu sughiţul şi cu scărpi. 
natul în ceafă, făcându-şi vânt din ombili- 
cu-i critic, trece dintr'odată, cu furie, prin 
toate uşile deschise ale științei d-sale li- 
terare. 

Fiindcă, produs al lenei şi al apatiei 
intelectuale, — cum i-a imputat şi „dis- 
tinsul D-sale coleg, Ramiro Ortiz, în 
„ldeia Europeană", pe lângă atâţia alții 
— e desigur critică  ventrilocă, pur şi 
simplu, această pretinsă estetică, ce con- 
traiace şi piţigăiază pe un glas pornit 
din regiuni subalterne, vocea mare, vo- 
art de veacuri a afirmărilor odată fă- 
cute. i 


— D. D. să nu mă socoată ireverenţios. 
Sunt dintre puţinii care, din motive an- 
terior schiţate, am campionat oral împo- 
triva lui Caragiale şi ucuţa !. Doamne 
fereşie, mi-am spus, D. D. nu e lipsit de 
inteligență. Admirabil . clinician literar. 
ne-a impus totdeauna, eruditului de mine 
lui Perpessicius, Vianu, Titu Dinu, Păl- 
tănea şi atâtor elevi „cu voluptate“ re- 
beli, prin siguranța incisiei cu care se- 
sizat asupra unei opere neîndrăzneţe, in- 
tră în utilajul ei estetic. Dar atât, făptura 
sublunară de pe fiecare schelet literar, 
indrăcitul „je ne sais .quoi“ al creaţiei ar. 
tistice, imponderabilul care îşi râde ca 
un Puck de balanţele judecăței, taina în 
sfârşit care face din cinci silabe ale unui 
pasat o stea, scapă foselor D-sale nazale. 

ar literatura :nudernă we care o îg- 


ii 


UNIVERSUL LITERAR 


moră ? Dar nobleja noutăţei care ti ra- 
pugnă, dar originalitatea pe care n'o 
poate prinde? Cunoaşteţi pe asinul lui 
Lucian care observă că nu poaie îmbră- 
țişa_o nimtă fiindcă are patru picioare... 

„Grădinan zăpăcit de metafizică“ D, D. 
vrea apoi cu orice preţ teorie. Sunt oa- 
meni care trec pare că prin viață goniţi 
de musca ţeje. „Sistemul meu“—împre- 
ună cu cacofonia şi acordul predicatului 
—- constitue  hiruitoarea muscă jeţe a 
D-sale. Sistem în sus, sistem în jos. Când 
l-am vizitat întâia oară după război, mi-a 
strigat: ştiică mi-am schimbat sistemul!“ 
O carieră întreagă şi l-a schimbat. la; de 
ici şi pune colo, întoarce pe dos „calita- 
tea“ şi o numeşte „tonalitate“, mai dă 
ceva şi „cantităței“ şi omul care con- 
fundă medicina cu schimbatul şi etiche- 
tatul flacoanelor, izbutește să facă din 
superbul Yggdrasil al literaturei, cu pa- 
sări cântătoare în el, cu umbră şi foşnet 
înmiit şi cuiburi de neprevăzut, o moro- 
cănoasă sorcovă  tricotiledonată. Cu ea 
bate pe omoplat pe Eskyl, Sofocle, Cer- 
vanies şi Shakespeare şi-i stropeşte cu 
roua Elizeelor. Bate și pe scriitorul român 
şi îl găseșteirând pe rând mai genial de- 


cât aceştia, mai puţin genial ca cel ce va : 


veni după dânsul. 

In chipul acesta orice nuvelă prezen- 
tată D-sale e cea mai genială | nuvelă, 
orice roman cel mai genial roman, orice 
piesă o capodoperă a literaturei univer- 
tale. D-sa dispută unui Iorga, Densu- 
șinnu, Ibrăileanu, Mehedinţi, Bogdan- 
Duică, Lovinescu, la fiecare lună câte 
un geniu şi uitând cu delicateţe atâţia 
tineri patronaji de care azi nu se mai 
aude, se dă drept creatorul lui Sorbul şi 
Rebreanu întreg, a unei jumătăţi din 

emma şi unei ciosvârțe din, Sadoveanu. 

Când i-am făcut vizita de plecare în 
streinătate Pam găsit cu „lon“ pe masă. 
— „Ce streinătate, Domnule, ce te mai 
duci în străinătate ? Uite colea, cel mai 
n:are roman al vremilor noastre |* 

Acum, fiecare ştim că „lon“ eo operă 
de mare valoare. Trebue însă să-ţi rupi 
coastele, să te deşeli şi să devii clown ca 
să o spui? Altădată e drept mi-a spus 
că'se teme ca plecând în streinătate „să 
nu-i pierd sistemul. Vedeţi, lucruri de 
acestea acreditează 'pe socoteala  D-sale 
zvonuri de acelea inoportune sau prema- 
ture, gen Caragiale-Bucuţa. 

Această obsesie -a sistemului, hărțuită 
de ideia că la cazanul cu aburi al Băilor 
din str. Nifon Nr. 32, sa frânt carul în- 
jelepciunei critice, ne-a creiat în orice 
caz acea concepţie de cafenea a literatu- 
rei care face pe junele scriitor român, 
hrănit cu. vanitate, svarţ și ignoranță, să 
aşeze picioarele pe masă la Otetelişanu, 
sau Capşa acum, exclamând: sunt poe- 
tul cel mai mare al vremei mele! 

Aceasta a 'creiat Săgetătorul, rodul de 
toamnă al „noei“ şcoale. Răstoiţi intere- 
santa revistă, Treceţi pe lângă elevii ma- 
estrului, pe lângă foiletoanele unuia, de 
pildă, din. şefii de echipă la Universitate 
şii subşef de culoare al aceluiaş—D. D. 
trecând cu volubilitate dela literatură la 
politică şi discutând geniul lui Take .Io- 
nescu său, acum, al lui Ionel Brătianu, 
după aceleaşi criterii cu care a consacrat 
„Țiganiada“ sau  „Pastelurile“ lui  Ale- 
csandri—unul zis Russu, un fel de rom- 
bocdru critic, un cap multipatrat, cu in. 
teligența în zigzag şi împleticindu-se în 
scris. Veţi găsi n paginele rarisimii pu- 
blicaţii un om care ca să spună că To- 
pârceanu e un poet comicise dă peste 
cap. tuşeşte, năduşește, plesneşte din lim- 
bă, sughiţă şi se scarpină, cade pe spate, 
zice „cuţit“, „estetică“,,,, mamă“, se ridică, 
dă din coate, se loveşte pe frunte, se plea- 
că pe vine, bate.din gălcâie, râgâe, joacă 
ciardaş, cântă din. subsuori, tot timpul 
sîsiind din flaute clandestine şi subversi. 
ve clarineta E „Dunciada” dui Pope pe sul 


moldo-valah, e criticul mihalachian. O 
ențitate, un element, un flagel al: graiului 
şi bunului simţ românesc, E o Eroică, a 
becţianismului critic, un acord final la 
beţia. de Cuvinte, agravată cu Beţia de 
Formule, şi întoarsă prin jocul situaţii- 
lor, împotriva maestrului junimist pia 
însuşi elevu-i favorit. E expresia zelului 
abdominal, e delirul exclamaţiei şi exal- 
tarea, locului, comun. 

Michalchianismul. ilustrat nepieritor în 
„Săgetăorul“ tânăr, înseamnă chinuelnica 
vileză a rămânerii pe loc, absurditatea 
tehnică a unui idublu volan zmuncit în 
scus invers, luând în imaginaţia înfri- 
ccşează forma apocaliptică a două uriaşe 
hemisfere uzându-se reciproc în perpe- 
iua elaboraţie. 

D. D. e sigur că aceste hemisfere sunt 
ale creerului şi numind elaboraţia „şcoa- 
lă estetică” râde de un savant ca  Bog- 
dan Duică. fiindcă a făcut descoperiri în 
legătură cu „[iganiada“, când D-sa de 
mult 'a declarat că e cea mai mare po- 
emă heroicomică din lume. Strein de 
munca, disciplina, decenţa, istețimea şi 
nobila curiositate care fac din ştiinţa li- 
terară a vremei un somptuos laborator de 
inteligența omenească,  D-sa singur, în 
faţa Europei, de douăzeci de ani: pro- 
clamă. 

lor aşa la circ, după o splendidă cursă 
de cai arabi, apare grav binecunoscuta 
faţă de făină, se dă 'tumba de mai multe 
ori, ca să cadă cu şezutul peste o plezni- 
toare sau o musicuță. 

Nu, scumpe maestre, nu sunt ireveren- 
țios. Recunoștinţa-mi pentru primul arti- 
col consacrat de un profesor universitar 
unor note alor mele informative, se arată 
şi din continua bună dispoziţie a acestor 
rânduri. Această recunoştinţă îmi dă chiar 
îndrăsneala unui sfat: observă că îţi 
agiţi de douăzeci| de ani, sub zâmbetul 
ironic al colegilor D-tale — un lorga, un 
Pârvan, marele Ovid Densuşianu şi stu- 
denţilon — panașa ajunsă sub bărbie a' 
celui mai duios şuficientism. Cruţă-i perii. 

Adună-ţi opera, stiliseaz-o, curăţ-o şi 
rezumeaz-o într'o lucrare definitivă care 
va fi multă vreme un manual ideal: de 
Poetică pentru uzul elevilor de liceu şi de 
acel an preparator la care ţintește re- 
forma învățământului. Na 'sunt manua- 
Ile D-iale de literatură cele mai bune 
din câte se pot:avea ? 

Celor 800 de studenţi pe care fi creşti 
spune-le să nu urască erudiţia, ea fiind 
prima fază a cunoştinţii, iar aleşilor cu 
câte trei sisteme estetice în buzunar dă-le 
sfatul să le înlocuiască cu o batistă şi să 
citească deocamdată, şi până te-oi limpezi 
D-ta. pe esteţii altor vremi și altor nca- 
muri, i 

Tuturor spune-le să iubească şi să prac- 
lice istorismul,. el 'fiind desfătătoare sete 
de a cunoaşte, contact viu cu limba şi 
trecutul, document de viaţă, exemplan de 
umanitate, cult al strămoşilor şi al tradi- 
jiei de neam. In legătura cu estetica 

tale, să n'aibe grije: istorismul nu nu- 
mai că nw merge împotriva, 'dar pășeşie 
alături, sau îniantea ei. El o adapă cu 
informaţie şi îi pune în faţă, pentru îru- 
mioase şi juste concluzii generale, singura 
realitate în care opera literară se poate 


“ oglindi: trecutul. 


Istorismul lui Bâdier a luminat astfel 
epopeia medievală, după cum cel al lui 
Hazard şi Baldensperger, romanul fran- 
cez, iar cel al savanților nordici, balada 
scandinavă. Erudită e şi şcoala estetică 
vermană, erudit e Basch dela Sorbona, 
mare erudit e cel mai pur estet al yre- 
mei, Croce, a cărui şcoală e 'doldora de 
informaţie istorică. 

Istorismul lui Bogdan Duică a dat şi 
la noi, pe lângă atâtea revelări, singura 
ediţie critică a genialului D-tale Eminescu, 
istorismul lui Ib < 
mai bună peoală literară, atitivă. și orea- 


răiloanu a dat la laşi cea 


E, 9 
Reviste şi ziare 


In „Lumea“ (II, 48) dl TUDOR AR- 
GHEZI publică această admirabilă poe- 
mă care de două ori rivalizează, în crea- 
ție, cu Cel-de-Sus: 


Nepreţuind granitul, o, fecioară ! 

Din care-aș: îi putut să ţi-l cioplesc, 
Am căutat în lutul românesc 

Trupul tău svelt şi cu miros de ceară. 


Am luat pământ sălbatec din pădure 
Şi-am frământat cu mână de olar, 

În parte, fiecare mădular, 

Al fiinţei tale mici, de cremene uşure. 


Zmălţându-ţi ochii, luai tipar vorbind, 
Drept pleoape, foi adânci de trandafiri, 
Pentru sprincene firele subțiri 

De iarbă nouă ce-a *nţepat lumina. 


Luai pildă pentru trunchi, de la urcioare 
Și dacă "n sâni şi şold a 'ntârziat 
Mâva-mi aprinsă, eu sânt vinovat 
Că n'am oprit statuia'n cingătoare 


Şi cam voit să simtă şi să umble 

Şi să se “ndoaie'n pipăitul meu, 

De chinul dulce, dat de Dumnezeu 
Care-a trecut prin mine şi te umple. 


Femee scumpă şi ispită moale! 
Povară-acum, când, vie, te-am pierdut, 
De ce te zămislii atunci din lut 
Şi nu-ți lăsai pământul pentru oale ? 





toare, pe punctul să asimileze, sau cel 
pmţin altoiască şi $coala bucureşteană. 

- Mai trebue să amintese că marea miş- 
care a „Sămănătorului“ e opera unui 
istoric literar : unicul Iorga ? 

Când cei 800 studenţi ai D-iale vor 
lăsa odată cu lenea şi nepriceperea „sis- 
temele“ la oparte, s'or înfunda în bi- 
blioteci, ca să desgroape trecutul nostru 
literar, să descopere folklor, să culeagă 
rail şi. vor începe să ne dea ediţii critice 

e autori vechi şi noi, traduceri şi studii 
în limbi streine. asupra capodoperilor 
noastre, în loc să confunde pe Caragiale 
cu Eassarabescu, atunci să ştii şi Dia că e 
frumoasă privelişte să ai o catedră de 
literatură română, cu 9 asistenţi, 3 şefi 
de lucrări şi o coconiţă. 

Atunci şi D-ta, dacă trecând pe calea 
"ahevei incins de gânduti cum şi de brâul 
lui Iov, vei avea o idee estetică tare, vei 


“da pronunciamente la Ateneu şi Naţio- 


nai; dar mai vei binevoi să o supui, într'o 
limbă apuseană, străinătăţei, aşa ca să 
vadă Basch şi Croce că le-ai luat înainte ! 

Deocamdată lasă capodoperile, lasă ge- 
niile, fiindcă, cu comfortul literar şi edi- 
torial modern, or huzuri D-lor şi fără D-ta. 

Cât despre cealaltă ființă aparte, dar 
nu şi... sălășluitoare în D-ta, istoria lite- 


ară, ia-te bine cu ea. Gândeşte că, strein 


şi eliminat de o întreagă generație care 
s'a făptuit (in scris, departe: şi împotriva 


_D-tale, e numai buna istorie literară aceia 


care îţi va păstra numele: numele repu- 
tat de părinte al beoţianismului critic; 
titlu-ți scump de şef de şcoală: şcoala 
delirantă a criticei ventriloce 


DRAGOB PROTOPOPESCU 


10 


$. $. R. 


UNIVERSUL LITERAR 


— A patra şezătoare literară dela 20 Februarie 1926 — 
(Fundaţia Regele Carol i) 


Şezătorile S$. : S. R-ului şi vtem să 
fim la modă folosind această prescuriare 
.— continuă, cu acelas mure succes de pu- 
blic. Zăbovind conferențiarul nostru. ca 
urice român, neaoş, cu câteva minute pes- 
te ora anunţată, acelaş public care două 
ue suferă şi se delectează ascultând di- 
ferite iecturi, se enervase, Dar a fost re- 
„pede liniștit de apariţia calmă şi zâmbi- 
toare a d-lui Crainic, care cu glas blând, 
cu. ironie pe buze, sfârtecă, teoretizând, 
opera d-lui Lovirescu, şi afirmă cu ere- 
dinţă doctrina 'tradiţionalismului. Ai im- 
puesia după ce Lasculţi vorbind că daca 
4. Nichifor Crainic ar fi fost medic chi- 
rurg, pentrucă chirurg întrun fel esie şi 
acuma, ax fi amputat mâinile sau gâtul 
cuiva zâmbind şi convingându-l cu glas 
dulce că prin suferinţă şi răscumpără 
păcatele lumesti. 


Tradiţionalism du 
Conferinţa d lui Nichifor Crainic 


tixistă, a spus d-sa, o tehnică a vieţii 
materiale şi o tehnică a vieţii sufleteşti, 
Una e rezultatul descoperirilor şi inven- 
țiilor ştiinţifice, întemeiate pe legi pre- 
cise şi universal valabile; cealaltă e re-, 
zultatul unor îndelungi experienţe lăun- 
trice ale omului cu sine, ale omului cu 
vumenii, ale grupului cu grupurile; cris- 
tahzări' de viaţă verificate în cursul 
veacurilor sub porunca unei credinţe re- 
ligioase şi a unui temperament de rasă. 
Tehnica vieţii materiale, ştiinţifică şi 
deci obiectivă, aparține domeniului exte- 
rior şi are de scop cucerirea naturii, 
smulgerea şi transformarea bunurilor ei 
în folosul omenirii. Maşinismul modern 
e aspectul ei cel mai impunător și, tot- 
deodată, caracteristica totalităţii produ- 
selor ei ce alcătuesc civilizaţia europea- 
nă. Indiferentă deosebirilor de rasă, de 
credință, de latitudine geografică, tendin- 
ţa ei expresivă e uniformizarea. Maşinu 
e valabilă pretutindeni. Unde nu există, 
necesitatea materială o cere. Țări înapo- 
iate se numesc mai ales țările fără ma- 
şini. Ţări civilizate se numesc ţările un- 
de ruașinismul atinge maximum desvol- 
tăi. Civilizaţia americană e fără egal. 
Problema civilizaţiei e problema maşi- 
nei. Când noi şi ţările în situaţia noas- 
tră zicem europenizare, înțelegem civili- 
zare, adică industrializare în rândul în- 
tiu. Din moment ce binefacerile tehni- 
cei materiale sânt indiscutabile, cine ar 
preferi drumul noroios de ţară trotuaru- 
lui de asfalt, cine ar preferi diligenţa 
autoinobilului şi opaițul becului electric? 
Tradiţionalismul, în acest sens, ar îi a- 
nacronism. 

Dar tradiţionalismul nu ce o forţă ce se 
opune civilizaţiei. Tradiţionalismul e teh- 
nica vieţii sufleteşti a unui neam. Civili- 
zaţia « tehnica vieţii materiale a ome- 
nirii. 'Fehnica vieţii sufletești constitue 
cultura unui neam, — acel fel de a fi, de 
a gândi şi a simţi, de a vorbi şi dea se 
închina, de a nădăjdui şi chiar de a 
muri. E o cristalizare elaborată în curs 
de veacuri şi de milenii, încercată prin 
îlacările şi torentele istoriei, determi- 
nată întrun fel şi nu într'altul de fatali- 
tatea lăuntrică a sângelui şi a credinţei, 
a rasei şi a religiei. Civilizaţia uniformi- 
zează; cultura diferenţiază. Acelaș tren 
face să călătorească la fel şi englezul şi 
indianul; dar diferenţele culturale îi vor 
împiedeca să se înţeleagă la fel. Un ra- 
port condiţionat între cultură şi civiliza- 
ție e greu de stabilit. Americanii au dus 


la, apogeu civilizaţia europeană şi strălu- 
cesc printro cultură de Baedecker, [u 
umbra fabricilor lor uriaşe, forfota sec- 
teior religioase dovedeşte criza unui su- 
ftet ce n'a isbutit încă să-și creeze forma 
echilibrată a culturii. India a creat, în 
schimb, o cultură, o înţelepciune a vieţii» 
lără să cunoască binefacerile maşinii. 
Anglia, tranța, Germania au o cultură 
dublată de civilizaţie, — fapt care pro- 
voacă deobiceiu confuzia noastră când 
vorbim de una şi înțelegem pe cealaltă. 
In fiecare din aceste ţări găsim o civili- 
zuţie materială europeană, există totuşi 
0 cultură franceză în Franţa, o cultură 
engieză în Anglia, o cultură germană în 
Germâhia. Din confuzia celor două noţi- 
uni cu sfere atât de deosebite, sa născut 
tendinţa de a făuri, peste graniţele rasei 
și ale credinţei, o cultură universală, 
care să uniformizeze sufletul cum civili- 
zaţia uniformizează materia. Şi astfel, în 





NICHIFOR CRAINIC 


domeniul graiului s'a fabricat limba es- 
peranto, iar în domeniul religiei teosofia, 
două artificii ce dovedesc tocmai imposi: 
bititatea unei: culturi universale. 

După aceasta face o critică amplă a 
lucrării d-lui Fugen Lovinescu „Istoria 
civilizației române“, arătând că autorul 
făcând procesul evoluţiei noastre sa 
referit numai la tehnica vieţii materiale. 

Dar tradiţionalismul în cultură nu se 
concepe stereotipic. El nu e un pas bătut 
pe loc, la. nesfârșit. Cultura e un orga- 
nism în creştere continuă, cu rădăcini în 
seva neamului, cu frunziş în atmosfera 
timpurilor. Seva e aceeaşi; atmosfera e 
schimbătoare. 'Tradiţionalismul e disci- 
plina  lăuntrică ce călăuzeşta această 
creştere. Oricât de prielnică sau nepriel- 
nică ar fi atmosfera, organismul îşi păs- 
traază, desvoltat sau închircit, caractere- 
le fundamentale ce-i dau specificitatea. 
Om cu om seamănă şi nu seamănă, dar 
antropologia, studiind conformaţia cra- 
niană, stabileşte în medie un tip caracte- 
ristic ul familiei, al rasei. Această osa- 
tură ce păstrează trăsătura unitară în 
varietatea formelor unei culturi e tradi- 
ționalismul. Ia libertatea de apariţie 
a fenomenelor culturale, a fenomenelor 


de artă, el păstrează continuitatea înru- 
dirii dintre ele. În vechile religii ale In- 
diei, există învăţătura reincarnărilor. 
Laul individual, ca să se purifice, trece 
printro serie de întrupări, de trepte ale 
desăvărşirii, Nicio întrupare nu seamă- 
nă cu cealaltă, dar în toate trăieşte a- 
ceiay eu ce-şi caută perfecțiunea, şi în 
liecare din ele îşi recunoaşte conştiinţa 
de sine. In reîncarnările succesive ale 
generatiilor, doctrina tradiționalistă con- 
cope eul colectiv al unei nații ca străbă- 
tându-le cu amploarea crescândă a unui 
torent de viaţă, a unui elan viu, ce-și 
păstrează neintrerupta conştiinţă a exis- 
tenţii. Ce este ceeace numim n0i conșştiin- 
jă naţională dacă nu o simbioză a trecu- 
tului cu prezentul o simbioză a incarnă- 
riior istorice cu reîncarnarea în care se 
rocunvse ? 

Astlel conceput,  tradiționalismul a- 
pare, nu cum îl înfăţişează amatorii re- 
voluţionari ca o forţă statică, moartă cu 
spatele către viitor, ci ca o forţă vie, di- 
namică, ce izvorând din veacuri înain- 
tează torențial spre crearea formelor noi 
şi cât mai adecvate ale existenţei sale. 
Ca disciplină artistică, el nu impune şa- 
bloane, dar învaţă solidaritatea persona- 
lităţii creatoare cu suflet colectiv, desco- 
perinâu-i izvoarele de inspiraţie autoh- 
tonă, Să nu uităm: cea mai mare revo- 
luţie în arta românească a săvârșit-o un 
trudiţionalist : Mihail Eminescu! Era 
un romantic ? Da. Aceasta era atmoste- 
ra timpului său. Dar n'auzim ecoul isto- 
viei roinâneşti în evocările lui ? Nu ve- 
dein ritul nostru folcloric transfigurat 
în viziunile lui ? Viaţa veacurilor, con- 
densată în cuvinte, n'o recunoaştem ca 
într'o apoteoză în limba lui adunată de 
pretutindeni ? Nu simţim seva din a- 
dâncurile autohtone sorbită în inspira 
ţia lu: ? Eminescu apărea în plin zdrun- 
cin revoluţionar. In încordările cugetării 
lu;  antirevoluţionare se  convulsiona 
parcă. întregul organism naţional, rănit 
şi bruscat de reformele pașoptiste. Revo- 
luţia a fost ca o provocare antitetică a 
operei lui neaoşe. In faţa primejdiei, se 
concentrase parcă în el fiinţa însăşi a 
naţie:, afirmându-se prin geniul lui cu o 
putere şi o strălucire necunoscute până, 
atunci. Un pisc de cugetare şi de îrumu- 
seţe se ridică masiv în faţa vidului revo- 
luţionar, în fața acelei tabula rassa voită 
de maiinuţa europenizată. 

Şi acum o întrebare cade în chip fi- 
resc. In creaţia noastră culturală ne vom 
orienta după Eminescu sau după Lovi: 
nescu ? După noi înşine sau după Eu- 
ropa ? După disciplina tradiţionalismu- 
lui sau după „legea imitaţiei“ 2? Am vă- 
zui: una înseamnă viaţă în contipuă 
creaţie: cealaltă — abdicare, anulare, 
sincopă, moarte. 

Dar pentru a lua în răspăr bănueli de 
fanatism orbit, lăsăm să răspundă un 
mare „latin“, un mare scriitor, un eu- 
ropean pe care europeiștii noştri, tele- 
grafic informaţi, l-au îmbrăţişat cu foc, 
în primul moment, ca pe un ierofant al 


„cuitubti imitaţiei: Miguel de Unamuno. 


La 1906 Unamuno ataca problema. eu- 
ropenizării Spaniei, a modernizării ei, 
în împrejurări aproape identice cu ale 
noastre. Erau și acolo europeişti cari se 
fopiau de dorul Parisului și, între as- 
prele stânci iberice, se credeau exilați. 
Erau artişti cati-jurau pe estetica fran- 
ceză; simboliști cari se închipuiau ruinați 
de absiniul ce consola pe Verlaine, ado- 
lescenţi libercugetători pentru cari iro- 
nia lui Anatole France, înfățișa supre- 


UNIPERSUL LITERAR 


ma expresie a înțelepciunii. „Nimic nu 
imi produce un mai strașnic efect de 
grotesc —- zice Unamuno — decât să mă 
uăsesc cu aceşti indivizi, franţuziţi de 
obiceiu, care îşi zic emancipaţi de orice 
tiranie, îndrăgostiţi de libertate, spirite 
tari, anarhiști uneori, atei foarte „ade- 
sea“... Admirator al severităjii africane 
ce-a, oţelit cugetarea unui Augustin și a 
unui “jertulian, Unamuno opune Spiril- 
tului francez, slefuitor de „sentimente 
comune şi idei comune“, spiritul „pasio- 
nat și arbitrar“ care a făcut gloria Spu- 
uiei mistice. legea imitaţiei ? lată cum 
v înfiorcază : „Osânda cui încearcă să 
se modeleze după altul e că încetează să 
fie e! însuşi fără să izbhutească a fi cel 
pe curu l-a luat drept model, şi că astfel, 
Du mai e nimic t* Imitaţia anulează per- 
sonalitatea creatoare. Pentru salvarea 
acestei personalităţi, Unamuno preferă 
barbaria poporului său ștefuitului este- 
țism fvuncez: „Dacă sântem barbari, 
dece să nu ne simțim şi să nu ne pro- 
clamăm astfel, iar dacă e vorba să cân- 
tăm durerile şi mângâierile noastre, de 
ce să nu le cântăm după estetica har- 
bară” ? (Verites arbitraires), 

lstetică barbară ? Adică a estetisă au- 
tohtonă. 

E. cevace vrea tradiționalismul . 


După conferința aplaudată a d-lui Ni- 
rhifor Crainic, d-l Radu D. Rosetti «e 
ciumă șase din poeziile sale din tine- 
veţi şi maturitate. 

Dintre acestea dăm aci „ÎInşelătoarea”. 





RADU D. ROSETTI 


Copil naiv ce eşti să plângi într'una 
Iubirea ta dintâi pe veci pierdută, 
Frumoasa zână albă prefăcută, 
Plecată cu un zâmbet, ca niciuna! 


De-ar fi rămas cu tine totdeauna, 
Tot trist era să îii în jalea-ți mută, 
Iubirea trece, vai! si ea !.. Trecută, 
Alături sau aiurea, e totuna. 


Deci, nu mai plânge în zadar, copile; 
O amăgire-a fost, or cât te doare, 
Și-o să mai ai, cât vei avea şi zile, 


Târziu de tof, în calea ta priheagă, 
Vei învăţa că marea 'nşelătoare 
Nu o femee-a fost — ci viața "'ntreagă. 


W-L 1. Al. Bassarabescu citeşte bucata 
„din om în toată firea“, 


L-| Vintilă Russu-Sirianu citeşte poe- 
ziile „Dimineaţa“, Epigramă veacului 
XX şi Noaptea. 


D-i Adrian Maniu citeşte: „Peniru o 





Adrian Maniu 


îi 


pasăre moartă“ și „urma“. 
PENTRU O PASARE MOARTA 


Plângeai ținând în palme păsărica moartă, 
Numai moartea a deschis colivia închisoare 
Cântecul strălucise ca o rază de soare 


Și acum pasărea galbenă semăna cu o frunză moartă. 


Ca o frunză de aur. Moartea e o bogăție 

Pe care Dumnezeu tuturor o să o dăruiască, 
Mărgeaua ochilor ei nu 0 Să te mai UTMĂTeASCĂ. 
Ce îți vurbesc cu jale, ea îți ciripia cu veselie. 


Dragoste în gratiile coastelor noastre 

Nu crezi că o sărmană pasăre e robilă ? 
Inima, spre sborul înalt pornită, 

Na e închisă, departe de gândurile noastre ? 


Și nu tocmai închisoarea op mână 


: Si-i înalță cântecele de atâtea ori obositoare ? 


Dragoste, în viața pieptului un cântec moare, 
la înima mea şi plânge-o în mână. 


D-i de. V, Voiculescu, antorul volumului „Pirgă“, citeşte poeziile „Singurăta- 


tica“ şi „Prometeu“. 
Di ii 





[ş 
Hi 
3 
Ei 
+ 


P; i 


|. AL. BASSĂRABESCU 


Unmnează d-l Camil Petrescu, care ci- 
Un 
ză 


teşte din ciclul: 
Kiecsikem“, 








PÂRGA 


Am fost un pom Zăbavnic..., târziu am răsărit... 

Nu m'au cruțat nici grin deni, nici seceta "ndelungă, 
Mi's crengile sucite şi crese pipernicit, 

lar biata rădăcină, câsnindu-se s'ajungă 

In lutul gras şi reavăn, prin piotre-a sfredelit. 


Dar astăzi, peste vremuri, rodesc... Prin mii de pori 
Din fund amara mizgă suind, se îndulceşte 

Şi-a soarelui lumină o plăsmueşte'n flori : 

Azi visul rădăcinii pe ramuri străluceşte, 

Voios stă rodul ciucur şi'ncet se pârgueşte... 


„Şi neovoiat sub pirgă, aştept culegători. 

LEE ia E IEC? ISRA 03 
Să râzi? 
Să plângi ? 
Dar îţi strălucesc ochii 
De parcă “% plini de rouă, 
Căci tu le faci pe amândonă 
Minunat de frumos, E 
Cum cade câte-o rază de lumină 
Pe nasul unui copil mânios. 


Eu însă citesc mai departe şi tac... 


Și tu plângi tot mai tare. 
ă nu vreau să viu să te'mpac. 


Dar e destul ca mai târzi 

Să zâmbese 

Privind într'altă parte 

(Mereu aplecat cu ochii *n carte) 

Ca să mă smuceşti furioasă de haină 
Și să râzi plângând, acum de ciudă 
Că te-am împăcat, 


buniniş  peatru 


D_l Cezar Petrescu citeşte 


- un ri g- 
ment din povestirea îi 


„Adevărul“, 





CEZAR PETRESCU 


CAMIL PETRESCU 


CEARTA 
Miniatură de fildeş mărită, 


Şi necăjită, 


Tu nu ştii ce să faci, 
Supărată pe mine: 


Seria lecturilor acestei şezători o în- 


cheie d_ ivi i 

S dă i Liviu Rebreanu cu bucata 
Şezătoarea sa ridicat |] i 

armani a orele 11 gi 


Î. FLOROIU 


12 


Cronica muzicală 


Uniunea artiştilor instrumentişti. Quartetul Capeleanu. 


Va trebui iarăși să stăruim asupra pul- 
sului vioi însemnat de viaţa noastră mu- 
zicâlă în vremea din urmă. Creaţiunea 
originală şi interpretarea, cele două for- 
me de manifestare ale activității mu- 
zicale, sunt neobişnuit de abundente şi 
îndeajuns simţite,—în apreciabilă măsu- 
ră, chiar cunoseute-——de marele public. Au- 
ditorul se dovedeşte entusiast pentru sen- 
zațiuni muzicale şi devine pe zi ce trece 
mai conștient părtaș la viața muzicală. 
Ne îmbulzesc audiţiunile, concertele şi re 
prezentaţiile de operă, fără ca să avem 
drepiul a ne plânge, ca alte dăți, că 
toate aceste manifestațiuni muzicale sunt 
prea necerceltute. Şi este foarte caracte- 
ristic pentru avântul vieţii noastre mu- 
zicale de acum că în predilecţiunea ma- 
relui public cade muzica pură, deşi a- 
cest gen de muzică este mai dificil ac- 
cesibil spiritelor cu o cultură muzicală 
redusă, neisprăvită, — poate chiar neîn- 
cepută pe-alocurea. Oricum, cererea mu- 
zicală tinde să ajungă şi să echilibreze 
și la noi oferta. Socictatea. românească 
îşi creiază astfel, alături de alte necesi- 
tăți spirituale, necesități muzicale, 

Cât răsunet trezesc aceste necesităţi în 
masa celor ce reprezintă exercițiul artei 
muzicale este învederai şi în creațiunea 
muzicală, dar mai ales în interpretarea 
muzicală bucureşteană. Un fenomen con- 
cludent în această privință este însă în- 
fățişat de  puternicile tendinţe de cur. 
porizare, de organizare bresluşe pe care 
muzicanţii români le arată. Ca niciodată 
avem în Bucurcști corporaţiuni de muzi- 
canţi, serios înjghebate, pe temeinice ba_ 
ze de statornicie şi trăinicie, cu demne 
velcităţi sociale şi culturale : „Orchestra 
Fundației Culturale Psaincipele Carol“, 
„Asociația de muzică de cameră“, „Qnar- 
tetul Regina Maria“, Quartetul Capelea- 
nu“, „Muzica“ şi „Uniunea artiștilor in- 
strumentişti din România“, fără să mai 
vorbim de asociaţiunile corale care nu 
prezintă de loc, sau numai în minimă 
parte, caracterul profesional al înjghe- 
bărilor menționate. 

Formațiunile de instrumentiști ca şi, de 
altfel, rostul social de muzicant concertist 
sau de orchestră, apar în secolul al 
XIX-lea, după moartea lui Beethoven. 
Apar în condițiuni sociale şi culturale 
anuloage celor ce hotărăsc pe instrumen- 
tişiii din orchestrele particulare de 
cinematograf, cafenea și biri să se ală- 
ture unei părţi din instrunientiștii-frun- 
iaşi din orchestrele de operă şi să se 
organizeze laolaltă într'o „Uniune a ar- 
“tiştilor  instrumentişti din România“, 
Membrii „Uniunii“, ei înşişi cu simţitoare 
necesităţi de cultură muzicală, pu au 
în vedere de cât în mod auxiliar răspân- 
direa culturei muzicale în popor; pri- 
mordial este pentru ei ridicarea presti- 
giului lor :sociai, promovarea educaţiunei 
lor profesionale şi deşteptarea conştiin- 
ței lor culturale. Celelalte grupări enu- 
merate mai sus, formate numai din ele- 
mente de executanţi de prima mână, nu 
pot fi alăturate de cât ca proveniență 
muzicală. și profesională cu „Uniunea ar- 
tişiilor instrumentiști“, Şi ca ideal de ur- 
mărit şi ca mijloace de lucru, „Uniunea“ 
diferă de celelalte înjgbebări și, im- 
plicit, diferă şi din punctul de vedere al 
posibilităților de interpretare, când acest 
punct de vedere este luat în seamă. 

Cu perspective de a înscrie printre 
membrii săi pe toţi instrumentiștii dim 
Ro:ânia, se înțelege că idealul societar 
ui „Uniunii“ va trebui să răaptindă cu a- 


celaş interes tuturor aspiraţiunilor in- 
strumentiştilor  încorporaţi. Când însă 
esie vorba de realizări artistice muzi- 
cale „Uniunea“ are a-şi echilibra forțele. 
Alifel arcuşele ar fi precumpănitoare, 
neproporționale și covârşitoare ca nu- 
măr, iar ceiace este realitate pentru lu- 
mea întreagă, este realitate şi pentru noi: 
suflătorii sunt nu numai minoritate, sunt 
raritate. Deci, părăsindu-şi țelul social, 
etic şi cultural şi trecând la înfăptuiri ca 
„iSecțiunea simfonică“, „Luniunea“ are 
de luat asupră-și alte griji şi are de în- 
tâmpinat alte dificultăţi. De aci provin şi 
lipsurile de echilibru in organismul or- 
chestral dovedite în concertul inaugural 
de Duminică, 14 Februarie de sub diri- 
genția Ii Castaldi. 

Este considerată egida lui Castaldi, în 
primul rând, sub hipostasa marei com- 
petenţe muzicale care nu sa dat înlături, 
nu sa sfiit și nici na pregetat să ia a- 
supră-şi sarcina conducerei unei forma- 
țiuni orchestrale din care fac parte in- 
strumentişti cari pentru prima oară se 
aşează la un pupitru de orchestră sim- 
fonică. Publicul a aplaudat îndeajuns și 
a dat noi asigurări ale încrederei pen- 
tru autoritatea muzicală a maestrului. 
Suntem înclinați însă să privim pe Cas- 
taldi şi sub hipostasa oficială de inspec- 
tor general muzical din ţară. li revine 
acum şi datoria şi — credem — va pu- 
tea afla şi mijloace pentru ca „Uniunea“ 
să nu înceteze a tinde spre îndeplinirea 
idealului său social, cultural şi moral. 
Altfel impunătoarea sa personalitate mu- 
zicală nu va împrumuta de cât sclipiri 
trecătoare dreptului la viață al Uniunii 
insirumentiştilor corporizaţi. Oricare ar 
fi condiţiunile în care sunt obligaţi să 
lucreze astăzi, pentru ceiace vrea să rea- 
lizeze „Secţia Simfonică“ se cuvine nu- 
mai laudă şi cuvinte de îmbărbătare. Dar 
lucrul trebue început de acolo de unde 
instrumentistul pleacă pentru a veni sub 
bagheta lui Castaldi. Rolul lui cultural 
muzical de-acolo, situaţiunea lui morală 
şi socială, repertoriul pe care îl execută 
şi prin care este mai de grabă element de 
conrupere decit de promovare al educa- 
țiunii muzicale, toate aceste condițiuni 
trebuie priveghiate, luate în considera- 
țiune, statuate şi puse pe cale bună de 
realizare în „Uniunea instrumentiştilor“. 
Cu larga sa experinţă, cu situaţiunea sa 
oficială, cu neţărmurita dragoste şi în- 
credere cu care este înconjurat, Castaldi 
poate păși în toată siguranţa la realiza- 
rea dezideratelor exprimate aci. 


Violonista Margareta Capeleanu a că- 
rei mânuire de arcuş ne aduce în tot 
momentul aminte că este distinsa elevă 
a marelui Flesch, nu rămâne în afară de 
spiritul vieţii noastre muzicale. Cape- 
leanu a purces la organizarea unui Quar- 
tet de coarde, alăturându-şi tonului său 
de primă violină pe cel al violinei se. 
cunde strunite de Bella Sassover, al 
violei de Hilda Wechsler și al violonce- 
Inlai de Ana Wilik, trei preţioase instru_ 
mentiste și pline de interes pentru mu- 
zica de cameră. Înțelegerea şi respectul 
reciproc al componenților şi docilitatea în 
ansumblu deosebit de atrăgătoare, dau po- 
sibilitatea acestui quartet să se încordeze 
spre interpretări foarte atrăgătoare. Fi- 
reşte că experiența colaborărei va des- 
chide noi perspective de realizări ar- 
fistice pe care ultimul concert le fă- 
gădueşte și le întrezărește. 


Q. BREAZUL 


UNIVERSUL LIPRRAR 













N ZZ0E 


E COPI TIE 
gi PLA"P „RR 
4... > ul Li Za ERE 


La Teatrul Naţional: 
„„Phaăedra': cu Marioara Ventura 


Nu mă opresc deocamdată la amănunte 
în ce priveşte putinţa artiştilor Teatrului 
Naţional de a spune mai frumos, mai e- 
xact, mai artistic versuri. Şcoala .trebue 
începută din conservator, unde să se facă 
adevărată învăţătură tehnică a artei de 
ritmarea versului, de înțelegerea poesiei, 
de pătrunderea clasicismului. 










2) 
Dog 





Reprezentarea  „Phaedrei” u fost fără 
indoială una din cele mai însemnate bi- 
ruinţi artistice peniru scena româncască, 
După atâtea piese de succes, desigur, — 
&rujie celor 3 factori: autorilor, aciorilor 
şi regiei—, se simțcu totuş o lacună, Lip- 
sea parcă strălucirea, care să culmineze. 
Era nevoie de emoția de artă, care să 
centralizeze. Şi a fost „Phaedra“, prin mă- 
reţia 'clasică a tragediei şi prin cea mai 
întreagă interpretare, ce i se putea da 
până acum, de către hotărit admirabila 
artistă Marioara: Ventura, prilejul acestei 
pivotări centrale. 

Blestemată să-şi macine sufletul cu o 
dragoste incestuoasă,—care totuz nu-i per- 
versă, ci șinceră ca o lacrimă și robitoare 
ca o pasiune, şi aceasta adusă, impusă, 
de destinul orb, — Marioara Ventura u 
înfăţişat tot cutremurul sufletesc al tra- 
gediei. Dacă aş zice cu talent, aş greși, 
precum aș greşi şi când aş zice, cu toată 
pătrunderea tainei fatalităţii, Am simţit 
pe scena Teatrului Naţional măreţia tra- 
pediei clasice, superba frumuseţe a daru- 
rilor cu care e înzestrată arta, care a ţi- 
nut viaţa în legăturile ei cu aprigul des- 
tin şi cu convenţionalul omenesc, 

Strângându-mi aprecierea în expresia, 
că Marioara 'Ventura a fost Phaedra râv- 
nită de cea mai aleasă năzuinţă de inter- 
pretare, cred că am înfățișat cea mai sin- 
tetică lămurire a emoţiunei. 


La Regina Maria: „,d-rulKnock: 


O interesantă comedie, jucată cu silinţă 
de selecțiune artistică. 

Recomandaţia medicală: „să stai sub 
observaţie“, prilejeşte o serie de  obser- 
vaţii ingenioase, de dialoguri vii, de în- 
doeli şi de lunecări subtile între necesi- 
tatea de a constata şarlatania şi nevoia 
de a crede, că trebue să te îngrijeşti, 

D. Maximilian înfăţişează iscușit pe 
medicul ajuns -medic 'prin mijloace inter- 
lope, dar care ştie să nu se descopere, că-i 
de contrabandă. 

Insemnez bucuros afirmările tot mai te- 
meinice ale d-nei Marieta Sadoveanu. 


. La Teatrul Popular: ,;teatru 
pentru copiii', 


Se reprezintă la teatrul popular „In fara 
trântorilor şi „Niță, Nuțu şi Lăbuş“ de 
d-na Sarina Cosman Pas, 

Imbinarea fantaziei cu fapte din via- 
ţa fragedă a copiilor o reulizează cu du- 
ioşie, gingaș şi adesea fermecător, d-na 

as, 

Sunt piese care desfată, care răspân- 
desa bucurie senină. şi împrăștie voe bună 
prin, discretă învăţătură. 

Recomand părinţilor să-şi ducă la tea- 
tru, capi cari vor petrece frumos, se vor 
deprinde să asculte atenţi şi să înţeleagă, 

* 


Despre reprezentațiile trupei  Pitoef, 
îmi voiu îngădui să scriu în numărul vii- 
tor. Despre trupă, nu, ci doar despre d-na 
şi d. Pitoeti, Trupa e aproape antiteatrală. 

5. UEGROPIDE 


UNIVERSUL LITERAR 


Cronica literară germană 


Uşor îşi poate oricine da seama cât de 
repede a evoluat în ultimii ani părerea 
despre nouile valori literare germane, 
comparând volumul de versuri „Der Eif- 
felturm“ de Imwan Goll (Editura „Die Sch- 
intede“ Berlin, 1924) cu conţinutul nuve- 
lelor liniştite şi de clasică factură a lui 
Rudolf G. Binding (Edit. Rictten & Loe- 
ning, Frankfurt) astăzi atât de mult a- 
preciate. Volumul lui Goli care cupriude 
câteva minunate ode, în care realismul ar 
dori să se potenţeze cu sineşi, nici na mai 
fost luat în seamă cu toate că a adus "n 
aport cu totul nou şi specific parizian li- 
teraturii germane. Erau versuri ce puteau 

“sta cu onoare alături de Guilaume Apolli- 
naire şi Blaise Cendrars, erau pline de cu- 
loare și de concretizări puternice şi ar fi 
putut să împrospăteze poate întrucâtva 
rămăşiţele curentului expresionist în liri- 
că cu firea lor cinematografică ce prinde 
sute :de viziuni şi imagini în puţine cu- 
vinte. Dar era de-acum prea târziu pen- 
îvu inovaţii riscate de soiul acesta. Lumea 
sc şi învățase cu noua directivă pe careo 
numeşte astăzi „die neue Sachlichkeit“ și 
„die Liebe zum Obiekt" („iubirea obiectu. 
lui“ +— în seusul cel mai înalt al cuvântu- 
lui), Şi astfel stilul liniștit, cumpănit chiar 
atunci când în interiorul lui se frământă 
un fanatic misticism, rămase învingător, 
lăsând să sc întrevadă posibilitățile noui 
ale formelor clasice trecute prin purgalo- 
riul oarecum romantic al Exnpresionismu- 
lui. 

Evoluţia în teatru sa desfăşurat mult 
mai încet, cu toate că preferințele publi- 
cului mergeau şi ele spre /domenii liniștite. 
Bert Brecht, autorul celebrei drame revo- 
luţionare „7romuelu in, der Nacht (Drei 
Masken-Verlag. Munchen) şi Arnolt Bron- 
nen care şi-a început cariera cu fanatica 
tragedie „Vafermord“, continuând-o apoi 
cu „Anarchie in Sillian'“ nu preafau ţinut 
cont de aceste preferinţe, formând drame 
întregi din strigăte, alambicări de, cuvinte 
şi alăturarea câtorva scene cu un conţinut 
explosibil, vulcanic, dar crud totodată și 
nedeprins de hău. Noua: comedie „Exzes- 
se“ c o înşirare bruială a câtorva scene de 
un umor grosolan. Râsul devine grimasă ; 
iotul e văzut cu ochiul unui exuberant 
bădăran. Dar toate aceste inovaţii nu prea 
i-au p-iit autorului care de curând a pu- 
blicat o nouă piesă, de astădată o mono- 
dramă : „Osfpolzua“ (Fdit. G. Riepen- 
heuer, Wildpark-Postdam). Piesa care se 
joacă cu mult succes la marele teatru de 
Stat din Berlin, vrea să fie un fei de sin- 
teză a răscumpărărilor valorilor omeneşti 
prin eforturile mari, desprinse din istoria 
omenirii. Drumul lui Alexandeu cel Mare 
spre răsărit şi  nccontenita încercare a 
timpurilor noui de a ajunge pe culmile 
muntelui Everest oglindesc în concepţia 
lui Bronnen, purificarea prin. aceste efar- 
turi eroice şi îndrăsneţe. Astfel autorul 
are prilejul de a arăta foria cuvântului 
său. Timp de două ore şi jumătate artis- 
tul-atlet Friiz "“Kortner își spune, îşi stri- 
gă, își ţipă monologul, pe când decorurile 
se schimbă mereu, capătă prin reliefarea 
lor luminoasă sau profund întunecată un 
caracter aproape personal şi activ. 

Proza germană sa liniştit într'atâta în- 
cât de abia se mai întrevăd rămăşiţe ale 
Expresionismului. De Franz Kaffka, stră- 
lucitul prozator, originar din Praga care 
a murit tânăr şi arată o înrudire sufle- 
tească cu Marcel Prousi a apărut de cu- 
rând minunatul volum de nuvele „Der 
Hungerkiinstler“ (Bdit. Die Sehmiede, Ber- 
lin). Acest Kaffka a fost, de sigur, unul 
din cele mai de seamă talente ce sau ma- 
nifesiat în proza germană contimporană. 
Din viaţa de toate zilele el desprinde fi- 
rele stranii ce par a hotări întrun fel 


sau într'altul. Laturi iraționale, incontro- 
labile devin centrul vieţii ca în nuvela 
sa „Die 'Wandlung“ (Edit. Kurt Wolff, 
Miinchen) unde ni se povesteşte cum un 
simplu voiajor comercial se deşteaptă în- 
iro dimineaţă transformat întrun enorm 
gândac. Groaza omului după ce  recu- 
noaşte acest fapt împlinit, intensificat şi 
mai mult prin contrastarea: cu lumina 
rece a zilei reale, e redată cu multă su- 
veranitatea în mânuirea micilor detalii, ce 
fac din întregul artisiic al acestor nu- 
vele o desfăşurare epică dintre cele mai 
rare. 


Theodor Dâubler, marele creator al c- . 


popeei „Das Wordlichti—- („Aurora  Bo- 
reală“ —Edit.: „lascl“, Leipzig, a publi- 


cat un nou volum de proză: „Der Schatz -. 


der Insel“* („Comoara Insulei“ —FEditura 
Paul Zsolnay, Beslin). E o povestire în 
formă de jurnal, sudic colorată şi foarte 
dramatică prin răsboiul de neatârnare ai 
Greeiei. Şi Dăubler a destins aci forma 
suprarotunjită a prozei lui de odinioară. 
Imcrarea însă nu suportă o comparaţie 
cu celelalie valori pe care Dăubleri le-a dat 
literaturii de azi. El se fereşie de cons- 
trucţii prea literare, dar nu a reuşit nici 
să ne convingă de degajarea lui formală 
care în cazul acesta nu poate însemna 
aliceva decât un compromis destul ? de 
supărător. 

Reviştele germane trec printr'o criză ne- 
maipomenită. Numai magazinele literare 
se menţin, celelalte revista serioase nu 
prea au cumpărători. De accea rețista lu- 
nară „Der neue Merkur“, (Edit. Deutsche 
Verlagsanstalt, Siutigart), altminteri cea 
mai ide seamă revistă literară germană pe 
lângă „Neue Rundschau“, a dispărut din 
nou, iar reviste tinere, dar valoroase ca 
„Orplid“ sau „Der  Fenocrreiter“ se pot 
menține numai cu foarte mari sacrificii. 
O nouă revistă literară „Das Gegauspiel“, 
(Editura „Bayer“, Miinchen) a grupat în 
iuru-i multe elemente tinere ce nu s'au pu- 
tut manifesta nână acum. Condusă de 
Julius Maria Becker, Walther Eckart şi 
Heribert Moser. revista numără printre 
colaboratorii ei pe Paul Zech, Wilhelm 
von Scholz, F. W.  Bischoff, Hermann 
Sendelbach, Viktor C. Habichi şi alţii. 
Fragmentele dramatice pe care le-a pu- 
blieat arată că o întreagă ceată de tineri 
autori germani, de, curând încă poeţi 
foarte lirici, se îndreaptă  sore teatru. 
După câte se pare noua tendinţă menge 
spre o mai mare soliditate a formelor 
dramatice, dar caută, în acelaş timp, să 
mențină generalizările simbolice ale ex- 
presionismului în teatrn despre care cri- 
ticul Bernhard Diebold a scris cea mai 
hună ycarte de orientare: „Anarchie prin 
Dramă“, (Editura Frankfurter Societăts- 
druckerei, Frankfurt) de curând întregită 
printr'un capitol despre tendințele  sce- 
nice ale curentului expresionist. 

„Der Brenner“, (Editura „Brenner“, Ins- 
bruk! cea mai valoroasă revistă germană 
din Austria, a reapărut sub vechia con- 
ducere a lui Ludmig Ficker, cel mai bun 


prieten pe care l-a avut marele poet Georg . 


Trakl. Revista aceasia, căreia marele pu- 
blice german i-a dat întotdeauna prea pu- 
țină atențiune îşi urmăreşte drumul «ei 
deosebit, îndepărtat de gălăgia zilei. Cei 
mai de seamă colaboratori ai revistei sunt, 
de sigur, Theodor Haecker şi Carl Dallaao 
care propagă ideea unui creştinism ce stă 
dincolo de regulele pământeşti ale bise- 
vicii. [aecker care dispune de o vigoare 
militantă foarte vehementă. e tălmăcitorul 
cel mai congenial al danezului Sârend 
Kierkegaerd, iar Dallaao a dat cea mai 
bună traducere din La-ot-se, pe care l-a şi 
interpretat dintr'un punct de vedere foar- 
te creştinesc. i 










Vă A Z i A j: 2 Ce 
Pie ai 






4 e 
VL dd 5 





Insemnări 
(Pe marginea vltimelor expoziţii) 


Culoarea e in funcţie de cecace vrei să 
exprimi. : 

Ea trebuie să oglindească, limpede, sen- 
timentul de bază pe care se clădeșie în- 
treg tabloul. 

Purpuriul aprins, dela brâul flăcăului 
care joacă vesel în horă.— va geme surd 
când vom reprezenia acelaş flăcău pe nă- 
sălia morţii. . 

* 

Colorist, nu înseamnă polichromist. 

Din cele trei culori fundamentale: roșul, 
galbenul şi albastrul, se poaie iscodi o 
gamă infinită de nuanţe. 

Izvoarele coloristice stau, dela naştere, 
în pictor. 

Natura prilejuieşte, numai, revărsarea 
lor. . 

» 

Sunt „maeştri“ gravi, cari ceartă nă- 
tâng pe unii pictori tineri: 

— „Nu ştiţi să desenaţi îi 


A şti să desenezi, e meserie. 

A. şti să exprimi, prin linie, o undă 
cmotivă — e artă. 

Nu cunosc decâi un singur desenator 
ideal : acela dela institutul medico-legal. 


Adevărul ? 

Nu. Lam întâlnit aicăirea în afară de 
mine. 

Chiar dacă mi-ar ieşi în cale, nu laș 
vedea, oare, cu proprii mei ochi? 

Obpticianii mau izbutit încă să fabrice 
două; obictive fotografice, identice. 

Sunt totuşi „maeştri“ reputați, cari se 
străduicse să preschimbe organele vizuale 
ale elevilor în obicctive.. tip unic.: 

* 


Un june clev al şcoalei de Belle-Arte, 
anunță prin -gazete că este deja la a. 
patrusprezecea lui expoziţie. 

Inchipuiţi-vă o fată mare, care ar măr 
turişi —'satisfăcută — peţitorilor : „„..sunt 


po. 


deja la al patrusprezecilea meu copil !... 


Fiecare mort, cu viermii lui : 
După moartea lui Aman—pictorii „is- 
torici“... 


După moartea lui  Andreescu—peisa- 
. giştii. 

După moartea lui Grigorescu — ţără- 
niştii. i 

După moartea lui Lukian — florişitii. 

Dar, mai ales, Doamne ! — floristele. 


Revista „Der Brenner* a publicat şi pri- 
mele versuri ale lui Georg Trakl. Astăzi 
poetul liric ce-l susține se numeşte Josef 
Leitgeb, care publică şi în uliimul număr 
o serie de versuri. În acelaş număr, Carl 
Dallago publică un articol de peste o 
sută de pagini, intitulat „Odiese Welt !, 
Dallago combate părerile scriitorilor Her- 
mann Herse ţi Şfefan Zmweig despre creş- 
tinismul lu; Dostojevski, aducând multe 
argumente foarte profunde despre slavis- 
mul şi elementele  pseudo-asiatice din 
scrisul său. Revista mai publică între al- 
tele şi o scrisoare despre Frakl în Româ- 
nia și fragmente din opera postumă a 
tânărului! poet austriac Franz Janomitz, 
mort în răsboiu, 


OSCAR WALTER CISEK 


14 


Subiectele istorice, în artă exaltă fana- 
tizmul patriotic al publicului. 

Puisagiul îi serveşte bucurii 
soure. iarbă, aer... 

'fiănismul, îi poetisează obârșia. 

Ylorile, di fericese simtul olfactic. 

Nasul amatorilor. joacă un: rol extra- 
orlin:r în inspiraţia pictorilor noştri. 

Şi viceversa. 


organice: 


e 
Nu poţi! deveni un portretist 
dacă natura nu te-a înzestrat cu o 
deosebită. Aceia de frizer. 
Saw, barim, cu simțul distins al „cou- 
pem ului.“, 


reputat, 
ineţă 


E 
Singur nudul, (nudul femenin), e a- 
proape o raritate în pictura românească. 
Nu Iworbim, se înțelege, de nudul por- 
nografic, care e frecvent. 
L] 


Cine se lasă cucerit, în fața unui nud, 
de. vclupiatea cărnii—şi nu de voluptatea 
de a pictă — ratează. 

* 


Giuţia şi culoarea au fost, întotdeauna, 
problemele mari, care au frământat pe 
pictevi în studiul goliciunei femeeşti. 

Grufia nu e însă acea provocantă con- 
turtiune şi acea meschin spăsită grimasă, 
cure tradează' estetica revistei „chic“ sau 
a journalului de ultimă modă. 

lar prin culoare nu înţelegem reprodu- 
cereu fidelă a epidermei. | 

* 


Ginţia va fi melodia ritmurilor lineare 
--“şi culoarea, învăluirea sinfonică în 
căre va şerpui aceu melodie. 

* 


Cel mai vrimejdios vrăjmaş al artis- 
tului. este deobște, chiar publicul, care îl 
iubeşte, îl aclamă — şil ridică. 

Li] 

Imi este:greu să recunosc sufletul nea- 
mului meu în cea mai mare partie din 
producţiile artistice contemporane. x 

Mai puțiu încă, îu acel „stil arhifecto- 
nic românesc“, pe carel vedem etalându- 
se, cu elefantiană suficienţă, prin cetăţile 
noasire, mari şi 'inici. i 

Românul, în firea lui — şi în arta lui-— 
este vioi, spiritual şi sprinten. 

Arbitectura noastră naţională —urbană 
-— este greoaie. pedaută și boecia, 

Artiştii mani au fost întoidauna o ca- 
lanyitate: au supravețuit — lîn urmaşi — 
suma prin slăbiciunile lor... 

Partea gravă, e că şi'pictura şi sculp- 
iura noastră actuală, San lăsat profund 


E RR E RA E CE RE E E RC ERE RE SEE 


înrâurite de spiritul arhitecturei  naţio- 
nale. sistem Mincu, . 
E drept însă, că această. nefastă influ- 


ență le-a cimentat, într'o bună măsură, 
succesul... 
N. N. TONITZA. 


EXPOZIȚII : 
Casa Artei: Horaţiu Dimitriu. 
Muzeul Simu : Mavius Bunescu. 
Cartea Românească: W. Creţulescu. 
Căminul Artelor: Briese--Cosmovici— 


aicu. 
VERNISAGII : 
Căminul Artelor (1 


R 


Martie)  d-şoara 


- Petraşcu— Marcel Iancu. 


Cartea Românească: (7 Martie) „Gru- 
pul celor patru“. Şivato, St. Dimitres- 
cu, N. Tonitza, O. tun, 


Institutul! de cultură italiană 


Conferinţa d-lui Octav Onicescu 
despre: Fascismul teoretic în gâne 
direa lui Gentile şi Rocco, 


Una. din problemele pentru care ome- 
nirea a luplat necurmat — câte odată 
conştientă, altă dată nu, de rezultatele 
Juptei ei — a fost ideca de libertate. Și 
ideea aceasta a variat după concepția pe 
care a avut-o omul despre raportul din- 
ire el şi lumea înconjurătoare. Astfel, 
concepţia Grecilor bună oară era deose - 
bită de cea de azi: omul era exterior 
naturii, viaţa lui se destășşuru după alle 
legi de cât cele ale naturii, aşa în cât, 
pentru a avea libertate, el trebuia să sc 
retragă în singurătate. Ideea aceasta, a- 
tenuată la Socrates, a trăit până în 
timpurile moderne. 

De unde însă Grecuij, trăind izolat, nu 
vedea, şi nu iuled natura, italicul începe 
so simtă şi se stabilesc astfel raporturi 
noi de apropiere şi sinceritate, care se 
manifestă în literatură, artă şi gândire. 

Tot aşa în Italia n'a putut rămâne, în 
ridigitatea-i antică, sistemul de legisla- 
ție roman, care avea un caracter tot ex- 
terior omului, de oarece-i impunea nişte 
obligaţii din afară, şi care a fost nevoit 
să se refugieze în biserica catolică. Cau- 
zele ? Poate mai multe. Una însă ni se 
pare a fi marea bogăţie a spiritului ita- 
lian, așa cum se manifestă în Renaștere. 

Fascismul, din punct de vedere ne- 
uativ, e o critică a democraţiei şi libera- 
lismului, fiindcă. înţelege să aducă în 
centrul preocupărilor politice legătura 


Buletin bibiiografic săptămânal” 


1. FILOZOFIE. MORALĂ . 

Comăneanu (1.). — Carte de citire pentru 
înălțarea sentimentului religios și 
patriotic ul soldatului şi al ori cărui 
creştin ortodox român. Ediţia XII-a, 
Bucureşti (Tip. Convorbiri Literare), 
1925, 80 p., fig. lei 16. 

Macri (Panait). — Explicaţia ştiinţitică, 
ii viselor. București, (Tip. Eminescu), 
[1926], 20 p. Lei 20. 

Petrovici (ioan). — Cercetări filosofice. 
tdiţia II-a. Bucureşti, (Tip. Ioan C. 
Văcărescu), 1926, 245 p. lei 45. 

Smiles (S.). — Caractere tari de P. R. Pe- 
trescu. București, Casa Şcoalelor, 
1925, 111 p. Lei 20. (Biblioteca peda- 
vogică No. 46). A 

3%. DREPT. LEGISLAȚIE, 

Dimiu (adu). — Lege pentru înfrânarea 
şi reprimarea, speculei ilicite adno- 
tată... expunerea de molive şi des- 
bateri parlamentare. Bucureşti, (Tip. 
Cultura Naţională), 1925, 43 p. lei 30. 

1) A se vedea lubloul 


) y Ş clasificaţiuuii 
„ccirnule în numărul 1, 


de AL.-SADI IONESCU 


Fundăţeanu (Lt.-Comandor Preda C.). — 
Regimul strâmtorilor. Bucuresti, 
(Tip. Tiparul Românesc), 1925, 30 p. 

Herovanu (Eugen), — Tratat teoretic şi 
practic de procedură civilă organi- 
zare judecătorească şi  competinţă. 
Vol. |. Iaşi, Viaţa Rominească, 1926. 
XI1-+-480 p. Lei 300. 

Lăzărescu (Constantin). — Călăuza co- 
merciantului. Despre Falimente. Par- 
tea II-a. Constanţa, (Tip. Constanţa), 
1925, 34 p. Lei 20. 

Memoire du  gouvernement roumain 
dans la Quesţion du Danube. Buca- 
rest, (impr. de l/Etat), 1995, 15 p. 

Rădoi (Joan). — Călăuza cetăţeanului în 
materie judiciară, Material teoretico- 
practic, Ediţia III-a. Bucureşti. Cu 
rierul Judiciar, 1926, 799 p. Lei 400. 

37. INVĂŢȚĂMÂNT. PEDAGOGIE. 

Antonescu (G. G.). — Invăţământul se- 
cundar și Universitatea, Scoula nor- 
mală superioară. Anu! pregătitor. 
Bucuresti, (Tip. Ion C. Văcărescu), 
1926, 12 p. Lei 10. 


UNIVERSUL LITERAR 


dintre om şi mediul ambiant. In ultimul 


- timp aceste doctrine — liberalismul, de- 


mocratismul în toate formele lui — du- 
seseră la o anarhizare spirituală gene- 
vală, la un scepticism absolut, concen- 
trând toată atenţia popoarelor asupra 
unor probleme mărunte. Reprezintau 
deci o micşorare a demnităţii şi forţe- 
ior omenești. 

Din punct de vedere pozitiv, fascis- . 
mul reprezintă transformarea în ideolo- 
pie a constatării că omul, deşi este o 
individualitate, n'are totuşi o existenţă 
în afară de societate. Şi liberalismul şi 
socialismul pleacă dela raționalismul 
individualist a lui Deacartes, care A pus 
bazele filozofiei atomiste, mecaniciste. 
Mişcarea fascistă a pus din nou pro- 
blema legăturii dintre om şi societate, 
cu o sinceritate demnă de laudă, 

Premergători ai acestui curent avem, 
incă din secolul XVIII, pe Vico şi mai 
târziu pe Mazzini -- care a văzut în 
doctrinele individualiste — cu deprin- 
derea lor de a vedea viața numai prin 
prisma greutăților ei, ducând astfel la 
materialism moral dăunător o directivă 
greşită. 

Atitudinea aceasta se poale înlătura 
prin : 1) cugetare, 2) retragere de lume, 
3) dar mai cu seamă prin schimbarea 
felului de a concepe raportul dintre noi 
şi realitatea înconjurătoare. Dacă du- 
rerea există, ea poate fi totuşi micso- 
rată. Ceeace întreprinde fascismul. Că 
va vealiza-o nu se știe. 

A fost acuzat fascismul că a între- 
huinţat violenţa. Da, și el nu se fereşte 
de a o recunoaşie, E poate și influenţa 
lui Sorel, dar violenţa decurge din în- 
Săşi docirina fascistă, după care statul 
reprezintă, şi trebue să fie conştient că 
reprezintă, o putere şi o autoritate. 

Altă acuzaţie ce sa adus fascismului 
e că, prin dusmănia fată de democratism 
şi prin antiintelectualismul său, el ar 
reprezinta o întoarcere la barbarie. 
Pvate, dar e o barbarie regencratoare. 

Dacă din cele expuse cineva ar crede 
că noi vrem o transplaniarc a fascismu- 
lui şi metodelor sale la noi ar greşi. 
Pentru că viaţa de aici nu se potriveşte 
cu cea de acolo în ce priveşte metodele 
de gândire, şi înţelegerea lumii. Ce-ar fi 
de dorit şi la noi e însă o încercare în 
acelaş spirit de sinceritate, de a reor- 
paniza viaţa noasiră potrivit împrejură- 
rilor de aici, Dar pentru aceasta noi in- 
telectualii fulşificați de cultura străină 
nu vom putea hotări nimic. 





a) Manuale didactice pentrn învățămân= 

tul primar. 

Nioasa (T]). — Curs practice de Ineru ma- 
nuul. Bucureşti, Universala, Alcalav 
&. C.. 1925, IV—167-|-1V p. Fig. Lei 15. 
(Biblioteca pentru toți 446—447 bis). 

Moldovan (Iosif), luliu  Grofșorean și 
Nicolae Boşcaşiu, -—— A patra carte 
de cetire română pentru elevii şcoa- 
lei primare,  Editiunea VI. Araă, 
Librăria Diecezană, 1925, 244 p. Yig. 
Lei 28. 

Vuia (Iuliu). — Aritmetica pentru clasa 
II-a a. scoalei primare, Editia XIV. 
Arad. (Tip.  Diecezană), 1925, 92 p. 
Lei 11,50. 

Vuia (Iuliu), — Aritmetica pentru clasa. 
IV-a a scoalei primare. Ediţia VIII. 
Arad, (Tip. Diecezană), 1925, 9% yp. 
Fig. Lei 11. 

Gi. MEDICINĂ. FARMACIE. MEDICINĂ 

VETI:RINARĂ. 

Georgescu (Dr. Marius). — Practica niw- 
șitului. Ediţia Il-a revăzută şi adău- 
gată cu 67 figuri în text. Profaţă de 
dr. N. Gheorghiu. Bucureşti, Soc. de 
editură medicală culturală, 1926, 143 
p. Fig. Lei 100. 

Fotiade (ar, V.). — Sinuzitele maxilare 
(studiu complet). Bucureștii, (Tip. In- 


UNIVERSUL LITERAR 


Poşta redaciici 


D-nii corespondenţi sunt rugați să nu 
mai frimeată cărți poştale sau mărci 
pentru răspuns, Pentru oficiul acesta nu 
e de ajuns numai bunăvoința. 


a 
Mulţi dintre corespondenți ne imploră 
să le aruncăm operele „lu cost, Stim: e 
o cochetărie. Totuşi, cum formula s'a ba- 
nalizat, rugăm să fie părăsită. Mai bun 
ar fi un cât de mic efort critic : cel care 
are convingerea că opera lui face un 
druwn zadarnic, ar putea cruța timbrele 
şi deziluzia. 
+ 
D-nii corespondenți ale căror lucrări se 
rețin, să nu se alarmeze de marele stasiu 
până la publicare. Alcătuirea unui sumar 
e în afară de om şi mai mult sub vremi. 
* 


O statistică sumară, referitoare la 
schițe şi nuvele, arală 95 la sulă cu su- 
biecte cântate acum 30 de ani. Prea mulți 
moşi 'Fouderi, morari şi bunici. Și mai 
ales prea verbali, 


E 

E dela sine înjeles că nu sau dat răs- 

punsuri la această „Poştă a Redacţiei“ tu- 

turor scrisorilor. Linii corespondenți ne-au 

inferzis-o ei, Pentru alții, ne-am  inler- 
zis-0 noi. 


. 

Emil Viciu (Târgu-Mureş): Orice cola- 
borare e prețioasă. În ourice domeniu. Nu- 
mai că trebue să incepeţi prin a ne tri- 
mite. 

D. Negulescu (Chitila) : Nu stiam că aţi 
publicat nainte vreme, în revista aceasta. 
„Azi văd că nu mai pot sirăbate“, ziceti 
D-y. Sunteţi nedrept. Vicisitudinile soar- 
tei sar putea să vă dicteze mâine ceva 
mai bun şi atunci... Lăsaţi prejudecățile. 
Fle jignesc, gratuit. 

C. George (Giurgiu): „Spuneţi-mi de ce 
nu le publicaţi: Din pricina spaţiului 
restrâns sau fiindcă sunt prea proaste?“ 
Nu pentru motivul întâiu. 

N, Z, Stănescu, grefier, judecătoria Oco- 
lului Corbii Mari-Vlaşca: „Ştiu că sunt 
manuscrise mediocre cari se nublică nu- 
mai pentru obrazul autorului“. Nimic de 
zis : trebue că! ştiţi D-v.'ceva Insă — veţi 
conveni cred—: Sunt şi manuscrise me- 
diocre cari nu se publică nici, măcar, pen 
irn obrazul autorului. Mai ales când nu-i 
se vede. 

7. Vulcan (Loco): Am „verificat“ 
suvile şi n'am găsit în ele „ceva“. 


Yer- 


Ion Al. Oveja (Abrud) : Poeziile au, ca- 
lități timide, dar calităţi. „Pe Munte“, şi 
„Bătrânii“ sar putea să intre. 

Vlad Stârmina (Loco): Sunt calităţi sus- 
pecte în nurela D-v. 

Tudor Alexandru-Miu (Câmpina) : „Sim- 
țiri“ şi „Răspuns'de depeșă“ pot să vă în- 
demne la scris: 


Am primit înidia ta scrisoare 
Am primit-o tocmai când, pe-ofloare 
Incercam de-mi vine vre-o scrisoare. 


Mihail Straje (Turtucaia): „Ceaţă“ se 
va publică. 

Em. Papazissu (Bazargic): Povestirea o- 
ientală e un frumos subiect de nuvelă 
fantastică Trebue_ să-l adânciți. 

pidit ăâpadirha (Târgu-Mureş): 
Wrantazia” din Nermăl e grajios tradusă. 
Se va publica — poale —. 

Mircea Pavelescu: „Sărutul lui lisus“ 
şi „Peisagiu“ au frumoase calităţi for- 
male. „Poetul“, deasemenca. 

Potaissa (Aiba-lulia): Oda din Horta- 
tiu, în traducerea D-v. nu mai prezintă 
nici un interes. 

Gionny: Parodia D-v după „Ruga flo- 
rilor“ a d-lui Moşoiu („parodie de mare 
indelicateţă“, cum o: numiţi) nu e lipsită 
de ingeniositate : 

Eu cred că la nuferi 
Cuvântul vă scapă 

Ei zic: „Cum en ceruri 
Așa şi pe apă“. 

Doris M. (Galaţi: pentru bucăţile tri- 
mise spre publicare, nu se plăteşte din ne- 
fericire, nici un onorariu. 

Ciobanu (Slatina): „Vă rog dar scriţi 
la „Poşta Red.: D-le Ciobanu se va pu- 
biica, sau nu e bună nici de ars. ca să 
ştiu şi, eu rostul. carierei, mele, sau mă a- 
vânt întrun întuneric necunoscut de 
unde nu':voiu mai eşi... Mă puneţi la 
grea încerkare, N'aşi vrea să vă am pe 
conştiinţă. Și totuşi... nu se publică. 

Lucifer: Aţi ghicit: Versnrile D-y au 
fost incinerate. 

__X, Dimitrescu-Midi : D. orga nu mai e 
directorul acestei reviste, de o bună bu- 
cată, de timp. l 

Gh. Berdănescu (Brăila): Mihail /raian 
(Piteşti): Vintilă Costescu (Bucureşti); Eu- 
gen E. lonescu;__ St. Ionescu  (Oitenital: 
(George N. Valvarie (Giurgiu); I. C. Stro- 
escu (R.-Vâlcea); Georges Garotescu, stu- 
dent (Craiova); Mihail  Croma  (Doro- 
hoi); V. Marcescu (R.-Vâlcea); Nicolae P. 
Măniţă (Brăila); Octavian Popa  (Făgă- 
aş); Călin Stupină (Olteniţa): NU, 


văţătorul Român, Focşani), 1926, 69 p. 
Niculescu (dr. Nedea P.). — Radiodiag- 
nosticul sarcinei. Bucureşti, (Tip. 
„Eminescu“), 1925, 43 p.-+4 pl. Fig. 
Paulian (Dr. D.). — Etudes de clinique 
ct pathologie nervouse. Premitre s6- 
rie. Bucarest, (Typ. „Gultura“), 1926, 


153 p. Fig. 
8. LITERATURĂ 
a) Poezie. 
Nichita (G.). —  Destrămare. Poezii. 


Bucureşti, (Tip. Convorbiri Literare), 
1926, ii p. Lei 40. 

Ranetti (George). — Domnişoara Miau. 
Roman psicologic. București, Cartea 
Românească, 1926, 32 p. Lei 15. 

b) Roman. Nuvelă 

Lascarov-Moldovanu (Alex.). — In gră- 
dina lui Naş Mușat. Nuvele și poves- 
tiri. București, Cartea Românească, 
1926, 199 p. Lei 45, 

Savel (Vasile). — Vadul hoţilor roman. 
Bucureşti, Librăria Nouă, [1926], 163 
p. Lei: 60. 

c) Literatură străină tradusă. 

Bi&rnson (B.). — Mâinile mamei. In ro- 
mâneşte de F. Aderca. Bucureşti, 
Adevărul, (1926). 31 p. Lei 4.(Lectura 
No. 48). 

Farrere (Claude). — Crinii veştejiţi. In 


româneşte de Const. A. Ghica. Bucu- 
reşii, Adevărul [1926], 31 p. Lei 4. 
(Lectura No. 50). 

france (Anatole). — Crinul Roşu. Bucu- 
reşti, Cugetarea, S$. Ciornei & P. C. 
Georgescu, [1926], 351 p. Lei 50. 

Sana (George). — EI şi ea. Traducere de 
Al. lacobescu. Bucureşti, Cugetarea, 
S, Ciornei & P. C. Georgescu, [1926;, 
924 p. Lei 38. 

Hearn (Lafcadio). -— Ko-ko-ro. Nuvele 
japoneze. In româneşte de M. Mano- 
lescu, București, Adevărul, (1926), 31 
p. lei 4. (Lectura No. 49). 

Buis (F. A.). — Fraţii. Roman social. In 
româneşte de Tudor Damian. Bucu- 
rești, Adevărul (1926), 31 p. Lei 4. 
(Lectura No. 51). 

9. ISTORIE. BIOGRAFIE. 

Germano di S$. Stanislao (P.). — Viaţa. 
fecioarei din Lucca Gema Galgani. 
Traducere din limba italiană de Dr. 
Ioan T. Marianescu, Lugoj („Pip. Na- 
tonală“), 1925, XIII-+i pl. Lei 100. 

Vladimir (1. T.). — Figuri contemporane 
dobrogene. P. S. [arie Episcop de 
Constanţa, Incercare biografică cu 
un studiu introductiv asupra epis- 
copiei Tomisului. Ediţia 1. Constan- 
ţa, Semaforul, 1925, 87 p. Fig. Lei 30. 


15 


Reviste. 


CETATEA LITERARA 


Revista de sub conducerea d-lui Ca- 

mil Petrescu' aduce următorul bogat su- 
mar: E. Lovinescu?" Logica  martiră; 
Hortensia Papadat-Bengescu:  Lenora; 
T,: In loc de ora ceaiului; Poezii de 
d-nii: George Gregorian, F. Aderca, G. 
Nichita, N. Milcu, Sergiu Dan, Camil Bal- 
tazar. Din comentariile directorului, a- 
ceste rânduri de preţuire a jocului d-rei 
Ventura, în Ioana d'Arc: 
„F. adevărat însă că acum se poate ex: 
plica de ce d-ra Ventura a înţeles atât 
de greşit pe Shaw, de ce a fost patetică 
şi exterioară, de ce a fost raționată mai 
mult de cât iluminată, de ce punea atâta 
crescendo verbai în elocvenţă, de ce in- 
dusă în eroare de prefață a dat „bunului 
siniț“ un sens de „practic“ în loc de vi- 
ziune directă a realităţii (facultatea ge- 
niilor). In scena judecății d-ra Ventura 
sa trudit să plângă. Aveai impresia că 
se gândeşte la o întâmplare luată din 
viață sau că îşi fixează în gând un mo- 
ment din Bataille ca să-i dea lacrimile. 
Şi a isbutit, dar emoția nu era dintre cele 
care trec rampa. D-sale îi curgeau la- 
crimile pe obraz şi publicul o privea cu- 
rios. Era mai mult suferința d-rei Ven- 
tura decât a Ioanei d'Arc. 


Şi încă odată întrebarea se impune 


“brutală : de ce a jueat d-sa acest rol? 


Două răspunsuri suni posibile : nu a cu» 
noscut rolul sau nu şi-a cunoscut pro- 
priile mijloace. O actriţă care nu cunoa- 
şte -un rol este însă pertect egală cu una 
care nu-și cunoaate propriile-i mijloace. 
Să ne închipuim acum că d-ra Ventura 
n'a fost să vadă în acest rol, la Paris, pe 
Ludmila Pitoătt. Ei bine, o interpretă 
care n'are curiozitatea să vadă cum a în- 
țules şi altcineva ceeace dânsa a înțeles 
întrun mod, dovedeşte o siranie lipsă de 
interes artistic. De altminteri d-sa ar fi 
trebuit să vadă piesa şi actriţa chiar da- 
că wm'arfi vrut să joace Joana d'Arc. Dacă 
însă a văzut-o şi i s'a părut inferioară 
interpretarea rusoaicei e un lucru care 
din nou te pune pe gânduri. In orice caz 
nu putem formula o concluzie până nu 
vedem pe creatoarea rolului dela Paris“, 


COSINZEANA 


Primim la redacție cele 6 numere pe 
anul acesta din revista clujeană : Cosin- 
zeana de sub direcţia d-lui S$. Bornemi- 
sa.E în anulal X-lea deapariţieşica în- 
ceputul anului a revenit la periodicitatea 
ci săptămânală, In cuvântul program, di- 
rectorul declară: „Vom rămânea ceea- 
ce am fost: o revistă literară distrac- 
tivă care caută să răspândească în pă- 
turi cât mai largi scrisul românesc şi 
drugostea pentru cultura naţională”. 
Program pe care d. Bornemisa l-a slu- 
jit cu devoțiune. D-sa e un animator de 
publicaţii. Dacă nu nenşelăm, ne amin- 
tim să fi citit cam cu 20 de ani în urmă 
„Balta liniştei“, a d-lui Sadoveanu  în- 
ivuna. din revistele, de o frumoasă înfă- 
fişare, a d-lui  Bornemisa. După cum 
„Almanahul scriitorilor dela noi“ tipă- 
rit la Orăştie este tot opera a-sale. 

„Cosânzeana“, aşa cum apare  ustăzi 
este o frumoasă revistă, oglindă a miy- 
cării intelectuale din tot cuprinsul Ro- 
mâniei. Felurite cinici şi comentarii 
însuflețesc fiecare număr. Fără să ne- 
dreptățim pe ceilalți vom releva stu- 
diul asupra poezii d-lui Blaga, pe care-l 
publică d-l lon Breazu, 


Pr 


Iaşi, 


“face un triaj al operelor 


Ne, 


16 „ 


ECOURI 


SCRIITORII 

O D-l C. Ardeleanu a pus sub tipar ro. 
manul: Căderea Oamenilor, în editura 
literară a „Cassei Şcoalelor“, 

O Volumul de versuri al d-lui N. Milea, 
se va numi: Grădina de Sidef. 

D A apărut volumul de poezii: Destră- 
mare de d. G. Nichita. 

CI Coşul cu roade e titlul unui volum 
de poezii datorit d-lor: Dan Ciocârdia şi 
Aurei Șerbănescu. 

C] D-l George Silviu a pus sub tipar 
volumul de versuri: Paisie  Psaltul 
spunc... 

C! În publicaţiile „Cassei Şcoalelor şi 
într'o “ediție adăogită sa apărut Teatru 
de copii; cinci piese într'un act, de d-na 
Constanța Hodoş. 

C Când un om și-a dat cuvântul e tit- 
lul unej piese într'un act, în versuri, da- 


“- torită d-lui Gheorghe Vâlsan şi tipărită 


în Buleţinul 40 al desp. Sibiu al „Asocia- 
țiunăi“, : 

0 D-L colonel C. Manolache, traducăto- 
rul „Puiului de Vultur“ al lui Rostand a 
tipărit la „Viaţa Românească“ din Iaşi o 
piesă în 3 acte :.Ntbunultjgeată până 
acum la Teatrul 'Naţionat: 68; raiova şi 
PREMII 


Cl Comitetele unite al6 Teatrului Na- 
țianal din Craiova au decernat un pre» 
miu de 5000 lei poetului Radu Gyr pen- 
lru prologul şi intermediile care înso- 
țese comedia lui Molitre: „Georges 
Dandin“, în reprezentarea ei la Craiova, 

SBURATORUL 
„LA In primele zile ale Imi Martie rea- 
pare „Sburătorul“, mmnoscala revistă, de 
țitevulleră nouă, e data aceasta cu pre- 
mai mult critice, * 





A 










ocun 


„Redacţie este compusă din: E, Lovi_ 


nescu,. Hortensia Papadat-Bengescu, Ra- 
miro Oritz, G. Brăescu. Camil Petrescu, 
F. Aderca, - Vladimir Streinu, Ticu Ar- 
chip, Perpessicius, G. Nichita, Pomiiliu 
Constatinescu, ete. i 
- BULETINUL BIBLIOGRAFIC: 
SAPTAMANAL : 

C! Lipsa de spațiu nu îngădue a se pu- 
blica în „Buletinul bibliografie săptă- 
mănal'““, absolut toate 'tipăriturile. Se. 
după însemnă- 
tate. i PN 

: PREMIUL DE PROZA 

O Ni se pune întrebarea dacă emhle- 
ma dată de noi în instrucțile pentru 
trimiterea manuscriselor pentru  pre- 
miul de proză d. p.: poeta nascitur nu va 
îngreuia identificarea autorilor cu opera. 
Negreşii, Emblemele date de noi erau 
numai cu titlul de model. Fiecare can- 
didat trebue să pună o altă emblemă de 
cât cele date de noi ca exemplu. 

VIAȚA LITERARA 

A apărut Sâmbătă, 20 Februarie, sub 
direcția d-lui G. Murnu şi cu colaborarea 
d-lor: G. Murnv,!' I.-A. Bassarabeseu, V, 
Voiculescu, George Baiculescu, LI. Vale- 
rian, Al. Bădăuţă, George Silviu şi Ra- 
du Gyr. 

„Din convorbirea eu d. Rebreanu, - ru- 
pem aceste rânduri de evocare a prie- 
tenului Emii Gârleanu : 

„Din foştii- mei prieteni. mi-amintesc 
nai ales de (Gârleanu. Am fost destul 
de apropiat şi cu Săulescu, care avea o 
sensibilitate aparte ; dar cu Gârleanu 
am fost mult timp împreună la Craiova, 
pe când el era directorul teatrului Na: 
țional, iar eu secretar şi între noi s'au 
cimentat legături care nu se pot uşor 
uita. Şi astăzi nu-mi pot aduce amiute 
de el fără o mare duioşie. [i văd şi a- 


cum ochii negri plutind întrun fel de 
ape visătoare, -care te prindeau în îar- 
mecul lor imediat, Nu ştia nimeni că e 
bulnav şi el piciodată n'a arătat aceasta. 
Nam aflat decât în ultimul timp câna 
nu se mai putea face nimic. Rlândeţea 
fără seamăn o exercita mai ales îață de 
prietenii mai tineri şi fără mijloace. Su- 
fletul lui Gârleanu era: aşa după cum 
reese din „Lumea celor cari nu cuvân- 
tă“. Mi-aduc aminte de un fapt concret, 
când a fost numit la biblioteca Socec, a 
adus pe toți boemii şi rapsozii de i-a pus 
în slujbă, 

Dar el mai avea şi aliceva, necunos- 
cut până atunci, mândria numelui de 
scriitor român. A pus bazele societăţii 
scriitorilor români şi era sufletul miş- 
cării literare din vremea lui. Pe atunci 
prestigiul - scriitorilor era foarte scobo- 
rit. Nimeni nu îndrăznea să se numească 
scriitor căci era confandat cu. copistii 
dela primărie. El a fosti primul scriitor 
profesionist. Când se va scrie o biogra._ 
fie complectă se va vedea în ce lumină 
strălucitoare va şedea Gârleanu ca ani- 
malor de suflete“, 

i NUMIRI 


1) D-l Dragoş Protopopescu, profesor 
universitar, a îost numit director al Tea- 
trului Naţional din Cernăuţi, 

SALONUL LITERAR 

Norul 10 din eleganta revistă de sub 
conducerea poetului Al. T. Stamatiad 
cuprinde un fragment, „Pe un drum de 
tară“, semnat Emanoil Bucuţa, poezii de 
Mihail Celași LT, Stamatiad, A, 
Negură, Al. nschi, Eug. Ştefă 
resecu-Est şi un esseu al d-lui D. Nanu 
licidere prin nepăsare (Ernest Helo). 

O bogată, diversă şi însutleţită cronică 
— ca de obicein, * 

BALOTAJELE PREMIILOR $. S.R. 

Duminică, 21. Februarie, adunarea ge_ 
nerală $. S. BR, a continuat votul asupra 
premiilor. 

Premiul C:; A; Rosetti (20.000 lei) a fost 
decernat d-lui I. Al. Bassarahescu cn 
Vulturii ; 

- Premiul de poezie S$, S.'R. (6000 lei) 
d-lui A. Cotruș cu Versuri; 

Premiul de proză S.:5 R. (4000 lei) 
d-lni:A$, Pora cu Intr'o noapte pe Bără- 

pia zi 


gan ; / 
Premiul Benvenisti (2000 lei) d-lui I. 
Dongorozi cu Surpriza ; 


Premiul Ion Pavelescu (1000 lei) d-lui 


Radu Gyr cu sonetul Vânătorul. 
DE LA OPERA 

CD Direcţiunea generală a „Operei Ro- 
mâne“ din Bucureşti, fiind informată că 
o trupă de operă care dă spectacole în 
țară sub conducerea d-lu N. Vămășescu, 
se întitulează „Opera Română” din Bucu- 
zeşti, aduce la cunoştinţă că n'a autorizat 
pe nimeni să întreprindă vreun turneu în 
numele „Operei Române“ din Bucureşti. 

SOCIETATEA DE MAINE 

Numărul S/IJ, din 21 Februarie al re- 
vistei clujene aduce, pe lângă un bogat 
şi divers material, multe precizări cu 
privire la  desvoliarea şi activitatea 
„Astrei“, Desprindem din articolul d_lui 
N, Ghiulea: „Activitatea secţiilor lite. 
vare gi ştiinţifice“, această justificare a 
nonei acfivităţi a Astrei: 

„Astra a încetat de a bo asociaţie li- 
terară şi pur culturală, ea este astăzi, 
potrivit înţetesnlui timpălui, 'o institu- 
ție socială. Ridicarea poporului român 
trebue urmărită astăzi, gând visul în- 
tregirei şi a libertăţii neamului sa îm- 
plinit, în toate direcțiile şi cu toate pu- 


TĂȚS. 
(CS LU > 
ST 


UNIVERSUL LITERAR 


terile. Astăzi nu avem de păzit numai 
limba şi credința strămoşească, ci de în- 
tărit ființa noastră etnică, şi de cencerit 
penira naținnea noastră Jocul care i se 
cuvine pe acest pământ. Astăzi pe lân- 
gă cultivarea limbei şi artei noastre, a- 
vem datoria să ne cunoaştem ţara, nea- 
mul şi istoria lui pentru împlântarea în 
snfletul tuturor a unei înalte conştiinţe 
de neam, pentru sădirea unei neclintite 
moralități naționale, - pentruca poporul 
nostru să poată ţine piept tuturor duş- 
manilor noştri, 'care nu se pot împăca cu 
dreptatea dumnezeiască ce ni sa făcut, 
Asţăii. avem datoria să trezim întreg 
poporul la: viața publică şi națională; 
Îupta contra  analtabetismului trebue 
dusă cn vigoare, lupta confra nepăsării 
şi descurajării, la fel. Avem nevae de 
un popor conştient de dreptate şi dato- 
riile lui, de un popor calt şi viguros su- 
feteşte“. 
MORMANTUL LUI SLAVICI 
Fotozraiia mormântului lui Ion Slavici 
de la Brazi, ne-a fost procurată de d-l 
Virgil Huzun din Focsani. 
BULETINUL NOUTAŢILOR LIBRA- 
RIEI FRANCEZE 
Sub acest titlu „Centrala Cărţii“, So- 
cietute generală de librărie, Bucureşti, 
str. Paris 1, publică în fiecare nr.-al 
„Universului Literar“, lista celor mai 
recomandabile cărţi franceze apărute în 
ultima săptămână şi pe care le are în 
depozit. Cititorii „Universului Literar“ 
vor găsi aceste cărți în principalele li- 
hyării din fară, pe care le furnizează 
„Centrala Cărţii“. 
LITERATURA, ROMANE, 
NUVELE, CRITICA 
BOYLESVE R— Les nouvelles lecons 
d' Amour dans un pare (La Livre Moderne 


ilustre) 3 fr. E 
'* DULAI E— Mon cur€ dans les vignes 


9 Ir. 
ELDER M. — Le:Peuple de la mer (Le 
liore de Demain), 3 fr, , 
- GAUMENT et Ce. — Le fils Maublance 
9 fr. 
CIDE A, — Les faux monnayeurs 13 fr. 
LARROUY M. — La  Caravanne sur 
? Aflantique 9 fr. : 
RIDDER HAGARD. — Za fille de la 
9 fr. 50. 
SAC CRIDAN. — fe Sem fr. 


SINDRAL J. — Mars 9 fr. 

SINDRAL GUY DE.— La Vie de 
Franz-Liszt, 9 fr. 

"TEATRU 

BERNSTEIN: H. — La Galerie des gla- 
ces 2 fr. 

ISTORIE 


ENGERAND F. — Laurezac 4 îr. 30. 

REZANOV A. — Le Travail secret des 
'Agents bolchevistes 9 fr. i 

VERNEAU R— Zes Orianes de Ihu- 
manite (Bibl. pencrale illustrâe) Broche 
15 fr. cart : 18 îr. 50. 

FILOSOFIE 

SARTIAUX F. — Foi 
Moyen-Age 9 fr. 

MATEMATICA Ă 

PAPELIER G.—Exercices de Geometrie 
moderne en 4 vols, . 

Tome 1 Gtometrie dirigce 10 r. 

Tome IL Transversales 7 fr. 

Tome III Division et faisceau harmoni- 
Quest 7 fr. 50. 

Tome IV P6les et Polaires dans le cercle 
10 fr. 

SPORT 

FACS H—Le manuel du skieur 


et e Science au 


10 fr. 


Rodactor: PERPESSICIUS