Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0018

| ANUL LIV Ne. 18 
DUMINICĂ 
3 TUNIE 1945 


| 


Director; 


AL. CIORĂNESCU | 





Semnează: 


Camil BALTAZAR . . : 
L. BRATOLOVEANU | 
Şerban CIOCULESCU 
pi AL CIORĂNESCU 
P. COMARNESCU. 
Ben CORLACIU 
Petru DUMITRIU 
lon Th. ILEA 
„ Sărmanul KLOPŞTOCK 
lon M. LEHLIU 
D. MISSIR : 
Florian NICOLAU 
G. C. NICOLESCU 
PERPESSICIUS. 
AL PIRU. 
Al. POPOVICI 
C. POSTELNICU 
AL ROSETTI 
AL TF. STAMATIAD 
N. STEINHARDT 





Peisaj 





Schița unei rapsodii i 


'Țara mea are râuri, care vin dinspre cer, 
noaptea pe munţi e mâi albă și-i ca o femeie 
îlnidă sau ca tăcerea lunară 

"din focul planetelor, galben, imens, detrant. 


 păigurile-acolo au braţe, care fug spre. luniină, 
"dimineţile sâni ca un fiuviu cu mii de corăbii, 
u?borii sorb din văzăuh înălțimile calme 

și ies din pământ, cu DUE A din săbii, 


Ploile poartă Spre cer avalătişa, 'de holde, 

uneori, vreo furtună trăznește un om. peste câmp 
și omul se duce spe urmele grâului său,. 

ca o jertfă a pâinii răsărită'n sudoare. 


In ţara mea, Dumnezeu este boul uman dela plug, 
care strânge copiilor, seara, mângâieri cu lipi; . 
femeile ştiu să desmierde bărbaţilor fruntea .: 


sau rouă, prin fânul mustos şi nocturn, şă le fie, 


Plantele simt anotimpul, cum le pătrunde prin sevă 
lenevos şi fecund, ca o nouă geneză ; 

melodiile cresc din pământ, parcar fi nişte duhuri 

şi vântul le'miPrăştie'n aer, peste mările lumii. 


Țara mea are aur şi milioane de oameni: 

unii ştiu să citească și alţii sânt genii ; 

numai poeţii, când se încing vâlvătăile serii, .. 
pentru-o frântură de pâine, strâng ape sub "peană. 


BEN. COBLACIU 


În ap acea 


Renii Sau oprit mirosind a popas. 
Din utmă, şuierau Totunzi ghețarii. 

„ Eschimosul lingându-și buzele a dat glas 
De mânie prin dinții mâncaţi de carii. 


In sania acoperită cu blănuri crude, =" 
Dogorea de căldură şi carne o femeie, 

“Cu păr bălai ca luna şi buzele ude 
Peste.care ghiața aşezase scântee. 


Zăpada măruntă ca zahărul de-acasă, 

Când ținânău-se de mâini priveau bradul, 

Acestuia în nări, o acoperea ca 0 carcasă... - 
„„Eschimestil - îmjura ghebos că nu găsea vadul. e 


SINE! tăcerea, un urs mototol SI 
De umbre cărunte a dat muget de taur... : 
- Undeva într'o mină cu sufletul gol 

„Un bărbat așteptând-o săpa la aur... 


AL. POPOVICI 


DIN ANTOLOGIA GREACĂ 


Ochi 


Tu care eşti frumoasă ca ţrandafirul, la ce-ţi folosesc i: 
Vălurile strălucitoare şi panglicele scumpe? 
Miărgăritarul e mai puţin alb decât corpul tău, 

„ Pieptenii de aur sentunecă în buclele tale, 

Surâsul țău e mai fraged decât aurora, 

insăşi Afrodita îţi admiră sânul armonios, 

Frumuseţea ia mă linişteşte: simt bine că n'am să sutăr: 


"Ochii tăi mă mcredinţează, scumpii tăi ochi, 


In câre trăiește speranța atât de mânegâietoare. 
AL. T. STAMATIAD 


2 


al 


PATRICE DE LA TOUR DU PIN 


Singura problemă 


Tu: cânți fiorii inimii zăltate - 

Și suflul viu al vântului turbat 
Ce suferă şi geme şi se sbate 
Și Suflețul împinge la păcat. 
In ziua aceea, când o să se ntâmple 
„So, strângi la piept, afla-vei în sfârşit 
i (it- aceleaşi doruri mari îi bat sub tâmple 
"Că glas mai stins, păşind spre eclaic 


2 alchimia vracilor, magia. 

„Şiiinţa grea a tot ce e şiiut, 

Se..vor căsni să afle pentrecu! 
„In nestematul morții veşnicia. | 
ii PRE. GEORGE CIORĂNESCU 


“La qutte de joie“. SR dati, 


Bin: iuglumul 


Cumetrie în avu 


Acelaş drum străbate cârlionţi de lună, 
miriştile înfulecă tăcerea în răstimp, 


ki doi plopi îşi dan mâna pentru pace bună 


şi gândul meu e vultur răsfățat în timp. 


: La răspântii (unerare câinii îşi răspund 


o fabrică zorită s'oglindeşte'n râu, 
ra gurgui de cpincă pornirile pătrund 


- Şi casele rurale ţin luceafărul la brâu. 


, îm 
dr 


Pe “unde hotarul se'ncumetrește cu țăranii, 


- tfee simțind cum lutul e una cu inima mea, 


o pâhpâire albă mă poartă 'nainte cu anii, 
când tractoare de:nădejde vor răsturna brazdă grea. 


ION TH. ILEA 


Odăiţa mea 


„nu are perne uștiermut şi nici covoare, 


abia o scaldă sulițe de stare, 

doar o saltea și două zeamantant, 
păianjeni ţes mătăsuri diafane, 

un ceas cu-o limbă doar peste cadran 
şi-un calendar... din care an?... 

Cărţi vechi și rare ori un ziar mai nou, 
tăcere și pereţi ca de cavou. 

Q pâine ce pe două zile-i hrană 

şi-un ceai uitat pe jumătate'n cană. 
Poeme și ţigări prin colţuri mii, 

o sticiă amintire din beţii, 

un pardesiu de iarnă și de'nvelitoare 
„Si două poze de copile solitare, 
“Când n'am ţigări şi nici parale 

le fac din mucuri şi jurnale. 

privesc și râd ce rece-i vatra 

dar râd cu Zevs şi cânt cu Cleopatra, 
gândină că'n largi saloane ogivale, 


| atât de tâmpe şi banale, 


an, nu ia trup, 'da'n minte prichindei 
abea se bâiguie cu „e2” gau „el, 


D. MISSIR » 


LS 
“„homanele sale i-au asigurat gloria postumă, Ele redâu 


viaţa provincială, la sfârşitul secoluiui al XVIII-lea, cu o. 


Diverse 


J. Barbey d'Aurevilly 


AL. ROSETTI 





Jules Barbey d'Aureviily intrase în legendă încă în timpui 
vieții sale, Venit la Paris în 1851, el aduce cu sine obiceiu. 
vile, feiul de a gândi, maniile şi ciudăţeniile societăţii în- 
chise în care trăise, de veche nobleţe normandă, repalistă 
prin naştese şi prin tradiţie, și păstrând neşteareă amintirea 
rezistenţei  încăpăţânate împotriva Soldaţilor Revoluţiei 
tranceze, 

Omul era pitoresc, în hâinele sale demodate, cu cămăși 
brodate şi manşete de dantelă, veste roşii şi un aer de mi-. 


litar în civil, bastonul servindu-i drept spadă. A dus o viaţă . 


dificilă, dar demnă, suportână lipsurile cu o discreție de- 
sărârşită, 


rară intenşitate. Este un moment de mare destătare, pentru 
cititor, cână pătrunde pe neașteptate în acest veohi cartier 


de provincie, şi descopere o lume ţotal necunoscută. [es 


diaboliques, e colecție de nuvele, poate servi drept intro- 
ducere la opera acestui scriitor atât de caracteristic. Le: 
Chevalier des Touches redă un epizod din iupta dintre re- 
galişti şi revoluționari, în care furia bătăliei fratrictde 
âtinge o cuime, Cititorul poate verifica,''cu acest prilej, 
afirmaţia că numai războiul între conaţionali este justificat, 
intrucât ei e purtat între oameni care se cunosc şi se pot 
deci uri. Nu omorul la distanţă, a unor oameni anonimi, ci, 
corp NP corp, a vecinului sau prietenului, pe care ît cunoști 
dk totdeauna. 

Pasionaţ de subiectul său, autorul redă, întrun stil plin 
de culoare şi de relief, cu evocări mâgnifice, scene pasio- 
nânte ale acestei lupte. 

„Dar preferinţele noastre merg spre l'Ensorcelle, un roman. 
plin de mister, cu întâmplări stranii și răzbunări sinistre. 

Este, în acest roman, o evocare nocturnă a unei câmpii 
dezolate, in preajma mării, cu bătăi tainice de clopot, în 
tăcerea nopţii vătuite de ceaţă, care ne duce la cele mai 
bune pagini ale Emiliei Brontă, Destinuj negru care apasă 
pe eroina romanului lui Bârbey d'Aurewviliy, ve duce cu 
gândul, prin comparaţie, la eroina marei scriitoare amisitite, 

4: tă şi ea 'în ceţurile septentrionului. 

”* “Boate că poziţia aceasta geografică ' explică rezonânţa 
gravă a paginilor celor mai bune ale jui Barbey d'Aurevilly. 
Ne place să evocăm, rememorându-ne cuţare descriere a 
sa, străzile întunecoase ale orășelului şi umbrele repede fu- 
rişate prin faţa vechilor hoteluri, al personajelor romanelor 
săle, O viaţă tihnită de provincie, în aparenţă, în dosul 
inâltelor ferestre zăbrelite. Dar în casă găsim o societate 
de bătrâne şi bătrâni, epave ale unei caste care îşi trăește 
utiimele zile în sărăcie, evocând vremurile apuse, 

Barbey d'Aurevilly este poetul acestei societăţi dela stâr- 
” şitul secolului al XVIII-lea, pe care timpurile nouă erau să 

o anihileze, 

in toate scrierile sale, regăsim acelaşi stil, în care stăruie 

: ecoul unei dureri înnăbuşite, 

Corespondenţa lui Bârbey d'Aureviliy este interesantă, dar 
nu suportă comparația cu romanele sale, care rămân opera 
sa capicală, Mare soriitor, pentru o literatură mică, şi scrii- 
tor de clasă, în literatura frânceză, atât de bogată în per- 
sonalități variate. 

Lezenda lui Barbey d'Aureviily îl urmăreşte şi dincolo 
de mormânt: ea ni-l înfăţişează drapât în mantia mugohe- 
tarului, agitându-şi spada, gâta să străpungă pe duşmanul 
imaginar. Dar această imagine ascunde pe scriitorul con- 

netos, care, in camera sărăcăcioasă, evocă lumea din care 
răsărit el însuși la lumina zilei, 


DD. Ansheli 
Viziunea plastică în proză 
de ȘERBAN CIOCULESCU 


: II 
; r 
m urmărit câteva din procedeele plastice mai frec- 
A vente în proza lui D. Anghel, invederându-le ana- 
logia cu acelea ale picturii franceze contemporane, 
impresionistă şi. prantiiistă. 

Nimic mu ne îndreptățeşte să afimmăm că ele ar fi 
efectul unui ștudiu personal al condiţionării luminii şi 
culorilor, de 'variaţia ceasurilor şi a anotimpurilor, ca 
ia artiştii plastici respectivi. Am văzut de asemenea, că 
Anghel nu s'a arătat impresionat de expoziţiile, în care 
se .anticipau cu strălucire, propriile lui viziuni plastice. 
Despre o influenţă directă, dar inconștientă, nu poate îi 
așadar vorba. De aceea ne vedem nevoiţi să atribuim 
similitudinea procedeelor, strictei structuri optice a lui 
D. Anghel. Pe retina lui, se fixau nu contururi precise 
de obiecte, ci pete de culori vii și luminoase sau puncte 
de variată gamă cromatică, precum și impresiile colo- 
ristice exacte ale unui vechi plein-air-ist, crescut în 
mijlocul naturii, din vârsta cea mai fragedă. 

Mediul cosmic al copilăriei lui Anghel nu a fost însă 
natuna primitivă, răscolită de muncile plugarului. Ochii 
lui sau: deșchis întâia oară asupra proiuziunii de culori 
a grădinii artificiale, cu flori nare, sădite de mâini meş- 
tere, şi crescute printre irizările havuzurilor. De aceea, 
primele impresii, întipărite pe retina sa, au fost acelea 
ale unei naturi decorative şi feerice, adevărat refugiu 
compensator, penţru orfanul lipşit de mângâerile ma- 
terne şi de solicitudinea tatălui, piins în  angrenajul 
speculațiilor agriculturii extensive. | 

In acest cadru excepțional, de lux naturistic, ceilalți 
doi fraţi ai lui D. Anghel (care şi-au notat târziu şi sumar 
amintirile, unul la moartea poetului, în 1914, altul peste 
douăzeci de ani, către sfârșitul vieţii), deși neînzestraţi 
artistic, au împărtăşit într'o notabilă măsură, din far- 
mecul care avea să fie hotăritor asupra formaţiei su- 
fleteşti a viitorului poet. N i 

Grădina copilăriei a fost paradisul prea curând pier- 
dut, după care a tânjit mereu D. Anghel, dar mai ales. 
în anii de maturitate, când nevoile existenţei l-au tranis- 
format împotriva înclinărilor sale temperamentale, de 
hoimar şi visător neproductiv, în scriitor. profesionist. 
Fără stăruința poruncitoare a impresiilor infantile, nu 
sar putea explica la poetul și prozatorul din vârsta 
maturițății, predilecția statornică pentru fantasticul, 
feericul şi deconativul, în evocarea peisajului. 

Nu ne mai rămâne decât să încercăm a desluși aceste 
concepte, în raport cu sensibilitatea autorului nostru. 

Ce este, în definitiv, fantasticul, la D. Anghel? Prin 
eliminare, ne apare limpede că nu este iacultatea logică 
şi constructivă, prin care maeștrii genului proectează 
cu imaginaţia lor creatoare, făpturi singulare, existențe 
siranii, experiențe de viaţă nsobișnuite, inspirând citi- 
torului sențimentul neliniștei, al spaimei şi al miste- 
rului. Literatura fantastică a lui D. Anghel, cum vorm 
vedea altădată, nu se desfășoară decât arareori pe pla- 
nul epic, iar când se încumetă să-l.încarce, se arătă ti- 
midă și nu-și duce premizele pe un fir logic susținut, 
mulțumindu-se să suggere inapoia unei cortine impene- 
trabile, teatrele unor experiențe ciudate, care i-au ră- 
mas lui însuşi ascunse. Ai 

Fantasticul nu e ar pentru D. Anghel planul u- 
nor acțiuni omenești determinate de o altă ordine, ci în 
deosebi o modalitate a naturii cosmice, în ea însăşi 
miraculoasă prin jocul capricios al luminii și varietatea 
culorilor. Aparenţa se confundă, pentru subiectul con- 
templativ, cu esenţa; omul, în experiența poetică a hui 
Anghel, e un privitor fermeaat, esențialmente static şi 
respectiv, înaintea obiectivului unui caleidoscop, care-i 
oferă mirajuri nesfârşitțe. Fantasticul nu rezidă în vi- 


3 


ziunea subicetivă a individului, conform unei estetice 
idealiste, ca aceea a simbolismului, adăpat la isvoare ii- 
lusoticăi cum ar, îi sehopenhauerismul; câmpul optic al 
neriitorului enun fel de'acran pe Gâne se perindă nesfâr- 
sit viziuni ale unui univers fermecat. . 

pana ja îiztei întruchipând mirajuri (,„Cireșul ui 
| ucullug”, 159), 

Ce stim re stai mirajuri necyplieitate, decât "felurile 
imagini: familiare, proectate în grandios, compuse vre- 
melnic şi descompuse, ct întro țesătură ireală, pe un 
răsboi nevăzut? 

Aşa cum a observal d. Tudor Viunu, în „Arta proza- 
turilor români”, natura, la Angnel, e adeseori raportată 
lă- domeniul civiliaaţiei. | 

Vezuviul. pe cer, „își înseamnă dunga lui de fumuși 
norii ce se grămădese spre dânsul par niște vagoane 
iuntastice duse de-o locomotivă uriașă (ibid. "pag. 223- 

224) i 


Vulturii captivi, dir parcu! Expoziţiei, “poartă parcă 


în. loc de aripi, „nişte faeuistice mantale de doliu: una! 


peste alta (ibid, pag. 173)”. a 
„Iată și un peisuj de iarnă: ast $ 


„Ninsese peste nvapte şi un ger tăios zugrăvise fan- 


(asticele lui arabescuri pe geamurile maestrului (ibid, 
pag. 143), i 

Fantasticul, “astfel înțeles, plastic, sar nu exiătenţial, 
revine “foarte des în lexicul obișnuit al lui Anghel; e) 
altă varietate verbală, mai rară, dar şi mai potențată, 
este fantasmagoria. 

„Ahotimpurile și-au sthimbat fantasmagoria decoru- 
ilor... Unul purta hermina albă a zăpezilor, celălalt 
rugima şi purpura frunzelor veştede, ultul verdele fra- 
ged, stropit de spuma albă-trandafirie a florilor: de ci- 
1eși, sau „aurul mişcător “il holdelor „coapte, țibtd., pag: 
210%. : 

S'ar spune un, panou, decorativ, al sutcesuuii ano- 
timpurilor, surprinse. în tonurile dor esenţiale.  „Her- 
mina albă a văpezilor”” e o metatără care și-a: tocit TOU= 
tatea, după Anghel, prin abuz: observaţiă, e valabilă şi 
pentru „rugina şi purpura frunzelor“ (mai ales, rugi- 
nul), şi pentru „aurul mişcător al holdelor coapte” (un- 
de nota. de miscare salvează, clișeul). In, schimb, „Vet- 
dele frag ged, strppit de spuma albă- trandafirie a florilor 
de cireș" este o notație imresionantă a primâyerii, care 
şi- a păstrat tnată frăgozirea, 

Făpturile care populează fantasmagetiile sunt nălu- 
cile. Anghel hu le duscris, cum ar face un adevărat 
creator epic, din domeniul fantasticului, dar le vede și 
le suggără. Ma! exact, le susceră trecerea, fol'sindu-se 
de fâtma activă a verhului. 

ju afară zăpadă albă nălucea” (ibid., pag. 79)... 

sau : „În vastul atelier; cum insera acuma, nudul stâ- 
iuelor albe nălucea fantomatic și o atmosferă: de vis 
priitoare fantasticului, -se împânzise în jurul nostri” 
(Povestea celor necăjiţi”, pag. 90). 


„Niâlucea fantomatic“ e o tautologie, probabil inec. 


știent dictată de nevoia clarităţii conceptuale. 

Altădată, de bună seamă tot rioaptea, pe lună, raza 

'chiamă și nălucește.... "ia: fluturii de noapte 

sboară ,nălucitori“ ambele citate din „Oglinda ferme- 
cată”, pag: 14). 

Fantasticul lui Anghel hepotenţându- -se epic; era fi- 
reâe mă se degr adeze în decorativ. 

13 citat 'mai aphi decât celo'procedente, va fi-e- 
“emplificator pentru viziunea obiinuită a poetului, 


„Fantezia nebună a vântului a animat * ghirlănzi 
pretutindeni, ca -pentru | » recepţia. Cel mai ingenios 


artist mar fi putuț să găseaşcă motive mai decorative, 


mai "caste. A prefăcut copaci în nolicândre minunate; 


<u țurțuri sclipitori; a brodat dantele scumpe, a lucrat 
în filigran cele mai subțiri mlădiţe, care se desenează 
pe cer ca într'o feerie... Cele câteva gherghine, riescu- 
urate încă, încovoiridu-se sub glugile lor de zăpadă. 
rar fiște lampioane colorate, care au rămas aprinse” 
(„Ciresul lui Tacullus”, pag. 233). i 

Natura, în prețuirea săi Anghel, prin bogăţia jucuri- 
ior ci de lumină, rivalizează cu_arta şi o o Jenăşește; a- 
ceastă depășire se exercită însă. pe “planul minor . al 
picturii ' decorative, bidimensională. Universul lui 


A : „i 


Anghel e prevăzut cu posibilităţi «multiple de valori 
plastice, dar este lipsit de a treia dimensiune: volumul, 
care: dă aonsistență pipăită, formelor. In acest fel, 
pictuna lui, sărăcită de tonus vital, se reduce la decu- 
paje ingenioase. al, căror preţ este însă transparenţa 
aeriană şi sintetismul. 

Puţini “artişti ai paletei verbale au avut, ca Anghel, 
darul. să alune, într'c singură frază, rnănunchiul: ano- 
timpurilor, divulgându-şi totodată meșteșugul cu can 
doară. -: 

„Frumoasu natură co se preschimbă veşnic, bogată în 
decoruri și în. privelişti, pe care cei patru mari pictori, ce 
sunt anotimpurile, vin pe rând s'o zugrăvească cu pent- 
iele tor înmuiate în aur şi purpură, în lumină şi întu- 
neric” (Oglinda fermecată”, pag. 58). 

O mistică trebue descifrață în omagiile rapetate pe 
care i le închină naturii, poetul umil, Este misticismul 
naturist, al civilizatului cure găseşte în regrenul către 
natură, terapeutica morală împotriva destrămării su- 
fleteşii dim lsocisthtea modernă. Eugenio «Ors vekie 
în această mistică, un semn caracteristic al structurii 
baroce. La D. Anghel, naturismul transpus pe planul 
decorativ şi ieeric, corespunde deoparte acestei nevoi 
de reîmprospătare «ufletească, în apele clare ale havu- 
zurilor din parcul copilăriei, de adta unei coumpensătia 
religicase, deoarece îşi pierduse credinta. Dealttel, Dum- 
hezeu.nu e pomenit în proza sa,. decât ca să explice 
cauzal, geneza universului nelu, cu splenăoiile lui de- 
corative. 

ss Dumnezeu işi aprinde 
labru ceresc” luminând de-opotiivă tot pământul... 
(„Proză', pag. 182). 

Este prea puţin <a să deducem din această fugitivă 
metaforă, prezența unui panteism cert, dar e suficient 
ca să ne lămurim încă odată asupra caracterului daco- 
rativ al viziunii lui Anghel, 

Astfel. formulat, termenul apare 
ciator. Ca ur adevărat estetist, Anghel are însă waltă 
seară de valori În axiologia sa implicită, es frămos 
ceeace contribue la împodobiren existenței şi la isgo- 
nirea uritului: (în ambele înțelesuri ale cuvântului; 
spleen-ul modern. şi neesteticul). Viaţa e un şir de ex- 
periențe negative, carc i-ar imprima individuiui ules. 
apetenţa morh:dă â nefiinţei, dacă  sălciul existenței 
nar pulea fi invins prin luxul decorativ al naturii. 


luminile uriazului cande- 


limitativ şi depre- 


Viziunea cunpensatoa! 2 estotislă, a lui Anghel, este 
feerică. , 
Hostină crazional elugiul basmelor lui  Perault, 


scriitorul român a evocat fugitiv „lumea fantasticului”, 
tăcând să se perinde o pestriță nomenclatură mitologică 
de „Silvani și Edfe, Nixe ori Cobulzi, Smei şi Pajure” 
și mărturisind că nu-i e „ruşine” să frecventeze acea- 
stă Jume („Povestea celor nerăjiți”, pag. 81). Altădaiăaa 
a evocat vremea indepăriată, pomeinină d: o bătrână 
slujriică, Scheherazada <cpilăriei sale”, dala care i-ar 
fi rămas ,pasiunea pentru fantastic, dragostea de le- 
gende și fiinţi supranaturale, iubirea pentru tot ce 
irăeşte pe: altă lume decât a noastră” („Fantome”, pag, 
24.5; cf. şi pag. 226, unde asociază pe unul din fraţii 
săi, la „farmecul poveştilor”, amintind de pasiunea lor 
comună pentru basme şi do aşteptarea lor încrezătoare, 
în trezirea şi întruparea acestri lumi fantastice). Fec- 
ricul proptiu zis, al vârstei mature, la Anghel, este 
însă elaborat pe. planul viziunii decorative a naturii, 
care-i satisface nevoia de frumos, prin iluzia unei rea- 
lităţi secunde, artificiale. 

Poetul. aşa cum îl înţelege! autorul „Oglinzii ferme- 
cate”, este un magician, cara dispune de uncalta aptă 
să strice rânduiala fenomenalității morotone și searbe- 
de, corectând-o după bunul său plac și înfrumuse- 


țând-o. Natura rămâne însă, cu irizările si nease- 
muite, cu.vatrietatea ei neafârşită de valori plas: 


tice, refugiul ultim al artistului si 
credincioasă. 


inspiratoarea sa 








Revista „Viaţa 


a 1 Nocmbrie 1944, după a absenţă forţată de peste 

patru ani. „Viaţa Romînească“ a reapărut sub direcţia 

d-tor Mihai Ralea şi D. 1. Suchianu. Bătrâna revistă 
ocupă un lor prea însemnat în istoria literaturii și a demo- 
crației românești ca să nu se cuvină să me oprim puţin asu- 
pra ei şi, ca un salut cordial de mou drum-bun, să-i urmă- 
rim puțin ideile pentru care a militat în trecut, pentru a 
înțelege mai binc poziţia ei actuală. 

Nu este deloc uşor să se facă, şi cu atât mai mult pe 
scart, istoricul. Vieţi: Romineşti, sebiţându-se  totdeodată 
ideologia ei, evoluţia acestei ideolugii, consecvenţa faţă de 
ea, locul pe care îl ocupă revista în cultura şi mai cu seamă 
în mişcarea, socială românească. Sunt aici semnalate pune- 
tele cele mai insemnate ale unui vast studiu care merită şi 
va trebui scris nu prea târziu. In scurtul spaţiu ce ne stă 
la dispoziţie, el nu poate fi făcut. Pentru examinarea liniei 
pe care a mers revista în cei 39 de ahi ce-i arc în urma sa. 
ca să-i determinăm, în momentut de însemnată răscruce 
-- „ideologică pe care-l trăim, drumul precis pe care urmează 


„” să se îndrepte fără să abandoneze vechea lie, fără să tră- 


deze vechile ideaiuri, urmând însă in deaproape continua 
evoluţie a ideilor sociale, va fi suficient să înfățişăm mani- 
festările-program care sau produs la rare intervale în 
existența Vioţ:: Româneşti, marcând noui nuânțări ale pro- 
gramului. 

Evoluţia mişcării socialiste în România se împarte în două 
mari etape. Cea dintâi, în oare exclusivă este influenţa idei- 
IOr din Apus şi cu deosebire a celor din Franţa, se întinde 
pâmă la 1880. In acesti moment începe cea de a doua pe- 
rioadă a sociatismului român, infinențat de data aceasta în 
mod precumpănitor, chiar în ce priveşte ideile lui Marx, de 
mişcarea socială rusească, datorită contactului din războiul 
de la 1877 şi mai ales revoluţionarilor din Rusia care fu- 
geau la noi pentru a scăpa de urmărirea. regimului, poliţist 
a tarist. Aşa se explică faptul că mai toată mişcarea socia- 
“vită română de după 1880 este dominat: în mic de carac- 
teristicele celei ruseşti. Aşa ajungem să avem între,1880— 
1900, între 1890—1895 în deosebi, o aprigă discuţie : asupra 
rosturilor artei în cadrul societății ș ; o mare afluenţă a zia- 
relor şi revistelor în care se punea această problemă; iar 
ia 1898. în unui din aceste periodice; Evenimentul Jiterar, 
manifestarea curentului poporanist, a cărui origină se afla 
în cureniw asemănător rus. transplantat la noi în deosebi 
de C. Stere. 


Organul cel mai insemnat al acestui curent este insă re- 
vista Viaţa Românească. Ea apare la 1 Martie 1906 cu o âm- 
ploare şi y valoare a co'aborărilor pe care n'o mai cu- 
nos-use la noi decât Convorbiri literare în anii ei' dez glarie, 
| Pe ră depăşind cu mult pe aceasta în ce privește numărul, se- 

iozitatea şi unitatea de vederi a cronicilor sale, 

La Evenimentul literar, primul organ al poporamismului. 
se accentua numai asupra laturii sociale a curentului. Des- 
pre poporanism literar nu se vorbea, formula nu este folo- 
sită în această perioadă. La Viaţa Rominească, poate din 
tactică politică, poate în urma evoluţiei concepţiilor, aocen- 
tul cade aproape exclusiv pe latura culturală, insistându-se 
de asemenea și asupra ..specificului național“. Spune arţi- 
colul-program dim 1906, intitulaţ Către Cititori: o 


„O cultură „națională“, de un caracter specific, nu se va 

naște decât atunci când massele mari populare adevărat ro- 
mâneşti, vor lua parte şi la formularea şi la aprecicrea va- 
torilor culturale — limbă literară, titeratură, forme de viaţă, 
etc. şi acest lucru nu se va întâmpla decât atunci când, prin 
cultură. viață pohtică mai largă şi ridicarea economică, ţă- 
rănimea va căpăta în Stat valoarea socială proporţională 
cu valoarea sa numerică, economică, morală şi națională, 
când vom fi un popor, când toate clasele sociale vor fi ale 
aceluiaşi popor, când trecerea de la vârful la baza jpirami- 
dei sociale se va face pe nesimţite“. Şi:mai departe: a 

„Cultura, viaţa politică şi ridicarea economică a ţărănimii 
fiind mijlocul pentru a ajunge la o cultură adevărat naţio- 


nală şi de valoare europeană, această revistă, lucrând p£ : 


câmpul său propriu, va avea, în acelaşi timp, teată sinepatia 
pentru aceia care luptă, pe orice cale, pentru ridicarea .cul- 
turală, politică și economică a ţărănimii şi accentuând asu- 
“974 scopului — cultura naţională — va lupta, pe cât se 
L] 


- filosofia lui: Bergson, 
"fără skbstrat: sociat din ale lui Pătrăşeanu, proza lui Ilo- 


“idealuri 


. r 


-Românească“ 


de G. C. NICOLESCU 


poate în cadrul unei reviste lilerare şi ştiinţifice, şi ca, pen- 
tru realizarea mijloacelor către acest scop“. 

După cum se vede, de fapt, revista nu renunţă la nimic 
din idealurile sale practice, dar şi le deghiza cu destulă a- 


“bilitate. Odată programul schițat cu acest taet, poporaniştii 


n'au 6bosit niciodată ca, plini de acelaşi tact, să atace pro- 
blemele sociale consecvenţi punctului lor de vedere. Erau 
acolo, fireşte, colaborări şi contribuţii inofensive 'neutre: 

N: Gane, A. Philippide, studii despre poezii inedite ale lui 
Conachi. despre V. Alecsandri şi scriitori ftancezi, despre 
iar ca iiteratură,; sehiţe: umoristice 


gay. traducerea Iliadei. Dar își făceau un ?oc însemnat de 


-asemenea, contribuții a cărora semnițicaţie nu poate scăpa. 
':Bogdan Duică dădea :un. studiu despre Feodor: Diamant. D. 


D. Pătrăgeanu, altul aparent toarțe inofensiv: Despre po- 
veştile noastre, dat cu categorică încadrare în vederile cu- 
rentului; A. Gorovei publica „Documente cu privire la 


"istoria ţărianului.român. Un loc de frunte vcupă în dina- 


mica poporantemului; cronicile revistei, cea: economică, so- 
cială, literară 'în: special, cea internă mai presus de toate. 
semnată de Stere. cu preudonimul său C. Şărcăleaau. 

“In: această perioadă, întrun lung sir de articole, Social- 
democrat:sm sau poporanism, Stere formulează și doca- 
menteagă doctrina politică, economică și socială a curentu- 
lui. Ideile dominante sunt cele ale poporahiștilor ruşi care, 
spre deosebire de social-democraţii marxiști; socoteau că 
Rusia, fiihd o țară agricolă, în bună parte lipsită de prole- 
tăriat industrial, cu rămăşiţe dintro veche formă de comu- 
nitate a. pământului, poate năzui la o desvoltare socială 
proprie; deosebită :de a, celorlalte ţări; putând ajunge la 
faza ideală a socialismului fără să mai treacă prin capita- 
iism, bazându-se: numâi pe țărănime, Siere ținând seama 
de caracterul agrar al României, uitând însă că, şi dacă 
poporaniştii ruşi &r fi avut dreptate (ceea ce inu să dovedit 
mai târziu) la noi, nu se afla forma comunitară a „mirului* 
rusesc care ar fi coNstituit punctul de plecare pentru un 
salt .sapial. pe deasupra fazei capitaliste, se lega de aceleaşi 
poportaniste ruseşti, susținea ca să ne rezumăm Ia 
textăl din încheierea studiului Social-democratism sau po- 
poranism, un idea! astfel formulat: „O țărănime liberă pe 
pământul ei: desvoltarea meseriilor și a industriilor mici, 
cu ajutorul unei intense mişcări cooperative la sate şi în 
oraşe ; monopolizarea de către stat. în prinoioiu, a indus- 
triei mari, aceasta este formula “progresului Nostru econo- 
mic - şi social ce ni-o irepun condiţiile vieţii hoastre na- 
ționale“. 

In ce priveşte ideologia, literară, rebus să recunoaştem, 
cu toată admiraţia ce o purtăm,. contihuu marelui şi: subti- 
lului Ibrăileanu, sufletul Vicţii Românești, că a fost cam 
s»omfuză şi, dacă nu cu contradicții, în orice caz cu conce- 
siuni care până la urmă i-au creat o; serie de avaniagii ș! 
desavantagii. In nr. 2 (1966) al V. R., în articolul „Morala“ 
în artă. Ibrăileanu seria : „JPoporânismul e sentimentul de 
vecunoştinţă, de simpatie şi de datorie faţă cu țărănimea. 
n politică acest sentiment va, îndruma pe cineva să iupte 
pentrii revendicări politice. şi economice. In chestii cultu- 


- tale, îl va îndemna să se jertfească pentru cultivarea ţă- 


răhimii. In literatură „poporanismul“ va îndruma atituai- 
nea de simpatie a scrijtorului faţă de ciasa țărănească“. Se 
lăsa o totală libertate scriițorului de a-şi lua subiectele din 
orice clasă socială şi de a se încadra în orice curent (ro- 
mantic, realist sau simbolist), fără a i se contesta . vreun 
merit, cu singura condiţie de a dovedi în soridrile sale o 
atitudine de simpatie față de cala inedita atunei când 
venea vorba de, ea. 

Aceasta este poziţia revistei până 1a: 1916, când îşi între- 
rupe apariţia, In 1920, probabil reapariţia Vieţii Rominești, 
se publică în. prospect imtiţulat : Câteva 'cuvinte către Du- 
blic, care cuprinde ae trecere în revistă a activităţii din tre- 
cut şi a conseevenţei faţă de ideologia 'sa, :a realizărilor po- 
liţice la care contribuise şi a ecler luă care mai tătiihea po- 
poranismului să năzuiască. 

Incă din aceste rânduri se: Simte jeivăiieaotiaa că 'popo- 
ramismul încetează să aibă obiect. In 1921, în volumaşul 
După 'războa, 'ămplificând :un articol din revista Insomnări . 
literare, care a premers reapariției Vieţii igual a. din 1%. 


3 





Ibrăileanu recunoștea mai clar încă'aceasta, cel puţin sub 
unele aspecte de manifestare ale lui ; jar în 1925, în arti 
colul Ce este poporanismul.?, se revenea: „Acest aspect al 
poporanismului, acest sențiihent, acum dapă răzbti, du mai 


are rațiune de a exista, căci hu'mâi are obleot“, O bună : 


bucată de vreme, revista şi-a continuat astfel activitatea, în 
linii mari pe vechiul făgaș, dar fără o ideologie bine preci- 
zată, militând pentru democraţie, adesea pentru ideile de 
stânga avansată, dar fără o limpede axă de gândire pro- 
prie, fără o concepție literară şi mai cu seamă fără un 
ideal social categorie formulat, i j 

In 1933 se procedează la o..întiherire a revistei, Sţere şi 
“Xbrăileanu, care de fapt de mult încelaseră să mai, paziti. 
cipe activ, fac loc la conducerea revistei unui pomitet în 
fruntea căruia se află cel care purtase şi până atunci stea- 
gul -poporanismului post-belic, d. Mihail Ralea, 

Articolul d-sale, Misiuni pentru viitor, dă. acea linie 
clară, care-i lipsise după: război, de orientare spre măzuinţi 
sociale imposibil totuşi de formulat prea fățiș în. vremea a- 
ceea. Sociolog de mult familiarizat cu problemele ideologiei 
de stânga, profesorul Balea îşi dă seama de eroarea, uşor de 
făcut poate la 1893 şi 1906, de a întemeia întreaga revolu- 
ționare socială a ubui stat pe țărănime şi caută. să facă jocul 
firesc lângă această clasă proletariatului: Va £i unul din in- 
contestabilele merite ale d-lui Mihail Ralea, de a ti tăcut 
cel dintâi limpede gest de adaptare la evoluția gândirii so- 
cialo a ideologiei poporaniste, în mod fatal depăşită, rămâ- 
nând consecvent ei pe unele laturi, dar primenind-o în ae- 
iaşi timp. înţelezând sensul vremii şi formulele care sunt 
valabile şi se vor. impune, ... Ă 

Până la dispariţia revistei din 1940, orientarea rămâne 
hotărît de stânga, marcată de prezența studiilor d-lui Lu- 
erețiu Pătrăşeanu, semnate cu pseudohimul Ion C. Ion asu- 
pra Inceputurilor cafitelismului în cele trei principate ro- 
mâne sau asupra Adevăratului 1848, prin muimerele consa- 
arate U. BR. 5. S: sau Franţei Frontului populat, prin arti- 
cole asupra realităților din Rusia Sovietică, asupra. şcoalei 
de acolo, & literaturii, sau asupra vecinilor hoştri demo- 
craţi cum erau Cehoslovarcii. Lipseau. revistei însă ; pentru 
a sluji deplin scopurile sale sociale o vizibilă unitate în a- 
ceste preocupări, poate chiar o constaiță desăvârşită in 





 Prologul Inv 


In amvonul bisericii „Săraca”, părintele Alecu, așezând 
patrafirul pe capul .celui venit la spovedanie, înalță la cer 
rugăciunea premergătoare ertăciunii celui pocăit. 

—. Ai să răspunzi în frica lui Dumnezeu, fiule, la tot 
ceea ce tm să te întreb! 

— Prea bine, taică-părinte ! * 

— Minţi? 

-— Nu, părinte! 

-— Spune adevărul! ” i 

— Nu prea, sfinte — nu minţi! Doar aşa, câte-odată, pă 
domnu, când ne znopește în 'bătae pentru că ne prinde că 
ne dăm pă gheaţă; dă jrică spuneam şi noi că nu ne-am 
datără. Atunci ne pune să-i arătăm talpa şi numaidecât 
cunoaște urmele gheții”; dă necaz că 'nu i-am spus drept, 
ne aprinde buricile deștelor cu trestia dă mare! 

— Râvneşti la lucrul altuia ? i 

— La strugurii lui Iohan 'curelarul 
taică-părinte, de-ți lasă gura apă! 

— Din perele lui 
măcar dă leac! . 

— Superi pe maică-ta? - : . 

— Când s'aprople vremea lăutului; 
curtea şi eu, dă frică să nu-mi dea 
prea mă las prins cu una cu două; 
mine, îmi încue ușa. și noaptea dorm păiprispă afară. 

— Eşti care-cum-va . în dațmănie cu cineva ? 

„— Cu, Trică ilie, cel:ma mare givlar at maidanului ; dă: 
necaz că l-am pârit la domnu că să îmbracă la vicleim. 
mi-a umplut capu dă cucue! Scaţi n i 

— A supunai suica reia rău ? ,. : 

— Am reclamat pă Petrache Boiangiu la domnu, pentru 
că într'o zi a dat cu praştia în merii mamii Pena, Mol 


6 : , ; ! 


— are nişte razachie, 
Țuţuianu ma mai rămas una — nici 


mă aleargă toată 
cu săpun în ochi, nu 


atunri să mânie pă 


„a3 


manifestarea lor, după cum lipseau şi precizările doctrinare 
care ar fi creat sentimentul organicităţi! tuturor fenome- 
. Toate aceea însă datorite, să nu uităm, faptului că 


” n6 aflam în plină perioadă de ascensiune aq, dreptei în cta- 


sele. dominante și în conducerea tării, în plină şi fățișe 
companie de strivirea oricărei afirmări, cât de palidă şi de 
deghizată a stângei. Orice“eroare ar fi fost plătită cu su- 
primarea revistei și era inoportun să dispară și această ci- 
tadelă. a gemocratismului, a libertăţilor şi a orientării spre 
stânga. S'a preferat, așa dar, ca manifestările ideologice 
ale revistei să fie mai rare, mai învelite, pehiru ca steagul 


ideiei să continuz a flutura până la victoria ce avea să vină. 


La 1 Noembrie 1944, Viața Românească a reapărut, Cu a- 
cest prilej, tot d. Mibail Ralea a scris un articol ocazional. 


„care poate fi socotit drept un program : 


„Tot ce triumtă acum face parte din crezurile noastre. Ca 
şi altă-dată ne alăturăm luptei dusă de toţi acei care voesc 
omenie, dreptate, libertate. Perspectivele deschise la 23 Au- 
gust trebuese consolidate. Ele se cer cucerite definitiv mai 
ales în domeniul spiritual. Le vom cere mereu în litera- 
tură, în artă, în filosofie, în modul de a gând' a! fiecăruia. 
Trebue să creăm în locul stupidelor dogme obscurantiste, 
ijuminare umanitară. Va trebui să schimbăm până în a- 
dâncimi Structura concepțiilor noastre îmbuitate. de su- 
perstiţii primitive și de prejudecăţi retrograde“. 

Acum, în momentul în care viitorul ne stă înainte, o pri- 
vire de-alungul vremii, în colecţiile atât de voluminoase 
ale acestui periodic se impunea. 
lucruri nerelevate — și este firesc. Aproape patruzeci de 
ani de iuptă şi devotament pentru ştiinţă, literatură şi so- 


„cietate, nu pot îi cuprinse în câteva rânduri. In general, nu 


se poate contesta o lăudabilă consecvență în ţinuta revistei 
şi de câna directoratul ei a revenit d-lui Mihai Ralea, o 
certă tendință de înnoire a năzuinţelor în slujba căreia 
Viaţa Românească s'a pus la 1906. Sunt poate, în unele pe- 
rioade, momente de tăcere, cel mult de absenţă, dar nu se 
poate vorbi, în tot cursul apariţiei revist pi de o contrazi- 
cere a idealurilor cu care s'a plecat cu mult înainte la drum 
sau a celor ce pot fi îmbrăţișate, prin mai larga, deschidere 
a unor orizonturi ce altdădată abia de se îngăduia să fie 
întrevăzute, în: mișcarea gândirii sociale actuale. 





L 
1eI1] 
_ de SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


mea dinspre iata — mama lu tata, — și îm loc să nime- 
rească în poume — el zicea că a dat în vrăbii — i-a. spart 
toute geumurile dân geamlăc, ş'atunei domnu l-a dat ajară 
dân şcoală, 

— YVrebueşti deslegat, fiule ! 

— Păi nu sânt legat dă nimeni, taică-părinte! 

— Eşti legat dă păcat, fiule! Posteşti? 

— Ala cu pâine şi lipie cu papară! Câte odată mama 
mai pune pă foc şi câte o căpățână de vițel, ca s'ajungă la 
toată ceata ! i Ă 

— Ai pitit vreodată lucrul altuia ? i 

— Câte odată, aşa, câte un măr ciordit în treacăt dă la 
Fane meraru după  Podu-gâriii — da ne gonește, taică- 
părinte, cât e Podul Bellicului dă mare şi mu se lasă până 
nau dăm drumu lu măr în stradă! 

„— Păcat, păcat mare fiule! 

— Da ce crezi D-ta, taică părinte, că toţi. aân mahalaua 
noastră nu ciordesc la fel? Parcă numai eu sânt? 

— Diseară înainte dă culcare, ai să faci 24 de mătănii, 
pentru ca Dumnezeu, după ruga mea, păcătosul, și pacăirea 
ta, fiule, milostivindu-se şi iertându-te pe tine de toate 
greșelile, să fii vrednic pentru sfânta împărtăşanie, 

„Legătura între om şi puterea divină o înfăptuia preotul, 
N Preotul era pe atunci păstorul sufletesc al celui ce sta 
în, cumpănă, Preotul mahalalei era un sfânt, un Christ, un 
Dumnezeu, fizic, învesmântat în giubea sacră, în brâu sa- 
cerdotal și cu potcap care înfățișa coroana sepulcrală a 
sfinției și insigna suveranității credinței. | 

Preotul „nostru“, — preotul de odinioară, preotul copi= 
lăriei. şi al adolescenţei, — era guvernatorul spiritual a! 
el fra și altarul era „sfântul scaun”, 

co -Gam cunoscut, acolo 1- ascult i 
PER optati At, € am. ascultat și toţ acola 


Sunt incontestabil multe“ 


gr 





S 


bi 


ai 


Un mare învățat 


S'au scurs şase ani dela trecerea în lumea drepţilor a 
dreptei făpturi ce a fost doctorul M. Gaster, conferen- 
țiar la Universitatea din Oxtord — care a încetat din 
viaţă în automobil, în timp ce se ducea la Universitatea 
din Reading, să ţină o prelegere asupra literaturii rio- 
mâneşti, la un festival organizat de studenţii români. 

Deşi bolnav, M. Gaster a stăruit să țină conierința. 

Din brelanu! de glorioși oameni de știință, intraţi prin 
opera lor în Panteonul Universal, M. Gaster ține, alături 
de H. Tiktin şi Lazăr Şeineanu, locul de frunte. 

Caz tipic de cărturar evreu care, fiind silit să se ex- 
patrieze, nu numai că rămâne credincios și devotat ţării 
natale, dar continuă pe melagurile străine mtlitarea 
graiului şi predarea învățăturei filologiei românești, — 
în Privinţa aceasta având similitudini cu alt Scriitor ple- 
cat dintre noi, Leon Feraru, ce a rămas în America 

_unde se afla așișderi în sluiba culturii româneşti. 
Ca ara Ec Ci Co E o ef Ce Ca agp te Ce ZEI 

Spovedania din amvonul bisericii, săvârşită în ajunul 
împărtăşaniei din preajma Paștelui, cu genunchii încteștați 
pe papura rece a bisericii cu „patru bani şi o prescură 
pentru leturghie“ strânși în palmele înfrigurate de teama 
popii şi de igrasia lespezilor, ascultându-i citania uniformă, 
cu patrafirul: în cap, a fost cel mai înfrigurat epizod din 
duioasa epopee a copilăriei inconștiente. 

Veneau apoi întrebările : dacă furi, dacă înjuri, sau dacă 
râvneşti la bunul aproapelui tău, dacă asculţi pe părimţi și 
pe învăţitor, sau dacă crezi sau nu în bunul Dumnezeu, 
după care urma sentința diihovnicească. mătăniile, canonul 
care trebuia săvârșit în vederea împărtăşaniei, pentru a te 
putea face volnic pentru sfânta cuminicătură de-a doua zi, 
canon care varia între 12—120 de mătănii pe care trebuia 
să le săvârşeşti seara la culcare, după gravitatea faptelor 
de cari îţi era încărcat sufletul şi după aprecierea, preotu: 
lui confesor. 

Ne-am „grijit“ până la 19 ani, adică până au apărut coșii 
adolescenţei pe obraji, etate la care semenii noştri actuali 
pregătesc gale de boz şi aventuri americane! 

Și preotul de atunci a dispărut odată cu credința! 

Cine nu l-a cunoscut, cine nu s'a adăpat la luminile 
vorbirii; menirii şi înțelepciunii lui sacerdotale ? 

Cime nu a trăit suave vremuri, în frumusețea legături 
dintre inconștiența puerilă şi credinţa în puterea divină şi 
care nu trăia decât în v'erea, în sfatul și în îndemnul su- 


e! perbului har preoţesc ? 


Preotul de atunci, slujitorul exclusiv al altaruiui, tămă- 
duitorul tuturor îndoelilor și sprijinitorul tuturor siăbiciu- 
nilor, al arătărilor și al lipsurilor sujleteșii ! 

El nu era nicicând de găsit pe stradă, în prozaismul şi 
în noroiul treburilor cotidiane vrute și mevrute!! 

O singură dată apărea în lume, — ziua scripturală a 
„Zi-întâiului“ fiecărei luni, plimbând botezul din casă în 
casă, și reîmprospătând mereu aceeași nerlintită propovă- 
duire a credinţei. 

Preotul de atunci avea potcap, coadă împletită; 
roșu şi giubea veritabilă de sfânt adevărat! 

Tinuta preotului clasic de pe vremuri, concorda marţial 
cu darul hărăzit, impunând. 

Convertirea celui rătăcit se înfăpituia prin simplul fel 
de viață al preotului de atunci și mai ales din mogul în 
care se înfățișa ca semănător oficial al spuselor celui cru- 
cificat pentru bine, adevăr și iubire de oameni! 

Preotul de atunci a sădit în moi de-apururi neștearsa 
credință și sub patrafirul lui am trăit clipele de îndumne- 
zeită întraripare către „Atotputernicul“, Popa Iancu dela 
Slobozia din Podul-Beilicului, Părintele Cezărescu dela 
Domnița Bălașa și Preotul Nicolae dela „Adormirea Maichii 
Domnului“ din suburbia Flămânda, ne-au învățat adevă- 
rata „Carte a Creștinismului”, 

S'au dus cu vremurile, cu doctrina şi cu sfintele lor în- 
vățăminie, adumbrindu-le aureola de autentici propovădut- 
tori ai spuselor lui Christ, 

Să-i păstrăm în sublima aducere aminte a vremurilor 


> de adevărată credință, până la a doua Inviere! 


brâu 


de CAMIL BALTAZAR 


Dim anul! 1985, de când a fosi silit să ne părăsească, 
Gaster a rămas in constant contact cu țara de baştină, 
puriând în țara adoptivă mai deiparie torţa vie i învăl 
țăturei, folklorului și slovei ţării sale natale. După „Li- 
teratura populară română“, apărută în 1882 şi „Apocrife 
în literatura română”, a venit la rând şi „Crestomaţia 
Română“ în două volume, apărute: în 1891, la Lipsca. 
iuerările de folklor şi de istorie a literaturii vechi, au 
venit astfel una după alta, fie că se afla la București 
sau la Londra, unde a publicat studiul din Enciclopedia 
Britanică asupra României, iar ultimul său act de pre- 
zenţă aici, la noi în țară e compactul volum „Povestea 
vorbei'“* de Anton Pann, apărut în ediţiile „Clasicii Ro- 
mâni comentaţi” de sub îngrijirea răposatului profesor 
universitar N. Cartojan. 

In privinţa aceasta e vrednic de relevat că la invitaţia 
titularulhii pe acea vreme — 1935 — a catedrei de istoria 
literaturii române vechi dela Univ. din Buc.. de a în- 
tocmi această ediţie comentată, M. Gaster dă această 
introducere împărtășanie, în care se cuprind aste pre- 
țioase şi totodată mişcătoare rânduri. Eu am primit 
această propunere în ciuda vârstei mele înaintate şi a 
ochilor întunercaţi (Gaster era de mulţi ani orb şi o se- 
cretară îi citea zilnic manuscrisele şi lucrările vechi 
ce îl interesau și mai ales, lucrările apărute în ţara 
noastră cu toată: lipsa de ajutoare literare în afară de 
cele pe cari le am în biblioteca mea, căci nimic nu se 
află în biblioteca uriaşă dela British Museum. Totuşi, 
chiar aşa, m'am pus pe lucru. 

Era o ofertă venită din ţară, — cum era să n'o pri- 
mească cu drag? 

Pe lângă lucrările referitoare la țara noastră, Gaster 
a mai scris „InStrucţiun€a în Anglia“ în 1893 .şi s'a ocu- 
pat şi cu cercetarea folklorului englez. Insă ocupaţia, în- 
deletnicirea lui de căpetenie, a rămas folklorul womâ- 
nesc, merit pentru care “a fost ales în 1929 membru 
onorar alAcademiei Române, ca recunoștință pentru o 
activitate de o viaţă întreagă dedicată cu o deosebită 
tragere de inimă literaturii noastre populare. 


Stabilit la Londra, unde a fost ales apoi preşedinte al 
Societăţii pentru studiul folklorului britanic, conferen- 
țiar foarte mult audiat la prelegerile sale şi cetit de 
publicul! de dincolo de Ocean, M. Gaster a rămas — şi 
prin inimă şi prin creier — în contact nemijlocit cu cul- 
îmra și intelectualitatea românească. 

Moartea de deunăzi a lui Roosevelt și recitirea vol. II. 
din „Cărţile populare în literatura românească“ de N. 
Cartoian, mi-a reamintit această vie prezenţă: Nu e pa- 
gină în volumul lui Cartojan în carc să nu fie amintit, 
citat sau folosit M. Gaster, fie că e vorba de texte popu- 
ia liturgice sau verificări de manuscrise si documente 
vechi. - 4 

Revelant e deasemeni că din cele fl de manuscrise 
vechi pe care le-a avut la îndemână Gaster, când a în- 
ceput: în 1883, studiul său despre literatura populară 


română câteva din celeemai interesante, crau din colec- : 


ţia lui Mihai Eminescu. Codicele Eminescu se află acum 
încorporat în colecţia de manuscrise a Academiei Ro- 
mâne Fond Gaster No. 3. Spun că e revelant întrucât 
desvăluie prietenia dintre M. Gaster şi Eminescu. Atunci 
când răvazul o va permite, vom sicui substantialele 
amintiri ale savantului despre poetul nostru national. 

Fiind croit dimtrun aluat de oameni de o conținută 
discreție şi măreție si din acei învățați ce se supun unei 
existențe de benevolă. voluntară asceză. — î-a fost dat 
totuși lui Gaster să aibă o viaţă patetică; deprins să se 
detaşeze de contingent şi să se refusieze în Jumea între- 
mătoare a desfrunzirei textelor vechi, pe care și-a stors 
şi istovit ochii, — (aster a fost nevoit să îndure şi nea- 
jmsurile condiţiei om. 

Insă pe deasupra oricăror deosebiri de obârşie şi re- 


Ţ: 


Im — 0 a E atoli 


Mizantropul 
de N. STEINHARDT 


„In faţa capodoperei tcoriile liind riscate, îmi voi imgădui 
câteva. amintiri personale. i 


Cunoșteam din copilărie Mizuntropul pe dinafară (ca și 
Scrisoarea pierdută). Dar prima reprezemtaţie a..piesei ce 
am văzut la Comedia franceză m'a năucit ca o noutate in- 
comparabilă. Eram la Paris cu R. Kameriing, azi la Radio. 
pe atunci numai meloman şi pasionat iubitor a tot ce e fm- 
mos; în pauză starăm pironiți pe fotolii, incapabili de vorbă; 
la sfârșit merserăm direct la hotelul meu, eu mă culcai în 
pat, el se prăbuși pe un scaun și, lucru stranii pentru o 
fire sgomotoasă și entuziastă, tăcu. Apoi se duse şi dânsul 
acaşă. Fusese un spectacol în matineu, cu Aimă Clariond şi 
Marie Bel : deobiceiu nu lăsam serile: neîntrebuinţate ; dar 
în ziua aceea, copleșiți, aproape bolnavi, nu mai cutezarăm 
să părăsim camera şi să căutăm în aut săli de teatru sau 
de concert alte emoţii. > 

Lectura Mizantropului e suficientă, fireşte, Dar realiza. 
rea scenică, la Comedia franceză, întrece orice închipuire. 
Apare evident, isbucnește, strigă totul că bucata aceasta, 
cea mai bumă a lui Molicre, cea mai mare' a marekui! secol, 
cea mai adâncă a teatrului francez « şi capodopera genu- 
ui omenesc, tot ce sa scris sau sa creiat mai extraordinar 
vreodată de când cmui scrie şi gândește, dela Thales din 
Milet până în zilele noastre. Am văzut locuri frumoase și 
am avut cuntact, cu câteva produşe perfecte ale timpului, de 


faţă: l-am văzut pe Tos:cnini dirijând Simfonia I-a e - 


Brahms şi pe Bruno Walter simfonia în sol minor de Ma- 
zart, am stat, când jucau soții Pito&ff, într'o sală modestă, 
privindu-i cum, într'un decor de cârpe colorate, sfâșiau :hi- 
mile prin simplicitate şi sinceritate; mi-a fost dat să văd 
Veneţia strălucind sub soareie de Januarie, lacul celor pa- 
tu cantoane sub ploaie, străzile Londrei depe imperiala au- 
icbuzelor, canalele uitate și ulițele 'moarte din, Bruges, cas- 


velul fermecat de la Chenonceaux. Şi, crescut de mic de o. 


(franțuzoaică al cărei tată cra german, a cărei mamă avea 


sânge englez în vine şi al cărsi soţ fusese un ungaro-polo= 


nez, femeie cultă și instruită cum mu se mai află, fusesem 
obişnuit să citesc dintrun început şi deavalma tot ce 'se 
puica, ce înțelegeam și ce nu. Ami de intimitate cu „acest 
viţiu nepedepsit, lectura“ nu mi-au putut răpi însă nicio- 
dată senzaţia unică pe care mi-a dat_o dela prima dată Miî- 
zantropul. 

Marile epopei ale lumii antice sau medievale pot evoca 
un univers intens şi viu, dar sunt convins că nu ne ating 
direct sufleteşte şi, în cele din urmă, fac parte din arta 


ligie. peste patimile cari sau dezlănţuit ca o -urgie asu- 
pra lui, Gaster a găsit în cetățuia cărţii, lac de întâlnire 
şi conciliere între judecăţi și sentimente diametral opuse, 
ce iopite armonic în Simbioza creaţiilor sale, i-au ridicat 
un monument viu, din care străbate neostoită, neogoita 
nostalgie a ținuturilor româneşii şi dragostea şi dorul 
nustuitor pentru graiul loc melodios. . 

Notu !aatetică hărăzită acestui exemplar uman de erou 
din antichitate, e abia întrezărită în parlea dia urmă a 
introducerei la „Povestea vorbei“. Iar pe tine, „Povestea 
vorbei” te trimet pe caicul şubred al opiniei publice, ca 
să treci pe luciul mării bătut adeşea de vântul aprig al 
criticei părtinitoare şi peste talazurile furtunoase ale 
patimilor omeneşti, să ajungi nevătămată la limanul do- 
rit, în mâna acelora care ca mine au iubit şi iubesc tot 
ce iese din inima și sufletul poporului“. 

Nu era ultimul mesaj, acesta trimes în 1935; cea din 
urmă solie a octogenarului, a cărui operă nu va putea 
fi uitată a fost trimes chiar în ziua când sa stins, Senin, 
la vârsta patriarhilor. Gaster a ţinut ca ultima zi a vieţii 
sale s'o folosească împărtăşindu-se de graiul care i-a fost 
maj drag ca orice ipe:lume. Studentii cari îl aşteptau şi 


vor îi aflat tragica veste, vor îi înţeles sublima semni-: 


ficaţie din dorința venerabitului bătrân care, deşi bol 
nav, a stăruit să ţină conierinţa şi Sa stins:pe drum, 


poate repetânii frazele ce avea să rostească în aula uni- - 


versităţii pentru dragii lui compatrioți... 


8 


descriptivă. Tragediile Greciei sunt legate de vo concepție 
teistă a tirai care azi ne.e străină. Shakespeare, degigur, e 
ca poet neintregut, dar veapul a! XVII-lba îl. depășește prin 
desăvârșirea formei (şi mai mult decât atât : prin conciziune, 
sobrietate şi adâncime — Hamlet sau Macbeth sunt faţă de 
Mizantropul sau de Andromaca mai confuze și tot odată mai 
simpliste). Și; Faust mi se pare nu numai mai greoi, dar, 
prin proporţii şi mai ales intenţi: enciclopedice, prea cnprin- 
uător pentru a putsa spume atât de intens ca  Mizantropul 
ceeace are de spus. Don Quijote rămâne, pentru mine, sin- 
gura capodoperă egală prin amploarea. viziunei ji măreţia 
problemei puse Mizantropulut. Totuşi. elementul pitoresc şi. 
culoarea locală știrbesc ceva din maiestatea temei, pe câna 
în piesa lui Moliâre. ca în toate cele ciastee, universalitatea 
iese totală din respectarea. strictă a reguielor şi din abstrac- 
tizarea fără ezitări. | 

Mizantropul întrece toate celelalte creaţii ale spiritului o- 
nenesc prin misterul lui. Racme merge până la capăt, mora- 
liștii veacului all XVII-lea spun totul, dar Moliere în Mizan- 
tropul îi întrece prim puterea misterului. Misterele în  Mi- 
zantropul sunt multiple, dar unul singur le copleşește pe ce- 
lelaite ș; egalează pe al szcpului lumii: când Aliest isbuc- 
Deşte in scenă la inceputul piesei trâtind uşile şi plângân- 
du-se de procesul lui, avem impresia Că în clipa aceea a în- 
ceput discuţia usupra zostulu; creațiunii, Care e procesul lui 
Alcest? E nemulțumirea fiecăruia din noi în faţa vieţii, e 
protestul individului, înisăşt d'hema binelui sau a răului, te-- 
ribila prob:emă a răspunderii, e dreptul omului la fericire 
“i linişte. Controverea iui Alcest cu Câlimere, certurile sau: 
răbufnirile lui nu sunt decât aspecte: urzeala piesei e taini- 
cul proces pe care omul cu funde verzi îl pierde. In Faust 
intervine divinitatea, in Hamlet moartea pure capăt rolu- 
rilor, în Don Quijote, Sancho Panza ține echilibrul balanței, 
Dar aci problema e pură, nimeni nu intervine, nimic nu 
ne ajută, nu știm nimic. Suntem la poporul iubitor de a- 
devăr unde un Proust a lăsat singuri pe oameni in fața 
Timpului şi a vieţii, iar un Renan a scris: „Sar putea ca 
adevărui să fie trist.“ 

Interpretările au fost multiple: a fost interpretarea iui 
Rousseau, cu aparenţă de paradox, şi interpretarea lui Mau- 
riac, malitioasă. Dar dacă omul vu funde verzi e, ca Hans 
Castorp, un „copii răsfățat al vieţii“ sau un asocial (acelaş 
lucru poate), misterul tot nu e rezolvat. Ș; ma; sunt cele- 
alte : al Celimene-i, ai sfârșitului, al sonetului, al societății, 
a lui Philinte ș; chiar al Arsino6-ei. pe care poate că nu 
caleaşca o mai întârzie la sfadă. Și e gândul că Alcest, 0- 
mul! însetat de dreptate, nu e nisi al fără cusur, şi gândul 
celălalt, că și aşa e totuşi nevinovat. Și tot așa la fiecare 
personai, până ce aceste lumini și pete, aceste culori cem- 
piememtare formează prin rațiune în mimile şi minţile ncas. 
tre un disc pute:nii de însăşi culoarea vieţii. A 

Era natura! ca generaţiile să umpie fiecare misterele se- 
cundare ale Mizantropului şi misterul lui central cu grijile, 
obsesiile sau visările ei. Era natural ca veacul al XVIII-lea 
să-l critice pe Alcest şi ca generaţia lui Thomas Mann să-l 
„burghezifice.“ E natural să nu putem şti care a fost atitu- 
dinea finală a autorului. Dar ceeace e mai puțin natura! e 
ca piesa aceasta aparent rea să cuprindă în cinri, acte ae 
conversații aparent exagerate prin sensibilitate şi de certuri 
aparent copilăreșt: tot ce sufletul omenesc a putut până. as5- 
tăzi să rezume din taina lumi: şi din durercasa ei îrumu- 
seţe. Cum s'a înfăptuit această minune? Dece cinci acte 
scurte de versuri ușoare întrec pe Goethe, pe Racine, pe 
Mozart, pe Shakespeare, armcniile Eladei, umbrele ui Rem- 
brandat, cerul Italiei, şi tot efortul, toață măestr:a, toată pos- 
zia tuturor celorlalți ? Orice ar fi, cu cât timpul trece cu 
atâţ eu mă baricadez mai hotărit aci, în plin clasicism: nu 
văd nimic mai cuceritor, ma: uluitor. Mizantropul e o culme 
care nu exclude priceperea şi iubirea aitor opere: dar con- 
tactul cu perfecțiunea strictă tot restul. Bucuria ec mare, 
dar şi golul. 








> 


„Artă pentru arta“ 


- (Controverse pe o temă perimată) 


ceastă faimoasă formulă a stârnit totdeauna multă 
A vâlvă, a triumfat într'un Secol în care e aparentă 

siguranță socială împingea încrederea omenirii în 
progres până la o totală inconştienţă şi este definitiv 
perimată astăzi, când omenirea e într! adevăr, departe de 
ciipa în care îi va fi îngăduit să se ocupe numai de inu- 
tilităţi estetice sau filosofice. 

Un asemenea concept a avut o: existenţă iluzorie şi el 
ma dăinuii aproape niciodată ca atare. Nu se; poate. spu- 
ne deloc bunăoară. că o epocă de mari realizări artistice 
corespunde unei estetici „puriste”, unei concepţii a fru- 
mosului pur şi inutil. Exemplui chasicismului grec este 
revelator: arta era supusă fie cunoașterii, fie progresu- 
lui moral şi social. Noţiunea de. bine era nedespărțită de 
aceia de frumos. 

Aria medievală a fost inspirată şi direcţionată în sen- 
sul idealului creştin de viață; neo-clasicismul francez, 
prin teoreticianul său cel mai „de .seamă, Boileau, sta- 
bilea primatul adevărului în artă. 

Aşa încât, până în pragul €pocei contimporane, arta 
a fost îndrumată fie binelui, fie. adevărului. Și nu se 
poate afirma deloc că o asemenea dependimţă a fost dă- 
unătoare artei, deoarece capodoperile realizate  într'o 
asemenea perioadă, vor putea Îl cu pei egalate de aria 
viitorului. 

Deci — dacă am căuta să dedice originea tezei »pu- 
riste” in artă, o asemenea formulă nu o putem deloc 
situa pe linia progresului artei şi nici nu o putem consi- 
dera ca pe o cauză intrinsecă: a acestui progres. Nu ne. 
vaia arței de a evolua a promovat o asemenea formulă. 

Mulţi Socotesc „Critica puterii de judecare” a lui |. 
Kant drept catebismul! teoretic al „artei pentru artă”. 
lucru însă îndeajuns de contestabil, deoarece, cu toată 
deosebirea riguroasă pe care Kant o face între raţiun€a 
vură şi puterea de judecare şi implicit între adevăr şi 
frumos, deosehirea aceasta este exculsiv formală. Kant 
defineşte frumosul pri -doiiă disținetţii fundamentale pe 
care le îace: faţă de adevăr ca o noțiune exclusiv forma- 
lă şi sensibilă, (fără continut logic) şi faţă de bine (de- 
finindu-l ca o finalitate fără scop). . 

Distincţiile acestea Sunt însă pe un plan exclusiv ue 
mal, adică pe un plan prin excelenţă tehnic. Ele se referă 
deci la cum este (sau trebue) construită o operă de artă 
şi nu la intenția pe care o are sau nu o operă de artă. 

In concepţia lui Kant arta !aoate diferi prin construc- 
ție (deri din punct de vedere tehnic) de bine şi de ade- 
văr. dar ea voate servi binelui Sau adevărului în rezul.- 
tatele sale. Mai mult chiar decât atât, între critica ra- 
țiunii pure și cea practică (adică între teoria adevărului 
și a binelui) critca puterii: de judecare se situiază ca o 
nosibilitate de a concilia aceste două direcţionări ale 
“oirituhui inglohându-le pe amândouă în notiwnea de 
frumos. i 

O asemenea teroie a lui Kant poate veni d&sigur în 
contradictie cu poeticele lui Aristot sau Boileau, nu însă 
cu arta clasică sau neo-elasică. Nici Aristot şi nici Boi- 
teau —. spre deosebire de Kant — n'au făcut această 
distincțiune tundamentală între planul tehnic și cel in- 
tențional al unei opere de artă. Ei au introdus “inele şi 
adevărul ca norme în însăşi structura tehnică în unei 
opere. ceea ce nu corespundea deloc modelului pe care 
marile capodopere î! promovau. 

Arta v'a fost şi nu va fi niciodată inutilă decât j În apa- 
rență, deaceia formula „artei pentru artă” nu. Este. de- 
cât o iluzie pe care numai tehnica umei opere de arţă n 
poate provoca. 

Din: două puncte de vedere este necesar ca arta să 


a 


! de FLORIAN NICOLAU 


dea neapărat iluzia unei asemenea inutilităţi, să creieze 
acel miraj estetic al graiuității absolute. 

In primul rând imixtiunea brută a altor critsrii decât 
cele strict artistice dăunează reuşitei formale, exercită, 
după cum spune Wilde, o corupţie asupra stilului: „0 Sim- 
patie morală a artistului faţă de un personagiu, pro- 
voacă un manierism de neiertat în stil”. y 

Aşa dar o operă tendenţioasă — ceea. îns»amnă doar 
n operă ale cărui tenidnţe: se întrevăd în stil — nu este 
nimic altceva decât o operă literară nereușită. O operă 
poate avea — și chiar trebuie să aibă —o acţiune soci- 
ală, nu însă prin implicarea tendinței sociale în stil, în 
structura ei tehnică, ci prin sugestiile şi stările de spirii 
pe care le provoacă. 

A! doilea muliiv care face necesar un asemenea imiraj. 
al inutilităţii artei constă în însăși naturu fiinţei umane: 
omul nu. este inclinat în mod natural spre bine şi ade- 
văr, el cunoaşte lucrurile în mod practic, şi acţionează 
în vederea utilului. Omul natura! nu este nici filosoi şi 
nici sfânt, este egoist; este adică un animal care îşi foio- 
seşte toate instinctele centrându-le pe tendința de a se 
conserva. Nată dece binele zi adevărul nu îi sânt acce- 
sibile decât pe două căi: una directă — prin eonstrân- 
gere — şi alta indirectă prin încântare. 

Ştiinţa, morala şi convențiile sociale au, în aces; sens, 
încântă, şi îl face să accepte. binele şi adevărul printr'o 
acţiune de constrângere asupra omului. Arta sugerează, 
încânță. şi il face să accepte binele şi adevărul prin in- 
termediul. contemplaţiei, 

iată dece formulele .acesica două: arta pentru artă, 
său artă cu tendinţă, sunt la fel de eronate 'şi ascund o 
aceiaş prejudecată: confuzia între planul tehnic sau for. 
mal şi tplanul întenționalităţii unei opere. î 

Și după cuni omul câre contemplă reprezintă “in tri- 
umf asupra o:nului natural, tot aşa cele două excest: 
eStetizanti sau tendenţios în stil, au un acelaș substrat: 
triumful instinctelor în arță. adică triumful omului na- 
(ural asupra artistului. Intr'adevăr instinctele se : pot 
deslănțui Sub două aspecte. după două tipuri de oameni: 
tipul omului rafinat şi tipul omului primitiv. 

Omul civilizat îşi dă frâu liber înstinctelor printr'un 
exces de rafinament. In artă.un asemenea tip 'de.om va. 
fi estetizant” până la exces. un exemplu în. gemul cini-: 
cului şi hedonistului Wilde. El îşi va răsfrânge imstinc- 
tele în literatură prin intermediul formulei „artă pentru 
artă”: este o formă a unui egoism rafinat a se manifeșta 
ca atare. 

Arta cu tendință — în sensul în care Va precizat ana. 
liza noastră — reprezintă triumful instinctelor” întrun 
sens: onus ratinainlui. sub semnul primitivităţii, Este 
forma brută a instinctului de conservare care. întrebuin- 
țează formule etice sau sociale doar .ca pretext, aşa după 
cum tipul rafinatului are drept pretext gratuitatea es- 
tetică. 

Arta decadentă a secolului trecut s'a asPrvit în mare 
parte unui csoism individualizat. Arta cu tendință... în 
epoca noastră. a construit, ca miiloc de: propagandă, un 
apel Ja instinciele colective ale unui popor ca, spe e- 
xemonlu. cel serman. | în 

Arta preconizată de prcpwaganda fascistă reprezintă. o. 
artă cu tendinţă în acest sens. 

Arta propriu zisă. are aşa dar, o intenționalitate. ce, 
poate avea implicate morale, de cunoaștere sau seciale. 
Numai că mu este deloc nevoe, pentru, ca -asemene im- 
plicatii sociale să se exercite aSuvra societății, să se re- 
curgă la un stil tendențios. OQperile de artă nu pot fi în 
ncest caz decât nereuşite, iar implicațiile lor sociale ne- 
faste. PY, 

9 





i i i 
e og or E 


Um asfințit galben ca lămâia, vaste continente mișcătoare 
pe cer, un golf cenușiu, găsesc. eu, ba. capătul călătoriei, De 
multe zile orizontul fumega; fuooa de miine, ecori uitate aţ 
pașilor mei prin praj, un tunet neîntrerupt, o maree de su- 
nete yrdpe, :6 tremurățe. continuă a văsduhului,  Trecusem. 
prin sate goale; în orașe pustii cânta cucuvaia pe o masă. 
cu tacâmuri puse, cu mâncarea stricată de vreme (paseri 
obișnuite nu:se vedeau). Vânasem pe timpuri aci: dar pă- 
durile erau tăiate, sălbăticiunile -pieriseră, și în. locul vechi- 
lor parfumuri ale viilor, plutea pretutindeni fum. praf de 
cărămidă spulberată şi miros de lemn  tăiqt proaspăț. Pe 
drumurile qesfundate, pete negre; alături, movilițe nenu- 
mărâte; deasupra, ereţii,. Constelaţiile veşnice şi iinpasibile; 
dar adesea 'se amestecau în ele zodii incandescente, multi. 
colore, stele căzătoare paradorale (căci dela pământ 'spre 
noapte), instuntanee, mefaste (ani văzut mai târziu trupurile 
ucise de asemenea aștri); Şi aeum. găsisem străvezia boltă 
crepusculară, nourii şi golful sur. i 

M'am reat către unde.fuseseră oameni și am găsit pe 
cineva. îngropându-și. un prieten; l-am ajutat, A. spus dea- 
supra mormântului, că „se va lămuri cu apă vie şi va fi mai 
curat decât isopul”; a tăiat cu sapa semne îi cele patru 
laturi, isa închinat o cupă celui din pământ, a aevârliteo; 
cristalul sa spart limpede. ' AA 

Străine, mi-a zis necunoscutul, iată-mă singur, Eşti obo- 
sit, fasetat, fămând* vino. Descuiţ: ferește-te de schijele 
ascuțite risipite pe: drim. Aidmiră regulata netiniște a gol- 
tului, îrvolburarea aceasta atât de calmă, foșrietul: Spumei 
amăâre pe plaje, uită-te la: luceafărul serii și gândește.te la 
dragostea ta de departe (Buridice, Euridice '>-am strigat. eu 
atunci : Euridice 1) Seara se face verde : iată-mi cortul, lân. 
gă ruinele casei noastre: țptul mirpase a ars, a. moloz și.a 
pulbere de tun. Bea; întiade-te sub nuc; vrei să-ți cânt? 

Tăcând, l-am lăsat să-și aducă wvioarg, Pe iarbă, o.carte 
prăfuită și sfâșiată ; în ea 0 floare presată, moi. petale cu 
parfumul stins, trandafir vechii; sub strălucirea lunii îmudi- 
jerente, uim băzut că are o.limbă străină. 

Printra miizica wvioarei tresări arăţi răbufnirea depărtată. 
ce-o urmărisem spre Nord. Necunoscutul se opri;: şopti cui! 
genele lăsate pe fața aibă în umbră: Bătălia m'a aruncat 
în singurătatea aceasta şi nu m'ă-.vrut; cânt, 'uit, votu re- 
căuta voluptatea şi fericirile.: dar ascultă într'acolo: acolo 
cad cei din urmă bărbaţi. .. : i atata a 
| Bi sparse vioara, șezu lângă mine şi plânse. 

Locuiam întrun palat, acolo îh țara pe care no tuhoşii. 
Am: mers întracolo pedestru, 'cu tovarăși numai" umbra 
* mea şi.mirosul de:hoit a! locurilor. Câmpia goală, dealurile: 

țără altă ȚA decât a, greerilor, drumurile părăsite, jrunzi- 
şurile, căzând. Sub strălucirea qsemănătoare a moalelui, aur 
solar și a pădurilor tomnatice, colibele negre de funingine 
și dărbinate nu erau la locul lor, nici în aerul călduț și lân. 
ced robit slabi și sdrențăroși, cu Ochii mari: săpau tăcuţi, 
cu picioarele împiedicate în lanţuri, păziți de ostași nebăr- 
bieriţi, cu umărul drept bătătorit de lunga povară a irmei 
outomate ca cerbicea boului de jug. Și ce căuta pe calea 
prăjuită şi himinoasă cadavrul umflat al unei femei goale? 

Am găsit. la amiază patatul; arcadele şi portalurile dărâ- 
mate şi. risipite, iedera :plină de pulbere. - M'am,. suit pe 
blocuri de piatră şi am .pătruns în săli: cu pereţii giupiţi, 
luciul marmorei întreruptă de găuri; pe jos, bucăţi de ata- 
tui şi pete cafenii mă călăuziră deatungul galeriilor. cu ecoul 
de butoiu gol. Nimic sub boltele rotunde în răcoarea de 
inna, în marile” şiruri de săli strălucitoare: nimica, ni- 

Acoio_ unde stătusem'eu cândoa, căutai liniștea unor seri 
trecute;. selipirea “vinului la lumânări, râsul domol îi prie- 
tenilor și zâmbetul frumoaselor de atunci: dar găsii numai 
o mână tăiată pe jos: avea în un deget un loc alb netezi 
de aurul inelului; o mână îngustă şi slabă: o cunoșteam ; 
inelul fusese greu, i AAC ar e a aa 

Iom la capăt, într'o cămăruță, îl întâlnii cu. ochii stinți 
țeapăn tot. cu' mâinile ei scă ea 
pe Jratele meu moi tână 
fa repede, speriată de: penumbră și de răcoare, apti ieși. 


- 


în 


ap sri PETRU DUMITRIU 


Octombrie 1964, 


10 


pe genunchi și cu multe răni rogi... 
n. O pasăre intră din amiază, fâl. - 


au pu... „Proiect - 


Sunt hotărît să mă duc din nou la şcoala primară 
Și din nou. șă- învăţ a seâria tăbliţa și a sitabisi, 
așă cum afn îhvățit primă oară... 


Pe foile unui abecedar în şâse culori, 
cu toate neamurile de buruieni și întrebări 
să bâjbâ: paşii primei căutări... 

DL ati NNE cat Ca, ) E ia 8 
Socoteiţle mict am să 1e.fac eu cu oametiii buni, 
(Pe aceștia îi poți număra pe degetele dela o mână. 
și e foarte probabil, să nu mai găseşti oameni, . 

IN, E pa ce "şi degetele să-ţi rămână. 
Cele mai mari, socotelile cu înmulţiri și adunări, 
am-să de fac cu seminţele scăderilor 
sau cu apă împuțită a părerilor... 


Când voiu mai recita versuri la vre-o serbare 
am: să-mi împrumut. un aer de morgă, 

ca domnu! 'protesor 'sau ministru cutare... “au 
Cână voiu avea de făcut un lucru măi greu, 

voia invita, :nu pentru ajutor, credeţi-mă, 

ci pentru a-i face cunoştinţă, pe Dumhezeu... 


Si atunci, atunci am să știu dacă bunicul 
cât este. de bătrân şi cuminte, 
cână. îmi spune: despre Dumnezeu nu mă mimte!... 


Voiu vedea dacă acest Făt-Frumos al lui bunicui 
este deștept și priceput cum îl lăuda, 
și toate cele: de sunt adevărate voiu vedea... 


Si după'aceea, voiu învăţa altfel decât prima oară 

să silabisesc și să spârit tăbliţa vieții, Pas 
prin vizita mea voluntâră ta şcoala primară... 

+ a sp? 


MUGUR DOINEANU 


_ Stăm alături 


Coboară din toate cărţile cerului, aur al spiritului, 
Impărat peste norii tulburi de bogăţia risipitoare și | 
binecuvântată a ploilor — pe 
A folgerelor, a vânturilor, a stelelor. | 
Vorbesc despre tine, cu tine, tu care nu ești, care 
ii e E i creşti 
- In covorul oceapelor, undelor; nu eşti nicăiri; eşti 
- numai în mine — E 
. In inima, în sângele meu clecoteşti. 
Iţi simt ochii, mai puternici ca trăznetele, 
ca vuietele nebănuite. « 
Ochii tăi sunt adâncuri, nu sunt de loc. 
Numai jpe mine mă ard, 
Au trecut ani, au trecut zeci de ani, 
__ melodiile tale fantastice, 
Universale — . . 
Până când peliniștea, geniul, ţi le-am furat. 
_ Acum sunt al tău. 
„Spirit din spiritul tău. Împărat din tine venit — 
„ Alături de tine călător în durerile și legile aspre de 
; „lângă Inţelegere. . . . 
„ Stai aici unde . Stau:eu. Nu mă omori. Iţi place 
moartea, îţi place praful, nimicul! 
Eu nu sunt din afara ta. Nu mă poți ucide. 
Stăm alături. 


Drepţi. 
Stăpâni și prieteni. - 


“A 


„ 


i 


până când 


+ DIMITRIE STELARU 7 


$ 





MENTIU 
SAN 


ed. Naţionala-Mecu 






de PERPESSICIUS 


G. CĂLINESCU : Istoria literaturii române, 


„II Eul ia RI i 20 oii LS A ut 


„= Va iz, uşor, de arhondologie — FOR. 


Ne oprisem la cazul lui Costache 


Conachi și la chipul cum aceeaşi 
Bubstanţă, grație unor imperceptihi- 
le în aparenţă retuşări, poate să su- 
fere, totusi, sdrioase schimbări la 
faţă. Ele vin, desigur, mai puţia diti 
Gifererița de spaţiu, explicabilă când 
celor mai bine de 6 pagini dense 
(88395) din intotoliu le corespund a- 
bia 2 pagini aerate din comperidiu; 
cât spiritului în care au fost operate 
rezecţiile și celor câțiva bemoli ar- 
cidentali, cu cari d. G. Călinescu a 
alterat, ici și colo, unele note origi- 
Dale. În infoliu, Costache Conachi 
este o personalitate complexă, chiar 
gravă, la care activitatea publi» 
că, ten poetică, acesă de pedagoe și 
reformator social se netezi şi 
fân im prestigiu mai mult mândru- 
Hii Boer ișlioar, al cărui nobil por- 
tmet împodobește vasta pagină. 'To- 
tul începe cu o biografie bogată în 
detalii, bine mutrită, cu multe ele- 
mente coiitiadittorii, în care legen- 
da se ia la întrecere cu âdevărul, 
dar pasionantă, ca un mic roman, 
din multele pe care d-l G. Căline- 
scu, îndrăgostit de genealogie, iu- 
bește să lo redacteza Urmează o 
prezentare copioasă a poeziei, atât 
originală cât și de tălmăcire, și în 
deosebi a poeziei erotice, în analiza 
căreia forniulele excelente abundă. 
„Conachi, fără a-şi cunvaște mode- 
dul îndepărtat, este prmuil petrar. 
chizant român“; „În felul lui, fie şi 
prin mijlocirea poeților greci, Co- 
nachi e un frate mic al mi Stend- 
hal și Benjamin Constant, cultivân- 
du-şi monografic experiențele se- 
xuale, de al căror număr este, 
precum am văzut, foarte mândru” 
şi altele, dar totul documentat, în- 
temeiat pe sugestive citate, ce-și 
prelungesc antenele adânc în cuge- 
tul cetitorului. O scenă aduce amin- 
te de Marivaux și de hârjoanele lui 
amoroase, o alta transpune în de- 
corul („sublim” în infoliu,  „alpe- 
stru” în compendiu) dela Slănic o 
melodramă erotică, în care eroina 
e Zulnia, ce, „ca şi străvechea Iau- 
ră, avea un soţ, de unde contrarie- 
tăţi”. Dacă personificarea unor ab- 


stracțiuni, fără să utce până Ma Psy- 
chomachia lui Prudenţiu, amintește 
de geografia sentimentală a d-şoarei 
Sciidery, anime simboluri flonale 
duc cu ţiândul la „Romanul Rozei”, 
Două terţine, ătât de novatoare la 
epoca ateea, încheie. ampla analiză 
a poeziei, după sare urmează,sobră, 
pitorească și concluzivă, ginteza: „0: 
viginălitatea lui Conachi stă în spe: 
cializătea erotică, în. cultul exclu- 
siv al eului, iar savoarea vine 
din ineditul mediului, Căci Cona- 
chi este un Petrarca ras în cap, cu 


“chip de faun oriental, cu îșlie, ante- 


reu și imminei, obicinuit a subtiliza 
ge sofale şi a-şi trimite mesagiile 
prin ţiganii lăutari, neverosimil în 


pădure, ducând omagiul. până la 


târâreă în pulbere şi la închinarea 
ortodoxă, și  tristeţa  joccidentală 
până la pandalii şi istericale”. Şi ca 
u sumă a contrariilo;: acestora, după 
o suecinfă schiţă a ideologiei sociale 
a lui Conachi („precursor al jumi- 
mismului”), aceste iânduri finale: 
„Curios om! Acei senzual] care tri- 
metea sufletul la Zulnia să-i ves- 
tească „năvala”, exaltă „moralul” cu 
multă demnitate. are oroare de di- 
vorţ şi.o milă frauciscană pentru 
cajici, căci „săracul este Dumnezeu 
în haine zdrenţuroase”. Așa se .pre- 
zintă Vucrurile în infoliu şi cată să 
spunem că portretul acesta, scân- 
teetor înainte de toate, aste și vari- 
dic, Conachi fiind înfățișat drept o 


versonalitate contrastantă, așa cum. 


îl văzuse cu aproape cincizeci de ani 
în armă şi Ovid Densușianu, pen- 
tru care masca aceasta de 'lamus a 
cuifimarii noastre era  „expresiunea 
diversităţii de curente :ce. se încru- 
cişau în viaţa noastră intelectuală 
şi socială dela începutul , secolului 


trecut”. Cu totul altul este. Costa-, 


che Conachi al coropendiului. De- 
sigur: frazele sunt aceleași, imagi- 
nile şi formulele. neschimbate, sub- 
tanţa în definitiv nu alta şi totuși 
altul e timbrul, de altă natură por. 


tretul. Cine vrea să studieze arta 
variațiunilor pe aceleaşi motive, în: 


opera. critică a d-lui G. Călinescu, 
are în trecerea dela infoliu la.gam- 


pendiu, unul din cele mai ingenioa- 


se instrumente, iar în cazul Cona- 
chi 'n exemplu elocveri. Vorbeam 
de timbru, de ton și adevărul este 
că singure “metaforele muzicale dau 
măsura justă a schimibării de pers- 
pectivă, de atmosferă, de rezoham- 
ță, pe care o sutere aceeaşi notă de- 
la un; registru la altul. Cu oarecare 
aproximaţie, şi raportată la culoarea 
timpului trecut, atmostera conakia- 


ină în imfoliu este aceea'a unui me- 


nuet cu langori orientale, în. vreme 
ce compendiul ne mută de-a drep- 
tul în scherzo. Şi lucrul se datore- 
ște. nu numai operaţiei procustiens, 
care a dus la amputarea biografiei 
deja început şi a paragrafului ideo- 
'ogic dela. sfârşit, dar şi unor iii- 
tervertiri de straturi în  oadined 
comprimării. ce dau uu alt sunet. 
Geeace în ivfoliu urma ca o conclu- 
zie, la capătul unei serii de asperte 
lirice, de astădată apare din prag a- 
piroape, drept un enunț, ce nici nu 
mai are nevoie să fie demonstrat. 
„Căci Conachi este un Petrarca ras 
în ' cap 'ete.”'se spune acolo, iaz aici: 
„Ciim poetul nostru-e un Petrar- 
pa'ras în cap, cu chip de-faun oriem- 
tal, cu ișşlic 'etc.... efectul e dintre 
cele mai originale”. După un ast- 
fel de arcuş, notele-se succed în 
consecință, mai lipsite de solemni- 
tate, mai «prinţare, o pornire de 
glumă. ae 'bufonerie. : tând melo- 
drama erotică dela Slănic, infoliul 
spunea: „boierul căzu la picioarele 
Zulniei cu inima săgetată etc.” în 
timp ce. campendiul deviază: „boie- 
rul cu ișlic cade la piciorele Z. ete.” 
adaos nevinovat în aparenţă, inten- 
ţionat și plin de semnificaţie în rea- 
litate, știut fiind că altminteri cade 
la picioarele: unei ibovnice un boier 
pur şi simplu de cât unul cu ișlic, . 
şi încă cu un ișlie de mărimea celui 
din portretul amintit, al logofătului, 
între o căldărușă de episcop şi o 
baniţă.' Efectul, evident. e grotesc. 
Important este că ei a fost urmărit 
ca atare și că nu a Qat greș. Și ace- 
aș benghiu stilistic, distrat la prima 
vedere, caimrlat în fond. și către 
sfârșitul pasagiului. „După aceea în- 
drăgostitul „oa. giubea își purtă „me- 
lanholia” prin' singurătăți“ devine 
în compendiu. unda însuși prezentul 
istorie dă mai multă culoare acțihi- 
nii:. „După aceea, vulnerat, îndră- 
gostitul cu giubea își poartă etc.” 
şi din nou altotul, jumătate latini- 
zant, jumătate modern, prinde de 
minune pe linia nou indicată. Refe- 
rinţele despre iubirea cifrată şi con- 
ventională, reduse la minimum, 
retează brusc întreg capitolul. „E 
voyba de „căile amorezeşti”, de ţe- 
mutul etc. de căială și alte abstrac- 
tiuni de acestea”, ceeace nu figura 
(vorbesc de ultimile cinci cuvinte), 
și pe. bună dreptate, în infoliu. Ceti. 

torul va fi. urmărit, nădăjduiesc ca 
şi.noi. amuzat și surprins, tehnica 
acestui joc de artă, şi alunecarea 
dintr'un registru în altul, pe o a- 
tâț de subțire coajă de portocală. 
Pentru a încheia cu exemplul acesta, 


1, 


să repetăm că din același material 
și cu aceeaşi coardă d-l G. Căljnescu 
a scos două timbruri difetite sau 
şi. mai simplu.- că, păstrând propor- 
ţiile şi condiţiile neidentioe, al său 
Costache Conachi din compendiu 
aduce foarte mult cu Daniil Sca- 
vinschi al memorabilei scrisori de 
Costache Negruzzi. În mândeuă lv- 
curile, înclinarea spre caricatură «e 
da -fe! de vădită şi ea se manifestă, 
în deosebi, oriderâteori d-i G. Căli- 
neseu subtitue  parafrazei,  gene- 
roasă dela natură, eomprimatul, acid 
sever, sentenţios sau caricatural. În 
astfel de cazuri, ifirmăţia d-lhm G. 
Călinescu, din prefața compendiului 
și pe care am reținut-o încă din tre- 
cutu foileton, după care. volumul de 
astăzi „nu e o prescurtare a ediţiei 
mari și n scutașta lectura celei 
dintâi, dimpotrivă..', se dovedeşte 
perfect întemeiată. 

Exemplul din. Conachi, și de bună 
seamă el ar putea fi multiplicat, su- 
gerează cetitorului acel iz, uşor, de 
arhondologie pe care marea ediţie din 
1941. îl revelase, care intră, cu una 
din, constante, în constituția tem- 
peramentului critic al dHui G. Căli- 
nescu şi care, lesne de presupus, 
îşi strecoară din când în când, pre- 
prezența şimn rezumatul de astăzi. 
Dar poate că ar trebui să lămurim 
ce înțelegem prin iz arhondologic. 
Există în litenatuia noastră genea- 
logică 'o lucrare, ce se intitulează 
„Arhondologia Moldovei”, de pahar- 
nicul Constantin Sion, editată pela 
jumătatea veacului trecut și în 
dare verva şi fantezia își împart 
în egală măsură violențele de limbaj. 
Că nu totul trebue crezut pe cuvânt 
din această -condică neagră a majy- 
rităţii boetilor noştri, e dela sine în- 
țeles și este: tocmai ceeace am şi 
precizat, punând la punct, istoricii. 
Dar că, dincolo de resentimenţele 


personale ale paharnicului şi de aspi-. 


rațiile jlui nobiliare,  contrariate, 
câte ceva din bârfeala acestui epigon 
panfletar foarte fin reţinut întru 
ilustrarea moravurilor unei epoci, 
deci a situaţiilor de fapt, iată ce nu 
poate fi tăgăduit. Lămurind etimo- 
logia numelui unor familii. pahar- 
nicul scrie: „Şi-au luat poreclă de 
pe meșteșugul mumei lor care era 
vutcăriță şi făcea vuteă bună de an- 
ghelică, pela casele boerilor”. Despre 
uni, altul, cu ascensiunea rapidă: 
„brahar -sau plăncitar cine ştie ce 
au fost în Țarigrad, că aice l-au făcut 
postelnic mare” şi despre toţi la un 
loc acest erâmpeiu de cronică, sem- 
nificativ: „Femeea lui era moldo- 
vancă, fată. de răzăș din ţinutul Va- 
sluiului, amândoi feciorii erau calfe 
în dughiamă, umblau cu buccelele cu 
marfă pela casele boerești, am cum- 
părat. şi eu marfă dela ei în mai 
mulți ani, precum xitarele,  cutnii 
de Țarigrad, fesuri, ciobote, roşii și 


galbene, și papuci cu meștii. în com- 


nia lui loan Vodă Sturza când au 
început a să tâvăli boeriite au făcut 
pe Hristodor. comis iar apoi Mihai 
Vodă Sturza, care au batjocorit şi au 


12: 


făcut de râs boieriile și nobleţa țării 
pe Hristodor L-au făcut agă =tc. etc.". 
Cam așa e mai toată arhondoiogia 
paharnicului Sion şi ceeace domină 
e tonul. .consecvânt, de răfuială şi 


artag, pitoresc și nedrept în acelaşi: 


timp. Că singură apropierea dintre 
o carte, mai mult sau mai puţin 
arbitrară, cel mult de oarecare ta- 
lent cancanier. cum este arhondolo- 
gia paharnicului Sion şi grandiva- 
sa operă, de erudiție. de gust, și de 


înaltă literatură, care este „Istoria. 


jiteraturii române” a d-lui G. Căli- 
nescu, at avea de ce să scanduliizezu 
tot insul e de acord. Dar că: „leneşul 
scriitor (Odobescu) își făcuse nişte 
placande cu titlurile pieselor ce avea 


să scrie pe care le atârna pe pereţii 
vdăii de lucru, drept mementâ”, fără 
ca feva să. fi fost generat, sau că 
„Duiliu Zamfirescu era fiul unui 


"- Tănase Scatiu. insă .de treabă”, sâu 


că „judecăţile lui Anghel Demetrie- 
scu sunt ale unui cretin” şi că 
„Grama se scălda în apele murdare 
ale lui Slavici” (pentru a limita !a 
câteva sentințale disgrațioase) —să 
astfel de reacțiuni umorale aduc un 
discret iz de arhondologie și că lui 
mai mult de cât ineditelor perspec- 
tive novatoare, se datorește irita- 
țiunea la care această rară operă a 
dat naștere, iată o constatare deo- 
potrivă de evidentă. 





Generaţiile prezente 


Acum cincisprezece ani a apărul o 
carte remarcabilă . (lulius. Petersen, 
„Dia literarischen Generationen”) ca- 
ve a atras atenția asupra asemănări- 
lor care — în linii mari — există 
intre scriitorii de aceeaşi vârstă. Deși 
apropierile făcute pe criterii exteri- 
oare ne displac, totuşi observația lui 
Petersen este într'o măsură indrep- 
tățită şi se cuvine a o aplica litera- 
lurii noastre din acest momen!. 

Dar ce este o generatie în litera- 
iură? E un grup de scriitori care prin 
faptul de a se fi născut cam în ace- 
laşi timp au o sumă de tendințe și 
aspirații comune, un „crez”, precum 
s'a spus. Spaţiul lui de desvoltare 
este o perioadă de timp care s'a ro- 
tunjit la treizeci şi trei de ani. De- 
sigur, nu poate fi vorba de limite ab- 
solui precise şi lot atât de adevărat 
e că literatura aparține unei conti- 
nuități. A izola din cursul  neintra- 
rupt al vremii, a tace tabloul unei ge- 
neraţii este însă a năzuință legitimă 
pentru critic şi mai ales penru is- 
toricul literar. Sainte-Beuve ne-a in- 
fățişat un tablou oricând interesant 
al generației clasice creştine, care a 


urmat în Franța după Reformă (a- 
ceea a lui Pascal), generație ce a 
căutat 'să accentuvze spiritul religios. 
în contrast cu acel senzualist şi im- 
presionist al generației lui Montaig- 
ne, in Port-Roval. In Essais de psy- 
chologie contemporaine (1885), Paul 
Bourget dă portretele scriitorilor care 
cu înrâurit asupra generației lui (Le. 
conte de Lisle, Baudelaire, Flaubert, 
Dumas-tils, Renan; Taine). În Mai. 
tres de lheure, Victor Giraud (elev al 
iui Bourget) se ocupă de scriitorii 


care au dominat înainte de 1914 
/(Bourget, Loti, France,  Bruneticre, 
Faguet, Lemaitre), iar Albert Thi- 


baudet a scris trei studii despre scri. 
itorii reprezentativi dintre 1910 -—— 
1920 /Barres, : Maurras, Bergson). 
Există acum în Franța o generație a 
lui Valery şi una a lui Aragon. Me- 
reu aceleași conflicte intre vârste şi 


poate aceleaşi rezultate. O generaţie | 


vine cu teza, cealaltă cu antiteza. A- 
ceasta din urmă este teză pentru ge- 
nerația următoare şi deaceea impre. 
sia ei este că operează sinteza când 
de fapt ea nu formează decât niște 
obiecțiuni, Mai este însă ceva, Sunt 


epoci constructive şi epoci sterile. 
Împrejurările istorice joacă aici un 
mare rol. Ele pot promova talente 
sau le pot impiedica să se desvolte. 

Instructivă ar fi dar o scrutare a 
generaţiilor literare existente în mo- 
mentul de fată. Mai intâi ar îi de vă- 
zut câte generații coexistă. Apoi ca- 
re sunt tendintele lor și în fine întru. 
cât s'au realizat. 

La prima înlrebure, după socoteala 
noastră, credem că sar putea răs- 
punde: trei, Intâia generație și cea 
mai bătrână (dacă luăm ca limită de 
vârstă 80 de ani) este aceea născulă 
intre 1865 şi 1885. Ea cuprinde scrii. 
tori între 60 şi 80 de ani și din ea 
/a- parte 1. Al. Brătesvu Voineşti 
(născut în 1868), 1. A. Bassarabescu 
(n. 1870), Gh. Brăescu (n. 1871), M 
Codreanu (n. 1876), Gala Galaciion 
(n., 1879), M. Sadoveanu (n. 18807. 
Tudor Arshezi (n. 1880), G. Bacavic 


(n 188Î). Î. Agârbiceanu (În. 1882), 
Corneliu Moldovanu (n. 1883), vV 
Voiculescu (n. 1884). Asadar, prima 


generație se compune în cea mai ma- 
re parte din semânitoriști şi popo- 
ranişti. Ea s'a manifestat în jurul lui 
1900 (Semănătorul a apărut în 19017, 
Viaţa Românească în 1906) când 
simbolismul era incă o foare exotică, 
iar Arghezi încă nu apăruse (primul 
lui volum a ieşit în 1927).  Acoastă 
generație a fost naționalistă (și in: 
spirată de ideologia lui Eminescu. 
chiar șovină), tradiționalistă, tără- 
nistă. Criticul ei a fost G. Ibrăileanu. 

„A doua generație, de miiloc, este 
aceea ivilă intre 1385 şi 1905, care 
cuprinde scriitori între 0U și 40 de 
ani (vorbim numai de cei in viați) pe 
Al 7, Stamatiad (n. 1885), M. Sor- 
bul (n. 1885), V. Eftimiu (n. 1886). 
A.: Davidescu (n. 1883), 1. Pillat (n. 
1891), Adrian Maniu (1891), Perpe.- 
ssicius (1891), Camil Petrescu (n. 
1894), Al. O. Teodoreanu (n. 1994). 
Lucian Blaga (n. 1895), Mihai Ralea 
(n. 1895), Ion Barbu (n. 1895), Ionel 
Teodoreanu (n. 1897), Al. Phillipide 
(n. 1900),  G. Călinescu, Pompiliu 
Constantinescu (n, 1901), Șerban 
Cioculescu (n. 1902), Zaharia Stancu 
(n. 1904). Este generatia modernistă 
influențată de Anatole France, de 
Marcel Proust, de Barres, de Rilke, 
de Valery şi Mallarmâ). Aci intră 
prin întârziere Arghezi și Bacovia 


e 


care începe a îi pretuit după 1930. 
Criticul acestei generatii a. fost . E. 
Lovinescu. 

In sfârşit a treia denerație este a- 
ceea născută intre 1903 şi 1925 
(luând'ca limită de vârstă pentru 
scriitorul tânăr, 20 de ani). Este gee 
nerația al cărui şef se constituise o- 
dată Mircea Eliade (n. 1907), emul 
al filoşofiei existentialiste, trăiriste, 
adept al mistagogiei lui Wace lonescu. 
Din acoastă generațiegtac parte: Ra- 
du. Boureanu (n. 1905]. Virgil Gheor- 
ghiu (n. 1905), Andrei ludor (1997), 
Dan Botta (n. 1907), Mircea  Puve- 
lescu (n. 1908], Barbu Brezeanu (n. 
1908). Eusebiu Camilar (1910). Eu- 
gen Jebeleanu (1911). Mihai Beniuc, 


Stefan Stănescu (1912), Al. Robo! 
(1916), Ştelan Baciu (1918), Mircea 
Gesticone, Dan- Petraşincu, Petru 


Manoliu, lon Biberi, etc. Printre cei 
mai lineri încep să se alirme Geo 
Dumitrescu şi Ion Caraion. Aceastu 
generație a debutat prin'r'un 'purism 
excesiv în sensul ideilor lui  Br6- 
mond şi în stitul delirant al supra- 
realiştilor de tip Lauireamoni. În ro- 
man ca a exacerbat „autenticul” du. 
pă maniera Gide sau pansexualisntul 
lui Lawrence. Acum, dimpotrivă. ro- 
pudiază turnul de fildeş şi caută să 
se apropie printr'a lirică de largă 
respiratie umanitară sau de revolte 
de poezia lui Walt Whitman și Ma- 
iakovsky. îi 

Listele noasire sunt desigur incom»- 
plete. Nu am vrut să jisnim pe ni- 
meni lăsându-l  intenlionai afară. 


Scopul a fost acela al stabilirii unei : 


ierarhii. Am căutat numit să des- 


prindem -âteva trăsături esențiale ale 


generațiilor fixându-le şi nişte mar. 
gint (relative, nici vorbă) in timp. 
Generația nouă provoacă atenția tu- 
turor. Aci e marea elervescentă, de 
aci vor ieşi marile avânturi. O con- 
statare în legătură cu noua generație 


este aceca că ea .nu vine fată de se-. 
neratia imediat precedentă cu o an- . 


“ileză. Pâna în preaima acestui riăz- 
boiu literatura nouă a fest o prelun- 
gire, cu toate consecintele ei, a lite- 
raturii precedente. Acun. i:nerii nu au 
de luptat cu băirâni, ci doar cu ei în- 
sişi. li şi vedem dealtminteri agitati 
de imperative la care se supun, nu 
iără desbateri interioare. Oricum ca- 
lea lor sa limpezit și nu mai ou de- 
cât sa urmeze. | 

În privintu realizărilor ar mai fi de 
adăugat că rolul generatiei vechi în- 
ceteazd. Cu exceptia d-lui Mihail 
Sadaneanu care continuă să rămână 
o foriă creatoare de prim ordin, ma- 
joritatea celorlalii exponenii a depus 
ormele. Brâtescu Voineşti a înregis- 
ivat unul dir cele mai lamentabile 
razuri de cădere. EI nu ne mai este 
contemporan. Sadoveanu și  Galac- 
tion își scriu amintiriuie. Glasul celor- 
alți se aude tai mai rar. Dar aceas- 
rii generație a făcut epocă, ca este 
propulsoarea literaturii specifice 
(prin acelaş Sadoveanu), o afirmare 
deplină a spiritualitălii noastre. 

A doua seneratie a creat  roma- 
nui (prin Camil Petrescu. Hortensia 
Papadat bengescu, G. Călinescu. 1o- 
nel Teodoreanu! şi roezia (prin Âra 
ghezi, Al, Philippide, Ion Barbu]. 

Este datoria yeneraliei noi de a 
duce lupta mai departe. 


AL. PIRU 





NOTE TEATRALE 


CAMIL PETRESCU. 


Omul acesta cu atâta răspundere 
față de munca şi datoria rolului său 
în ale scrisului, a găsit necesar ca — 
paraleli cu atâtea alţe obiigaţii care le 
are de indeplinit — să se dedice totuşi 
învățăturii cuvenită unor talent: 
«rude, prepătindu-le temeinic pentru 
o viitoare carieră artistică de merit şi 
— de ce nu?...:—— de valoare. 

Arta dramatică, afta regiei şi tot ce 
teatrul are nevoe — în sensul supe- 
rior ali vederilor și al preocupărilor 
d.ini Camil Petrescu — sunt predate şi 
recomandate, --cu competenţa-i cunos- 
cuiă în fiecare lune şi vinere, unui Mu- 
măr de tineri și. tinere selectaţi de că- 
tre autorul „Sufietelor tari?, din toate 
straturilor suciăle, numai ca să f0ip- 
seacă teatrului românesc. 

Este în. această apreciată și rodnică 
muncă a d-lui Camil Petrescu, meri- 
tul unui îndemn Ia ceeace şi alţii sâr 
putea alătura. 


I'REMIERE... 


Prezența criticilor la întâia reprezen- 
iație a spectacolelor de tentru, crederi 
că are ceva din neajunsul grăbitei pu- 
neri la punct, încât să nu satisfacă 
pustul celor veniţi să judece. 

Criticu ar ovea de îndeplinii rolul ni 
mai cu temei aată invitația CrOnicari- 
lor ser face după mai multe specta- 
cole în care timp sudiren scenelor şi a 


intregului schelet al piesei să se pro- 
sucă nestingherită, făcând să dispară 
si tracui interpretilor care la grice pre- 
nieră provoacă ştirbirea oricărei cali- 
icti a piesei, 

Ceeace s'a intânuplat la pretniera pie- 
sei „„LOreiey” a d-nei Sandra Cocvre- 
scu; nu face decât să întărească spu- 
sele noastre. 

Decor căzut şi atâtea alte răsturnări 
de bune intenţii ale autoarei, au dus !a 
o îmdoe:nică apreciere din partea vri- 
ticilor în ce priveşte valoarea întregu- 
lui spectacol, 


VAD”, 


Durata unu! afiş este măsura cu care 
convine pubiicui spertator să stabi- 
Jească valoarea piesei. . 

Preţuind deci: acest sisiem de dreap- 
tă apreciere, ne găsim pe linia unei 
întăriri a prevederilor ncastre care se 
refereau la „succesul: ce-l va obţine 
o piesă originală dela Studio, 

Vom profita însă de această ocazie 
ca să stabilim că răspunderile căderii 
unei piese se datorește şi măsurii cu 
care intervine autorul, fie pentru 
schimbarea directoruiui d€ scenă, fie 
pentru schimbarea sălii pe motiv că 
nare „vad”. 

Şi asta din cauză că până la urmă 
nimic nu are ca sprijin o masică com- 
petență şi experienţă, care să înge- 
nunche superstițiile, 

1. M. LEHLIU 


Cronica filmului 


TIVOLI: „VIAȚA LUI EMILE 
ZOLA“ 


A trecut aproape o săptămână de 
când am asistat la premiera acestui * 
film, şi n'am izbutit încă să mă eh- 
bere2 de sub vraja lui. 

Subiectul ru cerea prea multă 
risipă de fantezie din partea scena- 
ristului. întrucât viaţa însăși a lui 
Emile Zola, dramatică şi aventu- 
roasă cum i-o ştim, i-l oferea gata 
făcut. Greutatea cea mare, desigur: 
a constituit-o doar selecționarea ma. 
terialului biografic susceptibil unei 
adaptări cinematografice — fiindcă 
nu tot ce se întâmplă în viaţa unui 
om, nu toate faptele de peste zi pot 
să însemiie numaidecât material de 
carte. (Sau, în cazul de faţă, pre- 
text de fiim). 

Ca mai toţi artiștii de geniu: 
Emiie Zola a trăit o viăță bogată 
în zbuciumări. Cu condeiul şi fapta, 
e la fost un luptător al cauzei ce- 
lor mulţi. Mai toate romanele: sale 
(Nana,  Germinal, Bestia umană. 
etc.), au fost arme de luptă în mâi- 
nile lui şi capete de acuzăre împo- 
triva unei clase sociale ghiftuite şi : 
oprimante, 5 i 

Spre sfârșitul vieţii, *când ar fi 
avut dreptul la odihnă şi la un traiu 
lipsil de griji, afacerea Dreyfus a 
redeşteptat în el pe luptătorul ne- 
înfricat din tinerețe. E] devine a- 
vocatul public al tânărului ofiţer 
condamnat pe nedrept — şi în pagi- 
nile ziarului pe care-l conducea. 
duce cea mai înverşunată cărhpanie 
de presă din câte sau cunoscut 
vreodată. Firește, clica reacționară 
a militariştior din acea vreme nu 
se va lăsa prea ușor intimidată. Se 
înscenează un abil proces de ultra- 
giu — și Zola e osândit la un an 
închisoare, 

Sfătuit de prieteni sel „fuge în 
Anglia ospitalieră pentru luptătorii 
democraţiei“. Acolo, neobosit, își 
continuă campania de presă care 
avea să-i dea câştig de cauză. Că- 
pitanul Dreyfus, în urma admiterii 
de revizuire a procesului. e găsit 
nevinovat — iar elementele reac- 
ționare sunt demascate şi fiecare îşi 
primeşte pedeapsa meritată. 

Aceasta este. povestită schematic. 
acţiunea fiimului. Pelicula e tot ce 
poate fi mai excepţional în materie 
de regie și decupaj — cu o inter- 
pretare unitară, cu o costumaţie bo- 
gată. cu o atmosferă plină de în- 
cântare și pitoresc, redată just. 

Paul Muni pe care ecranele noa- 
stre de atâta vreme nu l-au mai 
găzduit, datorită împrejurărilor vi- 
trege ale războiului — realizează în 
acest film cel mai strălucit ro! din 
cariera .sa. 

Emile Zola nu trăește decât prin 
el. 

- LIVIU BRAFOLOVEANU 


13 


GOLEM 


Celebrul roman al lui Gustav Mley- 
rink „Golem”, a apărut în traducere 
românească făcută de d-nii J. Giur- 
sed, Î. U. Soricu și V. Munteanu. 
Capodopera autorului german, ce in 
romanele sale resirânge 
vedere si ințluente cabalistice si mis- 
lice, se pelroce în Praga, orasul din 
Boemia, la granita slavismului, care 
a hărăzit. literoturii germane eni de- 
arândul aiâti. scriitori şi 
seamă. 


MIHAIL SADOVEANU. 


e prezent în vitrine cu cea mai ro- 
centă și mai-adevărală carte a d-sa- 
le, „Anii de ucenicie”, întrucât cuntine 
spovedania: unei bune părți  dintr'o 


„viată bogată în inaite fapte 
nfăți 


vrednice de retinut, — se i sează 
publicului .cetitor și prin volumul JV 


din. ;„Opere”, scos de „Fundaţia Re-. 
gele Mihai” şi el cuprinde romanele 


de început da după „ȘSoimii”. „Floa- 
re: ofilită”: şi „Apa mortilor”. 

Cel de al patrulea volun din ope- 
ra atât'de întinsă a fecundului  po- 
vestitor, e însotit de o scurtă prefaţă 


„a d-rei Protiru, Sadoveanu, care ara- 


tă geneza scricrilor editate. .. 
CRITIC ŞI NUVELIST 


Dl. leronim Șerbu. cunoscut din 
cronicile literare publicate în revista 
„Azi şi din volumul de nuvele de 
bogat cantinul „De dincolo de tris- 
tetă”, a scos zilele acestea volumul 
„Oamenii visează .pâine”  apărul ia 
„Fundația Regele Mihai”. 

Sunt reporiugii dinir'o periferie a 
Bucureştilor, atât de avută în maho- 
lale, 'colcăind de ciuma sărăciei şi u 
promiscuității, de până mai ivri, scri- 
se cu compasiune şi omznie. 


PREMIILE SOCIETAŢII SCRII- 
TORILOR ROMÂNI - | 


Comisiunea de premii a Soc. Scrii. 
torilor români; compusă din 
preşedinte Victor Eftimiu. Tudor 
Vianu, Pompiliu Consianlinescu. î:. 
Aderca şi H. Yvonne Siakl, a dec:r- 
nat următoarele premii: Premiul di 
poezie „Regele Mihai I” (1v0 060 li 
d-lui Zaharia Stancu peniru volum? 
„Anii de fum”; premiul de proză 
„Micolae Bălcescu (100.009. lei d-lui 


Perpessicius poutru studiul despre 


Eminescu, . promiul de poezie „,So- 
cec” (50.000 lei) d-lui DD. Stelaru 
pentru volumul „Ora fantastică”; 


premiul de proză al soc. scriitorilor 
români (50.000) d-lui S. Gregor 
pentru 'romanul „Dincolo”; premiul 
instituit de d-na Clementina Delaso- 
cola (30.000) pentru cea mai bună 
nuvelă a anului. d-lui Paul Dumi- 
triu, pentru povestirea „Arănnauţii”. 

Cei cinci .premianți vor fi prezen- 
tati la ora de radio a scriiturilar prin 
lecturi din opera lor și 


Dacă ne gândim la valoarea sume: 
premiilor, ea ni se pare oarecum 
simbolică față de prețul banului, in- 
cât ea ar trebui arca!“i până la echi- 


14 


puncte de 


opore .de 


d-nii: . 


aprecieri . 
critice rostite de membrii comisiunii. 


Pa: 


valentul' premiului național, dar ne 
bucusă faptul că în acest an premiile 
au. fost decernate pe merit şi distri- 
buirea, așa cum s'a ficut, a fost pri- 
mită cu legitimă satisfacție. 

Dar desigur că opera de trudă şi 
cuceritcare aplicare savantă a d-lui 
Perpessicius ar fi moriiat pe puțin 
un premiu de un miliori. 

Premiul acordat uliimului şi atât 
de uctuciulai volum a d-iui Stancu, 
cel mai de seamă poet al generației 
sale şi un cântăreț care în poezia iui 
simte. şi aderii ia durerea şi sbuciu- 
mul slvaiei, fiind un:poet cu caracter 
sociâl, vine:să încoroneze o carieră 
dedicată în:mare parte poezici, 

Beneticiarul premiului de - poezie 
„Socer” e un tânăr de mare talent și 
pocie că: decernarea premiului de 
50.000 lei va auea darui să convingă 
un editor să scodtă o audiție mai 
compactă din versurile acestui stra- 


“niu si interesant poet, toi astfel cum 


ar fi de dorit să se săsească un edi- 


lor poniru tipărirea naveizi d-lui 
Paul Dumiiriu. 
Surpriza acestor premii a consti: 


luil-o di.:4Gregor, debutant în roman 
și publicist la o vârstă când nu se 
începe, ci se înckeie o' carieră, ducă 
nu am şti cine a statornicit că există 
vârete-limite  peniru creatori, n'a 
stiut că majoritatea oamenilor mari 
de astăzi, cârmniteri de popoare şi 
penerali scu şeti' de stale, precum şi 
scriitori sau sânditori şi-au scris a- 
perele de seamă după 30 da ani. In- 
vostițurg publică -e. cal mai bun în- 
demn pentru dl. Gregor să conlinue 
și la încrederea d-sale s'a adtiosat. și 
încrederea upui lor de scriitovi şi 
ențici, E e PE 

GRAFICA ROMÂNEASCĂ 

IN SECOLUL AL XIX-lea 


'D. profesor G. Oprescu, neosteni- 
nitul crilic şi 7Storic plastic, care a 
scos de curând în editura „Univer- 

sul” volumele ] şi 1] din Istoria Ar- 

lei, a făcut să apară la „Fundatia 

Regele M:hai” volumul al II-lea din 
„Grafica Românească” în secolul a! 
XIX-lea, conținând studii despre îh. 
Aman şi contimporanii săi, N. Gri- 
sorescu şi Luchian. Editori şi autori 
de litlogratii populare, institute de 
lilografie în Bucureşti. Epoca lui 
Luchian şi Îlustrația calendarelor şi 
a periodicelor. 

Volumul ce însoțit de o concluzia 
şi o bogată bibliografia și ilusira! de 
97 de planișe. . 


DRUM IN NOAPTE 


Cei de al treilea roman al fecun- 
dului John Knitel. după Via Mala 
şi EI Hakim, se intitulează „Drum 

în noapte” și a apărut în Editura So- 
cec, în traducereaa d-lui F, Aderca, 


CANTEC DE REVOLTA, DE 
DRAGOSTE ŞI DE MOARTE 


Deşi era anuntat volumul de proză 
„Cartea Oltului”, Geo Bogza a ținut 
să-și surprindă  cetitorii cu un poem 
cu titlu atât de pregnant care a apă- 
rut la „Fandaţia Rosele Mihai”, cu 
ilustrații de Marcela Curdescu 


ZILE DE LAGAR 


După „Rogojina” d-lui Mircea Da- 
mian rodită în aerul muced al în- 
chisorilor succesive pe unde l-au 'pur - 
tat toanele unor miniştri de tragică 
miemorie — iată a doua carte, cea a 
d-lui Zaharia Stancu. 

Dacă di. Mircea: Damian acoperea 
identitatea  unara din personajele 
descrise cu oaretare pseudomine dl. 
Stancu spune oamenilor și lucrurile 
pe nume: asifel cartea „Zile de ia- 
săr” are îndoita calitate de reportaj 
afectiv al unor pătimiri îndurerate și, 
de documentare al unor vremuri re- 
cente și a unor specimen umane ce - 
circulă printre noi, 

E o carie luată pe viu şi care nu 
ar Îi putut fi scrisă decât în tonul 
direct în care e întocmită, 


CRIMINOLOGIA  DIALECTICĂ 


Prezent prin „Portrete. şi contro. 
verse”, di. Pelre Pandrea a ținut să. 
arate şi o allă fațetă a îndeletniciri- 
lor sale, pe lângă—cela de scriitor,— 
pe acelea de dialeclician juridic. şi 
compactul volum apăru! în „Fundația 
Regele Mihai” înfățișează copios acest 
rever, 


DESPRE CASAGORIE 


Leon Bium care a avut norocul 
să fie eliberat de armatele aliate, 
odată cu. I)nlarlier, Gamelin şi Rey- » 
naud —. din închisorile nemțeşti — e 
înfățisat de editura „Forum” prin- 
tro caute a lui veche de trei sau 
pairu decenii, dar pururi acluală în- 
trucât desbate problemele mercu vii. 
ale căsniciei, 


ANTRACT ŞI SERENADA 


În aceiaşi editură au apărut roma- 
nele atâl de diferile ca tematică și 


linută morală „Antract” de Vicky 
Baum și „Serenada” de James M. : 
Cain. 

CB. 





Lupta 


Copii: născuţi în neiiinţă 
Scăldaţi în valuri de opal 
Atraşi de-adâncuri nvpătrunse, 
Așteaptă cupe de cristal, 

Să soarbă n setea nebuniei, 
Puteri mai mari de Prometeu 
Uitânud că totul se dărâmă, 

In hipta lor cu Dumnezeu. 
Când neființa este duhul, 

A tot ce este ziditor, 

Cine-ar putea privi în faţă, 
Lucirea lui de creator! 

Cu ochi porniţi Gin plămădeală 
Din duh şi chinuitul lut, 

Ar mai putea ei să înirunte, 
P'acela care ne-a făcut? 

Ce gând ar fi să înţeleagă, 

Că largul lumii e în cer 

Când din azur domol coboară 
Adânc şi ne 'hţeles mister. 


MIHAIL TRAIAN 


SCRIITORUL PETRU DUMITRIU 
SAU DELA NEO-CLASICISM LA 
REALISMUL ANTI-FASCIST 


Pe d. Petru Dumitriu am început 
+1 prețui, 'citindu-i două reintar- 
pretări moderne ale miturilor antice 
Niobe și. Argonautica, publicate de 
„Revista Fundațiilor Regale”, Intre- 
ul material antic era sensibilizat şi 


poetizat, cu răsfrângeri de adânci: 


intuiţii şi idei. Se dădeau la veală, 
în ele, o fnagedă vibraţie de adoles- 
cent, dar şi: o maturitate de iscusit 
pomentator imoderri, tu Necturi. (și 


tehnici evoluate. 
I-am citit, apoi, Preludiul la E- 


lectra, piesă destul de scurtă și chiar, 


schematică, dar iarăşi sensibilizând 


pe seama sa și cu adnotări psiholo-: 


gice moderne drama Clytemnestrei, 

a lui ' Agamemnon și a lui Egist. 
Piesa a fost publicată tot de „Revi- 

sta Fundațiilor Regale“... E un joc 
de inteligenţă ascuţită, care urmă- 
rește ravagiile destinului, dând mai 
ales lui Egist, adică uneltei concrete 
un rol:maâi mare decât îl are la Es- 
chyle. Nu e, în totul, o interpretare 
de mari proporții şi mari adâncimi, 
toamai pentru că se reduce comple- 
vitatea trilogiei antice. Rămâne, nu 
mai puţin, o. transpunere vie şi în- 
demânatecă, impunându-se prin a- 
numite amănunte psihologice şi po- 
etizări parțiale, care scad monu- 
mentalitatea eroilor antici, dar le 
conferă, în schimb, o vibraţie umană 
mai apropiată de noi, lăsând desti- 
nului partea leului veşnic înfometat: 

Dacă nu am fi citit decât aces- 
te lucrări sau celelalte proze neo- 
clasice încă nepublicate, am îi avut 
tot dreptul să-l socotim pe autor un 
sensibi] şi rafinat interpret şi adno- 
tator poetic al marelor teme și mi- 
turi antice, un corespondent român, 
cu certe calităţi literare și intelec- 
tuale, al gustului contemporan peh- 

-airu viziunile greceşti ale lumii, me- 

1 Ben ispititoare şi mereu pilduitoare. 
După Hoffmanstahl, Gide,  Girau- 
doux — un Român utilizând ace- 
leași. procedee subtile de. moderni- 
zare pe cont propriu — încă ar fi 
însemnat destul de mult în cadrul 
literaturii noastre. 

Dar iată că acest tânăr scriitor— 
nămut în 1924 la Baziaș, urmând 
liceul la Tg. Jiu şi începând studiile 
de filosofie în streinătate, pentru 
a le continua apoi aici — se arată 
mu numai în stare de a prelucra, cu 
simțire şi inspiraţie,  un.-material 
veșnic ispititor, ci, spre surpriză şi 
satisfacția noastră de critic, îl ve- 
dem acum încercând alte  experi- 
mente. [i citisem o piesă în manus- 
cris, Istoria tragică a Manoelei A- 
margo, remarcabil de teatrală, a- 


vând o continuă mișcare,: un dialog - 


viu şi adesea scânteetor, un dina- 
mism psihologic. In totul, însă, pie- 
sa pănea construită de-o imaginaţie - 
prea litarară, care nu a trăit îndea- 
Aa și nu poate încă materializa 


RI si pt. 


NOTE 


San roti acsastă imaginaţie în 
personaje reale. E o piesă romanti- 
că, „akțiunea petrecându-șe. pe insule 
cutenite de pirați, iubiţi de inimi 
rivale. care,ge ucid şi provoacă răz- 
bunări aprige. . 

Acum, i-am cițit noua „sa piesă 
Greşala, care ne-a impresionat mai 
întâi prin capacitatea autorului de 
a îmcerca.o formulă. dramatică :deo- 
sebită :de prelucrările  neo-clasice. 
Piesa. se: petrece în 'zilele noastre, se 
desfășură. întrun ritm cinematogra- 
fic, având tot! timpul un dinamism 
ademnenitor, iar tâlcul ei anti-faseist 
o face deosebit de interesantă şi de 
actuală, 

Acţiunea se petrece! întrun Am- 
sterdam imaginar; simbolizând stări 
sociale prin care au trecut toate ță- 
rile aflate: sub dictațuri, apa 

Eroul, -Piâter, Kempelen, este un 


nebun, cu.:toate fanatişmele şi ges- 


turile' criminale, câre, după um şir 
de bestiale acte, facă se strădueşte 


să facă rău luimii eliberate. de sub 


dictatura lui. Ii. este necaz pe frate- 


le său Simon, care crede în drepta- 


tea şi fruinusețea vieţii şi care face 
parte din, lumea generoasă şi dreap- 
tă ce-i înlocuește” dictatura fascistă. 

Diabolismul lui Pieter îl vrea pe 
Simon să fie la fel ca el, ambhiţics, 
crud, inuman, Îl vrea să conducă 
noua lume, așa cum a condus el lu- 
mea lui, prăbuşită. Il îndeamnă să 
trădeze, să se ridice peste prietenii 
în care a crezut şi chiar pune la 
ale uciderea şefului lui Simon, fi- 
losoful-ministru Isaac Rubens. Dar 
Simon îi dejoacă „planurile, rămâ- 
nând om și luându-și asupra lui uci- 
derea lui Rubens, pusă.la cale de 
Pieter, 

Astfel, umanitataa adevărată în- 
vinge în faţa :nebuniei dictatoriale 
şi a diabolismului, setei de putere. - 

Piesa mai are câteva personaje 
care ilustrează mizeria: vieţii pe ca- 
re au putut-o, pentru eâtăva vreme, 
mânui fasciștii, utilizând ceea ce e 
mai josnic în noi, una, dorinţa de 
răzbunare, disperarea. Cele două fe- 


mei, Christina și Malena, tânărul 
Daniels și doctorul care vrea să 
reducă numărul oamenilor — sunt 


arătări parcă din romane polițiste, 
dar şi din mediul dement al condu- 
cerilor fasciste. 

Alături de Invazia și Nopți fără 
lună — piesa d-lui Petru Dumitriu, 


al cărei ţitlu Greşala ne pare prea 
slab și neutru (e vorta de gr gala” 
de zalleul a dictatorului Pieter faţă! 


de firea și actele fratelui său, bu- 
nul, generosul și curatul Simon) va 
însemna o orientare către actualita- 
“tea imediată, pe care teatrul trebue 
“să o. înfățișeze cât mai viu şi i mai 


e semnificativ. - 


E o dramă anti- faseiată, sorisă cu 
talent, cu sinceritate, cu omenie su- 


„perioară, de către un tehnician în- * 


cercat, în ciuda vârstei sale. 


- creatorul lor. 


"Cartea Românească”, 


Ultima luorare a d-lui Petru Du- 
mitriu este de două ori interesantă, 
Imtâi, prin. tema şi atmosfera tra- 
tată. cu atât curaj și personalitate. 
A] doilea, că, prih noua dramă, âvem 
o' piesă 'într'adevăr hine' construită, 
vie, dinamică, deci foarte teatrală, 

Experimentul său constitue un; 
record şi un răspuns. autentic la 
realitate. sa : 

Petru Comarnescu 


CRAII DE CURTEA VECHE. 


Activitatea  proaspetei edituri lite-: 
rare care» poartă numele plin de iz 
cărturărese al. diaconului Coresi, nu e . 
numai, o faptă de merit, ei și una de.” 
curaj,, Ideea de a da o haină. deoșebită 
de „urentele maculaturi, câtorva din, 
operele mai alese ale literaturii noas- 
tre, nu putea să nu întâmpine 'serioa- 
se“ dificultăţi, întrun inoment ca a- 
cesta. în care vegetează tot ce 6 leât. 
de ata diparulni, 

Totuşi, 'susținuţi de gestul de me- 
ceriate al d-lui Ptodănotf, tinesii serii-. 
tori şi artişti transtormaţi de dragul 
cărţii frumoase în editori, d-nii: G : 
Tomaziu, N. Steinharăt şi D. Albules- 
cu, au isbutit să înregistreze un sue 
ces deplin, şi de bun augur pentru: 
programul pe care ni-l tăgădoeşte în- 
tineritul Coresi. 

Craii de Curtea Veche, gi Dii Majei 
Caraziale, meritau o astfel de prezen- 
tare. D. G. 'Yomaziu a adăugat textu- 
lui suculent o serie de ilustrațiuni în , 
culori, de o factură poate prea inte- 
lectuală; dar care constitue o pitoreas-: 
că şi lucidă interpretare a cuvinielor 
aşternute pe hârtie cu-o migală și gri- 
je de frumos care ar fi fericit pe au- 
torul lor; Ansamblul :consiitue o lu- 
crare de artă cu care se poate mândri 
fiecare colaborator, dela artistul ilu- 
strator până la tricromistul Fabricii 
de Timbre sau la zeţarul dela Socec. 
care s'au ostenit pentru obrazul a- 
cestei lucrări. Editura Coresi păşeş- 
te cu. dreptul în câmpul incult al. 
cărţii noastre de lux. 

al. derăniscii. 


AVIZUHA 


este titlul de curând “pna alai vo= 
lum de nuvele, semnăt de -tânărul și 
mult talentatul prozator Eusebiu Ca- 
milar. | 
Cei cari-au urmărit scrisul  d-iui 
Camilar şi-au putut da seama încă de: 


mult de resursele largi pe care le. 


exploatează acest urzilor de vieți 
care trăesc multă vreme in mintea 
cititorului, dupăce ultima filă a fost 


parcursă. Eroii săi, aleși cu preferin- 
ță dintre. cei umili, se mișcă firesc, 
necăutal, vorbesc şi se comnorță | 
după legile elementare ale vieții ce 
nu cunoaşte și nu respectă sforile 
mişcate din umbră și supărător de 
evidentă 


Este, aceasta, cea mai 


“dovadă că autorul a reuşit. să facă 


artă adevărată: Şi cartea de numelă 
Avizukha, editată. zilele acestea .. de 
stă mărturie 
In acest sens,  - 


Mo di 
15 


EXPOZIȚIILE 


i * lioatiia la. „Dalles în acest 
sfârșit de Mai .nt înfăţişează munca 
plină 'de roade alese, dăruite de câţi- 
va dintre cei mai talentaţi mânui- 
tori. ai penelului, aparținând tine- 
rei igenerațţii: am numit pe d. Sorin 
Icneseu şi d-nele Maria Cholsoi Cris- 
tea şi Coca Farago. | 

Colorist îndrăsneţ şi rafinat, cu o 
viziune cromatică personală, d. Sorin 
Ionescu aduce, prin arta sa, un în- 
discutabil aport prestigiului din ce 
în ce mai bine conturat al I;pictulii 
noastre. 


In tonalități calde şi discrete, pline 
de poezie şi parfum rustic, pânzele 
d-nei Cheisoi-Cristea oglindesc at- 
mosfera' satului; imn închinat naturii 
cămpului şi muncii, pictura d-sale 
ne înfăţişează noul ideal de viață 
spre'tăre ne îndreptăm. Vase. mici 
bipelouri, imitînd lemnul, toate din 
lut ars, iconiţe, paltale şi ulcioare, 
toate acoperite cu un email căruia 
artista ;a ştiut să-i imprime o patină 
surpripzățor de plăcută, ne indică 
în. persoana d-nei Chelsoi-Cristea o 
ceramistă ale cărei: produse pot sta 
cu cinste alături d. cele ale străi- 
nătății. 

“D-na Coca Farago, cunoscuta poe: 
tă de mare talent, se dovedeşte o nu 
mai puțin abilă mânuitoare a pale- 
tei, reuşind să dea, în special în alb 


şi negru, lucruri a căror graţie şi 


fantezie rețin şi încântă ochiul. 
e. poatemitu 


CEVA DESPRE MINORAT 


După ce sufletul larg şi sănătos ah 
deniocraţiei a invăluit colinele . preo- 
cupărilor papotului „nostru, se mai 
găsesa Ga seamă de inşi care se măr: 
Sinesc.a sta cu mâinile la spate, pri- 


vind  înținsul şaptier românesc. Dar 


viţa” merge înainte, neţinând seamă 
de pigmei. Totuşi 'socotim că nu este 
rău & transcrie câteceva despre mi- 
noratul intelectuai. 

După spusele iilosoiului Kant, 
minorut se numește nepulinia rrmutui 
de a tace uz de inteligenta sa, lărâa 
fi condus de un altul. 


In cele mai frecvente cazuri, vino- 
vat de momentul al cărui sclav este. 
nu poate fi decât omul. Sunt cazuri 
când individul se complace a sta în 
mit: orat, iar alte cazuri amint €sc 

personagii care deşi reușiseră rup- 
tura cu această stare, :nu au putut 
rezista minoratului, Fexeniiă: la sta- 
rea inițială. 


Omul dominat de minorat, trăaşte 
*n beatitudinea unui vag şi spumos 
misticism, renunțând la serviciile u- 
nei inteligențe care adoarme tot mai 
profund. 


Până mai ieri, generația tânără se 
sbătea intrun minorat uluitor, şi ce 
era mai dureros, era tocmai faptul 
că anumiţi. mentori: îndrufiau tine- 
retui spre nefericirea minoratului 

Se aiunsele până acolo, că tinere- 
tul studios, era povăţuit să nu șen- 
sarce cu lecturi, pentru a-şi păstra 
originalitatea : gândirii. Numai. uh 
creer de debil se poate inirica . de 
lecturi ample, numai o minte lipsită 
de fluidui minunat  al'. -virtuosului, 
pcate concepe ca lectura să altereze 
temeiul original al drodurțiilor de 
iai lârziu, 

() inteligență nu poate suieri a- 
trofiere, prin lectură, dimpotrivă, 
eroluiază, işi deschide -noui perspec- 
tive, ridicându-se la înălţimea tutu- 
ror problemeio: fundamentale. ale u- 
mariiăţi. ; 

Numai un :ctat poale ti antiinie- 
lectual, ori tinerețea nu poate arbo- 
ra emblema :decadentă, a ratării. 


Astăzi când  poarele . aşteaptă 
braţe vajnice, uzinele, pricepere 
technică, literatura  râvnește. după 


marele creator. Generaţia tânără a- 
re datoria să o rupă definitiv cu tre- 
cutul, cu misticismul şi minotatul. 


Aşteptăm şi nai ziua lericită în 
care să putem respira uşurati și 
mulţumiţi. Este vorba despre acel 
excelent „restitutio in integrum '. 


George păun 


EDUARD SBIERA 


e un nume cate astăzi nu Spune 
prea mult, Puţini sunt aceia care din 
consecvență bibliofilă să fi înregistrat 
acum peste zece ani apariția modes- 
tului volum de poezii: „intre pământ 
şi cer“ tipărit în tipografia „Cărţilor 
bisericești“ şi închinat cu o noță de 
pioșenie naivă: „Gingașei mele soţii 
pentru entusiasmul cu care s'au adu- 
nat, s'au tipărit şi se prezintă aceste 
versuri clare, neclare, melancolice, 
ironice, stranii și sentimentale“. 

Și totuși, Eduard Sbiera avea me: 
tăgăduit ceva de spus. Poesia domniei 
sale îmbrăca accente personale și pli- 
ne de suculență interioară, 

Volumul  înțreg cuprinde o atmos- 
jeră de seninătate metafisică în con- 
fliet continuu cu fierberea :material- 
mențe lăuntrică u poetului. O carte, 
care abundă de cer, soare, cocoși, 
nopti albastre şi îngeri. Este unu! din 
puținele volume în care mai poți găsi 
in limitele poemelor un Dumnezeu ne- 
falsificat. 

Asta în Ianuarie 1932. 


loan i. horga 
POEZIA NOASTRA TÂNĂRĂ 


Este de necomtestai faptul că ia 
noi tinerii publică foarte mult şi 
mai ales foarte devreine, Si se face 
foarie mult ssomot în jurul ler, cu 
mult inainte ca ei să fi Hat la iveală 


ABONAMENTE: 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVBRSUL«* 
Inacrieă sab Ne. 153 Trib. Ilfov 





16 


autorităţi și instituţii 4000 lei 
particulare 6 înai 2000 , 
abonamente pe un an nu se fac 


stele. . 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 te. Brenelanu 19—B 


NALRAPOX 33 


o cperă care să indice cât de puțin 
semnele uni realizări 'probriu “zise. 
Faptul : acesta face. ca mulţi. scrii- 
tori.. să rămână «tineri: până la 
bătrânețe, adică nerealizaţi, 

Publicistica implică o serie în- 
ireagă de' tentaţii, dintre care ces 
mai primejdioasă este  facilifaiea. 
Renunţând la un lent şi laborioe 
proces de maturizate, scriitorii no- 
ştri tineri scriu mult “publică foar. 
te mult, și fac .enorm .de mult sgo- 
mot în jurul lor, 


Incep deobiceiu . prin a face zia- 
ristică, se ocupă fuarte intens de 
reclamă, rolemizează între «ei și 
chiar „se învinnesc unii ve alţii de 
plagiat... * 

Mai inainte «de a îi 
pcezie autentică, ei isi crează « 
manieră poetică. pe care, hineinţ. 
les, o socoiesc singurul gen de por- 
zie valabilă: ă - 

Sunt în genere foarte maleabil 
spiritualicește, ţin să fie tetdezuna 


realizat o 


în ritmul vremei, mai înainte de a-xi: 


fi prins adevăratul sens, lucru care 
îi silește să-şi schimbe  manierelz. 
jiterare ca pe nişte costume ce se de- 
modează inainte de a fi uzate. 


florian nicolavu 


„FORUM” ŞI POEZIA 


Editura „Forum" a. urmării cu uie- 
ție stima de care se bucură în strii- 
nătaie poezia. Ea a văzut ascensiurea 
poeziei în Franța, Rusia, Anglia, în 
toate țările în care poeții au dovedt, 
în aceşti ani sumbri, că dictonul jfi- 
ter arma silent musae“, e complet 
fals. in toate aceste ţări poszia a k5- 
nit nădejdea celor împilați, entuzus- 
mul celor ce rezistuu, a îmbărbătai și 
a purificat sufletele,  pregătindule 
pentru o lume mai demnă, mai bută, 
mai frumâasă, Cumoscând că şi la mi, 
în timpul dictaturii au existat poeți ce 
au cules roadele inspiraţiei pentru zi- 
lele luminoase ale libertății, ea vrea să 
prezinte Româmiei care se plămădeşte 
astăzi pe acești vestitori și făurari de 
suftet nou. Zece volume de versuri vor 
vedea, în două etape, lumina tiparului 
grație editurei sus menționate. 


Nici un manuscris nu trebue să de- 


pășească mărimea a cinci coli de tipar, - 


adică 80 pagini bătute la maşină pe 
farmat  caet. Manuscrisele 
predate până la 1 lunie a. c. 

In acelaș timp, din poemele cele mai 
frumouse care în întregul lor nu vorţi 
întrunit sufragiile juriului, se va alcă- 
tui „antologia anuală“ a editurei „Fo- 
ram“. 


ERRATA 


In nr, nostru precedent, in artico- 
lul d-lui N. Steinhardt, versurile. lui 
Aragon “citate la sfârşitul articotu- 
lui trebuie cetite astfel]; 

H te dit qu'on est vaincu 

Tu lui re'ponds: Mon... 





Apare săptămânal 
PREŢUL 80 LEI 


trebuuse 


“are