Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0034

VAI VIEDSUL LIIIDAR 


ANUL XLVIII e Nr. 34 
SAMBATA 26 August 1939 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 24 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL 


BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 


Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENTE : 
» 120 pe 8 luni 


Inscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov 








Alecsandri 


Desigur, nu-i întâmplător că'n tine, 
Alecsandri, sunt multe la 'ntâmplare : 
Steluţele nu sunt nicicum stelare 
Intotdeauna, Qar mereu senine. 


Așa, căutător dece îţi vine 
Firește, să se - anine e fireşte, 

De borangicul tors moldoveneşte, 
De pretutindeni, ţara de coline. 


Deși e lungă, se găsește cale 
Dela un Iorgu pân” la Caragiale, 
Dela Mirceşti și Odă pân” la Cerna, 


Peisagiu prospectând literatură, 
Cu vale, culme, câmp și-adâncătură, 
Ca el surâzi pretfacerii, eterna, 


ŞTEFAN NENIȚESCU 


SATANISM ȘI 
DUMNEZEIRE 


de NICOLAE ROȘU 


Din dureroasa lui singurătate de la Paris, unde se află 
de mai mulţi ani, exilat voluntar ca într'o bizară sihăstrie, 
acolo unde nu suat nici oamenii din Rusia, nici ispitele 
fantomelor tutelare, Dmitri Merejkovski la vârsta de 73 
ani conţinuă să serie și să revadă texte vechi, secundat 
de traducători în această neîntreruptă muncă, Asemenea 
unui patriarh «care a pierdut simţul vremehniciei și al 
spațiului teluric, Dmitri Merejkovski trăește în etern tate. 
In eternitatea spaţiului astral al ortodoxiei slave, in nă- 
dejdea reinvicrii lui Christos peste tot și peste toate, în 
universalismul lumei de dincolo fuzionată cu cea de din- 
coace, în realizarea unui ideal purtat de el ca un sfânt 
testimoniu. Aşa l-am cunoscut din serieri, acum i0 ani, 
când lăsasem altora grija de a ceti lucrările literare ale 
tinerilor seriilori sovietici şi mă apucasem să-i cercetez 
opera critică. Căci Dmitri Merejkovski, cunoscut cu deo- 
sebire prin minunata lui frescă despre Leonardo da Vinci, 
nu este mai puţin un critic literar, înzestrat cu un spirit 
de tăioasă combativitate, alunecând uneori chiar în șarjă 
şi în trăsături de pamflet. Temperament cu elanuri lirice, 
dialectician intransigent, opera lui critică este străbătută 
de o idee directoare, una singură, care le întunecă pe ce: 
lclaite, le absoarbe şi le contepește într'o vibrantă pledoa- 
rie pentru universalismul trăirii religioase. 

Nu l-am găsit altfel pe Dmitri Merejkovski nici atunci 
când, apucână calea spinoasă pentru un scriitor rus a cul- 
turii moderne, s'a izbit de autoritatea filosofică. a lui Ana- 
tole France și Maurice Maeterlinck, sau de egotismul sa- 
tanic al lui Fr, Nietzsche. Nu i-a cruțat cu atât mai mult 
pe scriitorii ruşi care încercau să bagatelizeze prin opera 
lor problemele fundamentale ale spiritului slav, alunecând 
în „literatură“ sau în sensuâlitate, în dulcegăria sentimen- 
tală, sirupoasă şi superficială alcătuită pe placul micii 
burghezii. 

Dmitri Merejkovski a cerut literaturii să rezolve proble- 
me. Dar numai o categorie. Aceia de care depinde viaţa 
spirituală, redusă după el, la prezenţa unei conștiințe re- 
ligioase. Aceasta este piatra din capul unghiului, aceia care 
sprijină prin dinamica unei geometrii perfecte întregul 
echilibru al vicţii pământești trăită în dumnezeire. Se pare 
că Dmitri Merejkovski a înţeles ca nimeni altul motivele 
conflictului care macină sufletul slav și îl reduc la nepu- 
tinta de a săvârși marea închegare a destinului său me- 
ţatizie, dincolo de spaţiul geografie, dincolo de istorie, în- 
tr'o nouă viaţă alcătuită după credinţa creştină. Dar cum 
să fie oarc împăcate cele două tendinţe divergente ? Po- 
femica dintre occidentaliști și slavofili. Unii pretind că 
nu poţi fi creştin fără a renega viaţa ; alţii că nu poți trăi 
fără a renega pe Christos. Prin urmare, sau viaţa fără 

Christos, sau creștinismul fără viaţă. "Această dilemă. 
această frază cuprinzătoare a unor vaste probleme de tonș- 
tiinţă revine de multe ori în scrierile lui. Ca un leit-motiv 
care subliniază o perpetuă amăgire, o axă centrală în 
jurul căreia rotesc deopotrivă demonii și spiritele sfinte. 
Aceiași întrebare a pus-o el dlui Dostoievski, lui Leonida 
Andreiev, lui Tolstoi şi lui Nicolai Gogol. Pe acesta din urmă 
il studiază în două eseuri apărute de curând în traducere 
franceză („Gogol et le Diable” — Ed. Gallimard, 1939). Ii 
studiază opera în raport cu problema religioasă a orto- 
doxiei, îi cercetează viaţa în raport cu Evanghelia, 

Drama interioară, de esenţă mistică și religioasă, pă- 
trunde în literatură. Literatura nu este un exercițiu, nici 
o tehnică sau o artă lucrată, cu artificii convenționale, fa- 
cilităţi și rutină ; cu atât mai puțin un mijloe de a câştiga 
bani sau a promova un orgoliu. Literatura este numai un 
prilej, o cale de exprimare, un intermediu, o pauză între 
două lumi. 

Scriitorul se află în fiteratură ca într'un purgatoriu, în- 
tr'o fază de trecere, peste care, de o parte şi de ceala:tă 
se întinde nemărginitul celor două lumi: lumea de dincolo 
şi lumea de dincoace. Scriitorul! este e! însuşi un persona- 
giu, un erou sau un mârţir, care trăește asemenea persona- 
giilor sale, cu confticte lăuntrice și pasiuni răvășite de tur- 
burătoare infirmităţi morale. Scriitorul se încarnează par- 
ţial sau temporal, eroii săi gândesc cași el, nu trece mult și 
după săvârșirea unui roman, a unei nuvele sau poveatirea 
umei întâmplări, vine marea spovedanie. Atunci el se dem2s- 
că sincer, brutal, fără rezerve desvălu'nd prin mijloace di- 
recte toată alcătuirea sufletească. Intâmpină lumea fără 
reticențe, fără pudicitate și conveniențe. In acest cadru, 
de absolută sinceritate, scriitorul rus realizează o specie 
de exhibiţionism, un om care nu-şi ascunde nicio ta-nă 
sufletească, neiertător, crud, sângeros, destăinuindu-și 
gândurile oricând, în toate împrejurările, oriunde, faţă de 
oricine. Am putea spune că scriitorii ruși suferă de un exhi- 
biţionism excesiv, căruia nu-i găsim o măsură şi un termen 
de comparaţie în viața oamenilor normali. Dostoievski, 
Tolstoi, Gogol, pentru a nu cita decât cazurile cele mai 
lămurite, au dus concluziile acestei auto-desvăluiri până 
ia ultima limită înch'puită. N'au cruțat nic:o piedecă din- 
colo de care nădăjduiau să întâmpine eterna regăsire în 
împărăţia lui Christos. Vagabondajul fără ţintă definită 
în anonimatul sfinţii de credinţa religioasă a mulțimii ig- 
norante ; abnegaţia până la auto-flagelare prin călugărire, 
iată două căi urmate cu certitudinea unei iluminări. De 
ele n'a fost ferit nici Dostoievski, nici Tolstoi, şi cu atât 
mai puțin Gogol. 
minore SEE so Cc tr a pa Sp En e e ee a tă i EEE ip a Pa ZE pa i Eta Ea a 


(Urmare în pag. ultimă) 





Autorităţi şi instituţii — Lei 500 








Paul Cezanne 








TELEFON 93.30.10 


PREŢUL 5 LEI 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Castani 





A. de Herz, întâiul meu dascăl de versuri 


Sfârşitul lui Septembrie sau înce- 
putul lui Octombrie, 1916. 

Pe bulevardul „Gării“ și pe stră- 
zile Craiovei, timpuria toamnă a ca- 
stanilor şi a  salcâmilor sdrenţuiţi 
îngâna răsboiul: sânge şi răni. Ploile 
începuseră subțiri şi cenușii, cernute 
prin crengile gangrenate sau mi- 
traliând, cu alice mărunte, strașinile 
şi ferestrele. 

Urnitul chesoanelor şi furgoanelor 
militare sporea neliniştea serilor şi 
sdruncina, până în măduvă, nopţile 
jilave. 

Sfârşisem clasele primare şi aștep- 
tam deschiderea liceului, amânată 
din săptămână 'n săptămână, stăvi- 
lită de evenimentele ce luau o formă 
tot mai gravă. Cencetaș, mobilizat, la 
început, la Poşta locală și, mai apoi, 
la Spitalul nr. 21, mă întorceam dela 
serviciul meu, târziu, seara, ca să 
rămân încă mult timp lângă lampa 
cu petrol, versificând, stângaci, ba- 
nale strofe „patriotice“, imitate după 
producţia lirică la modă. Incercări 
copilărești, firește, dar transcrise fe- 
bril, cu svâcnită revărsare de suflet, 
în <aieţul albastru cu dorobanț zu” 
grăvit pe copertă. 

Imi amintesc şi azi crâmpee naive 
din acele „eroice“, citite mamei cu 
glas sugrumat de emoție, când nu 
erau ascunse, cucernic, în buzunarul 
dela piept. 

Biete strofe schilave, cu foarte re- 
lative rime şi schiopătâna pe călcâ- 
ele ciuntite ale unui ritm inegal, for” 
mând însă mândria cercetașului şi 
copilului de-atunci. 

Intr'una din zilele mohorîte ale 
toamnei amintite, tatăl meu ne-a ve” 
stit că vom avea oaspe un scriitor 
din București. 

A. de Herz, veche cunoştinţă a 
părinţilor mei, venea la Craiova 
trimes de un mare ziar din Ca- 
pitală, ca să ia note pentru un re- 
portaj senzațional şi dramatic. A 
doua zi de dimineață, urmau să fie 
aduşi în fața plutoanelor de xecuţie, 
sub colina din spatele Parcului Bi- 
bescu, câţiva automutilaţi și dezer- 
tori condamnaţi de Curtea Marţială. 

A. de Herz, în calitatea lui de tri” 
mes al ziarului, voia să asiste la tra- 
gicul spectacol şi să culeagă impresii. 

In micul salon al casei noastre, în 
după amiaza din ajunul execuţiei, A. 
de Herz, prins într'o conversaţie cu 
tata, luneca o privire aproape indi- 
ferentă asupra copilului rămas, sfios, 
în picioare „lângă uşă, de unde-i 
pândea, cu lăcomie, cuvintele. Ochii 
cenușii ai scriitorului cu dese aprin- 
deri de ironie, nasul cu nări largi, 
resfrânte, ușoara grimasă a buzelor 
când acidulau fraza, figura lui pă- 
rând să nu radieze căldură, apro- 
piere, ci jubilând de sarcasm, mă 
dezamăgiseră, la început, şi mă ţi“ 


neau departe de oaspetele nostru. 

In locul unei frunţi palide și înal- 
te şi-al unei priviri catifelate în me- 
lancolie ori unduind de vis — aşa 
cum serafizasem, în mine, imaginea 
universală a poetului — mă întâm- 
pinau, acum, lamele subţiri ale su- 
râsului tăios şi satisfacția ce lumina 
obrajii de-asupra fiecărei replici muş- 
cătoare, Curând, însă, verva spu- 
moasă a musafirului, scânteetoarea 
lui conversaţie, debitu-i plin de fan- 
tezie, abondenţa glumelor şi-a „poin- 
te“-lor jonglate cu virtuozitate de 
maestru al frazei epigramatice, spon- 
taneitatea inventivităţii şi aerul lui 
degajat, sfârșiră prin a creea o at- 
mosferă de veselă intimitate în toată 
casa şi prin a mă smulge retragerii 
timide din colțul meu de lângă uşă. 

La un moment dat, cum discuția 
lunecase asupra repertoriului  Tea- 
trului Naţional, apropiindu-mă de A. 
de Herz, am îndrăsnit : 

— Ştiţi, am văzut şi eu „Păianje- 
nul“, piesa dumneavoastră... 

Și-a întors faţa spre mine, cu o 


de RADU GYR 


privire puţin tmirată, mai mult a- 
muzat. 

— Zău, tinere? Şi ţi-a plăcut? 

Replica asta, unde apăruse decon- 
centrant pentru mine acel „tinere“, 
de care nu-mi puteam da seama dacă 
fusese pronunțat ca o ironie sau, 
dimpotrivă, ca o ușoară măgulire 
pentru băeţandrul răsărit, deodată, 
în conversație, — m'a făcut să mă 
zăpăcesc şi să nu găsesc răspuns. Im- 
bujorat, am bâlbâit câteva cuvinte, 
Mama a sărit să mă salveze şi m'a 
pus într'o mai mare încurcătură. 

— De altfel, Domnule de Herz, şi 
„dumnealui“ scrie. Are un caiet cu 
poezii „originale“.., 

Mama zâmbea uşor, iar autorul 
„Păianjenului' mă privea, acum, şi 
mai intrigat. Fâstâcit, nu-mi găseam 
locul. | 

— Pot să le văd şi eu, tinere? 
Vrei să mi le arăţi și mie ? 

Mă numise, pentru a doua oară 
„tinere“ şi insistența lui de a-mi ve” 
dea „opera“ mă tulburase cu totul. 





(Urmare în pag. 6-a) 





Y/loartea şarpelui 


Priveşte lung asupra depărtării... 
Pădurea cade 'n somn şi iar adie 
ninsori albastre 'n largurile zării, 
văsduhul reavăn are iz de glie, — 
amiaza-i, totuș, grea şi fumurie, 


O vulpe-şi linge rănile de-amurg, 
isvoarele culeg din marea slavă 
lumină pentru-a ciutelor zăbavă, 
tăcerile din stânca stearpă curg, 
rotește 'n soare-o pajură bolnavă. 


Cum vede limpede pădurea, cum 

o simte cu întreaga ei răcoare! — 
dar şarpele, sdrobit de-atâta soare, 

cu pietrele se luptă 'n asprul drum 

și muștele-au 'nceput să-l înconjoare. 


Când Pan alege 'n naiu-i murmur lin 
de-albine 'n joc sub cimbruri și sulcină, 
e cântecul o ploaie de lumină 

cu stropi de-azur şi sunetul e plin 

de flori — ca o mirifică grădină. 


Zadarnic șarpele privirea-și pierde 
în albăstriul cer cu dulci lumini, 

căci noaptea prinde aspre rădăcini 
în ochii lui, iar ziua par'că-i verde 
şi-l plouă soarele cu-albașştri spini. 


Când moartea vine însfârşit, e pace 

şi noaptea peste codri 'ncet se lasă; 

cu turmele-i ciobanul către casă 
porneşte ; peste șarpe iar se face 
lumină. Cine-ascute?'n noapte-o coasă ? 


MIRCEA S5TREINUL 


- blândețea cu multe 





Tipuri 
eminesciene 


de SIMION STOLNICU 


Despre tipurile eminesciene 
din viața de toate zilele vrem 
să vorbim acuma, spre sfâr- 
şitul prăznuirii celor 50 de 
ani dela moariea poetului, 
Când nu au mai râmas decât 
firimituri de subiecte. 

Sunt tipuri cari, în majo- 
ritatea lor, nu au nimic Coe 
mun cu viața scrisului din 
punctul de vedere al creiației. 
Nu se poate vorbi de o „in- 
fluență literară“ a lui Emi- 
nescu asupra acestora. Ar fi 
copilăresc, ridicul, să  denu- 
mim așa atmosfera din versu- 
rile cunoscutului soi de nefe- 
ricîți — versuri în a căror ar- 
gilă însipidă sunt înfipte cri- 
stalele. de dur eminescian. 

Cleptomani înofensivi ai o- 
perei marelui visător, nime- 
nea nu se ocupă de ei, cel 
mult li se întoarce spatele 
prin redacţii şi li se îmbrân- 
coște cu regularitate astro- 
nomică, manuscrisele la coș. 

Tipul concret, poartă plete 
hiperionice, lavalieră ori pa- 
pillon şi în unele cazuri ex- 
ces:ve o notă de satiră nemi- 
loasă în penuria voită a vest. 
mântelor, 

Oricum i-ar fi caracterul, 
prima aparență ce o împru- 
mută asemenea îndw:id este 
înțele- 
suri : resemnare  visătoare, 
fugă de iume şi un ciudat 
dispreț de publicitate. 

— Publicitatea e bunul cel 
mai curent astăzi, cel mai de 
neinv:diat, exclamă dânsul. 

Nu se plânge niciodată de 
foame și fără îndoială, nu-i 
un client a! subvenţiilor, 

Prima poruncă din școala 
Maestrului ar fi pentru tipul 
eminescian evitarea oricărui 
raport cu lumea pactantă a 
şefilor de cabinet. 

Dar cum am spus, biânde. 
tea împinsă oricât de depar- 
ie a tipului eminescian, nu 
exclude satire ş. vai de aceia 
cari pricinuesc unui astței de 
om o deslănțuire fanatică, de 
aceia cari îl întreabă de ce 
nu publică, de ce în felul său 
„își basă peana 'n căl.mară”. 
Licunele procedeeior de pu- 
blicitate capălă sensuri cata- 
strofice, discipolul lui Emi- 
nescu trebuind să fie şi al lui 
Juvenal, Omul cu aspect de 
călugăraș e supărat pe toți 
directorii de reviste: 

— Nu-i iert, spune el, în- 
vârtind un electoral nevăzut 
pe deasupra pletelor învâlvo- 
rate, la colțul străzii, 

Aproape sută la sută din ca- 
zuri omul care a înghițit Lu- 
ceafăr pe nemestecăte. e un 
desrădăcinat, un îns frust, 
apt să bea o litrișoară la ma- 
sa lui Creangă şi nimic mai 
mult, 

Cele mai adesea el exaltă 
frumusețea şi virtutea pro- 
vinciei și se consideră în tre- 
cere prin Ghehena  bucureş= 
teană, Pretextul abaterii va fi 
acela de a putea aprinde o 
făclie sinceră la mormântul 
lui Eminescu și de a-l prea- 
vilita“ pe „maistru“ în enor- 
mul Oraș îmbâcsit de medio- 
critate şi uzură. 

Versurile  peregrinilor, în 
formă de lied se recunosc de 
la distanță caracterizate prin 
liricitate exugerată, pr.n so- 
lecisme care vor să pară ne- 
glijențe ale unui geniu și prin 
regionalisme hilare, dornice 
să primenească I!mba. 

Curios, au un punct comun 
cu suprarealiștii în faptul că 
le place să-și afişeze autodi- 
dacticismul. Natura:, cauzele 
nu sunt la fel. Pe când supra- 
realiştii fug de universitate 
din repulsie pentru tradiție, 
pentru Hugo şi Moliere de 
exemplu, tipurile eminestie- 
ne o evită dimpotrivă, tocmai 
fiindcă nu o consideră un 
sanctuar demn de trecutul 
glorios. 

In treacăt fie zis, cei mai 
nereuşiţi dintre acești înşi lu- 
cefarieni se găsesc la ţaculta- 
te. Cei adevărați umblă dis- 
creți ca păianțenii de noap- 
te, ca Nosferaţii, 

Dumnezeu i-a înzestrat 
câteodată, cu o frumusețe se- 
lenară de copile travestiten 
sburătorii basmelor, : 


(Urmare în pag. altimă) 











In literatura modemă, poezia 
pură datoreşte succesul ei rar, 
principiului liric, pe care îl 
vom numi al „desfătării“. A fost 
o concepţie revoluţionară orgo- 
liul poeţilor de a-şi privi opera 
sub  unghiu de perfecţiune, 
de a nu se mai îndoi de eași 
de a-i cere un profit cât mai 
intens cu putinţă. Un poem nu 
mai era aruncat ca alte dăţi, cu 
sfiinciune în lume, asemeni unui 
copil de care părinţii sar ru- 
şina! Ci, demnitatea poeziei sa 
arătat, dintr'odată, a fi cu totul 
alta. Autorul are încredere a- 
proape de savant, în produsul e- 
laborării sale, și, după intrarea 
acestuia în lume, nu-l pără- 
seşte, ci păstrează cu el raportul 
care trebue să-i garanteze par- 
că răspiata „fericirii!“. De ia 
poezia pură sa așteptat totul, 
ca de la o realizare completă a 
spiritului, ca de la o sigură me- 
todă de a deslega enigmele exis- 
tenţii sau cel puțin de a le face 
inofensive. In caracterul de to- 
talitate, stabilim un prim merit 
al ei, hotăritor. Câtă vreme pu- 
rismul a fosţ teoria despre po- 
ezie la modă, nu sa mai vorbit 
despre religiozitate decât meta- 
foric, iar metalizica sa ştiut 
de la început că-l slujește şi 
se contopește lăuntric cu el. 
Cum să nu revoluționeze „poe- 
zia pură“ când ea şi-a făcut apa- 
riția cu întreg prestigiul metali- 
zicei absorbit în substanța ei, 
aşa încât, ea era însăşi știința 
despre cele de „dincolo“, orgo- 
lioasă?  Adânca subtilitate a 
poeziei pure a fost deci însuma- 
rea metafizicei, din care şi-a 
înălțat o demnitate nemaiîntâl- 
nită până atunci, într'o vreme 
când filozofia îşi vedea pericli- 
tată, poate, pe a ei. Din cuceri- 
rea metafizicei, a decurs totul 
pentru poezia pură. Mai întâiu, 
s'a deosebit radical de ceeace a 
fost înainte. Cu Mallarme sa 
ivit în literatură tipul de poet 
absolut nou, care gândeşte şi 
are o viziune definitiv originală 
a sensibilului, şi care, — mai 
ales, — se înfăţişează formal, 
cum nu sa mai înfățișat ni- 
meni până la el. Ermetismul 
victorios rămâne gloria lui Mal- 
larme. Spre reușita acestui 
mod de a se înfățișa, sa născut 
şi perpetuat legenda pregătirii 





SCRIITORI 


CRONICA LITERARĂ 


DESPRE POEZIA PURA 


îndelungi, a efortului statornic. 
Vedem parcă întemeindu-se fiin- 
ța unui profet modern: „,Trente 
et quelques annâes, il fut le t6- 
moin ou martyrdelidee du par- 
fait. Cette passion de Vesprit ne 
iait presque de victimes. Le re- 
noncement ă la duree marque 
une &poque du monde. Les oeu- 
vres qui demandenţ du temps 
sans compter, et les oeuvres fai- 
tes en vue des siecles, ne sont 
plus gutre entreprises de nos 
jours“. In anumită privință, nu 
găsim îndreptăţită tânguirea lui 
Valery, pentrucă ideia că obiec- 
tul poeziei este durata, a prins şi 
s'a răspândit cu o viteză impre- 
sionantă. La noi, cel puţin d. Ion 
Barbu a fost moştenitorul direct 
al lui Mallarme, demn și îmbo- 
găținăd chiar  tesaurul liric 
transmis. lar după d. lon Barbu, 
câțiva tineri remarcabili sau 
împărtășit din doctrină, şi au 
servit și esențelor şi ermetismu- 
lui, cu zel, — încât s'au deschis 
fastuos, în literatura româneas- 
că, porţile, poeziei pure. Dealt- 
minteri, rămâne să remarcăm 
noi un fapt, împotriva esseului 
lui Valery, deşi bizuit pe mate- 
rialul oferit de el. în România, 
poezia pură a fost un moment 
spiritual foarte important. Sa 
desfăşurat la noi, aidoma cu 
ceea ce a fost, la început, în 
Franţa, o manifestare totalitară 
a spiritului, o metodă de captare 
a duratei, o supunere a metafi- 
zicei cerinţelor de cunoaşiere 
poetică! Tinerii au crezut literă 
cu literă în teoria ermetismului 
şi a valenţelor lui, astfel că în 
1930 şi vreo câţiva ani după 
această dată, s'au scris la Bucu- 
reşti numai versuri ermetice. Să 
considerăm faptul ca o etică a 
scrisului, şi să-l adâncim mai 
ales în ceeace înfățișează ca 
excesiv şi necruţător. Poezia 
pură a semnificat la noi setea 
de absolut, nu atât în sensul, 
în care Mallarme nu avea altă 
competenţă decât a absolutului, 
cât în acela al neceistăţii inte- 
rioare după un adevăr funda” 
mental. Putea să făgăduiască 
misticismul religios sau huma- 
nistic, descoperirea unui adevăr 
fundamental, dar ermetismul a 
sedus prin promisiuni mai cate- 
gorice şi procedee tehnice mai 
evidente. 





tacile). Procesul de seducţie ai 
poeziei pure se aseamănă de 
altminteri cu al unei mișcări 
spirituale reformatoare, cu un 
fel de „religie laică“, vom spu- 
ne, fiindcă a adus o atitudine de 
viaţă prin ceea ce am numit ca- 
racterul de „desfătare“ al liris- 
mului. 

Se „desfată“ poetul, nu mul- 
țimea, fireşte! Se „desfată“ ca 
de o taină, şa de posesia unei 
miraculoase chei, spre adevărul 
poetic. Care este esența poeziei 
pure ? 

O vom afla nu în sensibil, ci 
în inteligibil! Lumea sensibilă 
nu este desconsiderată, ci numai 
negată, 

Prin negarea ei, realitatea 
sensibilă se transformă în ideie, 
în lume oglindită în spirit, acolo 
unde ea este doar posibilă, dar 
nu existenţială. Insăşi poezia nu 
este emoție, "expresie psihologi- 
că bau conceptuală, ci doar 
ideia în sine, a poeziei, esenţă 
platoniciană, inteligibilitate. 1- 
deia de cântec sau ideia de liră 
ajung spre a determina obiectul 
„poeziei pure: „Faptul poetic 
iniţial: cununa înflorită şi Lira! 
La această puritate aeriană, în 
care poeţii englezi se aşează, 
pare-se, toți, urmând un singur 
instinct, al Cântului, vreau să 
invit poezia noastră. In cerțitu- 
dinea liberă a lirismului omo- 
gen, instruind de lucrurile eseri- 
țiale, delectâna cu viziuni para- 
diziace: într'un astfel de lirism, 
nimic din concurenţa, încă dar- 
winiană, a formuleor individua- 
le. Glasul ar continua glasul, 
ca un adevăr pe celălalt: L/hym- 
me des coeurs spirituels“. Or- 
goliul suprem în poezia pură 
este delectarea prin „viziunile 
paradiziace'', promise aci de a. 
Ton Barbu. Aceste „viziuni pa- 
radiziace“ nu sunt altceva de- 
cât ideia unei frumuseți fără 
corp, refuzând și sentimentul și 
raţiunea şi încercând să atingă 
extazul, lumina iniţială netre- 
cută în individuaţie, increată: 


Trage porţile ce ard, 


Că intrăm 


UNIVERSUL LITERAR 


Să ospătăm 

In cămara Soarelui 
Marelui 

Nun şi stea, 


Abur verde să ne dea, 

Din căldări de mări lactee, 

La surpări de curcubee, 

— Im  Firida ce scântee 
eteree. 


Substanţa viziunii paradiziace 
o constitue însuşi acest „abur 
verde“, aceste  „surpări de 
curcubee”. Ele „plac”, „desfată”, 
„seduc”. O frumuseţe necuprin- 
să în imagine, (aceasta nu e re- 
ală, — ci numai sugerată), și 
menită să alimenteze spiritul, ca 
mierea albinele distilatoare. Fi- 
reşte, viziunea soseşte ca un cult 
inițiatic dela maestrul din seca- 
lul trecut: „Peut-âtre qu'un son- 
ge serein et par notre fantaisie 
faite en vue d'elle-seule, atteint 
aux poemes: leur rythme le 
transportera au delă des jardins, 
des royaumes, des salles; lă ou 
Vaile de peris et de djinns fon- 
due en climat ne laisse de tout 
evanouissement voir que purete 
€parse et diamant, comme les €- 
toiles ă midi (Mallarme Divaga- 
tions). pag. 95-96. 

Pâlpâind dincolo de graniţele 
sensibilului, poezia se va întâlni 
lesne cu metafizica, va fi ea în- 
săşi o metafizică, întrucât este 
numai obiect în spirit, „ficțiune“ 
„virtualitate“: „Au  contraire 
d'une fonction de numeraire fa- 
cile et reprâsentatif, comme ie 
traite d'abord la foule, le dire, 
avant tout reve et chant, retro- 
uve, chez le poete, par necâssite 
constitutive, d'un art consacr& 
aux fictions, sa virtualite“. (op. 
cit. p. 251). Malarme a încercat, 
după confirmarea lui Valery, să 
producă, pe hârtie, cea mai înal- 
tă „delectare“ posibilă: frumuse- 
țea reflectată a cerului înstelat: 
„Cette dispersion radieuse; ces 
buissons pâles et ardents; ces 
semences  presque  spirituelles, 
distinctes et simultannees; l'im- 
mense interrogation gui se pro- 
pose par ce silence charg& de 
tant de vie et de tant de mort, 
tout cela, gloire par soi-mâme, 


nu este poezia: 








CARTI 


total etrange de râalite et d'ide- 
aux contradictoires, ne devait 
pas suggârer ă quelqu'un la su- 
preme tentation d'en reproduare 
Vejfet! 

Il a essay€, pensai-je, d'6lever 
enfin une page ă la puissance du 
ciel &toile! (Variete II, 198-199). 
lată „desfățarea“ esențială! Se 
bizue pe ea aproape un secol de 
leorie al poeziei pure, dacă por- 
nim de la „principiul poetic“, al 
lui Poe, și e] încă astăzi de 
actualitate. Poezia trebue să 
lie o necesitate, nu produs al 
hazardului, joc firav al imagini- 
lor sau al cuvintelor emise ne- 
supravegheat la placul compro- 
mis al „inspiraţiei“. Poetul va 
căuta poezia necesară, — „cunu- 
na înflorită şi Lira“, şi căutarea 
va fi luciditate şi voință, stăpâ- 
nire a meșteșugului și proprie- 
tate a limbii. Se pare că lucidita- 
tea a fost condiţia decisivă, a 
poeziei pure, la noi. Prin „luci- 
ditate“ sa înţeles, în primul 
rând, siguranţa în fața lexicului, 
calmul de a-l întrebuința oricum 
cu îndrăsneală şi, întrucâtva cu 
voluptate. Ideia că limbajul nu 
mai este o enigmăa „inspirației”, 
un „har“ al întâmplării, ci o 
unealtă la îndemână, supusă, rod- 
nică, nu constituia prin ea însăși 
o revoluție spirituală, nu prile- 
îuia un cult? Oricât de departe 
sar fi mers cu ermetismul, nu 
trebue să ni se pară o exagerare, 

Intr'un fel trebue să ne bucu- 
re. Sa efectuat o experienţă, 
s'au exercitat temperamente în- 
tr'o direcţie de excesivitate, de 
intoleranță poetică instructivă 
într'un grad inalt. Desconsidera- 
ţia ce o aruncă „ermeticii“ tutu- 
ror celorlalte moduri de lirism, 
nu dovedeşie un fanatism deo 
tărie religioasă parcă, şi nu ne 
aminteşte versete din evanghelie 


chiar, acoio unde se separă de 
cei ce nu au adevărul şi nau 


văzut lumina? Velery arată ce 
„Tout ce qui 
plaît ă la piuspart €tait expurge 
de cette oeuvre. Point d'eloquen- 
ce; point de râcits; point de ma- 
ximes, ou profondes;, point de 
recours direct aux passions com- 
munes; nul abandon aux tormes 
familiers; rien dece „trop huma- 
in“, qui avilit tant de po&mes; 
une facon de dire toujours inâ- 
tendue; une parole jamais entra- 


26 August 


1939 =———= 


XDA 





de CONSTANTIN FANTANERU 


ince aux redites et au delire vain 
du lyrisme naturel, pure de tou- 
tes les locutions de moindre 
elfort; perpâtueliement soumise 
â la condition musicale, et d'ail- 
leurs aux lois de convention 
dont l'objet est de contrarier 
regulierement  toute chute vers 
la prose, — voila une quantitâ 
de caracteres n&gatiis par quoi 
de tels ouvrages nous rendaient 
peu ă peu trop sensibies aux 
expedienis  connus, aux a&fail- 
lances, aux niaiseries, ă l'entlure 
qui abondent,, helas, dans tous 
les poetes... (Variete III, 14). La 
noi, d. Ion Barbu se ştie cum a 
exclamat: „Cu încruntare mă în- 
doesc de acest astru'',—referindu- 
se nu la un poet dintre „toţi”, ci 
la unul cu care își împarte 
gloria contemporanietăţii şi care 
i se părea că aderă la „genul 
hibrid, roman analitic în versuri, 
unde sub pretext de conțidență, 
sinceritate, disociaţie, naivitate, 
poţi ridica orice proză la măsura 
de aur a lirei”, Condamnă în nu- 
mele unei desfătări mai protun- 
de, a cărei substanţă secretă vu 
deţine şi care ii dă virtuţi preo- 
țeşti, aprinderi de profet. Nu e 
aici glasul de distanţare de ct 
ce nu ştiu de „împărăția ceruri- 
lor”? „Cela ce iubeşte pe tatăori 
pe mamă mai mult decât pe mi- 
ne, nu este vrednic de mine; cela 
ce iubeșia pe tiu ori pe hică mai 
mult decat pe mine, nu este 
vrednic de mine. Şi cine nu ia 
crucea şi nu-mi urmează mie nu 
este vrednic de mine. Cine ţine ia 
viața lui va pierde-o, iar cine-şi 
pierde viaţa :ui pentru mine va 
găsi-o”. In poezia pură pierderea 
vieţii a însemnat ieşirea din rea- 
litatea concretă, din pastel și 
psihologie, şi trecerea în spirit 
prin  aospirea imaginilor în 
existența lor ideală, ca mai îna- 
inte în oglindă sau în jocurile 
secunde ale apei. Convingerea că 
această viziune fantastică „des- 
fată” spiritul, înălțându-l pe 
treapta supremă de cunoaștere, 
a prilejuit eflorescenţa diversă a 
poeţilor de sub înrâurirea d-lui 
Ion Barbu, ale căror producţiii 
vor constitui obiectul examenu- 
lui nostru, aici, în câteva arti- 
cole ce vor urma. 


(S'a văzut că şi mai 
N O NI IO N N RC O RU pa a N N Aa d at Ed Na tă 


Descartes şi criterul claritătii 


Impreună cu Duns Scot şi într'un anume 
sens, Descartes este mai puțin intelectualist 
decât oricare gânditor 1). „Gândirea apartine 
lui Dumnezeu, dela El o avem“ susţine Des- 
cartes în tot locul. Sar fi putut deci să n'o 
avem. Rerunoscând în Dumnezeu pe autorul 
gândirii umane, problema cunoașterii, a cer- 
titudinei și a eroarei se pune cu atât mai 
grav pentru Descartes. Pe de o parte, expe- 
riența îl iace să admită că este subiectul unei 
infinităţi de rol, pe de altă parte însă Des- 
cartes adoptă totuşi expres maxima vechei 
filosofii elene, că „gândirea este măsura fiin_ 
ţei“. Nici nu s'ar fi putut altfel, când raţiunea 
este înțeleasă ca un atribut al divinității dă- 
ruită omului ca atare. 

Atunci, „cum este posibilă eroarea incerti- 
tudinea ? Cum se explică lipsa de unitate a 
realităţii ? Dece cunoaștem fals, din moment 
ce cu rațiunea cunoaştem ? Descartes con- 
sacră acestor întrebări fundamentale întreaga 
Meditaţie a IV-a, pagini întregi din „Dis_ 
cursul asupra Metadsi“ și o mare parte din 
„Scrisorile“ sale. Ne interesează în special 
acelea prin care a răspuns criticilor uneori 
foarte îndreptăţite pe care le-au adus sisle- 
mului său: Hobbes, Grassendi şi acel auţor 
roarea nu este lipsa. unei imperfecţiuni, ci ea 
este o impertecțiune, Descartes însuși o con- 


| gidoră drept „privaţiunea unei conștiințe pe 


de MIRCEA MATEESCU 


care trebue s( o an'“'2). Prin urmare, deşi 
Descartes nu spune expres că eroarea este 
ceva pozitiv, totuşi. metafizic vorbind, incer_ 
titudinea, ca şi neființa, au fost admise ca 
fiind el însuși „ființa suverană“, dar având 
împrumutată rațiunea dela Aceia, este na- 
tural să-i lipsească ceva, 

Brochard observă însă, foarte atent, că c- 
rămas necunoscut care iscălea Hyperaspites, 

O primă  soluţiune ar fi următoarea: in- 
certitudinea este pur și simplu o absenţă a 
cunoașterii, o negaţie. o ignoranță. Omul ne_ 
„existenţe reale“ încă din filosofia vrednică, 
apoi de Platon, iar funcțiunea lor haotică 
trebue cunoscută şi pe cât posibil atenuată 
prin stabilirea unui criteriu în stare să con- 
ducă Ja certitudine, la „unificare, 

Așa dar, dacă eroarea este, dacă incertitu- 
dinea este, cum să explicăm „acest defact zl 
lui Dumnezeu'“9-— 

Descartes distinge înțelegerea de voință ?). 
Inţelegerea este pasivă şi limitată, voinţa 
este însă liberă și infinită în noi ca şi în 
Dumnezeu. Dar voința omului se deosibeșta 
totuși esenţial de aceea a divinității. Voința 
divină este „indiferentă în sine” ea creiază 
singură obiectul (adevărul) printr'o deterini- 
nare spontană €) fiindcă nimic nu îi este an. 
terior. Voința omului nu poate creiu aduvă- 
rul sau eroarea, ea nu poate decât să le re- 


cunoască „să le creeze deci într'o oarecare 
măsură pentru sine însăşi prin aprobarea pe 
care le-o dă“5), 

De ce cunoaștem insă incert, de ce practi- 
căm eroarea ? „Pentru că ne gândim că este 
un bine de a proba prin aceasta libertatea o_ 
piniei noastre exprese“. (La liberte de notre 
tranc-arbitre) *). 

Eroarea rezulţă astfel din disproporţia care 
există între înţelegere şi voinţă. Ea vine de 
colo că, având o inteligenţă mărginită sunt 
însă dotați cu o voință mult mai amplă. Dar, 
in afară de ăceasta, eroarea se datorește în 
deosebi faptuiui că la un moment anumit 
„facem o rea întrebuințare a liberului nostru 
arbitru“) însă care este criteriul cunoaș- 
terii certe, cum ştim că am identificat ade- 
vărul şi implicit eroarea ? 

Descartes introduce ideia  clurității. Acea 
cunoaștere este adevărată. care este clară „ne 
comprendre rien de plus en mes jugements 
que se qui se presenterait și clairement et si 
distinctement ă mon esprit que je n'eusse au- 
cune occasion de la mettre en doute“ $). 

Nu fără dreptate Leon Brunschwig critică 
acest „postulat arbitrar al clarității“, Fiind 


vorba de claritatea spiritului omenesc, ce 
criteriu superior poate oferi o atare valență 


intelectuală, despre care Descartes însuși nu 
mai poate alirma că este de esență divină, 
geci în stare a se opune unificator, realităţii 
fenomenale biofizice? Rândurile lui Bruusch_ 
wig cu privire la criteriul cartezian sunt bine 
întemeiate : „Or, pentru ca omul să se libe- 
reze astfel de îndoială, pentru ca să depă- 
şească obsesia acelei insuficiențe în cunoaș- 
tere (malin genie) care îi reprezintă cercul 
vicios pe care îl implică afirmaţiunea ime- 


diată a realităţii cunoștinței sala, el va tre_ 
bui să descopere în fundul raţiunii ceva care 
nu este uman, ideia simplă a unei perfecţi- 
uni definite de o înțelepciune desăvârşită şi 
de o putere absolută în raport cu care să 
suspende transparenţa intelectuală a unui 
univers fizic, şi din care să deduză legi- 
timitatea unei cosmologii a priori“ ?), 

Dacă ideia clarităţii este destul de fra- 
gilă şi critioabilă, trecât peste obiecţiunea 
că ea nu oferă o valoare „în sine“ pentru a 
putea aprecia realitatea ce cunoaştem, însă 


în chiar crdinea intimă a gândirii carteziene, 
o altă dificultate se arată : de ce Dumnezeu 
nu ne-a creiat astiel încât să judecăm clar 
şi distinct, deci să cunoaştem cu certitudine, 
realizând unitatea realităţii. și scăpându_ne 
de sub osânda eroarei? Descartes este de 
astădată pe aceoași linie de atirmaţiuni cu 
Spinoza.. El susţine că răul „fiind posibil“ 
trebue să fie realizat. „Lumea conținând rău! 
este mai perfectă decât dacă nu lar con- 
ține“ 10). 

Dar această afirmaţiune menţine tocmai 
acel dualism metafizic nesesar pe care îl 
remarcasem dela început, în lume. Ei este, 
în orice caz, incompatibil cu ideia „raţiunii 
divine" 

Descartes mai încearcă o altă fundamen- 
tare dialectică a voinței : „voința tinde întot- 
deauna către bine, nimeni nu-şi vrea răul“. 
Cu drept cuvânt Victor Brochară opune a_ 
cestui raţionament, asemănător susţinerilor 
lui Socrate și Platon, următoarea obiecţiune: 
„este aici o confuziunga eterna  confuziune 
comisă de toți metafizicienii care, admițând 
întrun grad mai mare sau mai mic identi- 
tatea dintre ființă și gândire, absorb subiec- 


iul în obiecti!'), Rezumând oarecum istoria 
gândirii până la Kant și anticipând asupra 
criticei pe care o vom face fenomenalismulu. 
postkantian, ne tentează următoarea observa- 
țiune : înainte de Kant, dela filosofia eleată 
până la apariţia criticelor, subiectul fusese ab- 
sorbit în obiect, în sensul că cul fusese con- 
fundat cu existenţa dată în gândirea Jogică. 
După Kant, sa menţinut confuziunea. Nu- 
mai că de astădată asistăm la absorbţia eu- 
lui în materie, în fenomen, în empiric, 

Pe dc altă parte însă nu este mai puţin a. 
devărat că vechea confuziune a eului cu 
ființa gândirii logice reapara, recrudescent, 
şi în filosofia monistă postkantiană. Faimoas 
maximă „adequatio rei et intellectus“ o re- 
găsim ca atare în diverse ipoteze fenome- 
naliste sau absolutiste, atât înainte de Kan: 
dela Parmenide până la Spinoza cât şi dup: 
Kant, până la Bergson. 


1) v. Brochord, De L'erreur pag, 42. 

2) v. Descartes, Meait. 1V. 

3) Descartes, Medit. 1V, pag. 6. 

4) Tocmai această determinare sportan: 
esteatribuită de autorii spiritualișt. modern'. 
eului uman (Berdiaeff, Simon Frank, Vlad - 
mir Soloviev, Louis Lavelle, etc.). 

5) Brochard, op. cit. pag. 46. 

6) Descartes, Lettres XLVII, paz. 136, 

7) eMdii. IV, 11, 

3) Discours de la Methode, paz. 18, ei. 
Adam Tonnery. 

9) v. „Les âges de Lintellligence', Alca: 
Paris, 1937, pag. 98. 

10) v. Medit. IV pag. 5. 

11) v. Brochhard, op cit. pag. 56, 


26 August 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








3 








CARAGIALE SI ARDELENII 


MARIU CHICOS ROSTOGAN 


Dintre figurile cele mai populare, pe 
care le-a creat Caragiale, în afară de 
opera sa Gramatică, este neuitatul Ma- 
riu Chicoș  Rostogan, pedagogul abso- 
lut. Acest dascăl ae şcoală primară sin- 
tetizsază, într'un jargon ardelenesc, cu 
rudimente maghiare și latineşti, de ur 
savuros contrast, tendinţele școalei in- 
tuitive, cu care autorul venise în atin- 
gere, ca revizor. Cu neîntrecutul său 
geniu mimetic, Caragiale insutlă viaţă 
eroului său, prin mijlocirea dialogu- 
lui, de un verism deosebit. Ceilalţi fi- 
guranţi din cele șase schițe, consacra- 
te lui Mariu Chicoș Rostogan, prin 
vorbirea lor variată, sunt meniţi să 
îngădue cât mai bine, scoaterea în re- 
lief a pedagogului de şcoală nouă, cu 
limbajul său invariabil, dar destul de 
neprevăzut. Nu interesează cine a ser” 
vit ca model, acestei plăsmuiri, în care 
fostul meu profesor de română, de la 
liceul Traian din Turnu-Severin, de- 
functul D. Horvat, credea însă a re 


cunoaşte pe colegul său, V. Cr. Bor-. 


govan. L/am apucat și pe acesta din 
u:mă, în ultimi lui ani de viaţă, când 
vorbirea sa, foarte corectă, nu mai în- 
găduia verificarea cu pestrițul grai de 
ardelean, din vremea  descălecării, de 
peste munţi. Mai probabil este, că I. 
L. Caragiale a adunat elemente, din- 
tun câmp de observație mai întins, 
cu date culese atât ca revizor, cât şi 
ca profesor la liceul Sfântul-Gheor- 
ghe. Dacă este așa, Mariu Chicoş 
Rostogan încetează de a fi o copie şi 
năzueşte către tip, reprezentând, prin 
mijlocirea întâmplătoare a jargonului 
ardelenesc, de bună seamă, șarjat, pe 
pedagogul metodelor intuitive. Tradi- 
ționalist în domeniul didactic, ca şi în 
celelalte tărâmuri ale activităţii sale, 
Caragiale nu sa împăcat cu o nouă 
cheie a învățământului, rămânând cre- 
dincios școalei vechi, care-! formase. 

Bucăţile literare cu Mariu Chicoş 
Rostogan ţintesc mai departe decât în- 
trun reprezentant aevea, sau în mai 
mulţi, ai unui sistem, urmărind ridicu- 
lizarea a însuşi sistemului, care, ca ori- 
ce noutate, i s'a părut lui Caragiale 
a fi caduc. Prin ciclul, care sa intitu- 
lat din capul locului, „Școala română". 
în prima serie (1893) a Moftului ro- 
mâu, cra aşadar pusă la index o ten- 
dință generală a învăţământului nos- 
tru, Cititorii, în bună parte, sau mul- 
țumit să înţeleagă satira individuală, 
concretizată într'un pedagog absolut, 
de peste munţi. lar ardeienii sau ară- 
tat deosebit de simţitori faţă cu alegc- 
rea unui coprovincial, ca toate spiri- 
tele serioase, puţin dispuse la glumă 
şi cu totul nedeprinse cu  autoironia. 
Printr'un silogism al logicei afective, 
ei au văzut în șfichiuirea unui ar- 


delean, o ofensă adusă provinciei 
intregi. Ca şi în vremea campa” 
niilor lui Maiorescu, împotriva ar- 


delenilor etimologiști și cu înrâuriri 
lexicale germanice, a intrat în mișcare 
susceptibilitatea locală, adulmecând în 
Caragiale un duşman. Ca atare, litera- 
tura sa n'a pătruns prea adânc în i- 
nuturile ge peste munţi. nerecoman- 
dându-se de altă parte, prin vreo la- 
tură activă, pozitivă, utilitară. Negati- 
vismul ei general nu putea fi simpatic 
naturilor apostolice, de dincolo, iar ne- 
gativismul special, cu „calumniatul“ 
pedagog absolut, coaliza împotrivă-i o 
rezistență regională, mocnită. Prin as- 
pectul special al ridiculizării lui Ma- 
riu Chicoş  Rostogan, privit numai și 
numai ca ardelean, Caragiale și-a în- 
străinat unele simpatii transcarpaţice 
şi şi-a închis calea pătrunderii sale, în 
Ardealul care-i solicitase cândva cola- 
borarea (la Familia, din Oradia-Mare, 
s'au publicat câteva produceri şi re- 
produceri din scrierile sale și i sa fă- 
cut atmosteră bună, pe vremea prime- 
lor lui neînţelegeri cu Academia Ro- 


mână), 
I, SLAVICI 


Caragiale nu era însă stăpânit ae 
vreo pornire anume împotriva ardele- 
nilor, întreţinând relaţii prietenești cu 
mai mulți scriitori de peste munţi, sta= 
biliți în Regat. Astfel, din timpul co- 
laborării sale la Timpul, păstrase ra- 
porturi cordiale cu 1. Slavici și cu Sci- 
pione |. Bădescu, gazetarul și. poetul, 
lipsit de valoare deosebită. Este drept 
că Slavici, fire ursuză, de moralist. nu 
privise cu deosebită simpatie, prima 
reprezentaţie a Nopţii furtunoase, în 
cronica de la Timpul, semnată cu ini- 
țialele sale. Când i s'a jucat drama is- 
torică, Gaspar Graziani, la Teatrul Na- 
ționa! din București, a aflat dela A. 
Chibici-Râvneanu, de plecarea lui Ca- 
ragiale, după actul al IV-lea ; dar Titu 
Maiorescu îşi arătase o rezistenţă infe- 
rioară, strecurându-se afară. mai din 
vreme. (Studii şi documente literare, 
Junimea, III, scris. de la 29 Fevruarie 
1688). Până în ultimele-i zile, Slavici 
a rămas încredințat că tribulaţiile pic- 
sei sale, în doi ani înainte de repre- 
zentaţie, se datoriseră lui Caragiale: 
„Adevărul era, că întreaga urzeală era 
pornită de la bunul meu prieten 1. L. 
Caragiali, iar Mitică Olănescu nu era 
decât unealtă, poate inconștientă“. (In- 
chisorile mele, 1921, pag. 16). 

Când editorul C. Sfetea s'a hotărit 
să pună la contribuție capital, ca să 
scoaţă o „foaie ilustrată pentru fami- 


lie“, în felul revistei-magazin „Die 
Gartenlaube“, Caragiale sa alipit de 
doi ardeleni: de Slavici şi de Coșbuc. 
Așa a apărut „Vatra“. Dintr'un bilet, 
compus de Caragiale, se vede cum a 
apelat la Slavici, poate după ce se în- 
ţelesese cu ceiialţi. 
Dragă Slavici, 

Vrei să ne întâlnim într'o zi împreu- 
nă cu Coşbuc și cu Sfetea librarul, 
pentru ca să vorbim despre o afacere 
care desigur te-ar interesa? 

Dacă vrei, anunță-mă prin 0 carii 
postală când ai ji liber într'o seară și 
în ce loc ar fi mai bine să ne întâlnim. 
Se 'mţelege că îmi vei hotărî aceasta 
cu trei patru zile înainte ca să o put 
comunica şi celorlaţi, 

Salut 
CARAGIALE 

Luni 27 Oct. 1893. 

(c. p. închisă: Domnule Ion Slavici 
la Institutul Maniiu, Calea Moșilor 
120, Loco, inedită, în păstrarea d-lui 
prof. Scarlat Struţeanu: Vatra apare 
la 1 Ianuarie 1894). 

Scriindu-şi amintirile, Slavici n'a lă- 
sat să treacă nimic din neînțelegerile 
dintre el şi Caragiale, fie de ordin per- 
sonal, fie de idei. Viaţa îi rezervase a- 
tâţea neplăceri şi societatea româneas- 
că, cu alcătuirea ei, atâtea suferințe. 
încât până la urmă „cinismul“ lui Ca- 
ragiale i sa părut că nu era neîn- 
dreptăţit. 

SCIPIONE 1. BĂDESCU 

Cât priveşte pe Scipione I. Bădescu, 
a cărui existenţă s'a scurs, obscură, în 
provincie, el a avut prilejul să veri- 
tice norocos, sentimentul de camara” 
derie, toarte desvoltat la Caragiale. Pe 
când conducea Curierul român (1886- 
1904), la Botoşani, întrun ziar naţio- 
nal-liberal din localitate, „Botoșanii“, 
a apărut o notiţă („Scipione colabora- 
tar“, semnată Geo). în care se lua în 
râs afirmaţia lui Scipione Bădescu, că 
ar fi fost colaboratorul lui Eminescu 
şi Caragiale. Ba chiar se pretindea, că 
la întrebarea scrisă ce i sa pus lui 
Caragiale, dacă afirmaţia aceasta este 
adevărată, cl ar fi răspuns că Scipione 
făcea corecturi la Timpul, dar că era 
„un tip ridicol în cel mai înalt grau! 
și că de la el ar fi împrumutat dra- 
maturgul „multe trăsături caraghioase 
pentru tipurile din comediile“ sale, 
„cum e publicistul Rică Venturianu“ 
din „O noapte furtunoasă“. Bădescu, 
care publicase de curând în foileton, 
dări de seamă favorabile despre sre- 
vista istorică a lui Caragiale, „100 de 
ani“, i-a cerut (ser. inedită, Botoşani, 
12 Febr. 1899), să dea o desminţire, în 
care să precizeze că-și amintește de 
vremea fericită, de la 1880-1881, când 
au colaborat în redacţia „Timpului“. 
Scrisoarea lui Caragiale (O prețioasă 
surpriză, în Curierul român de la 13 


Fevruarie 1899) reamintește acele 
„scumpe timpuri trecute de la „Tim- 
pul“', — când strălucea pe scena tine- 


retului bucureștean celebrul trio Emi- 
nescu-Bădescu-Caragiale, — când gân- 
deam. speram și râdeam, împreună. 
așa de mult!“ Cu cordialitatea-i obiş- 
nvită, Caragiale îl numește pe Bădes- 
cu „vechiul meu dascăl în publicistică“ 
şi camaraderia lor, „mai bine de două- 
zeci şi cinci de ani de dragoste nestră- 
mutată“, 


G. COŞBUC 


Spirit negativist, nu prea dispus să 
admire, Caragiale era totuşi un neţăr- 
murit admirator al lui Coşbuc. Din- 
“run articol, de d-nii Mircea Rădules- 
cu şi Erneşt Ene (Flacăra, I, 7, 1911), 
il vedem pe autorul Scrisorii pierdute, 
citind extatic, la d. Mihail Dragomi- 
rescu acasă, din versurile lui Coşbuc. 


Maer, 24 an mort Pi [27 


[3 
a 
. 


[77 ati 


(n parere penali 1471 
apari pettiiml fie pnl sapate 
pmbur A fiem fe pre 
Pomana 
pm per baie Ta maree” 


pe pata ea i 





(eapra-ce Î 


Pre pn af e 


Catrenul de mai jos: 
Departe de strâmbele maluri 
Corabia'n goană trecea, 
Cântau despicatele valuri, 
Cântau şi matrozii pe ea. 

îl mișca până la lacrimi. 

„Simţiţi voi, mă, câtă artă, câtă sim- 
vire e în versurile acestea?“ 

De la fiul său, Luca, știm că „ma- 
rea lui admiraţie recădea asupra lui 
Coșbuc“. Seara la lampă, îl citea în 
familie, „cu glasul lui sigur, plin ce 
nespuse inflexiuni pentru diversele 
nuanţe pe cari le exprima poetul“. Mai 
ales, îi plăceau poeziile epice din Coș- 
buc, deoarece. structural, n'avea ade- 
renţă ia lirism. 

Caragiale îşi strămutase considera- 
ţia faţă de operă, în dragoste pentru 
omul, mai adesea tăcut, închis în sine, 
care şi înaintea unui pahar de vin, 
nu-şi prea deslega limba. Când Acade- 
mia Română i-a cinstit cu un mare 
premiu, opera de traducător şi când 
evenimentul a atras sărbătorirea lui 
Cosbuc, Caragiale a trecut peste neca- 





î. |. Caragiale 


zurile lui, cu instituţia și a luaţ cu- 
vântul, felicitând-o pe ea și pe Has- 
deu, raportorul care-i maltratase, al- 
tădată. (Opere, V pag. 477-478). 


AUREL C. POPOVICI 


Din vremea colaborării la Ziua lui 
G. Panu, se leagă cunoştinţa lui Cara- 
giale cu Auro! C. Popovici. De la yii- 
torul doctrinar al Stateior-Unile ale 
Austriei-Mari a cules informaţiile sale, 
cu privire la acțiunea lui Brote, pen- 
tru compunerea minunatului reportaj, 
„Din culisele chestiunii naţionale“. 

După 15 ani de la aceste evenimente, 
Caragiale îi scrie de la Beriin (6/19 
Aprilia 1911); 

„Frate Aureliu, în 1896, în ziarul 
„Ziua“, pe care-l dirija fie iertatul 
Panu... ai publicat tu o scrisoare pri- 
vitoare la  machinaţiunile Companiei 
Brote-Mangra; în urma acelei scrisori, 
am publicat și eu, după indicațiunile 
tale, țot în „Ziua“, şi apoi în broșură 
separată, „Culisele chestiunii naţio- 
nale“, 

Dacă ţi-e posibil, rogu-te, trimite-mi 
cât se poate mai degrabă, cu îndicareu 
precisă a numărului ziarului şi a zilei 
când a apărut, textul întreg, strict 
exact al acelei scrisori, precum aseme- 
nea, şi orice notă de introducere sau 
comentariu din partea redacțiunii... Aş- 
tept cu mare nerăbdare răspunsul tău, 
care m'ar ajuta mult la o lucrare pe 
care trebue s'o fac pentru „Românul“ 
(misiva, în arhiva Fundaţiei pentru Li- 
teratură şi Artă „Regele Carol I['%). 


- 


AZ 


„te BTS = 


Pai 
Je „fi, 


Inceputul şi semnătura scrisorii lui Vasile Goldiș 


D. HORIA PETRA-PETRESCU 


La Lipsca, tânărul Horia Petra-Pe- 
trescu, doctorand în litere, își alege ca 
subiect de teză de doctorat, la semi- 
narul de filologie romanică, al lui Wey- 
gand, opera lui Caragiale. Caragiale îi 
trimite cu acest prilej, mai vechiului 
său cunoscut, N. Petra-Potrescu, tată- 
lui, o scrisoare, în termeni bătrânești, 
de o aleasă onctuozitate. 

„De atâta vreme nu ne-am văzut, 
unul de altul nu ştiam nimica; dar iată 
că, de curând, am avut nespusa plă- 
cere să te revăz la Lipsca, în frumoasa 
arătare a unui june de douăzeci de ani. 
Să vă trăiască Horia, flăcău! dv, care 
mi-a făcut o excelentă impresie! 

Cu multă bucurie am constatat la 

dânsul o vie inteligenţă, luminată prin- 
tr'o lectură deja vastă la vârsta lui, 
apoi dragoste pentru cultura înaltă, o- 
nestitate în apucăturile mentale și o 
entuziastă ardoare juvenilă pentru 
cauzele mari. Pe lângă acestea, junele 
nostru are foarte sănătoase vederi mo- 
rale şi o purtare vrednică de laudă în 
societate. Fără pretentie nepotrivită, 
fără acea displăcută afecţie aşa de co- 
mună la tinerii din ziua de astăzi, to- 
tuși, fără stângăcie. deşi cu o nuanţă 
discretă de modestie şi cu acel bine- 
cuvântat dar de a roși. care sade atât 
de bine la douăzeci de ani, Horia se 
vede numaidecât a fi bun copil de oa- 
meni buni. E un tânăr desăvârsit, ca- 
re-ţi va purta cu onoare numele şi va 
fi o podoabă a societăţii noastre româ- 
nești. 
i Aşa, am rămas încântat de dânsul şi 
incă odată vă zic: să vă trăiască flă- 
căul, să vă bucuraţi ani îndelungați de 
succesele la care este menit, să-i să- 
rutaţi cununiile și să-i: binecuvântaţi 
urmașii ...“ (din 1906. inedită. în păs- 
trarea d-lui Horia Peţra-Peţrescu). 

La un chestionar al studiosului cer- 
cetător, Caragiale nu-și mai aminteşte 
la câte reviste si ziare a colaborat, „şi 
iscălit și neiscălit“e, 

„Eu, când am început a scrie, nu 
m'am gândit că are să vie în o vreme 
depărtată atâta onoare pentru mine, să 
se intereseze cineva de aşa amănunte 
ale vieţii mele de meseriaş; nu mi-a 
dat prin cap să ţin zi cu zi socoteala 
de data şi de natura lucrărilor mele, 
de împreiurările în care le-am produs 
şi de locul unde s'au publicat“. 

La drept vorbind, nu din lipsă de me- 
morie se trage acest răspuns, ci din do- 
rința secretă, a artistului, de a nu se 
scormoni prin încercările lui de tine- 
rețe, în care el nu sar mai recunoaşte 
bucuros. Cu aceeași alcătuire de artist, 
refuză date despre familia sa, invocând 
însă modeste scrupule, de mic-burgrez, 
care disociază arta de producătorul ei. 

„Cât despre aceasta (chestiune, n. n.), 
referitoare la familia mea, mărturisesc 
că nu 'nțeleg. Ce-are aface familia mea, 
care nu e nobiliară, cu operele mele? 
Și cu socotesc că d-ta desrre aceste o- 
pere vrei să faci un studiu critic de 
literatură si artă —— iar nn desnre umila 
mea familie vreunul eralnic“ (Wilmors- 
dorf, Berlin, 10/23 Oct. 1906. inedită,)... 

La îndemnul tânărului său amic, îi 
trimite la 12 Decemvrie, pentru numă- 
rul de sărbători al Tribunei din Arad 
(23 Decemvrie 1906), un „Cântec stu- 
denţesc“, semnat L.(uca), cu dorința 
să i se păstreze „punctuaţia și, de e po- 
sibil, și ortografia“. Pentru plăcerea 
lui Zarifopol, Caragiale comunică aces- 
tuia o variantă rostogănească, dialec- 
tală, inconvenabilă în foaia ardelenea- 
scă (cf. Opere, IV, textul tipărit, la pag. 
343 şi variantele la pag. 451). 

In anul următor, d. Horia Petra-Pe- 
trescu prezintă cititorilor „Tribunei' 
pe Ion Luca Caragiale intim (1/20 Lulie 


Minală gi daditi amice domnul, Sefu, 
0 eprepurare. heabephale” epe 40 ăi predate d, îndepi: 
rea. cuârtele ce utom dul jild Tecud . (Ain că fe e: 
d obră + fam mda * de Aer d Anu /; aparu 





_ cu Care nam Gual. Wet, Trier marar îm dr, tusa. 
ofrnda — Par: aha, ce dezfde- apăr Co” Qcapm dor ay, 
pe vară, prako erze Age de PRI „2 aolovel azi 
târ de prima tre. d Mucumy., n hitul aa dem 
d A0elop mame. în'a înalbodl, I cefannial „nd: un “105 
veste paid. o ge fietrit acd doâmiu, Erom., 
ca Tâtral vooyto/leugt a decsbnr. o bultala £ Se ada 
forvel. an Pdirtd redea, venerat, Vaal d efin. 
(ze ft cu A reoțaca. Cached, Tuhuat.. 
Fonbu celmonue 32 în ul terare 19%) pe 
Câpalea dn arce Cerpă NParalane- 2 Pat 


fa fa dezparr dp dau 4 fois o Verieare Gubh- 


Fa - 


Sorisoarea lui Caragiale 


de ȘERBAN CIOCULESCU 


1907, sub pseudonimul Ilie Marin); la 
sfârşitul articolului, care e un foarte 
interesant reportaj, scrie: „E de ligagă 
să mai adaug despre dragostea cea mare 
pe care o are pentru noi, transilvănenii, 
cari avem caractere şi convingeri“. 
Altădată, făgădueşte „ceva de ocazie 
pentru jubileul bătrânei decane a pre- 
sei române“, Gazeta Transilvaniei, in- 
trată în al 71-lea an de existenţă, în 
1908 (e. p. ilustr., 19 Fevruarie 1908). 


LA BUDAPESTA 


Către sfârşitul anului 1910, proec- 
tează o revistă literară şi îi desemnea- 
ză coperta: 

Momente libere 
(Publicaţie titerară. Apare din două 'n 
două duniinici. Pentru tot ce priveşte 
redacţia răspunde d. I. 1.. Caragiale) 

Num. 1. 

Budapesta 

Tipografia D. Birăuţiu 

VII, Istvanut |! 

1910. 

Fac-similu! în Rampa, 27 Sept. 1912, 
la articolul d-lui L. Paukerow: Cara- 
giale voia să scoată o revistă). 

Gândul acestei înjghebări i-a venit lui 
Caragiale după două vizite făcute stu- 
denţilor români dela Budapesta. Ocată, 
i-a cercetat pe neașteptate, la sediul 
lor, în cursul lunii Aprilie 1909, iar a 
doua oară, după ce-şi vestise sosirea 
printr'o telegramă, în Noemvrie, anu) 
următor, Atunci „se adunaseră asa în 
pripă vre-o 60—70 de tineri“ (Lupta, 
Budapesta, 30.XI/13.XI1 1910). Cara- 
giale petrecuse la Budapesta pe Cella 
Deiavrancea, despre care le-a spus că 
e un geniu, un fenomen. Pe studenţi, 
i-a îndemnat să nu facă politică. „Eu 
nu sunt preocupat de luntzle voastre, 
eu privesc de departe“. De asemenea, 
le-a mai recomandat să-și păstreze ti- 
nerețea, să nu fie pesimişti, să creadă 
în Dumnezeu și să-şi facă datoria. Le-a 
vorbit în pilde, motivându-şi limbaiul, 
prin nevoia economiei de timp şi jus- 
tificându-l retoricește, ca „întrebuin- 


aq a 


nerii au intonat cântecul „Pe-al nostru 
steag“, Caragiale a declarat că-l pre- 
feră imnului „Deşteaptă-te Române“, 
care este prea tânguitor. Cu acest pri- 
lej, și-a desvoitat câteva considerente 
contra poporanismului. deosebit de pre- 
țioase, de oarece până atunci se cam 
abținuse de a-şi rosti aversiunea. 

„Mă, de-acu să nu mai cântaţi pe ţă- 
ran cu pletele Jungi şi cu fiuerul de cro- 
ban pe buze. Azi flueră trenu. Să facoţi 
pe țărani un popor la nivou (nivel.n. n.) 
european. Să nu mai cântaţi opinca aia 
murdară. S'o curăţiţi și să-i soălați pi- 
cioru și să-i daţi opinci noi. Scurt! Să 
nu ne mai tâncuim! Scurt! Să învă- 
țăm cântece d'astea, mă, și să fim oa- 
menii faptelor...“ 

Prelungindu-și șederea printre tineri, 
până târziu noaptea, Caragiale şi i-a 
câştigat, aşa cum cucerise studențimea 
română dela Berlin și Minchen, prin 
varietatea și bogăţia cuvântului său. 
Cu cât înainta în vârstă, simţea mai 
mult preţul tinereţii şi dragoste de ti- 
nerime, în aj cărei potenţial de însu- 
şiri se încredea. De aceea, le-a spus 
studenţilor din Budapesta, cu o dra- 
goste părintească: „Voi toti sunteţi co- 
piii mei, ai lui nenea Iancu“. La o lună 
după această vizită, studentii şi studen- 
tele. adunate în serată corală, i-au tri- 
mis o c. p. (20 Dec. 1910), amintindu-i 
deviza :  „Pe-al nostru steag e scris 
unire“ și asigurându-l că se gândesc la 
maestru! lor şi-l asteaptă cu nerăhdare; 
urmează vreo cincizeci de semnături, 

In vederea scoaterii revistei, cu d. D. 
Birăuțiu. tipograf şi directorul foii 
„Ponorul român“, îl consultă pe d. Ho- 
ria Petra-Petrescu, punându-i aceste 
întrebări 

„1. Oare publicul cititor din Ardeal 
şi din Ungaria ar primi bucuros şi ar 
considera ca binevenită pentru cultura 
noastră o revistă strict-literară, de a că- 
rei onestitate profesională să garantez 
eu, cu semnătura mea, ca Director şi 
colaborator ? 

2. Aş întâmpina de undeva mpotri- 
viri, dacă nu chiar animosităţi, cari 
să-mi zădărnicească întreprinderea, pa- 
ralizându-mi pornirea la lucru ? 

3. M'aş putea bizui pe colaborarea 
D-tale gin când în când, și cari ar fi 
conditiile d-iale pentru aceasta ?“ (scri- 
soare inedită. 1/14 Tan. 1911). 

Din articolul d-lui L. Paukerow, se 
vede că Birăutiu, la încetarea Lunte:, în 
Decemvrie 1910, s'a gândit să scoată „o 
revistă ilustrată şi literară. ieftină și 
bună“ și i-a propus lui Caragiale eon- 
ducerea ei. Acesta îl invită la Berlin 
(scr. de la 2 Ian 1911), ca să examineze 
lucrul, cu seriozitatea cerută de vârsta 
sa, care nu-i mai îngădue experienţe 
riscate. Revista avea să fie hilunară. cu 
colaborarea scriitorilor: Cosbuc, Vlahu- 
ță, Delavrancea. Slavici, Goga, Lucaci, 
Iosif, Brătescu-Voinești, Agârbiceanu, 
Horia Petra-Petrescu si a scriitoarelor 
Maria Cunţan, Viora din Bihor și Hor- 
tense Pagubă. Caragiale alătură un 
chestionar, cu privire la tirai, costul 
tiparului şi al hârtiei, expenitia, câști- 
gul cuvenit editorului, împărțirea câş- 
tigului, colaborarea lui Liviu Popescu 
şi a d-lui L. Paukerow şi eventuala 
contributie a studentilor români din 
Budapesta. Birăuţiu răspunde că tiraiul 
ap: (i de 9000 exemplare. din cae: 3000 


(Urmare în pag. ultimă) 











—— 4 





Cartea străină 














LES LEPREUSES, 


roman de Henri de Montherlant 


-Parafrazând un notto aflător pe toate 
cărţile lui Edgar Walace putem spune 
în legătură cu opera autorului cicluiui 
Les jeunees fillos: este exclus să nu fii 
captivat de Henri de Montherlant, 

Rar este dat cititorului să găsească o 
lectură mai plăcută decât cea oferilă 
de romanele lui Montherlant.  Ast- 
fel se explică pentruce acest autor câș- 
tigă din zi în zi un număr mai mare de 
admiratori, 

Să ne reamintim penultima lui 
carte: I/€quinoze de Septembre, atât 
de lucidă şi de caustică. Vâlva produsă 
și încăpățânarea autorului de a pre- 
zenta publicuiui chiar ceeace editorul 
crezuse de cuviinţă să înlăture din mo- 
tive politice, pubiicând pasagiile în 
Nouvelle revue francaise, violența to- 
nului întrebuințat și logica strânsă a 
argumentaţiei, iată caracterisțice oare- 
cum ale lui Montherlant. 

Combativ şi ironic, mereu preocupat 
de ridiculizarea situaţiilor absurde, po- 
lemist cu rare calităţi, nepăsător la 
ceeace ar putea spune lumea, hotărît în- 
tr'o violenţă specific gaiică, spiritual 
şi fin, pătrunzător, latin de astă dată, 
Henri de Montherlant, după apariția 
amintitului Equinocţiu de Septembrie, 
a pregătit cu ardoare ultimul volum 
din ciclul Les jeunes filles, care a apă- 
rut în Iunie curent, pe de-o parte, în 
mare măsură, continuând cercetarea în- 
treprinsă în primele trci volume, pe de 
alta, și oarecum secundar, îndreptând 
ace și aluzii subtile împotriva poporu- 
lui pe care desigur îl iubeşte îiind fran- 
cez, dar și îl atacă cu violenţă, neier- 
tându-i greşelile și defectele ce-i preju- 
diciază faima, gloria și puterea, 

Dusman al femeilor, duşman al lui 
însuşi, fiindcă Montherlant este cx- 
trem de imparţial şi nu-și cruţă detec- 
tele, este şi neîndurat cu neamul pe 
care îl iubeşte, fiindcă îl iubeşte. 

Iată trei concluzii la care se ajunge 


după terminarea ciclului Les jeunes 
filles. 
Tipul eroului principal este Costa, 


Pierre Costa, devenit în ultimele roma- 
ne Costals din cauza unui incident cu 
un numit Costa care sa crezut vizat. 
Nu putem preciza până unde acesta re- 
prezintă pe autor şi de unde se dife- 
renţiază. Ceri, este că legătura dintre 
ei doi este mult mai mare şi mai pet- 
fectă, decât în general între autori şi 
eroii lor. O spunem aceasta fără nicio 
ezitare, fiindcă o dovedeşte unul din 
defectele, dacă se poate numi defect, 
al stilului lui Montherlant, retorismul. 

Există o atâta asemănare, o atâta 





identitate de gândire, între  Costals 
când gandeşte ei însuşi şi autor când 
intră 1n birui povesure, spre a-şi da 
păreri personaie, încât nu putem să nu 
rastrangem asupra autoruiui impresia 
ce ne-o „asă eroul. 

Are părţi urue în caracterul său, 
Cosuais. bacă privim întreg ciclul, sar 
părea un tip josnic, trivial, prea rău 
pentru a fi scuzat, şi explicaţia pare că 
ii atenuiază conduita. Atenuări.e isvo- 
răsc din convingerea câteodată reali- 
tate, câteodată exagerată, că toţi oa“ 
menii sunt inferiori, şi esenţial pentru 
precizarea tipului, fără ca eroul tostals 
să ţie cuiva superior sau din convinge- 
rea că femeile sunt pline de cusururi, 
ce atrag iiresc tratamentul ce i se dă. 
La capitolul acesta violenţa devine une- 
ori umulitoare, zdrobitoare. 

Eroinele sunt două; Solange Daudil- 
lat şi Andree Haquebaut. Mai sunț in 
roman și alte iemei, cu roluri uneori 
importante, ioate însă se reduc, la siâr- 
şit, la una singură luată drept caracte- 
ristică, la Anuree Haguebaut, 

La verite eclatait: ioutes les femmes 
staient Andre Hagquebaut. Andr6e Ha- 
quebaut apparaissait telle une sorte 
de gigantesque idole — plus grande 
gue nature, comme l'Athena de Phi- 
dias, et, comme elle, ă la Lois eifrayante 
ridicule et grandiose — faite de tout 
le sexe, de milliards et de milliards de 
personnes du sexe qui venăent sy 
engouirer et y  ressortaient avec tous 
leurs visages. Andre Haquebaut €tait 
la femme. 

Pasagiul este edificator şi putem în- 
lăturând ficţiunile să numim eroii: 
Un Montherlant puţin transformat în 
fața femeii în general, pe care o dis- 
prețueşte. Din ce cauză! Patru volume 
tratează explicit chestiunea aceasta 
şi o concluzie scurtă de câteva pagini, 
concentrează cecace sa răspândit în 
substanţa întregului ciclu, parcă spre a 
răbuini încăodată împotriva femeii, cu 
o patimă şi o violență neobișnuită. 

— La îemme est trop infirme pour 
supporter la reaiite: la reaiite este pour 
elle une blessure: D'oi les „refuges“: 
amour, religion, superstition, mytho- 
manie, convenances, idealisme. Fal- 
sifie de fisage et du corps (ă cause de 
son infirmite), elle ne se sentă l'aise 
que dans un univers falsifie. 

Sc cbservă din pasagiul citat nota de 
realism stringent a lui Montherlant în 
opoziţie fără îndoială cu  misticitatea 
care pentru alţi autori pare a fi o ten- 
dinţă a epocii actuale. 

Toate acestea îl situează desigur în 


UNIVERSUL LITERAR 


de VICTOR POPESCU 


rândul criticilor mai de grabă decât 
al literaţilor făcând din Montherlant 
un scriitor de genul mult gustat al 
pamfletului. 

— L'histoire de l'humanită, depuis 
Eve, este lhitoire des efforts faits par 
la femme pour que lhomme soit a- 
moindri, et doupe, afin qu'il devienne 
son €gal. 

Montherlant este ferm convins pe po- 
ziția lui, privind femeia ca pe un vi- 
TUS, 

Misterul și căldura dragostei nu se 
întâlnesc tratate în opera lui Monther- 
lant. Dece ? Din nou ne putem referi la 
cele patru volume Les jeunes filles. 
Desprinsă din dialoguri şi consideraţii 
multiple, ar fi imposibilitatea femeii de 
a se apropia de iubirea pe care o aş- 
teaptă de la ea bărbatul. Ar fi exage- 
rarea, încăpăţânarea cu care o femeie 
vrea să fie totul în fața unui om, când 
acest lucru nu se poate. Ar fi prostia 
femeii. 

Concluzia la care ajunge Costals, la 


sfârşitul volumului, este concluzia 
demnă de un „coureur“ de ultima 
clasă. 


Incă o aventură terminată, totul este 
în regulă, vom porni la o nouă încer- 
care. Poate mai experimentați, poate 
nu, esenţial numai că trecutul este de- 
finitiv închis cu toate rănile sufleteşti 
lăsate în inima vreunei femei. 

Spiritul bărbatului nu se poate opii 
la asemenea  micimi. El,  Costals în 
speță va continua probabil şi mai de- 
parte să-şi reverse spiritul, să defi- 
nească revistele de teatru şi cinema. 
drept moduri metodice de a semnaia 
parizienilor felul cum îşi vor pierde 
timpul, filmele americane drept perfec- 
ție tehnică în serviciul creştinismului, 
că în orişice femee este în stare laten- 
tă, o femee de stradă gata să renască. 

Şi observaţii, în legătură cu litera- 
tura, ca 

— Si je pense que la roman est un 
genre perime! Non monsieur, ce qui 
est perime, c'est absence au taient, -— 
și despre kranţa lui. 

— La vie trancaise est parcourue 
sans cesse par les kols. 

Scânteetoare, plină de vervă, cartea 
ultimă ain cicuui Les jeunes tilles, în- 
chide cu siguranță caracteristica lui 
Montherlant, o autocercetare, o situare 
a lui in câarul vieți actua.e, privind 
cu imparţialitate şi lumea și pe el spre 
a pune în evidenţă spiritul omului și 
ritmul ce ne înconjoară. 


ra if e taia ee O 
a E a a a ar tree 


Cronica muzicală 





„TURANDOIT“ de Puccini, 
la castelul „San Giusto' 
din Trieste 


Marea organizaţie italiană 
a spectacolelor estivale în 
aer liber, în avântul impu” 
nător al activităţei tot mai 
extinse ce susține, înfăptuinăd 
o înălțătoare operă de cultu- 
ră populară, iniţiată de Duce, 
cuprinde, în raza acţiunei ei 
tot mai largi, noi centre, în- 
firipează noi focare de viaţă 
artistică, în tot cuprinsul I- 
taliei. 

Sunt doi ani de când, în 
incinta castelului „San Giu- 
sto“ din Trieste, s'a amena- 





Franco Lo Giudice 


jat un teatru în acr liber, în 
foarte  isbutite condițiuni. 
Şease mii de locuri, în majo- 
ritate în „parter“ul, dispus 
în evantaliu, iar restul în pi- 
toreşti tribune așezate la fe- 
lurite înălțimi, în galeriile și 
pe meterezele şi balcoanele 
de piatră ale castelului. 
Podoabă a oraşului Trie- 
ste, castelul San Giusto este 
situat pe-o înălțime din cen- 
trul oraşului. Restaurat în a- 
mănunțime acum câțiva ani, 
înconjurat de plantaţii deco- 
rative, de terase cu largi pri- 
veliști dealungul țărmului 
pictural al Adriaticei, de- 
servit de serpentine asfalta- 
te, de poteci prin parcuri 


proaspăt tăiate, de scări mo- 
numentale, „San Giusto“, 
punct turistic însemnat al 
'Triestului, este şi un perma- 
nent muzeu, iar, în timpul 
verii, operă sub cer deschis, 
cu o importantă stagiune. 
Dotat şi cu o excelentă acu- 
stică, teatrul „San Giusto“ 
s'a afirmat cu un temei arti- 
stic care îi asigură stagiunei 
lirice ce adăpostește, unul 
din locurile de cinste, ale în- 
iregei rețele de reprezentații 
de operă, ce brăzdează Italia. 

Incredintată  direcţiunei 
Teatrului Verdi, vara muzi- 
cală Triestină a acestui an a 
prezentat trei opere, fiecare 
de mai multe ori: „Giocon- 
da“, de Ponchielli, „Rigolet- 
to“, de Verdi şi „„Lurandot', 
de Puccini. „Turanaot' este 
ultima operă compusă de 
Puccini. Rămasă netermina- 
tă, Puccini înfrânt fiind de 
răul ce-i ruina viaţa, înainte 
de a putea săvârşi ultimele 
scene ale lucrării, „Turan- 
dot“ a fost continuată de 
Franco Alfano, în chip cât 
mai apropiat posibil de ve- 
derile şi caracteristicele mu- 
zicale ale maestrului şi cât 
mai în concordanță cu con” 
textul, dar, cum era și firesc, 
fără a găsi acele peroraţiuni 
finale și acea strălucire pe 
care, de sigur, autorul le pă- 
stra încheierei. Fără discor- 
danțe, lucrată cu  măestrie, 
concluzia operei aduce to- 
tuși, odată cu accea strângere 
de inimă ce însoţeşte gândul 
operei curmate în plină ac- 
țiune de suferinţa şi moartea 
autorului, o impresie de pru- 
denţă, de rezervă, de laco- 
nism, în contribuţia lui 
Franco Alfano, deși măestria 
e indiscutabilă. 

Lucrul era de altfel inevi- 
tabil și uşor de înţeles, iar 
meritele lui Alfano nu nu- 


mai că nu sunt cu nimic scă- 
zure, dar merită să atraga o 
deosebiuă  recunoșiința pen” 
tru a ii tăcut posibua nirncei 
italiene beneiicerea de încă 
o operă de succes a lui Puc- 
cin. 

Libretul, de Giuseppe A- 
Gami şi henato Simu este 
împletit din povestea unei 
prea frumoase prințese ori- 
entale, care vestește ţara, că 
nu va lua în căsătorie decât 
pe acel pretendent regesc 
ce-i va răspunde la trei în- 
trebări iar pe învinşi, îi va 
condamna la moarte. Un 
principe necunoscut, răspun- 
de la întrebări, uimind tot 
poporul de față, dar nu-şi 
destăinuește numele, sub 
nici o ameninţare. 

Sacrificiul unei sclave, 
Liu, care deşi cunoaște secre- 
tul, preferă să moară decât 
să-l divulge, alte tragice și 
ciudate peripeții ale  acţiu- 
nei, sunt sfârşite cu înfrân- 
gerea trufiei şi  cruzimei 
prințesei Turandot, care de- 
vine soţia principelui necu- 
noscut. 





Antonio Votto 


Puccini găsește un darnic 
prilej, în faţa acestui subiect, 
de a-şi desfășura  fantasia, 
de a ţese o muzică scăldată 
în pitoresc exotic, de a crea 
o atmosferă sonoră sumptu- 
oasă, bizară, de un orienta- 
lism de esenţă proprie, de 
deosebit relief ţeatral şi abi- 
lă sugestivitațe. Temerităţile 
de scriere abundă. Disonan- 
ţa predomină, dar astfel mă- 


estrită, în cât să permită 
cântului toată libertatea şi 
miăcerea de linie, cu melo- 
dismul „puccinian” din tre- 
cuteie opere. 

Coioritul orchestral viu şi 
bogat, importantele părți co- 
rale, scenele de umor muzi- 
cal, de şarjă ușoară şi înde- 
mânatecă, alternând cu mo” 
mentele dramatice, care sunt 
exploatate cât mai plin în 
structură şi accente, arii, an- 
sambluri, scrise cu meșteșug 
evoluat, împlinesc din toate 
părțile interesul întregei des- 
făşurări, susţinând-o corsat. 

Interpretarea a fost foarte 
frumoasă. Iolanda  Magnoni 
(prințesa Turandot) a găsit 
rolului elan dramatic şi pre- 
stanță, cântându-l totodată 
cu resurse şi conducere de 
glas sigure şi bogat armoni- 
zate. 

Franco Lo Giudice a cân- 
tat cu puternică avântare şi 
calde accente rolul principe” 
lui necunoscut, obţinând de 
asemeni mare succes. 

Graţie vocală, nuanţată 
muzicalitate, emoție  expre- 
sivă în interpretarea, tot 
foarte reușită, a d-nei Tina 
Santeri (Liu). 

Cei trei miniştri, Ping, 
Pang, Pong, au fost compuşi 
cu vervă iscusită de d-nii 
Leone Paci, Luigi Cilla și 
Miro Lozzi, care le-au subli- 
niat și ingenioasa tramă vo- 
cală, cu vie pricepere. 

D-nii Italo Taio, Carlo 
Bearzi şi Renato Guerra au 
asigurat celorlalte roluri în- 
tregul lor rost scenic şi mu” 
zical. 

Corurile, deosebit de isbu- 
tite, pregătite de maestrul 
Ottorino Vertova, au contri- 
buit temeinic la succesul in= 
terpretărei. 

Montarea a creiat specta- 
colului un cadru fastuos şi 
strălucitor. 

Regia d-lui Domenico Me- 
ssina, în deplină concordan- 
ță cu cerinţele operei. 

Maestrul Antonino Votto, 
dirijor şi director al specta- 
colelor, a ritmat interpreta- 
rea în fericite condițiuni, gă- 
sindu-i impuls expresiv, vi- 
talitate şi nerv, 


ROMEO ALEXANDRESCU 








26 August 1939 —=—== 


STILUL ROMANESC 


Mulţi sunt acei cari socotesc arhitec- 
tura veche românească de nefolosit în 
clădirea modernă. 

— Cum se poate —zic ei —să 
croim casele actuale, după un stil bă- 
trân de veacuri, când astăzi sunt alte 
cerințe şi tehnica dispune de alte mij- 
loacc?... Casele pe vremuri aveau un 
rost gospodăresc, pe când marile con- 
strucții de azi, mai ales la orașe, sunt 
destinate publicului și multe din ele 
au un caracter comercial. Așa sunt 
magazinele, teatrele, administrațiuni, 
gări, spitale, etc. 

Ar fi după ei, ca prefacerile cerute 
de civilizația actuală să se închisteze în 
tipicuri stabilite în vremuri îndepăr- 
tate, când se trăia o altă viaţă, în cu 
totul alt ritm şi în alte condițiuni so- 
ciale. 


Nu e mult de pe timpul cândnu 
existau la noi gări, teatre, fabrici, pa- 
late administrative, bănci, atenee, etc. 
Deci cum vom putea da acestor clădiri 
moderne, caractere arhitecturale  păs- 
trate de sute de ani numai prin satele 
și mânăstirile noastre ? 

Alţii tăgăduese chiar originalitatea 


arhitecturii românești, sub cuvânt că 
în afară de câteva elemente proprii 
artei ţărăneşti, ea este aproape cu to- 
tul influențată de arhitectura străină, 
prin mijlocirea a diferiţi meşteri, che- 
maţi sau veniţi pe pământul românesc, 
Și cărora li se datorește ridicarea tutu- 
ror acelor monumente, cari astăzi fac 
parte din patrimoniul nostru naţional. 

Unii iarăși sunt de părere, că o casă 
în stil românesc îşi are rostul în ca- 
drul naturii dela ţară, adică înconju- 
rată de o curte marc, cu grădină de 
pomi care să slujească de fond pereţi- 
lor albi ai casei. 

Așa cum sunt înşirate casele pe stră- 
zile oraşelor, unele lângă altele, de di- 
ferite stiluri şi mărimi, ar fi un lucru 
nepotrivit, pentru o clădire în stil ro- 
mânesc, lipsită de cadrul ei firesc, să 
stea înghesuită într'un amestec de ar- 
hitectură cosmopolită. 

Ceva mai mult, însuși mobilierul şi 
decorația interioară trebue să fie con- 
cepute în acelaș caracter, pentru ca să 
existe o unitate. 

— Ce rost ar avea, o decorație ins- 
pirată după vechile isvoade  româ- 
neşti, apiicată pe pereţii unci case croi- 
te in bn arhiecuurale strămneț... O lu- 
crare de stil adevărat, cere ca întreaga 
ei tăptură să trăiască și să respire aerul 
particular al stilului adoptat, iar nu să 
înșele aparenţa printr'o haină de  îm- 
prumut !,.. 

Cam așa gândesc cei ce privesc cu 
oarecare ingrijorare, diferitele inter- 
pretări ce se dau reînvierii stilului ro- 
mânesc vechiu, in arhitectura noastră 
actuală. Şi, pentrucă suntem plecaţi pe 
această cale cu gând curat şi cu obiec- 
tivitate, le primim părerile, ca pe ale 
unor tovarăși de preocupări. 

Totuşi, examinâna cu nepărtinire si- 
tuaţia desvoitării actuale a arhitecturii 
naționale, pe bazele trecutului, trebue 
să recunoaşiem că această stare de lu- 
cruri ste oarecum lirească, întrucâi 
noi ne-am redeșteptat la o viață pro- 
prie naţională abia de o jumătate de 
veac, în care timp am suferit multe in- 
fluențe din afară. 

Arta noastră națională s'a oprit a- 
proape brusc la începutul veacului 18, 
odata cu stingerea domniilor pământe- 
ne și a stat in amorţire aproape 130 
ani, pe tot timpul domniilor ianariote 
și al ocupaţiilor străine, In acest timp 
parte din monumeniele vechi ale ţării 
sau ruinat, parte sau transformat și 
doar puţine sau menţinut în vechea 
lor alcătuire, şi acestea rău întreţinute. 

In acelaş pas cu arta monumentală 
bisericească, înflorită şi păstrată prin 
mânăstiri şi biserici, arta țărănească, 
uitată şi neștiută de nimeni, a conti- 
nuat să trăiască, ascunsă prin coclau- 
rile munților şi să păstreze neschimbat 
germencle care mai târziu trebuia să 
încoițcască. 

In afară de aceste isvoare de artă ro- 
mânească, mai sunt casele boerești, cu- 
lele şi palatele domnești, a căror arhi- 
tectură ține oarecum mijlocia între arta 
bisericească şi cea țărăncască, deşi în 
ele se resimte influenţa străină, grație 
legăturile ce aveau vocvuzii şi boctii 
noștri, cu lumea orientului şi chiar a 
occidentului. 

Urmând firul istoriei, se poate spune 
că dela 1859, odată cu Unirea Principa- 
telor, a început o nouă viață socială, și 





Poartă oltenească 


de ION D. TRAJANESCU 
arhitect 


o nouă îndrumare pentru artele româ- 
neşti. După războiul Independenţei, sau 
deschis larg porţile civihzaţiei occiden- 
tale și în acest răstimp sa infăptuit a- 
cel noian de prefaceri care a pricinuit 
sacriiicarea multora din vechile noastre 
monumente pe altarul României  mo- 
derne. ce sal, 
In timpul domnitorului Cuza, cu pri- 
lejul secularizării averilor mânăstirești 
s'a cercetat în deaproape starea mânăs- 
tirilor şi bisericilor vechi de secole şi 
s'a putut cunoaște nepreţuita comoară 
încăpută prin vitregia timpurilor pe 
mâna călugărilor dela Sf. Munte Athos, 
Mânăstirile închinate, care interesau 
pe călugării greci numai în măsura ve- 
niturilor ce puteau produce prin do- 
meniile lor, neîngrijite, erau căzute în 
păragină. 

In timpul domniei Regelui Carol I 
S'au luat primele măsuri de conservare 
şi restaurare. A fost chemat arhitectul 
francez Leconte de Nouy, sub îngriji- 
rea căruia sau reconstruit din teme.ie 
biserica sf. Dumitru din Craiova, ctito- 
ria lui Matei Basarab şi biserica sf. Ni- 
culae Domnesc din Iaşi, ctitoria voevo- 


RER 


FITI, 
la apa SN 





dului Ştefan cel Mare. De asemenca 
s'au restaurat și consolidat Curtea de 
Argeş, ctitoria lui Neagor Basarab; mi- 
tropolia din Târgovişte, ctitoria lui Ma- 
tei Basarab și Constantin Brâncoveanu; 
cum și Trei Brarhi din Iași, a lui Duca 
Vodă. La aceste monumente istorice, 
arhitectul restaurator a căutat să păs- 
treze cât mai neatinsă vechea alcătuire, 
totuşi a introaus unele modificări la 
învelitori, cari cu timpul suferiseră pre- 
faceri, cum şi la uneie eiemente deco- 
rative, inspirat de arta clasică bizan- 
tină, schimbând astfel în oarecare mâă- 
sură aspectul lor primitiv. 

Tot în această epocă, sau început de 
către Stat, lucrari ae restaurare şi la 
alte biserzci istorice, sub ingrijirea ar- 
hitecţilor români 1 Băicoianu, uLh. Ste- 
Tian şi N. Gabrieiescu şi anume la bise- 
mcile Si. Gheorghe din Hâr.ău, Sf. Ni- 
culae din laşi şi Pătrăuți din Boto- 
Şani, 

Conservarea şi restaurarea  monu- 
menteior noastre isvorice iiind o ches- 
tiune de interes naţional, s'a instituit 
în 1892 „Comisiunea monumentelor is- 
torice”* sub a cărei ingrijire s au cercetat 
toate monumentele națona.e și istorice 
din ţară şi prin putere de lege s'au tre- 
cut în pavrimomul Statului, încât în a- 
cest răstimp s'au înlăptuit o scamă de 
restaurări la diferite monumente, res- 
pectându-se formele originare şi deci 
păstrându-li-se valoarea documentară. 

Cu modul acesta s'a pus capăt peri- 
colului ce ameninţa vechile noastre 
monumente, în urma diteritelor trans-= 
formări iăcuie de către teluriţi stăpâ- 
nitori vremelnici. Asttel în timpul 
domnitorilor Știrbey şi Bibescu, prin 
arhitecţii austriaci Schlater, Olein şi 
Benis, s'au reparat și transformat bi- 
sericile şi cascie mănăstireşii deia Bis- 
trița şi Arnota din Vâlcea, Tismana 
din Gorj şi Dealul Mare din Dâmbo- 
viţa. 

Pe timpul stăpânirii austro-ungare 
în Ardeal şi Bucovina au fost restau- 
rate castelul Hunedoara de către ar- 
hitectul Ștefan Moller, cum și bisericile 
Mirăuţii şi sf. Gheorghe din Suceava, şi 
sf. Ion din Câmpulungul Bucovinei, de 
către arhitectul vienez K. A. Rom- 
stârter, | „ge 

Multe din aceste reparațiuni și 
transformări aduse vecmlor noastre 
monumente istorice de către mâini stră- 
ine, au fost înfăptuite fără respectul 
cuvenit trecutului românesc, fără cu- 
noașterea stilului lor. 

Au fost distruse ziduri, zugrăveli şi 
inscripţii, elemente organice, cari nu 
sau mai putut reface, aşa încât monu- 
mentele astfel! restaurate au pierdut 
mult din valoarea artistică și  docu- 
mentară. 


P. S. In articolul nostru trecut s'au 
strecurat câteva greşeli de tipar. 

Astie]l în rândul 44: în loc de Gheor- 
ghe Balş s'a cules Gh. Bueș. 

Semnalăm deasemenea două gre- 
şoli cari alțerează construcţia corectă a 
frazei : 

In rândul 6 să se citească: a desveli 
în loc de a se desveli, 

In rândul 19: în loc de momentul cel 
propice, momentul cel mai potrivit. 


———— 26 August 1939 


AA 
i BL) 
NA, 
i sp 


E: 


cj 
“A A 


nea 7 
As 











„ASTA NU-I NIMIC“, 

Una din cele mai insuportabile plic- 
tiseli ale călătoriei este inevitabila 
conversaţie a  tovarășuiui de drum, 
care-ţi vorbeşte despre locuri mult mai 
frumoase decât acestea pe care le stră- 
baţi acum, sau despre locurile acestea 
văzute în condiţii mult mai bune (cu ma- 
şina, într'o companie interesantă, în 
timpul festivităților, în luna Mai, pe 
noapte cu lună, etc). In păcatul acesta, 
dealtfel, cad cei mai mulți dintre noi; 
chiar și cei mai sobri, chiar şi cei mai 
gencroşi. Foarte puţini rezistă ispitei, 
foarte puţini au tăria să fie prezenți în 
peisajul pe care-l străbat. In Delta 
Dunării, cineva îți vorbește despre Ri- 
viera, întocmai după cum tovarășul 
„umblat“ de lângă d-ta îți temperează 
entuziasmul şi emoția unei nopți pe 
Mediterana, spunându-ţi că nicăieri ma- 
rea nu e mai trumoasă ca în golful Me- 
xicului. De bunăseamă că acelaş tova- 
răș, dacă v'aţi afla amândoi în golful 
Mexicului, ţi-ar vorbi despre bgee sau 
Marea Nordului. 

Căci niciun peisaj nu e destul de 
strivitor pentru asemenea oameni. 
Când stai acasă şi citeşti impresiile al- 
tora despre tărâmuri depărtate, ai cre- 
dinţa că oamenii aceia au călătorit ca 
într'un fel de hipnoză, fascinati de de- 
cor, de tainele locului. De cele mai 
multe ori, nu se întâmplă aşa. Marea 
Roşie, care ţie ți se pare o mare de 
basm, nu  împiedecă pe foarte mulţi 
să-ți vorbească, atunci când o. străbaţi, 
de frumuseţile altor mări orientale. În 
colonii, mai ales, conversaţia din tren, 
se poartă aproape întotdeauna asupra 
altor ţări decât cea în care te afii. Cât 
este India de turburătoare, vei auzi 
vorbindu-se în tren de Papua sau New- 
York, chiar dacă te afli în cele mai 
prodigioase peisaje din câte are Asia. 
La Calcutta, conversaţia piină de nos- 
talgii, se poartă asupra Singaporului, 
iar la Singapore începi să auzi vorbin- 
du-se sfâşictor despre Paris şi Londra. 
Nicăieri nu e destul de frumos, destul 
de extraordinar ; spiritul omului dore- 
şte mereu altceva, îşi aminteşte necon- 
tenit de alte locuri, regretându-le. 

Poate că lucrurile nu sunt nici atât 
de simple, nici atât de frivole: pe cât 
par la prima vedere. Poate că e mai 
mult decât nevoia de lăudăroşenie în 
conversaţia tovarăşului de drum. Omul 
suportă anevoie o mare frumuseţe, în- 
tocmai după cum suportă anevoie orice 
lucru „mare“ (orice lucru absolut : cre- 
dința, dragostea, eroismul, moraia). În 
fața unui peisaj turburător, subcon- 
ştientul îl ajută să iugă, să nu lie pre- 
zent, îndemnându-l să se gândească la 
altceva — numai să nu fie silit să e- 
puizeze frumuseţea ciipei de față, care 
l-ar strivi. Amintirea aitor frumuseți 
este şi ea un mijloc de conservare. Căci 
dacă omul ar trăi cu intensitate toate 
împrejurările vieţii lui, dacă ar rămâ- 
ne, adică, totdeauna prezent în clipă — 
sar consuma ca o incandescență... 


ETP ALTERA PARS 

Dar poate că e mai adevărată o altă 
explicaţie. O călătorie, cât ar fi ea de 
modestă, se leagă invariabil în conştiin- 
ţa fiecăruia dintre noi de călătoriile 
precedente, chiar dacă e despărțită, de 
ultima din cele, de un lung șir de ani. 
Altfel spus, călătoriile alcătuesc laolal- 
tă, un continuu organic, calitativ deose- 
bit de masivele intervale de timp, din- 
tre elc, care aparţin întrun anumit 
sens timpului „profan“, neutru, nesem- 
nificativ. O călătorie se leagă de alta, 
aşa cum, în calendarul sacru, o sărbă- 
toare se leagă de cealaltă, direct, fără 
fractura zilelor profane. In corpul mis- 
tic al timpului liturgic, o Duminică se 
leagă direct de Duminica sau de săr- 
bătoarea precedentă. Timpul liturgic 
alcătuieşte un continuu care nu are 
nimic deaface cu timpul profan; sunt 
pe alte niveluri. Ultimul ceas al unei 
Duminici nu se leagă de primul ceas ai 
zilei de Luni — ci de primul ceas al 
Duminicii care vine. (Am apăsat puţin 
exemplificarea, pentru a-i facilita înțe- 
legerea. De fapt, şi în celelalte zile ale 
săptămânii surit ceasuri liturgice, sacre, 
care se lcagă între ele, însă, în acelaș 
chip, fără a fi despărțite de ceasurile 
profane). 

Și atunci, nu e de loc de mirare că 
cei mai mulţi dintre cititori își amin- 
tesc — mai ales în momentele optime 
şi în peisajele turburătoare — frag- 
mente din călătoriile lor precedente. i 
o continuare firească a unui mic mira- 
col. Pentrucă, fie că e vorba de o plim- 
bare în munţi, fie că este o expediţie 
într'un continent colorat — călătoria 
rămâne întrun anumit sens un lucru 
miraculos. 

Dacă n'ar fi decât sentimentul de 
realitate a vieţii, sentiment pe care îl 
promovează orice deslipire de mediul 
neutralizat printr'o prea lungă şedere, 
şi încă sar putea vorbi de „miracol“. 
Căci funcţia acestuia din urmă, se ştie, 
este de a pune pe om față 'n faţă cu 
realitatea. In prezenţa unui miracol, îţi 





X7  RHINUL, 


dai seama că iot ce-ai cunoscut până 
atunci, a fost iiuzie vană, spectacol ne- 
semnificativ, deșerlăciune... 

Dar toate acestea, evident, nu fac 
mai puţin iritantă convorbirea tovarăși- 
lor de drum  carc-ți vorbesc de alte 
locuri, mai frumoase... 


FRAŢII INAMICI 


Iată-i aci, foarte aproape de malul 
fluviului, pe două vârfuri de munți, 
răpăstioase. Sunt două ruini de caste» 
le măreţe în pustictatea lor romantică: 
Liebenstein şi Sterrenberg. Sau cum îi 


se mai spune : Die feindlichen Brueder,: 


La picioarele muntelui, oglindindu-și 
zidurile roșcate în ape:e Hhinului, o 
mânăstire : Bornhofen. 

Ai timp câteva minute să priveşti 
ruinele acestea aspre, orgolioase în de- 
zolarea lor împietrită. Alunecarea lene- 
șă a vaporului îți ajută să le contempii, 
oarecum însufleţindu-le, rotindu-le lin 
în faţa priviri.or. Pare că-și iau în se- 
rios porecla; pare că se sfidează, peste 
prăpastis, în ciuda zidurilor măcinate 
şi a turnurilor părăginite. Singura lor 
măreție asta a mai rămas: să ilustreze, 
în piatră, cea mai deprimantă formulă 
a vieții : fraţii inamici. 

Și cum sunt dispus să găsesc pretu- 
tindeni sensuri absconse, nu mă miră 
deloc amănuntul că tocmai la poaleie 
acestor munţi, care-și poartă pe culmi 
ruinele vrăjmaşe, tocmai aici sa înăl- 
țat, timidă, o mânăstire. Ca și cum ar 
aminti trecătorilor că formula vieții 
poate fi corectată de Revelaţie, de crez- 
tinism ; că traţii aceia inamici de pe 
munte, nu sunt decât o copie telurică 
a străvechiului model: Cain și Abel, 
anulat însă de o altă pătimirie, a Mân- 
tuitoruiui. 

Am sentimentul că nu greşesc iden- 
tificând clsmentele dramei umane în 


natură şi în ruinele lucrurilor ridicate : 





de mâna omului. Orice religie e o carțe 
pecetluită cu șapte peceți pentru ace- 
la care nu înţelege că martorii credin- 
țelor și 'gândurilor omului vechiu se 
găsesc întotdeauna în natură. Căderea 
omu:ui în îstorie a adus cu sine parti- 
ciparea naturii la istorie, Natura nu 
imită numai opera de artă, cum spunea 
paradoxul lui Oscar Wilde; îi imită, 
uneori, şi dramele — şi încă nu pe cele 
mai grandioase... 


CASTELE 


Cerul începe să se întunece, Pe ne- 
simţite, peisajul se schimbă. Am lăsat 
în urmă munţii. Dela Boppard, Rhinul 
coteşte brusc până la Oberspey, apoi 
din nou se îndreaptă pieziș, către stân- 
ga, trecând prin faţa faimosului castel 
Stolzenfels, restaurat la începutul seco- 
lului trecut. Inainte de a ajunge la Ko- 
blentz, ultimii munţi se înghesuiesc în 
jurul râv.ui L.ahn. Nu auzi decât nu- 
miri faimoase:  Marksburg,  Laneck, 
WalMahrtskireche. Castelul Marksburg, 
se zărește intreg, deşi a fost clădit 
acum o mie şi mai bine de ani. Se ştia 
de el încă din 882, aflu. 

Ești atât de copleșit de castele, care 
se aliniază parcă tot mai dese, pe am- 
bele maluri, încât descoperi deodată că 
nu ştii nimic despre ele, că viziunea 
lor îți evocă în cel mai bun caz un Ev 
Mediu germanic de carton colorat sau 
roman foileton — și-ţi propui, atunci, 
să te informezi serios, cu cel dintâi pri- 
lej, asupra acestui important sector al 
istoriei europene. Adevărul este că ori- 
ce călătorie îţi pune într'o lumină cru- 
dă, uimitoare, lipsurile culturii. Nică- 
ieri nu-ți dai mai bine seama de ig- 
noranța ta decât într'un muzeu sau în- 
ir'o țară în care istoria a lăsat urme la 
fiecare pas. 

E suficient ca sentimentul acesta, al 
istoriei, al trecutului, să te năpădească, 
pentruca peisajul Hhinului să capete 
deodată o cu totul altă semnificaţie. 
Dealtfel, nu mai e lumina aceia plăcu- 
tă de dimineaţă, și nici sonoritatea nu 
mai e aceiași. Văzduhul e greu. Ziua se 
îndreaptă către sfârşit. O bună parte a 
cerului s'a acoperit cu nori. Şi vântul 
acesta care te loveşte rece, cu miros de 
ploaie, îți amintește că fluviul poate să 
despartă, că apele lui, amestecate cu a- 
tâta sânge, fac parte din istorie. Peisa- 
jul lui pierde treptat întâietatea. 

De unde vine obsesia aceasta a îsto- 
riei dramatice, în sensul ei primordial 
de luptă şi cataclism, pe care ţi-o lasă, 
dintre toate momentele trecutului, nu- 
mai castelele medievale? Oamenii nu 





UNIVERSUL LITERAR 


s'au măcelărit numai în Evul Mediu, şi 
nu numai în acest Occident străpuns 
de barbari. Asia întreagă a fost însân- 
gerată de cinci, şase mii de ani. Roma 
chiar a ajuns soarele lumii vechi 
după ce ajunsese mai întâi stă- 
pâna ei — pe fluvii de sânge. Și 
cu toate acestea, ruinele Romi 
ca şi ale Athenei, ca și ale Egiptului 
sau ale Orientului antic — îţi evoacă 
cu totul altceva decât lupta, voința de 
victorie, istoria dramatică. Eşti uimit 
sau ești melancolic, în faţa ruinelor ro- 
mane şi helene. In Egipt, în Mesopota- 
mia, în India — priveşti ruinele „tre- 
cutului glorios“ cu strângere de inimă; 
atâta măreție, atâta taină, atâta melan- 
colie; te gândești la evanescenţa lu” 
crurilor și oamenilor, la misterul pe 
care l-au luat cu ei în mormânt mește- 
rii aceia obscuri. In niciun caz nu vezi 
lupta, întrecerea, dorinţa de victorie — 
pe care o presimți îndată ce privești cu 
atenţie un castel medieval. 

„Istoria pe care o ghiceșii în Roma 
veche sau la Athena, are un iz colectiv; 
nu se poate să nu te gândești la arma” 
te, când vezi atâtea arcuri de triumf; 
şi teatrele, arenele, iorurile — toate a- 
cestea sunt spații pe care imaginația 


ta le umple cu muiţimi. Ai iarăși im- 
presia că războiul, lupta sângeroasă, 


şi-a spălat urmele îndată ce a ajuns la 
zidurile cetății. Castelul, dimpotrivă, 
are chiar în tectonica lui gestul luptă- 
torului. Ortega y Gasset a arătat des- 
iul de bine lucrul ăsta. Dar, în afară de 
stilul luptei, de unde izvorăşte senti- 
mentul acesta  apăsător de istorie pe 
cars-l ai în faţa castelelor medievale ? 
Simţi, în preajma lor, că omul nue 
liber pe pământ, și că absenţa aceasta 
a libertății nu e o lege biologică, ci o 
consecință a participării lui la istorie. 
Simţi, aici, cât ce de responsabil un om 
— faţă de neamul lui, de morţii lui. 
Castelul medieval îţi aminteşte că nai 
venit pe pământ ca să fii fericit, nici ca 
să te desăvârșești — ci ca să asculți și 
să s.ujești, Si e apăsătoare, sulocantă, 
conștiința aceasta a apartenențţii tale la 
o anumită colectivitate. Ai, aici, reve- 
lația gravă că o asemenea apartenenţă 
presupune o necontenită luptă, o ne- 
contenită prezență. O singură stare cu- 
noaște castelul: starea de veghe. 

E apăsător, e tragic — dar simţi că 
nu-i nimic altceva de făcut. Deocam- 
dată. 


KOBLENTZ 

In fața noastră se înalță podul cu 
bolți largi, sprijinit numai pe trei pi- 
cioare uriașe. Oraşul Kobientz se întin- 
de pe malul stâng, la revărsarea Mose- 
lei in hhin. Lumina scăzută, ploaia 
care amenință, neutralizează farmecul 
acestui oraș bogat în vinuri. Rhinul e 
aici mai turbure și vântul se înteţeşte. 

In fața noastră, la masă, se aşează o 
pereche tânără. Domnul comandă ime- 
diat. o sticlă de vin, şi priveşte cu aten- 
fie eticheta. Apoi i-o arată victorios to- 
varăşei. 

— Nu credeam să mai aibă, spune ea, 
zâmbind cu o foarte discretă ironie. 

Tânărul îi apucă mâna și i-o sărută, 
galant. 

— Asta nu înseamnă însă nimic, a- 
daogă iemsia. 

Amândoi încep să râdă. El se aplea- 
că foarte mult peste măsuţă şi-i vor- 
beşte șoptit, precipitat. Nu aud decât 


frânturi din dec.arația aceasta înăbu- 
şită. Zgomotul motoarelor răbufneşte 


brusc, şi vaporul se depărtează  legă- 
nându-se de debarcader. În treacăt, a- 
runcându-mi ochii pe fereastră, văd 
monumentul lui Kaiser Wilhelm, așe- 
zat la capătul oraşului, acolo unde se 


a A ÎS 


TE 39 o 





NU 
A 


varsă Mosela în Rhin. 
— „Să le scrim o carte postală dela 





Bonn, aud din nou giasul tânărului. 
Au fost foarte drăguțţi... 
Femeia priveşte absentă, pe malul 


celalt al fluviului. Intorc şi cu capul. 
Casteiul Ehrenbreitstein. 

-— Mai puteam rămâne o zi, adaogză 
tânărul,  urmărindu-i privirile. Văd 
că-ţi place atât de must... 

Iși întâlnesc brusc ochii, și încep să 
râdă. 

Pare că aluzia aceasta secretă a risi- 
pit melancolia tinerei. Și totuși, aşa 
cum se vede de aici, fortăreața acea- 
sta masivă, înaltă, pe care au ridicat-o 
Francii prin secolul V, nu are nimic 
sentimental. Este, dimpotrivă, o masă 
enormă de ziduri retezate, fără tur- 
nuri, fără baicoane, Dar cine ştie câte 
preumblări pasionate prilejueşte fortă- 
reața aceasta străveche! Indrăgostiţii 
sunt întotdeauna mai cutezători în um- 
bra istoriei. Poate că zona aceasta a 
ruinelor eroice le amplifică şi lor vir- 
tuţiie masculine. Sau, poate că pre- 
zenţa atât de concretă a nimicniciei o- 
mului şi a evanescenţei vieţii omeneşii 








Carnet de vacanţă, 1937 


MEMORIA... 


de MIRCEA ELIADE 


creiază în conștiința femeei o stare de 
totală acceptare. Când simţi, până la 
sufocare, cât de iremediabil și câţ de 
repede se trec toate cele omeneşti — 
dela glorie şi putere până la tinereţe 
şi frumuseţe — la ce bun să reziști, să 
amâi, să te păstrezi ? Sentimentul tre- 
cutului sperie; și deşteaptă, în acelaș 
timp, o poftă năpraznică de a consuma 
prezentul, de a istovi clipa. Nu aţi ob- 
servat că în toate romanele a căror ac- 
țiune se desfășoară în Italia, voiupta- 
tea şi păcatul își găsesc cel mai ne- 
odihnit stimulent în contemplarea 
grandorilor trecutului ?.., 


LAURENCE STERNE 


Singura carte pe care am luat-o cu 
mine este A sentimental journey a lui 
Sterne, în ediția de buzunar a colecţiei 





„World's Classics". Sterne a fost pe 
vremuri autorul meu favorit, cum se 
spune, și reciteam Tristram Shandy de 
cel puţin odată pe an. E de mirare, 
totuși, că scriitorul acesta care s'a bu- 
curat de o glorie excepţională pe con- 
tinent la sfârșitul secolului XVIII şi în 
prima jumătate a secolului XIX, este 
astăzi destul. de puţin gustat în anu- 
mite țări europene. 

In Angiia, în schimb, a rămas până 
astăzi un autor de succes. Cele două 
cărţi celebre ale lui se retipăresc de 
nenumărate edituri, şi toate ediţiile se 
epuizează în foarte scurt timp. 

Este într'adevăr un autor care nu 
poate fi gustat decât dacă e cetit. Sunt 
destui clasici, din toate literaturiic, 
care pot fi cunoscuţi, gustați şi citați 
în conversaţie — fără a fi cetiţi în in- 
tregime. , 

Câteva sonete de Petrarca, bună- 
oară, îți sunt deajuns pentru a putea 
vorbi desi.ușit despre arta și savoarea 
lui. Alţi clasici sunt cunoscuţi şi pre- 
zenţi în conversaţie şi cultură datorită 
culegerilor de fragmente, sau prelu- 
crăriior, sau chiar libretelor muzicale 
(„Faust“). Toată lumea a cetit pe Don 
Quichotte într'o versiune minimă. A- 
celaș lucru se poate spune și despre 
Rabelais. In privinţa clasicilor fran” 
cezi, lumea cultă îi „știe“ din școală 
sau din antologii. Dealtfel, fragmen- 
tele acestea cuiese în antologii sunt 
întotdeauna lizibile. Cine a cetit câteva 
capitole din Montaigne, sau o tragedie 
de Racine, sau câteva pagini din Pascal 
— își dă seama de ceeace este autorul 
respectiv, Evident, este o cunoaștere 
insuficenţă, superficială — dar este to- 
tuşi ceva. 

Pe Sterne, nu-l înţelegi, nu-l guști, 
nu-ți dai măcar seama „cam ce este“ 
— decât dacă îl citeşti în întregime, 
şi de mai multe ori. Este un autor âi- 
ficil. Dar nu este numai atât. Este în 
acelaș timp un autor care nu devine 
mare decât după ce ai sfârşit de cetit 
ultima pagină. Până atunci, nu-ți dai 
seama de geniul lui. Se refuză cu în- 
dârjire rezumatului, fragmentului (deși 
opera sa e alcătuită aintr'o mie de frag- 
mente), „bucăţiior alese“. Nu poţi ex- 
trage nimic pentru o antologie, nu poţi 
ilustra nimic printr'o „pagină aleasă“, 
nu găsești nicăieri diamantul acela care 
să convingă pe cetitor de calitatea ge- 
niului său. Și-a scris cărţile, dealtfel, 
nu numai ca să fie cetit până la ultima 
pagină — dar și le-a scris convins 
fiind că are să le complecteze, pe fie- 
care în parte, cu nenumărate alte vo- 
lume. Nici Tristram  Shandy nici A 
sentimentul journey nu sunt sfârșite. 
Se poate spune chiar că deabia sunt 
începute. In autobiografia lui Tristram 
Shandy nu se povesteşte încă nimic 
despre erou —- ci numai despre părinții 
lui, despre întâmplările lor, despre a- 
cel neuitat unchiu Tommy. Cele nouă 
cărți ale romanului, alcătuind laolaltă 
600 de pagini mărunt tipărite, deabia 
introduc pe cetitor în viața familiei 
Shandy. Ar fi trebuit alte 40—50 de 
cărți — respectiv vreo 5—6 volume de 
aceiași mărime — ca să se istovească 
autobiografia lui Tristram  Shandy. 
Dacă nu l-ar fi doborit tuberculoza, 
Sterne ar fi continuat să scrie şi să pu- 
blice câte două volumașe pe an. Era 
nu numai o afacere glorioasă, ci şi ren- 
tabilă. Ediţiile se epuizau vertiginos, 
şi toată lumea cetitoare de cărți a vea- 
cului aștepta nerăbdătoare continuarea 
romanu.ui, 

Sterne nu și-a terminat nici A sen- 
timentul journey. Volumaşul, cuprin- 
zând două cărți, abia dacă acoperă în- 
tinderea unui mic roman din sec, XVII. 





5 





Nu numai că nimic nu se termină cu 
cea de a doua carte, de nici măcar fra- 
za nu se termină. Totul rămâne sus- 
pendat — din voința autorului, sen- 
țe.ege, care a mai trăit destul ca să-și 
poată încheia măcar paragralul. 

Sfătuiesc pe cetitor să se apropie de 
arta lui Sterne prin această Călătorie 
sentimentală, care, evident, trebuie 
cețită în original. Sterne este unu) din 
puținii clasici englezi intraductibili. 
Este, deaitfel, inimitabil și n'a făcut 
„şcoală“. Deacoio de unde a ajuns el, 
n'a mai putut pleca nimeni mai înainte. 
Libertatea naraţiunii din Tristram 
Shandy este năucitoare. Niciun ajutor, 
nici măcar Proust, n'a avut curajul să 
povestească ceva atât de „la întâm- 
plare“, și cu atâtea digresiuni. Cartea 
întreagă nu este decât o  digresiune 
deschisă după cea dintâi pagină... 

Acum, când începe să bată ploaia și 
Rhinul se turbură, e timpul să des- 
chizi Călătoria sentimentală şi s'o re- 
citeşti, pe îndelete, repetând anumite 
pasagii cu glas tare. 

ELIZA DRAPER 

Am o memorie sub-mediocră, dar a” 
numite amănunte le uit anevoie. Nu 
voiu uita, cred, nicodată numele Elizei 
Draper, the „Beile Indian“, pe care a 
iubit-o în chip misterios şi nevinovat, 
se spune, Laurence Sterne. Și între lu- 
crurile pe care regret că nu le-am vă- 
zut în colecţiile lui British Museum, 
este şi tabloul miniatură al acestei a- 
venturiere, căsătorită la Bombay cu un 
bărbat cu 20 de ani mai mare decât ea, 
venită în Anglia ca să-şi dea copiii la 
şcoală, cunoscută şi iubită cu pasiune 
de Sterne timp de trei luni, și apoi 
plecată din nou în Indii. Sterne na 
mai revăzut-o, dar a scris un Journal 
to Eliza, din Aprilie până în Noemvrie 
17€7 (anul când a cunoscut-o), în care 
-— amănunt picant — a copiat şi o 
sumă din vechile scrisori de dragoste 
către soţia lui. 

Cum să nu-mi amintesc de Eliza 
Draper ?! Una din ce.e mai patetice, 
mai „sentimentale“ scrisori pe care 
le-am cetit în viaţa mea, este tocmai o 
scrisoare a lui Sterne către a sa „dear, 
dear Eliza“. Bărbatul acesta care fă- 
cuse studii de teologie şi se apropia de 
cincizeci de ani, autorul cel mai liber, 
considerat în Anglia un clasic al hu- 
morului — varsă necontenit lacrimi 
gândindu-se la soarta Elizei, la ușoara 
sa indispoziţie care-i ofilește obrajii, 
la singurătatea ei. 

Şi nu numai atât. Vorbeşte pretu- 
tindeni de ea, oriunde sar fi aflat. În- 
ir'o savuroasă scrisoare, îi povestește 
cum s'a împrietenit cu bătrânul Lord 
PBathurst, tovarășul de petrecere și con- 
versaţie al lui Pope, Swift şi atâtea 
alte persoane ilustre. Bătrânul Lord 
avea 85 de ani şi l-a poftit pe Sterne 
la masă, ascultându-l toată seara vor” 
bind numai despre ea, Eiiza. „O prea 
sentimentală după-amiază, până la 
nouă seara, am petrecut împreună“, îi 
scrie Sterne. „Dar tu, Eliza, erai steaua 
care călăuzeai și iluminai conversaţia“. 

Pe vremea aceia, suferindă, Eliza 
păstra portretul lui Sterne deasupra 
măsuţei sale de scris. Amănuntul a- 
cesta emoționează pe cinicul autor până 
la lacrimi. Este adevărat, însă, că fru- 
moasa Eliza odată ajunsă la Bombay, 
şi recunoscând din nou diferența de 
sensibilitate față de soțul său — fuge 
cu un oarecare John Clark din marină. 
S'a reîntors în Anglia după vreo șapte 
ani şi de aici biografia ei se întunecă. 
Pare-se că a decăzut tot mai cumplit, 
până la moarte. Sterne a murit în 1766, 
un an după plecarea EBlizei în Indii. E 
probabil că n'a afiat niciodată de a- 
ventura cu John Clark „of the navy“ 
— şi nici măcar n'a bănuit degradarea 
iubitei sale „Belle Indian“. Eliza Dra- 
per a murit în 1778, exact zece ani 
după Sterne. 

„Mi-o imaginez așa cum 0 descrie 
Sterne în scrisori; fără să fie frumoasă, 
cu un aer de „vestală“' melancolică, 
„inteligentă, însufleţită, blândă“. Sterne 
presimte aici întreaga atmosferă a ro- 
mantismului, și chiar destinul eroine- 
lor romantice. 


PORTRET 

In faţa mea sa așezat acum un 
neamţ fără vârstă, cu un teanc întreg 
de ziare şi reviste. 

A comandat o sticlă cu apă mineraiă, 
şi soarbe încet din pahar, oftând. Face 
lucrul acesta fără niciun chef, ca și 
cum ar respecta o rețetă a doctorului. 
Apoi desface cu luare aminte fiecare 
jurna! în parte, fiecare revistă, și-şi 
aruncă ochii asupra reclamelor. in 
mâna dreaptă ţine un mare creion roșu, 
cu care încadrează, apăsat, anumite a- 
nunțuri din ziare. Din când în când își 
aruncă ochii pe fereastră, şi-şi con- 
sultă ceasul. Nu îndrăsnește să fie plic- 
tisit, 

Isi continuă însemnările în gazete şi 
reviste, comparând la răstimpuri anu“ 
mite însemnari din carnetul său de bu- 
zunar. 

Asta durează mai bine de un ceas, 
până în apropiere de Bonn. E din ce 
în ce mai abătut, dar nu se lasă până 
ce nu controlează cea din urmă revistă, 
cu o egală atenţie și o egală indispozi- 
ție. Işi șterge apoi îngândurat fruntea 
şi-şi împachetează ziarele. Se ridică 
dela masă, brusc, fără să achite nota. 
Băiatul care l-a servit se pleacă adânc, 
ajutânduri să deschidă uşa. Cineva îl 
zărește în dreptul cabinei de comandă 
şi aleargă spre el, strigându-l: Herr 
Direktor!... 

La debarcaderul din Bonn, în ploaie, 
îl aşteaptă doi tineri blonzi, care-i fac 
de departe semne cu mâna, 








.———. 6 











UNIVERSUL LITERAR 


Crăciun haiducesce 


Iarna căzuse vrăjmașe, căptușită cu 
ger și crivăț. Apele prinseseră coajă 
groasă, iar sălbăticiunile bântuiau, în- 
fometate, răsbind prin oboarele vitelor 
după pradă. Drumurile, înfundate de 
troiene, se ştergeau cu totul, până în 
inima satelor şi oraşelor, nelăsând slo- 
bodă trecerea oamenilor dintr'un loc 
în altul. Noaptea, sub cerul luminat 
de stele cât aria, codrul trosnea de ger, 
împreunându-şi sgomotul cu  urletul 
fiarelor. 

Iancu îşi întocmise ernaticul în aşe- 
zarea lui de la Chilii, lăsând câte doi 
oameni de strajă, la răscruciurile din 
spre Corlătești şi Fălcoi, în bordee Jă- 
sate pustii. . 

Aveau adunate merinde, pulbere și 
plumbi. Din când în când, mergând pe 
sub malul Oltului, ieșeau din vizuină, 
ducând prin satele în care știau nevoia. 
bani de ajutor. Aveau gazde de cre- 
dință, care primind daniile, le împăr- 
ţeau după dreptate, fără să spună din 
mâinile cui erau aduse. 

Neamurile și oamenii stăpânirii îl 
tincau fugit peste Dunăre, pe unde își 
avea rude, sau prin vreun sat de mun- 
te, găzduit la careva dintre prieteni. 

Zilele se scurgeau greoaie, pline de 
urît. Din Fălcoi veştile veneau des, tot- 
deauna rele și pline de desnădejde... 
Strâmtoraţi din spre partea nutrețului, 
mugciul vitelor sângera inimile oame- 
nilor. Deși îndestulați  băneşte, nu 
aveau unde găsi nici măcar un loitrar 
de șovar. cu care să le mintă burţile. 
Bântuielile dese şi sălbatice ale pote- 
rilor. le scurtase răsuflarea şi viaţa. 
Popa Dobre trecuse în lumea drepți- 
tor, lăsând satul fără sprijin  duhov- 
nicesc. 

Iancu mucezea întins pe o laviţă lără 
aşternut, fumând din ciubuc şi înmul- 
țină tot felul de gânduri. Firea lui des- 
chisă şi veselă,  mocnea, sgândărită 
doar de poveștile cetașşilor, înapoiați de 
prin satele prin care erau trimiși. Peste 
tot locul, nădejdiile legate de răsmiriţa 
lui Iancu se întoţeau, încălzite de 
basme şi cântece, de svonuri care bân- 
tuiau nepregetat. 

După cum îl înştiinţase din timp, ju- 
pâniţa Sultana nu se înlesnise să ia 
drumul Coţofenilor, lipsindu-l astfel 
de bucuria sufletească a întâlnirii cu 
ea. Era însă încredinţat că nu-i poate 
purta decât gânduri de bine, de dra- 
goste caldă și curată pentru toată fapta 
și firea lui. 

Numai neamurile, ruşinate de moa:- 
te, stau sub apăsarea grea a tot felul 
de presupuneri şi bănuieli, cătrănite 
mai mult de gurile ciocoieşti. 

Veniseră sfintele sărbăiori ale Cra- 
ciunului, şi prin casele lor, înșirate pe 
ulița din deal a Caracalului,  creşti- 
neasca bucurie se limpezea în silă 
Inapoiaţi cu toţii de prin satele prin 
care-și aveau moşiile, rămâneau în- 
chişi prin case, necutezând să mai dea 
ochi cu prietenii. 

Strânşi ca în faţa unui mare necaz, 
hotărîseră ca sărbătorile să le facă îm- 
preună, uşurându-şi astfel mâhnirea 
căşunată de faptele fratelui mai mic, 

După ce ascultaseră sfânta slujbă Ja 
Maica Domnului, la a cărei zidire şi 
înfrumusețare nu pregetaseră să ajute, 
se aşezară în jurul mesei, dimpreună şi 
cu puţinii oaspeţi poftiţi. In locul de 
cinste sta bătrânul paharnic Costache 
Jianu, având pe-de-lături pe cei trei 
copii; slugerul Amza, medelnicerii: Du- 
mitrache și Mihalache, toţi cu jupâne- 
sele lor; pe nepoţii Fană sărdarul, Stă- 
nuț, Apostol, Zinca şi Păuţa... Apoi, 
cinstitele feţe boiereşti ale dumnea- 
lor: postelnicul Stoica Boruzescu şi 
«medelnicerul Constandin Greceanu cv 
jupâneasa Safta; Ghzorghe Cioabă, 
Dincă Moga, Radu Cojocariu, Stan 
Toma şi Nicolae Băcanu, negustori cu 
vază şi ctitori de biserici. cu care boerii 
Jieni aveau prieteşug şi legături Ge ne- 
goațe, mai ales cu piei de oaie, pentru 
capantii cetăților turceşti dupe malul 
Dunării. Și pe unul, Pârvu Ieremona- 
hul, viţă de-a Jienilor, călugărit pentru 
cine știe ce păcate, abătut, în pragul 
bătrânețelor, prin locurile tinereţii lui. 

Boierul Costache, împlinind un creş- 
tinesc obicei, îşi scoase  işlicul depe 
cap, binecuvântând belșugul mesei, 
închinându-se cucernic, cu ochii înlă- 
crimaţi, la gândul fiului ieşit din ascul- 
tare şi fugărit ca neoamenii printre 
sălbăticiuni. 

Dumitrache adusese lăutarit dela Cor- 
lăteşti, chibzuind că ar mai putea ri- 
sipi din tristețea bătrânului paharnic, 
făcându-l să-și  întoarne sufletul si 
gândul în tinereţe, când, din auzite, 
păcătuise şi el întrecându-se cu neso- 
cotințele. 

Țiganii aveau poruncă să-i zică nu- 
mai de inimă albastră, și nimic de-ale 
haiducilor, Cântecul lor însă o lua raz- 
na prin grindurile  Stejeroviţei, prin 
codrii bântuiți de neguri şi de taine 
ai  Cioroiului, prin zăvoaiele Ol- 
tului şi Oltețului... Lăsându-se duşi de 
arcuș, întorceau doina în care plân- 
geau durerile neamului, cu sfârșit adu- 
când a blestem și plecare în haiducie. 

Bătrânul asculta tăcut, dumicând 
bucăţile încet, cu gândul şi inima tul- 
burate, întoarse către anii tinereții lui 
frământate, sau pe urmele lui Iancu, 
mezinul... 

Erau pe masă vânaturi din pădurea 
Corlăteștilor, a Svorscăi şi a Fălcoiu- 


lui, pește din copcile  Grojdibodului, 
carne de mistreţ din stutul de la Gura- 
Padinii. vinuri de deal şi de şes. Toate 
se consumau însă greoi, în silă, adu- 
când mai mult a praznic de trei ziie, 
decât a sărbătoare a unei bucurii creş- 
tinești, 





Lespedea depe mormântul lui Iancu Jianu 


Inserarea îi găsi la masă, bând ca- 
fele „şi purtând taifas cu privire la 
greutăţile vremii şi nevoilor de obşte. 
Jupâniţele, ca dupe obicei, se aduna- 
seră într'o încăpere, vorbină despre 
lucruri muierești, lăudându-se cu sporul 
mâinilor, sau cu daniile făcute stinte- 
lor locaşuri de închinăciune. Aceste 
danii se risipeau până la mânăstirile 
de sub munte, la Hurez și la Bistriţa, 
la Tismana și Polovragi, unde după 
indemnul sufletului lor creştin, boieri 
şi negustori, porneau care încărcate cu 
bucate, cu vin, ceară și miere, cu 
icoane scumpe și vestminte lucrate de 
mâna lor. 

Lăutarii îngenaseră 
daţi in seama logotătului, 
îmbucăturiți, ca să-și poată 
slujba mai cu temei. 


a e e 


cântecul, fiind 
spre a fi 
începe 





de PAUL CONSTANT 


Dincolo de zidurile curței boierești, 
Caracalul, pitit printre salcâmi, se 
adâncea tot mai mult în besnă și tă- 
cere. Câteva fânare ardeau, chioriş, 
la temniță, la pârcălăbie şi prin curțile 
boiereşti. Caraulele, răsbite de ger și 
de urit, se trăseseră pe la casele lor 
sau prin cârciumi, scăpând astfel de 
crivățul care șuera mai vrăjmaș ca 
oricând, 

Spre miezul nopţii, când masa se 
pornise din nou cu temei, Iancu apăru 
în pervazul ușii, având  mustățiie 
prinse de sloi şi fața pișcată de ger. 

— Sărut dreapta, cinstite tată şi 
boier Costache !... Bine vam găsit fra- 
ților, şi la mulţi ani!... Ştiam că nu 
vă ticnește fără mine, şi am ţinut să 
vă fac pe voie!... 

Făcând această urare, își scutură 
de tocul uşii cizmele și căciula de noa- 
ten, intrând apoi în odaie. Jupâniţele 
şi copiii erau gata să leșine de spaimă, 
bărbaţii,  înmărmuriţi şi ei, priveau 
spre chipul lui Iancu, ne vrând să 
creadă ochilor că cel ce se arătase ler, 
era într'adevăr omul pe urmele căruia 
se țincau poterile și arnăuţii. 

Tulburat de bucurie şi mirare, bă- 
trânul paharnic se ridică de la masă, 
venind spre fiul cel picrdut, cu bra- 
ţele întinse : 

— Dumnezău sa miluit de bătrâ- 
neţele mele şi te-a trimis, Iancule !... 
Așează-te la masă şi lii bine venit!... 
Doamne, încotro ești, ca să-ți pot mul- 
țămi! Aduceţi de-ale gurii, jupânese- 
lor! Si vin de-al lui Dumitrache, că 
este mai ros şi moaie îngheţul din vi- 
nele omului! Ei, ce ziceţi de una ca 
asta, copii şi boieri dumneavoastră ? 
Nu este așa că Dumnezeu tot mai ca- 
lindă pe pământ şi dă semne de mi- 
lostenie și iertare păcatelor ? 

— Aşa este boierule! 

— Așa este, medelnicereasă Safto! 
Aşa este, postelnice Stoica? II văd, şi 
parcă mi se lumină întrun vis de 
sfârşit de Păresimi, când trupul omu- 
lui este ca fulgul şi cugetul ca al prun- 
cului de ţâță! Bucuraţi-vă, creştinilor, 
şi ciocniţi câte o oală pentru ceasul 
ăsta, de care m'a învrednicit Dumne- 
zău, înainte de a închide ochii! Unde 
eşti, logofete  Voineo? Adu, bă, un 
șâştar cu vin şi pune-l la mijloc, să 
ne putem cinsti și noi, ca întrun ceas 
de mare bucurie! Să vină ţiganii mai 

repede ca să-i zică din scripcă! Să tră- 


A. de Herz, intâiul meu dascăl de versuri 


(Urmare din pag. 1-a) 


După câteva bolborosiri de scuză 
că „nu ştiu unde am pus caietul“, a 
trebuit să-l „găsesc“. A început să 
citească rar, cu voce tare, cu un ton 
ce arăta și amuzament dar și sur- 
prindere, în timp ce eu nu știam ce 
să mai fac cu mâinile și aruncam 
priviri mustrătoare mamei, arătând-o 
prin semne, răspunzătoare de întrea- 
ga mea catastrofă. Când s'a oprit din 
Jcetură, A. de Herz m'a adunat cu 
braţul, strâns lângă el şi lângă caie- 
tul cu delicte lirice. Iar cuvintele ce 
mi le-a spus, nu mai semănau de loc 
cu verbul lui corosiv de până atunci, 
nu mai aveau nimic de şariă, nimic 
de împunsătură de floretă. Respiram 
îngăduinţa, blândeţea, calda apropi- 
ere, protecţia. 

— Ai talent. dragul meu... Şi nu 
o spun de hatârul dumitale sau de 
acela al părintilor; sunt un om care 
nu fac concesii nimănui, si care 
m'am devrins să nu cruț... 

I] ascultam ca un încevut de vâiâit 
în urechi. cu buzele anroape albe. 

— Sunt dibuiri. desigur, dar care 
întrec. cu mult, încercările de acest 
fel. Stăruceste, muncește și, mai ales, 
citește mult... 

Cu tâmplele svâcnind, am primit, 
atunci, prima lecţie de versificaţie, 
după toate „regulele“ prozodiei. 

A. de Herz s'a ocupat de mine, a- 
proape o oră, explicându-mi rima co- 
rectă și felurile rimei, dar, mai cu 
seamă, învăţându-mă ritmul, metri- 
ca versului, cu silabe şi accente so- 
cotite „pe degete“, ca să-mi fie mai 
uşor... El mi-a pus în mână, așa dar, 
întâiul traforaj al versului, inițiân- 
du-mă în primele taine ale simetriei, 
în fragila arhitectură a cuvintelor 
rotunjite frumos. Când, târziu, seara, 
sa ridicat să plece, îi eram ucenic 
întru tâmplăria strofelor. A. de Herz 
dăscălise mâinile mele să tae, tre- 
murătoare, întâele speteze de argint 
ale poeziei „corecte“, pentru mistui- 
torul meşteșug de mâine... 

Din uşă, s'a mai întors odată spre 
mine, spunându-mi: 

— Şi când vei ajunge să lucrezi 
poezii adevărate. să nu uiţi pe pri- 
mul d-tale dascăl de versuri. Scrie- 
mi, atunci, vestindu-mă și pe mine, 
şi voi fi bucuros să văd că ucenicul 
meu şi-a însușit, temeinic, meseria... 


Au trecut șapte ani. În toamna lui 
1923, eram elev în penultima clasă 
a liceului craiovean „Carol 1“. Pu- 
blicasem o serie de sonete în „Ram- 
pa“ şi colaboram la revista „„Nezuin- 
ţa“, de sub conducerea d-nei Elena 


Farago. Graţie paralipipedicei inte- 
ligenţe şi a cosinusului de principii 
ale profesorului de geometrie şi tri- 
gonometrie Balaban, aprig director 
al liceului și inamic de moarte al „li” 
teraturii“ obținusem, încă din clasa 
VI-a, o eliminare pe timp de-o săp- 
tămână, din cauză că îndrăsnisem să 
public „lucrări cu caracter extra” 
școlar“, protivnice regulamentului 
domnului geomeiru. Eliminarea o 
împărțisem, frățește, cu prietenul și 
poetul N. Milcu, din ultima clasă a 
liceului, căzut și el victimă aceleiaşi 
fobii literare a rombicului nostru di- 
rector. Rezultatul eliminării a fost 
că, la reîntoarcerea în şcoală, am re- 
început să public „lucrări extra-șco” 
lare“, ascunzându-mă, însă, din pru- 
denţă, sub numele de Radu Gyr. Sub 
acest pseudonim, colaboram la „Nă- 
zuinţa'“, în timp ce școlăream în cla- 
sa VIl-a, ferit de șbilțul teribilului 
director care, neidentiticându-mă în 
noul nume literar, nu mai descoperea 
proaspetele infracțiuni ale elevului 
Demetrescu Șt. Radu. 

Prin Octombrie, m'am hotărit să 
trimet câteva manuscrise la „Adevă- 
rul literar“. Revista asta, din care, 
mai târziu, spiritul vulgar al unui 
Sevastos a făcut o foae searbădă și 


mediocră, — era, acum șasesprezece 
ani, locul de întâlnire al tuturor ti- 
nerelor nume literare — „Adevărul 


literar“' publica, pe-atunci, o litera- 
tură vie şi variată; cronicele și re” 
cenziile abundente, pulsând de nerv 
și actualitale, erau semnate da Geor- 
ge Baiculescu. Nu știam cine condu- 
ce revista şi am trimes manuscrisele 
la întâmplare, pe adresa redacției. 
După câteva zile, mi-a sosit și o carte 
poştală, iscălită de A. de Herz, în 
calitate de director al „Adevărului 
literar“, Cartea poştală-mi anunţa 
publicarea, pe curând, a poemelor 
trimise şi cuprindea şi câteva atente 
aprecieri asupra lor. 

Evident, A. de Herz nu avea de 
unde să știe cine se ascunde sub nu- 
mele de Radu Gyr și nici prin minte 
nu-i trecea că ar fi putut fi băeţan- 
drul căruia, în toamna lui 1916, îi 
predase întâia lecție de metrică a 
versului. 

In ce mă privește, am rămas adânc 
tulburat, citindu-i semnătura sub 
rândurile trimese din Bucureşti, căci, 
până în ziua aceia, nici nu bănuisem 
măcar că directorul „Adevărului li- 
terar'“ să fie însuşi fostul meu dascăl 
de ritm și rimă... lată, deveniscm 
colaborator la diferite reviste și pu- 
team să-l vestesc, acum, că sfiosul 








iți copii și boieri dumneavoastră! 

— Să trăești, boier Costache! 

— Să trăieşti, lancule! 

— Mâine să pună caii la sanie, că 
plec la Bucureşti. Am să fac mijloc să 
pot cădea la picioarele Domnului, pen- 
tru iertarea nesocotințelor tele, făgă- 
duindu-i să răscumpăr toată deşugu- 
bina de mi-or pretinde-o. Și bătrâne- 
tele şi cinstea obrazului meu au să 
tragă în cumpăna judecății domnești, 
dându-te iaraș cinului tău și omenizi! 
Să faci bine dumneata, jupân Nicolae, 
să repezi mâine dimineaţă câte cinci 
oca de lumânări de ceară, câte o oca 
de untdelemn curat şi câte o sută de 
dramuri de tămâie, la Maica Domnu- 
lui și la Toţi Sfinţii... Să mă treci cu 
ele la catastif, şi poltim și câte un gal- 
ben mare pentru liturghie, ca să-i 
pomenească pe-ăi vii, fără vreo ciun- 
teală ca până acum, 

Iancu goli paharul de vin, zâmbind. 
Nu legă nici un fel de vorbă în pri- 
vința gândurilor lui, căutând. ma 
ales, să fie în voia bătrânului pahar- 
nic, a cărui inimă părintească sânge- 
rase destul. Fraţii și oaspeţii ciocneau 
paharele des, bucuroşi că necazul cu 
care-i încercase soaita, se limpsezise a 
bine. Cu toți erau în acelaș gând, că 
lucrurile se puteau îndrepta, mai ales 
că-l aveau pe Gligorașcu, om apropiat 
şi cu trecere la Curtea Domnească. 

Lăutarii, ne căleând porunca boe- 
rească, fereau cântecile de haiducie, 
cu toate că crau meșteri în ele şi se 
simțeau râcâiţi la inimă. 

Iancu, ţinându-și obiceiul vechi, 
cântă din gură doine și cântece auzite 
pe la nunțile țărănești, sau petrecerile 





26 August 1939 





de care nu se sfiise în viaţă... Când 
să se lumineze de ziuă, țiganii îşi dă- 
dură în petec și începură să dea glas 
inimii : 

Și-apoi verde măghiran 

Auzit-ați de-un Jian 

De-un Jian, de-un căpitan 

Ce-a dat spaima în Divan... 

Iancu își ascultă cântecul, tăcut, cu 
fruntea răzimată în podul palmei, 
Prin minte îi goneau amintiri de prin 
locurile bătătorite, cu novolnici şi oa- 
meni încruntați și gata de luptă, cu 
primejdii de moarte și liniști de codru 
și ape. 

Chipurile mesenilor se ștergeau cu 
încetul, răsărind în locu-le acelea ale 
cetaşilor lui, ţărani cu sânge curai și 
viu, în a căror minte se cuprindea, 
întreagă, înţelegerea faptelor și folosu- 
lui de obşte întru care erau plecaţi. 

in jurul mesei se rânduiau, vigu- 
roşi și dârzi, logofătul Oană, ceauş 
Duţă,  Duduveică,  Bâţan, Zaharia 
Robu, Mărin Vântu, Ilie şi Panteiimon 
ai călugăriței, Dincă Ţiplu, Nicolae 
Rusu, Ştefan Stânguleasa, Ion Turcitu, 
Preda Lupu, Nică Matei... 

Şi-i părea că toţi flămânzesc aștep- 
tându-l, căutând să prindă în auz ne- 
chezatul calului, sau chiotul de bucu- 
tia înapoicrii între ai lui. 

Cântecul lăutarilor îl purta tot mai 
departe de locul petrecerii, pe drumuri 
de coastă şi văgăuni, pe la răseruciuri 
strejuite de fântâni cu ghizduri pră- 
bușite, prin hanuri părăsite de oameni, 
pretutindeni pe unde umblase,  cău- 
ap i a n ar ra E m ai RI a FE e e a aa 

(Urmare în pag. 7-a) 





Casa lui Iancu Jianu 


ucenic de altădată a început să pu- 
blice „„poezii adevărate“. 

I-am scris, amintindu-i venirea lui 
ia Craiova, cu şapte ani în urmă, și 
ora de „versificaţie“i, pe care mi-o 
ținuse în după amiaza aceia țârzie 
de toamnă. Ji desvăluiam, totodată, 
şi puternicele argumente, pornite din 
circonferința  inteligenţii domnului 
geometru Balaban, care mă siliseră 
să-mi aleg, în publicistică, ciudatul 
meu nume. 

Curând, am primit următoarea 
carte poştală : 

Bucureşti 1 Noembrie 1923 

„Tânărul meu prieten, — Mi-ai fă- 
cut o nespus de frumoasă surpriză. 
Mai bine că n'am știut dela început. 
Ştirea ar fi luat, poate, ceva din [ar- 
mecul unui debut, care  onorcază 
mult talentul d-tale. Ne revedem, a- 
cuma, confraţi, — cu o prietenie atât 
de veche, prietenie cu care mă fălesc. 
Cred că nu mă înșel, prevestindu-ţi 
vremuri frumoase, numai dacă lau” 
dele începutului nu vor influenta în 
rău viitorul. printr'o grabă firească 
tinereţii şi lipsa unui control, pe care 
singur trebue să ţi-l imnui. Cântă, 
— dar, auzi-te cântând. E mai 
bine să auzim, noi, cei dintâi, notele 
false în singurătatea camerei de lu” 
cru. Ce mi-ai trimis. va fi publicat 
în nr. viitoare ale Ad. lit. Felicit pe 
tată! d-tale pentru succesul cucerit 
în „Mărselus“ și, mai ales. pentrucă 
are un fiu de care poate fi mândru. 
Cu cele mai prietenoase salutări, al 
d-tale A. de Herz“, 

Aşa dar, prin emoționantul joc al 
întâmplării, acela care mă învățase 
să cioplesc întâele așchii de sidef ale 
versului, devenise, în prezent, acela 
care-mi da ospitalitate în prima re- 
vistă bucureșteană mai însemnată, 
unde reușisem să public! Iar când, în 
vacanța de vară ce preceda ultimul 
meu an de liceu, am venit, pentru 
o săptămână, în Capitală şi m'am 
dus să-mi văd „„macstrul“, la redac- 
ție, tot el mi-a înmânat primul meu 
onorariu, — vreo câteva sute de lei 
— pentru ceiace publicasem în re- 
vista lui ! 

După doi sau trei ani, A. de Herz 
a fost scos din direcţia „Adevărului 
literar“, iar acesta a trecut în mâi- 
nile grosolane ale unui vistavoi de- 
venit redactor, care, treptat-treptat, 
i-a năruit orice prestigiu, până l-a 
închis definitiv, în racla Sărindaru- 
lui apus. 

A. de Herz a avut mult de suferit 
în viață. Adeseori, pe nedrept, — 
așa cum sa întâmplat cu antipatia 
pe care o inspira ca „scriitor evreu“. 
Mulţi cititori păstrează încă şi azi 
convingerea că autorul lui „Miărge- 
luş“* purta în sânge dezagreabila pe- 
cete a rasei semite. (In realitate, Ady 
era fiul unui baron german, venit în 
țară pe timpul Domniei Regelui Ca- 


pp a a na a pg a n a n da a a e. a ap a a e aaa a ta a aa a na ana 


rol ], care, prețuindu-l îi 
inalta Lui simpatie. 

In ce privește pe maica lui Ady, 
ea era româncă, — o coboritoare din 
familia Ghica...). 

De cele mai multe ori, însă A, de 
Herz a avut de suferit numai dato- 
rită temperamentului său ciudai, 

Veșnicul sarcasm, voluptatea de-a 
plasa, permanent, un cuvânt corosiv, 
dialectica agresivă, atitudinea de iro- 
nle şi cinism, în care se complăcea 
atât de mult, îi creiaseră numeroase 
dușmănii şi puţine apropieri. In vre- 
mea când a fost director al Teatrului 
Naţional din Craiova — 1930-1933 — 
ajunsese să fie chiar urit de către 
actori, pentru sareasmul şi cinismul 
lui. 

In fond, nu acosta era omul, în 
adâneile lui cute sufletești. Surprins 
în intimitatea caldă a revărsării de 
suflet, A. de Horz era înduioșetor de 
afectuos, uimitor de liric, de naiv, de 
melodic, în orele tandre când în el 
nu trăia decât fluxul catifelat al unei 
sentimentalităţi generoase. Sub vir- 
tuozitatea floretelor verbale, sub 
muşcătoarele fraze. sub voluptuoase- 
le-i combinaţii acide, — se asecun= 
dea un suflet cald şi vibrant, cu ca- 
pricii de copil şi moliciuni de arcuş 
de violoncel, 

Adevărul e că Ady iubea sarcas- 
mul, causticitatea, pentru tehnica 
externă a verbuluiimbibat cu fante- 
zie, injectat cu cianura ironiei, dozat 
în efecte saline, copios în surprize 
și paradoxe, — şi pentru stupoarea 
apărută pe faţa „victimei“  amețită 
de deslănțuirea şarjei tăioase, 

Că modelatorul Mirei Dăianu era 
altfel în tonurile ascunse ale sufle- 
tului, o dovedeau înţelegerea caldă 
și dragostea cu care îi plăcea să pri- 
mească pe tinerii scrittori, găzduin- 
du-i în paginile revistei conduse de 
el, și emoția cu care asculta, ca într'o 
rugăciune, muzica sensibilităţii din 


acorda 


versurile lui Musset şi Vigny, — po- 
eţii lui preferaţi. 
— Ştiţi, dragii mei, — ne spunea, 


cândva, în biroul de la redacţie, lui 
Milcu şi mie, în timp ce ochii îi cli- 
peau ciudat iar cuvintele-i căpătase- 
ră o nsobișnuită unduire, cu albas- 
tră transparenţă de suflet, — să nu 
vă supăraţi... Vă înțeleg tehnica 
și vă prețuesc lupta pentru îno- 
irea expresiei și a gamelor interioa- 
re... Dar, ce vreţi ? Inima mea a ră- 
mas îngenunchiată acolo, lângă Mimi 
Pinson și lângă nopţile parfumate 
ale lui Musset... 
RADU GYR 


oma e 


ma 26 August 1939 








Un pictor transilvan, decorator 
al Teatrului Naţional din București 
la 1875 


Pentru cercetătorul de astăzi, carie- 
ra de pictor a lui Sava Hinţia, mani- 
festată într'o epocă în care pictorii se 
bucurau, se crede, mai mult decât azi, 
de atenţia oticialităţii, pare destul de 
ciudată, prin grandoarea și decadența ei. 

Contimporan (şi poate prieten) cu 
Grigorescu şi Szathmary, alături de 
care a însoţit, în campania din 1877 în 
Bulgaria, Marele Cartier Generai, al 
armatelor române, din ordinul lui Ion 
Brătianu, pentru a glorifica, pe pânze, 
jertfele pentru independență ale osta- 
şilor noștri, Hinţia a avut o culme pro- 
prie în pictura autochtonă, prin spe- 
cialitatea lui în portretistică. 

Fiu al unui modest preot transilvan, 
din Sebeș, (jud. Alba), Hinţia (Henţia, 
îl trece d. G. Oprescu, în a d-saie is: 
torie u piciurii românești, apărută la 
Fundaţii, carte din care ne-am îngă- 
duit a culege unele informaţii în legă- 
tură cu viaţa pictorului) vede lumina 
zilei într'o zi a anului de sângeros elan 
național, 1848.  Manifestâna încă de 
copil predilecţii pentru desen și pictu- 
ră, la vârsta de 17 ani este adus în 
București, de către un unchiu al său, 
pentru studii la şcoala de Arte fru- 
moase. Cât şi cum a studiat aici, nu 
știm. Sigur e că după şase ani părăse- 
şte Bucureştii, pentru o bursă la Ro- 
ma şi apoi la Paris, ceeace înseamnă că 
Hinţia se remarcase uregt un elev me- 
rilos, la București. La Paris, Hinţia lu- 
crează mai întâi sub influenţa și su- 
pravegherea lui  Cabanel, de la care 
tânărul pictor român, avea să învețe 
siguranţa desenului şi să-și găsească, în 





acelaş timp, însuşiri stăruitoare pen- 
tru portret, însușiri ce aveau să-l ra- 
teze mai târziu, ca artist, datorită unui 
manierism şi facil și exagerat. După 
câtva timp, Hinţia își trădează maes- 
trul, pasionat de compoziţia cu fru- 
moase efecte de ciar-obscur, a lui 
Prud'hon. Atât abilitatea acestuia în 
desen, cât şi grandilocvenţa prin defini- 
ție teatrală, a subiectelor sale, făcu în- 
curând, din Hinţia, unul dintre cei mai 
devotați elevi ai săi. Devoţiunea picto- 
rului nostru merse până acolo, încât 
cea mai reprezentativă lucrare a sa 
(singura dealtfel care vorbeşte astăzi 
în numele ta:entului său) „Psihe pări- 
sită de amor“ — muzeul „Toma Ste- 
lian** — nu era altceva decât un ,„,pen- 
dant“ la un cunoscut tablou al lui 
Prud'hon, dar de un lirism cu mult 
mai viguros, prin magia lui coloristică, 
Pânza, constituind un omagiu al lui 
Hinţia, pentru noul său maestru, fu ex- 
pusă ia Paris, unde avu se pare, oare- 
care succes. 

Revenit în ţară, în 1874, Hinţia ex- 
pune la București, alături de pânza de 
la Paris (reţinută pentru Pinacoteca 
Statului Român) o nouă lucrare, exe- 
cutată pentru loja de la Teatrul Naţio- 
nal, a Domnitorului Carol I, lucrare 
care azi se poate vedea tot la Pinaco- 
tecă. 

Cu doi ani înainte de isbucnirea răs- 
boiului din 1877, Sava Hinţia fu numit 
profesor de desen la azilul „Elena 
Doamna“, din București. Apreciat de 
contemporani, care vedeau în el un 
bun portretist, feciorul preotului din 
Sebeş, abia putea face față comenzilor 
de asemenea natură. Astle! se explică 
de ce Hinţia și nu altul, (Grigorescu 
de pildă) primi în 1875 — din partea 
guvernului, desigur, sau poate din par- 





— De ce mănânci şine? 


— Pentru digestie; am închiţit un tramway, 


de TEODOR SCARLAT 


tea lui Odobescu, director în vremea a- 
ceea, la Teatrul Naţional din București 
— comanda de a interpreta pictural: 
poezia lirică, dansul, tragedia şi co- 
media, comandă pe care Hinţia o ter- 
mină în cursul aceluiaș an. Tablourile 
sale, de 2 m. lungime și 1,20 m. lăţi- 
me, aveau să fie încrustate în plafonul 
foyer-ului principal, al Teatrului Na- 
ţional, încadrate în ornamentaţii de 
ghips, pentru a da privitorului impre- 





sia unor picturi murale. Aici au ră- 
mas, îngropate în uitare, ca simple e- 
lemente decorative, până luna trecu- 
tă, când pânzele au fost cu grijă cobo- 
rite, din cauza reparațiilor. 

De o carnaţie prea plină, prea... pă- 
mânteană, muzele de la Teatrul Naţio- 
nal, ale lui Hinţia, care ne amintesc 
vigoarea sănătoasă şi dură a picturilor 
renașterii, au totuși, o melancolie stu- 
diat vaporoasă, în priviri, o „armonie 
a stiluiui“ în care vioiciunea  colorii 
scuză. imperfecția simbolică a subiec- 
telor, care se cereau mai eterate parcă, 
mai aproape, cu alte cuvinte, de dum- 
nezeirea artelor reprezentate. 

Captivante tocmai prin zestrea lor 
terestră, grea de o frumuseţe ce atinge 
perfecţia umană — deşi insuficient 
graţioase în atitudini — cele patru 
pânze de la Naţional, semnate de Hin- 
ţia, pânze pe care le reproducem 
aici, ne relevă un artist dotat şi, 
rai ales, conştiincios; o conştiin- 
ciositate care coboară însă pe ar- 
tist la meseriaş, neîngăduindu-i nebu- 
nia creiatorului. De aici decadența din 
ultima parte a vieţii pictorului, care 
specializat în portretistică şi-a rată; 
evoluţia oricărei alte posibilităţi; iar 
dacă în „naturile moarte“ pe care le-a 
încercat, n'a isbutit, faptul se datore- 
şte, fără îndoială, stridenţei sale colo- 
ristice, care merge în detaliul portre- 
tistic, dar nu și în subiecte care cer 
palori şi tonuri bolnave... 

Sava Hinţia s'a stins în 1904, în vâr- 
stă de 56 de ani, ducând cu el sbuciu- 
mul, pentru frumos, al unui ins destul 
de înzestrat, dar prea mult legat de 





usa 


formele juste ale muzelor  plaiurilor 
natale, pentru a putea fi cu adevărat 
„nebun“... Și totuș, meșterii de la „Tea- 
trul Naţional“ vor repune, încurând, la 
locul de cinste „muzele“ lui Hinţia, ca 
un ultim omagiu adus pictorului tran- 
silvan de la 1875, al cărui penel a în- 
târziat, grijuliu, pe primele panouri 
destinate să  decoreze locașul primei 
noastre scene. 





— De ce mergi, domnule, cu spatele înainte? 
— Na pot altfel, vrei aă amoțească raeul? 


UNIVERSUL LITERAR 








7 === 


Din carnetul unui spectator 


VII 


Un film, fie el prost sau bun, tre- 
bue să aauca pam, căt mal Mun, bani, 
în bpuzunareie aurecroruor ae cinema- 
tograt. 

renuru îndeplinirea acestui — să-i 
spunem — posumat, bietul spectavor 
tzevue să tie Mon, pe orice cale, să 
Scoavă punga ȘI Sa-ș aea ODoiul care 
CONLIDue la, Iuprașărea SiSvematica a 
dOMNuOr Cinen:avograliști. 

Se pare ca sunr ue»tuue sisteme spre 
a-l CUuvinge pe NalvuL SPECLaLOI Să pa- 
trunua Inurun cinemaroprat. 

Despre unul am vorou chiar la în- 
cepuvul acessui carnet, El se numea, 
Suupiu ; keciama. 

ncum cand, odată cu întoarcerea 

bucureştenilor din vilegiaură, cine- 
Mavograee 1ncep sâ-și reuescn.dă por- 
ție, rechemanau-ma la vecnea nea 
meserie de recenzent al îilme.or, vreau 
să mai constat, vot doar ca simpiu 
spectator, sistemul amuzant de a da 
unui um, un tiţlu. 
„Fumul ne vine din străinătate cu tit- 
lul lui original care de cele mai muite 
daţi este rezultavul a mai multor ore 
de chibzuinţă, atât ale scenaristului 
cât şi ale regisorului. 

De obiceiu însă, acest titlu le apare 
domnilor directori de cinematograf, 
prea iad, prea neatrăgător de puoiic. 

ȘI atunci se pune întrebarea :; „cam 
ce fel de tiuu ar atrage mai mult pe 
spectatori ?* 

Materia cenușie de sub chelia dom- 
nilor cinematografiști este pusă ia 
grea încercare. 

Salvarea, apare de obiceiu sub chi- 
pul unui băiat frumos și „mire șme- 
cher“, care în timpul unui dans la Lido 
sau al unei plimbări pe „Cale“, cugetă 
adânc la titlul care poate aduce spec- 
tatori într'o sală de cinematograf și 
bani în buzunarul lui. i 

Nu trebue neapărat ca titlul să se- 
mene prea mult cu cel original, nu 
trebue nici să aibe vreo legătură cu 
cele petrecute pe ecran. 

Ajunge doar ca el să fie atrăgător. 

Şi „atrăgător“, i se pare tânărului 
cu nume semit şi cu privirea odihnin- 


du-se laguros pe gambele „duduilor“ 
de pe Cade, un titiu care sa cuprindă 
cat mal INuiL CUVinLe ca amor, gt-ozie, 
intriga ŞI aiteue. 

ŞI ue aceea, îilmele au mai întotdea- 
una titluri ae aceşvea, irumoase : „A- 
mor netericit* sau „unvriga şi amur'* 
„AMOI şi gelozie”* — ma Inureb aacă 
aceşti domni iac și titlurile romanelor 
în 1ascucoie, 

Care oaată, se recurge la ajutorul a 
mai multor nume atragătoare, făcân- 
du-se asuel un lung şi .0aute amuzant 
titlu. Acum aoi anu un îutn pura un 
titiu pe care ain cauza lungimi nu 
j-am putu: reţine. In orice caz era vor- 
ba in 'el de o pestie, ge o femeie, ae o 
minciuna şi alte muute încă. 

Daca asvea sunt tutiurule filmelor cu 
subiect pasionant, atunce câna e vorba 
ae gasic tatlul unei operete cu multă 
muzica și poezie, tânarul „autor de 
tirturu“ își auuce aminte ca a 10.t când- 
va şi poet — a şi seris odata 4 versuri 
în aipumul unei domnișoare. la naște- 
re atunci un tiu poeic. 

Şi cum în poezia cunoscută de dom- 
nu. traducator exista întotdeauna cu- 
vintele : „serenada“ și „p.imavara“, 
nici în titiurule filmelor axe nu trebuz 
să lipsească. In ultimul fitm al Jeane- 
tii Mac Donald, s'a recurs la amândouă 
numele — serenadă primavară — Sa- 
renada Primăverii — cu toate că nici 
în tim, nici în titlul lui original, nu 
era vorba de vreo primavara »ău sere- 
nadă. 

Filmele de groază trebue să cuprin- 
dă în titlu cuvântui: „Diavol“ sau 
„Drac“. 

Şi deaceea au fost „Draci roşii“, 
„Diavoli verzi“, „Draci negri“, „Dia- 
voli albi“ -ș. a. m. d. N'a lipsit nici 
„Diavolul în îrac“. 

Sunt amuzante apoi titlurile erme- 
tice — cine-a văzut filmul „Colivia de 
aur“ ştie la ce mă. gândesc. 

Farmecul lui îl are apoi şi titlul 
„Pumnul de fier“ al unui ultim film 
prezentat la noi. Câtă vigoare cuprin- 
de acest simplu nume ! Vă închipuiţi 
ce senzaţie va face el într'un cartier 
periferic. 

Şi dacă va fi prezentat într'o mahala, 


Îndiae an  cam Og  o O 


de TRAIAN LALESCU 


în care să existe un „mardeiaș cu po- 
recia aceasta, sunt convins câ toate 
personailvăaţile carvierulul se vo: auce 
sa-l vadă. kropun chiar să i se spună 
fiimului : „Fruuunul de 1ier în lupa cu 
pumnul de oţel” tiviu și Ma sugesulv, 
care dă numaidecat naștere la inure- 
barea : „Care pe cure +: 

Va mai aminuţi apoi micul şiretlic al 
unui cinematograli, care printr'o tot 
atat de mica senimbare a iiuului 0.î- 
ginal, i-a moantiicat cu totul sensul ? 

Fiimul se numea: „La mason du 
Mahais'. Pe româneşte, deci: „Casa 
maltezului', casa in care visează să lo- 
cuiasca un maltez, 

koarte simplu, dar foarte puţin su- 
gestiv. Și avuuci au notarit dosuru: tra- 
aucatori să tacă o foarte mică sehim- 
bare. 

Cuvântul „Casă'' rămânea, dar în 
loc să se arate că ea aparține unui 
maltez, se spunea că acea casa era din 
Malta : „Casa din Malta“. 

Și cum lumea șuie ceva. despre anu- 
mite case din Mal:a, la acest film s'a 
facut coada la casă, 

Tot așa, cineva vroia ca titlul „La 
Dame de Malacca“, să fie tradus „Da- 
ma din Malaca“, și nu „Doamna din 
Malaca“, 

Aceasta, pentrucă primu: nume e 
mai sugestiv. 

Dacă astfel de lucruri se întâmplă cu 
titlurile filmelor, dece să ne mai revol- 
tâm împotriva mizerabilelor traduceri. 

Traducătorii, aceiași domni ș,reţi, 
dar lpsiţi de orice fel de cultură, se în- 
trec unii pe alţii, în greșeli groso ans. 

Ar fi puţin să spunem că domnii tra- 
ducători abia cunosc limba, pe care o 
traduc. Câteodată chiar nici nu au cu- 
noștință de textul pe care trebue să-l 
„schimbe în româneşte“. 'Traduce.ea 
se face doar după simple sugestii. 

"Şi iată de ce în unele filme, contele 
se adresează contesei într'un limb._g.u 
asemănător cu cel dela uşa cortului. 

Promitem cititorilor noştri o rubri- 
că în cari să semnalăm câteva din ga- 
tele domnilor traducători. 

Spun „câteva“, căci dacă le-aș sem- 
nala pe toate aş avea nevce, nu deo 
rubrică, ci de o revistă întreagă. 








VRACIUN HAIDUCESG 


(Urmare din pag. 3-a) 


tind să închipuie  neînţelesul lui vis 
de schimbarea rânduielilor nedrepte... 

Hihihiii, murguleț, hii, 

Că destul ăi hodinii 

Codrut când o “ngălbenii 

Puştile 1ni-or ruginii 

Oasele mi-or putreazii. 

a, A 

Fugea murgul cât putea, 

Poiera nu-i ajungea... 

Ţinuse să pice la o zi mare ca a 
Crăciunuiui la masa lui taică-său, și, 
acum lucrul era împlinit. Lăsându-i pe 
toți să se bucure în voie de întoarce- 
rea lui la pocăință, Iancu goli un pahar 
cu Vii, pe nerăsutlate, își strânse ta- 
olirul în Jurul burţii şi ieși alară, chi- 
purile să se mai învioreze în aerul di- 
mineţii, 

Din ceasul acela, spre desnădejdia 
neamurilor şi a oaspeţilor, dus a fost... 
Cercetate, slugile mărturişiră că boie- 
rul lancu îşi încălecase  murgul, to- 
pindu-se ca năluca în pulberea de ză- 
padă viscolită. 

Auzind, boierul Costache căzu la 
pat, bolnăvindu-se de inimă rea. In 
faţa icoaneior, genunchii lui tremurau 
in mătanii prelungi, iar buzele îi ros- 
teau tânguiri pornite din inimă : 

— Doamne, nu vreau să păcătuiesc, 
au cu mânia, au cu blestemul sau în- 
tristarea mea! Dar prea sunt încercat 
de osânda Ta și sufletul “'mi-este pâr- 
jolit de vâlvătaia năcazului cu care 
sunt cășunat!... Şi numai Ţie mă rog 
pentru isbăvirea şi ertarea păcatelor, 
pe care din slăbiciunea minţii să le 
fi făcut... 


PAUL CONSTANT 


(Fragment din romanul „lancu Jia- 
nu“, care va apărea în toamnă). 





POȘTA REDACŢIEI 


Ion Pielmuș: Vom încerca să 
căutăm manuscrisul poezici, pe 
care — dacă va fi găsit — vi_l 
ţinem la dispoziţie. 

N. M. Epureanu: „Nopțile de 
liniște“ sunt mai mult d2... neli- 
niște literară, Nspublicabil, 

Ion Preda : Cuvinte bune pen- 
tru „Mă tot chiamă“, care cred 
că se va publica. Celelalte: pre= 
ludii şi „corăbii cam prsa grele"! 
Mai trimite. 

Mariada Romidi:  Solfegii cu 
mâna stângă. Incercaţi şi cu 
dreapta, Şi cât mai mult. Stân- 
găcii similare primim aci destule. 

Ștefan Crăciun : Marota lipsei 
de relaţii şi umbra unei persecu_ 
ţii, nu pot fi decât concepții per- 
sonale, cărora li se poate da o 
desminţire categorică prin nu- 
mele noui ce se pot întâlni săp- 
tămână de săptămână în coloa- 
nele naostre. 

„Stingerea“ poate fi o demnă 
uvertură într'o carte cu trâmbiţe. 

N. T.: Parafrazând pe Napo. 
ieon_ aş spune: răbdare, muncă 
și perseverență. Sunt trei ale- 
mente indispensabile atingerii 
scopului propus. 





Stăncuța  Stăncescu: O foarte 
plăcută  caligrafie. Versurile, 
muncite. Atât. 

George Ionescu : D-ba ce pă“ 
rere ai avea despre un tânăr care 
dud'că ve_sur. unei „stăpâne cu 
şuvițe argintii“? 

Dem. Păsărescu: Sa va publi_ 
ca una din cele două bucăţi pri- 
mite. 

Nicolae Ionescu:  Frasmontul 
de roman trimis este dzstul de 
modest. Vădz=ște, totuș, mută bu- 
năvoinţă.  Păstraţ, voluminosul 
(mi-l închipui) manuscris, poate 
constitui mai târziu pretexte de 
reflexii personale. 

G. B. Sanislău: Aşteptăm măr- 
cile poştale necesare restituirii 
manuscrisului, care e ncpublica_ 
bil. 

Zejir Apostol: Reţinem!: „Bă- 
trânii se uită cu drag la copilaşi, 
copi.aşii mângâ.e p2 bătrâni, bă- 
trânii ar vrea să spună ceva co- 
pilașşilor, iar copilaşii ar dori să 
spună și ei ceva bătrânilor“. etc. 

Marin Cosmescu * „Păţania lui 
Neculai  Sotir“ nu se poate pu- 
blica. 

C. POSTELNICU 





O Revistă de TEATRU 
Intro singură pagină 


tine informată, 


vie, 
obiectivă 


va fi pagina de teatru, ce va apare 


cu începere din Septembrie a. c. în 


UNIVERSUL LITERAR 


— Te-ai ars șefule, mici eu nu știu să înot... 








8 








UNIVERSUL LITERAR 





26 August 


1939 


Literatură. arta. idei... 





BULETINUL  POESIEI 
ROMANEȘTI 


In toamna care vine va apare 
„Buletinul Possiei Româneşti”, 
cuprinzând operele poetice apă- 
rute în anii 1938 și 1939. 

Buletinul ya apare însoţit de 
note critice și va apare anual, 
la sfârşitul fiecărei toamne. 

Pentruca buletinul să fie cât 
mai complet, domnii autori care 
au tipărit în anii 1938 şi 1939 
volume de poeme sunt rugaţi a 
trimite câțe un exemplar însoţit 
de extrase critice, pe adresa: C. 
Pârlea, str. Rădiţei, nr. 49 (Bu- 
curești (6). 


PONTICE 

pe lunile lunie-lulie (nr 6—?) 
ne-a sosit nu de multă vreme, 
întrun număr închinat frunţii 


lui Mihai Eminescu, despre care 
scriu: Al. Vlahuţă, N. Iorga, E- 
lena Văcărescu, Gr. L. Trancu- 
Iași, Vice amiral I. Bălănescu şi 
alţii. Din sumarul prezent vom 
insemna cu crsionul rosu un in- 
teresant studiu (,„note*; despre 
Ovidiu, iscăliţ de d. D Stoicescu, 
Kadu Gyr scrie o poesie caracte- 
ristică, iar la cronici găsim pe 
d. G. M Vlădescu, E. V. Hara- 
lambic și Sand: Constantinescu. 
Simpatia pe care, cu fiece ocazie 
am trimis-o, grupării: revistei 
„Pontice“, o exprimăm şi de astă 
dată celor ce sârguesc pe țărmul 
Mării Negre pentru slova curată 
și vie. 

„LE GRAK*D MEAULNES” 
minunata carte de viaţă și vis a 


lui Ala'n-Fournier, va îi tradu- 
să şi va apare și în românește. 





Doamna Domnița Gherghinescu caț.e. Observaţia ce-am avea, de 
sârguește asupra paginitor, pen- făcut, este aceea că ni se pare 
tru a ne da traducerea uneia că la „Știu”, nu se stăruește în- 
din cele mai suave şi de neui- deajuns asupra părţii pur lite- 
tat cărţi. Nu ne îndoim că ma- rare. Ințelegem toot-ballul, oina 
rele suflu Lric al cărţii lui A- Și rugby-ul, însă tocmai în ca- 
lain-Pournier, ne va fi redat în- drele unei reviste școlărești, mai 
treg și viu de condeiul traducă- cerem surâsul adolescent al u- 
toarei, ea, insăși un suflet de nui vers fraged și promițător. 
frumuseți poetice. Bucuroși de Altfel, revista este vioaie, fapt 
ceastă veste, anunţăm eveni- pentru care conducătorii merită 
mentul, laude. 


VORBIND DESPRE UN POET DIN BANAT 
am numit pe Grigore Bugarin, 

Nietzsche, un domn colabora- Ne trimite cărțulia sa de ver- 
tor al „Jurnalului literar” ne Suri „Ameaz liniștit”, care con- 
dovedeşte că e cam certat cu... (ine câteva piese iirice de îru- 
limba germană, Pentrucă în ca- Moasă ținută, cu toate că in 
drul acelui articol (apărut în general volumul sufere de-o u- 
nr. 33 al revistei), d-sa serie: Ş0aTă monotonie. Cum îl cu- 


„Lebenssinproblem”, când co- Doâștem pe Grigore Bugarin și : 
rect e: „Lebenssinnproblem”, a-dih poeme anterioare, prețuim ; 


munca şi talentul său, mărgi- 


oi citind din Goethe: „A: E pă 
ale nindu-ne să trascriem pentru 


Amfang war der Tat”, când co- A 
rect e „pie Tat”, deoarece toată lectorii „Universului literar” ur 
lumea, știe că substantivul e de mMătorul poem intitulat „Somn”: 
gen femenin. In acelaş număr „Prin somnul meu ameazu linişti 
și tot în legătură cu literatura II __ Dasă 
germană: întrun titlu gros se „Mii capul pus pe fânul de 
crie: Eichendori; greșit, pen- Ş a ae __ bmătasă. 
vrucă marele romantice german "Mă duce gându'n țară şi minune 
semna: Eizhendorff. Oredem că „Cu sufietul pe fir de rugăciune. 
puţin mai multă bâgare de sea- „Privesc în vis ogoare surâzând 
mă mar strica, mai ales la o „Și melodia brazdei cântă'n gând. 
revistă, „de critică și informaţie „Eu sunt țăran cu suflet rupt din 


literară”. 


„ȘTIVU” 
se intitule=ză, revista elevilor li- 
ceului „Deceba!” din Deva. Nu 
vom scrie în mod special asupra 
niciunuia, dintre  colaboratorii- 
elevi, care sunt simple virtuali- 
tăţi, însă vom remarca aerul 
decent şi tehnica luminoasă în 
care se prezinţă această publi- 


[mit; 
„Să înțelegeţi suflet am dorit“. 
„Pe-alocuri, poate, cam retori- 
că, poesia lui Grigore Bugarn. 
ne mărturisește totuşi că fâu- 
tarul ei este poet, 


MIHAIL BENIUC 
poetul „Cântecelor de pierzanie” 


ne-a împărtășit vestea că are în 
manuscris un nou volum de 





poesii, al cârul titlu nu a fost 
fixat definitiv. Și dacă am ţinut 
de cuvimţă să anunţțăm cartea, 
am făcut-o tocmai pentru bucu- 
ria de-a vesti faptul, că nu peste 
prea multă vreme, o nouă și 
prețioasă carte de poesie arde- 
leană va fi în lumina vitrine- 
lor. Nu ne îndoim că noua cu- 
legere de versuri a poetului Be- 
niuc va îi, cel puţin, la înăhţi- 
mea „Cântecelor de pierzanie”, 
carte nespus de vie în aminti- 
rea noastră. Aviz editorilor! 
EDIȚIA III 

Cartea de extraordinar succes 
a anulu: acesta, a fost, se știe, a 
maestrului Iancu Brezeanu 


IANCU BREZEANU 


„Amintiriie mele... vinurile mele, 
pritocite de Gaby  Michailescu“. 


a ri a a a a i arat a e rain 





Tipărită de ed. „Universul“, o- 
pera a apărut acum în a treia e- 
diţie, ceeace constitue, desigur, 
un record în literatura noastră. 


CÂNTECUL 
ia, fel cu parfumurile și colorile, 
este un suav şi viu evocator al 
tristelor aduceri aminte. O me- 
lodie şoptită sub cerul vânăt de 
apus de vară, iată o mie de a- 
duceri aminte năvălind în tine 
ca un stol de cocoare, ca un 
convoi de umbre. Frivole şi tre- 
cătoare cântece de amor sau 
chef, care vă risipiţi notele în 
suflet, pe aripa voastră firavă 
şi subțire, am văzut ca într'o 
lanternă magică, imaginile du- 
se. Banale și dulcege romanțe 
din ăst-an, mă întristează gân- 
dul că mâine îmi veţi vorbi de 


a2L 

POETUL HORIA BOTTEA 
subtil şi vechiu colaborator al 
„Biletelor de papagal”, se pare 
că lucrează la un nou volum de 
versuri şi unul de esseuri. Ciu- 


- date şi colțuroase, armoniile a- 


cestui retras și schimnic poet, 
au fast pentru noi întotdeauna 
o bucurie aparte. Nădăjduim că 
nu prea târziu vom putea îm- 
părtăși cetitorilor o veste mai 
sigură. Până atunci, din colțul 
nostru, facem stihuitorului o a- 


i micală fiuturare de batistă. 


CURAND 
vom intra in toamnă, în acest 
anotimp al bucuriei triste, în 
lunile îm care fiecare din noi 
va pune în fața lumii un gând, 
un vera, o posesie, o carte. Sun- 
tem înfriguraţi, pășind întru 
intâmpmarea noului anotimp 
şi-i așteptăm, cu o ciudată 
strângere de imimă, feluritele 


surprize. Pentrucă noi nu vom 
putea uita niciodată că o ţoam- 
nă ni l-a luat pe Niculae Can- 
tonieru, alta pe Alex. Călinescu, 
alta pe Amaru, în: timp ce dă- 
Tuia lumii sumedenie de „mă- 
rimi” umilate și inutile, Cu toa- 
te astea, vom continua să iubim 
toamna cu căldura unei inimi 
de etern adolescent și să-i aș- 
teptăm apariția cudată şi dra- 
gă, in manta de vânturi, într'o 
țară cu calme roade in vii sau 
întrun Cişmigiu melancolie şi 
grav. 

„POPAS IN AMINTIRI” 
e o carte semnată: Const. T. 
Achim şi Gh. M. Achimescu. 
Dintre cei doi autori, d. Const, 
T. Achim ni se pare a fi mai 
înzestrat cu darul poeşiei. Stro- 
fele cărţii sunt fără vreo stră- 
lucire poetică,  neridicându-se 
dela un nivel obicinuit. Cu toate 
acestea, cartea, care este mai 
mult un efort decât o realizare, 
merită să fie trunzărită de ce- 
t:tor. Autorii ar trebui să adân- 
cească acest material poetic pe 
care-] aduc înainte-ne în stare 
brută — izbutind astfel, poate, 
lucruri lângă care am stărui 
mâine cu mai mult folos şi cu 
mai mare bucurie. Aşa cum se 
prezintă „Popas în amintiri”, se 
situiază între cărț.ie despre care 
nu putem spune nici prea mulț 
rău, dar nici prea mult bine, 
oricât am vroi să facem una 
sau alta. 


LA ANIVERSARUL 
lui Eminescu sa scris mult şi 
s'a vorbit şi mai mult, Cel mai 
Târ și ma; de preţ dar pe care 
l-a prilejuit azest prasnic, este 
fără îmdoială monumentala edi- 
ție pa care „Fundaţiile” ne-au 








dăruit-o, Primut tom de „Poe- 
sii” îngrijit de d. Perpessie.us e 
un monument rar nu numai în 
cultura noastră, ci chiar peste 
hotareie ţării, unde nu mai prea 
cunoaștem ediții de acest fel. 
Truda d-lui: Perpessicius şi mun- 
ca d-lui prof. Rosetti, se cer şi 
de astă dată subliniate cât mai 
vântos. Pemtrucă, ediţia aceasta 
superbă e un lucru din cale- 
afară de rar, însemnarea noa- 
stiră ar vrea să fie culeasă cu 
litere de aur, pentruca să cin- 
stească pe iniţiatorii şi să lu- 
mineze, în timp, fruntea cât o 
țară, a lui Mihaj Eminescu. Ti- 
părind  „Poesiile”, „Fundaţia 
pentru literatură și artă Regele 
Carol II”, a făcut un gest «de 
mare cultură, care nu mai putea 
întârzia. 


O VECHE REVISTA 
de cultură și literatură «e „Arhi- 
vele Olteniei”, care apare la 
Craiova sub priceputa condu- 
cere a d-lui profesor C. D. For- 
tunescu. 

Știm cât de mulți poeţi olteni 
Sau înălțat din paginile ei şi. 
știm câtă muncă a depus d. For- 
tunescu pentru ridicarea acestei 
publicaţii. In cetatea banilor, 
unde s'au născut şi au murit a- 
tâtea revise (me gândim la „Nă- 
zuinţa”, „Radical” şi multe al- 
tele), rara apariţie a „Arhive- 
lor” este întotdeauna un lumi- 
nos punct de reper. Pentru tâ- 
nărul d-sale enuziasm, precum 
și pentru acest număr 100, pe 
care îl avem înaintea noastră, 
animatorul „Arhivelor Olteniei” 
merită neprecupeţite laude, pe 
care i le oferim de aici. 


ȘTEFAN BACIU 





SATANISM ŞI 
DUMNEZEIRE 


(Urmare din pag. 1-a) 


Intro operă literară în care criticii din vechea generaţie 
a sec. XIX au văzut conflicte sociale şi motive psicholo- 
gice, Dmitri Menjkovski vede afirmându-se o profundă 
criză religioasă. 

A transforma critica literară și ideologică în critică re- 
ligioasă, adică a pune în cauză conștiința religioasă a s0- 
cietăţii ruse, eterne şi universale, aceasta se pare că a fost 
misiunea lui Dmitri Merejkovski. Vechea critică, în faţa lui 
Puşchin şi a lui Gogol, a emasculat suileiul de pottoaba 
lui mistică şi a redus valoarea fenomenului literar la o s-m- 
plă ecuaţie de artă. Cu toate deosebirile de idei, nici Ak- 
sakov, nici Cernicevski, nici chiar Bielinski, nu au gândit 
altiel. 

De îndată ce a apărut „Corespondenţa cu prietenii” a lui 
Gogol, punctele de vedere s'au schimbat, Publicând scri- 
sorile sale, Gogol a dat la iveală documente sutleteşti de 0 
insemnătaie considerabilă ; a desconsiderat orice urmă 
de discreţie ; a siărîmat tainele morale şi a lăsat ca de- 
monul! din e! sau din alţii să râdă grotesc și batjocoritor 
de propria lor rătăcire. Au urmat polemici, conflicte de idei, 
atacuri vehemente de o parte şi de cealaltă. Slavofili şi 
oecidentaliști s'au încăerat într'o sarabandă demonică, a 
fost un spectacol orgiac şi neuman. Bielinski spunea des- 
pre Gogol că este „apostolul ignoranței, campionul obscu- 
rantismului și al magiei negre, panegiristul obiceiurilor tă- 
tare...”, Cernicevski, Aksakov, N. L. Paflov sau năpustit cu 
aceiaşi furie neputincioasă asupra lui Gogol. Câţiva ani 
mai ţârziu, Turgheniet spumega de indignare: „un mai 
nedemn amestec de orgoliu şi de servilitate, spunea ei, — 
de cagotism şi de fatuitate, de ton profetic şi de parazit, 
nu există altui în literatură”, Ciadaev vedea în „căderea lui 
Gogol consecinţa penibilă a eroarei siavofililor”, în vreme 
ce, prietenul său Aksakov, îl acuza că a dezertat din Rusia 
şi a inhalat „emanațiunele detere' ale occidentului. Unii 
îl acuzau de misticism, alţii de nebunie, dar nu-și dădeau 
seama că toţi, tără deosebire, an fost prinşi în capcana a- 
cestei dureroase răzbunări. Cu o amărăciune orgolioasă 
Gogol şi-a concentrat replica într'o singură expresie : „Să 
suteri de despreţul celor de despreţuit”. Dmitri Merejkovski 
crede că Gogol I-a învins cu deosebire pe Pușchin, vechiul 
lui prieten, gentilomul de perfectă sănătate, spirit echili- 
brat şi de o eleganţă vestimentară desăvârșită, comparat 
din această pricină cu Lord Byron şi revendicat de occi- 
denţati. L-a invins pe Puşchin deoarece acesta reprezenta 
Rusia nouă a sec. XIX, civilizaţia şi mondenitatea, poezia 
fără probleme şi fără dinamica ideilor. Pletnev, a- 
micul lui Pușchin, spune : „corespondenţa (lui Gogol) este 
începutul literaturii ruse” ; iar Dmitri Merejkovski va adăo- 
ga : „în corespondenţă vedem sfârşitul poeziei și începutul 
religiei”, 

Acuzările aduse lui Gogol plecau dela motive ascunse, 
pe care dușmanii săi de după corespondenţă, prietenii săi 
de mai înainte, nu îndrăzneau să le mărturisească. El le 
spunea tuturor că sunt „suflete moarte”, unii pentrucă îl 
căutau pe Christos înafară de viaţă, alţii pentrucă trăiau 
viaţa fără Christos ; şi unii și alţii erau rătăciți de ade- 
vărul adevărat, şi unii şi ceilalţi erau vinovaţi de rătăcirea 
întregei societăţi ruse, care nu-și găsea echilibrul, nu se 
putea. purifica în spiritualitate prin încorporarea efectivă a 
învierii intrun Christos. O altă dilemă, tot atât de greu 
de deslegat, găsise o chee miraculoasă în scrierile lui Gogol. 
Polemica dintre slavofili şi occidentaliști, el o înlătură, '0 
socoteşte inoportună şi ineticuce. „Gogol, — spune Dmitri 
Merejkovski, — nu opune creştinismul culturii, după cum 
făceau slavofilii, nici cultura creştinismului după cum 
făceau occidentaliştii ; el contopeşte aceste „două princi- 
pii” întwunul singur. Gogol a simţiţ cu mai multă intensi- 
tate ca nimeni altul în Europa contemporană, că prima şi 
ultima esenţă a creştinismului nu sunt tenebrele, ci lu- 
mina; nu negația, ci afirmarea lumii; nu cruciticarea, ci 
reînvierea, nu stinţenia fără carne, ci carnea sfântă”. 

Iată esențilul gândirii filosofice și critice a lui Dmitri 
Merejkovski, exprimată după concepţia lui Gogol. Dmitri 
Merejkovski, căutându-l pe Gogol, s'a regăsit pe sine. Vor- 
bind despre altul, a vorbit despre sine. Reproducându-i 
îrazele, şi-a mărturisiţ propriile lui gânduri. Aposto'ul ecu- 
menicităţii ortodoxe, profetul sofianismului, a întruchipat 
într'un gând și o faptă religia şi viața, a nădăjduiţ să cti- 
torească pe pamâni biserica lui Christos, într'o sinceritate 
asbolută, într'o trăire desăvârşită, după principiile Evan- 
gheliei. 

Gogol însuşi, caşi majoritatea scriitorilor ruşi, era viciat 
de dilema celor două feţe ale omului: dumnezeiască şi de- 
monică. Dar să tixăm raportul dintre cele două puteri, a 
întunericului şi a luminei, a sincerităţii şi a meschinăriei. 
„Dumnezeu este infinitul, începutul şi sfârşitul. Diavolul 
este negația iifinitului, negația începutului și a sfârșitului, 
diavolul este mediul numenal al fiintei, negația oricărei 
îălțimi și oricărei profunzimi, veşnica p:atiiudine, veșnica 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23, 


meschinărie”. (Merejkovski). Gogol a urmărit arătările 
demonului în viața socială, i-a cercetat prezenţa în acţiu- 
nile oamenilor, l-a secundat în întunecimea fără de mar- 
gini a păcatului acolo unde puterea răului se incarnează 
sub specie aeternitatis. Gogol a fost stăpânit până la mar- 
tiragiu de ideia dumnezeiască a binelui, de lumina adevă- 
rului, de sinceritate și abnegaţie. Acest dualism, după 
Dmitri Miarejkovski, este esenţial scriitorilor ruşi, este axa 
ontologică a culturii. In acest principiu, COINCIDENTIA 
Ut PU»LLONEM, se ailă chinul metafizic al omului. 

Cei doi eroi ai lui Gogol! deopotrivă sufiete moarte, Hles- 
takov, gânditorul inspirat, figură fantasmagorică şi 
Cicikov, omul de acţiune, practic şi realist, sunt feţele dia- 
volului. Pe amândoi îi cuprinde râsul grotesc al lui Gogol, 
în amândoi, multiplicați în nenumărate exemplare, vede 
Gogol sufletele moarte ale societăţii rusești. Un pasagiu 
din corespondenţă, reprodus de Dmitri Merejkovski în stu- 
diul lui, îl situiază pe Gogol în lumina adevărată a operei 
sale : „S'a discutat mult despre mine ; mai multe din infă- 
țişările mele au fost analizate ; dar nu mi s'a precizat esen- 
tialul. Numai Pușchin l-a văzut bine. El îmi spunea că nici 
un alt scriitor nu dispune de darul de a desvălui atâţ de 
nemilos trivialitatea vieţii, de a descrie cu atâta putere 
meschinăria omului meschin, și în așa chip încât toată 
vulgaritatea care scapă percepţiei să sară în ochi. Iată ca- 

„titatea, care nu-mi aparţine decât mie, și care se pare că 
iipseşte celorialţi scriitori“, Dar oare a dus până la capăt 
Gogol izbăvitoarea lui misiune ? A omorit el diavolul din 
lăuntrul său și a realizat idealul creștin al purității evan- 
ghelice ? Nimeni nu ar putea-o spune. Lângă documentul 
literar se alătură cel omenesc; unul complectează pe ce- 
lălalt; unul întunecă luminile celuilalt. In viața fiecărui 
scriitor rus există un demon şi un preot duhovnic ; în viața 
fiecărui om din pravoslavnica împărăție a celor două ex- 
treme se află un demon şi un înger protector. Nici Gogol 
nu a fost ferit de această dedublare de conștiință. „In de- 
zechilibrul celor două principii elementare, Păgân și creş- 
tin, carnal şi spiritual, real şi mistic, se află întregul des- 
tin al lui Gogol, nu numai creator şi conceptual, dar de 
asemeni vital și religios”, — spune Merejkovski. Calitatea 
psichologică a scriitorilor ruşi este însăși condiţia umană 
de esenţă metafizică. 

Vânt, vijelie, crivăţ, uragane de revoltă într'o mare a 
mizeriei morale, 2 deşertului halucinant, a pustiului fan- 
tastic și fascinant, cu vedenii şi solstiţii tenebroase, cu 
farmece şi leacuri miraculoase. Spaima de întuneric, de 
frigul subteran al morţii, de singurătatea chinuitoare, dis- 
perarea de a nu se putea exprima într'o formă inteligibilă 
şi comunicabilă, senzația sfâșietoare de inutilitate, îl de- 
termină, ca în clipele de lucidate ale unei agonii după 0 
boală cu o „câuză metafizică“ să ardă în foc manuscrisul 
celui de al doilea volum din „suflete moarte”. Sfărâmat de 
răzbunarea diavolului, persecutat de sufletele moarte, 
Gogol se supune inaniţiei, își dă sfârşitul în luptă cu me- 
dicii și ieu priețemii, într'un delir mistic sub spectrul mis- 
terios al chinului metafizic. Dar rămâne : „râsul gogolian 
care este lupta omului cu diavolul”. 

NICOLAE ROȘU - 





CARAGIALE ŞI ARDELENII 


(Urmare din pag. 3-a) 


s'ar răspândi în Regat și restul în Ar- 
deal, cu preţul de cost al numărului, 
20 de bani şi cu un capital de 10.000 co- 
roane anual. La 13/26 Ianuarie, Cara- 
giale îşi anunţă sosirea la Budapesta, 
ca să discute în amănunt chestiunea, 
de oarece nu este în toate de acord cu 
Birăuţiu. 

D. Horia Petra-Petrescu răspunde cu 
întârziere, la 6 Aprilie, comunicând 
părerea negativă a lui Andrei Bârsea- 
nu,  vice-președintele  „Asociaţiunii“ 
— întemeiată pe frământările intestine 
din Ardeal — dar este sigur de reuşita 
revistei plănuite, dacă directorul ei 
Sar muta în Transilvania. Publicaţia 
cea nouă ar folosi literaturii din Ar- 
deal, prin emulaţie, concurând „Lucea- 
fărul“, care a prins rădăcini, mulțumi- 
tă priceperii administrative a d-lui Oc- 
tavian C. Tăslăuanu (argumentul lui 
Andrei Bârseanu e până la urmă hotă- 
rîtor şi revista nu mai apare). 

In „Luceafărul“, Caragiale dăduse un 
răspuns sumar la ancheta asupra po- 
poranismului (1 Ianuarie 1910). D. Tăs- 
lăuanu îi reproducea câte un foileton 
din „Universul“ şi-l îndemna stăruitor, 
să trimită „şi câte-o poveste inedită“ 
(ser. ined., Sibiu, 14 Noemvrie 1909), cu 
asigurarea că „și sufletul Rostoganilor 
noştri e dornic de trufandale literare“. 


„ROMÂNUL“ îl CERE 
COLABORAREA 


Simultan cu noile consultări în ve- 
derea scoaterii revistei literare, se si- 
tuiază apariția ziarului „Românul“, 
scos de comitetul partidului naţional 
din Ardeal, ca să înfrângă campania 
grupării politice de la „Tribuna“ din 
Arad. Isbuenise un grav conflict între 
conducerea partidului şi mănunchiul 
de intelectuali din jurul lui Goga. A- 
ceştia din urmă, mai impetuoși, învi- 
novăţeau comitetul de spirit transacţio- 
nal faţă de Unguri, în timp ce majo- 
ritatea partidului îi întorcea lui Goga 
acuzaţia de conivență cu guvernul ma- 
ghiar. In aceste condiţii, de suspiciuni 
reciproce și de nestăpânite invective 
între fraţi, Caragiale este invitat de 
Vasile Goldiș, airectorul „Românului“, 
să colaboreze la organul partidului. „Ar 
fi pentru cauza noastră naţională un 
mare câștig, dacă primul număr din a- 
cest ziar ar cuprinde şi câteva şire din 


1-0 


Intr'un gang din 


condeiul d-voastră, atât de iubit la noi“ 
(scr. din Arad, 2 Lanuarie st. n. 1911). 


CARAGIALE ÎNTR'O NOUA 
Vi LIN NAsti A D-LUI 
EH. Pit A-a ti LIS CU 


In același timp, d. Horia Petra-Pe- 
trescu pubiică aouă întinse foiletoane 
în nNOui ziar, spre a popuuariza ngura 
marelui scrutor (,„Caraguaie şi Arueie- 
ni, în komanul, Nr. 2 şi 3, de la și 
5 lanuarie). După ce compune un por- 
tret animat al lui Caragiale, când vor- 
bește, îl tace să spună că, de mult, în 
tinereţe, vrusese să tacă parte dintr'o 
redache a unui ziar de peste munți. 
„Ma saturasem de viața (pe) care o pur- 
tam. Voiam să trăiesc intre voi. La 
„lribuna“ din Sibiu. Sa aus. Nu am 
putut ajunge de acord. Hrau cateva chi- 
ubuşuri. Ca Nu şuu ungurește, că ici, 
că pe dincolea.., ki, n'a tost să fie! Da 
știu că vaș ti ţinut numai cu mnez de 
nucă. De-a mai mare dragul!“ Nu poate 
fi vorba aci decat de propunerea de 
colaborare pe care i-o tacuse Slavici, 
când luase conducerea ,lribune”, în 
Aprilie 1884, la intemeerea ziarului. 
Din corespondenţa „Junimei“, pastrăm 
marturia donnţei lu Slavici de a ob- 
ține colaborarea  literaţilor noştri de 
irunte; printre aceştia 1-a promis Cara- 
giale, dar, adaugă Slavici: „mult temeiu 
nu pun pe tăgăduinţele lui“ (Studii şi 
documente literare, V, scrisoare câtre 
Titu Maiorescu, la 4 Maiu 1884). Să fi 
fost oare vorba de o colaborare perma- 
nentă, redacțională, așa cum reiese din 
convorbire ? Nici un alt ecou al unor 
asttel de tratative nu ne-a ajuns, 

Mai departe, d. Horia Petra-Petrescu 
comunică impresiile favorabile ale lui 
Caragiale, despre scrisul mai nou al 
Ardelenilor. 

— Nu scrieţi rău, zău, nu scrieți rău. 
In timpul din urmă nu vă deosebiți a- 
proape de loc de limba noastră din Re- 
gat. Vă pot pricepe foarte bine. 

Caragiale cunoaşte de asemenea scrii- 
torii din Ardeal, pe Goga, „faţă de per- 
soana căruia are o simpatie deosebită“, 
pe Agârbiceanu, pe Ciura. 

„Vă cunosc, cum cunosc buzunarele 
lăibărelului ăsta de casă, prin care port 
mâna acum“. 

ȘERBAN CIOCULESCU 
(Urmare în no. viitor) 


*) Din „V:aţa lui [. L. Caragiale“, care va 
apare la Fundaţia pentru literatură şi artă 
„Regele Carol Lc. 


n ra i ra na a a a i ta a a Pa pn a E a 


nământul dela facultate 


centru, Acelaș lucru pe care P, Va- 


decepționat. Acum scrie, zice 
lumea, pe furiș o „Viaţă ro- 


Câțiva tineri poeţi de azi, 


Tipuri eminesciene 


(Urmare din pag. 1) 


O speță de inşi față de care 
— bănuim — endocrinologia 
nu are mendiamente, circulă 
multiplicând parcă'n zeci de 
fețe, zeci de interpretări o 
statuie, 

— Zată-! pe sărmanul Dio- 
nis, spune un cult judecător 
soției sale, arătând cu dege- 
tul o matahală deşirată, pe 
strada orășelului de provincie 


unde a fost transferat disci-: 


plinar. 

Un tânăr tip eminescian cu 
păr vâlvoi, ochii plini de 0 
pară de foc vânăt, având în 
trăsături ceva din simfonia 
eroică. Laforgue urlă după el: 


O riches nuits! Il me meurs, 
La province dans le coeur! 


Tânărul nu cată nici în 


dreapta nici în stânga, oprin- 
du-se cel mult pierdut sub 
hdut-parleur“ul unei vitrine 
radiofonice unde se cuprind, 
suplimentar, jucării și păpuși, 

Muzică de Bach, transfor- 
mă-l, galvanizează-l, dă-ne 
omul cel nou?  Aprinde-i 
scânteia minții şi a înimii, la 
răscrucea dintre ingerii arti- 
ficiali și strada vulgară ? 

— Bată=l Sfântul, ăsta 
pârc'ar fi Frankenstein, spu- 
ne un student hazliu, simu- 
lând că-și scuipă'n sân. 

— Urmașul lui Eminescu 
şoptește, nu fără emoție, 
străjerița dela Școala Profe- 
sională. 

Cine e de fapt? Un băiat 
cumsecade, bun latinist în 
liceu pe care, "mă, discer- 
Cut * Bg 












ind 


=ă 
Sa 7 
= 


zi 


manțată a lui Mihail Emines- 
cu”. Cineva susține că l-ar fi 
văzut cercetând în această 
privință niște tomuri. LA As 
cademie ? Nu, în biblioteca a- 
teneului popular al orășelu- 
lui. Sunt şi unele tipuri emi- 
nesciene cu o nuanță comică 
dionisiacă, neignorate de ca- 
fenea. Tipul recrutat de noi, 
foarte simpatic de altfel, cu- 
ragios în versuri și în altele 
ca Lebiadkin al lui Dostoiemw- 
ski, are monologul următor : 

-— Fratilor, aveam un franc, 
am cumpărat cu el o lumâ- 
nare și-am aprins'o la mor- 
mântui lui Eminescu. 

Dar cine credeți că era a- 
colo ? Nu era nici Ministrul 
X nici academicianul Y, dar 
era Mihail Eminescu mâncă- 
j-ar nenea să-l mănânce ! 

O nouă apariţie : 


cari poartă cravate dela Syl- 
CO, sau din cele galbene de 
Brașov și se tund omeneşte, 
fac roată în jurul unui ne- 
maivăzut tip eminescian, mi- 
os, cu riduri de prefăcătorie 
egumenică. El recită și gâ- 
ji.e impresionan! leit-motivul 
intro nouă gamă : 

— Am fost la „el“ ia Bellu, 
în noaptea de Paște și î-um 
spus : „Muaistre, toată lumea 
merge'n acest ceas cu sfințe- 
nie s'aprindă lumânarea dela 
biserică, numai eu am venit 
s'aprind dela tine, 

Incontestăbilă frumusețea 
în sine a gestului său, Nu se 
poate mai multă apoteozare 
a poetului, 

Dar pentru groteștile, neno- 
rocitele tipuri eminesciene, 
„teiul sfânt“ va avea din cres- 
cuta lui coroană 0 asvârlire 
de polen cât de ușoară ? 


lery îl semnalează pentru ca- 
z2ul Baudelaire se poate spu- 
ne şi despre copilul minunăt 
cu fața smolită, din „ținutul 
Botoşănilor“. Faima poetului 
sa consolidat prin faptul de 
a fi subjugat câteva mari 
talente românești, 

Dar aceste umbre umane, 
de pe stradă, cu toate cusu- 
rurile lor, sortite să se conto- 
pească'n prisosurile de acelaş 
fel ale secolelor viitoare, aduc 
și ele oare vreun folos gloriei 
eminesciene ? 

Probabil.  Judecate drept 
parțiale reîncarnări ale ma- 
relui poet, ele constituie un 
fenomen mai impunător de- 
cât retrăirea în plantele de 
pe mormânt, Oricum, un fe- 
noment al posterităţii româ- 
neşti. 


SIMION STOLNICU 


(0 SI ap acetat A n PR Sa CE SIRE RAI DEN i ee 
oa A Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 1. Nr. 24484-939, 
Ş i